Or.eii I. FLORESGU PENTRU PROPAGANDA NAŢIONALĂ DICTIONARU LIMBII ROMÂNEŞTI * (ETIMOLOGII, ÎNŢELESURI, EXEMPLE, CITAŢIUNI, ARHAIZME, NEOLOGIZME, PROVINCIALIZME) de AUGUST SCRtBAN licenţiat în filologie din Bucureşti şi doctor din Halle a. S. (Germania), fost profesor de limba latină la liceu Negruzzi (internat) şi la liceu militar din laşi EDIŢIUNEA ÎNTÎIA - IAŞI - JNSTJTUTU DE ARTE GRAFICE „PRESA BUNĂ" www.dacoromanica.ro ÎNCHINAT ROMÂNIMI! NEMURITOARE STRAJA NISTRULUI Sînt Român venit din Roma cu oştirea lui Traian Ca să fiu pe tot-de-a-una strajă Nistrului roman Şi s’arăt acelui care va’ncerca să năvălească De la care rîu începe stăpînirea românească Ca să ştie că’ntre Nistru, Tisa, Dunăre şi mare Se întinde România cu-ale ei străvechi hotare, Peste care nici-odată nu va trece vre-un duşman Fără ca să ţină minte ce-i Românu lui Traian I între aceste patru ape munca mea desfăşura-voi, Lumii, care mă priveşte, grîu şi aur arăta-voi Şi ca bradu de la munte în bătaia vijăliii Neclintit voi sta de pază la hotaru Româniii Pentru ca Traian din ceruri, cind spre Dacia privi-va, Să tresalte şi să zică : ROMAE VIRTUS REDIVIVA ! Iar Italia, ca mamă, să rămîie'n admirare Că păstrăm şi astăzi încă ale Daciii hotare I AQgust Scriban www.dacoromanica.ro românia www.dacoromanica.ro PRESCURTĂRI LITERARE AARom. Analele Academiei Române AIIN Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1922 şi următorii. Acad. Dicfionaru Academiii, 1997 şi următorii A.L. Adevărul Literar şi Artistic, Bucureşti, 1920 şi următorii. Agrb. I. Agârbiceanu, în întuneric, ed. II, Bucureşti, Cartea Românească. Al. Alexandri (Alecsandri) Ap. Vor. Apostolu de la Vononeţ. Ant F. I. Dr. Gr. Antipa, Fauna ihtiologica a României, 1909. Ant F. Dr. Gr. Antipa, Pescăria şi pescuitul In România, 1910. Arh. revista Arhiva, Iaşi, 1890 şi următorii. ArhO. revista Arhivele Olteniei, Craiova. As. Gr. Asachl, Poesii, Vălenii de Munte, 1908. Băle. Bălcescu Bgrb. Ilie Bârbulescu, Individualitatea limbii române Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1929. Beld. Beldiman (in letopiseţele lui Cogălnlceanu, 1872). Bern. Berneker, Etymologiches Worterbuch dir slavisehen Sprachen, Heidelberg, 1903 şi următorii. Boc. Boceanu, Glosar de cuvinte din Mehedinţi, 1913 (Analele Academiii). Bol. Bolintineanu BSG. Buletinul Societăţii de Geografie, Bucureşti, 1881 şi următorii. Cant. Cantemir Car. Carageali Cdr. Candrea, Psaltirea Schciană, Bucureşti, 1916 (ComiMunea Istorică a României) Chir. Chiriţescu (de la CL.). ChN. Clliru-Nanov, Pe căile profeţilor, ed. II, Bucureşti, la Viaţa Rom. 1922. Cjb. Cojbuc CL. revista Convorbiri Literare. Cod. Codin, Cuvinte din Muşcel, Cîmpulung, 1901. Co teresantă în sine, dar une-ori cam deconcertantă, va fi bine venit. Domnu Scriban are de partea Ini logica, şi felu lui de a vedea va sfîrşi, fără îndoială, invingînd", lacătă deci un străin, şi încă un filolog, mărturisind că felu cum e scrisă limba românească îl deconcertează. Dar încă un nefilolog ce ar mărturisi ! AşCi dar a:easţă carte nu & numai un instrument de cultură naţională şi de dezvoltare a conştiinţei naţionale, ci şi o armă de propagandă pentru răsptndirea limbn şi culturii româneştii Gîndindu-te la www.dacoromanica.ro — 17 — asta, vezi şi mal mult cît au greşit toţi aceia care, nepricepînd ce le-am «ferit, au împedecat apariţiunea acestei cărţi! Vrînd să arăt care e adevărata limbă românească, am introdus şi su-îielu n (care există în dialect şi’n neologizme, ca şi la Italieni, Franceji. Spanioli, Portughejî) şi am stabilit acest şir de litere: a, ă, b, c, d, e, f, g, h, /, î,j, k, 1, m, n, n, o, p, q, r, s, ş, t, ţ,u, v, w, x, y, z, adică 31. Pin urmare, un cuvîntcapară va fi departe de pară, tocmai după parazitism, şi în această ordine trebuie să se caute cuvintele. Tot asa, am deosebit i de f, a de <3, s de ş şi f de ţ. Vrea să zică. pe cînd în unele dicţionare pot fi 26 de litere, lamine«s 31. Ar fi putut fi şi 32 dacă aş fi despărţit pe i de i, ceia ce poate voi face în altă ediţiuhe. ’ Mulţi se vor supăra de aceaste înoirî şi mă vor acuza că stric limba românească. Dar, după parerea mea, eu nu fac alta de cît înregistrez Ju» •cruri esistente de sute de ani şi pe care numai o tradiţiune greşită le mai respinge. Aşa e forma omu, cum zicem toţi, faţă de omul, cum nu mai zice nimeni! Plăcîndu-mî exactitatea şi corectitudinea, nu pot admite în dicţio-naru meu scrieri ca coniac, ci numai conac, aşa cum pronunţăm, şi nu mâ îndoiesc că-mi voi atrage aprobarea tuturor oamenilor de ştiinţă. Aştept cu plăcere şi recunoştinţă ca ori-cine să-mî arăte greşelile ca să Ie îndrept in ediţiunea a doua, a cărei apariţiune va depinde de buna voinţă cu care va fi primită cea dinţii. * # * Astăzi, în sfîrşit, cînd văd dicţionaru tipărit (Tantae molis erat ro~ manam condere gentem!), simt o mare uşurare şi... nu mă mai tem de moarte, căcî nu voi muri întreg, de oare ce, cum zice Oraţiu (Ode, 3,23): ,am ridicat un monument mai trainic de cît arama şi mai înalt de cît piramidele, pe care (monument) nici ploaia rozătâare, nici crivăţu neputincios, nici inumerabilu şir al anilor, nici fuga timpurilor nu-1 vor putea •dărăma“. Odată ce, după irezistibilii gust moştenit de la tatăl meu, am citat din poeţi iluştri, permită-mi-se să-I citez pe toţi cîţi îmi yor veni în minte. Aceasta o fac. mai ales pentru numeroşii mei elevi, care nu pot uita niciodată glumele lecţiunilor mele. Citez deci şi versurile pin care Ovîdiu îşi termină Metamorfozele: „Am terminat lujCrarea, pe care nici mînia lui Joie •(fulgeru), nici focu, nicî feru, nici vechimea rozătoare n’o va putea nimici. Cînd va voi acea zi care n'are putere de cît asupra acestui corp, sfîrşeas-că-ml terminu vieţii nesigure. Totuşi, pin partea cea mai bună a mea, voi Ii purtat etern dincolo de înaltele stele, iar numele meu va rămînea indelebil şi', pin ţările supuse pe unde se întinde puterea romană, voi fi citit de gura poporului şi, pin toate seculele, dacă au vre-un adevăr prezicerile ghicitorilor, voi trăi pin faimă-. www.dacoromanica.ro — 18 - Pretenţiunile mele, chear dacă le»aş avea, nu pot fi aşa de mar! ca ale lui Ovidiu, căci limba românească nu se întinde atita cit se întindea limba latină. Dar o carte populară franceză, italiană ori spaniolă (ca să nu vorbesc de cît de limbile romanice) poate aspira să fie citită de multe milioane de oameni. Dorinţa mea e ca acest dicţionar să pătrundă pînă în ultimu sat românesc, adiţă de la Tisa pînă dincolo de Nistru, pînă la Bug^ safl chear pînă aproape de Nipru (căci şi pe acolo-s Români!), pînă’n Serbia, pînă’n Bulgaria şi’n toată peninsula Balcanică, pînă’n Istria şi chear pînă la Români! din America. Doresc ca românimea nemuritoare să aibă această carte ca o oglindă in care să se uite şi să rămîie uimită cînd va vedea ce frumoasă e şj ca o evanghelie pe care, cu ochii lăcrămaţi de bucurie, î-o trimete un modest apostol şi un înverşunat străjer al limbii româneşti! Pentru această nemărginită plăcere mi-am sacrificat o mare parte din tinereţă (sacrificiu care pentru mine a fost un deliciu) şi aştept cu încredere freamătu de mulţămire pe care mi-1 vor trimete munţii, codrii, rîu-rile şi mormintele acelora care au luptat pentru înrădăcinarea graiului românesc! încrezător şi nepăsător de ridiculizare ca şi Don Quijote, cred că voi contribui prin opera mea să fac ca românimea să ridice cu mîndrie capu şi să vorbească ostenativ româneşte acolo unde alte limbi împedecau expansiunea limbii româneşti. Vreau să contribui a face ca Românu să-şi iubească limba mai mult de cît viaţa şi ca nici un lucru lumesc (bani orf glorie deşeartă) să nu-1 facă să-şi uite limba ori să permită ca copiii lui sa se înstrăineze de limba românească, fiică a limbii latine, care a fost cea mai frumoasă şi mai impunătoare limbă din cîte a făcut Dumnezeu pe pă-mînt! Urmaşii Romei, aduşi de Traian în Dacia şi puşi ca strajă a Romei, trebuie să-jşî dea samă de marele rol pe care-1 au de îndeplinit! Vechile năvăliri ale barbarilor şi actualele tendenţe ale urmaşilor lor arată lămurit că Românii trebuie să se consolideze puternic în hotarele vechii Dacii. Această consolidare nu se poate face de cît pin muncă şi ordine. Şcoala românească să fie o cetate! Fie-care Român să ştie cine e! Să ştie că face parte din marele neam al Romanilor şi că nu se poate arăta demn de acest nume de cît pin muncă temeinică, ordjne, disciplină, economie şi seriozitate ! laşi, August 1928, August Scriban Stradela Manolescu, 4 (Păcurari}, www.dacoromanica.ro Introducere. Faze istorice şi linghistice Perioada ante^romană § 1. — Pe frămîntatu pămînt al Dacii! şi al peninsule! Balcanice s’aff vinturat, din cele ma! vechi timpuri pînă’n zilele noastre, multe feluri- de popoare mai mari sau «mai mici, dintre care cele ma! multe au dispărut nelăsînd nimic de cit numele înscris în istorie. Marele popor al Romanilor, ca să pună odată capăt necontenitelor atacuri pe care republica şi apoi imperiu le suferea din partea barbarilor,, ocupă şi peninsula Balcanică şi pe {urmă Dacia, unde înfipse pe tot-de-a-una pajurile romane. Dovada acestui strălucit fapt de arme e existenţa noastră în hotarele vechii Dacii. § 2. — Sciţi! — In ainte de Roman!, au locuit în sudu Dacii! Sciţii (nu» miţi de Greci Scoloţi, după cum se numeau e! singuri), care, după cum ni i-a descris Erodot şi după cum ne-au rămas sculptaţi or! zugrăviţi, sînt strămoşii Slavilor. Ei se’ntindeau de la iharea Caspică pin sudu Rusii! actuale pînă’n Dobrogea (care se numea Scitia mică) şi pînă la Carpaţî" şi ne-au lăsat, poate, cîteva nume de riurî, ca : Don, Nipru, Nistru, Prut, Şiret, Argeş ş. a. In amj,513 s'a făcut confta lor vestita expediţiune a lui Dariu. § 3 — Şarmanţii. — Încet-încet (mai ales după ce Romanii cuceriră-Dacia) numele Sciţilor dispăru din istorie cedind locu numelui Sarmaţilor* care nu erau alta de cît Sciţii de ma! la nord. Sarmaţii Uau ajutat pe Mitridate în lupta lu! contra Romanilor, !ar pin seculu III. fiind puterea lor distrusă de Goţi, dispăru din istorie şi nu» mele lor. § 4, — Gali! (Celţii). — Aventurosu popor al Galilor ocupa odinioară. Francia actuală (fără de regiunea Mediteraneî, Anglia cu Irlanda, peninsula Iberică (tot fără de regiunea Mediteraneî) valea Paduluî, Belgia, Olandat-apusu Germanii!, Elveţia, Bohemia, Slovacia-şi malu drept al Dunării pînă’ţi dreapta riului Sava. Au lăsat actualului Belgrad numele de Singiciunum („oraşu alb“) şi au mers pe toată valea Dunării lăsînd numele de Durds-torum(rom Dristor, apoi Silistrn) şi de Nouiodunum („orasu nou“), care e lsaccea de azi înfiinţată de el. Cu acelaşi nume erau în Galia tre! oraşe, şi altu’n Elveţia, pe malu lacului Leman. în secolu III în ainte de Hristos, Gali! au pătruns până’n Grecia şi s’au aşezat chear în mijlocu Asiii Mici, în provincia numită de eî Galatia (cu’n singur 1, pe „cind Gallia cea-laltă se scria şi se pronunţa cu doi 1, www.dacoromanica.ro — 20 - după cum se vede din românescu găină, lat. ga///na, masculinu lui gallu&, •cocoş, care e porecla dată de Romani Galilor, probabil fiind-că erau gălăgioşi1). Unii au bănuit că şi numele ofaşului Galaţi ar veni de la Gali, •după forma grecească Giilatai, lat. Galatae. Ca să vie de aci, ar fi trebuit să fi fost scris, adică pronunţat, Gallătai, căci dac’ar fi lost un singur J s’ar fi zis Garati (Gărat'i). De aceia, e mai plauzibilă etimologia 2) (in) gălafl, adică „înnoroiaţi11, pin aluziune la noroaiele din valea Galaţilor PERIOADA ROMANĂ § 10. — Prin grelele războaie pe care Decebal le susţinuse contra Romanilor, Dacia perduse foarte mulţi bărbaţi, iar ţara fusese foarte zdruncinată. De acela, ca s’o colonizeze şi s’o prefacă in cetate contra puhoiului de barbari prădători, Traian aduse, după cum zice istoricu Eutropiîl (din seculu IV) „din toată glumea romană nesfîrşite mulţimi de oameni ca să populeze satele şi oraşele". § 11. De alt-fel, această colonizare nu era alt-ceva de cît prelun- www.dacoromanica.ro — 22 — girea colonizării peninsulei Balcanice, a cărei parte occidentală începuse a fi romanizată deja de la supunerea Mirilor (205 înainte de Hristos), de la cucerirea Macedoniiî pin lupta de la Pydna (168), de )a prefacerea Mace--donîii în provincie romană (146), de la cucerirea lliriii (pe Ia 69), ele la cu-•cerirea Tracii! (46), de la cucerirea Panoniii (35) şi ele la cucerirea MoesiiI de Liciniu Crasu (29). Ce nu fusese romanizat fusese grecizat: răsăritu peninsulei Balcanice. Numai cei din munţii Albanii! scăpară neromanizaţi. La cucerirea Dacii!, după o sută de an! de la cucerirea Macedoniiî, limba latină cuprinsese tot pămîntu care se întinde din Italia pînă la Dunăre şi hotarele limbi! greceşti. Cheac malu stîng al Dunării din' Dacia, in-cepînd din Banat pînă la Nistru, la anu 52 după Hristos, era deja roman sau chear romanizat, aşa în cît limba latină se vorbea destul în sudu-Daciii. Pin urmare, influenţa romană aci n'a durat 170 de ani, ci 230! § 12. — Romanii, popor harnic şi econom, ca şi Italienii de astăzi, -apreciară îndată noua ţară, bogată în toate privinţele: cîmpuri imense pentru agricultură, codri neumblaţi compuşi din cel jnai bun lemn de cons« ţrucţlune atitla şes, cît şi la munte, unde se ascundeau încă şi mar! bogăţii miniere. Munca sistematică, ordinea, economia şi cultura romană produse o adîncă inipresiune asupra barbarilor, care începură să se romanizeze uimitor de răpede. Romanii făcură m toate direcţiunile şosele strategicVşl economice, care, împreună cu numeroasele rîuri ale Dactil, ajutară comu-nicaţiunea. Noii coloni, găsind un admirabil pămînt arabil, făcură ca agricultura *ă ia un mare avînt, iar exploatarea minelor aduse dezvoltarea industrii!, -aşa în cît Dacia ajunse un qdevarat Eldorado, meritînd numele de Dacia felix. PERIOADA POST-ROMANĂ § 13. — La anu 271, împăratu Aurelian, crezînd că nu mai poate re» zista barbarilor, porunci legiunilor să se retragă din Dacia si să distrugă podu de la Turnu Severin, şi ca să păstreze numele de Dacia, dădu acest nume regiunii vecine din dreapta Dunării (adică Moesiiî, care e actuala Bulgarie). Dar grosu populaţiunii nu se retrase, neîndurîndu-se să pără» sească o ţară aşa de bogată şi’n care seînfipsese aşa de bine. Influenţa latină dură încă mult. în peninsula Balcanică romanitatea începu să slăbească în seculu V după Hristos şi continuă într’al VI. Odată cu aceasta, cam de pe la anu 600, începură să apară particularităţile dialectale, care, cu -timpu, se prefăcură în limba românească, Adăpostindu-se. la nevoie, în munţi. în codri şi’n zăvoaiele Dunării, Românii n'avură motiv să părăsească Dacia (şi nici Moesia) şi rămaseră www.dacoromanica.ro — 23 — aproape opt secule neştiuţi de lumea civilizată şi de istorici pînă cînd, tocmai la 1164, cronicaru bizantin Nikita Honiatis (mort la 1216) menţionă că’n Dacia lui Traian se află Români. Tot aşa şi despre Retoromani nu s’a pomenit nimic. în tot evu mediu. Romanii din peninsula Balcanică, lutnd parte la viaţa imperiului bizantin, unii servind în armată^ au fost mai devreme pomeniţi de cronicari supt numele de Vlahi, adică „Romani* (la 968, la 1013 s. a). Dar despre Românii din Dacia... nici un cuvînt 1 Dunărea despărţea cţouă lumis civiii-zaţiunea în dreapta (adică în imperiu bizantin) şi b&baria în stînga. § 14 — Cînd au apărut Românii pe scena istoriii, toţi s’au întrebat de unde au răsărit şi cum au păstrat limba latină. Pentru Niebuht (mort la 1861), istoria noastră medievală e o „enigmă etnografică", tot aşa cum zicea şi istoricu bizantin Halkokondylas pe la anu 1500. Cu toate acestea, dacă pe cale istorică nu putem lumina întunericu evului mediu ca să vedem cum au trăit Românii şi cum s’au menţinut în Dacia, vom încerca s’o facem pe cale filologică, după cum vom vedea mai în colo. § 15 — Goţii. — Romanii părăsind Dacia la anu 271, o predarâ Goţilor, pe care-i considerară aliaţi (foederati). Aceştia stătură cîtva timp liniştiţi, pînă cînd Constantin cel Mare fu silit să treacă Dunărea pe la Celei ca să-i astîmpere, iar mai tîzuiu împăratu Valenţe al Orientului trecu şi el Dunărea pe la Isaccea (numită atunci Noviodunum) tot ca să-i potolească. § 16. — Hunii. — La apropierea Hunilor, Goţii, înspâimîntaţi, părăsiră Dacia. Hunii se revărsără mai întîi asupra centrului şi apusului Europei stabilindu-se în cîmpia Panoniii, de unde năvăliră în Dacia. § 17. — Gepizii. — Din fericire pentru cultura Europei, bestia care-i conducea pe Huni, Atila, muri curînd, iar imperiu întemiat de el cu atîta rapiditate, se prăbuşi. Atunci popoarele germanice, mai ales Gepizii şi Os-trogoţii, Se revoltară. Gepizii erau şi ei o ramură a Goţilor, veniseră de la gura Vistulei şi se stabiliseră în Dacia de la Tisa pînă la Carpaţii Moldovei şi ocupau şi AlfOldul (cîmpia actuală dintre Tisa şi Dunăre). Ei se aflau deja în nordu Daciii la anu 249 (Diculescu), iar stătu lor fu desfiinţat de Avari în alianţă cu Longobarzii. Mulţi emigrară in peninsula Balcanică şi’n Italia, dar cei mai mulţi rămaseră în Dacia şi se topiră în masa românească. Influenţa lor asupra noastră a fost destul 'de mare, după cum a. dovedit Diculescu, care a ridicat un gros văl de peîntunecatu trecut al evu« lui mediu descoperind mai multe cuvinte Toarte interesante de origine ge~ pidică în limba noastră (V. § 48). Acest lucru e gi un peremptoriu argument despre neamirea noastră din Dacia. § 18. — Avarii. — Longpbarzii, care în acest timp locuiau în Pa-nonia şi sâ pregăteau să se strămute în Italia, avînd vechi neînţelegeri ca www.dacoromanica.ro — 24 — Gepizii, se dliară cu sălbaticii popor al Avarilor (urinaşi ai Hunilor), La anu 567 regatu Gepizilor tu nimicit ( § 17), iar Avarii se aşezară în Pano-nia, de unde se’ntinseră şi'n Dacia. Capitala lor era în AlfOld (intre Dunăre şi Tisa) într’un ring (lagăr) al lor, Fiind un popor prădător şi neliniştind hotarele imperiului franc, care se'ntindea pînă’n Panonia, Carol cel Mare, la anu 796, pintr’o vestită expe-diţiune condusă de fiu său Pepin, îi nimici pe Avari cu desăvâşire, iar numele lor dispăru din istorie. § 19. —.în timpu stăpînirii Gepizilor şi Avarilor în Dacia, Românii, pin forţa lor etnică, pin păstoria şi chear agricultura lor. pin superioritatea literaturii lor populare asupra barbarilor trecători („Apa trece, petrele ră« mân"), pin cîntecele, descîntecele, doinele, horele şi poveştile lor atraseră simpatia barbarilor, care. încet-încet, se asimilau în masa lor („Tata Rus, mama Rus, numai Ivan Moldovan“). Ast-fel, în timpu lui Carol cel Mare, ei erau deja principala populaţiune a Munteniii, care începuse a fi numită „ţara românească* fiind-că numai noi, din toată rasa latină, am păstrat no-bilu nume de Roman ! Acest lucru e recunoscut de mult de învăţaţii străini: Cortambert') arată că Muntenia şi Oltenia, în timpu Avarilor, era locuită de „Români", iar Putzger2), tot aşa, că, pe la aflu 900, era locuită de „populaţiune romană". Barbarii puteau să vină, dar se topeau în masa românească „se făceau toţi o apă şi un pămint*, ca alţii în masa grecească, superioară pin cultură, care e arma cea mai puternică, Cu aceste mari calităţi naturale, fără ajutoru nimănui, cu toate sforţările unor duşmani, ca Ungurii, pe care-i ajută nişte lamentabili prieteni care nu ne cunosc, limba noastră se revarsă peste toate hotarele, § 20. — Slavii. — Năvălirea Goţilor, împinşi de Huni, apoi a Hunilor şi Avarilor, cauză şi mişcarea Slavilor spre Români, ai căror vecini erau deja la nord şi est. Istoricii antichităţii îi enumerau pe Slavi pintre popoa* rele sarmatice vestice supt numele de Venezi, subîmpărţiţi în Sclavinî, care se’ntindeau de pin Galiţia pînă la marea Baltică, numită şi golfu VenediCj şi Anţi, care locuiau pe la Nipru. Germanii î-au asimilat în mare parte pe Venezi, ne mai rămînînd din ei de cîtcîteva mii între Elba şi Oder. § 21, — Individual ori in cete mici, Slavii începuseră de mult să se tot strecoare spre imperiu roman, care exercita un miraj extraordinar asupra tuturor barbarilor, Numele de familie Cossutius şi Cossutianus, care se găseşte la Suetoniu şi la Tacit, ar putea să nu fie alta de cît slavonescu Icoşut „cluntu", nume purtat şi de vestitu Ungur Kossut (V. ciut la dicţ.). 1) în atlantu lui, tipărit la Paris pc la 1876, la pagina 22, unde c reprezentat imperiu Avarilor 2) în atlantu Iui, tipărit la Lipsea în 1929, ediţiunea cea mare de şcoală, pagina 53. www.dacoromanica.ro — 25 — Ce! do! s se pronunţau, probabil, ş, ca şi’n Ordessus, Argeş, ori Naissus, Niş (oraş în Serbia). Tot aşa, erou italian Garibaldi poartă acelaşi nume cu Chariovalda, ducele Batavilor, în seculu I după Hristos (Tacit, Ann. II, 11). în mase mari, ei ajunseră în stânga Dunării în seculu V, apoi, într’al VI, trecură în dreapta şi străbătură cu năvălirile lor chear pînă in Grecia. De atunci, rîu Haliacmon, la sud-vest de Salonic, şi-a luat numele de Vis-triţa, identic cu românescu Bistriţa, care, pe slavoneşte, înseamnă „Ră-pegîoara“. în prima jumătate a secolului VII, aşezarea lor era completă şi cotropiseră toată regiunea dintre marea Neagră, Dunăre, Drava, Adriatica şi Balcani şi chear ceva mai la sud, aşa cît Dacia şi peninsula Balcanică rămase separată de Italia. Dar pe cînd ceî-lalţ! barbari veneau ca năvălitori, Slavii, populaţiune agricolă, în număr imens, veneau ca fugari căutînd adăpost în Dacia, unde •dădură peste Români, pe care, găsindu-î destul de compacţi, nu-i putură slaviza, pe cînd în peninsula Balcanică, pe unde nu era populaţiune mai toine romanizată ori grecizată ori pe unde năpădiseră în număr covîrşitor, impuseră limba lor. Asemănarea fonetică a limbii Iot cu cea românească făcu ca un imens număr de cuvinte slave să fie primit de Român!, după Cum vom vedea ma! în colo. Dar ei se romanizară (V. § 36, 38, 45 şi 46). § 22. — însă contactu mai intim al Românilor cu Slavii n’a început •de cît după nimicirea Avarilor (796), cînd individualitatea limbii româneşti era deja formată. în această fază a început mai cu tărie prima influenţă slavonească asupra limbi! româneşti şi e cea mai însemnată, căci ■e pe cale populară. Ia n’a pătruns adîuc în constituţiunea intimă a limbii •noastre, ci numaî în acele regiuni care-s mai accesibile influenţelor, apoi s’a întărit şi mai mult pin relaţiunile de supunere şi, pe urmă, de tovărăşie ale Români|or cu Slavii, întîi supt imperiu bulgăresc (679-1018), şi mai tîrziu supt al doilea imperiu bulgăresc (1187-1257), după cum vom vedea. § 23. Bulgarii. — Alt neam al Hunilor şi al Avarilor, Bulgarii, se porniră de pe la Volga şi, pe la anu 679, 'întemeîară un regat in dreapta Dunării, unde, la 1864, primind creştinizmu în forma slavonească propagată de apostolii Metodiu şi Ciril, se slavizară complet, nerămînîndu-le de cît numele turanic (precum Francejilor şi Ruşilor le-au rămas numele germanice), Substituindu-se Avarilor, se întinseră şi’n stînga Dunării şi avură influenţă asupra organizări! vieţi! politice a Românilor la întemeierea 'ţ'ârii Româneşti. Fiind turbulenţi, împăratu bizantin Vasile II Bulgaroctonu (0-moritoru de Bulgari) î! învinse cumplit la 1018 şi prefăcu Bulgaria în provincie bizantină, şi aşa rămaseră pînă la 1187-1257). § 24. — Fin biserică, Bulgari! slavizeţi avură influenţă şi asupra limbi! româneşti, cela ce constitue a doua influenţă slavă, care a continuat pe cale religioasă, politică şi culturală, dîndu-ne, supt ce! dintîi domni- www.dacoromanica.ro — 26 — tor! româneşti, cadrele organizaţiunii politice şi bisericeşti, !ar pe urmă primele elemente de cultură, primele cărţi apărute la Români. Intinzîndu-se atît de mult timp, provenind din contactu în masă a celor două popoare, venind ca stăplnitoare şi superioară cultural, adică avînd şi durată lungă, şi mare Suprafaţă de contact, mare intensitate, influenta slavă a fost cea mai puternică din toate cîte le-a suferit limba noastră *). § 25 —Asupra minţii şi dezvoltării poporului românesc, care mal înainte era supus Romei, influenţa bisericii bulgăreşti, care ţinu aproape opt secule, fu din cele mai dăunătoare. Ajungând, pintr’o urmare fatală, şi limba statului şi aproape singura scrisă şi citită, limba bulgărească (slavonească) Împiedecă cultivarea graiului naţional în acest răstimp aşa de îndelungat. Atare predominare a bulgarizmului la Români nu se poate asemăna cu a limbii latine în biserica şi literatura Apusului, căci latina conţinea cheia unei întregi comori de idei înalte, de forme măiestre, de învăţături preţioase care, tocmai pin limba latină, pătrunseră minţile mulţimii şi, desţelenindu«le, le făcură apte pentru civilizaţiune şi pentru spornica rodire de mai târziu a graiului naţional. La noi slavizmu, tîmpit, orb şi lipsit de ori-ce ideîe, apăsa ca un munte asupra cugetului poporului românesc îngroşînd mereu întunericu în loc să-l împrăştie. Limba slavo-npască înăduşi cugetarea românească. Influenţa ei pozitivă în conştiiţa românească e aproape nulă (Xenopol). Cuvintele slavoneşti introduse pin biserică sînt cele care s’au1 prins mai slab, dar cele intrate pe cale populară (de la primii contact cu Slavii) s’au contopit în limba românească aşa în cît astăzi nu mai pot fi înlăturate fără a sărăci limba (Xenopol). § 26 Ungurii. — Pe la Ş90-868, Ungurii, alt popor mongolic (dintre marea Azovului şi Caspica), făcuseră un popas în Basarabia în aşa nu* mitu Atelkuzu (unghiu lui Atila) pînă pe la 892-894 şi apoi, alungaţi de Pecenegi, pătrunseră pe la nordu Carpaţilor în Panonia, unde supt ducele lor Arpad, profitînd de faptu că imperiu franc era în descompunere, în-temeiară un regat şi se creştinară pe la anu 1000 supt regele lor Ştefan cel Sfînt. Intinzindu-şi stăpinirea pînă fa Carpaţi, o mare parte din Români fură supuşi lor şi primiră în limbă sute de cuvinte, chear dintre cele mai uzuale. Fiind situaţi la marginea regatului unguresc, Românii, organizaţi milităreşte şi avîud toate privilegiile rolului lor de apărători ai hotarelor spre răsărit, profitînd de liniştea care urmase după marea năvălire a Mongolilor din 1241, profitînd şi de faptu că Ţara Românească şi chear Moldova era deja locuită de Români, purceseră la descălicare şi înfiinţară 1) Mihail Carp, Limba romlnă, Iaşi, tip. Vţ. Rom. 1926, p. 16, www.dacoromanica.ro — 27 — aceste două principate ca să fie in acelaşi timp şi un bastion contra uneî viitoare năvăliri. De aceia, ^populaţiunea românească primi cu bucurie organizarea statelor româneşti, Ast-fel Mongolii, fără de voia lor, cauzară întemlerşa ţârilor româneşti (Xenopol). § 27. Pecenegii.'— Din acelaşi neam cu Tătarii, siliţi de alte popoare,» Pecenegii, in acelaşi timp cu Unguri}, pornirâ şi ei dintre Volga şi riu Ural şi, aliindu*se cu Bulgarii, ii alungarâ pe Unguri din Atelkuzu şi stă-piniră vre-o sută de ani Moldova şi Ţara Românească. Pe la 1040 năvăliră in imperiu bizantin, apoi, la 1067, in Ungaria. Dar, fiind Învinşi pretutindeni, se fixară în Ungaria supt numele de Biseni avindu-şi propriii lor comi(i şi judecători şi trăiră aşa pină ce se asimilară cu Cumanii, fraţii lor, refugiaţi şi ei în Ungaria de frica Mongolilor. De la Pecenegi a rămas numele unui pichet numit Peceneaga, în judeţul Teleorman, al unui pîrău şi ai unui sat în judeţu Tulcea, spre ju=-deţu Brăila, Asemenea, numele pirâielor Uzu şi Oltuzu, din judeţu Bacău» vine de la Uji, un trib al Pecenegilor. Acest uz se găseşte şi’n Pala-uz, care înseamnă .Cuman" (azi nume de familie la noi) şi’n Gaga-uz, pe româneşte Găgăaţ. Găgâuţii, numiţi şi Turlaci (care trăiesc astăzi în Basarabia şi’n Dobrogea), ca şi Surgucii din Bulgaria, sînt resturi de Cumani. § 28. — Cumanii. — Un trib oii un neam al Pecenegilor aii fost Cumanii (numiţi şi Ujî, singular Uz), care, pină la năvălirea Mongolilor» au locuit între Caspica şi Arai, de unde au plecat şi s'au stabilit la 1083-între CarpaţI, Dunăre şi Nipru in aşa de mare număr, în cît, în seculu XIII, Moldova şi Ţara Românească se numea Cumania. In potriva lor se crede că regele Ungariii l-a adus pe Secui (la anu 1000). Ca şi Pecenegii, nefiind plugau. ei cumpărau griu din Crimeia şi porneau la jaf peste Dunăre şi'n Ungaria. Ei ajutară la restaurarea impe^ nulul bulgărasc. Regatu lor fu distrus de Mongoli în marea lor invaziune de la 1241. Cei ma! mulţi Cumani se refugiară in Bulgaria şi mai ales in Ungaria, unde se asimilară. Ultimu Cuman a murit la 1771. Deci Cumanii au trăit la noi aproape 150 de ani. La sosirea lor Românii erau bine întăriţi în privinţa etnică, iar Cumanii, adoptîndcreştinizmu,. se topiră In mare parte între Români. De la ei au rămas multe numiri de localităţi numite Comana, Comăneşfî şi numele de familie Comanu (ca şi Palauz, cum am spus), V. § 43. § 29. — Mongolii. — Pornind la 1227 de la poalele munţilor Altaî şi conduşi de Gingis-han, Mongoli! supuseră China, distruseră halifatu Bagdadului, îi învinseră pe Cumani la Câlha (1224) şi prădară Rusia, pe care o stăpâniră pînă pe ia 1500, cînd Ivan 111 liberă Rusia de urdia de aur (cum se numea acea urdie mongolică supt care zăcea Rusia). La moartea lui Gingis-han, un fiu al Iui aţiume Batu-han, năvăli la 1241 în Polonia, Germania, Ungaria şi ţările romîpeşti şi le pustii timp de trei anî www.dacoromanica.ro - 28 — In modu cel mai sălbatic. Apoi'ne mai avînd ce să prăde, Mongolii se în-turnară în ţara lor* § 30, — Tătarii. — Triburile mongolice nomade din sudu Rusii! pînă’n împrejurimile mării Caspice se numeau Tătari. Ei aveau un hanat care se’ntindea din Crimeia pînă la Volga. Aceştia se numeau Nogaî, de unde vine numele biciului numit nagoied (după pronunţarea rusească). Ei făceau dese năvăliri în Rusia, Polonia, Ungaria şi’n ţările româneşti pră--dînd şi luînd robi. Ştefan cel Mare avu mult de furcă cu ei şi-I Învinse in lupta de la Lipinţi (lîngă Nistru) la 1469. în Basarabia şi’n Dobrogea trăiesc şi astăzi Tătari. § 31. Turcii. — Ultima pacoste pe care Europa a avut-o de suferit -din partea barbarilor a fost tot de la un popor mongolic: Turcii. Ei, fugind de Mongoli) porniră din regiunea persică Horasan şi, conduşi de Osman (1288—1326), înfiinţară sultanatu turcesc între Angora şi Brusa. Fiu lui, -anume Orhan, cuceri Brusa, pe care şi-o alese ca rezidenţă, şi puse picîoru în Europa la 1356. Murad I, fiu lui Orhan, mută rezidenţa la Adrianopole şi’n vestita bătălie din cîmpia Merlelor (pe sîrbeşte Kdsovo polie), la 1389, îi învinse pe creştinii aliaţi (Sîrbi, Bulgari, Albanejî şi Români). Sultanu Baiazet se luptă apoi cu Mircea, domnu Ţării Româneşti, la la Rovine (Ialomiţa), unde fu învins (1394). După opt-zecî de ani Soliman Hadîmbu (generalu lui Mohamet, cuceritoru Constantinopolului) se ciocni cu Ştefan cel Mare, domnu Moldovei, la Racova (Vaslui) şi fu şi el învins ^1474). Dar, în cele din urmă, ţările româneşti se supuseră Turcilor, de care nu scăpară de cît în seculu XIX (formal la 1877), în sfîrşit, prin războîu Balcanic de la 1912-13, Turcii au fost aproape eliminaţi din Europa, dar tot mai deţin răsâritu Tracii! (malu stîng al rîulul Mariţa cu Adrianopolu şi Constantinopolu), pe care, după dreptate, aliaţii, -după războîu mondial, trebuiau să"l restitue nobilului popor grecesc, care a perdut imperiu bizantin copleşit de Turc! la 1453 şi care a avut atît de mult de suferit de la barbari! orientali începînd cu Perşii lui Xerxe şi -sfîrşind cu Turcii actual!. Aceştia merg acum viguros pe calea progresului. Dar dreptatea e dreptate: Turcii în Asia, Grecii în Bizanţiu! Poate că odată Turcii, ca omagiu culturii greceşti, vor restitui Grecilor Constantinopolu i Toată lumea i-ar admira. Aceştia au fost, în linii generale, barbarii care s'au vînturat pin Dacia şi au dispărut plecînd („Apa trece, petrele rămîn"), ori „s’au făcut toţi o apă şi-un pământ1*, cum zice Eminescu. Noi, prin vigoarea naturală şi înţelepciunea poporului, cu toate marile greşeli ale partidelor politice şi cu toată veninoasa haită de Jidani, care ne urăsc adînc şi ne calomniază în toată lumea, aci sintem şi aci vom rămînea ! www.dacoromanica.ro - 29 — FORMAREA LIMBII ROMÂNEŞTI § 32* — Limba românească e urmaşa limbii latine aduse de Roman!-în Dacia şi modificată supt influenta mediului, a timpului şi a influentelor suferite din partea altor limbi. Colonizarea DaciiI nu era alt-ceva de cit prelungirea colonizării peninsule! Balcanice-îhcepînd din anu 205 înainte de Hristos (§ 11). încet' încet, limba latină a’nceput să se reverse peste toate hotarele ItaliiI, aşa în cit, la cucerirea DaciiI, Dunărea era deja romană pe amîndouă malurile el. Popoarele supuse n’au dispărut, fără îndoiala, aşa cum n’au dispărut indigenii din America de sud faţă de Spanioli şi Portughejl. Dar au adoptat limba latină pe nesimţite si s’au asimilat în masa de soldaţi, funcţionari şi negustori Romani, care constituiau principalul element de romanizare. Negustori! au fost chear avangarda armatei atrâgîud cu ei interesele romane şi dorinţa de cucerire, mai ales într’o ţară aşa de bogată ca Dacia! Afară de teritoriul actual al Albanejilor, toate popoarele peninsulei Balcanice au fost romanizate ori grecizate. în linii generale, partea de nord a fost romanizată, iar limba latină (prefăcută apoi în dalmatâ şi românească) se întindea de la actualii Români Macedoneni şi Istrieni pînă în Dacia. Cînd a venit potopul barbarilor, toţi s’au asimilat afară de Slav!, care fu-giserS în aşa de mare mulţime din vechile lor teritorii (§ 21), în cît au cotropit cea mai mare parte a peninsulei Balcanice, ba şi o mare parte din Dacia. Fiind-că barbarii au Venit rinduri-rîndurî, Românii l-au asimilat în Dacia, dar în peninsula Balcanică Slavii au fost aşa de numeroşi, în cît au preponderat şi au persistat pînă astăzi în Bulgari şi Sîrbi (Croaţi, Sloveni), ne mai rămînînd de cît Macedo-Românii, Istrienii şi bine înţeles, Grecii şi Albanejii. Aceasta ar fi teoria cea mai simplă şi mai naturală fără să mai avem nevoie să recurgem la felurite presupuneri ca Românii au plecat din Dacia în peninsula Balcanică şi s’au înturnat peste citeva secule găsind Dacia evacuată sau locuită încă de putini Români rămaşi de la Traian I Evident că originea limbii româneşti sau a Românilor e în peninsula Balcanică, de unde s’a întins în timpu imperiului roman pînă în Dacia, iar în evu mediu chear mai la nord, de unde a dispărut, şi apoi peste Nistru,, unde persistă şi astăzi în plină vigoare. Dar temelia daco-roinânizmului a a fost în Carpaţi, de unde a şi purces revărsarea (V. § 51). Dialectu Macedo-Românilor 6 mai arhaic din cauză că e mai vechi„ iar al Daco-Românilor e mai evoluat pentru motivu că e mai nou cu cîteva sute de ani. Şi asta e o dovadă că n’am plecat din Dacia, căci,, alt-fel, am fi şi noi mai aproape de Macedo-Români, mai ales în pronunţare. Dacă scurgerea Românilor din peninsula Balcanica înapoi în Dacia ar fi continuat pînă în seculu al trei-spre-zecelea, diferenţa intre noi şi Macedoneni ar fi mult mai mică, căci de atunci pină astăzi pronunţarea noastră a www.dacoromanica.ro — 30 - evoluat foarte puţin, Cred că noi, în sec. 13, ziceam cheag şi găină, iar dacă la unii Slavi a pătruns forma kiiag ori kosula (rom. căciulă), asta înseamnă ca noi n'am părăsit de loc Dacia I Aceste cuvinte au pătruns la Slavi în timpu lui Carol cel Mare ori şi mai înainte! Aşa dar, noi sintem Romanii aduşi de Traian in Dacia, rămaşi ne--clintiţi aici şi prefăcuţi în Români după asimilarea tuturor barbarilor, iar Macedo-Românii sint rămăşiţa Romanilor veniţi în peninsula Balcanică înainte de Hristos, adică sînt fraţii noştri mai mari, despărţiţi de noi pin Bulgari şi trăiţi în împrejurări mai grele şi într’o ţară mai săracă. Bulgarii sînt în mare parte Români. Bogăţia l)aciil 'a contribuit în mare parte la •asimilarea barbarilor veniţi peste noi, iar noi nu ne-am asimilat între Daci 3i alţi locuitori de atunci ai Daciii din cauza culturii superioare şi a forţei pe care o aveam, fără să mai socotim numâru în care vom fi venit. ELEMENTl) AUTOHTON § 33. — Un popor care adoptă altă limbă, păstrează ceva din vechea lui pronunţare. Ast'fel, noi avem o pronunţare deosebită de a Italienilor ori de a Francejilor, ba chear de a traţilor noştri Macedoneni. Dacă observi bine, constaţi că Moldovenii, mai ales cei din nord, vorbesc cu gura mai strînsă şi seamănă la pronunţare cu Rutenii, căci, fără îndoială Moldovenii au asimilat un mare număr de Ruteni, şi de acolo sa născut gluma: Tata Rus, mama Rus, , Numai Iuan Moldouan! Deci noi, Romanii lui Traian, am suferit influenţa pornunţării şi a Telului de -viaţă al autohtonilor, adică a Dacilor. Cînd te uiţi la casa de birne a muntenilor şi la îmbrăcămintea lor, e imposibil să nu recunoşti tablourile de pe columna lui Traian!. Dar ce erau Dacii şi după ce criterii îi vom aprecia ? Fără îndoială, după limbă. In acest caz, un nume ca Sarmisegethusa pare mai degrabă germanic, căci - husa ar putea fi goticu său dacicu husa, actualu german haus, casă. compus ca şi Muhlhausen, Schaffhausen, Sonderhausen Ş, a. Apoi, Andrada, fiica lui Decebal, poartă un nume terminat cam ca germana Conrada, iar Burebista ar putea fi compus din bur, care seamănă cu numele poporului germanic al Burilor (la izvoarele Oderului, vecini cu Carpii (în Moravia)şi Anarţii(în Maramureş), care erau Germani, Acest bur ar putea corespunde cu actualu german btiuer ţăran, iar - bista, după ob-servaţiunea lui Iorga, ar avea aceiaşi terminaţiune ca Ariouist, şeful germanilor în Galia în timpul lui Cezar. Deci Burebista ar fi „regele ţăranilor1' (Cp. cu numele Burilor, Olandeji din Africa). Pe lingă acestea, numeroasele numiri în - ava (nu dava), ca Pelen' daua (cam actuala Craiovă), seamănă cu numirile germane in au şi slave în - aud sau - ova, ca Glogova de azi, in judqţu Mehedinţi, cu Glogau, www.dacoromanica.ro — 31 — în Silesia, la Slavi Glogooa, care înseamnă «cornet, desiş de corni*, saă ca Spandau faţă de Spandava. Bazat pe acestea, aş crede că Dacii au fost Germani. INFLUENŢA AUTOHTONILOR ASUPRA LIMBII ROMÂNEŞTI § 34. — E probabil că autohtonii au exercitat oare care influenţă asupra limbii noastre nu numai în fonetică, ci şi’n morfologie, sintaxă şi dicţionar. Dar, în Starea actuală a filologii!, să afirmăm cu preciziune că cutare fenomen e autohton, nu putem. Cu toate acestea, putem emite oare care presupuneri. S’au socotit ca fenomene autohtone: rotacizmu, adică prefacerea lui n intervocaljc în ca’n bine-bire care se găseşte şi la Albaneji, şi formarea viitorului cu auxiliaru voi, care se găseşte la toţi Balcanicii (Greci. Albaneji, Sîrbi şi Bulgari), Aşa au crezut Miklosich, Schuchardt, Hîjdău şi alţii, lacătă aici o parte din aceste asemănări: în fonetică: 1. Prefacerea lui a neaccentuat în ă: sagitta - săgeată, laudatus-lăudat, jurat-]ui&. Dar aceasta există şi la Portugheji, care pronunţă că-oălelru, deşi scriu cavalleiro, şi la Franceji, care pină să ajungă la armuie, au pronunţat armeture, armeure, care e rom. armătură. Apoi, şi Germa-nil şi Englejii au ă, deşi nu-1 scriu, iar î au Norvegienii! 2. Prefacerea lui e şi o accentuaţi în ea fi a) şi oa(ua): cera-ceară, porta-poartă. Dar acesta există cam aşa şi la Italieni, Franceji şi Spanioli; bonus, it. buono, sp, bueno; morior, it. muoio, morire, fr. je meurs, nous mourons, mourir, sp. muero, muerto, morir. . 3. Prefacerea lui o neaccentuat în a: consutus-cusut, * morire-a muri, câre fenomen e paralel cu prefacprea lui e în i femtle-fimele, be-serecă-biserică, fecior-ficior. Există şi la Grecii actuali, bubuki, boboc • fussăton, mlat. fossatum alb. fşat, rom. sat). 4. Prefacerea lui i şi v consonant în j şi o: iuro-jur, vallis (uallis)-vale. 5. Prefacerea lui st în şi: sic-, şi, «esfca-beşică, tussîre - a tuşi. 6. Rotacizmu; fenestra • fereastră (şi invers : punol din puroi, lat-pus, puris). 7. Prefacerea lui l intervococalic în r (ca’n limba sancrită): mola-moară, scala-scară. Grecii actuali şi Portugheji! îl prefac înainte de con-sonants sau după : kartsuni ild. kaltsuni, rom. călţun; pg. branco, sp. blanco, alb. 8. Prefacerea lui ct, as în pt, ps : /«c/a-luptă, coxa-coapsă. Dar şi it. avem: lotta, luptă, notte, noapte, şi tot aşa şi la Franceji şi Spanioli s’au modificat cam asemenea. 9. Prefacerea lui qu sau şi c şi a lui gn, ginp ori b: aqua-apă, equa-îapă, quattuor - pştru, coturnicula - pătumiche, ilngrura-limbă interrogo- www.dacoromanica.ro - 32 — întreb. Dar asta există şi’n dialectu oscic: quinque-pimpe, cinci; coquina ■popina, circiumă; columba-palumba, rom. porumb, sp. paloma. în morfologie: 1. Identitatea dativului cu genitivu. 2. Formarea numeralelor de la 11—19 cu spre şi punerea lor invers, ca la Albaneji, Slavi şi Germani şi ca şi’n limba latină or! grecească veche de alt-lel: trei-spre-zece, alb. tre-mbă-dhietă, vsl. tri na desente, bg. tri-na-deseli, gerin. dreizelin, lat. tridecim, vgr. treis-kai-deka. 3. Formarea viitorului cu auxiliaru voi. în sintaxă : 1. Punerea articulului la urm& substantivului, ca’n limba albaneză, bulgărească şi’n limbile scandinave. Dacă Gepizii erau de la marea Baltică, n’ar li d» mirat să fi luat de Ia el acest obicei, iar de la noi să-l fi luat Albanejii şi apoi Bulgarii, cu toate că se poate să fie o obişnuinţă a noastră Romanii puteau să zică şi iile homo şi homo iile. Dar dacă şi Dacii vor fi pus articulu tot la urmă? 2. Repetarea pronumelui personal; pe tine nu te uit. 3. înlocuirea infinitivului pintr’ propoziţiune secundară : poti trece ori pofi să treci, vreau să plec. Acest lucru e caracteristica limbilor balcanice. Ast-fel, greceasca şi bulgăreasca au înlocuit infinitvu pin conjunctiv. Dar chear in limba latină era o luptă intre aceste moduri, că puteai să zici volo ut venias ori voia te venire «vreau să vii", ceia ce apoi s’a obişnuit şi la persoana întiîa, şi aşa s’a zis volo scire .vreau să ştiu“,iar din forma voî cu infinitivu s’a făcut viitoru balcanic şi românesc uoi şrt. Se crede că această obişnuinţă a a pornit din limba grecească. In dicţionar; Cercetînd toate cuvintele limbii româneşti, n’am găsit nici unu des-spre care să putem afirma cu siguranţă că e .autohton". Asttel, nişte cuvinte precupuse autohtone, ca t baltă, bordei, brîu, cioban, codru, copac, doinâ, groapă, rată, rînză, şopîrlă, stîncă, furcă, urdă, zimbru pot fi urmărite chear în acest dicţionar de unde vin. ELEMENTUL LATIN § 35. — Temelia limbii noastre e constituită de elementu latin p» care s’au depus şi elemente străine. Dar care strat al limbii latine a devenit limba românească ?. Nu stratu dialectal (latina populară), nici stratu limbii literare, ci stratu limbii comune, al limbii cotidiene, al negustorilor, armatei, funcţionarilor şi colonilor. in această limbă, autohtonii care-şî părăseau limba lor, au introdus particularităţi de pronunţare dialectală datorite felului lor de a pronunţa şi de cugeta (baza de articulaţiune şi baza psihologică). www.dacoromanica.ro — 33 — Cit timp a durat stăpînirea romană, tendenţele elementului autohton au fost înfrînate, dar cînd autoritatea imperiului roman a slăbit, atunci au început să apară caracterele dialectale care au dus, cu timpu, la constituirea Jimbii româneşti, aşa cum s'a ’ntîmplat şi cu cele-lalte limbi romanice. Slăbifea autorităţii statului roman a ’nceput pe la anu 600, adică cu seculu al şaptelea, cînd limba româneasca pornise deja pe drumu ei, aşa în cît tendenţele autohtonilor, acum romanizaţi, n’au mai putut-o abate. § 36. — De aceia, caracteru limbii noastre a rămas latin. Ast-Jel, in fonetică, avem aceleaşi sunete, iar dacă posedăm vocalele ă,t şi consonantele ce,ge,ţ,ş.j,v, ele s’au dezvoltat din latinitate, cam ca şi la cei-lal fi Neolatini (§ 34.). Accentu românesc, tot aşa, s’a păstrat în cea mai mare parte t p6r-dere-perdere, putridus-putred, /’u/ZgrinerH-funingine, tntegrum şi intâ-gfru/n-întreg. în morfologie, din cele cinci declinări latine, noi avem trei pin trecerea cuvintelor de declinarea a patra în cele de a doua şi a celor de a cincea in cele de a’ntîia. Aceasta începuse deja din limba latină, în care domus casă, se declina şi după a patra, şi după a cincea, şt după a’ntila. Cît despre cazuri, dacă din şapte s’au redus la două sau la unu (casa-casei, omu'omulbi Ori nearticulat casd-case si om-oni), aceasta s’a Făcut numai cu elemente latine. Vocativu în e poate îi considerat latin, dar cel în o şi’n le e slav ; Doamne e lat. domine, dar maico e curat slavoneşte maiko, iar-le din omule e bg.-le din ma\kolek maico (V. §36), mai ales că Moldovenii nu-1 prefac în li! Adjectivu bonus, bona, bonum e rom. bun, bună, îar dulcis e rom. dulce, ca şi la ceî-lalţi Neolatini. Comparaţiunea, dac’am făcut-o pin perifrază cu mai şi cel mul (cum zic şi Spaniolii mas şi el mas), e tot după modelu latin: magis idoneus, mai potrivit (Italienii şi Francejii se servesc de plus îld. magis t it. piu dolce, fr. plus doux). Tot aşa articulu * deşi Romanii nu-1 aveau, urmaşii lor l-au format din pronumele iile şi-l pun înainte, îar noi la urmă şi ziceam omul (astăzi omu), cinele. Articulu posesiv al vine din ad-ille, iar cel adjectival cel din ecce-ille. Pronumele s’a păstrat asemenea - eu, tu, el, ia, noi, voi, eî, ele, mie, ţie, nouă, mine, tine, sine, meu, tău, său, nostru, vostru, lor. Numeralele cardinale, afară de sută, sînt numai latine, iar de la 11-19 avem oarecare abatere în formă, dar tot cu elemente latine (§ 34, la morfologie). Conjugările sînt tot cele patru latine, ca şi modurile şi timpurile, iar dacă Formele sintetice au fost înlocuite cu analitice (ca jurabo, rom. voi jura), tot cu elemente latine le-am format. Acest viitor ar putea fi şi o imitaţiune străină, dar tot seamănă cu al cefor-lalţi Neolatini; it. vedro voi vedea, lat. videre liabeo, am a vedea, am să văd. www.dacoromanica.ro - 34 - Pintre adverbe avem latine; bine, foartel afară, aci, acolo, astăzi, mîne, leii, ctirînd, anţărţ, încă, înainte, înapoi, îndărăt, aiurea, nicăiurea (nicăin) şi multe altele formate din neutru adjectivului, Prepoziţiunile şi fconjuncţiunile (care, pin deasa lor întrebuinţare, arată îoa’te mult caracteru une! limbi) sînt şi ele tot latine: asupra, către, cu, de, despre,"din, după, fără, în, lîngă, pe, peste, pînă,spre, supt; şi, ori, ci, însă, deci, să, ca. între interjecţiunî avem voi, care e lat. vae, vgr. ual şi ol, it. guai. Albaneji!, Sîrbii, Bulgarii şi Turcii zic tot vai, Lituanii wai, Germanii we, Cele-lalte, ca ah, of, valeu, aoleu şi aoleo, nani sînt tot de origine ro-mşnă, dar avem şi unele străine, ca hai, bre, huided, na, scîrţ, trosc, pleosc. Sintaxa e, in general, cea latină sau, mai exact, a limbilor romanice, cu oare-care deosebiri, ca întrebuinţarea prepozifiunilor ca să arăte raportu de genitiv şi dativ ş. a. Dar o'ntorsătură ca l-a şi prins e cu-iat slavonească. Cît despre vocabular, cu toată sumedenia de cuvinte străine, caracteru limbii e latin, că cuvintele care circulă mai mult sînt latine (Teoria circulaţiunii a lui Hîjdău). Ast-fel, în domeniile vîetiî elementare şi intime, avem cuvinte latine fără de care nu poate exista nici o comunicare între oameni şi care arată: locuinţa (casă, părete, fereastră, acoperemînt masă, scaun, scîndură), plugăria şi hrana (ar, arie, secere, vie, vin, must, albină, miere, ceară, grîu, făină, orz, pîne, apă, carne, mîncare, bucate, prinz, cină, fîn, nutreţ), pătţile corpului (cap, faţă, ochi, nas, gură, limbă, ureche, păr, geană, sprinceană, mînă, picior) animale şi plante (bou, cal, vacă, iapă, porc, capră, oaie, lup, urs, pui, găină ■ frunză, foaie, iarbă, poamă, măr, păr, pin, viţă, ulm, frasin), timpu (an, lună, săptămînă, si, primăvară, vară, toamnă, iarnă), schimbările atmosferei (frig, căldură, gheaţă, apă, ploaie fulger, tunet), accidentele terenului (munte, vale, rfu, lac, rîpă, cutremur surpălurâ), numele de' rudenie (tată, mamă, frate, soră, văr, părinte, cumnat, cuscru, unchi, bunic), religiunea [lege, Dumnezeu, cruce, biserică, tîmplă, altar, înger, drac, închin, rog, păcat, sînta scriptură, creştin, păgîn, cuminecătură, comînd, Crăciun, Paşte, mormînt, Duminică, Luni, Mărfi, Mereu 11, Joi, Vineri, Sîmbătă), fenomele vieţii (viaţă, moarte, răsuflu, mor, cuget, uit, merg, sar, trec, intru) şi multe altele. Toate aceste fac ca elementu latin să fie covîrşitor în limba românească, pe care învăţaţii afl aşezat-o între fiicele limbii latine. INFLUENŢELE STRĂINE § 37. — Un popor sufere influenţa altui popor mai organizat, mai bogat, mai puternic ori ma! colt. Ast-fel, Romanii au impus limba lor multor popoare pe care leau cucerit. Iar altora le-au transmis sute de cuvinte. www.dacoromanica.ro - 35 - Chear limba grecească, limba celui mai cult popor al antichităţii, a adoptat multe cuvinte latine, dar, în schimb, a impus latinei o imensitate de cuvinte de ale ei. Germana a luat din latină sute de cuvinte, iar Slavii, din cele mai vechi timpuri, au luat de la Germani fiică şi mai multe cuvinte, pe care uneori ni le-au transmis nouă. Puterea unei influenţe atirnă de durată, de suprafaţa de contact (dacă atinge tot poporu ori numai clasa conducătoare), de intensitatea ei şi de gradu de asemănare a unei limbi cu limba influenţată *). Aceşti factori se ciocnesc şi se ajută ori se stînjinesc unu pe altu. Ast-fel, influenţa limbii slavoneşti s’a întins asupra Întregului popor românesc, a durat mult şi a fost foarte intensă din cauza potopului de Slavi care ne copleşise, dar limba lor n’a ajuns să intre In elementele constitutive ale limbii noastre. Limba ungurească a avut mai mare influenţă •de cît cea turcească, grecească ori rusească pentru c’a avut o mai mare suprafaţă de contact (nu numai cu oraşele şi cu clasa de sus) şi a pătruns mai adînc în popor. Nu toate elementele unei limbi se împrumută cu aceiaşi uşurinţă. Cel mai uşor pătrund cuvintele şi formulele de exprimare, apoi întorsăturile sintactice şi foarte rar sunetele. Aşa, de o sută de ani, covîrşitoarea influenţă franceză toarnă cu duiumu cuvinte in limba noastră şi’n altele, dar nu atinge sintaxa ori fonetica. INFLUENŢA SLAVONEASCĂ (V. § 20-25) § 38. — Această influenţă a fost cea mai puternică din toate cele pe care le-a suferit limba noastră şi a avut trei faze: cea de pin seculu 7-10 (faza lui Cirll şi Metodiu), apoi sec. 10-11 (faza postslavonească), pe cale populară, şi sec. 12-16 sau chear pînă în seculu 17 (faza medio-bulgărească). pe cale literară, Avînrl o durată de aproape o mie de ani, o mare suprafaţă de contact. o foarte mare intensitate şi asemănare fonetiiă cu limba noastră, ia a lăsat urme adînci, dar a venii prea tirziu ca să poată influenţa structura intimă a graiului nostru. în fonetică n’a lăsat urme. Sunetele ă şi î le aveam deja (§ 34). Dacă Slavonii aveau mult î, ca’n pîlc, siîru, vîrf, pentru noi nu era o noutate. în morfologie ne-a rămas de la ei vocativu în -o şi -/e (§ 34) şi forma reflexivă la unele verbe, ca a se mira, precum şi multe prefixe şi sufixe, ca: ne- în nebun, nedrept, netot; prea- în preamărit; răs- şi răz-în răscopt, răsplătesc, răzbesc, mă răzgîndesc; -ac în porumbac, prost {ăn) ac, scundac; -că In Româncă, Ruscă; -aci în stîngaci, cîrpaci; -tei In tremurici, gîrlici; -eală sau -\nlă în greşeală, osteneală, croială; -ilă în Buşilă, Zortlă; *an în lungan, prostan, porcan; -anie şi -enie în pă- 1) Cp. Mihail Carp, Limba română, Iaşi, 1928, p. 14. www.dacoromanica.ro - 36 — tanie, petrecanie, perzanie, afurisenie, curăţenie; -ean sau -lan în muntean, fufuîan: -nic în amarnic, datornic ; -ifă în peniţei, porumbiţă; -işte-în linişte, rarişte: -iu în beţiu, uscăţiv ; -ui în a fâptai, preţui ;şi altele. Dar în vocabular a lăsat o imensitate de cuvinte ! Ast-Iel avem dirr cele ce arată: Calităţile şi defectele omului, stări sociale, profesiuni, acţiuni: gin-gav, girbov, cirn, pleş, pleşuv, scîrnav, slab, smead, zdravăn, milostiv, vrednic ; lene, lăcomie; bogat, rob, sărac; zidar, zlătar ; citire, glăsuire, izbăvire ş. a. Rudenia: cumătru, nevastă. Corpu omului: obraz, gleznă, trup, SituaţiunI sufleteşti i ispită, necaz, nădejde, primejdie. Alimente : colac, drojdie, ofet, ulei, smintină. Haine : cojoc, cuşmă, obială. Locuinţă; grădină, grajd, grindă, cotei, pod, pivniţă, prag. Animale: bivol, dihor, giscă, lebădă, molie, ogar, rac. Plante : bob, hămeI, hrean, lobodă, mac, măslin, ovăs, pelin. Aspectu naturii: dumbravă, deal, graniţă, izvor, laz, luncă, movilă, pajişte, peşteră, poiană, potop, prund. Unelte undită, bici, blid, cleşte, clopot, corabie, coasă, plug, sabie. Măsura timpului 0>î a pămîntuluî: ceas, virstă, veac, pogon, vadră. Biserica şi credinţa: ral, iad, praznic, moliftă, vecernie, vlădică„ colindă. Apoi; sută, grăbesc, logodesc, lovesc, trăiesc şi sute altele1). INFLUENŢA GRECEASCĂ § 39. — Această influenţă are şi Ia trei faze: cea veche (din epdca' formaţiunii limbii noastre), cea medio-grecească (bizantină) şi cea neogrecească (fanariota). Cuvintele înger, drac, botez, blestem, preut, pască, gutuie, pepene, mătase au intrat întîi în limba latină, apoi în cea românească. Dar amăgesc, cursă (vgr. kyrte, alb. kurthă, capcană), doagă, drum, farmec, martur, mic, mingii, minie, papură, pată, petec, pătură, putină, spin, stirigie, trufie, tufăr udmă, usuc (grăsime) pot fl socotite ca intrate direct, aduse de colonii Romani veniţi din regiunile greceşti. Cursă, martur, papură, putină, strugure (Vgr. strobylos), tufă şi usuc sînt foarte interesante pentru că au y pronunţat ca u, ca’n vechea limbă grecească, în care phyge corespunde cu latinu fuga. A doua fază a fost cea bizantină (sec, 7-14), une-ori mijlocită de Slavi, exercitată asupra oraşelor şi numai în domeniu lexical. Aşa avem r agonisesc, aguridă, amin, anaforă, apostol, argat, arhanghel, arvonă şi ar- 1) Ov, Densuşeanu, Histoire de la 1. roumaine, I, 237. www.dacoromanica.ro — 37 — Vună, arvonesc, camătă, catargă, călugăr, cămilă cărămidă, chinovie, conde\> cort, crin, cutez, dafin, desagi, diavol,ieftin, evanghelie, firidă, folos, frică, garoafă şi garofă, horă, hrisov, Hristos, lămîie, lipsă, mărturisesc, miros, a mirosi, omidă, organ, pat, patrahir, părăsesc, prisos, proaspăt, retez, scafă, sosesc, stol, strachină, temei, tigaie, timpină şi timpină, tipar, tipic, trandafir, urşinic. văpsea, visect, za (zale). A treia fază (sec. 16-19) a fost cea fanariotă, care a adus şi îa multe ■cuvinte (peste 500), dintre care unele au dispărut odată cu „moda" şi au fost ridiculizate de Alexandri în comediile luî, cum s’a’ntîmplat şi cu tur-■cizmele şi cu rusizmele. Totuşi a lăsat foarte multe cuvinte familiare populare sau si literare. Deci n’a atins numai de cît numai clasa de sus, ci tot poporu, că Grecii, din cea mai mare vechime, au venit mereu în Dacia .şi’n România aducînd munca lor şi asimilîndu-se (Un motiv mai mult de ■a-i iubi!), tocmai contraru Jidanilor! Aşa avem : afanisesc, afurisesc, agale, agheazmă, alifie, anaghie, anapoda, anghinare, argăsesc, babacă, bătălie, bărbier, becaţă calamară {călimară}, calapod, călţun, candelă, canelă, caragaţă, catarg, catastif, căpitan, chichion, chitară, chitră, cimitir, clondir, coală, cofeturi, condică, cordea, coStisesc (costisitor), cozonac, cucuvaie, cupă (la Cărţi), dădacă, damigeană, dană, dascăl, dichis, disc, egumen, efor, epistat, episcop, epitrop, evlavie, iamelie (pop. în loc de familie), filă, fionc, fundă, garafă, ghilosesc, har, hardughie, hirotonisesc, hirtie, iconom, igrasie, ifos, ipochimen, ipsos, irod, izmă, lacherdă, lehuză, lanţetă, licurin, litie, liturghie, maimuţă, manelă, masticăy matostat, măcăleandru, măcar, mesteacăn, metanie, migdală, mir, mireazmă, mirodenii, misit, mistrie, molimă, molipsesc, naramză, navlu, na-vlosesc, nevricale, noimă, nostim, nostimadă, nun, oropsesc, panacot, pana-Jiidă, papagal, paner, paparudă, paraclis, parăpon, parastas, partid, partidă, patimă, păun, păpădie, pedeapsă, peteală, piaţă, pică (la Cărţi), piper, piron, pistol, plai, plapomă, plic, plicticios, policandru, poliţă, portocală, pospai, potir, pronie, prosop, reţetă, riglă, rodie, salată, săpun, sardea, scatiu, schi-mofnojsesc, sclifosesc, sclivisesc, scordalea, scrumbie, sfeterisesc, sfoară, sigur, sihastru, simandicos, sirmă, smarand. smirnă, sosesc, spanac, sparangă, spatie, spătar, spital, spiţer, splină, stafidă, stăhie, stambă, stomah, stufat, iaifas, tiflă, ţifnă, ţir, udmă, ursesc, velinţă, vlăstar, vistier, zahăr, zodie, zugrav ş, a. Din această epocă ne-a ramas sufixu -achi (în vest -ache), cu care se formează diminutive familiare la numele'proprii, precum: Costachi, Pe-irachi, fudulachi (porecla unui fudul), ursachi, Trahanachi, şi sufixu -esc la verbe ca aerisesc, honipsesc, oropsesc, siguripsesc, silabisesc, iconomisesc şi Jocuţinnea familiară ena mu ke ena su, una mie şi una ţie. Pronunţarea tehnic (pe lîngă tecnic), dihotomie, psihologie, arhiman- www.dacoromanica.ro - 38 — drii, arhitect, anghină (pe lîngă angină), Avgust, Sepienvrie, Octonvrie, No~ tnvrie, Dechenvrie tot de Ia Greci pe-a rămas Pronunţarea Evropa, rev-matizm, aftonomie se întrebuinţează şi astăzi ironic. INFLUENŢA ALBANEZA § 40. — Observlndu-se oare-care asemănăgi Intre limba românească şi cea albaneză, s’a dedus că noi am suferit influenţa acestei limbi, care e vorbită de vre-un milion de oameni, pe clnd noi am fost tot-de-a-una mai numeroşi de cit Albanejii. Asemărările s’ar putea datori influenţei noastre asupra lor, ca şi asupra Bulgarilor, iar noi să fi suferit influenţa altui popor sau altor popoare, ca Dacii, Goţii, Gepizii. Unii consideră ca influenţă albaneză prefacerea lui c în g la sfârşitu cuvintelor, precum’; aprig, stîng, vitreg. Dar acest obicei îl cam au şi Grecii, iar noi zicem şi frâng, fiong, larmarog, miciog, apoi ciomag, col-ceag ş. a. Cele mai multe urme albaneze sînt în vocabular. Aşa avem: bască (lînă), bucur, bunget, buză, gălbează, ceafă, copac, cruf, curpen, gresie* ghîuj, harbăd şi sarbăd, mal, mazăre, măgar, moş, murg muscoi. pălărie, pîrău, spuză, strepezesc, şopîrlă (?), ţap, văpaie, mă vait, zgură. Erau considerate ca albaneze şi cucură, fluture ghimpe, măgură„ viezure, care-s germanice şi au trecut de la noi la Albaneji. Asemenea,. groapă, guşă şi rînză (pipotă) există şi la Albaneji, dar nu e dovedit numai de cît c& noi am împrumutat de la ei, ci mai degrabă e probabil contraru, mai ales pentru guşă. Dacă Macedoromânii zic nipîrtică, şi noi năpîrcă, e mai uşor de crezut că Albanezii au luat acest cuvînt de la noi, ca şi mugur şi sîmbure, necercetate încă destul. Deci, influenţa albaneză a fost mai mică de cît se credea. INFLUENŢA BULGĂREASCĂ ŞI SÎRBEAS6Ă § 41. — influenţa vechilor Slavi a continuat, pe cale literară, piit Bulgari (din sec. 12) şi Sîrbi (din sec. 13), constituind faza postslavonească şi medio-bulgărească transmiţind şi unele cuvinte greceşti (§ 39), precum r catapeteazmă, călugăr, mînăstire, psaltire, patrahir, Rusalii, smirnă sair alte cuvinte curat slave ca - arminden, cazanie, cădelniţă,ceaslov, crîsnic, cristelniţă, hram, odăjdii, prapor, pristol, schit, stareţ, strană, ţtrcovnic, clucer, crai, ispravnic, paharnic, postelnic, vodă, voievod, vornic, pravilă, în n alte domenii azvirl, bolnav, breaz, busuioc, buşesc calapăr, ciocan. cioplesc, clocesc, clonf, eobesc, cosiţă, costrăţ, crac, crap, castravete, crivăf, dăinuiesc, dobitoc, drug, git, greblă, haină, împroşc, jivină, julesc^ laz, lesne, liliac, lin, maică, matcă, morcov, morun, mreană, năzuiesc, obosesc, odolean, odor, ogoiesc, oişte, otavă, pahar, pelincă, pirtie, potecă, prăjină, prăsesc, răboj, ralifă, scoruş, sfredel, slobod, stejar, ştlucă, sucală, tivdă, tirlă, trupină, vîrşă Ş. a. www.dacoromanica.ro — 39 — Ca şi cuvintele celor treî faze ale influenţe! greceştî, aşa şi cuvintele celor treî faze ale influenţe! slave nu pot fi numa! de cit separate precis. Influenţa polonă, rusească şi rutenească sînt tot faze slave (§ 45-45). INFLUENŢA UNGUREASCĂ § 42. — Această influenţă a’nceput de pin seculu al zecelea şi a durat pînă pintr'al nouă-spre-zecelea, iar în Banat şi Transilvania pînă la războîu mondial. în intensitate, durată şi suprafaţă de contact, îa vine a doua după cea'slavă şi s’a simţit şi’n vocabular, şi’n sufixe şi s’a exercitat asupra întregului popor daco-românesc în limbă şi’n toponimie (ca Orheî, Chişinău, din Vdrhely, Kis-jeno, Micul Ineu, nume aduse de Moldoveni, care-s veniţi din Maramureş şi Transilvania. în vocabular : alcătuiesc, aldămaş, alean, altoiesc, chezăş, chibzuiesc chin, coroi, -cosoroabă, făgăduiesc, fedeleş, fel, fereşteu, gazdă, gingaş, gînd, giulgi, haită, hălăduiesc, ham, harfă, heleşteu, hirdău, hirjoană, hoit, hotar, Hău, imaş, îngădui, labă, lacăt, lăcaş, lăcuiesc (locuiesc), meşter, mistui, mîn-tui, neam, oraş, pildă, raiţă, răzăş, răvaş, sălaş, samă, scormonesc, secriu, sirg, sudui, şir, şoim tăgăduiesc, talpă, tămăduiesc, ufi, uriaş, vamă, tfăgaş, viclean, vileag, zăbală, zăngănesc ş. a. *), Sufixe: aş, eş, iş, uş în ceteraş, plutaş, chipeş, gureş, aluniş, stejă-riş, lăcătuş ; aii şi lău în lingău, mincău, hojmalău; - şag,-şug în furtişag, vălmăşag, prieteşug ',-ăluiesc in prefăluiesc, tălpălaiesc, A legăna (care e ung. lengeni) şi măceaşă se găseşte şi la Macedoromâni, care, afară de aceste exemple, n’au cuvinte ungureşti. INFLUENŢA CUMANICĂ § 43. — Oe la Pecengî şi de la Cumanî, popoare înrudite, ne-au rămas câteva nume de locurî (§ 27-28). Limba Cumanilor, soră cu a Tătarilor şi Turcilor, ne-a fost păstrată în în codex cumanicus, un vocabular latino-perso- cumanic redactat pe la 1303 de misionarii italieni şi germani. Cuvintele beci, scrum, toi par să fie oii pot să fie socotite ca cu-manice, dar altele, ca baltag, boih, casap şi altele multe, care au aceiaşi formă şi la Turci, sînt considerate mai degrabă ca turceşti2). Numele de Caracăl e cumanic şi înseamnă „iort negru* (V. culă la dicţ.). Tot aşa Teleorman, care înseamnă „pădure nebună" (turc. Deli-or-man, cum se numeşte şi sudu Dobrogiî). în asemenea „păduri nebune*, adică mari şi dese, s'au adăpostit foarte bine Românii in timpu evului mediu, neavind de loc nevoie să emigreze. încă o dovadă a continuităţii lor! 1) V lista lor dată de mine in Arhiva, Iaşi, Oct. 1923. Voi publica curlnd alta 2) Ov. Densuşeanu, Hist. de la langue roumaine, I, 382. www.dacoromanica.ro — 40 - INFLUENŢA TURCEASCĂ § 44. — Abea dispăruseră Pecenegi! şi Cumanii, şi apărură Tătari! din răsărit şi Turci! din mează-zi, De la Tătari ne-au rămas unele nume de rîurî, ţa Bahlul, Vaslui, Suhurlul, Covurlul (.plin de scoîci ori de racî“ ?) de oraşe şi sate, ca Tighina (adîncăturâ) şi altele multe, ma! ales în Basarabia. Dar influenţa turcească, deşi n’a pătruns în popor, ca cea slavonească or! ca cea ungurească, a fost totuş! mare. Turcii au venit la no1 ca ostaşi ori ca slujbaşi, Iar influenţa lor a durat din secolu al cincî-spre-zecelea pînă la începutu secuiului al nouă-spre zecelea, adică vre-o patru sute de ani. Multe din cuvintele luate de noi de la el sînt de origine persică, arabică, grecească şi italiană, dar sînt şi multe curat turceşti1). Deşi multe, înfipte adînc, au rămas pînă astăzi, totuşi cele mal multe au dispărut oii dispar mereu, întrebuinţaţe adese-ori ca să producă ilaritate. (Din cele rămase avem : aba, abanos, abraş şi Iabraş, acadea, acaret, afif, afion, alai, alişveriş, aman, amanet, anteriu, arcan, arman, arşic, atlaz, bacacă, babalic, bacal şi băcan, baclava, bacşiş, badana şi bidinea, baga, balama, baltag, bamă, bardac, basma, becher, bellic, belea, benghl, berechet, bidiviu, bina, bindisesc, birlic, boccea, bocluc, boia, bondoc, borangic, bostan, bucluc, burghiu, buzdugan, cacealma, cadaif şi cataif, cafea cafenea, caimac, caldarim, calpac, canat, cange, cantar, capac, casap, catifea, catir, catran, cazan, călăuz, ceacir, ceair, ceardac, cearşaf, cercevea, ceaun, chef, cheftea şi chiftea, chibrit, chilimbar, chilipir, chimir, chiolhan, chisea, chiul, chiup, clo-ban, ciomag, ciorbă, cişmea, conac, coşcogea, cutie şi încă Cîteva sute 1 Aşa dar multe I Ne-a mal rămas şi prefixu baş în baş-hof, baş-potlogar şi sufixele ; giu sau c/u ”în cazangiu, sacagiu, papugiu, pastramagiu, scandalagiu, topciu, (tunar) ;-{'u în cafeniu, cărămiziu ;-liu în hazliu, tabetliu ; -lic,-lic şi -luc în calabalic, matrapazlic, birlic, mezelic, bocluc ; şi -man în hoţoman. Dar domeniile înalte ale religiunil, ştiinţe! şi artei, precum şi cercu intim al familii!, au rămas absolut neatinse de influenta turcească 2). INFLUENŢA POLONĂ (V. § 20-25 şi 38). § 45. — Contactu nostru cu Polonii, ca şi cu Turcii şi Ruşi!, n’a fost teritorial, că între noi şi eî sînt Rutenii. Dar stătu polon era, ca şi astăzi, hotar în hotar cu Moldova şi am avut (în sec. 16-17) contact, şi mai ales cultural. 1) V. Şăineanu, Intl. Or. (la bibliografie). 2), Şăineanu, Infl. Or. 282. www.dacoromanica.ro — 41 — însă cuvintele de origine polonă se reduc Ia mai nimic. Unii au bănuit ca de origine polonă aceste cuvinte (care pot fi şi de origine rute-neaSCă sau de altă Origine) : arendă, cătuşă, căuş doniţă, dranifă, dulău, hatman, hrişcă, jac, jomir şi jolnir, jold, laie, mocirlă, pavăză, panţîr, ră-fuiesc, stărui, tencuiesc, tulei, zdreanţă. Arenda există şi la Ruteni, Ruşi, Bulgari şi vine de la mlat. arenda> it. rendiia, fr. germ, rente. Poate fi mai degrabă rutenesc. Cătuşă însemna odată .pisică* şi a trecut de la noi la Poloni supt îorma katusza, tortură. Căuş există la Poioni supt forma kousz, dar este £i rut. kavus, kovs şi vsl. kovsu şi vine dela litv kăuszas. E greu de precizat de unde ar veni. Hrişcă er pol hrczka, rut. hreâka şi rus. grecka „grîu grecesc". Tot greu de precizat. Doniţă e şi la Ruteni, accentuat pe i, ca şi la Poloni (V. la dicţ). Hatman e pol. rut. hetman, Dranifa ar putea fi şi rut. dranic. Dulău, zăvod, cîne mare, e pol dolow, un fel de cîne de vinat, d. Jowic, vsl, loviţi, avîna, rom. „a lovi". Hatman e pol. şi rut. Jac e numai pol. iak. Joimir şi jolnir e rut. zolnir şi pol. iolnierz. Jold, soldă, e pol. iold şi ung. zsold. Laie e pol. laja şi rut. laia. Mocirlă e numai pol. moczydlo, topilă, iar rut. moiilo. Pavăză e pol. pawez, ceh. paOeza, de la it. pavese. Panfîr e rus. pdncyri, pol. pancerz, chiurasă. A răfui e pol. rachowac şi rut. rahuvati. A stărui e cam supt aceiaşi formă şi la Ruteni, Ruşi şi Bulgari. Şold e pol. szoldra şi ceh. Solda, Soldra. A tencui e pol. tynkowac şi rut. tinkuvati. Tulei e şi pol. tuleja, vîrf de suliţă (probabil, luat de la noi) şi ung. ioll, tulei, mbg. fu/u, tulei, şi seamănă şi cu germ. stiel, care corespunde cu forma ştuleu, stulete. Zdreanţă e pol. drance, despicat, dar e şi O Variantă din draniţă. Aşa dar, puţin 1 INFLUENŢA RUSEASCĂ ŞI RUTENEASCĂ (V. § 20, 25, 38 şi 45) § 46. — Contactu cu Ruşii n’a fost chear teritorial, câ’ntre ei şi noi sînt Rutenii (o variantă a lor, a căror influenţă am suferit-o din sec. 12-15). Dar am avut contact politic, militar şi administrativ de pin timpu lui Petra cel Mare şi Cantemir (de pe la 1700 pînă pe la 1860). www.dacoromanica.ro — 42 — Precum Turcii ne-au adus o sumă de cuvinte de origine persică şi arabică, aşa şi Ruşii ne-au adus multe cuvinte de origine franceză şi germană, dar şi multe curat ruseşti. Odată cu stingerea influenţei ruseşti, au dispărut in mare parte şi cuvintele împrumutate de la Ruşi, puse pe Alexandri în gura retrograzilor ca să-i ridiculizeze. Aşa sint. Ori erau : adăpoI, aghiotant, armie, artelnic, artilerie, ba~ rabaftă, birjă, burlac, cancelarie (canţelerie), căprar, cavalerie, cazarmă, chivără, concină, conovăţ, cozoroc, dejurnă, divizie, droşcă, felcer, fligorn. Franţuz (şi pol.)t goarnă, gheneral, harapnic, iarmaroc, lagăr, lăduncă, lentă, manevră, mojiţ, mindir, muştiuc, ofiţer, otpust, pareatcă, pasians, petlifă, podan, podorojnă, podvodnic, polc, polcă, polcovnic, poştă, predmet, prefe-rans, proviant, raniţă, samovar, stanog. stos, şanf, şnur, şpor, ştab, trivogăt troc (chingă), vagmistru, vipuşcă, voiaj ş a. *) In pescărie or! in industria casnică avem : batog, caras, caţaveică, cercală, ciorpac, ciorsac, cociorvă, coviltir, dubă, dubas, hodorob, lotcă, oclel şi uclei, ostie, setcă, somn, stacan, suduc, şaran, vintir, voloc. Tot de la Ruşi şi Poloni ne-au rămas şi formele naţie, direcţie. secfie, redacţie, în loc de naţiune, direcţiune, secţiune, redacfiune. INFLUENŢA ITALIANĂ § 47. — Limba italiană a avut mare influenţă în evu mediu şi a transmis foarte multe cuvinte limbii franceze (de la care le-au luat Germanii, Ruşii şi alţii), limbii greceşti şi celei turceşti. Mai toţi termenii militari, muzicali şi comerciali sînt (Ja origine) italieni. Ast-fel avem : armată, caporal, companii, regiment, escadron, baterie, căpitan, colonel, general, brigadă, canonadă, artilerie, infanterie, cavalerie, faşină; andante, allegro, fortissimo, pianoforte, serenadă; bruto, francoT netto, tara (dara) ş, a. La noi, pe cale directă (cu toate silinţele lui Eliade) s’a simţit foarte puţin. Ast-fel, pe lîngă italienizmele aduse de Greci (ca piaţă, papagal, plic, scarpin, stradă) avem: abafie, acioaie, adiio, agenţie, alamă, apalt, apuntament, arcer, asalt, bancă, baston, belcanto, belearte, biscot, brocatt capelă 2, căric, cazin, ciocolată, copertă, cordovan, dezvolt, drit (Cu verbu a indritui), dispreţ, distrug, falconerie, fante, flaut, fochist, frescheţă, gabiet gabier, gambă, gelos, gerg, giovine, grop, levată, limbic, limonată (limonadă e fr., lemonadă 6 ngr.J, ostatic, penel, profir 2, presupun, punt, rastel, rată, resping, reuşesc, revistă, rizic, scop, mă sforţez, seral, smalţ, sperjur, stagiune, stindard, struţ, sudit, turban 1, Apoî popularele : borsă, boton, corajt corent, semplu şi termenii de marină: ancorot, bompres, culată, nostrom* palane, pescaj, şarturi, spirai, tachet, tambuchi, trinchet, velă, velatură ş. a In ortografie, che, chi şi ghe, ghi tot influenţei italiene se datoresc. 1) V. lista lor dată de mine tn Revista Idealistă, Bucureşti, August 1903. www.dacoromanica.ro _ 43 — INFLUENŢA GERMANĂ § 48. — Ca şi cea grecească şi cea slavonească, care au avut maî multe valuri, tot aşa şi influenţa germană a avut trei valuri (pe care, pentru uşurinţă, le tratez aci la un loc). Întîi a fost vechea influenţă germanică a Goţilor, a Gepizilor sau poate şi a Danilor (dacă vor fi fost Germani). Mult timp s'a crezut că noî n’am avea nici un cuvint vechi germanic, ci numai cuvinte săseşti ori germane moderne. Dar Diculescu (V. la bibliografie) a ridicat un gros văl de pe trecutu limbii noastre şi, dacă nu i-a convins pe unii, în ori'Ce caz. î-a cam zdruncinat din credinţa că n'am avea Ctivinte vechî germanice (V. § 17). Prezenţa lor înseamnă că n’am părăsit de loc Dacia ! Ast-fel avem: nasture, ciuf ;i altele, la care eu aş adăuga şl pe ban, berc, brusture, bursuc, cucură, fluture, ghimpe, grunt, grăunţ, lan, viezure, poate şi ciucure, furfur, măgură, ş. a. Influenţa săsească s’a exercitat în Transilvania şi a trecut puţin şi I& noî în cuvinte ca joagăr, chendelă, lăibăr, şuflă, faică, iar cea germană modernă în cuvinte ca hondroc, şurub, zaf, bizeţ, ştaif, vingălac, valf, an~ ghimaht, candel, plaivaz, şpalt, şparhat, chelner, şfarf, chiflă, halbă şi altele multe de acest fel, mai ales in industrie, Oare-care influenţă se observă şi în pronunţări ca converzafie, sub~ zistenfă, inzistenfă în loc de conversatiune, subsistenţă, insistentă. INFLUENŢA FRANCEZĂ § 49. — Încă de pin timpu lui Ludovic al XIV, influenţa franceză, pin politică, literatură şi modă, începu să pătrundă in lume. La noii ia se simţi întii indirect pin Greci, apoi pin Ruşi. Domnii fanarioţi aveau oare-care cultură occidentală (italiană şi franceză) şi aveau dragomani care aveau şi ei cultură. Politica franceză începînd să se inte-rese?e din ce în ce mai mult de Orient, ambasadoru francez din Constan-tinopole impunea une-ori secretari Franceji domnului fanariot şi corespundea cifrat cu el. Cultura franceză fiind o condiţiune de a ajunge mal sus (dragoman orî chear domn în ţările româneşti), boierimea începu şi ia a-şi apropria această cultură care, pe toate căile, năpădea ca un val năprasnic. Mai ales după marea revoluţiune de la 1789, cînd mii de nobili Fran-cejî, neîmpăcîndu-se cu noua situaţiune, emigrară şi ajunseră si pe Ia noî profesori de limba franceză, apoi după ce Napoleon cutreieră Europa cu armatele lui şi uimi lumea pin biruinţe, prestigiu francez crescu colosal. Atunci boierii începură a vizita Francia (mai ales Parisu) şi a-şî trimete fiii să studieze acolo. www.dacoromanica.ro — 44 - La început, unele cuvinte franceze pătrunseră cu forma crudă (neadaptată spiritului limbii româneşti), ca nofraj, anons, cum obişnuiau Ruşii, care ne-au transmis forme ca pasians, preferans, orî (cum ziceau pînă maî ieri Basarabenil desant, fr. descente, debarcare). Dar spiritu latin şi bunu gust a restabilit forme ca naufragiu, anunj. Adoptarea nesocotită a formelor franceze a corupt adevărata limbă xomânească Ast-fel nu trebuie să accentuăm, solid, ci solid, ca pdlid şi ca vechile noastre cuvinte putred, umed. Dacă zicem virgulă, (deşi fr, se ac-centulază pe u), trebuie să zicem şi formulă, moleculă, libelulă, întocmai ca lingură, scindură (lat. liagula, scdndula). Astăzi influenţa franceză fiind covîrşitoare şi tinzând să împestriţeze •cu pronunţări ridicule sau jalnice chear graîu ţăranului, e datoria celor ce pot pătrunde în adevăratu spirit al limbii! româneşti să propage formele hune şi să dezveţe copiii de imitaţiunea servilă a limbii franceze, Chear Franceji! ne vor admira că apărăm cela ce ne-a dat natura, care a făcut limba românească, precum ne admiră toţi străinii când venim cu ceva specific românesc (costume, cintece, obiceiuri) şi nu ne confundăm în ano-nimatu internaţional! Originalitatea in ceia ce avem frumos să fie deviza noastră!. DIALECTELE LIMBII ROMÂNEŞTI § 50___Limba românească cuprinde trei dialecte: cel din Dacia (ac- tuala Românie), -cel din Macedonia şi cel din peninsula Istria. Cel mai important e cel din Dacia (dacoromânesc), vorbit de vre-o 15,000,000 de Români şi de vre-o 4-5 milioane de străini din hotarele actualei Românii şi de peste hotare, unde se mai află încă şi foarte mulţi Români, şi anume: peste 500,000 dincolo dn Nistru, vre-o 80,000 în Bulgaria, vre-o 250,000 în vechea Serbie şi mal multe zeci de mii în Banatul rămas Iugoslavia şi în Ungaria. Cel din Macedonia (macedoromânesc) e vorbit de mai multe sute de mii de Români răspindiţl pin Grecia, Albania, Iugoslavia şi Bulgaria Iar cel din Istria (istroromânesc)e vorbit încă de vre-o cîteva mii de Români aşezaţi în cîteva sate de la poalele muntelui numit Maggiore şi pe •coasta mării Adriatlce. Aceste două dialecte n’au nici o însemnătate din punct de vedere cultural, îar cel istrian, vorbit de aşa de puţini, e pe rale de stingere. Cu toate că, pentru vorbirea curentă, Românii care vorbesc aceste dialecte nu se pot înţelege între el, totuşi, din punctu de vedere al fenomenelor limbii, dialectele româneşti se aseamănă foarte mult între ele1) 1) Mihail Carp, Limba Română, Iaşi, 1928, p. 29. www.dacoromanica.ro 45 — Acest paradox se lămureşte pin faptu că înţelegerea e îngreuiată de-dicţionar (destul de deosebit de la un dialect la altu), de cîteva element» de morfologie şi sintaxă şi oare-care diversităţi fonetice, pe cind asema-narea se datoreşte marelui număr de fenomene fundamentale, care sînt comune tuturor dialectelor. Pentru lămurire, să luăm un exemplu : Dacoromânu nu va Înţelege fraza istriană: Neca se posveta lumele tev (sfinţească-se numele tău), nici: Ditu pădurea aceea se dispunea un aslan (din pădurea ceia se scobora un leu). Dacoromânu simte că i se vorbeşte româneşte, dar nu'nţelege lămurit. Totuşi asemănările dintre dialectele noastre is mari, ceia ce dove» deşte un trai comun îndelungat, o mare unitate etnică şi strînse legături politice şi sociale. A trebuit un tra! îndelungat la un loc ca să se poată face uniformizarea limbii latine, adoptate de atîtea popoare diferite care-şî părăseau limba. A trebuit o mare unitate etnică pentru ca, îndată ce stă-pînirea limbii latine oficiale a slăbit, să se menţină aceleaşi caractere de limbă autohtone, ba chear să se dezvolte aceleaşi fenomene dialectale după după ce s’au despărţit (şi încă aşa de tare!) şi au rupt orî ce contact între ele. Au trebuit să fie, în sfirşit, nişte strînse legături politice şi geografice ca să înăbuşe, în timpul dominaţiunii limbii latine, tendenţele regionale al& diferitelor graiuri, care, dacă n'ar fi fost înăbuşite, ar fi diferenţiat de mult, şi deci mult mai tare, dialectelele limbii româneşti. ORIGINEA DIALECTELOR ROMÂNEŞTI § 51. — Slăbind puterea imperiului roman, au început să apară tenderele dialectele cauzate de întreruperea legăturilor cu Italia, aşa cum s'a’ntîmplat şi'n Galia şi’n Iberia. Afară de asta, pe atunci, nefiind comu-nicaţiunea rapidă de astăzi, care face ca Algeria (de exemplu) să vorbească o franceză fără dialect, pe cînd Canada, prea depărtată de Francia, are dialect, provinciile romane au început a tinde spre dialect. Alpii au făcut ca Galia şi Iberia să pornească spre un drum deosebit, precum e acela al formării pluralului în -s, pe cînd Italia şi Orientu au pornit pe drumu pluralului în -i. Aşa şi limba românească din peninsula Balcanică şi din Dacia, fiind despărţită de Slavi, au apărut tendenţele dialectale, care au crescut cu timpu. în Bulgaria şi Serbia era o limbă românească egală cu cea din Dacia. Dar potopu slav a înecat-o şi n’au mai rămas de cît Macedoromânii. Cât despre Istroromâni, fiind-că-saşa de puţini, se poate admite că ei s’au despărţit mai tîrziu din vest (din Banat) şi au emigrat din pricina Ungurilor (ori şi a Slavilor). Ori-cum ar fi, Sîrbii şi Bulgarii sînt în mare parte Român. www.dacoromanica.ro _ 46 — similaţi, iar noi, Macedonenii şi Istrienii sîntem cei ce am rezistat tuturor potoapelor, şi deci cu atît mai viguroşi. Această despărţire a Românilor s'a produs înainte de seculu al XIII, după cum putem deduce din compararea dialectelor noastre. PARTICULARITĂŢILE DIALECTELOR ROMÂNEŞTI § 25. — Cu toată marea asemănare a dialectelor româneşti, mia de •ani care a trecut de la despărţire a făcut sa apară multe particularităţi dialectale, dintre care cele mai caracteristice sînt *): La cel macedoromânesc: in şi im iniţial se reduc la ’n, ’m : mpartu, ncălzescu. In cuvinte ca hilîu, gălină, gutune, vine, l şi n se păstrează muiat, pe •cînd la noi a dispărut: fii (azi fiu), găină, gutuie, vie. Ce, ge s'a prefăcut în ts, dz : nuft, dzinere (nuci, ginere), ca la Ve-neţieni: ardzento în loc de argento. U şi i final se păstrează : omu, dormu, plindzi Grupu au şi eu se preface în av şi ev sau ef: alavdu, preftu. Labialele (p, b, m, v, f) se palatalizează, ca şi'n estu Daciii; kept, ghine, lumină, fin, hillu. Şovăirea pronunţării între ă şi i: cuvintu, plăngu. Perfectele accentuate pe rădăcină: arupţlu (rupseî), arupseşi. arupse> arumpsem, arupsetu, arupseră, care au existat şi’n cel dacoromânesc pînă pin sec. XVII. Viitorul indicativului: arupserimu (voi rupe), arupgeri, arupseri, arup-serimu, arupseritu, arupseri, In subdialectu meglenit (al celui macedoromânesc), care poate fi considerat şi ca dialect independent, pe lîngă alte deosebii!, avem; Căderea lui a iniţial în cuvinte ca dapă, udi, vem în loc de adapă, aude, avem şi păstrarea Iui u final numai după mută cu lichidă, ca'n cel dacoromânesc, adicâ'n cuvinte ca lucru, umblu, LA CEL 1STROROMÂNESC: Păstrarea lui l, n muiat ca şi’n cel macedoromânesc: fillu, găliră, lispur, cunîu (ceia ce, pentru n, există pînă azi în Banat), Prefacerea lui ce în ţe: fer. Rotacizmu (prefacerea lui n în r între vocale: albiră, mire, buru, ca dacoromâneşte mărunt, fereastră, piră (pînă). Nediftongarea lui e şi o în cuvinte ca sera, morte, coje, Epenteza lui / în cuvinte ca flier, flie pllerde, (fier, fie, pierde) ceia cq e o influenţă sîrbească, Cp. cu fter în loc de fier în Mehedinţi 1) Mihail Carp, Limba română, 33. www.dacoromanica.ro - 47 - ;4fi s’a prefăcut în av ori af, ca şi la Macedoromâni: avzi, caftă. Genitivu şi dativu cu lu la substantivele comune, nu numai la cele proprii (ca'n Dacia): lu omu. SUBDIALECTELE DACOROMÂNEŞTI § 53. — In sfîrşit şi dialectu dacoromânesc are şi el nişte şanţuri subdialectale, dintre care cel mai important e acela care desparte vestu de est-Şi care se caracterizează pin prefacerea labialelor (p,b, m, v, fj în, palatele, întocmai ca şi la Macedoromâni, şi anume: estul preface labia-lele î hept, ghine, luHină, 7in, hir. Sprfe nordul Moldovei chear fin, hir. au evoluat spre jin şir, cu un / şi ş egal cu cel din jer, şinşl (ger, cinci) adică intermediar între ge-je şi ce-şe. Apoi estul se mai deosebeşte pin întunecarea lui e şi o final (treci, colu în loc de trece colo) ori şi nefinal dacă nu e accentuat (fimei, cucoş in loc de femele, cocoş) şi mai ales (începând de la nbrd de Focşani şi Galaţi) pin pronunţarea.lui ce, ce aproape ca şe,je adică şinşl, jer în loc de cinci, ger. în general, cu cît mergi spre nord şi te apropii de Ruteni, cu atit pronunţarea lui t, d şi a lui e, o tinde spre ce, ge şi le, uo, precum > lapce, vege şi trlece, niierge, muort, cuopt în loc de trece, merge, mort, copt. Pronunţarea din vest (mai ales cea dintre Olt şi Dunăre, adică Muntenia şi sudul Transilvaniei) e mai limpede, mai sonoră, mai aproape de cea italiană, mai proprie limbii literare şi teatrului, mai plăcută auzului, pe cînd cea din est e mai întunecată, mai nepotrivită literaturii şi mai puţin plăcută auzului. www.dacoromanica.ro OARE-CARE EXPLICAŢIUNI RELATIVE LA ORTOGRAFIA UNOR CUVINTE STRĂINE CARE SE’NTÎLNESC ÎN ETIMOLOGII c, £ (in limbile slave) înseamnă ce, ge românesc, cs (ung.) şi cz (pol.) înseamnă ce românesc. zs (la Unguri) înseamnă j românesc, la Slavi z. .? (în limbile slave) înseamnă ş românesc. 5, e On limba portugheză) înseamnă an, en. o, e (ysl-) înseamnă on, en, ca mdka.greda, muncă, grindă. cf, £ (la Poloni) înseamnă on, en. y (vsl. rus. turc.) înseamnă î românesc. Dar Turcii în alfabetu lor actual il reprezintă printr’un / fără punct, j (la Slavi) înseamnă i scurt românesc, dar la Turci e tot una cu / rom. şi francez, iar la Spanioli e tot una cu li românesc: Quijote se pron. Kihote, n e gn ital. şi fr. ori nli portughez. Eu l-am luat de la Spanioli ca să reprezint me, ml rom., care se pronunţă se, si în estu ţării. Ast-fel scriu cosac, nu coniac, care ar fi fals. Odată ce avem în limbă acest sunet, trebuie să avem şi semnu lui. In ceia ce priveşte ortografia turcească, ne mai putînd-o modifica aşa cum am început-o în acest dicţionar, am rămas la vechea mea sistemă de a întrebuinţa c, £ p. ce, ge, şi i scurt ca şi la noi, deşi Turcii îl redau pin y. Sunetu ş, pe care Turcii îl scriu tot ca şi noî, de voi pulea fi atent, îl voi reda pin ş, iar de nu, pin s, ca la Slavi. La Unguri acest ş e redat pin s curat, iar sunetu s e redat de Unguri pin sz, care la Poloni, e egal cu ş. Litera c, la Slavi şi Unguri, se pronunţă ca ţ, precum; rut. pol. ceh. cap, ung. căp, care vine de la românescu ţap. Litera grecească "f *nseamn2 sunetu gh din moldovenescu pn îld.um www.dacoromanica.ro Ortografia şi ortoepia. (Scrierea corectă şi pronunţarea corectă). § 54. Sunetele unei limbi se reprezentă pin nişte semne care se nu* mese litere. Iar şirul literelor se numeşte alfabet. § 55, Alfabetu românesc e cel latin, căruia Românii (ca toţî ceî-Ialţi urmaşi ai Romanilor), l-au adăugat şi alte litere. Ast-fel, Italienii şi Fran-cejiî au pe gn, care în realitate e un semn deosebit, pe care Spaniolii îl reprezentă pin ff. Catalanii pin ny, iar Proven(alii şi Portugheji! pin nh. Eu am admis semnu Spaniolilor (n) în cuvinte ca conac ori moldoveneşte lu-nină, fterlă, munteneşte lumină, mierlă, § 56. Litera, care izbeşte ochiu, nu trebuie să ’nşele pronunţarea, care izbeşte urechea. Aşa dar, să nu crezi că Italianu, dacă nu pune nici un semn deasupra ori dedesuptu literelor lui, nu s'a depărtat de pronunţarea latină! Ast-fel, Romanii pronunţau gn ca două sunete deosebite In pug-nus, pumn, pe care Italienii îl scriu pugno, dar îl pronunţă pufio, cum scriu şi pronunţă Spaniolii. § 57. Sunetele limbii latine literare se reduc Ia: A, B, C, D, E, F, G, H, I, L, M, N, O, P, R, S, T, U. adică 18 I La aceasta se mai adaugă K, Qu, X, Y, Z, Ia care noi cel de astăzi sau din evu mediu am adăugat şi pe J şi V, nişte sunete neîntrebuinţate de Romani. în sfîrşit, Germanii şi Englejii au adăugat şi pe W, cu care ajungem Ia 26 de litere ale alfabetului latin modern. § 58. Dar literele să nu înşele pronunţarea nimănui I Romanii n’aveau j şi v, ci numai i şi u, i scurt şi u scurt Înainte de o vocală (numit şi î consonant şi, pin analogie, zic eu, şi u consonant). De ex.:IVRO, VALLIS se pronunţa îuro, uallis, rom. jur, vale. Ei n’aveau semnu U, ci numai V, care se-citea u (întreg ori scurt), Q G se pronunţa tot-de-a-una ke, ghe: cepa, gelu, se pronunţa kepa, ghelu, rom. ceapă, ger. K era tot una cu C, iar Q se întrebuinţa numai înainte de u In cuvinte ca aqua, apă. Pin urmare, Romanii ar fi putut scrie tot aşa de bine şi AKUA sau ACUA, după cum scriau LINGUA cu acelaşi G cu care scriau şi sugo, sug. 4 www.dacoromanica.ro — 50 - X e o literă compusă din CS or! KS, Y e o imitaţiune literară pentru a reda pe i grecesc care odinioară se pronunţa u (cum se vede din rom. martur, vgr. mărtyr), iar Z e o literă şi un sunet care nu există în cuvintele adevărat latine. Vrea să zică, limba latină naturală (adică fără influenţe literare ori posterioare) nu avea sunetele ce, ge, j, v, ţ, precum nici ş, nici dialectalu dz, iar dintre vocale n’avea de cît cele cinci fundamentale (a, e, i, o, u). § 59. Fâcînd socoteala literelor limbii româneşti literare, ajungem Ia 36, şi anume; A, B, C, D, E, F, G, H, 1, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X, Y, Z (26), apoi ă şi î (28), i şi u (30), e Şi o, pe care nu le însemnăm în scris, dar există în cuvinte ca leagă, roagă (32), apoi che, ghe (34), în sfîrşit ş, ţ (36). A) Vocalele. A. § 60. A un prezentă nici o greutate în scris. E, I, O, U. § 61. E, I, O, U prezentă greutate numai cînd îs diftongi şi se cam confundă ea cu ia, eo cu ici S* oa cu aa• lacătă regula pe care am stabilit-o eu (în broşura mea despre ortografia românească, Iaşi, 1912): După ori-ce consonantă, se scrie; ea, eo, oa, iar după vocală sau la începutu silabei se scrie ia, io, ua. De ex. < cea, ceară, chear, cheamă, ne-chează, veghează, sfirlează, leagă, rea, grea, mea, beată, Densuşeanu. Lun-geanu, Munteanu, Greceanu, Carageali, Caragea, dar : trăiască, iască, iarbă, iarnă, Moroianu, fuior, ioc, Iordan, Iordachi. Luîndu-ne după numele de Gheorghe şi Georgescu, care au eo după consonantă (conform regulei!), ca şi pleosc, bleot, fleoncănesc, urmează că tot cu eo trebuie să scriem şi piceor, gheorlan, pe care, cu toate acestea, din obişnuinţă, le scriem picior, gfăorlan. Dar dacă laş! copilu şi omu fără multă învăţătură să scrie cum îi dicteazH urechea, va scrie piceor, gheorlan, ceorbă ! Tot aşa : coace, vino ’n coace, dar paraua, ziua, Bacănanu, Tazlă-uanu (nu paraoa, zioa, Bacăoanu, deşi unii alunecă şi scriu şi aşa). După această regulă, am putea scrie uameni, găuace, pleuapă, respectuoasă (cum şi pronunţăm), dar sprijinu lui o din om, găoci, pleoapă (două silabe, ca in Muntenia), pleopă şi plopă (tot în Muntenia), respectuos face să scriem tot cu oa. Totuşi sînt unii care scriu găuace şi în cua, întocmai cum scţiu italienii in qua (din latinu *eccu-hac). Ljtera î^e luată de la Slavoni, după analogia căreia noî l-am făcut şi pe u (ca şi pe ă) şi e necesară ca să arătăm deosebirea între fugi şi fugi, www.dacoromanica.ro - 51 - între haină şi haină (îem. de la hain), între vin vechi (greşit scris vechiu) şi rachiu, între ou» greu şi ou, greu, (îorma actuală în loc de oul, greul) şi altele multe. Cuvintele viată, piară, piafă, biată nu contrazic regula „Ia după vocală sau la începutu silabei”, că-s derivate din vilafă, pier (mold. per, peară), piafă e un neologizm greco-italian, iar biată se scrie şi se pronunţă aşa fiind-că e femeninu lui biet, pe cînd beată e femeninu lui beat. Sunetu î maî există şi’n cuvinte ca patria, patrie, moşia, Jianu, scriam, scriem, ştiam, şiac, Austriac, pe care, dacă vrei să le scrii exact, trebuie Să le SCriî patrila, patrile, moşile, Jilanu, scrilam, scrilem, ştilam, şilac, Austriiac. Tot aşa adiio, nu adio. Pin urmare, e greşit să scrii patria, că contrazice regulâ „ia la începutu silabei". Ă, î. § 62. Litera ă reprezentă un sunet care e la mijloc între a, e, şi o, cu care se confundă une-ori, că se zice indiferent patrat şi pătrat, părete şi perete, nămol şi nomol. Litera î reprezentă un sunet care e la mijloc între i şi u, cu care se confundă, că se zice indiferent stric şi (în nordul Moldovei) stric, sîm-bure şi sumbure şi altele multe. Acest î s'a născut din litera slavo-româ-nească 4* desprinzîndu-se căciula de băţ, îar ^ vine şi el din litera slavonească care la vechii Slavi reprezenta sunetu on, pe care Românii l-au prefăcut In un şi’n în, în cuvinte ca muncă, pîndă (slav. monka, ponda, scris 'WitvKd, (l&Ad). Litera â (pe care Academia o susţine numai fiindcă Român vine din Roman) e tot una cu l şi încurcă învăţarea limbii româneşti. Principiu ştiinţific e „un sunet, o literă". Pin urmare, dacă natura a făcut din Iatinu anima românescu inimă, „crima* e tot aşa de mare ca şi cînd scrii Romîn în loc de Român, latineşte Romanus, De alt-fel chear Traian, dacă l-ai scula din morţi şi l-ai pune să pronunţe Romîn, ar pronunţa Romun (nu Român) ca şi Italienii şi ca toţi aceia care n'au sunetu î în limba lor. Dar fiind-că numele de Roman ne e aşa de drag, eu am făcut o concesiune patriotică numai pentru el şi scriu Român, românesc, iar în colo numai cu î. § 63. Ca să se vadă maî bine locu lui ă şi î, lacătă aici piramida vocalelor: a e ă o i î u Ar fi fost mai bine să se fi adoptat de la ’nceput linia curbă (semiluna) numaî ca să se arăte scurtimea (i şi u şi chear o şi a, şi â ca să se www.dacoromanica.ro — 52 - reprezepte ă. Dat curentu latinist cerea să avem cinci feluri de i (câne, veni, vină, fontână şi rândunică), şi aşa s’a recurs la semilună şi pentru sunetu ă. Y. § 64. Ye o literă care, în vechea limbă grecească, reprezenta un u, cum se vede din fyge, lat. fuga, rom. fugă, sau mărtyr, tryfe, rom. mărtur, trufie. Pe urmă a evoluat spre u, iar Romaniî, cînd l-au primit pe cale literară, l-au pronunţat ca un i, ca şi Grecii de atuncî şi ceî de astăzi, Astfel, în cuvîntul literar martir (greşit accentuat martir, după franţuzeşte) avem un i curat, ca şi în trandafir, greceşte mal nou triandăfyllon. In cuvintele româneşti ori romanizate nu există y. Italienii, ca şi Românii, n’au y. Spaniolii asemenea scriu fîsica, nu physica şi nu se folosesc de y de cît ca i scurt şi în conjucţiunea y, şi numai Francejiî şi Portugheji! îl maî păstrează în scris încurcând ortografia zadarnic. Slavi! catolic! întrebuinţează y în loc de î sau de i. Nu trebuie să scrii cu y nici chear numele proprii româneştî ori romanizate. Aşa dar, nu Lahovary, Ştirbey, Berindey, Sculy, ci Lahouari, Ştirbei, Berindel, Seu li. B. Consonantele. B. P. § 65 B, p rămîn neschimbaţi în cuvinte ca bun, brîu, sobă, bob, pace, părinte, apă, dop, plop. In neologizme latine, ca absolut, obţin, subtil, subterfugiu, din cauză că 6 se ciocneşte cu sunete mute (s, t, f). se pronunţa ca p, ca pe româneşte lipsă, coapsă, copţi, supjire, supt, dedesupt. Dar se scrie cu 6 din pricină că avem a face cu cuvinte compuse şi fiind-că vrem (deşi n’ar trebui) să păstrăm ortografia latină, dar nu şi pronunţarea latinâ, că Romaniî, cum se vede din inscripţiunile scrise de oameni fără multă învăţătură, pronunţau apsolutus aşa cum perfectu lui scribo, scriu, era scripsi nu scribsi I Şi Romanilor le plăcea să-şî înşele ochii, dar nu puteau să înşele şi urechea. După fonetică, 6 se preface în p cînd se ciocneşte cu c, p> t, s, ?, f, Iar p se preface In b cînd se cîocneşte cu g, b, d, z, j, dz. Aşa e coapsă faţă de cobză• P unit cu h în cuvinte literare franceze, germane orî engleze cu ortografie grecească ori imitată după vechea grecească e pus în loc de /, precum Philippevile (un oraş în Belgia şi altu în Algeria) Phalsbourg (germ. Ffalzburg, un orăşel în Lorena), Humphry Davy (un chimist). în colo, în cuvintele greceşti vechi ori nouă, se scrie cu f, precum Afrodita, Fidias, Filip, Filipidi. Cine scrie Philippide imitează ortografia latină ori franceză www.dacoromanica.ro — 53 — C. G, § 66. C, g reprezintă cîte două sunete; unu din fundu gurii, ca in ■casă, ochesc, chin, cori, cum, căsuţă, di, gard, ghem, ghindă, gol, gură, găină, gitl iar altu de la rădăcina dinţilor, ca în cer, ceară, cină, cioplesc, ger, geană, ginere, glolar. în loc de ca, che, chi, co, cu, că, cî se poate scrie şi ka, ke, ki, kot ku, kă, ki. Dar în loc de g nu mai avem altă literă, şi aşa, dacă păstrăm pe ghe, ghi, păstrăm şi pe che, chi, ca şi Italieni!. De aceîa scriem: chi-logram, chilipir, Mihalachi, Tachi (munt. -ache)■ D, T. § 67. D, t reprezintă două sunete de la dinţi, ca în două, dar, din, doi, iare, trei, patru. în cuvinte greceşti şi englezeşti (dar nu în ortografia românească, ci în transcripţiune), pentru a reprezenta un fel de s pronunţat cu limba între dinţi, se scrie th, Dar româneşte nu trebuie să scriem de cît Teodor, teo-Jog şi nici-odată Theodor, theolog. F, V. § 68. F, v reprezentă două sunete suflate, ca în fin, vin, pilaf şi (în nordu Moldovei) pilav, vătaf şi vătav, praf şi prav, V se preface şi în h, -ca în vulpe, vultur, volbură şi (moldoveneşte popular) hulpe, hultur, hol-bură, şi într’un sunet care n’are literă în alfabetu nostru literar, dar care poate fi reprezentat pin y (g grecesc), ca în -ţin, fiu, • cum se zice hi .Moldova în loc de vin, viu. Tot aşa, fin, fiu se preface în hin, A/u. H. § 69. H reprezentă un sunet suflat (ca şi f, cu care e foarte în-'rudit), ca in ham, hartă, hemei sau hamei, patrahir, hof, humă, psiholog, ar-Jiivă, arhiereu, himeră. în două cazuri se scrie h fără să se pronunţe; atunci cînd e pus după c şi g ca să le păstreze sunetu gutural, precum chin, ghem ca să se -deosebească de cin, gem. J, Ş- § 70. J,ş reprezentă nişte sunete tot suflate, ca în joc, jur, jaf, Jidan, javră, breji, viteji, vitejie, Chineji, Franceji, Engleji, Blaj, Soveja, vijiie, fişiie, şatră, şi voi, şterg, stacoşiu, şi stacojiu, frumoşi, şuier, peşti, domneşti, Bucureşti (greşit scris Bucuresci). Românii au sunetu /, ş atît din limba latină, cît şi din alte limbi. Ast» fel, de la latineşte iocare, iurare au ajuns încet-încet să pronunţe jucare, jurare, cum au ajuns şi Italienii, care zic giocare, giurare, şi Francejii, care zic jouer, jurer. Tot aşa, din latinu sedeo, sex, septem, serpens, au făcut şed, -yese, şepte, şerpe (în Muntenia şase, şapte, şarpe], în cuvinte străine avem : grijă, strajă, vrajă, şatră, şagă, şubă, www.dacoromanica.ro — 54 - L. § 71. L e opusu lui r, dar e rudă şi cu n, cu care se schimbă uneori. Ast-fel avem : ferfeniţă, terfelită şi ferferifă, turbure şi tulbure, bolborosesc şi borborosesc. Ia cuvinte latineşti moştenite, oii de cîte»ori a fost un / între vocale, s'a prefăcut în r, precum : scala, gula, lingula, ustulare-româneşte scară, gură, lingură, usturare. Rar s'a prefăcut în n, precum : as-simile, fuligo, româneşte asemenea, funingine. în loc de cel-lalt, înalt Moldovenii zic cel-lant, nant, aşa cum Dorienii (vechî GreciJ ziceau bentistos--în loc de beltistos, cel maî bun. M. § 72. M reprezentă un sunet nazal pronunţat şi cu buzele, ca în mamă*-mină, mare, măr, amar. £1 e rudă cu b, care e un m pronunţat fără ajutoru nasului. Nu se scrie nici-odată m înaintea lui f, că m atunci se preface in n_ după cum n înaintea lui p se preface în m. Acelaş caz cu mv, care se preface în nv. după cum nb se preface în mb. Pin urmare, se scrie triunf„ canforă, anfiteatru, Zanfir, Panfil, anvon, ca şi înfig, înflorit, înviat. Tot aşa scriu şi Italienii trionfo şi Spaniolii triunf o, Francejii, dacă scriu triom-phe, s’au luat după Romani, şi Romanii după Greci. Dar Grecii aveau un F care se apropia de p, şi de aceia Romanii, cînd l-au primit pe cale literară,, l-au transcris pin ph, ca Philippus, pe cînd în cuvintele străvechi (arice^ corespunde tot cu f, precum fyge, latineşte fuga. Noi, care pronunţăm f curat, n’avem de ce să scriem triunf deosebit de înfig ca să încurcăm degeaba mintea copiilor şi a străinilor care vor să înveţe româneşte. N. § 73. N reprezentă un sunet nazal (care e rudă cu d aşa cum m e-rudă cu b) şi care se află in cuvinte ca nimic, noroc, prună, bun, împunge Cînd se ciocneşte cu b, p, se preface în m, ca îmbunez, umplu, împărat, imposibil, iar cînd se ciocneşte cu m, rămîne neschimbat, ori se a~ similează şi dispare, ca în înmormîntez şi îmormîntez, R. § 74. Re corelativu lui l. Românii îl pronunţă făcînd să tremure vîrfu limbii, pe cînd o parte din Franceji, Engleji şi Germani şi mai ales^ Jidanii, îl pronunţă cu rădăcina limbii, ceia ce produce un fel de hîrîială-foarte neplăcută urechii româneşti. Dintre Romîni, aceia care pronunţă r hîrîit îs rari, de ordinar orăşeni din ^clasa de sus şi extrem de rar din-clasa de jos ori ţărani. Copiii pînă pe la 3-4 ani nu-1 pot pronunţa şi-l în» locuiesc cu l, u, î sau 7 (g grecesc, adică suflat). Tot aşa, Chinejii n’au r şi«l înlocuiesc cu l, cum fac une-ori şi Turcii, la care cuvintu italian tromba: s’a prefăcut in tulumba, de unde vine şi românescu tulumbă. Dar Turcii, ca şi Ungurii şi toate cele-lalte popoare din centru şi sudu Eutopei, au un r puternic şi sonor. www.dacoromanica.ro — 55 — Exemple româneşti; Român, românesc, româneşte, România, urs, rog, ■rug, trag. In conjuncţiunea dar, poporu a suprimat pe r, iar astăzi în toată •ţara se zice da, precum : ştia, da nu mă tem. s, z. § 75. S, z reprezentă nişte sunete şuierate. Ele nu trebuie să fie scrise nici«odată unu ’n locu altuia, asa cum nu scrii ş in loc de /. 9e exemplu: rasă (rasă călugărească, rasa albă) şi rază, pas şi caz, casă ^casă de locuit şi casă de bani, adică .ladă de bani*1) şi pază, pisică şi fizică, busna şi razna, slab şi dezleg, urs şi urzică, ursesc şi urzesc, smirnă şi zmirnă (că se zic amîndouă), smintind şi zmîntînă, sfirşit şi zvicnit, spun •^i zburd, recensiune şi pînză, patriotizm, izmă, cizmă. Scriind une-ori s, deşi se pronunţă z, nu vei putea şti dacă trebuie să citeşti casnic, pusnic, ori caznic, puznic! lacătă de ce Academia, în loc «ă aducă folos studiului limbii româneşti, îi aduce pagubă ! Nici-odată nu se scrie ss, cum recomandă Academia în unele cu» ^inte. Pin urmare, mereu casă şi rasă, după principiu «un sunet, o literă", -şi nici-odată cassă şi rassă. Ţ- § 76. Ţ reprezentă un sunet care e un amestec din t şi s şi e corelativ cu dz, care există Ia Moldoveni în pluralu de la brad, verde (bradz, verdz) şi altele, precum credz, vedz în loc de crezi, vezi. în cuvintele afă, Jaţă, gheată avem un ţ derivat dintr’un ci (latineşte acies, facies, glacies), sn fin se derivă din latinu t$neo, iar în furturi, faică, teapă, fintă, fiplă, fol, 4uluc avem un f de origine străină. Unii recurg la tz în loc de f, mai ales în nume proprii. Ortografia -românească nu admite asta, Aşa dar, Crefulescu, nu Kretzulescu! K. § 77. K e tot una cu c înainte de a, o, u, ă, î sau tot una cu ch înainte de i şi y. El ar putea fi întrebuinţat în loc de che, chi. Din nenoro- cire, n’avem un semn corelativ şi pentru ghe, ghi. Ast-fel k rămîne numai an cuvintele străine, ca Kellermann, Kant, Kremlin, Kecskemet, Tokio. Q. Ş 78. Q e o literă pe care Romanii o întrebuinţau în unire cu u. în locu ei ar fi putut foarte bine să întrebuinţeze pe c ori k şi să scrie cua ori kua, aşa cum corelativ scriau gaa. La Români acest q a devenit c pe cale verbală, precum qualis, ■quaerere, româneşte care, cerere, iar pe cale scrisă (în neologizme) qua se preface în cua sau în ca, que în cuc sau în che, qui în chi şi quo în co, www.dacoromanica.ro — 56 — precum acvatic, ecvafiune, calitate, frecvent, elocvent, chestiune, sechestra„ achiziţiune, echivalent, cotidian. Pentru quu nu există exemplu românesc» dar putem zice că s’ar preface în ca, ca şi latinu locutus din loquutus, vorbit. Tot aşa cu gu: lingual, sanghinar, linghist. E (als şi contra spiritului limbii româneşti a pronunţa kv (cf) ori gv„ cum pronunţă Germanii, Slavii şi Ungurii. Deci elocvent, frecvent, nu elocvent„ frecvent. Ruşii pronunţă kf in loc de kv, şi de la ei avem pronunţarea populară hecfestru, cfartir, cfitanfă, apoi sefestru, fartir, fitanfă. w. § 79. W e un v care se întrebuinţează numai în cuvinte germane (c» Wurtzburg) şi engleze (ca Watt). Dar trebuie să ştim că Germanii pronunţă pe v al lor ca /, şi deci la el w ţine Ioc de v, iar Englejii il pronunţă-ca u. îi mai întrebuinţează şi Polonii, imitindu-i pe Germani, şi rău fac, că< v, de care se folosesc ceMalti Slavi, împlineşte perfect acelaşi rol. Cuvintele de origine engleză romanizate se pot scrie foarte bine-aşa cum se pronunţă: tranvăi, clovn, Cu toate că Englejii Ie scriu tramway^ clown, şi le pronunţă tramve, clavn. X. § 80. X e o literă duplă (compusă din c şi s) pe care o întrebuinţau Romanii şi (supt altă formă) Grecii. Ne folosim şi noi de ia, dar putem scrie indiferent Alexandra ori Alecsandru, tixesc orî ticsesc, precum, de nevoie, de la fix, ortodox scriem pluralele ficşi, ortodocşi. Dar în cuvintele ştiinţifice, care=s internaţionale, şi în numele geografice străine nu putem scrie de Cît, de exemplu, exagon, extern, profilaxie, Mexic şl altele. în cîte-va neologizme, după pronunţarea franceză, pronunţă şi Ro~ mânii gz în loc de cs, precum : egzamen, egzact, deşi ar fi maî bine ecsa-men, (şi încă şi mai bine ecsamin) ecsact, scris ex-, ca exagon, exod, exigentr exotic, exuberant (care se pronunţă numai ecs-). Cînd x a venit pe cale verbală, Românii l-au prefăcut în s ori în psr ca lat. fraxinus, coxa, rom< frasin, coapsă. C) Numele proprii. § 81. Numele proprii româneşti ori romanizate se supun tot acelor regule cărora se supun şi numele comune. Aşa dar nu Christescu, Stephă-nescut Theodorescu, Kretzulescu, Lahovary, Ştirbey, Berindey, Grivey, War-thiady, Cottescu, Poppescu, Ci Hristescu, Ştetănescu, Teodorescu, Creţulescu, Lahovari, Ştirbei, Berindei, Grivei, Vartiadi, Cotescu, Pope seu. Nobleţă nict nu creşte cu y şi cu alte zorzoane, nici nu scade fără ele I www.dacoromanica.ro A 1) * a m. Prima literă şi vocală a alfabetului latin (numită alfa In alfabetu gr. şi az In cel cirilic), care reprezentă un sunet produs cu gura foarte deschisă şi cu limba tn -stare de repaus: un A, doi sau doi de A. 2) a v. ajutător p. formarea pers. III sing. a perf. compus (lat. habet; it. ha, fr. a): a fost -(In nord o fost). 3) a v. ajutător p. formarea viitorului, prescurtare din va. V. va. 4) a (lat. ad, it. a, fr. ă) prep. care 1) pre~ ccde infinitivu: a şti, e greu a şti (să ştii) tot, era gala a-i spune (să-ispună); 2) arată relatiunea, asemănarea ori tendenţa: miroase ■a crin, seamănă o vulpe, urlă a pustiii, face a rău, ratele fac a ploaie, trage a boier, (odinioară: ieşind a vinat, azi: la vinat) ; 3). arată direcţiunea, tocu, timpu sau modu si se scrie unită cu substantivu for minei adverbe: îmi aduc aminte („la minte"), mă duc ori dorm acasă („la casa mea"), amează, *amarg, alene; odinioară se scria despărţit: sttnd In picioare cu şlicele a ( In) mină (N. Cost. 2,77) ; 4). exprimă genitivu şi da-tivu adjectivelor şi pronumelor nehotărlte şi al numeralelor- Înaintea a atltea năroade Rotitor nbroadej, vorbe a niscaiva oameni, vorbe de la nişte oameni, ştiutor a tot, ştiutor a toate (a-tot-ştiutor), tată a doi, a trei, M opt copii; stăpin a multe turme, stăpln a cit pâmint vrei; l-a tăiat capul şi lui, şi a trei prunci (V. de şi de-a). 5) a (lat illa, de unde vine şi ia, dtnsa) _art. care arată genitivu sing. fcm.: cartea e a lui, a ei. Vest. Art fem. lld. cea: casa a mică, pl. casele ale fsau ăle) mici. V. aseară. 6) * a-şi In ainte de vocale an-, prefix privativ grecesc uzitat In nomeclatura ştiinţifică: aseptic, acatalectic, anorganic, anemic. 7) - a, sufix care se adaugă pronumelor {izolate sau neurmate de substantiv) şi adverbelor: acestora, oamenilor acestora, ni-mănuia, altuia, acuma, aicea. 8) a, interj, de mirare, admirare sau exclamare : A I Ce e asta PAI Dac’ar fi aşa, bine ar fi 1 — Unit cu ba (scris mai corect a, ba se întrebuinţează la o întrebare sau la -«xprjniarea mirării ori Îndoielii: A, ba 1 Dar ■£e e asta ? A, ba l Ţara piere, şi baba se J>iaptănă I abă f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (ori şi alt-fel) gros dc llnâ din care se fac haine ţărăneşti. V. şaTac. * abac n., pi. uri şi e (lat ăbacus, d. vgr. dbax; fr. abaque). Placă (tăbliţă) de scris. Aparat de socotit cu bobiţe înşirate pe slrmă p. copii. Dainicr. Partea netedă din susu capitelului unei coloane. — în sec. 18. ambâc (ngr. ămbakos, socoteală), placă (tăbliţă) de scrissocoteală. abagerief. (d. abagiu). Prăvălie, fabrică satf negoţ de aba. abagiii m. (turc. abagy). Fabricant ori vtnzător de aba — Şi abager (Mold.). * abajur n., pl. uri (fr. abat-jour, adică „aruncă lumină"). Reflector (de carton, plnză, porţelan, tinichea) pus la lampă ca să arunce lumina tn jos. V. umbrar, protector. * abalienaţiune f. (lat. abalienătio, -diis). Jur. Acţiunea de a abaliena. — Şi -ăfie, dar ob. - are. * abalienez v. tr. (lat abalienare). Jur. Alienez, Înstrăinez. * abandon n., pl. uri (fr. abandon). Barb. Jur. Părăsire. Cedarea unui lucru. . * abadonăz v. tr. (fr. abandonner). Barb. Părăsesc. Cedez un lucru. abanâs m. ca copac şi n. ca materie (turc. abanos şi -cz, d. pers. abnus, ar. ebenlis, care vine d. vgr. ibenos, iar acesta d. ebr. eben, peatră; lat ibenus [copacu] şi £benum, it. ibano, fr. t’bi'ne fem.) Un copac din India (dijspyfos ibenum). Lemnu lui, care e negru foarte dens şi apreciat tn strugărie, nu piu-teşte pe apă şi etnd cade, dacă e In formă de băţ, se frînge ca sticla. Fig. Păr de abanos, păr foarte negru. Adv. A răminea abanos, a nu mai tmbătrtni (pin aluz. la lemnu de abanos, care nu putrezeşte). — Barb. ebăn (după fr.). abat abătut, a abate v. tr. (lat pop. abbatlere, it. abbattere, fr. obattre, sp. aba-tir, pg. abater. V. bat). Fac să-şi schimbe drumu sau direcţiunea: a abate un plrăă, (fig.) a abate pe cineva de la rău. V. refl. Mă dau tn lături, tmî schimb drumu pe la : inlumindu-se acasă, s’a abătut şi pe la nil. Fig. A-li abate ceva, a-ţi căşuna, a-ţi veni o dorinţă subită: i-a abătut să plece, f-a abătut ca lui Drăgoi de oaste, l-a apucat o www.dacoromanica.ro dorinţă subită. — Barb. după fr.: a abate, a dobori ; a se abate, a se ofili. V. deviez. * abate m-, pl. //(it. abate şi abbăte, lat. ăbbas, abbătis, vgr. abbăs, d. sirianu abba, tată). La catolici, egumen, stareţ. Titlu pre-uţesc. abatere f. Acţiunea de a sau de a se abate. Digresiune. Deviere. Infracţiune. Ex-cepţiune. * abatesă f., pl. e (d. abate după lat. abbatissa; it badessa, fr. abbesse). Stareţă (la catolici). * abator n.. pl. oare (fr. abattoir, d. a-battre, a dobori. V. abat). Barb. Tăietoare, zalhana, locu unde se taie vitele. * abaţie f. (it abbazia şi badia, d. lat-abbătia, pop. abbatla). MInăstire (condusă de un abate sau de o abatesă). V. stă-reţle. * abătut, -ă adj. (fr. abatta). Barb. Trist, Întristat, Inglndurat * abces n. pl. e (fr. abces, d. lat abs-cessus, abcessus). Med. Buboi, unflătură dură şi ţuguiată din care, clnd se coace, iese puroi. * abdic, a -â v. intr. (lat ăb-dico, - di- căre; fr. abdiquer. V. de-, in-şi pre-dic). Renunţ de voie la o demnitate suverană : a abdica de la tron. — Mai bine ar fi ăbdic, după pridic. ' * abdicaţiune f. '(lat. abdicătio, -onis). Acţiunea de a abdica. — Şi âţie, dar ob. -âre. * abdomen n., pl. e (fr. abdomen, d-lat abdomen, abdominis. Cp. cu specimen). Anat. PIntece. * abdominal, -ă adj. (d. lat. abdomen, abdominis cu sufixu -al). Anat. De la pln-tece, al plntecelui. * abductor, -oare adj. (lat. abductor-V. aductor). Anat. Care trage la o parte : muşchi abductori. * abducţiune f. (lat. abductio, -dnis). Anat. Acţiunea de a trage la o parte, cum fac muşchii abductori. — Şi -ucţie şi -âcere. abeâ (ea dift Mold.), abTâ (Munt) abia (Olt), abi (Serbia) şi abge (vechi) adv. (vsl. bg. abiie, Îndată). îndată ce, cum : abea s’a culcat, şi a adormit. De puţin timp : abea plecase clnd am sosit. Cu greu, anevoie, dificil: abea stau di osteneală, (iron.) aceasta casă, de bună ce e, abea stă să mi se dărime I * abecedar n., pl. e (lat abecedarium, adică „A, B, C, D, alfabet"). Carte de Învăţat a citi şi a scrie. V. bucoavnă. * aberaţlune f. (lat. aberătio, -dnis). Acţiunea de a aberâ. Aştr. Mişcarea aparentă a stelelor fixe. Fiz. Imprăştierea razelor luminoase. — Şi -âţie. * aber^z v. intr. (lat. ab-crrare, a rătăci. V. rătăcesc, eratic). Mă depărtez de adevăr saâ de bunu simţ. V. bîTguT. abi, abia, abTâ şi ab'te, V. abea. * abil adj. (lat hibilis de la habire, tr avea). îndemânatic, priceput: abil la luptă. Adv. In mod abil. — Fals abil (după ir. habile). * abilitate f. (lat habilitas, -ătis). Calitatea de a fi abil. Jur. Aptitudine legală: a— bilitate de a moşteni. * abilitaţiune f. (lat habilitătio, -dnis)_ Acţiunea de a abilita. — Şi -âţie, dar ob_ -âre. * abilitez v. tr. (lat. habilito, -dre V_ reabilitez). Fac abil, dau abiltate (putere) pin lege sau examin: a abilita pe-cineva ca docent. * abis n., pl. uri şi e (lat. abyssus, d_ vgr. ăbyssos, „fără fund". Cp. cu beznăL Prăpastie, genune, mare adlncime (ca de ocean). * abisal, -â adj. (d. abis; fr. abyssal). De abis, din abis: fauna abisală. Ca de-abis, foarte adine: adincimile abisale ale oceanelor. V. prăpăstios. abitir adv. (turc. pers. abeter, mai luminos). Munt. Fam. Mai dihai, şi mai şi, mai tare, mai mult: fugea mai abitir ca un ogar. * abituâl, -ă adj. (mlat. habitualis, d. lat habituare, a deprinde). Obişnuit, consue-tudinar: plimbare abituală. * abitudlne f. (lat habitudo, -tidinis. V. abitual). Obicei, obişnuinţă, deprindere. * abiturient, -ă s. (germ. abiturient, d. lat habituriens, care doreşte să poseadă, saâ de la abiturus, care va pleca,, va ieşi). Trans. Sec. 19. Absolvent al unei şcoale superioare In ainte de a fi depus examinu final. * abject adj. (fr. abject, d. lat abjectus> aruncat V. obTect.). Demn de dispreţ, ordinar, ticălos -. fiinţe, ocupaţiunt, sentimente-abjecte. Adv. în mod. abject * abjecţlune (lat ab - jictio, - onis. V. dejecţiune). înjosire, ticăloşie. — Şi -£cţie. * abjur, a-â v. tr. (lat ab-juro, -ăre)^ Renunţ publicamente de la o religiune. Fig~ Renunţ la o opiniune, la un sentiment * abjuraţiune f. (lat abjurdtio,-onis). Acţiunea de a abjura. — Şi - âţie, dar ob. -âre. *ablativ n., pl.e (lat ablativus) Gram. AL şaşelea caz, care arată originea sau instru-mentu In declinarea latină. * ablaţiune f. (lat. abldtio-diis, luare). Chir. Tăiereai une părţi bolnave a corpului- — Şi-âţie. * abluţiune f. (lat. ablutio, -dnis) Spălare sau purificare religioasă la orientali-Vin şi apă pe care preutu catolic şi-o toarnăr pe degete după comuniune. — Şi -âţie. * abnegaţiune f. (lat. abnegătio, -dnisjL. www.dacoromanica.ro Renunţare la ori-ce avantaj on deşertăciune ■^lepădare de sine). — Şi - âţie. * abolesc v. tr. (fr. abolir, d. lat abo-Aife). Anulez, desfiinţez, nimicesc, abrog: a aboli o lege. * aboliţionist, - ă s. şi adj. Partizan al aboliţiunii sclaviii tn Statele Unite, tn opoz. cu sclavigist, Adversar al tarifelor vamale,Jn opoz. cu protectionist. * abollţiiine f. (lat. abolitio,-6nis). Desfiinţare. — Şi -iţie şi -i're. ■ * abominabil adj. (lat abominabilis, „aruncat de la auspicii"). Oribil, dezgustător ; om, crimă, timp abominabil. Adv. în mod abominabil * abominaţiune f. (lat. abomlnătio, —dnis). Oroare, grozăvie morală. — Şi âţie. * abonament n„ pl. e (fr. abonnement) .învoială pin care, in schimbu unei sume dc bani, ţi se furnisează ceva pe un timp hotărtt: abonament la un ziar, la un teatru. Suma plătită p. această învoială: un abonament de 200 de franci pe an. * abonat, - ă adj. şi s, Care s'a abonat, ■care a plătit taxa de abonament: abonaţii vnui ziar. Jron. Acela care vine obişnuit undi va: abonaţii unei circiuml. V. sub-scrlitor. * abond-, V. abund - * abonez v. tr. (fr. abonner) înscriu Intre abonaţi. V. vefl. Mă înscriu Intre abonaţi. Iron. Calicii s'au abonat la casa noastră. * abordabil,-ă adj. (fr. abordable). Accesibil, dc care poţi apropia. * abordaj n., pl e (fr. abordage). Asalt unei năvi inimice. Ciocnire de vapoare. * abordez v. intr. (fr. aborder, d. bord, Jjord). Ancorez: a aborda la o insulă. V. tr. Atac o navă bord la bord. Ciocnesc, lo- ~vesc din greşeală altă navă. Acostez: l-am abordat cu încredere. Fig. Mâ apuc de: a aborda un subiect. * aborigen, - ă s. şi adj (fr. aborigene, d. lat aborigines, originari, indigeni). Barb. Autohton, indigen, pamlntean, băştinaş.-Corect rom. ar fi aborigin. * abortiv,-ă adj. (lat. abortivus). Născut tn ainte de timp. Care cauzează avort: medicament abortiv. * abracadabra interj, (mgr. abracadabra, citit greşit abracadabra, cuv. ebraic). Un cuvtnt cabalistic căruia odinioară, In francia, i se atribuia o putere vindecătoare. * abracadabrânt,-ă adj. (fr. abracadabrant). Fam. Fantastic, extravagant. Adv. îmbrăcată abracadbrant. * abraş (est) şi Tabrâş (vest), - ă adj. . * accentuez, v. tr. (mlat. accentuare, fr. accentuer). Pun acccntu. Variez vocea Fig. Scot în relief. * accept şi -ez, a -â v. tr. (lat. acceptare, d. ac-cipere, ac-ceptum a primi. V. încep). Primesc de bună voie: accept un dar. Mă arăt gata de: accept lupta. Accept o poliţă, mă angajez s’o plătesc la scadenţă, * acceptabil,-ă adj., (lat acceptabilis), Care se poate primi. * acceptânt, -ă adj. (lat. acciptans, -ăntis, fr acceptant). Care acceptă (o poliţă). * acceptator, -oâre adj. Acceptant. * acceptaţiune f. (lat. acceptătio,-dnis)-Acţiunea de o accepta. — Şi -âţie, dar ob. -âre. * accepţiune f. (lat. acceptlo,-onis).*Rar. Preferenţă : a da dreptate fără accepţiune de persoane. Gram. Inţelesu In care se ia o vorbă : accepţiune proprie sau figurată„ de ex.: căldura focului (propria) că dura discursului (figurat). — Şi -epţie. * acces n. pl. e (lat. accessus). Intrare : acces greu. Fig. Izbucnire, atac: acces de friguri, de nebunie, de minie V. toană. * accesibil, -ă adj. (lat. accessibilis). De care te poţi apropia: mările polare nu-s accesibile tuturor. Fig. Bine-voitor: ministru accesibil tuturor. * accesibilitate f. (lat accessibilitas, -ătis). Uşurinţa de a ajunge undeva, calitatea de a fi accesibil: accesibilitatea unui munte. * accesit n., pl. e (fr. accessit, d. lat. accissit „s’a apropiat". Cp. cu afidavit şi deficit). Distincţiune acordată elevilor care s’au apropiat mai mult de cei premiaţi. Fam. S. m. şi 1. Elev sau elevă care a primit această distincţiune : o accesltă. * accesiune f. (lat ac-cessio,-6nis. V. acced, cesiune). Adeziune: a da accesiunea ta unui (sau la un) tractat. Suire pe tron : accesiunea la putere. Dreptu da accesiune, dreptu proprietarului la venitu proprietăţii * accesoriu,-e adj. (mlat. accessorius). Care depinde de un lucru principal: clauză accesorie S. n. Lucru accesoriu : a lua accesoriu drept principal Accesoriile unei maşini. bucăţile care o compun ori o întreţin. Adv. in mod accesoriu. * accident n., pl. e (fr. accident, d. lat. ăccidens,-4ntis, care se întlmplă. V. incident). intîmplare neprevăzută. Nenorocire. Accident de teren, rldicătură sau adlncătură. Pict. Accidente de lumină, combinaţiune a luminii şi a umbrelor pe tablou. Muz. (şi mase.). Semn care modifică nota (diez, bemol, becar). * accidental,-ă adj. (d. accident; fr. accideitel). Intlmplător, neprevăzut: intil-nire accidentală. Adv. Din Intîmplare. * accidentat,-ă adj. (d accident; fr. www.dacoromanica.ro accidente). Plin de accidente, zgrunţuros, ţţropilat, hopuros, cu rtdicâturi şi adincături: drum, teren accidentat Fig. Zbuciumat: viaţă accidentată. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentaţii au fost duşi la spital. * accidentez v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adincături sad rldicâturi): a accidenta un teten. Muz. Pun dieze, bemol urî, becare. Fig. Variez: a-ţi accidenta stilu. » acciz n, p1. e (fr. accise). Pl. Taxă care se plătea p. băuturi şi alte mărfuri la bariere’e oraşelor(desfiinţatâ in România veche la 1903 de ministru Costinescu şi In ocuită cu taxa Ia locu de producere). Biurou unde se plătea această taxă.— Vechi acsiz (rus. akcizu). * accizăr m. (d. accize) Funcţionar de la accize. * acefal şi -ăl, -ă adj. (vgr. akdpholos, d. a-, fără, şi kephali, cap. V. trigono-ce-■fal). Fără cap : monstru acefal, stridiile-s accefale. S. m. Un accefal. * acefalie f. (d. acefal). Lipsa capului, acel, aceă pron. demonstrativ, pl acei, acele (lat eccu-llle). Arată persoana orî lucru depărtat, In opoz. cu accest: acel om, acea femeie • omu acela, femeia aceia ; acei oameni, ace’e femei, oamenii aceia, femeile acelea. O bătaiq ca aceia (Fam.), o bătaie ţeapănă (ca aceia pe care o ştiţi.) Un beţiv ca acela, un mare beţiv. Eu nu-s de aceia, de a elea, îs om onest ori bun (nu din aeei oameni ori din acele femei cu nume răii). De aceîa, pentru aceTa, din acest motiv, de asta. După aceTa (nord), după asta, pe urmă, apoi. Tot acela, acelaşi. V? şi ceL ac^laş, aceTaş (est) şi -aşT (vest) pron., pl. aceiaş, oceleaş (lat. eccu-ille-sic ş. a.) Tot acela, tot aceia (numai In limba scrisă ori literară). acer, a -â v. ir. (cp. cu alb. kiălonb observ). Vechi. Rar azi in vest. Aştept. Pin-* dese. aceră, V. achilă. » acerb, -ă adj. (lat acerbus. V. exacerbez). înverşunat: critică acerbă. Adv. A critica acerb. ac^st, această pron. demonstrativ, pl aceşti, aceste. (lat. eccu-iste). Arată persoana ori lucru apropiat, in opozjţiune cu acel: acest om, omu acesta; aieastă femeie, femela aceasta, aceşti oameni, oamenii a-■eştia ; aceste femei, femeile acestea. De asta, pentru asta, de aceîa, pentru aceia. După asta, după aceia. între acestea, in timpu acesta acestaşT, aceăstaşT şi - aş pron. Rar. Tot acesta, tot acela. * acetâ.t n., pl. e (d. lat. acitum, oţet). Chim. Sare produsă de acidu acetic combi-binat cu o bază — Şi mase. * acetic, -ă adj. (d. lat acetum, oţet). Chim Acid aceti', un lichid mobil care arc o densitate de 1,05 la 20o şi ferbe la 118n. Formează oţetu şi compuşii derivaţi din el. A fost găsit în oţet (vinum dccidum) de B. Valentin In sec. XV. * acetilenă f. pi. e (d. lat. acetum, oţet, şi vgr. yle, substanţă; fr. acetylene). Chim. Un gaz idrocarbonat care se obţine tratind carbura de calciu cu apă (C2H2). Acetilenă dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuinţarea ei cere mari precauţiuni. Poate produce inăduşire, iar pin amestecu cu aeru sau in contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836. * acetonă f„ pl. e (aceiaşi origine cu acetat). Chim. Lichid incolor, cu miros eterat, voldtil, inflamabil, care se formeaza destilind un acetat. * acetos,-oâsă adj. (fr. aceteux, d. lat. acetum, oţet). Care are gustu oţetului * achenă f., pl. e (fr. akene şi achaine, d. vgr. a, nu, ne-, şi haino, deschid). Bot. Fruct uscat cu pcricarpu nelipit de seminţe, ca Ia alun, stejar, clnepă, păpădie. V cari-opsă, samară. * ăchilă f., pl. e (lat. ăquila). Şoim marc cit vulturu, pajură. Emblemă militară fo~ mană, adoptată şi de Franceji, şi de Români. — Fals acvilă (după pron. germ.), tn ser. 19 aceră (neol. fabricat). * achileTe f„ pl. ele, ca orchideie, şi ei, ca a'eie, alei saiifemeie, femei (lat. achilli 1 d. vgr. poa Achllleios, planta lui Ahile, dupa numele lui Ahile, pe care Chirone II învăţase să cunoască proprietăţile plantelor). Bot. O plantă din familia compuselor ale cărei flori se intrebuin(ează la făcut ceai de tuse şi la curăţit sîngele (achillea millefolium) — Pop. coada şoricelului, In Banat alunele V. rotoţel. * achilin,-ă adj. (lat. aquillnus). Nas achilin, nas ca ciocu achilei, coroiat V. papagal şi tapir — Fals acv. — achindie, V. chindie. achingiQ m. (turc akvngv, d. akyn, ceambur, raită p. jaf). Vechi. Pl. Un corp de călăreţi Turcomani, singura trupă existentă la Turci in ainte de Înfiinţarea ienicerilor şi menţinută mai tlrţiii ca călărimc neregularâ de cercetători. — Şi echingiu (turc. ekingi) V. hînsar. •achjt, a -ăjv. tr. (fr. acqui ter, d. quitte, achitat). Plătesc, răfuiesc: achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factură. Fig. Liberez de supt acuzaţiune: a achita un acuzat. V, refl. Mă liberez de datorii materiale saii morale. Împlinesc o însărcinare : s’a achitat bine. * achitare f’ Acţiunea de a achita. 1) » achifi n., pl. uri, rar e (fr. acqui' achitare). La biliard, prima bilă izbită ca sa www.dacoromanica.ro se decidă care jucător va juca Intli: a da ■achiu (ir. donner l'acquit). 2) achiu n., pl. uri, rar e (rus. kii, d. fr. queue, coadă, achiu). Mold. Tac, baston de biliard. * achizlti'v,-ă adj. (lat. acquisitivus). Jur. De achizitiune, care duce la achizitiune (la proprietate): prescripfiune achizitivă. * achizitivltăte f. (d. achizitiv: fr. acquisUivUi). Instinctu de a tot clştiga, de a ocupa, de a lua. * achizitâr, - oare adj. (lat. acquisi-ior, V. in-chlzitor) Care face aderenţi, abonaţi, partizani. * achiziţlune f. (lat. acquisitio,-6nis. V. in-, per- ţi rechiziţlune). Obţinere pin cumpărare, muncă, prescripfiune ş. a.: achizitiune de talente, glorie. Lucru obţinut: ■splendidă achizitiune! — Şi -iţie. aci (vest) şi aicT, aicea (est) adv--(lat. ecca-hic ; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr-jci). In acest loc, In opoz. cu. acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci in dinte (sau Jn colo), de acum tn ainte, Inceptnd din acest loc ori moment. Aci... aci, acum... -acum, clnd... clnd: aci ride, aci plmge. Cit pe aci sau pe aci, pe aci (mold. cit pe ce), mai mai, aproape să — Şi acia, aci'e -şi acilea (vest). acice şi acicea adv. (lat. eccu-hicce. V. coace). Vechi. Aci. — Şi cice, cicea (care provine din de aice devenit *decice şi •despărţit apoi In de cice). * ăcid,-ă adj. (lat. ăcidus) Acru: fruct ■acid. S. m. şi n-, pl. e Chim. Compus al u-nuui corp simplu cu oxigenu sau idrogenu, -de un gust Înţepător şi care Înroşeşte tinc-iura de turnesol. — Fals acid (după fr.). * aciditate f. (lat. aciditas). Calitatea ■de a fi acru, acreală. * acidulat,-ă adj. (fr. acidule). Chim. ■Cam acru. * acidulez v. tr. (fr. aciduler, d.acidule, lat acidulUF, cam acru, dira. d. ncidus, acid, acru). Chim. Acresc puţin: accidulez o infu-ziune. ac ie adv. Vechi. Aci. _ aciTaş,-ieş şi -iiş adv. (d. aci). Ur. îndată. acilea (ea dift.) adv. (d. aci şi -tea din acolea). Munt. vest. Aci. acToâTe şi (ob.) acioâTe f., pl. oi (it. acciajo, vechi acciaro şi a dale, otel, d. lat. pop. aciarium şi aciale, care vine d. acies, ascuţiş; ven. ozzale, fr. ocier, sp. acero; ngr. atzăli. V. aţă, arcer, oţel). Bronz. P et. Clopot. Iron. Glas de acioaie, glas pătrunzător, asurzitor: a ’nceput cu glasu ei de acioaie. Munt. Clopoţel cu sunet suptire care se atlrnâ la gltu vitelor, mai ales al mlnjilor (talangă). — Şi cToaTe (Mold. sud): o vacă purtind o cioate mare (Sov. 186). acloălă f., pl. e (d. aciolez). Adăpost, refugiu (iov. 148). acTuî^z, a acTuTâ şi aciOâ v. tr. (lat. » accello,-ăre adăpostesc In c6lulâ, d. cella, celulă, cămăruţă, poiată. Din * accello vin formele fără /, ca aciuiez, iar din * accel-lare vine aciolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordei, in care se aciua cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309). se aciuase acolo (Rebr. 2, 61) în Vc. Arg. acTolez şi acTurez In Trans. şi Olt şi mă aciuiesc: rămas numai cu căsuţa, s'a aciuit pe lingă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2. acTOătâr sau aciotor n„ pl. oare. Vechi Loc vde aciuat, adăpost refugiu (vsl. pri-bieziste). * aclăm, a -ă v. tr. (lat. ac-clamare. V. chem, ex-, pro- şi re-clam). Salut pin aclamafiuni: aclam un orator, Numesc fără să votez.- a fost aclamat rege, ca rege. * aclamaţiune f. (lat. ac-clamdtio,-onis). Acţiunea de a aclama, strigăt de aprobare unânimă. Mod de a vota fără scrutin tn adunări.- lege votată pin aclamaţiunl — Şi -âţie şi -are. aclâz, V. atlaz. * acllmataţiune f. (fr. acclimatation). Acţiunea de a sau de a se acclimata — Şi -âţie şi -âre. "acllmatez v. tr. (h.acclimater, d.climat, climă). Deprind cu o- climă nouă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru In modă, prind rădăcină: acest obicei s’a aclimatat In România — Şi aclimatizez (ca sistematizez). acmu, V. acum. * acneTe f. (fr. ac ne, de Ia un pretins cuv. vgr. akni, greşeală de copist tn Ae.ius ild. akme, vlrf.) Med. O boală caracterizată pin coşuri V. coş 1. acoâce, V. coace. * acoladă f. pl. e (fr. accoler, a îmbrăţişa după git). îmbrăţişare. Lovitură lină dată cu latu săbiii pe umâru celui ce se făcea cavaler. Trăsătură de condei ori semn de tipar pentru reunirea mai multor articulu Inlr’unu. acâlea (ea dift) adv/ (din acolo, după vbg. kolie). Fam. Colea, aci. acoleaşT ad. Vechi. Tot aci. acolisesc (mă) v. refl. (ngr. kollo aor, ekollisa, lipesc,d. kolla, clei,coală. V coală). Motd. Rar azi. Mă agă(, mă leg de cineva cu glnd rău: să nu se mai acoliseaică de MoiduVa (Nec. Let. 2. 181). » acolit m. (fr. acolvte, lat. acclythui Ud. acoliithus, d. vgr. akoluthos, servitor. V. anacolut). Un fel de paraclisier la catolici Fig. Iron. Ajutor (tovarăş) subaltern. * acolitâtn., pl. e (fr. acolytat) Funcţiunea de acolit ac-ghimpos. * acotiledonât, -ă adj. (vgr. a-, fără, şi cotiledon). Bot. Criptogam, fâră cotile-doane: plante acotiledonate. acov n., pl. oave fstrb. âkov, [d. ung. ako, găleată, de unde şi rom. acăuj, d-kov, vsl. okovi, ferecătură; ceh. okov, găleată cu cercuri, de fer. V. covaci. Cp. cu fer ie şi demerlie). Olt. Banat. Butoi de mărime mijlocie, mai. mare de cit balerca. V. antal. acreâlă f., pl. eli Proprietatea de a fi acru, aciditate, acrime. * acreditâre f. Acţiunea de a acredita. Scrisoare de acreditare, pin care se anunţă că cel ce o prezentă merită încredere. * acreditez v. tr. (fr. accriditer, d. credit, credit; it accreditare). Dau credit: lealitatea sa l-a acreditat. Fac să se creadă ceva : acreditez o ştire. Acreditez un trimes„ ti autorizez misiunea V. refl. Obţin creză-mtnt, mă adeveresc : a:eastă informaţiune-se acreditează. * acreditiv, -ă adj. (d. acreditez). Com. Care-ti deschide un credit: scrisoare acre-ditivă. S. n., pl. e (germ. akkreditiv). Scrisoare pe baza căreia poţi lua de la o persoană ori instituţiune bani tn numele celui care a iscălit scrisoarea. acresc v. tr. (d. acru). înăcresc, fac acru. Fig. A ţi se acri, a ti se urt, a fi grozav de-plictisit: mi s’a acrit cu munca astal acridă f., pl. e (ngr. akrida). L. V. Cosaş (lăcustă mică). acrime f. Acreală. acrişor, -oâră adj. Cam acru. www.dacoromanica.ro acritură f., pl. I. Lucru acru. Pl. Mln-cări saii fructe acre. acria, -fe adj. Rar. Cam acru. * acrobăt, -ă s. (vgr. akrobâtes, d. tikron, vlrf, şi baino, merg. V. bază). Care merge pe funie. Fig. Care-şi ascunde insuficienta supt proceduri excentrice: acest ziarist nu e de cit un acrobat V. geambaş. * acrobatic, -ă adj. (d. acrobat). De .acrobat * acrobaţie f. (d. acrobat). Meseria de acrobat. * acrocefal şi -ăl, -ă adj. (vgr. ăkron, 'trf, şi kephali, cap). Zool. Care are capu lscu(it. * acromatic, -ă adj. (vgr. a-, fără şi roma, coloare). Fig. Care lasă să treacă lumina fără s’o descompună !n cele şapte colori fundamentale: lentile acromatice.. * acromatizm n„ pl. e (d. acromatic), J*ig. Proprietatea lentilelor acromatice. * acrânlc, -ă adj. (vgr. akronyhos, d. âkros, extrem, şi nyx, noapte). Astr. Care răsare la apusu soarelui saa apune lâ răsărita lui: stele acronice. * acropolă şi -olă f„ pl. e (vrg. akro-j)olis, d. âkros, cel mai tnalt, şi polis, oraş). Partea cea mai înaltă a oraşelor greceşti, -care servea ca cctâ(uie. * acrostih n., pl. uri (vgr. akrâstihon, ■ti. ăkron, vlrf, şi stihos, vers/ Poezie In care ^versurile încep cu clte o literă formlnd toate un nume. *acrot£riu n. (vgr. akrtirion). Arh. JVtic piedestal care se pune la colţu sau vlrfu unui fronton ca să susţie ceva (un ~vas, o stâtuă). acra, -ă adj. (lat. pop. acrus Ild. acer, -acru; it sp. pe. agro, fr. aigre). Care are gustu lâmlii, acid, înţepător: un vin acru •de-ţi sare căciula’n pod. Fig. Iron. Care pare că simte acreală, adică „nemulţumit": ■o fafă acră. Vest. Murat: varză acr(. acrum n„ (ngr. akrumi, id.) Rar. O -boală a pruncilor (afte ?). Sare amară (sulfat •de magnezie) ? * acsiz, V. acciz. * act n., pl. e (lat actum, lucru făcut). Fapt, acţiune : act de dreptate, de autoritate, ■de război. A face act de prezentă, a te arăta undeva numai ca să nu fii acuzat c’ai lipsit, dar fără să lucrezi. Act de credinţă, dovadă •de fidelitate. HIrtie (document) care adevereşte un fapt: act de naştere, de cununie, de moarte. Act de acuzare, expunerea faptelor acuzatului. A lua act de ceva, a constata legal, a înregistra faptu (lat adus). Diviziune a unei piese teatrale: tragedie •in cinci acte. actinameâ V. ahtinamea. * actinometrie f. (vgr. aktls, aktinos, rază, şi -metrie) Fiz. Măsurarea intensităţii razelor. * actinometru n., pl. e (vgr. aktls, aktinos, rază, şi metru). Fiz. Instrument de măsurat intensitatea razelor. * activ, -ă adj. activus, d. agere, actum, a lucra), vio, laborios, harnic: om adiv. Care lucrează : principii adiv. Energic : remediu adiv. Datorii active, sume datorite ţie de alţii Gram. Verb activ, verb transitiv, care are un complement direct. Formă activă, care arată acţiunea. S. n„ pl. e. Com. Ceia ce posezi, In opoz. cu pasiv, ceia ce dato-reşti. Adv. în mod activ. * activez v. tr. (fr. adiver). Grăbesc, accelerez. DaO titlu de activ (unui ofiţer din rezervă). V. definitivez. * activitate f. (d. activ; fr. adivite). Puterea de a lucra: activitatea spiritului, detfăşor multă activitale. Servicifl activ: soldat in activitate. * actor m. (fr. acteur, d. lat. ădor, -oris. Cp. cu doctor. V. acţiune). Artist care joacă pe scenă. Fig. Cel ce joacă un rol fntr’un eveniment — Vulg. afteor (eo dift;, d. rus. aktiru, pop. ahteor. * actriţă f., pl. e (rus. aktrisa, d. fr. ac-trice. Cp. cu generatrice, motrice). Artistă care joacă pe scenă. — Vulg. şi afteoriţă (d. afteor). * actoraş m. Actor prost. * actual, -ă adj. (lat adualis; fr. ac-tuel). Care există In stare activă: serviciu actual. Prezent, de acum: obiceiuri actuale. Proaspăt şi demn de atenţiune încă, interesant : acest fapt nu mai este actual. * actualitate f. (d. actual; fr. actualii). Calitatea de a fi actual (proaspăt, interesant) : acest fapt nu mai este de actualitate. Fapt actual, Inttmplare de azi ori nu prea veche: presa trăieşte din actualităţi. * actualizez, (d. actual). Fac actual: a actualiza un fapt. * actualmente adv. (d. actual; fr. ac-tuellement). Acuma, In acest timp. * acţionar, -ă s. (d. acţiune saa fr. actionnaire). Posesor de acţiuni ale unei întreprinderi. V. părtaş. * acţionez v. tr. (fr. adionner). Dafl tn judecata, intentez acţiune In justiţie. Pun tn mişcare : maşină acţionată cu petrol. * acţiune f. (lat. âdio, -6nis, d. âgere, actum, a face. V. agit). Fapt, tot cela ce se face: frumoasă acţiune. Ocupaţiune, mişcare : il vezi tot-de-a-una in acţiune. Mod In care un corp lucrează asupra alţula: acţiune chimică, acţiunea unei otrăvi. Căldură In vorbă safl In gest: a vorbi cu acţiune. Subiect de bucată literară ori mers al unei piese teatrale : acţiune interesantă. Urmărire pin judecată: procuroru a deschis acţiune criminală. Părtăşie, parte de capital Intr'o întreprindere. HIrlie de valoare pin care se arată partea de capital pe care al pus-o Intr’o întreprindere: a cumpăra ac- www.dacoromanica.ro fiuni. — Fals ăcţie (Trans.), după germ. akzie (d. ol. aktie). acu, V. acum. * acQafortist, -ă s. (fr. aqaafortiste, d. it acquafdrte, apâ tare). Gravor cu apă tare. * acflarelâ f„ pl. e (it.acquarella) Pictură cu colori mulate In apă, nu In ulei. — Fals acv-. * acQarelist, -ă s. (d.acuarelă). Artist de acuarele. — Fals acv-. * acflârifl n. (lat. aquarium). Basin tn care se ţin plante sau animale acuatice. — Fals acv-. V. juvelnic. * acQâtic, -ă adj. (lat aquăticus). Care creşte ori trăieşte In apâ sau la apă: plantă, animal acuatic. — Fals acv-. * acuatfnta f. (it acquatinta). Gravură cu acuaforte care imitează acuarela. * acQeduct, V. apeduct. acufund, V. cufund. * acuitate f. (d. lat. aciitus, ascuţit; fr-acuite). Calitatea de a fi ascuţit: acuitatea cuiului. Fig. Acuitatea durerii. acum (vest) şi acuma (est) adv. (lat- * eccti-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu sau eccum e lld. ecce eum, iacătă-1). In acest timp, In acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte sau de acum tn colo, de azi înainte, pe timpu rămas, lnceplnd din acest moment: dz acuma, m’am liniştit. — Fam. şi acu : acii-i a:ii, acu e momentu hotărltor sau critic; acuş şi acuşa, In nord amu şi amuş, Iar In vechime aemu şi Yacmu. in sud acuşica (după vsl. -ia, ca’n bg. tiika, aci; rus. zdieka, aci; ş. a. * acumimât, -ă adj. (lat. acuminatus). B t. Frunză acuminată, frunză cu vlrfu ascuţit. * acumulator adj. Care acumulează. Şi m. sau n., pl. oare. Aparat (mecanic, electric) care acumulează energie. * acumulaţiune f. (lat. ac-cumulătio, -dnis). Acţiunea de a acumula. — Şi -âţie, dar mal des -âre. * acumulez v. tr. (lat. nccumu'.o, -are, d. cumulus, grămadă). Grămădesc, adun : a acumula comori. acuper, V. acoper. * acurat, -ă adj. (germ. akkurat, d. lat accuratus, it. accura'o, îngrijit). Trans. Lămurit: sunet acurat. Adv. în mod acurat. . * acurateţă f., pl. e (it accuratezza). îngrijire, curăţenie: acest lucrător lucrează cu multă acuratefă. acuş, acuşa şi acuşica, V. acum. acuşâr n., pl. oare (d. ac). Igliţă, ac mare cu vlrfu puţin îndoit ca să prindă firu şi să împleteşti ciorapi. — Astăzi se zice-mal mult croşetă (fr. crochet), cela ce e un barb. V. fiulă. * acustic, -ă adj., (vgr. akustikos). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic„ cornet care adună sunetele ca să le auzi mai bine. Ş. f., pl. I. Fiz. Ştiinţa sunetelor; felu cum se aud sunetele unei săli*: acest teatru are o acustică bună. Adv. Din punct de vedere acustic. * acut, -ă adj., (lat acutus) Ascuţit: accent acut. Fig. Violent: durere acută. Clar şi pătrunzător: Voce acută. acutropesc, V. cotropesc. * acuz, a -ă v. tr. (lat ac-cusare, d. adr la, şi causa, cauză, proces. V. s-cuz). învinovăţesc, pîrăsc: il acuza de furt. Fig_ Trădez, dau de gol: faptele-l acuzau. * acuzâbll, -ă adj. (lat accusabilis). Care poate fi acuzat. * acuzat, -ă adj. Care e deferit tn justiţie-p. crimă: a achita un acuzat. V. inculpat. * acuzativ n., pl. e. Gram. Căzu cu care se construesc verbele transitive: lupii il mănincă pe mtel. * acuzator, -oăre adj. Care acuză. * acuzaţlune f. (lat accusătio, -dnis)> Acţiunea de a acuza. Dare In judecată. învinovăţire. — Şi -âţie şi -âre. ad, V. Tad. * adagio n. (it. adagio, încet). Muz. Melodie executată încet Adv. A cinta adagio. * adagio n. (lat. adagium). Zicătoare,. locuţiune. De ex.: Nici pe dracu să-l vezîr nici cruţe să-fi faci. * adamantin, -ă adj. (lat. adamanti-nas, d. la vgr. adamăntinos). De djamant r aspect adamantin. adamăscă, V. damasc. adâog, adaos, V. adaug, adaus. adăp (vest) şi adăp (est), a adăpâ v. tr. (lat. ădaquo, -are, d. aqua, apâ; it. adacquare, pv. azaigar, sp. adaguar). Alimentez vitele cu apă (ductndu-le la apă ori aducindu-le apă cu galeata): plugaru-şi adapă vita. Fig. învăţ, sug învăţătură: fiecare să se adape de la izvoru ştiinţeiI * adaptaţiune f. (lat. adaptitio, -dnis). Acţiune de a adapta. — Şi -âţie, dar,, ob. -âre. * adaptez v. tr. (lat adaptare, d. aptus„ apt, potrivit). Ajustez, potrivesc: adaptez un. cadru. Fig. Deprind, obişnuiesc, acomodez t nevoia l-a adaptat ta mediu, animalele ş'au adaptat climei in care au trăit. ' adaug, a adăugă şi (est) -gesc, a adăugi şi (vechi) a adauge, part a-dăus v. tr. (lat aiaugere, pop. adăugere„ part. adau-tum, id., d. auge're, a mări. V. augment). Pun ceva pe lingă altu sau altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Mal spun ceva: nu mai adaug www.dacoromanica.ro nimic la cele spuse. Vechi. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. încarc la plata birului: să n'aibă voie a-i scădea, nici a-i adăugi. L-a adăugat cu pira, l-a încărcat cu plra. I-a adăugit pintecele, a lăsat-o grâvidă. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, sttspinu se adaoge. Mă unesc. Trans. Mă recăsătoresc. Mă Înmulţesc: păcătoşii se adaug. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuiva, mă pun la masa lui. V. intr. Boala adăogea, se agrava. — Forme vechi: adao-i să-şi adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va a-daogi, au adaoş (adăugal), il adaoseră (a-dăugără). adâugere şi adâogere f. Vechi. Adăugare, sporire. adaus şi adaos n., pl. uri saa e (ve-chlu part. al Iul adaug). Lucru adăugat (obiecte, bani, ş. a.t: adaus de leafă. Anexă, suplcmcnt, apendice: un adaus la o carte. A fi intr'adaus, a fi grâvidă. adălmâş, V. aldămaş. adămână f., pl. e (ung. adomăny, do-naţiune. V. ademenesc). Vechi. Azi Trans. Maram. Camătă. Dobtndă. Lăcomie. — Şi ademani, mită. adămănâsc v. tr. (d. adămană). Tram. Ademenesc. Maram. împrumut cu doblndâ, tnşel. adăugat, V. adaug, adăoşâg n., pl. uri. Vechi. Adaus, spor, suprataxă, adăp, V. adap. adăpâre f. Acţiunea de a adăpa o dată. — Vechi adăpăcTune. adăpât n., pl. uri. Acţiunea de a adăpa mereii: adăpatu vitelor, a duce vitele la adăpat. adăpătoâre f., pl. ori. Loc unde se adapă vitele (jgheab saa loc la rla). adăpătură f., pl. i. Felul de a adăpa. adăpoY n., pl. oaie şi uri (rus vodo-poi, pron. vadapoi, d. vodă apă, şi polii, a a-dăpa, rudă cu lat. potare, a bea, şi potabi-lis, potabil, V iniţial a căzut supt infl. lui adăp). Arm. Adăpat, adăpare: sună adă-poiu. adăpost n., pl. uri rar oaste (lat. ad-appositum, pus la, compus ca ca şi adăstare). Loc unde nu eşti expus neplăcerilor saa pe-riculelor (vint, soare, ploaie, frig, gloanţe). Fig. Refugia: reiigiunea oferă un adăpost nenorociţilor. La adăpost de, apărat, ferit: ia adăpost de ploaie, la adăpostu injuriilor: , adăposteâlă f., pl. eli. Vechi. Odihnă, adăpostesc v. tr. (d. adăpost), Pun la adăpost. V. refl. Ma pun la adăpost. — Vechi -ezi V. acYuîez şi olejesc 1. adăst, a -â v. tr. (lat adaptare din ad-ad-stare ; pv. adastar, a se grăbi. — Adăst, adăşti, adastă; să adăste şi să adaste)y Aştept adăugat V. adaug. adăvăsesc v. tr. (cp. cu ung. livozni, a se depărta, tăvoztatni, a departa, mai ales că In Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechi. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). — Şi azi In Trans. adăvăsesc şi ade— vesesc. în Mold. mai vechi adevâsesc, iar azi (Btş ). dăvăsesc, stric, hrentuiesc„ deteriorez: mi s'a dăvăsit caru pe drumu: cel rău. în. Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuiesc mult V. hodorogesc. ădecă, V. adică. * adecuat, -ă adj. (lat. adaeqaatus, d. aequs, aequali -, egal; fr. adiquat). Potrivit* corespunzător: un cuvint adecuat noţiunii. — Fals adecvat. ademână, V. adămană. ademenesc v. tr- (din adămănesc). Atrag pin vorbe, bani, frumuseţă ş. a.: un suris ademenitor, o grădină ademenitrare. V. refl. Mă simt atras: stătea pe loc, s'ade-menea cuprins de admira e(AI.). — Şi adl-menesc. La Ret tudumănesc (care poate fi infl. de tumănesc). * adempţiune f. (lat adimptio, de la addmptus, luat). Jur. Revocarea unui legat saa a unei donaţium. adenă, V. antenă. * adenită f., pl. e (d. vgr. ade7, ghin-dură). Med. Aprinderea (unflarea) ganglionilor linfatici (a ghindurilor) la glt, supsu-ori saa stinghii tn urma unei zgtrieturi pin care intră microbii saa după unele boale mi-crobiene. — Se numeşte şi bubon. Pop. scurtă şi udmă, iar la vite trăgăn. * adept, -ă s., pl. f. e (lat adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obţin. V. copulă, cuplet). Partizan, tovarăş al ideilor cuiva. * ader şi -ez, a -â v. intr, (fr. ad-herer, d. lat ad-haerere, a fi lipit de ceva). Mă lipesc, mă prind, Îs alipit, ts prins: epiderma aderă pelii. Fig. Mă alipesc, primesc, accept: a adera unei doctrine saa let o doctrină. * aderent, -ă adj. (lat. ad-liaerens„ -haerentis. V. in-erent). Care aderă: epiderma e aderentă pelii. Fig. Adj. şi s. Alipit, adept, părtaş: aderent la o ideie„ aderenţii unei idei. * aderenţă f., pl. e (d. aderent; fr. ad-herence. V. adeziune). Calitatea de a fi aderent: aderenta epidermei pelii (dativ). aderenţa la o ideie. ades, adese şi adesea (ea dift.). adv. Lit. Des, de multe ori. adese - orY saa adeseorY adv. (des şi oară). De multe ori. (Ob. dese-o.-i, des, de multe ori). adet n., pl. uri (turc. ar. ădet, uz, re— www.dacoromanica.ro iţulâ, obicei; bg : slrb. adet). Mold. Azi Dobr. Datină, obicei. Taxă vamală. Bir, dajdie. Azi In Gorj. Dijmă de rachiu dată stăplnu-lui cazanului. — în Mold. şi azi adeli, mai -ales In nord, ca Sireti, zidi lld. Şiret, zid. 1 adevăr n., pl. uri (d. adevăr 2). Calitatea lucrului adevărat, realitate. Principiu, axiomă, maximă : adevăruri matematice. Sinceritate : a vorbi cu accentu adevărului. Pict şi sculpt Expresiune fidejă a naturii: e adevăr in acest cap. — în adevăr, într’adevăr, In realitate, adevărat, chear cum este. — Vechi -ară, f., pl. ere (ca ~vară, vere, fem, d. văr), şi de-adevăr (ea[dift.) pl. uri. In vest adăvăr. 2 adevăr, -ără adj., pl. eri, ere (lat. ad-ad-verus, d. verus, adevărat. V. văr). Vechi. Adevărat Adv. Adevărat, tn adevăr. adevărăre f., pl. ări. Vechi. Adevăr. — Şi -răcîQne. adevărat, -ă adj. Conform, adevărului. Sincgr: amic adevărat. Care are calităţile esenţiale naturii sale: un diamant adevărat. Convenabil, potrivit: iacă ade--văratu său loc! Astr. Timp adevărat, timp măsurat pin mişcarea reală a pămintului. Adv. în adevăr: adevărat aşa (vechi cu adevărat). — Vechi şi deadevar (ea dift), -adj. şi adv., fem. ară, pl. ere. adevărătăte f., pl. ăfi. Vechi Adevăr. adevărătură şi -eritură f., pl. L Adeverire, mărturie. adevăsâsc, V. adăvăsesc. adeveresc v. tr. (din adevăr sau din mai vechiu adeverez, din care a rămas azi numai adj. adevărat). Dovedesc ca adevărat : a adeverit că e aşa, ştirea s’a adeverit. Vechi. Asigur, promit: le adeverea că se va face catolic, numai să-l primească să le Jie crai (Nec.). V. refl. Mă încredinţez, mă asigur: m'am adeverit că nu spunea cu di-reptate (Dos.). Mă oblig: se adevzri cu ju-rămint că nu se va mărita (Moxa). adeverez, a -ără v. tr. (lat. ad-de-verare, d, verum, adevăr),. Vechi Adeveresc. .Mărturisesc adevăru. — in Serbia adăvă-rez, a -â. adeverinţă f., pl. e (d. adeveresc). Hlr-tie scrisă sau alt lucrfi care adevereşte ceva (dovadă, recepisă, chitanţa, certificat, atestat). adeveritor, -oăre adj. Care adevereşte. V. jurător. adeveritură, V. adevărătură. adevesesc, V. adăvăsesc. * adeziune f. (lat adhăesio. V. aderenţă, coeziune). Acţiunea de a adera, ă v. tr. (lat * ad-olmlcare sau rom. olm, miros, compus ca ad-un). Iau urma mirosind (cum fac clnii ca să descopere vlnatu sau vlnatu ca să se ferească de vlnători): un cine care adulmecă putoarea fiarei. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima ii umbla aiurea cercettnd, adulmecind (Rebr. 2, 129); hofu adulmecă mişcarea poliţiil. — Şi dulmăc, -ecl, -ecă; să -ece (Mold. sud) şi uimesc (Mold. sud): lşl unflă nările lupu ca să uimească stina, şi porneşte (VR. 2, 201). Mrom. ulmic, a -â (d. olmu, olm). V. aput şi oblicesc 1. * adult, -ă adj. şi s., (lat adiiltus). Crescut mare, ajuns la adolescenţă. * adulter, -ă adj. şi s. (fr. adultire. d. lat adulter, gen. adulteri, d. ad. la, şi alter, altu). Care calcă Credinţa conjugală. S. n.r pl. e. Adulteriu. * adulterin, -ă adj. şi s. (lat. adulte-rinus). Născut din adulteriu. * adulteriQ a (lat adulterium). Infidelitate conjugală. * adumbresc v. tr. (d. umbresc după lat ad-umbrare). Rar. Umbresc. Fig. Schiţez, estompez. V. refl. Mă adăpostesc la umbră. adun, a -â v. tr. (lat aduno,-ăre, d. ad, la, şi unus unu; it. adunare) Reduc <> mulţime la unu, fac adunarea: am adunat toate cifrele. Strlng: a aduna bani albi pentru zile negre (Prov). Culeg: albinele adună mierea din flori. V. refl. Mă reunesc: a tunat şi s'au adunat (Expresiune de dispreţ p. societăţi rele). adunare f., pl. ărl. Acţiunea de a sau de a se aduna Reuniune, societate (p. a petrece, a se sfătui ş. a.): a vorbi intr'o mare adunare. Obşteasca adunare (rom. corect Adunarea Obştească), numele primului parlament românesc. Adunarea deputaţilor, camera. Adunările legiuitoare, parlamenta. Aritm. Operaţiunea pin care mai multe numere de acelaşi fel se grupează Intr’unu singur (se reduc la unu singur). Arm. Sem-nalu de goarnă sau trompetă (In ainte şi de darabană) pin care se cheamă toţi soldaţii la un loc. V. clacă. adunât n., pl. uri sau e. Vechi. Adunare, g'oată, sobor. Agonisită, strlnsă. Substanţă. adunătură f. pl. t. Vechi. Gloată, sobor. -Azi. Strlnsură societate de oameni nevrednici adunaţi din toate părţile : o adunătură I adurmitez, V. adormltez. adus, -ă adj. (d. aduc). Rar. Încovoiat,, adus In formă de: om adus de spate (glr-bov). S. n., pl. uri. Acţiunea de a aduce des. advâr, V. avgar. * adventist, -ă s. Adept al adventiz-mului. Adj. Secta adventistă. * adventiv, -ă adj., (lat. adventivus). Care vine pe urmă. Jur. Doblndit alt-fel de cit pin succesiune directă. Bot. Rldăcinl, ramuri adventive, care răsar mai pe urmă pe trunchi. * adventizm n. Secta adventiştilor, întemeiată la 1831 In Statele Unite de Wiliam Miller (născut la sflrşitusec. 18 In Pitsfield), care anunţă, ca un nebun ori şarlatan, a doua s isire (lat. adventus) a lui Hristos la 14 April 1844 şi alese Slmbăta In locu Duminicii, ceia ce pricinuieşte o zădarnică tur-burare In lumea creştinească. * adverb n., pl. e (fr. adverbe, de la lat. advirbium). Gram. Cuvlnt invariabil care modifică un verb (vede bine), un adjectiv (mai bun), sau alt adverb (foarte bine). * adverbial, -ă adj. (lat adverbialis). Relativ la adverb. Locuţiune adverbială, re- www.dacoromanica.ro unirea mai multor vorbe echivalente c’un adverb, ca Rin urmare — deci. Adv. In mod adverbial. * advers, -& adj. (lat. adversus, d. ad la, şi versus, Întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreia pledezi. * adversar, -â s. (lat. adversarius). Care ţi se opune, duşman, potrivnic, antagonist, * adversativ, -â adj. (lat adversativus). Care arată opunerea: ci, însărdar is con-Juncţiuni adversative. * adversitate f. (lat adversitas, -ătis). Nenorocire, nenoroc, suferinţă. * advocăt şi (ob.) avocat m. (lat. ■advocdtus, chemat; it avvocato, fr. avocat). Cel care te apără la judecată. Fie. Cel care intervine p. altu. — Despre o femeie, se poate zice a(d)vocată. V. patron, vechil, Jălbar şi clanţăil. * advocatlic şi (ob.) av- n., pl. uri (d. advocat cu sufix turc. -llc ca'n bg. ad-vokatlyk). Fam. Iron. Avocatură. * advocatură şi (ob.) av- f., pl. i (d. «advocat cu sufixu -ură, ca'n literatură ; germ. advokatur). Profesiunea de avocat * advocaţii şi (ob.) av- m., pl. ei. Iron Avocat prost (pin joc de cuvinte avo... căţel, adică căţel). ţ advocăţesc şi (ob.) av-, -eâscă adj.>De avocat, al avocaţilor > corpu avocăţesc (barou). * advocăţâşte şi (ob.) av- adv. Ca avocaţii: a proceda avocâţeşte. advocăţie şi (ob.) av- f. Fam. Avocatură. * advoc&ţime’şi (ob.) av- f. Fam. Colectivitatea avocaţilor, adv6n, V. anwon. * aed m. (vgr. aoidos) Poet şi clntâreţ (la ■vechii Greci): Orfeă era un aed. * 1) ăer (sau şi âTer) n., pl. e (lat agr, ■dSris, d. vşr. aer, ngr. airas, ae'ri; it aria, vpv. sp. aire, fr. air, pg. ar. V. arie 2). Gazu pe care-1 respirăm şi care formează atmosfera: aer curat, stricat, sănătos, nesănătos, rece, cald.* A lua aer, a ieşi la plimbare fn aera liber. Văzduh, atmosferă: a pluti in aer. Aspect (după fr.): aeru vesel al unui ciştigător la loterie, al unei vile. Atitudine: a avea, a-ţi da, a-ţi lua aer de savant. A-ţi da sau a-ţl lua aere, a-ţi lua ifos, a te arăta grozav. — Chim. Aeru pur nu e un element simplu, cum credeau cei vechî, ci un amestec de elemente format din 21 de părţi de oxigen şi 79 de azot, pintre care e amestecat şi argon 11100, acid carbonic, abur de apă ş. a. El joacă un mare Toi tn natură: e indispensabil vieţii animalelor şi plantelor; intreţine arderea şi res-piraţiunea, care e tot o ardere; e transmi-ţătoru sunetului; In fine industria-1 utili- zează ca forţă motrice Intr’o mulţime de împrejurări, Intre altele la navigaţiunea cu plnze şi la morile de vlnt Galilei şi, după cl, discipulu său Torricelli stabiliră că aeru e greu, de unde se derivă presiunea atmosferică. Acestei proprietăţi i se datoreşte suirea apei In pompe, nu, cum se credea In ainte, „aversiunii naturii contra vidului". 2) aer (sau şi âTer) n., pl. e (mgr. şi vsl. air, după aer l). Vălu cu care se acopere po-tiru, procovăţ (Rar). Faţă de masă brodată pe care e pictat Hristos răstignit şl care se expune In biserică la ortodocşi In Vinerea Paştelui (El reprezentă pcatra care acoperea mormtntu lui Hristos). aerel V. aTerel. * aerez v. tr. (fr. aerer). Aerisesc. * aerian, -ă adj. (fr. aerien). Din aer, care trăieşte fn, care se lntlmplă în aer: plantă, călătorie aeriană. De aer: strat aerian. Fig. Uşor ca aeru sati ca îngerii (din aer), delicat, gingaş: fiinţă aeriană. * aerifer, -ă adj. (aer şi fer din fructifer). Aducător de aer: tub aerifer. * aeriform, -ă adj. (aer şi -form din di-form). Care seamănă cu aeru: gaz aeriform. aerisesc v. tr. (ngr. aerizo, aor. ae-risa). Primenesc aeru: a aerisi o odaie. Expun la aer, zvlntez: a aerisi hainele. — Şi aerez. * aerodinamic, -ă adj. (aer şi dinamic). Fiz Făcut ca sâ învingă rezistenţa aerului, să înainteze mai uşor: automobil aerodinamic. S. f., pl. î. Studiu mişcării aerului sau gazurilor In general. » aerolit m. şin., pl. e (aer şi -lit din mono- şi oo-lit). Peatră feruginoasă care cade din aer. — Căderea lor e însoţită de lumină şi zgomot Ele-s sfărmături planetare pe care le atrage pămlntu cînd se apropie de ele. Se numesc şi bolide. Poporu le zice stele căzătoare. V. stea. * aerologie f. (aer şi -logie). Partea fizicii care tratează despre aer. * aerometrie f. (aer şi metrie). Ştiinţa proprietăţilor fizice ale aerului. » aerometru n., pl. e (aer şi metru). Instrument de măsurat densitatea aerului. * aeronâut m. (aer şi naut- din argonaut). Cel ce călătoreşte în aerostat — Fals -naut. * aeronautic saii — năQtic, -ă adj. (aer şi nautic). De aeronaut De aerostat S. f. Ştiinţa aeronautului. * aeroplan n., pl. e (aero din aerostat şi plan din planez). Maşină de zburat, avion.— Curat rom. ar fi zburătoare, f., pl. ori. — La 1898 Enric Farman s’a urcat la 25 m., iar la 25 luliu 1909 B16riot a zburat din Francia tn Anglia peste strlmtoarea Mt-nicii. V. balon. www.dacoromanica.ro * aeroplanie f. (d. aeroplan). Arta de a zbura cu aeroplanu, aviaţiune. — Curat rom. zburătorle. * aeroplanist, -ă s. (d. aeroplan). Care zboară cu aeroplanu, aviator. — Curat rom. zburător, -oare, * aeroscop n„ pl. oape (d. aer 1 şi -scop din micro-scop). Instrument care culege prafu din aer şi-i determină cantitatea şi compoziţiunea. * aerostat n., pl. e (d. aer I şi vgr. statds, care stă). Aparat plin cu un gaz mai uşor de cit aeru şi care ast-fel se poate ridica In atmosferă, tn virtutea principiului descoperit şi stabilit de Arhimede: „ori-ce corp solid, cufundat lntr’un fluid oare-care, e împins In sus cu o forţă egală cu greutatea volumului fluidului pe care l-a dislocat". Aerostatu, numit şi balon, o aplica-ţiune a acestui principiu, se Ijialţă pină clnd ajunge In straturi destul de rarificate ca diferenţa greutăţii aerului dislocat şi a gazului dintr’lnsu să fie egală cu greutatea materialului din care e format. Aeronautu are o proviziune de lest, din care aruncă o parte clnd vrea să se mai suie. Ca să se scoboare, trage de o sfoară şi deschide o supapa practicată In partea de sus a balonului şi pin care iese o parte din gaz. — Aerostatele au fost imaginate de fraţii Montgolfier(din oraşu Annonay), care făcură prima experienţă la 5 luniu 1783. Armatele franceze au tras mari fdloase din baloane tn bătălia de la Fleurus (1794) şi la 1870-71; afară de asta, ele contribue In fie-care zi la progresu meteorologii!, permiţlnd studiu regiunilor Înalte ale atmosferei. După numeroase şi vane tentative, problema clrmei baloânelor (a diri-gibilelor) a fost rezolvită de ofiţerii franceji Renard şi Krebs, care la 1884 au străbătut In 23 de minute 7 chilometri şi s’au Întors tot acolo de unde plecase, şi mai ales de Brazilianu Santos-Dumont, care a făcut la Paris nenumărate plimbări pin aer (1904), de Francezu Lebaudy (1904) şi de contele german Zeppelin. Rolu lor e Împlinit azi In mare parte de aeroplane. * aerostatic, -ă adj. (aer 1 şi static). Relativ la aerostate: experienţă a ;r ost atică. S. f., pl. e şi i. Ştiinţa despre aerostate. * aetită f., pl. e (vgr. aetites, d. aetds, vultur, fiind-că se credea 'că se găseşte In cuibu vulturului). Chim. Trioxid de ier. aevea, V. aîevea. * afâbil, -ă adj. (lat. affăbitis, d. ad, la, şi fari, a vorbi). Bllnd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate. * afabilitate f. (lat affabilitas, -ătis). Calitatea de a fi afabil. * afacere i. (a 4 şi facere, după fr. af-faire). Treabă, lucru, daravere: afacere importantă, afaceri importante, afaceri comerciale, nu te hmesteca in afacerile altuia. Pricină, proces: o afacere criminală. Pl. Interesele statului sau ale particularilor: afa- cerile merg bine. Ministerul Afacerilor străine, ministeru de externe. A face afaceri, a clştiga din afaceri. Face afacerea mea, îmi convine. afaniseâlă f., pl. eli.' Fam. Acţiunea de a sau de a te afanisi: acest beţiv e curată afaniseală pe familia lui I afanisesc, v. tr. (ngr. afanizo, aor. afă-nisa). Fam. Prăpădesc, nimicesc: m’a afa-nisit cu cheltuielile lui, m’am afanisiteu a-titea cheltuielii V. apelpisesc. afară adv. de ioc şi de mişcare (din a-foarâ, lat. ad, la, şi foras, afară; vit. a/-fuâri, azi fuori, sp. afuera. V. fără). Nu In ăuntru, In exterior: a dormi afară din casâ, a ieşi afară din casă, a umbla pe afară. Afară din lege, scos de supt forţa legii. tuf. A teşi afară, a-ţi deşerta maţele. Afară de, fără, de cit numai: să n’ai alţi dumnezei afară de mine. Afară din America de Sud şi Oceania. ah I interj, de durere sau mirare, ahâ I interj, de bucurie clnd ai găsit ceva care-ţi place (şi rus. tot aşa), ahât, V. agat. ah6 interj, dc oprit boii. ahotă f. pl. e (rus. ohota, pron. a-, V. poftă). Mold. Sec. 19. Poftă, pasiune. ah6tnic, -ă adj. (rut. ohotnik, voluntar, pron. şi ah-, d hotiti, a voi. V. ahotă). Est. Fam. Înfocat, plin de poftă: a fi ahot-nic după (sau pentru) cineva. Adv. A bea ahotnic. V. amator. aht n., pl. uri. (d. ah interj, ca şi oft d-of. Cp. cu vgr. ăhthos, tristeţă) Iron. Tris-teţă, dor, suferinţă sufletească: cite ahturi am şi eu I Oftat, suspin : a scoate, a tragir ahturi. ahtap6d m. (turc. ahtapod, d. ngr. ahta-pddt şi ht-, vgr. oktapoJes şi oktăpus, gen. -dpodos, cu opt picioare; bg. ahtap d. V. anapoda, antl-, cala-şi cefalo-pod, podagră). Dun. Rar. Cracatiţă. www.dacoromanica.ro ahtiat, -ă adj. (d. aht). Iron. Foarte doritor, foarte lacom : a fi ahtiat după bu-geta statului. ahtinameâ f.. pl. ele (turc. ahd-nami, d. ar. ahd. angajament, şi pers. name, scrisoare, tractat). L. V. Tractat al Turciii cu Rusia ori cu alte state creştineşti. — Şi act-, ahtlnăm şi atnâm n., pl. uri. 1) aî m., pl. tot aşa (lat allum şi allium, it. aglio, pv. alh, fr. aii, cat. all, sp. ajo, pg.alho).Ban.Trans.Suc. Pur, usturoi sălbatic. 2) * aî m. pl. tot aşa (cuv. brazilian). Un mamifer edentat tardigrad din America de Sud numit şi leneş, care strigă ai, dc un-de-i şi vine numele. 3. aî v. ajutător la optativ. V. aş 1. 4) aî interj. V. hăî 5) aî interj, interogativă: Unde-ai fost ? At? - Ai? Ce-aî zis ? aîăn m., pl. aieni (turc. [d. ar.j aian). Vechi. Primar turcesc. Notabil. — Şi aghîan şi haîan. aîăr n., pl. un (turc. [d. ar.] aiar). Vechi. Controlarea măsurilor şi greutăţilor pieţei. Fixarea preţurilor pieţei. Fig. Model: aiar de patriotizm. aîâve, V. aievea» aîăzmă, V. agheazmă. ăîbă (lat. habeat, habeant, să aibă el, ei, ca cuib, roib d. * cubiam, rnbeus), pers. 111 a subj. prez. d. am, a avea. V. am 1. aicî şi aicea adv. (lat ad-hiece). Est. Aci. âîda, âîde, âîdem, âîdeţî, V. haî-da ş. a. aîdamâc, V. haîdamac. aidoma şi (vechi) avîdoma adv. (a 4 şi vsl. vidomă, vizibil. V. vedenie). Întocmai, identic: aidoma tată-su, aidoma cu tată-su. — Şi agîuduma (Suc. Şez. 33,26). V. leit, liştaî, aîevea. aîenesc, -eăscă adj. (d. aian). Vechi. De aian. aî£pt şi (mai rar) -ez, a -ă v. tr. (lat. e-jectare, a arunca afară. V. Inîept). Trans. Arunc, răped. Indreptez, potrivesc. Arât drumu. âîer, V. aer. aîerel sau aerel n. Răşina extrasă din f&rulă. aîevea (ea dift.) şi aîâve (vechi) adv. (a 4 şi vsl. iavte, la lumina zilei, pe fată, manifest; bg. na iave, rus. v lavie V. ivesc). Vecfti. Pe faţă, făţiş. Azi. In realitate, chear In fiinţă: o şoaptă de sus aievea mi-a spus ■(P. P.). Vechi. A face aievea, a da pe faţă, a da In vileag V. aidoma, afnde adv. (lat aliunde). Vechi. Aiurea, ainte, V. fnainte. aişdr m. (dim. d. ai, usturoi). Crin de pădure. Alte plante, Intre altele chear ghi-ocelu şi usturoiţa. aîst, aîâstă pron., pl. aişti, ateste (ca şl ăsta, ista) Est.Aceasta, acesta. Aista, aia-sta se zice clnd e singur sau după subst.: aista-i, omu aista, femeia aiasta mai ob. omu ista, femeia asta. âît şi hâît! interj, de surprindere: Aitl am păţit-ot Aitl l-am prinşi aîurea adv. (lat. aliorsum, a. I., de unde şi fr. ailteurs. V. nipăîurea şi pururea)' Trans. Mold. In altă parte, in alt loc: s’a dus aiurea, doarme aiurea. A fi cu glndu aiurea a fi distrat. A vorbi intr'aiurea, a aiura, a abera, a delira. — Vechi şi aîu-rele(a), aîurile(a). aîureâiăf , pl. eh. Acţiunea de a aiura, aîurez şi (rar) -esc v. intr. (d. aiurea). Delirez, vorbesc Intr’aiurea. V. bîîguî. aîurît, -ă adj. Cu glndu aiurea, zăpăcit, S. n., pl. uri. Rar. Aiureală, âîvă v. tr. V. am 1. ajumesc v. intr. (bg. zumiv, slrb. zmeti, id. Cp. şi cu alb. giumă, somn, şi cu rom. mijesc), Ban. Olt. Aţipesc. Mijesc. De-a ajumitu, jocu copilăresc numit aiurea de-a mijitele. — in Trans. şi ajom(esc). 1). ajun n., pl. uri (d. ajan 2). Ziua precedenta unei sărbători (clnd nu se mănlncă ori se mănlncă de post): ajunu Crăciunului (personificat In Moş Ajun). Ori-ce zi din aintea alteia, fără noţiunea de sărbătoare: ajunu luptei. Vechi. Trans. Post. — Fals preziăa. 2) ajun şi -ez v. intr. (a 4 şi lat. *ajdno lld. ej6.no şi jejtino, -ăre, id. V. dejun). Postesc de tot, nu niănlnc de loc: bătrtna ajună (Agrb. Int. 115). ajunâre f. Post, postirc. ajunât n. pl., uri. Vechi. Post ajungi -juns, a -jiinge v. tr. (lat.arf-jungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pină la: ajung fructele cu mina, p tera i-a ajuns pe hoţi. Apuc, nemeresc: rele timpuri am ajunşi A ajunge pe cineva din urmă, a-1 ajunge In mers, a veni pină la el. V. intr. Ating, vin până la: ajung cu mtna'n pod. Sosesc, vin pină la: am ajuns acasă. Slnt destul: ajunge o măciucă la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns profesor. Reuşesc să: am ajuns să traduc bine. Parvin. Vin la cineva să-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapă degerată (Vechi). A ajunge bine, a sosi fără accident, (fig.) a fi fericit In situaţiune bună. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge să ceri ajutor de la el, să trăieşti din ceia ce-ti dă el. A se ajunge v. refl. A se atinge; ramurile copacilor se ajung. Fig. A se înţelege, a se învoi: nu ne-am ajuns din preţ. A te ajunge cu leafa, a-ţi fi suficientă (mai elegant a-f1 ajunge leafa). 1) ajuns, -ă adj. Bogat, îmbogăţit: om ajuns. V. parvenit. www.dacoromanica.ro AJU 2) ajfins n„ pl. uri. Ajungere: fu tot ajunsa aliaţilor, duşmanii n'au învins. De ajuns, destul: avem de ajuns şi de rămas (loc.). » ajur n., pl uri (fr. ajour, de la jour, zi, lumină). Ceabac: batistă cu ajur sau cu ajurun. » ajurat, -ă adj. (fr. ajouri). Cu aju-ruri, cu ceabace: batista ajurată. * ajustez v. tr. (fr. ajuster, d. just, just, drept). Potrivesc, acomodez (o haină ş. a.). ajut, a -ă v. tr. (lat. adjuto, -ăre, id.; it. ajuta e, pv. aiudar, fr. aider, sp. ayudar, pg. ajudar. V. adjutant). Uşurez greutatea sau nevoia cuiva: a ajuta pe cineva din pungă, cu bani din pungă. Slujesc, aduc folos: nu-l mai ajutau picioarele. V. intr. A ajuta cuiva la ceva, a-1 ajuta să facă ceva. V. refl. Mă servesc la nevoie: cu el m'am mai ajutat. «jutătâr, -oăre adj. Care ajută: un prieten ajutător, o prietenă ajutătoare. Gram. Auxiliar, care serveşte la ajutat In compo-ziţiunc: verb ajutător (ca am fost, voî fi), ajutătorie f. Cor. Har. Ajutor, ajutor n, pl. oare şi vri (lat..adjuto-rium). Acfiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sări tn ajutor cuiva, a-1 aduce ajutor. Persoană care ajută (după fr. adjoint, adjunct, ori aide, ajutor): primaru şi ajutoarele lui (nu ajutorii I). Un bir numit şi ajutorinţă (sec. 18). Ajutor t strigăt de cerut ajutor (adică: săriţi In ajutor,' dati-mi ajutor !). — Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutătoare sau (mai bineI) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem ş. a. Cp. cu membru, meşter şi şef. ajutorez şi (vechi) -resc v. tr. (d. ajutor). Har. Ajut. Protejez. ajutorie f. Cor. Ajutor (Şi azi în P, P-p. rimă). ajutorinţă f., pl. e. Ajutor (Rar). Un bir suplementar care se plătea dc două on pe an (vara şi iarna) în sec. 18 In Moldova. al art. m. carc arată gen.: al meu, al lor, al unuia, al omului; art. m. la nom. numeralelor ordinale: aî doilea, şi’n expresiunea alde. V. alde. âla-bâla, V. hala. alâbâlic m. (turc. ala-balyghy).Păstrăv. V. păstrăv. . alabastru n„ pl. uri (vgr. alăbastron). Un fel de marmră translucidă. Fig. Albeaţă extremă: alabastru gitului el. — Vechi a-lavastru (după ngr.). alabăş m. (turc. ala-bai, ă. ala, pătat, pestriţ, şi bas, cap; bg. alabaS). Sud. Nap. alăc m. ca plantă şi n., pl. uri, ca marfă> iar în P. P. şi e (rudă cu sp. ălaga, un fel de grîu, şi cu lat. ălica, alac. Ung. alakor vine d. rom.). Un fel de griu mic roşiatic cu înveliş ca orzu (triticum spelta). Un fel de orz fără ţepi cu boabele aşezate tn trei rtn- ALA duri duplc (Se numeşte şi caplagea). Alacu (triticum spelta) e una din cerealele celc mai vechi. Era cultivat In Egipt, în Grecia şi tn imperiu roman. E mai puţin productiv iectt alte feluri de griu, dar e mai rezistent contra diverşilor paraziţi şi c mai rustic, din ■care cauză se cultivă dc ordinar In regiunile muntoase. Există mai multe varietăţi. Făina dc alac e de un alb frumos. alăcT, -ce adj., pl. tot aşa (turc. alagă. a. I.) Buc. Pestriţ, bălţat. alageâ f., pl. ele (turc. alaga, dim. d ala, pestriţ; ngr. alantziăs, bg. sirb. ala ga. V. şamalagea). Un fel de stofă de ma-tasâ (care se imită făclndu-se şi din lină şi din bumbac) din care-şi făceau haine boierii odinioară. Fig. Fam. Păcăleală, înşelăciune : ai mincăt alageaua t— Şi halagea : a întinde halageaua munţii, a porni veselia nunţii (Delv.). alâY n„ pl. uri (turc. alai). Pompă, Cortegiu. Procesiune. Iron. L-a dat afară cu alai, l-a dat afară cu gălăgie. V. escortă. alalagmon n., pl. oane (ngr. alalag-mos, ac. -on). L. V. Strigăt de bucurie, chiot. alalagmosesc v. intr. (d. alalagmon). L. V. Strig de bucurie, chiui. — Şi -gmu-■ esc. ăl alt, pron. al lalt, ca cel lalt. V. cel -lalt. alăltăTerT adv. (din a-laltă cea-laltă zi de ieri. V. aseară), in ziua precedentă celei de ieri. — Şi alaltaTerl. alâltămînT adv. (alaltă mine). Trans. Rar. Poimlne. alăltăseară adv. In scara dc alaltăieri. — Şi alaltaseară. alamă f. fără pl. (it. lama şi alama, d. lat. lamina, lamă, limba dc metal). Aliaj galben compus din 67 de părţi de aramă şi 33 de zinc. Pl. n. alămurT, vase on alte lucruri de alamă. V. bronz. * alambip n„ pl. e şi un (fr. alambic, d. ar. al-ambiq, care e vgr. ămbix, ămbikos, alambic). Cazan acopcrit de destilat apa şi de făcut rachiu (A fost introdus In chimic Arabu Abu-Kazis în sec. XIII). Fig. A trece pin alambic, a examina atent — La Cant. limbic (it. lambicco). * alambichez, a -că v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin alambic. Fig. Analizez prea amănuaţit, fac cu prea multa atenţiune şi muncă V. migălesc. alandala sau âlan-dâla adv. (ngr. pop. ăll’ant'ălla, unele In locu altora). Fam. Fără ordine: a vorbi alandala, a pune lucrurile alandala. — Şi hâlandala sau hâlan-dâla (ca hăra-păra) In Mold. Munt. est. V. arababura, talmeş-balmeş. * alarmant, -ă adj. (fr. alarmant). Care te alarmează, care inspiră îngrijorare: simptome alarmante. Adv. Periculu înainta alarmant. www.dacoromanica.ro * alarmă f., pl. e (fr. alarme d. it. allar-me, adică „la armă"). Strigăt, semnal ori sunet grăbit p. a chema la rezistentă (la Juptă): a da, a suna alarma. Fig. Nelinişte, îngrijorare pricinuită de apropierea primejdiii. V. larmă şi trivogă. * alarmez v. tr. (fr. alarmer). Umplu -de alarmă, de îngrijorare. * alarmist, -ă adj. (d, alarmă). Care -^re obicei să răspîndească veşti alarmante: ziar alarmist. alastincă f., pl. i (rus. holstinka si —ina, d. holst, pînză ordinară. Bem. 1, 411). Est. Rar azi. Un fel de pînză ordinară de -bumbac. — Şi halastîncă^ V. cit. alăş n., pl. uri (ung. ăllis, idJ. Trans. Mar. Şchele, podină. alât, V. halat 3. alătru, V. latru. alăturea, V. alăturT. * alaun, V. alun 2. alavâstru, V. alabastru, alâmâr m. (d. alama). Care lucrează -on vinde lucruri de alamă. alămărie f. Fabrică sad prăvălie de galantă. . alămiTe şi alămăle f. Est. Lăiniie. Un dans ţărănesc. alămîToâră f., pl. e. (d. alămiie). Dial. Cutuic. alăptez v. tr. (d. lapte sau lat. a'lac-dare). Dau ţlţă, nutresc cu laptele meu. — Şi Jăptez (lat. lactare). alătur şi -ez, a -â v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta sau -alteia. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturaţi-vă de zid. alăturare f. Acţiunea de a alătura, de -îi anexa, de a compara. alăturat, -ă adj. Pus alăturea. Anexat: o adeverinţă alăturată scrisorii. Adjacent: unghiuri alăturate. alăturT (vest) şi alăturea (est) adv. (d. lăture). Lingă: alăturea de noi, cu noi: -alăturea cu casa, de casă. Fig. Afară din: alăturea de adevăr, cu adevăru. Pe alăturea, pe lingă: mergea pe alăturea de mine, locuieşte pe alăturea de noi — Vechi alăturea. 1). alăîî, V. halăfl. 2). alăfl şi aleu n„ pl. uri (ung. elS-pinz, bani daţi tn ainte). Trans. Rar. Arvonă. alăutăr, -ăş, alăută V. lăut-, alăutei n., pl. e şi uri (din atuăfel, dini. d. aluat). Medicament băbesc din făină de grlfl şi lapte de femeie întrebuinţat contra -sugelelor. alb, -ă adj. (lat. albuş). De coloarea zăpezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca ză-_pada. S. m. Om de rasa albă. Adept al partidului conservator (după crinu alb, care era -emblema Bourbonilor), tn opoz. cu roş, li-jberal. S. ji., pl. uri. Coloarea albă. Spaţiu liber pe o pagină. Arme albe, arme care taie sau împung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin aluz. la argint).Woapfe albă, noapte nedormită. Săp-tamina albă sau a brinzei, cea din aintea postului mare, clnd se mănlncă lapte, brtnză, ouă. Versuri albe, versuri fără rimă. A da cartă albă cuiva, a-i da puteri depline să facă ce vrea. Poliţă in alb, poliţă fără data scadentei A fi văzut albu’n căpistere (adică făina), a te fi asigurat de doblndirea unui lucru. A intrat alba'n sat, a intrat aurora’n sat, s’a luminat de ziuă. Tot alba'n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea albă vlndută pe doi bani). A fi ros (ori mincăt) ca alba de hani, a fi ros de nevoi, a fi plictisit dc o treabă. Albu ochTuluT, scleorotica. Alb de argint on de plumb, cerusă. Alb de balenă, spermanfeta. Alb de Spania, cretă friabilă. albâstru, -ă adj. (lat. * albaster, de la albuş, alb, ca it. biancastro, albicios, d. bianco, alb). De coloarea cerului senin. Fig. Iron. Inimă albastră, întristată. Pete albastră, astrahan negru, a cărui pele bate In albastru (V. başcallîî). S. n. Coloarea albastră : albastru cerului, mării. Albastru di Prusia, o văpsea albastră închisă. * albatros m. (fr. albatros, d. engl. albatros, nume aplicat tntii fregatei dc mare [o pasăre], apoi albatrosului, şi care e un cuv. stricat de Engleji din sp. şi pg. alcatraz, albatros). O mare pasăre paimipedă din mările australe cu ciocu ca de vultur, albăstrea f., pl. ele. Albăstrifă. albăstreâlă f., eli. Coloare albastră: albăstreala mării. V. sineală. albăstresc v. tr. (d. albastru). Colorez In albastru. V. refl. Devin albastru. albăstrime f., pl. i. Iron. Totalitatea locuitorilor de oraş, îmbrăcaţi tn albastru (închis), In opoz. cu ţărănime. V. cTocoT, cîofligar. albăstriţăf., pl.e (d. albastru).Centauree cu floare albastră, foarte comună In gri ne (centaurea cyanus) numită şi floarea griului, corobatică, ghioc, vineţea, zglăvoc şi sporiş. (în Olt. poporu crede că atlta dc groasa va cădea zăpada iarna cit creşte ia vara). — Şi albăstrea. albăstruî (vest) ?* -i0 (est) adj. Cain. albastru. albeâlă pl. eli (d. alb). Coloare albă. Dres (suliman) alb. V. alman. albeaţă f., pl. eţi (d. alb). Calitatea de a fi alb: albeaţa zăpezii. Pată albă care sc formează une-ori pe lumina ochiului jşi im-pedecă vederea. albeT adj. ni. Rar. Cu păru alb: un cine albe i. albesc v. tr. (d.. alb). Fac alb: a albi pînzâ. y. intr. Devin alb la păr: am albit de atitea nevoi Apar In alb: începeau să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’au albit. — Şi înălbesc (tr. şi refl.). www.dacoromanica.ro albicTâs, -oâsă adj. (d. albit). Cam alb, care bate’n alb. . albicîune f. Vechi. Calitatea de a fi alb. albie (lat. pop. ălbia, cl. ălveus, albie. V. albină). 1. Copaie, covată, vas lung scobit dintr’un singur lemn, cu fundu rătund, de păstrat ceva, de scăldat ori de legănat copiii. Fig. A face pe cineva albie de porci, a-1 batjocuri râfl. (V. chersîn, cop). 2. Patu (matca) unui rlu. — Şi âlvie (Sadov. VR. 1928,1,29), albior m. (lat. alvearius). Cel care face albii, lingurar. albinâr m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar). albină f„ pl e (lat. pop. alvina, cl. alvea-rium, stup, d. alvus, stup, roi. V. albie). Un fel de muscă imenopteră mai mare care produce miere şi ceară şi pe care oamenii o îngrijesc ţinând-o In stup, unde ia trăieşte cu semenele ei ca tntro republică supt conducerea unei albine mai mari numite matcă sau regină. (Trtntorii Îs albinele masculine. In partea din apoi albinele au un ac veninos, cu care împung ctnd ts furioase şi care mai tot-de-a-una rămtne In Împunsătură şi cauzează o unflătură foarte dureroasă). Harnic ca o albină, foarte harnic V. bondar, gărgăun, vespie. ' albinărel m„ pl. ei (d. albinar). Pri-goare. alblnâri'e f. (d. albină). Mare număr de albine. Albinărit, cultură de albine. alblnărit n„ pi. uri (d. albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupi. albin£ţ, -eâţă adj-, pl. f. e/e (d. alb cu crementu şi sufixu in-2f), Mold. Trans. Alb la faţă (indiferent de coloarea părului). * alblnfzmn.(d.a/6moţ).0 boală care face să se descoloreze pelea şi păru şi să se Înroşească ochii. Negrii bolnavi de albinizm au pete albe pe pele. Sînt şi animale bolnave de albinizm (şoarici albi, iepuri albi, merle albe, corbi albi, elefanţi albi). Sînt chear şi vegetale bolnave de această boală (lipsa de clorofilă). * alblnbs, -oâsă adj. (fr. albinos, de la pg. negros albinos, „negri albinoşi", care şi ei sufere de^albinizm). Bolnav de albi-nizm. alblnuţă f. pl. e Albină mică. 1) albioâră f„ pl. e. (lat. pop. albiăla, cl. atviola. V. alveolă). Albie mică. 2) albioâră f., pl. e (dim.d. alb). Munt. Begliţă. albişoârăf., pl. e Munt. Albioâră (peşte), âlbişdr, -oară adj. Cam alb. albitură f., pl. I (d. alb). Amestecătură dc peşti mici (mai ales batcă, clrjancă ş. a.) săraţi şi expuşi ca marfă. (V. fîţă, chl-soagă). PI. Rufe: a spăla albiturile (V. neflrlturî). albiţă f„ pl. e (d. alb). Disculeţ, o mici plantă erbacee cruciferă, cu flori galbene şi apoi albe care creşte pin locuri aride (alys— sum calyclnum). albuY (vest) şi -(0 (est) adj. Rar. Cam alb. * âlbum n. pi. e (lat. album). Caiet In care amicii ori oamenii distinşi Iţi scriu versuri ori cugetări. Colecţiune de portrete, note_ desemne. — Fals album (fr. album). Vulg-albon (rus. albim). albumeâlă f., pl. eli V. albumiţă. * albumen şi -6n n. (cuv. lat.). Şt. nat_ Albuş de ou. Parte care Inconjâară embri-onu In sămtnţă. * albumină f., pl. e (d. albumen). Chim_ Substanţă de natura albuşului de ou, a urdei şi a serului de stnge (Se încheagă la căldură şi limpezeşte vinu). * albuminos, -oâsă adj. (d.albumină)-Chim. Care conţine albumină. * albumlnurie f. Med. Boală caracterizată pin prezenţa albuminei tn urină. albumiţă f„ pl. e (pare să fie cuv. lit.)_ N(. Tudeliţă. — Şi -meală, pl. e/i. alburiQ, -ie adj. Albicios. albuş n., pl. uri şi e (d. alb). Substanţa albă din ou. alcâ, V. halca. * alcâic adj. Un fel de strofă grecească şi latină numită aşa după poetu grecesc Alceu. * alcalescent, -ăadj.(d.afca//J. Chint-Care ia proprietăţile alcaline. * alcaiescenţă f, pl. e (d. alcalescent)~ Chim. Starea unui corp alcalescent. * âlcali sau alcali m. şi n. fără pl. (fr., alcali, it. sp. ălcali, d. ar. al-qali, planta din care se scoate sodiu. V. caliO). QMm. O substanţă ale cărei proprietăţi chimice-s a-naloage cu ale sodiului şi potasiului. AlcalL valălil, amoniac. * alcalin, -ă adj. (d. alcali). Chim. Relativ la alcali: gust alcalin. * alcalinitâte f. (d. alcalin). Chim. Calitatea de a fi alcalin. * alcallzâz şi alcallnizez v. tr. (d_ alcali şi alcalin). Chim. Dafi proprietăţi alcaline. * alcaloid ih. Şi n„ pl. e (d. alcali şi -id din metaloid, romboid). Chim. Substanţă organică cu proprietăţi alcaline (atropinar codeina, ergotina, morfina, veratrma ş. a.)_ alcâm n., pl. uri (ung. alkalom, tractat, ocaziune, caz). Vechi. (Cor.). Azi Trans Mar_ Viclenie, cursă. * alcarrâza f. (sp. alcarraza). Un fel de garafă de lut poroasă care ţine apa rece: pin evaporare şi care e foarte IntrebuinţatăL tn Spania. www.dacoromanica.ro ălcătuTesc v. tr. (ung. alkatni şi al-Jcotni, a forma). Compun, întocmesc: a alcătui o carte, o lege. Formez, constitui: ţăranii alcătuiesc majoritatea populafiunii. V. refl. !s compus din: casa se alcătuieşte ■din mai multe odăi. Vechi. Mă prefac, mă transform. Rar azi (infl. de lnţ. lui alkudni, a neguta). Mă înţeleg din preţ, mă împac, mă lnvoiesc. * alerte f., pl. ei (vgr. alkia, nalbă). Bot. O plantă malvacee. * alchimic, -& adj. (d alchimie). De alchimie. * alchimie f. (fr. alchimie, mlat. alchy-mia şi alchemia, d. ar. al-kimia, care nu e alta de cit cuvlntu chimie cu art. arabic. V. chimie). O ştiinţă medievală pin care sc căuta peatra filosofală (ca să prefacă un metal tntr'altu, mai ales In aur) şi etixiru de prelungit viaţa. Ei i se datoreşte descoperirea fosforului, a pulberii explozive, a alcoolului ş. a. Pin ia s'a ajuns la chimie. * alchimist, -ă s. Care se ocupa cu alchimia, ca Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracelsus ş. a. * alciân m. (vot. alkyân). O pasăre mi--tică marină (alcedo hispida) despre care cei vechi spuneau că alungă vlntu şi-şi face -cuibu unde e marea lină, şi de aceia era socotită ca de bun auguriu. Un fel de polip. V. Telcovan. *alcioniân sau -onlc, -ăadj. (d. alcion). Zile alcioniene, cele şapte zile din ainte de şi după solstiţiu de iarnă, ctnd se zice că marea e liniştită, iar alcionu Îşi face cuibu. * alcmaniân, -ă adj., Un fel de vers grecesc, numit aşa după poetu Alcman. * alcodl n„ In chimic şi m. (fr. alcool d. ar. al-kohl, antimoniu porfirizat). Vechi. Pulbere impalpabilă. Azi'. Spirt, lichid inflamabil scos din destilarea vinului şi a altor lichide fermentate. — Alcolu ferbe la 78° şi nu îngheaţă. A fost descoperit (al--coolu etilic) de arabu Abu-Kazis, care a inventat alambicu (sec. XIII), in chimie alcoolii formează două mari grupe ale idraţilor Idrocarburilor. * alcoolât m. şi n„ pl. e. C im. Lichid obţinut destiltnd alcoolu cu substanţe aromatice, cum e apa de Colonia. * alcoolic, -ă adj. (d. alcool). Care conţine spirt: licoare alcoolică. Beţiv: individ alcoolic. * alcoolizaţiune f. Acţiunea de a alcooliza. — Şi -aţle şi -ăre. * alcoolizez v. tr. (d. alcool). Amestec un lichid cu alcool. V. refl. Îmi otrăvesc or--ganizmu pin beţie. * alcoolizm n. Boală produsă deabuzu băuturilor alcoolice. * alcoolometru n„ pl. e. Areometru -de măsurat cantitatea dc alcool tn lichidele spirtoase. "* alcorân n., pl. e şi uri (ar. al-koram, iorma articulată a cuvlntului koram). Coran. * alcov n., pl. ari şi cava (fr. alcâve, it. alcova, sp. alcoba, d. ar. al-kobba, iatac. V. cubea). înfundătură tntr’o cameră tn care se pune patu. alcovân, V. Telcovan. aldân, V. haldan. aldămâş şi adălmăş n., pl. uri şi e, (ung. ăldomăs, oală de vin, închinare tn sănătate. V. alduTesc). Băutura, beţia sau cheiu care se obişnuieşte tn popor după o vtnzare ori o cumpărare Însemnată ori după un clştig ori un noroc: a da, a bea al-dămaşu. alde saâ al de (fam).: al de neică, al de lelea Rusa 'da (unu ca neică, una ca lelea), nu-mi plac mie al de astea, şi altele di al de astea (asemenea lucruri). V. al. * aldeidă f., pl. e (fr. aldehvde, din latina chimică alcchol dehydrogsnatum). Chim. Lichid volatil inflamabil rezultat din dezi-drogenarea sau oxidarea alcoolilor primari. — Şi aldehldă. * aldin, -ă adj. (it. aldino, după numele celebrului tipograf Aldo Manuzio, carc trăia In Veneţia pe Ia 1500). Litere aldine, litere de tipar grase (groase). alduTesc v. tr. (ung. ăldani. a binecu-vtnta. V. aldămaş). Trans. Binecuvtntez. Mold. Iron. (infl. de altoiesc). Croiesc, aplic o lovitură: i-a alduit o nuia (Şez. 33, 26), l-a alduit c’o nuia. ale (vest) 1). art. fem. pl. lld.cele: asele ale de colo, casele alea marile (cele mari), te apucă alte alea de frică (alte celea, altceva, adică „paralizia"); 2) art. carc arată gen. pl. fem. (In est. a) : ale mele, ale lor, ale uneia, ale fimeii, de ale lumti (lucruri din ale lumii). aieăn (ea dift.) n„ pl. uri (ung. ellen. contra, contrar, duşman). Duşman (Vechi). Ciudă, necaz, duşmănie (Trans.): a avea alean pe cineva. Dor, tristeţâ: a-ţi spune aleanu. Melancolie, visare: l-a cuprins a-leanu. In alean, inlr’al.an (Vechi), tn potrivă, contra. * aleatoriii, -ie (ea 2 sil.) adj. (Iat. aleatoriu^, d. âlea, zar, cub cu care arunci la joc). Supus lntlmplării: asigarările-s contracte aleatorii, un pescar care vinde din ainte ceia ce va ţrinde dintr'o aruncătură de plasă face o vtnzare aleatorie. Adv. In mod aleatoriu. * alebard-, V. halebard-, * alee, V. aleTe. alefie şi alifiQ, V. alifie. 1) aleg (mă), a -â v. refl. (lat. ălligo, -ăre V. leg, aliez). Mă leg de cineva, mă anin, mă agăţ, mă ţin de el: s'a alegat de mim din senin. V. acolisesc. 2) * al£g, a -ă v. tr. (fr. alliguer, d. lat. alligo, -ăre V. deleg). Scot Înainte, pretextez : el aleagă faptu că nn e înscris. 3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. ăllegc, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, înţeleg). Iau un lucru sau o fiinţă din mai. www.dacoromanica.ro multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin alegere: a alege un deputat Hotărăsc: urma alege. Separ; a alege griu de neghină, smintîna din lapte. A ales pîn'a cules, a tot făcut nazuri la ales pînă cînd nu î-a maî rămas de ales de cît ceva prost (cînd o fată ti tot refuză pe ce! ce o cer în căsătorie). V. refl. Cîştig, îmi rămîne, îmi rezultă: nu m'am ales cit nimic din atita muncă, praf s'a ales de el (s’a nimicit). Mă deosebesc: mic, mare: nu se mai alege. * aleg aţi un e f. (lat. al~legătio,-onis. V. legaţiune) Acţiunea de a alega, aserţiune, pretext — Şi -âţie. alegăduTesc v. tr. (ung. elâgedni). Trans. Mulţămesc, îndestulez. alegător, -oâre adj. şi s. Care alege (votînd): alegător în colegiu mth V. elector. alegere f. Acţiunea de a alege: alegere de senatori, de deputaţi, de primari alegind adv. (d.aleg3). Vechi. Deosebit, afară de: alegind de tire (tine). * alegoric,-ă adj. (vgr.allegorikâs).Ret. Relativ la alegorie. Adv. în mod alegoric, * alegorie f. (vgr. allegoria, d. ăllos, altu, şi agoreuo, vorbesc. V. pariaorie). Ret. Ficţiune care prezentă spiritului un obiect care să-ţi aducă aminte de ceva: ascun-zînd Adevăru in fundu unei fintim, poeţii au făcut o aleg rie (V. retorică). Pictură sau sculptură care prezentă o ideie abstractă: tablou Calomniii de Apele era o măreaţă alegorie, un schelet armat c'o coasă e alegoria morţii. * alegorist, -as. şi adj. (d. alegorie). Care face alegorii: pictor alegorist. aleT şi elăî, aleleî şi eleleY interj, de mirare, teamă şi regret: Alei, Doamne, ce vorbeşti! Alelei, să nu-1 lăsaţii Alelei pe vmd eram om întreg de mă luptam t (vgr. ele le ii, strigăt de luptă î bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. ole). V. şi aoleo. * aleîe f., pl. ei (fr. alle’e, d. al Ier, a merge). Cărare inai lată şi îngrijită într’o grădină, într’un crîng ori pintr’un şir dc copaci. aleluta, V. aliluîa. alem n., pl. uri (turc. alem, semilună, stea, steag, d. ar. 'alem, semn). Vechi. Semilună ori stea pusa în vîrfu unei geamii. Steag (numit mai des sangeac) cu semi-luna’n vîrf pe care-1 primeau domnit româneşti de Ia sultan împreună cu cabaniţa, tuiurile şi buzduganu sau topuzu. V. baî-rac. alene adv. (a 4 şi lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale. alenşug şi -îg n., pl. uri (ung. ellensig, duşmănie). L. V. Duşman, duşmănie. alerg, a -â v. intr. (cp. cu lat. largare *şi allargare, a lărgi; gen. alargarse, a se depărta, infl. de merg. Cp. şi cu alung). Merg fugind: copiii al argă mult. Merg, mă zbucium: omu aleargă toată viaţa după trebi. Recurg: la cine să alerg la nevoie ?* V. tr. Rar. Fac să alerge: a alerga un ca/_ V. refl. Mă iau la întrecere: ne-am alergat cu caii. alergare f. Acţiunea de a alerga. Fig-Osteneală: a obţinut postu fără alergare. Pl. Curse, întreceri cu caii: a te duce la alergări. 1 alergător.-oare adj. Care aleargă^ Barb. Pas alergător (fr. pas de course)^ fugă, mers de fugă. Alergător s. ni. Curier: Mercur, alergătorii zeilor. M. pl. Un joc cu mingea. Alergătoare s. f., pl. oru Alergare de cai (Vechi). Loc de alergare (Vechi). Aparatu care ţine mosoarele la urzitu pînzei şi care se numeşte şi lergătoare (E-un cadru In care-s fixate nişte sîrme pe cănise învîrtesc mosoarele. Cp. cti înţărcători). Zool. Alergătoare s. f. pl. Păsări care fug, ca struţu, casoaru, dropia. alergătură f., pl. I. Rezultatu alergării z. satu e departe de trei alergături de cal. Uniblăturâ multă: nu mai pot de atita alergătură ! ales, -eâsă adj., pî. eşi, ese. Distins: societate aleasă. Aleasa inimii, femeia care-ţt-a plăcut. Aleşi pe sprinceană, aleşi tot unu şi unu (de ex., despre nişte bătăuşi la alegeri); mulţi chemaţi, puţini aleşi, puţini găsiţi apţi. Aleşii satului, fruntaşii satuluk (care aveau şi rolu de judecători) Maî ales (pop. şi vechi numai ales), mal cu samă, în special. Pe alese şi într’ales, alegînd, după alegere. $. n. Alegere: am per-dut mult timp cu alesu griului. alesătură f., pl. î. Modu de a alege, dea despărţi (a aşeza) lucrurile (de ex., la alesu părului cînd Î?T împletesc femeile-coada). Pl. Flori sau podoabe la ţesături. — Vechi alesiiră. alesidă, V. alisidă. aleş, V. leş 2. aleşteu, V. eleşteu, aleşuîesc, V. leşuTesc. 1) aleu n. V. alău 2. 2) aleu interj. V. valeu. aleur, alior, arior şi aried (vest; aii r şi’n est) m. ca plantă şi n. ca văpsea (lat. helleborus [vgr. 'elleborosj, elebor, ca fior din *fe’ur, lat. febris. Cp. cu lior). Numele mai multor plante euforbiacee din ale căror flori ţărancele scot văpseaua p. ouă şi lină. — Se numeşte şi laptele cinelui şi laptele cucului V. euf orbie, aleveş, V. livej. alexandria f. Viaţa fabuloasă a lui Alexandru cel Mare, după legendele culese-de unu anume Pseudo-Calistene pe la 200 după Hristos. — Şi -ăndria. * alexandrin, -ă adj. (lat. alexandri-nus). Din şcoala de la Alexandria (Egipt): filosofia alexandrină. Versuri alexandrine, versuri de 12 silabe, după o poema franceză despre Alexandru cel Mare scrisa în versura de 12 silabe. www.dacoromanica.ro * âlfa m. Numele primei litere a Orccilor. Fig. Alfa şi omega, începutu şi sflrşitu. * ălf ă f. (fr. alfa, d. ar. halfa). O plantă graminec din care se fac împletituri şi hlr-tie. Creşte pin nordu Africii şi sudu Europei. * alfabet n., pl. e (lat. alphabe'tum, vgr. alphabeton, compus din Alpha, A, şi beta, B). Totalitatea literelor unei limbi sau unor semne convenţionale p. corespondenţă secretă. —Alfabetu latin, de care se foloseşte mai toată lumea cultă, se derivă din cel grecesc, iar acesta are mai multe litere luate de la Fenicieni, care şi ei, la rtndu lor, au luat mai multe litere din ieroglife. — Vcchi alfavita (după ngr.). * alfabetici -ă adj. (d. alfabet; fr. alphabetique). in ordinea alfabetului: catalog alfabetic. Adv. în ordine alfabetică. alfavita, V. alfabet. âlfel, V. alt-fel. * alfenid n. (fr. alfenide, după numele chimistului Halphen (1850J). Un aliaj alb compus din aramă, zinc, nichel şi fer Întrebuinţat (argintat) la făcut tactmuri de masă. Se numeşte şi metal Christofle. V. alpacă. * algă f„ pl. e (lat alga). O plantă crip-togamă care creşte mai ales In apele sărate a cărei mărime variază de la o miime de milimetru ptnă la 4-5 sute de metri. Conţine sodiu, potasiu şi iod şi serveşte la in-grăşarea pămintului. * algebră şi (mai rar) algebră (fr. algebre, it. sp. Algebra, d. ar. el-gebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupă de chestiunile de aritmetică şi geometrie ln~ tr’un mod general, înlocuind cu Utere cantităţile ştiute şi neştiute. Carte care tratează despre această ştiinţă. — Algebra, al cărei scop e să scurteze şi să generalizeze solu~ ţiunea chestiunilor relative la cantităţi, e de origine recentă faţă de aritmetică, la a fost introdusă tn Europa pe Ia 950 de Arahi, care o descoperiseră In cărţile Grecilor, mai ales In ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 după Hristos). Leonardo din Pisa a răsptn-dit-o tn Italia tn sec. 14, şi .de atunci a progresat răpede In Europa. în sec. 16, Fran-cezu Vi6tc introduse literele tn algebră. Ha-riot, Oirard şi mai ales Descartes i-afl dat şi mai mare adtncime. Mult timp ia a fost ştiută numai de savanţi, şi de aceia, clnd vorbeşti de un lucru ctcu sau neştiut de cineva, zici: asta e algebră pentru el. * algebric, -ă adj. (algebră; fr. alge- hrique). De algebră : formulă algebrică. Adv. în mod algebric, j. * algebrist, -ă s. Care ştie algebra: un algebrist de forţa. * alguazil ni., pl. i (fr. algiiazit, sp. alguacil, d. ar. al-va?ir. V. vizirii Poliţist inferior spaniol. * aliâgid n. şi (ob.) -âj n„ pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combinaţiune de metale pin fuziune) * alianţă f., pl. e (fr. alliance). Uniune pin căsătorie. Confcderaţiune Intre state on între suverani: tractat de alianţă. Fig. Uniune, amestecătură de mai multe lucruri: alianţa prudenţei şi a curajului. Alianţă de cuvinte, unire de cuvinte care formează o expresiune însemnată, precum : nu vede de cit noaptea, nu aude de cit liniştea. * aliat, -ă adj. (fr. allii). Rudă pin alianţă. Confederat. — Pe la 1820 aliant. * alibi n.(cuv. lat. care înseamnă „aiurea"). Jur. Absentă dintr’un loc probată pin prezentă Intr’altu. alic şi halic n., pl. e (ngr. haliki, pe-tricică, de ex., de pus tn praştie). Bobiţă de plumb de încărcat puşca: alice de iepure, de vrăbii (ploaie), de lupi (poşuri, poşte). — Şi (h) alicT, pl. ciuri şi ce. Rar halis, pl. e (care In biblia d. 1688, 366, 2, 36, înseamnă „petricică"). V. glonţ. 1) alicesc v. tr. (d. alic, alici). întăresc un părete de vălătuci cu bucăţele de cărămida sau petricele. Rănesc puţin cu alicele: o raţă a'icită. 2) alicesc (mă) v. refl. (cp. cu licăresc). Vest. Rar. Mă zăresc de abea. încep a mă Ihdrepta (vorbind de timp, de un bolnav). 3) alicâsc v. tr. (d. alicT 2). Meh. Alung viţelu clnd mulg vaca. 1) alicT, V. alic. 2) alicT (Meh.), interj, de alungat viţelu ctnd mulgi vaca. V. ceas 2. * alidădă f., pl. e (fr. alidade, mlat. ali-dăda, d. ar. al-idăd). Mat. Riglă de lemn sau de metal mobilă In prejuru unui punct al ei, putlndu-şi mişca un capăt pe un cadran divizat şi întrebuinţată la măsurat unghiurile uitîndu-te pin pinule sau printr’o lunetă. V. grafometru. * alienâbil adj. (d. a aliena; fr. alie-nable). Jur. Care se poate aliena. * alienabilitâte f. (d. alienabil). Calitatea de a fi alienabil. * alienat, -ă s. şi adj. (lat. alienatus). Instrainat. Fig. Nebun. * allenaţiune f. (lat. alienătio, -6nis). Acfiunea de a aliena. Fig. Nebunie. — Şi •âţie şi -âre. * alienez v. tr. (lat. alii’no, -ăre, d. a-liinus, străin). înstrăinez (vlnzlnd, dtnd ş. a.) a aii'na averea. Fig. Perd, îndepărtez: şi-a alienat simpatiile. Turbur: a aliena raţiunea. * alienist, -ă s. (d. alienat). Medic de alienaţi (nebuni), psihiatru, neurolog. Adj. Medic alienist. aliet m. (ngr. alieftis, vgr. alieutâs, pescar). Biblia 1819, 11, 14. Pescar de mare (pasăre). V. gripă l. * aliez v. tr. (fr. allhr, d. lat. alligare, a lega. V. aleg 1). Amestec, combin: a alia aur u argint. V. refl. Mă confederez. Mă căsătoresc. alifânt, V. elefşmt. www.dacoromanica.ro AU alifie f. (ngr. alifi, vgr. aloiphe', unsoare, V. slnalefa). Unsoare consistentă (unguent) care se Întrebuinţează contra bubelor. V. pomadă. — Vechi şi alefieşi alifiu, n., pi. uri. * aligator m. (fr. [d. engl.J alligator, d. sp. lagarto, caiman, care vine d. lat. la-certus, şoptrlâ). Caiman. alignesc v. intr. (rudă cu lihnesc). Est. Rar. Şchiopătez puţin. Vinta aligneşte (Panf. Văzduhu), vtntu adie. V. refl. Leşin. alijveriş a., pi. uri şi e (turc. alvSverii. d. alys, luare, şi veris, dare). Fam. Vlnzare în prăvălie, ctştig, dever. — Cei mai mulţi scriu alişveriş, dar nu se zice de cit alijveriş, ca Intr'un doc. de la 1761 rel. la şangăi (Iorga). aliluTa interj, (vsl. cililnilq, ngr. allilăia, In lat. bisericească alleluia, cuv. ebraic care înseamnă „slăviţi-1 pe Domnu"). Strigăt de slăvire lui Dumnezeu In clntecele bisericeşti. Fam. Adiio, s’a dus: de-acuma, aliluia chilipirI A clnta cuiva aliluiă, a-i clnta „veşnica pomenire", a-i Îngropa. — în poezie şi -ula. Literar, mai noa, şi aleluYa. alimân n.. pi. inuz. uri (turc. ar. el-eman şi el-aman, aman). Vest. A ajunge (a aliman, a ajunge la aman, la ananghie, la mare nevoie. — In Trans. (Viciu) „apâ a-dlncă“. alimănesc(mă) v. refl. (d. liman). Vest. Mă pripăşesc. alimănit, -ă adj. (cp. cu aliman şi cu alimânesc). Olt. ş. a. Afurisit: fire-ar ali-mânitl * aliment n. pl. p (lat. alimentum, (i.ălere, a nutri. V. înalt, co-alizez). Nutriment. Fig. învăţătura e alimentu sufletul ii. * alimentar, -ă adj. (lat. alimentartus). Care poate servi ca aliment: plantă alimentară. Destinat pentru alimente : pensiune alimentară. * alimentaţiune i.(d.alimentez). Acţiunea de a alimenta. — Şi -âţie şi -âre. * alimentez v. tr. (d. aliment: fr. ali-menter). Nutresc, Fig. întreţin, fomentez: demagogii alimentează ura sCracului contra bogatului. alimojd£r; V. limujder. alimojdiî f. pl. V. hălâmujdie. alin, a -â v. tr. (lat. alle'no, -ăre, ă.lenis, lin). Liniştesc, stlmpăr, potolesc (durerea sau doru). * alineat n., pl. e (fr. alinia, d. lat. a linea, de la linie). Rlnd al cărui prim cuvlnt e mai tn ăuntru paginei. Locu dintre două rtnduri ca acestea. * aliniere f. Acţiunea de a alinia. Linie ■trasă pentru alinierea unei strade. Situaţiu-nea mai multor obiecte aliniate. * alinlT şi -lez, a -â v. tr. (d. linie', fr. aligner). Aşez In linie dreaptă. alint, a -â v.tr. (lat. * allentare, d, len- i us, ient, liniştit; it., allentare, a potoli). ALM Deznierd, răsfăţ, spun cui-va vorbe blânde V. refl. Ma port copilăreşte, mă răsfăţ, fac mofturi, mă afectez. V. izmenesc şi spancelesc. alintat, -ă adj. Răsfăţat: copil alintat alintătură f.. pl. i. Vorba de alintare, ca '. puiule (copile), Lenufa (Elena). Copil sau femeie alintată: uf, ce alintătură nesuferităI alicir, V. aleur alipesc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: două case alipite, o chitanţă alipita scrisorii (la scrisoare sau de scrisoare) V. refl. Fig. Prinrt simpatie: cinele se alipeşte de stăpîn, pisica e alipită casei. — Barb. ataşez (fr. aitacher). allsidă şi ale- f, pl. e şi zi (ngr. aly-slda, lanţ) Vechi. Rar azi. Lanţ de metal preţios ca ornament. V. gătin. alişveriş, V. alijveriş. * aliteraţlune f. (d. literă; fr. allitira-tion). Repetarea aceloraşi litere: ce te tot tlngui tot timpu ? — Şi âţie. allvâncă f, pi. enci (rus. *olivinka, pron. alivinka, de la numele muntelui Măslinilor sau Olivilor, unde s’a rugat Hristos). Nord. Ghisman. Un fel de horă. alivânta adv. (it. banda, lăture de corabie, alia banda, la o parte, pron. de Greci alia vanda. V. banda). Fam. De-a tumba, răsturnlndu-tea căzut alivanta. alivănesc (mă), v. refl. (cp. cu ali-mănesc). Vest. Iron. Mă adăpostesc, mă pripăşesc, găsesc loc bun (de ex., la un ospăţ). * alizarină f., pl. e. (d. alizarl, .rădăcină uscată de roibă", cuv. ar.). Chim. Un principiu colorant care, la început, se scotea din rădăcina roibei. Aldcidă dingrupu chinonelor. * allzed, -e adj., pl. f. tot e (fr. alizi) Vtntvri alizee, acelea care suflă de la est spre vest Intre tropice. alim n., pl. uri (tăt. turc. alym^ id.). Vechi. Biru pe care-1 plăteau Tătarii ca să aibă drept să pască vitele In Moldova. V. uşur. * allegro adv. (cuv. it.). Muz. Vioi, vesel. S. n. Pasagiu clntat cu veselie: un allegro. * allb interj, de chemat pe cineva la telefon. — Clnd Graham Bell, inventatoru primului microfon, i-a vorbit lui James Tre-sider, asistentu lui, care asculta Ia cel—lalt capăt al slrmci, acesta a exclamat: Al lo, cu-vtnt pe care Graham l-a ales ca interj, de atras atenţiunea celui pe care-1 chemi la telefon. almân n., pl. uri, şi almândă f., pl. e (fr. eau allemande, apă germană, ca odicolon din eau de Cologne). Est. Suliman lichid de albit obrazu. — Şl olman In sud. V. albeală şi stamba. * almanah n., pl. uri (ar. al-manah, calendar, d. vgr. men, lună; mgr. almena-hon, mlat. almanăchus, aplicat de Eusehiu | (t 340 d. Hr.] calendarelor egipteneşti; it. www.dacoromanica.ro ulmanacco, fr. almanach, sp. almanac şi ulmanague. V. mensual, minei). Calendar cu indicatiuni astronomice, meteorologice ş. a. Almanahu de la Gotha, un anuar . otro, pg. putro). Nu acelaşi, diferit, deosebit: cu alţi Cc 7i vezi greşelile altuia de cit pe ale tăie. Care seamănă cu cineva ori cu ceva: dceasti e alt Napoleon. Altă dată saii altădată, nu acum, în alt timp (tn trecut ori în viitor). Altă oară (vechi), odinioară. De altă (vechi), în colo, de alt-fel. în altă parte, aiurea, nu aci. Pe de altă parte sau de altă parte, afară dc asta. Vest. Fam. Te opucă altă aia sau alte alea, te apucă groaza ori paralizia. Te bagi in alte alea, te îngrozeşte* Se uită la ia ca la altă aia, se uită la ia ca la ceva straniu. Pron. indef.: unu pleacă, altu vine; ce ţie nu-ti place, altuia nu-i face ; una e să asculţi, alta să comanzi; attt şi nimic alta sau alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. ntre altele, pe lîngă altele. Nu mi-e de alta, nu mi-e grijă de alta (de alt-ceva). — Barb. un altu, o alta (după fr. un autre, une autre). altăr n.> pl. e (lat. altarium, altare şi altar, d. altus, înalt; it. altare, fr. autet). La Romani, rîdicătura pe care se ardeau victimele Ia sacrificiu. La creştini, acea parte a bisericii unde serveşte preutu şi unde e sflnta masă. — Vechi (şi azi rar) şi oltar. d. vsl. olutari, bg. oltar, ung. oltăr (tot d. lat.). www.dacoromanica.ro altădată adv. V. alt. ălt-ceva sau altceva pron. indef. Ceva deosebit de asta. âlt-cum sau ăltcum adv. Ban. Trans. Buc. Rar. Alt-fel. âlt-cumva sau altcumva adv. Ban. Trans. Buc. Rar. Alt-fel (clnd e Îndoială sau Întrebare). â-lte-orT sau âlteorT adv. Altă dată (corelativ cu une-ori): une-ori vrea, alte-on nu. * alteră V. halteră. * alterâbil, -ă adj. (d. alterez; fr. al-ttrable). Care se poate altera. * alterabllltâte f. (d. alterabit). Calitatea de a fi alterabil: alterabilitatea colorilor. * alteraţiune f. (mlat. alterătio, -ortis). Schimbare in răii : alterarea sănătăţii. Schimbarea feţei ori a vocii din cauza cmoţiunii. — Şi -âţie şi -ăre. * altercaţiune f. (lat. altercătio, -onis). Schimb de vorbe, ceartă. — Şi -âţie. * alterez v. tr. (lat. ăltero, -ăre, d. ălter, altu). Schimb tn rău: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s'a alterat de căldură. Mă schimb de emoţiune sau de boală: vocea i se alterase. * altern, -ă adj. (lat. alternus.V. subaltern). Geom. Se zice despre unghiurile situate in părţile opuse secantei clnd două drepte paralele îs tăiate de alta. Unghiuri alterne interne, situate In ăuntru celor două paralele tn partea opusă secantei, cum Is cele două unghiuri A şi B. Unghiuri alterne externe, situate afară din cele două paralele tn partea opusă secantei, cum Îs cele două unghiuri C şi D. (Unghiurile alterne interne îs egale Intre ele, şi tot aşa şi cele alterne externe). Bot. Frunze, flori alternaşezate de fie-care parte a ramurii, dar nu una tn faţa alteia. * altern şi -ez, a -â v. intr. (lat. al-ternăre). Mă succed cu mai multă sau mai puţină regularitate: fagft alternau cu stejarii. V. tr. Variez cultura: alternez seminţele. * alternant, -ă adj., (lat. alUrnans, -ăntis; fr. -ant). Care alternează. * alternanţă f., pl. c (d. alternant; fr. atteruance). Acţiunea de a alterna ■. alternanţa straturilor in terenele stratificate. Bot. Dispoziţiunea frunzelor şi florilor alterne. * alternare f. Acţiunea de a alterna. * alternativ, -ă adj. (d. a alterna; fr. alternfltif). Care vine ctnd unu, cînd altu. Adv. în mod. alternativ. S. f, Nevoia de a alege unu din două : era in alternativa de a răminea şi a perde jumătate sau de a perde cea-laltă jumătate (V. dilemă). Adv. jn mod alternativ. * alteţă f., pl. e (fr. altesse, d. it. altezza, înălţime). Titlu de onoare dat principilor şi principeselor ălt-fel ori altfel adv. în alt mod, nu aşa: azi e aşa, dar ieri a fost alt-fel. Dacă nu, In alt caz: ai avut noroc c’ai nemerit drumu, că, alt-fel, te-ar fi mtncat lupii. în colo, In altă privinţă: e violent, dar alt-fel e om bun. A fi mai alt-fel, a fi mal deosebit (mai ales în bine): aici par'că-i lumea mai alt-fel. De alt-fel, în altă privinţă, şl fără asta, in colo: de alt-fel, am spus eiî de mult că aşa se va intimpla. * altist, -ă s. (fr. altiste), Muz. Care clntă alto sau din alto. * altitudine f. (lat. altitiido, -udinis). înălţime, mai ales considerată de la nivelu mării. a11iţă f„ pl. e (sîrb latica). Cusutura ornamentală (cu flori sau fluturi) de pe umerii cămăşilor ţărăneşti (mai ales femeieşti). altîngic n., pl. uri (turc. altyngyk, dim. d. altyn, aur). Sud. Conduru doamnei (floare). altlocurT, X' alocurT. altmintrelea (ea dift.) adv. (lat. altera-mente). Alt-fel, în alt mod. Alt-fel, în caz contrar, de unde nu, dacă nu. Dc altmintrelea, de alt-fel. — Şi almintrelea, al-minterea, amintirea şi alminterî, aminterî. * ălto n. (cuv. it. care înseamnă „înalt"). Muz. Voce fcnleiască ori copilărească mai gravă, între sopran şi tenor (numită mai des contralto). Parte clntată cu această voce tn cor. Un fel de vioară şi de trompetă mai mare. altâT m., şi n, pl. oaie (ung. oltvăny, vârâm oltovdny, pom altoit. V. hultuon). Vest. Ramură dintr’un pom mai bun răsădită In-tr’un trunchi mai prost. Pom altoit: altoii tineri (Agrb. înt. 256). S. n. pl. un şi oaie. Vaccin. V. prasad. altoiesc v. tr. (ung. oltani). Vest. înfin altoi (la pomi). .Vaccinez.— In Trans. şi ul-tuiesc (Agrb. Int. 256), tn Mold. hultu-îesc. V. presădesc şi alduTesc. altoire f. Acţiunea de a altoi, altoitâr, -oâre adj. şi s. Care altoieşte-V. vaccinator. * altruist, -ă s. şi adj. (d. altruizm). Care e pătruns dc altruizm, milos. * altruizm n., pl. e (fr. altruisme, d_ autrui, altu, dupa lat. alter, altu). Calitatea, de a fi bun p. alţii, de a fi dezinteresat,, milă. V. egoizm. âlt-undeva adv. Rar. Aiurea, In altă. pdrte. aluât n. pl. uri (lat. allevatum, d. alle-vare, a ridica. V. Tad). Făină amestecată cu. apă şi frămîntată (coca, azimă) şi în special fermentată (dospită). Mîncarc de aluat, (cozonac, tort, plăcintă). V. ţaTc. aluăţel, V. alăuţel. * alucinât, -ă adj.şi s. Gat- hallucina-tus). Care alucinează. — Şi hal-. * alucinaţiune f. (lat. hallucinătio, -onis). Aiurare.—Şi-âţie. Şi hal-. www.dacoromanica.ro * alucinez v. intr. (lat. haUlicinor-ari). Aiurez. — Şi hal-. * alumină f., pl. e (d. aluminiu; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiu, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre preţioase (rubin, safir, topaz ş. a.). V. corindon* * aluminită f„ pl. e (d. aluminiă). Min. Sulfat bazic natural de aluminiu. * aluminiu n. (d. lat. alumen, alăminis, alun 2). Chim. Un metal albăstriu, uşor, lucitor şi inalterabil, asemenea cu argintu. Se extrage din alumină. Aliat cu aramă, formează bronzu de aluminiu, de o frumoasă culoare aurie. Se topeşte la 620 a.. E de patru ori mai uşor de cit argintu şi tot aşa de dur şi de tenace. A fost izolat de Wohler la 1827. * aluminos, -oasă adj. (d. aluminiu). Care conţine aluminiu; argila e un pămint aluminos, peruzeaua e un fosfat aljminos. 1 alun m. (d. alună). Pomu care face iflune (cârytus avellina). * 2) alun n. (fr. a/un, d. lat. alumen). Chim. Peatră acră, sulfat duplu de aluminiu şi de potasiu (sau de sodiu, amoniu, ru-bidiu, ceziu şi taliu). E o sare albă care se cristalizează In octaedre sau cuburi iso-morfe, e astringentă şi se disolvă In apă, dar nu şi In spirt. Se Întrebuinţează la limpezit apa, la fixat văpselele pe stofe, la tăbăcit şi in medicină. — Şi alăun (germ. alaun). alunâr m. (d. alunâ). Vlnzător de alune prăjite. Gaiţă de munte. Pîlş. alunâş n. pl. e Un fel de horă, alunei, alunăt, -ă adj. (d. alună). Rar. Ochi alunaţi, ochi holbaţi. alună f., pl. e (lat. abellana, ave lana, sublnţ. nux, adică „nucă din Abella, Avella", un oraş in Compania Jltaliaj celebru pin alune. Din avetlana s'a tăcut * a lana, * alină, apoi, pin Schimbare de sufix, alunâ, sau pin met. * allevana, *aluinâ, alunâ, ca din levando luind şi luund, mrom. tund. Dac. 3, 643). Fructu alunului (o ghindă). Alune americane, fructele arachidei V. ara-chidă. alunea, V. alunlcă. alunec (sud), lunec (nord) şi liirec (vechi), a -ă v. intr. (lat. lubrica,-ăre, a face să fie alunecos, lubric). Slnt alunecos: gheata asta alunecă bine. Merg fără pedecâ pe un loc alunecos: sania alunem bine pe zăpadă, bucatele pe git. îmi perd echilibru (şi cad ori nu): caii alunecau pe gheaţă. Mă strccor pintre ceva: banii mi-au alunecat pint e degete. -Fig. Cad, greşesc, comit un delict: acest om n'a alunecat nici-odată. aluneftâre f„ pl. ări. Acţiunea de a aluneca. alunecat n., pl. uri. Alunecare alunecătură f. pl. i. Modu alunecării : aşa alunecătură n’am mai văzut. alunecâs, -oâsă adj. Care produce alunecare: gheaţa, parcheta e alunecos. alunecuş n., pl. uri. Loc pe unde aluneci, cum ar fi din cauza poleiului sau a noroiului. alunul n., pl. e (răd. alun). O horă numită şi alunaş. alunele f. pl. V. alunică. alung, a -ă v. tr. (lat. allongan=elon-gare, de la longus, lung). Fugăresc: copila alungă fluturii. Exclud: a fost alungat din. sală.V. refl.Măiau la goană: copiii sa alungă unii pe alţii, lupii se alungă după pradă. alungare f. Acţiunea de a alunga. alungat n. Acţiunea de a alunga mereu. 1. alunfcă şi -neâ f., pl. ele (dim. d. alună). Achilee, o plantă din familia compuselor (Banat). Altă plantă (caram [sau bu~ nium] butbocdstanum), înrudită cu barabolu, cu care se şi confundă pe alocuri şi are aceleaşi rădăcini unllate, care-s culinare, numită şi măndănăc. V. şi brînduşă. 2) alunică f., pl. nete, şi -n/ţă f., pl. e-(bg. tunica, aluniţă, pistruie, dim. d. lună, lună, aluniţă, contaminat de alunică 1. V. lună). Mică pată neagră sau cafenie pe obraz ori pe corp. V. neg. alunfş n„ pl. uri. Loc,pc care cresc aluni. * aluniţă f., pl. e (d. alun 2). Min. Sulfat bazic de aluminiu şi potasiâ. aluniţă f. V. alunică 2. * alură f„ pl. i (fr. altare d. aller, a merge). Barb. Felu mersului, mers, umblet. Fig. Aer, călcătură: ce alură de savant 1 alurghidă f„ pl. zi şi de (ngr. alarglda, vgr. - gis, - idos). Sec. 18-19. Manta de purpură. — Şi alorg-. i * aluvionar, -ă adj. (d. aluviune dupa lat alluvio). De aluviune: teren aluvionar. * aluviune f. (lat. allăvio,-onis. V. diluvii!). Luarea terenului de ape şi depunerea Iui supt formă de nomol (nisip» pe-triş) tn alte locuri. Teren format dirt aluviune. V. agest, podmol. aluzesc v. intr. (d. lud; slrb. luditi, a tnebuni). Ban. Zăluzesc. * aluziune f. (lat. allusio,-dnis V. iluziu-ne. Modu de a spune pe departe ceva ca să se înţeleagă alt-ceva. A face aluziune la ceva, a bate şaua să priceapă iapa, a da să. Inţeleaga. — Şi aluzie. alvă, V. halva. * alveolar, -â adj. (d. alveolă; fr. alve-olaire). în formă de alveolă. Aşezat Ia alveole : nervi alveolari, abces alveolar (abubă). * alveolăt, -ă adj. (lat. alveolafus). Compus din alveole. * alveolă f,, pl. e (fr. alveole m., d. lat., alveolus, albioară, d. alvaus, albie). Celulă de albine (V. chilioară şi bot că). Cavitatea tn care stă dintele In falcă. Cavitate. — Mai bine ar fi alveol, n. www.dacoromanica.ro ÂLV âlvle, V. albie. alvlţăr m. Acela care face ori vinde al-■vită. — Şi halv-. Rar alvigid ("din *alviţ-giu. CL. 1910,443). alviţâ şi (mai rar) ha- f„ pl. e (dim. d-Jialva). Un fel de halva mai compactă, albă, făcută din scrobeală ori făină, miere sau zahăr şi une-ori şi cu nuci. Munt. A bate al-viţa, a muşca dintr’o bucată de alvitâ atlr-nată c'o sfoară de tavan, cum obişnuieşte vulgu la lăsata secului de Paşte. alviţărie f. (d. alviţă). Locu unde se face ori se vinde alvită. 1) am, avut, a avea v. tr. (lat. habire, -a avea, iar rom. am e contras din avem, ca’n am avut eu sau noi. — Am, ai, are, avem, aveţi, au; aveam, avui; am avut eu, am avut noi; avusesem ; Voi avea ; voi fi avut; ■să am, să ai, să aibă şi aivă, să avem, să aveţi, să aibă şi aivă; aş avea; ai, aibă aveţi, ■aibă; a avea, avere; avut). Posed; am avere merit, onoare. Simt: am curaj, gust de vorbă - frumoasele ei flori purpurii şi catifelate. V. ştir. amărnic, -ă adj. (il. amar). Est. Fam. Grozav, straşnic: un ger amarnic. Adv. Amarnic de zgircit. * amarilideQ, -ee. adj., pl. f. tot ee (d. vgr. Amarvllis, -Idos, numele unei păstoriţe amintite de Teocrit, şi lat. Amaryllis, -yllidis, numele unei păstoriţe amintite de Virgiliu). Bot. Care e diu familia ghiocelului de toamnă (amaryllis lutea). F. pl. Plante din familia asta, ca tuberoza, zarnacadeaua ş. a. — Şi amarilidaceQ. amâsâ şi amânsă f., pl. e (ngr. amăs, goagă, nucă de jucat la chioc). Mold. Un fel de corcoduşă vlnâtă piriformă timpurie. * amatbr, -oâre adj. (lat. amator, d. amare, a iubi; fr. amatenr). Care are gust (aplecare) spre ceva, doritor: amator de tablouri. Care iubeşte vre-o artă fără a o practica. V. ahotnlc, diletant. * amaQroză f„ pl. e (vgr. amaiirosis, întunecare, d. madros, negru). Med. Orbire totală sau parţială din cauza diabetului, albuminuriii, anemiii, beţiii, fumatului ş. a. Se vindecă lnlăturind cauzele. V. gută. * amazonă şi (ob.) -oână f., pl. e (vgc.amăzân, -dnos, d. a-, fără, şi mazos, ţlţâ, www.dacoromanica.ro că, după traditiune, amazoanele tşi nimiceau ţlţa dreaptă ca să poată trage msi bine cu arcu; lat. amăzon, amdzonis). In mitologia grecească, femeie războinică din Scitia. Fig. Femeie războinică. Femeie călăreaţă. Haină femeiască de călărie. V. vivandieră. amăgeală f., pl. e/i. Vechi saă rar. Amăgire. Pl. vechi (azi fam.) amăgele: l-a prins ca amăgele. amăg^lnic, -ă adj. Vethi. Amăgitor: vorbe amăgelnice. amăgesc v. tr. (lat. * ammagire, d. vgr. mageuo, farmec, înşel, d. măgos, mag), înşel pin vorbe: m’a amăgit spunindu-mt că pe aici e drumu cel bun, diavolu fi a-măgeţte pe oameni. Seduc: l-a amăgit bogăţia. V. refl. Vechi. Îs ispitit (ademenit, atras): amăgindn-se de bogăţie. amăgea m. (gr. magivs, frămtntător de pastă, contaminat de magevtis, fărmăcător şi de rom. amăgesc). L, V. Amăgitor, înşelător. Adj. m. Om amăgeu. amăgire f. Acţiunea de a amăgi. Seduc-ţlune. Decepţiune : ce amăgire i amăgitor) -oăre adj. şi s. Care amăgeşte : un vis amăgitor, un amăgitor. amăgitură U pl. i. Vechi. Amăgire, amănunt şi amărunt n., pl. e, vechi un (a 4 şi mănunt, mărunt). Parte măruntă, particularitate, detalia: amănuntele luptei, o veste fără nici an amănunt, a da amănunte, a intra fsau a te perde) tn amănunte. Cu amănuntu saa cu de-a mănuntu (mai exact de cit cu de amănuntu, ca şi cu de-a sita), amănunţit, tn detalia: a povesti, a vinde cu de-a mănuntu. V. toptan şi dibă. amănunţesc şi amăr- v. tr. (d.amănunt). Mărunţesc, sfărlm : a amănunţi bulgărit. Povestesc pină In părţile cele mici, detaliez. amănunţime şi amăr-.f. Amănunt, amănunţit -ă adj. Cu amănunte, In amănunte, detaliat: povestire ămănanfită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunţit. amărăciune f. (d. a amări). Gust amar: amărăciunea pelinului. Fig. Durere, întristare: a vorbi cu amărăciune, amărăciunile vieţii. amărăsc, a -i v. tr. (d. amar). Fac amar. Fig. Supăr, întristez mult amăreălă f, pl. e/i (d. amar, amărăsc). Gust amar. — Şi -rală, pl. re/i şi răii. amări'Q, -le şi -iu, -îfe (est) şi -uî, -uîe (vest) adj. Cam amar. amărlt. -ă adj. (d. amărăsc). Foarte întristat, plin de amărăciune: un om ămă-rtt, o viaţă amărită. amărltură f., pl. i. Vechi. Amărăciune, amărnieft, -ă adj. (d. amarnic). Mold. Fam. Amarnic: un vlnt amărnicit. Adv. Grea amărnicit (Neam. Rom. Lit 2, 812). amăruT, V. amăriQ. amărunt, V. amănunt. amărunţ£sc, V. amănunţesc şf mărunţesc. amăruţă f„ pl. e (d. amar). Iarba giii, o plantă erbace din familia compuselor (pi-cns hieracioides). amăţgsc, V. ameţesc. ambâc, V. abac. * ambala] n., pl. e (h.emballage). Com. împachetare. Materialu In care e împachetat ceva. V. hîrzob. * ambalez v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. împachetez. V. refl. Mă pornesc, iau vtnt: caii s’au ambalat. Fig. Mă înflăcărez, jnă aprind (de mtnie, de pasiune). ambâr) V. hambar. * ambasadă f., pl. e (fr. ambassade, d. mlat. ambactiata, part. d. ambactiare, a trimete In misiune [din lat. ambactus, om de serviciu, care vine d. vgerm. ambaht], de unde s’a făcut vfr. ambassee, apoi -ade supt infl. it. ambasciata). .Funcţiunea de ambasador. Locuinţa şi-cancelaria lui. Personalu lui. Deputaţiune, solie. * ambasaddr m. (fr. ambassadear, d. mlat. ambactiator, de unde s’a făcut am~ basseor, apoi -adeur supt infl. it. amba-sciatore). Reprezentantu unui stat mare tn alt stat mare, superior In rang ministrului plenipotenţiar, care reprezentă state mai mici. * ambasadoare f., pl. tot aşa (d. ambasador). Soţie de ambasador. Femeie tri-measă c'o mare misiune politică. * ambient, -ă adj. (lat.ămhiens, -intis; fr. ambiant). înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu Înconjurător. * ambidgxtru, -ă adj. (lat. ambidexteţ, d. ambo, amlndoi, şi dexter, drept). Care lucrează cu stingă ca şi cu dreapta. * ambiguitate f. (Iat.ambiguitas, -ătis) Proprietatea lucrului ambigua. * amCiguQ, -ă adj. (lat. ambiguus). Cu dout înţelesuri, echivoc-, răspuns ambiguu Adv. In mod ambigua. ’ * âmbiT, ambele num. (lat. ambo, am-băe). Amlndoi: ambii ochi, ambele mini, ambelor maluri (tot-de-una articulat şi pus înainte).- Fals ambe malurile, Fals şi .Curiera de ambe sexe* (lld. ambele sexe). * ambiţionez v. tr. (fr. ambitioner). Umblu cu ardoare după ceva, solicit, caut (glorie, avere): a ambiţiona domnia, V. refl. Mă tncăpăţlnez In ambiţiune.- s’a ambiţionat să învingă. * amblţlds, -dasă adj. (lat. ambitio-sus). Care are ambiţiune: om ambiţios. Care denotă ambiţiune: proiect ambiţios. Adv. Cu ambiţiune. * ambiţiune f. (lat. amMfio, -ănis.ă.ambi-re, a merge împrejur, a solicita). Dorinţă înfocată (rlvnă) de glorie, avere ş. a.: ambiţiunea dea domni, ambiţiune lăudabilă.—Şi -fţie. ambân, V. anvon. www.dacoromanica.ro * âmbră f., pl. e (fr. ambre, it. ambra, | •d.ar. ’anber,chihlimharccnuşiu.V. abriboT). Chihlimbar. ambribâî m. V. abriboT. * ambrâzie f. (lat. ambrdsia, d. vgr. am-brosia). Mit. 0 substanţă delicioasă (de notlS ori mai dulce de cit mierea şi care-1 făcea nemuritor pe cel ce o mlnca) cu care se hrăneau zeii.Fig. Mtncaredelicioasă. V. nectar. * ambulant, -ă adj. (lat. ămbulans, -ăn-tis, d. ambalare, a umbla). Care umblă din loc In loc: negustor ambulant. Făcut de cei ce umblă din loc tn loc: negof ambulant. * ambulanţă f., pl. e (d. ambulant; fr. ambulance). Spital tn căruţe care urmează armata. Serviciii postai In tren. * ambulatoriii, -ie adj. (lat ambula-torius). Care n'are sediu fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnavi trataţi ambulatoriu, bolnavi ambulanţi trataţi la spital. * ambuscadă f. (fr. embuscafie, d. it. imboscâta, sp. emboscada). Arm. Cursă întinsă inamicului ca să-l surprinzi şi să-l ataci: a cădea jn ambuscadă. Oameni puşi pentru ptndă şi atac în timp de război. V. Ieş2 ameăză (est) f., pl. amezl, şi amTâză (vest) f., pl. amiezi (lat. ad mediani fdiem/, la mijlocu [zilei]. V. mez). Mezu zilei,ora 12 ziua: să vii la amează. Ziua in ameaza mare, ziua în vederea tuturor sau puttnd fi văzut de toţî. V. nămTezT. ameăzâ-zl (ea dift.) f. Nord. Amează, Mează-zi. * amebă, V. amibă ameleţătură, f., pl. i (d. ameliţ. V. ameninţ). Vechi. Menţiune, pomenire. amelică, V. americă. ameli(n)ţ v. tr. *V. ameninţ. * amelioraţiune f. (fr. amilioration ; lat. meliorătio, -onis). îmbunătăţire. — Şi -âţie, dar ob. -âre. * ameliorez v. tr. (fr. ameliorer^sX, me-liorare, d. melior, mai bun). îmbunătăţise. * amenajament n., pl. e (fr. amenage-ment). Acţiunea de a amenaja. Rezultatu acestei acţiuni. * amenajez v. tr. (fr. amânager). Regulez tăierea unei padurL Aşez, rînduiesc, pregătesc : a amenaja un apartament. * amendâbllf -ă adj. (d. amendez ;ir. amendable). Care poate fi amendat on îndreptat. * amendament n., pl. e (fr. amende-ment). îndreptare. Modificarea unei legi. în-grăşarea pămintului. * amendă f., pl. e şi zi (fr. amende). Pedeapsă în bant. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamanta care consista (In Francia) în mărturisirea publică a unui delict 6ri a unei crime. (Această pedeapsă a fost desfiinţate de Constituantă la 1791). Azi. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greşeală care merită iertare. V gloabă. ! * amendez v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele unei legi. îngraş pămîntu. ameninţ (est) şf -fnţ (vest), a -â v. tr. (lat. * amminentiare sau * eminentiare, d. eminens, -tntis, part. lui emin&e, a fi proeminent, minaciae, ameninţări; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameaţar). 1. Fac ameninţări: a ameninţa pe fineva cu sabifl, cu moartea. 2. L. V. Mold. Menţionez. 3. Fig. (după fr.) îs aproape sa, inspir teamă să nuapzle ameninţă să se revers\ casa ameninţă să cadă. 4. V. intr. Fac un semn on gest de ameninţare: bă-trînu ameninţă cu to'iagu ^asupra lor. — Şi -rinţ. Vechi şi azi Olt. ameltnţ. Vechi şi meninţi „ameninţ", şi (a)meliţ, „ameninţ" şi „menţionez". ameninţare f., pl. -ări. Vorbă sau gest pin care anunţi cuiva rău pe care vrei să i-1 faci. ameninţător, -oâre adj. Care ameninţă. V. iminent şi cominatoriu. ameninţâţură f., pl, î. Rar. Ameninţare. ameninţeâlă f., pl. eli. Vechi. Ameninţare. Gest. — Şi meiiţeaiă. * amenitate f. (lat. amoenitas, -âtis). Frumuseţa unui loc (unui peîzaj), Fig. Blln-deţă, afabilitate. * amenoreYe f. (d. vgr. a-, ne, nu, men. lună, şir^o,curg.V.meno-pauză,dia-re-Te).Merf. încetarea temporară a menstruelor. * ament n., pl. e (lat. amentum). Bot. Floricele mici de tot grămădite una lîngă alta şi care formează un ciucure. — Pop. se zice miţişor şi rimă. * * amentaceQ, -ee ad). (d. ament cu sufixu -aceu). Bot. Care produce amente : arbore amentaceă. S.!. pl. O familie de plante lemnoase care produc amente, ca la salcie, plop, nuc, alun, ulm, anin, stejar ş. a. * american, -â s. $i ad]. Care e din America. * americanist, -ă s, şi adj. Care se Se ocupă de istoria şi limbiile Americii. * americamzm n., pl. e. Particularitate a limbii engleze din America (mai ales din Statele Unite). Iron. Purtare (apucătură) de American (din Statele Unite) In politică şi afaceri * americă f.. pl. I. Pînză de bumbac proastă, neînălbită, adusă de la localitatea America, un centru de mare industrie textilă aproape de Lipsea.—Munt. pop.şi amelică. * americănesc, -eâscă ad]. Fam• . American. * * americăneşte adv. Fam. Ca Americanii. amerinţ-, V. ameninţ-. * amerisez şi -zez, v. intr. (d. fr. mer, mare, după aterisez\. Mă scobor pe apa mării, vorbind de idroplane. www.dacoromanica.ro 1) amestec n„ pl. uri (d. a amesteca). Rezultatu amestecării: amestec de aur şi argint, de vin si apă, de bucurie şi întristare. Fig. Ingerenţă, intervenire: fără amestecu nimănui. — La Dos. şi mestec. 2) amestec, a -â v. tr. (d. a 4 şi mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cil apă. Mişc, mestec: a amesteca cu lingura. încurc: a amesteca tucrnrite. Implic: t-a amestecat şi pe el în afacere. V. refl. Mă bag, intru : cine se amestecă in tă-rîţă, îl mănlncă porcii (Prov.). amestecare f., pl. ăn. Acţiunea de a amesteca (o dată). amestecat, -ă adj. Combinat (de ex.. cafeaQa cu lapte). Felurit; lume amestecată. Nedelimitat: moşiî amestecate. Fig. Neho-iărlt, încurcat, confuz: lucruri amestecate. S. n, pl. inuz. ur\. Acţiunea de a amesteca •dese-ori: amestecatu mămăligii. Adv. A vorbi amestecat (de ex., rom. cu cuv. fr.). amestecăcTune f. (d. amestecat). Vechi. Amcstec, anicstecare, promiscuitate. amestecătură f., pl. i. Lucru amestecat, amşstec. Iron. Lume amestecată, societate neomogenă. Vechi. învălmăşeală. Neînţelegere, intrigă. Încurcătură amestecăţiş n., pl. un. (d. amestecat). Biblia 1688. Amestec. amet, -eţit, V. ameţesc. * ametfst n., pl. e (vgr. amithystos, netmbătat, d. methyo, mă Imbăt, din cauză că se credea că ametistu tmpedecă tmbătarea. V. ameţesc). Min. Cuarţ violet, bioxid de siliciu (Si Oa). Ametist oriental, corindon violet, seschioxid de aluminiu (Al* 03), care e -o peatră preţioasă. ameţeală f., pl. eli. Stare bolnăvicioasă 1n care ţi se pare că lucrurile se Invlrtesc şi cate provine din tnvtrtlrc, din anemie, din osteneală, din băuturi alcolice, din fumat ş. .a.: copiii s'au invirtit pină ce i-a apucat ■ameţeala. ameţesc v. tr. (orig. neşt. Cp. cu lat. amittere, a trimete, a da drumu, a perde, şi ■vgr. methyo, mă Imbăt. In Ban. şi Haţeg amet, •ameţi, amete, să ameaţă. La Polizu amăţesc. La Şincai, 2, 291, amofesc poate fi o greş. de citire lld. amăgesc). Am ameţeală: în-virtindu-mă, am ameţit. Mă cam Imbăt: bind ■vin, am ameţit. Fig. Imî perd cumpătu: a ameţit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameţeli (pr. şi fig.): vinu, banR l-aii ameţit. V. refl. Mă cam Imbăt (pr. şi fig.): m’am ameţit de atita vin. — Şi amiţesc (Acad.). ameţit, -& adj. Cuprios de ameţeală, ameţitâr, -oâre adj, Care ameţeşte: Jjdutiiră, iuţeală ameţifoare.V. vertiginos. * amf-| V. anf-. * amlânt n„ pl. e şi uri (vgr. amiantos, nespurcat, d. miaino, spurc. V. miazmă). Si-Hicat duplu de calce şi de magnezie, varietate de azbest filamentos şi incombustibil. — Cei vechi credeaţi că amiantu e un fel de in care nu arde; tl scărmănaţi, tl torceau şi-şi făceau feţe de masă şi şervete care se aruncau tn foc clnd se murdăreaţi, şi ast-fel se albeaţi mai mult de cit pin spălare, in ptnză de amiant se ardeaQ morţii iluştri, a căror cenuşă nu trebuia să se amestece cu a rugului. Din amiant se fac astăzi fitiluri care ard tn ulei fără să se consume şi hir-tie preţioasă (fiind-câ nu arde). S'a uzitat la făcut tunici de pompieri. amtăză, V. amează. * amfbă şi amebă f., pl. e (fr. amibe d. vgr. amoibe, schimbare, întoarcere). Zool. Un protozoar microscopic care se mişcă pin ajutoru pseudopodelor şi care trăieşte in apele dulci şi sărate. Ia se compune dintr’o singură c6lulă (protoplazmă şi niicleQ) şi n'are o formă anumită, ci se schimbă după nevoie V. infuzorit. * amfe, -ă s. (lat. amicus). Prietin. Adj. Bine - voitor, favorabil: ţară amică, mal amic. * amical, -ă adj. (lat. amicaîis). Prietenesc. Adv. Prieteneşte. * amiciţie f. (lat. amiciţia). Prietenie. — Şi amicie (Rar. Sec. 19). * amidă f., pl. e. Chim. Corp format pin substituirea idrogenului din amoniac pin radicali âcizi. * amidon n., pl. un (fr. amidon, d. lat. ămylum, vgr. amyîon, amidon). Fgculă care se scoate mai ales din cereale şi din care se face scrobeală (E insolubilă tn spirt La 170° se preface tn dextrină). Scrobeală. * amldonez v. tr. (d. amidon; fr. ami-donner). Amestec cu amidon. Scrobesc. * amlgdâlă f, pl. e (vgr. amygdiîe, migdală). Anat. Ghindură amigdaloidă la tn-ghiţitoare. * amlgdalefl, ee adj., pl. f. tot aşa. (d. amigdală cu sufixu latin -eu). Bot. Din familia migdalului. * amigdalită f„ pl. e (d. amigdală). Med. Inflamaţiunea amigdalelor, gtlci. * amigdaloid, -â adj. (vgr. amygdalc-eide’s, In formă dc migdală. amijesc, V mijesc. * amil n. pl. uri (vgr. ămylon, V. amidon). Chim. Amidon (ca radical imaginar al alcoolului amilic şi al derivatelor lui). * amllaceu, -ee adj., pl. f. tot aşa (d. amil). De natura amidonului: substanţă amilacee. * amilic, -â adj. (d. amil). Chim. Alcool amilic, produs pin fermentarea ficulci de cartofi. amin, interi, cu care se încheie o rugăciune sati o formulă de rugăciune şi care înseamnă „aşa să fie": in vecii vecilor. Amin! (mgr. amin, vsl. amină, cuv. ebraic). Fam. A zice amin, a admite. S. n. Cit aminu, ctt e lumea, nici-odată. Pină la amin, niciodată. www.dacoromanica.ro * amină f. pl. e Chim. Corp care rezultă din Înlocuirea unuia sau tuturor atomilor de idrogen din amoniac sau idrat de amoniu pin radicalii mono- sau polivalenţi ai idro-carburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinară şi foarte volatile. aminos, V. miros 2, aminte adv. (a 4 şi minte). Aduc aminte, amintesc, chem In memorie: i-am adus aminte toate sau di toate, îmi adie aminte ce-a fost. Iad aminte, observ, Is atent, bag de samă : luaţi aminte la vorbele mele. Ml-e aminte (Munt.), mă gln-desc, Is dispus: acum nu mi-e aminte de joc. amintesc v. tr. (d. aminte). Aduc aminte, chem In memorie: l-am amintit toate. Pomenesc, menţionez: a amintit şi asta. V. intr. A amintit şi de asta. îmi amintesc, Îmi aduc aminte. amintire f. Aducere aminte;obîect care-ţi aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir. amirâ f., ca ulema (ngr. amirăs, d. ar. amir. V. amiral). Cant. Sultan. * amiral m. (fr. amiral, d. ar. amir şi emir, şef; amir-al- b:hr, şefu mării V. emir). Ofiţeru cel mai mare tn marină (ca generalu pe uscat). Adj. fix: vas, navă amiral, pe care e un amiral. * amiralât n., pl. e (d. amiral). Demnitatea de amiral. * amiraleâsă f., pl. ese. Nevastă de amiral. * amiralitate f. (d. amiral, după fr. amirautt). Administraţiunea superioară a marinei militare. amiros, V. miros 2. amlruTesc v. tr. V. mlruYesc 2. amistuYâsc, V. mlstuYesc. amlstuire, -ită, -itoâre f., pl. i/e, ori. Vechi. Scăpare, refugiu. — Şi -ă/r, pl. oare. amiţ£sc, V. ameţesc, amin, a -â v. tr. (a 4 şi mine). Las pe altă dată (Împlinirea unui lucru): a amina o judecată, o plată, un examin. amin âre f. Lăsare pe altă dată: aml-narea unui proces. amfnât, -ă adj. Lăsat să se facă altă dată. Eăf. CandiJat aminat la un examin, candidat respins (căzut). Adv. Olt. Tlrziu: venise căm aminat (N. Pl. Ceaur, 51).. amină adv. (a 4 şi mină). Vechi. In mină: cu sabia amină. Cu zilele amină, expus moiţii. A scăpa cu capu amină, a scăpa, cu viaţă. Trans. Om cu capu amină, temerar, de o îndrăzneală nebună. De-amină, dinmlnă; la Indemlnă. Pe-amină, In mină. Mold. nord. Pi-amlnile, cu mlnile, pe întrecute, care mai de care: a apuca pe-aminile. amtndâf, -d63& num. (lat. *ăm\ndui, ambidui lld. amboduo; it amendiie. — A- mtnduror [Mold.l şi amindiiror [Munt.]). Şi unu, şi altu (ambii): amlndoi copiii, copiii amindoi, amindouă minile, mmile amin— două (tot-de-a-una fără art.). V. îmbî. amnâr n, pl. e (lat. igniarium, materie inflamabilă, iască [d. ignis, foc], de unde s’a făcut * emnar, amnar). Bucăţică de otel de lovit cremenea ca să scapere. Cit ai scă-păra (s’au ai da) din amnar, foarte răpfede, Intr’o clipă. La războîu de ţesut, partea cu care se Întinde plnza. Un cui cu care se d& mai sus ori mal jos feru cel lat al plugului sau care ţine loitra la căruţă. Un lemn scurt In care se prind mai multe grinzi la tava» şi aiurea. * amnezie f. (vgr.amnesia, uitare).Aferf-Slăbirea sau perderea mempriii. * amnestiât şi amnistiât, -ă adj_ Căruia i s’a acordat amnistie. * amnestie şi amnistie f. (vgr.amnes— tia; fr. amnisti', după ngr.). Iertare acordată In comun de şefu statului: a acorda amnistie unor dezertori. V. graţiez. * amnestlez şi amnlstlâz, v. tr. (d_ amnestie şi amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia nişte dezertori. amoY adv. (a 4 şi moi, a muia). A pune-amoi (şi la moi), a pune In apă ca să se moaie, a pune la muiat (nişte pei uscate*, nişte boabe de mazăre de cu seară ca să faci mtncare a doua zi ş. a.). * amoniac n., pl. uri(vgr.ammoniakon^. d. Ammon, numele lui Joie In Egipt, de unde se aducea amoniacu, scos dintr’o fg— rulă). Chim Un gaz incolor volâtil cu miros pătrunzător, compus din azot şi idro— gen (Az Hs). Solufiune de amoniac, cu care se cauterizează muşcăturile insectelor şi şerpilor şi se curăţă stofele fine de grăsime şi. argintăria. — Amoniacu se desvoltâ din substanţe animale putrezite. A fost descoperit de Kunckel la 1612. Are o greutate atomică de 17, o densitate de 0,589, se licheface la la — 40°. la presiunea ordinară, ferbe la +37o,7 şi şe solidifică la — 752.. * amoniacâl, -ă adj. (d. amoniac; fr_ ammoniacal). Care conţine amoniac. Sare amoniacală, cloridrat de amoniac, salmiac*. ţipirig. Gumă amoniacală, gumă răşinoasă africană. * amonit m. (d. numele lui Ammon [Joie] In Egipt; fr. ammonite). Giol. Un fel de-melci fosili, numiţi altă-dată şi coarnele lui Ammon. amoniţle, V. munlţlune. * ambnIQ n. (d amoniac). Chim. Combi— naţiune de azot şi idrogen (Az Ht) care are toate proprietăţile unui metal. Există In amalgamă cu mercuru. Clorură de amoniu, tipirig. * amâr n, pl. uri (lat. amor, amdris)_ Dragoste, iubire (Intre sexe). Amor de patrie, patriotizm; amor propriu, amor de sine-S. m. Zeu iubirii la Romani. www.dacoromanica.ro AMO * amoral, -ă adj. (din i-moral, cu pref. ă-6. E un cuv.ibrid şi de prisos). Indiferent In chestiuni de moralitate, imoral. Adv. In mod amoral. * amoralitate f. (d. amorţi. E un cuv. ibrid şi de prisos). Viţiu de a fi amoral. Faptă amorală. » amoraş m. (d. amor). Vulg. Statuetă care-1 reprezenta pe Amor In formă de copil. * amorez, -eâză s., pl. eji, eze (după fr. amoa -eax, fem. -euse, amant.-ntâ). Sec. 19. Azi vulg. Amant, amantă. * amorezat, -ă adj. (d. amorez). Vulg. Înamorat. Subst. Amant. * amorezâz (mă) v. refl. (d. amorfe). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc. * amorf, -ă adj. (vgr. ămorphos d. a-, fără, şi morphi, formă. V. dl- şi poli-morf). Inform. * amoros, -oâsă adj. (fr. amoureux, it. amoroso. Cp. cu riguros, viguros). Plin de amor: cuvinte amoroase. De amor: intriga amoroasă a unei piese. Adv. A te uita amoros. * amordso adv. (cuv. it). Muz. Amoros, duios: a clnta amoroso. * amortibll,-ă adj. (d. fr. amortir cu sufixu -bit). Amortizabil. * amortisment şi -zment n., pl. e (fr. amortissement). Acţiunea de a amortiza. * amortizabil, -ă adj. (fr. amortissa-ble). Care se poate amortiza: rentă amortizabilă. — E mai conform limbii româneşti amortibil. * amortizare f. Acţiunea de a amortiza. * amortlzaţiune f. (d. amortizez cu sufixu -ţiune; germ. amortisation). Amortizare. — Şi -âţie şi -ăre. » amortizez v. tr. (fr. amortir, amortis-sant; it. ammortizzare [un debito] germ. amortisieren). Com. Sting o datorie plătind ratele la dăţi hotărlte: % amortiza o rentă. — S’ar putea zice mai bine amorţesc, ca convertesc. amorţeâlă f. pl. eli. Starea celui amorţit: ursu stă iarna in umorţeată, (fig). un orăşel in amorţeală. amorţesc v. tr. (lat. * ammortire, d. mortuus, mort; it ammortire, pv.fr. sp. amortir) încep a nu mal simţi din pricina unei grele lovituri: l-a bătut pin'a amorţit, mi-a amorţit mina de tare ce m'am lovit la cot. Mi se stinge vocea, răguşesc: a amorţit stri-gind. înţepenesc de frig. (ibernez): insectele amorţesc iarna. V. tr. Ingurzesc: frigă l-a amorţit. — Vechi amu-. amorţire f. Acţiunea de a amorţi- Starea celui amorţit.. Fig. Decadenţă: amorţirea literaturii. amorţit, -ă adj. Cuprins de amorţeală: un oraş amorţit. Adv. A clnta amorţit. amoţâsc, V. ameţesc. * amovibil, -ă (fr. amovible, d. lat. a-movire, a mişca din loc). Care poate fi mutat sau destituit (vorbind de funcţionari). * amovibilitâte f. (fr. amovibiliti). Starea In care e cel amovibil. * ampelidefl, -ee adj., pl. f. tot aşa (d. vgr. ămpelos, viţă de vie, cu sufixu -ideii din irideă). Bot. Din familia viţei de vie: plante ampeliâee. S. f. O ampelidee. » amplific, a -ă v. tr. (lat. ampli-fico, -ficăre, d. amplus, amplu, şi facere, a tace. V. simplific). Măresc, dezvolt: a amplifica o carte. * ampllflcănt, -ă adj. Care amplifică: lentile amplificante. » amplificativ, -ă adj. (d. amplificat cu sufixu -iv; fr. amplificatif). Care serveşte la amplificat, la mărit: telescopu e amplificativ. » ampllflcaţiune f. (lat. amplificdtio, -dnis). Acţiunea de a amplifica. — Şi -aţle, dar ob. -are. - * amplitudine f. (lat. amplitudo, -udinis) Mărime, întindere, volum : amplitudinea unei cărţi. Mărimea (Indoitura) unei curbe sau deschizătura unui unghi: amplitudinea unor oscilaţiuni. Astr. Arcu orizontului Intre răsărita sau apusu real şi cel aparent al unul astru. Fig. Desfăşurare, unflare, pompă -.amplitudinea vorbei, gesturilor. * amploare f„ pl. ori (fr. ampleur). Barb. Amplitudine, unflare, pompă (In vorba, In gesturi). * amploTât, -ă s. (fr. employi, d. em-ployer, a Intrebuinta. V. ImpTegat). Funcţionar mai mic. — Pop. amploîant (ca arestanl, adresant). * amplu, -ă adj. (lat. amplus,fr. ample). Mărit, dezvoltat: oscilaţiuni ample, (fig.) povestire amplă. Adv. In mod amplu. amprâor, V. proor. * amputaţiiine f. (lat. amputătio,-ânis). Chir. Acţiunea de a amputa, retezare. — Şi -ăţle şi -âre. V. absciziune. * amputez v. tr. (lat. ămputo, -ăre). Chir, Tai (retez) o mină, un picior. amu, V. acum. * amulet n„ pl. e (lat. amulâlum, fr. amulette f.). Talisman, sancă, avgar, obiect pe care oamenii superstiţioşi II poartă cu ei ca să nu-i lovească nenorocirile. amuniţie, V. muniţiune. amiinte adv. Vechi. La munte: a purcede cu turma amunte. amurg şi (rar) murg n., pl. uri (sl. * morku, vsl. mraku, întuneric; bg. sumrak, amurg, rus. morok şi moroka, negură deasă, dial. sumorok, amurg. V. promoroa-că). Timpu de ia apusu soarelui. La amurg, In amurg, spre seară, pe Inserate. Din capa murgului (N. Pl. Ceaur, 19), cum (tndată ce) tncepe amurgu. www.dacoromanica.ro — 98 AMU amurgeşte, a -i v. intr. (d. amurg). Inserează, se’ntunecă. — Şi murgeşte, în vest fnmurgeşte. amurgite şi murgite(pe) loc. adv. Pe’nserate. — Şi -It: Şi'nopoi el s’o băgat Pe murgit in Ţăligrad (N. Dens. 1003). amurţăsc, V. amorţesc. 1) amiiş n„ pl. e (ung hamvas, putina In care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală. 2) amuş adv. V. acum. amuş^sc v. tr. (d. amuş 1). Ban. Pun In amuş, tăbăcesc. amuşulutesc, V. muşlutesc. amuţ şi (vest) sumuţ, a -ă v. tr. (orie. lat.).. Aţîţ clnii pe cineva cu interj. sa (Mold.) ori şo (Munt.) : şo pe el! a ă-miţa cinn pe lup. Fig. Aţîţ, instig: demagogii amuţă plebea pe cei bogaţi. — Şi a muţa (Trans.) şi ă asmuţa. Fals a asmuţi. amuţesc v. Intr. (lat. ad, la, şi mutesco, V. muţesc). Muţesc, devin mut: a amuţit di frică. Nu mai ripostez, tac: tunarile duşmanului au amuţit. V. tr. Fac mut: frica l-a amuţit. * amuz şi -6z, a -ă v. tr. (fr. amuser, derivat d. muser, a pruji, a nu lucra, care ar putea veni d. muse, muză, adică „a te deda muzelor"). Distrez, fac să treacă timpu cu jocuri sau alte distractiuni: patinatu a-muzează copiii. V. refl. Copiii se amuzau cu zmeu. V. zăbăvesc. * amuzament n., pl. e (fr. amuse'menf). Distractiune, trecerea timpului cu ocupa-tiuni uşoare. Lucru care amuzează: vlslirea e amuzamentu lui. * amuzant, -ă adj. (fr. amusant). Care amuzează: era un spectacul amuzant să vezi cum se jucău copiii în zăpadă. amv6n, V. anvon. an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. arîo). Timpu cit se Invîrteşte pămtntu tn prejuru soarelui. A fi de atiţia ani, a avea cutare etate. A fi mare saii mic de am, a fi mare sau mic In etate. An adv. Anu trecut, acii un an: aşa a fost şi an. La anu, la anu viitor, (şi irori) niciodată: ai să capeţi la anu! An ţarţ, acu doi ani In urmă. An cu an sau (mai rar) an de an, In fie-care an pe rlnd: datoria a crescut an cu an. — Anu creştinesc Începe la 1 lanuuariu şi are 12 luni de clte 30 şi 31 de zile, afară de Februariu, care are 28, iar din 4 In 4 ani 29. Anu turcesc are 12 luni lunare de clte 29 şi 30 de zile. Epoca începutului anului a variat la toate popoarele ; Egiptenii, Haldeii, Perşii ş. a. Începeau anu la echinocţiu de toamnă (21 Septembre), alte popoare la solstiţiu de iarnă, altele la ■cel de vară. La Franceji, la suirea lui Carol IX, Începea la Paşte. Un edict al acestuia, la 1564, ordonă să înceapă la 1 Ianuariu, dată pur civilă. Anu financiar saii bugetar începe la 1 April, cel şcolar, de de ordinar, la 1 Septembre. AN * anabaptist, -ă adj. şi s. (vgr. âna-boptistes, d. ana, iar, şi baptizo, botez). Membru a unei secte protestante din Germania (1523) care-i boteza iar pe copii clnd ajungeau mari. * anabaptizm n., pl. e (vgr. anabaptis-mos). Doctrina anabaptiştilor. * anacârd m. (vgr. anăkardos). Bot. Un copac din India. O specie americană a lui face un fel de nucă hună de mtncat a cărei coajă dă un ulei caustic. * anacardiaceu, -ee adj. (d. ana-card). Bot. Din tribu anacardului: plante anacardiacee (ca fisticu). S. f. pl. Un trib de plante din familia terebintaceelor. * anacoret, V. anahoret. * anacolut n„ pl. e (vgr. (fnakoluthon, „incoherent"). Gram. Omisiunea terminului corelativ, ceia ce rupe continuitatea frazei: era aşa de frig, (In cit) am îngheţat. * anacredntlc, -â adj. Uşor, graţios, bachic, ca odele poetului grecesc Anacreonte. * anacrdnic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiii, fals In privinfa timpului. Contrar uzurilor şi ideilor actuale: idn anacronice. Adv. A vorbi anacronic. — Fals anacronistic. * anacronizm n, pl.e ana-hronis-mds, d. and, Înapoi şi nronos, timp. V. sin-cronizm). Greşală de cronologie, cum ar fi reprezentarea lui Cezar In costumu lui Napoleon. Aducerea unui lucru care a fost dat uitării şi nu mai place azi. * anadiploză f, pl. e (vgr. anadiplo-sis). Ret. Figura pin care se repetă la Ince-putu frazei stlrşitu frazei precedente. V. retorică. anaddl n. (turc. Anadohi, d. ngr. Ana-toli, Orientu. V. nadolean). Vechi, Ana-tolia (Asia Mică). * anaerobiu, -ie adj. (vgr. an-, fără, u(r, aer, şi blos, viaţă). Biol. Care trăieşte şi fără aer, ca unii microbi. * anafilâctic, -ă adj. Relativ la ana-filaxie. * anafilaxie f. (vgr. ana, Înapoi, iară;, şi filaxie ca’n profilaxie). Mărirea sensibilităţii fată de o otravă sau de o albumina pin reinjecţiunea aceastei otrăvi sau albu-mine (Descoperată de Richet şi Portier la 1902). anafâr n., pl. oare (ngr. anofori, curent contrar, virtej, de unde şi turc. anafor). Dun de jos. Virtej de apă, vuitoare. — In Meh. sfor, In Tec. sforaş, In Tec.Cov.Br. şi otmăt. V. ctovrîntle, sorb 2, bul-boacă, pllsă 1, curent. anaforă f. (ngr. anaforă, raport. V. a-nâforă). Sec. 18-19. Raport (dare de samă) a unui funcţionar către domn. 1) anaforă şi -ură f* pl. i şi e (mgr. anaforă, oferire, de unde şi vsl. anafora ş/ năfora, bg. slrb. nafora. V. anaforă 2 şi prescură). Vest. Un fel de pine pe care www.dacoromanica.ro preutu ortodox o binecuvintează la liturghie şi o oferă credincioşilor prefăcută tn Jiucâţele. Bina cel de anaforă, ultimu ban păstrat cu îngrijire. Fig. Iron. Bucăţică de mlncare prea mică. — în est nâforă sau —ură V. litie. 2) * anaforă f., pl. e (lat. anăphora, d. vgr. ancphorâ. V. anaforă 1, anforă, epi- şi meta-foră). Ret. Repetarea aceluiaşi cuvlnt la Începutu mai multor pro-poziţiuni consecutive. anăftima, V. anatemă. * anaglifă f., pl. e (vgr. ănaglvphi, d. glypho, sculptez, gravez). Sculptură In relief. anacjnost m. (ngr. anagnâstis) Cititor Ja biserică. * anagogic, -ă adj. (vgr. anagogikos). T)e anagogie. Adv. Pin anagogie. * anagogie f. (d. anagogic, după ana-Jogie; fr. anagogie). Interpretare mistică a Înţelesului literal al unei opere, mai ales *ll Scripturii.— Mai corect ar fi anagogă unct de vedere antropologic. * antropologie (d. vgr. dntropos, om, şi -logie). Istoria naturală a omului (studiu comparativ al formelor, al colorii ochilor, părului ş. a.). V. etnografie. * antropometrie, -ă adj. Relativ la antropometrie. * antropometrie f. (vgr. dntropos, om, şi mitron, măsură). Descrierea corpului uman pin măsurare. * antropomorf, - adj. (vgr. antropd-morphos, d, dntropos, om, şi morphe, formă. V. amorf, morfină, metamorfic, zoomorf). Antropoid. * antropomorfic, -ă goj. (d. antro-pomorfizm). Relativ la antropomorfizm. credinţă antropomorfică. * antropomorfizm. n. (vgr. ănthropos, om, şi morphi, formă). Doctrina de a ţi-1 Închipui pe Dumnezeu supt formă de om şi cu aceleaşi sentimente. * anturaj n„ pl. e sau uri (fr. entourage). Barb. Societate obişnuită a unui om. ântărţ adv. (lat anno t&rtio, In anu al treilea). Acuma doi ani (cum ar fi 1913 faţă de 1915). — Şcris şi anţerţ de latinişti. * anual, -ă adj. (lat. annualis). Care ţine un an: plantele graminee is anuale. Care revine In fie-care an: venit anual. Adv. Pe ai): o mie de franci anual. * ahuăr n., pl. e (fr. annuaire, d. lat annuus, anual). Lucrare publicată tn fie-care an Şi care conţine informaţiuni din acel an: anuaru armatei româneşti. anucăt, V. anocşto. * anuitate f. (fr. annuiti, d. lat. annuus, anual). Sumă vărsată anual p. stingerea unei datorii plătind clte o parte din capital şi din procent * anular, -ă adj. (lat. anularis, d. dnu-lus = anellus, inel.Fr. annulaire, cu doi n, după o gratie greşită latină infl. de annus, an). Ca inelu, inelar: eclipsă anulară. Protuberanta anulară, o unflătură tn formă de inel tn partea de jos a creierului. Degetu anular, degetu inelar (al patrulea). V. Inelar. * anulativ, -ă adj. (d. anulat; fr. an-nulatif). Pin care se anulează: sentenţă anulativ ă. * anulaţlune f. (lat annutatio.-^mis). Acţiunea de a anula. — Şi âţie, dar ob. -ăre. * anulez v. tr. (lat. annullare, d. nullus nici unu). Fac nul, desfiinţez : a anula un act. anume adj. şi pron. indefinit fix (d. nume şi a 4). Numit, care se numeşte, cu numele de: un om anume (vechi şi pre anume) Ion. Adv. In adins, cu intentiune : anume n'am venit. Vechi. Crezlnd, Inchipu-indu-ţi: anume că este şi el anul den Greci l-aă lovit ('Cost. I, 293). Aşa ziclnd, sanchi, supt cuvlnt că, pretinzlnd că, pretex-tlnd că: Hmilcu oştite gata era, anume spre părţile Moscului (Cost I, 3191. Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un www.dacoromanica.ro oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeie safl o femele anume) care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate. — Şl anume (adv.), anume, pe nume, după nume: eraă trei, şi anume: Vasile, Grigore şi Ion. — Ardelenii, traduetnd după germ. nămlich, fac abuz de acest anume, ca şi de adică. anumit, -ă pron. indef. (d. anume). Un anume, hotârlt, precis, determinat, fix, special, destinat din ainte: tntr'un loc anumit, intr'un anumit loc, o cantitate anumită. — Că limba-1 socoteşte pronume indefinit, e gen. pl. anumitor safl unor anumiţi (anumite), nu anumifllor (-elor): procesele anumitor despăgubiri. 1) * anunţ n., pl. uri (fr. annonce s. f., d. annoncer, a anunţa. Lat. annuntius înseamnă .anunţător"). înştiinţare scrisă ori tipărită p. toată lumea: a publica un anunţ in ziar. 2) * anunţ, a -ă v. tr. (fr. annoncer, d. lat an-nuntiare. V. denunţ). Fac cunoscut, public: a anunţa o vinzare. Manifest: cerurile anunţă gloria lut Dumnezei. Prezic: barometru anunţă timp frumos. Predic: a anunţa evanghelia. * anus n., pl. uri (lat anus, inel, dim-ănulus şi anellus. V. inel). Anat. Orificiu anal, orificiu posterior * anvelopă f., pl. e (fr. ennveloppe. V. developez). Barb. Cauciucu cel gros care Invăleşte camera de aer la roatele pnefl-matice. — Curat rom. Invălitoare. anvdn n, pl. oane şi uri (ngr. ănvon, vgr. ămbon, d. anabalno, mă sui; vsl. ami-voni, amăbonu). Tribuna de pe care se predică In biserică. — Şi advon (Od.). Greşit scris amvon. Vechi şi ambon (după vsl.). * anxietate f. (lat. anxletas,-ătis) Rar. Nelinişte, Îngrijorare. aoăce, V. auace. aoărea, V. aorea. aoleo (eo dift), aoleu şi aoîled (vestV auled, adfled, aled, valed şi văleu (est), interj, de durere, mirare şi admiratiune (serios ori ironic): Auleă, răi mă doare I Aulei, ce foc I Aulei, ce frumoasă e I Aulei, da deştept mai eşti I Aulei şi vai de mine t — In nord. şi vafled (rev. I. Crg. 14, 43, şi 44). V. şi aleleY şi oleoleo. aolesc v. tr. şi intr. (d. aoleo). Munt. Vechi Mold. Bocesc. V. refl. Mă bocesc. V. hăulesc. adrea şi aoărea (ea, oa dift.) adv. (a 4 şi oară, pl. ori). Vechi. Rar azi (Trans. Ban. Maram.). Clte odată, din clnd In ctnd. Aorea~. aorea, ctnd... clnd. * aorist n, pl. e (vgr. adristos, neho-tărlt, d. orlzo, limitez. V. afurisesc, ursesc). Gram. Perfectu indefinit ori simplu (la vechii Greci). * arirtă f., pl. e (vgr. aorte). Anat. Artera care iese din ventriculu sting al inimii şi care e trunchiu comun al tuturor arterelor. * aârtic, -ă adj. (d. aortă). Relativ la aortă. * apălt n., pl. uri (it. appalto. Cp. cu drit şi sudit). Sec. 18-19. Antrepriză publică de a vinde unele articute (sare, carne, luminări, cărţi de joc): a da, a vinde cu apalt (Fim.). V. monopol. * apanagist, -ă s. (d. apanagii; fr. apanagiste). Persoană care posedă un apa-nagiu. * apanăgid n. şi (ob). -ăj n., pl. e (fr. apanage, d. vfr. apaner, mlat apanare, a nutri cu ptne). Moşie dăruită unui suveran de către stat. Fig. Parte, lot, proprietate, calitate: invidia e apanaju gloriii. — In Francia, regii acordafl moşii fiilor lor mai mici ori fraţilor lor. Dar, după stingerea neamului lor, aceste moşii redeveneafl ale regelui. V. arpalîc. 1) apărui, (d. apă). Mold. Aducător de apă cu cofele safl cu căldările. (Celebrii apari din Iaşi afl dispărut tnceplnd din anu 1911, clnd s’a adus pe ţevi apa de la Timi-şeşti). Vechi. Corăbier. Astr. Vărsătoru (lat aquarius), o constelaţiune. V. sacagid 2) * apăr, apărut, a apăreă v. intr. (lat apparire. V. par 3). Mă arat: luna apare de după deal. Ies de supt tipar, Is publicat: a apărut o carte Fig. Mă manifest: milail apare In toate acţiunile.— Fals va apăre lld. va apărea. * aparăt n., pl. e (lat., apparatus,, d. parare, a prepara. V. apărat). Prepara-tivă pompoasă: călătoria s’a făcut cu mate-aparat. Unealtă, instrument p. o operaţiune safl experienţă: aparat de gimnastica, de fotografiat. Totalitatea organelor care servesc aceleiaşi funcţiuni: aparatu digestiv. * aparatură f„ pl. .i (d. aparat. V. apărătură). Utilaj, totalitatea aparatelor safl maşinilor. * aparent, -ă adj. (Iat appărrens,-in-tis; fr. apparent. V. trans-parent). Care apare, vizibil, care iese la iveală: persoană aparentă. Ireal, care pare fără să fie: mişcarea aparentă a soarelui. * aparenţă f., pl. e (lat apparentia, fr. apparence). înfăţişare, calitatea de a fi aparent (distins): om cu aparenţă, om fără aparenţă. înfăţişare falsă, părere, irealitate: toate acestea-s numai aparente. A salva aparentele, a acoperi faţă de lume ceia ce nu vrei să apară. In aparenţă, după cum se pare, după Înfăţişare: lucru uşor in aparenţă, dar grei in realitate. * aparitor m. (fr. apparileur, d. lat apparitor). Uşier la universitate (tn Francia). * apariţiune f. (lat. apparltio,-ânis). Arătare : apariţiunea unei comete. Ieşire la lumină : apariţiunea unei cărţi. Spectru, viziune, arătare: apariţiune fantastică. A-ţt face apariţiunea, a apărea. — Şi -iţie. www.dacoromanica.ro * apartament n., pl. e (ir. apparte-ment, it. appartamento, care vine d. ap-J>artare, a despărţi. V. de-partament). ăre. aprod m. (ung. aprod, copil, paj, ucenic). Vechi. Fecior de boier care împlinea pe lingă domn serviciu dc paj şi scutier (numit şi aprod de curte, care, împreună cu copiii de casă, formau garda domnească). Mai pe urmă, încasator, perceptor (numit şi aprod de tlrg). Agent care-i aducea la judecată pe împricinaţi (numit şi aprod de divan). Azi Uşier pe la judecătorii şi prefecturi (pe la autorităţile judiciare şi administrative). V. dorobanţ. * aprofundez v. tr. (d. profund, după fr. approfondir şi it. approfondare). Adln-cesc. Fig. Cercetez adtnc, pătrund: a aprofunda o ştiinţă. ' apropiat, -ă adj. Aşezat aproape : locu cel mai apropiat. Fig. Intim sau înrudit de adroape : prieten apropiat, rudă apropiată. apropiere i. Acţiunea de a apropia. Vecinătate. aprdpiY, a -â v. tr. (lat. approplare). Eă apropii, tu aprdpii). Duc mai aproape: a apropia masa de părete. Fig. (Vechi). Mă apropii (tn timp): apropie opt ani de clnd domneşte. Fac să semene : aceste calităţi te apropie de el. V. refl. Armata, războîu, ziăa se apropie. * ă-propos Cuv. fr. care se pronunţă apropo şi înseamnă „relativ la ceia ce se vorbeşte". De ex.: A venit cutare. — Apropo ! Ce-a! aflat despre frate-su ? — Apropo de ce întrebi ? Subst. Vorbă zisă Ia timp: un apropo, două apropouri. * apropriaţiijne f. (lat appropriătio -6nis). Acţiunea de a-ţiapropria. — Şi -âţie, dar ob. -ere. » apropriez v. tr. (lat appropriare, fr. approprier). Pun mina, îmi Însuşesc, mă fac stăpln: îmi apropriez o moştenire (şi fig.) o ideie. Potrivesc: cărţi apropriate minţii copiilor. — Mulţi ignoranţi fl confundă cu a apropia. — Fals -piez. * aprovizionare f. Acţiunea de a aproviziona. * aprovizionez v. tr. (fr. approvision-ner). Procur proviziuni. V. refl. îmi procur provizium. * aproximativ, -â adj. (d. lat. appro-ximatus, apropiat; fr. approximatif). Aproape de valoarea sau de cifra exactă: calcul aproximativ. Adv. Cu aproximaţiune. * aproximaţiune f. (lat. approximatio, d. prdximus, cel mai apropiat). Preţuire (evaluare) apropiată. — Şi -ăţie şi -ăre. aprozie f. Slujba de aprod. aprumijt. V. împrumut. * apt, -ă adj. (lat. aptus). Capabil, tn stare, care are aptitudine. Jur. Care e tn condiţiunile cerute de lege : apt să moştenească. * aptitudine f. (mlat. aptitudo, -tidinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură : aptitudine pentru ştiinţă. apuc, £ <>ă v. tr. (din * a apoca, d. interj. poc. care arată lovirea, ideie apropiată de apucare. Cp. cu înhaţ şi înşfac). Prind (cuprind) răpede cu mina, cu dinţii www.dacoromanica.ro -ş. a.: jandarmu-l apucă pe tllhar, cala apucă iarba cu buzele. Surprind: i-a apucat noaptea pe drum. Ocup: a stricat cetatea ca să n’o apuce duşmanii. Capăt, dobtndesc.- s’apuc ceva bani pe marja asta. Răpesc, iaa cu hapca: a apuca bunu altuia. Insist să: l-a apucat să-l plătească datoria; degeaba m'apucl pe mine, că nu ştiu unde a fugit el. Mă Îndrept spre, pornesc: a apucat (adică „drumu") la deal, spre scrt. Unde a apucat ? încotro a pornit? Văd, ajung In timp: bine că n'am murit şi am apucat şi eu asta I Ajung să, am parte sâ: n’a apucat să facă zece paşi, ~şi i-a şi sărit Iepurele. Cuprind (vorbind de o boală, de un sentiment, de o stare) : m'au apucat frigurile, fiorii, groaza, somnu. Apuc înainte, anticip, Întrec. Apuc pe Dumnezeu de picior, daii de o mare fericire. Cînd te apucă, mult te ţine ? clnd te cuprinde nebunia, mult te tine ? Aşa am apucat, -aşa ne-a rămas obiceiu de la strămoşi. V. intr. Vechi. Apuc la suflet, capăt curaj. V. refl. Mă agat: m’apuc de coama calului. încep sâ fac ceva: m’apuc să tai lemne, de arat, de negustorie, de latină. Vechi. Mă prind, mă ’nvoiesc: m 'apuc slugă la el, a jăcut cum s’a apucat. A se apuca rămăşag a pune rămăşag. Trans. A te apuca fecior, a Începe să fii fecior (flăcăii). A te apuca cu mlnile de cap, a da semne de desperare. Pe apucate) cum se lntlmplă, la noroc, cum se poate tn grabă: aci e pe apucate, nu pe alese! V. Tăgăduiesc. apucat, -ă adj. Zăpăcit, (icnit S. n., pl. uri. Apucătură, o boală. apucătură f., pl. i Mod de a apuca, prindere cu mtna : l-a trintit dintr'o singură apucătură. Apucat, o boală, mai ales de copii, caracterizată pin somn, spazmuri şi con-vulsiuni. Fig. (mai ales la pl.). Obicei, purtare care denota caracteru, mai ales caracteru răQ: apucături de ho(. apun, apus, a apune v. intr. (lat. apponere ; it apporre, pv. apondre, vsp. a-poner, pg. appor. V. pun). Dispar supt orizont (vorbind despre astre): soarele apune. Fig. Decad, scad, dispar: cite glorii apuse I apunere f. Acţiunea de a apune (o dată, nu obişnuit). * apuntament n., pl. e (it. appuntamento, fr. appointement). Salar, leafă, remunera-'tiune Pentru o funcţiune. V. onorar. apus n., pl. e. Apunere, disparifiune: apusu vieţii. Occident, vest: corabia merge spre apus. Punctu cardinal (regiunea) spre care apune soarele (occidentu, vestu) : corabia merge spre apus. Ţările din partea spre care apune soarele: ce a scos din voi Apusu cind nimic au e de scos (Em.) ? apusăt, -ă adj. (lat * appausatus, liniştit, neturburat, compus ca şi repausatus, răposat. V. paus). P. P. Rţ. (Or. N. 1,84). Sate apusa te, sate liniştite, neturburate de ir, iscusate (Bogrea). apusean, -că Ş., pl. tni, ence (d. apus-Cp. cu judefean, orăşean). Locuitor din spus, occidental. Catolic, de la Roma (In opoz. cu răsăritean, ortodox). Ca adj. (ca şi răsăritean) e greşit: munfil din apus, nu apusenii apust, V. opust. ap ut, a -ţ( v. tr. (d. put). Ps. Ş. Miros, simt mirosu. V. adulmec. 1) * ar m. (fr. are m., d. lat ărea, arie). Unitate de a măsura agrară egală cu o suta de metri pătraţi saii un ectometru pătrat. Multiplu lui e ectaru, submultiplu centiaru (un metru pătrat). 2) * ar şi arian, -ă s. (ser. arya, nobil, nume dat In Rig-Veda rasei primitive a Indiii). Om din rasa primitivă indo - europeana. — Arian şi adj.: popoare ariene (saii arice). 3) ar, a -ă v. tr. (lat ărare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămtntu cu plugu ori cu maşina ca să semăn cereale ori alt-ceva. V. grapei. 4) ar v. ajutător, V. aş 1. 5) ar conj. V. îar. * arab, -ă s. Locuitor din Arabia. Adj. Arăbesc, arabic. V. harap, arabă, V. haraba. arababura şi (ob.) harababura adv. (ngr. allabdbulla, d. ven. alababală, arababura. Cp. şi cu turc. alaga bulaga, amestecătură de colori) Fam. Alandala, fără ordine, talmeş-balmeş. S. f, pl. i. Mare amestecătură: ce arababură I — In Cov. şi bar-. In tal. brambura, adandala, vraişte., in Trans. (Haţeg) bâmbura: a bate bambura, a umbla haimana. V. hălămujdie. * arabesc n., pl. uri (fr. arabesque, d. it. arabesco) Ornamente tn pictură saii sculptură format din animale, frunze, flori, ramuri şi alte figuri de fantazie după obiceiu Arabilor, care, fiind-că Coranu nu le permite să reprezente oameni, s’au perfecţionat In acest fel de ornamente. * arabic, -ă adj. (lat. arăbicus). Arăbesc : cifre arabice. Golfu Arabic, marea Roşie. Gumă arabicii, un fel de clei Care provine din diferite feluri de saldmi şi care a fost cules mai tntli In Arabia. Adv. Ca Arabii: a scrie arabic. * arabil, -ă adj. (lat. arabilis). Carc se poate ara saa e bun de arat. 1) arac, V harag. 2) * arăc n., pl. uri (fr. arack, d. ar. arak. V. rachiu). Rachiă de orez. * arachidă f., pl. e (vgr. arakis,-ldos, dim. d. ârakos, a fel de năhut). Bot. O plantă leguminoasă papilionacee (ărachis hypogdea) care creşte pe la tropice (Africa, America şi chear In Spania şi In sudu Fran-ciii). Fructele ei Îs nişte păstări care se dezvoltă supt pămtnt (cum arată numele de hvpogaea) şi au clte 2-3 boabe care se mă-ntncă mai ales prăjite, ca şi năhutu. Din ele www.dacoromanica.ro ARA 116 ARĂ. se scoate un bun undelemn care se Întrebuinţează şi In săpunărie. Pop se numesc alune americane. * aracnid, V. arahnid. * aragonită f„ pl. e (d. Aragon, unde a fost descoperită la 1775). Min. Un fel de carbonat de calce natural (incolor, alb, galben sau verde), care se găseşte pin Spania, Bohemia, Ungaria ş. a. V. calcltă. * arahnid şi aracnid n., pl. e (d. vgr. arăhne, painjin, şi eidos, aspect). Zoo’.. Ă-nimal articulat care are antene şi patru pâ-rechi de picioare (ca painjinu, parazitu riii, scorpia, căpuşa) sau mai multe (ca scolopendra ş. a.). Arahnidele-s vecine cu insectele şi crustaceele. * arâk, V. arac 2. aralic a, pl. uri (turc. aralyk, interval, mic coridor). Col'. Limpeziş, luminiş, poiană In baltă. arămă f., pl. e şi ămi (vrom. şi azi Ban. arame, d. lat aerămen, d. aes, aeris, metal; it rame, pv. cat. aram, fr. ai-rain, sp. alambre, pg. arame, aramă). Cupru (V. cupru). Fig. A-ţi arăta arama, a-ţî trăda defectele (V. aspru 1). Pl. n. arămurî, vase culinare de aramă. * aranjament n., pl. e (fr. arrange-ment. V. deranjament). Acţiunea de a aranja. Felu aranjării, rinduialâ, ordine : grădina asta are un aranjament frumos. Fig. învoială, Împăcare, liniştire: aranjamentu unei afaceri. * aranjare f. Acţiunea de a aranja p dată. * aranjat n., pl. uri. Acţiunea de a tot aranja. * aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rlnd, rang). Rlnduiesc, deretic, aşez, regulez, ordonez : a arănja lucrurile pin casă, cărlile in dulap. Potrivesc, regulez, îndrept, dreg: a aranja o maşină. Fig. Regulez, rlnduiesc, întocmesc : a-ţi aranja bine viaţa. Căpătulesc, pun tntr’o situaţi une bună : şi-a aranjat fiu. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, aştern, defalm: lasă, că-l aranjez eă la minister! Pun la cale sau termin o afacere : a aranja o afacere. V. refl. imi aşez lucrurile pin casă după mutare: pină mine ne aran\ăm. Fig. îmi fac o si-tuaţiune: s'a aranjat bine pin politică. Mă Invoiesc, ajung la înţelegere: lasă, că ne vom aranja uşor! arap, arapină, arâpnic, V. harap. arăpcă f., pl. e (strb. bg. rus. Arapka). Vechi. Hărăpoalcă. arăr, V. harar. arare şi arăre-orî sau arăreorî adv. Rar, rare-ori. V. awremî. arăt n., pl. uri. Acţiunea de a ara. aravonâsc, V. arvonesc. arăzna, V. razna. 1) * ără f., pl. e (fr. ara, d. sp. ara f., din araraca tn limba „guarani" [America])-Un fel de papagal mai mare de cit toţi», multicolor şi cu coada foarte lrngă. 2) ără conj. V. tar. * arăbesc, -eăscă adj. (ă.Arab). De Arab sau din Arabia, arabic: cal, tip arăbesc_ * arăbeşte adv. Ca Arabii: a vorbi a— răbeşte. V. arăpie. arăcesc v. tr. V. hărăcesc. arăduc şi răduc, -dus, a -duce: v. tr. (lat. aa-reducere. V. reduc). Vechia Reproduc, reprezent, Înfăţişez, Închipui. V_ intr. Semăn, am asemănare, aduc cu. arăduT şi Yesc, a -i v. tr. (ung. ered-ni). Trans. Maram. Pornesc: Iute la mine-il arăduieşte (Şez. 35, 111). încep: aă ară— duit a veni. V. refl. Mă pornesc, plec. V. îndulesc. arămeăsă f., pl. ese (d. aramă), Vechî. Cană de aramă de o oca sau mai njult. arămesc v. tr. (d. aramă). Acoper (feru>-c’un strat de aramă. arămie f. (d. aramă, [de unde bg. ara-niia}, ca ferie d. fer, lemnie d. lemn, bră— doaică d. brad ş. a.). Ial. Căldare de aramă, de fert apă de rufe ş. a. arămiii, -ie adj. De coloarea arămii,, bronzat. arămâT n., pl. oaie. (d. aramă, adică „căldare de aramă"). Mold. sud. Şum. arăpesc, arăpilă, arăpime, V_ hărăp-. arăpie(pe) loc adv. Vechi. Arăbeşte. ărăşî, V. TarăşT. arăt, a arătă v. tr. (din mai vechia aret, areată, să arete, uzitat şi azi In Trans.,. d. lat. * ad-rectare d. ărrigo -igere, -e'ctum^ a ridica. V. direct. — Arăt, arăţi, arată -să arate şi să arăte). îndrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arăta drumu, ceasornictr arată ceasu. Demonstrez: a arăta periculu. Scot, dau la iveală, a arăta paşaportu. Fac să vadă că am putere (de ex., răzbuntndu-mă, pedepsind) lasă, că-l arăt eă! Vechi. Mustru. V. intr. Am înfăţişare, par: arăţi foarte bine (la faţă), arăţi răă (eşti bolnav). V. refl. Apar, mă ivesc: luna se arată. Mă revelez: dupî război mulţi viteji s’arată (Prov.). arătăre f. Acţiunea de a arăta sau de a se arăta, înfăţişare. Vedenie, nălucă, monstru, fantazmă. V. stahie, ştimă, vflvă» arătător, -oăre adj. Care arată : degetu arătător. S. a Indicator: arătătoru căilor ferate, arătds, -oăsă adj, (d. arăt). Frumos,, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos. arătoşie f., Rar. Calitatea de a fi arătos-arătură f., pl. I. Felu de a ara. Loc: arat: un sat Intre arături. arăţel, V. otrăţăl. www.dacoromanica.ro -ARĂ arăvonesc şi -onisesc, V. arvo-mesei arăxesc, V. hărăxesc. arbagic, V. arpagic, arbănăş, -ă s. (slrb. bg. ArbanaS). 'Vechi. Arnăut. * arbitraj n., pl. e (fr. arbitrage). Judecată de arbitri, sentcntă arbitralâ. Com. Operaţiunea de a alege locu unde schimbu c mai avantajos p. schimbarea valorilor la bancă. Schimbarea valorilor la bursă p. .speculă. * arbitrai, -ă adj. (lat. arbitralis). De arbitri: judecată arbitrată. Adv. Pin arbitri. * arbitrar, -ă adj. (lat arbitrarius; fr. arbitraire). Care nu ştie de lege, despotic, -samovolnic: guvern arbitrar. Adv. In mod arbitrar, autoritar, turceşte: a proceda arbitrar. S. n„ pl. inuz. uri. Despotizm, sa-movolnicie (Rar şi arbitrarietate, format ca contrarietate, varietate). V. ucaz. * arbltraţiune f. (lat. arbttrdtio,-ânis). Jur. Evaluare cu grămada. — Şi -ăţle, dar ob. -ăre. * arbitrez v. tr. (fr. arbitrer, d. lat. arbitrari). Judec, decid, evaluez ca afbitru. * arbitrii! n. (lat. arbitrium). Judecată de arbitri. Liber arbitriu, libertatea de a face (de a comite, de a executa) ori nu după cum Iţi cere mintea ta, după care eşti răspunzător de faptele tăie. — Şi arbitru •{după fr.). V. determinizm. * arbitru m. (lat drbiter, fr. arbitre). Judecător ales de tribunal sau de părţi de hună voia lor. Stăpln absolut. Dumnezeu e arbitru lumii. Care dă tonu : acest om e ■arbitru eleganţei. — Şi arbitru (după fr.). arbi'Q n., pl. uri şi e (turc. harbi, bg. slrb. arbiia). Munt. Mold. Rar azi. Huludeţ .{piston) de curăţat ţeava şi de bătut încărcătura In puştile de sistema veche sau In puşcoace. V. varga, vergea. * arborâdă f„ pl. e (d. arbore cu -adă ca’n arcadă). Totalitatea catargurilor unei corăbii. * arbore m. (lat. arbor, ărboris. V. ar-bure). Copac; pom. Mar. (după it.ălbero). -Catarg de corabie. Arbore grnealogic, spiţa neamului, figură ramificată care arată înrudirea membrilor unei familii; arborele vie-fii, ramificarea substanţei medulare In lobii cerebelului. * arborescent, -ă adj. (lit. arbores-■£ens, -intis). Care seamănă a arbore (vorbind de plante mai mici): ferigă arborescentă. In formă de arbore: figurile arborescente de pe geamurile asudate şi (n- jţheţate. * arborescenţă f., pl. e (d. arborescent ; fr. -ence). Calitatea de a fi arborescent * arborez v. tr. (fr. arborer, it. arborare. (Ridic, înalt, fixez sus: a arbora un -steag. 1) * arboret n., pl. e (d. arbore, după it. albereto, copăcel). Mar. Vlrfu adăugat al catargului. 2) * arboret n., pl. n ti şi e (lat ar-boretum). Mulţime de arbori, copăcărie (pădure). * arborez v. tr. (fr. arborer, it. arborare). Ridic, înalţ, fixez sus: a arbora un steag. * arboriculţor, -oăre s. (d. arbore şi lat cultor, cultivator). Cultivator de arbori. * arboricultură f., pl. i. Cultură de arbori. V. pomicultură. * arborizăt, -ă adj. (fr. arborisi). Cu forme de arbori, vorbind despre urmele rămase de la arbori pe minerale. * arborlzaţlune f. (fr. arborisation), Urmele ramurilor de arbori pe minerale. — Şi -ăţie şi -âre. ărbure m. (lat. arbor, ărboris; it. ălbero, fr. cat arbre, sp. drbol, pg. arvore. V. arbore). Vechi. Arbore, copac (azi numai ca nume de familie). * arbust m., pl. şti (fr. arbuste, d. lat arbustum, loc cu arbori). Copăcel, tufă lemnoasă, cum e pomuşoara, trandafiru ş. a. arc n., pl. uri şi e (lat. arcuş, it sp, pg. arco, pv. fr. arc). O armă primitivă cu care Sfr aruncau săgeţile (V. sahaTdac). Drea-vă. Fie-care din resorturile de oţel pe care se sprijină trăsurile (tn Munt. est şi harc). Acoladă tipografică. Ori-ce lucru încovoiat: arc voltaic. Geom. Porţiune de circumferenţa. Arh. Ziditură In formă de arc. Arc de triunf, monument ca o poartă tn formă de arc ornat cu sculpturi şi tnscriptiuni tn amintirea unor strălucite biruinţe. arcă f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecţiune, protector). L. V. Protector: de-dese ştire şi la arcalele sale (Cost. I, 306). arcăcT n., pl. clurl şi ce (turc. arkac, Plai, coastă de deal adăpostită). Dun. Rar. îngrăditură de ţinut oile separate ori de oprit peştele tn baltă ca să fie prins. * arcădă f., pl. e (fr. arcade). Spaţiu cuprins de arc, deschidere tn formă de arc.-arcada sprincenelor. Bucată de fer la partea din ainte a şelei soldăţeşti. arcaliQ m. (turc. arkaly). L. V. Protejat. 1) arcăn n., pl. e (rut. rus. tăt turc. arkan). Laţ de prins caii, In vechime întrebuinţat şi In bătălie. Prins cu arcanu, se zice ironic despre un ofiţer sau funcţionar de moda veche sau care face impresiunea că e pus cu de-a sila Intr’o funcţiune, pin aluziune la modu de recrutare de odinioară. Un dans popular tn Munt., numit şi arca-nă (Vrancea) şi -neă (Trans. Bucov.), f., pl. ale, ele. 2) * arcăn n., pl, e (lat. arcănum, d. arca, ladă). Pl. Secret, mister: a pătrunde in arcanele ocultei. www.dacoromanica.ro arcâr m. (d. arc; lat arcuarius). Vechi. Fabricant ori vlnzător de arcuri (ca arme). arcâş m. (d. arc). Vechi. Soldat armat cu arc. Azi. Buc. (tn amintirea vechilor arcaşi ai lui Ştefan cel Mare). Membru al unei societăţi de gimnastică şi tragere la ţintă, (june saâ căciular In Trans.), care împlineşte şi roiu de pompier la tară. Constelaţiufiea săgetătorului. * arcât, -ă adj. (lat. arcuatus). Inlormâ de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strlmbe îndoite afară, cu genuchii depărtaţi unu de altu. — La Cant. arcos. * arcatiiră f, pl. ( (fr. arcature, lat arcua-tura). Arh. Serie de mici arcade, reale saO simulate, Intr’o construcţiune. * arcă f., e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianţeT, chivotu, Iadă In care Jidanii păstrau tablele legii. arcărie f. (d. arcar). Vechi. Uliţa ar-carilor. arcăşie f. Vechi. Ocupaţiunea de arcaş. Azi. Buc. Societate de arcaşi. arcer n, pl. e (it. acciaro şi acciarino, cute de oţel. V. acToaîe. Cp. cu masat). Cute de brice. arcâre f. Bc. Drum adlncit (tn săpătură) făcut peste un deal. V. jidovină. * archebuză f., pl. e (fr. arquebuse, d. it. arcobugio şi archibugio, d. arco, arc, şi bugio, gaură). Puşcă primitivă din evu mediu. * archebuzier (fr. arquebusier). Soldat armat cu archebuză. archi^ft m. (ngr. ărkeftos) Bibi. (Cdr.). Ienupăr. * architrâvă f., pl. e (fr. architrave, it. architrave, d. arco, are, şi trave, grindă). Arh. Grindă care susţine un fronton ori altă construcţiune pe coloane. — Fals arhi-, * archivottă f., pl. e (fr. archivoite, it archivolto, d. arco, are, şi volta, boltă). Arh. Proeminenţă care ornează faţa unei arcade. — Fals arhi-. arc6s, V. arcat. * ărctic, -ă adj. (vgr. arktikâs, d. ârk-tos, urs, ursoaică, ursa, caru, o constelaţiune). De mează - noapte, boreal, septentrional, nordic. * arcubalistâr m. (lat arcuballistarius). Soldat armat cu arcubalistă. * arcubalistă f„ pl. e (lat. arcuballista). Un fel de arc cu coadă cu care se aruncau precis săgeţile sau alte proiectile. arcuiesc v. tr. îndoi In formă de arc. V. refl. RiU se arcuieşte, face coturi. arcuit) -ă adj. Arcat, Informă de arc.-. sprincene arcuite, arcuş n., pl. e şi uri. (d. arc. D. rom. vine rut. drkus, pol. arkusz). Vargă ale cărei capete-s unite cu păr de cal, şi cu care se ctntă din vioară ori din alt instrument cu coarde. ard; ars, a ărde v, intr. (lat. ardere, pop.* ărdere, it. ardere, vfr. ardoir, pv. fr. ardre, sp. pg, ar der. — Ard, ardă, In vest arz, arză), Mă consum pin foc : pe-trolu arde. Fac să ardă şi să lumineze r lampa arde bine. Sufer un foc prea mare,, mă ard: friptura a ars. îs prea ierbinte, frig: ciorba arde (vest). Mi-e prea cald (din pricina căldurii din prejur sau de-muncâ), am arşiţă (de boală).- copilit arde. Fig. A arde de dor, a-ft arde sufletu de dor, a dori cu înfocare, a-ţi fi foarte dor. A-fl arde capu de treabă a avea multă treabă,, a fi foarte ocupat. A-ţi arde de ceva, a avea gust, a-ţi fi poftă: acuma nu-mi arde de joc. V. tr. Consum (fac să se consume) pin foc: iarna asta am ars multe lemne. Cauzez usturime, ustur: unii ardei ard. Cauterizez: a arde o rană. Fig. Fam. A-i arde cuiva una (o palmă, o lovitură), a-i trage, a-i aplica (o palmă); A arde pe ciheva (c’o vargă), a-J Jovi, al croi. V. refl. Mă frig : am pus mina pe un cărbure aprins şi m'am ars. Fig. Fam. Mă păcălesc, rămtn înşelat: m’am ars cumpărind această marfă. A te arde dorit, a te arde (doru) in (la) inimii_ in (la) suflet, a-ţi fi foarte dor, a fi stăptnit de emoţiune, de melancolie ş. a. Ardă-l (sau arde-l-ar) focu, un blestem (de multe-ori tn glumă). ardalic, V. agîrlîc. ard^T m„ pl. tot aşa (d. ard, fiindcă unele specii ard sau ustură. D. rom. vine ung. ardil). Vest. O plantă solanee culinară originară din America tropicală (căpsicum ănnuum). Fructu ei seamănă cu doniata, dar e mai lungăreţ şi cav. La maturitate se înroşeşte. — In est piper (pop. chiper) roş. V. gogoşar. ardeTât, -ă adj. tute piperat, usturător, de gustu ardeiului. ardelenesc, -eâscă adj. Din Ardeal-S. f. O horă din Ardeal. ardeleneşte adv. Ca Ardelenii. * ardent, -ă adj. (lat. ărdens,-entis). Arzător: soare ardent. Fig Violent: dorinţă ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiu. Adv, Cu ardoare. ărdere f. Acţiunea de a arde. Incendiu consumat; după arderea Moscvei, Ardere de tot, olocaust * ard^zie f. (it. ardesia, fr. ardoise). O peatră cenuşie închisă lamelară cu care se acopere casele, numită aşa după ţinutu Ar-des din irlanda, de unde au fost aduse primele ardezii. * ardezi^ră f. (d. arciezie ; fr. ardoisi-ire). Carieră de ardezie. ardic verb. V. ridic. * ardoare f. (lat ardor). Activitate» mare vioiciune: a munci cu ardoare. * areal n., pl. e şi uri (germ. areal, d lat. arealis, de arie) Trans. Barb. întindere* suprafaţă. www.dacoromanica.ro areâpă f., pl. epe (var. din aripă). Vest. Aripa (laturea) unei turme tn trtmbă (In mers). — in JV1I. oreapă. V. crilă. arecT ş. a., V harecî. * argnă f., pi. e (fr. arine, d. lat arena, nisip. V. arină). Spaţiu (acoperit cu nisip) In care se făceau exerciţii şi se băteau gladiatorii In circurile şi anfiteatrele celor vechi. Azi locu unde aleargă caii In circ ori loc de trlntă (fals ob. la pl.) Fig. Clmp de activitate : arena vieţii. V. carieră. arendaş m. (d. arendă cu sufixu -aş; ung, Arendaş). Cel ce ţine In arendă. — Fem. arendăşiţa, arendăşoaîcă şi (mai rar) arendaşă, pl. e. Mase. (mai rar) şi arendar (Mold.). arendă f., pl.e (rut. rus. pol. bg. arenda, rut şi arenda, ung. arenda d. mlat arrenda, din lat. * ad-rindita, care vine d. redditus, reddita, restituit, reddere, a reda; it. rendita, pv. sp. renta, fr. rente, germ. rente V. carta dă 2). închiriere de moşie saâ de farmacie : a da, a lua, a ţinea in ("sau cu) arendă. Banii (clştu) daţi ori primiţi p. asta. — Mai vechi (şi azi In Trans.) arlndă. arendăşesc, -eâscă adj. (d. arendaş). De arendaş: casa arendăşească, arende; v. tr. (d. arendă). Dau cu arendă. — In Trans. arîndez. * areolă f., pl. e (lat areola, dim. d. ărea arie). Med. Cerc roşiatic care înconjoară o bubă saâ o rană. * areometrie, -ă adj. (d. areometru). Fiz. De areometrie. * areometrie f. (d. areometru). Fiz. Ştiinţa de a măsura densitatea lichidelor. * areometru n. pl. e (vgr. araios, rar, şi melron, măsură). Fiz. Intrument de măsurat densitatea lichidelor. * .areopag n., pl. uri (lat. areâpa-gus, d. vgr, areiopagos, [d. kres, Marte, şi păgos, deal]). Tribunalu vechii Atene (aşezat pe dealu lui Marte). Fig. Adunare de învăţaţi: areopagu ştiinţei — Vechi şi ario-(după ngr.). * areopagit m. (lat. areopagila, d. vgr. areiopagites). Membru al areopagului. ârepă, V. aripă. * arest n., pl. uri (ruS. arest, germ. arrest, d. it arresto ; fr. arr(t). Oprirea cuiva tntr’un loc închis: arest de o lună. Clădirea In care stau arestat, carceră : închis la arestu preventiv, l-a pus la arest. * arestânt, -ă s. (rus. [d. germ.] ares-tant. Cp. cu adresant). Cel care e ţinut arestat, deţinut. * arestâre f. Acţiunea de a aresta. * arestez v. tr. (d. arest; it: arrestare, fr. arriter). Pun la arest, privez de libertate: poliţia l-a arestat. argşcă f., pl. şte, şti, şce, şei (cp. cu rus. aresoku, gen. -ska, dim. d. arieh, scris orieh, nucă). Mold. Dosu unei monetc (scrisă) In opoz. cu arol. — In Munt reşcă, In vest rişcă (cp. cu rut orisk, nucuşoară). âret n., pl. inuz. e (lat hălitus, suflare. Bogrea). Ban. Trans. Mold. In aretu cuiva, In calea lui, pe aproape: paznicii să steie in aretu vitelor (Suc. Şez. 30,196 şi 198), in aretu casei, (CL. 1910,49) in aretu vmtului. V. steriţă, pravăţ, vTelişte, bătătură. 1. argt n„ pl. uri (orig. neşt.) Mold. Vechi. Pază : să fie de aret. Apărare: un gard de aret. 2. aret v. tr. V. arăt. arete m. (lat. ăries, arietis, ca părete d. păries. D. rom. vine rut. aretiî V. erete). Olt. Berbece (întreg). V. batal. * ârfă, V. harpă. * arfonlst, -ă, V. harpist. argalîc, V. aglrllc. argât m. (ngr. argatis, d. vgr. ergătes. V. energie). Servitor rural In curte saâ la clmp. V. fecîor. argăseâlă f., pl. eli. Argăsire. Substanţa cu care se argăseşte, dubeală. V. amuş 1. argăsesc v. tr. (ngr. argăzo, aor. ăr-gasa, lucrez, curăţ). Tăbăcesc, argăsire f. Acţiunea de a argăsi. argăsitor m. Care argăseşte, tabac, tăbăcar. 1) argăţesc, -eâscă adj. De argat 2) argăţesc v. intr. Fac slujba de argat, argăţie f. Slujba de argat, argăţime f. Totalitatea argaţilor, mulţime de argaţi. argeâ f., pl. ele (cp. cu lat. argilla argilă, lut adică „lipit cu lut", şi cu ngr. ar-galeios, vgr. ergaleîon, război de ţesut, ar-gănia, materialu unei pivniţe; alb. argalii, război de ţesut). Vest, Bordeiaş ori şopron In care ţărancele ţese vara (rar întrebuinţat azi). Scaunu ţesetoarei. Lemnăria care susţine acoperemlntu unei case ţărăneşti. Camera boltită care vine dupăglrliciu pivniţei. Partea boltită a bisericii (naos). Nţ. Cele două grinzi carc mărginesc o plută de, sclnduri. V. şi QrS. 1937,86. * argentifer, -ă adj. (lat argentifer). Care are argint: teren argentifer. * argentin, -ă (fr. argentin). De argint, limpede ca de argint: voce argentina. * arghirofil, -ă adj. (întors d. ngr. fil-drgyros, d. flios, amic, şi drgyros, argint V. -fii). Rar. Iubitor de bani. * arghirofilie f. (întors d. ngr. fil-argy-ria. V. -filie). Rar. Iubire de bani. * argilă t. (lat. argilla, d. vgr. ărgilos). Lut gras, humă, clisă (din care se fac oale). * argilos, oâsă adj. (lat argillosus) Lutos, ca argila. argimahzâr, V. arzmahzar. www.dacoromanica.ro argint n. (lat. argenlum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal preţios alb. Monetă de argint: a plăti tn argint. Pl. arginturl, lucruri de argint, argintării. Pl. m. Bani de argint: luda il vindu pe Hristos ps trei-zeci de arginti. Iubitor de argint, iubitor de bani. Argint viu, mercur. Fig. Om vioi. — Argintu e foarte maleabil şi diictil şi nu se alterează tn aer. în ăcide se alterează cu greu. Se aliază mai ales cu cupru (ca la monete) şi cu mercuru. Se găseşte mai tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, iod ş. a, Se află mine de argint tn Suedia, Norvegia, Rusia ş. a., dar cele mai bogate-s tn Peni şi Mexic. argintar m. (lat argentarius). Lucrător sau vtnzător de argint V. gîuvatergiS. argintărie f. Meşteşugii de a lucra obiecte de argint şi de aur sau de a le vinde : a învăţa argintăria. Prăvălia argintarului. Obiecte sau podoabe de argint Mare cantitate de argint argintase v. tr. (d. argint). Poleiesc, ori suflu cu argint—Neol. argintez (după fr. argenter şi lat. argentare). argintii], -ie adj. (d. argint). De coloarea argintului. arginţică f. pl. ele (d. argint, după coloarea florilor ei). CerenţeL * argbn n. (vgr. „nelucrător") Chim. Un gaz simplu inspid incolor şi indor care se află tn proporţiune de o sutime tn aer, * argonaut m. (vgr. argonăutes). Grec din ceata celor care au pornit cu corabia Arşo ca să aducă lina de aur din Colhida. Fig. Om Îndrăzneţ şi iubitor de noutăţi: argonauţii civiîizafiunii. Nautil, o moluscă. — Fals -aut. arg6s adj. m. (ngr. argâs, aergds). Vechi. Supendat din slujbă (vorbind de preuţi). argosesc v. tr. (d. argos). Vechi Suspend un preut din slujbă pe ctt-va timp. * argot n., pl. uri (fr. argot). Limba gă-inărească. — Ob. argou, ca tricou V. gai-năresc, limbaj, logogrlf. * argument n., pl. e (lat argumentum). Raţionament din care tragi o concluziune. Probă, dovadă. * argumentaţiune {. (lat argumentă-tio,-onis). Acţiunea de a argumenta. — Şi -ăţle şi -âre * argumentez v. tr (lat. argumentaţi). Aduc argumente, probez, dovedesc : a argumenta un fapt. * argus m., pl. ;i (după numele unui straşnic păzitor mitologic cu o sută de ochi). Om care vede şi observă foarte bine: ochi de Argus. Zool. Un fel de fazan din Mala-ezia. Un fel de fluture. * arguţie f. (lat. argiitia). Subtilitate vană, argument subtil şi fals. — Şi -ie (după fr.). * arhaic, -â adj. (vgr. arhatkds). Vechi sau care imitează vechimea: stil arhaic. Adv. n mod arhaic: a vorbi arhaic. * arhaist, -ă s. şi adj. (d. arhaizm). Iubitor de arhaizme. * arhaizez v. tr. (vâr. arhalzo). Dau aparenţă de lucru vechi. * arhaizm n., pl. e (vgr. arhatsmds). Caracteru lucrului vechi. Gram. Vorbă sau. locuţiune veche ieşită din uz: un scriitor plin de arhaizme. V. neologizm. arhanghel ni., pl. li (ngr. arhăngelos ; vsl. aruhanugelă). Mai mare peste îngeri, ca Miliail şi Gavril, care au sărbătoare la 21 Novembre. * arheolbg, -oăgă s. (vgr. arhaiolo-gos), Cel care se ocupă de arheologie. V. anticar. * arheolbgic, -ă adj. (vgr. arhaiolo-gikds). Relativ la arheologie. * arheologie{. (vgr arhaiologia). Ştiinţa monumentelor şi artelor vechi. * arhetip n., pl. uri (vgr. arhetypon) Model, original, prototip. * ârhl- (vgr. arhi-, d. arhe, început), prefix care arată superioritatea, ca : arhidiacon, arhiduce, arhip.'in. V. baş-, extra-, ultra-, râs-. arhitjiâcon m. (ngr. şi vgr. arhidid-konos). Intiiu diacon pe Ungă un episcop. V. preut. * arhidiecesăn, şi -zân -ă adj. (d. arhidieceză ; fr. archidiocâsain). De arhidie-ccză, arhiepiscopul. * arhidieceză f., pl. e (vgr. arhidiol-kesis). Primă dieceză.-Şi -dioceză (după fr). * arhiducal, -ă adj. (arhi- şi ducal; fr. archiducal). De arhiduce. * arhiducăt n., pl. e (arhi- şl ducat-, fr. archiduche). Domeniu unui arhiduce. * arhiduce m. (arhi- şi duce ; tr. ar-chiduc). Mare duce (prinţ din familia domnitoare) tn Austria. * arhiducesă f., pl. e (arhi- şi ducesă; fr. archiduchesse). Soţie de arhiduce. Titlu dat fiicei sau surorii unui împărat. arhiepiscop m. (ngr. şi vgr. arhie-piskopos). Titlu primitiv al patriarhului. Mitropolit catolic. Prelat superior episcopului tn Rusia (Şi mitropoliţil din România au acest titlu). V. preut. * arhiepiscopal, -ă adj. (arhi- şi episcopal). De arhiepiscop. — Şi -pese. * arhiepiscopat n., pl. e (arhi- şi episcopat). Arhiepiscopie. arhiepiscopie f. (ngr. şi vgr. arkie-piskopela). Circumscripţiunea unui arhiepiscop. Locuinţă, sediu, rang de arhiepiscop. arhierătic n., pl. e (ngr. arhieratikon). Cartea care arată ritualu ceremoniilor arhiereului. arhierăţesc v. intr. (ngr. arhieratevo ajung arhiereu). Dos. Funcţionez ca prelat arhieresc, -eâscă adj. (d. arhiereu) De arhiereu. www.dacoromanica.ro arhiereQ m. (ngr. arhierâvs, vgr. -reus. "V. YereQ). Prelat, vlădică (arhiereu propriu -zis, episcop, mitropolit şi patriarh). In special, episcop fără eparhie. V. preut. arhierie f. (ngr. arhieria, vgr. -reia). Rangu, sediu sau locuinţa arhiereului. arhimandrie f. (ngr.arhimandria, scris -eia). Calitatea de arhimandrit Mtnăstire -administratei de un arhimandrit. arhimandrit m. (ngr. arhimandrltis, vgr. -tis, d. mandra, mlnăstire, adică „loc îngrădit", ca şi germ. kloster, mtnăstire, d. lat. claustram, barieră, Închisoare. V. mandră 1). Titlu dat egumenului unei ml-nâstiri mai mari. La ortodocşi, un rang supt arhiereu V. preut. » arhimiilonăr, -ă s. (arhi- şi milionar). Care posedă mai multe milioane. arhimitropolit m. (arhi- şi mitr-). Vechi. Mitropolit primat * arhip&stâr m. (arhi- şi păstor, după fr. archipritre). Arhiereu, episcop prelat * arhipăstorgsc,-eâscă adj.(d.arhi-păstor). De arhipăstor. * arhipăstorie f. (d. arhipăstor). Calitatea de arhipător. » arhipelag n., pl. uri (gr. arhipilagos, It. arcipitago, fr. archipel). Geogr. Grup de insule. * arhiplin, -ă adj. (arhi- şi plin). JFam. Foarte plin, vorbind de şalele de spectacule. arhistrătig m. (ngr. arhistrătigos. V. -strateg). Vechi. Generalisim. * arhitect, m. (lat. architectus, vgr. ar-hitikton). Care ştie arhitectura. — Fem. —ectă, pl. e. * arhitectonic, -ă (vgr. arhitektoni-Jcos). Relativ la arhitectură, de arhitectură: i egalele arhitectonice. S. f., pl. i. Arhitectură. arhitectonic f. (ngr. arhitektonia). Sec. 18-19. Arhitectură. * arhitectură!.pl. i.(lat. architectara). Arta de a face planuri de edificii (fixlnd proporţiunile, distribuirea, decorarea şi cheltuielile) şi dc a observa executarea lor V. •constructor. * arhltecturăl, -ă adj (d. arhitectură, ■după sculptural ;fr. arhitectural). Arhitetonic. * arhitravă, V. arţhitravă. » arhivar m. (d. arhivă). Funcţionar care ţine arhiva. * arhivă f., pl. e (fr. archives, f. pl., lat -archivum şi archium, d. vgr. arhelon. Cp. -cu mozaic). Colecţiune de acte şi documente relative la istoria unui popor, a unui oraş, a unu! aşeeămtnt public sau- privat. Locu unde se conservă. * arhlvoltă, V. archivoltă. ărhon m. (ngr. ărhon. V. arhont). Sec. J&-19. Cuvtnt de politeţă adresat boierilor . Bazat pe aritmetică. S. Om priceput In aritmetică. S. f., pl. (' Ştiinţa numerelor şi socotelilor, prima treaptă a matematicii. Adv. In motT aritmetic. * aritmetician, -ă s. (fr. arithmeti-cien). Aritmetic, om care ştie aritmetica arîmbăşe, V. haram-başa. arind-, V. arend-. aring, V. harang. * arlechin m. (fr. arlequin, d. it arlec-chtno [vfr. Hellequin, numele unui drac din poveştile evului mediu], d. germ. erlkSnig, traducere greşită a dan. ellekonge, regele spiritelor numite elfi, introdus de Herder In lit. germ. Goethe are o vestită baladă cu titlu de ErlkOnig). Bufon cu îmbrăcăminte multicoloră luat din vechea comedie italiană. Fig. Om care-şi tot schimbă părerile. * arlechlnâdă f., pl. e (h.arlequinade„ it. arlecchinata). Bufonerie de arlechin. Fig. Acţiune ridiculă. arm n„ pl. uri (lat armus, pl. m. armf şi n. ărmora, umăr musculos). Vechi. Rar azi. Şold, coapsă, mai ales partea de la şold la genuchi la om ori la animale. — Şi âr-mure, m. ca buture. V. but 1. armadă, V. armată. * armament n., pl. e (fr. armemnnt? lat. armamentum, pi. -a). înarmare, preparare de război. Armele unui soldat ori unei. armate: armament modern. Echipamentu unei corăbii. armân n„ pl. e (turc. pers. harman, arie). Sud. îngrăditură. Arie. Cerc tras de copii cu o vărguţă pe pămint sau cu cretă ori cărbune pe un paviment oare-care ca să joace la arşice, peniţe, nasturi, petricele ori bile. V. madă. armangiîi m. (turc. harmangv). Munt. Treierător, cel care lucrează la arie. armâş m. (d. armă). Vechi Armăşel. Marele armaş, boier care comanda artileria şi era mai mare şi peste închisori şi îngrijea să se îndeplinească pedepsele cu moarte-Azi. La jocu de arişce, băiatu care execută bătaia poruncită de domn. Trans. Pop. Ajutor de primar. La BraşoVj comandant al unei cete la sărbarea junilor. S. n„ pl. e. Acea parte a arşicului care arată armăşia celui cc l-a aruncat (In vest sici, In nord vizir). Adj. Vin armaş, un fel jle vin de Cotnari foarte-ameţitor. armât, -ă adj. (lat. armatus). Cu arme ^ om armat. (După fr. arme') Invălit cu o placă metalică la un condensator electric * armată f., pl. e (fr. armee, it. armata)_ Oaste, oştire, trupele armate ale unei ţări mai ales cele de uscat. A face armata, a. face serviciu militar. Fig. Mare mulţime : o armată de muncitori. — In Munt sec. 18-armadă (ngr. armada) armată, flotă. In. Trans. pop. armâdă,-âdie şi -âde, pl. ezi (ung. ărmddia). Şi la N. Cost. -âdie. V. harmată. www.dacoromanica.ro * armatol m., pl. li (ngr. armato!ds. V. rpartalog). Rebel din nordu Grecii tn timpu dominatiunii turceşti: armatolii saa cleftii au avut un rol însemnat tn războiu independentei Greciii. * armatdr tn. (it armatâre, fr. arma-teur) Odinioară, cel ce echipa o corabie p. a face piraterie saa şi negustorie. Azi, exportator, mai des de grlne. * armatură f., pl. i (lat. armatura), Armură, totalitatea armelor unui soldat Legăturile metalice care susţin o clădire ş. a. Placa metalicii a condensatoarelor electrice. Muz. Accident (diez, bemol) pus pe portativ după cheie. armă f., pl. e (lat. arma, iar In înţelesurile nouă de la fr. arme). Unealtă de atac ori de apărare, ca sabia, puşca, tunu ş. a.: a lua armele, a pune mina pe arme. Fel de armată (infanterie, cavalerie, artilerie, marină ş. a.) Cariera armelor, milităria, profesiunea de militar. Maestru (sauprofesor) de* arme, maestru de scrimă A fi supt arme, a fi soldat. A fi în arme, a fi armat (gata de război). La arme, alergaţi la arme, puneţi mina pe arme, armaţi-vă (strigăt de alarmă). Pl. Marcă, emblemă, semne simbolice distinctive ale unei ţări, ale unui oraş, ale unei familii ş, a. 1) armărfe f. (d. armă). Vechi. Depozit de arme, arsenal. 2) * armărjT f. pl. V. armoariî. armăsar m. (lat armessarius lld. ad- missarius, id., de unde şi alb. harmăsuar, iar d. mold. harmasar vine rut. harme-sdr. V. emisar). Cal întreg (nejugănit). A face din ţintar armăsar, a exagera grozav. armăşâl m., pl. ei. Vechi. Ofiţer ori soldat comandat de marele armaş. V. daraban, mumbaşir, silictar. 1) armăşesc, -eâscă adj. De armaş. 2) armăşâsc v. intr. Exercit funcţiunea de armaş. v. tr. Fac armaş. Fig. Asupresc, chinuiesc. armăşie (d. armaş). Vechi. Calitatea de armaş. Fig. Asuprire, chinuire. armătură f., pl. i (lat. armatura. V. armatură). Armele unui soldat ori unei armate, armament. armân, armfinisc. Forme macedo-romlneşti Ud. Romăn, românesc. V. aromin. armeân, -eâncă s., pl. eni, ence. Locuitor din Armenia saii originar de acolo. — Ca adj. e fals. In nord Arman, Armancă, pl. tot eni, ence. armenesc, eâscă adj. Din Armenia, de Armean: limba armenească. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă. armeneşte adv. Ca Armenii: a vorbi ar meneşte. armei v. tr. (lat. armare). Daii arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mtna pe arme, mă echipez cu ele Fig. Mă întăresc, Imi fac curaj: a te arma cu răbdare. — Şi înarmez. Vechi şi intrazgiez. ârmie f. (rus. ărmiia, germ. armee, d. fr. armee). Sec. 19. Rar. Armată * armiger m. (lat. ărmiger, gen. -igeri)^ Acela care poartă armele stăplnului lui (scutier, silictar). * armllâr, -ă adj., pl. f. e (d. lat. armilla* brăţară). Sferă armilară, compusă din cercuri ca să reprezente ceru şi mişcările stelelor. * arminiân, -ă s. Sectar al lui Armi-ntâ (1560-1600), care combătea o parte a învăţăturii lui Calvin. arminden n„ pl. e (vsl. ieremiină-dini, ziua lui Ieremia, 1 Mai) Ziua de Intti Mai. — Şi arminder (Mold. sud). * armistiţld n. (din arme şi -slifiu ca’n interstiţiu şi solstifiu; fr. armistice). Pace provizorie. armint n., pl. inturi, inturi şi inte (lat. armamentum). Vechi. Azi P. P. (AIIN, 1,407). Armament. * armoari'Yşi -ărit f. pl. (fr. armoirîes). Barb. Blazon, herb, marcă (arme) de familie. * armdnlc, -ă adj. (vgr. armonikos). Muz. Plin de armonie: sunete armonice. Adv. In mod armonic. * armonică f., pl. / şi e (rus. garmo-nika, d. germ. harmonika). Un instrument compus din lame de sticlă acordate pe semitonuri saa din lamele de metal care vibrează şi scot sunete clnd sufli cu gura (armonică de gură) saii cu’n foi sau burduf încreţit simetric. Armonică chimică, sunete produse de o flacără care arde Intr’un tub mobil. * armonie f. (vgr. armonia, d. armdzo* potrivesc). Şir de sunete plăcute urechii. Ştiinţa acordurilor. Armonie de stil, produsă de număru şl cadenţa perioadelor. Armonie imitativă, artificia de vorbire care consistă In imitarea naturii pin sunete: vijiind ca 'vijelia şi ca plesnetu de ploaie. Fig. Acord perfect Intre părţile unui tot: armonia universului. A trăi într’o perfectă armonie cu cei din prejur. V. melodie. * armânie f. Mold. Pop. Armonică. * armonids, -oâsă adj. (d. armenie ,-fr. harmonieux, it. armonioso) Plăcut la sunet: limbă armonioasă. Adv. A vorbi armonios, * armonist, -ă s. (d. armonie; fr. harmoniste). Care ştie legile armoniii. Cln-tăreţ din armonică. * armonid n. (d. armonie; germ. fr. harmonium). Un fel de orgă mică In care tuburile-s înlocuite pin boturi libere care răspund unui clavier (şir de clape). * armonizez v. tr. (d. armonie; fr. I:ar-moniser). Pun In armonie, potrivesc. V. refl. Îs cu armonie. * armoriâl, -ă adj. (fr. armorial). Relativ Ja blazoane. S. n., pl. e. Carte care cuprinde mărci de familii (blazoane). www.dacoromanica.ro * armorlcân, -ă s. şi adj. Din Armoric. armurâr n. (d. arm, armuri). Dalac (păstula maligna). S. ni. Lin fel de scai (cărdus marianus) întrebuinţat de popor contra boalei cu acelaşi nume. — Boala se mal numeşte şi armurare (f.) şi armu-răriţă (f.). pl. e. * armură f., pl. i (fr. armure, din ar-meure, armedure. lat. armatura). Armatură, toate armele unui luptător, mai ales vorbind de tmbrăcămintele dc fer medievale. * armurărie f. (fr. armurerie). Fabrica safl prăvălie de arme. * * armurier ni. (fr. armurier). Fabricant safl vtnzător de arme. arnăut, -ă s. (turc. Arnaut, Arnaud, d. ngr. Arnavltis, Arvanitis, Atvanitis). Albanez : S, m. Vechi. Mercenar Arnăut (safl de alt neam) din garda domnească. Servitor boieresc armat: săriţi, zăvozi şi Arnăufl (tn poveşti)! Griu arnăut, un fel de griu .mustăcios* (ca Arnăufii) galben deschis. V. ar-bănaş arvanit şi buluc 1. arnăuţesc, -eâscă adj. De Arnăuţi. S. f. O horă populară introdusă de Arnăuti. arnăuţeşte adv. Ca Arnăufii. arnăuţime f. Mulţime de Arnăuti. Gloată dc Arnăuti mercenari. * ârnlcă f, pl. i (mlat, amica, d. lat. ptărmica, care vine d. vgr.ptarmikd, [plantă] care te face să strănuţi). O plantă din familia compuselor cu proprietăţi stimulante, febrifuge, tonice şi vulnerare (ărnica mon-tâna). — Pop. podbeal de munte. arnicT n. (cp. cu slrb. jarenica, lină de mei). Afă dc bumbac (tn general roşie) care nu iese la spălat şi care se întrebuinţează la făcut ornamente şi litere pe rufe. * ardg, a -ă v. tr. (lat. ăr-rogo,-rogăre. V. rog. — Se conj. ca ab-rog). îmi însuşesc, apuc pe nedrept: şi-au arogat puteri extreme. * arogant, -ă adj. (lat. ărrogans,-ăntis). Obraznic, ţanţoş. Adv. In mod arogant. * aroganţă f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie. ar6l n., pl. oale (rus. ard'l, scris orgi, pajură. V. orlişte). Mold. sud. Aversu, pajura (marca) unei monete ori unei medalii : pajura şi scrisa sau arolu şi areşca. A juca la arol, a juca la jocu In care se aruncă tn sus o monetă şi se ctştigă ori se perde după partea pe care cade. * arâld, V. herald. aromat n., pl. e (vsl. aromată, d. gr. Aroma, aromatos; fr. aromate). Substanţa aromatică, ca smirna, tămtia ş. a. — Şi adj. * aromatic, -ă adj. (vgr. aromatikâs). Carc miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică. * aromatizez v. tr. (vgr. aromaîizo). Amestec cu aromate, parfumez. * ardmă f., pl. e (vgr. aroma). Miros plăcut (mai ales vegetal), parfum, mireazmă. j aromân, aromânesc Forme literare contaminate din Armân şi Român. Aceste forme-s formate greşit de literaţii neştiutori. După cum lstrienilor nu le zicem Rumen, nici Francejilor Franţais, cum se numesc ei In limba lor, tot aşa e greşita zice Aromân lld. Romăn Macedonean sau Macedoromân. aromeală f, pl. eli. Vest. Stare de aţipire, somnolentă. Dos. (aur-), înşelăciune. aromesc v. tr. (poate înrudit cu aromă). Vest. .Adorm puţin : o aromise somnu (CL. 1910,316). Fig. Seduc, înşel. V. intr. Aţipesc vistnd. — La Moxa arumesc. aromire f. Vest. Aţipire, visare, aromit n. Aromire : un aromit de flori. Mireazmă (CL. 1910,317). * arondlsment n„ pl. e (fr. arrondis-Sement, d. rond, rotund). Circumscripţiune administrativă franceză, fie vorbind de judeţele Francii!, fie de despărţirile oraşelor. arpacâş n„ pl. uri (ung. ărpakăsa, d. ărpa, orz, şi kăsa, grisă ; strb. arpakaia; turc. arpa, orz). Orz curăţit de coajă şi care se întrebuinţează In bucătărie. arpagic m. ca plantă şi n. fără pl. ca marfă (turc. arpagyk, dim. d. arpa, orz; bg. arpagik). Un fel de ceapă mică sălbatică şi cultivată (âllium schoendprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuinţează ca să-mtnfă, din carc se dezvoltă ceapa cea mare. — Şi arbagic (Munt.) şi (h)arpagică sau -cică (est). în Olt. orceag. arpalîc n, pl. uri (turc. arpalyk, orză-rie, apanaj). Sec, 18. Apanaj, venit pe Ungă leafă. * arpă, V, harpă. * arpegii! n. (it. arpeggio, d. arpa, arpă). Muz. Acord ale cărui sunete se succed foarte răpede unu după altu. * arrowrot n. Cuv. engl. pron. ărrorut, care înseamnă „un fel de făină fină şi nutritivă, bună pentru copii şi bolnavi”. ars, -ă adj. Nimicit de foc. Ptrlit dc soare. Fig. întristat, dezolat, fript: inimă arsă. Miroase a ars, miroase a lucru ars ori ptrlit, a incendiu. S. f. Vechi. Olocaust. Cu arsa (Trans. Rar), cu toptanu. A sări arsa, a sări grabnic (la auzu unei veşti). arsanâ f. (ngr. arsenAs, arsenal). Sec. 18. Debarcader. V. pristanişte. * arsenâl n., pl. e (fr. arsenal, d. it. ar-sendle [şi dărsena, d.ar.], care vine d. ngr. arsenâs, iar acesta d. ar. dar-us sinâ'a, derivat şi el d. pers. ters-hane, casa indus-triii; turc. tersani, pop. tersană; bg. ter-sana, ngr. tersanâs, şi tarsanâs; sp.Jd. ar.] arzană şi arsenal. V. tersana). Fabrică şi depozit de arme şi dc muniţiuni de război. Stabiliment maritim tn care se constru-esc, se repară şi se armează bastimentele de război. Fig. Mijloace de atac şi de apărare : arsenalu erudiţiunR. * arseniât n., pl. e. Chim. (d. arsenic). Sare formată din acidu arsenic şi o bază. www.dacoromanica.ro * arsenic n. (vgr. arsenikân, masculin, d. ărsen, viguros). Chim. Metaloid tri- şi pentavalent dc două feluri: cristalizat şi amorf. Cel cristalizat e cenuşiu, metalic, cu densitatea de 5,7 şi sfărămicios. Se volatilizează fără să se topească la 450o, Supt mai multe atmosfere se topeşte. Cel amorf e negru şi are o densitate de 4,71. Arde cu o flacără verde palidă şi miroase a usturoi. Arsenicu pur nu e veninos, dar pin oxidare devine veninos şi se uzitează la facerea htf~ tiii de ucis muştele. Compuşii lui sînt veninoşi. V. şoricToaTcă. * arsenic, -ă adj. Chim. Acid arseni:, acid arsenios mai oxigenat (AsOs). * arsenicâl, -ă adj. (d. arsenic). Chim. Care conţine arsenic. * a senios, -oâsă adj. (d. arsenic). Chim. Se 2ice de âcidele formate din arsenic şi oxigen, cum e veninu uumit şori-cioalcă. * arsenit m. şi n., pl. e. Chim. Sare formată din acid arsenios şi un oxid. * arseniură f. pl. i. Chim. Aliaj de sulf. arsoăre f. pl. ori. Ban. Arşiţă, zăpuşeală. arsură f., pl. i. (lat. arsura, inflamaţi-une). Arşiţă: arsura zilei (Vechi). Sensa-ţiunea acţiunii focului pe trup sau a uscăciunii In gltu celui însetat. Fig. Sensaţiunea neplăcută pricinuită tn esofag de o mistuire rea. Urmele lăspte de foc (lucru ars, loc ars): avea arsuri pe mini. arşă, V. harşa. arşăfi, V. aşăfi. arşic m. şi n„ pl. e (turc. asjk). Osişor de la picioarele de din apoi ale meilor şi cu care se joacă copiii. — E mase. In Mold. şi n. In Munt. Are patru feţe : domn (In formă de S), armaş (opus domnului), pine sau om bun (partea unflată) şi hoţ sau om rău (scobitura). V. zar. arşicar m. Jucător la arşice, arşin m. (turc. arSin; rus. arSin). Dobr. Numele cotului rusesc şi turcesc 0,68 m. S. n., pl. e. Un număr oare-care de jurubiţe de tort. arşinic m. (din urşinic). O plantă ca-riofilee ornamentală originară din Orient (lychnis chalcedonica). arşiţă (Munt. Trans.) şi ărşiţă (Mold. Olt.) f„ pl. e (lat. * arsicia, d. arsus, ars). Mare căldură a soarelui sau a focului, dogoare, zăpuşeală. Loc bătut de soare (de ex., o coastă de deal). Trans. Bac. Un fel de ţlnţar (culex anulatus). arşâv, V. aşăfi. artâm şi artân, V. hartam. artă f„ pl. e (lat. ars, artis). Exprimarea emoţiunilor superioare pin cuvinte, sunete, colori sau forme (ceia ce, împreună cu literele şi ştiinţele, constituie una din cele mari diviziuni ale activităţii omeneşti): nrta poeziR, muzicii, picturii, sculpturii. Ştiinţă : arta medicinei. Măiestrie, gust artistic: a lucra cu artă. Artele liberale, cele In care se lucrează cu inteligenţa. Artele mecanice, cele care depind de mină. Artele frumoase, pictura şi sculptura sau şi muzica, V. belearte. artănesc, V. hărtănesc. arteinic m. (rus. artitiscik chelner încasator, hamal de bagaje; artilinyi, adj. dc la artili, societate de chelneri ş. a., care vine d. it. artiere, meseriaş). Soldatu (sau omu) care Împarte ptnea (carnea ş. a.) tn regiment (sau Intr’un spital sau aiurea). * arteră f, pl. e (fr. artere, lat. arteria, d. vgr. arteria, traheie). Anat. Vluă care duce stngele de la inimă la extremităţi. Fig. Calc dc comunicaţiune.— Şi arterie. * arterial, -ă adj. (d. lat, arteria, arteră). De arteră : singe arterial. V. vfnos. * arterlologie f. (lat. arteria şi rom. -logie). Ştiinţa (studiu) arterelor. * arterio-scleroză f„ pl. e. Med. Boala Întăririi arterelor. * arterlotomle f. (vgr. arteriotomia). Chir. Tăierea (inciziunea) unei artere. * artezlăn, -ă adj. (fr. aritsien, d. Ar-tois, o veche provincie In nordu Franciii)-V. puţ. 1) artic n., pl. e. (pol., artykul, d. lat. articulus). Sec. 17. Jalbă, reclamaţiune. 2) artic n„ pl. e (cp. cu turc. bg. artyk, rest, cupon). Ban. Olt. Trans. Artan, hartan, halcă. — Şi hârtie şi -ig: hartice nemestecate intrau in burdihanu lupului (N. Pl. Ceaur, 17). * articul n., dl. e (lat. articulus). Diviziune (paragraf) a unui tractat, unei legi. unui contract, unei socoteli (V. pont). Orice obiect de comerciu. Parte cuprinsă Intre două puncte de articulaţiune Intr’o plantă ori Intr’un insect Parte dintr’un Întreg: articul de ziar. Articul de fond, articulu principal al unui ziar. Articul de Paris, obiect de modă sau industrial care se fabrică spe-cialmente la Paris. Gram. Cuvlnt ori particulă care determină un nume: cel mare, marele. — Şi articol (după it.). * articular, -ă adj. (lat articularis). Relativ la articulaţiuni: rcumatizm articular. * articulat, -ă adj. Care are mai multe articulaţiuni. Enunţat (exprimat) clar. Cu articul: nume articulat. S. n. pl. (sub-lnţ. animal). Prima diviziune a inclatelor, care cuprinde insectele, painjinii, miriapodele şi irustaceele (numite şi artropode). * articulaţiune f. (lat articulatio, -dnis). Încheietură, junejiune de oase. Pronunţare. — Şi -âţie. * articulez v. tr. (lat articulo, -ăre). Unesc pin încheieturi. Pun articul unui cu-cnvlnt. Pronunţ: n’a articulat nici un cuvlnt şi a plecat. www.dacoromanica.ro * artificiâl, -ă adj. (lat. artificialis). Făcut pin artă, nenatural: flori artificiale. Fig. Fals: ris artificial. Adv. Cu artificialitate. * artificialitate f. (d. artificial). Calitatea de a fi artificial. * artificier m. (fr. artificier, d. artifice, artificiu. V. ofiţer). Care face focuri de artificii. Artilerist care lucrează la pirotehnie. * artificids, -oâsă adj. (Iat. artifi-ciosus). Plin de artificii, şiret: purtare artificioasă. Adv. Cu viclenie. * artificiu n. (lat. artificium, d. ars, artis, artă, şi facere, a face; fr. artifice). Artă, meşteşug, Înşelăciune: fără nici un artificii, a umbla cu artificii. Substanţe inflamabile combinate care se aprind noaptea şi se Înaltă In aer p. a produce efecte de lumină sau cu semnale de război. Fig. Foc de artificii, manopere pompoase p. a Înşela. — Vulg', artifiţie f. (probabil de la Ruşi). * artilerie f. (rus. artiliriia, fr. artille-rie; it. artiglierla). Material de război compus din tunuri, ghiulele şi altele: artileria unui vas de război. Trupă armată cu tunuri: artilerie de clmp, de cetate, de munte. Ştiinta de a trage cu tunurile, balistică. Piesă de artilerie, tun. * artilerist m. (rus. artilerist). Tunar soldat de artilerie. * artimbn n„ pl. oane (fr. qrtimon, it. artimone). Mar. Catargu din apoi al corăbiil. * artiodâctil şi -II, -ă adj. (d. vgr. ărtios, cu soţ, păreche, şi dăktylos, deget). Zool. Cu degetele cu sof, bisulcat. S. n., pl. e. Animal mamifer care are la picioare degete (copite) părechi, ca bou, ipopotamu.V. mamifer, perisodactil. artirlsesc, V. arîrdisesc. * artist, -a s. (fr. artiste, it. artista). Cel ce exercită o artă liberală, ca pictor, sculptor ş. a. Care lucrează artistic. Artist dramatic (sau numai artist), titlu pretins mai onorabil de cit actor, actriţă. V. măiestru. » artistic,-ă adj. (fr. artistique, it. artistica). De artă. Adv. Cu artă. artîrdisesc, V. atîrdisesc. artofbr n., pl. oare (ngr. artofori, d-drtos, pine, şi, fero, port). Vasu sau masa care ţine artosu. artorosesc, V. atîrdisesc. ărtos n., pl. e (ngr. şi vgr. drtos). Ptne binecuvlntată cu care se Împărtăşeşte, litie, prescură. * artrită f, pl. e. (vgr. arthritis, d. ar-thron, articul). Med. Inflamafiunea a unei articulaţiuni. V. gută. * artrite, -ă adj. (vgr. arthritikds). Med. Relativ la articulaţiuni S. m. şi f. Bolnav de artrită. * artritizm n. (d. artrită; fr. arthritisme). Med. Diateză constituţională provenită din Încetineala nutriţiunii. E o boală a bogaţilor cauzată de prea multă mlncare, mai ales de carne, de substanţe albuminoide, care produc acid uric la articulaţiuni). * artropbd, -ă adj. (vgr. ârthron, ar-ticui, şi păs, picior). Zool. Articulat (animal). S. n. pl. Articulate. şi harţ n., pl. uri, şi (maî vechî) arţî şi harţi m. pl. (prescurtat din Arţi-vur şi -urţ, numele clnelui căruia, după credinţa poporului, se Închină Armenii şi porecla dată Armenilor, d. ngr. Artzivărtzi, mgr. Artzivărton, Iar acesta d. arm. araia-vork, timpu din aintea postului mare. A mtnca de frupt Mercurea şi Vinerea „ca un ctne“ Înseamnă „a te spurca", ca adoratorii clnelui). Munt. Timpu ctnd sc mănlncă carne şi Mercurea, şi Vinerea, ca’n săptămlna a zecea Înainte de Paşte, a brtnzei (clnd nu se mănlncă carne, dar, se mănlncă lapte şi ouă), a Paştclui, a Rusaliilor şi de la Crăciun pină la Bobotează A minca harţ ori de harţ, a nu ţinea postu. — Gliib. (Traista, 129) zice: „Săptâmlnii albe sau a brtnzei 11 precede o săptămlnă In care se mănlncă vrlstat; această săptămlnă se cheamă hirţa. In aintea hlrţei e clmeleaga. Tot clmeleagă e şi săptmlna Intlia după Crăciun. Clnd clşlegile ţin numai cinci săptămlni, avem săptămlnă Intim clmeleagă, a doua hlrţă, a treia clmeleagă, a patra hlrţă, iar a cincea a brtnzei". — Vechi şi hîrţ, pl. uri. In Mold hîrţă, pl. e. arţag, arţăgâş, arţăgos V. harţag, harţăgos. arţâr m. (rudă cu lat. acer, arţar). Un fel de copac din neamu paltinului şi jugas-trului (a:er platanoldes). Are un lemn alb şi tare, din care se fac rindele, coade de topor ş. a. arunc, a -ă v. tr. (lat. eruncare, a plivi. V. runc. Cp. cu jumulesc). Azvlrl, trimet cu forţă pin aer: a arunca o peatră peste gard. Dafi Ia 0 parte, lepăd: a arunca gu-noiu afară. Fig. Resping: a-l arunca pe duşman peste riu. A-ţi arunca ochii, a-ţi Îndrepta privirea spre. A arunca vina pe cineva, a-l Învinovăţi. V. refl. Mă răped : o ti arunca la asalt. Mă vărs: Prutu se arunză in Dunăre (Barb. după fr. se jeter). Semăn, am asemănare: copilu se aruncă spre tată-su, in partea lui tată-su. V. intr. Copiii aruncă-cu petre in mic. aruncat, -ă adj. Azvtrlit. Pe aruncate, arunetnd: aici nu merge pe aruncate, ci trebue să le aşezi incet. aruncătură f. Lucru aruncat. Modu de a arunca: straşnică aruncătură. Distanţa străbătută de un lucru aruncat: o aruncătură de băţ. Literă aruncată deasupra rlndu-lui tn alfabetu cirilic. Farmece aruncate tn care a călcat unu şi s'a tnbolnăvit, după cum crede prostimea. Aruncătură de ochi, uitătură (privire) aruncată răpede. * aruspice m. (lat. harăspex, harăspi-cis). Preut etrusc sau şi roman care ghicca după măruntaiele victimelor. arvanit, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut 1)* arvât m. (cp. cu avat). lal. Obleţ ? www.dacoromanica.ro 2) arvât, ă s. (vsl. Harvată). Vechi. Croat, Horvat. Pl. Mercenari zavergii jâfuitori. ărvă şi hărvă f„ pl. e (nu d. lat. ar-vitm, pl. arva, ogor, de unde s’ar fi fâccut arbă. Cp. cu ung. ărva, orfan). Prah. Vie Ja şes. arvână (est) şi arvună (vest) f„ pl. e (ngr. arravâna, d. vgr. arrhăbon, d. ebr. ■erăbon, id.; de aci şi lat. ărrhabo,-onis şi arrha, fr. arrhes). Bani (sau şi altceva) daţi ca garanţie p. o învoială pină ce vei plăti tot. Vechi. Pl. Daruri la logodnă. arvon£sc (est) şi -unesc (vest) v. tr. ă adj. Omnipotent, care poate tot. atotputernicie şi a-tot-puternicie f. Omnipotenţă, putinţa de a face tot. a-tot-sţiutor, -oâre adj. Omniscient, care ştie toate. — Şi atotşt-. a-tot-ţlltor sau -ţinătbr, -oâre adj. Care stăptneşte toate. Dumnezeu. — Şi atotţ-. atotvăzător şi a-tot-văzător, -oâre adj. Care vede toate. * atrabilăr, -ă adj., (fr. atrabilaire, d. lat. atra, neagră, şi bilis, bilă, fiere). Melancolic, trist, posac, mocnit. * atractiv, -ă adj. (lat. attractivus). De atracţiune, atrăgător: forfa atractivă a magnetului. Fig. Simpatic : persoană atractivă. V. respingător. * atracţiune f. (lat. attrdctio, -ânis. V. tracţiune). Fiz. Puterea tn virtutea căreia corpurile şi părţile aceluiaşi corp se atrag reciproc. — Şi atracţie. — Toate corpurile naturii se atrag mutual tn raport direct cu volumu şi invers cu pătratu distanţelor; asta e atracţiunea planetară, o mare lege pe care Newton a demonstrat-o şi care e cel mai frumos titlu de glorie al său. Pintr'tnsa a explicat mişcarea planetelor, întoarcerea cometelor, fluxu şi refluxu mării, turtirea polilor ş. a. Dacă aceste corpuri nu cad unele peste altele, cauza e că-s dotate'n acelaşi timp cu o forţă de impulsiune care neutralizează puterea atractivă; mişcarea circulară e rezultatu combinaţiunii acestor două forţe. Se numeşte forţă de coeziune sau atracţiuns moleculară aceia care se exercită Intre părţile aceluiaşi corp pin contactu imediat. www.dacoromanica.ro * atrag, atras, a atrage v. tr. (lat. attrăhere.V. trag). Trag spre mine: mag-netu atrage fem. Fig. Fac să privească: lumina iţi atrage privirea. Fac să vină:politeţa te atrage. atrăţel, V. otrăţei. * atrepsie f. (gr. medical atrepsia, vgr. nthreptos, nenutrit, d. tripho, nutresc). Med. O boală grea a copiilor de ţlţă clnd mănlncă mult şi tot slăbesc din cauză că li s’a stricat stomahu dtndu-Ii-se prea devreme hrană solidă. — Pop. boală cinească, sdcote, sabote şi zălezit. * atribuT şi (rar)Yesc, a-(v. tr. (Iat. at-tribuere, it. attribuire, fr. aftnbuer. V.con-, dls- şi re-trlbuT. —Eu atribui, tu atribui, el atribuie, să atribuie). Dau, acord, recunosc: i(i atribuie (ie premiu. Imput, arunc In spinarea cuiva: a atribui cuiva cauza unei nenorociri. * atribut n, pl. e (lat. attributum). Ceia ce e propriu, (particular) cuiva: imensitatea e unu din atributele lui Dumnezeu. Simbol: o sabie, o balanţă sint atributele Dreptăţii, Log. şi Gram. Ceia ce se afirmă saii se neagă despre subiectu unei propoziţiuni, vorba care face asU. * atributiv, -& adj. (d. atribut; fr. at-tribulif). Care cuprinde un atribut: adjectiv, verb atributiv. * atribuţiune f. (lat. attributio,-onis). Acţiunea de a atribui. Lucrare care e cit competenţa ori tn sarcina cuiva: asta nu e în atribufinnile mele. Parte din administra-ţiune asignată unui funcţionar: atribufiu-nile unui primar. — Şi -uţie. * âtrifl n. (lat. atrium). Vestibulu (tinda) saâ şi curtea interioară la Romani * atrdce adj. (lat. ătrox, atrâcis). Cumplit, crud, grozav, sţngeros: spectacul atroce, dureri atroce. Adv. In mod atroce. — P. pl. cp. cu eficace. * atrocitate f. (lat. airăcitas,-ătis). Cruzime, faptă atroce. * atrofie f. (vgr. atrovhia, d. a-, fără, şi trophe, nutriment). Med. Mare slăbire a unui organ nehrănit saâ nelntrebuintat mult timp, * atrofi£z V. tr. (d. atrofie; fr. airo-phier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp in părăsire se atrofiază, * atropină f„ pl.e (d. ătropa belladonna. In bot. „mătrăgună"). Chim. O substanţă veninoasă (alcaloid) care se scoate din rădăcina fnătrăgunei (Se întrebuinţează la operaţiunile făcute la pupila ochiului din pricină că are proprietatea de a dilata enorm ţesăturile organice). * atu şi atiiu n., pl, atuuri (fr. atout d. ă tout, p. tot, p. toate). La joc, carte de coloare care le taie şi le bate pe cele-lalte. V. coz, tronf. atuncea (ea dift.) şi atiincY adv. (lat. pop. ad tune, * attunece, d. ad, la, şi tune, atunci; sp. entonces). în acel timp (trecut ori viitor): Unde erai atunci ? Ce vei face atuici ? In acest caz: dacă e aşa, atunci îmi pare bine. Pe atuncT, In acel timp mai depărtat, tn vremea aceia. atunceşY, -IşY şi -eaşY adv. Vechi. Chear atunci pe loc, îndată, aţapâc, V. oţapoc. aţă f., pl. e (lat. acia, şi acies, „fir de aţă" şi „ascuţiş, front"). Fir de cusut ori de legat: a virl afă’n ac, aţă albă saU neagră. Unde-i afa supţire, ticolo se rupe, unde-i sărăcie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu aţă, albă a se observa bine (o minciună). A te trage aţa, a te mina soarta (firu vieţii). Fam. Front, linie: escadronu’n aţă. Fibră In carne ori In plante. Tăiş de cuţit ort de brici. Adv. De-a dreptu: a merge aţă acolo (V. strună, cii-ipie). Fam. Ofiţer de aţă, ofiţer de administraţi-une, pesmeţar. aţăg, a aţăgâ, V. acaţ. aţY v. ajutător, V. am 1 şi aş 1. atică f. (d. aţă). Aţă supţire care se vinele Invlrtită pe mosor. Un fel de plnză supţire de coloare variată. O horă (sud), aţigân, V. ţigan. aţin şi aţi'O, -ut, a -eăşi a aţine v. tr. (lat. attintre, pop. *attenire. — Se coni. ca fin). Plndesc: a aţinea calea cuiva. V. refl. Plndesc, Is atent: aţine-te la poartăI aţlnez v. tr. V. tnţinez. aţintesc v. tr. (d ţintă. V. ţintesc). Îndrept, pironesc, fixez: fi-a aţintit ochii spre el, asupra lui aţintit, -ă adj. Fix, atent (vorbind de ochi): privirile tuturor erau aţintite asupra lor. V. ţaclă. aţipeală f. pl. eli. început de adormire, aţipesc v. intr (imit. ca şi a ţipa şi ţip, şipot, apă care ţtşneşte saâ picură. Cp. cu a picura de somn). încep să adorm, aromesc. — Vechi a se aţipi. aţişoără f. (răd. aţă). Joc care consistă dintr’un cerc de aţă pe care unu-1 ţine cu degetele amlnduror mlnilor, şi altul-l ia tot aşa dlndu-i diferite forme. aţîţ, a -ă v. tr. (d. ţiţă, adică „deprind să sugă", că pruncu, Ia tnceput, nu suge. Cu tăciune şi fr. attiser n’are legătură). Excit, aprind: a afiţa focu. Fig. Îndemn, stimulez, instig: bogăţia aţlţă poftele hoţilor. aţ6s, -oâsă adj. (d. aţă). Tenace, fi-hros, care nu e fraged: carne aţoasă. Fig. îndărătnic, persistent: om aţos. V. cărpă-nos, teYos. 1) aS verb. V. am. 2) aS conj. (lat. aut, saâ, ori; it. o, od, pv. o, oz, fr. pg. ou, sp. o). Rar. Sau, ori (disjunctiv): Au tu, aă el. Oare (interogativ): Au nu ştii ? Au doară nu ştii ? 3) au, interj, de durere saâ şi de mirare Au, rău mă doare l Au, ăa frumos el aSăce adv. (lat. * ad-hacce, de unde s’a www.dacoromanica.ro Sâcut * aace, apoi auace, ca şi in coace din ■eccu-hac-ce). Dial. (Trans. ş. a.), jn coace. V. coace. auă f. (lat. uva). Ps. S. Poamă, struguri. Azi. Olt. (Dolj). Un fel dc struguri cu boabe mici şi dese. aud (est) şi auz (vest), a auzi v. tr. ■(lat audire, it. udire, vpv. auzir, fr. ouir, sp. oir, pg. cuvir). Prind (percep, primesc) cu simţu auzului, simt sunetu: a auzi o vorbă, nişte paşi, taneta. Aflu : am auzit c'a murit, n'am auzit nimica despre asta. Ascult, cercetez: o auzi mărturii. Mai auzii una I ■exclamaţiune ironică la auzu unei veşti ri-■dicule. Să te-audă Dumnezeu I exclamaţiune pin care dorim să se împlinească urarea sau -dorinţa cuiva. Să auzim de bineI formulă după rus. ăvtor. * autoritar, -ă adj. (fr. autoritaire). Care are caracteru autorităţii excesive, arbitrar: om, ordin autoritar. V. ucaz. * autoritate f. (ff. autoriti, d. lat.anc-toritas, -dtis). Putere legitimă căreia trebuie să i te supui: autoritatea legilor, a părinţilor. Administraţiune publică, guvern: reprezentant al autorităţii. Autorităţile civile şi militare, funcţionarii civili şi militari. Fie-Putere morală, consideraţiune : se bucură dentare autoritate. Opiniunea unul scriitor serios: autoritatea lui Platone. Scriitoru serios însuşi: Platone e o autoritate. A face-autoritate,~i-\i impune părerea într’o ştiinţă. * autorizaţiune f. (fr. autorisation). Acţiunea de a autoriza.—Şi -âţie şi -ăre. * autorizat, -& adj. Care are autori~ tate. Fig. Competent: scriitor autorizat. autorizez v. tr. (fr. autoriser). Dau putere, împuternicesc, dau voie, da.il drept: a autoriza pe cineva să lucreze in numele tău. îndreptăţesc. * autotipie f. (d. vgr. autdlypos, d autos, însuşi şi typas, tip). Ciişeii de zinc. luat după o fotografie. Procedura după care: se face asemenea clişeu. www.dacoromanica.ro * autumnal, -ă adj. (lat. autumnalis, d. mitumnus, toamnă). De toamnă, tomnatic: plante autumnale. * auxiliar, -ă adj. (lat auxiliarii, d. ■auxilium, ajutor). Care ajută: armată auxiliară. Serviciu auxiliar, serviciu oamenilor care nu-s destul de robuşti p. serviciu militar, dar care-s luaţi tn timp de război p. lucrări mai uşoare. Gram. Verbe auxiliare saâ ajutătoare), acelea care le ajută pe altele In compoziţiune : am fost, a fl mers, vot trece, urmează să vină. 1) auz n., pl. uri (d. aud, a auzi). Simtu •cu care urechea prinde sunetu : dulce la auz. Auz muzical, ureche : acest copil are auz bun. A lua auzu. a asurzi: era. un Jiuiet de-fi lua auzu. In auzu cuiva, aşa In cit să audă cineva: a declarat In auzu tuturor. 2) auz v. tr. V. aud. auzit, -ă adj. Ceia ce e auzit Din auzite, auzind, pin auz, pin auzire: a cinta un clntec din auzite, nu după note. Pe auzite, după cum ai auzit: aici na merge pe auzite, ci pe văzute. avaYât şi hav- n., pi. uri (turc. ar. V. bâdărăfl şi bulz. * balnear, -ă adj. (lat. balnearius). De băi: staţiune balneară. • * balon n., pl. oane (fr. balton, d. balie, minge. V. bal 2). Beşică umplută cu aer ori cu alt gaz. Aerostat. Fig. balon de încercare, experienţă făcută ca să sondezi o afacere. Chim. Vas de sticlă sferic. * balonăt, -ă adj. (fr. baltonne). Un-flat, ca balonu. * balonez v. tr. (fr. ballonner). Unflu tn formă de balon. www.dacoromanica.ro &AL 148 * balât n., pl. uri (tr. ballot, d. balle, minge. V. bală 2). Mare pachet de marfă: balot de bumbac. V. ohermea, teanc. * balotâj n„ pl. e (fr. ballotage, d. ballot, balot, care vine d. balle, minge. V. bal 2 şi bală 2). A doua votare, care se face ctnd candidaţii n’au avut destule voturi la Erima votare (ceia ce odinioară se făcea pin ile numite „baluri"). balotanlsâsc v. tr. şi intr. (ngr. balotăm. V. bal 2), Sec. 19. Votez. * bâlsam n., pl. e sau ari (lat. bălsa-mam, vgr. bălsamon, d. fenicianu badl-sa-men, regele uleiurilor). O răşină mirositoare care curge din unii copaci. Medicament balsamic. Fig. Consolatiune: această ştire l-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice tn unt-de-lemn, întrebuinţată la frecături. — Şi -ăm. * balsâmlc, -ă adj. (d. balsam: fr. balsamique). Care are proprietăţile balsamului : virtute balsamici * balsamfnă f, pl. e (vgr. balsamine, o plantă, lat balsamlnus -Tna, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O plantă de grădină originară din India, cu frunze lanceolate dinţate, cu flori albe, roşii saâ pestriţe şi cu fructe capsu-lare care se deschid subit ctnd le atingi (impătlens balsamina saâ balsamtna hortensii). — Pop. copăcel (Bz.), nactl (Cov.), piersicel (Prah), slăbănog (Mold. nord) şi alt-fel. balt&g şi (vechi) -âc n.,pl. e (turc. bal-tgk, baltag şi balta). O armă tn formă de secure cu doâă tăişuri (care tn Mold. era atributu agăi, ca mal tirziu topuzu). Azi se-curice cu coada foarte lungă. Lovitură de securice. — Şi baltageâc, pl. ece. V. halebardă. baltagifl m. (turc. baltagy). Vechi. Soldat armat cu baltag. bâltă f., pl. bălti şi (est) şi belţi, iar vechi balte (il. • baltom, pl. * balta, vsl. bg. blato, rut. rus. boldto, rut. [d. romj şi bălţa. Tot de aci: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. bălită, ngr. băltos, mgr. bilti, bălţa, V. bolătăD). Lac (mai mic saâ chear format din ploaie), apă stătătoare tn natură. Adv. A lăsa, a rămlnea baltă (un lucru), a lăsa, . a rămînea neterminat. Dun. de jos. Insulă b&itoasă fca tn lai., Br. şi Tulcea): a duce vitele’n baltă. V. heleştefl, Tas. balţ n., pl. uri (lat. bălteus şi -eum, cingătoare : ii. balzo, sttncă, săritură. V. zbalţ, bălfat. Trans. ş. a. Cerc de fer care tine strtns butucu roatei. Verigă legată de ca- Eătu unei funii ca să formeze lat. Văl, ho-ot (la o mireasă, la un mort). V. stei 2. * balustrâdă f„ pl. e (fr. balustrade, d. it. bataustrata). Arh. Şir de baluştri care mărginesc o scara, o terasă saâ o fereastră ca sâ te ferească de cădere (rezemătoare, trapazan). V. parcant păllmar 3, ca-llndru. tJÂN * balustru m, (fr. ba'ttstre, d. it. bala-listro). Arh. Stilpuşor elegant din care se compune o balustradă. bârnă f., pl. e (turc. [d. ar.] bamia). O plantă malvacee al cărei fruct, de forma unui ardei mictn 6—8 colturi, se consumă ca legumă (hibiscus esculentus). Fructu acestei plante. — în Mold. bambă. * bambii m. (fr.bambou, sp. it. bambă, d. malaczu bambă). Un fel de plantă gra-minee gigantică (ptnă pe la 25 m.) care creşte pe la tropice şi din care se fac bastoane, prăjini, mobile ş. a. — Gen. ar fi bambăului, pl. bambiii. bâmbura, V. arababura. 1) ban m. (germ. ban, poruncă supt ameninţare de pedeapsă, jurisdictiune, ocol, judeţ, ngerm. bann, cu verbu bannei, a fermeca, verbannen, a exila, francic banjan, tot. bandvjan, de unde fr. bannlr, a exila, unetu a a rămas intact ca’n lat. a mus, rom. ai. D. rom. vine ung. băn, slrb. bg. ban, domn, stăptn; vpol. Ban, ban, monetă. Int. a evoluat de la judeţ la stăptnu judeţului, „ban", apoi la moneta banului. V. banal). Titlu conferit de regii Ungariii unor nobili inferiori tn Transilvania, apoi comandanţilor unor provincii de frontieră, ca Croaţia, Bosnia, Dalmaţia şi, mai ales, Se-verinu (1368). După anul 1500, acest titlu trecu guvernatorului Craiovei (care era considerat ca locotenent al domnului tn Oltenia). Mai pe urmă, primu boier tn Ţara Românească. Un boier mai mic tn Moldova (pe la 1700) Intre marele spătar şi marele paharnic (la Xen. 3,162, după ^paharnic). Guvernator austro-unguresc tn Croaţia şi Slavonia. Ban de judeţ, bănişor. 2) ban m. (d. ban 1, adică „moneta banului", dar nu a celui de Severin, ci a celui de Agram, ai cărui dinari „banali" erau foarte căutaţi tn sec. 13 fiind-că argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat şi pol 1). Odinioară, cea mai mică monetă de argint, apoi de aramă, tn valoare de i|s din para, Iar de la 1867 i|ioc din franc. Gologan de 10 bani (Munt). Monetă tn general: un ban de aur. PI. Parale, avere tn bani: n'am bani la mine, ci acasă. Lucruri pe care s’aâ dat mulţi bani: cili bani pe morminteI A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a ctş-tiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuială banii părinţilor. A fi tn banii tăi, a fi la largu tău, nesttnjinit. * banât, -ă adj. (fr. banal, d. ban, pu-blicaţlune, proclamaţiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obişnuit, fără orgina-litate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. în mod banal. * banalitate f. (fr. banaliU). Caracteru de a ti banal. Vorbă banală: a spune o banalitate. Pl. Idei saâ vorbe banale: a vorbi banalităţi. * banână f., pl. e (fr. [din limba indiană] banane). Fruct de bananier. www.dacoromanica.ro * bananier m. (fr. bananier). O plantă tropicală cu foi lungi de 2-3 metri al cărei fruct miroase a frşgi şi a pepene galben parfumat (masa paradisiaca). banat n., pl. e. (d. ban 1). Ţinutu guvernat de un ban: banatu Timişoarei, al Craiovei. Adj. Griu banat, un fel de grlâ cu spicu mai lung şi cu boabele mai mari (or-ginar din Banat). V. bănie. bânăt, V. panăt. * banc n., pl. uri (it. banco, fr. banc. V. bancă). Mar. Chici, insulă ascunsă supt apă ori apărută puţin la suprafaţa apei: corabia s’a înnămolit intr’un banc V. scruntar. * bancar adj. (d. bancă). De bancă (comercială) : operaţiuni bancare. * bancă f., pl. bănci (it banca şi banco, fr. banque [zărăfie] şi banc [scaun], sp. pg. banco, d. vgerm. banch, panch, ngerm. bank; ngr. bănka, pron. bănga, scaun, şi bănkos, zărăfie; rus. bănka, bank. V. banc şi pangar). Un fel de scaun lung de lemn, de fer saii de peatră pe care pot edea mai mulţi inşi: bancă di grădină, ănci de şcoală, a fi pe băncile şcoalei (a fi şcolar). Banc, stlnca supt apă sati grămadă de nisip care Impedecă navigaţi unea. La unele jocuri de noroc, banii pe care-i are dinainte cel ce conduce jocu. Un fel de comerciti care consistă In acordarea banilor şi In primirea interesului şi In scontarea efectelor In schimbu unei prime. Institutiune publică de credit autorizată pin lege, pusă supt controlu statului şi cu oare-care obligaţiuni şi privilegii, mai ales acela de a emite bilete de bancă. Edificiu In care se face acest fel de comerciu şi tn care-s birourile acestei instituţiuni. Banca Naţională a Romăniii, cea mai veche institutiune de credit a tării, fundată la 1879, cu un capital de 12,000,000 dc franci reprezentat pin 24,000 de acţiuni de clte 500 de franci. Banca Fra.ciii, înfiinţată la 1803, are privilegiu excluziv de a emite bilete la vedere şi la purtător, numite bilete de bancă. Operaţiunile ei statutare ts următoarele : sconturi de efecte de comerciti şi de efecte publice, avansuri pe drugi de metale preţioase, pe rente, pe acţiuni şi obligaţiuni de căi ferate şi ale Creditului Fon-ciar ş. a. Are sediu In Paris şi sucursale In departamente, ceia ce a făcut şi B. N. a Romăniii, cu sediu In Bucureşti şi cu sucursale In judeţe. — Munt. Pop. bangă (după ngr.). V. bilet, hfrtle. * bancher m. (fr. banquier, it. ban-chiere). Zaraf, cel care conduce o bancă, o casă de schimbat bani. Cel care conduce un joc de noroc contra tuturor jucătorilor, mal ales la cărţi. * banchet n., pl. e şi uri (fr. banquet, d. it banchetto, care vine d. banco, bancă). Ospăţ, mare prinz ori mare cină: un banchet politic. V. benchet, zlafet. * banchetă f. pl. e (fr. banqneite). Bancă mică. Ridicătură de pămint (la poalele unui parapet) de pe care soldaţii trag cu puşca. * banchete* v. intr. (h.banqueter).Os-pătez, petrec mlnclnd şi blnd. — Pop. benchetuTesc. * banchiză f., pl. e (fr. banqu’se, format greşit din fr. banc, banc, şi engl. ice, pron. ais, gheată. Englejii zic iceberg, munte de gheaţă). Barb. Banc de gheată Tn oceanele polare. V. sloT. * bancndtă f., pl. e (engl. si germ. banknote). Bilet de bancă, bumaşcă. V. bilet. * bânco n. (it. banco, bancă). A face banco (la un joc de noroc, la cărţi), a juca singur contra tuturor. — Şi bancu, gen. al bancului. ' * bancrutăr m. (d. bancrută; fr. ban-queroutler). Rar. Falit. * bancrută f„ pl. e (fr. banqueroute, d. it bancarott', „bancă ruptă", faliment). Faliment. banda interj, (it banda, lăture. V. aii* vanta). Mar. La o parte (la dreapta ori la stingă) I V. copastle. * bandaqfst. -ă s. (fr. bandagiste). Vlnzător de bandaje. * bandâj n., pl. e (fr. bandage). Chir. Legătură la o rană saii frlntură. Legătură elastică de otel de susţinut erniile. * bandajez v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o rană. Leg un om rănit, o parte rănită: a bandaja pe cineva la picior, un picior cuiva. 1) * bandă f., pl. bande, bende şi benzi (fr. bande, vfr. bende, d. vgerm. binda, ngerm. band, legătură, cordea, bund, alianţă. V. bantă, bunt, panglică). Dungă lată ca ornament pe haine (cum e la mf-nică): bandă de catifea. Legătură, făşie de hlrtie cu care se înconjoară o carte ori un ziar ca să fie trimes pin poştă: a trimete supt bandă. — Şi bantă, pl. bente şibenţl. 2) * bândă f., pl. e (ir. bande şi it. banda, d. got bandi, steag. V. bandleră, bandit, contrabandă). Ceată (trupă) de hoti ori de lăutari. V. taraf. * banderdlă f., p. e (fr. banderole, it. banderuola, stegulet, dim. d. bandiera, ban-dieră). Panglicuţă de hlrtie (la un pachet de ceai, de tutun ş. a.). * bandiâră f., pl. e (fr. bandiire, d. it. bandiera, care vine d. got bandi, steag. V. bandă 2). Steag de corabie ori de consulat. — Pop. Dun. ţianderă (ngr. [d. it.] pandiira [scris -ntiira]): se lasă pondera (CL. 1910,435). Şi -elă. * bandit m. (fr. bandit, d. it bandito, care vine d. banda, bandă, ceată). Tllhar, V. cetaş. * bandltitm n. d. bandit; tr. banditisme). Starea unei ţări blntuite de bandiţi. Ocupaţiunea de bandit Faptă de bandit (tllhărie). * bandân n„ pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca palton a. paletot). Mototol de păr sau de lină pe care cocoaneltţ www.dacoromanica.ro obişnuiau să-l pună supt păru lor ca să-şi facă o peptănătură mai înaltă, la modă plnă pe la 1877 (Şi azi la modă la ţărancele din Ardeal supt numele de dătog). bandraburcă şi handr- f., pl. t şi f rut. mandybtirka, bandura, barabolia, car-of, după numele provincii! germane Brandenburg, de unde au venit la noi cartofii. V. barabaftă, baraboT barabulă, brandeburg). Buc. Cartof. * bandulieră f., pl. e (fr. bandouliere, d. sp. bandolera, curea de purtat puşca pe umăr). In bandulieră, atlrnlnd pe umăr: a purta mantaua (făcută colac), puşca sau sabia tn bandu'ieră. — La Dion. Eclis. pantelir, pl. e, curea de puşcă saii de sabie atlrnată de umar (după germ. bande/ier sau rus. bandeldr). V. perevlz. bang şi dang, interj, care arată sunetu unui clopot mare tras mai rar (tot aşa şi ung. kong-bong. V. şi baiang). bângă, V. bancă bănie f. Dobr. Mură, frlnghia care leagă antena de proră, banimez, V. balimez. baniţă f„ pl. e şi băniţi (bg. banica, slrb banjica, lighean, d. banja, baie). 0 veche măsură de capacitate p. solide jnumită şi demertie şi stamboată). V. chila, de-calitru. banovăţ m., pl. eft. (slav banovec). Vechi. Fiii de ban oltenesc. băntă f„ pl. bente şi benji (rut pol. bant, sas. bant, germ. bani. V. bandă şi pantă). Bandă, făşie la mlnecă, la marginea hainei. Vechi. Lanţuri, cătuşi. * baobab m. (fr. baobab, cuv. din Senegal). Un fel de copac gigantic dfn Africa (adansonia digitata). * baptisteriB n. (vgr. baptistirion). La catolici, mic edificia lingă biserică tn care se botează. La ortodocşi, cristelniţă. 1) * bar n., pl. uri (fr. barres, pl. d. barre, bară. V. barou). Un joc băieţesc In care două tabere staa faţă’n fată, iar unu iese din rlnd, şi adversaru trebuie să-l atingă cu mina şi, astfel, să-l facă captiv (Tabăra care are mai mulţi captivi clştiga). 2) * bar n., pl. uri (fr. d. engl. bar). Debit de băuturi spirtoase tn care se bea stfnd tn picioare saii pe nişte scăunele tnalte. barabă f. (turc. barabar, d. pers. ber-a-ber, de o potrivă. V. bărăbar). Suc. (rev. 1. Crg. 13,152). Teapă, categorie: amin-dpi is de-o baraba (de ex„ hoti). harababura, V. arababura. barabaftă f., pl. e (rus. brandvăhta, d. germ.brandwacht, staţionar, corabie de pază, ca barabulă d.Brandenburg. V. brandvah-tă, brandenburg, bandraburcă şi vagmistru. Cp. cu pataşcă.) Dun de jos. Corabie de război: la 1H77, Românii au torpilat barabafta turcească din canahi Mă-cinuhi(, J barabână f„ pl. e (rus. barabdn tarapana, barabanscik tarabangiu; rut taraban, pol. tarabanv). Nord. Darabană. — In^sud barabancî n., pl. e (d. rus. barabdnscik, tarabangiu). barabâî şi barlabâî m. (bg. baraboi, ung. barabolv, rut. barabOlia. toate de la numele provinciii germane Brandenburg. V. bandraburcă). Est. O plantă umbeliferă (une-ori cultivată) cu rădăcini cărnoase şi mari ca morcovii, puţin zaharoase şi de un gust plăcut aromatic (chaerophytlum bulbo-sum. V. alunică). Munt. (la munte) Cartof. S. n., pl. oaie. O horă. barabulă f., pl. e (rut. barabolia. V. baraboî). Nord. Cartof. barăc m, (turc. (barak) Vechi. Un fel de cine de vlnat cu păru lung. V. brac 3. * baracă f., pl. e şi bărăci (fr. baraque, d. it. baracea). Gaşcă, prăvălioară de scln-dun saii şi de alt material. Fig. Casă proastă. — in Mold. vulg. baratcă, pl. e şi bă-rătei. V. magherniţă, şandrama. barăgă şi barăngă f. pl. e şi bărăgi, bărăngi (cp. cu harang şi cu ung. beregni, a mugi, saii cu barang, nomad, haimana). Mun*. Mold. Rar. Taurucare poartă talanga (V. şi balangă) şi conduce cireada. Lupu care conduce haita şi dă semnalu urletelor. baragladină f„ pl. e (cp. cu Baroi, Ţigan, şi vsl. gladenu, flămlnd). Epitet ironic unui Ţigan ori unei Ţigance. baraictăr V. băTractar. * bara] n., pl. e (fr. barrage). Zăpor, barieră ridicată pe un drum şi mai ales In-tr’un rtu navigabil (cum,ar fi sloiurile grămădite şi oprite undeva)'. barăngă V. baragă. barăt m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratu, frate. V. frate şi baştină). Vechi. Preut catolic. — Şi bă-rat. * baraterie f. (it. baratteria, d. barat-tare, a substiti p. a Înşela). Fraudă comisă de căpitanu unei corăbii In paguba armatorilor saa asigurătorilor. 1) bără f.. pl. e (vsl. bg. sîrb. bara, de unde şi ngr. bara, id.). Ban. Mocirlă. 2) * bără f., pl. e (fr. baire. drug ori manelă. V. bar 1 şi baretă 2). Drug, prăjină de metal de 1-2 metri şi groasă de 4-5 c. m. Aparat de gimnastică compus dintr’o prăjină de lemn ori de fer fixată tn doi stllpi verticali (Se numeşte şi bară fixă, rec ori fus). Barieră care-i separă pe judecători de public şi de care se reazemă avocaţii clnd pledează. A apărea la bară, a te prezenta la judccată.Mare banc de nomol care se formează la gura unui fluvia şi Im-pedecă navigaţiunea: bara de la Sulina. V. primez 1. * barbacănă f., pl. e (fr. barbacane, d. it. barbacane, care vine d. ar. barbak-kaneh). Fort. Partea Înaintată a unei Intă-rituri tn care-s făcute deschizături de tras cu puşca ori CU ţunu, V, beden. www.dacoromanica.ro barba-cot m. Un pitic din poveşti (cu barba de un cot Şi cu statura de o palmă). V. statu-palmă. * barbar, -ă adj. (lat. birbarus, d. vgr. bărbaros). Străin de cultură, necivilizat: p p r barbar. Fig. Crud, neomenos: inimă barbară. Impropria, urlt: termin barbar. Urlt, aspru : limbă barbară. M. pl. Popoarele nccivilizate care au năvălit tn imperiu roman şi tn alte ţări, ca Hunii Ungurii, Bulgarii, Tătarii ş. a. Adv. S’a pariat barbar. ~ Fals -ăr (după fr.). Vechi, azi pop. vâr-var (după ngr.), crud, neomenos. * barbaresc, -ăscă adj. Relativ la Barbaria sau Berberia, cum se numea nordu Africii pe unde locuiesc Berberii, un popor diferit de Arabi şi compus din Cabili, Tuaregi ş. a. barbarie, V. varvaric. * barbarie f. (d. barbar saii fr. barbarie). Necivilizaţiune. Fig. Cruzime, neomenie. — Vechi azi pop., varvarie (d. var-var). La Beld. (1117) varvarltc, (cu sufixu turc. -Ilc) n., pl. uri. * barbarizez v. tr. (vgr. barbarlzo). Prefac tn barbar. * barbarizm n., pl. e. (vgr. bărbaris-mos). Cuvlnt străin de prisos ori contrar geniului limbii naţionale. Barbarizmele, după originea lor, se împart tn : grecizme (pliro-forisesc, anafora, caterisesc), latinizme (au-dace, fontană, rezbel), slavizme (posluşnic, nacealnic, complect = complet), francezizme (avansez, voiaj), german izme (a se provoca la = a se referi la, a întreba că oare = a întreba dacă. Trans. Buc.), turcizme (merăz, mezll), ungurizme (birău, dop). V. so-lecizm. barbă f., pl. e şi bărbi (lat. barba, it- fiv. sp. pg. barba, fr. barbe).Păru care creşte mprejuru fălcilor la bărbaţi saii pe supt fălci la capre ş. a. Bărbie. Numele popular al mai multor plante, variabil de la un gen la altu: barba boTeruluT, o plantă erbacee ranunculacee cu flori albastre, numită şi „chica voinicului" (nigelli damascena); barba capreT, o ciupercă (colocera vis-cosa saii daviria viscdsa); barba împăratului, 1) curcubeu, din familia cariofi-leelor, cu flori mari purpurii (lychnis cor^-miria, agrostemma coronăria saii coronăria tomentosa);2) noptiţă, jalapa/barbapopIT, coada pricolicilor; barba Sasului saii ursului, coada calului, păru porcului, o plantă erbacee (equisetum arvense), ale cărei tulpine, fiind-că conţin silice, se întrebuinţează la lustruitu metalelor; barba Ungurului, un fel de garofă carc creşte pin păşuni şi stinci văroase (dianthus spicu-lifolius). * barbetă f. pl. e (it. barbetta). Pl. Bărbuţe (favorite) lăsate la dreapta şi la sttnga feţei ctnd ai bărbia rasă. * barbişon n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să' crească numai la bărbie (ţăcălic, cioc), barbun m. (ngr. barbuni, d. ven. bar-bun, it. barbone; turc. barbunia, bg. bar-bunla). Un peşte din neamu crapului, lung de vre-o 20 c.m.(cyprinus barbus). Un peşte din neamu calcanului (mullus barbatus). bărbur şi bărbure m. (d. barbă saii lat. bărbula, bărbuţă). Trans. încreţiturile triangulare de la gitu cămăşii la piept şi la spate. Partea de la vtrf a tăişului unui cuţit. Cov. Cep, cui de lemn care uneşte pin muche dofiă setnduri, ca la fundurile butoaielor. barcagiii m. (d. barcă). Luntraş, acela care mtnă barca. * barcarolă f, pl. e (it. barcarâla). Clntec de gondolieri (mai ales la Veneţia). barcaz n., pl. uri şl e (rus. barkăs, şalupă). Dun. de jos. Barcă mare, dubas. * bârcă f., pl .bărci (fr. barque, it.barca, lat barca, din * bărica, vgr. băris, din copticu bari, id.). Luntre (tn special cu fundu ascuţit, care e forma cea mai obişnuită). — Pop. la Dunăre şi la mare varcă (ngr. vărka). V. dubă, lotcă, oraniţă. * bard m. (fr. barde, d. celticu bărdas). Poet celtic care clnta faptele eroilor. Fig. Poet eroic şi liric. 1) bardâc n., pl. e (turc. bardak, cană; alb. strb. bg. bardak, ngr. bardăki). Cănuţă saa ulcică de băut făcută din lut ori şi din lemn. — Şi bardacă, f„ pl. e şi bărdăci. 2) bardâc, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac", ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; strb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se zice despre un fel de prune cu glt (gttlănoase) şi despre pomii care le produc: perje (prune) bardace, ui prun bardac. bardahân, V. burduhan. bardă f., pl. barde, bărzi şi berzi (ung. bărd, d. vgerm. barta, ngerm. barte, ol. barde, de unde şi pol. barta, rut barda, bg. strb. bradva. V. halebardă). Secure ttmplărească cu coada scurtă şi tăişu lung. A azv'.rli cu barda'n Dumnezeu ori in lună, a fi plin de încredere tn tine, a fi provocator (Poate de la un vechi obicei de a stă-ptni attta pămtnt ctt puteai s’arunci cu barda. Cu timpu, cei ce stăptneaa mai mult pămtnt pe baza forţei lor se purtaa mlndru faţă de alţii, şi de aci zicătoarea [Cojbuc, ziaru Epoca, 25 Dec. 1897]). barem, V. barim. 1) * baretă (f„ pl. e (fr. barrette. d. it. berretta. V. barata şi beretă)» Bereta (tichia) roşie a cardinalilor. 2) * baretă f., pl. e (fr. barrette, dim. d. barre, bară). Făşie de pele cu care se încheie o gheată ori de metal aşezată transversal pc panglica unei medalii. * barez v. tr. (fr, barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea) ,ob-ştrulcz, V. zăpbesc şi zăstesc, www.dacoromanica.ro * barhet şi barhet n., pl. uri (germ. barchet, barchent, barchant, barragan, d, ar. barrakdn; rus, bărhat, rut barhăt; ung. bdrsony, catifea. V. barşon). 0 stofă de bumbac groasă şi catifelată care imitează lina. Bas. (barhâtă). Catifea. V, bombastic. * baricadă f., pl. e (fr. barricade, d. it. barricafa). Intăritură făcută din căruţe, petre din pavaj, lanţuri, grinzi ş. a. ca să opreşti trccerea unui duşman pe o stradă. * baricadez v. tr. (fr. barricader). Barez pin baricade: a baricada o stradă, o uşă. V. refl. Mă fortiiic pin baricade. Fig. Mă tnchid ca să nu văd pe nimeni. V. zăstesc. * bartdră f., pl, e (fr. barriere, d. barre, bară). Prăjină orizontală pusă ca să oprească trecerea (de ex., peste o calc ferată). Poarta unui oraş, unde odinioară erau biu-rourile accizelor (unde mărfurile plăteau o taxă de intrare) şi unde căruţele erau oprite printr’o prăjină orizontală. Fig. Pcdică, obs-tacul, V. rohatcă. barflcă, V. balercă. bârlm eoni. (turc. barim, d. pers. bari! ngr. băremu, bg. bare, slrb, bar, barem, cel puţin). Fam. Battr, macar, cel puţin, tncai. — Şi barem şi bărîm. bariş, V. bariz. * barită f., pl. e. Mirt. Oxid de bariu. * baritân m. (vgr. barytonos, d, barys, greii, şi lânos, ton). Muz. Voce intermediară filtre tenor şi bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alamă, puţin^mai mic de cit basu. * băriQ n. (lat. ştiinţific băryum, d. vgr. barys, greu). Chim, Un metal bivalent galben argintiu cu greutatea atomică de 137, cu densitate de 4,97 şi fuzibil supt temperatura roşie. A fost descoperit de Suedezu Scheele la 1774. bariz (Mold.) şi bariş (Munt.) n„ pl. uri şi e (turc. bariz, slrb. bares, d. fr. ba-rige, un fel de stofă uşoară de Itnă, după numele satului Bariges, In Pirinei). Broboadă de plnză supţirc pe care o poartă femeile din popor. V. basma, boccea, boTama, casîncă, dermea,testemel, tulpan. barişnic m. (rus. barysnik, cămătar, d. barys, „ctştig", rut, „misitie", d. turc, barys, pace, tmpăcăre. Bern. 1,45). Nord. Misit, telal (care duce slugi la stăptn). Codoş, proxenet. — Şi -uşnic. — Fem, -nică, pl. e. barlabâT, V. baraboî. bârnee şi bârnie f. (cp. cu vsl. bra-nile, luare). Ps. S„ Cor. Pradă, folos. * barnum m. (după numele unui American din Statele Unite [1810-1891], celebru pin exibiţiunilelui, mai ales ale unul pitic numit Toma), Individ care exploatează talentu altuia saâ care înşeală publicu pin reclamă. * baroană, V. baroneasă. * barde, -ă adj. (fr.baroque, d. sp. bdr-rtteco ; it. barocco). Neregular, bizar : figură barocă, spirit baroc. Adv. In mod baroc. bardT, V. gardT. * baromâtric, -ă (d. barometru). Care se face cu ajutoru barometrului: cbservafi-unî barometrice. * barometru n., pl. e (vgr. băros, greutate, şi metron, măsură). Fiz. Instrument de constatat presiunea aerului şi pin urmare, schimbările atmosferiee. — Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu lui Galileu, cuprinde o coloană de mercur care se coboară cu ctt te sui In atmosferă, fiind-că sus e acru mal uşor. Cu el a măsurat Pascal înălţimile munţilor. HI anunţă, ptnă Ia un oare-care punct, timpu frumos ori rău, căci aeru uscat, fiind mai uşor de cit cel umed, mercuru se urcă atunci ctnd nu va ploua şi se coboară tn caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu ceş-cufă, sifon sau cadran) şi barometru anerold. * bardn m. (fr. baron, d. germ, de sus barr, om liber). In apusu Europei, nobil Intre conte şi cavaler odinioară; tn Francia, titlu marilor seniori: regele şi baronii lui. Fig. Om care face pe boieru : a trăi ca un baron (ca un domn). V. bimbaşa. * baroneasă f., ese (d. baron, ca it baronessa). Soţie de baron. — Rar baroană (fr. baronne), * baronet m. (engl. baronet). In Anglia, nobil intre baron şi cavaler. * baronie f. (fr. baronnie). Calitatea de baron. Moşie care dă proprietarului ei titlu de baron. barâs n., pl. oase (turc. variăs, ciocan de sfărămat peatră, d. ngr. varii, dial. şi varias,ciocan mare, ghioagă; vgr. „greutate". Ţig. bards, id. ?) Iron. Ciocan mare ţigănesc. barosan, -ă adj. (d. baros). Fam, Mare, prezentabil: unJioier, un pahar barosan. * baroscâp n„ pl. oape (d. vgr. bărgs, greutate, şi skopio, examinez, privesc, V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aerului sau că un corp pus tn aer perde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit — Baroscopu e inventat de Otto de Gericke (+ 1686) şi se compune dintr’o balanţă de care atlrnată o boambă cavă şi o greutate. Ctnd tncălzeştl boamba, aeru din ia se face mai uşor, şi boambase ridică puţin. Tot aşa, dacă acoperi balanţa c’un clopot de sticlă şi scoţi aeru din clopot, boamba, ne mai spnjinindu-se pe aer, se lasă puţin tn jos. E principiu lui Arhimede aplicat la aer. * barâQ n., pl. ourl (fr. barreau, bară mică), îngrăditură rezervată avocaţilor la judecată. Fig. Corpu avocaţilor. barşon n„ pl. uri şi cane (ung. bdrsony, id. V. barhet). Ţrqns. Catifea (mai ales roşie), www.dacoromanica.ro baruşnic, V, barîşulc. barut n., pi. uri (turc. barul, d. mer. şi ngr. pyrilis, pulbere exploziva. V. pirită). Sec. 17-18. Pulbere explozivă, praf dc puşcă. barz, -ă ad[. (din * bearz, met. din breaz. V. barza). Ban. Breaz, peag, cu pene ca ale berzei ori coţofenei: cocoşi btrji, găini berze. bârză f., pl. berze (din * bearză, care e o met. din brează, de unde şi barz. De aci şi alb. bardhă, barză, fem. d. barili, alb. Cp. cu zară). Sud. Cocostirc, o mare pasăre călatoare albă cu vtrfu aripilor negru, cu ciocu roş şi cu picioarele inalte (ciconia). V. cocor. * bas n., pl. uri. (fr. basse). Muz. Vocea cea mai groasă, mai joasă. Partea unei bucăţi muzicale din care sc ctntă numai notele joase. Cea mai mare trompetă a fanfarei. — (Unii zic aşa şi contrabasului). S. m., pl. başi. Persoană care ctntă părţile de bas. basamac n„ pl. e şi uri (turc. strb. bjsamak, treaptă, grad, adică „rachiu dc grad mic“). Rachiu prost, spirt cu apă. basarâb n., pl. uri. Est. O boală a merelor, perelor, pepenilor, castraveţilor şi bobiţelor de struguri şi care consistă tntr’o tntăritură ca un ciot tn carnea poamei. V. băsărăbesc. 1) bască f. pl. başte (alb. băskă, a. t.). Ps. S. Ltna pe care o poartă o oaie. 2) * bască f„ pl. başte şi băşti (fr. berc t basque, beretă bască, cum poartă Bascii, un popor din Pirinei). Nou nume al beretei după războiu mondial. baschfulă, V. băşcălie. * basculă f-, pl. e (fr. bascule, alterat din bacule, d. batire, a bate, şi cu/, partea posterioară). Cantar decimal. * baset m. (fr. basset, d. bas, jos, scund). Un fel de ctne de vtnat patic (scund), tn general negru şi cu puţin galben. * basilicâle, V. vasilicale. * basillcă f., pl. işi e(vgr. basiliki fstodj, „sală regală. V. biserică). Locuinţa regală la Greci. La Romani, edificiu tn care se judeca şi sc adunau negustorii ca să trateze afacerile. Astăzi; biserică mare, catedrală: basilica Sfintutui Petru din Roma. — Şi baz- (după fr.). * basilisc m., p1. şti (vgr. baslllskos, diin. d. basileiis, rege). Un fel de şarpe fabulos a cărui privire te ucidea. Fig. Ochi de basilisc, ochi setnteietori, răutăcioşi, invidioşi. Zool. Un fel de şoptrlă timidă şi inofensivă din America de Sud. — Şi bazi-(după fr.) şt vasi- (după ngr.). Şi vasi-liscă, p>. şte. * basin n., pl. uri şi e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervorifl de apă tntr’o grădină sau aiurea. Piscină de scăldat. Intr’un port, partea tn care stafl corăbiile. Basinu unui fluviă, toată întinderea ale cărei ape se varsă tn el. Anat. Partea corpului uman cu care se termină trunchiu (tntre pept şi picioare).—Fals bazin. V. ştrand, havuz. * basist, -ă s. (fr. bas?iste). Artist care cintă din bas sau din violoncel. basm, V. basn. basma f. (turc. basma, tipărire, adică „ptnză ornată cu colori tipărite-*, ca şi stambă; bg. sfrb. rut. basma, ptnză dc rochii sau de anterie; rus. basmă, diploma hanilor urdiii dc aur). Bucată dc ptnză pătrată dc dus lucruri (boccea), de înfăşurat gttu, de îmbrobodit şi mai ales dc şters nasu (batistă). Basma popească, basma mare colorată. A scoate ps cineva ba'ma curată, a-l libera dc ori-ce acuzaţiune. V. maramă, baTder. basn n„ pl. e, şi (rar) basnă f. pl. e (vsl. basnă, poveste; bg. basn^a, strb. basna, rus. basni, băsn&a). Vechi. Poveste, naraţiune fabuloasă p. copii. Fig. Scornitură, minciună. — Azi tn vest basm. * bason n„ pl. oane (fr. basson, it. bas-sone). Fagot. La orgă, sunete care amintesc timbru oboiului tn registrele grave. * baso-relief n., pl. uri (fr. bas-relief ; it bassorilievo, d. basso, jos, şi rilievo, relief). Sculptură puţin ridicată pe un fond neted. * bâsta interj, (it. basta, ajunge). Fam. Destul, ajunge. De-acuma basta, dc acuma adiio, de acuma nu se mai face cutare lucru. * bastard, -ă s. şi adj. (it. bastardo, din basto [şi fr. bătard din băt], tarniţă, şea ordinară, ca a conductorilor de cattri, pin aluz. la rclaţiunile acestor conductori cu servitoarele de hanuri, adică „copil de tar-niţă“. De aci şi germ. bastard. V. baîs-truc). Copil natural (din părinţi necăsătoriţi Intre ei). Fig. Degenerat pin corcirea rea: rasă bastardă. Utere bastarde (rău zis bataide), un fel de litere intermediare tntre cursive şi rătunde (adică : rătunde aplecate). * bastiment n., pl. e (it bastimento ; fr. bătiment). Corabie, vapor, vas plutitor. * bastingâj n., pl. e (fr. bastingage). Mar. Garnitură stabilită tn juru punţii unui bastiment cu ajutoru unor plase căptuşite cu ptnză groasă tn care se păstrează hamacele şi care, la nevoie, umplută ca o saltea, serveşte ca scut contra loviturilor duşmăneşti * bastingă f„ pl. i (fr. bastingue, d. it. bastinga). Mar. Ptnză ori plasă umplută ca o saltea şi care serveşte ca adăpost contra focurilor duşmăneşti. * bastion n. pl. oane (fr. bastion, d. it bastione.V. baştă). Fort. O parte proeminentă a fortificaţiunii compusă din patru linii. * bastionât, -ă adj. Care are bastioane : turn bastionat. * bastjonăz v, tr. (fr. bastioner, it. bastion are). întăresc cu bastioane. www.dacoromanica.ro * baston n., pl. oane (it. baslone, fr. băton ; ngr. bastuni). Băt tn care oamenii se sprijină ori cu care se apară de ctni. Lovitură de baston: i-a tras un baston. Bucală dintr'un pachet de ciocolată (fals baton, •dupa fr. bătj-,). Insigna unor demnităţi: bas-tonu d? mareşal. De-a bastonu, un joc copilăresc. V. ciomag, sceptru, topuz. * bastonadă f., pl. e (fr. bastonnaife, d. it bastonata). Bătaie cu bastonu, ciomăgeală. baş n., pl. uri (turc. bas, cap, şef, superior, vtrf, de unde şi bg. bas, şef, agiu. V. başa, bimbaşa, başlic). Agiu Ia zară-fie (Vechi). Prisos, plus, rest: başuce-i ieşea de la raz (CL. 1910,77). Prefix care arata superioritatea (azi iron.): baş-cutnie (cutnie de prima calitate), baş-ceauş (sergent-major de infanterie),baş-hoţ (mare .hot). V. arhi-, para-, stră-, vel-. — In Ban. (după strb.) „chear, tocmai".V.baron. -başâ (turc. basy, şef. V. baş). în timpu Turcilor, particulă care se punea după numele unei meserii ca să arăte şefia sau prioritatea: bacil-başa, ceauş-başa (şefu uşieri-sultanului), hahăm-başa. Acestea erau masculine fără pl, gen. al lui, sau, acc. -başd, puteau fi şi feminine, ca paşa, paşale. başbafir, V. bâTbafir. baş-bulubăşă, V. bulubaşă. başbuzuc m. (turc. basy-bozuk, „cap sucit', soldat neregular). Fig. Devastator, vandal, ucigaş şi prădător. — Lit. şi başi-buzuc. V. nlzam. başbuzucâsc, -eăscă adj. De başbuzuc, vandalic. başbuzuceşte adv. Ca başliuzucii, vandalic. başbuzucie f. Purtare de başbuzuc, atrocitate. başcă şi băşca prep. (turc.baskă, separat, alt-fel. V. băşcălutesc). Pop. Afară de, plus: başca via sau baş:a de vn. Adv. Alt-fel: una vorbim, băşca m'ntele-gem. V. bez. başcah'Q m. (d. başca cu suf. -liu. Lfl-bel, tn AARom. 1908,236, declară că cuv. ftas-kaly, dat dc Şăin., nu există la Turci. V. băşcălie). Vechi, Cojocar care nu lucra marfă supţire, ca işlicaru, şi n’avea voie să cumpere pelcele, sttrpituri sau pei albastre, ci numai pei groase de Ia mocani ori măcelari. V. cîofligar, magopeţ, marangoz. băşcă f., pl. băşti (din băşti, pl. Iui laştă, după bumaşcă, -ăşti). Est. Subsol dc casă. başchiolă, V. băşcălie, baş-fir, V. baibafir, başibuzuc, V. başbuzuc. başlic n., pl. e (turc._ baslyk, id., d. bav, cap ; ngr. basliki, bg. baslyk. V. Işlic). Rar azi. Capişon, glugă (şi une-on „baider"). Câpeţeala. Capitel. V, calup. başmachiil şi buşmachiîi m. (rus. [rut. pol.] basniăk, pl. -aki, d. turc. baS-mak şi pasmak, de unde şi rom. mai vechi paşmac). Est. Pl. Pantofi fără toc (de umblat pin casă). V. imineT. başoâldă (oa dift.) f., pl. e Est. Iron. Femeie de stradă. başoldină f., pl. e (cp. cu rus. losadl, cal, losadinyi, de cai). Est. Iron. Femeie grasă. Başoaldă. — Şibaşordinâ; in Olt. paşortină. V. balcîză, halot-că, lostopană, malercă, mărhaîe. băştă şi băşte f., pl. băşti (pol. basz-ta, ung. bistya, gerin. bastei, d. it bastla. V. başcă). Vechi. Bastion. baştină f., pl. f şi e (slrb. bastina, moşie moştenită, bg. [ca adj.] „părintească", baS-tinia, baştină, d. basta, tată. Orig. e tn vsl. bratru, bratu, frate, de unde şi ung. bătya, rom. baci, bade şi bădie. [Bern. 1, 45]. V. barat. Cp. cu datină). Vechi. Moşie strămoşească, ocină. Azi. De baştină, autohton, originar, indigen: om ae baştină de acolo, populafiunea de baştină. — Vechi şi -enă. V. patrie. 1) bat, bătut, a bâte v. tr. (lat. bat-tuere, pop. bdttere, it. băttcre, pv. batre, fr. battre, sp. batir, pg. bater). Lovesc, daâ Io-, vituri: a bate calu cu biciu. Fac să intre lovind: a bate cuie, pari. Formez lovind : a bate feru, monetă. Dansez : a bate hora, briu. Bătăturesc, umblu mult, străbat: a bate drumurile, văile. înving: a-i bate pe duşmani. Atac, asediez (vechi): a bate o cetate. Luminez, arunc lumina: mă bate soarele in faţă. Sun: ceasornicu bate trei ore. Amestec: a bate oăă. Suflu: mă bate vlntu. Stric, vatăm : bruma bate viile. Pedepsesc: bate-i, Doamm, pe cei răi. (Adese-ori tn blesteme serioase: bată-te Dummzîă ; sau tn glumă : bată-te norocu ; bată-l să-l bată, blestem mai mult glumeţ). V. intr. Ciocănesc, izbesc: a bate la uşă (safi in) uşă. Arunc lumina: bate luna pintre ramuri. Suflu: bate vinlu. Latru: bat cinii la om. Palpit: imi bate inima. Ud, izbesc: bate ploaia, grindina ; riu bate'n mal. Ajung străbat: puşca bate departe. Am reflexe, mă apropii de: un alb care bate in galben. Am tnclinatiune sau afecţiune : cel căruia-i plac lucrurile dulci nu prea bate cu vinu. V. refl. Mă lupt: Romanii s’au băltit cu Cartaginejii. Mă clatin, mă agit: mi se bate inima de frică. Mă ating, mă izbesc: ramurile se bat unele de a'tele de vint. A se bate (despre cai), a se tmpreuna p. reproducere. Bat podurile ( stradele. V. pod), drumu, pavafu umblu haimana. Bat măsura (in muzică), o Însemn. Bat toba. (fig.), divulg. Bat cărţile, joc tn cărţi (Mold.). Bat şaăa ca să pri eapă iapa, fac aluziune. Bat cimpii, aberez, aiurez. Bat cuiva capu, importunez, plictisesc cu vorba. Soba bate la cap, emite acid carbonic, care produce durere de cap. Bate la ochi, atrage atenţiunea (propriu şi fig.). Bat putineiu, fac unt. Bat mingea, joc mingea. Bat berbecii, www.dacoromanica.ro !i jugănesc. Bat tn coarda cinvi, vorbesc cum tl placc lui. Mă bate ginda saa mi bat cu gindu, mă glndesc să fac. Bat din baze, rămin fără cele necesare şi simt lipsa lor. Dă-ti, popă, pintenii şi bate iapa cu că’-ciiele, ajută-l pe altu ca să n’ai tu la nevoie cele necesare. îmi bat capu cu c,va, mă glndesc la ceva, mă ocup adine de ceva. imi bat joc. V. joc. A bate in tobă. (Trans.) a vinde la mezat, la lîcitaţiune, a vinde cu toba. 2) bat,l bâtă adj. pl. beji, bete-Nord. Beat. 1) batal m., pl. ti (turc. battat, nefolositor, scos din uz, greoi, fără treabă). Berbec castrat (bătut). Adv. A sta batal pe capu cuiva (infl. de bat 1), a sta sotnic, a te tinca de cl (V. hatal). — Şi batâr. V. băteală. 2). batăl n, pl. uri şi e (germ.?). Munt. Lung şan( de scurgere (ca pe marginea unei şosele). 3) batal n., pl. uri saa e (d. bat 1). Olt. Fiică, lopată de bătut mingea (rev. I. Crg. 13,116). batalamâ şi (ob.) pat- f. (turc. ar. ba-talăma, anularea unui act). Iron. Certificat, act, diplomă: bine că m'am văzut cu patalamaua Ia mină / * batalldn n., pl. oane (fr. bataitton, d. it. cattagli ne). Unitatea de luptă a infanteriii, fiompusă din mai multe companii (4) şi care formează o parte (112, 1 3 saa 1 4 a regimentului (Deja la N. Cost. 2,60, după rus. pol.). Şcoala de batalion, teoria şi practica evolutiunilor batalionului. Fig. Iron. Ceată, gloata: batalioane de calici. batâr, V. batal. * batard, V. bastard. bâtă f., pl. ete (din beată, d. lat. vîtta, panglică; cat. sp. pg. beta). Betelie, bantă, bentijâ. Pl. Cingatoare de rochie ori de pantaloni, o fâşie foarte lungă, une-ori ornată cu fluturi şi cu mărgele. A da pe bete afară, a alunga cu ocări ori cu foiîfa. V. brîfl, curea. bâtăr, V. batir. 1) bâtcă f., pl. e saa bătcl (rut. rus. id; bg. babka, dim. d. baba, babă, pelican. V. babiţă). Dun. Pelican, lin fel de plătică mai mică (blicca bjiirkna), care, cind e mică, se numeşte frunza plopului. Est. Nicovală mică pe care cosaşii ciocănesc coasa ca s'o ascută (V. cîocîrtiî). Mold. Trans. Rar. Capcană dc şoareci sau prinzătoare de păsări (pin aluz. la ciocu pelicanului). — In vest bâboşe, pl. i, pelican (VR. 1913, 7-8,51). 2) bâtcă f„ pl. e saa bătcl (ung. batka> a. 1.). Trans. Un sfert de gram (măsura p. aur). V. carat. bate-p6durY ni. (d. pod, drum). Munt. Rar. Haimana, vagabond. bâter, V- batir, * baterie f. (fr. batterie ;it ba'teria). Mai multe tunuri comandate de un ofiţer (de regula capitan). O sticla de vin şi alta dc apă gazoasă puse la un loc tn gheată tntr’un coş de tinichea anume făcut. Baterie electrică, reuniune dc mai multe butelii dc Leyda ca să producă o descărcare mai mare ori mai mică. Fig. A-fl îndrepta bateriile, a te pregăti de luptă, a lua măsuri. — Fals baterie. * batic n. pl. uri (fr. batik, germ. battik, cuv. din insulele Sonde), lin fel dc a desemna pc ptnză (mai ales pc matasă) un-gtnd cu ceară locurile care trebuie sa ră-mtnă nevăpsite şi topind apoi ceara In apa ferbinte. V. incondeîez, încrestesc. * batistă f., pl. e (fr. batiste, după numele inventatorului, care trăia la Cambrai tn sec. 13). lin fel dc plnză dc in foarte suptire (din care se obişnuia a se face basmale). Basma, plnză de şters nasu. bâtişte f. (d. bat). Trans. Jiu. Bătătură, ogradă, curte. Ocol. V. bătelişte. batir şi bâtir conj. (ung. bator). Mold. Pop. Cel puţin, barim: batir atita să ciştig şi eu. — Pin Trans. şi bâtăr şi bâter, pin Suc. şi bâtră. batjocură şi (ob) bajocură f., pl. I (d. bat şi joc, adică „bătaie dc joc"). Bătaie de joc, deriziune. A tua in batjocură, a lua In rls. A ajunge de ris şi de batjocură, In mare deriziune, Intr’o stare jalnică. batjocuresc şi (ob.) baj-v. tr. (d. batjocură). Ocărăsc cu epitete aspre. Ofensez, înjosesc, Îmi bat joc. — Şi batjocoresc. batjocuritor, -oâre adj. Luător tn rls, insultător: om batjocuritor, vorbe bat-jocuritoare.— Şi batjocoritor. batoa şi -6c n., pl. uri (rus. vsl. batogu, băt, baslon; strb batok, batog. Cp. cu germ. stockfisch, batog, adică „peste - baston", fiind-că e ţeapăn). Peşte mare (crap, morun, bacalâ) uscat ori şi afumat V. morugă. batogesc (mă) v. refl. (d. b'itog). Fam. Mă usuc, mă fac ca batogu, mă zbtrcesc: om balogit V. bătucesc. * batdn V. baston. * batoză f„ pl. e (fr. battease, „bătătoare"). Maşină de treierat, treierătoare. Fig. Iron. Femeie grasă. Aparat de redus meta-lele'n foi. * batraciân, -ă adj., pl. enl, ene. (d. vgr. bi băsadă, pl. ade şi azi (Maram.). Şi besgdie (Olt), palavră (NPI. Ceaur, 117). beseduTesc şi băsăd- sau -dâsc v. intr. (vsl. besiedovati, de unde şi ung. be-szcdni, a. I.). Vechi Rar azi. Convorbesc, besârecă) V. biserică. * bestlâi, -ă adj. (lat. bestialis). De bestie, ncomfcnos, brutal; furie bestială. Adv. Ca o bestie. * bestialitate f. (d. bestial) Caracteru de a fi bestial. * bestiâr m. lat. bestiarius). Gladiator care se lupta cu animalele la Romani. 1) * bestie f. (lat. bestia). Animal feroce, feară. Fig. Om feroce sau lipsit de gtnduri intelectuale, artistice sau morale: nu instigaţi bestia vulgară! 2) bestie, V. bişchie. beşacteâ, V. blsactea. beşic, a -â v. tr. (d. beşică). Est. Fac să scoată beşici: urzica beşică pelea. V.refl. Pelea se beşică de urzici.— în vest băşic. beşlcât, -ă adj. Est. Cu beşici: pele beşicată. Struţuri beşicafi, albi, cu boabe mari şi cu peliţa supţire. — în vest bă-. beşică (est) şi bă- (vest) f., pl. i (lat. visica, beşică; it. besciga şi veselea, pv. ve-siga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexlga; alb măsikă. D. rom. vine strb. beSika). Receptacul membranos care conţine urina tn corpu animalelor sau împlineşte altă funcţiune la peşti ori păsări. Unflătură pe corp pro- www.dacoromanica.ro dusă dc arsură, de cizma carc te roade ori pc palme dc multă muncă, dc gimnastică ş. a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată dc apă, mai ales cu săpun: fericirea e ca beşi-cile de săpun, plouă cu beşici. Beşică de boă, ţiplă pusa In loc de geam (tn vcchime). beşicoâsă f„ pl. e (d. beşicos, cu beşici ; lat. vesicosus, pop. vissicosus). Un copăcel cu flori galbene din neamu salctmulul colutea arboi escens). Un fel de garofă (si-ene inflata). beşicuţă f„ pl. e. Est Beşică mică, veziculă. — In vest bă-. beşină (est) şi bă- (vest) f„ pl. I (lat- * vissina, fr. vesse). Triv. Emisiune de ga-zuri pin orificiu anal. Beşina porcului, un fel de ciupercă (lycoperdon gemmatum), înrudită cu gogoaşa. beşinos, -oăsă adj. Est. Triv. Care trane multe beşini. Fig. Fricos, păcătos, slab. — (n vest bă-. beşleagă f., ca paşă ori slugă, pl. egt (turc. beisli-aghasy). Vechi. Capitan de beş-lii (care erau ctte unu'n fie-care judeţ, iar cel din Iaşi şi bucureşti se numea baş-beş-leagă). Azi. Iron. (supt infl. altor cuvinte şi a sufixului, na fiind-că aceşti căpitani ar fi fost de obicei oameni bătrlni). Baballc, bac-cea, hodorog. beşlic m. (turc. beilik, d. bes, cinci). Gologan turcesc de cinci parale care circula In Ţara Românească şi care se numea In Moldova pendar. Piesă turcească de argint de cinci lei (piaştri): la 1833 un beşlic valora 6 lei de ţară (lorga, Negoţ 226, şi Şăin. Infl. Or.). V. patacă şi pitac 1. beşliQ m. (turc. betfli. călăreţ din garda vizirului). Vechi. Soldat de cavalerie uşoară la Turci. în Moldova, călăraş Turc ori Tătar care făcea serviciu de curier la Constanti-nopole ori Crimeia şi făcea parte dintr'un corp pus supt comanda marelui postelnic. In Ţara Românească, călăraş de elită dintr’un corp de 200 de oameni înfiinţat de Mihai Viteazu împreună cu alt corp numit al deliilor. Soldat Turc ori Tătar întreţinut dc domn ca să tmpedece ncortnduielile Turcilor tn ţărilet romaneşti. Slujitor tn general. (Turc ori creştin). După Zaveră, soldat turcesc lăsat ca jandarm (ctte unu cu 10 ne-ferl In fie-care plasă, clte o beşleagă cu 50 dc neferi tn oraşele principale şi clte o baş-bcşlergă tn Iaşi şi Bucureşti). Fig. Jăfuitor, prădător, bâte f. pl. V. bată. beteag, -ă adj., pl.egi, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus iyitac, wetage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm, beteăhnă, V. meteahnă, beteală, V. peteală. beţegesc v. tr. (d. beteag). Vatăm, schilodesc. * betel m., pl. fi. (fr. bitel, d. ind. betle). Un fel de piper agăţător. S, n. Un amestec dc substanţe (tn carc foile de bctcl formează baza) pe carc Ihdicnii II mestecă tn gura V. sacîz. betelie f. (din bertilie [Lex. Bud.1, inii. d bată-bete şi ruda cu it. bertelle şi tr. bre-telles, bretele, d. vgerm. brittil, frlu. Dac. 2,651). Cingătoarea izmcnelor, pantalonilor sau fustei (o bată lată cusută dc accastă îmbrăcăminte). — In Olt. betelcă, pl. i (Cdr.). beteşug n., pl. uri (ung. betegseg). Infirmitate. * beton n.. pi. ar fi oane (fr. beton, vfr. betun. d. lat. bitiimen, bitum). Un fel dc mortar compus din var idraulic, apă, nisip şi petricele, întrebuinţat inai ales la construc-tiunea tn apă. * betonăj n , pl. e. (fr. betonnage). Zidărie de beton. * betonez v. tr. (fr. biionner). Construiesc cu beton. * betonică 1., pl. I şi e (lat. betOnica). Bot. Vindecea. * betulaceu.-ee adj. (d. lat. betulla sau-iila mesteacăn). Bot. Din familia mesteacănului. F. pl. Copaci din această familie. V. carpen. beţie f. (d. beat), sterea omului beat: la belis se cunoaşte omu. Chef,, petrecere: a trage o beţie. Fig. Pornire, transport, entusiazm : beţie de bucurie, beţie poetică. beţigâş n., pl. e. (d. băţ). Munt. Trani. Beţişor. beţişor n., pl. oare. (d. băţ). Băt mic. beţiv,-ă adj. (d. beat, beţi, ca vsl. piia-nivă, d. piti, a bea). Care bea mult vin şi alte băuturi tmbatătoare. beţivan,-că s. Fam. Mare bc(iv. beii, V. beaQ. beucă f„ pl. i (cp. cu vgerm. binge., ngerm. beuge, adtncătură, cotitură). Olt. Va-aună: bezna din beucile pădurilor, mtr’a etică era culcuşu lupului (N Pl. Ceaur, 11 şi 48). beut-, V. băut-. bevşug, V. belşug. bez adv. (vsl. beză, fără; bg. strb. rus. pol. ceh. bez). Vechi. Azi fam. Adăugind şi, afară de, plus : 500 de franci leafă, bez picu-şuri. Bez Vlaşca şi Telecrmanu, plus alte venituri, mai ales nepermise. V. başcâ. bezaconesc şi -nuTesc v. intr. (d. be-zaconie). Ps. S. Comit bezaconii. bezaconic m. (vsl. bezzakoninu). Vechi. Nelegiuit. bezaconie f. (vsl. bezzakoniîe d. beză, fără, şi zakoni, lege). Ve-hi. Nelegiuire. Azi. Fam. (bazaconie). Extravaganţă, năzdrăvănie, comfidie: Ce e bazaconia asta ? Cine ţi-a spus asemenea bazaconii ? www.dacoromanica.ro bezărâd n., pl. ăie şi me (probabil, ung. Dar cp. şi cu vgr. mesăraion şi mesentirion, mezentcr). Mold. ş. a. Prapur (epiploon), mai ales de porc. Val lung: nu maI poartă barizurl, ci voaluri, adică nişte bezâraie lungi (Neam. Rom. Pop. 2,*>22). Guler mare (Şez. 31,60).—Şi băzărău (Munt). bezdnă, V. beznă. * bezeă f., pl. ele (fr. baiser, sărutare). Un fel dc prăjitură din ouă şi lapte. Vulg. A face cuiva bezjte, a-i trimete sărutări cu mina. bezeţ, V. bizeţ. bezmăn n., pl. ăne şi ene (rut bdzmyn, rus. bezme'n, cantar, balanţă, cuv. străin, poate mongolic, nu d. sl. beză, fără, şi mii-na, schimbare. Bern. 1,53). Vechi Biru circiu-milor de pe moşiile domnului, boierilor sau minăstiriior. Biru de ceară şi săpun dat curţii domneşti. Azi. Mold. Embatic. — Şi bez-măt In nord. bezmănâr m. (d. bezmăn). Cel care ţine pămtnt cu bezmăn, embaticar. — Şi bez-mâtar. bezmănuire f. Bezmăn. bezmăt, V. bezmăn. bezmetic,-ă adj. (nu din rut. bezmă-tok, fără matca [albinele], ci din bozometic, care vine din * bezometic). Nebun, zăpăcit — Şi dezmetic. bezmeticesc v. intr. Devin bezmetic: albinele bezmeticesc fără matcă (Con. 290). — Şi refl. Vechi şi mă dezmeticesc şi dezmeticire (nebunie).V. dezmeticesc. bezmeticie şi (vechi)-cTune f. Starea cclui bezmetic, nebunie. beznă şi (vechi) bezdnă f., pl. e (vsl. bezduno, bezduna, apoi şi bezdno, bezno, bezna, abis, d. bezu, fară, şi duno, fund; bg. bezna, bezdnă. V. donţ). Marc întuneric : nu te duce la drum pe bezna asta. Adv. înlunertc beznă, foarte Întuneric. * bi-, V. bis. bta (Munt. vest, Olt.), interj, de chemare adresată femeilor, ca şi fa: apucaţi-o de picioare, Mal (VR. 1911, 10, 13). biadeă f., pl. ele (turc. Id. pers.] bitade, piiade). Dobr. Un fel de lotcă cu fundu lat şi prora ascuţită. ' biban (Munt.) şi ghibân (Mold.) m. (bg. biban). Mold. Un mic peşte de rlO cu aripile roşii. In Tut. bubuioc. V. baboî, ghiborţ. blbâzlc,-ă adj. (bi- şi bazic). Chim. Sc zice despre o sare care conţine de doâă ori atita bază cât sarea neutră corespunzătoare. * bibelou n., pl. uri (fr. bibelot). Mic o-bicct de curiozitate sad de lux. Obiect dc mică valoare. * biber m. (germ. biber. V. breb). Breb, castor: blană de biber. S. n. Un fel de postav lucitor. biberon n., pl. oane (fr. biberon, rudă cu lat. bibere, a bea). Şip din care pruncii, in lipsa mamei, sug lapte pin ajutoru unei ţevi de gumă, bibi interj, (ung. bibi şi bibe, bubă, rană, bija). Trans. Bija, „nu pune mina, c’o pa-teşti"1 * bibic,-ă s. (fr. bibi, a. !.). Fam. Termin de alintăturâ unul copil, unei fete. V. gigea. bibil n., pl. uri (ngr. biblia cusuturâ cu dinţişori la guler, la minicâ ş. a. A vorbi cil (său in) bibilurt, a vorbi cu cuvinte alese, cu înflorituri, figurat. V. altiţă, dantelă, zorzon. bibilică f., pl. i (rudă cu bg. biba = pui-ko, curcă). Vest. Pichirc. biblic,-ă adj., (d. Biblie). Relativ la Biblie. Societate biblică, p. propagarea Biblii). Stil biblic, care seamănă cu al Bibliii. Adv. Ca de Biblie. * biblie f. (vgr. biblos, carte [carte pin excelentă], dim. biblion, pi.biblia). Colecţiune de car(l sfinte (sfânta scriptura) care cuprinde Teitamentu Vechi şi Nou, Cel vechi cuprinde trei grupe de cârti (Pentateucu, Profeţii, Agiografit), relative la religiunea, istoria, in-stituţiunilc şi obiceiurile Jidanilor. Cel nou conţine cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele şi Apocalipsu; el a fost scris tntti pe greceşte, afară de evanghelia lui Matei, care a fost pc limba ebraică. Supt PtaiemeuFiladelfu, Testamentu Vechi a fost tradus pe greceşte de 72 de Jidani Învăţaţi; traducerea lor e cunoscută supt numele de Septuaginta. In secolu IV, Biblia Întreagă a fost tradusă pc latineşte de Sflntu leronim; această traducere, singura admisă tn biserica catolică, se numeşte Vulgata, iar pe româneşte s’a tradus la 1638 din ordinu domnu ■ lui Şerban Cantacuzino. Traducerea numită Septuaginta are mal multe opere considerate de Jidani ca apocrife, Intre altele cele cinci cărţi a'e Macabeilor, din care cele două dinţii ts admise de biserica catolică ca autentice. Se numeşte exegeză biblică studiu Bibliii din punctu de vedere al interpretării înţelesului. Fig. Cartea cea mal însemnată a unei literaturi. * bibliofil,-ă adj. (vgr. biblion, carte, şi -fii. V.-fil). iubitor de cărţi de valoare. * bibliofilie f. (vgr. biblion, carte, şi -filie). Iubire de cărţi de valoare. * bibliogrâf m. (vgr. bibtiogrdphos, d. biblion, carte, şi grăpho, scria). Cel care ştie cărţile, edifiuniie şi preţu lor. Cel ce scrie despre această ştiinţă. * bibliografic,-ă adj. (d. bibliograf). Relativ la bibliografic. * bibliografie f. (vgr. bibliograpltia). Ştiinţa bibliografului. Carte care cuprinde informaţiuiil despre cărţi, ediţiunile, preţu lor ş. fi. însemnarea scrierilor relative la uu subiect dat * biblioman,-ă s. şi adj. (vgr. biblion, carte,şi-man. V. -man). Care are mania de a poseda (nu şi dea citii) cărţi bune saii rele. * bibliomanie f. (vgr. biblion, carte, şi -manie. V. -manie). Pasiunea bibliomanului, www.dacoromanica.ro * bibliotecă f„ pl. i (Vgr. biblio-thdke, d. biblion, carte şi theke, dulap. V. teacă). Colcctiune dc cărţi ţi manuscripte. Locu unde-s aşezate. Dulap de car(I. Fig. E o bibliotecă vie, e un om erudit — fn vechime, era celebră billiotcca din Alexandria Egiptului, care cuprindea 700.000 de volume şi a fost arsă dc califu Omar. Astăzi, ts însemnate: ia Paris, Biblioteca Naţională, a Arsenalului, a Camerei Deputaţilor, Mazari-nă şi a Sfintei Genoveva ; in QA-manin, la Lipsea, Drezda şi Miinchcn ; in Anglia, a Muzeului Britanic (British Muscum) şi Bod-Iciana din Oxford; In Span a, a Escorialu-lul; in Italia, a Vaticanului, Ambroziana din Milano şi Laurenţiana din Florenţa. * bibliotecar m. (lat. bibliothecarius). Administrator (şef, director) de bibliotecă. bic m. (slrb. hg. rut. bik, vsl. rus. byku, taur [d. bukati, a mugi], de unde şi ung. bika, taur. Cp. cu buhai. V. bucoî). Ban. Olt. Taur, buhai. * bicarbonat n., pl.e (bi- şi carbonat). Chim. Sare (şi in special sare cu bază de sodă) care conţine dc doâa ori mai mult acid carbonic de ctt carbonatu neutru cu a-cciaşi greutate dc bază. * bicarbură f., pl. 1. (bi- şi carburfi). Chim. Carbură cu două porţiuni dc cărbune. bicâş n., pl. e şi uri (ung. beka-so, câatţ, propriu zis „sarea broaştei"). Trans. Mold. Cuart. Nisip alb p. fabricarea sticlei (CL. 1924, 518). Mai rar. Cremene. S. m. Bugărc (petricică) de cuart: a arunca cu bicaşi. — Şi blcaz (de unde şi numele satului din judeţu Neamţu). pl. ji (ctnd c vorba de bulgări). — Dim. -şei, .-jel, pl. ci, petricică, bobită. Pop. ghi-. — In Trans. şi beîcă (ung. beka-), pl. i, cuarţ. * bicefal şi -ăl, -ă adj. (cuv. ibrid. d. bi- şi -cefal din a-cefal. Vgr. dikephalos). Cu doâă capete. V. biceps. * biceps m. sau n., pl. şi uri (lat.biceps, bicipitis, d. bis, de doâă ori, şi caput, cap. V. triceps). Anat. Numele a doi muşchi dc la braf şi de la coapsă. — Mai conform spiritului limbii rom. ar fi bicipite ca it. V. bicefal. bicht n., iuri. (cp. cu ung. pigt, id.). Mold. sud. O bucăţică de lemn pe care băieţii o pun vertical, şi pe urmă încearcă s’o lovească dc departe .cu mada (pe aiurea tot una cu furcă 2). —In nord pichT. tn Trans. bichle, f. In Tut. momirlan. V. beg» bichlresc v. tr. (cp. cu bitiresc). Mold. nord. Fam. Robotesc, mă tnvtrtesc nelu-crtnd ceva hotărtt. blcT n., pl. e (vsl. bg. rus. bici). Vargă de care e legată o fâşie de pele de bătut yitele. Fig. Pacoste, flagel, calamitate : Atila a fost biciu lui Dumnezeu. — In Mold. Trans. rar şi zbicT- V. harapnic, pil, puhă, cnut, nagaTcă, girbacl. * bicicletă f., pl. e (fr. bicyclette, d. bicvcle şi suf. diminitival -ette). Ve-locipcd, un fel de cărufă cu două roate pc acelaşi plan, unite Intre ele pintr’un cadru, deasupra căruia e o şa pe carc te sui şi împingi cu picioarele In nişte pedale cu care se tnvlrteşte o rotita aşezată Intre cele doua roate mari. Un lant dc transmisiune care uneşte aceasta rotită cu osia roatei din apoi împinge bicicleta, care ţinută tn echilibru şi ctrmuită cu mtnile pin doâă minere fixate pintr'o crăcană pe osia roatei din ainte, porneşte uşor puţind străbate, pe drum neted, ori ce distantă. — Prima bicicletă purta numele de celerifer. Era o scindură orizontală care unea doua roate aşezate una după alta. Călare pc sctndură, omu tnainta Impinglnd cu tălpile In pămlnt. — La 1804 se numi ve-locifer (-fer ca In calorifer), Iar omu care-1 împingea se numea velociped', apoi acest nume s’a dat vehiculului. La 1818, Drais dc Sauerbron inventă drezina (fr. draisienne. V. drezină) apliclnd o clrmă la roata din ainte. — La 1855, Francezu Carol Michaux (mort sarac!) Inventă pedalele (pe care le puse roatei din ainte, care deveni, aşa şi mişcătoare): bicicleta modernă se crease I Apoi, tot el, la 1880, inventă lantu de transmisiune, (aplicat roatei din apoi, care deveni mişcatoare, ramlnlnd roatei din ainte-numai ctrma), apoi roatele cu cauciuc plin, apoi cele pneumatice. — Slnt şi tricilete (cu două roate paralele şi una tnainte). Cele cu două roate pot avea şi doâă şele (tandem) saâ chear trei (tripletă). Ctnd e cu motor, se numeşte motocicletă. — Ptnă pe la 1890 se zicea tn România velociped. * biciclist, -ă s. (d. biciclu sau bicicletă). Persoană care merge cu bicicleta. Adv. Societate bicicllstă. — Şi velocipedist şi clici ist. * biciclizm n., pl. e. Sportucu bicicleta. * biciclu n., pl. e (din bi- şi vgr. kyk-los, cerc, ciclu, cerc, roată). Bicicletă c’o roată marc pe a cărei osie ts pedalele (fără lant) Şi cu o roată mult mai mică înapoi. E un tip care nu se inai vede azi. bicisnic-, V. becisnic-. bicTuîesc v. tr. (d. bici; rus. bicevăti) Bat cu biciu. Fig. Pedepsesc cu o nenorocire. Satirizez, mustru: a-i biciui pe demagogi. — Şi ib- (Trans.) bicTuluîăsc v. tr. (ung.becsiilni). Trans. Evaluez. bicîuşcă f., pl. şte şi şti (pol. biczysko, coadă de bici, codirişcă). Vărguţă sau bici mic de bătut calu, puhă (cravaşă). — Rar zb-. * biclorură f.,pl. i.Chim. Clorură duplă (de ex., sublimatu). * biconcâv, -ă adj.(bi- şi concav):Concav pe amlndoâă părţile, ca ochelarii miopilor. * biconvex, -ă adj., pl. ecşi, xe (bi- şi convex).Convex pc amlndouă părţile, ca o-chclarii prezbiţilor. * biedrn n., pl. uri şi rar oarne (fr. bi-cnrne, d. lat. bicornis, cu doâă coarne. V. tri- şi uni-corn). Pălărie cu două coarne (cum poartă la ceremonii diplomaţii, ofiţerii dc marină şi cioclii. Carabinierii italieni şi spanioli II poartă cu colturile la ureche, cum 11 purta şi Napoleoni). www.dacoromanica.ro bldldi'O, V. bidivii), bidlgânie şi bidlhănle, V. bîzdî-ganie. bidinea (vest) f., p'. ele, şi badanâ (est) f. (turc. badană). Perie rătundă cu ml-neru foarte lung Întrebuinţată la văruit. V. perie. bidiviii, -ie s. şi adj. (turc. [d. ar.] bi-devi, beduin, de unde vine şi fr. bedouin). Veclii. Cal arăbesc sprinten : un bidiviu, o iapă bidivie. Azi. Iron. Cai de rasalnhamat, telegar: ţine-ţi bidiviii, boierule I Fig. Om impetuos : opreşte-te, bidiviule I — Şi bi- didiO. V. ducipal. * bidon n., pl. oane (fr. bidon). Barb. Ploscă (militară). Garni(ă (dc undelemn, dc petrol). V. matara. biduş, V. ghiduş. * bielă f., pl. e (fr. bielle). Mec. Piesă care comunică şi transforma mişcarea unei maşini, ca drugii cei mari dc fer carc se mişcă la roatele locomotivei. bîeişug, V. belşug. * bienal, -ă adj. (lat. biennalis). Care durează doi ani, bisanual: funcţiune bienală. Care sc face la doi ani, bisanual: asola-mente bienale. * bieniu n. (lat. biennium. V. decenii!). Spafiu de doi ani. bTet, btâtă adj., pl. f. biele (vsl. Irie-dmu, nevoiaş; rus. biednyi). Sărac, nenorocit ori slab şi simpatic: un biet om, o biată femee, nişte biete flori uscate. Neînsemnat, mic, prost: un biet seriilor, o biată carte. — In Munt. şi invariabil: ia nu ştia biet unde să meargă (Isp.), * biftec n., pl. e (fr. bifleck, d. engl. be-efsteak, d. beef, bou, şi steak, felie). Barb. Friptură de vacă (la grătar sau In tigaie). biftuTesc, V. ghiftuTesc. * bifurc, a -A v. tr. (bl- şi furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific In două : drumu se bifurcă. Fig. învăţămlntu se bifurcă, se desparte tn două. * bigam, -ă adj. şi s. (fr. bigame, d. lat. blgarnus [d. bis, de două ori, şi vgr. gimos, căsătorie] şi dtgamus, d. vgr. ai- amos fd. dis, ae două ori, şi gămos]). Jur. arc sc Însoară a doua oară fără să fi stricat căsătoria dinţii. * bigamie f. (d. bigam). Starea bigamului, bigi-bial n. fără pl. (turc. gigi-bigi, pompon, egretă, pin aluz. la tremurătură. V. gigea). Fam. Gelatină tn formă dc fişicuri pc care acadelarii o vindeau cu 5 bani bucata tn ainte de 1016. * bigot, -6tă adj. (fr. bigot, poate d. gerin. bei, la, şi got, Dumnezeu). Evlavios exagerat, habotnic. * blgoterfe f. şi bigotizm n., pl. e. (fr. bigoterie, bigotisme). Evlavie exagerată, bihuncă f., pl. i (rus. biegunâk, pl. -nkl, alergător). Trăsură uşoarăcare se compune dintr’o scindură (pe care şezi călare) pusă pe patru roate sau şi numai dintr'un loc de şezut pe doiiă roate şi care se Întrebuinţează la tnvatat caii la trap frumos (V. teleagă). . bij6T n„ pl. oaie (d. bij — vlj, a vljii). Munt. vest. Trans. Izvor (şipot care curge pe (cava sau pe jgheab (pc jilip). V. ţuţur. * bijuterie f. (fr. bijouterie, d. bijou, giuvaicr). Giuvaier, podoaba fcmciască dc metal preţios. Lucru elegant şi relativ mic: această casă e o adevărată bijuterie. Negoţ dc giuvaicruri. * bijutier m. (fr. bijoutier). Giuvaiergiu. * bil n., pl. uri (engl. bill, rudă cu fr. billet, bi’ct). Proiect dc lege In parlamentu englez. * bilanţ n., pl. uri şi e (nu numai dc ctt d. germ. bilanz, ci d. it. bilăncio, de unde şi fr. bilan. V. balanţă). Com. Starea activului şi a pasivului unui negustor. Situaţiunea unui falit. A-ti depune bilanţu, a da faliment, (fig.) a te declara Învins. * bilateral, -ă adj. (bi- şi lateral). Cu doiiă laturi. Contract bilateral, care-i obligă pc amtndoi contractanţii. 1) bilă f., pl. e (vsl. bilo, btrnă, rut. bilo, trunchi, cotor, rus. bilo, mai [ciocan]. E ruda cu fr. bille, trunchi de lucrat, şi bretonu bilt). Mold. Grindă de brad colosală necioplită, — Pop. ghilă. V. taftaluc. 2) * bilă f., pl. e (fr. bille). Globulei, goagă (mai ales de ciment ori dc sticlă) cu care se joacă copiii: b ju •a la bile (V. bucoT). Globulei dc biliard, de popice, de aruncat In urnă la vot ş. a. 3) * bilă f, pl. e (fr. bile, d. lat. bilis). Fiere, lichid amar, galben verziu, a cărui se-crc|iune sc tace In ficat şi care uşurează di-gestiunea. Fig. Mlnie, iritabilitate. bileălă f., _pl. e/i (rut. bililo, vsl. bielilo, albcală). Vechi. Albeală, suliman alb, cerusă. — Azi nord şi est numai ghi-. bilesc v. tr. (rut. biliti, vsl. beliţi, a albi. V. podbeai). Vechi. Azi Trans. Albesc spăllnd: a bili plnza. V. refl. Mâ sulime-nesc. — Azi In nord şi est numai ghilesc. V. belesc şi ghilosesc. * bilet n., pl. e (fr. billet lld. bullet, d. bulle, bulă, adeverinţă), Scrisorică, misiva: bilet de invitare, de nuntă. Cartă de intrare, de circulatiune : bilet de teatru, de tren. Buletin : bilet de loterie. Bilet de bancă, hlrtie emisă de banca Naţională şi care Înlocuieşte monetele de aur şi de argint (V. bancă). Bilet la ordin, poliţă, cambie sau trata, htrtie pin care te angajezi să plăteşti o sumă la o epocă fixă fie persoanei tn favoarea căreia a fost subscris biletu, fie la ordinu ei (după ordinu ei), adică ori-cui va fi dat acest bilet persoana de care e vorba. — Biletele la ordin trebuie să fie făcute pe htrtie dc timbru (V. gir). Iacătă un exemplu dc bilet de ordin : . Gala|i, 4 Iuliu 1935. B. P. fr. 1.000. La unu www.dacoromanica.ro Maţ viitor voi plaţi domnului Paul sau la ordrnu d-lui suma de o mie de franci. Valoare primită tn marfă. La domiciliu meu, str. X., N. 2. Ion Qrecu — Originea biletului de bancă e aceasta, după cum se constată dintr’un manuscris scris la 1487 de Antonio Agapida şi conservat la biblioteca din Heidelberg: la 1484, contele Tendilla asedie cetatea Alhambra şi, ne mai avtnd bani ca să plăti ască soldaţii, emise nişte chitanţe iscălite de el şi porunci să fie primite tn loc de bani. După asediu, ele fură preschimbate pe bani de metal. La 1684, aceiaşi procedură fu întrebuinţată In Canada, unde trupele franceze duceau război. Atunci intendentul De Meulles s’a folosit de bonuri scrisa pe cărţi de ioc pentru cei 400 de soldaţi ai lui, iar Ludovic XIV le-a recunoscut valabilitatea. Urmaşu lui De Meulles a scos şi el bonuri care reprezentau adevărate bilete de bancă, şi această operaţiune s’a continuat ptnă la 1760. Apoi biletu de bancă (numit şi bacnotă şi bumaşcâ) ajunse din ce tn ce mai obişnuit, cum II vedem astăzi. Dar tn China, biletu de bancă a fost întrebuinţat încă de la 2700 tn ainte de Hristos. * bileţel n., pl. e. Bilet mic, scrisorică, răvăşel. * biliar, -ă adj. (fr. biliaire, d. bile, bilă 3). Anat. Relativ la bilă, la fiere : vezicule biliare. * biliard n., pl. e (fr. biliard). Joc care se joacă cu bile de ivoriu pe o masă acoperită cu postav verde. Masa pe care se joacă. * biling, -ă adj. (lat. bilinguis. V. trl-ling). Care are două limbi. Care ştie două limbi. Care e scris tn doâă limbi. * bllion n., pl. oane (fr. bilUcn, d. bi- şi -V.ion din million. V. trilion). Miliard, o mie de milioane. * bili gen. al lut, pl. inuz. ar fi (turc. bin-basy, maior, d. bin, o mie, şi baiy, şef. V. baş, bulibaşa, paşa). 1S00-1850. Maior (nu „colonel", care e mi-ralăt): vestita bimbaşa Sava. Azi. Fam. Adv. A şedea bimbaşa (ori şi bimbaş), a şedea ca un şef şi a poruuci. V. lăstun şi (peste) picior. bimbiric, V. prichindel. * bimensuăl, -ă adj. (bi- şi mensual). Care se face de două ori pe lună: publca-ţiune bimensaală. * bimestriăl, -ă adj. (d. bimatru, după semestrial). Care se face o dată la două luni. Care durează două luui. * bimestru n., pl. e (lat. bimestris, bi-mestria', d. bis, de două ori, şi mensis, lună. V. semestru). Timp de două luni. * blmetalizm n., pl. e (bi- şi metal). Teoria duplei valute c’un raport fix de valoare a aurului şi a argintului şi stabilit pintr’un acord internaţional. blnă f. (turc. [d. ar.], bina, edificiu, corpu unei corăbii). Edifficiu (mal ales mare) tn timpu construirii sau şi pe urmă. Veclii. Rar, Cherestea. binagiu in. (d. bina). Vechi. Constructor. * blnăr, -ă adj. (lat. binarias, d. bini, ctte doi. V. combin). Compus din două unităţi ori din două e.emente : număr binar, sarea de bucătărie e un compus bina'. bindesc (mă) v. refl. Fc. Mă Îndes, ma grămădesc : lumea se bindeşte in cafenea. V. blndisesc. bindisesc şi -xesc şi (mal vechi) be-endisesc v. intr. (ngr. b.gentizo, pron. -ndizo, aor. ebegendisa, catadixesc, d. turc. beienmek, aor. begmdy, a. 1.; bg. beendis-vam şi bendkani). Mold. Imi pasă, mă sinchisesc : nu bindisea de nimic. — Şi pin-disesc (Btş.). In Munt. mă blnd-, V. bindesc şi teşesc. bine adv. (lat. nâne, d. benus, bonus, bun; it. bete, pv. ben, fr. sp.bien, pg.bem). Aşa cum se cuvine, frumos, conform adeva-rulul, esteticii sau moralei: a face bine, a vorbi bine. Tare, mult, foarte : a ploăat bine, e beat bine (— e beat rău). A şedea bine, a şedea liniştit, a fi cuminte, a fi astlmpărat; a veni, a se potrivi bine pe corp : haina-i şade bine.  sta bine, a fi Înfloritor, a fi bogat: bine stai t Bine făcut, robust, zdravăn. Bine văzut, stimat, respectat. A vinde bine, a vinde cu folos. A fi bine, a-ţi fi bine, a fi sănătos: acuma-s bine, dar Ieri mi-a fost rău. Nu fi-i bin ? Eşti nebun? A face bine cu, a’mprumuta cu : fă-mi bine c’un franc I A pune bine (Munt.), a pune la o parte, a economisi, a ascunde ca să se păstreze. Să-fi fie de bine, să-ţi folosească, să-ţi prilască (iron. ori serios): să-fi fie de bine prinzu t ia fă bine şi pleacă de aci, Ia fă bunătate (ori plăcere) şi pleacă de aci I Exclamativ : 1) ca aprobare (= Imi place, am Înţeles, am auzit): Du-te’ndatăl— BineI 2) ca aprobare ironică sau ca ameninţare: Vrea să zică,nu vrei ? Bine sau Bine-binel Mai bine, mal degrabă, preferabil: dacă e aşa, rămin mai bine acasă. Mal mult: doi ani şi mai bine, mai bine de doi ani. 4 www.dacoromanica.ro vrea mai bine, a prefera. De-a binele, serios, cu tot dinadinsu, de tot: a adormit de-a binele, Cu binele, cu binişoru,cu bltndeţă, tncct. VezT bine! sc’nfclcgc, fără'ndolală ! Ba bine că nu ! se’nţelege, nici nu se poate alt-fel! De bine, de rău, cu mal mult ori mal pu(in folos : avea de bine, de rău, o văcuţă, care I-a murit. Mult şi bine, V. mult. bine zici ! in adevăr, al dreptate (cp. cu curat aşa 1). De bine ce, arată contrastu, surpriza: lupii nu-au mincat caiI de bine ce nu-\ cumpărasem; de bim ce l-am ajutat, m’a ocărit. S. n. fără pl. Acţiune bună, frumoasă, morala : binele va fi răsplătit, mult bine a făcut el săracilor. Folos: ploaia a făcut mult bine semănăturilor. Noroc, bucurie : du-te cu bine, vino cu bine (formulă de urare unuia care pleacă). S'auzim de bine, si fim sănătoşi, rămlnetl sănătoşi. Rămil cn bine, rănit! sănătos (formule de a-ţl lua adiio). A vorbide bine, a lăuda (o persoană). binecuvîntâre f. Acţiunea dc a bine-cuvlnta, benediefiune. binecuvîntât, -ă adj. Fig. Serios,întemeiat • motive binecuvintate. binecuvîntez v. tr. Invoc favoarea lu* Dumnezeu asupra cuiva : a binecuvinta armata. Glorific, laud: bine-cuvtntafl p3 Domnu ! Recompensez, dăruiesc cuiva toate bunătăţile : Dumnezeu 11 binecuvântează pe ceI harnici. — Şi -vintez, -ezi, -ează, să -vintez, -ezi, -eze (cind în silaba următoare e un e sau ea). * binefacere f. (după lat. beneficentia şi fr. bienfaisancc). Bine, ajutor, îndatorire : societate de binefacere, binefacer a trebuie să fie virtutea bogatului. Fig. Folos : binefacerile păcii. * binefăcător, -oâre adj. (după lat. benefactor şi fr. bienfaiteur). Cate face bine, care ajută: Folositor: medicament binefăcător. * binemerit, a -â v. intr. (lat. beneme-re'ri, -meritus), rac mari servicii cuiva, merit multa Iul recunoştinţă: Scipione a binemeritat de la pati ie, bineţe f. pl. (din bine aţI venit). Trans. Ban, A da bineje, a saluta, a ura fericire. 4-fI tua bine/e, a-şt lua rămas bun. — Şi pl. n. bineţurî (Vlah.). * binevenit, -ă adj. (d. bine ai veniţi). Care soseşte la timp, care e primit cu plăcere : fii binevenit!— Şi bine-venit. binevestitor, -oâre adj. Vestitor de bine. V. blagoveşnic. binevoîesc v. tr. Am bunăvoinţă, slnt dispus (uzitat tu fârmulele de politeţă) : hineveifi a da curs cererii mele.— Şi bine-voTesc (scris cu-). binevoitor, -oâre adj. Care-ţl vrea bine, voitor de bine, care arată bunăvoinţă. Concurs binevoitor, gratuit.— Adv. Cu bunăvoinţă. — Şi bine-voitor. binigiu m. (turc. binigi). Vechi. Geambaş Care Învaţă remonţil safl caii nărăvaşi. biniş şiv(Mold.) beniş n., pl. uri (turc. binii, benis, călărie, cavalcada). Vechi. Un fel de manta cu minicile despicate pe care o purtau la tnceput boierii şi cocoanele la a-lalurl şi cavalcade, Iar mal pc urmă haiducii şi lautaril. binişliu m. (turc. binisli). Vechi. Purtător de biniş, boier, curtean. binişor adv. Destul de bine, mediocru. Incet, cu atenţiune : a umbla binişor cu un lucru. Cu binişoru, cu bunătate : copiii trebuie să fie tuoţl cu binişoru. * binoclez v. tr. (d. binoclu). Privesc cu binoclu: a binocla pe cineva la teatru. * binoclu n„ pl. uri sau oacle (fr. bino-cle, d. lat. bini, ctte doi, şi oculus. V. monoclu). Oclicană cu două tuburi dc privit, uzitată In armată, la teatru ş.a.—Vulg. be-. * binoculâr, -ă adj. (fr. binoculaire, d. lat, bini, clte doi, şi oculus, ochi). Care se face pin amtndol ochii: vedere binoculară. Făcut p. amtndol ochit : telescop binoculâr. * binom m. şi n,, pl. oame (d. bl- şi -nom din monom). Hiat. Expresiune algebrică a doi termini,ca a-b.Binomu lut Newton, fârmula celebră pin care Newton a dezvoltat puterile unul binom afectat de un exppnent oare-care. bintătuTesc v. tr. (ung. biintetni). Trans. Vechi. Pedepsesc. * biograf, -ă s. (vgr. bios, viaţa, şi grăpho, scriu). Descriitoru vieţii cuiva, autor dc biografic. * biografic, -ă adj. (d. biografie). Relativ la biografie : notiţă biografică. * biografie (f. d. biograf). Descrierea vieţii cuiva, mal ales a oamenilor iluştri. * biolog, -oâgă s. (d. biologie. Vgr. biologos Înseamnă „biograf"). Cel care se ocupă de biologie. * biologic, -ă adj. (d. biologie. Vgr. bio-logikos Înseamnă „biografic"). Relativ la biologie. Adv. în mod biologic. * biologie f. (vgr. bios, viaţă, şi -logie). Ştiinţa vieţii corpurilor organizate (zoologia, anatomia, embriologia, paleontologia, fiziologia ş. a). bios, -oâsă adj. (d. biti). Vechi. Roditor, îmbelşugat. * bioxid n., pl. e (bi- şi oxid), Chim. Oxid cu două cantităţi de oxigen. * blpătrât, -ă adj. (bi- şi pătrat). Alg. Ridicat la pătratu pătratului, la a patra putere. EcQaţiune bipătrată, carc arc cel puţin un termin cu o necunoscută la a patra putere. — Şi bipa-. * biped, -ă adj. (lat. bipes bipedis, d. bis, de 2 ort, şi pe», pedis, picior. V. tri- şi veloci-ped). Cu două picioare (ca omu şi. păsările). * bipenât, -ă adj. (bi şi penat; fr. bi-pennd). Cu dociă aripi (ca muscadomesticâ). www.dacoromanica.ro * blplan, -S adj. (bi- şl plan). Compus din doua planuri. S. n., pl. e. Aeroplan bi-plan. V. monoplan. bir n., pl. uri (ung. bdr, s.mbrie, chirie, tie unde şi bg. slrb. bir, rut bvr), Tribut (Vechi). Impozit, contributiune : a plăti liiru. A da bir cu fugiţii, a fugi de unde trebuia să rămii. Un fel de horă oltenească şi melodia ei (Izv. Sept. 1923, 17). birâr m. (d. bir). Vechi. Perceptor, birărie f. Vechi. Funcţiunea şi localu perceptorului. birăfl m. (ung. biro). Trans. ş. a. Primar rural. Mold. Şef dc şalgal. * birefringent adj. (d. refringent). Fiz. Care e refringent de două ori (ca spatu din Islanda). * hirefringenţă f., pl. e. Fiz. Carepro-ducc o refracţiune duplâ. * biremă f., pl. e (lat. biremis, d. remus, vlslă, ramă). Corabie antică cu două rludurl dc rame dc fie-care parte. birghidăO, V. fercheteO. biriş m. (ung. beres). Trans. Argat. — birişesc, dc argat. birjar m. (d. birjă). Vizitiii de trăsură publica. — In est. si berjar. V. muscal. birjă f, pl. I (rus. birza, bursă, birjă, d. germ. borse, fr. bou se, bursă. La început s’a zis izvosciciia birza, bursa ori locu de staţionare al trăsurilor publice, de unde şi mold. rar trăsură de birjă, adică „trăsură dc la bursă, trăsură dc la locu dc staţionare al lor, trăsură publică". Tot aşa fr. fiacre, birjă, dupa otelu Saint-Fiacrc din Paris, înaintea căruia era statua sflntulul Fiacrius, unde, de pe la 1640, obişnuiau birjarii să staţioneze. V. bursă). Droşcă, trăsură publică. — Mold. pop. şi berjă, (fiind-că şi Ruşii au zis Iutii * berza din germ. borse, pop. berse), pl. şi berje, ca perje. 1) birjăresc, -eăscă adj. De birjar. 2) birjăresc v. intr. Trăiesc ca birjar, birjărgşte adv. Ca birjarii, birjărie f. (d. birjă). Ocupaţiunca dc birjar : scape)ii trăiesc din birjărie. — Şi -rit) n., pl uri. birlic n, pl. e (turc. birlik, unitate, d' bir, unu). As la jocu de cărţi (Vechi). Nota unu la şcoală (Mold. Fam.). Speteaza verticală din mijlocu zmeului (numită şi zbirlic in Munt. şi zbirlic In Mold. sud). — Şi berlic. birnevigT, V. bernevecT. birnic m. (d. bir; bg. birnik, perceptor, casier). Contribuabil, plătitor de bir. * biroQ V. bTuroS. birşâg n., pl. uri (d. birsig). Trans. ^mendă. gloabă. Vechi. Ferie. birşăgăluTesc şi bfrşăguTâsc v. tr. (ung. birşăgolni). Trans Amendez. — Şi birşăgl', birş(l)ug-, bişăguTesc. birt n., pl. uri (slrb. birt, d. germ. wIrt-lians, birt). VW. Ospatărie, restaurant, locandă. birtâş m. (d. birt; strb. birtas vine d. rom.). Cel ce tine un birt. — Fem. -ăşiţă, pl. e, de unde şi slrb. birtas ca. In Ban. blrtar, -ăreasă, pl. ese. biruT şi -Tesc v. tr. (ung. birul, a guverna, a poseda).inving.f/g. Termin In fine : a bi ui o lucrare. Vechi. Stâpincsc, oblă-dulcsc. biruinţă f, pl. c. învingere, victorie. biruitor, -oăre adj. şi s. învingător. * bis num. adv. (lat. bis. V. bi-). A doua oară, dc două ori: număru 10 bis (mal bine număru 10 A, B, C f. a.). Clnd se strigă artiştilor .bis", înseamnă că-s rugaţi să repete pasagiu. Prefix care arată duplicarea (une-orl redus la bi-); bizonvex, bicomav, bioxid, bisanual. V. di-, bisacteâ Şi be- f., pl. ele (ngr. bes-tahtăs, turc. bestahta, pers. pistahta, lâdifă care serveşte şi ca pupitru, d. pis, înainte, şi tahta, ta'ite, masă). VeciiI. Cutie elegantă ac ţinut lucruri scumpe. — în Munt. (direct d. turc.), biş- şi beş-. V. necesar. * bisanual, -ă adj. (bis- şi anual; fr. bisannuel). Care se face la doi ani. Bot. Care înfloreşte şi face poame la doi ani saii care durează doi ani, ca morcovu, sfecla, grlu de Iarnă ş. a. — Sin. cu bienal. blschie, V. bişchie. * biscot n., pl. e (it. biscotto, d. bis, dc doiiă ori, şi cotto, copt; fr. biscuit. V. teracotă). Pesmet, galetă mică de mincat cu ceai ş. a.— Vulg. pişcot; pl. uri (strb. pts-knt, ung. piskota). Unii zic şi biscuit, m.,pl. fi (după fr.), ceia ce e tot vulgar. *bisdct, V. bisext. * bisecţiune f. (bi- şi secţiune). Geom. Taierca unei linii sad unul unghi In doâă părţi egale. * bisectâr, -oâre adj. (bi- şi sector). Geom. Care taie drept In aoââ: plan bi-Sectar, linii bisectoare. — Fem. şi -trice (după lat.). * bisectrice f. (bi- şi lat. sectrix -ieis, fem. d. sector, tăietor). Geom. Linie bisectoare. Adj. fem. Linie bisectrice, pl. tot -ice (ca adj.). bisericâşm. (d. biserică). Om de biserică (preut, clntăreţ ş. a.). V ţircovnlc. bisdrică şi (vechi, azi Trans.) besg-recă şi beserică şi (mai vechi) bă-serecă f., pl. i (lat basilica, d. vgr. ba-silike, regală (adică „casă"); fr. basoche, corpu funcţionarilor şi avocaţilor unui tribunal, unui palat de justiţie. V. busuToc, basilică). Societatea tuturor credincioşilor: biserica creştinească. Ramură a bisericii creştineşti: biserica romană, cea grecească. Edificiu In care se adună credincioşii : biserica catedrală. Cler, preuţime. — Cele mai inari biserici sînt: Sflntu Petru din www.dacoromanica.ro Roma (In care încap 45000 de oameni), doniu din Milano (36000), Sfintu Paul din Roma (32000), Sftntu Paul din Londra (25000), Sfinta Sofia din Constantinopole (23000), Notre-Dame din Paris (21000), domu din New-York (16000) catedrala din Pisa (12000), Sfintu Ştefan din Viena (12000) şi Sftntu Marcu din Veneţia (7000). bisericesc, -eâscă adj, De biserică, al bisericii, ecleziastic: veşmint, beneficiu bisericesc. Religios: cintec bisericesc. bisericeşte adv. Ca la biserică: a ci,ta bisericeşte. bisericos, -oâsă adj.(d. biserică).Fam. Care se duce des la biserică, evlavios, religios. V. bigot. bisericuţă f,, pl. e Biserică mică, capelă. Fig. Fam. Fracţiune de partid politic, ^lisidenţă, bis£xt şi bisextil, -ă adj. (lat. bisex-tus şi bisextilis, d. bis şi sextas, al şaselea). An bisextil, an In care Februariu are 29 de zile (cela ce se’nttmplă din 4 tn 4 ani) şi care e divizibil pin 4, ca 1904, 1908, 1912 ş. a, — Şi bisect, mai vechi şi visect şi vlsectos (ngr. visektos, vsl. visektu). La Romani anu era de 365 de zile; iar pă-mtntu tnvtrtindu-se In prejuru soarelui tn 365 de zile şi 1 4, cele 6 ore rămase produsese In timpu lui Cezar o mare perturbare tntre data uzitată şi revoluţiunile cereşti. Ca sa îndrepte aceasta, Cezar tl chemă din Alexandria pe astronomu Sosigene,care stabili anii bisextili. * blsgz, v. tr. (fr. bisser, d. lat. bis, de două ori). Repet după cererea publicului, cind strigă bis: romanţa a fost bisată. — Fals bizez. * blsmut n, (fr. [d. engl.J bismuth). Chim. Un corp metalic simplu bi- şi pen-tavaleni, alb gălbiti, sfârămicios şi uşor de pulverizat. Densitatea lui e de 9,9, se topeşte la 267o şi se disţilează la 1300o, iar greutatea atomică e de 208. Se Întrebuinţează la construirea elementelor termo-elec-trice şi la dresu (sulimanu) alb. Azotatu sau mtratu de bismut e un medicament as-tringent. E menţionat de B, Valentin la 1634. * bisulcăt, -ă adj. (d. lat. bisulcus, d-bis, de doâă ori, şi snlcus, brazdă, linie)-Zool. Artiodactil, care are picioru terminat pin dofiă copite, ca bon. S. n. Două bisul-cate. V, mamifer, rumegător, so-llped. bisulfură f., pl. T (bi- şi sulf ură). Chim. Compus binar neoxigenat a cărui moliculA cuprinde un atom dc corp simplu şi doi de sulf, ca marcasita. bişacteâ, V.blsactea. bişâg, V. belşug. bişăguTesc, V, birşăgăluTesc. blşchfe, blschfe, bischie şi bes-f. (turc. bickv, feresteu, cosor, rudă cu bv-iak, rom, briceag. D. bycky vine slrb, bti-kija şi bg. -ha, ferestefi). Sud. Ferestefl mare dc tăiat grinzi tn lat (dc curmat), numit şi caras şi jaagăr (Cel care se mişcă vertical se numeşte trişcă). — In nord bischie şi bestie. !n Rn. şi brâschie. biştârî m. pl,, -V. pIştarT. bişug, V. belşug. bitâng, -ă s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechi). Vagabond, ştrengar. Bastard (Cp, cu pici). — Şi bitong, -oangă, şi bitân, -ncă. V. fochT. * biter n., pl. e (germ. bitter, amar). O băutură aperitivă amară originară din Olanda. — Curat rom. amar. bitiresc v. tr. (rut. * pi-tiriati, compus ca si poteră şi interese). Mold. sud. Fam. Mătrăşesc, mătur, alung, izgonesc: pe servitorii cel obraznic stăpinu cel noii l-a şi bitirit. — în Bc, Suc. „titiresc, aşez încet (de ex., ftnu), deretic". V. bichiresc. bitirmeâ şi betermeâ f„ pl. ele .(turc. hitirmi, In bloc, In total). Pe la 1800, învoială, angajament. bitirdisesc v. tr, (turc. bitirdi, aor. d. bitirmek, a termina ; ngr. bitizo, bg. bitisam şi bitirdisam). Pe la 1800. Angajez, bitong, V. bitang. * bitum şi (rar) bitumen n. fără pl. (fr. bitume, d. lat. bitumen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoală, o substanţă minerală inflamabilă lichidă şi gălbuie sau solidă şi neagră care se găseşte In pămlnt şi din clasa căreia face parte păcura, petrolu, cărbunele de pămlnt, catranu, asfaltu ş. a. (Cu ia se ung corăbiile ca să nu intre apa pin crăpături). * bituminos, -oâsă adj. (lat. bitumi-nosusj.Care e de natura bitumului sau conţine bitum: substanţă bituminoasă. bltuşă f., pl. i. Trans. Cpjoc, tihoarcă. bituşcă f., pl. şte, şti şi şce, şei. Trans. Cojocel (ptnă la şolduri). biB şi biv n. (ung bd, bSv, larg, freefient, îmbelşugat, de unde şi bd'sig, belşug. V. bios, belşug). Vechi. în de biB sau de biB, din belşug. — In Ban. din biB. — în Ps. S. a fi In de biu, a locui. * bTurocrât m. (fr. bureaucrate). Funcţionar de biurou (mai ales puternic şi autoritar). * bTurocrâtic, -ă adj. (d. biurocrat saa fr. burocratique). De biurocraţie. * biurocraţie f. (fr. bureaucratie), Defav. Puterea autoritară a biurourilor (a funcţionarilor). * bturbB n., pl. uri (fr, bureau, masâ de scris, dim. d. bure, stofă groasă de Itnă, care se întinde pe biurouri). Masă de scris. Camera In care lucrează funcţionarii: biu-rou unui ministru. Secţiune administrativă a unui minister şi funcţionarii ei. Locu unde se reunesc comisiunile unei adunări. Stabiliment public : biurou de poştă. Prezidentu, viceprezidentu şi secretarii unei aduuâri. Ca- www.dacoromanica.ro binet de contabili, de funcţionari superiori ai unei administratiuni particulare. Biurou-rile camerei, senatului, acelea care studiază diferite chestiuni la ordinea zilei. Biuroii de plasare, biuroii care se ocupâ de servitori, guvernante ş. a. — Şi biroQ (pop.), biuşug, V. belşug. 1) biv n. V. biu. 2) biv-) (vsl. tyvă, fost), prefix vechi egal cu „fost, ex : biv-logofăt, biv-vel-vor-nic. V. proin. * bivâlv, -ă adj. (bi- şi lat. valva, valvă). Şt. nat. Cu două valve (ca scoicile) saii cu doaă canaturi: uşă bivalvă. bivol m., pl. li (bg. bivol, rus. biiivol, vsl. byvolă; ung. bival, mlat. bufalus, lat. bubalus, d. vgr. bubalos; it. buf alo, biifolo fr. buffle, germ. biiffel. V. bour). Un fel de boii cu păru negru şi rar, cu coarnele ca de berbec, foarte iubitor de apă şi obişnuit pe malurile şi regiunile Dunării. Fig. Om gras şi greoi. V. tabon. bivolar m. (d. bivol; bg. tot aşa). Păzitor de bivoli: celebrii bivolari ai Giurgiului. bivoliţă f, pl. e (d, bivol; bg. tot aşa). Femela bivolului. — în nord-I iţă. bivşâg, bivşug, V. belşug. * bivuac n., pl. e şi uri (fr. bivouac, d. germ. beiwache, din bei, la şi wache, pază). Tabără în corturi sau şi supt ceri! liber (nu tn barace, nici tn cantonamente). * bivuachez. a -că v. intr. (fr. bivoua-quer). Tâbărăsc fn corturi saii supt ceru liber. V. tr. Aşez tn bivuac. * bizantin, -ă adj. (lat. byzantlnus), De la saii ca de la Bizanfiii Fig. Subtil, minuţios, zadarnic: discusiuni bizantine. Perfid : purtare bizantină. Imperiu bizantin, imperiu de Orient. Stil bizantin, un stil foarte frumos, particular monumentelor orientale medievale şi caracterizat pin prezenta cti-polei, ca al bisericii Sf. Sofia din Constantinopole şi al celei din Curtea de Argeş. * bizantimzm n., pl. e. Caracter bizantin. Fig, Subtilitate, discusiune oţioasâ. Duplicitate, viclenie. * bizar, -ă adj. (f. bizarre, d. sp. bizar-ro, viteaz; it biszarro). Fantastic, extravagant, straniii: spirit bizar. Adv. în mod bizar. * bizarerie f. (bizarrerie). Capriciii, extravagantă. bizdigânie, V. btzdîganie. bizeţ şi rar be- n., pl. uri (germ. bi-satz, pl. besătze, garnitură. V. opsas, zeţar). Bucată de pele suprapusă la botu ghetelor. * bizez, V. bisez. * bizon m. (fr. bison, d. lat blson, bi-săntls). Zimbru din America de Nord. bizuT (mă) şi -Tesc, a -i v. refl. (ung. bizni). Am tncredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizui pe bani, pe condei, pe sabie, pe braţe; mă bizui la ori-ce cu puşca asta.— Şi tmb-a bizuinţă f., pl. e. încredere tn sine bizunie, V.vizunie, bîc, interj, care arată zgomotu unuia care bate cu dosu degetului tn uşă: am auzit ,btc-btc“ la uşă. V. boc. bica adv. (ruda cu bildibic). Mold. A face (ori a da) blca, a cădea (in limba copiilor), bîcătă, V. bucată, bîcăţ-, V. bucăţ-. bicîT, a -i v. intr. (d. bic). Rar. Ttcti: inu biciie inima. btcsesc şi bîcşesc, V. bucşesc şi imbîcşesc. • bîdia, V. bădia. bihă f., pl. inuz. e (bg. buh, id. Bem. 1, 107). Vechi. A prinde bihă, a prinde nărav (o vită), a nu vrea să tragă. A. tăgădui. Ban. pune biha, a pune opor, a se opune. „ bihn, a-i v. intr. (imit. ca şi buh).Munt. îs foarte plin, foiesc, gem: bihiie curtea de oameni, marfă di tare blhha coprinsu (CL. 1910, 6, 659). bîhlesc (mă) v. refl. (din mai raru băh-nesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă ctnd stagnează şi se cam tmpute: apă bihlită. bîhlitură f., pl. i. Apă bthlită: in co-cioace e bihlitura. biTguT sau buTguT şi-Tesc, a -iv.intr. (ung. bolygani, bolyogni şi bolyongni, a rătăci, a horhăi). Vechi. Rătăcesc: precum liliacu buiguieşte. (Cant. Ist. ier. >54). Fig. Greşe*. Azi. Iron. Aiurez, bolborosesc, vorbesc tncurcat spun prostii: ia nu mai bii-guHV.tr. Vechi. Fac să aiureze, turbur: Dumnezeă l-a bmguit.— Şi bulg-: ai visat şi te-ai bulguit (Barac, Hal. 5. 222). Azi (Olt), a se bîigui, a pofti, a dori (lucruri zadarnice): s'a bilguit Ia avere, şi n’are trai bun in casă (Boc.). bija (Mold.), interj, care arată copiilor că un lucru frige saii că vor minca bătaie dacă vor umbla la el: nu pune mina, că-i bija! V. bibi. bijbiŢ sau bojbăî şi -Tesc, a -i v. intr. (imit. d. bîj-bîj şi boj-boj, zgomotu mîniî şi omului care caută pin întuneric. V. fojgăî. Dibuîesc, caut un lucru sau drumu pin întuneric. — Şi hojbăî. V. bodicăî. bilbără f , pl. î (var. din dtrdoră). Olt Trans. Pălălaîe, vîlvataie, mare flacără: în tad era o bîlbără şi o dogoare grozavă. V. vulvoare. bilbîî şi (mai rar) -Tesc, a -i v. intr. (d. bîl-bîl, interj, care arată zgomotu limbii care nu poate articula bine, înrudită pin sunet cu lat. bilbire, a gtlgîi, balbus, bîlbîit, balbuiire, a bîlbîi, blatenare, a flecări; bg. băblt-am, bîlbîi; ung. belbeltetni, a cînta unui copil ca să adoarmă. V. bolborosesc, gîigîî» fîlfn). Pronunţ rău şi neînţeles pro-aucTnd ma» mult sunetu bl.— Vechi şi bol-băî (ca bojbăl faţă de bîjbîi). V. gtngă-vesCi www.dacoromanica.ro bilbîit, -ă adj. Care htlbtie. Fig. Prost, bîlboâre, V. vulvoare. bîlc n., pl. uri. (cp. cu bulhac). Est. Rar. Bulliac. bîIcT n, pl. urî (ung. bulcs, boks, boleşti, btiesti, hram). Munt. Iarmaroc, panair, zbor, ttrg anual fix. — In Uf. şi zbîIcT, tn Trans. şi buIcT, buncT. bîldîbîc (vest), interj, care arată huietu căderii unui corp greu In apă, ca şi huştiu-huc. — Şi hîldîbîc, bîltîbîc şi hîltîbîc; tn Dolj (Doina, 2-3, 39) bobîldîc (rudă cu biltîc şi cu bîltlcii şi, mai pe departe, cu turc. gunbadak, căzut făctnd „btldtbtc", şi gunbul, htlttc. Cp. şi cu bcrbeleacu. V. bulbuc, bîca, leop). bilguT, V. bîTguî. bflhac, V. bulliac. bîlhărie, V. bulhărie. bilie f. (vsl. byliie,, byli, buruiană; bg. bilie, buruiene; rus. bylie, buruiană. V. bălărie). Lor. Tulpină' de cartof, ş. a. Cov. Pl. Bălării, dudău : copiii s’au ascuns pin bilii. — In Nţ. bîlnie. bflnie, V. bîlie. bîltân, V. băltan. bîltîbîc, V. bîldîbîc. bîltfc şi hîltic, interj, care arată zgomotu btlttcielii (rus. bultyh şi boltyli, btldt-btc. V. bîldîbîc, tîlvîc). • bîlticîT, a -i v. intr. (d. bîltîc şi rudă cu vsl. biltatl, rus. bultvhăti şi boltdti, a btltt-cii. V. bîldîbîc, hîltîcîT şi heltTugă). Fam. Se zice despre zgomotu apei ctnd cade ceva greu tn ia şi face bîldîbîc ori despre picioare cind calcă pin apă şi fac bîltîc. V. tr. Clatin un lichid tn vasu Iui (htlticti). V. refl. Apa se biltîcîie in butoi. bîltîcîYâlă f., pl. ieli. Acţiunea şi rezultatu btlttctirii. bîlvăn, V. bulvan. bîntuT şi Tesc, a -i v. tr. (ung. băntani; vsl. bantovăti, bg. bantuvam). Vatăm, stric: grindina a bintuit cerealele. Infestez: duşmanii au bintjit ţara. Îs tn acţiune vătămătoare: ciuma bintuie oraşu. V. intr. Pe aici bintuie boala. bîntuTâlă pt. ieT. Acţiunea de a bfn-tui şi rezultatu ei (perdere, pagubă). Ispită (Bibi. 1688). bîntuire f. Suferinţa: bintuirile ţării. bînturt, -ă adj. Vătămat, atins: ţarii bintuită de Jidani. bînzăr m. (amplificat din bizîi şi rudă cu bondar. V. ţînţar). Mold. Sfid. Un fel de gtndac mare negru (cu corn ori fără corn) care zhoară noaptea zbtrntind tare. V. caradaşcă. bîr, interj, cu care ciobanu mtnă oile (Şi litv. biir-bur, interj, de chemat oile; alb. berr, oaie, it. Romagna berr, berbece, ş. a.). bîrc n., pl. uri. Olt. O măsură ciobănească mai mică de ctt ocaua. Trans. Crestătură pe răboj, bîrclnăr, V. brăcinar. bfrcîT şi -Tesc, a -i v. tr. (vsl. * bru-kati. strb. brkati, bg. burkam, amestec deranjez. V. obîrcuT, burcut, zbîrcesc. Cp. cu zbir,iii). Sud. Murdăresc, mlzgălesc cu creionu ori cu condeiu, vorbind de cărţi şi de caiete. V. intr. Olt. Obtrcui, orbăcăi, rătăcesc mult .plnă nemeresc. V. refl. Mă scotocesc (pin buzunare) ca să găsesc ceva. — Şi zbîrcîT (ca strb. zbrka, amestecătură, dezordine), mlzgălesc; mozolesc ţtţa ca să se scurgă tot laptele, vorbind de viţel după ce s’a muls vaca. V. bodicăT. bîrcoăce f., pl. oci. Un copăcel rozaceu care creşte la munte (cotoneaster vulgăris). V. scoruş. bîrdăn n., pl. e şi uri (met din tirban), Mold.Iron. Ptntece mare. Zid-i face bîrdan, se abate din linia perpendiculară cu mijlocu şi poate pricinui căderea. Zmeu (adică sfoara zmeului) face bîrdan, sfoara zmeului nu e bine întinsă fiind-că vintu e slab. bîrdîhăn şi bîrdîzăn, V. burduhan. bîrfeălă f., pl. e!i. Calomnie. bîrf£sc v. intr. (var. din a borfăi. Cp. cu borborosesc). Clevetesc, vorbesc de râu : a birfi contra cuiva. — Şi tr. L-a birfit. bîrfitâr, -oăre adj. Calomniator. bîrfltură f., pl. i. Rezultatu btrfirii, calomnie. birîT, a -i v. intr.(var.din mirii. V. bîr). Rar. Mfrli : lupanu rinji şi birti (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196). bîrllg, V. îmbîrlig. bîrling, V. burlinc. bîrlog n., pl. oage (vsl. birlogiî,brulogu, ascunzătoare |[strb. brlog, cocină, vizuină, gunoi; rus. berloga, btrlogj, de unde şi ung. barlang, peşteră [Bem. 1,1201. Cp. şi cu tur-luc). Vechi. îngrăditură, staul. Azi. Vizuină de urs. Fig. iron. Căsuţă, culcuş: iaca şi birlogu meu l Olt. Loc dosit la munte unde ciobanii, ctnd se lasă toamna cu turmele la şes, tşi Îngroapă uneltele şi le dezgroapă ctnd revin primăvara (BSG. 1932, 160). V, crov. birnă f, pl. e (vsl. bruvino, bg. bruvnd. a. I.). Grindă clop'itâ. Prov. Vezi patu din ochiu altuia, şi nu vezi birna din ochiu tiu, vezi un mic defect al altuia, şi nu vezi altu mai mare al tău. bîrneâţă f., pl. eţe, şi bîrneţ n., pl. e (d. brtă, brine). Brtnişor, cingătoare (ascunsă ori vizibilă) a izinenelor ţărăneşti, a iţa-rilor ori a catrinţeî: mijlocu strins di bir-neaţă roşie (Sadov. VR. 1911, 3,338). V. fotă. birnîT, V. zbîrnî.T www.dacoromanica.ro bîrsăn, -ă adj. Sc zicc (lc oile originare din t^ra BIrsei (Carpaţi), care-s o varietate din cele turcanc şi Care au o lină lungă, creafă, nu prea moale, şi deasa, dar mai pufin bună de ctt cea t>gaie- S. f. Cu birsana’n cap, c’o căciulă de oaie blrsană'n cap. — Locuitoru din BIrsa se numeşteBir-sean, pl. em, f. -eancă, pl. ence. birsă f., pl. e (cp. cu alb.verz, verts, ră-zuitoare de lemn). Feru cel lat din stingă înfipt perpendicular pe grindeiu plugului şi mărginit jos de plaz. El, unit cu ciicura (cormana), formează un unghi care taie pămtntu. bîrsănesc, -eâscă adj. Mold. Rar, Cal birsănesc, cal din tara BIrsei. —Şi bu-. birtă, V. burtă. bîrzeîcă f., pl. i (d. slrb. brz, vsl. bru-ză, răpede). Ban. Trans. Săniuţă de cărat lemne ori de alunecat la săniuş. V. tîrlie. bîrzîluTesc şi bîrzul-, V. burzul-. bîrzoT adv. (d. borz). Fam. Zbtrlit, btr-zoiat, bursucat, rtdicat drept Jn sus: coada, mustăţile ii stăteai birzoi.— In Olt. bîzoT. (NPI. Ceaur, 48). bîrzoTez, V. îmbîrzoTez. bîsticîT şi -Tesc (mă), a -i v.refl. (bg. byktisvam, mă plictisesc). Munt. Mold. Mă agit, nu-s asttmpărat: nu va bisticiiti atita pin casă, copiii \. bîţîT, zbănfuTesc. bîstîcîit, -ă adj. Munt. Mold. Neasttm-părat, zvăpăiat, obraznic : ce copii bisticiiţi I bîştr, V. ţuştT. bîta, V. bîtu. bită f., pl.e (vsl. bătu, sceptru.V.botă2). Ciomag lung (cum poartă ciobanii). Lovitură dată cu un asemenea ciomag : i-a tras o bită. v. ghioagă, moacă 2 şi ţoapă 2. 1) bitcă f., pl. i (gep. * biitika, dim. înrudit cu germanicu butta-, de unde şi fr. butte, deal. Dic. 181). Est. Pisc izolat mai mic de cit runcu. 2) bitcă f, pl. i (Cp. cn botcă). Est. Tivdă (bostan) uscată de tinut făină. (V. co-tăvaTe). Prinzătoare de păsări făcută dintr’un coş, bîtlăn m. (rudă cu bg. batlan, pelican. Cp. şi cu ung. batla, becaţă). Dun. Stlrc, ceaptr, o pasăre băltăreafă de mărimea şi forma berzei şi cocorului şi cu penele cenuşii (ărdea cinerea) sau roşiatice (ărdea purpiirea) sau albă şi mult mai mică (dr-itea garzetta). După zboru ei, pescarii prevăd furtuna. — La Cant. botlan. bîtlănăş m. (Jn fel de bltlan mult mai mic şi alb. (ărdea minţita). bitu m. (var din baci, badea ori din bă-trinu). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos unui bunic ori unui bătrln oare-care la tară: lu bitu Nedu (Des la Chir., Grlnarii, şi Sov. 210 şi 211), — Şi fem, btta : bitil Maria. biţîT, a -i v. int. (ung. biccenni, bicegni, a şchiopăta, a te clătina. Cp. cu fifii, moţăi şi ţitii). Fam. Mă clatin, mă scutur, tremur: tot bifiia pe la poartă şt nu’ndrăznea să intre, ii bifiia inima de frică. V. refl. Ce vă tot bi/ii/i pe scinduriie celea, măi băeţi ? V. bîsttctT. bîţîTălă f, pl. ie/f. Acţiunea de a bl (ti: il apucase bifiielile d; frică. bîţîitoăre f., pl. ori. V. codobatură, bîxesc, V. îmbîxesc. bîz, interj, care redă zgomotu aripilor insectelor sau altor lucruri asemenea. V. bî-zîT şi zumba. bîzdic n., pl. e şi uri, şi -6c, pl. oace (pol. bzivk, hodorog, babaltc, nebun). Munt. Fam. Capriciu, hachită: a-fi veni (sau: a-fi sări) bizdicu. — Şi bîztc (Bz.). V. mofoc şi harţag. bîzdîcds, -oăsă adj. (ă.bizulc). Munt. Fam. Cărula-I sare uşor btzdtcul care se supără uşor. — în Bz. şi bîztcos. bîzdigânie f. (vsl. bezdyhanină, adică „fără suflare, mort". V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urtt — In Mold. sud şi bizdiganle, tn Munt. est şi bă-ţăganie, tn Trans. Ban. şi bldihanie şi -ganie. V. boaTtă şi năzgodie. bîzgtlesc, V. mtzgălesc. bîzgorie şi bîzgur6T, V. buzguroT. bîzîc-, V. bîzdic-. bîzîT. a- f v. intr. (rudă cu vsl. * buzieti, ceh. bzlti, engl, buzz, a btzti). Produc un zgomot ca aripile insecte'or In zbor: albi-mle biziiaă in vişin. V. tr. Incomodez pin btzlit: n'am putut dormi, că m'aă biziit muştele. V. vîjîT, zbîrntT, zumbăT. bîzîTâlă f., pl. eli. Btztitură. bîztit n., pl. uri. Acţiunea şi rezultatu blzlirii: aud un biziit. bîzîitoăre f., pl. ori. Lucru care blzlie, ca aparatu care produce sunetu la oboi, la cimpoi, la flautu păstorilor Italieni sau ca pana de gtscă sau ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiii ti spintecă şi-l fac să btzlie sufllnd tn el. (V. ance, carabă, piţigoaTe, îmbucătură). Ctrtitoare (o jucărie copilărească) bîzîitiiră f, pl. (..Rezultatu biztirii;aud o biziitură. bîz67 n., pl. oaie (d. biz). Dlrloi, basu cimpoiului, fluleru care scoate blzliala lui caracteristică (Cu nota fundamentală re). A finea b'tzoiu, a tinea isonu (hangu), fig., a secunda, a imita, a aproba. Blrzoi. bladaneţ m. (slrb. blăgajnica, pron. -ainifa, comoară). O’.t. Ban vechi găsit In pămtnt. blagamâ, V. balama. blăgă f. fără pl. (vsl. blago, bunătate). Fam. Bunătate, bllndetă, milă: blaga lui Dumneziă. Ban. Olt. (după slrb) Bogăţie. www.dacoromanica.ro blâgo - 5 prefix slavonesc care înseamnă „bine" (ca şi vgr. eă şi ngr. ev), ca: blagoslovesc, curat rom. bînecuvintez. blagocgstle f. (vsl. blago-dhtiie. rus--cistie). L. V. Pietate, evlavie. blagocestlv, -ă adj. (vsl. blago-âistivu, rus. - cestlvyi). L. V. Pios, evlavios, blagocln m. (rus. blago-flnnvi, vs1. - cininu). Vechi. Azi pop. Proistos, preut mai mare peste o plasă. blagodarâscv. Intr.(vsl. blago-dariti. V. blogodoresc). Cod. Vor. Mulţămesc. * blagomanfe f. (d. blago-şi manie, precum şi supt infl. lui bleg şi gogomănie). Barb. de rău gust. Rar. Prostie, gogomănie. blagoposluşânle f. (d. blago -şi poslu-şanie). Sec. 19. Linişte, docilitate (a poporului fa(ă de autorităţi). blagorddnlc, - ă adj şi s. (vsl. blago-rodinu, rus. - rodnyi). Vechi. Nobil. V. ev-ghenlst. blagorodnicie f.(d. blagorodnic). Vechi. Nobleţă. — Şi - r6dnle şi - râdie (vsl. - rodiie, rus. - râdie). V. (pan)evghenle. blagoslovirile f. (vsl. blagosloveniie). Binecuvtntare. blagoslovise V. tr. (vsl. blagosloviţi). Binecuvintez. blagovişnlc adj. (vs'. blagoviestinikă, binevoitor). Buc. Gavril Blagoveşnicu, ar-hanghelu Gavril, a cărui zi e doua zi de Buna Vestire (26 Martie). blagoveştinle f. (vsl. blagovieiteniie). Sărbătoarea Bunel Vestiri. V. stobor. blaTvăs, V. plaivaz, blajin,-ă adj. (vsl. blaiină, blaiinyi, bun, şi blazenă, fericit, part d. blaiiti, a ferici, adică „a face bun", d. blagă, bun). Bun şi bltnd r om blajin. Adv. .4 vorbi blajin. M. pl. Mold. Nişte oameni buni şi evlavioşl care, după credinţa poporului, trăiesc undeva departe, pe Itngă apa Slmbetel, la marginea lumii. Paştele lor cade Lunea după Duminica Tomii, Iar despre asta el nu află de cit atunci ctnd ajung Ia el cojile de oâă roşii, pe care poporu In adins le aruncă pe rturl, ca să ajungă şi la el vestea tnvieril Iul Hristos. In Buc. se numesc Rocmani. * blam n., p). uri (fr. blăme). Reprobare, dezavuare: vot de blam. * blamabil, - ă adj. (fr. blămable). Reprobabil. * blamanjeâ f., pl. ele. (fr. blanc-man-gir). Barb. Gelatină animală albă preparată cu extract de migdale dulci, cu apă de flori de portocal şi cu esenţă de lămlle. * blamez v. tr. (fr. b'ămer, vfr. blasmer, d. lat blasphemare, a blasfema). Reprob, dezavuez. — Fals a se blama, „a se compromite" (cum zic Românii germanizaţi, după germ. sich blamieren). blănă f., pl. e şl ob. ăni (vsl. * blana, * bolna, de unde vine ceh. nsl. blăna, pe-liţă, pele, pol. blona, peliţă, dial. ţ,geam“ [că odinioară ţipla ţinea loc de geam], rut. bolâna, pele, peliţă, o-bolâna, geam de ţiplă, feam, rus. bolonă, crescătură pe copaci, olâni şi boloni, coajă moale, ă-bolom, scoarţă tlnără. De aci s’a dezvoltat Inţ. de „oblon", adică .geam de ţiplă, geam, geam de lemn, capac de fereastră". D. rom. vine bg. oblon, oblon. Inţ. de „sctndură" s’a dezvoltat tot de aci, adică „sctndură de căptuşit, de acoperit" o fereastră). 1) Pelea animalelor cu păru pe la. Haină blSnită (malotea, şubă, cojoc). Pl. blănuri, feluri de blanl (pel). 2) Munt. vest. Olt. Suc. Sctndură: atunci nu se imbrăcau uşorii In blăni (Şez. 36, 31). Adv. A zăcea blană, a zăcea întins la pămlnt. V. palancă 1. blanc,-ă adj. (sas. blank, neted). Care clntăreşte cit trebuie (vorbind de bani): galbeni blanci. S, n. Pele tăbăcită lăsată In coloarea naturală: un toc de pistol de blanc, nu negru. Adv. In tntregime: ta alegeri a ieşit blanc lista lui Popescu. * blanchât n., pl. e (rus blankit, germ. blankett, d fr. blanc-seing). Vechi. Adeverinţă de plata taxei poştale saâ a diligentei (deci „bilet"). Azi. Poale albi attrnată la un oficiu telegrafic ca că scrii pe ia telegrama pe care vrei s’o dai. blangâcT ni., pl. tot aşa. Mold. Fam. Dlrjală, lungan, lungocl. 1) * blastâm n, pl. e (fr. blasphime, lat. blaspMmium şi blasphimia, d. vgr. blăs-phemon şi blasphemta. V. blăstăm). Hujâ, blasfemie. 2) * blasfim şi -iz, a -â, v. tr. (lat. blasphimare. V. blăstăm). Insult divinitatea sau retigiunea. * blasfemie f. (vgr. blasphemia). Blas-fem, hulă, ofensă a Iul Dumnezeu şi a re-ligiunii. blăstăm, a blăstămă (est), blestem, a -â (vest) şi blăstem, a blăstemă (vechi) v. tr. (lat. blasphimo, pop. * blăstemo, -ăre [infl. de ăestimo, ăre, a preţui], d, vgr. blasphemio, blasfemez; it bestemmiarpv. blastimar, cat. blastemar, sp. pg. laslimar. V. blamez, blasfem). Invoc urgia dumnezeiască contra cuiva: nu blăstăma pe nimeni I blăstru, blăstur, V. emplastru. blâţT, V. umblaţT. blaB n. (germ. blau-montag, „lune albastră", lunea după beţie). Fam. A face blaă, a nu te duce la muncă după beţia de Duminică Ş. a. Adv. A o face blaă, a tine chefu plnă dimineaţa. blazât, -& adj. (fr. blast). Indiferent la bucurie şi la nenorocire. * blazez v. tr. (fr. blaser, de orig. neşt.). Slăbesc simţurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat. 17 www.dacoromanica.ro BAL 1 bLE blazţjânle f. (pol. btazgon, palavragiu, blazgonic, a flecări). Munt. Mold. Znoavă, istorie, poznă, caraghlozilc (Teod. P. P. 259, şi rev. £ Crg, 3,345). blâznă f., pl. azne (vsl. blaznă, blazni, greşeală, scandal, blazna, Impedecare. V. blaznesc, nebleznicj săblaznă). Vechi. înşelăciune, amăgire, cursă; sminteală, fereşală. Azi. Fig. Monstru, lazmă, pocitanie, arătare (pin aluz. la diavolu amăgitor) : o blaznă de om. Om prost, păcătos. — Şi bleaznă, pl. blezne. blâznic, -ă adj. (strb. blaznik, linguşitor, dezmerdător). Suc. Blajin, modest, timid. * blazân n., pl. oaneifr. blason). Marcă de nobleţă, herb, semne simbolice de nobleţă (pe scut, pe trăsură, pe casă). blăcie, V. tmbtacie. blănii blămăţT, V. umblu, blănăr m. Care lucrează ori vinde blănl. blănărie f. Meseria blănarulul. Localu unde se lucrează ori se vtnd blănl. blăneălă f., pl. eli. Acţiunea şi rezultatu blăniril. 1) blănesc v. tr. (d. blană 1). Căptuşesc cu blană. Fig. Iron. Trăg o bătaie. — In vest tmbl-. 2) blănesc v. tr. (d. blană 2). Vest A-coper sau căptuşesc cu sctnduri. * blăstăm (est) şi blestgm (vest) n., pl. e (d. a blăstăma, ca şi lat. pop. blas-tima; fr. blâme, sp. pg. lăstima). Invocarea uj'giiî dumnezeieşti contra cuiva, ca : ardă-l focu, bată-l Dumnezeă sau (In glumă), bată-l norocu. Nenorocire de care nu poţi scăpa : e un blăstăm pe capu Jidanilor să n'aibă ţară. — Vechi blăstem. blăstămât (est) şi blestemat (vest), -ă adj. (d. a blăstăma). Nelegiuit, criminal : fugi, blăstămatule I Rău, vătămător: rachiu e o băutură blastămată, un vint blăstămât bătea pe mare. — Vechi blăs-temat. 1 blăstă- şi blestemăcîune f. (lat. blasphemătio, pop. * blastemătio, -dnis). Vechi. Blăstămătie. * blăstămătie (est) şi blestemăţie (vest) f. (d. 6/dsl. brdnhia). Anat. Organele respiratorii ale peştilor, numite popular .urechi". V. urlă. brancîog n„ pl. uri. Munt. Pămtnt pietros. * brandeburg n., pl. urt (fr. brande-bottrg, după numele provinciil germane Brandenburg. V. brandvahtă şi ban-draburcă). Pl. Găitane cusute orizontal pe haină şi de ale căror capete se prind nasturii numiţi „căluşi*, cum poartă călăraşii şi roşiorii. — Şi brambura (ca ceh. bram-burk). Şi brandebiir (după fr.) la J. Bt. Dat. uit-117 şi 128. brandvahtă f., pl. e (rus. brandvahtă, d.germ. brandwachtşI brandwache — wacht-schiff, staţionar, corabie de pază, barabaftă. V. barabaftă). Sec. 19. Corp de poliţie fluvială înfiinţat tn 1835 la Galaţi, compus din 25 de oameni îmbarcaţi pe staţionaru (barabafta) Emma, care a fost vîndut la IS47 şi înlocuit cu trei şalupe canoniere. * brânhiî, V. branchiT. branişte f., pl. branişti şi brăniştl (bg. branilte, pădure, d. vsl. braniti, a lupta, a Impedeca, brană, luptă, za-braniti, a inter* zice. V. brănesc, bărănesc, Izbrănesc, zabran, zăbrea). Apărăturâ, pădure oprită de a fi tăiată. Pădure netăiată timp de 25 de ani. Loc de păşune şi de ftneaţâ pe moşiile domnitor Moldovei, numit branişte domnească (Supraveghetoru acestui loc se numea căpitan de branişte, iar agenţii lui brănişUri). Car de branişte, car de rechiziţiune p. căratu finului domnesc. Darea braniştii, un bir care se percepea vara de la clrciumi şi pivniţe pin brăniş-teri £. cositu şi strlnsu finului domnesc. V. curatură. * brănŞă f. pl. e (fr. brâncile, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branşa cizmăriil. — Rom, corect: ramură. brant n., pl. uri (pol. brant, d. germ. brand, aprindere, gangrenă). Vechi. Gan-grenă : rana din care şi brant aăfost (transcris brint la Cost. 1,337). V. obrlntqală. brant n., pl. uri (ca şi zbranf). Munt. est. Taban la gheată. * brasleră f„ pl.e (fr. brassiire, d. bras, braţ). Un fel de pieptar (cu mlnici saâ fără mlmci) pe care-l poartă cocoanele pe supt bluză. Curelele unei raniţe. braşoăvă f., pl. e. Un fel de covrigi cu sare, numiţi aşa după numele oraşului Braşov. Fig. Iron. Palavre, minciuni gogonate (ca şi gogoşi, după numele prăjiturilor numite „gogoşi"). braşoveân, -ncă s, pl. enl, ence. Locuitor din Braşov. Negustor de ferărie, sticlărie şi postavuri groase. S. n. fără pl. Vintu de nord (MU, numit hategami In Mehedinţi. Un fel de trăsură de moda veche acoperită cu pele şi întrebuinţată la călătorii. V. rădvan. braşovenie, -eâscă adj. De Braşov: ladă braşovenească (de lemn şi vâp-sită tn diferite colori). braşovenâşte adv. Ca Ia Braşov. Fig. (d. braşoave). Inşirlnd palavre. braşovenie f. Negustoria braşoveanului. Prăvălia lui. braţ n, pl. e (lat brăchium, pop. bră-cium, d. vgr. brahion; it. braccio, pv. bratz, fr. cat bras, sp. brazo, pg. braţo). Mtna: de la umăr ptnă ia unghii. Cantitatea pe care o pot purta braţele : un braţ de lemne, Ra-mificaţiune de fluviu, de mare (numit şi crac). Fig. Muncă : a trăi din braţele sale. Putere : brafu lui Dumnezei. Vigoare : tot 18 www.dacoromanica.ro cedează braţului lui. A primi CU braţele deschise, a primi cu bucurie. A sta cu braţele încrucişate, a nu avea nimic de făcut. In braţe, cu ajutoru braţelor: a ţinea un copil in braţe. La braţ sau braţ la braţ, ţintndu-te de brafu altuia : a te plimba cu cineva la braţ. — Se zice greşit şi in brafele meu, ca tn spatele meu, pin con-fuziunea f. pl. tn e cu m. ori n.sing. tn e. braţaletă f., pl. e (it. braccialetto; fr. bracelet). Mold. Pop. Brăţară. — Şi bra-ţlletă tn Munt. braţet n. şi braţetă f. (d. braţ cu sufixu it. -et). Pop. La braţet sau la braţetă, (intndu-se unu de altu bra( la bra(: a te plimba la braţet. * brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937,283). Barb. Viteaz. * bravez v. tr. (fr. braver). Barb. înfrunt, sfidez: a brava periculu. brăvo interj, de aprobare sau de admiratiune (it. bravo, viteaz) : Bravo, soldaţi I V'afi luptat bine / — Şi ironic, ca şi halal ; bravo, nătărăule I — Pop. şi brăva. * bravură f. pl. i. (fr. bravoure, d. it. bravura). Barb. Vitejie. brăzdă f., pl. e (vsl. brazda). Urmă pe care o lasă plugu tn pămtnt. Bucată scoasă din pămtnt cu iarbă pe ia şi cu care se întăreşte o rtdicătură de pămtnt ca să n’o strice ploaia. Fig. Urme pe care unele lucruri le lasă trectnd : vaporu lasă o brazdă pe apă. Pl. zbtrcituri: brazdele pe care le trage etatea pe fdţă. Poet. Ctmpi'ri, ctmpii, tarâ: prea mult stnge a udat brazdele noastre. brăbăndc m. (rut. barvinok, şi berv-, rus. barvinok şi barvenăk, po'. batwinek, d. lat. pervinca). Pervincă. — Şi bărbă-noc (Mold.), bărbînoc (Maram.) şi ber-benoc. brăbinţă, V. berbinţă. brăcie şi -ilă, V. brăclrî. brăcinăr n., pl. e (din * brăcirar, d. brăcire). Vest. Sfoara cu care se strlng cioarecii. Lemnu care uneşte furca carului (tn care se tmbucă furca carului).— Şi bîr-cinar. brâcirt f. pl. (lat. pop. bracllt. V. îmbrac). Vest. Bete, cingătoare lungă şi îngustă (une-ori cil mărgele şi fluturi). — Şi brecirî. Pe alocurea şi brăcină, f., pl. i; brăcilă f., pl. e : se Infierbtntase de brăcila ei, iar acuma încăpuse la robie (Sov. 211); brăcele, f. pl.; brăci£r, n., pl. e, şi brăcie, f. brăcuTesc v. tr. (d. brac). Stric, deteriorez : păduri brăcuite pin păşunat. Tut. Curăf pomii de ramuri uscate. br&dât n., pl. uri. Pădure de brazi. — Şi brădiş n., pl. uri. brădlşdr m. Dim. d. brad. Cornişor (o plantă). brădişoără f., pl. e. Un fel de pătur-niche numită şi găinuşă. brăduleţ m. Dim. d. brad. brădo&Ycă f., pl. e, şi brădoâYe f., pl. oi saâ oale, ca foaie, lighioaie, -ol, sau căsoaie, pl. tot aşa (d. brad.Cp. cu arămie). Sud. Putinică (de brtnză). — Dim. bră-doichiţă. brăgăr n., pl. e (d. bragă). Mold. sud. Terci. brănâsc v. tr. (vsl. braniti, id. V. bă-rănesc). Cant. Opresc, Împiedec. brănişter m. Agent al căpitanului dc branişte. V. branişte. brăţâre (est) şi -ără (vest) f, pl. ări (lat. brachiale, it. bracciale, sp. brazal, pg. braţa'. Cp. cu spinare). Ornament de metal prefios ori de alt-ceva pe care-1 poartă femeile la braf. Inel saii verigă lată cu care se tine ceva fix (ca coasa pe cosic). brăţeâ f, pl. ele. Brăţare. brăţiş adv. (d. braţ). Corp la corp: a te lupta brăţiş cu cineva. brăzâîe, V. brezaTe. brăzdăr n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taie pămintu. (El e format de btrsă la sttnga şi cormană la dreapta). brăzdat, -ă adj. Cu brazde pe el. Fig. Zbtrcit: faţă brăzdată. brăzdez v. ţr. (d. brazdă). Trag brazde: Fig. Străbat •- fulgerele brăzdaă ceru, corăbiile brăzdeaza marea. Las urme: suferinfa-i brăzdase faţa. Ating, emoţionez : vorba asta i-a brăzdat inima,— Şi îmbrăzdez (sud). bre interj, de chemare, mirare şi admiratiune adresată bărbaţilor, ca şi măi: Bre omule I la stăi, bre I Bre I Mare minune I Bre I Da învăţat e I (ngr. bre, vre şi mori. V. măre), breăbăn m., 'pl. brebeni. V. brebenel, breănă, V. mreană. breaslă f., pl. bresle (vsl. bratlstvo, frăţie, [de unde s’a făcut * brasvă, * braslă, breaslă/, de la bratu, frate; strb. bg. rus. bratslvo. V. barat, frate). Corporaţrune, isnaf, aso-ciaţiune de meseriaşi: breasla ferarilor. Meserie : calicu-şi iubeşte breasla. breaz, -ă adj., pl. breji, breze (bg. briez, breaz, d. brieza, strb. breza, rus. bereza, vsl. * berza, mesteacăn, a cărui scoarţă e brează. Corespunde fonetic cu litv. birzas, germ. birke, mesteacăn, şi lat. frâxinus, frasin [Bern. şi Meyer]. V. barz, brad). C’o pată albă din frunte ptnă la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru : nici tu nu eşti mai breaz de cît el, te-ai găsit şi tu moi breaz ca să faci gură I Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S. f. (după numele satului Breaza din Prahova). Un dans popular şi melodia lui: a cinta breaza (saâ ca la Breaza I). V. bălţat, căclr, peag, strănut 2 şi ţlntat. www.dacoromanica.ro breb m. (vsl. bibră, bebră, rus. bobr; germ. biber; fr. bievre; it bivere; lat fiber şi bebras). Vechi. Castor. (Numele unei ml-năstiri şi unui sat In Prah.). V. biber* brebenel ra., pl. el (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu flori aşezate'n formă de struguri (corydalis). Anemonă. Ghiocel. — Şi brebeneă, f., pl. ele, şi breăbăn, ra., pl. brebeni. breben£le(fn)loc.adv.V.berbeleacu. * brec n., pl. uri (fr. [d. engl.] break). Un fel de trăsură cu bănci sau canapele de dus mai mulţi inşi. brecfrT, f. pl. V. brăclrî. brâcleş n., pl. uri (cp. cu ung. berkes, stufos). Trans. Vechi, Un fel de postav ardelenesc (lorga, Negoţ. 146). V, şlft. bregadir, V. brigadier. brehăTâsc, V. brehnesc. ’ brehătt m. Vechi. Ctne care brehăieşte. brehnăce f., pl. ăci (d. brehnesc). Un fel dc uli. — In Bz. -âc&, pl. -ace şi ăci. tn biblia d. 1688 pl. -ace. Deci sing. -acă. Şi -fee. brâhne f. pl. (d. un sing. breahnă. Cp. cu rus. brehn&â, flecăreală). Mold. Rar. Un monstru de pădure. brehnesc v. intr. (vsl. brehati, * breh-nonti, rus. brehdti, a lătra, a hâmăi). Est. Rar. Hămăiesc puţin (o dată safi de ctteva pri). Qrohăiesc speriat Tuşesc. V. tr. Trans. împung cu vorba. — La Cant. breh ăTesc, Hămăiesc. V. chefnesc, blehăTesc. brehuT, -uTe adj. V. xbrehud. breT m, pl. tot aşa (cp. cu vgr. bryon, muşchi, de unde şi bg. brei, id. V. brlonie, embrion). O plantă, V. mercurială. * brelân n., pl. e (fr. brelan, vfr. brelenc, d. germ. bretlenc, sclndurică). Reunirea a trei căiţi de joc de aceiaşi valoare. Serie de cărţi de joc. * breldc n., pl. oace sau uri (W breloque, f.). Bijuterie mai mică purtată attrnată, mărţişor, inarţ. brenduş, V. bradoş» brâschie, V. blşchle. breslâş, -ă s. (d. breaslă). Cel ce face parte dintr’o breasla V. Isnal. * bretâlă f., pl. e (fr. bretelle. V. betelie). Pl. Cozondroace, pateşti, curea safi făşie care trece pe după umăr şi susţine pantalonii. (Bretele poartă de ordinar copii şi oamenii graşi. Ţăranii poartă curea sau brtu). * bret6n, -ă s. şi adj. Din sau ca din Bretania. S. n., pl. oane. Forma părului tăiat scurt şi lăsat pe frunte, cum purtau femeile pe la 1890. * brevet n., pl. e (fr. brevet, d. breţ, scrisoare). Certificat, diplomă, mai ales la militari. Brevet de invenţiune, patentă, diplomă pe care guvernu o liberează autorului unei invenţiuni ori descoperiri ca să-i asigure proprietatea şi exploatarea ei excluzivă pe un anumit număr de ani. * brevetez v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuiva (unui inventator). Recunosc pintr'un brevet: a breveta o maşină. Fac să mi se recunoască c’am inventat eâ : mi-am brevetat maşina. * brevlâr (lat. breviarium, d. brevis, scurt). Carte de oficia p. preuţi. Oficiu însuşi. Fig. Lectură obişnuită: Oraţiu e bre-viaru literaţilor. — Mal rar brevlârlQ* brezâTe f, pl. ăi. (d. breaz). Munt. Un personagiu ridicul de mărime supranaturală la Crăciun şi Anu Nofl. (Consistă dintr’un om îmbrăcat In mai multe colori şi care are un cap de capră, de barză ş. a. In Mold. sud baba-turca, tn nord capra, odinioară seara ala). Fig. Iron. Femeie Impopoţonată. — In Munt. la munte şi brftsaTe. V. paparudă. * bric n?, pl. uri (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de război cu doaă catargurl. brlceâg n., pl. ege (turc. byâak, cuţit de masă, infl. de brici, de unde şi bg. briiak, briceăg; vstrb. biiak, cuţit; ung. bicsak de unde şi pol. biezak, briceag. V. blşchle). Sud. Cuţitas de buzunar de ascuţit creioanele ş. a. — In est cuţitaş. brlcelât, V. vergelat. * brlchât n., pl. e, şibrlchâtă f., pl.e (fr. briquette, dim. d. brique, cărămidă). Cărbune de pămlnt ori turbă presată ca o cărămigioară şi care se întrebuinţează ca combustibil. brlcT n., pl. ce (vsl. bg. briii). Cuţit de ras barba şi mustăţile. Acest cuţit taie ca briciu, tale foarte bine. * brigâdă f., pl. e şi ăzi (fr. brigade, d. it. brigata, ceată. V. brigand). Doaă regimente reunite supt comandamentu unul general. Escaadă de gardişti ori de jandarmi supt ordinu unui şef. * brigadier m. (fr. brigadier). Caporal dc artilerie ori de cavalerie ptnă la 1916. Şef de brigadă In jandarmerie. Ofiţer Intre colonel şi general tn Spania. Fam. General care comandă o brigadă ori colonel care are acest rol şi poartă ca insignă nn „soare" de general. Brigaoier silvic, agent silvic In uniformă. — La N. Cost. bregadir. * brlgând saa brlgânt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge tn ceată), Tllhar armat (de codru). * brigandaj n., pl. e. (fr. brigandaje): Ttlhărie de codru. Fig. Concusiune, jaf administraţiunea Iul n'a fost de ctt un brigandaj. * brigantin n., pl. e. (fr. brigantin, d. it brigantmo, dim. d. brigante, brigant). Mar. Corăbioară c’un catarg ork cu doaă şi c’o singură punte. * brlgantlnă I-, pl. e. (In brigantine). Mar. VeTa (ptnza) de jos de la pupă. Un fel de brigantin de pe Mediterana. www.dacoromanica.ro brighecT m., pl. tot aşa (cp. cu Berheci şi Briheci, un sat In judeţu Tutova, şi cu gregheci. de orig. slavă). Mold. Sturz negru cu puncte albe brighldăil, V. fercheteQ. brijoâlă, V. pîrjoală. * brilânt n., pl. e (fr. briliant, d. briller, a străluci). Diamant tăiat tn feţe. — Fals briliant. Pop. berlant (turc. berlanti şi pyrlanta, d. it. briliante). * brilantin, -ă adj. (d. brilant, după adamantin). Barb. Rar. Strălucitor. * brllantină f., pl. e (fr. brillantin). Un fel de praf ori de unsoare de curăţat metalele. Un fel de cozmetic de păr (compus din ulei, ricin, glicerină şi spirt). — Fals brl-lYantlnă. * brfo n. indecl. (it. brio, de orig. celt). Căldură, foc, vioiciune In artă: a cinta, cu brio, ce brio7 _ * brionie f. (vgr. bryonia, d. bryo, răsar, înverzesc, abund. V. breY). Bot. O plantă agăţătoare. V. mutâtoare. brişcă f., pl. şte, şti şi şce, şei (rut. rus. bg. bricka, pOI. bryczka, d. germ. bi-rutsche, care vine d. it. bircccio, baroccio, „cu două roate"). Mold. şi (mai ales) Munt. Trăsurică (cu 2 sau cu 4 roate), nadişancă. cabrioletă. brîgiă f., pl. e (rudă cu ceh. brdlo şi' germ. bridle, id.). Olt. Vatală. brînă f.. pl. e (d. brtu, ca frină d. friu). BUcegi. Cărare, potecă pin prejuru unui munte. 1) brincă f., pl. I (lat. pop. branca, labă ; it. branca, labă, ramură; fr. branche). Vechi. 1) Palmă : işi razimă capul in brincă (Del.). Azi 2) împingere violentă cu mlnile : i-a dat o brincă in cit a căzut. Fig. A da brinci, a Imbrtnci, a împinge, a îndemna; inima-i dădea brinci să plece. în brînct sati pe brîncT, tn patru labe, sprljinindu-te tn mtni şi’n picioare: a cădea in brinci, a te tiri in brinci (Pop. şi un brinci, pl. inuzitat uri: i-a făcut un brinci să plece). 3) Vechi (Dos. ş. a.). Gheară de fer de torturat ■oamenii. 2) brincă f., pl. î (vgr. brăghos, pron. branhos, răceală, brtncă porcească, de unde şi alb. brăngă. D. rom. vine strb. Banat brnka, orbalj). Erizipel, orbalţ. (De boala asta sufere şi vitele, care se unflă la gtt şi la cap, afară de bivoli). brînc£sc, V. îmbrîncesc. brtnciş aav. Rar, Pe brtnci, tn brtnci: a merge brinciş. , brînculiţă f., pl. e (brincă 1). Eşt. Fam. A minca cu brinculija, a mtnca cu mtna,. nu cu furculiţa. 1) brîncuţă f., pl. e (d. brincă 1). Frunza voinicului, o plantă cruciferă cu flori mici galbene (sisymbrium officinale). 2) brîncuţă f., pl. e (acomodat din germ. brunnenkresse). Măcriş de baltă (nasturtium officinale). brînduşă (est) şi uşe (vest) f., pl. i (rut. brendiiska, rus. brundyxka, strb. brndusa, bg. brenduSki,-diiSka). Numele mai multor plante bulboase: 1. una iridee (crocus reticulatus), al cărei bulb se măntncă; 2. alta liliacee veninoasă şi tntrebuin|ată de poppr la colorat {călchicum autumnale); 3. alta numită mai des ghiocel (galanthus nivalis). V. alunele, baraboY şi oraşniţă. brtnlşor n., pl. oare (d. briu, pl brtne). Btrnet, cingătoare suptire. brînt, V. brant. brtnzăr m. Cel ce face sati vinde brtnză. brinză f., pl. inuz. e (met. din lat. za-berna, din care pe de o parte, s’a fâcut zăglrnâ, torbă de pus brtnză la scurs, iar pe de alta * zbirnă, apoi brinză, de unde şi ung. brindza, slovac şi rut. bryndza, pol. brendza. Tot aşa: rus. dial. panir, brtnză, lit. „paner"; lat măntica, desag, sp. manteca, unt; rom. ghiveci, oală şi „un fel de mtn-care“, safl cdnitră care la început tnsemna ţeavă“, apoi „firu Înfăşurat pe această teavă“. Cp. şi cu sfarog şi sifon. O substanţă albă consistentă care se scoate din lapte (Ctnd laşi laptele crud doiiă zile tntr’o oală, se formează la suprafaţă smtnttna. După ce iei smtnttna cu lingura şi ajungi la zer, pui oala să se’ncălzeazcă ltngă foc, dar nu să fearbă. Ast-fel, brtnză se Întăreşte. Lutnd oala şi răsturntnd-o tntr’o ptnză, zeru se scurge, şi râmîne brtnză curată). Fig. Iron. A nu face brinză tntr'o afacere, a nu reuşi. A strica brin za cu cineva, a te certa, a rupe relafiunile cu el. Nu e nici o brinză de capu lui (ori de el), nu valorează nimic. V. caş, urdă) telemea. brînzărfe f. Mare cantitate de brtnză. Prăvălie de brinză. brînzesc v. tr. Prefac tn brtnză, corăs-lese, stric : a brinzi laptele V. refl. Laptele s'a brinzit de căldură. V. îmbrînzesc. brtnzeturY n. pl. Feluri saa mtncări de brtnză. brînzosffcă f., pl. e. Plăcintă făcută din aluat şi umplută,cu brtnză V. piroşcă. brîB n. pl. briie, briuri şi brine ca friii. (vsl. brunia, chiurasă. V. bîrneţ). Cingătoare de ptnză lată şi tnvtrtită de mai multe ori tn prejuru corpului: i-a crescut barba pină ia briu, apa le venea p'.nă la briu. Un fel de dans şi o melodie ţărănească. Dungă tn prejuru unei case ori unei coloane. Ori-ce dungă tn general: briie de lumină. Munt. Podină la stog, baza clăii de jos ptnă unde tncepe conu. V. chimir. brîuleţ n., pl. e Briu mic. Brtu (ctntecu şi jocu). broâjbă, V. brojbă. broască, (oa dift.) f., pl. şte (lat. * brosca, mlat bruscus = rubeta, un fel de broască, de unde şi alb. breikă, broască ţestoasă, rudă cu vgr. bdtrahos; ngr. [d. rom ] brăska; vfr. bruesche, germ. frosch, broască. V. brotac). Un batracian care trăieşte de obicei tn bălţi şi mlaştini. Ficus www.dacoromanica.ro Mecanizmu cu care se Încuie uşa şi tn care intră cheia (V. lacăt). Olt. Rindea. Chist, tumoare, bolfă, modtică, unflătură pe supt pele saO tnăuntru trupului (V. jabă). A te face broască, a te pitula ca broasca. Broască riloasă, un fel de broască care-şi cloceşte ofiăle pe spinare şi pare a fi rlioasă (biifo cinereus). Broască ţestoasă ("safl cu troacă), un fel de broască mai mare (chear mai mare de un metru) al cărei corp e apărat de un (est, troacă ori carapace (testudo). broâtec, V. brotac, brobinţă f., pl. e (din broboană şr bobi ţă). Broboană. broboadă şi (Olt. Munt vest) pro-boâdă şi pobroadă f., pl. e (bg. pod-brâdka şi -dia, d. pod, pe dedesupt, şi brada, barbă. V. îmbrobodesc, zăbranic). Vest. Bertă, tnvălitoare mai groasă cu care femeile Îşi acopere capu. V. maramă) testemelf tulpan. broboană şi borboănă (oa dift.) f., pl. e (rudă cu boabă, bobiţă, ca cocolesc fată de corolesc, şi cu bg. bobonka, brubonka, bârbonka şi dial. brobonka, id.; rut. buli-bănka, beşică de apă.). V. bobfrnac Bobifă, grăuncior: acest geam nu e neted ci are broboane. Bubulifă. Picătură, bobifă : broboane de sudoare pe frunte. Trani. Agrişă. — Şi burboană şi brobinfă. V. zdroboneţ. broboneă şi -nică f., pl. ele. Vest. Broboană, mică, bobifă. — Şi borbonea şi -nică. In est burbunica. * brobonez v. tr. (d. broboană). Acoper cn broboane: o sudoare rece ii brobonă fruntea. V. refl. Fruntea i se brobonase de sudoare. — Şi fmbr-. V. boboşez şi bu-buruzez. * brocât, -ă adj. (it. broccato, fr. brocart). Brodat cu matasă, cu aur safi cu argint: rochie, pinză brocată. Brocat s. n., pl. uri. Stofă brocată, frcnghie, serasir, zarpa, şah-mara ori cutnie — Şi -art şi ard (după fr). * brocatel n, pl. uri (it. broccatello). Stofă care imitează brocatu. Marmoră multicoloră. brocî m. (strb. broc, roibă, d. vsl. brosti, purpură). Roibă, o plantă. S. n. Vicfti. Ocră roşie. , brod n., pl. uri (vsl. brodii, slrb. bg. rus-brod, vad. V. brodlnă, brodesc). Trans Vad. Bac. brodăr şi bru- m. Vechi. Podar, acela care mtnă un bac. brodeălă f., pl. eli. Acfiunea de a o saâ de a se brodi. * broderie f. (fr. broderie). Lucru brodat. Fig. înflorituri adăugate unei povestiri. Note adăugate tn ctntec ca să placă mai mult. brodesc v. tr. (vsl. brodiţi, a merge pin apă, pin vad, d. brodii, vad ; slrb. „a naviga", rut. „a merge pin apă, a umbla tn bobote". rus. na-broditi, a brodi. V. brod. Cp. cu găsise). Potrivesc, nemeresc: azi am brodit-o bine venind pe aci. V. refl. M'am brodit şi eu la prtnzu lor, rău s’a brodit lucru azil V. zgodesci * brodez v. tr. (fr. broder, tld. border, a garnisi pe margini). Fac pe o stofă desemne tn relief cu acu sau cu războiu. Fig. Amplific, Înfloresc: a broda o istoris. In Trans. chindisesc. ■ brâdlnă şi bru- f., pl e şi i (nsl. brod-nina, strb. brodarina, taxă de trecut cu bacu. V. brod). — Vechi, azi Trans. Vad. Bac. Taxă de trecut cu bacu. — Bro- Ia Ant. P- brâjbă f., pl. e (strb. broskva, gulie, d. it. brasca, lat. brdssica, varză). Munt. vest. Nap. — Şi broajbăf iar In Olt. brozbă. * brâm n. (vgr. brâmos, putoare). Chim, Un corp simplu roş cafenia, puturos, înţepător şi sofocant, cu gust acru şi arzător, foarte veninos. E mono-, tri-, penta- şiepta-valent, cu densitatea de 3,18 la Oo, cu greutatea atomică de 80. Ferbe la 63o şi s* solidifică la —24o,5 prefăclndu-se In lamele cenuşii. A fost descoperit Ia 1826 de Francezu Balard In mlaştinile sărate. bromiirâ f., pi. i. Chim. Combinaţiune de brom cu un corp simplu. * bronchlăl şi brânchlc, -ă adj. (d. bronchii). De la bronchii: vină bronchică. — Şi bronh-. * brânchle şi brânhle f. (vgr. pl. brân-hia, dim. d. bronhos, gttlej). Anat. Fie-care din cele dofiă conducte pin care intră aeru’n plămtni. * bronchită şi -hită f., pl. e (d. bronchii). Med. Inflamafiunea bronchiilor. — Fals bronş- (după fr.). * broncotomie f. (d. bronchii şi -tomie din ana-tomie). Chir. Inciziune In caile respiratorii). — Şi bronho-. * bronz n„ pl. uri (fr. bronze, d. it. bron-zo, care vine d. pers. biring, aramă. Cp. şi cu vgr. bronteion, maşină de imitat tunetu la teatru). Un aliaj galben compus din aramă, cositor şi zinc. Obiect de bronz (medalie, statuetă ş. a.) Poet. Tun: bronzu tună. * bronzărie f. (d. bronz; fr. bronzerie). Arta de a lucra bronzu. Fabrică safi prăvălie de lucruri de bronz. * bronzat, -ă adj. (fr. bronze). Fig. De coloarea bronzului, arămiu: faţă bronzată. * bronzez v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o coloare ca de brlnz oxidat. Fig. Ptrlesc: soarele bronzează faţa. broscăr m. Iron. Italian, adică „mlncă-tor de broaşte", ceia ce Românului II pare foarte straniii. broscănesc şi -ărâsc, V.broştesc. broscărie f. Mare mulţime de broaşte. Locu unde-s multe broaşte. broscârlfă f„ pl. e (d. broască). O algă (potamogeton natans). broscâT m„ pl. toi aşa. Broască mare. Fig. Fam. Copil mic: mă broscoiule I V. borboloc. broscufă f., pl. e. Dim. d. broască. www.dacoromanica.ro brostăc, V. brotac. * brâşă f., pl. e (fr. broche). Bijuterie pe care femeile şi-o pun la glt pin ajutoru unul ac. — In est broş, n., pl, uri (rus. bro&i). * broşez v. tr. (fr. brocher). Cos foile unei cărţi: carte broşata, dar nu scorţită. broştâsc, -eăscă adj. De sau ca dc broască: ochi oroşteşti. Lină broţtească, o algă.—Fam. şi broscănesc şi -âresct neamu broscănesc. . broştâşte adv. Ca broasca: a înota broşteşte. * broşură f., pl. : (fr. brochure). Carte mică broşată, cărticică. V. flladă. brotăc şi broătec m. (ion. brâtahos, at bătrahos, broască, de unde şi alb. bri-tak. V.broască şi batracian). O broscuţă verde care trăieşte pin clmpuri şi grădini şi care cintă clnd e timpu a ploaie (hyla [viridis ori arbdreaf). — Şi brotă-celi pl. ei (Mold. Munt.), burâtlc (Mold., dupa bură) şi brostâc (Bz.). V. răcănel. brotlciQ, -fe adj. (d. broatec). Verde ca brotacu, verde gălbui: mazăre cu foile mărunte şi broticii. (Hogaş, VR. 1910, 8, 225). — Şi burătlclQ (est). brâzbăi V. brojbă. bru sau br, interj, care arată treinurâ-tura de frig sau de frică. V. bruh. bruceălă f., pl. eli. Acfiunea de a bruci : o bruceală cu parmacu fNeam. Rom. Lit. 5, 584. bruc^sc v. tr. Lovesc c’un par sau c’un drug ca să rămlle o gaură In care să arunc sămlnta. V. pitonog. brucltură f., pl. i. Bortă făcută bru-cind: boabe zvtrlite in urma bruciturii (Neom. Rom. Lit. V, 564). * brucfnă f., pl. e. Stricnină tn care doua molecule de idrogen ts înlocuite pin două grupuri cu un atom de oxigen, unu de cărbune şi trei de idrogen. brudăr, V. brodar. brudâtlc, V. brudID. brudtâsc, -dlăscă adj. De brudiu, copilăresc. Adv. brudieşte, copilăreşte, prosteşte. brudlnă, V. brodlnă. brudIO, -le adj. (cp. cu rut brudii, murdar). Mold. Trans. Nevrlstnic, minor. Simplu, naiv, lud. — Şi brudiv (Dos.) şi brudâ-tlc. La Negr. brudnlc. bruft n, pl. uri (Cp. cu praftură). Prima tencuială nenetezită aruncată pe zid. bruftuYălă f„ pl. ieli. Acfiunea de a bruftui. Bruft, tencuială saâ lut moale de lipit păreţii sau pavimentu : lipise cu bruf-tuială pe Jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trlntealâ. V. muruîală. bruftuTescv.tr. (d. bruft.V. pl rănesc). Acoper cu bruft Fig. Bruschez cu vorba sau şi cu ghiontu. bruh, interj, care arată sensafiunea fiorului de frig (Era.). V. bru. brulfne, V. burllnc. * brumai, -ă adj, (lat. brumalis). Din anotimpu brumei, de iarnă. brumar m. (d. brumă. Vechi. Rar. Numele popular al lui Novembre. A doua luna. a calendarului republican francez (d. 23 Octobre plnă la 21 Novembre). brumăt, -ă adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicios natural), bru-mârifi : prune brumate. brâmă f., pl.e (lat. bruma, iarnă, contras din * brivima, din brevissima {dies/, cea mai scurtă [zi], apoi şi ,brumă", dupA pruina, brumă; it. pv. sp. pg. bruma, fr. brume). Kouâ îngheţată (care acopere natura ca o haină alDa şi suptire). Un fel de praf aibicios care acopere unele poame (prunele, strugurii). Abur depus pc lucrurile netede şi reci clnd sufli pe ele. Fig. Iron. Spoiala, pospai, mai nimic: o brumă de învăţătura. brumărel m., pl. ei (d. brumar). Vechi. Rar. Novembre. brumărtfle f. pl. (d. brumă. Sing. -eă sau -ică nu e uzitat ca şi zorele). O plantă ornamentală originară din America dc Nord (phlox paniculata). brumăriO, -ie adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicios natural): struguri, prune, mure brumării. Ca bruma (ca rouă Inghefată), cenuşiu deschis: căciulă brumărie. — în nord brumăriO. brumez v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr, Acoper cu brumă : florile s'aă ofilit, că le-a brumat — Şi imbr-(ca v. tr.). brumâs, -oăsă adj. (d. brumă). Cu brumă: timp brumos. * brun, -ă adj. (fr. brun, it. bruno, d. vgerm. brun, ngerm. braun). Cafeniu bătlnd In negru. Cu ochii bruni (căprii sau negri), oacheş. Subst. Om oacheş. * brunei n., pl. uri (germ. brunelle, d. fr. prunelle). Un fel de plnză neagră mată de coloarea prunei sau neagră de lină din care se făceau ghete bătrlneşti mai scumpe. V. şalon. * brunet, -etă adj. (fr. brunet, dim. d. brun). Oacheş. brus m (slrb. bg, rut. pol. ceh. brus, cute. V. bruş). Ban. Cute. * brusc, -& adj., pl. şti, şte (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt subit: atac brusc. Viu, răpede : maniere bruşte. Aspru, mojicesc : ton brusc. Adv. Cu bruschetă, răstit: a răspunde brusc. * bruschetă f., pl.e şi f (it, bruscMzza). Acţiune sau vorbă bruscă. www.dacoromanica.ro BRU - 199 — BUB * bruschez, -a -că v. tr. (fr. brusquer). Răspund lăstit, brusc, ofensez pin bruscheţi, brusnât, V. busnat. brustân, V. brustur, brustur şi brusture m. (got.gep. *burst, ţep, ghimpe, dim. * burstilo, de unde s’a făcut *brustilo, apoi brusture germ. burstia, ţep, de unde fr. brosse, tufă, perie; ngerm. borste, anglosaxon bvrst, brystl, ţep păr de porc; engl. bristle, ţep, păr de porc, bur [din * burz şi * burzuj, ţepos, zblrlit. V. bursuc. Cp. cu fluture, strugure, viezure). Lipan, o buruiană din familia compuselor (scai), cu frunze mar! cit nişte pălării (lappa sau arctium). Brustur dulce, cap-talan. Brusturu olt, o lăptucă veninoasă cu frumoase flori galbene, numită şi brustan (cp. cu slrb. brstan, iederă) şi clocociov (buphtalmum cordifolium saij telekia spe-ciosa). bruş m. (d. bruşi, pl. lui brus). Trans. Bulgăre (dc pămlnt, de sare). Boţ (de brtnză ş. a.) ori codru de mămăligă. bruşesc v. tr. Trans. Bulgăresc, bombardez cu bruşi. bruştin n., pl. e (pol. bursztyn, rut. burătyn, d. germ. de jos bornstân, germ. de sus bernstein). Dos. Chihlimbar. 1) brut n., pl. urî (sas. brut, germ. brot, pine, de unde şi vsl. brotu). Munt. Vechi. Ptne neagră, mai ales soldăţească. V. pită. 2) * brut, -ă adj. (fr. brut, d. lat. brutus, greoi, stupid). Carc nu e format, necioplit, grosolan: om brut. Cum l-a produs natura, nativ: diamant, aur brut. Zahăr brut, nerafinat. Corp brut, inert, fără viată, ca o peatră Produs brut, acela din care nu s'au scos cheltuielile, In opoz. cu net. Greutate brută, aceia din care nu s’a scăzut daraua. Adv. în mod brut: a socoti brut. * brutal, -ă adj. (fr. brutal, d. mlat. brutalis). Dc fiinţă grosolană, dc animal: instinct brutal. Fie. Grosolan, violent, feroce : procedură, forţă brutală. Adv. Cu brutalitate. * brutalitate f. (fr. brutalite). Grosolănie, asprime. Faptă brutală. * brutalizez v. tr. (fr. brutaliser). Tratez aspru (chear şi lovind). brutar m. (d. brut 1). Cel ce face sau vinde ptne. — Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar. * brută f., pl. e (fr. brute, om grosolan) Ba b. Vită, fiară, boaită, om necioplit şi rău. brutărie f. (d. brut). Vest. Localu tn care se face ori se vinde pine. — !n est pitărle. buâz, V. bogaz. buăr, V. bour. bubăt n„ pl. uri (d. bubă). Olt. Boala numită vărsat. Ciugulit de bubat, ciupit de vărsat. bubă f., pl. e (lat. pop. * buba, de unde şi fr. bube, bubă, d. vgr. bubon, bolfă, Înrudit cu ngr. buba, căpcăun, alb. bubă, strb. bg. buba, gtndac de matasă, insect, căpcăun, rut. buba, rană, durere, bublyk, biscot, precum şi cu rom. bulbuc. Cp. şi cu bumbac). Pustulă, erupţiune purulentă pe pele. Fig. Durere, boală : ura pe cel harnic e buba leneşului. Buba cea rea, sugel. Bube dulci, eczemă, bube care le Iese copiilor ma! ales pe Ia gură şi pe care poporu le tratează cu drojdie de cafea. Vest. A bubă (adică „cea bubă", scris greşit ăbubă, că gen. e ălei bube, adică „cele! bube"), abces alveolar, bubătl, V. boboti, buber/c m. (cp. cu ung. buborik, beşi-cuţă, pin aluz. la poamele capsulare ale acestei plante. Cp. şi cu turc. biibrek, rinichi). O plantă puturoasă cu gust acru şi amar şi care creşte pin locuri umede (scrofulărta noddsa). Odinioară era foarte uzitată In med. — Se numeşte şi frunză de buba cea rea şi urzică neagră. bubdt n„ pl. oaie (d. bubă). Mare bubă purulentă şi dureroasă. bubdn n., pl. oane (fr. bubon, d. vgr. bubân. V. bubă). Adenită. — Pop. ba-bon (ngr. babitna). * bubânlc, -ă adj. (fr. bubonique, d. bubon, bubon). Med. Care se manifestă pin buboanc. Ciumă bubonică, V- cTumă. bubuîâc m. (cp. cu baboi). Tut. Biban, bubâs, -oăsă adj. (d. bubă). Plin de bube. buboQ, V. boboti. bubuî, a -i v. intr. (d. bu-bu, zgomotu tunetului ori al tunului; rut. bubnuti, a bate toba; strb. bubnjati). Tun, detun: bubuie tunetu. bubuitură f., pl. î. Zgomot de tunet ori dc descărcări de tunuri, detunătură. bubuliţă f., pl. e (d. bubă, ca cruciuliţă d. cruce. D. rom. vine slrb. bubuljica. V. bubă). Bubă mică. — Mai rar bubu-şoară, bubuţă. buburâs, -oâsă adj. Bubos (mai ales cu bubuliţe). buburuz şi -uţ m., pl. ji, ţi, şi buburuză şi -uţă f., pl. e (cuv. reflex din răd. bubu-, bobo-, ca şi bubă, boboc ş. a. V. mămăruţă). Mold. Trans. Bobiţă, bubuliţă, broboană, cocoloş (mugur, fruct, ca cel de anin ş. a.): In colţurile gurii rămăseseră două buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos glndăcel roş aprins (cu şapte puncte negre) care trăieşte pin vii şi grădini, numit şi gărgăriţă, mâriuţă, bou lui Dumnezeă şi vaca Domnului (coccinella). — Slnt şi unii negri, mai mici, care au 14 puncte galbene, iar alţi! galbeni cu puncte negre. V. răpede. buburuzez şi -tez(mă) v. refl. Mă acoper cu buburuji (de ex., laptele ctnd 11 baţi şi apar bobiţele de unt). V. bro-bonez. bubuşluî m., pl. tot aşa (probabil ung). Iaşi. Colţar, gogoaşă de rjstic, www.dacoromanica.ro bubuşoără şi bubuţă f., pl. e. Bu- buliţa. 1) buc m., numai la pl. 1). Fulgi rămaşi de la lină ori de la clnepă după ce a fost trecută pin peptenei: (oluri groase de buci (Sadov. VR. 1911, 3, 324). 2) Sing. Col. Pleava de la grlne, de la sămînţa de clnepă a.: pisamalaiu şi-l vtntura de buc (Crg.). . ctlţî. 2) buc n., fără pl. (var. din buf). Nord. Intr’un buc, îndată, imediat. * bucali -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al gurii: cavitatea bucală. V. oral. bucătă f pi, ăţi (d bucă, adică „îmbucată, îmbucătură"). Fragment, pane din ceva: o bucată de pine. Obiect întreg, dar considerat ca parte din ceva : o bucată de ptnză. Piesă, articul: aparatu se desface in mai multe bucăţi. Fragment, dintr’o operă literară : o bucată din satirele lui Eminescu. Operă (piesă) muzicală ori literară: o bucată de muzică, de teatru. Spatia, timp: o bucată de loc, de vreme. Pl. ate. Mlncări, alimente preparate p. masă: bune bucate I Cereale, produse ale plugăriii. — în nord şi bf-. bucă f., pl. i (lat băcca, obraz; it. bocca, pv. sp. boca, fr. bouche, gură. V. bucal, bucată, imbuc). Vest. Obraz. Ceva pentru bucă, ceva de îmbucat, de mlncare. Est ş. a. Fie-care din cele doaă părţi ale şezutului. bucălăt, -ă adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moţat). Grăsulia, cu obrajii mari: un copil bucălat. V. boghet. bucălăO, -ăîe adj., pl. m. şi f. ăi (var. din bucălat). Bucălat, Cu lină multă (vorbind de oi): Mioriţă laie, laie, bucălaie (P. P.). V. lăfl, laîe. bucătar m. (d. bucate). Acela care face bucate. — în nord şi bi-. bucătăreasă f., pl. ese, şi In Mold. şi -iţă f, pl. e (d. bucătar). Femeie care face bucate. — In nord şi bî-. bucătărie f. Cameră In care se prepară bucatele. — în nord şi bt-. bucătură f., pl. i (d. bucă). Olt. îmbucătură, gălătuc, înghiţitură (NPI. Ceaur, 44). A face bucături, a face bucăţi (tăind, ru-plnd). bucăţel m., pl. ei. (d. bucată). O plantă graminee care creşte pin fineţe (agrostis canina). bucăţ^sc v. tr. Fac bucăţi, fragmentez. — în nord şi bi-. bucăţică f., pl. ele (dim. d. bucată). Bucată mică. Fig. Iron. Bună bucăţică, bun taclm, bună pramatie: acest băiat e o bună bucăţică. Bucăţică ruptă, leit, aidoma : acest băiat e bucăţică ruptă tată-su. Pl. Lucruri bune (de mlncare). — în nord şi bt-. bucceâ, V. boccea. buccfO, V. bocciO. buceă f., pl. ele (dim. d. bucşă, nu d. lat buccella. dim. d. bucca, gură). Tub de fer care căptuşeşte butucu roatei pin ăuntru ca să nu se roadă de frecătură. Gura sfeşnicului. Căciulă de metal care se pune la vlrfu creionului ca să nu se rupă In buzunar. buceluţă f., pl. e. (d. bucea). Mold. Bucea mică, mai ales vorbind de căciula creionnluL bucen, V. bucîum. buche f. (vsl. bttky, buku, fag, litera B, d. got bdka, literă, germ. buch, carte, buche, fag. De aici şi Bucovina, „făget"). Vechi. Azi fam. sau iron. Litera B cirilică. Literă, slovă (mai ales chirilică). A tnv&ţa buchea cărţii, a Invăta (o lectiune) cuvlnt cu cuvlnt. A fi buche, a fi bucher, ignorant, prost. bucher m. (d. buche). Care Invată să citească. Fig. Care ştie prea puţin din ceia ce ar trebui să ştie. Care învaţă pe de rost buchea cărţii fără să priceapă Inţelesu. Care (ca profesor) se tine de buchea cărţii (cetind elevului să-i spuie lecţiunea cuvlnt cu cuvlnt) saa (ca judecător, avocat ş. a.) se tine servil de textu legii, pareatcă.—Fem. buche-rfţă, pl. e. buchereălă f., pl. eli. învăţătura, studia de bucher. 1) bucheresc, -eăscă adj. De bucher, de ignorant: cărţi buchereşti. 2) bucheresc v. tr. şi intr. (d. bucher. V. buchisesc). învăţ ori lucrez ca bu-cheru : a bucheri o biată lecţiune. buchereşte adv. Ca bucheru: a spune lecţiunea buchereşte. * buchet n, pl. e (fr. bouquet, var normandă din bosquet. V. boschet). Mănuchi de flori legate la un loc, chită. Fig. Aromă a vinului. * buchetieră f., pl. e (fr. bouquetiire). Vlnzătoare (ambulantă) de buchete, floră-reasă. bucfăr, V. bucvar. buchineţ n, pl. e (\ar. din bog'iineţ şi bocăneţ). Est. Bucată : un buchineţ de pine. * buchinfst m. (fr, bouquiniste, d. bon-quin, carte veche, d. ol. boeckin, cărticică) Barb. Anticar, care cumpără şi vinde cărţi vechi — Verbu a buchlni (după fr. bou-quiner, a tot umbla cu cărţile), cu Inţ. de „a bucheri" nu există pe rom. buchlseâlă f., pl. eli. -Fam. Acfiunea de a buchisi. buchisesc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se învăţa alfabetu cirilic. V. bucheresc 2). Fam. Fac un lucru mic chinuindu-mă mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisăgesc, bat îndesat: l-aă buchisit cu pumnii (In nord buchlsez). V. refl. Mă bostncesc, mă chinuiesc mult la un lucru mic: ia nu te mai buchisi cosind acolo / V. pumnesc. bucln, V. bucîum 1. www.dacoromanica.ro * bucinatâr, -oâre adj. şi s. (lat. bu-cinator, buciumător). Anat. Se zice despre Un muşchi al fălcilor. buclniş m. (d. bucium. D. rom. vine bg. buciniH. V. şi dudaTe). Un fel de cucută neveninoasă pe ale cărei vlăstare tinere le măntncă oamenii tn nordu Earopei (atchan-gelica officinalis). Un fel de cucută foarte veninoasă care creşte tn apă (ciciita virosa). bucTuc, V. buncTuc. 1) biicTum n., pl. e (lat. bticina, probabil din * bovicina, d. bos, bou, şi canere, a etnta. V. zbucTum). Mare trtmbită (de fieste doi metri) făcută din doage supţiri egate cu coajă de tei ori de alt-ceva (azi făcută şi din tinichea), întrebuinţată la dat semnale la munte, iar tn vechime şi la război. S. m. Vechi. Trunchi, butuc, tulpină: buciumu viţei. — Vechi bucln, bucTun şi bucinni. Azi tn Maram. bucln, In Ml. bucen. In Trans. şj tulnic. 2) biicTum, a -ă v. intr. (lat. biicino, -ăre). Sun din bucium. V. tr. Chem suntnd din bucium: ia buciumă-ll Fig. Trtmbitez, răsplndesc In lume: a buciuma o veste. — Şi -6z. Vechi bucln, bucTun şi bu-cim. Azi tn Maram. bucin, tnMI. bucen. bucTumăş m. Cel care sună din bucium. bucTumătură f., pl. i. Sunet din bucium : la a treia buciumătură. buctarisâsc v. tr. (poate met. din bg. * buraklisam, d. burak, sfeclă, adică „mă înroşesc ca sfecla, o sfeclesc"). Fam. A o buclartsi, a o scrtnti, a da cu oiştea’n gard, a face o prostie, a tncurca o afacere. 1) buclă f. (mrom.). V. boclă. 2) * buclă f., pl. e (fr. boucle, d. lat. biiccula, dim. d. Bucca, bucă, obraz). Barb. Ciuf dc păr ctrlionţat, ctrlionţ, zuluf. * buclez v. tr. (fr. boucler). Barb. încreţesc, ctrlionţez, fac păru tn formă de bucle. bucluc, V. bocluc. bucmea f., pl. ele (turc. b6kmi), Munt. Rar azi. Găitan, şnur, şiret sau panglică pe care se înşiră ceva sau care se coase ca ornament la hainele ţărăneşti. V. sărad. bucoavnă (oa dift) f., pl. e (vsl. azu-bukovino, de unde s'a zis Intti azbucoavnă, adică „az, buche", numele primelor dooă litere chirilice). Vechi. Abecedar. Azi. Iron. Carte (hlr(oagă) cu litere chirilice. V. bucvar. bucoT n., pl. oaie (din * bicoi, [augm. d. bici şi buhai. Cp. si cu băicon). Sua. Bilă mal mare cu care băieţii izbesc bilele mai mici şi le scot din arman, ca mada la jocu cu petricelele. V. IchT, gToală, topuz. * bucolic, -ă adj. (vgr. bukolikos, d. bukdlos, păstor de bol). Păstoresc: viaţa bucolică. S. f. Poezie pastorală. V. eclogă. bucovină f., pl. e (vsl. bukovina). Doc. Făget. bucsăB m. (vulgarizm d. lat. buxus, cimşir ?). Un copăcel papilionaceâ care creşte pin sudu Europei şi care se cultivă la noi pin grădini (spirtium junceum). bucşă f., pl. e (rut. bitksa, pol. buksa, d. germ. biichse, cutie. V.busolă, puşcă). Est. ?. a. Bucea, tub de fer care căptuşeşte pin ăuntru butucu roatei ca să nu se roadă. bucşan şi bocşân, -ă adj. (probabil, d. Bocşa, o localitate). Un fel de boi moldoveneşti osoşi buni de muncă. (Vacile buc-şane se tngraşă bine, nu fată des şi daQ lapte pu(in). bucşâsc şi bîcşesc v. tr. (cp. cuung. buksi, cap gros, om grea de cap. V. îm-bîcşesc). Est. Tixesc, umplu Indestnd : un tren bucşit de soldaţi (Sov. 233), un sac bucşit de lină. V. doldora, ţoşcă. bucur, a -ă v. tr. ( alb. bukuronî, a înfrumuseţa, biikură, frumos). Aduc bucurie : vă aduc o veste care vă va bucura, vă voi bucura pe toţi c’o veste bună. V. refl. Simt bucurie: s’a bucurat de vestea bună. Inii arăt bucuria: să bem şi să ne bucurăm I Mă folosesc, am, posed (după fr. se rijauir): se bucură de o bună sănătate, reputaţiune. A te bucura la, a rtvni la, a te bucura să pofi ocupa (apuca) : nu te bucura la biata lui căsuţă, ci iartă-i datoria I — Fals se bucură de o sănătate zdruncinată or\asta mă bucură (după germ. dasfreut mich). Corect: are o sănătate zdruncinată, o urită reputaţiune şi mă bucur de asta.—în Trans. şi îmbucur: pe toţi i-a îmbucurat, toţi s'au îmbucurat. bucurie f. (alb. bukuri, frumuseţă). Emo-tiune plăcută pe care o simte sufletu ctnd dobindeşte ori speră că va dobtndi ceiace-I place: a fost o mare bucurie pe noi cind am văzut c’ai scăpat de moarte. Bucuria mea (ţa, lui ş. a.), simt, am simţit o mare bucurie: cina ninge, bucuria copiilor I V. chită 2. bucurâs, -oăsă adj. (d. bucurii). Plin de bucurie, voios, vesel: is bucuros de venirea ta. Cu tragere de inimă: Is bucuros să mor pentru ţară. bucvar n„ pl. e (vsl. bukvdri). Vechi. Bucoavnă. Carte bisericească cu litere ciri-lice. Şi bucfar, buhvar şi bufar. budâc n., pl. e (strb. biidak = trnokop). Ban. Sapă. budâcă f., pl. e (rudă cu budui). Est, ş. a. Putină cu gura mal deschisă de ctt fundu şi tn care se toarnă laptele din găleţi la sttnă şi se păstrează zeru. budalâ f. (turc. buda'a, ttmp, d. ar. bu-dala, pl. de la abdal, cerşitor, derviş cerşitor mai mult eri mal pufin idiot; bg. strb. budala. V. budulac). Fam. Ttmp, dobitoc : la o budala şi acest om I budalăQ n., pl. ăie (rudă cu budăi). Est. Buduroi, putină făcută dintr’un trunchi scorburos şi care serveşte mal~ales la ţinut făină. budân şi bunână, V. bădan. budâşcă f., pl. -aşte, ăştl (rudă cu budui, buduroi). Putinică scurtă şi groasă de ţinut brtnză ş. a. Fig. Iron. Femeie Scurtă şi grasă. www.dacoromanica.ro BUD — 202 — BUG budă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuţă de pădurar. Baracă, magherniţă. Trans. (d. ung.). Latrină. V. bujlă. budăT, V. buduT. bud^sc v. tr. Munt Fam. Pitesc, ascund : unde-al budit foarfecele ? * budget, V. buget. * budlc. -ă adj. (d. zeu Buda). Al lui Buda: credinţa budică. budi'gă f., pl. I, şi budigăTe f., ăi (var. di» biidihace). Oorj. Pasăre de pradă. budlhăce f. (cp. cu bizdlganie, budu-hală, bulihai). Nord. Bizdlganie, dihanie, monstru. * budincă f„ pl. I (fr. poudlngue şipou-ding, d. engl. pudding, V. puding). lin fel de prăjitură compusă din orez ori griş cu lapte, zahăr şi ouă. * budist, -ă s. Adept al budizmului-Adj. Doctrina budistă. * budfzm n. Religiunea lui Buda (din sec. V tn ainte de Hristos). — Budizmu constă mai ales In credinţa că omu, pintr’un indefinit şir de existente, expiază păcatele şi ajunge la un repaus final (nirvana), adică salvarea sufletului, care nu se mai renaşte şi nu mai expiază. E răsptndit tn India, China, Japonia, Tibet, Turchestan ş. a. şi e profesat de vre-o 470,000,000 de oameni. * budoar n., pl. e (fr. boudoir). Barb. Iatac. buduhălă f., pl. e (cp. cu budlhăce). Est. Fam. Budihace. Răceală, guturai şi alte boale. buduhăt6s, -oăsă adj. (d. buduhală). Est. Fam. Răcit, gutunărit buduT n., pl. ie (ung. bd'dtiny, putinică, rudă cu bădan, budacă, butoi). Mold. Trans. Doniţă fără fund, trunchi sau tub larg pus tn pămtnt ca să primească apa unui izvor la suprafaţă. Putinică sau găleată p. diferite lucruri. — Şi budăT, pl. ăie; bădăQ, pl. ăie; şi bădîT, pl. iie. V. sulinar. budulâc, -a adj. (d. budala). Sud. Mototol, prost Simplu, naiv. Suc. Haimana, hoinar, budulân, V. bodolan. budur n., pl. e (cp cu ung. bodor, vagabond). Sud. Sttncă inaccesibilă pe care hălăduieşte capra neagră. Nord.(b udură, f„ pl. i). Loc depărtat şi pustiu, coclauri. budurâT n., pl. oaie (din * budunoi, supt infl. altor cuvinte tn -roi, d. ung. bsdtin, bBdSny, butoiaş, ghizduri, bSdtS, (eavă, bo-don, putină). Budalău. Trunchi scobit întrebuinţat ca putină, ca stup ş. a. Jgheab acoperit (la moară). Cov. (buduruş, pl. e). Ciubăr. . buduşlăd m. (d. buduşluiesc). Trans. Haimana, vagabond. . . buduşluTesc v. intr. (ung. bujdosni). Trans. Hoinăresc. 1) buf, -ă adj. (it. buffo, d. buffo, bufnitură de vint. Ruda cu buf 2. Lbk. 1373). Comic, glumeţ: operă bufă. 2) buf, interj, care arată căderea unui corp greu ori zgomotu unei exploziuni mal slabe (rus. buh, pol. buch, întrebuinţate întocmai ca rom. Rudă cu buf 1): luă o peatră şi buf In fereastră. V. bof, boc, buc 2 bufnesc. V. şi tumbă. bufăn, -ncă s. Bănăţean originar din Oltenia. * bufant, -ă adj. (fr. bouffant), Se zice de hainele unflate: pantaloni bufanţi (şalvari). bufăr, V. bucvar. * bufet n., pl. e (fr. buffet). Dulap p. obiecte de masa. fn narile reuniuni, masă pe care-s puse vinurile, mtncările ş. a. La gări, restaurant. buftea, V. buftea. bufnăcT m., pl. tot aşa. Iron. Vtnător prost (care numai „bufneşte", dar nu ne-jnereşte). bufnă, V. bufniţă, bufnesc şi (vechi) buhnesc v. intr. (rut. buhnuti, a izbi, a izbucni; rus. buh, huiet, buhnuti, a izbi, piihnuti, a se unfla; strb. buknuti, a izbucni; bg. buham, a cădea. Cp. cu fr. bouffer, a bufni de furie, a dospi, a fermenta, bouffir, a se unfla, a se tngrăşa ; germ. buffen, a bufni, a izbucni; ung. bufogni, pufogni. V. buf 2, buhă, Izbucnesc, buşesc). Explodez, bubui. Clocotesc cu mici bufnituri: varu bufneşte. Cad cu huiet, vorbind de lucruri grele. Pufnesc (de ris): copiii bufneai după uşă (V. chefnesc). Mă arăt nemultămit, ts îmbufnat pufnesc, pocnesc (de necaz). V. refl. Mă izbesc cu zgomot (ca ferestrele izbite de vint). bufnet şi (vechi) buhnet n„ pl. e Bubuitură: buhnete de puşti (Cant). Izbitură de zgomot înfundat. bufniţă şi (rar) bufnă f, pl. e (d. buhnă, buhă, bufnesc). Huhurez fară moţuri o mare pasăre răpitoare nocturnă. Fig. Om cu ochii holbaţi. Om tăcut şi mizantrop. V. boaghe, bogză. * bufon m. (fr. bouffon, it. buffone, d. buffo, buf). Personagiu care te face să rtzi, om neserios. Adj. Glumeţ, comic: vorba bufonă. * bufonerie f. (fr. bauffonnerie). Cara-giozllc, faptă de bufon. buft şi buft n., pl. uri (ung. buf ti, bu-snat, bucălat. V' buftea. Cp. cu bi- şi ghiftuiesc). Nord. Chişcă, stomah de porc. Ornat (umplut cu came tocată, pisat ş. a.) făcut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras. (Şez. 31, 112). buftâc m. (d. buft). Fam. rar. Om gras. buftea (ea dift) m. fără pl., gen. al lui (V. buft). Fam. Iron. Om scurc şi gras. — în Munt. buflea. bugă, V. buhaT. bugărie f. (una. bagarla). Ban. Trans. Cuţea de tncins. www.dacoromanica.ro bugăt, -ă adj. (d. bogat)- Trans. Destul a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de rău. — Şi bogăt. 1) bugeâc m., V. bungeac. 2) bugeâc n., pl. uri şi ece (turc. tăt. bugak, unghi, colţ, loc izolat, cum se numea sudu BasarabiiI, locuit odinioară de Tătari). Vechi. Peninsulă. Azi. Ml. Un dans popular. Btş. (bugeag, pl. uri şi ege). Pustia A trăi ca’n bugeag, a trăi ca un sălbatic, ca tntr'un foc pustiii. buged, -ă adj. Est. Buhab.— Şi buget. * bugăt n., pl. e (fr. budget, d. engl. budget, care vine şi el d. vfr. bougette, punguţă, dim. d. bouge. V. bulz). Starea cheltuielilor unei (ări saii administratiuni publice. Banii statului: a te îndesa la buget. * bugetar, -ă adj. (d. bugit; fr. bud-getaire). Relativ la bugfit: anu bugetar începe la 1 lanuariă. bugetivâr, -ă adj. (d. buget şi -vor din carnivor). Fam. Iron. Care trăieşte din bu-getu statului (ca funcţionarii). bugezăsc V. tr. Fac buged: îl bugezise băutura (Ret.). bualnăsc v. intr. Est. Ltngezesc, vegetez. V. puchinesc. bugiă f., pl. e (ung. boglya, sas. bugel, claie. V. boghie). Btrsa. Căpiţă de fin. buh n., pl. uri (rus. buh, huiet, buf! V. bufnesc). Mold. Fam. Veste, renume,mai ales defavorabil: i s’a dus, i-a mers buhu de leneş ce era. buhab, buhav, puhab şi puhav adj. (slrb. buhav şi puhab, uşor, pufos. V. bufnesc, puf). Est. Buhăit, gras bolnăvicios: cu fafa buhabă (VR. 1911, 8, 210). — In vest (mal rar), -âb, âv. «I» buhâdă f„ pl. e şi ăzi (ngr. bug'da şi bogida, leşie, care vine d. it. bucăto, leşie, saii d. pv. bugada, care corespunde cu fr. buee, d. buer, a face leşie, vgerm. bukon, ngerm. bauchen. D. ngr. vine bg. bugada). Sud. A spăla rufele ta buhadă, a le pune, după spălătură, Intr’o putină şi a le opări cu leşie (Acest obicei.eicam vechi. Rufele se albesc perfect şi pin ferbere). V. pîrlăQ, balle, lugzăQ, obod, zolnlţă, leşie, odobaTe. buhâT m., pl. tot aşa (rul buhăi, rus. bugăi, d. turc. bugă, id., buhac, bufnită; bg. bugd; ung. [d. rom.] buhay. V. buhă). Taur (V. blc). Popuşoi care nu rodeşte (adică „care|se deosebeşte din mulţime ca tauru’ntre boi“). S. n., pl. urt saa e. Stup care nu roieşte Intr'o vară (V. paroT). Cofă orljputimcă astupată c’o pele întinsă de care attrnă o codită de pâr de cal şi care, ctnd e trasă cu mtna udă şi bine spălată, vibrează imittnd mugetu taurului (Cu asta, tn Mold. şi aiurea, băeleţil merg din casă’n casă tn ultima zi a anului trăgtnd dc coada buhaiului, suntnd dintr'un clopot şi recitind „pluguşoru") : a umbla cu buhaiu. Bucoi (Olt. Munt.) — In Ial. şi bugă (bg. turc.), m., pl. bugi, taur. V. dubă. buhăz, V. bogaz. buhă şi biihnă f., pl. e (rudă cu buf 2, bufnită ş. a., ca ngr. buf os, bufniţă, lat. bubo, bufnifă. bufo, broască rlioasă, sp. buho, pg. bufo, bufnită; ung. buhu, bufniţă. Cp. cu boncai, puhav). Rar. Bufnită, buhăbesc, buhâTesc, buhăvesc, fiuhăbăsc şi puhăvăsc (mă) v. refl. d. buhab ş. a.). Devin buhab. V. bohil-tesc. buhnă, V. buhă. buhnesc, V. bufnesc, buhnet, V. bufnet. buhăcT şi bohâcT m., pl. tot aşa (d. buhă. Cp. cu puhace şi murgoci). Est. lin fel de fluture nocturn şi omida lui (ma-mestra brăssicae), carc trăieşte pe varză ş. a. bohosp-oâsă adj. (d. buhă). Mold. Iron. Cu păru mare şi zbtrlit: un băiat cu capa buhos (Sadov., ziaru Minerva, 15 Aug. 1916), vizitiu cu căciula buhoasă (Sadov., VR. 1911, 4, 51). buhoş, -ă adj. (d. buhă). Zbtrlit, răa la suflet: Secui buhoş (Zanf. Miriţă, 14, 9). buhtăsc (mă), v. refl. (d. buft). Est. Rar. Mă buhăbesc. buhur n., pl. uri (turc. buhur). Vechi. Rar azi. O stofă de matasă cu bumbac, de toate colorile. (Din ia se făceaa rochii, bi-nişuri, plapome ş. a. Azi e înlocuit de caş-mir). — In Bc. buhur, bariz negru. buhurdâr n., pl. e şi uri (turc. buhur-dan şi buhurdanlyk, cădelniţă saa alt vas cu parfumuri, d. pers buhurdan, cădelniţă, buhurdâr, cel ce poartă cădelniţa, d. buhur, tămiie). Vechi. Cădelniţă. — Şi bohordar. Şi muhurdan (sec. 19), vasu In care băr-bieru spală capu muşteriilor, buhvâr, V. bucvar. buTâ, V. boTa. buTâc, -ă adj., pl. ied, iece (vsl. buh, sălbatic, nebun, buiac, de unde şi rut. pol. slovac, buiăk, taur, d. turc. bui, osm. bîiiulc, mare; ung. bujăk, buiac, exuberant, zburdalnic. V. bulecesc, buimac). Impetuos, aprins: om, cal buiac. Exuberant, crescut nebuneşte: un nuc buiac. Adv. A creşte buiac. buTamâ, V. boTama. buTb n., pl. uri. Trans. (cimp) Cojoc de pănură. V. tmbuTb. butbălăc, V. baTbarac. buTbeled n., pl. ele (ung. bujbeîe [Bal-lagi], spenfer, poate din ba] beli, „ascunde-te ’n el“). Trans. Paltonaş femeiesc. — Şi buTb&lăQ, pl. ăie. V. baTbarac. buTcă f., pl. i (ung. bujka). Trans. Un fel de surtuc femeiesc de postav. buTec£sc v.intr. (d. buiac;vs\.buiati, a se face feroce, a se.unfla; slrb. bujati, rut. buiati, a buieci). Cresc tn libertate şi ’n belşug: aici buiecesc brazii şi lupii. V. refi. Ridic nasu, devin mlndru: nu vă buiecifide bogăţie I—Şi bulcesc. V. îmbutecesc, năboTesc, www.dacoromanica.ro BUI — 204 — BUL buTeci'e f. Calitatea de a fi buiac. buTecItură f„ pl. i. Vechi. Trai de buiac, trai .liber şi Îmbelşugat. buYesrc, V. năboîesc. buTestrâş, -â adj. Care merge ’n buiestru : cal buiestraş. — Şi bo- (vest). V. trăpaş. buYestrez v. intr. Lit. Merg tn buiestru. buTestru şi (vest) bo- n„ pl. uri (lat. ambo extra. amlndoua [picioarele] afară, tre-clnd pin * imboiestre [ca către din contra/, apoi imbuiestru, in buiestru). Un fel de trap mai mic tn care calu ridică In acelaşi timp amtndouă picioarele dintr’o parte (ca ursu, cămila şi girafa): calu bălrm nu se mai invată m buiestru (Prov.). buYgăt, -ăadj. (ă.buigui, biigui). Trans. Buimac. buYguY, V. bîîguî. buTmâc, -ă adj. (turc. buiumak, osm. biiiiimak, a creşte mare, d. bui, biliuk, mare, adică „crescut huiac“, după cum se zice „mere nebune", adică „foarte man*. V. bu-Tac). Fam. Ameţit, zăpăcit, năuc : buimac de somn, de groază. buYmăceală f., pl. eli. Ameţeală, zăpăceală, năuceală. buimăcesc v. tr. (d. buimac). Ameţesc, zăpăcesc, năucesc. buYurdisesc v. tr. (ngr. bugiurdlzo, d. turc. buiurdu. V. buTurdifl). Vechi. Poruncesc, decretez (vorbind de autorităţi). buTurdiu n., pl. uri (turc. buiurdu). Vechi. Ordin scris de un paşă, de vizir sau de domn. V. firman. bujănită f., pl. e (rut. huzenicta şi buzenlna, id.). Est. Şold ori spinare de iepure ori de capră (mută tn saramură cu mirodenii, usturoi şi piper 4—5 zile, după care se tine 2—3 zile la zvlntat, apoi 2—3 zile la fum, apoi la aer, şi apoi se mănlncă. Iron. Bujăniţă de cămilă, lucru prost ori imposibil V. pastramă. bujdă, bujdeâucă, V. bujlă. bujdesc v. intr. (var din ciujdesc. Cp* şi cu ung. buzdulni, a clocoti). Trans. Ţişnesc. Ies răpede (zbughesc). V. tr. Năpădesc, podidcsc. bujdulă, V. bujlă. bujechiţe şi bujecY f. pl., V. bojin-chiţa. bujlă f., pl. e (vsl. * bydlo, de unde şi ceh. bydlo, sediu, locuinţă. Cp. cu lodbă fată de lozbă. Bern. 1, 112). Mold. Căsuţă, cicioabă, cliiţumie. — în nord ţi bujdă, pl. e; dim. bujdeăQcă, pl. euci. In sud. bojdeucă, pl, i; In Trans. bujdulăi pl e. V. budă. bujn-i V. buşn-. bujor m. (vsl. bozuru, “şofran" ; bg. slrb. bozur, „bujor"). O plantă ranunculacee cu flori mari şi frumoase roşii, roşiatice sau albe (paeonia). Fig. Roşeata naturală a obrazului: bujorii (sau trandafirii) din obraz. Frumos ca un bujor, frumos la faţă. bulamăc şi bulumâc m. (turc.) Sud. Stilp de lemn (dc ex, ca cei de telegraf.) — Şi palimac (Bz.). bulăt n., pl. e (turc. nord bulat [d. pers. pălăd] otel, de unde şi rut. rus. pol. bulat, oţel). Cuţit dogâresc (de forma celui de bucătărie). 1) * bulă f., pl. e. (lat bulla, bulbuc, bobită de apă, dc unde şi ebullitio, ebuliţi-une. V. buletin Şi hrisov). Beşjcută de aer care se ridică la suprafaţa apei (sau altui lichid) ori se prinde de păretii vasului. Bula de aur, medalion pe care-1 purtau băieţii nobili romani ptnă la etatea de 17 ani. Ordonanţa lui Carol IV al Germaniii care regula forma alegerilor imperiale. Bu'a papală, decret papal de al cărui sigil attrnau două bobite de plumb cu imaginea sftntului Petru şi Paul : bulă de excomunicare. V. pitac 2. 2) * bulă f., pl. e (fr. boule, d. lat bulla, bulă, bobiţă). Bilă care sc tnvlrteşle In prejuru unui disc prevăzut cu găuri numerotate şi aduce ciştig celui ce a pus banii p. acea gaură: a juca la bulă. * bulb m. (lat. bulbus, d. vgr. bolbos, ceapă, bulb. H rudă cu bulbuc). Partea unflată a plantei: bulb de crin, de ceapă.- Parte unilată, globuloasă: bulbu ochiului. bulboăcă, bulboană şi hulboănă, bolboâcâ, bolboână şi holboână (oa dift.) f„ pl. e (bg. glvbo\, dulbok, adine; rut. hlubokii, d. vsl. glonbokă, adine). Est. Loc adine tn riu sau In lac şi primejdios pentru Înotători (glldău, ghiol, şteoalnă, plisă). — Şi hîlbo.acă şi -oană. La Dos. dîlboana, abis. In Tut. (rev. I. Crg.8, 155) hulboacâ, tn Trans duldoaca. In R. S. şi Mold. sud dulbfnă şi (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbină), tn Ban. tulbină, In Bihor (Şez. 37, 126) dîlbfnă. Forma hu'~ boană şi bulb- tn Şez. 30, 293. V. afundă-toare, anafor, copcă 2, dornă. * bulbos, oâsă adj. (lat. bulbosus). Bot. Tuberos, format dintr’un bulb : plantă bulboasă (ca crinu). Anat. Care are un bulb. 1) bulbuc m. (d. bul-bul, interj care arată zgomotu unei petre care cade’n apă, rudă cu bubă, boboc, clăbuc şi bildlblc). Beşică de apă: plouă cu bulbuci. O plantă ranun-culpcee cu flori galbene mirositoare, (trollius europaeus). 2) bulbuc, (mă), -a â v. refl. (d. bulbuc 1). Mă Unflu, ies tn relief rătund: ochii lui Se bulbucă, (VR. 1910, 6, 289). V. boboşez. bulbucat, -ă adj. (d. bulbuc). Boboşat, protuberant, unflat ca un bulb: ochi bulbucaţi. — In sud bolbocat (ChN. I, 233 şi 251), bobolcat şi bobîlcat. bulbucătură f., pl. i (d. bulbucat). Protuberantă, unflătură, proeminentă rătundă: bulbucăturile creierului. bulbucesc v. intr. (d. bulbuc 1). Şcot bulbuci clocotesc: apa bulbuceşte. www.dacoromanica.ro biilcă f., pl. f (rut. biilka). Buc. Plnişoară. Muld. (burcă). Malai mic, turtă sau ptne de făină de grlu amestecată pe jumătate cu făină de popuşoi îndulcită cu zahăr şi coaptă tn spuză pe frunză de hrean (tn Fc. pălincă). V. geandră. buIcT, V. bflcT. * buldog m. (fr. bouledogue, d. engl. bull-dog, d. bull, taur, şi dog, ctne). Cine box. buleândră şi (Trans.) meleândră f., pl. endre (rudă cu fleandură, ca bleaşcă cu fleaşcă orî bleg cu flenc). Fleandură, borfă, haină veche şi ruptă: o buleândră de suman, nişt? bulendre'n boccea. V. hanţă, hallpă. buleărcă f., pl. erei (din holercă, ca boştină din hoştină), Est. Vin prost (po-şircă, poaşcă, livej, ţlşpoacă ori ceai prost). V, ţigher. * buletin n., pl. e (fr.bulletin, d. it. bul-lettlno, care vine d. bulla, bulă). Sufragiu scris : buletin de vot. Raport oficial: buletmu armatei. Colecfiune de decrete, de deciziuni: buletinu legilor. Foaie care arată felu purtării ori silinţei cuiva : buletinu unul şcolar. * bulevard n., pl. e (fr. boulevard, d. erm. bollwerk, bastion). Vechi. Bastion. Azi. tradă lată plantată cu arbori. Fig. Bastion, fort, ceia ce serveşte la apărare : Carpafii au fost bulevardu romănimii, dreptatea e bulevardu statelor. * bulevardier, -ă adj. (d. bulevard). De bulevard: viafa bulevardieră. * bulevardistă f., pl. e (d. bulevard). Femeie care cutreieră bulevardele (femeie depravată). bulfefl şi bolfeQ n., pl. eie (un?, bilfa)-Lemnu opus resteului, fiulare, jiglă. — Şi >feî (pl. eie) şi -feTe, belfeTe (pl. ei). V. jug. bulgariei n. (turc. bitlghari). Sec, 18. Un fel de pele rusească care se aducea de la triburile bulgăreşti neslavizate de la Deşt-Kipcak din Rusia. — Şi bolg- şi bung-. bulgăre m. (cp. cu bulz). Bulz de pă-mint (ori şi de mămăligă, de unt, de brlnză ori de altă materie nu prea dură, că atunci se numeşte b lovan): băiefit aruncau cu bulgări unii intr'alfii. V. boţ. 1) bulgăresc, -eâscă adj. Din şau ca din Bulgaria. 2) bulgăresc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgări tn cineva, lovesc cu bulgări. Lipesc cu bulgări de pămlnt: ostrete bulgărite (llf.). bulgăreşte adv. Ca Bulgarii. bulgărie f. (d. Bulgar, fiind-că mai ales Bulgarii cultivă legumele). SIrbie, grădinârie, grădină dc legume, bulgârime f. Colectivitatea Bulgarilor. BulgărâT m., pl. tot aşa. Bulgar antipatic. bulguT, V. bîTguT. bulgiir n. (turc. bulgur, d. pers. burput ; bg-. slrb. bulgur, ngr. bulgări). Crupe, bulgur, cereale sfărâmate (mai ales grtu şi hrişcă) tn grăunţe (mai mici de ctt cele de mei), din care se face un fel de pilaf, de ordinar cu lapte. V. mălaT şi plachle. bulhăc şi bîlhâc n., pl. e şi uri din * bulvac, * bilvac, rudă cu bg. bulvâc, bo-rttură, d. bulvam, vărs, borăsc. V. bulhă-rie, bile şi bolbotlnă). Est. Băltoagă, mlaştină: a trăi acolo unde-s maluri de mămăligă şi bulhace de lapte acru (Btş.); şesu plin de bilhace şi mocirlă, Prutu şi bilhacurile de pe şesu Horincii (VR. 1909, 8, 176). bulhărie, btlhărie şi bălhărie f. rudă cu bulhao). Munt. est. Lucruri aruncate, gunoi făcut pin casă ori pin curte, cum ar fi nişte bucăţi de htrtie, coji de pepene ş. a. bulibaşă, V. bulubaşă-bullbăşie, V. bulubăşle. bullcher n., pl. e (din buricar). Nord. Fam. Briceag prost, cuţit prost, ciorsac, custură. buligâT m., pl. tot aşa (rudă cu bulihai, budihache şi uligaie) Cov. Fam. Persoană grasă şi proastă, bullgheănă, V. bulugheană. bulihâT m , pl. tot aşa (rudă cu buligai). Munt. Fam. Dihanie, monstru (urs, lup ş.a.). bulihăr m. (ca şi bulihai). Mold. (Btş.). Pasăre răpitoare (vultur, gaie). Fig. Om urtt — Şi bulihare, f., pl. ări; buli" hoaTe (Vc.) şi cTulihoaTe (Nţ.), pl- oi. V. cilIhoT, gobaîe, hulubej. * bulimie f. (vgr. bulimia, d. but, boii, şi limia foame). Med. Mare foame. * bulin n., pl. e (ngr. bulini, d. it. bol-lino, dim. d. bollo, marcă, timbru). Hîrtioară cu clei de lipit plicu. Un fel de hlrtie de In-văfit medicamentele amare. Cantitatea de medicament închis In această htrtie. V. hap 1. * bulibn n., pl. oane (fr. bouillon, fer-tură, d. boaillir, a ferbe). Fertută, supă. Extract de carne, de domate ori de ardei ş. a. * bulân n., pl. oane (fr. boulon). Un fel de piron gros care are la capăt un şurub, tn care se prinde o piuliţă: şine, eclise, butoane. bulţ, V. bulz. bulubăşa şi bulibaşa m., pl. i, gen. al -ii sau al Iii b- (mai vechi bulucbaşă, d. turc. bd'Iilk-basy, şef de companie. V. buluc 1 şi baş). Vechi. Comandantu unei bulubăşil de arnăuţi şi de seimeni (Baş-bu-lubaşă, şefu vechii garde domneşti tn Moldova). Azi. Vătav de Ţigani. bulubăşie şi bulibăşie f. (d. bulu-başă) Calitatea de bulubaşă. A zecea parte din corpu seimenilor din Moldova. Cazarma unei bulubăşii de seimeni, întrebuinţată şi ca închisoare. Azi. Iron. închisoare: şade la bulubăşie t www.dacoromanica.ro 1) buluc n., pl. uri (turc. băliik, detaşament, companie ; ngr. buluki, bg. strb. bu-liuk, turmă. V. bulubaşă). Escadron de arnăuţi şi de seimeni In vechea oaste românească ori la Turci, Unguri şi Leşi. 2) buluc n., pl. uri (turc. bolluk, belşug). Mare cantitate, berechet: buluc ae luminări. Adv. In masă compactă, cu grămada, unu peste altu: calicii veneau buluc. Direct, năvălind : venea buluc spre mine. V. busna, ghîotura, podmol. bulucesc v. tr. (d. buluc 2). Adun, masez : a buluci oastea. V. refl. Oastea s’a bulucit. V. intr. supt salcie buluceau oile (la umbră). V. stolesc 1. bulugheână, -ughină şi -Igheână f„ pl. cne, ine (cp. cu ung. burgonva şi pol. bulwa, id.). Nord. (Nt. Baia). Cartof, bulumăc, V. bulamac. bulvân m. (strb. balvan. V. bolovan). Trans. (Haţeg). Buştean de brad. — In Ban. btlvan. bulz m., pl. bulzi, ca solzi, şi mai rar, n., pl. uri, ca bot, boturi (mgerm. bulte, bulgăre, dlmb, ol. bult, gheb, ngerm. elv. bulz, bulgăre. V. bulgăre şi cp. cu grunz fa(ă de grunf). Bulgăre, boţ: bulzi de argint (Sadov. VR. 1920, 9, 364), un bulz de brtnză, de plumb topit. Caşu Ieşit din mul-soarea tuturor oilor şi care se mal numeşte şi coclrtifă (Primu bulz se Împarte Intre baci şi sitnbraşii prezenţi la sttna). Gogoloş (boţ) de mămăligă (mare cit pumnu) umplut cu brinză (şi numit şi urs): scoteau din trăistufe bulzii de mămăligă cu brinză (Sadov. VR. 1912. 1, 32). — Şi bult (nord. Rev. 1. Crg. 1, 73) şi bolz (Mold. sud). V. balmoş. bulzesc, V. tmbulzesc. bulziş adv. (d. bulz). Unu alătur! de altu, vorbind de caii înhămaţi (spre deosebire de înaintaşi) : cel patru cai veneau bulziş mtn-cind pămlntu (Sadov. VR. 1911, 1, 14). A porni bulziş la atac, cot la cot. Dealurile se întind bulziş, unu lingă altu, paralel. Izvoru curge bulziş, curge lat pe o scindură ori pe o lespede —Şi buziş (infl. de buză). bum, interj, care arată bubuitu (tunetu). bumâşcă f., pl. e sau bumăştl (rus. bu-măzka, bilet de bancă, dim. d. bumăga, htrtie, d. vrus. bambăk. V. bumbac). Mold, Odinioară, bilet de bancă In valoare de o rublă. Azi, ori-ce bilet de bancă. Munt. Piesă de 5 franci de argint. bumb m. (cuv. germanic înrudit cu engl-bump, a. I. D. rom. vine ung. gomb, slrb. gumb, alb. komp şi ngr. kdmbos, bumb, nod. V. bumben). Mold. Trans. Nasture. Triv, (Munt. Mold.). Bumbăreaţă. bumbac m. ca plantă şi n„ pl. uri, ca marfă (lat bdmbax -ăcis, şi bdmbvx, d. vgr. bdmbvx, gtndac [gogoaşă] de matasă, matasă, bumbac; pers. * pambuk, pamuk, de unde turc. pambuk, pamuk, ngr. vanvăki şi bumbăki; bg. pambuk, slrb. [d. rom.] bom- bak, bumbak ; alb. pambuk, pumbak, ung. pamuk; mlat. bambăcium, it bombagio, engl. bombast. V. bombastic, bombănesc, bumaşcă, pembe, bubă, boboc). O plantă malvacee care produce un fruct acoperit de nişte fire foarte supţiri din care se face plnză, aţă ş. a. Plnză saâ aţă de bumbac : colfunl de bumbac. (V. cutnie). Copil crescut tn bumbac (saâ în puf), copil Cocolit, plâplnd, slab. — Bumbacu (gossypium) e de mal multe feluri. Gossy-pium arbdreum, cu flori purpurii, originar din Africa tropicală, cultivat mai ales In Egipt, Arabia şi India. Acesta are fire foarte albe, care se separă cu grea de săminţă, care e acoperită încă şi de alţi peri scurţi. Gossypîum barbadtnse, cu flori galbene, originar din Antile. Acesta produce fire albe, care se separă uşor de sămtnţă, glabră de alt-fel. Se cultivă mult tn Statele Unite. Gossypîum herbăceum, originar din India, cultivat deja de mult ca plantă textilă. Şi firele lui se separă greu de sămtnţă, care e acoperită şl de alţi peri scurţi. Acesta are două varietăţi: gossypium religiosum (cu flori curat galbene, cu fire puţine gâlbii, din care se face nanchinu) şi gossypium hirsu-ium (cu flori galbene, iar pin ăuntru la bază purpurii, cu fire tot-de-a-una albe. Acesta sc cultivă pin Italia şi Spania şi s’a Încercat să se cultive cu succes şi’n România). — Dirt bumbac se face plnză, aţă, vată, colodiu şi piroxilină. Frunzele au proprietăţi emo-liente şi diuretice, iar din seminţele lui se scoate un ulei care se distinge greu de un-delemnu de măsline. bumbaTegfd, V. mubaîeglD. bumbară, V. cumbara. bumbaşir, V. mumbaşlr. bumbăcâr m. Cel de face saA vinde lucruri de bumbac. bumbăcâriţă f., pl. e (d. bumbac). O plantă ierboasă ciperacee (eridpliorum an-gustifolium şi latifolium). — Şl linărlţă. bumbăcărfe f. Meseria de a lucra bumbacu. Cantitate mare şi lucruri de bumbac. Locu In care se lucrează ori se vinde bumbacu. bumbăc^l n., pl. uri (dim. d. bumbac). Aţă de bumbac de brodat şi (clnd e mai gros) de împletit V. tiripllc. bumbăcesc v. tr. Vest. Căptuşesc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, ciomăgesc (de-1 fac moale ca bumbacu). bumbin, -ă adj. pt. eni, ene, ca şi bumben). Un. A fi bumbăn de frig, a fi ţeapăn de frig, a fi foarte Îngheţat bumbăreâţă f., pl. efe (d. bumb). Mold. Triv. Coccix. bumben adv. (ca şi bumbăn, d. bumb, adică „butuc, ţeapăn". Dic. Altgerm. 20). Vest. A dormi bumben, a dormi ţeapăn, a dormi buştean, a dormi adine. bum-bum, interj, care arată sun&u tobei (al bubuiturilor). www.dacoromanica.ro bun, -ă adj. (lat. bonus, viat. dvonus şi * benus, de unde vine bene, bine ; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunătate, care (ace bine : tată bun. Fericit: art bun. Care posedă calităţile dorite, e propria la ceva : cal bun, cal ban de călărie, Care se distinge: lucrător bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitură bună. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevărat, drept, ne-vitrig : frate bun. /tdevărat, primar : văr b n. Mare: un bun număr de cetăţeni. Om bun la Dumnezeu, Iubit de Dumnezeu. B n de gură, elocuent Oameni buni l formulă de chemare adresată mai ales ţăranilor şi care corespunde cu domnilor ! <4 pune un cuvlnt bun pentru cineva, a stărui p. cineva. A fi bun plecat, bună plecată, a (i plecat pe tot-de-a-una. Nu e a bună (Munt.) nu e cea bună (treabă), nu e spre bine, e semn rău. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda Incet (cu ogodu). S. m. Si (. Vechi. Bunic, bunică. S. n., pl. uri şi e. Vechi. Bunătate. Azi. (pl. uri). Avere (propriu şi fig): bunuri mobile şi imobile, sănătatea e cel mai mare bun. — Bun I interj, lld. bine! bunâr n., pl. e (slrb. bunar, d. turc. bunar şi punar, put). Ban. Olt. Puţ. buna-vestire, V. vestire, bunăcuviinţă, bună-cuvlinţă sau bună cuviinţă f. Politeţă: buna cuviinţă, regalele bunel cuviinţe. bunăoară conj. (d. bună şi oară ca it. in buon'ora şi fr. ă la bonne heure). De exemplu : un metal, bunăoară auru. — Şi bunioară. bună sămă sau seamă a musulmani şi păgin la creştini). Adj. Relativ la burghezie, de burghez: casă burgheză. Mitocănesc, ţărănesc: maniere burgheze. Neliberal, neartistic, neintelectual: prejudicii burgheze. V. burjut. 1) * burghezise, -eâscă adj. (d. burg’tez). Fam. De burghez. 2) * burghezise v. tr. (d. burghez). Fam. Prefac In burghez. V. refl. S'aă burghezit şi boieriiI burghezeşte adv. Ca burghejii. * burghezie f. (fr. b argeoisie). Calitatea de burghez. Burghezime. * burghezime f. (d. burghez, ca nobilime d. nobil). Clasa burghejilor (tntre popor şi nobili), burghezie. burghi'Q n., pl. uri (turc. burghli, alb. burghl, strb. bg. burgija). Sud. Şfredel. * burgrâv m. (fr. burgrave, d. germ. burggraf, din burg, tlrg, oraş, fort, $i graf, conte. V. pîrcălab). Comandant al unui. oraş ori unui fort In Germania In evu mediii burhâY n, pl. e şi urî (cp. cu buracă şi bură). Munt. Mold. Ploaie măruntă şi rece (mai ales de toamnă): începu sâ Uriie un burhai de ploaie rece (CL. 1913, 828). Tra is. Negură de toamnă (Viciu). burhăYâză v. intr. (d. burhai). Munt. est. Se zice ctnd e ceru neguros şi plofiă foarte mărunt. buriâş n„ pl. e. Munt. Buriu mic. 1) buric n„ pl. e (lat umbillcus, it. be-llco, sard. umbiltgu, pv. umbrilh [azi em-bourigon), fr. nombril, sp. ombligo, pg. em-bigo). O mică cicatrice rămasă Tn mijlocu plntecelui de la jntestinu pin care se nutrea fâtu In plntece. Punctu In prejuru căruia se Invlrtesc dungile peiii aproape de vlrfu degetului. Buricu pămintului (Iron.), om scund. 2) buric(mă), a -â v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă Ingtnf (Imi scot buricu saă peptu tnainte), buricâr n., pl. e (d. buric, fiind-că motfr şele taie buricu c’un foarfece tocit). Nord. Bulicher. buricât, -ă adj. Pop. Cam t it\ Bulbucat, convex. buriît d., pl. e (bg. strb. buriia, mare butoi, bure, butoiaş, d. turc. bnry, tub, care vine d. ven. borta, buriu), Munt. Balercă mai mare, butoi mijlociu : vin şl rachiu tot intr'un buriă (ghicitoarea oului). www.dacoromanica.ro * burjuî, -Te adj. şl s. (rus. burzui, d. fr. bourgeois). Iron. (p. a rlde de cei ce sa scrvesc de acest cuv.). Burghez. burlac m. (rut. rus. burlăk, lucrător cu ziua la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holtei. burlan n., pl. e (var. din burlul). Tub gros p. apă, fum ş. a. V. urlă. 1) burlăcesc, -eâscă adj. De burlac. 2) burlăcesc v. intr. Trăiesc ca burlac, burlăceşte adv. Ca burlacu. burlăcie f. (d. burlac). Celibat, starea de burlac. * burlesc, -escă adj., pl. f. şti şi s:e (fr. burlesque, d. it. burlesco, d. burta, glumă). Comic exagerat, grotesc: poemă, figură bjrlescă. Adv. în mod burlesc. 1) burlinc, bîrling şi brulinc m.(sas. brelenk, d. germ.frischllng, id.). Trans. Purcel. 2) burlinc m. (germ. silbrling, ban de argint, infl. de schtlling, şiling, şalău. Boarea, A1IN, 1, 325). Vecui. O monetă a ţării Româneşti pe la 1700. burluc, V. bucluc. burluT n., pl. ie (rudă cu burlan, corlan, gurlui, gurgui, fugui, iurlui, furloi). Burlan, ţeavă, tub. Cânulă.— în Trans. burloT, pl. oaie, ciuciuru urciorului. V. şi urloT. burniţă f., pl. e (bg. burnii, sîrb. buran, furtunos. V. bură). Vest. Rar est. Bură sau ploaie liniştită: crengile grele de burniţă (CL. 1924, 187). — Şi la Sadov. (VR. 1911, 3, 341) = „burhai“. burniţează v. tr. (d. burniţă). Vest. Burează. burnuz n., pl. uri şi e (turc. burnuz, d. ar. burnai; ngr. burnuzi, slrb. burnus, sp. albornos, fr. burnous). Dobr. Manta bărbătească cu glugă. Mold. Scurteică bărbătească dc blană de oaie ori suman scurt blănit. Bas. Palton. Neol. Mapta albă cu glugă, cum poartă Arabii. » bursă f., pl. e (fr. bour sa, it. borsl, d-lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, pungă de pele. V. birjă). Stipendiu, pensiune plătită de stat ori de un particular p. Întreţinerea unui elev ori unui student Sumă de 500 de lei vechi In Turcia (V. pungă). Loc unde se fac operaţiuni financiare asupra valorilor publice, obligaţiunilor, acţi-nnilor ş. a. (numit pop. pin porturi şi borsă, după it. borsa, şi turc. borsa, ca şi somă lld. sumă). — In vechime zarafii Işi aşezau mesele pe pieţele publice ale marilor oraşe. La Ierusalim, Hristos, văztndu-i făctnd schimb chear In tinda bisericii, i-a alungat bâttndu-i cu funia udă. Burse cu tnţelesu de astăzi nu există de cit din seculu 16. Primu oraş care a avut o bursă a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita lumea la casa lui ca [să încheie afaceri. Ca semn de recunoaştere a casei, pusese la intrare o pungă (lat. bursa) sculptată pe o peatră. Apoi s’au înfiinţat burse la Anvers, Lvon, Tuluza, Roma ş. a. Cea dintti clădire de bursă publică a fost inaugurată de regina Elisabeta la Londra la 1571. bursăn^sc, V. bîrsănesc. * bursier, -ă s. (fr. boursier). Elev care e Întreţinut printr'o bursă. Cel ce se ocupă da afaceri de bursă. Adj. Al bursei financiare : cercurile bursiere. bursoâcă (oa dift.) f., pl. e (din * bursucă, d. bursuc, pin aluz. la perii de care e acoperită). Mohor, 1) bursuc m. (cuv. de orig. got. din răd. * burzu, de unde vine şi rom. brusture şi ung. borz, bursuc, pol. rut bg. borsuk, rus. borsuk şi bar-, turc. borsuk, porsuk, bursuc, animal din centru Europei. Inţ. pmt. e „ţepoş, zbtrlit". V. borş, borz, bîrzoT, bursoacă, burzuluTesc). Est. Viezure. Fig. Om scund şi îndesat (bondoc). V. zbtrlit. 2) bursuc (mă), a -â v, refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbtrlesc, mă burzuluiesc, mă Înfurii. burtă şi (nord) birtă f., pl. fi (met. d, strb. trba, a. I. V. tirban, birdan). Fam. sau iron. Plntece. burtă-verde m. fără pl., gen. al lui (de la obiceiu bacalilor de-a purta o pestelcă de postav verde). Iron. Om materialist care nu se interesează de artă. Epitet cu care socialiştii săraci ti gratifică pe „burgheji". burtă-verzime f. Ir n. Colectivitatea celor numiţi burtă-verde (burghezie). burtea m. fără pl., gen. al lui(d. burtă). Iron. Foltea, om plntecos. burtds, -oâsă adj. (d. burtă). Munt. ş. a. Pintecos. V. borţos. buruTân n. col. (vsl. buriană, bg, burien, dudău ; strb. burjan, boz; rus. buriiăn, rut buriăn, ung. burjin, dudău). Munt. Mold. Dudău, bălării: holdi... s’o năpădească bu-ruiaiu (Neam. Rom. 1, 296. Ml.). buruTână f., pl. lene şi ienî (d. buruian). Plantă mică erbacee (dar nu iarbă care acopere ctmpurile sau care se coseşte p. ftn), ca : loboda, ştiru, patlagina, cucuta, mătrăguna şi altele, mai ales vorbind de cele care tneacă semănăturile. Buruiană cinească, brei (V. mercurială); buruiană pucioasă, pu-cioacnă. buruTeniş n., pl. uri. Loc unde cresc buruiene multe, bălării, dudău. buruTeniţă şi -uţă f., pl. e. (dim. d. buruiană). O plantă erbacee scrofulariacee numită şi silur (euphrăsta [stricta şi rost-koviana]). burulenâs, -oâsă adj. (d. buruiană). Plin de buruiene. Fig. Neplivit, incult. Adv. A vorbi buruienos. burun n., pl. e şi uri (turc. burun, nas, cioc, promontoriu). Dun. Cap, promontoriu. V. cTovrtntie. burungic şi -gTuc, V. borangic. burzuluTesc v. tr. (ung. borzulni, zbtrlesc, borzalom, fior, borz, bursuc. V. borz, bursuc, bîrzoT. fmbîrzoTez. Cp. şi cu zurbuluiesc). Zbtrlesc. A-fi burzului creasta, a te arăta ţanţoş, a face pe grozavu. Revolt, răscol. V. refl. Mă zbtrlesc. Fig. Mă arăt mtniat, mă revolt. — Şi birzil- (CL. 1919, 3, 216) şi bîrzul-. La Cant Ist. 273: bur-zll-. La N. Cost. (Let. 2,53) buzurl-. în Trans. şi burzulesc şi borzolesc. V. buntuluTesc. 11 www.dacoromanica.ro busna şi busta adv. (rudă cu busnat). A da busna, a veni busna, de-a dreptu, năvălind, fie despre unu, fie despre mal mulţi. — Şi buzna şi năbuzna (Şez. 33,30). V. buluc, îama. busnăt, brusnăt şi (vechi), bosnăt, -ă adj. (probabil slav. Cp. cu îmbufnat). Est. Bucălat, dolofan, ca bufniţa: fată bus-nată, busnat la faţă. * busolă f., pl. e (it. băssola, lat * bu-xula şi * buxtuta, dim. d. * buxta, var. din * buxida, pyxida, d. pyxis, pyxidis, vgr. pyxis, -Idos pixidă, cutie. Din * buxtula vine fr. boite, gc m. biichse, engl. box. V. bucşă, puşcă, boxă). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se află un ac magnetic care se Întoarce tot-de-a-una spre nord. Fig: Conductor: sfaturile tăie vor fi busola mea. — Fals busolă (după fr.). Şi piisulă (ngr. păsulas) tntre 1800-1850. — Busola era neştiută de cei vechi, dar se pare că Chinejii o întrebuinţai! cu o mie de am tn ainte de Hristos. în Europa a fost descoperită tn seculu XIII, clnd s’a observat întîia oară că un ac magnetic, osciltnd liber tn prejuru unui pivot, se îndreaptă tot-de-a-una spre nord. Italianu Flaviu Gioia din oraşu Amalfi s’a glndit primu să pună un ac magnetic pe un pivot pe care să se poată mişca In toate direcţiunile, făctnd ast-fel observatiunile mai uşoare şi mai exacte. Cercu tn ăuntru căruia se tnvirteşte acu e Împărţit tn 32 părţi şi se numeşte roza vin-ttirilor. * bust n., pl. uri (fr. buste, d. it busto, care vine d. lat. bustum, loc de ars morţii, monument funerar). Partea de sus a trupului omenesc (capu şi peptu). Pictură, fotografie ori sculptură care reprezentă această parte. bâsta, V. busna. busuîoc m. (bg. bosiliok şi ob. bosi'ek, slrb. bosiljak, bosiok, alb. bosiliok, d. lat. basilicum, care e vgr. basilikdn, regat [ca adj. n.], busuioc; rut vasiliok, ung. bazsa-likom şi (d. rom.j bisziok. V. biserică). O p'antă labiată din ale cărei flori preutu ortodox Işi face sfeştocu (ocimum basilicum). Bnsuioc roş ori sălbati', şoptrlaiţâ, altă plantă labiată (brunella vulgarii). Busuiocu cerbilor, polei, un fel de mintă. — Şi bo-sîfoc (Tec.), busurman, V. musulman. buşâT n., pl. uri (d. buşesc). Fam. Trtn-tai, trintealâ ţeapănă: i-a tras unbuşai de-a duduit pămintu. buşă f., pl. i (d. buşesc). Sud. De-a buşile, tn brtnci, In patru picioare: mergem de-a buşile (ChN. I, 248). buşeălă f., pl. eli. Trtnteală, lovitură care te face să cazi cu un zgomot înfundat, liuşai. buşesc v. tr. (bg. buSy, buşesc; strb. Jbusiti, a buşi, a se prăbuşi; rus. biihati, bukati, a buşi, busevăti, a vljti, a mugi; ceh. busitl, a buşi. Cp. şi cu ung. băsitni, a întrista. V. bufnesc, tnă- şipră-buşesc). Trlntesc cu violenţă, fac să răsune pămtntu de cădere (vorbind de fiinţe safl lucruri grele) ; nu ştiu cine iot buşeşte in beci. buşile (de-a), V. buşă. buşită f., pl. e. Un fel de joc cu mingea, buşitură f. Acţiunea de a buşi o dată safl modu de a buşi. buşlufesc, V. muşluîesc. buşmachiu,V. başmachiQ. buşneăc şi -eăg, n., pl. uri (d. înăbuş). Vest. Fum înăbuşitor.—Şi buşnlgaî: sondele aprinse (la 1916) vărsau buşnigai negru ce întuneca văzduhu (Univ. 6 Iun. 1927). — Şi bujn-. v buştean m., pl.enf (sas.bumstam, germ. baum-stamm, trunchi de copac. Cp. şi cu buştihan). Vest. Trunchi de copac tăiat şi fără ramuri. Fig. Om prost. Adv. A dormi buştean, a dormi bumben, a dormi butuc, adine, greu, dus. V. butuc, cfolpan. buştihăn m. (cp. cu buştean şi rut. buz-dyhăn, buzdugan). Nord. Buştean. — Şi buşttuhan. buştîuhănă f., pl. e. (d. buştihan). Est. Iron. Femeie grasă. 1) but n. pL uri (turc. but, id., de unde şi ngr. biţi, alb. bg. slrb. but, but, şold In măcelărie. Cp. cu bont 2). Şold, coapsă (In măcelărie şi bucătărie). — In Munt şi buture, m, pl. buturi, ca fluture, -uriş.a. (după Dic. Alt germ. 30, d. gep. * but-tilo). V. arm. 2) but n., pl. inift. uri {rut. buta, mare mtndrie). Trans. Maram. In butu cuiva, tn ciuda lui, spre necazu lui. butăc, -ă adj. (d. but 1. Cp. şi cu butuc). Scurt şi gros, vorbind de coarnele boilor : coarne butace. Care are coarne butace (sau şi ciunt de un corn): boii butae. — Şi butăcf, -ce, pl. tot -ci, -ce (ca sugaci). butăr m. (d. bute). Munt.Rar.Îngrijitorii butoailor unei curţi boiereşti (Od.). Dogar. butaş m. (ung. bujtds, a.!.). Ramură nedespărţită de trunchi care e pusă In pămlnt ca să prindă rădăcină, şi pe urmă să fie despărţită.— Pealocureaşi boteş. V. stolon. butărie f. (d. bute). Munt. Rar. Dogărie (meseria şi atelieru). butăşesc v. tr. (d. butaş). Pun tn pă-mlnt ramuri nedespărţite de trunchi ca sa prindă rădăcină.— Pe alocurea şi boteşesc. butcă f., pl. i (rus. bădka, gherită, butca, dim. d. btida, baracă, d. vgerm. băde, azi bude, baude, baracă, V. budă, bujdă). Trăsură de luJc acoperită (cupefi), cum era la modă pe la 1848 (V. rădvan). Gherită. Căsuţă de ctne (Sadov.). V. cocă 1. bute f. (lat. pop. buttis, it. botte, pv. bouto, [de unde] fr. boute; alb. bote; germ. biitte, bute. V. botă 1, boşcă, butof, butelie, poloboc, putina). Butoi mai Înalt şi mai lungăreţ de cit cele obişnuite. — în vest biitie. * butelie f. (fr. bouteille, d. lat. * biitti-cula, dim. d. buttis; it. bottiglia. V. bute). Garafă, burcut, vas de Sticlă cu gttu strimt In capacitate de un litru. Conţinutu lui: o butelie de vin. Butelia de (saa de la) Levda un fel de condesator electric In formă dc butelie (inventat la 1746 de trei Olandeji din Leyda). — Şi butelcă, pl. i (rus. butylka, 1. buteîka). I po www.dacoromanica.ro butnar m. (rut. bdinar şi bondar, rus. Jyondări, ung. bodnăr, d. germ. blittner, carc vine d. biitte, putină, bute V. bute). Nord. Dogar. 1) butnăresc, -eâscă adj, (d.butnar). .Nord. De butnar. 2) butnărăsc v. intr. (d. butnar). Nord. f-'xcri’it butnăria. butnărie f. (d. butnar). Nord. Dogărie (meseria sad atelieru). butnărit n,, pi. uri. Nord. Dogărit. butoT n, pl. oaie (augm. d, bute). Sud. Gute mai mică, vas compus din doage mai unf.lat ia mijloc şi mal strins la funduri. — In est poloboc. V. putină, acov, ba-lercă, buriif, fedeleş; vrană, pre-duf, canelă. butoYâş 11., pl. e (d. butoi). Sud. Butoi mic, buriaş, balercă, poloboccl. * butdn m. (fr. bouton). Nasture mobil p. cămăşi. — Şi boton (it. bottone). * butonieră f., pl. fe fr. bounniere, it. bottoniera). Barb. CHeotoare. butuc m. (gep. * buttuk, anglosaxon b ittac, căpăttl, butuc; engl. but tok, crupă. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2) Buştean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat şi fără ramuri). Restu trunchiului rămas tn pămtnt. Bucată de lemn gros: a pine un butuc in foc (V. năciad). Mijlocu roatei, tn care-s înţepenite spiţele şi pin care trece osia. Bucată de trunclii pe care măcelaru taie carnea ori pe care se despică lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Ctnd e de fer se numeşte nicovală). Dibă, lemn gros In care se prindeafi odinioară picioarele criminalilor şi se întrebuinţează şi azi contra celor îndărătnici. Fig. Om prost ori trîndav: ce butuc şi acest om I Butuc de vifă, trunchi de vită: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold), -a-1 înşela, a-1 păcăli. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adtnc, grefl, bumben, buştean, tun. a lega butuc, a lega ţeapăn aşa tn ctt să nu se mai poată mişca. butucânos, -oâsă adj. (d. butuc). Inelegant, ca butucu: om butucănos, masă butucănoasă. — Şi butucos: picioare bu-tucoase (VR, 1928, 3, 360). butucăsc v. tr. (d. butuc). Pun tn butuc, vorbind de condamnaţi. butură f., pl. i (cp. cu btidu). Trans Scorbură.! buture m. V. but 1. buturugă f, pl. I (d. butură. V. butuc). Frtntură de rădăcină saâ de trunchi, -cioată : Jiu turuga mică răstoarnă caru mare (Prov.). buzat, -ă adj. (d. buză). Cu buze mari. Fig, Iron. Păcălit, tnşelat, supărat: l-a lăsat buzat, a rămas buzat. V. bosunflat, decepţionat, piodat. buză f., pl. e (de orig. romană, rudă cu Sr. bouder, a fi bosunflat, norm. boudsoiffler, a unfla pelea; sp. buz, sărutare de împăcare ; alb. buză, buză. D. rom, vine bg. buza, buză, obraz. V. bosunflu). Partea de afară a gurii şi care acopere dinţii. Marginea unui vas, unei tcvl: a ajunge în br,uza tunului. A răminea cu buzele unflate, a rămlnea păcălit, tnşelat, mofluz. A bate din buz: la nevoie (ca calu flămind), a avea mare nevoie de un lucru. A răminea bătind din bure, a rămlnea fără cele necesare. buzăYel n,, pl. e (dim. d. numele rtului Buzău). Munt. est. Mlaştină rămasă după ploaie (buihac). buzăreţ n, pl. e (d. buză, adică „buze spuzite“). Popi Pelagră. buzăţel, -ţică adj., pl. ei, ele Fam. Cam bijzat. buzăd adj. m. şi adv. (d. buză). Pan. A sta buzău, a sta buzat, bosunflat. buzdugân n., pl. e (turc. bozdogan, măciucă cu un cap de şoim la capăt, d. boz, cenuşia, şi dogan, şoim; bg. buzdugan, strb. bozdogan, buzdovan, rus. rut. buzdvnăn pol. buzdygan, ung. buzogăny, ngr. btisdo-ganon. V. buştihan). Măciucă sau ghioaga, care era odinioară o insignă a domnului (= topuz, sceptru) şi a marelui armaş. Ghioagă haiducească (atribuilă şi zmeilor şi eroilor din poveşti). Mai de izbit ca să sc despice buştenii (Trans.). O plantă care creşte pe malu apelor şi care face nişte fructe colţuroase ca o piramidă răsturnata, numită şi şovar şi capu ariciului (sparga-nium ramosum). buzguroY şi gugurdî m,, pl.tot aşa (cp. cu borz şi gogoriţă). Sud. Numele unui monstru cu care se sperie copiii: nu te duce’n beci, că te mănincă buzguroiul Fig. Om care se scoală cu noaptea’n cap (prea dc dimineaţă). — Şi btzguroY (Olt.) şi ghi-zuroY (Mold. Cp: cu viezure). In Fc. şi bîzgârie, f. V. bordea, cada, gogoriţa, hală 1 şi joYmăriţa. _ buzilă ni. fără pl., gen. al lut. Epitet ironic unul buzat, buzfş, V. bulziş. buzna, V. busna. buzum n., pl. uri. Cov. Poslef. buzum£tic, V. bozometic. . buzunar n., pl. e (ngr. ypozonări, dial. buzunări, d. vgr. ypă, dedesupt, Şi zone. cingătoare, zonă, chimir ; dim. zonărion, ngr. zunări). Pungă cusută ţn ăuntru hainelor p. a pune bani ş. a. — în vest. pozunar, şi pozînar. Pl. mold. şi ări (cp. cu mădular) : Lapte acru'n calăm ări, chiu şi vai pin buzunări (Ţăranu despre func(ionăraşi). buzunareaiă f., pl. eli. Acţiunea de a buzunări. buzunarăsc v. tr. (d. buzunar), Furdin buzunare: pungaşii buznnăresc lumea. buzurluYâsc, V. burzuluTesc. www.dacoromanica.ro c c m. A treia literă a alfabetului latin. O cifră romană care înseamnă „100“. — Litera c la Romani se pronunţa numai k, precum, klng'tere (nu clngere, ca pe rom. Inclngere). Pe la sfirşitu imperilui roman, a’nceput să se pronnnfe c inainte de e şi i, corelativ cu g. 1) ca adv. de mod, calitate şi cantitate (lat. quam, ca, de cit, care e o formă de ac. al lui qui, care). 1. Cum (precum, după cum) e, par’că, oare-cum : negru ca cărbunele (ca cărbunele de negru), rece ca ghiafa, dulce ca mierea, roş ca sîngele, înalt ca (safl cit) casa, înalt ca (saii cit) tine (infl. de ca tine. Numai tn P. P. din ardeal: Că-l păcat De Dumnezeă Să piele voinic ca eă; De-aici pină la Braţău Nu-i voinic străin ca eă J. B. 97 şi 139), în ochii lui lucea (adică ceva) ca o lumină. 2. Cum (precum, după cum), trăieşte, se obişnuieşte ori se tnttifiplă, curat, chear, de-a binele: a trăit ca un sfint, era mort ca toii morţii, un boă ca toţi boii (imbogătitu din fabula lui Gr. Al.). Ca omu (de multe ori iron), cum obişnuiesc oamenii: Eil Şi el săracu, ca omu (adică : cu poftele lui)! Ca vaT de capu luT, Intr’un hal jalnic. La războT ca la răzcoT, ctnd mai bine, ctnd mai răii (de ex., Intr’o călătorie). 3. Cum (precum) e saii a fost, bunăoară, de exemplu : fel de fel de cereale, ca: grîă, orz, ovăs; un rîs ca de copil. Vechi: Ca miluieşte Domnul, Ca este tatăl, cşa şi fiiul (Ps. S. 332 şi 528). Una ca asta, o tnttmplare ca asta, asemenea faptă (lucru, comedie): n’ani mai auzit una ca asta I O bătate ca aceta, o bătaie straşnică (ca o bătaie despre care s’a dus vestea'n lume). 4. Aproape, aproximativ, de vre-o, vre-o, cam, mai-mai, par’că: copil ca de opt ani, eraă ca (saiica la) o sută de oameni. Ca mîne, ca cum ar fi mtne, foarte curlnd: ca m ne vei fi student I 5. Vest. De ctt: mai iute ca vlntu, mai mulţi ca (saii de saii de cît) o sută. 6. Vechi. Cam : O carte ca veche. Ca ce crezi tu ? Ca ce te bizuieşti tu ? 7. Jn calitate de: a funcţionat mult ca director, l-aă ales ca membru (drept membru, de membru ori simplu membru) 8. în ceia ce priveşte. In privinţa acestui lucru, din punct de vedere, cit despre : Eu ca eă I Dar să văd ce ai să faci iu I Foamea ca foamea I Dar frigu era fozav I Scrie bine şi ca fond, şi ca formi. în loc de, drept, egal cu, ca şi: era ca frate, asta era ca plată. 10. Conj. L. V. (după vsl. iako saii iakoie). Ctnd, după ce: şi ca sfirşirâ, intoarseră-si (Cor. Ev. 577, 29. Acad.). 11 Dacă, după ce (corespunztnd cu gerundiu): şi ca multe zile prebindi (= şi după -ce zăbovi, şi zăbovind. Cod. Vor. 68,8). 12. Interj. Vest. ia: Ci ca mai stăil Ca şij ctt şi, tot ca, tot aşa cum e: Dumnezeu ploăă peste cei buni, ca şi peite cei răi r ştiinţa, ca^şi onestitatea, inspiră admiratiune. Ca (şl) cum, par’că, întocmai ca (ob. cu optativu) porunceşte ca şi cum ar fi er stăpîn. NicT (ca) cum, nicT (ca) cît, (rar), nici de cum, de loc. 2) ca conj. (lat quia, fiind-că). în unire cu să al conjunctivului, arată scopu (pentru a) saii rezultatu (in cît): Măninc ca să trăiesc. Adun azi ca să am mine. Era prea mindru ca să cerşească (era aşa de mtndru tn ctt nu putea cerşi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai ctnd aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, si cuvine, s'a hotărit ca pttria sâ fie apărată. Dar: patria trebuie (să fie) apărată, hotărim să ncepem lupta_ Tot aşa: ca să porfi război, îţi trebuie bani (urît pentru ca să I). Cu vorbele de mişcare saii de afect e mai elegant fără ca: mă duc să văd (nu ca să văd), doresc, vreaă să mă duc ("nu ca fă mă duc). Vechi (tn porunci): ca să n’aibă = să n’aibă. Est. Fam. Ca maT ba, de loc, nici de cum (cu conjunc-tivu): aizind asta, ca mai ba să plece (n’a mai plecat). cabadai'Q m. (turc. kaba-daiy, viteaz fals). Pazvangia. * cabală f., pl, e (fr. cabale, it. că bala ^ d. ebr. kabbalas, tradiţiune). La Jidani, interpretarea mistică a vechiului testament. Pretinsă ştiinţă de a comunica cu spiritele morţilor. Intrigă, complot în Francia, trupă de oameni tocmiţi să aplaude o piesă tn teatru. * cabalin, -ă adj. (lat. caballlnus, d-caballus, cal). Relativ la cai, de cal, căiesc . rasa cabalină. — Şi cavalin. (după it-cavallino). * cabalist m. (d. cabală), Jidan versat In pretinsa ştiinţă a cabalei. * cabal/st/c, -ă adj. (d. cabalist). Relativ la cabala Jidanilor: carte cabalistică. Magic. 1) cabană f., pl. e (strb. kăban şi gă-ban, d. it. gabbâno, sp. gaban, fr. cabanv manta de ploaie, chepeneag, care vine d. ar. www.dacoromanica.ro perss. turc. kaba, haină, iar acesta poate d. lat. cappa, chepeneâg. V. cabaniţă, chebe, chepeneâg, capot). Vechi. •Chepeneâg. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de palto-Jiaş femeiesc care se poartă şi azi la tară. 2) * cabană f„ pl. e (fr. cabane, d.mlat. capanna, colibă). Barb. Colibă de adăpost p. excursionişti (Poate fi chear o adevărată casă). V. gaşca. cabaniţă f., pl. e (bg. kabănica, slrb. kabănica [dim. d. kăban, mantie], de unde ■şi turc.kapanica şi kabanyca. V.cabană 1). Vechi. Mantie blănită cu samur şi ornată cu fir de aur şi sponci cu diamante pe care sultanu o dăruia domnilor româneşti împreună cu cuca, sangeacu, topuzu şi sabia ctnd le acorda tronu (Această învestitură a durat ptnă la 1832, ctnd cabanita a fost înlocuită cu hervaneaua). Manta boierească în general. Azi. Ban. (căbăniţă ai căbăm'ţă). Manta ţărănească (zeghe, chebe, zăbun). cabâz m„ pl. ji (turc. [d pers.] hokka-Jiaz, care se joacă cu paharele, scamator). Vechi. Mold. Scamator. Fig. Bufon, poznaş. cabazlic n., pl. uri (turc. hokkabazlyk). Mold. Fam. Bufonerie, caraghiozlîc. — Şi «cab- (lit.) şi camazlîc (Btş.). * cabestân n., pl. e(fr.cabestan). Mare. -Aparat tnvlrtitor pe care se tnfăşoară lanfu -ancorei sau al altei greutăţi, vinci mai mare. * cabină f., pl. e (fr. cabins, d. engl. ■cabin, rudă cu fr. cabane, mlat. capina, -colibă). Cameră mică tntr'o corabie. Cameră de baie (într’un stabiliment, într’o casă). * cabinet n„ pl. e (fr. cabinet, d. it. ^abinetto, gabinelto). Cameră mică de toaletă. Cameră de studiu. Consiliu dc miniştri, guvern: remanierea cabinetului. Colccţiune ştiinţifică: cabinet de istorie naturală. Euf. Latrină. Cabinet de lectură, sală tn care-s ziare şi cărţi de citit. Om de cabinet, acela pe care profesiunea lui tl obligă să lucreze •cu condeiu. Ofiţer de cabinet, care şlie teoria, dar n’are practică. » cablogi âmă f., pl.e (fr. căblogramme, ■d. căble, cablu, yi ti\€-gramme). Rar. Telegramă triracasâ pin cablu. * cablu n., pl. uri (fr. căble, pv. cabls, tl. lat. căpulus, mănuchi). Funie groasă (compusă din fire telegrafice sau telefonice tnvă-lite tn cauciuc sau tn alt-ceva) pusă tn apă: ^ablu t ansatlantic. * cabotâgiîi şi (ob.) -ăj n., pl. e (fr. cabotage, d. caboter, a face cabotaj, d. sp. *abo, cap, promontoriu; it. cabotaggiO). Na-vigaţiune comercială pe lingă coaste ori de Ja cap la cap, foarte obişnuită tn ainte de invenţiunea busolei. * cabotin m. (fr. cabotin, dim. d. cabot, actoraş). Fam. Actor post. Comediant ambulant * cabotină] n., pl. e (fr. caboiinage). Fam. Meseria de cabotin. * cabrioletă f., pl. e (fr. cabrio'et, d. ■cabriole, capriole, care vine d. it. capriola. salt ager, d. capra, capră). Brişcă mai boierească cu două roate. — Ob. ga-. cabul n. (turc. [d. ar.] kabul, consimţire). Vechi. A face cabu\, a catadixi, a condescinde. căbulă f„ pl. e (d. cibul). Muit. Pop. Supersiiţiune la lucruri mici: are cabulă că pierde la joc ctnd Vorbeşti cu el. cabulips£sc v. intr. (d. cabul printr’un intermediar ngr.» kabulizo, aor. * kabulipsa). Munt. Pop. Catadixesc. cabulist, -ă s. (d. cabulă). Munt. Rar. Care crede tn cabule. cac, a căcă (vest) şi cîcă (est) v. tr. (lat. caco, -are). Triv. Murdăresc pin căcat: geamuri căcate de muşte. V. refl. îmi deşert matele. cacadir m. (cp. cu ung. lakastari-fa, oţetar, un copac) Mold. Măcieş. Fruct de macieş. * cacao m. fără pl. (fr. [d. sp.] cacao, d. cliilenu kakautl). Un pom american (theo-broma cacao) care face nişte boabe uleioase din care se face ciocolata. S. n. Praf de boabe de cacao rtşnite. Băutură făcută din apă cu cacao şi zahăr, de obicei amestecată şi cu mult lapte. * cacatoes m. (fr. cacatoes şi -tois, sp. cacatua, d. malaezu kakafua). Un fel de papagal mo(at din sudu Asiii şi din Oceania. cacealmâ şi (mal vechi.) -rmâ şi -Irmă (ea dift) f. (turc. kacyrma. stratagemă, contrabandă. Cp. cu cataramă). La jocu de cărţi, stratagemă pin care te prefaci că ai cărţi bune ca să-l tnşeli pe adversar. * cachectic, -ă adj. (vgr. kahektikos). Med. Care sufere de cachexie. — Şr cah-. » cachexie f. (vgr. kahexia). Med. Suferinţă corporală, mai ales internă. — Şi cah-. * cacic m. (fr. cacique, d. spt cacique). Numele vechilor şefi ai triburilor caraibe, mexicane şi peruviene. căcir şi câctur, -ă adj. (cp. cu rut. kieur, răţoi). Nord. Bălţat (de ex. negru, cu capu alb, spinarea brumărie şi picioarele pin-tenoage): oi caciure. V. breaz, cacirmâ, V. cacealma, cacluresc (mă) v. refl. Pt. Mă stric, vorbind de timp. V. zbîrgoTesc. * cacofonic, -ă adj. (d. cacofonie). Care produce cacofonie. Ad. In mod cacofonic. * cacofonie f. (vgr. kakophonia, d. kakos, rău, şi phonc, voce. V. ed- şi sintonie). Amestec neplăcut de sunete ori dc cuvinte, ca : să se suie sus şi să strige. Muz. Sunete discordante. — Cacofonia nu trebuie să fie contra spiritului limbii. Aşa, dacă zici biserica catolică, tactica lavaleriii nu e cacofonie, cum cred ignoranţii. cacom şi (vechi) cacum m. (turc. [d. ar.] kakum). Un fel de jder alb peste tot, afară dc vtrfu coadei, care e negru (putârius ermi .ea). Blana lui e foarte scumpă şi se întrebuinţează la mantalele suveranilor tn marile ceremonii. E şi emblema integrităţii morale. V, şi ermelin şi mustelid. www.dacoromanica.ro * cacted, -eo adj. (d. cactus). Bot. Din familia cactusului. S. f. pl. Familia plantelor al căror tip c cactusu. * cactus m., pl. şi (lat cactus, d. vgr. kăktos), O plantă grasă, spinoasă şi fără frunze care creşte pin ţările calde şi aride (cactus nopal). V. cocinilă. cacum, V. cacom. cad (est) şi caz (vest), căzut, a cădea v. intr. (lat. cădere, pop. * cădere; it. codire, pv. chazer, fr. choir, sp. caer, pg, cair. — lniper. cazi, nu cădea. V. scad, decad, caz). Îs Împins de sus In joc pin propria mea greutate : merele cad din pom. Mă arunc: a cădea la picioarele cuîva. Mă răped, mă precipit: a cădea pe duşmani. Atlrn, is atlrnat: păru-t cade pe umeri. îs aşezat (croit) bine: haina cade bine. Fig. Devin, ajung: a cădea bolnav. Mă cuprinde o infirmitate: a cădea in letargie. Devin captiv •- a cădea in puterea cuîva. Nu reuşesc : a cădea la examin, piesa a căzut la reprezentaţiune. încetez de a fi in uz: legea a căzut în desuetudine. Vin, mă tntimplu: sărbătoarea a căzut într’o Joi. Degenerez, decad: acest om a căzut in ridicul. A-ti veni pin sorti: Cînd s'a tras la sorţi averea, mie mi-a căzut casa. A-ti veni din intim-plare: scrisoarea mi-a căzut in mină. A cădea din cer, a pica pe negîndite, a fi foarte surprins. A cădea în dizgraţie, a perde favoarea. A cădea (in ereşală), a păcătui (mai ales vorbind de femei). A cădea în eroare, a te Înşela. A cădea în uitare, a fi dat uitării. A cădea ia pat, a te Îmbolnăvi grav. A cădea tn luptă, a muri In luptă. A cădea în ruină, a se dărama tncet-incet (propriu şi fig). A cădea in zdrenţe, a se nimici bucăti-bucăti (o haină). Sorţu a căzut-pe dinsu, asupra lui, sortu l-a ales. A cădea de acord, a te învoi. A cădea in picioare, a scăpa bine dintr'un pericul. A cădea tronc (V. tronc). V. impers.: cade ploaia, roua, bruma. A se cădea v. refl. A se cuveni, a fi permis : La Jidani nu se cade să rjiă-nînce carne de porc. Cum se cade, corect, cinstit, cum trebuie să fie (moral şi material): om cum se cade, haină cum se cade, s'a purtat cum se cade. cadaif, V. cataif» * cadastral, -ă adj. (fr. cadastral). Relativ la cadastru. * cadastrez v. tr. (fr. cadastrer).înscriu In cadastru. * cadastru n., pl. e (fr. cadastre, d. pv. cadastre, care vine d. it. catast/rjo, din ca-tâstico, iar acesta d. mgr. katdstihon. V. catastih). Planu proprietăţilor teritoriale ale unui ţinut (cu situaţiunea, întinderea şi valoarea lor) p. a stabili impozitu fonciar. * cadaveric, -ă adj. (d. lat. cadaver, cadavru ; fr. cadaverique). De cadavru: putoare, înţepeneală cadaverică. * cadavru n., pl. e (fr. cadavre, d. lat cadăver). Corp mort (hoit, sttrv, leş). Fig. Corp foarte slab sau uzat: omu acesta e un cadavru ambulant. cadă f., pl. căzi (vsl. rus. kadi, cadă? bg. slrb. kada. d. mgr. kădion, vgr. kddos■ d. ebr. kad ; lat. cădus, pop. căda -alb. kade, ung. kăd). Putină mare de pus struguri, must ş. a. Baie (vas de doage-sau de zinc In care te scalzi): a face baie de cadă (In Munt de putină) saă de abur. cădelniţă, V. cădelniţă, * cadenţă f, pl. e (fr. cadence, d. it_ cadenza, d. cadire, a cădea. V. cădinţă,. scadenţă, şansă). înturnarea sau bătaia regulară a sunetelor In cintec şi’n poezie şi a mişcărilor In dans (accent, ritm, măsură, tact). * cadenţez v. tr. (d. cadenţă; fr. ca-dencer). însemn pin cadenţă: a cadenţa uir cintec, mersu; un cintec bine cadenţat. V. ritmat. * cadet m. (fr. cadet, d. gasconu capdet, pv. capdel, „cap mic“, şef, căpitan. V. ca— doQ). Odinioară, tinăr nobil care-şi făcea stagiu de soldat ca s’ajungă ofiţer. Elev dintr'o şcoală militară. Membru al partidului constituţional democratic rusesc. V. Tuncher. cadlascher m. (turc. kady-asker şl kazy-asker, adică „cadiu militar"). Vechi. Judecător militar la Turci (Era In rang îndată, după marele vizir, unu In Europa, şi altu in Asia). — Şi cazascher. cadilă, V. cădelniţă. 'cadiQ m. (turc. [d. ar.] kady, kazy, pop. kadi). Vechi. Judecător turcesc. cadînă f., pl. e (turc. kadyn). Nevastă de musulman. V. balabustă. * câdmie f. (lat. cadmia, d. vgr. kad-meia, un mineral care se găsea lingă oraşu Teba, fundat de Cadmu, In Grecia). Chi nu Oxid dc zinc care se lipeşte de păretil hornurilor la topirea zincului. Cadmie fosilă„ oxid natural de zinc, galben sau roşiatic, întrebuinţat ca astringent. V. calamină şL tutea. * câdmIQ n., (d. cadmie) Chim. Un metal alb bivalent, moale, maleabil şi foarte ductil. E analog cositorului, se topeşte la 3l5o şi ferbe la 770o dind nişte vapori veninoşi. Sulfura lui (CdS) e galbenă şi se întrebuinţează In pictură. Descoperit de Stro-meyer şi Hermann la 1818. * cadoQ n., pl. uri (fr. cadeaii, d. pv. capdel. V. cadet). Dar, prezent, lucru, dăruit. * cadrân n., pl. e (fr. cadran, vechi ca-drant, d. lat. quădrans, -ăntis, care e pa-trat, cum erau cadranele la început V. cadru). Disc pe care-s însemnate orele ceasornicului sau punctele cardinale a'e busolei. Cadran solar, ceasornic de soare. * cadrangulâr şi cBa-, -ă adj. (lat. quadrangularis, d. quattuor, patru, şi ăn-qulus, unghi). Geom. în patru coifuri: prizmă, piramidă căadrangulară. V. pătrat- * cadrât n., pl. e (fr. cadrat, d. lat.qua- dratus, pătrat). Bucăţică de fontă care umpler spatiile goale dintre literele tipografice fărăi să atingă hîrtia. www.dacoromanica.ro * cadratură şi cQa- f., pl. i (lat. qua-dratura, d. qiiadratus, pătrat). Calitatea de a fi pătrat, Cadratura cercului, unirea unor idei care se exclud una pe alta şi care arată imposibilitatea unui lucru, ca cum ai zice albeaţa negrului. Mecanizm de ceasornic. cădră f., pl. e (ngr. kădro, d. it. qua-dro, pătrat, portret, de unde şi fr. cadre, m. V. cadru). Pop. Portret: frumoasă ca o cadră. V. coz. * cadrez v. intr. (fr. cadrer, d. lat. qua-drare. V. cadru). Mă potrivesc, concord : vorbele să cadreze cu faptele 1 * cadril n., pl. uri sie (fr. quadrilU, d-sp. cuadrilla, grupă de 4 persoane, cuadrittoi pătrăţel, cuadro, pătrat. V. cadru). Trupă de cavaleri Într’un caruzel. Contradans compus din grupe de ctte două părechi fată tn iată: a juca un cadril. Melodia după care se joacă acest contradans : a cinta un cadril. * cadrilăter şi cQa- n., pl. e (fr.qua-drilatâre, d. lat. qttadrilăferus, tn patru laturi. V. echilater). Figură tn patru colţuri (ca pătratu, dreptunghiu, trapezu). — Ob. -ter (după fr.). Şi patrulater. * cadrilez v. tr. (fr. quadril'er). împart pin colori tn pătrăţele, mai ales vorbind de stofe: stofă cadrilată, V. pepită. * cadru n., pl. e (fr. cadre, d. it.quadro care vined. lat quadrum, pătrat. V. cadră, pătrat). Pervaz, cercevea, margine de lemn (ori de alt-ceva) care mărgineşte spaţiu unei uşi ori ferestre. Ramă, pervaz de tablou, de oglindă ş. a. Fig. Planu unei lucrări intelectuale : un cadru ingenios. Totalitatea ofiţerilor şi subofiţerilor unei armate. * cadrumân, cadruped, cadru-piez, cadruplu, V. cQadr-. * caduc, -ă adj, pl. f. e (lat. caducus, d. cădere, a cădea). Supus căderii, căzător: dinţii de lapte-s caduci. Trecător, slab, şubred ; Fericirea e caducă. Slab, bătrtn : bătrin caduc. Jur. Legat caduc, anulat p. viţii de formă, incapacitate, refuz ori moarte. * caducei! n., pl. eie (lat. caduceus şi caduceum din * caducium, care vine d. vgr. kerykeion, d. kiryx, anunţător; it. cadu.eo). O ramură de laur sau de măslin cu două aripi tn vtrf şi înconjurată de doi şerpi. Era atributu lui Mercur, zeu negoţului, şi simbolu păcii, prudenţei şi vie eniii (şerpii) şi al hămiciii şi iuţelii (aripele). * caducitate f. (d. caduc; fr. cadu-cite). Starea lucrului ori fiinţei caduce. * câecum n. (cuv. lat. pron. de Romanii cei veclii kăikum, de noi, cicam, d. caccus, orb). Anat. Partea intestinului gros intre intestinu supţire şi colon. V. cecal. căer, V. caîer. cafănă, V. cafenea. cafas n., pl. uri (turc. [d. ar.] kafas şi kafes, parmacltc, balcon tnchis ptnă sus cu parmacltc ; ngr. kafăsi). Mold. Balcon u din ăuntru bisericii (numit şl pod tn Munt.). lat. (cafes). Coteţ de pus animalele la îngrăşat. cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kafive kave; ngr. kafes, it. caffi, fr. cafi). Un copăcel rubiaceu african care face nişte boabe care se prăjesc, se rtşnesc şi se ferb tn apă ca să dea o plăcută băutură neagră care se bea Îndulcită cu zahăr (coffia arăbica): ptantafiuni de cafea. Boabele acestui copăcel : un sac de cafea. Băutura făcută din aceste boabe: o ceaşcă di cafea.— Cafeaua e orginară din Abisinia, unde creşte sălbatică, ca şi pin Mozambic şi Angola. Azi se cultivă foarte mult la Moka, Ceylan, Mar-tinica şi Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice că efectele ei aQ fost observate tntta oară de un cioban ale cărui oi mtncase frunze ori boabe de cafea şi începuse a sări. Populaţiunea Galia (Abisinia) mtnca boabe de cafea prăjite tn unt. Pe la sftrşitu secuiului XV un Arab descoperi băutura cafelei, care apoi se răs*-ptndi iute tn tot Orientu. în Francia a fost adusă la 1654, iar la Paris s’a băut la 1660. La tncepnt, fiind-că alungă somnu, fu denunţată ca vătămătoare. Dar curlnd obiceiu de a o sorbi se răsptndi In toată luhiea. V. capuţlner, ginglrlie, şfart. cafegi-başâ m. (turc. kahveg’.-baiy). Vechi. Boierinaş care odinioară aducea domnului cafeaua şi care avea şi monopolu cafelei tn capitală şi provincie. V. başa. cafegiii şi cafenglu m.(turc. kahvegi). Cel ce face sau vinde cafea sau ţine o cafenea. Fam. Mare băutor de cafea. — Fem. -gToaTcă. * cafeină f. (d. cafea). Un alcaloid extras din cafea. — Şi co-. cafeluţă f., pl. e. Fam. Cafea mică (continutu unei ceşti): aş bea o cafeluţă. cafenea f. (turc. kahvr-hane, „casă de cafea"; ngr. kafends. V. mehterhanea). Local public tn care se bea cafea. — în Trans. cafană şi căfană (strb. kafana). Dim. -neluţă. cafeniii, -ie adj. (d. cafea). De coloarea cafelei, cafes, V. cafas. * cafe-şantăn n., pl. e (fr. cafi chan-tant l— cafi comerţ] d, cafi, cafenea, şi chantant, clntător). Triv. Şantan. * cafetieră f., pl. e (fr. cafetiere). Vas de turnat cafea (şfart) In ceşti. * cafed n., pl. euri şi ee (fr. cafi). Rar. Cafenea. caftan n., pl. e (turc. Caftan, d. pers. haftan, caftan ; ngr. kaftăni, bg. strb. rut. rus. pol, kaftan, Cp. cu chepeneâg). Un fel de mantie ornată cu fir de aur şi de argint şi cu mtnicile lungi ptnă la pămtnt pe care sultanu o dăruia vizirilor, paşilor hanului Crimeii, principilor Ardealului şi domni or româneşti ctnd intrat) tn funcţiune ori ca răsplată p. un serviciu sau chear p. O veste bună. (La rindu lui, domnu dăruia şi el caftane boierilor din primele trei clase, iar cei-lalţi erau numiţi pin pitac. Toţi curtenii purtau caftan. Pe la 1848, perztn- www.dacoromanica.ro du-şî însemnătatea onorifică, caftanu dispăru din modă păstrlndu-1 numai Jidanii bătrlni). Fig. Boierie: in domnia lui Ca-ragea toate slujbele şi caftanele se daii pe farale (Ghica, 36). Iron. Rar Bataie, trtn-teală : na şi ţie"un caftan ! caftangiQ m.Slujbaş care punea caftanu pe umerii domnului şi ai noilor boieriţi. caftanliD m. (turc. kaftanlv). Boier onorat cu un caftan. Fig. Ircn. Boier dc moda veche. cagod şi -esc, a -i v. tr. (var. din aşi po-godesc. — Cagod, -ozi, -oade; să -oadă. V. godac). Trans. Maram. Aştept * cahăl n., pl. uri şi e (cuv. ebr.). Comunitate jidănească secretă cu organizaţiune proprie, cu îngrijitori şi judecători speciali, adevărat stat Tn stat care-i uneşte pe toţi Jidanii contra creştinilor, cahectlc, cahexie, V. cache— căhlă f., pl. e (rus. rut. kdhlza şikăflca, d. germ. kachel, id.). Nord. Hornu gros de deasupra vetrei la casele de moda veche, numită une-ori şi ursoaică: cahla (hogeagu) se termina in pod (Şez. 36, 35). cahulă, V. caulă. cată f. (poate d. germ. keil, cui, pl. kcile, de unde calele, caia, dacă nu mai degrabă d. turc. kaiar, potcoavă cu colţi). Cui de potcoavă. caTafet şi caifet n„ pl. uri şi e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haină). Fam, Mobile, trăsuri, lux. Fig. Prestigiu, aparenţă: boieru trebuie să-şi fie caiafetu I caic n., pl. e şi rar uri (turc. kaiik, ka-uik ; ngr. kaiki, bg. strb. kaik, rus. kaitik). Corabie mai mică şi mai lata, dar mult mai mare de cit luntrea. calcciQ m. (turc. kaiikcy). Proprietar sau conducător de caic. câTe, V. gaîe. câTer n„ pl. e (lat. caia, băţ, lemn, noduros, măciuca, de unde şi gasconu cay, prepeleac, prăjină ramificată de cules poamele din pom, din * caius, dim. * căiulus, de unde s’a făcut rom. caier, ca baier din băiulus; sp. cayado, pg. cajado, caţă). Cantitatea dc ltnă ori de clnepă dărăcită şi pu-să’n furcă ca să fie toarsă. (Un caier are 12 pele). V. pală 2. caTet n., pl. e (pe cale polonă d. fr. ca- I ier, din caern, cadern, lat. quat.rnio, pop. quaternum, adică „din patru foi“. V. carnet şi cazarmă). Foi de htrtie cusute la un loc ca să servească mai ales elevilor la scris ori la desemnat. CaTet de sar-cinT, clauzele impuse unui adjudicatar. V. tartaj. caîeţel n., pl. e. Caiet mic. caifgt, V. caTafet. caimac n., pl. e (turc. kaimak, ngr. kai-măki, bg. strb, kaimak). Coajă groasă şi untoasă care se formează deasupra laptelui fert (V. smîntînă). Spuma cafelei turceşti cum o prepară orientalii, nu ca şfarţu (V. glngirlie). caimacam qi. (turc. ar. kaiim-mekam, pop. kaintakam). Vechi. Locotenentu marelui vizir ori al unui ministru turcesc. Locotenenţii domnului, regent. Reprezentantu domnului In Craiova, guvernatorii Olteniii dc la 1761 In coace. Azi. Munt. Vest. (caT-macan). Bogătaş, fruntaş (In sat). * caimăn m. (sp. caiman, d. caraibu cică i uman). Aligator, crocodil din America şi din China. caTmeă f. (turc. [d. ar.] kaiime. Vechi. Scrisoare oficială (Beld. 719, 3626, 3771 şi 3773). Bumaşcă, bilet de bancă, căin, a căină, V. căinez. câTnic, -ă adj. (vsl. kaianu, part. d. kaiati sen, a se căina. V. ocaTanlc). Rar. Sărman, lamentabil, jalnic. Pltngăcios. — La Cant. căTâlnic. caTpăcă f., pl. e (turc. kaipakgy, hoţ)-Mold. sud. Femeie rea, obraznică şi rapace-cais m. (d. caisâ). Munt. vest. Zarzăr. Munt. est. Mold. Zarzăr care face poame cu stmburele dulce şi mult mai mari de cit zarzărele. — In Olt. căis. caisă f., pl. e (ngr. kăisi, d. turc. kalsv, caisă, zarzără cu slmburele dulce; bg. slrb. kaisiia). Munt. v.st. Fruct de cais ori dc zarzăr (indiferent). Munt. est, Mold. Zarzără mare cu slinburele dulce.— în Olt. căTsă. cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. ka-bălles; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval. sp. caballo. V. cavaler, cobilă). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic) care serveşte la călărie şi la tras. Fig. Iron. Persoană robustă : ce cal de femeie I Cal de bătaTe, motiv aparent, lucru exploatat ca să obţii ceva: a-fi face un cal de bătaie dint 'o chestiune. Cal de mare, ipo-camp. Calu dracilor, om rău,femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forţă de 75 de chilogramometri capabilă să ridice Intr’o secundă o greutate de 75 de chilograme la o Înălţime de 1 metru: maşină de 4L0 de cai. A vorbi caT verzT pe păreţi, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla după potcoave de caT morţî, a umbla după afaceri proaste, după clştiguri irealizabile. calabalic n, pl. uri (turc. ghalebelik, pop. kalabalvk, mulţime). Vechi. Mulţime, gloată. Azi. Fam. Dezordine, zbucium, zarvă : nu-mi place să văd calabalic pin casă. Bagaj: cu lalaballcu’n spinare. V. agîrlîc. calacân n. (ngr. ka’ahănl, d. vgr. hdl-kanihon ; slrb. kalakqn. Mold. Sulfat de fer, verziQ la coloare. — In Munt. calaTcan. calacatir, calatir şi caladir, V caracatîr. calafat n„ pl. urî (turc. kalafat, cală-fătuire ; ngr. kalafdtis). Materie de astupat crăpăturile corăbiilor compusă din cllţ şi catran ori ceară. calaTcân, V. Calacan. www.dacoromanica.ro caiamandros n , pl. oase şi ur!, şi hatamândră f„ pl. e (var. din hărmălaie, mold. harma-). Mold. Fam. Amestec, tărăboi, tâmbălâu, amuzament zgomotos, dezordine, scandal: au făcut halamandră, unt •c/i ouă (rev. I. Crg. 13, G5). calamără, V. călimară. * calambur n., pl. uri (fr. calembour), Joc de cuvinte fundat pe un echivoc, o asemănare de cuvinte, precum: Nu minca aşa de repede, c'ai să te ’mcl. — Imposibil I -Ştiu să ’nnotl * calamburist, -ă s. (fr. calembouriste). Persoană care face calambururi. * calamină f., pl. e (mlat. calamlna,al-teraţiune din cadmia. V. cadmle). Min. Silicat idratat natural dc zinc, fosforescent pin frecare. V. tutea. * calamintă f., pl. e (vgr. kalaminthe). Bot. Un fel de mintă (calamintha officinalis). * calamitate f. (lat. calamitas -ătis). Mare nenorocire, pacoste (ca epidemiile, războaiele, foametea). V. dezastru. * calamită f., pl. e (d. lat. călamus şi vgr. kălamos, trestie). O broască care trăieşte pin trestii. O broască ţestoasă verde. O plantă fosilă. Un fel de argilă. Un fel de răşină inferioară scoasă din trestie. * calamltos, -oasă adj. (lat. calami-losus. Cp. cu slnătos). Plin de calamităţi: timp calamitos. calangiif m. (turc. kalaigv; d. kalaf, cositor). Vechi. Spoitor de tingiri (Ţigan), calapăr, V. calonfir. calapod n, pl. oade (ngr. kalapodi, d. “Vgr. kalopus, din kălon, lemn, şi păs,podos, picior. V. calup, calibru, galoş, polip). Picior dc lemn care serveşte ca model cizmarului. A bate ta calapod, a’ntinde pe calapod, (fig.) a fi ci2mar. A vorbi după calapod, a vorbi după clişeu, după tiparu altuia, calăr, V. călar. calarăbă, V. caralambă. calatir, V. calacatîr. * călă f., pl. e (fr. cale). Mar. Partea cea mai joţsă din interioru unei corăbii. calăti m. (ţig. kalo, Ţigan, fiind-că cei mai mulţi călăi de pe la noi eraii Ţigani). Est. Acela care ucide pe cei condamnaţi la moarte (In Buc. şi „hingher"). Fig. Om crud. — In vest călăii. V. gîde şl gelat. calbâş, cîlbâş, gilbăj (est) şi gîl-baş (vest.) m. (ung. Kotbăsz, rus. k Ibasă -şi ka'bata, d. vsl. k’ubasa, care vine poate d. ebr. kol-băsăr, fel de fel de carne). Mat gros de porc umplut cu carne tocată, orez ori ptsat ş. a. (V. chişcâ). — Tot de aci : caltaboş, cartabdş, gatdaboş, găl-dăbâj şi gîldăbăş (Munt.) m., şi căl-■toâşă, f„ pl. e (Dorna). 1) * calc n., pl. uri (fr. calque, d. lat. calcare, a călca). Desemn reprodus cu cre-ionu ori penifa pe o foaie transparentă saii Impungtnd cu un ac pe o foaie opacă. Fig. Copie exactă saii şi servilă. 2) calc, a călca v. intr. (lat. calcare, it. calcare, pv. sp. pg. calcar, fr. cocher. V. călcîî). Păşesc, umblu : a călca uşor, pe spini, in ncroi. Fig. A câlca’n străchini, a călca afectat; a umbla după aventuri amoroase. A călca a popă, a denota aptitudini de seriozitate, a inspira Încredere. V. tr. Păşesc, ating cu talpa : calc pămintu ţării mele. Strivesc, zdrobese : l a călcat trenu. Storc cu talpa: a călca poama. Atac, prad In casa ori în ţara lui: m’au călcat hoţii, hoţii mi-au călcat casa, duşmanii ne-aă călcat ţara. Cotropesc, uzurp: a căi a o moşie, (fig.) drepturile cuiva. Violez, Infrlng : a călca legea, ordinu, jurămintu. Netezesc pînza 8-peslnd-o c’un fer cald : a călca rufele. A fecunda (despre păsări): cocoşu calcă găina. Neol. (fr. calquer). Reproduc un desemn pu-nlnd foaia transparentă pc original (fals calchiez). calcan n., pl. e (turc. kalkan, scut, şi kalkan-balyk, peşte ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la cai). Azi. Zid prelungit In sus fără streşină şi, In general, fără ferestre. S. m. Un peşte marin lat, cu amlndoi ochii pe partea stingă, ca şi cambula, dar mai mare (rhombus maeâticus, c’o varietate mai mică: rhombus levis). V. plătică şi barbun. * calcâneS n„ pl. eie (lat. ca\căneum< de unde şi călcti). Anat. Osu câlcliuluî. * calcar n., pl. uri (fr. calcaire, d. lat. calcărius, de calce, calx, calce). Calcită. Adj. Calcaros, văros: peatră calcară. * calcaros, oăsă adj. (d. calcar). Calcar, care conţine calce, văros. calcavură f. pl. I (probabil turc. Cp. cu paceavură, t vatură). Cureaua cu care cizmaru ţine strinsă pe genuchi Încălţămintea Ia care lucrează. Fig. Fam. Trtln-teala (bătaie) ori mustrare aspră : l-a tra i o calcavură. 1) călce f., pl. călci (lat. calx, calcis, călclî.). Calcea calului, o plantă erbacee ra-nunculacee care creşte pin locuri umede, (calta palustris). Face flori mari galbene aurii. — Să nu fie un cuv. stricat de bota-nişti din lat. calta (Virg. Ecl. 2,50) ? ' 2) * călce f. (lat. calx, calcis. V. şosea). Chim. Var. * calcedonle f. (d. lat. chalcedânius, -6nia, -dnium, din Calcedon, oraş în Bitinia, In fata Bizanţiului). Un fel de agat lăptos albăstriii care cuprinde onicele (onyx), sa-donicele, eliotropu, carnolina şi crisoprasu V. agat. * calchiez v. tr. (fr. calquer). Barb. V. calc 2. * calclnaţiune f. (d. calcinez). Ac(iunea de a calcina. — Şi -aţie şi -ăre. * calclnâzv. tr. (fr. calciner, d. lat. calx, ■calce). Prefac tn calce pin fot intens. Usuc la o căldură Intensă. www.dacoromanica.ro * calcită f., pl. e (d. calce). Min. Peatră de var, calcar, carbonat de calce (C Os Ca). Varietăţile ei stnt: peatra de var, creta, marmura, peatra de construcţiune, peatra litografică (marga), aragonita, spatu de Islanda ş. a. * câlclQ n. (d. lat. calx, cilcis, var). Chim. Un metal alb galbiu bivalent care se obţine descompunlnd caicea cu pila lui Volta. A fost izolat de Davy la 1808. * calcogr-, V. halcogr-. * calcopirită, V. halcopirită. * calcul n„ pl. e (lat. călculus, petricică, d. calx, calce 2, fiind-că In vechime se calcula cu petricele). Socoteală cu numere. Chibzuială, combinatiuni, măsuri p. succesu unei afaceri. S. m. Med. Petricică care se formează in - beşica urinară, tn rinichi şi’n fiere şi cauzează o boală numită şi peatră: a avea calcutî, a suferi de calculî. * calculâbll. -ă adj. (d. a calcula). Care se poate calcula. * calculator, -oăre s. Care calculează. * calculez v. tr. (lat. călculo, -ăre). Fac calcul, socotesc. Fig. Combin, apreciez: a calcula evenimentele. cald, -ă adj. (at. călidus, it. sp. pg. caldo, pv. caut, fr. chaud). Care are căldură : trupu omului viu e cald de 37 de grade, ceaiu se bea cald, climă caldă. Rar. Călduros : haină caldă. Fig. ViO, puternic: iubire ăstra calmu. * calmant, -ă adj. (fr. calmant it calmante). Potolitor, alinător, liniştitor. S. n., pl. e. Medicament potolitor (antalgic). * calmez v. tr. (fr. calmer, d. it. calmare). Potolesc, alin, liniştesc: a calma marea, durerea, sufletu. calmuc, -ă adj. (d. Calmuci, un fel de Mongoli). Mold. Foarte mîncăcios, vorace. V. tătar. calmucesc, -eăscă adj. De Calmuc. Fig. Foame calmucească. caloTăn m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. şi cu rus. haluiănu, om necioplit. V. scaloTan). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut In formă de om pe care, tn Joia a treia după Paşte şi ctnd e secetă, tl fac copiii la tară, tl pun pe o scindurică, 11 împodobesc cu flori şi cu coji de oAă roşii şi-i daii drumu pe o apă curgătoare bocin-du-I cu lene, lene, Caloiene I In crcdinţă că asta va aduce ploaie. * calomel n. (fr. calom2l, din calcmilas, d. vgr. ka’tis, bun, şi mdlas, negru, fiind-că prafu alb care constituie caiomelu e negru tn timpu prepărării). Chim. Protociorură de mercur (antisiiilitică şi purgativă). V. clorură. * calomniator, -oâre 5. Care calom-jiiază, bîrfitor. * calomnie f. (fr. calomnie, d. lat. ca-lumnia). Acuzaţiune falsă, btrfire, defăimare. * calomniei v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomnii. * calomnios, -oăsă adj. (fr. calom-nieux, iat. calumniosus). Care cuprinde calomnii : cuvinti calomnioase. calonfir m. (ngr. karvofylli, halâfiUon lvgr. karvophyllon], de unde şi slrb. kalâ-per, bg. kalofer, rut. kanupir, kalupir, rus. kalufer, kamiper, turc. karanfil. V. ca-ranfil şi garofă. Cp. cu trandafir). Sud. O planta aromatică din familia compuselor, cu flori galbene (tanacitum balsamita saii b. vulgarii). — în Trans. Mold. calapăr (d. strb.). * caloric n., pl. e saii uri (fr. caloriqu?, d. lat. călor, -dris, căldură). Principiu căldurii. * calorie f. (fr. calorie, d. lat. calor, căldură). Fiz. Cantitatea dc căldură necesară să ridice c’un grad centigrad temperatura unui litru de apă. * calorifer, -ă adj. (fr. caloriftre, d. lat. călor, căldură, şi fero, duc). Aducător de căldură. S. n., pl. e. Aparat (instalatiune) de încălzit mal multe camere saii case. * calorific, -ă adj. (lat. calorlficus, d. calor, căldură, şi fdeere, a face). Fiz, Care produce căldură : raze calorifice. * calorimetru n., pl. e, sau şi m. Hat. calor, căldură, şi vgr. metron, măsură). Fiz. Iustrument de masurat gradu căldurii. * calos, -oâsă adj. (lat. callosus, cu bătături). Cu calozităţi, tndesat, bătaturit: pele caloasâ. * calotă f., pl. e (fr. calotte) Tichiuţă pe care o poartă pe vlrfu capului preuţii catolici. Partea concavă a păiăriii (găvanu). * calozitâte f. (lat callâsitas, -ătis). întăritură, Ingroşare a pelii, bătătură. calp, -ă adj. (turc. [d. ar.] kalb, pop. kalp. V. calup). Rar. Fals (vorbind de monete). calpac n., pl. e (turc. bg. slrb. kalpak, ngr. kalpăki, rus. l-atpăk, /tolpăk, căciulă [fr. ho backj, rudă cu klobuk, glugă ; ung. kal-pag, căciulă, kalap, pălărie [Bern. 1,474], V. clăbăţ, clop). Vechi. Căciulă de samur şi catifea verde) pe care sultanu o dăruia hanului Crimeii. Căciula de berbec pe care o purta domnu şi boierii cei mari. Azi. Căciulă ori şi pălărie ridiculă. calpacciQ m. (turc. ialpakey). Vechi. Făcător saii vtnzător de calpace. calpuzân ni. (turc. kalb-zen, pop. kal-pazan, d. kalp, calp, şi pers. zei, care bate Îmonetăl; ngr. kalpuză tis, bg. kalpazan). iar. Falsificator dc monetă. Fig. Escroc. calpuzănie f. Rar. Falsificare de monetă. Fig. Escrocherie. caltaboş, V. calbaş. www.dacoromanica.ro calţavetă f„ pl. e (ngr. kaltsodtta, d. kăltsa [it. calza/, coifun, ciorap, şi -deta, care leagă. V. călţun). Legătura care (ine ciorapu pe picior (de ordinar elastică). Un ordin cavaleresc In Anglia. — Azi mai mult jartieră, un barbarizm pe care poporu nu l-a primit Incă tn est. * calumn-, formă latinizată lld. calomn-, calup (est) şi catîp (vest) n., pl. uri (turc. kalap, kalyp, d. ar. qălib, formă, calup ; ngr. kaltipi, bg. kalyp, slrb. kalup. V. calibru). Formă de tinichea de pus cozonacii la copt. Calapod de căciuli ş. a. A trage calupu, a’nşela, a păcăli. A'nghiti calupu, a fi tnşelat (V. başlic). Bucată de săpun de rufe turnat tn formă pătrată (I 4 kgr.) sau şi tăiat (I kg.). Fig. Model, formă, tipar: urit calup de oml calupci'Q m. (turc. kalyph). Fig. Care trage calupu, şarlatan. V. chiulangiii. * calvin, -ă s. (d. numc'e sectarului Calvin). Calvinist, adept al lui Ca',vin. Adj. Calvinesc. * calvinesc, -eâscă adj. (d. Calvin). De al calviniştilor: catehizmu calvinesc. * calvineşte adv. Ca calviniştil. * calvinist, -ă s. şi adj. Calvin, adept al lui Calvin. * calvlnizm n. Doctrina religioasă a lui Calvin. — Calvinizmu e o sectă religioasă care se distinge pin originea democratică pe care o atribue autorităţii religioase. El suprimă crucea, sfinţii, moaştele, icoanele, tra-diţiunea şi liberu arbitriu şi admite numai dogma predestinatiunii, botezu şi împărtăşirea. Calviniştii aâ fost numiţi tn Francia hughenoft. Această sectă e râsptndită pin Elveţia, Olanda, Scoţia şi Ungaria. Există pin România sate numite Calvini, probă că odinioară aâ fost locuite de Unguri caiviniştî. Calvin e artoru Instituţiunil Creştineşti, o foarte însemnată carte a vechii literaturi franceze. cam adv. (din camai, apoi cama, ca mrom. şi mima tld. numai). Aproape, aproximativ, puţin, Intru clt-va: cam pe inserate, cam, ca frică, mă cam tem. Prea: cam puf.nă mincare pentru atiţia oameni. De-o-cam-dată (saâ deocamdată), pentru un moment: de-o-cam-dată e pace. — Şi can (Maram.) şi canT (Vechi. Cant.). câmaf adv. (lat. quam magis= quantum magis, cit mai. V. cam). Vechi. Har azi. Mold. Ctt mai, foarte: camai mic, se chir-chilise camai bine. Mai: nu voi camai da-vă (Dos.), nu vă voi mai da. Azi. Mold. nord. Trans. Tot: s'a camai dus (s’a tot dus). * camarâd m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cămara, cameră). Coleg, tovarăş (mai ales tn armată). V. singhel. * camaraderesc, -eâscă adj. (d. camaraderie). Fam. De camarad. * cam arad ereşte adv. Fam. Ca camarazii. * camaraderie f. (fr. cam raderie), Colegialitate (mai ales tn armată). camarâş, V. cămăraş. camâră, V. cămară. * camardinerm. (germ. kammerdiener). Est. Sec. 19. Camerier. * camarilă f„ pl. e (fr. camarilla, cuv. sp. care înseamnă „cameră mică", adică „ceată de curtizani influenţi", cum era tn Spania). Gaşcă influentă pe lingă un suveran, un ministru ş. a. V. cârdăşie. camâtnic, V. cămătar. camazlic, V. cabazlic. câmă f., pl. e (turc. kama). Dun. de jos-Pumnal mare. câmănă şi câmină f., pl. ene, ine şi ini (vsl. kameni, peatră, adică „greutate, măsură". Cp. şi cu comină). Vechi. O măsură de greutate (i 5 dintr’o majă, tn Oltenia 30 de ocale) întrebuinţată la mărfurile de băcălie. Mold. Un bir pe care-l plăteau la tnceput vinarii şi ctrciumaril, Azi.Dun. (câmănă). Greutatea care face să se cufunde setea. câmătă f., pl. ete (vsl. kămata, kămato doblndă, d. mgr. şi ngr. kâmatos, muncă ctştig, d. kămno, lucrez). Defav. Uzură, clştig din bani daţi cu Împrumut V. aslam. * cambial, -ă adj. (d. cambie; \t. cam- biale, poliţă). De cambie, pin cambie: creditor cambial. • * câmble f. (it. cămbio, schimb, şi cambiale, poîiţă. V. schimb). Com. Poliţă, trată, bilet la ordin. * câmbiu n. (it. cambia). Bot. Ţesut vegetal mucilaginos pe cale de formaţiune tntre scoarţă şi lemnu plantei. * camblot n., pl. uri (fr. camelot; rus. kamlot. V. camelot). Mold. sec. 19. Un fel de satin gros din care se faceau rochii ş. a. * cambrez (mă) v. refl. (fr. se cam-brer, d. cambre = chambre, boltă, cameră. V. cameră, şambelan). Mă curbez înapoi cu elegantă (vorbind de talie): Spaniola mlădioasă, cu talia cambrată (Jean Bart, VR. 1922, 5, 169). câmbulă f;, pl. e (rus. kămbula, d. turc. kalkan-balyk peşte scut. V. calcan). Un fel de calcan (peşte marin) mai mic numit şi limbă (pleurone tes ftexus). * carnete f„ pl. ei (fr. camie, m., d. it. camio, cammio). Peatră fină gravată In relief. — Corect ar fi cameu, n., pl. eie, că şi fr. şi it. e m. * cameleon m. (fr. camtlton, d. vgr. ha-mailion, d. hamai, pe pămlnt, jos, şi Iţon, leu). Un fel de şoptrlă care are coloarea ei proprie, dar şi-o schimbă după împrejurări. Fig. Om fără păreri statornice. — Camele-Onu, dacă stă. de ex., pe ceva verde, din cauza ref exului, se face verzui. Supt im-presiunea fricii, devine roş, galben, negru, verde, albicios, cum se poate vedea pin pe- www.dacoromanica.ro lea lui, extrem de transparentă. Această singulară proprietate l-a fâcut să fie emblema omului care-şi schimbă părerea şi purtarea după interes. * camelie f. (lat. ştiinţific camellia, nume dat de Linng In onoarea iezuitului botanist Camelii, care a adus această plantă -din estu Asiii In Europa [sec. 18]). Un copăcel din familia ceaiului. Floarea Iul (ca un trandafir alb sau roş, cu petale groase şi care nu se veştejesc curlnd). * camelinâ f., pl. e (fr. cameline, vfr •camamine, d. lat. chamaemelina herba, iarbă sau buruiană care seamănă a camomilă).Bot. O plantă cruciferă din boabele careia se face un ulei Întrebuinţat la luminat şi la pictat (myagrium salivum). * camelot n., pl. uri (fr. camelot, d. pv. camelot, care vine d. ngr. kamiloti, stofă grosolană de păr de cămilă. V. cambtot). O stofă groasă care se făcea odinioară din păr de cămilă, apoi din păr de capră, iar azi din lină. V. şallu. * cameră f., pl. e (it. lai cămera, d. "vgr. kamăra, boltă. V. cămară). Odaie, compartiment de casă, încăpere. Locu In care se ţin adunările politice: camera de-j)ulafilor. Secţiune de tribunal: camera ce comerciu. Camera de punere supt acuzare, o secţiune alăturată pe lingă curtea de «pei ca să cerceteze crimele. Camera obscură, o qitie tnchisă care are numai o mică deschizătura prevăzută c’o lentilă pin care pătrund încrucişlndu-se razele reflectate de obiectele •exterioare, a căror imagine se formează pe un plan pus la o distantă oare-care In această cutie, ca-Ia aparatu fotografic. * camerier, -ă s. (fr. camirier, -iire, -â. it. cameriere, -era). Fecior de casă (o-•dăias), fatâ’n casă (servitor, servitoare In casă). Ofiţeru camerei papei. V. camardU ner, cămăraş, cîocoî, postelnic. * camerist, -& s. (fr. cameriste, d. sp. camarista ; it camerista).Camerier, servitor In casă, odăiaş. * camfor-, V. cantor-. * câmgar saucângar a (germ. kamm-_garn, d. kamm, coamă, şi garn, fir gros). Un fel de postav. câmhă, V. camohas. camilăfcă f., pl. e (mgr. şi ngr. kami-iâfka şi kalimăfka, -ăfki, d. vgr. kâlvmma, -acoperemlnt, şi auhin, ceafă ; vsl. bg. ka-milăvka. V. comanac). Gluga pe care o poartă prelaţii ortodocşi peste potcap Ia zile mari. c^minâ, V. camănă. * camlrin n., pl. oane (fr. camion). Trăsură pe arcuri foarte joasă cu patru roate mici, întrebuinţată mai ales la dus mobile. V. cotîugă. * camlonaj n, pl. e (fr. camionnage). Transport cu camioanele. CAN * camlonâr m. (d. camion). Lucrător care transportă cu camionu. * camlziSlă f., pl. e, şi -61 n., pl. oale (fr. camisole, d. ven. camisiola, it camiciila, cămăşută; ngr. kamizdla; rus. kamzol; germ. kamisol). Matineu, capotei, o haină femeiască de ptnză care acopere bustu şi şoldurile şi care se poar(ă pin casă.—Vulg. camlzdn, pl. oane. camohâs n., pl. uri (ngr. kamuhăs). Vechi. Adamască de mătase. — Şi camhă (turc. kemha, rus. kamkă, pol. hamcha, cuv. chinezesc). La Cor. la pl. ctnfe şi ctnfT. * camonilă f., pl.e (fr. camomilte, mlat-camomilla, d. vgr. hamaimelon [hamăi, jos: la pămlnt, şi milon, măr]). Bot. Muşătel. -* campament n., pl. e (fr. campe-ment, it. campamento). Acfiunea de campa. Locu campării, tabără, lagăr. * campanie f. (fr. campagne, it. cam-pagna, d. lat. campus, ctmp). Expediţiune militară : campania din Bulgaria. Timp propriu unor lucrări: campania clădirilor, alegerilor. A face o campanie, a lua parte Ia ia. * camp£z v. intr. (fr. camper, d. camp, tabără, care vine d. it. campo, ctmp, tabără). Tăbărăsc, bivuachez. V.tr. Aşez In bivuac. * campion şi şampion m. (fr. Champion, d. champ, clmp ; it. campione). Luptător (In sport, In ştiinţă): i ampion al ve-iocipedUt, al progresului. învingător tn sport: campionu înotatului. — Fem. -Ioană. V. pionier. * camuflez v. tr. (fr. camoufler, it. camuffare, id.). Ascund vederii duşmanului; an detaşament camuflat in desiş. can, V. cam. 1) cană, V. canelă. 2) cană f. (turc. kyna, d. ar. hyna ; bg. hynă şi kană). Un copăcel (lavsonia iner-mis) cu ale cărui frunze pulverizate temeile din Asia şi Africa Işi văpsesc unghiile In roş. Văpseaua scoasă din aceste frunze. V. căneală. * canablacăd, -6e adj., pl. f. tot aşa (d. Iat. cânnabis, clnepă). Bot. Din familia ctnepei: plantă canabiacee. S. f- pl. Cana-biaceele, plantele din familia ctnepei. * canabină f., pl. e (d. tat. cânnabis, clnepă). Chim. O substanţă răşinoasă extrasă din clnepă şi din care se face haşişu. Are un miros particular de clnepă şi e toxică tn doză mare. canâf n, pl. uri (ung. kanaf, id, d.germ. knauf, capitel de coloană, miner de sabie. Cp. cu ca nap şi fringhie). Ciucure. — La N. Cost. (Let. 1,453) canaf, pl. e. In nord, pop. şi m. V. ceapraz. canafâs a, pl. uri (rus. ianifâs, germ. kannefass, d. fr. canevas. V. canava). Munt. Un fel de ptnză ţeapănă care se pune la gulerele hainelor ca sâ le ţină drepte. www.dacoromanica.ro * c an ăl n, pT. uri şi e (fr. canal, d. lat. canalis, care vine d. canna, vgr. kănna, trestie, teavă. V. canelă). Rlu făcut de oameni. Strimtoare marină. Braţ de rlu. Conduct. Med. Vas, vină. Fig. Cale, mijloc: pin canaln ştiiniei (mai elegant cale). Acest ziar e an canal de scurgere, publică tot lelu de articule calomnioase şi triviale. * canalicul n., pl. e (lat. canaliculus). Anat. Canal mic (ţeavă, vtnă). * canalie f. (fr. canaille, d. it. canaglia, haită de clni, d. cane, ctne). Plebe, gloată de ghiorlam. Om rău, om mişel. * canallzaţlune f. Acfiunea de a canaliza. — Şi -aţie, dar ob. -ăre. * canalizez v. tr. (fr. canaliser). Fac canale: a canaliza o ţară. Prefac un rlu In canal, ti regulez albia ca să devină navigabil ori să nu se mai reverse. canăp n-, pl. un (bg. strb. kanap, sfoară d. alb. kanăp, ori it. cănapa, clnepă. V. canava). Olt. Sfoară snpfire sau a(ă groasă -de clnepă (mold. aţă rusească). V. canaf. * canapea f., pl. ele (fr. canapt, d. lat conopiam, vgr. konopelon, polog de ţlnţan, <1. konops, ţînţar; ngr. kănapis, Sofa, scaun Jat şi moale pe care pot şedea mai mulţi inşi alături. 1) canăr m. (ngr. kanări, it. canărio şi xanarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adică „din insulele Canare", de unde c originară această păsărică). Un fel de scatiu galben, une-ori verzui la cap şi aripi. Săminţă de canar sau de canari sau pentru canari, un fel de mei cu care se nutresc canarii captivi (phălaris canariensis). — Fem. cănăriţă, pl. e. — Din pricina frumuseţii şi a clntecului ei, această nenorocită păsărică a ajuns să trăiască de gene-raţiuni tntr’o veşnică captivitate tn casele oamenilor de cel mai prost gust. Omului civilizat nu-i poate plăcea captivitatea unui .animal! 2) canăr adj. (d. ngr. kănna, trestie). Vechi. Zahăr canar, zahăr de trestie (adică •de cel mai bun). canarâ f. (turc. kanară, tăietoare, sal-hana, d. ar. kynare; bg. kanară, stlncă). Dobr. Vale stlncoasă şi abruptă. Munt. vest. ceată, cird: canara de oameni, de vite. canarisesc (mă) v. refl. Mar. Mă aplec, mă inclin (vorbind de vapoare). canât n., pl. uri şi e (turc. [d. ar.] kanad -şi kanat; ngr. kanăti, bg. kanat). Valvă dc uşă sau de fereastră. canava f. (fr. canevas, d. it. caiavaccio şi cane-, care vine d. cănava şi cănapa, etnepă; bg. kanava, turc. kanaveca, ngr. kannavătson. V. canavaţă, canafas, canap). Vest. Un fel de plnză groasă cu firele rare întrebuinţată la făcut covoare şi la brodat (P. brodat se face şi din carton găurit). V. canva. , canavăţ n., pl. uri, şi canavaţă f., pl. e tngr.kannavăfson. V. canava). Vechi. jjn fel de ptnză groasă colorată din care se jăceau anterie, colane ş. a. cănă f., pl. cane şi căni (ung. kanna, d. germ. kanne; bg. kana. V. cântă). Vas cu toartă, de porţelan ori de faianţă, de ţinut apa pe masă şi de turnat in pahare. Ceaşcă mai mare de băut cafea cu lapte ori ceai. V. borcan. * cancan n., pl. e şi uri (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, blrfire, d. lat. quamquam, „deşi“, cuvlnt cu care începeau de multe ori discursurile unversitare). Intrigi sau fapte scandaloase : se ţine numai de cancanuri. Un contradans francez scandalos : a juca cancanu. * cancanler, -ă adj. (fr. cancpnier). De cancan : vorbe cancaniere. cânce, V. cange. * cancelăr m. (lat cancellarius). Ministru de justiţie tn Francia plnă la 1789. Păstrător al sigilelor statului In Francia. Prim ministru In Anglia şi Germania. Secretar (de consulat, al unui senat al unei camere, universităţi ş. a.). Marele cancelar al legiunii de onoare, administratoru acestui ordin. * cancelărie f. (formă latinizată din canţilirie, formă veche sau populară azi, ca şi mai populara cănţălărie, d. rus. kance-liărita, care vine d. it. cancelleria, iar asta d. lat. cancelli, gratii, parmaclic, îngrăditură, de unde „biurou, cancelarie". Cancelli, sing. cancellus, e dim. d. cancer, rac, adică „picioare de rac". Fr. chancellerie, germ. kanz-lei. V. cancer). Biurou, cabinet, camera de lucru a unui funcţionar (azi mai mult despre camera de lucru a directorilor de şcoală). * cancelarist m. (d. cancelarie; rus. kancelearist). Vechi. Grefier, scriitor, biuro-crat, copist. — Şi canţelerist (formă mai veche) şi cănţalărist (pop.). * căncer m. (lat. cancer, rac, rudă cu v^r. karkinos, rac. V. cancelarie, şan-căr). Rac, vorbind de zodie şi de tropic : zodii cancerului, tropicu cancerului. S. n„ pl. e. Med. Rac, schiros, o bubă teribilă care degenerează tn ulcer şi care cuprinde mai ales stomahu şi ficatu şi le distruge. V. rac. * cancerâs, -oăsă adj. şi s. (d. cancer). Med. De natura cancerului. Bolnav de cancer. canceQ n., pl. eie (ung. kaneso. V.borcan). Trans. Cană mare de scos vin. Can-ciog. — Şi ctnceQ. cănct adv. (ţig. /tanc, ,ccva“, tn fraze negative „nimic", ca fr. rien, nimic, d. lat rem, lucru. Cp. şi cu rus. kânce, fără gre-şală, absolut). Fam. Nimic, ioc: Ai bani? — Canei/. cancloc şi -6g n., pl.oage (ung.kaneso, canceu, pl. kanesâk. Cp. şi cu pol. dial. kand-zioch, burtă. Bern. 1, 482. V. canceQ). Vest. Căuş de fer cu care zidaru ia tencuiala ş’o pune pe zid. — Şi -ob. V. mistrie, mala, chelnă. www.dacoromanica.ro * candel n. (germ. kandel- fzucie-, zahăr], d. it. canai'o, cristalizat, vorbind de zahăr; fr. candi, candel, d. ar. gândi, zahăr de trestie; ngr. kăndi [scris kanti]). Munt. Zahăr cristalizat (mold. zahar de gheaţă). * candelăbru n., pl.e (latcanielabrum, d. candila, lumtnare). Sfeşnic cu mai multe ramuri. Policândru.—Fals candelambru. candelă f., pl. e (vsl. kanudilo, strb. kdndilo, d. ngr. kandili şi -ila [scris -ntil-J, candelă, d. lat candila, luminare: rus. kan-dtlo, turc. kandil. V. candid). Lampă mică cu undelemn care se aprinde pe la icoane şi morminte. V. veYeză. * candid, -ă adj. (lat. cdndidus, alb, strălucitor, d. candire, a străluci, a fi aprins. V. candelă, in- candescent, incen-diQ, încing 2). Plin de candoare. Adv. Cu candoare. — Fals candid (după fr.). * candidat, -ă s. (lat candidatus, Îmbrăcat tn alb, fiind-că candidaţii la diferite funcţiuni la Roma erau Imbracaţi tn alb). Care cere o funcţiune (un post, un titlu), aspirant: candidat de deputat, la deputăţii. * candidez v. intr. (d. candidat; lat. candido, -ăre înseamnă „a fi alb strălucitor") Mă prezent ca candidat, aspir la o funcţiune, ta o onoare. * candidatură f., pl. i. (d. candidat; fr. candidatura). Calitatea de candidat. A-ţi pune candidatura l j ceva, a te "prezenta ca candidat. A-ţi retragi candidatura, a nu mai candida. * candit, -â adj. (fr. candi, it. candlto d. candire, a cristaliza zahăru. V. candel). Cristalizat, vorbind de zahăr Fructe candite, tnvălite cu un strat de zahăr cristalizat. * candoare f., pl. ori (lat căndor, -iris, albeaţă strălucitoare). Curăţenie sufletească, ingenuitate. candri'Q, -ie adj. (turc.?) Munt. Fam. Amejit, cherchelit, cam beat. Ţicnit, cam nebun. V. igritiQ. canea f., pl. ele (din pl. canele pin anal. cu nuia, vergea). Sud. Est. Canelă. * canefâră f, pl. e (lat. caniphora, d. vgr. kanephd'os, d. kdneon, coş, şi phiro, port). Fată care, la anumite sărbători greceşti, purta un coş cu lucruri p. sacrificiu, Statuă care reprezentă asemenea fată. canelă f., pl. e (ngr. kanilla, d. it. can-nella, dim. d. lat. canna, trestie ; fr. cannette. V. canon, cănulă,canal,canonadă) Dun. de jos. Cep găurit care se tnchide şi se deschide după voie oprind ori dtnd drumu lichidului. — Şi cana (sud) şi canea (sud, est). V. slăvină şi robinet. * canelură f, pl. i (fr. cannelure, d. cannelle, canelă). Şănţuleţe paralele pe un sttlp, tn ăuntru unei |evi (ghinturi) ş. a. * canforât, -ă adj. in care s’a pus canforă: rachiu canforat. — Greşit scris camf-. * cantoră f., pl. e, ca anccre (ngr. kăn-fora şi kafură, it. caafora, vit. căfura, fr. camphre, d. ar. k for). O substanţă albicioasă, translucidă, volâtilă, de un miros, pătrunzător, întrebuinţată contra mtncărimi-lor, ulcerelor, muşcăturilor de insecte ş. a. (cinnamdmum cămphora). Copacu care o-produce, un fel de dafin din estu Asiii. — Greşit scris camforă. canforcă f, pl. e şi t (rus. kanfârka). Est. Suport mobil pe care se sprijină ua vas şi tn care se face foc ca să fearbă conţinutu acestui vas. * cângar, V. camgar. cange f, pl. căngi (turc. kanga, d. it. fancio, ctrlig ; ngr. kdntza, hg. strb. kanga). răjină care are la un capăt un clrlig şi un vtrf de fer (tntrebuin)atâ de luntraşi şi de pompieri). Gheară de pasăre: vulturu a luat mielu’n căngi. Sud. Spelcă, ac de cap. — Şi cance (nord). V. ceac. * cangren-, V. gangren-. * cangur saâ cangur m. (fr. kangou-rou, d. engl. kangaroo, cuv. australian). Ceî mai mare animat marsupial, trăitor tn Australia şi devenit rar astăzi (mdcropus gi-gantius). * canibal, -ă s. şi adj. (fr. cannibaler d. sp. canibal şi caribal, care vine d. Ca-ribe, insulele Antile locuite de dispăruţii Caraibi, care erau antropofagi; it canni-bale). Antropofag. Fig. Om feroce. * canibalic, -ă adj. (d. canibal. Cp. cu animalic, vandalic). De canibal. Fig. De om feroce, Adv. Ca canibalii. * canibalizm n. (d. canibal). Antropofagie. Fig. Ferocitate. * canicular, -ă adj. (lat. canicularis>. De caniculă. Căldură caniculară, arşiţă mare, zilele lui Cuptor. V. tropical. * caniculă f. (lat. canicula, că (ea, d. caniş, ctne, câ(ea). Astr. Numele constela-tiunii Ctnelui Mare. Epoca ctnd ia răsare şi apune odată cu soarele şi ctnd e foarte cald (22 luliCt—22 Aug.). Fig. Arşiţă : ce caniculă r * canin, -ă adj. (lat. caninus, cine). De cine, ctnesc : rasa canină. Anat. Dinţii canini, dinţii ascuţiţi dintre cei inciziv! şi molari, doi sus şi doi jos, foarte puternici şi dezvoltaţi la animalele carnivore. * canTdtă, V. caftotă (după canva)- candn n., pl. oane, şi (pop.) caniin, pl. uri (ngr. kandnas, d. vgr. kandn, baston, linie, regulă, model, principiu, d. hdnna, trestie; ar. turc. kandn; bg. kandn; rus. kandn, ajun, veghere. V. canulă). 1. Decreta unui conciliu: canoanele conciliului din Trident au reformat adine catolicizmu. 2. Decret, lege, regulă religioasă: canoanele Bisericii. (V. cod, îndreptar). Fam. A nu avea nici un canun, a nu avea nici o regulă, nici un înţeles, nici un haz, nici un. chichirez: fugi de aici, că n’ai nici un cănim I 3. Fig. Regulă, normă, obicei: cinta www.dacoromanica.ro după canonu lui. 4. Lista oficială a cărţilor Scripturii. 5. Pedeapsă religioasă dată unui păcătos pentru ispăşirea păcatelor, Fig. Suferinţă, tortură, pedeapsă, caznă, chin: ce canon pe capu meu I 7. Tropar. 8. (turc ka-niin). Un fel de citeră cu 72 de coarde, clte 3 pe un ton, numită şi psalteriu. * canonadă f., pl. e (fr. canonnade, d. it cannonata). Descărcarea mai multor tunuri tn acelaşi timp (salvă) saâ şi unele după altele, bombardare. * canonesc v. tr. (d.canon). Vechi. Pedepsesc pintr’un canon bisericesc. Azi. Chinuiesc, căznesc, torturez. V. canonisesc. * canonic, -ă adj. (vgr. kanonikds). ’ Conform canoanelor bisericii: carte canonică. Relativ la canoanc, la legile bisericii. S. m. Preut al unei biserici catedrale catolice. Membru al unui consilia episcopal catolic. Adv. In mod canonic. * canonicat n., pl. e (lat. canonicatus). Altă dată, beneficiu unui canonic. Azi, demnitatea SaCi oficiu de canonic. * canonicitâte f. (d. canonic). Calitatea unui lucru canonic. * canonigră f., pl. e (fr. canonniire, d. it. cannoniera) Mar. Mic bastiment armat cu tunuri. canonisesc v. tr. (ngr. ianontzo, aor--dnisa. V. canonizez). Vechi. Canonesc, chinuiesc. Canonizez. Regulez. * canonizez v. tr. (lat. canonizo, -ăre, d. vgr. kantmizo). Pun tn număru sfinţilor. cant n., pl. uri (rut. kant, germ. hanţe. d. it. canto, lăture). Muche, laturea cea mai tngustâ a unei grinzi cioplite, a unui dulap ş. a.: a aşeza o grindă pe cant. * cantabil, -ă adj. (lat. Cantabilis). Care se poate etnta. * cantabile n., pl. tot aşa (cuv. it). Muz. Melodie uşoară şi plăcută, une-ori melancolică şi de un ritm moderat. cantalup m. (it. cantalupo, adică „clntă lupu" de pustiei ce e locu, numele unei vile papale aproape de Roma, de unde-s originari aceşti pepeni). Un fel de pepene galben (zămos) lătăreţ ca mandarina, Împărţit tn felii groase adtncate tn coajă şi aromat. cantar n, pl. e (turc. kantad. ar. qm'tar, care vine d. mgr. hentinărion, iar acesta d. lat. centenarium [subtnţ. pondus, greutate], d. centum, o sută. D. lat vine germ. zentner; d. ar. vine it quintale ; â. turc. vine ngr. kantiri, bg. strb. kaniar, rus. kantări şi kontari. V. centenar, chintal). Balanţă romană saCi alt-fel (dar nu cumpănă). Cantar decimal. Greutate de 44 de ocale saCi 125 de libre (V. majă). — in nord. cîntar, pop. ctntarî (după rus. iontirl, ca finar, rus. fonări). La Moxa (sec. 17) chindlnar (după ngr. kendinări), 150 de litre. cantaragiii m. (turc. kaniargy). Vechi. Clntăritor (la vamă). cantariatică f. (ngr. tot aşa). Vechi. Tmtă de etntărire. * cantaridă f,, pl. e (vgr. kantharis, -idos, d. kintharos, cărăbuş). Un gtndăcel verde auria care abundă în regiunile medi-teranee şi care trăieşte şi pin România pc frunzele frasinului (/y/na vesicatdria saâ căntharis). Uscat şi pulverizat, se întrebuinţează la facerea vezicătorilor şi ca afrodiziac. * cantată f., pl. e (it. cantata). Muz. Mică poemă făcută ca să fie etntată. Melodia după care se ctntâ această poemă. * cantatrice f. (lat. cantăirix, -tricis). Rar. Clntăreaţă de profesiune. cântă f., pl. e (strb. ung. kanta, d. germ. kante şi kanne. V. cană şi cănată). Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Găleată de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus şi de ţinut apa tn casă (Astăzi slnt smălţuite). Garniţă (bidon) de dus lapte. Ial. Stropitoare de grădină. V. polomeac. * cantilenă f., pl. e (lat. cantilina). Clntec, romanţa. Iron. Ctntec monoton. * cantină f., pl. e (fr. cantine, d. it cantina). Locu unde se vinde mlncare şi băutură soldaţilor la cazarmă saCi tn tabară, lucrătorilor tn fabrică, deţinuţilor, şcolarilor ş. a. * cantiniâr, -ă s. (fr. ca.itinier, -iere, d. it cantiniere, -era). Acela saâ aceia care (ine o cantină. V. vivandieră. * cantitate f., pl. ăţi (lat quăniitas, -ătis, d. quantus, ctt). Cltime, număr, mulţime, ceia ce se poate mări sau micşora: o cantitate de griu. Cantitate neglijabilă, care n’are multă valoare. Muz. şi gram. Durata mai lungă saQ mai scurtă ctt Iţi trebuie ca să scoţi o notă saâ să pronunţi o silabă. V. calitate. * cantitativ, -ă adj. (d. cantitate; fr. quantitatif). Relativ la cantitate. Adv. In mod cantitativ. * cânto n. fără pl. (it. canto). Clnt, cln-tare. Partea melodică a muzicii, In opoz. cu „armonie". * canton n., pl. oane (fr. canton, d. it. cantone. V. cătun). Porţiune dintr'un teritoriu. Subdiviziune a unui arondisment tn Francia. Provincie In Elveţia. Căsuţa celui care păzeşte o şosea, o cale ferată ş. a. * cantonâdă f., pl. e (fr. cantonade, d. it. cantonata, colt de casă pe afară). Lăture de scenă (unde odinioară şedeaâ spectatorii privilegiaţi). £ vorbi cantonadei, a vorbi unei persoane despre care presupui că nu e pe scenă. * cantonai, -ă adj. (fr. cantonai). Relativ la canton (teritoriâ). * cantonament n., pl. e (fr. cantonne-menf). Locu unde cantonează trupele militare (casă ori un adăpost oare-care permanent). V. bivuac. * cantonez v. tr. (fr. cantonner; it. accantonare). Aşez In cantonamente. V.intr. Mă aşez (poposesc) tn cantonamente V. bi-vuachez, tăbărăsc. 13 www.dacoromanica.ro * cantonier, -ă s. (fr. cantonnier, it. cantoniere). Păzitor şi îngrijitor de cale ferată safi de şosea şi care locuieşte intr'un canton. — Şi cantonist, -ă (germ. kan-tonist). * cantor ra. (rus. kăntor, germ. kan-tor, d. lat căntor, -dris). Bar. Clntăreţ (de biserică). cantbr n. V. contuar. * canţilerie, V. cancelarie. * canţonetă f., pl. e (it. canzonetta, dim. d. canzone, şi fr. chansonnette, dim. d. chanson, care vine d. lat. căntio, -6nis, cln-lare). Ctntecel, romanţă, poezioară lirică clntată. — Şi şansonetă (după fr.) * cănulă f., pl. e (lat cănnula, dim. d. canna, ţeavă; fr. tanule. V. canură, canal, canon, canonadă)» Mică ţeavă care se pune In vlrfu altei ţevi sau se adaptează la o siringă. — Fals caniilă (după fr.). canun, V. canon. cânură f., pl. I (lat cănnula, cănulă, ţeava care se’nvtrteşte ţn suveică şi deapănă firu. De aci a trecut numirea asupra firului de clnepă, şi apoi s’a aplicat la lină. O. rom. vine ngr. vsl. sirb. bg.kăriura.Cp.cu brinză). Ltna cea mai proastă care iese din pieptene! la urmă şi din care se fac sumane ş. a. V. fuîor, puzdere. canvâ f. (rus. kanvă, d. fr. canevas. V. canava). Est. Canava. Şoşon bătrlnesccu talpa de ptslă, şi In colo de plnză groasă. * carfotă f., pl. e (fr. cagnotte). Vas ori coşuleţ In care se strlng banii din ciştigu jucătorilor. Suma care se adună In acest vas — Fals cantată. Cp. cu coHac. * caolin n., pl. ari (fr. engl. kaotin, d. chinezescu kao, Înalt, şi ling, deal). Min. Un feldspat alb întrebuinţat la facerea porţelanului şi a hlrtiii de ziare. * căos, caotlc, V. haos, haotic. 1) cap m. (după fr. chef, şef). Şef, căpetenie : capu statului, capu răscoalei. 2) cap n, pl. capete (lat. căput, căpitis, it. capo, pv. cap, fr. chef, sp. pg. cabo. V. capăt 1). Acea parte a corpului care conţine creieru şi care la om e cea mai de sus, iar la animale cea mai din ainte. Fig. Minte, pricepere, gust: om cu cap, lucrcază fie-care după capu lui. Primu rind, frunte loc de unde se guvernează (propria şi fig.): căpitana era tn capu coloanei, el era in capu afacerilor. Ins, individ (om sau animal): se plăteşte un franc de cap, eraă o sută de capete de vite. Vlrf, capăt: capu podului, capu mesei. Călăvie. Din capu locului, de la Început. In cap, exact, tocmai: o mie in cap. A întoarce cuiva capu, a-l zăpăci făclndu-l să primească ideile tăie. A te tăia capu, a face lucruri care să-ţi atragă moartea saQ o mare pedeapsă. Să-ti fie de cap! doresc să te ajungă moartea safi oare-care pedeapsă. A-ţi pune capu pentru, a garanta cu viata ta. Odată cu capu sau nici in ruptu capului, In nici un caz saii mod, cu nici un preţ, nici mort A fi ceva de capu tăă, a avea valoare, a fi om de valoare. Ce era pe capu lui {de frică, di bucurie)l era foarte emoţionat. Â-ţi perde capu (de frică, de furie), a nu mai şti ce faci, a-ţi perde sărita. A fi capu răutăţilor (fam.), a fi şefu răilor. Cap pătrat (fr. tete carrie), cap îndărătnic. Cap tntortur, V. cap-tntortur. Numiri de plante: capu ariciului, buzdugan : capu cocoşului, sparectă. Cap de turc (după fr.), bucată de leinn on alt-ceva In care izbeşti cu ciocanu ca să-ti încerci puterea. Pl. (capete). Capital: dobînda şi capetele. Undelemn, grlu, covrigi şi alte lucruri oferite la biserică. Fig A-ti scoate din capete, a-ţi veni tn fire, a te restabili (odihnindu-tebine după o osteneală); a te răzbuna bine. 3) * cap n., pl. uri (fr. cap, neol. şi In limba fr.). Geogr. Promontoriu, limbă de pămlnt In mare: capu Bunei Speranţe. capabil, -ă adj. (fr. capable, mlat. ca-pabilis, cl. capax. V. încap). Care poate cuprinde. In care încape. Fig. Care poate face un lucru : corabie capabilă de o lungă călătorie, om capabil să-l ajute, să-l ucidă pe altu, capabil de crimă. Inteligent, abil: om capabil. Jur. Căruia-i permite legea: minorii nu-s capabili să testeze (safl de a testa). * capabilităte, V. capacitate. capac n., pl. e (turc. kapak; ngr. ka-păki, alb. kapăk, bg. strb. kapăk, ung. ku-pak. V. capama, caplama, capan-ge, capcană chepeng 1). Placă, tablă (de metal, lemn, lut, hlrtie) sau disc cu care acoperi un vas, o cutie, o ladă, un secrifl, o groapă. 2) La unele feluri de pantaloni, partea care acopere pintecele şi care, tn loc de prohab, are doflă deschizături laterale care se Încheie la brlfl. 3) Vest. Tumbă, colac, In-vlrtitură a zmeului pin aer. iron. A găsi sau a pune capacu, a găsi răspuns ori ex-plicaţiune la toate. Şi-a găsit tingirea ca-pacu (Iron.), şi-a găsit sacu peticu, şi-a găsit tovarăşu care-1 trebuie). — Dim. căpăcel, pl. e. V. pocriş, opercul, obturator, dop. * capacitate f. (lat. capăcitas, -ătis). Cuprins, încăpere, mărime : capacitatea unu, vas. Fig. Inteligenţă: capacitatea unui omi Pin ext. Om inteligent: acest om e o capacitate. Jur. Permisiune legală : minorii n'aă capacitatea de a testa. Măsură de capacitate, măsură care serveşte la măsuratu lichidelor şi grlnelor. — Rar (R. C. 2,34) ca-pabilitate (d. capabil). capamă f. (turc. kapama, d. kapamak, a acoperi; ngr. kapamăs, slrb. kapama. V. capac). O mtncare scăzută făcută din bucăţele de carne (mei, vacă, găină) cu ceapă, mărar, pătrunjel şi lăptuci şi fiartă înăduşit ca şi stufatu. Vechi. Costum complet. eapăn n„ pl. e (turc. kapan, clapă, prin-xătoare, d. kapmah. a apuca; bg. kapan. V. www.dacoromanica.ro — 227 — CAP CAP -capac, capange, capcană). Vechi. -Mare magazie de proviziuni (grăsime, unt, brlnză, miere şi mai ales grlu) p. armata turcească. capânge f. ca cange, pl. căpăngi (turc. Aapânga, dim. d. kapan, clapă, capcană ; ngr. kapdntza, bg. kapăncc. V. capan.Cp. cu tapangea). Clapă, vâivuiă, chepeng (fr. Arappe). capanliO in. (turc. kapanly, d. kapan, eapanV Vechi. Negustor Turc care venea In Ţara Românească şi Moldova p. aprovizionarea armatei turceşti. * capă f., pl. e (fr. cape, d. it. cappa, lat. cappa, manta cu glugă. V. capot. Cp. -cu căciulă). Un fel de pelerină lungă pe •care cocoanele o poartă In loc de palton şi care se numea rotondă In sec. 19. Mar. A fi jn capă, a naviga cu cit mai puţine vele In-linse din cauza furtunii. 1) câpăr, a căpărâ v. intr. (lat căpero, -ăre, a se’ncreţi, ase posomori, V. scapăr. Se conj. ca supăr). Ban. Trans. Ferb, fermentez : mustu capără. Sclnteiez, scapăr. Zvlcnesc. 2) câpăr, a căpărâ v. tr. (ung. ka-parni, a scormoni, a jărt, infl. de capăr 1). .Zgtrii. câpăt n., pl. capete (lat. caput, căpitis, pl. căpiţa. V. cap 2). Margine, silrşit: capătă lumii. Vlrf: un capăt de aţă. Muc, Test: capăt de luminare, de ţigară, de chibrit. Călâvie. A pune capăt unui lucru, a (ace să înceteze, a-1 opri. A scoate la capăt, •a ajunge la rezultat, a termina bine. Plnă la capăt, ptnă la sflrşit, plnă Ia urmă. De Ja capăt, de la’nceput. V. căpăttT. 2) câpăt, a căpătă v. tr. (lat. *căpito, -titre, d. căpere, captum, a apuca. — Capeţi; să capeţi, să capete. V. scapăt): Obţin -dobtndesc, primesc (mai ales de pomană): a căpăta un gologan. A o căpăta, a o păţi, ■a da de dracu : astlmpără-te. c'ai s'o capeţi 1 V. refl. Mă aleg cu, obţin, clştig: m'am că-jjălat c’un franc, c’o bătaie, cu nasu rupt. — Barb. după germ. bekommen (Trans. Buc.) ■aici se capătă vin, rom. corect: aici se vinde se oferă, se află, esle vin. — La Cant. în--câpăt. capăti, V. copoii, capcână f., pl. e (lat turc. kapkan, id. <1. kapmak, a apuca, a răpi; rut. rus. kap-Jiăn, ung. iiaptâny. V. capac). Est. Cursă, aparat de prins animale mai ales şoarici. A u'hdea In capcană, a cădea prins. V. cursă, aprinzătoare. câpchiQ, V. capiii, capcin, V. căpcăun. capeTcă f., pl. i (rus. kopeika, pron. J.a-). O monetă rusească In valoare de vre-o 4 centime. — Rar şi lit. co-. * capelân m. (it cappellano, fr. chape-Jain, d. lat capellanus). Preutu unei capele. 1) * capelă f.. pl. e (ngr. kapila şi ka-_pâlon, d. it. cappelto, dim, d, cappa, glugă [fr. chapzau. dim. d. chapej, d. lat. cappa, glugă. V.capelă 2). Pălărie de damă. Pălărie de bărbat, mai ales cilindru: un boier cu capelă înaltă. Chipiu de mică ţinută (moale şi de postav ta Întregime) al armatei româneşti de uscat 2) capelă f., pl. e (it. cappella, locul unde se păstra gluga şi moaştele unui sfint, dim. d. cappa, glugă; fr. chapelle; mlat. cappella. V. capelă 1, capot, şapcă). Bisericuţă, paraclis (tntr'un cimitir, castel, cazarmă saii aiurea): capela românească de la Baden-Baden. Trans. Buc. (după germ. kapelle, fr. chapelle, muzicanţii unei biserici). Orhestră saii fanfară, bandă de muzicanţi. * capel-mâtstru m. (germ. kapellmei-ster, maestru de capelă [muzică], fr. maitre de chapelle. Barb. Şef de muzică (de orhestră saa de fanfară). * capelură f., pl. i (fr. chevelure. după fonetizmu românesc; it. cnpigliatura. V. capilar). Totalitatea perilor capului: o femeie dicollată ţi cu o diademă pe capelură (Q. Ibrăileanu, VR. 1923, 2, 281). V. peptănătură, chică. câper m. (d. caperă). Un copăcel medi-teranian perpetua verde (câpparis spinosa), ai cărui boboci de flori se pun tn oţet şi sc Întrebuinţează la facerea sosurilor. câperă f., pl. e (ngr. şi vgr. kâpparis, lat. câpparis, it. câppero, fr. căpre). Boboc de floare de caper. capichen-, V. capucheh— căpie f. (vsl. kâplia, picătură. Cp. cu dambla). Un fel de turbare a oilor. — In est câpchie. V. răsfug capigi-, V. capugi-. * capilâr, -ă adj. (lat. capillarls, d. capillus, fir de păr din cap. V. capelură). Relativ la păru capului: sistema capilară. Supjire ca un fir de păr, foarte fin : tub, vas capilar (ca ultimele ramificaţiunî ale vinelor). Bot. O ferigă medicinală (dspUnium tricho-manes). * capilaritâte f. (d. capilar; fr. capiilor iU). Calitatea de a fi capilar. Proprietatea atractivă sau repulsivă a tuburilor capilare fafă de lichidele care le străbat: uleia se suie in fitil pin capilaritate. * capiş6n n., pl. oane (rus. hapisân, d. fr. capuchon, d. it. capiiccio, glugă, rudă cu capot, cabană, şapcă, scap, escapadă). Rar. Glugă, gugi. V. başlic. câpişte f. (vsl. kapiste, d. kapl, idol, imagine ; uigur kep, iakut kăp, de unde şi ung. kip, rom. chip. Cp. Bern. 1, 486, şi 563 la vrus. kâp&ie, cimitir jidănesc). Templu păglnesc. * capitâl, -ă adj. (lat capitalii, d. caput, cap). Esenţial, fundamental: punct capital. Care e mai important: oraş capital, urbe capitală (saa numai capitală, s. f.). Care aduce tăierea capului, adică moartea : crimă capitală. Literă capitală, majiisculă S. n., pl. e şi uri. Lucru esenţial. Capete www.dacoromanica.ro CAP 2 CAP' sumă care aduce procent: un capital de 10!) de franci aduce un procent de 5 franci. Fondurile unei societăţi de exploatare. .Avere pe care o posezi: capital de idei (Dim. fam. căpitălaş n., pl. e). S. f., pl. e Oraşu tn care rezidă guvernu unei ţări, prefectu unui judeţ ş. a. * capitalist, -ă s. şi adj. (d capital; fr. -iste). Care are capital: clasă capitalistă. * capitalizăbil, -ă adj. Care se poate capitaliza. * capltalizaţiune f. Acţiunea de a capitaliza. — Şi -ăţie, dar ob. -ăre. * capitalizez v. tr. (d. capital; fr. -iser). Prefac In capital, adaug veniturile la capital. capitanăt n., pl. e (it. -ato, ngr. -ăton). Rar. Căpitănie. capităn-paşă şi capudăn-paşă m. fară pl., gen. al lui, sau J. ca paşa (turc. kapudan- yi kaptan-pasa). Vecnl. Amiral turcesc. * capitaţiune f. (lat. capltătio, -dnis, d. caput, cap.). Odinioară, impozit pe cap, pe persoană. — Şi -ăţie. * capitel n., pl. e şi uri (lat. copitellum, dim. d. caput, cap. V. căpeţel). Partea dc sus, ornată, a unei coloane, a unui dulap ş. a. V. başiic. * capitonez v. tr. (fr. capitonner, d-capiton, materie de astupat, de căptuşit, cum e ctlţu, de ex.). Astup deschizăturile, căptuşesc, acoper (ca să nu pătrundă frigu, zgomotu ş. a.). * capitul n., n). e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a unei cărţi: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă intr’un capitul şi (fig.) subiectu despre care vorbeşti: vorbim despre capitulu călătoriilor. Corp de canonici (la catolici): episcopu şi capitulu lui. Bot. Un fel de înflorire a mai multor flori (de ex. a compuselor). — Şi capitol (după it.)» * capitulăr, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolici : adunare capitulară. Legi capitulare, făcute de regii Franciii tn evu mediu şi împărţite In capitule. * capitulaţiune f. (mlat capitulătio -dnis). Predare, încetare a rezistenţei. Convenţiune care regulează drepturile supuşilor unei ţări pe teritoriu alteia. Fig. Sacrificiu impus de necesitate. — Şi -ăţie, dar ob. -ăre. — Celebrele capitulaţiunî din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supuşilor lor comise In Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I lui Francisc I al Franciii. Adevăratele capitulaţiuni au început de la 1740 şi aii degenerat tntr’o sarcină p. Turcia. Ele au fost suprimate cu mare entuziasm tn 1914 tn timpu războiului mondial. * capitulez v. intr. (mlat.capitula,-ăre, d. capitulum, articul, clauză). Încetez a mai rezista, cedez, mă predaţi. căpitf, -e adj. (d. capii, s. f.). Nebun zăpăcit. — In est căpchiQ. cap-tntortur m., pl. cap-intorturi (d cap 2 şi intărtur, adj., d. lat. * intârtulus,. dim. d. intortus, Întors, tntort, sucit). Mold. ş. a. Un fel de ciocănitoare clnepie mare ctt cioctrlanu (iynx torquilla). Işi face cuibu pin scorburi şi, clnd o prinzi, tşi întoarce capu’n apoi şi se preface moartă. De aceia, e amestecată In farmecele vechilor Greci. — Greşit scris cap-tn-tortur ori cap-ln-tdrtură: un cap-tn-tortură striga in agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaTe. caplageâ f., pl. ele (turc. kapluga, pir)— Dun. Alac, un fel de grlu şi de orz. — Şi ceplegea (Şăia Infl. Or.). caplamâ f. (turc. kaplama, acoperire,, lucru căptuşit V. capama). Îmbucarea a. două grinzi la casele ţărăneşti. * căpo (d’a capo), cuv. it. care, tn muzică, înseamnă „de la capăt, de la In— ceput“. capod, V. capot. capo d’operă f., pl. e (it. capo d'dpera, lld. capolavdro). Operă, lucrare perfectă (Mai bine zis cap de operă, pl. capete de operă) * caporal m., pl. li (fr. caporal, d. it_ caporale). Soldat gradat inferior sergentului, şi care poartă tn armata românească două galoane de ltnă galbenă. — Şi căprar, (rus. germ. kapral). V. brigadier. capot şi capâd n., pl. uri şi oater oade (tura kapot şi kapod, d. it. cappotto_ manta cu glugă, manta militară, d. cappa, manta. V. capă, capelă 1, capişon, căput, cabană 1, scap. Cp. cu căciulă). Munt. Sec. 18-19. Manta boierească. Manta militară. Azi (capot, pl. cate, d. rus. kapât, din fr. capote). Rochie dintr'o singură bucată pe care femeile o poartă tn casă (V. ca-poţel). — în Munt. vulg. capod (TML. 2, 173). capoţel n., pl. e (d. capot). Capot scurt,, camizolă, matineu. V. camizolă. capră f„ pl. e (lat. capra; it. capra, pv. cat. sp. pg. cabra, fr. chivre). O mică vită rumegătoare, femela ţapului (capra hlrcus). Scaunu vizitiului la trăsura. Suport de pus lemne ca să le curmi cu ferăstrău. Suport (două) pe care se pun scinduriie unei laviţe saft unui pat primitiv. Arşic dc capră safe. de oaie (V. mîală). Piesa groasă a arcuşului, aceia pe care o ţii Intre degete. Poreclă dată unui Grec din cauza fuduliii lui. Baba-turca, V. babă. Capră neagră, un fel de capră sălbatică (antilopă) care-trăieşte pin munţi (rupicapra) şi a cărei pele galbenă e foarte căutată (fr. chamois)-A împăca şi capra, şi varza, a împăca două interese opuse. Ţîţa capreî (sau a vacii). un fel de struguri de poamă cu bobiţele-lungi. * capricios, -oăsă adj. (fr. capricieuxy it capriccioso). Care are capricii. Adv. în. mod capricios. — Rar -ţios. www.dacoromanica.ro capriciu n. (fr. caprice, d. it capriccio, care vine d. capra, din cauză câ capra are mers neregular). Bizarerie, gust curios, dorinţă stranie. — Rar -iţiu. •capricorn m. (lat. capricornus,d. capra capră, şi cornu, corn). Un fel de semn al zodiacului In care soarele intră In soistifiu de iarnă (21 Decembre), cînd soarele pare câ urmează linia numită tropicu capricornului (V. ecliptică). Un fel dc glndac ■(insect). * caprifoliaceu, -ee adj. Bot. Din familia caprifoliului. S. f., pl. tot ee. O familie de plante dicotiledonate care aâ ca tip caprifoliu. * caprifoliu m. (Ist- bot- caprifolium. V. trifoi). Bot. Un copăcel agăţător ornamental cu flori plăcut mirositoare (lonicera caprifdlium), cu bace portocalii (nigra, cu bace negre, şi xvldsteum, cu bace roşii). — In Trans. caprlfoî şi -afoT (rus. kaprifoli). V. călin, creţuşcă cununlţă, mos-cuşor, taulă. * caprimulg m. (lat. caprimulgus, d. capra, capră, şi mulgere, a mulge, dupâ credinţa poporului). Zool. Lipitoare (rlndunică de noapte). * caprin, -ă adj. (lat. caprinus). De capră, căpresc : rasa caprină. caprină f. V. coprină. * capriţ-, V. caprlci-. * capsă f., pl. e (lat capsa, cutie. V. casă 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capăt şi umplut c'o substanţă explozivă pentru ca, fiind izbit de cocoşu saCi percu-soru unei arme, să comunice aprinderea încărcăturii (La puştile de sistemă veche capsa se punea In petifar, la cele moderne se aplică cartuşului. La puştile de copii, capsa se reduce la un disc de hlrtie umplut c'o substanţă explozivă). Căciulă, disc ori verigă de tinichea aplicată unei butelii, unei -ghete, unui corset, unei foi de hlrtie ş. a. pentru diferite scopuri. V. petiţă. * capsez v. tr. (d. capsă). Aplic o capsă: a capsa o butelie. — Şi capsulez. capsoman, -ă şi adj. (d. cap.) Fam. Prost Incapătlnat. * capsulâr, -ă adj. (d. capsulă; fr. -aire). In formă de capsulă saâ cu capsulă: Jruct capsular. * capsulă f., pl. e (lat căpsula, dim. d. capsa, cutie. V. capsă). Cutioară. Bot. Măciulie, Invelişu care conţine seminţele la unele plante, ca la mac. Chim. Vas In formă de găvan care serveşte a face sâ se evaporeze lichidele. Med. Invelişu unor medicamente cu gust neplăcut. înveliş de metal (plumb, cositor) pus unei butelii astupate •deja c’un dop. Petitâ, capsă. — Fals -ulă «(după fr.). * capsulez, V. capsez. captalân m. ung. kăptalan, capitel, d. lat. capitulum capitul), bst. O buruiană mirositoare din familia compuselor cu frunze mari şi late (care se întrebuinţează la acu-perit stupii), cu rădăcini lungi şi groase şi cu flori purpurii (petasites officinalis). Florile ei la sudorifice şi emenagogice, iar rădăcina ei e vermifugă, sudorifică şi astrin-gentă. Poporu crede că te fereşte de ciumă, şi de aceia se numeşte şi rădăcina ciumei. Se numeşte şi brustur dulce. — Şi căp-tălan. captâr n„ pl. e (ung. iaptăr, stup, d. vgerm. chaftaere, stup). Acoperemlntu stupului (o strachină saCi o bucată de scindură). * captaţiune f. (lat captdtio -dnis). Acţiunea pe a capta. — Şi -ăţie, dar ob. -âre. * captez v. tr. (lat. captare, d. cdpere, captum. V. tncep). Prind pin săpături iz-voru unei ape. Fig. Ob(in (capăt) pin insinuare: a capta un testament, o donaţiune, încrederea cuiva. * captiv, -ă adj. şi s. (lat. captivus, d. căpere, captum, a prinde). Prins, prizonier, (închis, legat ori oprit să fugă, mai ales vorbind de cei prinşi In război). * captivant, -ă adj. (fr. captivant). Seducător, atrăgător: figură captivantă. * captivez v. tr. (lat. captivo, -ăre). Fig. Seduc, atrag, Incint: a captiva atenfiumu, spiritele. * captivitâte f. (lat. captivitas, -ătis). Starea cclui captiv, prinsoare. * captură f, pi. i (lat. captura, d. căpere, prinde V. tncep). Prinderea unui inimic, unui ho|, unei contrabande, unei corăbii ş. a. * capturez v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoi de hrană. * capţios, -oâsă adj. (Ist- captiosus). Insidios, înşelător: raţionament capţios. Adv. In mod captios. capuchehâî şi -chihâ? m. şi capu-chehâTe şi -chlhaTâ f. (turc. kapu-ke-haiasy. V. chehaî). Vechi. Agent diplomatic românesc la Poartă.— Şi capicheh-. * capucin, -ă s. (it. cappuccino, d. cappuccio, glugă. V. capot, scap). Un fel de călugăr franciscan (saCi de călugărită franciscani) care poartă glugă. capudân-paşâ, V. capitan-paşa. capugi-başâ m. (turc. kapugu-bai ’, d. kapu, Poarta, şi bas, cap, şef), \echi. Şefu uşierilor seraiului (care eraCi vre 150), marele şambelan turcesc, care era trimes cu firman să taie capu domnilor mazi|i(i. — Şi capigi-başa. V. portar. capugiu m. (turc. kapugu). Vechi. Portar al seraiului (Erau vre 8110). — Şi ca-pigiu. www.dacoromanica.ro * capuţiner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frişcâ). — La 1683, Turcii, tn fuga lor de la asddiu Vienei, f)ărăsise o mare cantitate de boabe de cafea n saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinşi cu cafeaua, aruncară In Dunăre mai toată cantitatea. Cttă rămăsese nearuncată fu cumpărată de un Polon care trăise in Orient şi ştia de băutura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienţi. Atunci se glndi s’o strecoare şi să-i adauge puţin zahăr şi lapte, precum şi un caimac ori nişte frişcă care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner.— Pe urmă Polonu se’ntovărăşi cu femela Cecila Krapf, care făcea nişte chifle foarte bune de consumat cu capufineru, şi de atunci li s’a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogoşi. V. chiflă. 1) car m. (lat. * carius,ă.caries, o boală care roade dinţii). Larvă de insect in formă de verme albicios care trăieşte pe supt scoarţa copacilor (Caru de rădaşcă e lung de 2-3 centimetri). 2) car n., pl. e şi (est) ă (lat. carrus şi carrum, cuv. galic; it. sp. pg. carro, pv. car, fr. char). Un fel de vehicul de dus lucruri grele, foarte întrebuinţat de ţăranii Români, care înjugă !a el boi. Conţinutu unui car: un car de fi i. Est. Ţintar. Constelafiunea ursei: caru mare şi caru mic (cu acest înţeles şi lat. [tn glose], sp. şi pg. [V. ursă]). Car de triumf, caru in care intrau solemn In vechea Romă generalii triunfător!. Car funebru, dric, pataşcă (In stilu înalt). A merge ca cu caru cu boi, a merge foarte incet A avea cu caru, a avea din belşug. A căuta acu in caru de fin, a căuta un lucru mic tntr’o imensitate. V. cărulean. 3) car, a cără v. tr. (d. car 2. De aci hg. karam, min, mişc). Duc, transport cu caru sau şi cu alt-ceva, chear cu mlnile: a căra lemne in spinare, cu spinarea. Iau mult, cărăbănesc: lacomu cară in farfuria lui mai mu t de cit poate minca. A căra cuiva la pumni (Iron.), a-i trage mulfi pumni. A căra lemne in pădure, a face ceva zadarnic. V. refl. Iron. Mâ duc, plec: la pomană se cată tofi calicii. Cară-te de aici, pleacă de aici I carabănă f., pl. e (d. carabă, fluier, care înseamnă şi „osu piciorului)". Unde ? iron. Gaibarac. Suc. Caradaşcă. carabă f., pl. e (slrb. karabe şi cara-blja). Olt. Mun*. Mold. Tilincă de dovleac, de stuf, de cucută sau de pană de giscă. Fluieru principal (cu care se armonizează notele) la cimpoi. — Şi carabă (Trans). V. dudă 2, dirloT, bîzoT şi piscoaîe. * carabină f., pl. e (fr. carabine, it. carabina, ngr. karablna şi aravis, vgr. A-rabis, Arabă). Puşcă scurtă de cavalerie. * carabinier m. Soldat armat cu carabină (in cavalerie şi jandarmerie). In Ita ia, jandarm. In Spania, agent vamal. caraboîâ f., pl. iele (turc. karaboiă, d_ hara, negru, şi boia, boia; ngr. karabogiă, sulfat de fer, de cupru, de zinc; alb. sirb_ karaboja, roibă). Vechi. Vitriol negru. — Azu. Ban. Olt. carab6T, n.,pl. uri. V. galiscă. carabuşcă f., pl. şte şi şti (rut kara-biiska, dim. d. korâbka, coropcă, cutie mare)_ Buc. Cutie de coajă de mesteacăn, caracatiţă, V. cracatiţă. caracatir, calacatir, calatir şi caladir m. (turc.?). Mold. Pl. Papuci ordinari de purtat in casă, tirlici, buşmachii. caracolăc m. (turc. karakulak, d. harar negru, şi kulak, ureche. De aci şi sp. fr_ caracal). Vechi. Un fel de ris (lynx caracal) a cărui blană, cam creată, e foarte căutată. — Azi se zice carachiul. * caracter n, pl. e (fr. caractere, it_ carăttere, lat. character, -iris, d. vgr. Iiarac-ter, -iros, semn săpat, marcă, tipar, d. ha— răsso, gravez. V. harag, hărăxesc)-Semn de care te serveşti la scris, literă. Fig~ Fel de suflet: caracter blind. Tărie, curaj: a arăta că ai caracter. Nobleţă, bunătate : om de caracter. Semn dinstinctiv: caracterele gloriii, rafiunea e caracteru omului. Expresiune, fizionomie : dans di car act ir. Titlu, demnitate, misiune^ un trimes cu caracter de ambasadori — Şi carâcter (după it.) şi (vechi) haractir (după ngr.)„ , caracteristic, -ă adj. (vgr. harak-teristikâs). Care caracterizează, care distinge : semn caracteristic. S. f., pl. I şi e. Semn distinctiv : i e caracteristica pluralului masculin. Mat. Acea parte a logaritmului-care arată unităţi întregi. * caracterizez v. tr. (fr. caractiriser). Determin precis : pe Jidan l-a caracterizat Shakespeare pin Shylock, iubirea de bani il (aracterizează pe Jidan. caracudă f., pl. e (turc. bg. karakuda. Cp. şi cu ngr. kaliakiida, cufundar). Un peşte din neamu crapului, dar mult mai mic şi mai lat (carassius vulgaris). Fig. Om fără valoare, elev prost (V. plevuşcă). — In nord. caras. v caradăşcă f., pl. şte. (bg. garagaska. V. caragaţă). Est. Un fel de gtndac negru foarte mare care zboară noaptea şi care se distinge pin două coarne mari cu care strlnge ca cu un cleşte (lucanus cervus) — Şi rădaşcă, răgace şi răgaşcă (vest). V. bondar, carabană. * carăfă, V. garafă, caragâţă f., pl. e, şi (rar) -gâce f., pl. ăci (ngr. karahăxa, bg. garagăSka, d. turc. kargaca, dim. d. karga, cioară, şi kă-ra-karga, cioacă. E şi sic. carcarazza, coţofană, şi rus. karagdtka, un fel de rată. Cp. cu coroi). Sud. Coţofană. Fig. Iro 7. Femeie ridiculă. caraghîoz m. pl jl (turc. karagd'z, bufon, măscărici, d. kara, negru, Şi gt>z, Ochi r bg. haragios). Bufon in vechile farse. Glumeţ poznaş : acest om e un mare caraghioz. Adj _ Ridicul: eşti caraghhz cu asemenea idei, o casă caraghioază. Adv. In mod caraghioz- — Şi -ghîos, pl. şi. www.dacoromanica.ro CAR — 231 — CAR caraghTozIic n., pl. un.(turc. karagSz-lilk). Fapt caraghioz. * carafti -ă s. Jidanu care nu admite talmudu, ci numai scriptura. Adj. De carait. caralămbă f., pl. e (din caralabă şi calarabă,cum sezice In Trans., d. ung. kala-râbi, pol. kalarapa, kaulorapa, d. germ. hohlrabi, kaulirabi, care vine d. it. cavolo-rapa, pl. cavoli-rape, fr. choux-rave). Nord. Nap. caramaliS şi -niO| -fe adj. (turc. ka-ramanli). Se zice despre un fel de covoare tn care firele colorilor tn linie dreaptă slnt separate tntre ele. caramân, -ă adj. (turc. karaman, din Caramania, vechea Ucaonie, In Asia Mică; om prea brun). Cu păru negru, vorbind de boi. * carambol a, pl. ari şi oale '(fr. ca-rambole, d, sp. carambola). Izbitura celorlalte două bile cu bila ta la biliard. Fig. Ciocnire (de trenuri ş. a.). •caramelă f., pl. e (it. caramella, fr. caramel, d. sp. caramela, cuv. ar.). Acadea de zahăr ars transparent. caranfil m. (turc. karanfil, d. ngr. ka-ryoftlli, garofâ. V. calonfir). Spirt de caranfil, spirt de cuişoare, esenţă de caryo-phylltis aroniaticus. V. cuişoare. * carantină f, pl. e (it. quarantina, d. quaranta, patru-zeci, fiind-câ atttea zile dura la început; fr. quarantaine; turc. ka-rantina), Şedere silită clteva zile într’un loc supravegheat al călătorilor veniţi din regiuni molipsite (de ciumă, de holeră) p. a vedea dacă-s bolnavi ori nu. Fig. A pane la carantină, a izola, a exclude. caraolă, V. caraulă. * carapace f., pl. ăci (fr. carapace f., d. sp. carapacho). Ţest de broască ţestoasă. carăr şi -ăl n., pl. ari saii e (turc. [d. ar.], karar, hotărlre, de unde şi mukarrer. V. mucarer). Vechi Deciziune judecătorească. • carâs m„ pl. şl (rus. karăsi, d. germ. karas ,şi karausche). Nord. Caracudă, un peşte (in Meh. caras şi cărăş l. Ant. P.). S. n„ pl. uri şi e (pin aluz. la aripa lui dorsală zbtrlită). Bişchie. * carăt n., pl. e (fr. carat, it. carato, d. ar. gi-at, care vine d. vgr. kerătion, roşcovă, dim. d. keras, corn. Cu slmburii de roşcovă se cintăreau diamantele). Partea de aur pur care clntăreşte a 24-a parte dia greutatea Iota ă a unui aliaj: aur de 20 de carate. O mică greutate (21 de centigrame) de clntărit diamantele : diamant de 5 carate. V. roşcovă şi batcă 2. caraul n„ pl. uri şi e (turc. karaul, karavul, karaghol, karakol; slrb. karâula, rus. karaul). Vechi. Patrulă. Mold. Colţ unde se ţineaCi copiii pedepsiţi, caraulă f., pl. e (d.caraul). Pop. Gardă: a fi de caraulă. Santinelă: vine caraula. — Şi caraolă (Mold nord). V, culuc. * caravană f., pl. e (fr. caravane, it. -ana, g. pers. kiarvdn, kărvăn. V. cher-van). Ceată de călători (pe jos, In căruţe saii călări) tn Asia şi Africa. caravani n. pl . (tig. karvana). Vechi. Pantaloni largi (şalvari). V. ceacşirT. * caravanserâT n., pl. uri (fr. cara-vansirail, de aceaşi orig. cu carvasara). Mare lian p. caravane In Asia jşi Africa. caraveT, V. cărăveT. carboavă (oa dift.) f., pl. e (rus. dial. karbovec, d. pol. karb, crestătură, care vine d. germ. herb, kerbe, kerf, karf, crestătură adică „monetă crestată saii cu zimţi") Mold. Azi pop. Rublă de argint (12 lei vechi şi 20 de parale saii, Ia 1877, 4 fr. şi 75 de bani). — Şi carboanţă, pl. e (rut. karbovanci, rus. karbâvanec). V. patacă. * carbol n. (germ. karbolsSure, acid carbonic). Chim. Acid carbonic, fenol provenit din înlocuirea idrogenului din benzen pintr’un oxidril. * carbân a (fr. carbone, cărbune chimic diferit de charbon, cărbune din natură). Chim. Cărbune chimic pur. * carbonar m. (it. carbonaro, cărbunar fiind-că la Început ei se adunaii In păduri). Adept al carbonarizmului supt pretext că. face cărbuni. Fig. Democrat prea Înaintat — Şi cărvunar (ngr. karvundris), * carbonarizm n. O societate politică secretă care s’a format In Italia pe la 1816 p. independenţa patrii! şi p. ideile democratice. S’a răsplndit şi’n Francia supt Restau-raţiune. * carbonaţi -ă adj. Chim. Care conţine cărbune chimic (carbon). S. n„ pl. e. Numele generic al sărurilor formate de acidu carbonic c’o bază. V. cerusă. * carbonată f„ pl. e, şi -ădă f., pl. e (it. carbonata, de unde şi fr. carbonnade). Un fel de friptură friptă pe cărbuni. * carbonici -ă adj. (d. lat carbo, cărbune). Chim. Se zice despre un acid care rezultă din combinaţiunea cărbunelui cu oxigenu, cum se Intimplă In ardere, fermen-taţiune ori respiraţiune. Acidu carbonic e un gar incolor, mai greii de cit aeru şi asfixiant. Cind te scobori într’un beci ori puţ şi vezi câţi se stinge luminarea, e semn că e acid carbonic, şi deci trebuie să te retragi. * carbonifer, -ă adj. (lat. carbo, cărbune, şi fer din fructifer). Care conţine cărbune •• teren carbonifer. V. huilier. * carbonizez v. tr. (fr. carboniser). Prefac In cărbune saii tn scrum. * carbuncul n„ pl. e (lat carbuncalus, cărbunaş) Min. Un fel de grenat. Med. Cărbune, dalac, bubă rea. * carburănt n., p\.e(d.carburez). Chim. Ori-ce amestec care poate alimenta un carburator. www.dacoromanica.ro * carburator n., pl. oare (d. carburez). Fiz. Aparat care, la un motor cu petrol, supt acţiunea unul curent de aer> vapori-zează esenţa de petrol şi produce amestecu a cărui exploziune dă forţa motrice. * carbură f„ pl. I (d. lat carbo, cărbune). Cliim. Combinaţiune dc cărbune cu un corp simplu : carbură de fer. * carburez v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu. carcalete şi -eţ m. (bg. skakalec lăcustă)- Sud. Om fără căpătii (In est „amant"). Şpriţ compus din sirop, vin, apă gazoasa şi puţin rom (numai forma -ete). * carceră f., pl. e şi I (lat. carcer, it. carcere). Arest, tnchisoare. (Intr’o şcoală, Intr'o cazarmă). * cardamină f., pl.e (vgr. kardamlne). Bot. Colţişor (o plantă). * cardiac, -ă adj. (vgr. kardiakos). Med. Al inimei, de inimă: afecţiune cardiacă. Tonic, care face bine inimii: medicament cardiac. Bolnav dc inimă. * cardialgie f. (vgr. kardialgia, d. kardla, inimă, şi dlgos, durere). Med. Durere tn partea de sus a stomahului lingă inimă. * cârdie f. (vgr. hardia, inimă). Anat. Deschizătura dc sus a stomahului vecină cu inima. * cardinal, -ă adj. (lat. cardinalis, d. cardo, cărdinis, ţîţînă, balama). Principal, dc frunte. Virtuţi cardinale, justiţia, prudenta, temperanţa şi forţa. Funde cardinale, nordu vestu, sudu şi estu. Număr şi numeral cardinal, care arată numai raportu cantitaţii faţă de unitate, ca unu, doi, trei ş. a. S. m. Prelat care facc parte din colegiu papal, compus din 70 de membri. Un fel de pasăre roşie din America de Nord. * cardinalăt n„ pl. e (lat. bisericesc cardinalatus).Deînnitateadecardinal (prelat). * dardită f., pl. e (d. vgr. kardla, inimă). Med. Inflamaţiune a inimii. căre pron. rel. şi interog., pl. tot aşa; cu alte cuvintc, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (Iat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. que!, sp. cuaL). Cine, ce: Mante care aruncă foc. Care e muntele cela ? Munţi care (fals cari) aruncă foc. Bărbatu a cărui femeie, femeia al cărei bărbat, bărbatu ai cărui copii, femeia ai cărei copii, oamenii al căror g nd, oamenii a căror fără, părinţii ai căror fii, mamele ale căror fiice. — Care de care, fie-care mai mult de ctt cel-lalt, unu mai mult de cit altu. — Care— care, unii... alţii: s’a (ori s’aă) dus care pe jo', care cu căruţa. — Care pe care ? Cine va învinge ? — Fie-care: care, cum vedea, se mira (fiecare, tndată ce vedea, se mira; îndată ce vedea, fie-care se mira. Care cum formează o locuţiune şi se poate scrie şi. fără virgulă: care cum vedea, se mira), — în est se zice $i care e acolo ? lld. cine e acolo ? * careă f., pl. ele, V. careţi, căreleş pron. indef. (d. care). Vechi. Fie-care. Gen. căruţaş. * carenă, V. carină. * carenţă f., pl. e (mlat, carentia, d. carens, care e lipsit de ceva). Puţinătate, sărăcie : carenţa unui ajutor dat cuiva. V. indigenţă, deficienţă. caretâş m. (d. caretă). Fabricant sau vlnzător dc trăsuri, cupeuri ş. a. * caretă f., pi. e (ngr. karitia, d. it. carretta, de unde şi rus kareta ; rut. karltaj. Vechi, Trăsură tnchisă, cupeu. — Şi carîtă (după rut.). * careu n., pl. ie şi inrl (fr. carri, d-lat. quadratum, pătrat V. pătrat). Barb-Pătrat (ca aşezare a unei trupe de infanterie, la dans şi ca desemn pe stofe). — Pe la 1800 careă, pl. ele (rus. kari). careva, pron. indefinit. Nord. Cineva, carfiol m. (ung. germ. karfiol, d. it. cav Ifiore, id.). Trans. Conopidă. — Şi car-tiflol (ung. kartifiol). carfiţă f., pl. e (ngr. karfitsa, d. larfi, cui, d. vgr. kărphe, fir de pai). Vechi. Bold (ac) de aur sau de argint. * cargobât n., pl. uri şi oate (engl-cargo-boat, d. cargo [sp. cargo, it. cărico• fr. charge; germ. kargoj, încărcătură, şi boat, bastiment. V. incarc, şarjă, pachebot). Vapor de marfă. * cariatidă f., pl. e (vgr. kafydtis, -ăti-dos, lat carvatis, -ătidii, locuitoare din Că-ryae, un oraş din Arcadia). Stâtuă care re- rezentâ o femeie îmbrăcată şi care e tntre-uinţată ca coloană. V. atlante. * căric n., pl. uri şi e (it. cărico). Com. încărcătura unei corăbii * caricatură f., pl. i (it. caricatura, d-caricare, a încărca. V. incarc, şarjă). Schimonosirea unul om sau lucru pin desemn, pictură ş. a. ca să te facă să rfzi. Imagine comica. Fig. Om pocit. * caricatural, -ă adj. (d. caricatură). Rar. De caricatură. * caricaturez v. tr. (fr. caricaturer). Schimonosesc pin desemn. * caricaturist, -ă s. (fr. caricaturiste). Care face caricaturi, care desemnează lucruri groteşti. * cărie f. (lat. caries). Med. O boală care face să putrezească dinţii, şi alte oase. O boală a cerealelor şi a altor plante. V. tă-cTune. 1) * carieră f., pl. e (fr. carriire, d. it. carriera, care vine d. carro, car. V. cărare). Loc de alergat p. cai şi vehicule. Fig. Cursu vieţii: a-ţi implini cariera. Profesiune : a lua, a alege (mai elegant de cit a'mbrăţişa) cariera armelor. 2) * carieră f., pl. e (fr. carriere, d. lat. * quadraria, d. quadrare, a ciopli pătrat). Locu de unde sc scoate peatră ş. a. www.dacoromanica.ro CAR — 233 — CAR * cariez v. tr. (fr. carter, it. cariare). Med. Stric pin carie. V. refl. A se strica pin carie. carfnă f., pl. e (ngr.karina; lat.carlna). Ieşitura sau ascuţişu fundului corăbiilor şi bărcilor (Cele cu fundu lat, ca lotca, n’au ■cârmă). — Rar carenă (it carena). * carioflleu, -ee adj., pl. f. tot ee (d. -vgr. karvâphyllon, planta care face „cui-t;oare“. V. garofă). Bot. Din familia ga-rofei. S. f. pl. Plante din familia garofei. * cariolă f, pl.e (fr. carriole, d. it. car-riuola, roabă, d. carro, car). Trăsurică cu două roate, pe arcuri, cu un cal, ca cele poştale ş. a, V. brişcă. * cariâpsă f., pl. e (d. vgr. kăryon, nucă, şi dpsis, aparenţă). Bot. Fruct uscat indehiscent cu pericarpu lipit de sămlnfă, -ca la graminee. V. achenâ. * caritabil, -ă adj. (fr. charitable; it. caritatdvole). Rar. Milos, care dă de pomană. Care pleacă din caritate: sentimente caritabile. Adv. în mod caritabil. * caritate f. (lat. căritas, -ătis, d. carus scump, iubit). Iubire de Dumnezeu sau de oameni. Mila. Pomană. Soră de caritate, călugăriţă din congregaţiunea instituită Ia 1607 de Vincenţiu de Paul p. ajutarea săracilor şi bolnavilor. Bîuroît de caritate, unde se distribue ajutoare nevoiaşilor. Dame de caritate, acelea care secundează biurourile de caritate. carimb m. (cp. cu calapod şi scălîmb 2 •şi mai aleă cu litv. karăbas, cornet). Acea parte a cizmei ori a ciorapului care cuprinde pulpa (mold. tnreatcă, iar carimb numai cînd e ţeapăn). Fie-care din cele două lemne lungi şi rătunde pe care SC sprijină răscoalele carului. V. car. carită, V. caretă. camâc şi cirmâc n., pl. e (cp. cu turc. harmak, ctrlig mare, şi cu rus. kor-măk, nadă, mincarea din undiţă). Dun. Mare pripon compus din ctrlige unse (ca să nu ruginească) şi fără nadă şi cu care se prind peştii ganoizi (din familia morunului). V. peremet şi daidon. carmajm şi cărmăjfn n., pl. uri (ung. iarmazstn, d. germ. karmesin, de unde şi tus. karmazin, id., d. it. carmesino. V. cîr-mîz). Vest, Pele ctrmtzie. cârmăn, V. scarmăn. * carmeiit, -ă s. Călugăr, călugăriţă din •ordinu Muntelui Cârmei, din Palestina. Acesta e un ordin de cavaleri instituit de Enric IV la 1608 şi unit cu ordinu Sftntului Lazar. Adj. De carmeiit: mtnăstire carme-lită. Coloare carmelită, castaniu deschis. * carmin n. (fr. carmin ; it. carminio, un fel de văpsea roşie, carmino. principiu «o’orant al cîrmîzului). Ctrmtz. Coloarea clr-mtzului, de un roş aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală. * carminativ, -ă adj. (lat. carmina-tivas, d. carminare, a scărmăna, a clirăţa. Med. Se zice de remediile carc fac să iasă gazurile din intestine. S. n., pl. e. Un carminativ. cârnacsf, V. carnaxî. * carnal, -ă adj. (lat. carnalis). Relativ la carne, la simţurile plăcerilor materiale : p’ăcert carnale. Sensual, iubitor de plăceri carnale: om carnal. * carnaiitâte f. (lat. carnălitas, -ătis). Scnsualitate. * carnaţiune f. (fr. camation, după it. carnagione, d. carne, carne. V. incarna-ţiune). Pict. Coloarea peliţei unei persoane: frumoasă carnaţiune. * carnaval n., pl. uri sau şi e (fr. carnaval, d. it. carnevale şi carnovale, care la început însemna mijlocu postului, după care, la catolici, nu se mai mînca carne. Poate carnevale să fie o metateză din carne leva, „carne ridică", ca rom. cirneleagă, „carne leagă"). Ctşlegi. — In apusu Europei, carua-valu e o continuare a saturnaliilor şi baca-naliilor. cârnaxl şi cârnaxî interj, de ciudă şi enervare, cam ca rom. „fire-ai al dracului, lua-te-ar dracu". (turc. karnaksv, din karyn sau karn, pîntece, şi aghrtsy, durere, adică „apuca-te-ar colica I" [ngr. kărnaxi, cobie, subînţ. na se piăsi, lua-te-ar; turc. kar-nasa, cobie]). cărne f. (lat caro, carnis, it. sp. pg. came, pv. cat. carn, fr. chair). Substanţa moaie, sîngeroasă şi organică a animalului, indiferent dacă e vie (fr. chair) ori de vtnzare la măcelărie (fr. viande). Carne macră, carne slabă, fără grăsime şi fără oase. Carne vie, carne care simte. A tăia in carne vie (fig.), a-i pedepsi fără milă pe vinovaţi. Carnaţiune : carns sănătoasă. Fig. Natura omului : carnea e slabă, dar sufletu e tare. Pl. n. cărnuri, bucate de carne: mie nu-mi plac cărnurile (V. hoîtină). Carne cuoclu, figură fără expresiune, figură ştearsă (V. boţ). A creşte carnea pe tine, a fi foarte mulţămit. A fi se scutura, a fi se ’ncrefi carnea de groază, a-Ji fi foarte groază. A fi carne şi unghie cu cmeva, a fi trup şi suflet cu el, a-i fi foarte devotat. A fi răii de ar-ne, l) a te vindeca greu de o rană, 2) a fi libidinos. * carneol n., pl. uri (germ. karneol, d. it. corniola, care vine d. lomo, corn [de bou]). Min. Barb. Cornalină. * carnet n.. pl. e (fr. carnet, din caernet, cadernet, dim, d. cadern. V. caTet). Ca-ieţel, cărticică, condicuţă portativă de luat note, de făcut Însemnări. * carnffic, a -â v. tr. (d. carne, şi fie ca’n edtfic). Anat. Prefac In carne. * carnificaţiune f. (d. carniflc). Prefacere In carne. — Şi -ăţie şi âre. www.dacoromanica.ro CAR — 234 — CAR * carnivâr, -ă adj. (lat. carnivoras, d. caro, carnis, carne, şi vorare, a înghiţi, a mlnca. V. devor). Care se nutreşte cu carne, ca lupu. S. n„ pl. e. Animal carnivor. V. mamifer. * car6 n. fără pl. (fr. carreau, d. lat, * quadrellum, dim. d. quadrum, pătrat. V. cadru). Una din colorile cărţilor de joc : asu de caro. * carolîniu n. (d. Carolina, un stat In America dn Nord). Chim. Un corp luminos ale cărui raze străbat metalele şi stofele. (Descoperit de profesoru Brauner din Praga la 1897 pin discompunerea toriulul şi numit 9şa de Americanu Baskerville la 1904). * carbtic, -ă adj. (vgr. karotikds). Relativ la carus. V. carus. 'carotidă f., pl.e (vgr.harotls, idos,d. kdra, cap,şi us, o/tiî,ureche. V. parotldă). Anat. Fie-care din cele doaă artere principale care duc slngele de la inimă la cap trecind pe lingă ureche. * carp n., p!. uri (vgr. karpâs, fruct, carp). Anat. Oasele dintre metacarp şi antebraţ, la încheietura pumnului. * carpatic şi -tin, -ă adj. Din saa de Ia munţii Carpati. carpen m. (lat. cdrplnus, it. cărpino şi cârpine, pv. carpre, fr. charme, sp. pg. cârpe). Un copac betulacea de pădure (car-pinus betiilus). Din lemnu lui, foarte întrebuinţat tn industrie, se fac jugurile. — In est cărpăn, enl, pop. cârpin, ini, ca gatbin. cârpenă ţ, pl. e Iron. Fruct de carpen. — In est -ăna, pl. ene, pop. -ină, pl.ine. * carpetă f„ pl. e (fr. carpeite, d. engl. carpet, id.). Covoraş de pus lingă pat ş. a. * cart n., pl. uri (fr. quart, d. lat quartus al patrulea). Sfert (Foarte rar). Mar. Timpu cit un soldat ori ofiţer e de serviciă pe bastiment (4 ore, de la 12—4, 4—8, 8—12). A fi de cart, a fi de serviciă. . cartabâş, V. calbaş. cartăcT, V. cartuş. * cărtă f., pl. cărfi şi carte (fr. carte, lat. charta, d. vgr. hărtes, hlrtie. V. carte, carton, hartă, hirtie). Foaie de carton p. scris. Lege fundamentală, constituţiune : carta cea mare a libertăţilor (magna charta libertatum) de la 1215 a devenit baza legilor Angli,1. Cartă de vizită saa bilet de vizită, mic carton pe care e scris numele unei persoane care, cind nu te găseşte acasă, ţi-o lasă ca să ştii cine a fost. Cartă de student, de alegător, hlrtie, bilet, condicuţă care arată că eşti student, alegător. Cartă de bucate, listă de bucate (listă e mai uzitat). Cartă albă (tradus dupâ fr. carte blanche), bilet pe care ţi-I dă altu ca să scrii In numele lui ori-ce vrei şi pin urmare să faci ce vrei într’un domenia oare-care. Fig. A da cuiva cartă albă, a lăsa In voia lui să facă ori-ce vrea Intr’o afacere a ta. Cartă poştală, carton tipărit eliberat de serviciu poştal şi care are o fată liberă p. corespondentă (La 27 lanuaria 1869, doctoru H. Hermann publică. In ziaru Neue Freie Presse din Viena un articul In care propunea acest noa fel de corespondentă In locul scrisorilor In plicuri. La 10 Octobre apăru Intlia serie de cărţe poştale In Austro-Ungaria, de la care această practică sistemă de corespondentă trecu la cele-lalte state). — Şi carte poştală. cărte f., pl. cărţi (lat. charta, it. pv. sp. pg. carta, fr. charte. V. cartă). Volum, compus din fol timpărite saa şi scrise : dic-fionaru e un fel de carte. Carte de aur, care-cuprinde numele oamenilor iluştri. Carte de citire saa de lectură, carte pe care elevii din şcoală o citesc numai, dar n’o Învaţă pe de rost. învăţătură, studia. A învăţa carte, 1) a învăţa să citeşti şi să scrii (intr.), 2) a-1 învăţa pe altu să citească şi să scrie (tr.). A şti carte, 1) a şti să citeşti şi să scrii, 2) a fi om învăţat. A merge, a umbla la carte, a te duce la şcoală, a o freefienta. A te lăsa de carte, a părăsi studiu. Diviziune, parte a unei căr(i (tradus după lat. liber, ceia ce pe rom. e mai bine zis parte). Vechi. Scrisoare (Trans. Pop). Document, act, adeverinţă. A avea carte la mină, a poseda acte (Vechi şi pop.). Carte de fudecată, sentenţă judecătoreasca, de unde vine şi expresiunea ; Al carte ? Ai parte, adică că „dacă ai act la mină, ai drepturi asupra unei moşii'1, iar azi ca „dacă ai carte învăţătură), eşti fericit" Un mic carton cu figuri care formează o serie de 52 de cartoane numite cărţi de joc. (V. maslă). O păreche, un rind de cărţi de joc saa (mai rar) un joc de cărţi, o serie de 52 de aceste cărţi. A juca la (saâ in} cărţi, a juca cărţi sau (mai ales cind e obicei) a juca cărţile, a perde timpu In diferite jocuri care se fac cu aceste cărţi. A face cărţile, a le amesteca. A tăia cărţile, a le despărţi In 2—3 grămezi schimblnd ordinea lor ca să fii mai sigur că cel ce le-a amestecat nu te va înşela punlndu-le cum i-a plăcut lui. A da cărţile, a le împărţi. A da m cărţi saa cu cărţile, a glei, a prezice viitoru pin cărţi de joc. A da cărţile fe faţă* a spune tot, a nu ascunde nimica. A juca ultima carte, a face o ultimă încercare ca să scapi de o primejdie. Cărţile sapienţiale, V. sapienţial. Cărţile sibiline, V. sibilin. Carte galbenă, albă, albastră, verde, portocalie, carte-cu documente diplomatice (după colecţiunea de documente diplomatice care se distribuia parlamentului In Francia şi care se numea carte galbenă, după coloarea scoarţelor ei). Cartea de aur, un registru In care, la Venefia, erau scrise cu litere de aur numele tuturor familiilor nobile. Fu distrusă la 1797 1n timpul războaielor Italiei. Cartea roşie, registru secret al cheltuieli'or particulare al lui Ludovic XV şi XVI ai Franciii şi care se compunea din frei mari volume legate In marochin roş. Fu regăsită, după evenimentele de la 10 Aagust, într’un cabinet secret al castelului de la Versailles şi publicată In parte din Ordinu Convenţiunii. www.dacoromanica.ro cartâcT, V, cartuş. * cartel n., pl. e şi uri (fr. cartel, d, it. cartello, care vine d. carta, cartă). Provocare scrisă. Convenţiune, Învoială, alianţă comercială sau politică. * cartel^z v. tr. (d. cartel). Unesc In cartel. V. refl. Mă unesc tn cartel. * cartez v. tr. (d. cartă). Aleg, separ, triez corespondenta la poştă şi la căile ferate. * cartezian, -ă adj. (d. Cartesius, numele latin al lui Descartes). Al lui Descartes. Subst. Partizan al lui Descartes. * cartezianizm n. Doctrina filosofului Descartes. — Cartezianizmu are ca punct de plecare îndoiala metodică, care consistă tn îndoiala provizorie despre toate ca să re-construeşti apoi edificiu tntreg pe baze nouă, netncrezlndu-te declt tn evidentă. După un renume de un secul şi jumătate, cartezianizmu dispăru tn fata nouălor sisteme ale lui Locke, Newton şi Leibniz. * cartier n, pl. e (fr, quartier, d. quart, sfert. V. cart, sfert, cvartir, fartir, cvartal, pătrar, pătrat, cadril, cărei». Diviziune a unui oraş, despărţire, suburbie. Găzduire, adăpostire : a da soldaţi la (saă tn) cartier fin oraş. Cartieru general, sediu statului major şi al generalilor tn război şi'n manevre. * cartler^z, V. fncartierez. cartiftdl, V. carflol. * cartilâgine f. (lat carlilâgo, -ăginis■ Cp. cu tumbagine, pătlagină). Anat Zgtrci» ţesut alb, dur şi elastic care se află mai ales la extremitălile oaselor. — Fals cartilaj n., pl. e (fr. cartilage, m.). * cartilaginds, -oasă adj. (lat. car-tilaginosus). Ca cartilaginea. cartirutâsc, V. tncartlerez. cartdf (vest) m., cartoăfă (Munt. est, Mold. sud)., pl. e, şi cartdfă (nord) f„ pl. e (rus. kartdfeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufă mică, tartufo, trufă, om ipocrit V. trufă şi tartuf). O legumă solanee care produce nişte tubercule comestibile foarte Întrebuinţate In bucătărie ( o-lănum tuberosum). — Cartofii ts originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introduşi In Spania, apoi tn restu Europei, iar în România pe la 1800. In alimen-tafiune n’au fost admişi de cit pe la sfirşitu secuiului 18, graţie sforţărilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tuberculele lor conţin multă Kculă şi alcool. Pin cultură, există astăzi o mulţime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc şi barabu’e, bandraburce, bulughine, crum-pene, picioci ş, a. cartofâr m. (ngr. hartofăros, infl. de carte). Jucător pasionat al jocului de cărţi. — Fem. cartoforlţă, pl, e, şi -eăsă, pl. ese. cartofor£sc, -eăscă adj. De cartofor, cartoforeşte adv. Ca cartoforii. cartoforie f. Viţiu jocului de cărţi. * cartograf m. (d. cartografie). Care-face hărfi. * cartografic, -ă adj. (d. cartograf)■ De cartografie. * cartografie f. (d. cartă, adică „hartă", şi -grafie). Arta de a desemna hărţi. * cartomănt, -ă s. (d. cartă, adică „carte de joc", şi vgr. mântes, gîcitor). Care pretinde că glceşte după cărţile de joc. * cartomăntlc, -ă adj.(d. cartomant). De cartomafie. * cartomanţie f. (cartă şi vgr. man-teta, gtcire). Ştiinţa de a pretinde că gtceşti după cărţile de joc. * cartdn n., pl. oane (fr. carton, it, car-tone, d. carta, hlrtie. V. cartă). Mucava, hlrtie groasă de făcut scoarţe la cărţi, la dosare, de făcut cutii ş a. * cartonagfst, -ă s. (d. cartona]). Rar. Cartonator. * cartona] n, pl. e (fr. cartonnage). Scoarfă de carton (la o carte). * cartonatâr, -oăre s. Lucrător, lu~ crătoare care cartonează cărţile sau care face obiecte de carton. * cartonărie f. (d. carton). Arta de a fabrica sau lucra cartonu. Fabrică de carton. * cartonez v. tr. (fr, cartonner). Pun scoarţe de carton (mai suptiri) unei cărţi. V. scorţesc. * cartulăr n„ pl. e, sau -aria n. (lat. chartularium, d. chărtula, dim. d. charta, cartă. V. cărturar). Culegere de acte relative la drepturile unei mlnăstiri ori biserici catolice. * cartuş n., pl. e (fr. cartouche, d. it. cartuccia, care vine d. carta, hlrtie) încărcătura unei puşti, unui pistol, unui revolver Închisă intr’un tub de carton ori de metal. — Vechi cartăct şi cartecT, pl. ace„ ece (slrb. kartec, germ. kartătsche). V. patron 3. * cartuşieră f., pl. e (fr. cartouchieru). Mică geantă de tinut cartuşe. V. zâgîrnă, lăduncă. * cartuziăn m. Călugăr din mlnăstirea pe care sflntu Bruno a fundat-o la 1081 aproape de Grenoble (Francia) şi care se numeşte la grande Chartreuse. * cărus n. fără pl. (lat. carus, d. vgr. kdros). Med. Ultimu grad de comă. * caruzel n., pl, e (fr. carrousel, d. it. carosello şi carrosello). Un fel de exerciţiu de luptă Intre mai mulţi călăreţi (V. tour-nol). Leagăn cu cai, căişori, cai de lemn făcuţi să se tnvlrtească In cerc p. -plăcerea copiilor lncălicati pe ei. carvasară f. (turc. kervan-serai, d. pers, kărvân-seral, han p. caravane, cara-vanserai. V. chervan, serat). Vechi. Casa vămii. — Şi cărvăsăriet chervăsărle. www.dacoromanica.ro * cas. Rău scris ild. caz. * casant) -ă adj. (fr. cassant, d. casier. V. casez). Care se frlnge, sfărămicios : oţelu e mai dur, dar şi mai casant de cit Jeru ; sticla e casantă. casăp m. (turc. [d. ar.] kasab, pop. ha- , sap). Est. Măcelar. ' * casaţiune f. (fr. cassation. V. casez) Anularea juridică a unei deciziuni ori proceduri. Curte de casaţiune, curte supremă care verifică dacă formele procedurii <"iu fost exact urmate (Cea din Bucureşti a fost înfiinţată la 1861). — Ob. -ăţie. 1) căsă f-> pl. e şi (Olt.) căşt (lat. casa, colibă, căsufă; it. pv. cat. sp. pg. casa, fr. chez). Edificiu de locuit, imobil. (V. hardughie). Familie, persoanele dintr'un edificiu: s’a sculat toată casa. Familie, gospodărie, menaj: are casă grea (de sus(inut). Dinastie : casa de Hohenzollern. Stabiliment: casă de bancă, de comerciă, de joc. Placenta pruncului. Casă de sănătate, spital (mai ales cu plată). Casă de corecţiune (sau de’ndreptare)i un fel de şcoală sau şi înundaţiune, diluviu. V. clizmă, clistir). Mare distrugere, mare dezastru, diluviu. V. catastrofă. * catacâmbă f., pl. e (it. catacomba mlat. catacumba, d. vgr. kată, !n jos, şi kymbos, cavitate). Locuri subterane care au fost mai Intli cariere, şi pe urmă au fost întrebuinţate ca cimitire de popoarele vechi Catacombele Romei, vaste subterane in care se adunau creştinii In timpu perse-cuţiunilor. * catacreză f, pl. e (vgr. kată-hresis, abuz. V. catahris). Ret. întrebuinţarea unui cuvlnt ca să numeşti alt-ceva : capra trăsurii, broasca uşii (fiind-câ seamănă cu copra, animalu care se suie pe locuri Înalte, şi cu broasca, batracianu cel lat). V. retorică. catadixesc v. tr. (ngr. katadihome, viit. -ixome). Fam. Binevoiesc, dignez. Mi Înjosesc : a catadixi un lucru, să faci un lucru. V. spodobesc. * catafalc n., pl. uri (fr. catafalque, d. it catafalco. V. eşafod). O ridicătură de lemn (o masă cliear) pe care se pune sicriu mortului. catagrăfie f. (ngr. kata-grafl, inventar, acc. pe gra după alte cuv. ruseşti In -grăfie). Vechi. Azi pop. Statistică. catăhris n„ pl. uri (ngr. katăhrisis. V. catacreză). Sec. 18—19. Abuz (tn funcţiune). cataif (sud) şi cadaif (est) n., pl. uri (turc. [d.ar.] kataiif, pop. kadaiif, pl. de la katife, catifea). Un fel de prăjitură compusă din fire foarte suptiri de fidea opărite cu sirop şi In mijlocu cărora e un strat de cremă. î catalan, -ă adj. şi s. Din Catalonia. Chim. Metoda catalană, procedura metalurgică pin carc prefaci direct mineraiu în fer fără să-l mai treci pin starea de fontă. * catalepsie f. (fr. catalepsie, d. vgr. kată-lepsis. V. epl-lepsie). Med. Afecţiune cerebrală In care sensibilitatea exterioară şi mişcările voluntare Is Întrerupte (leşin). * catalâcte n. pl. (vgr. kută-lekta. V. ana-lecte). Colecţiune de bucăţi de lcc-tură alese, antologie. * catal^ptic, -ă adj. (vgr.kata-teptikds. V. epl-, pro- şi si-leptic). Med. De catalepsie-. stare cataleptică. Supus catalepsiii: persoană cataleptică. Subst Un cataleptic. catalige n. pl. (rudă cu rus. katdliscik, patinator, d. katdti, a rostogoli). Mold. Picioroange. Clrji p. paralitici: a umbla în catalige. * catalftic, -ă adj. (vgr. kata-lytlkds, distructiv). Fiz. Chim. Făcut pin cataliză. Adv. Pin cataliză. * cataliză f,, pl. e (vgr. katd-lysis, di~ solvare. V. ana-liză). Fiz. Chim. Influenţa numai pin simplu contact fără a-şl perde vre-o proprietate ori a fi influenţat, grăbirea itnei reacţiuni pin simplu contact. V. ca-tatipie. * catalâg n. pl. oage (vgr. katălogos). V. dialog). Caîtt sau registru care conţine o listă sau un şir de nume scrise: catalog de plante, de cărfi, de numele elevilor. A striga catalogu, a face apelu nominal, a chema pe fie-care elev pe nume ca să vezi dacă-s toţi prezenţi.  striga un elev ta catalog, a-i pronunţa numele ca să-i constaţi prezenta. * cetaloghez, a -gă v. tr. (fr. catalo-guer). înscriu In ordine numele oamenilor saii ale obiectelor: a cataloga nişte plante. * catălpă f., pl. e. (fr. cătalpa„de orig. neşt.). Un frumos arbore cu flori albe originar din America de Nord (Carolina). Are frunze mari ovale, flori albe pnnetate cu roş şi fructe ca roşcovele, dar care nu se mănlncă. catănă şi (Nec. 2, 407) cătănă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde şi strb. kătana, rut. katuna). Rar. Azi fam. Soldat, ostaş. catapeteăzmă şi -piteăzmă, f-. pl. ezme (vgr. kata-pitasma, perdea, cortină). Tlmpla bisericii. * cataplăzmă f., pl.e (vgr. kată-plasma. V. plazmă). Med. Pastă moale care sc aplică pe o parte bolnavă a corpului (o-blojeală). * catapultă f., pl. e (lat catapulta, vgr. katapeltes, d. kata-pdllo, arunc). Maşină de război cu care cei vechi aruncau săgeţi ş. a. * caţăr n., pl. uri (lat. catarrhus, d. vgr. katărrus, din kată. In jos, şi r(o, curg). Med. Guturai tare care se întinde spre g!t. V. cataroî. * catarăctă f., pl. e (vgr. katarăktes). In biblie, stăvilarele carc ţineau apa şi cărora li s’a dat drumu cind a fost potopu. Cascadă, cădere de apă: cataractele Nilului. Un fel de albeaţă la ochi opacitatea cristalinului sau a membranei lui. * catarăl, -ă adj. (catar; fr. catarrhal). De catar. catarămă f., pl. e yi cătărămi (turc. kantarma şi kantyrmu, frlii. Cp. cu mahramă, pastramă, pataramă, cacealma şi şandrama). O verigă rectangulară de care c fixată un cui şi care se coase la capătu unei curele perforate care se trece pin această verigă şi serveşte la Încins ceva. La cataramă, la toartă, cu intensitate: beţie, prietenie la cataramă. catărg n., pl. e şi uri (ngr. katărli; slrb. katarka, vechi katarga, catarg, supt infl. Iul catargă). Stllpu care ţine antenele şi pinzele corăbiii. — Rar catart. In marina militară ărbore. www.dacoromanica.ro catărgă f„ pl, e şi cătărgi (mgr. kă-tergon, de unde şi vsl. katruga, turc. kadyr-sa, rus. kătorga, galeră). Vechi. Galeră. Azi. Btş. Prepeleac. catarâY n., pl. oaie (ngr. hatarroi, ver. katarroi şi katarroia, d. kată, In jos, şireo, curg. V. catar, dlareîe). Vechi. Apo-plexie: l-a lovit cataroi (dambla) de voie rea (Nec. 2,223). Azi pop. Catar. Epitet unui om rău, ca şi diavol (Doina, 1,114). catărt, V. catarg. * catărtlc, -ă adj. (vgr. kathartikăs, d. kathairo, curăţ). Farm. Uşor purgativ (ca sttnjinelu). S. n„ pl. e Medicament uşor pur-, gativ, laxativ. catartosesc, V. catortosesc. catastif şi (mai vechi) ih n., pl, ife şi ihuri (ngr. hatdstihon. V. stih şi cadastru). Condică, registru. Fam. A trece la catastif, a Înregistra. — Pl. vechi şi -işe. catastlşel n„ pl. e (d. catastih). Prav. MB. Codicil. * catastrofă f., pl. e (vgr. katastro-phi, V. strofă). Mare răsturnare de lucruri, nenorocire imensă, Ruină, crah. V. catacllzm. * catatipic, -ă adj. (d. catatipie). Fiz. Chim. Fâcut pin catatipie. Adv. Pin catatipie. * catatipie f. (din cata-liză şi tip). Fiz. Chim. O procedură fotografică descoperită de Ostwald şi Gros pin care se scot copii după negative numai pin cataliză şi fără influenţa luminii. catatrexâsc, şi -lxgsc v. tr. (ngr. katatrtho, viit. -ixo, id.). Sec. 18-19. Persecut. catavasie f. (ngr. kată-vasls, scobo-rîre. V. bază). Clntare religioasă despre scoborlrea lui Hristos In iad, rostită după utrenie şi In ainte de a Începe liturghia. catavastâr n., pl. e (d. catavasie). Carte care cuprinde catavasii. * catecumen şi -humen m. (vgr. ka-lehiimenos). Neofit pe care-1 Înveţi ca să-l dispui să primească botezu. V. ogia-şenlc. * catedrală f., pl. e (mlat. cathedrolis, adj. devenit subst.). Biserica principală dintr’un oraş sau dintr’o eparhie. * catedră f., pl. e (vgr. kathidra d. kată, jos şi idră, scaun; lat. căthedra). Scaun mai Înalt de pe care vorbeşte un profesor sau un predicator Fig. Funcţiunea de profesor : catedră de filosofie. * categoric, -ă adj. (vgr. kategori-kâs). Clar, precis : răspuns categoric. Imperativ categoric, In doctrina lui Kant regulă de acţiune care se impune voinţei ca o comandă universală şi absolută. Adv. în mod categoric. * categorie f. (vgr. kategoria, acuzaţiune, atribut V. catigorie). Clasificaţi-une după gen: categoriile lui Aristotele. Fig. Caracter, clasă, fel, natură : aceste lucruri nu-s din aceiaşi categorie. V. ordin, orta, -tagmă. * catehet m. (vgr. katehetis). Cel ce te Învaţă catehizmu.— Şi catihet (după ngr.). * cat eh etic, -ă adj. (vgr. kătehetikds). Propriu a te Învăţa (catehizmu ş. a.). — Şi catlhetlc (după ngr). * cateheză f., pl. e (vgr. katihesis). în-văţămlntu religios pin Întrebări şi răspunsuri. — Vechi catihis n., pl. uri (dupa ngr.). V. oglaşenie. * catehlzâz v. tr. (vgr. kat-ehizo. V. ecoQ). învăţ pe cineva principalele punctc ale religiunii Fig. încerc să conving. — Şi catlhlsesc (ngr. katihizo, aor. katlhisa). * catehizm n., pl. e (vgr. katehismds). Invăţâmlntu principiilor şi misterelor religiunii. Carte care conţine acest Invăţămlnt. — Şi catihlzm (după ngr.). Vechi şi ca-tihfs n., pl. uri (V. cateheză). * catehumen, V. catecumen. * catenă f., pl. e (lat. catena).Rar. Lant. * cateretic, -ă adj. (vgr. kathaireti-iăs. V. af-, dl- şi sin-erâză, erezie, caterisesc). Med. Distructiv, rezolutiv, ca peatra iadului. caterincă (Munt. est) şi catirincă (Mold.) f., pl. i (rut. katerinka, pol. kata-rynka [rus. §armănkaj după un vechi cintec german care tncepea cu vorbele Char-mante Katharina, „Inclntătoare Caterină“. V. catrlnţă. Cp. cu minavetă). Flaşnetă. caterisesc v. tr. (ngr. kathairâ, aor kathirisa, distrug, destitui. V. cateretic). Vechi. Degradez, destitui, vorbind de clerici. V. răspopesc. * catetă f., pl. e (vgr. kathete, aruncată !n jos). Geom. Fie-care din cele două linii ale unui triunghi dreptunghi deosebite de ipotenuză. catifea f, pl. ele (turc. [d. ar.] katife, pop. kadife; ngr. katifis; sp. alcatifa. V. cataif). Un fel de stofă, de ordinar de mătase, cu firele drept In sus, dese şi foarte moi şi netede. V. plisă. catifelat, -ă adj. Neted şi moale ca catifeaua: obraz catifelat. V. velin. catlfeluţă f„ pl. e (d. catifea). Pangli-cuţă dc catifea. Un fel de vioncă mai marc de diferite colori, cultivată pin grădini (viola tricolor). —în Munt Mold. i se zice mai mult pansea (tr. pensie), ceia ce e un barbarizm. în Trans. i se zice Trei-fra\i-păta\i. catigorie f. (ngr. katigoria. V. categorie şi parigorie). Vechi. Calomnie. catigorisesc v. tr. (ngr. katigorii, aor. katigănsa). Vechi. Calomniez. catih-, V. cateh-. * catlllnâr, -ă adj. (lat. catilinarius). Ca al lui Catilina (celebru anarhist tn vechea Romă), revoluţionar, bolşevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vechement contra anarliiii (ca al lui Cicerone contra lui Catilina). cătină, V. cătină. www.dacoromanica.ro catirincă, V. caterincă» câtlzmă I., pl. e (ngr. kăthhma şedere. V. acatist). Bts. Parte din psalmi la a căror citire e permis să şezi. catir m. (turc. katyr, care vine indirect, pin mijlocire arabică, d. lat * caterius, din caniinus, canth&ius, cal jugănit, iar acesta d. vgr. kanthilios, măgar saa catir de transport, d. kântlios, măgar. V. şantier). Corcitură de măgar cu iapă sau de măgăriţă cu cal. încărcat ca un catir, foarte încărcat. fncâpăfinat ca un catir, foarte încăpăţînat. — Vechi mişcoi şi muşcol. * catolic, -ă adj. (vgr kathollkos, universal, d. kată, peste, si o/os, tot. V. olograf). Care tine de retigiunea romană, de catolicizm: ţară catolică. Maiestatea Sa Catolică, regele Spaniii. Subst. Care profesează religiunea catolică. Conform catoli-cizmului. — In toată lumea Is 235,000(000 de catolici, dintre care 156,000,000 In Efiropa. * catollcltâte f. (d. catolic). Calitatea de a fi catolic. Totalitatea popoarelor catolice. * catolicizm n. (d. catolic). Religiunea al cărei cap e papa. * catolicon n. (vgr. katholikdn, universal). Med. Un medicament (compus din revent şi siminichie) cu care se credea că se vindecă toate boalele. V. panacee. * catoptric, -ă adj. (vgr. katoptrikds, d. kătoptron, oglindă). Fiz. Relativ la re-flexiunea luminii. S. f. Ştiinţa reflexiunii luminii. catortosesc v. tr. (ngr. katorthono, viit. -6so, id.). Sec. 18—19. Reuşesc. — Şi catartosesc. catrafuse (Mold. Munt.), catravâse Olt.) şi trancafuse (Olt. Munt) n. saii . pl. (var. din trancanale, tărăbuţe, teteuţe). Iron. Bagaj, calaballc. A-ţl lua catrafusele, a pleca. A-ţl aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeTe. * catrammă f., pl e (d. it. catrăme catran. V. catran). Substanţă care se scoate din catran şi se Întrebuinţează contra tuşii şi a boalelor de pept. catran n., pl. uri (turc. katran, d. ar. alqy'tran; ngr. katrăni, bg. rus. katrăn ; it. catrăme, fr. goudron; sp. alquitran). O substanţă neagră şi cleioasă scoasă din arborii răşinoşi (catran vegetal) şi din cărbunii de pămlnt (catran mineral). Cel vegetal e inai scump şi e întrebuinţat In medicină (emplastre, inhalaţiuni, apă cătrănită), iar Ia industrie e Întrebuinţat, ca şi cel mineral, la ungerea butoaielor, a funiilor, a plnzelor a lemnelor de corăbii, ca să devie impermeabile şi să nu putrezească. — Barb. fi. gudron. catrinţă f., pl. e (d. numele femeiesc Catrinuta, Catrina, de unde şi ung. katrinka, katrinca, karinca, id., ca şi pol. katanka, rochie scurtă, d. litv. katenua, cămăşufă, adică „Catinca". V. caterincă). Est. Fotă. — In vest cătrinţăi >inţă, crătlnţă şi cretlnţă- (Ban. Trans.), crătlnţă şi cretlnţă (Arg.). caţaon, -oâncă s. (d. ngr. kătsi, şezi, ori kătsi hală, sezi bine, astlmpără-te, auzit des de Roinân). Ircn. Grec. — In nord căţăun, -uncă. V. parpalec. caţav£Tcă f., pl. I (rut. kacaviika, rus. koceveika, de unde şi ung. kacabajka). Est. Scurteică (haină femelască blănitâ) lungă, plnă pe la genuchi şi fără nasturi pe care o poartă ţărancele. eăţă f., pl. e (subst. verbal d. lat cap-tiare, format din captio, prindere, de unde şi it. caccia, fr. chasse, sp. caza, pg. capa. V. căţufe, acăţ, caţăr, captez). Bltă lungă ciobănească cu capătu'ncovoiat de prins oile. Furcă cu dinţi Încovoiaţi de amestecat borhotu cu sişca (Bc.) Fig. Om care se tot tine după tine şi de care nu poţi scăpa. Adv. A te ţinea caţă de cineva, a te ţinea gtrbă, lipcă, scai (ca să-ţi dea ceva). câţăr (mă), a căţăra v. refl. (d. caţă. V. acăţ). Mă sui apuclndu-mă cu mtnile sau cu picioarele (ca maimuţele, veveriţele> sau răsucindu-mă ori prinztndu-mă cu ctr-ceii (ca unele piante: edera, vita, fasolea).— Şi mă acâţăr (vest). cada (rut. kăva, kăvka, cioacă, ceucă; litv. nakii-kova, germ. kauz, cucuvaie). NoriI. O dihanie închipuită de speriat copiii (ca şi bordea, buzguroiu, gogoriţa, joi-măriţa). — Se zice numai caua, vine caua, ca un nume propria, iar gen. ar fi a! lui caua, adică mase. La Acad. şi Cdr. fem. câuc n„ pl. e (lat. caucus, cupă). Vest. Căuş ori lingură mare de luat lichide on făină. E un cuv. neauzit de mine, şi de aceia nu-s sigur de acc. In rev. I. Crg. 2,210, e un ex. fără acc.: ia cu caucu apa dingă-lîată. în Univ. 24,4,37; 12,4, e o coresp. din Dolj, unde scrie căiic, şi atunci are altă orig. V. chepcea, cTorbalic, polonic. catic n., pl. e (turc. kauk, şi kavuk, căciulă Înaltă; ngr. kavuki. bg. kauk. V. dăl-căuc). Un fel de căciulă ţeapănă (Înaltă şi lată In fund) pe care o purtau odinioară boierii, apoi boierinaşii şi slugile. Comănac, cuculion. caucciO m. (d. calic). Vechi. Cel ce făcea sau vindea caiice. cauctuc n., pl. uri (ir. caoutchouc, prOn. Kauciii, cuv. luat dintr’o limbă indigenă dc pe malurile Amazonului; sp.caucho). Gumă, gutapercă, o substanţă elastică şi rezistentă care se scurge din nişte copaci pin incizi-uni. Invălitoare de gumă la roatele vehiculelor : un automobil cu cauciucuri bune. Fam. Trăsură cu roate de cauciuc: a te plimba tn cauciuc. — Cauciucu brut a fost cunoscut In Europa la vre-o clteva decenii dc la descoperirea Americiii. La 1746, savanta Francez Carol de la Condamine trimese Academiii franceze primele monstre de cauciuc din Quito. La 1770 Priestley recomandă cauciucu p. a şterge liniile trase cu creionu, adică gumă de şters, care s’a şi pus tn vlnzare la 1775. Pe atunci costa 250 dc franci chilogramu. Industria cauciucului www.dacoromanica.ro datează de la 1820, ctnd s’au făcut primele împletituri elastice din fire de cauciuc. La 1823 s’aâ făcut primele stofe impermeabile de cauciuc. La 1839 Carol Goodyear inventă vulcanizarea cauciucului pin pucioasă (in-ven(iune brevetată la 1844), la 1843 Toma Hancock inventă vulcanizarea pin sulf topit, iar Ia 1846 Alexandru Parkes pin clorură de sulf fără încălzire. Fabricarea cauciucului dur, inventată de Nelson Goodyear la 1851, dădu alt avlnt acestei industrii. Cauciucu se găseşte In anumite categorii de arbori şi, In cantitate neînsemnată, chear In arborii Eâropei. El se aduce astăzi din America de Sud, Sudu Africii, India, Ceylon, Java, Su-matra şi Borneo. Cauciucu se obţine fâclnd In copac nişte tăieturi pin care el se scurge supt aspectu unui suc care se adună Tn yase de tinichea şi care apoi se întăreşte. Intr’un anotimp, copacii se crestează de 20 de ori, iar dintr’o sută de copaci se obţine vre-o 270 de chilograme de cauciuc brut, ceia ce reprezenta o valoare de vre-o 10,000 de franci (In 1914). * caucTucâtj -ă adj. Garnisit cu cauciuc roate cauciucate. * caudăl, -ă adj. (lat. caudalis, d. ca-uda, coadă). De la coadăî>ene caudale. * caudat, -ă adj. (lat. caudatus). Codat, cu coada. caulă, V. căulă. caun şi călin m. (turc. rus. kaăn). Bas. Dobr. Pepene (zamuz) cu mezu verde saâ violet. * caustic, -ă adj. (vgr. kaustikds). Med. Arzător, coroziv : peatra iadului e caustică. Fig. Muşcător, satiric : spirit caustic. Adv. In mod caustic. — Corect ar fi căăstic. * causticitate f. (d. caustic). Proprietatea de a fi caustic. căut, a căută v. tr. (lat. * cautare, d. lat. cavere, căutum, a păzi, a te feri. V. cauţiune, precaut). Cat, cercetez: a căuta un lucru perdut. îngrijesc, curez : a căuta un bolnav. Consider, mă uit: du-te şi nu căuta că ploăă. Mă încerc, mă silesc, tind : hofu caută să fure. V. intr. Privesc, mi uit: a-i căuta culvă tn o:hi, a căuta la cineva. Mă ocup, mă interesez : a căuta de copii, a-ţi căuta de afaceri, de treabă. Mă îngrijesc, Imi daâ atenţiune, mă curez: a te căuta ca medicu de o boală grea. Is considerat, am preţ, am căutare: marfa bună se caută. Caut ceartă cuiva, II provoc la ceartă. Caut pe dracu cu luminarea, caut cu insistenţă o neplăcere; Imi caut de treabă, Imi văd de treabă. Imi caut de drum, Imi văd de drum. Caut peri tn palmă saâ nod tn papură, caut să găsesc defecte unde nu-s. Caut cu un ochi la făină şi cu altu la slănină (Iron.), Is şpanchi (zbanghiu). Caut cuiva in coame (cum se uită ţăranii la viţei ca să vadă clnd le iese coarnele), protejez şi permit cuiva să-şi facă toate gusturile : copilului să nu-i cauţi tn coame, că se strică. — Iron. E frumos, dar nu se caută, e frumos, dar n’are căutare, nu se interesează lumea de el. — Mai rar şi pop. cat, a căta. V» impers. Cată să, trebuie să. * cautdlă f„ pl. e (lat cautila, d. cavere, căutum. V. caut). Prudenţă şireata. * cautârlQ n. (vgr. kautirion, lat. cau-terium. V. caustic). Med. Medicament care arde carnea. Plagă care rezultă din asta şi care e întreţinută ca să supureze. * cauterlzaţlune, f. Acţiunea de a cauteriza. — Şi -ăţie, dar ob. -ăre. * cauterizez v. tr. (lat. cauteriza, -ăre). Ard o rană cu ceva caustic saâ cu feru roş. * cauţiune f. (lat. căutio, -dnis. V. caut). Act legal pin care trebuie să împlineşti obligaţiunile contractate de altu dacă el nu le-ar împlini, garanţie. Bani depuşi ca garanţie : a depune o cauţiune, (fig.) onoarea lui e cea mai bună cauţiune. Om supus cauţiunii, pe care nu te poţi baza. * cauzăl, -ă adj. (lat. causalis). Care arată un raport de la cauză la efect. Gram. Cauzativ, vorbind de conjuncţiunile care se întrebuinţează ca să arăte cauza lucrului de care s’a vorbit, cum sint: căci, că, fiind-că, din cauză că. * cauzalltăte f. (d. cauzal). Filoz. împrejurarea In care cauza produce efectu : a cerceta cauzalitatea. V. etlologle. * cauzativ, -ă adj. (lat. caasativus). Gram. Cauzal. * căuză f., pl. e (lat. causa şi caussa, de unde vine şi ac-cusare). Principiu, ceia ce face ca un lucru să fie: Dumnezeă e cauza primă. Motiv, subiect, pricină : a lucra fără cauză. Interes, partid: a apăra cauza inocenţei. Proces: a scoate pe cineva din cauză. A face cauză comună cu cineva, a te solidariza cu el. Din cauză că, din pricină că, fiind-că : stau acasă din cauză că ploăă, din cauza ploii. * cauzez v. tr. (fr. causer; lat causari). Pricinuiesc, produc, sint cauza unui lucru : lovirea cauzează durere. * cav, -ă adj. (lat cavus). Găunos, scobit, gol pin ăuntru: trunchi cav. Scobit, înfundat, scofllcit: obraji cavi. Anat. Vinele cave, cele care se termină la auricula dreaptă a inimii. cavăf m. (turc. kavvaf, pop. kavaf, d. ar. haffăf). Rar azi. Vtnzător de încălţăminte, mai ales de încălţăminte ordinară. — Vechi şi cavac. cavăl n., pl. e (turc. alb. bf. kavil). Fluier mare ciobănesc (64 c. m.) cu şase găuri In grupe de clte trei. * cavalcădă f., pl. e (fr. cdvalcade, d. it. cavalcata, d. cavallo, cal). Marş călare, călărie. Trupă călare. * cavaler m. (rus. kavalir, fr. cavalier, ngr. kavalUMs, d. it cavaliere, care vine d. cavallo, cal. V. cal). Cetăţean roman din al doilea ordin (eques). Nobil admis tn ordinu cavalerizmului In evu mediu : cavaleru Ba-yard. Membru al unui ordin militar (ca cei din Malta ori cei Teutoni). Nobil de un rang inferior celui de baron (obişnuit tn Italia şi Austria). Purtător al unei decoraţiuni tn 16 www.dacoromanica.ro gradu cel mai de jos : cavaler al Coroanei Romăniit. Bărbat, tn opoz. cu damă la dans. Pop. Holtei. Cavaler rătăcitor, cavaler care cutreiera lumea ca să îndrepte nedreptăţile (ca Don Quijote). Cavaler de industrie, escroc. * cavaleresc, -eâscă adj. fd. cavaler ; it. cavalleresco, fr. i hevaleresque). De cavalerizm, de cavaler medieval. Nobil, leal, inimos. * cavalereşte adv. In mod nobil, leal> inimos. * cavalerie t. (rus. kavaUrila, fr. cavalerie, d. it. cavalleria). Călărime, trupă de soldaţi călări (Cavaleria românească se compune din roşiori şi călăraşi şi un regiment de escortă regală). * cavalerizm n., pl .uri şi e (i. cavaler)- O instituţiune feudală militară şi religioasă proprie ordinului nobleţei şi ai cărei membri, Intr’o epocă de violente continue, Işi puseră sabia şi forţa In serviciul dreptului şi al celor slabi (Această instituţiune, ale cărei rădăcini se crede că se găsesc In obiceiurile germanice, se dezvoltă In evul mediu supt influenţa croştinizmului şi a spiritului de asociatiune. Cavalerii, care exaltară senti-mentu onorii [cum o înţelegeau ei] plnă la un grad neştiut plnă atunci, eraii supuşi -formalităţilor unei receptiuni solemne şi trebuiai! să împlinească anumite condifiuni: te năşteai nobil, dar te făceai cavaler). Fig. Corectitudine şi generozitate. * cavaiet n.,pl. e (it. cavalletto, „căluţ”). Căluş, suport cu trei sau şi patru picioare pe care pui o tablă, un tabldu ş. a. — Fals şevalet (fr. chevalef). V. trlped. * cavalin. V. cabalin. * cavatină f., pl. e (it. cavatina). Muz. Un fel de melodie scurtă, clntată de o singură persoană Intr’o operă. cavăs m., pl. şi şi -ăz pl. ji (turc. [dar.] kavas). Jandarm sau gardist turcesc Cavâz-başâ m. (turc. kavasbaSy). Vechi-Şefu gardel domneşti. * cavernă f., pl. e (lat caverna, d. cavus, cav). Scobitură mare, .peşteră, grotă. ’cavernds, -oăsă adj. (lat. cavernosus)-Plin de caverne. Fig. înfundat: voce cavernoasă (a unui ofticos) V. coptoroşlt. * cavitate f. (lat. căvitas, -ătis). Scobitură, gaură : cavitate in dinţi, într'un copac, într’un munte. * cavdQ n., pl. uri (fr. caveau, dim. d. cave, pivniţă, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de Inmonntntat morţii unei familji). 1) * caz n., pl. uri (lat casus, d. cădere a cădea, a se tnttmpla. V. Incident). In-tlmplare: caz extraordinar. Exemplu: medicina citează multe cazuri de vindecare pin sugestiune. împrejurare : ce să fac în ademenea caz ? Teol. Caz de conştiinţă, împrejurare grea tn care retigiunea permite saii opreşte acţiunea ta. Qram. Diferitele forme ale aceluiaşi număr la un cuv. decli- nabil: cele şase cazuri ale limbii latine. 4 face caz de, a da atenţiune, a te alarma, fn acest caz, atunci, In aceste conditiuni. In orT-ce caz, tn tot căzu, ori-ce s’ar tnttmpla, ori-cum ar fi. — La caz că, barb. lld. „In căzu cind, dacă". 2) caz, căzut, V. cad. cazac m. (rus. kazăk, d. turc. kazak, om liber, vagabond). Un fel de cavalerist rusesc. Fig. Om milităros şi brutal. — Cazacii Is nişte Tătari rusificati stabilit! In sudu Rusiii, mai ales pe ltngă Don. Au fost independenţi pină la Petru cel Mare al Rusiii şi s’au bătut de multe ori cu Polonii, Tătarii, Moscoviţii Şi Românii. Une-orI mercenari ai Polonilor şi ai Românilor, formai! trupe de apărare la hotare. Astăzi formează cavaleria uşoară a Rusiei, iar In vechime erau trupe de Cazaci şi la Români. V. zaporojan. * cazacă {., pl. e (fr. casaque, d. it. casacca, o haină largă de purtat pin casă). Rar. Un fel de manta cu mtnicl largi. cazaclfe f. (d. cazac/iu. Cp. cu ghîordie). Vechi. Un fel de căciulă cu fundu de postav. cazacli'B nj. (turc. iazaili, căzăcesc) Odinioară, negustor de vinuri tntre Moldova şi Rusia saii care aducea din Rusia blănurt scumpe. cazan n., pl. vechi urt, azi e (turc. kazan ngr. kazăni, bg. rus. kazăn). Căldare mare (care poate fi de felurite forme la maşinile cu abur). Vechi. La Tătari, familie (cam zece inşi). Căldarea de ciorbă a unui regiment de ieniceri: corturile, cazanurile şi altele (Let. 3, 267) Regiment de ieniceri: cazanuri şi toţi porniţi (Beld. 4001). cazangerie f. (d. cazangiă). Meseria de a face cazane. Fabrică de cazane. cazangiii m. (turc. kazangy). Care face sau vinde cazane. Care stă la cazan lucrtnd In vre-o industrie, topind grăsime ş, a. cazânle f. (vsl. kazanile, mustrare, învăţătură. V. caznă). Predică, omilie. Discurs despre viata unui sfint Carte care cuprinde asemenea predici (numită şi evanghelie învăţătoare) şi care cuprinde şi fragmente din Nou Testament cazarmagid m. Iron. Militar necioptit. * cazarmam^nt n., pl. e (după fr. casernement). Acţiunea de a tncazarma. cazârmă f., pl. e sau căzărmi şi cazărmi (rus. iazărma, germ. kaserne, fr. casern-, it. caserma, d. pv. cazerna, căsuţă de pază p. patru oameni, care vine d. lat. quaternus, * quadernus, de patru, d. quadrum, pătrat. V. caTet). Casă mare pentru so'dati. Soldaţii ctţl locuiesc Intr’tnsa : a plecat toată cazarma. — Mold. pop şi o cazarme, pl. căzărmi. cazaschăr, V. cadlascher. cazeină, V. caselnă. * cazemată f., pl. e (fr. casemate, d. it. casa matta, „casă nebună"). Arm. Fortjfica-ţiune -subterană boltită. www.dacoromanica.ro * cazin n., pl. e ţi uri (it. casino, dim. d. casa, casă). Local de citit, de jucat, de dansat, mal ales In localităţile balneare şi climatice (club, cerc, cafenea). —Fals cazi-nâfl, pl. uri (după fr. casino, luat tot d. it.). cazma f. (turc. kazma). Mold. Ttrnăcop. Munt. Mold. nord. Hlrleţ. Lovitură dală cu această uneltă. caznă I., pl. e (vsl. kazni, pedeapsă, d. kazati, a pec&psi, a mustra ; strb. kazna. V. cazanie, năcaz, pricaz). Vest. Chin, tortură. * cazoâr, V. casoar, cazdn, -ă adj. (rus. kazinnyl, pron. kazdnnyi, al statului, al ţarului, al vistieriii, d. kaznâ, ladă, hazna, vistierie, [care vine d. turc. hazna, In nord kazna], V. hazna). Fam. Al statului, In opoz. cu particular, vorbind de lucruri militare: chipiu cazon, puşcă cazonă. Adv. Iron. Milităreşte: nu vorbi cazon aicll * cazuăl, -ă adj. (lat. casualis). înttm-plător, care depinde de cazuri, fortuit, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: termlnaţiune cazuală. * cazuist m. (d. lat. casus, caz). Teolog care rezolvă cazurile de conştiinţă. * cazuistică f. (d. lat. casus, caz). Acea parte a teologii! care se ocupă de cazurile de conştiinţă. că conj. (lat. quod, că [neutru pronu-tpelni qui, care], de unde vine şi it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adică). 1) Leagă prop. secundară de cea principală după verbele care arată o declaraţiune, o simţire sau o stare a sufletului: cred că este Dumnezeă, văd că vine, mă bucur că vine (La inversiune, se pune virgulă: că e aşa, ştiu. Se zice şi cum că, ceia ce e greoi). 2) Arată efectu ca şi in cit: a plouat aşa de mult, că (mai elegant şi mai limpede: in cit) s’a revărsat riu. 3) Arată cauza ca şi căci: iartă-mă, că nu mai fac (Locuţiunea pop. dacă dor nu mă tem se exprimă mai obişnuit şi mai lămurit pin că dor nu mă tem). — Feriţi-vă de a zice (după fr.) e prima oară ca şi acuma că tld. e prima oară cind şi acuma cind. căbăniţă şi căbănfţă, V. cabanlţă. căbuz, V. cobuz. căcăt (vest) şi cfcăt est) m. (d. cac). Triv. Excrement de om, de animal carnivor, de maimuţă ori de insecte : căcafi de muscă pe geamuri. S. n. pl. uri. Fleacuri, lucruri fără de valoare. V. baligă şi găinaţ. căcăreâză f., pl. eze (d. ede cu suf. ărează). Vest. Baligă de oaie, de capră, de iepure, de şoarice ş. a. — în est efeă-reaţă, pl. efe. căcî; vechi căce; iar azi, tn vorbă, că con], (lat. quod quid). Arată : 1). cauza: Nu te amesteca in tarifa, că te mănincă porcii (Prov.). 2). L. V. = „fiind-că, pentru că“: nu căci nu vrea, ci căci nu poate. Şi pentru căcT, cum se aude şi azi. 3). L. V. = ca (relativ): fură pirlfl căce sini creştini (Dos.). Numai cacî, numai că, afară de faptu că. 4). Adv. „De ce“: Căce (sau că ce ?) aţi îngropat ? (Dos.). Pentru căcT, de ce ? — Azi (exclamativ) = „ah, cum“: Of, căci nu mai tace, căci n'am bani / (Munt.). căcîugă, V. cigâ. căcTulăr m. (d. căciulă). Acela care face saa vinde căciuli. Fam. Dorobanţ (In a cărui uniformă e caracteristică căciula). 7>ans.Junc (arcaş). V. cojocar, opincar. căcTulât, -ă adj. (d. căciulă. D. rom. vine bg. kavulat, moţat). Care are căciulă: sofdafi căciulafi. Care are ltnă multă pe cap : oaie căcîulată (GrS. 6,63). căcîulă f., pl. i (mlat. casibula, che-peneag, manta cu glugă, de unde s’a făcut * casibla, * casiula, * căşulă, ca sitlă, fiulă din subula, fibula, iar de aci căciulă, ca ciut, ciutură, cloarice, cimpoi, cepeleag din ş-. Din var. casubula vine fr. chasuble şi sp. casulla, patrahir. D. rom. vine ngr. ka-stila, haină grosolană, şi tn Epir katsula, scufie; alb. kăMlCă, scufie, vsl. bg. rut rus. kosiilla, sirb. kâSulia, cămaşă, rus. „blană scurtă, ie, bluză"; bg. kacul moţ, kaiulka, glugă; ung. hacsulya. Cp. cu capot. V. Meyer, EWaS. şi Bern. 1,586). Glugă (Haţeg). Cuşmă, acoperemtnt de blană p. a apăra capu de frig. Lucru care seamănă a căciulă (ca circumflexu). Prietin de căciula, un om pe care nu-l cunoşti de ctt din salut (din scosu căciulii). Altă căciulă, altă afacere, altă socoteală. Un franc de căciulă, plătind ctte uniranc de fie-care persoană, tu musca pe căciulă, V. muscă. V. şi chTulaf şi căiţă. căcTulesc (mă) v. refl. Îmi scot căciula. Fig. Mă umilesc tnaintea cuiva. căcTulie, V. măcTulle. cădelniţă şi ca- f., pl. e (vsl. kadili-nica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căţie) attrnată de lanţuri, întrebuinţată la biserică. V. cădită. cădelniţez v. tr. şi intr, Cădesc, afum cu cădelniţa: a cădelniţa bise- rica, pin biserică. Fig. Linguşesc: mai bine să rămti jos de cit să te sui cădelni-ţindu-l pe cel mari. cădere f. Acţiunea de a cădea, (propria şi fig.): căderea frunzelor, a ministerului, a imperiului roman, a unei piese teatrale. Cascadă: căderea Rinului. Rar. Competenţă, drept: acest lucru nu e de căderea Iul. V. cădinţă. cădesc v. tr. şi intr, (vsl. kadili). Rar azi. Tămtiez, cădelniţez, afum cu cădelniţa. cădilă şi cadilă f., pl, e (vsl. kadilo). Vechi. Tămtie. cădinţă f., pl. e (d. a se cădea, a se cuveni. V. cadenţă). Rar. Decenţă, cuviinţă. Competenţă, drept, cădere, cădire f. Acţiunea de a cădi, căesc, V. căTesc. www.dacoromanica.ro căfânfi, V. cafenea, căftănesc v. tr. (d. caftan). Vechi. îmbrac tn caftan. Fig. Boieresc. căhleâţă f„ pl. eţe (d. cahlă). Nord. Cahlâ. căhuT, V. tehuT. căTâlnlc, -ă adj. V. caTnlc. 1) căT^sc, -Tâscă adj. (d. cal, cai). P. P. şi Cant. De cal, cabalin. 2) căTesc (mă) v. refl. (vsl. kalati sen, a se căi. V. şl pocăTesc). Regret ceia ce am făcut ea : mă călesc de fapta mea, c'am făcut asta. călmacime&să f„ pl. ese. Soţie de caimacam. — Şi neasă. 1) căTmăcăm^sc, -eâscă adj. De călmacam. — Şi -nesc. 2) căTmăcămâsc v. intr. Funcţionar ca caimacam. — Şi -nesc. căTmăcămie f. (d. caimacam). Locotenentă domnească. Timpu cit dura ia. Gu-vemu provizoria românesc de la 1849—1856. Diviziune a unul vilaiet turcesc. — Şi -nfe. căTnez v. tr. (d. calnic, a se căi. Cp. şi cu ngr. kayminos, nenorocit). Mold. Compătimesc, jălesc. V. refl. Mă pllng, mă vait. — Şi căinez şi câln. căinţă f., pl. e şi (est) 1. Regret al faptelor mele. căfre f. Rar. Căinţă. călşârT m. pl. Dim. d. cal, pl. d. cal. Căluşei. V. caruzel. căiţă f., pl. e (strb. kaica, salbă purtată la cap). Vest. Scufie de copil. Trans. Căciulă neagră a ţăranilor de ia Jiu. Pes acoperit c’o ctrpă albă purtat de ţărancele bătrlne. Moţ la păsări. Placentă, scufia cu care se naşte copilu. V. ceapsă, căcTulă. căTuş n., pl. e (turc. kaiyS). Est. Rar. Şuşăniţă de pele. căTuţT m. pl. Căişori, căluşel, călâr şi catâr m. (d. cat). Vechi. Călăreţ, om călare. călâre adj., p). Ori (d. călar). Pe cal, călăreţ: bărbaţi, femei călări. Adv. Pe cal, mergem călare. — Şi de-a călare. călăcăn£sc v. tr. (cp. cu ung. kalăka, ajutor voluntar) Tel. Mănînc repede tot ce e tn farfurie : da repede at călăcănit sarmalele t — In MI. călcănesc. V. stu-răsc. călăfătuTâsc v. tr. (d. calafat). Astup cu calafat. V. cilţuTesc. călăie, V. călăvle. călărâş m. (d. călare). Soldat de cavalerie In general. Curier călare Intre ţările româneşti şi Constantinopole (V. lipcan). In special, astăzi, soldat de cavalerie care nu face parte din divizii independente, ca roşiorii, ci întovărăşeşte corpurile de armată (V. Itude şi umblător). — In ainte de 25 Oct. 1871, călăraşii actuali se numeaa (tn Ţara Românească) „dorobanţi călări". Ptnă la înfiinţarea jandarmerii! (pe la 1890), ei făceau şi serviciu de curieri oficiali şi de jandarmi. Ptnă la 1912, ei purtau tunici negre (ofiţerii) saa civite (trupa) cu găitane roşii (iar roşiorii tunici roşii cu găitane negre). Ca armament, călăraşii n’afl lance, ci numai sabie, carabină (sau pistol) şi mitraliere. călărăşâsc, -eâscă adj. De călăraş : sabie călărăşească. De călărijpe: oaste că-lărăşească călăresc v. intr. (d. călare). Merg călare : petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doi cal astăzi. călărâţ, -eâţă s. şi adj., pl. f. eţe (d. călare). Care umblă călare: an călăreţ, o baterie călăreaţă. Figură tn jocu de şah. La Romani, cavaler, om din clasa care era tntre optimati şi plebe. călărie f. Arta de a călări: cal de călărie. Acţiunea de a călări: călăria e plăcută. căl&rime f. Cavalerie, călărit n. Acţiunea de a călări dese-orl. Călărie. călărită f., pL e. Un joc cu mingea, ctnd băieţii şed călare unu pe altu. c&lăstlr-, V. callstlr-. călător^ -oâre s. şi adj. (d. cale). Care e In călătorie, drumeţ: un călător, o ceată călătoare. Care face călătorii mari: Marco Polo a fost un călător celebru. Păsări călătoare, acelea care iarna pleacă tn ţările calde. călătoresc v. intr. (d. călător). Fac călătorie: a călători de la un oraş la altu. V. refl. Plec, mă duc, mă car: după sfintu Ilie se călătoreşte vara, (iron), ia călăto-reşte-te de aici I călătorie f, Străbaterea unei căi mai lungi, mersu de la un loc la altu mai depărat (dintr'un oraş tntr'altu, dintr'o tară tntr'alta). călăii, V. calăfl. călăuz (est) m., pl. jl şi călăâză (vest) f., pl. e (turc. kelauz, kulauz, kula-ghuz; strb. ung. pol. kalauz). Conductor, ghid, acela care te conduce pin locuri neumblate de tine. călăuzesc v. tr. Conduc, arăt drumu. călăvie f. (var. din colivă). Munt. Mold. Prescură tn formă de cruce saa de trifoi cu patru fol, numită şi cap, capăt şi căpeţel, care se stropeşte cu vin şi se- presară cu zahăr şi se mănlncă de ai casei ctnd e mortu pe catafalc. — In Trans. călăie, un fel de turtă de făină de gria, lapte şi oaă. V. colac, naporojne. călbâşă, V. calbaş. c&lbeâză V. gălbează. călcâre f. Acţiunea de a călca. Călcare de lege, delict, infracţiune. 1) călcât m. (d. a călca ftn picioare]). Ttrlici, ttrtiti (papuci). www.dacoromanica.ro 2) călcât n., pl. uri. Acţiunea de a călca dese-ori: călcata rufelor. călcăî, V. călctî. călcănâsc, V. călăcănesc. călcătdr, -oâre adj. Care calcă. S. n., pl. oare. Scăunaşu războiului de ţesut Un de călcat struguri. S. f., pl. ori. Mold. Cea-praz (p. dinţii ferăstrăului). călcătorfe f. Locu unde se calcă: căl-cătorie de rufe. călcătură f., pl. I. Rezultatu călcării, urmă. Felu de a călca. Epilepsie, boala copiilor. călciî n., pl. le (lat calcdneum, călcli, calcare, a călca, d. calx, calcis, călcli; it calcagno. V. tncalţ, şoşon). Partea din apoi a tălpii (aceia cu care calci Intli). Aceiaşi parte a Incălţămintelor şi ciorapilor. Lovitură de călcli.—In est călcăî. V. toc. călctîâş n., pl. e. Călcli mic. V. petiţă 1. căldare f., pl. ărl (lat caldaria, it. cal-daja, fr. chauaiire, sp. caldera). Vas culinar de aramă sau de alt metal de fert apă ş. a. Cazan de maşină de abur. căldărăr ra. Care face saâ vinde căldări şi alte lucruri de aramă. căldăruşă f., pl. f şi e. Căldare mică, mai ales aceia In care preutu ortodox poartă agheazma clnd merge din casă In casă la ziua Intlia a lunii. O plantă renunculacee, toporaş, cinci-coade (aquiligia [nigricans şi vulgdrisj). căldicel, -cfcă adj., pl. cel, cele. Cam cald, călduţ. căldură f., pl. I (d. cald). Calitatea de a fi cald, cum e focu saâ corpu omului In raport cu gheata. Fig. Ardoare: căldura luptei. Afabilitate : a primi pe cineva cu căldură. A fi tn călduri (vorbind de vite), a fi In ardoare sexuală. V. căltO. căldurâs, -oâsă adj. Care păstrează căldura: sobă, casă, haină călduroasă. Arzător, zelos: apărare călduroasă. Plăcut: stil călduros. căleălă f., pL eli. Acţiunea de a căli. Fig. Beţie uşoară. V. mahmureală. căleâp şi cateâp n, pl. epe (turc. kelep şi kullab, rtşchitor). Nora. Scul, legătură de 30-40 de jurubiţe. călâsc v. tr. (vsl. kaliti, a stlmpăra, a răci, d. kalu, lut. Cp. cu fr. tremper, d. lat temperare, a stlmpăra). Bag feru saâ oţelu incandescent In apă rece ca să se facă mal tare (forostoiesc). A căli varza (Munt), a o tăia suptire şi a o prăji puţin. Fig. Iron. 1 mbăt ameţesc: vtnu-l călise, se călise btnd. V. pllesc 2. călffe f. Starea de calfă. • căllfâr, V. callfar.\ căllmâră f., pl. ări (ngr. talamări, cutiuţă cu condeie şi călimara, d. vgr. kala-mărion, care vine d. kilqmos, trestie, con- dei ; bg. kalamar, kălimar, nsl. kalimar, rut kalamar). Sud. Şipuşor (sticluţă) de tinut cerneală In buzunar sau pe masă. — In est calamară (pl. călămări)şi calamare (pl. călămări), In Trans. callmar (pl. e). călfn m. (d. călină). Un copăcel capri-foliaceu care creşte pin păduri şi tufişuri umede şi care are flori albe şi bobite roşii zemoase şi acrişoare (vibumum âpulus). Adj. Boă călin, cam cenuşia cu botu, coada şi picioarele negricioase (Est Rar). călfnă f., pl. e (bg. kalina, fruct de călin, soră mai mică a bărbatului; rut. kalina). Fruct dfc călin. Olt. Fam. Epitet alin-tător unei cumnate mai mici ori Intre femei (Izv. Sept 1923, 22 şi rev. I. Crg. 2, 163). Munt. Nume de ţărancă. A poftit Călina la tei prăjit, toplrlanca doreşte ceva care nu e de nasu ei. V. cirn, mălină, scroafă, căllnfcă, V. flllmlcă. călit, -ă adj. Întărit pin căleală. Varză călită (Munt.). tăiată fin şi prăjită puţin. Fig. Cam beat, pilit, cherchelit, mahmur. călitură f., pl. i. Felu de a căli. Partea unde o unealtă e călită. Pe-o călitură, de aceiaşi calitate, de aceiaşi teapă (fr. trempe): eraă pe-o călitură (Beld. 2270). Călîf, V. ctltf. căltQ, -fîe adj., pl. m. şi f. tl. Sud. VII-ced : lemne călii. Nu destul de copt: grtne călii. Molcut: oăă călii. Căldicel: apă călile călţămint, V. fncălţămfnt. căiţii n ra. (ngr. kaltstini şi kartsăni, d. it calzoni, pantaloni [cabut, ciorap], de unde şi fr. caleţons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. tncalţ, calţavetă. Cp. cu păun şi săpun). Cor. încălţăminte. Vest. Ciorap mare ţărănesc.Est. (colţun). Ciorap. călţunâş m. Călţun mic. Conduru doamnei (V. condur). Mold. (colţunaşt). Un fel de piroşte mici triangulare opărite cu unt (Clnd ts prăjite, se numesc ghlozlomele)t călugăr m., pl. ărl (ngr- kalâgeros şi kaldgiros, dial. kalăgeros, d. vgr. kalâs gi-ras. fericit In etate; vsl. kalugeră şi kalo-geră). Monah, om retras la mtnăstire şi îmbrăcat In rasă. — In Olt -ăre. V. pustnic, schimnic, sihastru, anahoret, eremit, ascet şi cenoblfi. călugărâş m. (dim d. călugăr). Con făcut dintr’o substanţă care, aprinsă la vlrf, arde încet şi parfumează aeru din casă. V. cursă 2. 1) călugăresc, -eâscă adj. De călugăr. 2) călugăresc v. intr. Duc viată de călugăr. V. tr. Fac călugăr. călugăreşte adv. Ca călugării, călugărie f. Starea saâ viaţa de călugăr : s’a dus la călugărie. călugăriţă f., pl. e (vsl. bg. kalugerica; ngr. kalogriha, piţigol, ca fr. moineau, vrabie, dim. d. moine, călugăr). Femeie care trăieşte tn călugărie. — In nord -r (ţâ. www.dacoromanica.ro căluş n., pl. uri şi e (dim. d. cal, Iar genu ca la cocoş-cocoaşe ori /ap-fapuri). Partea frtului care se pune tn gura calului. Bucăţică de lemn ori alt-ceva care se pune tn gura cuiva ca să nu poată striga ori muşca (V. proţap). Bucăţică de lemn despicată de prins rufele pe frtnghie (Azi se face din doaă bucăţele care prind rufa pintr’un resort). Scaun de care se sprijină coardele viorii. Cavalet Prăjină de sprijinit puşca p. a trage mai precis. Rotocol ori sul de postav fixat pe umăru drept al uniformei soldaţilor ca să n’alunece cureaua puştii ctnd e purtată fie umăr. S. m. (ca şi bumb şi nastnre). Un el de nasture lungăret la tunicile cu găitane (ale cavalerii!) — Şi scăiuş. căluşârî m. pl. Ceată de vre-o 12 flăcăi care, tn Duminica Rusaliilor saa şi alte dăţl, execută dansuri naţionale tn sunetu zurgălăilor pe care-i au legatt la picioare. căluşel m., pl. ei (d. căluş). Cosaş (lăcustă). Pl. Căişori, cai de lemn tnvtrhţl cu un mecanizm şi pe care încalecă copiii la sărbători (caruzel). Un joc de noroc compus dintr’o masă al cărei mecanizm tnvlrteşte nişte cai mici care se opresc la un număr oare-care. Flăcăi călări la nuntă ("vornicei). căluţ m. (d. cal). Cal mic. Cosaş, căluşel (un fel de lăcustă mică). cămară f., pl. ări (ngr. şi vgr. kamăra, boltă, de unde şi vsl. kamara şi turc. kemer. V. cameră, comoară, ghemerlie). Vechi. Boltă: cereasca cămară (Con. 256). Cameră, odaie. Vistieria domnească. Admi-nistratiunea acestei vistierii. Azi Cameră mai mică de păstrat alimentele unei gospodării : o cămară bogată. — în est camară. V. celar. cămâşe (vest) f., pl. ăşi, şi cămaşă (est) pl. i (lat. camisia, ît.camlscia şi camicia, n.chemise, sp. pg. camisa). îmbrăcăminte de ptnză care acopere partea de sus a corpului şi care se poartă pe pele (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ş. a.) ori pe unele lucruri. Placentă, căiţă peliţa In care se naşte copilu. — Dim. -uţă, pl. e, şi -uTcă, pl. i. cămâtnic, V. cămătar, cămănăc, V. comănac. cămănăr, V. căminar, cămăraş m. (ung. kamarăs). Sec. 16-18-Slujitor al cămării (al vistieriii domneşti). Mqrele cămăraş, boier de rangu al doilea, tezauraru particular al domnului ori şambe-lanu curţii domneşti (V. camerier). Că-măraş de izvoade (sau logofăt de taină), boier de rangu al treilea, incasator al unor taxe (de la bresle). Cămăraş de ocnă, şefu ocnelor. Cămăraş de rafturi, rahtivan. Sec. 19. Casier, intendent, iconom (ca cel ce in-casează banii la scrtnciov. — In est ca-maraş. cămărăşel m., pl. ei. Vechi. Servitor la cămara domnului. c&mărăşfe f. Vechi, funcţiunea şi can-ţţlaria ţămăraşulitf. cămărăşiţâ f., pl. e. Femele care îngrijeşte de cămară (VR. 1922, 9, 357 şi 364). cămăruţă f., pl. e. Cameră saa cămară mică. cămăşuţă f., pl. e. Cămaşă mică. Cămaşă care n’are de ctt partea din ainte. cămătar m. (d. camătă; strb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă bani cu camătă. — Vechi cămătnic şi camâtnic (vsl. kamatinikă), V. bancher, cămaşă V. cămaşă, cămilar m. Păzitor sau conducător'3e cămile. cămilă f., pl. e (ngr. vsl. kamila, d. vgr. kămelos, de unge şi lat. camilus; vsl. ka-mili, d. ngr. kamili). Un caadruped rumegător cu doaă gheburi originar din centru Asiii şi întrebuinţat la tras şi la călărie. Fig. Iron. Om tnalt, slab şi fără eleganţă. De-a cămila, un joc băieţesc. V. dromedar, girafă. cămin n., pl. uri şi e (vsl. kdmina, sobă, vatră, d. vgr. kiminos, cuptor; bg. kamtn, horn, rus. kamln, cuptor; lat. camlnus, cuptor. Bern. 1, 553). Vechi. Cuptor (Bibi. 1688, Dos.). Vatră. Atelier de ferărie. Azi. (după fr. cheminie, vatră, horn, d. mlat. caminaia, cameră cu sobă). Domicilia (casă, vatră, locuinţă, pămtnt părintesc). Azil, ospiciu (casă de dormit şi de mtncat): cămin studenţesc. Sobă ca tn Francia, un fel de vatră (care încălzeşte foarte pujin). căminar m. (d. camină). Vechi. Per-ceptoru caminei, strtngătoru zeciuielii domneşti. Boier care comanda garda domnului saa curtenii. — Şi căminar (d. camănă), V. boTer. cămlneţ şi chlmfneţ n., pl. e, şi că-minete m. (ung. kemence, sobă, inii şi de cămin). Ban. Olt. Vatră: într'un coif erea căminetele, adică vatra cu corlata şi cu coşu larg (NPI. Ceaur, 39). cănăf. V. canaf. cănătă f., pl. ăţi şi ate (bg. kanata, id, turc. kanata, alb. kanătă, mrom. cănată, ngr. tannăta, \t. diai. cannata, mlat. cannata, d. canna, care vine d. vgerm. kanna, ngerm. kanne, cană. V. cântă. Cp. Bern. 1, 479). Ban. Trans. Cofer de adus apă. cănăbi'Q, V. conabiQ. cănăriţă f., pl. e Femela canarului. cănărîS, -ie adj. Galben ca canaru. cănăţuîe f. Rar Cănuţă. căneâlă f., pl. eli. (d. cănesc). Acţiunea de a căni păru. Văpsea de cănit (cană). cănesc v. tr. (d. cană 2). Văpsesc păru. . căngTuit, -ă adj. Al. Care are cange la ţrf: lance căngiuita. V. baltag. cănţălărie, V. cancelarie, cănuţă f., pl. e Dim. d. cană. căpăcei n., pl. e Capac mic. www.dacoromanica.ro căpălesc şi -uTgsc v. fr. şl intr. (ung. kapălni, a săpa, d. vsl. kopatt. V. copca 3). Trans. P. P, Sap. căpăluş n., pl. e (ung. kapălăs, ciomăgeală. Cp. cu săcăluş). Nord, Ciomag sau altă bucată de lemn: la de jos un căpăluş ctt picioru hornului şi prinde a-l măsura pe Ţigan (Neam. Rom. Pop. 5, 538). c&p&răj V. capăr. căpăstru n., pl. căpestre (lat. capistrum d. caput, cap ; it capestro, pv. cabestre, vfr. chevestre, sp. cabestro, pe. cabresto. V. căpşun). Legătură de curele care se pune In capu calului ca să fie tinut In grajd, căpătă, V. capăt 2. căpătiT (vest) şi -ăt (est) n., pl. ie (lat-capitaneum, cap, capăt, d. caput, cap, ca Intli d. antăneas). Ceia ce pul supt cap ca să dormi, ca perna sau alt-ceva. Partea patului unde se pune perna. Lemn scurt şi gros pus supt o ladă, un butoi ş. a. (V. chezăş). Bucată, vlrf dintr'o prăjină, dintr’un drug, dintr’o funie ş. a. A da căpătli a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat A Ieşi la căpătii, a ajunge la rezultat, a sflrşi bine. Om făra căpătii (pernă), vagabond, haimana. căpătuTâlă f, pl. lell. Acfiunea de a se căpătui. Procopseâlă. Guvern de căpătuială, guvern care caută să-şi Jmbogătească partizanii orl-cum. căpătuîesc v. tr. (d. căpătii, capăt). Dau cui-va o poziţiune (de ex., II căsătoresc, II pun In funcţiune, II îmbogăţesc). V. refl. Ajung tntr’o stare fericită. V. căpuTesc. căpăţină f., pl. i (lat. * capltina, d-caput, cap). Cap mare de animal sau (iron.) şi de om: căpăfină de bou. Craniu. Ceia ce seamănă a căpăfină, ca: o varză, un bulb de ceapă sau de usturoi, un con de zahăr, un butuc de roată ş. a. Constelaţiunea lui Perseu. V. ţeastă. căpăţfnâs, -oâsă adj. (d. căpăţină). Iron. Cu capu mare. Fig. încăpăţînat. Prost. V. căpos, ţestos. căpcăun m. (tradus după ngr. kynoki-faios, cu cap de cine. După Dic. 228, d. mlat avarie capcanus, vturc. kapgan, bg. la Dun. kavkănos, comandant la Avari). Monstru antropofag (ca cei Inttlniţl de Alexandru Machedon, după cum spune povestea). Epitet Tătarilor (socotiţi ca urmaşi ai Avarilor) şi altor barbari. — Şi cătcăun (vechi) şi capcin (nord). Adj. (capctn şi hap-cfn). Hain, obraş. V. şl ceapctn şi ci-nocefal. căpceâ, V. chepcea. căpceăn n., pl. ene, Rar. Căpuşor. căpchlâz, V. căplez. căpeneâg, V. chepeneag. căpetenie f. (d. capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, şef, comandanti căpetenie de soldaţi, de hbţl. Lucru de căpetenie, jucru principal, — In esţ căpl-r căpeţeâlă f., pl, eli (din căpefele, pl. lui câpefel. V. căpăstru). Friu calului de ham (Se compune din mal multe curele care cuprind capu calului şi une-orl şi două clape numite ochelari). — Şi căpeţea, pl. ele, şi căpiţeală. — Vechi. Capitel (la o coloană). Capitul (la o carte). V. başllc. căpeţei n., pl. e (lat capitillum sad dim. d. capăt. V. capitel). Capăt mic : că-peţel de luminare, de ţigară, de chibrit, de aţă. Călăvie. Vest. Căpeţeâlă. căpiâlă f, pl. e/l. Acţiunea de a căpia. căpIcToâră f., pl. e Dim. d. căpiţă. căplâz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc ae capie. Fig. Iron. Inebunesc, turbez: ai căpiat, măi ? V. tr. Lasă-mă in pace, că m’al căpiat. — în etft căpchlez. căplstere f. (lat capisterium, ciur, vln-turătoare). Albia (copaia, covata) In care se frămlntă aluatu la brutărie. Fig. A vedea albu’n căpistere, a te asigura de un lucru, a-ti vedea dorinţa realizată. — Şi -£rle (vest). V. căţfnă, moldă, postavă, troacă. căpitan m. (ngr. kapitănos, d. it. capi-tâno, care vine a. lat. caput, cap. V. şef). Cap, şef, comandant: căpitan de hoţi. Comandant al unui bastiment sau port. Ofiţer care comandă o companie, un escadron, o baterie ş. a. General distins: un valoros căpitan. Odinioară, la Munteni, comandant de cetate, ca pircălabil la Moldoveni (lorga, Ist. Arm. Rom. I, 123). Director, dirigent, comandant : căpitan de poştă, de judeţ, de dărăbani, de margine, de tirg. V- Ispravnic, general, hatman, spătar. căpitănie f. (d. căpitan saa ngr. kapi-tania). Funcţiunea de căpitan. Circumscrip-ţiune teritorială In unele ţări. Localu (biu-rou) căpitanului: căpitănia portului. Durata funcţiunii de căpitan. Vechi. Diviziune de regiment: căpitănie de roşiori, de verzişorl. Diviziune de judeţ. Căpetenie. căpitănie, V. căpetenie. căpiţă (Mold. Munt.est), copiţă (Olt) f., pl. e, şi copită (Munt. vest) f., pl. e şi ţi (pol. kopica, dim. d. kopa, claie, stog, d. vsl. kupă, grămadă, vgerm. hHfe, ngerm. haufm; bg. slrb. kup, nsl. hup, kopica, rut kopic&a, rus. kopnd ; ung. kupac şi[d. rora.l kapica; ngr. kopădi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fin (înaltă cam ctt omu) care la un loc cu altele formează claia. Munt. Stog, ftn aşezat In ultima formă. Fig. Iron. Hălăciugă, păr mare netuns In capu cuiva. căpiţeâlă, V. căpeţeâlă. căpiăug (nord) şi clăpăug (sud),, -& adj. (rus. kaploiihil, (liho, ureche] ; rut. kla-poiihil, bg. klepouh, slrb. klapoun, Uempav, klompav. V. clămpănesc). Cu urechile blegi (plecate In jos): porc, cine, Jidan clăpăug. Bleg, care cade in jos : urechi clăpă-uge (Sadov. VR. 1911,1,15, şiCr.). V. flenc, www.dacoromanica.ro . căpâs, -oâsă adj. (d. cap 2) Fam. Iron. încăpăţînat. Prost. 1) căprâr m. Păzitor de capre. 2) căprâr m. V. caporal, căprâş m. (d. capra trăsurii). Birjar care nu e stăplnu birjii, ci numaH o mină In schimbu lefii, iar cela ce incasează dă stăplnului. căprărie f. (d. căprar 2). Escuadă, oamenii comandaţi de un caprar. căpresc, -eâscă adj. De capră, al caprelor : priboi căpresc (o plantă), căpreşte adv. Ca caprele, căprină, V. coprlnă. căprloără f., pl. e (lat caprtola şi ca-prlola, a cerne v. tr. (lat. ccrnere, cretum; it cirnere, sp. cemer, V. cert, cîur, con-, de- şi dis-cern, concert, dis- şi se-cretţ crimă, criză, critic). Trec făina pin sită saâ pin ciur ca s'o separ de gunoaie. Fig. Examinez minuţios, nu 1 as să treacă tot: a cerne elevii unei clase. V. intr. Cerne, plouă mărunt (ca toamna). V. strecor. cerneală f., pl. ell (vsl. crunilo. V-cîornă, cernesc, cernuşcă). Lichid negru (saâ şi alt-fel) de scris (negreală). —Şi pl. n. -uri, feluri de cerneală. cernesc v. tr. (vsl. cruniti). Rar. (negresc. îmbrac tn doliâ. V. refl. Mă tmbrac In haine de doliu. Fig. Mă Întristez: a-fl cerni inima. * cernozîâm, V. mraniţă. cernuşcă f., pl. şte şi şti (rus. cernuska, dim. d. cernuha, care vine d. ci.nyi, negru; pol czarnuszka. V. cerneală). O plantă ramunculacee ale cărei seminţe se întrebuinţează ca condiment (nigella sativa). — Se numeşte şi chimen negru. V. neghină. cernut n., pl. uri. Acţiunea de a cerne adese-ori. cersăl, V. cesal. cerşesc v. tr. şi intr. (d. * ceşit, lat. quiesttum, supinu lui quăerere, a căuta, de unde, pin contaminare cu cerut, s'a făcut cerşut, cerşui, apoi cerşit, cerşii şl cerşesc. V. ter 3). Vechi. Strlng, adun. Azi, Cer de pomană. Fig. Iron. A cerşi voturi. V. col- ii ui esc. cerşltâr şi cerşetâr, -oăre s. (din cercetor, cum se zice In sudu Moldovei, d. lat. circitor, care dă tlrcoale, negustor ambulant, infl. de cerşesc). Care cerşcşte, care cere de pomană, milog, calic. V. colduş. 1) cerşitoresc, -eâscă adj. De cerşitor. 2) cerşitoresc v. intr. Trăiesc cerşind. V. tr. A cerşitori mi'.ă. cerşitorie f. Mendicitate, starea de cerşitor. cerşitorime f. Calicime, totalitatea cer-şitorilor. cerşut, -ă, vechi part. al lui cerşesc. 1) * cert, -â (lat. certus, d. cirnee. V. cert 2). Sigur, pozitiv, neîndoios: un fapt ceri. Determinat, anumit: o certă cantitate. Adv. In mod cert. 2) cert, a -â v. tr. (lat. certare, a lupta, d. cernere, a cerne, a distinge. V. con-cert, crimă, cîur). Mustru, fac observatiune p. o greşală. Vechi: Pedepsesc: a certa cu moarte. V. refl. Discut violent cu cineva. Rup relaţiunile personale cu cineva : s'au certat de mult şi certaţi aă rămas pină uzi. * certific, a -â v. tr. (lat certi-fica, -licăre, d. certum, sigur, şi făcere, a face). Asigur, atest, mărturisesc : a certifica că un ţlev a trecut clasa, * certificât n., pl. e. (mlat certifica-tum). Atestat, adeverinţă, înscris care întăreşte un fapt: certificat de absolvire a liceului. — (La şcoalele care eliberează .diplome", certificatele se dau elevilor mai slabi. * certitudine f. (lat certitudo, -udinis). Siguranţă, convicţiune perfectă ; ştiu cu certitudine că pacea nu va fi turburată. ceruîâlă f., pl. ieli. Acţiunea deacerui. ceruYesc v. tr. (d. ceară). Ung ori lustruiesc cu ceară (pinza, a(a, sclndurile ş.a.). Tăbliţe ceruite, tăbliţe acoperite cu ceară pe care scriau cei vechi zglriindu-le c’un condei numit stil. * cerumen n. (fr. cirumen, d. mlat. câ-rumen). Numele ştiinţific a] cerii din urechi. * cerumlnâs, oâsă adj. (mlat ceru-minosus). Ca cerumenu : materie cerumi-noasă. * cerusă f„ pl. e (lat. cerussa). Chim. Ghileală, carbonat bazic de plumb. (E alb, veninos şi insolubil tn apă. Se întrebuinţează tn pictură supt numele de alb di argint, ori de plumb, precum şi ca suliman). — Vechi ştubeci. V. stambă. * cerusită f., pl. e. (d. cerusă). Chim. Carbonat de plumb (COs Pb). * cervical, -ă adj. (lat cervicalis, d. cervix, ceafă. V. cerbice). Anat. De la ceafă: muşchi cervical. cerViŞ n„ pl. uri (turc. [d. pers.] cervis; bg. cernii). Sed mai scump provenit din oase ferte cu măduvă cu tot — Şi cirviş şi cirlviş. La lorga (Negoţ. 105) ţervlş. V. bleaz. cesâl, a -ălâ v. tr. (d. cesală). R. S Curăţ (perii) cu cesala. Fig. Trag o bătaie, chelfănesc. — In restu Munt. ţesâi t®-săl, a ţesălă; tn Mold. săcel, -eh,-sală, a -elă; tn Btş. a cersăla. cesâlă f., pl. e (vsl. âesalo, peptene, d. cesati, a peptăna. V. paclşe. Cp. ru tinfală). R. S. Perie de fer de curăţat caii. Fig. Bătaie, cheifăneală, scuturătură : i-a tras o cesală, a mlncat o cesală. — In restu Munt. ţesală ; tn Mold. săceală, pl. eli; In Btş. cersală. V. foşâlăQ şi perie, cescuţ, V. ceas. * cesionar, -ă s. (d. cesiune, după lat. cessio). Care acceptă o cesiune. * câslQ, V. cezlQ. * cesiune f. (lat. cissio, -dnis, d. cădere, cessum, a ceda. V. cedez, ac-, con-, pro-, se- şi suc-ceslune, purced). Cedare, părăsire tn favoarea altuia: cesiunea averii. 1) cest n., pl. uri (vsl. censtl, parte). L. V. Părticică (din prescură). 2) cest n., pl. uri (lat. caestus). Mânuşă saâ curea garnisită cu fer cu care se băteaâ atleţii Romani şi Greci tn pugilat (cum e aţi boxu^. www.dacoromanica.ro 3) cest, ceâstă pron., pl. ceşti, ceste. Forme mai rare lld. acest, această, ca cel, cea tld. acel, acea. * cest-, fals lld. ctiest-, * cestoid, -ă adj. (d. vgr. kestds, cingătoare, şi eldos, aspect). Med. De forma unei cingătorl (vorbind de vermii intestinali). S. m. şi n., pl. e. Verme intestinal, ca tenia. * ceşculiţă, ceşcuţă !., pl. e. Dim. d. ceaşcă. ceşmeâ, V. cişmea, cet, V. încet, cetâc, V. cTutac 2. * cetaced, -ee adj., pl. f. tot aşa (lat cetăceus, d. cetus, vgr. ketos, chit). Zool. Care e din familia balenelor, caşaloţilor şi delfinilor : animal cetaceă. N. Pl. Familia balenelor ş. a. V. mamifer. cetâş m. (d. ceată sau ung. csatăs, păzitor de vite noaptea). Care face parte dintr'o ceată de haiduci ori de ttlhari. Căpitan de ceată. V. bandit. cetâte f., pl. ăfi (lat clvitas, civitătis, cetăţenie, oraş, stat; it. cittd. vpv. ciutat, fr. cite, sp ciudad, pg. cidade. V. civil). Oraş fortificat. Fort Dreptu de cetate, dreptu de cetăţenie. Artilerie de cetate, artilerie compusă din tunuri stabile tn forturi. — Vechile cetăţi moldoveneşti cu ziduri de peatră erau comandata de ctte un ptrcălab, apoi de ctte doi. Ele erau: Hotinu, Orhelu, Soroca, Tighina (turc. Bender, adică „port, şchele"), Cetatea Albă (turc. Ak-kermdn), Chilia, Ţeţina, Ciceu, Suceava, Romanu, Cetatea Neamţului şi Crăciuna. Unele ttrguri, ca Baia, erau întărite numai cu şanţuri şi palisade (lorga, Ist. Arm. Rom. 1910, I, 71, 123 şi 152). V. nazir, raTa. cetărez v. tr. (ung. c'atdrozii, a hărţui, csatarăszni, -rdzni, a flecări, d. csatdr, nărţuitor, csăta, bătălie, ceartă, strajă, ceată. V. ceată. Cp. cu taifas). Trans. Mold. Bat capu, plictisesc cu vorba : nu mă mal cetăra şl tu I —, Şi cităr, cetert, ciatără, cetirăm. cetăţean, -că s., pl. enl, ence (d. cetate = oraş). Vechi. Orăşean, orăşeancă. Azi. Care are drepturi civile şi politice: cetăţean românesc (fals român). cetăţenesc, -eâscă adj. De cetăţean, civil: drepturi cetăţeneşti. Civic : virtute cetăţenească. cetăţeneşte adv. Ca cetăţenii, cetăţenie f.(d. cetăţean). Calitatea de cetăţean al statului, indigenat, naturalizare, Impămtntenire, supuşie: supt Caracalla, cetăţenia fu acordată tuturor locuitorilor imperiului roman. cetăţuTe f., pl. ui. Cetate mică. Fort Castel, cetânie, V. citanie. ceterâş m. (d, c&eră). Trans. vest Lăutar, ceteră f. pl. e şi l (lat. cithera = cl-thara, d. vgr. kithăra; it. citera şi cetra. V. chitară, citeră). Vechi. Azi. Trans. vest. Vioară, lăută, diblă. — Şi caţără, pl. ere, eri (Ps. Ş.). ceterez v. intr. şi tr. (d. ceteră). Maram. Ctnt din ceteră. cetesc, V. citesc, cetină f., pl. I şi e (strb. ietina, frunze de brad; bg. cetina, păr de porc, rus. sie-tlna, păr de porc [col.], d, Sceti, fir de pâr de porc. Ung. csetina vine d. rom.). Carp. Frunzişu bradului (V. foTos). Verdeaţă In general: pe cîmpia verde'ntinsă şi de cetine cuprinsă (Teod. P. P. 581). Ienupăr. — Şi cetin, m., ienupăr, cetire, V. citire. cetlăTâş, V. ceatlăîaş. cetluTesc v. tr. (d. ceatlâă). Leg ţeapăn caru puntnd şi funii pe deasupra şi strtngtnd funia c'un ceatlău. Aplic cuiva lovituri de ceatlău. * cetonă f., pl. e Chim. Corp rezultat din alcoolii secundari pin dezidrogenare. cetvirtă, V. cTozvfrtă. ceţât şi fnceţât, -ă adj, (d. ceafă). Acoperit ca de ceaţă, mat: geamuri cetate. — Se poate zice şi ca v.: cefez geamurile tn fabrică. V. fnegurez, fnorez. ceţâs, -oăsă adj. (d. ceafă). Plin de ceaţă: timp ceţos. V. ceţat. ced m. Trans. Ceh, Bohem. cedcă, V. cToacă 1. ceva pron. indefinit (ce şi -va) Un lucru oare-care : să-fi spun ceva. Adv. Puţin: ceva mai jos. Ceva-ceva, (acc. ca şi la tncet-tncet), foarte puţin. Aşa ceva (ca germ. so etwas), 1) asemenea lucru: nam mal văzut aşa ceva (aşa lucru, asemenea comedie); 2) cam aşai — in Olt. c^va. V. oare-ce. cevăşilea (ea dift.) proa şi adv. Munt. Pop. Ceva. cevreâ, V. gevrea. * cezariân, -ă adj. Relativ la Iu‘iu Cezar sau la un împărat ori alt suveran Operaţiune cezariană, o operaţiune chirur-gică. S. Partizan al lui Cezar. * cezarizm n., pl. uri (d. Cezar). Guvernare democratică devenită despotică (ca a lui Napoleon I). * ceiaro-crăîesc, -Tâscă adj. Trant. Vechi. Imperial şi regal (ca foasta monarhie a Austro-Ungariii) — Mai vechi che-saro-, * câzlfi n. Chim. Corp simplu monova-lent, cu o greutate atomică de 133. * cezură f., pl. t (lat. caesura, d. ede-dere, a tăia. V. ucid). Pauză tn vers p. re-gularea cadenţei. cezvirtă, V. cTozvîrtă. efit-, V. fit, fitanţă, fituTesc. www.dacoromanica.ro CI IE cheabur, -ă (ea dift.) s. şi adj. (turc. kiabir, d. ar. kebir, mare, puternic). Fam. Bogat (vorbind de oameni). cheag (ea dift.) n. pl. uri (lat. coâgu-lum [d. ccn-, ia un loc, şi agere, a strlnge], pop. qiiaglum, apoi *clagum, cheag; it. caglia, gaglio, sp. cuajo, pg. coalho•, D. rom. vine rus. gllag, pol. klag, nsl. kliag. V. cuget). O substanfă amară care se află tn stomahu rumegătoarelor şi care se Întrebuinţează la Închegat laptele. Al patrulea stomah al rumegătoarelor (tn care se află cheagu). Aşezătură de trei peremete (V. peremet). Fig. Fond, putere, capital: a avea, a prinde cheag. V. maia. cheahuT, V. tehuî-cheanţ, V. cleanţ. chear (ea dift) adj. (lat clarus, limpede, ca adv. claro; it chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheară şi adevărată istorie. Adv. Limpede, lămurit: mal chear ne spune, va vedea bine şi chear, mult mai chear. Azi. Curat, tn adevăr: era chear el, (safl el însuşi sau ei singur), acesta e chear dracu (curai dracu, dracu curat, dracu’n persoană, dracu gol). Tocmai: chear mă gindeam (safl mă glndeam chear) să vin la t.ne, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma însăşi). însuşi: chear dracu să fie, tot nu mă tem. Chear aşa, curat aşa, bine zici (ctnd e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formează locuţiune, şi acc. e pe aşa: e chear aşa cum ifl spun). Ba că chear. (Iron.), da, da I bine zici I curat I curat aşa! Chear atuncî, In ori-ce caz, chear dacă, ori-ce ar fj, chear aşa să fie: Zicea că mă va ucide I Chear atunci, tot nu trebuia să-l spuiI Chear diţi senin safl din chear senin (dintr’un senin clar), fără cel mal mic motiv: s’a supă rat chear din senin. V săvaT. . chearaud (ea dift.) şi cherăud, -ă adj. Mold. sud. Tehui, năuc, zăpăcit, cher-chelit. — In vest cărăuî. La Puşcaru (reprodus de Dic. 207) căruT (cp. gr. karon, ameţit. Dic.). Şi cheaur şi cheaun. în Olt. ceaur (NPI. Ceaur, 147). cheăză f., pl. cheze, V. pîază. chebăp n., pl. uri (turc. [d. ar.] kebab i kebap; ngr. kebâpi, bg. iebap). Vechi riptură la frigare şi opărită cu sos. châbe (est) şi ghebă (vest) f. (turc. kebe, kaba, ptslă, manta de ptslă: bg. kebe, ling. guba.y. cabană 1). Manta ţărănească de şiac biănită (ori şi nebiănită) ornată de ordinar cu găitane. V. bobod şi zeghe, chgcheriţă, V. chichiriţă. chee, V. chele. chef n., pl. uri (turc. kef, d. ar. keif, ngr. hifi, bg. kef). Fam. Bună dispozitiune, veselie. CapriciQ, poftă: ml-a venit chef să joc. Prlnz mare, beţie, orgie: a face chef, a trage un chef. A av.a chef, a fi cu chef, a fi bine dispus; a ti cam beat. A fi fără chef a fi indispus. A strica cuiva chefu, a-i strica dispozifiunea, CHE chefâl m. (ngr. kifalos, adică „căpăţt-nos“. Cp. cu zlăvoacă). Un mic peşte marin (mugii ciphalus). V. balaban, licurin, ilar. chefăluî£sc, chefelesc, V. che-fuTesc. chefelnesc v. tr. (ung. heftlni, a peria, a jăfui, d. kefe, perie, turc.kefe, id. V. chel-fănesc). Maram. Perii, curăţ cu peria. chefliii, -ie adj. (turc. keflt). Fam. Bine dispus, vesel. Iubitor de chef, de beţie. Cam beat, ameţit. chefnesc v. intr. (imit ca şi scheun, ţifnesc ş. a). Se zice despre cîne ori despre lup ctnd scheaunâ de bucurie că vtnatu e aproape ori (cinele) de buctirie c’a venit stăplnu lui: lupanii slobozeau chefnirl rare după Iepuri (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de rts. — La Cant. cehnesc. V. brehnesc. chefteă, V. chiftea. chefuTesc v. intr. (d. chef). Fam. Fac chef. petrec. V. refl. Mă cam tmbăt. — Şi a se chefălui (Mold.), a se chefell (Olt.). cheglă f., pi. e (rus. kigl&a, d. germ-kegel). Popic de biliard. chehâî şi (mai nofl) chihâTra.,şi che-haîă şi (mal nofl) chlhaTâ f., pl. iele (turc. kehaya şi klaia, d. pers* kethuda, stăplnu casei [ket, casă, şi huda, stăptnl. Vechi. Intendentu unui vizir safl al unu! paşă. Capuchehai. Ceauş, şef peste zece soldat! (Băle. Chehala-bei, al doilea comandant al ienicerilor. Comandantu general al oştii turceşti pornite contra zavergiilor la 1821. Azi. Mold. Chlhâîe (f., ca slugă, pl. ăl) Şef de pădurari. Pin Pt. şi cheta (t.), intendent la vie. * cheî n. V. cheO. chetă, V. chlhaTâ. * cheîâj n., pl. e şi urî (fr. quayage). Taxa care se plăteşte ca să al voie sa descarci ori să încarci marfă la chefl. ch6Te f„ pl. chei (lat clavis; it. chiave> pv. cat clau, fr. clef, sp. llave, pg. chave-V. claviculă, clavir). Instrument de deschis şi Închis un lacăt ori o broască. Un fel de şurubelniţă care înşurubează apuetnd şurubu: cheie de ceasornic, de bicicletă. Semn muzical care determină numele şi Inăifimea notelor : cheia sol, cheta fa. La trompete (cornurl, goarne), mecanizmu care, împins cu mina, modifică sunetu : corn cu chei (safl cornet cu pistoane safl fligorn). Fig. Carte care te face să pricepi altă carte, cum. ar fi o traducere. Punct foarte important : Strassburgu e cheia Franciii. Chele de boltă, peatra din mijlocu boitei şi pe care se reazămâ toate petrele, fiind pusi cea din urmă. Fig. Principia, bază: reli-glunea e cheia de boltă a ordinii sociale, cheiroptâr, V. chiropter. chejT m. pl. V. pTez, - 263. - www.dacoromanica.ro chel, cheală adj., pl. cheli şi chei, chele (turc. kel; bg. hei. V, cheleş). Pleşuv, al cărui cap n’are păr. Chelului tichie dt mărgăritar 11 trebuie, ţie-tl lipseşte un lucru necesar, şi tu faci lux (Se zice despre un sărac care face lux ridicul ori despre un prost care-şi cumpără cărţi pe care nu le pricepe ş. a.). chelâcăT, a -ăcăf v. intr. (ung. kele-kdldlni, a te zvlrcoli). Munt. est. Chelălă-iesc, vorbind de clni. Iron. Pling, scîncesc. V. refl. Chelălăiesc. Pling, scîncesc. chelâr m. (ngr. kellăris,ă. lat. cellarius; vsl. rus. keldri. V. celulă, chilie). Intendent, econom, cămăraş, cel ce ţine cheile pivniţei şi cămării. Pt. ViCr. — Fem. che-lăreasă (pl. ese) şi chelăriţă (pl. e). V. clucer. chelălăiesc v. intr. (ca şi chelacăi). Vest. Ţip de durere, vorbind de clni. — Şi schelalăTesc (Munt. Mold.) chTolălă-Tesc, schtolălătesc şi schT . chemuluTdsc v. tr. (ung. kemelni, ke-mlelni, id.). Maram. (la 1690. Acad.). Cercetez, observ. V. nechimuluifa. chenar n., pl. e (turc. [d. pers.] kenar; ngr. kenărl, bg. kenar,). Margine, garnitură pe margine la haină, la o hartă ş. a. (fr. bordure). V. pervaz. chenăruTdsc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar. chândelă şi chgnderă f., pl.e (germ. kindeln şi kindern, a naşte, d. tind, copil). Trans. Muni. Lehuză. — In Bz. chende-lâTe, pl. ăl. chenonfc, V. chinonic. * chenopodlacâQi -ee adj., pl. f. tot ee (vgr. hendpus, -dpodos, numele plantelor care-s tipu chenopodiaceelor, d. Iien, glscă, şi păs, picior). Bot. Din familia chenopodiaceelor. S. f. pl. O familie de plante dicoti-ledonate din care fac parte laboda, sfecla, spanacu ş. a. * chenzină f., pl. e (fr. quinzaine, d. quinze, cin-spre-zece). Leafă pe 15 zile. cheotoâre f„ pl. ori (lld. cheietoare, încheietoare). Gaură In care intră nasturele, butonieră. Şirei cusut la haină ca s'o poţi atlrna In cui. Capătu unei grinzi Încheiat tn altă grindă la casa ţărănească (Şez. 36, 31). — Şi cheut- (Mold. Ban.) şi chiot-. chepceă şi chipceă f„ pl. ele (turc. hepce, d. pers. kef ce, polonic, chipceag, de unde şi ngr. kepsişi bg. kebce. V. chipcel, chipceag). Munt. Mold. Rar. Linguroi cu găuri de luat spuma din ferturi. — In Haţeg căpcea, căuş de băut apă. V. căuc şi cTorbalîc. chepeneâg n., pl. ege (ung. ktipenyeg, turc. kepentk, ae unde şi bg. kepsnieg şi rut [d. rom.] kepeniag. V. cabană 1, caftan, capot). Vâchi. O haină de paradă strinsă pe corp. Azi. Trans. Munt. Manta de ploaie (cu glugă). După pldaie chepeneâg, se zice ctnd vii co un lucru după ce nu mai este nevoie de el. — Şi chiplneag. In Trans. şj câpeneag (d. ung.). V. ipingea, căciulă, felon, pelerină. chepeng, chi- şi chYo- n., pl. uri şi c (turc. kepenk, pop. -ng, capange, chepeng; ngr. kepingl, bg. kepenk. V. capac). Sud. Oblon, uşă ori capac orizontal ori aplecat (ca la unefe pivniţe, la magaziile corăbiilor ş. a.): deschid chepengurile vaporului (ChN. 1, 114). n chepeng, vertical sau ca obloanele care se ridică şi se învălătucesc deasupra uşii ori ferestrei : obloane care se trăgeau în chepeng. V. ghilotină. chdra f. (ngr. keră şi kyrd, doamnă, cocoană, chir 1, chlra, cheraţlţă). Sec. 19. Doamna, cocoana (urmat dţ un nume): chera Duduca, chera Sofica. — Iron. şi cheramd, cheramd (ngr. kerămu, doamna mea) la vocativ. cheracheă, f., pl. ele (turc. kerake, d. ngr. kvriaki hlamys, hlamidă domnească). Sec. 18. Mantie de gală. — Şi chl-şi chere-. cherapleş, -eăşă adj. (d. chior şi pleş ?). Est. Iron. (numai mase.). Om prost. cheraţiţă f„ pl. e (ngr. keratsitsa, dim. d. kerătsa, care vine d. keră, doamnă. V. chera). Al. Femeie afectată şi ridiculă. cherăud, V. chearaud. chercănesc, V. ctrqîT. chercheleălă f. pl. "iii Acţiunea de a te chercheli. cherchelesc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kirkedni, kirkiidni, * kirkelni, a se fuduli, şi cu ngr. hirkilizo, ctnt cucurigu/ Fam. Mă ameţesc, mă cam Irabăt. — Şi chirchilesc. In nord şi chTurchTulesc, In sud şi chturchTuluîesc. V.pitesc 2 şi călesc, chârcheriţa, V. chlchlriţă. chercură f., pl. (. Olt. Pl. Trifoi de cimp, motocei, papanaşi (trifolium ar-vense). cherecheă, V. cherachea. cherem n., pl. uri (turc. [d. ar.] kerem). Fam. A fi la cheremu cuiva, a fi supus capriciilor lui, a fi la discreţiunea lai. cheresteă f., pl. ele (turc. keraste, pop. kereite). Lemne de construcţiune. Lemnăria unei zidiri, scheletu unei corăbii. Părţile principale ale unei maşini (schelet). cherestegerfe f. (d. cherestegii). Locn unde se vlnd lemne de construcţiune. Negustoria cherestegiului. — Şi chiristlg-. cherestegiii m. (turc. keresteii). Negustor de lemne de construcţiune. — Şi chiristigiO. cherhana şi chirhanâf. (turc. (ker-hane şi kerhana, fabrică, bordel, d. pers. kiar-hane, d. kiar, lucru, şi hane, casă. V. cafenea). Vechi (şi cnerhaneâ, pl. ele). Fabrică. Azi. Dun. Magazie In care pescarii depun şi sară peşte'e. V. zăvod 2. cheriş şi chlriş n., pl. uri şi e (turc. kiris, coardă, clwriş). Dun. de jos. Grinda pe care se sprijină dulapii duşamelelei (fr. solive). cherlăî, a -i v. intr. (imit.ca şi chirăl). Vest. Se zice despre etni cind latra de necaz că nu pot prinde ceva. chermeă f., pl. ete (turc. kerma, id.). Sec. 18. Balot (de postav).V. trimbă, vig. chermâsă, V. kermesă. cherpeden şi -din n., pl. e (turc. ker-pedin, pop. kerpetin, d. ar. kelbetein). Mold. sud. Cleşte de scos piroane. — tn Munt, Dobr. -del. chersin n., pl. e (turc. pers. kerseni, vas de pus ptnea, fructele ş. a.) Mold. Dobr. Covată rătundă, cop. www.dacoromanica.ro chertic n., pl. e (turc. kertik, tăietură). Mold. Vechi. Răboj (la ocne), cheruv-) V. heruv-. chervăn n., pl. e (turc. kervan, d. pers. iiarvăn. V. caravană, carvasara)< Vechi. Caravană. Car mare de marfă şi călători. chervangiQ m. (turc. kervangy). Vechi. Transportator cu chervanu. chervăsărie, V. carvasara. chesăcă, V. chisagă. chesar m. (ngr. kdsar, vgr. i-alsar, d. lat. Caesar, Cezar. V. -ţar). Vechi, lmpârat: a da chesarului ce e al chesarului, şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeă. chesaro-, V. cezaro-. chesăt n, pl. uri (turc. kessat, ar. -ad, id.). Rar azi. Criză de bani. — Pe la 1800 şl chesatITuc (turc. -atlyt). V. dever, aiijveriş. chesăgesc, V. pisăgesc. chesăgiQ m. (turc. kessigi, care taie, croitor ; iot Aessigi, tllhar de drumu mare, ian kessigi, pungaş, de nu va fi venind d. kese, pungă). Vechi. Pungaş. — Şi chi- şi chisagiu. chescheneB şi chischlneS n., pl. eie (ung. kezkenS, a. I.). Trans. Basma, năframă, tulpan, testemel alb de îmbrobodit, cheschet, V. cheşchet. cheseă, V. chisea. * cheson n, pl. oane (fr. caisson, d. (aisse, Iţtdă. V. casă 2, casier). Ladă pe roate de transportat ghiulele sau cartuşe şi care e dusă împreuna cu tunu sau cu mitraliera. Despărţitură de tavan separată pin ornamente. * chestionar n., pl. e (d. chestiune; fr. questionnaire). O serie de mai multe chestiuni. * chestionez v. tr. (d. chestiune; fr. questionner). Pun cuiva chestiuni, examinez, întreb. * chestiune f. (laf. qudestio, -onis, d. quăerere, quaestum, a întreba. V. cer 3, a-, in-, per- şi fe-chiziţiune, chetă). întrebare făcută ca să lămureşti un lucru. Propunere de examinat, subiect de discutat, afacere : chestiunea Orientului. O tortură din evn mediu. — Şi chestie. * chestor şi (rar) -6r m. (lat. quăestor, gen. -dris. din quaesttor, anchetator, inchizitor, judecător de instrucţiune, d. quăerere, quaesltum, a cerceta, a întreba. V. cer 3). Funcţionar care, la Romani, era Însărcinat mai ales cu finanţele. Azi, in adunările legislative, membru Care supraveghează şi conduce Întrebuinţarea fondurilor. Şef de politie, poliţai sau prefect de poliţie (Titlu dat după 1925). * chestură f., pl. i (lat. quaestura, d. quăerere, a ancheta, V. cer 3). Funcţiunea de chestor. Biurou chestorilor unei adunări. Localu poliţiii ori al prefecturii de poliţie (de la 1925 in coace). cheşchet n. pl. uri. (turc. [d. pers.] keskek). Mold. Vechi. Un fel de supă. — Şi cheschet (ngr. keskdki). cheşT m. pl. V. pîez. * chetă f., pl. e (fr. quite, d. querret qairir, a cerceta, lat. quăerere, quaesituni, rom. a cere. V. anchetă). Acţiunea de a aduna bani umbllnd c’o farfurie sau c’o cutie (cum fac lăutarii pin berării ş. a.). Rezultatu acestei acţiuni: slabă chetă I — Se zice şi taler şi talger: a umbla cu talgeru La biserică sc umbla odată cu discu. ■ chetei v. intr. (fr. queter). Umblu cu cheta. V. tr. Capăt pin chetă. cheQ şi cheT n„ pl. uri (fr. quai, de orig. normando-picardă, d. celt. cai). Zid făcut pe malu unei ape ca să oprească revărsarea (zăgaz) ori ca să uşureze încărcarea şi descărcarea mărfurilor din corăbii. Stradă pe marginea apelor: chzu Dîmboviţei In Bucureşti. V. spiaT. cheun, -ă, V. scheun. cheutoare, V. cheotoare. chez adv. (turc. kez, id. la Şăin., de nu d. keza, aşa, asemenea). Sud. Sec. 19. P. P. Chear. chezăp şi chlzăp n. (turc. kezab şi kezap, acid azotic, care vine d. pers. tiz-ab, d. tiz, tare, şi ab, apă. V. dul-ap, gherd-ap). Vechi. Acid azotic. — Şi azi Tn Meh. chlzăp. chezăş, -ă s. (ung. kezes, Cp. cu ră-zăş). Garant. S. n., pl. e. Căpătii, podval, zasc, bucată de lemn care susţine un butoi ca să nu putrezeazscă. — Şi chlzăş şi (Olt) chezaş. La Nec. 2,267, chizeş. chezăşie f. (d. chezaş). Garanţie. — La N. Cost. 2,75, chizeşie. chezăşuTesc v. tr. si intr. (ung. keze-sltni, id.). Garantez. — In est şi chezăş-luTesc şi închez- (ung. kezesetni), chl-, V. pi-. chTa-, rău scris tld. chea-, chibitcă f., pl. e şi i (rus. k/Mfkff, cort de nomazi, căruţă acoperită), dim. d. Uibită, semicerc de vlrşă, d. turc. kibit. Bern. 1,503). Un fel de căruţă rusească. chibiţ m. (germ. kibitz, naglţ). Iron. Privitor la jocu altora, mai ales la cărţi. V. marghiloman, chibăi, V. ciblă. chibrit n., pl. uri şi rar e (turc. ar. k(-brit, pucioasă, chibrit). Beţişor care are lipită la un capăt puţină substanţă chimică care se aprinde pin frecare. — Rar şi cri-bit (ca sp. alcribita şi alcrebite, din aceiaşi orig.). In Trans. şi lemnuş şi cătrănită. — Chibritu a fost inventat de chimistu German Frederic Kammerer la 1833. La 1832, el se afla închis ca revoluţionar. Direc-toru închisorii li permise să-şi facă un www.dacoromanica.ro laboratoriu. Aci, dupa multe încercări, reuşi să facă chibrituri din fosfor galben, care se aprind pin simplă frecare. După eliberare, vru să se1 folosească de invenţiunea lui In-fiinţfnd o fabrică de chibrituri. Dar nu găsi capital, iar autorităţile germane, supt pretext că asta ar provoca incendii, l-au oprit de a-şi pune In practică invenţiunea .Ruinat şi descurajat, Kammerer muri tntr’un spital ae nebuni tocmai cind in Germania începuse a sosi chibrituri din alte ţări, care adoptase această invenţiune (Chimistu Ungur lrinyi, considerat şi el ca inventator, n’a fabricat chibrituri de cit la 1836). chlbrit^lniţă f., pl. e. Cutioară saâ vas de ţinut chibrituri. chibz n., pl. uri (d. a chibzui). Rar. A sta la chibzurf, a te gtndi, a sta pe gtnduri, a pregeta, a şovăi. chibzuială f., pl. teii. Acţiunea de a chibzui, socoteală, calcul, reflexiune. chibzuTesc v. tr. (uqg. kipezni, a-fi închipui, d. hip, (chip). Mă gtndesc, calculez, socotesc. V. tr. A-ţi chibzui viaţa, a ţi-o o-rtndui, a-ţi croi cariera. V. refl. Mă gtndesc, socotesc, calculez. A ti chibzui cu cineva a te sfătui, a socoti împreună cu el. chibzuinţă f., pl. e şi (nord) i. Chibzuială. chibzuit, -ă adj. Care chibzuieşte bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e făcut cu chibzuială : plan chibzuit. chic n., pl. uri (rudă cu chicot). Sec. 17 (Gst.) Hihot. chică f., pl. i (vsl. tyka, bg. slrb. kika. V. şi chită). Plete, păr mult spre ceafă. A apuca pe cineva de chică, a-1 apuca de păr. Chica voTnicuiuT, barba boierului (V. barbă). 1) chiceră f„ pl. 1 (rudă cu strb. kicer, kiielj şi alb. kiikăriă, pisc. V. chlcT). Haţeg, Maram. Deal conic foarte tnalt. 2) chiceră, V. chicTură. chicâsc, V. cimpesc. chichesc, V. chitesc, chichineâţă f., pl. eţe (d. chichineţ). Iron. Casă mică şi proastă, cocioabă. chichinâţ ţi -rneţ n., pl.e (dintr’o răd. imitativă chichi- şi suf. -neţ ca şi In bog/ii-neţ, buchineţ, bocăneţ. Cp. şi cu chichi-rez, cotl-neafă), Iron. Lucru mic, fleac. chichion n., pl. oane (ngr. şi vgr. ky-ke6n, băutură amestecată, confuziune). Fam. Belea, încurcătură, neplăcere: intrasi tn alte chichioane (Neam. Rom. Lit. 2,810), a intra in chichion, m’al băgat in chichion. V. hei-tYugă, huştYulYulTuc. ' chichirez n., pl. e şi urî (var. din titirez). Ban. Titirez la moară. Restu ţării. Fig. Fam. Farmec, haz, graţie (adică „ca un titirez care se tnvlrteşte bine“): vorba asta n'are nici un chichirez. Bună dispoziţiune, veselie : mi-a stricat chichirezu ChichirgiH, V. şichirgiQ. chichiriţă, chişchlrlţă, checheri- ţă şi (Mold. sud.) chârcherlţă f., pl. e (bg. kekerica broască. V. gărgăriţă şi chif-tiriţă). Păduche de oaie, lat şi roşiatic (me-lophagus ovinus). Fig. Iron. A te umplea de. chichiriţă, a nu te alege cu nici un clştig, a te umplea de Filipeşti. A te lua chi-chiriţa, a te lua dracu, a muri. V. căpuşă şi cîrceabă. chichirneţ, V. chichineţ. chichiţă f., pl. e (ngr. * thikltsi, dini. d. thiki, vgr. tneke, cutie, toc. V. teacă). Lădiţă. Lădiţă sau cavitatea de supt capra trăsurii. Pălămidă, lăcriţă, mică despărţitură a unei lăzi, a unui sertar. Fig. Subterfugiu, pretext, mijloc de înşelăciune: a căuta (a găsi) o chichiţă, a umbla cu chichiţe avocăţeşti. V. chelnă. chlcT n., pl. uri (rudă cu strb. kiielj, vlrf, pisc. V. chiceră 1). Banc de nisip, tnceputu unei insule. Vlrlu unei insule. chicTură f., pl. f (met din ciucure, adică „flori de gheaţă". Cp. cu ciorchin). Munt. vest. Promoroacă.— In est. chYuclură şi (Tec. Cov.) chiceră. chiclâz n., pl. uri, şi chiclăzăr n. fără pl. (germ. ghift-glas, pl. -gltiser, sticlă otrăvită, adică „mineral cu aspect de otravă". Cp. şi cu ung. cMăz, o buruiană, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin şi verde ca peatra de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatră (vlnătă). phiclăzării], -ie adj. (d. chiclăzăr). Mold. sud. Ca chiclazăru, verde albăstrui foarte frumos : lină chiclăzărie. chiciuTeăc, V. pIcluYesc. chlc6s, -oâsă adj. (d. chică). Cu chica mare. chicot, chicotesc, V. hihot, hiho-tesc. chicuYesc v. tr. (d. chică, ca păruiesc, d. păr). Rar. Păruiesc. chlcOş, V. picuş. chidă (Olt) f., pl. e şi chidle (Mold. Trans.) f. (ung. kSd). Promoroacă. — Şi -ie (Serbia). chYem, V. chem, * chietist, -ă s. Adept al chietizmulul. Adj. Doctrina chietistă. * chietizm n. (d. lat. quietus, liniştit. V. fncet). Filoz. Doctrină mistică a celor ce predicau o lăsare absolută tn voia lui Dumnezeu, adică tn lene (Şefu ei cel mai cunoscut a fost călugăru Spaniol Molinos, tn sec. 18). chiflă f., pi. e (germ. kipfel). Un fel de franzeluţă tn forma de semilună, numită şi corn. — Ia a fost inventată la Viena In timpu asediului ei dc Turci (1683) de brutaru Wendler, care a descoperit din tntlmplare formula aluatului ei. V. capuţlner. Chifliggsc, V. cofleşesc. www.dacoromanica.ro chiftea, chefteă şi chTofteâ f., pl. ele (turc. [d. pers.] k6}te, pop. kilfte). Tur-tişoară de carne tocată prăjită In unt (numită tn Mold. şi pirjoală). Clnd aceste turte Îs mici şi puse tn sos sc numesc chiftele marinate. — In Munt. piftea, vulgarizm de răa gust V. perişoară. chiftesc v. intr. V. plftesc. chiftle, V. piftie. chiftlriţă f., pl. e (var din chichirifă şi checherijă. V. Şi conochiftirlţă). Molii, nord. Coropişnită. — In Fc. chlştiriţă. chlhâî m., chlhâîe şi chihaTă f., V. chehaî. chihlimbar n., pl. uri (ngr. kehlimbări, kehlibări, d. turc. kehribar, pop. kehli-bar, d. pers. kiah-rube, pop. keh-rllba, adică „paie atrage"; ar. kahrabe, de unde it. carăbe, sp. carabe, fr. carabă). Un fel de răşină aromatică solidificată fâsilă translucidă saa aproape transparentă de coloare care variază de la galben deschis ptnă la cărămizia şi cafenia. Vin ca chihlimbaru, vin galben tnchis. Chihlimbar cenuşiu, o con-cretiune intestinală a caşaloţilor, cenuşie, tenace şi flexibilă, cu miros de mosc. — Şi chihllbar şi chilimbar, ca neol. ambră şi succin. — Chihlimbaru galben, numit vgr. ilektron (V. electru) a dat numele lui electricităţii, fiind-că, frectnd o bucată de chihlimbar lustruită, Talete din Milet, tn sec. 7 In ainte de Hristos, a constatat că atrage corpurile uşoare. Din cl se fac ţigarete. V. celuloid, chijă, V. pîază. 1) * chil n., pl. uri (vgr. hylos, suc, d. heo, vărs, V. chim). Fiziol. Suc albicios care iese din alimente In timpu digestiunii şi pe care vasele chilifere din intestinu supţire 11 duc tn stnge. ' 2) * chil n., pl. uri. Vulg. Chilogram. chilabâ, V. ghilaba. chilăcT, V. pllacT. chlIagiO, V. chlligiu. chilâv, V. schilav. 1) chila f., pl. e (vsl. kyla, bg. strb. kila, d. mgr. Uli, vgr. kele, ernie. V. schilav). Vechi Ernie. 2) chilă f„ pl. e (turc. klle, pop. kilo, d. mgr. kllon, vgr. koilon, cavitate; ung. strb. kjla). O veche măsură de capacitate p. cercale (In Munt avea 10 baniţe mari sau 20 mici saa 400 de ocale; In Mo'.d. avea 2 mer te saa 20 de demerlil (baniţe) saa 240 de ocale. Chila de 20 de baniţe se obişnuia In Munt. Încă In ainte de 1600). chilălăT^sc, V. chelălăiesc. chilăO n., pl. ăie (ung. killil, kolyli, piuă de băftit postavu, d. turc. klilug, V. chîu-lug). Trans. Ciocan foarte mare, baros. chllăvesc, V. schiiăvesc. chilţală, V. pileai») chller şf (vechi) cheler n„ p|. e (turc. kiler, kilar, a. ngr. kelliri, kellărt care vine d. lat. cellarlum. V. celar). Vechi. Magaza, hambar. Azi. Munt. Cămară, odăiţă dc ţinut diferite lucruri, chilesc, V. pllesc. chilie f. (ngr. kelll, kMa şi kelll, d.lat. cella, cellula; vsl. keliia, kela. V. celulă, che-lar, singhel). Cămăruţă (c£lulă) de călugăr la mtnăstire. Alveolă.—In Serbia chelie, pivniţă. * chllifer, -ă adj. (cuv. corcit d. chil 1 şl lat ferre, a purta). Fiziol. Care poartă chilu: vase chilifere. * chllific, a -â v. tr. (d. chil 1 şi -fie ca In edi-fic). Fiziol. Prefac In chil. * chillficaţlune f. Fiziol. Acţiunea de a chi ifica. - Şi -âtie şi -âre. chlIigiQ, V. chirigiii, chilim n., pl. uri (turc. pers. kilim; ngr. killmi, bg. rut. ung. kilim). Vechi. Rar azi. Ţol, scoarţă, covor ţărănesc, chilimbâr, V. chihlimbar, chllimâţ n„ pl. oale (var. din gălămoz). Mold. Plăcintă, proastă, cozonac prost, boţ, cum s’apucă să facă copiii ctnd tl văd pe cei mari făctnd : nişte chilimoaţe de plăcintei — Şi chllimboţ, chilomoţ şi golomoţ. V. lătunoT. chllin, -ă adj. (ung.klilSn,deosebit,despărţit, d. rus. keleinvi, separat, keliia, chilie. V. chilie, dechilln. Bern. 1,499). Vechi. Deosebit, despărţit: turmele <;hiline (Dos.), chiilnesc, V. deschillnesc. chilioară (oa dift.) f., pl. e. Chilie mică. Alveolă de fagure tn care se reproduc albinele şi trtntoril. V. botcă. chilipir n., pl. uri (turc. kelepir). Fam. Ocaziune, pleăşcă. Marjă de chilipir. Ieftină şi bună. A cumpăra de chilipir, a cumpăra ieftin şi bun. chiiipirgeâiă f., pl. eli. Fam. Acţiunea de a chilipirgi. chiliplrgesc v. tr. Fam. laa de chilipir» şterpelesc, fur. chilipirgiii m. (turc. kelepirgi). Fam. Pleşcar, care umblă după chilipir. — Fem. -gToaîcă. chlliiiţă f., pl. e. Chilioară, chlim, V. pTelm. 1) chilmă, V. chlmă. 2) chilmă, V. pelm. chilnă, V. chelnă. * chilo- (vgr. hlliol, o mie), prefix care, fiind pus înaintea unităţii metrice, o multiplică cu o mie. S. n, pl. tot aşa Fam. Chilogram. childg, V. chTulug. * chllogrăm n. pl. e (chilo- şi gram). 0 ni ie de gramţ, www.dacoromanica.ro * chliogramomâtru m. şi n., pl. e (chilo-, gram şi metru). Unitate de măsură a muncii echivalentă cu sforţarea necesară ca să ridici un chilogram la înălţime de un metru. * chllolftru m. sau şi n., pl. (c' ilo- şi litru). Măsură eţe capacitate de o mie de litri. chll6m n„ pl. art şi oame (din turc. kWMnk, ca şi rom. chiulug şi strb. culum, topuz). Vechi (şi chilum, pl. uri, şi chi-lomb, pl. uri şi opmbe). Topuz ori ciocan de luptă sau de ucis boii. Azi. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomi îndesaţi (Isp. ?.34 şi 53). V. chllăfl. chllomân n., pl. e (d. a c' iuti şi -man ca'n haratman). Fam. Ţipete, chiote (de durere, de bucurie). * chilometrez v. tr. (d. chilometru). Pun petre chilometrice : a chilometra o şosea. * chllom£trlc, -ă adj. (chilo- şi metric). De chilometru. Peatră chilometrică, care arată număru chilometrilor pe şosea. Fig. Lung plnă la plictiseală : discurs chi-lometric. * chilometru m. (chilo- şi metru). O mie de metri. chliomdţ, V. chillmoţ. chllds, V. pilos 1. chlIostriT, V. plrostrlT. chilotă, V. pilotă, chilug, V. chtulug. chilum, V. chllom. * chim n., pl. uri (vgr. hymds, d. hio, vărs. V. chil, parenchlm). Fiziol. Un fel de terci tn care se prefac alimentele tn stomah după primu grad de mistuire. chfmă f. Chima răului. V. schimă. chfmbrlcă, V. chembrică. chimen (sud) şi chlmldn (est) m. (ngr, [şi vgr.] kyminon, turc. kimion, d. ar. ke-mun ; ebr. kammân ; bg. kimen şi ki'mi'dn ; lat cuminum şi cyminum, it. comino şi ci-mino, fr. cumin ; germ. kUmmel, rus. kimln). 1) O plantă erbacee umbeliferă originară din estu Mediteranei (cuminum cy-minum). Seminţele ei aromatice dau un ulei eteric care se întrebuinţează In medicină şi ca condiment pus tn pine sau pe coaja ptmi şi la facerea licorurilor. — 2) Secărea, altă plantă umbeliferă ale cărei seminţe se întrebuinţează asemenea tn medicină şi bucătărie (carum carvi). Chimen dulce, ani-son. Chimen negru, cernuşcă. chimir, V. chimir. * chlmâră, chimâric, V. him-. * chfmlc, -ă adj. (d. chimie; h.chimi-que). Care ţine de chimie : compoziţiune chimică. Adv. Conform chimiii: a lacra chimic. — Mai rar hlmlc. V. galenic. * chimfe f. (fr. chimie, mlat. chimia, d. mgr. himia [scris hemeta, din care cauză Germanii zic cnemiejr d. vgr. hymeia, după hy- mds, suc, adică „ştiinţa sucurilor", după cum se dibuia pe atunci, şi Himmis, un oraş tn Egipt, de unde şi ar. k/mi'd, adică „ştiinţa egiptenească". V. alchimie). Ştiinţa care se ocupă de natura şi. proprietăţile corpurilor simple, de acţiunea moleculară a lor asupra altora şi de combinaţiunile datorite acestei acţiuni. Propriu vorbind, chimia tncepe cu Francezu Lavoisier In sec. 18 înlocuind alchimia. — Rar şi hlmie, şi himie. chimion, V. chimen. chimir n., pl.e şi uri (turc. kemer, boltă, arcadă, zonă, cingătoare, d. ngr. kamăra, boltă. D. kemer vine ngr. kemiri, bg. strb. kemer. V. cămară, comoară). Vec l (chlmer). Boltă, arcadă. Azi. Şerpar, cingătoare de pele de ţinut ban» (Slnt şi chimire mici cu care te Încingi la pulpă). — In est şi chlmer. V. brîu. * chimist, -ăs.(d. chimie; fr. chimiste). Persoană care se ocupă de chimie.—Mai rar hlmlst. chlmttfr, V. cimitir, chlmiţă m. Tipu popular al omului prost şi ridicul (după numele unui bufon de la tnceputu secuiului 19). V. păcală, tîn-dală, pepelea. chlmlţărfe f. (d. Cnimiţă). Faptă de om prost şi ridicul. chimu(r)luit, V. nechlmu(r)luit. chimval, V. clmbal. chin n., pl. uri (ung. kln). Tortură, caznă, supliciu. chinavâr, V. cinabru. * chfnă f. Vulg. Chinină, chincâsc, V. clmpesc. * chlnchenâl, -& adj. (lat. quinqaen-nalis). Care durează cinci ani ori se face la cinci ani o dată. — Fals cincenal. * chlnchânlQ n. (lat. quinquennium. V. deceniu). Spaţiu de cinci ani. * chlnchină f., pl.e (ir. quinquina, prescurtare din quinaquina, cuv. peruvian cu care se numeşte o coajă febrifugă şi care se pronunţă kinakina după ortografia spaniolă cu care e scris. Spaniolii zic numai quina, scoarţa copacului care dă chinina, şi quino, copacu ; it. chinchina). Un gen de rubiacee (In bot. cinchdna) din Anzi (Perii, Bolivia, Ecuator şi Columbia) din a căror scoarţă (numită tot chinchină) se scoate chinina. V. mahon. chlndâQ n., pl. eie (ung. kendS). Trans. Ştergar, prosop. chindie şi (Mold. şi) achlndie f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea" ceas, d.iki, doi, timpu de după amează, namazu de la mijlocu acestui timp). Timpu de pe la 4 după amează: pe la chindie saâ pe la chindii. Un dans popular cu mişcări foarte ră-pezi. Melodia acestui dans. Tabulhana (cln- www.dacoromanica.ro tarea muzicii domneşti pe la 4 după amează tn timpu Turcilor): băteaă chindie in toate zilele (N. Costin). Tobă mare (îmbrăcată tn postav roş) care făcea parte din instrumentele meterhanelei. La curţile domneşti şi boiereşti, turn de strajă de unde se vestea cu tobe şi surle timpu chindiii, ctnd toţi oa* menii se adunau la cină, şi porţile curţii se închideau (Şi la Ttrgoviştea era un asemenea turn, care odinioară era mai tnalt, dar acum n’are de cit vre-o 28 de metri), chlndlnâr, V. cantar. chindiseâlă pl. eli. Trans. Broderie, chlndisesc v. tr. (ngr. kendd, scris kentd viit. -iso ; tn Epir kintd, brodez, vgr. kentio, împung, brodez, de unde vine şi kintron, himpe. V. centru). Trans. Brodez. — în erbia schintiosesc. chindlsitură f., pl. i Trans. Broderie, chindros, chfndrus şi chindru (est) şi chlnor6s (sud) n. (germ. kienruss, funingine). Funingine calcinată, un fel de praf negru (numit şi sajă) care se Întrebuinţează la văpsit (Une-ori se zice aşa şi prafurilor de altă coloare). V. lutişor. 1) chinez m., pl. jl (vsl. kunizi. V. cneaz). Vechi. Un fel de principe Înainte de întemeierea ţărilor româneşti. Azi Ban. Serbia. Primar rural. V. vătămări. 2) chinez, -ă s., pl. m. jl. Locuitor din China. Fig. (pin aluz. la limba neştiută a Chinejilor). Ignorant: a fi Chinez in algebră. A face pe Chinezu, a te face niznai, a te preface că nu ştii nimic. Adj. Limba chineză. — Ca s. f. şi ChinezoaYcă, pl. e. chinezât n., pl. e (d. chinez 1). Rău zis pin cărţile de istorie tld. principat. * chinezesc, -eâscă adj. De Chinez, al Chinei. Umbre chinezeştî sau chineze, umbre pe care le faci cu mlnile pe părete reprezentlnd diferite figuri. ZidurT chinezeştî (sau chineze), un zid colosal, lung de vre-o 3000 de chilometri şi tnalt de 16 metri, construit In sec. III tn ainte de Hristos de Chineji spre hotaru Mongolii! ca să se apere de invaziuni. Fig Barieră riguroasă. * chinez£şte adv. Ca Chinej». chingă f., pl. I (lat. * clin ga lld. cin- gla, clngula, cingulum, cingătoare ; it. cin-g'iia, cinga, pv. cenha, fr. sangle, sp. ceHa. V. încing). Cingătoare care leagă şaua de cal. Traversă care uneşte alte două piese In tlmplărie. Olt. Zăvor la uşă. Moşie lungă, curea, sfoară: o chingă de moşie. Fig. A strlnge in chingi, ă strlnge chingile, a nu lăsa pe cineva să facă ceia ce tu nu vrei, a-l iorta să fie supus. V. troc. * chinină f., pl. e (d. quina, pron k/na, numele spaniol de origine peruviană al copacului din care se scoate chinina; fr. chinine, sp. quinina, it chinina). Chim. O substanţă amară care se găseşte, cu alţi alcaloizi, In scoarţa de chinină (speciile cinchona calisaya, cinchona succirubra şi cinehona huanuco), care creşte tn AnzI la Înălţimi de 1600 m. — 2500 m. Sulfat de chinină, care e renumitu medicament contra frigurilor. — Sulfatu de chinină, căruia lumea-i zice abuziv chinină, e amorf, alb, inodor şi foarte amar. A fost descoperit la 1820 de Francejii Caventou şi Pellelier In scoaiţa de chinină. El se ia tn prafuri tnvă-lite In hlrtie sau tn buline (căpsule) sau pin injectiunî pe supt pele supt formă de sulfat ori de cloridrat. Chinina e specificii paludizmulul, pe al cărui parazit tl ucide. De aceia rolu ei e capital tn combaterea frigurilor şi se întrebuinţează şi contra migrenei, nevralgiilor ş. a. — Numele ştiinţific de cinchona vine de la contele Spaniol Chin-chon (vice-rege al Peruului), a cărui soţie a răsplndit In lume scoarţa de chinchinătf 1639). * chinbnă f., pl. e (d. chinină). Chim. Paradifenol dezidrogenat. chinonic n., pl. e (ngr. kinonikân, [vgr. koinonlkân) [subfnţ. ăsma, ctntec], d. koinâs, comun. V. cenobiQ). Priceasnă, troparu pe care-1 clntă coru clnd preutu se împărtăşeşte (ia cuminecătura) tn altar la liturghie. — Şi che-. chlnorâs, V. chindros. chinovâr, V. cinabru. chinovie, -it, V. cenob-. * chintal n., pl. e (fr. quintal, it. quin-tale. V. cantar). Greutate de o sută de litre. Chintal metric, o sută de chilograme. * chintă f., pl. e (lat. quintus, quinta, al cincilea, a cincea). Muz. Interval de cinci note consecutive. La jocu de cârti, serie de cinci cărfi consecutive de acelaşi coloare. La scrimă a cincea pozifiune In gardă. * chintesenţă f., pl. e (fr. quintessence, după latinu scolastic quinta essentia, a a cincea esenţă). In fiiosofia scolastică, substanţă foarte subtilă care era considerată ca al cincilea element. Azi, esenţă, partea cea mai subtilă şi mai preţioasă din ceva : chintesenţă de mizerii (Em.). — Fals -zenţă. * chint£t n., pl. e (it quintetto; fr. quinteite). Muz. Bucată muzicală din cinci părţi, voci ori instrumente. chfnţăi V. pinţă, chinuiesc v. tr. (d. chin). Săpun chinurilor, torturez, căznesc. V. refl. M’am c inuit mult pin'am reuşit.—în Trans. chlnzuTesc (ung. klnozni). chinuitor, -oâre adj. Care chinuieşte. Penibil. chinvâl n., pl. e (vsl. kinvală, d. mgr. şi ngr. kinvalon, vgr. kymbalon. V. clmbal şi ţambal). Vecii. Talger (instrument muzical). — Fals chimval. chinzuî^sc, V. chinuYesc. chîoc şi (nord) teoo n., pl. uri fcp. cu toc 1). Mold. O gropită de clţi-a centimetri făcută tn pămtnt fi tn care băieţii, la jocurile lor, aruncă cu pumnu nuci sau bile de ciment (După cum intră cu soţ ori fără soţ, clştigă unu sau altu). www.dacoromanica.ro chTofteă, V. chiftea. chTolălăTâsc, V. chelălătesc. chTolhaTsân, V. chîorhaîsan. chTolhân şi chTulhăn n. pl. e şt ari (turc. pers. kiil-han, cuptor de baie, d. kUI, cenuşă, şi hank casă. La băile turceşti se reprezentau şi farse). Fam. Mare chef, beţie straşnică : a trage un chiolhan, a te pune pa chiolhan. chTomb, chToâmbă adj. (rus. iiâmnyi, scris temnyi, Întunecat, Întunecos. V. temniţă). Fam. Cu privirea’ntunecată, prost, bleot. chîombăîesc(mă) v. refl. Fam. Mă puchlnesc, mă mocoşesc la o lumină slabă.— Şi chTompăTesc şi -ănesc (nord). chTondărăsc (mă), a -î v. refl. (ung. kondoritni, a Încreţi). Munt. Mă uit chion-dortş, mă irit cil invidie: două cafenele ce se chiondorăsc una la alta (Cl. 1910,8,896). chTondoriş (Munt) şi condorîş (Trans. Olt.) adv. (ung. kondoros, încreţit, d. kon-dor, vsl. kondri, creţ. Cp. cu scapăr). Ponciş, chiortş: a te uita chiondoriş. Adj. Uitătură chiondorişă. chtopeng, V. chepeng. chTor, chîoâră adj. (turc, kA'r, pop. kfor). Care are numai un ochi. întunecos : ferestre chtoare. Fig. Iron. Care nu neme-reşte sau face greşeli la joc (foarte des tn limba copiilor): măichiorulel De-a chioara, chiorăşte, ca chioru, In bobote. Iron. Apă chioară, (după unii, din apă chiară, adică „clară, limpede), apă simplă, nu vin. A nu avea nici o para chioară, nici un ban chior, a nu avea nici o leţcaie. V. orb. chT6răT şi -Tâsc, ghîârăî şt -Tesc, a -i v. intr. (imit d. chior-chior, ghior-ghio", huietu maţelor goale; ung. korogni. V. cîrîT, chirăl, cherlăT, Se zice despre maţe, care fac chior-chior cind ţi-e foame. Se zice şi despre curci cind ţipă făctnd chior-chior. — In Trans. a coral. chTorăsc, a -i v. intr. (d. chinr). Devin chior. Să chwrăsc (dacă mint), un jurămlnt pop. V. tr. Fac chior, stric cuiva un ochi. Orbesc: m'a chiorit colbu I A chiori pe cineva de la ochi, a-i spune că nu e aşa ceia ce el singur a văzut: hofu te chiorăşte de ia ochi. Rar. Iron. Ochesc, ţintesc. chTorcuşr-ă adj. (d. chior). Bz. Pop. Ceactr. chîorhaîsan, -ă adj. (d. chior). Est. Fam. Prost, dobitoc. — Şi chTolh-. chTorhuz, -ă adj, pl. ji, ze (d. chior). Est. Fam. Chiomb, dobitoc. chToriş adv. Ca chiorii, orbeşte (Rar). Chiondorlş, ponciş, cu privirea piezişă şi furioasă.— Şi adj. Uitătură chiorişă. — In Olt. şi ghioldiş. chTostec n., pl. uri şi e (turc. kffs/ek, pedică la picioarele cailor, lant de ceasornic. V. chiştoc). Vechi. Pedică la picioarele cailor : Ctnd ti uif! la el şi trece, Par'că este tn chiostece (Pan). Găitan gros de purtat cr haină pe umeri. Azi. Fam. Retevei, baston scurt. Muc de ţigară. V. tureac. chioşc n„ pl. uri (turc. [d. pers.] kffsk, pop. kiosk, de unde şi fr. kiosque). Pavilion tn gen oriental făcut tntr'o grădină ca să te adăposteşti saâ pe stradă p. vtnzarea ziarelor ş. a. chToşcâr m, Care stă şi vinde tntr’un chioşc, mai ales ziare. — Fem. chioşcăreasă ort -i(ă. chiot n., pl. e (lld. * chiăăt, d. c'liu). Strigăt, âunetu care se aude cind chiui. chioteălă f, pl. eli. Rar. Acfiunea de a chioti. chiotgsc v. intr. (d. chiot). Rar. Chiui de bucurie, chlotoâre, V. cheotoare. chioveăn m, pl. eni (d. oraşu Kiev, pol. Kijăw). Vechi. Cărăuş. — în P. P. chTo- : Umplu care c loveneştl (de chiovean). chip n, p. uri (und. kip dial. klp, id, de unde şi vsl. kipit V..capişte). Imagine, figură : un chip de om. înfăţişare, faţă, aspect frumos la chip. Formă, aspect: tn chip de pasăre. Mod, fel: nu ştiă tn ce chip să incep. Nu e chip, e imposibil. După chipu şi asemărtarea luu Dumnezei, tn forma lui Dumnezeu. Chip cioplit, statuă. A încerca fel şi chip, a Încerca toate mijloacele, a face tot posibilu. Cliip saâ chipurile, după cum se vede, după cum se pare, par'că, tn formă i a venit chip ( hipuriie) să mă viziteze, (supt pretext de vizită) dat, în realitate, ca să mă spioneze. chiparis şi (greşit) -6s m.(ngr. kyparissi, d. vgr. kvpirissos, de unde şi lat. cypressus şi cupressus, şi de aici fr. kypres; vsl. rus. kiparisii). Un copac conifer perpetuu verde cu lemnu tare, roşiatic şi mirositor şi care se plantează pin cimitire (cupressus sem-pirvirens). — Barb. la Em. cipru (după fr.). * chlparoâsă, V. tuberoză, chipceâf V. chepcea, chipceag n, pl. ege (din chepcea, chip-cea cu sufixu -ac din ciorpac, apoi -ag. Cp. cu meredeu). Prutu de jos. Chipcel. chlpcel (Dun. de jos) şi chep- (Dun. de sus) n., pl. e (din chepcea, pl. -ele, de unde apoi un sing. -pcel). Ciorpac. — Şi cipcel (Gr.). chipcelâr m. (d. chipcel. Cp. cu văpse-lar). Dun. de jos. Pescar cu chipcelu (cu ciorpacu). chip^ng, V. chepeng. chiper, chlpărât, -uş, V. piper, -at, -uş. chipeş, -ă adj. (ung. Wpes, figurat, alegoric, capabil). Cu chip frumos, prezentabil, arătos. V. chlpoa. chipineăg, V. chepeneâg. www.dacoromanica.ro chlpirdfc şi chiplrduş, V. prichindel. * chlpi'B n., pl. iurt şi le (fr. kipi, d. germ. dial. kiippi, dim. d. kappe, bonetă, din aceiaşi răd. cu capot, capişon). Un fel de şapcă (de model francez) pe care, tn România, (ptnă pe 1a 1934) o purtau mai ales ofiţerii din armata de uscat şi aviatorii. chlpds, -oâsă adj. Iron. Cu chip frumos. V. chipeş, chipotă, V. pipotă, chiprindel, V, prichindel. 1) chir m. fără pl., gen. al lui (ngr. kyr tld. kyrios, domn. V. chira). Odinioară, titlu dat boierilor şi mitropolitiior. Astăzi, titlu dat Grecilor de conditiune mal joasă (ctnd ts de conditiune mai înaltă, li se zice ca tuturor: domnule). Fam. Titlu dat orl-cul tld. domnu: te-am prins, chir Vasilel V. ciiibia. 2) chir m. Eşt. Pop. Pir. chfra f. (ngr. kvrd, doamnă. V. chera şi cheraţiţă) Fam. Are chira socoteală, e un motiv de a lucra aşa, Iar tu nu te grăbi, că stnt pricini pe care nu le ştii: stai, că are chira socoteală şi nu merge cum crezi tul—Şi chiramd (ngr. kyrămit), doamna mea I chiracheâ, V. cherachea. chiragi'Q| V. chirigiii. * chlrăgră, V. gută. chiraleTsa f. (ngr. kyrie, elilson. Doamne, miluieşte). Est. Vorba sau ctntecu de Doamne, miluieşte. Un fel de duh necurat ori chear dracu, „la apropierea căruia strigi Doamne, miluieşte!* chirăndă f., pl. e (d. Chiranda, nume de Ţigancă). Iron. Ţigancă. Femeie. chirăT şi -T^sc, a -i v. intr. (imit. d. chir-chir, cum fac curcilc, puii de găină, vrăbiile ctnd fac a ploaie ş. a. Cp. cu i her-W, chiorăi, firii ş. a.) Olt. A striga ca curcile, ca puii de găină, ca vrăbiile ş. a. Fig. Ţip, strig (de durere). chircăv, -ă adj. (cp. cu tircav, care pare a fi bg. sau vsl.). Vc. Bolnăvicios. chircii f,, pl. i (rus. k/rkd, cazma). Mold. sud. Săpăiigă. V. ghircă. chircesc (mă) v. refl. (var. din a se zgirci). Nu cresc destul, mâ pipernicesc, degenerez: om^copac chircit. Mâ sttrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircita, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strtnsă de întristare. —Şi mă închircesc. cliirchilesc, V. cherchelesc. chlrcuTesc v. tr. (d. chircă). Sap cu chirca. chirdos^sc v. tr. (bg. kerdosyam, d. ngr. kerdlzo, ciştig, dobtndesc). Vechi. Ciştig-apuc, atrag, prăpădesc: ladu l-a chirdosit. CHI chirfose&lă f., pl. eli (prin schimbare de sufix, d. strb. krvosălija, Jucrare grea, stngeroasă, d. krv, stnge. şi saliti, a vârsa). Mold. Olt. Fam. Amestec, învălmăşeală, zăpăceală.—Şi schirf-, chirfosesc v. tr. (d. chirfoseală). Mold. Fam. Risipesc, mătrăşesc (nişje parale ş. a.), Şi schirf-.—V. sclifosesc, chirhană, V. cherhana, chirlacodromiân n., pl. oane(ngr.kv-riakodrâmion, subtnf. evangilioni. Carte care cuprinde evangheliile de Duminică. chirlârh m. (ngr. [d. vgr.] kyriărhis, d. ky rios, domn, stăptn, şi arhi, comandament). Şeful bisericii, chiriarhie f. (vgr. kyriarhia). Suveranitatea bisericească. Locaiu sau sediu acestei suveranităţi. chiriaş, -ă 3. (d. chirie). Locatar care-ia casa cu chirie, chirică, V. cTurică. chirie f. (turc. tird, chirie, d. ar. al-qiri, preţu chiriii, kără, a închiria, de unde vine şi sp. alquilar, a tnchiria; ngr. kvrăs, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriia, strb. kI-rija). închiriere, acţiunea de a tncHiria. Bani daţi ori luaţi p. asta. Cărăuşie. Daii cu chi-rie, tnchiriez, cedez cuiva o casă, (o căruţă ş. -a.) pe un timp anumit, laă cu chirie, tnchiriez, primesc o casă (o căruţă ş. a.) pe un timp anumit tn schimbu banilor. * chirieiă f, pl. e (fr. kyrielle, d. vgr. Kyrie feWeso;ij, chiraleisa, Doamne, miluieşte). Iron. Rugăciune lnngă. Serie de lucruri plicticoase. chirigiii m. (d. chirie). Cărăuş, transportator cu caru. Chiriaş.—Mai rar şi chiragiG (turc. kiraiy, bg. kiragiia, sârb. kirajtţja, locatar, şi kin'gija, cărăuş) şi chlliglu şi chllagid. Fem. -giţă. chirilic, V. cirllic. chiriliceşte adv. cu litere chirilice: a scrie chiriliceşte. chlristig-, V. cheresteg-. chlriş, V. cheriş. chirlâOcă f, pl. e (cp. cu rut hirlidk, om bolnăvicios). Nord. Hurlup. chirndg, -oâgă adj. (vsl. *krăno-nogii, olog, d. krunu, mutilat, şi nog ca’n slăbănog. Cp. cu calic şi zgircit. V. ctrn). Sud.. Mare zgtrcit V. cărpănos. chirnogâsc (mă) v. refl. Mă zglrcesc, mă arăt zglrcit. chirnogie f. Sud. Mare zglrcenie. * chlrografâr, -ă adj. (lat chirogra-pltarius, d. ver. helr, mtnă, şi grdpho, scriu). Jur. Se zice despre datoriile şi poliţele făcute tn virtutea unui act supt semnătură privată şi care ast-fel nu pot fi supuse ipotecii, tn opoz. cu datoriile şi poliţele investite cu formele legale.—Mai corect ar fi fost c litografic, ca geografic. Se zice şi hlro-. www.dacoromanica.ro * chlromânt, -ă s. (vgr. heiromdntis d. heir, mtnă, şi manteitomal, ghicesc). Care înşeală pin chiromantie lumea proastă. * chlromanţie f. (vgr. heiromanieia). Arta de a înşela ghicind după liniile din palma cuiva. * chlropter, -ă adj. (d. vgr. helr, mtnă şi pterda, aripă). Zool. Din familia liliecilor. S. n, pl.e Animal din familia liliecilor. — Fals cheiropter. V. mamifer. chlrotesc, V. plrotesc. chlrpicT n, pl. inuz. uri (turc. klrpig, kerpig, de unde şi bg. rus. kirpii). Est. Lut amestecat cu paie ş. a. şi pus In tipar, unde i se dă forma unor mari cărămizi care so lasă să se usuce. Din el se fac păreţii caselor (ărăneşti. V. ceamur, chlrtoăcă (oa dift). f., pl. e (var. din gkirtoc. Cp. şi cu muntele Chirtoc din jud. Neamţului). Mold. Iron, Om scund şi slab. * chirurg* -ă s. (vgr. heiriirgo*, lat. chirurgjs. V. ţiruilc). Medic (ori medică) care vindecă pin chirurgie. * chirurglc, -â adj. (ver. h irurglkâs). De chirurgie: operaţiuni chirurgkă. — Ob., dar nu mai bine, «leal. Cp. cu metalurgic. * chirurgie f. (vgr. heirurgia, d. helr, mină, şi irgon, lucrare. V. argat, hardu- hle. Cp. cu rogodele). Acea parte a me-icinei care vindecă tăind (operlnd). chlaâgâ f„ pl. inuz. ăgi (slrb. kesega, un fel de oblej mal mare). Mold. sud. Albitură, cantitate de peşte mic.— Şi chisoa-gă (nord) şi chesacă. V. plevuşcă. chlsagăQ, V. chisoT. ' chisagiB ţi -ăgifl, V. ches&gifl. chlsăgesc, V. pls&gesc. chisăliţă şl (nord) —liţâ. f., pl. e (slrb. kiielica, „macriş", bg. „măr pădureţ", rut. kiselicla, ceh. kyselice, chisăliţă, d. vsl. kls lu, acru; ung. keszâlce, keszSce, chisft-liţă. V. chişieag). Compot, hoşav, fertură de fructe cu zahăr ori fără zahăr. Fig. A face pe cineva chisăliţă, a-1 Snopi tn bătaie. V. ferfeniţă. chlscăn, V. chiţcan. chlschln^Q, V. cheschenefl. chlscuT, V. piscuT. 1) chlseă (vest) şi cheseă (est) f., pl. ele (turc, kiase, ceaşcă mare, cupă, scafă, infl. de chisea 2). Vas de cristal cu capac de (inut şl de oferit dulceaţă musafirilor (Slnt şi chisele de lut văpsite şi acoperite cu capac de ţinut tutun pe masă). V. gavanos. 2) chiseă şi cheseă f., pl. ele (turc, k/Sf, kese, pungă de 500 de piaştri saâ de 110 franci). Vechi. Pungă de ţinut ban! (ori tutun, tnlocuită azi pin tabachere). — în Olt. chlsa, pl. tot ele : bagă mina la chisa ţi da-ne ctte-o para (QrS. 1937, 244), chlsim n, pl. urî (turc. kesim, preţ plătit tn ainte). Nţ. (rev. I. Crg. 8,220). Rată, ctşt. Acont: a cere un chisim de bani la facerea contractului. Trans. Dijmă, pres-taţiune. chlsnovăt, -ă adj. (bg. strb. cudnovat, a. f., infl. de rus. kisiovătyl, acrişor. V. chisăliţă). Mold. Fam. Ciudat, strania, curios, poznaş (om, lucru). — în Munt chlzn-. In Olt clzn-, urtt: om ciznovat. La Iov. 117: vieţi chisnovate, vieţi chinuite, grele, chlsoăgăi V. chisagă. ^ chisâT n., pl. oaie, şi chlsagăO n, pl. ăie (d. chisezl mold. tld. pisez). Mold. Rar. Macalion, chilug de lemn. — Forma lit. pIsojT nu se aude, chlsoleâlă f, pl. eli. Mold. Fam. Acţiunea de a chisoli. chlsotâsc v. tr. (d. chisez, tld. pi'ez). Mold. Fam. Pisăgesc, buchisesc. Fig. Bat capu, plictisesc tare. chistosâie f. pi. (d. plstosesc). Trans. sud. Răcituri (cotoroage). . * chist n, pl. uri (fr. kvste, d. vgr. kystis, beşică. V. cistltd). Med. Tumoare (unflătură) de forma unei pungi pline cu un fel de grăsime care se formează pe supt pele ori tn trup şi care se vindecă numai pin operaţiune (Se numeşte şi bolfă, broască şi motilcă). chlst6l, V. pistol. . chlşăY n, pl. urî (cp. cu chişav). Bz. Nomol, nisip moale tn care se tngroapă picioru sad caru şi de care se feresc oamenii ctnd trec pin vad (V. şuşai şi pufar). Ml. (Cod.). Pămtnt bun de lucrat V. clfaY. chişav, -6 adj. (bg. kilav, ploios). Est. Rar. Vreme chişavă, timp ploios. Fig, Răutăcios, afurisit. An chişav, an răii. — în vest (Cod.) -âv, încăpăţînat. chişcă f, pl. şte, Şti, şi (sud) şei (rut. klika, maţ, rus. k&kd, pol. kiszka). Stomahu porcului. Ctmaţ făcut din stomahu porcului şi din intestinele groase (gtlbaji) umplute cu pisat ori cu orez şi carne tocată. Săculeţ lung umplut cu nisip ca să baţi pe cineva (un hoţ) fără să-i rămtie vtnătăi. chfşlţă f„ pl. e (bg. kitici „păru din apoia, copitei calului”, rut. „buchet"; strb. kitica, hicica, d. kita, chită, buchet) Mo(u de păr din apoia copitelor calului. Mold. Befişor saâ periuţă de Increstit ouăle. chlşleâg (ea dift.) n, pl inuz. uri (rut. kisltdk, id.; b^. kiseliak, -Iia$, băutură acră; slrb. kiseljak, macriş, băutură acră. V. chisăliţă). Est. Lapte de vacă bătut, lapte rămas după luarea smtnttnil şl bătut (Din el, pus la seopt tn căldare, iese brtnză). — în nord -eac. chiştâsc, V. piftesc, piştesc. chiştiriţă, V. chiftiriţă. chlşt6c n.. pl. oace (var. din chlostec). Mold. Fam. Muc de ţigară sad rest dintr'un lucru mal mare. Fig. (mase.). Prichindel. ÎS www.dacoromanica.ro chi *" 1) chit m. (vsl. kitâ, ngr. kitos, d. vgr. kItos. V. cetaceQ). Caşalot. 2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat, cu miniu). 3) chit adj. fix (fr. quitte. V. fit). Barb. Cu conditiune ca: primesc să fac, chit ca el să plătească. A fi chit cu cineva, a fi achitat, a nu-i datora nimic. chltăcT,-e adj. (d. chitesc). Mold. Care ocheşte bine. Fig. Isteţ. V. gTolar. chltâT n„ pl. uri (pol. kitaj. Chinez, nanchin; rus. kitdika, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] Iţetan, pop. keten.V. hataTa). Vechi. Nanchin, chltăn n., pl. e (d. chită 3). Mold. Fam. Ptne mare rătundă (cum obişnuiesc să facă Ruşii). Iron. Carte mare şi grea, ceaslov, (cp. şi cu turc. kitab, carte). — Forma lit pltan nu se abde. V. taftalog. * chitanţă f., pl. e (fr. quittance, d. quitte, achitat V. chit 3). Adeverinţă, re-cepisă, hlrtie pin care declari că ai primit ceva de la alt-cineva.— Odinioară şi evit-, cflt-, iar azi pop. fit- (rus, kvttăndla). chltâr, V. pitar. chitară f„ pl. e (ng. kithăra, it. chitarra. V. ceteră, clteră). (Jn instrument muzical cu şase coarde care sună trăglndu-le cu degetu > a cinta- din chitară (sau cu chitara). —Fals ghl- (după fr.). ’ chitarist, -ă s. (ngr. kitharistls). Care ctntă din chitară. . chltâş, -a a. (d. chitesc). ChitacT, ochitor bun, chltăt, -ă adj. (d. chită 1). Ban. Trans. Ornat cu flori. 1) chită f., pl. e (slrb. Vita, vsl. * kvfa, pol. ung. k/fa, fascicul. V. chitesc, chl- Vest. Buchet: chita cea mirositoare (ChN. I, 50). Est. Fascicul de 12 fuioare. 2) chftă f., (d. chitesc). Est. Chita mea (ta, Iul ş. a.), bucuria mea, e tocmai ceia ce chitesc ea: gisca, cind dă de apă, chita eli — In Ml. cu chită, cu gtnd rău. 3) chftă f„ pl. e. Est. Pop. Pita. chltănâg, V. chitonog. chltărfe, V. pltărle. chftcăT şj -T«5sc (mă), v. ref. (cf). cu ticălesc). Est. Mă muncesc mult la un lucru mic, mă botocănesc, mă ticăiesc. chlteâlă f. pl eli Mold. Acţiunea de a chiti. chitesc v, tr. (vsl. • kytaii, slrb. kititi’ a orna, a potrivi, kita, chită, buchet. Cp. şi cu ngr. kittăzo, privesc, it guatare, fr. guet-ter, vgerm. wahtin, ngerm. wachten, a păzi, a ptndi. Bern. 1,679). Ochesc, ţintesc, tndrept lovitura: al chitit bineI Ochesc, pun ochii, aleg: a chitit un copac, un ginere. Aşez, aştern bine (un pat, un toi, nişte snopi. In Olt chlchesc). Cuget, chibzuiesc: Şi tot chiteam şi ne gindeam Cum sănecadă'n gheară (Al. Peneş). Cred, socotesc (fam. pop.) : CHt eu chiteam că-l bine aşa. V. refl. Mă potrivesc, cadrez: hainele se chitesc bine pe trupu lui. Mă glndesc, chibzuiesc: mă chiteam cum să scap. Mă arunc, mă răped (P. P.): el pe Turci mi si chitea. Trtfns. (d, chită 1). Mă gătesc, mă dichisesc. V. pitesc, chitic, V. pitic, chltle, V. tichie, chitln^l, V. cătinel, chltlş, V. pitiş. chitit, -ă (d. chitesc). Chibzuit, socotit, serios: om chitit la minte. chltltură f., pl. l, Ve;hl. Rar. Instruire, Jnvăţâturâ. 1) * chitonâg n., pl. uri (met. din fr. cotignac, pv. coudougnat, ă.codoing, gutuie. V. gutuTe). Est. Pastă de gutui (mai vtr-toasă de cit povidla). V. pervedea. 2) chitonâg n., pl. e. V. chl- şi plto-nog. chitonâg (sud) şi -ănâg (nord), -oâgă-' adj. (d. pitonog şi cotonog). Cu coada tăiată: ui cine chitonog. S. n., pl. oage. Pitonog. Pl. Picioroange. V. berc. chltoroânge, V. chl- şi pltonoage. chltră f., pl. e (ngr. kttron, lămîie; bg. kitra V. citric) Sud. Un fel de lămiîe de 4-5 ori mai mare de ctt cele obişnuite şi din care se face dulceaţă.— In est chltru m. chltru m. (ngr. kitron, lămîie). Pomu care face chitra (citrus midica). Est. Chitră. chltuT^sc v. tr. (d. chit 2). Lipesc cu chit, cu ipsos. chiţăTşi -T^sc, a -I v. intr. (d. chiţ-chiţ, cum fac şoaricii). Se zice despre guzgani şi şoarici cind ţipă.—Şi chlţcăT şi chiţcuT. chlţcân m. (ung. cickăny, a.!.). Est. Guzgan.—Şi chlscan. chiţcăT şi chiţcuT sau -T^sc, V. chl-ţăV. chlţlbie şi chlţlmle, V. chlţumje. chiţibuş şi (rar) chiţibuş n., pl. uri (din pifiguş, adică „ceva mic“). Lucru neînsemnat, fleac, bagatelă. Subterfugiu: a umbla cu chiţibuşuri. Cabestan. V. ct&ncT, cîr-cTob, ctrcotă şi şicană. chiţibuşar m. Ctrciogar, acela care umblă cu chiţibuşuri: un avocat chiţibuşar. V. ctrcotaş, şlcanator, pedant. chlţlbuşărle f. Procedură compusă din chiţibuşuri. chlţorân, chiţorlân şi mltorlân m> (cp. cu chiţ-can şi sufixu -oran, -orlan). Ve t. Clrtiţă. Guzgan de ctmp, popondoc. —In Tulcea fflţoran, popondoc. chiţumie, chlţimle (vest) şi chlţlbie (Munt. est) f. (rudă cu chiţibuş). Cocioabă, casă mică. V. vizuină. chIQ interj, de veselie şi de durere. Cu chiu şi val saa cu chiu, cu val, cu multă greutate, cu multe suferinţe. * www.dacoromanica.ro chTub, V. chTup. chTiicTură, V.chiclură. chiul şi (rar) -T^ec, a -f, v. intr. (d. chiu). Strig de bucurie.—Rar şi chiuli (vest). chiultură f, pl. I. Chiot, strigăt. Strigă-tură (ia horă). chiui n., pl. uri (var. din chiulaf). Fam. A trage chfulu, a trage chiuluri, a înşela, a păcăli (de ex. neplătind o datorie). chluiăf n., pl. uri (turc. [d. pers.] killah, căciulă, (fig.) păcălea.ă [de unde şi var. rom. chlulj, khlah etmek, a trage chiulu; alb. bg. kluliaf. V. zărculă). VecAf.Căciulă turcească. Azi. Fam. La aşa cap, aşa chiulaf, la aşa minte proastă, aşa păcăleală. chlulanglD m. (turc. ktilahgy, vtnzător de căciuli, şarlatan. V. chTulaf). Fam. Chilipirgiu, înşelător ordinar, chiulesc v. intr. [iu 2 silabe), V. chiuT. chTulhân, V. chiolhan. , chTulug şi chilug n,, pl. e (turc. klllug, -Ung şi -iink, ciocan de sfărămat petrele; ngr. kiultigi, un fel de suliţă). Veclil. Un fel de măciucă.—Azi tn est (chilug), ,pisălog". Adv. Tuns c ilug, gol chilug, tuns ori gol ptnă la pele. In Trans. şi chilog, n., pl. oage. V. pllug. chiup n., pl uri (turc. itlp, d. ar. klub, chiup.-care vine d.lat cupa, cadă; alb. kiiip, bg. ktup. V. cupă, cofă). Est. Vas mare de lut cu două toarte care serveşte la ţinut apă ş. a.—In Munt chlub. V. borcan, gavanos. * chiurasă f., pl. e (fr. cuirasse, d. cuir, [lat. coriumj, pele; ft. corazza).Platoşă, îmbrăcăminte de metal (sau de alt-ceva) făcută ca să te ferească de lovituri. * chlurasăt, -ă adj. (fr. cuirassf). Cu chiurasă. S. n, pl. e. Vapor de război acoperit cu chiurasă. * chTuras£z v. tr. (fr. cuirasser). Acoper cu chiurasă, ferec. * chiurasier m. (fr. cuirassier). Panţir, soldat acoperit cu chiurasă. V. gebeglQ. chlurchlul£sc, -iulesc, V. cher-chelesc. -chivără şi (rar) chlveră f., pl. ere (rus. kiver, un fel de chipiu ţeapăn de moda veche, vsl. kivorfi, d. mgr. kivdrion, vgr. kibâ-rion, fructu unui fel de bob, cupă făcută din acest fruct, de unde şl lat. cibârium, cupă. V. chivot. Cp. cu coif). Coif, cască. chiverniseală f., pl. ell. Acfiunea de a sau de a te chivernisi. Sinecură.—Şi schfv-(nord). chivernisesc v. tr. (ngr. kivirnă. aor. klvimisa, vgr. kybemăo, de unde şi lat. gubernare, a ctrmui, a guverna). Vechi. Administrez, conduc: a chivernisi un judeţ. Azi. Fam. Pun tn funcţiune, dau o sinecură, asigur: părinţii işi chivernisesc copiii. Adun, strtng: a chivernisi bani la tinereţă. V. refl. Mă asigur de sărăcie, mă îmbogăţesc.—Şi schlv- (nord). V. dichisesc. chivot n, pl. e m-pdritum tki. symphdnia, vgr. svmphonia, sinfonie, de unde s’a făcut * şimpoi, apoi cimpoi, ca cituri din *şitură ş. a.; it. zam-pogna, piem. camporîta. D. rom. vine ung. csimpolya). Un instrument muzical compus dintfun burduf cu nişte fluiere. V. gaTbă, dîrloî, blzoî, carabă, plscoaie. cimpoîâş şi (ob.) cimpoT£r m. Ctntăret din cimpoi. cimşfr şl cimişir ni. (turc. iimSir şi simiir, d. pers. semsir; ngr. tsimislrl, bg. (jmSir). MerişOr,—Vechi ţi slmclr* cimţ n., pl. uri. Ps. S. Şale, şolduri.—Şi gimţ. 1. cin n„ pi. uri (vsi. cină, ordin, rang, cinovlhikă, oficial, ciniti, a compune, a forma; rus. cin, rang, ung. csin, elegantă. V. cinie 1, cinei 2, clnovnic, cislâţ citesc, pricină, cinătuîesc. Vechi. Rang, treapta, stare socială. Tagmă, teapă. 2. cin (sud), cîun (Ban.) şi clm (vechi) n., pl. uri (slrb. cun, vsl. clină). Luntre dintr’un trunchi (monoxil) saa din sctnduri întrebuinţată la pescuit ori la vtnat.—In nord clobacă. V. oranlţă. . 3. cin, a -â v. intr. V. cinez. * clnâbru n. (fr. cinabre, it. cinabro, d. lat r.innăbaris, care vine d. vgr. kinnăbari). Min. Sulfură de mercur, roşie aprinsă.—Şi chinavâr si chinovar (rus. klnovarl, ngr. kinăvari). cinâc n., pl. e (d. cin 2). Cov. Cin mic. clnâş, -ă adj. (ung. csinos, id.V. cină-tuîesc). Trans. Ban. Fercheş, elegant, dichisit. cină f. pl. e (lat. cina, ca plin, senin, lin d. plenus serânus, lenis; it. pv. sp. cena, pg. cea. Cp. cu geană, pană, ăiti gira,pinna, cu e scurţi). Rar. Prlnzu de searăi cma cea de taină. V. masă şi ojină. cinătuîâsc şi cenătuTesc v. tr. (ung. csinosltai, csinogatni, csinosgatni, a curăţa, a tmpodobi. V. cin. 1). Mold. nord. Curăţ (pregătesc) un purcel, o pasăre, un peşte, ca -să-l pun la foc. Fig. Bat, ciomăgesc.—In Maram. cinăltutesc (după ung. cslndlt, făcut). * cincantin V. cincBantin. cincâr, -ă adj. (d. cinci). De cinci ani (vorbind de vite). — Şi clncărel, -ea saâ -ică, pl. ei, ele. * cincenâl, V. chlnchenal. cinchesc, V. cimpesc. cincî num. (lat. qutnque, pop. cinque, vgr. pinte, eolic pimpe, got. fimf, germ. ftinf, vs\.pentl; it. cinque, pv.cinc, fr. cinq, sp. pg. cinco). Număr egal cu suma degetelor de la o mtnă, patru plus unu. Al cincilea: anu 5 (al erei), regimentu 5. pagina5. CincT-coa-de, căldăruşă, o plantă; clncî-degete, o plantă rozacee ttrttoare (/potentilla rep-tansj. V. scrîntitoare); cincî-foi, o plantă umbeliferă care creşte pin pădurile umbroase şi umede şi care are proprietăţi astringente (Jsanicula europaea). V. să-nicîoară). cincilea (al) m. şi a cincea f., num. ord. Care vine după al patrulea rlnd: anu al cincilea, al cincilea an, clasa a cincea, a cincea clasi. cincime f. A cincea parte dintr'un întreg. Un tot compus din cinci, pin analogie cu treime. V. protipendada. cincî-spre-zeee num. Zece plus cinci. Ob, pip-spre-zece. Pop. şi ciiţsprece. www.dacoromanica.ro clncl-zecT num. De cinci ori ctte zece. —Ob. cln-zecl. clncT-z^celea (al), a clncT-zecea num. ord. Care vine după al patru-zeci şi noOălea.—Ob. cln-z-. clncdantin şi (ob.) clncantin, -ă adj. (it. cinquantino, d. cinquanta, cin-zeci). Se zice despre un fel de popuşoi cu ştiule-tele mic, cu grăuntele mici portocalii şi carc se coace tn cin-zeci de zile şi e greu la cantar: porumb cincăantin, popuşoi cincăan-tini.—Vulg. cTocantin (după ciocan, cocean). cinde adv. (lat eccu-inde). Vechi. (Dos.). Decinde, dincolo. cinderă, cindură, V. fiind-că. cine pron. rel. şi interog. (din “cene, d. lat quem-ne, *quem. Cp. cu mine, tine, sine). Care (vorbind numai de persoane): Cinedoarmeziua,flamtnzeştenoaptea( Prov.) Cine e acolo ? * cinegetic, -ă adj. (vgr. kynegetikos). Vlnătoresc, de vinătoare. 4. cinei n., pl. e. Dim. d. cin. 2. 2. cln£l-cin£l, interj, care se strigă tnainte de a spune o ghicitoare şi care înseamnă „ghiceşte" (din cinea-l, un vechi imperativ ct * a cini, a compune, a meşteşugi, slrb. ciniti, a fărmăca. Cp. şi cu vrajă, In est „enigmă". V. cin 1). * cinematic, -ă adj. (din vgr. kinema, kin&matos, mişcare, pin anal. cu sistematic). Motor, mişcător, relativ la mişcare. S. f., pl. i. Mat. Acea partea mecanicii care studiază proprietăţile geometrice ale mişcării fără a se interesa de forţele care o produc. V. dinamic.—Şi cinetic. * cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, mişcare, şi grJpho, scria). O maşină care reproduce pe un plan mişcările fiinţelor şi lucrurilor. Localu In care se văd prolectiunile acestei maşini. — A fost inventată la 1895 de Francezu Ludovic Lumiâre şi fratele lui prin studierea oinetoscopului lui Edison şi a fotografiilor luate In labora-toriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru păsărilor şi mişcarea altor animale lutnd fotografii succesive la intervale scurte. Fraţii Lumi^re au perfecţionat această sistemă dlndu-i o întrebuinţare practică. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii Intr’o secundă pentru ca mişcările care se repetă iute să dea ochilor impresiu-nea continuităţii. E acelaşi fenomen care se tnttmplă ctnd, mişctnd repede un chibrit aprins, căpătăm aparenta unor linii luminoase.—Primu film a arătat ieşirea lucrătorilor de la uzina tatălui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferentă a „Societăţii p. încurajarea Industriii Naţionale". * cinematografic, -ă adj. (d. cinematograf). De cinematograf. Adv. In mod cinematografic. - * cinematografie f. (d. cinematograf). Arta de a reprezenta prin cinematograf. * cinematografici v. tr. (d. cinematograf). Fotografiez cu maşifia cinematografică, filmez. cineşT pron. (cine şi -şi). Vechi.Fie-care. * cinetic, -ă adj. (vgr. kinetikâs). Cinematic. — Acest cuv. e mai corect de ctt cinematic, că-i făcut chear de vechii Greci. * clnetosc6p n., pl. oape (cineto- ca tn cinetic şi scop ca In te’escop). Fiz. Un aparat optic inventat de Edison. Se compune dintr’o văcălie de ciur care are nişte deschizături pin care se văd nişte imagini făcute in interioru văcăliir. Ctnd se tnvlrteşte, produce impresiunea cinematografului. Se numeşte şi fenacistiscop. V. cinematograf. cineva pron. indefinit. (cine si -va). Oare-care, oare-cine, o persoană indefinită: a venit cineva şi a adus ceva. — In Munt Pop. şi cinevăşilca. cin£z v. intr. (lat. cinare), Măntnc la cină.—Şi clnt s’au întors să cine (VR. 1924,9,287). V. prtnzesc. cingătoare f., pl. ori (d. încing). Ludru cu care-fi încingi mijlocu corpului, cum e o curea, brtu, nişte bete ş. a. Mijlocu corpului: pină la cingătoare (sau plnă la brlă). Zonă, ceia ce încinge, înconjoară: cingătoare de munţi—Şi inclngătoare. cingh^l n., pl. e (turc. cengei, d. pers. âangiăl, ctrlig; ngr. isingiU, alb. bg. strb. Cengil. V. cinghie). Clr.ig de attrnat carne la măcelărie. Belciugu care se pune’n nasu porcilor, urşilor ş. a. <4 pune cuiva cingelu'n nas, a-1 face să nu se mai poată mişca con-'''tra ta. cinghie f. (turc. pers. (enk, arpă, adică „curbă", înrudit cu cinghet). L. V. Arpă. cinghie f. turc. iengi, arfonistă). L. V. Arfonistă.— Şi clnghlîâsă, pl. -iiese, şi cinghireasă, pl. -ese. cinchlneâ, V. cenghenea. cinghir, V. ţigher. cinghireâsă, V. cinghie. * cinic, -ă adj. şi s. (vgr. kynikds, de cine, d. Ayon, kynâs, cine). FU. Se zice despre nişte filosofi antici care afectau a dispreţul convenienţele sociale şi al căror maestru a fost Diogene. Fig. Foarte neruşinat, foarte obraznic: cuvintare cinică. Adv. In-mod cinic. 1) clnie f. (pol. czyn, unealtă, nacţynit, vas, unealtă. V. cin 1). Vechi. Unealtă, instrument: astrolav, cinie de aramă saă de lemn, tn carile drumul stelelor se arată (Cant. Ist. 8), toate ciniile şi măestriile cele de munci (Dos. V. S. Sept. 3), toate ciniile (esutului (Zbiera, Pov. 222). Azi. Munt. Capcană: prins ca an şoarece’n cinie (Ghlr. Grăn.), rămăsese (o ştiucă) prinsă'n cinie (Chir. VR., 1913,7-8,51). Fig. Vechi. Uneltire, cursă: cinia dracului. V. organ. 2) cinie f. (turc. Uni, porţelan, faianţă, ceaşcă mare, geam colorat, d. (in, Chino; www.dacoromanica.ro ngr. tsinl, porţelan-, alb. ieni, iinl. farfurie, slrb. iinija, castron. V. slnle). Vechi. Porţelan: talgere de ci ie (Şăîn). Cărămidă de porţelan de pardosit or! de ornat o faţadă: casele cele cu cinil (Let. 1,310. V. Bogrca, AIIN 1,310). Serbia. Farfurie, clnllltură, V. cimilitură. * clnfzm n., pl. e (vgr. kynismds). Fii. Doctrina filosofilor cinici. Fig. Neruşinare, sfruntare. * clnocgfal şi -ăl, -ă adj. (vgr. kyno-kdphalos, d. ky on, tynos, ctne, şi kep'ialâj cap. V. acefal). Cu cap ca de ctne. S. m, Zcol. Un fel de maimuţă cu cap ca de ctne. V. căpcăun şi babuin. cinbvnic m. (rus. cinâvnik, vsl. cino-vlniku. V. cin 1). Vechi. Oficial, funcţionar. cin-spre-zece,V.cincY-spre-zece. cinste f., pl. inuz. cinsti (mbg. âenst, vsl. cisti, infl. poate de censti, parte. V. bicisnic, tist). Onoare. Onorabilitate, probitate, onestitate Consideraţiune. Trataţiune, oferire de vin or! alte băuturi saâ mlncări. A da cinstea pe ruşine, a face o faptă ruşinoasă, a te compromite. A da cuiva ceva pc cinste, pe credit, pe cuvlnt. A face cinste 1) a face onoare şi 2) a oferi de băut sau şi de mtncat A te pune pe cinste, a te pune pc befie, pe chef. V. onorar 2. cinstesc v. tr, (vsl. cisttii). Onorez. Fam. Fac cinste, ofer băutură sau şi mtncare gratis. V. intr. Beau vin ori rachiu. V. refl. Beau cu alţii saâ chear mă tmbăt btnd cu ei. cfnsteş, -& adj. (d. cinste). Vechi. Cinstit, onest. Onorabil. Adv. Cinstit. (VR, 1922, 9, 364). clnstgţ m. (bg, rus. cistec, vsl. cistici, curătitor, fiind-că se pune In baie. V. pre-clsta). O plantă labiată numită şi ja 'eş şi cocean căprăresc (salvia glutinosa). cinstire f. Acţiunea de a cinsti. închinare, toast, ciocnire de pahare, chef. cinstit, -ă adj. Onest. Onorabil. Onorat: cinstite părinte I Adv. Cu cinste : ave'e dobindită cinstit. cintăur m. (lat. centaurium, d. vgr. hentaiirion. V. centauree). O buruiană din familia genfianei (erythraea centaurium şi erythraea pulchella). — Vulg. şi ţlntăur ţintaură şi ţintaulă (după latina farmaciştilor Germani). cinteză şi cintlfă f., pl. e (răd. neştiută, iar sufixu ca şi In coacăză şi pupăză. Cp. cu alb. skiităzâ, cufundar). O păsărică etntătoare cu pene cafenii şi roşii închise (fringilla caelebs).—Şi clntezbY, clntlzoY şi jlnfitbY. clntl^nY m. pl. Vechi. Munt. Mold. sud. Şalvari femeieşti care se purtaâ peste izmene (Dict- ms. al lui Golescu, Şez. 1922, 145). Cov. Izmene Rf. (şi azi). Pantofi de ltnă împletiţi. V. Acad. la ghermesut. cJnzeăcă f., pl. eci(d. cin-zeci). Munt. Cin-zcci de dramuri de băutură din ocaua veche. Căsuţă ~de lot: o cinzeacă plntecoasă cu flori -pj care o pipăise de atitea ort degetele babei (CL. 1910, 5, 544). Iron. Cin-zeci de ani: a trecut cinzeaca I — Pin met. (Mold.) stngeacă, stngeapă şi slngeap, pl. ece, epe. V. palici. clnzec n., pl. ece (d. cinzeacă). Munt. jumătate dc cinzeacă: un cinzec de vin (VR. 1925, 5, 290). cln-zâcY, V. clnct-zecY. 1) cYoăcă f., pl. cioc! şi cioace (ct. (oka, slrb. bg. iavka, rus. âăiki, d, vsl. Calka, iavuka, kavuka, rudă cu vgerm. chouch, de unde fr. choucas ; ung,csoku. V. cYovIlcă). Un fel de cioară mai mică care trăieşte pin oraşe. — tn Mold. nord şi Ml. cedcă, pl. i. Cp. cu leucă, ’.eoacă. V. cada. 2) cYoâcă f., pl. cloci şi cioace (var. din cioaclă). Fie-care din cele două lemne tn care se prinde lama feresteului (V. cYochie). Butaş. Olt. sud. Cui de lemn despicat de Brins rufele pe frlnghie. Gorj. Deal mic, dtmb. n ioc de arşice tn care ichiu se ascunde dupa petre. cYoăclă f., pl. e (var. din faclă, ca ciuf faţă de top 1. Dc aci şi slrb. rut. caklja, ung. csăklya, ctrlig. V. cloacă 2, cYoc-laş, cYoclu, IncYccălez). Odinioară, tlrlia cu care se duceau cei morţi dc holeră. Vest. Targă ttrttă, ttrlic, săniuţă saâ cărucior de cărat lemne dc foc. Cantitatea de lemne cărate aşa, ca cele duse de ţărani In căruţă ca să le vlndă: o cioaclă de lemne. V. traglă, tirlie. cYoăYe, V. acioaTe. cYoăncă f„ pl. e şi cionci (ung. csonka, ciunt). Nord. Lulea scurtă. cYoăndă f., pl. e (d. mă ciordănesc). Trans. Mold. Ceartă, sfadă.—Şi cYoandră. cYoântă şi gYoântă f., pl. e (fem. d. ciont 1) Est. Iron. Picior, crac, genuchi (gaibarace, jugleie, cotonoage, cocale, cio-pătăi): ia trage-ţi cioante’e mai tn colo I Lovitură de genuchi ori de picior: i-a tras o gionoată ae i■ aă clănţănit fălci e I — Şi cYonoată, gYonoată şi glonată (din cloanţă, apoi * cin-ată, cionoată). In Serbia genoată. V. cYopătăY. cYoără f., pl. ciori şi (nord), doare (alb. caulă, cioară; tarentin cola, mrom. ţoară. Cp. şi cu alb. Sorră, cioră; friulan (ore, tnrudit cu vgr. torax şi lat. corvus, corb. Cp, cu ţarcă şi ştlrică). O pasăre (neagră care bate’n albastru, rudă cu corbu, dar mai mică (cornix), Epitet batjocuritor Ţiganilor si Ţigancelor. Cioară pucioasă (Munt.), dum-brăvcancă. Fire-ai al ciorilor, mtnca-te-ar ciorile t (corbii), lua-te-ar dracu I Ce ciorile I ce dracu I A da vrabia din mtnă pe cioara din par, a da un ciştig mic, der sigur, pe unu mare, dar nesigur. cYoărcă f,, pl. e saâ ciorci (turc. coha, pop. coha, postav) Vechi. Manta albă ţărănească. www.dacoromanica.ro cYoărecY m. pl. (var. din tareci. V. tu-reacli Vest, Pantaloni ţărăneşti strimţi de dimie. V. bernevect, ceacşirT, poturi. cYoărice, V. şoarlce. cYoărsă f., pl. e (d. a ciorsăi). Instrument (mai ales cuţit) prost —Şi cforsac, gioarsă) gloablă şi rablă. V. custură. cYoătă f., pl. e (d. ciot). Buturugă, clotac, bucată de rădăcină ori de trunchi rămas In pămlnt ori scos. cYoătcă f., pl. e şi dotei (d. ctotcâ). Est. Grupă, ceată societate: a intra in cioatca bătrtntlor. cTob n., pl. uri (turc. pers. âob, dop, aşchie, surcică). Vest. Hlrb, sfărmătură dintr’un vas. V. sob. cYobăcă f., pl. ace şi ăci (cp. cu ung’ csanăk, ciobacă, sau cu rut. iovtn, luntre, pin schimbare de sufix, infl. poate şi de rus. cobdk, mreană). Luntre făcută dintr'un trunchi scobit (ori şi dia setnduri) de umblat pe bălti la oescuit ori la vlnat (Sadov. VR. 1928, 7, 8; Şez. 33, 26). — Şi cYobac, n., pl. e. V. căulă, cin 2 şi oraniţă. v cTobânv m. (turc, coban, d: pers. cuban, l-liban, d. sub, berbccc, şi ban, conductor; ngr. tsobânis, alb. bg. slrb. rut. tobăn, pol. ezoban. D. rom. vine ung. esobdn). Păstor, păscător de ou — Dim. -ănâş, -ănuş, -ănuţ şi -ănel, pl. el. cYobăluYtfsc, V. cebăluîesc. 1) cYobănâsc, -eâscă adj. De cioban. 2) cYobănâsc v. intr. !s cioban, trăiesc ca cioban. ciobăneşte adv. Ca ciobanii. cTobănfe f. Ocupaţiunea de cioban, viata ciobănească. cTobilc, V. şteobilc. cToblrnâc n., pl, e (ung. csSb8rhord&, purtător de ciubăr). Olt. Ban. Părlngă, par de dus hlrdău.—$i cTobirdac şi cYomîr-dac (Dolj, Rev. I. Crg. 2,163). V. dorfngă. cTobâtă f., pl. e (rut cobit, gen. iobota; rus. ceboty, ciobote de marochin, d. tăt. cabala, care vine d. pers. [de unde şi turc.] cabatan, ciobote mari; it. ciabatta, încălţăminte uzată, pv. sabota, fr. savate, picard chavate, sp zapata). Mold. Cizmă, Incălfă-mlnt care acopere picioru plnă la genunchi. Fig. Iron. Om igno- rant, tureatcă. (Plnă pe la 1848, mai tofi băr-bafil purtau ciobote. Azi poartă mai mult ţăranii, Jidanii hătrtni, soldaţii călări şi ma) rar cei pe jos. In Ungaria şi părţile vc-cine ei, poartă şi ţărancele. Orăşenii poartă ghete, pe care le vlră tn galoşi cind e noroi şi In şoşoni ctnd e zăpadă sad numai ger), in Mold. nord. clbotă şi ciubotă. In Munt cToboaJtă, cizmă sati gheată grosolană. cTobotăr m. (d. ciobotă; rut. âobotăr, rus. cibotiri). Mold. Cizmar. clfobotărie f. (d. ciobotă). Mold. Cizmărie, meseria saâ prăvălia ciobotarului. cToboţfcă U pl. ele. Mcld. Ciobotă mică. Botină,gheată. CToboţlca cuculuT (prl-mula officinalis) şi cToboţlca ursuluY, (cortusa Matthioh), două plante primulacee. 1) cToc n, pl. ari (mrom. cioc, ciocan, d. cioc 2 şi înrudit cu ciocan, ciocnesc, ciocoi, cioplesc, clacă, ciugulesc, ciupesc, ciunt, faţă ş. a„ precum şi cu rus. coi, ciocnire de pahare; bg. Cuie, ciocnire, âovka, cioc, plisc; alb. Coh, plisc, it. etoeco, butuc, ung. esok, sărutare; fr. choc, ep.choque, o\.schok, ciocnire). Vest şi sud. Plisc, giira păsărilor. Lovitură de cioc: l-a tras un ţioc. Apă cit ia pasărea o dată cu ciocu: un cioc de apă. Fam. Bot, sărutare (ung. csâi). Păru barbei lăsat neras numai la bărbie (cum II purta Napoleon III şi Cuza): a purta cioc saa barba tn cioc. Botu corăbii!. CTocu berxeT, gre-ghetin. V. tic 1. 2) cToc, interj, care arată sunetu unei ciocniri încete, ca Intre pahare, la uşa cuiva ş. a. V. cToc 1| boci poc, toc. cY6ca-b6ca, V. cToc-boc. 1) cYocăn m. (met. din cocean, ca şi slrb. cokanj. Munt. Mold. sud. Cocean, strujan. Ciocan de varză, mezu (inima) verzei.—Fals n. la Cdr. V. nap-ciocan şi cYoclej. 2) cYocăn n., pl. e (d. cioc, interj, care există şi la Ruşi şi la «Iti Slavi, înrudită cu vgr. tykos, ciocan, şi cu typos. lovitură, urmă, tip, ca ciocnesc fată (le clop’esc ori ca vgr. lykos fată dc lat. lupus, lup. Din aceiaşi râd. vs). rus. cekană, bg. cuk şi cuhin, ciocan, [de undp ngr. t ukini/, ceian, bărbie; pol. czekan, pers. cugan, V. cocean. Cp. Bern. 1,159). O unealtă de bătut cuie ş. a.: ciocan de zidar, de dogar, de potcovar, de bătut la poartă (lld. clopot) ş. a. Fig. Intre ciocan şi nicovală, Intre doua primejdii (V. mal 2). Păhăruţ, ţoi ori şipuşor de băut rachiu (ca şi slrb. iokanj rakijef.S.m. Zool. Un peşte marin cu capu ca ciocanu (zygiena mălleus). cYocălăO m. (ung. csuklă, vlrf de frunză, rudă cu slrb. crikov, cîocălău, cu rom. cioc, ciocan, cioclej, ficlău, faclă, ş. a. V. Bern. 1, 159). Mold. Cocean de porumb, ştulete fără grăunte.—In nord. şi cYucălăd (Sadov. VR. 1911,3,324 şi 328) şi cYucalăB. 1) cTocănâş m. Lucrător care sfărtmil sarea cu ciocanu la ocne. 2) cTocănâş n., pl. e. Ciocănel. cTocăneâ f., pl. ele (d. cioc) Undei Bccafă. cTocăneâlă f., pl. eli. Acfiunea dc a ciocăni. ctocănel n., pl. e. Ciocânaş, ciocan mic. cYocănesc v. tr. (d. ciocan ; rus. ceka-niti, a ciocăni). Lovesc cu ciocanu sau) cu ciocu. Bocănesc, bat (dc ex., la uşă). Fig. Sfătuiesc mult timp: eu destul l-am ciocănit, dar el nu m’a ascultat. Bat capu, pic-tisesc cu vorba. www.dacoromanica.ro CIO — 282 — CIO ori, Trans. . _ w . se nutreşte căuttnd larve pe supt coaja copacilor, pe care o ciocăneşte mereii (lat. picus): cîocănitoarea durută in scoarţă (Sadov. VR. 1930, 9—10, 194). V. cToctrleţ şi verdare. clâc-bâc, interj, care arată sunetu repetat al ciocanului saa al altor corpuri izbitoare. Clnd e mai prelung, se zice ctâca-bâca (cp. cu ung. csonkd-bonka, ciung). De unde să ştie el ce-i cloca-boca, de unde să ştie et cum să procedeze tn asemenea afacere ? cTochfe f. (var. din cioacă 2). Un fel de ciocan (numit şi păpuşă) cu şanţ la vtrf şi care, lovit cu alt ciocan, serveşte la bătut cercurile butoaielor. V. ceactie. ctoQhlnâre f., pl. ări (d.ciochină). Ciochină, curea de legat ceva (de ex., mantaua) de şa. ciochină f., pl. e şi i (probabil, rudă cu it ciocca, strugure, dim. ciocchina, şi tnrudit cu ciorchină. Cp. cu circel, filamentu răsucit cu care viţa se agaţă ca cu un ctrlig, apoi „strugure mic“. Cu turc. cvkyn, grop, pachet, n’are legătură). Coada şelei, arcada din apoi. Ciochinare. A pune la ciochină, a lega In apoia şelei, (fig.) a da uitării. A-ti rupe ciochinele degeaba a umbla degeaba. Ctrlig la unele cingători ţărăneşti. Gleznă, oasele proeminente de la gleznă. V. oblînc. ctoct m. pl. (cp. cu it. ciocia, opincă, boctncă/ Trans. Ciorapi ţărăneşti femeieşti făcuţi din postav alb (călţuni). cTocilted şi -irteii n., pl. eie (ung. csikoltd, csikoltyu). Vest. Marele piron care ţine jugu fixat tn proţap. — în Trans.-tăO. In Olt. şi teglici, tn Tel. tiglici.. clocfnătoâre, V. clocănitoare. ctocfrlân m. (d. cioc cu tnţ. de „moţ", de ex., barbă'n cicc, pin aluz. la moţu acestei păsări, cum se vede şi din ngr. tsut-suliănos, cioctrlan, care vine d. rom.fnfuian. Cp. cu it sud cucug/rhiata, cioctrlan, adică „cucuiată, moţată", şi cu rom. fopirlan şi ciocoi). O pasăre necălătoare din neamu vrăbiii, dar mai mare şi moţată (galerita cristata). Umblă pin semănături şi pe marginea drumurilor şi nu se pune pe ramuri. V. cToctrlie. cfocfrlâţ m. (rudă cu cioctrlan). Ciocă-nitoare saâ un fel de ciocănitoare (sitta caesia). — In Trans. scorţar. cToctrlie f. (imit. după clnţecu acestei păsări, după cum se vede şi din ardelenescu firloi şi ţirlug, cioctrlie, şi din bg. cevruliga âuruliga, cuculiga, dan. skovldrken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocirlan. V. ct-ricat şi şofrac. Cp. Bern. 1,157 şi 164). O pasăre călătoare înrudită cu cioctrlanu, dar fără moţ (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci şi are obicei să zboare sus şi să Clnte ţinlndu-se pe loc In aer (Este şi va- rietatea alauda arbdrea, mai mică, şi me-lanocdrypha /calandra, tatarica ş. a.], mai mare). Est. Un fel de horă şi melodia ei (V. tril). Ramură de viţă tăiată cu o bucată din ramura mai mare şi răsădită ca să se prindă. Ţăruş care e legat de un pălimar (funie), iar acesta de plută şi pe care un plutaş tl tnfige tn mal ctnd vrea să oprească pluta din mers. cTocfrtesc, V. cTopăţesc. cTocfrtâQ, V. cTocflteQ. cTocfrtfe f. (cp. cu cioc, cioctlteă şi ciocirtesc). Bz. Pl. Instrumentele cu care se bate şi se ascute coasa (ciocanu, batea şi gresia): traista cu cioctrtii. V. bătălăO. ctoclăş m. (d. cioacă). Cel ce vinde lemne cu cioacla. Vechi. Cipclu. cioclej m. (rudă cb cio:ălău. Cp. cu jug',ele). Nord. Strujan. — Şi cîu-. cToclejâl m. (d. cioc'ej = „ciocălă(i“t adică „mic ca un ciocălăâ"). Buc. Sfredeluş. cToclâte m. (d. cioc, ca şi cloclol). Haţeg. Vrabie. cTocloâvă f., pl. e (d. ciocoi). Rar. Iron. Ciocoi (stare socială). cTocl6d n, pl. oade (rudă cu cioclej). Bai. Olt. Ciocan de măr (ceia ce rămtne nemtncat dintr’un măr). cToclâT, V. ctocot. cioclovină f., pl. e (d. clocloi cu sufixu slav -ovină. E şi un nume de munte care, ca şi vecinu Sttrmina, Itngă Tismana, Înseamnă „ţuguiata"). Epitet mai injurios de ctt cioc i. cTâcIu m. (d. cioaclă, care e o var: din fa lă, adică „acela care duce sicriu pe cele două ţacle". D. rom, vine bg. iokla, cioclu). Cioclaş, acela care duce morţii la groapă saâ ti şi tngroapă (gropar). cYocmănesc v. tr. (din ciocănesc şi jăc-mănetc). Munt. Fam. Ciocănesc, cert, mustru. —ŞicTogmănescşifdupăciomagjşi cYoc-măgesc. ciocnesc v. tr. (bg. cuknuvam, rus coknutl. V. cToc 1). Izbesc cu ciocu, cu vtrfu, cu o parte: cocoşu l-a ciocnit pe răfoi, hai să ciocnim ouă roşii, să ciocnim paharele şi să bem.V. refl. Mă izbesc: trenurile, vapoarele, armatele s’au ciocnit Intre ele. ciocnit, -ă adj. Izbit Fig. Fam. Ţicnit dogit, cam nebun. ctoc6T m., pl. tot aşa (d. cioc [ca moţ faţă de Moţoi, nume de familie] cu tnţ. de „moţ" [ca şi tn -cioctrlan], nume care s’a dat tntll păsării moţate, apoi plndarului, valetului, lacheului, vătăjelului, perceptorului, funcţionarului, arendaşului, şi, tn sftrşit, boierului. Tot aşa, fr. hobereau, „erete" şi „nobil rural". Cp. şi cu curcan şi stigleţ, care tn-seamnă şi un fel de soldaţi. V. cîoclu). Trans. Criş. (şi ctocloT. Cp. cu ţlrloi). Cioctrlan. Mold. Munt. Fig. Vechi. Fecior de casă, valet ori lacheO (V. camerier). Linguşitor, curtizan, Percep/oc, mumbaşir, aren- www.dacoromanica.ro daş, funcţionar: ciocoi galeraf. Azi. Iron. sau fam. Moşier, boier, mare proprietar (,ciocoi" Turcii din Dobr. ciobanilor Ardeleni şi Bulgarii moşierilor din România). Fig. Om cu înfăţişare boierească saâ cu preten-ţiunl de Jioler: da de ctnd te-al făcut aşa de clocot de nu mal pofi umbla pe jos ? Epitet ironic adresat de liberali, socialişti şi alte feluri de democraţi conservatorilor. (La 1821-48, boierii „ruginiţi" î-au taxat pe liberali de „Ciocoi", adică „parveniţi". Liberalii adresaâ şi ei acest cuvlnt boierilor, dar cu Inţelesu de „vampiri", şi, la 1907, fiind Incă partid de sttnga (pe cind astăzi Is de dreapta), aâ răsculat ţăranii contra „ciocoilor", şi apoi tot ei au trebuit să-i potolească cu tunu. Astăzi In sflrşit, Românii liberaţi taxează de „ctocoi*' pe cei din vechiu regat, mai ales pe liberalii V. boîer, camerieri cTolllgtir. cTccoTâş m. Iron. Dim. d. ciocoi. cîocoie (exact: ciocoiie) f. Calitatea de ciocoi. 1) cYocoYgsc, -Tâscft adj. V. Iron. De ciocoi. 2) cYocoYâsc (mă) v. refl. Iron. Mă fac ciocoi. cYocoY^şte adv. Iron. Ca ciocoii. cYocofme f. Iron. Totalitatea ciocoilor, mulţime de ciocoi. cYocoYnlcfe L (d. clocot). Vechi. Linguşire, slugărnicie. * cYocofţm n, pl. e (d. ciocoi). Iron. Purtare de ciocoi. cYocolâtă pl. e (it. cioccolata de unde şi turc. cokolata şi cyk-, d. sp. chocolate, care vine d. mexicanu choco, cacao, şi latl, apă: fr. chocolat). Un fel de pastă alimentară vlrtoasă compusa din cacao, zahăr ş. a. Băutură compusă din lapte amestecat cu praf din această pastă.—Barb. şocolată (după fr.). Vulg. clucalată. cYocdtnlţă f., pl. e (d. ciocoi). Vechi. Om slugarnic, cYocotnlfesc v. intr. (d. ciocotnifâ). Vechi. Linguşesc josnic. cYof, V. c¥uf. cYofâlâ pl. e (d. ciofăiesc). Cov. Om limbut. cYâfăY saâ cY6flăYşi -Tesc v.intr. (imit. după huietu buzelor şi al limbii la porc şi la oamenii neciopliţl cind mănlncă). Vest. Clelăiesc. cYofirtă, V. cYozvîrtă. cTofîrtâT, V. fîrtaY. cYoflIa&r m. (var. din ciflicar, clăcaş din satele bulgăreşti. Cp. cu vecin, ciocoi, covrigar, mitocan). Mold. Iron. Orăşean râa îmbrăcat (cum ar fi un meseriaş, un funcţionă-raş), ţăran Îmbrăcat orăşeneşte: ţăranului ti plac boierii, dar na fi ciofligarill—In Mold. nord. şi -car, In Munt, -ingar, In Bucov. şi cYofltncar. V. băşcălia şi tnghe-roc«t. i cYoflfnc şi şoflfnc n., pl. e şi uri (sas. schivlenk, germ. schiebling. D. rom. vine ung. csăfling, csopling. Dac. 3,707). Trans. Mold. Un lanţ scurt care are un ctrlig la capăt şi serveşte la legat butucii care trebuie să fie traşi (Şi la dricu plugului ş un ciofllnc).—Şi -fng. cYogmănâsc, V. oYocmănesc. cYohodâr m. (turc. tohadar, cokadar, d. io'a, coka, postav, adică „acela care e îmbrăcat cu postavu stăplnului"). Vechi. Lacheu care îngrijea de încălţămintea {domnului. Lacheu care-i escortai pe înalţii funcţionari la Turci. Baş-ciohodar, şefu lacheilor. — clh- şi cYuh-. cTolâc, -ă adj. (turc. iolak, iulak). Rar. Ciunt. cYolamâ, V. cYulapia. cYolân n., pl. e (vsl. etanii, membru. D. rom. vine rut. colan, obadă). Os, mai ales os mare (Os e mai elegant). Fig. Funcţiune, chilipir (cum i se Intlmplă clnelui la masa stăptnului): a umbla după ciolan, a lupta pentru ciolan. Bucată din care se compune obada. V. cocale. cYolâr, V. gTolar. cTolăcesc v. tr. (d. clolac). Rar. Ciuntesc : l-ar fi ăolăcit minile babei (CL. 1910, 3, 78). cTolănos, -oâsă adj. Est. Osos, cu oase mari. cYoldănesc, V. cTondănesc. cYolomădă f., pl. e saâ âzi (ung. csa-lamădi, id.). Ban. Olt. Porumb semănat des p. cosit (Univ. 12 Dec. 1938 ; 9, 1). cYolpân (sud) şi cYorcăn (nord) m. (cp. cu turc. colpa, stingaci). Copac uscat, osiac (rev. I. Crg. 4, 390). hi cunoaşte cioara clolpanu, se zice despre un om ctnd trage la teapă ori despre un copil cind se arată vrednic de-tată-su. Fig. Iron. Om înalt şi slab, coclrlâ. V. butuc, cYump, haşcă. cYoltăr n., pl. e (turc. coltar, âultar, culdar, d. cui, cergă de Invălit calu; slrb. coltar, ung. csoltăr, pol. czoldar. V. ţol). Vechi. Şabracă, arşa. cYomâg n., pl. ege (turc. comak, cumak; pol. czumak, ung. csomak). Baston gros. Lovitură de ciomag: a trage cuiva un ciomag. — In Olt. cîumag. V. bîtă, retevei, topuz. cYomăgâş m. Fam. Iron. Bătăuş cu ciomagu. cYomăpeălă U, pl. eli. Fam. Acţiunea de a cioraagi. cYomăgâsc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu ciomagu. cYomfrdăc, V. cYobtrnac. cYomîrdă f„ pl. e (rudă cu smirdoare. Cp. şi cu bg. murda, lucra aruncat, gunoi). Mold. sud. Paceavură, tearfă, femeie murdară. cYomofăY, V. cTumăfaTe. www.dacoromanica.ro cTomp, V. cîump. dondănesc (mă) v. refl. (var. din bondănesc. Cp. cu ung. csăngatni, a trage clopotele, csdngeni-btingeni, a clămpăni, şi civodni, a se certa). Trans. Mold. Mă cert, mă sfădesc cu glas tare: ău să se dea pe brazdă ori-clt s’ar mai dondăni (Rebr. 257). — Şi cTondr-, iar tn Bas. cTold-. In vest şi cTondăTesc. V. cTorovăîesc şi tmpilduîesc. cionoâtă, V. cîoantă. 1) ciont n., pl. cloanţe şi cionturl (ung. csont, os. V. clontonog, cîunt, cîot şi bont). Bucată, frtntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, ciolane: acolo l-au rămas cloanţele (V. cToantă)! îngheţat ca ciontu (safi numai ciont), îngheţat bocnă. 2) cTont, cîoâqtă adj. V. cTunt. cTontâc, -ă adj., pl. f. e. Rar. Ciont ciontesc şi «ţese, V. cTuntesc. cîo(n)tondg, -oagă adj. (din ciont, ciot şi -tlog din cotonog). Baia. Ciunt. clopâtă f., pl. ăfi (ung. csapat, ceată trupă, grămadă, d. csapni, a reteza; csapa-tos, bătut bine). Pl. Vtrsf. Bucăţi retezate; a tăiat balauru'n ciopăţl. ciopătăT f. pl. (d. dopată). Nord. Cioantc. cîopfiţesc şi cToptrţesc (Munt), cloptrtesc (Olt.) şi cTocirtesc (Mold.) v. tr. (d. clopată). Mutilez, cebăluiesc, cium-păvesc, ciumpătesc, retez clte o bucată de ici şi de colo, scurtez : a clopăţi coada unui ciine. cTopfrtâc, -â adj. (d. ciopirlesc). Munt. Rar. Scurtat, berc. S. n., pl. e. Bz. (-ag). Citireag. cîdplea (ea dift) m., gen. ol lui (rudă cu cioplesc, ciocnesc). Alt nume al iui dracu. cToptâsc v. tr. (bg. coplly, zgtrii, scurm. V. ciocnesc). Suptiez un lemn cu toporu, cu cutitu, cu cutitoaia (nu cu rlndeafia, nici cu feresteu). Sculptez. Fig. Civilizez. cTopift, -ă adj. Supţiat, netezit Sculptat: chip cioplit, figură cioplită. Fig. Civilizat cToplltoâre f., pl. ori. Instrument dc cioplit (daltă, cufitoaie, cuţit). cToplitdr m. Lucrător care ciopleşte, mai ales peatră. Scluptor prost. S. n, pl. oare. Rindea cu tăişu curb cu care se iad primele aşchii ale unei sctnduri In ainte de a o făţui. cioplitură f., pl. f. Lucru cioplit. Bucăţi căzute din cioplire. Mold. nord. Slănină (In general), cTopdr n., pl. oare (ung. esopor şi eso-port, dc unde şi slrb. copor, id.). Vest. Turmă plnă la o mie ae oi safi şi mai mică ori chear „botei "safi„ clrd". Adv. Grămadă, buluc, ciotcă: citiva ţărani se adunară ciopor intr’un coif (Rebr. 139). — Rar şi clpor şi cToport, pl. oarte. V. tîrlă 1. cîorăî şi vTâsc, V. cTuruT 2. ciorap m. (turc. iorab; ngr. tsurdpi, bg. (orap). vest. Coltun, îmbrăcămintea labei piciorului plnă la pulpă ori plnă la genuchi făcută din fire de ată împletită. A strlnge la ciorap, a strlnge bani Intr'un ciorap. — înainte de întrebuinţarea ciorapului împletit, care datează din secuiul 16, lumea se folosea de obialfl. La 1589, reverendu See din Cambridge inventă maşina de împletit ciorapi. cTorbagid m. (turc. iorbagy, id.). Vechi. Comandantu unui regiment de ieniceri (adică „distribuitorii ciorbei", fiind-că sultanu, fiind considerat ca părintele hrănitor al ienicerilor, şefii lor purtau titluri culinare). Fig. Om bogat, notabil, boier. In Turcia, primar rural. — Fem. -gToaîcă, pl. e. cTorbalîc n., pl. e (turc. iorbalyk, dc ciorbă, de unde şi slrb. corbalok, castron de ciorbă). Munt. Rar. Mold. Polonic, linguroi, chepcca, câuc, lingura cu care se scoate ciorba din oală safi din castron. Zemurcă, zeamă lungă.—In nord -llc şi Itc, polonic. v ciorbă f., pl.e (turc. âorba, fertură, d.ar. sorba, fertură, sariba, a bea; alb. bg. slrb. Corba, ung. csorba.V. nastrapă, şerbet, sirop, sorb 3). Munt. Fertură acră (borş) ori neacră In care s'a fert carne ori peşte ori de post. Fig. Amestecătură (un discurs prea lung, a societate pestriţă ş. a.) Prov. Cine s'a fript tn (sţp cu) ciorbă, suflă şi’n iaurt, cine a fost muşcat de şarpe, se teme şi de şopirlă; cine s'a’nşclat odată, e precaut pe urmă. V. heltugă. cTorcăn, V. ciolpan. cTorcănesc (mă) v: refl. Nord. Mă prefac tn ciorcan. cîorchin şi -fne m. şi -In& f, pl. e (var. din ciochină ori din ciucure ori din chiciură, că strugurele e ca un ctrlig ori ca un canaf). Strugure: bozii poclltifl de ciorchine oacheşe (CL. 1910, jubilar, 203).—La Delv. un ciorchine şi nişte ciorchine. In est ciorchină, tn Olt. cTurchină (pl. e şi i), înseamnă „scheletu strugurelui". cTorcToboăte n. pl. (ung.?). Bz. Fam-Ciuveie, hondrobeie, scule ori alte lucruri casnice grămădite sad risipite. — In Prah. cToroboate (CSG. 1922, 163). cYorcloveâ, V. cerceveâ. cTorcTolit, V. clurcTulit. ciordesc v. tr. (tig. cordo, part d. iorao, a fura. Cp. şi cu ung. csorditni, a pune să se scurgă, csSrditni, a plesni din bici). Pop. A fura, şterpeli. clorfăTâtă, V. cTurfuîală. cloric, V. şoric. dorică, V. ciurlcă. clormoTâg m, pl. legi (ung. csormoly, csormolya, pl. -ah; ceh. Cermel, d. cermny, roş, vsl. cruminu, roş). Trans. Scrab. cTdrnă f„ pl. e (rus. âernyi [pron. iornyij, negru, fem. cirnaia; nalernd, pe necurat, pe prima foaie a redactării. V. cerneală). Fam. Concept, htrtie pe care s’a scris prima redactare. www.dacoromanica.ro cToroâTcft f., pl/ e (augm. d. cioară). Epitet ironic Ţigancelor. pToroboâte, V. cTorcToboate. cTorobâră f., pl. e şi ări (din cioară şi clorobor). Ban. Coţofană. cTorob6r n., pl. oare (ung. csd'r -p8r, ceartă. V. cToro voTală). Trans. (Şez. 37, 125). Ceartă, gălăgie, tumult: ,clorobor pen-tr’un topor’. cTorofâlă, V. cTurfuTală. cTor6T m., pl. tot aşa. Masculu ciorii. Fig. Iron. Ţigan. c?orop(nă f., p’. e. (d. cioară cu sufixu (Jin harapină). Fam. Iron. Ţigan, Ţigancă. — Mai rar ciorovină. CTorovăTălă şi -voTâlă f., pl. ieli. Fam. Acţiunea de a tc ciorovoi. cTorov&Tesc şi -voTâsc (mă) v. refl' (strb. cavarijati, a flecări, rudă cu rut. ivara, ciorovăială, şi poate şi cu turc. cav-cav, ciripite, ung. estir-pdr ciorobor, cstirtimptilni, a vocifera. V. sfară 2). Fam. Mă cert ori discut cu glas tare: Să ne ciorovăim pentru nimicuri ? Joia viitoare mergem împreună să facem actele, cum se cuvine intre fraţi (Rebr. 2, 40).V. cic&lesc, cTond&nesc. cTorovină, V. cToropină. cTorpâc n., pl. e (rut. cerpăk, d. âe'rpati [pron. cârpati] a scoate apă sau din apă. V. cercală şi pocerpesc). Chipcel, posfat, ctriiont, un instrument pescăresc compus dintr’o plasă fntinsă pe nişte bete curbe aşezate cruciş şi care se bagă tn apă ca o lingură şi se scoate îndată cu peştişorii peste care a dat (Mold. sud). Tlrboc, mare lingură de plasă de scos din năvod peştele prins (laşi). Lingură mare de jintuit la stlnă. Cotită cu coada lungă de scos borhotu la fabrică (Bc). V. meredeii, chepcea, cTorbaltc, roci* cTorsâc n., pl. e (rut. cersăk [pron. ior-iăk). Nord. Cuţit prost, bulicher, custură. V. cToarsă. ‘ cY6rsăT şi -T6sc v. tr. (rut. âtrsăti, pron. iors-, a scărpina. Bern. 1, 172, la iersti) Est. Tal merefi cioplind cu cutitu: ce tot clorsă-ieşti acolo ?— Şi gTors-. cTortăc m. (d. ciot şi infl. de cuvinte ca ciortan ş.a.). Lemn strlmb: Ce nu faci dintr’un fag slodun ? Pe cind dintr'un ciortac, ce s’ategi? (Sov. 113). cTortân m. (turc. dorian). Sud. Crap mai mic (1-2 kg.). V. crap. cTortănărTe f, Marc cantitate de ciortani şi alfi peştişori. cTortănfcă f„ pl. ici sati ele (d. ciortan). Sad. Ciortan mic (ptnă Ia 1 kg.). V. crap. -cfortdsc (mă) v. refl. (cp. cu rus. fort, dracu, adică “a da dracului, a dracul"). Mold. Vechi. Mă cert. cTortocrâp m. (d. ciortan şi crap). Sud. Crap mai mic (2-4 kg.). cToşmolesc (mă) v. refl. (ung. csSmd-sztilni, a strivi). Mototolesc, boţesc. V. refl. Mă tnvtrtesc, mă întorc tn pat ptnă să adorm. cTot n., pl. urt (var. din ciont, ca ciut din ciunt, şi rudă şr cu strb. cokur, ciot. Bern. 1, 159. V. şi Lbk. 2454). Nod tntr’un lemn (rădăcina unei ramuri tn trunchi). Cioată, buturugă. Fig. Ciotu afacerii, greu (dificultatea) ci. cT6tcă adv. (rus. citka, pron. iotka, număr păreche, d. ietâ, păreche. V. ceată). Buluc, cladără, grămadă, ciopor, tn mare număr şi uniţi: albinele se adună ciotcă la stup, Jidanii se strlnsece ciotcă la havră. V. şi cToatcă. cTdtircă f., pl. e şi i(d. ciot.) Mold. Rar. Cioată, buturugă. cToton6g, V. cYontonog. , cTotords şi -urds, -ousfi adj. Plin de cioturi. cTov£T şi cTuveT n., pl. eie (strb. âivija, bucăţică de lemn. Cp. şi cu it! civaie, legume). Nord. Pl. Ciorcioboate, hondrobeie, obiecte casnice (cutii, putini, clondire ş. a.): in acest paravan încap multe efoveie ale casei, ca tntr’o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 3&4); ghemuit tntre bulendre şi .ceoveie” tntr'un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145).—Şi cTuhăTe, tnNţ. şi cTuhete (rev. I. Crg. 5, 183), fn Btş. şuvefe. In Meh. şu-veT, o bucată de lemn de aruncat tntr’un pom ca să cadă poamele. cTovfcă, cTovlică şi cTuvfcă f., pl. i (imit. tnrudit cu ung. csuvik, ceh. (uvik, nsl. iovink, cucuvea, ca şi cu it. ciovetta şi civetta, fr. chouette, cucuvea. V. cTuf 1). Vest. O pasăre acdatică moţată mare ctt turturica (vanettas cristatus), numită şi nagtţ (Mold.) şi libuţ (Trans.) Un iei de cucuvea. (strix passerina sau glaucidium passerinum). Un fel de pescar (pasăre) de mare (glariola pratincola). cTovrintfe f. (rudă cu vsl. vrănontl, a tn. toarce, dc unde şi povirnesc). Turtucaia. Loc unde apa Dunării, după un burun (cap), curge la deal. V. anafor. cTozvirtă f., pl. e şi ţi (din vechiu cet-vlrtă, d. vsl. âetvrutu, sfert. V. cToctrtesc). Sfert de animal Ia bucătăric, dric, butuc, picior cu o bucată cu carne: Apoi paloşu scotea. Patru ciozvlrţi tl făcea. (Teod. 593). ~ Şi cezvirtă, cTovtrtă şi clofirtfi.'In Mold. ciofirtă, „sfert de stlnjin de lemne", * clpât m., pl. tot aşa (fr. cipaye, d. engl. sepov, pron. sipoi, care vine d. pers. si-pahi, spahiu). Soldat din armata engleză din India. cipcă f., pl. i saa e (ung. csipke). Trans. Maram. Dantelă (lorga, Negoţ. 236! Ţpl-)-cipcâl, V. chipcel. * ciperacâS, -6e adj., pl. f. tot aşa (d. lat. cyptros şi cypţrum, vgr. kypeiros şl ty-psiron, rogoz.). Bot. Din familia rogozului şi a papirului. Subst. O ciperacee (subtnţ.p/an-tă). V. pipirig 1. www.dacoromanica.ro clplc şi cTupfc m. (ung. clpSkt, dim. d. cipti, gheată; bg. cipik). Munt. Pantof (de ptslă, de lac, ş. a.). Boclncă. clp(c& f, pl. I (d. cipic). Mold. sud. Gheată, botină. clpur, V. cTopor. * ciprlnofd, -fi adj. (d. vgr. kyprtnos, crap). Zool, Care e din familia crapului. * cipru, V. chlparls. cir n. (rut. âir, id.) Nord. Terci. clrâc m. (turc. [d, pers.) (irak, âerak, elev j ngr. tserăki, alb. bg. sirb, (irak, ung. csirăk). Vechi. Azi iron. Protejat, favorit. Om de casă, client. Ucenic, elev. Agent. V. ortac. * circ n., pl. uri (lat. circus. V. cerc). Loc de spectâcul unde se alerga cu caii la vechii 'Romani'. Azi, local circular p. diferite spectacule, (Iar mai ales de alergat cu caii. * circa adv. (germ. circa, d. it şi lat-circa). Trans. Aproape, aproximativ, vre-o. cfrcovt m. pl. (bg. (ertova, biserică, d. §r. kyriaki, Duminica, de unde şi numele e Chiriac şl Chirie. V. CTurlcă şi ţîr-covnlc). Munt. ş. a. Numele unor sărbători populare fn onoarea unor ţel a căror amintire s’a şters : Circovii de vară, ai Marinii (mârtira Marina) la 15—17 Iulie; Circovii de Iarnă la 17—18 Ianuarie, clnd se aşteaptă zile viforoase, numite şi „fulgerâ-toare“. — Şi Cercovl. * circuit n., pl. uri (fr. circuit, d. lat. circuitus; [d. circum, In prejur, şi ire, itum, a merge]' it. circulto. V. Ies, per, suT). Ocol, ocolire, circumferenţă. * circul şi -ez a -ă v. intr. (fr. circu-ler, d. lat circula, -ăre, a preface tn cerc; circulus, cerculeţ). Mă mişc împrejur. Trec, merg din mtnă tn mtnă, umblu : banii circula. Mă duc şi vin: trăsurile circu'ă. Fig. Merg, mă propag, mfc răsplndesc» circulă vestea că podu Pa frtnt. * circular, -ă adj. (lat circularis, d. circulus, cerc). în formă de cerc mişcare circulară, ferăstrăă circular. S. f. pl. e şi fals ărl. Scrisoare cu acelaşi cuprins adresată mal multora. Adv. A te mişca circular. — Fals o circulare (considerat ca s. f. de la a circula). * clrculaţiune f. (lat. circuldtio,-dnis). Acţiunea de a circula: circulafiunea singe-lul. Mergere, posibilitate de a umbla: circu-lafiunea e oprită. Transmisiune, curs : cir-culafiunea bunilor.—Şi -âţle şi -âre. * clrculatârlS, -6rle adj. (lat. circulator ius). Relativ la circulatiunea stngelui : aparatu circulatoria. — Şi -tdr, cela ce nu e corect * circum-, prefix latin care înseamnă „In prejur": circum-locuţiune, V. peri-. * clrcumclzlune f. (lat circumcisio, -dnis). Tăiere împrejur (Se zice despre o anumită operaţiune pe care o execută ha-liamii şl hogii asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E şi o Sărbătoare creştinească la 1 Ianuarie, cind Iisus Hristos a primit numele). — Şi -fzle. * clrcumcfd, -cfs. a -cfde v. tr. (lat. circum-ctdere^y. ucid, decid, Incisiv)» Tai împrejur. * circumferinţă f., pl. e (lat. circum-ferentia, d.circum, In prejur şi ferre, a duce. V. su-fer). Oeom. Linie curbă ale cărei puncte-s toate egal depărtate de un pţinct Interior numit centru. Ocol, ocolire : această grădină are o circumferenţă de. 1000 de metri — Fals -inţă. * circumflex n., pl. e şi uri. (lat. circumflexul, „îndoit împrejur". V. flexiune). Qram. Se zice despre un accent O\) care >n unele limbi arată că o vocală e lungă, iar la Romăni arată numai că e vorba de un sunet Intre i şi u, ca tn cuvtntu fîorgân. * clrcumlocuţiune f. (lat. circum-lo-ctitio, -dnis). Ocol de vorbă, perifrază, ca: zeamă de struguri lld. must ori vin. * clrcumnavlgaţlune f. (circum- şi navigaţiune). Ocol cu corabia, mai ales ocolu pămintului. ■* plrcumpolâr, -fi adj. (circum- şi polar). Din prejuru polilor: regiune, călătorie circumpolară. * clrcumscrlpţiune f. (lat circumscripţia, -dnis. V. inscripţlune). Ceia ce mărgineşte întinderea unui corp. Diviziune teri to rială: circumscripţiune electorală. Oeom. Acţiunea de a circumscrie o figură alteia. — Şi -fpţle. * circumscris, -is, a -ie v. tr. (circum- şi scrii; lat. circumscrlbere). Închid In limite. Oeom. Trag o figură împrejura altei figuri atingtnd-o: a circumscrie un exagon unul cerc. * circumspect, -& adj. (lat. circum-spectus, d. circumspicere, a te uita împrejur. V. a-spect). Prudent, atent, precâut: persoană, purtare circumspectă. * clrcumspecţlune f. (lat. circum-spictio, -dnis). Prudentă, atenţiune, precau-ţiune : a lucra -cu circumspecţiune. * clrcumstânţă f, pl. e (lat circum-stantia, d. circumstare, a sta In prejur). împrejurare, situaţiune, particularitate a lucrurilor sau a faptelor : circumstanţe atenuante, agravante, grele. * circumstanţial, -fi adj. (d. un tip latin * circumstanţial is). Gram. Care arată circumstanţele: complement circumstanţial. * clrcumvalaţlune f. (lat eirMm-vallitio, -dnis, d. circum-vallare, a Incunjura cu val, cu şant). Fort. Şanţuri şi rtdicăturî de pămlnt făcute p. asediâ. V. contrava-laţlune, tranşele. *- clrcumvecfn, -fi adj. (mlat. circum-vicinns, fr. circonvoisin). Vecin aşezat In prejur: regiunile circumvecine (saii, mai scurt şi tot aşa de lămurit: regiunile din prejjr. www.dacoromanica.ro * clrcumvoluţiiine f. (lat circum-voliitio, -dnis. V. evoluţlune, volbură). Sucire In prejur. Circumvoluţiunile creierului, sinuozităţile (cotiturile) Iui. — Şi -u{ie. clreâdă f., pl. cirezi (vsl. irieda, turmă, d. got. hairda, germ. herde; rut. (eredă, pol. czereda, bg. (erda, slrb. (reda; ung. csorda V. cîrd, cTurdă, hurtă). Turmă de vite cornute mari (boi, vaci, ^ivoli). clreâşă (vest) I., pl. eţi (Munt.), eşe (Olt.), şi cireşă (est) pl. eşe (lat. cerasa, pl. de la ctirasum, cireşă, vgr. ke'rasos, cireş, şi kerăsion, cireşă, iar acesta d. Oraşu Kerasiis, -untos, lat. Cerasus, -lintis, din Pont, la marea Neagră, unde erau păduri de cireşi sălbatici, numit şi azi de Turcr Kira-sun fkiras, kiraz, arm. geras, pers. kfres, cireşă], de unde Luciii, după ce l-a învins pe Mitridate [66 In ainte de Hristos], i-a adus şi i-a plantat In Italia ; it. ciliegia şi ciriegia, pv. cereisa, fr. cerise, sp. cereza, pg. cereja. D. lat. vine germ. kirsch", d. rom. vine vsl. (re&inia, rus. rut (er&nSa, bg. cereSa). Fructu cireşului. Cireşe amare, un fel de cireşe de un roş foarte tnchis, mai mici şi cam amare. cireş m. (d. cireşă safl d. lat. * cereăus lld. ceraseus, din cirasus, cireşă, cireş; it ciriegio şi ciliegio, sp. cerezo). Un pom ro-zacefl care face nişte bobiţe roşii foarte gustoase. Cireş amar, cireş care face cireşe amare. Fig. A te uita ca la un cireş copt, a te uita cu mare poftă. V. vişin. clreşâr m. (d. cireş). Luna cireşelor (Iuniu): luna lui Cireşar* Buc. Bot-gros, cirezâr m. (d. cireadă, pl. cirezi). Negustor de vite marr, clrfc n., pl. uri şi e (turc. Cerek, *frek şi ieriek, a. pers. cariek, sfert, d. car, patru; bg. Cerek). Munt. ş. a. Un sfert de pogon. Jumătate de sfert de pline. — Şi cerec (Ant. P.), jumătate din clştig ş. a. clricăT sau girfcăY şi -Yâsp, a -i v. intr. (d. cirlc-ciric. strigătu păsărelelor, rudă cu vsl. cirikati, rus. (irlkati, cirkati; Cirll-kall, ung. csirtkolni, id. [Bern. I, 157]; ol gerlkkettk, ciripire, ş. a. V. ciripesc, cYo-ctrlle, ţfrlIY). Est. Ciripesc (despre puii de găină şi păsărele). * clrfllc şi chirilic, -ă adj. (d. Chirilă saă Chirii, apostolu slav din sec. 9; gr. Kyrillos, lat. Cyrillus. Cirilic e după fone-tizmu neolatin, chirilic e gr. kyritlikâs). Alfabeiu cirilic, lit rerele cirilice, literele cu care au scris Românii plnă ia 1860 (Adevărata alfabet inventat de Chirii e cel glaeo-lilie). — Adv. Cu litere chirilice saii chiri-liceşte : a scrie chirilic. — Vechi chlrill-cesc (rus. chiriliceskil). Ca adv. -ceşte. * ciripesc v. intr. (d. cirip-cirlp, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpilni, germ. zirpen ş, a. V. clrlcfii). Se zice despre strig&tu şi ctntecu păsărelelor. clrlpfe f. (turc. lyrpy, cumpăna dulgherului). Sfoara cu care ttmplaru (muind-o In văpsea, lntinzlnd-o şi ciupind-o) face dungi pe lenjn ca să ştie pe unde sâ taie. Fig. Ca pe ciripie, In linie dreaptă, fără pedică: a ajuns acolo ca pe ciripie, V, strună, găitan. ciripit n., pl. uri, Acfiunea de a ciripi merefl: ciripitu păsărelelor. ciriş n., pl. uri (turc. iiriS. V. şi cir). Munt Mold. Un fel de făină nu aşa albă din căre %e face un fel de clei şi o pastă comestibilă. V. dextrlnă. clrltât şi (vechi) ceretâY n., pl. urt şi Me IV. clritel). Seci, desiş, tufăriş. — In nord şi clrltiş. V. rădY şi sihlă. clrltâl m., pi. ei icp. cu ceret şi cu ung. cserje, tufă/ Nord. Tufă, tufiş. clrivfş, V. cervlş. 1) cfrtă f., pl. e (vsl. (ruta, trăsătură, linie). Munt. Un timp scurt, oare-care timp : după o cirtă de vreme. Nici o cirtă, nici o iotă, nici de cum, de loc. V. bechY. 2) cirtă f., pl. e. Nord. Pop. Firtâ. clrviş, V. cervlş. * cl^-, prefix latin care înseamnă „dincoace" ; cisalpin, cisrenan (de dincoace de Alpi, de Rin.). V. trans. * cisalpin, -ă adj. (lat. cisalpinus). De de dincoace de Alpi, In raport cu Roma. * clscarpatin, -ă adj. (d. c/s- şi carpatin). De dincoace de Carpaţi, In raport ctt vechiu regat. clslăş m. (d. cislă). Vechi. Contribuabil, birnic. cislă i„ pl. e (vsl, tislo, număr V. cinste, cin). Vechi. împărţirea birului (cu care ocaziune obştea se aduna duminica la uşa bisericii şi hotăra cit are de plătit fiecare). Azi. Fig.Taiias: făceau cislă la crişmâ. Teapă, meserie» treaptă socială: erai toţi de o cislă. cIsluYesc v. tr. (vsl. (isiiti, a număra ; rus. Cis/iti. V. cislă), Vechi. Hotărăsc ce are de plătit ca bir, taxez. Împart repartizez : a cislui o sumă. Fig, Sfătuiesc, învăţ, bat dapu. Azi. Stau la taifas, mă sfătuiesc; babele cislulau ceva. * clspadân, -â adj. (lat cIspadanus). De dincoace de Pad, In raport cu Roma, * cisrenan, -ă adj. (lat cisrhenanus). De dincoace de Rin, In raport cu Francia. * cisternă f., pl.e (la*, cisternaV Hazna, rezervoriu In pămtnt de strins apa de ploaie. —La Dos. stern ă(ngr, sterna, d. it cisterna)-,. V. bent. * cistlc, -ă adj. (lat medical cystikus, d. vgr. kystis, beşică, beşica fierii). Anat.-Relativ ia beşică. * cistftâ f, pl. e (ngr. kystttis. d. vgr. kystis, beşică. V. chist). Med. Aprindere^ (inilamaţiunea) beşicii urinare, www.dacoromanica.ro ciâ * cistotomie f. (d vgr. kystis, beşică, Şi -tom din ana-tomie). Chir. Inciziunea beşicii urinare. * clstot6m n„ pl. uri saâ came (ca şi cistotomie). Chir. Instrument chirurgic de tăiat beşica urinară. clţ It n., pl. uri (turc. [d. pers.] ci fii, ceşil, fel, formă, mostră). Rar azi. Asortiment de mărfuri. Vlnzare, desfacere: merge cişilu. clşmeâ f, pl. ele (turc. ceşme, pers. ce.s-me, d. cetim, ochi; ngr. (se;mes). Şipott fln-tînă curgătoare făcuta de oameni.—Mold. şi ceşmea şi cYuşmea. cişmegeâ şi clşmlgea, V. eecme-gea. 1) cit n., pl. uri (turc. cit, un fel de cit d. bengalicu chits, cit; ngr. tsita, ung. csit, germ. zitz, sp. chite, pg. chita). Mold. Stambă (plnză). V. alastincă. 2) cit n., pl. ari (turc. cil, îngrăditură). lai. Iesle de nuiele tn curte. * citadelă f., pl. e (fr. citadelle, d. it. citladella, dim. d. ciltade, oraş, mai ales întărit, cetate). Barb. Cetătuie. cltănle f. (vsl. (itaniie, âitenile,I (ări. — Şi -âţle. V. cultură. www.dacoromanica.ro * civilizez v. tr. (fr. civiliser). Fac civil (sociabil), cioplesc: a civiliza un popor, * civi'zm n. (fr. civisme, d. lat civis, cetăţean). Patriotizm. ciz şi cii m„ pl. cijl (d. ung. csiz ori d. slrb. ciz, ceh. ciz, rus. ciz, id.). Trans. Scatiu. * cizelez v. tr. (fr. ciseler, d. * cisel, ci-Fcau, daltă). Dăltuiesc, sculptez, gravez, sap (metalele preţioase). cizmar m. (d. cizmă; bg. strb. cizmar). Vest. Făcător dc cizme, ciobotar. cizmă f., pl. e (ung. csizma, strb. bg. iizma, d. turc. cizme). Vest. Ciobotă, încălţăminte tnaită ptnă la genunchi. V. cîobotă. cizmăresc, -eâscă adj. De cizmar, cizmărie f. Vest. Meseria şi atelieru cizmarului, ciznovât, V. chisnovat. cîblă f„ pl. e (vsl. kubtlu, vfierm. *kubil, ngerm. kiibel, d. lat. cupella, mlat. şi cupel-tus, dim. d. cupa, cupă. V. cTublăj. Vecht. O măsură de capacitate p. grlne şi poame, galeată (patru ferdele).—Azi tn Maram. chi-băl, n„ pl. ete (rut. kibet). cîblărit n. (d. ciblă). Vechi O dijmă a grtneior. cîcât, cîcăreâtă, V. căc-< cij, V. cîş 1. cîTne, cîînesc, ciîneşte, cîinds, V. cine ş. a. cîlbăş, V. calbaş. cildăQ, V, gtldăQ. cîlîf, călîf şi calif n„ pl. uri (turc. kytyf, teacă, toc, d. ar. ghilaf; bg. kalyf), Vechi. Toc, cutie de păstrat un obiect.- cîlţî m. pi. (vsl. kluku, pl. kluci, urzeală. V. încîlcesc). Vest. Resturi de etnepă sau de in dărăcit (din care se fac funii, ptnză de sac ş. a.).—In est cilţ (s. n.): o barbă ca cilţu. V. buc 1< ciltîî v. tr. V. zgîlţîî. cîlţondg, -oăgă adj. (vsl. *klăconogu). Cod. Vor. (unde e scris cliţonog). Violent, sfădăios. ciifos, -oăsă adj. (d. cilii). Ca ctlfil, afos: carne cilţoasă. cilţuî, V. zgîlţîî. cîlţuTesc v. tr. (d. cilţi). Astup cu ctlfl. Destram !tna sau stofa. V. călăfătuîesc. cîmp n., pl. uri (lat. campus, it. sp. pg. campo, pv. camp, fr. champ). Şes, loc plan. Cimp de bătaie, de bătălie, loc de bătălie. Fond j)e care zugrăveşti ceva: cimpu unul tablou. Teren de lucru, de muncă: cimpu chimiil. Pl. Munt. Hăţuri. Cimpu lui Marte, cimp de exerciţii militare tn vechea Romă şi azi la Paris. M. pl. A-ţi lua cimpii, a fugi ae frică ori de întristare, a-ti lua lumea’n cap, a te retrage de lume. A bate cimpii, a Vorbi tn dodii, fără înţeles. cîmpean, -că s. Locuitor de la cimp, cimpenesc, -eâscă adj. Campestru, de ctmp: port, costum cimpenesc. cîmpeneşte adv. Ca ctmpenii. cîmpie f. (d. cimp). întindere plană: clm-pia Bărăganului. Totalitatea ctmpurilor: cimpia Munteniil. cîmpiQ, -ie adj. (d. cimp). Rar. De coloarea ctmpului, şoriciu, cenuşiu - cafenia (germ. feldgrau): haine cimpii.—La Dos. loc cimpiă, Ioc. şes. V. pămîntiQ. cînceQ, V. canceQ. cînd adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu In care: cind plouă, se curăţă aeru. Conj. Dacă, o dacă (cu subiunctivu): cind să am bani, aş pleca; th, cina să fiu eu acoloI Dacă, o dacă (cu optativu): ctnd aş şti, aş spune; eh, cind ai şti ce bine-mi pareI Cînd şi cînd, din cînd în cînd (vechi cînd de cind), din timp tn timp, ctte-odată, une-ori. Cînd... cînd, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cînd cu, tn timpu ctnd: cind cu războiu. Cînd să, cind era aproape să: cind să plec, lacătă şi ell De cînd, din timpu tn care, din acea epocă. Pînă cînd, ptnă tn ce timj). Pe cînd, 1) ctnd: a venit pe cind ploua, 2) ctnd din contra: unu e all>, pe ctnd cel-lalt e negru. Cînd colo, dar din contra: Credeam că-i alb. Cind colo, e negrul In ameninţări eliptice: cindţi-oi trage unaI (sublnt. al să vezi pe dracu, ai s'o păţeşti!). cîndâî adv. (d. cind cu un sufix -al ca şi’n incai). Vechi. Cumva, poate, doară: ca nu cindăi să cadz (Cant.), cindăi să nu fie (ca nu cumva să fie), ca nu cindăi va fi (ca nu cumva să fie), să nu cindăi aii fost (ca nu cumva să fi fost), cinctii să nu him greşit (ca nu cumva să fi greşit noi), cindăi doară l-are tămădui (doară cumva l-ar tămădui). Conj. Dacă cumva: cindăi năvă-leaşte vr'o fiară (Moxa, la Acad.).—La Cant. şi cîndâîlea. cîne (est) şi ciîne (vest) m. (lat. caniş, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. căo). lin animal domestic foarte credincios care păzeşte casa, latră şi merge cu omu la vtnat (Există zeci de specii. In Australia ts şi sălbatici). Fig. Om crud (ca cinele cu duşmanii stăptnului lui). Epitet de ură la adresa Jidanului: măi etnet Cine turbat, om foarte furios. Cîne de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelajiune boreală. Cinele mic, o constelaţiune australă. V. box, căfel, co- fioQ, dulăQ, ogar, prepellcar, javră; up, urs, vulpe, şacal, hiena. cînepăr (vest) şi -ipâr (est) m. O păsărică cenuşie (acanthus cannăbina). V. mă-căleandru, fesot, petroşel. etnepă (vest) şi cinipă (est) f„ pl. ; (lat cănnabis, cănnabus, pop. cănapa, [tn Banat cinăpăj, d. vgr. iănnabis, kănnabosi [vsl. konopta, konoplia; vgerm. Itanaf, ngerm. www.dacoromanica.ro ClN — 294 ftrtn/.'pers, kanab, kanav, arm. kanap', kanep', ar. kunneb. V. conablfi, coroplşnlţăi; it. cănapa, pv. canebe, fr. chanvre, cat. ca-nem, sp. cănamo, pg. canamo. V. canava). O plantă canabiacee textilă şi uleioasă (căn-nabis saliva). Cinepa codruţul dumbravnic. Cinepa dracului, 1 y discută (?), 2) (Mold. Iron.) chica femeiască: a apucat-o de cinepa dracului. — Din cotoru clnepel se desprind fibrele textile. Din seminţele ei se scoate ulei şi julfă. Cinepa mai conţine şi canabină, o substanţă răşinoasă din care se face ha-şişu. V. in, buc 1, fuTor. ctnepToără (vest) şi ctni- (est) f., pl. e (dim. d. clnepă). Dumbravnic. ctnepişte şi ctnipişte f. (d. cinepă). Loc semănat cu clnepă. ctnepfQ şl ctnipfS, -ie adj. (d. cinepă). Cenuşiu ca ctlţu : păru tul clnipiu (VR. 1912, 1, 53). V. conabiS. ctn^r m. Mold. Hingher, prinzător de ctni. Fig. Iron. Zbir, om răii. Clner boieresc, servitor boieresc care nu-i lasă pe ţărani să-şi facă de cap păsclndu-şi vitele pin lanuri ş. a. ctnâsc (est) şi ctT- (vest),-eăscă adj. De cine, canin: neamu clnesc. rig.Crud, hain: inimă ctnească (ca a clnelui Tată de duşmanii stăplnului lui). Plin de suferinţa: muncă, răbdare ctnească. Dinţii cineştl, cei tntre care se cuprind incizivii şi care-s mai ieşiţi de cit cel-lalţi. ctneşte (est) şi ctT- (vest) adv. Ca cinele. Fig. Dificil, cu mare muncă: am ciştigat putini bani muncind ctneşte. Crud, fără milă: a se purta ctneşte. ctnfe şi cînff pl. V. camohas. etnie (est) şi ctT- (vest) f. (d. cine). Fam-Ferocitate, cruzime, ctnlp-, V. ctnep-. ctn6s (est) şi ctT- (vest), -oăsă adj. Ca cinele cu duşmanii stăplnului lui, crud, nemilos. 1) * ctnt n., pl. uri (lat. cantus, după fr. chant). Serie de sunete modulate de voce (nu şi cu vre-un instrument). Cintec, melodie. Diviziune de poemă epică saâ didactică: Eneida luiVirgiliu are două-spre-zecectnturi. 2) ctnt, a-ă v. tr. (lat. cantare, fret. d. cănere, cantum, a cinta: it. cantare, fr. chan-ftr, pv. sp. pg. cantar. V. accent. înşir cu vocea saâ cu un instrument o serie de sunate variate şi armonice: a cinta un cintec din gură, din vioară, din flaut, din (saâ la) pian; cocoşu, privighetoarea cintă. Celebrez, laud: a cinta viaţa de fără. Spun des, repet: eu destul l-am tot clntat, dar el nu m'a ascultat. Repet prea mult.- ce tot cinjl pe aici, măi? Zic, spun, glăsuiesc: la vezi ce cintă hlrtia ceiaI V. intr. Vorbesc par’c'aş cinta (ceia ce e un defect. De ex., ca Jidanii): acest orator ctntă. V. refl. A fi clntat: acest ctntec se ctntă tn toate părţile. Trans, Rar. Mă bocesc. CIR cîntăr, V. cantar. etntăre f. Melodie. Melodie bisericească. Un fel de odă religioasă, ca Clntarea Clntă-rilor (o carte din Scriptură atribuită lui Solomon) saâ Clntarea României (o operă In proză poetică de Rusu). şîntăt n. pl. uri. Acţiunea de a cinta dese-ori: a ciştiga bani cu clntatu, a venit pe la cintatu cocoşilor (clnd clntaâ cocoşii, In zori). ctntăreâlă f„ pl. eli. Acţiunea de a clntări. cîntăresc v. tr. (d. cintar). Constat greutatea unui lucru punlndu-1 In cantar, cumpănă, balanţă. Fig. Examinez (studiez, scrutez) atent: a clntări lucrurile, o persoană. Imi cîntăresc vorbele, Imi laâ sama la vorbă, vorbesc prudent. V. intr. Trag, am greutate de: francu cintăreşte cinci grame. cintăr^ţ, -eăţă s., pl. f. efe. Care ştie să etnte din gură. Care are profesiunea de a cinta din gură. Dascal, acela care cintă la strană In biserică. Fig. Poet, rapsod, bard.—Fem. şi cantatrice. etntărit n., pl. uri. Acfiunea de a clntări-etntătâr, -oăre adj. Care cintă. Fig. Cocoş. Pe la cintătorl, clnd cintă cocoşii, noaptea spre dimineaţă. cintec n. pl. e (lat. cănticum). Serie de sunete melodioase produse cu vocea sau şi cu vre-un instrument Vocea unei păsări: clntecu privighetorii. Clnt, diviziune de poemă: Eneida lui Virgtliu are 12 cintece. Poezie clntată: cintec popular. Cintec bătrlnesc, baladă. Ctntec de dor, doină. Cintec de lume, cintec de dragoste. Cintec de stea, psalm versificat saâ ui> cintec religios oare-care, In versuri de 7-8 silabe, clntat de băieţii care umblă cu steaâa la Crăciun. Acest lucru are cintec, are clte-va greutăţi, dar dacă ştii cum să procedezi, merge bine. cintec^l n., pl. e. Cintec mic. V. canţonetă. cir interi, care arată strigătu găinii şi ciorii (V. circ). A nu zice nici cir, nici mtr, V. mir. cîră f., pl. I (d. cir, ctrll). Vest. Clrlială, cicăleală, mustrare, observatiuni: m’am săturat de clra lui. etre interj, (aceiaşi răd cu circii şi crtc-nesc). A nu zice nici circ, a nu crlcni, a tăcea molcom, a nu protesta. V. cir, mtc, pis. ctrcălă f., pl. e şi ăli (slrb. krkala, baligă, murdărie, Incurcală [Dac. 2, 5961, V. cîrcălesc, cricală, tnciţrcală). Vest. Lucru neterminat, Incurcală. circă f., pl. I (vsl. krăku, glt). Vechi. Spinare, spate. Azi (ca slrb. na-krke). fn circă, In spate In spinare: a lua In circă (cp. cu circ şi clrd). A-ţi fi (saâ a avea) cu cineva ceva in circă, a,avea neînţelegeri cu el. V. gtrbă. cirpăTăc, V. cîrcîTac, www.dacoromanica.ro ctrcăl^sc şi cărc- v. tr. (strb. krkalili, id. V. circală). Vest. Fam. Murdăresc, blr-cli: Ce ai avut să-mi iei batista să mi-o cărcăleşti ? (Vr.-Voin, VR. 1907, 8, 219). A cârcăli un caiet, geamurile. cîrceâbă f., pl. ebe (cp. cu circi şi cir-ceag 2). Gorj. Păduche de oaie (chichiriţă) mai mic de cit căpuşa. V. cîrcel. 1) ctrceăg n., pl. ege (strb. krcag, id. Bern. 1, 665). Ban. Haţeg. Urcior. 2) ctrceăg n., pl. inuz. uri (vsl. hructgă. Bărb. Ind. 246. V. horcăT). O boală a oilor (şi aitor vite) cauzată de un parazit microscopic (piroplasma) care atacă globulele roşii ale slngelui şi care se transmite pin împunsăturile căpuşilor. Se vindecă pin injecţiuni. cîrc^îe f„ pl. ei (d. strb. krâalo sau d. rom. circel). Est. Piesa care leagă tlnjala de profap (Ia poate fi de lemn ori un lan)). ctrceTez v. tr. (d. cjrceie). Vest. Prind tn ctrceie, tn cătuşi (mtnile unui tllhar). cîrcel m., pl. ei (d. circi safi d. vsl. kru-iiti, a suci, gruciti sen, a se strlnge a se zgirci. zgtrcesc). Mustaţă (filament) care ajută viţei să se agate. Strugure mic safi bucăţică dintr’un strugure: dă-ml un circel din strugurele tăi. Contractare convulsivă şi dureroasă a muşchilor: scaldă-te, dar nu te duce la adine, că te apucă circeii (sau /( se pune circelu) şi nu mai poli întinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gtndacî ne-gricioşi lungi şi subţiri care plutesc pe apa lină sprijiniţi pe lungile lor picioare şi cărora poporu le atribuie zgtrcirea picioarelor la cei ce tnoată. Gorj. Cîrceâbă mai mică. Adv. Qu păru circel, cu păru tncretit (ca etreeii de vită). A se strlnge clrcel, a se zgtrci, a se răsuci. V. cîorchln. ctrc^sc v. tr. (vsl. kriciti, su-krăciti, id.l. Vest. Zgtrcesc. ctrcT m. (bg.kriâu, chiciură, promoroacă; slrb. kre, clrcel la nervi, la stomah. V. zgîr-cesc). Olt. Strugure, ctrcel mare. ctrcT6b, -og şi -6c n., pl. uri şi oabe, oage, oace, (rus. kriucok, rut. krutok, clrli- §el, ca germ. rtinke, intrigi, şi ranke clrcel e vită). Est. Ingrpşătură tn firu de Itnă, ceia ce e un defect Fig. Fam. Şiretlic, tn-cercare de a şicana: a umbla cu circiogurl. Simulacru, imitajiune, lucru prost: un clr-clog de cuţit (bulicher, ciorsac). Adj. (cir-ciob, -oabă). Munt. Zgtrcioabă, zgtrcit, avar, om cărpănos. V. lătunoăTe, chiţibuş. ctrcTobăr, -gărşi-căr m. (d.etreiob). Fam. Chiţibuşar, şicanator. Adj. Un avocat circlogar, o femeie circiogară safi -ăreasă. ctrcTogăr^sc, -eăscă adj. Fam. De circlogar.—Şi -băr- şi -căr-. cîrcîogăreşte adv. Fam. Ca etreiogarii. ctrcTumăr m. Vest. Acela care tine circiumă, ortndar.—în Mold. nord. crişmar, tn sud. crişmar. Fem,-ăreasă, pl. ese, şi -ăriţă, pl, e, circTumă f., pl. t şi e (vsl. kriClma, bg. kruâma, de unde şi ung. koresoma şi kores-ma, id.). Ve*t. Prăvălie In care se vinde vin, rachiflş. a.—In Mold. nord. crîşmă, tn sud crlşmă; In Trans. crijmă şi crijmă (Agrb. Int. 137, 140, 141 şi 209). 1) ctrcTumăr^sc, -eâscă adj. Vest. De etreiumar. 2) circTumăr^sc v. intr. Vest. Trăiesc ca etreiumar: mulţi ani a clrclumărit. cîrcîumărăşte adv. Vesf.Ca circiumarii. circTumărlt n„ pl. uri. Odinioară, bir pe etreiumi. Acţiunea de a fi etreiumar: a trăi cu circiumăritu, din circiumăril. circîT, a -f, v. intr. (vsL kurkati, bg. kurkam. V. circ, etreotă). Se zice despre găină ctnd etretie tn ainte de a ofia şi-şi caută loc, — Rar şi chercănesc (Munt.). ctrctTâc, -ăîâc şi -âg m„ pl. teci, iegi (turc. kyrk-aiak, d. kyrk, patru-zeci, şi alak, picior). Scolopendră (arahnid miriapod), V. molie. circotă f., pl. e (ceh. krkot, clrtire, krkati, a clrti, rudă cu circii, circ, crlcnesc). Ceartă, sfadă. Şicană. V. chiţibuş. etreotâş, -ă adj. (ă.circotă). Care caută ceartă, care te şicanează p. nimicuri: om circotaş. circot^sc v. intr. (d. etreotă). Rar. Şicanez: nu asupri pe săraci, nu clrcoti, nu omori (ChN. I, 168). circserdâr m. (turc. kyr-serdary, guard cimpenesc, jandarm rural, infl. de turc. kyrk, patru-zeci. V. serdar). 1800-1859. Căpitan de jandarmi. cird n., pl. uri (slrb. krd, vsl. kurdă. Cp. cu ciurdă, cireadă). Ceată, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Clrduri-clrduri, cu ctrdu, ctte un cird, tn ctrduri: veneai clr-duri-cirdurl. De un cird de vreme, de clt-va timp. A avea (a intra saă a te.pune) In cird cu cineva, a avea, a face cu el (Cp.cu circă): cu circotaşu să n’al nimic in cirdl V. crllă, haTtă, vîjdoc. cirîT, a-i v. intr. (d. cir. V. circii). Se zice despre strigătu găinii ctnd o prinzi ori tnainte de a face ou (După ce-1 face, cot-codăceşte). Se zice şi despre strigătu ciorilor. Iron. Vorbesc prea mult: ce tot clrti pe aici? Vorbesc In argot. V. tr. Critic, iau tn rts, atac: tn politică e grei să nu te cirlle cineva. ctrtit, -ă adj. Iron. Slab, şubred, care de abea mai vorbeşte: o babă cirtită. cirtlt n., pl. uri. Acţiunea şi rezultatu ctrtirii: un clrlit de cioară. ctrtlt6r m. Care clrtie (vorbeşte In argot). ctrtitoâre f., pl. ori (d. cirii). Jucărie (numită şi sfiriitoare) pe care şi-o fac copiii găurind o nucă pin care trec un beţişor, 11 leagă cu sfoară, ti attrnă o greutate (de ordinar un cartof) şi-l fac să se tnvtrtească desfăşurtnd sfoara pin altă gaură lat?ra|â. www.dacoromanica.ro Se fac şi unele de lemn ori de tinichea şi se Invlrtesc c’o singură mina agitlndu-lc In aer. Acestea se pot numi şi pirlitori, ples-nitori sau scirflitorl (fr. cr (celle). La catolici, In vechime, clrlitoarea înlocuia clopotu bisericii In Vinerea şi Slmbata din saptămlna patimilor. ctrjaliO şi (mai rar) cîrcealiO m. (turc. kyrgali, o localitate a RumeliiI locuită de un trib de Turci tllhari). Vechi Tllhar Turc din cei disciplinaţi de Pazvantoglu şi care, de la 1797 ptnă la 1802, au jăfuit Bulgaria, Serbia şi Oltenia. Azi. Fig. Ttlhar, hoţoman. V. pazvangiO, manaf. ctrjăncă f., pl. e şi ănci (d. ctrjă. Cp. cu rus. kryiak, un fel de painjin cu cruce). Un fel de plătică mai mică (dbramis vim-bla), numită şi morunaş. V. băbuşcă. ctrjă f., pl. i (vsl. kryil şi kriil, cruce, clrjă. V. cruce, crăiţari crijac, cîr-joîez, cocîrjez, ocirjesc). Bastonu de ceremonie al prelaţilor ortodocşi. Baston cu mlncru încovoiat. Bătu cu care se amestecă chcagu’n lapte (V. fercheteO). Fie-care din cele doâă bete In care bolnavii saâ şchiopii Işi sprijină supsuorile ca să poată merge (catalige): a merge in cirji. cîrjob şi -obâti -ă adj. (d. ctrjă). Est. Rar. încovoiat.—Şi gtrj-, încîrj-i înşir], cîrioTat, cîrlobat, încorjobat şi în-gîrjovat (după girbov). cîrjobez şi -oTez v. tr. (d. cirjă). Est. Incovoi, curbez, coctrjez. V. refl. Se cirjoiase de bătrinefă.—Şi inc-. ctrj6Y n., pl. oale. Est. Linie curbă. cîrlăcT n., pl. e (slrb. krilas, d. krilo, aripă, canat, valvă. V. crilă). Un fel de luntre pe Dunăre. cirlân, -â s. (sas. jorttink, jerlănk, la Mosella gMenk, miel de un an; germ. jiihr-ling, copil de un an. D. rom. vine ung. ker-lăny. miel de un an. Cp. fr. brelan, cham-bellait, d. vgerm. bretlenc, chamarlinc, şi cu rom. dănac, godac, noatin). Trans. Munt. Mold. Miel tntărcat plnă pe la 12-18 luni. Adj. Ltnă cirlană, lină măruntă, tlrcavă (V. mior). Olt. Arg. Ml. Mlnz de un an (noatin, strijnic). cîrlibdnţ m. (din *cirligonf, din clrlig. V. cîrlionţ). Trans. Vlrfu clrligului la prăjina de scos apă din put. (Poate fi şi un cui de lemn ori de fer). V. clobanţ. ctrlig n., pl. e (cp. cu rus. pol. karlik, pitic, d. germ. karl, kerl [Bern. 1, 490]. D. rom. vine bg. kurlik, ctrlig de cuier, kurliak, furcă, ţăpoi, kărlug, cată). Vargă (cui ş. a.) de fer (ori şi de lemn) cu vtrfu’ncovoiat. Undiţă mai mare. Butaş de viţă tăiat c’o bucăţică de rădăcină. Munt. Andrea. Fig. Rar. Parte dificilă a unei afaceri, nod, ciot, clenci: aici e ctrligul V. cange, caţă, cinghel. gheară, igliţă. cirligăt, -ă adj. Inctrligat cîrligâl n., p>. e. Ctrlig mic, ctrlionţ m. (din *clrligon(, d. clrlig. V. cirlibont). Ciuf on mot încovoiat, ca zulufii, sau ca perciunii (V. buclă). Penele cele încovoiate de deasupra coadci răţoiului. lai. Br. Ciorpac, chipceag (forma ca laba gtştei). — Şi scîrlionţ. In Vc. scărlăunţ, In Meh. (s)cărlăonţ. cîrllontez v. tr. (d. cirlionf). Fac Informă dc cîrlionţ: a clrlionţa păru,patine cir-lionfate.— Şi sctrl- şi încîrl-. ctrtoănţă f., pl e (din * clrlonf, clrliont). Bihor. Şez. 37, 125). Clampă sau clanţă, ctrlobăt, V. cirjob. ctrmăc, V. carmac. ctrmăcT m„ pl. tot aşa (d. clrmă saâ bg. kurmat; vsl. kurmiclâl). Pilot, timonier, acela care îndreaptă corabia (La plută, clr-maciu stă la partea din aintej. — Fem. cîr-mace, pl. tot aşa. V. dălcauc. cirmă f„ pl. e (vsl. bg. kruma, clrmă, d. vgr. prymna, pupă: rus. kormd pupă, kor-milo, clrmă; ung. kormăny, clrma. V. şi cormană). Aparat ca un canat de uşă fixat tn balamale In apoia corăbiii, pe care pin întoarcere, o îndreaptă unde vrea clr-maciu (La plută, e o vtslă In partea din ainte).Fig. Conducere, direcţiune: cirrna statului. V. timon. cîrmeâlă f., pl. eli. Acţiunea deactrmi. Fig. Şovăire, ezitare. cîrmesc v. tr. (vsl. krumiti). îndrept spre alt punct o corabie, un vehicul ş. a. V. intr. Mă îndrept spre alt punct schimblnd direcţiunea: corabia, caru, trenu, calu, omu cirmeşte la dreapta. Fig. Şovăiesc, preget: iscăleşte contractu şi nu mai clrmi. V. cîr-nesc. cîrmîz m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazt, kirmizL care vine d. ser. krmi-ja, produs de vermi, ngr. kremezi, it chermisino, car-mesino, che'rmisi, cremisi, fr. cramotsi, ker-mis. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis şi coccus polonicus), care trăieşte ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteranei şi a cărui femelă face, pe fruuzele, ramurile şi trunchiu acestui copac, nişte bobiţe roşii care daâ un roş foarte frumos. S. n., pi. uri. Aceste bobiţe (care se vlnd supt numele de carmin). Clr-miz vegetal, rumeoară.—Şi cîrmuz (Mold. sud). cîrmîziQ, -e adj. (turc. kyrmyzy). Roş ca ctrmlzu. V. profir şi irmizlQ. cîrmdj m. şi cîrmoâjă f., pl. 6jl şi (Buc.) oaje (din germ. kireh-messe, prescurtat tn kirmesz, „hram, sărbătoare populară, ospăţ, tlrg, dar“, s’a tăcut sorabicu kermus şi kermusa, ceh. slovac karmaS, pol. kiermasz, kiermaz, hram, ospăţ; rus. alb kermăs, [de unde litv. kermoszus], rom. clrmuj, -oj şi -oajă, poate infl. de rus. kormei, hrănire, ori kromocka, darab, halcă, ctrmoj (Dac. 3,701, şi Bern. 1, 501], V. kermesă). Vechi (Ps.S.-uUpl. ujure).Jertfă, prinos, pomană, dar. Azi. Trans. Mold. Iron. Codru (da- www.dacoromanica.ro rab, halcă) de ptne, resturi de la pomeni, de la ospeţe: calicii umblă după cirmoji. Munt. Colaci ori covrigi proşti ferţl ori copţi. — Şi cirmojle (Munt. est); Tărtă-cnfă roşie plină de cirmojii (Rodia). cirriiutesc v. tr. (d. clrmă. V. cirmesc, ocirmutesc). Ţin ctrma, conduc. Fig, Guvernez, conduc, administrez. ctrmuire f. Acfiunea de a ţinea clrma. Fig. Guvernare. Vechi. Prefectură de judeţ, ctrmuz, V. cirmtz. cirn, -ă adj. (vsl. krunu, cu nasu sau urechile tăiate. V. chlrnog). Cu nasu turtit ori prea mic: acest om e ctrn, are nasu cirn. Prov. De aceia n'are ctrna nas şi ursu coadă, se zice ctnd unu are pretenţiuni prea mari (de ejt., ctnd un cerşitor ar refuza să mântnce ptne şi ar cere cozonac). V. c&lină. cîrnâţ m. (lat. * carnâceus, de carne. V. carne). Est. Maţ de animal, mai ales de porc, umplut eu carne tocată. — !n vest -at m. (pin infl. masculinelor tn at, pl. aţi). cîrnăcTor m. Clrnaţ mic, mai ales cum ts cei ce se măntncă cu hrean. V. mititel. cîrnăţâr m. Carc fece sau vinde ctrnatl şi şuncă (şuncar). — Fem. -ăreâsă, pl. ese, tn est şi -iţă, pl. e. cîrnăţărie f. Meseria sau prăvălia clrnă-tarului (şuncărie). cirn&Q adj. m. (d. carne). Griă cirnăă, grlu comun, cu bobu mare. V. griS. cirneleâgă f., pl. egi. (din carne-leagâ, adică „opreşte a mtnca carne*'. V. cişlegi). Rar. A zecea (şi a două-spre-zecea) săp-tamină tn ainte de Paşte. Cişlegi, carnaval. — In Munt. numai la pl. V. hîrţă. cirnesc v. tr. (din cirmesc infl. de cirn sau de vsl. kruniti, a mutila). Est. Fam. Abat: putoarea mi-a cirnit nasu din loc, n’am mai putut de putoare. O putoare de-ii ctrneşte nasu, mare putoare. Loc. pop. Pute că-i din bute. Dac’ar fi din poloboc, il-ar ctrni nasu din loc (la tăbăcărie). V. intr. (şi tncîrnesc). Cirmesc, apuc la o parte. A clrni din nas, a strtmba din nas, a te arăta nemultămit. cîrnic. -ă adj. (poate din * crainic, d. craina, adică .care tot bate marginile"). Uesf. Care umblă răzleţit de turmă. Trans. Suciţi care are toane: om ctmic. cirnosesc v. tr. (d. carne). Est. Iau carnea (de pe o pele răzuind-o). Sfâşii, măntnc carnea de pe (ca lupu oile). Pişe, ciupesc tn glumă. V. cărn-. cfrpâcT m. (bg. kărpaci). Care drege tncătămihte sau şi haine vechi: Fig. Lucrator sau scriitor prost. — Fem. cirpace, pl. tot aşa. cirpă f., pl. e (bg. kărpa, vsl. krupa) Vest. Petică, plnză ordinară (de şters vasele de înlăturat colbu, de acoperit ceva ş. a). Buc. Un fel de conci de lemn tnvâlit tn ctrpă pe care-1 poartă tn creştet femeile măritate, V. otreapă.. ctrpăceâlă f., pl. ell. Acţiunea de clr-păci. Lucru ctrpacit. cirpăcesc v. intr. (d. cirpaci). Exercit meseria de ctrpaci. V. tr. Clrpesc prost — In nord şi cirpocesc şi cirpojesc. cîrpător n., pl. oare (lat. coopertorium, tnvălitoare, tld, cooperculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămăligă. Taler de lemn pe care se măntncă friptura la grătar. Lopată de bagat ptnea’n cuptor (Meh. Şez. 37, 41). Adv. La un loc : avea pămintu, 30 de pegoane, strins la un loc: cirpător (jud. OK). — Şi cârpă-, curpă- (GrS. 235) şi crăpător. V. panacot. ctrpesc v. tr. (vsl. * krpili, iskrăpili, strb. krpiti). Dreg, repar (hainele, tncăltămin-tele sau şi alt-ceva). Fig. Garnisesc, decorez: noi cirpim ceru cu stele (Em ). Iron. A clrpi cuiva o palmă, a-i trage o palmă. Fam. A cirpi o minciună, a spune o minciună V. refl. Fam. Mă tmbat. cirpet n., pl. uri. Munt. Mulţime de clrpe. cirpit -ă adj. Dres, reparat. Fig. Iron. Beat. Ochi cirpiţi, oclii urduroşi şi somnoroşi. cirpltură f., pl. I. Parte ctrpită: haina asta are trei cirpitari. cirpocesc şi cirpojesc, V. cîrpă-cesc. 1) cirsnic şi crisnic m. (din cirstnic, cristnic, ca virstnic, vristnic, d. vsl. krăsttî-nikă, bg. krăstnik, naş, d. krăstă, cruce). Trans Clisiarh. — Şi crlznlc (Agrb. Int. 191). In Mold. nord şi crlstiac, pl. ieci (din crisnic şi clisiarh). 2) cirsnic (vest) şi crisnic (est) n. pl. e (aceiaşi ong. cu cirsnic 1 fiind-că e tn formă de cruce). Ciorpac attrnat care se cufundă tn apă şi se lasă mai mult timp (ptnă ce se adună peştele la mtncarea pusa tn el). — Şi cirstâş (Gorj), cristaş (Meh.), scirtâş (Oltu de jos), pl. e. Şi, tirboc, pos-fat, cirlion/, halău şi prijinea. V. năpatcă. cirstâş, V. cirsnic 2. cirsteT, V. cristei, cirstov şi cristov n., pl. uri. (vsl. krăstovu dini, ziua crucii, d. krustu, cruce). Vest.Cristovu viilor (cu struguri), Ziua Crucii, o sărbătoare la 27 Sept. (CL. 1910, 660). — La Bz. hristov (după Hristos). Aiurea şi fircov (vsl. cruky, gen. crăkuve, biserică). crişnâsc, V. scrişnesc. cirteălă f., pl. eli. Acţiunea de a clrti. Vechi. Credit, datorie: a aa pe cirteălă. cirtesc v. intr. (vsl. * krutali, a groltăi, dedus din hruteniie, grohăială). imi arăt ne-mulţămirea pin vorbe, protestez. cirtog n., pl. oage (strb. krtog). Ban. Olt. Trans. Vizuină, culcuş (NPI. Ceaur, 84). cîrtiţă f., pl. e (bg. kurtica slrb. krtica d, vsl. trăiu. D, rom. vine ung- kertica). Un www.dacoromanica.ro ClR ___ 298 — cIt fel de guzgan insectivor (numit şi chlforlan şi sobol), cu păru negru, cu ochii puţin dezvoltaţi şi care trăieşte supt pămtnt scortno-lindu-1 şi făclnd mosoroaie (ta'pa europaea). O boală manifestata pin noduri supt pele (Poporu crede Co capeţi dacă strici moşo-roaiele de ctrtiţă) V. căţelu (pămîntu-luT), popondoc, şomic. cirţîT v. intr. V. scîrţîY. 1) cîş, -ă adj. (bg. kus, scurt, d. vsl. konsă, bere, cu coada tăiată; slrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Ciunt, cotonog: mini cişe (VR. 1909, 7—8, 15 şi 174). — Şi cîj (Munt. est). 2) ctş şi hîş, interj, de alungat păsările domestice (ruda cu rut. agăs, auS şi germ. husch). — In Suc. hueî I cişiţă f., pl. e (cp. cu găselnifă). Unde ? SMpede. V. codat şi bondrete. ctşlăr m. (d.'cişlă). Posesor de clşlă. cfşlă f., pl. e (turc. kySla, cazarmă, d. kvs, iarnă, adică „locuinţă de iarnă"; rus. kisleă, fermă). Stlnă de iarnă sau şi de vară (tlrlă, perdea, odaie). Comarnic provizoriu. cîşlărfe f. (d. cişlar). Clşlă. — în Mold, (supt infl. lui caş) şi „depozitu de caş“ la stlnă. cîşIegT f., pl. (d. caş şi a lega, ca clr-neleagă, d. carne şi a lega). Carnaval, timpu de la Crăciun! plnă la lăsatu secului de brinză (sau şi de carne), clnd e permis a minca carne. cîşlfg, V. ciştig. cîşt (vest)'şi cistY (est) n., pl. uri (turc. ar. kysf). Rată de chirie, de arendă. 1) cîştig (est) şi căştig (vest) n., pl. uri (d. ciştig 2). Trudă (Vecni). Folos, profit : munca tmea mi-a adus un ciştig de zece franci, a nu fi beţiv e un mare ciştig. Lucru obfinut pin sort: ciştiguri ta loterie. — In est pop. cîşlig. V. câştigă. 2) cîştig (est) şi căştig (vest), a -ă v. tr. (lat castigo, -ăre, pedepsesc, tndrep-tez, corijez,i d. castus, curat, şi agere, a face; it castigare, pv. castiar, fr. chătier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine slrb. lcaStigovati, a pedepsi, kastiga, pedeapsă. ;v. purg). Obfin pin muncă: a ciştiga un franc, un proces, o bătălie. Obţin pin sort: « ciştiga la loterie. Fig. Atrag: a ciştiga pe cineva pin biind.ţă, a ciştiga inima cuiva. V. refl. Vechi. Vest. Mă îngrijesc, am grijă. — In est pop. cîşlig. 1) cît n., pl. uri (d. ctt 2). Aritm. Rezultatu împărţirii. 2) cît, -ă Adj. şi pron. interogativ corelativ cu atit (Iat. quantus, din care s’a făcut *cint, ca atlnt din -tantus, şi s’a redus la cit supt infl. lui tot In tot atit cit ; it. pg. quanto, pv. fr. quant, sp. cuanto). in ce cantitate, număr, grad, pret: cit vin, cită apă, cift bot, cite , clon-cănesc, rudă pin sunet cu lat. glocire, a cloncăni, cu it. chiocciare, a cloncăni, cu sp. cloquear ş. a.; alb. klocis, cloncănesc, vgr. kIdzo, cloncănesc, ngr. closd, clocesc, cloncănesc. V. cloşca, '-clocotesc, cloncănesc). A şedea pe ouă şi a le încălzi ca să iasă puii. Fig. Stau locuiui ne-lucrlnd: a cloci toată ziua'n casă. Coc (prepar) răzbunare: l-o clocesc eu I V. refl. A se strica (a se Impuţi de şedere): apa s'a clocit in chiup. clocfmp, -cYump, -cYumb, V. po-ctumb. clococYov m. (slrb. E şi un sat cu acest nume. In jud. Olt). V. brustur. clocot n., pl. e (vsl. klokotu V. clocotesc şi clopot). Clocotire, ferbere. A da in clocot, a ferbe in clocote, cu clocote, a ferbe tare. — in vest şi colcot. V. undă. clocotesc v. intr. (vsl. klokotati şi klopotati, a clocoti; slrb. klokotati, a gllgli. E rudă cu germ. klappern, a clămpăni, şi cu fr. clapoter, a pleoscăi. Cp. şi cu clocesc, cloncănesc, bobotesc, forfotesc, hohotesc, pol-potesc, rcpotesc). Ferb, daii tn clocote: apa clocoteşte. Vibrez, răsun: clocotea aeru de bubuituri, (fig). clocotea lumea de gloria Iul. V. refl. Mă ruşinez tare: s'a clocotit de ruşine. — în vest şi colcotesc. clocotict m., pl. tot aşa (slrb. k/,koftka). Un copăcel stafilaceu al cărui fruct e o căpsulă membranoasă unflată care sună safl „clocoteşte" ctnd o scuturi ţstaphylia pinnata). O buruiană scrofulariacee care creşte pe la munte (rhinantus [saâ alecto-rdlophus) alpinus, major şi minor). clocotit, -ăadj. Care a clocotit.Ferbinte, care frige: m'am opărit cu apă clocotită. ciocoţeT m. pl. (rudă cu clocotici). Clematită. Alt fel de clematită numită pop. rutişor (thalictruni). clombâs, -oâsă adj. (d. cloambă). Trans. Rămuros. ciompfr, V. crump&nâ. 1) clonc n., pl. uri (d. clone 2) Dun. Un băţ scurt cu care pescarri izbesc apa produclnd sunetu clonc ca să atragă somnu. Sunetu clonc: eloneu lişiţelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7—8, 9). 2) clonc, interj, care arată strigătu cloş-tei şi al corbului. V. cronc. cloncăn n. (d. clonc 2). Croncan, corb. cloncănesc v. intr. (d. clonc 2 şi clocesc, rudă cu vsl. * klokati, rus. kloktătl, klohtăti, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 şi 521> A face clonc-clonc, ca cloşca şi ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc. cloncănit n., pl. uri. Strigătu cloştef şi al corbului: s'auzea un cloncănit. clondir n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri şi kryondlri [scris -ntirij, d. kryos, frig, adică „vas care tine apa rece"; bg. kronail şi krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticlă) de clţi-va litri (5-6 ori chear şi 2-3 saâ un simplu burcut). Conţinutu lui- un clondir de vin.—La tnceput s’a zis aşa celor de lut (ca cele de Curaţao), apoi şi celor de sticlă. V. urctor şi damigeana. clonţ n., pl. uri (var. din clanţ. Cp. cu cleanţşî cu strb. kljun, dim. kljunic, cioc). Fam. Cioc, plisc (mai ales al păsărilor de pradă şi, ironic, şi gura omului): Nu-ţl băga clonţu pin mincarea meaI Tacă-ţl clonţul — In nord şi clanţ şi clobanţ. clonţăn n„ pl. e (d. clonţ). Munt. vest, Stlncă ţuguiată. V. cloţan. clonţăr m. (d. clonţ). Bot-gros. clonţât, -ă adj. Cu clonf. Fig. Obraznic la vorbă. S. f. Babă rea căreia nu f-a mai rămas de cit un dinte.—Şi clonţos, -oasă. clop şi colop n., pl. urt (ung. kalap. V. calpac). Trans. Ban. Pălărie, clopârnlţă, V. clopotniţă, clâpot n., pl. e şi pop. cloapete (bg. klopot, clopoţel; vsl. klopotă, clămpăneală de toacă, klopotati a clămpăni, a răsuna, klepati, a izbi; slrb. klopfotjati, klepfţtjati, a clămpăni, a hui, klepet, talangă; rus. klepălo, toacă, ceh. klopot, clocotire, grabă, întristare. Cp. şi cu clampă, eluesă, clocot, pleosc, fleoncănesc, cu fr. cloche şi germ. glocke, clopot, cu engl. clock, ceasornic, şi cu rom. şchiop. V. şi cloşcă. Cp. cu zvon). Instrument de alamă ca un vas de care attrnă o limbă care-1 face să sune iz-bindu-1. Capac de sticlă tn formă de clopot. Sunet de clopot: aud un clopot. Clopot de cufundat, mare clopot tn care se bagă un om care, cufundlndu-se cu acest clopot tn apă, poate sta acolo clt-va timp. A trage clopoteie, a trage copotele unei biserici tn semn de onoare pentru cineva (de ex., la sosirea unui episcop). Fig. A face curte, a linguşi. V. harang, talangă; gong. clopotar m. Cel care trage clopotele. Cel care fabrică sau vinde clopote. Cel care face curte (linguşeşte). Animalu care merge cu clopotu ori cu talanga înaintea turmei. www.dacoromanica.ro clopbtnlţâ I., pl. e (d. clopot). Tur nu In carc e clopotu bisericii. — Şi -6rnl|ă. clopoţel n., pl. e. Clopot mic. Sunet de clopot mic : se aude un clopoţel. S. m. Zurgălău : pisica cu clopoţel nu prinde şoareci. (Prov.). O plantă campanulacee cu flori albastre (campănula rapunculus). Altă plantă campanulacee cu flori albastre, albe saCi roşii (campănula mtdium). Ghiocel. S. n. pl. Traţis. Lăcrămioare, mărgăritărel. * clor n. (vgr. hlorâs, galben verzia). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Schecle la 1774 şi numit aşa de Gay-Lussac. Se găseşte şi liber, şi combinat, ca’n sarea de bucătărie, care e o clorură de sodia. Gazos sad disolvat tn apă, din cauza afinităţii sale pentru idrogen, distruge partea clorantă a materiilor vegetale şi animale şi produce slngerare clnd 11 respiri. Cu el se albesc ptnzele, se şterge scrisu de cerneală şi se distrug miazmele. * clorât n„ pl. e, şi m. (d. clor). Chim. Sare formată pin combinafiunea acidului cloric c’o bază. * clorăt, -ă adj. (d. clor). Chim. Care conţine clor. * cl6rlc, .fi adj, (d. clor). Chim. Acid cloric, rezultat din combinatiunea clorului cu oxigenu. * clorldrât n., pl. e (clor şi idraf). Chim. Sare formată pin combinarea acidului clor-idric c’o bază. * cloridrlc, -ă adj. (clor şi idric). Chim. Aciâ cloridric (HCl), acid rezultat din com-binaţiunea clorului cu idrogenu. Ctnd e disolvat tn apă se numeşte muriatic. * clorit n., pl. e, şi m. (d. clor). Chim. Sare rezultată din acidu cloros combinat c’o bază. * clorofilă f., pl. e (vgr. hlorâs, verde şi pfiyllon, frunză). Bot. Materia verde din celulele plantelor, care spre toamnă se preface tn xantofilâ. * clorofbrm n. (d. clor şi -form din formic, căci cloroformu reprezentă acidu formic tn care oxigenu ar fi tnlocuit pin clor). Chim. Un lichid incolor oleaginos cu un miros eterat şi produs pintr'un amestec de alcool, de clorură de calce şi de calce stinsă. (CUCla). Cloroformu are proprietatea pe a te adormi şi de a suspenda complet sensibilitatea, şi de aceia e întrebuinţat tn chirurgie. Se mai numeşte şi metan triclorat. A fost descoperit de chirurgu englez Simp-son la 1874. * cloroform^* şi -mlz6x v. tr. (d. cloroform ; fr. chloroformer şi -miser). Med. Adorm cu cloroform. * clortis, -oâsă adj. (d. clor). Chim. Se zice despre un acid al clorului. * clordtic, -& adj. (lat. medical chloro-ticus, d. vgr. hlorotes, coloarea verde gălbie). Med. Bolnav de cloroză : o fată clorotica. Relativ la cloroză: simptome clorotice. * clordtă f„ pt. e (d. clor cu suf. medical -oză). Med. Boală care te facc palid (nu gălbenare) din pricina anemiii şi care se vindeci pin medicamente care conţin fer. * clorură t., pl. i (d. clor). Chim. Com-hinaţiune de clor c’un corp simplu sau compus, dar nu cu oxigenu ori cu idrogenu. Clorură de sodiu, sarea de bucătărie. Clorură de mercur, calomelu şi sublimatu co-roziv. clbşcă l„ pl. şte, şti şi fel (bg. kloC-ka, kvaika, cloşcă; strb. rut kvoâka, rus. kluia,'kluhka', alb. kldikă, kvuikă; turc. koloika, kulttika, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ş. a. V. clocesc). Găină ori altă pasăre care cloceşte, şi pe urmă — şi creşte puii. Fig. Persoană foarte supărăcioasă. A te răpezi ca o cloşcă, a te răpezi cu mare furie. Cloşca cu puii, con-stelaţiunea Pleiadelor. — In Trans. şi clocă pl. i (nsl. bg. vsl. kloka), tn Ban. şi Olt. (NPI. Ceaur, 143), cloţă, pl. e (d. strb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni). 1) cloţ n„ pl. uri (germ. sas. klotz, bu ; tuc, bulgăre, de unde şi pol. ceh. kloc, butuc. V. şi colţ). Munt. Mold. sad. Bulgăre-sfărămătură: cl farl de cărămidă. Munt. Olt. Bucată de lemn (ori şi de metal) care sprijină ceva. Vec’tl (Beld. ş. a.). Canal, ciucure. A ţi st face minile clof de apă, a ţi se zbtrci de prea multă tinere tn apă. S. m. Munt. vest (7). Buştean de brad (biiă). 2) cloţi cloâţă adj. (d. ciot 1). Munt. Prun clof, corcoduş, prună cioată, corcoduşă. — Şi clotuş, -ă. cloţ&n m. (cp. cu chi(can). Ban. Olt. Trans. Chftcan, guzgan. V. clonţan. cl6ţă( V. cloşcă. cloţuş, V. cloţ 2. * down m. (engl. clown, pron. claăn. Rom. se poate pronunţa şi chear scrie clovn). Bufon de circ. V. pataţ. * clozăt n„ pl. e (engl. closet, adică „loc tnchis", d. to closn, a tnchide, care vine d. fr. close, part. d. clore, care e lat. clăudere, cliidere şi rom. tn-chidere). Latrină. * club n., pl. uri (fr. club, d. engl. club măciucă, club, cerc). Cerc, reuniune, societate, mai ales politică. — Pe la 1800 clup. * clubist, -ă s. (d. club; fr. clublste). Membru al unui club. cljică, V. glugă. clucer m. (vsl. kliuiirO, intendent, d. kliuă, clrlig, cheie ; rus. kllucirl, intendent. ung. kulcs, cheie, Mulcsăr, intendent). Vechi-, Intendent. Un rang de boierie (tntre medel-nicer şi serdar). Clucer de arie, intendenta care îngrijea de nutreţ. Clucer de pivniţă, care îngrijea de băuturi. Mare clucer, intendentu general (mare ispravnic) al cămărilor domnului şi al armatei. — ŞL culc4r (rămas ca nume de familie). V. sluger şi chelar, 20 www.dacoromanica.ro CLU 306 clucereâsă f., pl. ese. Vechi. Nevasta clucerului. cluceri'e f Vechi. Intendentă. clucsă (Cor.) Şi cltipsă (Ban. Olt.) f., pl. e (bg. kluksa, iliusa şi klopka, rus. kllapcy, id,, vsl. klopica, lat. curşi. Cp. cu clapă, clampă, clăbaţ, clopot). Cursă (capcană) de prins şoarici. clup, V. club. cneâjnă f„ pl. cnejne (vsl. knenzina, rus. kn&aznă,, .fiică de principe, kniagln&a, soţie de principe). Vechi. Fiică de principe. cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzl şi ktinengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. huni, neam, rasă; ngerm. kti-nig, ol. koning, engl. king, rege. V. şi chinez 1). Numai tn doc. slavoneştl. Moşnean, mai ales In actele In care el se vinde ca „rumân", pin urmare, om liber, megiaş, (Giur. 74). Nu exista nici o relaţiune Tntre denumirea de „cneaz" şi calitatea de judecător ori întinderea proprietăţii şi un anumit fel de proprietate. Cneji Is de o potrivă attţ proprietarii mari, cit şi cei mici. Cneaz înseamnă „stăpin de rumân' (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fără dregătorie (89). Cnejii reprezentă clasa stăplnitoare şi-s mai vechi tn Ţara Românească de ctt cei cu acelaşi nume tn Ungaria şi Polonia, unde lnţelesu acestui cuvlnt a suferit schimbări însemnate. In Ungaria, cnejii aâ fost tnlocuiti tn stăpinirea satelor şi moşiilor lor de către cuceritorii Unguri. După deposedare, numele lor a continuat Insă a se da celor însărcinaţi de noii stăplni cu administrarea satelor româneşti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc şi titlu de nobleţă. V. judec 1. cnezie şi cnejfe f. (d. cneaz). Vechi. Principat. Calitatea de cneaz. * cnut n„ pl. uri (rus. knut, d. vsued. knătr, germ. knoten, nod). Bici birjăresc. Bici dintr'o curea cu noduri, întrebuinţat tn închisorile ruseşti şi înlocuit, supt Neculai I, cu biciu numit pleti, din trei curele împletite, desfiinţat şi el oficial la 1863. Fig. Iron. Stăpinirea rusească. V. harapnic Şi na-gaTcă. * co-, * com- şi • con- (lat. co-, com-şi con-, var. din cum, cu), prefix care arată unirea : co-existent, com-bin, con-voc, colaborez. V. sl-, sim-, sin-. cââ(tn) adv. V. coace. coâbe, V. cobie. * coabltaţlune f (lat. cohabitâtio, -dnis). Acţiunea de a coabita. — Şi cohab- şi -âţle şi -âre. * coabitez (oa 2 silabe), v. intr. (lat-co>iâbito, -âre). Locuiesc împreună, mai ales vorbind de soţ şi soţie. coâcS (oa dift.) f., pl. e (bg. slrb. kaka, ctrlig. V. cocaîe, cocîrlă). Vest. Numele a diferite unelte curbe, precum: cobilita, cujba, scoaba ş. a. Dun. (după forma gttului curb). Un fel ae bltlan mult mai mic de cit cel obişnuit (ărctea nyctlcorax). COA coacăz (oa dift) m., pl. zi şi jt (din coacăză). Vest. Pomuşoară, o tufă (originară din Japonia) care produce nişte bobite comestibile roşii, galbene şi albe aşezate In formă de strugurei (ribes rubrum). Merişor (vaccinium vitis idaea). — în nord coacăţ, „dlrmoz". V. păltior şi agriş. coâcăză (oa dift.) f. pl. e (dim. d. * coacă, var. din cocă 1. D. rom. vine bg k'okazi, afine ; rut. gogodza, ung. kokojza şi' kokojca). Vest. Fruct de coacăz. — In nord coacăţă, „fruct de dtrmoz". 1) coace, V. coc 2. 2) coace şi coâ (oa dift.) adv. (lat * ecu-hacce şi * eccu-hac, de unde s’a făcut acoace [care există plnă azi In est In intr’-acoace, In coace], apoi coace, ca şi acice-cice şi acolo-colo ; it. qua, sp. aci, pg. cn mlncare şi alte lucruri: a lua mincare la (sau In) coburi. V. ciochină. cobuz nn pl. t şi uri (turc. kopuz, făt. kobuz, un fel de chitară c’o singură coardă; ngr. kubiizi, rus. kobza, cobză, dial. ktibuz, balalaică asiatică. V. cobză). VecAi.Un fel de cobză cu cutia cam rătundă şi cu două gtturi (vgr. kinyra. V. teorbă). — Şi co-puz (Bibi. 1688 şi Prav. Gov.) şi căbuz (Dps.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental". cobzâr m. (d. cobză; rut. kobzar). Lăutar cu cobza. c6bză f., pl. e (rut. pol. kobza, rus. kobi za, ung. hoboz, kobza. V. cobuz). Un fel de mandolină mai mare, dar cu gttu mai — 308 - www.dacoromanica.ro scurt, destul de întrebuinţată de lăutari. Adv. Legat cobză, legat burduf, fedeleş, aşa tn ctt; să nu se mal poată mişca. V. mandoră. 1) coc n., pl. uri (d. cocă 1, care e înrudit cu cocuţă şi lat. cucutium, scufie, şf tutulus, coc, ca şi cu rom. cocoloş şi fr. co-qtte, cocoloş de păr. D. rom. vine ung. kdk, nod, şi koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptănătură femeiascâ care consistă In îngrămădirea coadel deasupra cefei ori tn creştet Trans. Plnişoară rătundă. — In vest concl, pe care ţărancele II mai măresc fă-clndu-l şi din lemn ori carton, iar tn Trans. şi din strmă Invlrtită ca nişte coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc. 2) coc, copt, a coace v. tr. (lat-coquere [din * păquere], pop. căcere, rudă cu vgr. pipto, germ. backen, vsl. pesti-pekon; it. cuâcere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cuclnă, pepene, precoce, becerj pecie. — Coc, coci, coace, coacem, coaceţt, coc ; să coacă ; să coacem, să coacefl; copsei, copseşi, coapse, coapserăm, coapserăti, coapseră; copsesem). Prepar unele mlncări la foc : a coace pine, plăcintă, mere, castane. Aduc In stare matură, vorbind de fructe: soarele coace grineie, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroi, l-o coc eă, ti prepar (clocesc) eu ceva, am să mă răzbun. V. refl. Devin copt: plnea s’a copt (la foc), grlu s'a copt (la soare). M'am copt de căldură, am suferit mare căldură Buba s’a copt, a ajuns aproape să se spargă, s’a spart. cocâYe f., pl. ăi (bg. strb. kuka, clrlig, cinghel. V. coacă). Olt. Cujbă : ţeapa in care s'a fript mielu şi cocaia pe care s’a atirnat căldarea de mămăligă (CL. 1922 365). V. ţâcâlie. ' * cocaină f., pl. e (d. cocă 2). Chim. Un alcaloid anestezic scos din frunzele de cocă 3. cocâle n. saâ f. pl. (bg. kokal, os mare, ngr. kdkkalon, os, kdkkala, os mare). Munt. est. Mini saâ picioare slabe: cu cocaleie goale. V. cToantă. * cocârdă f„ pl. e (fr. cocarde, d. co~ quard, cocoş prost, nătărăâ, care vin d. coq, cocoş). O insignă In formă de disc care se poartă la chipiâ, la pălărie saâ la pept: cocarda naţională (cu colorile naţionale). 1. cbcă f., pl. i (imit. tnrudit cu vgr. kdkkos, bobită, goagă, cocinilă, lat. coccum-cocinilă ; ngr. ko/cki, kuiki, koku, oâ; alb-kok, kikle, bobifă; mrom. cocă, fruct comestibil ; megl. cocă, cap; it cocco, oâ, cocca, găină; ven. coca, cuca, nucă, cap; strb. koka, găină; bg. koka, fetită, şl cu rom. coc 1, cocon, copil bob, cocoloş, cocoaşe, goagă, gogoaşă, pupă 2 ş. a. multe. V. şi REW. 2009). Trans. Mold. Copil, mai ales fetită (mai mare de cit cocuta). Epitet ali-nător unui copil, chear băiat. 2) câcâ f., pl. i (d. coc 2). Munt. ş. a. Pastă de făină fără taica din care se face azimă ori se întrebuinţează ca clei. Aluat. Fig. A se face cocă, a se moleşi (de ex., de betle). 3) * cocă f., pl. i (sp. coca, cuv. american). Un copăcel peruvian ale cărui fructe-s tonice şi excitante şi ale cărui frunze mestecate In gură pot înlocui Intru clt-va mln-carea. cocăzâr m. (d. coacăză). Smirdar. Me-rişor, coacăz. * cocclnelă f., pl. e. (V. cocinilă). Numele latin ştiinţific al buburuzei. * coccix n., pl. uri (lat câccix, câccigis, vgr. krfkkyx). Anat. Un mic os la extremitatea osului sacru (pop. bumbu, nodu sau noada şezutului şi bumbărea(ă). — Mai bine ar fi c6cclge, ca meninge, laringe. V. ttrtlţă. cocean in., pl. eni (vsl. koâanti, rus-kdienl, koiăn, ciocan de varză, strb. koianj, mez de fruct, bg. alb. turc. koiăn, ung. kocsan, ngr. kotsani, tulpină. V. ciocan I). Sud Strujan, ciocan, cioclej, cotor de popuşoi: o casă invălită cu coceni. Ciocan (mez) de varză. Trans. Cocean căpresc, cinste). coceărlă, V. cotarlă. * cochet, -& adj. (fr. coquet, d. coqueter a cocheta). Care se îmbracă elegant şi caută să placă : femeie cochetă. Graţios, elegant: o casă cochetă. Adv. Cu cochetărie, * cochetărie f. (fr. coquetterie). Gustu de a fi cochet. * cochetez v. intr. (fr. coqueter, d. coq, cocoş). Mă arăt cochet A cocheta cu cineva, a-i face curte şi a ti se primi. c6chlY-v£chY şi cochl-vecht m. pl. (ung. kdtyavetye, mezat [ca bechi d. bety, deşi kutya a dat cuciu) d. macedoslavu ko kie Vikie, bg. ko S/e veste, strb. ko ce vece, cine vrea mai mult [să dea]). Vechi. A vinde la cochi-vechi (ca’n Let. 2, 57), a vinde la mezat — Şi cocYovote, n. pl. (Trans. Vidra). V. harecl. cochin£ţ n., pl. e (cp. cu chichineaţă). Unde ? Firidă. cochfnţ m. (cp. cu Caţaon). Munt. Rar. Epitet ironic Grecului. cocfe f. (ung. kocsi, căruţă, d. Kocs, un oraş tn comitatu Komoru, ai cărui locuitori eraa căruţaşi tntre Viena şi Buda tn sec. 15 şi 16. De aici: strb. kdiija, bg. koiiie, turc. alb. koii; germ. kutsche, engl. coach, fr. sp. coche, it. cocchio). Ban. Olt. Munt. vest. Căruţă. — Şi cucie (CL. 1920, 630). c6cln& f., pl. e (bg. koiina, d. ko coteţ. V. coteţ). Sud. Cote) de porci. * cocinilă f„ pl. e (it. cocciniglia, fr-cochenille, sp. cochinilla, d. lat câccinus, vgr. krikki/ios, roş ca ctrmtzu, d. kdkkos, ctrmlz). Un insect emipter (coccus cacti), care trăieşte ca parazit pe planta cactus nopal. — Barb. coţenilă. V. cîrmîţ, www.dacoromanica.ro cocioabă (ioa o silabă) şi (Trans.) -ubă f., pl. e (met din cobace). Casă mică şi proasta, coşmagă, chiţumie, bojdeucă. V. colibă, vjzuină. coclobălesc v. intr. (cp. cu pol.kociufta, vătrar). Nord. Cotrobăiesc. cocT6c n„ pl. oace şi uri (orig. neşt.). Sud (Ant. I)). Insulă de plaur plutitoare, numită şi coşcovă şi mogildan (Dun.): peştele sâ bagă la cocloace, pescarii pitesc racii pin cocioace (VR. 1927, 5, 156), plit ce cocio-curl se nutreai (nişte vulturi) ştia sfintu (Chir. CL. 1912, 1202). Baltă de apă stagnantă cu anii care nu se primeneşte de cit cind vine unda mare. coclârbă şi -rvă f., pl. e (rut kocirga, pron. şi -rha şi -rva, de unde, contaminat poate şi de kociuba, vătrar, s'a făcut cociorvă). Vătrar mare de brutărie: sosiră muierile cu cociorvele aprinse (Sadov. Univ. 18 Dec. 1912). Lopată de amestecat varu'n varniţă. Din vorbă tn vorbă aă ajuns la coclorbă, adică „la bătaia cu cociorba".—in R. S. co-cloarbă. In Btş. Dor. cociorvei, aiurea şi corcîoveî, n., pl. ele, vătrar. Coclovtite, V. cochiî-vechî. cdclş m. (ung. kocsis). Conducător de cocie, vizitiu, birjar, cocltibă, V. cocioabă. cocTug, V. coşciug. Coctlt^sc, V. poctltesc. cocIrbăOj V. curcubeO. coctrjez v. tr. (d. clrjă, ca şi ocirjesc, cu perfixu slav co-). Fam. lncovoi, curbez, clrjoiez. V. refl. A se coclrja de bătrlnCţă. Adj. Un nas coclrjat. Şi inc-. V. coroiat. cocirlă f., pL e (d. coacă cu suf. -trlă). Mold. Olt. ş. a. Numele mai multor lucruri curbe, ca: criveaua, unealta de îndoit cercurile, mtneru coporlii, prăjina cu care (la flntlnile neadlnci) se scoate cofa cu apă ş. a. (V. gemănare), un trunchi lung şi supţire ş. a. Fig. Iron. Om înalt şi slab. (V. acastaD, dfrjală). Casă pleoştită, cocioabă (Gr. N. 1. 71). — In Olt şi tottrlă (ca totoloş faţâ de cocoloş), sclrleică, cri-veâ (CL. 1922, 371). La Dame „rotiţă la războiu de ţesut". cOcirtită f., pl. e (cp. cu cocirfă). Primu bulz de caş la stfnă (Jun. Lit. 1923.6-7, 191). V. bulz. cocirţă f., pl. e (ung.?). Jintuială saâ lintiţă acră, care e mincarea obişnuită a ciobanilor (R. S. GrS. 6, 58). V's. Miere stoarsă înainte de a fi ieşit mntorii din alveole, strecurată şi apoi feartă (E un fel de zeamă pe care ţăranii o mănlncă cu mămăligă saâ cu pine). cocIrţăO n., pl. inuz. ăie (d. cocirţă). Olt. Ban. Zăbic. coclăQ n. şi (ob.) pl. cociâurl (cp. cu bg. rus. kotlovlna, vale închisă. V. cotlon). Est. Locuri prăpăstioase şi neumblate: haitele de lupi pe codau (V. I. Popa, Univ. 18 Ian. 1937; 5), să horhăiesc coclaurile (Hogaş, VR. 1909, 8, 228). coclaurile fioroase (A. Frunză, ib. 1922, 7, 80), pin cele coclauri (Caraivan, Neam. Rom. L1t 2, 808), pin coclaurile munţilor, a umbla pe dealuri şi coclauri. V. buhazurT, horaiţă, meleaguri, podgheazurl. cocleală) coclesc, V. cotleală, cotlesc. cocleţ m. (var. din gogleţ, goglează). Fir drept care are un laţ pin care trec firele urzelii şi care, unindu-se cu alte fire, formează iţa. Greşeală la năvădit cind firu trece pintre iţă şi spată şi formează ochiuri (noduri, inele). Fig. A căuta cuiva cocleţi, a căuta nod In papură, a-i căuta defecte. — In Trans. cocleţ, corleţşi cogleţ, n., pl. e; In Mold. nord. şi cotleţ. — P, Inţ. de „diareie", V. coleţl, crfmpiţă. cocoană (vest) şi cu- (est) f., pl. e (fem. d. cocon, de unde şi ngr. kokkona, cocoană, şi turc. kokâna, cocoană creştină, ko-konoz, tlnăr cochet, coconaş. kukla, [ngr. rus. kukla] păpuşă, din aceiaşi răd. cu cocă, cocoloş ş. a. nenumărate), vechi. Fată de boier saâ de domn. Azi. Fam. Nevastă de boier saâ damă bine îmbrăcată: boieru şl cocoana e ta plimbare. Fasole cocoane, un fel de fasole albe ornate cu roş. — Mai fam. coana (Catlnca), coană (Catlncă). cocoână - chiftlrlţă, V. coroplş-nlţă. cocoaşe (oa dift) f.. pl. tot aşa (var. din gogoaşă. V. cocă 1). Vest. Gheb. cocob^lcl, V. culcubăO. cocolân m. (din răd. reflexă coco- cu suf. -lan ca şi In corcolan, cfoclrlan, mirlan. Cp. cu cocoloş $. a.). Ml. Codru (de pine, de mămăligă). cocolâsc v. tr. (răd. coco- din cocoloş, cocoaşă, rudă cu ngr. kukuldno, cocolesc, şi cu ung. gffngyOlnl, a învălătuci. Cp. cu goan-găne). Incotoşmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiii cocoliţi iese slabi. L-a cocolit'bine, l-a prins (după multă plndă), l-a aranjat.—Şi corcolesc, corţonesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. In Olt. gugulesc, In Buc. gogulesc. cocolit, -ă adj. Prea îngrijit, prea de-ligat: copii cocoliţi. cocoloş (vest) şi goqol6ş (est) m. şi n„ pl. oaşe (din răd. coco şi gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoaşă, gogoaşă, §oagă, care e rudă cu boboc, buburuz ş. a.). Bulz, boţ, mototol (de zăpadă, de pine, de hlrtie): copiii se bat cu cocoloşi de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat In mămăliga răâ preparată: mămăligă cu cocoloşi. Bulz. de. mămăligă ferbinte umplut cu brlnză de burduf (V. urs). Chist sebaceâ. Vest. Rar. Ştulete. A face cocoloş, a cocoloşi, a muşamaliza. — In est şi totol6ş (Şez, 7, 75) Şi go- golâţ. www.dacoromanica.ro cocoloşesc v. tr. (d. cocoloş). Vest. Fac cocoloş, mototolesc, bo(esc. Fig. Fac muşama, acoper o faptă rea. 1) coc6n m, voc. cocoane (d. cocă 1. V. cocoană). Vechi. Azi. Maram. Copilaş, prunc. Maram. Băiat, băietei. Vechi. Copil de boier sau de domn. Azi fam. Epitet onorific fld. domnu: sărut mina, cucoane lorguleI—Mai fam. conu, coane. — In est cu-. V. copil. 2) * coc6n m. (fr. cocon, d. pv. coucourt, rudă cu rom. cocon). Barb. Gogoaşă de gln-dac de mătase. coconâr, V. cucunar. coconâş m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor dc boier safi boierilor, egal cu domn. Epitet ironic fn gura orăşenilor, egal cu „domnişor*: mâl, da coconaş te-ai mal făcut de cind al ctştigat la loterie!—Mai fam.: conaşu Petru lld. coconaşu Petru.—In est cu-. . coconet m. pl. (d. coconet, cocon). Ghiocei. 1) coconesc, -eâscă adj. De cocoană. — In est cu—. 2) coconesc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Dau titlu de cocon, de cocoană: ia nu-l mai coconi atlta! V. refl. Mă boieresc, tmi dafi aere de cocoană: rău s’a coconit mitocanca asta! — In est cu-. coconet n, pl. uri (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. — In est cu-. coconîe f. (d. cocon, cocoanăJ. Fam. Calitatea de cocon, de cocoană. — tn est cu-. coconită f., pl. e (d. cocoană, ca şi ngr. kokkonttsa). Fam. Cocoană tlnâră. Domnişoară.—Mai fam. coniţă—Jn est cu-. coconiSz; V. cuconos. cocdr m. (ngr. kokkdW şi kdkkoras, cocoş V. cocoş şi Bern. la kokora). O pasăre călătoare cenuşie de aceiaşi formă cu barza, dar ceva mai mare (grus cinârea). Clnd călătoresc, cocorii zboară aşezaţi tn formă de unghi. —In est cocoară, f., pl. e. * c6cos m., pl. şl (pg. coco, pl. cocos). Un fel de palmier care produce nucile de cocos, nişte fructe mari cit nişte pepeni mici, cafenii, păroase, goale pin ăuntru şi pline de un fel de lapte gustos — Şi cocotler (fr. cocotier). cocostirc m. (d. cocor şi stlrc). Nord şi est. Barză (Pe aiurea cocor). Fig. Iron. Om prea tnalt şi slab. cocâş (vest) şi cucoş (est) m. (vsl. kokosf, găină, koko/f, cocoş; slrb. kokoS, găină, kokot, cocoş; bg. rut. kokdska, găină, rus. kdkoSI, găină; alb. kokds; ngr. kokkosi, găină, kdkko/as, cocoş; ung. kakas, cocoş). Masculu găinii. Hurlup. Cocoş de munte, un fel de gotcan (Utrao tetrix). S. n., pl. cocoaşe şi cocoşurl. La unele puşti şi revolvere, piesa care izbeşte capsa şi care şeamănă a cocoţ. cocoşăr m. (d. cocoş; bg. kokosar, găinar). Un fel de sturz mai mare (turdus pilarls). cocoşat, -ă adj. (d. cocoaşe). Vest Ghebos. cocoşel m., pl. el. Cocoş mic. Numele mai multor plante ranunculacee numite şi rus:ufă şi spinz (adânis). Pl. Floricele, mi-zilic, grăunte de păpuşoi care au explodat la foc şi au aspectu unor fiori albe. — In est cu-. 1) cocoşesc, -eăscă adj. Fam. De cocoş: neamu cocoşesc. 2) cocoşesc(mă) v. refl. Rar. Mă ră~ toiesc. cocoşeşte adv. Ca cocoşu : o găină care cintă cocoşeşte. cocoşez(mă) v. refl. (d. cocoaşe). Vest. Mă gheboşez. cocoşllă m., gen. at tul. Epitet ironic Omului cocoşat cocoşneăţă f., pl. e/e (d. cocoană). Fam. Iron. Mitocancă care-şi dă aere de Cocoană. cocoşoăTcă t, pl. e (d. cocoş). O plantă veninoasă care are o rădăcină bogată tn fe-culă, numită şi picioru viţelului, rodu pă-mlntulul, ungureancă şi mărcef (arum [maculatum şi orientalei). * cocâtă f_ pl. e (fr. cocotte şi cocote). Triv. Curvă. * cocotler, V. cocos. coc6ţ şi -ez (Munt), cuciiţ şi -ez (Trans.), gogâţ şi -ez (Mold. Munt.), gur-guţ Şi -ez (Mold.) şi popâţ şi -ez (Munt.), v. tr. (rudă cu cuca, cucui, gurgui, cocuţa. — El cocoaţă, să cocoafe). Pun ceva prea sus: a cocota un pahar pe dulap, (fig.), un calic tn capu mesei. V. refl. Cocoşu s'a cocoţat pe gard, (fig.), Ţiganu pe tron. cocovedcă, V. cucuvea * cocs, V. cox. * cocţlune f. (lat edetio, -dnis, coacere. V. decoct). Acfiunea de a coace. Med. Digestiunea alimentelor tn stomah. cocuţă f., pl. e (dim. d. cocă 1; lat, cu-cutia, un fruct, cucutium, scufie ; it. cocuzza, cucuzzo, cap, cocuzza, bostan, cap ; ngr. ku-kiitsi, stmbure [REW. 2369]. V. coc 1, cocă I, cocoţ ş. a.). Trans. Mold. Fam. Prunc, copil ptnă la un an. * cod n„ pl. urî (fr. code, d. lat cddex, cddicis. V. codice). Colec(iune de legi, de f6rmule ş. a. : codu civil, codu silvic, codu farmaceutic. — Codu Napoleon (sau codu Iul Napoleon), cuprinde legile introduse tn România la 1875 fn locu Condicilor lui Ca-ragea şi Calimah, care, la 1817, aii înlocuit Pravilele lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. (1652). V. îndreptar. * câda f. Cuv. it care înseamnă coadă, fine, şi care, tn muzică, arată că trebuie să etnţi partea finală a unuî clutşc Inc’o dgtft ptnă la urmă, www.dacoromanica.ro codăcT, -e adj., pl. tot aşa. Care stă la coadă, Ia urmă (de lene, de sărăcie saâ de frică). V. codaş. codâlb (vest) şi cudalb (est), -ă (din co = cu şi dalb. Cu coadă n’are legătură). Băltat (alb cu roş), vorbind de boii de bună rasă („robust*. De aci şi numele satului Cudalbi din Covurlui). Blond (?). Vultur co-dalb, un fel de vultur albiclos (halidetus albtcillus). — In R. S. (In GrS. 6, 63) .cu coada pe jumătate albă*, vorbind de oi. Dubios I codan, -ă adj. (d. coadă). Fam, Cu coada mare : vulpea codană. S. f. (din go-dană supt infl. lui codan). Fată care începe a intra tn horă. V. godinaci. codâş, -A adj. şi s. De la coadă, din armă, sărac : ţăran codaş (fără boi). Care rămine In urma trupei (fiind bolnav saâ ostenit): soldat codaş. — Şi codlrlaş (Munt.). V. fruntaş. ' codat, -ă adj. Caudat, cu coadă. Ochi codaţi, ochi lungi, ca migdalele. S. m. Fam. (Mold. sud.). Verme (larvă) de poame : cireşele astea au codaţi. Yerme de excremente (larva muştei eristalis tenax). Mormoloc, pul de broască. V. cfşit&. codălbesc v. intr. (d. ccdalb, adică „a te albi, a te îngălbeni de frică"). Mold. Fam. A o codălbi, a îngălbeni de frică, a o sfecli. — Pop. -qhesc. codănac, V. godănac. codănăl, -eă şi -Ică adj. şi s., pl. ti, ele (d. codană, godană). Fam. Băiat, fată de pe la 10-12 ani Iii sus ; copii codănei, fete codănele. codărişte, V. codlrlşcă, cddea (ea dift.) m., gen. al lui(d. coadă) Fam. Nodea, dracu. codeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a te codi. * codebltdr, -oâre adj. şi s. (co- şi debitor). Debitor împreună cu al|ii. * codeină f., pl. e (d. vgr. kdde, kodeia, câpsulă de mac.). V. dlacod). Chim. Un alcaloid veninos descoperit de Robiquet tn opiâ Ia 1832. coderle, V. codlrlşcă. codise v. tr. (d. coadă). Meh. (Doina, ?—3, 43). R. S. (GrS. 6, 59). Tund oaia la uger şi la coadă ca să poată suge mai bine taielu. V. refl. Toată ţara. Şo vă iese. preget V. foYesc. câdlcă, V. condică, cddlce n, pl. tot aşa, ca şi nume (lat codex, codicis, trunchi, carte [fiind-că cei vechi scriaâ pe tăbliţe de lemn acoperite cu ceară]. V. cod, condică). Cod. (Rar). Manuscris vechi, carte veche: ccdicele de la Vqroneţ (un monument lit. rofn. din sec. 16). * codicil n., p. (lat codicillus, d. codex, codice). Adaus ori schimbare Ia un testament (vechi catastişel ori răvăşel). * codific a -â v. tr. (d. cod şi fie ca’n edific). Adun şi dau formă de cod : a codifica legile, formulele. * codlficafiune f. (d. codific). Ac(iunea de a codifica. — Şi -âţlo şi -âre. câdină f.. pl. t şi e (d. coadă cu sufixu slav -md). Lină rămasă de la dârăcit (V. codltură). Gozuri, rămăşiţă de la vlntu-ratu grlnelor (V. coşollna). Coada vulpii, o plantă (V. coadă). codlrlşcă f., pl. Şte şi şti (d. ccadă cu term. din bg. toporiSka. V. toporlşte). Coadă de bici, varga de care se leagă blciu. — In sud ^i codărişte şi coderle i evea un bici cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5. — Şi In Gr. N. 1,77). codirlă (vest) şi -trlă (est) f., pl. e (d. coadă cu sufixu ca’n şoplrlă, cioclrlan). Coadă lungă (Iron.): codirla vulpii. Coada lungă Ia car, mima prelungită. Cel rămas In urmă Ia joc: eşti ccdirlaT Corlată, şeriglă, scărilă, suşle), tnfundătoare de gratii la căruţă (compusă din cotoci şi speteze). Partea din urmă a căruţei: a căuta pin codirlă. codirlâş, V. codaş, codltură f., pl. I Lină măruntă tunsă de la coada şi ugeru oii ca să poată suge mielu mai bine şi care se întrebuinţează la umplut saltelele şi plapomele, ca şi miturile (R. S. GrS. 6, 59). codiţă f.. pl. e. Coadă mică. Cedilă. Fig-Defect, parte slabă. Persoană iubită In secret : avea şi el o codiţă pin sat. codirlă,'V. codirlă. codobâtură f., pl. i(lat.*caudibdttula adică „bătătoare din coadă*, ca şi it Cala-bria codivăttula = coditrimola). O păsărică cu pene negre şi cenuşii care trăieşte pe lingă ape şi tot blflle din coadă, şi de aceia se numeşte şi biţlltoare (motacilla). V. ghionoaie. codâY n., pl. oale. Fam. Coadă mare. codâş m. (turc. korfos/ Est. Triv. Pe-zevenchi, rufian, verigaş, acela care ţine casă de femei perdute saâ procură altuia asemenea femei. V. samsar. codâşcă f., pl. şte şi şce, (d. codoş; bg. kodoSka). Est. Triv. Pezevenche, rufiană, aceia care tine casă de femei perdute. Fig. Femele bătrlnă şi vicleană. — In Munt est codoaşcă. V. malercă. codoşesc v. tr. (4. codoş). Est. Triv. Fac serviciu de codoş. V. intr. Trăiesc ca codoş. codoşlic n., pl. uri (turc. kodoSlyk). Est. Triv. Meseria de codoş (aproape excluziv jidănească). codreân, -câ s., pl. enl, ence. Locuitor al codrului. Pl. In vechime, un corp de 1200 de călăreţi Moldoveni Ia codru Tigheciului, tn sudu Basarabiii, ca gardă contra Tătarilor. V. tilhar. cddru şi (Ial.) crod m. (cp. cu vsi. krada, rug, grămadă de lemne; rut. kordda. copac rămuros. De aci şi alb. kodră, deal, Evoluţiunea semantică ar fi: „copac ra- www.dacoromanica.ro mur08, pădure mare, munte, bucată mare”. Cp. cu lat. saltus, munte păduros. Cp. şi cu crov). Munte (Ps. S. şi azi Ban.). Pădure imensă şi neumblată. Hoţ de codru, tllhar, bandit. A fura ca’n codru, a fura fără frică de pedeapsă. Bucată mare de pine or! de mămăligă : flămlndu codri visează, ţi vrabia mei (Prov.), V. crihan, cocolan, halcă, şocomete. * coeficient m. şl n., pl. e (ca- şi eficient ; fr. coefficient). Număr pus fn aintea unei cantităţi ca s'o multiplice. Fiz. Coeficient de dilatare, număru care arată creşterea unităţii de volum a unui corp cu fiecare grad de căldură. * coercfbfl, -ă adj. (d. lat. coercere, coircitum, a constrlnge; fr. cotrcible. V. ex-erclţlâ). Care poate fi comprimat (redus) : aburu e coercibil. * coerclbllltâto f. (d. coercibil). Calitatea de a fi coercibil. * coercitiv, -ă adj. (d. lat. coircitus, constrlns). Care tinde la constrlngere: măsuri, dispoziţiuni coercitive. * coerblţlune f. (lat co-ercitio, -dnis). Har. Constrlngere, silă. * coeride m. (co şi erede). Jur. Erede împreună ciî alţii. * coerent, -ă adj.(lat cohderens, -intis. V. ad- şi In-erent, ezit). Care are legătură : raţionament coerent tn toate părţile lui. — Şi coli-. * coerenţă f., pl. e (lat. cohaerentia). Legătură, unire, conexiune tntre lucruri: discurs fără coerenţă. — Şi coli-. * coerâr şi coherâr n., pl. oare (fr. coktreur, d. lat. cohaerire, a fi fn coeziune). Aparatu care primeşte undele electrice In telegrafia tără slrmă. * coetern, -ă adj. (lat coaeternus). Fii. Care există etern împreună cu altu: materia e coeternă cu spiritu. * coeternltâte f. (mlat coaetirnitas, -ătis). Proprietatea de a fi coetera * coexist, a -â v. intr. (co- şi exist). Exist împreună cu alţii. * coexistent, -ă adj. Care există Împreună cu alţii. * coexistentă f., pl. e. Existentă si-multanee. * coeziune f. (lat. cohdesio, -dnis, d. co- şi haerire, a fi lipit. V. ad-eziune). Aderentă, forţă care uneşte Intre ele moleculele unui corp. Fig. Legătură, unire (tntre părţi): coeziunea imperiului. — Şi coh-. câtă f. pl. e (sas. germ. kufe, găleată, d. lat. capa, cadă. De aici: bg. slrb. rut. kofa, alb. kovtf, turc. koga, kuga, pop. kova, km kuva, mgr. kctfa, ngr. kufiis. V. cupă). Est. Vas de lemn compus din doage de brad şi cercrri, care are o toartă pe care-1 apuci şi care serveşte la dus apă c’o singura mină sad atlrnat de cobiliţă. A pune pe cineva In cofă, a-l tnfunda, a-l tntrece. Ploitd cu cofa, ploOâ torenţial, cu găleata—|n vest dâmfă. cofăTel şi cofoTol n,,pl.e. Nord. Cofiţă, cofeT n., pl. eie (d. cofă). Cofiţă. V- cofe r. * cofeină, V. cafeina. coter (Munt vest), şoter (Olt) şl şo-feT (Ban.)n.,pl. e (sas. schufel, germ. schau-fel, lopată adincată, infl. şi de cofei. V. şu-flă). Căuş făcut din doage legate cu cercuri de lemn şi prevăzut c’o coadă lungă de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte din cazan. Munt. est. Cântă, cănată, ghium, vas metalic (cu saa fără capac) care conţine 6-6 litri şi serveşte la adus şi fa tinut apă In casă. Fam. Iron. Stacan (ceaşcă sad pahar mare): bem cu coferu, c’aşa ne e felu (Loc.). Trans. (şofeT). Cofiţă. V. şi bracacT, doniţă, găleată, meredeif, mertlc, şiştari cofetar m. (d. cofet). Care face sad vinde cofeturi, prăjituri ş. a. — Fem. -ăreasă, pl. ese. cofetărie f. Prăvălia şi meseria cofetarului. coteturt n. pl. (dintr’un singular mai vechi confet, apoi cofet, d. ngr. kufita, mai vechi konfita, n. pl, care vine d. it. con-fetto, bomboană, şi corespunde cu lat. con-fectus, „făcut la un loc“. V. confete, con-fecţlune, infect. Cp. şi cu anghimaht). Rar azi. Bomboane. V. condlt. cofiţă f., pl. e. Cofă mică. cofleşâsc v. tr. (cp. cu lat. confracesco, id. Wld. la fraceo. V. şi mirced). Fleşcâiesc, moleşesc (vorbind despre poamele coapte). Fig. Iron. Berghelesc, urlfesc, slăbesc: bă-trinefa l-a cof Ieşit. V. refl. Prunele s'aă co-fleşit de căldară şi de zdruncinăturile căruţei,—Şi chlfllgesc şitofligesc (nord). V. şi chlrfosesc, coleşesc. cofterfe f. (turc kufteri, d. pers. kufter ţesătură; pol. koftyr, un fel de matasă). Vechi. O stofă scumpă din care se făceaâ caftane şi dulatne boiereşti. Un fel de postav. Azi Dobr. P. P. (coftărie). Un fel de matasă. cogeâ şi coşcogeă adj. fix (turc. koga, bătrln, enorm, ko? koga, foarte mare). Fam. Mare, enom, ditai: Cogea om (In Munt co-gea omu), fi se teme de un căţeii Coşcogea voinici, şi fug de un pitici Te-ai făcut coş-cogeă flăcăăl—Şi cogeâtnite, coşcogeamite (dupa lehamite, păsămite, de unde şi slrb. kogamiti). cogîlţ, gogilţ şi gogîrţ (rudă cu bg. hă'cam, sughit. V. cobtlţ, htlţît) interj, care arată zgomotu celui care mănlncă tn-ghiţind cu lăcomie şi cam lneclndu-se.—Sin. cu ghiorţ. cogleţ, V. cocleţ. coglic, interj, care arată zgomotu unul lichid care curge dintr’o garafă sad intră pe gltu băutorului, ca şi gil-gil. * cognâc, V. conac. * cognât, -ă s. (lat cognatus. V. ag-nat, cumnat, natal). Rudă pin cogna-|iunc, www.dacoromanica.ro * cognaţiune f. (lat. cognătio, -dnis). Rudenie naturală (de slnge). V. agnaţiune. * cohab-, V. coab-. cohalm şi cuhâlm n., pl. uri (cp. cu ung. kdhalom, morman de petre, d. ktf, peatră, şi halom, holm. Cohalm e şi un orăşel tn Ardeal, y. hîlm). Mold. sud, Munt. est. Zăvoi, luncă, pădure de sălcii, plopi ş. a. pe malu unul rlu. V. berc 1. cohăTât, -ă adj. (V, covăî). Vechi. Cotit, încovoiat. cohăTetură f., pl. I. Vechi. Cotitură. cohăT d. con, la un loc, şi blni, ctte doi. V. tmbln, binar, binoclu). Chim. Amestec: a combina oxigen cu idrogen (V. aliaj). Fig. (Mese, Impreun: imi combin puterile. Chib-zuiesc, imaginez (Impreun ideile): a combina un plan. * comblnâbll, -ă adj. (d. combin). Care se poate combina. * combtnaţiune f. (lat combinâtio, -ânis). Chim. Amestec. Lucru amestecat: sarea ae bucătărie e o combinafiune de clor cu sodiu. Fig. Unire, împreunare: combina-fiune de puteri. Chibzuire, imaginaţiune (împreunare de idei): profunde combina/iuni strategice. — Şi -aţie şi -âre. * combur£nt, -& adj. (lat. combărenH, -intis). Chim. Care, combinlndu-se cu alt corp, II iace să ardă: oxigenu e comburent, dar nu combustibil. * combustibil, -& adj.(fr. combustible, d. combustion, combustiune). Care poate arde: materii combustibile. S. n., pl. e. Materie de ars (ca lemnu, cărbunele, petrolu ş j.). * combustiune f. (lat. combilstioj-ânis). Ardere, mai ales In ştiinţă: vlafa e o combustiune lentă. * comedlânt, -& s. (it. commediante). Ghiduş, scamator, saltimbanc, pehlivan, bufon. Fig. Actor, şarlatan. — Pop. comedian) (cp. cu patanf). V. comic. comedie f. (turc. komidia, d. it. com-midia. Cp. cu palavră). Fam. Poznă, farsă, ehiduşie, gluma (de circ ori de teatru popular): un patanf făcea fel de fii de comedii. Fig. Lucru strania : mare comedie şi asta I Et, comedia dracului! V. drăcie. * comedie f. (fr. comedie, d. lat. co-mâedia, care vine d. vgr. komodia, compus din kâmos, ospăţ, şi odi, clntare, odă). Piesă teatrală veselă care reprezentă şi ridiculizează defectele, viţiile, stările sociale, insti-ţuţiunile politice ş. a. Teatru In care se joacă asta : a te duce la comedie. Fig. Lucru înscenat, înşelăciune: l-au jucat comedia I Secret de comedie, secret pe care vrei să-l ascunzi,deşi toată lumea II ştie. V. tragedie. comedids, -oâsă adj. (d. comidle). Fam. Poznaş, glumeţ, ghiduş, şugubăţ: om comedios. Care poate face o surpriză neplăcută : cal comedios. Adv.In mod comedios. * comemorativ, -& adj. (d. a comemora ; fr. commtmoratlf). Făcut p. aducere aminte (p. pomenire): sărbare comemorativă. www.dacoromanica.ro * cOmemoraţiune f. (lat commemoră-tio). Ceremonie de aducere aminte a unui eveniment (pomenire). — Şi -âţie, dar ob. -âre. * comemorez v. tr. (lat commimoro, -ăre, d. con, împreună, şi memorare, a aminti). Aduc aminte, pomenesc: a comemora un eveniment * comendă f„ pl. e (mlat. commenda, d. lat. commendare, a recomanda, a încredinţa). Uzufructu unei abafii acordat de papă unui laic plnă la numirea unui titular. Vechi (după pol. komenda). Comandă (Cant). comenduire, V. comănduire. * comensâl, -ă s. (fr. commensal, mlat. commensalis, d. lat. con-, împreună, şi mensalis, de masă. V. masă). Rar. Comesean. * comensurabil, -ă adj. (lat. com-mensurăbilis). Mensurabil. Mat. Se zice despre cantităţile care aâ o măsură comună. * comensurabilitâte f. (d. comensurabil). Calitatea de a fi comensurabil. * comentarii! n. (lat. com-mentarius, d. mens, mentis, minte). Pl. Observatiuni p. înţelegerea unui text. Fig. Interpretare rău-lăcioasă : o povestire fără comentarii. Comentariile lui Cezar, memoriile istorice ale lui Cezar. — Şi -ar, pl. e. * comentator, -oâre s. (lat comentator). Care comentează, autor de comentarii. * comentez v. tr. (Iat. commentari). Fac un comentariu : a comenta operele unui poet. Fig. Interpretez cu răutate. * comercial, -ă adj. (fr. commercial, it. commerciale). De comerciu, riegustoresc: şcoală comercială. Adv. in mod comercial. V. mercantil. * comercializez v. tr. (d. comercial). Prefac In lucru comercial, In marfă: deputaţi care comercializează voturile. * comercialmente adv. (Ir. commer-cialement, it. -almente). Negustoreşte. * comerciant, -ă s. (it. commerciante). Negustor. — Barb. comersant (fr. com-merţant), i * comerciu n. (lat. commercium, d. con-, împreună, şi merx, mercis, marfă. V. mercantil, marchidan. Iarmaroc). Negoţ, schimb dc marfă şi de bani. Negus-torime: comerciu se plinge. Cameră de comerciu, corp de comercianţi care informează guvernu despre chestiunile comerciale. — Ob., dar nu mai bine, comerţ, pl. uri (germ. kommerz). V. trafic. comes, V. comis. * comesean, -că s., pl. eni,ence(com şi meseqn). Mesean. * eomestibii, -ă adj. (lat. comestibilis, d. comedo, -edere, a minca). Care se poate minca. S. n., pl. e. Mincare, lucru de mincare. * cometă f. pi. e (neol. din sec. > 17, d. lat cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie In prejuru soarelui o lungă elipsă ori parabolă şi care e însoţită de o coadă luminoasă (şi de aceia poporu o numeşte stea cu coadă). — Unii zic cornet, pl. tot e. — H recunoscut astăzi că cometele tin de sistema noastră planetară şi că străbat spaţiu In ârbite foarte excentrice, al căror focar II ocupă soarele. Is multe al .căror mers şi Inturnare poate fi calculată din ainte cu oare-care aproximaţiune. Cometa numită a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta Işi face revoluţiunea In trei ani şi jumătate, alta In şase şi trei sferturi ş. a. — Poporu, In ignoranta lui» atribue cometelor oare-care influentă asupra lucrurilor de pe pămlnt, ceia ce e o pură super-stiţiune. * cometâr, -ă adj. (d. cometă; fr. co-metaire). Relativ la comete: sistemă co-metară. * comic, -ă adj. (vgr. komikâs, d. ko-mos, ospăţ, lat comicus. V. comedie). Relativ la comedie: poet, teatru comic. Glumeţ, eare caută să te facă să rlzi: actor comic. Ridicul: aventură comică. S. m. Scriitor de piese comice, actor comic: Moliere a fost un mare comic. S. n. fără pl. Calitatea de a fi comic: actor de un comic irezistibil. Genu comic, In opoz. cu tragic şi dramatic. Adv. In mod comic. * comicărie f. Fam. Acţiune comică, poznă, glumă. * comicitâte f. Calitatea de a fi comic. * cominatoriii, -e adj. (mlat commina-torius, d. lat. comminor, -ări, a ameninţa). Jur. Care ameninţă cu pedeapsa: clauză cominatorie. V. ameninţător. comină f., pl. i şi e (slrb. komina). Vest. (Doina. 2—3, 43). Struguri storşi, tescovină, boştină: a pune comina la cazan. V. ca-mănă. cominărit n., pl. ari. (d. comină). Vechi. Vădrărit, vinărici, bir pe butile de vin. comis m. (mgr. kdmis, d. lat. comes, conte. V. comite). Vechi. Boier mare (Intre stolnic şi clucer), care îngrijea de grajdurile domnului; pe urmă, boier onorific cu acest rang. — Şi câmes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant Dos.) V. rahtivan. * comis călător (fals voiajor) m. (fr. contmis, funcţionar [d. lat cnmmissus, delegat] şi călător, fr. vovageur). Funcţionar comercial care călătoreşte p. casa In serviciu căreia este. * comisâr m. (fr. commissaire, d. mlat. com-missarius, care vine d. com-missus, delegat, trimes. V. e-misar, trimet). Cel insarcinat c’o funcţiune temporară, mandatar: comisaru guvernului. Comisar de poliţie (sau numai comisar), magistrat însărcinat să supravegheze executiunea regulamentelor de politie: comisar de verde (al cartierului numit In Munt „verde"), al despărţirii cutare. Comisar regal, procuror militar. V. man» datar. 21 www.dacoromanica.ro - 322 COM * comisariat n, pl. e (fr. comissariat). Funcţiunea de comisar. Biurou comisarului. * comisiei V. comisiune. * comision n., pl. oane (germ. kommission fr. commission, comisiune, comision). Com. Procurare pin comisionar, însărcinare dată cuiva să cumpere ceva (sau să şi vindă) In numele tău. — E mult mai elegant şi mai bine a zice comisiune, câ comision, ca şi divizion, denotă o influentă rusească şi germană. * comisionar m. (fr. commissionnatre-. V. comisiune). Cel ce vinde şi cumpără e socoteala altuia şi primeşte o remiză. ersoanâ care primeşte Însărcinări de la public, cum ar fi căutarea unei case, ducerea unei scrisori, unui pachet mic ş. a. V. hamal. * comisionez v. tr. (fr. commissionner. V. demisionez). Rar. însărcinez, dau mandat: te comisionez să-mi aduci griă. Comand pin intermediar: comisionez cărfi. '* comisiune f. (lat com-mtssio, -onis. V. comitet, misiune). însărcinare de a face ceva. Totalitatea membrilor unei co-misiuni (ca foasta comisiune eăropeană a Dunării). Procurare pin comisionar: a vinde, a cumpăra pin comisiune. — Şi comisie (rus. kommisiîa) cu Inţ. de „comisariat" şi „comisiune". V. mandat. comisoâTe f., pl. tot aşa. Soţie de comis. * comisoriu, -e adj. (lat. commissorius). Jur. Se zice de o clauză a cărei neexecutare anulează actu care o conţine. * comisură f., pl. i (lat. commissura, d-committere, a uni. V. comit). Anat. Punctu de unire a unor părţi ale corpului: comisura buzelor. * comiţi -isi a -ite v. tr. (lat. com-mit-tere, a încredinţa, d. cum-, împreună şi mit-tere, a trimete; fr. commetfre, a comite. V. trimet). Fac un rău: a comite o greşală, o crimă. * comitagiu m. (bg. iomitagiia, adică „tovarăş dintr'un comitat sau comitet" revoluţionar). Terorist bulgăresc: bandele de comitagii din Macedonia. V. haîduc. * comitat n., pl. e (germ. /comitat, d. lat. comitatus, escortă, convoi, d. cămes, comitis, tovarăş. V. comite). O subdiviziune administrativă tn Anglia şi’n foasta Austro-Un-garie (judeţ). * comite m. (lat. comes, comitis, tovarăş. V. comis, conte). Rar. Conte. Şef de comitat. * comitet n., pl. e (rus. comitat, germ. komitee, fr. comite, (de unde it. comitato/ d. engl. kommittee, d. to commit, care e lat. com-mittere, -missum a însărcina, a Încredinţa. V. comisiune). Comisiune, membri aleşi tntr'o adunare şi Însărcinaţi să execute ceva. Comitet secret, din care publicu e exclus. Comitet de lectură, care examinează piesele teatrale, articulele de revistă ş. a. tn COM ainte de a fi admise ori respinse. Comitet de salvare publică, cel aies de Conventiunea din Francia la 6 April 1793, celebru pin cruzime. * comitent, -ă s. (lat.committens,-entis). Jur. Cel ce-1 Însărcinează pe altu să poarte grijă de interesele lui. * comiţiT n. pl. (lat. comitium, d. com-, la un loc, şi d. tre, itum, a merge. V. TeS| suT| subit). Adunarea populară care alegea magistraţi ori trata afacerile publice tn vechea Romă.—Romanii le numeau curiata, (adică ale celor 30 de curii) pe cele ce-i alegeau pe regi şi care au dispărut mai ttrziu supt împăraţi; centuriata, adică ale celor 193 de centurii In care Serviu Tuliu i-a Împărţit pe toţi nobilii şi plebeii cetăţeni; tri-buta, adică ale celor trei triburi convocatc de înalţii magistraţi nobili, şi caiafa, adică cele convocate de preuţi şi care erau probabil egale cu cele numite curiata. 1) comind n„ pl. uri (d. a cominda). Ospăţ (praznic) după Inmormlntare, bani ori lucruri pe care oamenii bătrlni şi-i adună ca să răinlie cu ce să fie Inmormln-taţi: a ajuns să-şi mănince comindu (adică „la mare sărăcie sau decadenţă"). — Vechi şi cu-. V. disc, priveghT. 2) comind, a -ă v. tr. (lat. commendare, pop. şi *commandare, a recomanda [adică „lui Dumnezeu sufletu mortului"]. V. comand). Vechi. Jertfesc, sacrific. Azi. Rar. Fac pomenire şi dau ospăţ tn numele unui mort: a cominda un mort—Şi cu-. comîndăre f., pl. Ori (d. comind 2). Comind (= pomană) vrabia malai visează fi calicu comtndare (Prov.). — Vechi şi cu-. comoară f., pl. ori (vsl. strb. rut. ktimora, cămara [vistierii:], d. lat. cămara/, camera, cameră, cămară). Vechi. Ascunzătoare. Azi. Tezaur, lucruri preţioase (mai ales bani) ascunse tn pămtnt ori aiurea. Cel de pe comoară, dracu (după credinţa poporului că fie-care comoară e păzită de un drac): par-că-i cel de pe comoară (de ridicul ce e Îmbrăcat). Fig. Lucru preţios: munca, sănătatea e o comoară. Comoara (lui Iov), steaua lui Poluce, din constelaţiunea Gemenilor. V. gherghir. * comod, -ă adj. (lat. cămmodus). Uşor de întrebuinţat. Liniştit şi plăcut: viafă comodă. Bun la suflet şi amabil. Relaxat, nu prea auster: morală comodă. Adv. în mod câmod. — Fals comod (după fr. commode). * comodat n., pl. e (lat. commodatum, lucru dat cu Împrumut), jur. împrumut gratuit al unui lucru pe care trebuie să-l restitui la timpu fixat. * comodă f., pl. e (fr. commode). Barb. Scrin. * comoditate f. (d. comod). Situaţiune câmodă. Euf. Latrină. Pl. Lucruri la largu tău; comodtfăfile viefii. www.dacoromanica.ro -COM “ •comodor m. (engl. commodor, stricat din sp. comendador). In Anglia şi tn Statele Unite, ofiţer de marină tntre căpitan de vas -şi contra-amiral. V. comandori ' comornic m. (pol. komornik). Ur, Portărel (la Poloni). * comoţiune f. (lat. com-mâtio, -dnis. V. moţiune). Zguduire violentă: s’asimfit o como/iune din cauza exploziunii, in cădere a suferit o comofiune a creierului. Fig. Emoţiune, mişcare vie: ştirea a provocat o mare comoţiune.—Şi -oţie. comp n., pl. uri (ung. tomp). Ban. Bac 1. * compact, -& adj. (lat. com-pactus, d. com-pingere, a uni, a împinge violent. V. împing). Dens, îndesat, fără elemente străine: un strat compact de cărbuni, Românii is compacfC in Dacia. Adv. în mod compact. * conCţiânie f. (rus. kompăniia, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pine; vfr. compuin, tovarăş, CTi care măntnci plnea Împreună; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan.Companie (fr .-gnie, it. -gnia). Grupă, ceată. Tovărăşie, asocia-ţiune, societate comercială sad alt-fel. Şi compania, formulă care, pe o firmă, înlocuieşte numele celor-lalţi asociaţi. In companie. Împreună, tn tovărăşie: in companie cu cineva, in compania lui. Damă de companie, damă care tine tovărăşie alteia. V. guvernantă. * companion,-oână s.(fr.compagnon). Asociat, tovarăş. 1) compar, a -â v. tr. lat cdm-paro, -parăre. V. cumpăr, pre-, re- şi separ). Stabilesc relaţiunea Intre doiiă obiecte, confrunt. Asemăn, egalez: a compara fin-taru cu armăsaru. 2) compar, -părut, a -părea v. intr. (lat. com-parere. V. a- şi dis-par). Mă prezent (apar) la judecată. * comparabil, -ă adj. (lat. compara-bilis). Care se poate compara. * comparativ, -ă adj. (lat. comparati-vus). Cifre arată sad stabileşte o compara-tiune: metodă, gramatică comparativă. S. n., pl. e. Gram.M doilea grad de comparatiune: plumbu e mai greu de cit firu. Adv. Fată de, relativ cu: comparativ cu auru, argintu e mai eftin. * comparaţiune f. (iat. comparătio, -dnis). Acţiunea de a compara, asemănare. Ret. Figura care arată asemănarea. Gram. Grade de comparifiune, pozitivu, compa-ration şi superlativu. tn comparaţiune cu, relativ, fată de, comparativ. —Şi-âţie şi -âre. * comparent, -ă adj. (lat. com-părens, -entis). Jur. Cel ce compare la judecata. V. contumace. * compariţiune f. (d. a compărea, tn tntregime. — Fals complect (rus. hom-plektnyi). * completamente adv. (fr. complite-ment, it completamente). Complet, deplin, de tot. * completâş m. (d. complet, după schim- baş, d. schimb). Soldat chemat să completeze efectivu de manevră şi război (dupâ organizarea din 1910). ' * completez v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. — Fals -ctez. * completivi -ă adj. (lat completivus). Care serveşte ca complement: propozifiune-completivă. * complex, -ă adj. (lat. com-plexus. V_ per-plex). Care cuprinde mai multe lucruri : ideie complexă. Gram. Care e modificat de un complement: subiect complex-Aritm. Număr complex, compus din unităţi de diferite specii. S. n., pl. e şi uri. Complexitate. * complexlune f. (lat complixio, -dnis). Constitufiunea corpului. Caracter, temperament. V. cras 1. * complexitate f. (d. comlex; fr. -exite)^ Calitatea sau starea lucrului complex. * complezănt, -ă adj. (fr. com-plai- sant, d. plaire, a plăcea). AmabiL — Fals. -ent. ‘ * complezânţă f, pl. e (fr. 9om-plai~ sance). Amabilitate. — Fals -enţă. compli (a), V. cumplu. * complici a -ă v. tr. (lat. complico, -ăre, fr. compliquer. V. plec, a-pllc, replic). încurc: a complica o afacere. * complicât,. -ă adj. (lat. complicatus)-Amestecat cu altele : boală complicată. Compus din mai multe bucăţi: maşină complicată. Prea încărcat cu tnttmplări: narafiune-complicată. * complicaţiune f. (lat. complicătio+ -dnis. V. aplicaţiune). încurcătură, greutate : In această boală (ori afacere) se por produce complicafiuni. — Şi -âţle. * cdmplice şi (ob.) -ice s. (lat. câm-plex, câmplicis, d. plicare, a încovoia, a pleca ; it. sp.complice, fr. complice. V. complic). Părtaş, implicat la rău : complicele^ complicea crimei. * complicitate f. (d. complice ; fr. -ici-te). Participare la crimă sau delict( părtăşie). * compliment n., pl. e (fr. compliment, d. it. complimenta, adică „împlinire" a unei formalităţi de politeţă, d. compire, din *com-plire, lat complere, a împlini, de unde şi rom. cumplit). Cuvinte de politeţă sau de omagiu adresate cuiva : a adresa, a trimete, a primi complimente. Salut, închinăciune : i-a făcut un compliment la intrare. V. complement. * compllmentez v. tr. (fr. complimen-ter, it. complimentare). Adresez cuiva laude, cuvinte de admiraţiune (fac complimente). * complinesc v. tr. (con- şi plinesc, d. lat com-plere. V. su-plinesc). Gram. Completez tnfelesu. * complot n., pl. uri (fr. complot, d. lat. con- împreună, şi engl. plot, complot). Con-juratiune, conspirafiune, înţelegere secretă p. a face rău. * complotez v. tr. (fr. comploter). Lucrez în complot: a complota contra cuiva- www.dacoromanica.ro * complotist, -ă s. (d. complot). Care face parte din complot, conspirator. — Se poate zice şi complotator. câmplu, V. cumplu, a -i. * component, -ă adj. (lat compănens, -ăntis. V. com-pun). Chim. Care intră In -eompoziţiunea unui lucru. S. m. şi n., pl. e. Componenţii apei is idrogenu şi oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din forţele care, toate la ~un loc, pot fi înlocuite de o forţă unică numită rezultantă. * componibil, -ăadj.(dupădisponibiicu prefixu com). Care se poate compune (combina). * compbrt şi -6z a -â v. tr. (fr. com-porter, d. lat com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, Is propriu pentru : această funcţiune nu comportă atltea cheltuieli. V. refl. Mă conduc, mă mişc. mă port Intr'un oare-care mod: trupele s'aă comportat foarte bine. — P. forma In -ez, cp. cu raport-ez. * comp6t n., pl. uri (fr, compote, fem, vfr. composte, fem. d. compost, lat compâ-situs, compus ; it. composta). Fructe ferte (îndulcite cu zahăr), rhisăliţă, hoşav. * compotlâră f, pl. e (fr. compotier, m.). Castron de compot. V. fructieră. * compozit, -ă adj. (lat. com-pdsitus, compus). Arh. Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian şi cel ionic. *compoziţlune f. (lat. com-positio, -â/tis. V. poziţiuna). Acţiunea de acompune. Felu părţilor, modu In care ele formează Intregu. Combinaţiunea (proporţiunea) elementelor care formează un corp compus. Ori-ce pro-ducţiune a spiritului: compozifiuni muzi- -cile, literare. Aşezarea literelor la tipar (V. zaţ). — Şi -iţie. * compozitor, -oăre s. (lat. compozitor, -oris, compunător). Cel care produce piese muzicale. Culegător, zeţar, lucrător care adună literele ca să formeze vorbele la tipar. S. n.. pl. oare. Un instrument tipografic numit şi colfar (rar) şi vjngălac. * comprehensibil, -ă adj. (lat. com-prehensibilis, d. com-prehindere, a cuprinde). Care se poate înţelege (cuprinde cu mintea). Adv. In mod comprehensibil. * comprehensibiiităte f. (d. comprehensibil). Calitatea lucrului comprehensibil. * comprehensiune f. (lat comprehin--sio, -onis). Facultatea de a înţelege (de a cuprinde cu mintea) tot Pricepere perfectă. Fii. Totalitatea caracterelor cuprinse tntr’o ideie generală. * comprehensiv, -ă adj. (lat. compre-hensivus). Care cuprinde sau prinde multe : -ideie, minte comprehensivă. * comprăs n., pl. e, şi -âsă f., pl. e (fr. compresse, fem., d. compresser, lat. com- jressare, a comprima. V. presez). Fişie 4e plnză Îndoită de mai multe ori şi pusă .acolo unde te doare. COM * compresibil, -ă adj. (fr. compressible format greşit de la lat. compressui, part d. comprimere, Corect ar fi comprimibil, ca corigibil, de la răd. prezentului. Cp. cu comprimabil, exprimabil). Fiz. Care se poate comprima (micşora pin tndesare). * compresibilităte f. (fr. compresSi-bilite). Fiz. Calitatea de a fi compresibil. V. sonicltate. * compresiune f. (lat. comprdssio, V. presiune). Acţiunea de a comprima, apăsare, indesare. Fig. împedecare. * compresiv, -ă adj. (mlat compres-sivus). Chir. Care serveşte la comprimare : aoarat compresiv. Fig. Care impedecă manifestarea ideilor: regim compresiv. * compresor, -oâre adj. (lat com-pressor). Care comprimă. S. n, pl. oare. Aparat de comprimat (gazurile). * comprim, a -â v. tr. (fr. comprimer, d. lat. com-primo, -primere. V. ex-, im-, re- şi su-prim). Apes din toate părţile ca să se micşoreze: a comprima un gaz. Fig. impedec, opresc : a comprima minia, o conspirajiune. * comprimabil, -& adj. (fr. compri-mable, d. comprimer, a comprima). Compresibil. * comprimât, -ă adj. îndesat, apăsat: aer comprimat. Turtit: frunte comprimată. S. n., pl. e. Pastilă de medicament tndesat: un comprimat de chinină. * compromis n., pl. uri şi e (fr. compromis). Contract pin care doi se supun judecăţii altuia (arbitraj) sau Işi cedează ceva unu altuia (transacţiune). * compromit, -is, a -ite v. tr. (lat. compromittere. V. trimet). Expun, periclitez, vatăm: a compromite interesele, săn ă-tatea, reputafiunea, recolta. V. refl. îmi perd reputaţiunea. * compt, V. cont. * compulsez v. tr. (lat. compulsare, a împinge, a constrlnge. V. expulsez). Cercetez (răsfoiesc) hlrtii vechi, acte, documente, condici. * compun^ -pus, a -pune v. tr. (lat. com-pono, -ponsre. V. pun). Formez un întreg din mai multe părţi. Produc, creez, inventez : a compune cintece. Adun literele ca să formez cuvinte la tipar (V. zeţuTesc). Mec. Formez rezultanta forţelor mecanice. * compunere f. Compoziţiune. * compus, -ă adj. Format din bucăţi, In opoz. cu simplu. S. m. şi n., pl. e. Gram. Cuvlnt format din mai multe părţi: compuşii lui pun is spun, răpun ş. a. Chim. Corp format din combinare : compuşii cărbunelui. F. pl. Bot. O familie de plante ale căror flori formează unu saa mai multe rln-duri pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ş. a. www.dacoromanica.ro * c6mput n., pl.e sau uri (lat. câmputus, de unde Ir. compte. V. cont). Calcularea timpului p. fixarea sărbătorilor mobile ale bisericii. * comput, a -ă v. tr. (lat. com-puto, -ăre. V. contez, imput). Jur. Socotesc împreună (timpu petrecut ca arestat tn pre-venţiune şi cel la ctt ai fost condamnat). * comun, -ă adj. (lat. com-mtinis, d. munus, tnsarcinare. V. I-mun, muni-cIplQ, re-muneraţiune). La care iau sau pot lua parte toţi: fintină comună. Ceia ce e propriu mai multora: interes comun. General, universal: limbă comună. Ordinar, obişnuit: întrebuinţare comună. Abundant, frecuent: merele-s poame comune. Ordinar, ignobil: obiceiuri comune, fată comună. Mediocru, ieftin: marfă comună. Via/ă comună, la un loc. Gram. Nume comun, care convine tuturor fiinţelor aceleiaşi specii. S. n. Cel mai mare număr -.comunu oamenilor, tn comun, la un loc cu altu: a trăi in comun. * coniunâl, -a adj. (fr. communal). Al comunei, municipal: coasiliu comunal. * comună f., pl. e (fr. commune, d. lat. pop. * communa, cl. communia, n. pl. d. communis, comun). Oraş ori sat (Orâşu e comună urbană, satu rurală), in evu mediu, tn vestu Europei, asociaţiune de burgheji din aceiaşi localitate care aveau drept să se guverneze singuri. Camera Comunelor, a doua cameră tn Anglia pe Itngă Camera Lorzilor. * comunic, a -ă v. tr. (lat. commtinico -ire. V. cuminec). Transmit, dau:soarele comunică căldură. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intri Is tn comu-nicaţiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunică cu oraşu. * comunicabil, -â adj. (fr. communi-cable). Care poate fi comunicat (spus ori dat cuiva) : drept comunicabil. * comunicant, -ă adj. (lat commtini-cans, -ăntis). Care comunică cu altu: vase, artere comunicante. * comunicat n„ pl. e (fr. communique). Lucru comunicat, informaţiune dată de o a-ntoritate p. a rectifica un zvon fals. * comunicativ, -ă adj. (d. comunic; fr. communicatif). Care se comunică uşor: risu e comunicativ. Care spune bucuros şi altora ceia ce simte, ştie ori cugetă (expansiv): om comunicativ. V. mocnit. * comunicativitate f. (d. communi-cativ). Calitatea de a fi comunicativ, expan-sivitate. * comunicaţiune f. (lat.communicătio -dnis). Acţiunea de a comunica. Legătură, relaţiune, corespondenţă: cale de comuni-cafiune cu cineva, cu ceva. Informaţiune : a primi o comunicaţiune. — Şi -aţie şi -âre. * comunist, -ă s. şi adj. (d. comun). Adept al comunizraului (ca Baboeuf). * comunitâte f. (d. comun; fr. com-munautd, d. communal, comunal). Starea lucrului comun: comunitate de interese. Paritate, identitate : comunitate de opiniuni. Societate religioasă ori alt-fel trăind împreună supt anumite regule. Jur. Asociaţiune de bunuri tntre soţi. V. cenobiu. * comunism n., pl. e (d. comun). O doctrină socială care consistă tn punerea tuturor bunurilor la un loc (o rătăcire). * comut, a -â v. tr. (lat.commăto, -ăre. V. mut 2). Schimb. A comuta o pedeapsăr a o tnlocui pintr’alta mai mică. * comutâbll, -ă adj. (lat. com-mută-bilis). Care se poate comuta. * comutativ, -ă adj. (d. comut; fr. comutatif). Relativ la comutare. Care operează comutarea. * comutator n, pl. oare (d. comut)-Aparat de schimbat direcţiunea curenţilor electrici. * comutaţlune f. (lat commutătio, -dnis). Schimbare (micşorare) de pedeapsă. — Şi -aţie şi -âre. 1) * con n„ pl. uri (vgr. konos, con, cucuruz, fruct de brad). Geom. Figură produsă de o linie dreaptă care, fiind fixă la un capăt, descrie cu cel-lalt capăt un cerc sau şi o elipsă. Bot. Cucuruz de brad. 2) * con-, V. co-. conabiQ şi cunabiQ, -ie adj. (turc. kunabi, kunebi, de clnepă [pin aluz. la coaja seminţei], d. kunab, fcuneb. ar. kunneb^. ctnepă. V. cinepă). Roş vişiniei sau ca sfecla : un făran cu fata conabie ca sfecla (Delv.). S. n., pl. uri. O substanţă granu-loasăcare colorează conabiu. — Şi cănăbifl. V. cinepIQ, pătlaginii), sanghin. conac n., pl. e (turc. konak, popas, d. honmak, a mlnca, a poposi; ngr. konăki, alb. bg. konăk) Staţiune, popas, loc de oprire (han, staţiune poştală [odinioară] ş. a.). Rezidenţa unui vizir safi unui paşă (V. beîlic). Rezidenţa unui ispravnic (V. tact 2). Curtea (casa) boierului la moşie (sud). Timpu zilei pe la 9 dimineaţa şi pe la 2 după amează (ctnd lucrătorii de la ctmp se odihnesc). Distanţa Intre două conace (loc saii timp): cale de trei conace, ziua de muncă are trei conace (de la 4—9, de la 9—2 şi 2—7). A face conac, a poposi. V. manslune. conacciu m. (turc. konakgy). Vechi Conăcar. conăcâr m. (d. conac). Vechi. Cel c& îngrijea de conacu domnului ori al boierilor ori al Turcilor însemnaţi care călătoreai! pin ţară (numit ?i conacciu). Azi. Mold. Cavaler, de onoare călăreţ la nunţile de la ţară, numit şi conocar| conăcaş şi conocaş (Mold. sud.) şi (infl. de colac) colăcăr, colăcaş, colăcer şi (Munt vest) co-lăcel şi (infl. de olac) olăcaş (Olt.), .n Mold. şi vornicel, In Trans. .şi pocinzeă. V-olăcar şi stolnic. conăcăresc v. intr. (d. canăcar). Funcţionez ca conăcar la nuntă. — şi conoc— şi colăc-. www.dacoromanica.ro conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epi-talam. — Şi conoc-,şi colăc-. conăcesc v. intr. (d. conic). Fac conac, poposesc, tăhărăsc. V. tr. Dau conac, găzduiesc. V. colăcesc. * concav, -ă adj. (fr. concave, d. lat. con-cavus. V. cav). A cărui suprafaţă e scohită şi sferică : oglindă concavă. V. convex. * concavltâte f. (lat. concdvitas, -ătis). Calitatea ori starea lucrului concav. Cavitate, scobitură. * c6ncă f., pl. e şi l (lat concha, d. vgr. konhe, scoică). Anat. Cavitatea urechii. * conced şi -ez, a -ă v. tr. (fr. con-ceder, d. lat. concido, -ce'dere. V. cedez, purced). Acord ca o favoare, drept ori privilegiu.— Rar şi -ced, -ces, a -cede (după purced). * concediez, concediQ, V. con-gediez congediu. concen^sc v. tr. (vsl. knmcati, a fini şi konicina, sfirşit. V. concenie, con-cină). Vechi. Sfîrşesc, Împlinesc. Extermin, ucid. concenie f. (vsl. konicăniie, rus. kon-căniie, exterminare. V. concină, coneţ, sconcenie). Vechi. Exterminare, peire. * concentrat, -ă adj. Din care s’a scos o parte din partea apoasă: alcool, acid concentrat. Fig. Necomunicativ, mocnit. * concentrare f. Acfiunea de a concentra. Exerciţii militare făcute cu rezerviştii la fie-care regiment (pe clnd manevrele se fac cu mai multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrări. — Rar con-centraţiune sau -âţie. •concentrez v. tr. (con- şi centru; fr. concentrer). Adun Intr’un singur punct, grămădesc: a concentra armata. Fig. A-ţi concentra minia, a o opri, a o ascunde. Chim. Fac mai gros, fac să i se evaporeze o parte din apă: a concentra un acid. V. comasez. * concentric, -ă adj. (con- şi centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile sau curbele care au acelaşi centru. Adv. In mod concentric. * concentricitâte f. (d. concentric)' Calitatea de a fi concentric. * concep, -câput, a -cepe v. tr. (lat. con-cipere. V. încep). Zămislesc, rămln îngreunată. Fig. Inii fac o ideie justă despre lucruri. încep a avea : a concepe o speranţă. Inventez, formez: a concepe un plan. * concept n., pl. e (lat. conceptum). Prima ideie concepută de spirit. Prima redactare (In opoz. cu „copie1-). — Mold. pop. conţet (d. germ. pol.), .pricepere, glagorie, minte, ideie. V. conţopist. * concepţiune f. (lat. concepţia, -onis. V. tncep). Acţiunea de a concepe copilu, zămislire. Imaculata concepţiune, o dogmă ^bisericească după care Fecioara Maria a fost concepută fără păcat original. Fig. Facultatea de a înţelege, de a concepe: concepţiune greoaie, uşoară. Ceia ce produce inteligenta: alfabetu e o sublimă concepţiune. — Şi -epţie. * conceptualizm n. (d. mlat. concep-tualis, d. conceptus, concepere). Doctrina lui Abelard fundată pe concepte şi care avea de scop concilierea realizmului cu nomina-lizmu, adică că ideile de gen sau de specie ar avea oare-care realitate ca concepţiune a spiritului. * concern, -cernut, a -cerne v. tr. (lat. con-ce’rnere. V. cern). Privesc, am raport : acest lucru concerne interesele tăie. * concert n, ol. e (fr. concert, d. it. concerta, care vine d. lat. con-, împreună, şi certare, a se întrece. V. cert 2). Armonie de voci sau de instrumente : a da un concert. Şedinfă muzicală. Bucată muzicală p. un istrument întovărăşit de orhestră. Fig. Acord, uniune, înţelegere : concert de laude, de opiniunl. Concertu european, acordu ţărilor Europei. în concert, In coniventă, tn înţelegere: a lucra in concert. * concertez v. tr. (fr. concerter, it concertare). Pun la cale, aranjez: a concerta o întreprindere. V. refl. Mă Înţeleg cu alţii p. un plan. V. intr. Particip Intr’un concert. * concertist, -ă s. (fr.concertistc). Care ctntă In concert. * concesionar, -ă s. (fr. concession-naire). Care a obţinut o concesiune: conce-sionaru unei mine. * concesiune f. (lat. concfesio, -dnis. V. purced). Acordarea unui privilegiu, unui drept: a obţinea concesiunea unui drum de fer. Lucru acordat tntr'o discusiune, tntr’o contestaţiune. — Şi -esie. * concetăţean, -că s. (con şi cetăţean, d. fr. concitoven). Care e din acelaşi oraş ori sat cu altu. * conchetă f., pl. e (fr. conquSte. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (In amor).— Şi conchistă, pl. e (it conquista), * conchid, V. conclud. * conchilie f. (lat.conchylium, vgr.kon-hylion, [dim. d. konhyle, scoică din care se scoate purpura, konhe, scoică] şi infl. de fr. coquille, de aceiaşi orig. V. concă). Scoică. * conchiliologie f. (conchilie şi -logie); Ştiinţa scoicilor (O ramură a zoologiii ş* geologiii). * conchistă, V. conchetă. * conchită f, pl. e (fr. conchite f., d. lat. concha, scoică; vgr. konhites, mase., ca şi anthrakites, antracit. Deci, ar fi mai bine concfiit, n.). Petrificaţiune formată tntr’o scoică goală şi care ia forma scoicii. concT n, pl. uri (ung. konty, slrb. konia, conci, d. it. concio, ornament al corpului). Vest. Coc (peptănătură). * conctliâbil, -ă adj. (fr. conciliable). Care poate fi conciliat:opimuniconciliabile. www.dacoromanica.ro * conciliabul n., pl. e (conciliăbulum). Adunare de schizmatici. Adunare secretă p. a complota: a ţinea conciliabule. * conciliant, -ă adj. (fr. conciliant)■ Propriu a concilia spiritele (Împăciuitor): om, cuvint conciliant. * concillaţiune f.(lat. conciliătio,-onis)-Acţiunea de a concilia, de a saâ de a se Împăca. — Şi -ăţie şi -ere. * conciliator, -oăre adj. Impăcător. * conciliatorii!, -e adj. Care are de Scop să concilieze : demers conciliatorii!, * conciliez v. tr. (lat. conciliare).împac persoane cu idei sati cu interese opuse ori lucruri care par contrarii. Atrag, clştig: talentele lui ii conciliază favoarea tuturor. * concilia n. (lat. concilium). Sobor, adunare de episcopi şi de alţi teologi ca să discute chestiuni religioase. Conciltă ecumenic, al tuturor episcopilor. concină f.. pl. i (vsl. koniiina, sflrşit, moarte. V. concenie). Bată-I câncina, un blestem glumeţ: De harnic, era harnic. Dar ce folos, bată-l concina 1 (Şez. 33, 21). — Şi concinâ, pl. i şi e (rus. koncina, sftrşit, moarte, de unde şi ngr. kontsina jocu concinii). Un joc de cărţi foarte simplu. * concis, -ă adj. (lat. concisus, d. con-cidere, a tăia. V. ucid). Scurt, strins, laconic : autor, stil concis. Adv. în mod concis. * conciziune f. (lat con-cisio, -ânis. V. de-ciziune). Calitatea de a fi concis: conciziune de stil. — Şi -izle. * conclăv n.. pl. e (lat. con-clăve, cameră, d. clavis, cheie. V. chete). Adunare de cardinali ca să aleagă un papă. Localu acestei adunări. * conclavist m. Cleric care se tnchide cu cardinalu tn conclav ca să-l servească (Cit durează alegerea, cardinalii n’au voie să iasă din conclav). * conclud, -clus, a -clude v. tr. (lat. con-cludere, d. cludere, a închide. V. în» chid, cheîe). Termin, finesc, Închei. Scot o concluziune. V. intr. Dati concluziuni. 0-pinez: a conclude pentru cea mai gravă pedeapsă. — Fals conchid, după cum ar fi fals exchid lld. exclud. * concludent, -ă adj. (lat concludens, ~intis). Care probează bine ceia ce a spus : argument concludent. * concluziv, -ă adj. (mlat. conclusivus). Care conţine o concluziune. * concluziune f. (lat. con-clusio,-dnis). Acfiunea de a conclude, încheiere. Învoială definitivă. Consecuenţa unui argument. Pl. ]n procedură, cereri ale părţilor. Cerere a ministerului public.- a lua concluziuni. — Şi -uzie. * concoid. -ă adj. (vgr. konhoeides), Ca scoica. S. f. Geom. Un fel de linie curbă care se apropie continuu de o linie dreaptă lără s'o taie vre-odată. * concomitănt, -ă adj. (lat. concdmi-tans, -ăntis, part. prez. d. concomitari, a întovărăşi). Care întovărăşeşte, care se produce tn acelaşi timp.- circumstanţe conco-mitante. — Fals. -ent. * concomitănţă f., pl. e (d. concomi-tant). Uniune, Întovărăşire. Coexistentă, si-multanietate. — Fals. -enţă. * concord şi -ez, a -ă v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord), is de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă. * concordant, -ă adj. (fr. concordant). Care concordă: mărturisire concordantă. * concordanţă [., pl.e (fr.doncordance). Acord, potrivire: concordanţei de mărturii. Lucrare destinată să arâte acordu diferitelor texte, ca ale scripturii. Gram. Acordu cuvintelor după regule: concordanţa timpurilor. Consonantă. * concordăt n., pl. e (mlat. concorda-tum). Tractat religios Intre papă şi un suveran. Învoială Intre un falit şi creditori. * concordatăr, -ă adj. şi s. (fr. con-cordataire). Relativ la concordat. Care aprobă concordata: episcopii concordaturi (la 1801 In Francia). Care a obţinut un concordat : falit concordatar. * concordie f. (lat. concordia, d. con-, împreună, şi cor, cordis, inimă. V. discordie). Unirea inimilor şi a voinţelor (bună Înţelegere, Impogodire): a trăi in concordie. * concret, -S adj. (lat. con-critus, d con-, împreună, şi criscere, a creşte). Dens, condensat: ulei concret. Gram. Termin concret, care exprimă o calitate unită cu su-biectu, pe ctnd abstract nu arată de ctt calitatea singură: casă albă (concret), albeaţă (abstract). Aritm. Număr concret, al cărui fel de unitate e hotărlt, ca: 10 metri. Adv. In mod concret * concretizez v. tr. (d. concret. Fran-cejii zic concriter, a solidifica). Dau un înţeles (un caracter) concret: in două cuvinte iţi concretizează o ideie. *concreţiune f. (lat. concrelio, -dnis). Solidificare, întărire: concreţiunea laptelui. Reunirea unor părţi într’un corp solid: con-creţiune salină, petroasă.V. conglomerat. * concubin, -ă s. (lat. concubinus, -cu-blna. V. cuib). Persoană care trăieşte In concubinaj. V. ţiitoare. concubinaj n., pl. e (fr. concubinage). Trai fără cununie Intre un bărbat şi o femeie. * concublnăr m. (mlat. concubinarlus). Om care trăieşte tn concubinaj. * concupiscenţă f„ pl. e (lat concu-piscentia.V. cupiditate). Poftă (sensuală). * concur şi -ez, ă -ă v.intr. (lat. con-ciirrere, d. con-, împreună, şi ciirrere, a alerga. Fr. concourir, intr., şi concurrencer, tr. V. curg, curs, curent, discurs, recurs). Cooperez: a concura la succesu unei www.dacoromanica.ro afaceri. Îs In concurentă, mă Iau la întrecere: •a concura pentru un loc, pentru un premiu. V. tr. Com. Caut sâ întrec pe cineva vlnztnd mal mult: na-l poate concura nimeni. * concurăbil, -ă adj. (d. concur). Care poate (i concurat, cu care te poţi lua la întrecere (mai ales tn negoţ). * concurent, -& s. (fr. concurrent, d. Jat. conciirrens, -enfis). Care concură, competitor, rival. » concurenţă f, pl. e (îr. concurrence, d. concurrent, concurent). Pretenfiunea mai multora asupra aceluiaşi lucru, competiţiune, Com. întrecere pentru a vinde mal mult: a Jace concurentă cuiva. Plnă la concurenţa ■de, plnă la suma dc. V. record şi vira. * concurg, -curgi a -curge V. intr. după formă, mod, Rudă după tată: frate consanghin (V. uterin). Con-stngean, congener, înrudit: popoare con-sanghine. * consanqhinităte f. (lat. con-sargui-nitas, -ătis). inrudire după tată. * consătean, -că s., pl.eni, encefcon-şi sătean). Care e din acelaşi sat cu altu. “conscient şi (ob.) conştient, -ă adj. (lat. cân-sciens, -scientis). Care are conştiinţa (noţiunea) unui lucru, unui fapt: conscient de vina lui. *conscienţă şi (ob.) conştiinţă f., pl. e (lat. con-scientia, fr. conscience. V. ştiinţă şi inconscienţă). Noţiune, ideie, ştiinţă: a avea conştiinţă de drepturile tăie. Simţu binelui şi a răului: conştiinţa e jude-cătoru nostru. Simţii datoriii, moralitate, integritate: om fără conştiinţă. Libertate de conştiinţă, libertatea de a te închina cui vrei, de a profesa ori-ce religiune. A avea pe conştiinţă, a te simţi vinovat. Cu mina pa conştiinţă, cu toată sinceritatea. A avea conştiinţa largă, a ierta uşor păcatele tăie saa ale altora. V. cunoştinţă. *conscienţios şi (ob.) conştiincTos, -oasă adj. (fr. consciencieux, d. conscience, conştiinţă). Care are conştiinţa delicată, onest Adv. in mod conscienţios. * cânsciu, -ie adj. (lat. conscius). Trans. Buc. Conscient. * conscripţiune f. (lat. conscriptio, -ânis). Rar. Recrutare, înrolare.—Şi -ipţie. «conscris, -ă adj. şi s. (lat. conscrip-tus, după scris). Rar. Recrut, Înrolat. Părinţi conscrişi (la vechii Romani), senatorii. —Istoricii romani credeau că patres conscripti era o prescurtare lld. patres et conscripti, adică „senatori vechi" şi „conscrişi", adică plebei admişi tn senat la 509 tn ainte de Hristos. Se poate totuşi ca pin patres conscripti să se fi înţeles senatorii la un Ioc p. a-i deosebi de cei-lalţi patres (părinţi) care nu erau senatori. * consecQent, -ă adj. (lat cânsequens, -dntis, următor). Care se potriveşte cu cele zise ori făcute tn ainte: omu onest e con-secuent promisiunii. Următor. S. n., pl. e. Log. www.dacoromanica.ro A doua propoziţiune a unei entimene. Mat. Al doilea termin al unui raport. In mod con-■secilent. — Fals -cvent ori -cinte. * consecflenjă f„ pl.e (lat. consequen-1ia. V. secQenţă). Urmare, rezultat. Con-cluziune, deducfiune. Importantă: lucru fără consecăenţă. fn consecOenţă, conform celor precedente : fiind-că te-ai purtat rău, vei fi tratat in consecăenţă, — Fals -cvenţă ori -cinţă. * consecutiv, -ă adj. (d. lat. consecu-1us, care urmează, cu sufixu iv,»fr. consecu-tif). Unu după altu, In şir: atacuri consecutive. Adv. ja mod consecutiv. 1) * consemn n., pl. e (con- şi semn, după fr. consigne). Instrucţiune dată unei santinele, unui păzitor. Oprirea soldaţilor tn cazarmă ori a elevilor interni tn şcoală, mai ales ca pedeapsă. 2) * consemn şi -ez, a -â v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze : a consemna bani, marfă. Citez, însemn (Intr'o scriere): a consemna un fapt. Opresc tn cazarmă, tn şcoală (mai ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. — Rar consignez. * consemnaţiune f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acfiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depuneri şi consemnafiuni, casă care primeşte valori In depozit.—Şi -âţie. Rar şi consişjn-. * consentiment n., pl. e (con- şi sentiment; fr. consentement). Asentiment, aprobare. — Fals. consimţimînt. * conserv, a -â v. tr. (lat. con-servare. V. rezerv, sărbez). Păstrez. * conservatizm şi -orizm n. Teoria politică a conservatorilor. * conservator, -oâre adj. şi s. Păstrător, care ţine de partidu celor ce, In politică, se opun schimbărilor brusce şi nu instigă plebea. Conservator progresist, nume pe care, tn Decembre 1918, şi 1-ati luat vechii conservatori (urmaşi ai lui Catargiu, Carp şi Maiorescu şi conduşi de Marghiloman) ca răspuns la acuzaţiunea de retrograzi, pe care le-o aruncau demagogii (Ceilalţi conservatori, care l-aii urmat pe N. Fi-lipescu tn 1915 şi ati rămas fără şef după moartea lui, Inttmplată tn Sept. 1916, s’au confundat In partidu tachist, mort şi el apoi). S. n, pl. oare (fr. conservatoire, adică „şcoală care conservă tradiţiunea muzicii"). Şcoală oficială de muzică ori de declama-ţiune. V. cTocoT, liberal, colectivist, tachist. * conservaţlune f. (lat. conservătio, -dnis). Rar. Păstrare. — Şi -âţle, dar ob. -âre. * conservă f., pl. e (fr.conserve, d.con-server, a conserva). Pl. Substanţă alimentară preparată ca sâ se păstreze mult timp:conserve de carne, de legume. Un fel de ochelari care păstrează (apără) vederea. V. pas-iramă. * oonsfătuTesc(mă) v. refl. (con- şi sfătăiesc). Mă sfătuiesc împreună cu alţii. * consfătuire f. Sfat reciproc, sfătuire, consiliu : consfătuirea unor deputaţi. * consfinţesc v. tr. (con- şi sfinţesc). Consacrez : cuvint consfinţit de uz. * consider, a -â v. tr. (lat. considero, -ăre, a contempla, a observa, d. con-, împreună, şi sidus, sideris, stea, constelaţiune. V. deziderat, sideral. Cp. cu contemplu). Mă uit la, iati tn samă, apreciez: a considera foloasele. Stimez: II consider mult. Ţin de, socotesc de, iati drept: a fost considerat visător (de, drept ori ca visător). * considerabil, -ă adj. (fr. considera-ble), Puternic, influent: om considerabil. Foarte mare : cheltuială considerabila. Numeros : armată considerabilă. Important: operă considerabilă. Adv. S'a mărit considerabil. * considerânt n., pl. e (fr. considerant, lld. -and, lat. considerandus, care trebuie să fie considerat; it. -ando). Motivu ţie care se întemeiază şi care procede o lege, o sen-ten(ă. — Mai bine ar fi -and. Fals. -ent. * considerât, -ă adj. Stimat, respectat. * consideraţiune f. (lat. ■considerătio, -onis). Atenţiune, luare In samă: a lua pe cineva, a lua un lucru in consideraţiune. Fig. Rafiune, motiv, punct de vedere : această consideraţiune m’a decis, am cedat acestestei consideraţiuni. Stimă: am mare (multă) consideraţiune1 p. el, il am in mare consideraţiune. Pl. Reflexiuni, observatiuni. fn consiaeraţiunea unui om, unui lucru, din cauza stimei sati importantei lui.—Ob. -âţie. * consignatâr m. (d. consignez; fr. -ataire). Care primeşte valori In depozit Negustor căruia-i adresezi mărfuri, fie In depozit, fie ca să le vltidă. * consignatâr m. (d. consignez). Cel care depune valori In consignafiune. * consignaţiune, V. consemnaţiune. * consignez, V. consemnez. * consilier m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliu). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unui consiliti. — Fem. -eră sati -ereâsă, pl. ese. * consiliâz v. tr. (fr. conseiller, d. lat. pop. * consiliare, cl. -ări). Sfătuiesc. * consiliQm.(lat. consilium). Sfat, slătuire părere dată cuiva ca să facă ceva. Adunare p. a se sfătui. Localu consiliului. Consilia de miniştri, consiliti p. a delibera despre afacerile statului. Consilii! de războT, consiliti p. justiţia militară. Consilii! de stat, consiliti p. a prepara legi, ordonanţe şi regulamente, a rezolva dificultăţile care se ridică tn materie administrativă şi a judeca apelurile contenfiosului administrativ. Consilia judeţenesc (greşit zis judeţean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judefului. Consiliu comunal, consiliti compus tot din 18 membri, p. afacerile co- www.dacoromanica.ro munei. ConsiiiQ permanent, consiliu alăturat ministerului Educafiunii Naţionale. ConsiiiQ de familiei consiliu compus din rude şi prezidat de un judecător ca să apere interesele unui minor. Consilia judiciar, persoană numită de un tribunal ca să-l in-irlneze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civilă sau legală. Consilia de disciplină, tribunal institut p. disciplină. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta republică a Venefiii. * consimt, a -ţi v. intr. (con- şi simt, după fr. consentir, lat. consentire). Am aceiaşi simţire (voinţă) cu altu, admit, aprob, accept cine tace, consimte; a consimţi ta o propunere. — Şi consimţ (vest) şi, mai rar, consimţesc. * consimţimmt, V. consentiment. * consist, a -ă v. intr. (fr. consister, d. lat. con-sistere. V. asist şi constaO). Am fiinfă, constau : fericirea consistă in virtute. Is compus, is format, constau: .apa consistă din idrogen şi oxigen. * consistent, -ă adj. (lat. consistens, -entis; fr. consistant). Care consistă : proprietate consistentă din (sau in) păduri. Solid, vlrtos : ouăle, ferbind,se fac consistente. * consistenţă f., pl. e (nlat.consistcntia, ir.consistance.V. subsistenţă). Soliditate, rezistentă: consistenţa cerii e mică. Fig. Stabilitate, fixitate : spirit fără consistenţă. * consistorial, -ă adj. (d. consistoriu; fr. -orial). Al consistoriului: judecată consistorială. * consistoriO n. (lat. consistorium, d. consistere, a şedea împreună). Tribunal bisericesc ortodox. Adunare de cardinali ca-catolici sau de preufi protestanţi. Consiliu religios jidănesc. V. sinedriO. * consingeăn, -bă s. (con- şi singe). Consanghin. * consoană, V. consonantă. * consoartă f., pl. e (fr. consorie, d. lat consors, -ortis, din con-, împreună, şi sors, soriis, soartă). De multe ori iron. Soţie, nevastă: s'a certat cu consoarta. — Şi mase. Principe consort, so(u unei regine domnitoare. * consolă f., pl. e (fr. console). Grindei, piesă de lemn orizontală perpendiculară pe zid pe care se sprijină streşina ş. a. MesuţS pusă la un părete ca să sprijine o oglindă ş. a. * consolâbil, -ă adj. (lat. consolabilis). Care poate fi consolat. * consolaţlune f. (lat. conioldtio, -onis). Mlngliere, alinarea întristării: freamătu plopilor e consolaţiunea mea. Cuvintare consolatoare. — Şi -ăţie. * consolez v. Ir. (lat. consolor, -ări). Mingii, alin triste(a. V. refl. Mă consolez cu chitara. _ * consolidaţiune f. (lat. consolidătioK -onis). Acţiunea de a consolida. — Şi -aţie, dar mai des -ăre. i * consolidez v. tr. (lat consolido, -ăre). Fac solid, întăresc : a consolida o casă. Fig_ Fac durabil, întăresc : a consolida un guvern~ Fin. Asigur un fond p. plata unei datorit publice. * consolidânt, -ă adj. (h.consolidant). Care consolidează. * consolidat, -ă adj. Întărit. Datorie„ rentă consolidată, a cărei plată e asigurată printr’un fond de garanţie. * consonant, -ă adj. (lat cânsonans,. -ăntis, care sună împreună. V. disonant). Format din consonanţe: acord consonantr cuvinte consonante. S. f., pi. e. Gram. Literă care nu se poate pronunţa de cit In unire-c’o vocală, ca b, d, n, vş. a. — Şi consoană, f.. pl. e (fr. consonm, d. lat. consona). * consonantizm n., pl. e(d. consonantă)* Gram. Totalitatea consonantelor şi regulele-relative la schimbările lor fonetice. * consonanţă f., pl. e (lat consonantici^ d. con-, împreună, şi soiare, a suna. V. a— sonanţă. Cp. cu sin-fonie) Unirea a două sunete plăcute urechii. Identitate de sunete-In terminaţiunea cuvintelor sau a frazelor-Concordantă. ^ * cons6rţ!0 n. (lat. con-soriium, participare, comunitate. V. sorţ, consoartă). Asociaţiune, societate, cartel, sindicat, trust: consorţiu de ferari. * conspăct fl., pi. e (lat. con-spectus_ V. a-spect, in-spector, spectator). Tablou general : conspectu verbelor neregulare. * conspir, a -a v. intr. (lat consplro, -ăre, d. con, împreună, şi spirare, a răsufla. V. aspir, suspin). Complotez, conjur, fac conspirafiune: a conspira contra cuiva. Mă acord, concur: tot (fals totu) conspiră la fericirea ta. V. tr. Rar. Meditez, proiectez r a conspira ruina cuiva. * conspirânt, -ă adj. (lat. conspirans, -ăntis; fr. conspirânt). Mec. Care tinde săi producă acelaşi efect: forţe conspirante. ’ * conspirator, -oâre adj. şi s. Conjurat, complotist, aliat secret contra cuiva. * conspiraţiune f. (lat. conspirătio, -onis). Unire contra statului ori a unui particular. Conspiraţiunea tăcerii, învoială secretă de a nu mai vorbi despre o persoană (de a o ignora), ca şi cum ar fi moartă, cu scopu de a-i reduce valoarea. — Şi -ăţie. * constant, -ă adj. (lat constans,-ăntis, d. con-, împreună, şi stare, a sta. V. stau, consist). Statornic, stabil, invariabil : caracter constant, fericire constantă. * constanţă f., pl. e (lat constantia. V. in-, re- şi sub-stanţă). Statornicie,stabilitate in opiniuni. * constat, vQ -â v. tr. (fr. constater, it. constatare, d. lat. constat, se ştie, care vine d. con-stare, a fi cert, a se şti că e aşa). Stabilesc existenta unui fapt: Pasteur a constatat existenţa microbilor. www.dacoromanica.ro * constataţiune f. (d. constat; fr. -ation). Acţiunea de a constata. — Şi -aţie, dar ob. -ăre. , * constăQ, a -ă v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sint: fericirca constă in moderaţiune. Consist, Is compus: casa constă din cinci camere. * constelăt, -ă adj. (lat constellatus). Plin de stele, Înstelat. * constelaţiune f. (lat. constellătio, -dnis, d. con-, împreună, şi stella, stea). Grupă de stele : constelaţiunea ursei mari. Ug. Grupare de persoane : a apărut o nouă constelaţiune politică. — Şi -ăţie. * constern şi -ez, -ă v. tr. (lat. con-sternăre, a Inspăimlnta, d. con-stirnere, a răsturna, a aşterne; fr. consterner. V. strat), întristez adine: a rămas consternat auzind ce s'a intimplat. . * consternaţiune f. (lat. consternatio). întristare adlncă. — Şi -ăţie, dar ob. -ăre. * constip, a -ă, v. tr. (lat. constipo, -ăre. V. astup). Incui, cauzcz constipaţiune. Adj, -ăt. Fig. 'Iriv. Prost, greoi la minte. * constipaţiune f. (lat. constipătio, -dnis). incuiere, dificultate de a elimina din corp materiile fecale. — Şi -ăţie. * constituant, -ă adj. (fr. constituant). Constitutiv: părţile constituante (Rar). Adunare constituantă (sau ca s. f. numai constituantă), adunare de deputaţi şi senatori p. a stabili o constituţiune politică (cum au tost statele generate convocate la 1789 tn Francia sati cea care, la 1866, a votat con-stituţiunea Româniii). * constitui şi -Tesc, a -i v. tr. (lat. constituere, d. con-, împreună, şi statuere, a pune, a aşeza, a hotărî. — Eu constitui, tu constitui; el, ei constituie, să constituie. V. destitui, statut). Formez esenţa unui lucru : sufletu şi corpu constituie omu. Organizez : a constitui o societate. Asignez, dau, vorbind de 'procurarea unei sume: a constitui o zestre, o rentă. Constitui captiv, arestez V. refl. Mă constitui captiv, mă predau. •constituit, -& adj. Stabilit de lege •' autoritate constituită. Format: trup bine constituit. * constitutiv, -& adj. (d. lat. constitus, constituit, cu sufixu -iv, fr. -tif). Care serveşte la constituirea unui lucru: părţile constitutive ale unui lucru. * constituţional, -& adj. (d. constituţiune cu sufixu -onal; fr. -lonnel). .Supus unei constituţiuni: guvern constituţional. Adv. In mod constituţional. * constituţionalităte f. (d. constituţional). Calitatea de a fi constituţional. * constituţiune f. (lat. constitiitio, -dnis). Compoziţiune : constituţiunea aerului. Com- Clexiune: constituţiune robustă, delicată. ege fundamentală a unui stat: constituţiu-nsa românească a fost votată la 1866. Fig. Fam. A aplica constituţiunea, a trage o bătaie. — Şi -uţie. * constrictor, -oâre adj. (lat. constrictor, care strlnge. V. strict, stricturft, strimt). Anat. Se zice despre un muşchi care strlnge oare-care părţi (Tot aşa i se zice şi marelui şarpe boa, carq ucide prada strlngtnd-o şi Inăduşind-O). * constringent, -& adj. (lat constrin-gens, -e'ntis, care strlnge. V. astrlngent). Care strlnge, care zglrceşte : corsetu exercită o acţiune constringentă. * constring, -strins, a stringe v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, forţez, tac să facă ce vreau eu. * constructor, -oăre adj. Care construieşte, mai ales edificii: castorii is animale constructoare. S. m. Clăditor (ziditor) dc case, accla care (tn schimbu unei plaţi) tn-grijeşte sâ ţi se tacă o casă, * construcţiune f. (lat. constructio, -dnis. V. de- şi in- strucţiune). Acţiunea de a construi. Dispoziţiunea pârtilor unui edificiu. Edificiu. Gram. Aşezarea cuvintelor In frază: construcţiunea frazei germane e greoaie. — Şi -ucţie. * construiesc, a -i v. tr. (lat. con-struere, V. in-struîesc, di-Btrug, ob-struez, structură). Edific, zidesc, clădesc: a construi o casă, un pod, o maşină. Fac, formez, desemnez: a construi un triunghi. Gram. Aşez cuvintele In propoziţiune. * consubstanţiăl, -& adj. (lat. con-substantialis. V. substanţă). Teol. Din aceiaşi substanţă, egal In constituţiune, de aceiaşi fiinţă: cele trei persoane ale sfintei Treimi is consubstanţiale. * consubstanţialităte f. (lat. consub-stantialitas). Teol. Calitatea de a fi consubstanţial : Arienii negau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. * consubstanţiaţiune f. (mlat. con-substantiatio. V. transubstanţiaţiune). Teol. Prezenţa lui Hristos In cunaristie, după credinţa luteranilor. — Şi -ăţie şi -âre. * consubstanţiez v. tr. (mlat. consub-stantiare). Teol. Prefac In aceiaşi substanţă* * consuetudinăr, -ă adj. (lat. con-suetudinarius, d. consuetudo, -udinis, obicei). Obişnuit, abitual. Dreptu consuetudinăr, obiceiu pămintului. V. obiceî. * consul m., pl. li (lat. consul, cdnsulis). Numele celor doi prezidenţi ai vechii republici romane şi ai celor trei prezidenţi ai primei republici franceze de la anu VIU plnă la Imperiu (1799-1804). Astăzi, agent care, In străinătate, apăra supuşii statului care l-a trimes (E mai mic de cit ministru plenipotenţiar). — Vulg. conţ. * consular -ă adj. (lat consularis). De consul: demnitate consulară. Care ţine de justiţia comercială ; tribunaLle consulare. S. m. Fost consul roman. * consulăt n. pl. e (lat. consulatus). Demnitatea de consul. Durata ei. Cancelaria unui consuţ,. Guvernu consular stabilit In Francia de constituţiunea anului VIII. 22 www.dacoromanica.ro CON — 338 — CON 1) * consult n., pl. e şi ari (laţ- consultam). Consilia, sfătuire: consult de medici, medicii aii făcut consult Intre ei. 2) * consult, a -â v. tr. (lat. consultare; fr. consulter). Cer sfat, întreb ce să fac: a consulta un medic, un avocat, (şi fig.) o carte, un autor. Examinez, socotesc: îmi consult puterea, averea. V. refl. Cer sfat: a te consulta cu un medic. * consultant, -ă adj. (fr. consultant). Client (care ccre o consultaţiune). Sfătuitor: medic consultant. * consultativ, -ă adj. (d. consultat; fr.- atif). Relativ la consultaţiuni, la sfaturi, la opiniuni: comitet consultativ. Vot consultativ, care-ti dă drept să-ţi spui părerea, da nu să votezi. * consultaţiune f. (lat consultătio, -dnis). Acţiunea dea consulta: bolnavu primeşte consultaţiuni, medica le dă. Părere motivată dată In scris de un avocat ş. a. — Ob, -âţle. 1) * consum n., pl. uri (it. consumo = consumazione). Consumare, uzare, întrebuinţare. Băcănie mai deosebită (In care se consumă şi aperitive). Cooperativă de consum, asociafiune care vinde mai ales coloniale ş. a. şi acordă un dividend membrilor care ati lnfiintat-o. 2) * consum, a -â v. tr. (lat. consum-mare, a împlini, d. summa, sumă; fr. con-sommer, „a împlini" şi „a nimici mtnctnd“, supt infl. lui consumer, a nimici pe cale chimică). împlinesc o acţiune, duc la sftrşit: a consuma un sacrificiu. 3) * consum, a -â v. tr. (fr. consom-mer [V. consum 1] şi consumer, d. lat. consttmere, a consuma mlnclnd, pin uz ori pe cale chimică). Măntnc (mai ales In localuri publice): a consuma o prăjitură. Trec, întrebuinţez : a consuma multă apă, lemne, săpun, petrol, energie electrică. Cheltuiesc, risipesc: şi-a consumat averea pin lux. Nimicesc pe cale chimică: focu a consumat coliba:. Fig. Boala, doru l-a consumat. * consumat, -ă adj. (lat consumma-tus, deplin, perfect d. summa, sumă). Perfect : profesor consumat, om consumat in afaceri. * consumatdr, -oăre adj. şi s. (d. a consuma, după fr. consommateur). Care consumă (tntr'un local public): cofetăria era plină de consumatori. *' consumaţiune f. (lat. consummătio, -ânis, fr. consommation). Sflrşit, împlinire, trecere : consumaţiunea seculelor. Uz, întrebuinţare a obiectelor, a alimentelor: pro-ducţiunea trebuie să fie în raport cu con-sumaţiunea. Vlnzare de mărfuri. Ceia ce se bea ori se mănlncă într’un local public: a lua o consumaţiune. — Ob. -ăţie. * consumpţiune f. (lat. consiimptio, -Onis, d. con-siimere,-sumptum, a nimici). Med. Slăbire, topire: oftica produce mai tot-de-a-una consumpţiune. — Şi ^umpţie. V. marasm» * consun, a -ă v. intr. (lat. eOnsono, -ăre, sun împreună). Concord, mă potrivesc, slnt In consonanţă. * conşcolăr m. (con- şi şcolar, după condiscipui). Coleg de şcoală, de învăţătură. — Fem. -arlţă sau -ăreasă, pi. ese. * conştient. V. conscient. * conştiinţă, V. conscienţă. * conştlincTds, V. conscienţios. * conştiut, -ă adj. (con- şi ştiut, dupâ germ. bewussf). Trans. Buc. Conştient cont n., pl. uri (fr. compte, it. conto, d. lat cOmputus, cont, computare, a socoti la un loc V. acont, scont, deputat, imput). Socoteală, samă : a face contu cheltuielilor. Raport, samă : dau cont de însărcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Ţin cont, iad In samă, iad act. Cont curent, contabilitate tntre doi inşi dintre carc unu primeşte şi dă bani p. cel-lalt înalta Curte de Conturi, aşezâmtnt care verifică conturile administraţiunilor statului. — Fals compt. In est pop. pe conta mea (ta, lui), pe contu mea (tău, lui), cu banii mei (tăi, lui). * contâbil, -ă s. (fr. comptable). Persoană care ţine contabilitatea (socotelile). V. logofăt, grămătic, martalog. * contabilitate f. (fr. comptabiliti). Ştiinţa de a ţinea socotelile tn regulă. In special, ţinerea socotelilor unei administra-ţiuni. Birou In care se fac aceste socoteli. Contabilitate simplă, ctnd negustorii nu stabileşte de cit contu furnisorilor sau cumpărătorilor lui, iar duplă atunci ctnd contu furnisorilor sau cumpărătorilor e balanţat In conturile pe care le ţine şi furnisoru tn acelaşi timp. * contact n., pl. e şi uri. (lat. contac-tus, d. con-tingere, a (atinge. V. a-ting, con-taminez, tact, tangentă, contingent). Atingere: ceara în contact cu focu Se topeşte. Fig. Relaţiune, cunoştiinfă: contactu cu omu bun te face bun. * contagios, -oâsă adj. (lat conta-giosus. V. contaminez). Molipsitor, lipicios. * contagiune f. (lat. contdgio, -Onis). Molipsire, transmiterea boalei pin contact Fig. Contagiunea viţiului. * contaminaţiune f. (lat, contamină-tio, -dnis). Acţiunea de a contamina. — Şi -âţie şi -âre. * contaminez v. tr. (lat. con-taminare, din *tagminare, d. tăngere, a atinge. V. contact). Molipsesc. Fig. Profanez. Filot. Influenţarea unui cuvlnt de altu, ca a ex-ploada (cum zic ignoranţii Ud. a exploda) supt influenţa lui a exploata. cântă, V. cont. cdntăş, V. contuş. * conte m. (fr. comte, it. conte, lat. eâ-mes, cOmitis. V. comite). Nobil Intre baron şi marchiz. www.dacoromanica.ro * contemplativj -ă adj. (lat. contem-plativus). Relativ la contemplaţiune: studii contemplative. Căruia-i place contemplaţiu-nea: spirit contemplativ. * contemplatdr? -oăre adj. Care •cQntemplă. * contemplaţiune f. (lat. contemplătio, -onis). Acţiunea de a contempla. Visare intelectuală. — Şi -âţle. * contemplu şi -ez, a -ă v. tr. (lat. -con-templari, a te uita In templu, In porţiunea de cer tăiată de augur. E un cuv. din limba augurilor, ca şi consider V. templu). Mă uit atent şi mult admirlnd ori cugetlnd. V. intr. Meditez : a petrece viaţa ■contemplind. * contemporan, -& adj. şi s. (fr. con-temporain, d. lat con-temporăneus [şi con-iemporalis]; it. contemporăneo. V. extemporal). Care e din acelaşi timp : Hanibal şi Scipione eraă contemporani. Actual, din timpu nostru : istoria contemporană, contemporanii — Fals contimporan. * contemporaneitate f. (fr. contem-poraniite. Cp. cu spontaneitate). Calitatea de a fi contemporan. * contenclds, V. contenţios. * contondent, -ă adj. (lat. contindens, -intis, d. con-, împreună, şi tindere, a tinde. V. tind). Jur. Rar. Concurent, competitor. contenesc v. tr. (cp. cu lat. contineo, reţin, opresc, şi vrom. cuntin, a -ă şi cun-tenesc, tncontenesc, mrom. ciimtin şi acilm-tin, a -6, d. lat pop cunctino, ‘-ăre, cl. cunc-tari şi cunctare, a pregeta. V. necontenit). Vechi. Opresc, Impedec: îl conteni să spuie. Interzic: conteni ucenicilor ca să nu (puie. V. refl. Strigă cu putire şi nu. Ie conteni (Biblia 1688). V. intr. Azi. Vest. încetez, stau: ploaia, durerea a contenit; a conteni din plins, cu vorba. V. ostpTesc. cuntţnintă şi contenire f. Vechi. Rezervă, Infrlnare, moderaţiune, cumpătare : cu mare contenire. — Şi cu-. contenit, -ă adj. (d. contenesc). Vechi. Rezervat, moderat, Infrlnat, cumpătat: om contenit la toate (Cost). — Şi cu*. * contentiv, -& adj. (fr. contentif, d. lat. contentus, part d. conttnere, a reţinea. V. conţin). Chir. Care (ine (menţine, opreşte să se desfacă): bandaj contentiv. * contenţids, -oâsă adj. (lat. conten-iiosus, care se poate judeca, îndărătnic, d. contentus, întins, încordat, ardent, contin-dere, a lupta. V. tind, pretind, pretenţios). Iubitor de dispută: spirit contenţios. Contestat, litigios : afacere contenţioasă. S. n, pl. ari sau oase. Acel serviciu administrativ care se ocupă de neînţelegerile dintre particulari şi stat (secţiunea IU a Curţii de Casatiune). — Fals -cios. Cp. cu pretenţios. * conţenţlune f. (lat contentio, -Onis. V. pretenţiune). Rar. Mare aplicatiune a .spiritul uu Discusiune încordată. * contesă. pl. e (fr. comtesse, it.Jion-tessa). Soţie de conte. 1) * contest n., pl. e (fr. conteste, d. contester, a contesta). Disputa, proces, ceartă, contestare. 2) * contest şi >ez, a «ă v. tr. (Uri. con-testari, a lua ca .martur. V. a-, de- şi pro-test, testimonii). Refuz a recunoaşte un drept, neg existenţa unui fapt: a contesta cuiva un drept. V. intr. Disput, discut : contestară mult timp. * contestabil, -ă adj. (fi. contestable). Care poate fi contestat, discutabil. * contestănt, -ă adj. (fr. contestant). Jur. Care contestă. * contestaţiune f. (lat contestătio, -dnis). Acţiunea de contesta, dispută, ceartă. — Şi -ăţie. cdnteş, V. contuş. * context n., pl. e şi uri (lat. con-textus. V. text). Text considerat In totalu lui, tn legătura părţilor lui. Ţesătura unei cărţi: dm contextu acestei cărţi nu rezultă ceia ce spui tu. * contextură f., pl. i (d. context cu sufixu -ură ; fr. -contexture). Ţesătură, legătură a părţilor Intre ele: contextură muşchilor (şi fig.) contextură unei cărţi, .unui discurs. * contez v.intr. (fr. compter. V.comput). Barb. Mă bazez, mâ încred : contez pe tine. Is luat In seamă, Is numărat Is considerat: în socotelile mari sumele mici nu contează. Socotesc, sper, cred: contez să vin mine. * contiguitate f. (d. contiguă; fr. contiguii^). Calitatea de a fi contiguu. * contiguQ, -ă adj. (lat con-tiguus, d. tăngere, at-tingere, a atinge. V. contact). Cftre atinge, vecin, alăturat: cameră contiguă attiia sau cu alta. Adv. Alăturea. * continent n, pl. e (lat. cdntinens, -iniis, neîntrerupt, unit, d. tenere, a ţinea). Întindere foarte mare de pămlnt mai mare de cit insula. Continentu vechi, Europa, Asia şi Africa. Continentu noă, America (sau şi Oceania, mal ales Australia). * contln^nţă f., pl. e. (Iat. continentia. V. abstinenţa). Cumpăt, măsură. Castitate. * continental, -ă adj. (d. continent; fr. -ental). Relativ la continent: război continental. * contingent, -ă adj. (lat. contingent, -intis, d. contingere, a se’nttmpla, a veni la sort. V. tangentă). Care se poate Inttm-pla (poate fi) ori nu. S. n, pl. e. Parte, cotă (de dat ori de primit). Parte pusă In sarcina fie-cărel circumscripţiuni teritoriale In împărţirea anuală a birurilor directe, dar mai ales a recrutării: contigentu judeţului cutare. Anu recrutării: soldat din contin-gentu 1930. Număr, cantitate: un contingent de soldaţi, de elevi, de cititori. V. relativ. * contingentâz v. tr. (d. contingent). Opresc de la export o cotă de marfă (mai ales grlnţ) p. consumu intern. www.dacoromanica.ro * contingenţă f., pl.e (lat. contingentio\ Starea lucrului contingent, ocaziune, opor* tunitate, eventualitate. Geom. intllnire» unei linii (drepte ori "curbe) cu o curbă căreia i-e tangentă. * continuator, -oăre adj. Carc con* tinuâ ceva. * continuaţiiine f. (lat continuătio, •dnis). Acţiunea de a continua, urmare. Prelungire. — Şi -ăţie, darob. -âre. * continuitate f.(lat continuitas, -ătis)-Calitatea de a fi continuu. 1) * conţinut), -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a tine, a conţine). In şir, ne» întrerupt: ploi continue. Gram. Spirant. Adv. Mereu: plouă continuii. — Fals inc— 2) * continua, a -â v. tr. (lat continuo, -ăre). Duc tn ainte ceia ce am tnceput: a continua un 2id, o carie, un război. contomân n., pi. e (augm. d. contuş). Mold. Un fel de palton scurt blănit (nu suman, nici manta) pe care-l poartă ţăranii mai bogafi. * contondent, V. contundent. * contopesc v. tr. (con- şi topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. In poporu englez is contopiţi Normanzii cu Saxonii şi cu alte popoare. * contopire f. Fuziune la un loc. * contor n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a număra. V. cont). Aparat de măsurat distantele, apa, gazu consumat ş. a. — Curat rom. măsurător, numărător. * contorsiune f. (lat. c'ontorsio, -oniV, d. contorquere, a întoarce, a suci. V. torc, turmentez). Contractiune violentă a muşchilor, a membrelor. Strlmbătură, schimositură, atitudine forţată. cântoş, V. contuş. * contra, prep. cu genitivu sau cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de in potrivă, care cere genitivu). in direcţiune contrară, fată In fată cu : contra vîntulul, contra mea. Fig. Duşmăneşte: a vorbi, a vota contra lui (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doi, a schimba argint contra aur (sau pe aur). — Şi fn contra (după in potrivă): in contra tuturor. Jn Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se lncontra, a se pune In contrazicere, a-i face opoziţiune. — Din contra (fals din contră), de tot alt-fel, pe dos de cum este : A zis că va veni. — Din contra I A zis că nu va veni I * contra-aleTe ori contraalgTe f., pl. ei (fr. contre-allee). Aleie laterală paralelă alteia principale. * contraamiral ra., pi. Ii (ir. contre-amiral). Amiral mai mic de cit viceamiralu (egal cu generalu de brigadă pe uscat). * cqntraanchetă f., pl, e (fr. contre-enquete). Anchetă opusă alteia. * contraapel n., pl. uri (fr. contre-appsl). Al doilea apel, făcut ca să-l verifice’ pe cel dinţii. * contraatâc n., pl. uri (fr. contre-attaque). Atac îndreptat contra altui atac (de ex., trecerea de la defensivă la ofensivă). . * contrabalanţez ori -sez v. tr. (fr. contre-balancer). Echilibrez pin greutate. Fig-Egalez tn forţă, valoare, merit ş. a. Compensez. * contrabândă f., pl. e (fr. contrebander d. it. contrabbando, d. bando, decret, ordin,, lege). Introducere de marfă pe furiş p. a nu plăti vamă : a face contrabandă. Marfă introdusă pe furiş p. a nu plăti vamă: o contrabandă bogată. De contrabandă, introdus, pin contrabandă: t..tun de contrabandă* Fig. Fam. Fals : un conţi de contrabandă. — Vulg. aotrobond, -bont şi -bonţ^ n., pl. uri, şi -boanţâ, f., pl. e. Ca adj. -bond: tutun cotrobond. V. cacealma. * contrabandist, -â s. (d. contrabandă ; fr. contrebandier, sp. contrabandista Cp. cu bandit). Care face contrabandă. — Vulg. contra-bangiQ -gîoaîcă. V. bra-t conier. * contrabâs n. pl. uri (ir. contrebasse„ f. V. bas). Muz. Un fel de vioară foarte mare (de înălţimea unui om) cu sunetu foarte gros. Un fel de trompetă foarte groasă cu sunetu cu o octavă mai jos de ctt basu ordinar. V. gordună. * contrabasist, -ă s. (fr. contrebas-sisle). Care ctntâ din contrabas. * contrabaterie f. (fr. contre-batteri?). Baterie de tunuri opusă alteia. * contract n., pl. e (lat. contrarius, fr. contrat). Învoială, conversiune. Htrtia pe care e scrisă această învoială. Contract de căsătorie, conversiune care regulează raporturile de interes Intre soti.—Pop. condrat (ngr. kondrăton, scris kontr-, d. it contratto). * contractânt, -ă adj. şi s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părfite contractante, contractanţii. — Pop. oontracciD. * contractez v. tr. (fr. contracter, a face contract [d. lat. contractus, contract], şi a micşora, a contrage, a stringe, a lua [un obicei, o boală], d. lat. contractus, contras, contrăhere, a contrage). Mă Invoiesc,. convin : a contracta o alianţă. Micşorez : frigu contractează corpurile. Fig. Iau. cu timpu : a contracta un obicei. A contracta o boală, a lua o boală, a te îmbolnăvi. A contracta o datorie, a face o datorie, a te tndatora. * contrâctil,'-ă adj. (lat con-, împre- ună, şi tracti’.is, care se trage V. retractil). Fiziol. Care şe poate contracta (strlnge) r fibra muşchilor e contrâctilă. — Fals -til (fr. contrariile). . * contractilitâte f. (d. contrâctil; fr. contractilite). Proprietatea de a fi contrâctil. www.dacoromanica.ro * contractual, -ă adj. (d. antract; ir. contractuel). Stipulat prin contract sub-stituţiune contractuală. * contractară f, pl. I (lat. contrac- iura). Ar i. Strlngerea părţii, de sus a unei coloane. - * contracţiune f. (lat. contrăctio, -dnis. V. tracţiune). Anat. Strlngerea, contragerea muşchilor, nervilor. Gram. Sinalefâ, reducerea a două silabe ori vocale tntr’una singură fără eliziune, ca: te-am văzut tld.>te am văzut. — Şi -ăcţie. * contracurent n. (fr. coitre-courant), -Curent contrar. V. anafor. * contradăns n., pl. uri (fr. contredansc, d. engl. country-dance, adică „dansu regiunii". Engl. country e fr. contree şi it. con-tradi, regiune, d. lat. contra, ca germ. ge-gend d. gegen). Dans care se dansează mer--gtnd (cadril sau lancier), Melodia acestui *dans. — Contradansu a fost introdus din Anglia tn Francia supt Ludovic XIV. * contradeclaraţiune f. Declaraţiune ■contrară celei precedente. * contradictâr, -oăre adj. (lat. con- 4radictor, -dris). Care contrazice, contrazicător. • * contradlct6ri3| -ie adj. (lat. ccn-tradictorius). Care arată o contrazicere: propoti/iuni contradictorii. Jir. Făcut tn prezenţa părţilor interesate : judecată contradictorie. * contradicţlune f. (lat. contradictio, —âiii). Contrazicere. — Şi -icţie. * contraepolet m. şi n., pl. e (fr. con-ire-ţpauletti). Epolet simplu (fără ciucuri). * Contrafâc, -făcut, a -făce v. tr. (după fr. contrefaire) Har. Imitez, falsific: 41 contraface o marfă, o semnătură. * contrafactârsau contrafăcătâr, -6are adj. (primu după lat. factor, făcător ; al doilea formaţiune rom.). Rar. Care contraface, falsificator. * contrafacere sau contrafacţlune f. (al doilea după lat. făctio, -dnis, facere ; fr. contrefaction), Rar. imitatiune, falsificare. — Şi -ăcţie. * contrafugă f., pl. i (fr. contre-fugue). Fugă tn care imitarea subiectului se face pin intervale asemenea şi de aceiaşi valoare tn sens invers. * contragărdă f. (fr. contre-gard j). Fort. Lucrare dc fortificaţiune făcută ca să -apere altă lucrare. * contragreutate f. (după fr. contre-/joi'i/.v).Greutate pusă ca să se opună altei greutăţi. Fig. Ori ce forţă care serveşte sâ micşoreze efectu unei forte contrare. * contralovitură f. (după fr. coitre-j:onp). Repercusiunea unui corp asupra altuia Fig. Eveniment care e rezultatu altuia. * contrălto n. (cuv. it). Muz. Cea mai joasă voce de femeie sau de copil (tntre lenor şi sopran), numită şi alto. * contramandez v. tr. (fr. contre-mander, d. contra, contra, şi mander, a porunci. V. mandez). Revoc un ordin. * contramârcă f., pl. ărci (fr. contrt-marque). A doua marcă pusă unui pachet de marfă saii alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca să poatâ intra iar) celor care iese pe clte-va momente. * contramarchez, a -că v. tr. (fr. coniremarquer). Marchez a doua oară (ca control). * contramareTe f., pl. ei (fr. contri-maree). Mareie a cârei direcţiune e opusă mareii ordinare. * contramărş n., pl. uri (fr. conir:-marche). Arm. Marş militar tn direcţiune opusă ori contrar altui marş fâcut ori proiectat. Evolufiunea unei coloane care-şi schimbă frontu ori a unui bastiment care-şi schimbă direcţiunea. * contramină f, (fr. contre-mine). Lucrare subterană p. descoperirea unei mine a inimicului. * contramlnez v. tr. (fr. contre-mi-mr). Fac o contramină. * contraârdin n. (fr. contre-ordre). Ordin care revoacă alt Ordin. * contraotrăvă f., pl ăvi. Antidot V. antifarmac. * contrapartidă f. (fr. contre-partie). Muz. Partidă opusă alteia. Com. Exemplar duplu al unui registru ca sâ verifici ait registru. A susţinea contrapartida, a lucra contra altuia. * contrapunct n., p'. e (fr. c~ntrepoint). Muz. Arta de a compune o bucată muzicală cu două sau mai multe partide. Bucată muzicală compusă după regulele contrapunctului. * contrapunctist, -ă s. (d. contrapunct). Muz. Compozitor care ştie regulele contrapunctului. * contraproîect n. pl. t (fr. cmtre-projet). Proiect contrar altuia. * contraprâbă f., pl. e (după fr. con-tre-ipreiive). Probă care se scoate după o stampă tipărită de curlnd sau după un desemn cir creionu. tntr’o adunare, votare a doua oară p. a verifica prima votare. * contrapropunere f. (după fr. con-tre-proposition). Propunere contrară alt«ia. * contrar, -ă şi contrărlu, -Ie adj. (lat contrarius). Opus, tn potriva : albu e contrar negrului. Vătămător: seceta e contrară semdnSturi'or. Defavorabil: vint contrar. Adv. I.i mod contrar. * contrarevoluţionar, -ă adj. şi s. (fr. contre-rcvotutionnaire). Agent, partizan al unei contrarevoiutiuni. * contrarevoluţiune f. (fr. contri-ri-volution). Revoiufiunc făcută contra alteia. — Şi -uţie. www.dacoromanica.ro * contrarlânt, -fi adj. (fr. contrarianf). Căruia-i place să contrarieze: spirit con-trariant. Care contrariază: o ploaie contra-riantă. * contrariet&te f. (at contrarietas, -ătis). Obstacul, pedică: a suferi maricon-trarietăţi. Nepotrivire : contrarietate de gusturi. Plictiseală, nemultămire. * contrarlez v. tr. (lat contrariate, d. eontrarius, contrar; fr. contrarier). Mă opun vorbelor, actelor, voinţei cuiva. Cauzez neplăcere: vorba ta mă contrariază. împedfec : vlnturile contrariază mersu corăbiii. * contraschimb n„ pl. uri (după fr. contrâ-echange). Com. Schimb reciproc de mărfuri. * contrascotă f., pl. e. Mar. Scotă care serveşte la strins ptnza. * contrasemnaturfi f, pl. I (după fr. contreseing). Semnătură celui ce contrasemnează. * contrasemnez v. tr. (fr. contresi-gner). Semnez după cel de la care emană un act Iscălesc ca funcţionar pe plicu scrisorii pe care o expediez. * contrasens n. (fr, contresens). Rar. Sens contrar celui natural, direcţiunea opusă : contraseniu unei stofe (răspăr). Falsă interpretare a unui text. Lucru opus logicii, raţiunii: purtarea lui e un contrasens. V. nonsens. * contrâst n., pl. e (fr. contraste, d. it„ contrasto). Opoziţiune de sentimente, de efecte care se ivesc Împreună: contrastu a două caractere, contrastu umbrei şi a luminii într'un tablou. * contrastez v. intr. (fr. contraster, it. contrastare, d. lat. contra şi stare, a sta contra). Is In contrast: aviriţia acestuia contrastează cu prodigalitatea aceluia. * contratorpllbr n., pl. oa-e. Mar. Un fel de bastiment (Intre monitor şi torpilor) numit şi distrugător. * contravalaţlune f. (d. contra şi lat. vallătio, -onis, îngrăditură cu val, cu şant). Fort. Şant (retranşament) In prejuru unui loc asediat V, circumval-. * contravenin n. (după fr. contre-poi-son). Antidot, remediu opus unui venin. * contravenltor, -oăre adj. Care comite o contraventiune. * contravenţlune f. (contra şi lat-ventio, venire ; fr. contravention. V. Inven-ţiune). Infracţiune, acţiunea de a contraveni. — Şi -£nţie> * contravin, -venit, a -veni v. intr: (lat. contravmire, fr. contrevenir). Calc (ln-frlng) o lege, un contract, o poruncă: a contraveni legii, fafă de lege. * contravfzltfi f., pl. e (fr. contre-vi-sita). Restituirea unei vizite. A doua vizită medicală p. a o controla pe cea dinţii. * contrazic, -zis, a -zice v.tr. (contra şi zic, după fr. contredirS). Spun ceva contra celor spuse de altu. V. refl. Spun sau fac ceva contrar celor spuse ori făcute-de mine In ainte. * contrazicere f. Acţiunea de a sau de a te contrazice. Spirit de contrazicere,_ care contrazice (combate) tot. Ffirfi contrazicere (dupâ fr. sans contredit), sigur, fără să se poată spune ceva contrar. * contrlbuăbil, -fi s. şi adj. (fr. con-tribuable, d. contribuer, a contribui). Birnic-plătitor de bir, supus contributiunii. * contribuT, a -i v. intr. (lat. con-tri- biiere, it. contribuire, fr. contribuer. V. a-, dis- şi re-tribuT). Plătesc partea mea Intr’o cheltuială, Intr'o sarcină comună. Iau parte la executarea unui lucru : cutremura a contribuit la ruina ţării, p’.oaia a contribuit la bogăţia ţării. ' * contrlbutiv, -fi adj. (d. lat contri— butus, contribuit, cu sufixu -iv.; fr. contri-butif). De contribuţiune : roluri contributive, parte contributivă. * contribuţiune f. (lat con-tribătio,_ ujnis). Acţiunea de a contribui. Participare la o cheltuială, la o sarcină comună. Bir^ impozit, dare. A pune la contribuţiune, a face să contribuie, să ajute. Contribuţiune directă, care te atinge direct, ca fonciaru, patenta. Contribuţiune indirectă, care e pusă pe băuturi, tutun, timbru, vamă. — Şi -uţle. * contrlţlune f. (lat. con-tritio, -dnis, zdrobire, d. terire, tritum, a zdrobi. V. treTer). Teol. întristare adlncă p. un păcat_ * contr6l n., pl. uri sau şi oale (fr. con— trole, din contre-rdle. d. contre, contra, şi râie, rol, condică). Verificare (pl. uri): con-trolu casei de bani. Registru p. a verifica alt registru (pl. oile). Marcă tipărită pe: obiectele de metal preţios (pl. oale). Starea nominală a persoanelor care ţin de un corp : ofiţer şters din controalele armatei. * controlez v. tr. (fr. controler). Verific. înscriu In control. Pun marca de control pe-obiectele de metal preţios. * controler, -oâre s. (fr. cantrâleur)~ Agent ori funcţionar care controlează, verificator. * controversat,-fi adj.(fr.controverse). Contestat, nelămurit: chestiune controversată_ * controversă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, şi versus, întors. V. vers, vfirs). Dispută, discusiune contestaţiune, neînţelegere (mai ales teologică şi juridică). * controversez v. tr. (fr. contreverser^ lat. controversari e intr.). Pun In controversă, contestez. * controversist, -fi s. (fr. controver— siste). Care e tare In controverse : a:est teolog e un controversist de forţă. www.dacoromanica.ro * contuar n., pl. e (Ir. comptoir, d. cimpter, a socoti).Masa, biurou, localu unde se primesc banii tntr’o prăvălie mare, tntr’o bancă ş. a. Agentă generală de comerciu a unei ţări tn altă tară: contuaru Indiilor. Stabiliment de Credit public, bancă: contuar de scont. — Pop. cantor, pl. oăre (rus. kontora, pron. kantora, d. fr. comptoir). * contumăce adj. şi s. (lat cdntumax, -dcis). Care nu vrea să compară la judecată Intr’o afacere criminală. * contumacie f. (lat. contumacia). Refuz, lipsa de compariţiune la judecată Intr'o afacere criminală. — Şi -acie. * contundent, -â adj. (lat. contundens -intis, d. con-liindere, a lovi. V. contuzi-u ne). Jur„ Care striveşte lovind, ca bastonu, ciocanu ş. a. Opusu lui e tăietor ori tmpun-gător. — Fals contondent (fr. contondant). * contur n, pl. -uri şi e (fr. contour, d-it contorno jsupt infl. lui tour, turn], d. contornare, a contura. V. torn). Linie care delimitează un corp: tn ainte de a picta, trebaie să faci contura tabloului. Formă : elegantele contururi ale căprioarei. * conturez v. tr. (fr. contourer, d. it contornare. V. deturnez). Fac conturu: a contura un tablou. V. refl. Apar tn contururi : munţii se conturau la orizont. V. profilez. cântuşn., pl. e (pol. iontusz, kuntusz, rut kontus, kuntus, ung. kOnttis, kantust turc. bg. kontoS, poate d. vgr. [d. pers.] kăndys, un fel de manta persică. V. cotoşman). Vechi. Un fel de manta boierească blănită. Azi. Mold. Un fel de manta pe care o poartă ţăranii bogaţi- — in Mold. sud şi conteş (plnă pin sec. 19), un fel de malotea femeiască purtată pe umeri ţi care avea nişte mtnici lungi nelntrebuintate. — Şi contoş, contăş (ca ratuş, -eş, -oş şi iuruş, -eş). V. contoman, dulamă şi cortel. * contuzlune f. (lat. contusio, -onis. V. contundent). Rană, vlnătaie, lovitură, vătămare produsă de un corp contundent. — Şi -uzie. 1) conţ m. V. consul. 2) conţ n., pl. uri (ung. tone, cont, d. vsl. konsu, bucată. V. cotonog). Mold. Testea. Trans. Jiu. Bucată: un cont de plăcintă. * conţ£t, V. concept. * conţin, -ţinut, a -ţinea şi -ţine v. tr. ţlat. con-finire, d. con-, împreună, şi tenire, a ţinea). Cuprind: apa asta confine fer, deoalitru conţine zece litri. Rar. Opresc, tnfrinez: a confinea mulfimea, risu, minia. * conţinut n., pl. uri. Cuprins, ceia ce e conţinut: confinutu unai pahar. * conţopist m. (din confeptist şi con-fipist, după pron. germ. şi pol., adică „făcător de concepte", de jalbe). Vechi. Azi iron. Copist, scriitoraş pe la autorităţi. * convalescent, -ă adj. şi s. (lat convaUscens, -entis, d. vale'scere, a prinde putere. V. valid, valoare). Care se scoală după boală. * convalescenţă f., pl. e (lat con-valescentia). Starea celui care se scoală după boală. * convenabil, -ă adj. (fr. eonvenable, d. convenir, a conveni). Care convine, care Imi vine ia socoteală: ofertă convenabilă. Potrivit, proporfionat: recompensă convenabilă. Decent, cuviincios : asta nu e convenabil. Adv. In mod convenabil. * convenlânt, -&adj. (d. lat.conviniens, -entis, după fr. convenant). Care convine, cuviincios, politicos: persoană, vorbă convenienţă. Adv. jn mo\d convenient. * convenienţă f., pl. e (lat. convenientia, fr. convenance. V. pro-venienţă). Conformitate, potrivire : convenienţă de caracter. Cuviinţă, decentă: convenienţa socială (sau convenienţele sociale). Căsătorie de convenienţă, aceia la care-s luate In consideraţiune nobleţă ori averea ori cultura tn locu dragostei reciproce. * conventicul n., pl. e (lat. con-venti-culum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cu-vînt). Mică adunare secretă şi adese-ori ilicită. * convenţional, -ă adj. (fr. convention-nel). Care rezultă din convenţiune: moneta are valoare convenţională. Despre care s’a convenit şi a fost admis: crucea roşie e semnu convenţional al ambulantelor sanitare. S. tn. Membru al Conventiunii naţionale din Paris (1792—1795), o adunare de revoluţionari care l-au asasinat pe Ludovic XVI. * convenţiune f. (lat convintio, -onis. V. in-venţiune). Acord, pact, învoială: convenţiune socială (mic tractat). De convenţiune, convenţional: limbaj de convenţiune — Şi -inţie. * converg, -v^rs,a -v^rge v. intr. (lat con-virgere, V. diverg). Tind spre acelaşi punct: razele lentilei converg spre focar, drumurile converg spre oraş, oprni-unile converg tot acolo (sau tntr'acolo). — Part nu e uzitat * convergent, -ă adj. (lat convirgens, -£ntis). Care converge: raze convergente. Adv. in mod convergent. * convergenţă f., pl. e (d. convergent, fr. -gence). îndreptare spre acelaşi punct: oraşu e punctu de convergenţă a multor drumuri. * conversaţiune f. (lat conversătio, -dnis, intimitate, frecuentă). Acţiunea de a conversa, convorbire, Ceia ce s’a conversat: o conversaţiune interesantă. — Ob. -ăţie. Fals -rzăţie (după germ). V. taifas. * conversez v. intr. (fr. converser, a conversa, d. iat con-versan, a trăi ia un ioc. V. vers). Convorbesc, vorbesc familiar cu cineva. www.dacoromanica.ro * conversiune f. (lat, conversio, -ânis; con-vertere, a Întoarce. V. convertesc, aversiune)» Schimbare, prefacere. Reducerea procentului prelungind terminu : conversiune de ta 5 ta 4 la iută. Jur. Schimbarea unui act tntr’altu: conversiunea unei obligaţiuni in rentă. Arm. Schimbare de front Tenl. Schimbarea credinţei religioase. * convertesc v. tr. (lat. con-vertere a întoarce. V. conversiune, vers). Prefac, transform. Schimb : a converti titlurile in bani. Fig. Fac sâ-ţi schimbi părerea, reli-giunea, partidu : a converti la creşlinizm. * convertibil, -ă adj. (lat. convertibilii). Care se poate converti. * convertibilitate f. (lat. convertibili-tas, 'ătis). Calitatea de a putea fi convertit. * convertit, -îi adj. Care a primit o credinţă religioasă ori care şi-a schimbat religiunea : convertit la creştinizm. * convertitor, -oăre adj. Care converteşte (mai ales la o religiune). * convex, -ă adj,, pl. cşi, xe (lat. con-vexus. V. vexez). Bulbucat, bombat: lentile convexe. V. concav. * convexitâte f. (lat. convexitas, -ătis'. Proprietatea de a fi convex. Parte convexă, bulbucătură. * convicţiune f. (lat. ccnvictio, -dnis. V. conving, victorie). Convingere. — Şi -icţie. * convYeţutesc v. intr. (con- şi vieţuiesc). Vieţuiesc împreună, coabitez. * convin, a -veni v. intr, (lat. con-venire, a se tnttlni; fr. convenir, a conveni. V. de- şi pre-vin). Mâ Invoiesc, consimt: a conveni să te duci, a conveni pentru turna cutare. Admit, mărturisesc : convin că e aşa. Slnt convenabil, plac: această casă imi convine. Mă potrivesc: amiciţia e uşoară cind gusturile convin. * conving, -vins, a -vinge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eu. V. refl. Mă asigur, mă încredinţez. * convingere f. Convicţiune, acţiunea de a convinge, de a te face să crezi ce cred eu. Credinţă sigură: convingere nestrămutată. * convins, -& adj. Pătruns de o ideie: conservator convins. * convoc, a -ă v. tr. (lat. cân-voco, -vocăre, d. con-, la un loc şi, vccare, a chema, V. bocesc, voce, e-, in-, pro- şi re-voc. Convoacă şi convocă, să convoace şi să convoce). Chem să se adune : a convoca membrii unei societăţi, a convoca o adunare. * convocaţiune f. (lat convocâtio, -onis. V. vocaţiune). Acţiunea de a convoca. Hlrtie care conţine o convocare: a primi o convocaţiune. — Şi -ăţie, dar ob. ăre. » convoi n,, pl. iuti şi oaie (fr. convoi, d. convoyer, a escorta, lat. pop. *conviare, d. con, tmpreunâ, şi via, cale ; rus. konvoi). Şir, cortegii : convni funebru, convoi de care, de oameni, de corăbii, de căruţe, de provi-ziuni, de muniţinni ş. a. * convolvulaceu, -ee adj,, pl. ei, ee (d. lat. convdlvulus, volbură. V. volbură). Bot. Din familia volburii. F. pl. Plante din familia volburii. * convorbesc v. intr, (con şi vorbesc). Conversez. * convorbire f. Conversaţii!ne. * convulsionăr, -ă adj, (d. convulsi-une; fr. convutsionnaire). Med. Care are convulsiuni. Subst. Fanatic iansenist din secta unor nebuni religioşi din seculu XVIII, * convulsiune f. (lat. convălsio, -ânis, d. con-vetlere, -viilsum, a zmulge. V. re-vulsiune). Med, Contractiune violentă şi involuntară a muşchilor, clrcel: convutsiu-nile morţii, Zvlrcolire produsă de o durere fizică ori morală. Fig. Dezordini In stat: convutsiunile Kusiii in timpu războiului mondial. * convulsiv, -ă adj. (d. convulsiune; fr. convulsii). Med. însoţit de convulsiuni: tuse convulsivă (pop. tuse măgărească). » conac n., pl. uri (după numele oraşului Cognac din Francia, celebru pin rachiuri). Un fel de rachiA făcut din vin şi care are coloarea ceaiului. V. rom. * coobllgăt, -ă adj. şi s. Care e obligat împreună cu alţii. * cooperativ, -ă adj. (d, cooperat cu sufixu -iv; fr. -atif). Care are de scop o cooperaţiune: societate cooperativă. * cooperator, -oăre adj. şi s. (lat cooperator). Care cooperează. * cooperaţiune f. (lat. coOperătio, -6-nis). Acţiunea de a coopera. — Şi -ăţie şi -ăre. » cooperez v. intr. (lat. cooperor, -ări-V. operez). Lucrez la un loc cu alţii pun scop comun, mai ales tn comerciti şi industrie. V. colaborez. * cooptaţiiine f. (lat. cOoptdtio, -onis). Admitere extraordinară fără formalităţi tntr'un corp. — Şi -ăţie şi -ăre. * cooptez v. tr. (lat.cooptare. V. optez). Admit pin cooptare: a coopta pe cineva intr'o societate. * coordon şi -ez, a -ă v. tr. (co- şi ordonez; fr. coordonner.). Combin, unesc In ordine, aşez In ordine. Gram. Unesc pintr’o conjuncţiune coordinativă. * coordinativ, -ă adj. (lat.coordinatus cu suf. -iv) Gram. Care serveşte la coor-dinare : eonitinefiune coordinativă. V. su-bord-. www.dacoromanica.ro coo * coordinaţiune f. (lat. coordinatio. "V. subord-). Acţiunea de a coordona: leziunile creierului mic impedecă, in ge-jieral, coordinatfunea mişcărilor voluntare. Lucru coordonat: indemanatică coordina-(iune. — Şi -ăţie şi -âre. * cop n., pl. uri (ung. kOpli, putinei, stup. Cp. şi cu copaie, cofă). Vechi. O măsură dc capacitate p. lichide (lorga, Negoţ. 117). Azi. Nord. Covată mai lată (une-ori rătundă şi cu coadă)—In Tut. cob, oală de vin (1 litru). V. chersîn. copac şi (mai rar) copâcT m., pl. ci (alb. kopăâ buturugă. D. rom. vine ung. Jtopăcs, tufă. Sing. rom. s’a format din pl., ca şi la papuc). Arbore, plantă mare cu ramuri lemnoase (ca stejaru). S'a suit scroa-fa'n copac, s’a boierit ghiorlanu, a scos coarnc, face lux. copâTe f , pl. ăi (nsl. kopănja, id., d. kopăti, a săpa, a scobi. V. copcă 2. Bern. 1,563). Vesf. Albie, covată. * copal n. (fr. sp. copal, cuv. mexican). Un fel de răşină carc sc scoatc din diferiţi arbori tropicali şi care se întrebuinţează ca leac. copan n., pl. e (bg. hopan, mai, ciocan, dim. Aopanâe, copan; alb. kopăn, ngr. şi vgr. kopanon, pisălog). Munt. ş. a. Cotoi, picior (şold) de pasăre friptă (BSQ. 1022. 163). — Şi copână, pl. e. copastie f. (ngr. kupasti, d. turc. kO- şi hiipeite). Dan. Balustrada (parapetu) punţii unui bastiment (ChN. 1, 4, 113 şi 159). V. slaî, usnâ, banda. copăcărie f. Mare mulţime de copaci, arboret (pădure). copăcel m., ei. Copac mic. Balsamină (Bz.). A sta ccpăcel, a sta pop, In picioare (vorbind de copii ctnd Incep să stea In picioare), copăiţă f. pl. e. Copaie mică. » copărtâş ,-ă s. (co- şi părtaş). Părtaş, asociat 1) copcă f., pl. i (turc. kopcă, de unde şi strb. kopca, bg. kopee, alb. kopiă, ngr. koptsa, ung. kapocs, kapcs-. Sing. rom. e tras din pi. copci după şapcă, şăpet). Vest. Sponcă. încuietoare de carte groasă, de cingătoare ş. a. 2) copcă f., pl. i şi (est) e (rus. kopta, săpătură, d. kopăti, a săpa V. copaie, căpă-lesc, ocop). Gaură făcută In gheata rlului «aii a lacului. Fig. A te duce pe copcă, a te perde fără speranţă. Adtncătură, bulboană tntr’un rlu (Rar). Săpătură făcută ca o treaptă tntr’un mal ca să te pofi urca. Nord. (din .aceiaşi răd., adică „a săpa, a izbi ca ca-lu’n galop, rudă cu vsl. kopvto, copită). Săritură de galop: ia-o la copce (Săgli. 50), lupu sărind in copce mari (VR. 1925, 7,34), Ittpanu o luă la deal in copce (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196). cbpeTcă, V. capeîcă. coper-i V, acoper-. COP * copermutântf -ă adj. (co- şi permut; fr. copermutmt). Fie-care din cei doi care-şi schimbă locurile tntre el (vorbind mai ales despre cei ce, tn Apus. făceau schimb tntre ei cu beneficii bisericeşti). copertă f„ pl. e (it. coperta şi coverta, id., d, coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarţă (Invălitoare) de carte. — Pop. cupertă, plic ; covertă şi cuvertă (ngr. kuverta), punte (la corabie). 1) copie f. (vsl. kopiie, suliţă, din răd. tui kopati, a tăia, a săpa. V. copcă 2, scopesc). Un fel de cuţit cu două tăişuri cu care preutu scoate agnefu din prescură şi care simbolizează suliţa cu care a fost împuns Hristos. 2) * copie f. (lat copia, abundantă, d. co-, împreună, şi ops, opis, bogăţie; fr. copie; rus. kopiia. (V. opulent). Reproducerea unei scrieri, unei lucrări dc artă ş. a. lmitaţiune: copia seamănă cit originalu. Manuscript sau tipăritură după care lucrează culegătorii tipograf. Copie după (fals de pe) natură, descrierea saâ pictarea fiinţelor saâ lucrurilor din natură. V. suret. » copier n., pl. e. (d. copie). Registru care conţine copiile. » copiez v. tr. (fr. copier). Reproduc, iau o copie (picttnd, desemntnd, fotografiind, scriind). Fig. Iinitez, falsific. — în Mold. şi eu copii, tu copii, el copii, să copie, tn Trans. de.opicz (barb. dupâ germ. ab-bi.-den şi ab-schreiben). copil m., pl. copii, art copiii (lat. pu-pillus, dim. d. pupus, fem. pupa, cocă, co-cufă, infl. de cocă 1 saâ de o formă lat.*co-pillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat : ngr. kopeli tlnăr, băiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. strb. kopiie, bastard. V. cocă 1 şi pupă 2). Vechi (pl. şi copiii). Bastard. Azi. Baiat ori fată In primii ani ai vieţii: o femeie c'un copil in braţe. Fig. Om naiv : nu fi copil I Copil adevărat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de (i(ă, prunc, copil care suge Incă. Copii de casă, odinioară, feciori de boier care erau da|i la curtea domnească şi formaâ garda interioară a ei, In număr de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilărie : de copil i-a plăcut cartea. Pl. Urmaşi, descendenţi (indiferent de etate): « murit fără copil. V. fecior, cocon, ghltan, ţtnc, prichindel. câpll m., pl. li (var. din copil). Copilet, ştulete mic răsărit pe Itngă cel mare. S. n. pl. e. Ctrligu (ţlflna) In care se prinde uşa, Ctrligu pe care cade ivăru şi tine uşa închisă. copilandru m. (d. copil), Fam. Copil mai mare, băietan aproape flăcăâ. copilaş m. Copil mic. copilă f., pl. e (d. copil). Fată mică. Fig. (adj.). Naivă : nu fi Copilă I — 345 — www.dacoromanica.ro 1) copilăresc, -eâscă adj. (d. copil). De copil, infantil: jocuri copilăreşti. Fig. Naiv, pueril: încercări copilăreşti. 2) copilăresc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria : am copilărit împreună tu el. V. tineresc 2. copilăreşte adv. Ca copiii, copilărie f. Starea de copil. Fig. Naivitate, puerilitate, prostii copilăreşti: nu umbla cu copilăriil Nu te mai ţine de copilării I copilăr6s, -oăsă adj. Pueril, naiv: om copilăros. copiiesc v. tr. (d. copil, copileţ). Zmulg copileţii din prejuru popuşoilor. copllet n., pl. uri. Fam. Mulţime de copii. copileţ m- (d- copil). Vlăstar, ralădifă, copăcel răsărit din altu (Se zice mai ales despre cuiburile de popuşoi ctnd răsar prea muJti la un loc şi trebuie copiliţi ca să ră-mtie fire puţine, dar puternice), copiliţă f., pl. e. Fam. Copilă mică. * copi6s, -oâsă adj. (lat. copiosus, d. copia, abundadtă). Abundant, bogat: prinz copios. * copiozitâte f. (d. copios). ABUndanţă : ospăţ de o copiozitâte rară. * copist m. (fr. copiste). Funcţionar care copiază. V. cenuţer, conţopist. copltâriţă f., pl. e. (d. copită). Olt. Un burete care creşte pe fag şi salcie şi din care se face iasca cea mai bună. copitât, -ă adj. Cu copită, care are copită : animale copitate. Cu copita mare. 1) copită f., pt. e (vst. ras. kopyto, slrb. kopito. V. copcă 2). Unghia animalelor din neamu calului şi al boului. Lovitură de copită: măgaru trase o copită leului. Copi-tariţă. . 2) copită f., pl. copiţi (Munt. vest) şi copiţâ f., pl. e (Olt.), V. căpiţă. copfrţăO n., pl. ăie (ung. koporsâ). Trans. Secrid. ' copleş m. Nord. Iron. Copil. V. ţtnc. copleşesc v. tr. (d. o-pleşesc ori var. din cofleşesc ? Cp. şi cu alb. gheg kaplis, dobor). întrec, dobor, râpun, covtrşesc, înving pin număr, volum ori greutate: la Valea Albă Moldovenii n’aă fost învinşi, ci copleşiţi de mulţimea Turcilor. cop6T m. V. copoii, coporân n* pl. e (strb. bg. koporan). Munt. Dun. Anteriu. Zeghe. coporiTe, V. toportTe. copoii m. (ung. kopd, de unde şi ceh. kopov, rut. kaphv). Est. Cine care adulmecă vtnatu tn pădure, tl scorneşte şi-l alungă chefnind ptnă-1 aduce spre vtnător. — Fig. Poliţist ager. — In nord capăO; tn sud eopoT, pl. tot aşa (de unde bg. kopâi). V. ogar şi prepelicar. coprină f., pl. e (vsl. bg. koprina, strb. ko-, matasă. Cp. şi cu bg. strb. kopriva, urzică). Vest. Narcis. — Şi că- şi cu-, la Qorj ca-. coprind, V. cuprind. * coproprietâr, -ă s. Care posedă o proprietate împreună cu altu * coproprietâte f. Proprietate a mal multora: coproprietatea unui zid. 1) copt n., pl. uri. Coacere repetată la foc : coptu pinii. Coacere repetată la soare : griu începe a da in copt, 2) c6pt, coâptă adj. (d. coc), Preparat la foc : pine coaptă, ou copt, mere coapte. Matur, copt de soare : mere coapte. Fig. Mai înaintat tn etate: om copt. Serios, solid: minte coaptă. Prăpădit de boală: e copt, săracu I Bubă coaptă, gata să se spargă. Fig. Om supărăcios: Ce bubă coaptă acest copil: pli 7ge îndată I copt6r, V. cuptor. coptorăsc (mâ), a -i v. refl. (d. coptor, cuptor, adică „găunos, coşcovit'). Se zice despre un rău care se întinde : crăpătura se coptorăşte. Fig. Mă coşcovesc de boală: un piept coptorît. V. intr. Staa ascuns (vorbind de rele); unde coptorăşte rău. — Şi coptoroşit: om coptoroşit. V. cavernos. coptură f.. pl. i (d. copt, coc). Puroi. * copulativ, -ă adj. (lat. coputativus)L Gram. Care serveşte să lege cuvintele ori membrele propozitiunii, ca conjnnctiunea şi. * c6pulă f., pl. e (lat. cdpula, din * co-ăp-ula, d. co-aptus, unit. V. cuplet, adept). Gram. Cuvlnt care leagă atributu de subiect: verbu a fl, exprimat ori-cum» e copula ori-cărei propoziţiuni. copuz, V. cobuz. 1) cor n, pl. uri (rus. kori). Mpld. Pojar, iler, un fel de vărsat uşor caractcrizat pia nişte bubulife roşii pe pele: i-a murit o fată de cor (Sov. 227). — In nord cori, fals. scris coriă. 2) cor n., pl. uri (vgr. horâs, lat. chorus. V. horă). In tragediile vechi, reuniune de persoane care clntau şi dansau: coru muzelor. Ctntecu lor. Azi, reuniune de ctntă-reţi din gură. Ctntec executat pe mai multe voci. Locu unde stă coru tn biserică. — Mat vechi hor (după ngr.). corabtâ f., pl. lele (turc. kurabiie, ko-rabile, gurabiie, glilabile; alb. gurabi, bg. korabiia, strb. gurabila). Munt. Mold. Un fel de prăjitură făcută din făină, zahăr şi unt şi care se oferă tăiată tn romburi, ca baclavaua. — Şi corobTa. corâble f. (vsl. korabt şl" korabli, bg, 9trb. ko-ab, rus. korăbll, d. vgr. korăbion-dim. d. kărabos, crab şi [pin aluz. la găoace] corabie ; mlat. kărabus, un fel de Tuqtre ; ngr. k.răvi; it ţaravella, fr. caravelle, sp-carabela, pg. caravelai V. crab). Vas de www.dacoromanica.ro nagivat, navă, bastiment (cu plnze). Trist par'că ţi s'ar fi înecat corăbiile, foarte trist. Corabie cu abur, V. vapor ţi probelă. — Şi curabie (Cod. Vor.). corăbnlc m. Cod. Vor. Corăbier. * corăj, V. curaj. * coral m. ca animal si n., pl. uri ca marfă (lat coraltum, corallium şi coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, uil celenterat din al căru) suport calcaros arborescent, (roş, alb ori negru) de aspectu unei petre, se fac giuvaieruri (Se pescuieşte mult pe malurile Siciliii). — Şi corâliu. * corâl, -ă adj. (fr. choral). Care formează un cor, care clntă coruri, de cor: ctntece corale. S. n., pl. e saa şi urî. Un fel de clntec religios: un coral de Luther. * coralfn, -ă adj. (fr. corallin, d. lat. corăttinus). Roş ca coral u : buze coraline. S. f., pl. e. Un fel de algă ale cărei ramuri se acopere cu săruri calcaroase şi-şi iau coloarea coralului. . * coran n., pl. e şi uri (ar. qoram, carte). Biblia (scriptura) mohametanilor. 1) corasan m. (ngr. korasanl, d. turc. horasani, un fel de praf vegetal vermifug, d. Corasan. V. corasan 2). Vechi. Un fel de peliniţă (artemisia judăica) ale cărei flori se întrebuinţează ca vermifug. Sămînţă de corasan, flori de corasan. 2) corasăn n. (ngr. korasdni, d. turc. horasan, ciment de Corasan, provincie a-Persiii, unde se făcea ciment). Vechi. Ciment corăstră, V. colastră. corăbiâscă f. (d. un adj. corăbiesc). Un fel de horă care se joacă şi azi tn Mold. Bas. şi la Românii de peste Nistru. corăbier m. (d. corhbie). Marinar, navigator (pe fluvii sau pe mare). corăbierie f. Rar. Arta ori meseria de corăbier. corăbioără şi -uţă f„ pl. e. Corabie mică. corăT, V. chToraH. corăslesc şi coro- v. tr. (d. coraslă). Brtnzesc, stric laptele. V. refl. Laptele s'a corăslit_ ' corb m., voc. corbule, vechi şi coarbe, azi rar (Şez. 4,219) c^rbe (lat. cârvus, it. corbo, corvo, vfr. cat corb [nfr. corbeau], pv. corp, sp. cuervo, pg. corvo). 0 pasăre neagră mai mare de eft cioara şi care trăieşte pin păduri şi mănlncă şi mortăciuni cind găseşte •_ a năvăli ca corbii la cadavru. Corb la corb nu scoate ochii, tllhar la ttlhar nu face râu. Zilele corbului, zilele de 1$—24 Febr., ctnd poporu crede că crapă ouăle corbului de ger. Corb de noapte, bltlan de noapte (ărdea nyctlcorax). Negru corb (saa ca corbu sau ca pana corbului), foarte negru, vorbind de păr. V. porumb 3. corcân m. Mold. Ramură groasă la un butuc de vită. corcesc v. tr. (d. corci), impărechez fiinţe de rase diferite : din coreirea iepei cu măgaru iese catlru. Fig. Fac să degenereze : a co ci limba strămoşească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s'a corcit. — In vest curcesc {VR. 1928, 9, 217), In nord corchezesc şi corchizesc (cp. cu ung. korcsositni, Hor-csosodni). 1) corci adj. m., pl. tot aşa (ung. kores, corcit, încrucişat, d. lat. crux, cruciş, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corci cu scatiu. 2) corcT n.. pl. uri (rut. kori). Nord* Tufă, tufiş. c6rcie f. (ung. korcsolya, patin, săniuţă). Est. O unealtă compusă din doi bulamaci uniţi cu doaă traverse de care ne servim la urcat şi scoborlt butoaiele. Targă. Şanţ ud pe care se scoboară buştenii de pe un deal saa de pe un munte. corcToâvă (oa dift.) f., pl. e (din răd. lui clrcel, dar cu fonetizmu rusesc. V. şi cocTorvă). Butaş, ramură de viţă tăiată ca să fie răsădită aiurea: corcioave (viţe: tălete din vie pentru prins. Neam. Rom. Pop. 2,553). corcTogâr, V. cfrcTogar. corcToveT, V. cocTorbă. corcit, -ă adj. Născut dintr'o mamă de' naţiune ori de specie diferită de a tatălui, ibrid, bastard (ca mulatrii şl cattrii). Cuvint corcit, cuv. compus din elemente provenite din două limbi, ca: convieţuiesc,convorbesc* sociologie, bicicletă. corcitură f, pl. î (d. corcit). Om saa animal corcit: calîru e o corcitură de tapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărlt, ceva care inspiră dispreţ pin amestec : acest partid e o corcitură, politică. — in vest cu-. corcoâse (oa dift.) f. pl. (var. din gor-goaze). Est. Fam. Gorgoaze. Fig. Palavre, gogoşi. corcoâţe (oa f. pl. (var. din gorgoaze). Vest. Bodroanţe, borfe, bulendre, haine vechi şi alte lucruri casnice. corcodân m. (var. din curcan). Trans_ Curcan. corcodeâ f., pl. ele. V. corcoduşă. 1) corcodel şi -{I m„ pl. ell, ill şi ef (alb. korkodhili, d. ngr. krokodilos, vgr. -deilos, lat. corco- şi crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, şi hirundo^ rlndunică; lacerta, şoplrlă, şi ngr. lakerda„ lacherdă; vsl. liliiaku, hodlrlău, şi rom. liliac, un animal, ş. a. multe). Dun. Cufundac, o pasăre acfiatică cu picioarele ca lişiţa şl cu mot de pene In prejuru capului (colym-bus). V. callfar şi bodfrlăQ. 2) corcodel m., pl. el, V. corcoduş. corcudină f., pl. e (d. curcă). Trans_ Curcă. www.dacoromanica.ro corcoduş m. (d. coricduşd). Munt. Un iei de prun (prunus ceras'fera [sau diva-ricataJ). — Şi corcodel. In Mold. Şi Trans. curcuduş şi curcudel, In Munt. vest colduş şi toituş (Cod. M. N. 97). V. zarzăr. corcoduşă f., pl. e (rudă cu cocoloş* corcolesc, corcolan, curcubeu, cotcotoaşă). Munt. Fruct de corcoduş, un fel de prună «lică sferică galbenă sau neagră. — Şi cor-codea, pl. e’e. in Mold. şi Trans. curcu-duşă şi curcudea, tn Trans. culdu-cuţă şi colcotuşă, In Munt. vest col-duşă şi toltuşă (Cod. M. N. 97). Pe alo-curea şi culcuduşă. corcolăn m. (var. din cocolan). Meh. Nour gros de vară (ciimutus ori nimbus). V. posomorăac. corcolesc, corconâsc, V. coco-lese. cordăr n., pl. e«(d. coardă). Mold. La vioară, bucata de lemn de care-s legate coardele jos. Firiz, feresteu mic şi lat compus numai din lamă (plnză) şi un mănunchi de lemn. cordea şi cordică f., pl. ele (ngr. kordella şi kurdella, turc. kordeta, d. it. -. pl. uri şi e (rus. rut.Itordon, pop. -lin, pol. kordon, d. fr. cordon. V. cordon). Cordon, şir de posturi militare (ca la hotare). Gherită soldăţească. Numele popular al Bucovinei (despărţită de Moldova pintr’un cortlon de la 1775 plnă la 1918). — Şi cordună. pl. e, cordon militar (Munt. vest). — La Beld. (2286, 2770 şi 3107) Cordon, Bucovina. cordunăş şi -onăş m. (d. cordun, cordon). Grănicer. Soldat, piclietaş din miliţia care a fost înfiinţată ia 1834 ca să păzească frontiera Dunării In Ţara Românească. V, potecaş şi slujitor. * corect, -ă adj. (lat. correctus, d. corrlgere a îndrepta. V. drept, corijez). Exact: plan corect. Fig. Conform gustului sau regulelor: stil, scriitor corect. Conform convenienţelor: ţinută corectă. Onest, onorabil : om corect. Adv. In mod corect. * corectez v. tr. (d. corect; fr. corriger, it. correggere. Corijez, îndrept: a corecta greşelile de tipar. * corectitudine f. (d. corect, după re> ti>udine. Fr. correction). Calitatea de a fi corect (onest). * corectiv, -ă adj. (mlat. correctivus). Care serveşte să îndrepte: pedeapsă corec-tivă. S. n., pl. e. Lucru care îndreaptă: e-ducatiunca e un corectiv at ferocităţii oamenilor. Fig. Expresiune care Imhllnzeştc ceia ce e cam violent ori vehement Inti-o scriere sau tntr’o cuvlntare. * corector, -oâre s. (lat. corrector) Îndreptător (mai ales al greşelilor de tipar). * corectură f., pl. I(după germ. korrek-Jltr, d. lat. correctus, îndreptat). Îndreptare a greşelilor de tipar): a face co •ectura unei coate. Lucru îndreptat (coală tipărită p. a arăta greşelile de tipar şi a le îndrepta): a trimete corecturile pin poştă. * corecţionâl, -ă adj. (după fr. cor-rectionnel). Relativ la simple delicte: pedeapsă corecfională. Tribunal corecţii nai, care judecă delictele mici sau crimele comise de tineri mai mici de 20 de ani. Adv. tn mod corecţionâl: pţdepsit corecjional. * corecţiune f. (lat. corrictio, -6nli. V. corect). Acţiunea de a corecta, de a corija. Calitatea de a fi corect tn formă, corectitudine : corecţium de stil. Pedeapsă: aplic cuiva o corecţiune. îndreptarea greşelilor dc tipar. Casă de corecţiune, tn care se închid mai ales copiii criminali sau delincuenţi ca să se îndrepte.— ŞP-ecţie. * coregent, -ă s. (co şi regent). Regent împreună cu altu. * coregenţă f„ pl. e (co- şi tegenfS). Dignitatea, funcţiunea de coregent. Durata acestei funcţiuni. ' * corelativ, -ă adj. (mlat. correlativus). Care arată relaţiunea reciprocă : tată şi flO Îs termini corelativi. * corelaţlune f. (mlat. correlătio -dnis). Relaţiune reciprocă Intre lucruri. — Şi -ăţie. * coreligionar, -ă adj. şi s. (co şi religionar). Care e de aceiaşi religiune cu alţii. Pin ext. Coreligionar politic. * coreograf m. (d. coreografie). Şef de balet, profesor de dans. www.dacoromanica.ro * coreogrâfic, -ă adj. (d. coreogrâfie). Relativ la coreogrâfie. Adv. După regulele coreografiii: a nota coreogrâfic. * coreogrâfie f. (vgr. horela dans, balet, şi grafie). Arta de a preda dansurile, de arăta cum se dansează, de a compune balete ş. a. * corespondent) -ă adj. (mlat. corres-pdndens, -entis, fr. correspondant). Care corespunde, care are relaţiune cu altu: un-ghiu-i, idei corespondente. Aceia, aceia cu carc eşti tn relaţiuni de afaceri. Persoană care are însărcinarea de a veghea asupra-unui copil departe de familia lui şi a îngriji de el. ' * corespondentă f., pl. e (d. corespondent ; fr. correspondance). Schimb de scrisori, comunicaţiune, relaţiuni: corespondenţa intre doi oameni, intre state. Scrisori şi alte lucruri scrise, trimese ori primite pin poştă : imi citesc corespondenta, acest scriitor a lăsat o însemnată corespondentă. Conformitate, potriveală: perfezta corespondentă a tuturor pârtilor corpului, a Sineturilor noastre. — Mai vechi coreşpon-denţle şi răspundenţie ; In Let. 2,252, şi 3,257 respundenţie (după pol. koreS-pondencya). * corespund, -uns, a -unde v. intr. (mlat. cor-responaere. V. răspund). întreţin o corespondenţă: corespund cu cineva pin scrisori (Fals corespondez). Comunic, Îs In comu nicaţiune: aceste camere corespund intre ele ; Mă potrivesc : unghiuri coresponde ite, gindurile voastre corespund. * corespunzăt6r, -oâre adj. Corespondent, care corespunde, care se potriveşte. * coreii n, pl. ele (lat. choreus, d. vgr-horeios). Troheii. c6rfă f., pl. e (sas. korf, gcfm. korb, d. lat corbis, coş, paner. V. coropci). Trans. Coş, paner (de dus In braţ). V. ttrn 6. corfesc, v. tr. V. scorojesc, corfiţă f„ pl. e Trans. Corfă mică. corfoâse f. pl. V. gorgoaze. corhână f., pl. e şi ănl (rut. kurhăn, gorgan. De aci şi Ung. korhdny, pămtnt vegetal). Est. Costişă rlpoasS, ripă, văgăună: pe corhănile munţilor (Sov. 115), vezi pe o corhană păretele unui bordei (209). V. hra-pă, surupină. cârhă f., pl. e (cp. cu corhană şi cu ung. horha, putred). Trans. (Someşu de sus). Ripă care se tot surpă. corhăn6s, -oâsă adj. Est. min de corhane. corT, V. cor. * coriaceu, -ee adj., pl. f. tot aşa (fr. coriacee şi coriace, it. coridceo, d. lat. curium, pele [In industrie]. De aspectu şi tăria pelii: carne, frunze coriacee. * coriâmb m. şi n.j pl. e (vgr. horiam-bos). Picior din metrica Grecilor şi a Romanilor compus dintr’un coreii şi un iamb (doiiă silabe scurte tntre doiiâ lungi). COR coriândru ro. (ngr. şi vgr. koriandron. de unde şi vsl. koriandru). O plantă um-> beliferă aromatică (coriandrum sativum) ale cărei seminţe, ctnd îs proaspete, put a ploşniţă, iar ctnd Is uscate devin aromatice şi se întrebuinţează ca condiment (E rudă cu picioacna). — Şi coli- (ngr. koli-). Vechi şi coriand şi coliândreş. . * coribânt m. (vgr. korybas, -ybantos, d. torypto, daii din cap, zburd). Preut al zeiţei Cibela din Frigia. coricov, -ă adj. (cp. cu strb. gdrah, amar, ori gora, munte, pădure). Olt. Mere coricove, mere pădureţe (Şez. 37, 41). V. corobeaţă. * coridor n., pl. oare (fr. corridor, d. sp. cerreior, d. correr, lat ciirrere, a alerga. V. curg). Galerie dc comunicaţiune Intre camerele linei case ori Intre compartimentele unui vagon. — Barb. cu'oar (fr. cauloir). V. foişor şi alergătoare. * corifeii m. (vgr. toryphaios, comandant, primu personagiu al vechilor qoruri greceşti, d. koryphe, cap, vlrf). Şef de cor In vechea tragedie grecească. Fig. Şef de sectă sau de partid, acela care se distinge mai mult Intr’o profesiune, într’un partid. * coria, a -ige v. tr. (lat. cor-riiţo, -rigere). Formă mai latinizată, fără participiu. lld. corectez, corijez, îndrept. V. dirig. * corigent, -S adj. şi s. (lat. corrigens, -intis). Elev sau elevă care trebuie să mai dea un examin la obiectele la care a răspuns slab. V. repetent. * corigenţă f., pl. e (d. corrigent). Starea celui corigent. * corigibil, -fi adj. (lat. corrigibilis. V. dirigibil). Care se poate corija (îndrepta): caracter corigibil. * corijez v. tr. (fr. corriger, lat. corri-gere. V. dirijez), Indreptez, corectez, fac mai bun: a corija un viţiu, un desemn, greşelile de tipar. * corimb m. (vgr. korymbos). Bot. Strugure de flori saii de fructe, ca florile părului ş. a. V. clorchln şi strobll. * corinddn n., pl. oane (d. limba Ta-roulilor [India de sud] komndam). Min. Un oxid de aluminiu (Al* 0»), care e o peatră preţioasă a cărei duritate vine îndată după diamant. V. ametist, rubin, safir, sma-ragd, emerl, spat, topaz. * corintian, -ă adj. şi s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel mai bogat din ordinele arhitectonice. • * corist, -ă s. (mlat. chorista, fr. cho-ristz). Care clntă In cor. corită f, pl. e (bg.‘ korito, slrb. ko-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Un, călcător. V. lin 2. * coriză f., pl. e (vgr. horyza, guturai). Med. Numele ştiinţific al guturaiului. 1) corlân, V. cTurlan. 2) corlân n., pl. e (rudă cu burlan, buriui, gurlui). Trans. Hornu cel gros la casele ţărăneşti. www.dacoromanica.ro coir — 350 — COR corlâtă f., pl. e şi â(l (orig. gep. Cp. cu germ. qaer-latte, leţ transversal. D. rom. vine ung. korlăt, şir de gratii. V. corlă 2 şi leţ). Vest. Gard de gratii, gard rar. Balustradă de scafă feare seamănă a gard rar). Gratii care i,ţln ftnu sus In grajd ca să poată trage calu clte puţin fin de o dată. Codirlă, gratiile care susţin flnu In apoia căruţei. Crivitar, boltă de gratii pe care se întinde viţa saâ alte plante. Scindură, mai ales de fag (Bz.). V. glaf, prichicT, chelnă, răzlog. 1) c6rl& f., pl. e (cp. cu it. chiurlo, chiurlir fr. corlieu, corii, courlieu, courlis id.). Un fel de becaţâ care trăieşte pe malu apelor (numenius [ori scolopaxj arguatus). — Şi curlă (cp. cu rut kurlii, strigătu cocorului, şi rus. kuriăn, un fel de bltlan). 2) cârlă f., pl. e (d. corlotă). Nf. Colibă. corlâţ, V. cocleţ. cormăni f. pl. ane şi ene şi ăni (ung. kormăny, clrmă ; slrb, korman, rus. kormtto, clrmă, kormă, pupă, d. vsl. krăma, krumilo, clrmă). Munt. Mold. sud. Cucură, partea din dreapta (lată şi curbă) care, unită cu blrsa, formează unghiu brăzdarului la plug şi răstoarnă pămlntu: rămase brazda in urma cormenel (ChN. I, 17). — Şi cormini (Mold. sud), pl. ene; cdrmună (Cov.), pl. e şi /, cârmură (Rn.), pl. i j corman (Munt. Mold. sud), n., pl. e, şi corman ud. Un mare insect ortopter care trăieşte pin grădini şi scurma pămintu (gryllotalpa vulgăris).—In nord chiftiriţă şi cono-chiftiriţă (din bg. konopistnica şi rom. chiftiriţă) şi cocoană-chiftiriţă ; In Trans. Maram. conopiştiriţă (vsl. kono-pia, clnepă, şi sturici, greier), coroslesc, V. corăslesc. corovătică şi -bătică f„ pl. i (rus. korovaika, o pasăre [fr. courlis veri], d. korova, vacă). Mold. O pasăre mai mică de eft gaiţa (cu care e înrudită), verde, cu aripile albastre (corăcias gărrula), numită şi dumbrăviancă (Mold. nord) şi dumbră-vioară (Btş.) şi cioară pucioasă. Lumlnă-rică, coada vacii (rus. rut. korovadk), o plantă scrofulariacee (V. luminărică). Albastrită. — Şi corovătic, m. * coroziune f. (lat. corrd'io -onis, V. eroziune). Acţiunea de a coroade, roa-dere. * coroziv, -ă adj. (lat. corrosivus). Care produce coroziuni, roaderi. Sublimat coroziv, biclorură de mercur. * corp n, pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanţă, organică sau anorganică: toate corpurile-s solide, lichide sau guzoase. Partea materială a unei fiinţe, trup: corp de om, de vită. Parte de armată mai mare de cit diviziunea: armata românească are şapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corpora-tiune: corpu ferorilor. Colectivitate, toţi la un loc : corpu didactic (corespunde termi-natiunii -ime cind e vorba de profesiuni : corpu studenţesc = studenţimea). Parte principală din ceva: casa asta are două corpuri, corp de pompă. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de gardă, post militar, soldaţi de pază. Corp al delictului, obiect care probează existenta delictului, cum ar fi un cuţit rămas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera şi Se-natu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu' societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a. te aduna, a te strlnge formlnd un corp. — In Let. corpus (rus. pol. korpus) şi (grecizat) corpos, pl. urt, corp de armată (ca 3,266—267). * corporal, -ă adj. (lat corporalis)-Care are corp: Dumnezeu nu e corporal. Relativ la corp, trupesc: pedeapsă corporală. Adv. Trupeşte. * corporaţiune f. (lat. corporătio, -oni natură corporală, care la Engleji şi Franceji a luat tnf. actual). Breaslă, iznaf, asociafiune generală de meseriaşi. — Şi -ăţie. corpos, V. corp (de armată). * corpulent, -ă adj. (lat. corpulentus)_ Gras, trupeş. — Fals -olent. * corpulenţă f., pl. e (lat. corpulentia). Calitatea de a fi corpulent. — Fals-olenţă^ corpus V. corp. 'corpuscul n., pl. e (lat. corpusculum, dim. d. corpus). Cosp foarte mic: tn această apă se văd o mulţime de corpuscule, infu-zoriile is corpuscule. — Fals -ul. * corpusculăr, -ă adj. (d. corpuscul-; fr. -usculaire). Relativ la corpuscule, la atomi. * corsaj n, pl. e (fr. corsage, d. corps, corp). Talia, partea de sus a unei rochii. * corsar m. (fr. corsaire, d. it. corsaro, d. corsa, cursă, alergătură. V. cursier şi hinsar). Pirat, hot de mare sau de fluviu. * corset n., pl. e (fr. corset, d. corps, corp). Un fel de cingatoare sau chimir foarte lat cu care femeile Işi strlngeau talia (azi demodată). * corsetier, -ă s. (fr. corsetier, -iere). Care face sau vinde corsete. cort n., pl. uri (mgr. kortişi kortis, cort, bagaj de tabără, d. it cortina, perdea. V. cortină). Colibă de plnză, Infrebuinjată mai ales de militari In tabără şi de Ţiganii nomazi. A umbla cu cortu, a fi nomad, a nu avea domiciliu fix. A te certa ca la uşa cortului, a te certa ca Ţiganii la şatra lor, cu vorbe urlte. Hora ca la uşa cortului, o horă la sunetu cobzei, destul de urltă. Cortu mărturiiT, sfinta sfintelor In templu din Ierusalim. * cortegiu n. şi. (rar) -ej n., pl. uri (fr. cortege, d it. corteggio, d. corte, curte). Convoi, suită, şir de persoane care întovărăşesc pe cineva In semn de onoare : cortegiu funebru. Serie de lucruri rele: cortegiu de nenorociri V. convoT, alaT. cortel n., pl. e şi uri (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipingea, manta cum purtau grănicerii pe la 14*50 ori cum poartă azi ţăranii pe la Olt (albă^ lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate : ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopţii, valu nopţii. V. contuş. * cortese f. pl. Cuv. tradus foarte rău din cărţile franceze, care redau prin cortes, cuvintu sp. şi pg. cortes, pl. de la corte, curte. Deci pe rom. nu se poate zice de cit curţi (parlamentu spaniol şi portughez), aşa cum zici statele generale după fr. Ies etats geniraux. * corticâl, -ă adj. (lat. corticalis, d. cortex, corticis, scoarţă). Şt. nat. De scoarţă, al scoarţei (al cojii): substanţă co ticală. www.dacoromanica.ro * cortină f., pl. e (it. cortina, d. lat. cortina, cort de pele; fr. courtine; germ. gardine; mgr. kortina, turtina. V. cort). Perdeaua scenei unui teatru. V. catapeteasmă. cortorosesc (Munt.) şi cotorosesc (Munt. Mold.) v. tr. (bg. kuriulisu, d. turc. kuriarmak, a libera, a salva, kurtulmak, a se cotorosi. Cp. cu mintui). Fam. Liberez, scap, descarc: a te cortorosi de un om, de-o belea. V. refl. M’am cortorosit de el. — Şi descotorosesc (Mold.). V. dezbar. corturâr m. (d. coit, corturi). Trans. Care umblă cu cortu din Ioc tn loc: Ţigani corturari. âoriiT, V. coroT. cortină f„ pl. e (bg. koruna. coronă). Munt. Suport de sctnduri la clăile de ftn. Suportu care tine petrele morii. * corup, -rupt, a -rupe v. tr. (lat. cor-rtimpere, d. con-, împreună, şi rtimpere, a rupe. V. e- şi l-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceiurile. Mitui-esc : a corupe un judecător. V refl. Mă stric, mă depravez. Evpluez: cuvintele se corup. — Fals conrup. * corupt, -ă adj. Stricat, depravat Mituit. * coruptibil, -ă adj. (lat. corruptibilis). Care poate fi corupt. * coruptibilitate f. (lat. corruptibilitas, -ătis). Defectu de a K coruptibil. * coruptdr, -oăre adj. (lat. corruptor). Care corupe: vorbe coruptoare. S. m. şi f. Acela care corupe (depravează).—Şi -ător. * corupţiune f. (lat. corriiptio -dnis). Stricare, alterare: corupfiunea aerului. Fig. Mituire : corupfiunea mărfurilor. Depravare: corupfiunea obiceiurilor. Evoluţiune : co-rupfiunea cuvintelor. — Şi -upţie. * corvădă f., pl.e şi ezl (fr. corvee, din latina merovingiană corrogata [sublnţ. opera], adică „muncă pe care ţi-o fac mai mulţi pe care i-ai rugat", cum făceau vasalii faţă de senior. Din corogata s’a făcut * coroata, * corvada, corvie). Munca soldaţilor la cazarmă. Fig. Muncă grea tn folosu altuia. V. beTIlc, clacă, podvadă, culuc. corvân n., pl. e (ngr. korvanăs). Vistieria templului (Biblia 1688, Mat. 26,6). — Şi -nâ, f. (Ev. laşi, 1855) şi -ană, pl. e (Ev. Bucur. 1894). * corvetă f., pl. e (fr. corvette, d. lat corbita, corabie de transport, d. corbis, cor-ba, coş, paner; it. corvetta. V. corfă, co-ropcă). Veche corabie de război, mai mică de ctt fregata şi mai mare de ctt bricu. cos, cusut, a coase v. tr. (lat. consuo -stiere, pop. coso, cdsere, d. con-, la un loc, şi stiere, a coase ; it. cucire, Neapole kosere, pv. sp. pg. coser, fr. coudre. — Cos, coşi, coase ; ei coase; să coasă. V. sulă, sutură). Unesc (bucăţi de ptnză, de pele) pin ajutoru acului cu afă sau al sulei. A coase la gherghef, a broda la gherghef. cosâc m. (bg. kosik şi kosăt, rus. ko-sătka, a. !.). Sud. Un peşte fluvial din neamu plăticii (ceva mai mic de cit asta), albastru închis pe spinare, şi In colo alb, cu solzi mici (ăbramis băllerus). Munt. Fam. Pir-plri-cosâc, pirpiriu, lefter, fără nici un ban. cosâr m. Un fe] de bttlan alb cu ciocu ca lopata, numit şi lopăfică. cosaş m. (d. coasă; bg. strb. alb. kosai, ung. kaszăs. V. coasă). Lucrător care coseşte iarba. Un fel de lăcustă mică (numită şi căluf) care trăieşte pin ctmpuri şi pajişti. * cosecăntă f., pl. e (co- şi secantă). Geom. Secanta complementului unui unghL coseâlă f., pl. eli Acfiunea de a se cosi calu. Locu (rana) pe unde s’a cosit calu. cosesc v. tr. (bg. kăsiy, cosesc, strb. kosiii se, a se uza pin frecare, rus. kositl, a cosi, a taia de-a curmezişu). Tai cu coasa: a cosi iarba. Fig. I-a cosit moartea, i-a secerat, i-a răpit. V. refl. (neol. după fr. se faucher). A se meria, a se izbi picior peste picior tn mers (vorbind de caii rău conformaţi) : acest cal se coseşte. ccisie f. (d. coasă). Nord. Toportie. * cdsin n., pl.e, sau cosinus n„ pl.uri (co- şi sinus). Geom. Sinu complementului unui unghi. coslrişte f. (rus. kosoviSce supt infl. lui toporişte). Buc. Toportie. cosit6r şi cost6r n. (vsl. kositorîî, kositeru, slrb. Kdsitar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassiteros, staniu, d. indicu kastira). Staniu. V. cadmlQ. cositoresc şi costoresc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoiesc: Ţiganii costoresc tingirile. cositu ră f., pl. i. Locu pe unde s’a cosit iarba. cosiţă f., pl. e (vsl. bg. strb. kosa, coamă, păr; rus. kosă, dim. kosica. V. bela-coasă). Rar. Păr, coamă: fata asta are cosifa neagră. A tmpleti cosifă albă, a răminea nemăritată (V. coadă). cosiţei m., pl. ei (d. cosifă). Bolonică, o plantă umbeliferă care creşte pin mlaştini (sium latifolium). costnzeâna f., gen. enel (probabil, din co-, cu, şi Sinziana, adică „surată cu celelalte Stnziene“). Ileana Cosinzeana, Sinziana. 1) cosor m. ca plantă şi n. ca desiş (cp. cu vsl. kosa, coamă, cosita, păr). O plantă care creşte foarte deasă tn apa bălţilor (ce-ratophyllum demersum şi c. submersum). 2) cos6r n., pl. oare (vsl. kosori, d. kosa, coasă; bg. koser, rus. kosyrt; ung. ko-szor, kocsor). Un fel de cuţit încovoiat de tăiat vita de vie ş. a. cosoroăbă (vest), costoroâbă (est) şi (Buc.) costoroâvă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszortifa, cosoroăbă, d. koszoru, coronă, şi fa, lemn). Grinda orizontală (nu- 23 www.dacoromanica.ro cos mită şi Itgăr) pe care se sprijină acoperişu' (opt la număr la casa ţărănească, clte două de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păretelui: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). — In Trans. şi cusurăfl (ung. ko-szorii, coronă, adică „lemnu care Încoronează casa*). V. boîandroc, samar, in-tabulamenti 1) cost n., pl. uri (it. costa, fr. coăt. V. cust). Ceia ce costă un lucru, pret: costu unei călătorii. 2) cost, a -ă v. intr. (it. costare, fr. coli-ier, d. lat. con-stare, a consta. — Cost, coşti, costă şi coastă, costăm; să coste şi să coaste). Am pre(u de: cartea costă cinci franci. Fig. Mă produc, mă fac (c’o perdere, c’o grijă, c’o muncă oare -care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m ’a costat multă muncă. Cit te costă această lampă ? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. — In nord a custa. Mai vechi (pe la 1800)costisesc (ngr. kostizo, aor.ekostisa). * costal, -ă adj. (d. lat costa, coastă ; Ir. costal). Anat. Al coastelor: vertebre costale. costăndă f., pl. e (din costandinat). O monetă măruntă cu care se făceau socotelile la 1700. (Pare să fi fost egală cu potro-nicu. Şi azi tn P. P. la Rom. din Serbia). costandinat m. (ngr. kostandinăto). O monetă.veche cu efigia lui Constantin cel Mare (In popor se mai poartă şi azi atlr-nată la glt). cost^T m. (rudă cu costrei şi cu rus. kosUri, neghină). Pir, o plantă. V. pir. costeliv, -ă (bg. kosteliv, osos, d. kosti, os). Slab, căruia i se văd oasele. Nucă costelivă, cu coajă groasă şi cu mez puţin (bg. kosteliv orih). costină f., pl. e şi i (d. coastă). Buc. Coastă de deal: Pe cel deal, pe cea costină. Este-o creangă şi-o cetină (Şez. 35, 106). V. lucină. costisesc, V. cost 2. costisitâr, -oăre adj. (d. costisesc). Care costă mult: călătorie costisitoare. costiş adv. In coastă: a lovi costiş. Spre coastă, la deal: drumu ce suia costiş (VR. 1923, 4, 24). — La Od. n., pl. e = costişă, ca şi la ChN. I, 43: pornesc din costiş două văi. costişă f., pl. e. Coastă de deal. Fig. Iron. A paşte la costişă, a sta fără grijă şi a nu şti ce se petrece pe socoteala ta. V. murg. costiţă f, pl. e (dim. d. coastă. Cp. şi cu bg. kostlca, arşic, d. kosti, os). In măcelărie şi bucătărie, garf, ptrjoală, bucată de carne cu o bucăţică de coastă : costiţă de purcel friptă pe grătar. — Barb. cotletă, cotlet şi antricot (fr. cdtelette şi entrecâte). costor n. V. cositor. costorăr m. (d. cositoresc). Oltj Spoi- www.dacor coş costorâsc, V. cositoresc, costoroăbă şi-oâvă, V.cosoroabă. costr^T m. ca plantă şi n., pl. eie sau eiuri, ca nutreţ (vsl. kostrieva, d. kosti, os; rus. kostârl, neghină; rut. kosterdva, pol. kostrzewa). Mohor. Mei tătăresc. V. met. costreTe f. Olt. Costrei, mohor, costreş, -jş, -ăş şi -oş m. (slrb. ko-streZ şi ost res, bg. kostur, kosterec, pol. kostur, kosztur, costruş; rus. kostera, kos-ter, un fel de nisetru) Est. Ghiborţ (care e un peşte zbtrlit şi vărgat). Biban. costreşţŞsc, -ăş^sc şi -oşâsc v. tr. (strb. kostresiti, a se zbirii, pin aluz. la tunderea cu scări a coamei). Est. Tund coama unui mtnz la înţărcare (pe la nouă luni). costruş, -ă adj. (d. costroş). Est. Care are păru vărgat ca tigru ori ca zebru. costruş^z v. tr. (d. costruş). Est. însemn coama şi coada cailor pin tăieturi. * costum n., pl. e şi uri (fr. costume, d. it. costume, din lat. consuetudo, -udinis, obişnuinţă). Port, tmbrăcăminte : costum naţional. * costumăr m. (d. costum; fr. costu-mier). Cel ce face, vinde saft procură costume de bal sau de, teatru sau îngrijeşte de costumele unui teatru. * costumat, -ă adj. (fr. costumă). Se zice despre un bal la care participanţii ts îmbrăcaţi tn fel de fel de haine : bal costumat. * costumez v. tr. (fr. costumer). îmbrac tn costum de bal costumat ori de teatru. 1) coş m. şi n., pl. uri (lat. cossus, larvă, ca adj, „zblrcit"; it. cosso, coş, acneie). O boală a pielii care se iveşte mai ales tn ti-nereţă din cauza linfatizmului, artritizmului i dispepsiii şi e caracterizată pin nişte bu-uliţe pline de puroi (care apar mai ales pe faţă) sau pin nişte firicele de grăsime tne-grite la capătu exterior şi care iese ca nişte vermişori clpd le storci. — în med. acneie. 2) coş n., pl. uri (vsl. kosi, bg rus. alb. kos; ung. kas. V. coşar, coşniţă). împletitură de nuiele de dus diferite lucruri, paner : a purta in spate un coş de cărbuni, de mere. Conţinutu unui coş: a minca un coş de mere. Horn (Munt.). Podit, burduf, acoperemtntu de pele al trăsurii (Munt.): a trage coşu. Cavitatea tn care se aruncă grăunţele la moară. Tabără tătărească (Vechi). Coş a peptului, toracele. A fi rupt in coş de foame, de sete, a fi foarte flămind, tnsetat. A arunca la coş (adică „la coşu de htrtii aruncate, de gunoaie"), a nu admite să se publice (tn ziaru sau revista pe care o conduci). 1) coşar m. (d. coş; strb. kosar, împletitor de coşuri. V. coş 2). Munt. Hornar, cu-răţitor de coşuri, de hornuri. 2) coşar n , pl. e (vsl. koSara, -ria, ţarc, Îngrăditură ,• bg. kosar, stup, kosara, staul danica.ro •coş - 355 — COT coşar 1). Est. Leasă, hambar de nuiele de păstrat ştulefi (popuşoi pe ciocălăi). Vest. Adăpost de vite, staul. — In est coşar, lit. coşir. V. stodoală. coş&ră f., pl. e safl ări. (V. coşar 2). Trans. Coşniţă, zimbil. coşărcă f., pl. e şi ărcl (d. coşar 2, de unde vine şi ung. kosărka, coşuleţ). Est. Coş (paner) mai mare de purtat In braţ ori In cap. Trans. Coşar, pătul. V. cotarcă, cotâriţă. coşcân m. (cp. cu ung. kacskanyak, o plantă). Mold. Restu cotorului rămas tn pă-rolnt după cosit ori secerat. A călca ca pe coşcani, a călca ca pe ţepi, a călca cu grea safl cu frică. V. corcan. coşcTug n., pl. e şi ari (vsl. kovăcegă, nit. kovâeg, ladă, infl. de coş. Cp. şi cu că aş, că ac). Vest. Secria, raclă : un mort Intr'un coşciug. — |n est şi nord cocTug, „coşnită*. coşcodăn m. (rut kockokan, pol. kocz-kodan, id.). Cant. Un fel de maimuţă cu .coada foarte lungă (cercopithicus). Al. Ora urlt ca o maimuţă, coşcogeamite)) V. cogea. câşcov, -ă adj. (d. rut. kosikovătii, ca coşu, adică „scobit, găunos", ori d. rus. koc-kovâtyi, acoperit de moşoroaie). Găunos, cu coaja desprinsă: părete coşcov. S. f. Lucru coşcovit: un pept coşcovă de boală. Dun. Insuliţă plutitoare de rădăcini de stuf putrezit şi de alte plante. V. boşttură şi plauri coşcoveăiă f., pl. eli. Acţiunea de a se coşcovi. Coşcovitură. coşcovesc v. tr. (d. coşcov). Pac să se dezlipească şi să se unfle tencuiala, coaja unui copac, plăcile de nuc de pe mobile ş. a., fac să devie găunos: boala i-a coşcovit peptu. V. refl. Păreţii s'aă coşcovit. V. coptorăsc. coşcovitură f, pl. i. Coşcoveală, loc coşcovit (ca tencuiala desprinsă, dar care se mai tine pe părete). * coşenilăf V. cocinilă. toşârt V. coşar 2. coşăsc v. tr. (rus. kokăsiti, id. Cp. şi cu strb. kăSiti, a sfişia). Bat răa, snopesc, burduşesc : l-a coşit In bătaie. Ciupesc (pişe) tare: ne-aă coşit (inţarii. V. cTomăgesc. coşmăgă f., pl. d£f(rus. kolymăga, căruţă greoaie; vsl.kotimogă, cort, d. io/a, kolo, căruţă). Est. Casa stlnei, adăpostu ciobanilor la stlnă. Şopron mic. Fig. Iron. Cocioabă. — Şi coşmoagă (oa dift.), pl. e.In Munt. coş» melie (CC. 1920, 520, şi ChN. 1,10) şi coş. molie) coşneagă şi coşnToagă. in Cov. şi coşmândră) pl. e, şandrama. .* coşmâr n., pl. ari (fr. cauchemar). "V 's oribil. Fig. Lucru care te îngrozeşte. coşmetie, coşmolie, coşneagă şi «oşnToâgă. V. coşmagă. . www.dac coşnifă f., pl. e (vsl. kosinica, bg. kdS-nica. v. coş 2). Coş de p.apură de adus de ale mlncări! din tlrg — în vest şi coj-niţă V. zimbil. coşolină f., pl. inuz. i saa e, (rus. ko$e-nina, rut. [Cdr.] -lina, gria cosit, iarbă cosită, slrb. koSevina, pajişte de curlnd cosită, d. kosa, coasă). Est. Cereale cosite, iarbă cosită şi tncă verde. Nutreţ compus d>n ovăs şi măzăriche cosită. Rămăşiţă de grtne, care se vlntură iar şi rămlne codina. coşteî n., pl. ele (ung. kastily, castel) Trans. Castel. Bac. Săculeţ: zece coşteie de malai (Marian, Nunta, 757). Afo/d.Mică faţă de pernă : spre rugăciune (Jidanu) cu cărţile In coşteiu alb de pintă. (Sadov. VR. 1908, 5,170). Pungă de htrtie de luat marfă -(de ex., un kg. de orez) de la băcălie. coştereâfă şi coştlreafă) V. co-tlneaţă. cot n„ pl. coate (lat. cubitus şi căbitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gâmito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. câvado). Partea mijlocie a braţului la locu unde se tndoaie (corespunzlnd cu genuchiu la picior): mă sprijin tn cot. Partea mlnicii care acopere cotu : haină roasă in (saa la) coate. Cot la cot, cu coatele alăturea : mergeţi cot la cot, hofu a fost legat cot la cot (i s’au legat coatele unu de altu). A-ţi da coate cu cineva a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te înţelege pe ascuns cu el; 2) a trăi tn societatea lui. PI. coturT. Cotitură, tndoitură de rta saa de drum: la coturi riu sapi mala. Bucată de lemn ori de metal de măsurat stofele saa de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rup-sesi amindoăă cotările apărtndu-se de etni. Parte încovoiată la un burlan de fum, la o ţeavă. S. m. O veche măsură de lungime, (tn Ţara Rom. Om., 664, In Moldova Om., 637, tn Dobrogea Om., 680): doi coţi de postav ţostavu se vindea cu cotu (Avea 8 rupi, şi rupu 2 grefi). * cotangentă f, pl. e (co- şi tangentă). Geom. Tangenta complementului unui unghi. cotar m. (d. cqt). Cel ce măsoară cu cotu capacitatea butoaielor. Munt. Un fel de omidă (chematobia brumata) care atacă mai ales prunii şi care se numeşte şi măsurător din cauza mersului ei: se strlnge şi se întinde că cum ar măsura cu cotu. cotârcă f., pL e şi ărci (slrb. kâtărka, un fel de şură, după cum hambar tn Munt. înseamnă şi „un fel de ladă"). Nord. Coşarcă. Hăţeg. Leasă (coşar) de popuşoi. cotârlă (sud, est) şi cotirlă (est) f., pl. e (d. ung. kutya, cine, cu sufixu -arlă, -Irlă; rut. kotiăga, etne. V. cotei, cotoi, cu-ciu, şarlă. Cp. şi Dic. Altgerm. 41). Javră, potaie, cine prost ori urtt. — In Trans. cocearlă, pl. erle (Izv. Sept. 1923, 22). In lai. şi jarlă. * c6tă f., pl. e (fr. cote, d. lat. quota, a cita. V. cotidian). Parte de impozit ori suma pe care trebuie s’o plătească fie-care. Semn pentru a clasa fiecare obiect Intr’un oromanica.ro inventar. Cifră care arată nivelu pe un plan : cota apelor. Fig. Cota bursei, listă care arată suirea sau scoborârea valorii efectelor publice. cotăresc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoi. cotărît n., pl. uri. Acţiunea sau meseria de a coti butoaiele. Taxa cotirii unui butoi. cotăriţă f., pl. e (strb. kotarica, coş). Olt. Ban. Coş, paner, cotarcă. cotăvăîe, V. cotovaîe. cotcodac, interj, care imitează vocea găinii după ce a ouat ori s'a speriat V. cucurigu, cîr, pitpalac. cotcodăcesc, a -i v. intr. (d. cotcodac şi rudă cu vsl. slrb. kokodakati, bg. kudkuddkam, rus. kuddtati, rut. kudkudd-kati, ceh. kotkodăkati; ung. kotkodăcsolni şi kokodăcso’ni ; germ. gackern ş. a.). Fac „cotcodac" : găina cotcodăceşte. Fig. Iron. Fac gură mereu, tot protestez: baba cotco-dăcea. — Şi cotcorogesc (Munt.). coteălă f., pl. eli, Acţiunea de a coti. Acţiunea de a-ti da coate cu cineva. Nu-ţi face coteală ca el, nu căuta societate, vorbă cu el. coteâţă, V. coteţ. cotâT tn., pl. tot aşa (cp. cu germ. de fos koter, cine leneş; vsl. koteli, pisică; rus.' kot, motan, ung. kutyo, căţel; alb. kuta, cine. V. şi Dic. Altgerm. 41, şi cp. cu co-toT, cotarlă, coteţ, cocină, cucTu). Cine mic de felu lui, căţel, boldei. V. lupeY. cotetcă f., pl. i (d. cotei). Căţea mai mică. Ţipă coteica (sau căţeaua) de gir, e ger foarte aspru. cotelesc şl cotilesc v. intr. şi tr. (cp. cu bg. hotilo, cuib, culcuş, ascunzătoare, cu ung. kătologni, a hoinări, şi cu rom. cotoc, motan, pin aluz. la cotelitu lui tn perioada goanei). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. muşluTesc. * coterie f. (fr. coterie). Iron. Caşcă, clică, cârdăşie, ceată de şarlatani. cotesc v. intr. (d. cot). Ocolesc, fac o cotitură: trăsura, rin coteşte la stingă. V. tr. Fac semn, izbesc cu cotu. Măsor capacitatea butoaielor cu cotu. V. refl. Imi dau coate: se coteai unii pe alţii cotăţ n., pl. e (vsl. kotlci, d. germ. kote, colibă; slrb. kdtac [şi, probabil, şi bg. * kotec], coteţ; rus. kotec, sac de plasă; ung. kotec, alb. kotits, ngr. kotiisi. V. cocină). Cotineaţă. Cocină. Îngrăditură de păstrat peştele via (juvelnic, horeţ, mandră). — In Munt. est şi -eaţă, f., pl. eţe. * cotez v. tr. (fr. coter. V. cotă). Numerotez, însemn preţu, valoarea, nivelu: a cota mărfurile, apa unui riu. * cotidian, -ă adj. (lat quotidianus şi cot-, d. quotidie şi cot-, In fie-care zi. V. cotă). Zilnic, de toate zilele : ziar cotidian Adv. Ziaru apare cotidian. V. diurn. cotigă (sud) şi cotTugă (nord) f,, pl. f (rut kotiuga, cine, ca fr. chien, „clne“ şi „roabă"). Căruţă pe două roate (de dus gunoi ş. a.). Partea din ainte a plugului (In nord teleagă şi teleguţă), compusă din cele-doilă roate. Căruţă de dus cinii prinşi pe strade (numită şi ladă şi droagă). Un fel de camion mai grosolan (caracterizat pin doâă grinzi lungi şi groase), foarte obişnuit tn Moldova, In al cărei nord se numeşte co-tiugar. cotlgesc v. intr. (d. cotesc şi infl. de-cotigă). Mold. Cotese, ocolesc. * cotilă f., pl. e (lat. cotyla şi cdtula, d. vgr. kotyle, cavitate, ceaşcă, o măsură de un sfert de litru). Anat. Cavitatea unul os In care se îmbucă un condil (ca femuru tn osu basmului). — Fals cotilă (fr. cotyle). * cotiled6n n., pl. oane (vgr. kotyleddn^ îmbucătura osului, d. kotyle, câtilă). Bot. Lob cărnos care compune stmburele ori să-minţa şi lnvăleşte radicula plantei. Anat~ Lob al p’acentei. * cotfledonât, -ă adj. şi s. (d. co-tiledon). Bot. Care are cotiledoane: planii cotiledonate. cotilesc, V. cotelesc. * cotili6n n., pl. oane (fr. cotillon, dim_ d. cotu [fustă ţărănească], cuv. germanic. D. fr. vine engl. coat, haină. V. redingotă)» Un fel de dans saâ, mai bine zis, mai multe-dansurl la un loc, întrerupte de pauze tn. timpu cărora se primesc diferite daruri. V. revelion. cotineaţă f., pl. eţe (d. coteţ cu sufixu | din chichineaţă). Coteţ de păsări de curte„ poiată, curnic. — în nord şi coştereaţâ şi -Ireaţă (supt infl. altor cuvinte, ca bg. kylta, casâ), îngrăditură de dat mlncare puilor şi unde nu pot pătrunde găinile adulte. cotiş adv. (d. cotesc v. intr.). Rar. Cotind,, ocolind, cu cotituri: a merge cotiş. * cotităte f. (fr. quotiti, d. lat. quotus^ cit, ca quantitas de quantus). Sumă fixă la care se suie o cotizatiune. Impozit de coii-tate, acela tn care se hotărăşte imediat suma de plată după avere, tn opoz. cu impozit de reparaţiune. fur. Cotitate disponibilă, acea parte din avere pe care poţi s’o laşi cui vrei şi care variază după număru copiilor. (V_ rezervă legală). cotitură f., pl. I. Cot, ocol: drum, riu face o cotitură. cottugâr m. Cel ce conduce cotiuga. S. n. pl. e.JAold. nord. Cotiugă. cotTugă, V. cotigă. * cotizaţiune f. (fr. cotisation).Acţiunea de 9 cotiza. Ceia ce se dă cotizlnd : o cotizaţiune de un franc. — Şi -ăţie. * cotizez v. intr. (fr. cotiser, d. cote, cotă). Contribui c’o anumită sumă de bani la un termin fix p. un scop oare-care: la societate cotizăm cu un franc pe lună. — Rar şi a se cotiza, v. refl. (fr. se cotiser). www.dacoromanica.ro coting şi -găn m. (gep. Înrudit cu sued. -kotting, haietan. Dic. 180 şi Altgerm. 40). Trans. Băietan. (In QrS. 6,235: coting, fe-cioraş de vre-o 15—18 ani), cottrcâsc, V. cotrocesc. cotirlă, V. cotarlă. cotleâl.ă {., pl. eli. Est. Rugina verde a ■arămii. — In vest coci-. cotlesc v. intr. (d. vsl. kotilu, lighean de aramă, got. katlle, germ. kessel, căldare, d. lat. catillus, tavă ; bg. kotlevma, cotleaiă. V. cotlon). Est. Prind rugină verde (acetat -de cupru), vorbind de aramă: tingirea a cotlit. V. tr. Ofetu a cotlit tingirea. V. refl. Tingirea s'a cotlit. Fig. Iron. Rar. Mâ cam Im-băt. — în vest coci-. * cotletă f., pl. e (fr. cotelelte, dim. d-cote, coastă. V. coastă). Barb. Costiţă (la bucătărie). Fig. Iron. -Barbă lăsată numai de la ureche ptnă tn mijlocu obrazului. — Şi cotlet) n., pl. e (cayiţă) şi mase. (barbă), cotleţ, V. cocleţ. cotlon şi (Olt) cotron n., pl. oane (ung-katlan, a. 1.; ceh. kotel, căldare; pol. rus-kotlina, adlncătură, blrlog; slrb. kdtlovina< basin; bg. rus. kottovina, vale tnchisă, d-got. katile, lat cati’las, farfurie strachină. V. cotlesc, coclad). Cuptor, loc scobit tn pămtnt ori făcut din cărămidă casă coci ceva. Cotrufă supt vatră. -Scobitură făcută -de apă tn maluri: cotloanele peştilor. Ascunzătoare : cotloanele hoţilor. V. bîrlog, crov, somlnă. cotoărbâ (oa dift) f., pl. e. Rar. Poznă. ~belea (Or. N.). cotoc m. (var din cotoi, motoc şi bg. hotăk, motan) Vest. Cotoi, motan (Iov. 56, 114, 117 şi 118). S. n., pl. oace. Fie-care din cele douâ lemne fn care intră spetezele £i formează la un loc codirla carului. La tesut -lie-care din cele două lemne care susţin betele pe care se tnvtrtesc mosoarele şi care, la un loc, seamănă a codirlă. cotofleânţ, V. cotrofleanţ. 1) cotoT m., pl. tot aşa (bg. kot, kotăk, cotoi, germ. kater, cotoi, katze, pisică, it. _gatto- -a, pv. cat, -a, fr. chat, chatte, ngr. .Sita, kiita; lat. cattus, -a, pisică. V. coteT). Vest. Motan. S. n., pl. oaie. Vechi. P. P. Ancoră. Cotoc (s. n.). 2) cotot n, pl. oaie (rudă cu cotonog). Vest. Copan, but de pasăre. cotoler m. (d. cotoi 2). Jud. Olt. Cel ce are grijă de ospătu nuntii. (Iov. 46 ş. a.). V. pocinzeu. cotolăn m.(cp. cu bodolon). Arg. Ştulete. cotonog, -oâgă adj. (rudă cu pol. ku-ternoga, şchiop, o og, d. noga, picior. Cp. şi trop (el cutroape, să cutroapă) şi (a)-cutrupesc, acoper, tnvălesc: un strat de cutropit. cotropeşnlţă f., pl. e. Isp. Triv. Epitet defavorabil unei femei răutăcioase. cotrovă (tn) adv. In vre-o direcţiune, spre un punct oare-care, undeva: ori in cotrova se va duce şi ori din cotrova va veni. cotruţăr m. Est. Fam. Om căruia-i place să doarmă tn cotruţă, om leneş. cotruţă f., pl. e (orig. comună cu ung. katroc, ketrec, alcov. Cp. cu cotroc şi cotlon). Est. Spa(iu dintre sobă şi părete : zit, miţă, dii cotruţă I V. firidă, cotun şi cotună, V. cătun. * coturn m. (lat. cothurnus, d. vgr. tâ-tiornos). încălţăminte cu talpa groasă, ca să-l arăte mai tnalt pe cel ce o poartă, uzitată de actorii tragici ai Grecilor şi Romanilor. Fig. Tragedia (arta). coţcăr m. (d. cojcă; sîrb. kockar). Est. Pungaş, escroc. coţcă f., pl. i şi e (ung. kocka, d. strb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kosti, os; alb. koskă, totskă, ngr. kd:si. Bern. 1,583). Est. Jocu ţintarului (V. ţintar) : a juca coţca. Fig. Coţcărie: a umbla cu coţca. coţcărie f. (d. cofcar). t st. Escrocherie, furt pin viclenie. V. pungăşie. coţobăneâlă f., pl. ell. Acţiunea de a se cojobăni. coţobănesc (mă) v. refl. (vsl. koba-cati, rut. dial. kacabăti-sta, a face tumbe; slrb. hobăcati se, a tropoi; nsl. kobacăti, a merge tn brtnci, a se căţăra, kobdciti se, a face tumbe, d. vsl. bacati, rus. bacătl, a bate din palme, rut. băcikati, a izbi. Bern.). Est, sud. Fam. Mă trudesc prea mult ptnă să reuşesc (mă mocoşesc, mă bostncesc, mă puchinesc, mă bunghinesc): m’am coţobinit un ceas ptn'am găsit piperu',1 cămară. Nord. Opun rezistentă, mă burzuluiesc: s'au pus de pricină şi nu voiau să dea cartea, aii prins a se coţobăni (Kir. Şez. 30,202). — în sud ob. mă boţocănesc. COV coţofănă f., pl. ene (rudă cu ngr. kă-tsyfas, merlă). Sud. O pasăre din neamu corbului şi a gaiţei, cu penele albe şi negre şi numită tncă şi caragaţă, ţarcă şi ştirici (pica caudata). Fig. Femeie vorbăreaţă, coţofigngher, V. fofengher. coţuşcă f., pl. şte (rut). Btş. Car mare şi lat de cărat ftn. covâct m., pl. tot aşa (vsl. kovail, d. kovati, a fabrica; rus. kovic; ung. kovăcsr alb. kovăi. V. cuşniţă» acov, nicovală, Parascovenie, potcoavă). Ve t. Vechi. erar. — Azi tn nord-est covătY, pl. tot aşa (rut. kovălt). covăşă f., pl. ăşi (rut. kvdia, a.!., rudă cu rus. kvas, cvas. De la SJavii de sud vine ung. kovăsz, taică. V. covăsesc). Est. Un fel de braga dulce şi acrişoară care se face din făină de hrişcă, mei, secară, grlu, porumb ş. a. opărită şi fermentată (In Cov_ se face tn ziua de Sf. Andrei). covătă f., pl. ăţl şi eţi (ţurc. kuvata şi kavata, lighean, d. ngr. gavăiha, şi kavătha_ strachină, care vine d. Jat. gâbata şi gdvata, strachină, de unde şi fr.jatte; alb. g vătă). Albie, copaie (de ţinut făina, de frămtntat aluatu, de spălat ş. a.). A bate'n sită şi’n covată, V. sită. V. şi balie. covăcesc v. tr. (d. covaci). Vechi. Fabric ciocănind, covăcie f. (d. covaci). Vechi. Ferărie. câvăt şi -Tesc v. intr. (cp. cu vsl. kovati, a fabrica ciocănind, şi cu lat. cohus, cous, scobitură, boltă, cam ca vidua, rom. văduvă. V. şi tncovoT, cohăTat, şovăt-esc). Vechi. Cotesc, ocolesc: apa NiluluV şuvăită şi covăită (Cant.). cuvălie f. (d. covall). Nord-est. Ferărie (atelier). covăsesc v. tr. (d. covaşă, cu s din vsl. slrb. kvasiti. a covăsi. V. cvas). Sud. Fac laptele să se Închege. Lapte covăsit, un fel de iaurt. covăţeă şi covăţică f., pl. ele Dim. d. covată. * covenant n„ pl. e (engl. [d. vfr.l co-venant, conven(iune). O ligă formata de Scoţieni la 1538 p. conservarea cultului lor naţional şi combaterea catolicizmului. covergă f„ pl. i (cp. cu covrag şi scoveargă). Sud. Spetează de coviltir ori de umbrelă. Băt curb (scovtrdat) tn care se pune mosoru cu borangic şi se fixează’n brtu. Coviltir, acoperemtnt de cărufă : rin-duise mincarea la cal, işi aşezase sacii supt-covergă şi intrase tn han (Panf. VR. 1922, 6,286). Olt. (covercă). Colibă la deal şi şes, numit cătun la baltă şi colibă la munte (BSG. 1921, 122). V. cobîrnă. * covertă, V. copertă. coviltir n., p'. e (printr’un intermediar rusesc, d. fr. couverture, cuvertură, ca mon— dir d. monture). Vest. Invălitoare de ptnzăi www.dacoromanica.ro (toi, rogojină) contra ploii şi soarelui la un car sau la o căruţă. — (Şi la Sadov. VR. 1926, 1,59 şi 61). V. pocHt, pocrov. coviţ (est), interj, care arată strigătu porcului sau purcelului nemultămit (legat, lovit ş. a.), — in nord cuviţ, In vest guiţ. covlţăîâlă I., pl. teii. Est. Acţiunea de a coviţăi şi rezultatu ei: aud o coviţăială. coviţăîesc v. intr. (d. coviţ, rudă cu vsl. kviiuti, bg. tvicy şi gucam, slrb. kvlcati, Ikvocati, a cloncăni], rus. kviciti, ceh. kviceti, koviceti; alb. kuls, ngr. koizo ; germ. quieken, quieksen, id. Bem.). Est. Ţip de nemujtămire, vorbind de porc ori de purcel. — în nord cuviţ! tn vest guiţf a -ţă. V. grohăî. covtlcesc(mă), V. scofilcesc. covtrşgsc v. tr. (vsl. vrusiti, cu prefixu kii, rus. ku, ko, spre. V. virf). întrec, dobor Turcii venise Ia Valea Albă cu forţe covir-şitoare, dar Moldovenii nu refuzară lupta; cheltuielile covirşesc veniturile. covâl şi -TeZf V. tncovoT. covor n., pl. oare (rus. koviâr [scris ko-W?r], rut. kovirci, id. V. covergă 1). Ţesătură groasă tunsă de aşternut pe jos ori de attrnat de părete. Fig. Lucru care acopere : covor de iarbă, de zăpadă. V. ţol| carpetă. covoraş n., pl. e. Covor mic. covorât, -ă adj. Rar. Acoperit cu covoare : odaie covoratO. covrag m. (turc. kvwflffi sucit, încovoiat, rudă cu covrig). Munt. Olt. Vrej. Cocean, strujan. Trans. Vrej. O buruiană ale cărei flori violete seamănă cu ale pejraei. Vreasc. — In Olt. Munt vest covreagi pl. egi (ArhO, 1928, 187, şi rev. J. Crg. 6,151). Probabil, tot de aci şi covrag, n., „rupere, zraul-gere“ (la Cdr. Ps. S.). 1) covrig m. (rus. kovrig şi -iga, ptne rătundă, vsl. kovriga, cerculeţ, d. turc. ky-vryk, kyvrak, sucit, Încovoiat; bg. kovrig; ung. [d. romj kovrics, V. covrag). Cercu-leţ de cocă fert şi apoi copt (Să nu se confunde cu colacu, care e din aluat şi împletit). A te face covrig, a te Încovriga (de frig, de frică). A ajunge la covrigi, a ajunge sâ măntnci numai nişte covrigi tn loc să ai un prinz gospodăresc, a sărăci, a da faliment. A scoate ta covrigi, a duce la faliment. 2) covrig şi înc-( a -ă v. tr. (d. covrig 1). String In formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strlng, mă'ghemuiesc, mâ zgrebu-lesc (de frig). — Şi -gesc. covrigar m. (d. covrig). Făcător sau vtnzător de covrigi, simigiu. Est. Iron. (din partea târanului, care socoteşte că orăşeanu n’are masă temeinică, ca el, ci se mulţămeşte c’un covrig şi o cofă de apă!). Orăşean mai sărac (nu boier), ţlrgoveţ, burghez.—Fem. -ăreasă) pl. ese. V. mămăligar, cTof-ligar, surtucar, sumănar, opincar. câvru, V. crov. , * cox n., pl. uri (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak şi coke, pl. cokesj. Cărbune de pămtnt din care s’au scos, pin destilare, elementele gazoase (care se întrebuinţează ca gaz de iluminat). Arde bine, dă căldură foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greu. — Se poate scrie şi coks ori cocs. * coxâl, -ă adj. (fr. coxal, d. lat. coxa, coapsă). Anat. De la coapsă : dureri coxale * coxălgic adj. (d. coxalgle). Med. Relativ la coxalgie. * coxalgie f. (lat. coxa, coapsă, şi vgr. dlgos, durere). Med. Durere de şolduri. V. lumbago. coz n., pl. uri (turc. koz; ngr. kdzi). Mold. Rar azi. Atii. Adv. Fam. Frumoasă coz (o femeie), foarte frumoasă. V. cadră, pic 2, scris, şucada. * cozm^tlcf -ă adj. (vgr. kosmetikds, d. kdsmos, podoabă, lume). Care serveşte la înfrumuseţat pelea, dinţii şi păru, ca poma-dele, parfumurile, sulimanurile, pudra, prafurile sau pasta de dinţi, săpunu ş. a. S. n. pl. e Un cozmetic. — Fals cozmetfc (fr. cosmitique). Vulg. smlntic. * câzmlc, -ă adj. (vgr. kosmikos, d. kdsmos, lume). Relativ la univers : fenomen cozmic (ca apusu soarelui): Se zice şi despre ră£.*ritu şi apusu unei stele clnd se In-ttmplă odată cu al soarelui: răsărit cozmic. * cosmogonici -& adj. (d. cozmogo-nie). Relativ la cozmogonie: sistemă coz-mogonică. * cozmogonie f. (vgr. kosmogonla, d. kdsmos, lume şi gonos, generaţiune, rasă). Sistema creaţiunii universului: cozmogonia lui Moise in Geneză. V. onto- şi filo-genie şi teogonie. * cozmogrâfic, -ă adj. _(d. cozmogra-fie). Relativ la cozmografie. ' * cozmografie f. (vgr. kosmographia, d. kdsmos, lume, şi grăpho, descriu). Descrierea universului fizic. * cozmologic, -ă adj. (vgr. kosmolo-gikos). Relativ la cozmologie. * cozmologie f. (vgr. kosmologia, d. kdsmos, lume şi Idgos, cuvlntare). Ştiinţa legilor generale care conduc universu. * cozmopolitf -& s. şi adj. (vgr. kos-mopolites, d. kosmos, lume, şi polites, cetăţean). Cetăţean al lumii întregi, ca şi cum toate ţările ar fi ţara ta. Care n’are patrie fixă şi se mută de colo colo. Compus din multe naţiuni: In oraşele mari e multă po-pulaţiune cozmopolită. * cozmopolitizm n. Participarea la durerile şi bucuriile lumii întregi. Lipsă de pa-triotizm. cozonac m. (ngr. kosonjki, dim. d. kosona = kotstina, păpuşă; bg. kozonak şi kuzunak. Cp. cu cocuţă). Un fel de ptne (împletită ori nu) tn care se pune şi zahăr, unt şi ouă, obişnuită mai ales la Paşte. — Dim. cozonăcel) pl. ei. cozondrăcT m. pl. (germ. hosen-trăger d. hosen, pantaloni, fi trager, purtător). Sud. Bretele, pateşti. — Mai rar -oace, n., pl. www.dacoromanica.ro cozoroc n., pl. once (rus. kozvriok, scris -r'ek, id., d. kozyri, căpută). Streşina chipiu-lui, şăpcii ori coifului, partea care face umbră ochilor (fr. visiere). * crab m. (fr. crabe, d. lat. cărăbuş, vgr. kirabos. crab [V. corabie]; germ. krabbe engl. crab). Un fel de rac marin mare, scurt şi gros. V. stacoş. crac m. (bg. slrb. krak, crac, rut. krak, ramură. V. crăcană, răscrăcănez). Fam. Pop. Picioru de la şold ptnă la talpă. Partea pantalonilor şi izmenelor care acopere cracu : un crac suflecat. Braţ de rlii. Picior de scară, de compas ş. a. crăcatlţă (Mold.) şi caracatiţă (Munt.) f., pl. e (slrb krakatnica, pol. kra-kacica, rus. karakătica, adică „cu mulţi craci"). O moluscă cefalopodă care se mâ-ntncă (Cele din comercifl, care se vlnd uscate, Îs de 40—50 c. m. Dar există unele şi de 2—3 metri) — In Mold. nord. -iţă şi (infl. de rac) racatiţă (Şez. 37,42). V. ahtapod. crăcă f., pl. ăct (d. era:). Vest. Ramură, crangă. — In Olt. creacă, pl. eci * cracoviână f., pl. ene (d. Cracovia; fr. cracovienne). Un dans polonez viu şi uşor. — Odinioară cracăBanca, d. Cracău, (pol. Krakow), Cracovia. * crăflă f., pl. c (germ. krapfen). Barb. Gogoaşă (prăjitură). V. capucin. * crah n., pl. uri (germ. krach, d. kra-hen, a plrli, a exploda). Catastrofă financiară: crahu unei bănci. 1) craT m., pl. tot aşa (vsl. bg. slrb. kralj, rege, d. vgerm. Karal, Karl, Carol cel Mare al Francilor, care i-a învins de multe ori pe Slavi; ceh. krăl, pol. krol, rus. kdroli, ung. kirăly, alb. krali, turc. kvral, hral, mgr. krătis, principele Serbiii, Bulgarii! sau Ungarii!. Cp. cu ţar). Vechi. Rege sau domn. Rigă, popă (la cărţile de joc). Azi. Berbant, ştrengar, craidon. Cei trei crai de la răsărit, magii care au venit să se închine lui Hristos ctnd s'a născut. 2) craî n., pl. inuz. uri (vsl. krai, „margine, mal, splai", bg. „sftrşit, capăt", rus. „margine, ţară, regiune". V. craîna). Crai noă, lună nouă, prima margine care se arată a lunii. craTd6n şi craidon m. (d. crai 1). Fam. Ştrengar, berbant, muieratic. craîlic n, pl. uri (d. crai 1). Fam. Ber-bantllc, ştrengărie. crăTna adv. (strb. krajina, margine, ţară de margine, rus. Ukrăina, Ucraina. V. craî 2). Vest. A umbla craina, a umbla haimana (cranga, lela, huei-margina). 1) crăTnic m. (vsl. * krainikă, d. krai, margine, district, judeţ; rus. krăinik, judecător. V. craî 2). Vechi. Perceptoru birurilor unui district In regiunile supuse Ungurilor (Dac. 1,154). Mai pe urmă. Pristav, anunţător public. V. telal. 2) crăînlc şi grăînic n., pl. e (germ. kranich şi krahn, „cocor" şi „„elevator", ca şi fr. crone, id., d. flam. kran, ol. kraan, id). Pop. Elevator. — La Haţeg (GrS. 1937, 187) grănic, un fel de macara care ridică peatra morii. V. gruî 2. crămă f„ pl. e şi crămi (vsl. cr. krama, baracă, pol rut. kram, d. germ. kram, prăvălie). Şopron de ţinut butoaiele la vie. crampă f., pl. e (fr. crampe, d. vgerm. kramp, curb; ngerm. krampf, clrcel). Barb. Clrcel (la stomah, la mină ori la picioare). * cramponez(mă) v. refl. (fr.szeram-ponner). Barb. Mă agaţ, nu vreau să renunţ; a se crampona de putere (de a rămlnea la guvern). crancalîc n., pl. uri (ă.crancăă). Mold. Fam. Berbantllc, ştrengărie, crailtc. crancăd m. (d. cranga 2). Mold. Fam. Hoinar, haimana. Ştrengar. 1) crangă f., pl. ăngi (bg. granka, dim. d. grana, crangă. V. gîrneaţă). Mold. sud. Ramură, cracă. — In nord creangă, pl. crengi. 2) cranga adv. (din craina). Mold.sud. A umbla cranga, a umbla craina (haimana). * cranioiogie f. (d. craniu şi -logie) Frenologie, studiu craniului In raport cu aptitudinile şi instinctele. * cranloscopie f. (d. craniu şi -scopie. V. epl-scopie). Studiu funcţiunilor diverselor părţi ale craniului. crănlţă f., pl. e (cp. cu hraniţă ori cu pol. krynica, cisternă). Cov. Pletină. * crâniS n. (vgr. krănion, craniu). Ţeastă, lilrcâ, oasele care cuprind creieru. cranţi V. cronţ. 1) crap m. (slrb. krap, rut. korop, rus, harp, d. germ. karpfen, mlat carpa; fr. cârpe-, alb. krap). Un peşte de apă dulce, cu solzi, mare pină la 80 c. m., foarte fecund şi gustos tcvprlnus cărpio). — In nord şi şaran. — Cind e inai mic de 4 kg., se numeşte ciortocrap -, mai mic de 2, ciortan ; mai mic de I, ciortănică. 2) crap verb, V. crap. crăplnă f. pl. i, rar e (d. crap ori strb. krapina). Dun. Baltă In care abundă crapii. 1) cras n., pl. ari (ngr. şi vgr. krusis. V. crasă şi idiosincrasie). Est. Rar. Starea trupului, constituţiuue, complexiune : om tare de cras. 2) * cras, -ă adj. (lat. crassus, gros, îndesat, dens. V. gras). Grosolan, adtnc: un ignorant cras, o ignoranţă crasă, crasele platitudini ale discursurilor demagogice. * crăsă f., pl. e (vgr. krăsis, d. kerân-nymi, amestec. V. cras 1). Gram. Con-tracţiunea a două vocale înlocuite pintr'alta (ca vgr. kago lld. kal ego, şi eu). — Şi crază(după fr.). V. diereza. crastavetei V. castravete. www.dacoromanica.ro crastâT, V. crlsteî. crastbn, V. castron. * crater n, pl. e (vgr. kratir, d. kerăn-nymi, amestec). Mare vas tn care, la masa ■vechilor Greci, se amesteca vinu cu apă. Cura unui vulcan. crătlmă f., pl. e (ngr. krătima, legătură, <1. krătos, putere. V. demo-crat). Trăsătură de unire, linioară (tn tipografie), cratinţă, V. catrinţă. crătiţă f., pl. e şi crătiţi (bg. kratiika, -cam scundă ; strb. kratica, prescurtare, kra-tice, jumătăţi de cizme, după cum şi cratiţa •e jumătate de oală. Cp. cu ciocirtesc şi cu lat. gr. crater, oală). Vest. Oală scundă cu două toarte de făcut bucate scăzute cu sos. —In Ban.Trans. Olt. raină. V. tigaîe, tingire. * cravăşă f., pl. e (fr. cravac\e, d. jţerm. karbatsche. V. gîrbacT). Barb. Bi-ciuşcă, vărgufă de bătut calu ctnd eşti călare. * cravaşez v. tr. (fr. cravacher). Barb. lovesc cu cravaşa. * cravată f, pl. e (fr. cravate, d. Croat care tn limba lui se numeşte Hrvat. Supt ■vechea monarhie franceză erau nişte regimente de cavalerie uşoară compuse mai mult din Croa|i, care purtau un fel de cra--vatâ). Bucată de stofă care se leagă ca ornament tn prejuru gttului. V. baTder. * crâză, V, crasă, crăcănat, -ă adj. Pop. Cu crăcii depărtaţi unu de -altu. crăcână f., pl. e şi ăni (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prăjină despicată la ■vlrf p. a susţinea ceva. (In Munt. şi crăcan, n., pl. e), Poamă crăcană (Mold.), un fel de struguri negri cu ramurile rare (Butucii care li produc se numesc „butuci crăcani", ca adj.). In Munt. cring nă (d. cring) ca s. f. crăcănez v. tr. (d. cracană). Fam. Pop. Desfac crăcii, ramific: a crăcăna un compas. ~V. refl. îmi desfac crăcii. crăcesc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mâ crăcănez. CrăcTun şi (Mold. şi) CrecTun n„ pl' uri (d. lat. creătio, -dnis, creafiune, devenit neutru supt infl. lui ajun [A. şi 0. Dens.l, nu d. calatio, strigare [Papahagi, Puşcaruj. JD. rom. vine bg. ceh. kracun, rut kerecun, Mreiun, ung. karăcson. Cp. cu Născut). Sărbătoarea naşterii lui Hristos (25-27 Decembre). Moş CrăcTun, In poveşti, un bătrtn -cu barba albă, plin de zăpadă şi sprijinit Intr’un toiag şi care aduce jucării copiilor. La Romani, In locul Crăciunului se sărbau Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfirşitu anului ziua naşterii zeilor. Abea In seculu al treilea, creştinii gnostici au instituit sărbătoarea Bobotezei (6 lan.). Mult timp Bobo-teaza a ţinut loc şi de Crăciun, cum se mai obişnuieşte şi acuma piq Galileia. in biserica Apusului, s’a primit ziua de 25 Decern-lire pentru a sărba naşterea lui Hristos In anu 354, iar tn cea de Răsărit, la 386, după hotărtrea sflntuluî Ion Gură-de-Aur. Ziua a fost luată de la păgtni, care-l sărbau atunci pe zeu soarelui. — Obiceiu bradului de Crăciun e lupt de la vechii Germani şi e păstrat de xei noi ptnă astăzi. In casa românească n’are ce să caute acest brad de Crăciun, că Românii au steaua, care se poate împodobi tot aşa de frumos şi nu se strică degeaba un brad. crăc6s, -oăsă adj. (d. cracă). Rămuros, crăngos : un plop crăcos (Şez. 33,26). crăcuţă f., pl. e Dim. d. cracă. crăie f. Vechi. Regat ori principat. 1) crăiesc, -Tâscă adj. Vechi. Regal ori domnesc. 2) crăiesc v. intr. Vechi. Domnesc. crăTâsă f., pl. iese (d. crai). Vechi. Nevastă de crai (regină sau principesă). crăiş6r m. (d. crai). Munt. Un fel de păstrăv (salmo trutta). Crăifă. crălţâr m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcăr, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească tn valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 heleri. V. heler). Gologan (Olt.). — Şi crlţar şi griţar (Trans.). crăiţă f., pl. e (d. crai). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu flori Invoalte portocalii (tagetes) din familia compuselor. Se numeşte şi creiţă (Munt.), crăişor, vizdoagă, ocheşea şi boftă. crămăluTesc (mă) v. refl. (d. vsl. kramola, răscoală. V. hărmălaie). Nord. Mă bocesc, mă tlngui, mă vait, Imi frlng mlnile (Şez. 32, 80, şi rev. I. Crg. 4, 60). crăngâr n, pl. e (d. creangă, ca frunzar, umbrar d. frunză, umbră). Mold. Apărătoare de crăngi pusă pe un stog ca să nu-l risipească vintu, — In vest păuză. crăngbs, -oăsă adj. (d. crangă).Mold. sud. Crăcos, rămuros, crănguţă f.. pl. e Dim. d. crangă. crăp, a -ă V. intr. (vrom. crep; d. lat. cn-po, -ăre, part. crepitus, pop. crepătus, a plrli; it. crepare, pv. crebar, fr. crever, sp. pg. quebrar). Explodez, mă sparg, plesnesc, mă deschid (de căldură, de uscăciune, de ger, din cauza unei lovituri). Fam. Mor de multă sforţare, de un anevrizm: calu a crăpat de fugă, el a mincat pin’a crăpat. A crăpa de necaz, a fi foarte furios că nu te po|i răzbuna. V. tr. Fac să explodeze ori să se spargă (o ghiulea, o peatră). Deschid puţin : a crăpa uşa. Despic (Munt.): a crăpa lemne. V. refl. Se crapă de ziuă, se luminează de ziuă, apare crepusculu. — Vechi şi azi tn Trans. pe alocurea crep, crepi, creapă, să crepe, crepat, In Munt. crap, crapi, crapă, să crape, crăpat. Cp. cu răbd. crăpăt n., pl. uri. Crăpatu zilei, zorile de dimineaţă. V. crepuscul, crăpător, V. cirpător. www.dacoromanica.ro crăpătură f., pl. i Loc crăpat, aper-tură : crăpăturile pămintului cind e secetâ. crăpceân m., pl. eni, şi crăpuşdr jn. Crap mic. crăpuşnic, V, căpusnic. crăstăvâl m., pl. li (cp. cu bg. slrb. krastav, rlios, şi cu rut. hrabust, id, V. castravete ). Vest Căpusnic. ^ crăşeT m. pl. (d. crăşel. sing. inuzitat, derivat d. cruşin). Cmşln. crăticToâră f., pl. e (oa dift). Cratiţâ mică. crătinţă, V. catrinţă. creâcă, V. cracă, creangă, V. crangă. * creanţă (ea 2 silabe) f., pl. e (fr. creance, din *credance, d. croire, a crede. V. credit). Hlrtie prin care se aratâ că cel ce a iscălit-o e dator altuia (poliţă). V. chitanţă, adeverinţă. creastă f., pl. este (lat. crlsta, it. pv. sp. cresta fr. cr(te). Moţ de carne sau de pele îngroşată, cum are la cap cocoşu şi alte păsări şi unele reptile. Fig. Muche, punct culminant: creasta casei, a dealului. Creasta cocoşului, a plantă din familia ama-rantului (celosia cristata). Trans. O plantă labiată numită şi talpa giştsi (leonurus cardiaca). O ciupercă foarte gustoasă (clavaria flava). * creator, -oâre (ea 2 silabe) adj şi s. (lat. creător, -dris). Care creiază (face din nimic): Dumnezeă e creatoru lumii. Inventator, primu autor: Omer e ţreatorn epopeii, geniu creator, industrie creatoare. * creatură (ea 2 silabe) f., pl. i (lat. creatura). Fiinţă creată, făptură. Om (faţă de Dumnezeu). Fig. Persoană care dato-reşte alteia poziţiunea sau averea ei: acest om e creatura ministrului. * creaţiune (ea 2 silabe) f. (lat. creă~ tio, -dnis. V. crăcTun). Acţiunea de a crea, facere; creaţiunea lumii. Universu, totalitatea fiinţelor. Lucru creat: creaţiune folositoare. înfiinţare: a crea o şcoală. — Şi -âţie şi -âre. CrecTun, V. CrăcTun. cred (est) şi crez (vest) a crede v. tr. (lat. credere, it. credere, pv. crezer, creire, fr. croire, sp. creer, pg. crer. — Crezi, să creadă. V. perd) vînd). Stnt convins că e adevărat: cred o legendă, cred că e aci. Imi închipui, judec, socotesc: lumea-l crede prost, crede că e prost. V. intr. Dau crezare : sătulu nu crede celui flămind (Prov.). Am credinţă: a crede in Dumnezeu. V. refl. Am cea mai bună ideie de mine, ts fudul : te prea crezi, măi urttule, măi prostule l ^credibil, -ă adj.(lat. creiibilis). Care poate fi crezut: vorbă credibilă. * credibilitate f. (d. credibil). Calitatea lucrului credibil. credincer m. (d. credinţă). Om de încredere, de credinţă. V. confident. credincTos, -oâsă adj. şi s. (d. credinţă). Fidel, In care te poţi încrede: credincios cuiva. Fidel, care crede In ceva r credincios lui Dumnezeu. credinţă f., pl. e (d. cred). Deplină convingere, opiniune: credinţă politică, religioasă. Fidelitate: credinţă tn Dumnezeu, credinţă către (sau pentruJ stăpln. încredere: credinţă in Dumnezeu). Păhăruţu cel dinţii pe care-1 oferea domnului pahar-nicu. Om de credinţă, om fidel, de încredere. A păstra credinţă, a răminea fidel. Bună credinţă, sinceritate. Rea credinţă, ifr. mauvaise foi, lat. mala fides), perfidie. Profesiune de credinţi, declaraţiune a credinţei, a opiniunilor. Stmbolu credinţei, crezu. * credit n.j pl. e (fr. cridit, d. it. criditor derivat d. credire a crede). Reputaţiune câ-ţi plăteşti datoriile : a avea credit. Aml-nare de plată, datorie: a avea credit pe (sau de) două luni, a cumpăra pe credit. Corn_ Parte dintr’un cont In care scrii supt numele cuiva ceia ce i se datoreşte de un negustor. A deschide ui credit cuiva, a-l autoriza să ia tn numele tău de la o casă bani cit Ii trebuie. Fig. Autoritate, consi-deraţiune: a avea credit. Fin. Sume care se pot cheltui din buget tn virtutea legii. Credit, fonciar,'stabiliment care, supt controlustatului, te împrumută, pe imobile, cu sume plătibile după lungi termine pin anuităţi calculate aşa tn cit, la terminu fixat, cel care s’a împrumutat să-şi achite şi capitalu, şi interesele. Credit mobiliar, societate comercială care te imprumută dacă-i Iaşi amanet acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri. * creditez v. tr. (d. credit; fr. criditer) Com. Acord credit cuiva, Ii dau pe datorie" * creditor, -oâre s. (lat. creditori -dris). Care are de luat bani de la altu. Adj-Cont creditor, care e, deschis unui debitor. V. debitor şi datornic. * credo n. (lat. credo, cred, primu cuv. cu care începe crezu). Crezu. _ * credul, -ă adj. (lat credulus). Lesne-crezător, care crede lesne ceia ce aude, încrezător. — Fals -ăl (după fr. cridule). * credulitate f. (lat. credulitas, -ătis). Defectu de a fi credul. * creez, a Oferea v. tr. (lat. creare. — Creez, creiază [că ea devine ia după vocală], creăm şi creem, creind şi cretnd. V. pro- şi re-creez). Fac din nimic: Dumnezeu a creat lumea. înfiinţez: a crea o şcoală, o catedră. Inventez, scornesc : a crea o legendă. Constitui, institui: a crea o rentă. — Nu e greşit a scrie creiez, creiem (ee pron. ele), dar e absolut greşit creia, creiat tld. crea, creat. V. produc. creTer m., uzitat şi la pl., şi n., pl. ctnd e vorba de creier ca organ anatomic -două creiere de gips (lat. ceribrum, *cre-brum, de unde s’a făcut *criur, apoi creier dup ă greier; it. cervello, pv. cervel, fr. www.dacoromanica.ro CRE CRE cerveau d. tat. cerebellum. V. cerebel. Cp. ru ciur). Substanţa nervoasă din craniu. Fig. Spirit, minte. Creierii munţilor, partea de unde încetează vegetaţi unea şi rămlne sttncă goală (ceia ce dă impresiunea c’ai ajuns tn craniu munţilor), coclauri, locuri neumblate pin munţi. A-ţi zbura creierii (d. fr. se brtller la cervelle), a te împuşca tn cap. — Irt Banat criel. * creTdn n., pl. ioane (W.crayon, d. craie, cretă). Vărguţă de grafit,ori de altă substanţă minerală pusă Intr’un beţişor de lemn ca să scrii ori sâ desemnezi.—Pop. plumb. In vest plaivăz. * creionez v. tr. (fr. crayonmr). Desemnez cu creionu. Schiţez. creiţă) V. crăiţă. * crematâriO, -le adj. (d. cremaţiune). Care serveşte la cremaţiune: cuptor crematoriu. S. n. Cuptor de ars cadavre şi gunoaie. * cremaţiune f. (lat. cremătio, -onis, d. cremare, a arde, v. tr.). Acţiunea de a arde cadavrele şi gunoaiole. V. Incinera-ţiune. * cr£m& I., pl. e (fr. crime, cremă, smln-tlnă, vfr. cresme, unsoare, cremă, şi chreme, mir, untdelemn sfinţit, d. lat. chrisma, vgr. hrtsma, unsoare. V. crijmâ şi hrlzmă). Mtncare făcută din lapte, Ouă şi zahăr: cremă^de vanilie. Fig. (după fr.). Ceia ce e mal sus (ca smtnttna la lapte), mai bun (tn opoz. cu drojdie): crema unei clase de elevi. cremene f. (vsl. kremv, gen. krimene, bg. kremeni, rus. kremeni). O peatră foarte dură (silice) care face să sară sclntei din amnar clnd o loveşti. Satu lui Cremene safi al lui Hdlbură (nume proprii), sat de zglrciţi ori de hoţi. crengâs şi crenguroS) -oâsă adj. (d. creangă). Nord. Rămuros, cu multe crengi. crenguţă f., pl. e. Nord. Crănguţă. * cre6l) -ă s. (fr. creole, d. sp. criollo). European născut tn colonii (mai ales tn America latină). Adj. Pronunţare creolă. Adv. Ca creolii: a vorbi creol. — Se zice şi despre negrii din America, spre deosebire de cei din Africa. * creolină s., pl. e (fr. creoline, d. ere din creozot şi lat. dleitm, ulei). Un fel de ulei scos din catran. * creozot n. (fr. criosole, f., d. vgr. krias, carne, şi sdzo, salvez. Fabricat de Reichenbach la 1832). Chim. Un lichid incolor foarte mirositor, antiseptic, scos din răşina de fag pin destilaţiune şi foarte recomandat contra ofticii, durerilor de dinţi ş. a. * creozot£z v. tr. (fr. crdosoter). Moi lemnele tn creozot ca să nu putrezească. 1) crep n, pl. ari (germ. krippe, iesle). Trans. Afu/if.Troacă (jgheab) dintr’un trunchi (saâ şi de peatră) pusa la o finttnă saâ la un izvor p. a adăpa vitele: in dosu fintinii era un crep pentru adăpat vitele (VI.—Univ. 4 iun. 1910, 1,6). — Şi creplă) pl. e. 2) * crep n., pl. uri (fr. crlpe d. lat. crispus, creţ. V. crispez). Un fel de stofă străvezie de mătase ori de ltnă fină. Crep de China, crep mai des de ctt cel obişnuit şi din care se fac eşarpe, şaluri ş. a. Bucată neagră din această stofă care se poară tn semn de doliâ. — V. fludă, zăbranic. 3) crep verb, V. crăp. crepenâle(în) loc. adv. (cp. cu nsl. krepellti, a trlnti lovind cu pumnii. Bern. 1,610). V. berbeleacu. * crepitânt) -ă adj. (lat. crepitans> -ăntis). Par. Care plrlie saâ plesneşte (ca sarea tn foc, de ex.). * crepitaţiune f. (lat. crepitătio, -dnis). Par. Ptrtitură. creplă) V. crep 1. * crepon n., pl. oam (fr. crdpon). Crep des, de diferite colori. * crepuscul n., pl. e (lat crepusculum, d. crepare, a crăpa, adică „a se crăpa de ziuă“). Auroră. Amurg. * crepsculâr, -ă adj. (d. crepuscul; fr. crepusculaire). De crepuscul: lumină crepusculară. cresc) -ut) a creşte v. intr. (lat. criscire, it. crescere, pv. creisser, fr. croitre, sp. crecer, pg. crescer). Mă măresc, mă dezvolt: iarba, copila, puterea creşte. Mă unflu dospind: cozonacii cresc. A creşte mare, a te dezvolta, a ajunge adult: să creşti mare, băiete (Formulă de urare) 1 A-ţi creşte inima de bucurie, a te bucura foarte mult. V. tr. îngrijesc, educ: a creşte un copil. Cultiv r a creşte păsări. crescătorie f. (d. eres ). Stabiliment de crescut ceva: crescătorie de gtşte crescătură f., pl. f. Excrescenţă ieşitură (pe pele, pe scoarţă), ca negii ş. a. * crescendo adv. Muz. Cuv. it. care înseamnă „cresetnd, întărind", adică „mai tare" (Se pron. creşendo). 1) crescut n., pl. urt. Acţiunea de a creşte mereâ : iarba s'a oprit din crescut (intr.), crescutu vitelor (tr.). 2) crescut) -ă adj. Mărit, dezvoltat Educat. 1) crestât) «ă adj. (lat. cristatas). Cu creastă (ca cocoşu). 2) crestat) -ă adj. (d. crestez). însemnat pin cruci făcute tăind ori zgtriind, dinţat, cu zimţi (ca ferăstrău, ca răboju, ca frunzele trandafirului ş. a.). crestăţeă f., pl. ele (d. crestat 2, pin aluz. la frunze). Un fel de lăptucă (tactuca sagit-tata), numită şi susai de pădure şi (Trans). tilhărea. crestătură f., pl. i. Rezultatu crestării, ca semnele făcute pe răboj ş. a. www.dacoromanica.ro crestei 'şi încr- v. tr. (rut, trestiti, rus. -iti, însemn cu cruci tăind ori zglriind, d. Ifrest, vsl. krlstu, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos, V. încrestesc şi creştin şi cp. cu scrijilesc). Hac tăieturi sau zgtrieturi pe un băt sau pe o njargine de masă şi mai ales pe răboj: a cresta răboja. * crestomatie şi -ţ(e f. (vgr. hresto-mătheia, d. hrestos, de bună calitate,, şi manthăho, Invât. V. hristoitie). Colecţiune de bucăfi alese din bunii prozatori şi poeţi. V. antologie. * creştâl, V. cristal. creştere f, Acţiunea de a creşte. Edu-caţiune. Cultivare : creşterea vitelor. creştet n., pl.e (d. creastă supt infl. lui a creşte). Vlrfu capului omului. Vlrf, culme : creşletu munţilor. Din creştet p'.nă’n tălpi, din cap plnă’n călclie, peste tot corpu, tn tot corpu: a simţi un fior din creştet pină’n tălpi, ignorant din creştet pină’n tălpi. creştin, -ă s. (lat. christianus, d. Chris-tus, Hristos; it. sp. cristiano, pv. crestian, fr. chritien, cretin, pg. christăo. V. cretin şi crestez). Adorator al lui Hristos: un creştin, un filosof creştinesc. Fam. Om, măi creştine, fa creştino. Fig. Omenos, bltnd: da fii şi tu mai creştin, măi l — Ca adj. în colo numai creştinesc, ca şi păgînesc. — In Ps. Şch. şi hrlstosean, -ncă. creştinătate f. (d. creştin). Totalitatea ţărilor sau popoarelor creştine. creştinesc, -eâscă adj. Oe creştin: legea, morala creştinească (nu creştină). Fig. Uman, bun: purtare creştinească. Clar, limpede: limbă creştinească. creştineşte adv. Ca creştinii. Fig. Uman bltnd. Lămurit, cu înţeles: spune-i creştineşte. creştinez v.tr. (d. creştin). Fac creştin, botez. — Şi încr- (Trans.). * creştinizm n. (d. creştin). Retigiunea creştinească. — Creştinizmu e retigiunea lui Hristos şi a tnceput din Iudeia, de unde, Îndată după moartea lut Hristos, apostolii aâ răsptndit-o tn toată lumea. Sfintu Petru fu primu episcop al Romei, dar fundatoru cel mai activ al bisericii creştineşti fu, de sigur, sfintu Paul, care propagă tn Grecia şi Italia noua învăţătură. Răpedea dezvoltare a creştinizmului se datoreşte 1) nevoii pe care o simţeau cei de jos de o religiune mtngtietoare şi dătătoare de speranţă, 2) caracterului lui universal, pe ctnd cele-lalte religiuni erau locale, 3) neputinţei păgtniz-mului de a opri stricăciunea întregii lumi. La tnceput persecutat de Romani (dc la Nerone ptnă la Diocletian) din pricină că avea ceva din intoleranta şi excluzivizmu judaic, ajunse retigiunea statului roman supt Constantin, care, la 325, convocă conciliu de la Nicea, după ce, la 313, proclamase principiu tolerantei religioase (edictu din Milan). La 858 Fotiu, episcopu Constantinopolului, se despărţi de episcopu Romei. Ast-fel, creştinii romani se despărţiră de ce! greceşti şi se numirăuniica/o/icf.alţiiorforfocjî Altă.sectă creştinească e arianizmu, predicat pe la 318 de Ariu şi care a avut mare răsplndire tn evu mediu. De această sectă ţin Armenii. Alţi sectari au mai fost iconoclaştii, Valdejii şi Albigejii, iar pintre ereziarhi ts celebri Wiclef, leronim din Praga şi Ion Huss. In sflrşit, tn sec. 16 apăru reforma Iui Luther, care nu recunoaşte altă autoritate de ctt a Bibliii. La Români, originea creştinizmului e romană, după cum se vede din cuvintele: creştin, cruce, biserică, altar, tlmplă ş. a. Biserica de care ţin Românii acum e cea grecească, afară de o mică parte de Ardeleni, care la 1697, recunoscură autoritatea Romei, ceia ce e tn interesu patriii, şi aşa ar trebui să facă toţi Românii, conduşi dc mai-marii bisericii ortodoxe I * cretaceQ, -ee adj. (fr, cretacie, d. lat. cretăceus). Min. De cretă : teren cretaceu. * cretă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta“, de unde şi mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, şi de aci rut. kr&da, krilda). Carbonat de calciu saâ calcită pămtntoasă (COa Ca), formată din animalcule foraminifere supt aspectu unei substanţe albe dure, care se Intrebuin|ea7ă la scris pe tabla neagră tn şcoale. — in est (d, rut), cridă, In sud (rar azi) tibişir. * cretin, -ă s. (fr. critin, d. chritien, creştin, cum li s’au părut Francejitor acei creştini vechi care se ţineau numai de post şi rugăciune). Idiot rachitic şi guşat Fig. Idiot, ttmpit * cretinlzm n. (fr. critinisme). Boala omului cretin. Fig. Imbecilitate,prostie adtncă. cretinţă, V. catrinţă. * creton n, pl. oane şi uri (fr. cretonne, de la Cre'.on, un sat din Normandia). Un fel de ptnză groasă cu desemne care se întrebuinţează la făcut perdele, la îmbrăcat mobilele ş. a. creţ, creaţă adj., pl. f. eţe (cp. cu lat. crlspus, creţ. D. rom. vine strb. krecav). Cu mici unduiaţiuni, zgtrcit ori zbîrcit: păr creţ, pele creaţă. S. n., pl. uri. încreţitură: creţu-turile părului, frunţii, hainei. Tort de bumbac. A-ţi face gura în creţ, a face nasu zbtrciog, a te formaliza,a te indigna (Ion Adam, Intr’o nuvelă din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5). creţesc, -eâscă adj. (d. creţ, dupâ aspectu cojii lor ctnd le păstrezi). Mere cre-ţeştl, un fel de mere foarte gustoase mai mici de ctt cete domneşti şi care se zbtrcesc puţin după cules. creţişoâre f, pl. (d. creţ). Plască (o plantă). creţuşcă f., pl. ca cuşcă (d. creţ). Un copăcel rozaceu care conţine acid salicilic (spiraea ulmaria). V. caprlfoliu, cunu-niţâ, taulă. * creuzet n., pl. e (fr. creuset). Chim-Oală de lut, de fer, sau de platină dc topit ori de calcinat unele substanţe. www.dacoromanica.ro crevăt, V. crivat. * crevetă f., pl. e (fr. crevetle, var. din chevrette, căpriţă) Un fel de rac mic cit un gtndac. crez n„ pl. uri (d. crez, cred). Credo, deciarafiunea religioasă numită şi „simbolu credinţei" (Cred tn'r’un Dumnezeu ş. a.). Fig. Principiu, regulă de viaţa: crezu meu e munca. crezare f., pl. inuz. ări (d. cred, crez, format ca şi născare, perzare, vtnzare). Cre-zămlnt: nu-fi dau crezare. crezămint n., pl. inte (d. cred, crez, ca scăzămint d.scad, scaz).Credinţă,Încredere: nu-fi dau crezămint, n'ai crezămint la mine. crezătâr, -oăre adj. Care crede. Cridul. crezut, -ă adj. Care se crede niult (mai ales frumos), Încrezut. Vechi. Credincios: slugă bună şi crezută (Nec. 2, 403). crlbda, -bd6s, V. crivd-. cricălă f., pl. e (cp. cu clrcală). Trans. Buc. Tocană. cricesc v. tr. (vsl. strb. rut. kricati, a striga. V. cricnesc). Olt. Spun, anunţ. * crlcoidi -ă adj. (vgr. krikoeiUes, circular, d. krlkos, klrkos [lat. circus], cerc, circ, şi eidos, aspect). Anat. Cartilaginea cricoidăl inelu cartilaginos care formează partea inferioară a laringelui. S. f., pl. e. Cricoida, cartilaginea cricoidă. V. arite-noid. cridă, V. cretă. cri'el şi crier, V. creîer. crlhăn şi (Trans. vest) crifăn n., pl. uri şi e (rut. * krih cu suf. -an, de unde şi kriSka, bucăţică de pine; vsl. kruhu. bucăţică de pine. V, cruşesc). Trans. Mold. Codru, darab (de pine. de mămăligă). Crint S. m. Mold. Iron. Hojmalău, vlăjgan. V. halcă. crlhăncă f., pl. e (d. crihan). Mold. Raţă sălbatică mare. crljăc m. (pol. krzyzak, d. krzyz, vsl. krizi, cruce. V. scrijilesc, cruce). Vechi. Cruciat. 1) crijmă f., pl. e (vsl. krizma, krizma şi hrizma, d. vgr. hrisma, unsoare; rut. krizma, crijmă. V. cremă şi hrizmă). Ptnza In care se’nvăleşte copilu după ce a fost botezat şi pe care o dăruieşte naşu. 2) crijă, V. circiumă. crflă f., pl. e (vsl. bg. strb. krilo, aripă. Cp. cu lat. ala, „aripă" şi „escadron". V. cîrlacT, cîrlan). Munt. Mold. Ctrd, ceată: crile de oameni (rev. I. Crg, 8, 220), crile comandate de vechili (CL. 1911,227), jidanii se duceau crilă la havră. Bătaie, hurc, zgor-nire a vlnatului. — In Trans. cu crila, cu ghiotura, in Olt. şi grilă (rev. I. Crg. 2,347). V. areapă. * crimă f., pl. e (fr. crime, s. m„ d. lat. crimen). Calcare gravă a legii morale, religioase sau civile, mai ales ucidere V. delict. 1) criminal n., pl. uri şi e (germ. kri-minal - gefăngniss, Închisoare de criminali). Gros, penitenciar.— Vulg. cremenar (infl. de cremene). 2) * criminal, -ă adj. (lat. criminalis ; fr. -net). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă : procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. in mod criminal. V. scelerat şi ucigaş. * criminalist, -ă s. şi adj. Care se ocupă de crime : Beccaria fu un mare criminalist. * criminalităte f. Caracteru de a fi criminal. * crlminalizez v. tr. Prefac un proces corecfional sau civil In proces criminal. crin m. (ngr. şi vgr. krinon, vsl. krinu. slrb. bg. rus. krin). O plantă erbacee bul-boasă, tipu familiii liliaceelor (lilium cândi-dum). Are nişte flori mari albe Cu şase (Ia realitate trei) petale cărnoase şi c’un miros puternic foarte plăcut. Crin de baltă, ro-şăţea. Crin roş, zambac, aişor (lilium bul-biferum). Crin de pădure, cu flori purpurii (U ium martagon). Alb ca crinu, foarte alb. — Slnt şi alte specii de crin : crin galben (hemerocallis), crin de toamnă (hosta), originar din Japonia. * crinolină f. pl.e (fr. crinoline, d. crin, păr de coamă ori de coadă de cal; it crino, păr de la coamă, crinolina, o plnză, d. lat. crinis, păr). Stofă de păr de cal. Fustă de păr de cal şi (pin ext.) fustă Infoiată, ma-lacov. crltit n., pl. uri (vsl. *kroniu, de unde şi rus. krut, krutdi, răscopt, ca grind, răs-pintie din vsl. *grondi, raspontiie.V.crutcă, scrtntesc). Est. Mămăligă prea vlrtoasă. V. clin 2, codru, truşnic şi sfarog. crintă f., pl. e (rus. krinka, krynka, borcan, chiup Invălit In Împletitură de mesteacăn, d. vsl. krina, baniţă ; ung. kerenta, strachină de lemn). Vasu In care se face caşu (o masă cu marginile ridicate şi o deschidere pe unde să se scurgă zeru). HIrzob de peşti. Trans. Balie.—în Mold. şi crtntă, hlrzob. V. procrlntă. * criolită f., pl. e (d. vgr. kryos, gheată, şi Uthos, peatră. V. cristal). Chim. Fluo-rură duplă naturală de aluminiu şi de sodiâ (Na FI Al» Fiu). H clivabilă şi albă ca gheata ori chear roşiatică. * crioscopie f. (vgr. kryos, gheată, şi -scopie ca’n episcopie). Acea parte a fizicii care studiază legile îngheţării disoluţiunilor saline. cripâlcâ f., pl. e şi ălci (bg.) Sud. O sclndurică cu gâuri care serveşte ca opritoare a sulului la război. www.dacoromanica.ro CRI — 366 — CRI * criptă f:, pl. e (lat. crypta, d. vgr. Uryptc [d. krypto, ascund]. V. grotă, a-pocrlf). Cavou, cavernă de îngropat morţii. * criptogâm, -ă adj. şi s. (vgr. kryp-tds, ascuns, şi gămos, căsătorie). Bot. Se zice despre plantele care au organele de reproduce ascunse, ca ciupercile (Sin. cu acotiledonat). V. fanerogam. * criptografic, -ă adj. (d. criptografie). Scris cu litere secrete. Adv. A tcrie criptografic. * criptografie f. (vgr. kryptâs, ascuns, şi -grafie). Scriere cu alfabet secret. * crisalidă f., pi.£(vgr.hrysallis, -(dos d. hrysos, aur, pin aluz. la coloarea ei). Şt. Nat. Pupă, forma dintre omidă şi fluture. — Şi criz- (după fr.). * crlsoprăs n., pl. uri (vgr. hrysopra-sos, d. hrysos, aur, şi prăson. praz, adică „verde ca prazu"). Min. O peatră preţioasă verzie, varietate de calcedonie. — Şi cri-zopraz (după fr.).-V. calcedonie. * crlspaţlune f. (lat. crispătio, -dnis). încreţitură. Contracţiune nervoasă Ori musculară. — Şi -âţie. * crispez v. tr. (lat crispare, d. crispus cret). Cauzez crispatiuni: băutură care crispează stomahu. V. îefl. Mă contractez : mina i s'a crispat de teroare. * cristal n„ pl. e (lat. crystallum şi crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheată, it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolltă, clondir). Formă simetrică pe care o iau unele substanţe minerale (saâ şi neminerale) clnd trec din stare lichidă In solidă: cristale de cuarţ, de zahăr. Sticlă de cea mai bună calitate, toarte curată şi limpede. Cristal de stîncă, cuarţ. — Vulg. cleştar (cu toate că Oelv. Iosif. Anghel ş. a. au avut rău gust de a zice aşa supt pretext să aşa zice poporu. In realitate, poporu nu ştie de acest cuvlnt). Biblia d. 1688 zice crlştal, probabil după pol. ori după ung. kristăly, de unde şi Ardelenii zic crlştal. Alte forme vulgare Is creş-tal şi cllştar. * cristalin,-ă adj. (fr. cristallin, d. lat. crystăllinus, vgr. krystallinos ; it, cris-talltno). De cristal: corp cristalin. Limpede ca cristalu : ape cristaline. Relativ la crista-linu ochiului. Anat. S. n., pl. e şi uri. Parte lenticulară a ochiului care aduce pe retină imaginea obiectelor. * crlstallzâbll, -ă adj. (d. cristalizez). Care se poate cristaliza. * crlstallzaţlune f. (d. cristalizez). Acţiunea de a sau de a se cristaliza. — Şi -âţie, dar ob. -âre. * cristalizez v. tr. (d. cristal; fr. cris-talliser; vgr, krystalllzo). Prefac In cristale. Fig. Fixez forma (starea). V. refl. Mă prefac In cristale. Fig. Mă fixez, mă formez definitiv : naţiunea s'a cristalizat. * cristalografie f. (d. cristal şi -grafie). Min. ŞtiinŢa cristalelor, a legilor după care se formează ele. — Creatoru ei e abatele Haiiy (1743-1822). '* cristaloid, -ă adj. (vgr. krystallo-eides). Care seamănă a cristal: peatră cris-taloidă. crlstăş n., pl. e (d. crisnic). Meh. Crlsnic. crlstât şi cristei m., pl. ei (vrom. crăstei, d. vsl. krasteli). Est. O pasăre din ordinu celor cu picioroange, ceva mai mare. de cit prepeliţa şi trăitoare pin ctmpii (crex pratensis). Există şi o varietate de baltă.—In sud cîrsteT. cristelniţă f., pl. e (vsl. krustilinica, d. krustu, cruce, care vine d. vgerm. Krist, Hristos. V.creştin). Colinvitră, baptisteriu, vasu tn care se cufundă copilu la botezu ortodocşilor, crlstlâc, V. ctrsnlc. crfstov, V. cîrstov. crlş, -ă adj. (d. Ctiş, riu aurifer ?). Mold. Rar. Crişu el, crişa ia I halal,ferice (de el, da ia)/— In Munt. crlşeanu, -eanca. crlşc, V. scrîşnesc. crişm-, V. cîrcîum-. criştâl, V. cristal. * crlterlQ n. (vgr. kriUrion, d. krino, judec. V, criză). Probă după care judeci: memoria nu e tot-de-a-una criteriu inteligenţei. * critic, -ă adj. (vgr. kritikds, d. krino. judec). Relativ la critica : disertaţiune critică. Căruia-i place să critice, să analizeze : spirit critic. De criză, periculos: moment critic. S. m. Apreciator, judecător al operelor de artă sau de spirit: critic literar. Censor: critic nemilos. S. f., pl. i. Arta, ştiinţa de a judeca In artă, In literatură : critică muzicală. Reprobare : şi-a atras critica tuturor. * critic, a -â v. tr. (fr. critiquer). Apreciez, judec (In artă ori In literatură). Reprob, ocărăsc, mustru. * criticabil, -ă adj. fr. criticable). Care poate fi criticat ori reprobat, * crltlcizm n. (d. critic). Sistema filosofică a lui Kant care avea de scopi sâ determine limitele inteligentei omului. crlţâr, V. crălţar. criţă f., pl., e (rus. krica, oţel). Est. Otel. Adv. Fam. Beat criţă, beat mort, beat turtă. crlvâc n, pl. e (bg. krivăk, băf curb, d. kriv, curb. V. cr ivind). Coastă (lemn curb) la luntre (V. cocfrlă). Nişte lemne care tin peatra fixă a morii. Vlrtej de ridicat greutăţi la ocnc. Pe la 1700, o monetă egală cu măriaşu (slrb. krivak). — Şi grivac (Dobr.) şi scrlvac (Cov.). V. cuşaclic. crlvâTe f., ăi (slrb. krivafa, curbă. V. crivală). Ial. Privai mal mic. V. crlvă. crlvâlă f., pl, e, ca nicovală, -le (vsl. krivalo, d. krivu, curb; slrb. * krivalja, un fel de vită. V. crlvea). Est. Crivea, un fel de jug care se pune la peptu www.dacoromanica.ro CRI — 367 — CRO -cailor cind treieră. Crivea, sclrleică (de răsucit funiile). Un fel de strlngătoare dulgherească de forma unui pătrat c’o lăture formată de un mare şurub tot de lemn de tinut-strlns două piese. O bucată de ramură mai groasă retezată şi fixată tn al cărei v!rf ramificat se pune drobu de sare pe care-l ling oile (In vest se numeşte aşa şi troaca tn care se pune drobu). Vest. Manivelă la joagăr. crivat n, pL uri şi e (ngr. krevvăti, Jiravvăti, d. vgr. krăbatos, krdbbatos, care vine d. kremannymi, atlrn, adică „pat attrnat"; lat. grabăths, fr. grabat; vsl. krevato, kro-vdtl; alb. bg. kreve't; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nici simplu aşternut). — Vechi şi crivat. crfvă f., pl. e (strb. kriva, a. t. V. crl-vaîe). Olt. Surpătură pe dealuri produsă de ape. crivăţ n„ pl. e(e (vsl. *krivici, d. krivu, -cotit, strtmb, adică „vtntu care suflă strîmb"; nsl. krivec, crivăţ; strb. krivac, criminal. V. crlvac, crlvină). Vintu de nord ori nord-•est (Mold.) ori de est (Munt,) care bate puternic iarna. Spre crivăţ, spre partea de unde bate crivăţu (spre Rusia). V. vint. cri'vda (cu) loc. adv. (bg. vsl. krivda, nedreptate, d. irivă, strtmb). Sud. Cu nedreptate, făctnd haram (la joc). — Şi cribda (CL. 1921, 166). V. price 1, haram, şoalda, fofîrlica. crlvdos, -oâsă adj. (d. crivda). Sud. Haramgiu. — Şi -bdos. crivea f., pl. ele (rudă cu crivală, crivac, trivină). Munt. Hreapcă. Zatcă, băţu cu care se strlnge pe sulu din ainte ptnza ţesută. O unealtă cu care dogaru suceşte teiu la le-gatu cercurilor de lemn. Sctrleică, o unealtă compusă dintr’un drepunghi care se tnvtr-teşte tn prejuru unei axe şi care se Întrebuinţează la făcutu funiilor. Mold. sud. Crivală, un fel de jug care se pune la peptu cailor ctnd treieră. V. cocirlă. crivină f., pl. i (vsl. bg. irivina, cotitură, d. kriv, curb. V. crivăţ). Mărăciniş pe malurile şi cotiturile rlurilor. V. zăvoi. crlvltâr n., pl. e (rudă cu crivac, adică „din lemne curbe"). Bz. Boltă sau altă con-strucţiune făcută ca să se întindă vita, de ordinar pe lingă casă, p. umbră. V. umbrar. crlzalidâ, V. crisalidă. * crizantemă f., pl. e (fr. chrysanthime, m., d. vgr. hrysănthemon (d. hrvsos, aur şi ănthemon, floare]. V. hrisov şi antologie). Bot. Tuf&mcă, dumitriţi, o plantă din familia compuselor, cu nişte flori foarte frumoase, cu multe petale lungi şi supţiri (ichrysănthemum sau pyrethrum [indicum şi sinense}). * criză f., pl. e (vgr. krlsis, d. krino, judec, V. critic). Moment greu tn cursu unei boale. Criză de nervi, atac de nervi. Fig. Criză ministerială, criză financiară (chesat). criznlc, V. cirsnic. * crizopraz, V. crisopras. crîcnesc v. intr. şi 'tr. (vsl. kruknpnti, a ciripi,„a circii”, kriku, strigăt; slrb. kriknuti, a crtcni, krik, strigăt, graknuti, a sfriga; rus. kriknuti, a răcni, kerknutl, a ciripi, a piscui.V. circ, circotă, cir, cricesc). Fam. Zic ceva tn semn de nemultămirc: l-am mituit c'un pol ca să ’nu cricnească, nici n'a cricnit de frică / V. glămujdez. crimpeT n., pl. ele (vsl. *krompell, d. krompu, mic,de unde şi krompeti, la se zgtrci). Fragment, frlntură, bucată (de emn ş. a.). Porţiune (de drum) ş. a. Fig. Crlmpei de vorbă. . crimpiţă f„ pl. e (ca şl crimpei). Ban. Cocleţ (greşeală la năvădit). Fig. încurcătură, belea, Qbstacul. crimpot n„ pl. e (d. crimpei). Est. Crtmpei. crîmpotesc (Munt.) şi -ţese (Mold. Trans). v. tr. (d. crimpot). Prefac In crtm-pote, In crtmpeie, rup, sftşii: crimpofit de glnduri negre (Rebr. 257). reviste crlmpofite şi cărţi şferticate (Kir. Şez. 30, 201). Scurtez, execut un crtmpei, tncep un lucru: de abea am crimpofit rochia asta. — Şi crompo-ţesc. V. ctumpăvesc. crînced adj. V. vilced. crincen, -ă adj.(vsl. *kroncen\i[ [dedus din rus. krtiienyl, înverşunat], d. kroncina, holeră). Crunt, grozav, înverşunat : luptă crtncenă. Adv. In mod orlncen. cringn., pl. uri (vsl. krongu, cerc,'zodiac, adică „ţarc, îngrăditură", d. vgerm. hrinc, ngerm. ring, inel; rus. ’krug, cerc; ung. korong, strung de olărie. V. crug). Ciclu, cerc, crug: cringu anului, lunii. Cringu cerului I) mtna anului, schimbarea timpului tn bine sau In rău: s’a schimbat cringu’n secetă, merge cringu spre vară, s'a mărit cringu zilei; 2) steaua polară (N. Dens. 962). Prtsnelu fusului morii (tn care se’nbucă dinţii roatei mişcătoare). Pădurice : cringu Buzăului. crîngână, V. crăcană. crîntesc, V. scrintesc. crisnic m. şi n. V. cirsnic 1 şi 2. crîşc, V. scrîşnesc. crîşm- V. cîrcTum-crîşnesc, V. scrîşnesc. croămbă, V. cloambă. croăşnă, V. crosnă. * croat, -ă s. şi adj. (V. cravată). Din Croaţia. crob, V. crop. croc, V. crov. * crochât n, pl. e (fr. [d. engl.] croquet). Un joc cu bile de lemn izbite cu maiurile şi care seamănă destul de mult cu poarca. * crochitl n., pl. lari (fr. croquis). Barb. Schiţă (de.sesemn). ■ U^lllkW I Ub. Î1VÎ1V1111II www.dacoromanica.ro crocmală f. fără pl. (rut, krn’inuili, rus. krahmăl, kruhmăl, d. germ. kraft - mehl, scrobeală Ikraft, putere, şi mehl,,făină], V. mudmel). Mold. Scrobeală. — in nord şi crohmală. crocmolesc v. tr. (din *crocmălesc, d. crocmală). Mold. Scrobesc, tiţtăresc rufele cu crocmală. — in nord şi crohm-> * crocodil m., pl. li (lat. cr^codilus, d. vgr. krokâdeilos, cuv. egiptenesc. V. corco-del). Un reptil colosal de forma şoptrlei, lung ptnă la opt metri şi cu nişte solzi foarte rezistenţi. Trăieşte In marile fluvii ale Africii, In Gange (V. găvial) şi In fluviile Ame-ricii (V. caiman). Vechii Egipteni II considerau ca sfint V. reptil. crodi V. codru. cnoh, V. crov. crohm-i V. crocm-. croT n., pl. ari (slrb. bg. kroj, croială). Mold. Olt. Croială (Se zice mai ales de cizmele făcute dintr'o singură bucată de pele: ciobote dintr'un croi). croTâlă f., pl. ieli. Acfiunea şi modu de a croi: haina are croială bună. Fig. Formă, tip : urltă croială de om l croiesc v. tr. (vsl. strb. Vroiţi, bg. kroiy, rus. kroiti). Tai (stofa, pinza) ca să fac îmbrăcăminte: a croi o cămaşă. Fig. Formez, compun : a croi o frază. Imaginez, scornesc : el croi o minciună (Neam. Rom. Lit. II, 812). A o croi, a le croi, a turna la minciuni. A croi planuri, a plănui, a proiecta. A o croi ta fugă, a o rupe de fugă, a fugi grabnic. A croi cuiva o vargă, a-l croi c'o vargă, a-i aplica o vargă ţeapănă. croitor m. Care croieşte şi coase haine. — Fem. -easă, pl. -ese. croitorie f. Meseria de croitor. Atelieru sau prăvălia lui. croitură f., pl. i. Lucru croit. Felu de croi. croi n., pl. uri şi oale (pol. krăi, rut. kordli [ gen. krolia), d. vsl. krali, rege. V. crsiT). Capu suveranului pe o monetă. (Neam. Rom. Pop. 7, 92). V. arol. * crom n. (vgr. hrdma, coloare). Chim. Un corp simplu metalic tetravalent cenuşiei ale cărui combinaţiuni se disting toate pintr’o coloare frumoasă. Se cristalizează In octa-edre regulare tot aşa de dure ca ale corin-donului. Descoperit şi separat de Francezu Vauquelin la 1797 din cromatu de plumb (crocoisa). * cromât n., pl. e, şi m. Chim. Sare compusă din acidu cromic şi o bază. * cromatic, -ă adj. (vgr. hromatikăs, d. hrdma, coloare). Fiz. Relativ la colori şi nuanţele lor. Muz. Gamă cromatică, compusă din semitonuri. V. diatonic). S. f., pl. i sau e. Ştiinţa colorilor. * crâmic, -ă adj. Chim. Se zice despre un acid compus din crom şi oxigen. * cromită f., pl. e. Min. CrOmat de plumb-(Cr Oi Pb). * cromlec n., pl. uri şi e (fr. cromlechT d. bretonu krumlech, din krum, curb, şl lech’, peatră sfintă). Monument preistoric megalitic format din petre aşezate’n cerc, uneori In prejuru alteia mai mari, cum s’au găsit tn Bretania (Francia). V. dolmen^ * cromolltografie f. (d. vgr. hrdmar coloare, şi litografie). Ştiinţa de a scoate, pin ajutoru litografii!, desemne colorate. Desemn litografic colorat. crompoţesc, V. crîmpoţesc. cronc, interj, care arată strigătu corbului. V. clonc> croncân m. (d. cronc). Fam. Cloncanr corb. croncănesc v. intr. (d. cronc). Strig ca croncănii, clrti. V. cloncanesc. croncănit n, pl. uri. Strigătu corbului. * cronic, -ă adj. (vgr. hronikds, d. / ră-nos, timp). Med. Se zice despre boalele care-se prelungesc mult timp, despre boalele vechi, Inopoziţiune cu acut. Fig. Beţie cronicăr beţie veche. S. f., pl. i (rar e). Istorie scrisă In ordinea timpului, an cu an: cronica lui Şincai. Articul de ziar despre noutăţile zilei : cronică politică, teatrală, artistică, financiară. Fig. Cronica scandaloasă, care povesteşte ceia ce e rău pe socoteala cuiva. — Vechi şi hrânică (s. f.) şi hrânic (s. n., pl. e) după ngr. * cronicar m. (neol. din sec. 17 d. cronică sau d. pol. kronikarz). Scriitor de cronică. * cronograf m. (vgr. hrono-grăphos)_ Scriitor de cronografii, cronicar, analist.— Vechi hr- (după ngr.). * cronografie f. (vgr. hronographia). Cronică, anale, scriere a cronicelor. * cronogrâmă f., pl. e (h.chronogram-me, d. vgr. hronos, timp, şi grâmma, literă). Joc de spirit In care literele (după numeraţiunea romană) formează o dată istorică: franCorVM tVrbls sICVLVs fert fVnera vesper. Aici literelele numerale adunate MCCLVVVVVVII dau data de 1282, clnd. au fost Vesperele siciliene. * cronolog m. (vgr. hronoldgos). Care-se ocupă de cronologie. — Fals -oglst. * cronologic, -ă adj. (vgr. hronologi-krfs). Relativ la cronologie: prescurtare cronologică. Adv. In mod cronologic. * cronologie f. (vgr.hronologia, d.hrd-nos, timp, şi Tdgos, cuvtnt. Ştiinţa timpului, saii a datelor istorice. — Vechi hr-. * cronometric f. Ştiinţa măsurării timpului. * cronometru n, pl. e (d. vgr. hrdnos, timp, şi mitron, măsură). Ceasornic de pre-ciziune construit mai bine ca să arăte mal exact timpu. Ori-ce instrument de măsurat timpu. www.dacoromanica.ro cronţ şi cranţ (est) şi ronţ (vest şi sud) interj, care arată huietu dinţilor care rod ori măntncă lucruri uscate. cronţănesc (est) şi rânţăî sau -Ygsc (vest şi sud) v. intr. şi tr. (d. cronţ, ronţ). Măntnc făctnd cronţ-cronţ: cronţănea nişte posmagi. — In nord şi hrojdesc. crop n., pl. inuz. uri (vsl. kropu, de unde şi rus. dial, okrdp, apă clocotită. V. uncrop, tn- şi o-cropesc). Rar. A da in crop, a da In fert, a da in undă, a începe să clocotească. — Şi crob (Tut). crosnâr m. (d. crosnă. Tot aşa pot. MroSniarz. V. croşnâ). Rar (Ctcu). Hamal. — Şi -ăş. crâsnăşi (Trans. Mold.) crâşnă f., pl. e (rus. krosn&a, bg, krdsnia, krosna, coş de purtat In spinare; ceh. krosno, kroSna, clrlig de hamal; vsl.krosno. V. incrosnez. Bern. 1,624). Sarcină, bagaj cit se poate duce’n spinare: au purces cum au putut, unii numai cu croşna şi cu copiii in bşftţj (Nec. 2,372), şi-a petrecut viaţa cu croşna’n spinare (lorga, Neam. Rom. Lit. 3,514. — Şi croaşnă. La Ctcu crosnă şi crâsnie, sarcină, funie de hamal. V. cfrcă. crosnez, V. fncrosnez. * croşet n., pl. e (fr. crochet, d. croc, colt, dinte canin). Barb. Acuşor, iglifă (de împletit). croşetez v. tr. (d. croşet; fr. crocheter, a deschide o încuietoare c’un clrlig). Barb. Împletesc (cu acuşoru). croşnă, V. crosnă. * crotăl m., pl. li (vgr. krdtalon, zurgălău, geamparale ; lat. krotalum, it. crdtalo). Un fel de şarpe veninos din America, lung plnă la doi metri şi care are In coadă nişte solzi sonori care fac zgomot ctnd de mişcă. * crotân m. ca plantă şin. ca substanţă (vgr. kroton, krdtonos, ricin). Un copăcel euforbiaceu ijumit şi odogaci (croton elute-ria şi croton cascarilla), Scoarţa lui se întrebuinţează In med. contra diareilor vechi, a catarelor pulmonare ş. a. crov n., pl. uri (slrb. krov, vsl.v krovu, acoperiş, acoperemlnt, slrb. skroviste, vsl. sukr-, ascunzătoare, zakrovu vizuină. V. / pocrov). Olt. Groapă, adlncătură (In Rţ. şi croc. Augm. crovan. pl. e ; dim. cro-viţ, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuş (de iepure ori de alt animal sălbatic ori şi de ctne ori de porc). Covru (met din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuş de animal sălbatic. Peşteră (de sihastru). — Şi grofi (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină. cruce f. (lat. crux, cruciş; it. croce, fr. croix, pv. crosz, [sp. pg. lit. cruz], alb. krii-W; vgerm. chruzi, ngerm. kreuz; vsl. rus. krtii, kryzi; ung. korcs. V. cfrjă, crijac, crăiţar, corcT). La Romani, instrument de tortură (o grindă pe care ee fixa alta transversală, de care se lega un acuzat ca să fie silit să mărturisească o vină). Grinzile pe care a fost răstignit Hristos. Semnu cruci: descris duclnd mina la frunte, pept şi umeri: fă-ţi cruce (de frică, de mirare) I Fig. Reli-giunea creştinească: lupta crucii cu semiluna. Răspintie, răscruce : crucea drumului. La car, lemnu’n care se prind qrucioaiele. Vechi. Grupă de 3-4 birnici, dar ob. de doi, care plăteau la un loc sau chear unu p. altu (Şi călăraşii erau împărţiţi In cruci, In care intra chiar unu singur clnd era bogat. Hi plăteau bir spătarului. De acolo : cruce de voinic, om robust şi inimos. V. mode). Companie de infanterie (Munt.) Secţiunea unei bresle negustoreşti (Mold). Medalie sau decoraţiune In formă de cruce, ca Trecerea Dunării (1877) ori Mihai Viteaza (1916). Mare cruce, cel mai înalt grad al unei decorafiuni. Persoana care o poartă. Crucea nopţii, mezu nopţii (Şez. 30,196.) Crucea roşie, o societate internaţională a cărei emblemă e o cruce roşie cu toate braţele egale (care e şi emblema sanitarilor) şi care a fost înfiinţată la 1864 pin convenţi-unea de la Geneva p. îngrijirea răniţilor din război. Ziua Crucii, o sărbătoare ortodoxă la 14 Septembre, numită şi înălţarea Crucii şi Hristovu viilor (al culesului viilor). Om cu crucea’n sîn, om smerit, religios, onest (ob. ironic). A-ţi face cruce (la care se adaugă (ine-ori ironic: să nu te-apuce), 1) a-ţi face semnu crucii (ruglndu-te lui Dumnezeu), 2) a te cruci, a te mira foarte tare (Când omu din popor asemenea Işi face cruce nepriceplnd ce e şi invoclnd ajutoru lui Dumnezeu). Pe crucea mea I o formulă de jurămlnt. Cruce de aur tn casă I şi Cruce, ajută / formule de invocare a ajutorului lui Dumnezeu. A pune cruce, a renunţa, a-ti lua speranţa (după obiceiu de a pune o cruce la morţi şi la obiectele destinate vlnzării). Numiri de plante: crucea pămintului, o plantă umbeliferă (heraclium); crucea voinicului, o plantă ranunculacee (hepatica) ; rostopască (Banat). crucesc (mă) v. refl. (d. cruce). Imi fac cruce (de mare mirare ori de sperietură), mă mir foarte mult. — Şi mă în-crucesc. * cruciat, -ă s. şi adj. (d. cruce, după fr. croise). Care a luat parte la o cruciată: cruciaţii, armata cruciată. V. crijac. * cruciată f., pl. e (d. cruciat). Nume dat, In evu mediu, expediţiunilor armatelor creştineşti care se luptau contra păgtnilor ca să libereze Ierusalimu sau contra ereticilor. Fig. Luptă înverşunată şi concentrată. — Pals -adă. * crucifer, -ă adj. şi s. (lat. crucifer, cruciferă, d. crux cruciş, cruce, şi ferre, a purta. V. luceafăr). Bot. Cu flori In formă de cruce, ca varza, napu, ridichea, garofa ş. a. S. f. pl. Familia plantelor cu asemenea flori. V. stavrofor. 24 www.dacoromanica.ro CRU — 370 — CRU * Crucific, a -â v. tr. (fr. crucifier, d. lat crucifigere, de unde rom. corect s’ar fi putut zice a crucifige, ca a înfige şi ca it. crocifigere. E şi sp. pg. crucificar, formate tot greşit). Barb. jnfig pe cruce, răstignesc. * crucifix n. pl. ari (lat. crucifixus, răstignit, d. crux, cruce, şi figere, fixam, a tnfige, a fixa). Cruce pe care e reprezentat sculptat Hristos răstignit * cruclfârm, -ă adj. (d. crace şi -form ca’n uni-form ; fr. cruciforme). In formă de cruce, tncrucişat. cruciş adv. In formă de cruce : a aşeza două lemne cruciş. Mă uit cruciş, ts şpanchi (Încrucişat). * crucişăt6r, V. incruclşător. crucT6T n., pl. oaie (d. cruce). Vest. Bucata de lemn de care se leagă şleaurile la trăsura cu doi cai (fr. paloruiier). — In est orcic. cruciuliţă f„ pl. e. (dim. d. cruce). De-coraţiune (Iron.). Petimbroasă. crud, -â adj., pl. zi, de (lat crudus, din * cruidus, d. cruor, slnge; it. sp. crudo, pv. fr. cru, pg. crit V. crunt). Cu slnge, ne-fert, neprăjit, necopt, vorbind de mlncare de came, apoi de ouă, legume ş. a. Necopt de soare, nematur : poame crude. Fig. Feroce, căruia-i plac suferinţele altuia:pedeapsă crudă. Ttnăr. fraged : trup crud, minte crudă. Munt. Crudă pe vatră, lehuză (adică „nu destul de coaptă p. a umbla"). Adv. Cu cruzime. crudătâte f, pl. ă(î(lat. cruditas, -ătis). Vechi. Cruzime. crudăţeă f., pl. ele (d. crud). Bărbuşoară (plantă). * cruditate f. (ca şi cruditate, după fr. erudiţi). Starea lucrului crud: cruditatea fructelor. Cruditatea umorilor, starea umorilor rău mistuite. Fig. Vorbă prea liberă : a vorbi crudităţi crug n„ pl. uri (rus. krug, cerc, d. vsl. krongu).Vecht.Crtne, cerc, ciclu,ârbită. Crugu lunii, ciclu lunar. V. pascalie. crumpănă f., pl. ene (slrb. kriimpir, d. sas. hrumpirr, krumpirn,gzrm.grund-birne, adică „pară de pămtnt", ca fr. pomme de terre, măr de pămtnt, adică «cartof"; ung. krumpli, kolompir şi -ir. Bern. 1,622). Ban. Olt. Trans. Cartof.—Şi crumpir şi clom-pir. crunt, -& adj. (lat. craentus, d. cruor, slnge, de unde vine şi crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros : căutătură cruntă. Plin (mtniit) de slnge (Vechi): cuţit crunt. Trans. Mold. Ou crunt, primu ou al unei găini (care e de multe ori plin de slnge). Adv. In mod crunf: a bate crunt. cruntez v. tr. (lat. cruentare). Vechi. Umplu de slnge. Azi. Tai (lovesc, muşc) aşa !n ctt să curgă puţin slnge: s’o cruntez eă aşa ctt trebuie (VR. 1932, 4,22). Vidin. Scurtez (mustaţa). V. încruntat. * crup n., pl. uri (fr. croup, d. engl. croup). Angină difterică. V. angină. * crupâdă f., pl. e (fr. croupade, după it. groppata). Săritură tn care calu strlnge supt ptntece picioarele din apoi ca Cum s’ar pitula. * crupă f., pl. e (fr. croupe, d. germ. kruppe. V. grup). Partea din apoi a spinării vitelor (sapa, şauca). crupător, V. cîrpător. crupe f. pl. (vsl. slrb. rut. krăpa. rus. krupă; ung. korpa, crupe ; germ. graupe, arpacaş). Bulgur, pisat. V. grlsă. * crupier m. (fr. croupier, d. croupe, crupă, adică „care stă tnapoi"). Asociat ar unui jucător la un joc de noroc. Comis care-1 asistă pe bancher tn casele de joc, observă sumele puse şi-l tnştiintează de cărţile care trec. crupâs, V. scrupos. * crurâl, -ă adj. (lat. cruralis, d. crus, cruris, picior, coapsă). Anat. Care t>ne de coapsă, arm: muşchi crural. * crustac^Q, -6o adj., pl. el, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceu ca’n galinaceu). Zool. Cu crustă, ca racii. S. n. pl. Animale cu crustă. * crlistă f, pl. e (lat crusta, coajă). Coajă: pin ăuntru oalei sf a format o crustă. Zool. Găoacea racului. cruşeâlă f., pl. eli. Est. Dubeală (coajă de stejar cu apă de var). — Pop. -şal& (ca greşală). * cruşesc v. tr. (slrb. rut. kruSiti, rus, -Iti, a sfărăma, a putrezi, d. kruh, ţan-dură, bucăţică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (şl tncruşesc). Spăl rufele răi fixtnd murdăria tn ele pin leşie neprimenită. V. refl. şi intr. (după coloarea cruşelii). Urinez cu slnge (vorbind de vite). V. zăpresc. cruşîn ra. (rut kruSyna, rus. slrb. -ina, id.). Pafachină (copăcelu). cruţă f., pl. e (cp. cu cutră, ca crod-codru ori crov-covru}. Munt. vest (Univ. 3 Dec. 1924, 1,5). Om nevolnic, imbecil. 1) crutcă f., pl. i (d. xut krutiti, a toarce, krutyi, tors, sucit, abrupt, răscopt, d. vsl. kromă. tors, sucit. V. crint, scrîntesc). Mold. Rar. Fire toarse, tort 2) crutcă f.> pl. < (rut. rus. pol. kurta, kurtka, scurteică, spencer, d. vrom. curt, azi scurt). Mold. Rar. Scurteică. cruţ, -a ă v. tr. (alb. kurtsinl, cruţ, d. lat. * curtiare a scurta) Păstrez, nu cheltuiesc : a cruţa banii, pinea, forţele. Scutesc, dispensez: I-am cruţat această osteneală. Tratez blind, nu jăfuiesc ori nu ucid, milu-lesc: a-i cruţa pe cei învinşi, o boală care nu cruţă. A nu cruţa nimica pentru reuşită, a face tot posibilu p. reuşită. V. refl. Mă feresc de muncă, de emoţiuni: cruţă-te, că eşti bătrin. www.dacoromanica.ro cruţare f. Acţiunea de a cruţa. Milă, Indurare : contra Cartaginejilor Romanii au Jirocedat fără cruţare. cruţăt n., pl. uri. Vechi. Cruţare, cruţătâr, -oăre adj. Care cruţă, econom. Milos, îndurător. S. f., pl. ori. Vechi. Milostenie. cruzătură f., pl. i. Fruct crud: nu mincaţi cruzături, măi băieţi / V. bolbo-tlnă. cruz^sc (mă) v. refl. (d. crud ori d. lat crudesco, * crudire). Mă fac iar crud, vorbind de cozonaci, ptne ş. a.: nu scutura u:ozonacu ferbinte, că se cruzeşte. cruzime f. (d. crud). Ferocitate, barba-Jie, neomenie. V. cruditate. ctitor m. (vsl. rus. ktitoră, d. mgr. kti-tor, d, ktizo, fundez). Vechi. Fundator, întemeietor. Munt. Trans, Epitrop de biserică. ctltorlcâsc, -eăscă adj. (vsl. ktito-riceski'i). Vechi. De ctitor. ctitorie f. (d. ctitor). Vechi. Calitatea de ctitor. cu prep. (lat. cum, it. sp. pg. con. V. -co-). 1. împreună, la un loc: vino cu mine, -du-te cu el (V. ca 1). 2. Faţă de: fii bllnd cu săraciiI 3. Contra: a lupta cu duşmanii. 4. Arată o relaţiune: codru e frate cu Ro-mănu. 5. Arată o posesiune, o calitate: Jurcă cu trei dinţi, cu dinţi (saa cu dinţii) ascuţiţi. 6. Arată un instrument, un mijloc : bou împunge cu coamele, calu loveşte cu copitele. 7. Arată simultaneitatea : s’a sculat -tu noaptea’n cap, s'a culcat odată cu găinile 8. Arată modu (formtnd locuţiuni adverbiale) : l-a ridicat cu greă, cu de-a sila, cu forţa, cu puterea (violent), cu putere (cu multă forţă fizică), scrie cu eleganţă, cu frică. 9. Arată o opoziţiune inutilă : cu toată vitejia, a căzut saii tot a căzut (acc. pe tot). Cu totu, tn total, casa s’a vin-dut cu toiu ; de tot, absolut: l-a uitat cu totu (mal bine de tot). Cu toate că, deşi măcar că: cu toate că plouă, tct vom pleca. Cu toate acestea, totuşi, tot: Plouă I Cu toate acestea am venit (— Ploăă I Dar eă tot am venit). Cu timpu, tncetu cu tncetu, tncet-tncet: cu timpu, dispar toate ■cele omeneşti, cu—cu tot, împreună cu: corabia s’a cufundat cu oameni cu tot (acc. pe oameni). Incetu cu tncetu, tncet-tn-.cet, cu răbdare. Pas cu pas, ctte un pas : a cuceri terenu pas cu pas. Ce e cu tine ? Ce s’a tnttmplat cu tine? Jos cu viclenia, jos viclenia 1 * cD&drlânlD n. (lat quadritnnium). Spaţiu de patru ani. * cQadrlenăl, -ă adj. (lat. quadrien-■nalis). Care tine patru ani ori se face la patru ani o dată. * cOadrumân, -ăadj.(fr.quadrumane, it. quadrumano, d. lat. quattuor, patru, şi jnanus, mtnă). Zool. Cu patru mini, ca maimuţele : animal căadruman. S. n., pl. e. Un căadruman. — Mai rar cadr. * cOadruped, -ă adj. (lat, quddrupes, -lipedis, d. quattuor, patru, şi pes, pedis, picior). Animal cu patru picioare. — Mai rar cadr-. Şi patruped.. * cOadruplez v. tr. (lat. quadruplare). Împătresc, fac de patru ori mai mare.—Mai, rar cadr-. * cOadruplu, -ă adj. (lat. quădruplus, d. quattuor, patru). Împătrit, de patru ori mai mare. S. m. Piesfl de aur spaniolă tn valoare de vre-o 80 de franci. — Mai rar cadr-. * cOârtă f, pl. e(fr. quarte, it.quarta, d. lat quartus, quarta, al patrulea, a patra. V. cart). Muz. Interval de patru grade, adică de la o notă ptnă la a patra tn sus ori tn jos. La scrimă, al patrulea fel de gardă. * cuartet n., pl. e (it. quartetto; fr. quartette). Muz. Bucată p. patru voci ori instrumente. Concert de patru ctntăreţi. V. duet, terţet. * cDarţ şi cvarţ n., pL uri (germ. quarz). Min. Oxid ae silicia (S1O2). — E solid, incolor saâ colorat. Lovit cu amnaru, scapără de dur ce e. Varietăţi: cristalu de stincă, căarţu ialin (p. instrumente optice), căarţu saâ topazu fumuriă, morionu (negru), sa-firu, (sinelifl saâ albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals ori spaniol, limoniuj, căarţu de Compostela (cărămizia), aventu-rina (galbenă tnchisă cu puncte de mică strălucitoare ca auru), ochiu de pisică (cu fire dc amiant), ochiu de tigru (galben tnchis mătăsos), păru Venerii (cu cristale de rutil), căarţu lăptos, lidita (cu care se încearcă auru), nisipu, iaspu, calcedonia, cremenea, agata şi opalu. * cQarţâs,-oăsă adj. (d. căarţ; fr. quartzeux). Chim. De natura cuarţului: nisip căarţos. — Şi cvarţos (după pron. germ.). * cOăsle, V. quassia. * cQaternăr, -ă adj. (]at.quaiernarius). Care se raportă la număru 4, e divizibil pin 4 sau valorează 4. Geol. Din era a patra, aceia tn care trăim noi şi tn care s’aâ format marii gheţari. S. n., pl. e. Terenu din această eră. * cDătuor n. V. quatuor. * cOazI, V. quasl. cub n., pl. ari, şi mai rar m. (lat. cubus, d. vgr. kyiios, cub). Geom. Corp solid cu şase feţe patrate egale: volumu unui cub e egal cu lungimea unei laturi a lui înmulţite de trei ori cu ia. Aritm. Cubu un'i număr saâ un număr la cub, acest număr înmulţit de trei ori cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-că are formă de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doi metri cubi de nisip. * cubăj n., pl. e. (fr. cubage). Evaluarea volumului unui corp tn unităţi cubice. cubeă f., pl. ele (turc. [d. ar.] kubbe. Tot de aici sp. alcoba. V. alcov). Vechi. www.dacoromanica.ro Cupolă, turn boltit Azi. Rar. Uşa saa fereastra (răsuflătoarea) podului caâei. V. bagea. * cubebă f. (mlat. cubeba, d. ar. kebăba). Bot. Un copăcel din neamu piperului, din regiunile tropicale ale Asiii şi Africii şi ale cărui boabe aromatice se Întrebuinţează In medicină (cubeba officinalis). cubelcT, V. culbec. * cubei v. tr. (fr. cuber). Înmulţesc un număr de două ort cu el. Evaluez tn unităţi cubice un volum : acest butoi cubează 300 de litri. * cubic, -ă adj. (lat. căbicus, vgr. kv-bikos). Relativ la cub: rădăcina cubică. In formă de cub sau apropiat de forma cubului: pavaj de peatră cubică (tn realitate, e tn formă de paralelipiped, ca şi zahăru numit „cubic", care, mai rar, se fabrică şi’n formă exact cubică). * cubitâl, -ă adj. (lat. cubitalis, d. cii-bitus, cot). Anai. De la cot: muşchi cubital. * cubltus n. Anat. Numele latin al cotului, osul cel mai gros'Min cele două ale antebraţului. V. cot. cubur, V. cobur. cuc m. (lat. ciIcus, cuccus [cuculusşi ciî-ctilus], it. cucco, fr. coucou, sp pg. cuco. cuc). O pasăre agăţătoare insectivoră care strigă „ciicu-ciicu", de unde-i şi vine numele. Cuc armenesc (Iron), pupăză. A-fi etnta cucu'n faţă, a ţi se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trăi ca un cuc, jzolat fără familie (căci se crede că femela cucului tşi depune oâăle tn cuibu altor păsări). Beat cuc, beat criţă, beat mort. E cuc de beat, de înamorat, e foarte beat, foarte tnamorat, De florile cucului, de florile mărului, fără folos, fn zadar: a munci de florile cucului. Cit cucu, cit e cucu (Rar), nici-odatâ, ctt e hău. Ceasornic cu cucu (adică „cu strigătu de cucu", un fel de ceasornic mural care, ctnd se Împlinesc orele, strigă „cucu"). 1) cucă i., pl. e (d. cuc). Femela cucului. 2) cucă f., pl. f (turc. [d. pers.] koka, kuka, căciulă de ptslă ornată cu pene pe care o purtau şefii ienicerilor, rudă cu rom. glugă, cucui, cuculion Ş. a. din răd. cuc, coc, gog). Căciulă înaltă de blană neagră acoperită cu catifea aurie şi ornată cu pene de struţ pe care sultanu o dăruia domnului la suirea pe tron (Era o podoabă proprie ienicerilor. Ca insignă domnească a durat plnă la 1832, ctnd a fost înlocuită cu fesu), V. cabaniţă, gugiuman, Işlic. 3) cucă f., pl. f (aceiaşi răd. ca'n cucul, bg. kuku, ctrlig, şi it cucco, pisc conic. V. cocă 1 şi cucă 2). Meh. Holm, deal izolat. Podiş (In rTP. 1,105, „loc înalt, poiană rătundă şi înaltă"). Horn de casă ţărănească. cucăT şi -Tesc a -I v. intr. (cp. cu slrb_ kukati, a se vaita). Olt. Mo(ăi. — In Trans. cucul. cuceresc v. tr. (lat *con-quăerere lld. conquirere, pop. *conquaerire; pv. sp. con-querir, fr. conquirir. V. cep 3). Supun pin arme ori alte forţe ; Romanii aă cucerit lumea. Închin, predai : a cuceri cuiva o cetate (Vechi). Fig. Captivez, atrag, farmec: privirea lui te cucereşte. V. refl. Mă umilesc, fac omagii : ne rugăm şi ne cucerim ţie. — La Dos. ei cucerează. cucerie f. Vechi. Evlavie, cucernicie, cucerire f. Acţiunea de a cuceri. Lucru cucerit: Algeria e o frumoasă cucerirea Franciii. cucerltâr, -oăre adj. şi s. Care cucereşte cu armele. Care te captivează (te-atrage): o privire cuceritoare. cucernic, -ă adj. (d. a se cuceri). Smerit, evlavios: preut cucernic, o cucernică închinăciune. cucernicie f. Cucerie, evlavie,'calitatea de a fi cucernic. Titlu respectuos dat pre-uţilor: cucernicia sa preutu. cucesc v. intr. (d. cuc). Nord. Ctnt ca cucu. cucie, V. cocie. cucTu-cucîu şi cuţu-cuţu, interj, de-chemat cinii (ung. kutya, etne, atb. kuts, cine, cuciu, strb. bg. kuce, căţel, pol. kuciu-kuciu, turc. kycj'-kvcy, cuciu-cuciu; it cuc— cier, căţel. Bern. 1,636; REW. 4789. V. cotei). V. ţibă. cuclă, V. glugă. cuc6ană, V. cocoană. cucoără, V. cocor. cucân, V. cocon. cuconâs m., pl. şl (vsl. kuko-nosu, cu nasu încovoiat). Cant. Un fel de vultur.—Şf cucunoz, cucunos şi coconoz. cucoş, V. cocoş. cucovă,V cucuvă. 1) cucul n., pl ie (lat *cucullium saii cucullio = cucullus, cuculla, glugă, înrudit cu cucutium, un fel de glugă. De aici mai vin :it. cocolla, fr. coule şi cagoule, apoi ngr-kuku li, slrb. kiikulj şi rus. kuku/i, glugă; tnrudite mai sint şi: curculez, gurgui, pupul, ţugui, glugă, cocoţ, cocoaşă, gogoaşă_ gogotoş, gogolesc ş. a. V. cuculion). Unflătură produsă pe cap de o lovitură. Moţu păsăriior. 2) cucul şi -Tex v. tr. (d. cucui 1). Cocoţ. V. refl. Ţiganu se cucuiase tocma'n capu mesei. cucuT, a -( v. intr. V. cucăT. cucuTât, -ă adj. (d. cucui). Cu cucuie Cu moţ, moţat: găină cucuiată. Cocoţat. S, f. Iron. Moartea : l-a trimes la cucuiata I www.dacoromanica.ro •cuc — 373 — CUF cuculbău, V. culcubău. cuculeţ m. Dim. d. cuc. cucullon şi cullon ti., pl. oane (ngr. kukulion şi kukuli, d. lat. cucullio. V. cucul). Potcap drept pe care-l poartă călugării simpli şi călugăritele. (II poartă şi pre-uţii de lume clnd au funcţiuni bisericeşti, şi atunci e de catifea). V. comănac. cucumeă, V. cucuvea, cucum^lcî, V. culbec, cucunâr m. (ngr. kukuniri, -năra, fructu arborelui numit kukunariă, rudă cu vgr. kokka/os, stmbure de cucunar, kdkkos, stm-bure, bobiţă. şi cu rom. cucuruz şi cocă; turc. kiiknar). Un fel de brad mediteranian ai cărui cucuruji, foarte mari, se coc tn anul al treilea (pinus plnea). Fructu lui, curăţat ori nu, care se întrebuinţează tn bucătărie ca umplutură: curcan umplut cu -stafide şi cucunar (sau cucunari). — In Munt. coconar. cucunbs, -n6z, V. cuconos. 1. cucură f., pl. I (vgerm. kukur, ngerm, kdcher, toc, tolbă, de unde şi mlat cucurum, mgr. kukuron, alb. kiikurâ şi vfr. coi vre. REW. 4790). Vechi. Tolbă de săgeţi. 2. cucură f„ pl. i (cp. cu ung. kukora, încovoiat). Nord. Cormană. . cucurbătă, V. curcubătă. cucurbăQ, V. curcubeu. * cuciirbltă f., pl. e (ca şi cucurbătă). Căldarea alambicului. * cucurbltaceiî, -6e adj., pl. f. tot aşa (d. lat. cuciirbltă, bostan. V. curcu-bâtă). Bot. Din familia bostanului S. f. pl. Familie de plante erbacee cu tulpina (numită curpân sau vrej) ttrttoare sau agăţătoare al cărei tip e bostanu şi din care face parte şi pepenele, castravetele, tivda, tărtă-cuja ş. a. cucurig m. (d. cucurigu. D. rom. vine bg. strb. kukorek, elebor). Elebor. S. n., pl. uri. Locuinfă ţuguiată, foişor (pin aluz, la obiceiu cocoşului de a ctnta cucurigu pc locuri înalte). — in Munt. şi cutcurig. cucurigu, interj, care arată ctntecu cocoşului (E rudă cu lat. cucurru, interj., cu--curire şi cucurrire, a cinta cucurigu; it cuc-curucu, cuccurrire, fr. coquerico; bg. ku-kurtgo, cucurigu, kukurigam, ctnt cucurigu ; slrb. kukurekati, rus. kukorikati; ung. ku-kurikoli, kukurikolni ş. a.): cocoşuclntăcucurigu. Casă cu cucurigu, casă cu foişor, casă ţuguiată. — In Munt. şi cutcurigu. V. cotcodac şi acăstăQ. cucuruz m„ pi. ji (cuv. rom. tnrudit cu buburuz, huhurez şi cu cocă, cocoană, coacăză, cucunar, curcubei, lat. cucumis, castravete, ş. a. D. rom, vine strb. kukuruz şi jnumuruz, bg. kukuruz, rut. pol. kukuruca, kukurudza. ceh. kukurac, ung. kukurica, kukorlca, turc. kokoroz ş. a.V. curculez). Est. Con (fruct) de brad, ciuciulete. Trans. Popoşoi, porumb. Est. Ştulete pipernicit, care se dă porcilor (V. ghijură). S. n„ pl. ze. Trans. Porumbişte. V. strobll. cucută şi (est) cucută f., pl. e (lat * cucuta, din ciciita, cucută; pv. cocuda ; fr. ciglte, vfr. ceue; alb kukută; strb. kukuta). O plantă umbeliferă. veninoasă (conium maculdtum). Veninu acestei plante: Socrate bău cucută. V. buciniş, dudaîe. cuciîţ şi -^z, V. cocoţ. cucuvăîe (vest) f. pl. ăi, $i cucuvea (est) pl. ele (ngr. kukuvdia, kokovăia, vgr. kikkdbe, kikvmis şi k/kymos, id.; alb. kukuvdia, -ăikă şi -mâce; vsl. strb. kukuv/ka, bg. kukuveika şi kukumeavko; it. cocco-veggia, dial. cucuvaja. V. cucuvă şi cîo-vică). Un fel de bufnită mică care locuieşte pirf ziduri pustii şi sttnci (strix ndc-tua sau athene noctua), c'o varietate mai mică, care locuieşte pin pădurile de brad (glaucidium passerinum) şi alta mai mare, numită „Incă.tată" (nyctate Tengmalmi). Poporu crede că prevesteşte moartea tn casa pe care ctntă, dar, tn realitate, ia prevesteşte timp frumos. — Şi cucuveîcă, -veâBcăşi cocoveucă (nord), pl. veici, veuci, şi cucumeă (vest), pl. ele. V. pu-hace. cucuvă şi cucovă f., pl. e (cp. cu cucuvaie şi cu turc. kughu, koghe, lebădă. V. şi Bern. la kukava). Un fel de lebădă care are o unflătură neagră la rădăcina ciocului (cvcnus olor), cudalb, V. codalb. cufăr n„ pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cophinus, iar acesta d. vgr. kophmos, coşnifă; it. cofarto). Ladă de călătorie mai mare de ctt geamantanu şi mai scumpă dc ctt o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată tn ptnză sau tn pele. V. sipet. cufărăr m. (d. cufăr). Care face safi vinde cufere. cufund (est) şi scufund (vest), a -ă (d. fund, ca a-fund. V. con-fund). Bag In apă sau supt apă: a cufunda o corabie bombardind-o V. refl. Mă afund, mă dau la fund : omu, raţa, corabia se cufundă. Mă las tn jos: pămtntu se cufundă. Fig. Mă cufund in somn, dorm adfnc. — Şi acufund. cufundăc, fundăc şi cufundăr m. (d. cufund). Un fel de lişifă c’un moţ de pene albe tn prejuru capului, numită şi bo-dtrlăă (colvmbus). Un fel de rată sălbatică cu pene negre lucitoare şi ptntecele alb, numită şi corcodel (podiceps). cufundat (est) şi sc- (vest), -ă adj. Dus supt apă. Fig. Adtncit: cufundat tn ginduri In somn, in mizerie. cufundăt6r (est) şi sc- (vest) s. Acela care se cufundă, scafandru. cufundătură (est) şi sc- (vest) f., pl. I. Rezultatu cufundării: m'am cufundat de www.dacoromanica.ro trei ori, şi la a treia cufundătură am ajuns la fund. Adtncătură, depresiune de pămtnt, loc jos. cufuresc, a -f v. tr. (lat *con-f6rire = fârire, a avea diareie, d. foria, diareie ; pv. foira, fr. foire,diareie). Triv. Murdăresc cu cufureală: o vacă cufurită murdăreşte toată cireada (Prov.). V. refl. Urdinez, trepăd, am diareie. cufureală f., pl. ell. Triv. Acţiunea de a te cufuri. Materii fecale rezultate din cufureală. 1) cuget n., pl. e (d. cuget 2). Rar azi-Gtnd, minte : citesc tn cugetu tău. Qtnd. plani scop: hoţu are cuget rău. Conştiinţă: a avea cugetu curat. Mustrare de cuget,adlncă căinţă. '2) cuget, a -ă v. tr. (lat cdgito, căgi-târe, d. agitare, a agita tn gtnd; vit. coitare, vfr. cuidier, pv. sp. pg. cuidar. V. agit, actor, acţiune, coagulez, reactiv). Sec. 17 ş. a. Proiectez, plănuiesc : a cugeta viclenii. Azi (mai rar de ctt gindesc). V. intr. Mă gtndesc, tmi formez tn minte ideia unui lucru : a cugeta la nemurirea suflatului. îmi aduc aminte: cuget la ţara mea.—in Trans. şi refl. cugetare f. Facultatea de a cugeta: c ’getarea e apanaju omului. Act particular al spiritului: cugetare ingenioasă. Visare, glnduri: a te cufunda tn cugetări. Opiniune, părere, scntentă, maximă: cugetările lui Pascal. cugetătâr, -oăre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaşte nici o autoritate In materie de religiune. cugluf n., pl. uri (turc.). Un fel de cozonac. * cuguăr m. (fr. cougouar, format de naturalistu Buffon din brazilianu cuguacuara după jaguar). Pumă, panteră americană. cuhălm, V. cohalm. cuhne f. (rut rus. ktihnia, pol. kachnia, d. vgerm. kiichina, ngerm. kliche, d. lat coquina, id.; strb. kujna). N>rd, Bucătărie. Vechi. Butcă (cupeu). — In vest şi cuîne (d. slrb). cuT n., pl. cuie (lat. cdneus, it. câgno, pv. cunh, fr. coin, sp. cuTo, port. unho. V. cuneiform). Bucăţică de metal ori de lemn care se tnfige tn lemn ori tn zid ca să fixezi ori să atlrni ceva. Fig. Necaz mare: am un cui la inimă. Lucru care atrage atenţiunea: cuiu expoziţiunil francez; de la 1889 a fost turnu Eiffel. Cuiu lui Pepelea, cui pe care Pepelea ti avea tn casa pe care o dăruise altuia şi la care venea pe la mezu nopţii ca să-şi attrne haina şi, pin urmare, nu-l lăsa să doarmă. De aici vorba de fe-reşte-te de cui străin in casă. Cui de rufe, prinzătoare de rufe. V. prinzătoare. cuTb n., pl. uri (lat. * cubium, ca In con-cubium, culcare la un loc, cubare, a fi culcat, ca aibă, roib din habeat, rubeus. V. con-cubin, in-cubez). Culcuş de pasăre sălbatică sau de animale mici (şoarici, şerpi): cuib de gangur, de vultur. Fig. Mai multe-grăunţe puse la un loc ca să răsară: unr cuib de popuşoi (la cartofi, cartofii crescuţi grămadă). Ascunzătoare: cuib de hoţi. V. cuîbar. cuîbăr n., pl. e (d. cuib). Locumnde ouă flăsările domestice. Ou care e lăsat mereu n cuibar ca să atragă păsările la ouat. Fig. Cuib, culcuş de jivine : cuibar de şoarici, de şerpi. Cuib de boabe, de grăunţe. Focar de infecţiune. cuibăresc v. tr. (d. cuibar). Fam. saii iron. Aşez, stabilesc undeva : cine te-a cuibărit acolo ? Prăşesc aduntnd pămtnt la rădăcină (fac cuibar): a cuibări popuşoiu. V. refl. Fam. sau iron. Mă aşez, mă stabilesc: Jidanii s'au cuibărit pe la noi. — Vechi (Ps. S.) mă (în)cuTubur, a se -ă, mă tn— cuib. * cuîbez v. intr.(d. cuib, după fr. nicher). Locuiesc, am cuibu: vulturii cuibiază in stinci. cuTer n., pl. e (d. cui). Şir de cuie sau de ctrlige fixate pe ceva ca să ţină hainele ş. a. V. sărciner. cuîne, V. cuhne. cuîras-, V. chîuras». cuişor n., pl. oare. Cui mic. Pl. (cp. cu Vlzdoagă). Boboci ai plantei eugenia caryo— phyllata, sin. cu caryophvllus aromăticus. (E un arbore mirtaceu perpetuu verde, care creşte tn insulele Moluce. Bobocii lui uscaţi, care seamănă a cuişoare, dc unde le şi vine numele, se vlnd ca aromatic). V. caranfll. cujbă f., pl. e (rut guzba, nuia de salcie, strb. guzba, şumuiog, bg. guzba, sarma, d_ vsl. gonzba, gonii, legătură, glnj; secuieşte guzsba, cujbă. V.gujbă, gînj, vinj). Lemnu sau feru de care se attrnă ceaunu deasupra focului (V. cocale şi pirosteîe). Cră-cană care susţine o macara (un scripţ). Cureaua care ţine lopata legată de scarmos la luntre (numită şi salamastră). cujnlţă şi cuşniţă f., pl. e (pol. kuznicar rus. ktiznica, d. vsl. kovati, a fabrica băttnd. V. covacT). Munt. Vechi. Atelier de fe-rărie. * culant, -ă adj. (fr. coulant, curgător, uşor In afaceri, d. couler, a curge, care e lat. colan. V. strecor). Care nu face dificultăţi tn afaceri, prompt -. om culant, bancă culantă. Adv. In mod culant * cuiănţă f., pl. e (d. culant). Calitatea de a fi culant culăre, V. cotare. * culătă f., pl. e (it. culătta, d. cui o, cur. V. cur 1). Partea din apoi a ţevii tunului ori puştii. culă f., pl. e (turc. ktila şi kuli, d. ar-~ kulii turn; ngr. vsl. strb. bg. klila). Olt-Munt. Casă cu două caturi de aspectu unui mic castel (cum se mai vede şi azi In Oltenia), din care odinioară se ducea lupta contra unui atacator. Vistieria domnească. Ascunzătoare, mai ales de hoţi. Loc plin de-cerezină in pămlnt unde albinele fac ceară- www.dacoromanica.ro culbec (Mold. sud), colbec, cobelc şi cobâlcl (nord) şi culbeci» cubelct (vechi) m. (met din dubele, iar acesta din belciug, adică „răsucit, spiralat". V. culcu-băd şi curcubeQ). O moluscă gastero-podă care poartă cu ia o scoică spiralată (In Munt melc). Anat. O parte din ăuntru urechii. — In Ban. cucumelcT (V. melc). culbeceăsă f„ pL ese (d. culbec). Mold. Trifoi, culci a -ă v. tr. (lat cdlloco, -ăre, d. locus, loc; it. coricare, pv. cat. sp. colgar, vfr. colchier, nfr. coucher). Pun In pat: culc copiii. Întind In lung, dobor, trlntesc: ploaia a culcat grlu. Culc la pămlnt, trlntesc ori şi omor. V. refl (lat pop. collcare se). Mă întind, mă pun In pat. culcăr, V. clucer. culcubăQ n., pl. ăie, cocobeicî şi cobelcî n., pl. cluri (aceiaşi orig. ca culbec, culbeci). Trans. Peptănătură femeiască In formă de coame.— Şi cuculbău. culcuduşă şi culducuţă, V. corcoduşă. culcuş n., pl. uti (d. culc). Loc de culcare (mai ales al animalelor mici ori sălbatice ori şi de vită dacă e aşternut): calcuşu găinilor, motanului, vulpilor. Fig. Loc de retragere saâ de odihnă: culcuşu hoţilor. V. croh, cuTb. culegi -Ies, a -lege v. tr. (lat. cdlligo, -igere, d. Ugere, a culege, a citi; it cogliere, pv. colhir, fr. cueillir, sp. coger, pg. colher. V. aleg 3, colecţlune). Iau de ici, de colo şi pun la un loc, adun, strlng: a culege fructe, flori, scoici. A culege via, a-i lua strugurii. A ales pln'a culis, a tot făcut mofturi aleglnd pln'a cules ceva prost. Zetuiesc. culegător, -oăre adj. Care culege, colector. Lucrătorii care adună literele şi formează cuvintele la tipografie (zeţar). culăgere f. Acţiunea de a culege. Rezultatu ei, colectiune : culegere de poezii. culâs n., pl. uri. Acţiunea de a culege obişnuit: culesu viilor. culeşă, V. coleşă. culeşer şi cullşer n„ pl. e (d. culeşă =coleşă. D. rom. vine rut. kulislr). Mold. nord. Făcăleţ, melesteu. * culevrină f., pl. e (fr. coulevrine, d. couleuvre, colubru). Tun de odinioară pus pe afet ori ţinut cu mina, mai lung şi mai suptire de cit cele de azi. culic şi culicY m. (rut rus. kulik, id.)-Numele unor păsări care trăiesc pe malurile apelor: un fel de becaţă cu ciocu puţin încovoiat In jos (numenius arquatus); alta, de forma berzei, dar mult mai mică (himăn-topus căndidus); alta, tot aşa, cu ciocu încovoiat In sus (recurvirostra avocetta). * culinari -ă adj. (lat. culinarius, d-culina [din * coclinaJ, bucătărie, d. căqaere, a coace). De bucătăne : arta culinară. Latină culinară, latină stropşită, proastă. culiân, V. cuculion. * culisă f, pl. e (fr. Coulisse, d. couler, a curge). Pl. Intrările şi ieşirile din laturile scenei, pe unde apar şi dispar actorii. Fig. Locu unde se prepară ceva, dar de unde nu se arată de cit ceia ce trebuie să se vadă: culisele politicii. cullşăr, V. culeşer. culme f. (lat culmen; it. colmo, vfr. colme, sp. cumbre, pg. cume). Partea de sus, coama: culmea munţilor. Fig. Gradu cel mai înaltculmea îndrăznelii. Asta e culmea culmilor, e ne mai pomenit, colosal. La culme, In cel mai mare grad : obraznic la culme. Prăjină aşezată orizontal de care se atirnă haine, velinţe ş. a. Incasele ţăranilor: rochiţa de pe culme. (Teod. P. P. 305). V. sleme. * culminanţi -ă adj. (fr. culminant). Care culminează, cel mai înalt: punct culminant. * culmlnaţlune f. (d. a culmina; fr. -ation). Ajungerea In punctu cel mai înalt. — Şi -âţle. * culminez v. intr. (fr +culminer, d. lat. culmen, culminis, culme. Lat. culminare, înseamnă „a ridica"). Astr. Mă aflu In punctu cel mai înalt. Fig. Obrăznicia lui culminează. * culoar n. pl. e (fr. coaloir, d. couler, a curge. V. culisă. P. term., cp. cu trotuar, contuar). Barb. Coridor. * culoare, V. coloare. culoglu m. (turc. kul-oghla, d.ku/, santinelă, şi oghlu, fiu. V. culuc). Vechi. Pedestraş turcesc. * culpabil, -ă adj. (iat culpabilis). Vinovat Demn de pedeapsă : faptă culpabilă. * culpabilitate f. (d. culpabil; fr. -iliti). Vinovăţie, starea culpabilului. * culpă f„ pl. e (lat. culpa). Vină, greşeală. ciilpeş adj. Barb. de rău gust. Culpabil, vinovat. 1) cult n, pl. uri şi e (lat. cultus). Adorare, veneratiune: cultu lui Dumnezeă, cultu binelui. Religiune, biserică: ministere cultelor (mai bine culturilor). A avea un cult pentru ceva, pentru cineva, a admira, a venera (un lucru, o persoană). 2) * cult, -ă adj. (lat. cultus, part. d. cdlere, a cultiva). Instruit, învăţat: om cult, ţară cultă, * cultiv, a -& v. tr. (fr. cuttiver, d. mlat. cultivare, cl. cdlere, cultum, id.). îngrijesc, lucrez, mă ocup de : a cultiva pămintu, pădurile, albinele, ştiinţa. Fig. Daii atenţiune, nu daâ uitării: a cultiva un prieten, prieteniile. * cultivâbll, -ă adj. (d. cultiv ; fr. -able). Care se poate cultiva. * cultlvatbr, -oăre adj. şi s. Care cultivă: cultivator de pămint. www.dacoromanica.ro * cultizm n., pl. e (d. cult 2). Afectare tn scris, gongorizm (după obiceiu poetului spaniol dbngora, la tnceputu secuiului XVII). cuituc, V. coltuc. * cultural, -ă adj. (d. cultură; fr. cultural). Relativ la cultură, la învăţătură: ligă culturală. Adv. In mod cultural. * cultură f., pl. I (lat.cultura). Acţiunea de a cultiva: cultura pămintului. Rezultatu cultivării, loc cultivat cultură de legume, de microbi. Fig. Ocupaţiune intelectuală: cultura literaturii. Civilizaţiune, tnvâţâtură : ţară de cultură. culuc n., pl. e (turc. kulluk, V. culo- ?lu). Vechi. Gardă, caraulă. Azi (Olt. Ban.), ransport, podvadâ culucciQ (turc. kullukiy). Vechi. Mold. Păzitor (gardist) de noapte. culvie, V. colivie. cum adv. (lat. qudmodo, d. quo, tn care, şi modo, mod; it. come, pv. vfr. com, nfr. comme, sp. pg. como). 1) In ce mod, tn ce fel: cum stai? 2) De ce: cum m’a găsit tocmai pe mine sh mă mustre ? 3) îndată ce, imediat ce: cum i-a văzut, l-a şi prins. 4) Că, cum că (Vechi): ştia cum este putină oaste, arătinduse cum este de fajă (Cost. 1, 271 şi 272). 5) Unit c'un verb, e echivalent c’un part. tn ac.: l-am văzut cum trecea ( = trecind, ctnd trecea, că trecea). 6) Cit de mult, ce mult, ce tare, ce fel (ce bine, ce prost): Cum pleoscăiaă valurile / Cum a’mbătrinit I Cum se bucura / Cum se răsteai Cum scrie de bine, de rău, de prosti Nici de cum, de loc, ctt de puţin: nu mă tem nici de cum. Cum dă Dumnezeii, la noroc, la Intlmplare, ca vai de lume, prost: era îmbrăcat cum a dat Dumnezeii.Ba bine că nu, de sigur, se’nţe-lege : L-ai prins ? Ba bine că nu l Cum nu, cum să nu, cum de nu? da, de sigur, de ce nu ?: Vrei o cafea ? Cum nu ? — Fals cum lld. fiind-că (după fr. comme)- şi cum nu ştiam (corect fiind-că nu ştiam), n’am venit. Cum că lld. că V. că. cumăr n„ pl. e (ngr. kumări, cană de apă). Mold. Ţucal. cumâş n„ pl. uri şi e (turc. kumc&, d. ar komas-, bg. slrb. kumaS). Rar azi. Stofă : un cumaş de rochie. — Şi comaş. cumănâc, V. comănac. cumătresc (nord) şi cumetresc v. tr. (d. cumătru). Fac cumătru. V. refl. Mâ fac cumătru. !s cumătru : mă cumetream cu el. V. înrudesc. cumătru, -ă s., pl. ătri, ătre şi etri, etre [vsl. kumotru, kămotra [şi ktipetra] şi kumu, kuma, d. lat. câmpater, pop. com-păter, d. con-, împreună, şi pater, tată ; it compăre, fr. compire; alb. kumptăr, ngr. kumpăros, kumpira. Cp. cu cuscru). Acela sau aceia care s’a înrudit cu altu ţinlndu-i copilu tn braţe la botez. Fam. Tovarăş, prietin, vorbind de oameni saii, tn fabulă, de animale: cumătru lup, camătra vulpe. Talmeş-balmeş de la cumătră, mlncare proastă, amestecătură, tăvăragă. cumătriâ (nord) şi cumetrie f. (d. Cumătru). Calitatea de a fi cumătru. Raportu dintre cumetri. Masă, ospăţ tntre cumetri după botez. Chef cu mlncare şi băutură. cumbară f. (turc. kumbara, granată, d. pers. tium-pare, hum-bara, boambă). Vechi. Obuz (proiectil de tun). Granată: granatari carii poartă la sine cumbarale de cele mici cu feştilă de aruncă din mini(N. Cost. 2,107). — Şi comb-, gomb- şi bumb- (după boambă). cum-că saii cum că, V. că. cumenec-, V. cuminec-. cumetr-, V. cumătr-, * cumin m. Numele ştiinţific al chime-nului. cuminctâr, -oără adj. Fam. Cam cuminte. cuminec, a -â v. tr. (lat. * comminico tld. commumco, -ăre, a comunica, a’mpăr-tăşi; vfr. acomengier, pv. comengar). Vechi. Daii cuiva cuminecătura, II Impărtăşeso. Mă unesc cu cineva. — Şi a cumeneca (la formele cu acc. pe -ca). cuminecăcTune f. (d. cuminec. V. co-municaţiune). Vec'ii. Comunitate, comu-nicaţiune cu. cuminecătură f., pl. ( (d. cuminec). Vechi. împărtăşanie, grijanie, unu din cele şapte mistere ale bisericii creştineşti care, supt forma ptnii şi a vinului, reprezentă corpu şi stngele lui Hristos. cuminte adj. (cu şi minte). Prudent, deştept: om, femele cuminte ; oameni, femei cuminţi (Se poate scrie şi cu minte, şi atunci e invariabil: oameni cu minte). cuminţenie f. (d. cuminte). Prudenţă, înţelepciune. cuminţesc v. tr. Fac cuminte. V. refl. Devin cuminte, cumlnţie f. Rar. Cuminţenie, cumir m. (vsl. kumiru). Vechi. Idol. cumind, V. comind. cumnăţel, -ică s, pl. el, ele. Dim. d. cumnat. cumnat, -ă s. (lat. cognatus, cognat, d. con-, împreună, şi gnatus, natus, născut; it. cognato, pv. cunhat, sp. cuifado, pg. cunhado; alb. kunăt D. rom. vine rut. kumnăt. V. nat). Fratele ori sora soţului ori soţiii. V. tătăişă. cumnăţie f.Calitatea de cumnat.Rudenie. cumpănie f. (strb. kumpănifa, d. it. compagnia, companie). Pe la ltOO. Breaslă, asociaţiune, corporaţiune negustorească. www.dacoromanica.ro ci/mpanist şi cumpănăş m. (d. campanie ; cp. şi cu pol. kompanista). Breslaş, membru al unei „cumpănii". cumpănă f., pl. ene şi rare/ii (vsl.kompona -cumpănă, kamubanu, clopot, d. lat. campdna, •clopot; bg. kypona, cumpănă, ung. kompona, alb. kumbonă). Balanţă (cantar) cu două discuri: a trage greă la (sau: tn) cumpănă. Pirghie de rtdicat greutăţi, ca la ftnttnî tn România. Fir c’o greutate la capăt cu care -zidarii verifică dacă un zid e vertical. Nivel de constatat dacă un plan e orizontal. Mold. nord. Gură de zmeu. A sta în cumpănă, a ■şovăi, a fi nehotărtt. A fi în cumpănă, a te afla In primejdie. Timpuri de grea cumpănă timpuri critice, pline de primejdii. Cumpăna Jiopţii, mezu nopţii. V. cumpăt si îndreptar. cumpănesc v. tr. (d. cumpănă). Echilibrez : a cumpăni încărcătura luntrii ca să jur se răstoarne. Contrabalantez. Fig. Compensez : a cumpăni rău pin bine. Examinez, analizez, ctntăresc: a cumpăni lucrurile, un viitor atac. V. intr. Valorez, preţuiesc : acest lucru cumpăneşte mult. V. refl. Mă echilibrez. Mă balanţez, mă legăn. Fig. Şovăiesc, mă codesc. cumpănit, -ă adj. Echilibrat. Fig. Potrivit, cumpatat moderat. Adv. Cum trebuie: o vorbi cumpănit. cumpăr, a -ă v. tr. (lat. comparo,-ăre\ it. comprare, sp. pg. comprar. V. prepar, parei). Iau tn schimbu banilor: a cumpăra pine. Fig. Mituiesc, corup. cumpărătoare f. Cumpărare, acţiunea de a cumpăra. V. tîrguTală. cumpărătură f., pl. i. Lucru cumpărat: ■am fost în tirg şi am adus o mulţime de cumpărături. cumpăt n., pl. inuz. ete (ca şi it. câm-j>ito, datorie, obligaţiune, vine d. lat câm-jjitum, răspintie, adică „a te opri la răspintie, a prevedea", infl. de computus, socoteală). Moderaţiune, măsură, tact, slnge rece, prezenţă de spirit, curaj. A-ţi păstra cumpătu, a-ţi păstra liniştea sufletească, a nu te enerva. A-ţi perde cumpătu, a-i perde răbdarea ori curaju. Vechi. Cu cumpăt bun, cu socoteală. Fără cumpăt, fără sfială. Pe supt cumpăt, pe ascuns. cumpătare, f., pl. ări. Moderaţiune, tn-irlnare, sobrietate. cumpătat, -ă adj. Moderat, tnfrtnat, sobru. Adv. A trăi cumpătat. cumpătez v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, tnfrtnez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechi Mă sforţez, mă străduiesc. cumplicTune f. (d. cumplit). Vechi. Grozăvie, străşnicie. Cruzime. cumplire f. (V. cumplu, cumplit). Vechi. Sftrşit Cumpliciune. cumplit, -ă adj. (part. d. cumplu). Gro--zav, straşnic, teribil: om, animal, vifor, ger cumplit. Crud, nemilos. Avar. Ceasu cel cumplit, cel ultim, cel extrem, al morţii. Adv. In mod cumplit: mă doare, arde cumplit. S. n., pl. uri şi e. Sftrşit: cumplUu lumii, în cumplit, tn etern. — Şi încumplit (adj.) la Con. cumplităte f. (d. cumplit). Vechi. Mare zgtrceme. cumplitură f., pl. i. Vechi. Sftrşit, moarte. cumplu, a —pli v. tr. (lat. com-pleo, -plire, pop. * complire, a termina, adică „a pune capăt" : it. compire, vfr. complir, nfr. accomplir. V. compli- şi complement, umplu). Vechi. Nimicesc, prăpădesc. V. refl. Mă prăpădesc. — Şi co- la formele accentuate pe term. * cumul n., pl. e (lat cumulus, grămadă; fr. cumul, subst verbal d. cumuler, a cumula). Acţiunea de a cumula (de a avea mai mu't de o funcţiune, de a fi comis mai multe delicte): legea cumulului. — Fals cumul. * cumulard, -ă s. şi adj. (fr.cumulard). Iron. Care are are mai multe funcţiuni tn acelaşi timp: om cumulard, gaşcă cumulardă, — Mai rom. ar fi cumulator. * cumulativ, -ă adj. (d. cumulat; fr. -atif). Jur. Care se face pin acumulaţiune : drept cumulativ. Adv. Pin acumulaţiune. * cumulez v. tr. (lat. cumulo, -ăre; fr. cumuler. V. acumulez). Am două$au mai multe funcţiuni tn acelaşi timp. * cumulus n. (cuv. lat. care tnseamnă .grămadă"). Fiz. Un fel de nouri in forma de grămezi care se rezolvă de ordinar In ploaie. cumva ori cum-vă adv. Poate, e posibil (tn unire cu dacă condiţionai şi nu sau oare nu cu ideia de frică, presupunere ori speranţă): Dacă cumva va veni, să-i spui c'am plecat. Nu cumva ştie ? Oare nu cumva ştie ? Ca ameninţare: să nu cumva să te prind că minţii cunabid, V conabiQ. * cuneiform, -ă adj. (d. lat. cuneus, cui, şi forma, formă)' In formă de cui, ca vechile litere ale Asirienilor, Perşilor şi Mezilor. V. sfenoid. cungTur, V. înconjor. cunic£r m. (d. cuniţă). Vechi. Perceptor de cuniţă. — Şi co-. cuniţă f., pl. e (pol. vechi ktinica, rus. kunica, jder, pele de jder, care servea ca monetă şi cu care se plătea biru. P. acc., cp. cu gonifă, vilniţă ş. a. Bern. 1,644). Vechi. Un bir pe vitele aduse la vărat in Moldova (Cel de iarnă se numea văcărit): pogonărit şi cuniţe cite opt potronici de vită (Let. 2,’77). Un fel de văcărit înfiinţat la 1748 de Grigore Ghica domnu Moldovei (Şăin). — Şi cdniţă (infl. de goniţă sau de vsl. konica, iapă). cunisc, -ut, a -oăşte v. tr. (lat. cognoscere, din co- împreună, şi *gnoscere, ndscere, a cunoaşte; it conoscere, vpv. co-noisser, fr. connaitre, sp. conocer. — Cu- www.dacoromanica.ro nosc, -oşti, -oaşte; să cunoască. V. nobil). Ştiu, am ideie de: a cunoaşte o persoană (adică „personal", iar clnd e numai „din vedere" sau „din auzite", se zice a şti: 11 ştiu, dar nu-l cunosc). Ştiu, am practica, am făcut încercarea, am avut ocaziune să văd: am cunoscut mizeria, cunosc bine n-cest drum, te cunosc ce poamă eşti (ce fel de om eşti; cine eşti), a cunoaşte dreptu roman (barb. după fr. connaitre. Rom. corect a şti dreptu roman). V. intr A cunoaşte la, a te pricepe la, a şti să apreciezi: eu cunosc la stofe. V. refl. Îmi dau samă de, pricep : cunoaşte-te pe tine însuţi (vestită vorbă a lui Socratc). A se observa, a se putea aprecia: ziua bună de dimineaţă se cunoaşte, după unghie se cunoaşte leu (Prov.) Am cunoştinţă, Is cunoscut cuiva: ne cunoaştem de mult. cunoscătâr, -oâre adj. şi s. Care se se pricepe la. In ceva: cunoscător în artă, la stofe. cunoscut, •& adj. Celebru, pe care-1 ştie lumea: om cunoscut. S. Persoană cunoscută, cunoştinţă : amicii şi cunoscuţii. Fac cunoscut (fr. faire connaitre), comunic: îţi fac cunoscut c'am venit, iţi fac cunoscută venirea mea. V. nobil, notabil. cunoştinţă f., pl. e (d. a cunoaşte, une-ori şi cu înţelesurile francezului con-naissance). Ideie, noţiune, ştiinţă, conştiinţă: cunoştinţa tui Dumnezeu. Persoană cunoscută : cutare e o veche cunoştinţă. Facultatea de a simţi, de a primi impresiunile. A cădea fără cunoştinţă (nu „fără conştiinţă)", a leşina. A face cunoştinţă, a Incepc să cunoşti, sâ vezi ce e: a face cunoştinţă cu cineva, cu ceva. Pl. Ştiinţa, idei ştiinţifice : a avea multe cunoştinţe (a şti multe). cuntenâsc, cuntin, a -ă şi cunti-nesc, V. contenesc. cuntinămînt n., pl. inte (d. cuntinesc). Vechi. Oprire. — Şi cuntinire, f.,şi cun-tinit n- pl. uri şi e. cunun şi (Trans. nord) curun, a -ă v. tr. (d. cunună sau d. lat. coronare, a încununa, a încorona ; pv. cat. sp.. coronar, fr. couronner, pg. coroar). Vechi. Incunun. Azi. Căsătoresc: preotu i-a cununat. Doară nu m'am cununat cu el saâ cu ia l se zice ironic clnd cineva se tot ţine de tine şi nu te lasă să te duci unde vrei, ca cum ai fi legat pin contract. cununat şi (Trans. nord) curunât, -ă adj. Căsătorit. _ cunună şi (Trans. nord), curună f., pl. t (lat. corâna, mrom. curună, it pv sp. corona, fr. cduronne, pg. corda. V. coronă). Coronă : cununa crăiei ungureşti (Cost. 1, 249). Podoabă făcută dintr’un cerc de frunze: o cunună de stejar ca premiu unui elev. Fig. Ceia ce seamănă a cunună : o cunună de munţi, de dinţi. A ţinea cuiva cununa, a-l cununa ca nun. V. ghirlandă. cununie f. (d. cunună). Cunună care se-pune tn capu mirelui şi a miresei la biserică. Fig. Nuntă. Cu cununie, legitim: nevastă cu cununie. cunumţă f., pl. e (cunună). O plantă leguminoasă papilionacee numită şi sămă-chişă (coromlla varia). CaprifoliQ. Taulă,. tavalgă. Pervincă. cupăr m. (d. cupă). Vechi. Paharnicu privat al domnului (pe ctnd cel de la solemnităţi se numea „paharnic"). cupă f., pl. e (lat cuppa, it. coppa fr. coupe, sp, pg. copa; alb. kupă; vgerm-kopf, pahar. D. lat cupa vine pv. sp. cuba, fr. cuve, germ. kufe. D. rom. vine ngr. strb. rut. kiipa V. cofă, chYup). Un fel de pahar mai mult lat de cit adine. Un vas tn care se mulg oile ca să nu .sară stropii şi care, fiind pus Intr'un ciubăr, e legat cu nişte sfori ca să fie mai tn faţă. Aripa unei mori de vint sau, la roata de udat semănăturile, cavitate care ia apă. Căuş. Figură roşie tn formă de inimă la jocu dc cărţi (după ngr.). Cupa vaciV, un fel de vdl-bură ('onvâlvuius [ori calystegia] sepium).. V. coboc. cupeâ, V. cupeîi. * cupelaţiune f. (fr. coupellation). Chim_ O operaţiune chimică al cărei scop e să separe pin foc metalele preţioase de aliajele lor.—Şi -âţie. * cupelă f., pl. e (fr. coupeîîe, dim. d_ coupej cupă; lat. cupella şi cuppella. V. cupa). Cupă mică. In chimie, vas p. cu-pclaţiune făcut din oase calicinate. cupenie f. (d. cupit). Munt. Zgtrcenie. * cupelez v. tr. (fr. coupeller, d. cou— pelle, cupelă)> Chim. Supun cupelaţiunii. * cupertă V. copertă. cupesc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d_ kupă, grămadă. V. căpiţă). Olt. Munt_ Mold. Cos greşit Intinztnd prea tare o bucată de stofă aşa In cit bucata opusă ră-mtne mai strlnsă şi se încreţeşte. Men. Gă-buiesc, pun mina pe jcineva. V. zgîrcesc» cupeţ m. (vsl. kupief, d. kupiti, a cumpăra, din goticu kaupon, germ. kaufen, care vine d. lat. caupo, etreiumar; rus ku-pec; ung. kupec. V ot-cup, pre-cupeţ)» Vechi. Rar. Negustor. cupâQ n., pl. uri (fr. coupi adică „tăietură, despărţitură11, d. couper, a tăia). Trăsură tnchisă care are tn lături ctte o uşă cu geam. Compartiment de vagon: cupei de-dame. — in Mold. şi cupea, f., pl. ele. " cupid, -ă adj. (lat ciipidas). Rar Lacom, pofticios Adv. Cu lăcomie. * cupiditate f. (lat cupiditas, -ătis. V. concupiscenţă). Rar. Lăcomie, poftă. cupit, -ă adj. (d. cupesc). Vest. Rar. Avar, zglrcit. www.dacoromanica.ro * cuplet n., pl. e (fr. couplet, d. couple, păreche, d. lat copaia, cdpuiă. V. adept). Complect (pe la 1860). Strofă. cupdc) V. coboc. * cupolă f., pl. e (it. cupola [de unde fr. coupole], dim. d.capa, cupă. V. cupulă). Dom, turn boltit şi nu prea tnalt, cu partea de sus emisferică. Fort. Acoperiş boltit supt care stau adăpostite tunurile unei cetăţi. — Ob. cupâlă (după fr.). Cp. cu virgulă, celulă, pilulă, gondolă. * cupdn n, pi. oane (fr. coupon, ă.cou-per, a tăia). Rest dintr’o stofă. Bucăţică de hlrtie care ţi se taie dintr’o acţiune saâ obligaţiune şi, tn schimbu eî, încasezi pro-centu. Bucăţică dintr’un bilet de teatru care dă drept posesorului să intre tn aceiaşi lojă. Bucăţică dintr'un bilet de loterie. V. tu-reac. cuprlnă, V. coprlnă. cuprind, -prins, a -prinde v. tr. (ca şi prind sau lat comprindere). Apuc, prind : m’a cuprins de mină. Ocup, invadez: a cuprinde o fără. Conţin : apa asta cuprinde fer, cartea cuorinde 20] de pagini. îmbrăţişez ; gindu lui cuprinde toată lumea. Surprind ; l-a cuprins focu, incendiu. Prind: m’a cuprins mirarea, frica. — In vest coprind. cuprindere f. Acţiunea de a cuprinde. Ocupatiune militară, cucerire: cuprinderea Plevnel, a Budapestei. cuprins, -ă adj. Prins : cuprins de frică. Cucerit: cetate cuprinsă. Bogat: ţăran cuprins. S. n., pl. uri întindere, suprafaţă : in tot cuprinsu ţării. Conţinut: cuprinsa unei oale, unei cărţi. * cupru n. (lat cuprum, d. cyprium aes, aramă din Cipru) Chim. Aramă, un metal roş cărămiziu bivalent. Se găseşste tn stare nativă cristalizat fn octaedri sau cuburi In Bolivia, lacu Superior, Suedia ş. a. Are o greutate atomică de 63, o densitate de 8,8, se topeşte la 1054o şi arde cu o flacără verde ctnd, la o temperatură şi mai tnaltă, se preface In abur. cuptâr tl, pl. oare (\aV cobelci, „melc, culbec" şi ,un fel de peptâ-nătură femeiască tn formă de coarne", din care s’aa dezvoltat var. culcubău, cuculbăti Trans.J, cucurbău, cocirbăă şi curcubău nord.], Int. pmt. e „rătund, răsucit, curb". 3. rom. vine rut. korkobec, a. I., kulibăka, >ol. kulbaka, şa, care e un lucru curb, rus. wleb&ăka, un fel de mtncare de peşte umplut saa tnvălătucit, litv. kulbonkas, cer-bice, lemnu curb al jugului. Bern. 1,641. V. culbec). Munt. Mold. sud. Un meteor tn formă de arc cu cele şapte colori care rezultă din refractiunea şi reflexiunea razelor solare pe nouri. S. m. Numele unei flori numite şi barba împăratului şi (Trans.) neghină de grădină. Acest meteor, cel mai frumos fenomen al luminii, anunţă pur şi simplu că soarele, fiind la orizont la o tn-nălfime potrivită, tşi aruncă razele pe un — 380 — www.dacoromanica.ro CUR — 381 — CUR nouţ opus care se risipeşte In ploaie. Dec?, cind te uiţi la curcubeu, eşti cu spatele la soare şi eşti Intre el şi nour. Colorile curcubeului slnt: violet, sineliu, albastru, verde, galben, portocaliu şi roş. — in biblie, curcubeu e semnu împăcării dat de Dumnezeu lui Noe după diluviu. Vechii Greci ziceau că e cingătoarea lridii, anunţătoarea zeilor. curcudeâ, curcudel, curcuduş, curcuduşă, V. corcod-. curculez m., pl. ji (rudă cu lat. cur-culio, gărgărifă, cucullio, glugă, şi rom. cucuruz, cocolesc, corcolesc, cocoţ, gurguţ ş. a. D. rom. vine bg. koko/teza şi kukultaza, urechelniţă /forficula auricularia/ V. cucul). Sud? Gărgărifă (calandra granaria). * curcumă f., pl. e (sp. it. ciircuma, d. ar. kurkum, şofran; fr. curcumo). O plantă erbacee vivace din regiunile tropicale ale Asiii, Africii şi Americii (Din rădăcina ei se scoate o feculă comestibilă, iar dintr’o specie a ei se scoate o substanţă colorantă galbenă). V. zerdiceaf şi jolteală. curcut n., pl. uri (turc. bg. kurkut, ngr. -titi). Munt. Sec. 18-19. Supă cu bucăţele de pine prăjită: cine s'a fript cu curcut, suflă şi’n iaurt (Prov.). V. Tahnie, papară, curduc, V. corduc. curea f., pl. ele (d. lat corrigia, curea de la Incăltăminte ; it. coreggia, fr. courroie, sp. correa, pg. correia. Guturala Intre vocale a dispărut ca şi In eă, graur şi urez). Făşie lungă şi îngustă de pele. Moşioară lungă şi îngustă, sfoară. O veche măsură de lungime de 16 picioare. Nu mă ţin (lasă) curelele sau nu mă fine (lasă) cureaua, nu-mi dă mina, nu pot, nu îndrăznesc să fac un lucru, cureâc, V. tureac. cur^chî m., pl. tot aşa (lat * colîcălus, caulicălus, dim. d. caulis, varză, vgr. kau-los; it. coliechio. D. caulis vine fr. chou şi germ. kohl). Nord. Varză. curelăr m. (d. curea, curele. Cp. cu văp-szlar). Fabricant sau vlnzător de curele şi hamuri. curelărie f. Meseria de curelar. Atelier sau prăvălie de curele. cur£lnlc, V. curuTac. cureluşă f., pl. e. Curea mică. Un fel de horă (melodia şi dansu). — In vest -uşe, pl. tot e sau f. * curent, -ă adj. (lat. cărrens, -entis. care curge, d. ciirrere, a curge; fr. courant, V. curg, con-curs). Care curge, curgător : apă curentă. Fig. Monetă curentă, care are curs, care umblă. Afaceri curente, ordinare, de toate zilele. Cont curent, situa-tiunea respectivă a datoriilor Intre doi comercianţi. Lună curentă, an cnrent, care n’a trecut Incă, prezent. Mină curentă, registru curent, In care se înscriu imediat toate operaţiunile comerciale. Preţ curent, tarif, tablou de preturi ale unei zile, unei luni ş. a. S. m. şi n., pl. e şi uri. Cursoare, mişcarSa, (bătaia) apei, a aerului ori a fluidului Intr’o direcţiune: curente marine, aeriene, electrice. Curentdeaer, vlnt, mai ales In Iocuristrimte, Intr’o casă cu ferestrele sparte ş. a.: nu sta in curent, că răceşti. Fig. Mersu ideilor, afacerilor, ştiinţei. A fi in (sau la) curent cu ceva, in curentu unui lucru, a şti, a• nu fi în urmă. A fi in curent cu lucrări'e a nu fi Intlrziat, a nu fi rămas In urmă. Pornire, tendentă.- in oraş există două curente. V. anafor şi firu (apei). * curentez v. tr. (ă. curent). Pop. Ating pin curent electric sau de aer. V. electrocutez şi trăsnesc. curere f. (d. cur 3). Vechi. Alergare. Curgere. * curez v. tr. (lat curare, a îngriji). îngrijesc un bolnav, II tratez In calitate de medic. Vindec, curarisesc. curg, curs, a -curge v. intr. (lat ciirrere, cursum, a alerga, de unde s'a făcut cur 3 [V. cur 3 şi 2], apoi curg, după merg, şterg. V. curind scurg). Mă mişc atras de gravitaţiunea pămintului şi sprijinindu-mă de ceva (vorbind de lichide ori de grăunte şi praf): riu, apa curge; făina curge din coş in postavă. Circul, merg : singeie curge pin vinz. Trec, mă scurg: zilele curg incet. Vin mult, mă adun In mare cantitate : curgea norocu pe capu lui, curg muşteriii. A-ţi curge (ori a ţi se scurge) ochii după cineva (ori ceva), a-ţl plăcea foarte mult, a sorbi din ochi. curgân, V. gorgan. curgăt6r, -oăre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Uşor, răpede, cursiv: scriere curgătoare. Uşor, curent : vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător. curgere f. Acţiunea de a curge, curs: apa in curgere■ aduce lemne. Rlu, curs: o curgere de apă. * curiăl, -ă adj. (lat. curialis). De curie, al curiii: preuţi curiali. S. m. Din aceiaşi curie cu altu. * curiăt, -ă adj. (lat. curiatus). De curie, relativ la curie: comiţii curiate. Lictor curiat, care convoca adunarea pe curii. Lege curiată, făcută de poporu adunat pe curii. * curie f. (lat. curia). Una din cele trei zeci de despărţiri ale neamului patricienilor, împărţită şi ia In zece ginţi. Localu curiii. Localu senatului. Localu ori-cărei adunări. Curia romană sau papală, administraţiunea (ministeru) papii. * curier m. (fr. courrier, d. it. corriere, d. cârrere, a alerga). Cel care duce (împarte) scrisori, telegrame ş. a. (numit şi factor, poştalion, poştar şi plicar). S. n., pl. e. Totalitatea scrisorilor sosite odată. curimănos, -oâsă adj. Triv. Cu curu mare. Fig. Greoi. * curion m. (lat. ciirio, -ânis). Prezr-dentu religios al unei curii la Romani, prentu curiii, ajutat de utl aşa numit flamen curialis. www.dacoromanica.ro * curios, -oâsă adj. (lat curiosus, d. cura, grijă). Doritor de a şti, de a vedea. Indiscret, care se interesează de ceia de nu-i priveşte: copil curios. Singular, ciudat, strania, al dracului: curios lucru şi asta! Sucit, năzuros: curios om / Interj, de mirare : curios/ Adv. In mod curios. — In Mold. nord curloz (rus. kuridznyf). * curiozitate f, (lat. curiositas, -ătis). Dorinţă de a afla. Indiscretiune. Lucru rar sau straniu pe care trebuie să-I vezi: curiozităţile unui oraş. Om plin de curiozităţi, om sucit, năzuros, mofturos. curind, -ă adj. (lat. currindus, care trebuie să curgă, d. ciirrere, & curge). Vechi. De curtndă vreme, nu de mult timp; in curtndă vreme, In scurt timp. Azi. Adv. Peste puţin timp, de grabă: curind (in curind)a şi sosit. De curind, de puţin timp ; pe curlnd, pe un timp apropiat: s'a fixat plecarea pe curlnd. Cit mai curlnd, Intr’un timp cit mai apropiat Mai curlnd ori mai devreme, odată şi odată. — Vechi (Ban. Trans.) şi curund. ciirtndez (mă) v. refl. (d. curlnd după vsl. uskoriii sen). Vechi (Cor.). Mă grăbesc.— Şi inc-. curjumă, V. hurjumă. curlă, V. corlă. 1) curm n., pl. uri (lat *cormus, d. vgr. kormds, trunchi, lucru truncheat). Rf. Bucată de funie. 2) curm şi (vechi) curmez, a -â v. tr. (d. curm 1; vgr. kormăzo, curm. Cp. cn scurm). Tal, frlng: a curma un lemn (cu feresteu sau cu toporu In curmeziş). Fig. Întrerup, tal: a curma cuiva vorba, un glonf ti curmă viata. A o curma cu cineva, a rupe relatiunile cu el. A te curma la inimă foamea, a fi foarte fiămlnd. V. refl. Mă sftrşesc, încetez, mă sting : vlafa i s’a curmat. Braţele i se curmă, fac îndoituri de grase ce-s (ca ia copii). curmă f., pl. ale (ngr. kurmăs şi hur-măs, d, turc. [d. pers.] hurma). Poama curmalului (Curmalele-s lungăreţe, foarte dulci şi au un slmbure foarte dur. Ele cresc unele lingă altele pe o coadă ea frunzele salcl-mului.). Constitue un aliment al Africanilor — Vechi şi hurma. curmâl m., pi. li (d. curma, turmale). Palmier, pomu care produce curmale (phoe-nix ductylifera). — Vechi şi hurmal. curmat, -ă adj. Frtnt. Fig. Mini curmate, aşa de grase, In ctt par frtnte pe ia încheieturi (ca la copil). curmătură f., pi. i. Sfirşit de deal, locu unde se termină un deal. Locu unde s’a curmat ceva, cum ar fi pe un lemn, ia încheietura unei mini grase ş. a. Anafor, vtrtej de apă. Cotitură, cot de riu. curmăţel, -icâ adj. pi. ei, ele. Fam. Cu mlnile curmate de grăsime: copil curmăţel. curmei n., pl. iie (d, curm 1. D. rom. vine rut. kurmei). Funie de scoarţă de copac, mal ales de tei. Curmei de vi/ă, lemnu pe care viţa-1 produce In fiecare an: A găsi tei de curmei, a găsi pretext.—Şi curmeil pi. eie (Cov.). Cp. cu bordei, -deu. curmez, V. curm 2. curmeziş adv. (d. curm, curmez). De-a latu: a aşeza un lucru curmeziş pe altu, in curmeziş safi de-a curmezişu altuia. Adj. Dungă curmezişă. S. n., pl. uri. Linie sau drum de-a latu. V. pezlş, veref. S. n., pl. uri. Direcţiunea de-a curmezişu: la curmezişu drumului. A te pune in cruciş şi'n curmeziş, a face tot posibilu (pe dracu n patru) p. a Impedeca ceva. V. transvers. curnic n., pl. e (bg. turnik, d. vsl. kuru, cocoş. V. curcă). Munt. est. Dum. Coti-neaţă (mal ales bordeu de tinut găinile). V. curuTeinlc. curnut, V. cornut, curnuţ, V. cornuţ. curpăn m., pi. eni(alb. kulipăr, kiirpuii). Mold. Trans. Vrej, trunchi ori ramură de dovleac, de pepene sau de altă plantă ttrttoare sau agăţătoare. Curpăn de pădure, un fel dc clematitâ. — Şi curpen şi curpene. V. covrag. curpător, V. cirpător. curs n., pi. uri (d. curg safi lat cărsus [une-ori tradus după fr. cours]: it. sp. pg. corso, pv. curs). Mişcarea apel la vale, curgere : cursu rlului, riu tn cursu lui străbate ţara. Curs de apă, riu. Mişcarea reală sau aparentă a stelelor: cursu lunii, soarelui. Fig. Succesiunea timpului, faptelor: cursu luptelor. Digresiune (Vechi). Durată: cursu vieţii. Drum, loc: a da curs bucuriii. Lec-ţiune, Invătămlnt: cursurile universităţii. Carte, tratat special: curs de chimie. Circu-iaţiune, umblare: aceşti bani n’au curs. Vogă, credit: aceste stofe nu mai au curs. Valoarea hlrtiiiorşi mărfurilor -.cursu bursei, pieţei. cursâr m. (d. cursă J). Sud. Care face ori vinde curse (capcane). 1) cursă f., pi. e (rudă cu vgr. kyrte, vtrşă, vintir, şi cu alb. kurt/id, capcană). Sud-Clupsă, capcană. Fig. Stratagemă, ambuscadă, mijloc de a tnşela: a întinde cuiva o cursă, a cădea tn cursă. V. măiestrie. 2) cursă f., pl. e (turc. [d. ar.) kurs). Vechi. Un fel de pastă care, arztnd, parfumează aeru. V. călugăraş. 3) * cursă f„ pl. e (fr. course, it corsa, care corespund cu rom. cursă, fem. d. curs, part d. curg). Alergătură, mers, drum, călătorie : tmpărţitoru de scrisori face multe curse pin oraş, vapora face trei curse pe săptămină. Pi. Alergări (cu caii, cu automobilele). * cursier m. (fr. coursier, d. cours, cu Inţ. de cours;, alergătură. V. corsar). Poet. ţal de călărie sau de bătălie. www.dacoromanica.ro CUR - 383 — cos * cursiv, -ă adj. (fr. curslf, mlat. curşi-■vus, d. lat cursus, alergat). Se zice despre felu de litere puţin aplecate cu care scriem obişnuit şi cele aplecate In tipografie : litere cursive. Curent» care se desfăşoară (curge) -uşor: vorbire cursivă. Adv. Cu litere cursive: a scrie cursiv. Curent: a vorbi cursiv. cursoare f., pl. ori (d. curs). Vechi. Curgere, curs. Curent: l-a luat cursoarea jipef. Scursoare, boală purulentă: bolind la ochi de cursoare (Dos.). Fig. Curent politic. ■Cursu timpului: intr'acea cursoare de ani. cursură f., pl. i (d. curs). Vechi. Azi. Maram. Scurgere, scursoare. * curtăj n., pl. e (fr. courtage). Profesiunea de curtier. Ctştigu rezultat din accastă profesiune. curte f. (lat cohors, cors şi curtis, rudă •cu hortus, grădină, adică „Îngrăditură"; it. •sp. pg. corte, pv. vfr. cort, nfr. cour; ngr. kiirti, alb. kurt. V. grădină). Loc Îngrădit, -ogradă (vest): curtea casei. Locuinţă (rezidentă) de suveran. Familia şi curtenii unui suveran: curt.a regală. Rezidenta boierului la tară (tn Munt Olt. şi conac). Tribunal înalt: curte de apel, de casafiune. Edificiu acestui tribunal. Fig. Atenţiune dată femeilor p. a le ctştiga favoarea: a face carte. V. bătătură şi divan. curtean m., pl. eni (d. curtea domnească). Curtenii erau un fel de slujitori domneşti (ca şi călăraşii) organizat! milităreşte şi împărţiţi tn căpitănii pe judeţe. Ei posedau sate şi moşii mici. unii abea aveau o casă. (Giur. 8). Ei constituiau garda călare a curţii domneşti moldoveneşti, formată tn Sara Românească de roşi (lorga, (st Arm. om. 1, 359). V. căminar şi vornic. curtenesc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente). curtenie f. (d. curtean). Politeţă. curtenitâr, -oăre adj. (d. curtean). Politicos, Îndatoritor, amabil. * curtez v. tr. (d. curte, după fr. cour-Jiser). Fac curte, curtenesc, dau atenţiune {femeilor). curtezan, -ă, V. curtizan. curtlcică f., pl. ele. Dim. d. curte. * curtier m. (fr. courtier, vfr. coretier, d. pv. corratier, care vine d. correr, a alerga). Mijlocitor, samsar, agent care mijloceşte vtn-zările şi cumpărările unor mărfuri, plasarea unor capitaluri, unor asigurări ş. a. * curtlzăn m, (fr. courtisan, ca partizan d. fr. partisan). Curtean, persoană de la -curte. Fig. Linguşitor al celor mari. Cel ce face curte femeilor. — Ob. curtezan (după pol. kortezan, k. cortigiano). * curtizână f., pl. e (fr. courtisane, fem. d. courtisan). Femele distinsă, dar de o rea reputaţiune. — Ob. -ezană (după pol. kor-Jezana). * curtoazie (oa 2 silabe) f. (fr. cour-Joisie). Barb. Curtenie, politeţă. curuc n., pl. e (turc. koruk, loc rezervat). Btş. Sac deschis care se attrnă de oişte ca să mănlnce din el tn acelaşi timp doi cai înhămaţi. curugiB m. (turc. korugu, pădurar, veteran, d. kora, parc, pădure). Vechi. Veteran. Azi. Fc. Pădurar şi supraveghetor dc care cu grlu la transport curuY, V. coroT, curuTâc n„ pl. iece (d. curnic). Meh. Cotineată. curuTelnic (Meh.) şi curelnic (Ban.) n., pl. e (bg. kurelnik). Curuiac. * curul, -ă adj. (lat. curiilis, d. currus, car.). Scaun curul, scaun de fildeş pe care şedeau consulii,-pretorii şi unii edili la Romani. curân, -ăt, V. cunun, -at. curună, V. cunună, curund, V. curtnd. curvăr m (d. curvă). Triv. Iubitor de femei. V. adulter. cârvă f., pl. e (vsl. kurăva; bg. rus. rut. ngr. kiirva). Triv. Femeie depravată, mai ales care se oferă bărbaţilor pe bani. (prostituată, cocotă). V. celednlcă. curvărief.(d. curvă).Triv. Faptă curveas-că. Bordel, curvăsărie f. Triv. Curvie. 1) curvesc, -eăscă adj. Triv, De curvă. 2) curvesc v. intr. (d. curvă). Triv. Fac curvie. — Şi curvăsăresc. curvâşte adv. Ca curva. curvie f. (d. curvă). Triv. Faptă curvească — Şi curvăsărie. * curvilfnia, -e adj. (fr. curviligne, d. lat curvus, curb, şi linea, linie). Geom. Format din linii curbe : unghi curviliniu. —Ob. curbilinia (după curb). V. rectilinia. cusătoreăsă, -ie, -ură, V. cusu-tor-. cuscrişâr m. (rut krokiS, id., de unde şi numele de familie Cocriş, infl. de cuscra). Trans. Un fel de mierea ursului, cu care se şi confundă (pulmonaria officinalis). cuscru, cuscră s., pl. I, e (lat c6n-socer, *ctin~socra. D. rom. vine alb. kruSk, kruiikă, ung. kuszkura. V. socru). Tatăl şi mama mirelui şi miresei Intre ei. Rudă pin alianţă mai depărtată. V. cumătru. cuscrie f. Calitatea de cuscru, raportu dintre cuscri. Rudenie pin alianţă. * cuscută f., pl. e (it. discuta, fr. cus-cute, d. ar. kusut, care vine d. vgr. kosytas, cuscută). Bot. Tortei, ş. a. 1) cu st n., pl. ari (d.cust2). Vechi. Existentă, viată. 2) cu st, a -ă v. intr. (lat. consio, -are. V. cost 2). Vechi. Exist, trăiesc, durez. — Azi la Moti (Trans.) Dumnezeu să te custe, să te ţie viu. www.dacoromanica.ro 3) cust, a -ă v. intr. Nord. V. cost 2. * custode m. (lat. ciistos, -odis). Păzitor, funcfionar supraveghetor (mai ales la biblioteci). custodie f. (vsl. kustodiia, vgr. Custodia, d. lat. custodia. Dacă l-am fi moştenit de la Romani, am fi zis *custoază). L. V. Pază, strajă, gardă (la mormlntu lui Hristos). custură t„ pl. i (din * ciljitliră, ca negustor din neguţător. D. rom. vine bg. slrb. kostura şi ku-, ung. kusztor şi -ora briceag* Cp. şi cu lat. pop. câsteus, cuţit făcut dintr’o coastă). Lamă de coasă. Lamă de rindea. Brici (Arg.). Briceag (Maram.). Cuţitu plugului. Cuţit de retezat stupii, de scos mierea. Cu(it cizmăresc: c’o custură ascuţită tăia curelele pentru opinci (Sadov. VR. 1911,4,5). Fig. Cuţit prost V. bullcher. cusur n., pl. uri (turc. [d. arj kusur; ngr. kustiri, alb. bg. kustir). Defect. Fig. Fam. Restu (lipsa) de la o sumă mai mare : dă-mi cusuru de la un pol. cusurlifl, -ie adj. (d. cusur /sau turc. kusurlu). Fam. Cu cusur, defectuos, nelntreg. cusurăQ, V. cosoroabă. cusut n„ pl. uri. Acfiunea sau meseria de a coase obişnuit: am perdut o oră cu cusutu. — Maşina de cusut a fost inventată la 4 April 1930 de Francezu Bartolomeu Thi-monnier, născut fa 1793 In Abresle (Francia). Cusutorii şi cusutoresele care au văzut primele maşini de cusut le-au distrus cu topoarele. Thimonnier muri sărac la 1857, iar după doi ani Americanu Howe perfectionă maşina şi se îmbogăţi. cusutoreâsă f-, pl. ess. Est. Femeie care are meseria de a croi şi de a coase rufe, haine ş. a. — In vest cusă-. cusutorie f. Est, Meseria de a coase. Atelieru unde se coase. — In vest cusă-. cusutură f., pl. i (d. cusut ori lat. *con-sutura. V. sutură). Est. Loc cusut: haină cu multe cusuţuri. Modu de a coase: cusutură rară. — In vest cusă-. cuşăc n., pl. e sau uri (turc. strb. bg. kusak). Azi Munt. Let mai gros, stinghie de zaplaz: scindură, cuşacu, şipca şi chear grinda groasă crapă (Al. Ciurcu, Curentul Nou, 1920, J71,2). „ cuşaclîc n., pl. uri şi e (turc. kusaklyk). Vechi. Stinghie (crivac) ae corabie. cuşcă f., pl. şte, şti şi şei (rut. kucka, dim. d. kuca, cote), cocină ; poI.v kuczka, umbrar, rus. kusca, cort, d. vsl. konsta, cort. V. coteţ). Colivie (cje păsări, de feare). Fig. Casă prea mică şi Îngustă. Pl. Nişte sărbători jidăneşti toamna (numite şi sărbătoarea tabernaculelor) tn amintirea petrecerii tn deşert supt corturi după ce au fost fugăriţi din Egipt. cuşer adj. fix (cuv. jidănesc). Carne cu-şer (la Jidani), carne bună de mincat. V. trif. cuşmă f, pl. e (ung. kuesma, kusma, de unde şi vsl. kucima, slrb. rut. kiicma, pol. kuezma). Mold. nord. Trans. Căciulă, cuşnlţă, V. cujniţă. * cutaneO, -ăe adj. (d. lat. cutis, pele; fr. cutane). Med. Relativ la pele: boală cu-tanee.—Fals cutanat (ca şi eronat), că pe lat. n’ar fi de ctt * cutăneus, ca şi mlat. si— multăneus, simultaneu. cutare pron. indef. (var. din acătare)_ O persoană sau un lucru oare-care: cutare om, cutare femeie, cutare lucru; cutărui omr lu cutare om, cutăruia, lu cutare; cutărei femei, cutăreia; cutări (si cutare) oameni„ cutat, -ă adj. (d. cută). Vest. Cu cute, încreţit. Zblrcit. cută f., pl. e (cp. cu lat. cutis, pele moale. V. cuţit). Vest. lndoitură, Încreţitură la haine-Zbtrcitură pe pele. Felie tn lungu fructului r o cută de pepene. cutcurigu, V. cucurigu, cute f. (lat cos, cOtis, cute; it. cote, pv. cot, vfr. couz, nfr. queux, queue. V. cuţit). Est. Gresie, peatră de ascuţit V. arcer, brus, masat, tocită. cutez, a -ză v. tr. (lat. cottizo, cottizare d. mgr. kottizo, joc cu zarurile. Cp. cu botez' nechez şi retez). îndrăznesc. cutezanţa f., pl. e (d. cutez cu sufixa -anţă ca’n siguranţă). Rar. Îndrăzneală, temeritate. cutezat, -ă adj. Vechi. Cutezător, cutezătâr, -oare adj. Îndrăzneţ. * cuticulă f., pl e (lat cuticula, dim. d_ cutis, pele). Anat. Pele foarte supţire, peliţă„ epidermă. V. membrană. cutie f. (turc. [d. pers.] kutu, pop. kutvr ngr. kuti, bg. kutila). Lădiţă (cu capac fix ori mobil) de lemn, metal ori carton de păstrat diferite lucruri (Unele pot fi aşa de mici tn ctt pot încăpea tn buzunar): o cutie de tinut ace, compasuri, cafea. Conţinutu unei cutii: a minca o cutie de rahat. Scos car din cutie, foarte curat şi elegant, spilcuit. Cutie de scrlsorî, tn care se depun scrisorile ca să fie duse de poştă la desti-naţiune : a pune o scrisoare la cutie. Cutia mitelor, In care se strlng bani p. săraci. Cutie de pruncî (Vechi), aşezămlnt-p. copiii părăsiţi. Cutia mesei (Munt.), sertar. V. ladă, raclă, scatolcă, cec— xnegea, toc, acar 2. * cutioară şi -uţă f„ pl. e. Dim. d. cutie~ cutler m. (d. cutie). Olt. Coropcar. cutnie f. (turc. kutni, d. ar. kutun, bumbac, de unde vine it. cotone, fr. coton, sp. algodon, germ. kattun ; bg. slrb. kutnija, un fel de matasă, rus. kutniă. V. dimlcaton, futmtcoton). Vechi. Atlaz cu urzeala de-bumbac, care se fabrica mai ales la Btusa : un anteriu de cutnie. V. baş şi brocat. ciitră f., pl. e (cp. cu cruţă şi gudră şi ngr. kiitra, frunte, hîrcă, craniu). Munt.Iron. Persoană rea şi intrigantă. cutreîer, a -â v. tr. (lat. con-tribulor -tributare, a zdrobi. V. treîer). Străbat, colind, merg tn lung şi’n lat: a cutreiera lumea. V. horhăî. 1) cutremur n., pl. e (d. cutremur 2). Zguduitură din temelie : cutrimur de pămint. 2) cutremur, a -ă v. tr. (lat. * con— trimulo, -tnmulare sau rom. cu şi tremur)~ Zgudui din temelie, zgudui tare : acest om cutremură casa cind merge. Fig. Îngrozesc r mă cutremuri cu vorba asta. V. refl. Tremut" www.dacoromanica.ro din temelie: pămintu s'a cutremurat. Fig. Mă îngrozesc: auzind trista veste, s’a cutremurat. cutropâsc şi cutrupâsc, V. cotropesc. cutrusuYgsc, V. cotroboYesc. * cutter n. (fr. [d. engl.l cotter, pron. cOitGr. Fr. obişnuit cotre). Corăbioară saâ vaporaş c’un singur catarg. cuţit n., pl. e (lat. cdtitus, dat pe cute, ori din re-cutitus, circumcis. V. cute, ascut). Unealtă de tăiat mal ales ptnea şi carnea saii ori-ce se poate tăia. Lovitură de cufit: i-a tras un cuţit. Fig. Emoţiune, durere. groază: a simţit un cuţit tn inimă. A fi la cuţite cu cineva, a ii tn mare duşmănie cu el. A ajuns cuţitu 1a os, aâ a iuns lucrurile la extrem, nu se mal poate răbda. V. brlcî, briceag, custură, pumnal. cuţltăr m. (d. cuţit). Fabricant sad vtnzător de cufite, de foarfece ş. a. Asasin cu cutitu (ca lat. sicarius, d. sica, cuţit). cuţltăş n., pl. e (dim. d. cuţit). Est. Briceag, cuţit de buzunar. cuţltărie f. Arta de a face cuţite. Fabrica saâ prăvălia cutitarulul. cuţitoale f., pl. oi (ca lighioi) saâ şi egal cu sing. Est. Cufit cu doâă minere la cele doâă capete întrebuinţat la cioplit ori răzuit de tlmplarl, dogari, rotari şi potcovari (In vest mezdrea). V. sc&unoaYe, sinalăO, strujniţă. cuţu-cuţu, V. cucYu-cucYu. cuvenit, -ă adj. Care se cuvine, care datoreşte: plata cuvenită. Care se cade, care trebuie: a spus fie-căruia vorba cuvenită. cuvertă, V. copertă. "cuvertură f., pl. i(fr.coaverture. V. coviltir). Barb. lnvălitoare (macat cergă ş. a.). cuvâtă f-, pl. e (fr. cu vet te, dim. d. cave, bute. V. cupă). Fiz. Strachină,lighean. Re-zervoriâ (la termometru). cuvlincY6s, -oăsă adj. (d. cuviinţă). Care se cuvine, convenabil, demn, decent. Adv. A te purta cuviincios. cuviinţă f., pl. e. (d. a se cuveni). Decenţă, faptă cuviincioasă. A găsi de cuviinţă, a considera vrednic de a fi făcut, a crede că aşa e bine. cuvin, -venit, a se -em v. refl. (cu şi vin saâ lat con-venire; it. convenire, fr. sp. convenir, pg. convir. Uzitat numai la pers. IU sing. şi pl.). Se datoreşte : mi se cuvine un franc, aceşti franci ţi se cuvin ţie. Trebuie, se cade: nu se cuvine să rizi de el, se cuvine ca el să plătească. Vechf. Se aseamănă (convine), cuvintâz, V. cuvfntez. cuvinţâl n., pl. ele. Fam. Iron. Cuvint: aşa t-a fost cuvtnţelu pin’ l-a ieşit suf leţelu-cuvios, -oăsă adj. (d. cuvin). Decent: vorbă cuvioasă. Smerit respectuos, pios : preut cuvios Temperat, moderat: călduri cuvioase (Vechi). Titlu dat călugărilor : cuvioase părinte I Vechi. Asemenea, care seamănă. cuvloşie f. (d. cuvios). Decentă. Pietate. Titlu dat călugărilor: Cuvioşia Sa părintele Dumitra (Arhimandriţilor Preacuvioşia sa). cuviţ, a -ă, V. coviţăYesc. cuvint n., pl. inte (lat. conventtţs, adu • nare, ca.vorbă (J. vsl. dvorlba, curte, adunare; fr. coaVCTrt,-mtnăstire. V. conventicul, convin). Vorbă, una sau mai multe silabe care-s supuse unui accent şi exprimă o ideie: freamăt e un cuvint latin. .Discurs : cuvint funebru. Cuvintare, vorbire articulată : animalele n’au cuvint. Raţiune, motiv: dacă eşti sărac, nu e un cuvlnt să furi. Drept, dreptate : fără cuvlnt nu te poţi face slăptn pe lucru altuia. Ideie: In ainte de facerea lumii era cuvintu. Cer cu-vlntu, cer prezidentului voie să vorbesc In adunare. Am cuviniu, am voie să vorbesc tn adunare A nu avea cuvlnt, a nu avea motiv sau voie să protestezi, să vorbeşti. A te ţinea de cuvlnt, a-ţi împlini promisiunea. A nu ieşi din cuvintu cuiva, a te ţinea de cuvlntu cuiva, a-i urma sfatu, ordinu. Toţi la un cuvint, tntr’un cuvint, toţi de acord. A fi tntr'un cuvint cu cineva, a fi tn înţelegere. A sta la cuvlnt, a te ţinea de cuvlnt (Vechi). A se ajunge la cuvinte, a se tnvoi. Cuvint tr doi peri, cuvint ambiguâ. Cuvlnt supţire, perifrază, expresiune bltndă tn formă numai, dar gravă tn fond. A tăia cuvintu, a întrerupe. Cuvlnt cu cuvint, din cuvint in cuvint, neschimbtnd nimica (ad litteram, tnot ă. mot). Cu un cuvint, cu alte cuvinte, tn fine, tn rezumat, ca să mă exprim alt-fel. Supt cuvintu că, supt motivu saâ pretextu că. Pentru cuvintu că, fiind-că, pentru motivu că. De cuvint (Mold. Rar), conform euvlntului, îndată. cuvfntăre f. Acţiunea de a cuvtnta. Discurs. V. predica, conferenţă. cuvfntărgţ, -eăţă adj. Vechi. înzestrat cu daru vorbirii. cuvfntăt6r, -oăre adj. şi s. Care cu-vtntează, orator. cuvtntez v. tr. şi intr. (d. cuvint). Vorbesc mai sefios, ţin discurs. — Şi cuvin-tez, -ezi, -ează, să -ez, -ezi, -eze (ctnd tn silaba următoare e un e saâ un ea, ca cuvint, cuvinte). cvartal, fartăl şi fîrtal n., pl. e (rus. kvartăl, cartier, germ. quartal, sfert de qn, d. lat. quartum, sfert, quattuor, patru). Vechi. Cartier, despărţire (tn Mold.), coloare (In Munt.). cvartir şi fartir n., pl. e (rus. kvartlra, germ. quartier, d. fr. quartier, d. quart, sfert V. sfert). Rar aii. Pop. Loc de dormit locuinţă. A da soldaţii la fartir, a-i stabili pin cantonamente, pin casele particularilor tn lipsă de cazarme. cvartiruYâsc şi fart- (d. cvartir şi fartir). Forme mai vechi lld. cartiruiesc, car-tierez, aşez soldaţi tn cartier, tn gazdă. cvartlrmăYstru m. (rus. kvartirmilster, germ. quartiermeister, tr. quartiermaltre). ifiter eu cartiruirea, care aşează soldaţii la cartier, tn cantonamente. cvas n., pl. uri (rus. ivas, id.; kvasiti, a fermenta. V. covăsit). Un fel de bere saâ limonadă rusească de un gust foarte plăcut, evit-, V. fit, fitanţă, fituYesc. 25 www.dacoromanica.ro D d m. A patra literă a alfabetului latin. Reprezentă un sunet dental sonor, după cum t reprezentă tot acel sunet, dar mut. Ca cifră, la Romani Însemna şi „500“. 3) dai V. dar 2. dabllâr, V. dăbilar. dabilă f., pl. e(ung. debella, femeie tnaltă şl slabă, cobllâ. Cp. cu rablă şi gloabă, „mtrţoagă" şi „amendă").Trans. (şi dăbălă) pl. ele) Schelet. Gloabă, mîrţoagâ. Olt. Belea, necaz. Vechi. Bir (ca şi gloabă). î) dai V. daQ. 2) da adv. afirmativ opus lui nu şi ba (vsl. bg. rus. da. V. şi dar 2). Ai fost la Roma ? Dai — A venit ? Cred că da.—Răspunde : da ori nu (da ori ba) ? Dai S. m. Pentr'un „da“ s’a supărat. * dac, -ă s. (lat. Dacus). Locuitor al Daciii. Adj. Din Dacia, dacic: arme dace. dâcăi tn Munt. vest daca, vechi deăcă şi deca (şi azi deca tn Mac. şi Serbia) conj. condiţională (din de şi ca): Dacă (sau de) vrei pace, prepară-te de Război. Preparăte de război dacă (safi de) vrei pace (fără virgulă). Dac'ai ştiut, de n’ai spus? De ce rial spus dac'ai ştiut ? Nu e vina tui dacă (sau că) n'a văzut, tn unire cu indicativu înlocuieşte un gerundiu : Dacă văzu impăratu că..., văzlnd Impăratu că.... Dac’auzi că..., auzind că. In fraze eliptice exclamative : Dacă-fl place I (sub-lnţ dacă nu, dă-mi pace I). Dacă şi tu nu te mai astimperil (sub-lnţ. ai căzut ca minile'n noroi, vorbind de un copil neasttmpărat ş. a.). V. şi de (conj.), deşi şi şi. * dăclc, -ă ad. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică Adv. Ca Dacii î a vorbi dacic. * daco-români -â s. şi adj. Roman din Dacia, Român de la Dunăre şi Carpaţi (faţă de Macedo-roman şi Istro-roman). * dactil n., pl. e (vgr. dăktylos, deget). Proz. Picior din versurile Grecilor şi Romanilor, compus dintr’o silabă lungă şi două scurte (ca în dăciră, şi numit aşa pin com-paraţiune cu degetu, care are o falangă mare şi două mici. — Şi dactil (după fr.dactyle) şi rar mase. * dactilic, -ă adj. (vgr. daktylikâs). Metr. De dactil. Compus din dâctile: săltăreţele versuri dactilice. www. * dactilograf, -ă s. (vgr. dăktylos, deget, şi grăpho, scriu). Care scrie cu maşina de scris. * dactilogrăfic, -ă adj. (d. dactilo-grafie). Pin dactilografie. * dactilograf/e f. (vgr. dăktylos, deget, şi ţrafie). Arta de a scrie cu maşina de scris. dadâc&i V. dădacă. 1) dădă f„ pl. e (bg. strb. dada, ţaţă, soră mai mare, alb. dadă, d. turc. pers. dadă, ngr. dadă [scris ntantă], dădacă ; ung. dada, • tafă. V. dădacă, daTcă, dodă). Vest. Ţaţă, gagă, epitet respectuos unei surori mai mari safi unei femei mai In vlrstă, dar nu prea. V. mătuşă. 2) dăda m., fără pl., gen. al lui(tig. dad, tată, tetea). Nord. Iron. Tată la Ţigani. dăfle, V. dahle. dăfln m. (lat daphne, pop. dăphine, d. vgr. dăphne; mrom dafin, alb daflnă, slrb. difina, bg. dafina). Laur (laurus nobltis). Frunze de dăfin, frunze de laur, de vtnzare pin băcăliî şi întrebuinţate tn bucătărie la prepararea marinatei, chiftelelor ş. a. — In Olt. dafin, drog, salctm. * dagherotip n., pl. uri (d. Daguerre, un inventator franccz, şi tip; fr. daguer-riotypi). Un fel de aparat fotografic vechi. * dagherotlpâz v. tr. Scot fptografii cu dagherotipu. * dagherotip/e f. Primu nume al Foto-grafiii. dăhie f. (din didahie sau d. strb. dăvija, bg. daviia, proces, care vine d. turc. davă. V. dava). Mold. sud. Rar. A spune dahii (sau dăhiî), a vorbi in dodii, a btigui, a aiura. Vest (dăfle). Znoavă, ahecdotă. dahiQ, -ie adj. (turc. [d. ar.] dahi). Munt. Rar azi, Şiret, rafinat. dâîcă f., pl. i şi e (strb. dajka, dim. d. dada, dadă). Vest. Dadă: ce te mai osteneai atita, daică ? (CL. 1910, 5, 544). dâTnă, V. doTnă. dairă şi daTrâ f., pl. ale, şi (vechi) daireă f., pl. ele (turc. [d. ar.] daiire; ngr. dairis, slrb. daira). Un instrument muzical compus dintr'o pele Întinsă pe o văcălie şi .ro care are une-ori şi nişte tinichele zurul-toare. 11 întrebuinţează ursarii şi dansatoarele. V. timpină. dâjdie f., pl. dâjdii (Vsl. dazda dajdie, d. daţi, a da. V. dar). Bir, contribuţiune. Şi dajde, pl. dăjdl (Ur.). . dâjnlc m, (din *dajdnic, d. dajdie). Care plăteşte dajdie, birnic. dalâc n., pl. uri (turc. dalak, splină; bg. strb. dalak, dalac). Inflamatiunea splinei la cai. O bubă molipsitoare foarte periculoasă, numită şi talan, cărbune şi car-biincul (pustula maligna). S. m. Răsfug, {cu care poporu vindccă pustula), V. spînz. * dalaî - lama, V. lama. dalâng, V. balang. dalângă f. pl. e şi dălăngi (d. dalang). ’ Mar. Talangâ. * dală f, pl. e (fr. dalie). Barb. Lespede, dalb, «ă adj, P. P, (ctnd precede o vocală). Alb: florile dalbe, V. codalb. dalcauc m. (turc. dălkauk, dalkavuk, «căciulă lungă, parazit, bufon*1. V. cauc). Vechi. Parazit bufon. Azi. Iron, Agent, cirac. — Şi dalhauc, dălhăuc şi dăl-hăuţ. V. dălcăuş. daldân n, pl. oane. Dobr. Undită de -sistema veche (de 20-30 c. ra.), numită aşa după numele unui ferar. dalgă f. (turc. dalga). Bol. Un fel de tunică de matasă cu ciucuri, dallân, V. talian 2. * dalie f. Numele ştiinţific al gherghinei, numită, aşa după botanistu suedez Dahl, care la 1790 a adus-o din America (dăhlia variăbilis safi georgina variăbilis). E din familia compuselor şi face nişte flori mari, frumoase, cu multe petale Îndesate, fără miros. * dalmătlcă f„ pl. e şi i(lat. dalmatica, adică „din Dalmaţia"). Tunica albă a împăraţilor romani. Veşmtntu alb fără mlnici al diaconilor, sub-diaconilor şl episcopilor -catolici ctnd oficiază. daldg; V. dîrlog. dâltă f. pl. e şi (ob.) dălfi(vsl. bg. dlato). Un instrument de săpat In peatra ori In lemn. V. rangă şi şurubelniţă. * daltonism n. (d. Dalton, un fizic englez). O boală care te face să confunzi colorile văztnd toate tn cenuşiu. dam n., pl. uri (turc. dam, acoperemtnt, casă mare). Dobr. Grajd nepodit Munt. Hardughie, casă enormă. Munt. vest. Bordei tn care iernează bivolii. Suc. Şură mică tn dosu casei, chiler (rev. I. Crg. 2, 60). V. nam. damâsc n., pl. uri (ngr. dămaskon, adică „din Damasc“, un oraş In Siria, locu de origine al acestei stofe; it. damasco fr. damas), O stofă de matasă (safi şi de lină) -cu firu gros ca ripsu şi vărgată (damas-chinată) tn lung şi care se numea şi da- mască (pl. aşfe sau dămăţtf), tn Mold. şi adamască (rus. adamăika) şi mai vechi şam şi şamalagea. V. camohas. * damaschlnei v. tr. (d. ngr. damas-kinds, de Damasc). Lucrez cu nişte dungi 1 particulare şi cu nişte vine de aur safi de argint tn fer safi tn oţel, cum se lucra odinioară la Damasc (Se zice şi de stofele care prezentă asemenea aspect, ca damasca). Sabie damaschinată safi de Damasc, de otel foarte fin. * dămă f., pl. e (fr. dam", d. lat. domina doamnă). Titlu dat unei femei de conditi-une, chear nemăritate, dar nu uzitat la vocativ, nici unit cu numele de familie: doamna cutare 4 o doamnă cultă. La dans, femeie tn opoz. cu cavaler. O figură la cărţile de joc. A. două piesă la jocu de şah. Un joc pe damier. Pion duplu pe damier. V. companie. dambla f. (turc. damla, picătură, apo-plexie; ngr. damlăs. P. tnteles, cp. cu capie şi gută, iar p. mbl. tld. ml, cp. cu jimblă). Apoplexie. Paralizie. Fig. A-fi face dam-blaăa, a-ti face obiceiu, gustu, tabetu. V. cataroî. damblagiii, -gYoăică s. Rar azi. Paralitic. Fig. Iron. Prost: mă dambla-giule I * damlcelă f., pl. e (it. damigella, dim. d. dama, damă). Fam. safi iron. Damă, (mai ales frumuşică). * damier n, pl. e (fr. damier). Tăbliţă pătrată Împărţită tntr’o sută de pătrate (50 albe, Ş0 negre) pe care se joacă tn doi cu 40 de pioni (20 albi, 20 negri). V. abac şi şah. damlgeână f., pl. ene (ngr. dametzăna, d. it damigiana, care vine d. pv. damajano, de unde şi ir. dame-jeanne). Mare butelie sferică (10-40 de litri), de ordinar tnvălitâ In Împletitură de vărgufe. — Şi demi- Şi dimi-. V. galon 2. . * damnat, -ă adj. şi s. Condamnat la muncile iadului. Carte damnată, a cărei citire e oprită. * damiraţlune f. (lat damnătio, -ânis). Condamnare la muncile iadului. — Şi -ăţie şi -ăre. * damnez v. tr. (lat. damnare.V. condamn, daună). Condamn la muncile iadului. Damnez o carte, opresc citirea ei. danâc V. dănac. dănă f., pl. e (ngr. dina, şir), Parte (des-părţiturâ) numerotată a unui chefi : vaporu a acostat la dana a treia. dancY ra., pl. tot aşa (d. numele Dan, dim. Danciu). Iron. Băiat de Ţigan. — Dim, dăncîuc. V. puradeii. dandană f. (turc. tantana, fast, pompă, paradă, solemnitate). Vechi. Tumult, alarmă : clopot d» dandana. Azi. Fam. Tărăboi, tâm- www.dacoromanica.ro bâlăfl, afacere încurcată şi zgomotoasă: mutarea e carată dandana. A da de dandana, a da de bţlea, a da peste o mare Încurcătură. * dang, V. bang. ji d&ng&nesc. dangâ f. (turc. damga, tamga; bg. dam-gă; rus. tamga, timbru, impozit), Stampilă cu feru roş pe un aaimald'tf. Stigmat: dangaua infamii!. ’ dâtlg&t n, pl. e (d. dang). Sunet rar şi prelung de clopot mare. dânie f. (vsl. danile, d. dati, a da. V. dajdie). Donaţiune, mai ales pioasă. * dans a, pl. ari (fr. danse, f.). Joc, mişcare cadenţată şi legănată a corpului după sunetu muzicii. — Vechi danţ (d. it .dan za, supt infl. polonului taniec, tanca, rut. tanci). * dansant. -& adj. (fr. dansant). Cu dans: serată dansantă. Care te îndeamnă la dans: vals dansant. * dansatdr, -oâre s. Persoană care dansează. * dansez v. intr. (fr. danser, d. vgerm. danson, a trage, adică *a trage un şir la dans". Ngerm. tanzen, [de unde pol. tanco-wac, rut tanciuvăti, ung. tăncolni/ pare a veni de pe fr. It. danzare). Joc, salt In cadenţă. V. tr. Execut mişcările unui dans: a dansa un vals. Fac să danseze cu mine: a dansa o damă. — Vechi dăntuîesc (după pol. şi rut.). V. ţop&T. * dantelat -ă adj. (fr. denteli). In formă de dantelă, dinţat: foile de cucută-s dantelate, nouri dantelaţi. * dantelă f, pl. e (fr. dentelle [dim. d. dent, dinte], de unde şi ngr. dantella, bg. dantela şi tantela şi rom. vulgar tantela). Horbotă, ţesătură fină, rară şi dinţată ori nu care se întrebuinţează ca ornament In îmbrăcămintea femeilor. — Dial. ;i cipcă, şpiţ şi colfişori. * dantelez v. tr. (fr. denteler). Tai (crestez) tn formă de dinţi pe la margine. V. dinţez. * dantelură t, pl. f(fr. dentelure)l Arh. Ornament cu dinţi, cu zimţi: danteturile-s foarte uzitate in stilu gotic. Bot. Zimţii de pe marginea frunzelor. danţ, V. dans. * danubian, -ă adj. şi s. De ta Dunăre (lat. Danubius şl Danuvius). dâp&r, d&p&rât, V. depăr. 1) dar n., pl. uri (vsl. dară, dar, ă.dati, a da. V. danie, dăruiesc, za-dar). Ceia ce se dăruieşte, cadou, prezent: am primit tn dar un cal, cat de dar, aduc daruri, daruri de nuntă, de Anu Nou. Dar divin, graţie, har: Maica Domnului cea plină de daruri, dara de a fi preut, a laa unui preut daru (a-l despreuţi). Calitate, talent : acest copil are multe daruri, (Iron.). Viţii, defect: daru befiil, dam tămăduirii (hoţia). Sfintele daruri, potiru ş. a. tn biserica ortodoxă. A fi in starea darului (Trans.), a fi grăvidă. tn dar, gratis. Ar tn dar (din har in dar), de pomană, fărăr folos : s’au dus jbi aceşti bani „ar In dar“-(Galaţi). Prov, Calu de dar nu se caută per dinfi, la lucru dăruit nu se caută defectele. 2) dar saâ dâră şi (fam.) da conj. adversativă (slrb. dar, „dar", dial. „cel puţind da, dar. Cp. cu da 2 si/Jar). 1) Insăi Potr> da nu vreaă. Vreau, da nu pot. Mulfi, da proşti. Da tu cine eşti ? D’apol (lld. da apoi} cum crezi ? Da lasă-mă'n pace I Da ducă-se draculuit 2) Deci, aşa dar (pus ia urmă): Vom pleca dar I Rămti dar aici? Rămii aicT dar? (pe clnd dar rămii aici ar tnsemna ,tnsd rămii aici*). 3) Apoi dar, poi dar (Munt), se'nţelege, de sigur: Ai fost ? Pol dar I Dă-mi o sută d: franci IPot dar (mold. fol cam nu sau d'apoi cum nu I ironic). — arb. nu numai, dar şi (după fr. non sea-lement, mais aussi), corect rom.: nu numai*. ci şi (ca şi germ. nicht nur, sondern auch). darâ f. (turc. dara, d. ar. tara, de unde-şi bg. strb. dara, alb. tară, ngr. it. pv. sp. pg. tăra, fr. tare. V. tară). Greutatea unui vas deosebită de a mărfii cuprinse In el: a lua daraua unul clondir. Prov. Mai mare-daraia de cit ocaua, mal mult aţa de ctt faţa, mai mare munca de ctt ctştigu, mai mare spaima de cit motivu spaimei ţ. a. darâb îl, pl. uri şl dărăburi (ung. da— rab, d. vsl. drobu. V. drob). Trans. Mold. Bucată, halcă (de multe ori Ironic): un da— rab de pine, de slănină. — Şi d&r&b. darabân m. (ung. darabant. V. dorobanţ). Vechi. Dorobanţ moldovenesc. — Şt dăraban şi dâr&banţ. — Darabanii,, supt comanda unui căpitan, împreună cil seimenii Supt comanda agii şi armăşeii supt comanda marelui arraaş, formau o pedes-trime de 20,000 de oameni, care tn timp de război, se îndoia şi Intreia. Căpitanu de darabani îngrijea de straja pedestră a curţii şi ţinea locu agii absent darabână f., pl. e (turc. daraban, bătaie de tobă; rut. pol. taraban, tobă). Est. Scurt cilindru de metal acoperit de amlndouă părţile c’o pele foarte întinsă In care se bate-cu doâă bete ca să răsune (tobă mică) şi care se întrebuinţa tn armată ca să dea cadenţa mersului (şi azi tncă pin sunetu ei se cheamă cumpărătorii la mezat). Fig. A bate darabana, a bate toba, a divulga la toată lumea. — Şi bar-, iar tn sud. tar-. V~ buhai, n, ţi timpină. _ barabangfQ m. (d. darabănă). Est. Toboşar, cel care bate darabana. — In sud tar— (rut tarabăniscik). darâc m. (turc tarak, darak\ ngr. ta— răii, bg. darak, slrb. darah, tarak). Şir du-piu de dinţi de fer înfipţi tntr’un fel de scaun de lemn de dărăcit lina, cinepa saâ inu (careva fi ţesut apoi). V, driglu, pieptene), raghllă, cesală. daradâleâ (Mold.) şi taradâloâ. (nord.) pL e (rut tarudăika, trăsură ho— www.dacoromanica.ro -dorogită, rus. taratălka, cărufă cu doâă roate; pol. taradajka, teredajka). Est. Irort. Trăsură hodorogită, droagă. — Şi har-(Sa--dov.). V. hodoroăgă. darav^re şi (mai des) -vâră f, pl. I -(d. dare şi avere după turc. alySveriS. V. allsyeriş). Fam.' Afacere, negustorie. tr^a-toă. Belea: să scap şi de daravera asta I — Pop. şi -v£l&, pl. e şi l. dârdă f., pl. e (slrb. pol. darda, lance, ung. ddrda, d. it dardo, pv. vfr. dart, nfr. -dard, d. vgerm. tart). Vechi. Suliţă. dâre f. Acţiunea de a da. Bir, contribu-tiu ne. Om cu dare de mină, căruia-i dă mina, bogat. Dare de samă, raport, referat. darm, a dărmâ, V. d&rlm. * darn(tn) loc. adv. (it. indamo). Sec. 19. Mar. In zadar. dărnlc, -ă adj. (vsl. darnikă). Căruia-i place să dăruiască, munific, generos, liberal. * darwlnfst, -ă s. şi adj. Partizan al lui Darwin, transformist» * darwinfxm n. Transformizm. dâscal şi dascăl m„ pl. tl (ngr. dâs- kalos, vgr. aiddskalos, d. dtdăsko, din *di-dăk-sko, învăţ pe altu. V. didactic). învăţător, institutor, profesor. Clntăref de biserică (fiind-că odinioară şcoala era o anexă a bisericii). 1) dat n., pl. uri. Acţiunea de a da: data cărţilor de joc. Rar. Datină; aşa e data nostru. 2) dat. -ă adj. Determinat, ursit, destinat: l-a fost dat să moară in război. dâtă f., pl. dăţi (d. daă). Oară, moment: -o dată (pl. de două ori), lntiia dată sad tnttia oară, prtma dată saâ prima oară (pl. a doua, a treia oară). Rlnd, serie de timp : astă dată, de astă dată, data asta (acuma, tn acest timp). Altă dată, odată, odinioară (lat. olim), nu acuma : altă dată eram mai fericit, să vii altă dată. De o cam data, V. deocamdată. Pe dată, îndată, imediat (V. odată). Dintr’o dată, pe dată, îndată, dintr'o singură lovitură: dintr'o dată l-a invins. Dată, pl. date (fr. date, it data, d. lat. datum, pl. data). Ziâa, timpu cind s’a făcut, cind s’a emis un lucru: _pe peatră era data anului li04 (moartea lui Ştefan cel Mare). Pl. Noţiuni, informatiuni ale ştiinţei (fr. donnie): in această carte is date importante. datină, In vest datină, In est (vechi) d£dlnă f„ pl. i (vsl. didina, moştenire,infl. de dat. V. dedlţă. Cp. cu baştină). Obicei, deprindere, uz: cum este datina harţului (Cost 1, 339). * datfv n., pl. e (lat. dativus, d. datus, dât). Gram. Căzu care răspunde la întrebarea cui. De ex.: omului, oamenilor saâ (cu prep.) la oameni. datdr şi (vechi) detdr, -oăre adj. «(lat debitor, ia., de unde s’a făcut *debtor, -* deutor, apoi, supt infl. lui dat, dator; pv. sp. deudor, pg. devedor). Debitor: am rămas dator an franc, cu un franc. Dator vindut, foarte dator. Obligat: eşti dator să faci asta. datorase v, tr. (d. dator). Is dator: a datori un franc la pitar sau pitarului. Is obligat: datorim patriii viaţa. — Şi dat o* rez (ca îndatorez). datorie f. (d. dator). Ceia ce se datoreşte In bani: a face datorii şi a nu te plăti e o hoţie sau o cerşitorie. Obligaţiune: datoria cetăţeanului t si moară pentru patrie cind e nevoie. Pe datorie, pe credit, cu conditiunea de a plăti mai tlrziu: a'da, a vinde marfă pe datorie: a lua, a cumpăra pe datorie. V. veresie. datorfnţă f, pl. e (cuv, fabr.). Trans. Datorie morală, obligaţiune. datdrnlc, -ăs„ pl. işie. Dator, debitor : Eraă acolo trecuţi datornicii cu număra meselor de cind şi plnă cind aveau de plătit (J. Bt. Dat uit. 69). De la un datornic rău te mulţămeşti şi c'un sac de pale. L. V. Vinovat care a greşit. Creditor: părtndu-i-se niscariva datomhl, s'a ascuns in podul ca sii (Mag. ist. 1, 351). * datură f., pl. I (lat ştiinţific datura, d. ser. dhattura). Bot. O plantă solanee veninoasă. numită pe rom. laur, taur porcesc, bolindariţă, ciumofaie, cornută ş. a. daQ, dat, dare v. tr. (lat *dao [lld. do], dtdi, dătum, dăre ; it. dare, pv. cat. sp. pg. dar.—Dădeam [vechi dam1; dădui [vechi dedii, dede'şl, dide, de'derăm, dederăţl, di-deră, iar azi mai rar deţii, deteşi, dite, di-terăm, diterăţi, diterăj; să daă, să dea [mold. să deie]; dă, nu da, dea [mold. deie], P. formă, cp. cu stau. — V. cr«d, perd, vtnd, ascund). Întind, ofer: a da de pomană bani să acllor. Ofer, plătesc: daă un franc pe un cuţit. Fac, produc:' găina face oăă, vaca viţel, stejaru ghindă. Predau, rerait: A da un hoţ pe mina poliţiii; a da o scrisoare in primirea, in sama, in mlua cuiva. Caut, încerc: dădea să vorbească şi nu putea. Mişc, împing daă scattnu mai tn ' colo. Ung, spolesc, văpsesc, sulemenesc: dau cizmele cu vax, daă păreţil cu var, daă garda cu verde, mitocanca s: dăduse cu roş. DaQ jos, scobor: daă jos ceva din pod. Răstorn: daă jos scaunele fugind. DaQ tnapoT, restitui: daă inapol ceia ce eram dator. împing In apoi: daă tn apoi un ceasornic (adică minutarele lui). DaQ tn ainte, 1) împing In ainte: daă In ainte un ceasornic (adică minutarele lui); 2) întrec, Is superior: a da cuiva mult in ainte (E o expresiune de la ioc [popice, biliard ş. a l cind un adversar tare aâ celui mai slab clte-va puncte de la el, iar el începe mai de jos). DaQ ascultare cuTva, mâ supun lui, II ascult. DaQ (saâ pun) vina pe cineva, II acuz, II învinovăţesc. DaQ năvală, năvălesc. DaQ ordin, ordonez, poruncesc. DaQ faliment, devin falit DaQ un copil la carte, la şcoală, II trimet la şcoală. DaQ la jurnal, public In jurnal. DaQ un copil la stă-ptn, II fac servitor. DaQ ceva pe foc, www.dacoromanica.ro arunc tn foc. Dad pe gît, InKhit, beau : dau vinu pe git. Dad pe gtrlă, arunc tn girlă, (fig) arunc ca lucru fără valoare. □ ad afară, exclud, eliminez. Dad pe bete, pe brtncî afară, exclud trtntincl pe cineva la pămtnt. Dad de-a dura, rostogolesc. Dad pe scară, alung dlnd jos pe scară. Dad dracului, ucid, (fig.) renunţ la ceva: dă-o dracului de carte l □ ad cărţile (de joc), le împart. Dad cep unuî butoî, II găuresc şi încep a bea din el. Dad credinţă (crezare) cufva, unuî lucru, mă încred. Dad cuTva cuvtntu, dau dreptu de a vorbi tntr’o adunare. Dad dreptate, recunosc că are dreptate. Dau medicamente, administrez medicamente. Dad drumu, las liber. Dad (sau bag) groaza tn duşmani, li îngrozesc. Dad dosu, întorc spatele, fug de frică. Dafi pe cineva da ruşine, nu mă arăt la înălţimea laudelor lui, 11 fac de ris. Dad de gol, demasc, trădez. Dad pe faţă, denunţ, divulg. Dad banî tn ainte, plătesc tn ainte.1 Dad mina cu cinevă, 11 salut dind ■ntna. Dad cuîva bună zida, II salut cu vorba de „bună ziua". Dad cinstea pe ruşine, tn locu cinstii mă tncarc de ruşine. Dad cuîva (banî) de cheltuială, (fig.) li trag o bătaie. Dad bir cu fugiţii^ dezertez. Dad pace, las tn pace, nu neliniştesc. Dad o pedeapsă, o palmă, aplic o pedeapsă, o palmă. Dad un ţipet, tip- Dad gură (sau o gură) cuiva, II Strig. Dau o guriţă, un bot (fam.), II sărut. Dad de ştire, anunţ. Dad ţiţă, alăptez. Dad de zestre ceva cuTva, 11 înzestrez cu ceva. Dad viaţă, vivific, fac viu. Să dea Dumnezed, să facă Dumnezeu! Dad sama, expunsoco-teala. îmi dad samă, stnt conscient, înţeleg. Îmî dad ceva cu gfndu, mă glndesc. tml dad sfirşitu, mor. imi dă mtna să fac ceva, om cu ce (curaj, bani), pot, îndrăznesc. V. intr. Mişc : a da din umeri, din cap, din coadă, din pictor. Lovesc, trag, descarc o armă dau cu pum-nu, cu ciomagu, cu puşca, cu tunu tn ceva. Arunc, întind : daă cu ciorpacu, cu plasa (ca să prind peşte). încolţesc, germinez : plantele daă vlăstare, muguri. Năvălesc: st 'fi mai tncet, că nu dau (subtnţ. năvală) Turcii şi TătariiI Intru : a dat moartea în găini. Cad: calu, omu a muncit pln’a dat in bot, în genunchi. Conduc la, răspund: fereastra, cărarea dă în grădină. A ieşi, a ţtşni (vorbind de materiile fecale, de lava unui vulcan ş. a,\:ui-te ce dă din acest copil dac’a mincat atîtea fructe I fig. A vorbi lucruri surprinzătoare : acest copil era odată tăcut (ori prost), dar acuma uite ce dă din ell Dad tn, cad In: a da tntr’o groapă, în cursă. A da în gropi (de prost), a fi foarte_prost. A da fn clocote, fn fert, fn unda, a începe să clocotească, să fearbă. A da fn foc (apa, laptele), a se unfla şi a se revărsa afară din vas. A da fn muguri, fn copt (un arbore), a începe să facă muguri, sa se coacă. A-ţl da fn teapă, fn petec (Iron.), a-ţi face vechia obicei: Ţiganu, chear împărat s’ajungă, tot îşi dă in teipâ. Dad fn cărţi (sau cu cărţile), în bobi (sau cu bobIT), gl— cesc cu cărfiie, cu bobii. Dad de sau peste, aflu, nemeresc, tattlnesc, mă izbesc-de: a săpat pln’a dat de apă, a mers pln’a dat de prittenu lui, a căutat pln’a dat peste ce a dorit. A da de dracu, de belea, a-l Inttlni pe dracu, a te izbi de o neplăcere. A da fnainte (cu vorba, cu beţia^ cu vinu), a continua. A da înapoi, a scădea, a regresa. A da pe la cineva, a trece, a veni pe la el. A da din umeri, a sta nepăsător. A bate din buze, a fi păcălit, a nu avea ce-ti trebuie V. r fl. Mă las In prada In voia cuiva : mă daă somnului. Mă răped: acest cine se dă la om (Nu te da, nu te lăsa r se zice clnd te prefaci că-ţi opreşti clnele-să nu muşte pe cineva, dar pe ascuns 11 amuţi contra lui). Cedez, mă dau învins, mă predau : nu te dai Mă dad fnvins, prins,, mâ predau, recunosc că-s învins ; mă dedau: mă daă studiului, Sefiii. Mă dad jos, mă-scobor, descind. Mă dad fn lături, mă retrag, (fig.) nu mă amestec, nu ajut. Mă daă după vint, mă conduc după cum cer împrejurările. Mă dad după perdea,, mă ascund, fug de răspundere. Mă dad-pe brazdă, mă acomodez, mă deprind^ mă tmbllnzesc. Mă dad peste cap, fac pe dracu’n patru, fac tot posibilu. Mă dad de (sau drept), mă pretind: a te dade-(sau drept) patriot. daulhanâ, V. tabulhana. dăună f„ pl. e (lat. damnum pin analogie cu scaun şi fem. după pagubă ; it. danno^ vfr. dame, dim [nfr. dommage], sp. daHo, pg. dano. V. damnez, condamn). Pagubă, stricăciune, detriment, Daune-interese saii daune şi interese (fr. dommages (et] in-terets), despăgubire acordată pin judecată^ daurit, V. aurit. davâ f. (turc. (d. ar.] dava). Sec. 18 Re-damaţiune. V. dahle. davapllîc n„ pl. uri (turc. davagylyk).. Sec. 18—19. Dava. ‘ davagid m. (turc. davagy). Sec. 18. Reclamant. — Şi do- (după dovadă). davâlma, rău scris tld. d’avalma, care, e munt tld. de-a valma. V. valma. 1) dă prep. Munt. vest. V. de 1. 2) dă interj. V. de 2. dăbălăzâz, V. dezbălăzez. dăbilâr m. (d. dabilă). Vechi. încasator» perceptor. — Şi da- (N. Cost.). V, ciocoi, mumbaşir, taxidar. dădacă, f., pl. e (ngr. turc. dadă, id.,. cu suf. -că, ca şi’n duducă, neneacă, babacă_ V. dadă). Bonă, guvernantă, îngrijitoare^ de copii. — In est dadacă. dădăcesc v. tr. (d. dadacă). Îngrijesc: copiii. V. intr. Trăiesc ca dadacă. dădălcesc, V. dedulcesc. www.dacoromanica.ro dădăuş, V. derdeluş. dădulcâsc, V. dedulcesc. dăhiT, V. dahiT. dăhulez, dăulâz, dehulez, dihulez şi dihăTnez (sud), deculez (Trans.) şi dlhănesc (est) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puteri. V. refl. M’am derulat de atita trebuşoare (Car. VR. 1909, 11, 232). — Şi dăobesc (OltJ: dăobit de alergătură (NPI. Ceaur, 84). V. darin, deşel, devoc, odirnesc, spetesc. 1) dăTnez v. intr. V. doTnesc. 2) dăTnez (mă) v. refl. (imit. ca şi dă-nănălesc). Trans. (Jiu). Mă dafl In leagăn safl In scrlnciov. — în est rar mă dăînă-Tesc, mă legăn, mă biţii. dăTnutesc v. intr. (slrb. danujem, inf. danovati). Vest. Durez: subist: casa asta dăinuieşte de mult. dăTnuş n., pl. e (d. mă dăinez). Trans. Leagăn. Scrlnciov. V. derdeuş. dălcăuş m. (d. dalcauc). Mold. nord. Plutaşu de la coada plutei (Dacă e o femeie, se numeşte -şiţă, pl. e). V. ctrmacT. dălhăuc şi dălhăuţ, V. dalcauc. dăl6gi V. dîrlog. dăltutesc v. tr. (d. daltă ; vsl. dlatiti). Cioplesc cu dalta, sculptez, gravez ori cizelez : marmora dăltuită (ChN. I, 62. dămâli dămolesc, V. domol, dănăc, -ă s., pl. t, e (bg. dana*, turc. dana, viţel). Vest. Adolescent, flăcăfl. Dobr. Viţel, viţea. V. noatin. dănănâîe f., pl. ăi (d. dănănăiesc. V. bănănaîe). Munt. Fam. Comedie, minunăţie, extravaganţă: mare dănănăie şi asta ! — Şi dăndănate (Mold.). dănănăiesc v. intr. (var. a lut bănă- năiesc). Rar. Bălălăiesc. dănăoâră, V. odinioară, dăncîuc, V. dancT. dăndănâîe, V. dănănâîe. dăndăn^sc v. intr. (d. dang. şi rudă cu ung. dongani, dSngeni. V. bombănesc). Fam. Sun prelung (vorbind de clopotele mari). V. bălăngănesc» dănâs, -oăsă adj. (d. vsl. dană, part. d. dati, a da). Rar. Darnic. dănţuTâsc, V. dansez, dăpun v. intr. V. depun, dărâbi V. darab. dărămf a dărămâ, V. dărîm. dărăpăni a -ăpănă v. tr. (lat. *de-răpino,.-ăre, d. rdpere, a răpi. Cp. şi cu ngr, drapanizo, cosesc. — Dărăpăn, -eni, -ănă; să dărapene). Stric, distrug, risipesc (propria şi fig.). V. refl. Casa, familia s'a dărăpănat. Ma alterez, mă stric: sănătatea s’a dărăpănat. — Şi derapăn (Munt.) şi drapăn (Mold.). dărâtlci V. deretic. dărăbi V. darab. dărăbân, dărăbânţ, V. daraban. dărăbâT» V. tărăboi, dărăcgsc v. tr. (d. darac). Peptăn cu daracu (Lina dărăcită e mai fină de cit cea peptănată). V. chelfănesc. dărâmătură f, pl. i. Lucru dărămat, ruină. Hălăcîugă. 7 . dărăpănâre f. Ruină, risipire: dără-pănared casei, familiil. Alterare, stricare : dărăpănarea sănătăţii. dărăt şi (vechi) deret adv. şi prep. cu gen. (lat. * de-retro—retro, Înapoi; it [m] dietro, neap. [n]dereto, pv. [de]reire, fr. derriere). Vest. Rar est. Înapoi (numai In unire cu tn Şi din, scris obişnuit ind- şi dind-, dar e mai exact separat): care poartă cirma din dărăt (Vlah. Rom. Pit. 240), la uşa din dărătu căreia răspunde un glas CL. 1924, 194), cărarea din dărătu vilei (Univ. 19—8—32; 1,3), el vine din dărăt se duce in dărăt, stă in dărătu casei,-in dărătu meu. A da in dărăt (v. intr.), a te retrage, a face regres, a decădea, a degenera, (v. tr.) a restitui, a Înapoia. A te da in dărăt (v. refl), a te da Înapoi, a te retrage. In Trans. şi tn dărăpt. dărătec, V. dlretlc. dărlT, a -lă, V. zgîriT. dărîm şi dărâm, a -îmâ şi (ob.) -ămâ v. tr. (lat. *de-rămo, ăre, a da jos ramurile, d. rămus, ramură. Formele cu acc. pe tulpină afl a ori i, iar cele-lalte ă, rar f. Cp. cu fărim). Dafl jos Ramurile : am cules nucile fără să dărim nucu. Dobor, dafl jos distruglnd (vorbind de ziduri şi de alte construcţiuni): a dărăma casa, zidu, podu. Dobor, răpun, trlntesc: sacu mă dărâmă de greu ce e. Fig. Înving pin uneltiri : a dărăma un adversar politic. — Rar şi lit. darm, a dărma (nordj, ca sfarm. dărin, a -â v. tr. (lat de-reno, -ăre, d. ren, rinichi, adică „a vătăma rinichii pin prea. mare sforţare". V. rlnlchT. Cp. cu deşel şi spetesc). Vest. Dăhulez. V. dorovăTesc. dărnicie f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificenţă, generozitate, libe-ralitate. dâruTâlă f, pl. eli. Fam. Acţiunea de a dărui. Lucru dăruit. dăruTâesc (vsl. da-ovati, daroviti, da-riti. V. dar). Dafl In dar, donez. , dăsâgă, dăsâgî, , V. desagă, desagi. dăscălâş m. Fam. Iron. Dascăl neînsemnat, profesoraş, belfer. dăscălâcT m„ pl. tot aşa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaş. 1) dăscălesc, -eâscă adj. Fam. De dascal, didactic. ' 2) dăscălesc v. tr. (d. dascal). Fam. Instruiesc, Învăţ. V. intr. Funcţionez ca dascal, dăscăleşte adv. Fam. Didactic. www.dacoromanica.ro dăscălie f. Fam. Profesiunea de dagcal. dăscălime f. Fam. Corpa -dascaliior, tarpu didactic. dăscălită pl. e. Fam. Învăţătoare, profesoară, dăşchld, V. deschidă dătătdr, -oăre adj. Care dâ. Dătător de viafă, vivificant. Dătător fie legi, legislator. dătătură f., pl. i. Acţiunea şi modu de a da: dătătură In cărfl. Lovitură, aruncătură: a dat cu puşca şi a nemerll dintr’o singură dătătură. dăui^Zg V. dăhulez. dăunăzi şi dăunăzT adv. (de, ună şi zi). Mai zilele trecute, acum ctte-va zile. — In vest deunăzi, dăvălm-, V. devălm-. dăvărâz, V. adeverez. dăvăsâsc, V. adivăsesc. dăvdc, V. devoci 1) de prep. (lat. de'. In est, mrom. şi it. di, pv. fr. cat. sp. pg. de). 1). Despre: a vorbi, a se interesa de cineva, de ceva. (vechi: De neamu Moldovenilor). 2) De către: e lăudat de toată lumea; Cartaginia a fost nimicită de Romani. 3) Din partea, din cauza: mă tem de lupi, mă mir de tine, bolnav de friguri, ride de bucurie, sctnteiază de inteligenţa, li pute urma de leneş (sublnt. ce e = e aşa de., tn cit), e mort de beat, mort de frică, tremură de slab, ieşit de soare. 4) Din, făcut din, con-sisttnd din : pahar de aur, pod de fer. 5) Arată conţinutu: un puhar de apă (nu cu apăt căci e vorba de conţinut: am băut un pahar de apă, adică „conţinutu, nu paharu"), un vagon di lemne, o cărufă de Jidani (plină de Jidani). 6) Arată scopu, destinati-unea (= pentru): un pahar de apă, o lingură de supă, o umbrelă de ploaie, puşcă de vinat (de vlnătoare), apă di băut, lemne de ars (ori de foc), casă de închiriat, bilet de întors, om bun de bătut, praf de puşcă, drum de care, trenu de Oalafi, ne gătim de drum, casă de vtnzare, n'am (adică „bani") de birjă, aci e de mine (e bine să trăiesc eu), aci e de trăit. 7) Arată originea, provenienţa (= de la): şoim de munte, brinză de Băila, trenu de (= de la) Galafi, de aci, de după uşă, de supt pat, de acolo, de unde (V. unde), de acasâ, de la plug, de la şcoală, cal de furat (provenit din furt), vin de cel bun (din cel bun), un prieten de ai mei (fals de al meu. Numai cu numele materiale se poate zice un vin de at meu, adică „dintr’al meu"), un vin de cel bun, din cel bun. 8) Arată genitivu partitiv: un cel de cei buni, cireşe de cele mari, ardei de ăi de nu ustura (In vest, adică „de cei care nu ustură"), de ale lumii (lucruri dintr’ale lumii), de ale armatei, de ale satului. 9) Arată timpu de clnd: a murit de tinăr, a plecat din fără de copil, a ars de viu, copiii au mincat poamele de crude, căpitan de 30 de ani (in etate ori In functiune), rftf ieri, de mine, de cu noapte, de cu iarnă, de vreme (din vreme) ; incă de purcesul lui Jigmond (N. Cost. -1,487), de la plecarea lui. 10). Arată separa-tiunea: a despărţi oile de capre, a curăţa lemnu de coajă. 11) Arată relafiunea contactu : corabia s’a izbit de sttncă, calu e legat de gard, scara e rezemată de zid. 12). Se uneşte cu numeralele cardinale de la 19 In sus: 2) de oameni, şi cu cele adverbiale de la 2 In sus: de două ori, de opt cri. 13) Serveşte la comparaţiune : copacu e tot aşa de tnalt ca casa, vulturu se suie mai sus de nouri sau de cit nourii (V. cît), erau mai mult (sau mai mutfi) de saâ de ctt saâ ca opt oameni. 14) Arată punctu concernut: grei de (sau la) cap, scurt de (sau la) coadă, bun de (saa la) gură; de vorbit, poate vorbi, dar nu poate merge ; de urat, am mai ura, dar ne e că vom insera (versuri dintr’o colindă). 15) Serveşte la formarea locuţiunilor adjectivale şi adverbiale şi a genitivului prepoziţionalde fată (prezent), oamenii cei de fată, copil de ţlfă (care suge), de ajuns (suficient), defel, de toc (nici de cum), degeaba, degrabă (In grabă), ministeru de justiţie (al justiţiil), schit de călugări (călugăresc). 16). In unire cu a 4, formează o mulţime de loc. adverbiale sau adjectivale: de-a valma, •de-a berbeteacu, de-a dura, de-a tumba, de-a rostogolu, de-a lungu, de-a latu, de-a curmezişu, copiii se joacă de-a baba oarba, de-a hoţii, de-a ascunsu; perceptoru o probozea de-a birului (nord), o urmărea cu de ale birului,Xu biru. De pe, de deasupra : ia ceaşca de pe masă, ia greutatea de pe mine (Fals copie de pe natură. Corect e după natură, ca fr* d'apreis nature, germ. nach der natur, cum zici după fantazie, după gustu meă, după plăcu meu). Conj. 1). Dacă (mai ales înainte de vocale, dar şi In ainte de consonante): de-ar fi aşa, ar fi bine; de vrei ori de nu vrei; o, de-aşi fi să lăţos I 2) Vest. Deşi, şi de, şi dacă, măcar că, cu toate că (concesiv) găina, de e pasăre, ctnd bea apă, tot se uită şi ia la Dumnezeu (Isp.) 3). In cit (consecutiv): plinge de ţi se rupe inima, nu ştiu ce are de plinge, e frumoasă de te uimeşte, e leneş de-i pute urma. 4). Ca să (cu ind.): am stat ae am scris, hai de mănlncă, du-te de te plimbăI De ce... de ce sau de ce... de aceîa, cu cit., cu atlt: di ce-i dai, de ce mai cere V. ce şi după. 2) de saâ dă (şi ngr. de, scris nte, hai, haide) interi, care arată pregetarea, încurcătura ; De I Ştiu eu ce să fac ? I Del Fă cum vreil Arată şi ironia : Apoi de I Deştepfi ca tine mai rar I 3) de, interj, de minat calu, ca şi hi: de, cal I 4) * de- (lat. de) pref. care In cuv. moderne arată privaţiunea, risipirea, depărtarea, înjosirea şi corespunde cu des-, dis, -s: decolorez sau descolorez, debandadă, detronare, degradare. www.dacoromanica.ro d«4, V. de 1 şi a 4. deăbâ, V. dibă. deicăt V. dacă. deadevăr, V. adevăr, de-adfns, V. adlns. deal (ea dift.) n., pl. dealuri (vsl. delu, parte, pre-dtlu, hotar [de aici Predea!]. V. •delnlţă). Măgură, colnic, Inălţime^de pămlnt mai mică de cit muntfle. '‘Vest. Podgorie: Dealu Mare,Dealu Drăgăşanilor. La deal, In sus, suind, In opo£. cu la vale : ■taru, corabia merge greă la deal. Greă la ■deal, răi la vale, e dificil In ori-ce caz. Ce jnal la deal, la vale ? ce mai perdem timpu de geaba? Să ne punem pe lucrul deasupra (ea dift.) prep. cu gen. (lat Me, ad şi supra). Pe, asupra (In opoz. cu dedesupt): o sabie atlrna deasupra capului lui Damocle. Pe deasupra, mai sus de: _glonfu li trecu pe deasupra capului. De deasupra, de sus: dă mi un pahar de ■deasupra dulapului. — Vechi de supra, de sus, de deasupra, de-a vălma, V. valma, deavdlna (ea dift.) adv. (rus. dovâlino, •destul). Nord. Fam. Destul, berechet * debandădă f., pl. e (fr. dibandade, d. bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unui grup : debandada unui partid. * debanddz(mă) v. refl. (fr. se diban--der). M& risipesc: trupele se debandară. * debărc şi -chez, a -ă v. tr. (fr. di-barquer, d. barque, barcă. V. îmbarc). Dau jos dintr’un bastiment ori dintr’un vagon, vorbind de călători (P. marfă se zice Mescarc). Fig. înlătur, părăsesc : a debarca Jtn ministru dintr'un partid. V. intr. Mădaâ jos,descind din corabie ori din vagon:aderarea la Galaţi. — Pop. şi dezbare. * debarcader n„ pl.e (fr. dibarcaderi, format după embarcadere; sp. desembarca-dero). Şchele, loc In port unde debarcă călătorii din corăbii, ca gările p. trenuri. V. Imbarcader, arsana, liman. * debarcăre f., pl. ări. Acţiunea de a •debarca. Fig. înlăturare, părăsire: debarcarea unui partizan incomodant. di adj. (lat debllltans, -ăntis). Care debilitează; remedii debilitant. * debilitate f. (lat ăebllitas,-ătis). Slăbiciune, lipsă de putere, vorbind de fiinţe. * debilitez v. tr. (lat. debilito, -ăre). Slăbesc, iau puterea: beţia debilitează proasta lume. * ddblt n., pl. e (fr. dibit, d. lat.dibitum -datorie). Vlnzare, mai ales de lucruri micişi uşoare de mlnuit. Localu In care se vlnd aceste lucruri: debit de tutun. In contabi- litate, pagina pe care se şerifi articulele ieşite ?i sumele plătite (tn opoz. cu credit). Can-Itatea de lichid ori de gaz procurată de un izvor oare-care Intr'o unitate de timp. Fig. Modu de a vorbi: a avea debitu uşor. * debltănt, -ă s. (fr. dibttant). Cel ce (ine un local de debit * debitez v. tr. (fr. dibiter, d. dibit, debit). Vlnd, mai ales lucruri mici ţi uşoare de mlnuit In contabilitate, înscriu la debit. Procur o cantitate de lichid ori de gaz tntr’un timp dat. Recitez, declam: debitez un rol In calitate de actor. îndrug: a debita vrute şi nevrute. * debltâr, -oâre adj. şi s. (lat. debitor. d. debire, a datori, compus din de- şi habire, a avea. V. debil). Datornic, care se găseşte la debit. de blQ, V. bia. * debtâa n., pl. uri şi e (fr. diblai, d. di-blaver, a curăţi de grlfi pămintu, d. bli, grtfi. V. rambleS). Loc de unde s’a scos pămintu p. facerea drumului. — Curat rom. săpătură. * deblocăre f., pl. ări. Acţiunea de a debloca. * debloch^z, a -câ v. tr. (fr. deblo-quer). Liberez de blocadă, despresor. A debloca un corp de funcţionari, a-i scoate la pensie pe cei bătrlni ca să înainteze cei tineri. * debdrd şi -ez, a -ă v. intr. (fr. di-border, d. bord, margine). Barb. Mă revărs: fluviu debordează. Vărs, borăsc. * debuşeO n., pi. uri şi e (fr. debottchi, d. bouche, gură. V. bucă). Gura unei văi, unui drum, unei trecători. Piafă unde se pot vinde mărfurile: o fără care n’are debuşe-uri pentru comerciu ei e expusă mizeriii. * debursez v. tr. (fr. dibourser, d. bour-se, pungă. V. rambursez, bursă).Bar*. Cheltuiesc, excasez. * debut n., pi. uri (fr. dibut, început). Început, aefiunea de a-ţi începe cariera, dis-cursu ş. a.: şi-a făcut debutu pe catedră, şi-a făiut debutu In ,Avaru“ Iul Moliere (vorbind de un actor). * debutânt, -ă s. şi adj. (fr. dibutant). Caref’debutează, care e la Inceputu carierei: trebuie să-i încurajezi pe debutanţi. * debutez v. intr. (fr. dibuter, d. but, scop).lmI Incep cariera :a debutat ca prefect• dec, interj, de mirare şi ironie ca şi tronc: Dect Nu cum-va ai pofti? Deci Da asta ce-a mai fi oare ? ddca, V. dacă. * deca- (vgr. dika, zece), prefix care arată înmulţirea cu zece tn cuvintele ştiinţifice : decagon, decametru. — Se zice şi pe scurt ca subst.: un deca, doi deca = de-calitru. V. deci-. www.dacoromanica.ro * decad, -căzut, a -cădeă v. intr. (de şi cad, după fr. de'choir.V. cad). Scad, perd tăria, valoarea morată ori stima lumii: prăvălia cutare a decăzut, caracteru acestui om a decăzut. * decădă fc.pl. e (vgr. dekăs, d;kădos, d. ddka. zece). Grupă de zece : cărţile lui Titu Liviu ts împărţite în decade; zilele calendarului republican francez erau împărţite în decade, care înlocuise săptămînile. * decadent, -ă adj. şi s. (fr. decadent, it. decadente, d. lat. câdens, -intis, care cade, şi pref. de-). Care decade: monarhie decadentă. Căruia-i plac rafinăriile decadentei: poet decadent, un decadent. * decadenţă f., pl. e (fr. decadmce, it. decadenza. V. cadenţă şi decădere) Starea lucrului care decade, care se ruinează: decadentă de caracter; decadenta poeziii, a imperiului roman. * decagân n., pl. oane (deca- şi vgr. gonia, unghi). Geom. Figură compusă din zece unghiuri şi zece laturi. * decagrâm n., pl. e (deca- şi gram)'. Greutate de zece grame. * decalc, a -ă v. tr. (fr. decalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hlrtie, pe plnză, pe aramăş.a. * decalitru m. (deca- şi litru). Măsură de zece litri. Conţinutu ei. * decalâg n., pl. oage .şi uri (vgr. de-kălogos, d. dika, zece, şi logos, cuvlnt). Cele zece porunci ale legii date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinaî, după biblie. * decamgtru m. deca- şi metru). Mâ» sură de lungime de zece metri. S. n., pl. e (ca şi metru ori cot). Riglă de constatat această lungime. * decan m. (lat decănus, subofiţer care comanda zece soldaţi, şef de zece călugări, d. decern, zece). Cel mai bătrtn sau mai vechi tntr’o societate. Titlu unei demnităţi bisericeşti catolice. Şefu unei facultăţi tn universitate. Şefu advocaţilor unui oraş. Şef tn general (fam. sau iron.): decanu beţivilor, al calicilor. V. stareţ. * decanat n., pl. e (mlat decanatus). Demnitatea de decan şi durata ei. Camera (cancelaria) decanului: mă duc la decanat. * decantez v. tr. (fr. dicanter, din latina alchimiştilor decanthare, d. canthus, vgr. kanthos (cuv. african ori sp.], coada ochiului, obadă, gtt de garafă). Chim. Trans-vazez un lichid limpezit lăslnd drojdia. * decapltaţiune f. (d. a decapita). Acţiunea de a, decapita. — Şi -âţie, dar mai des -ăre. * decapitez v. tr. (fr. ddcapiter, mlat. decăpito, -tiire, d. de şi câput, căpitis, cap. V. scapăt). Tai capu despărţindu-i de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descăpăţînez. decapdd n., pl. e (vgr. dekăpus, dakă podos, cu zece picioare. V. calapod). Zoo!* Animal crustaceu cu zece picioare. *decasilab (vgr. dekasyllabos) şi -âblc, -ă adj. (deca- şi silabă). Gram. De zece silabe : cuvînt, vers decasilabic. — Şi -ăb (după fr.). * decastgr m. (deca- şi ster). V. ster. * decatir n. (fr. decatir, d. catir, a lustrui). Munt. Scoatererea lustrului unui postav: a da la decatir. Fig. A supune unet neplăceri (de ex., unei bătăi): ia dă-l la decatir pe pungaşu ăsta! * decavgz v. tr. (fr. di-cavir, d. caveT suma de bani pe care jucătoru şi-o pune tnainte, d. caver, care vine d. it. cavare, a scobi, adică „a scoate banî ia joc", lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, iau cuiva toţi banii ia joc. de ce, V. ce. * decedăt, -ă -adj. şi s. (fr. dicedi). Mor, defunct, răposat. * decedez v. intr. (fr. dicider, d. iat. de-cedere, a se retrage, a muri. V. cedez, purced). Mor, vorbind de oameni * decembre m., gen. al 1*1 (lat. de-cembir, d. decern, zece, fiind-că ia Romanii vechi anu începea la Martie, şi deci Decembre era luna a zecea). A doua-spre-zecea şi ultima lună a anului. — Vechi dechen-vrie (scris -mvrie), apoi -vre, apoi de-cenvre (mgr. Dekemvrios). * decemvir, V. decenvlr. * decenal, -ă adj. (iat. decennalis). Care durează un deceniu ori se face ia zece ani o dată. * decgniil n. (Iat. decennium, d. decern, zece, şi annus, an. V. bl-, tri- şi chin-cheniîl). Spaţiu de zece ani. * decent, -ă adj. (lat. decens, -dntls, ă. decet, se cuvine. V. decor). Conform decenţei, cuviincios: purtare, vorbă decentă* Adv. In mod decent * decenţă f., pi. e (lat. decentia). Onestitate exterioară, cuviinţă. * decenvir m. (lat. d'cemvir, d. decemr zece, şi vir, bărbat. V. trlunvlr şi duun-vlr). Unu din cei zece magistraţi creaţi temporar ia vechii Romani şi care au făcut legea celor două-spre-zece table. Membru, Intr’o comisiune de zece.. Unu din magistraţii care-1 înlocuiau pe pretoru urban tn procesele civile la Romani. — Nu e nevoie să se scrie decemvir. * decenvlrâl, -ă adj. (iat. decemviralis). De decenvir: autoritate decenvirală. * decenvirăt n„ pi. e (lat. decemvlra-tus). Demnitatea de decenvir. Durata acestei demnităţi. * decepţionat, -ă adj. Cuprins de de-' cepţiune, înşelat In speranţă. V. buzat. * decepţionez v. tr. (d. decepfiune). Fac să vadă că e mal pe jos de iluziune. V. deziluzionez. www.dacoromanica.ro * decepţiune f. (lat. deciptio -dnis, d. de-ctpere, a înşela. V. în-cep). Acţiunea de a te înşela, de a te amăgi singur: Credem că acest metal e aur. Cind colo, ce decepţiune I B aramă! — Şi -epţle. V. dezlluzlune, dezamăgire. * decern, -cernut, a -cerne v. tr. (lat. de-cirnere, d. cirnere, a zări, a cerne. V. decret, cern). Poruncesc, decretez (ca judecător): a decerne p;depse. Acord, dt$ : a decerne un premiu, o decoraţiune. — Fals a decerna (după fr. dicerner). * dec^s n., pl. e (lat. de-cessus, d. decidere, a deceda. V. a-, ex-, pro- şi succes). Moarte (a omului). dec^d n., pl. uri Barb. ardelenesc format din de ce cu Int. de „explicaţiune", vorbind de ceva din poveste, precum : De ce n'are ursă coadă ? dechllin adv. (d. chilin). Trans. Deosebit de, separat de. * d6cl- (lat. decern, zece) prefix care, In sistema metrică, arată o unitate de zece ori mai mică de ctt unitatea principală: decimetru. V. deca-. -> decT conj. concluzivă (d. de şi ici). Aşa dar, pin urmare, vrea să zică: cuget: deci exist saâ cuget, deci exist (O vorbă a lui Descartes). * decid, -cis, a -cide v. tr. (lat. decidere, d. caedere, a tăia. Cp. cu fr. tran-cher, „a tăia" şi „a decide". V. u-cld). Hotărăsc, pronunţ o Jiotărtre definitivă: a decide un d ferend, o chestiune. Determin : asta i-a decis să plece. V. intr. Dispun In calitate de stăpin : a decide de pace ori de război. V. refl. M'am decis să plec. * decigrăm n„ pl. e (dici- şi gram). A zecea parte din gram. * decilitru m. şi n., pl. e (deci- şi litru). A zecea parte dintr’un litru. S. n., pl. e. Vas care cuprinde această cantitate. * decimal, -ă adj. (fr. decimal, it decimale, d. lat dicimus, al zecelea, d. decern, zece). Care are ca bază număru zece. Compus din zecimi, sutimi, miimi: fracţiune decimală. Sistemă decimală, o sistemă numerică de măsuri care procede din zece tn zece. S. f. Fie-care din din cifrele care intră Intr’o fracţiune decimală: a separa decimalele unui produs. Cantar decimal saâ numai decimal (n., pl. e), basculă. — Fals zecimal. * decimă f., pl. e (lat. dâcima [pars], a zecea [parte], d. decern, zece. V. dijmă). Zeciuială, dijmă: decima Iul Saladin. * decimetru ra. (deci- şi metru). O zecime dintr’un metru. S. n., pl. e. Riglă de de constatat această lungime. * decimez v. tr. (lat. dicimo, -ăre). Pedepsesc cu moartea uciztnd după sorţi unu din zece, cum făceaâ comandanţii romani cind soldaţii nu se purtase vitejeşte. Fig. Ucid tn mare număr : holera decimase armata. V. zecYuYesc. decinde adv. (de şi cinde). Vechi. Dincolo. Decinde de Nistru sau decindea Nistrului, dincolo de Nistru. Pe decinde de, pe dincolo de. , decYocălez, V. descYocălez. * decis, -ă adj. (d. decid). Determinat, bine pronunţat: gust, caracter decis. y\dv. In mod decis. * decist^r m. (deci- şi ster). V. ster.- * deciziune f. (lat. de-cisio, -dnis. V. abs-, con-, in- şi pre-cizlune). Acţiunea de a decide, hotărlre : a lua o deciziune. Htrtie care cuprinde ceia ce s’a decis. Rezoluţinne, curaj: a arăta multă deciziune in pericul. — Şi -fzie. . * decizivă,. -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide : luptă decizivă, argument de-riziv. îndrăzneţ, rezolut: ton deciziv. Adv. In mod deciziv. * decIzâriQ, -e adj. (mlat decisorius)-Jurămlnt decizoriă, care termină saâ trebuie să termine un diferend. * declam, a -a v. tr. (lat de-clamare. V. chem). Recit cu voce tare cu tonu şi gesturile cuvenite. V. intr. Vorbesc cu căldură contra cuiva saâ contra unui lucru: a declama contra viţiului. Recitez, debitez pe un ton enfatic. • ■ * declamat6r, -oăre s.Care declamă-(recită) In public,. Fig. Orator saâ scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatoriu; ton declamator (corect: -oriă). * declamat6rlfl, -e adj. (lat. decla-matorius). Enfatic, unflat, bombastic: ton, stil declamatoriu. * declamaţlune f. (lat. dz-clamătio, -dnis). Arta, acţiunea, modu de a declama : conservatoru de declamafiune. Fig. Vorbire pompoasă, palavre, gogoşi pe ton solemn .inevitabilele dzclamaţiunl ale demagogilor. — Şi -ăţie. * declar, a -ă v. tr. (lat. de-clarare, d.. clarus, clar. V. chear). Spun, mărturisesc, fac cunoscut: tmi declar mtenţiunile. Fac cunoscut pintr’un act public: a declara război. Numesc : tmi declar complicii. V. refl. Mă pronunţ: mă declar pentru cineva, contra cuiva, unui lucru. Mă arăt bine : boala s'a declarat. * declarativ, -ă adj. (lat. declarativus). Care conţine o declaraţiune : titlu declarativ. * declarat6rlfl, -e adj. (d. declar).Care declară juridic : act declaratoriă. * declaraţiune f.(lat declarătio,-ânis). Acţiunea de a declara : declaraţiune de război. Enumeraţiune: declaraţiune de bunuri (averi). — Şi -ăţie şi -ăre. * declasat, -ă adj. şi s. (fr. dâclassâ). Căzut din clasa ori din poziţiunea lui socială, corupt, viţios. * declasez v. tr. (fr. diclasser). Scot din clasa lui (din mediu lui natural), corup. www.dacoromanica.ro 1) * declin n., pl. e şi uri (fr. dicl'm, d. dicliner, a declina). Apropiere de sfhşit: ■decllnu zilei, al vieţii. Decadentă: civiliza-ţiane tn declin. 2) * declin, a -ă v. intr. (lat. de-clino, -clinâre, a se depărta, a deelina.V. tnchin)* Decad, mă apropii de sffrşif: o fard' care declină. Mă depărtez de* meridiană, vorbind de acu magnetic.' Mă depărtez de ecflatoru ceresc, Vorbind 'de o stea. V. tr. Refuz: a declina o onoare. Nu recunosc: a declina competenta unui ttWunai, tribunalu tşi declină competenta de a judeca. Spun, declar: imi declin numele, titlurile. Gram. Enunţ cazurile unui cuvlnt deciinabii : a declina un substantiv. * decllnâbil, -ă adj. (lat. declinabllis). Gram. Care se poate declina, ca substantivu, adjectivji ori pronumele românesc. * decllnânt, -ă adj. (fr. diclinant). Care declină, decade: putere declinantă. * declinat6riQ| -le adj. (d. a declina). Jur. Act decimatorii, act pin care un avocat refuză să compară tn aintea unei ju-risdictiunl pe a cărei competentă o declină (Şi Ca s. n. un decimatorii). Astr. Care serveşte la măsurat declinaţiunea; busolă de-xlinatorie. * declinaţiune f. (ia/.declinătlo, -dnis). ■Gram. Şir de forme numite cazuri pin care trec, tn unele limbi, cuvintele declinabile. Astr. Depărtarea unei stele de ecflatoru ceresc. Unghi pe care-1 face acu magnetic la est ori la vest tn raport cu meriaiana. — Şi -âţle şi (tn gram.) mai des -are* ’ * dec6ct n., pl. uri (lat. decoctum, d. di-coquo, -cdquere, a ferbe. V. coc). Fer-tură (de ex., cafeaua), băutură medicinală, leac fert. * decocţiune f. (lat deedetio, -dnis). Acţiunea de a ferbe medicamente. Rezultatu ei, decoct. — Şi -6cţle. * decolez v. intr. (fr. dicoller, a dezlipi). Mă tnalt, plec (vorbind de un avion). * decolorânt adj. şi s. (fr. dicoloranl). Care descolerează : cloru e decolorânt. — Şi dese- şi disc-. * decolorat, -ă adj. Care şi-a perdut coloare, spălăcit. Fig. Stil descolorat, fără vigoare. — Şi dese- şi disc-. * decoloraţlune f. (lat. decolo-ătio, -dnis). Descolorajiune, scoaterea colorii.—Şi dese-, disc- şi -âţle ori -âre. * decolorez v. tr. (lat. de-colăro. -colo-rdre ; fr. d(coloref). Scot coloarea, spălăcesc : spălătură saă soarele decolorează stofele. — Şi dese- şi disc-. * 410001181, -ă adj. (fr. dicollete). Cu gttu şi umerii neacoperiţi de rochie: damă decoltată. Care nu acopere gltu şi umeri!: rochie decoltată. Fig. Liber In expresiuni, imoral: nuvelă decoltată. Adv. In mod decoltat. * decoltez v. tr. (fr. dicolleter, d. col, £Ott, laţ. collum, gtt). -Las neacoperit gttu şi umerii: a decolta o damă. Scot guleru şi părţile care acopere umerii: a decolta o rochie. * deconcertez v. tr. (fr. diconcerter, d. concert, concert). Fac să-şi peardă cumpătu, tncurc, turbur: acest răspuns l-a deconcertat. * deţonfltură f„ pl. i (fr. diconfiture, d. diconfire, a aduce tntr’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deco ifitura unui partid. * deconsiliez v. tr. (fr. diconseiller). Desfătuiesc. — Se poate zice şi dese- şi disc-. * decoplâz, V. copiez. * dec6r n., pl. uri (fr. dicor, d. dicorer, a decora). Lucruri cu care se decorează, se ornează. Pl. Picturile şi alte lucruri care decorează scena unul teatru. * decorativ, -ă adj. (it.dicoratif). Relativ (propria) la decorare. Arte decorative, pictura, sculptura, fabricarea mobilelor, tapiţeria ş. a. * decoratdr, -oăre s. (d. decorez: fr. dicorateur). Care face decoruri p. apartamente, teatre, sărbări ş. a. * decoraţlune f. (lat. decoraţia, -dnis). înfrumuseţare, ornament. Decor la teatru ca să reprezente iocu unde s’a petrecut acţiunea. Semn distinctiv de metal conferit cuiva de un şef de stat ca recompensă. — Şi -âţle. * decorez v. tr. (fr. dicorer, lat.dicoro, -ăre, d. decus, dicoris, ornament). Ornez, înfrumuseţez. Onorez cu o decoraţiune : a decora an soldat. * decdrtlc, a -â v. tr. (lat. de-cdrtico, -corticăre, descojesc, d. cdrtex, scoarţă, coajă) Scot coaja, descojesc : seminţe dicorticate. V. gonţ. * decortlcaţlune f. (lat. decorticătio, -dnis). Acţiunea de a decortica. — Şi -âţle şi -âre. * decrepit, -ă adj. si s. (lat.decripitus, d. cripito, -ăre, a ptrti, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleşit, ramolit: bătrln decrepit. — Fals -it (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit. * decrepitudine f. (d. decrepit; fr. dicripitude). Mare slăbiciune produsă de bătrtnetă, hodorogeală. - * decrescdndo (cuv. it. care se pronunţă decreşendo şi înseamnă ^descresclnd"). Muz. Micşortnd progresiv intensitatea sunetelor. S. n. fără pl. Bucată clntată aşa. * decrât n., pl. e (lat. de-cretum, d. de-cimere. V. decern, cern, dis- şi secret). Deciziune, ordin al unui şef de stat ori ministru. Voinţă divină: decretu lui Da mnezei. V. edict. * decretez v. tr. (fr. dicriter, d. dicret, decret). Decid pin decret: a decreta o vln-zare. www.dacoromanica.ro decutâz v. tr. V. dăhulez. * decurg, -curs, a -curge v. intr. (d. lat. de-currere fşi acomodat'dupăftrur&ţ ca şi fr. di-couler. V. in-curg). Evoluez, merg: şedinţa a decurs in linişte. Rezult ies, urmez: ce decurge din această regulă ? * deciirle Hl&i. dqcutia, d.decern, zece). Grupă de zece soldaţi ori cetăteni la vechii Romani. * decurl6n m. (lat. deciirio, -dnis). Ofiţer roman care, la tnceput comanda zece, apoi trei-zeci de călăreţi. Senator roman al oraşelor municipale saâ ai coloniilor. * decurs n., pl. uri (d. decurg). Curs, mers, spatia: in decursu şedinţei, m decurs de un secul. * dedâl n„ pl. e şi uri şi (mai bine) d£dal n. pl. e (d. Dăedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceşti. Fig. Lucru obscur şi încurcat: dedalu ligilor. dedâD (mă), a -dâ v. refl. (d. dau)' Vest. Mă deprind* mă acomodez: s’a dedat cu suferinţa. Neol (lat didere), Mă dau, mă aplic i s’a dedat studiilor (saa la studii). dedeţâl, V. dedlţel. * dedic şi (mai bine) dâdic, a-â v. tr (lat. di-dico, -dicăre, compus al lui dico, -ăre, a consacra, ca şi predic). Consacrez cultului divin, hărăzesc, închin: biserică dedicată sfiniului Ilie. Fac omagia cu o operă de artă declarlnd că e făcută tn onoarea cutăruia. * dedlcatârlD, -le adj. (d. a dedica). Care conţine o dedicaţiune: scrisoare dedicatorie. * dedicaţiune f. (lat. dedicăiio, -dnis). Acţiunea de a dedica. Omagia făcut de un autor cu opera lui.— Şi -âţle. V. prinos. d^dină, V. datină. d^dlţă (Iaşi) f., pl. e, şi dedlţel şi de-deţâl m„ pl. ei (vsl. didă, moş, bunic, de unde dim. f. *didica adică .bunicuţă", pin aluz. la pufu alb ca o chică de moşneag tn prejuru florilor. V. datină). O plantă ra-nunculacee veninoasă cu flori tn formă de clopot, albastre şi galbene, întrebuinţată de ţărance la colorat lanemdne pulsatitla şi alte varietăţi).’— Şi sisinel (Banat, Olt.) şi sufleţele (Banat). * dedublez v.tr. (fr. didoubler, a scoate căptuşeala, a Împărţi tn doaă, d. double, duplu). Barb. împart In doaă. îndoiesc, fac duplu, reduplic. * deduc, -dus, a -duce v. tr. (lat de-diicere. V. duc). Substrag, scot o sumă dintr’alta : a deduce cheltuielile făcute. Conclud, trag o consecuenţă : dacă tremuri, deduc că ţi-e frig. * deductiv, -ă adj. (d. lat. deductus, dedus). Care procede pin deductiune (tn opoz. cu inductiv). * deducţiune f. (lat dedtictio, -dnis). Substractiune, scoatere. Concluziune scoasă 'diptrUin raţionament mergînd de la general la particular (In opoz. cu inducţium). — Şi -ucţie. dedulcesc şi dă- (mă) v. refl. Mă îndulcesc, prind gust de ceva, mă Inădesc. Şi dădălcesc 7 (Şez. 32, 103). V. pregust şi răgădutesc. * defâYm -a -fătmâ v. tr. (d. faimă saa lat cop. *dlffamiare, cl. defămo şi dif-fâmo, -ăre, a defăima). Critic, vorbesc de răa, calomniez. — Şi defăYm, defăimez şi desfaYm. * defalc, şi -châz, a -â v. tr. (fr. di-falquer, d. mlat defalcare, a tăia cu coasa ţfalx, falcis, coasă], V. falce). Rar. Substrag, scad, scot, deduc dintr'o sumă ori cantitate. * defalcaţlune f. (ii.difalcation). Rar. Acţiunea de a defalca, scădere, deducere. — Şi -aţle, dar mai des -âre. ■ * defavoâre f., pl. ori (fr. defaveur). Lipsă de favoare, perderea -creditului, dizgraţie. • defăYmâre f. Acţiunea de a defăima. defăYmăcYune f. (lat defamătio, dnis). Vechi. Defăimare. * defâvorâbll, -ă adj. (fr. difavorable). Care nu e favorabil. * defecaţlune f. (lat. defaecâtio, -dnis, curăţare, scoaterea drojdiii, d. faex, faecis, drojdie, dim. făecula, feculă). Chim. Limpezirea unei licori. Med. Elimniarea materiilor fecale din corpu animalelor (dejectiune) — Şi -âţle. * defect n, pl. e (lat defectus, lipsă [d. de-ficere, a lipsi], cu tnţelesu după fr. difaut. V. perfect). Imperfecţiune, cusnr, lipsă fizică, intelectuală saa morală: defect de memorie. Ceia ce nu e conform regule-lor artei: defectele unei opere, unul tabloă. * defectlbll, -ă adj. (d. defect, adică „lipsă"). Fii. Căruia-i lipsesc multe, slâb, imperfect: omu e defectibil. •defectiv, -ă adj. (lat. defectivue). Qram. Cărula-i lipsesc timpuri, moduri, persoane : verb defectiv. * defecţiune f. (lat. defictio, -dnis). Părăsirea unui partid ori unei armate, dezertare. — Şi -âcţle. * defectu6s, -oâsă adj. (mlat de-fectuosus). Cu defecte, lipsit de ceia ce trebuie : maşină defectuoasă. Căruia-i lipsesc formalităţile cerute : act defectuos. Adv. In mod defectuos. * defectuozltâte (mlat defectudsitas, -ătis). Starea lucrului cu defecte. * defend6r, -oâre s. (f:r ddfcndear, d. difendre, a apăra, lat. defindere). Jur. Barb. Care se apără la judecată, acuzat, plrtt, reclamat. www.dacoromanica.ro * defenestraţiune f. (fr. ddfdnestra-tion). Acfiunea de a arunca sau de a fi a-mncat pe fereastră (cum au făcut la 1618 la Praga protestanţii cu guvernatorii impuşi de Impăratu Germaniil). — Şi -âţle şi -ăre. * defenestrgz v. tr. (fr. difenestrer, d. lat. fenestra, fereastră). Arunc pe fereastră. * defensiv' -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S. f., pl. e. Starea de apărare (In opoz. cu ofensivă): •a fi, a sta in defensivă. Adv. în mod defensiv, In apărare. * defensdr m. (lat. defensor, d. defin-dere, a apăra. V. ofensez). Apărător, protector. Avocat. * defer, a -i v. tr. (lat. di-fero, -fe'rre, d. fim, a purta, a duce. — Defer, deferă; defeream ; să defere. V. con-, in-, pre-şi su-fer, delaţiune). Decern, dau: a deferi onoruri. A deferi in justiţie, a da in judecată. V. intr. Cedez, condescind: a deferi etăţii ori părerii cuiva, a ceda, a condescinde etăfii ori părerii cuiva. * deferent, -ă adj. (lat. diferens,-in tis). Condescendent, plin de consideratiune: persoană, purtare deferentă. Adv. Cu deferentă. * deferentă f., pl. e (d. deferent pin anal. cu con-ferenfă). Condescendentă, consideratiune. . * deficient, -â adj. (lat.deflciens, -intis. V. eficient). Căruia-i lipseşte ceva : deficient mental (prost): V. nevoîaş. * deficienţă f., pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficienţa banilor intr'o pungă. V. absenţă şi carenţă. * deficit n., pl. e (lat. dificit, „lipseşte", d. deficere, a lipsi. V. defect). Lipsă, ceia ce lipseşte dintr’o sumă: deficit bugetar.— E un cuvlnt de formaţiune greşită, ca şi ac-cesit şi affidavit. V. excedent. * deficitar, -ă adj. (d. deficit), Care e mai mic de cit trebuie : recoltă deficitară. * defig, -fipt, a -fige v. tr. (lat. de-figere. V, a- şi în-fig, fix). Fixez, stipulez: a defige o persoană intr'un comitet. * defilare f. Acfiunea de a defila : defilarea armatei. * deflled n., pl. e (fr. defili, d. difiler, a defila). Barb. Trecătoare, strtmtoare, trecere îngustă pin munţi ori pin păduri. * defilez v. tr. (fr, difiler, d. fii, fir). Merg unu după altu. Armata defilează, trece It) şir pin aintea comandantului. * definesc v. tr. (lat. de-finire. V. fi-nesc). Dau o definiţiune: a defini tri-unghiu. Precizez, descriu caracteru: a de-Jini o persoană. * definit, -ă adj. Explicat, determinat, pfecizat: cuvint, termin bine definit. Gram. Se zice despre articulu -J, le, a şi despre modurile personale. Adv. In mod definit * definitiv, -ă adj. (lat. definitivus). Care termină o afacere, care e pe tot-de-a-una : sentenfă definitivă. Pe viată, pe tot-de-a-una : profesor definitiv. în definitiv, după ultima deciziune, la urma urmei. Adv. Pe tot-de-a-una : a pleca de unde-va definitiv. * definitivez v. tr. Acord titlu de definitiv (mai ales unul profesor). V. activez. * definiţiune f. (lat definiţia, -dnis). Explicare, determinare, fixare, precizare a înţelesului unui cuvlnt: definiţiunea triunghiului. Precizarea caracterului cuiva. — Şi -iţie. ' * defipt, -ă adj. (d. defig). Fixat: timpu defipt. * deflaţlune f. (după inflaţiune pin schimbare de prefix). Fin. Desunflare, scăderea prea marii cantităţi a banilor (de htrtie) pe o piaţă. * deflorez v. tr. (lat. de-fldro, -florăre, d. flos, floris, floare). Răpesc virginitatea. * deformaţiune f. (lat. deformdtio, -dnis). Stricarea formei, urtţire, — Şi -âţie, dar ob. -âre. * deformez v. tr. (lat deformare, fr. diformer), Stric forma, urlţesc, pocesc, desfigurez. — Şi diformez (tr, mai vechi dif-former, mlat. difformare). * defraudez v. tr, (lat. it. defraudare, a înşela, a despoia, de unde şi germ. de-fraudieren). V. fraudă). Trans. Delapidez. * defrişez v. tr. (fr. difricher, d. friche, (elină, teren necultivat). Barb. Deştelenesc. defterdâr. V. tefterdar. * defunct, -ă adj. şi s. (lat.de-functus, d. di-fungi, a-ti împlini rolu. V. funcţionar). Mort, răposat, decedat. * degajât, -ă adj. (fr, digagi.). Netm- pedecat, liber, fără sfială : aer, purtare degajată. Adv. In mod degajat, a vorbi degajat. . * degajez v. tr. (fr. digager, d. gage, amanet. V. gaj, angajez). Liberez, dezleg : l-am degajat de promisiune. Las liber, evacuez: a degaja biurou (la care s’a grămădit lumea). Emit: crinii degajează un miros foarte plăcut. degeaba, V. geaba. * degeneraţlune f. (lat. degenerătlo, -dnis). Acfiunea de a degenera şi starea fiinţei degenerate. — Şi -âţle, dar mai des -âre. degenerescenţă f., pl. e (fr. digi-nerescence). Barb. Degenerare. * degenerez v. intr. (lat. deginero, -ăre, d. genus, gineris, gen, rasă, neam). îmi stric forma, perd valoarea, forţa, calităţile: măgaru a degenerat in climele noastre. Mă schimb în rău, mă agravez : guturaiu a degenerat m catar, cearta in bătaie. * deger, a -â v. intr. (lat. digeto, -âre, d. gilu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin îngheţarea vaselor capilare : plantele aă degerat. Amorţesc de ger: mi-aă degerat picioarele. www.dacoromanica.ro DEG- deget n., pl. e (lat. dfgttus, rudă cu vgr. dăktvlos şi germ. zehe [la picior]; it. dito, pv. det, fr. doigt, sp. pg. dedo)). He-care din cele cinci extremităţi ale mtnii şi piciorului la om (la animale pot fi mai puţine). O veche măsură de lungime ctt a 12-a parte dintr’un picior sau a 10-a dintr’o palmă (V. mină). fig. A fi arătat cu degetu, a fi compromis. A pum degetu pe ceva, a ghici, a descoperi leacu. A-ţl muşca degetele, a te căi amar. A fi la dugă degete de peire, a fi foarte aproape de peire. Degetu lui Dumnezeii, voinţa divină. A merge in vlrfu degetelor sau tn vlrfu picioarelor, a merge Incet ca să nu te simtă nimenea. A se număra pe degete, a fi toarte puţini. A-fi scăpa pintre degete (ca peştele), a-(i scăpa cînd era prins de-a binele sau aproape de a fi prins. A şti o ştiinţă pe degete, a o şti perfect. A juca pe cineva pe degete, a-1 face să facă ce vrei tu. A te ascunde după deget a cerca tn zadar să te ascunzi neavlnd după ce. A nu pune pe cineva nici la degetu cel mic, a-I desconsidera puterea. A încerca marea cu degetu, a încerca iniposibilu. Gol ca degetu (sau gol deget), gol puşcă, foarte rău îmbrăcat, calic. — In sud, pop. deşt. degetâr n., pl. e (d. deget cu sufixu -ar ca şterg-ar, virf-ar, cord-ar, genunch-er, mai probabil de ctt d. lat digitale, Invăli-toare de deget). Un mic instrument de metal ori de os scobit care se pune In vlrfu -degetului ca să împingi acu ctnd coşi (V. năpîrstoc). Digitala, ţtţa oii (V. digitală). — Inventatoru degetarului e un giu-vaiergiu Olandez anume Nikolaas van Ben-schoten, care, pe la 1684, se logodi c’o cusu-toreasă numită Myrfrenno van Reussalaer, căreia, ca să nu se mai înţepe la cusut, li făcu un degetar de aur. . degetăruţ m. O plantă erbacee primulacee cu flori albastre (soldanella [montăna şi alpina]), numită şi potiraş. degeţel n., pl. e Deget mic. S. m., pl. ■el. Digitală. Pl. Vest. (degeţeî). Gogoşi care, tn loc să fie tăiate cu gura paharului, Is tăiate cu cuţitu şi-s crestate pe margini (ca nişte „degete"). V. nalangită. * deghizez v. tr. (fr. diguiser, d. gui e, [d. vgerra. wîsa, ngerm. weise] fel). Barb. Travestesc, schimb hainele ca să nu fie recunoscut. Fig. Ascund supt aparenţe înşelătoare : a-ţl deghiza sentimentele. * deglutiţlune f. (lat. deglutltio -dnis, <1. deglutire, a înghiţi. V. înghit, sughiţ). Fiziol. înghiţire. — Şi -iţie. degrabă adv. (de şi grabă, ca devale, d. de şi vale, şi îndată, d. tn şi dată). Imediat, In grabă, grabnic: Intoarce-te degrabă, vino mai degrabă. Degrabă I Hal degrabă / Mai uşor dc admis, mai curlnd (fr. plutOt): ochit tăi ts mai degrabă cenuşii de cit albaştri. * degradant, -ă adj. (fr. degradant). înjositor : acţiune, purtare degradantă. * degradare f. Destituire infamantă, {mai ales tn armată). Stricăciune făcută de DEJ om sau de timp unei construcţiuni. Schimbare insensibilă, succesivă şi continuă a colorilor, a umbrei tn pictură. Fig. înjosire. * degradez v. tr. (mlat. de-gradare, fr. dâgrader. V. grad, gradez, retrogradez). Despoi de grad, destitui (mai ales tn armată): a degrada un sergent. Deteriorez, stric : maşina se degradează. Fig. înjosesc : viţiu te degradeză. * degust, a -â v. tr. (lat. de-gustare V. gust 2). Gust o băutură ca să-i cunosc calitatea (Se poate zice tot aşa de bine numai gust). '■* degustător m. care degustă, gustător. * degustaţlunef. (lat degustitio,-onls). Acţiunea de a degusta. — Şi -aţie, dar mai des -ăre. dehăm, a -hămă, V. desham. dehămete, V. dlhamete. * dehlscent, -ă adj. (lat. dehiscens,, -entis, d. de-hiscere, hiăre, a se deschide, a se căsca. V. hiat, casc). Bot. Se zice despre fructele care se deschid ctnd se coc, ca păstările, capsulele ş. a. * dehlscenţă f., pl. e (d. dehiscent). Bot. Deschiderea învelişului unor fructe. dehoc, V. devoc. dehulez, V. dăhulez. * deicid, -ă s. şi adj. (lat. deiclda, d. deus, Dumnezeu,şi cdedere, a ucide V. ucid). Ucigaş de Dumnezeu, ca Jidanii, care l-au ucis pe Hristos: rasă deicidă. * deific, a -ă v. tr. (lat. del-fico, -fi-ctitre, d. deus, zeii. Şi fie, ca In edi-fic). Pun tn număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez. deirmeâ, V. dermea, * deist, -ă adj. (d. lat. deus, Dumnezeu). Adept al deizmului. * deizm n. (d. deist). Teizm care nu admite revelaţiunea, ci numai pe Dumnezeu singur şi fără nici un cult: Jean-jacques Rousseau fi apărat deizmu. * dejă adv. (fr. dejă, d. des, din, de Pat. de ex. din], şi jă [lat /am], deja). De pe acuma, de pe atunci, şi: a venit deja, l-a prins deja, e deja seară, e seară deja, deja e seară (curat rom. a şi venit, l-a şi prins, a şi venit seara, s’a şi inserat). Din ainte : il cunoşteam deja. Incă (tn trecut): deja din copilărie, deja de copil, de la poartă deja. ■ dejă f., pl i şi e (rus. drzfl, ung. ddzsa. Cp. cu germ. dose, cutie). Mold. Zoier, ciubăr p. zoile de la bucătărie. * dejecţiune f. (lat. de-jictio, -dnis, d. de-jicere, a arunca. V. trec, sub-Yect). Fiziol. Aruncarea excrementelor din corp defecaţiune). Aceste excremente aruncate din corp. — Rar şi -ecţie. dejmă, dejmuTesc, V. dljm-. www.dacoromanica.ro * dejoc, a -juca v. tr. (de şi joc, după fr. di-jauer. — 5e conj. ca joc). Zădărnicesc, fac să cadă un proiect, o intrigă. dejug, V. dezjtig.* * dejun n.„ pl. uri (fr. dejeuni şi dije-uner [după rom. ajun], d. jeCmer, a ajuna, a nu minca, d. lat pop. *disjunare, care vine d. jejunus, nemlncat, fiămlnd. V. ajun). Barb. Prtnz. V. zacuscă. * dejunez v. intr. (fr. dejeuner). Barb. 'Prinsese. dejurnă, V. Jurnă. dojurstvă f., pl. e (rus. deiărstvo, d. dezărnyi, de serviciu, de unde vine şi rom. dejurnă). Administraţiunea centrală a armatei de la 1839 plnă la 1859. V. ştab. * delapidez v. tr. (lat de-lapidare, a scoate şi a arunca petrele, di-lapidare, a risipi [petrele, banii], d. lapis, lăpidis, peatră; fr. dilapider, it. dilapidare). Risipesc, fur pin viclenie banii Încredinţaţi mie. V. defraudez, concuslune, frustrez. * delăs, a -lăsă v. tr. (de şi las, după fr. delaisser). Barb. Părăsesc, las o persoană, un lucru. * delatdr, -oâre s. (lat de-lator. V. trans-lator). Defav. Denunţător secret. * delaţiune f. (lat. de-lâtio, -dnis, d. di-fero, firre, -lătum, a raporta. V. re- şi trans-laţlune). Defav. Denunţare secretă. dâlă pl. e (rus. delo, pl. dzla, afacere, proces, d. vsl. d&lo, dlla, lucru, lucrare, d. dilaţi, a lucra, diti-dtzdon, deiati-delon, a face, a pune. V. deletnlc, nă-dejde, nadele» tn-deletnlcesc, rogo-dele, zdelcă). Vechi. Dosar, * delebll, -ă adj. (lat. delebilis, d. de-lire, a dărâma). Care se poate şterge: văpsea delebilă. Fig. Glorie delebilă. V. Indelebil. * delectănt, -& adj. (lat. delictans, -ăntis). Care delectează, desfătător. * delectez v. tr. (lat. delectare, d. lac-iare, lăcere, a atrage, a seduce, de unde şi de-licium, deliciu. V. diletant). Desfât, Inctnt, amuzez. * delâfli a -â v. tr. (lat de-tego, -ăre, d. legare, a lăsa pin testament V. aleg 2, relegi legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra In numele meu. Transmit pin delegaţiune .- a delega cuiva puterea ta. * delegăt, -ă Care a primit o delegatiune, însărcinat, comisar. * delegaţiune f. (lat. delegăiio, -dnis. V. legaţlune). Acţiunea de a delega, dea însărcina cu o autoritate. Comisiune, comitet, persoanele cărora li s’a delegat puterea. Parlamentu austro-ungar. — Şi -âţle. V. solie. * delestâz v. tr. (fr. dilester). Descarc de lest (o corabie, un balon, un avion). * deleter, -ă adj. (fr. delitire, d. vgr. deletirios). Rar. Vătămător, pernicios, insalubru : gaz deleter. Fig. Doctrină deleteră. deletnlc, -& adj. (d. în-delete, tn-âe— letnicesc. Cp. şi cu slrb. delatnik, lucrător). Rar. Harnic, dispus la muncă. — In est dl-». deletnlcâsc, V. îndeletnicesc. * delfin m. (vgr. delphin şi delphis, lat_ delphinus. dilphîn şi delphis). Un cetaceu feare trăieşte tn toate mările şi căruia^ place să tnoate pe llngft vapoarele In mers. O constelaţiune (pop. Crucea) Fiul cel mat mare al regelui tn Francia odinioară. — In marea Neagră sint feerte mulţi delfini şi-s de trei mărimi: phocaena relicta, plnă pe~ la 1,10 m.; delphinus delphis, plnă pe la 2.50 tn:, şi tiirsiops truncatus, ptnă pe la 3,10 m. * delflnăr ni. Prinzător de delfini. dellbăşă m, pl. şi (turc. deti-boSv). Comandantu deliilor. — Şi >şă, pl. ale, ca paşa, adică fem. * dellberânt, -ă adj. (lat deliberans_ -ăntis). Care deliberează: adunare delibe-rantă. * deliberativ, -ă adj. lat deliberaţi-vus). Relativ la deliberaţiune. Vot deliberativ, care dă drept să deliberezi, nu. numai să fii consultat Gen deliberativ, acel gen de elocuentă In care oratoru Işi propune să facă să se adopte ori să se respingă o-rezoluţiune. * deliberaţiune f. (lat. deliberătio, -6— nis). Acfiunea de a delibera. — Şi -âţle şi -ăre. * deliberez v. intr. (lat. de- libero, -liberare. d. libra, libră, măsură de greutate, balanţă, d. vgr. litra.V. litră, echilibru, nivel). Pun In deliberaţiune, discut In adunare : deliberăm despre război, * delicat, -ă adj. (lat delicatas, fr. ddlicat). Plăcut, distins la gust: carne delicată. Elegant, îngrijit şi minuţios: operă delicată. Spus cu inteligenţă şi fineţă : laudă delicată. Amabil: om delicat. Care judecă cu fineţă: gust delicat. Dificil, care te încurcă: situaţiune delicată. Scrupulos ; conştiinţă delicată. Conform bunei cuviinţe (probităţii): procedură delicată. Slab. fraged : membre delicate. Subst. Persoană dificilă : a face pe delicatu. Adv. Cu delicateţă.. * delicatese f. pl. (germ. delikatessen, d. fr. dilicatesse, delicateţă). Barb. Alimente (mai ales mezeluri) de lux (icre negre, salamuri, brlnzeturi scumpe ş. a.). * delicateţă f., pl. e (fr. dilicatesse. Cp-cu tristeţă). Calitatea de a fi delicat, fin, distins: delicateţa trăsăturilor. Indemănare, uşurinţă: delicateţa minei unui pictor. Slăbiciune, debilitate: delicateţă de stomah. Zis (spus) cu sentiment, cu delicateţă.- delicateţa unei cugetări. Calitatea de a judeca fin: delicateţa gustului. Calitatea de a fl scrupulos: delicateţă de conştiinţă. * dellclds, -oasă adj. (lat. deliciosus)_ Extrem de plăcut Adv. tn mod delicios. www.dacoromanica.ro * delicii! n. (lat. delicium. V. delectez). Plăcere, voluptate, fericire: deliciile călătoriilor, acest copil face deliciile mamei sale, ce deliciu a şti cauzele lucrurilor l * delfct n., pl. e (lat. de-lictum. V. delincvent). Călcare de lege mai mici de ctt crima, dar tot gravă. Corpu delictului, obiectu cu care s’a comis delictu (de ex., o armă, o scrisoare, nişte otravă). A prinde in flagrant delict, a prinde asupra faptului, chear ctnd se comitea delictu (a zăpsi). * delictu6s, -oâsă adj. (d. delict; fr. dilictueux). Care are caracteru unui delict: fapt delictuos. * delicOent, V. dellncflent. * dellcilescent ori -chescânt, -6 adj. (lat deliquescens, -intis, d. liquescere, a se topi, llquidtts, lichid). Care are proprietatea de a atrage umiditatea din aer şi a se face lichid. — Fals delicv-. * dellcdescentă ori -chescenţă f. pl. e (d. deliciiescent). Calitatea de a fi de-iicuescent. — Fals dellcv-. * delimltaţlune f. (lat. de-limitătio, 6-nis). Acfiunea de a delimita. — Şi -âţle, dar mai des -âre. * delimitez v. tr. (lat. delimita, -ăre, d. limes, llmitis, limită). Fixez limitele, hotărnicesc. * delIncClent, -ă adj. şi s. (lat delin-quens, -intis, d. aellnquere, delictum, a greşi, a părăsi legea. V. delict, reilchle). Care a comis un delict — Fals delicflent sau -cvent> * delineaţiune f. (lat. de-lineătio, -6-niS). Rar. Acfiunea de a delinia. * delinlez v. tr. (lat. delineo, -are, infl. de linie). Rar. Schiţez, conturez, desemnez. * delir n., pl. uri (fr. dilire, d. lat delir ium). Aiurare, rătăcire de spirit produsă de boală. Fig. Mare agitaţiune a spiritului cauzată de pasiuni: deliru ambiţiunii. Entusiazm, pornire. Delir tremurător (lat. de-lirium tremens), tremurarea membrelor la be(ivi şi agitarea spiritului lor. * dellrânt, -ă adj. şi s. (fr. diliranf). Care e delir: imaginafiune delirantă. * delirez v. intr. (lat. dellro, -ăre a ieşi din brazdă, fig. a aiura, d. lira, brazdă). Aiurez, ts tn delir. V. btîguî şi greş. * delişâr n., pl. oare. Deluleţ. deliii m. (turc. dell, nebun, viteaz). Soldat dintr’un corp de cavalerie uşoară care năvălea nebuneşte. Soldat dintr'un corp de cavalerie de elită înfiinţat de Mihal Viteazu. In epoca Fanarioţilor, soldat din garda domnească, compusă din Arnăuţi şi comandată de un delibaşă. Fig. Voinic, viteaz. Viol, zvelt V. levent. delnlc adj. (vsl. bg. diilnik, zi de lucru. V. deletnlc). Vest. Capabil, priceput. Curăţel, frumuşel. * delnlţa f., pl. e (vsl. *âilnica, d. dilu, parte, deliii, a împărţi. V. deal). Mold. ?. a. Jerebie. Tarla, parte de pămtnt arată. Munt. vest, Olt. Hotar de farlnă. V. mejdină. * deltă f., pl. i (d. vgr. dilta, numele lui D grecesc, care e ca un triunghi). Insulă In trei colturi care se formează la gura fluviilor tn mările fără reflux (ca la Dunăre, la Nil, la Ron). V. estuar. delteă f. (cp. cu lat. de althaea, de nalbă). Alifie emolientă preparată din frunzele, florile şi rădăcina nalbei mari amestecată cu ulei vegetal, zahăr şi albuş de oii. deluteţ n., pl. e Delişor, deal mic. ’ 1) delung adj. V. Îndelung. 2) delung, a -â v. tr. (d. lung, ca şi a-lung). Vechi. Depărtez. Trăgănez, prelungesc. Amin. — Şi -gesc, precum şi îndelung şi Indelungesc. delungât, -ă adj. Rar. Depărtat: ftn deal delungat. îndelungat, lung: a aştepta vreme delungată. delurds adj. Plin de dealuri. * demagdg, -oâgăs. (vgr. demagogâs, d. demos, popor, şi ago, duc. V. pedagog). Care se preface că apără interesele poporului ca să-i ctştige favoarea şi să-l exploateze. V. agitator. * demagdglc, -ă adj. (vgr. demago-gikâs). De demagog.- discurs demagogic. Adv. In mod demagogic. * demagogie f. (vgr. demagogia). Linguşirea poporului ca să-l exploatezi. V. democraţie. * demârc şi -chez, a -că v. tr. (fr. dimarquer, a scoate marca de pe urt lucru cu Infelesu lui marquer, a marca. V. marcă). Separ, hotărnicesc, delimitez. * demarcaţliine f. (fr. dimarcation). Acţiunea de a demarca, separaţiune, hotărnicire, delimitatiune. Linie de demarcafiune, linie de separaţiune, hotar. — Şi -âţle. . * demâsc, a -â v. tr. (fr. dimasquer, d. masque, mască). Scot cuiva masca de pe faţă. Fig. Dau pe faţă, descoper, înlătur falsa aparenţă. A demasca o baterie, a o descoperi, a înlătura ceia ce o masca. domăneâţă, V. dimineaţă. * dement, -ă adj. şi s. (lat. dâmens, -intis, d. mens, minte). Nebun, alienat * demenţă f., pl. e (lat dementla). Nebunie, zdruncinarea raţiunii. demerlt n. pl. e (fr. dimirite, d. mi-rite, merit). Lipsa de merit, defect. demerlie, dimerlie şi dlmlrlfe f. (turc. demirli şi -rlu, ferecat, d. demir, fer; strb. dimirli, de fer. Cp. cu acov şi ferle). Mold. Baniţa (21,5 litri). Munt. (dimlrlie şi ghlmirlie). Jumătate de baniţă. — In sec. 18; demerlia mold. avea 19 ocă (lorga, Negoţ. 230). V. ghemerlle. * demers n., pl. uri (d. fr. dimarche, d. marc'.e, mers. V. marş). Tratativă, tentativă : a face demersurile necesare pentru o afacere. demfc, V. dumic. demlgeână, V. damlgeană. 23 www.dacoromanica.ro * demimondenă f,, pl. e (fr. demi-mon-daine, d. demi-monde, „Bemt-lume“, societate de demimondene). Triv. Prostituată mal deosebită. Adj. De demimondenă. demlneâţă, V. dimineaţă. * demlnutiv, V. diminutiv. * demlsionăr, -ă s. şi adj. (fr. dimis-slonnaire). Care şi-a dat demisiunea. — $i dim-. * demisionez v. intr. (d. demislune, după lat demissio). Mă demit dintr’o funcţiune, Imi dati demisiunea : a demisiona din minister. — Şi dim-. * demlsune şi dlmlslune f. (lat. demissio, -dnis, acfiunea de a lasă să cadă, trtntire, şi dimissio, îndepărtare, trimetere, înlăturare; fr. dimission, it. dimissione, sp. dimisiân. V. misiune, demit). Acţiunea de a demisiona, de a te demite dintr’o funcţiune. Hlrtie pin care arăţi că te demiti — Şi -fsle. * demit şi dimit, -mis, a -mite v. tr. (fr. di-meitre, d. lat. de-mittere, a da jos, a trlnti, şi di-mittere, a înlătura; it. di-mitiere, sp. dimitir). Destitui: l-a demis din funcţiune. V. refl. Renunţ la o funcţiune, demisionez: a se demite din minister. Mă retrag, mă las de. demtncâre f„ pl. inuz. ărl. Mlncare (alimente) transportată: a venit cu demin-carea lucrătorilor. demtnecăte, V. mSnec 2. demtneăţă, dimineaţă. * demn, -ă adj. (lat. dignus, fr. digne, it. degno, pin infl. lui lemn, semn). Vrednic, care merită fie tn bine, fie In rău: demn de laudă, de ocară. Distins pin calităţi: un om demn. In conformitate cu, tot aşa de bun ori de rău: fiu demn de tatăl lui. Adv. In mod demn. * demnităr m. (fr. dignitaire şi infl-de rom. demn). Personagii investit cu o demnitate. — Rar şi dignltar. * demnltăte f. (lat!*dlgriitas, -ătis, după rom. demn). Calitatea de a fi demn. Nobleţă, gravitate In purtare : demnitate de caracter. Funcţiune înaltă. — Rar şi dignitate« * democrât, -ă s. (d. democratic; fr. democrate). Adept ori membru al demo-cratiii. Adj. Democratic. V. plebeS. * democrătic, -ă adj. De democrat!: Rominia e o ţară democratică. Adv. In mod democratic. * democratizez v. tr. (d. democrat; fr. dimocratiser). Convertesc la ideile democratice. Fac accesibil popoporului: a democratiza teatru, şcoala. V. popularizez. * democraţie f. (vgr. demokratia, d. dtmos, popor, şi krătos, putere. V. aristocraţie). Societate In care guvernează poporu întreg: Pericle organiză democraţia la Atena. Poporu, clasele populare. — Democraţia poate deveni foarte uşor demago- gie, ceia ce se şi Intlmplă des. Ia trebuie să fie posibilitatea de a da fie-căruia locu care 1 se cuvine după muncă (merit, valoare). * demodez v. tr. (fr. ddmoder, d. mode, modă). Scot din modă. V. refl. Ies din modă: işlicu s’a demodat. * demollţiune f. (lat demolttio, -dnis). Rar. Dărâmare. * demon m. (vgr. daimon, zeu geniu, diavol, destin, d. dalomai, împart), in poli-teizmu antic, geniu, spirit bun sau rău (ca astăzi ingeru In credinţa poporului): de-monu lui Socrate. In religiunea creştinească, înger căzut din cer, diavol, drac. Fig. Persoană rea. V. dimon. * demonetizez v. tr. (d. monetă; fr. dimonetiser. V. monetlzez). Despoi de valoarea legală, vorbind de o monetă de metal ori de hlrtie. Fig. Depreciez. * demonlăc, -ânlc, -ă adj. şi s.(vgr. daimoniatâs şi daimonikâs). Inspirat de demon, de dracu, nebun: om demoniac. Drăcesc, diabolic: ris demoniac. Adv. A ride demoniac. * demonlzez v. tr. (vgr. daimonizo). Personific In forma unui demon -.poporu de-monizează holera supt forma unei babe. * demonstrativ, -ă adj. (lat demons-trativus). Care demonstrează: argument demonstrativ. Care face multe demonstra-tiuni de amiciţie ori de duşmănie, care nu ascunde ceia ce cugetă: persoană demonstrativă. Ret. Gen demonstrativ, al cărui obiect e lauda sau reprobarea. Gram. Pronume demonstrativ, care arată, ca: acesta, acela. Adv. In mod demonstrativ. * demonstraţlune f. (lat de-monstră-tio, -dnis). Raţionament care înlătură ori-ce îndoială. Semn, mărturie exterioară : demons-traţiune de amiciţie, de duşmănie. Lectiune In care se arată obiectele despre care se vorbeşte. Manevră militară p. înşelarea duşmanului saCi p. a-l intimida.—Şi -âţle. * demonstrez v. tr. (lat. de-monstrare. V. mustru, monitor). Probez Inlăturlnd ori-ce îndoială : Newton a demonstrat legea gravitaţi unii. Arăt, denot: roşeaţa demonstrează ruşinea. Explic arătlnd obiectu despre care vorbcsc. — Rar demonstru, -ştri, -stră. * demontez v. tr. (fr.dimonter, d. mon-ter, a monta). Desfac bucăţile din care se compune un lucru, desciocălez: a demonta un pat, o maşină. * demorallzaţiune f. (fr. dimorallsa-tion). Acfiunea de a demoraliza şi starea celui demoralizat. — Şi -âţle, dar mai des -ăre. * demoralizez v. tr. ('t/e- şi moralizez; fr. dimoraliser). Corup obiceiurile, fac imoral.Descurajez: tnfrlngerile l-au demoralizat. * demâtlc, -ă adj. (vgr. demotikds,popular, d. dimos, popor). Se zice despre un alfabet Întrebuinţat de popor In vechiu Eşipt, In opoz. cu ieratic; alfabet demotic, litere demotice. Adv. Scriaţi demotic. www.dacoromanica.ro demultf V. mult. den, V. din. * denaturat, -& adj. (fr. dinaturi). Care n’are sentimente pe care ti lc inspiră de ordinar natura: un fiu denaturat. Contrar acestor sentimente : o acţiune denaturată. Spirt denaturat, spirt de ars la maşini ca combustibij, * denaturez v. tr. (de- şi natură ; fr. dinaturer). Schimb constitutiunea naturală a unui lucru, de ex., amestectnd tn spirt o substanţă care-I face impropriu consumaţi-unii (de a fi băut). Fig. Falsific: a denatura o informaţiune. Corup, stric, tnrăiesc : politica denaturează caracteru. * dendrft n., pl. e (vgr. dendrites, d. dindron, copac; fr. dendrite, f. Cp. cu grafit, antracit). Min. Lemn petrificat ori peatră fâsilă cu urme de ramuri. — Şi dendrltă, f., pl. e (vgr. dendrltis, -Itidos, f.). * deneg, a -ă v. tr. (lat di-nego, -ne-găre, de unde şi fr. de'nier). Neg, refuz: a denega să faci dreptate cuiva. * denegaţlune f. (lat denegătio,-6nis). Acţiunea de a denega. — Şi -âţle, dar mai des «ăre. denemfc, a -ă v. tr. (d. nemica, nimica). Vechi. Nimicesc. denemlcăcTune f. (d. denemic). Vechi. Nimicire. d^nle şi (vechi) bd£nle f. (vsl. bude-niie, priveghere, d, budeti, a veghea; bg. strb. deniie, rus. bdinie). Serviciu divin făcut noaptea (la Ortodocşi Mercurea şi Vineţea din săptăminâ a cincea a postului mare şi tn toate serile din săptămtna patimilor). Se poate zice şi priveghere. * denigrez v. tr. (lat. dinigro, -ăre. d. niger, negru; fr. dinigrer). Defaim, ponegresc. * denominativ, -ă adj. (lat. denomi-nativus). Care serveşte la numit: termin denominativ. * denomlnaţlune f. (lat denomlnătio, -dnis). Dezignarea unei persoane sau lucru pintr un nume care-i exprimă starea, calitatea ş. a. — Şi -âţle. * dens,-ă adl. (lat. densus, de unde Şi des). Fiz. Des, compact, care conţine multă materie tn puţin volum, ca auru, plumbu ş. a. * denslmetru n., pl. e (d. dens şi metru, cuv. format greşit din latină şi gr. lld. da-simetru, d. vgr. dasys, dens, cum ar fi fost mai corect). Fiz. Aparat de măsurat densitatea lichidelor. V. lactometru. * densitate f. (lat. densitas, -ătis). Calitatea de a fi dens. Fiz. Cantitatea de materie pe care o conţine un corp supt o unitate de volum (Sin. cu greutate spicifică). * dentăl, -& adj. (lat. dentalis, d. dent, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se pronunţă puntnd limba pe dinfi, ca d, t. S. f. O dentală, o consonantă dentală. * dentar, -ă adj. (lat. dentarius). Anat. Relativ la dinţi: nerv dentar, pulpă dentară, medicina dentară. * dentlfrfclfl n. (lat. dentifricium, d. dens, dentis, dinte, şi fricare, a freca). Praf, pastă sau apă de frecat ori de spălat dinţii. Adj. Praf aentifriciu, pastă dentifricie. * dentist, -ă s. (fr. dentiste ; it. dentista). Medic de dinţi. * dentlţlune f. (lat. dentitio, -ânis). Ieşirea naturală a dinţilor. Totalitatea dinţilor, dentură : dentifiunea copiilor se schimbă in-cepind de la şapte ani. * dentură f., pl. i (fr. denture; it. den-tatura). Totalitatea dinţilor, şiru lor tn gură. Dentură artificială, făcută de dentist. * denumesc v. tr. (de-şi numesc, după fr. dinommer). Numesc o persoană tntr’un act, o menţionez pe nume—Barb. ardelenesc (după germ. ernennen):a denumi pi cineva intr'o funcţiune tld. a-l numi. 1) * denunţ n., pl. uri (d. a denunţa, după anunţ. V. enunţ). Denunţare, veste care denunţă. Htrtie care conţine o denunţare. 2) * denunţ, a -ă v. tr. (lat de-nun-tiare; fr. denoncer. V. a-nunţ). Declar, ptrăsc, anunţ o faptă rea unei autorităţi ori alt-cuiva : a denunţa un criminal. Denunţ un tratat, o convenţiune, declar că încetează de a mai fi tn vigoare. de-oare-că, V. oare. de-o-cam-dătă sau deocamdată (eo o silabă sau două) adv. Pentru un moment: de-o-cam-dată e pace. V. cam. de6chT n., pl. chiuri (de şi ochi). Făr-măcare, Îmbolnăvire, regres produs de privirea cuiva. — Poporu, cind ai vre-o boală a cărui cauză n’o pricepe, zice că te-a deocheat cineva, că eşti bolnav de deochi, tn general, ca să fii deocheat, trebuie să fii frumos, robust, Înalt, bogat, norocos, ca să se mire lumea. O vită frumoasă şi admirată se poate deochea, şi de aceia i se împleteşte o panglică roşie tn coamă ori tn coadă. Tot aşa cu copiii. Frumos cal I Să nu fie de deochi I N'ar fi de deochi t Nu fie de deochi ! ts expresiuni ca să nu se îmbolnăvească ori să nu se urtţească. Leac de deochi, contra deochiului. — In est, pop. di-6chi. V. desctnt. deocheat, -ă adj. Bolnav de deochi. Compromis. O minciună deocheată, o minciună gogonată, patentă. Deocheatule! frumosule (iron. sau serios) /—în vest. -chTât. In est, pop. dlochăt, -chită. Cp. cu boghet. dedchT, a -cheă v. tr. (de şi ochi. — Dedchi, deâchi, deoăche, deochim, deocheăţi, deoăche; deocheăm ; deocheii, -cheăşi, -chi; să deoăche; deochind). Farmec, îmbolnăvesc, fac să decadă arunctnd o privire rea, invidioasă, de mirare ş. a.: nu te uita aşa de mult la copil să nu-l deochi t V. refl. Mă îmbolnăvesc, încep sâ decad din cauza deochiului. Fig. Mâ compromit, perd prestigiu. www.dacoromanica.ro Fac regrese, merg spre rău: timpn se de-oache. — In vest a -chtâ. în Mold. sud dl6chT, dlochet, a dlocheâ, tn nord q dloche. Cp. cu trunchez. deodată (scris şi de-odătă) adv, (eo dift.). Odată, subit, pe neaşteptate. Deocamdată. deosebesc şi (vest) -Ibesc (eo 2 silabe) v. tr. (din mai vechiu osebesc şi use-besci d. vsl. osobiti sen şi osebiţi sen,ase deosebi. V. deosebi). Separ, despart: a deosebi oile de capre. Disting, cunosc, văd : e întuneric şi nu deosebesc ciţi oameni sint. Fac diferenţă, deosebire: Dumnezeu nu deosebeşte bunii de răi şi plouă peste toţi. V. refl. Mă disting, mă văd: ningea aşa de tare în ctt nu se mai deosebea satu. Difer, nu semăn: măgaru, deşi seamănă cu calu, se deosebeşte in multe. deosebire f. (eo 2 silabe). Separaţitine. Distincfiune ; diferenţă. Deosebire de păreri, divergentă de opiniune. Cu deosebire, mai ales. — Vechi osebire. deosebi (tn) loc. adv. (de şi vsl. osobi, osobi, osobi, pentru sine, separat, d. sob& care vine d. svoi, al său, proprio, şefie, lui. strb. o sebi, p. sine, osobit. deosebit V.' slobod). Rar. în special, cu deosebire, mai ales. — în Cod. Vor. usebT, la o parte, deosebit. deosebit, ~ă adj. (d. deosebesc). Separat "Distins. Diferit. Adv. în mod deosebit: a locui deosebit. Deosebit de asta, afară de asta, pe Itngă asta, apoi. — Vechi osebit. * departament n., pl. e (fr. diparte-ment, plecare, depărtare, departament, d. dipartir, a distribui, a împărţi; it. departi-mento; sp. Id. fr.J, -amento V. despart). Minister, parte dm afacerile statului cită revine unui ministru : departamentu cultelor. Fie-care din cele 86 de judeţe conduse de clte un prefect tn Francia. — Mai bine ar fi departiment, după cum se vede din compartiment şi despărţimint, câ vin de la un verb de conj. IV. departe adv. (de şi parte, ca şi despart, împart. Cp. cu it dipartimento, depărtare, dipartire, a separa, dipartirsi, dispartirsi, şi spartirsi, a se depărta, in disparte separat, departe ; fr. dipart, plecare, separare, se dipartir, a se lăsa de; sp. apartarse, a se depărta ; pg. despartir, a despărţi. Cp. şi rom. a trăi ae o parte, a fugi la o parte). Nu aproape, la distantă: departe de casă. De departe, de Ia distantă. Pe departe, pin depărtare, pe la distantă, (fig.) cu ocoluri, cu aluziuni, cu perifraze: a spune ceva pe departe, a lua pe cineva cu vorba pe departe, MaT departe, mai tn colo, mai tn ainte (germ. weiter): citeşte mai departe! — Fereşte-te de a zice mai departe cu Inţ. de „apoi, mai tn colo, pe urmă*1, că e un barb. ardelenesc după germ. ferner I d£p& prep. V. după. depăn, a -ă v. tr. (var. din depăr mai degrabă de ctt d. lat * depănare, d. pânas. firu ţesătorului; it. dipanare, a depăna; pv, debandr, sp. devanar, pg. dobar. — Depăn, depeni, deapănă, să depene, ca şi Iegăn, peptări). înfăşor firu desfăşurat din scul şi formez un ghem sau o păpuşă. Fig. Fam. A depăna o poveste, a o înşira, a o spune. A depăna pe cineva, al lua din scurt, al mustra, al judeca. depănat n., pl. urî. Acţiunea de a depăna. Fig. Fam. Iau la depănat, iad din scurt, trag un frecuş, mustru. depănătâare f., pl. ori. Vlrtelniţă, maşină care ţine aţa pe care o depeni. depănătură f., pl. i Felu de a depăna. Aţă depănată. depăr şi -ez, a -ă v. tr. (lat. di-pilo, -pilăre, d. pilus, pâr. — Se conj. ca apăr. V. depilez şi depăn). Munt. ş. a. Depilez, iaâ păru, mai ales vorbind de pei la tăbăcă-rie. Odinioară, trag de păr (Era obiceiu la stabilirea hotarelor să se ia băieţi şi să-i tragă de păr ori să-ţ, bată, ca să ţie minte ptnă la bătrlneţă că acolo-s hotarele. De aici şi numele satului Depăraţi,\n Teleorman). —Şidâpăr, dăpârati c o mină teoCpără, cu alta te dăpăra. depărtare f. Acfiunea de a depărta. Distanţă, interval: pădurea e la o depărtare de un chilometru de casa noastră. Din depărtare, de departe, de la distanţă. depărtat, -ă adj. Distant, care e la distanţă. Lung: călătorie depărtată. Intr'un timp depărtat, la mare distanţă de timp. depărtez v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe.-a depărta scaunu de masă. Scot, tnlătur : a depărta un funcţionar dintr'o funcfiune. V. refl. Mă duc departe, mă despart : depărtează-te de cine, că muşcă. — Şi Indep-. * depăşesc v. tr. (d. păşesc, după fr. dipasser). Barb. întrec: cîştigu a depăşit aşteptările. * dependent) -ă adj. (lat. depindem, -intis). Care depinde de altu, subordonat, supus : semănăturile-s dependente de ploaie, Pocuţia era dependentă de Moldova. * dependenţă f., pl. e (d. dependent'Ar. dipendance), Subordonare, supunere: dependenţa Egiptului faţă de Anglia. Pl. Părţi accesorii ale unei case (heiuri), ca şoproane, grajduri, camere mai mici ş. a. * depeşă f., pl. i(fr. dipSche, d. diplcher, a depeşa, de unde şi it. dispaccio şi sp-despacho). Telegramă, informaţiune urgentă- * depeşez v. tr. (fr. dipicher, compus ca şi em-picher, a tmpedeca. De aici it. dispacciare' şi sp. despachar). Telegrafiez. * depilator n, pl. oare (d. depilez)-Substanţă care atacă păru pe cale chimică şi-l distruge In 10—15 minute (Depilatoarele n'au ajuns tncă să distrugă rădăcina părului). * depilez v. tr. (lat. di-pilo, -pilăre, d. pilus, păr. V. depărez, păr). Zmulg păru sad II fac sâ cadă de pe corp.— Şi epllez (lat. e-pilare). www.dacoromanica.ro * depind, -pfns, a-pinde v. intr. (lat. de-pendire, fr. dipendre. V. a-pes, pensiune) sus-pend, com-pensez, ponderabil). Atlrn, 1s tn dependenta, la dis-poziţiunea ori supt autoritatea cuiva. Ţin de, fac parte din : semănătura depinde de ploaie, efectu depinde de cauză. V. impers. Depinde de tine să fii fericit ori nefericit. * deping, -pins, a -pi'nge v. tr. (lat-de-pingen a picta, a descrie. V. pictură) pigment). Rar. Fig. Descria, reprezent cu vorbe. V. zugrăvesc. * deplasat, -ă adj. (fr. di-place). Dislocat./^. Contrar convenienţelor, nepotrivit: vorbă deplasată. Adv. In mod deplasat: a te purta deplasat. V. deşănţat. * deplasez v. tr. (fr. de-placer, d. place, loc, piaţă. V. plasez, pYaţă). Disloc, scot din loc. Deplasez o chestiune, schimb vorba ca să scap de răspuns. V. refl. Mă mişc, mă duc ondeva: nu mă deplasiz din oraş. deplin, -â adj. (de şi plin). Complet, perfect, întreg: învăţat deplin, fericire deplini, victorie deplină. Adv. în mod deplin: is deplin (saii pe deplin) convins, fericit. * deplinătate f. (d. deplin). Calitatea de a fi deplin, plenitudine, perfecţiune: a fi în deplinătatea sănătăţi!, a ajunge la deplinătatea minţii. * depling, -plins, a -plinge v. tr-(după lat. de-plăngere şi fr. deplorer). Deplor. * deplâr, a »B v. tr. (lat de-ptâro, -plo-rdre. V. ex- şi im-plor). Depling, compătimesc. Regret, nu aprob. * deplorabil, -ă adj. (lai deplorabills, dedus din plorabilis). De plins, jalnic. Re- retabil, demn de milă: situaţiune deplora-ilă. Adv. In mod deplorabil. * deponent, -ă adj. (lat. depânens, -intis). Care depune, depunător. Gram. Se numesc aşa tn limba latină nişte verbe care au formă pasivă şi tnţ. activ. * deportat, -ă adj. Condamnat la de-portaţiune. * deportaţiune f.(lai deportătio, -dnis). Pedeapsă care consistă tntr’un exil tntr’un loc determinat. — Şi ăţie şi -âre. * deportez v. tr. (lat. de-portare, V. port, purtare). Condamn la deportaţiune. * deposedez v. tr. (fr. de-posseder, d. posseder, a poseda). Scot din posesiune, des-poi: a deposeda pe cineva de drepturi, de casă. — Mai rar şi desp-. * dep6u, V. depozit. * depozit n., pl. e (lat. de-pâsitum, lucru depus, d. de-pânere, a depune; it deposito, fr. depât. V. Impozit). Lucru depus tn păstrarea cuiva. Amanet. Sediment, drojdie: in acest lichid s'a formai un depozit. Ză-cămtnt Cerc (biurou), loc unde se adună tinerii ca să fie scrutaţi: depozitele de re-crutare-s clte unu în fiecare capitală de judeţ. Loc unde-ş arhivele unui regiment, Unui corp de armată, unei reţele de cale ferată ori ale altei autorităţi. Med. Buboi, abces,- tumoare. — Baril. depoO, pl. uri (după fr.). * depozitar, -ă s. (lat depositărius). Care primeşte tn depozit un lucru de la^un depunător. Păstrător. * depozlţiune f. (lat. deposltio, -dnis. V. poziţiune). Depunere, dare tn păstrare. Scoatere din demnitate : depoziţiunea unul rege. Mărturie tn justiţie: a lua depoziţiunea unui criminal. — Şi -{ţie şi depunere. * depravat, -ă adj. (lat de-pravatus). Stricat, corupt, viţios: om, gust depravat. * depravaţlune f. (lat. de-pravătio, -dnis). Med. Alterare, stricare : depravaţiunea slngelui. Fig. Corupţiuife, stricăciune: depravaţiunea obiceiurilor. — Şi -aţle şi -âre. * depravez v. tr. Ost. deprăvo, -ăre, d. pravus, rău, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. gig. Pervertesc, corup: a deprava, obiceiurile. deprăcY, V. prăcY. * deprecaţlune f. (lat. de-precătio, -ânis. V. Imprecaţiune). Rar. Rugăciune foarte umilită pin care ceri iertare. Ret. O figură pin care tl rogi umilit pe acela pe care vrei să-l îndupleci. — Şi -âtie. * depreciez v. tr. (fr. di-pricier, d. lat de-pretiare. V. apreciez, dlspreţuî-esc). Micşorez valoarea unui lucru safl meritu cuiva * depredativ, -â adj. (d. a depreda). Jur. Care are caracteru depredaţiunil * depredatâr, -oâre (lat de-praeda-tor). Jur. Jăfuitor, prădător. * depredaţiune f. (lat. de-praedătio, -ânis, d. de-praedări, a prăda. V. pradă). Jur. Jaf, pradă, furt cu stricăciune, comis mai ales de un administrator: depredaţiunea averii unul minor. — Şi -âţle. depregYur, V. prejur. * depresiune f. (lat. deprissio, -ânis. V. presiune). Lăsare tn jos, turtire: din cauza ploilor s’a produs o depresiune de teren. Fiz. Depresiunea mercurului din barometru din cauza presiunii aerului. Fig. Descurajare, Întristare. depreună, V. împreună. * deprim, a -ă v. tr. (fr. dipimer, d. lat. de-prîmo, -prlmere, care vine d. pri-mere, a apesa. V. com-prlm). Las tn jos, turtesc: ploile deprimase terenu. Fig. Descurajez, întristez: moartea tatălui Iul tl deprimase. * deprimare t Depresiune.Descurajare. * deprind, -prins, a -prinde v. tr. (lat. deprindere, a prinde cu mintea; it. apprindere, fr. apprendre, a Învăţa). Exer-citez, Învăţ, obişnuiesc : a deprinde copiii la alergat, să alerge, cu armele. Deprind cu clima, aclimatez. V. refl. A te deprinde şd suferi cu suferinţa, cu lupta, www.dacoromanica.ro deprindere i. Acţiunea de a deprinde, exerciţiu : deprindere la luptă, la scris. Temă exercitiii de gramatică : deprindere de tradus (ca să fie tradusă). Obişnuinţă, abitudine: deprinderea e altă natură. Obicei: deprindere bună, deprindere rea (nărav). deprins, -ă adj. Exercitat, obişnuit: deprins la muncă, cu munca, deprins a răbda, să răbde. deprlnsâtiiră f., pl. I. Vechi. Deprindere, învăţătură. depun şi (vest) dă-, -pus, a -pune v. intr- (lat. de-pdno, -pânere a depune, a pune jos. V. pun). Munt vest. Se zice despre vaci ctnd li se măreşte ugeru şi li se lasă In jos aproape de a făta ori despre nori clnd Is gata să dea drumu ploii. Vacă depusă, aproape de fătat (Cod.). V. tr. (după fr. diposer). Pun jos: vulturu apucă melu şi-l depuse'n cuibu Iul. Daii In păstrare, In primire: a depune bani la un bancher. Formez depozit, las drojdie la fund: vinu depune drojdie, apa depune nomolPFig. Destitui, detronez: a depune un rege. Pun In închisoare: a depune un tllhar. Mărturisesc la judecată: acuzatu a depus că el e asasinu. Depun corona, abdic. Imi depun bitanţu, 1. daii socoteală, 2) daii faliment. Depun examin, daii examin. * depunere f. Acfiunea de a depune, depozifiune, dare In păstrare: casă de depuneri (de economie). Destituire. Punere In închisoare. Mărturie In justiţie. * depurativ, -ă adj. (mlat. de-purati-vus). Med. Care depurează sîngele. S. n. Un depurativ, un medicament depurativ, V. purgativ. * depuraţliine f. (mlat de-purătio, -dnis). Acţiunea de a depura. — Şi -âţie şi -âre. V. purgaţlune. * depurez v. tr. (mlat. de-purare, d. purare, a curăţa, care vine d. purus, pur). Cură) sîngele, apa, metalele. V, purg. * deputat m. (fr. deputi, d. lat. de-pu-tatus, tăiat, adică „dezlipit"). Personagiii trimes In misiune de o naţiune saii de un suveran (Se zice mai ales de cel care e trimes tn adunarea numită cameră ca să se ocupe de interesele generale ale unei ţări), * deputaţlune f. (lat. de-putdtio, -dnis). V. reputaţiune). Acfiunea de a deputa, Comisiune de deputaţi, de trimes! ai cuiva: o depataţiune a sosit la palat. Calitatea de deputat — Şi -âţle. * deputăţie f. (d. deputat). Fam. Demnitatea de deputat. * deputez v. tr. (lat. d(-puto, -putăre, 1) a curăfa tăind, 2) a socoti, rudă cu pu-tare, a socoti. V. cont). Rar. Trimet ca deputat. derâdlc, V. deretic. * deralez v. intr. (fr. di-railler, d. rail, [engl. rail), Şină. Cp. cu delirez). Ies din şine, sar de pe şine (vorbind de (ren şi tranvai). Fig. A te purta prost, a devia din calea bună. — Curat rom. s’ar putea zice a desşina ori a deşina. * deranjament n., pl. e (fr. dirange-ment. V. aranjament). Acfiunea de a deranja, deranjare, răscolire. Starea lucrului deranjat. Fig. Dezordine, turburăre: deranjament de sănătate, de afaceri. — Pop. de-rânj, n., pl. uri. Fr. nu există această formă scurtă (Cp. cu ramburs). * deranjez v. tr. (fr. di-ranger, d. rang, rang. V. aranjez). Răscolesc, pun In dezordine: a deranja cărfile In bibliotecă. Neliniştesc, turbur mersu (funcţionarea): a deranja o maşinâ. Fig. Alterez, dărăpăn, stric : a deranja sănătatea. Turbur, neliniştesc, întrerup de la ocupafiuni. derâpăn, V. dărăpăn. * deratizez v. tr. (fr. diratiser, d. rat, guzgan). Cură) de guzgani on de şoarici: corabie deratizată. derâz, a -ăzâ v. intr. (da şi rază). Vechi. Radiez, provin. _ derădic şi derătic, V. deretic. derbeddO m. (din mai vechiu derbeder, turc. der-be-der, din poartă In poartă, vagabond. V. derviş). Fam. Vagabond, haimana. derdeuş derdeluş, dtrdluş, dfr-dtiş, dfrdtuş, dtrnluş, dfrliuş şi ttr-lliiş n., pl. uri (d. a dirnii, a tirnli). Munt. Săniuş, locu unde se lasă copiii cu săniuţa la vale. — In Trans. (Blaj) dădăiiş. Dîr-dluş şi dirdilş In CL. 1920, 520 şi 521. V. daYnuş. derdic, V. deretic, dereclie, V. dlreclle. deredic, V. deretic. 1) dereg m. (turc. direk, stilp, grindă, catarg, de unde şi ngr. dereki [scris nte-J, alb. bg. slrb. direk, ung. derik, slovac drik, ceh. arlk. V. dric şi dlreclle). Nord.Sttlp de lemn la o casă. 2) dereg, derds, V. dreg. * derelict n., pl. e (it derelitto, d. lat. derelictus, părăsit). Mar. Corabie părăsită (de ex., una avariată care mai pluteşte tncă). dereptez, V. fndreptez. deres n., V. dres. dăreş, -â adj. (ung. deres, brumat al-bicios, d. d(r, brumă. De aici şi pol. deresz). Cu păru albicios par’c’ar fi presărat cu făină : cal dereş. deret, V. dărăt. deretic şi dlretlc, a -â v. tr. (lat. *de- şi * dirictico, -ăre, d. dirigere, direc-tum, a îndrepta. V. dreg). Aşez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin iatacuri (VR. 1923, 4, 24), Fig. Vechi (infl. de ridic). înlătur, mătrăşesc: l-a direticat de pe fata pămintului. — In Munt. (vechi) şi dărâtec, dârâtlc. In Mold. nord. Trans. dlredic, dlrâdicj mai vechi www.dacoromanica.ro rădic, deredic, derâdlc şi derâtlc. — Şi derdic, dradic. V. chitesc, ză-h ăTesc. deriv, a -â v. tr. (lat de-rivo, -rivăre, d-rlvus, riu. V. rival). Depărtez de cursu ori de drumu lui. Gram. Trag originea unui cuvlnt. V. refl. Vin, provin: Român se derivă din Roman, caşu se derivă din lapte.—Ca v. intr. e greşit. Deci: caşu se derivă, nu : derivă. * derlvât n., pl. e, sau şi m. Gram. Cuvlnt care se derivă din alt cuvlnt: făgete un derivat de la fag. Corp rezultat din prefacerea altuia: caşu e un derivat al laptelui. * derivată f., pl. e. Mat. Derivata unei funcţiuni, unei variabile, limita spre care tinde raportu de creştere pe care o ia această funcţiune de la creşterea atribuită variabilei cind această creştere tinde spre zero. * derivativ, -ă adj. (lat derivativus). Med. Revuisiv, care produce o derivatiune: luarea de sînge e derivativă. S. n., pl. e .-muştaru, vezicătorile şi purgativele Is derivative. * derlvaţiune f. (lat derlvătio, -dnis). Acţiunea de a deriva, de a abate o apă(rtu, canal, lac). Apă abătută ast-fel. Med. Abaterea stngelui tntr’o parte ca să se înlăture o iritafiune m6rbidă (revulsiune): vezicătorile provoacă o derivafiune a boalei. Gram. Modu cum se formează un cuvlnt din altu. Fiz. Comunicatiunea conducătoare electrică pin mijlocu altui conducător tntre două puncte ale unui circuit închis. Mar. Mişcarea pin care un corp se depărtează de direcţiunea normală. — Şi -âţle şi -âre. * deriziune f. (lat. de-risio, -dnis, d. de-ridire, a lua In rls). Luare In rls. în deriziune, In rls, In batjocură. * derlzbrlB, -e adj. (lat. derisorius). De rls, făcut tn deriziune: propunere derizorie. Adv. !n mod derizoriu. * deridere f. Deriziune. * dermatolbg, -oâgă s. (d. dermatologie). Medic specialist In dermatologie. * dermatol6gic, -ă adj. (d. dermatologie). De dermatologie. * dermatologie f. (vgr. dirma, dir-malos, pele, şi -logie). Ştiinţa boalelor pelii. * dermatbză f„ pl. e (d. vgr. dirma, dirmatos, pele). Med. Boală de pele In general. * dermă f., pl. e (vgr. dirma, pele)-Anat. Ţesătura care constitue stratu cel gros al pelii. V. epidermă. dermeâ şi dlrmeâ (sud), grlmeâ (est), dlgrlmeă (Mold. sud) şi durmeâ (est) f., pl. ele, şi dermie (est) f. (turc. dtirmi şi davUrmi, Indoitura, Invălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek, şi diirmek, a’ndoi, a’nfăşura). Tulpan, plnză albă (rar colorată) triangulară (est) ori pătrată şl îndoită In două (sud), şi deci tot triangulară, cu care ge’jjifyrobodeşc fşmeije: de pe frunte l( zbu- rase grimeaăa. (CL. 1910. 5,315), o zdreanţă de dirmea (VR. 1916, 1-3, 163).—Pe la 1792 (deirmea), sul de ptnză, colcovan. V. ca-stncă. * dermlc, -ă adj. (d. vgr. dirma pele. Vechii Greci ziceau dermatikds, d. geni-tivu dirmatos. Cp. cu sistematic). Anat. Al pelii: ţesut dermic. * derbc şi -ch£z, a -câ v. tr. (d. de şi rocă; fr. dirocher). Scot de pe un metal preţios, pin ajutoru acidului sulfuric amestecat cu multa apă, corpurile grase şi oxi-dele care s’au format la a doua topire. * derocament (d. a deroca ; fr. diro-chement). Scoaterea sttncilor dintr’un loc. * derbg, a -â v. intr. (lat di-rogo, -rogdre. V. rog.—Se conjugă ca ab-rog), Stabilesc o dispozifiune contrară unei legi saii unui act anterior: a deroga de la lege. Nu-mi păstrez demnitatea. Fac un lucru care-mi atrage perderea rangului (nobleţei, demnităţii): odinioară, nobila care se făcea negustor deroga. * derogatbrld, -le adj. (lat. derogato-rius). Jur. Care conţine o derogafiune: clauză derogatorie. * derogaţlune f. (\at derogătio,-6nis). Acţiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. — Şi -âţle şi -âre. d^rştlnâ, V. dirştlnă. dert n. (turc. [d. pers.] derd, de unde şi ngr. dirti, alb. strb. dert). Vechi. Azi Mold. Mare întristare, măhnire. * derutez v. Intr. (fr. di-router, d. rotite, drum, d. lat. rupta [via), cale ruptă [derivată] din alta). Fac pe cineva să-şi peardă drumu, dezorientez. Fig. Încurc, dezorientez, zăpăcesc. dervel^sc v. tr. (d. dtrvală saii var. din terfelesc şi berghelesc. Cp. si cu ung.; durvălni, a se deteriora). Est. Stric, urlfesc : mi s’aă dervelit minile curăflnd la nuci. V. drevelesc. derviş m. (turc. [d. pers.] derviş, d. der, poartă, şi viş, culcat, adică „sărac", V. derbedeii). Călugăr musulman. 1) des- şi (est) dls- (lat. dis-), pref. privativ In cuv. vechi rom.: dez-brac, des-ham, des-prind, dez-vlrtesc. Dis- se întrebuinţează şi In cuv. nouă literare, ca: dispun, dis-par. V. de- şi dez-. 2) des- (d. dis, dtns, dlns) In locuţiunea des-de-dimineafă. V. dlns. 3) des, deâsă adj., pl. deşt, dese (lat. dinsus, vgr. dasys). Dens, compact, compus din elemente apropiate unele de altele (tn opoz. cu rar): negură, iarbă, pădure, perie deasă; păr, peptene des. Numeros; populafiane deasă. Adv. Adese ori, dese-ori, de multe ori: el vine des pe la noi. desâţj m. (mgr. disăkkion, disdkkt, compus ca şi lat. bisaccium, adică „doi saci*; it bisaccia, bisacce, bisacca, fr. btssac, be-sace; bg. bisaşi, (lisaşi, ţlrb. bjsag. bisaga), www.dacoromanica.ro Doi saci mal mici legat! unu de altu care se poartă pe umeri sau pe spinarea calului sau a măgarului: a pornit cu desagii la drum, Iar intr'un desag avea un fluier. —‘ Şi desagă, pl. ăgl. tn Munt vest. şi dăsag, dăsagă. V. coburT. desăcs-, V. desăx-. desăgăr m. (d. desag). Călugăr care umblă cu desagii şi Cerşeşte. — Fem. -ă-reăsă şi -ăriţă, pl. ese, iţe. desăgesc v. tr. (d. desag). Rar azi. încarc, pun pe: a desăgi o marfă tn car. Fig. Însărcinez -.l-a desăgit cu multe sarcini. desărcinez, V. dessărclnez. desătul, v. destul, desăvirşesc v. tr. (de şi săvirşesc). Sfîrşesc de tot. Perfecţionez. desăvfrşfre f. Perfecţiune. Cu desă-vfrşire, de tot, absolut: au rupt relafiu-nile cu desăvirşire. desăvfrşit, -ă adj. Deplin. Perfect. Adv. Cu desăvirşire. desăxăn^z, V. dessăxănez. descâTer, a -căTeră v. tr. (d. caier). Despart pe cei ce s’au Incăierat la bătaie. V. refl. Mă despart, mă desprind din luptă. descâllc, a -călică (est) şi -alee, a -ălecâ (vest) v. intr. (d. in-ca'ic). Ma dau jos de pe cal ori de pe un lucru pe care şedeam călare : a descălica de pe cal, de pe zid. Fig. Mă opresc ca să aşez colâ-niî tntr’o tară. V. tr. Fac s^ (ori poruncesc să) se dea jos de pe cal. Fig. Colonizez: a descălica o fără. descălţ, a -căiţă v. tr. (lat dis-cal-ciare, pop. dis-culciare. V. desculţ, fn-calţ). Scot cuiva încălţămintea din picioare. V. refl. Imi scot încălţămintea din picioare. descarc, a -cărcă v. tr. (lat * dis-cărrico, -are, it. discarfijcare, scarfijcare, fr. dicharger, jjv. sp. pg, descargar. V. tncarc, şarja). Iau sarcina, încărcătura: descarc un car. Trag cu o armă de foc, aprind încărcătura din ţeava ei. Fig. Dispensez, uşurez de o obligaţiune: te descarc de a mai face cutare lucru, de a plăti. Dau drumu, dau liber curs: a-ţi dscărca furia asupra cuiva, pe cineva. * descatenez (d. lat. catena, lantJ. Lit. Deslănfuiesc. descâţ, a -ăţâ v. tr. (ca şi a-caţ). Trans. (Agrb. înt 114). Desprind. descălicâre f. Acfiunea de a descălica. Timpu ctnd s’a descălicat. Fig. Aşezarea unor emigrant! undeva (mai ales vorbind de Radu Negru şi Dragoş). descălicătoăre f, pl. ori Descălicâre (acfiunea, timpu sau locu): de la descălică-toarea Românilor. — Vest descăiec-. desc&llc&tură f., pl. I. Acfiunea saâ modu de a descălica. Timpu ctnd s’a des-Căliţqt. — Vest deşcălec-. descăpăţînej v. tr. (d. câpăţină). Vechi. Rar azi. Tai capu, decapitez. * descărnez v. tr. (d. carne, după fr. ddcharner). Despoi de carne lăsind numai oasele. descătărăm^z v. tr. (d. cataramă). Desprind din catarame, descăţă, V. descaţ. descăunez v. tr. (d. scaun). Scot din scaun, detronez. * descendent, -ă adj. (lat desedndens, -entis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (In rudenie), posteritatea, urmaşii cuiva. Subst. Urmaş, care-şi trage originea din cineva: Românii ts descendenţi ai Romanilor. * descendenţă f., pl. e (d. descendent; fr. descendance). Scoborlre. Derivarea neamului. Posteritate, urmaşi: * descentralizez v.tr. (d. centralizez). Fac ca diferitele părţi ale unui stat să fie mai independente de puterea centrală In gestiunea intereselor lor. descernesc v. tr. (d. cernesc). Scot (dau jos) hainele sau semnele de doliu. deschei, a -Tă v. tr. (d. chele). Dez-bumb, deschid haina. V. deschid. deschid, -chis, a -chide v. tr. (lat. disclădere. V. închid). Desfac, dau In lături : a deschide uşa, fereastra [V. descuT], Dau In lături tnvălitoarea, uşa, capacu lâ-stnd liberă intrarea: a deschide cutia, casa dulapu, ochii, gura, cartea. Stabilesc, fac: a deschide o cale, un canal. Spintec, tai: a deschide o vină, pintecele. Fig. încep : a deschide şedinţa, baiu, campania, focu (cu armele). Excit, aţtt, stimulez: a deschide a-petitu. Ceru s’a deschis, s’a luminat, s’a înseninat A deschide ochii, a fi atent. A deschide cuiva ochii, a-i atrage atenţiunea, a-i denunţa ceva. A-ti deschide cuiva inima a-i spune secretele tale. A deschide cuiva casa ta, a-l primi ca pe un amic bun. A deschide cuiva capu, spiritu, a-l atrage a-atenţiunea, a-l face mai capabil, ma! inteligent. A deschide un credit, un cont cuiva, a începe să-i faci credit. — în Munt. deşchld şi (tn vest) dăşchld. deschidere f. Acţiunea de a deschide. Deschizătură, spaţiu tntre doi sttlpi ş. a.: pod cu deschideri de 50 de metri. deschilinesc şi chillnesc v. tr. (d. chilin). Trans. Deosebesc, despart V. băş-căiulesc. deschis, -ă adj. Nelnchis, desfăcut, descheiat: uşă, cutie, haină deschisă. întins, larg : ctmp deschis. Fig. Sincfir, franc: om, caracter deschis. Luminos, clar: ceru e albastru deschis. Bine dispus, senin, nu posomorit: azi eşti mal deschis la faţă. Adv. Francamente, sinceramente: a vorbi deschis. t deschizătură I., pl. i. Spaţiu deschis : deschizătura uşii, deschizătura dintre ştilpii podului, www.dacoromanica.ro desching, a -â v. tr. (d. 'chingă). Liberez de chingă: a deschinga calu. * descifrez v. tr. (d. cifră, după fr. dechiffrer). Explic, citesc ceia ce e scris In cifre : a descifra o telegramă. Citesc ceia ce e scris rău sau cu litere vechi ori străine. Ctnt după note la prima vedere o bucată muzicală: a desafra o romanţă. V. des-luşesc< * descind, -cins, a -cinde v. intr. (lat. de-scindere, d. scăndere, a se sui. V. scară, ascensor). Mă dau jos, mă scobor (de pe cal, de pe munte, din pod, din tren, din corabie). Trag In gazdă, min (conj. II). Mă întind plnă jos : pădurea descinde pină in vale. Mă las mai jos (vorbind de coloana de mercur din barometru): barometru descinde (adică : mercuru din el). Scobor tonu: a descinde cu un ton. Mă trag, mă deriv: Românii descind din Romani. Poliţia a descins in culcuşu hoţilor, a pătruns In culcuşu lor. A descinde in mormlnt, a muri. V. deştind. * descindere f. Acţiunea de a descinde. A face o descindere, a te duce să faci o perchiziţiune ca să confişti ceva, ca să-l prinzi pe cineva ş. a. descing, -cins, a -ci'nge v. tr. (d. in-cing). Scot cingătoarea. V. refl. Imi scot cingătoarea de pe mine. descTo£ălez şi decîo- v. tr. (d. clo-călău. V. tncTocalez). Est. Dezghioc, curăţ ciocălăil de pănuşi. Desfac, demontez (un car, o maşină). V. refl. Mă desfac, mă desprind (ca carnea de pe oase pin ferbere). descilcesc v. tr. (d. In-cllcesc). Descurc: a descilci nişte sfoară, o afacere. descint, a -â v. tr. şi intr. (d. ctnt). Rostesc desclntece cuiva ca să-l vindec de vre-o boală : a descinta de deochi. Fig. Caut să conving, instruesc pin vorbă lungă : eă destul i-am (dativ) desclntat (sau cintat) sau l-am descintat, dar el nu m’a ascultatI Vechi. Farmec, vrăjesc. V. boscorodesc. descintec n., pl. e (d. clntec). Cuvinte aşezate In poezie sau In proză pe care femeile din popor, Insoţindu-le une-orî şi de nişte practice superstiţioase (ca sttnsu cărbunilor), le pronunţă la capu bolnavului ca să-l vindece. Poporu mai crede că descln-tecu, ca să aibă putere, trebuie să fie furat (să tragi cu urechea cind desclntă altu), nu să ţi-1 spuie ori să ţi-1 scrie. descieTez v, tr. (d. clei). Dezlipesc cela ce era încleiat. descleştez v. tr. (d. cleşte). Desfac ceia ce era strins ca cu cleştele: nu putea să-şi descleşteze gura de frig. _ descojesc şi (ob.) cojesc v. tr. (d. coajă). Curăţ de coajă, decortic (vorbind de lemne ori seminţe). V. refl.Lemnele se cojesc. V. dezghYoc şi pelesc. * descolor-, V. decolor-. * descomercializez v. tr. (d. comercializez). Nu mai consider ca marfă : a des-(qmercializa politica. — Şi diş-, * descompletez v. tr. (d. completez). Stric ceia ce era complet: In această şcoală s’a descompletat număru profesorilor. — Şi dls-. * descomponibll, -ă adj. (d. compo-nibil). Care se poate descompune-Şi dls-. * descompoziţiune f. (d. compozili-une). Desfacerea unui corp compus In elementele lui. Putrezire: cadavrele, la căU dură, intră In descompoziţiune. Fig. Turbu-rarea, stricarea aspectului obişnuit: descom-poziţiunea feţei unul om. — Şi -iţle, dar mai des descompunere. Şi dis-. * descompun, -pus, a -pune v. tr. (d. compun, după fr. decomposer). Separ, desfac In elementele lui ceia ce era compus : a descompune apa. Corup, stric, alterez : căldura descompune carnea. — Şi dis-. * descompunere f. Descompoziţiune. — Şi dis-. * descompus, -ă adj. Alterat: faţă descompusă. — Şi dis-. * desconcentrez v. tr. (d. concentrez). Trimet înapoi oamenii concentraţi: a des-concentra trupele. — Şi dis-. * desconsider, a -â v.tr. (d. consider, după fr. deconsiderer). Nu consider, nu Iau In samă, nu dau atenţiune: omu cult desconsideră opiniunea vulgului. — Şi dls-. * desconslderaţiiine f. (d. cotlsid., după fr. diconsidiration). Lipsă de consi-deraţiune, de stimă, de respect — Şi dls-şi -aţle şi -âre. desconsliiez, V. deconsiliez. descoper, a -f v. tr. (lat. dlscooptrire, pop. discoperire, it. scoprire, fr. dicouvrir, sp. descubrir, pg. descobrir. în nord -opăr. Se conj. ca acoper). Dezvălesc, iau acope-remlntu (Invălitoarea): a descoperi o casă. Fig. Fac cunoscut In ştiinţă ceia ce era neştiut ori ascdns : Columb a descoperit America, Curie a descoperit radiu (V. inventez). Dau de urmă, aflu, găsesc: a descoperi un secret. Revelez, fac cunoscut cuiva: a descope-i un secret cuiva. V. refl. îmi Iau pălăria din cap. Mă expun prea mult adversarului In duel ori In război. Fig. Imi declar intenţiunile. descoperire f. Acţiunea de a descoperi ceia ce era neştiut: descoperirea Ame-ricii. Lucru descoperit: radiu e o mare descoperire a lui Curie. descâs, -cusut, a -coâse v. tr. (d. cos). Desfac ceia ce era cusut. Fig. Cercetez cu deamănuntu ca să aflu ceva : l-am descusut bine pe acest om. descotoroseesc, V. cortorosesc. descovoT, a -ă v. tr. (d. în-covoi). Vest. Dezdoi, îndrept cela ce era tnvovoiat * descreVerât, -ă adj. şi s. (după fr icerveli). Fără creier, smjntit, www.dacoromanica.ro descresc, -ut, a -creşte v. Intr. (d. cresc). Scad, mă împuţinez: apa, epide-demia, emigrafiunea des reşte. descreţesc v. tr. (d. cref). Suprim cre-ţorile, încreţiturile, zblrciturile. Fig. înveselesc : l-am făcut să-şi descreţească fruntea. V. scapăr şi chTondorfş. * descriere f. Acţiunea de a descrie, descriptiune. * descrlpţiune i. (lat descriptio). Acţiunea de a descrie. Operă scrisă ori vorbită pin care descrii ceva, reprezentarea unui obiect pin vorbe. — Şi -ipţie. * descriptiv, -ă adj. (lat. descriptivus). Al cărui obiect e descrierea: poezie des-critivă. Geometria descriptivă, al cărei obiect e reprezentarea întinderii pin ajutoru proiecţiunilor. Anatomia descriptivă, care se ocupă de descrierea mai particulară a formelor şi figurii fiecărui organ. Adv. In mod descriptiv. * descriu, -scris, a-scrie v. tr. (lat de-scrlbere). Reprezent (spun) pin cuvinte cum e un obiect. Geom.Trag o linie, străbat spaţiu făclnd o linie: a descrie o elipsă, glon/u descrie o curbă. * descrunt, a -ă v. tr.‘(d. crunt), tml descrunt fata, Imi iau o faţă mai veselă, nu aşa de cruntă. V. refl. Mă înveselesc la faţă. * descflăm şi -6z, a -â v. tr. ([at. de-squamare, d. squama, solz. V. scama). Dezlipesc părticele din ceva, răzuiesc solzii. V. refl. Se zice despre pele clnd tot cade de pe ia mâtreaţâ şi alte pelicule. * descflamaţiunef.(lat.— Şi -puitor şi -punetor. despuY şi -pun, -pus, a -pune v. tr. (lat. dispdno, -ponere, a dispune, a aşeza). Vechi. Stăptnesc. V. refl. Mă aşez, mă stabilesc. despus n., pi1, uri (d. despun). Vechi. Stăpînire, putere, desr-, V. dezr-. * dessărcinez ori desărcinez v.tr. (după a însărcina). Iau cuiva o însărcinare dată, descarc de o funcţiune, exonerez. dessăxănez ori desăxăn£z v. fr. (des- şi saxana, ca şi in-săxănez). Munt. vest. Despovărez, liberez de greutate. — Se poate scrie şi dessăcs-. dessemăn (mă), a -ă v. refl. (d. semăn) Mă fac neasemenea cu altu. — La Cant. dezs-. V. dislmllez. dessuc^sc ori desucesc v. tr. (d. sucesc cu prefixu des-). Sucesc tnapoi, fac cum era tn ainte de a se fi sucit. desşumen^sc v. tr. (d. şumăn). Ml. Dezbăt, dezmeţesc. desşurubâz (est) Şi -pez (vest) v. tr. (V. înşurubez). Întorc şurubu tn apoi. destâtnuYesc v. tr. (d. taină). Des-coper cuiva o taină, revelez, divulg. V. refl. Fac confidente. * destllatâr, -oăre adj. şi s. Care destilează. Fabricant de rachiuri ş. a. * destilaţiune f. (lat. destilidtio, -dnis). Acţiunea de a destila: destila/iunea vinului dă cel mal bun rachiti. — Şi -ăţie dar mai des -are. Mai puţin bine dist- (fr. distillation, lat. distillatio). * destllerie f. (fr. distillerie, după rom, destilez), Fabrică de dcstilat, de rachiuri ş. a] * destilez v. tr. (lat. de-stillare d.stilla, picătură. V. in-stilez). Încălzesc un lichid tn alambic plnă-l prefac tn vapori ca apoi, răcindu-se, să-l fac să cadă iar tn stare lichidă scoţlnd principiile volatile. Fig. Vărs, răsplndesc: a destila veninu calomniii. — Mai puţin bine a distila (fr. distiller, lat. distillare). 1) * destin n., pl. e şi uri (fr. destin, d. destiner, a destina; it. aestino). Soartă, ursită, noroc sau nefericire care Însoţeşte viaţa omului: aşa l-a fost destinu, destirţ fericit. V. fatalitate, menire. 2) * destin şi -ez, a -ă v. tr. (fr. des- tiner, it destinare d. lat. distino, -âre. V. obstinez). Fixez (hotărăsc) destinu, ursesc: a te destina unei cariere, a fi destinat să mori pentru ţară. Rezervez: cui destinezi aceste recompense ? Adresez, trimet: a destina o marfă pentru Italia. * destinatar, -ă adj. şi s. (d. a destina). Acela căruia i se adresează o scrisoare ş. a. * destinator, -oăre adj. şi s. (d. a destina). Care destină, adresează, trimete. * destinat6riQ. -ie adj. (d. destina). Care regulează destinaţiunea: clauză des-tinatorie. * destinaţiune f. (lat. destinălio-ânis). Scop: destinafiunea reală a piramidelor Egiptului e tncă nesigură. Locu unde se duce o fiinţă, unde e trimeasă o scrisoare, o marfă: banii s’au dus la destinaţiunep lor, destinafiunea acestei mărfi e Jtalia. — Şi -ăţie. * destind, -tins, a -tinde. v. tr. (d. fr. ditendre. V. detentă). Fac Să nu mai fie tntins (încordat): a destinde o coardă, un arc. Fig. Fac să nu mai fie încordat (şi deci să fie mai bun): retajiunile între vecini s’aH destins. — In vest şi „tntind, desfăşor". V. bălţesc. desting, V. disting. * destituY şi -Tesc, a -i v. tr. (lat. de-stitiiere, d. statuere, a hotărt, a fixa. V. constitui. — Se conjugă ca constitui). Scot din funcţiune tn semn de pedeapsă : a destitui un funcfionar. * destltuţlune f. (lat. de-stitiitio, -dnis. V. con-stltuţiune). Acţiunea de a destitui. Htrtia pin care se comunică cuiva că e pedepsit pin .această acţiune. — Şi -uţie, -uire. www.dacoromanica.ro destdl şi -î£sc v. tr. (d. toi. V. tol-esc. Nord. Îmi destol, mă uşurez de un necaz, mă răzbun : să-şi desfoaie inima. A-fi destoi foamea, a-ti potoli foamea. destblnlc şi (vechi) dost-, -ă adj. (vsl. do-itoiniku [ca desluşesc lld. do-], d. stati, stoiati, a sta. V. dostofanie). Vechi. Vrednic. Azi. Capabil, apt. destolntc^sc v. tr»(d. destoinic). Vechi. învrednicesc. destoTnlcfe f. (d. destoinic). Vechi. Vrednicie. Azi. Capacitate, aptitudine. — Mai vechi dost-f moştenire. * destructâr, -oâre adj. (lat.destructor). Care distruge : Sctpione Emilianu fa destructorii. Cortaginii. — Şi dl- (it. dis-truttore). destdrc, V. dlstorc. destdrh, a -turnă v. tr. (des- şi torn ca tn in-torn). Vechi. V. refl. Desturnară-se tn arc răzvrătit (Cor. Ps. 77,57). destrâm şi distrăm, a -trămâ v. tr. (d. tramă, ca şi in-tram). Desfac firele, scămoşez. Fig. Desfac, stric. V. refl. Vechi. Slăbesc, perd puterea. — Şi -imi destrăbălare f., pl. ări. Desfrtu.—Rar stră-. destrăbăiât, -ă adj. Desfrlnat — Rar stră-. V. dezmăţat şi zbrehud. destrăbălez (mă) v. refl. (din mă străbălez, auzit de mine tn Galaţi supt forma străbălat, lat pop. *traballare, it. traballare, a dansa mult, a şovăi, a se clătina. V. bal, baladă, baiaderă). Mă stric moralmente, încep a duce o viafă desfrlnată. destrămat, -ă adj. (d. destram). Cu firele desfăcute, cu ţesătura desfăcută: postav destrămat. Baze destrămate, buze răs-frtnte, care attrnă. Fig^ Om destrămat, neserios, corupt destrămătură f., pl. i. Fire destrămate (ltnă ş. a.). — Şi stramătură. destruc, a -A v. tr. (ca şi astruc). Ban. Olt. Descoper dezvălesc. * destructibil, -ă adj. (lat. destructi-bilis, fr. jiestructible). Care se poate distruge. — şi dl- (it. distruttibile). * destructlbllltăte f. (fi. destructibil). Proprietatea de a fi destructibil.—Şi dl-. * destructiv, -ă adj. (lat. destructivus). Care cauzează distrugere: acfiunea distructivă a apelor la suprafafa pămtntului. — Şi dl- (it distruttivo). * destructivltâte f. (d. destructiv; fr. destructiviti). Aplicaţiune, dispozifiune spre distrugere: criminalii au pe ei semnele âis-iructivităfii. — Şi dl-. * destrucţiune f. (lat.de-străctio, -dnis; fr. destruction. V. con-strucţlune). Acţiunea de a distruge, nimicire : destructiunea Cartaglnii. — Şi -ucţie. Şi di- (it. dis-truzione). Mai des distrugere. destrun şi -6z, a -â v. tr. (ca şi tn- strun). Discordez : destrun vioara, arcu. destul, -ă adj., pl. m. ui (de şt sătul). Suficient, de ajuns, ctt trebuie. Vechi. îndestulat, mulţămit. S. n., pl. uri. Vechi. îndestulare, belşug. Adv. Destul am suferit 1 — Şi in destul. — Vechi şi desătul. destulâsc şi -ez, V. îndestulez, destup, a -â v. tr. (ca şi astup). Deschid ceia ce era astupat, scot dopu sau ca-pâcu: a destupa o butelie, o sobă, un tunel surpat. destupătdr n., pl. oare. Rac, sfredel special de scos dopurile de plută din gttu buteliilor (fr. tire-bouchon). desturnă, V. destorn. * desţărâz v. tr. (d. fard, după a expatriat. Rar. Expatriez. desţelenesc şi desţelln^sc v: tr. (d. felini). Scot un pămtnt din starea numită „ţelină“, încep a-l ara Inttia oară (fr. difricher). V. lăzulesc. desţepenâsc v. tr. Fac să nu mai fie ţeapăn. V. refl. Mă mişc ca să-mi desfepe-nesc trupu, c'am infepenit stind loaului. * desuetudine f. (lat. de-suetiido, -udi-nis, d. de-suescere, a dezvăţa, a dezobişnui, care vine d. suus, al său). Dezvăţ, dezobişnuită, uitarea unul obicei, mai ales a unei legi. A cădea in desuetudine, a fi dat uitării. — Şi dis- (lat dis-). desunflu, a -ă v. tr, (d. unflu). Scot aeru ori alt-ceva şi turtesc aşa cum era tn> ainte de a fi unflat: a desunfla un balon. desupra, V. deasupra, deszicj V. dezzic. deşănţ, V. şanţ 2. deşănţat, -ă adj. (de şi şanf 2). Extravagant, deplasat, neserios : om, gust de-şănfat. Adv. A vorbi deşănţat. Trans. Trist. deşcă f-, pl. şti, şei şi şce (slrb. deâko, flăcău, ucenic). Fam. Soldat vechi. V. răcan. deşchereă, V. teşcherea. deşchid, V. deschid. deşel, a -ă v. tr. (d. şa, şea, pl. şele. — Deşel, deşell, deşală [din deşealăj; să deşele. V. înşel). Iau şaua de pe cal: a deşela calu. Vatăm şalele, deformez mijlocu corpului: l-a bătut pină l-a deşelat. V. refl. Îmi deformez mijlocu, mă spetesc: m’am deşelat cărind ta apă. Vechi. Incovoi. V. dăhulez. deşelăt, -ă adj. Fără şa : cal deşelat (Se zice şi neinşeuat). Cu şelele rupte, cu mijlocu frtnt: om deşelat. A călări pe de-şelate, a călări fără şa. 1) deşgrt, deşeărtă şi deşartă adj., pl. f. deşerte (lat. de-sirtus, part. de-serere, a părăsi Isirere, a înşira]; fr. disert, sp. desierto. V. serie, dezertor, a-serţl-une). Gol, nelocuit, pustiu: ţară deşeartă. Neplin, vid (nu In Intelesu fizic, adică „fără www.dacoromanica.ro aer“, ci „fără lichid* ori „fără solid"): butelie, Cutie deşeortă. Fig. Zadarnic, van, himeric, ireal: speranţă, glorie deşeartă. Vanitos : om deşert, fn deşertj de geaba, tn zadar, tn van: tn deşert lupfi contra dreptăţii I S. n., pi. uri. Pustie, pustiu. Iară Sără locuitor!: Sahara e un deşert. Partea care e supt coaste la corpu animalelor: lovitura dată in deşert produce mare durere (V. le 2). Vechi. S. n. şi f. Deşertăciune. 2) deşert şi -âz, a -ă v. tr. (d. deşert 1 sau lat. * deşertare. — Deşert, deşeartă şi deşartă; să deşerte). Fac deşert, golesc, evacuez: a deşerta un butoi, o casă, o ţară. deşertate f. Vechi. Deşertăciune, deşertăciune f. ((}. deşert 1). Caracteru lucrului deşert, fragilitate : toate-s deşertăciune. Vanitate, mlndrie de lucruri deşerte: deşertăciunea gloriii. deşerţie f. Cod. Vor. Pagubă, deşfăci V. desfac 2. deşi conj. (de [conj.] şi şi). Mai rar. Şi dacă, cu toate că, măcar că : deşi plouă, tot mă voi duce. — Şi separat: de se şi ascunde (Con. 253). deşider, a -â v. tr. (lat. de-sldero, -si-derăre, pv. desirar, fr. disirer [it disiare, vfr. deseier, sp. desear, pg. desejar, d. lat * desldiarej). Vechi. Doresc. — Şi deşir (Ps. S. 41, 2). > deşlderăt n, pl. uri (lat. desideratum). Vechi. Deziderat, dorinţă. 1) deşir, a -ă v. tr. (d. şir). Scot din şirag : a deşira mărgelele. Despletesc o Împletitură : o deşira un ciorap. V. refl. Ies din şirag: mărgelele se deşiră. Mă despletesc: cîorapu (adică aţa lui) se deşiră. Fam. Iron. Mâ tntind ca s’ajung: nu te mai de~ şira, că tot n’ajungi I 2) deşir, V. deşider. deşirăt, -ă, adj. Iron. Rupt, hărtănit: haine deşirate, tnalt şi slab: om deşirat. Adv. Prelungit: a suspina deşirat. 1) deştept, -eâptă adj., pl. f. epte (lat. de-expectus, cu tnt- de „aşteptat ptnă la urmă' [după * ex-spectus, ex-spectatus, aşteptat], ca priceput, „care pricepe"). Vest. Treaz, neadormit: copiii erau deştept‘ cînd a sosit tata. Fig. Toată ţara. Inteligent, nu prost 2) deştept, a -ă v. tr. (lat de-spectare, cu tnţelesu de „a aştepta plnă la urmă", dupâ ex-spectare, a aştepta). Vest. Trezesc, scol din somn ori din beţie. Fig. Toată fara. Deschid cuiva ochii, arăt: a deştepta poporu, lumea s’a deşteptat. Stimulez : munca deşteaptă apetitu. deşteptăctune f. Inteligentă, deşteptătdr, -oăre adj. Care te deşteaptă. Ceasornic deşteptător, al cărui me-canizm are un clopoţel care sună ca să te deştepte la ora pe care i-o fixezi. deştârn, -ut, a -ărne v. tr. (din aştern). P. P. Serbia. Strlng aşternutu: că mie mi s’a urit aşternind şi deşternind. deşting, -ins, a -i'nge v. tr. (lat. descindere. după verbele tn -ing, ca incing). Vechi. Descind, mă scobor. deşuchTăt şi -cheât, -ă adj. (din şuchet). Vest. Şuchet — P. -chia-, -ckea-, cp. cu truncheât. deşugubină f., pl. i (vsl. duSe-gubina, perderea sufletului. V. duh, pa-gubă, şugublnă). Vechi.Mare crimă, păcat mortal. * detaflist, -ă s. (germ. detaitlist. Ff. zic detaitlant). Negustor care vinde tn detaliu (In opoz. cu angrosist). — Curat rom. ar fi amănunfitor. * detailat, -ă adj. (d. detaliez). Amănunţit, pe larg. Adv. A povesti detaliat. — Rar şi detaTlat. * detaliez v. tr. (fr. ditailler, d. tailter, a tăia). Povestesc amănunţit. — Rar şi de-taTlez. * detalii] n. (fr. ditail). Vtnzare tn mici cantităţi. Amănunt, enuqieraţiune pe larg. Lucru secundar (faţă de altu mai important), tn detalii) (fr. en ditail), In mici cantităţi. Fig. Pe larg, amănunţit: a raporta o tntimptare in detaliu. A intra in detalii, a intra tn toate fazele unei tntlmplări, In toate părţile unei chestiuni. — Rar şi detâtl. * detaşament n., pl. e (fr. ditache-ment). Trupă de soldaţi despărţită dintr’alta mai mare. * detaşat, -ă adj. Despărţit, separat, izolat. * detaşez, a -ă v. tr. (fr. di-tacher, a despărţi, compus ca şi at-tacher, a ataşa ; it. at-taccare, dis-taccare. V. atac). Dezlipesc, desprind, despart: a detaşa un es-cadron dintr'un regiment. * detectiv m. (fr. detective d. engl. detective, agent al politiii de siguranţă, d. to detect, a descoperi, care vine d. lat. de-ti-gere, de-tectum, a descoperi. V. pro-tec-tor, tegument). Agent secret al poliţiii de siguranţă. * detentă f., pl. e (fr. ditente, d. di-tendre, a destinde. V. destind). Fiz. Expansiunea unui gaz supus tn ainte presiunii. * detenţiune f. (lat detintio, -dnis, d. de-tinire, a deţinea. V. abs-tenţiune). Acţiunea de a deţinea. Starea unei persoane deţinute tn închisoare sau a unui lucru luat tn stăpînire de autorităţi. Pedeapsă aplicativă şi infamantă care consistă tn închisoare de la 5-20 de ani. Detenţiune preventivă, timpu petrecut tn arest tn ainte de judecată. * detentdr, -oăre apj. şi s. (lat. de-tentor). Deţinător, care deţine: stătu e deferitorii averii publice. * deterai -t6rs, a -terge v. tr. (lat. de-tergire şi ăe-tirgert. V. ş-terg). Med. Curăţ, şterg pin ajutoru remediilor. * detergent, -ă adj. (lat. detergens). Med. Care curăţa, care şterge (Se zice mai mult detersiv). www.dacoromanica.ro * deterioraţiune f. (lat. deteriorătio, -6nis). Acţiunea de a deteriora. Rezultatu ei. — Şi aţie, dar mai des -ăre. * deteriorez v. tr. (lat. deteridro, -ăre, d. deterior, -dris, mai, răii, mai stricat). Stric, avariez: casă, şosea deteriorată V. vătăma * determin, a -ă v. tr. (Iat detfrmi-no, -ăre. V. termin, ţărm). Arăt precis : a determina o distantă. Hotărăsc, decid, fac să : acest eveniment m'a determinat să plec. Precizez Intelesu unui cuvlnt limitez, hotărâse : „trist" e cind e din Intlmplare ,tragic" cînd e rezultatu caracterului unui e-roti din dramă. Cauzez, produc: a determina succesu unei bătălii. * determinabil, -ă adj. (d. determin). Care se poate determina. * determinant, -â adj. (lat. detirmi-nans, -ăntis). Care determină. * determinat, -ă adj. Fix : oră, epocă determinată. îndrăzneţ, hotărtt, rezolut: soldat determinat. * determinativ, -ă adj. Gram. Care serveşte la determinarea unui lucru, la res-trtngerea înţelesului, ca articulu, ca pronumele posesiv, cel demonstrativ, cel indefinit, numeralu. Complement determinativ, acela care precizează Însemnarea unui substantiv, ca: coloarea ceruluT e albastră. Propozi-ţiune completivă determinativă, aceia care, In frază, împlineşte rolu de complement determinativ, ca : (ara pe care ne-a dat-o TraTan e îneîntătoare. S. n., pl. e. Vn determinativ. * determinaţiune f. (lat. determinătio, -dnis). Acfiunea de a determina. — Şi -ă-ţle, dar mai des -ăre. * determinist, -ă s. şi adj. Adept al determinizmului. * determinlzm n., pl. e Sistemă filosofică care neagă influenta personală tn de-terminafiune şi o atribue numai forţei motivelor. Pin ext. Doctrină care explică feno-mele pin singuru principia al cauzalităţii. (Cam tot una cu fatalizm). V. arbitriQ. * detersiv, -ă adj. (d. lat detersus [part, d. de-tergire, a şterge], cu sufixu-/i>; fr. ditersif. V. deterg, şterg). Care serveşte la şters (la curăţat o rană de puroi, o stofă de grăsime ş. a.): medicament detersiv, argilă detersivă (smectică). * detest şi -£z, a -ă v. tr. (fr. dites-ter, d. lat. de-testari, d. testis, martur. V. contest). Am tn oroare, execrez, urăsc tare. * detestabil, -ă ad]. (lat detestabilis). Abominabil, execrabil, demn de mare ură : persoană, acţiune detestabilă. Foarte răd : timp detestabil. Adv. In mod detestabil. deţină, V. datină. detâr, V. dator. * detracat, -ă adj. şi s. (fr. di-traqui d, di-traquer, a strica mecanizmu, a tur- bura, d. vfr. trac = trace, mers, urmă). Persoană cu corpu şi spiritu stricat de viţii: beţia măreşte număru detracaţilor. * detractez, a -ă v. tr. (fr. dt-tracter, a deprecia pe nedrept, d. lat. de-tractare, a trata, a discuta. V. con-tractez, tratez, trag). Depreciez pe nedrept. * detractor, -oăre s. şi adj, (lat. de-tractor). Care detractează. * detriment n., pl. e(lat. detrimentum). Pagubă, prejudicia. * detronez v. tr. (h.ditrdner.V. tron). Scot din tron (din domnie), descăunez. * detto, V. ditto. detun, a -ă v. tr. (lat. ditono, -ăre, d. tonare, a tuna). Trăsnesc, izbesc cu fulgeru : un brad detunat. Dobor, prăbuşesc pin foc de puşcă: îl detuna cu pistolu (Sadov. VR. 1924, 1,8). V. refl. Mă prăbuşesc de lovitură: munţii s’au detunat. V. intr. (neol. după fr. dtfoner). Bubui, explodez cu tunet: tunu detună. detunăt, -ă adj. Trăsnit. Fig. Iron. Beat. detunătură f., pl. i (d. detun). Lovitură puternică. Dărâmătură, prăbuşitură, loc prăbuşit. Neol. Bubuitură, pocnitură. * deturnez, a -ă v. tr. (fr. di-tourner d. tourner, a tnturna, a întoarce. V. torn). Substrag, fur, delapidez: casieru a deturnat fondurile societăţii. Fig. Disconsiliez, des-fătuiesc: a deturna pe cineva de la un proiect. * deţlmâl n., pl. e (germ. decimal-wage, cantar decimal). Pop. Cantar decimal. * deţin, -ut, ii -ţlneă şi -ţine v. tr. (lat. de-tinire ; fr. ditenir. V. ţin). Ţin ceva In stăptnirea mea: învăţaţii deţin ştiinţa. Ţin tn închisoare, In stare de detenţiune. * deţinut, -ă adj. şi s. (fr. ditenu). Arestat, ţinut tn închisoare. deunăzi, V. dăunăzl. devăle adv. (de şi vale, ca şi degrabă d. de şi grabă). Pop. în vale, mai jos: era o casă devale. Spre vale : mă duc devale la han, butoiu s'a rostogolit devale. * devalorizez v. tr. (d. valorizez). Scobor tn valoare (o monetă). *devastaţiune f. (latde-vastătio, -dnis). Acfiunea de a devasta ; rezultatu ei. — Şi -ăţie, dar mai des -ăre. * devastez, a, -ă, v.tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. găter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o ţară, o casă. devălmăş m. (tld. de-a vălmaş, d. valma). Coproprietar. — In vest şi dăv-. devălmăşie f. Coproprietate, moşie ră-zăşească stăptnită de mai mulţi, indiviziune. — în vest. şi dăv-. deveghăz v. tr. (d. Veghez). Olt. Divulg, destăinuiesc. www.dacoromanica.ro * developez, a -& V. tr. (fr. divelopjter a desfăşura. V. anvelopă). Se zice In fotografie cind pui un clişeu In prima apă ca să apară imaginea (Se poate zice mai corect rom. desfăşor sad dezvolt). d£ver n., pl. ari (turc. devr, rotaţiune, circulaţiune). Vlnzare, debit: acest negustor are (face) mare dever, muşteriii i-au făcut dever. V. allverlş, chesat. * devlaţlune f. (lat deviătio, -dnts). Acţiunea de a devia: deviafiunea /uminit.Schimbare In direcţiunea naturalădiviafiunea coloanei vertebrale. Fig. Schimbare In purtare: de-viafiune tn piincipii. — Şi -âţle, dar mai des -âre sau -ere. devlctăr, V. dlvlctar. * devl^z v. intr. (lat de-viare, d. via, cale). Mă abat din drum. Fig. Mă abat din linia bunel purtări: nu devia! V. tr. Fac să schimbe direcţiunea : a devia corabia. * devin, -venit, a -veni v. intr. (fr. devemr, d. lat. de-venire, ajunge). A ajunge, a te face: Napoleon a devenit împărat, copilu va deveni om mare. — Mitocanii zic cum devine caza lld. cum se Intimplă. * deviz n, pl. e şi uri (fr. devis d. devt-ser, a conversa familiar, d. lat. pop. *divlsare =dividere, divisum, a împărţi). Expunere amănunţită a părţilor unei constructiuni cu preţurile lor: a stabili deviza canalizării unui oraş. * deviză f., pl. e (fr. devise, tot de unde vine şi deviz; it. divisa). Cuvlnt ori frază care arată o ideie, un ideal, un scop : deviza omului de elită sufletească e: ,Facd-se dreptate chear dacă ar peri lumea'. — Devizele şe pun pe decoraţiunl, embleme, mărci ş. a. dâvlă f., pl. e (bg. dtlva, chiup. Cp. cu feastă). Iron. Cap (mal ales de om prost). deviat n., pl. uri (turc. [d. ar.] devlet). Vechi. Guvern. — Şi dovlet. devâc (vest) şi dehâc, dlhâc, (est)> a -â v. tr. (lat. * de-vocare = * vocare lld-vacare, a fi deşert, cu Inţ. lui văcuare, a evacua. V. desfac 2. Cp. cu vulpe-hulpe). Fam. Sflrtic, sflşil de tot, prăpădesc, nimi-micesc: lupii eraă să-mi dihoace vita, pllnge de i se dihoacă inima. V. refl. Mă dăhulez, mă extenuez muncind. Mă dezbin (vorbind de vite ctnd alunecă pe gheaţă). — In Ml. a se divdca, a se desfunda pămintu de multă apă. * devolut, -ă adj. (lat. de-volătus).Jur. Atribuit, revenit de drept: moştenire devo-lută cuiva. * devolutfv, -ă adj, (d. devolut). Jur. Care face ca un drept să treacă de la o persoană la alta. * devoluţlune f. (lat de-volătio, -dnis. d. de-vdlvere, a desfăşura, a rostogoli In jos. V. boltă, dezvolt, e- şi re-voluţlune). Jur. Transmiterea unul drept de moştenire. — Şi -uţle. * devonlăn, -ă adj. Geol. Se zice despre oare-cere terenuri sedimentare (schisturl gresie şi calcar) al căror tip se află In co-mitatu Devon, In Anglia. S. n. Divonianu. * devâr şi -£z, a -A v. tr. (lat di-voro, -vordre). Mănînc sfişiind cu dinţii, vorbind de feare. Mănlnd cu lăcomie. Fig. Consum, distrug: flacăra devorează tot, uritu-l devorează. A devora o carte, a o citi cu nesaţ. A devora cu ochii, a sorbi din ochi, a privi cu lăcomie, cu pasiune. * devorănt, -ă adj. (lat. divorans, -ăntis). Care devorâ : lup devorant, flacără devorantă, griji devorante. Excesiv: foame devorantă. * devotament n„ pl. e (lat. devotamen-tum, afurisire, cu Inţelesu francezului divoă-ment. V. vot). Abnegaţiune, renunţare voluntară la voinţa ta şi dispoziţiunea de a te sacrifica pentru cineva In toate împrejurările. * devotăt, -ă apj. (lat devotatus şi fr. divoui). Plin de devotament * devotez, a -â v. tr. (lat devdto, -ăre. V. devotament). Consacru: a devota patriil copiii. V. refl. Mă consacru voluntar şi complet cuiva. Mă sacrific: a se devota morţii peatru patrie. * devoţiune f. (lat deviiio, -6nis, devotament, d. de-vovere, -vdtum, a devota). Pietate, evlavie. Devotament. devreme adv. Din vreme, din timp, de timpuriu: a te scala devreme. Devreme ce, de oare ce, odată ce : devreme ce n'a venit, înseamnă că e bolnav. * dexteritate f. (lat dextiritas, -ătis, d. dexter, drept, îndemânatic). îndemânare, abilitate. * dextrfnă f., pl. e (d. dexter, drept, fiind-că soluţiunea acestei substanţe e dex-trogiră). Chim. O substanţă gumoasă care rezultă din încălzirea amidonului la 170o -200o. E solubilă In apă şi dă o soluţiune cleioasă numită ciriş. * dextrogfr, -ă adj. (lat dexter, drept Şi gvrare, a întoarce. V. levogir). Fiz. Care face să devieze la dreapta planu de polarizaţiune: cristal dextvogir. dez- prefix privativ ca şi des, dar uzitat înainte de b, d, l, m, n, r şi v: dez-bin, dez-doiesc, dez-leg, dez-morfesc, dez-nod, dez-robesc, dez-văţ. tn cuv. moderne ca dezaprob, dezinfectez, care încep cu vocală, poate fi considerat ca venind d. fr. dis-. V. dis-. * dezabon^z, a -ă v. tr. (fr. disabon-ner). Şterg din lista abonaţilor. V. refl. Mă retrag dintre abonaţi. 1) * dezacârd n., pl. uri (fr. disaccord). Lipsă de acord, discordantă. Fig. LDiscor-die, neunire. 2) * dezacârd şi -âz v. tr. (fr. disac-corder). Stric acordu unui Instrument muzical, discordez. 27 www.dacoromanica.ro * dezagreg şi -gh£z, a -ga v. tr. (fr. disagreger. V. agregat, congregaţia une). Fiz. Chim. Min. Desfac Tn părţile din care se compune: umezeala dezagregă cele mai multe corpuri. * dezămâgesc v. tr. (d. amăgesc, după deziluzionez). Scot din amăgire, fac să vadă adevăru : dacă ne-a amăgit o dată, poale tot el o să ne dezamăgească (ziaru Moldova, 6 luniu 1915, 3,2). Deziluzionez, decepţionez. * dezamăgire f. (după deziluziune). Scoatere din amăgire. Deziluziune, decep-ţiune. * dezaprob, a -â v. tr. (fr.disapprou-ver). Nu aprob, reprob, blamez. * dezarmez v. tr. (d. armez ori d. fr-desarmer). Despoi de arme. Fig. Imblîn-zesc, potolesc, înduplec: bunătatea lui te dezarmează. Pun bateria In repaus : a dezarma o puşcă. V. intr. (după fr.). A înceta lupta. A-ţi reduce ori a-ţi suprima arma-mentu. * dezarticulaţidne f. (fr. desarticula-tion). Acţiunea de a dezarticula.—Şi -âţie, dar mai des -âre. * dezarticulez v. fr. (fr. disarticuler). Scot din articulaţiune, desfac un schelet, o maşină. Fac o amputare la articulaţiuni, * dezasimilez v. tr. (fr. desassimiler). Disimilez, fac să nu mai fie asemenea. * dezasociez v. tr. (fr. disassocier). Disociez, fac să nu mai fie asociat. * dezastros, -oâsă adj. (fr. desas-treux). Funest, nenorocit: ploaie dezas-troasă. Adv. In mod dezastros. * dezastru n., pl. e (fr. disastre, it. disastro, d. dis- prefix privativ, şi astro, astru, stea, adică „stea defavorabilă"). Catastrofă, prăpădenie, mare nenorocire : dezastru de la Cannae nu înfrlnse curaju Romanilor V. calamitate. * dezavantaj n., pl. e (fr. disavantage)-Lipsă de avantaj, pagubă, prejudicia: afacerea s'a întors In dezavantaju lui. * dezavantajez v. tr. (fr. desavanta-ger). Fac să fie inferior, fac să peardă: concurenta lui mă dezavantajează. * dezavantajâs, -oâsă adj. (fr. de-savantageux). Lipsit de avantaj: clauză dezavantajoasă. Adv. In mod. dezavantajos. * dezavuez v. tr. (fr. disavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotenţiar. dezăbălez şi dezbălăzez(mă) v. refl. (din * des-zăbălez, adică „scot zăbala"). Mold. sud. Mă moleşesc şi atlrn : buze (ori urechi) dezbălăzale. Femeie dezbălăzată, femeie lăllie, deşirată. Fig. Mă stric, mă obrăznicesc : copil dezăbălaţi. — Şi dăbă-tăzez (nord). In Trans. şi dăbălăţez şi dăbălez? V. lăbărţez, destrăbălez^ I desfrinez. I dezbâr şi -băr, a -bărâ v. tr. (poate din a * dezbăiera, a scoate din băieri. Cp. şi cu vgr. băros, greutate, şi cu it. sbaraz-zare, fr. dibarrasser, a cotorosi [REW. 963J. Ce conj. ca scap safl ca supăr). Dezvăţ de un obicei, de o prietenie rea: l-am dezbărat de fumat, de omu cela. V. refl. Mă las de: s’a dezbărat de tutun. Mă cotorosesc, scap de : Leşil s’au dezbărat de năvala Turcilor (Cost. 1, 279). * dezbârc, V. debarc, dezbât, -bătut, a rbâte v. tr. (d. bat). Bat inapoi, scot bătlnd, desprind : a dezbate o scindură din gard. Dezbâtăturesc. Liberez (Vechi). Discut deliberez (neoi. după fr. debattre). V. refl. (Vechi). Mă liberez, mă emancipez: se dezbătuse Can'emireştii de supt ascultarea hanului (Cost. 1, 288), ţara s’a dezbătut de păgînl. — Şi azi: Nu mă pot dezbate de cap (Şez. 33, 25), nu mă pot pricepe, nu mă pot lămuri, dezbâtere f. 1) Acfiunea de a dezbate. 2) (după fr. debat) Discusiune, deliberare. 3) Partea publică a instrucţiunii judiciare. dezbăTerez v. tr. (compus ca şi tm- băierez). Dezleg baierele. dezbălăzez(mă), V. dezăbălez. dezbăt, a -â v. tr. (ca şi im-băt). Trezesc din beţie. V. refl. Mă trezesc din beţie, mă dezmeţesc. dezbătăturâsc v. tr. Fac să nu mai fie bătăturit,, dezbat, tnfoiez (pămlntu tn grădină). 1) dezbin n, V. dizghin. 2) dezbin, ă -â v. tr. (compus ca şi tm-bin şi com-bin). Despic, despart: boii alunecaă pe gheaţă şi-şi dezbinau picioarele. Fig. Despart, Învrăjbesc, produc discordie : eraă amici, dar politica i-a dezbinat. V. refl. Mă despic: boii se dezbină pe gheaţă. Fig. Mâ despart din cauza discordii! : s’au dezbinat de cmd fac politică. dezbinâre f. Despicare, despărţire. Fig. Discordie, Învrăjbire. dezbirn şi -6z, -a -â v. tr. (d. briă, bîrneţ, adică „scot brlu“. Cp. cu desfima, faţă de desfr-). Est. Desprind, dezbin, rup : urechile s'aă dezbirnat de greutatea cerceilor, ciocanu a dezbirnat balovanu din sttncă. dezblehulât, V. zblehuTat. dezbrâc, a -brăcâ v. tr. (compus ca şi îmbrac). Iau cuiva hainele de pe corp. Fig. Despoi, jăfuiesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. îmi scot hamele de pe mine. dezbrăcat, -ă adj. Care şi-a scos sau căruia i s’au luat hainele de pe corp. Fig. Despoiat, jăfuit. Lipsit de: om dezbrăcat de sentiment. dezbrobodesc v. tr. (compus ca şi îmbrobodesc). Scot (iau) cuiva broboada din cap. dezbumb, a -â v. tr. (compus ca şi îmbumb). Est. Deschei haina : dezbumba-te la surtuc (dezbumbă-ţl surtucu), că-l cald. www.dacoromanica.ro dezdăunez V. tr. (d. daună, după fr. -dedommager). Despăgubesc. dez-de-dimlneăţă, V. dins. dezdot şi -Tesc, a -i v. tr. (ca şi tn-doi). îndrept, fac la loc ceia ce era îndoit: ■a dezdoi o vargă. * dezechilibrat, -ă adj. (fr. disiqui-libri).^&ră echilibru mental, nebun. * dezechilibrez v. tr. (fr.disiquilibrer). Fac să-şi peardă echilibru (propria şi fig.). * dezertez v. intr. (fr. ddserter, d. desert, deşert). Fug de undeva, părăsesc fără voie serviciu militar: a dezerta din partid, ■din armată, de la loca de onoare; a dezerta la duşman. * dezertdr m. (lat. de-sertor, d. de-sertus. V. deşert). Cel care dezertează, tranfug. * dezerţiune f. (lat. de-sfr tio, -Onis, d. de-sertus. V. deşert). Acjiunea de a dezerta. dezgărdinez, V. dezgrădinez. dezgătesc v. tr. Scot găteala (ornamentele). 1) dezgheţ n„ pl. uri. Dezgheţare: tn timpu dezgheţului e urtt pe drum. 2) dezgheţ v. tr. (ca şi in-gheţ). Liberez de gheaţă: căldura dezgheaţă pămintu. Liberez de frig: ml-am dezgheţat mtnile //-Jtindu-le in buzunar. dezgheţat, -ă adj. Topit, muiat de căldură : pămint dezgheţat. Fig. Vioi, plin de via(ă: om dezgheţat. Adv. Cu foc, cu inimă : a vorbi dezgheţat. dezgh£ur şi -lâr, a -ă v. tr. (lat. diin care se transmite unei roate dinţate o mişcare compusă echivaltnd cu suma sau •cu diferenţa celor două mişcări S. f. O diferenţială. * dlferenţlâz v. tr. (d. lat. differentia, -diferenţă; fr. diffirencier). Stabilesc o diferenţă, deosebesc. * diferit, -fi adj. (d. difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. Id mod -diferit * dificil, -fi adj. (lat. dif-flcilis, d. pre-fixu dis şi făcilis, uşor). Grea de făcut, a-nevolos r lucrare dificilă. Fig. Exigent, greu de mulţămit: caracter dificil. Greoi, ostenitor : stil dificil. Defavorabil, plin de suferinţe: timpuri dificile. Adv. In mod dificil. — Pals -cil (după fr.). * dificultate f. (lat. difficultas, -ătis). Proprietatea de a fi dificil, greutate: a da de dificultăţi. A ridica o dificultate, a prezenta o obiecţiune. A avea dificultăţi cu .cineva, a avea neînţelegeri cu el. * dlflzit, -fi s. şi adj. (d. vgr. di-, dis, de doiiă ori, şi fizit ca tn mono-fizit). Teol. Partizan al difizizmului. * diflzizm n. (d. difizit), Teol. Credinţa că lisus Hristos are doi^ă naturi (una divină şi alta umană). * difbrm, -fi adj. (fr. difforme, it. dif-Jorme şi deforme, mlat. difformis, cl, def-Jormis. V. con- şi In-form). Urtt, desfigurat, pocit. * dlformâz, V deformez. * diformitate f. (fr. difformiti, mlat ■difformilas, clasic deformitas). Uriciune, lipsă de formă. * dlftârlc, -fi adj. (d. difterie). Med. Jn relafiune cu difteria: angină difterică. Subst. Bolnav de difterie. * difterie f. (vgr. dipthirion, un fel. de 3>ubă supt pele, dim. d. diphtira, membrană, fele). V. tefter). Med. O boală molipsi- toare caracterizată pin membrane false care apar pe mucoase, mal ales la gtt. V. la-ringitfi. * dlTt6ng m. (vgr. diphthongos d. di-, doi, şi phthdngos, vocală. V. trlftong). Gram. silabă care cuprinde dofiă vocale, ca al, au, ia, ua, el, ol ş. a. * dlftonghâz, -găt v. tr.’ (d. diftong). Qram. Prefac tn diftong o vocală simplă, ca pline tld. ptne. * difuz, -fi adj. (lat. dlf-flisus, d. dif-ftindere, a împrăştia. V. con-fuz). Răsplndit tn toate părţile, indirect: lumină difuză (la umbră). Fig. Vorbăreţ, prolix: stil difuz. Adv. In mod difuz. * difuziune (, (lat. diffusio). Răsplndire tn toate 'părţile: difuziunea luminii. Fig. Prolixitate: difuziune di vorbă — Şi -uzle. * dig n., pl. uri (fr. digue, fem., vfr. dique, d. ol. dijk, id.). Zăgaz. * di'gamma m. (vgr. digamma, adică „doi gamma“ unu peste altu, ceia ce făcea să semene cu F). La vechii Greci, o veche literă car» reprezenta sunetu ă, ca’n Foikos, pron. ăiios, lat. vicus, sat * dlgâr şi -6z, a -fi v. tr. (fr. digtrer, d, lat. di-gero, -girere, -gestum). Mistui, operez digestiunea. Fig. Sufer cu răbdare: a digera o insultă. Studiez tn detaliu: a digera un proiect. * dlggste n. pl. (lat. digesta, pl. d, di-gestum part. d. di-gerţre, a digera, a clasifica). O coiecţiune de deriziuni ale celor mal iluştri jurisconsulţi romani compusă după dorinţa împăratului Justinian. V. pan-decte. * dlgestibll, -fi adj. lat digesttbilis). Care se poate digera. V. dlspeptlc. * digestlbllltfite f. (d. digesfibil). Calitatea de a fi degestibil. * dlgestlune f. (lat. di-gistio,- dnis. V. con-, In-şi su-gestlune). Elaboratiunea alimentelor In stoman şi intestin, mistuire. Maceraţiune tntr'un lichid la temperatură tnaltă. — Digestiunea, al cărei scop final e asimilarea alimentelor, cuprinde actele care se împlinesc cu ele de la ingestiune ptnă ctnd trec tn slnge şi chil. Actele mecanice-s mestecarea şi înghiţirea. Din gură alimentele trec pin esofag şi ajung tn stomah, unde sufere o primă elaboraţiune. Trec apoi tn intestin, unde supt acţiunea secreţiunilor fierii şi pancreasului, se prefac tn chim, care e absorbit de păreţil intestinali. Părţile neelaborate continuă drumu şi ajung tn in-testinu gros, de unde se eliminează ca materii fecale. — Şi -âstle. * digestiv, -fi adj. (lat digestivus) Care serveşte saii ajută digestiunea: licoare digestivă. Aparatu digestiv, totalitatea organelor care concură la digestiune, ca: gura, faringele, esofagu, stomahu şi intestinele. www.dacoromanica.ro * digital) -ăi adj. (lat digitaHs. V. de-getar). Anat. De la degete, al degetelor : muşchi digital. * digitală f., pl. e (lat. digitălis, ca degetu). Bot. Degetar, ţtţa oii, o plantă erbacee scrofulariacee veninoasă ale cărei flori seamănă a deget de mănuşă (digitălis ambigua sau grandiflăra). Face flori mari galbene. O varietate a ei, foarte veninoasă, e digitălis purpiirea, cu fiori purpurii şi rare-ori albe, cultivată ca plantă de ornament. Din frunzele ei se scoate digitalina. * digitalină f. pl. e (d. digitală) Chim. Un principiu activ scos din digitala purpurie. (E un violent venin care se întrebuinţează tn med. ca diuretic şi potolitor al bătăilor inimii). * dlgltât, -ă adj. (lat. digitatus). Despărţit tn formă de degete: foaie digitată. * dlgltlqrâd, -â adj. (nlat. digitigra-dus, d. digiius, deget Şi gradus, pas, grad. V. grad). Zool. Cate calcă numai pe degete, ca lupu, cinele, pisica, bou ş. a. S. n., pl. e. Un digitigrad. * dlgnez v. tr. (lat. dignări <}■ dlgnus, demn; fr. daigner, a digna). Bine-voiesc, consider demn, catadixesc. * dignitâr, -tâte, V. demn-, digoâre, V. tlgoare. * digresiune f. (lat. digre'ssio, -onis.V. a-gresiune). Abatere din vorbă, ieşire din subiectu despre care vorbeşti—Şi -esie. digrimeâ, V. dermea. diha -diha, interj, cu care ursarii îndeamnă ursu sa joace. dihâT adv. (cp. cu litv. dywai, vsl. divu, minune, şi ca ung. hă], grăsime, de unde s’ar fi făcut de-hai, apoi dihai, ca şi de biu), Mold. Fam. Mai dihai, mai abitir, şi mai şi. mai mult,^superior: a lucrat mai aiiai d; cit el, are un cal mai dihai de cit al tău. dihăm(mă), a -hămâ v refl. (pinconfuziune cu deham, desham). Cov. Mâ dihăi-nez, mă dihanesc. dihâmite adv. (var. din lehamite).Mold. sad. A-ţi fi dihâmite de ceva, a fi grozav de plictisit dihanie f., pl. ănii (vsl. dyhaniie, răsuflare, bg. „răsuflare, vietate, animal", ca lat. animal d. ănima, ănimus, suflet, vgr. ăne-mos, vlnt. V. duh, bîzdîganie). Animal monstruos orî straniu. Fig. Om urlt: ce dihanie de oml V. jivină, dihăînez şi dihănesc, V. dăhulez. dihnesc, V. duhnesc, dihoc v. tr. V. devoc. dihonie f. (ngr. dihănia, vgr. dihonoia. V. metanie, pronie). Rar azi. Discordie. dlhoniţă, dihornlţă, duhâlnlţă şi duhoniţă pl. e (lld. *dohotniţă, d. dohot). Păcorniţă. dihor (est) şi dihâr (vest) m. (vsl. tu-korî, din * duhori, a. 1., d. duhnonti, a exala. a duhni [ca lat. putorius, dihor, d. putorr putoare; fr. putois], nsl. dihtir, dihdr, thor, strb. tvor, rut thir, rus. hort. V, duh, du-gleş, jder, tlgoare). Un fel de jder cu blana mai proastă şi care ucide cu ferocitate şi mănlncă păsările domestice, pe carele prinde noaptea ameţindu-le cu putoarea tul. * dihot6m, -ie, V. dicotom, -ie. dihulâz, V. dăhulez. dljmâr m. Vechi. Perceptor. dijmă f., pl. e (vsl. dizma, ceh. slrb. dezma, d. vgerm. dezemo, care e lat. dicima, decimă; ung. dizsma). Decimă, zeciuială, a zecea parte din venit dată cuiva (statului, proprietarului ş. a.).—In Mold. sud dejmă- dljmărit n., pl. uri. Perceperea (biru)-dijmei. Un bir pe stupi şi pe porci pe la 1700 tn Ţara Românească. dljmuTesc v. tr. (d. dijmă sad d. ung; dizsmălni). Iad dijma : a dijmui peştele. Fig. Substrag, fur : nu ştiu cine-mi tot dijmuleşte făina. — In Mold. sud dejm-. * dilat, a -â v. tr. (lat. dilăto, -ăre,frct-d. differo, dilătum. V. difer). Măresc, unflu„ lărgesc: căldura dilată feru, intunericu dilată lumina ochiului. * dllatâbll, -ă adj. (d. dilat). Care se poate dilata. * dilatabilltâte f. Calitatea de a fi di-latabil. * dilatănt, -ă adj. (lat. dilăians, -ăntis)* Care dilată : forţă dilatantă. * dilatator, -oâre adj. Care dilată-Chir. Instrument care serveşte la dilatarea unui orificiu sau unei cavităţi. * dilataţlune f. (lat. dilatătio, -ânis)* Acţiunea de a sau de a se dilata.—Şi -âţle şi -ăre. * dilatării!, -le adj. (lat. dilatorius, d„ differo, amin. V. difer). Jur. Care tinde a prelungi un proces, a Inttrzia o judecată -mijloace dilatorii. * dilemă f., pl. e (vgr. dilemma, d. dls, de două ori, şi lambăno, iau. V. lemă). Argument, situaţiune cu două propozitiuni contrarii, dar cu rezultat egai. De ex.: cind se aprinde corabia, mori şi dacă stai intr'insa, şi dacă sari in apă safl : săracu e nefericit că n'are bani, iar bogatu, avindu-i, abuzează de trai bun şi tot nefericit e. * diletant, -ă adj. (it. dilettante, d. di~ lettare, lat. delectare, a delecta). Persoană care, numai de simpla ei plăcere, se ocupă de artă ori şi de ştiinţă fără s’o ştie ca un maestru şi fără să tragă folos dintr’asta diletant ti muzică. Fig. Iron. Care nu se ocupă serios de un lucru safl nu-l ştie bine: diletant politic. * dlletantizm n., pl. e (d. diletant)^ Gustu, calitatea diletantului: cind am timpr fac şi eu diletanizm politic. diletnic, V. deletnlc. www.dacoromanica.ro * dlllgenţă f, pl. e (fr. diligence, d. lat. diligentia. V. predllecţiune). Promptitudine (Rar). Mare trăsură publică închisă (omnibus) pentru călătorie pe unde nu e cale (erată (Azi e înlocuită de automobilu de curse). * diluţlune f. (lat. diliitio, -dnis. V. ab-luţlune). Acţiunea de a dilua. Lucru diluat. — Şi -liţfe. * diluez v. tr. (fr. dilaer, d. lat. dilâere, -lătum). Disolv, topesc Intr'un lichid, sup-tiez, (ac o soluţiune mai slabă: a dilua un acid in apă. * diluviâl şi dlluvlân, -ă adj. (d. diluvii ; fr. diluvien ; it. diluviale şi diluviano). Provenit din diluviu, ca din diluviu: sediment diluvial, ploaie diluvială. V. antediluvian. * diluvIQ n. (lat. diluvium. V.a-luvlune). Potop, ploaie mare care, după biblie, a inundat tot pămtntu ca să-I pedepsească pe oameni, nescăplnd de cit Noe şi familia lui. (Şi mitologia vorbeşte de diluviu). Mare inundatiune, ploaie torenţială. Fig. Mare cantitate : diluviu de nenorociri. A începe de la diluviu, a lua un lucru (o naraţiune) foarte de departe. dimbe, V. îmbî, fmbe. * dimensiune f. (lat. dimensio, -dnis, d. mensus, măsurat. V. Imens, măsură). Mărime, întindere a lucrurilor: sint trei dimensiuni: lungimea, grosimea sau lăţimea ţi înălţimea sau adincimea. /•/?. A lua dimensiuni (sau proporţiuni) mari, a se mări, a ajunge departe: războiu luase dimensiuni colosale. dlmerlie, V. demerile. dimie, V. dumic. dimlcatân şi micatân n, pl. uri şi oane (după ruseşte, d. fr. demicoton, d. demi, jumătate, şi coton, bumbac. V. cutnie, mi-caton). Vechi. Percalină. dimie f. (turc. dimi, o stofă de bumbac, dimit, lustrină, d. ngr. dimiton, o stofă, care vine d. vgr. dimitos, tn două iţe: alb. dimi bg. strb, dimije, şalvari; rus. dimiia, ţig. dimi, pantaloni, mgerm. timit, tymit, engl. ciimitv, o stofă de bumbac). Un fel de postav gros de ltnă (alb, mai rar negru sau altfel) din care ţăranii Işi fac haine, numit şi aba. V. pănură. dimigeână, V. damigeană. dimineaţă f., pl. eţi (vechi demă-, de-mi-, demineaţă, şi mineaţă, d. mine). Timpu cind răsare soarele. Pin ext. Timpu de la răsăritu soarelui plnă la amează saii chear de la mezu nopţii ptnă la amează. Azi dimineaţă, dimineaţa zilei In care stntem. Buna dimineaţa, (lld. bună dimineaţă, subtnţ. iţi doresc), formulă de salutare dimineaţa. Des de dimineaţă. V. dlns. Adv. Dimineaţa, tn timpu dimineţei. diminecîor adv. Fam. Cam dimineaţa, dimlnie f. (ngr. diminia. V. mineT). S2C. 19. Bimestru. * diminuez v. tr. (fr. diminuef, d. lat. di-miniiere, -minutum. V. minus, minut, minor, mărunt). Micşorez. V. intr. Scad, descresc. V. măresc, augmentez, sporesc. * diminutiv şi de-, -& adj. (lat. de- şi diminutivus; fr. diminuiif, it diminutivo.V. diminuez, minut, mărunt). Gram. Se zice despre cuvintele care, tn semn de iubire ori de dispreţ, micşorează ideia cuvtn-tului din care se derivă, ca : cal, căluţ ; Jidan, Jldănaş. S. n. Un diminutiv. Care arată micşorarea: sufix diminutiv (şi diminutival). V. augmentativ. dlmlrlie, V. demerile. dlmis-, dimit, V. demis, demit. dimon m. (ngr. demonas; vsl. demonu). Vechi. Demon. Azi. Fam. Copil poznaş: măi dimone / * dimârf, -ă adj. (vgr. dimorphos. V. amorf). Care are două forme: sulfu cristalizat poate fi dimorf. * dlmorfizm n., pl. e. Calitatea de a fi dimorf. dimpotrivă adv. Rău scris tld. din potrivă. dimprejur, V. prejur. din prep. (de şi In. V. pin, prin). Arătă : 1) originea, provenienţa, locu de unde; ies din casă, din oraş, din ţară; a pi-a din pom, din cer. 2) timpu de ctnd: din zi in zi, din ceas in ceas, din copilărie, din tinereţi, din născare. Din capu locului, chear de la’nceput. 3) lucru sau materia din care e făcut ceva: e făcut din bucăţi, din lemn„ din fer. 4) modu cum e făcut ceva : a lucra din topor (grosolan), a desemna din peniţă, a învăţa o limbă din practică, din auzite, din citite; cunosc din vedere, prind din zbor, din fugă. 5) cauza : a lucra din ambiţiune, a muri ain beţie; din picate, din nenorocire, după ce e sărac, mai este şi beţiv. 6) instrumentu : a da din cap, din mini„ din umeri, din coadă; a cinta din fluier, din pian, a scrişni din dinţi; a sorbi din ochi, a vorbi din inimă, din memorie. 7) un înţeles (ca un genitiv) partitiv : unu din ei, o parte din casă (a casei), a scurta din drum (o parte a drumului). 8) privinţa, re-laţiunea : a sta bine din parale, din griu, din tunuri (din partea paralelor, griului, tunurilor), s'a oprit dia băut (nu mai bea). Din colo, din direcţiunea ceia (deosebit de dincolo t). Pe din afară, pe din ăutru, pe din fată, pe din dos, pe afară, fig. pe de rost (din memorie), pin ăuntru, pin faţă, pin dos. Din afară (după fr. du dehors), barb. îld. de afară. — In vest dîn, ca pin faţă de pin (V. pin, pintre). Vechi şi den.V. dintru. * dinamizm n. (d. vgr. tlynamis, putere). Fii. O doctrină care nu recunoaşte In elementele materiale de cit puterile a căror acţiune combinată determină întinderea şi alte proprietăţi ale corpurilor: filosofia lui Aristotdle e un dinamizm. www.dacoromanica.ro * dlnamomâtru n* pl. e (vgr. dynamis, putere, şi mitron, măsură). Aparat de măsurat puterea unui om, animal, motor ş. a. dlnap6T prep. cu gen. (din şi apoi). 1) înapoi, In partea din urmă, după: dinapola mea, dinapola casei. 2) Adv. de loc. Stă, se duce dinapoi, 3) Loc. adj. Cel de dinapoi sad cel din apoi (In opoz cu cel de dinainte, cel din ainte), posterior: partea de dinapoi. 4) Subst. Asta e dinapola casil, e dosu casei. . dlnăr m. (mgr. dinăribn, vsl. dinari, d. lat denarius, de zece [adică nummus, monetă]). O veche monetă romană de argint In valoare de 10 aşi, apoi 16 aşi safi 4 sesterţii (1 fr. şi 7 bani). O veche monetă franceză care valora a două-spre-zecea parte dintr'un son tournois. O veche monetă românească de origine ardelenească, introdusă apoi şi 1n cele două principate româneşti (Era la început cea mai mică monetă românească de argint, apoi de aramă şi se numea şi' ban. A fost părăsită pe la 1431). Numele francului sîrbesc. Dinaru văduvei, pomană făcută de un sărac, ca cea făcută de văduva -din evanghelie. Dinaru Sfintulul Petru, dar voluntar făcut papei de credincioşi. * dlnăst m., pl. şti (vgr. dynăstis). La vechii Greci, mic suveran. * dlnâstlc, -ă adj. (vgr. dynastikds). Relativ la dinastie: chestiune dinastică. Subst Partizan al dinastiii. * dlnastlcizm n. (d. dinastic). Sentimente dinastice. * dinastie f. (vgr. dynasteia). Succesiune frontieră. * disensiune f. (lat dis-sdnsio, -dnis. V. simt). Discordie, neînţelegere, nepotrivire de idei. * disenterfe f. (vgr. dvsenteria, d. dys-răii, şi enteron, maţ, intestin. V. dis- 3). Med. O boală infecţioasă cu ulceraţiuni In maţe (frecuentă In ţările calde). Diareie cu singe. — Şi diz- (după fr.). * disentlmântn., pl.e (fr.dissentimenf), Diferenţă de sentimente. Supărare: acest, discurs a produs u i mare disentiment in public. * dlsertaţlune f. (lat. dis-seriătio,-dnis. V. dlsertez). Discurs ori scriere metodică despre o chestiune oare-care. — Şi -âţie. Fals. diz-. * disertez v. tr. (lat. dis-sertare, d.dis-sirere, -sertum, a vorbi, a trata. V.a-ser-ţlune). Ţin o disertaţiune, tratez o chestiune ştiinţifică vorbind. www.dacoromanica.ro * disident, -ă adj. (lat dis-sidens. -intis). Care are idei diferite de ale majorităţii: junimiştii erau conservatori disidenţi. * disidenţă f., pl. e (lat. dis-sidentia. V. şedinţă). Seisiune, diferenţă in opini-uni. Fracţiune disidentă. * dlsflab şi -ăb, -ă adj. (vgr. disylla-bos). Gram. Disilabic. S. f. Cuvlnt de două silabe. * dlsllăblc, -ă adj. (di- şi silabic. V. mono-silab). Gram. Compus din două silabe. * dlslmllaţlune f. (d. disimileZ). Acţiunea de a disimila. — Şi -ăţie, dar mai -ăre. * dlslmlldz v. tr. (compus ca şi asimilez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu mai semene precum: tulbure lld. turbure (ca să nu fie doi r in acelaşi cuvlnt). Chim. Prefac substanţele animale ori vegetale in substanţe brute cu compozitiune chimică mai simplă. — Şi dezasimllez. V. dessemăn. * disimulat, -ă adj. Obişnuit să-şi ascundă sentimentele, mocnit: caractcr disimulat. V. expansiv. * dlslmulaţlune f. (lat dis-simulătio, -ânis. V. slmulaţiune). Acţiunea de a disimula, de a-ti ascunde gindu. — Şi -ă-ţie, dar mal des -ăre. * disimulez v. tr. (lat. dissimulo, -ăre. V. simulez). Imi ascund gindu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep. * dlsj-, V. dlzj-. * dislâc, a -ă v. tr. (dis- şi loc, după fr. disloquer şi it. dislocare. El dislocă şi -oacă, sa -oce şi -oace V. culc). Deplasez, mişc din loc: a disloca un os (a luxa). V. refl. Mă deplasez, mă mişc din Ioc. — Şi dlslochez, -cat. V. deslocuTesc. * dislocaţiune f. (fr. dislocation, mlat. dislocatio, cl. delocatio). Acţiunea de a disloca. Luxafiune. — Şi -ăţie, dar ob.-ăre. * disociez v. tr. (lat. dissociare. V. asociez). Separ elementele asociate : platina disociază aburu de apă. Scot o persoană dintr’o asociaţiune. V. refl. Ies dintr’o asociatiuue. — Şi dezasoclez. * disolubil, -ă adj. (lat. dis-solabilis)-Solubil, care se poate topi sau disolva: metal disolubil. * dlsolubilltăte f. (d. disolubil). Calitatea de a fi disolubil. * disolut, -& adj. (lal dis-soiătus V' dl-solv). Rar. Desfrlnat, corupt. * dlsoluţlune f. (lat. dis-soldtio, -ânis. V. soluţiune). Chim.Descompunerea corpurilor supt influenta unui agent care le străbate. Fig. Ruptură, divorţ: disoluţiunea unei căsătorii. Retragerea puterii din mina cuiva: disoluţiunea unui parlament. Desfriu: disolufiunea obiceiurilor. — Şi -uţle. * dlsâlv, a -ă, v. tr. (lat. dis-sâlvere, -solutum; fr. dis-soadre, -solvant, V. ab- solv, rezolv. — Se conjugă ca absolvk. Chim. Descompun, pătrund şi separ moleculele unui corp : apa disolvă zahăru, dar-nu şi unt-de-lemnu. Risipesc, Imprăştii r a disolva un parlament. Rup, anulez: a di— solvă o căsătorie. Stric, conrup : a disolva obiceiurile. — Fals dizolv. * dlsolvănt, -ă adj. şi s. (fr. dlssol— vant). Care disolvă: apa e un disolvant al sării. Fig. Care corupe, risipeşte: Jidanir ts un disolvant social. — Fals dlz-. * dlsolvăpe f., pl. ări. Disoluţiune, acţiunea de a disolva: disolvarea parlamentului. — Fals dlz-. * dlsonănt, -ă adj. (lat. dissonans, -ăntis. V. con-sonant, sun). Care sună. urlt. Adv. In mod disonant. * dlsonănţă f., pl. e (lat dissonantia-V. a- şi con-sonanţă, re-zonanţă). Muz. Acord fals. Gram. Cocofonie, succesiune urltă de sunete, ca: te uitai atent tot timpu. * dlspăr, -părut, a -păreă v. intr. (mlat dis-parire, fr. disparaitre V. par 3)» Nu mă mai văd: soarele a dispărut. Nu mă mai găsesc: mănuşile mele aă dispăru tr-ca şi hoţu. Fig. Nu mai sint, nu mai exist: obiceiurile simple ale părinţilor noştri aă dispărut, ca şt el. * d Isp arăt, -ă adj. pat. dis-paratus d. disparo. -ăre, a separa. V. parez, pre— par). Fără legătură, despărţit, fără armonie : stil disparat. Adv. In mod disparat * disparitate f. (după paritate, fr. dis-pariti). Neegalitate, diferenţă. * dispariţiune f. (format după a-pari-ţiune; fr. dis-parition). Acţiunea de a dispărea. — Şi -iţle. * dispensăr n., pl. e, sau -ărIB n. (ftv dispensaire, d. dispenser, a distribui, a dispensa). Loc unde se dau gratis consultatiuni medicale şi medicamente săracilor. * dlspensatâr, -oăre adj. Care dis— tribue, care acordă. * dispensă f. pl.e(fr. dispense, scutire r it. dispensa, distribuire, cămară). Scutire, acordare a unei favori pe care n'o acorzi altora: a primi la examin un elev cu dispensă de etate. * dispensez v. tr. (fr. dispenser; it-dispensare, a distribui, dispindere, a cheltui, d. lat. dis-pensare, „a distribui*, mlat „a acorda o favoare*1.. V. com-pensez). Distribui (Rar). Scutesc, uşurez de o obligaţiune: a dispensa pe cineva de a face ceva. V. refl. Mă lipesc, mă abţin: plătesc şi mă dispensez de grijă. * dlspepsfe f. (vgr. dyspepsia, d. dvs-^ cu şreu, şi pipto, mistui. V. apepsle, dis— 3 şi pepsină). Med. Mistuire grea. * dlspdptlc, -ă adj. şi 8. (d. vgr. dys— peptos, greu de mistuit/ Care nu poate mistui bine. V. dlgestlbil. www.dacoromanica.ro * disper şi -ez, V. desper, * disperslune f. (lat. dispirsio, -dnis, d. dis-spirgere, a împrăştia, care vine d. spărgere, a răsptndi. V. sparg). Fiz. Im-prăştiere, risipire : dispirsiunea razelor lu~ minoase. * dlspersfv -ă adj. (d. lat. dispersus împrăştiat). Fiz. Care serveşte la împrăştiat lumina, ca prizma. * displac, -plăcut, a -plăceă v. intr. (dis- şi plac, după fr. diplaire şi lat. displicere). Nu plac: vorba asta-ml displace. * dlsplăcâre f. (după fr. diplaisir). Neplăcere. * displăcut, -ă> adj. (d. displac). Neplăcut Adv. In mod neplăcut. * dlspneîe f. pl. ei (lat. dyspnoea, d. v. vgr. dys-pnoia, năduf, d. dvs-, cu greu, şi pnto, răsuflu. V. dis- 3 şi pnedmatlc). Med. Năduf, astmă, greutate de a răsufla. dlspdt, V. despot. * disponibil, -ă adj. (fr. disponible, d. mlat disponibilis). De care se poate dispune, care e la dispoziţiune: persoane, sume disponibile. Care e In disponibilitate: ofiţer disponibil. * disponibilitate f. (d. disponibil; fr, -iliti). Starea de a fi disponibil. Situaţiunea funcţionarilor care nu mai stnt In activitate de servidfl, dar rămtn la dispoziţiunea şefilor lor: a pune pe cineva in disponibilitate. * dispozitiv n., pl. e (fr. dispositif, d. Iat dispositus, aşezat). Aşezare, dispoziţiune (tntr’o maşinărie). Hotărlre, deciziune, o-rtnduire. * dispoziţiune f. (lat dis-positio, -dnis. V. pozltlune). Aşezare a pârtilor, distri-bufiune: dispozifiunea unei grădini, unui tablou, unui discurs. Starea trupului saâ a sufletului: dispozifiune bună, rea. Aplicatiune, aptitudine, inclinaţiune: acest copil are dispozifiune (saâ dispoziţiuni) pentru (la saii spre) arte, spre bine. Sentimente, inten-tiuni: şefu lui are bune dispozifiuni pentru el. Hotărlre, deciziune: dispozifiunile legii. Pl. Pregătiri, preparative : a lua dis-poziţiuni de plecare. A fi la dispozifiunea cuiva, a fi la ordinu, tn serviciu cuiva, A lua dispozifiunea ca (nimica să nu se admită) saâ de (a nu se admite nimica), a hotărî ca (nimica să nu se admită). — Şi -itie (rus, dispoziciia). * dispreţ n-. Pl. “ri (it disprezzo. V. preţ). Disconsiderafiune, sentiment pin care consideri (o persoană sau un lucru) nedemn de atenţiune, fie că nu te temi de el, fie că nu-l doreşti: dispţef de moarte, de bogăfii. * dispreţuiesc v, tr. (it. disprezzare, infl. de preţuiesc). Nu pun pret pe» nu dafl atenţiune : tnfeleptu dispreţuieşte opiniuaea vulgului. * dispreţuitor, -oâre adj. Care dispreţuieşte: dispreţuitor de bani. * disproporţionat, -ă adj. (fr. dis-proportionne). Lipsit de proporţiuni. Adv. In mod disproporţionat, * dfsproportlon£z v. tr. (fr. dtspro-portionner). Stric proporţiunile (potriveala). * dlsproporflunef. (rfi's-şi proporfiune> fr. -ortion). Lipsă de proporţiune, nepotrivire: disproporfiune de etate. — Şi -ârţle. * dispun, -pus a -pune v. tr. (lat. dls-pdno, -ponere. V. pun, despun). Aşez, rtnduiesc: a dispune trupele tn semicerc. Prepar, pun la dispozifiune: a dispune o sală pentru bat. Hotărăsc, decid: comandantu a dispus ca nimeni să nu treacă. Fig. înveselesc: vestea asta l-a dispus (sau: l-a dispus bine). V. intr. Pot face ce vreau cu ceva, am: a dispune de bani, de amici. V. refl. Mă* prepar, staâ gata: mă dispun să plec. * dispus, -ă adj. Gata de, gata să: om dispus la muncă, sa muncească, a munci. Vesel, vioi: is bine dispus astăzi. * disput, a -ă v. tr. (fr. disputer, t. lat. dis-puio, -are. V. Im-put, cont). Lupt, contest ca să cuprind eâ : Pompei dispută lui Cezar tnttietatea. A disputa terenu, a te lupta p. el. V. intr. Discut mă lupt cu vorba : a disputa despre gusturi. * disputaflune f. (Iat dis-putătia, -dnis). Acţiunea de a disputa, discusiune. * dispută şi dispută f, pl. e (it. disputa, fr. dispute). Disputaţiune, luptă cu vorba, contestafiune. * distant, -ă adj. (lat. distans, -ăntis, d. dis-stare, a fi la distantă). Depărtat care e la distantă : toate punctele circumferenfei ts egal distante de centru (echidistante). * distantă f., pl. e (lat. dis-stantia. V. con-stanfă). Depărtare, interval: distantă de trei ore, de trei metri. A fine pe cineva la distantă, a nu-l lăsa să se apropie, (fig.) a-l trata de sus, a nu face familiaritate cu el. A micşora distantele, a face să ajungi mai răpede : trenu micşorează distanţele. * distanţez v. tr. (fr. distancer). Las la distantă, întrec. La alergări, retrag unui alergător (unui cal) beneficiu banilor lui din cauza vre-unei neregularităti tn alergare, distih n., pl. uri (vgr. distihos. V. acro-şi cata-stih). Asociaţiune de două versuri (la Greci şi Romani un exametru şi un pen-tametru, iar azi de ori-ce fel). * distn-, V. destll-. * distinct, -ă adj. (lat distinctus, part. d. dis-stinguere. V. disting). Diferit, deosebit Separat Fig. Lămurit, limpede, clar: termini distincţi. Adv. Lămurit: cintecu se aude distinct. * distinctiv, -ă adj. (d, distinct; fr. distinctif). Care serveşte la distincţiune: semn distinctiv. 28 www.dacoromanica.ro * distincţiune f. (lat. dlstinctlo, -dnis). Acţiunea de a distinge. Diferenţă: distincţi-unea intre bine ţi râu. Diviziune, separati-une : distincţiunea puterilor. Considera(iune, prerogativă, onoare: a primi semne de dis-iincţiane. Aspect nobil: un om de o rară distincfiune. — Şi -incţle. * distingi -stins, a -stinge v. tr. (lat. distlnguere. V. sting). Discern, deosebesc. Divid, separ, stabilesc diferenţa: a distinge timpu, locu, etatea. Caracterizez, deosebesc: raţiunea tl distinge pe om. Acord o distincţiune, dau atenţiune : profesoru i-a distins pe acest elev. V. refl. Mă semnalez, ies din relief: acest regiment s'a distins pin vitejie. — Vechi (Dos.) a destinge. * dlstocie f. (vgr. dystokia, d. dys-, cu greu, şi tâkos, naştere. V. dls- 3). Med. Naştere anevoioasă ori funestă. dlst6rc, -stdrs, a -stoarce v. tr. (dis- 2 şi storc). Est. Storc, răstorc, obţin iar : perdusem la cărfi mulţi bani, dar pe urmă mi i-am distors. — Lit. şi destorc. * distins, -ă adj. Însemnat, ilustru: scriitor distins. Elegant: maniere distinse. * distractiv, -ă adj. (lat. distractus, distras). Proprio a distrage : carte distractivă. * dlstracţiune f. (lat. disiractio, -ânis). Neatenţiune: a face o greşală din distrac-fiune. Plăcere, amuzament, petrecere: cititu e o dlstracţiune foarte plăcută— Şi -ăcţie. * distrag, -trăs, a -trâge v. tr.(dis-şi trag, dupâ fr. dis-traire; lat. dis-trăhere). Fac să nu fii atent, distrez: huietu de afară ti distrage pe elevi, distrage atenţiunea elevilor. Rar. Distrez, amuzez. distrăm, V. destram. * distras, -ă adj. (d. distrag). Substras de la atenţiune. Rar. Distrat, amuzat. * distrat, -ă adj. (d. distrez). Neatent Amuzat * distrez v. tr. (fr. dis-traire, d. lat. dis-trăhere). Distrag, fac neatent Amuzez. * distribui şi -Yâsc, a -{ v. tr. (lat dis-tribtiere, it -uire, fr. -uer. V. a-trlbuT. — Se conjugă ca atribui). împart, dafl: a distribui premii. împart, despart, dispun : arhitectu a distribuit bine camerele in casa asta. * dlstrlbult6r, -oâre adj. şi s. Care distribuie. S. n., pl. oare. Aparat care serveşte la distribuit ceva : distribuitor de abur. * distributiv, -ă adj. (lat distributivus). Propriii a distribui.yusf/'/i'e distributivă, care dă fie-căruia ce e al lui. Gram. Care se aplică fie-căruia In parte. In opoz. cu colectiv. * dlstrlbutor, -oăre adj. (lat. distri-bător, -dris). Rar. Distribuitor. * dlstrlbuţliine f. (lat. distribătio, -dnis. V. a-tribuţlune). Acţiunea de a distribui: distribufiune de alimente, de scrisori, de premii şcolare. împărţire, dispoziţiune, aşezare : distribafiunea camerelor in casă. — Şi -uţie. * district n., pl. e (lat districtus, d.dis-stringere, a despărţi, a divide). Judeţ (diviziune teritorială). * dlstruct-, V. destruct-. * distrug, -us, a -uge v. tr. (it. dis-trăggere, d. lat de-struere; fr. detruire. V. con- şi In-struesc, ob-struez). Nimicesc, d&rlm, desfiinţez: Romanii aă distrus Cartaginea, (fig.) ştiinţa distrugi prejudiciile. Ucid, suprim. V. refl. Mă nimicesc : sistemele lor se distrug reciproc. * distrugător n., pl. oare. Mar. Con-tratorpilor. * dlsuadâz v. tr. (fr. dissuaăer, d. lat. dissuadere). Desfătuîeso. * dlsuetudlne, V. des-. ditaT adj. fix. (ţig. ?). Munt. Fam. Cogea coşcogea : ditai prăjina, ditai boieru, ditai• boierii I * ditiramb n., pl. e şi uri (lat dithy-rămbus, d. vgr. dithyrambos). Un fel de clntec liturgic tn onoarea lui Bacu (zeu vinului) la Greci şi Romani. Poezie lirică plină de entuziazm, diferită de odă pin strofele ei neregulare. Fig. Laudă exagerată. * dltlrâmblc, -ă adj. (vgr. diihvram-bikos). De ditiramb : cintec, poet ditirambic. Fig. Prea plin de laude : discurs ditirambic. * ditto safl detto adv. (d. it. ditto şi detto, zis, d. dire, dlcere, a zice). Com. Idem, asemenea, tot aşa. — Scris şi dlto (fr. germ. ditu). * diuretic, -ă adj. (vgr. diuretikds). Fiziol. Care provoacă urinarea. S. n., pl. e. Berea e un diuretic. * diurn, -ă adj. (lat. diurnus,d.dies, zi. V. jurnal, jurna, zeii). De zi, care se mişcă ziâa: plante, animale diurne. Care se face zifia: muncă diurnă. Care se face tn-tr’o zi şi o noapte: mişcarea diurnă a pămtnt ului. S. f., pl. e. Leafă cu ziâa (pe zi) care nu dă drept la pensiune: deputaţii ai diurnă. V. cotidian. * dlurnâl, -ă adj. (lat. diumalis = di-umus, V. jurnal). Diurn, de zi: repaus diurnal. Acte diurnale, la Romani, un fel de ziar oficial, instituit de Cezar. S. n., pl. e. La catolici, carte de rugăciuni care conţine oficiu fie-cărei zile. * diurnist, -ă s. şi adj. (d. diurnă). Plătit cu diurnă: funcţionar diurnist. 1) dlv n., pl. uri (vsl. rus. divă, minune). L. V. /n divuri, in chipuri, In foarte multe feluri. V. divă. 2) * dlv, -ă adj. (lat. divus). Divin, sftnt S. m. Titlu dat Împăraţilor romani după moarte: divu Traian. S. f., pl. e (it diva). Ctntăreaţă celebră. * divăg şi -gh£z, a -gâ v. intr. (fr. divaguer, d. lat. dlvagor, -ări, a rătăci, d. vagus, vag). Vorbesc tn dodii, btigui, spun vrute şi nevrute, bat ctmpii: alcoolicii di-vagă des. www.dacoromanica.ro * dlvagaţlune (. (lat. divagătio, -dnis). .Acţiunea de a divaga, aberaţiune. Rezultatu -ei: n'asculta divagaţiunile nebunilor. — Şi -âţie. divan n., pl. uri şi e (turc. [d. pers.] divan, de unde şi ngr. divini, scris ntivănl). Pat de lemn lung înşirat pe lingă păreţi. 'Sala de consiliu şi consiliu sultanului. Sala de consiliu şi consiliu domnului la Români tn timpu Fanarioţilor (Acest consilia era şi tribunal suprem). Culegere de poezii orientale : divanu lui Hafiz. Divanu judecătoresc, curtea de apel după anu 1831. Divanu dom-Jiesc, curtea de casaţiune după 1831, Divanu ad hoc (ori special), adunările naţionale constituite In Bucureşti şi Iaşi la 1857 ca să arâte Europei dorinţele poporului. Fam. Rar. A sta la (saii de) divan, a sta la taifas, a sta de vorbă. A sta divan, a asculta atent * divanist adj. şi s. (d. divan). Care făcea parte din divan: boier divanist. — Şi dlvanit (ngr. divanitis, scris nti-). V. protipendadă. 1) divă f., pl. e (vsl. rus. divo, minune). L. V. (Cost Cant). Minune, mirare. Ce divă este că, ce e de mirare că? V. div 1. 2) * divă, V. div 2. dlvânesc v. intr. (d. divan; şi slrb. dt- -vaniti). Vest. Staa la taifas. V. refl. Vechi. Mă sfătuiesc. * diverg, -<5rs, a -ârge v. intr. (lat. divirgere. Diverg; să diveargă ; part e rar -sau inuz. V. con-verg). Mă depărtez de punctu comun de plecare, precum şi de alte puncte laterale, vorbind de raze, de linii. Fig, Nu mă unesc : noi divergem in opiniunl. * divergent, -ă adj. (lat. divtrgens, -intis). Care diverge. Fig. Diferit: raze divergente, opiniunl divergente. Adv. In mod -divergent. * divergenţă f., pl. e (d. divergent; fr. -gence). Situaţiunea a doâă linii care, ple-ctnd dintr’un punct comun, se depărtează -şi una de alta. Fig. Diferenţă: divergentă ae (saâ In) opiniune. * divers, -ă adj. (lat. diversus, d. di-virtere, a se depărta V. vers). Diferit deosebit variat: in cartea asta-s diverse lucruri. Adv. In mod divers. * diversific, a -â v. tr. (mlat. diversi-fico -ăre safi d. divers şi fie ca In edific, codific). Rar. Variez, schimb tn mai multe -feluri: a diversifica mincarea, spectaculu. * diversitate f. (Iat. divirsitas, -ătis). Varietate, diferenţă: diversitate de ocupaţi-uni, de religiune. * diversiune f. (lat div&sio, -dnis). Operaţiune militară cu scop de a depărta •atenţiunea inimicului de ia un punct: a face o diversiune. îndreptarea gtndului spre alt--ceva: călătoriile fac o diversiune folositoare la întristare. divise, v. intr. jl mă divise v. refl. V. tr. (cp. cu vsl. do-lobăzati, lobăzati, a săruta, adică „a alinta", şi cu ung. dobzani^ a se unfla). Iron. Bat ţeapăn, ciomăgesc. 1) doc n., pl. uri (turc. dokama, doc, ţesătură). Est. Dril. 2) * doc n., pl. urt (fr. engl. dock). Ba-sin cu cheiuri de încărcat şi descărcat sau de reparat corăbiile şi care are şi magazin de depus mărfurile. Doc plutitor, basin mobil p. reparatu corăbiilor. * docâr n., pl. e (fr. dog-cart, d. engl_ dog-cart, trăsură cu două roate care are loc şi de dus etnii la vlnat, d. dog, cine, şL cart, căruţă). Trăsurică boierească cu patru, roate, uşoară şi cam înaltă. docăTâsc şi docănesc v. tr. (cp. cu tocănesc). Olt. Stărui, insist bat capu :l-anr certat, l-am docănit: degeaba t (NPI. Ceaur, 54 şi 14). * docânt, -ă s. (lat. ddeens, -intis, d_ docire, a Învăţa pe altu. V. doctor). Profesor universitar de un grad mai mic şi fără salar, obişnuit mai ales tn ţările germane. * docil, -& adj. (lat. docilis, d. docire*. a învăţa, a instrui. V. doctor). Blind, supus, uşor de condus: copil, cal docil. Adv. Cu docilitate. - Şi docil (după fr.). * docilitâte f. (lat docilitas, -ătis). Calitatea de a fi docil. * doclmasfe f. (vgr. dokimasia, cercetare, mai ales cind era vorba dacă un funcţionar merita să ocupe o funcţiune la Atena)-Rar. Ştiinţa care determină (apreciază) pro-porţiunile da metale utilizabile conţinute tn minerale sau tn amestecuri naturale. doclâd n., pl. uri (rus. do-kldd, V. clădesc). Vechi. Raport, referat. docladarlsâsc v. tr. (d. doclad). Vechi_ Raportez, refer. * doct, -ă adj. (lat doctus, d. docire a Învăţa, a instrui. V. docent). Învăţat, erudit: om doct, soicetate doctă. * ddetor şi (pop.) dâftor m.(rus. dăk-tor şi dohtor, germ. doktor, d. lat. dâctor.. -oris, care vine d. docire, a tnvăţa, a instrui. Corect rom. ar fi doctdr, ca actor, corector). Cei ce posedă cel mai tnalt grad universitar: doctor In teologie, litere, ştiinţe, medicină, drept. Medic. — Fem. -easă, pl. -ese, nevastă de doctor sau posesoare a acestui titlu. Fam. şi ■‘oale, pl. tot aşa. * doctorâl, -& adj. (fr. doctoral; it-dottorale). De doctor : aer doctoral. Fig. De-o gravitate nepotrivită şi ridiculă : Don Qui— jote ţinea discursuri doctorale. Adv. in mod. doctoral. V. profesoral. www.dacoromanica.ro * doctorând, -ă s. (it dottorando, d. dottorare, a faee doctor; germ. doktorand). Student tn ultimu an tn ainte de a lua doc-toratu, aspirant la doctorat. * doctorat n., pl. e (fr. doctoral, d. mlat doctoratus). Gradu, titlu de doctor. A lua, a trece doctoratu saâ a da doctoratu (adică examinu de doctorat), a lua titlu de doctor. * doctorie şi (pop.) doftorie f. (d. doctor şi doftor). Medicament. * doctrină f., pl. e (lat. doctrina, din * doctorina, d. doctor, doctor). Ştiinţă, învăţătură, totalitatea opiniunilor unei şcoale literare saâ filosofice sau a dogmelor unei religiuni: doctrina lui Spinoza şi a lutLeib-nitz se derivă dintr’a lui Descartes. * doctrină!, -ă adj. (lat. doctrinalis). De doctrină, de ştiinţă: deciziune doctrinală. * doctrinar, >ă adj. şi s. (fr. doctri-naire). Partizan ai doctrinei: şcoală doctrinară. In politică, acela care nu admite nici dreptu divin, nici suveranitatea poporului, ci calea medie. In Francia, supt Restauraţi-une, partizan al teoriilor politice de un li-beralizm sistematic : Guizot a fost şefu doctrinarilor. * doctrinarizm n., pl. e (d. doctrinar). Sistema politicii de principii, de doctrină. * documânt n., pl. e (lat documentum, d. docare, a arăta. V. doctor). Act vechi, probă, dovadă scrisă: document istoric. Orice obiect care probează ceva; nasu roş e, mai tot-de-a-uno, documentu befiii. V. hrl-' SOVi * documentări -& adj. (d. document; fr. documentaire). Care are caracteru unui document Care se bazează pe documente. * documentez v. tr. (d. document; fr. documenter). Susţin pin documente: a do-fumenta o afirmafiune. dâdă f., pl. e (var. din dadă). Ban. Olt. Trans. Ţaţă, lele. dodăTâlă, dodăTesc, V. dodeî-. * dodecaedru n., pl. e (vgr. dodekăe-dron, d. dodeka, 12, şi idra, scaun, bază, V. catedră). Geom. Solid regular cu 12 feţe tn cinci colturi. * dodecaqon n., pl. oane (vgr. dode-kăgonon, d. dodeka, 12, şi gonla, colt). Geom. Poligon tn 12 colturi. * dodecagonâl,-& adj. (d. dodecagon ; fr. dodicagonal). in 12 colţuri. dodecăr ra. (ngr. dodekdri). O monetă care valora 12 lei vechi pe la 1800. dodeTâtă f., pi. icll. Vechi. Incomodare, supărare, necaz, molestare : aveau dodeială de Turci (Cost. 1, 311). — Şi dodăTală şi dodlala. dodeîesc v. tr. (vsl. dodeiati, strb. do-dijati, dojadili. V. nadălesc). Vechi. Incomodez. supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). — Şi dod&Tesc şi dodiesc. dodeire f. şi dodeit n., pl. uri. Vechi. Dodeială. dodesc v. tr. (rudă cu dodii). Vest. Brodesc, nemeresc: Vezi de mai dodeşte vre-o mătjşe (VR. 1928, 3, 361). A o dodi, a o brodi. V. zgodesc. dodez(mă) v. refl. (var. din dodesc). Trans. Mă ferchezuiesc, mă spăl, mă peptăn. dâdll f. pl. (rudă cu dodelesc şi dodesc). Est. A vorbi tn dodii, a vorbi într’aîurea, a aiura. A merge in dodii, a merge tn bobote, la noroc, cum s’a nemeri. dodiâtă, dodiesc, V. dodeî-. dodolâţ, -oât& adj. (var. din gogoloţ, gogonet). Haţeg (GrS. 1937, 177). Gogoneţ. dâftă f., pl. jnuz. e (ngr. doxa, glorie, stimă. V. doxă). Munt. Fam. De doftă, de ispravă, demn de stimă : de ce n'ai ales un logodnic mai de doftă (Iov. 248) ? dâftor, V. doctor, doftorgsc v. tr. Fam. Lecuiesc, vindec, doftoricesc, -eâscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -iceskii). Vechi. Rar azi. Medical. — Ca adv. -eşte. doftorie, V. doctorie, dogâr m. (d. doagă). Sud. Butnar, fabricant de butoaie, dogărâsc, -eâscă adj. De dogar, dogărfe f. Sud. Meseria de dogar. Ate-lieru dogarului. Mare cantitate de doage, dogărit n., pl. uri. Meseria de dogar. * doge m. (it. doge, d. lat dux, dăcis, duce). Prezident de republică tn vechea Veneţie şi Genovă. dogesc v. tr. (d. doagă). Crăp : a dogi o farfurie, un clopot. V. refl. Mă crăp, sun a lucru crăpat: urcior, clopot dogit. Fig. Alterat, răguşit, stins.- vocea mi s'a dogit. * dogmatic, -ă adj. (vgr. dogmatikâs). Relativ la dogme: teologie dogmatică. Care admite tn filosofie adevăruri sigure: dogmaticii se opun scepticilor. Fig. Sentenţios.-ton dogmatic. Ştiinţa tuturor dogmelor unei religiuni. Adv. In mod dogmatic. * dogmatizez v. intr. (vgr. dogmatlzo). învăţ, expun dogmele. Fig. vorbesc sentenţios. V. tr. Preconizez, recomand. * dogmatizm a, pl. e (vgr. dogmatis-mos). Filosofie care admite dogmele (siguranţa). Dispoziţiune de a crede, de a afirma. Fig. Afirmafiune pe un ton sentenţios. * dbgmă f., pl. e (vgr. dogma, d. dokio, cred, judec, decid. V. para-dox). Părere infalibilă, punct de doctrină considerat ca incontestabil, mai ales tn religiune şi filosofie. dogoâre f., pl. ori (d. dogoresc). Dogo-reală, arşiţă (propriu şi fig.). dogâr n., pl. inuz. uri saâ oare. Dogoare, arşiţă. Fig. Foc, pasiune-: dogoru dragostil. dogoreâlă f., eli. Dogoare, acţiunea de a dogori. dogorăsc, a -i, şi -6sc, a -i v. tr. (vsl. do-goriti, a arde de tot, rus. do-gor&ti. www.dacoromanica.ro strb. dogoriţi. V. ogor).'Ard, frig: soarele, focu dogoreşte. Fig. Fac să-ţi fie foare ruşine : mi-ai dogorit oBrazu cu purtarea ta. dâhot n„ pl. urî (rut. dâioti şi dehoi, rus. de'gotl [citit diâghoti], d. vsl. degăti; ung. dohot). Est. Ulei de mesteacăn de uns cizmele ţărăneşti şi osiile (astăzi tnlocuit pin păcură). Vest. Mare putoare de cizme ţărăneşti. doT (m.) d-zefiJ; germ. dom. V. domn). Catedrală: domu din Milano. 2) dom n., pl. ari, şi (mai bine) dâmă 1., pl. e (v?r. dâma. Cp. cu temă). Cupolă (ca a Sf. Petru din Roma, a Panteonului sau a Invalizilor la Paris/ domăT şi -âsc, V. dumăl, dombâz, V. dubas. * domenlâl, -ă ad]. (d. domeniă; fr. .domanial). De domeniu, al domeniului (mai ales al statului): inspector domenial, venituri domeniale. — Mai bine doml-. * domâniQ n. (fr. domaine, d. lat. domi-nicus, -a, -um, al stăplnului, dominus, domn, stăpln. dominium, proprietate: it dominio). Proprietate fondară (vii, păduri, locuri, case ş. a.), moşie: domeniu statului, coronei, particularilor. Fig. întindere, teren al unei ştiinţe sau arte: domeniu literaturii. A cădea in domeniu public, se zice despre o carte sati inversiune care, după un anumit şir de ani, poate fi roprodusă şi vlndută de -ori-cine. — Mai bine dominld, ca condo-miniu. domesnic V. dumOsnlc. * domestic, -& adj. flat. domesticus d. domus, casă). De casă, casnic, de familie: animale domestice (saii de curte, de casă).— Vechi dumesnlc. * domesticesc v. tr. (d. domestic). Fac domestic, tmbllnzesc. * domestlcltâte f. Gat. domesticitas, •ătis). Starea animalelor domesticite. * domesticltdr, -oâre adj. şi s. Im-tillnzitor. * domicfllâr, -ă adj. (fr. domidliaire). ^Relativ la domiciliu. Perchiziţiune domiciliară, făcută de politie la casa cuiva. * domlclilez v. intr. (fr. domicilier). Locuiesc, imi am domiciliu. DOM * domicilia n. (lat. domicilium). Locuinţă, sediu. Domiciliu politic, locu unde votezi p. cameră, senat ori comună. Domi-ciliă real, locu unde-ţi ai casa şi interesele. * dâmin şi -âx, a â v. intr. (lat dămi-nor, -ări). Stâptnesc, domnesc, exercit do-minaţiunea: Napoleon vru să dâmine peste toată Europa (sau ca v. tr. toată Eăropa). Fig. Se zice despre ceia ce e mai mult, ceia ce predomină: coloare care dâmină. V. tr. Stâptnesc, Infrlng : a domina pasiunile. Am o poziţiune mai înaltă: muntele domină oraşu. — Fals domin (după fr.). * dominant; -â adj. (lat. dominans, -ă-ntis). Care domină, domnitor: religiune dominantă. * domlnatdr, -oâre adj. (lat. dominator). Dominant, domnitor, guvernator: imperiu roman ajunsese dominator peste tot basinu Mediteranei. * dominaţliîne f. (lat domindtio, -o-nis). imperiu, domnie, suveranitate: domi-nafiunea romană a cuprins iot basinu Mediii ranei. Fig. Influentă morală : dominaţi-unea geniului. — Şi -âţie. domlniâl, V. domenial. * domlnicâl, -ă adj. (lat dominicalis = dominicus, al domnului, al duminicii). De duminică : predică dominicală, repaus do-minical. — Mai des duminical (d. duminică). * dominlcân, -ă s. Călugăr, călugărită din ordinu fundat de Sflntu Dominic (1206). dominiili V. domenii!. * ddmino n., pl. tot aşa sau dominuri (fr. domino, prescurtare din vre-o rugăciune latină care începea cu benedicamus ddmino, „să-l bine-cuvtntăm pe D-zeu)“. Un fel de Fielerină cu glugă purtată de preutii catolici rv evu mediu. Costum de bal mascat. Persoană îmbrăcată In acest costum. Un joc compus din 28 de piese numite „petre" şi însemnate cu puncte de la 1-6. domlresc v. tr. (vsl. * domtriti, rus. domiriti, a măsura de tot, d. mira, măsură ; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merţă. Bern. 2,50). Desluşesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m'ai dor mirit. V. refl. Cti vorba asta m'am domirit. — Şi dumeresc şi dumiresc. domn ra. (lat. dâminus, pop. domnus, stăpln, d. domus, casă; it. donno, pv. don, vfr. dam, sp. duetfo, pg. dom. V. dom t). 1) Stăpln (Vechi). 2) Stâplnu lumii, Dumnezeu (voc. Doamne, lat. Dâmine): Doamne, ajută I Doamne, fereşte I Doamne, îartă-mă 1 3) Domnitor, principe care domnea In Ţara Românească, tn Moldova (şi'n Ucraina): Prea înălţate. Doamne (adresa către domn); schimbarea domnilor, bucuria nebunilor. A) (voc, domnule). Persoană distinsă, boier, nobil (nu om de rlnd): a vinit un domn. 5) Titlu de respect dat de servitori stăpl-nulul şi de elevii şcoalei primare Institutorului (In cea secundară şi’n universitate www.dacoromanica.ro domnule profesor): tăcere, că vine domnu (gen. a lu domnu). 6. Epitet de politeţă adresată unui superior sau unei persoane respectabile: Domnule Ministru, Domnu Popescu. Fam. M’am ales c'un „Doamne, ajută I", am dat de o belea, am păţit-o. Dragă, Doamne (exclamativ), oare-cum, .ca să zic aşa, roulţămind lui Dumnezeu (cp. cu fr. grăce ă Dieu, Dieu merci): Acuma eşti, Dragă Doamne, băiat mare I De ce nu te astimperi? Domnule (exclamativ, ca o interj.) : ia'uzi, Domnule, ce comedie I V. doamnă, jupin, rege, împărat. 1) domnesc, -eâscă adj., pl. eşti. De domn de principe, de boier: curte domnească. Mere domneşti, un fel de mere mari foarte frumoase care se păstrează bine şi iarna (V. creţesc). 2) domnesc v. intr. şi tr. Guvernez In calitate de domn (principe, rege, împărat): Ştefan cel Mare a domnit peste 47 de ani. (Nu e diferenţă esenţială tntre domnesc şi guvernez), fi'?. Trăiesc fericit: ctt am stat la tară am domnit. V. tr. Dâmin, ts mai înalt: muntele domneşte oraşu. Adresez titlu de „domn" (ca boierilor): ia na-l mai domni şi pe prostu ăsta 1 V. refl. Mă boieresc, mă fudulesc: s'a domnit Ţiganu de cind s’a îmbogăţit. domneşte adv. Ca un domn. Fig. Fericit: a trăi domneşte. domnie f. Calitatea de domn: a pune mina pe domnie. Dominaţiune, stăpînire: domnia legilor. Timpu cit domneşti: domnia lui Carol I a trecut de 48 de ani. Pa-latu domnului: boierii s’au dus la domnie. Domnia ta, prescurtat tn dumneată, dum-netă, apoi (fam.) mată, şi domnia voastră, dumneavoastră, dumnevoastră, formule de politeţă lld. tu, voi. domnişoară (oa dift.). f., pl. e Fată de boier, fată de consideraţiune. Fată rămasă nemăritată, fie ori-ctt de bătrlnă. domnişâr m. Vcchi. Pretendent la domnie (Let. 1,470 şi 473). Azi. Titlu de onoare adresat de ţaranî ori de servitori unui băiat de boiej (ob. domn ori coconaş). Iron. Tlnăr moleşit şi cochet. Trans. Vs. Cangur, o păsărică. Olt. Bucov. Stigleţ. domnltâr, -oâre adj. Care domneşte, dominant: religiune domnitoare. Care guvernează : familie domnitoare. S. m. Domn, principe (fn România, d. 1859-81). domnitorăsc, -ască adj. Vechi. Rar. De domnitor, domnesc. domnită f., pl. e. Vechi. Soţie de principe. Fiică de principe. ddmoT şi -esc, V. dumST. domol, -oâlă adj., pl. li, e (d. domolesc). Liniştit, fără grabă: om, caracter domol. Adv. Liniştit, lin: rlu curge domol. — Şi dămol (est). domolesc v. tr. (vsl. * do-maliti, d. ma-liti, a micşora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniştesc: a domoli un om, furia, mersu. — Şi dăm-. 1) don m. Prescurtare familiară tld. domnu : don Dumitru, don căpitan (înaintea la-bialelor dom : dom Popescu). 2) * don m. (sp. don, tot de unde vineţi rom. domn). Titlu de onoare dat nobililor In Spania (In Portugalia dom). * donatâr, -ă adj. şi s. (lat. donata-rius). Cui i se dă ceva tn dar. * do nativ n., pl. e (lat. donativum). La Romani, dar făcut de împărat ori degenerai soldaţilor. * donatâr, -oâre adj. şi s. (lat donator). Dăruitor, care donează. * donaţiune f. (lat. donătio, -onis). Dăruire făcută pin act public. Lucru primit aşa. — Şi -âţle. * donchişotfzm n. (fr. don quichottls-me, d. Don Quichotte [d. sp. Don Qu(joter pron. don KihoteJ, un erou ridicul dintr'un roman al lui Cervantes). Mania de a te distinge căuttnd aventuri ridicule. dondăneâlă, -n£sc, V. bombăn-. * donez v. tr. (lat donare). Dăruiesc, fac o donaţiune. dânlţâ f., pl. e (pol. dial. donica şi dăj-nica, şiştar, d. vsl. doinica, oaie alăptâtoare, d. doiti, a alăpta. V. doică. Cp. cu doină). * Est. Şiştar, găleată de muls. Vest. Cofă. Fata cu doniţele, Orion, o constelaţiune. V. htrdăQ. * don Juân m. (d. Don Juan, un tip dintr’o comedie a lui Moliâre). Seducător nelegiuit donţ n., p], uri (cp. cu rus. donce, dim. d. dno, fund; strb. dance, fund de butoi. V. beznă). Trans. Coltuc de pine 1) dop n, pl. uri (sas. dop [Dac. 3, 744], Cp. şi cu top). Astupătoare, obiect de astupat gitu unei gărâfi, unui urcior, o ţeavă ş. a.: dop de plută, de sticlă, de lemn. Fig. Iron. Om prea scund şi gras (ca turc. top topuz), numit şi dop de saca, deşi sacaua are cep, şi numai sus, la vrană, dop ori capac. 2) dop. doâpă adj. (d. dop 1). Mold. Fam. Îndesat scurt şi gras: femeie doapă. Berc din natură : găină doapă. ddpliţă f., pl. e (slrb. duplica [dial. poate şi doplicaj, puşcă cu două ţevi, adică „groasă", dim. d. dupla, adică „duplă", d. lat. dupla, it doppia. Cp. cu durduliu). Munt. Fam. Femeie scurtă şi grasă. V. durbe-nlţă, başoldină. doprâs n., pl. uri sau oase (rus. do-ros, d. vsl. prositi, a cere, a căuta). Vechi. xamin, interogatoriu: a-i face cuiva dopros. 1) dor n,, pl. uri (lat. dolus, durere, d. dolire, a te durea; it. daolo, întristare ; pv. doi, fr. deuil, durere, doliu ; sp. dueto, pg. do. V. doare). Olt. Durere: dor de cap-(GrS. 1937, 246). Restu ţării. Dorinţa de a revedea o persoană ori un loc: mi-e dor www.dacoromanica.ro de ţară (V. nostalgie), de părinţi; dac dor de cineva, de ceva; duc doru cuiva. Iron. In doru lelii la noroc, fără scop; a pleca in doru lelit. 2) dor adv. (d. doară). Var. mal nouă şi mai obişnuită de cit doară (afară de loc. tntr'o doară. In care doară nu se pdate înlocui cu dor). Fără dor şi poate, cu siguranţă, sigur, fără îndoială: vine fără dor şi poate. dârdora, V. doldora. doresc v. tr. (d. dor 1), Mi-e dor de. Poftesc, am dorinţă de, vreau: doresc să dorm. * dârlc, -ă adj. Al Dorienilor (o parte din vechil Greci): dialectu doric. Stil doric, stilu cel mal simplu întrebuinţat la columne. dorinţă f., pl. e. Poftă, tendenţă a sufletului : am dorinţă să plec, dorinţa de a pleca, dorinţa plecării. dorit, »ă adj. Plin de dor, de dorinţă: eram dorit de tine (Imi era dor de tine), dorit de carte (doritor de carte.; Cerut de dorinţa altuia: eram dorit de tine (=!ţl era dor de mine), acest articul e dorit de public. A lăsa de dorit, a nu fi perfect: siguranţa publică lasă de dorit. doritâr, -oâre adj. Care doreşte: doritor de studiu. doringă f., pl. i (ung. dorong, durung, prăjină, rudă. V. drug). Olt. Prăjina pe care se întind rufele şi hainele In casă. Părlngă, cioblmac. V. tartngă. dorm, a -i v. intr. (lat. dormire, it. dor-mtre pv. fr. cat sp. pg. dormir. — Dorm, doarme; să doarmă. Vechi, şi azi Trans. Olt a durmi). Mă aflu In somn, mă odihnesc In somn. Fig. Nu mă mişc : apele dorm, luna, codru doarme. A dormi buştean (safi: ca buşteanu), tun (sau : ca tunu), ca plumbu, a dormi dus (adică : dus pe lumea cea-laltă, mort), a dormi adine, foarte greu. Prov. Cum iţi vel aşterne, aşa vei dormi, ce vei semăna, aceia vei culege; cum te vei purta, aşa vei fi recompensat. V. tr. A dormi un somn greu. * dormitoâre f., pl. ori. Canapea lată pe care poţi dormi, otomană.— Barb. dor-meâzâ (fa dift, după fr. dormeuse), pl. e. Fals. -eză, ţum nu zice nimeni. dormitez v. intr. (lat. dormito, -ăre. V. adormitez). Dorm pe jumătate, pirotesc: iată: nu va dormita, nici va adormi cei ce păzeşte pre Israil (Biblia 1688, ps. 120). Îs adormit, Intirzii nevenind : peirea lor nu va durmita (Cod. Vor. 60). Azi. Neol. (fr. dor-miter). Dorm pe jumătate.—Vechi şi durm— V. pestesc. * dormltfv, -ă adj. (d. dormit cu sufixu -iv; fr. dormitif). Care aduce somn, somnifer: băutură dormitivă. * dormltâr n., pl. oare (lat. dormitorium). Sală comună de dormit In şcoale, cazarme ş. a. V. Yatac. dârnă f., pl. e. Ban. Olt. Adlncătură In r!u: apa se stringea intr'un ochi larg şi adine, Intr'o dornă (NPI. Ceaur, 60). V. bulboacă. dârnic, -â adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor. dorobânt m. (din pl. dorobanţi, care vine din * dorobanţ, iar acesta din ung. darabant, de unde mold. daraban, d. turc. pers. der-ban, portar, aprod ; pol. germ. drabant, trabant, it. trabante, fr. traban, draban). Munt. Vechi. Infanterist (La 1872, grănicerii au primit numele de dorobanţi, iar familiar li s’a zis şi căciulari şi curcani şi se deosebeai pin coloarea albastră, pini pe (a 1891, clnd generalu lacob Lahovari, ministru de război, i-a unificat cu infanteria de linie, deosebită pin coloarea roşie, pe care o are şi azi). Azi. Munt. Aprod, portar, uşier (pe la autorităţi). Dorobanţi călăii, călăraşi care (înfiinţaţi tntre 1829—34 tn Ţara Românească) îndeplineau rolu de jandarmi (Erafi 18 cete, clte una de fie-care judeţ, comandată de clte un tist). Numele de dorobanţ şi coloarea albastră s’a reintrodus supt Carol II. dorob&nţesc, -eâscă adj. De dorobanţ. Fig. Iron. Bătaie dorobdnţească, bătqie straşnică. — Adv. -eşte. dorobănţfme f. Totalitatea dorobanţilor. dorovătesc şi -oYesc v. tr. (rudă cu dirvală). Vest. Deteriorez, uzez, hodorogesc, slăbesc: căruţă dorovăită, picioare aoro-văite. V. dărln. * dorsâl, & adj. (mlat. dorsalis, clasic dorsualis, d. dorsum, dos). Anat. De la dos, de la spinare: aripa dorsală (la peşti). dos n., pl. uri (lat. dorsum şi dâssum, dos, spinare; it. dosso, pv. fr. dos. V. jos). Spinare: a călări pe dosu calului. Parte posterioară, revers [V. revers], parte opusă feţei: dosu cărţii, paginii, stofei, casei, armatei, De-a'n-doasele (vest), pe dos, invers, întors: a întoarce cartea pe dos, 1) cu literele inverse şi 2) pe partea opusă feţei). Pin dos ori pe din dos, pin partea din apoi. A ţi se întoarce maţele pe dos de greaţă, a-ţi vărsa maţele, a-ţi fi foarte greaţă. A da dosu (vest), a fugi ca să scapi (lat. terga dare). dosâdă f., pl. ăzi (vsl. dosada, ofensă; rus. dosăda, întristare). Vechi. Chin, suferinţă. Mustrare. Azi. Vest. Mare întristare. dos&dâsc v. tr. (vsl. do-saditi, a ofensa; rus. dosaditi, dosazăiti, a întrista, deosebit de dosaditi, dosăzivati, a planta tot. V. nă- şi ră-sădesc). vechi. Ocărăsc, insult ofensez. Azi. Vest. întristez tare, mâhnesc: inimă dosădită. — Şi dosodesc. dosădire f. Vechi. Mustrare. Mâhnire. dosădit, -ă adj. Vechi. Chinuit, amărlt Azi. Vest. Prost: un stricat şi un dosădit (Iov. 95) I www.dacoromanica.ro * dosâr n., pl. e (după fr. dossier, de aceiaşi origine cu dos). Fascicul de htrtii relative la un proces, o afacere, un individ. A pune la dosar o hirtie, a o Înregistra şi a nu-i da curs, a n'o satisface. doseălă f„ pl. eli (d. dos). Mold. Căptuşeală. dosâlnlc, -ă adj. (d. dos, format ca prepatelnic). Rar. Ascuns, perfid.- cu mijloace doselnice (Al.). * dosesc şi tndos£sc v. tr. (d. dos). Ascund. : leg pupăza şi o Indosesc de mama şerpoaică, şi drahontion, o plantă). 1). Un copăcel spinos cu frunze roşii, eu flori galbene dispuse tn formă de struguri şi numit şi lemn galben (berberis vulgăns). Din fructele lui, care-s nişte bobiţe roşii acri-şoare, se face o dulceaţă bună contra boa-lelor de pept, scoarţa lui e uzitată In medicină ca astringent, iar din lemnu lui se scoate o văpsea galbenă. Pe el trăieşte rugina griului (puccinia griminis) o ciupercă parazită. 2). Cătină. — In est şi drâclnă. * dracdnlc, -ă adj. (d. Drocone, un legislator sever tn vechea Atenă, ca platonic d. Platone). Al lui Dracone: codu draconic pedepsea cu moarte ori-ce furt. Fig. Foarte sever: legi draconice. Adv. In mod draconic. — Şi draconian. drag, -ă adj., pl. f. I (vsl. dragu, bg. slrb. drag, de unde şi ung. drăga, scump). Iubit, simpatic: dragii mei copii. Mi-e drag, tl, o iubesc. Mi-e drag să mă uit la el, Imi place. Drag ca ochii din cap, foarte drag. A face cu dragă inimă, cu toată dispoziţi-unea. Cind ft-e lumea mai dragă, ctnd eşti mai fericit; ctnd ai mai mare nevoie. Dragă I termin de gingăşie invariabil uzitat numai la voc. singular adresat indiferent bărbaţilor safl femeilor: Dragă Ioane, Mărie; dragă tată, mamă. Dragă Doamne (scumpe Dumnezeule), expresiune ironică tld. „ca să zicem aşa, aşa zi clnd": avem un prefect, dragă Doamnei Cu drag, cu plăcere, cu bucurie : a munci cu drag. De dragu cuî-va, unuT lucru, p. plăcerea lui, din dragoste p. el. dragăTca, mold. tld. drăgaTca. dragaveT m. (strb.). Ban. Olt. Ştevie. (rumex patientia ş. a.). * drâgă f., pl. e (fr. drague, d. engl. drag). Maşină de scos nomolu safl de a-dincit terenu din fundu apelor. * draghez, a -gâ v. tr. (fr. draguer). Curăţ de nomol safl de nisip: a draga un riă. draghlcăme f. (vsl. drago-kameninu, de petre preţioase). L. K. Topaz (?). drăghină f., pl. draghini şi drăghinl (din drdbină, formă inuz., d. rut. pol. dra- bina, id., rudă cu germ. trampeln, a păşi grefl. V. trapă şi Bern. 1,219). Nord. Loi-tră. dragobete m. (slav). Sud. Un sftnt săr-bat de popor la 3 Martie. dragoman m. (ngr. dragumănos, d. ar. targuman şi turguman interpret, d. targa-ma, a traduce, care vine d. haldaicu targem, trecut la Jidani supt forma targum, traducerea haldaică a bibliii, apoi la Arabi. D. ar. vine turc. tergeman, tergiman şi tergiiman, D. ngr. vine it. dragomanno, de unde fr. drogman, dragoman şi dragoman; d. ar. vine it. turcimanno, sp. trujaman, fr. tru-cheman). Interpret, traducător, mai ales tn Orient, pe la consulate ş. a. Est. Şef de plutaşi. — Se zicea şi terdiman, tergiman şi (cu fonetizm ngr.) terzlman. dragomănfe f. Calitatea de dragoman. — Şi terglmănle, terzi-. şi tergiman-Ifc, terzi- (turc. tergimanlyk). 1)* dragân m. (fr. dragon,germ, drago-ner. V. drăgan, drac, zdrahon). Soldat de cavalerie fn Francia ş. a. instruit tn vechime şi p. lupta de jos şi numit aşa de la balauru (fr. dragon) pe care şi-l alesese cavaleria ca simbol al greutăţilor de tnvins (mai vechi dragăn, drăgăn şi dragăn, d. Bol. dragan, dragun, rus. dragăn). Zool. n fel de şoptrlă nevătămâtoare. 2) dragân n., pl. oane (fr. dragonne)-Cureaua de la mtneru săbiii ji de la lance. — Mai corect ar fi dragona, f., pl. e. * dragonădă f„ pl. e (fr. dragonnade). Supt Ludovic XIV, persecuţiune executată de dragoni contra protestanţilor din sudu Franciii. dragoste f., pl. rar sti (vsl. dragostă, scumpele). Iubire: dragoste de tară, de familie, de soţie, de copii, de muncă. V. amor. * drahmă i.,p\.e(vgr.drahmă. V. dram). La vechii Greci, o greutate de 3 grame şi 24 de centigrame. O monetă de argint care valora 70 de bani. Azi, numele oficial al francului In Grecia. drâTbăr n, pl. ere (germ. treib-bohrer). Un fel de sfredel numit şi coarbă. dram n., pl. uri (ngr. drămi, mgr. drami, o măsură de greutate la medici, vgr. drahmi, drahmă; vsl. drahma, dragma, bg. srb. dram) O veche măsură de capacitate, a suta parte din litră, (tn Munt. = 0.00322 din litru, In Mold. = 0,00380). O veche măsură de greutate, a suta parte din litră (In Munt = 3, gr. 1797, tn Mold. = 3 gr. 2275). Fig. Mică cantitate : un dram de minte. * dramâtic, -ă adj. (vgr. dramatikds). De dramă, al dramei: piesă dramatică ; stil, autor, actor dramatic. Fig. intlmplare dramatică, Intlmplare emoţionantă din cauza caracterului oamenilor care participă. Adv. !n mod dramatic. * dramatizez v. tr. (vgr. dramatizo). Dafl formă dramatică: a-ţi dramatiza dis-cursu. www.dacoromanica.ro * dramaturg, -ă s. (vgr. dramaturgăs). Autor de drame. * dramaturgie f. (vgr. dramaturgia-V. lit-urghle). Artă saâ carte relativă la compoziţiunea pieselor de teatru: Lessing a compus o însemnată dramaturgie. * dramă f., pl. e (vgr. drăma, acţiune, d. drăo, lucrez). Tragedie amestecată şi cu scene comice. Fig. Eveniment teribil care rezultă din caracteru oamenilor şi care se poate numi şi tragedie : în liniştita lui casă s'a petrecut o dramă. Dramă lirică, operă de teatru. drang, V. zdrang. drâniţă pl. e (vsl. *drănica, d. drati, dărati, a despica, să-drati, a sftşia, a zdren-tui; rus. drantea; pol. dranica ; ung. drănica, draniţă. V. dfră, zdreanţă). Nord. Şindilă de acoperit casa. Şindilă la zmeiele cele mari. Fc. Corlată, poliţa de deasupra vetrei. — Şi zdrăntţă. V. despicătură. drăpăn, V. dărăpăn. * drapel n., pl. e (fr. drapeau, d. drap, postav). Steag. A fi supt drapel, a fi In armată. V. steag. * draperie f. (fr. draperie). Ornamente de postav ori de stofă puse la uşi, ferestre ş.a. * drapez v. tr. (fr. draper). Garnisesc cu draperii: a drapa o fereastră. Dispun In formă de draperie: a drapa o stofă. V. refl. Îmi aşez îndoiturile veşmtntului. Fig. Mă acoper cu ceva, fac paradă de ceva: tot demagogu se drapează in iubirea poporului. * drastic, -ă adj. (vgr. drastikăs, d. drăo, lucrez. V. dramă). Energic, vehement : ricinu e un purgativ drastic. Fig. Răspuns drastic. Adv. In mod drastic. * drastlcităte f. (d. drastic). Calitatea de a fl drastic. drăcărie f. Fam. Drăcie. Mare mulţime de draci: se adunase toată drăcăria pămintului. 1) drăcesc, -eâscă adf. De drac, al dracilor, diabolic : consiliu drăcesc. 2) drăc^sc(mă), V. îndrăcesc. drăc^şte adv. Ca dracii. drăcie f. Fam. Faptă drăcească. Comedie, poznă : lăsaţi-vă de drăcii, măi băieţi l Unealtă saâ maşină ciudată: ce drăcie e asta? EI, drăcia (saâ comidia), dracului, excla-maţiune de mirare şi nemulţămire: Ei, drăcia draculuif Dar ce mai vrei acum ? drăcfme f. Mulţime de draci. drăcoătcă (oai o silabă) f, pl. e. Nevasta dracului, rig. Femeie rea. Fată ne-astimpărată. drăcâs, -oâsă adj. Plin de draci, poznaş, care face drăcii: copiii ăştia-s aşa de drăcoşi, în cit te fac să rizi. drăcovenie f. (drac şi suf. -enie din parascovenie). Fam. Drăcie: unii zboară pe sus, alţii se dau afund supt apă şi clte drăcovenii toate (Sov. 232). drăcuY^sc v. intr. Blestem tntrebuin-tlnd numele dracului. V. tr. Zic cuiva să se ducă dracului: ia nu mă drăcuipe mine, că pe urmă te 'nvăţ -eu minte I drăcuşdr m. Fam. Drac mic. drădfc, V. deretic. drăgâYcă f., pl. (est) aice şi (vest) ăici (bg. dragaika). Epitetu celei mai frumoase fete alese la o horă clmpenească (Est). Horă jucată de fete cu această ocaziune. Sinziene, numele sărbătorii naşterii sftntului Ion Bo-tezătoru (24 Iuniâ), ctnd se ţine bilei Ia Bu-zăâ, Ia Mizil şi aiurea şi se obişnuieşte a se expune hainele de Iarnă Ia aer şi a se presăra tn ele drăgaică (plantă) ca să Ie ferească de molii. Un fel de ztnă rea (V. rusalie). O plantă rubiacee cu flori galbene aurii care se poartă la 24 Iuniâ (gahum ve-rum). — In vest: la, in Drăgaică, al Dră-găicii. In est la, in Drăgaica, al Drăgaicii (pop. Dra-). drăgân, V. dragon, drăgână, V. drigană. drăgăYcuţă f., pl. e (d. Drăgaică). Munt. est. Drăgaică (o plantă). Un fel de pară mică galbenă care se coace pe Ia ziâa Drăgaicei: un chilogram de drăgăicuţe. V. urzăreţ. drăgălâş, -ă adj., pl. f. e. Graţios, plăcut, fărmăcător: faţă, mişcare drăgălaşă. Adv. In mod drăgălaş. drăgăluY£sc, V. drăgostesc. drăgănele f. pl. (d. drag). Fam. Farmec, gratii, nuri: vorbă cu drăgănele. Un fel de cireşe petroase, mari şi frumoase: drăgănele de Piteşti. V. mocru, moacră. drăgănime f. Vechi. Totalitatea drăga-nilor. drăgăstâs, -oâsă adj. (din drăgostos, d. dragoste). Plin de dragoste, afectuos: privire drăgăstoasă. Atrăgător, simpatic. Adv. In mod drăgăstos. drăghicY m. (cp. cu drag şi murgoci). Un fel de vespe mică (crabro cephaldtes). drăghlnâr m. (d. draghină). Nord. Ca-rlmb (la car). drăgostesc v. tr. (d. dragoste). Mingii cu mina tn semn de dragoste. V. refl. Mingii fiind mtngtiat reciproc. — La Dos. dră-găluYesc (ung. dragălni). drăguş adj. m. (d. drag ori nume propriu). Mola. Fam. A ajunge (saâ a veni) drăguş la căuş, a ajunge să al nevoie de căuşu cuiva (adică „de un căuş de făină, de ajutoru lui"). drăguţ, -ă adj. Drăgălaş, simpatic, Iubit : faţă drăguţă. Subst Amant, amantă. Adv. Plăcut frumos : a scrie drăguţ. drămuiesc v. tr. (d. dram). Ctntăresc plnă la dram, adică cu prea mare atenţiune ori zglrcenie. — In est drămăluYesc. drăngănesc şi -cănesc, V. zdrăngănesc, dreâbă f., pl. drebe. V. dreavă. www.dacoromanica.ro dreâhlă şi dreâlă f., pl. drehle, drele dires [cum se zice şi azi pop. In Olt Trans-Mold.] şi dereg [Ps. S. şi azi In Maram.], d-lat airigo, -Tgere, directum. — Dreg, sâ dreagă. V. îndrept, deretic, corijez, rector). îndrept, lndrumez, călăuzesc (Ps. S.). Deretic, rlnduiesc, pun la locu lui. îndrept, repar: a drege o maşină stricată, hainele, o greşeală. Fac mai gustos pin condimente: a drege supa cu ou şi cu lă-mlie. Falsific (vinu). Sulemenesc : a-fi drege fafa. Fig. învăţ minte, vin de hac, pedepsesc : lasă, că te-oi drege eu 1 Îndrept, întăresc, înviorez (glasu, chefu, sufletu). V. intr. Servesc la masă: a drege cu paharu. A face şi a drege, a face tot posibiiu ca să îeşi la capăt: ce făcu, ce drese, că scăpă I Clnd vrei să te dregi, mai rău te rupi, tocmai clnd vrei să repari ceva, greşeşti mal Tău. A drege busulocu, a căuta să ştergi o impresiune rea. Iron. Na-ţi-o frintă, că fiii m dres-o, se zice clnd dintr’un lucru rău al făcut altu şi mai rău In loc să-l fi dres. dregătâr m. (formaţiune rom. care corespunde cu lat. director). Vechi. Funcţionar mai Însemnat — Şi direg- şi dereg-. dregătorie f. (d. dregător). Vechi. Funcţiune mai Însemnată. — Şi direg- şi dereg-. • drâhle, drâle, V. dreahiă. * dren n, pl. uri (fr. engl. drain). Conduct (tub) subteran, de ordinar de lut, p. drenaj. Med. Ţeavă de cauciuc străpunsă de găuri p. scurgerea lichidelor purulente ale unei răni adinei. * drenaj n., pl. uri şi e (fr. drainage). Acţiunea de a drena. * drenez v. tr. (fr. drainer, d. engl. to drain). Pun supt pămlnt drene ca să se scurgă apa şi sâ se usuce terenu : terenurile argiloase trebuie drenate cu îngrijire. Med. Pun drene la o rană adlncă ca să se scurgă lichidele purulente. drepneă f., pl. ele (din * drepănea, lat. * drepanella, dim. d. dripanis, rlnd unică de ziduri ori de maluri; vgr. drepanls). Buc. Suspect. Un fel de lăstun mai mare care trăieşte pin maluri înalte, ca pe la Galaţi şi Brăila (cypselus ăpus). 1) drept n., pl. uri (d. drept adj). Ceia ce ţi se cuvine (ţi-e permis) conform raţiunii saO legii: Imi cer dreptu meă, ori-ce drept presupune o datorie, stăpln de drept (conform dreptului). Dreptate, justiţie : pe drept (conform justiţii!), la drept vorbind (vorbind conform justiţii!). Ştiinţa legilor: a studia dreptu. Corp de legi: dreptu roman. Dreptu ginţilor sau internaţional, legile după care se conduc ţările In relaţi-unile dintre ele. Drepturile omuluT, drepturile eterne şi inalienabile proclamate de Adunarea Constituantă franceză la 1789 (egalitatea cetăţenilor, libertatea individuală, libertatea conştiinţei ş. a.). DrepturT civile, cele cuprinse In codicele civil (relativ la persoane şi avere: căsătoria, divorţu, cumpărarea, vlnzarea, testamentu ş. a.) DrepturT politice sau cetăţeneşti saCi civice, cele acordate cetăţeanului p. reiaţi unile lui cu stătu (dreptu de a alege şi a fi ales deputat, senator, consilier comunal ori judeţenesc, de a fi jurat şi a ocupa funcţiuni publice civile şi militare). Dreptu divin, cel dat de Dumnezeu, după cum zic unii :• ţaru era monarh de drept divin. Dreptu natural, cel bazat pe simţu de dreptate cu care te naşti. Dreptu cano-» nic, legile bisericeşti. V. drit. 2) drgpt, dreaptă adj., pl. f. drepte (din dirept, cum se zicea odată, d. lat di-rectus şi derectus; it. diritto, dritto, fr. droit, sp. derecho, pg. dereito. V. direct, dreg, adresă). Fără ocoluri, care urmează drumu cel mai scurt Intre două puncte: linie dreaptă. Plan, neted : drum drept. Vertical: zid drept. Fig. Just, nu strîmb, imparţial: om drept, Judecată dreaptă. Opus celui sting: brafu drept, mina dreaptă; a păşi cu dreptu [adică : cu picioru drept\, a Începe cu succes. Născut din aceiaşi părinţi, bun, nu vitreg: frate drept (sau: bun). Legitim : moştenitori drepfl. Unghi drept, de 90 de grade. Ce e drept nu e păcat (sublnţ. a declara), e permis a declara adevăru. Cu drept cuvlnt, cu motiv, conform adevărului: cu drept cuvlnt se poate zice asta. S. m. Cei drepţi, drepfil, oamenii cei fără de păcate, cei admişi In rai. A dormi somnu drepţilor, a fi mort S. f. Geom. Linie dreaptă: două drepte paralele. Partidu dreptei, conservatorii. La dreapta, la mina dreaptă, In partea din dreapta. în dreapta şi’n stingă, In toate părţile, pretutindeni: a tăia tn dreapta şi’n stingă (adică : pe tofi). Adv. în linie dreaptă: a merge drept in ainte. De-a dreptu, direct: merg drept acasă. Vertical : slad drept. Drepfl 1 Comandă militară ca semnal de a sta In picioare şi In Ordine. Fig. Just, cu dreptate: a judeca drept, Adevărat, fără minciună: spun drept. Drept să-fi spun, mă tem, mărturisesc că mă tem. Drept (sau la drept) vorbind e aşa, vorbind adevăru, e aşa. Prep. Peste drum de, In faţă: www.dacoromanica.ro cind am ajuns drept ferărie (sau in dreptu ferăriii), l-am văzut venind. Conj. Ca, In loc de: drept plată. Drept aceTa (Rar), de aceia, pentru acest motiv. Drept care) pentru care motiv (In ainte de drept care se pune virgulă, tn ainte de drept aceia punct). De-a dreptui direct dreptâcY, -ce adj, pl. tot aşa. Rar. Care lucrează cu mtna dreaptă, tn opoz. cu stingaci. . dreptar, V. îndreptar. dreptate f. Justiţie: a cere, a da dreptate. A avea dreptate, a (i aşa cum zici tu. Ai dreptate, bine zici, tn adevăr I * dreptunghi n., pl. urî. (d. drept şi unghi, după mlat. rectangulus). Geom. Figură cu patru laturi egale clte două şi cu patru unghiuri drepte. Triunghi dreptunghi saâ triunghi rectangular, care are un unghi drept. * dreptunghYulâr, V. rectangular. dres şi (vechi) der^s şi dir^s n., pl. uri. Acţiunea de a drege, de a rtndui, de 8 lua măsuri dese-ori. Condiment: mincare cu dresuri. Suliman: a se da cu dresuri pe faţă. Dreptunghi de lemn care se pune pe car ca să se mărească suprafaţa ctnd se tncarcă ftnu. A face dresurile, a lua măsuri, a face pregătirile necesare. Vechi (pl. e). Act, document. * dresez v. tr. (fr. dresser d. lat. pop, * drectiare, d. * drectus tld. directus, drept, de unde s’a făcut dreicier, drecer, arbitrar scris dresser; V. adresez, drept). Redactez : a dresa un act. lnstruesc, învăţ un animal: a dresa un cine. dr^ve, V. dreavă. d revelase, v. tr. Trans. (Viciu). Scutur ltna cu dreava. V. dervelesc. * drezină f., pl. e (fr. draisine şi drai-sienne, după numele inginerului şi silvicultorului din Baden Drais de Saverbrun [f 1851], care a inventat bicicleta primitivă, numită aşa la tnceput [1816]). Un fel de căruţă care merge pe şinele căii ferate şi se mişcă cu mtnile saâ cu nişte pedale. * driâdă f., pl. e (lat. dryas, dryadis, d. vgr. dryăs, -ădos, d. drys, stejar). Mit. Ninfă de pădure. V. hamadriada. dric n., pl. uri (vsl. dr&kă, ceh. drik, slovac drik, trunchi; ung. derek, trunchi, mijlocu trupului. V. dereg 1). Suportu pe care stă podu carului saâ căruţei şi scoarţele. Căruţă pe dricuri, căruţă simplă, fără arcuri elastice. Mold. Trans. Punct central, centru, toi: aă săvirşit mmăstirea in dricul oraşului (Cost. 1, 290), dricu verii, dricu iarmarocului. Munt. Pataşcă, car funebru. A fi pe dric, a fi aproape de moarte („a ţi se bate coliva’n pept“). V. grindeY. drlcâlă f., pl. e (ung. derekal, iă.). Trans. (Ret.). Saltea. dricar m. (d. dric). Munt. Pataşcar, decorator de pompe funebre. driche f. (cp. cu vsl. drikoli, beţişor). Ţurcă, o bucăţică de lemn la un joc de copii. dricuY^sc v. tr. (cp. cu ceh. drkoliti, a buchisi, a pumni. Bern. 2,232). Vest. Fră-mtnt, rtm, scurm. Cutreier: vaporu dricuie-valurile (ChN. 1,114), oştite străine dricuiaă pămintu Ciprului şi bgiptului (136 şi 183),. ofiferu de cart dri:uie puntea (157), valurile-se dricuie (161/ — La Cod. .bătătoresc". drigână şi drăgănă f., pl. e (pol. drygant, litv. drigantas şi dragantas, armăsar). Trans. sua. Bivoliţă. driglă şi driglă f., pl. e (bg. drăgla)_ Nord. Gloabă, mlrţoagă, cal prost (Şez. 32,80).. dril n., pl. uri (germ. drill, drell şi dril-lich, fr. treillis, it. traliccio, d. lat. trilix„ -Ucis, tn trei iţe. V. iţă). Vest. Un fel de; ptnză foarte groasă de bumbac ori de etnepă. din care se fac corturi, haine de vară ş. a. — In est doc. drist n., pl. pl. inuzitat uri (rus. dial. drist, diareie, adică „a face să aibă diareic de frică“. Bern. 1,224). Cov. A băga la drist, a înfricoşa pin ameninţări: boieru l-a băgat pe argaţi la drist. drişcă f., pl. şte şi Şti (bg. drăzka, miner ; strb. drSka, mtner). Vest. Mala, netezitoare, uneltă de lemn cu care zidaru netezeşte tencuiala. drişcuY^sc v. tr. (d. drişcă ori strb. drskati, a. !.). Vest. Mălăluiesc, netezesc cu drişca. <3 rit n., pl. uri (it. dritto şi diritto, drept. Cp. cu sudit). Sec. 18-19. Drept. drîgîY, a -i v. tr. (vrus. drvgătl, a tremura. Bern. 1, 231). Est. Zgllţli. — In nord (iron.) drigiie-te, dtrdlie, tremură I driglă, V. driglă. drîglez v. tr. (d. driglu). Ban. Olt. Dă-răcesc. driglu n., pl. uri şi e (cp. cu bg. dră-glec). Ban. Olt. Darac. 1) drimbă f., pl. e (rut. drymba, drym~ l&a, pol. drumla, dromla, slovac drumbla» drombla, bg. drumbdi, slrb. drâmbulja, d. germ. trommel, mgerm. trumbel, darabană,, supt infl. unor cuvinte slave ca strb. drn-dati, a zbtmli din dreabă, dmkati, a zdrăngăni ş. a. D. slav. vine ung. doromb, armonică de gură. Bern. 1, 229). Mold. Munt est. Un mic instrument muzical de oţel care-se ţine tntre buze cu stingă, şi cu dreapta i se izbeşte limba de oţel pe care o are tn. mijloc. Fig. Piano prost. V. drfng. 2) drimbă, V. trtmbă. drtmboY^sc şi -oYâz(mă) v. refl. (d. drimbă 1, pin aluz. la ţinerea buzelor). Fam. Mă bosunflu. — Şi -ătez. 1) drîng n., pl. uri (var. din drtmbă 1. V. zdrăngănesc). Munt. vest. Drtmbă 1. — Şi drind (Olt.). www.dacoromanica.ro 2) drtng interj. V. zdrang. drtng&n£sc şi «cănesc, V. zdrăngănesc, drîstă, V. dtrstă. droăgă (oa dift.) f., pl. e (rus. drogd, targă, d. vsl. drongu, grindă, ca fr. bran-cârd, targă, d. branche, ramură. V. droşeă, drug). Est. Căruţă de transport, mai ales acoperită. Dric, pataşcă. Cotigă de dus etnii prinşi. Roabă mai mare compusă dintr’o cutie pe două roate împinsă de un om. Iron. Trăsură hodorogită, daradaică. dro&Te f, pl. drot (alb. droe, frică, precum şi din groază s’a dezvoltat aceiaşi i-deie: o groază de bani, o mulţime de bani). Clrd, mulţime : o droaie'de scatii, de copii, desamsari,{iie.)de idei. Şi duroate (Prah.). — In Trans. droaie, targi. droănţă, V. doanţă. 1) drob m. (vsl. rus. drobi, bucăţi, sfă-rămătură. V. darab, zdrobesc). Bolovan de sare (Trans. şi zdrob): doi drobi de sare. S. n, pl. uri. Vest. (slrb. drob, măruntaie, bg. drob, plămln, ier drob, ficat). Măruntaie : plăcintă de drob (gighir). Dro-barile mării (Cant.), măruntaiele (adtncurile) mării. 2) drob m. (alterat din drog). Drog. drâblţă f., pl. e. Drob (plantă), drobuşâr m. Drob, o plantă (Isatis tinctoria). 1) drog şi drob m. (rus. drok, o plantă, genista tinctoria). Grozamâ, mălin, un copăcel din familia salctmului (cytisus (albuş, hirsătus, falcdtus, nlgricans ş. a.]). Jol-teală, şoldeală, alt copăcel, din aceiaşi familie (genista tinctdria, care serveşte la colorat In galben, şi genista ăibida /sogittdlis ş. a.]). Altă plantă cruciferă, cu flori mici galbene aurii (nislea paniculăta). Altă plantă cruciferă cu flori galbene, ale cărei foi dai un albastru mai frumos de ctt al indigului (isdtis tinctdria). 2) * drog n., pl. ari (fr. drogue f., d. ol. droog, germ. trocken, uscat; it. sp. aroga). Substanfă chimică, farmaceutică ori de vap-sitorie. * drogherie f. (fr. droguerie). Prăvălie de droguri (oare-care medicamente, văpsele, uleiuri ş. a.). V. văpsitorie, farmacie. * droghist, -ă s. (fr. droguiste). Care vinde droguri. drdjdfe f. (vsl. drozdiie, droStiia, bg. drozdie, rus. drdzdi, drdizi, d. vgerm. tru-sana, ngerm. drasen, engl. dregs). Ceia ce se depune pe fundu vasului dintr’un lichid: drojdie de vin, de cafea, Drojdie de bere, taică, ferment care conţine o ciupercă microscopică (sacchardmyces cerevisiae) care face să dospească aluatu. Fig. Lepădătură, gunoi social: aceşti oameni ts drojdia societăţii. * dromader m. (fr. dromadaire) şl (mai bine) dromedâr m. (lat. dromedartus, d. vgr, dromds, -ădos. cămilă c’un gheb, d. drimo, alerg. V. drum). Cămilă africană c’un singur gheb, renumită pin iuţeală. V. meharlst. * dront m. (cuv. indigen din insula Ma-uriţiu). Un fel de struţ mai mic care trăia pin insula Mauriţiu şi cele-lalte insule din sud-estu Africii ptnă pe la sfirşitu secuiului XVII. drâpică, V. Idropizie. drâple f. (strb. droplja, bg. dropia şi droplia, rut. drofa, drohva, pol. drop, dropia, rudă cu germ. trappe, dropie). O pasăre salbaticâ din ordinu celor cu picioroange, ceva mai mare de ctt curcanu (otis tdr-da). V. spire act. dropiât m., pl. tot aşa. Masculu dropiii, droşcâr m. Cam vechi. Birjar, drâşcă f., pl. şte şi Şti (rut. drdzta, d. rus. drdiki, dim. a. drâgi, pi. d. drogd targă; pol. [dial.], ceh drozka, droagâ, droşcă, de unde germ. droschke, birjâ. V. droagă). Cam vecni. Birjă Munt. Un fel de trăsură proastă descoperită. droşeărie f. (d. droşcă). Mold. Meseria de droşcar. Şopron, remiză (de tinut droşca). drot n., pl. ari (ung. drdt, pol. drot, d. germ. draht, strmă). (Nord). Spirală de strmă groasă întrebuinţată ca resort la scaune şi canapele ca să le ţie unflate. Est. Instrument (ca un foarfece) de încreţit păru. V. tel. drotez v. tr. (d. drot). Încreţesc cu drotu (fr. friser) : păr drotat. V. peptăn. drug in. (strb. drug, -prăjină, druga, fus, bg. drug, prăjină, rut. slrb. dial. druk, d. vsl. drongă, ciomag; ung. dorong, dortngă, prăjină. V. drugă, droşcă). Bară, prăjină de metal (mai rar de lemn). Drug de aur, aur neprefăcut tncă tn bani. — Şi druc. A te finea druc de cineva, a te ţinea lipcâ de el, a nu-l mai slăbi. V. manelă şi ştangă. drugă f., pl. i(strb. druga, fus. V. drug). Fus mare de răsueft fuioru. Ştiulete de popuşoi. V. fercheteB. drughlneăţă f., pl. ete (cp. cu drăghi-nar şi truchinar). Nord. Lemn nedespicat (mereu). Prăjină scurtă (ca cea de care e legată ciutura). — Şi durgh- (Şez. 30,293). V. ghTonder. * drui'd şi driild m. (lat. drtiida, pl. drăidae şi druides, d. gal. deru, stejar). Preut la vechii Gali. — Fem. druidă. drujbă f. (vsl. druziba, d. drugă, prieten. V. druşcă). Numai In locuţiunea sluj-ba-i slujbă, şi drujba drujbă. V. slujbă. drum n., pl. uri (gr. dial. driimos, ngr. şi vgr. drdmos, loc de alergare, de unde Şi alb. drom, vsl. dramă, bg. slrb. drum V. dirmon, dromedar, Ipo-, pro-i sln-şi velo-drom). Cale, stradă: am ieşit la drum să văd ce e. Cale afară din oraş: pe drumu care duce la Vaslui. Călătorie : am făcut un drum lung. Hoţi de drumu mare, ttlhari vajnici. Drum bătut, drum frecventat 29 www.dacoromanica.ro (şleah). Crucea drumului, răscruce, răsplntie. Ă fi tot pe drum saa drumuri a fi continuu tn călătorie. A rămlnea de drumuri, a rămlnea muritor de foame. Caută-ţl (orf vezi-fi) de drum I du-te şi nu te interesa de alţii. A da drumu, 1) a lăsa liber: a da drumu lacrimilor; 2) a congedia din serviciu. A-ţi da drumu tn jos, a te lăsa tn jos (pe funie ori arunclndu-te). Luă banii şt pe aici ţi-e drumu, luă banii şi dispăru. A o întinde la drum, a continua drumu. A te prepara de drum, a te prepara de călătorie. Drum de fer, cale ferată, drum cu şine de fer pe care trec vagoane trase de locomotivă. Drum bun I mergi sănătos! drumâş m. Rar. Drumeţ. drumeac, şi -eâg n., pl. ari şi «ce, ege (d.’ drum. Cp. cu păteac, rădeac, sfre-deleac). Drum îngust: o lei pe drumeacu ist părăsit. (Şez. 33,26). drumeţ, -eăţă s., pl. f. eţe. Călător. Trecător. * drupă f., pl. e (lat. drupa, d. vgr.drv-petis, care cade de copt ce e, vorbind de măsline, d. drys, arbore, şi pepto, coc). Bot. Fruct cărnos cu un singur slmbure, ca pruna zarzăra, cireaşa. druşcă f., pl. şte (vsl. druztka, amică, d. drugă, amic; rus. drăzka, amicu mirelui. V. drujbă). Mold. Trans. Asistenta miresei la cununie la tară, ca domnişoara de onoare la ora^ (Rebr. 287 şi 289). V. sfaş-pă, vătăjiţa, vornlcească. * dual, -ă adj. (lat. dualis). De doi: număr dual. S. n., pl. e. Gram. Număr care tn unele limbi, mai ales tn cea grecească, arată două persoane saâ lucruri. * dualist, -ă s. Partizan al dualizumu-lui. Adj. Filosofie dualistă. * dualitate f. Dualizm. Caracteru lucrului duplu: dualitatea omului (sufletu şi corpu). * dualizm n., pl. e (d. dual). Sistemă filosofică sau religioasă care admite două principii, cum e materia şi spiritu, corpu şi sufletu, binele şi riu, care se presupun că-s tn luptă perpetuă unu cu altu. Sistemă de guvernament care consistă din două state autonome conduse de un singur monarh, cum era Austro-llngaria. dubâlă, V. dubeală. dubâs n., pl. uri şl e (rus. pol. dubas, d. turc. tombaz, dombaz, ponton, de unde şi slrb. tumbas). Mold. nord. Barcaz, luntre mare. Ponton, poron. Fig. Iron. Om gros ori mlncăclos. Mai vechi (lit) tumpâz şi dombaz. dubă f., pl. e (rus. dubka, şalupă de stejar; slrb. dăbak, dubă de dus arestaţii. V. dubesc şi odobate). Un fel de luntre pescărească cu capetele ridicate ca la gân-dolă (V. lotcă). Corabie: patru dube cu tunun, Şeici şi caice pline de Turci. (Olt. Amintirile col. Solomon, Văleni, 1910, 38-41). Mold. Cadă tn care se scurge rachiu. Cadă foarte mare pusă tn pămtnt tn care se pun peile la dubit. Un fel de scoc vertical tnalt de vre-o opt metri care serveşte ca rezer-vorifl de apă la ferestrăie (V. slal). Trăsură închisă de dus deţinuţii (V. dibă 2). A turna la dubă, a pune la închisoare. Trans. Piuă tn care se bate postavu (dtrstă). Trans. Buhai cu care umblă băieţii tn ultima zi a anului. dubălâr m. Mold. Tăbăcar. dubălărie f. Mold. Tăbăcărie. dubăsar şi -asâr m. (d.dubas). Mold. Vechi. Pootonier. dubâlă (nord) şi dubeâlă (sud) f., pl. eli (rut dubito, id.). Mold. Trans. Acţiunea pe a dubi. Substanţă puturoasă cu care se dubeşte. Fig. Epitat ironic unul ţăran ori unui bou leneş: hăis, dubală! Dubâlă ţărănească, ţăran necioplit: măi dubală l V. putoare, tlgoare. dubâsc V. tr. (rut dubiţi, rus. dubiţi, d. dub, stejar, vsl. dombă, copac. V. dubă, dumbravă). Nord. Tăbăcesc. * dublâs, -oâsă adj. (lat. dubiosus). Îndoielnic, dubiu, problematic: victorie, re-putaţiune dubioasă. Adv. In mod dubios. * dubltâbll, -ă adj. (lat. dubitabilis). Rar. Dubios. Adv. In mod dubitabil. * dubitativ, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoială: propoziţiune- dubitativă. Adv. In mod. dubitativ. * dublii, -le adj. (lat dubius, d. duo, doi, ca şi rom. îndoielnic d. doi). Dubios, problematic. S. n. îndoială, nesiguranţă: a sta (ori a fi) in dubiu. 1) * dubiă i., pl. e (it dobla, jumătate de dublon) Pop. Piesă de 5 franci. 2) * dublă f. pl. e (fr. doubte, subtnt. dicalitre). Munt. Pop. Decalitru duplu, baniţă : sporu ce-i ieşea de la raz cind işi umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3,77). 3) * dublă f., pl. e (fr. double bicassine, becată duplă. mai mare). Becata cea mai mare. — Şi duplă. * dublet n., pl. e (fr. doublet, d. double, duplu). Cuvlnt care are aceiaşi origine ca altu, dar diferă In înţeles şi formă sau numai In formă, precum: cumplit şi complet, mez şi mediu supţire şi subtil, ager şi ăgil, săturat şi saturat. * dublez v. tr. (fr. doubler, d. double, duplu). îndoiesc, fac duplu, duplic. Căptuşesc. * dublân m. (fr. doablon, it. doblone,sp. doblon). O monetă de aur spaniolă care valora 25 de franci. — Pop. Mold. sud du-pliin, piesă de 5 franci. V. patacă. * dublu, V. duplu. duc, dus, a duce v. tr. (lat duco, dă-cere, it durre, fr. duire, sp. ducir, pg. -d a-zir. V. a-duc. — Imperativu du '.nu duce l). Port, t>n: a duce steagu. Transport, car: duc ptne acasă, trenu duce oameni. Conduc, întovărăşesc : duc pe cineva plnă acasă. V. intr. Rezist, durez: duc mult. Duc de mtnă, www.dacoromanica.ro BUC -conduc ţinlnd de mină. Duc o viată bană, rea, grea safl o duc bine, răă, grea, trăiesc •bine, rău, greu. O duc tot intr'un chef, chefuiesc continuu. Duc lipsă de ceva, Îmi lip— •seşte ceva. Duc ceva la bun sfirşit, la capăt, termin bine. Duc la tăvăleală, rezist -ostenelilor, zdruncinăturilor. A te duce capu Aa ceva, să faci ceva, a te pricepe la ceva. Duc (sau port) de nas pe cineva, II duc, II joc cum Imi place mie. Du-ll ia-11 Inde-părtează-1! Y refl. Plec, merg: mă duc In grădină, la şcoală, la Galaţi. Fig. Mor (a-•dică mă duc pe cea-laltă lume). Mă duc pe Jos, 1) mă duc mergind pe picioare, 2) mă duc pin partea de jos (de ex., In catu de jos). S'a dus vestea ca de popă tuns, s’a răsplndit vestea grozav. Ducă-se pe pustii, -numele popular al epilepsii), al boalei copiilor. * ducâl, -ă adj. (lat ducalis). Deduce: coronă ducală. 1) ducât n., pl. e (lat ducatus, guver-natoru unei provincii In imperiu roman; it. ducato, ducat). Ţara (teritoriu) unui duce: ducatu Făgăraşului. 2) ducât m. (it. ducato. Cp. cu ban 2). •O veche monetă de origine veneţiană (din ducatu Veneţiii) In apusu Europei care valora : cea de argint 5-6 franci, iar cea de aur 10-12 franci. Era cea mai mare monetă de aur In Ţara Românească şi Moldova. Du-.catu de fără (românesc), asemenea cu aspru bizantin, valora 1,3; 1,5 şi chear 2 bani vechi (lorga, Negoţ. 213). V. galben. 1) ducă m., pl. duci, gen. al ducăi (ngr. dăkas, de unde şi it duca, duce. Cp. cu rigă). Sec. 18-19. Duce. 2) ducă f„ pl. inuzitat i (d. mă duc). Fam. Plecare (numai In locuţiuni ca): mi-e dor de ducă, stau pe ducă, mă pregătesc de ducă. * duce m. (lat. dux, ducis. V. doge). Comandant, general (Rar). Suveranu unui ducat. Titlu de nobleţă după „principe*. V. voTevod. * ducesă f., pl. e (d. duce; fr. duchesse, it. duchessa). Nevastă de duce. Suverană a -unui ducat duclpâl m., pl. li (vsl. daăpală, d'. vgr. bukephalos, ngr. vuktfalos, cu cap de bou, adică .cu coarne"). Calu lui Alexandru cel Mare. Fig. Iron. Cal bun: ia ţine-fi duci-jpalu, măi l V. bidiviii. * ductili -ă adj. (lat. dăctilis, ă.dăcere, a duce, a trage). Fiz. Care poate fi tras (lungit) In fire foarte supţiri clnd II baţi cu cio-•canu, ca auru, platina ş. a. — Obişnuit, dar fals, ductil (după fr.). * ductilitate f. (d. ductil). Fiz. Proprietatea de a fi ductil. 1) dud m. (turc. dud, dut, d. pers. tud, cuv. din limba aramaică [Bern. 1,233]. De aici -şi ar. dud, verme, adică „pomu omizilor de matasă“; bg. strb. dud, rus. tut, de unde şi numele judeţului Tutova). Munt. Agud, DUG un pom din familia murei (morus). Cei cu poame albe (In Trans. frăgar) e adus din China, cel cu poame negre din Persia. Cu frunzele lui se nutresc gtndacii de matasă. V. sicamenă. 2) dud adj. V. zuz. 1) dudă f., pl. e. Munt. Rodu dudului. 2) dudă f„ pl. e (rut. pol. ung. duda, rus. litv.,dudă, tilincă, fluier, cimpoi, bg. dudiik, d. turc. dlidiit, fluier. Bern. 1,233. V. du-dăd). Trans. Burlan de sobă (V. urlă). Vc. Tilincă de dovleac (V. carabă). dudăd n., pl. ăie (d. dudă 2, ca şi ung. dudva, dudău, şi rut. dădva, cucută). Mold. Trans. Bălării, loc acoperit de buruiene mari. dudăT v. intr. V. duduT. duducă f., pl. i (turc. dudu, d. pers.iuti, papagal, damă, damă Armeancă. Cp. cu dădacă). Mold. Cocoană, doamnă, mai ales In gura poporului. Mai rar. Duduie, domnişoară. duduTf a >1 v. intr. (imit înrudit cu ung. dedOgni, dffdSrffgni, a bufni, a face gură, dudulni, a striga ca pupăza. V. durduT). Răsun înfundat: maşina duduia de mult foc; acest om e aşa de greu, In cit duduie pămintu ctnd merge t V. tr. Olt. Trans. Munt. Alung, expulsez. — în Olt şi dudăT. V. dupăT. duduTe f., p1. ui (var. din duducă). Mold. Domnişoară, mai ales In gura poporului duduitură f., pi. i. Rezultatu duduirii: duduiturile unei locomotive. * du6l n., pl. uri şi e (fr. duel, d. lat. duellum, variantă din bellum, război). Luptă Intre doi oameni, de ordinar cu sabia, floreta ori pistolu, In faţa unor martori. Luptă: duel de artilerie. * duelgid m. (d. duel şi suf. turc. -giu).. Fam. Duelist, spadasin. Bonjurist, revulu-ţionar. V. pantalonar. * duelist m. (d. duel; fr. duelliste). Care se tot bate In duel (spadasin) sau ştie bine duelu. * du6t n., pl. e (it. duetto). Muz. Clntare pentru două voci ori instrumente. Concert de doi clntăreţi. V. terţet. — Se zice şi duo. * duetist, -ă s. (d. duet). Muz. Care clntă In duet, care acompaniază pe altu cln-tind. duf, V. duh. dugheană f., pl. eni şi ene (turc. [d. ar.] dliktian, pop. ttikkian, bg. diuk&dn, ung. dogăny). Est. Prăvălie. dughengfd m. (turc. diikkiangy). Est. Prăvăliaş, mic negustor, dughie f. Munt. Păring. duglâni -că s. (d. dugteş). Dor. Mare leneş. dugleş şi -iş, -ă âdj. (d.ung. dtig, hoit, putoare, dd'gelni, a dormi ca un puturos. In Trans. diug, putoare, om trlndav). Mold. Foarte leneş : duglişu lui de noroc dormea (Şez. 33,26). — La Sov. 39 dulgheş. www.dacoromanica.ro DUH duh n, pl. uri (vsl. bg. rus. duhu. V. nă-, pro- şi ză-duf, văzduh, dihanie, duhnesc, duşcă, fnăduş). Spirit, ins-piratiune: duhu sfint. Spirit, diavol: un duh necurat. Spirit, vorbă de spirit: om cu (sau de) duh (Iron.). A-fi da duhu, a muri. Cu duhu bllndeţil, cu bltndeţă (tn vorbă, tn procedură). — In vest şi duf, puterea vinului la beţie (Iov. 142). ' , duhân n., pl. uri (ung', dohănv, strb. du-han, dăvan, bg. duhan, rut. dohdn, d. turc. [d. ar.] duhan, tutun, fum gros). Nord. Tutun. duhăneălă f, pl. ell. Nord. Acţiunea de a duhăni. duhănesc v. tr. (d. duhan). Nord. Fumez. duhleălă, duhluîâlă şi duhneălă f., pl. eli. Acţiunea de a dubli, duhlui, duhni. — Şi duhuTaiă. duhlesc, duhluîesc şi duhnesc v. intr. (vsl. duhnonti, duhnonti, a respira, a sufla, d. duhu, duh. V. dihanie, dihor, odihnesc, zduhnesc). Iron. Exal, emit putoare: duhneşte a mahorcă (CL. 1910, 5, 318), duhneşte a muced. — In Munt şi duhuTesc (d. duh). Vechi şi dihnesc (vsl. dyhnonti). duhnet n., pl. e (d. duhnesc). Vest. Duhoare. duhoare f„ pl. ori (d. duh. V. şi tihoare). Emanafiune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoit. duhâlnlţă şi duhâniţă, V. dihoniţă. duhâvnlcm. (vsl. duhovinikă). Confesor, preut căruia-i mărturiseşti păcatele. duhovnicesc, -eâscă adj. De duhovnic, spiritual: sfaturi duhovniceşti. duhovnlceşte adv. Ca duhovnicu. duhuTesc, V- duhnesc» duTnu, y. doTnă. duîds, -oăsă adj. (lat. *doliosus, d.-dâ-lium [cor-dâlium], întristare, durere, d. do-lere, a durea; it. doglidso). Dureros (Vechi). Bltnd, iubitor: mamă duioasă de sau pentru copil. Plăcut, gingaş: clntec duios. Adv. In mod duios. duToşie f. (d. duios). Bltndeţă, iubire. Delicateţă, gingăşie. duiţă f., pl. e. Dualitate (cuv. fabr. de Dos. după troiţă). duTum n., pl. uri (turc. dotam, pradă, belşug, sat). Vechi. Mulţime de captivi tlrtţi tn robie (jaf, pradă, plean). Mulţime mare tn general: duium de soldaţi, de vite. Duiumu oştii, grosu armatei Azi. Cu duTumu (saa şi duium, adv.), droaie, In mare număr: veneau calicii cu duiumu. dujmăn, V. duşman» dulalmă, V. dunanma. dulâmă f., pl. e şi ăml (turc. dolamă, manta de ceremonie a ienicerilor; ngr. dolamăs, slrb. dalama, rus. pol. dolman. Cp. tu lat dalmatica [vestfsl, manta cu mtneci lungi. V. dolman). Vechi. Un fel de redingotă de ceremonie, une-ori de catifea. Mai pe urmă, un fel de manta lungă pe care o purtau negustorii, preufii şi lău— tarii. Azi Olt. Un fel de pardesia ţărănesc lung de dimie albă ornat cu ceaprazuri şi găitane negre. V. contuş, ipingea. dulap n., pl. urî (turc. dolab, roată de-apă, dulap Invlrtitor, d. pers. dolab, d. dul, ciutură, şi ab, apă ; ngr. ntulăpi, alb. dulăp, slrb. dulap. V. chez-ap). O mobilă care-are o pozifiune verticală, cu oAişă sau două, şi care serveşte la păstrat rufe, haine, vase,, mlncare ş. a. Vest. Scrlnclov. A trage culm un dulap (Munt. est), a-1 înşela, a-1 păcăli S. m. Sctndură foarte mare, lată şi groasă-V. răziog. dulămiţă f, pl. e. Trans. Rar azi. Du-lamă, pardesia ţărănesc. dulăpâş n., pl. e, şi pT6r n, pl. oare. Dulap mic. V. noptieră. dulăi] m. (pol. dolâw, sflrşit de vlnătoare_ un fel de ctne de vlnat, d. vsl. loviţi, a vina. V- lovesc). Vechi. Cine de vtnat. Azi-Zăvod, cine foarte mare. V. cfne. dulbfnă, V. bulboacă. * dulcamâră f-, pl. e (laf. dulcamarus_ -a, -am, dulce şi amar). Bot. O plantă so-lanee agăţătoare depurativă, numită pop-loznişor şi zirnă (solănum dulcamăra). dulce adj. (lat dulcis, it. dolce, pv. do Iz, fr. doux, sp. dulce, pg. dcce). De gustu mierii sau al zahărului. Nesărat: supă dulce. Apă dulce, apă de rta ori de lac nesărat, tn opoz. cu „apă de mare*. Lapte dulce, aşa cum II Iei de la vacă, tn opoz. cu lapte acru bătut, ş. a. Fig. Plăcut: voce dulce, amlntirf dulci. Blind: privire dulce. Blind, afabil: caracter dulce. Temperat: vlnt dulce. Nu tare inctinat: povtrniş dulce. Liniştit plăcuta somn dulce. Bube dulci, un fel de bube molipsitoare. S. n. Mlncare de dulce, care nu e de post, ca carnea. Zi de dulce, zi In care-se mănlncă carne. Dulciuri, prăjituri, plăcinte, dulceaţă ş. a. Adv. In moa dulce. dulceag, -ă adj., pl. egl, ege. Cam dulce. Fig. Fad, nesărat: poet dulceag. Adv. A scrie dulceag. dulceaţă f., pl. eţi (d. dulce; it dol-cezza). 1. Proprietatea de a fi dulce: dulceaţa mierii, (fig.) dulceaţa vorbii. 2. (ţfadus după ngr. glykd şi luat şi de Ruteni': dolicyca). Fructe ferte tn zahar tare legat şi care se iau cu linguriţa, diferite de fructele zăhărite care se pot lua şi cu mina, şi de compot şi şerbet (fn România există bunu obicei, luat de la Orientali, de a oferi oaspeţilor dulceaţă cu apă rece). In nord se zice a lua dul eţi, tn sud a lua dulceaţă. Pl. şl dulceţuri. De la acest pl. neutru s’a format tn Mold. nord şi un sing. neutru rar dulceţ. dulcegărie f. Lucru dulceag, fad, fără gust, fără spirit: dulcegărie sentimentală. * dulclneîe f., pl. ei (după numele damei lui Don Quijote). Fam. Femeia gtndului cuiva. www.dacoromanica.ro ZDUL dulclşâr, -oâră adj. Cam dulce (E mal -elegant de cft dulceag şi n'are şi tntelesu de „fad“). S. m. O mică plantă leguminasă papillonacee cu flori purpurii (hedysarum ^ibscirum). Constituie un nutreţ foarte bun. duldoâcă, V. bulboană, duldură, V. dfrdoră. dulgher m. (turc. dlilger, pop. dtlrge?, ■d. pers. duru-kiar, care lucrează lemnu ; bg. diulger). Tlmplar, lemnar de lucruri mai grosolane (pardoseli, acopereminte). V. stoler. 1) dulgher£sc, -eâscă adj. (d. dulgher). De dulgher: creion dulgheresc (plaivaz). 2) dulgheresc v. tr. (d. dulgher). Construiesc, clădesc: a dulgheri o casă. Fig. Lu-•crez din topor, lucrez grosolan: stătu pe *care ni-l dulghereşte civilizaţiunea incultă (Aurel Popovici). V. intr. Fac pe dulgheru. dulghereşte adv. Ca dulgherii. Fig. «Grosolan, din topor. dulgherfe f. (d. dulgher). Meseria de dulgher. dulghe^, V. dugleş. dulghină, V. bulboacă. dulhârî, V. dulvart. dulig, V. durllg. dulmâ şi durmâ f. (turc. dolma, do--vlecel; bg. slrb. dolma, ngr. dolmăs, scris nto-). Sud. Dovleac cu coaja albă. Dovlecel. ~V. lubene. dulmăc, -ât, V. adulmec, duluţă m. (d. un nume propriii Dulufă, .poate din * Râdulută, d. Radu, alt nume al unuia care o şterge, care spală putina). Fam. S'a dus Duluţă (adică „ca Duluţă", ori „măi Dulută“, şi atunci e un voc.), s’a tot dus, a şters-o, a fugit dulvârt in. pl. (var. din şalvari). Mold. Iron. Şalvari. — Şi dulharT (nord), dumâdă, V. domată. * dumă f. pl. e (rus. ddma). Parlamentu -rusesc (de la 1905 tn coace). dumăt (vechi), dâmăt şi dâmoY sau -£sc (vest) v. tr. şi refL (rus. dumatl, a crede, a socoti, duma, glnd. sfat, d. got. *dâms, judecată; slrb. dumati). Vest. Mă sfătuiesc, conversez. dumbrâvă f., pl. ăvl şi (mal rar) ave (vsl. dombrava şi d mbrova, stejăriş, d. -dombă, arbore ; rut. dubrâva, dubrăva, codru, stejăriş. V. dubesc). Pădure (mal ales de stejar): dumbrava Roşie. Pădurice, crlng. dumbrâvnlc m. (vsl. *dombravnihăl ca şi rus. dubrăvnik şi ceh. doubravnik, nişte plante). Cinepa codrului, ctnepioară, o plantă Sin familia compuselor (eupatdrium cannă--binum). O plantă labiată (mellitis melisso-j>hyltum). DUM dumbrăveâncă f., pl. ence şi encl (fem. d. dumbrăvean, adică „locuitor de dumbrăvi"). Nord. Corovatică. — Şi dum-brăvtoară, pl. e (Btş.). dumeresc, V. domlresc. dum£snlc, -Estnic şi -estic, -ă adj. (lat. ddm&sticus, infl şi de vsl. domastim, domaSinl, domestic). Vechi. Domestic.—Fals domesnlc la unii autori moderni. dumesnlcâsc v. tr. (mai vechi şi du-mesticesc şi dumeStnicesc). Vechi. Domesticesc. dumesnlcfe f. (d. dumesnic). Vechi. Domesticitate. dumic şi (vechi) demic şi dimie, a -â (lat. de-mteo, -are, d. mtca, fărmătură, ca fr. emietter, a fărâmiţa, d. mie, mez de pine, miette, fărâmătură, tot d. lat. mica. D. rom. vine ceh. slovac, demikăt, ung. dorn ika, supă de brinză. V. nl-mlca, răz-du-mic, z-drumlc). Vechi. Prefac tn bucăţi, sflrtic (p fiinfă, ca cum aş vrea s’o mă-nlnc de furie). Azi. Bucăfesc (plnea, mln-carea) ca s’o mănlnc. dumlcât m. (d. dumic). Bucăţică de pine cttă Inghifi odată. Îmbucătură, gălătuc. * dumlnlcâl, V. domlnipal. * duminică (est) şi -ecă (vest) f„ pl. i (lat. dominlca [adică dies, zi], ziua Domnului ; it. dominica, fr. dimanche; sp. pg. domin go [at. dominicus dies\. V. domn). Ultima zi a săptămlnii, tn care te odihneşti după cele şase zile de muncă. Duminica Tomil (sau a Iul Toma), prima Duminică după Paşte. Adv. Vino Duminică, vino Duminica viitoare; vino Dumini:a. — Şi Duminică (est). dumiresc, V. domlresc. dumltâle -fam. tld. domniil tale şi al domniii tale, formulă de politeţă tld. ţie. al tău. V. domnie. dumltriţă f., pl. e (de la numele sftn-tulul Dumitru, fiind-că pe atunci înfloreşte ; ngr. agiodimitrula; bg. dimitrovee). Est. Tufănică, crizantemă: imi înfloresc nişte dumitrite (Sadov. VR. 1911, 3,338). A fost adusă din Extremu Orient la 1790 de Pierre Blancard, căpitan de marină comercială. dumneaY£Y, dumnealâr. dumnea-luî, dumneasâ, dumneata (mold.dum-netă), dumneavoâstră (mold.- dumne-voastră). fam. tld. domnia el, lor, lui, sa, ta, voastră, formule de politeţă lld. la şi al el, ei Şi al lor, el şi al lui, el, la şi al săă, a sa, tu şi at tău, voi şi al vostru. V. domnie. 1) dumnezeiesc, Yâscă adj., Divin, de la Dumnezeu. 2) dumnezet£sc v. tr. Divinizez, deific. dumnezeTâşte adv. Ca Dumnezeu. dumnezeire f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechi. Evlavie. — în Ps. S. zelre. www.dacoromanica.ro DUM dumnezeoăTe, -oăTcă şi -iţă f„ pl. ca ligtttoale, leoaică şi zeiţă. Vechi Azi fam. Zeiţă. — La-Em. dumnezee, pl. după lilia-ceu, -ee, adică tot -ee. dumnezeii m. (lat. dâmine deus, domnule zeu, doamne zeule; it. domeneddlo. Gen. al lui Dumnezeu, cind e vorba de cel creştinesc, şi al dumnezeului, cind vorba un zeu oare-care. Cind urmează un pronume posesiv, nu se face diferenţă : al dumnezeului nostru. Totuşi se zice şi al lu Dumnezeu nostru ; voc. Doamne şi mai rar Dumnezeule). Fiinţă supremă, creatoru şi conservatoru lumii. Zeu. Fig. Persoană sau lucru adorat: dumnezeu multora e banu. Cum dă Dumnezeii, V. cum. A apuca pe DaninezeU pe picior, a da peste un mare noroc. — Cultu adevăratului Dumnezeu era neştiut de cei vechi. Clţi-va filosofi, cei vechi, Egiptenii au avut ideia unui zeu unic, ?;i de la ei au luat-o Jidanii. Clţi-va filosofi, ntre alţii Socrate şi Platone, au avut această ideie, pe care apoi a epurat-o creş-tinizmu. * dumping n, pl. uri (engl. dumpihg, d. to dump a lepăda, ihe dump, depozitu). Com. Vlnzare cu preţ mai mic de cit te costă ca să ruinezi un concurent. dunanmă f. (turc. donanma, id.). Sec. 17-18 Flotă. Uuminaţiune. — Şi dunalmă şi dulalmă. * dună L, pl. e (fr. dune, flamand dune, of. duin, d. celticu dunn, înălţime). Grămadă de nisip strtns de vlnt pe malu mării ori pin deşerturL V. grind şi prispă1 Dunăre f.(după numele fluviului). Fam. A se face Dunăre, a se înfuria. Adv. Mînios Dunăre ori Dunăre de mtnios, foarte ml-nios. dunăreăn, -că s. Locuitor de la Dunăre. — Ca adj. e neol. Comisiunea Europeană Dunăreană ar fi curat rom. C. E. a Dunării sau Danubiană. Adj. corect ar fi dunârenesc, ca moldovenesc. * dunetă f,, pl. e (fr. dunette, d. dane, dună) Mar. Partea cea mai înaltă din apoia corăbiii. dungat, -ă adj. (d. dungă sau vsl. dongatu, dongnaiu). Cu dungi, vărgat: tigru e dungat, haine dungate. dungă f., pl. i (vsl. donga, arc, curcubeu ; bg. dugă, rus. dugă, curcubeu). Linie, vargă, trăsătură: postav negru cu dungi albe. Margine, muche: dunga patului. Lăture, coastă, parte: se punea pe o dungă şi asculta murmuru pădurilor (Agrb. Int 7), calu căzu p> dungă (ib. 229). A trage clopotu’n dungă, a-1 trage făclnd să izbească limba numai Intr'o parte : de ce bati intr'o dungă clopota cel ştirb ? (Adev. Lit. 14 Dec. 1930; 2,1). A fi tntr’o dungă (Agrb. Int. 223), a fi Intr’o parte, cam nebun. Vechi. Olt. Linie-genealogică, spiţa neamului. V. frunză. duo n. fără pl. (it. duo = due, doi) Duet. duodeclmăl, -ă adj. (d. lai duodi-cimus, al doi-spre-zecelea, după decimal)-Care se numără sau se împarte pin 12: sistema de numărare a unor sălbatici e du— odecimală. * duoden n., pl. e saS uri (lai medical duodenum, d. lat. duodeni, clte 12; duo-denum digitorum, de 12 degete, fiind-că auodenu e lung de vre-o 12 degete). Anat. Acea parte din intestinu supţire care vine-după stomah. 1) dup m. (poate d. dup 3). Nord. PU Nişte beţişoare de draniţă, clte nouă de-fie-care jucător, într’un joc băieţesc de iarnă. 2) dup m. Mold. (Şez.). Rar. Jmoc de.-lină satt de blană cu pelea ei. Cu dupi, cu cocoloşi, neneted, vorbind de păru unul. cal neîngrijit ori de un postav prost 3) dup, interj, care arată căderea unuK corp greu sau călcătura unui animal greoi: se auzeau nenind dup-dup (rudă cu vgr. dăpos, zgomotu căderii unul corp gref) şl cu ceh. dup, dupăială V. dupui, buf şl tipa-tipa). dupăc m. (d. dup-dup. V. dup 1). Fam-Lovitură de pumn trasă cuivâ mai ales. după ceafă. (Şez. 32,80). — Şi zd-, V. gălătuc. după şi (Munt Pop.) d£pă (lat.pe-post* dupâ, apoi; it. dopo, pv. depos, fr. depuis, pg. depois). Pe urmă, înapoia cuiva: veniţi după mine, veniţi de după zid, staţT după zid. Peste: după zece ani. Conform formei, vorbei, părerii, ştiinţei, gustului cuiva: după scripturi, poezie imitată după cutare ; pictură după natură, după fantazie (V. de 1) ; după mine, e mat bine să na vă duceţi; lumea se Îmbracă după Paris. In proporţiune, tn raport: după cum (safe numai: cum) iţi vei aşterne, aşa vei dormi (Prov.); după lucru (adică: după cum e lucru), si plata. Pentru: omu viţios moare (adică de dor, de poftă) după o ţigară. A te uita după ceva, a te uita la ceva care se mişcă. A alerga după ceva, a urmări ceva: alerg si eă după o pine (ca să clştig o pine). Munt. De pe: dă-mi paharir după masă. A-ţi da fata după cineva, a a mărita cu cineva. A te lua după cineva, a merge după el şi (fig.) a-1 imita, a face ce zice el. După ce e slută, o mai cheamă Şi Vlada, fiind slută, mai are şi un nume-urlt; avlnd deja un defect, i s’a adăugat şi altu. — In vest (Ban. Olt) dupe, vechi dupre (din de şi pe), de pe : dupe faţa' pămintului; după: dupe cum s'a văzut. dupăc^sc v. tr. (d. dupac; şi bg.tupam„ bat, ciomăgesc. V. dup ăl, tndupac, tupăngesc). Mold. înduplec, refec, Indof marginea plnzei ca s’o tivesc; a dupăct pinza. Fam. Bat, trag dupaci cuiva Ia ceafă. după! şi dupuT, a -f v. intr. (d. dup S şi rudă şi cu slrb. dupiti, nsl. diipati, ceh. dupati, a dupui, ş. a. [Bern. 1,238]. V. du— păcesc, zdup). Fam. Calc greu, fac dup~ www.dacoromanica.ro dup clnd fug, (cu picioarele goale pin casă ori cu ghetele pe pămtnt). — Şi zd- : sări zdupiind (VR. 1924, 2.188). V. duduY. dup&Ială şi dupuTâlâ f., pl. re/f. Acţiunea de a dupui. Zgomotu acestei acţiuni: o dupuială suspectă se auzea pin curte. dupcă, V. dutcă. dupe prep. V. după. duplă, V. dublă 3. duplec, a -â v. tr. (lat. duplico, -ăre, a tndoi; duplicata pâplite, cu genuchiu tndoit, d. duplus, duplu. V. duplic, înduplec). Vechi. Azi Vidin. Îndoi, înduplec, Incovoi, abat. V. intr. Mă înduplec: muntenaşu du-pleca (Şez. 32, 101). * duplic, a -â v. tr. (lai duplico, -âre). Îndoiesc, fac duplu. * duplicat n., pl. e. Duplu exemplar al unui act, al unei chitanţe. * duplicitate f. (lat. dupllcitas, -âtis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie. * duplu, -ă adj. (lat. duplus, it doppio, fr. tfouble.\. Îndoit, de două ori mai mult: plată, gardă duplă. Bere duplă, superioară In calitate. Fig. Ascuns, prefăcut, ipocrit: suflet duplu (Rar). Contabilitate duplă, V. contabilitate. Ca duplu sens, cu doiiă înţelesuri, cum k vă dau (adică vouă saâ pe voi). In duplu exemplar, In doiiă exemplare; văd duplu, văd două lucruri In loc de unu. — Ob. dublu (după fr.). duplun, V. dublon. dupre prep. V. după. dupuY v. intr. V. dupăY. dupurluYesc v. tr. (d. dupuros). Nord. Zmulg, jumulesc. dupuros, -oăsă adj. (d. dup 2). Nord. Cu dupi, neţeselat, zbtrlit, murdar: cal dupuros. Postav dupuros, pin unele locuri mai gros, pin altele mai suptire. * dur, -& adj. (lat. durus). Tare, solid, greu de zglriat: diamantu e cel mai dur corp. Fig. Aspru, crud, neomenos: om, suflet dur. Adv. In mod dur. dură f. (turc. tură, fascicul, legătură. V. durez 1 şi tura 2). Est. Temelia acoperişului unei case ţărăneşti de moda veche : pe capetele grinzilor de afară se aş;zau costoroabele, cite trei de fie-care parte a casei, şl formau duraua (Şez. 36,33). * durabil, -ă adj. (lat. durabilts). Trainic, care durează mult: pod durabil, Adv. In mod durabil. * durabilitate f. (lat.durabilitas, -ătis). Calitatea de a fi durabil. * duralumrniil n. Un aliaj format din aluminiu (93%), aramă (3$), manganez (3#) şi magneziu (\%). * dura mâter f. (cuv. lat care înseamnă „mamă dură" sau „tare"). Anat. Membrană exterioară şi cea mai groasă din cele trei care acopere creieru şi măduva spinării. * durată f., pl. e (fr. durie; it durata)-Timpu cit durează ceva: durata unei lec-fiuni. dura-vura, duraY-vuraY interj, ca şi tura-vura, care arată mişcarea lucrurilor şi a oamenilor: Ce mai tura-vura ? Sfirşiţl treaba I tn sfirşit, dura-vura, s’aă învoit. dură f., pl. i (d. a durui. V. duriţă). Vest. Rotită saâ roată de maşfaă (ca la ci-ctric): o bucată de cărbune cit dura unul masorel (ChN. 2,15). Dura genuchlului, rti-tuia. De-a dura (toată ţara), de-a rostogolu, rostogolind. Fig. Iron. A da pe cineva de-a dura, a-l da tava, a-l trtnti, a-l bate. durăY, -it, V. duruY. -durat n., pl. ete (d. a durui). Est. Rar. Duruială, huiet de prăbuşire, de vehicule (huruială), paşi grăbiţi (tropot), de ploaie răpede (ropot) ş. a. (La Cost. „bubuitură"). durbacă f., pl. e şi ăci (turc. dibek, piuă, că arşic, arşa din asyk, asa: alb. dii-bek, putinei). Munt. Mold. sud. Cada teascului de struguri. Refrigerantu tn care e ser-entinu la facerea rachiului (V. ţlgher). adă de vre-o 40 de vedre, durbenifă f., pl. e (bg. durvenica, ploşniţă, d. durvo, lemn. Cp. cu păduche ae lemn şi stelniţă. V. dirvală). Munt. Rar. Ploşniţă. Fig. Iron. Grasă ca o durbeniţă, foarte grasă. V. dopllfâ, mărhaîe, ba-şoldlnă. durd, -ă adj. (d. ung. durda, îndesat, grăsuiiu, rudă cu rus. dorâdnyl, dorddlivyl, gras). Rar. Îndesat, grăsulia. durdân, -ă adj. (d. durd). Fam, Grăsan, gros: copil durdan. durdă f., pl. e (d. durd). Un fel de puşcă cu ţeava foarte groasă—Dim. durdulită, pl. e. diirduY, a -i v. intr . (imitativ ă>dur-dur, huietu paşilor grei şi îndesaţi. V. dîrdiT şi duduY). Tropoiesc îndesat, vorbind de o mulţime care vine, de o maşină care duduie ş. a.: maşina, pămintu durdule. durduliii, -fe adj. (d. durd. V. durdan). Fam. Cu forme rătunde, grăsuiiu -.fatădurdulie. V. dopllţă. dur-dur interj, care arată huietu rostogolirii sau zbuciumului: dur la deal, dur Ta vale. V. dura-vura. durdură, V. dfrdoră. durere f. Suferinţă fizică. Fig. Întristare : vorbea cu mare durere. — Vechi duroare. Intr’un desclntec din Banat durime (Şez. 35, 110). durerâs, -oâsă adj. Care produce durere : lovitură dureroasă. Care arată durere: strigăt dureros. Adv. In mod dureros, cu durere-: a striga dureros. — Vechi duru-ros. 1) durăz v. tr. (d. dară. Cp. şi cu lat. ddlăre, a ciocăni, a forma; it dotare, sp. dolar). Rar azi. Construesc, clădesc (din grinzi) : a dura o casă, (fig.) o minciună. Durez un somn, trag un somn. 2) * du răz v. intr. (fr. durer, d. lat. du-rare, d. durus, dur). Trăiesc, tin» rezist, persist: piramidele Egiptului durează de mii de ani, această modă va dura mult, acest bolnav nu va dura mult. durghineafă, V. dru-. durig, a -â v. tr. Trans. Daâ de-a dura, rostogolesc. www.dacoromanica.ro du rigă f., pl. i (d. dură). Trans. Dură. durime, V. durere. * duritate f. (lat. duritas, -ătis). Calitatea de a fi dur: duritatea diamantului. Fig. Asprime, nesimţire : duritate de inimă. Asprime, inelegantă : duritate de ştii duriţă f., pl. e (dim. d.dură). Rotita pintenului. . durlăn şi dîrlăd m. (cp. cu tirlă 2 şi cu dirloi, fiuieru cel mare al cimpoiului, adică „lungan"). Est. Fam. Flăcău, hojma-lăfi, ttnăr tnalt dur lip n., pl. e. Est. Iron. In durlige saâ cu durhgele goale, cu picioarele goale (cu crăcii goi) : copiii umblaă in durlige. — Şi dîrllge (Vs.) şi dullge (mai ales tn sud): cu dmigele goale (CL. 1912,6,616). — Şi -igă f, pl. i: dă-ţi duliga mal tn colol (Suc.). durllgâr m. Est. Iron. Copil care umblă cu durligele goale (Şez. 30,291). durlâY, V. dîrlot. durmâ, V. dulma. durmeă, V. dlrmea. durmi, V. dormi, durmltâz, V. dormitez. duroăYe, V. droaTe. duroăre f., pl. ori (lat. ddlor, -dris; it. dolore. pv. cat. sp. dolor, fr. douteur, pg. ddr. V. dor 1). Vechi. Durere. Azi. Ban. PL Podagră. durut, a -I v. intr. (d. dur-dur, huietu roatelor pe teren zgrunţuros. V. dură). Hu-rui, produc huietu dur-dur (ca trăsurile pe drum Ş.a.): clocănitoarea duruia in scoarţă cu clonfu-i negru (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). — Şi durăT. duruYâlă f., pl. ieli. Huietu lucrurilor care duruie, durăt. durultură f., pl. i. Huietu lucrurilor care duruie : aud o duruitură. dururds, -oăsă adj. (lat ddldrosus, it. sp. pg. doloroso, pv. cat. doloros, fr. dou-loureux). Vechi. Dureros, durut n-< pl- e Gorj. Mintean. 1) dus, -a adj. Plecat, absent: el era dus. Mort (adică „dus pe cea- laltă lume“): acest bolnav e dus (e ca şi mort). Dus pe ginduri, adineit In glndire. A dormi duş, a dormi ca mort (adine). Acest om nu prea e dus la biserică, nu ştie multe, se supără uşor, e sălbatic. 2) dus n., pl. uri. Acţiunea de a saâ de a te duce de multe ori. dusoăre f., pl. ori. Rar. Dus, ducere, cărătură, transport: am adus marfa tn trei dusori..Ml. Şir de flori brodate pe o ie. duşăg n. pl e şi uri (turc. diissk, dOsek, saltea). Mold sud. plapomă, ogheal, iorgan. duşameă (est) şi -umeă (vest) f., pl. ele (turc. diisemi, dăSeme). Mold. Parchet, podea, pardoseală, pavimentu unei camere. duşcă f„ pj. şte şi şti (vsl. * duska, d. duhă, duh, dusa, suflare; rus. diiSka, supapă, răsuflătoare; strb. za duSak, dintr'o suflare). Fam. înghiţitură, sorbitură: o duşcă de vin, a băut tot paharu dintr'o duşcă. De duşcă, dintr'o singură răsuflare (blnd), pe nerăsuflate. V. suflet. duşT m. pl. (d. vsl. duhu, pl. duSi, duh). Kes/. A fi tn duşi buni, a fi In bună dispo-zifiune. V. toană. duşiş n., pl. uri (turc. dllSlls, Intllnire). N. Cost. 2,11 şi 68. Noroc, şansă. La jocu de table, căderea amlndoror zarurilor cu număru 6 In sus. duşlăg n., pl. uri şi e (germ. durch-schlag). Priboi (de găurit cercurile). duşman (est) şi duşmăn (vest) m. (turc. diismăn, d. pers. dliSmen, care vine d. vgr. dvs-mends, „rău doritor, duşmănos"; bg. strb. duşman). Inimic, vrăjmaş, care luptă contra ta. — Şi dujmân (vest). Fem. (şi In est) duşmăncă, pl. e. 1) duşmănesc, -eăscă adj. Ostil, inimic, de duşman : trupe duşmăneşti. 2) duşmănesc v. tr. (d. duşman) Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceşti oameni se duşmănesc. • duşmăneşte adv. Ca duşman, duşmănie f. Inimiciţie, vrăjmăşie ostilitate. duşmănia, oăsă adj. Plin de duşmănie : privire duşmănoasă. Adv. Cu duşmănie, duşumea, V. duşamea. dutcă f., pl. I (pol. dudek, rut. dudok, gen. dudta, ceh. dud, bani, d. germ. deut, ol. duit, le(caîe). Mold. (dupcă, ca zapcă fafă de zatcă). Băncuţă, piesă de 50 de bani. L'obr. Gologan. Trans. Potoroancă, piesă de 4 crăifari. * duunvir m. (lat duămvlr, d. duum, de doi, a doi, şi vir, bărbat. V. decenvlr). La Romani, magistrat care funcţiona împreună cu altu. * duunvlrâl, -ă adj. (lat. duumviralis). De duumvir. * duunvlrăt n., pl. e (lat duumviratus). Funcţiunea de duunvir. Durata acestei funcţiuni. du vă f. (turc. duva, d ar. dua). Vechi-Rar. Rugăciunea Turcilor. — Şi dova. V. namaz. duvălm m. (vsl. dvalma). Munt. Vechi. Argat la cai. — Şi duvalmă, m.(caprpd). * duzină f., pl. I şi e (fr. douzaine, d. douze, doi-spre-zece). Două-spre-zece obiecte de ace aşi fel. dveră f.,pl.e, i (vsl. dviri, rus. dveri, uşă. V. vornic, pridvor). Vechi. Uşă la ttm-pla bisericii. V. zăveasă. dvârbă, V. vorbă, dvorbâsc, V. dvoresc. dvoreăn ra„ pl. enl (vsl. dvor&nină). Ve hi. Curtean. — Şi dvorâlnlc şi zvo-rean. Ca adj. -enesc. dvorâsc v. intr. (vsl. dvoriti, d. dvoră, curte, adică „curte domnească"). Vechi. Slujesc, fac treabă: a dvori înaintea împăratului. — Şi dvorbesc {d.dvorbă), zvo-resc şi zdvoresc. dvârnlc, V. vornic. www.dacoromanica.ro E 1) o m. A cincea literă a alfabetului latin: tloi e sau doi de e. 2) e (In est li, -i) formă neaccentuată lld. ■este : e grea, nu e nimica. După mai şi clnd -se accentuiază se pune este: Nu mai este. Este ceva ? Este I 3) e conj. (lat it, şi). Vechi. Iar, şi: Dumnezeu trufaşilor potriveşte-se, e smeriţilor dă bunătate. (Ps. S. 173,5). 4) * e- saâ ex-, prefix lat. care, In cuv. moderne arată scoaterea, eşirea, suprimarea, ca : epurez, emit expulsez, şi corespunde cu ■vrom. s- In scad. eă pron. Greşit scris tld. ia=dinsa. ea..., greşit scris Ud. ia.- * ebdomadar, -ă adj. (fr. hebdoma-daire ; lat. hibdomas, -dmadis, d. vgr. ‘eb-•domds, -ădos, săptămtnă). Sâptămlnal: ziar ebdomadar. Adv. A apărea ebdomadar. * ăben, V. abanos. * ebenin, -& adj. (lat. ebeninus, d. vgr. ebininos). De abanos. Fig. Negru ca abanosu: _păr ebenin. * ebenist, -& s. (fr. gbeniste). Care lucrează ori vinde obiecte, mobile ş. a. de abanos ori de alte lemne preţioase. * ebenisterift f. (fr. ibtnisterie). Meseria ori comerciu de ebenist Prăvălia unui -ebenist * ebonită f., pl. e. Cauciuc vulcanizat cu de trei ori mai multă pucioasă de cit obişnuita cauciuc vulcanizat, care dă o substanţă de aspectu cornului şi din care se fac pep-teni, minere de cuţite, izolatoare electrice, î)ile de biliard şi fel de fel de obiectf (Descoperit de Goodyear). * ebrăic, -ă adj. (lat. hebrăicus, d. ver. -*ebraikds). De Ebreu, judaic, jidănesc. Limba ebraică, limba semitică pe care o vorbeau Jidanii ctnd aveau tara lor In Palestina. Adv. Ca vechii Ebrei: a vorbi ebraic. * ebraist, -ă s. Savant tn limba, literatura ori istoria ebraică. * ebrafzm n., pl. e. Particularitate a limbii ebraice, judaizm. Spiritu Ebreilor. * ebrietate f. (lat. ebrietas, -ătis). Beţie. * ebullţiune f. (lat ebullitio -dnis. V. toulă). Fix. Ferbere. * eburneân, -ă adj. (fr. iburnien, lat. eburneus şi eburnus, d. ebur, fildeş. V. IvorlO). Rar. De fildeş. ecaret, V. acaret. * ecartă n. (fr. ecarti, despărţit, depărtat). Un joc de cărţi care se joacă In doi, mai rar trei ori patru. * ecatâmbă f., pl. e (vgr. 'ekatombe, d. 'ekatdn, o sută, şi bus, bou; lat. hecatombe şi hecatomba). La vechii Greci, sacrificii! de o sută de boi sau de alte animale. Fig. Mare măcel. V. olocaust. ecfânls n., pl. e şi uri. (ngr. ‘ekfânisis, strigare). Munt. Vozglas. * echer n., pl. e(fr. iquerre, fem). Geom. Un instrument de tras unghiuri drepte şi linii perpendiculare. V. îndreptar. * echestru, V. ecQestru. * echidistant, -ă adj. (lat aeqttidis-tans). Care e la distanţă egală, cum Is paralelele tntre ele saa punctele circumferenţei faţă de centru. * echidistanţă f. (d. echidistant). Calitatea de a fi echidistant. * echidnă f., pl. e (vgr. ihidna, viperă). Mit. Un'monstru fabulos jumătate femeie şi jumătate şarpe. * echldneQ m. (d. echidnă). Zool. Un animal australian din genu monotremelor şi care seamănă cu ariciu. echilăc, V. Ichilic. * echiiăter n., pl. e (lat. aequilăterus. V. cadrllater). Geom. Figură cu laturile egale, ca pătrata, triunghiu echilateral ş. a. — Mai des -er (după fr.). * echilateral, -ă adj. (lat. aequilate-raiis). Geom. Care are laturile egale: triunghi echilateral. * echilibre* v. tr. (lat aequilibro, -dre)-Cumpănesc, pun In echilibru: a echilibra o balanţă. Fig. Om echilibrat, om cu minte sănătoasă. * echllibrfst, -ă s. (d. echilibru). Persoană care stă In echilibru pe o slrmă întinsă ori alt-ceva şi jonglează. * echilibristică f. (d. echilibrist). Arta echilibristalui. www.dacoromanica.ro * echilibru n., pl. e (fr. equilibre, d.lat. aequi-librium [d. aequus, egal, şi librare, a cumpăni]. V. Hbră, nivel). Cumpănire, starea de repaus a unui corp solicitat de forfe opuse care se distrug. A perde echilibru, a perde poziţiunea verticală, a cădea. Fig. Justa combinare a puterilor. Echilibru european, sistemă care tinde să tmpedice ca un stat să devie prea puternic fată de altu. * echlmâză f, pl. e (vgr. ek-hymosis, revărsare, cum face stngele după o contu-ziune). Med. Vtnătaie, lnvineţire produsă pe pele de o lovitură. echlnglQ, V. achingiS. * echlnocţiăl, -ă adj. (lat. aequinoc-tialis). Al echinocţiului: linie echinocfială (ecuatoru), * echln6cţiQ n. (lat. aequi-noctium, d. aequus, egal, şi nox, noctis, noapte; fr. equinoxe). Timpu cind zilele-s egale cu nopţile. — Această circumstanţă se produce de dooă ori pe an: la 21 Martie şi la 21 Septembre, fiind-că atunci, cei doi poli al pămintului afllndu-se la o egală distantă de soare, lumina lui se răsplndeşte de la unu la altu şi luminează jumătate din pămlnt, pe ctnd jumătate rămtne tn întuneric. Prima din aceste epoce corespunde cu echinocfiu de primăvară, iar a doua cu cel de toamnă. Ecuatoru se numeşte linie echinocfială fiindcă e echinoc(iu ori de ctte ori soarele e pe această linie, adică la 21 Martie şi la 21 Septembre. * echlnoderm n., pl. e (vgr. ehlnos, arici, şi ăţle. ’ www.dacoromanica.ro EFE — 461 — EGA * efeb m. (vgr. dphebos, de unde şi lai ephibus). La vechii Greci, adolescent, flăcău. * efect n., pl. e (lat. effectus, d. efjl-cere, a face, a împlini. V. per-fect). Rezultat Impresiune, influenţă: efectu unui discurs, unui tabloă, unui medicament, unei vorbe. Poliţă, mandat comercial. Pl. Rente de stat: efecte publice. Mobile, haine: efecte militare. * efectiv, -ă adj. (lat effectivus). Real, pozitiv. S. n. Număr real: efectivu armatei. Adv. In mod efectiv. * efectuez v. tr. (fr. effecfutr, mlat ef-fectuare, d. lat. effectus, efect). îndeplinesc, execut: a efectua un p •oiect. * efemlnăt, -6 adj. (lat. effeminatus). Afemeiat Moleşit * efeminez v. tr. (lat. effimino, -ăre, d. fimina, femeie). Fig. Afemeiez, moleşesc sufletu. * efemer, -ă adj. (fr. dphimire, d. vgr. epMmeros, d. emira, zi; it effimero). Care durează (trăieşte) numai o zi: floare efemeri, insect efemer. Fig. De scurtă durată: frumuseţi, fericire efemeră. Insecte efemere, un gen de insecte care nu trăiesc de cit o zi. * efemeridă f., pl. e (vgr. ephemerls, -idos; lat. ephimeris, -4rid,s). Jurnal, ziar. Pl. Table astronomice care arată poziţiunea planetelor pe toate zilele anului. Cărţi ori notiţe care conţin evenimentele Intlmplate In acelaşi zi la diferite epocef efendi m. (turc. efindi, d. ngr. afthindis [scris -ntisj, stăpln). In Turcia, titlu dat principilor imperiali, funcţionarilor civili ai statului şi învăţaţilor (In opoz. cu aga, titlu dat numai militarilor). — La Ienachi Cog. afgndi. * efervescent, -ă adj. (lat iffervis-cens, -intis, d. effervâscere, a ferbe, a clocoti). Care clocoteşte. ■ * efervescenţă f., pl. e(d.efervescent). Ferbere, clocotire. Fig. Emoţiune, clocotire : efervescenţa gloatelor. efhol6ghiQ şi (modern) * eQhoIdglQ n. (ngr. efhologion, vgr. eănolâgion, d. euhi, rugăciune, şi -logiu ca In orologii). Molif-telnic. — Se scrie şi evhologhiă, dar nu se zice de cit efn-, ca şi ieftin. * eficăce adj. (lat. efficax, d. efficere, a face, a îndeplini). Care face efect: remediu. eficace. Adv. In mod eficace. — Pl. f. şi n. egal cu sing.: vorbe, remedii eficace, deşi corect ar fi fost să meargă după rece, adică vorbe eficacl. V. atroce, feroce, precoce, propice. * eficacltâte f. (lat. efficăciias, -ătis). Calitatea de a fi eficace, de a avea efect: eficacitatea unul remediu. * eficient, -â adj. (lat. efficiens, -ântis, d. efficere, a face, a îndeplini. V. suficient). Care produce un efect: soarele e cauza eficientă a căldurii. * efigie f. (lat efflgies, d. ef-fingere, a reprezenta. V. figură). Reprezentarea, imaginea unei persoane: monetă cu efigia suveranului. * eflorescent, -ă adj. (Iat. efflorâs-Cens, -tntis). Care e In eflorescentă. * efloresc^nţă f., pl. t (d. eflorescent). Inceputu înfloririi. Transformarea unei substanţe minerale care, expusă la aer, se acopere cu o materie pulverulentă, ca sarea pe unele lacuri, nitratu de potasiu pe păreţi ş. a. Erupţiune pe pele. * efluvii) n. (lat. effluvium. V. fluviQ). Fluid, emanaţiune invizibilă care iese din corpu omului şi animalelor şi In general din corpurile organizate. Exhalaţiuni insalubre din bălţi, Fig. Emanaţiune fluidă presupusă căreia i se atribue oare-care influedţe morale : efluvii ochilor cuiva. Efluvii electric, descărcare electrică care se manifestă pin-tr'un flux de electricitate puţin luminos ori chear obscur. * efdd n., pl. uri sau oade (fr. ephod, d. ebr. aphad, a te Imbraca cu). Tunică de ceremonie a marelui preut la vechii Ebrei. * efor m. (vgr. âphoros). în vechea Spartă, nume dat celor cinci magistraţi electivi stabiliţi ca să contrabalanţeze autoritatea regilor şi a senatului. Membru al unei eforii. V. epitrop. * eforie f. (ngr. eforia). Funcţiunea de efor. Consiliu de administraţiune: eforia spitalelor. Localu (biurouj eforilor: palatu Bforiii Spitalelor Civile din Bucureşti. V. epitropie. * efdrt n., pl. uri (fr. effort). Barb. Sforţare. efracţiune f. (după fracţiune, d. lat. ef-fringere, -fractum, a frtnge, a sparge ; fr. effraction). Jur. Spargere făcută cu înten-ţiunea de a fura: furtu cu efracţiune e calificat ca crimă. — Şi -ăcţie. eftenie f., eftlnşig şi eftenşiig n., pl. uri (d. eftin, ieftin). Vechi, indurare, milă. eftln-, V. Teftin. * efuziune f. (lat. effusio, -dnis, ef-fun-dere, a răsplndi, a vărsa. V. con-fuziune). Vărsare : mare efuziune de singe. Fig. Manifestare de sentimente, pornire: efuziune de amiciţie. — Şi -uzie. * egagropil n. pl. uri şi e (d. vgr. al-gagros, capră salbafică, şi pilos, minge de lină; fr. aegagropile). Panzehru. * egăl, -ă adj. (fr. igal, d. lat. aequalis, it. 'uguale). Aemenea In natură, cantitate, calitate: oamenii nu pot fi egali unii cu alţii. Care nu se schimbă: temperatură t-gală. Indiferent: asta mi-e egal. Subst. De acelaşi rang: a trăi cu egalii tăi. Adv. în mod egal. V. seamăn. * egalez v. tr. (fr. igaler). Fac egal: moartea ii egalează pe toţi oamenii. îs egal: nimica nu egalează curaju lui. www.dacoromanica.ro * egalltăr, -ă adj. (fr. igalitaire). Care are de scop egalitatea civilă, politică şi so-xială. SubsL Partizan al egalităţii. * egalitate f. (h.igaliti). Ra portu dintre două lucruri egale : egalitatea a două numere. Lipsă de diferenţă Intre oameni: justiţia se opune egalităţii dorite de unii oameni. * egalmente adv. (fr. igalemint). în mod egal. * egemonfe f. (vgr. 'egemonia, A.'egio-mal, guvernez. V. exegeză). Supremaţie, prioritate : Atena şi Sparta şi-au disputat egeomonia. * egfdâ f., pl. e (vgr. aigis,-ldos, pele de capră, cu care era acoperit scutu lui Joie). Mm. Scutu lui Joie şi al Minervel.^ig. Pro-tecţiune : a fi supt egida cuivd, egiptean, -că s., pl, enl, ence. Locuitor al Egiptului. Adj. (neologizm). Egipte-nesc. eglptenesc, -eâscă adj. Din Egipt: corabie egiptenească. - eglpteneşte adv. Ca Egiptenii. * eglptolâg m. Cel ce se ocupă de istoria şi antichităţile Egiptului. * egiptologie f, (Egipt şi -logie). Ştiinţa de care se ocupă egiptologu. eglendlsesc(mă) v. refl. (ngr. eglen-dizo, aor. -endisa [scris -ntizo, -ntisaj, d. turc. eilenmek, aor. eilendy, vechi egl-, a se amuza; bg. eglendisam, slrb. -isati). Rar azi. Mă amuzez. Fam. Iron. Mă Imbăt. — Şi engllnd-i englend-, Ingllnd-. eglengeâ f., pl. ele (turc. eglenge). Vechi. Amuzament. — Şi englengea. * eglogă, V. eclogă. * egoist, -ă s şi adj. (d. lat. igo, eu). Care are viţiu egoizmului: Jidanu e foarte egoist. * egofzm n. (d. lat. igo, eu). Viţiu omului care se glndeşte numai la interesu lui. * egotist, -i s. şi adj. (d. lat. igo, eu). Care vorbeşte mult de sine Intrebuinţlnd pronumele eu şi persoana tntlla a verbului: Englezu e foarte egotist, * egotizm n. (lat. igo, eu). Particularitatea ae a fi egotist egrasie, V. Igrasie. * egretă f, pl. e (fr. aigrette, d. aigron, dial. lld. hiron, stlrc). Moţ de fire de păr la chipiQ. egumen m. (ngr. igămenos, [d, vgr. 'igumenos—’egemdn, şef,], de unde şi vsl. igumenu. V. egemonle). Stariţ, superior de mtnăstire. egumenie f. (ngr.igumenia).Funcţiunea de egumen. * egza-, V. exa-. 1) et, pl. d. el, tel. 2) et interj, de mirare: Eli Dar ce s’a tntimplat oarei Interj, de supărare: el şi ti cu întrebările tăieI Interj, de chemare =het: El, mălt Ia stăll-Eîblne! arată 1) nepăsarea : Te-am denuntat t — Ei bine l 2) ciuda : I-am spus l Ei bine : tot nu vrea să plece I 3) surpriza, contrastu: Toţi aă fugit l Et bine: el a rămas l 4) întrebarea: Ei bine ? Nu plecăm ? — ET? Şl ? arată .nepăsarea şi sfidarea. — ET I Aş I arată 1) sfidarea şi ironia, 2) mirarea ori întrebarea. * eTalet n., pl. e. (turc. [d. ar.l etalel). Vilalet. el, V. Tel. * elaborez v. ti1, (lat elabdro, -ăre, a lucra, d. labor, muncă). Prepar un product pintr’o muncă ascunsă: stomahu elaborează alimentele. Fig. Elaborez un proiect de lege, II dau gata lucrat In întregime. 1) elan m. (vsl. telent, bg. telin, litv. ilnis, de unde şi germ. elen şi fr. Han. Tot de aici vine şi numele rtulul clan. In Fălciu). Un fel de cerb cu coarne late care se mai află Incă pin nordu Europei şi Americii. 2) * elan n.. pl. uri (fr. Han, d. i-lancer, a arunca cu forţă. V. lansez). Barb. Avtnt. Fig. Pornire, transport * elastic, -ă adj. (d. vgr. elastdon, adj. verbal d. elaăno, împing, cu sufixu, -ic). Care are elasticitate, care se întinde ca guma şi revine la loc. Fig. Flexibil, schimbător: conştiinţă elastică. Regulament elastic, care se poate înţelege In toate felurile şi p. ori-ce scop. * elastlcHăte f. (d. elastic). Proprietatea pe care o au unele corpuri de a se lungi ctnd le tragi şi de a-şi relua forma primitivă cind le laşi, ca guma. Fig. Flexibilitate, variabilitate: elasticitate de conştiinţă. elcffl m. (turc. elil şi ilci). Vechi. Consul, ministru plenipotenţiar sau ambasador creştinesc In Turcia. elcovăn, V. Telcovan. * eldorado n. (sp, el dorado, Eleorado, adică el pais dorado, ţara de aur). O ţară pe care Orellana (+ 1550), locotenentu lui Pizarro, credea c’a găsit-o Intre Amazon ţi Orinoco şi pe a cărei capitală el o numea Manoa. Fig. Paradis, ţară luclntătoare şi plină de bogăţii. V. pămint. * eleătlc, -ă adj. (vgr. eleatikds). De la şcoala filosofică din Elea: scepticizmu eleatic. S. m. Filosof eleatic. * elebor şi -6r m. (lat [h] elliborus, d. vgr. ‘elliboros. V. aleur). Bojăţel, cu[t]-curlg, splnz, zirnă, o plantă ranunculacee ale tărei rădăcini, după cel vechi, ar vindeca nebunia (helliborus niger, odârus, du-metârum şi purpurăscens). Aceste rădăcini s’au întrebuinţat ca purgativ plnă nu de mult, Iar poporu tratează cu ele dalacu la vite. — în Trans şi iarba nebunilor. * electiv, -ă adj. (lat. electlvus). Numit ori dat pin elecţiune: prezident electiv, coronă electivă. Compus din alegători: adunare electivă. www.dacoromanica.ro * electlvltăte (. (d. electiv). Calitatea mită (embatic). * enfizemâtlc, -ă adj. (d. vgr.empAy--sema, gen. -imato». Cp. cu astmatic, ecze- matic, edematic, exantematic, problematic). Med. Care prezentă caracterele enfizemei, bolnav de enfizemă. — Mai puţin bine en-flzematds (fr. emphysimateux). * enfizemă f., pl. e (vgr. emphysema, unflare). Med. Unflarea ţesăturii celulare pin introducerea aerului sau dezvoltarea unui gaz. Enfizemă pulmonară safi veziculară, dilatarea anormală a canaliculelor şi beşi-cuţelor pulmonare, ceia ce Impedică răsuflarea (Pop. năduf, năglugă şi şui). — Şi -enflzem n., pl. e şi uri, ceia ce nu e nai Sine. enlbahâr, V. Tenlbahar. ENT enicer, V. Tenicer. engher, V. hlnger. englendls£sc, V. eglend-. englengeă, V. eglengea. * Englez, -ă s. Locuitor din Anglia saii de rasă anglo-saxonă. Adj. Din Anglia, de Englez: limba engleză. — Şi Inglez (it. Ingtese, ngr. Inglizos):solul Inglezulul (Nec. 2,264). 1) * englezesc, -eâscă adj. Englez, din Anglia: limba englezească. — Şi Ingl-. 2) * englezesc v. tr. Prefac tn Englez. — Şi ingl-. * englezeşte adv. Ca Engtejii: a vorbi englezeşte. — Şi -Ingl-. engotplon n., pl. oane (ngr. engdlpion, d. vgr. egkolpios, ţinut In sin, d. en, în, şi kd'pos, sin. V. golf). Iconiţă de smalţ pe care o poartă la pept arhiereii şi unii arhi-mândriţi. — Mai rar şi eng6lplQ. engomlon, V. encomion. * enigmatic, -ă adj. (vşr. ainlgmatikds). Care cuprinde o enigmă. Fig. Greu de înţeles, obscur : discurs enigmatic. Adv. In mod enigmatic. * enigmă f., pl. e (vgr. alnigma). Gtci-toare, cimilitură. Fig. Lucru greu de înţeles: natura e o enigmă. enorlâş m. (d. enorie cu sufixu -aş). Poporan, parohian, locuitor de enorie. enorie f. (ngr. enoria, parohie, d. vgr. en-irios, din ăuntru hotarelor, d. dres, hotar. V. afurisesc), Parohie, circumscrlp-ţiunea unui preut. Locuitorii unei enorii. — Vechi şi norie (vsl. norila). * enorm, -ă adj. (lat. e-normis, d. normă regulă). Mare peste măsură, excesiv: arbore enorm. Fig. Succes, noroc enorm. Adv. In mod enorm. * enormitate f. Hat endrmttas, -ătis). Mărime neobişnuită. Fig. Gravitate : enormitatea unei greşeli. Atrocitate : enormitatea unei crime. Prostie, gogomănie : a spune enormităţi. enot m. (rus. enât). Vechi. Un fel de pisică sălbatică (viverra genetta). * enterltă f. (d. vgr. inter on, intestin. V. mesenter). Med. Inflamaţiunea intestinelor. * entimemă f. pl. e (vgr. enthymema, d. en, In, şi thymos, suflet). Log. Silogizm cu doâă premise, iar a treia (mijlocia) sub-tnţeleasă. De ex.: Cuget. Deci, exist. (Sub-. Inţ.: Tot ceia ce cugetă există); ori-ce mamifer e vivipar. Deci, balena e vivipară. (sublnţ.-. balena e un mamifer). * entltâte f. (mlat intitas.-ătis, d. lat. ens, entis, part. d. esse, a fi). Filoz. Esenţă, fiinţă, lucru : o entitate metafizică. * entomolog, -oâgă s. (d. entomoto- —gie). Persoană care se ocupă de entomologie www.dacoromanica.ro * entomolâglc, -ă adj. (d. entomologie). De entomologie. * entomologie f. (vgr. intomon, tăiat, insect [V. insect], d. Umno, tai, şi -logie. V. anatomie, tom). Acea parte a zoologiii care tratează despre insecte. * entozoăr n., pl. e (vgr. entis, înăuntru, şi zâon, animal). PI. Verrai care trăiesc In corpu animalelor, câ limbricii, tenia, tri-china ş. a. * entuslâst, -ă s. şi adj. (vgr. enthu-siastes). Plin de entusiazm: om entusiast, aplauze entusiaste. — Şi -zlast (după fr.). * entuslâstic, -ăadj. (vgr. enthusiasti-kos). Plin de entusiazm : aplauze entusias-tice. Adv. Cu entusiazm : a striga entusiastic. — Şi -ziastlc (după fr.). * entusiazm n., pl. e şi uri (vgr. en-thusiasmis, inspiraţiune divină, ă.theis. zeu). Mare bucurie şi însufleţire : toţi primiră cu entusiazm declarajiunea de război. Mare admiraţiune : elevii aă tn general entusiazm pentru profesori. — Şi -ziazm (după fr.). * entuslazmâz v. tr. (d. entusiazm ; fr. enthousiasmer). Umplu de entuziazm, înflăcărez : muzica te entusiazmează. V. refl. Mă însufleţesc, mă umplu de mare admiraţiune : a se entusiazma pentru progres. — Şi ■zlazmez (după fr.). * enumer, a, -â v. tr. (lat. e-niimero< -ăre). Număr unu clte unu. Expun, spun pe rlnd, înşir: enumeră-mi candidaţii. * enumeraţlune f. (lat. enumerătio, -onis). Acţiunea de a enumera. Ret. O figură pifl care înşiri faptele. — Şi âţle şi -âre. V. retorică. 1) * enunţ n., pl. uri (d. a enunţa, ca şi denunţ d. denunţa). Cuvintele pin care se enunţa. 2) * enunţ, a -â v. tr. (lat. e-nuntiare)-Exprim precis pin vorbe ori pin scris: a enunţa o teoremă. * enunţiaţiunef. (lat.e-nuntiătio,-onis). Acţiunea sau modu de a enunţa: enunţarea unul fapt. — Şi -âţle, dar mai des -âre. * eocân, -ă adj. (vgr. eis, auroră, şi kainos, recent. V. mio-cen). Geol. Se zice despre stratu cel mai vechi din terenu terţiar. Ş. n. Maimnţele apar la finele eocenului. * eollân, -ă s. şi adj.Locuitor din Eolia; eolic. Modu eolian sau eolic, unu din modurile vechii muzici greceşti. Harpa eoliană (ă.Eolt regele vtntunlor), intrument cu coarde care vibrează cind bate vintu. * eolic, -ă adj. Din Eolia (tn Asia Mică): unu din cele patru dialecte greceşti se numea „eolic*. Adv. Ca Eolienii: a scrie eolic. * epâctă f., pl. e (vgr. epacti, adăugată, [sublnţ. ‘emira, zi], d. ep-ăgo, adaug). Număr care arată ctte zile trebuie să adaugi anului lunar ca sâ-I egalezi cu cel solar. V. temelie. * eparhie, -ă adj. (vgr. eparhikis. Cp_ cu an-, ier- şi mon-arhic). De eparhie: con-sistoriu eparhie. — Ob. eparhlâl. Cp. cu central, episcopal, monahal. * eparhie f. (vgr. eparhia). Dieceză, raaîi multe judeţe supuse jurisdicţiunii unui episcop, unui mitropolit ori unui patriarh. — Şr eparhie (după rus.). * eparhiât, -ă s. (vgr. eparhiites). Care locuieşte tn eparhia de care e vorba: epis— copu eparhiot. * epătic, -ă adj. (vgr. ‘epattkis, d. 'Spar, 'ipatos, ficat). Anat. Al ficatului -canalu epatic, F. pl. Bot. Gen de ranuncu-lacee. * epatită f, pi. e (vgr. ‘epatites). Infla-maţiune de ficat Un fel de peatră preţioasă, de coloarea ficatului. * epâvă f., pl. e (fr. ipave, „speriatV apoi „epavă", d. lat. expavidus, spăimtntat_ întli s’a zis despre oile sau albinele speriate, care se Împrăştie, apoi despre sfărlmă-turile unei corăbii sfărâmate. V. spăTmînt). Sfărlmătură de corabie sau din alt vehicul-Fig. Rest, rămăşiţă (dintr’o avere, dintr’un partid, dintr’o sănătate): acest omeo epavă din ceia ce a fost. * epentâtlc, -ă adj. (vgr. epenthetikis). Adăugat pin epenteză. * epentâză f, pl. e (vgr. ep-in-thesis„ V. teză). Gram. Intercalarea unui sunet ori unei silabe tn mijlocu unui cuvlnt, precum : şindrilă, strafidă lld. şindilă, stafidă. * epic, -ă adj. (vgr. epikos). Proprii epopeii: toemă epică. Ca de epopeie, gigantic : luptă epică. * epicen, -ă adj. (vgr. epi-koinos. V. cenobiQ). Gram. Se zice despre substantivele care au aceiaşi formă p. masculin şi feminin, ca copil, vultur, dihor. * epichirâmă şi -hlrâmă f., pl.e(vgr-r epi-heirema, d. heir, mină; lat. epichirima şi epicherima, it. epicherima, fr. epicherime. V. chir-urg. Log. Silogizm In care fiecare premisă e însoţită de proba ei. * epIcrânIO n. (vgr. epi-kranon). Anat Totalitatea părţilor care acopere craniu. * eplcureizm n. Fii. Morala Iui Epicur şi a epicureilor. V- edonizm. * epicurâQ, -ee adj. (vgr. epikureios, lat epicurius). Fii. Conform doctrinei lut Epicur. Subst Filosof din şcoala lui Epicur. Fig. Libidinos, sensual. * epidemic, -ă adj. (d. epidemie). De epidemie, general: boală epidemică. Fig. Iron. Entusiazm epidemic. * epidemie f. (vgr. epi-demia. V. en-demie). Boleşniţa. molimă, boală contaşi-* oasă care, Intr'o localitate, loveşte multâ-lume, ca holera, ciuma, vărsatu, frigurile tifoida ş. a. — Epidemia se produce pintr1»-cauză tnttmplătoare, endemia pintr’o cauză, obişnuită, constanta sau periodică. Ast-feL. ciuma e epidemică tn Europa, dar endemici tn India. Nu toate boalele contagioase-s e— pidemice. V. epizootie. www.dacoromanica.ro * epidermă {., pl. e (fr. Epiderme, lat. epldermis, d. vgr. epidermis, -idos, derivat d. dirma, pele). Anat. Stratu semitranspa-rent care acopere pelea animalelor. Fig. Parte iritabilă, sensibilă : a avea epiderma sensibilă. Bot. Membrană transparentă care acopere toate părţile unui vegetal expuse la aer. * epidermic, -ă adj. (d. epidermă; fr-ipidermique). Anat. De epidermă, al epidermei : jesat epidermic. * eplfiţ, -ă adj. (vgr. epiphytos, răsădit pe). Bot. Care creşte lipit ori agăţat de copaci (ca muşchiu safl vanilia), dar nu parazit. V. liană. _ * epifonemă f., pl. e (vgr. epi-phdne-ma, d. phoni, voce. V. fonetic). Ret. Ex-clamaţiune sentenţioasă pin care termini un discurs. V. retorică. * epfforă f., pl. e (lat. epiphora, d. vgr. epiphoră. V. anaforă). Ret. Repetarea aceluiaşi cuvlnt la sfirşitu mai multor pro-poziţiuni consecutive. V. retorică. * epigâstric, -ă adj. (d. epigastru ; fr. ipigastnque). Anat. De la epigastru: regiune epigastrică. * epigastru n., pl. e (vgr. epi-găstrion, d gastir. plntece. V. ipogastru, gastronom). Anat. Partea superioară a abdomenului. * eplglâtă f., pl. e (vgr. epi-gloltt.s, -idos, d. glâlta, limbă; ir. epiglotte). Anat. O car-tilagine fn partea de sus a laringelui care deschide şi închide glota, oprind alimentele să intre pe căile respiratorii. * eplgdn m. (vgr. epi-gonos, născut pe urmă). Mit. Erofl din număru celor care au făcut a dofla expediţiune contra Tebei, fiii color şapte căpitenii care afl făcut-o pe cea dinţii. Fig. Urmaş mal puţin ilustru al unor părinţi iluştri. * epigraf, -ă s. (d. epigrafie). Savant In epigrafie. — Mai puţin bine epigrafist. Cp. cu caii-, foto-, geo- şi paleo-graf. * epigrafie, -ă adj. (d. epigrafie). Relativ la epigrafie : descoperiri epigrafice. * epigrafie f. (d. vgr. epigraphi, ins-cripţiune, derivat d. grâpho, scrifl). Ştiinţa citirii inscripţiunilor vechi. ' * eplgramâtlc, -ă adj. (d. epigramă. V. gramatic). De epigrama : întorsătură epigramatică. * epigramatist, -ă s. (d. epigramă). Care face epigrame. * epigramă f., pl. e (vgr. epi-gramma. V. pro-gramă). La cei vechi, inscripţiune tn proză ori In versuri pe un monument. Mică poezie care se termină c’o ironie: epigramele lui Marfial is virulente şi spirituale. * epilatdr, V. depilator. * epilepsie f. (vgr. epilepsia şi epilepsis apucare subită. V. cata-lepsie, pro-lepsă). Med. O boală nervoasă caracteri- zată pin leşin şi convulsiuni, numită popular boala copiilor, ducă-se pe pustii, intimpinare ş. a. — Vulg. pedepsie. * epileptic, -ă adj. (vgr. epileptikds). De epilepsie: convulsiuni epileptice. Fig. Furios, dezordonat: gesturi epileptice. Subst Bolnav de epilepsie. * epilez, V. depilez. * epilâg n., pl. ari safl oage (vgr. epl-logos). Concluziunea unui romanţ, unei poeme. Sfirşitu unei Inttmplări In care joacă rol sentimentele : epilogu acestei drame fu moartea. V. prolog. epingeâ, inexact lld. iep-, V. iplngea. * eplplodn n., pl. oane (vgr. epiploon, d. epi, pe, şi plio, plutesc). Anat. O parte a peritoneului. Cea care acopere măruntaiele se numeşte marele epiploon (pop. prăpur [la mei] şi bezărăă [la porc]), iar cea care se află tntre stomah şi ficat se numeşte micu epiploon. V. mesenter. * episcop, şi -6p m. (ngr. şi vgr. epi-siopos, inspector, episcop; it. vfscovo, fr. iveqae; pol.biskup; germ.bischof.V.scop). Prelat care conduce o eparhie. — Vechi şi -cup (acc. şi cup) şi piscup.V. preut. * episcopal, -ă adj. (lat. episcopalis). De episcop : palat episcopal. — S’ar putea zice şi episcopic (vgr. episkopikos). Cp. cu microscopic şi eparhie. * episcopat n., pl. e (lat. episcopatus). Episcopie, demnitatea de episcop. Timpu cit ţine aceasta demnitate. * episcopie f. (ngr. şi vgr. episkopia). Episcopat (demnitatea şi timpu). Eparhia unui episcop. Locuinţa, sediu unui episcop. Biserica catedrală a episcopii. — Vechf şi -cupie şi pisc-. * eplsâd n., pl. oade şi uri (vgr. epei-sodion, d. 'odos, drum. y. met- şi period). Intlmplare legată de acţiunea principală tntr’o poemă ori Intr’un romanţ (ca e-pisodu lui Aristefl In Oeorgicele lui Virgilifl). Fig. Intlmplare tn altele mal multe: Aus-terlitz e cel mai glorios episod din campaniile lui Napoleon. — Şi -iod (după fr.). * episâdic, -ă adj. (d. episod). Dintr’un episod ; personagiu episodic. Fig. Accesoria. — Şi -zodie (după fr.). epistasie f. (ngr. şi vgr. epi-stasia). Vechi. Supraveghere, conducere. * epistât m. (ngr. epistâtis, d. vgr. epi-stdtes. V. aero-stat, para-stas). Supraveghetor, îngrijitor. Iron. Subcomisar. — Vulg. şi iplstat. * epistolă f., pl- e (lat epistula şi epistola, d. vgr. epistole, d. epi-stillo, trimet ştire. V. apo-stol). Scrisoare, hlrtie scrisă şi trimeasă cuiva (Rar). Scrisoare In versuri adresată cuiva: epistolele lui Orafiu. Scrisoare religioasă : epistola sfintului Paul. * epistolar, -ă adj. (lat. epistolaris). Relativ la epistole, la scrisori : stilu epistolar. S. n., pl. e. Colecţiune de scrisori. www.dacoromanica.ro * epistolie f. (ngr. epistoll). Vechi. Rar azi. Epistolă, scrisoare religioasă. * epitaf n., pl. e (vgr. epităphion, d. tâphos, mormlnt. V. ceno-taf). Inscripţi-une pe un mormlnt. Aer (stofă brodată). Slujbă p. tnmormlntarea Iul Hristos. Cartea care o conţine. * epltalâm n., pl. e şi uri (vgr. epithă-lamos). Mică poemă In onoarea mirilor. V. conăcărle. * epitellâl, -ă adj. (d. epiteliu). Anat. De la epiteliu : ţesut epitetiat. Care formează epiteliu: celule epiteliale. * epltelldmă f., pl. e. (d. epiteliu). Med. Tumoare canceroasă constituită de ţesutu epitelial. * epitâliQ n. (d. vgr. epl, pe, şi thel(, mamelă, fiind-că a fost aplicat Intli la peliţa care acoperc mamelele). Anat. Epidermă formată din celule reunite Intr'una sau mal multe pături şi care acopere membranele mucoase, seroase, vasculare şi glandulare. * epitet n., pl. e (vgr. epitheton). Cuvlnt care califică: acestui rege i s'a dat epitetu de «mare1*. * epitrahil, V. patrahir. epitrop m. (ngr. şi vgr. epl-tropos. V. trop, tropic, ellotrop, geotroplc). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică). epltropfe f. (ngr. şi vgr. epitropla). Funcţiunea de epitrop. Consiliu epitropilor. JLocalu (biurou) epitropilor: epitropia spitalului Sfintului Spiridon din laşi. * epizdd, V. episod. * epizootie f. (d. vgr. epl, pe, şi zootes, natura animală). Epidemie la animale, ca: răpciugă, dalacu ş. a. * epizootie, -ă adj. (d. epizootie). De epizootie : boală epizootiei. epingeâ, inexact Ud. îep-, V. ipingea. * âpocă şi ep6căf., pl. i,e (vgr.epohi; fr. ipoque, it. epoca). Punct fix tn istorie. Dată, moment însemnat: epoca slavizmului (1290-1633) şi a grecizmulul (1633-1821) tn istoria Românilor. A face ipocă, a fi însemnat (ilustru) şi a lăsa o vie amintire. Geol. Vlrstă, ev, lung spaţiu de timp : tpjca triasică, jurasică, cretacee. * epâdă f., pl. e (vgr. epodds şi epodi). In odele şi corurile tragice ale vechilor Greci, stanţa care se etnta după strofă şi antistrofă. Mică poemă satirică scrisă de poetu roman Oraţiu : epodele lui Oraţii epolât n., pl. e, şi m. (rus. epoKt, d. fr. (paulette, dim. d. (paule, vfr. espalde, din *espadle, lat spăthula şi spitula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spăthe. V. spalier, spată). Ornament cu ciucuri sau -alt-fel pe care militarii tl poartă la umerii tunicii. Fig. Gradu de ofiţer: a obţinut e-poletu. — Pe la 1850 şi spalet (it spa-letta). * eponim, -ă adj. (vgr. epdnymos, d. epl, pe, şi onoma, nume. V. ano-, pse-udd- şi sino-nlm). Arhont eponim, tn vechea Atenă, arhontu care dădea anului numele lui. * epopeîe f, pl. et, gen. eil, cu art. ela (vgr. epo-poila, d. (pos, poemă, şi poieo, tac ; it epop(ja şi epopfrr V. melopeîe). Poemă eroică mare, ca lliada, Eneida, En-riada ş. a. Genu poemei epice. * epruvâtă f., pl. e (fr. (prouvette, d. (preuve, probă). Vas de sticlă tn formă dc tub tn care se fac diferite experienţe fizice şi chimice. * eptagân n., pl. oane (vgr. ‘eptăgonos, d. •(ptă şapte, şi gonia, colţ). Geom. Poligon In şapte colţuri. * eptarhie f. (vgr. ’eptă, şapte, şi arhi, comandament). Nume supt care se înţeleg cele şapte regate fundate de Germani In Anglia. * epură f., pl. e (fr. (pure, d. ipurer, a epura). Desemn tn mare al unui edificiu, al unei maşini Qxecutat pe un zid ori pe sol. Desemn terminat, tn opoz. cu crochiu. âpure, V. Tepure. * equ-, V. ec-. * erăld, V. herald, erăt, V. Irăt. * erată f. pl. e. Greşit zis tld. tabla greşelilor de tipar la o carte sau simplu greşeli Cei ce zic aşa se iaG după fr. errata, care e lat errata, pl. de la erratum, greşeală, eroare. Ctnd e o singură greşală Francejii zic erratum. * erătlc, -ă adj. (lat. errăticus, rătăcitor, d. errare, a rătăci, a greşi. V. eroare, rătăcesc). Med. Intermitent, iregulâr: friguri eratice. Geol. Stincă eratică, bloc eratic, care, pintr’o cauză oare-care, se află dus departe de zăcămtntu lui natural. * £ră f, pl. e (lat aeră, eră). Epocă fixă de ctnd Incep a se socoti anii. Epocă însemnată : domnia lui Ştefan cel Mare a fost o eră de glorie. erb-, V. Terb-. * erbacâQ, -6e adj. (lat. herbăceus). Bot. Se zice despre plantele al căror cotor e moale şi piere In fie care an, tn opoz. cu lemnos. * erbăriQ m. (lat. herbarium). Colec-ţiune de plante uscate. — Şi -ăr, pl. e. * ârbiQ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. E bivalent şi are o greutate atomică de 169. * erbiwdr, -ă adj. (nlat. * herbi-vorus, d. lat. herba, iarbă, şi vorus din carnl-vorus). Care se nutreşte cu iarbă, cu substanţe vegetale, ca vitele. * erborist m. (fr. herboriste). Vtnzător de plante medicinale. * erborlzatdr, -oăre adj. şi s. Care erborizează. www.dacoromanica.ro * erborizaţliine {, Acţiunea de a er-boriza. — Şi -aţle. * erboriz^z v. intr. (Fr. herbnriser, d. lat. herba, iarbă, cu term. din arbor, arbore). Adun plante ca să le studiez. * erculân, -ă adj. (lat. herculanus, d. Hercules, Ercule, zeu puterii fizice) Qigantic, atletic: putere erculană. dre, V. Iar. * erecţiune f. (lat. e-rictio, -dnis. V. erlg, di-recţiune). Rar. Acfiunea de a ridica, de a construi: erecţiunea unei $ta-1ue, unui edificiu. Acţiunea de a institui, de a institui, de a stabili: erecţiunea unui tribunal. — Şi -âcţie. * er£de m. (lat. hires, heridis). Rar. Moştenitor. * ereditar, -& adj. (lat. hereditarius). Care se transmite pin moştenire : avere creditară. Care se comunică de la părinţi la copii: boală ereditară. * ereditate f. (lat. heriditas, -ătis). Moştenire, succesiune: a ajunge rege pin ereditate. Transmitere din tată In fia a unor calităţi ori defecte (atavizm). * eremit, -ă s. (vgr. eremites, d. iremos. pustiu, nelocuit; lat. eremita, fr. ermite\ Mar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăieşte singur, nu tn mtnăstire. eres n, pl. uri (vsl. ieresi, rus. erisi, d. vgr. ‘airesis, erezie. V. pro-eres). Pop. Supersitiune. — in Munt. şi ires, erez şi Irez. erâte Şl herote m. (var. din arete [pin aluz. la iuţeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete şi herete [Olt.], apoi erete. Cp. şi cu ung. harăcs. o pasăre răpitoare de apă). Sud. Uli. — |n biblia d. 1688 h&reţ, In Ban. hăr&ih * eretic, -ă adj. (vgr. ’airetikâs). Etero- esnâft V. Isnaf. * esofag n., pl. e (vgr. oisophâgos, d. oiso, olo, duc, şi fag din antropofag). Anat. Gttlej, canalu care duce alimentele din gură tn stomah. — Şi ezo- (după fr.). * esotârlc, -ă adj. (vgr. esoterikds, interior). Se zice despre învăţătura dată tn şcoalele vechilor filosofi numai celor iniţiaţi, cum erau unii din şcolarii lui Pitagora şi Aristotele. — Şi ezo- (după fr.). V. exo-terlc. * esplanădă f., pl. e (fr. esplanade, d. it. spianata; sp. explanada. V. plan). Teren neted şi descoperit înaintea unor forti-ficaţiuni saâ unor edificii: esplanada Invă-lizilor din Paris. V. podmol. * est n, pl. ar fi uri (fr. est, d. engl. east, mai vechi est; germ. osf). Răsărit, orient, vorbind de punctele orizontului. estăc, V. Testfc. âste şi Tăste, pronunţat azi Yâste (lat est), pers. 111 sing. a indicativului prezent d. verbu a fi. Se întrebuinţează numai ctnd e accentuat şi după mai: Este pine ? Este. Nu mai este. * estâtf -ă s. (vgr. aisthetis). Care iubeşte şi practică frumosu. * estetic, -ă adj. (vgr. aisthetikds, d. aisthănomai, simt). Fii. Care se raportă la senttmentu frumosului: simţu estetic lipseşte incultului. S. m. şi f. Estetician, -ă. S. f. Ştiinţa care tratează despre frumos tn natură şi tn artă şi despre sentimentu pe care-1 deşteaptă tn noi (Această ştiinţă a fost tn-tîia oară numită aşa de filosofu german Baumgarten la 1750). Adv. in mod estetic, frumos : tablouri aşezate estetic. * esteticiăn, -ă s. (fr. esthiticien). Estetic, persoană care se ocupă de estetică (P. formă, cp. cu fizic-ian, politic-ian). * estimez v. tr. (lat. ăestimo, -ăre, V. stimez). Evaluez, preţuiesc, hotărăsc valoarea : a estima o casă. estimp adv. (est [= ist, ăst] şi timp). In acest an, anu ăsta: estimp nu s’a făcut fin mult, finu din estimp e bun. * estiv şi estival, -ă adj. (lat. aesti-vus şi aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară : zile estivale. * estdmpă f., pl. e (fr. estompe, poate d. ol. stomp, germ. stumpf, tocit). Pele saâ hlrtie învălătucită p. a estompa. * estompez v. tr. (fr. estomper). întind cu estompa creionu pe htrtie. * estradă f., pl. e (fr. estrade, d. pv. estrada, it. strada. V. stradă). Podină, inălţătură de lemn (de ordinar tn anfiteatru p. ca persoanele din apoi să poată privi peste capu celor din ainte saâ p. ca lucrurile puse pe ia mai tn fund să se poată, vedea). * estuărlit n. şi -ar n., pl. e (lat aes-tuarium, d. aestus, clocotire, flux). Gură de fluviâ largă (din cauza fluxului): estuaru Girondei, Tamizei. * eşafdd n„ pl. oade (fr. ichafaud, din chafaud, care vine d. lat pop. * catafăli-cum, d. vgr. katd, jos, şi lat. fala, turn de lemn, de unde şi it. catafalco. V. catafalc). Podea ridicată p. executarea criminalilor. * eşafodaj n., pl. e (fr. (chafaudage). Schele, lemnărie tn prejuru unei construc-ţiuni. * eşaldn, V. eşelon. * eşantITdn n„ pl ioane (fr. iehantillony din (chandillon, rudă cu pv. escandil, -a/, o măsură de capacitate, şi cu it. scandaglio, sondă. Cp. cu cotillon, batalion)% Probă, mostră. V. şablon. * eşărpă f., pl. e (fr. icharpe, care însemna la început „pungă attrnată de gtt“, d. vgerm. skerpa; ngerm. scherbe, eşarpă, e luat înapoi de pe fr. V. şi hîrb). Ftşie, bandă de stofă, cordon care se poartă de la umăr spre şold saâ ca cingătoare ca sema distinctiv : eşarpă de primar. Ftşie care susţine un braţ rănit.—Şi eşarfă (rus. Sarf). * eşâc n., pl. uri (fr. ichec, insucces, pi. dchecs, jocu de şah. V. şah). Barb. Fiasco, cădere, nereuşită, nesucces. A suferi un eşec, a face fiasco, a da chix. V. eşuez. * eşeldn şi eşaldn n., pl. oane (fr. (chelon, treaptă, dim. d. ichelle, scară. V. scară). Arm. Trupă aşezată Înapoia alteia ca s’o susţie la nevoie. Trupe dispuse pe eşeloane, tn formă de trepte, una după alta. * eşelonâz v. tr. (fr. ichelonner). Arm. Aşez trupele pe eşeloane, adică din distanţă tn distanţă. * eşichier a, pl. e (i:hiquier, sctndură pe care se joacă la şah, eşichier). Jurisdic-ţiune engleză care regulează mai ales afacerile financiare. * eşuâz, a -ă v. intr. (fr. ichouer). Nu. reuşesc, fac fiasco. Naufragiez. V. eşec. www.dacoromanica.ro ET — 476 — ETi * etaj n., pl. e (fr. e'tage, vfr. estage, d. ester, a sta, ca it. staggio, d. stare. V. sta- giQ). Rlnd, cat: casă cu două etaje. — La omâni „casă cu două etaje* înseamnă mai des ,cu un parter (rez-de-chaussie) şi un etaj". Francejii nu consideră etaj de cit ce e peste parter, şi de aceia casa numită tn România „cu doaă etaje" la ei e cu unu. * etajară f., pl. e (fr. itagire). Mobilă compusă din mai multe poliţe şi întrebuinţată la t'mut cărţi, pahare şi alte lucruri mici, * etalaj n., pl. e (fr. italag;, d. italer, a expune, a etala, d. ital, germ. slall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de mărfuri. Mărfuri expuse. Fig. Paradă, ostenta-ţiune vanitoasă : etalaj de lux, de erudiţiune. * etalez v. tr. (fr. italer. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudiţiune. * etaiân n., pl. oane (fr. italon, d.germ. ■stiel, mănuchi) Model, tip de greutăţi ori de măsuri regulat de legi. * etamină f., pl. e (fr. itamine, d. i-taim, partea cea mal supţire a linii peptă-nate, d. lat. stamen, fir de furcă. V. sta-mi nâ). Un fel de stofă supţire cu firele rare, dar ceva mai deasă de cit canvaua. * etăn n, pl. uri (răd.ef- din eter). Chim. Idrocqrbură saturată, idrogen bicarbonat (CHa CHa). * etapă f., pl. e (fr. itape, din estaple, d. germ. stapel, şantier, stajfel-platz, popas). Arm. Locu unde se opresc trupele In marş. Distanţa străbătută de o trupă Intr’o zi de marş. — Curat rom. popas. * etăte f. (lat. ăetas, -ătis [din * aevi-tasj, d. aevum, ev). Vlrstă, durată a vieţii. Om In etate, cam bătrln, In vlrstă. — Există şi Intr’un doc. din 1687, In ArhO. 1924, 149t fiind cu etatea trecută tn vlrstă bătrlneţelor. * etatist, -Iz^z, -izm, V. stat-. * etc. prescurtare Ud. et dtera, care pe lat. Înseamnă „şi cele-lalte" (adică „lucruri"). E mult mai bine a te servi de rom. „ş. a.“ sau „ş. c. 1." (şi altele, şi cele-lalte). * eter n. (lat. ăether, ăetheris, d. vgr. aithir, -iros). Fluid subtil care, după credinţa celor vechi, umplea spaţiu situat dincolo de atmosfera pămintului. Fiz. Fluid Imponderabil elastic care umple spaţiile, pătrunde toate corpurile şi e considerat ca agentu care transmite lumina, căldura, electricitatea ş. a. Chim. Lichid foarte volâtil rezultat din combinaţiunea unui acid cu al-coolu : eter sulfuric, etilic. iteră, V. Tatră. * eter^Q, -6e adj. (lat. aethireus şi de-thirius; vgr. aithirios). De natura eterului. Poet. Bolta eteree, ceru. Uşor, transparent, pur: suflet etereu. eterie f. (ngr. eteria, d. vgr. 'etairla, societate). Zavera, revoluţiunea Grecilor supt conducerea lui Alexandru Ipsilanti la 1821 tn ţările româneşti ca să libereze Grecia de jugu turcesc. eterist m. (d. eterie). Za vergi u, membru al Eteriii. * eterizez v. tr. (d.eter; fr. ithiriser). Combin cu eter. întrerup sensibilitatea pin respiraţiunea eterului: a eteriza un bolnav. * et^rn, -ă adj. (lat. aeternus [din *ae-vtternusj, d. aevum, ev. V. etate). Fără început şi sfirşit, veşnic: Dnmnezeu e etern. Perpetua : recunoştinţă eternă. Oraşu etern, Roma. Adv. In mod etern, tot-de-a-una : a exista etern. * eternitate f. (lat. aetimitas, -ătis). Veşnicie, durată fără început şi sfirşit. Viaţa viitoare: a cugeta la eternitate. Un timp foarte îndelungat: e o eternitate de clnd nu te-am văzut. * eternizez v. tr. (d.etern ;fr.iterniser). Fac să dureze prea mult timp: mulţi a-tocaţi eternizează procesele. V. refl. Durez indefinit. Fam. Rămln prea mult: du-te, dar nu te eterniza acolo. * eteroclit, -ă adj. (vgr. ‘eterdklitos, d. ‘fteros, altu, şi klisis, declinare). Gram. Care se declină şi după altă declinare, deci neregular. Fig. Contra regulelor artei: edificiu eteroclit. Bizar, fantastic : gusturi ete-roclite. * eteroddx, -ă adj. (vgr. ‘eterâdoxos, d. ’ileros, altu, şi ddxa, opiniune. V. dogmă). Eretic, care e de altă părere In religiune, In opoz. cu ortodox. * eterodoxie f. (vgr. ‘eterodoxia), Defectu de a fi opus ortodoxiii. * eterogen, -ă adj, (vgr. 'eterogenii). Care nu e omogen, ci de diferite naturi: societate eterogenă. Gram. Neutru. * eterogenitate f. (d. eterogen). Caracteru de a fi omogen. — Unii zic etero-geneitate, ca fr. hitirogeneite, şi it eteroge-neită. Cp. cu omogenitate. * etesiăn, -ă adi. (vgr. etesiai, d. etr-sios, anual). Se zice despre cele doaă vln-turi de nord care suflă In fiecare an pe la sfirşitu lui Iuliu In estu Mediteranei. — Şi -zlan (după fr.). * etlăj n., pl. e saa uri (fr. etiage, id.). Nivelu cei mai scăzut al apei unui ria, de la care se măsoară creşterile. * âtic, -ă adj. (vgr. ethikâs, d. ithos, obicei, modă. V. hristo-itle). Relativ la morală: ştiinţă etică. S. f. Morală, ştiinţa moralei: etica lui Spinoza. * etichetă f., pl. e (fr. etiquette, d. vfr. estiquer, got stikan, germ. stechen, a împunge ; engl. ticket, etichetă). Mică inscrip-ţiune pe butelii ori pe pachete ca să se ştie ce cuprind, cit costă ş. a. Fig. Ceremonial, forme ceremonioase: intre amici nu e etichetă. Vizită de etichetă, vizită de ceremonie. * etii n., pl. uri, iar tn teoria chimiii m. (d, et- ca şi’n etan şi il d. vgr. 'y/e, materie). Chim. Radical ipotetic (Ci Hs) format din cărbune şi idrogen şi care intră In corn-poziţiunea alcoolului obişnuit şi a multor compuşi organici. www.dacoromanica.ro * etilic, -ă adj. (d. etil). Chim. Se zice despre compuşii derivaţi ai etanului: alcool etilic (CHa — CH» OH). * etlmoldg m. (vgr. etymoldgos). Cel care se ocupă de etimologie. — Unii zic etimologist (după fr.). Cp. cu astro-,geo-, zjo-log. * etlmoldgic, -ă adj. (vgr. etymologi-kdsj. Relativ la etimologie : dicţionar etimologic. Adv. In mod etimologic. * etimologie f. (vgr. etymologia, ă.ity-mos, adevărat, curat, şi Idgos, cuvlnt). Originea unui cuvlnt. Ştiinţa care caută originea cuvintelor. O parte a gramaticii numită obişnuit morfologie. * etimologist, -ă s. Etimolog. Partizan al ortografii! etimologice. Adj. Ortografie etimologistă. * etină f„ pl. e (răd. et din eter). Chim. V. acetllena. * etlologie f. (vgr. aitiologia, d. aitia, cauză, şi -logie). Filoz. Cauzalitate, cercetarea cauzelor lucrurilor. Med. Ştiinţa cauzelor boalelor. * etmoid, -â adj. (vgn ethmoeides, d. ethmâs, strecurătoare). Anat. Se zice despre osu cel ciuruit care e la rădăcina nasului. S. n. Etmoidu. — Ca adj., unii zic etmoidal, ceia ce nu e necesar. Cp. cu romboidal. * etnârh m. (vgr. ethnârhes şi ethnar-hos, d. ethnos, naţiune, şi ărho, domnesc). La Romani, guvernator al unei provincii. * etnarhie f. (vgr. ethnarhia). La Romani, provincie guvernată de un etnarh. Demnitatea de etnarh. * âtnic, -ă adj. (vgr. ethnikds). La vechii autorii bisericeşti, păgtn. Relativ la rasă, naţional: influenţe etnice, nume etnic. * etnograf m. (d. etnografie). Cel care se ocupă ae etnografie. — Fem. -ă. * etnografic, -ă adj. (d. etnografie). Relativ la etnografie. Adv. Din punctu de vedere al etnografii!. * etnografie f. (vgr. ithnos, naţiune, şi grafie). Studiu şi descrierea diverselor naţiuni din punctu de vedere al manifestaţi-unilor materiale a activităţii lor (religiune, obiceiuri). * etnoldg m. (d. etnologie). Cel care se ocupă de etnologie. — Fem. -oagă. * etnolâgic, -ă adj. Relativ la etnologie. Adv. Din punctu de vedere al etnologiii. * etnologie f. (vgr. ethnos, naţiune, şi -logie). Vechiu nume al antropologi»: Qua-trefages fu unu din fundatorii etnologiii. Azi „etnografie". * etnopslhologie f. (vgr. ethnos, naţiune, şi psihologie). Şiinţa psihologii! popoarelor, studiu credinţelor popoarelor, mai ales al literaturii populare (folklor). * etografie saâ etologie f. (vgr. fthos, obicei, modă, şi grafie sau logie). Ştiinţa obiceiurilor nnui popor. * etopgîe f., pl. el (vgr. ethopoila, d. fthos, obicei, şi poieo, fac). Rar. Descrierca obiceiurilor şi pasiunilor oamenilor. etpaTâ, V. ecpaîa. £tră, V. Tetră. * etrusc, -ă adj. Din Etruria: vase etrusce. * etuvă f., pl. (fr. etuve, it stufa. V. stufat). Maşină de dezinfectat ori de sterilizat pin abur ori pin căldură. Fig. Această cameră e o adevărată etuvă, e foarte caldă. 1) eB, V. TeQ. 2) eO-, prefix vgr. care înseamnă „bine", ca In eu-fonie. Corespunde cu ngr. ev şi vsl. blago-. V. dls- 3. * eQcalipt m. (lat ştiinţific eucalyptus, d. vgr. eu, bine şi kalyptds, acoperit, fiind-că limbu călicelui rămine acoperit ptnă după înflorire. V. apocalips). Un fel d copac miratcaceu balsamic gigantic (Creşte pin Australia şi a fost aclimatizat şi’n Eâropa, unde e întrebuinţat la uscarea mlaştinilor. Frunzele lui ts astringente şi febrifuge). * efldlom£trlc, -ă adj. Fiz. Relativ la eudiometrie. * efldlometrie f. Fiz. Ştiinţa de a analiza amestecurile gazoase cu eudiometru. * efldiom£tru n., pl. e (vgr. elidios, senin, liniştit, eudia, seninătate, linişte, şi metron, măsură). Fiz. Un instrument p. analiza ori sinteza aerului şi a altor gazuri: eădiometru cu mercur. * eQfâmlc, -ă adj. (d. eufemizm). Relativ la eufemizm. Adv. In mod eufemic. — Unii zic eflfemlstlc. * eflfemizm n., pl. (vgr. euphemismds, d. eă, bine, şi phemizo, exprim). Ret. Îndulcirea expresiuni!, ca: nu mai eşti ttnăr tld. eşti bătrin, naiv tld. prost. V. retorică. * eflfdnlc, -ă adj. (d. eufonie). Gram. Care produce eufonie, care sună frumos: Valeria e un nume eufonic,pe cind Vlada ori Neacşa nu. De acela poporu zice despre o fată urită şi cu nume urlt: „După ce e slută, o mai cheamă şi Vlada". — Literă eufonică, literă pusă tntre două vocale ca să evite hiatu, ca-.florile dalbe lld. florile albe. Adv. In mod eufonic. * eQfonie f. (vgr. euphonia, d. eă, bine, şi phoni, voce. V. caco-fonle). Gram. Fru-museţă a sunetelor, a cuvintelor (pronunţare armonioasă). * eQfdrble f. şi eQfdrbIQ m. (lat. eu-hhdrbia şi euphdrbium, vgr. euphorbla şi euphdrbion, d. eă, bine, şi phorbe, păşune, nutreţ). Bot. Aleur. * eflforblac£fl, -£e adj., pl. f. ee (d. eăforbie). Bot. Din familia euforbiii. F. pl. Plante din familia euforbiii, ca: aleuru, brelu, ricina, odogaciu ş. a. * eQforie f. (vgr. euphorla, lesniciunede a purta, de eă, bine, şi phiro, duc, port). Bună dispOziţiune sufletească. www.dacoromanica.ro * eQgenfe f. (vgr. eugineia, nobleţă, d. eă, bine, şi genea, naştere. V. evghenie). Calitatea de a te naşte absolut sănătos la trup şi la suflet şi frumos. V. blagorod-nlcle. ' * eBharlstie f. (vgr. euharistia, d. eă, bine, şi hăris, graţie. V. har). La catolici, împărtăşania (plnea şi vinu). * eflhologlfl, V. efhologlfl. * eOnuc m. (vgr. eunCthos). Castrat (ha-dln, scapeţ) care păzeşte femeile din harem. V. famen. eflpatrid, -ă adj. (vgr. eupatrides şi 4ăpatris, d. eă 2şipatir, tată. V. apatrid). Nobil In vechea Atenă. * eOristlc, -ă adj. (d. vgr. eurisko, găsesc). Care-1 face pe elev să afle adevăru răspunzlnd Întrebărilor. * eOritmlc, -ă adj. (d. curitmie). Plin de euritmie. * eOritmie f. (vgr. eurythmla, d. eă, bine, şi rythmos, ritm). Proporţiuni arhitectonice frumoase. Armonie muzicală. Fig. Just echilibru al facultăţilor. * eflropeăn, -ă s., pl. ent, ene (d. Europa), şi eQropeQ, -ee, s., pl. ei, ee (lat. Europaeus, vgr. Europaios). Locuitor din Europa. Adj. Popoarele europene saă europee. (Ca adj, cu judeţean). * eflropen^sc, -eăscă adj. (d. Europa). Din Europa : popoarele europeneşti, port (costum) europenesc. * eQropeneşte adv. Ca Europenii. * eQtanasfe f. (vgr. eă-thanasla, d. eă, bine, şi thănatos, moarte). Moarte frumoasă ori plăcută. — Bacon a ’ntrebuinţat acest cuvtnt Inţeleglnd pin asta „moartea fără durere a unui bolnav incurabil". * 1) ew n., pl. uri (lat. aevum. V. etate, etern). Mare diviziune a istorii! (mai multe secule): evu mediă se întinde de la 495 pînă la 1453 saă 1492. — Acest cuvlnt a fost introdus de Germanu Kellner la 1688. 2) * ev-, prefix. V. eQ 2. * evacuaţlune f. (lat. evacuătio, -dnis). Acţiunea de a evacua. — Şi ăţie, dar ob. -ăre. * evacuez v. tr. (evăcuo, -ăre, d. va-cuus, gol, deşert). Med. Fac să iasă din corp. Arm. Părăsesc un loc capitullnd. A evacua boinqvii (lld. a evacua loca saa spi-talu de bolnavi) nu e zis propriu. * evadâz v.intr. (fr. evader, lat. evădere). Scap pe furiş din închisoare. * evaluez v. tr. (fr. ivaluer, it evaldto, -ăre, d. valiita, valoare. Cp. cu it.saluer, lat. salutare). Estimez, preţuiesc. * evangellăr n., pl. e (fr. ivangiliaire, mlat. evangeliarium). Tetravanghel, carte care conţine cele patru evanghelii. — Şi evangheliar (după evanghelie). * evang^llc, -ă adj. (vgr. eaaggelikds, Iat. evangelicus), Conform evanghelii!, din evanghelie: puritanii pretindeau că duc o viaţă evanghelică. Luteran, protestant. Subst. Evangelicii. Adv. In mod evangelic. — Şi evanghelic (după ngr.). * evangelist m. (vgr. euaggelistis, lat. evangelista). Fie-care din cei patru apostoli care au scris viaţa şi doctrina lui Hristos: Matei, Marcu, Luca şi Ion, — Şi -ghellst (după ngr.). evanghelie f. (mer. evangelion, ngr. evangeli, d. vgr. euaggelion, bună vestire, d. eă, bine, şi aggelia, veste; vsl. ievangeliie. V. rapanghele şi tnger). Doctrina lui Hristos. Fie-care din cărţile care conţin viaţa şi învăţăturile lui Hristos. Evangeliar, noul testament Acea parte a evanghelii! care se citeşte la liturghie. Nu-ţi pune capu sănătos supt evanghelie, dacă eşti fericit, nu căuta să fii şi mai fericit, nu-ţi strica liniştea. — Pop. (vanghelie şi vanghelie. * evantăllfl n. (fr. iventail, d. vent, vint). Un fel de ecran care se închide şi se deschide şi cu care-ţi faci vint clnd ţi-e cald. — Şi -ăT, pl. aie. * evaporăt, -ă adj. şi s. Fig. Zăpăcit, uşurel: cap evaporat, un evaporat. * evaporaţliine f. (lat. e-vaporătio, -dnis). Prefacerea unui lichid In abur. — Şi -ăţle, dar mai des -ăre. * evaporez v. tr. (lat. evapiro, -ăre, d. vapor, abur). Fac sâ dispară prefăclndu-se tn abur: a evapora un lichid, benzina s'a evaporat. V. refl. Fig. Mă tmprăştii, dispar: mlnia i s'a evaporat. V. vaporizez. * evazâz v. tr. (fr. (vaser, d. vase, vas). Răzbuzez, lărgesc spre gură : ceaşcă evazată. * evaziune f. (lat. evăsio, -dnis). Acţiunea de a evada. — Ob. evadare. * evazfv, -ă adj. (d. lat evăsus, part- d. evădere, a evada). Care caută să scape, să eludeze: răspuns evaziv. Adv. In mod evaziv, nu categoric. * evemerizm n. Doctrina lui Hvemer, filosof Grec (sec. IV tn ainte de Hristos), după care zeii mitologii! ar fi oameni divinizaţi. * eveniment n-, pl. e (fr. ivenement, d-lat. evenire, a se Intlmplă ; it. ev- şi av-ve-nlmento). Intlmplare, mai ales fericită: descoperirea Americii fu un mare eveniment. * eventuăl, -ă adj. (fr. 4ventuel.it eventuale, d. lat, eventus, Intlmplare). in-tlmplător, care depinde de Intlmplare: ia-ţi cortelu pentru vre-o ploaie eventuală. Adv. In mod eventual. * eventualitate f. (d. eventual: fr. i-ventualitate). Intlmplare, lucru care se poate Inttmpla : ia-fi cortelu pentru ori-ce eventualitate. * evghenlcds, -oăsă adj. (nşr. ev-genikds). Sec. 18-19. Apoi iron. Nobil, boieresc. evghenie f. (ngr. evgineia, nobleţă, politeţă; evgenia, nobleţă. V. eflgenle şi panevghenle). Sec. 18-19. Apoi iron. Nobleţă, boierie. www.dacoromanica.ro evghenlsâsc v, tr. (ngr. evgenlzo, aor. ~inisa). Sec. 18-19. lnobilez, boieresc. evghenist, -ăi s. şi adj. (ngr. evgenls cu sul. -ist). Sec. 18-19. Apoi iron. Nobil. V. blagarodnlc. evh-, V. efh-. * evicţlune f. (lat. e-victio, -dnis). Jur. Acţiunea de a evinge. — Şi evicţle şi «vingere. * evident, -ă adj. (lat. ividens, -intis, •d. videre, a vedea). Clar, lămurit, vădit, manifest : adevăr evident. Adv. in mod evident, vădit. evidenţă f„ pl. e (lat evidenţia). Calitatea de a fi evident. A fi in evidentă, a fi vizibil, aparent. A scoate tn evidentă, a -vădi. V. relief. * evidenţiez v. tr. (d. evident. Cp. cu cadenţez, influenţez). Barb. rău format. Vădesc, scot In evidentă. V. conferenţlez. * eving, -vins, a -vinge v. tr. (lat. e-vingere. V. tn-vlng). Exclud, resping. Jur. Deposedez pin lege. . * evit, a -â v. tr. (lat. e-vito, -ăre). Înlătur saâ mă depărtez de, mă feresc de, -scap de: a evita oamenii răi, a evita un pericul. V * evitabil, -ă adj. (lat. evitabilis). Care se poate evita. evlavie f. (nşr. evlăvia, vgr. eulăbeia). Sfială, respect. Pietate. * evlavios, -oâs& adj. (d, evlavie). Plin de evlavie. * ev6c, a -â v. tr. (lat. i-voco, -ăre. — Se conj. ca convoc). Chem pin farmece: a evoca strigoii. Aduc aminte: a evoca amintirile. Jur. Retrag unui tribunal un proces şi-l dau altuia. * evocâbll, -ă adj. (d. evoc ; fr. ivo-cable). Care poate fi evocat * evocaţlune f. (lat. e-vocătio, -dnis) Acţiunea de a evoca. — Şi -âţle, dar mai des -âre. * evocatârlQ, -le adj. (lat evocatoriuS). Care produce o evocafiune: ceremonie e-vocatorie. * evoluez v. intr. (fr. evoluer, d. evo-lution, evolu(iune). Fac evolutiuni, merg Încoace şi încolo : escadra a evoluat. Fig. Trec printr’o serie succesivă de transformări. * evolutiv, -& adj. (d. lat evolutus, desfăşurat, cu sufixu -iv). Supus evolutiuni!. * evoluţionist, -ă s. şi adj. Adept al •evolutionizmulul, al darwinizmulul. * evoluţlonizm n. Doctrina evolutiuni-lor progresive In politică ori ştiinţă, trans-forraizra : Spencer e principalu reprezentant ■al evolufionizmului englez. * evoluţlune f. (lat. evolutio, -dnis, d. ■evdlvere, evolutum, a desfăşura. V. boltă). .Mişcări, manevre ale unei trupe, unei corăbii ş. a. Fig. Transformare succesivă a speciilor animale, a societăţilor, a partidelor politice ş. a..- Darwin a susţinut doctrina *volufiunii. — Şi -uţle (rus. evoliăciia). evreY£sc, -Tăscă adj. Rar. Ovreiesc, jidănesc. Ebraic. evreTeşte adv. Rar. Ovreieşte, jidăneş-te. Ebraic. EvrâB, Evr&fcă s. (ngr. Evrios şi E-vrids, vgr. ‘Ebratos; vsl. levreinu). Rar. Ovrei, Jidan. Adj. (greşit). Evreiesc * ex-, prefix latin care. în cuv. moderne, corespunde cu fost: ex-dictator, ex-ocnaş-P. alte însemnări, V. e 4. * exacerbez v. tr. (lat. exacerbare. V. acerb). Înăspresc, tnrăiesc. * exact, -ă ădi. (lat. exactus, part. d. ex-igere, a termina. V. exig). Just, conform regulei sau adevărului: calcul exact, infor-maţiune exactă. Riguros: a urma o dietă exactă. Regular, punctual: om exact. Ştiinţele exacte, matematica. Adv. In mod exact. — Ob. egz- (după fr.). * exactitate f. (d. exact). Calitatea de a fi exact: a verifica exactitatea unui calcul, exactitatea unei veşti. Punctualitate: exactitatea e o formă a politeţei. — Şi e-xactltudlne (după fr. exactitude). Ob. exg- (după fr.). * exactdr m. (lat. exactor). Cel care cere ceia ce i se datoreşte : un sever exactor al drepturilor lut. Cel care comite o exac-ţiune * exacţlune f. (lat. exăctio, -dnis, d. exlgere, a exige). Act al unui funcţionar public care cere de la administraţii lui mai mult de cit se datoreşte: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacţiunile lui. * exaădrlc, -ă adj. (d. exaedru). Geom. Ca exaedru. * exaâdru n, pl. e (vgr. ‘ex, şase, şi ‘idra, faţă). Geom. Numg dat cubului şi, tn general, ori-cărui solid cu şase fete. * exagerat, -ă adj. Care are caracteru exajseraţiunii: raport exagerat. Adv. Exage- * exageraţlune f. (lat exaggerătio, -dnis). Acţiunea de a exagera, iperbolă: a spune c'ai vărsat riuri de lacrimi e o exa-geraţiune. — ŞI -âţle, dar mai des -âre. * exagerez v. tr. (fr. exaggerer, d. lat. ex-ăggero, -ăre, a grămădi, d. agger, grămadă, proeminentă). Amplific (sau şi micşorez) In vorbă realitatea, „fac din tlntar armăsar" : omu incult, ca şi mincinosu, exagerează faptele. * exagdn n., pl. oane (vgr. ‘ex, şase, şi gonla, colt). Geom. Poligon cu şase laturi. * exagonăl, -ă adj. (d. exagon).Geom. Ca exagonu. * exâl şi -£z, a -â v. tr. (lat. ex-hălo, -are. V. Inhalez). Emit, degajez: florile exală miros. Fig. Dau drumu: a-ţi exala furia.—Ob. egz- (după fr.). V. duhnesc. * exalaţlune f. (lat. ex-halătio, -dnis). Acţiunea de a exala. — Şi -âţle, dar ob. -âre. www.dacoromanica.ro * exasperez v. intr. (fr. exaspirer, d. lat ex-ăspero, -âre, d. asper, aspru). Supăr grozav. V. refl. Mă supăr şi perd răbdarea de tot. — Şi egz- (după fr.). * exarhfe f. (vgr. exarhla). Demnitatea de exarh. Pămtntu guvernat de un exarh (cum era o parte din Italia, cu capitala Ra-venna). — Şi exarhat, n., pl. e (după fr. exarchat). Cp. cu eparhie, eptarhie. * exălt şi -£zi a -ă v. tr. (lat ex-al-tare, a Înălţa, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur: unele lecturi exaltă imaginaţiunea. V. refl. Fam. înebu-nesc. — Ob. egz- (după fr.). * exaltat, -ă adj. Fig. Cu mintea aprinsă, zăpăcit: om, cap exaltat. Fam. Nebun. — Ob. egz- (după fr.). * exaltaţlune f. (lat. exaltâtio, -dnis). Acţiunea de a exalta. Excitare a minţii. Tur-burare mentală. Starea omului exaltat. Exaltarea Crucii, înălţarea Crucii (V. înălţare). — Ob. egz- (după fr.). Şi -aţie» dar ob. -ăre. * examen şi exămln n., pl. e (lat. examen, -inis. Cp. cu bitum, specimen, volum). Cercetare: examin de conştiinţă. Proba pe care o dă un candidat de ştiinţa lui: a da, a depune, a trece un examin, a reuşi ori a cădea la examin.—Ob. egz- (după fr.). * exametru n., pl. e (vgr. ’exâmetros, d. ‘ex, şase, şi mitron, măsură). Un fel de vers grec şi latin compus din şase picioare sau măsuri. — Şi m. * examinator, oăre adj. şi s. Care examinează. — Ob. egz-. * examinez v. tr. (lat exămino, -ăre). Cercetez, observ atent: a examina o chestiune. Supun unei probe un candidat ca să văd ce ştie. — Ob. egz- (după fr.). examinie f. (ngr. examinla). Vechi. Semestru. * exantemătic, -ă adj. (d. exantemă. Cp. cu enfizematic). Med. Cu exanteme: tifos exantematic. Bolnav.de acest tifos—Mai puţin bine -emat6S| -oasă. * exantemă f., pl. e (vgr. exănthema, exflorescenţă, erupţiune). Med. Erupfiune pe pele. * exărh m. (ngr. şi vgr. ixarhos). Cel care ţinea locu împăratului din Orient tn Italia. Locotenentu patriarhului din Constan-tinopol. Exarhu plaiurilor, titlu fostului mitropolit primat al Româniii. * excasgz v. tr. (ex- şi casă, cutie. V. încasez). Cheltuiesc, debursez. * excavaţiune f. (lat excavătio, -dnis). Acţiunea de a scobi pămlntu. Rezultatu acestei scobiri: cavernele-s excavaţiuni naturale. — Şi -ăţle. * excavator n., pl. oare. Maşină de săpat tn pămtnt. * excavez v. tr (lat. ix-cavo, -ăre, d. cavus, cav). Scobesc pămlntu, sap făctnd cavităţi. * excâdj -c£S| a -câde (lat. excddere} şi excedez v. tr. (fr. excider. V. cedez, purced). Trec mai departe de ctt trebuie, vorbind de autoritate: a exceda atribuţiunile-tăie. V. intr. Prisosesc : banii excedează. V. tntrec. * excedent, -& adj. (lai. excidens* -dntis). Care excede. S. n. Număru, cantitatea care excede, prisosu: un excedent de bani. V. deficit. * excedentar, -ă adj. Care are excedent: buget excedentar. * excelent, -ă adj. (lat. ex-cillensr -intis). Care excelează, care e foarte bun In felu lui: vin excelent. Adv. In mod excelent; a ctnta excelent. * excelenţă f., pl. e (lat. ex-cellentia)r Distincţiune, eminentă : excelenţa gustului. Titlu de onoare dat miniştrilor, miniştrilor plenipotenţiari şi ambasadorilor. Pin excelenţă, cu distincfiune : an om pin ex~ celenţă bun. * excelez v. intr. (fr. exceller, d. lat. ex-cillere). îs superior, li tntrec pe alţii: a excela tn virtute. * excentrici -ă adj. (mlat. excentricus. V. centrali con-centrlc). Se zice despre cercurile care, deşi-s băgate unu lntr’altu, n’au acelaşi centru. Depărtat de centru, lateral : cartier excentric. Fig. Bizar, straniu,, curios, original: purtare excentrică.S. n., pl. e. Mec. Piesă destinată să transforme o mişcare de rotaţiune continuă tntr’o mişcare rectilinie alternativă. Adv. !n mod excentric. * excentricităte f. (d. excentric; fr. -icitd). Calitatea de a fi excentric. Fig. Bizarerie, originalitate: a te finea de excentricităţi. Giom. Excentricitatea unei elipse, raportu distantei de la focar la marea axă a elipsei. Distanţa de la centru unei elipse ptnă la focar. Astr. Excentricitatea orbiteî unei planete, excentricitatea elipsei pe care planeta o descrie In prejuru soarelui. * exceptez v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frecuentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind tn, fiu consider In: moartea nu exceptează pe nimeni. * excepţlonăl, -ă adj. (d. lat.exceptio» -dnis, excepţjune, cu sufixu -al, fr. -onnel). Care face excepţiune, extraordinar: favoare, excepţională. Adv. In mod excepţional: uit an excepţional de ploios. * excepţiune f. (lat. ex-ciptio, -dnis. V. ac- cepţlune). Acţiunea de a excepta de a scoate din regulă. Lucru exceptat: excepţiunile confirmă regula. Jur. Mijloc de-apărare care tinde ori să amtne soluţiunea procesului, ori să critice forma. Fără excepţiune, fără deosebire, fără distincfiune r moartea ti ia pe toţi fără excepţiune. Cu mict excepţiunîj cu Oare-care deosebiri — Şi -£pţie. www.dacoromanica.ro * excâs n., pl* e (lat. ex-cessas, d. ex-cidere, a excede. V, ex-ced, pro-ces). Cela ce trece peste măsură, abuz. Jur. Exces de putere, abuz de putere, act care excede atributiunile legale al unul funcţionar. Pl. Violente, cruzimi: excesele tnsofesc toate revoluţiunile. Neregularitate, dezordine, abuz tn modu de a trăi: cine nu face excese e sănătos. * excesiv, -ă adj. (d. exces; fr. exces-sif). Care trece măsura : tebertaiea excesivă e vătămătoare. Adv. In mod excesiv: a plouat excesiv de mult. * excit, a »â, v. 1r. (lat. ix-cito, -ăre, d. citare, a cita). Fac să lucreze mai viol, aţtţ: ceaîu excită nervii. Fig. îndemn, aţtţ, animez, stimulez ; a excita soldaţii la luptă. Provoc, inspir: a excita milă. * excltâbll, -ă adj. (lat excitabilis; fr. -able). Care poate fi excitat * excltabllltâte f. (d, excitabil). Calitatea de a fi excitabil. * excitant, -ă adj. (lat. ixcitans, -ântis; fr. -ant). Care excitâ, care însufleţeşte. S. n. Ceaiu şt cafeaăa-s excitante. * excttatfv, -ă adj. (d. a excita; fr. -atif). Care serveşte la excitare: remedii excltativ. * excitat6r, -oâre adj. Care excită. Subst Atttător, instigator : un excitator de revolte. S. n. Fiz. Instrument de descărcat un aparat electric fără să suferi vre-o co-moţiune. * excftaţlune f. (lat excitdiio, -dnis). Acţiunea de a excita, de a aţtţa. Activitate anormală a organizmulul. Fig. AtUare, însufleţire a pasiunilor. — Şi -âţle, dar ob. -âre. * exclâm, a -â v. intr. (lat. ex-clămo, -ăre. V. chem). Strig, scot strigăte, excla-maţiuni: vai! exclamă el. V. tr. A exclama o vorbă. * exclamaţlune f. (lat exclamătio, •dnis). Acţiunea de a exclama. Strigăt de bucurie, durere ş. a. Ret. O figură pin care exclami, ca : O timpuri I O moravuri I (V. retorică). Semn de exclamaţlune, semnu grafic care arată strigarea, compus dintr'un accent şi un punct (I). — Şi -âţle şi -âre. * exclud, >clus, a -clude v. tr. (lat. ex-clădo, -clădere. V. con-clud, des--chld). Dau afară, expulsez: a exclude pe cine-va dintr’o societate, un articul dintr’o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu : bunătatea exclude avariţia. V. refl. Bunătatea şt avarifia ts două lucruri care se exclud. * excluziune f. (lat. excltisio, -dnis). Acţiunea de a exclude, dare afară. * excluzfv, -& adj. (mlat. exclusivas). Incompatibil cu alt-ceva: an drept excluziv al altuia. Care, pin privilegiu, e al unei persoane ori societăţi: e o proprietate exciu-zivă a sa. Care nu admite ceia ce e opus ideilor sau gustului lui: em excluziv. Adv. Numai şi numaî: a te interesa excluziv de un lucru. Ptnă la Septembre excluziv, plnă la sflrşitu lui August. * excluzlvlst, -ă s. şi adj. (d. excluziv). Care are caracter excluziv, care nu admite ideile altuia. * excluzlvitâte f. Calitatea de a fi excluziv. * excluzlvlzm n. Spiritu de excluziune a ideilor saâ gusturilor altuia. * excomunic, a â, v. tr. (lat. ex-com-munico, -ăre). Afurisesc, exclud din comunitatea bisericii. * excomunlcaţlune f. (lat. excommu-nicdlio, -dnis). Afurisire. — Şi -âţle, dar mal des -âre. * excrement n., pl. e (lat. ex-cremen-tum, d. ex-cirnere, a cerne, a separa). Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, mai ales vorbind de materiile fecale. * excrescenţă f., pl. e (d. lat. ex-crescere, a creşte, a ieşi tn relief, cu sufixu -enfă). Ieşitură, crescătură pe pelea animalelor (saâ pe scoarţa plantelor), ca negii ş. a. * excretâz v. tr. (d. lat. ex-cretum, su-pinu d. ex-cernere. V. excrement, secretez). Fiziol. Eliminez din corp. * excret6rl0, -le adj. (d. a excreta). Fiziol. Care serveşte la excretiune: organe excretorii. * excretiune f. (lat excretio, -dnis). Fiziol. Scoaterea materiilor inutile din corp. Excrement, * excurslonfst, -ă s. şi adj. (d. ex-cursiune cu term. -onisf). Care face parte dintr'o excursiune, care face o excursiune. * excursiune f. (lat. ex-ctirsio, -dnis, d. ex-ciirrere.a alerga afară. V. con-curs). Călătorie de plăcere făcută afară din oraş saâ şi afară din tară. — Şi -ursle. * execrâbll, -ă adj. (lat. ex-secrabilis). Abominabil, oribil. Fig. Foarte răâ : mtncări execrabile. Adv. In mod execrabil: a cinta execrabil, * execraţlune f. (lat. ex-secrătio,-6nis). Sentiment de groază, de scirbă extremă. Persoană saâ lucru care inspiră acest sentiment : Nerone a fost execrafiunea neamului omenesc, lmprecatiune, blestem: a profera mii de execrafiuni. — Şi -âţle. * execrâz v. tr. (lat ix-secror, -ări, a blestema, d. sacer, blestemat). V. conaa-crez, sacru). Detest, mi-e grozav de scirbă de cineva. * execut, a -â v. tr. (fr. exicuter, d. lat ix-sequi. ex-seciitus sum, a urmări ptnă la capăt). împlinesc, realizez: a executa o ho-tărtre. Fac: a executa o statuă. Clnt: a executa an cintec. Execut an condamnat la moarte, II omor. Execut un debitor, li vtnd averea conform hotărlrii tribunalului. V. refl. Fac ceia ce mi se impune: ţi-s dator: deci mă execut (plătesc). — Ob. egz- (după fr). 81 www.dacoromanica.ro EXE * executabil, -ă adj. (d. execut; fr. exicutable). Care se poate executa. — Ob. egz- (după fr). * executânt, -â adj. (fr. executant). Muzicant care execută un ctntec.—Ob. egz-(după fr.). * executiv, -ă adj. (d.execuţiune, după ccn-secutiv) Care e însărcinat să exccute legile: puterea executivă, agent executiv. Caracter executiv, care face să se împlinească obligaţiunea. — Ob. egz- (după fr). * execut6r, -oâre adj. (lat. ex-seciitor, -dris. V. per-secutor). Care execută: executor testamentar. — Ob. egz- (după fr). * executbrld, -le adj. (lat. exsecutorius). Care dă putere de a proceda la o execuţi-une judiciară : act executoriu, sentenfă executorie. Adv. In mod executoriu. — Ob. egz- (după fr.). * execuţlune f. (lat. ex-seciitio, -dnis. V. per-secuflune). Acfiunea de a executa. Execuţiune capitală (sau numai exe-cufiune) uciderea unui condamnat la moarte. — Şi -uţle. — Ob. egz- (după fr). * exeget m. (vgr. exegttes). Cel care face exegeza: Renan a fost un eminent exeget. * exegetic, -ă adj. (vgr. exegetikds). De exegeză: critica exegetică. * exegeză f., pl. e (vgr. exdgesis, d.ex-egiomai, explic, interpretez, d. egiomai, merg In ainte, conduc. V. egemonie, egumen). Interpretarea gramaticală a textelor, mai ales vorbind de biblie şi de cărţile sfinte. * exemplar n., pl. e (lat. exemplar). Model, izvod, formă de imitat. Fie-care obiect reprodus după un tip comun: ziarele apar In mii de exemplare. — Ob. egz- (după fr.). * exemplar, -ă adj. (lat. exemplaris). Care poate servi de exemplu : tuturor vinovaţilor trebuie să li se aplice pedepse exemplare. Adv. In mod exemplar. — Ob. egz- (după fr.). * exemplaritate f. Calitatea de a fi exemplar. — Ob. egz- (după fr.). * exemplific, a -â v. tr. (d. exemplu şi -Jic din edi-fic). Demonstrez pin exemple. — Ob. egz- (după fr.). * exemplu n., pl.e (lat.exemplum). Model, izvod, formă după care trebuie să reproduci alta: exemplu bun, răă. Pildă, fapt care poate da o probă de ceva: l-am pedepsit ca să fie exemplu altora, isteria conţine exemple de tot ce se poate in-tlmpla. Text citat tn sprijinu unei regule, mai ales tn gramatică. De exemplu, ca probă: în apă trăiesc şi mamifere. De exemplu, balena. — Ob. egz- (după fr.). * exequâtur n., pl. tot aşa (cuv. care e pers. III sing. a conjunctivului latin a verbului ixsequor, „execut1*, şi care înseamnă să „să execute" şi se pron. execudtur). Autorizare acordată de un suveran unui agent diplomatic ori consular străin să exercite In ţară funcţiunile care i-s Încredinţate. For- 482 — EXI mulă care face executori^ o sentenfă dată In ţară străini. Formulă care face executorie o sententă dată de arbitri. — Mulţi ignoranţi zic exequatdr. * exercit şi -£z, a -â v. tr. (lat. exercit o, -ăre, frecuentativ, d. exercere, a exercita, d. arcire, a opri, a depărta. V. coercibil). învăţ, deprind, instruesc, dezvolt, formez •. a exercita soldaţii, elevii, caii; a exercita corpu, mintea. Fig. Practic, mă folosesc de: a exercita medicina.Îndeplinesc: a exercita o funcţiune. Exercit un drept, mă folosesc de el, II întrebuinţez. Exercit o autoritate absolută asupra cuiva, II domin absolut. — Ob. egz^rclt şi (barb.) egzer-sez (după fr. exercer). * exerciţii! n. (lat. exercitium). Acţiunea de a-ti exercita corpu ori mintea, de a te deprinde cu armele, cartea ş. a.: exerciţii militare, exerciţii de traducere. Deprindere, temă dată şcolarilor : exerciţii de stil. Acţiunea de a practica o artă. o carieră, o industrie: exerciţiu medicinitl, olăriil. Perceperea veniturilor publice pe un an. A face exerciţiu sau exerciţii, a te exercita, t- Ob. egz- (după fr.). * exergâ f., pl. e (fr. exergue m., it e-sergo, lat. ştiinţific exergum, d. vgr. ex. afară din, şi ergon, lucrare). Spaţiu lăsat liber p. inscripţiune In prejuru figurii unei monete ori medalii. * exhfb ori exib şl -6z, a -â v. tr. (fr. exhiber, it. esibire, d. lat. ex-hibire, a arăta, d. ex, afară, şi habere, a avea. V. am, pro-hibez). Produc In justiţie: aexiha un titlu autentic. Prezent, arăt: a exhiba paşa-portu. Fig. Iron. Etalez, fac paradă de: Imi exhib ştiinţa. * exhlblţlune şl exl- f. (lat. ex-hibitio, -dnis. V. prohlblţlune, debltâr). Acţiunea de a exiba, expoziţiune de monştri sau de obiecte curioase. — Şi -fţle. V. barnum. * exhibltdr şi exl-, -oâre adj. (lat. exhibitor, -dris). Care exibă. * exhumaţiune f. (d. exhumez). Acţiunea de a exhuma. — Şi -âţle, dar mai des -âre. * exhumez v. tr. (după in-humez). Dez-grop, dezmormtntez. * exig, -is, a -fge v. tr. (lat ix-igo, ex-igere, d. ex, afară, şi ăgere, a împinge, a face. V. actor, cheag, cuget, prodig, redactor, translg). Cer In virtutea unui drept sad pretind cu forţa. Fig. Comand: onoarea exige. Cer, reclam: starea lui exige multe îngrijiri. * exigent, -ă adj. (lat. dxigens, -dntis). Care exige mult: profesor exigent cu elevii lui. * exigenţă f., pl. e (lat exigentia). Calitatea de a fi exigent. Necesitate, cerinţă: exig.nţele timpului. * exigibil, -ă adj. (d. exig; fr. -ible). Care poate fi exis: impozitu e exigibil tuturor cetăţenilor. www.dacoromanica.ro * exlglbllltâte f. (d. exigibil). Calitatea de a fi exigibil. * exlgultâte f. (lat. exigiiitas, -ătis, d. exigus, mic, d. exigere, a exige). Micime, modicitate: exiguilalea unei lefi. * exllât, -ă adj. şi s. Care e In exil. — Ob. egz- (după fr.). * exilez v. tr. (fr. exiler, d. exil, exil). Pedepsesc un cetăţean gonindu-1 din patrie pe tot-de-a-una ori pe un timp. V. refl. Părăsesc de voie patria. — Ob. egz- (după fr.). * exfl n., pl. uri (fr. exil, d. lat. exllium). Expatriere temporara saâ perpetuă ca pedeapsă ori de voie. — Ob. egzll (dupăfr.). V. urgie. * exfst, a -â v. Intr. (fr. exister, d. lat. exlstere, d. slstere, a fixa. V. a-slst). Am fiinţă, fiinţez, slnt, trăiesc: toate animalele care există. Slnt, persist, rezist: piramidele din Egipt există de zeci de secule. — Ob. egz- (după fr.). * existent, -ă adj. (lat. ex-sistens, fr. existant). Care există : legile existente. — Ob. egz- (după fr.). * existenţă f., pl. e. (d. existent y fr. exiitence. V. sub-slstenţă). Starea lucrului care există. Viată : lupta pentru existenţă. Poziţiune, fel de viată: a avea o existenţă asigurată. — Ob. egz- (după fr.). V. fiinţă. * exmatriculez, v. tr. (germ. exmatri-culieren). Şterg numele din matriculă (unui student, unui soldat ş. a.). — Şi desm- şi dezm. * exâd n., pl. uri şi oade. (vgr. ix-odos, ieşire. V. met- şi perl-od). A doua carte a Pentateâcului, tn care se descrie ieşirea Jidanilor din Egipt. Mare emigratiune. * exofllsâsc v. tr. (ngr. exoflâ, aoristu exâflha, sting o datorie). Vechi. Răfuiesc, plătesc de tot. Azi. Iron. Daâ gata, expediez (trăgtnd o bătaie, tnşeltnd, ucizind ori fă-cina să se astlmpere): l-a exoflisit şi pe ăsta I * exonerez v. tr. (lat. exânero, -ăre, a descărca, d. onus, ăneris, sarcină. V. oneros). Desărcinez, dispensez. exdprlcă f., pl. I (ngr. exăprika, d. vgr. exâproika, d. ixo, afară din, şi proix, zestre). Jur. Vechi. Parafernă. * exorăbil, -ă adj. (lat. exorabiliş, d' ex-ăro, -ăre, a ruga plnă la urmă, a Îndupleca). Care poate fi înduplecat * exorbitant) -ă adj. (lat. exârbitans, d. ex-ărbito, -ăre, a ieşi din orbită, din cale). Excesiv, afară din cale, peste măsură: preţuri exorbitante. Adv. jn mod exorbitant. * exorcizez v. tr. (vgr. exorkizo, pun să jure, expulsez dracii pin jurămlnt, d. •tirkos, jurămlnt). Rar. Expulsez dracii. * exorcist m. (vgr. eioriistdsj. Rar. Acela care expulsează dracii. * exorcizm n., pl. e (vgr. exorkismâs). Rar. Expulsarea dracilor pin rugăciuni şi ceremonii, după cum crede poporu. * exârdIQ n. (lat. ex-ordium, d. ordiri, a începe. V. urzesc). Inceputu unui discurs. Fig. Ori-ce tnceput, preludiâ. * exortaţiune f. (lat. exhoriătio, -ânis). Rar. îndemnare. * exortgz v. tr. (lat. ex-hortări). Rar. îndemn. * exosmâză f., pl. e (vgr. ex, afară, şi osmoză). Fiz. Curent din ăuntru afară care se produce ctnd doâă lichide de densităţi diferite ts separate printr’o membrană. * exotârlc, -ă adj. (vgr. exoterikâs, exterior, ordinar, prost). Public, vorbind despre cursurile vechilor filosofi. V. esoterlc. * exdtlc, -ă adj. (vgr. exotikâs, d. ixo, afară). Adus din ţări străine (In opoz. cu indigen): animale, plante exotice. * * exotizm n. (d. exotic). Calitatea de a fi exotic. * expansiblli -ă adj. (fr. expansible, greşit derivat d. lat. expansus, part. lui e.o păndere, a desfăşura. Rom. corect ar fi ex-pandibil, din răd. prezentului. Cp. cu cori-gibil faţă de submersibil). Fiz. Care are ex-pansibilitate. * expansibliitâte f. (d. expansibil). Fiz. Tendenfa pe care o au gazurile de a ocupa un spatiâ tot mai marţ. * expansiune f. (lat. expănsio, -tinis). Fiz. Acţiunea de a se răspindi In toate părţile, vorbind de gazuri. Propagare, răsptn-dire : expansiunea Românilor in Dada. Fig. Comunicarea cugetărilor şi sentimentelor tăie: expansiunea inimii. * expansiv, -â adj. (d. lat. expansus, răsplndit, cu sufixu -iv). Care posedă ex-pansivitate. Fig. Comunicativ, care nu se poate ascunde: caracter expansiv. * expanslvltâte f. (d. expansiv). Calitatea de a fi expansiv, de a se răspindi tn toate părţile. Fig. Comunicativitate, ten-denţa de a-ti manifesta sentimentele. * expatriere f. Plecare din patrie. * expatrlâz v. tr. (fr. expairier, d. lat. ex, afară din, şi patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria. * expectativa -ă adj. (mlat. exspecta-. tivus, fr. expectatif. V. aştept, deştept), Care dă drept la aşteptare, care te face să aştepţi: situaţiune expectativă. * expectativă f., pl. e. (fem. d. expec-tativ; fr. -ii>e). Aşteptare bazată pe promisiuni ori probabilităţi: a sta in expectativă. * expectorânt, -ă adj. (fr. expecio-rant). Care ajută expectorarea, vorbind de medicamente. S. n. Un expectorânt. * expectoraţliine f. (d. expectorez). Acţiunea de a expectora. — Şi -âţle. www.dacoromanica.ro * expectorez v. tr. (lat ex-pectoro, -ăre, d. ex, afară din, şi pectus, pept). Scuip, scot flegmă din pept * expedient n., pl. e (fr. expedient, d. lat ex-pidiens, -inlis, part. d. expedire, a libera, a fi folositor). Mijloc de a învinge o dificultate, de a o scoate la capăt: a căuta un expedient. Pl. Mijloc extrem cu care In mod meschin faci faţă nevoilor : a fi redus la expediente. A trăi din expediente, a trăi greu făctnd şi fapte ilicite la nevoie. * expediez v. tr. (fr. excidier, d. expedient, expedient; lat ex-peaire, a libera, a descurca, d. pes, pidis, picior. V. tmpe-dec)< Trimet Ia destinaţiune: a expedia o scrisoare, o ladă. Fac iute: a expedia o afacere. Fig. Iron. Trimet pe lumea cealaltă, exoflisesc, mă cotorosesc: călău tl expedie răpede pe condamnat, a expedia un solicitator. ** expeditiv, -ă adj. (d. lat. expedltus cu sufixu -iv). Care lucrează, expediază prompt: om expeditiv în afaceri. Adv. în mod expeditiv. * expedltâr, -oâre adj. (lat. expeditor, d. expedltus, part d, expedire, a descurca). Care expediază. * expedlţlonâr, -ă adj. (d. expediţi-une cu term. -onar). Care face o expedij-une: armată expediţionară. * expedlţlune f. (lat. expediţia, -dnis), Acfiunea de a expedia : expediţiunea unei scrisori, unor mărfuri. Întreprindere armată făcută In tară străină; expediţiunile iul Tra-lan tn Dacia. Călătorie comercială sau ştiinţifică : o expedifiune la polu de nord. — Şi -fţle. * experienţă f., pl. e (lat. experientia, d. experiri, a încerca). Deprindere căpătată pintr'o lungă practică unită cu observati-unea : om cu experienţă, Probă, încercare : o face o experienţă de fizică, ae chimie. Am făcut experinfă cu acest om, II ştiu ce fel e, ce poate. * experiment n, pl. e (lat. experimentam), Experienţă, probă ştiinţifică. * experimental, -ă adj. Fundat pe experienţă: fizica experimentată. Adv. In mod experimental. * experlmentât, -ă adj. Care are experienţa (practică) a lucrurilor: om experimentat. * experlmentaţiune f. (d. experimentez). Rar. Acţiunea de a experimenta. — Şi >âţle, dar mal des -âre. * experimentez v. tr, (lat. experimentare, fr. expirimenter). Încerc, verific pin experienţă. * expirt, -ă adj. (lat. ex-pzrtus, part. d. ex-periri, a încerca. V. pericul). Care are foarte multă practică tntr'o artă. S. m. Acela pe care-1 numeşte judecătoru sau pe care-1 aleg părţile ca să examineze (să verifice) un cont ori să-şi dea părerea tntr’o afacere. * expertiză f.. pl. e (fr. expertlse, d. expert, expert). Vizita şi operaţiunea experţilor: a face o expertiză. * explaţlune f. (lat expiătio, -dnis). Rar. Ispăşire. — Şi -âţle şi mal des -Tere. * expiez v. tr. (lat expiare, d. pius, pios). Ispăşesc, repar o crimă, o greşalâ pintr’o pedeapsă, pintr'o suferinţă. * expfr, a -â v. tr. (Iat. ex-spiro, -spi-rire. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din plămlni. V. intr. Îmi dau sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, mă anulez: poliţa, contractu expiră mine. * explrânt, >ă adj. (fr, expiranl). Care expiră, care moare. * expirator, -oâre adj. Muşchi expl-ratori, care strtng peptu expulslnd aeru. * expiraţlune f. (lat. ex-spirătio, -dnis. V, asplraţiune). Acţiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadentă, ajungere la termin : expiraţiunea unui contract, unul an. — Şi -âţle şi -âre. * expletfv, -ă adj, (lat. expletivfis, d. expletus, part. d. ex-ptere, a umplea de tot. V. com-plet, um-plu). Qram. Se zice despre cuvintele care servesc ca umplutură, ca Ta să ml te vădi tld, să te vădi Adv. In mod expletiv. * explic, a -â v. tr. (lat. ix-plico, -ăre. V. a-pllcţ plec). Lămuresc un înţeles întunecat, interpretez: o explica o enigmă. Expun, dezvolt: a explica ceia ce cugeţi. Traduc; a explica an autor. V. refl. Îmi exprim gtndu. Am o explicaţiune cu cineva. * explicâbll, -ă adj. (lat. explicabilis). Care se poate explica. * explicativ, -ă adj. (lat. explicativus). Care serveşte la explicaţiune; note explicative. * expllcatâr, -oâre adj. Care explică. * explicaţiune f. (lat. explicătio, dnis). Acţiunea de a explica. Dezvoltare p. a lămuri un înţeles obscur. Justificare, arătare de motive: a avea o explicaţiune cu cineva. Traducere pe larg. — Şi -âţle. * explicit, -ă adj. (lat. explicltus, var. din explicatus). Lămurit, clar. Adv. Lămurit. — Ob. -cit (după fr.). * exploatabil, -ă adj. (fr. exploitable). Care poate fr. exploatat. * exploatatâr, -oâre adj. Care exploatează. Fig. Care trage din munca altuia foloase ilegitime sau excesive. * exploataţlune f. (fr. exploitatlon). Acfiunea de a exploata pămlnturi, păduri, mine. Locu unde se exploatează. Fig. Folos nepermis tras din munca altuia.—Şi-âţle, dar mal des -âre. * exploatez (oa două silabe), v. tr. (fr. exploiter, d. lat. pop. * explicitate, a dezvolta frecuentativ d. explicare). Mă folosesc, trag folos dintr’o proprietate. Abuzez de cineva tn folosu meâ: a exploata credulitatea poporalul. Fig. Profit de: tml exploatez ta-lenta. www.dacoromanica.ro * explodez v. intr. (după fr. exploser, d. lat. explodere, explosum. V. aplaus, plauzibil). Izbucnesc, bufnesc, fac exploziune. * expldr şi -£z, a -6 v. tr. (lat. ex-pldro, -ăre. V. deplor). Vizitez, ma duc să cercetez locurile: a explora un continent, o mare, un cimp de luptă. * exploratdr, -oâre adj. şi s. (lat explorator). Care explorează; cercetător. * exploraţlune f. (lat. explorătio,-ânis). Acţiunea de a explora. — Şi -âţle, dar ob. -âre. * explozibil, -ă adj. (fr. explosible). Exploziv. * exploziune f. (lat. explosio). Izbucnire, bufnire, comojiune însoţită de bubuitură şi produsă de dezvoltarea subită a unei forte saa de expansiunea subită a unui gaz: explozi-unea unei torpile. Fig. Manifestare vie şi subită: exploziune de rls, de ură, de furie. — Şi -6zie. * exploziv, -ă adj. (fr. explosif). Care însoţeşte sau produce o exploziune : pulbere explozivă (praf de puşcă), gloanţe explozive. Oram. Se zice despre sunetele care se pronunţă cu o mică exploziune (ca p, b, ce, ge). Adv. Se pronunţă exploziv. * exponent, -ă adj. (lat. ex-pănens. -intis. V. com-ponent, pun). Care-şi expune (spune) pretentiunile Intr’o reclamaţiune. Care-şi expune productiunile lui Intr’o expozifiune publică. S. m. saâ şi n., pl. e Alg. Număr care arată puterea la care e ridicată o cantitate. Oe ex.: 4>. * exponenţlâl, -ă adj. (d. exponent). Alat. Care are un exponent variabil saâ necunoscut : funcţiune exponenţială. Ecuaţiune exponenţială, ecfiaţiune In care necunoscuta intră In exponent. S. f. O exponenfia'ă. 1) * expdrt n„ pl. urt (după import, transport; germ. export; fr. exportation, it. esportazione). Acţiunea de a exporta. Marfă exportată. 2) * expdrt şi -6z, a -â v. tr. (lat-exportare. V. Import). Transport afară din ţară productele solului saâ industriil. •exportatdr, -oâre adj. Care exportă: casă exportatoare. S. m. Negustor care exportă. * exportaţlune f.(lat.exportătio, -ânis)-Acţiunea de a exporta. Marfă exportată.—Şi .âţle şl -âre. * expozant, -â adj. şi s. (fr. exposant). Barb. Exponent expunător Intr’o expozi-ţiune. * expozlţlune f. (lat. expositio, -ânis V. a-pozlţlune). Acţiunea de a expune, expunere: expoziţiune de pictură, de maşini agricole. Locu tn care se expune. Povestire, arătare, Inşirare, supunere: expoziţiunea unul fapt. Acea parte a discursului In care se dezvoltă subiectu. Expozlţlune universală, unde se expun lucruri din toate ţările. — Şi -fţle. * expres, -ă adj. (lat. ex-pressus, ex-res, lămurit, part. d. ex-primere, a exprima), recis, formal: ordin expres, interzicere expresă. Special, de mare Iuţeală, vorbind de trenuri şi Vapoare (d. engl. express, fr. ex-press, «are tot d. lat. expressus vine): tren, vapor expres. Subst. A pleca cu expresu. Adv. In mod expres, special: a interzice expres. — Mulţi zic expri adv. (fr. expris). cu Int. de „special, lntr'adins“, ceia ce trebuie să se evite : a zice expre. * expresiune f. (lat. expr4ssiot -ânis. V. Impreslune). Stoarcere (Rar). Fig. Modu de a vorbi: expresiune nobilă, trivială, proprie, figurată. Manifestarea unul sentiment: expresiune de bucurie, de durere. Caracter, sentimente interioare care se văd pe faţă şi In gesturi: faţa acestui om are o expresiune nobilă. Mat. Expresiune algebrică, formulă algebrică: 4 iz Rî e expreslunea suprafeţei unei sfere. A reduce o fracţiune la , cea mal simplă expresiune, a găsi o fracţiune egală cu fracţiunea dată, dar care are terminii cel mal simpli posibil. Fig. A reduce la cea mal simplă expresiune, a reduce la cel mal mic volum, la starea cea mal mizerabilă: tractatu de la Tilsit reduse Prusia ta cea mal simplă expresiune. — Şi -ăsle. * expresiv, -ă adj. (d. expres; fr. express//). Care are multă expresiune: ochi expresivi, gesturi expresive. Adv. In mod expresiv. * exprim, a -â v. tr. (fr. exprimer d. lat. tx-primo, ex-primere, a stoarce, d.pre-mere, a apesa, a presa. V. presă). Storc (Rar). Fig. Manifestez gtndurile saâ impre-siunile pin vorbe, gesturi saâ expresiune a fetei: fi-a exprimat bucuria, faţa lut exprima mirarea. V. refl. Imi arăt ideile: profesoru s’a exprimat favorabil despre acest elev. Vorbesc: acest om se exprimă greă. * exprimabil, -ă adj. (fr. exprimable). Care poate fi exprimat povestit. * exproprlaţlune f. (d. exprjpriez). Acţiunea de a expropria. — Şi -âţlef dar ob. expropriere.. * exproprlgz v. tr. (fr. exproprier, d. lat. ex, afară din, şi proprtus, propriu). Privez pe cineva de proprietate despăgubindu-1, mai ales p. utilitate publică. * expuls^z v. tr. (lat. ex-pulsăre, fre-cuentativ d. ex-pillere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probelă). Alung peste hotare: kuvernu expulzează străinii periculoşi ordinii publice. Exclud dintr’o societate. Med. Fac să Iasă umorile din corp. * expun, -pus, a -pune v. tr. nat expânere. V. spun). Pun In evidentă. Pun tntr’o expozifiune ca să vadă publicu: a expune tablouri. Pun, întorc spre: a expune la sud. Explic, fac cunoscut: a expune o si-sistemă. Pun tn pericul: imi expun viaţa. V. refl. Mă arunc tn pericul, tl tnfrunt: na te expune fără folos f www.dacoromanica.ro * expulslune f. (lat. ex-p:ilslo). Acţiunea de a expulsa. * expulsiv, -ă adj. (lat expulsivus). Care serveşte la expulsare. * expunere f. Acfiunea de a expune, ex-poziţiune. * extatic,-ă adj. (vgr. ekstatikos). Cauzat de extază : transport extatic. * extăz n., pl. uri şi e, şi (mai bine) extăză f, pl. e(vgr. dkstasis, schimbare de pozitiune, d. ex, afară din, şi stăsis, poziţi-une ; fr. extase, l. V. dlastază). Transport al sufletului, beţie de admiratiune: a fi, a răminea in extază înaintea cuiva. Med. Afecţiune nervoasă caracterizată pin imobilitate. * extaziat,-ăadj. Beat de admiratiune: a răminea extaziat înaintea unui spectâcul. * extaziez v. tr. (fr.extasier, vgr. eksta- siăzo, îndemn la revoltă), Entusiazmez grozav. V. refl. Mă entusiazmez grozav, mă Imbăt de admiratiune. . * extemporal -â adj. (lat. extevporalis, [rar ex-temporăneus] (d. ex, afară din, şi tempus, timp. V. contemporan). Improvizat, nepregătit: a da unor şcolari să facă nişte exerciţii extemporale. S.n. Un extemporal * extendibil, -ă adj. (d. lat extendere, a întinde, cu sufixu -ibil; it estendibile). Care se poate întinde. — Fals extensibil (fr. extensible). * extendlbllltăte f. (d. extendibil) Proprietatea de a se putea întinde. * extensiune f. (lat. ex-tinsio, -dnis, d. ex-tendere, a întinde. V. tensiune). Acţiunea de a se întinde: extensiunea nervilor. Întindere, suprafaţă : extensiunea unul ogor. Fig. Creştere, dezvoltare: extensiunea comercialul, culturii cimpulul. Aplicare mai întinsă : extensiunea unei legi. Lărgirea înţelesului unei vorbe: pin extensiune se zice: botu corăbiii. * extensiv, -ă adj. (lat. extensivus). Care produce extensiune : forţă extensivă. Care e luat pin extensiune : înţeles extensiv. Cultură extensivă, cu puţină cheltuială p. o întindere mare de pămlnt, adică fără a scoate din pămlnt tot ce poate produce. Adv. In mod extensiv. * extenuez v. tr. (Iat. ex-tenuare, d. tenuis, supţire, slab. V. atenuez). Slăbesc, ostenesc foarte mult: munca excesivă extenuiază corpu. V. refl. Mă ostenesc extrem. * exterior, -oără adj. (lat. exterior, d. extra şi ex, afară. V. extern, extrem). Care e afară: partea exterioară a casei. Relativ la exterior, la străinătate: comerciu exterior. S. m., pl. uri sau şi oare. Partea de afară, aspect, faţă: această casă, acest om are un exterior plăcut. Străinătate: relaţiu-nile unei ţări cu exterioru. Adv. In partea de afară: casă frumoasă exterior. * exteriorizez v. tr. (d. exterior; fr. exlirioriser). Fii. Arăt (manifest) un sentiment pin vorbe ori pin gesturi. Arăt (repre-zent) un sentiment pin artă. * exterltorialitâte f.(ex-şi teritorialitate). Imunitate de drept public care scuteşte unele persoane (ca ambasadorii) de puterea jurisdicţiunii statului In care se află, * extermin şi -ăz, a -ă v. tr. (lat. extermina, -ăre, d. ex, afară din, şi terminus, hotar). Nimicesc, distrug de tot, prăpădesc : a extermina un popor. * exterminator, -oăre adj. (lat. exterminator). Care extermineazâ. * extermlnaţlune f. (lat exterminătio, -dnis). Acţiunea de a extermina. — Şi -âţle, dar mai des -ăre. * extern, -ă adj. (lat. extemus, d. extra, afară. V. exterior, Intern). Care e pe afară: boală externă (de ex, de pele). Care locuieşte afară din şcoală: elev extern. Relativ la străinătate: afacerile externe. Geom. Unghi extern, format de două paralele tăiate de o secantă şi situat afară din aceste linii (V. altern). S. m. şi f. Un extern, o externă, un elev extern, o elevă externă. Student, studentă In medicină care lucrează pe lângă interni la spital. Ministru de externe (sublnţ. afaceri safi lucruri), ministru care comunică cu străinătatea. Patologia externă, a boalelor externe. Adv. Pe afară: această boală nu dispare tratlnd-o extern. * externat n,, pl. e (d. extern; fr. externat). Şcoală care are numai elevi externi. Calitatea de extern la spital: a da examin de externat. * extind, -tfns, a-tfnde v. tr. (lat. extendere. V. tn-tind). Dafi extensiune. * extirpăbll, -ă (adj. extirp). Care se poate extirpa. * extlrpatâr, -oăre adj. Care extir-pează. S. n., pl. oare. Instrument de extirpat buruienele. * extlrpaţiune f. (lat. ex-stirpătio, -6nis). Acţiunea de a extirpa. — Şi -ăţie, dar mai des -ăre. * extlrpâz v. tr. (lat. ex-stirpare, d. ex-, afară din, şi stirps, tulpină. V. stfrpesc). Stlrpesc, desrădăcinez (propriii şi fig.): a extirpa buruienele, apucaturile demagogice, abuzurile. * âxtra- (lat. extra, afară din. V. stră-), prefix care arată superioritatea safi diferenţa, ca: extrafin, extraordinar, extraşcolar (V. Intra-). Se poate zice şi ironic, ca şi baş: extrahoţ, extraprost. Se poate pune şi pe urmă ca adj. fix: calitate extra (extrafină). V. trans. * extrăct n., pl. e (lat. extractum, d. ix-traho, -trăherel a extrage). Substanţă extrasă dintr’alta printr’o operaţiune chimică: extract de carne. Articul ori pasagiu scos dintr’o carte. Prescurtare dintr’o carte mai mare. Copie din registrele la naştere ori de moarte: extract de naştere. — Şi extras. * extractiv, -ă adj. (d. lat. exiractus, extras, cu sufixu -ii>). Ralativ la extracţiune, mal ales vorbind de scoaterea metalelor şi mineralelor din pămlnt Gram. Care arată extragerea: particulă extractivă (ca ex In ex-trag). * extracţiune f. (lat. ex-trăctio, -dnis, V. tracţiune). Acţiunea de a extrage. Aritm. Operaţiune p. găsirea rădăcinii unul număr. — Şi -ăcţie. www.dacoromanica.ro * extrădare f. Acţiunea de a extrada. — Şi extrădare (după trădez). * extradgz v. tr. (fr. extrader, d. lai ex, afară, şi trădere, a preda. V. trădez). Predau un vinovat guvernului de care depinde şi care-1 reclamă. — Şi extrădez (după trădez). * extradotăl, -ă adj. (extra- şi dotai). Parafernal, afară din zestre: avere extra-dotală. * extrafin -ă adj. (extra- şi fin; fr. ex-tra-fin. Fr. zic şi superfin, dar scris fără liniu(ă). Superfin, de calitate superioară: ciocolată extrafmă. * extrâg, -trăs, a -trage v. tr. fex-şi trag, după lat. dx-traho, ex-trăhere). Separ o substanţă dintr’un corp din care face parte, scot: a extrage zahar din sfeclă, aur dintr’un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez : a extrage un pasagiu dintr'o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saă cubica a unul număr. Extrag întregii conţinutl tntr'un număr fractionar. caut de cite ori unitatea e conţinută In acest număr. * extralegăt, -ă adj. (extra- şi legali. Care e afară din lege: a întrebuinţa mijloace extralegale. Adv. In mod extrategal. * extraordinar, -ă adj. (lat. extraor-dinarius. V. ordinar). Neobişnuit, care se Intlmpli rar: eveniment extraordinar. Extravagant, strania: idei extraordinare. Neprevăzut : cheltuieli extraordinare. Miraculos : geniu extraodinar. Trimes extraordinar, trimes p. a negocia o afacere particulară şi importantă. Profesor, membru extraordinar, care n’are toate drepturile. Adv. In mod extraordinar, afară din cale: s’a suit extraordinar de sus. * extras n., pl. e. Formă mai rom. tld. extract, ca şi manuscris fa|ă de manuscript. * extraşcolăr, -ă adj. (extra- şi şcolar). Afară din şcoală : activitatea extraşco-lară a învăţătorilor. * extravagant, -ă adj. (mlat. extră-vagans, -ăntis, d. lat. extra, afară, şi văgans, -ăntis, care rătăceşte. V. vagabond). Excentric, bizar, fantastic: om, costum extravagant. Adv. în mod extravaganta te purta extravagant. * extravaganţă f., pl. e (d. extravagant; fr. -ance). Starea de a fi extravagant, excentricitate, bizarerie. A face extravagante, a te purta, a vorbi extravagant. * extravazaţiune f. (d. extravazez). Acţiunea de a extravaza. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * extravazez v. tr.(extra- şi -vazez, d. vas; fr. extravaser. V. trans-vazez). Vărs, scot din vas. V. refl. Mă vărs, curj» afară : stngele s’a extravazat din cauza unei opinteli prea violente. * extrădez, V. extrădez. * extrem, »ă adj. (lai extremus, d. extra, afară din). Care e la capăt: limita extremă. In gradu ce] mai tnalt: căldură extremă. Excesiv, exagerat: acest om e extrem tn toate. S. n. Lucru extrem: a trece de la un extrem la altu (cum ar fi de la lene la hărnicie). Ceia ce e opus, contrar: extremele seamănă (de ex, bucuria extremă, care poate ucide, ca şi întristarea extremă). S. m. Mat. Extremii (sublnţ. termini), pri-mu şi ultimu termin tntr'o proporţiune: tn ori-ce proporţiune aritmetică, suma extremilor trebuie să fie egală cu a mediilor. A ajunge, a fi la extrem, a ajunge, a fi la aman, tn mare nevoie. In mod extrem, excesiv : a plouat extrem (de mult). * extremist, -ă s. şi adj. Care are idei extreme, înaintate, revoluţionare. * extremitate f. (extrtmitas, -ătis)-Parte extremă, capăt: extremitatea unei funii, unei strade. Vlrf: extremitatea unui copac. Situaţiune extremă (dificilă), aman: a fi la extremitate. Pl. Mtnile şi picioarele: a avea extremităţile îngheţate. Acte de violentă, de furie: a ajunge la extremităţi. * extremizm n. Caracteru de a fi extremist * extrinsec, -ă adj. (fr. extrinsique, d. lat. extrinsecus). Care vine de afară: cau-ze'e extrinsect ale unei boale. Valoare extrinsecă a unei monete, valoare fictivă, convenţională. Adv. In mod extrinsec. V. Intrinsec. * exuberant, -ă adj. (lat. exăberans, -ăntis). Foarte abundant, buîac: vegeta-ţiune exuberantă. Adv. în mod exuberant. * exuberanţă f„ pl. e (lat exuberan-tia). Abundant'â foarte mare: exuberantă de vegetaţiune, (fig.) de cuvinte, de argumente. * exuber£z v. intr. (lat. ex-ăbero, -are, d. ex, afară din, şi uber, .abundant", şi „u-ger“. V. uger). Abund toarte mult: lacu exuberează în peşte. V. buTecesc. * exult, a -ă v. intr. (lat. ex-sulto, -are, d. saltare, a salta. V. In-sult, re-zult). Sar de bucurie. Mă bucur foarte mult. V. zburd. * exultaţlune f. (lat. exultatio). Acţiunea de a exulta. — Şi -âţle şi -ăre. * ex v6to Cuvinte latine care înseamnă „după dorinţă" (V. vot) şi care servesc astăzi ca să numeşti un tablou sad alt obiect pus de tine tn biserică In amintirea unu] pericul din care ai scăpat. gzer, V. Tezer. * ezit, a -â v. intr. (fr. he'siter, d. lat. hăesito, -ăre, d. haerire, hăesum, a fi oprit, iipit. V. ad-erez, ad- şi co-ezlune, In-erent). Preget, şovăiesc, mă codesc, nu ştiu, nu pot ori nu prea vreau să fac ceva : ezita să (ori dacă să) meargă ori nu. * ezitânt, -ă adj. (fr. hisitanf). Care ezită. * ezltaţlune f. (lat. haesitătio, -dnis)• Acţiunea de a ezita. — Şi -ăţie, dar mal des -ăre. * ezofâg, ezotârlc; V. esp-i www.dacoromanica.ro F f m. A şasea literă a alfabetului (Reprezenta un sunet slab care, clnd e sonor, se preface In v). 1) fa interj, (din fată, cum se vede din vechiu fa-sa, fata sa). Fam. Vorbă pin care strigi o fată sati o femele egală saâ inferioară ţie (une-ori şi cu dispreţ): Stăl, fa I Fa Ioanol Fa nebuno I — In vest şi fă. In Munt vest fă p. femei şi fe p. fete. V. măT, bîa. 2) * fa m. Muz. Al patrulea sunet al gamei şi nota care-1 reprezentăm * fabric, a -â v. tr. (lat fdbrico, -ăre, şi făbricor, -ări). Fac oare-care lucruri pin ajutoru maşinilor ori altor instrumente: a fabrica arme, mobile, pluguri. Fig. Inventez : poeziile atribuite Iul Osian au fost fabricate de Mac-Pherson. * fabrlcatâr, -oăre s. (\at fabricator). Fabricant. Inventator de minciuni: fabricator de legende. fabrlcaţlune f. (lat. fabricătio, -dnis). Acfiunea saâ modu de a fabrica: postav de bună fabricaţiune. Lucru fabricat: fabrica-ţiune străină. — Şi âţle. Ca acţiune, ob. âre. ♦fabrlcânt, -ă s.(lat făbricans,-ăntis). Care fabrică saâ posedă o fabrică. Fabricant de versuri, poet prost. fabrică f, pl. I (lat fdbrica [fr. forge], ă.fdber, meseriaş, ferar, din aceiaşi râd. cu fado, fac. V. faur). Manufactura, stabiliment tn care se fabrică ceva: fabrică de arme, de încălţăminte. Prefu fabricii, Rretu cu care fabricantu vinde articulele lui tn co-merciu. Marca fabricii, semnu, blazonu pin care se distinge o fabrică de alta. * fabulă f, pl. e (lat. fdbula, din acelaşi răd. cm fama, faimă). Mică povestire, de ordinar In versuri, care ascunde moralitatea supt vălu unei ficţiuni: fabulele Iul Esop, Fedru, Lafontaine, Donicl. Mit, poveste: zeii din fabulă. Legendă, istorie falsă: vorba asta e o fabulă. * fabulist, -ă s. (d. fabulă; fr. fabuliste). Scriitor de fabule. * fabulâs, -oăsă adj. (lat,/abulosus). Imaginar, din fabulă : personagii fabuloase. Mitic, legendar : timpurile fabuloase. Uimitor, extraordinar, colosal: avere fabuloasă. Adv. In mod fabulos. fac, făcut, a lăce v. ti.(iat.făcio,fâcere. fac [din aceiaşi răd. cu vgr. tlthemi, pun, şi ser. dadhămi, pun, fac]; it.tare, pv. fr. faire, sp. hacer, pg. fazer. — Imperat fă I nu facelV. edi-flc perfect). Creez, formez: Dumnezeă a făcut lumea. Produc; fiţa face poamă. Nasc, făt, daâ la lumină: femela a făcut un băiat, pisica nişte pul, găina un oiI. Fabric: a face sirmă. Construesc:a face o casă. Descnâ, execut, formez: a face un unghi. Compun, scriâ: fac versuri. Operez, execut, realizez: a face o minune, un bine, o pomană. Comit: a face o crimă. Institui, înfiinţez: a face an spital. Formez, instruesc: a face un elev. Determin un curent tn mulţime : învăţăturile lui Socrate aă făcut şcoală. Aleg, numesc : Romanii l-aă făcut pe Cincinal dictator. Numesc, taxez, calific: l-a făcut „porc". Exercit, practic, mă ocup de: a face avocatură (saâ pe avocatu), a face politică, ştiinţă. Studiez, urmez, Is student In : a face dreptu, a face şcoala de agricultură. Joc un rol pe scenă saâ tn viată, caut să par (după fr.) : a face pe Cezar, a face e gene roşu. Adun, ctştig: a face avere am. Aşez, prepar: a face patu (pentru cui-, care, In opoz. cu strlng), a face bucate. Cauzez, inspir: a face milă, plăcere cuiva. înduplec, silesc : l-am făcut să plece. închei : a face pace. V. intr. Valorez, egalez: acest cal face o mie de franci, 2 cu 2 fac 4. Merit osteneală : expoziţiunea face s'o vezi, face să te duci s’o vezi. V. refl. Devin, ajung: mă fac mare, mă fac duşman cuiva. laâ cariera : mă fac preut, Mă prefac : mă fac că nu văd, mă fac bol-nav.Capăt, mă cuprinde: mi s’a făcut foams. A face bine cuiva cu ceva (Pop.), a-l împrumuta cu. A face cuiva cu ochiu, din ochi (sing.), a-i face semn cu ochiu, A face cuiva de năjit, a-l desclnta de. năiit. A-i faci cu ulcica, a-i pune ulcica, a-l fărmăca Intre-buintlnd o ulcică (cum fac babele). A l-o face cuiva, 1) a-l fărmăca, 2) a te răzbuna pe el. Vrăbiile fac a ploaie, daâ semne de ploaie. Acest copil face a om mare, trage, meneşte a om mare, denotă că va ajunge om însemnat. Mi s’a făcut de ducă, mi s’a făcut dor de ducă, de plecare. Fă-te'n coace, vino’n coace. A te face undeva, a te duce, a apărea undeva: la fă-te şi tu pintre el, să vezi cum fug toţi 1 Ce mal faci ? formulă de a întreba pe cineva cum o duce cu sănătatea, pu afacerile. Ce are a face ? ce importj ? www.dacoromanica.ro ce legătură are cu ? Ce să mă fac ? ce să devin, ce să ajung (nenorocitu de mine) ? Nu mal ştiă ce să fac, ts desperat Se făcea că eram tntr’o grădină, visam că eram Intr’o grădină. Cealu face bine la tuse (ori tuşii), fe vindecă de tuse. A face pi (fr. foire le), a fi sad a te preface că: acest pungaş faţe pe onestu, acest om face pe îngrijită: a de bolnavi. fâcere f. Creatiune: facerea lumii. Naştere : durerile facerii. Acţiune, faptă (!n general : o facere de bine (mai des: o binefacere). -lâche şi fâchle f. (lai făcula, d. fax, făcis, tor|ă, făclie ; itfăgola, pv. falha, vfr faille, sp. hacha, pg. facha. V. faclă). Est. 1) Un fel de făclie de coajă de mesteacăn care se aprinde noaptea p. a atrage păstrăvii la lumină ca să-l prinzi. Adv. Uscat fachie, uscat sfarog. 2) Bucată de lemn de fim rătundă (de mărimea unei făclii). — La Dos. fachY, pl. fachlurl, torţă. In Bc. şi şfa-chle. V. luminare, lodbă, obleţ, vălog, zeadă. fâchYol n„ pl. e (ung. fătyol, slrb.facol, faiol, d. ven. fadol.faziol, plnză de in, care vine d. ii fazza, faţă. de unde şi fazzotetto, basma; ngr. [d. ven.] fakidli). Ţrans. Vălu alb de borangic pe care-1 poartă fetele. Vest. Giulgi, — Şi pachtâl (poate ngr,). Vechi şi fachT, pl. uri. V. cimber. * fachir m. (fr. faquir, d. ar. faktr, sărac). Ascet musulman din India. — Fachirii trăiesc din pomană, nu muncesc, n’au casă, şi n’aâ ca îmbrăcăminte de cit o zdreanţă de stofă cu care se încing. — Odinioară faci r (turc. fakyr, sărăcie, fakir, fachir). * facial, -& adj. (fr. facial, d. lat facies, faţă). Anat. De la fată: muşchi facial. Unghi facial, format de Intllnirea a două linii, una verticală, care e presupusă că trece pin dinfii incizivl superiori şi pe la sprin-cene, şi alta orizontală, care e presupusă că trece de dedesuptu urechii pin rădăcina dinţilor incizivl superiori. * fâcll, -ă adj. (lat făcilis. V. dificil). Rar. Uşor de făcut. Adv. Lesne. — Fals facil (după fr.). * facllltâte f. (lat. facllltas, -ătis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, uşurinţă. Bunătate, indulgenţă: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată : a acorda facilităţi. * facilitez v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Uşurez, înlesnesc. făclă f., pl. e (ung. făklya, slrb. faklja, germ. fackel, d. lat făcula. V. fache). Rar. Făclie. * fac-si'mlle n., pl. tot aşa. (cuv. lat care înseamnă ,fă asemenea" V. fac-totum, asemenea). Copie fotografică saâ alt-fel. — Se scrie şi facsimile. * factâj n, pl. e (fr. factage, d. facteur, Impărţitor de scrisori). Com. Transportu mărfurilor la domicilia saâ la depozitu de consemnaţiune. Distribuirea scrisorilor şi telegramelor acasă: taxă de fada}. * factice adj. (fr. factice, d. lat.fadicius). Artificial» imitat: apă minerală factice. Fig. Imaginar. Nenatural: Suferinţă factice. — Pl. f. ar trebui să fie In 1, ca rece, reci. Totuşi nu se zice de cit dureri factice. Forma mal corectă la sing. ar fi fost facticiă. Cp. cu novice. * fâctorm. (rus. germ. faktor, ir. facteur, d. lat fădor, -Oris, făcător. Cp. cu doctor). Impărţitor de scrisori şi telegrame, curier posta) ş. a. Mat. Fie-care din numerele care concură să formeze un product: factor comun, Fig. Fie-care din elementele care concură la un rezultat: factorii politici. * factorte f. (it făttoria, fr. factorerie, sp. factorla). Biurou, (stabiliment) comercial europenesc tn colonii ori In alt loc In străinătate. * fac-tdtum m. pl. tot aşa (cuv. lat. care înseamnă ,fă tot“. Cp. cu fac-simile). Intendent, Ingrijitoru tuturor afacerilor. Fig. Om care se amestecă In toate. — Se scrie şi factotum. * factură f., pl. I (fr. facture, d. facteur, factor, după lat factura. V. făptură). Com. Notă detaliată de mărfurile vlndute şi de preturile lor. Formă, execufiune, făptură: versuri, muzică de o bună factură. * facţlonâr m. (lat fadionarius). Soldat In facfiune. * facţids, -oâsă adj. (lat. fadiosus, care face [lucrează] mult). Sediţios, turburător public, care face parte dintr’o facţiune. Adv. ]n mod facţios : a lucra facţios. * facfiune f. (lat făctio,-dnis, d.factus, făcut). Pază făcută de soldaţii unui post Fig. Aşteptare prelungită. Partid sediţios. * facultâte f. (lat facdltas, -ătis, d. făcui, formă veche lld. făcilis, de unde vine facllitas, facilitate). Putere fizică saâ morală de a face ceva, proprietate: magnetu are facultatea de a atrage feru. Fig. Dreptu de a face un lucru: facultatea de a dispune de averea ta. Diviziunea unei universităţi şi corpu profesorilor el: facultatea de litere, şţiinţe, medicină, drept şi teologie, Pl. Calităţi intelectuale : acest copil e lipsit de facultăţi. * facultativ, -ă adj. (d. facultate; ir. facultatif). Care e lăsat la voia ta să-l faci ori nu : muncă facultativă. Adv. In mod facultativ. * fad, -ă adj. (fr. fade, it. fado, d. lat. văpidus, răsuflat, stricat, care vine d. vd-por, abur). Insipid, nesărat, fără gust: mincare fada. Fig. Frumuseţă fadă. Adv. In mod fad: a glumi fad. fâeş, V. faîeş. * faet6n n, pl. oane (fr. phfiton, după numele mitologicului Faeton, care a obţinut de la tatăl săâ, Soarele, să conducă o dată caru luminos, cu care Intlmplare caii aâ luat vlnt, şi el s’a prăpădit). Un fel de trăsură boierească înaltă cu patru locuri. Sec: 19. Est. ţfaiton, după rus.faetân, turc,faiton). www.dacoromanica.ro Trăsură publică, droşcă, birjă. Azi. Munt. (faiton). Brişcă cu două roate întrebuinţată de lăptarii din Bucureşti la dus lapte la clienţi. 1) fag m. (lat. fdgus, vgr. phegds, germ. buche, engl. beech [V. buche]; it faegio, pv. fau, vfr. fou, sp. haya, hacha, pg. faia). Un frumos copac amentaceu cu scoarţa cenuşie (fagus silvătica). Lemnu lui. V. jir. 2) fag, V. fagur. fagâ f. (turc.). Dun. Dragă, maşină de curăţat rlurile de nomol ori de spart gheata: a venit fagaua spărgind gheaţa (la Tulcea) şi se aşteaptă alte doăă fagale p. spargerea stolurilor (Univ. 16 Mrt. 1932 ; 2, 2). * fagot n., pl. urî şi oate (it fagotto). Un fel de clarinet foarte gros (tr. ba son). V. bason, oboT. * fagotist m. (it fagottista). Cântăreţ din fagot. fâgur şi fagure m. (lat. *favutus, dim. d. favus) şi (mai rar) fag m. (lat favus, ca neg d. naevus. Cp. şi cu negură, răguşesc, Zăgirnă). Asociatiune de alveole exagonale de ceară tn care albinele tşi depun mierea. * fat n., pl. uri (fr. faille, d. ol. falie, care vine poate d. lat. velum, văl). Un fel de stofă de matasă (cam ca taftaua). * faianţă f., pl. e (it.fayence şi falence, d. Faenza, oraş In italia, unde se fabricau In ainte vasele de faianţă). Lut de făcut vase de bucătărie şi p. alte uzuri domestice (Paianta e apacă, de o calitate mai bună de de cit lutu ordinar, dar inferioară porţelanului). V. maîoiică. fâTdoş, hăîdoş (nord) şi hăTtoş (Ml.), -ă adj. (cp. cu ung. fajt, fajta, fel, soi, rasă, adică „de bun soî“). Fam. De bun sol, robust-; om, bou haldoş. Bz. (faTdoş). Elegant: rochie faldoşă. — In GrS. 1937, 246, hătteş (Dolj), robust. V. faTeş. fatenţări'e f. (. faianţă; fr. faiencerie). Fabrică de faianţă. Arta de lucru faianţa. Vase de faianţă. fâTer n, pl. e (germ. feuer, foc). Munt Fam. Mustrare aspră, pleaftură, Ştaler: i-a tras un faier. făteş, -ă (ung. * fajos, d. fa], sol, neam). Mold. Vechi. Falnic, măreţ: om faleş, munţi faieşi. V. faTdoş. * fatlibil, V. fallbll. * fâTmă f., pl. e (lat. fdma [d. fări, a vorbi], cu ai din defaim). Veste, renume: l-a mers faima tn lume. * faTmâs, -ă adj. (d, faimă, ca lat famosus, cu al din faimă). Celebru vestit renumit -. savant, hoţ faimos. Adv. în mod faimos. faTn, -ă adj. (germ. fein, pol. fejn, rut. fălnnii. V. fin). Fam. Fin, de calitate superioară : om, vin fain; haine faine. Excelent: afacere faină. Adv. A lucra fain. faTâg, V. sfatog. faiton, V. faeton» falafastic, şi (mal des) farafastîc n., pl. uri (turc. pop. fatan fystyk, lit. filan fystyk, asta şi aceia). Pl. Mofturi, alintături: la nu mal umblaţi cu farafasticurl şi plecaţi odată I Zorzoane, fleacuri: rochie cu farafasticurl. — Forma fala- In rev. I. (Jrg. 2,134, şi Ion Adam In ziaru Minfirva, 26 Apr. 1911, 4,5. falaTtâr m. (ung. fullajţăr, d. germ vor-reiter, care călăreşte înainte, de unde vine şi rus. foriîtor. V. falet, răttar). Vest. Vizitiu care, şeztnd călare, mtnă o trăsură cu patru cal înaintaşi sau călăreţ cpre merge înaintea unui cortegiu. falangă f., pl. e şi fălăngl (ngr. fălan-gas, „falangă", azi „oier [de unde şi turc. falaka], d. vgr. phătagx, philaggos, butuc, drug. V. păringă). In timpu domniii Fanarioţilor, butuc In care se prindeau picioa-releOunui vinovat care trebuia să fie bătut la tălpi (V. dlbă 2) : a bate la falangă (Această pedeapsă a fost desliintată de Ki-selev Intre 1828 şi 1834). Azi. Neol. (d. vgr, pl. numai e). Trupă pedestră armată compactă (ca vestita falangă macedonică, imitată apoi de Greci şi de Romani, formată din 8000 de luptători cu lănci grele aşezat! tn 16 rlnduri dese). Poet. Trupă armată, mai ales trupă de elită care luptă cu armele, cu scrisu ori cu vorba (V. pleiadă). Asocia-iune de o sută de familii care aveau să ocuiască Intr’un falanster. Anat. Fie-care din oasele din care se compun degetele. * falanster n,, pl. e (fr. phălanst&re, format de Fourier din phalange, falangă, şi monastere, mtnăstire). Clădire In care avea să locuiască o falangă de oameni după rătăcirea comunistă a Francezului Fourier (t 1837). * falansterlân, -ă s. Locuitor al unul falanster. Partizan al doctrinei sociale a lui Fourier. Adj. Relativ la falanster. fală f. fără pl< (vsl. hvala, laudă; bg. fala, rut fald, hvala; ung. hala, multămire. V. scofală). Vechi (hvalâ). Laudă. Azi. Glorie, mlndrie : acest om e fala ţării. Trufie, fudulie fanfaronadă, ostentatiune : acest om cheltuieşte numai de fală. falbală f. (rus. falbală, fr. falbala, it. falpală, germ. falbel, d. engl. furbelow, din fur, blană şi below, jos). Sec. 19. Volan mare (sau volan In general) la rochii. — Şi far-bală, farbară, falbară. Azi In Tut. harbară. Şi vapâl (Munt.) n., pl. uri (d. germ). fâlcă f., pl. fălci (lat falx, falcis, coasă, ca nucă, d. nux, nucis; it. falce, pv. faus, fr. faux, cat. fals, sp. hoz, [coasă şi întindere de pămlnt], pg. fouce. V. falce, făl-cea, falcon). Osu In care stau tnfipţl dinţii, mai ales cel de jos. C'o falcă'n cer şi cu alta'n pămint, plin de furie, de turbare. fălce f, pl. fălci (lat falx, falcis, coasă, adică „cit pop cosi tntr’o zi“. De aici rut fălica. V, falcă)* O măsură agrară intre- www.dacoromanica.ro buinţată şi azi fn Mold. (288J de stfnjent pătraţi sau 14321,95 m. p. In lungime are 80 de prăjini şi In lăţime 40). V. obraţ, o-brăţesc. * falc6n m. (lat falco, -dnis, d. fain, fiind-că are ghearele ca coasa. V. falcă). Şoim. * falconerie f. (\\.falconeria, tr.faucon-nerie). Arta de a deprinde falconil şi alte păsări rapitoare să vlneze. Locu unde erau ţinuţi aceşti falconl tn evu mediu. * falconet n., pl. e (it. falconetto). Odinioară, un fel ae tun mic. fald n„ pl. făldurl (rul fald, rus. fălda, d. vgerm. fald. ngerm. falte, lucreţiturS, de unde şi fr. faude şi it. falda. V. fotollQ). Mold. Cret, Încreţitură, cută, tndoitură pe care o face o stofă. * falenă f., pl.e (vgr. phălaina, „balenă" şi „un fel de fluture de noapte"). Zool. Un fel de fluture de noapte. * faiet n., pL uri (d. falaitar). Vechi. Trăsură cu patru cal Înaintaşi. * faleză f., pl. e (fr. falaise, d. vgerm. de sus feliza). Maluri înalte la mare, ca pin Norvegia sau ca pe la Carmen Silva la marea Neagră. * falibil, -ă adj. (mlat fallibVis, d. filiere, a înşela; ii falltbile, V. fals). Care se poate înşela, care poate greşi. Adv. In mod falibil. — Fals falllbll (fr. faillible) * fallbllitâte f. (mlat fallibililas, -itis). Posibilitatea de a greşi, de a fi falibil—Fals fatl- (fr. faV.libilite). * faliment n., pl. e (it.fatlimento, ă.fal-lire, lat. filiere, a înşela. V. fals, falibil). Bancrută, starea unul negustor care nu mal poate plăti: a da fa’.iment. * falimentar, -ă adj. (d. faliment). De faliment: bancă tn stare falimentară. * falit, -ă s. şi adj. (it. faltito, de unde şi fr. failti). Care a dat faliment; nsgus‘.or falit. V. mufiuz. fâlnlc, -ă adj. (d./aM).*.Mtndru, glorios, impunător ; om, castel falnic. Adv. Cu fală; steagu fllftie falnic. * fals, -ă adj. (lat. falsus, d. filiere, a înşela ; it. falso, fr. faun. V. faliment). Inexact, mincinos, greşit, neadevărat; calcul, drum fals ; informafiune, greutate falsă. Prefăcut, perfid: rts, amic fals ; vorbe false. Fără motiv, fără temei: frică falsă. Van, iluzoriu : speranfăfahă. Artificial: diamant fals. Falsificat, imitat, contrafăcut, calp : monetă, unt fa/s. Discordant.- voce falsă. Aparent, ireal: fericire falsă. Inexact: greutate falsă, calcul fals. Nume fals, nume schimbat, pseudonim. S. n., pl. uri. Falsitate, lucru fals: a distinge falsa de adevărat. Falsificarea (imitarea) unul act, unei semnaturi: a comite un fals in acte publice. A te înscrie tn fals, 1) a nega, 2) a denunţa ca fals. Adv. Jn mod fals: a r/de fals. — Greşit falş, care e rus. falii, minciună, germ. falsch, fals. * falsific, a -â v. tr. (\sA. falsifica, -ire, -construit ca şi codific). Fac fals, alterez ca să înşel: a falsifica un act, o monetă, o băutură ; imi falsific vorba. — Greşit fal-şiflc. * falsificator, -oât-e adj. şi s. Care falsifică : falsificator de bani. V. calpuzan. * falsificaţlune f. (d.falsific). Acţiunea de a falsifica. — Şi -aţie, dar ob. -âre. * falsitate f. (lat. filsitas, -itis). Ca-racteru de a fi fals: om de o mare falsitate. * famelic, -ă adj. (lat. famellcus, d. fames, foame). Iron. Fiămînd : an poet fa— me'ic. famelle, V. familie. fâmen şi (mai vechi) fâmănm., pl. fa-meni Şi * femeni, ca geamăn-gemăni ori (eapăn, (apăn-tepeni, din *feamăn, mase. d. *feamănă, lat fimina, femeie, de unde şi mrom. theămin, femeiesc, şi alb. femănă, femeiesc). Rar. Castrat scopit, eunuc. Fig. Iron. Păcătos, nemernic. V. ermafrodit. * familiar, -ă adj. (lat. familiaris). De familie: viafă familiară, afaceri familiare (unii zic familial, dupâ fr., ceia ce nu e recomandabil). Intim, cunoscut de aproape : a fi familiar cu cineva. Bine ştiut, cunoscut: Parlsu e familiar multor Români. Simplu, fără ceremonii: primire familiară, stil familiar. S. m. Intim: acesta e din familiarii ministrului. Adv. Ca In familie, intim : a te purta familiar cu cineva. * familiaritate f. (lat. familiăritas, -itis). Intimitate, calitatea de a fi, de a te arăta familiar. * familiarizez v. tr. (d. familiar; fr. -ariser). Fac familiar, deprind. V. refl. Mă deprind : aceşti elevi s’au familiarizat cu fizica. * familie f. (lat familia, d. fămulus, servitor; mrom. fumiălie. V. femeTe). Tatal, mama şi copiii. Copiii singuri. Neam, rasă, toate persoanele de acelaşi slnge, ca copii, fraţi, nepoţi ş. a.: familia Scipionilot. Rasă, grup de nafiuni sau limbi de aceiaşi origine: familia indo-europenească. Vorbe derivate din aceiaşi rădăcină: văd şi vis ts din a-celaşl familie. Grupe de animale, vegetale saii minerale care seamănă Intre ele : familia maimuţelor, umbeliferelor. — Pop. familie (ngr. fameliă). * familist m. (d. familie).Om cu familie, mai ales care are copii. * fanâl n., pl. e (fr. fanai, it. fanate, d. ngr. fandri, fanar. V, fanar). Rar. Fanar mare la un far ori la un bastiment. fanâr n„ pl. e (ngr. faniri, vgr. plia-nirion, dim. d. phands, care vine-d. phaino, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. foniri, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanai, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă tn care arde o lampă ori o luminare adăpostită de vlnt. — Rar şi fener (d. turc.). In nord finâr, pop. finiri (d. rut). In Munt ş. a. felinar. — Vechi, rar fan, pl. urt (ngr. fanos). www.dacoromanica.ro fanaragt'd m. (turc. fenargi, fenergl). Mold. Cel care aprinde fanarele ae pe strade? Fanarlât, -ă 8. Grec din Fanar,un cartier al Constantinopolulul, de unde Turcii li recrutau pe domnii principatelor româneşti Intre 1716 şi 1821. r * fanaridtlc, -ă adj. De Fanarioţi, al Fanarioţilor: regim fananotic, Adv. Ca Fanarioţii. * fanarlotfzm n. Caracterul Fanarioţilor. * fanatic, -ă adj. şi s. (lat fanăticus, inspirat de zei d. fanam, templu In care se dădeau oracule. V. profan). Care e de un zel excesiv tn religiune, tn politică, tn vre-o părere : om, zel fanatic. Adv. In mod fanatic. * fanatfzâz v. tr. (d. fanatic; fr.fani-tiser; ngr. fanatizo). Fac’ fanatic: islamu a fanatizat populaţiunile negre din Africa. * fanatizm n. (d. fanatic). Zel exagerat tn religiune, In politică ori tntr’o opiniune oare-care. * fandânno n„ pl. guri (cuv. sp.). Un dans spaniol Toarte viu tn trei timpuri. Melodia după care se joacă, Întovărăşită de sunetu castanetelor. fandasfe şi (mat rar) fant- f. (ngr. fandasia [scris fantasta], fantazie, capriciu). Vechi. Fantazie, Închipuire. Sec. 19. Pop. Fanfaronadă, fală, fudulie. — Şi fandaxie, închipuire, bănuială. fandaslds, -oâsă adj. (d. fandasie). Munt. Pop. Fanfaron. fandax^sc şi fant- v. intr. (ngr. fan-dăzo, aor. făndaxa fscris fant-], arăt, repre-zent). Sec. 19. Fac paradă de ceva, mă fălesc, fandoseălă f., pl. etl. Acfiunea de a te fandosi. fandosesc (mă) v. refl. (ngr. fandă-zome [scris fantdzomai] mă fudulesc). Fam, Fac mofturi, mă fasolesc, mă alint * -fanfară f, pl.e(fr. fanfare,H.fanfăra). Muzică compusă din trompete, flaute şi tobe. V. orhestră. * fanfardn, -oănă adj. şi s. (ir. fanfaron, d. sp. fanfarrân, de unde şi it. fanfa-rone. V. farfara), Lăudăros, înfumurat, tngtnfat * fanfaronadă f., pl.e (ir.fanfaronnade. d. sp. fanfarronada, de unde şi it fanfa-ronata). Lăudăroşie, Ingtnfare, fală; a cheltui de fanfaronadă, nu de nevoie. * fanldn n, pl. oane (ir. fanion, d. fa-non, bucată de stoîă pe care o poartă preu- ii catolici la braţu sting, lamă din gura bă-enel, care vine d. vgerm. de sus fano, bucată de stofă, ngerm. fahne, steag, tnrudit cu lat pannus, bucată de stofă, zdreanţă. V. gonfalonier). Steguleţ care serveşte la alinierea trupelor sau ca semnal, dar In colo fără nici o valoare. V. steag. * fandn m. (fr. fanon. V. fanion). Pl. Lame de corn care garnisesc ca nişte dinţi gura cetaceţlor. * fanşdn n, pl. oane (fr. fanchon, alin-tătură din Franţoise, Francisca). Bucată de dantelă pe care şi-o pun pe cap cocoanele bătrtne. * fanşonătă f, pl. e (d. fanşon). Broboadă de dantelă. fantasie, V. fandasie. * fantăst, -ă s. (vgr. phdntastis). Per-Boană cu gusturi fantastice. * fantastic^ -ă adj. (vgr. phaniasiikds). Imaginar, himeric : dorinţă fantastică. Su- . pranatural: naraţiune fantastică. Extravagant ; persoană, haină fantastică. Adv. ln mod fantastic: a te imbrăca fantastic. fantax^sc, V. fandaxesc. fantaxle, V. fandasie. * fantazfe f. (vgr. phantasla, d. phan-tăzo, arăt reprezent; lat. phantăsia, it. fantasia, ir. fantaisie. V. diafan, fandasie, fanar). Imaginaţiune, închipuire: un portret de fantazie. Ideie cam liberă şi capricioasă, gust bizar: a avea o fantazie. Gust, voie, bun plac: a picta, a trai după fanta-zia ta. Muz. Parafrază, variaţiuni pe o temă luată dintr’o operă,' a compune o fantazie despre ,Faust“. — Fals -ezfe (după fr.). Mulţi ignoranţi zic chear -ezid, pl. uri, lucru de fantazie 1 * fantazist, -ă s. (ă. fantazie). Scriitor, artist care lucrează după fantazia Iui. * fantăzmă f., pl. e (vgr. phăntasma). Vedenie, nălucă, arătare, viziune, spectru.— Barb. fantdmă (fr. fantdme, m.). * fantazmagdric, -ă adj. (d. fantaz-magorie). De fantazmagorie. * fantazmagorie f. (vgr. phântasma, fantazmă, şi agoră, piaţă, du pa alegorie). Arta de a face sâ apară fantazmele, pin ajutoru iluziunilor optice, tntr’o sală obscură. Fig. Abuz de efecte produse pin mijloace supranaturale sau extraordinare In literaturi sau tn artă. fânte m. (it. fante, de unde şi ngr. fân-tis, pron. fandis. Cp. cu spatie). Una din figurile cărţilor de ioc (fr. valet), diferită de popă şi de damă. Fig. Fam. Gătit ca un fante, spilcuit, sclivisit, elegant V. gTovIne. fantâmă, V. fantazmă. * fantdş m. şl fantdşă f., pl. e. (fr. făntoche, d. it fantoccio). Barb. Păpuşă jucată de un om ascuns după o perdea la teatru popular tn care principatul personagiu e Vasilachi. Teatru de fantoşe, teatru de păpuşi. fapt n., pl. e (lat. factum, it. fatto, fr. fait, sp. hecho, pg. feito. V. fac). Lucru făcut (făptuit), acţiune; aşa s’a petrecut faptu. Eveniment: un fapt singular. Pl. uri. Farmece, fărmăcătorii, făcătură, vrajă. Lucruri care conţin farmece. Faptu e că, adevăru e că. Fapt e că, e adevărat că. A veni la fapt, a veni la esenţa lucrului. Cate de fapt, acte de violenţă. A prinde pe cineva asupra faptului a-l prinde tn flagrant delict De fapt www.dacoromanica.ro In fapt, tn realitate (tn opoz. cu de drept): Ludovic XIII era rege de drept, dar de fapt era Richelieu. în fapta zilei, serei, ctnd se luminează de ziuă, ctnd se Inserează. V. făcut 1. făptă f, pl. e (d .fapt). Fapt, operă, acţiune a face o faptă bană. Fapt ilustru : faptele anal rege, faptele apostolilor. Realitate : faptele distrag teoriile. Dapă faptă, şi plata, după cum e fapta, aşa şi răsplata. * far n., pl. ari (vgr. phăros, d. insula Făros, lingă Alexandria, unde Ptolemeu Fi-ladelfu a Înălţat un turn de marmură albă din care se vedea pe mare ptnă la 100 de mile). Turn cu fanar tn vtrf, construit pe malu mării p. orientarea navigatorilor. Fig. Conductor, călăuză: şcoala e fara poporului. Felinar puternic la un vehicul. farafastic, V. falafasttc. * farandolă f., pl. e (fr. farandole, d. pv. farandoalo). Un dans provenfal tn care dansatorii se ţin de mtnă ;i formează un rlnd. fara6n, -oănă s. (d. faraon, rege e-giptenesc). Iron. Ţigan (adică venit din sud, pe unde-s oameni mai negricioşi, ca şi sp. Qitano, Ţigan, adică „Egiptean"). Sec. 19. (fr. pharaon). Un fel de stos. Adj. Găini faraoane, un fel de găini foarte mici. V. nadolean. faraonit, -ă s. (d. faraon, după ngr.) Sec. 19. Egiptean din timpu Faraonilor. farâş n., pl. e. (turc./araî; ngr. fardsl). Lopăţică mai mare cu coadă scurtă de strtns gunoiu din casă ori de pe stradă. — Şi făraş. fără f., pl. e saii fărl (long. fara, neam; d. rom. vine bg. ngr. Epir fără, alb. fără, neam, soi). Haţeg. Neam, soi (rău), farbală, farbarâ, V. falbala. fărbă f., pl. e (germ. farbe, a. t.). Ban. Trans. Coloare. Văpsea. Mold. Mant. (rut fărba). Un fel de cretă cu care se albesc curelele ;i care se întrebuinţa tn armată ptnă pe la 1896, ctnd s’au suprimat aceste curele şi s’au înlocuit cu curele „blanc". * fard n., pl. uri (fr. fard). Barb. Dres, suliman, văpsea p. faţă. V. olman. * fardez v. tr. (fr. farder). Barb. Dreg, sulemenesc. V. refl. Mă dau cu fard. farfarâ f. (turc. farfara, d. ar. ferfere, de unde ;i sp. fanfarron; ngr. farfarăs. V. fanfaron)» Fam. Flecar, palavragiu, farfasft, -ă s. (cp. cu farfara). Fam. Moftangiu. V. mangoslt. farfurărfe f. (d. farfurie). Văsărie. farfurie f. (turc. jd. pera.j fagfuri, pop. farfuri, porţelan, ă.fagfur, Impăratu Chinei, o provincie chineză renumită pin por(elan alb. farfuri, bg. farfor, farforiia, rus. far-fdr, pol. farfara, agr. farfuri). Taler, vas de porţelan, de faianţă ori de metal din care se mănlncă la masă: farfurie de argint, întinsă, adinei. V. strachină. farfurioară şi -uţă f, pl. e. Farfurie mică. * farlnaceS, -6b adj., pl. f. tot ee (lat. farinăceus, fr. farinaci). Ca făina, fâinos. * farfnge n., pl. tot aşa, ca şi laringe Şi nume (vgr. phărygx, phărygkos, f.). Anat. lnghiţitoarea, partea de sus a esofagului. * farlngftă f, pl. e (vgr. phariggltis). Med. Inflamaţiunea faringelui. * farlsâlc, -ă adj. (gr. pharisalkâs, lat. -ăicus, fr. -alque, it. farisăico. Cp. cu trohaic). De fariseu. Adv. Ca fariseii.— Şi fariseic. * farlsafzm n. (d. farisei, dupăfr.p/ia-risalsme; ngr. farisaismds). Caracteru fariseilor. Fig. Mare ipocrizie. — Şi -elzm (ca it fariseizmo). * farlsâQ m. (mgi.farisios [scris -saîosj, d. vgr. pharisaios, care vine d. ebr.feruşim, deosebiţi, aramaic parşt; vsl. farisei; lat. pharisaeas. Cp. cu troheu). La vechiijidani, membru al partidului popular ;i naţional, care afecta o mare virtute. Fig. Mare ipocrit. — L. V. şi farlseY (după vsl.). Voc. -iute şi ele. — Supt un rigorizm aparent, fariseii tşi ascundeau cele mai mari viţii. Hristos, demasctndu-I, tşl atrase ura lor. Unindu-se cu marii preuţi, ei instigară poporu contra lui şi făcură să fie condamnat la răstignire. De atunci, fariseu a ajuns să tnsemne „mare ipocrit". V. saducheQ. farm, V. fărîm. farmâc, V. palmac. * farmacâBtlc şi -eutlc, -ă adj. (vgr. pharmakeutikâs). De farmacie : preparafiune farmaceutică. S. f. Acea parte a medicinei care tratează despre facerea şi întrebuinţarea medicamentelor. * farmacie f. (vgr. pharmakia şi -keia, vindecare pin farmece; lat.pharmăcia şi -ia, \t.farmacia.fi.pharmacie.V. farmec).Ştiinţa preparării medicamentelor. Localu tn care se vlnd. Profesiunea de farmacist. V. spiţerie. * farmacist, -ă a. (ă. farmacie;\t farmacista). Persoană care practică farmacia. * farmacologie f. (vgr. p'iărmakolt, medicament, şi -logie). Teoria medicamentelor şi a întrebuinţării lor. * farmacopâYe f.t pl. el (vgr.pharma-kopoiia, d. phărmakon, medicament, şi poi-io, fac. V. opopoTe). Farmacie (ştiinţa). Carte care arată cum se fac medicamentele. farmazân, -oănă s. (ngr.farmasdnos, şl -zdnos, nelegiuit, d. fr. franc-maţon, francmason, infl. poate de fărmakon, medicament, otravă; turc. farmaslin, rus.pol.farmazon). Vrăjitor, fărmăcător, Fig. Şarlatan, şiret: unit din făcătorii de rele şi farmazonl aă semănat multe feluri de vorbe neidevârate spre spaima norodului (Doc. 1787, la V. A. Ureche, Ist. Rom. 3, 108). farmazonie f. (ă.farmazon). Pop. Faptă de farmazon, şarlatanie, şmecherie. www.dacoromanica.ro PAR 1) farmec n., pl. e (lat. phdrmacum, d. vgr. phărmakon, medicament, venin, Ia pl, „farmece". V. farmacie). Est. Pl. Fărmă-cătorie, vrajă, oare-care mici obiecte şi substanţe desctntate crezlnd că aşa vei face altuia un rău saii un bine: a face farmece. Fig. lnclntare, graţie, atracţiune irezistibilă: farmecu frumuseţii. Ca pin farmec, ca pin minune, fndată (vorbind de o schimbare). — In nord farmăc, pl. ăce şi ece. Vechi şi farmăcă, f., pl. ăcl. Şi azi In est pl. f. farmeci. In vest pl. n. fermece. V. fapt şi făcut 1. 2) farmec, a fărmăcă v. tr. (d. farmec 1 sau lat. * pharmăcqre. — Fărmec, -ecl, -ecâ, fărmăcăm; să fărmece). Est. Vrăjesc, influenţez pin farmece. Fig. Fascinez, Inclnt: muzică te farmecă. — In vest fermec, a fermecă, el fermecă. V. boscorodesc. * farniente m. (it. far, a face, şi niente, nimic). Om trîndav : acest om e un farniente. S. n. A trăi Intr'un dulce farniente (sau it. dolce far niente), a trăi In absolută trlndăvie. * fărsă f, pl. e (fr. farce, d. farcir, lat. farcire, a umplea cu umplutură. Cp. cu sd-tiră). Bufonerie, piesă teatrală burlescă : comedia lui Plaut alunecă une-ori in farsă, Poznă, caraghiozllc, glumă burlescă : a face o farsă cuiva. Imitaţiune ridiculă a unui lucru nobil: patriotizmu lui e o farsă. farsi-farsf adv. (turc. farsi. Pers, Persian, limba persică, persieneşte; farsi bilir, ştie persieneşte, ceia ce era lucru vrednic de stimă. Ngr. mili ta tărkiha farsi Jarsi, ştie turceşte foarte bine). Vechi. Rar azi. Foarte bine : ştie franţuzeşte ori lucrează farsi-farsi. * farsor, -oăre s. (fr. farceur). Persoană care se ţine de farse, poznaş, bufon. Persoană neserioasă: farsorii politici. fartăl, V. cvartal. fartir, V. cvartlr. fartuTesc, V. hărtutesc. * fascicul n., pl. e, şi -lă f., pl. e (lat. fasclculus, d.fascis, fascie ; fr. fascicule, m.). Legăturică, snop mic. Cărticică, o parte dintr’un volum: această corfe va apărea tn fascicule de clte 16 pagini. * fascie f. ^lat. fascis, m.; it. fascio. V. fascist, faşa). Mănunchiu de nuiele al lictorilor romani. * fascist, -ă s. (it. fascista, d. fasclo, mănunchi, fascicul, adică „grupare de oameni" V. fascie). Naţionalist din Italia. Adj. Partidu fascist. — It se pron. faş-. * fascizm n., pl. e (d. fascist) Doctrina politică a fasciştilor. — Fascizmul a apărut după războiu mondial ca o reacţiune patriotică contra terorii socialiştilor şi bolşevicilor italieni, pe care i-a învins răpede şl decisiv, îir 1922, şeful lor, Mussolini, a fost chemat să ia frânele guvernului, după care valuta italiană s’a urcat îndată. FAŞ * fasclnaţlu ne f. (lat fascinătio, -dnis). Acţiunea de a fascina. — Şi -âţle, dar ob. -âre. * fascinez v. tr. (lat făscino, -ăre, d. făscinum, farmec, fărmăcătorie, d, vgr. băs-kanon, farmec, bastaino şi faskaino, deochi, invidiez). Farmec, atrag pin privire: se atri-bue şarpelui facultatea de a-şl fascina prada. Farmec, încânt, uimesc : acest orator facl-nează auditoriu. fas6lă f., pl. e (rut. fasdlia, rus. fasăli, it. fagiolo, -uolo, fasolă, lat.faseolus şi pha-seolus, dim. d. phaselus, un fel de fasole şi „corăbioară lungăreaţă", d. vgr. phăselds şi phasdolos, id.). O legumă agăţătoare din neamu bobului, originară din America de Sud (phaseolus vulgăris, multiflârus ori cocclneus). Fig. Iron. A-fl arăta fasolele, a-ţi arăta dinţii, a ride (clnd nu trebuie). Fasole, f. col. fără pl. (ca mazăre, linte): a pune fasolea la fert. Fasole oloagă, un fel de fasole mică, fr. flageolet (phasiolus nanus), — In Olt. fasule, f., şi făsuT, m., pl. tot aşa (slrb fasulj, ung. fuszuly), In nord faSz6le, f. fără pl. (pol. fazol). fasoleălă f., pl. eli. Acţiunea de a te fasoli. fasolesc (mă) v. refl. (ă. fasole — dinţi). Iron. Mă alint mă fandosesc, fac pe delicatu. fasolică f., pl. ele. Dim. d.fasole. Oraş-niţă (lathyrus tuberâsus). * fason n., pl. -oane (fr. fa;on, d. lat. făctio, -dnis, facere). Barb. Formă: fasonu une-l pălării. Iron. A face fasoane, a face formalităţi (politeţi exagerate), a te fasoli. * fasonul m., pl. el (d. fason). Barb. Fam. Filfison. * fasonez v. tr. (fr. faţonner). Formez, dafi formă elegantă, cioplesc. 1) * fast n, pl. uri (lat fastus, ostenta-ţiune). Mare lux, pompă : a etala un mare fast. 2) * fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romani despre zilele de lucru N. . pl. Table cronologice la vechii Romani: fastele consulare. Anale: fastele bisericii, monarhiii. * fastldl6s, păsă adj. (lat. fastidiosus, d. fastidium, plictiseală). Plicticos : lectură fastidioasă. Adv. In mod fastidios. * fastuds, -oăsăadj. (lat fastuosus şl fastosus. Cp. cu luxos). Plin de fast, de pompă: echipaj fastuos. Adv. Cu fast fasule f. V. fasolă. fâşă (est) şi făşe (vest) f, pl. /ejfflat. fascia, id; it. fascia, sard. eng. fala, pv. faissa, fr. faisse, pg. faxa. V. fascie, fî-şle, sfîşiî). Fişie lată cu care se leagă pruncu înfăşurat In scutice. In faşă. In pruncie In copilărie: 11 cunosc ferfenlţâs, «oâsă adj. Fam. Rupt, hâr-tănit, cu hainele rupte. ferlcâ, V. fericesc. ferlcăctiine f. (V. tnferlcesc). Vechi. Fericire. ferice adj. fără pl. şi art. (lat. felix, fe-licis). Rar. Fericit. Ferice de tine (măi saă fa), ferice de vot, ce fericit eşti t ce fericiţi slntefi ( S. f. fără pl. Fericire, noroc: a dat fericea peste el I Bată-l fericea I fericesc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimeni I — Vechi feric, a -ă, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez. ferlcie f. Veţhi. Fericire, www.dacoromanica.ro fericire f. Starea omului căruia nu-I lipseşte nimica şi are corpu şi sufletu sănătos : fericire perfectă nu există. Noroc, Intlmplare plăcută : Ce fericire că te tntil-nescl Ce fericire pe tine I Din fericire, noroc că: Căzuse in apă. Din fericire, i s'a aruncat o scindură şi a scăpat. fericiţi -ă adj. (d. fericesc). Care e In stare de fericire : om fericit. Plăcut, norocos: Intlmplare fericită. Titlu respectuos dat morţilor : fericitu Intru amintire. ferid& f., V. firidă. ferie şi herie f. (d. fer, adică „cu cercuri de fer“, ca arămie d. aramă sau lemnie d. lemn. Cp. cu acov şi demerlie, tot vase ferecate). Vechi. Vadră. Taxă anumită (care, la Început, se va fi dat In natură cu vadra) pe care o plătea vistierliî domneşti cel ce clştiga un proces şi dorea ca sentenfă să rămfie definitivă saa taxă pe care o plătea cel ce voia să se relnceapă un proces fnchis pin judecată sau Împăcare, dar p. care nu se plătise această taxă (Bogdan, Arh. 1. 631; Ghib. Traista şi Arh. 1909; Nădejde, VR. 1, 6, 414): ne-am tmpăcat şi am dat şiheria ; vre-o patru-cinci heriide mied (lorga. Doc. Bistr. 1, 09, unde se văd amln-două înţelesurile). Despăgubirea pe care o plătea cel ce părăsea breasla ca să treacă aiurea (lorga, Negoţ. 178).— Şi ferîTe, he-rlîe. Chear azi în Trans. (Agrb. Ini 247): ar fi băut o ferie de spirt, In Gori ferite, „oca de tinichea” (CL. 1922, 363), In Meh. „banifă ferecată de 20 de ocale" (Şez. 37, 42). La Acad. acc. fârle, hârle (vadră), ceia ce-mi pare fals, şi socotit ca cuv. deosebit de herile, care nu e de cit o var. pop. ca amărtu, -tie sau moşite fată de amâriă, -ie, moşie. Intr’un doc. (lorga, Stud. şi Doc. 13, 85) scris hieri (ceia ce cred că e lld. hlerit), ca fier fată de fer. — în Trans. bir-şag, In doc. sl. zavescă (taxa). V. găleată. ferigă f., pl. i (lai filix, filicis ;it. felce. V. ferece). Un gen de plante criptogame vasculare care cresc pin păduri pin locuri umede şi umbroase(polypâdium şiaspidium {filix mas, aculedtum, spinuldsum ş. a.]). Cărbunii de pămlnt Îs formaţi In mare parte din ferigi, care odinioară erau arbori gigantici. — Se numeşte şi spata dracului. V. năvalnic. * ferIT f. pl. (lat. feriae, de unde şi germ. ferien). Trans. Vacantă şcolară. ferlsăQ, V. fîerăstrăO. ferltdr, -oâre s. Vechi. Protector.— Şi folositor. ferfte, herfTe, V. ferie. , * fermi -ă adj. (fr. ferme, d. lat. firmus; itfermo. V. Infirm). Statornic, hotărtt, tare: caracter ferm, a răminea ferm tn hotărtrea ia. Adv. în mod ferm: a fi ferm convins.— Se poate zice şi firm. fermâc, V. palmac. fermân, V. firman, * f^rmă f., pl. e (fr. ferme, contract de moşie, fermă, d. fermer, a Închide, care vine d. lat. firmare, a Întări; firmus, tare. V. ferm). Moşie, dominiu rural. Fermă model, exploatare agricolă sistematică. Localu acestei exploatări In care se arată elevilor ori ţăranilor cum să exploateze moşiile. fârmec ş. a., V. farmec, fărmăc-. fermeneâ f., pl. ele (turc. fermena, pop. fermene). Vechi. Un fel de ilie blănit pe care-1 purtau odată boierii şi-l mai poartă şi azi ţăranii In Muntenia. * ferment m. şi n, pl. e şi uri (lat. fer-mentum din * fervimentum, d. fervire, a ferbe). Chim. Substanţă organică sau anorganică care produce fermentatiunea. Fig. Ceia ce produce ori Întreţine urile: ferment de discordie. V. aluat, ţatcă. * fermentaţlune f. (lat. fermentdtio, -dnis). Acţiunea de a fermenta, transformarea pe care o sufere un mare număr de substanţe organice puse tn anumite condifiuni, supt influenta unui ferment, ceia ce se produce pintr’o oxigenare, o idratare ş. a.: fer-mentafiunea lichidelor zăhărite produce al-coolu. Fig. Agitaţiune a spiritelor.—Şi -âţle, dar mai des -âre. * fermentescibll, -ă adj. (d. lat. fer-mentiscere, a fermenta). Care poate fermenta. * fermentesclbllitâte f. (d. fermen-tescibil). Calitatea de a fi fermentescibil. * fermentez v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt influenta unui ferment, mă aflu In fermentafiune, ferb, clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotcsc: plebea fermentează. * fermier m. (fr. fermier). Posesor de fermă. * ferbee adj. (lat. ferox, -dcis, fera, feară). Sălbatic, sanghinar: tigru e feroce. Crud, sălbatic : om, privire feroce. Adv. In mod feroce. — P. pl., cp. cu eficace. * ferocianură s., pl. i (d. fer şi cianură). Chim. Un compus de fer, cianogen şi un metal. * ferocitate f. (lat ferdeitas, -dtis). Caracteru de a fi feroce. Faptă feroce. 1) ferds şi fTer6s adj. Cuv. inexistent şi de rău gust fabricat de cărturari lld. fe-rdte şi fioros. 2) * ferâs, -oâsă adj. Chim. Care conţine fer: mineral feros. Se zice despre o-xidu de fer care conţine cea mai mică pro-porţiune de oxigen şi despre sărurile acestui oxid: oxid, sulfat feros. * ferovlâr, -ă adj. (it. ferroviario, d-ferro-via, drum de fer). De cale ferată: funcţionar, accident feroviar. fert, feârtă adj. Est. Care a clocotit la foc : lapte feri. Care a stat tn apă clocotită : carne feartă, peşte fert, ouă ferie. Fig. Slăbit, stors de puteri, alterat: par’că era fert de ruşine. A ojace feartă, a strica treaba, a nu reuşi. - In vest fiert, fiartă) pl. f. fierte. www.dacoromanica.ro fdrtll,-ă adj. lat. firtlfis, d. fer o, produc ; it. firtile, sp. fertil). Fecund., productiv, rodnic. Fig. Spirit fertil, de o imagi-na(iune bogată. Adv. In mod fertil. — Ob. fertil (după fr.). * fertllltâte f. (lat fertilitas, -âtis. Calitatea de a fi fertil. * fertlllzaţlune f. (d. fertilizez). Acţiunea de a fertiliza.—Şi -âţlei dar ob. -âre. * fertilizez v. tr. (d. fertil ;fr.fertiliser). Fac fertil: ingrăşămintele fertilizează pămintu. fertun m. (mlat ferto, -6nis, d. germ. vierdung. V. ferdelă). O veche monetă ideală tn valoare de 6 scoţi saâ 12 groşi, egală tn greutate cu un sfert de marcă saâ grivnă polonă şi considerată une-ori egală cu florinu, cu 24 de bucăţi româneşti ori 36 de bani româneşti. (lorga, Negoţ, 211 şi 213). fertură (est) şi fTe- (vest) f., pl. t Mlncare feartă, ca: supa, borşu (ciorba). * feruginbs, -oăsă adj. (d. lat fer-răgo, -răginis, rugină). Care conţine fer : apă feruginoasă. S. n. Medicament care conţine fer: feruginoasele se întrebuinţează contra clorozel. * fârulă f., pl. e Qat firula, d. fir o, port, duq). O planta umbeliferă din a cărei rădăcină se scoate un fel de răşină foarte puturoasă (numită tn farmacie asa foetida, pop. alerel), care se întrebuinţează tn medicină din cauza proprietăţilor ei digestive şi antispazmodice. E originară din Persia şi Afganistan. feruţă f., pl. e. (d. fer). Mold. nord. Pop. Bucăţica de fer (tocu) care, la unele condeie, tine peniţa. * fervent, -ă adj. (lat. firvens, intis. V. ferbinte). înfocat, zelos: discipul fervent. Adv. A studia fervent. * fervoâre f., pl. ori (lat fervor). înfocare, zel. fes n., pl. art (turc. fes, d. oraşu Fez din Maroc). Un fel de bonetă roşie de Itnă de forma unul con truncheât pe care o poartă musulmanii. (Azi, tn Turcia, e interzis a mai purta fes. O dinioară, şi boierii tl purtau pe supt işlic. Apoi a rămas la lăutari, iar azi se mai vede rar pin vest şi sudu Moldovei purtat de (ărăncele măritate (V. căiţă). Tot fes se numeşte şi tichia neagră pe care o poartă pe supt pălărie Jidanii habotnici. Fam. A-l turti cuiva fesu, a-1 lovi c'o vorbă, „a-1 lovi tn pălărie". Interesu poartă fesu, interesu e cauza tuturor faptelor. fesât n., pl. Uri (tur. [d. ar. 1 fesad). Vechi. Dezordine, turburare, răscoală. fesfeseă f., pl. ele (turc. fesfese [d. ar. i>esi>es«J, bănuiala, tndolală). Mold. Vechi. Pl. Zorzoane, dichisuri, podoabe la hainele femeieşti. fesdT m., pl. tot aşa (d. fes). Mold. sud. Un fel de măcăleandru cu pene cenuşii pestriţe şi cu creştetu roş, de uodş-i şi vine numele. * Mstă f, pl. e (probabil, d. it. festa sărbătoare). Renghi, farsă, păcăleală: a juca o festă cuiva. . * festin n., pl. e (fr. festin, d. it festino, d. festa, lat festum, pl. a, sărbătoare). Mare ospăţ, mai ales nocturn. * festiv, -ă (adj. festivus, d. festus, de sărbătoare, festum, sărbătoare). De sărbătoare. De sărbare: discurs festiv. * festlvăl n, pl. e şi uri (fr. festival, d. engl. festival, care e vfr. festival, d. lat festivus, festiv). Sărbătoare (muzicală saâ literară). * festlvitâte f. (lat festivitas, -ătis). Sărbătoare. Sărbare. * festdn n,, pl. oane (fr. jeston, d. it, festone, d. festa, sărbătoare). Ghirlandă de flori şi frunze ori ramuri atfrnată de ziduri. Margine de broderie tn formă de festoane. Arh. Ornamente ca festoanele. * festonâti -ă adj. (fr. fistonni). Ornat cu festoane. fâşnlci V. sfeşnic, feştâniei V. sfeştanie, feştetâsc v. tr. (ung. festeni, a văpsi, a sulemeni. Cp. cu morciolesc). Mold. Murdăresc, mtnjesc. Fig. A feşteli lacaita, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrtnti — In Trans. feştesci văpsesc; mtnjesc. tâştei* m. (rus. rut d. germ. fdrster. V. forestier). Nord. Pop. Silvicultor, feştesci V. feştelesc. feştilă f., pl. e (vsl sv&Stilo, svetilo, lampă: strb. svetilo, lumină; bg. sv&tilo, fitil ; rus. svetilo, fanar, svetillnia, fitil; rut. slvitilo, lumină. V. fitil). Mal rar. Fitil, feştdc, V. sflştoc. fetelâQ adj. m. (d. fată). Ermafrodit, bărbat cu aspect de femele. Cocoş feteleă, care nu calcă. — Şi fătălăO. 1) fetesc, -eâscă adj. De fată: haine feteşti. 2) fetesc v. intr. Trăiesc ca o fată (stat) nemăritată). feteşte adv. Ca fetele: imbricată jeleşte. fetfâi V. fetva. fetică f., pl. I. Fată mică. Salata mielului un fel de valeriană din care se face salată (valerianilla [saâ fidia] olitdria). * fâtldj -ă adj. (lat. fdetidus, var. din pătidus, puturos). Foarte puturos: un miros fetid de cadavru. fetle f., Starea (etatea) de fată. Virginitate. — Rar feţle (ca beţie d, beat). * fetiş m. (fr. jitiche, d. pg. jeittţo, care e lat facticius, factice). Un obiect oare-care venerat ca idol de către sălbatici. Fig. Persoană saâ lucru foarte adorat fetlşcână f., pl. e. fam. Fată durdulie şi frumuşică, www.dacoromanica.ro * fetlşfzm n. (d. fitiş). Cu'tu (adorarea) fetişilor. Fig, Veneratiune exagerată. V. po-liteizm. feţişoară f., pl. e. Fată mică. Vechi. Fecioară. fetnegeâ f., pl. e'e (turc. fitnegi, intri- Pant, supt infl. lui fată, fete). Mold. sud. etişoară: fttnegele de-acestea nu-s bane de moaşe (VR. J9U, 11,245). — Şi -gică, pl. tot ele. * fgtru n., pl. uri (fr. feutre. V. pislă). Barb. Plslă. — Şi fe6- (eo dift.). * fetus ra., pl. şl (cuv. lat.). Med. Făt, copil nenăscut tncă. fetvă f., pl. dle (tur. fetvă). Decizi unea dogmatică a marelui şeic sau a unui muftiu la Turci. — Scris şi fetfa. feţi ăl m., pl. /f(lat fetialis, fals fecialis). Preutu roman care consacra pin anumite ceremonii declaraţiunile de război şi tratatele de pace. Ei formau un colegiu de 20 de membri, iar In ambasadă mergeau 4. Adj. Dreptu filial. feţie, V. fetle. fejuYalăi -Yâsc, făt-. * feud n., pl. e şi uri (mlat fiudum, it-f4udo, fr. fief, d. vgerm. fehu, ngerm. vieh, turmă, Yita). Domeniu pe care un vasal, In schimbu unor obligaţiuni, II obţinea de la suzeranul Iui (La tnceput era viager, iar după .moartea- Iui Carol cel Mare rămase definitiv ereditar, ca şi alodiu). V. ocină. * feudal, -ă adj. (mlat. feudalis). Relativ la feude saa la feudalitate: castel, drept feudal. Adv. In virtutea dreptului feudal: a administra feudal. — Şi feodal (fr. f(-odal). * feudalitate f. (d. feudal). Totalitatea legilor şi obiceiurilor după care se conducea politica şi după care trăiau clasele sociale In apusu Europei In evu mediii şi care a durat de la Carol cel Mare plnă la Ludovic XI al Franciii. — Şi feo- (după fr.). * feudalizm n. Feudalitate — Şi feo-(după fr.). * feudatâr, -ă s. (mlat feudatarius)-Vasal, posesor de feud. Feurâr, V. FebruariO. * fezân, V. fazan. fl şi -(est, pop.) hl, inf. de ia stnt. fYâră, V. feară. * fYâsco n, pl. flascurl (it. fiasco). Cădere, nesucces deplin, chix: încercarea a făcut fiasco. — Cei mai mulţi pronunţă fi-iasco, ceia ce nu e corect. flâstru, -ă s„ pl. aştri, astre (lat. fili-aster, -a, it. figliastro, Veneţia fiastro, sp, hijastro). Rar azi. Fiu vitrig, fiică vitrigâ. * ffbră f., pl. e (lat. fibra), Numele filamentelor care, dispuse In fascicule, constitue anumite substanţe animale, vegetale sau minerale : din fibre de lemn se face hlrtie. Fig. Sensibilitate : a avea fibra sensibilă, * flbrfnă f., pl. e (d, fibră). Chim.O materie albuminoidă albă, fără gust şi fără miros care intră In compozitiunea slngelui, chilului, muşchilor ş. a. Ia apare In momentu coagulării sîngeluî. * fibr6mă f., pl. e (d. fibră, după glaă-comă, sarcomă). Med. Tumoare a unui ţesut fibros. E benignă (nu strică sîngele) şi se vindecă pin operaţiune sau pin acţiunea razelor.—Ob. fibr6m, n., pl. oame sau uri. * flbr6s, -oâsă adj. (d. fibră; fr. fi-breux). Compus din fibre, firos. * f/bulă t pl. e (lat. fibula. V. flulă). Cataramă, bold mare ori sponcă la Romani. V. spllcă, boglar. ficat m. (lat flcatus. îngrăşat cu smochine ; hepar flcatum, ficat de giscă îngrăşată cu smochine, d. ficus, smochină; apoi a rămas ficatum cu Int. de „organ al corpului" ; it figato, fr. foie, sp. hlgado, pg. fi-gado. V. epatlc). Mai, un organ voluminos roşiatic ori vtnăt aşezat tn josu peptului, la dreapta (E o glandă care secretează glicoza şi fierea). Pl. Măruntaie: un vultur sfişia ficaţii iul Prometeă. Fig. Inimă, loc simţitor: vorba asta l-a pătruns pin'la ficaţi ficY6r, -oâră, V. fe-. ficleân, V. viclean. * flctfv, -ă adj. (d. lat. fictus, închipuit» cu sufixu -iv; fr. fictif. V. figură). Imaginar, închipuit: biletele de bancă au valoare fictivă. Adv. In mod fictiv. * ficţiune f. (lat. fictio, -dnis). Închipuire. Lucru închipuit. * ficus m, pl,.ficuşl (lat.ficus, smochin). O plantă cactee originară din America şi cultivată pin grădini, numită şi nopal şi broască, iar In bot. opuntia ficus indica (Opun-ţie, nopal ori broască Is numiri mai proprii). * fldanţât, -ă s. (it. fidanzato, -a). Rar. Logodnic, -ă. * fidanţâz v. tr. (it fidanzare, d. Iat. fides, it fede, credinţă). Rar. Logodesc. fideâ f., pl. ele (cuv. turco-ar. d. ngr. fidis şi oficii, care e vgr. dphis, ophidion, şarpe. D. ar. vine sp. fideos, fidea). Tăietei cilindrici care se fac In fabrici şi semămlncă ferţi tn supă ş. a. — In est fedea. * fidelcomis n., pl. uri (lat fideico-missum, d. fides, dativ fidel, credinţă, şi commissum, dat, încredinţat). Jur. Dar sau legat făcut unei persoane care trebuie să-l transmită alteia. * fldeicomisâr m. (lat fldeicommlssa-rius). Jur. Persoană însărcinată cu un fi-deicomis. * fidejusiune f. (lat fidejussio, -dnis). Jur. Contract de cauţiune. * fidejus6r, -oâre adj. şi s. (lat. fi-dejussor, d. fide, pin credinţă şi Jussor, poruncitor). Jur. Garant, dătător de cauţiune. * fidâl, -ă adj. (lat. fldells, d. fides, credinţă. V, des-fidţ per-fldţ affidavlt}, www.dacoromanica.ro * fidelitate f. (lat. fidilila', -itis). Credinţă, devotament: fidelitatea ctnelui. Exactitate : fidelitatea unei traduceri. * fiduciari -& adj. şi s. (lat fiduciarius). Însărcinat cu un fideicomis : legatar fiduciar. Monetă fiduciară, cu valoare fictivă, bazată pe creditu emitentului, ca biletele de bancă. Adv. In mod fiduciar. 1) fie f. (lat fllia, it. Jiglia, fr. filte, sp. h'ja, pg.filha. V. fia). Fiică (numai In locuţiunile fie-mea, fie-ta şi fie-sa). 2) fie con], (conj. d. slnt). Ori, saii, indiferent dacă : toţi oamenii, fie tineri, fie bă-trinl. interj. Şi dacă, nu-raal pasă, primesc, admit: Fugi, că te vede! - Fie I * fl6f n., pl. e şi uri (fr. f/e/. V. feud). Feud. fTer, fferăr, fTerărfe, V. fer... fTerătlc,-~ă adj. (d. fiară). Mold. Vechi. Feroce. — Şi tnfTeratlc şi heratic. fferăstrăTâsc, fe- şi -uYesc v. tr. (d. fierăstrău). Vest. Rar. Tai cu fierăstrău. — In est rar: feresuîesc, -sluţesc (ung. fiiriszelni). fTerăstrăd şi herăstrăd n., pt. ale şi ăle (ung. *fUriszt6 din furisz, fierăstrău, şi contaminat de fier). Vest. Un instrument compus dintr'o lamă dinţată fixată In nişte lemne şi întrebuinţat la tăiat lemnele ro-ztndu-le. Joagâr, gater. Fabrică de tăiat lemnele şi de făcut sclnduri. — In Trans şi ferăstrăd, ferezăd şi flrlsăd, In Mold. nord feresăd, feresâO (pop. he-) şi serisăd, In Mold. sud f erested, In Munt. est ferăstrăd şi fTerăstăd (pop.hie-). V. şi flrez. fltârăt şi -et n., pl. ete. (d. fier 7). Olt Munt. vest. Mare cantitate: flerăt de bani fTerb...| V. ferb... fterbăzăre f. (cp. cu fierb). Mold. Vechi înverşunare. flâre f. (lat. fii, * ftlls lld.ftllis; it fiele pv. cat. pg. fel, fr. fiel, sp. A/e/. Cp cu mlete). Un lichid foarte amar, galben verziu, secretat de ficat Amar ca fierea, foarte amar. A plesni fierea in tine de ciudă, de osteneală, a fi foarte înciudat, ostenit. A-/1 vărsa fierea, a-ţi descărca furia. Fierea pămintului, frigurică, potroacă, o plantă medicinală din familia genfianei (erythrăea centaurlum) întrebuinţată ca febrifug, car-minativ, stomahic şi aperitiv supt numele dc hirba centaurii (cu varietatea erythrăea pulchilla sad ramosissima); altă plantă numită şi călbază (marchăntia polymărpha). fferbs, V. feros 1. ffert, ftărtă, V. fert. fiertură, V. fertură. ftâsc, flască adj. De fiu, filial: Iubire fiască. fl£şte adv. Ca fiii. fiflric, V. firfiric. * flgar«J n., ourl(ft.figaro, d. sp.flgaro). Şarb. Bondă( vestă tşmeiascfl, * figură f., pl. I /lat. figura, d. flngere, fictum, a imagina, de unde vine şi fictiv). Formă exterioară a unui corp. Faţa omului. Aer, privire: figură veselă, tristă. Simbol, emblemă : cumpăna e figura dreptăţii. Oeom. Spaţiu mărginit de linii. Gram. Formă de a vorbi mai via. De. ex.: c'ofalcă'n cer şi cu alta’n pămlnt=erozav de furios, gata să te mănlnce. Figuri la dans, la patinat, la gimnastică, diferite mişcări. * figurant, -ă s. (fr. figurant). Personagiu accesoriu care figurează tntr’o piesă de teatru, dar nu vorbeşte. * figurat, -ă adj. (fr. figuri, lat figuratul). Reprezentat pin semne sad figuri: scrierea e vorbirea figurată. Reprezentat pin alegorie, metâforă sad alte fişuri: înţeles figurat (ca: om plouat — umilit). Adv. In mod figurat: a vorbi figurat. * figurativ, -ă adj. (lat. figurativus). Care e figura sad simbolu unul lucru: plan figurativ. Adv. In mod figurativ. * figuraţiune f. (lat. figurătio, -dnis). Acţiunea de a figura. — Şi -afle, dar mal des -ăre. * figurez v. tr. (lat flgtlro, -ăre). Reprezent, pictez, desemnez : mitologia figurează Timpu pintr’un moşneag cu coasa’n mină. V. intr. Fac figură, Is văzut: crucea figurează pe toate bisericile creştineşti. * figurină f, pl. e (fr. figurine, d. It. figurina). Figură foarte mică de lut, de bronz ş. a. care reprezentă, de obicei, o formă de om. * figurist, -ă s. (d. figură; fr. -rişte). Făcător de figuri de gips. Adept al figuriz-mului. * figurizm n. (d. figură). Opiniunea celor ce consideră Vechiu Testament ca figura celui Nod. fiTcă f.< pl. e, l (dim. d. fie 1, ca puică, d. pul. V. fid). Fată (faţă de părinţii ei): Cornelia, mama GrahV.or, era fiica lui Scipione Africanu. fiind.că conj. (fiind, d. slnt, şi că). Din cauză că: mă duc fiind-că am treabă; filnd-că am treabă, mă duc. — Fereşte-te de a zice: dar, cum (fr. comme) nu era acasă, am plecat. Zi: dar, fiind-că nu era acasă, am plecat. — Şi cinderă că (Trans). şi cindură că (Mold.), derivat din fiind-că şi pintru-că. Pop. fincă. fiinţă f., pl. e (d. a fi). Existentă : fiinţa rasei. Ptnea noastră cea spre fiinţă, ptnea noastră care ne ţine viaţa,ptnea cea de toate zilele. Vietate, creatură, animal: acest om eo fiinţă nesuferită. A lua fiinţă, a apărea, a se naşte, a se înfiinţa. A avia fiinţă, a fi In fiinţă, a exista. A da fiinţă, a înfiinţa, a naşte, a produce. Rar. tn fiinţă, In persoana, In carne şi oase, el însuşi: era el In fiinţă: tn prezentă, de faţă cu ; tn fiinţa mea• fiinţez v. intr. (ă.ftinţă). Exist, am fiinţă. filtor, -oăre adj. (d. a fi). L. V. Care este, existent. Sec. 19 (pin confuziune cu viitor). Viitor, www.dacoromanica.ro 1) fll m. (turc. ar fii: ngr.////, bg. slrb. /onomie f. (fr. physionomie, d. vgr. physiognomla, din physignomonia, d. physis, natură şi gnd-mon, cunoscător). Aer, aspect, trăsături ale fetei: fizionomie veselă. Expresiune, caracteru fetei: acest om n’are fizionomie. Fig. Fie-care popor are fizionomia lui. — Vulg. flgzonomle. * flzlognomlst şi (ob.) -onomlst, -ă s. (d. fiziognomie; fr. physionomiste). Persoană care-ti cunoaşte caracteru după fizionomie. * flziognomonie f. (ca şi fiziognomie). Arta de a cunoaşte omu după fatdf. . * flziogrăf, -ă s. (d. fiziografie). Persoană care se ocupă de fiziografie. * flzlogrâflc, -ă adj. (d. fiziografie). De fiziografie. * fiziografie f. (vgr. physis, natură, şi grofie). Descrierea pămintului şi fenomenelor care se produc pe el. * flziolâg, -oăgă s. (vgr. physiotdgos)-Care se ocupă de fiziologie. — Fals -glst> * flzlolâglc, -ă adj. (vgr. phvsiologi-kds). Relativ la fiziologie: turburări fiziologice. Adv. în mod fiziologic. * fiziologie f. (vgr. physiologla, ă. physis, natură, şi -logie). Ştiinţa care tratează despre viată şi funcţiunile organice pin care se manifestă ia. Carte care cuprinde această ştiinţă. Fiziologia sunetelor, fonetica. * flzlonom-, V. flzlognom-. fîcle şi ftcID, V. fucie. ficîî v. tr. V. făcăluTesc. fitcav, -ă adj. (vsl. flicavă. Acad.). Cant. Bllblit, glngav. — In vest ar fi -âv. fîţcăvăsc v. intr. (d. filcav)* Cant. Bll-bli; glngăvesc. filftt, a -I v. intr. (imit. înrudit cu vsl. * fuflati [Bern.], a şopti, a bllbli, precum şi cu flutur. Cp. cu bilbii, pilpii, gilgli). Se zice despre huietu pe care-1 fac aripile’n zbor ori pinza ori păru In vlnt: steagurile ftlfiie. fîlfiltoâre f., pl. ori (d. a filfii, din cauza spiculelor ei foarte mobile). Tremurătoare, o plantă. ftn a, pl. uri (lat finum; it. fieno, pv. cat. fe, fr. foin, sp. heno). Iarbă cosită şi uscată care serveşte ca nutreţ vitelor. Ftnu cămilei, roşătea V. pălclană. ftnăr n., V. fanar. fînâţ n., uri, şi (mai des) ftn eăţă f., pl. fineţe şi (Btş.) fineţe (d. fin). Iarbă bună de cosit, de făcut fin. Suprafaţă acoperită de asemenea iarbă. Pl. fineţuri (Lung. Univ. 9 Dec 19 9; 3, 2). V. păşune. . fînărie f. Mare cantitate de ftn. Locu unde se păstrează ftnu. fîntină f., pl. I (lat. fontana d. fons m., flnttnă; it. pv. vcat. sp. fontana, fr. fontal-ne). Mold. Trans. Put, groapă săpată In pămlnt de scos apă. Ftnttnă arteziană, pu| săpat cu sonda şi din care tişneşte apă In sus. Fig. Ftntinile ştiinţei, izvoare, documente, texte originale. fînttnâr m. (d. ftntină). Mtld. Putar, lucrător de Jtnttni, www.dacoromanica.ro ftrgău n., pl. ăie (ung. forgd, vlrtej, d. forgatni, a Invtrti V. fercheteQ). Olt. Suc. Vengă care se tnvirteşte pe un cui care o străpunge In partea lăţită ş! care, împreună cu alta, se pune la gltu unei vite priponite ca să nu se răsucească funia. — Aiurea vtr-tej. V. htrgăfl. ffrllfus m. (Cp. cu germ. firlefanz, fle-cărie). Fam. Om neserios. fîrnîT, V. fornăî flrntit, V. fornăit, ftrsănt, V. fursant. fîrş-, V. sfîrş-. flrtăc n., pl. e (rudă cu sfert). Mold. Suprafaţă mica de pămtnt, mal ales clnd e vorba de cosit: ce mal ftrtac de păring a cosiţi ftrtâî n., pl. ale, -âl şi âr n., pl. e (ung. fertăly, d. germ. viertel, sfert. V. sfert). Sfert (Trans.). Cantitate despărţită din alta mal mare (Mold): un flrtai de lemne, de peatră. O veche măsură de capacitate săsească (un sfert de găleată) întrebuinţată In Moldova pe la 1600. Despărţitură pe blazon: flrtale de nobleţă. — Şi sftrtaT (Trans. vest). In Mold. şi cToftrtaT (din clofirtă şi firtai), cantitate despărţită din alta mai mare. V. hartan, fîrtăl, V. cvartal, ftrtât ra. (din * frătat, d. frate). Amic intim, frate de cruce. — Şi furtat (Arg.). V. surată. ftrtăcTune (vechi) şi ftrtăţie f. Calitatea de flrtat Tovărăşie, firţa-firţa, V. fîţ. ftrţtg&B ra. (cp. cu pol. fircyk, filfison). Mold. Fam. Filfison. V. papalete. fîrţlT, V. fîţîT. fîsîT, a -{ v. intr. (imit. înrudit cu vgr. physăo, suflu). Se zice despre sunetu pe care-1 face un gaz Ieşind pintr’un loc strimt fără să explodeze sad de sunetu pe care-1 face glsca ctnd Işi apără bobocii saa de un ora căruia I-aa căzut dinţii şi nu mai poate vorbi bine. V. fosăT. flsITălă f., pl. leii. Acţiunea de a flsli. 1) fistic m., V. fistic. 2) ffstîc n., pl. e (cp. cu fistic 1, pin a-luz. la coloare). Olt. Opregu din ainte. fistlc£sc (mă) v. refl. (d. fistic). Fam. Mă emoţionez, mă turbur: n.i te uita la el, că se fistlceşle. ftşalâa, V. foşalăil. fîşchle f. (turc. fySkv, ngr. fu ki, bg. fuSkija, slrb. vulkija). Mold. (Cant. Div. 22). Băligar. fîşcîT, a -I v. Intr. (cp. cu fojgăl şl cu it. fischiare, a şuiera). Mold. Şuier tare. flşfc, V. fişie. fişie şi fişie (est) şi făşie (vest) f. (d. faşă), Bucată de stofă sad de hlrtie lungă şi supţire.- o fişie de pânză. Fig. Dungă, dlră, fascicift: o fişie de raze. O fişie de moşie, o sfoară, o curea de moşie. fiştY, a -I v. Intr. (d. fiş-fiş huîet imitativ, ca şi turc. fylyldamak, a foşni. V. foşnesc, vtjtT). Se zice despre huietu frunzelor bătute de vtnt, despre stofele de matasă mişcate ş. a.: plopii fiştie. ftşITâiă f. pl. teii. Acfiunea de a flşli. ftşn£ţ n., pl. e, saa ftşneâţă f., pl. efe fim iţi d. fiş-fiş, ca şi foşnesc). Mold. Fam. Copil ori persoană prea mică: ce caută flş-nejele istea pe aici? cine e ftşneaţa asta de om? V. flecuşteţ. fîţ, flţa-fiţa şi fîrţa-fîrţa (inter), care arata huietu unuia care se tot duce şi vine: ce tot fi\a-fi\a pe uşă, măi copii? (V. fiţlî, htrţ). fîţă f„ pl. e (d. fitil. V. htfă 1 şl 2) Peşte foarte mic, pui de peşte: noi prindem fiţele cu mina (I. E. 240). Fam. Copil: o fifă de fată, erai o fifă ctnd eă eram f'.ăcăă. V. chlsoagă,fofllc, frlşcă, goghie, plevuşcă, poşldlc. fiţlT (mă), a -i v. refl (imit. d. fiţa-flţa şi rudă cu ung. ficca mi, a fi srrlntit, ca bi-ftl fată de ung. biccenni, a şchiopăta). Fam. Mă tot duc şi vin: nu vă mai fitlifi pe uşa asta! — Şi mă flrţiî (ung. fd'rcsOgni, a stropi prin prejur). flţîit, -ă adj. Fam. Care se tot ftţtie de colo-colo şi nu lucrează nimica. flâcără f., pl. flăcări şi flăcări (rudă cu lat flamma, flacără, şi cu flagrare, a arde; vgr. p’ildx. phlogds, flacără;germ.//a-ckem, a pflpli, ş. a.). Gaz luminos şi uşor care Iese din foc. Fig. Foc, ardoare, pasiune : flacăra dragostei, geniului. A fi tn flăcări, a arde: casa e tn flăcări. * flăccid, -ă adj. (lat. flăccidus, d. fla-cus, moleşit, bleg). Rar. Moale, moleşit, flasc, fleşcăit (ca corpu broaştei). Fig. Fără vigoare: stil ilaccid. * flaccldltâte f. (ă.flaccid). Rar. Starea lucrului ftaccid. * flacdn n., pl. oane (fr. flacon, ralat. fiasco, -dnis; it. fiasco, sp. frasco). Şip. sticluţă. * flagel n., pl. e (lat. flagellum, dimin. d. flagrum, bici, d. flagrare, a arde. V. flacără). Calamitate, pacoste: ciuma e un flagel. Flagela lui Dumnezeă, biciu, mlnia lui Dumnezea (cum era Atila). * flagelaţlune f. (lat. flagellătio,-6nis). Biciuire. Pedeapsă pe care şi-o aplicaQ o sectă de nebuni fanatici care se biciuiaa In public In sec XIII şi XIV. Fig. Mustrare aspră. — Şi -âţle şi -ăre. * flagetâz v. tr. (lat flagellare). Biciu-îesc. Fig. Mustru cu asprime. * flagrănt, -ă adj. (lat flăgrans, -ăntis, d. flagrare, a arde). Comis chear atunci. Delict flagrant saa flagrant delict, delict manifest, proaspăt. Prins tn flagrant delict de furt, prins chear ti) moraentu clnd fura, asupra faptului. www.dacoromanica.ro FU flaTmuc m, (gerffl. Veffluchter, o înjurătură care înseamnă „blestemat, afurisit, fi-re-ar al dracului", pe care Românu o pronunţă flaifluhter şi o pune In gura unul Neamţ cam ridicul, Iar din flaifluhter a făcut flaimuc, care e şi numele doctorului Flaimuc, un personagiu burlesc din teatru Iul Alexandri). Iron. Filfison cam prost şi ridicul. * flămând, -ă s. şi adj. Din Flandra; Olandez din Belgia. * flâmln m. (lat fldmen, flăminis). Preut roman numit de marele pontifice p. serviciu unui zefl anumit Flaminii erau majori şi minori, Iar cel mal mare Intre ei se numea flamen dialis (flaminu lui Joe). * flamfng m. (germ. flamingo, it. fiam-mingo, fr. flamant, d. pv. /lamenc, care vine d. flama, flacără, pin aluz. la coloarea penelor acestei păsări). Zool. O mare pasăre acuatică cu picioroange şi cu aripile roşiatice. flâmură f., pl. I(după formă, ar putea veni d. lat. flămmula, stegulef de cavalerie [dim. d. flamma, flacără], ca ramură d. rămula ; dar fiind-că nu e cuv. popular, vine mal degrabă d. mgr. flămmaron şi -Ion, ngr. flamburon, de unde şi mrom. flămbură. V. flacără). Stegulet lung şi îngust (cum au corăbiile In vlrfu marelui catarg). * flanc n., pl. ari (rus. flank, germ ank, d. fr. flanc). Coasta unei trupe armate n fel de madapolom rar care se întrebuinţa la gulerele cămăşilor ca să le {ie ţepene. Flancu drept, aripa dreaptă a unei armate * flancăre f. Acţiunea de flanca. Rezultatu ei. * flanchâr m. (rus., d. fr. flanqueur). Soldat detaşat dintr’o trupă ca să apere flancurile. — Corect rom. ar II flancaior. * flancheruire f. (după rus.). Flancare. * flanchâz, a -câ v. tr. (fr. flanquer). Arm. Apăr pin fortificatiuni aşezate In fată saâ pe flancuri: a flanca o redută. Sprijin, susţin din coaste ori din dos. — Şi flăn-cuYesd (după rus.). * flanelă f„ pl. e (h. flanelle, eng\. flan-ne/, dial. flannen, d. galicu gwlanen). Stofă cam groasă (dar uşoară) de lină. Camaşă de stofă de ilnă sau de împletitură de lină: a purta flanelă iarna. — Mold. pop. flaneâ (ca santineă lld. -elă). * flanelâz v. tr. (d, flanelă). Căptuşesc cu flanelă : galoşi flanelati. * flasc, -ă adj. (fr. flasque). Rar. Flâc-cid, fleşcăit * flaşnetâr m. Cel care clntă din flaşneta. Fig. Iron. Muzicant, literat ori om politic prost * flaşnetă f., pl. e (germ. flaschinett, flaşnetă, d. fr. flageolet, un fel de fluier). Munt. Catirincă, minavetă, un fel de orgă portativă care clntă o serie de ctntece ctnd PL£ ti InvtrteştI manivela (Inverttată de un lăutar din Klingenthal, In Saxonia, la 1829). V. ocarlnă. * flatâz v. tr. (fr. flatler, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Linguşesc. Măgulesc. înfrumuseţez: a flata un portret. * flâut n., pl. e (it. flăuto, fr. flăte, d. vfr. flaliter, lld. flatuer, d. lat. flatus, suflare. E un imit, ca şi fluier, su-flu, fluture, flacără). Fluier cu clape. V, piculină. * flautist, -ă s. (d. flaut; it flautisla). Care clntă din flaut. flăcărâYe f. Mare flacără. V. pălălaTe. flăcăTândru m. Fam. Flăcău mai ttnăr. flăcăTâş ori -Bâş m. Dim. d. flăcăii. 1) flăcăYâsc, -Yâscă adj. De flăcău. 2) flăcăTâsc v. intr. Trăiesc ca flăcău, flăcăime f. Totalitatea flăcăilor. flăcărâz v. intr. (d. flacără, ca şi înflăcărez. Cp. cu germ. flackern, id.). Lit. Rar. Ard cu flacără. flăcău şi (Mold.) şi flecăfl m. (d. fleac, flecar, care apoi şi-a luat un Int. mai bun, ca şi copil şi barlac.D. rom. vine mg.filki, servitor. Cp. cu hojmalăă). Tlnăr adult (1024 de ani) la tar*- Holtei: flăcău tomnatic. V. fecior. flăcăilân m. Flăcău mai dezvoltat, mai mare. flăcăilândru m. Flăcăiandru. flăcăQâş, V. flăcăTaş. flămînd, -ă adj. (lat. * famnlentus [d. famis, foame], de unde s’a făcut * flamu-entus, * flămuind, apoi flămind; it. famu-lento). Căruia i-e foame. Fig. Doritor: flămind de glorie. — Vechi şi fio-. flăminzâre f., pl. uri. Rar. Deşertu (adtncătura) ptntecelui la vite. fl&mtnzâsc v. intr. Devin flămind, mi se face foame. V. tr. (şi tnflămtnzesc). Reduc la foame, la foamete, flăminzie Vechi. Rar. Mare foame, flămînzilă m. fără pl., gen. al iui. Fam. Om mereu flămind. fleac (ea dift). n., pl. uri (rudă cu rut. fl&ak, lucru moale. Cp. şi cu vgr. phlyax, farsă, şi lat. flaccus, cu urechi blegi V. şi bleg, fleaşcă). Lucru uşor sau de nimic: această greutate e un fleac pentru el. Fig. Om de nimic, om neserios. Pl. Prostii, stupidităţi : Jleacuri l fleâncă (vest) şi fleoâncă (est) f., pl. flenei, fleoance (d. aflencăni, a fleoncăni). Iran. Gură, vorbă : tacă-fi fleanca I fleânţă f., pi. fienfe (cp. cu fleancă şi cu nsL /linia, paceavură, femeie murdară; germ. carintian flantsche, halcă de carne). Munt. Iron. Haină femeiască orăşăneascâ. Femela care poartă haine orăşeneşti. V. hanţă şi şulfă. fleaşc I (ea dift.) interj, care arată huietu palmei aplicate răpede, ca şi jart; 33 www.dacoromanica.ro fleâşca - fleâşca. (ea dift.) interj, care arată huietu pe care-1 faci ctnd mergi pin noroi ori pin apă. — Şi bleaşca-bleaşca. * fleâşcă f., pl. ca ceaşcă (d. fleaşca-fleaşca. V. bleaşcă, buleandră). Fam. Palmă aplicată cu zgomot, leapşă. Lucru moale, fleşcăit, flaccid. * flebotomfe f. Chir. (vgr. phlebotomla, d. phleps, phlebâs, vină şi timno, tai). Chir. Arta de a tăia vinele, de a lăsa stnge. flecâr. -ă adj. (d. fleac). Guraliv, limbut, vorbăreţ, palavragia. flecăreală f., pl. eli. Acţiunea de a flecări. V. scovardă. flecăr^sc v. intr. (d. fleac, fleoancă). Vorbesc prea mult, trăncănesc, flecâa, V. flăcăii, flecuşteţ n., pl. e, şi -eâţă f., pl e(e (d. fleac). Mold. Iron. Lucru mic, neînsemnat. Om mic, neînsemnat: cine-i flecnşlefu ista ? V. fîşnef. * flegmâtlc, -ă adj. (vgr. phlegmati-kds). Linfatic, cu flegmă: temperament flegma ic. Fig. Rece, indiferent: om flegmatic. Adv. In mod flegmatic: a răspunde flegmatic. * flegmă f., pl. e (vgr. phligma, aprindere, flegmă, d. phligo, ard. V. flacără). Materie apoasă care se află tn organizm. Substanţă mucoasă pe care o scuipi clnd eşti răcit. Fig. Cpracteru omului rece, care nu se emoţionează. * flegmân n., pl. oane (fr. phlegmon şi flegmon, d. vgr. phlegmond, aprindere). Mea. Aprindere, inflatqaţiune purulentă a ţestului celular saâ conjunctiv : flegmon generalizat. V. puroT. * flegmonâs, -oâsă adj. (d. flegmon! fr. phlegmoneux). Med. De natura flegmonu-lul: panariciu e o inflamaţiuneflegmonoaiă. flâTcă f., pl. i (imit. rudă cu fleac). Munt. Partea cărnii de vacă de la plntece. Friptură din asemenea carne. V. vrăbloară. fleândură f., pl. flenduri (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it.filandra, fr. filan-dre, filament, Iarbă care se prinde de corăbii, şi cu ceh. slrb. ftandra, pol. fladra, rut ftdndra, fleoarţă). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarţă. V. bleandă 1. flenc şi fleng, eâncă, -ngă adj. (var. din bleg. Cp. şi cu ung./j/ffA, urechiat). Olt. Bleg, căplăug: urechi flenei. fiencăTesc şi -ăn^sc (vest),fteoncă-Tâsc şi -ăn£sc (est), v. intr. (eo dift Imit tnrudit cu rut flinlkati, a seinei), iron. Vorbesc mult şi plicticos, dlrdti: la nu mal fleoncăni, măi! flenderls^sc (mă) v. refl. (d. flende-riţă). Munt. Mă fandosesc. flânderlţă f. pl. e (d. fleândură). Munt. Fleândură, buleandră, zdreanţă. Pl. Catrafuse. — Pe aiurea şi fulendriţă. flendurâs, -aiasă adj. (d. fleândură). Iron. jerpelit, zdrenţăros, fleng, V. flenc. flentfc, V. feletlc. fleoâncă, V. fleancă. fleoârţă (eoa o singură silabă) f., pl. e (imit. ca fleaşcă, fleorca; rut. flirka). Triv. Femele depravată. fleoncăT^sc, -ănâsc, V. fiencăTesc. fledrca (Triv.) interj, care arată zgomotu cufurelii. V. leoarcă. fledrcăT şi -£sc(mă), a -î v. refl. Triv. Mă cufuresc mult. V. leorcăT.' fleoş, fleoâşă (eo, eoa o silabă, ca şi’n bleot) adj. Munt. vest. Moale, fleşcăit, uzat, slăbit. fleşcăT^sc v. tr. (d. fleaşcă). Moleşesc, cofleşesc. V. refl. Obrajii i sa u fleşcăit, poa~ mele s'au fleşcăit de zdruncinăturile căruţei. fleşcărâTe f., pl. ăl (d. fleaşcă). Glod mult şl supţire, bleoşteoraie, morcloleală. — Şi -ărie. * flexibil, -ă adj. (lat. flefibilis). Care se poate tndoi: trestia e flexibilă. Fig. Maleabil, care cedează uşor: caracter flexibil. * flexlbllltâte f.(lat. flexibilitas, -atis). Calitatea de a fi flexibil. * flexlonâr, -ă adj. (d. flexiune cu term. -onar). Care are flexiuni, supus flexiunii : limba latină şi grecească e flexionară. * flexiune f. (lat flixio,-6nis, d. ftectere, flexum, a îndoi, a încovoia. Cp. cu Im-plet-esc). Acţiunea de a tndoi: flexiunea genunchiului. Starea lucrului tndoit: flexiunea anul resort. Gram. Modificarea produsă tn desinenţa unui cuvlnt pin declinare ori conjugare. V. moţiune. * fllbusti^r m. (fr. flibustier, d. ol. vrij-buiter, d. vrii, germ. frei, şi buiten, germ. beuten, a prăda, beute, pradă, de unde vine fr. butin). Pirat corsar american din sec. XVII şi XVIII. — Filibustierii formau o aso-ciaţiune, erai) aliaţi cu ttlharii de pe uscat aveau cartierul tn insula Tortuga şi ca scop prădarea corăbiilor spaniole. înseamnă şi azi ,pirat". * fllgdrn n., pl. uri şi oare (germ. fltlgel-horn, corn cu chei. V. goarnă). Trompetă cu chei, cornet cu pistoane, cu clape. fligornist m. (d.fligorn). Pop. Care ctntă din fligorn. flfntăf., pl.e (pol. ceh. ung. flinta, d. germ. flinte, engi. flint, germ. de jos vlint, vgerm. şi mgerm. flins, cremene, cu care luau foc puştile vechi). Puşcă lungă din vechime. * flfnt-glass n,, (germ. flint-glas, d. flint cremene şi glas, sticlă). Min. Cristal foarte pur cu baza de plumb şi de o mare putere dispersivă şi refringentă. fllntic, V. feletlc. www.dacoromanica.ro flfşcă, V. frlşcâ. fiii şi pfit n., pl. ari. Trans. Rtt. V. teflu. fITuşcă f., pl. ca ceaşcă (cp. cu rut./KdS-ka, germ. flasche, garafă). Nord. Pop. Păhăruţ: o fiuşcă de rachiu. flYuştur-, V. flutur, floâce f., pl. safi n. pl. Vest. Late, mite, floci: ftoacele anat cline bătrin. floâre f., pl. flori (lat. flos, fldris m.i it fiore m. In sud şi f. tn nord; pv. cat. sp. pg. fior, f., fr. fleur f. E rudă cu germ. blu-me). Acea parte dintr'un vegetal care con-ine unu sau amtndouă organele reproduc-oare şi care de multe orie ornată cu colori strălucitoaare şi se deschide primăvara. Plantă care produce flori frumoase. Mucegai pe un lichid ori şi pe alt-ceva. Chim. Produs uşor şi volâtil obţinut pin sublimare saâ descompunere: floare de pucioasă. Ornament de metal ori de pele la gaura uşii ca să n'o roadă cheia. Fig. Partea cea nai bună, elită: floarea armatei. Ornament poetic tn vorbire: flori retorice. Floarea etăţii, tinereta. floarea cheii, partea care intră In broască. Floare la ureche, lucru uşor, fleac: pentru mim e floare la ureche a trece Dunărea tn not. De florile mirului (saâ cucului), degeaba, fără folos. Această basma e alba floare (safl curată floare) e ca floarea de albi A fi in floare, a fi tn timpu celei mal mari străluciri (cum e p. om tinereta, p. o societate bunu mers ş. a.). Copil din flori, bastard. Bot. Floarea călugărului, văcărică. Floare de ceară, ceară. Floare domnească (Trans), garofă. Floarea griului, albăstriţă. Floarea reginei, tudelită. Floarea soarelui (pin Mold. şi soarea Soarelui şi răsărită), o mare plantă erbacee din familia compuselor, hetidn-thus anuus (Ajunge ptnă la o înălţime de doi metri, face flori foarte mari galbene cu o mulţime de seminţe oleagioase, care se măntncă ca medicament contra vermelui numit panglisă E originară din Peru şi Mexic. V. eliotrop, ellant). Floarea vlntului, traducerea numelui anemonei. Floarea vof-nicului, usturoiţă.—In Cod. Vor. şifroare, — Florile-s organele reproductoare ale plantei, că'n ele se formează seminţele. O floare se compune dintr'un câlice (format dintr’un număr variabil de sepale), dintr’o corolă (compusă şi Ia din petale), din stamine (care aâ fiecare un săculeţ numit anteră (plin de polen) şi din pistil (ovar, stil şi stigmate), care, dezvolttndu-se, devine fruct Coada florii saâ fructului se numeşte peduncul. floc m. (lat. floccas, it. fiocco, fiocca, pv. fr. cat. floc, fr. Iloche adj., sp. llueco, pg. choco). Cluf, moţ de păr. Pl. Păr mult şi lung, mite, late: acestui cine bătrin ii atimă flocil. Triv. Păru din regiunea pubiană. V. fulg şi flotac. ftocăT^sc v. tr. (d. floci). Est. Fam. Zmulg flocil, scarmăn. Fig. Bat. trag o trln-tealâ: acest cine l-a flocăit răi pe cel-lalt. Y, strâfloc. flocâs, -oâsă adj. (lat flozcosus). Mold. ş. a. Plin de floci, de miţe: cine, postav flocos. * flogistic, -ă adj. (d. vgr. phlogistds, prăjit, cu sufixu -ic. V. flacără). Fluid flogistic saâ ca s. n. flogistic, un fluid imaginat de vechil chimişti (ptnă la Lavoisier) p. a explica arderea. * flogdză f., pl.e (vgr.phlogods, ardere. V. flogistic). Mea. Mică mflamaţiune produsă de o ardere cu focu saâ cu o substanţă caustică. fldTer şi flâTeră, V. fluier 1. flomind, V. flâmind. * fibră f„ pl. e (d. Flora, zeiţa florilor la Romani). Totalitatea plantelor care cresc Intr'o regiune : flora tropicală e exuberantă. V. faună. * floral, -ă adj. (lat fio alis). Relativ la flori, de fiori: Invă'iş floral. Jocurile florale, o academie literară înfiinţată de trubadur) la 1323 tn care se făceaâ întreceri de poeţi provenţali şi care există ptnă azi. Fiind-că premiu era o floare de aur ori de argint, aceste jocuri s’au numit // rate. * florânţă f., pl. e (fr. florence, d. oraşu Florenfa). Sec. 19. Un fel de tafta uşoară. florar m. Cultivator saâ vtnzător de flori. Numele popu ar al lui Mal. V. frunzar. florăreâsă f., pl. esc. Cultivatoare safl vtnzătoare de flori. florărie f. Locu tn care se cultivă safi se vtnd flori. floreân m, pl. enl (ngr. flortdnas şi fl6ri, vgr. hlorls, florean, d. hlorâs, verde; turc. floria, florean, şi f.orivn, bot-gros). Est. O păsărică (mai mare de cit scatiu) verzuie cu o pată mai gălbuie la guşa (fringllla chlâris). — In Trans. florinte. * floretă f., pl. e (fr. fleuret, d. fleur, floare; it. fioretto). Spadă supfire făcută numai p. împuns. floricică f., pl. ele. Floare mică. Pl. Grăunţe de popuşoi prăjite şi explodate, numite şi mizilic şi cocoşei. florft f. pl. (d. flori). O sărbătoare tn Duminica din aintea Paştelui tn amintirea intrării lui Hristos tn Ierusalim şi la care se obişnueşte a se ţinea tn mtnă ramuri de salcie (mtţişori). V. staul. * florin m. (it. fiorino, d. oraşu Florenţa, unde s'afi bătut Intlia oară aceste monete de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinas, ung. forint, slrb. forinta). Galben florentin (al Florenţei). O monetă de argint de valoare variabilă (tn Âustro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. şi 10 bani, şi se numea gulden. La 1620 valorau 7 zloţi ctt 6 florini). — Şi florinte (vechi) şi fYorln. florinte, V. florean şi florin. * florist, -ă s. (fr. fleuriste infl. -de floare). Fabricant ori vtnzătoj de fiorj artificiale. www.dacoromanica.ro flotăc m. (cp. cu floc). Olt. Fulg: cltl-va flotaci de lină (NPI. Ceaur, 20). * flotâbll, -ă adj. (fr. flottable•). Rar. Rtu flotabil, pe care pot pluti plutele. V. navigabil. * flotănt, V. fluctuant. * fl6tă f., pl. e (fr. flotte, d. ilotter, a pluti [care vine d. lat. fluctus, val, fluctuare a pluti, de unde şi it. floita, flotă, flottare, a pluti); rudă cu plută). Reuniune de corăbii saâ avioane supt acelaşi şei. Forţa navală sad-aeriană unei a ţări. * flotilă f„ pl. e (fr. flotille, d. sp. fio-tilla, dim. d. flota, Hotă; it flottiglia. Cp. cu cedilă, vanilie, camarilă). Flotă mică. * fio* m., pl. cşl (vgr. phlâx. V. flacără). Bot. Brumărele. * fluctuant, -ă adj. (lat. fliictuans, -ăntis). Plutitor, care fluctuiază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbă-cios : spirit fluctuant. Populaţiune fluctuantă, care tot vine şi se duce, ca pin porturi. Datorie fluctuantă, acea parte a datorii! publice care creşte ori scade In fiecare zi. — Şi flotant (fr. flottant). * fluctuaţlune f. (lat.Jluctiiătio, -dnis). Legănarea unui lichid, ca valurile pe furtună. Fig. Instabilitate, variaţiune: lljctua-flunea opiniunilor. — Şi -âţie şi -ăre. * fluctuez v. intr. (lat. fluctuare, d. fluctus, val, undă, V. flotă, flux, flutur), is agitat, mă mişc ca valurile. Fig. Oscilez, şovăiesc, nu-s stabil: a fluctua in idei. * fluctu6s, -oâsă adj. (lat. fluctuosus). Agitat, plin de valuri. fiudă f., pl. e (ngr. flăda, coajă,găoace). Sec. 19. Con. 152. Văl, crep, gază, tu'. * fluid, -ă adj. (lat. fluidus, d. filiere, a curge. V. flutur). Se zice despre corpurile ale căror molecule au aşa de putină aderentă Intre ele, In ctt tind continuii să se separe, ca lichidele şi gazurile. Fig. Curgător, uşor : stil fluid. S. n. Corp fluid : aeru ţi apa-s fluide. Fig. Fluidu electric. — Fals fluid (după fr.). * fluiditate f. (d. fluid; fr. -diti). Calitatea de a fi fluid. 1) fluTer şi (Rt.) fl6Ter n„ pl. e (d. a fluiera, ca şuier 1 d. a şuiera, D. rom. vine ngr. flogira, alb. fliojire, rut. floiăra, pol. ceh. fujara, ung. furulya [şi de aici] strb. frula). Flaut simplu ciobănesc cu 6—8 găuri (V. bucTum, caval, naT, tllincă, tulnic, pcarlnă). Fluierătură, Ţurloi, (tibie), osu cel mai gros dintre genuchi şi călcti. — Şi fluTeră şi floîera, f., pl. e (Haţeg). 2) fluTer, a -â v. intr. (dintr’o răd. flu-[rudă cu fluture şi lat. fiare, a sufla, şi fluere, a curge] cu aceiaşi term, ca tn a şuiera). Vest. Şuier. fluYeră, V. fluier 1. fluYerăr m. Făcător de fluiere. Ctntăret din fluier, Numele unor păsări tnruditş cu becafa, numite şi fluierătorl şi porcăraşl (numdnius aquăticus, apoi oedtcnemus cri-pitans, limdsa aegociphala, machăetes piig-nax ş. a.). V. sitar. 1) fluTerăş va. Dos. Rar azi. Fluîerar, ctntăret din fluier. 2). fluTerâş n., pl. e. Fluier mic. fluTerăt n., pl. uri. Vest. Şuierat. fluTerătoâre f., pl. ori. Vest. Şuierătoare. fluTerătdr, V. fluTerar. fluîerătură f., pl. t. Vest. Şuierătură. fluYeră-vînt m, pl. tot aşa. Fam. Om fără ocupaţiune, leneş. * flu6r n. (lat. fluor, curgere, d. filiere, a curge). Chim. Un gaz incolor monovalent foarte subtil. Nu se găseşte liber, ci numai combinat cu calciu (Tluorină), cu aluminiu şi sodiu fcriolită), cu fosfatu de calcid (a-patită) şi cu silicatu de aluminiu (topaz), precum şi (n oase şi in smalţu dinţilor. Moissan l-a izolat la 1887. Pute şi distruge toate felurile de vase. Greutatea atomică : 19. Min. Cristal divers colorat care imitează petrele preţioase, numit şi spat de fluor. * fluorescent, -ă adj. (d. fluor, după opilescent, delicăescent). Fiz. Care are fluorescentă. * fluoresc^nţă f„ pl. e (d. fluorescent). Fiz. Lumina pe care o au unele corpuri, ca sticla de uratiju ori soluţiunea sulfatului de chinină, ctnd trec pin ele razele violete sau ultraviolete ale spectrului solar. * tiuorldrăt m. şi n. pl. e. Chim. Sare derivată din acidu fluoridric. * fluorfdrlc, -ă adj. Chim. Se zice despre un acid format din fluor şi idrogen, întrebuinţat tn gravura pe sticlă. * tluorină f, pl. e (d. fluor). Chim.Min, Fluorură naturală de calciu (Ca Fl?). E solidă şi de coloare variată. * fluorură f., pL i. Chim. Un compus binar al fluoruluL fluştuc n.. pl. e safi uri (germ. friihs-stiick, zacuscă). Munt. vest. Pop. Zacuscă, gustare: luă numai un fluştuc că să albă după ce bea (CL. 1910, 5,549). fluşturătic, V. fluturatlc. flutur, a -ă v. intr. (lat. fluctulare [LbkJ. Cp. cu germ. flattern, mai vechi flutteren şi flotern, precum şi cu ftlfll, fluid şi flux. V. fluture). Filfii, mă mişc tn vtnt (vorbind de aripi, steaguri ş. a.). V. tr. Fac să fllfiie (aripile, ptnza): a flutura o basma la plecarea trenului (Impropriu despre arme: a flutura o sabie, a o agita). Rar (după fluier). Fluier. — Şi fluştur şi fITuştur. fluturăş m. fluturel. fluturâtlc, -ă adj. (d. flatare). Uşuratic, Inconstant: un tinăr fluturatiţ.—Şi fluşt* şi fITuşt-, www.dacoromanica.ro fluture şi (mal rar) flutur m. (V. flutur, v. tr., şi cp. cu gep. * flulilo, înrudit cu germ. flutteren, a flutura ; falter, fluture ; fledermaus, „liliac* [animai] şi „fluture", tn Tirol flattrmaus, fluture; flieder şi fleder-baum, liliac [floare] şi flitter, fluture, foiţă de metal. D. rom. vine alb. flltltură. înrudit şi cu it. fiătola, un fluture de noapte, şi fidtola, flaut. Cp. cu strugure). Un insect lepidopter (V. lepidopter). Fig. Ttnăr cochet şi nestatornic. Foiţa de metal, de obicei rătundă, cu care se împodobesc iile şi ca-trinţele. fluturai ra., pl. el Fluture mic. * fluvlâl, -ă adj. (lat. fluvialis). De fluviu : apă fluvială. * fluvlâtll, -ă adj. (lat. fluviătilis =fluvialis, fluvial). Se zice despre vietăţile din fluvii: rac tluviatil (Tot aşa de bine se poate zice şi fluvial). — Şi -tl (după fr}. * fluvlil n. (lat fluvius, d. fluere, a curge). Mare rid care se varsă In mare (ca Dunărea, Nilu ş. a.). * flux n., pl. uri (lat fluxus, d. filiere, a curge. V. flutur). O mişcare regulară a oceanului care consistă tn revenirea la mal a apel retrase pin reflux. Fig. Abundanţă, potop : flux de vorbe. Med. Scurgere: flux de slnge. * fluxionăr, -ă adj. (d. fluxiune cu term. -onar). Supus fluxiunilor, * fluxiune f. (lat flăxio, -dnis, d. filiere, flaxum, a curge). Med. Unflare dureroasă cauzată de o acumulare de umori ori de un abces In vre-o parte a corpului. Fluxiune de pept, veche expresiune care înseamnă ori-ce inflamaţiune a plămlnilor, cu o secreţiune de mucozităţl care se expectorează grefl şi de multe ori cu singe. Mat. Metoda fluxiunilor, o metodă de calcul datorită lui Newton şi in care se consideră ori-ce mărime finită ca produsă de mişcare sad flux continud. f’o, V. vre-. foâTe f., pl. fol (lat fâlia—fâlium [vgr. phyllon din *phylion. V. filă]; it. foglla, fr. feuille, sp. hoja, pg. folha). Frunză. Petala. Ziar. Filă de carte. Ornament ca foaia, ca frunza : foaie de acant. Placă foarte supţire : foaie de aur. Bucăţile rochiil (4—5). Foaie de zestre, act dotai, hlrtia pe care scrie cită zestre s’a dat Foale'n-ftr (etim. pop. d. folofiu), pervincă. A trage cuiva pe fol (Munt.), a-1 regula, a-1 învăţa minte, a-1 mustra aspru. A'ntoarce foaia, a schimba procedura (tratamentu) cu un obraznic ş. a. * foaîâr n, pl. c(fr. fover, vatră, focar, d. lat. *focarlum, d. focus, vatră. Româ-nescu focar e tradus după foyer, care n’a flăcut fizicilor. Ar trebui să se zică şi la teatru focar sad vatră lld. foaier, după cum fr .fover înseamnă şi „focar, vatră" şi „foaier"). Loc in teatru unde se adună actorii, autorii şi ctţl-va alţii. Salonu In care se adună pu-blicu Intre acte. foăle n,, pl. tot foaie [ca foarfece], şi vechi m, pl. fol (lat fdllis, it pg. foile, pv. vfr. fol, sp. fuele, toate ra. Din pl. fol vine mold./oi, pl .foluri). Vest. Burduf de suflat (ca cel de la cimpoi, de la armonică, de la orgă şi mal ales cel cu care suflă feraril In foc ca să-l aprindă ori tipografii In lăzile cu litere ca să înlăture colbu). Fig. Iron. Burtă, bărdăhan: umple-ţl foalele, măiI foâme (oa dift.) f. (lat. fămes, reto-rom. tom, it. fante, fr.faim, sp. hambre pg. fome). Apetit, nevoie de a mlnca. Foame de lup, mare foame bulimie. foămete f„ pl. (d. foame). Mare lipsă de alimente Intr’o ţară. foănţă (oa dift.) f., pl. e. V. hanţă, foărfec, a -â v. tr. (\at.fârfico, -ăre.— Foarfec, foarfeci, foarfecă, fonecăm, forfecaţi; forfecam ; să foarfec). Tai cu foarfecele. Fig. Critic aspru, foârfecă, V. foarfece, foărfece (oa dift) n., pl. tot aşa, ca nume, foaie, cleşte, (lat. jorfex, fârficis, a. I, d. fSrceps, fdrcipls, cleşte, din *tormi-ceps ffârmus, ferbinte, şi capere, a apuca]; it. fârbici, fr. torces. V. forceps, principe, tncap, tncep). Un instrument compus din dodă cuţite unite pintr'un cui şi care se strlng ca nişte fălci clnd tăiem cu ele plnză, htrtie, iarbă, ş. a. — Se zice ob. foarfecele mele (pl.), care a fost considerat ca un f. pl. Apoi, nearticulat, s'a zis foarfeci, şi de aci un nod f. foărfecă, pl. I. (sad direct după d. lat. forfex [f.], ca salcă, nucă). foărte adv. (lat. fdrte =fârtiter, d. fâr-tis, forte viteaz). Tare, mult, In gradu cel mal înalt: foarte bun; a nins foarte mult, mă doare foarte tare, ml-e foarte foame, mi-e foarte milă. — In vechime se zicea şi mă doare foarte, mi-e milă foarte. Astăzi se mal zice familiar foarte lld. foarte tare, foarte mult, foarte puţin. De ex : Te doare ? Foarte! Se mai zice şi (iron. sad şi serios) foarte malfămesc, lld. mulţumesc foarte mult. * fob, -ă adj. şl * fobie f. (vgr. phdbos, frică). Cuv. care, In compoziţiune, înseamnă fricos de sad urilor de, frică de sad ură de : anglofob, -bie, rusofobie, idrofobie. * foburg n., pl. uri (fr. faubourg, d. vfr. forsbourg, d. fors [lat. foris], afară şi bourg, ttrg, orăşel, adică partea de afară din oraş. [Hatzfeld şi Darmesteterl. Să nu vie oare d. germ.pfahlburg, mahala pfahlblirger mahalagiu ?). Suburbie mahala, cartier. foc n., pl. uri (lat fficus, vatră, foc, it fuoco, pv.foc, fr. feu, cat. fog, sp. faego, pg. fogo). Mare căldură şi lumină produsă In acelaşi timp de flacăra materiilor care ard (lemn, cărbuni, paie, petrol, răşină ş. a.). Prometeă, zice fabula, l-a învăţat pe oameni să facă foc. Incendiu. Descărcătură de armă de foc : s’aă tras două focuri, dar nu le-am auzit. Vatră, familie, casă: sat de 303 de focuri. Soba: avem patru focuri tn casă. Meteor, astru: focurile cerulni. Supliciu de www.dacoromanica.ro a fi ars: Ioana ‘de Arc a fost condamnată Ia foc. Fig. Strălucire : focurile unui diamant, unor ochi. Inspiraţiune: focu geniului. Ardoare, violentă, vioiciune : focu pasiunilor, a Iubi cu foc, autor plin de foc. Mare Întristare, supărare: i-am spus tot focu. Armă de foc, puşcă, pistol ş. a. Gură de foc, tun, obuzier, mortier. A lua foc, a se aprinde. A da fo: (mai puţin bine: a pune foc), a aprinde, a incendia. A da foc (cu puşca), a trage un foc (cu puşca). A face focu sau a aprinde facu (in sobă, la sobă), a face să ardă focu. A da pe foc sau focului a arunca In colo ca ceva nefolositor. A te face foc (de furie), a te înfuria grozav. A vărsa foc (şi pară) sau a fi foc de minie, a fi foarte furios. A-ji vărsa focu, a-ţi descărca furia, a-jl uşura întristarea (jăluin-du-te, acuztnd). A fi foc de urit, de frumos sau a fi urit ori frumos foc, a fi foarte urlt ori frumos. Acest ardei e iute foc sau e foc de iute, e foarte Iute, ustură grozav. Urlt de mama focului safl mama focului de urlt, foarte urlt. A fi intre doiiă focuri, a fi Intre doi duşmani. Intre două pericule. A te juca cu focu, a trata uşor lucruri periculoase. Foc / strigăt c’a izbucnit un incendiu. Comandă soldaţilor să tragă cu puşca sau cu tunu. Foc grecesc, « compoziţiune de război care ardea tn apă şi era întrebuinţată de Greci tn evu mediu ca să aprindă corăbiile duşmăneşti. Focliengal (foc de Bengal), un fel de artificiu care arde fără huiet şi dă o lumină foarte vie colorată. * focal, -â adj. (d. foc, focar; fo. focal)-Relativ la focaru oglinzilor şi lentilelor: distanţă focală. S. f. Mat. Curbă sau suprafaţă care, In raport cu un loc geometric In spatio, joacă un rol analog cu al focarelor tn raport cu curbele plane. * focar m. (d. foc). Fochist S. n., pl. e Fiz. (V. foaYer). Punctu din care pleacă razele luminoase. Punctu tn care se concentrează razele: focar de lentilă, de oglindă. Fig. Centru activ, sediu principal: focaru rebeliunii, focar de microbi, de boale. Focarele unei elipse, cele două puncte care servesc a o descrie. * tâcă f., pl. e (lat. phoca, vgr. phoke). Un mamifer piniped care abundă In oceanele polare şi se găseşte mal rar şi tn mările reci sau temperate. focăif, V. făcâfl. fochY, foche, şi foăche s. (ung. jat-tyu). Trans. Ml. Bastard, bastardă. * fochist m. (it. fochista). Focar, cel cc aprinde şi întreţine focu la o locomotivă (fr. chauffeur). focâs, -oasă adj. (d. foc). Plin de foc de strălucire, înfocat: ochi focoşi. focşăneăncă f., pl. ence (d. oraşu Focşani). Un dans popular. Un fel de poamă. fâdor m. (ung. fodor). Trans. Volan. Manşetă tn formă de volan Încreţit fpdul, fodol-, V. fuduli fofeâză f., pl. eze (imit ca şi pupăză, pin aluz. la mişcările şi zgomotu el, şi rudă şi cu gogleaztr, ca glomotoc cu folmotoc). Aripă de la roata morii sau de la vlrtelnifă. Tut. Spetează, şindilă de cele mari (două la număr) la zmeu. A-fl merge gura ca fofeaza (sau ca melija), a vorbi mult şi răpede. — Şi fofelnlţa, f., pl. e: tncepu să-i umble ura ca o fofelnifă (Neam. Rom. Lit. 2,810). i fufează (Vechi). fofengher m. (ngr. fâs, lumină şl fen-gări, lună). Luceafăru dimineţii, numit şi steaua porcului (Od. Psevd. 51). — Şi co-ţoflengher (Bc. Rev. I. Crg. 7,312). fofigă f., pl. : (rudă cu fofează). Tut Un fel de peşte lung de vre-o 20 de centimetri. foftrlfca şi -iga f. (imit. înrudit cu bg. cevrăliga, cioclrlie). Vest. Fam. A umbla cu fofirlica, a umbla cu şoalda, a căuta să înşeli. — Şi -liga (CL. 1920, 525). Pin Bz. şi -rlicheai foflenchî n., pl. uri (cp. cu fofengher şi foflic). Est. Fam. Haz, farmec: n’are nici un foflmchi / Curaj, veselie (Doina, 1,15). interj, care arată huietu unui lucru sărit din locu lui sau care s’a stricat: FoflenchîI Iar sare roatat foflic n., pl, inuz. uri Cov. (Doina, 1,15), Mulţime de peşti măruntei de tot V. fîţă. fofolâc şi -âg n., pl. oace (var. dţn folmotoc, holmotoc, glomotoc şi din rus. ho-holok, dim.d. hohot, mot. V. înfofolesc). Mold. sud. Colcovan, vălătuc de stofă. S. m. Mold. nord. (-oc). Boboc de gtscă, de raţă. Munt. est. Fam. Copil durduliu. Adj. Mold. sud. (-og, -oagă). Prost, bleg. V. mototol, tofolog, budulac. fofolocesc v. tr. (d. fofoloc). Mold. sud. Fac fofoloc, tnvălătucesc. — Şi ţnf-. fogădăd, V. făgădăd. fot n., pl. foiuri (V. foaie şi înfoTez). Est. Foaie (burduf) cu care se suflă tn foc la ferărie ori se trimete aer In pufuri. foiefeă f., pl. ele. Foaie, mică, frunzi-şoară. foiesc v. intr. (ung.folyni, a se revărsa). Mişun, furnic, mă mişc In coace şi’n colo In mare număr: foiau vermii in cadavru. Is plin de o mare mulţime care se mişcă: foieşte ţara de Jidani. V. refl. (cp. şi cu foşnesc, fojgăiesc). Mă Invlrtesc,, mă fitil, mă codesc, mă tot mişc nehotărlt: tmbra-că-te odată şi nu te mai foi atita l foYletez v. tr. (fr. feuilleter, d. feuille, foaie). Ba b. Răsfoiesc. * foTletân n., pl. oane (fr. feuilleton, dim. d. feuille, foaie). Foită, articul literar, ştiinţific, fragment de roman tipărit In josu paginii unui ziar. Pe ultima pagină saâ pe o pagină cu anunţuri, el poate fi şi sus, numai să fie tipărit de-a latu. * foYletonist, -ă s. (fr. feuilletoniste) Care scrie foiletoane- www.dacoromanica.ro fofnă, V. făină. foToffQ şi foTofdT tn. (ung. folvti-ftl, pervincă, d. folvâ, curgător, şi tu, plantă. Cp. cu saschiă). Pervincă. — Şi fonfii], fonchiQ, foTunfie. foTds, -oăsă ad]. (d. foaie). Frunzos, cu multe foi (nu cu cetină): plante foloase. S. n. (după fr. feuillet). Anat. Al treilea buzunar al stomahului rumegătoarelor. folşâr n., pl., oare (ung. folyosâ, galerie, coridor, d. folyosni, a curge Incet folyos, lichid. Cp. cu coridor). Vechi. Azi Trans. Sală, salon. Balcon. Munt. Mold. Pavilion, chioşc. Turn de observatiune : foişor de foc (de incendiu). — Şi fu- (CL. 3,1919, 247). foiţă f, pl. e (d. foaie). Foaie m\Qi: foiţă de htrtie de ţigară, dă-ml o foită să scriă ceva. Iron. Carte de joc: acestui om tl plac foiţele. Foileton. Foi de suliman roş, frunzişoară. Pl Macat îngust la tară. foTunfie f. V. foToflQ. fojgăt^sc v. intr. (var din ung. pezs-geni, a fojgăi, şi rudă cu foşnescW. poşldlc). Nord. Foiesc, mişun, forfotesc -.fojgălaă şerpii pin fin, Jojgălaă Hărharil pin ttrg. — Şi fojgăluTesc (Suc.). folăr m. (d.foaie, adică „burduf"). Vechi. încasator al (olăritului. Azi. Trans. S. n., pl. e Peptar de pele de oaie. folărit n., pl. uri (d. foaie). Vechi Un bir pe brlnza din burdufuri. — Şi ful-. * follac^B, £e adj., pl. el, ee. (lat. foli-ăceus, fr. foliaci). Bot. De natura frunzei, ca frunza: peţioale fpliacee. * follănt n. pl. e (rus. foliănt, germ. foliant, d. lat. in folio, In foaie). Formatu unei foi îndoite numai In două, deci care formeazănumai 4 pagini. Carte de acest format. V. In-follo. * folicui n., pl. e (lat. folliculus, dim. d. follis, foaie, foi). Bot. Invălişu care conţine boabele unor plante, ca la omeag. Anat. Numele mai multor organe In formă de sac: folicule piloase, sebacee, dentare ş. a. * folldlă f., pl. e (dim. nou format după lat. foliolum, d. folium, foaie; fr. foliole). Bot. Fie-care din frunzişoarele care formează o frunză mai mare, ca la salclm, frasin, ş. a. Sepală ori petală. * follaţlune f. (fr. faliat ion, d.\at. folium, foaie). Bot. Dispozifiunea foilor pe cotor. Timpu Infrunzirii. * <6lio n., pl. tot aşa sau foliurl (lat. folio, ablativu d. folium, foaie) Rar. Număr de pagină. V. In-follo. * folkldr n, pl. uri (engl. folk-lore, d/p/K, popor, şi lore, ştinţă). Ştiinţa poporului (tradifiuni, poveşti, ctntece, credinţe, costume şi a.): folhloru Scandinaviil e foarte bogat. FON * folkkloKst, -ă adj. (d. folklor). De folklor: revistă folkloristă. Subst. Persoană care se ocupă de folklor. folmotdc şi folomdc V. holmotoc. folds n., oase şi uri (mgr. felâs, vgr. âphelos). Utilitate, clştig avantaj, profit. De folos, folositor. Cu folos, In mod folositor. In folosu cuTva, In beneficiului. A trage foioasei a scoate clştig, a folosi. Ce folos de lapte gros ? ce foloseşte un lucru In care o calitate e nimicită de un defect (de ex., un om harnic, dar beţiv; o brtnză bună In burduf de cine)? — In Ps. Ş. şi fălos. folosesc v. intr. (d. folos). Aduc folos, Is folositor: leneşu nu foloseşte nimănui. Clştig, profit, mă aleg cu, scot un folos : n'am folosit nimica ocolind. V. refl. Utilizez, întrebuinţez : la arat ne folosim de plug. Mal rar. Profit; nu m'am folosit cu nimica. — Fals v. tr. (după germ. benutzen In Trans. şi Buc.) Folosesc o carte, o întrebuinţez, o utilizez, mă folosesc de ia. — In Ps. Ş. şi fălos-. folosinţă f., pl. e. Folos. Uzufruct, folositor, -oăre adj. Util, profitabil, avantajos. Adv. Cu folos: a cheltui folositor. Vechi. S. m. Feritor, protector. foloştină f., pl. e (cp. cu ung. fdlăsleg, ramăşifă. V. foroaşte). Drojdie compusă din struguri storşi, din frunze de ceai, din varză murată ş. a. V. hoştlnă. foit n, pl. uri (ung. foit, zdreanţă, petic, clrd V. fultuTală). Trans. Zdreanţă. Fă-rămită. foltân n., pl. e (d. folf). Dun. Desiş (pilc) izolat dintr’o stufăne sau dintr’o pădure: un foltan de stuf zglltlitde un vlrtej VR. (1910, 9,376), un foltan de pădure. Mica in_sulă-de stuf (Brateş, Ant. P.). — Şi fol-tăd, pl. ăle. Bucată mare: un foltăi de coajă de brad. fdltea m., gen. al Iul, pl. n’are (d. foaie, imitat după burtea). Fam. Iron. Burtea, om plntecos. ' foltic, -ă adj. (ca şi foltea). Mold. Fam. Mtncăcios, lacom. foltlcdsi oesăradj. (d. foltea). Nord. Bihor (Şez. 37, 137). Plntecos, burtos. fomcSTei V. femeTe. * fomentaţlune f. (lat. fomentatio, -6-nis). Med. Aplicarea unui medicament cald pe o parte a corpului (oblojeală). Fig. întreţinere, provocare : fomentaţiunea unei răscoale. — Şi -âţlei dar ob. -ăre. * foment^z v. tr. (lat fomentare, d. fo-mentum din *fovimentum, lucru care fo-mentează, d. fovere, a încălzi). Med. Aplic un medicament cald, pe o parte a corpului (oblojesc). Fig. întreţin, provoc : a fomenta o revoltă. fometds. -oăsă adj. (d. foame). Rar. Flămind. fonchiQ, V. foTorlQ. www.dacoromanica.ro * fonclâr, -ă adj. (fr. foncier, d. fonds, lat. fundus, moşie, V, fund). De moşie: proprietate fon iară; proprietar, impozit fonciar. S. n, pl. ari saâ e. Impozit fonciar. — Fals funciar, adj. şi foncleră, subst. — Şi funduar (după lat. fundaş). * fond n., pl. uri (fr. fonds, lat. fundus, moşie). Teren, sol, pămlnt: a construi pe un fond stincos. Cimpu, suprafaţa (htrtie, plnză) pe care faci un desemn: o floare albă pe un fond negru. Fig. Esenţialu, materia, partea principală a unui lucru (In opoz. cu formă) : forma proastă tn artă nimiceşte fondu. Pl. Moşii: fonduri rurale. Bani: fondurile secrete ale ministemlul de interne. Fonduri publice, rente de stat. Om de fond, om serios, cu bază (bani, activitate ori ştiiinţă). A avea fond, a avea bază, a poseda ceva. Critică fără fond, critică slabă. Articul de fond la un ziar, articulu principal, de ordinar primu. * fondăntă f_ pl. e (fr. fondant, care se topeşte). Un fel de bomboane moi ca şer-betu care se topesc. In gură. * fonderfe f. (fr. fonderie, d. fondre, a se topi, lat. fundere, a împrăştia. V. fuziune). Barb. Turnătorie, topitorie. * fondez, V. fundez, fonduc, V. funduc. * fonetic, -ă adj. (vgr. phonetikds. V-fonic). Care exprimă sunetu: aparate fonetice. Relativ la sunete, la voce: cercetare fonetică. Scriere, ortografie fonetică, tn care se scrie aşa cum se pronunţă. Subst. Persoană care se ocupă de fonetică. S. f., pl. I. Acea parte a gramaticii care tratează despre sunete şi articulatiuni. Studiu ştiinţific al sunetelor unei limbi, numit şi fiziologia sunetelor. Carte care tratează despre accst subiect Adv. in mod fonetic, cum vorbeşti: a scrie fonetic. * fonetfst, -ă s. (d. fonetic). Adept al ortografiii fonetice. * fonetizm n. (d. fonetic). Sistema de a scrie aşa cum vorbeşti (ca tn limba românească). fonf, foânfă adj. (imit., ca şi fofolog). Care nu poate vorbi (fiind-că l-aii căzut dinţii ori din altă cauză), prost, idiot. fonfăî şi T£sc, a -1 v. intr. (d. fonf). Vorbesc ca fonfu. fonfii!, V. foTofid. * fdnlc, -â adj. (d. vgr. phoni, voce, după eufonic). Acustic. Relativ la sunete, fonetic, V. sonlc. * fonogrâf n., pl. e (d, vgr.phoni, voce şi grâpo, scriu). Aparat care înregistrează şi reproduce sunetele. — Fonografu, imaginat la 1877 de Edison, poate astăzi grafie unor numeroase perfecţiuni (grafofon, gramofon ş. a.), să reproducă perfect vorba, cfntecu şi chear timbru instrumentelor. Ori-ce fonograf se compune din trei părfi: un receptor, un înregistrator şi un rtproductor. Receptorii e un cornet acustic răsturnat, al cărui fund e închis de o diafragmă metalică care are la mijloc un ac fin de fildeş reţinut de un resort. Inregistratoru e constituit de un cilindru saâ de un disc de ceară întărită, a cărui suprafaţă se mişcă pintr’o mişcare mecanică de ro-tafiune supt vlrfu de fildeş. Acest vlrf, ctnd o serie de sunete se produce la intrarea receptorului, trage In ceară o brazdă de o adlncime variabilă. Ca să reproduci aceste sunete înregistrate, ajunge de aici tn ainte să pui In această brazdă, Invlrtind cilindru saO discu cu aceiaşi iuţeală ca şi tn prima operaţiune, acu reproductorulul, o mică lamă vibrantă saii foaie de hlrtie ţeapănă ale cărei vibrafiuni se vor reproduce exact pe ale diafragmei receptorului. * fonologie f. (vgr. phoni, voce, şi -logie). Rar. Fonetică. * fontan^lă f., pl. e (fr. fontanelle, d. lat. medical şi it. fontanella. dim. d. fon-tana, ftnttnă). Anat. Numele spaţiului pe care le prezentă la copii oasele craniului fn ainte de a se solidifica de tot (pop. moalele capului). ' * fdntă f, pl. e (fr. fonte, d. fondre, ase topi. V. fonderie). Tuci, schijă, fer combinat cu pufin cărbune. * for n, pl, uri (lat. forum). Plată publică la Romani. Foru interior, conştiinţa. Foru exterior, autoritatea justiţill oamenilor forâTbăr n., pl. ere (germ. vorreiber, „care freacă saâ sfărlmă înainte11. V. ră-buTesc). Munt. Clempuş, zăvoraş format dintr’un şurub îndoit şi lăţit la capătu care rămlne afară şi se întoarce după voie. * foraminitâr n„ pl. e (lat. forămen, gaură, şi fero, port). Zool. Un ordin de pro-tozoare acoperite cu' o mulţime de găuri (Creta e formată din scoicile forminiferelor moarte şi depuse In straturi tn fundu mării). * forestier, -ă adj. (fr. forestier, d-forit, pădure; it. foresia, germ. forst. V. vreasc). Silvic, ele pădure: păzitor forestier, administrafiune forestieră. V. feşter. * fdreeps n.,pl. e (lat forceps.V. foarfece). Cleşte de chirurgie. fdrăT, V. sforăi. forăst(r)uTâsc, V. forostese. fbrfăY, a-l v, intr. (imit. ca şi forfota). Umblu forfota. forfecâş m. Soldat purtător de foarfece de tăiat slrma ghimpată. forfecât n., pl. uri. Acfiunea de a for-feca. Fig. A lua pe cineva la forfecat, a începe să-l analizezi, să-l critici. forfigăT n, pl. uri (d. forfotesc cu su-fixu -gat ca In mucegai, putregai). Br. Mul* time de peştişori (ft|ă). www.dacoromanica.ro FOR fdrfot n, pl. e. (imit d. for-for, huietu mişcării In coace şi'n colo, rudă cu bg. vurvot, forfot. Cp. şi cu harhat şi horhăi). Clocotirea unui lichid gros. Fig. Mişcare de oameni tn coace şi’n colo. fârfota adv. (imit., ca şi forfot). A umbla forfota, a umbla de colo colo. V. lobodă. forfotesc v. intr. (d. forfot). Clocotesc, ferb, vorbind de un lichid mai gros, ca atunci ctnd pui tn apă făină ca să faci mămăligă. V. intr. Fig. Umblu forfota. V. tr. Mozolesc. * f6rjă f„ pl. e (fr. forge. V. fabrică). Cuptor mic de ferărie portativ care se întrebuinţează tn armată. * formal, -ă adj. (lat. formalis). Relativ la formă: parte formală. In formă, împlinind toate formalităţile, pozitiv, precis : divorţ, re'uz formal. Adv. In mod formal: a refuza formal. * formalist, -ă s. (d. formal; fr. -iste). Care tine la formalităţi, la etichetă. * formalitate f. (d. formal; fr: -iti). Procedură, forma tn care trebuie să fie făcute actele publice ca să aibă validitate. Mod expres de a proceda dnpă formule prescrise şi consacrate. * formalizez (mă) (d. formal', fr. se iser). v. refl. Mă simt ofensat, nu-mi place forma unei purtări. V. tr. Asta nu mă formalizează. * formalfzm n., pl. e (d. formal). Prea multă iubire de formalităţi, de etichetă. * format, -ă adj. (lat. formatus). Dezvoltat, înaintat fizicamente sau moralmente. S. n., pl. e şi uri. (it. format, d.it.formato). Mărime (dimensiune), mal ales a unei cărţi (a paginii ei). * formaţiune f. (lat formătio, -ânis). Acţiunea de a forma ori de a se forma. Lucru format, modu cum e format (o sttncă, un teren, o trupă) -. formaţiuni cuaternare, formaţiune densă. In formaţiune, nedezvoltat Incă: societate in formaţiune. — -âţle. * fdrmă f., pl. e (lat. forma, fr. forme', pol. rus. forma. V. frumos). Figură, înfăţişare, chip, făptură: m'au plăzmuit Dumnezeu tn formă (Dos.), furma omului (biblia 1688). Contur, lineamente: forma unei ţări, unei haine. înfăţişare, aparenţă: a judeca după formă. Mod «de a te purta, de a proceda conform unor regule, unui uz: a lucra după forme, a păzi formele. Modu de execuţiune. modu de a lucra: a ţinea la f rmă mal mult de cit la fond. Tipar, model, calup, izvod după care execuţi un lucru : formă de lemn pentru caclult, forme de tinichea pentru cozonaci. Qram. Aspectu cuvintelor: formă de genitiv, formă pasivă. Constituţiune : forma de guvzrnameni a Românii! e monarhia constituţională. In tipografie . cadru tn care se strtng paginile culese. tn formă, formal, după lege, pozitiv, FOR precis. De formă, numai ca să împlineşti 0 formalitate, dar fără să împlineşti fondu : parlamentele is de formă e-(presiunea voinţe! poporului, dar de f ,pt nu. In (ort supt) formă de, avlnd forma de: apa cade tn (ori supt) formă de ploaie. De forma (urmat de un gen.) saâ de formă (urmat de un adj.), de aspectu: pălărie de forma cilindrului safl de formă cilindrică. Jur. Vifiu de formă, defect de procedură, netmplmirea unei formalităţi. * formez v. tr. ( at. formare). Dau formă, existenţă : a forma o figură, un stabiliment. Institui, stabilesc: a forma o familie. Constitui, compun, produc: vaporii formează nourii Fig. Concep, imaginez : a f.rma un proiect. Constitui: bunătatea formează fondu caracterului lut. Cultiv, cioplesc, modelez: eximp'ele formează caracterele. V. refl. Iau formă, mă constitui, mă fac. Mă cioplesc, mă culliv: vitejii se formează tn război. — Şi furmez (sec. 18) şi formflTesc (Dos.). * fdrmlcţ -ă adj., Chim. Acid formic, un corp lichid mobil, tare mirositor. Se solidifică la Oo dind cristale care se topesc la 4- 8o, 6. Ferbe la 99o. Descoperit de S. Fis-cher ia 1760 In furnicile roşii, de unde-î şi vine numele (H-CO.OH). Există şi’n urzici. Aldeidă formlcă, formol. * formidabil, -ă adj. (lat. formidabi-lis, d. formtdo, teroare). Fearte de temut, care inspiră groază: un vulcan, un tun formidabil ; nişte bubuituri formidabili. Ădv. Bateriile bubaiau formidabil. * formâl n., pl. uri (form din formic şl 01 d. lat oleum, ulei). Chim. Un gaz obţinut pin trecerea aburului de alcool metilic peste cărbunele tnroşit. E foarte solubil tn apă şi alcool. E un antiseptic tot aşa de puternic ca şi sublimatu coroziv şi nu e toxic. Pentru dezinfectat, tn soluţiune apoasă de 1 la 200, p. pansamente, 1 la 4000. formuTesc v. tr. (pol. formowac). Dos. Plăzmuiesc, formez. * fdrmulă f., pl. e (lat. fârmula, dim. d. forma.). Cp. cu virgulă). Model, formă după care se redactează un act Mod de a te exprima, de a te purta conform uzului; formulă de politeţi. Ordonanţă, reţetă: formulă medicală. Expresiune algebrică care enunţă pe scurt regula de urmat p. rezolvarea chestiunilor de acelaşi fel. Expresiune chimică care arată elementele din care se compune o substanţă. — Fals formulă (după fr.). * formular n., pl. e. (d. formulă; fr. formulaire). Culegere de formule: formular farmaceutic. Modfel după care se face un tablofl, o situaţiune, o petiţiune. * formulez v. tr. (d. formulă ; fr. for-muler). Redactez In formă obişnuită: a formula o sentenţă. Enunţ precis: a formula o acuzaţiune www.dacoromanica.ro frfrn&Y şj firnfî a -i v. intr. (d. fdrna-f6ma, flrna-firna, huietu vorbirii pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unui defect. V. bilbtT, gtgtT, mornăT. fornăit şi flrnîlt, -ă adj. Care fornăie cind vorbeşte. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. — Şi sf-: un glas sftrntit (VR. 1922, 9, 351). foroâşte (oa dift.) f. pl. (rudă cu foloş-tinâ). Gorj. Surcele, aşchii pe care le face rindeaua. < forosteălă, -uTâlă şi -oTălă f., pl. stell, uieli, oieh. Acfiunea de a forosti. Locu unde un metal ori un os e forostit, sudură, cicatrice. forost£sc, -stuTesc şi -stoTesc V. tr. (ung. forrasztani). Trans. Mold. Sudez, lipesc două bucăţi de metal saa un os frtnt. Călesc. V. refl. Mă cicatrizez.—Şi -stăTesc, -străTesc, -ăstuTesc, (Acad.) şi -ăs-truTesc (Şez. 30, 292, şi 37, 127). * fort n., pl. uri (fr. fort, d. fort adj., tare, puternic. V. forte). Loc fortificat, In-tăritură. Fie. Lucru pe care-1 ştii bine şi In care te simţi tare: olgebra e fortu lui. * fortăreaţă f„ pl. eţe (fr. forteresse). Barb. Cetate, cetăţuie. V. cldadelă. * frfrte adj., pl. fot fi (it. forte, fr. fort, forte, d. Iat fortis, robust, viteaz. V.forţâ, foarte). Robust, vtrtos, puternic, tare: om forte, valută fprte, valute forţi (fals valute forţei). Fig. învăţat, priceput, âbil: forte in matematică, bl manopere electorale. Adv. Cu putere, cu vioiciune: a cinta forte. * forteplâno n. (ia dift). Alt nume it-al pianofortelui. * fortific, a -â v. tr. (lat. fortifico, -ăre, d. fortis, tare, şi făcere, a face). întăresc, înconjor cu fortificatiuni. întăresc, fac robust: exerciţiu fortifică muşchii, Fig. Confirm, coroborez: această mărturie fortifică opiniunea ta. * fortlflcânt, -ă adj. (lat fortificam, -ăntis; fr. fortifiant). Med. Analeptic, tonic, care fortifică, întăreşte: cealu e fortificant. S. nt.( pl. e. Un fortificant. * fortlflcaţlunef.(lat fortificătio,-6nis). Acfiunea de a fortifica. Loc întărit pin forturi şi alte lucrări de inginerie militară. — Şi -âţle. Ca acţiunf, ob. -ăre. * fortlsslmo Muz. Cuv. it. care înseamnă „In cel mai înalt grad, foarte tare". S. n. Bucată care trebuie executată fortis-simo. * fortuit, -ă adj. (lat. fortuitus, d. fors, fortuna, soartă, noroc). întâmplător, accidental. Adv. In mod fortuit. * forţamânte adv. (fr. forciment, din forcie-ment, ca şl it. forzatamente şi sp. forzadamente. Acel mente e ablativu latin d. mens, „minte, mod“, care se lipeşte de adjectivele feminine. Rom. forfotă şi mente nu poate da declt forţatamente, ca fizicamenle, moralmente. V. eminamente). Barb. în mod lorjat. * forţat, -ă adj. Care nu se face de bună voie, silit, silnic: muncă forţată. Nenatural: ris forţat. Adv. Forţatamente, cu de-a sila' * forţatamânte, V. forţamente. fârţă f., pl. e (fr. force, it forza, mlat fortia, d. fortis, robust, viteaz). Puterea de acţiune: forţă fizică. Violentă, silă, constrln-gere: a ceda forţei. Mijloace, putere militară, navală, ş. a.: forţa unui stat,plebea nu respectă nimica decit forţa. Putere de Împingere : forţa unei maşini. Energie, activitate, tărie: forţa unul venin. Fig. Abilitate, talent: a fi de acelaşi forfă la joc. Căldură, vigoare: stil plin de forţă. Energie morală, tărie de suflet: forţă de caracter. Pl. Trupe armate, oameni armaţi: polifia-şl desfăşurase forţele. Forţă de inerţie, rezistentă pasivă, rorfă majoră, violentă a împrejurărilor (cum ar fi o ploaie care te-a tmpedicat să-te duci undeva). Tur de forţă (fr. tour de force). figură de forţă, lucru care cere multă forţă, mai ales fizică. De forţă, forte: artist de forţă. Cu forţa, cu de-a sila, cu violenţă: a exclude pe cineva cu forţa. * forţez v. tr. (fr. forcer, it forzare. V. sforţez). Silesc, constrtng: a forţa să plece. Sparg, sfărâm, violez: a forţa uşa. Fig. Forţez natura, talentu, mă silesc să fac mai mult de cit permite natura. Forţez mersu (marşu), iuţesc mersu. * fdsă f., pl. e (fr. fosse, lat. fossa. V. fosil). Anat. Cavitate: fosele nazale. frfsăT, a -1 v. intr. (imit., d. fos- fos, ca şi fis- fis). Respir cu huiet pe nas, cum faci clnd te scoli din somn ori clnd eşti furios. * fosfat m. şi n., pl. e. Chim. Sare formată de acidu fosforic cu o bază. * f6sfor şi fosfrfr n. (vgr. phosphâros [d. phăs, lumină, şi phiro, port]; lat. phâs-phorus, luceafăru de dimineaţă; it. sp. fâs-foro, rus. fdsfor). Chim. Un corp simplu trivalent descoperit de Brandt la 1669. Nu exista liber, ci ca fosfat neutru de calciu tn creier, nervi, lapte, icre, urină şi plante, mai ales In seminţe. E de trei feluri: ordinar, roş (amorf) şi cenuşia (metalic). Cel ordinar e solid, incolor sau gălbui translucid, moale şi veninos şi se topeşte la 44o. E solubil tn sulfura de cărbune şi se preface In fosfor roş ctnd tl încălzeşti In vin saâ tn azot Ia 240o. Acesta nu e veninos şi nu se aprinde mai jos de*260o. Cel cenuşiu luceşte la tntureric şi se întrebuinţează la fabricarea chibriturilor. * fosforăt, -ă adj. Chim. Care conţine fosfor: idrogen fosforat. * fosforescent,-ă adj. (d. fosfor, după delicăescent, opalescent). Chim. Care luceşte la întuneric. * fosforescenţă l., pl. e (d. fosforescent). Ciim. Proprietatea de a luci pin oxi-dare, fără căldură sensibilă ori combustiune, la întuneric, ca: fosforu, licuriclu ş. p. www.dacoromanica.ro * slrb. futa, fotă; pol. foia, astar; rus. fota, văl; ngr. futăs, fotă; ung. futa, plnză; sp. futa, mantilă). Vechi. O stofă vărgată din care se făceau fote. Şervet, peşchir. Azi. Pestelcă lungă de lină ornată cu cusuturi şi fluturi pe care ţărancele o întrebuinţează In loc de rochic puntnd una tnainte, şi alta tnapoi. — Fota din ainte se mai numeşte tn est şi zave'că şi prestelcă, cea din apoi vllnic şi opreg. In est se numeşte catrinfă (fie că-i una, fie că-s dofiă), In vest cretinţă, In Trans. şi păstură şi zadie. In Bas. şi peşliman. Pe unde se poarta dofiă fote, portu e mai frumos ; pe unde se poartă una singură care învălătuceşte picioarele (Munt. est, Mold.) e mai urit fotei) V. fotolid. * fotocolografie f. (vgr. ph6s, photds, lumină kdlla, clei, şi grăpho, şerifi). Eliogra-fie, arta de a reproduce cu diferite cerneli folosindu-te de substanţe cleioase (gelatină, smoală) întinse pe suporturi variate şi făcute proprii pentru acest lucru pin acţiunea luminii. — Se zice şi elio- safi foto-tlple. * fotogenic, -ă adj. (foto- din fotografie şi -gen din oxigen). Care produce lumină. Al cărui chip apare bine pe ecran. * fotogrâf ra. (d. fotografie; ngr. foto-grăfos). Acela care fotografiază. — Fem. -ă| pl. e. * fotogrâfic, -ă adj. (d. fotografie). De fotografie, pin fotografie: aparat fotografic, reproducere fotografică. Adv. Pin fotografie: a reproduce fotografic. * fotografie f. (vgr. phds, photds, lumină, şi grafie). Ştiinţa de a fixa pe o placă impresionabilă la lummă imaginile obţinute pin ajutoru unei camere obscure: a învăţa fotografia. Figură făcută tn acest mod: a încadra o fotografie. — Fotografia, descoperită la 1826 de Francezu Niepce şi perfecţionată la 1829 de Niepce şi Daguerre (şi numită la tnceput daguerrotipie), apoi şi de Talbot, se bazează pe proprietatea pe care o au nişte anumite săruri, mai ales bro-mura de argint, de a fi Impresionate şi tne-grite de lumina solară. O placă de sticlă safi de gelatină, acoperită c’o preparaţiune făcută potrivit de sensibilă cu bromură de argint şi expusă la lumină Intr’o cameră obscură, primeşte deci irapresiunea obiectelor exterioare supt forma unei imagini răsturnate, pe care un tratament chimic convenabil o face să apară tn negru. în această imagine negativă sau clişeă, părţile cele foarte luminate ale obiectului se arată foarte negre, şi părţile obscure foarte luminate safi albe. De aici tn ainte, aiunge să aplici pe acest clişeu o htrtie tot făcută sensibilă şi să expui la lumină tot Atunci lumina, care e inegal cernută, duce pe hlrtie imaginea exactă (safi pozitivă) a obiectului. Ori-ce aparat fotografic se compune din trei părţi esenţiale: 1. un obiectiv, compus dintr*-una safi mai multe lentile destinate să asigure rectitudinea şi fineţa imaginii (acest obiectiv are In general, un obturator); 2. o cameră obscură, a cărei lungime poate varia adese-ori pin ajutoru unui foi (burduf care seamănă a armonică), ca să asigure claritatea imaginii pintr’o punere la punct prealabilă; 3. un cadru d6 purtat plăcile, adese-ori acoperit c’o perdea. Obţinerea unei probe fotografice necesită următoarele operaţiuni principale: aşezarea, ctnd ope-ratoru trbuie să calculeze, după luminarea obiectului, timpu pe care trebuie să-l lase acţiunii luminii; dezvoltarea (desfăşurarea, ca barbarizm developarea) negativului (la lumina roşie a laboratorului) pin ajutoru unui lichid revelator, apoi fixarea pintr'o disoluţiune de iposulfit de sodifi; tn fine tragere punerea probei pozitive la cadru cu plăci, expuntnd la lumină htrtia sensibilă pusă tn apoia clişeului negativ. Această probă pozitivă mai trebuie virată şi fixată. Fotografia, foarte perfecţionată astăzi, a ajuns să reproducă, graţie procedurilor lui Becquerel şi Lippmann, chear coloarea obiecte or. * fotografiez v. tr. (d. fotografie; fr. photografier). Obţin o imagine pin fotografie. Fig. Descriu foarte exact. * foto litografie f. Impresiune litogra-ffcă tn care desemnu e aplicat pe peatră piq metode fotografice. www.dacoromanica.ro FOT * fotblIO n. (fr. fauteutl, d. vgerm. de sus. faldan, a îndoi, şi stuo’, scaun, ngerm. faltenstul, adică scaun cu îndoituri de stofă, cum Is fotoliile. P. term. cp. do’.iu). Jeţ, mare scaun cu spătar şi rezemători de bra(e. Fig. A ocupa fotoliu prezidenţial, a fi prezident. Foto iu academic, loc In academie. — Şi fot£l, pl. e şi uri (Pop.). * fotosferă f., pl. e (ca foto- [grafie] şi sferă). Astr. Atmosfera luminoasă a soarelui. * fototlpfe f. (foto din fotografie şi tip). Fotocolografie. * frac n, pl. uri (fr. frac, probabil d-engl. frock, care vine d. fr. froc, rasă călugărească, din francicu * hrok, care e germ. rock, haină. După alţii, d. numele unuia numit Fracqw, care, In Martie 1798. a apărut In această haină la un bal In Paris. V. ghe-roc)< Un fel de redingotă, de obicei neagră, cu pulpanele reduse numai la partea din apoi şi care se poartă la marile ceremonii (Descrierea ei e făcută de roman|ieru englez Bulwer Lytton In romanfu lui Intitulat Pelham. Personagiile acestui roman) poartă această haină, pe care croitorii au introdus-o In modă). * fract n., pl. e şi uri (germ. fracht f.). Pop. Foaie de expedifiune (la poştă, la căile ferate) a unui pachet. * fractură f., pl. I (lat. fractura, d. fractus, frlnt. V. fring). Chir. Frlngerea unui os şi locu unde un os e frlnt * fracturez v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frlng un os. * fracţlonăr, -ă adj. (d. fracţiune cu term. -onar). Aritm. In formă de fracţiune. Număr fracfionar, compus dintr’un număr întreg şi o fracţiune. * fracţlonez v. tr. (d. fracţiune; fr. fractionner). Frlng. Prefac In fracţiuni. * fracţiune f. (lat frăclio, -dnis, d. fractus, frlnt.). V. e- şi re-fracţiune). Frlngere. Porţiune, parte: fracţiunea unui partid. Aritm. Număr care exprimă una sau mai multe părţi ale unităţii împărţite In părţi egale: fracţiune ordinară, decimală. — Şi fracţie. frag m. (lat. frăgum, fructu fragului, pl. frăga, de unde, In vest, s’a format un feminin fragă : it. sp. fraga, fr.fraise). O mică plantă rozacee cu flori albe şi fructe roşii parfumate (fragăria vdsca). Est. Fructu ei, fragă. V. căpşună. frâgă f., pl. I. (V. frag). Ves/. Fructu fragului. fraged, -ă adj. (lat. * frăgidus lld. fră-gilis, fragil, şi infl. de frăcidus, cofleşit, putred). Moale, uşor de tăiat: carne fragedă. Fin, delicat: pele fragedă. Fig. Tlnăr, crud : etate fragedă. — Mai des frăget şi (est) frăglt (ca neap. ummeto, urnea). * frâgll, -ă adj. (lat frăgilis, d. frângere, a frlnge, a sparge. V. fraged). Care Se poate frlnge (sparge); sticla e fragilă. FRA Fig. Slab, fără putere : natură fragilă. Instabil : sănătate, avere fragilă. — Ob. -ii (după fr.). V. Incasabil. * fragilitate f. (lat fragilitas, -ătis). Caracteru lucrurilor fragile: fragilitatea sticlei. Fig. Slăbăciune: fragilitatea omului. Instabilitate: fragilitatea fericirii. * fragment n„ pl. e (lat fragmentum, d. frângere, a frlnge. V. fragil/ Frlntură, bucată ruptă dintr’un întreg: fragmente dintr’o corabie, din scrierile unui autor, dintr'o conversafiune. V. epavă. * fragmentar, -ă adj. (d. fragment; fr. -entaire). în stare de fragmente: operă fragmentară. fragmentez v. tr. (lat fragmentare, fr. -enter. V. frămînt). Prefac In fragmente. * fraht, V. fract. * Franc, -ă s. (fr.Franc, mlat Francus Franc, In opoz. cu serv. Cp. cu Rumăn, care, In Munt, a însemnat şi „serv". V. Frînc). Membru al poporului Francilor (sec. 5 după Hr.). Numele Francejilor şi Italienilor, apoi al tuturor Europenilor In Orient tn evu media şi chear şi azi. Jidan spaniol In Orient. O monetă de argint In greutate de 5 grame, considerată ca unitate monetară a sistemei metrice latine. Pl. Fam. Bani: a umbla după franci. Adj. Al Francilor. Europenesc. Limba francă, un jargon rezultat dinamestecu limbii franceze, italiene, proventale, spaniole şi arabe, pe carc-1 vorbesc pescarii In Medi-terana. Azi, In compozitiune, înseamnă „francez" dicfionar franco-romănesc. Adv. Cu franchefă, cu lealitate: a vorbi franc. (Fals franş). — Moneta numită franc Işi trage numele de la o veche monetă romană numită livră. Aceasta Işi perduse din greutate In seculu 6, şi de aceia Carol cel Mare o înlocui pintr’o nouă livră de de 20 de solizi (un solid, fr. sou, e 5 centime). Această livră s’a numit „livra franceză" (pe scurt: franc) şi, ca şi precedenta, era numai o monetă de socotit. Mai tlrziu, cind s’au bătut monete reale de 20 de solizi (dinari), li s’a dat pin analogie numele de franci. Ei erau de aur şi de argint. Cei de aur au apărut Inttia oară la 1360 supt regele Franciii Ion II cel Bun, care era reprezentat călare, şi aveau inscriptiunea „Francorum rex", regele Francilor. Mai pe urmă, Carol V, punlndsă se bată aceiaşi dinari, dar cu figura lui reprezentată pe jos, ai lui Ion s’au numit „franci cu cal", iar ai lui Carol „franci pe jos". Supt Ludovic XI, această monetă nu s’a mai fabricat Primii franci de argint au fost bătufi supt Ernic II, care porunci să se facă şi jumătăţi şi sferturi de franc. De la aceşti franci vine numele francului actual. Franc e cuvlntu popular In România şi greşit i se zice oficial leă nou sad numai leu. „Leu" era vechea monetă de 40 de parale şi nu trebuie să i se amestece numele cu fran- — 524 www.dacoromanica.ro cu. Cum se zice franc In Elveţia şi’n Belgia şi nu se confundă cu francu francez, tot aşa i se poate păstra şi la noi numele pe care H păstrează poporu şi care există şi'n frăncărte, a frăncui si impuşcă-franc. * francamente adv. Cu francheţă. * francat, -ă adj. (d. fronchez) A cărui taxă de transport s’a plătit din ainte: scrisoare francată. Adv. A scrie francai, a trimete scrisoarea plătind taxa (marca). * Francez, -ă s. şi adj. fit. Francese, fr. Fran,ais). Din Francia: un Francez, o carte franceză. * francezizm n., pl. e. (d. Francez; it francesismo). Galicizm. * francheţă f., pl. e (it. franchezza', fr. frachise, d. franc, franc, leal). Lealitate, sinceritate. * franchăz, a -că v. tr. (it froncare, d. franco, liber, cu taxa plătită; fr. affran-chtr). Plătesc taxa unei scrisori, adică li pun marcă, ceia ce e semnu plătii. * franclscăns. Călugăr din ordinu fundat la 1208 In Italia de sflntu Francisc din Assisi (Umbria, Italia). * francizez v. tr. (fr. franciser). Franţuzesc, iac Francez, deprind cu limba şi obiceiurile franceze: un străin trancizat. Gram. Dau terminatiune sau pronunţare franceză, ca bronşită, dantist ild. bronchită, dentist. * francmason m. (fr. franc-maţon, d-franc, liber, şi ma on, zidar). Membru al unei societăţi francmasonice. — Se zice şi numai mason, ca fr. maţon^francmafon. V. farmaxon. * francmasonerie f. (fr. franc-ma-connerie). O societate secretă condusă de Jidani, răsptndită In toată lumea şi al cărei membri se recunosc după nişte anumite semne. Francmasonii se consideră fraţi tntre ei şi trebuie să se ajute ori-unde, independent de nafiunea ori clasa socială din care ar fi unu ori altu. Nu te admite In ordin de ctt după nişte anumite ceremonii iniţiatoare, In urma cărora trebuie să juri că nu vei divulga secretele societăţii. La început, In sec. VIII, era o societate de arhitecţi, de la care azi nu se mai păstrează declt numele şi instrumentele de construcţiune, luate ca simbol. Secţiunile societăţii lor se numesc loji: loja masonică din Galaţi (Pentru mai multe amănunte, vezi cartea La Franc-maţonnerie, Secte juive nie du Talmud, scrisă de /. Bertrand, Paris, 1908, librăria Bloud, rue Madame, 4, şi care rezumă francmasoneria In următoarele cuvinte : Moarte bisericii şi civilizafiunii moderne In folosu havrei). * franc-masonlc, -ă adj. (fr. fran:-ma onnique). De franc-mason, de francmasonerie. Fig. Ipocrit, de sectar: ztmbet francmasonic. Adv. A zlmbi francmasonic. * franco adj. fix şi adv. (it. franco. V. franchez, franc). Com. Cu taxa de I transport plătită: o marfă franco, o scrisoare trimeasă franco. P. compozifiune (franco-romănesc), V. franc. * franc-tlror m. (franc-tireur, liber trăgător). In Francia, soldat care, fără sâ facă parte din armata regulară, primeşte o însărcinare tn timp de război. V. başbu-zuc, cazac. * franj n., pl. uri (fr. frânge, d. it. fran-gia, d. lat. flmbria. V. frfnghie). Pl. Mol(ţ. Barb. Ciucuri, canaturi mici şi dese pe marginea unei draperii. Franţuz, -oâlfcă şi (Mold.), uşcă sr pl. jl, e, şte. (oai o silabă. Rus. Francuz, Fran-ciizenka, pol. Francuz, Francuzka, d. germ. Franzose, it. Francese, Francez). Vechi. Azi fam. Francez, locuitor din Francia. S. a, pL uri. Cheie franceză (p. şuruburi). 1) franţuzesc, -eâscă adj. Vechi. Azi fam. De Franţuz, francez. 2) franţuzesc v. tr. (d. Franţuz). Francizez, prefac tn Francez. franţuzeşte adv. Ca francejii. * franţuzfzm n., pl. e (d. Franţuz). Francezizm. franzelâr m. Acela care face ori vinde franzele. franzelă f., pl. e (ngr. franizila, de unde şi turc. frangela, firangyla, limba francă, Pine albă, adică „franceză, europenească"). Ine de lux, albă şi mai mică. — In est şi franzolă şi franzoală (ngr. frantzola). franzelărie f. Localu unde se fac ori se vlnd franzele. Meseria de a fe face. frap m. (ngr. frâppa, de unde şi alb. frappă). Dun. de jos. Un fel de chitră mai mică şi mai amară (rătundă şi turtită ca un cantalup) din care se face dulceaţă (citrus decumana). * frapânt, -ă adj. (fr. frappant). Barb. Izbitor, surprinzător, bătător la ochi. * frapez v. tr. (fr. frapper, a izbi). Fig. Barb. Bat la ochi, impresionez, izbesc, surprind : c loare Care frapează. Apă, tutelie, frapată, apă, butelie răcită sau îngheţata de băut. frasin m. (Iat. frâxinus, it. frdsslno, pv. fraisse, fr. h ene, cat frexe, sp. fresno, pg. freixo). Un frumos arbore oleaceu (frâxinus excelsior) care are un lemn alb şi dur bun de făcut roate şi ajunge pină la o înălţime de 38 de metri. Scoarţa lui posedă proprietăţi aperitive şi febrifuge. Pe el trăieşte cantarida. — In Ban. frăpsăn, mrom. frăpsin (cp. cu coapsă). V. mojdrean. frâte m. (lat. frater, vgr. phraterşi phră-tor, ser, bhrătar, got brâthar, engl. brother, germ. bruder, vsl. oratră, brată [V. barat] ; it. fră/te], pv. sp. pg. fraire, fr. frere, ncat. frare). Cel născut din acelaşi tată şi aceiaşi mamă sau numai dintr’unu din doi, şi atunci e frate vitrig. Cel unit cu altu pin amiciţie ori interes: toţi oamenii ts fraţi. Călugăr care nu e Incă preut Titlu adăugat unor www.dacoromanica.ro ordine religioase : trafii predicatori. FraţT de cruce, amic! intimi, (tn vechime fraţii de cruce se făceau după ce-şi făceau la mtnă, o tăietură tn formă de cruce, picuraa Euţin stnge tntr’un pahar de apă şi pe urmă eau). Frate de mină (Munt. vest), cavaler de onoare la nunţile ţărăneşti. Prov. Frate, frate, dar brinza pe bani, tn ce priveşte frăţia, ti-s frate, dar brtnză nu ţi-o daii de ctt pe bani, adică : „tn afaceri nu există frăţie!“. * fratern, -ă adj. (lat. fraternus). Frăţesc. * fraternitate f. (lat. tratirnităs, -ă-tis). Frăţie. * fraternizez v. intr. (fr. fraterniser). A fi tn relatiuni frăţeşti, a te purta ca fratele : trupele fraternizară intre ete, cu po-pulafiunea. * fratricid, -ă s. şi adj. (lat. fratricida, d. frăter, frate, şi oc-cidere, a ucide. V ucid). Care-şi ucide fratele: un fratricid. Adj. Lupta fraticidă, tntre fraţii care se ucid. S. n., pl. uri, şi (mai bine) fra-tricidlQ (lat fratricldium), ucidere de frate. * fraudă f„ pl. e (lat fraus, fraudis). înşelăciune (falsifictnd un bilet, substrăglnd o marfă fără să plăteşti vamă, contrabandă ş. a.). Pin fraudă, pin înşelăciune, Înşeli nd. * fraudez v. tr. (lat. fraudare). Rar înşel, frustrez: a frauda vama. V. intr-Comit fraude : a frauda la un examin. * fraudulos, -oăsă adj. (lat. fraudu-lâsus). Făcut cu (pin) fraudă: falit, faliment fraudulos. Individ fraudulos, care a tnşelat ori ii place să Înşele. Adv. Pin fraudă, inşellnd: a te introduce fraudulos in-tr'un teatru. * frăză f„ pl. e (vgr. phrăsis, d. phrăzo, exprim, zic). Reuniune de propozitiuni saii de vorbe care formează un tnţeles complet A face fraze, a vorbi pretenţios. Muz. Şir de sunete regular şi armonic. ■ * frazeologie f. (vgr. phraseologia). Constructiunea frazei particulară unei limbi, unui scriitor: frazeologia latină. înşirare de vorbe goale: frazeologia demagogică. * frazez v. intr, (fr. phraser). Iron. Fac fraze, torn la vorbe goale. frăgăr m. (d. frag) Trans. Dud alb ori şi negru. frăgezesc v. tr. (d. fraged). Fac fraged. V. refl. Mă fac fraged. — Şi fnfrăge-zesci Spre Ban. -ţese (d. fraget). frăgezime f. Calitatea de a fi fraged. frăgulfţă f., pl. e (d. frag). Moscuşor. frăguliă, -fe adj. Fam. De forma ori coloarea fragului: gură frăgulie. frămint, a -â v. tr. (d. iat. fermentare, a fermenta, mai degrabă de ctt de la fragmentare, a fragmenta). Amestec, Învlrtesc, mai ales vorbind despre aluat, ca să facă o pastă omogenă. Calc mult: oamenii şi caii frămintă noroiu drumurilor. Fig. Agit, tur- mentez, chinuiesc: răscoala frămintă satu, grijile frămintă oamenii. V. refl. Mă agit, mă chinuiesc : nu vă mai frămintafi, că nu vefi reuşi \ Imi frămint capu, Îmi bat capu, mă chinuiesc cugettnd. Imi frămint inima, mă consum de întristare. Imi frămint minile, tmi frtng mtnile, Imi tmpreun mtnile agittn-du-le de mare nelinişte, de îngrijorare. Mă frămint cu firea, chibzuiesc mult In mine. frămintăt, -ă adj. Fig. Agitat, chinuit, frămtntătură f., pl. i. Lucru frămtntat Fig. Colică. frăncărie şi -râîe f. Fam. Mare mulţime de franci. frăncuTesc v. tr. Fam. Mituiesc cu franci, sfăntuiesc. frăncuş, -ă adj. Est. Un fel de poamă albă cu boabe mici: strugure frăncuş, poamă frăncuşă, S. I. Frăncuşă (cp. cu frag). frănftic, -ă adj. (ngr. freniiikăs. V. frenetic). Cost. Buimac, ameţit. frăslnel m., pl. ei. O plantă erbacee rutacee (In bot. dictimnus fălbus sau fraxi-nillaj). Are frunze alterne imparipenate compuse care seamănă de departe cu ale frasinului şi flori mari albe saO roşiatice. Se cultivă şi pin grădini şi exală un miros balsamic puternic: Dacă, după o zi caldă şi liniştită, pui o luminare aprinsă aproape de ia, se infamează uleiu din ia şi o înconjoară c’o aureolă luminoasă, dar care nu vatămă de loc planta. Rădăcina ei e febrifugă, ver-mifugă, sudorifică, tonică, stimulantă şi emenagogică. A umbla de frunza frăslne-lului, a umbla In zadar, de florile mărului, (cucului). frăsln£t n., pl. e (lat fraxinetum, it. frassineto, fr. frânate, sp. fresneda). Loc cu frasini, pădure de frasini. frăsiniţă f., pl. e (d. frasin). Olt. Fră-sinel (o varietate cu flori gălbui). frăsuTesc (mă) v. refl. (rut frasuvati sea, pol. frasowac, [vechi fre-l sie, d. germ. sich fressen, a se nelinişti). Nord. Ma ln-vlrtesc nehotărtt, ou ştia ce să fac, nu ştia de ce să m’apuc : se tot frăsuia şi clocotea să vorbească (Arh. 1905,1,12), se frăsuia omu in gindu lui, ce te gindeşti şi te frăsuieşti ? (Neam. Rom. Pop. 1,440). — Şi vr- (Tec.): vrăsuit şi asudat (Vţ. Lit 1, 18, 7, 3). frstiiţ m. (d. frate, pin aluz. la repetarea acestei vorbe de Românii din vest). Român din vest şi, mai ales, din Banat (Iron.). Vechi locuitor al banatului Severinului. frăţesc, -eăscă adj. De frate, fratern: iubire frăţească. frăteşte adv. Ca fraţii. Fig. Foarte amical: a primi pe cineva frăţeşte. frăţie f. Calitatea de frate, fraternitate. Fig. Mare amiciţie (Intre oameni, clase sociale ş. a). Frăţietate, barb. al Românilor din Joasta Austro-Ungarie. frăţidr tn., voc. oare. Frate mic. Termin de alintare. www.dacoromanica.ro ___ «527 — FRE PRE freâmăt d., pl. fremete, ca gemete (lat Irimitus, it sp. pg. frimito, vfr. friente). Foşnet, zgomotu frunzelor bătute de vint: freamălu plopilor. — Vechi (Nec. Let. 2, 261) hreămăt, la Dos. ghreămăt, la Stam. 336 vreâmăt, In sud. reâmăt şi ră» măt, hărmălaie, tumult. * freâtic, -ă adj. (vgr. phreatikds, d. phriar, -iatos, puţ). Get/. Apa freatică, stratu de apă care e supt pămlnt, apa supă-mtntenească. frec, a -â v. tr. (lat. frlcăre, it fregdre, pv. cat. sp. pg. fregar, vfr, frover [azi frotterj. V. fricţiune). Frec de mai multe ori şi apestnd un lucru peste altu ca să-l curăţ: freacă scinduriie cu această petică udă, freacă cuţitu cu nisip, se freacă la ochi ăe somn. Fac fricţiuni, masez: l-a frecat cu spirt. Fig. Prelucrez, şicanez, chinuiesc, Învăţ minte: avocatu l-a frecat bine pe acest şarlatan. A freca cuiva ridichea, a-l şicana, a-l chinui (ostenindu-1, băttn-du-1). Freacă-te (ori spală-te) pe cap cu acest lucru, se zice ironic cuiva clnd n'a reuşit la un lucru cu care se lăuda. V. refl. Mă ating puţin In trecere: vapoarele nu s’aă ciocnit, ci numai s’aă frecat. Fig. Am contact, mai ales duşmănesc. frecătoâre f., pl. ori. Instrument de frecat. frecătură f., pl. i. Rezultatu frecării, fricţiune. Ftg. Frecuş, ocară, şicană, prelucrare : t-a tras o frecătură bună. frecăţet m. pl. Aluat frecat cu mtna sau pe răzătoare şi pus In supă, ca şi tă-ieţeii. 1) * frecQ^nt, -ă adj. (lat. friquens, -4ntis). Des, care se Intlmplă des: vizite fre-cuente. Adv. In mod frecuent. — Fals frecvent. 2) * frecQ^nt şi -£z, a â v. tr. (lat. frequentare). Mă duc des undeva, vizitez des : a frecuenta şcoala. Rar. Am relaţiuni: nu frecăentafl oamenii răii— Fals frecv-. * frecQentativ, -ă adj. (lat frequen-tativus). Gram. Care arată frecuenta acţiunii, vorbind de verbe, ca a seinei faţă de a plinge. Rom. frecuenta se arată pin tot: a tot plinge. A cinta era In limba latină un verb frecuentativ. — Se zice şi intensiv. Fals frecv-. * frecDentaţiune f. (lat frequentatio). Acţiunea de a frecuenta. — Şi -âţie, dar ob. -ăre. Fals frecv-. * frecDănţă f., pl. e (lat. frequentia). Desime, repetiţiune deasă a unui lucru, a unui fapt: frecuenta ploilor, a străinilor in porturi. — Fals frecv-. frecâş n., pl. uri. O unealtă cizmărească de lustruit talpa (Cp. cu răzuş). Fig. Iron. Bătaie sau ocară, răfuială: l-a tras un frecuş. Frecătură, contact: frecuş a jugului vlefil (Car.). Loc frecuentat, loc pe unde se freacă (se vlntură) mulţimea : acolo era fre-cuşu dracilor. * fredonez v. tr. şi intr. (fr. fredonner, d. fredon, clntare tremurată, d. lat. fritinnire, a ciripi). Ctnt mai tncet, aşa ca s’aud numai eu : un lucrător lucra pe acoperemint şi fredona un cintic. ■ * fregâtă f„ pl. e (fr. fregate, d. it. fregata). Un fel de corabie cu ptnze din vechea marină. Vapor chiurasat cu o singură baterie acoperită şi cu mai puţin de 60 de tunuri (înlocuit azi de Incrucişător). Un gen de păsări palmipede din mările tropicale, cu aripi imense şi puternice şi de o infinită putere de zburat. * frem, -ut, a -Irâme v. intr. (lat frimere). Em. Fac fremăt.—Unii au început a zice a fremăta (eu fremăt, el freamătă, să fremete). . * frenetic, -ă adj. (fr. frc'nitique, d. vgr. phrenitikos şi phrenetikos. V. frăni-tic). Cuprins de frenezie. Furios: transport frenetic. Fig. Aplauze frenetice. Adv. Cu frenezie. * frenezie f, (fr. frinisie, mlat. phreni-sia, d. mgr, şi ngr, frenesia. V. frenolo-gie). Delir furios. Fig. Exces In vre-o pasiune : a te deda cu frenezie la joc. frenghie f. (turc. frengi, brocat, d. frenk, franc, europenesc). Vechi. Brocat. * fr£nic, -ă adj. (d. vgr. phrin, diafragmă. V. frenologie). Anat. Relativ la diafragmă: contracfiuni frenice. * frenoldg m. (d. frenologie). Care se ocupă de frenologie. * frenoldgic, -ă adj. (d. frenologie). De frenologie: doctriuă frenologiei. Adv. Pin frenologie: a cunoaşte frenologie caracteru cuiva. * frenologie f. (vgr. phre'n, phrends, minte, spirit, şi -logie. V. frenezie). Cra-niologie, studiu caracterului şi a funcţiunilor intelectuale ale omului, bazat pe forma craniului. Această ştiinţă, părăsită astăzi, a fost fundată de Germanu uall (f 1828), care susţinea că după forma capului poţi cunoaşte caracteru omului, ceia ce s’a constatat că e fals. Localizarea sentimentelor nu e posibilă, dar localizarea mişcărilor pare a fi bine probată. frenţe f. pl. (turc. frengi, frenk, ngr. mala frăntza, alb. malafrentsă, it mal-francese, mal franzele [= boală franceză], rus. frinki, frtancuga, pol. franca, francuza ung. franc, francu). Pop. Sifilis. V. ginct. frenţit, -ă adj. Pap. Bolnav de frenţe, sifilitic. * frequ^nt, ortografie latinizată \\ă.frecuent. * frescă f„ pl. e (fr. fresque f., d. it fresco m, şi adj. fresco proaspăt, d. vgerm. frisc, ngerm. fnsch. proaspăt). Pictură făcută pe tencuiala proaspătă (sau şi veche) a unui zid. * fresch£ţă f., pl. e (it! freschezra). Prospeţime. www.dacoromanica.ro * freză) V. frizură. * friabil, -ă adj. (lat.friabills, a. friare, a sfărma, a pisa). Fiz. Care se face praf, sfărămicios: peatră, pămlnt friabil. * friabllitâte f. (d. friabil; fr. -iliti). Calitatea de a fi friabil. * frlcatfv, -â adj. (d. lat fricatus, frecat). Gram. Spirant frică f., pl. i (mgr. frtki, d. vgr. phrike, d. phrlsso, mă Infior; alb. frlkă. D. rom. vine rut. jrlka). Teamă: mi-e frică de lup, să nu vie lupu. Nici de frică, In nici un caz : nu-mi place nici de frică. Frica păzeşti pepenăria (sau bostănăria), de frică multe faci şi suferi, ca şi cu paza pepenilor. frichlneâlă f., pl. ell. Munt. Acţiunea de a frichini. frlchlnesc v. tr. (cp. cu frec). Munt. Fam. Frec mult şi des. Fig. Iau la cercetare, trag la răspundere. V. rell. Mă fltli. — Şi sfrlchidesc In Mold. sud : două note ascuţite pe care (muzicantul) le sfrichidea un ceas (D. Zanf. Tânase Seat). V. surchi-desci fricos, -oăsă adj. (d. frică). Cui I-e frică, fără curaj. Vechi. Teribil, straşnic. V. înfrlcos. * frlcţlon£z v. tr. (fr. frictionner). Barb. Frec, trag, masez. * fricţiune f. (lat. frlctio, -ânis, d. frl-care, frictum, a freca. V. frec). Frecătură, tragere, masaj. — Fricţiunile se fac cu mina uscată, o perie, o flanelă ş. a. ori cu mina udă de unt-de-lemn, spirt ş. a. Ele fac mem-bre'e flexibile, regulează funcţiunile pelii şi activează circulafiunea. 1) frig n. (lat. frlgus). Lipsă de căldură, temperatură rece : frigu e tntre răcoare şi ger. Sensaţiunea neplăcută cauzată de această temperatură rece: ml-e frig. Pl. FrlgurT, febră, o boală microbiană carete face să-ţi fie cind frig, cind foarte cald şi pe care o expulsează chinina. Fig. Agitaţiune : frigurile politicii. 2) frijţ, fript, a frige v. tr.nat. frlgere, frictum, it. Jrlgţîere (de unde strb. frigati şi prigati], pv. fr. frire, cat. fregir, sp.freir pg- friglr. — Fripseî, fripseşi). Coc, prăjesc (tn frigare, pe gratar, In cuptor sau In tingire) vorbind de carne : a frige o găină, Fig. Păcălesc, ptrlesc, înşele la pret: m’a fript Jidanu cu stofa asta. V. intr. Am o temperatură foarte înalta: feru înroşit In foc frige. Am arşiţă In corp: obrajii acestui copil bolnav frig. Fig, Am un pret exorbitant : marfa asta frige. V. refl. Mă ptrlesc mă ard: am pus mina tn foc şi m 'am fript. Fig. Mă înşel la preţ ori In alt-ceva, plătesc prea scump : m'am fript cu aceste haine. A te frige un lucru la inimă, a te întrista foarte tare. A minca fript pe cineva, a-1 ucide ori a-1 nimici In ceva, a-1 Infrlnge. friganeâ f., pl. ele (ngr. fryganiă, d. vgr. frygo, frig, prăjesc. Cp. cu frig 2 şi cu slrb. priganica, jumărl). Felie de franzelă muiată In lapte şi ouă şi prăjită In unt. frlgâre f, pl. ări (d. a frige, ca crezare d. a crede). Vergea de fer In care se înfige carnea (mai ales păsările) şi se frige. Fig. Iron. Sabie. Pfăjitoare de cafea (de moda veche: o cutie cilindrică străbătută de o vergea de fer care se Invlrteşte ca şi frigarea de fript carne). V. ţiglă. frlgăruTe f., pl. ui (dim. d. frigare). Frigare mică de lemn (mai rar de fer) de fript bucăţele de carne. Carnea friptă aşa: a mlnca o frigăruie. frlge-cine şi frlge-linte m., pl. tot aşa. Fam. Mare avar. * frlglân, -ă s. şi adj. Din Frigia. Bone'ă fngiană, un fel de bonetă roşie ţuguiată, emblema republicii franceze la 1793 şi azi. * frigid ăr n., pl. e (lat. frigiiarium cămară rece, baie rece). Răcitor, gheţar, dulap de ţinut alimentele reci. * frigiditate f. (lat. friglditas, -ătis, d. frigidus, rece, frigus. frig). Calitatea de a fi rece, răceală : frigiditatea ghefel. * frlgorlfer, -ă adj. (lat. frigus, fri-goris, frig, şi fero, port, duc). Care produce frig. S. n„ pl. e. Cameră rece In aparatele frigorifice (lnventatoru industrii! frigorifere e Francezu Carol Tellier, mort In mizerie la Paris In 1913). * frigorific,-ă adj. (lat.frigus,frlgoris, frig, Şi facere, a face). Care produce frig: aparat frigorific pentru conservarea cărnii. frigurică f., pl. ele (d. friguri, o boală). Fierea pămintului. V. fîere. frigur6s, -oâsă adj. Aspru, greu : iarnă friguroasă. Care e prea simţitor la frig : Ţigan friguros. frlmitură, V. fărmătură. fript, -ă adj. Ars In frigare (V. frig 2). Fig. Fript de sete, foarte însetat. A face cuiva zile fripte, a-i face viata amară, a-1 şicana. friptură f., pl. i. Rezultatu frigerii. Carne friptă : friptură de porc. frişcă f., pl. sfe şi şti (imit după zgomotu bătăii acestei creme. Cp. şi cu ung. friskd, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ia dela laptele nefert prins înainte de a se acri (de a se face In smîntînă) şi care se pune la cataifuri ş. a. Fişcă. Fig. Fam. (In Mold. fllşcă). Zgttie, potcă, fată neastlm-părată de 10-12 ani) V. fiţă. * frivol, -ă adj. (fr. frivole, it Jrivjlo, d. lat frlvolus). Neserios, uşuratic: om, caracter frivol. Adv. In mod frivol: a trăi frivol. * frlvolltâte f. (ă. frivol; fr. iti). Caracteru de a fi frivol. Lucru frivol, acţiune frivolă. frlz m. pol. fryz, d. Friese, Frleslănder, Frizon). Vechi. Cal de rasă frizonă. www.dacoromanica.ro FRI — 529 — FRU 1) * friză f., pl. e (fr. frise, it fregio. d. lat. phrygium [sublnf. opus], adică lucrare frigiană, din Frigia, tară renumită pin ţesături). Arh.O parte din intabulament Intre architravă şi cornişă. Suprafaţă plană care formează o bandă continuă. V. triglif. 2) * friză f. (d. Friza, o provincie a Olandei). Cal de friză, butuc de lemn cu ţăruşi tnfipţl din toate părţile şi întrebuinţat ca obstacul In război, contra cavaleriii mai ales. * frizer m. (fr. friseur. Cp. cu picher, remorcher). Barb. Bărbier (tunzător, râzător sau peptănător). * frizez v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropii, ating: purtarea Iul frizează crima, nebunia. * frizură f., pl. i (fr. frisure). Barb. Peptănătură. — Vulg. freză. (Lung. Univ. 16 lan. 1939 ; 4, 3). frtmtez v. tr. (d. frlmt, vechi part. al lui fring). Vechi. Zdrobesc, strivesc, frîmtură, V. frtntură. frîmbie f. (lat fimbria, ciucure, d. fibra, fibră; pv. fiemnha, it. frânge. D. rom. vine moravu şi rut. frimbia. V. franj. Cp. cu canaf). Est. Rar. Uriioc, piedin, fire rămase neţesute la capătu unei stofe. Olt. Ban. Serbia. Frlnghie. Brăcinar, cingătoare. Frlnghie. Maram. Frlnghie. frînâr m. Om însărcinat cu strlngerea frlnelor vagoanelor la căile ferate. * frină f., pl. e (d. frîă frlne, după fr frein). Opritoare (pedică) la roatele vechi-culelor (locomotive, vagoane, automobile, biciclete, trăsuri/ Frînc, -ă s. (mlat. Francus). Vechi. Franc. European de rasă latină, mai ales italiană. V. franc. frîncesc, -eăscă adj. Vechi. De Frlnc, al Frlncilor: sinefe frlnceşti. Ban frtncesc sau italienesc, zlot tătăresc al Genovejilor din Caffa sau Teodosia (Crimeia). frînceşte adv. Vechi. Ca Francii. frtncToc, V. sfrancToc. frtng, frtnt (rar frtns, vechi şi frîmt), a frtnge v. tr. (lat. frângere, fractum; it. frângere, fragnere, pv. franher, vfr. frain-dre, vsp. frangir, pg. franger. — Frinsei; frinsesem. V. fragii! fragment! fracţiune, fractură, sufragiQ). Rup, vorbind de corpuri dure (ca lemnu, osu, cartonu). Infrlng, înving: i-a frtnt pe duşmani. A fringe plnea, & o rupe cu mlnile. A-fi frtnge gitu (fig şi iron.), a te duce dracului, a cădea rău sau chear a muri. A-fl fringe mi-nile, a ţi le frămtnta de mare nelinişte. V. refl. Mă rup, mă sfărlm. Fig. Rezistenta s’a frtnt, a încetat frîngătoăre f., pl. ori. Instrument de frlnt (cinepa, inu ş. a.) frînghie şi (sud) -fe f. (d. fr îmbie). Funie, sfoară foarte groasă (de întins rufele, de legat la catargurile corăbiilor, ş. a.). Lucruri întinse pe o frlnghie: a spălat trei frtnghii de rufe. frtnghier m. Fabricant de frtnghii. frtnghierfe f. Fabrică de frtnghii. Meseria de a le fabrica. frtntură f., pl. i. Lucru frtnt, fractură, fracţiune, bucată: frînturi de oase. Locu unde s'a frtnt un lucru: cenuşiă ca frtntură ferului (fr. gris fer).- — Vechi şi frîmtură. frîH n., pl. frîurl şi frine, ca grtă (lat frinum, it. sp. freno, eng. frain, fr. frein, pv. cat. fre, pg. freo). Curele care se pun tn capu calului ctnd trage sau eşti călare. Frtnă, opritoare, pedică. Fi/r. Friu legii, autoritatea legii. A pune friu unui lucru, a pune tn Jr.n un lucra, a-l tnfrlna, a-l opri. Fără friu, impetuos, neoprit: a te râpezi fără friă în luptele politice. V. căpăstru. froăre, V. floare. * front n.r pl. uri (rus. front, d. fr. front, frunte, front). Fata unei trupe tn linie. A face front, a face faţă, a opune peptu spre rezistentă sau p. salut: a face front cind trece regele. De front, pin faţă: atac de front, pe dinainte. * frontal, -ă adj. (lat. frontalis). De la frunte: os frontal, vină frontală. frontieră f., pl.e (fr. frontiere, it. frontiera. V. frunte), rlotar, limită Intre târî, fruntarie. frontispiciu n. (lat frontispicium, d. frons, frunte, şi -spicium ca In auspiciă. V. spectru). Faţa principală a unui monument, a unui edificiu, a unei cărţi. * fronton n., pl. oane (fr. fronton, d. it. frontone, fronton; lat. frânto, -dnis, om cu fruntea mare). Arh. Ornament triangular sau semi-circular deasupra intrării principale a unui edificiu. V. fruntar. * fruct n., pl. e (lat. fructus. V. frupt, frugal, uzufruct). Poamă, rod (măr, pară, portocală ş. a.). Ori-ce rod (săminţă) de plantă. Fals. Frupt. Pl. Rezultat (bun saa rău): fructu muncii, lenii. * fructăr m. Negustor de fructe. S. n, pl. e. Dulap ori cameră de păstrat fructe. * fructieră f., pl. e (d. fruct). Vas de pus fructe la masă. * fructifer, -ă adj. (\&t.frăctifer,-Ifera, d. fructus, fruct, şi -fer ca fn frigorifer, luceafăr). Care produce fructe bune de mincat : măru e arbore fructifer. V. pom. * fructific, a -â v. intr. (lat. fructlfico, -âre, d. fructus, fruct, şi -fie ca tn edific). Rodesc, produc fructe. Fig. Aduc folos, do-blndă: aceşti bani aă fructificat. * fructuos, -oăsă adj. (lat. fructuo-sus). Fig. Care aduce fructe, foloase: muncă fructuoasă. Adv. Cu folos: a munci fructuos. * frugal, -ă adj. (lat frugalis, d. frux, frugis, pl. fruges, fructe, roade ale vegetalelor). Care se mulţămeşte cu un nutriment simplu: om frugal. Simplu, compus din puţine bucate: ospăţ frugal. Adv. In mod frugal: a minca frufal. www.dacoromanica.ro 34 * frugalltăte f. (lat frugălitas, -ătis), Calitatea de a fi frugal, sobrietate, cumpătare. * frugiv6r, -6ră adj. (fr. frugivore, d. lat frugtvorus, d. frux [V. frugal] şi -vd-rus din carnivorus). Mlncător de vegetale şi, 1n general, de fructe : veveriţa e frugivoră. Subst. Un frugivor. V. vegetarian. frumos, -oăsă adj. (lat formosus [d. forma, formă], de unde s’a făcut *furmos, apoi frumos; it pg. formoso, pv. for-mos, sp. hermoso). Bine făcut, cu forme plăcute ochilor: femeie, casă, armată, luptă frumoasă. Care place spiritului: poemă frumoasă, clntec frumos. Mare, Însemnat: avere frumoasă. Bun, favorabil: ocaziune frumoasă. Cuviincios: purtare frumoasă. Frumos la faţă, cu faţa frumoasă. S. f. pl. V. Tele. S. n. Frumuseţă, lucru frumos: frumosu In artă. Adv. In mod frumos: a scrie, a te purta frumos. frumuseţă f., pl l (d. frumos). Calitatea de a fi frumos. Persoană frumoasă, lucru frumos: această femeie e o frumuseţă, o frumuseţă de grădină, e o frumuseţă să vezi cum ninge. De toată frumuseţă, foarte frumos. — Şi -şeţă (Ban. Meh. Buc.). Vechi, azi Trans. frumseţă. frumuşel, -îcă adj., pl. ei, ele. Cam frumos. Adv. Cintă frumuşel. frunceă f., pl. ele (\at. * fronticelia, dim. d. frons, frunte). Vechi. Frunte. fruntăr n., pl. e (lat. frontale). La frtu, cureada de la fruntea calului. Ban. Grinda de deasupra uşii V. fronton. * fruntărle f. (d. frunte, dupi frontieră). Rar. Frontieră. fruntăşi -ă adj. şi s. De frunte, principal, notabil: ţăran fruntaş, un fruntaş In satu lui. Soldat distins (nu încă caporal), Însemnat cu un galon de lină (nefleter). frunte f. (lat frons, frontis, it pg.fron-t;, eng. frunt, pv. fr. cat. front, sp. f ente. V. fruncea, front). Partea feţei dintre sprincene şi părul capului. Fig. Faţa ca ex-resiune a sentimentelor: o frunte severă. arte anterioară, primu rlnd: a fi frunte, a merge In fruntea armatei. Elită, floare: fruntea negustorimii. De frunte, fruntaş, notabil: om de frunte. . frunzar n., pl.e (d. frunză). 1. Frunziş desiş de frunze: s'a lăsat pe frunzare cu capu supt mina dreaptă (Sadov. VR. 1928, 1, 52 şi 7. 11). 2. Adăpost ori umbrar de frunze. 3. Depozit de frunziş ca să fie Întrebuinţat ca nutreţ tn anii tn care nu se face ftn. 4. Mase. Mold. Crangă cu frunze: ursu stătea ascuns supt cioate şi frunzări 5. Rar. Florar, luna Mai. V. crângar. frunză f., pl. e (lat. frondia, n. pl. devenit f. sing, d .frons, frondis, frunză; sard. frunza). Foaie, partea terminală a plantelor, supţire, obişnuit lată şi verde: Bate vintu frunza’n dungă (doina), o bate tn lăture ctnd e aproape să cadă. Frunză verde, cu- vintele cu care tncepe de obicei un clntec popular. Frunză de buba cea rea, buberic. Frunza volnicului, usturoiţă, brlncuţă (V. şi vindecea). Frunza plopului, batcă mică (peşte). Cită frunză şi iarbă (saii ca frunza şi ca iarba), In mare număr, foarte mulţi (vorbind de duşmanii năvălitori, de o poie-die). — Frunzele-s prelungirile tulpinii şi servesc la respirat. Ele se sprijină pe un peţiol, mai lung ori mai scurt, care se ramifică ca să formeze scheletu frunzei (nervurile). Ţesătura celulară dintre nervuri (limbu saii parenchima) e ciuruită de o infinitate de găurele microscopice (stomate). frunzăresc v. tr. (d. frunză). Răsfoiesc, spicuiesc o carte: fruuzlrind tomuri (Con. 266). Răscolesc şi nu prea măntnc: vitele stăteau triste cap la cap, şi mincarea numai o frunzăreau (Sadov. VR. 1911, 3,341). frunziş n., pl. uri. Loc unde frunzele-s dese In pădure ori tntr'un arbore. — La Isp. şi frunzet, pl. uri. frunzlşoâră f., pl. e. Frunză mică. O plantă, nucuşoară. Foiţă, suliman roş care se vinde tn formă de foi de hlrtie văpsită (Mold. sud). frunzos, -oăsă adj. Cu multe frunze: pom frumos. frunzuliţă şi -nzuţă f., pl. e. Frunzi-şoară, frunză mică. frupt n., pl. uri (lat. fructus, it frutto, pv. fruch, fr. Jruit, cat. fruyt, sp. frucho, pg. frulo. Mrom. frutu, d. ngr. frutton. V. fruct). Est. Producţiune: fruptu oilor (laptele). Frupt alb, lapte şi derivate din el. Frupt dulce, mtncare care nu e de post (lapte safl carne). A minca frupt (ori de frupt, a mlnca carne, lapte sau oiiă. * frust, -ă adj. (fr. fruste, d. it. frusto, uzat, ferfeniţit, d. lat frustum, sfărămătură). Şters de vechime : medalie frustă. Fig, Grosolan, necioplit : stil frust. Adv. A scrie frust. * frtistraţiune f. (lat. frustrătio, -dnis). Acţiunea de a frustra. — Şi -ăţie, dar ob. -ăre. * frustratâriQ, -le adj. (lat. frustra-torius). Jur. Făcut p. a frustra, a eluda. frustrez v. tr. (lat.frustrări, din *frud-trari, d. frus, frudis, lld. fraus, fraudă). Privez de dreptul lui: a-ţi frustra creditorii, contrabandiştii frustrează stata. V. delapidez. fruntescent, -ă adj. (fr. frutescent d. lat. frutex, copăcel). Bot. Care are ramuri lemnoase (ca un copăcel.). fsat n., pl. e. Ps. S. Sat * frizic, -â adj. şi s. (vgr. phthisikds). Med. Bolnav la ftizie, oftigos. * ftizie f. (fr. phtisie, d. vgr. phthlsis, oftigă, d. phthino, mă veştejesc, mă topesc, mă prăpădesc). Med. Oftiga, atac, tuberculoză. www.dacoromanica.ro ftorl şi vtorl (vsl. vătâryi). Vechi. O particulă care se punea Înaintea numelor de funcţiuni şi Însemna „al doilea, secund, -sub-“: flori- vistier. * fiichsla, V. fuxle. * fuchsină, V. fuxină. fucie f. (turc. fycv, ciubăr de cules struguri, butuoiaş, de unde şi alb. fuci şi slrb. fucija, ciubăr). Vs. Ciubăr: Ici e dealu, ici e via, Mă iubeam an cu Maria şi beam vinu cu fucia (Neam. Rom. Pop. 6, 432). Olt. Trans. sud. (fucie şi ficle, In Meh. fucie). Butoiaş, fedeleş (de la 2-10 litri/ Ban. (fucie) Cjubăru’n care se scurge rachiu din cazan. — Şi fîci'O n., pl. e şi uri cu cineva, a te certa violent. Furcărie: s'au adunat la furcă. Pl. Sptnzurătoare: a perit in furci. furcărie f. (d. furcă). Şezătoare la care-se toarce. V. clacă, zbor 3. furcel m., pl. ei (din fuşcel supt infl. lui furcă). Est. Fuştel (la stativă). furcâr n., pl. e. Tel. Gralie, furcă scurtă (150 c. m.) cu doi craci de luat fin, snopi ş. a. furcoY rt., pl. oaie. Augm. d. furcă. furculiţă f., pl. e (d. furcă. D. rom. vine r bg. furkulica, alb. furhulitsă, ngr. furkalltsa şi ~ulllsa). Furcă mică, obişnuit cu patru dinţi, de care oamenii se servesc la mfneat. Barbă in furculiţă, cu păru ca o furcă cu doi dinţi. furcuţă f., pl. e. Trans. Furculiţă. O parte din copita calului, numită şi maiă. furdâ f. (turc. hurda, d. pers. hurder bucăţică; strb. furda). Rar. Resturi, rămăşiţă (de la lucratu peilor, Itnii ş. a.). — Şi furdaY n., pl. uri (Mold. sud.). V. mârda. * furg6n n., pl. oane (fr. fourgon, poate d. fourcon, formă normandă şi picardă tld. fourehon, dinte de furcă. Cp. cu germ. ga-bel, furcă şi targă). Cărufă de transportat ftn Ş. a., mai ales tn armată (haraba). * furibund, -ă adj. (lat. furibundus, d. furor, furie). Furios, supus unor mari accese de furie: iacobin furibund. De furibund: făcea gesturi furibunde. Subst. Un furibund* www.dacoromanica.ro * furie f. (lat. Furia, una din cele trei divinităţi infernale şi oribile la Romani. V. furios, furoare)< Mare mtnie, furoare. Mare ardoare, mare avlnt: furia atacului artileriii. Fig. Femeie foarte rea şi furioasă. * furier m. (fr. fourrier, furajor, [azi] furier. V. şi furaj). Arm. Sergent ori caporal (la trupele călări mai tnainte briga-gadier) însărcinat cu contabilitatea, corespondenta şi, In marş, cu îngrijirea de mtncare şi cantonament. Adj. Sergent furier. * furibs, -oăsă adj. (lat. furiosus). Care e în prada furiii: om furios. Care denotă furia: gesturi fu ioase. Fig Impetuos: vint furios. Adv. In mod furios: a ataca furios. furiş şi (mai des) pe furiş adv. (d. fur). Pe ascuns, ca hoţu : a ataca pe furiş. furişez (mă) v. refl. Intru saii ies pe furiş, mă strecor, mă şupuresc: pisica s'a furişat pe lingă gard. furlandisesc (mă) v. refl. (turc. saO grec.). Munt. Fam. Ma rătoîesc, mă unflu In pene, mă fudulesc, furmă, V. formă. * furnal n„ pl. e şi uri (d. fr. fourneau, dim. d. four, lat. fărnus, cuptor ; it. forno, dim. fornello, de unde ngr. furnelon. Dacă d. fr. drapeau s’a făcut rom. drapel, atunci rom. mai corect ar fi fost jurnel). Mare cuptor de fabrică. furnic, a -ă v. intr. (lat. formlco, ăre; it formicare, vfr. formier, nfr. fourmiller, sp. hormigar, pg. fornigar). Foiesc, mişun: Jidanii Jur nică pe la bariere, furnică tirga de Jidani. Fig. Abund : această carte furnică de greşeli, greşelile furnică pin această carte, Ain mîncărime pe supt pele (ca la simpto-mele frigurilor, la electrizare, la frică ş. a.): imi furnică picioarele. A te furnica (sad înfurnlca) v. refl. impers. Simt furnicături: mă furnică pin picioare, pe supt pele. furnlcăr m. Un mamifer edentat din regiunile tropicale americane care se nutreşte cu furnici, pe care le prinde cu limba lui cleioasă. Ajunge plnă la o lungime de doi metri cu coadă cu tot. Un fel de păsărele roşii din aceleaşi regiuni. S. n., pl. e. Locuinţă de furnici, meşorol. Totalitatea furnicilor din locuinţa lor. Fig. Loc unde trăiesc mulţi oameni: Pari ueun furnicar. Oamenii unui loc foarte populat. furnică f., pl. I (lat. formlca ; vgr. myr-mex şi byrmax; mrom. furnigă, it.formica, eng. furmia, pv. cat pg. formiga, fr. fourmi, sp. hormiga). Un insect imenopter care trăieşte supt pămtnt, obişnuit In societăţi care fac moşoraie. Fam. A avea furnici, a te furnica, a avea furnicături. furnică-lâQ m. Zool. Fals tld. leu furnicilor. furnicătură f., pl. Mîncărime, gldilă-tură ca cum ai avea furnici pe supt pele, cum simţi ctnd ai friguri, ctnd te electrizezi, ctnd ţl-e frică ş. a. furnicel, V. funigel. * fufnlsez v. tr. (fr. fournir, part. four-nissant, d. vgerm.irumjan\ it./orn/re).Procur aduc, dau : a furnisa unei case, unei armate proviziuni. — Fals -izez. * furnlsor, -oăre s. (fr. fournisseur). Persoană care procură cuiva ceva, aprovizionează pe cineva cu ceva: furnisoru curţii regale. — Fals -izor. * furnitură f., pl. i (fr. foumiture). Lucru furnisaţ, adus p. necesităţile cuiva: furnitură de fin pentru armată, de postav pentru o şcoală. * furoăre f., pl. ori (lat. furor. V. furie). Furie. A face furorî, a avea mare trecere, a fi mult admirat, a plăcea foarte mult: acest bătrln a făcut furori pe la 1848, aceste pălării fac furori. fursănt şi -âlt n., pl. uri (turc. fyrsant fyrsat şi fdrsat, d. ar. fursat). Vechi. Moment favorabil, ocaziune, chilipir, avantaj (Auzit de mine In 1920, supt forma firsant, de la o Gălăţeancă trecută de 80 de ani). Biruinţă, furş-, V. sfîrş-. furt n, pl. uri (lat. furlum, it. pg. furto, pv. cat furt, sp. hurto). Acţiunea de a fura. furtăt, V. fîrtat. furtişag n., pl. uri (d. furt şi suf. ung--şag). Rar. Furt. * furtiv, -ă adj. (lat furtivus). Pe furiş, ascuns: a arunca o privire furtivă asupra unui lucru. Adv. Pe furiş: a privi furtiv. furtuTălă, V. fultuTală. furtun, V. hurtum. furtunătic, -ă adj. (d. furtună). Fig. Aventuros, zbuciumat, agitat: tinereţi fur-tunatică. Te-ai coborit furtunătic (Sadov. VR. 1928, 1,30). furtună f., pl. i (ngr. furtăna şi fort-, d-it. [mai ales ven.] fortuna, soartă, avere> furtună; mlat .fortuna, furtună, cl. fortuna, noroc, d. fors, soartă; turc. fyrtyna, bg. slrb. furtuna, alb. -uni. Âvevea unor corâbieri, ca Veneţienii, depindea de starea mării. C6r-rere fortuna, fr. courir fortune, a te expune sorţii, a-ţi căuta norocu; fortune de mer, accident pe mare). Vijălie, mare vint pe apa ori pe uscat. Fig. Zbucium: furtuna din sufletu lui. V. uragan. furtunos, -oăsă adj. (d. furtună). Bln-tuit de furtuni: marea Neagră e furtunoasă. Fig Agitat zbuciumat: o şedinţă furtunoasă. furuî, V. sforăT. * furuncul n., pl. e (lat. furănculus, furuncul, d. fur, hoţ, fur. V. funlcel). Unflătură produsă de o unflare a ţesutului celular de supt pele, numită popular funigel. fus n., pl. e şi uri (lat făsus şi făsum, it. pg. Juso, cat. fus, sp. huso. Fr. tuşeau e dim, vfr. fusel, lat. fusellus, -um). Un mic instrument de lemn, unflatla mijloc, cart serveşte la tors. Bară fixă (rec) de fă- www.dacoromanica.ro cut gimnastică. Osie fixată pe roată şi prinsă in două cavităţi. Geom. O parte din suprafaţa sferei cuprinsă tntre două semicercuri şi care are un diametru comun (felie de sferă). Fig. Persoană foarte slabă. Pl. Picioare foarte s'abe. Mit. Fusu Parcelor, fusu pe care ur-sitorile torc firu vietei fie-cărui om. fusâr m. (d. fus). Meseriaş care face fuse. Un fel de peştişor care seamănă a fus (aspro streber). V. petrar. fustanelă n., pl. e (ngr. fustanela. V. fustă). Fustă scurtă şi Încreţită pe care o poartă Grecii, Albanejii şi alţi tn portu lor naţional. fustăş m. (d. fuşte). Vechi. Suliţaş. fustă f,, pl. e (turc. fusta, fystan, ngr. fusta, fustăni, bg. fusta, alb. fustă, d. it fustagno, fr. fătaigne, sp. fnstăn, plnză de bumbac, care vine d. mlat, fustdneum, tradus după mgr. xylina lina, pinzeturi de lemn (=de bumbac). Cp. cu undelemn şi germ. baumwolle, bumbac). Rochia care se poartă de dedesupt, odinioară numai albă, ca şi izmenele. Rochie: polca şi fusta. Fig. ron. Protecfie de fuste (Em.), protecţie de emei. V. cotillon, hondroc. I fusuleţ n., pl. e (după it fusajole f. pl.) fArh. Ornamente care consistă din bete şi bobite, fuşalăd, V. foşalăfl. fuşcel, V. fuştel. fuşte m., pl. fuşti(lat fustis, băţ, ciomag; it. fusto, cotor, fr. făt, condac, patu puştii. V. fustei, prefuste, afet). Vechi. Ciomag. suliţă. — Şi fuşt, n., pl. furi. — Şi azi tn Rţ. fuşte, m., fuştel (la ceapă şi la războiu de ţesut). fuştel m., pl. ei (lat. făstellus, dim. d. fustis, fuste. De aici vine ung. fustely). Par mai mic. Cotor d,e ceapă (acela care poartă seminţele). Spetează, treaptă de scară mo- bilă. Traversă la scoarţa (laturea) căruţei. Beţişor care separă iţele la stativă (numită şi furcel). — Şi fuşcel, m., şi tuştel, n, pli eîe. fuştt n., pl. lurl (d. fuşti, pl. d. fuşte). Vest. Băt. Cotor, fuştel : semeţ ca un fuşti de ceapă tntr’un răzor de lăptuci (CL. 1913, 829). * fiixie f. (d. Fuchs. un botanist German mort la 1565 şi In onoarea căruia Plumier a dat numele plantei). Bot. Cerceluş. * fuxină f., pl. e (d. Fuchs, tradus după fr. Penară, „vulpe', numele unei case comerciale din Lyon al cărei chimist, Verguin, a inventat-o la 1859). O materie colorantă roşie care se scoate oxidtnd anilina pin ni-trobenzină. fuză f., pl. e (germ. tusei, id.), Mold. sud. Şum. V. plcuş. fuzibil, -a adj. (fr. fusible, d. lat. fusus, topit). Care se poate topi: staniu e cel mat fuzibil metal uzual. — Mai corect ar fi fost fundibil, d. lat fundere, a topi. * fuzibilltăte f. (fr. fusibiliti). Proprietatea de a fi fuzibil. * fuzlfârm, -ă adj. (d. lat fusus, fus, şi -form ca tn di-fo m.). In formă de tus. * fuzionez v. tr. (fr. fusionner, d. fu-sion, fuziune). Contopesc, unesc tntr’un singur partid, tntr'un singur corp. V. refl. Mă unesc, mă contopesc: partidele s’aă fuzionat (şi intr. aă fuzionat). * fuzionfst, -ă s. şi adj. Partizan a fuziunii, tn politică, industrie ş. a. * fuziune f. (lat. fusio, dnis, d. fundere, fusum, a vărsa, a topi. V. con-, dl-, e-, In- şi pro-fuzlune). Topire, prefacerea unui corp solid In lichid pin căldură. Fig. Alianţă, amestec: fuziunea partidelor. www.dacoromanica.ro G g m. A şaptea literă a alfabetului latin, născută din modificarea lui c şi admisă In alfabetu latin de abea pe’la 234 tn ainte de Hristos tn locu inuzitatului z, care, clnd a fost iar întrebuinţat, a ocupat ultimu loc. Romanii o pronunţau numai gh tn toate cazurile. Mai pe urmă s’a pronunţat ge, gi, V. la c. * gabarit n, pl. e sau uri (fr. gabarit, d. pv. gabarrit, din garbi, care e got * garwi, preparare, „model", infl. poate de it. garbo, formă frumoasă, tot d. got * garwi). Arcadă de lemn ori de fer pe supt care se trec vagoanele încărcate ca să se vadă dacă Inyap pin tuneluri sau poduri. * gabelă f., pl. e (fr. gabelle, d. pv. gabela, it. gabell. Cp. cu ar. kabala, impozit). Impozit pe sare tn Francia odinioară. Impozit pe carne tn comunităţile jidăneşti. * găble f. (it. gabbia şi gaggia, d. lat căvea, cuşcă, de unde şi fr. cage). Mar. Balcon fixat tn prejuru catargului, unde stă de gardă gabieru. * aabler ra. (it. gabbiere). Mar. Santinelă in gabie. * gablon n., pl. oane (fr. gabion, d. it gabbione,auşm. ă. gabbia, cuşcă. V. gabie). Arm. Coş cilindric fără fund (hodorob) întrebuinţat tn război p. a stabili răpede parapete de pămtnt. * gablonădă f, pl. e. (fr. gahionnade, d. it. gabbionata). Arm. Intăritură făcută din gabioane. gâbjă f. (d. gâbjesc. Cp. şi cu turc. kabza, cantitate ctt apuci o dată cu mtna). Nord. Fam. A pune gabja pe ceva, a pune gheara, a prinde, a ocupa, a lua !n_posesi-une. A da o gabjă, a da o trtnteală. * gabrloletă, V. cabrioletă. gabroveăn m., pl. eni (adică „locuitor din Gabrova", un oraş din Balgaria, renumit pin fabrici de cuţite). Vechi. Negustor de cuţite ş. a. V. braşovean, lipscan. * gad ra., pl. gazi (vgr. gidos, un fel de mihalţ). Zool. Un gen de peşti care au o barbă mică supt buza de jos şi din care face parte şi mihalţu. gâdlnă f., pl. e şi i (vsl.godină, de reptil, d. gadă, reptil; bg. gadina şi gad, ginganie ; rus. gădina, insecte ; pol. gadzina, ha-dina. V. hadlnă, zgîtie, gîndac). Vest. Rar azi. Dihanie, btzdlganie, jivină (reptil ori pasăre): aă săgetat gadim mari (NPI. Ceaur, 53), unii zboară pe sus ca godinele (Sov. 232). Feară. Pl. Ban. Gavăt, lăcuste, vcrrai, omizi. * gaellc, -ă adj. Relativ la Gaeli, alt nume al Celţilor (Galilor) din Scoţia. Adv. Ca Gaelii: a vorbi gaelic. * găfă f., pl. e (fr. ga/fe). Acţiune neîndemânatică (de ex., a vorbi contra beţivilor neştiind că pintre cei prezenţi e şi un beţiv). A face o gafă, a o scrinti. găgă f. fără pl. (bg. kăka, ngr. giagiă). Olt. (lzv. Ian. 1923, 13). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos ca şi dadă: casa gaghii (Munt), gagăi (Mold.). * gagist, -ă s. (fr. gagiste, d. gages, leafă). Actor angajat cu leafă (nu societar) Muzicant militar angajat fără a fi înrolat ca soldat Adj. Muzicant gagist. Creditor gagist, care are un gaj de la debitor. gagid, -itcă sau -fcă s. Pop. Şef (tn argot). S. f. Amantă. Porumbei gagii pe năutiă, un fel de porumbei cu pene aurii cu chenare închise la aripi şi la coadă. gaî, gate adj. (mrom. gal, negru, d. vsl. gală, murdar, adică „negru", ca şi lat. sdrdidus, murdar, faţă de tnruditu germ, schwartz, negru. Gal e dedus din pl. gai fem. găi. V. gaiţă). Trans. Negru (ca coloare la păsări) : cocoţ gat. * gatâc m. (cuv. american indigen). Un arbore din America centrală, cu lemn foarte dur şi a cărui răşină se întrebuinţează tn medicină. gâîbă şi zgâTbă (Munt.) f., pl. e, gâTbără şi zg- (Mold. sud) f„ pl. ere, gaTbarâc şi zg- (Munt.) n., pl. e, şi gâTdă (Mold.) şi zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. găida, cimpoi, cuv. transmis de Arabi d. sp. gaiţa, cimpoi, piem. gaida, long. gaida vlrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă şi „ţurloi“). Fam. Iron. Pl. Craci: se dete cu zgaidele'n sus (NPI. Ceaar, 15 şi 20) Zgai-barac tn VR. 1927. 5,153. V. ctoantă, gambă. găTbăr şi zgâtbăr (mă), a -ă v. refl. (d. gaibără). Fam. Iron. Mă agăţ, mă atlrn, mă cocoţez : copiii se zgăibărau pin copaci. . www.dacoromanica.ro găYcă f., pl. e (strb. rus. găika. V. gaşcă). Strtngătoarea diri apoi a mantalei, aceia care o poate face mai strimtă sau mai largă. Inel de pele ori de metal făcut ca să tie fix capătu curelei Încheiate. gâYdă, V. gaTbă. găîe şi (nord) câîe f., pl. ăi (ung. kdnyctj strb. kănja, rus. kănta, d lat. cdnia şi ciconia, barză. V. Bern. 1, 483. Cp. şi cu corot, şoim, uli şi vindireu, toate ungureşti. Cp. şi cu buligai, uligaie). Un fel de şoim foarte rapace cu coada ca furca (milvits regalis). Hodorob de plasă Întrebuinţat la apă fdarte mică (Dun. de jos). De-a gaia (sau de-a puia-gaia sau baba-gaia), un joc copilăresc care simulează cum cloşca Işi apără puii cind vine uliu. Adv. A le finea gafe după (sau de) cineva, a te ţinea scai (caţă). V. sorliţă. 1) gaiţă f., pl. e (var. din găliţă [care vsl. Înseamnă „ceucă“, o pasăre Înrudită cu gaiţa] supt infl. lui gal, negru. înrudite : alb. galtd, corb, şi ngr. gdila, gaiţă). Un fel de coţofană cafenie (gdrrulus gland rius), cu pene albastre pestriţe la aripi şi care se deprinde să articuleze sunete (Se numeşte şi ghindar). Fig. Persoană vorbăreaţă şi ci-călitoare. Gaiţă de munte, o pasăre numită şi alunar (nuclfraga caryocatăctes). 2) gaiţă f. (d. gaz, petrol, supt infl. lui gaifă 1). Nord. Pup. Petrol. * gaj n.,'ţH. uri (fr. gage, d. vgerm. *wadjo, got wadi, d. lat. vas, vădis, garant, vădirno-nium, angajament. Cp. şi cu germ. îvette, rămăşag). Amanet. Obiect de garanţie la joc. Leafă la actori şi muzicanţi. Fig. Garanţie morală, probă: gaj de amiciţie. * galactometru n., pl. e (vgr. gâta, gdlaktos, lapte, şi metru. V. lapte). Instrument de măsurat densitatea laptelui. * galalit n.. pl. uri şi e (vgr. gala, lapte, şi lithos, peatră. V. monolit). Chim. Un fabricat industrial provenit din caseină amestecată cu formol şi care imitează fildeşu ş. a. V. celuloid, ebonită. * galant, -ă adj. (fr. galant. V. gală). Politicos şi amabil, mai ales faţă de femei. Îmbrăcat luxos, elegant. Adv. In mod galant: a te purta galant. galantar n., pl.- e (d. galanterie, [magazin de]). Vitrină sau dulap cu geamuri in prăvălie sau atlrnat de zid afară ca să se expuie obiectele de vlnzare. Dulap de rufe (fr. chiffonier). * galanterie f. (fr. galanterie, it.galanteria). Politeţă şi amabilitate, mai ales faţă de dame. Magazin de galarile ie, care vinde obiecte de gală (mănuşi, cravate, basmale, pepteni, cămăşi, gulere ş. a.). * galantină f., pl. e (fr. galantine, it. galantina). Mlncare de carne tocată de porc, de viţel, de pasăre ori de vinat pusă într’un purcel ori Într’un pui căruia i s’au scos oasele ţi friptă In gelatina ei. * galantâm, -oâmă s. şi adj. (it ga-lantuomo, d. galante, galant, şi uomo, om). Darnic, care cumpără fără să neguţeze mult.— Pop. -on, oană. * galantomeşte adv.Fam. Cagalanto-mu. — Pop. -neşte. * galantomie f. (d. galant om). Calitatea de a fi galantom. — Pop. -nie. galaon, V. gallon. * gâlă f., pl. e {fr. gala, d. it gala. In vfr. era gale, veselie, şi galer, a se veseli, de unde vine galant, galant, poate d. germ. ival-len, a clocoti). Mare sărbare Însoţită de ceva oficial Haine de gală, de ceremonie. Ospăţ de gală, ospăţ strălucit la care oaspeţii Is tn haine de ceremonie. * galbân n. (lat. gălbanum, d. vgr. hal-bine). Un fel de răşină balsamică scoasă dintr’o plantă umbeliferă din Orient aâlberv, -ă adj. (lat. gălbinus, gălbiu, d-galbus, galben verziu, rudă cu flavus, blond, tulvus, roşcat, şi vsl. p'avinu, galben; fr. jaune, din jalne. V. plăvan). De coloarea gălbenuşului, Intre portocaliu şi verde: ceara, auru, lămila au o coloare galbenă. Palid : om galben de frică. S. m. O monetă austriacă de aur In valoare de 11 franci şi 75 de bani (37 de lei vechi. V. florin). S. n. Coloarea galbenă. FrigurY galbene, o boalăgastro-intestinală foarte gravă care Îngălbeneşte pelea. — In est. galbăn, pl.-enf, -ene, pop. galbîn, pl. -ini, -ine. galdaboş, V. calbaş. * galena f., pl. e. (vgr. galtne, plumb). Min. Suflură de plumb (SPb). Se găseşte | tn natură supt formă de cristale cubice. * galenic, -ă adj. (după numele medicului Grcc Galen, care a trăit d. 131-201 după Hr.). Medicament galenic, care se face pin amestec ori pin ferbere, tn opoz. cu chimic. * galenist, -ă s Adept al lui Galen. * galemzm n. Teoria medicală a lui Galen. galenţ m.şi (rar) galenţăf., pl.e(ngr.ga-lentza). Un fel de Încălţăminte compusă dintr’o simplă talpă de lemn groasă de 2-3 centimetri cu o curea In care intră vtrfu piciorului şi care se obişnuia In România plnă pe la 1890 tn loc de galoşi. Erau şi galenfi mai Înalţi, ca la Japoneji. Se Întrebuinţează şi astăzi la basinurile de scăldat. * galeopltec m. vgr. (gali, nevăstuică, şi pithekos, maimuţă. V. pitic). Zool. Un gen de mamifere insectivore care seamănă cu liliecii. * galeră f., pl. e (fr. galere, it. galera, d. ga'da, un fel de corăbioară. V. galion). Un fel de corabie veche de război, sau şi de comerciu, lungă şi joasă. Odinioară tn Francia, pedeapsa criminalelor condamnaţi să vtslească pe galerele statului: un con-demnat la galere. * galeriăn m. (!r. galerieri). Condemnat la galere (cum ar fi tn România ocnaş). www.dacoromanica.ro * galerie f. (fr. galerie, it. galeria, d. mlat. galeria). Coridor, spaţiu lung şi supţire de circulat tntr’o casă, tntr’o mină a. Sală p. tablouri şi alte obiecte artistice. Conţinutu acestor sale cu tablouri ş. a. Bal-conu cel mal de sus tn teatru. Spectoril din galeria teatrului, de ordinar mitocani şi (fig.) oameni care nu pricep arta şi alte lucruri: demagoga caută aplauzele galeriil. Persoane care privesc la jocurile de noroc. Corniză (Munt.). Tavă lungă, tinichea pusă jos la sobă ca să nu cadă cărbunii pe duşamea. galeş, -ă adj. (bg. kal45, tn Mac. şi galiş, cu ochi negri, frumos, poate infl. şi de gălen, delicat, moleşit). Fam. Melancolic, duios, amoros : priviri galeşe. Adv. A te uita galeş. V. oacheş. * galetă f., pl. e (ngr. galitta, it. galdlta galletla, d. fr. galetle, care vine d. galet, eatră rătunzitâ de valuri, d. vfr .gal.). Sud. esmet rătund şi turtit la mijloc, obişnuit pe corăbii. — în armată galet, pl. ţî. gâlfed, V. gîlfed. * galic, -ă adj. (lat. găllicus). Chim. De gogoşi de ristic (fr. noix de galle). Acid galic, care există tn cojile de măr,in capsulele de quercus ciegylops "(stejar) şi fructele de caesalplnia coriăria. tn industrie se scpate din acidu tanic. Se topeşte la 220o descom-punlndu-se. * galicân, -ă adj. (d. lat. gallicqnus). Al bisericii franceze : libertăţile bisericii ga-licane. SubSt. Partizan, apărător al bisericii franceze. * galicanizm n. Principiile bisericii galicane, formulate tn declaraţiunea clerului francez dela 1682. * gallcizm n., pl. e. (d. Gal, galic, francez). Construcţiune proprie limbii franceze, contrară regulelor ordinare, dar autorizată dc uz, francezizm, franţuzizm, barbarizm francez. gâlle f. (pol. gala, glob. V. găluşcă). Vechi. (Dos.). Glob, bilă. * galimati'ef.(fr.£a//ma/ias, care ar veni de aci: In evu mediu, doctorii In teologie care ieşeau de la universitatea din Paris se numeau pe lat. galii, cocoşi, şi disputau foarte mult. Pin anal. cu cuv. crestomatie, s'a zis In glumă gallimathia, ştiinţă de cocoş, care cuv., din cauza iubirii de dispută, a ajuns la Inţ. actual. După Şăin. galimatia ar fi le pays des Gavaches, ţara muntenilor din Pirinei, ZRPh. 1924, 472). Discurs, convorbire, scriere sau afacere foarte confuză. * gaiinaceQ, -ee adj. (lat. gallinăceus. V. găinaţ, găină). Zool. De găină, din neamu găinii. S. n. (sublnţ. animal) sau f. (subinţ. pasăre). Ordin de păsări din neamu găinii, ca: curcanu, păunu, fazanu ş. a. galion n., pl. oane (turc. kalion, nşr. galoni, galednl, d. it. galeone, d. galea, galeră ; fr. galion şi galee ; sp. galedn. V. galeră). Vechi. Mare corabie de război ori comercială (mai ales turcească), numită tn Oltenia şi galaon(V. barabaftă). Neol. Corabie cu care Spaniolii cărau bogăţiile Americii şi Incjiii. Sclndurică sau placă (numită şi şif) pe care zeţaru aşează tn coloană literele culese (fr. gatee). gallongiQ m. (turc. kaliongu). Vechi. Corăbier (mal ales turcesc). galiscă f., pl. inuzitat şte (slrb.galic şi galicka, ung. gălicko, gălic, d. germ. ga-litzen- stein). Vest. Sulfat de fer, calacan. — Şi galiţcă şi galiţă (Trans.). V. ca-raboTa. găliţă f., pl. e (vsl. galfca, ceucă, d. gală, murdar, adică „negru" ; slrb. gălica, nume, de păsări negre, rut. rus gălica şi gdlka, ceucă, rut. şi gălic&a, gtngănii, insecte. V. gaT, gaiţă şi gtliţă). Nord ş. a. Păsări domestiee, oare, orătenii. galiţă, V. galiscă. * gâlld n. Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 69. Seamănă mult cu zincu şi se topeşte la +30o. A fost descoperit la 1875 de francezu Lezoq, al cărui nume, tradus pe lat., e gallus, cocoş, şi de aici galiu. * galofil, -ă adj. şi s. (Gal şi -fii). Iubitor de Gali, de Franceji. * galofllie f. (Gal şi -filie). Iubire de Gali de Franceji. * galofob, -ă s. şi adj. (Gal şi -lob). Cuprins de galofobie. * galofobie f. (d. Gal şi -fobie). Frică sau ură exagerată de Franceji. * galomân, -ă s şi adj. (Gal şi -man). Care e cuprins de galomanie. * galomanie f. (Gal şi manie). Iubire exagerată de Franceji. 1) * galdn n, pl. oane (fr. galon, it. gallone). Un fel de panglică (de fir de aur, de argint ori de lină) care serveşte In armată la distingerea gradelor. V. ceapraz. 2) galon n, pl. oane (ngr. galoni, it. gal-lone, fr. galion, d. engl. galion, care cuv. vine d. vfr. galon şi galion, de orig. neştj. Butelie mare de 4-6 litri. In Anglia o măsură de 4 litri şi 54 de centilitri. V. garafă, damigeana. * galonat, -ă adj. (d. galon). Ornat cu galoane. Subst. tron. Ofiţer cu galoane late : Cine-i acest galonat? V. găitanat. * galonez v. tr. (d. galon 1 ; fr. galon-ner). Ornez cu galoane. * galop n., pl. uri (fr.ga’op, d. galoper a galopa. Partea a doua, -loper, pare să vie d. got. hlaupan, germ. laulen, a fugi, a alerga). Fuga mare a calului, compusă din sărituri mici şi regulare (.40 de metri pe minut la calu de cavalerie; 400 la galopul mărit). Un dans de salon, foarte vioi, azi demodat. La galop sau în galop, tn fuga mare. V. trap. * galopant, -ă adj. (fr. galopant). Care galopează. Med. Ftizie galopantă, care ucide foarte răpede. www.dacoromanica.ro GAL “ 540 * galopez v. intr. (fr. galoper), Merg la galop. * galoş m. (fr. galoche f.. d. it. galnsciu, lat. pop. *galopia şi *gol6pus, -âpodis, d. vgr. katdpus. V. calapod). Încălţăminte de cauciuc de umblat piti noroi ori zăpadă. Barbă de galoş, bărbie ieşită şi cam In sus. — în est şi caloş (rus. kaldsa şi ga-, turc. kaloş şi gha-). * galvanic, -ă adj. Relativ la galvanizm : fluid galvanic, pilă galvanică. Adv. Pin galvanizm. * galvanlzaflune f. Acţiunea de a galvaniza; rezultatu ei. — Şi -aţle, ob. -ăre. * galvanlze* v. tr. Supun pilei volta-ice. Ga'vanizez feru, tl cufund Intr'o soluţiune de oxid de zinc ca să-l suflu (să-l acoper) cu un strat de zinc metalic. Fig. Dau o viaţă, o energie trecătoare : nici t)e-mostine na i-a putut galvaniza pe Atenieni. * galvanizm n. Mijlocu de a dezvolta electricitatea In substanţele animale făctnd să comunice muşchii cu nervii pin nişte conductoare metalice. — La 1789, Galvani, diseclnd mai multe broaşte ca să studieze sistema nervoasă, le splnzură de un balcon de fer pin ajutoru unor clrligele de aramă care treceau pin nervii lumbari. Ori de clte ori aceşti nervi se atingeau din Intlmplare de fer, broaştele, moarte şi mutilate, aveau vii convulsiuni. Galvani atribui acest fenomen dezvoltării unui fluid particular. Dar curlnd Volta, studiind această descoperire, demonftră că pretinsu fluid nervos nu există şi că tot se reduce la fenomene electrice. Ca să probeze asta, construi pila lui Volta sau galvanică, un aparat compus din discuri metalice, zinc şi cupru, unite clte două şi separate de alt disc de postav udat cu apă acidulată. * gatoanometru n., pl. e (d. galvanizm şi metru). Instrument de măsurat intensitatea efectelor galvanice pin observarea devierii unui de magnetic. * galvanoplastie, -ă adj. De sau pin galvanoplastie. * galvanoplastie f. (d. galvan-izm şi plastie din rino-plaslie. V. plastic). Fiz. Operaţiunea de a acoperi cu un strat metalic un obiect cufundat Intr’o soluţiune de metal servindu-te de un curent electric. gamâj n., pl. uri şi e Tel. Oina, un joc cu mingea. * gamă f, pl. e (vgr. gămma, litera G, uzitată tn evu mediu de Quido din Arezzo [+ 1050] ca să Însemne prima notă a gamei). Muz. Serie de opt note dispuse tn ordinea naturală a sunetelor (do, re, mi, fa, sol, la, si, do). Fig. Serie de lucruri clasate pin gra-daţiune naturală: gama gusturilor, a sunetelor, a colorilor. în general, ton, clntec, vorbă: acest nepot nu ştie de cit o gamă: a cere bani unchiului său. — Gamele-s ascendente, cind notele pleacă de la gros la supţire, şi descendente, ctnd pleacă invers. GAN Ele se divid In game diatonice şi cromatice. Îs două feluri de game diatonice: cea majoră, compusă din cinci tonuri şi două se-mi-tonuri, şi cea minoră, compusă din trei tonuri, un ton şi jumătate şi trei semi-to-nuri. Toate gamele iaâ tonu şi numele notei cu care Încep.—In anu 1025, călugăru Guido din Arezzo Înlocui literele uzitate p. note pin gama cu notele ut, re, mi, fa, sol, la. Nota si fu adăugată mai ttrziu după cele două iniţiale 5. /. (sfintu Ion) ale imnului. Înlocuirea silabei ut pin do fu făcută la In-ceputu sec. 17 de Giovanni Doni şi aminteşte numele lui. * gambă f., pl. e (it. gamba, fr. jambe, picior, d. lat. pop. gamba, genunchiu din apoi la animale, vgr. kampi, Indoitură). #ar. Partea piciorului de la genunchi la talpă. V. gaTbă. ’ * gambieră, V. Jambieră. * gamelă f, pl. e (fr. gamelle, it. ga-mella, lat. camelia, castron de lemn). Castron de metal p. soldaţi. * gamopetâl, -ă adj. (vgr. gămos, unire, căsătorie, şi petală). Bot. Monopetal, cu petalele unite, ca la dipsacee, labiate, primulacee, solanee. V. dlalipetal. gânce f, pl. ’ gănci (ung. găncs, nod, gancsd, buboi supsuoără. V. gîncT. Cp. cu zgancă). Trans. Defect congenital, boală veche. * gang n., pl. uri (germ. gang, coridor, d. gehen, a merge). Coridor pe supt etaj, dar nu pe supt pămtnt, şi care serveşte ca intrare principală. * gangă f., pl. e (fr. gangue, d. germ. gang, vtnă minerală, rudă cu precedentu). Pămtnt, scorie care acopere un mineral, o peatră preţioasă. * ganglion m. şi n., pl. oane (vgr. gig-glion). Anat. Gllca, unflătură tn anumite puncte ale vaselor linfatice şi ale nervilor şi care rezultă din Înlănţuirea lor. * ganglionăr, -ă adj. (d. ganglion; fr. -onnaire). Al ganglionilor: sistema gan-glionară. ■ * gangrena 1, pl. e (vgr. găggraina, d. grăo, graino, rod). Distrugerea completă a vieţii organice tntr’o parte moale, care distrugere ameninţă şi restu corpului: gangrena e frecuentă tn spitalele militare de campanie Bot. Boală care distruge scoarţa şi lemnu arborilor. Fig. Corupţiune : gangrena politică. — Fals cangrenă. * gangrenizez v. tr. (d. gangrenS).Prefac In gangrenă. V. refl. Buba s'a gangre-nizat. — Şi gangrenez (fr. gangrener).— Fals cangr-. * gangrenos, -oăsă adj. (d. gangrenă ;n. gangreneux). De natura gangrenei: rană gangrenoasă. — Fals cangr-. gângur m. (lat. gălgulus, din gălbutus, adică „gălhior"). Est. Grangure, o pasăre din neamu merlei, galbenă, cu vlrfurile aripilor negre şi care face un cuib spinzurat şi lucrat cu mare artă. V. auşel. www.dacoromanica.ro * ganoid, -ă adj. ţi s. (format d. vgr. finos, albeaţă, strălucire, şi etdos, aspect). ool. Se zice despre o sub-clasă de peşti care cuprinde : morunu, nisetru (bogzaru), viza, păstruga şi cega. gaoliân m, pl. ieni, ca plantă şi n, pl-uri, ca mărfă (cuv. manciurian). Un fel de sorgo care creşte tnalt ptnă la trei metri şi care e o admirabilă plantă alimentară p. om şi p. vite : la Manciuria îs imense lanuri de gaolian, şi de acolo s'a intodus şi'n Basarabia. garafă f, pl. e şi (est) gărăfl (ngr. ka-răfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. kară'a, vas). Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la clr-ciumi 250—500—1000 gr.): Trei garafe, trei ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). — Fals carafă (d. fr.). V. şip 3, galon. * gară] n, pl. e (fr. garage). Şopron p. automobile şi biciclete. Prăvălie mai vastă unde se vlnd automobile. Cale de garaj, cale destinată intrării vagoanelor şi locomotivelor. * garant, -ă s. şi adj. (fr. garant, vfr. guarant, * guerent, d. vgerm. werento, d. weren, a garanta, ngerm. gewăhren. V. va-rant). Chezăş, cel ce răspunde de fapta sau datoria altuia sau şi de a lui. * garantez v. tr. (d. garant; fr.garan-tir, it. guarentlre). Mă fac garant, dau garanţie : garantez o datorie. Asigur calitatea unui obiect: garantez un ceasornic. Fig. Garantez exactitatea unul fapt. * garănţă f., pl. e (fn. garance, cuv. de origine germ.)> Roibă, o plantă. * garanţie f. (fr. garanţie). Asigurarea garantului, chezăşie. Lucru care garantează, cauţiune : ipotecile-s garanţiile cele mai ordinare. Fig. Acest copil prezentă toate garanţiile că va ajunge om mare. V. arvonă. 1) gără f„ pl. gări (pol. gwar, gwara, murmur, tumult, gwara, vorbă, discurs, vsl. govortî, tumult). Est. Vechi. Clevetire, calomnie. Azi. Mold. sud. Mulţime gălăgioasă. 2) * gâră f, pl. gări (fr. gare, gară, d-garer, a gara). Locu de plecare şi de sosire a trenurilor şi, pin urmare, loc de adăpost p. vagoane şi locomotive. 1) * gard m. (fr. garde, garde). Soldat, agent păzitor. Gard de artilerie, de geniu, ofiţer de administraţi une tn aceste arme. — Şi gQard. 2) gard n, pl. uri (got gards, curte, casă, familie, de Unde vine şi alb. garth, gard. Înrudit cu vsl. gradă, zid, îngrăditură, lat hortus, grădină, vgr. hdrtos, Îngrăditura. V. gardin, grădină, grajd, ogradă, pogradle). Părete de sctnduri (zaplaz), de nuiele ori de zid făcut supt ceru liber ca să apere o curte, o grădină, o vie ş. a. Gard viu, gard făcut din copăcei care cresc, adică vii. A lega pe cineva la (sau de) gard, a-l amăgi, a-l tnşela. A lega cartea de gard, a o părăsi (ca vechii şcolari, care purtau tartajele atlrnate de glt de groasele lor sfori şi le lăsau attrnate de gardul şcoalei clnd o părăseau). A fi prost ca gardu, a fi foarte prost. A-fi pune gard la gură (sau gurii), a-ţi stăptni vorbele. * gardă f, pl. e şi (ob.) gărzi (fr. garde, [it. gjardi şi guardia], d. garder, a păzi, d. vgerm. wardon, ngerm. warten, a aştepta. V. gard 1, gvardie, varda, varta). Pază. Soldaţi ori agenţi care păzesc. Partea săbiii tn care intră mtna, miner apărat de nişte braţe de metal. A fi de gardă, a fi Însărcinat cu paza. Garda pieţil, comănduire, poliţia militară a unui oraş, făcută numai p. militari. * gardănie f. (d. botanistu Scoţian Gar-den, f 1792, al cărui nume înseamnă „grădină" germ. garten, şi In onoarea căruia Linne a numit această plantă). Un gen de plante rubiacee ornamenta.e cu flori mari şi frumoase. * garderâbă f., pl. e (fr. garde-robe, d. garder, a păzi, şi robe, rochie). Dulap ori loc de păstrat hainele. Hainele din acest dulap : o garderobă bogată. Locu unde se păstrează hainele (umbrelele, galoşii ş. a.) celor ce intră Intr’un mare edificiu (de ex., un teatru). * garderobier, -ă s. (d. garderobă). Păzitor de haine la o garderobă. * gardian m. (fr. gardien, de unde şi turc. ghardian şi vardian). Păzitor public al stradelor oraşelor, numit ptnă la 1918 mai des gardist ori sergent de oraş ori de stradă. — Fem. gardiancă, pl. ence, infirmieră de spital. gârdln n., pl. e, şi gărdlnă f., pl. ?(d. gard, adică „îngrăditură"). Şanţu făcut la capătu doagelor ca sâ intre fundu. — In Trans. şi „margine": gardina unei păduri, unei pălării. * gardist m., pl. şti (din vardist şi gvar-dist, forme vechi, d. rus. gvardtst, germ. gardist, soldat din gardă. V. gardă). Gardian, sergent de stradă, păzitor al stradelor oraşelor. Adept al unui partid politic numit „gardă". * garăz v. tr. (fr. garer, a adăposti un vapor ori tren, vfr. garir, nfr. guerir, a vindeca, d. vgerm. warjan, ngerm. wehrenL a depărta un rău, a opri. V. gară, gherita). Duc un tren pe o linie de garaj, unde stă ferit de mişcarea altor trenuri. garf n., pl. uri. Munt. Olt. Plrjoală, costiţă, friptură cu osu coastei. * gargâră f., pl. e (ngr. gargăra, d.vgr-gărgara, n. pl., imit ca şi rom. gilgli). Medicament de clătit gura gtlgtindu-1. * gargarisâsc v. tr. (d. gargară sau ngr. gargarizo, aor. -ărisa). Ciătesc gura cu gargară. V. refl. Îmi clătesc gura cu gargară. www.dacoromanica.ro * gârmond n. (germ. Garmond, după numele inventatorului, gravoru Francez Cla-udiu Garmond, m. la 1561. Garmond se zice tn sudu Qermaniii, iar In nord se zice Korpus-Schriftgrad). Un fel de litere tipografice tntre Cicero şi petit, numite de Franceji philosophie. * garnisesc v. tr. (fr.garnir, partgar-nissant, d. vgerm. warnian, ngerm. warnen, a înştiinţa, a apăra). îngrijesc sâ aibă cele necesare: a garnisi o casă cu mobile. Ornez: a garnisi o pălărie cu panglici. Umplu spaţiu: o mulfime de curioşi garniseau strada. * garnitură f., pl. i (fr. garniture). Ceia ce e pus ca să garnisească, să completeze, să orneze : garnitura unei rochii. Asortiment complet: o garnitură de nasturi, de tren (cu toate vagoanele necesare). Adaus la o friptură ş. a., ca sos, murături ori altele. gărnlţă f., pl. e (rus. gărnec, pol. gar-niec, o măsură oare-care; bg. gume, d. vsl. grănă, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, unde-lemn, petrol ^a.(V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiţă (Şez. 30,292). * garniz6nă şi -zoănă (otz dift.) f.i pl. e (fr. garnison, d. garnir, a garnisi). Trupe puse undeva p. apărare sau numai ca să stea acolo. Oraş sad sediu al unor trupe : ganrnizoana Galafi. garofă (est) şi -oăfă (vest) (oa dift.) f., pl. e (ngr. gardfalon, garufalon, garofvllon şi karyofvlli, d. vgr. karvâphvllon, care e o deformare din indianu katuka-phalam, „fruct muşcător", planta care produce cuişoarele, supt infl. lui karya, nuc, şi phyllon, foaie [V. foaie, trandafir]; alb. karafili, turc. strb, bg, karanfil, it, gardfano, fr. sp. giro-fie. V. calonfir, caranfil şi cariofi-lefl). Un gen de plante şi flori mirositoare cu petale dinţate care cuprinde peste ISO de specii (dianthus carvophyIIus).—Se numeşte şi floare domnească. ■ garât şi zgaroT m., pl. tot aşa. Est. Iron. Ţigan.—Şi baroT şi boroT. * gasconâdă f., pl. e (fr. gaasconnade, d. Gascon, Gascon, [fig.] lăudăros). Fanfaronadă. * gasteropâd n,, pl e (vgr. gastir, plntece, şi păs, podâs, picior). Zool. Animal dintr’o clasă de molusce care se tirăsc pe plntece, ca melcii. * gastralgie f. (vgr. gastir, plntece, şi ălgos, durere). Med. Nevralgie a stomahului. * gastric, *ă adj. (d. vgr. gastir, plntece). De la stomah: vine, artere gastrice. Suc gastric, un lichid secretat de stomah şi care e unu din principalii agenţi ai di-gestiunii. * gastrită f, pl. e (ca şi gastric). Med. Inflamaţiunea membranei interne a stomahului: beţivii sufere de gastrită. * gâstro-enterită f., pl. e. Med. Gastrită şi enterită (pop. urdinare). * gâstro-intestinâl,-ă adj. Med. Gastric şi intestinal. * aastronâm, -ă sau -oărrtă s. Care caută mtncări bune şi alese: Luciii era un celebru gastronom. * gastronomic, -ă adj. De gastronomie; prescripţiuni gastronomice. * gastronomie f. (vgr. gastronomia, d. gustir, plntece şi nâmos, lege). Iubirea excesivă de mtncări bune şi alese. (găşcă f-, pl. şte şi găştl (rus. găecka, gdrta.mutelcă, şurub. V. gaTcă). Baracă, magherniţă, prăvălioară. Fig, Adunătură, Coterie, clică, cărădăşie, societate de şarlatani ori de egoişti. V. găşcar. gâşper m. (d. Gaspar Gaşpar, unu din cei trei crai de la răsărit, înfăţişat ca Harap, sau d. carintianu gaschper, om zdrenţăros, tot din Gaspar. Bern. 1,284). Iron. Ţigan, Faraon.—Şi gaşpar. Fem. Gd-;periţă (uzitat şi ca epicen, ca şi baragladină). 1) gat n. V. hatle. 2) gat, a gata v. tr. V. gătesc, găta adj. fix pus după subst. (alb. gat, gata, cu -a adverbial, rudă cu vsl. gotovă, gata. V. gătesc şi gotov). Terminat, preparat, In stare de: is gata să plec, de plecare, de plecat, de luptă. A fi gata de toate, 1) a fi preparat p. ori-ce, 2) a nu refuza nimica din ceiace se cere saii se oferă. Haine gata, făcute din ainte tn aşteptarea unui cumpărător. Bani gata, bani numerari, peşin, prezenţi. Fecior de bani gata, care cheltuieşte bani nemunciţi de el (moşteniţi). A da gata, a termina, (fig.) a ucide. De-a gata, nemuncind, preparat de altu: a avea toate de-a gata. * gater n„ pl. e (germ. gatier). Fierăstrău mecanic, joagăr (compus din mai multe lame care se mişcă vertical şi preface grinzile tn sctnduri). gătit f. pl. (ung. gatva). Maram. Izmene foarte largi purtate ca pantaloni găură f.,pl.găuri (d. lat. caulae, cavităţi, deschizături, sau * căvula, d. căvus, cav, scobit. V. găun). Vest. Bortă, cavitate, scobitură : gaură tntr'un dintre, intr’un arbore, intr’o foaie. Iron Locuinţă foarte sărăcăcioasă, birlog, bordei. Gaură de şarpe, ascunzătoare de şarpe. (V. vizuină). A te ascunde intr'o gaură de şarpe, într’un loc unde nu te mai poate găsi nimenea. Batistă cu găuri sau cu găurele, batistă cu ajur (fr. ă jour). Doară nu se va face gaură'n cer, nu va peri lumea (făctnd cutare lucru). gavands a, pl. oase (turc. kavanoz şi -os, ngr. kavandzi. V. găvan). Est. Borcan, vas cilindric de tut, de faianţă ori de sticlă, mai mic de ctt chîupu, de ţinut dulceaţă, unt, sare ş. a. V. bocai, chisea. găvăt şi găvet n., pl. ete (bg. gived, rus. găvedl, gadină, jivină. [Bem. 1,2991. V. avat). Vest. Poşidic, mulfime de vietăţi mici (păduchi, vermi, copii) ori şi dihănii mai mari, feare (Şez. 6, 32). * gavlăl m., pl. li (cuv. indian). Un fel de crocodil din Asia şi Oceania cu botu lung ca un cioc. V. reptll. www.dacoromanica.ro * gavâtă f., pl. e (fr. gavotte, d. pv. ga-voto, porecla muntenilor din Alpi, rudă cu sp. gavacho, termin de dispreţ P- muntenii din Pirinei, şi fr. sec. 17 gavache, laş). Un fel de dans In doiiă timpuri. Melodia după care se dansează. 1) * gaz n., pl. e şl urî (fr. gaz, cuv. creat arbitrar de Van Helmont, f 1644, poate după flamandu geest, spirt. D. fr. şi turc. ghaz). Fiz. şi chim Corp aeriform, abur care rămlne aşa la temperatura ordinară, cum e oxigena, idrogenu, azotu. Pcp. Petrol. Gaz permanent, se zicea aşa despre gazurile care nu putuse fi tncă lichefăcute, ceia ce azi se poate. Gaz de iluminat, gaz care se scoate destiltnd cărbunii de pămtnt, după desco-peerirea lui Filip Lebon la tnceputu sec. XIX şi care se comune din idrogen, metan, oxid de cărbune ş. a. Hl serveşte la iluminat, Încălzit, unflatu baloanelor, mişcatu motoarelor ş. a. Tot din această destilare se scoate coxu şi catranu. 2) * gaz n. şi (mai bine) gâză f. (fr. aze f., poate a. numele oraşului Gaza, din iria). Ptnză uşoară şi transparentă, de matasă, de ia ş. a. V. tifon 1 şi fludă. gazărf V. găzar. gazdă f., pl. e (ung. gizda [d. vsl. gos-poda], de unde Şi strb. pol. ceh. rut. gazda. V. gospodar). Stăplnu sau stăptna casei care te ospătează sau la care stai cu chirie. <3ăzduire. A trage in gazdă la cineva, a descinde la el venind din călătorie. A li In gazdă la cineva, a locui la el (gratis ori cu plată). Gazdă de hoţi, cel care adăposteşte hoţi. A fl gazda (sau ciuca) bătăilor, aminca bătaie de la toţi, a fi cap de Turc. * gazel n„ pi. e şi urî (cuv. ar.). On fel de poezie arabica, mai ales amoroasă, compusă din distihuri In care al doilea vers se termină tot cu aceiaşi rimă. * gazelă f., pl. e (it. gazella, ir.gazelle, <1. ar. ghazăl). Un fel de antilopă foarte sprintenă şi graţioasă care trăieşte tn cete In Africa şi Asia. Fig. Ochi de gazeta, ochi negri foarte frumoşi. * gazetă f., pl. e (it. gazetta numele unei monete veneţiene. La Veneţia, apărlnd, pe la 1550, primele ziare, care costau o gazetă, numele gazetei a trecut asupra foii tipărite), Fam. Ziar, jurnal. A da la gazetă, o publica In gazetă. * gazetăr m., Fam. Ziarişti jurnalist. *gazetăresc, -eăscă adj., De gazetă, de gazetar. Adv. -eşte. * gazetărie f.Fam. Ziaristică, jurnalizm, profesiunea şi arta ziaristului. * gazi adj. m. La Turci, învingător In războiu sacru. * gazogen, -ă adj. (d. gaz şi -gen din idrogen). Se zice despre orl-ce aparat care roduce gaz, mai ales apă gazoasă de băut. . n. pl. e. Un gazogen. * gazolină f., pl. e (d. gaz 1). Partea cea mai fină a petrolului. * gazometru n., pl. e (gaz şi metru, cuv. creat de Lavoisier). Aparat de măsurat cantitatea de gaz Întrebuinţată. Aparat de măsurat volumu gazului dintr’un rezervoriu. * gazon n., pl. oane şi uri (fr. gazon, gason, d. vgerm. îvaso, ngerm. îvasen) Iarba cea supţire care lormează pe ctmp un covor de verdeaţă şi care se seamănă şi pin grădini. gazoronlţă f., pl. e (d. gaz 1) .Nord. Pop. Lampă de petrol (pop. gaz): odaia luminată de o gazorniţă. (Sadov. VR. 1911, 7,8). * gazos, -oăsă adj. (d. gaz; fr. ga-zeux). Care e de natura gazului. Apă, limo-nadă gazoasă, care conţine gaz disolvat, ceia ce se face amestectnd tn ia bircabo-natu de sodă şi acidu tartric. găbjesc (nord), găbuYesc (est) şi gâbujesc (Cov.) v. tr. (vrus. gabati, a strtmtora, pol. gabac, a prinde. Rudă cu, căpuiesc şi zâpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hof. Găbjesc, îndes, bucşesc, umplu tare: tulea găbjită de t itun.— Şi gîbjesc (Suc.) şi găpşesc (Pt.): îl găpşise asupra faptului (Simion Mehedinţi, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb. găgăuţ, -ă adj. (d. numele Găgăufilor, care-s o rămăşiţă de Cumani şi locuiesc pin Basarabia, Dobrogea şi Bulgaria. Turc. Găgăuz şi Pal iuz, „Cuman"). Fam. Dobitoc, prost. — Şi găgăuţă, s. f. (adresat şi bărbaţilor, şi femeilor). V. turlac şi venetic. gogeă(mite), V. cogea. găietăn, V. găitan, găinăr m. Hoţ de găini. Fig. Mold. Ştrengar, haimana: găinaru (un marţafoî din Odobeşti) nu mai contenea cu flecăriile (Sov. 234). gălnăţ m. şi n., pl. urî (lat. gallinăceus, de găină, adică „fimus“, băligar, găinaţ, ori -ăceum, adică „stercus", băligar). Excrement de pasăre. Fig. Triv. (numai m.). Om măruntei şi neînsemnat. V. căcat şi guano. găină f., pl. î (lat. gallina, it. cat. sp. gallina, pv. galina, fr. geline, pg. gallinha). Femela cocoşului, o pasăre domestică gali-nacee. Ca o găină, (mai des ca o curcă) plouată, umilit, ruşinat. A te culca cu găinile, a te culca foarte devreme. V. faraon şi nadolean. găinăreăsă f., pl. ese. îngrijitoare dc găini la o curte boierească. 1) gălnăresc, -eăscă adj. Degăinar. Limba găinărească (fr. argot), limbă fn care se întrebuinţează cuvinte înţelese numai de o clasă de oameni, ca oblon (ochi), cuculata (moartea) ş. a. 2) gălnăresc v. intr. Trăiesc ca găinar. Fig. Mold. Fug dela şcoală, umblu fugar de la şcoală. gălnăreşte, adv. Ca găinarii, găinărie f. cotineaţă, coteţ de pasări. Fig. Iron. Faptă de găinar. gălnărit n. Viaţă de găinar. Pl. Mold. Sud. A umbla găinăritele, a umbla fugar de la şcoală. www.dacoromanica.ro găinăţâz (mă) v. refl. (d. găinaţ). Se zice despre păsări cind leapădă materiile fecale. găinez v. intr. Munt. Rar. Llncezesc. V. refl. Vechi. Mă găinătez. găinuşă (est) şi -uşe (vest) f., pl. f şi e. Găină mică.. Un fel de păturniche, brâdişoară. Cărăbuş. Numele unor plante ranuculacee şi liliacee (V. băluşcă). Contelafiunea pleiadelor. Găinuşă de baltă, un fel de pasăre băltăreată mare ctt turturica, de coloare cam cenuşie (gallenula chior opus). găitan n., pl. e şi (Al.) uri (turc. ghaitan, kaitan, ngr, gaităni, d. lat. gaitanum, cingătoare, după numele oraşului Qaeta, lat. Cajeta, In Italia; bg. rus. galtăn). Şnur lat, Împletitură de fire suptirl de aţă (matasă, argint, aur) Întrebuinţat ca ornament la uniforme sau la alt-ceva: o tunică roşie cu găitane negre, un pistol attrnat de un găitan. Adv. Strună, fără dificultăţi: treaba merge găitan. — In VR. 1926, 5, 216, găîetan. V. bucmea, cirlpie, săraci. găitănârm. (d. găitan). Fabricant ori vtnzător de găitane, ceaprazar.V. pasmantier. găltănât, -ă adj. Ornat cu găintane: haine găitănale. V. galonat. găitănărie f. Industria, negustoria sau prăvălia găitănarului. V. pasmanterie. găltăn^sc v. tr. împletesc găitane. V. refl. Mâ răsucesc la vtrf. vorbind de firu ierbei-găitănez v. tr. Ornez cu găitane, gălăgie (vest) şi hălăgie (est) f. (rudă cu rut. galdikati, ceh. halusiti, a face huiet, ş. a. Bern. 1, 293. Cp. şi cu gălămoz 2). Tărăboi, mare zgomot de voci: copiii fac gălăgie, un beţiv făcea gălăg:e pe stradă. V. larmă. 1. gălămâz şi goiomâz (Mold. Trans.) i glomoz (Bucov.) n., pl. oaze sau uri(ceh. lemyzd’, melc [Bern. 1, 3031, rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. şi cu glomotoc, gămălie, chilimoţ şi gălămoz 2). Gogoloş, mototol (de htrtie, de bumbac, de miez de pine ş. a.). Chilimot, bot. Gunoi. S. m., pl. jl. O plantă graminee sălbatică (dăctylls glomerata). — Şi gălămoţ, golomăţ, golomoţ, gomoloţ. In vest golomoz, bot, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929,3,1). In Tut. golomoz, tn Suc. gllmoăză, (f., pl. e), gunoi, băligar. 2. gălămâz şi golomoz (Mold. Trans.) şi glomâz (Bucov.) n., pl. oaze sau uri (ceh. hlomoz, slrb. glomot, gomot ş. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaTe, zgomot, gălăgie şi cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaie, Învălmăşeală, zăhăială, dezordine. gălătuc m. (bg. găltăk, înghiţitură, d. glătka, gltlej; rus. glotok. V. gît). Est. Boţ de mlncare cit pofi Înghiţi odată (bol alimentar). Fig. Iron. Pumn tras cuiva la ceafă tn ctt să înghită ori sâ icnească. — în nord. gălătuş (ca ţumburuc, -uş). gălăţeăncă f., pl. ence (d. oraşu Galaţi). Est. Utl dans popular şi melodia lui. azi aproape uitat (Descris tn Izv. Sept, 1923, 17). gălbeăză şi călbează f., pl. eze (alb. kăllbază, şi găllbază. O boală de. ficat la oi (distomum hepăticum) produsă de un verme. O plantă, fierea pămintului (mar-chăntia polymdrpha) — In nord gălbază» gălbegTds, -IcTâs şi -gTds, -oăsă. adj. Cam galben la fată, gălbejit. — Şi găl-benicTos (Munt vest. VR. 1628, 9,214). gălbejesc v. tr. (d. lat. *gălbidu$, găl-binus, gâlbiu. Cp. cu gtlfezesc, putrezesc şi rătunjesc). Fac galben ca de boală : osteneala gălbejeşte faţa. V. refl. Mă ofilesc, mâ veştejesc: acest om s'a gălbejit dc friguri. gălbejit, -ă adj. îngălbenit de boală: faţă gălb jită. Subst. Cine-i acest gălbejit ? gălbenăre f., pl. ări. Icter. O buruiană din familia compuselor (serătula tinctdria), numită şi pălămidă. gălbenâş m. (d. galben, monetă). Vechi-Leuaş, tăleraş, perceptor de biruri (lorga. Negoţ- 220)-gălbeneălă f., pl. eli. Coloarea galbenă. Paliditate, paloare : o faţă de o găl-beneală teribilă. Văpsea galbenă (V. jol-4elă). Pl. gălbenele (forma veche, ca şi rumenele, sau infl. de sufixu diminutiv), numele mal multor plante, precum : hreniţa o cruciferă acuatică (nartiirtium amphi-bium sau sisymbrium amphibium); picloru cocoşului (tn Trans. boglar), ranunculacee (randnculus pedătus, carpăthicus ori den-tătus, ăuretis ori nemordsus); gălbişoara, o primulacee (lysimăchia vulgăris); fiii-mica. gălbenet n. Mare cantitate de galbeni (bani). gălbenlcTâs, V. gălbegTos. gălbenuş n., pl. uri. Globu galben din mijlocu oului. gălblâr, -oară adj. Cam galben. S. m. Pop. Gălbiorl, roşiorii din regimentu I, a cărui coloare distinctivă fată de celelalte regimente e galbenă. Est. Urechiuşă ori dreahlă, un fel de hrib. gălblşoâră (oa dift.) f., pl. a) Nord. O planta primulacee numită şi gălbenele (lysimăchia vulgăris). gălbi'S, -fe (est) şi gălbuT, uîe (vest) adj. Cam galben (vorbind de pene, stofe ş. a., nu de fata unui bolnav), găldăbăj, V. calbaş. găleată f., pl. eţi şi (vechi) ete (mlat galleta, o măsură de capacitate; it.galletta, dalm. galeta, alb. galetă; vfr. jaloie, sp. galleta. D. lat. vine germ. gelte, iar d. rom. ung. slov. ceh. galeta, pol. gieleta, rut. geleta şi gelitka). Vas făcut din doage, azi şi de metal (căldare) de scos apă (tn est ciutură), de muls (In est doniţă şi şiştar), de cărat var www.dacoromanica.ro GĂL — 545 — GÂT la zidit (ciubăr, hlrdău) ş. a. Conţinutu acestui vas. Plouă cu găleata (vest), plouă cu cofa, torenţial. Est. Vas lat oval tot din doage tn care se clăteau paharele la circiumă (V. gă-letar). Vechi Măsură de capacitate p. lapte (12 ocale), p. brtnză (5 ocale. Braşov), p. grtne (un sfert de flrtai) ş. a. Un bir mai ales pe cereale, pus Inttia oară de Mihnea-Vodă (1577). V. ferie, ferdelă. găletâr n., pl. e (d. găleată). Mold. sad. Balie, baie, găleată mare de spălat rufele, gâlfezesc, V. gilfezesc. găligan m. (var. din gligan. Cp. şi cu vgr. kolekanos şi kolokănos, lungan). Munt. Iron. Lungan, goblizan, măgădan, hojmalău: ai ajuns coşcogea găligan, şi tot nu te cuminţeşti 1 — Şi giligan (tn est). găluşcă f., pl. şte şi şti (rut. galuSka< pol. galaszka, dim. d. gala, glob, dm germ-galle, gilcă; it gal!a, lat galla, gogoaşă de ristic; ung. galuska. V. galie, gîlcă)' Sarma mare, mai ales de post Fig. Iron. A inghiţi găluşca, a răminea păcălit, buzat, ruşinat gămăn, -că s. (suf. -man ca’n gogoman). Vest. Fam. Mtncăcios, lacom, calmuc. gămălie f. (strb. gomila, grămadă; rus. gomdla, gomolia, gomiilia, gămălie; nsl. gomoli, bulb, gomolia, grămadă; ung. go-molv, ghem. Bern. 1, 326. Cp. şi cu gălămoz). Bulb la capătu unui beţişor sau unul ac, ca la chibrituri, la bolduri, la cotoru macului ş. a .Ac cu gămălie (vest), bold. — Şi mă-gălie (est). V. şi măciulie. gămănie f. Vest, Fam. Calitatea de a fl gaman. găoace f., pt. găoci (cp. cu goagă, cu lat. coclea şi cochlea şi cu vgr. kohltas, melc, d. kd Ios, kdghe, concă. Tot de aici ghioc, gliiacel. V. concă). Coaja ouălor, nucilor, alunelor ş. a. — în vest ghioace (NPI. Ceaur, 152). găoâză {oa dift.) f., pl. e (rudă cu găoace). Triv. Orificiu (la trup), găpşesc, V. găbjesc. gărdinâr n., pl. e. Unelta cu care do-garu face gardinu. gărgăun m. (lat. crabro, pop. * grabrot -dnis, de unde s’a făcut * grăurun, apoi. poate infl. de gărgăriţă, gărgăun). O viespe foarte mare cu dungi transversale galbene sau şi neagră albăstruie strălucitoare (vespa crabro). Un fel de viermi care se fac la coarnele berbecilor şi-i fac sâ aibă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăuni (greieri, stigleţi) la cap, a fi cam nebun. — Şi găun şi bărzăun. V. bondar, grăunte. gărgărlcit, -ă adj. (ă. gărgăriţă). Vest. Stricat de gărgăriţe : mazăre gărgăricilă. Fig. Hodorogit de boală: un uscăţiv găr-giricit, om găunos şi gărgăricit (CL. 1910, 6, 658 şi 6C0). gărgăriţă f., pl. e (cuv. reflex ori imit de forma lui ve/r/verifd, turturică ş. a., ca yi lat curculio, gărgăriţă. D. rom. vine strb. găgrica [vsl. gigrica], un verme al peilor netăbacite, mare avar; bg. gurgulica şi -rica, turturică, rut. gurgulica, ung. gergelice şi -rice [de unde iar rut. gergelice], ngr. gar-gări. Aceiaşi formaţiune tn chichiriţă, pitulice, ghirghitic ş. a.). Un gtndăcel negru foarte mic care măntncă boabele de cereale (calandra granaria) şi de legume (bruchus), mai ales de mazăre, de linte şi de bob, In care se vtră acoperindu-se cu o peliţă. Fig. Om care consumă numai in folosu lui. Buburuză (Munt.Mold. sud). — Şi girgăriţâ, gîrgiliţăşi girgîriţă(nord). VTşi curcu-lez. 1) găselniţă f., pl. e (bg. gysdnica şi vy-, rut. gusenicca şi gusilinicia, d. vsl. gonsenica şi von-, omidă. Cp. cu velnifă şi virtelniţă). Munt. Un fluture mic care zboară numai seara, iar ziua sta ascuns (achronia alveotăria). Din ouăle lui iese nişte larve care infecteaza mierea şi larvele de albină (care mor) şi rod fagurii. Stupii sistematici sufere mai puţin de aceşti fluturi.—In Mold. căselniţă (pop. căsăl-). Forma găzăl-niţă In Neam. Rom. Pop. 2, 508 şi 4, 302. V. ctşiţă şi codat. 2) găselniţă f„ pl. e (d. găsesc). Munt. Iron. Boală şrea imaginară : ţipă par’că l-a găsit găselniţa l ' găsesc v. tr. (bg. găziv, trec pin vad, strb. gaziti, a trece pin vad, după cum vsl. brodiţi, a trece pin vad, a dat rom. a brodi, care are Inţ. vecin cu a găsi. Poate infl. şi de vsl. gasiti. a stinge. Bern. 1,299). Aflu, descoper, dau de : a găsi o comoară, o insulă. un mijloc de scăpare. Inttlnesc, apuc: a găsi un amic acasă. Procur (de ex., un post cuiva). Apuc, lovesc cuprind (vorbind de o boală) : ţipă par'că l-a găsit naiba. Mă hotărăsc să, mâ apuc să: tocmai acuma şi-a găsit să cinte (Iron.). Mi se pare, !s de ideie (barb. dupăfr. t ou-ver): găiesc că nu e bine să bei apă rece cind eşti asudat. V. refl. Ma ailu, sint: pe aici nu se găsesc tigri. A găsi cu cale, a găsi de cuviinţă sau a găsi bun (fr. trou-ver bon), a admite, a fi de părere că e bun. A-ti găsi bacău, a da de dracu, de unu care nu te Iasă tn pace. Ţi-ai găsit I da de unde ; aşi e posibil? : ţi-ai găsit să fie el om onest I Bine v’am găsiţi formulă de salutare a unuia care vine şi doreşte să ne găsească sănătoşi. găşcăr, -ăreâsă m., pl. f. ese. Acela sau sceia care posedă o gaşcă sau face parte .dintr’o gaşcă. V. ortac. găşcăresc, -eăscă adj. (d. găşcar, ca lăutăresc, pescăresc d. lăutar, pescar). De gaşcă: spirit găşcăresc. — Fals găşcar (ca’n Arh. 1932, 105), după cum ar fi fals societate lăutari ori sfoară pescară I gătăre, V. gătlre. găteală f., pl. eli. Acţiunea de a te găti de a-ţi face toaleta, vorbind de femei. Ceia ce serveşte la toaletă (giuvaieruri, rochii ş. a.). 35 www.dacoromanica.ro gătej şi gîtej n, pl. e (cp. cu vsl. gatl, grămadă, rus. gati, zăgaz ; strb. gat, ung-găt). Vreascuri, crăngi uscate adunate P-Foc. gătejel m., pl. ii (d. gătej, adică „mititel"). Trans. Sfredeluş. gătesc şi (vechi) gătez, iar azi Trans)-gat, a gătă v. tr. (d. gata). Fac gata, termin: a găti o casă. Fig. Râpun, ucid • boala l-a gătit. Pregătesc, prepar: a găti prima, mincarea, armele. Ornez, fac toaleta : a găti de bal. V. refl. A te găti de drum, de plecare, de bal. — Vechi şi gotovesc (vsl. gotavitî). gătin n., pl. uri (lat. cattna, lant). Cav. lit. la Dos. Lant de purtat ca ornament, alisidâ. gătfre f. Acţiunea de a găti. — Vechi, azi Trans. gătare. Vechi şi gotovinfă, pl. e, şi gotovire. gătit, -ă adj. Terminat. Pregătit, preparaţi Ornat, cu toaleta făcută: o cocoană gătită de bal 1) găun m. (lat. *cavo, -6nis, d. cavare, a scobi. V. gaură). Trans. vest. Gărgăun (vespa crabro). 2) găun n., pl. e (lat. *cavo, -dnis, d. cavus, cav. scobit. V. gaură). Dos. Cavitate, scorbură. găunâs, -oâsă adj. (din * găaros, de la gaură). Vest. Cu găuri, bortos, scorbu-ros: copac, dinte găunos. Fig. Sec, fără valoare: om, discurs găunos. V. gărgă-ricit. găunoşesc v. tr. (d. găunos). Vest. Fac găunos, rod pin ăuntru, scorboroşesc. găunoşie f. Vest. Fig. Defectu de a fi găunos. găunoşltură f, pl. I. Vest. Cavitate, scobitură. jăureâ şi -ică f., pl. ele, şi găurice f., pl. i. Vest. Gaură mică. găuresc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, bortelesc, fac găuri: a găuri pămintu. găvân n., pl. e şi uri (bg. gavana şi va-gan, sîrb. vagan, rut. vahăny, ceh. vahan, mgr. gavdna, ngr. vagdni, a. t, rudă cu rom. havan şi gavanos, ca şi cu lat. cavus, scobit. V. văgăună). Vest. Scafă saii piuă de lemn saâ strachină de lemn de pisat usturoi, nuci ş. a. Calota pălăriii (V. pălărie). Cavitatea lingurii. Trans. Maram. Lingură mare, polonic. Orbită. Adlncătură cam rătundă într’un teren (BSQ. 1928, 148, şi 1933, 165). V. hîr-top, padină. găvăunăj V. văgăună. găv6zd n., pl. oazde (Vsl. givozdi, gvozdi cui. V. găvozdesc, vizdoagă). Vechi. Piron. Trans. vest. Cui la şindile. găvozdesc v. tr. (v$].-gvozditi, rus.gvoz-diti, a bate un cui. V. găvozd). Vechi. Bat In cuie, pironsc, (intuiesc. Azi. Mold. Trans. Trtntesc claie peste grămadă, Îndes, vir cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veveriţele se găvozdue una peste alta tn copac. — Şi -zesc (Şez. 33, 27). găxâr m. Pop. Vlnzător de gaz (petrol). — în est găzar. găzălniţă, V. găselniţă 1. găzdăc, -ă adj. (ung. gazdag). Trans. Care te poate găzdui, bogat, cu stare. găzdăşăg n., pl. uri (ung. gazdagsăg, bogăţie, şi gazdasdg, gospodărie). Trans. Gospodărie bună, bogăţia casei. — Şi găz-duşag. găzduTăsc v. tr. (d.gazdă. Tot aşa strb. eazdovati). Primesc tn gazdă, daii locuinţă.— Vechi şi găzdăluYesc. în Olt. găzduY (NPI. Ceaur, 104). geaba adv. (turc. gaba, gratis; ngr.tziă-ba, bg. slrb. iaba). Vechi. In zadar: Azi (degeaba). In zadar: degeaba încerci, că nu vei putea/ Gratis, fără plată: îfi dau cartea asta degeaba (pop. şi pe degeaba). geabhană, V.gephana, * geainizm (eadift) n. O religiune indiană, amestec de budizm şi de brahmanizm, atribuită lui Rişaba. * gealamină f., pl. e (it. giallamina şi zelamina, d. giallo, galben). Min. Cadraie fâsilă. gealât, V. gelat. gealăQ n., pl. ăie (ung. gyalu). Nord. Rindea.—in Trans. şi gilăS, jllăO, ghilău, ghelăQ. gealep, V. gelep. geam n. pl. uri (turc. [d. persj gam, ngr. dzămi, bg. strb gam). Placă de sticlă pusă la o fereastră,la un felinar ş. a. A sta ta geam (ori la geamuri), a sta la fereastră. Luna bate pin geamuri, luna bate pin geamurile ferestrei. Iron. A umbla cu geamurile In ochi, a purta ochelari. geamălă f., pl. e (ture. [d. ar.] gemal oianu, joc de travestire, d. gemal, frumuseţă). Vechi. Brezăie. geamandură, V. ceamandură. geamantan n., pl. e (turc. gamadan, gamedan, d. pers. gamedan [d. game, haină, şi dan, purtător]; ngr. dzamantani [de unde şi rom. -anian tld.-afon], bg. shb. gamadan, rus. cemodăn. V. ghiozdan). Vest. Geantă mai mare care se poartă c’o singură mină fn călătorie.—In est gemandan. V. cufăr. geâmăn, -ănă adj, pl gemeni, gemene (lat. geminus, it gemino, pg. gimeo; dim. gemellus. fr. jumeau, sp.gemelo). Născut Împreună cu altu (vorbind pe fraţi): surori femene. Crescut la un loc: prune gemene. . m. pl. O constelatiune (Căstor şi Poluce). Un semn al zodiacului (luna Mai).—Şi de gemene: aceşti copii is de gemene (Cp. cu seamăn 1). www.dacoromanica.ro GE — 547 - geâmăt n., pl. gemete (lat. gimitus, id.). Zgomotu celui ce geme. — La Al. Cojbuc, Sadov. Sov. (242) gemet, la Em. gemăt, pl. tot gemete. Cp. cu geamăn, freamăt, seamăn, teamăt, treacăt. geambară, V. geampara. geambâş m. (turc. pers.ganbaz, d. pers. gan, viată, şi baz, joacă, adică „om care-şi joacă viafa pe frlnghie, funambul ngr. dzambăzis [scris tzamp-], slrb. gambas, pol. dzambas). Samsar de cal. Fig. Şarlatan. — In est geămbaş, poate supt infl. poi. In Olt. glmbăş, „escroc". V. saltimbanc şi sfîrnar. geambaşlic n., pl. uri (tute. ganbazlyk). Meseria de geambaş. Plata lui. Fig. Şarlatanie. geamgiii m. (turc. gamgy). Care vinde sau pune geamuri —In nord steclar. geamie (ea dift.) f. (turc. [d. ar.l gamy, loc de adunare, moscheie). Moscheie, biserică musulmană. V. mecet. geamlic n., pl. uri (turc. gamlvk), Teraţă, balcon sau galerie acoperită cu geamuri. geampară şi (mai vechi) ceampară f. (turc. calpara, d. pers. carpare [car, patru, şi pare, bucată], V. para). Pl. Păcăni-tori, tasuri, castanete (patru bucăţele de lemn cu care păcănesc dansatoarele). Fig. Cintec: a trage nişte geamparale. Est. (geAmba-rale). Nuneasca, hora de duptă ospăţu de cununie. — Şi zampară (după ngr). geanabet m. (turc. genabet, om impur; slrb. genabet). Munt. Fam.Ignorant, imbecil, gogoman. geană f„ pl. gene (lat. * genna tld. gena, obraz, pleoapă ; vgr. ginvs, ser. hanus, got. tinnus, germ. hinn; pv. gena, obraz. Cp. cu cină, pană, vină). Păru pleoapelor. A da ochii tn gene, a tnchide ochii, a adormi: n'am dat ochii tn gene o clipă (ChN. 1,181). Fig. Geana dealului, muchea dealului. geăndră f., pl. gendre (cp. cu mandră2). Mold. Turtă de popuşoi (burcă) pusă’n apă rece sau zeamă făcută din rămăşiţa de mămăligă din ceaun amestecată cu oţet, usturoi sau ceapă şi sare (E o mlncare a celor mai săraci). V. sărbuşcă. geanfâs şi -6z n., pl. uri (turc. ganfes, p. pers. gan, viaţă, şi fes, farmec) Vechi. Un fel de tafta: şalvari de geanfes — Şi ceanfes. geantă f., pl gen te şi genţi (turc. canta şi ganta, geantă; ngr. aziănta, bg. slrb canta). Geamantan mic de pele, ca cela In care vinătorii duc vlnatu, curierii scrisorile, banii ş. a. şi care se poartă attrnat de umăr c’o curea ori are două toarte şi se ţine In mtnă. Mold. Ghiozdan şcolăresc. V. cartuşieră, ţaşcă, zăgîrnă. geanţ, V. cleanţ. gear n., pl. uri (turc. pers. gar, car, plnză. V. cearşaf). Vechi. Şal de India vint, rut. gvint. V. ghivent). Pl. Şănţuleţele spiralate din ţeava unei arme. Piron scurt şi gros cu gămălia mare (nit). ghintuYesc v. tr. (d. ghint; pol. gwi'n-towac). Înzestrez cu ghinturi: puşcă ghintuită. 1) ghint 11 ■> pl- ari. Pl. Ghinduri multe şi mici care se fac pe la gtt, mtnl şi picioare ctnd eşti răcit. — Din pl. ghinfuri, există şi un sing. ghinţură, pl. J. 2) ghinţ n., pl. uri. Nord. O unealtă de lemn cu care cizmaru lărgeşte ghetele. ghinţură, dinţură şi inţură f., pl. i (rut. gindzura, bg. strb. lincura, d. germ. enzian, it. genziana, d. lat. gentiana). Pop. Genţiană. — La Acad. şi Cdr. ghinţură, la Pascu (R. C. 1938, 118) -ură. ghinutesc v. tr. Netezesc cu 'ghinu. ghioâce, V. găoace, ghtoăgă (oa dift.). f., pl. e (lat. clava, a. î., pop. *clova, din care s’a făcut mrom. clioagă, drom. ghioagă. Cp. cu fagure, negură şi cu rus. kliukă, clrjă. D. rom. vine alb. kliokă, ghioagă, ngr. gklogiă, suliţă, bg. hioga, ghioaga). Măciucă mare. — Vechi şi ghigă şi ghegă (ca gh m din *ghiom). Azi şi ghîoaca ? V. bttă, moacă 2 şi ţoapă 2. ghîoălcă, V. ghîolcă. 1) ghioc (est) şi ghtoc (vest) tn. (d. ghioace, găoace). Un fel de melc marin (mare cit un ou de curcă şi pestriţ ca 0 blană de jaguar) care servea odinioară ca monetă In estu şi Sodu Asiii ş’in Africa, iar la nof II întrebuinţează Ţigancele la gjficit (clvpaea monetă). Trans. Orbita ochiului (in descin-tece). V. melc. www.dacoromanica.ro 2) ghioc m. (din ghioc, dingMvoc= zglă-voj, rudă cu rus. golovok, albăstriţă. Cp. şi cu vgr. glaux, o plantă. V. ghiocel). Ghiocel. — La Panţu şi dioc. ' ghîoceâr (ea dift.) m., pl. ceari (d. ghioci; turc. gocer, ambulant). Sad. Acela care cară cu ghiociu. ghiocel m„ pl. ei (d. ghioc 2. Cp. şi cu germ. sas. glbckchen, clopoţel, ghiocel). O mică plantă erbacee amarilidee bulboasă (ga'anthus nivalis) care înfloreşte In Fe~ bruariu şi Martie şi face o singură floare albă mirositoare aplecată in jos (din care cauză, in est, se numeşte clopoţel. Se numeşte şi brmdnşă şi primăvărită). O varietate a ei se numeşte şi ghiocel de toamnă (amaryllis liitea). Zglăvoc, albăstrea. V. brebenel. ghîoceresci -eâscă adj. Sad. De ghio-ocear. Fig. Vulgar. ghîocereşte adv. Sud. Ca ghlocearii. Fig. Vulgar: a înjura ghîocereşte. ghîocî n., pl. uri (turc. gtic, mutare, emigrare, adică „căruţă de transport"). Sud. Căruţă c’un singur cal întrebuinţată pin porturi sau pin găn la dus marfă (cereale, coloniale ş. a.). V. dicean, suTan, ghîogâr m. Om armat c’o ghioagă. Fig. Iron. Om necivilizat V. ghîprlan. ghToj, V. ghTuj. ghîojghîoâre (ra dift.) adv. (turc. găz-gure, vâzlnd cu ochii). Rar azi. Pe faţă, In public: a jăfui ghiojghioare. — Şi ghToj-. ghToreâ (ea dift,). ghîol n., pl. uri (turc. gol, balta; pers. gini). Mold. Dobr. Baltă. Loc mai adine şi mai lat in riurile de munte. ghîolcă şi ghîoâlcă adv. (d. a ghiol~ ctU. Cp. cu zolcă, ghiorcă şi leorcă), Vest. Plin de tot cu lichid : clondiru plin ghh Ică Leorcă, und de tot (hainele, păru unuiflne): ud ghîolcă. V. ţoşcă. / ghîolcăî, a -i v. intr. (d. ghiolc-ghiOlc, huietu apei tntr'un vas hlltîclit. V. gîlgîT, ghîorţăî). Vest. Fac ghiolc-ghiolc i apa ghiolcăia tn pintecele, tn cizmele lui. ghîold n., pl. uri (cp. cu bo’d şi ghiont). Vest. Qhiont, pumn (lovitura): se ale'e c’un ghiold in coaste (Iov. 234/ Semn făcut cuiva ghiontindu-1 ca să fie atent. V. ghîoldum. ghîoidesc, V. ghîontesc şi înghîol-desc. ghToldiş adv. (d. ghiold, adică „cu privirea ca un ghiont", şi -iş din ponciş. chio-riş, chiondonş). O t. Chiorlş. ghîoldum n., pl. uri. (cp. cu ghiold). Est. Fam. Ghiont, pumn. * ghîolmotoc şi ghîomotoc, V. glo-motoc. ghîom, V. ghîum. ghîondeîcă, V.ghTordle. ghîondern., pl. e (turc. gă'nder). Dun. de jos. Sticî, prăjină de împins luntrea pe baltă. V. drughineaţă. ghţonghîoneâlăi -nesc, V. gîugîu-leală, -lese. ghionoâîe şi vlonoâîe f., pl. oi (d. vioi, vioaie, vrom. *vioni, *vioane. pin aluz. la vioiciunea păsărilor cu acest nume : cio-cănitoarea, codobatura şi cap-Intârturu. Tot de aci şi mrom. ghion, graur [Dai.] alb. ghion, cucuvea [Meyer], şi de aci ngr. ghid-nis, codobatură [LegrJ. V. ghionoî). Cio-cănitoare, o pasăre. Ghionoi (Bz.). — Şi gheon- şi gheun-. ghionoT n, pi. oaie (d. ghionoaie, ca şi fr. pic, ghionoaie şi tlrnăcop. V. ghin. Munt. Trans. Tlrnăcop (c’un singur cioc). — Şi gheonoî şi gheunoî. ghîont a., pl. ari (cp. cu ghiold şi glonţ). Bucată de lemn ca de vre-o 15 c. m. ascuţită şi Întrebuinţată la lovit îndesat (ca cu boxu). Lovitură violenta aplicată cu pumnu strins ca cum ai avea un ghiont In mină (pl. şi m. ghionti, ca pumni). A da un ghiont, 1. a lovi cu pumnu, 2. a face semn cuiva pe furiş ghiontindu-1, a-i da un bold, un ghiold. ghîontâş m. Boxor. ghîontesc v. tr. (d. ghiont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiş cu pumnu. — Şi ghîontuîesc. Şi ghîol-desc = înghloldesc. ghTorăl, V. chîorăî. ghîorcă f., pl. i (var. din ghiolcă sau din ghiol). Nord. Bulboană, ghiol, loc adine in nu. ghîordân, V. gherdan. ghîordel n., pl. e. Mjr. Dun de jos. Ciutură (găleată) mai mică de care se servesc marinarii ca sa scoată apa din barcă ori ca să spele barca. (Cind e apă puţină pe fund, se servesc de ispol). V. mastel. ghîordie f. (turc. ar. kurdiie, d. Kurd, Curd. Cp. cu cazaclia). Vechi. Un fel de giubea care se purta iarna peste biniş ; mai pe urmă, bondă femeiascâ, peptar. — Şi ghTordeâi pl. -ele. Şi ghTorghie. Şi ghîordeîcă (dupăs'urfeicd) şi (Mold. sud) ghîondeîcăi pl. i. ghîordum şi ghîurdum n., pl. uri (turc. gordum, „am văzut"). Vechi. Un fel de stos (joc de cărţi) cu 24 de cărţi (Şăin.). ghîorghie( V. ghîordie. ghîorghfni ghîorghlnă, V. gherg-. ghîorghîoliQi V. ghfurghîulfit. dhîorlân şi (Arg.) ghşrlân m. (rus. gorlăn, a. I., d. gorlămti, a răcni, g6rlo, gltlej. V. aîrlă. Cp. cu bădăran şi mirlan). 1) iron. Mojic, ţopîrlan (V. golan şi ghîo-gar). 2) (pin aluz. la glas). Chiţcan, guzgan (popondoc ş. a.), numit şi gorlan (Munt est), gurlan (Mold. sud), ghirlah (Dobr,) şi gherlan (Olt. Izv. Sept. 1923,22). ghîorţ ! interj, care arată huietu tnghi-irii cu sughiţ ori cu oare care huiet, cum e cind mănlnci cu lăcomie. — Sin. cu cogltţ. www.dacoromanica.ro ghT6rţăî şi -Tesc, a -î v. intr. (d. ghiorţ; slrb. krcati, a ghiorăi, vorbind de mate). Fac„ghiorţ"!nghiţind. V. înghîorţăT. ghY6tura(cu) loc. adv. (turc. gStării). Vechi. Cu ridicata, clte mult, cu toptanu, cu vurta (fr. en gros). Azi fam. Clte mult: a face la prostii cu ghiotura. 1) ghToz n. V. ghes. 2) ghToz n., pl. uri. Munt. Colţ întunecos. ghTozdân n., pl. e (turc. ar. pers. giiz- dan, d. ar. giiz, caiet, şi pers. dan, purtător. V. geamantan). Geantă In care copiii tşi duc cărţile la şcoală. — Şi ghlzdan (Mold). ghTozIomeâ şi ghizlomeâ f., pl. ele (turc. gâ'zleme, ghizlomeâ). Miint. Mold. Rar azi. Piroşcă mică triangulară (Cele opărite se numesc colţunaşi). ghlozluc şi ghizluc n., pl. e (turc, gHiiisliik, pop. gluiusluk. peptar, d. gdiiis. pept). Dobr. Vechi. Un fel de ilie. ghlpcăn ra. (cp. cu ung. gebe, mtrţoagă)-Mold. Vechi. Mtrţoagă. * ghips, V. gips. ghircă f., pl. i (rut. rus. girta, id.). Un fel de grlu văratic fără mustăţi şi din care se scoate o făină foarte bogată tn gluten (triticum vulgăre). V. chlrcă. ghirdân, ghirdăr, V. gherdan. ghlrghllfc m. (din gigilice şi bimbiric). Plantă ori animal pipernicit: (de porumb) cu ciţi-va ghirghilici (Neam. Rom. Lit. 5,568). V. ghlrtoc» ghlrghfr, V. gherghlr. ghlrlbiţe f. pl. V. beregată. * ghirlandă f, pl. e (fr. guirlande [care l-a înlocuit pe vfr. garlande] d. it. gutrlan-da). Lant de flori sau frunze aşezate ca nişte festoane. V. cunună. ghlrmlşut, V. ghermesut. ghlrtâc m. (ung. dial. birtoka, liurlup, probabil, de orig. sl. V. chirtoacă). Trans. sud. Hurlup. — Şi pirtoc (Bz). V. ghlr-ghilic. ghlsmăn şi ghrţmân ra. (ca cozonaci) saa -ană f., pl. e (ebr. Qhetsemani, „teascu undelemnului", numele grădinii de la poalele muntelui măslinilor, unde s’a rugat Hristos. Cp. cu pască, mucenici şi sfinfişori). Mold. Br. Un fel de turtă ţărănească făcută din făină de popuşoi şi de gria garnisită cu brinză şi smlnttnă (care la tnceput se va fi făcut tn amintirea suferinţelor lui Hristos). — Şi ghesman şi ghiţuman. In nord mai des alivancă. V. pască. * ghtşeO n., pl. eie şi euri, şi ghlşât n., pl. e (fr. gaichet, probabil, de orig. scandinavă, din islandezu vikja, sued vicka, a mişca, a Invlrli). Ferestruie (deschizătură) făcută Intr'D uşă sau părete ca să poti vorbi cu cineva, ca la poştă, la locu de vlnzarea biletelor de tren ş. a. ghitară, V. chitară. ghludân n., pl. e şf uri (turc. gffden). Munt. Clrnat din carne de vacă, aromatizat, turtit şi uscat. — In Mold. ghidum şt trandafir. ghTufă f., pl. e (uqg. gyufa, id.). Trans Chibrit. ghluj m. (cp. cu alb. ghiuş, bunic). Iron. Ghijoi, bătrln hodorogit. — Şi ghloj, ghi-jot şi ghljog. In Trans. vîj (Rebr. 2,90) şi vtjoT. 1) ghYul şi gul n„ pl. uri (turc. kiill, totalitate). Vechi. Mulţime, clrd: ghiuluri de Tătari. Azi (ghiul). Munt. Olt. Scul: ghiuluri de bumbac. — In Ban. gulă, pl. e, clrd, cireadă: guleide boi. 2) ghTul n„ pl. uri (turc. pers. gal, roză, rozetă). Vechi. Rar. Rozetă de diamante tn prejuru unei petre la un inel. ghiulea f., pl. ete (turc. gillli, pop. g&rli, de unde şi bg. giule, ung. golvo). Boambă, glob de metal exploziv ori nu. V. obuz, şrapnel. ghTulghTuliQ, V. ghTurghTullQ. ghTuluş şi -lîuş n., pl. uri (ung. gytilis, a. T.). Vechi. Adunare, întrunire (mai ales legislativă ori p. alegerea unui domn In Ungaria). Azi, Maram (gTuliş). Şedinţă judecătorească (Şez. 31,106). Trans. (ghTu-liş şi ghiluş) şi Arg. (ghiluş). Reuniune, sindrofie (la o nuntă, la o logodnă). Dolj (gheluş). Locu de joacă al flăcăilor. V. clacă, şezătoare. ghTum şi ghTom a, pl. uri (turc. gilm şi gtigiim). Mold. sud. Rar azi. Un fel de vas dc aramă cu gltu strimt de adus apă In casă ca tntr'o cofă, Intr'un cofer saa tntr’o cântă. ghTumbruc şi ghTumruc a, pL uri (turc. giimriik, d. ngr. kumirki, care vine d. lat. commercium). Vechi. Vamă. — Şi ghTunruc, ghlmuruc, Tumruc, Tum-bruc şi imbruc. ghTumbruccfQ şi -mrucciil m. (turc. gUmriikcil). Vechi. Vameş (cum era cel ce strlngea venitu vămii la Brăila de la 1550 In coace. lorga, Negoţ- 101)- — Şi ghimr-. ghTumurluc m. (din ghiumruc). Vechi-Grănicer spre hotaru turcesc. ghYunghTuneâlă, -nesc, V. giugiuleală, -lese. ghTunie f. (turc. giinid, d. ngr. gonia şi -ia, echer). Sec. 19. Echer, colţar, cumpănă de zidar ş. a. ghlurdum, V. ghlordum. ghlurghlulfO şi ghlorghlolfO, -fe adj. (vechi ghiulghiuliu, d. turc. giilguli [Şâin.J şi giilgiune [lusuf.] d. turc. pers. giil, trandafir). Rar azi. Dun. Trandafiriii sati profir mai Închis de cit pembiu (ca vinu ieşit din struguri albi amestecaţi cu roşii) : vin ghiur-giuliu (VR. 1925, 5, 278). www.dacoromanica.ro ghivălt (germ. gewalt. forţă, poliţie. V. -gvalt), strigătu desperat al lidanului etnd mănlncă bătaie şi strigă tn ajutor poliţia -provoclnd sarcazmu Românului: Oi, vet, ghivalt J ghlvecî n., pl. urt şi e (turc. gliveţ, strachină). Munt. Saxtie, glastră, oală de flori. Un fel de mtncare (de carne ori de post) din tot felu de legume. Fig. Compoziţiune literară cu tot felu de subiecte (ca fr. pot-pourri, it tutti fruttt. Cp. cu farsă şi sd-tiră). V. cYumlec, hirgăd. ghivent şi ghlvfnt n.. pl. uri (germ. gewinde, [d. winden, a suci, a Invlrti], de unde vine şi pol. gwind, gwint, rut. gvint, xus. vint. V. ghint şi vlncT). Spirala şurubului. ghivizid, -fâ adj. (turc. glivezl, lld. gil-vez, roş Închis). Rar azi. Roş Închis: vin ghiviziu. ghizd n., pl. uri (vsl. gyzdă, podoabă). Vest. Ţambre, setndurile cu care se căptuşeşte un puţ ca să nu se surpe. — In est ghlzdâle. ghlzdăn, V. ghîozdan. ghizdav (est) şi -ăv (vest), -& adj. v. genere, fr. gendre, sp. yerno; pg. genro). bărbatu fiicei In raport cu părinţii ei. Vest. Mire Gătit ca un ginere, spilcuit, îmbrăcat foarte îngrijit. După moarte, şi cal de ginere, după ploaie, chepeneag (se zice clnd un folos vine prea tîrziu). gineresc v. tr. Fac ginere, ginerică m. fără pl., art. -ca, gen al lui. Munt. Fam. Ginere. gingaş (est) şi gingaş (vest), -ă adj; (ung. gvenge, gyonge, dial. dsingds, gingaş, de unde şi slrb. gmgav, leneş. V. giugiulesc). Delicat, slab. Fig. Bllnd, duios. Adv. Cu gingăşie. gingăşie f. (d. gingaş). Delicateţă, slă-hăciune, debi'itate. Fia. Blîndeţă, afecţiune, duioşie. Probă de afecţiune. gingie f. (lat. gingiva, it. py. pg.gengiva, fr. gencive, sp. encta). Vest. Mold. sud. Carnea care înconjoară dinţii la rădăcina lor. — In nord gingipă, pl. î. GIP- ginglrliu, -ie adj. (din mai vechiu zin-girliu şi zengherliu, turc. zingirli, cu lanţ d. zingir, pers. zengir, lan}. V. slngir). Galben girgirliu (pînă la pe 1860), galben turcesc In valoare de doi lei, numit aşa. după „lanţu“ sau cununa de arabescuri pe care o avea desemnată de amîndouă fetele. Cafea gmgirlie, cafea bine feartă cu cai-macu redus numai a o spumă „ca un lanţ11 în prejuru suprafeţei. V. direclle. * ginglvită f., pl. e (d. lat. gingiva, gingie). Med. lnflamatiunea gingiilor (P°P- s,“' denită). V. scorbut. gînguresc şi -rez, V. gunguresc, * ginistră f. şi -istru m. Cuvinte fabricate de botaniştii din Ardeal d. ger nu ginster, it. ginestro, ild. drog, cum zice poporu. gint adj. m. (lat. ge'nitus, născut, rudă cu gens, ginte). Veclii. Născut. Singur gint, unic născut. S. n., pl. uri. Ginte, neam popor. * gintă f., pl. e, şi ginte f„ pl. fi (lat. gens, genlis V. gint, gentil). La Romani, a zecea parte din curie. Rasă, familie etnicăr gintea latină, germană, slavă. Dreptu gin-jilor ("după fr. droit des gens), dreptu internaţional, dintre popoare. gToâblă şi -glă (oa dift.) f., pl. e (ung.). Munt. est. Cioarsă. — Une-ori gioaglă & confundat cu cioaclă, săniuţă de copii. gloâlă f., pl. e (d. giol). Răr. Arşic. (Gioalele de oaie se numesc capre şi valorează, la copii, cit 2-3-4 gioale de mei. Aceste capre, tocite pe amindouă părţile, găurite şi umplute cu plumb, se numesc ichi). V. bucoT. gToântâ, V. cToantă. gToârsă, V. cToarsă. gîol n., pl. inuzitat uri (turc. glii şi cui, cerga, după Şain. „totalitate"). Munt. Număru de arşice pus la joc de fie-care jucător. A da pui de giol, a cîştiga toate arşicele, (fig.) a şterpeli, a fura. V- gîoată. glolâr m. (d. gfol). Vest. Acela care joacă foarte bine la arşice ori la bile şi, pin urmare, ia toate arşicele sau bilele adversarului. — In est cTolar. V. nucar şi as. gTolesc v. tr. (d. giol). Munt. Iau toate arşicele, bilele ş. a. la joc. gîolgî, V. gîulgT. gTonăte şi -oâte n. pl., V. cTo-noate. * gTorno (a) loc. adv. it. care tnseamnă „ca ziua": a ilumina a giorno. V. jurnal. gîorsăî şi -Tesc, V. cTorsăTesc. * gîovlne m. (it. giovine, d. lat. jăvenis. V. june). Fam. Tînăr elegant. V. fante. * gipaet m. (vgr. gvpaietos). Un fel de-vultur care, cu aripile Întinse, ajunge pîni la 2 m. 60. www.dacoromanica.ro * gips n., pl. uri (lat. gvpsum, d. Vjgr. gypsos V. Ipsos). Un mineral sticlos incolor transparent foarte clivabil. E un sulfat natural idratat de calciu (H< Ca SOu), numit şi selenită. Din gipsu redus In praf şi acomodat formelor se fac stucaturi, copii de statue ş. a. — Şi ghips (după germ. şi rus.). gir n„ pl. uri (it. giro, d. lat. gvrus. V-jur 1). Com. Semnătură pe dosu unei poliţe (andosament) a cărei proprietate se transmite ast-fel altuia numit giratar. * girafă f„ pl. e (fr. girafe, it. giraffa, d. ar. zerafa sau zurafa, d. egiptenescu sorafa, glt lung). Un cuadraped rumegător african cu gitu foarte lung, cu trupu scurt şi cu păru pătat ca al leopardului (Ajunge înalt pînă la 3-4 metri şi nu poate paşte iarbă de pe jos de cit depărtlndu-şi picioarele). Fig. Persoană Înaltă, slabă şi fără elegantă. V. cămilă. * glrândolă f., pl. e (it. girăndola, d. giranda, snop de apă, de raze, d. girare, a se Invlrti, V, girez). Candelabru de masă. Mai multe diamante ori alte geme care formează cercei atlrnăton. * girant m. (it. girante). Acela care girează, garant V. gerant. * glrasol n., pl. urt (fr. girasol, d. it. _girasole, d. girare, a se Invlrti şi sole, soare. V. jur 1). Min. Eliotrop, o peatră. V. turnesol. * giratâr, -ă s. (it. giratario). Com. Acela care primeşte o poliţă girată (purtă-toru). * giratorii}, -le adj. (d. it. girare, a se învtrti V. girez). De lnvlrtire: ciclonil is animaţi de o mişcare giratorie. gireădă f., pl. ezi (d. cireadă ?). Şiră de snopi, de fin, de paie. glret, V. gerid. * girez v. tr. (it. girare, a se Invlrti, a gira, a întoarce poliţa şi a o iscăli pe dos. V. virez). Corn. îmi pun semnătura pe dosu unei poliţe (andosez), garantez. V. gerez. giricăî, V. clricăî. glrit, V. gerid. giritic, V. prichindel. * girometru n., pl. e (giro din giros-cop şi metru). Aparat de măsurat iuţeala rotaţiunii maşinilor. * giroscop n., pl. oape (vgr. gyros, lnvlrtire, şi scop ca’n telescop. V. jur 1). Aparat inventat la 1852 de Foucault ca să demonstreze rotaţiunea pămintului. gîubeâ f., pl. ele (turc. [d. ar.] iubbe, giubea. V. zăbun, şubă, jupă). Manta blănită lungă şi largă pe care o purtatt peste anterifl vechii tlrgoveţi şi boieri, iar azi numai preuţii. gTubeiid m. (d. giubea). Vechi. Om care poartă giubea. Fig. Işlicar, ruginit, retrograd. gTUgîuleălâ f., pl. e/i. Acţiunea de a giugiuli. — Şi gTungfuleală, ghîonghî-oneală şi ghtunghîuneală. gîugîulesc v. tr. (ung. gvSgdltetni, a giugiuli, d. gytinge, gingaş. V. gingaş). Răsfăţ, alint, dezmerd, mingii cu mina. — Şi gîungîunesC) ghYonghYonesc şi ghîunghîunesc. gîugleîe, V. jugleîe. gîulgî şi (Trans.) gîolgT n., pl. uri (ung. gvolcs). Linţoliu plnză aşternută peste ceva, cum ar fi peste un mort Fig. Un giulgi de zăpadă. V. văl, pocrovăţ. gYuli'ş, V. ghîuluş. gîumbir, V. clmber. gîumbuş n., pl. uri (turc. [d. pers.] f'unbiş, pop. gunbuş, petrecere, amuzament; g. slrb. gumous). Sud. Caraghiozllc, poznă, scamatorie, drăcie : copiii mureau de ris de giumbuşurile lui Vasilachi. — Şi gimbiş şi (Rucar) ghimbuş. gîumbuşlic n., pl. uri (d. giumbuş)■ Gîumbuş. gîumînâre f. V. gemănare. gYungîuneălă, -nesc, V. gYugîu-leală, -lese. gTurgină f., pl. e (turc. gurgina, femeie din Georgia, Georgiană). Georgiană. Un dans comic. A juca giurgina (pe cineva), a-1 duce de nas. gîurgYuveâ, V. cercevea gîurie, V. junle. gîurumeă f., pl. ele (turc. ciirllmi, putregai [d. ciiriimek, a putrezi] şi infl. poate de geremea. V cYuruc). Fam. Lucru de giurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de dtrvală. A lua un lucru de giu-rumea, a-1 lua la purtare tn fie-care zi, cum ar fi o haină pe care tn ainte o păstrai p. zile mari. gTuşcă f„ pl. şte. Un fel de Iar mare (larus ridibundus). gîuvaîer n., pl. uri şi e (turc. geavahir, d. ar. gevahir, pl. d. gevher, giuvaier, gemă ; ngr. tzovairi, -tri, tzevairi, alb. gevahir, bg. sîrb. gevair. Cp. şi cu sp. aljofar, d. ar. al-gauhar, giuvaier). Bijuterie, ornament de metal preţios şi geme purtat mai ales de femei. Fig. (iron. ori serios). Om de valoare, om plin de calităţi: un giuvaier de om l. — Şi juvaYer (Mold. nord). V. tefaric. gîuvaîergerie f. (d. giuvaiergtă) Meseria sau prăvălia giuvaergiului. gYuvaYergid m. (turc. gevahirgi). Bijutier, fabricant ori vlnzător de giuvaieruri. gYuvaîerică f. (d. giuvaier, după ngr. tzovaerikă). Pl. Giuvaieruri. gYuvaneâ, V. juvanea. gîuvreă, V. gevrea. givornlţă, V. viforniţă, gîb, »ă adj. (cp. cu gheb). Ban. Ghebos. gîbuYesc, V. găbuTesc. www.dacoromanica.ro gîc^sc, V. ghicesc, gtde m, pl. gizi (cp. cu rut. pol. kut, călău). Rar azi. Călău. — Se zice gideie, al gidelui şi gidea, gen. fam. al lut gidea: e gidea ca ştreangu ri mină (rev. I. Cgr. 4,390). gtdll, a -ă (vest) şi -i (est) v. tr. (bg. gudelickam, gldil, şi gudel mi ie, mă gidilă ; alb, gudulis, gldil, înrudit cu it. Liguria ga-tiliar, fr. chatouiller, germ. kitzetn, engl. tickle [REW. 4684]. In est ţfdil, gidilă, gidi-lim, să f>idile). Cauzez, pin atingeri foarte uşoare şi repetate, tresăriri care procoacă de ordinar rlsu. Ating plăcut: befivu zice că vinu-i gidilă gltleju. Fig. Măgulesc linguşesc : vorba asta i-a gidilat amoru propriu. V. refl. Simt, Îs sensibil la gtdilare : calu se gidilă de bici. gîdilătură f, pl. I. VW. Rezulta tu gldi-lării. — In est gîdilltură. gîdileălă f., pl. eli. Est. Acţiunea de a gidilă. gidilicT n., pl. uri. Fam. A avea gidilicf, la limbă, a avea mincărime la limbă, gust de vorbă. gtdlllcT6S| -oăsă adj. Care se gtdilă uşor. - gîf n., pl. uri. Ban. Trans. Mold. nord. Covată (rev. I. Crg. 2, 227 şi 7, 92). . fl.ifiT, -f V. intr. (imit). Respir tare, greu şi des, ca după o fugă. — Şi gîfuT. gtfîYălă f., pl. ieli. Acţiunea de a gtfij. gîfîiturâ f, pl. i. Rezultatu gtfirii: aud nişte gifiituri. gigtT, a -i v. intr. (rudă cu rus. găgati, rut gdgati, bg. gvgny, id.; ung. gogvtigni, a glgli. gagyogni, a dtrdti, a flecări. V. gîn-gav). Strig ca gtştele. Vorbesc Încurcat oprind sunetele’n glt, gtngăvesc. gîgîit, -ă adj. Care gtglie, gtngav, gtn-găvit. gtgtlice f. (var. din pitulice, ghirghilic). Fam. Fiinţă sau lucru mic : o glgilice de copil, de cufit. gijulie, V. gtzulie. gîlbăj şi -âşj V. calbaş. gilcă f., pl. i (pol. galica, dim. d. gala, din care s’a făcut *galcă, pl. gălci, ca falcă fălci, apoi gliei, şi de aici alt sing. gilcă. V. galie, găluşcă). Bolfă, inodtlcă, tumoare. Amigdală. A avea gilei, a fi bolnav de amigdalită. V. gîlmă. gtlceăvă f., pl. evi şi (Let 2, 78) eve (bg. gulâava, d. gulc, gălăgie, vsl. gălkă, gălăgie. D. rom. vine ung. geresăva, gtlcea-vă). Ceartă (sfadă), zgomotoasă. — Vechi şi gtnceavă. gîlcevesc(mă)v.refl. Mă cert zgomotos. gîlcevit6r, -oâre adj. Care se totgtl-ceveşte, sfădăios. gildăbăş, V. calbaş. gtldăD n„ pl. ale, şi gîld6c n., pl. oace (vscand. kelda, vdan. kaelde, izvor, got. www. * kaldjâ, d. finezu kaltjo, izvor. Dic. 1, 95). Vest. Adlncătură Într’un rlu, bulboacâ. Băltoagă. — Şi ctldăD (Tisa). gilfed, -ă adj. (cp. cu vilced). Ban. ş. a. Rar. Gălbejit —Şi gâ|fed, calfed. gilfezesc şi gălfez^sc v. tr. (din gal-fed). Ban. Gălbejesc. gîlgfţ, a -i v. intr. (imit d. gtl-gll, [bg. bul-kăl/, zgomotu unui lichid care curge dintr'o garafă; slovac g/g, înghiţitură [Bern. 1,310], V. înghit, şteobilc). Curg cu zgomot din butelie: vinu gttgiia din garafă In gitu beţivului. Ţtşnesc gros, curg mult; sln-gele gilglia in gitu rănitului. V. tr. Agit un lichid In gură: beţivu gilgiia rachiu In gură. Fac să-i gtlglie stngele: de s'a mai obrăznici, tl gilgti In slnge (CL. 1910, 987) V. gargară. gtlgtitiiră f, pl. i. Rezultatu gtlgtiriî: S2 aude gtlgiitura vinului gtligăn, V. găligan. , gîlUăf., pl. e şi i (var. din galiţă). Dan. Un fel de gfscă sălbatică mai mică, de un cenuşiu mai Închis pe spinare: gişteşiglliţi (Sadov. VR. 1928, 7-8, 6), gilmă f., pl. e (cp. cu vind. gălma-s^ tumoare. Wld. 268 şi 270. V.jolnă şi ma-ală 1). Dtlmă, deal izolat. Tumoare, unflă-tură, bolfă, gtlcă, htlmă. Fig. Iron. Om prost (adică „ceva gogonet, ca o bubă, ca o gogoaşă". Cp. cu gogleţ). gtltej, V. gîtlej gtmb, a -ă v. tr. (cp. cu găbuiesc, gtm-bosesc). Est. Vechi. Surprind, găbuiesc, găb-jesc, zăpsesc.—Şi ingîmb (Olt) şi agîmb (Trans.). gtmboăsă (oa dift.) f., pl. e (cp. cu bongoase). Est. Pl. Glngănii. Obiecte (unelte)-măruntele (amnaru, luleaua, briceagu ş. a.). gimbos^sc v. tr. (cp. cu gib şi zgimbo— iez). Vechi. (Trans. Mold.). Iuşel, amăgesc. (Şi refl. In Ps. S. şi la Cor.). Azi. Iron. şi tng-). Grămădesc, Îndes claie peste grămadă. V. zăstesc. gtmbosire f. Vechi. Înşelăciune, gimză f. (bg. gămza. V. zgtTm). Vest. Un fel de poamă (struguri). gtnceâvă, V. gtlceăvă. gînceluit, -ă adj. (d. ginci). Ban. Sifilitic. V. vitruit. gîncT n., pl. uri (din gănci, pl. lui gance). Ban. Sifilis. gtnd n., pl. ari (ung. gond, grijă, atenţiune). Cuget, minte: o ideie mi-a trecut pin gind. Intenţiune, scop : ginda hoţulai e să fure. A sta pe glnduri, 1) a te gfndi a-dtnc, 2) a fi nehotărtt. A cădea pe ginduri, a te lua de glnduri, a începe să te gtndeşti cu nelinişte, fără speranţă. A fi dus pe ginduri, a te gtndi adine, a visa. A avea de-gind sâ, a avea intentiunea de a. Cu glnd să, cu intentiunea de a. A-fi da cu ginda că, a te gtndi că. Mă bate glndu să, aş avea .ro de gtnd sâ. A-fl zice in glnd, a cugeta tn tine fără să vorbeşti. In gind, In minte numai, nevorbind. Gind la gtnd, intr'un gind, cu aceiaşi intenţiune. Nici gind (nu e), nici pomeneală nu e (nici urmă) de cutare lucru (dacă există safi se poate face): Mai este mincare? Nici gind! gîndăc m. (vsl. * gondakă, insect bt-ztitor, de unde şi rus. gudltl, a cinta din vioară ; strb. gundelj, cărăbuş, d. gundjati, a murmura, gundonti, a btzti, rudă şi cu rom. ginganie şi gadină. Cp. şi culitv. gon-das, şarpe. Bern. 1, 289). Insect coleopter, ca cărăbuşu, cantarida ş. a. Şoarice*(Haţeg). Şarpe (Maram.). Gtndacl de matasă (pin aluz. la forma gogoşilor), un fel de omizi mari care produc o gogoaşă formată din fire de matasă (Barb, vermi de matasă, după fr. vers a sole). gîndăcărie f. Mare mulţime de gtndacl : giadăcăria pămintului t gtndăcel m., pl. ei. Gtndac mic. Can-taridă. gîndăcesc v. intr. (cT. gtndac). Rar. Lucrez tncet lucruri mici (neputtnd face lucruri mari). V. refl. Mă joc singur cu mlnile şi gunguresc (vorbind de prunci). gîndesc v. intr. (d. gind). Cuget, socotesc, cred : ce gmdeşti despre lumea asta ? Am de gtnd, am intenţiune : gindesc să plec mine. V. refl. Cuget, Imi trimet glndu la : mă gindesc la tige. Am de gtnd: mă gindesc să plec. Hotărăsc ceva relativ la ceva : acuma facem asta, iar la cele-lalte ne vom gindi pe urmă. gîndire f. Cugetare, ideie, părere: filosofii au glndirl înalte. gînditor, -oâre adj. Cugetător, care se glndeşte: filosofii is gmditorl. Ingtndurat A răminea ginaitor, a cădea pe gtndurL gînf, a «â, V. tngînf. gîngă f, pl. i (rudă cu ginganie). Mold. sud. Mare mulţime de fiinţe, furnicar: cită gingă de oameni! gtngânie f., pl. ănil (vsl. gonganiie, bt-ztit, d. gongnati, a btzti, gongnavu, btztitor, murmurător, de unde şi rom. gingav. V. gingă, goangă). Insect ori altă vietate stranie şi nu prea mare, ca liliacu, şoplrla ş. a, V. jiganie, jivină» gingav (est) şi gingav (vest), -ă adj. (vsl. gongnavu, btztitor, murmurător; bg. gygniv, fornăit. V. ginganie, gîgîî). Gt-gtit, care nu poate vorbi bine şl toi scoate sunetu g. V. bîlbîlt, fornăit. gîngăv£sc v. intr. (d. gingav. V. gîn-ganie). Gtgti, vorbesc ca gtngavii. gîngăvit, -ă adj. (d. gingăvesc). Gingav. Adv. A vorbi gtngăvit. ginguresc, V. gunguresc, gînj n., pl. uri (vsl. gonii, nuia, rus. guz, funie, rudă cu gujbâ). Nuia flexibilă întrebuinţată ca funie şi mai ales, încovoiată tn formă de cerc, pusă la o poartă de nuiele ca s’o ţină tnchisă. GÎR gînjăfl n., pl. ăie (d. glnj). Lemnu tn care se tnvirteşte fusu morii sau bucata de lemn ori de metal cate e la capătu unei manivele şi care se tnvirteşte tn prejuru ei ca să nu roadă mtna celui care tnvirteşte. gtnjulie, V. gujulle. gînsâc m. (vsl. gonsaku, bg. gyşăk. V. gtscă). Est. Masculu gtştei. — In vest gîscan. ginscă, V. gtscă. gîra-mira (d. girii şi mirii, cir şi mir). Fam. Interj, care arată zgomotu certei: ce gîra-mira se aude ? gîrb n, pl. urî (vsl. grăbi, dos, spate. V. gîrbă). Vechi. Gheb. gîrbâct n., pl. e (turc. kyrbaâ, alb, bg. gurbac, rus. karbăi, ung. korbăcs, biciuşca, bici scurt şi gros, de unde şi sp. carbacho, fr. cravache, cravaşă; germ. karbatsche). Bi-ciuşcă, cravaşă, mai ales scurtă şi groasă. Lovitură de gtrbaci: girbacele lut Căpitan Costache. Fig. S. m. Lovitură de pumn : i-a tras doî gtrbaci in ceafă. — Şi hîrbacY (Bz). girbă f., pl. e (d. girb). Vechi. Spate, spinare. Azi. Mold. A te ţine girbă de cineva, a te jinea de el scai (cată, grapă, lipcă) ca să-ţi dea ceva. A da girbă la ceva, a te tndesa nepoftit. V. circă. 1) gîrbesc v. intr. (slav). Bucov. Maram. Trans. nord. Latru. Iron. Fleciresc. 2) gîrbesc v. intr. (cp, cu strb. grbili se, a se lăsa tn jos, a se gtrbovi). Vechi. Năpădesc. girblţă f., pl. e (d. girb sau strb.^rWca, gheb mic). Rar. Greabăn (la vite), ceafă, cer-bice (la oameni). A mula girbiţa, a tnfrtnge îndărătnicia. O plantă din familia orchidee-lor, cu flori mari violete deschise (limodd-rum abortivum). girbov, -& adj. (vsl. grubavu, gliebos [d. grubu, dos, spate] ca jidov, uriaş, tld. jidav şi citov tld. citav. V. gîrb, grebă-nos). Îndoit de bătrtneţă : un bătrtn girbov. gîrbov^sc v. tr. (d.girbov). Fac gtrbov: bătrinefa l-a glrbovit. V. refl. S’a girbovit de bătrineţă. girbovit, -ă adj. Gtrbov, plecat de bă-trlneţă. girgărlţă, girgîllţă şi girgîrtţă, V-gărgăriţă. gfrîT, a-i v. intr. (imit ca şi cirii) Ctrti. Discut tare: femeile girilau (CL. 1910, 9, 983). Rtgti. gîrîîâlă f., pl. eli. Acţiunea de a glrti. Fig. Huiet confuz. girjob şi -obât, V. cirjob. gîrlân, -ă adj. (d. gttlan, ca clopornită, părlăgele, povirla tld. -tniţă, pătl-, -dlă. Cp. şi cu bg. gurlo, gtt, şi gurlen, gutural)-Munt. vest. Gttlan, cu glt. 36 www.dacoromanica.ro ClR — 562 girlă f„ pl. e (vsl. bg. grălo, gtt, gură. gură de rlO; rut girlo, gură de riO, mai ales a Dunării, gorlo, gltlej. V. ghiorlan, îngurluîesc şi jirloalfe). Braţ de riu. Plrăfi. Adv. Ca glrla, jirloaie : apa curgea girlă pin ferestre, (fig.) belelele curgeai girlă. gîrlfcY n., pl. uri şi e (slrb. grtic glt de butelie, rudă cu girlă). Intrarea pivniţei (safi bordeiului care e lungă şi îngustă şi ajunge In argea. Loc strimt pe unde trabuiesă iasă oile clnd se duc la muls. Gaura pătrată din mijlocu roatei rlşnitoare a morii Jgheab. — în Olt. -igî. (NP1. Ceaur, 144). gîrllţă f., pl. e (dim. d. girlă, adică „gtt, guler“). Zgardă de fer care se punea criminalilor (V. butuc). Un fel gtscă de coloare Închisă şi c’o pată albă’n frunte (anser al-bifrons). gfrmăţ şi eţ m., pl. efi (bg. kărmace, pl. -aci, pui care suge Incă ; slrb. krmace, purcel, krmak, porc; ceh. krmek, purcel, krmec, coteţ de îngrăşat Bera 1,668). Est. (Vs. Fc.) Godac, grăsun, purcel de 6-12 luni. V. grohăî. gtrneăţă f., pl. efe şi girniţă (vest) f., pl. e (bg. granica, un fel de stejar, poate d. grana, dim. granka, ramură ; slrb. gră-nica. V. crangă, gorun). Un fel de stejar îndesat şi rămuros (quercus conferta). gîrneţ m. (d. glmea/ă). Est. Stejar mic. Par gros cit mina şi cam strîmb (Şez. 30, 292) : un glmeţ de stejar, de fag. girniţă, V. girneaţă. gtrtân, -ă şiflîrtomăn, -că m. (rudă cu vsl. grutanu, gltlej, şi cu a girtoni). Munt. vest. Mojic, ţoplrlan. V. îortoman. gîrtonâsc v. intr. (cp. cu glrtan). Olt. Munt vest. Grohăi: porcu girtoane (lld. glrtoneşte). ■ giscă f„ pl.. şte şi (nord) şti, şi ginscă (nord)'pl. şte (vsl.gonsika şi gonsi, bg. gyska, rus. gust, a. 1., rudă cu germ. gans, lat. ganta şi anser, vgr. hen, ser. fiansa). O pasăre palmipedă sălbatică şi domestică mai mare«de cit rata : un ctrd de glşti (J. B. Dat. uit. 102). Fig. Femeie proastă ori vorbăreaţă. A strica orzu pe gişte, a da unui incult un lucrii de care totuşi n’are nevoie, puţind sâ-î dai ceva mai prost cu tot attta folos ori plăcere: nu strica orzu pe gişte dind nefumătorului tutun de calitatea inttia ori ţăranului şampanie. Giscă de jumulit, om bun de înşelat, de jăfuit. giscân m. (d. giscă). Vest. Gfnsac, masculii gtştei. gfscăreăsă f., pl. ese, şi -iţă f., pl.e. îngrijitoare de glşte. gîscărlţă, o buru-ană cruciferă cu flori multe mici albe (âra-bis [alpina şi hirsiitaj). glt n„ pl. uri (slrb. gât, d. vsl. *glutU, gltlej, care vine d. glutiti — lat. glatire, a înghiţi; nsl. gâlt., bg. glutka, rus. gldtka, gtuej. V. gălătuc, înghit, hîltîc). Acea parte a corpului care susţine capu: l-a legat de glt. Gltlej: a tras vinu pe git. Fig. Parte care seamănă a glt: gltu unei butelii, GLA unei viori. înghiţitură, ctt bei înghiţind o dată: un git de vin. Trecătoare (defileu): giturile Carpatilor. Fam, A da de git, a da de mal, a da de rlpă, a răpune, a dobori. A face glt, a te înfuria. A-ţi rupe gitu (tron.), a-ti rupe capu, a te duce dracului, a muri. A fi sătul pină’n git, a fi foarte sătul, dezgustat. A-(i sta in gtt, a nu-ţi plăcea (un lucru), gîteji V. gătej. gftereâză pl. eze (d. git cu suf. -rează. Cp. cu titirez, goglează). Mold. sud. Beregată de pasăre. — Şi -reaţă tn nord. gitlţă !., pl. e. (d. git). Beregată, gltlej. gîtlăn, -ă adj. (lld. *glltan. V. gît). Om cu gltu gros. Se zice şi despre o varietate de prune cu vlrfu ca un glt, ca perele (bardace): prune gitlane, pruni gltlani. — Şi gîrlan : prune girlane (Munt vest). Şi gftlănos : prune gitlănoase (Munt est). gîtlej şi (Dos.) giltej n., pl. uri şi e (vsl. *gluteză. V. gît). Glt, Inghiţitoare: groapă adlncă este gitleju Jidovilor (Pro-hodu). gîtâs, -oâsă adj. Iron. Care are glt mare (gros). gituT, a -i v. tr. (d. git). Strlng de glt, ucid strtnglnd de gtt, sugrum, beregătesc, guşui suguş. V. strangulez. gîţă f„ pl. e (cp. cu ngr. kâtsos, gtţă). Mold. Trans. Coadă de păr împletită, uneori împodobită cu cordele*(cum poartă fetele). A împleti giţe albe, a răminea nemăritată. V. cîuf 2. gîză f., pl. e (rudă cu bizti. Cp. cu pol. giez un fel de tăun). Nord. Insect mic, mai des musculiţă. gizâlf m., pl. tot aşa. Nord. Glzâ mare, muscoi. gîzulie f. (d. gtză). Nord. Gtzâ. Gtn-ganie. — Şi gîjulle, gujulle. * glâbru,-ă adj. (lat. glaber, -bra) Fără păr, spin. Fără fire ori filamente: să-mintă glabră. * glacial, -ă adj, (lat. glacialis, d. gla-des, gheaţă). Foarte rece: vint glacial. Fig, Rece, indiferent: primire glacială. Oceanu glacial,oceanu Îngheţat, de la pol. Adv. Fig. Rece: a răspunde glacial. * gladiator m. (lat. gladiator, d. gla-dius, tesac). Sclav safi mercenar care se lupta cu fearele safi cu alt gladiator In circ la vechii Romani. V. atlet. glâdlş m. (slrb. gladiS, rus. glădyS, o plantă. Bern. 1,300). Verigar, un fel de arţar mic care creşte pin pădurile şi tufişurile clmpului şi face flori albe şi samare roşii (acer tataricum). O parte a războiului de ţesut (numită şi Jug) făcută din arţar. glaf n, pl. uri (ngr. glăfy, Vgr. glăphy, peşteră, d. glâpho = glypho, scobesc; bg. flab, dungă scobită pe o coloană). Munt. ăntuleţ ornamental pe o coloană. Policioară In prejuru unui stilp. Prichiciu ferestrei, partea pe care poţi pune ceva (de ex, o glastră). V. corlată, raft. www.dacoromanica.ro GLA glagol şi -oie, V. glagore. * glagolitic, -ă adj. (d. glagol). Alfa-betu glagolitic, un alfabet derivat din literele mici greceşti (probabil de Ciril) şi întrebuinţat la tnceput (sec. IX) In biserica slavă a Bulgarilor şi Croaţilor. Bulgarii 1-aa Înlocuit cu cel cirilic Încă din sec. XII, iar azi nu-l mai Întrebuinţează de cit clte-va comunităţi catolice din Croaţia. Adv. Cu litere glagolitice: a scrie glagolitic. glăgomă, V. hălămujdie. glagore m. (din mai vechiu glagol şi -âle, d. vsl. glagolu, cuvint). Vechi. Numele lui 6 tn alfabetu chirilic. Azi. Fam. (glagâle" [Munt.], glagâre şi glagorie) S. f. Minte, pricepere : am şi eă atita glagorie 1 glâjă f., pl. glăjî (germ. glas, după pron. săsească). Trans. Sticlă. Garafă, glâmnic, V oglamnic. * glandă f., pl. e (fr.glande, d. lat. glans, glandu. V. ghindă). Ghindă. Anat. Organ spongios destinat să secreteze unele lichide: gl macle salivare, lacrimale. Med. Unflăfură, bolfă In vre-o parte a corpului. * glandular, -ă adj. (d. glăndulă-, fr. -laire). Anat. Glandulos, ca glanda. * glăndulă f.> pl.e (lat. glăndulă). Ghin- dură. Glandă mică. Amigdală. — Fals -ulă (fr. glandule). • * glandulos, -oăsă adj. (lat. glan-dulosus). Anat. Care e de natura glandei, glantiular, ca ficatu, ca pancreasu. glanţ n., pl. uri (germ. glanz, lustru, de unde şi pol. glans, rus. glâănee). Mold. Lustru. Pele de lac : cîobote de glanţ. glas n., pl.w ari (vsl. bg. glasă). Voce. Vot: glasurile alegătorilor. Vechi. Informa-tiune. Ton, melodie. Pl. Note de muzică orientală, de vechea muzică bisericească la Români: a şti glasurile. glăsnic, -ă adj. (rus. vsl. glăsnyî, vocal, sonor. V. glas). Vechi. Vocal. S. f. Vocală. glastră f„ pl. e (ngr. glăstra, mgr. găs-tra, gastira, butelie, d vgr. gaster, plntece, găsiră, unflătură unu! vas, vas plntecos). Munt. Oală de flori, ghiveci, saxlie. * glaflcomă f., pl. e (vgr. glăukoma, d. glaux, bufniţă). Med. Turburarea saa Întunecarea umorii vitroase a ochiului, ceia ce poate duce la orbire. Se simte durere la tlmplă şi deasupra sprincenei, vederea se painjineşte şi se văd colorile curcubeului cind te uiţi la lumina lămpii, iar ochiu se unflă ca la bufniţe. Se vindecă pin picături de pilocarpină ori pin operaţiune. — Ob. glaucom, n. Cp. cu fibromă, diplomă, glăvă f., pl. e saâ glăvi (vsl. glavo, bg. glavă, cap. V. gloabă, gologan, oglab-nlc, oglavă). Vechi. Capitul, glaviznă. Azi. Iron. Cap de om prost, devlă. glâvnlcă şi glăvle, V. oglabnlc. glaviznă f,, pl. e (vsl. glavizna). Vechi, Capitul (In carte). — Şi glăvînţă, pl. e. 563 - GLI giăjer m. [d. glajă, ca străjer d. strajă ; germ. glaser). Trans. Sticlar (fabricant orî geamgia). — Şi -âr. glăjerie f. Trans. Sticlărie, glăjuţă f., pl. e. Trans. Glajă (garafă) mică. glămujdesc v. intr. şi tr. (vrus. hlomo-zdzic, ceh. hlomoziti, de aceiaşi orig. cu gălă-moz 2, glomoz, zgromojd, hălămujdie). Mold. nord. Fac gură, protestez, crlcnesc. — în Trans. şi grămujdez şi gremujdez: a nu gremujda nici un cuvint inaintea cuiva (Ret. N. Rev. Rom. 15 Aug. 1900, 95). glănţuîesc v. tr. (d. glanţ: pol. glan-sowac, rus. gl&ancovăti). Moţp. Lustruiesc. Sclivisesc. glăsuî£sc v. tr. (d. glas). Vorbesc, spun cuvlntez : a glăsui o rugăciune, a face cum glăsufeşte legea. — Şi glăsesc şi gră-sesc (Cod. Vor.). glăsuire f. Rar Fam. Cuvlntare. Cln-tare. glăvoc, -oct, V. zglăvoc. glăvăţină f., pl. I (d. glavă cu term. din căpăţină; bg. glavetina). Rar. Căpăţlnă. Boamba balanţei (Cant.), glăvînţă, V. glaviznă. glăvoc, V. zglăvoc. * glebă f , pl. e (lat. gleba, bulgăre, de ămlnt, pămint cultivat, moşie; rus. glyba). ămlnt cultivat. Rob lipit de glebă, lipit pămintului pe care trebuia să-l lucreze şi n'avea voie să-l părăsească. V. glie. * gledicie f. (după numele botanistului Gleditsch, mort la Berlin la 1786). Bot. Un copac Înrudit cu salclmu, Întrebuinţat ca plantă ornamentală şi la făcut garduri vii (gleditschia triacanthos). — Vulg. plătică (citat de Panţu, dar nauzit de mine). * glenă f., pl. e (vgr. gUne). Anat. Cavitatea unui os In care se Îmbucă altu. * glenoid, -ă adj. (vgr. glenoeidis). Anat. Cavitate glenoidă, tn care se Îmbucă alt os. gleznă f„ pl. e (vsl.glezinu. apoi gleznot bg. glezna, a. 1.; rus. glezna). Osu care iese tn relief In partea de jos a piciorului deasupra călcliului. * glicerina f.pl.e(d. vgr.gly&ys, dulce). Chim. Un corp lichid, gras, puţin mobil, incolor, dulceag, scos din corpurile grase pin saponificaţiune. Se topeşte la 17o şi fer-be 29do. A fost extras de Scheele la 1779, iar la 1835 Berthelot arătă că e un alcool triacid. Se întrebuinţează tn medicină şi par-fumerie şi serveşte şi la făcut mitroglicerină, dinamită, cerneală, văpsele ş. a. * glicină f., pl. e (fr. glvcim, d. vgr. gly-kys, dulce). Un fel de copăcei papilionace! agăţători, dintre care o specie, glicina chinezească (wistaria chinesis), e ornamentală şi se distinge pin frumoase flori albăstrii or! violete aşezate tn formă de struguri www.dacoromanica.ro * gliclriză f, pl. e (vgr. glvkvrlza, d. glykys, dulce şi riza, rădăcină; lat. glvcyr-rhiza, de unde pe urmă, din ignorantă, s’a făcut liquirltia, fr.reglisse). V. Iarbă dulce şi mlambal. * glicol m. In teoria chimii), iar alt-fel n, ca gol, goluri (din glicerină şi -ol din alcool). Chim. Alcool biacid (Ferbe la o tem- eratură mai rtdicată de cit alcolii monoacizi ind-că e mai dens de ctt ei). * gliconlân, -ă adj, (lat glyconium Imetrum], d. Glicone, un poet liric grecesc). Vers gliconian In metrica Grecilor şi Romanilor, vers compus dintr'o bază, un dactil, un troheu^i o silabă indiferentă (--------| —ww |——'Ţ—). — Şi gliconlc. * glicâză şi glucâză f., pl. e (d. vgr. glykys, dulce). Chim. O substanţă sâlidă incoloră de 2 ori îls mai puţin dulce de cit zahăru.Se moaie la 60o şi se topeşte la 860. E o aldeidă-alcool şi se găseşte In fructele dulci. glie f. (rus. glel, Tut.hlel, lut, nomol, hlei, rudă cu gr. glia, clei. Din lat. gliba, bulgăre, teren, moşie, s’ar fi făcut rom. gheauă, iar din rus. glyba, bulgăre, s’ar fi făcut glibă. Cp. şi cu vsl. glina, lut). Trans. Munt. Mold. (Rar). Bucată de pămlnt cu iarbă scoasă dintr’un ioc şi pusă aiurea ca să oprească năruirea (lat caespes). Poet. Supt glie, In pămlnt (de ex., mort). V. glebă. gligan m. (bg. g'igan şi glikan, d. glik, dinte, colţ). Mistreţ, P°rc sălbatic (Rar). Găligan: fii cuminte, băiete, că eşti gligan mare I glimoâză f., pl. e V. gălămoz. * gliptic, -ă adj. (vgr. glyptikds, d. g/y-pho, sculptez. V. sculptez, glaf, triglif). De sculptură. S. f. Arta de a grava petrele fine * gliptotecă f, pl. I ţi e (d. glipt-ic şi -tecif ca In btcliotecă). Muzeu de petre sculptate, de sculptură: gliptotecă din Miinchen. gloabă (oa dift.) f., pl. e (vsl. globa, amendă, globlniku, globnic, d. glava cap; strb. globa, amendă, globitl, a amenda; rus. pogolâvScina, recrutare obligatorie p. fie-care. V. glavă). Vechi. Amendă: a da, a plăti gloabă. Azi. Cal prost, mlrfoagă, drlglă (după facultatea de a plăti amenda si şi In vite, care. In acest caz, erau proaste). gloată (oa dift.) f., pl. e (vsl. bg. glota, gloată, pol. golota, holota. V. holotă). Companie (Vechi). Mulţime, popor lume multă: gloata privea la paradă. (V. poTadă). Trupe compuse din oameni tntre 36 şi 46 de ani şi care-s chemaţi la mare nevoie a tării (V. miliţii). * glob n., pl. urt (lat globus. V. ghem). Boambă, corp sferic, mai ales vorbind de hărfile făcute tn formă de sferă, de Invelişu de sticlă ori de porţelan In prejuru flăcării unei lampe ş. a- Globu terestu (sau numai globu), pămtntu, planeta pe care locuim, a a cărei formă se apropie de a sferei. globân m. (d. gloabă). Cal mare şi prost. Fig. Iron. Epitet unui om greoi şi ignorant — Şi fem. -ană. globesc v. tr. (d. gloabă sau strb. globitl). Vechi. Amendez. — Şi globănesc. glâbnic m. (vsl.globlniku. V. gloabă). Acela care strlnge gloabele (amenzile). * globâs, -oâsă adj. (lat. globosus). Ca globu, sferic. * glâbul n,. pl. e (lat gldbulus, fr. glo-bulej. Globulet, bobiţă: Globule de aer, de apă. In singe se află globule roşii şi albe. Farm. Pilulă foarte mică.—Fals -ui (după fr.). * globular, -ă adj. (fr. globulalre). Glo-bos, ca globu, ca globulu. S. f. Şot. Un gen de dicotiiedonate, cu flori albastre, foarte comune^In Europa şi cu proprietăţi purgative. * globulet n-> Pl- e- Glob mic. * globulâs, -oăsă adj. (ă.gldbul, după globos). Compus din globule, globular. glod n., pl. uri (letic gllid, lut, şi litiv. grâdas, gloduri [Bern. 1, 308]. V. grunţ, grăunte, glonţ). Est. Noroi, tină: cio-bote feştehte de glod. Vest. Substanţă rămasă nedisolvată: sarea a rămas glod in ciorbă, gloduri de sare tn mămăligă. Pl. Grunturi, noroi uscat ori îngheţat şi grunfu-ros: nu da căruţa pin gloduri (tn Br. şi glozl). Ştuleţi chirciţi ori fără grăunţe (numiţi In Olt şi ghijurl). V. podmol. glodărie f. Est. Mare glod, mare noroi. — Şi -ărâle. glodâş m. (d. glod, cu Inţ. pl. de „zgrun-ţuri, bulgări"). Cel care, la saline, pune bulgării tn căruţă, glodesc, V. Jnghîoldesc. glâdişte f. Vechi. Mare glod (tină), jjlodorâs, glodurâs şi glodâs, -oă. sa adj. Est. Plin de glod. de noroi. Vest, (glodoros şi gloduros). Plin de gloduri, grun(uros. Fig. Aspru, grosolan: cuvint gloduros. glogozeâlă f., pl. ell (V. glagomă). Vechi. Amestecătură, învălmăşeală. — Şi -ţeală. Azi In Trans. -zeală. glogozesc v. tr. (rudă cu gălămoz şi hălămujdie). Vechi. Amestec, învălmăşesc. — Şi -ţese. La Săgs. 56 -şese. glomot6c, ghelmot6c, ghemotdc, ghlomotâc, ghlolmotoc şi golmotâc n., pl oace (var. din gălămoz 1, folmotoc, holmotoc, şomoltoc, fofoloc, gogoloş). Sud. şi vest. Mototol, lucruri mototolite, boţ (de plnză orî de htrtie). glomo-, ghelmo-, ghemo-, ghYo-mo-, ghlolmo-şi golmotoceesc v.tr. (d. glomotoc ş. a.). Sud. şi vest. Fac glomo-toc, mototolesc, glomâz, V. gălămoz. glânteşi glonţ n., pl. numai gloanţe, vechi şi glonţurl (var. din grăunţe şi grunţ, de unde s’a făcut glonţ, apoi glonte, după un mase. mai rar glonţi, ca munţl-munte. Cp. şi www.dacoromanica.ro GLO cu glonţuros, grunţuros şi cu litv. grâdas faţă de rom. glod. D. rom. vine ung. golonc. Cp. şl cu ghiont). Plumb, goagă de plumb lungăreaţă care se pune tn cartuşu de război ori tn ghiulea ca să lovească şi să ucidă (Unele gloanţe Is acoperite cu alt metal). Vechi (pl. uri). Ghiulea, obuz: glon-ţurl mari de tunari (Let. 1,460 şi 485). Adv. A te duce glonţ, a te duce puşcă, drept, fără să’ntorci capu. Virtos ca glonfu (ptne, plăcintă), prea uscată,sfarog. V. alic, crint. glonţăn, -ă adj. (d. glonţ). Vtrtos ca glonţu, şi deci rău (vorbind de poame): mere glonţane. S. m. pl. Zgrunturi, bulgări -de pe un drum. glonţurâs, V. grunţuros. * gldrie f. (lat. gloria). Onoare, strălucire, faimă ctştigată pin virtute, talent, vitejie: glorie literară, artistică, ştiinţifică, militară ; gloria unui secul, unei societăţi. <3lorie luil Onoare, cinste, mărire, slavă lui! * glorific, a -a v. tr. glorifico, -ăre,d. gtoria, glorie, şi făcere, a face). Onorez, preamăresc, laud, slăvesc: a-l glorifica pe Dumnezeă. V. refl. Mă laud, mă fălesc, mă mtndresc: tnţeleptu nu se glorifică cu nimica. * glorldlă f., pl. e (lat. gloriola, dim. ■d. gloria). Iron. Glorie slabă, vană, care are de obiect lucruri mici. *glorl6Sj -âăsă adj. (lat gloriosus). Plin de glorie : general glorios. Care aduce glorie: victorie glorioasă. Vanitos, fălos, fudul: glorios de strămoşii tal. Adv. Cu glorie : a muri glorios. * glosar n., pl. e (vgr. glossdrion, lat-glossarium). Carte care conţine glose (cuv. rare) adunate. Vocabular, dicţionar: Du Cange a lăsat un preţios glosar al limbii latine medii şi infime. * glosatdr m. (lat. glossator). Autor de glose, de explicaţiuni de text. * gl6sâ f., pl. e (vgr. glissa şi glitta, limba, vorbă arhaică saâ rară; lat. glossa). Cuvlnt rar saâ obscur. Notă, explicatiunea unui cuvtnt ori unui loc obscur (V. scolie). Un fel de poezie tn care versu final al fie-cărei strofe formează altă strofă rimată care conţine tema, şi, ca atare, figurează tn fruntea acestei poezii şi, In ordine Inversă, la urmă: glosa tui Eminescu. * glosez v. tr. (d. glosă; fr.gtoser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez. * glosită f., pl. e (d. vgr. gI6ssa, limbă). -Med. Jnflamatiunea limbii. * glosologie şi gloto- f. (d. vgr. glâssa şi gldtta limbă, şi -logie). Studiu boalelor limbii. Linghistică. Ca adj. -logic. glotăş m. (d. gloată). Care face parte -din gloatele armatei. * gl6tă f., pl. e (vgr. glâtta şi glâssa, limbă. V. glosă). Anat. Orificiu faringelui, mărginit de cele două coarde vocale inferioare. GNO glotâsc (mă) v. refl. (d. gloată). Vechi, Ma adun gloată (oaste). V. răglotesc. glotire f. Vechi. Gloată (oaste). * glotologie, V. glosologie. glozT, V. glod. * glucâză, V. glicoză. glugă şi gugă f., pl. i (bg. gugta, glugă, kukla, păpuşă, d. ngr. kiikla, păpuşă, lat cucutla, glugă; ung. rut gluga, germ. gugel. V. cuculion, cucă, gugl. Bern. 1,640). Invălitoare de postav care se pune peste pălărie ori peste căciulă clnd plouă saâ ninge, numită şi gugl saâ capişon. Piramidă de coceni (strujeni), de nuiele ş. a., numită In Munt. şi clucă şi cuclă (Ră-sadu, 1,62). gluguş n., pl. uri şi e (d. glugă). Vest. Glugă (de pus tn cap ori sac mai mic tn formă de glugă, ca zăgtrna). glumă f., pl. e (vsl. gluma, neruşinare, bg. slrb. gluma, glumă, rudă cu vechiul islandez glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. 1,308, şi rom. hărmălaie). Vest. Vorbă sau faptă de rts: musafirii făceai glume pe socoteala lui. Fâră glumă, serios Iţi spun fără glumă c'a murit. în glumă, glumind, rtztnd, fără seriozitate: a lua ceva tn glumă. — In est şagă. glumesc v. intr. (vs\.glumiţi se, a flecări, strb. glumiţi se, a glumi). Vest. Spun ori fac glume, amuzez lumea: el glumeşte cind zice că va pleca. Nu iaâ un lucru tn serios, nu daâ destulă atenţiune : nu glumi cu primejdiile. — în est şuguiesc. glumgţ, -eăţă s. şi adj., pl. eţl, eţe vsl. glumici, bg. glumec). Care glumeşte, e face să rtzi: om glumeţ, lume glumeaţă. Neserios, farsor: acest om e un glumeţ. glupav, V. hîlpav. * gluten n., pl. e şi uri (lat. gluten. glutinis; fr. glu d. forma lat gtus, glutis. V. aglutinant). Clei, o materie cleioasă care rămlne tn făina cerealelor după ce s’a scos amidonu şi care constitue o substanţă alimentară. * glutinâs, -oâsă adj. (lat. glutinosus). Ca gliitenu, cleios. * gnelss n. (cuv. germ. pron. gnais). Min. Rocă primitivă compusă din feldspat, din fire de mică şi câarţ şi cu o structură schistoasă. gnâlşte, V. gunolşte. * gnom m. (cuv. fabricat de Paracelsus [+ 1541] şi care pare a se baza pe vgr. gndme, inteligenţă). Nume dat unor pitici diformi şi supranaturali care. după caba-lişii jidani locuiesc In pămlnt, unde păzesc comorile. Femeile lor se numesc gnomide. * gnomic, -ă adj. (vgr. gnomikâs, d gnome, sentenţă). Care conţine sentenţe maxime: poezie gnomică. S. m. Scriitori greceşti antici care aâ Compus versuri cu maxime morale. — 565 — www.dacoromanica.ro gnomon n., pl. oane (vgr. gndmon, gnd-monos, cunoscător, arătător, ceasornic ; lat. gndmon, -onis, it. giomoie). Un instrument oare-care care arată orele şi Înălţimea soarelui pin umbra pe care o face o vargă, un cui. Meridiană trasă pe sol, pe care razele soarelui, strâbătind o deschidere circulară de deasupra unui edificiu, descriu imaginea astrului. — S’ar putea zice şi gndmon, pl. onuri, sau o ie, ca demon. * gnomânlc, -ăadj. (vgr. gnomonikds). Relativ la gnomoane: arta gnomonică. S. f. Arta de a construi gnomoane, atribuită Haldeilor. * gnostic, -ă adj. şi s. (vgr. g/iostikds, d. gnosis, cunoaştere. V. dia- şi prognostic). M. pl. Filosofi religioşi care pretind că au o ştiinţă perfectă şi transcendentă despre natura şi atributele lui Dumnezeu. V. Crăciun. . * gnosticism n. (d. gnostic) Sistema filosofilor gnostici: gnosticizmu se apropie de platonizm şi de mantcheizm tot odată. goâdin, V. godin. goâgă (ca dift.) f., pl. e (rudă cu gogesc, gogoloş, gogcn, gogoaşă, cocă 1). Sud. Bilă, lucru sferic (nucă ş. a.): copiii se joacă cu goage. Groapa In care ţii bâţu la jocu numit „poarcă1*. goană (oa dift.) f., pl. e (vsl. * gonii, [ca prigoană d. progonu] sau d. gonesc). Fugă-rire, urmărire. A lua la goană, a alunga, a hăitui. Alergătură, fugă: a trage o goană. Goana mare, galop. Vlnătoare cu hăitaşi (hurc). Prigonire, persecuţiune. Goană şi prigoană, mare persecuţiune. Nenoroc Ia un joc de noroc. Impărecherea animalelor bovine. goangă (oa dift.) f., pl. e (var. din gingă, ginganie). Vest. Ginganie, insect. Goanga (Btş. Dobr.), gogoriţa, bordea, caua, buzguroîu. V. gongărie. goângăne (oa dift.) f. sau n. pl. (ung-gvongulni, a se frăgezi. V. gTugTulesc. Cp. şi cu cocolesc). Bz. A face goangăne, a face mofturi, a face nazuri, a face dificultăţi la ceva: acest ghiorlan acasă la tată-su minca şi pe dracu, iar acuma la stăpin face goăngăne. goange f. sau n. pl. (ca şi goangăne). Munt. Vest. A face goange cuiva, a-l alinta (ChN. 2,13). goarnă (oa dift) f., pl. e (rus. gorn, d. germ. horn, corn. V. fligorn şi corn 2). Trompetă de infanterie, goăză f. (d. gozuri). Gozuri. gobâîe, V. cobaîe. * gobelin n., pl. e şi uri. (de la T. Go-belin, inventatoru acestor covoare la 1500). Un fel de covor cu desemne artistice ţesute din celebra fabrică situată la Paris şi fundată In sec. XV de numiţii Gobelin (văpăilor! din Reims). Această fabrică a luat un mare .avtnt supt Ludovic XIV, a decăzut supt Revoluţiune, apoi iar s’a ridicat supt Imperiti şi are şi azi un renume universal. goblezân şi goblizăn m. (d. gaglează, de unde vine şi ung. goklesz, lungan). Est. Lungan, magădăii. — fn nord cobi-. godac m. (d. vsl. godă, an, şi -ac ca tn godinac, dănăc, ginsac. V. hojma, ogod, po- şi z-godesc). Est. Purcel pină la un an (godin, grăsun, glrmăt). V. noatln şi cirjan. godănâc, -ă adj. şi s. (bg. godinak, de un an, d. godina, an. V. godac, godin). Vest. Băiat ori fată de 10—15 ani: Ho, ho, godănacilor, că nu umblă Turcii (CL. 1920, 635) I (In lai. chear godinac, godac, godin, purcel).—Şi codănac (mai ales fem., infl. de coadâ, adică „fată care incepe a-şi Împleti coada"). Şi godană, In est codană. V. noatîn> godie f. (poate din răd. god- ca tn logodesc). Trans. Mireasă In ziua Intlia. Singe de godie. V. singe. godin m. (pmt. din care vine godinac). E fugăreşte: cine gonaci, om gonaci (călare). S. m.Taur tlnăr, gonitor. Cal, cursier. Vechi. Cercetător, explorator (călare) al terenului de bătălie. Persecutor. — gonâş (vechi), urmăritor (călare). * gondolă f., e (it. gândola). Un fel de dubă (barcă) mai lungă şi mai lată întrebuinţată mai ales pe la Veneţia — Fals -6lă. * gondolier m. (it gondoliere). Cel care conduce gondola. gonesc v. tr. (vsl. goniţi, a goni. V. dojănesc, iz- şi prl-gonesc> od- şi po-gon). Fugăresc, urmăresc. Izognesc, alung, explusez. Hăituiesc. Gonesc caii, li min repede. V. intr. Min, merg răpede cu caii, cu automobilu ş. a.: om gonit o oră.V. refl. A se Impărechea (animalele bovine). * gonfalonier m. (fr. gonfalonier şi gonfanonier, d. gonfalon şi gonfanon, steag militar pus In vlrfu unei lănci; it. gonfalo-niere, d. gonfalone, care vine d-germ. gunt-fano, steag de bătălie V. fanion, fanon). Apărător militar al unei episcopii, abatii ş. a. Magistrat municipal Intr’unele republici italiene In evu mediu, mai ales tn Florenţa şl Siena. . * gong n„ pl. urf (fr. gong, cuv. malaiez) Disc de metal (talger, cimbal) cu care, In răsăritu Asiii, se dau semnale lovindu-1 c’o măciucă înfăşurată In clrpe. V. tam-tam. gongărfe f. Vest. Mulţime de goange (NPI. Ceaur, 91). * gongorizm m. (d. poetu spaniol G6n-gora, mort la 1627). Cultizm. V. bombas-ticlzm. * goniom6tru n., pl. e (d. vgr. gonta, colt, unghi şi metru. A tri-gon). Instrument de măsurat unghiurile pe teren. gonltâr m. Care goneşte. Taur ttnăr. gâniţă f., pi. e (d. goană). Timpu goni-rii vacilor de către taur. Vacă gonită de taur. Iron. Femeie care umblă mult pe stradă. Adv. A umbla gonifa, a te fine tot de plimbări. gonţi goânţă adj. Mold. Curăţat, dez-ghiocat, fără păstări: fasole goanfe (boabe). V. decorticat. gordeân, -ă adj., pl. enl ene (sud) şi gordini -ă (est) Se zice de un fel de struguri albi şi mustoşi: struguri gordeni, poamă gordină. — în Olt. gorgan (NPI. Ceaur, 91 şi 147). * gordian, -ă adj. DinGordium, un oraş. din Asia mică. Nodu gordian, un nod care se afla la Gordium şi care e» aşa de In-cllcit, In cit nimenea nu-l putea dezlega Alexandru cel Mare, neputlndu-1 dezlega, l-a tăiat cu sabia, vrlnd să arate că pentru el nu există dificulate. De atunci, a dezlega nodu gordian înseamnă „a învinge o dificultate". * gordună f., pl. e (ung. gordon şi gordonka). Trans, Contrabas: strunele gor-dunel, grohăitu gordanel (Rebr. 1, 14 şi 286). 1) gorgan n., e (turc. kurgan, „cetă-tuie“, cum. tăt. „movilă", de unde şl rus. kurgăn. rut. pol. kurhan, movilă, ung. kor-hăny, pămlnt vegetal. V. corhană). Munt. (La N. Dens. 600, şi’n Mold. sud). Mare movilă de pămlnt (înaltă de 20-30 de metri) ridicată de barbari ca monument pentru şefii lor mortl (in România se văd şi azi multe gorgane). V. popină. 2) gorgan adj. V. gordean. gorgână, V. goldană. gorgoâze, corcoâse şi corfoâse (oa dift) f. pl. (din aceiaşi râd. cu corcoafe, corcolesc, cocolesc cocoloş). Est. Fam. Bol-botine, rogodele, poame crude sad şi coapte- gorgân n., pl oane (cp. cu ngr. găfgu-ras, gltlej). Tril In psaltichie. * gorgână f.(d. Gorgoneledin mitologie). Zool. Un fel de polip. V. celenterat. * goril m., pl. li, şi gorilă f. pl. e (fr. gorille m., d. latina naturaliştilor [Savages, 1847], fiind-că s'a presupus că e indentic cu gorila, nume dat de Hamone oamenilor păroşi pe care i-a văzut el cind a tncunjurat Africa, In sec. V ainte de Hristos). Un fel de maimuţă antropidă din Africa ecuatorială — Gorila e cea mai mare din toate maimuţele; e mai înaltă de cit omu, mai masivă, cu braţe enorme şi picioare scurte. Păru ei e negru. E fricoasă şi puţin inteligentă ; fuge de om, dar etnd e rănită se apără cu ferocitate. Trăieşte tn pădurile umede şi impenetrabile. gorlâni V. ghîorlan. gorneâg (ea dift.) n., pl.inuz. ege(slrb-bg. gornlăk, id.). Olt. Vlnt de vest austru fiula gorneagului (NPI. Ceaur, 142). www.dacoromanica.ro gcSrnlc m. (pol. gornlk, vsl. t gorlnikă, d. gura, munte). Carp. Pădurar. Trans. Jitar, plndar. Trans. vest (ung. gornylk). Aprod, uşier. gornist m. Sodat care sună din goarnă. gârştlnăj V. goştlnă. gorun m.(bg. strb, gorun.V. gfrneaţă). Un fel de stejar numit şi slăaun şi tufan (quercus sessilif Itira). gâspod adj. fix (prescurtare grafică din vsl. gospodînt, domnesc). Vechi. Oficial, domnesc, al stahilui: carte, pecete, dovezi, robi gospod V. cazon. gospodar m.(rus. vsl.gospodari, domn. V. gazdă). Titlu dat de Slavi domnilor (principilor) româneşti de odinioară. Azi om căsătorit şi cu căsnicie frumoasă. Adj. m. Casnic, muncitor şi iubitor de bogăţie şi ordine In casă (!n Munt. şi f. gospodară = gospodină). — Şi hospodar (Cov.). 1) gospodăresc, -eăscă adj. (d. gospodar). De gospodar, om casnic (serios): casă gospodărească. 2) gospodăresc v. intr. (d. gospodar)-Trăiesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucruri de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa lui: tata şl-a gospodărit băiefii. gospodăreşte adv. Ca gospodarii, ca oamenii cu casa lor (serioşij: a vorbi gospodăreşte. gospodărie f. (d. gospodar). Căsnicie, averea unui gospodar (casa, mobilele, vitele ş. a.). Conducerea aceastei căsnicii, admi-nistraţiunea casei, menaju: a te ocupa de gospodărie. gospodărds, -oăsă adj. (d. gospodar). Om căruia ti place să aibă o bună gospodărie. gospodfn m. (vsl. gospodină). Ps. S. Cor. Domnu, Dumnezeu. gospodină f., pl. e (vsl. -gospodynlct, doamnă, rut. gospodtnsa, gazdă, econoamă). Femeie care are.o gospodărie. Femeie care se pricepe tn gospodărie, menajeră. Adj. O femele gospodină. gosp6jdăf., pl. e (vsl. gospozda). Vechi-Doamnă, principesă, goştinâr m. Acela care strtngea goştina. gâştln^ şi (mai vechi) y6rştină f„ pl. i (vsl. »gorscina, d. gora, munte, adică „biru de păşunat pe munte"; nsl. edrŞcina, bir pe podgorii. V. podgorie). Vechi. Bir pe oi şi porci (impus tnttia oară de Mihneall al Ţării Româneşti, 1577-83. Şăin.). — Şi goştinlţă sau (?) g6ştlnlţă. La Xen. (3,172 de două ori) gr6ştlnă, iar la 5,175, „porcăritu sau goştina“. goştlnâsc v. tr. Vechi. Supun goştinii. gotcân m. (d. eotcâ, ca curcan, giscan d. curcă, giscă). Masculu gotcil, mai ales „cocoş de munte" (tărao urogallus). gâtcă f., pl. e şi {(cp. cu Qot, pl. Qofi, nume de popor, fem. sing. Qotcă [format ca şi puicăA mai ales că gotca se numeşte şi Leaşcă, fem. d. Leah, pe lingă raţă leşească. Rut gdtka vine d. rom. Cp. şi cu rus. ka-ragătka, un fel de raţă). Mold. 1. Raţă leşească (anas tadorna), un fel de raţă care mişcă capu Intr'un mod particular şi care are In prejuru ochilor o piele foarte roşie şi nişte calozităţi (Răţoiu ei e mare cit glsca), Fig. Adv. Roş gotcă (de ruşine de furie), roş ca sîngele. 2. Un fel de raţă mai mare, (anas moschata) care miroase a mosc şi e originară din America. 3. Un fel de raţă sălbatică pestriţă, mijlocie Intre raţă şi giscă. 4. Găinuşă de munte (tdtrao bonăsia), care are In prejuru ochilor un cerc lat de un roş aprins. V. cocoş şi Teruncă. * gbtic; -ă aaj. De Goţi, al Qoţilor: limba gotică. Litere gotice, literele cu care scriu astăzi Germanii, colţuroase, urlte şl provocatoare de miopie şi care ati fost numite aşa tn semn de dispreţ, adică „litere barbare". Ele tşi au originea tn seculu XII. Tot aşa au fost numite şi primele litere tipografice, care tot colţuroase erau. Arh. Stil gotic, un stil care n’are nimica comun cu Goţii de ctt dispreţu cu care a fost primit la’nceput şi care de aceia a fost numit „gotic". Acest stil e originar din Ile de France şi se distinge pin bolta ogivală, din care cauză se numeşte şi stil ogival şi s’ar putea numi şi stil francez. El a’nflorit In Europa de la anu 1120 pină’n seculu XVI. Principiu lui generator rezidă nu, cum s’a spus mult timp, In curba frtntă a arcurilor, ci’n structura ogivală a bolţii: ia decurge întreagă, împreună cu pilastru, din descoperirea bolţii pe nervuri sau a ferestrei de ogivă. Această descoperire, necesitată de mărirea bisericilor şi de dezvoltarea continuă a bolţilor, atrase întrebuinţarea arcului frlnt şi a pilaştrilor terminaţi să mărească stabilitatea. Entusiazmu religios al acestei epoci a’nălţat măreţele basilici de la Sens, Laon, Nyon, Senlis, "Paris, Rouen, Sois-sons, Bourges, Reims, Auxerre ş. a. Sculptura monumentală care orna cu atlta bogăţie catedralele şi pictura aplicată pe edificii erau unicamente apropriate necesităţilor arhitectonice. Chear stilu mobilierului şi odoarele reflectau aceiaşi ideie conducătoare. g6tov adj. m. (vsl. gotovu). L. V. Gata, numerar, peşin. gotoviSsc, V. gătesc. gotovfnţă şi gotovfre f. (d. gotovesc). Vechi. Lit. Gătire. gdvă, V. govle. 1) govâsc v. tr. (vsl. govleti.). Vechi. Respect, onorez, venerez, ador: bun g vitor (după vsl. blago-goviinu). Azi. Olt. Stafl pe lingă mireasă tn semn de onoare, cum obişnuiesc prietenele ei. 2) govesc v. intr. (d. govă). Dos. Fetesc, trăiesc ca fată. Est. (cp. cu govesc 1 şi gogesc). TInjesc după cineva, mi-e dor de el, gogesc, ltncezesc (de boală). www.dacoromanica.ro govetesc v. tr. (din dovedesc şi goto-vesc?). Dos. Dovedesc, arăt g6vle f. (d, govesc 1). Vechi. Fată, fecioară. Olt. Ban. Serbia. Mireasă. Olt Ne-deie (poate de la btlciu sfintei fecioare Maria). Munt. vest. (Tel.). O datină In dimineaţa zilei de Sftntu Gtaeorghe, etnd 3-4 flăcăi, une-ori c’un lăutar, şezlnd Intr’o căruţă trasă de 2~4 cai cu clopoţei, împodobită cu ramuri de salcie şi de stejar, străbat satu clntlnd şi chiuind cu ploştile de vin In mtnă. — La Dos. govă, pl. J, fecioară, fată. goz n., pl. ari (ung. gaz gunoi). Trans. Gunoi: dă gozu afară din casă. Vechi. Sfărămătură de cereale ori de puie: vezi gozu din ochiu altuia şi na vezi birna din ochiu tău. Mold. Pl. Zoană curătură, co-dină, sfărămături de cereale rămase de la treierat (care se daii găinilor) — Şi g6-zură, f. (Săm. 4,689) şi goază (Mold). In Suc. (Şez. 32,108), gozomete, n. pl.. gunoaie. V. tirnomeată. gozorâr m, (din gozurar, d. gozuri). Dun de jos. Măturător care adună gozurile din hambare, din vagoane ş. a. (VR. 1925, 5,283). grabă f., pl. e şi grăbi (d. bg. graba, greblă, vsl. grablia, răpire, de unde s’a dezvoltat noţiunea de „grăbire". V. grăbesc). Pripă, zor, urgenţă a lucra cu mare grabă. In grabă, grabnic, urgent : a plecat In grabă (V. degrabă). Prov. Graba strică treaba, cu graba mai mult perzi. grabnic, -ă adj. (d. arabă). Urgent, care nu sufere Intlrziere : afacere grabnică. Subit, năprasnic: moarte grabnică. Adv. In grabă: vino grabnic.—Şi gramnic (Munt. est). * grad n., pl e, vechi uri (lat. gradus, pas, treaptă, d. gradior, gressus sum, păşesc. V. a-gresiune, congres, dlglt-grad. Diviziune de barometru, termometru ori cir-cumferenţă: termometru arată + lOo (10 grade de căldură), un ung'ii de 45 de grade. Nume dat diferitelor sunete ale gamei. Fift. Apropiere sau depărtare tntre rude: verii primari ts intre ei rude de al patrulea grad. Treaptă ierarhică ori socială: doctoratu e ultimu grad universitar, bogatu ocupă un grad social mal inalt de cît săracu. Qram. uradele compirafiunii, pozitivu, comparativu şi superlativu: bun, mai bun, cel mai (sau faarte) bun. * gradat,-ă adj. (lat gradatus). împărţit In grade: linie gradată. Care înaintează pe grade, treptat: curs gradat. S. m. Soldat distins printr’un grad, vorbind de caporali şi subofiţeri (V. trupete). Adv. In mod gradat, treptat: a înainta gradat. * gradaţiune f. (lat gradătio -dnis). Acţiunea de a grada: gradafiunea unui termometru. înaintare (ori retragere) progresivă: gradafiunea căldurii, lefii, onorurilor. Muz. Trecere nesimţită de la un ton la altu. Ret. Figură care aşează cuvinte sau idei a căror tărie creşte saii scade, ca: du-te, aleargă, zboară I (V. retorică). — Şi -aţle. * gradez v. tr. (d. grad; fr. gtaduer, it. gradare, a te sui pe grade, şi graduare, a împărţi tn grade [d. mlat graduare, deşi după. cl. gradaţia s’ar fi aşteptat * gradare], V. de -gradez). Împart In grade: a grada un barometru. Aşez după greutate:a grada exerciţiile. Disting printr’un grad: a grada un soldat. grădişte f. (vsl. grad&te, Intăritură, d. gradu, îngrăditură. V. gard. Cp. cu numele oraşului Orhei, ung. vărhely, loc de oraş). Vechi. Locu unde a fost o cetate. Azi. Dun. Pdpină. — Şi grădişte, cum se numeşte locu Sarmizegethusei. * graf m. (germ. graf, rus. graf. V. gra-fină, pîrcălab). Conte german şi rusesc. V. grof. * grafic, -ă adj. (vgr. graphikds). Relativ la scriere, la figuri, la desemn: arte grafice, atelier grafic, cuvlntu scris e reprezentarea grafică a ideii. Adv. In mod grafic, pin scriere ori desemn: a reprezenta grafic. * grafie f. (d. vgr. grăpho, scria). Cuv. care se combina cu alte cuvinte ca să arăte numele unor ştiinţe, ca: geo-grafie, etnografie. (V. logle). Scriere, alfabet. grafină f., pl. e (rus. grafinla). Mold. Sec. 19. Nevastă de graf. Adv. îmbrăcată grafină, ca o grafină, ca o păpuşă, foarte elegant V. nap-cfocan, spilcuit. 1) • grafit n, pl. e şi uri (it graffito). Un fel de pictură murală lucrată In clarobscur saii inscripţiune pe un zid. 2) * grafit n, pl. uri (fr. graphite, m., d. it. grafite, I-, d. vgr. graphts, creion, grăpho, scriu). Min. Carbură minerală unsuroasă, care se întrebuinţează la făcut creioane (Se numeşte şi plumbăgine). * grafitoi'd, -ă adj. (d. grafit şi -id din metaloid). De aspectu grafitului: si’iciu grafitoid * grafofdn n., pl. oane (d. vgr. grăpfio, scrii), şi phoni, voce). Fonograf cu cilindre. * grafol6g, -oâgă s. (d. grafologie). Care se ocupa de grafologie. * grafoirîgic, -ă adj. (d. grafologie). De grafologie. * grafologie f. (d. vgr. grăpho, scriu, şi -logie). Arta de a recunoaşte caracteru cuiva după forma scrisului lui. * grafomăn, -ă s. şi adj. td. grafo-manie). Care sufere de grafomanie. * grafomanie f. (d. vgr. grăpho, scriu, şi manie). Mania de a scrie mult fără să fie nevoie. * grafometru a, pl. e (d. vgr. grăpho, scriu, şi metru Mat. Semicerc cu alidade întrebuinţat la măsurat unghiurile la ridicarea planurilor. grat n, pL uri (vsl. bg. grai, clntec, melodie, rus. grai, ctrtială, strb. graia, vorbă, ctrtire). Vorbire, limbă, vorbă: un grai plin www.dacoromanica.ro de datceafă, eralu oamenilor, al păsărilor. Rostire, pronunţare: pin grai şi pin scris. Jargon, dialect: gr atu hoţilor, grai de la vale. grţlnlc, V. craînlc 2. grajd n., pl. uri (vsl. bg. grazd. V. gard). Staul, mal ales de cal. Fig. Locuinţă murdară. — In est grajdl, pl. -diurl. V. şopron. grâlle f. (cp. cu greblă). Nord. Furcer, furcă de fer. . * gram n., pl. e (fr. gramme m., d. vgr. grâmma, literă, a două-zeci şi patra parte a unei uncii, o măsură de greutate). Unitatea de măsură a sistemei metrice latine şi care reprezentă greutatea unui centimetru cubic de apă destilată luată la cea mai mare densitate a ei. Multiplii lui ts: deca-,ecto-,chiloţi miriagramu, iar submultiplii: deci-, centi-şi miligramu. V. chintal, tonă. * grămătic, -ă adj. (vgr. grammatikâs, d.gramma[ă\n*grăphmal, literă, d. grâpho scriu).De gramatică,gramatical -.studiigramatice. Conform gramaticii, gramatical: frază gramatică. Subst. Persoană care ştie gramatica. In vechime, filolog. S. f., pl. i (vgr. grammatiki /tihne, artă]). Ştiinţa de a vorbi şi scrie corect Linghistică. Carte care conţine aceste ştiinţe. Gramatica comparată, linghistică comparată, care compară limbile. Gramatica istorică, care studiază limbile de la originile el. Gramatica generală, totalitatea regulelor comune tuturor limbilor. Adv. Conform gramaticei (ob. gramatical). * gramatical, -ă adj.(lat.gramaticatis). De gramatică: studii gramatica’e. Conform gramaticii: frază gramaticală. Adv. A vorbi gramatical. * graminâQ, -âe adj., f., pL tot ee (lat. şramlneus, de iarbă, d. gramen, iarbă). Bot. Din familia griului. S. f. pl. O familie de plante monocotiledonate din care face parte griu, orzu, secara, uvâsu, popuşoi u, orezu, stufuş. a. grămnlc, V. grabnic. * gramofân n., pl. oane (d. vgr.grămma, litera, şi phoni, voce). Fonograf cu discuri. * gran n., pl. e (lat granum, grăunte). O măsură care se întrebuinţa odinioară In farmacie şi era egală cu 6 centigrame. * granadir, V. granatier. * ţjranătm. (lat.^ranalum. V. grenat). Rodiu. Piretru, iarbă amară, mătrice sau poala sfintei Marii, o plantă din familia compuselor (pyrithrum (chrysănthemum sau tana-citum) parthimum), aromatică şi înrudită cu tarhonu (Capitulele ei uscate şi pisate ucid insectele. Creşte şi pin Dobrogea). S. n„ pl. e. Grenat. (pl. uri) O stofă de fir şi de bumbac. * granătă f., pl. e (it granata, d.grano, grăunte; fr. grenade). Rodie. Mică bombă explozivă care se aruncă In duşmani (deja la N. Cost. 2, 107). Ornament care repre-zentă o granată explodtnd şi care se poartă pe uniformele militare.—Şi grenadă (barb. fr.). V. cumbara. * granatier m. (d. granată sad după it granatiere; fr. grenadier, de unde şi germ. grenadier, şi de aci rus. grenadir). Soldat pedestru care aruncă granate. Soldat din regimentele de elită tn Francia (1791). Soldaţi din garda lui Napoleon I şi iii. — Mai vechi granadir şi grenadir (după rus.). Şi grenadier (după fr.). Forma cea mai rom. granatar, cum zice N. Cost 2, 107. V. muşchetar. * grânde m. (sp. grande, d. lat. grandis, mare). In Spania, membru al celei mai tn-nalte nobleţi. * grandâţă f., pl. f (sp. grandeza, it. -ezza). Nobleţă unui grande. * grandlis, .oâsă adj. (fr. grandiose-d. it. grandioso). Măreţ. Adv. In mod măret> * grandlozltâte f. (it. grandiosită) şi grandoare f., pl, ori (fr. grandeur). Măreţie. grăngure m. (d. gangur). Vest. Gangur. Fig. Fam. Personnă importantă. * grânic, V. crainic 2. * granit n., pl. uri (fr. granit, d. it gra-n/to, d. grano, grăunte, adică „peatră gra-nuloasă"). Min. O rocă ignee foarte dură compusă din feldspat mică şi cuarţ. Fig. De granit, foarte tare, inflexibil: caracter de granit (une-ori şi «fără milă": inimă de granit). * granltâlă f., pl. e (it. granilella). Min. O peatră cu pete albe, galbene ş. a. * granitic, -ă adj. (d. granit; fr. grani-tique). De granit : stilp granitic. * granltds, -oâsă adj. (d.granit; fr. gramteux). Care conţine granit: teren gra-nitos. graniţă f., pl. e (vsl. slrb. 'bg, grânica, rus. pol. granica, d. vsl. granl, cap, unghi, hotar; ung. grănic, germ. grenze). Frontieră) hotar de tara. — Mal vechi (după rut.) şi hr- (N. Cost. 2, 98). * granivor, -ă adj. (d. lat granum, grăunte, şi vor ca In carnivor). Care se nutreşte cu grăunţe de cereale, ca unele păsări. 1. * grant n.,'pl. uri (fr. erand, mare, sublim, mărire). Munt. Pop. A-ţl ţine grantu, a-tl tine demnitatea (rangu). 2. * grant n., pl. uri (Un fel de a pun-găşi după sistema pungaşilor din Grant, care era un clmp numit după nume'.e unui Francez Le Grand, iar astăzi e o mahala a Bucureştilor şi care se practică aşa: doi pungaşi ochesc o victimă naivă (de obicei un ţăran), cu care unu din ei intră In vorbă, apoi amlndol merg ctt-va timp împreună plnă ce., găsesc un portofel unflat aruncat In calea lor de al doilea pungaş. Primu pungaş se preface emoţionat şi roagă victima sascundă portofelu găsit Peste puţin, apare al doilea pungaş şi-i întreabă dacă nu cumva au găsit un portofel. Primu pungaş tăgăduieşte şi se oferă să fie căutat. Al doilea pungaş II caută şi nu găseşte portofelu. www.dacoromanica.ro Victima se lasă şi ia să fie căutată, Iar pun-gaşu, care a observat din timp ce fel de pungă saâ portofel are victima, ti şterpeleşte punga sau portofelu şP-I strecoară tn loc altu asemenea declartnd că nu şi-a găsit banii. Apoi se scuză că i-a turburat degeaba, iar primu pungaş pleacă cu victima, veselă că al doilea pungaş n’a descoperit portofelu găsit şi se duc amtndoi Intr’o circiumă ca să Împartă banii. După ce comandă ceva de băut, primu pungaş se retrage supt un pretext oare-care şi dispare, iar victima după o lungă aşteptare, tncepe a-şi căuta banii şi constată cu groază şi că banii ei aâ dispărut rămtntnd In loc un portofel plin de htrtii, şi că portofelu găsit, tn care spera să găsească mulţi bani, e plin tot de htrtii V. grăntaş. * grânul n„ pl. e (lat. grdnulum, dim. d. granum, grăunte). Grăunte mic, bobită. Pilulă foarte mică. — Fals graruil sau -ulă (după fr.). * granulât, -& adj. Prefăcut In grâ-nule, grăunţat (ca gozurile). * granulaţlune f. Acţiunea de a gra1-nula. Med. Bobite care se produc pe mucoase tn unele leziuni organice, pe unele răni. Granulaţiuni cenuşii manifestaţiuni tuberculoase ale ftiziii acute. — Şi -ăţie. * granulez v. tr (d. grănul; fr. granu-ler). Prefac In grânule: a granula plumbu. * granulos, -oâsă adj. (d. grănul, fr. granuleux). Compus din grânule saâ de un aspect ca cum ar fi compus din granule, grăuntos: pămtnt granulos, tumoare granu-loasă. grap v. tr. V. grăpez. grâpă f., pl. e, rar grăpl (rudă cu bg. graba, greblă, şi grapa, grunţ, ciupitură de vărsat; strb. hrape şi rapa, ciupituri de vărsat, hrapatl, a vorbi răguşit V. grăbesc, răpesc, grlpcă. Cp. cu hrapă). Un aparat agricol compus din mărăcini şi spini de acoperit sămtnţa şi netezit bulgării sfărâmaţi mai tnainte de boroană (Pe alocuri tot una cu ,boroană"). A te ţinea grapă de cineva, a te finea de el, a nu-l slăbi de loc, a te ţinea scai (cată, glrbă, lipcă). Vechi. Apărătoare de gratii de fer mobilă la poarta unui castel. Steag, oaste. grâpşin (mă), a grăpşlnâ v. refl.(d. grapă. Cp. şi germ. grapsen, a. t.). Mold. Mă agăt, mâ caţăr, mă prind Suindu-mă: caii se grapşină pe scări de bolovani. (Vlah. Rom. Pit, 221, vorbind de munţii Neamţului), mă grâpţăn, grăpţănăt; şi mă zgrepţăn, se zgreapţăna, să se zgrepţene, zgrep-ţănat; mă zgrepţur, -at. V. şi grip-ţur, s. m. gras, -ă adj. (lat. grassus şi crassus, it. grasso, pv. fr. gras, sp. graso, pe. graxo). Care are multă grăsime. Fig. Bogat: pungă grasă, Pămint gras, argilos şi fertil. S. n. Vechi. Grăsime. grâşiţă f., pl. e (strb. grafica, bg. gra-Sec, dim. d. grah, mazăre). Olt. O plantă erbacee (numită şi iarbă grasă) cu tulpina ramificată şi întinsă pe pămtnt, cu frunzele cărnoase, cu florile galbene şi cu fructele capsulare (portulăca olerăcea). Vlăstarele ei tinere se mănlncă ca salată contra scorbu-tului V. gheţuşcă. grâtle f., pl. gratii (d. lat. grătes şi eră-tis, it grata, sp. grada, pg. grade; dim. graticula, it. gratlglia, vfr. graille, nfr. ariile. D. rom. vine rut grăta. V. grilaj). Vargă saâ drug de metal ori de lemn (zăbrele) care, împreună cu altele, opresc să treacă lucrurile mari: cuşca şi leasa se compune din gratii, un gard făcut din gratii. * gratific, a -â v. tr. (lat. gratifico, -ăre şi '-cor, -cari, d. gratus, plăcut, şi făcere, a face). Acord o favoare, o recompensă, o gratificaţiune. * gratificaţiune f. (lat. gratificătio, -dnis). Bacşiş, mare mulţămire, recompensă, răsplată: o gratificaţiune de 5000 de franci. — Şi âţle. * gratis adv. (lat. gratis, din gratiis, ablativu pl. d. gratia, grafie, favoare). Gratuit, fără bani, tn dar, degeaba: a da cuiva de mincare gratis. Iron. Fără motiv, fără folos : a bate pe cineva gratis. — Greşit pe gratis. * gratitudine f. (după ingratitudine; fr. gratitude). Recunoştinţă recunoaşterea unei binefaceri primite. * gratuit, -ă adt. (lat. gratuitus). Dat gratis: locuinţă gratuită. Fig. Fără motiv ori folos: răutate gratuită. Fără bază: presupunere gratuită. Adv. Gratis. * gratuitâte f. (lat. gratuitas). Calitatea ae a fi gratuit: invăţămintu in şcoala primară e gratuit. * gratulaţlune f. (germ. gratulation, d. lat gratulătio, -onis). ’lrans. Bucov. Felicitare. — Şi -âţle şi -âre. * gratulez v. tr. (germ. gratulieren, d. lat. gratulor, -ări, d. gralus, plăcut), Trans. Bucov. Felicit: ifi gratulez c ai invtns. * graţie f. (lat. gratia, d. gratus, plăcut). Farmec, trumuseţă: a avea graţie in vorbă. Favoare gratuită : a intra In teatru pin grafia directorului. Iertare de pedeapsă acordată de capu statului: a acorda graţie unul condamnat. Har, dar divin acordat omului pentru salvarea lui. Milă, milostivire, favoare divină : a fi rege pin graţia lui Dumnezei şi voinţa naţională. Pl. Mit. Cele trei zeiţe care o tnsoţeaâ pe Venerea şi care personificaâ ceia Ce e mai seducător tn fru-museţă. A fi in graţiile cuiva, a-i plăcea. Adv. Mulţămind, pin grafia (ajutoru) cuiva : am scăpat graţie Iul. * graţlez v. tr. (fr. gracier, it.graziare). Acord graţie, iert (un condamnat). * graţids, -oasă adj. (lat gratiosus). Plin de grafie, de farmec: o fată graţioasă. Adv. Cu grafie : a dansa graţios. * graţlozitâte f. (lat.graiidsiias, -ătis). Politeţă afectuoasă. Pl. Iron. Vorbe aspre, ocări: a trebuit să înghită toate graţiozi-ţile lui. www.dacoromanica.ro grâur ra. (lat. graulus din graculus, gaiţă. D. g racii la vine ix.graille, cioacă, ceâcă, din graula fr. grole, id.). Un fel de sturz cenuşiu închis cu picăţele albe (sturnus). Ileana graurilor, ziua de Sflntu Constantin şi Elena j(21 Mai), clnd, după credinţa poporului, zboară puii de graur. Munt. Poreclă Ţiganului. Adj. Cal graut, cal de coloarea graurului. V. porumb 3. * grav, -ă adj. (lat. grăvis, de unde vine şi greii). Cu greutate, serios: om grav. Important, dificil: afaceri grave. Periculos, greu : boală gravă. Muz. Jos, de jos, gros : ton grav. Gram. Accent grav, de la stingă la dreapta ('). S. n. fără pl. Lucruri grave: a trece de la grav la glumef. Adv. Greu, In mod grav : a păşi grav, a fi bolnav grav. * gravelă f., pl. e (fr. gravelle, d. grive, mal nisipos, d. lat. pop. * grava, cuv. celtic. V. grevă). Peatră, o boală caracterizată pin nişte grăunţe calcaroase care se fac In beşica udului şi In rinichi. * gravez v. tr. (fr. graver, d. vgerm. graban, ngerm. graben, a săpa, a grava, d. grab, groapă. V. groapă). Sap litere sau figuri In metal, In peatră, In lemn. Fig. întipăresc adine: a grava ceva in inima (in mintea) cuiva. * gravitate ţ. (lat grăvitas, -ătis, d. gravis, grav, greu). Calitatea de a fi grav : gravitatea unui profesor. Importanţă, dificultate : gravitatea unei afaceri. Mare grad de pericul: gravitatea unei boale. Muz. Caracteru de a fi jos, gros: gravitatea unui sunet. Fiz. Centru de gravitate, centru de greutate, punctu fix pin care trece rezultanta greutăţilor moleculelor unui corp In toate poziţiunile posibile. * gravitaţiune f. (d. a gravita). Acţiunea de a gravita, forţă In virtutea căreia toate corpurile se atrag reciproc In raport direct cu volumu lor şi invers cu pătratu distanţei. Legea gravitaţiunii universale a fost formulată Intlia oară de Newton. — Şi -âţle. V. atracţiune. * gravdr m. (fr. gravear). Acela a cărui meserie e gravatu. — Curat rom. ar fi gra-vaior. * gravură f. pl. (fr. gravure). Arta de a grava. Figură făcută pin această artă, ca obişnuitele figuri din cărţi — Curat rom. ar fi gravatură. V. clişeQ. * gravitez v. intr. (nlat. gravitare, format de Newton de la lat. gravitas, gravitate). Fiz. Tind spre un punct: toate corpurile gravitează spre centru pămintului. Fig. Tofi oamenii gravitează spre oraşele mart. grăbâr m. (slrb. grăbar, carpen, d. vsl. grabru; rus. grabina). Olt. Un fel de carpen mai mic, numit şi cărpeni/ă şi sfineac (cărpinus [duinensis saii orientalisj). grăbesc v. tr. (vsl. grăbiţi, a răpi.gra-blia, furt, jaf; bg. grably, răpesc ; sirb.gra-biti, a răpi, a grebla; rus. grăbiţi;alb.gra-bis, răpesc; got greipan, vgerm. grifon, ngerm. greifen, raffen, ol. grijpen, rapen,fr. gripper, a apuca, griffe, gheară, agrafe, ■sponcă, grappin, ancoră mică. raffler, a lua tot, harpe, gheară de cine, harpon, clrlig, griffon, 1. undiţă duplă, 2. [d. lat. grvphus, vgr, grypsj, vultur; it. graf fio, clrlig, g rappa, scoabă, sp. grapa, scoabă, garfa, gheară ; ngr. karfltsa, mrom. cirfiţa, bold, ac cu gămălie, toate din răd. imitativă gr, hr, raf, rap, de unde şi lat. răpere, a răpi. V. şi grabă, greblă, grlf 2, grlpsor, harpie, hreapcâ). Iuţesc, zoresc, pripesc, accelerez : a grăbi pasu, mersu, treaba. Fac să lucreze mai răpede: a grăbi un cizmar. V. intr. Rar. Mă grăbesc să vin, să ajung: oamenii grăbeaă (sub-lnţ. mersu) spre sat. V. refl. Mă silesc, mă pripesc, mă zoresc la lucru : oamenii se grăbeau să ajungă acasă. grăbit, -ă adj. Care e făcut In grabă, pripit: lucru grăbit. Care se grăbeşte, pripit : oameni grăbiţi. grădeâ, V. grătea. grădină f., pl. I (vsl. bg. gradina. V. gard). Loc îngrădit In care se cultivă flori sau legume (P. fructe se zice livadă). Grădină botanică, zoologică, p. studiu plantelor, al animalelor. Grădină de copil (după germ. hinder-garten), şcoală de copii care n'aâ intrat Încă In şcoala primară şi In care nu se învaţă cu cărţi (întemeiată de Frtibel, din care cauză se mal numeşte şi şcoală frdbeliană). Grădină publică, grădină a comunei ori a statului, deschisă tuturor. Fig. Persoană plină de calităţi: acest om e o grădină, o grădină de om. Mă duc in grădină, mă duc In grădina casei noastre ori a altei case ori intru tn grădina publică care e lingă mine. Mă duc la grădină, mă duc la grădina publică, care, in general, e departe de mine. grădinâr m. (d. grădină; bg. gradi-nar). Om, femeie care îngrijeşte gradina saă se ocupă de grădinărie. — Fem.-ăreasă, pl. ese, şi -itâ, pl. e. grădinărie f. Cultura grădinilor mai ales de legume. Grădină de legume (bul-gărie, sîrbie). grădinărit n., pl. uri. Cultura legumelor, grădişte, V. grădişte. grăYesc v. intr. şi tr. (vsl. slrb. graiati. E un imit. înrudit cu germ. krăhen. rom. ciril, cricnesc ş. a.). Cuvlntez, vorbesc (cu o nuanţă solemnă): aşa grăi bătrlnu. Rostesc, pronunţ, articulez: n’a grăit nimica. grălme, V. grelme. grăită f, pl.e (d.grăiesc). Vechi. Cuvlnt- grăjdâr m. (d. grajd). Îngrijitor de grajd. V. comis, connetable, mareşal,rah-tivan. grămâdă f., pl. grămezi (vsl. gramada şi gromada, bg. sirb. gramada ; ung. gar-mada). Mulţime de lucruri puse unele peste altele : grămezi de haine, de lemne, de mere. Fam, Mare cantitate: o grămadă de oameni. www.dacoromanica.ro GR A cădea grămadă, a cădea fără simţire. Claie peste grămadă, unu peste altă: Jidanii şedeau claie peste grămadă in căruţă. Cu grămada, tn bloc, toţi odată: Jidanii veneaă de peste Nistru cu grămada. grămădesc şi tngr- v. tr. (vsl. grămădiţi). Fac grămadă. îndes, acumulez. împing, strlng din toate părţile: a grămădi duşmanii In cit să nu se mai poată mişca. V. refl. Mă acumulez. Mă tndes, năpădesc: găinete se grămădeai la mlncare. V. agră-mădesc şi agestesc. grămăgToâră (est} şi -Joâră (vest) f., pl. e (oa dift.) şi gramăjufe f., pi, uf. Grămadă mică. grămătic m.(ngr. grammatikds). Vechi. Ctntărcţ de biserică, dascal. Elev care Invăta carte la biserică. Contabil, logofăt, martalog copist V. diac. ’ grămăticie f. Funcţiunea de grămătic, Cabinetu lui. grămujdez, V. glămujdesc. grănicer m. (d. graniţă ; bg. strb. gra-nicar mărginaş, locuitor de la graniţă. Cp. cu prepehcar). Soldat care păzeşte graniţa. — Pin legea de la 1872, grănicerii s’au numit dorobanţi, cărora poporu le-a zis mult timp tncă „grăniceri". Astăzi ei formează un corp deosebit grăntâş m. (d. grant 2). Munt Pungaş care fură pin grant V. mardeTaş şi borfaş. grănţurâs, V. grunţuros. grăpez v. tr. (d. grapă) Sfărtm pămintu cu grapa. — Mai rar eu grap, tu grapi, el grapă. V. ar. grăpiş, V. ttrtş. grăsceân, -ă adj., pl. enl, ene. Vest. Fam. Grăsuf. grăsâsc, V. glăsuYesc. grăsime f. (d. gras), O substanţă unsuroasă care se afla tn corp şi provine din prea multă mlncare şi care se topeşte la foc. Starea de a fi gras: om de o grăsime ne mai pomenită. grăsulii!, -ie adj. (d. gras). Fam. Cam gras, grăsut, durduliu : copil grăsulii. grăsun, -ă s. (d. gras ori lat. *grasso, -dnis). Sud. Purcel, purcică plnă la un an (godac). grăsuţ, -ă adj. Cam gras, grăsuliu, durduliu, cu forme rătunde şi plăcute: copil •g răsuţ. grătar n., pt. e (d. gratie). O unealtă compusă din gratii şi care serveşte la fript carne, la ţinut jaraticu In sobă (ca să cadă jos cenuşa), la şters picioarele pline de noroi, ş. a.: carne friptă la ("sau pe) grătar. Vest. Corlată (de ţinut ftnu la iesle). grăteâ f., pl. ele (d. gratie ; it. gratella)-Munt. est. Gratie : gard făcut din grătele- — In vest şi aiurea grădea, pl. ele (slrb. gradela, d. it. gradetla). . grăunceân n., pl, ene. Cont. Grăuncior, grăuncT6r n., pl. oare. Grăunte mic, zgrăbunfă, grânul. grăunte şi (mal vechi) grăunţ n., pl. numai grăunţe (var. din grunţ. Forma grăunte e după munte-munţi. Cu griă n’are legătură). Bob, fir, grânul de cereale orî de alt-ceva : un grăunte de griă, de popuşoi, de orez, de muştar, de nisip. Pl. Est Grăunte de popuşoi: a da grăunţe găinilor. Fig. Saca ca grăunţe, traista cu orz, locu de unde poţi trage vreun folos: toţi aspirau la sacu cu grăunţe I A avea grăunţe tn cap, a fi foarte prost. V. gărgăun. grăunţăt, -ă adj. Care are multe grăunţe sau e compus din multe grăunţe, granulat grăunţgsc v. tr. Prefac tn grăunte, grăunţos, -oăsă adj. Care are multe grăunte. Granulos, zgrăbuntos, greâbăn n., pl. grebene (bg. strb. gre-ben, peptene, creastă de cocoş ori de munte, umăr de ca], d. vsl. grebeni, peptene, darac ; ngr. grăbanos, loc rtpos. V. gîrb, girbiţă). 1. Girbiţă, grumaz, partea cea mai înaltă la umerii vitelor. 2. S. m., pl. grebeni. Creastă (culme) de munte, de deal: grebenii Pa-ringului (Vlah. Rom. Pit 104). — Formele grebăn şi greben Imi par false Cp. cu leagăn. . greaţă f„ pl. greţi (d. greii şi suf.-eaţă, ca’n dulceaţă). Pornire de a vărsa alimentele din stomah: mi-e greaţă, Îmi vine greaţă de grăsimea pe care am mincat-o-Fig. Sctrbâ, aversiune, dezgust: mi-e greaţă de minciună. Vechi. (Ps, Ş. 53,12). Turbu-rare, răscoală (vst. menteză). grebănds, -oasă adj. (d. greabăn ori mai degrabă d. vsl. grubonosă, ctrn). Est. Iron. Glrbovit, gheboşit. grebănoşesc (mă) v. refl. Iron. Mi glrbovesc, ajung grebănos. greblă f., pl. e (vsl. bg. greblo, greblă, vlslâ; rus. grăbii f. pt., greblă. V. grapă, grăbesc). Un instrument agricol ca un peptene mare (de fer sau lemn) cu coadă de lemn şi întrebuinţat la adunat ftnu, la scos buruienele şi la sfărâmat bulgării de pămlnt grebleş, -ă adj. Se zice despre coarnele puţin încovoiate înainte şi care ar avea oare-care asemănare cu grebla: coarne greblele. Care are coamele grebleşe bou grebleş. greble* v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăţ, sfărtm cu grebla. Grec, Greacă s. (lat. Grăecus, vgr. Graţios, un fifi al lui Tisal, regele Ftiii, de la care s’a zis şi Grec lld. Elen). Elen, om din Grecia sau de limbă grecească. Adj. Neol. Grecesc, elenic, al Grecilor: limba greacă, 1) grecesc, -eâscă adj. De Grec, al Grecilor: ţara grecească, steagu grecesc. Caşcaval grecesc, caşcaval uscat, prezentin. 2) grecesc v, tr. Prefac tn Grec, gre-cizez. www.dacoromanica.ro GRE greceşte adv. Ca Grecii: a vorbi greceşte. Fam. A şedea greceşte sau (mal des) turceşte, a şedea cu picioarele Îndoite şi strlnse cam suphcorp. grecie f. Vechi. Limba grecească: pe grecie. grecToâsă adj. şi s. f. (d. grea/ă, greutate). Vechi. Grâvidă, Îngreunată. * greclzâz v. tr. (d. Gre:; Ir. griciser). Grecesc, prelac In Grec, daâ aspect grecesc: societatea românească era foarte grecizată în epoca fanariotă. * grecfzm n., pl. e. Elenizm, vorbă saâ construcţiune grecească tn altă limbă. Totalitatea ideilor şi obiceiurilor greceşti: gre-cizmu cuprinsese societatea românească din timpu Fanarioţilor. * gr^co-romăn, -S âdj. Relativ şi la Greci şi la Romani: civilizaţiunea greco-romană. grecotâT m., pl. tot aşa. Iron. Grec. gref) V. grlf 1. * grefă f., pl. e (fr. greffe, d. greffier, grefier). Acel loc tn tribunal unde se conservă sentenţele şi diferitele acte de procedură, ca cercetări, rapoarte de experţi ş. a. şi unde se fac anumite declaraţiuni, depozite ş. a. * grefier m. (fr. gre/fier, grefier, d. lat-graphiarius, d. graphium, vgr. graphlon, condei de plumb ori de peatră). Acel funcţionar care (ine grefa, scrie la audientă sen-tentele şi-l asistă pe judecător une-ori. * gregăr, -ă adj. (lat gregarius, d. grei, gregis, turmă, ceată. V. agreg). Supus ca un soldat, deprins să asculte de şefi: spirit gregar. V. rebel şi trupete. greghâcT m., pl. tot aşa, şi greghetin m. (bg. gergeil, biban. Cp. cu brigheci). O planta erbacee geraniacee. numită şi docil berzei (vest) şi pliscu cucoarei (est), săgeţică (Bucov.), iar tn bot. gerănium pratinse cu varietatea erâdium cicutârium. * gregorian, -ă adj. (lat. gregorianus, d. Gregorius, Grigore). Se zice despre clnta-rea bisericească catolică ordonată de papa Grigore I şi despre calendaru reformat de Grigore III, care e al catolicilor şi protestanţilor, spre deosebire cel iubiau, care e al ortodocşilor (Românii au admis stilu calendarului gregorian In 1919). Se zice şi despre un institut de orfani fundat la Iaşi de Grigore Ghicalal856.—Şi grlgorlan (dupăGrigore)^ grăTer şi grâTere şi (Mold.) grier şi greur(e) m. (lat. grvllus, d. vgr. gryllos, purcel, derivat d. la gry, un sunet inut, ca şi fr. cri-cri—erillon, greier ; it. sp. pg. grillo, pv. grelh, grilh. Din grvllus s'a făcut* grilus, apoi * greru şi [infl. de treier, şuieri greur şi greier. Cp. cu creier şi cu alb. greră, vespe). Un insect ortopter care sare ca lăcusta şi trăieşte tn pămlnt şi tn ziduri. Masculii au un aparat cu care ţlrlie şi-s pomeniţi de poeţi. Fig. Iron. A avea greieri in cap, a avea gărgăuni, a avea stlgleţl, a fi cam nebun. 575 - GRE greTerâş tn. Greier mic. greime f. Vechi. Greutate, povară. Grosu (greu, duiumu) armatei. Azi. Rar. Nora. Vreme grea, furtună — Şi grălme (ca trăime fată de treime). La Cant. şi greuime şi greulnţă. gremujdez, V, glămujdesc. grenadă, grenadier saâ -dir, V. granat-. * grenadină, f., pl. e (fr. grenadine, d. grenade, granată). Un fel de stofă fină de matasă din care se fac dantele. * grenăt n., pl.e, saâ m. (fr. grenat,lat. granatum, d. granum, grăunte). Min. O peatră preţioasă transparentă de un roş tnchis care se numeşte şi carbunctll (V. rubin). Adj. fix. Roş ca grenatu: o rochie grenat. V. granat. * grenătă f., pl. e. Formă greşită (nici it., nici fr.) tld. granată. gre6T, 6aTe adj. pl. tot aşa. Care se mişcă greu: om greoi, bou e mat greoi de cit calu. Greu de mistuit: bucate greoaie. Fig. Fără fineţă, prost: cap greoi. Dizgraţios, urlt: stil greoi. Adv. In mod greoi. * gres n., pl. uri (fr. grăs, d. vgrem. gri z, ngrem griess, de unde vine şi rom. grisă. V. gresie). Geol. Conglamerat format din grânule de cuarţ lipite cu siliciu. V. devonlan. gresie f. (probabil, acelaşi răd. cu grisă şi grunf, pin aluz. la asperităţile ei. V. gres). Vest. Cute, peatră de ascutjt greş n., pl. uri (d. greşesc). Rar. Greşeală: a ochi fără (de) greş (precis; exact). Fără greş, negreşit, hotârlt, cerţi vot veni fără greş. A da (sau a face) greş, a da chix, a nu reuşi, a nu nemeri. A da (saâ a băga) greş cuiva, a-i găsi o vină, un cusur. Loc pe unde plugu a deviat din brazdă şi a rămas pămlntu nearat: a face greşuri (V. delirez). Ctrcel (struguraş) trecut cu vederea şi rămas necules. greşeală f., pl. eli (d. greşesc). Acţiunea de a greşi. Rezultatu acestei acţiuni, eroare: carte plină de greşeli. Vechi. Păcat, defect Răâ făcut altuia. Din greşeală (In opoz. cu intr'adins), fără să vrei; a răsturna un pahar din greşeală. Fără greşeală, ireproşabil, infalibil. — Ob -şală (pl. tot eli) chear In vest greşelnic, -â adj. (derivat literar) Fa-> libil, care poate greşi. greşelnlcie f. (derivat literar) Falibi-litate. greşesc v. tr. (vsl. gr&iti, de grihu, păcat, crimă; slrb. greiiti, bg. greSy, rus. gr&slti). Păcătuiesc, calc o lege, e regulă: a greşi contra religiunii, contra legii civile, contru regulelor artei, contra bunului simţ. Mă fnşel tn calcul, In mers, In vorbă: a greşi un calcul, un drum, o frază, o mişcare. greşit, -ă adj. Inexact, fals, care e greşit : socoteală greşită. In eroare, care a greşit : eşti greşit dacă crezi aşa. Vechi. Care www.dacoromanica.ro a păcătuit, a făcut rău: Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertam greşiţilor noştri (Tatăl nostru). Adv. Fals, inexact: a calcula greşit. greşlă f., pl. e. O monetă de pe la 1700. (lorga, Negoţ. 222). greşnlc, -ă s. (vsl. gr&iilnikă) Vechi. Greşit păcătos. greţărfe f. Fam. Lucru sau taptă care provoacă greaţă. greţos, -oâsă adj. Care insiră greaţă: mincare greţoasă, om greţos. Care simte uşor greaţă : om greţos. Adv. In mod greţos : a te purta greţos. 1) greB, V. grif 1. 2) greO, grea adj, pl. f. grele (d. lat * gnvis lld. grăvis, după l&vis, uşor, şi brtb-vis, scurt; it. grave şi greve, fr. grief, pv. cat. greu, sp. pg. grave. V. grav). Care trage mult la cantar: ladă grea. Numeros, cu multe bagaje ori arme: familie grea, armată grea. Fem.Gravidă, tig. Dificil: drum greu. Grav, periculos: boală grea. Adtnc, intens: somn greâ. Aspru, sever : pedeapsă grea. Grav, violent: cuvinte grele. A-ţl fi greu să faci ceva, a-ţi fi dificil. A-ţi fi grei de multă mincare, de viaţă, a-ţi fi greaţă de multă mlncare, de viaţă. Mi-e greu să te aud, mi-e greaţă să te aud. A te lăsa greu, a te lăsa cu toată greutatea corpului, (fig.) a face pe dificilu. A fi greu de cap sag la cap, a fi prost, a înţelege greii. S. n., fără pl. Partea cea mai grea, greime, greutate: greu armatei. Lucrurile aUtă răsturnat, şi tot greu a venit pe el. Fig. Dificultate: Aici e greul Am dat a greu I Adv. In mod greu : a trage greă (sau mult) la cantar, a lovi, a călca greă. Anevoie, !n mod dificil : a trăi greă, a pricepe greu. In mod adtnc, tare : a dormi greă. Cu severitate : a pedepsi gren.ln mod grav: a insulta greu. Cu grei], cu greutate, dificil, greu : a trăi cu greă, a reuşi cu greă. Din grefl, adine : a suspina, a adormi din greă. A călca, a lovi din greă, a călca, a lovi greu. A munci din greă, a munci la lucru greu, dificil. greui'me, greuinţă, V. greime. graure, V. greYer. greutate f. (d. greă). Calitatea de a fi greu la cantar: greutatea plumbului. Fig. Dificultate -..greutăţile casei. Om cu greutate, om serios şi important * grâvă f„ pl. e (fr. greve, d. piaţa Grevei, pe malu Senei, la Paris, unde odinioară erau ucişi criminalii şi unde se adunau lucrătorii fără lucru, d. lat pop. * grava, mal nisipos. V. gravelă). Refuz de a lucra, vorbind de lucrătbrii nemulţămiţl de salarii ori de alt-ceva: a te pune in grevă, a fi tn grevă. • grevez v. tr. (fr. grever, d. lat. gră-vare, a Ingreuia, d. grăvis, grea. V. grei], grav). Barb. încarc de datorii, de ipoteci ş. a.: primăria e grevată cu o datorie de 2,000,000 de franci. * grevist, «ă st şi adj. (d. grevă). Care e In grevă. grier, V. greYer. 1) grlf m. (germ. griff, şchioapă, V. 1*10. Jumătate de rup, i|>s din cot — Şi gref (ca bg. grert) şi greii. 2) grlf n, pl. uri (venit, probabil, pin Ruşi ori Poloni d. germ. griff, miner, toartă, d. greifen, a apuca. V. grăbesc). Nord. Coada şelei, obltncu, locu de unde legi mantaua 8. a. V. cTochlnă. grifeă, V. grlpcă. * grlgorlăn, V. gregorian, grijanie f. (d. grijesc ; bg. griienie, grijă, îngrijire; vsl. gryzaniîe, gryzemie, muşcătură, o boală). Vest. Pop. Împărtăşanie. V. pogrebanie. grijă (est) şi grlje (vest) f., pl. i (vsl. gryia, grijă, întristare,grysti-gryzon, gfyzati a muşca, a răni; bg. slrb. rut. grlia, grijă. V. ogrinjY). Îngrijorare, frică să nu se Intimple ceva răd: a avea (a-ţi fi) grijă de soarta cuiva. Atenţiune, precauţiune : cu această maşină trebuie să umbli cu grifă. Solicitudine, îngrijire: părinţii au grijă de copil. Pomenire de sufletu unui mort (Vechi). Grijile casei, trebile (ocupaţiunile) casei. A purta grijă (sau de grijă) unui lucru, a avea grijă de ceva, a îngriji un lucru. A a-avea, a purta grijă de, 1. a îngriji, 2. a fi îngrijorat de. A intra In (sau la) grijă, a începe să fii îngrijorat. Fără grijă, fără să-ţi pese. grijesc v. tr. (bg. grizvss. a se îngriji). Curăţ: a griji casa, a griji (a cinătuO un purcel după ce a fost tăiat. Vest. Împărtăşesc, cuminec. V. intr. Deretic. V. refl. Vest. Mă împărtăşesc. V. îngrijesc. 1 grljuliv, -ă şi -110, -ie adj. (bg. gri-£(tv). Care are grijă de ceva, care îngrijeşte bine. — Mai rar grljîllv (Con. 279) şi gri-jlliv. Vechi grijliv (Cant.) şi grljnlc (bg. griznii şi grizen, grizna). V. fngrijat. * grilaj o., pl. e (fr. gritlage, d. grille. V. gratie). Parmacltc, gard de gratii. grilă, V. crllă. * grimasă f., pl. e (fr. grimace). Barb. Strlmbăturâ a feţei, schimositură. grlmeâ, V. dermea. grind n, pl. uri (vsl. *grondl, pol. grai, grind, scruntar, ca criut din vsl. *krontă [Bern. 1,356], sau d. fris, grind, banc de nisip, ol. grint, savură , germ. grand, nisip, grund, fund, temelie, teren. V. grunţ. Cp. cu prund şi scruntar). Teren de aluviune neinundabil {mai mare de ctt pâpina) pe malu Dunării şi altor rluri (Pe el se află case şi chear sate). Suc. Insulă de prund neinundabilă. Trans. Loc mai înalt Intr’o livadă. V. luncă, dună. grindă f., pl. zi (vsl. greda, bg. greda şi [după rom.] grinda; ung. gerenda ngr. grendiă, scris grentiă). Btrnă rătundă (ca trunchiurile de brad, din care se fac plutele). — P. pl., cp. cu oglindă. www.dacoromanica.ro ORI - 577 - GRO 1) grlirdăY m., pl. tot aşa. Grindel. 2) grlndeT n., pl. ele (vsl. grendeli, d. grenda, grindă; bg. gremil, slrb. gridelf, rus. greadili, id, rudă cu germ. grindel, grindeL V. Bern. 1, 349). Patu plugului, al carului sau al tunului (afet). Osie mai mare şi mal complicată la mori ş. a. Piesă de lemn orizontală la o streşină, la o spfnzu-rătoare ş. a (consolă). V. dric. grlndăl m„ pl. ei (sas. grendel, germ. grundUne şi grundei, de unde şi litv. gruft-dulas). Trans. Mold. Vlrlan, — Şi grlndeT (dedus din pi.). 2 grindină f., pl. e şi f (lat. grando, _ tdinis, it. grindine şi grindina. V. grunţ). Ploaie de gheată (peatră) care cade vara supt formă de grăunte, une-ori mai mari şi de ctt alunele. 'Fig. Mare cantitate: grindin4 de laude, de ocări. 2) grindină, a -ă v.intr. (lat.grindinat, -ăre). Ploâă cu peatră, cu grindină. Fig. Rar. împuşcă, bombardează: puştile şi tunurile grindinau. grind iş n., pl. uri (d. grind, ca prundiş d. prund). Podiş, tapşan: Nu cumv'ai văzut Un zid părăsit La toc de grindiş ? (P. P.) tchele, platformă, terasă: Colo pe grindiş, as pe coperiş (P. P.). 1) gripă f., pl. e (ngr. şi vgr. gryps, grv-pds, id.). Biblia 1819, 11,14. Gripsor, pajură. V. allet şi sorliţâ. 2) * gripă f,,pl.e(fr.grippe [şi germ.grip-pe], d. gripper, a apuca cu ghearele, d. vgerm. de jos gripan = vgerm. de sus enfan [ngerm. greifen], de unde vine fr. gri/fer a apuca, a zglria cu gheara, griffe, gheară, rudă cu rus. hrip, răceală la elt V. grăbesc, grlf, gripcă). Med. Un fel de catar epidemic, influentă. gripcă f., pl. i (bg. ogribka, id., d. grib-kam, răzul vsl. grebon-gretl, a răzui; rut. hripka, răceală tn gât, rudă cu grapă, hraş-pă, scripcă. Cp. cu strachină). Lopâtică de răzuit pieile sau doagele. Făcălet c’un capăt tn formă de lopătică de amestecat mălaiu tn căpistere (ArhO. 1928, 128). O roată de lemn dinţată la fusu cel mic al joagărulul. — Şi hrlpcă şi zgrlpcă. In Munt vest şi grifcă. gripsor şi gripţor, gripsur şi grlp- ţur şi (mai des) zgri- m. (ngr. şi vgr. gryps, frypds, pajură; it.grifo, fr. grif/on. V. gripă , grăbesc şi Ipogrlf). Pajură. Emblemă tn formă de pajura (mai ales cu două capete). Harpie din poveşti. O monetă austriacă de argint care avea pe Ia o pajură şi care, la 1822, valora 8 lei (lorga, Negoţ. 225). Piesă de 5 franci de argint (Olt.). Fie. Om rău şi rapace. V. dlreclle, patacă, scud. grisă (est) f. pl. e, şi griş (vest) n., pl. uri. (pol. gris, gryz, slrb. kris, d. germ. griess. V. gresie). Orz ori grlu prefăcut tn grâ-nule mic! de un milimetru, ori şi mai mici, şi care se întrebuinţează tn bucătărie (la supă, budinci ş. a. V. crupe. grlţăr, V. crălţar. grlv, -ă adj. (bg. griv, ngr. grivos). Munt ţ. a. CenuşiiL ser, sur, sein (ca şoaricele) : pisică, ltnă grivă. Prov. E departe Qriva (nume de căţea) de iepure, e mare depărtare (mal este) plnă la reuşită, grlvăc, V. crlvac. grlvân m. (d. griv). Munt. Un fel de guzgan campestru cenuşiu cu pete albe (Clnd apar mulţi grivanl, poporu crede că va fi război). Bulgar care locuieşte tn satele româneşti (lai.), grlvăî m. (d. griv). Nume de ctne. grfvnă f., pl. e (rus. grivna, salbă, cercel, grivnă, d. gr iva, coamă; strb. griva, goarnă, grivna, salbă, pol. gvzywna, litv. griwna; vsl. grivini, salbă. d. griva, coamă. V. grlv). Vechi. 0 măsură de greutate, fracţiune din marcă (lorga, Negoţ. 228). Suma de 4 fertuni sau 24 de scoţi sau 48 de groşi (Polonia, Moldova) sau 10 capeici (Rusia). Mal pe urmă era chear o monetă bătută tradusă de unii pin drahmă, iar azi, tn Bucovina, In-j, seamnă o „monetă de 10 bani din timpu lui Francisc I al Austriii". * grlzetă f, pl. e (fr. grisette, un fel de ptnză cenuşie, fată din clasa de jos îmbrăcată tn rochie de ptnza asta, fată care lucrează tn vre-un atelier şi are obiceiuri uşuratice, d. gris, cenuşiu, care vine d. vgerm. gris, ngerm. greis). Lucrătoare ttnără cochetă şi uşuratică. grtnâr m. Negustor de grtne, de cereale. S. n., pl. e. Hambar, magazie de grtne. Fig. Ţara mănoasă: Ţara Românească a fost grlnaru Ţarigradului. grtne pl. d. grlu. Cereale, grid n„ pl. grite, griuri şi grlne, ca brii (lat. granum, V. granul). O plantă care e principala tntre graminee şi din a cărei făină se face plnea. Există o muifime de varietăţi: comun sau ctrnăă (triticum [vulgire, aesti-vum şi hibirnum)), moale, din care se face scrobeala (t. famyleum şi dicâccusj), mare (t. tiirgidum), alb (t. polonicum), alac (t. spilta), ghircă (t. dUrum), pir (t. repens ş. a). Pl. Qrine, cereale tn general. Grîu pătur-nlchlY, o plantă urticacee care se numeşte şi parachemifă şi care are proprietăţi emoli-ente şi răcoritoare (parieliria [ojficinalis sau erictaj); grîu prepellţeY, scrab. V. arnăut. griuşor m. (d, grîu). Est. O mică plantă ranunculacee ale cărei frunze, de formă cam rătundă, se mănlncă ca salată (ficiria ranun-culoides, rantincnlus ficiria sau ficiria vima). Se numeşte şi untişor (Vest). groapă f., pl .gropi, mal rar groopB (alb. gropă, groapă, d, vsl. grobu, groapă, mormlnt, d. got. graba, groapă, germ. grab, grube, gruft, groapa, mormtnt; bg. grob, mormlnt, groba, ladă p. oase la tăietoare. V. gropniţă, groblşte, hrubă, pogre-banie, gravez). Săpătură sau scobitură făcută fn pămlnt de om sau de natură. Mormlnt: a duce pe cineva la groapă. A da (a cădea) tn gropă de prost ce eşti, a fi foarte 37 www.dacoromanica.ro prost. Prov. Cine sapă groapu altuia cade singur tn la, cine prepară cuiva iţp răd, şi-l prepară lui singur. V. groapă şi şanţ. groază f., pl. e (vsl. bg. strb. groza, groază; rus groză, ameninţare). Oroare: Teroare. Fig. Mare cantitate (cp. cn droaie şi întuneric): o groază de lume, de bani. Mi-e groază de, simt groază de. groaznic, -ă (oa dift.) adj. (vsl. groznvi supt infi. lui groază). Oribil, grozav. Teribil, grozav. Adv. Foarte: groaznic de urlt, de ridicai. — In est şi grbznlc (ceia ce e mai corect). < grobian, -6 sau -câ s. şi adj., pl. lent, ience, (rus. grubiiănă, -nka, pol. grubian şi grobian, strb. grubiian, d. germ.^ grobian, om mojic, necioplit, rudă cu vsl. grombu, rom. grumb, neciopiit). Trans. Mold. Moji~ can, necioplit,-fără maniere.— Şi grubian» V. grosolan. groblenie f. Defectu de a fi grobian, mojicie. — Vechi şi grubi'e (lorga, Ist Bis. Rom. 1,339). ‘grbbişte t. (bg.grobiste, cimitir,d. grob, mormtnt V. groapă). Dolj. Cimitir. grbbnic n., pl. e (vsl. grohlnâ, de mormtnt [ă.grobu, groapă] cu sufixu -nic). Vechi. Giulgi. Gropniţă. grodinâp n. (rus. grodenăpll, d. fr.gros de Naples). Vechi Pop. Un fel de ptnză de matasă care se facea la început la Neapole. grof m. (ung. grof). Trans. Graf unguresc. * grog n., pl. uri (fr. grog engl. grog. cuv. care era supranumele amiralului Vernon din marina engleză pe la 1740. Acest amiral, ca să reprime abuzu rachiului dintre soldaţii lui, a inventat această băutură. Fiind-că el purta obişnuit o tunică de grogram [d. fr. gros grain, stofă de păr de cămilă, camelot,9 cu bobiţe mari. V. gogrea], soldaţii l-au supranumit old grog [bătrtnu grog], care nume a trecut apoi asupra băuturii inventate de el). O băutură compusă din rom ori corTac, apă caldă ori rece, zahăr şi lămtie şi obişnuită mult tn nordu Angliii. groh, V. croh. grbhăY şi (mai rar) grohoY şi -Tesc, a -i v. intr. (imit care arată glasu porcului bătrtn, care glas seamănă cu huruitu prăbuşirii şi măcinării. E o var. grohotesc şi rudă cu lat grundire, grunnife, vfr. gronir, ofr. grogner, gronder, germ. grunzen ş. a.). Se zice despre glasu porcului mulţămit ori furios. V. tr. (şi gruhăY, d. rus. gruhnutl-sta, a se prăbuşi cu huruială. V. Bern. 1,357). Bat şi separ de pleavă cerealele ]a arie (Şez. 30, 169). V. glrtonesc, guiţ. grohăYălă f., pl. leit, Grohăit, grohăit n., pl. uri. Acţiunea de a grohăi mereu. g roh n Icâ r m, (din gropnicer, d. gropniţă). Fc. Gropar. grbhot n, pl. e (vsl. grohotă, zgomot, adică „de năruire"; rus. s\tb.grohot, hohot. V. trohot). Vest. Dărâmătură, surpătură (de deal, de munte), grohotiş: un blrlog astupat de grohot (NPI. Ceaur, 48). grohotesc V. tr. (vsl. grohotati, rus. -ăti, a hohoti; rut. -iti, a bubui; bg. grohnu-vam, bubui. V. grohăY, grohot, zdru-hăY). Sud. Fărămiţesc, prefac tn grohotiş. grohtfş n., pl. uri (d. grohot; strb. gruh, petriş. Bern. 1,357). Est ş. a. Sfărămătură de sttncă, mare cantitate de petriş provenit din îngheţ şi dezgheţ (fr. moraine), cum se vede la munte (După ce gheţarii tl duc la vale In rtfl, se preface In prund, In petricele netezite). Sfărămătură de paie, rămureie, păstări, frunze ş. a. — In Cov. strohotlş (după stroh). V. horj. grojdes,c V. hrojdesc. gromâlnlc şi -âvnlc n., pl. e (vsl.gro-moviniku, d. gromu, tunet, rus. grom. V. pogrom. Cp. cu ceasornic). Veţhî. Carte care prezicea viitoru după tunete şi fulgere. V. trepetnic. * groom m. (fr. (d. engl.] groom, citit grum). Barb. Lacheu care te tntovârâşeşte călare ori ţine hăţurile trăsurii etnd te dai tu jos ori şade pe capră cu vizitiu şi deschide uşa cupeuiui. * grop n., pl. uri (it. groppo şi gruppo. sac de bani, de unde vine şi fr. group, grop, şi groupe m„ grupă, d. vgerm. kruppa lucru* rătund, ngerm. kropf. guşă. V. crupă). Sac ori pachet de bani. V. fişlc. gropân n., pl. e, şi gropănă f., pi. e, (d. groapă). Groapă mare. gropar m. (d. groapă; bg. grobar). Săpător de gropi la cimitir. V. cToclut gropllât, -ă adj. (d. gropilă). Est. Plin de gropile, accidentat: un drum gropilat, fafa lui par'că era gropilată (fiind ciupită de vărsat). — Şi fngropllat. gropflă f., pl. e (d. groapă). Vechi. Groapă (mică). Adtncătură de drum. gropilâz n. tr. (d. gropilă). Est. Fac să aibă gropile: ploaia a gropilat drumu, drumu s'a gropilat, _ gropllâs, -oăsă adj. Plin de gropile. V. grunţuros. gropiţă f., pl. e (d. groapă). Mică adtncătură pe faţă, cum fac unii etnd rtd ori cum au alţii In bărbie. grbpniţă f, pl. e şi (est) i (vsl. grobi-nica, rus. -ica, gropniţă. V. groapă). Cimitir tn curtea unei biserici (Vechi). Osua-riu, beciu tn care se adună oasele săracilor dezgropaţi. Cavou. Groapă părăsită la o mină. V. grobnic. gros, groăsă adj. (lat. grdSsus, it. pg. grosso, pv. fr. cat. gros, sp. grueso). Lat tn toate direcţiunile (vorbind de lucrurile lungi tn ceia ce priveşte volumu lor transversal): fir, trunchi, siilp, om gros. Des, dens: lapte gros. Fem. (SerbiaJ. Gravidă (ca fr. grosse). Fig. Grav, jos: voce, notă groasă. Nesimţitor, impertinent: obraz gros. Grosolan, aspru, grefi : vorbe groase. Prost: cap gros. Oros de (sau la) obraz, obraznic, ne- www.dacoromanica.ro simţitor. Gros de (safi la safi In) ceafă, grosolan, barbar, ordinar: Bulgăroi cu ceafa groasă (Em.) Gros la (sau de) cap, la minte, rost Gros la pungă, bogat S. n., pl. uri. utuc gros de fixat picioarele criminalilor. Fig. (pin aluz. la butuc). Arest, Închisoare; a băga pe cineva la gros. Partea cea mal groasă (mai mare) a unul lucru, duiumu : groşu armatei Cea it. il grosso delfesircito). Adv. Fam. Mult. : a clştiga, a bea, a cheltui, a juca gros (a juca gros, pe sume mari). Din gros, tn mare cantitate: fura din gros (VR. 1915,5,286). groscTâr, -oără adj. Vest. Grosut, cam gros. grosoălă f.. pl. eli. Vest. Partea mai groasă din ciorbă. — în est grosală (ca greşală). grosime f. Calitatea de a fi gros. * grosolan, -â adj. (it. grossolano). Din topor, ordinar, fără finetă: cufit, masa, pahar, postav grosolan. Fig. Necioplit aspru, brut: om grosolan, vorbă grosolană. Adv. tn mod grosolan: a lacra, avorbi grosolan. V. grobian. '* groso|ănfe f. (d. grosolan). Caracteru de a fi grosolan. Mojicie. grosoman, -ă s. (d. gros). Fam. Om grosolan, mojic. grosuţ, ■& adj. Groscior, cam gros. groş m. (pol. grosz, ceh. gros, rus. gro5 [două capeici], d.mgerm. gros, grosse, ngerm. grosch, grosche, groschen, d. it. gresso, care vine d. lat nummi grosst, bani groşi [care s’au bătut tntlia oară la Tours la 1241], deosebiţi de banii supţiri de ptnă atuncr. D. germ. vine ung. garas, bg. slrb. groS, turc. gruS, guruS. D. it vine ngr. grtiso, şi grdsi). vechi. O monetă de argint (In vechea Turcie piastru, la noi leă) care era considerată ca unitatea monetară de argint Valora In Austria 3 crăiţari, tn Mold. (pe la 1700) 2 polturaci sau 8 bani (lorga, Negoţ. 222), Tar tn Polonia (sec. 17-18) cam un leu vechi. In Bas. (plnă la 1918) un groş însemna „două capeici“. Suma de do! groşi (că mo-netâ bătută nu era) se numea scot, de şase scoţi fertun, iar de patru fertuni grivnă. Groş pe groş, bani mulţi; (de aici, din neînţelegerea acestei locuţiuni), a înşira moş pe groş (sau moşi pe groşi), a povesti verzi şi uscate (ca bg. priez hup za gros): spune odată lămurit şi nu înşira moşi pe groşi I — Şi groşă, pl.e: groşe lipoveneşti {P.P.). V. aspru 1. groşiţă f., pl. e (d. groş). Vechi. O mică monetă austriacă de argint de diferite valori tn cursu timpului: 2, 4 şi 6 parale, 2, 3 şi 5 crăiţari, 10 şi 20 de crăiţari, Avea rolu gologanului ptnă la introducerea monetel de nichel. (lorga, Negoţ. 226). groştel m., pl. el (cp. cu gorştină). Tel. Purcel Înţărcat. — In Vc. ,groştei, purcei mici“ (rev. L Crg. 4,306), la Cod. „groştel, purcei de ţlţă“, grâştină, V. goştlnă. * grdtă f., pl. e (fr. grotte, d. it. grotta, care vine d. lat. crvpta. V. criptă). Cavernă, peşteră (naturală sau făcută ae oameni). * grotesc, -escă adj., pl. f. şti şi sce (it grottesco, d. grotta, grotă, săpătură, cum se numeafi ruinele palatului Iul Titu dezgropate la Roma şi pe al căror păreţi erafi caricaturi). Ridicul pin aspect ori pin mişcări. S. n. Ceia ce e grotesc. — Ca adv. groteşte. grozămă f,, pl. e safi ăml (cp. cu germ. dial. grausen, id.). Trans. Drog (plantă). grozăv, -ă adj. (bg. grozav, vsl. grozavă. V. groază). Teribil, formidabil: o artiUerie grozavă). Oribil: crimă grozavă. A te face grozav (lfon.), a-ţi da aere de om grozav. Adv. Foarte: mă doare grozav, urit grozav, grozav de urit (foc de urlt). grozăvenie şi grozăvie f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Fapta grozavă^ care ispiră oroare: grozăvia unui război, unul incendiă. grozăvesc (mă) v. vefl. (d. grozav). Mă fac grozav, Îmi dafi aere de om grozav, grâznlc, V. groaznic, grubiăn, V. grobian, grubfe, V. groblenle. gruhăT, V. grohăY. 1) grut n, pl. uri (cp. cu lat grănniuni, rit, d. grunnire a grohăl: mrom. gruHl, bărbie. D. rom. vine ceh. rut. gruni, hllm. Cp. REW. 3894). Vest şi nord. Pisc, hllm, dlmb (BSG. 1928, 404; GrS. 1937, 187): Păsărică de pe grui Om străin ca mine nu-l (Sez. 34, 73). Piscu carului, botu sănii!. Dun. mar. Mare clrlig fixat In cheii de care se ţin legate bărcile şi şalupele. V. gurgui, alea. 2) * grut n, pl. urî safi e (fr. grueţ „cocor" şi elevator". V. craTnlc 2). Dan. Mar. Elevator. grumaz n„ pl. (vechi) zl şi (azi) jl (rudă cu alb. grumas, gurmas, gltlej, cu lat gru-mus, dlmb, it digrumare, a înghiţi cu lăcomie, şi cu rom. sugrum). Rar. Glţ ceafă, cerbice: grumazu lui sau grumjU lui (V. un ex. la bilf). S. n., pl. uri şi e. Gtt, ceafă: jugu se reazămă de grnmazurile a doi boi. V. greabăn. □ rumăzâre f„ pl. ărl. (d. grumaz), Brtneă, boală la grumaz. ' grumb, -ă adj. (vsl. grombă. V. grobian). Vechi. Necioplit, grosolan, ordinar. Azi Trans. Ptne grumbă, pine neagră, pine proastă (care, de alt-fel, e mai gustoasă). grumbav m. (d. grumb). Vechi. Meşter prost, grunjY m. pl. V. grunţ. grunjâs, V. grunţuros. grunt n., pl. uri (rus. gr unt, d. germ. grund-farbe, prima văpsea aplicată, d. grund, lond, temelie). Prima văpsea aplicată pe ceva, după care se aplică văpseaua a doua, mai bună. Văpsea destinată acestei Întrebuinţării www.dacoromanica.ro grunţ, zgrunţ şi grunz n., pl. ari (vgerm. gruzzl, ngerm. grutze, grunt, grăunte, grand, nisip; vsl. gruaa,gloduri,noroi brăzdat de roate şi uscat ori îngheţat; litv. grtidas, grăunte, grâdas, gloduri, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. gdrdngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando şi rudus. V. grăunţei glonţi gresiei grindi glod şi tngrunzesc). Grăunte, grânul, sfărmătură (de sare nedisolvată In mlncare, de cafea ne-rlşnitâ bine tn infuziunea de cafea ş. a.). Pl. Asperităţi („gloduri") pe o suprafaţă (plnză părete, drum): omătu muiat începea să îngheţe iar 11 grunzuri aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). încreţitură la marginea opincii : a face grunzuri opincii. Loc pilit pe fer ca să se prindă mai bine cositoru sau alt metal lipit. — In Munt. pl. m. grunjT asperităţi, gloduri: nu călca pin grunjil V. scrunţar. grunţurâs şi zgrunţur6s, -oâsă adj. (d. grunţ, zgrunţ). Mold. ş. a. Plin de zgrunturi, zdrobuntos: cafea zgrunţuroasă (răii măcinată), sare zgrunţuroasă (pisată mare), drum zgrunţuros (aspru, nu neted). — Şi gronţoros, zgronţoros şi gron-ţurosi ylonţuros, zgronţuros; şi grunzurosgrunzăros; şi (vest) grun-jos, grunzos, grunjuros. In Serbia grănţuros. In nord şi zgremţuros. V. glodurosi hopuros şi gropilat. grunz-, V. grunţ. * grup n., pl. uri (it gruppo. V. grop) şi grupă f., pl. e (fr. groupe, m). Ceată reuniune. Grămăgloară. * yrupâz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun In grupe. V. refl. Mă adun In grupe. gruş m. (V. groş). Numele groşului turcesc, care valora 40 de aspri, ca şi leu (lorga. Negoţ- 219). * guano şi, mal exact, gQăno (sp. gua-no, cuv. luat de la Peruvieni). Strat de In-grăşămtnt provenit din excrementele depuse ae păsări In curs de secule şi care se află pe coastele Americii de Sud şi pin insulele vecine. V. găinaţ. * gdard m. V. gard 1. * guăş n, pl. e (fr. gouache, it guazzo, băltoagă, guazzare, a umbla pin apă, d. lat aquatio, udare, aqua, apă). Mod. de 'a picta cu colori amestecate cu apă gumată. Tablou făcut aşa- gubav, -ă adj. (slrb. gubav, vsl. gom-bavă, lepros, d. guba, vsl. gomba, lepră; ung. gubăs, lepros). Vechi. Lepros. Fig. Smerit, umilit Azi. Est. Slăbănog, bolnăvicios: boii scăpase, numai unu, mai gubav, fusese tirit de valuri (Sov. 194.)—Şi Şez. (31,111). — In vest. -âv. giibâ f., pl. e (ung. guba, sarică, probabil ruaă cu giubea). Trans. Maram. Sarică. gubăvie f. (d. gubav). Vechi Lepră.Azi. Ml. Sifilis. Est. Slăbiciune, neputinţă. * gubernie f. (rus. gabirniia, d. lat. eubernare, a guverna). Provincie rusească: la 1812 Basarabia ajunsese gubernie, iar la 1818 a redevenit romanească. I gubărniţă f., pl. e (slav). Munt. vest. Guturai. gudră f., pl. e. (cp. cu cntră). Mold. sad. Se zice despre copii (sau şi despre oameni mari) cind aii făcut vre-o poznă, şi pe urmă se fac să nu ştiii: aţi mtncat merele, şi acuma staţi ca nişte gudre / * gudrân..., V. catran... gudur(mă), a -ă v. refl. (după unii, d. lat * codălare, a da din coadă, după alţii, d. lat. * gâudulo, -âre, d. gaudâre, a se bucura. Cp. şi cu alb. gudulis, gldil). Se zice despre clni cind Işi arată bucuria fată de cineva (dlnd din coadă, sărind ş. a.). Fig. Mă arăt servil In fata celor mari. gudurătură f., pl. I. Rezultatu gudurării, mişcările clnelui careT se gudură. Fig. Mişcările omului servil fată de un superior, gughie, V. goghie. gugT n., pl. uri (din gtigiuman). Glugă. gugTulfe, V. gujulle. gugîumân şi guglmân n., pl. e (turc. gU.emin şi giigeman. V. gugî). Vechi. Că-ciu ă de samur, cu fundu roş p. boieri şi alb p. domn şi fiii lui. Azi. Muţit. Iron. lar-murcă. — în Mold. şi gugTumanăf. (lorga, Ist Arm. Rom. I, 300 şi 328). V.şi Şăin. Infl. Or. gugoâşă, V. gogoaşă, gugulea (oa dift) m., gen. al lui (d. gu-gulesc). Mold. Iron. Copil alintat, gugulesc, V. cocolesc. guguman, -ănle, V. gogom-. guguroT, V. buzguroT. guguş (rar) şi gusuştiic m. (bg. gu-guska, turturică, d. un mase. inuzitat guguS, care vine d. gugukam, gukam, gunguresc ; turc. kusgukui, porumb sălbatic, un fel de cuc). Munt. Olt. Turturică. Fig. (după guguman). Om prost. — in Mold. sud rar gu-guştTuc, porumb sălbatic (columba pa-lumbus). * guTn^e, V. ghlneTe. guT-negiiT adv. (slrb. goj, pace, bucurie, * ne-goj, ne-bucurie, deci „vrlnd-nevrlnd" ; bg. goin-negoin, lngrâşat-nelngrăşat. V. o-golesc). Fam. Vrlnd-nevrlnd. Fără motiv, din senin, nitam-nisam, veri-neverl. guTe f., pl. gui. Bz. Un joc Intre patru băieţi (doi cu bete, doi fără bete) care aruncă un lemn numit (urcă: a juca gaia, la guie. 1) guiţ, a -ă v. intr. (d. guiţ 2. Şi bg. gueam, guiţ). Vest. Covifăiesc (şi la Sadov. : nişte purcei guiţau. VR. 3, 1911, 339). V. grohăT. 2) guiţ interj. V'esf. Coviţ. gujălie f. (din gujalie). Vest. Pasăre domestică ori sălbatică. V. angărle. gujbă f., pl. e (var. din cujbă, rudă cu ginj şi ung. guzsba, id. GrS. 1937, 187. V. şi Bern. la gonzivi). Haţeg. Ginj. gujulie şi gugTulie f. pl. (d. gtză).Est. www.dacoromanica.ro PI. Insecte, glngănil. Fructe uscate. — Şi ginjuh'e şi gorgoaze. gul, V. ghiul. * gulaş n., pl. uri (ung. gulyds-hlis, id.). Tocană ungurească. V. papricaş. 1) giilă, V. ghTul. 2) gulă, V. gulie. guleăT şi huleăT (eai o silabă) n., pl. uri (rut. hulcii, rus. guleăi, imper. d. gu-leăti, a se plimba, a se amuza; guleăniie, plimbare). Est.Fam. Chef, petrecere, chiolhan. guler n., pl. e (ung. gallir, strb. koter, d. it. collare, care e lat. collare, zgardă, d. collum, glt. V. colier). Partea cămăşii (mobilă ori fixă) ori a hainei care înconjoară gltu. Est. Cerbice, piesa jugului de la ceafă. A lua pe cineva de guler, a-l unfla, a-l Inhăţa violent. Bere cu guler, pahar de bere cu prea multă spumă. V. colan, salbă. gulerât, -ă adj. Care are guler, vorbind mai ales de cel tn uniformă. Iron. Ciocoi gulerat, agent fiscal tn uniformă : am plătit ca să nu mai văd guleraţii ceia la poarta mea ! Cine, porumb gulerat, care are In prejuru gltului păr saâ pene de altă coloare. * gulf-stream n. (citit gtilf-strim). Numele englez al curentului golfului, adică al acelui curent cald care vine din golfu Mexicului spre Anglia. gulie f. (bg. guliia, alb. gulia, ngr. gull, nap). Ites/. Nap, alabaş. Est. Nap porcesc.— In nord gulă, pl. e (rut. gulia, pol. gula. Cp. şi cu ung. g6nye). V. nap. gulup, V. hurlup. * gumă f., pl. e (lat. gummi, vgr. kâmmi, un cuv. egiptenesc; it. gomma, fr. gomme, sp. goma). Clei care se scurge din unii arbori. Bucăţică de cauciuc de şters ceia ce e scris cu creionu. Bomboană elastică. Gumă arabică, clei care se scurge dintr’un salclm, recoltată Inttia oară In Arabia. Gumă elastică, cauciuc. * gumez v. tr. (d. gumă, ca fr. gommer d. gomme). Amestec saâ ung cu gumă: apă gumată, hlrtie gumată (ca a timbrelor). gumilastic n. şi gumllăstlcă f. (d. gumă şi elastic). Pop. Gumă, cauciuc. * gumâs, -oăsă adj. (d. gumă; fr. gommeux. V. gomos). Ca guma, elastic. gungun^sc ş? gunguresc v. intr. (imit. tnrudit cu gtnganie şi a gigiii). Se zice despre vocea copiilor In ainte de a putea vorbi şi despre vocea porumbilor şi turturelelor. — Şi ginguresc, gingurez şi uguTesc. gunâT n., pl. oaie (vsl. bg. rus. gnoi, gunoi; ung. ganaj, ganij). Cela ce rămlne şi nu mai trebuie de'la o lucrare, de la un joc ş. a.: gunoi de la bucătărie, de la masă, dintr'o şcoală. Eăf. Băligar. Găinat- îngră-şămtnt p. ogoare. Fig. Lepădătură ; gunoiu societăfii. V. şterg. gunoT^r m. Om care strtnge gunoiu din cur(i şi de pe strade. gunoTesc v. tr. (vsl. slrb. gnoiti, rus. gnoitl). Murdăresc, cu gunoi, .ngraş pă-mtntu cu gunoi.— Şi fngunoTesc (Munt.). gunolâs, -oăsă adj. Plin de gunoi; toc gunoios. gunâlşte f. (bg. gnoiSte). Depozit de gunoi. — -işte (Trans.) şi gn- (Vechi). gunos^sc (mă) v. refl. (vsl. gnusiti sen). Vechi. Mă sclrbesc, mă dezgust gură f., pl. i (lat. gula, it pv. cat sp. gola, fr. gueute). Cavitatea feţei unde e limba şi pe unde se Introduc alimentele: tac din gură. Huiet de voci omeneşti: aud o gură alături. Persoană de nutrit: acest tată are opt guri acasă. Parte tăioasă: gura săbiii, ouţitului, foarjealui. Locu pa unde se varsă un r!£i: gurile Dunării, gura lalomi-ţei. La zmeu, cele trei aţe care-1 ţin tn echilibru, pe alocurea numită şi cumpănă. Deschizătură,* intrare saâ ieşire : gură de rai, de sobă, de vulcan, de tun. Gură de aur (după vgr. hrisâstomos), persoană elocuentă, cum era sflntu Ion. A da gură cuiva a-l Inştiinja. A face gură, a vocifera, a protesta răcnind. A tăcea din gură, a tăcea. A trage o gură cuiva, a-l ocări, a-l mustra Om bun de gură, elocuent. Rău de gură, btrfi-tor, calomniator. A răcni In gura mare, a răcni tare. Cu jumătate de gură, cam nehotărlt, cam cu frică, cam a lene. Gura lumii, gura satului, btrliturile lumii. Gurile rele, calomniatorii. A spune din gură, a spune oral. A-fl lăsa gura apă, a-ti fi tare poftă. A lua cuiva vorba din gură, 1. a nu lăsa pe cineva să vorbească, 2. a spune tu ceia ce tocmai vrea să spună el. A te lua gira pz dinainte, a scăpa o vorbă pe care nu vreai s’o spui Gură spartă, om care nu poate păstra secretu. A uita de la mină pin'la gură, a uita foarte uşor. A te lua după gura cuiva, a lucra dupa vorba (sfatu) lui. De ale gurii, de ale mtncării, lucruri de mlncare. A te uita la (saa in) gura cuiva, a da atenţiune vorbelor lui. A pune pe cineva tn gura tunului, a-l expnne periculu-lui. Bot. Gura leuluT (saa a meluluT) o plantă erbacee scrofulariace (antirrhlnum mâjus) cu o floare ca o capsulă care, clnd o strtngl, se deschide şi seatnănă a gură de led (Are proprietăţi astringente şi vulnerare şi e foarte periculoasă p. animale). Gura lupuluT, o plantă erbacee labiată (scutel-liria altlssima). gură-căscă şi (mal rar) cască-gură m., gen. al lui. Fam. Prost, bleg. — Se poate zice şi o gură-cască (despre o femeie). guraliv, -ă adj. (d. gură cu suf. slav -tiv, ca In bg. govorliv, vsl. govortlivă, id.). Limbut, votbăreţ, care vorbeşte mult V. flecar. gurăr m. Lucrător care lucrează la gura ocnei. gur^ş, -ă (d. gură). Guraliv. Care face multă gură, care se ceartă mult. 1) gurgiiY n., pl. ie (rudă cu burtui, gur-lul, cucui, fugui şi cu lat. gurges, apă a- www.dacoromanica.ro dlncă, abis, gurgulio, gttlej, fr. gargouille, ciuciur pe unde se scurg apele, mlat. găr-gula, gttlej, pv. gorgolh, sp. garguero, gttlej, pg. gargălo, gtt de butelie. P. legătura de idei tntre cavitate, abis, şi ciuciur, cp. fr. gorge, gttlej, cu gouffre, abis, d. golfe, golf). Proeminentă, vlrf, cucul, ţugui, mal ales vorbind de acea parte a ţtţel pe unde curge laptele Ciuciur. — Şi gurgun, pl. e (Bc.). La Haţeg gurzuT, vlrfu opincii (GrS. 1937, 187). 2) gurguY, ă -ă v. tr. (d. gurgui). Ţu-guiez, fac ca un gurgui. V. refl. Mă tuguiez: buboiu s’a gurguiat. Fig. Iron. Mă cocoţ-Mă gurgut, mă fudulesc. gurguîăti -ă adj. (d. gurgui) Ţuguiat, ascuţit: munte gurguiat, mere gurguiate. gurguţ şi <ţz, a -â v. tr. (V. cocoţ). Mold. Cocoţ. V. refl. Mă cocoţ. Fig. Mă In-glnf, mă fudulesc, mă trufesc, mă sumetesc. — Vechi şi fng-. gurguţăre f. Vechi. Trufie. — Şi tng— gurist, -ă s. Pop. Lăutar care ctntă şi din gură pe ltngă, cei-lalţl (Poate fi şi o femeie). V. Instrumentist. guriţă f., pl. e. Fam. Gură mică. Sărutare, bot (ca lat dsculum, sărutare, d. os, gură). gurlăn, V. ghîorlan, gurluT n., pl, ie (V, burluT). Burlui, burlan. gurlup, V. hurlup. gurnă f, pl. e (ngr. gărna, urnă, ciuciur, havuz, d. ven. gorna, canal; alb. gurnă, izvor). Vechi. Urnă, — Şi gurnle, urloi, sulinar, conductă de apă. gurzuT, V. gurguîf 1) gust n., pl. uri (lat găstus, mal probabil declt găstus ; vgr. geustds gustat, d. geuo gust, v. tr. (V. guşă); it. sp. gusto, fr. gout, pg. gosto). Simfu pin care apreciezi alimentele : avea gust suptire. Impresiu-nea pe care o fac alimentele asupra limbii: mierea are gust dulce. Fig. Facultatea de a aprecia ce e frumos: critic plin de gust. Incli-natiune, predilecfiune : gust pentru pictură. Dorinţă, poftă: am gust de un pepene bun, de plecare, să plec. Mod personal de a simţi, dea lucra : fie-care artist are gustu lui, tabloă in gustu lui Rafael. Grafie, elegantă : îmbrăcat cu gust. Opiniune. preferentă: a-fi spune gustu. Mlncare fără gust, mîn-care fadă, nesărată. 2) gust, a -â v. tr. (lat găstare, mai probabil de ctt găstare, it gustare, fr. goăter, sp. gustar, pg. gostar. V. de- şi pre-gust). Apreciez alimentele pin gust Fig. Simt, pricep : a gusta muzica. Gustăresc, măntnc puţin. A gusta din ceva, a încerca, a şti cum e: a gusta din viaţa de marinar. gustare f. Acţiunea de a gusta. Prtnz mic: a servi călătorilor o gustare. * gustativ, -ă adj. (d. gustat; fr. gus-tatif). Fiziol. Al gustului, relativ la gust Nervu gustativ, care transmite sensatiunea gustului. gustărâsc v. tr. (d. gustare). Măntnc puţin din toate: n'a mtncat, ci număţ a gustărit. gustâs, -oăsă adj. (d. gust). Plăcut, cu gust plăcut: bucate gustoase. guşăt, -ă adj. şi s. (d. guşă. D. rom. vine rut. gusătii). Persoană bolnavă deguşă. Epitet ironic cuiva. guşă (est) şi guşe (vest) f., pl. i (rudă cu litv. gussys, ladeş, sternu păsărilor, guzys, guşă, letic gusa, guşă, care e rudă cu latino-galicu geusiae, obraji, it. gozzo. fr. gosier, gttlej. D. rom. vine alb. guiă, strb. bg. rut lisa, ung. gusa, ngr. gkussa. V. suguş). artea de supt bărbie şi care e cu atlt mal unflată cu ctt omu e mai gras. O boală care face să se unfle această parte a corpului din cauza ipertrofiii glandei tiroide, ceia ce se tntlmplă pin regiunile muntoase. Buzunar format tn esofagu păsărilor (şi al insectelor) tn care alimentele stau ctt-va timp tn ainte de a trece tn rtnză (Galinaceele aâ guşă mare). Locu unde firu de itnă tors e mai gros din cauza grămădiţii scamei. A-ţi umplea guşa, a mlnca mult, (fig.) a te îmbogăţi. Guşa porumbuluT, beşicoasă, o plantă; plescăită, altă plantă. O coloare schimbăcioasă după lumină, cum e guşa unor porumbi, între roş închis lucitor şi violet. guşter m. (vsl. gulteră, iaSteră, iaste-rica, laSterka, şoplrlă, bg. guşter, slrb. guşter, guSterica, rus. iăScerica, ngr. gustira, gusterltsa). Un fel de şoplriă mare verde (lacirta viridis). Angină difterică (V. an-gină). guşuT şi -T6sc, a -f v. tr. (d. guşe). Olt. Trans. Gltui, sugrum, suguş (NPI. Ceaur, 106). gut, V. guţ. * gutapârcă saâ gutta-pârcha f. (engl. gutta-percha, d. malaiezu gutah, gumă, şi Percea, Sumatra). Gumă, cauciuc. 1) gută f., pl. e (lat. gutta, picătură ; it. pg. gota, pv. cat sp. gofa, fr. goute. Cp. cu dambla, capie). Maram. Paralizie. 2) * gutăf., pl. e (lat. gutta, picătură, din cauză că se credea că aseastă boală provine din infiltrarea umorilor). O boală de articulaturi. Ctnd atacă mfnile se cheamă chi-ragră (vgr. heirăgra, d. hetr, mtnă. şi agrâo, apuc); ctnd atacă picioarele, se cheamă po-dagră (vgr. podăgra, d. păs, podds, picior, şi agrio, apuc. V. pelagră). E o boala ereditară care se agravează btnd ceai, cafea, vin şi mtnctnd sărăturl. Gută senină, amauroză. Gută sciatică, sciatică' V. artrită. gutăîe, gutîîe, V. gutuîe. www.dacoromanica.ro * gutos, -oâsă adj. şi s. (d. gută; fr. goutteux). Bolnav de gută. gutut m., pl. tot aşa (d. gutuie), Un pom rozaceu care seamnă cu păru şi ale cărui fructe, galbene şi mirositoare frumos, ts gu-tuile (cydonia vulgăris sau pirus cydânia). — In nord. gutăT. gutuie f., pl. ui (lat- cotonea şi cydânia /cydânium malum, măr cidonian], d. vgr. kydânion, gutuie, A.Kvdon, un oraş tn Creta; it. cotogna, sic. cutugna, pv. codoing [V. chltonag], fr. coing, cat. codony; engl. guinee, germ. quitte, rut. [d. rom.] gutii, rus. gutei şi [d. vsl. gdunia] guni, nsl. kutina, bg. dunia). Fructu gutuiului—In nord gu-taîe, tn Serbia gutîîe. gutunâr (est şi Tel.) n., pl. uri şi e, şi guturâT (vest) n., pl. uri (bg. guturak, -rac, buturăc, boturăc, de unde şi megl. butur, bătură, buturdehi, guturai; strb. găntura, guntărac, cr. guntunar). Coriză, troahnă, o boală microbiană provenită din răceală şi caracterizată pin astuparea nasului şi lăcră-mare. V. catar. gutunărăsc (est) şi guturăY^sc (vest) v. tr. îmbolnăvesc de gutunar: iarna asta ne-a gutunăntpe tofi.v. refl. Ne-am gutu-nărit. Mai des ca part gutunărit. * guturăli -& adj. (lat gutturalis, d. guttur, gltlej). De la gtt: arteră guturală. Din gtt: voce guturală. Din spre gtt (mai exact velar): consonante guturale (k,ga, ha). S. f. O guturală, o consonantă guturală, ' Adv. Din gtt: a vorbi gutural. 0uţi -â (Munt) şi guţân, -& sau -ncă adj. (d.bg. gueam, gunguresc). Se zice despre porumbii cei mai iefteni, care nu joacă, nici n’au alte calităţi: un porumbel guţ, un porumb guţan. — Iri Munt. şi gut| -ă (format din pl. pin anal. cu slut, sluţi). * guvern n., pl.e (d. fr.gouvernement şi it. governo, guvern). Constituţiunea unui stat, guvernament: guvern monarhic. Oamenii care guvernează stătu: guvern conservator. * guvernământ n., pl. e (fr. gouverne-mem, it. govemamento). Acţiunea de a guverna. Constituţiunea unui stat: forma ae guvernament a Româniii e monarhică. — Fals guvernămtnt. * guvernamentali -ă adj. (d. guvernament; fr. gouvernamental). Relativ la guvernament: sistemă guvernamentală. Care susfine guvernu: deputat guvernamental. * guvernamentaMzm n. Sistemă politică pin care toate se fac de guvern. * guvernanţi -8 adj. (fr. gouvernant). Care guvernează: partidu guvernant. M. pl. Acei care guvernează un stat. S. f. Dadacă, îngrijitoare de copii mai mari. V. companie. * guvernator m. Acela care guvernează o colonie, o provincie, un oraş fortificat, un mare stabiliment: guvernatorii băncii Naţionale a Româniii. * guvernâr m. (fr. gouvemeur, care e forma fr. tld. rom. guvernator). Pedagog, educator (al unui băiat de om bogat). * guvernez v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gubernare, vgr. kvbernăo, conduc corabia sau stătu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează ţara şi domneşte peste supuşii lui. guvfd m., pl. zl, şi guvidie f. (ngr. guvidi, dim. d. koviâs, vgr. kobiâs, de unde şi lat. gobius şi gobio, -ânis, fr. goujon). Dobr. Un mic peşte marin, varietate de zglăvoăcă. V. stavrld şi obleţ. guz m, (ung. gUzii, şoarice de ctmp, gezS, guzgan). Nord. Trans. Ban. Guzgan. guzân (nord) şi guzgan (sud şi vest) m. (d. guz cu 3ufixu -an şi -gan, ca tn puigan). Chiţcan, şobolan, ghiorlan, şoarice. * guzlâ f. (fr. guzla, d. bg. gusta, strb. gusle). Un fel de chitară c’o singură coardă la uzitată pin Dalmaţia şi aiurea. gvâlt n., pl. uri (pol. givait, d. germ. geivait, violentă. V. ghivalt). Vecht. Forţă, violentă, silă: a lua cu gvalt. gvărdle d. (rus. gvărdiia, d. germ. garde, fr. garda. V. gardă). Sec. 18—19. Gardă. www.dacoromanica.ro H h m, A opta literă a alfabetului. Reprezentă un sunet suflat (cum face pisica speriată) înrudit cu f şi v, precum se vede din stuf-stuh, vulpe-hntpe. în limba latină, h se pronunţa mai slab şi n’a persistat In cea românească (habere-avere). In cuvinte ca hulpe, hultur provine din v. In unire cu 0. şi g, nu serveşte de ctt să păstreze acestor litere sunetu gutural, ca tn chem, chin, ghem, ghimpe. hai interj, care (ca şi Ad-şi ht) arată rtsu: Hal ha! haI Ce comediei - AitA interj, care arată Întrebarea şi care există şl supt forma hai saa ai. Nu fi-am spas eu? Ha? V. şi haY 2. habacfS şi -gi'B n., pl. iurl şi ie (turc. *hebaci, d. hebo, colb. adică „manta de colb". Cp. cu tuzluc). Est. Vechi. Un fel de mantie. Azi. Rar. Iron. Haină lungă şi prea largă, rantie: tmbrăcată'n habaciu, moartă beată de rachiu. — Fals habâcY (Şăin. Infl. Or.). habadfc n., pl. uri (var. din hăbidil). Trans. Mold. Pl. Sfârămături, uscături (vreascuri, surcele, aşchii), resturi, lucru prost, bracuri. — Şi hapaticurY (rev. I. Crg. 2, 219, şi 8, 21, şi Şez. 30,167), hebeltYucurY. (Neam. Rom. Pop. 4, 555), hebeticuf-T, (rev. I. Crg. 4, 251), hăbetfucurT, hăbă-tYucurY şi hăbadlcurY. V. haghea-curT. habăr şi (mai rar) haber n., fără pl. (turc. [d. ar.J haber, pop. habar; ngr. ha-bâri şi hobiri). Fam. A avea habar de ceva, 1. a fi informat, a şti: habar n'am de ce s’a intimplat, 2. a-ţi păsa, a te îngriji: tu plingl, şi el habar n’are. Fără habar, fără grijă, cu nepăsare: Habar de grijă n’am, 1. nu ştiu, 2) nu-mi pasă. Cum fi-e habaru (Rari, cum merge treaba, cum te afli ? V. hibă. * habitudine, V. abltudine. hâbnic, V. ohabnlc. habdca (cu) Iod. adv. (ung. habăka, zănatic [Acad.]. V. hăbăuc şi hăbuc). Trans. Cu sila. hab6tnlc, -& adj. (probabil, d. rus. * Mb6tnik, pron. ha-, d. h6bot, trompă, pin &luz. la şalu şi la cornu pe care şi-l pun jidanii cind se închină (V. hobot). După Wţii, d. rus. habadnik, membru al sectei pietiste habad, numită aşa după cele trei litere ale devizei: hohma, bina, daath, Înţelepciune, sagacitate, ştiinţă). Bigot, fanatic : Jidan habotnic. V. sectar. habotnicie f.Caracteru de a fi habotnic. habâc şi hapâc n., pl. e (cp. cu ung. hapkalkodni, a prinde, a apuca). Nord. Minge. — Şi hapuce (Suc.) A bate hapu-cea, a perde timpu nefăclnd nimic. La Acad. harpuce (de-a harpucea), un joc copi-pilăresc. 1) hac n., pl. uri turc. [d. ar.) hakk, adevăr, dreptate, socoteală, sumă datorită, datorii; ngf. hăki, alb. bg. hak leafă). Mold. Vechi. Ceia ce se datoreşte, plată In natură, leafă, simbrie: a da, a lua, a-fi primi a acu. Timp servit: ca o slugă ce şi-a primit hacu (Con. 149). Cheltuieli de gospogărie. Azi. Fam. A veni de hac (cuiva sau unui lucru), a-1 învinge, a-1 da gata. — Vechi şi a veni la hac cuiva, a-1 învinge; a da peste hac, a o pâ(L 2) hac n., pl. ari (pol. hak, rut gat, d-gerra. haken, cirlig). Caia, colt de potcoavă. hăchiţă f., pl e. Est. Fam. Furie capricii, gust de ceartă saâ de vre-o extravagantă: l-a apucat (saâ l-a venit) hachifa (sau hachiţele) să plece. — Şi haghiţă. V. huY şi paraxin. hadarâg n., e (ung. hadarâ, pl. râk, umblăciâ, om care vorbeşte prea răpede. V. hondrănesc). Băţu cel mic al umblăciu-lui. La moară, bă|u care izbeşte In teică. Ciomag gros. — In Trans. hădărag şi (Şez. 37. 128) hătărag, In Arg. şi hădărăQ, pl. ăie. V. mellţăşi posadă. hâdlnă f., pl. I şi e (rut gdriina, hădvna. şarpe. V. gadină). Nord. Un fel de tipar care ere creşte ptnă pe la 50 de centimetri şi care, cind e mic, se pune In undită ca să prinzi alţi peşti (petromyzon Planeri). hadim, -în şi (est) -imb m. (turc. ha-dym, ar. hadyn) Vechi. Eunuc, scopit, castrat — Azi hadlmb, matahală, persoană voluminoasă: un hadlmb de babă cu şalele cit rişnifa (V. Caraivan, Neam. Rom. Lit 2, 813). V. huidumă. hagealic (ea dift.) n., pl. uri (turc. ha-iilvk). Călătorie la Ierusalim p. creştini saâ la Meca p. musulmani. hageamfft, V. ageamiii. www.dacoromanica.ro , — 585 HÂG hâghlţă, V. hachiţă. hăgîmă, V. haşmă. * hagiogr-, V. agiogr-. hagiii m. (turc. [d. ar.] hagi, pelerin). Creştin care a vizitat Ierusalimu. Musulman care a vizitat Meca şi Medina. — Rar sau vechi agii. Fem. hagilcă (bg. hagiika), pl.e. Ca titlu onorific hagl>, precum: Hagi-Tudose. hahaleră f.,’pl. e. Persoană ridiculă: haidamaci şi hahalere colectiviste (Car.). haham m. (turc. haham, d. ebr. haham, Înţelept). Rabin (Vechi). Tăietor de vite şi de păsări la jidani. hahâm-başâ f., pl. ale, sau m. fără pl., gen. al lui (turc. haham-baSv). Vechi. Şefu rabinilor (care plătea un bir cămăraşiii mari). 1) hahăQ m. (ung. şi rudă pin suflet cu ngr. hăhos, prostan). Nord. Lungan prost. 2) hahăQ n., pl. ăie (ung.) Est. Rar. Clo-maj, vlaiog. Lovitură de ciomag. — In rev. I. Crg. 13,152 (Suc.), „o bucată de lemn apucată Ta Intlmplare p. a Iovi tn cineva*, ceia ce e fals. V. taşmăQ 1) haî (şi mai rar) aî (turc. hai, de unde şi alb. rus. hai.V. halde): Hal băieţii Hai nu-mi bate capu I Hai p’eacă de aici I Hai afară (amlndoi sau şi tu singur) I Hal incdlo I pleacă de aici I 2) hat şi aî (tn est şi hain, hăt şi ăl) interj, de Întrebare (clnd tntrebatu tace): Nu ţi-am spus eă ? Hai ? haTăn, V. aTan» halda şi âîda interj, de bucurie (var. din halde): Halda I Am ajansl Haîda de, interj, ironică : Halda de! Asta-l nostim I haldamâc m. (turc. haidamatc, tllhar, Cazac rebel în Polonia ; rus. gaidamăt, pol. hajdamak. V. haîdăO). Vagabond, haimana -.haidamaci ţi hahalere colectiviste (Car.). — In Ban. aTdamac, s. n., pl. e (slrb.ay-damak, ciomag), ciomag, bîtă. V. huligan. haTdăit m. (d. haitău [Trans.], ung. hajto, haidău [d. hajiani, a mtna], supt infl. lui haiduc). Bouar. păzitor de cireadă. Fig. Om necioplit, sălbatic. hâTde şi âTdB) hâîdem şi ^Idem» haideţi şi ăîdeţî, interj, tndemnătoare cu funcfiune de imper. (turc. halde, „haide", haideiin, „haidem". De aici: bg. haide, hai-dite, hăidete, haidate; strb. hăjde, hajdimo, hăjdeie; rus. ăida, aidă, gaidă, adtă, ai-dite; alb. haide, hăldeni; ngr* dide, hdide [scris ăinie, hăinte/. V. haî 1). Haide (hal, fiomeşte 0 ! haide, băieţi (hal băieţi, porniţi singuri sau cu mine]); haide cu mine (hai cu mine, vino cu mine); haide (sau hai) să plecăm tmpreună ; haide! fie ! (fie cum zici tu sad el I); haidem (să mergem I); haideţi (porniţi I). — Şi -em, -eţî. hăldoş, V. făîdoş. haiduc m. (ung. hajdă, pl. hajdiik, dorobanţ, agent, de unde vine şi turc. hatdud, Infanterist unguresc ; rus. gaidiik, pol. ceh. HAI strb. bg. hajduk, alb. haldăt. V. haldăd, haidamac). Infanterist unguresc (vechi). Tllhar naţional care trăia tn codri ţi lupta contra tiraniii Turcilor, ca Bujor, Cadre anu. Corbea, Tunsu ş. a. V. pandur. 1) haiducesc! -eâscă adj. De haiduc r viaţă haiducească, ctntec haiducesc. 2) haiducesc v. intr. (d. haiduc). Duc viafă de haiduc: mulţi ani a haiducii. halducâşte adv. Ca haiducii, haiducie f. Viaţă de haiduc, banditizm naţional contra dominaţiunii străine. halhul, -ule adj. (ung. haja-huja şi heje-huja, chefliu, uşuratic. V. tehui şi hu-tutul. Cp. şi cu turc. hai-hui, interj, care arată gălăgia). Est. Zăpăcit: a umbla hai-hui. S. n., pl. uri. Vest. Haimanallc, colin-dare: a o duce tot intr'un haihui. haTmani f. (turc. bg. haimana, vagabond). Vechi. Străin, venetic (la 1803 erau tn Galaţi 183 de „străini haimanale"). Azi. Fam. Iron. Vagabond : haimanalele strade-lor. De haimana, fără cSpâtli, fără stăpln (om, lucru). Adv. A umbla haimana, a vagabonda. V. cranga, lela, haieura, handra. haimanallc n., pl. uri (d. haimana). Fam. Vagabondaj. hain. -ă adj. (turc. [d. ar.] haiin, trădător, perfid ; ngr. hainis, slrb. hain). Vechi. Trădător, rebel. Azi. Rău, perfid, crud, afurisit : om hain, inimă haină. Adv. S’a purtat hain~ hain, V. hal 2. haină f., pl. e (slrb. hăljina, haină, la pl. „straie, aşternut", halja, surtuc, bg. ha-lina, haină lungă, d. turc. [d. pers.l haly, kali, covor. Cp. cu strai şi ţol). Veşmtnt, strai (mai ales surtuc, palton, manta, suman, mai rar vorbind de pantaloni). Pl. Veşmintele (în general): mi s'aă furat nişte haine. A vinde la .haine vechi", a vinde negustorilor ambulanţi care strigă „haine vechi". halnesc v. tr. (d. hain). Urăsc, urgisesc, persecut. V. refl. Vechi. Mă fac hain (trădător). Azi. Mă fac hain (rău la suflet), hainfe f. Caracteru de a fi hain, felonie, hainlic n, pl. uri (turc. haiinlyk). Sec. 18—19. Hainie (trădare). V. sadacat. hair n., pl. inuzitat uri (turc. hair şi haiyr, folos). Bas. sud. Parte, noroc: n’a avut hair de banii furaţi. halrat, V. Irat. hâlşte, V. vraişte. 1) haTt n., pl. uri (rut. hati, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. lezitură făcută p. a strlnge apă mai multă şi a-l da drumu la nevoie ca sâ pornească plutele cînd apa nu e destul de adlncă: haitu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă aşa : vine haitu. V. hăl-taş 2, undă) zăpor» 2) halt şi hâltl interj, de frică (d. haide): Hait! Am păţit-o! www.dacoromanica.ro hâîtă {., pl. e (ung. hnjla, care scorneşte vlnatu, d. hajtani, a împinge; slrb. hojka, turc. huita, tllhar, rebel; ngr. hălta). Ceată de hăitaşi şi de clni de vlnat (V. hurc). Ceată de clni ori de lupi, noajă. Cine rău, căţea rea : nea, haltă I Fig. Iron. Femeie necinstită. V. potaîe. haîtăQ, V. haîdăfl. hâîteş, V. faîdoş. ham, V. haît 2. tiaîtic n., pl. e şi uri (cp. cu ung. hajtik, margine îndoită, d. hajtani, a împinge, a Îndoi. V. haîtă). Haită (ceată) de lupi, noajă: un haitic de lupi (Sov. 185). haîtlş, -ă adj. (d. hait, haită). Est. Sucit, întors, îndoit de la genunchi spre partea de afară (leucaş): picioare haitişe. A umbla haitiş, a şovăi, a călca strlmb. V. scălîmb. hâîtoş, V. faîdoş. haîzăş n., pl. e şi uri (din heizaş [Trans.], d. ung. Mjazăs, acoperire, d. hijazni, a a-copen). Suc. Acoperiş': după ce a clădit scheletu de lemn pe temelie şi după ce s’a aşezat haizaşu.. (Sadov. VR. 1911, 3, 385). hajmandăQt V. hojmalăfl. hâjmă, V. haşmă. hal n., pl. uri (turc. [d. ar.] hal, soartă, stare, de unde şi ngr. hăli, alb. slrb. hal). Stare rea : Val, in ce hal l-am găsit I A fi tntr'un hal fără de hal, a fi tntr’un hal deplorabil, hăla, V. hală 1. hâla-bâla şi ăla-bălaf. (cp. cu hara-para). Fam. Ce mai hala-bala ? ce mai este nou ? ce noutăţi mai ştii ? — In Cov. hâra-bâra. haladudă f., pl. e (cp. cu rus.iaiaputa, zăpăcit, şi cu halabăda, colibă de paie, adică „cu păru zbtrlit*). Est. Femeie zăpăcită şi negligenţă. — Şi halaţungăj pl. i. — Jn Munt. est hălădudă. V. nălăcîugă. halageâ, V. alagea. * halâîcă f„ pl. e (turc. [d. ar.] haiaiyk, roabă). Roabă din harem (Bol.). halal interi, de admiraţiune serioasă saâ ironică (turc. halal, legitim, permis, halal olsun, bravo ; ngr. halali, ceia ce e permis, In ordine; bg. strb. halal, binecuvtntare). Bravo, frumos : Halal aşa casă I Halal de capu lui I Halal să-ţi fie I — Şi halam (infl. de haram) In vest: halam de noră (Univ. 26 Aug. 1929 ; 3, 4). halalaîe, V. hălălâîe. halamândră, V. calamandros. halamuştet V. hălămujdie. hâlandala şi hălan-dăla, V. alandala, halăpf V. htlpav. halastincă, V. alastlncă. 1) halat n., pl. uri şi e (turc. hal'at, d. ar. hil’at; rut. halit). Haină lungă (caftan, laibăr) de purtat pin casă cind eşti nelm- brăcat sau tn călătorie contra colbului 0>-danii din Polonia, Moldova ş. a. poartă ca costum naţional un halat negru rămas din evu mediu). V. habaclfl. 2) halat şi olăt n., pl. uri (turc. ar. alat, pl. alei, unelte; slrb. ălat, hălat, alb. halăt. V. holeab). Nord. Ban. Pl. Instrumente accesorii ale casei, ale unei maşini: halaturi de plugărie, de vinătoare. 3) halat n, pl. uri (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lanţu cu care’se strlnge moara ca s’o opreşti. — In Olt. alăt: aă tăiat alaiurile care legaă vasu de mal şi s’au îndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6). * halăză f., pl. e (vgr. hdlasis). Şt. nat. Legătura gălbenuşului. V. od 1. halaţungă, V. haladudă. 1) hală f., pl. e (bg. slrb. hala, zmeu din poveşti) Vest. Monstru, dihanie, namilă (V. buzguzoT). Vijălie. — In Mold. sud a da hala (adv.), a da iama, a prăda tot. 2) * hă lă f., pl. e (fr. halle, d. germ. halle). Piaţă (tirg) acoperită: hală de peşte, de zarzavat. halăQ n., ăle (ung. hălo, reţea, plasă. V. poclăfl). Ves/. Suc. Tlrboc. Crtsnic, leşnic. — In Dtmb. hălăfl, In Olt. şi alăQ şi (după strb. alov) şi alâv, pl. oave. Cp. cu aciiu, acov. V. valăfl. * hălbă f„ pl. e (germ ein halbes fliterj, jumătate [de litru]. Cp. cu pol 1). Mare pahar de bere de vre-o jumătate de litru. Conţinutu lui: a bea o halbă. halcă şi alcă f. (turc. [d. ar.] halta; ngr. halkăs). Verigă. Un joc turcesc (obişnuit odinioară şi tn ţările româneşti) şi care consista In aruncarea unei suliţe printr’o verigă. V. gerid. 1) hălcă f., pl hălci (rudă cu harchină şi jarcă şi poate şi cu hartan. Ung. halh, aşchie, nu e la Ballagi. Cp. cu şuşalcă). Fam. Mare bucată ori felie pe pine, came, şaşcaval ş. a. V. codru. 2) halcă f., pl. halci. Trans. Mold. Tărăboi, tumult. Vs. De halcă, de distracţiune, de amuzament: copiii se auc la denie de halcă, nu ca să se Închine. * halcogrâf m. (d. halcografie). Gravor pe metale. — Şi calc-. * halcogrâflc, -ă adj. (d. halcografie). De halcografie. Adv. Pin halcografie. — Şi calc-. * halcografie f. (d. vgr. halkis, aramă, şi grafie). Arta de a grava pe metal. — Şi calc-. * halcoplrftă f., pl. e (d. vgr. halkăs, aramă, şi pirita). V. pirită. * haldâlc, -ă adj. (vgr. haldaXkâs). Al Haldeiloj, de Haldei: limba haldaică. Adv. A vorbi haldaic. — Rar caldaic. haldân şi handân m. (din * hllndan, ca talhar din tllhar, d. vsl. * hlondanu, d. www.dacoromanica.ro hlondă, vargă. V. hluj). Est. Clnepă care produce sămtntă (cănnabis jimină). — In vest aldan. halea (ea dift) adv. sau adj. fix (turc. hala, pop. haină, actual, tn funcţiune). Se zicea odată despre boierii tn funcţiune: halea postelnic. V. pata şi mazil. hălea-mălea (ea dift.) f. (d. halesc). Mold. Un joc copilăresc cu mingea. In Munt. halea-palea. * halebardă f., pl. e (fr. hallebarde, d. germ. helm-barte, „bardă de coif"). Un fel de suliţă lungă care avea şi un tăiuş (ca baltagu), şi un cioc (ca tlrnîcopu). * halebardier m. (fr. hallebardier). Soldat armat cu halebardă. V. baltagld. halâla, V. haleura. halep m. ca măsură şi n., pl e sau uri, ca unealtă, ca şi cot (turc. Haleb, Alep; ha~ lebi pik, cot de Alep). Mold. Vechi. Cotu de Alep (0,69 m.). halesc v. tr. (cp. cu vsl. galiti, a sălta, cu rut. hallti-sia, a se grăbi, şi cu ţig. hal, mănlncă). Fam. Fur, şterpelesc (E o expresiune luată, probabil, de la jocu halea-malea şi se întrebuinţează foarte des clnd e vorba de Ţigani). Arunc mingea ca s’o lovească cel ce tine fiica (In Cfa ulesc). haleura adv. Mold. Rar. A umbla haleura, a umbla hoinar, a umbla lela, a hoinări. — Şi halela (Tec.) V. haimana şi handra. ' halhatăD, V. hatalăD. halic şi halicY, V. alic. halff, V. calif. halima f. după numele sultanei Şehera-zade, supranumită Halimă, d. ar. halim, bllnd adică „cea bllndă" [d. ar. halim, bltnd], care i-a povestit sultanului cele o mie şi una de poveşti care au fost compuse pe arăbeşte de Invătatu derviş Abubekir şi traduse tn multe limbi, Intre altele şi In cea românească de Gherasim Gorjan la 1835 după o traducere grecească. Turc. ngr. halimă). Poveste miraculoasă orentală. Fig. Intlmplare miraculoasă: călătoria mea a fost curată halima. halipă {., pl. e (cp. cu rut. halupa, colibă). Est. Haină supere de vară (Şez. 30, 293), buieandră, hanţa. V. felegă şi ţoală, haliş V. alic. halîngă f., pl. I (vsl. halonga, gard împletit; strb. hăluga, bălării, dudău). Mold. md. 'Tufăriş mărunt Vie cu vită mare (nu sad). — Ca nume de familie, Halunga. halm, V. htlm. hălmeş-bălmeş, V. talmeş. halâtcă f., pl. e (cp. cu ruS. holdpka, roabă, servitoare). Mold. Triv. Femeie grasă. V. başoldlnă. 1) haltâmi V. hartam. 2) haltăm(cu), V. hatalm. * haltă f., pl. e (fr. halte, d. germ. halt, popas, d. halten, a se opri; halte-stelle, loc ae oprire). Mică staţiune de cale ferată. Popas, oprire. halteră şi alt^ră f.; pl. e (fr haltire, d. vgr. ‘altir, d. 'ăllomai, sar.). Bucată de plumb pe care cei vechi o ţineau In mtnă ca să se cumpănească ctnd săreau. Azi, greutate de metal ori de lemn p. exerciţi gimnastice. * halucln-, V. alucin-. haluTesc v. tr. (d. hală 1). Trans. Ban. Izbesc, tmbolnăvesc, paralizez, vorbind de influenta halelor din poveşti: un om haluit. halunga, V. halîngă. halvâ f. (turc. haină, pop. helva, d. ar. al-helăva; ngr. halvăs, bg. halva; pg. al-filoa, un fel de dulceaţă). Un fel de alvită năhutie făcută din tahin cu zahăr. Halva turcească, o prăjitură cafenie moale făcută din făină prăjită tn unt, opărită cu sirop de zahăr şi presărată cu scorţişoară. — in Mold. nord. alva. halvagiD m. (turc. halvagy). Cel care face sau vinde halva halviţă, V. alvlţă. 1) ham n., pl. uri (ung. hăm, ham [d. vgerm. hamo căpăstru], de unde şi strb. ham, rut. hamy, hamuri). Toate curelele care se pun pe calu de cărată. Cal de ham, cal de căruţă, de trăsură (tn opoz. cu cal de călărie). 2) ham interj. V. ham-ham. * hamac n., pl. e (fr. hamac, d. sp. hamaca, cuv. luat de la Caraibi). Pat spln-zurat format dintr’o plasă. * hamadrlădă f., pl. e (vgr. ’ănta-dryăs, d. ‘ăma, împreună, şi drys, stejar, copac; lat. hamădryas, -yadis). Mit. Driadă care creştea şi murea odată cu arborele el. hamal m., pl 11 (turc. hammal, pop. hamal, d. ar. al-hammăl ; ngr. hamăliş, alb. hamăl, Pol. hamal, bg. slrb. ha mal in; sp. alhamel). Transportator cu mtna, cu spinarea ori cu roaba, ca aceia care duc geamantanele, cuferele şi sacii tn gări şi’n porturi. — In Mold. şi mahal. hamalîc n.,pl. uri (turc. hamallyk, ham-mallyk). Meseria de bamal. Munca hamalului Fig. Muncă grea; asta e curat hămăitei hambar n., pl. e (turc. [d. pers.) am-bar, hambar, de unde şi ngr. ambări [scris ampărij, alb. slrb. bg. rut. rus. pol. ambar. Cp. şi cu fr. hangar, şopron. V. şi angara). Mare magazie de tinut grtne. Munt. Trans. (şi ambar). Mare ladă de tinut grtne sau mălai. V. coşar, leasă, jlt— nlţă, sisîTac, stodoală. hameT, V. hem el. hamâlnlc, V. humelnic. hamgâr, V. hanger, hăm-hăm, interj, care arată lătratu (hămăitu) clnelui. V. haQ-haQ. www.dacoromanica.ro hâmiş, -ă adj. (ung. hamis, V. hâmi-ţag). Trans. Viclean. Şiret h&mnlci V. ohabnic< hampsie şi hamsîe f. (ngr. hampsl fd. vgr. hămpsai pl.], de unde şi turc. hamsi şi bg. hamslia). Dun de jos. Un fel de peştişori (8-10 c. m.) albi şi supţiri care se vlnd muraţi In butoaie mari (fr, anchois). hamurâr, V. hămurar. hamut n„ pl. urî (rus. homut [citit ha-mătj, rut homut, bg. homut, hamut, de orig. germ.). Rar. Hamurile de la gitu calului, jugu. hamzâ f. (turc.). Mold. Conductu care duce apa pe roata morii (scoc). 1) han m. (turc. tăt. hah, d. mongolu hogan). Domnu Tătarilor, mai ales al celor din Crimeia. 2) han n., pl. uri (turc. [d. pers] han, -de unde şi ngr. hănl, alb. bg. slrb. rut. han). Vechi. Clădire mare cu multe Încăperi In prejuru unei curţi mari de adăpostit mărfurile, averile şi persoanele tn caz de dezordine Azi. Otel ordinar pela tară saa marginea oraşelor şi care are şi curte p. căruţe. hand&n, V. haldan. handraburcă, V. bandraburcă. handralăS şi -năil (Munt.) şi han-draleţ (Munt est Mold). m. (ung. vdn-dorld, d. germ. wanderer, călător. V. vin-direâ). Iron. Hatalăfi, nandraş, amant (mai ales al servitoarelor şi altor femei din popor). V. hojmalăil. hândrăf.,pl.e (aceiaşi răd.cuhandralău). Mold. Tovărăşie la haimanallc. A te lua tn handră cu cineva, a te Inhăndra, a te înhăita (rev. I. Crg. 377). Adv. A umbla han-dra, a umbla haimana hang n., pl. uri (ung. hang, sunet, ton). Ison, acompaniament. Fig. A ţinea cuiva hangtt, a face ca şi el, a aproba ce face el. hangân, -ă adj. (d. orăşelu Hangu, d. ung. hanga, lac in care nu cresc de cit buruiene şi mărăcini). Mold. Popuşoi' hanganl saa şi hăngăneşti, un fel de popuşoi precoci Intre cinciu'yitini şi comuni. Odinioară se numeaa hanganl nişte soldaţi dintr’un corp de infanterie moldovenească armaţi cu puşti şi topoare. * hangar n., pl. e (fr. hangar, de orig. neşt Cp. cu hambar). Mare şopron de fer (une-ori numai un simplu acoperemlnt de stllpi) de adăpostit aeroplane, trăsuri, lăzi, baloturi, saci ş. a. hanger n, pl. e (turc. [d. pers.l hanger, hancer, hangar, de unde şi ngr. handzări, strb. bg. hangăr, pol. handziar, ung. han-dsdr, sp.pg. ja.ar.j alfanje, sabie curbă. Cp. cu rus. kinzai, pumnal). Vechi. Pumnal curb întrebuinţat d& Turci ş. a. — Şi hangear, pl. ere, şi hamger (Mold.). Şi anger. hangiii m. fturc. hanSy). Stăpin de han. — Fem, -gîoaîcă saii -glţă, pl. e. hanlmi f, pl. e (turc. hanym). Vechi. Cocoană Turcoaică. — Şi hamumă. * hănsă f., pl. e (fr. hanse, d. vgerm. hansa, ngerm hanse V. hînsă). Confede-ratiunea comercială a oraşelor germane Ham-burg, Liibeck şi Brema In evu mediu. * hanseatic, -ă adj. (fr. hansiatl-que). Care făcea parte din hansă. Liga hanseatică, confederatiunea hansei (sec. XV). hantătăr m. gen ni lut (din han 1 şi Tătar). VecA/.Hanu Tătarilor. Azi. Fig, Dracu, naiba : asttmpără-te, c’acă te ia hantătar I hanţă f., pl. e (cp. cu sas. hănts, vită sad persoană iăllie, de unde şl rut. ginea, pron. hănţa, vită. Cp. şi cu ung. hanc, zburdălnicie. Dac. 3, 708). Munt. Trans. Haină proastă, fleandură. Fig. Fleoartă, femeie depravată (V. tarbă). — In Tut. şi foanţă, buleandra. hanţâşcă f., pl. şte (d. hanţă). Mold. Ştrengărită: o hanţuşcădefată (Doina, 1,44). hanumă, V. hanîmă. * haos n, pl. uri (vgr. hdos, prăpastie, imensitate, d. halno, mă deschid, casc. V. dehiscent, hiat). Amestecătura tuturor elementelor fn ainte de facerea lumii. Amestecătură, dezordine. Lucru imens, noian : ce haos de bibliotecă I hâot n., pl. e (imit.) Bz. Mare huiet, tunet, răsunet (de ex., împuşcături). * ha6tlc, -ă adj. (d. haos). Ca un haos: oraş haotic. Foarte confuz : operă haotică. 1) hap n., pl. uri (turc hap, d. ar. habb: ngr. hăpi, alb. bg. hap). Pilulă, medicament In formă de bobită. rig.A înghiţi hopu, a a suferi o neplăcere, o păcăleală. V. bulin. 2) hap, interj, care arată huietu apucării saa înghiţirii râpezi: Cinele, cum văzu carnea, hapl o Şi înghiţit Gardistu, cum văzu hoţu, hap l II şi prinse I (E şl nsl. hap şi germ. schnapp, tot cu acest Inţ. V. hap 3, jap, clanţ şi zăpsesc)< 3) hap, a hăpâ v. tr. (d. hap 2 şi rudă cu vsl. hapati, bg. haply, rus, flăpati, a apuca, ohăpati, a, şterpeli, a fura; ngr. hăpto, hăfto, ung. happolni, germ. ol. hap-pen, fr. happer, a apuca răpede. V. hapca, înhap, zăpsesc). Fam. Apuc şi înghit răpede-; cinele a hăpat carnea. hapatic, habadic. hăpca f., pl. e şi hăpci (bg. hăpka, !m-bucătură, gălătuc, înghiţitură; rus. ohăpka, cantitatea pe care o apuci dintr’o dată. V. hap 3). Undiţă legată de o sfoară mai groasă legată şi aceasta de una mai suptire şi care se aruncă In apă, apoi se scoate răpede cu vre-un peşte prins din ori-ce parte a corpului. Cu hapca, cu sila, răpind, jăfuind: a lua cu hapca. — Şi cu hapşa Şi cu japca (Bz.). hapciii saii -cîu interj, care arată strănuta tu. hapcin, V. capcin- www.dacoromanica.ro haplea (ea dift) m., gen. al lui (bg. Jiaplto, haplea, prostuţ, âapnavam înghit, ■vsl. hapliati, hapatl, a hăpa, a înghiţi tot, ca un prost. V. hap 3). Fam. Om prost: Jiaplea mai eşti, măi l hapioiogie V. aplologie. hnpsin, -ă adj. (ung. habsi, habzsi, Jcapzsi, lacom, poate d. germ. habsllchtig, id.). Ekt. Râd, crud: om, suflet hapsin. V. *haln< haPsînie f. Defectu de a fi hapstn. hăpşa (cu), V. hapca. hapuc şi hapâce V. habuc. 1) hap n., pl. uri (ngr. şi vgr. hăris, «raţie. vsl. hart, bg. strb. har. V. hărăzesc, heretlsesci harnic). Vechi. Gratie, farmec. Grafie divină dar, calitate: ham anul preut. Bunăvoinţă, favoare, Indurare, miJâ: din haru lut Dumnezeu. Beneficia folos-, ce har dacă? Dar, prinos. Mulţămită, slavă: har Domnului. A şti haru unul lucru, a* te pricepe să umbli cu el, a-i şti rostu, ogodu, 1) har interj. V.hart 2. hâra interj, care, repetată, arată hfrtitu «Inilor, vorba Jidanilor şi zgomotu cioro-voielii sau discusiunii: ce tot hara-hara pe aici, mâi Jidane ? Ba că-l hara, ba că-l para, ba cir, ba mfr; ba o vorbă, ba alta. harabâ f. (turc. ‘araba, cumanic araba, bg. slrb. araba, rus. arbă, rut harbă. La noi acest cuvlnt vine dintr'o formă tătărească). Mold. Munt. Un fel de căruţă mare cu lavife de dus călători (înlocuită pe urmă de diligentă). Mare car de dus cereale, făină ş. a. Fig. Iron. Căruţă saa trăsură greoaie. V. hărăbaîe, hardughie, o--dobaTe. harababura( V.arababura. harabagerie f. (d. harabagiă). Cărăuşie. harabagie f. (formaţiune improprie lld. harabagerie). Cr. Harabagerie. harabagllic n., pl. uri (turc. *araba-gylyk). Vechi Cărăuşie. harabagiil m. (turc. ‘arabagy). Transportator cu habrabafia, cărăuş. hăra~băra, V. hala-bala. harâc şi (mai des) harag m. (ngr harăki, hărakas, băţ, linie. d. vgr. har ax, hdrakos, harag. d. nardsso, imprim; turc-herek, bg. harak. V. haracT, hereghie, caracter). Riglă, linie de liniat pe hlrtie (Vechi). Băt tnfipt tn pămlnt de sprijinit vita sad alte plante agăţătoare. — Spre Olt Arac. harâcl n., pl. luri (turc. haraâ, ar. harag, d. vgr. haragi, hiragma, săpătură, impresiune pe o monetă, d. harăsso, gravez; ngr. harădzi, alb. bg. slrb. haraâ şi arac, pol. haracz, ung. harăcs. V. harah). Tri-butu impus de Turci ţărilor româneşti odinioară. — In Ţara Românească tributu data de la Mircea, care la 1391 se obligase 8ii dea Porţii o sumă de 3000 de galbeni numită peşcheş, adică dar saâ „omagiil”, iar In Moldova de la 1511, clnd Bogdan s’a obligat să ofere un peşcheş de 40C0 de galbeni şi 24 de şoimi lui Selim I. Din peşcheş, deveni cu timpu haraci (tribut). Supt Vlad Tepeş (1460) ajunse la 10,000, supt Petru Şchiopu la 40,000> supt lon-Vodă la 60,000, apoi se sui la 100,000 In ultima domnie a lui Petru Şchiopu şi tot spori ptnă la o sumă ilim/tală supt Fanarioţi. Pin firmanele de la 1792 şi 1802 baraciu se fixă p. Ţara Rom. la 619 pungi (309,500 de lei), iar p. Mold. la 135 ae pungi şi 445 de lei (67945 de lei). Ultima dată fu fixat la 1835 (3,000,000 de lei p. amtndouă ţările). Supt Cuza nu s’a mai plătit, iar prin războiu de la 1877 a fost şters oficial (Şăin. Infl. Or.), haractir, V. caracter, haradâtcă, V. daradaTcă. harag, V. harac. hâra-hâra, V. hara. haraTmân n. pl. e (imit. ca şi harhat, htrti, Hurui şi -man ca In chiloman). Munt. vest. Chiloman, ţipete, chiote (de durere, de bucurie): ţipete şi haraiman mare (ChN. I, 98). harăl, V. harar. harăm n., pl. uri (turc. ar. haram, lucru nepermis; ngr. harămi, preţ derizoriu; slrb. aram, haram). Vechi. Ciştig nepermis: a nvni haramunle. Azi. Fam. Înşelăciune (la joc, In afaceri): a far.e haram, a juca cu haram. A minca haram, a minţi. Haram că (Rar), păcat că. De haram, pe nedrept, cu necinste: bani de haram. Adv. Cu nelegiuire, pe nedrept: (de) haram au venit, (de) haram s’aă dus (banii). Cu blestem, cu afurisenie: {de) haram e tot ce clştigă el. Haram să-ţi fie, de cap să-ţi rămite, un blestem pin care-i doreşti, cuiva răa. Pl. hărâmurT. Mold. Epitet injurios unei vite de tras, mai ales boului: hăis, haramI (V. boaită, boală, bolocan). Epitet injurios unui om prost: ce haram l V. crlvda şi halal. harăm-başâ f., pl. ale, saa m. fix (turc haram-başy. V.baş, haham-başa). Vechi Căpitan de hoti. Azi. Olt. arîmbâşe, art. -dşa: arlmbaşa necăjit se răsti la el n. pl. oabe (bg. vurzop, legătură, fascicul, maldur). Ambalaj, împletitură de ramuri de de tei, mesteacăn şi brad tn care se păstrează păstrăvii afumaţi. Coşu ori ascen-soru cu care urcăm ori scoborlm ceva. Fig. Iron. Om scoborlt din cer cu hirzobu,. om care se crede boier de la facerea lumii, de ctnd pretinde el că l-a scoborlt Dumnezeu pe pămtnt cu hirzobu fără înrudire cu plebea. Prepeleac, prăjină de luat poamele din pom fără să cadă. Plasă întinsă pe un cerc pe care ciobanii pun caşu închegat de curlnd şi apoi 11 pun la scurs pe budacă (V. crinta şi zăgîrnă). Cerc de susţinut candelele atlmate. Talpă foarte lată. (care e un cerc cu plasă groasă) de umblat pe zăpadă fără să te cufunzi prea mult (Şi m. cu acest Inţ.). htrzobât, V. fnhîrzobat. htş interj. V. clş. hişîî a -f v. intr. Fac fiiş ca si alung, păsările. hitcîT şi Tesc v. tr. (var. din hătcăiesc). Nord. Alung cu răcnete. — Şi hftcăT. hitru, -ă adj. (vsl. hytră, îndemânatic,. Aitryi, Şiret, viclean V. împrohitesc). Mold. Fam. Şiret poznaş: un hitru bun de glume (Al. Peneş). — La Con. 265 şi 281: a ho-truluî ştiinţă, hotra iubire de sine. hiţ, interj, care arată huietu înhăţării -htf un covrigi V. haţ, hîrţ, hîrştt, }|ţ. hîţa-hîţa, interj cam ca şi huţa-hufa r copiii cu leagănu toată ziăa hifa-hîfa, V. fît- 1) hîţă f., pl. e (var. din fifS). Ban. Olt. Turmă de porci. Mulţime, clrd : să strtn-seră ca o hiţă bună de iepuri (NPI. Ceaur. 84). 2) hiţă f, pl. e (d. hifa-hita). Trans. Săniuţă cu care se joacă copiii. hiţrt (Munt.) şi hilţîî (Olt.) a -f, şi hi-tîn (Mold.) şi hilţin (Munt. vest), a -ă v. tr. (bg. hulcan, sughiţ, rudă cu hiţ, huţa- www.dacoromanica.ro HlŢ Au/a, zgllfli, hilticti, biţii, fifil ş. a. Cp. şi cu vsl. * hviiati, ceh. chviti, a htttna. Bern. 1, 407). Zgllţti, clatin, scutur, a hifina un pom, o masă (A hilfli In rev. I. Crg. 5, 125). V. refl. Mă clatin, mă honcăi (despre o masă şchioapă, o trăsură hodorogită)! — Şi hu-ţun, a -ă (Bihor. Şez. 37, 131). hîţinătiiră f., pl. I. Rezultatu hîţinării: hiţînăturile trăsurii. hizenle f. (â. hid).Nord. Uriciune oribilă, hlădnlc, V. vladnlc. hlap, -ă adj. Moxa. Hllpav. hlăpfe f. Let. Hllpăvie. hleab (ea dift.) n., pl. urî (met. din bleah). Nord. Fam. Bleah, lucru sau persoană hodorogită : un hleab ca părintele Vavila (VR. 1911, 8, 225), un hleab de puşcă, de babă. hleT n., pl. urî (rut. hlel. V. glie). Est. Clisă, noroi lipicios. hleY6s, -oăsă adj. (d. hlel). Est. Clisos-hllnzesc, V. hlizesc, hlipăt n, pl. ete (d. hlipesc). Vechi. Suspin. hllpâsc v. intr. (vsl. hlipăti). Vechi• Saspin. hlfză f., pl. e (cp. cu clisă). Mold. Mo-şioară lungă: hlize răzăşsşlt. 1) hlizesc v. tr. (d. hliză). Vechi. împart In hlize (o moşie). — Şi -zuTesc (CL. 1919, 3,231). 2) hllzesc(m&) v. refl. (ceh. Uzaţi şi u-lizati se, a zlmbi; bg. hlizy se, glumesc ; rut. hlazuvati, a ridiculiza). Est. Iron. Rtd. rlnjesc: nu te hlizi, măi prostule t — Şi hlinz- (Cov.). I hl6bă şi (mai des) hlubă şi (vest) hu-ubă f., pl. e(rut holâbli, rus. ogldbli, hlube, bg. zglob, încheietură. Bem. 1, 305). Pl. Cele două prăjini ale trăsureî cu un cal (ca oiştea la cea cu doi cai). — Şi hloabe, braţele scrlnciovului. hl6băn, a -ă (nord) şi h6bon, a -f (Trans.). v. tr. (ung. himbalni, a. 1. — Hloa-beni, hloabănă, să hloabene). Clatin, Iegăn. V. refl. Mergeă hlobănlndu-se de boală. hluj şi hlujăn m., pl. ani şi eni,ca stru-jeni, coceni (slrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondu, vargă, rudă cu huludef şi hal-dan. Bern. 1, 190). bst. Cotor de popuşoi, cocean, ciocan, strujan. — Şi hlujer. La Cant. hluger. In Munt. lujer, In Trans. luger. hlupav, V. hllpav. ho, interj, de oprire, mai rar de chemare : Hol Hol la stafiI h’o, V. vre-. hoăgă (oa dift.) f., pl. e ( pl. e (din forma mai veche voaspă, d. vsl. rus. vosk ceară. Intti s’a zis despre ceara rămasă de la storsu fagurilor, apoi şi desprealte resturi. V. boas-că). Trans. Rămăşiţă de poame (struguri, prune), stoarse, tescovină: hoaspe de struguri. Surcele de la rindea: hoaspe de gea-lăă. Est. Col. Pojghiţa boabelor de grtne sau'de legume: hoaspă de grlu. Spuma de deasupra borşului In putină: hoaspă de borş. V. huşte. hoăşcă (oa dift.) t, pl. şte saa şce (cp. cu rut. haska, viperă, şi cu ung. haska, pepene răscopt). Iron. Cotoroanţă, babă hodorogită (CL. 1920, 523). — In Fc. hăş-chlnă. V. bahornlţăşi hoancăl. hoaţă f., pl. e Fem. d. hof. hobăgt, V. YobagY. hobâYe 1, pl. ăi. Vest. Vale, vălcică, hoancă. — Şi hobănle, pl. ănii (Arg.). hâbon v. tr. V. hlobăn. hoborâc, V. oboroc. h6bot n., pl. e (vsl. rus. hdbot, trompă de elefant ori de insect, de unde s’a dezvoltat Inţ. de „ceia ce acopere fata". V. habotnic). Mold. Trans. Rar. Păioară, vălu miresei. Peteală. Munt. vest. Hob6t, botu săniii. — Şi (h)6băt (Suc.). hochim n., pl. urî (turc. hliklim, d. ar. hulim, pl. hilkUmat, ordin). Ur. Ordin, poruncă. — Şi hochlmăt (n. pL uri), autorizare oficială. hod n., pl. urî (rus. vsl. hodă, mers, trecere, drum. V. hudiţă). 1800'1860. Mers, desfăşurare: hoău delei. hodăTe, V. odaYe. hodină, hodinesc, V. odlhn-. hodîr, V. odîr. hodolăn, V. bodolan. hodâr, V. odor. 1) hodoroăbă f^ pl. e (din hodoroagă) Mold. Fam. Iron. Lucru sau persoană (moşneag, babă) hodorogită, hodoroagă. 2) hodoroăbă î., pl. e (d. hodorob) Fc. Hodorob. www.dacoromanica.ro HOD hodoroăgă f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealtă, maşină sau femeie hodorogită : o hodoroăgă de cărufă, de babă. V. cotoroanţă şi daradaTcă. (h)odorâb n., pl. oabe, şi -oăbă f., pl-e (vrus. udorobi, oală, tidoroba, oală proastă, ddrob, cutie coş, rut. odordblo, văcălie. Bern. 1,211). Coş fără fund (gabion ori cilindru de împletitură de salcie) care se cufundă tn apele mici (ca tn japşe) ca să prinzi peştele cu mina. — Şi -og, pl. oage. V. horeţ şi oboroacă. 1) hodorâg m. (din hodorogesc). Fam-Om hodorogit: un hodorog de moşneag, măi hodorogulel 2) hodorâgf V. hodorob. hodorogeălă f., pl. ell.'Fam. Acţiunea de a hodorgi. Fig. Trăncăneală, flecărire multă. hodorogesc v. intr. (rut. hddorom ho-diti, a se clătina, a merge şovăind. V. hod). A face hodoronc, a nu funcţiona bine : maşina asta hodorogeşte. Fig. Toc, trăncănesc, îndrug la vorbe : nu mai hodorogi ta urechea mea I Fac tărăboi răscolind lucrurile: cine hodorogeşte pin pod ? V. tr. Stric, htrbuieac, deteriorizez: mi-ai hodorogit cărufă. V. refl. Mă uzez, mâ stric, (fig.) tmbătrtnesc, perd memoria: cărufă, (fig.) baba s’a hodorogit hodorogitf -ă adj. Stricat, deteriorat: cărufă hodorogită. Fig. Iron. Imbătrtnit şi slăbit: om hodorogit. hodorânc sau hodordnc trânc (d. a hodorogi şi infl. de tronc) interj, care arată căderea unui lucru greu care se rostogoleşte : De odată aud , hodoronc tronc* I Ce era ? Căzuse dulapu ca toate oalele I Arată şi surpriza din cauza unei vorbe nepotrivite, ca şi tronc singur: Hodoronc troncI Mult te-ai elndit pîn’ai vorbit ? S. n. Hodorogeai ă, flecărire continuă: a o duce tot tntr'un hodoronc. hodrobeTe, V. hondrobeîe. hofălă, V. scofală, hogaş, V. văgaş. hâge m. (turc. hoga, d. pers. hage, profesor. V. hazaTn). Preut turcesc. Om învăţat, profesor musulman, hogeăc şi hogeâg, V. ogeac. hohâr m. (ung. hdhir, hdhăr, d. mgerm. hăhaere, hăher = ngerm. henker, hingher). Trans. Călău. Mold. Hingher. hâhot n., pl. e (rudă cu rus. hâhot, pol. chychot, chechot, ung. hahota, turc. kah-kaha, lat. cachinnus. V. hihot, harhat). Mare exploziune de rls ori de pllns: a ride, a pllnge cu hohot (safi hohote), a exploda In hohote de ris, de plins. hohotesc v. intr. (rudă cu rus. hoho-tăti, nsl. hohotăti, ngr. haharizo, hahlarizo, rid cu hohot, huhulizo, suflu cald, vgr. ka-hăzo, rid cu hohot. V. hihotesc). Rid ori pllng cu hohot: hohoteşte lumea de rin, ' HOL hâînăr m. (d. hoină). Vagabond, haimana: a umbla hoina. — Fem. -ară, -ăriţă şi -ăreasă. hâînâ, âînă şi oină f., pl. e (turc. oilin, oinamâ joc, oinamat, a juca. Cp. şi cu rus. voind, război). Est. Un joc cu mingea (acuma introdus oficial In şcoalele din România). Adv. A umbla hoina, a umbla hoinar (haimana, crangă, lela). — Şi huTnă. hoinăreală f., pl. eli. Acţiunea de a hoinări. hoinăresc v. intr. (d. hoinar). Umblu cranga. hâlsa, V. hăTsa. hoît n, pl. uri (ung. hoit, mort [= ha-lott, cadavru], ca uit fată de alt. V. ho altă). Stirv, leş, cadavru. Fig. Iron. Mlncare de carne : ce atita hoit la masă ? hoîtâr m. (d. hoit). Zăgan. hoîtfnă f-, pl. i şi e (d. hoit). Est. Iron. Mlncare de carne: la masa lui numai hoitină. hâjbăî, V. bîjbîT. Iiojma adv. (rut. hdzma, mereu, hdzyî, proaspăt, vioi, rus. pri-gdzii, graţios, din răd. god-, ca şi rom. godac, ogod, logodesc ş. a. Est. Mereu, continua, tot-de-a-una. hojmalăfl m. (d. hojma, adică „merefi, lung mereu, lungan", cu suf. -lău). Est. Iron. Lungan, găligan, zaplan, mâgădăâ, vlăjgan, ttnăr Înalt şi zdravăn.—In Trans. hajman-dăa V. huţupan. holbaţi -ă adj. Est. Ochi holbaţi, tare deschişi de frică, mirare ori prostie. Om holbat, cu ochii holbaţi. holbez v. tr. (ca şi in-volb. V. volbură, boltă. Cp. cu hulpe, huitur). Est. Deschid (boldesc, bolovănesc) ochii prea tare de frică, de mirare ori de prostie: a holba ochii. — Şi Inholbez (Trans.). In Suc. (Şez. 32, 110) mă holbez, mă mir tare. holboâcă şi -oănă, V. bulboacă. hâlbură, V. volbură, hâlcă f., pl. i (rus. gdlka, huiet). Est. Rar azi. Hărmălaie, gălăgie, tumult. holcăiesc v. intr. (d. holcă). Bucov. Holcesc. holcesc v. intr. (d. holcă). Est. Rar azi. Fac holcă, grăiesc. hâldă f., pl. e (ung. hold, o măsură agrară de suprafaţă, d. germ. halde, pripor, deal; pol. holda, deal metalifer). Lan, semănătură, ctmp semănat cu cereale, holdei, V. boldel. holeâb şi oleâb (oa dift.) n., pl. ari (cp. cu halat 2). Munt. vest. Pl. Heiuri, dependenţe (instalafiuni) pe ltngă casă. V. acaret. holeâc, -eâcă adj., pl. eci, ece (rus. guleăka, desfrtnat). L. V. (Bibi. 1688). Des-jrlnat. — '602 — www.dacoromanica.ro HOL 03 HOR holeră (nord) şi holeră (sud) f., pl, e (rus. holira, d. ngr. şi vgr. holera, it co-lera, lat. châlera). O boală teribilă caracterizată pin vărsături, fiori, ctrcei, lividitate şi diareie cu mucozitiţi şi care, tn ctte-va ore, reduce bolnavu aproape la un schelet (A btntuit la noi cu furie la 1831). Fig. Iron. Femeie foarte urttă saii foarte rea (V. cTu-mă). O plantă din familia compuselor (xănthium spinâsum) caracterizată pin nişte ghimpi trifUrcaţi. A fost adusă la nor de Cazaci, de coadele cailor cărora s'a aninat sămînţa ei In timpu războaielor contra Turcilor Intre 1819—1828. De aceia i se zice şi spin muscălesc — Fals coleră. holercă f„ pl. i (mai rar horelcă, tn Bucov. horilca [Şez. 36,1] şi holircăi d. rus. horitka, gonelka, rut gorivka, d.val. gorieti, a arde. Cp. cu bg. zavivka, rom. za-velcă şi cu balercă, palincă. V. bulearcă, do-goresc). Mold. Trans, Rachiu prost, poşircă. — In Trans. şi horlncă. * boierie, -ă adj. (d. holeră; fr. cho-şi colerique). De holeră: epidemie hoterică. Bolnav de holeră. — Fals coleric. * hoierină f., pl. e (d. holeră, după fr. cholerine). Un fel de holeră mult mai slabă care btntuie adese-ori Împreună cu holera, caracterizată pin diareie şi nepericuloasă.— Fals co-. holircăi V, holercă, holm, V. hilm. * hâlmld n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. holmDtâc şi folmot6c n., pl. oace (var. din glomotoc, fofoloc, vălătuc, şomoltoc, moştolcă). Munt. Fofoloc, sul.—în Trans. .Ban.şifolomoc, volomoc şi «oltomoc, holmo- şi folmotoc£sc v. tr. (d. holmo- şi folmotoc), Fac holmotoc. — In Trans. şi volomocesc şi voltomocesc. holmurâs şi hormurâs, -oăsă adj. (d. holm). Mold. Vechi. Plin de holmuri. holomoâce (oadift.) f. pl. (ca şi holmotoc). Munt. est. Toane, pandalii: i-au venit holomoacele. holomocesc v. tr. (rudă cu holmotoc). Trans. învălătucesc, încurc: a holomociaţa. — Şi golomoţesc şi gomoloţesc. hâlotă f., pl. e (rut golâta, pol. holota, V. gloată). Nord. Gloată, holotic, V. verotlc. holteT m., pl. tot aşa (pol. hultaj, vagabond. Cp. şi cu rus. holostoi, holtei). Est. Burlac, celibatar. holteie f. (d. holtei). Burlăcie, starea de holtei. holteîesc v. intr. (d. holtei). Burlăcesc, trăiesc ca holtei, homăn, V. oman. homelnlc, V. humelnic. * homeric, V. omeric. honcăT ,-i v. tr. (imit tnrudit cu ung. hănkodni, hanykodni, a se zbuciuma. V. şi boncăt). Vest. Hîţln, clatin: la boncăi o masă. V. refl. Masa se honcăie. V. şolcăY, hîţîn. hondrănesc şi -onesc V. intr. (ung. hadarni, a lmblăti, a vorbi prea răpede. V. hondron şi hadarag). Iron. Vorbesc neînţeles, bodogănesc, hodorogesc. * hondrină, V. condrlnă. hondrobete n. pl. (ung.). Nord. (Pr. Hodoroăbă. Din răzb. Iaşi, 1923, 49). Şi ho-drobele şi hudrubeţe. V. catrafuse. hondrâc şi (mai rar) ondroc şi an-dr6c n„ pl. oace (sas. onderrock, germ. unterrock, fustă, d. unter, supt, şi rock, rochie. V. gheroc). Vest. Fustă ţărănească (sucnă). — în Bc. androc, „rochie de deasupra Încreţită", In Prah, „rochie de llnă“. V. jupă. hândron-bândron (ung. hadarni, a vorbi prea răpede, şi badurni, a vorbi neînţeles. V. hondrănesc .şi bădăran) interj, care ridiculizează vorba neînţeleasă a unui străin (mai ales a Ungurilor): ce tot hondron-bondrpn pe aici, mă boang linilor ? hondronesc, V. hondrănesc. honlpsesc v. tr. (ngr. hontvo, aor. ehd-nevsa ,-psa, mistui. Cp. cu siguripsesc). Vechi. Sufer la vedere, tolerez, mistui: să nu-l mai văd tn ochii mei, că nu-l pot honip&i (Car. VR. 1909,11,228).— Mrom. hu«. honţ m. (sas. Honz, germ. Hans, din Johannes, Ion). Trans. Iron. Porecla Sasului. hop, interj, care arată huietu săririi saâ sosirii: Hop l Am sărit şanfu I Hop I Am sosit şi euI Hop şi euI Nu pot face nimic, că hop şi tul S. n., pl. uri 1. Accident de teren pe drum: căruţa se saltă şi se clatină la hopuri (V. şoavă). 2. Fig. Dificultate de Învins: am trecut şi acest hopI 3). Fc. Horă („ţopăială"). V. clacă. hâpa şi hopaT interj, mai amplă de cit hop şi care arată sărirea, ridicarea, suirea : Hopa I M'am sculat! în unire cu (upa şi fupai arată sărirea saii dansarea continuă : hopai, fupai, ursule 1 (zic şi Turcii hoppalal) V. opa. hopăT, a -i v. intr. (d. hop). Ţopăi. — Şi hupăl 7 hopic, V. popîc. hopşesc v. intr. (Cp. cu ung. hapsolni, a minca cu lăcomie, vsl. opisovati, a ofensa.)-Est. îndrăznesc, Îmi permit sâ fac ori să zic ceva nepermis faţă de un superior : copila nu trebuie să hopşească in faţa tatălui, nici sluga in faţa stăpinulut. hopurâs, -oăsă adj. (d. hop, hopuri). Plin de hopuri, gropilat: drum hopuros. V. grunţuros. 1) hor n., pl. un, V. cor 2. 2) hor. interj care arată horăiala. horălţă f, pl. e (cp. cu rut. goră pron» horă, munte). Nord. Coclauri, www.dacoromanica.ro horatic, V. verotic. 1) hâră pl. e şi i (bg. horă, d. ngr. horăs, horă, de unde şi alb. hără, de jur Împrejur, şi turc. hora, horă). Cel mai obişnuit dans popular românesc (In cerc şi |i-ntndu-te de mtnă) pe măsura 3-4 sau 3-8 şi 2-4. Melodia după care se dansează acest dans (tn Trans., horă înseamnă şi „strigă-tură„ şi „doină".). Odinioară, locu corului In biserică, cafas, balcon. Dacă intri in horă, trebuie să joci, dacă te-ai apucat de o treabă (de ex., de război), trebuie s’o termini. A te prinde in horă, a intra In horă, a începe să joci hora. — La Dos. hoară. V. doină. 2). hâră f., pl. e (ngr. hăra, oraş). Sec. 18. Lit. Oraş. hârăT şi -Tâsc, a -f v. intr. (imit V. horcăT). Est. Forăi, sforăi. horăTâlă f., pl. eli Est. Acţiunea de a horăi. horătenlT, V. oară 2. hârbă, V. vorbă. horbăcăT, horbâcăT, V. obircST. horbotât, -ă adj. Dantelat. V. inhor-botez. horbotă f., pl. e (din *orbotă, met. din pol. rut robăta, lucrare, robotă, dim. ro~ bătka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ. ţarbeit, lucrare). Dantelă. — In nord şi răbâtcă, pl. e: faţă de masă albă cu poale lungi cusute tn răbotce (Adela Xen. 474). — Şi horboţică, pl. file. V. rocodele. hârca-horca, interj, care arată horcăita. hârcăT şi hircST v. intr. (vsl. *hurhati şi hrakati, bg. hurkam, slrb. hrkati, rkati, rut. harkotiti, rus. hărkati şi hrăkati, cam a. I., hriiikati, a grohăi, /yrkati, a sforăi; ung. horkannl, horkantam, horkolni, a horăi, a horcăi, horkintani, a-fi da sufletu, hGrGgni, hOregni, a horcăi. V. cîrceag, harhat, hraconit şi rtciT). Răsuflu greu (ca omu gltait ori aproape de moarte). — Şi horcănesc, horconesc, horo-gesc (după ung.) şi horcotesc (dupâ rut.). horcăTâlă f., pl. ieli, şi horcăit n., pl. uri. Acţiunea de a horcăi. Zgomotu acestei acţiuni. horciţă f., pl. e (rus. gorcica, id., după pron. rut.). L. V. Muştar. * hârdă, V. urdle. hordăti V. hîrdăti. horeâlă f. pl. eli. Acţiunea de a hori ftnu. Flnu adunat împrejur p. horire finu din horeală (horişte saâ horitură). horâlcă, V. holercă.. horesc v. intr. (d. horă). Trans. Clnt din gură: din furcă torcind, de drăguţ horind (P.P.).Clnt melancolic din fluier. Joc hora. V. tr. Adun căpiţele ca să fac claia (stogu). — In est horăsc, a hort. horăţ n., pl. e (ung. halrăcs, d.hal, peşte, şi răcs, grătar, corlată). Munt. Mold. Coş, ladă sau îngrăditură de păstrat peştele viu.— In Mold. şi hor£z, la Dun. (Olt.) juvăc, (Munt. Mold.) juvelnic. V. hodorob şl mandră. ' horghgsc, V. vorbesc. hârhăT şi Tesc, a -f v. intr. (ung. hor-holni. V. şi harhat şi forfot). Est. Rătăcesc, obtrcti, cutreier. V. tr. Să horhăiesc coclaurile (Hogaş, VR. 8, 1909, 228). hârle,V. orie. horilcă, horincă, V. holercă, hârlşte f. (bg. horiite, locu de horă). Horeală, ftnu adunat tn prejur p. horire. horitură f. pl. i. Ftn horit.şi locu unde e horit horj n., pl. ari (cp. cu ung. horzsolni, a freca, a roade, a htrjli. V. hîrjîT). Carp. Savură, nisip gros. V. grohotiş, hormurâs, V. holmuros. hormuz, V. hurmuz, horn n., pl. uri (rut. horn, rus. gorn, horn, vsl. grunu, lighean, căldare, rudă -ou lat. jfurnus, fornus, cuptor, furnal. V. gar-niţa). Est. Conducta pin care iese fumu din sobă, din vatră sau din cuptoru unei fabrici (coş, ogeac, bageac, urloi). — Şi hornă şi hoarnă. hornăr m. (d. horn). Est. Curăţitor de hornuri (coşar, urloier). * hornblândă f., pl. e (germ. horn-blende). Min. Anfibol verde închis care se află tn schisturile de mică, In gneissuri ş. a. horodinca f., pl. I (rut Horodynka, un oraş In Galiţia). Nord. Un fel de horă de origine rutenească. horogesc v. intr. (ung. hdrâ'gni. V. horcăT). Est. Horcăi: un elefant horogind tn agonie (Ohika. O espădiţie tn Africa, Bucureşti, 1897, p. 124). * horogr-, V. corogr-. horopsesc, V. oropsesc, horotic, V. verotic. horp, interj, care arată horpălala (est). horpăT şi T£sc, a -f v. intr. (ung. hd'r-pOlni, szdrpfflni, rudă pin sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghior-lanil). — Şi leârpăT. V. clefăT. . horpăîâlă f., pl. ieli. Acţiunea de a horpăi. * hortensie, V. ortensie. * horticult-, V. ortlcult. hortum V. hurtum. horţiş, -ă adj. (ung. harcos, războinic-Cp. cu chiondorîş. V. harţ 1 şi morţiş). Est. Peziş, diagonal, tn veref: o dungă horţişă (Noua Rev. Rom. 15 Oct 1900, 304). Adv. Chiorlş : a te uita horţiş (Arh. 2,16, 62). hospodăr, V. gospodar, hostochină, V’ hoştină. www.dacoromanica.ro hoşâv, orşâf, orşăv şi oţâf n„ pl. urî (turc. hoşaf, compot, d. pers. hosab, d. JioS, bun şi ab, apă; ngr. hosăfi, husăfi, alb. hoSaf, bg. hoŞav, strb. oSav. V. vlşln-ap). Compot, chisălifă fructe proaspete saâ uscate, ferte tn apă şi îndulcite une-ori şi cu zahăr. — Hoşav tn Mold. sud, oşaf In Munt vest. hoştâsc v. tr. Dor. Vărs, borăsc. hoştfnă f., pl. I şi e (vsl. bg. strb. voî-tintt, „lioştină“, rus. vosk, ceară;ung, viaszk, viasz, ceară, rudă cu germ. wachs, ceară. V. hoaspă, boască). Est. Rămăşiţă de ceară topită ori stoarsă ori de fructe stoarse (tescovină).—Şi hdştlnă şi huştină (rut. Jiuăcina). fn Munt boştfnă şi hoşto-pină. In Mold. sud. şi hostochină. V. borhot, foloştlnă, huşte, toroflnă, hotâc, V. otac. hotar n., pl. e (ung. ha tar, d. germ. dial. hotter, gard de nuiele împletite, hotte, coş 'de vărguje. Şi vsl. strb. pol. rut. Bern. 1, 386). Limită tntre moşii ori tări, — In vest otar. V, frontieră, graniţă. hotărnlc, -ă adj. Relativ, la hotare: proces hotarnic. Inginer hotarnic, care stabileşte hotarele. V. geometru. hotărăsc,'a -î v. tr. (d. hotar). Limitez, pun hotar. Fig. Decid, pronunţ o sententă. Precizez, determin, fixez : hotărăsc ziua de tntilnire. V. refl. Mă mărginesc: moşia se hotărăşte cu pădurea. Fig. Mă decid: mă hotărăsc să plec. hotărire f. Acţiunea de a saâ de a te hotărt. Deciziune, sententă, rezoluţiune. hotărit, -ă adj. Determinat precis: zi hotărttă. Decis, rezolut, fără frică: om hotă-rit. Adv. Cu hotărtre, categoric: a declara hatărtt că nu vrei. hotăritor, -oâre adj. Deciziv, care hotărăşte: atacu cavaleriii a fost hotăritor. hotărttâră f., pl. i. Rezultatu hotărtrii -(stabilirii hotarelor). hotărnicesc v. tr. Delimitez, stabilesc, hotarele. hotărnicie f.. Delimitare, fixare de hotare. * hotâl, V. otel. hotnâg m. (ung. had-nagv). Vechi. Ge-neralism. Căpitan, care era şi reprezentatu domnului tn ducatu Făgăraşului (lorga, Ist Arm. Rom. 1, 59). — Şi hotngY, pl. tot aşa. hotrâp, -oăpă, V. htrtop. hâtru, V. httru. hoţ m. (probabil, din răd. slavă hol- şi hvat-, de unde vine poftă şi inş/ac [Bem. 1,398 şi 407]. Cp. şi cu tnhaţ şi cu mot, P'n aluz. la căciula moţată a hoţilor ori a Moţilor din Ardeal. D. hoţ numelele Huţanilor safi Huţulilor tn Bucov.). Fur, acela care fură. Fig. Fam. Epitet glumeţ unui şiret. — Fem. hoaţă şi hoţoaîcă, pl. e. — în vest şi oţ (VR. 1927, 5, 156, de doâă ori).V. tllgar. hoţesc, -eăscă adj. De hot: purtare hofească. hoţeşte adv. Ca hoţii: a te purta hoţeşte. hoţie f. Furt, acţiunea de a fura. hoţfş adv. La Alexandri. Hoţeşte, hoţoman ,-c& s. Fam. Mare hot, mare hotoaică. Epitet glumez adresat cuiva, hoţopfnă, V. oţoplnă. hr-, V. cr-. hrâbor, V. hrăbor. hraconft, -ă adj. (vsl. hrakotina, scuipat hrakati, a scuipa; bg. hrakdtina, scuipat; rus. hra- şi harkdtina, scuipat Ara-şi hărkati, hărknuti, a scuipa. V. horcăY). Nord. Stnge hraconit, stnge scuipat cu hor-căială. hraT n„ pl. urî (var. din vraf, vraişte). Nord. Casă prea mare, hardughie, dam (Şez. 30, 293); primăria asta-l cit un hraî (Arh. 16, 10). hrâTnlţă f, pl. e(d. hraî, cu suf. -nifă, după graniţă ş. a.). Nord. Rar. Hrai. — In sud hraniţă. V. craniţă. hrâlşte, V. vraişte. 1) hram n., pl. uri (vsl. hramu, bg. rus. hram, templu, biserică). Ziâa aniversară a sftntului căruia i-e dedicată o biserică, ziâa bisericii: această biserică are hramu sfin-tului Ion. Sărbătoarea acestei zile. 2) hram a, pl. urî (turc. ihram). Vechi Un fel de piiuş. Macat din asemenea pliuş. — La Od. hramă f., pl. e şi ămi. hrâmă, V. mahramă. hrănă f., pl. e (vsl. hrana ; bg. hrană). Vechi. Camară, hrănilniţă. Azi. Nutriment, mtncare, aliment hrana vaclt, turiţă, o buruiană. hrânlşte f. (vsl. hranisti, loc de hrană). Vechi. Hrană, hrănire : pentru hraniştea lui. hrănită, V. graniţă şi hrâTnlţă. hrâpă (., pl. e (cp. cu grapă). Nord. Rtpă : o iei pe dmmeacu ist părăsit pin’eî ajunge la o hrapă. Te duci tot pe hrapă'n jos, ieşi din pădure şi ajungi la un iaz. (Şez. 33, 26). V. corhană. hrâşpă, V. raşpă. hrăbor, şi hrâbor, -ă adj. (vsl. hra-bru, viteaz). Vechi. Viteaz, curajos. — |n Trans. azi hărăbor (fem. -oară), robust. hrăborâsc (mă) v. refl. (d. hrăbor). Verhî. îmi fac (prind) curaj. hrăborie f. (d. hrăbor). Vechi. Vitejie. Putere fizică. Oaste. hrămulâsc v tr. (d. hram). Rar Sărbez (Adev. Lit. 1939, 8 Ian. 3,3). hrănăcT, -ce adj., pl.totaşa (d. hrană). Care se hrăneşte (mistuie) bine. Rar. Hrănitor, care dă hrană (unei fiinţe, unei maşini). hrănesc v. tr. (vsl. hrăniţi, a păzi, a nutri; rus. hrăniţi, a păzi). Vechi. Feresc, păzesc. Azi. Nutresc, daâ mtncare. Fig. întreţin, fac să dureze: promisiunea hrăneşte speranfa. — Pin vest şi hărănesc. www.dacoromanica.ro hrănilnlţă f., pl. e (vsl. hranllinica). Ps. Ş. 293, 14. Ladă. Cămară. hrăniră {. Vechi. Pază. Azi. Acţiunea de a hrăni, hrăpăreţi V. răpareţ. firăpesc, V. răpesc, hreâmăt, V. freamăt, hrteân m. fără pl., care ar fi hreni (vsl. rus. hr&n, bg. firl-an). O plantă cruciferă cu frunze mari şi late (cochleărta armorăcia saa armoracta rusticdna). Rădăcina el e contra scorbutului, produce sudoare, e diuretică şi se Întrebuinţează In bucătărie. E originară din prejuru mării Negre. — în Olt. şi hirean şi irearu hreăncă, V. hrlncâ. hreâpcă şi hripcă f„ pl. hrepci (rudă cu ceh. hrabka şi rom. grlpcă). Est. Nişte brafc puse la coasă (în vest crivea) ca să prindă mai bine iarba, hreasc, hreast, V. i/reasc. hreăşcă f-, pl. eşti (d. hreapcă şi raşpă). Tut. Scoică de răzuit ceaunu. Cov. Un ins-strument de făcut gardina la tjutoi. hreniţă f., pl. e (d. hrean saa rut. hre-nlca). O plantă cruciferă (biintas erucăgo). Gălbenică. Altă plantă cruciferă culinară (lepidiumsotlvum). Brtncufă, măcriş de baltă (nastiiriium sativum), din care se face salată şi care se Întrebuinţează şi tn medicină. hrentulesc v. tr. (d. un verb vsl., de unde vine şi ung. / arantolni, a hodorogi, a deteriora, d. harănt, peziş). Nord. Stric, rup, fring, dăvâsesc, deteriorez (zdruncinlnd): lucruri hrentuite. hrentuitură i., pl. i. Lucru hrentuit. hrepcuTesc v. tr. (d. hreapcă). Esl. Cosesc cu o coasă cu hrepcă. — Şi hrip-cuTesc (N. Rev. Rom. 18, 10, 09; 372, 1). hreşt(T)ur? n. pl. V. vreasc, hrib m. (rut. hrib, rus. grib, pol. grxyb; ung. hirip). Minătarcă, un fel de ciupercă comestibilă care creşte pin păduri (boletus ediilis şi bulbdsus). — Pe alocuri şi hirib. V. burete, gălbior, gheabă, rîşcov, zbtrciog. hribulesc, V. htrbuTesc. hrincă f., pl. i (rut.). Nord. Bucată mare, halcă: o hrincă de mămăligă. — Şi hrean-că, pl. hrenci (Iaşi), hripcă, V. grlpcă şi hreapcă. hripcul^sc, V. hrepcuTesc. hrisov n., pl. oave (mgr. hrysdvullon [d. hrysos, aur, şi lat. bulla, oulăl, de unde şi vsl. hrisdvula şi hrisovulu. V. htrţoagă şi crizantemă). Vechi. Act domnesc care avea un sigil de aur şi care acorda un grad de boierie, un privilegia sau o moşie. V. bulă, diplomă, document, isplsoc, pitac 2, urle. hrisovolitj -ă adj. şi s. (ngr. hryşo-vullltis). Vechi. Care poseda un hrisov (gratie căruia erai un birnic privilegiat): negustor hrisovolit. hrlstoitle şi -ie f. (ngr. hristottia, d. vgr. hresto&heia, d. hrestăs, bun, onest, şi Sthos, obicei. V. crestomatle, etic). Vechi. Cuviinţă, politeţă. hristos, -oăsă adj. (ngr. hristds, d-hrizo, ung. V. hrizmă). Ps. S. Uns, ales-hristoseân, -eâncă s., pl. enl, ence-(d. Hristos). Ps. S. Creştin, hristâv, V. efrstov. hrişcă f., pl. şte şi şti (rut. hreâka, rus. gricka, pol. hreczka. adică „gria grecesc"; ung. haricska. Cp. cu fr. ble sarrasin, iti grano saracino, pg. trigo mourtsco, ngr. arabosiţi, popuşoi, saii cu rom. grlu arnăut). Est. O plantă erbacee din familia troscotului (fagopyrum esculdntum saa polygonum fagopyrum). Face nişte boabe negricioase din care se face o făină numită şi butgiir, cu care se poate face un fel de mămăliga şi covaşă. hrizmă f., pl. e (ngr. şi vgr. hrisma. ungere, unsoare, V. hristos şi crijmăl). Ungerea cu mir la botez. hrojdăsc v. tr. (imit slav). Nord. Cron-(ănesc. — Vechi (Biblia 1688," Cant) ruj-dese, sfărlm, zglrii. Şi rojdesc ?. La Săgh. grojdesc, măntnc pe fugă. hronic, hronogr-, hronol-, V. cronic ş. a. hropot n., pl. e (nsl. hropot, sforăit, pol. chrapot, sforăit, chrobot, plrliturâ, din aceiaşi răd. cu ropot). Trans. Horcăit. Sforăit. hropotesc v. intr. (d. hropot). Trans. Horcăi. Sforăi. hrubă f., pl. e (rut. hrtiba fgriibaj, sobă, ung. huruba, bordei, d. germ. grube. V. groapă). Mold. Munt. Subterană, beci, pivniţă. Galerie ramificată din galeria principală a beciului. — In Trans. şi hurubă, bordei (Chendi, Fragmente, 94). hubiţă, V. haubiţă. huceây, V. hucT. huchTum n., pl. e şi uri (ung.?). Nord Fam. Bucată, darab, halcă (de pine, de carne ş. a.): huchium de caş. (Şez. 31,60). — In Şez. 32, 106, huichTumuri, sarmale, găluşte. 1) hucT n., pl. urî, şi huceâg n„ pl. uri şi ege (rudă cu rut. husca, ceh huse, desime, rut. hascak, desiş, d. vsl. gonsiu, des. V. huşte). Est. Desiş de copăcei şi plante agăţătoare, tlhlăriş. Hiici-margina, V. margine. — In sud. hugeac (Gr. N. 434) şi hugî (rev. I. Crg. 7,154), tn Munt vest higî (Od Psevd. 99); la Cant. hincT şii hingT. V. hăţiş. 2) huef interj. V. ctş. hucTum (M61d. sud) şi huşiim (nord) n., pl. nri (din mai vechiu hugium, asalt, năvală, iuruş, turc. ar. hiigum, id.). Rar. Nenorocire, pacoste, moarte : Ce hueium pe capu laiI Dihoru-ihueiumu găinilor. Par'c’a fost un huşuml par’c’a fost un blestem să. se tntlmple rău ! V. hurjumă, praf. www.dacoromanica.ro DUD — 607 — HUM hudă f., pl. e (cp. cu hod. V. hudiţă). Trans. Ban. Spărtură de trecut pin gard. Gaură. Ascunzătoare. Ocnă. hudlcToără (oa dift.). f., pl. e, Dim. d. iiudifă. hudiţă $ huTdiţă f., pl.e. (d. hudă sau d. vsl.-hodu, trecere, drum, hoditi, a păşi; tus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica coridor. V. hod şi hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă, hudrub^ţe, V. hondrobeîe. hudubâTe, V. odobaTe. hudubleăjă, V. hulubej. hududâT şi ud- n., pl. oale (slrb. hudo udolje, vale rea) Olt. Rlpă, loc surpat de torente la poalele dealurilor humoase (Izv. lan. 1923, 13). V. tlhăraTe. hudulâţ, V. huludeţ. hugeăc şi hugT, V. huceag. hugTum, V. huclum. huhuT n., pl. e (rudă cu rus. hohdl, moţ; pol. chichol, vlrf. Cp. cu cucul). Btş. Delulet. huhurez, V. cTuhurez. huT n., pl. uri (acelaşi orig. ca mrom hui, nărav, obicei). Mold. Fam. A-fl veni huiu, .a-(i veni hachita (capriciu). huTde6 (ea dift), interj, de batjocură şi Alungare (var. din halde). V. hîTdea, huo, tTo. huTdiţă, V. hudiţă. huTduT şi Tâsc, a -I v. tr. Strig cuiva huideo (Iov. 236). hulduTâlă f„ pl. ie/f. Acţiunea de a huidui, strigătu de huideo huTdumă f., pl. e (var. din hadtm). Munt. Matahală, namilă, persoană voluminoasă. —-In Suc. (Şez. 32,109) „femele robustă". huTâsc şi (rar) vuTâsc v. intr. (imit. d. hu, vu, bu, sunete care arată vibratiunea -aerului, ca şi In haui, bubui şi slrb. hujiti, a vljli). Fac huiet, răsun: huleşte aeru de tunete. Vorbesc mult şi cu emotiune: huleşte lumea de vitejia Iul. Protestez, vociferez : mahalagioaica a huit pin carte. Vu-indu-se (Xen. 4,62), zvonindu-se. huTet (şi rar) vuiet n., pi. e (d. hulesc). Est. Zgomot, sunet discordant: huita prăbuşirii, al furtunii. Vorbă, vociferare, ţipete : topiti fac huiet. Vorbă de nemulţămire, protestare : ts sătul de huiet t * huilă f. (fr. houille, valonic hui, d. •vgerm. skolla, ngerm. scholle, bulgăre/ Cărbune de pămtnt (V. cărbune). Huila albă, -forţa motrice a cascadelor. — Şi ullă. _ * hullier, -ă adj. (fr. houiller). Carbonifer. Relativ la huilă ; industria huilieră. Perioada huilieră, timpu clnd s’a format huila (In tpoca primară). Terenu hullier, un strat al sistemei carbonifere. S. f. Mină de cărbuni. — Şi uilier. huTnă V. hoTnâ. hulţ, -ă v. tr. (imit) Trans. Htţln : patu ce se huifa (Agrb. Int. 177 şi 184). huTum, V uTum. 1) hulă f., pl. e. Munt. Trans. Drum pe unde nu tncape de ctt un car. 2) hulă f. pl. e (vsl. hula). Rar azi. Oprobriu, blrfire, calomnie. 3) * hulă f, pl. e (fr. houle, d. bretonu hui, val). Mar. Mare agitaţiune a valurilor după furtună. hulbeăjă, V. hulubej. hulboacă şi -oănă, V. bulboacă. hulchâsc, V. upesc. huleâT, V. guleaT. hulesc, v. tr. şi intr. (vsl. huliţi). Rar. Defaim, blrfesc, calomniez. hulibâj, V. hulubej. * huligan m. (rus. huligăn). Devastator. V. haidamac, pogrom. * huliganic, -& ad). De huligan. Adv. Ca huliganii. * huliganism n. Purtare de huligan, hulpav, V. hîlpav. hulpe, V. vulpe, hulpâsc, V. upesc. hultăn, V. vultan. hultoăre, V. vuitoare, hultucă, V. heltTugă. hultuT^sc, V. altoîesc. hultuon, -oănă adj. (ung. oltovăny, ca hition d. hytvăny V. altoT). Nord. Altoit: cireş hultuon, cireşe hultuoane. hultur, V. vultur. hulub m. (rut hâlub, rus. golubl, d. vsl. golombi, rudă cu lat columbus. V. porumb si hurlup). Nord. Porumb (pasăre). Fc. -Hurlup. — în Nţ. hurlub, In Baa Oorj golumb şi goitmb (vsl.), ca porumb faţă de porlmb : golimbti zburară (Şez. 36,8). hulubă, V. hlubă. hulubărie f. Nord est. Porumbărie. hulubej m. si hulbeăjă f., pl. e/e (ung?)' Munt. Uli, eretedase lama ca hulubeju (CL. 1913, 327). — jn Olt. Munt. vest hu-dubleajă, pasăre mare, uli ş. a.; In Mold. sud. olibeja şi hullbej, un fel de uli. V. buligaT, bulihare, clllhoaTe. hulubiţă f., pl. e. Nord. Porumbiţă, huludgţ şi huduleţ n., pl. e (rus. ho-lod&. cotor, sparanghel; vsl. hlondă, vargă. V. hluj). Mold. Fălcăleţ. Arbiu, pistonu cu care băieţii împing ctlţu tn puşca de soc. Prah. Băţu din mijlocu suveicii la război. — Şi hurdulete, m., pl. ţl (Rn.). hulug, V. tulug. humă f., pl. e (ngr. hâma [vgr. fiâma], pămtnt, de unde şi bg. huma). Clisă, argilă smectică cenuşie sau gălbuie. (Se află tn mare cantitate pe malu Dunării la Galaţi). V. lutişor. humăr n. Bz. Rar. Sare de bucătărie. V. huscă. www.dacoromanica.ro hum^lnlc m. (pol.humiennik, id,). Nord. Jitnicer. Păzitor de standoale boiereşti: eă is humelntc (Sadov. VR. 1911, 3,324 ş. a.). — Şi ho- (Ur.) şi ha- (rev. I. Crg. 1912, 94). *hâmerus n. (lat. humerus, număr). Anat. Osu braţului de la umăr la cot * liumor, V. umor. humos, -oâsă adj. De humă. Ca huma. humuT^sc v. tr. (d. humă). Nord. Lipesc (muruiesc) cu humă: o încăpere mică. lipită cu lut şi humuilă. (Sadov. VR. 1911, 3,324). hunfe f. (turc. huni, bg. huniia, d. ngr honi, huni, ptlnie). Sud. Plini e mare (o găleată cu ciuciur in fund) de turnat vinu’n butoaie. hQo, interj, de batjocură. V. huideo* hupăT, V. hopăî. hup^sc, V. upesc. * hura (barb. d. fr. hoarrah, d. engl. hnrrah) interj, de bucurie. Fals tld. ural hurc n., pl. uri (cp. cu ung. huroh, ac. harkot, lat, adică „vinătoare cu laţuri"). Ban. Olt. Vinătoare cu hăitaşi, goană. (NPI. Ceaur, 53). hurcâş m. (d. hurc). Ban. Olt. Hăîtaş. hurcuT^sc v. tr. (d. harc ori ung. hur-tolni , a prinde tn laţ). Ban. Olt. Hăituiesc. hurduc, V. htltfctT. hurducătură, f. Nord. Rezultatu (huietu) hurducării. hurdughie, V. hardughie, hurdulâte, V. huludeţ. hurduz-beleâ, hurduz-burriuz, V, urdu-belea. hurduzăQ n., pl. ăie (ung. hordozd-[âgy], targă). Trans. Arg. Pod umblător, (lorga, Ist. Com. Rom. 1,159). hurâz, V. cTuhurez. * hurie f. (turc. hori, pers.huri, ar.haura). Femeie foarte frumoasă .pe care coranu o promite pe lumea cea-laltă musulmanului fidel. Fig. Femeie foarte frumoasă. hurjumă şiurjumă şi (vPrah.) curjumă f., pl. e (cp. cu turc. kursun, glonţ, adică „alice, fărmături"). Munt. Trans. Fărmătură de pine. Fig. Poreclă celor zglrciti (care nu lasă să se peardă nici măcar o fărmătură!): Măi hurjumă! In Mold. rar eurjună, pl. i şi e. V. hucTum. hurl6T, V. urloT. hurluT^sc, V. urluTesc. hurlub, V. hulub. hurlup ra. (var din harlub, hulub. Cp. cu cocoş, hurlup). Vest. Mold. sud. Prună deformată de ciuperca parazită exoascus (ori taphrina) pruni şl care are aer In locu slm- burelul, e acrişoară şi de un gust plăcut — In Afg. Olt. gurlup, In Ban. Meh. gulup, golup, golop. Aiurea ghirtoc, plrtoc,chlr-laucă, cocoş, cocoşel. V. colţar. hurmuz şi (vest) urmuz (turc. hurmaz hormuz, hyrmyz. mărgăritar, d. insula şt oraşu Ormuz şi Horpiuz, In golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. ra., pl. jl. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. — Vechi şi hormuz. hursuz, V. ursuz. hurtă şi vurtă f, pl. inuzitat e (rut hurt, cireadă, mulţime, na hurt, hurtdm, cu-hurta, pol. hurt, d. mgerm. hurt, ngerm. hlirde, herde, cireadă. V. cireadă). Est. Cu hurta, cu ghiotura, cu totu : lucrători angajaţi cu hurta, na cu ziua. La hurtă, toţi la un loc, cu grămada. — Şi hirtă, vîrtă. hurtum n., pl. ari şi e (din mai vechiu hortam, trompă de elefant, d. turc. ar. hor-tum, trompă, tulumbă). Tulumbă. — Ob. furtun (infl. de furtună). hurâbă, V. hrubă. huruT, a -[ v. intr. (imit. V. hirîî). Se zice despre huietu pe care-1 fac trăsurile, trenu, tunurile ori alte lucruri grele ctnd merg sau se prăbuşesc. — Rar -Tesc. huruTălă f., pl. ieli. Acţiunea de a hurui-Fig. Huruiala casei, greu casei. hurufş n., pl. uri (d. a hurui). Fc. Săniuş. hurultoâre f., pl. ori. Clrtitoare. husăr m. (ung. huszir [d. vsl. husari. V. hînsar], de unde şi pol. housar, rus. gusăr, germ. husăr, fr. hassard şi housartf. Unii cred greşit că ung. huszir ar veni d. ung. hasz-ar, al două-zecelea, nume rămas de la 1458, ctnd Matei Corvin ar fi luat ctte unu din dotiă-zecl ca să facă husari. V. şi husăş). Cavalerist uşor armat In unele oşti. V. dragon, ulan. husă râse, -eăscă adj. (d. husar). De husari: haine husăr eşti. husărime f. (d. husar). Totalitatea husarilor, mulţi husari. husăş m. (ung. huszas, d. hăsz, douăzeci ; rut husos, husăş). Vechi. Sfanţ ungu-’ resc. — In Trans. husoş. huscă f., pl. şte (pol. huska), Mold. Sare huscă, sare pură albă, care se vinde tn câpăttni mici de praf tndesat V. humăr. huscărie f. Mold. Depozit de sare (Rev. Ist. 1918, 18. Doc. 1827). huşte şi huştT(est) şi huşce şi huşcî (sud) f. pl. (rut giista, d. vsl. gonSta, drojdie, gonitu, des, bg. eystina, strb gastina, drojdie). Plămădeala borşului, compusă din ţăriţă de grtu sau şi de secară. V. hoştlnă. huştină, V. hoştlnă. www.dacoromanica.ro — 609 HU$ huşttulYuc şi -ITup (Mold.), Interj, care araţi ciderea unul corp grea tn api, ca şi btldtbtc (turc. alt-UstUlilk, răsturnare, con-fuziune, d. alt, josu, şi Ust, susu; alt-list, cu josu’n sus, talmeş-balmeş, Ust-Usle, unu peste altji). V. anocato, tumba, ttlvtc, chichion, huşum, V. hucYum. hutupă f., pl. e. Iaşi. Ceafă. hututuT, -ute adj, (rudă cu halhui şi intuit). Mold. Fam. Tutuit, rătutit, zăpăcit, halhui, tehui. huţa-huţa şi uţa-uţa, interj, care arată legănarea. V. htţ. huţ&năş m. Cal hutănesc. huţănâsci -eâsc& ajd. De Hufan, de la Hufanl (nişte Romani slavizat! tn Galiţia şi munţii Bucovinei), huţun, a -â, V, hîţtî huţupân şi -Aş m. (cp. cu httţupină). Nord. Hojmalifi. HVA huţupfnA, V. oţoplnfi. huzâiţ V. husar. huzmât n., pl. ari (turc. hyzmet, ar. hvdmet, serviciu, funcţiune; ngr. huzmttl, bg. strb. hizmet). Vechi. Dar făcut ca omagia. Impozit vexatoriu. Venitu principal al tării, acaparat de domnie (ocne, dljmărit, vi-năricl, olerit şi vămi, care se arendai} celui ce dădea mal mult). Mai pe urmă, slujbă, funcţiune (Şăin.). huzmetăr m. (d. huzmet). Vechi. încasator de huzmet huzur n., pl. uri (turc. [d. ar.] hutat, linişte, repaus, fericire; ngr. hunirt, strb. azur). Timp ctad n’ai nevoie să munceşti şl eşti fericit V. rahat. hiizurăsc v. intr. (d. huzur; ngr. huzu-r(vo, strb. uzurtti). Trăiesc tn huzur, n’am nevoie să muncesc: a huzuri de bine. V. h&l&duTeac, lenevesc şi vegetez. hvAlfi, V. fal&. 39 www.dacoromanica.ro 1) I m. A noua literă a alfabetului şi care reprezenta a treia vocală, care are sunetu cel mai înalt: un i, doi i sau doi de i. Fig. A pune punctu pe t, a te explica exact şi fără consideraţiuni. 2) U pron. personal de pers. III sing. ra. şi f. la dativ tn ainte de le, -l, se : i le dă lui sau el, i-l dă lui sau el, i se dă lai sau ei. V. ml, tl, şl. 3) I, interj, de bucurie : i I (sau, mal bine, iiil I) ce noroc l 1) -T pron. ni. la acuz. pl. Enclitică lld. ti: nu-i daă pe ei. 2) -t pron. m. şi f. la dativ sing. Enclitică lld. tl: lui, ei nu-i daă nimica. 3) -t verb. Est. Enclitică lld. Si (e, este): nu-l nimica. 1) Ta, pron. f. de la iei, pl .Jele, gen. al tel. — Greşit scris ea V. Tel. 2) Ta, verb. V. TaO, a lua. 3) Ta conj. (strb. alb. turc./a, ja, ori, ori). Sec. 18. Ori.._ ori: să aducă răspuns cum a fi: ta pace, la nepace. (Nec. Let. 2,396). 4) Ta (bg. alb. la) interj, de îndemnat ori de poruncit: Ia să vedem ce e acolo I la du-te şi vezi l Arată une-ori dispreţu, sau ironia, sau exagerarea: Cine-i el ? ta an prosti Tocmai tu te-ai găsit să protestezi ?\aeăl Era şi el ta un biet copiii Era la atltica de mici Se întrebuinţează la impus tăcere : Ia I Ce s’aude ? Cine vine ? — In nord Tan (din ia-mi, ia Imi): ian dă-mi I Vechi şi TanT şi Tane (d. ne, dativ). La Al. P. P. lan că, iacătă ca. — Şi Ten (nord): ten ci vinei Tătarii, iacătă că veneau Tătarii I TabangfQ m. (turc. tabangy, d. taban, pustie). Vechi. Rar. Venetic, haimana. Tabaşâ şi Tavaşâ f. (turc. tavaSd). Un fel de cleşte de apucat nasu cailor care nu stau liniştiţi la potcovit (fr. morailles). Fig. A prinde pe cineva cu iabaşaia de nas, a-i pune cinghelu'n nas, a-l face să se mişte cum vrei tu. Tabrăş, V. abraş. 1) Tac m., pl. teci. Stam. Boiştean. 2) ♦ Tac m. (fr. yak, cuv. tibetan). Un fel de bou cu păru alb ţi foarte lung, cu coadă ca de cal şi care trăieşte pin Hima-laya şi alţi munţi ai Tibetului (poiphagus grănniens). Tacă f. (turc. lakă, poate înrudit cu fr. aque, jaquette). Rar azi. Guler lat răsfrtnt a hainele femeieşti şi bărbăteşti (de ex.. la o blană). Fig. Fam. A feşteli iacaia, a te compromite, a nu reuşi. 1) Tâcă f. fără pl. Pop. Bunică, femeie bătrină (epitet). V. gagă, dadă. 2) Tâca şi (rar) Tâcă şl (ob.) Tâcătă interj, (strb jako, acuma, îndată, iacătă e infl. de Tată [care vine d. alb. iale, vsl. strb. bg. eto], care e sin. cu iacă, dar nu se mai aude azi). Vezi, na, uite-te: iaca doi franci, iacătă-l, iacăt'o, iaca-fi franca (na francu tău); iaca na, poftim, ia uitaţi-vă (la o surpriză, la o primejdie) I Iaca aşa, iac'aşa, aşa I Xaca'ndată, îndată, chear a-cuina (voi face ce vrei ş. a.). * lacint sau Tacfnt m. (vgr. 'yăkinthos, de unde lat. hvacinthus, it. giacinto, fr. jacinthe). Zambilă, o floare liliacee cu miros toarte plăcut originari din nordu Africii (hvacinthus orientalis). Un fel de topaz galben care bate In roş. Tacmii V. acum. lacnie, V. Tahnle. * Tacobin, -ă s. Călugăr, călugăriţă din ordinu sfintului Dominic. S. m. Membru al unei asociaţiuni politice de revoluţionari asasini feroci care-şi ţineau şedinţele tn foasta mtnăstire a iacobinilor, pe strada Saint-HonorS, la Paris, la 1789. Fig. Demagog exaltat şi feroce. Adj. Opiniuni iacobine. * Tacobinizm n. Sistema politică a Iacobinilor. Fig. Demagogie exaltată şi feroce. 1) Tad şi (vechi) ad n., pl. ari (vsl. iadă şi adi, rus. ad, vgr. 'ades, iad, d. ‘Ades, Hades, Plutone, zeu iadului). Infern, locu unde păcătoşii sufere chinurile eterne pe lumea cea-laltă, după credinţa iudaică şi creştinească. Fig. Loc neplăcut, stare nesuferită. Peatra Iadului, V. peatră. Talpa iadului, babă răutăcioasă. 2) * Tad (o peatră), V. jad. Tâdă f, pl. Iede (d. led sau lat haeda, pop. eda). Femelă de ied. Prov. Capra sare masa, iada sare casa, dacă cel mare-şl permite un lucru, cel mic, care e mai pr09t, Işi-permite unu şi mai mare. Tâdeş şi (est) Tâdeş a, pl. uri (turc. lades, prinsoare, d. pers. ladest, Imi aduc www.dacoromanica.ro aminte, d. iad, memorie). Prinsoare, rămăşag făcui aşa: ctnd se măntncă o găină, acela la care se Inttmplă să cadă osu cel tn formă de furcă de la peptu găinii (numit tot iadeş), tl ia şi dă un capăt altuia care trage şi frlnge osu, şi aşa zic ei că au făcut iadeş, adică se tnvoiesc să nu primească ori să nu apuce tn mtnă un obiect de la cel-lalt fără să zică „ştiu*, adică „n’am uitat de iadeş". Dacă unu dintr’tnşii uită să zică „ştiu", cellalt strigă iadeş, şi cel care a uitat perde prinsoarea şi plăteşte ori dă ceia ce s’a fixat din ainte. Tâgă, V. oTagă. Tâgod, Tăgadă, V. agud. Tahnie f. (turc. pers. iahni, de unde şi bg. iahnlia). Un fel de mlncare de peşte ori de fasole cu sos făcut din multă ceapă, unde-lemn şi extract de domate. — Şi aTcnfe (Bz.), ihnie (Mold. sud.) şi ihneâ (nord), pl. -ele. V. tocană şi curcut. * Taht n., pl. uri (fr. engl. yacht, ol.jacht, germ. jagd). Bastiment de plăcere sau de ceremonie a cărui modă a venit din Olanda. Talăc n., pl. e (turc. (alai), lai. Troacă de dat apă păsărilor. * Talfn, -ă adj. (d. vgr. ‘vdlinos, de sticlă, d. ‘yalos, sticlă, cristal; lat hydlinus). V. ghiiosesc). Care seamănă a sticlă : căarf latin (cristal de sttncă). Tâlovlţă f., pl. e (vsl. ia'ovici, d. talovă, sterp; rus. lălovaia, vacă stearpă, iălovica, juncă, pol. jalowica, bg. strb. jalovica). Est. Vacă foarte grasă, mangolită. — Şi Talo-mlţă (vest). Târna f. (turc. [d. pers.] iaghma, pop. iama, jaf tn război; slrb. tagma. V. a-mandea), A da, a face iama In ceva, a apuca, a jăfui, a fura, a risipi. Interj. Iama la mere, copii, răpeziti-vă (amandea) la mere, copiii V. Turuş, busna. Tamâc m. (turc. iamak). Vechi. Recrut. Copist, ajutor de logofăt.— Şi Temac (est). * Tamb m. (lat- iămbus [ia 2 silabe], d. vgr. tambos, iamb, d. iâpto, arunc, lovesc, năvălesc). La vechii Greci şi Romani, un picior de vers compus dintr'o silabă scurtă şi una lungă. Un vers care cuprindea iambi, întrebuinţat mai ales tn sătiră. ♦Tâmblc, -ă adj. (vgr. iambikds, lat. iămbicus [ia 2 silabe]). Compus din iambi: iambicu senar. — Vechi -!cesc> Ta’mbiâţT, Tâ’mblă, V. umblu. Tamurliic n,, pl. e (turc. iamurluk, iagh-murluk, d. laghmur, ploaie; bg. iarmufuk, zeghe; rus. iemurliik, pol. jarmuluk, un fel de stofă grosolană de Una). Vechi. Un fel de pelerină saâ ipingea. V. Imurluc, Tar-murcă. Tan (nord). V. Ta 4. fanat, V. Inat. Tăne interj. V. Ta 4. Tangin n., pl. uri (turc. ianghyn. Sec. 18. Incendiâ. TangtngfO dl. (turc. ianghyniy). BelS. Tuiumbagiu. TanT interj. V. Ta 4. Tanic£r, V. Tenlcer. * Tansenfst, -ă s. Partizan al Iul Jan-senius sau Jansen (un teolog olandez care a scris despre gratie şi predestinare,-j-1638). Adj* Doctrina lansenistă. — Şi Jans-(după fr,). * Tansenfzm n. Doctrina lui Jansen. — Şi Jans- (după fr.). * TanuârTD m.. gen. al lui (lat. Janua-rius [adică mensisj, luna lui Ianu, un zefl la Romani). Prima lună a anului. — Ob. Tanuârie (ngr. ianuărios).Vechi ghenâ-rle şi-are, ghenuarle, yhenvarle şi -are« ghenarid, genvariB, ghenar şi (după ger) gerar (vsl. genvari, genari). Mold. şi Tenuarie. Tâpă f., pl. iepe (lat. £qua, sard. ebbă npv. ego, vfr. iewe, cat. pg. egua,sp. yegaa). Femela calului. A bate şaăa să for! ca să) priceapă iapa, a face aluziune la ceva ca să priceapă cineva. Pl. Pedalele războiu'uţ de fesut (potnogi, tălpigi). Cele două lemne încrucişate pe care se sprijină plugu cind e tras pe drum (V. traglă). Taptngeâ, V. Ipingea. Taprăc m. (turc. iaprak, frunză). Somn de la 1 jum. — 8 kg. V. somn 1. Tar şi (vechi) Târă şi (mai vechi) âră (In Ban. ar), ere şi erT conj. (slrb. ia, ar şi are, iar. V. şi dar 2). Dar, şi, tnsă: tu lucrezi, iar el doaime. Iar bine că n’a căzut, dar bine că n’a căzuţi Adv. (iar, iară şi iarăşi). Din nou: iar mă duc, mă duc iar. Tot, asemenea : moşneagu avea o fjtă, şi buba tar o fată. TârăşT adv. (d. iară). Rar. Iar, din nou: iarăşi a venit, a venit iarăşi. — La Nec. 2,389, şi ârăşT. Târbă f., pl. ierbi şi ierburi (lat hirba, it. pv. erba, fr. herbe, sp. yerba, pg. herva). Plantă erbacee care trăieşte numai un an. Ca frunza şi ca iarba saii cttă frunză şi iarbă, tn mere număr, mulţime sau cantitate. Iarbă de leac, plantă medicinală şi (fig.) lucru foarte necesar. Paşte, murgule, iarbă verde, să ai să iei, aşteaptă tn îadarl In bot. Is o mulţime de plante vumite „ierburi" : Tarbă amară, granat; Tarbă aspră, ţepoasă; Tarba bălţIT, păiuş, pipiriguţă, ttrsoacă; Tarba broaştei, tortei; Tarba codruluT, mătrăgună; Tarbă de curcă, fumărică; Tarba de mare, varech, un fel de algă (zostira marina), care creşte pe stinci şi e aruncată de mare la mal (Serveşte la Ingrăşatu pămintului şi la umplutu saltelelor); Tarbă dulce, l.rou-rică, 2. lemn dulce, rădăcină dulce (glvcyr-rhiza echinata şi gl. glabra), o plantă erbacee leguminoasă papilionacee (Rădăcina de£/. glabra se întrebuinţează tn med. supt numele de radix liquiritiae); Tarbă en« glezească, odos (lolium perenne), o gra-minee care se cultivă şi pin grădini şi ca www.dacoromanica.ro flutret; Tarba feruluT (fals a fearelor), luminoasă, o plantă erbacee veninoasă (vin-cetăxicum officinale saâ atclipias vinceto-xicam), despre care poporu crede că sfărlmă feru, şt de aceia o caută mult hoţii (Ca s'o găsească, ttrtie pin Iarbă tn noaptea Stnzie-nelor un lacăt tnchis, care, zic ei, clnd se atinge de Iarba ferului se deschide. Alţii cred că numai ariciu o ştie unde e, şi de aceia, dacă-I astupi c'o bucată de fer intrarea vizuinii, el o aduce şi sfărlmă feru, şi aşa poţi pune mtna pe ia);Tarba găIT, araăruţă ; Tarbă grasă, graşiţă ; Tarba TepureluT, tremurătoare (fiind-că are flori tremurătoare); Tarbă, mare, oman(Inula heltnlum), o mare şi frumoasă plantă din familia compuselor (E tonică şi bună contra tuşii şi a vermilor intestinali); Tarba miaş-tlnlT, pipirig; Tarbă neagră, un copăcel care e tipu familii! ericaceelor ferica [saâ callăna/ vulgaris);Tarbă moale, steluţă; Tarba nebunilor, elebor(Trans.);Tarba ovăsuluT, ovsigă; Tarba şarpeluT, o plantă erbacee boraginee (echium vulgare); Tarba atupuluT, mătăciune, roiniţă; Tarba t&Teturlt (Trans.), vindecea; Tarba vintuluT, cătuşnică şi alte plante. Tarmă f. (turc. larma, despicat). Somn de la 8—15 kg. V. somn 1. Tarmardc n., pl. oace (rut iărmarokt rus. lărmarka, d. germ. jahrmarkt [d. jahr, an, şi markt, tlrg]. V. marchidan). Est, Bilei, tlrg anual. — Şi >og, pl. oage (Cov. Btş.). Tarmurcă, Tarmulcă şi (obişnuit) Ter-mulcâ f., pl. t (d. tamurluc). Căciulă de samur safi de vulpe şi cu fundu de catifea (gugiuman), purtată de Jidanii habotnici din nordu Româniii ş. a. Târnă f., pl. Ierni, vechi terne (lat. hi-btrnum [lempus, timpu] de Iarnă, hiberna ftempora, timpurile] de iarnă, din care s’a făcut lamă ; it fin/vemo, fr. htver, sp. in-viemo, pg. invemo. V. Ibern). Anotimpu cel mai rece (21 Dec. — 21 Martie): teme rele (Let 1, 206). lama vieţii, bătrlneţa. a lamă, la iarna viitoare. Adv. lama, In/ timpu Iernii. Tartagân, V. Tatagan. Tărtă, V. Tert. Tasăc n., pl. ari (turc. lasak. V. Tasac-clfl). Vechi. Oprire, interzicere. TasaccfO m. (ture. lasakgy, d. lasak, oprire, Interzicere). Vechi. Cavaz, soldat Turc pus pentru siguranţa unei persoane. — In est Te-. ia sără adv. Nord. Seara asta : am eă chef tn ia sară (Sadov. VR. 1911, 3, 344 şi 346). V. en sară« Tăscă f. fără pl., care ar fi leşie, ca muşte, saa Ieşti, ca terni (lat Isca, nutriment, momeală, nadă; it. esca, nadă, Iască; pv. esca, fr. tche, sp. yesca, iască; ngr. isha, strb. Jeska, atracţiune. P. (, cp. cu seară, leacă, ieară). Un fel de burete care creşte pe arbori şi care, prinztnd sctntela amnarului, se aprinde şi serveşte la afltat focu (fomes igniarius saâ fomes fomentarius). Fig. Aliment ffiră gust: pinea asta e curată iască I Tasic (sud) şi Izfc (est) n., pl. e (turc. iazv, scris, scriitură). Vechi. Dosu unei mo-nete (azi areşca şi scrisa), opus lui tura. A juca la tasic şi tura, a juca la noroc după cum cade gologanu. Tasomie f.(ngr. lasuml, tasomt, giasomi, gtasemt, gtasimt, d. turc. tasemin, ar. tă-samăn, care e pers. tăsemtn; bg. lasmin, strb. jasemln ; it. gesmino, gelsomino, pv. jaussemin, fr. pg. fasmin, sp. jazmtn). Un copăcel oleaceu agăţător care produce nişte flori foarte parfumate şi care e originar din estu Asiii (jasmtnium). — Vechi şi Tasl-mln, m. * Tâsp n., pl. uri (fr. jaspe, d. vgr. ias-pis, iăspidos, lat. tăspis, idspidis /ia 2 silabe]). Min. O peatră preţioasă opacă galbenă, roşie sau cafenie, care e un fel de cuart şi care se află şi tn munţii Bucegi. lasp negru, V. Ildită. V. şi Jad. — Se poate zice şi Tăsplde f., ca lespede. La Nec. Tăspis, pl. e (după ngr.). Tâste, V. este. * Taşmâc n., pl. e şi uri (turc. taşmak). Vălu cu care musulmanele tşi acopere fata. V. clmblr şi fachTol. Tatâc n., pl. e şi uri (turc. tatak; ngr. gtaţâki, bg. slrb. tatak). Cameră de culcare. — In est ietac. Tatagân n., pl. e (turc. lataghan, de unde şi ngr. gtatagdni, bg. strb, iatagan, ung. Jatagdnv). Un fel de sabie turcească încovoiată şi lată la capăt. — In estşiTar-tagan. Tâtă, V. Tacă. Tătră (Prut) f. pl. fetre, şi TcSteră (Mold. Munt) f. pl. i (rut tăier, vidter, id. V. vln-tlr). Pl. Vintir (de plasă ori de nulele): nici leteri, nici virşe (VR. 1912, 10, 54. llf.). — Fals et-. TaQ, a luă şi IQa, luat şi IDat v. tr. (lat. livare, a ridica; it. levare, pv. pg. levar, fr. lever; sp. levar, a ridica, şi llevar, a lua. V. scol, uşor 2, relev, relief). Apuc. şi ridic: a lua cartea de pe masă, bănit din dulap. Răpesc: a lua cuiva vlafa, drepturile, banii; l-a luat curentu apel. Cuprind, ocup, cuceresc: a lua o cetate. Percep: a lua vamă, taxă, dijmă. Primesc: a lua lec-fiani de la cineva. Înghit un medicament: a lua un praf de chinină, a lua iod. Beau, mlntnc (după fr. prendre): a lua un ceai, o îngheţată (Pentru alimente mal grele se zice numai măninC ori beau: mininc mere,beai lapte). Apuc, rtdic, tratez pe cineva, mtnui ceva: a lua un bolnav tncet, a lua un pahar cu atenţiune; a lua pe cineva cu binele, a-l lua in rts, a-l lua peste picior. Primesc, accept: a lua un pref, o mie de franci. Mă îndrept: a o lua la dreapta. Admit, adopt: mi-am luat un nume. Contractez, www.dacoromanica.ro tml fac obicei: mi-am luat obicei să beaă ceai. Consider ori mi se pare că e : am luat arama drept aur. V. refl. Merg : mă Iau după cineva. Fig. Imitez, ascult: nu te lua după gura lui! Mă distrez, mă mingii: beţivu se ia cu băutura. Mă transmit, mă lipesc: văpseaăa de pe gard s’a luat pe haina mea, guturatu e o boală care se la. A lua aminte, a lua sama, a băga de samă, a observa, a fi atent. A lua de bărbat, de nevastă, a te căsători cu. A lua la bătaie, la goană, a’n-cepe să bati, să fugăreşti. A lua apă {un vas, o corabie), a fi spart aşa tn ctt să pătrundă apa. A lua In bine, in răi (sau in nume de bine, de răă), a considera drept bun sad răfl. A nu lua din loc, a nu porni cu toate opintelile (un cal înhămat, un automobil). A fipa cit te la gura, a ţipa ctt poţi. A te lua groaza, fiorii, a te apuca groaza, fiorii; a’ncepe să simţi groază, fiori. A (l-o lua asupra, 1. a-fi asuma răspunderea, 2. a te supăra pentr’o vorbă pe care o consideri emisă la adresa ta. A-ţi lua ziua bună, rămas bun, a zice „adiio11. Arm. A lua tn ceafă, a te aşeza drept tn apoia cuiva tn front ori tn coloană. Să al să ieil la paştele calului la anu cu brtnză, la calendele greceşti; paşte, murgule, iarbă verde (ironic despre nişte bani pe care nu-i vei mai primi). — Barb. A lua o baie (fr.pren-dre un bain), a face o baie, a te scălda. — Se zice: Iau (vest), leă (est), ial (vest), lei (sud şi est), ia (tn nord te), luăm şi luăm, luom şi luom, luaţi şi lăaţl, ia (lit laă, tn nora ieă);luam; luai (tn est luăi); luasem şi lăasem, să laă (tn est să leă), Bă ial (vest), să iei (sud şi est), să la (vest), să leie (nord), să luăm, să luaţi, să la (in nord să iele), luind. Cp. cu beaă şi vreaă. Iaurgiii m. (turc. pop. iaurigu). Munt■ Vtnzător de iaurt îaiirt a, pl. uri (turc. loghurt, toghurd, pop. iaurt). Munt. Lapte fermentat şi închegat (tn Mold. lapte acru). V. curcut. Tavaşâ, V. tabaşa. Iaz n., pl uri (vsl. lază, zăgaz). Mold' Trans. Vechi. Zăgaz, iezitură. Azi peste tot-Heleştefl, rlmnic, Iac făcut p. pisciculturii. V-Iezer. Tâzer, V. Iezer. 1) Tâzmă, V. agheazmă. 2) Tâzmă f., pl. lezme (probabil, vsl. bg, lazva, rană, deci „boală, dihanie", ca smida 2 din * svidăl Vest. Nălucă, vedenie, strigoi, stahie. Fig. Gtnd care inspiră frică: tazma neîncrederii (Od.) Fiinţă foarte slabă şi urttă (o femeie, un cal): cine e lazma asta? V. dihanie, monstru, schimă. (bă, V. hibă. * Ibârlc, -ă adj. Din Iberia (Spania). * Ibârn şi -nâl, -ă adj. (lat. hibernus). Rar. Iernatic, de iarnă. * Ibernânt, -ă adj. (d. ibernez). Care ibernează, care stă amorţit iarna. * Ibernaţlune f. Acţiunea de iberna. —-Şi •âţle, dar ob. -âre. * ibernez v.intr. Gat hibernare, a ierna), Iernez tn stare de amorţire (ca liliecii, aricii ş. a.) * Ibidem adv. (lat.). Tot acolo (vorbind de un loc citat Inti^o carte). * (bis m, pl. ibişl (lat şi vgr. ibis). O pasăre cu ciocu şi picioarele lungi, cu peptu şi spinarea albă, cu capu, gitu şi coada neagră, mlncătoare de reptile, şi de aceia adorată de vechii Egipteni (ibis religiosa). V. ţigănuş. Ibincâ f., pl. f. V. Ipingea. (boste, V. Tuboste. Ibâstnlc m. (vsl. llubostlntkă, d. liubosiih iboste). Vechi (Dos.). Ibovnic. Ib6vnic, -ă s. (vsL llubovlnikă, d. lla-bovi, iubire; bg. liubovnik şi li-, amant; rus. llu-. V. Tubesc). Pop. Amant, amantă. Şi Ib6mnlc (vest). Vechi şi Ib6hnlc şi libovnlc. Ibovnlcâsc (mă) v. refl. Pop. MS drfi-gostesc. Ibric n., pl. e (turc. ar. ibrik, de unde şi ngr. brlki, bg. ibrik, pol. tmbryk). Vas de metal (2-3 litri) de turnat apă ctnd te speli tn lighean (azi înlocuit de cana smălţuită saa de porţelan). Vas de alamă sad de tinichea (cel mult 1|2 litru) cu coadă lungă de de făcut cafea ş. a.: pune fbricu (adică: de cafea la foc.)! Ibrictâr m. (turc. tot aşa, compus ca şl balractar). Vechi. Acela care turna apă din ibric domnului ca să se spele. * (brld şi hf-, -S adj. (lat hibrida, corcitură. Cp. cu şubred). Animal ori plantă corcită (rezultat din două specii diferite, ca catlru). Ftg. Prost, urtt: construcfiune ibridă. Qram. Compus din rădăcini ori cuvinte luate din doua limbi, ca blurocrafie, sociologie. — Fals. -fd (după fr.), * Ibrldltâte f. sau Ibrldlzm n, pl. ari (d. ibrid). Calitatea de a fi ibrid. Ibrişim (vest) şi -In (est) n., pl. ari (turc. ibrişim ; ngr. brlsimi -im, slrb. ibrisim). Aţă de matasă. Fig. (est). Aluziune, boblr-nac: a trage cuiva an ibrişin pe la nas. Adv. Suptire, fin: acest cuţit e ascuţit ibri-şin, tale ibrişim. IbrlşImgfQ m. (turc. ibrişimgi). Negustor de ibrişimuri. Fig. Iron. Ramolit. Ic a, pl. urî (ung. it şl ei). Trănt. Pană (de despicat lemnu). V. IchT. (cea şi IcT (eo dift) adv. (lat hicct.V. aicT). Aici, colea: uite-te ici (sâu icea). Ici (sau icea) şi colo, din loc tn loc: după bătălie se vedeai morţi zăclnd ici şi colo. IchT n., pl. uri (var. din ic). Munt. Arşic mal mare (numit şi ţap) umplut cu plumb cu care se izbesc şi se scot din cerc celelalte arşice (ca bucolu |a (iile), V. gTol, www.dacoromanica.ro ichllfc m. (turc. ikilik, d. ikl, doi). Vechi. O monetă turcească care valora 2 lei, iar la 1822 la noi 4 lei (lorga, Negoţ- 226). o măsură egală cu 50 de dramuri. — Şi echflăc. ici) V. Icea. lcYo(g)lân m. (turc. ii oghlany, d. ii, interior, şi oghlan, fecior de casă. V. olan 1)< Vechi. Paj al sultanului. Copil de casă la domnii româneşti (Erau 30-36, subordonaţi ledecliilor). icnâsc v. intr. (imit. d. vsl. * iknonti, bg. ikam, iknă, rus. ikdti, iknuti, a sughiţa. V. hlnc). Est. Sughit ori înghit tn sec din cauza unei lovituri sau de ciudă: l-a tras uit pumn de a icnit. Vest (Ignesc, ca răgnesc), Mă opintesc ca să vărs. — In Munt. vest otlcnesc (vsl. * otiknonti). Iconâr m. (jntc). Relativ la idrodinamică. S. f. Acea parte a fizicii care se ocupă de mişcarea, greutatea şi echilibru fluidelor. * Idroffl, -6 adj. (din idro- şi fii). Care Suge apa: vată idrofilă. * Idrofâb, -ă adj. (vgr. ‘ydrâphobos). Med, Bolnav de idrofobie. * Idrofobie f. (vgr.‘ydrophobia, d. 'ydor, apă, şi phdbos, frică). Med. Frică de apă (cela ce e un semn al turbării). * Idroqân n. (pref. idro- şl vgr. gennăo, nasc). Ciunt. Un corp simplu .gazos mono-valent care, unit cu oxigenu, produce apa. A fost izolat de Cavendish la 1766. Alchimiştii din seculu XV ştiaţi de el şi-l observau ctnd turnau acid sulfuric peste fer. Para-celsus In sec. 16, Turquet de Mayenne şi Boyle In sec. 17 constatară că e inflamabil. Lavoisier arătă la 1783 că face parte din compozifiunea apei şi-l numi aşa. Unit cu cărbunele, serveşte la luminat stradele. Fiind cel mai uşor - corp (de 14 ori mai uşor ca aeru), cu el se unflă baloanele. * Idrogenâz v. tr. Chim. Combin cu idrogenu. * Idrografie f. (idro- şi -grafie). Ştiinţa apelor (mări, fluvii, lacuri) cu adlncimile, malurile şi alte particularităţi ale lor. * Idrologfe f. (idro- şi -logie). Ştiinţa apelor din punctu de vedere al felurilor şi proprietăţilor lor. * Idromâl n., pl. uri (vgr. *ydromili, d. *ydor, apă, şl miili, miere). Med. *ldrom£tru n.,pl.e (idro-şimeiru). Instrument de măsurat greutatea, densitatea şi forfa lichidelor. * ldrdplc, •& adj. (vgr. ‘ydropikăs, d. ’ydor, apă, şi 6ps, fată, obraz). Med. Bolnav de idropizie. V. trtndav. * Idropizie l. (fr. hydropisie, _d. lat hydrdpisii, var. din hydrops, vgr. fdrops; ngr. ydropitia). Med. O boală caracterizată pin grămădlre de apă (lichid seros) In corp, mai ales la plntece. — Vechi şi pop. dr6-pică (ngr. ydrdpikas). * Idrosaurlân, -ă adj. şi s. (d, idro-şi saurian). Zool. Saurian de apă (croco-dilu). V. saurian. * Idrostât n., pl. e (vgr. ‘ydroslătes, d. 'ydor, apă, şi ‘istemi, stau). Nivel, Instrument cu apă de verificat suprafeţele orizontale. * Idrostatlc, .6 adj. (d. idrostat). Relativ la stabilitatea apei întrebuinţate la constatarea echilibrului ei. Balanţa idrostatică, o balanţă imaginată de Galilefl ca să verifice principiu Tul Arhimede şi să determine freutatea specifică, densitatea corpurilor. S. Acea parte a mecanicii care studiază echilibru lichidelor şi presiunea lor asupra va-, selor: Arhimede a creat idrostaiica. * Idroterâplc, -6 adj. (d. idroterapie). Med. De idroterapie. * Idroterapie f. (d. idro- şi vgr. the-rapeia, tratament. V. radlo-teraple). Med. Tratarea boalelor pin apă. 1) fe 1. (lat. Unea fvestis), haină de in, d. lineus, de in; fr. linge, sp. hHa V. In, linie. Cp. cu vllnic). Vest. Cămaşă femeiască ţărănească ornată cu cusuturi de amici de ori-ce câloare şi cu fluturi. 2) fe I. (lat. lila n. pl., plntece, coaste. V. Illac). Vechi. Partea de jos a plntecelui, vintre V. stinghie 2 şi deşert. Tebîncă, V. Iplngea. led şi (vechi) ed m. (lat. haedus, pop. adu, sard. edu. V. Tadă). Pul de capră. Tedâc n., pl. uri (turc. ledek, cal de mtnă, remorcare; slrb. ledek, funie de remorcat). Vechi. Cal de paradă. Azi. Funie de remorcat. A trage la tedec, a remorca (vorbind de un remorcher sau de un om care merge pe mal şi trage o luntre care pluteştej. Fig. Iron. Bagaj, suită: acest om e un tedec al cutăruia. — Şi ldic (Dun. de jos). TedecliQ şi IdicIfO m. (turc. îedekli. V-Tedec). Vechi. Boierinaş In serviciu domnului (cafegiu, sufragiu ş. a.). V. IcYoglan. Tederă f, pl. e (lat. hudira, it. idera, pv. edra. vfr. ier re, nfr. lierre [din l'ierre], sp. hiedra, pg. hera). O plantă agăţătoare ale cărei frunze, de un verde închis, au 3-5 bobi si ale cărei fructe negre seamănă a bace (hidera helix). — Scris şi ederă Yefca, V- Tofca. Tâftln şi (vechi) 6ftlnf •& adj. (ngr. efthinos, de unde şi bg. slrb. Jeftin). Cu pret mic, nu scump: pine Ieftină. Uşor, facil : succes ieftin. Vechi. îndurător, milos. Adv. In mod Ieftin: a vinde, a cumpără ieftin. A scăpa Ieftin, a scăpa cu o pagubă mică. — In vest Teften. teftlnătâte f. Calitatea de a fi ieftin. Vecht. Belşug. Indurare, milă.— Vechi ett-. La Cor. eftenşuga www.dacoromanica.ro Ieftinesc v. ir. Fac ieftin: a Ieftini o marfă. Vechi. Miluiesc. V. refl. Mă fac ieftin : viafa s’a ieftinit. Mi se pare ieftin: m’am ieftinit la acest lucru, şi acuma văd că m’am înşelat cumpărlndu-l. — In vest Teftenesc. Vechi eft-. Teftlâr, -oâră adj. Cam ieftin. Adv. !n mod cam ieftin. — Scris şi eft-. Tel (vechi el), Ta pron. pers., pl. iei, iele, vechi ei, ele (lat. iile, illa; it. ello, ella ; pv. sp. el; fr. ii. — Gen. dat. sing. [al] iul, [al] lei, el, pl. [ai] lor, [ale] lor]). Dlnsu (nu tu, nici eu.). — Ca art., tn limba de azi (deja In Cod. Vor. 97,14), nu se mai zice lui, ci lu: lu Ion. Lui e numai pronume: casa e a lui, dă-i si lui. In Ps. S. lă = le ("dativ): dă-lă lor, Doamne I Telcovân m. (turc. iel-kovan şi iel-koghan, sfîrlează, lit „care alungă vintu dacă nu alterat din gr. alkydn, alcion). Cant. 41. Alcion. — Scris şi ele-. La Bol. al-covan. T6le f., pl. d. pron. iei, ta. Nişte zlne des- fire care poporu crede că-ţi provoacă para-izie, reumatizm ş. a. Luat, apucat de iele, pazalizat. — Le mai zice şi dtnsele, frumoasele, şoimanele, vlntoasele. V. tnttl-nltură. Temâc, V. lamac. Ten interj. V. Ta 4. Tenât, V. inat. Tenlbahăr şi (ob.) Tenlp- şi inlp- n. fără pl., care ar fi uri (turc. ieni-bahar, şi -pahar, d. ieni nou, proaspăt, şi bahar, aromă). Bobitele unui fel de mirt care se întrebuinţează In bucătărie şi farmacie (myr-tus pimenta). — Fals enl-. Tenlc^r şi inlc^r şi (Munt.) Tanlcâr m. (turc. ieni-ierl, oaste nouă; rus. ianyiăr, germ. janitschar). Soldat din infanteria înfiinţată de Murat I la 1330 şi -compusă din tineri creştini turciţi. Ia a format garda sultanului Turciii plnă la 1826, ctnd, din cauza aroganţei ei, a fost măcelărită şi suprimată din ordinu lui Mahmud 11. — Fals enl-. V. mameluc şi pretorian. Tenlc^rcă f., pl. e (pol, janezarka). Sec. 18. Puşcă ienicerească. — LaNec. inicercă. Tenicer^sc, -edscă adj. De ienicer. Tenlcerlme f. Oastea ienicerilor. Tenlpahâr, V. Tenlbahar. Ten sară adv. Mold. sud. Seara asta V. ia-sară. Tenuârle, V. Tanuariif. * Tenupăr m., pl. lenuperl (lat juntpg-rus, jenipirus, de unde şi it ginepro, fr. geneivre, sp. enebro). V. jneapăr. Un copăcel conifer tot-de-a-una verde care creşte pin pădurile stlncoase (Juniperus communis). Fructele lui ts nişte bace aromatice, stoma-hice şi diuretice. — Se zice şi Infpere şi inlpir (Mold.) şi ştiinţific şi Juniper. V. conifer şi Smlrdar. T6pe pl. d. Tapă. Teplngeâ, Teptngeâ, V. Ipingea. Terurăş m. Iepure mic. T£pure m. (lat lepus, liporls, mrom. lii-pure, it lepre, fr. lievre, sp. liebre, pg. lebre). Un animal rozător erbivor cu urechile lungi, fricos şi iute la fugă. Fig. Om fricos. A te linge iepurii, a-ţi fi foarte frig, a fi îngheţat, aşa In cit nici iepurii nu se mai tem de tine. — Vechi scris şi epure. V. mosc 2. Tepuresc, -eâscă adj. Fam. Ca de iepure : somn iepuresc (gata de a te deştepta). Tepurâşte adv. Ca iepurii. A dormi le-pureşte, a dormi tot-de-a-una gata de fugă ori de acţiune, după credinţa populară câ iepurele doarme cu ochii închişi numai pe jumătate. TepuroâTcă f., pl. e. Femela iepurelui. Tepuşoâră f., pl. e. Dim. d. iapă. le- şi Terârh m. (vgr. ‘lerărhes [= arhie-reăs], d. iereus, preut, şi ărho, domnesc). fef al preuţilor şi călugărilor, arhiereii. ftnfii Trei Ierarhi (adică Vasile cel Mare, Grigore Cuvtntătoru de Dumnezea şi Ion Gură-de-aur), o sărbătoare ortodoxă la 30 lanuariâ. le- şi TerarhiCi-& adj. (vgr. 'ierarhikăs). Care ţine de ierarhie : ordine, cale Ierarhică. Adv. In mod ierarhic. ie- şi Terarhle f. (vgr. 'Ierarhia). Calitatea, demnitatea de ierarh. Ordinea Şi subordonarea celor nouă cete de îngeri. Grada-ţiunea funcţiunilor bisericeşti, militare saa civile. ie- şi Terâflc, -ă adj. (vgr. ‘leratltos, d. ’leros, sacru). Relativ la preuţi, la cele -sacre. Scrierea leratică, un fel de scriere cursivă scoasă din cea ieroglifică şi întrebuinţată la Egipteni numai de preuţi, din care cauză s’a şi numit aşa. Terbărfe f. Depozit de iarbă (pulbere) de puşcă. Mare cantitate de iarbă. Terbărft n., pl. uri. Bir. p. păşunatu vitelor. TerbT, pl. d. iarbă. Terb6s, -oâsă adj. (lat. herbosus). Plin de iarbă: cimp ierbos * ie şl Teremlâdă f., pl. e. Lamentaţi-unea lui. Ieremia, unu din cei patru mari profeţi, care a prezis ruina Ierusalimului şi captivitatea Babilonului şi a deplorat nenorocirile patrii! lui. Fig. Piingere frecuentă şi importună: a-ţl perde timpu tn inlitile ieremiade. IereQşi Ter£Q m. (mgr.ierivs, gen. ierios; vsl. ierei.W. arhl- şi proto-TereB, Tero-monah). Vechi. Preut TerT şi (vechi) erT adv. (lat hiri; it ieri, pv. er, fr. hier, «at ahir, sp. ayer). Ziua imediat precedentă celei de azi. Dată recentă : averea lui datează de ieri, de alal-tă-ierl. A căuta ziua de ieri, a căuta un lucru perdut pe tot-de-a-una. Termâlcă, V. Tarmurcâ. www.dacoromanica.ro IER Ternătlc (est,) şi -ec (vest), -ă adj.De iarnă: vint tematic. S. n.. pl. e. Adăpost de Iarnă (p. vite, p. corăbii). Yernâz V. intr. (lat hibernare). Petrec iarna: trupele aă iernat In oraş, arsa iernează in birlog. V. ibernez. (e- şi Terodiâcon m. (ngr. ierodiăko-nos). Călugăr care are rangu ae diacon. * ie- şi Terofănt m. (vgr. ‘ierophăntes, d. ‘ierds, sacru, şi phalno, arăt). Marele preut care explica misterele la Eleuzina (Grecia). La poma, marele pontifice. * ie- şi Teroglifă f., pl. e(d. ieroglipic). Semn din scrierea vechilor Egipteni. Fig. Scris grea de citit ori care nu se poate citi. Lucru încurcat, obscur. — Scrierea vechilor Egipteni consista din figuri săpate şi sculptate In temple şi pe monumentele publice. Aceste senine reprezentaţi mai Intli chear obiectu, apoi numai un sunet, In cit această scriere e şi simbolică, şi fonetică. lerogli-fele, după ce aCi rămas multe secule o enigmă, au fost descifrate In fine de Fran-cezu Champollion (f 1882). le- şi Yeroglific, -â adj. (vgr. 'ierogly-phikds, d. 'ierds, sacru, şi glypho, sculptez, gravez. V. gliptică). De ierogHfe, al ie-roglifelor : caractere, semne ieroglifice. Fig. încurcat, greu de descifrat: scris ieroglific. Adv. A scrie ieroglijic. - le- şi Yeromonâh m.(ngr,'ieromonahos, d. ‘ieros, sfint şi mdnahos, monah). Călugăr care are rangu de preut. Yert, a -â v. tr. (lat libertare, a libera, d. llbertus, libert — Iert, ierţi, iartă). Liberez din robie. Graţiez. Achit, absolv. Scuz : a ierta o greşală. Permit, las: timpu nu mă iartă să vin. Dumnezei să-i ierte, formulă de adiio morţilor la lnmormîntare ori de amintire respectuoasă clnd vorbeşti de ei. Yert&cYune f. (lat libertătio, -dnis). Acţiunea de a ierta. Yertâre f., pl. ări. Acţiunea de a ierta. A cere iertare, a cere gratie, scuză. Iertare I (sublnţ. dă-mt, cer), iartă-mă, scuză-mă I Yertât, -ă adj. şi s. Graţiat: Iertatu pllngea de bucurie. Permis: nu e iertat să fumezi aici. Tertătdr, -oâre adj. Care iartă, b!Ind> indulgent. Yeriigă f., pl. I (slrb. jdruga, rut rus-lariiga, d. vsl. iară, bg. (ar, turc. iar, mal rlpos. Cp. şi cu viroagă). Banat, Trans. Maram. Mold. Braţ de rta, canal de moară. — Şi Irugă : toată vara copiii alergai supt lumina sălciilor de la irugă (V. Cio-flec, VR. 2, 12), irugile roase ape (Ghib. Sur. XVII, III). V. zătoacă. Teruncăf., pl f(vsl. iarembi,rut.driabka). Găinuşă de munte, gotcă, it.gelinotte (tetrao bonasia). — jn est şi Iruncă. Yes şi (vechi) es, a Yeşf V. intr. (lat. ex-eo, -ire, de ex, din, şi tre, a merge; it. escire, uscire, pv. vfr. eissir, uissir, cat. vsp. eiir. — Ies, ieşi, iese, ieşim, ieşiţi, iese [lit. Ies] : trei chiurasate lese [lorga, Neam. Rom. 5, I282J. Toate păsările cintă, Iese mine/rele şi-ascultă [P. P. din Bc., Neam. Rom. Pop. 5, 710]; ieşeam ; să ies, să Ieşi, să lasă, să ieşim, să Ieşiţi, să iasă. V. per, sul, reuşesc). Trec din ăuntru afară : Ies afară din casă. încetez un servicia, mă las de o ocupaţiune : a Ieşi de la stăpln, ies din armată. Mă liberez, scap : a ieşi dintr’o încurcătură. Mă discolorez sau dispar (vorbind de colori): albastru iese la spălat, la soare (safi de soare). Rezult, vin : din vtnzare i-a Ieşit un ciştig bun. Mă răsplndesc, mă lăţesc: i-a Ieşit nume răi. Răsar, apar: l-ai ieşit bube pe obraz, acest ziar lese in fie-care zi. Devin, ajung: acest copil va Ieşi om mare. A ieşi pe uscat (vorbind de o corabie), a se ciocni de uscat şi a răminea; Intepenită acolo. A Ieşi la capăt sad la căpătă, a învinge o greutate, a ajunge la bun rezultat. A nu Ieşi din cuvtntu cuivo, a nu-I călca ordlnu. A Ieşi sad a-fi teşi din minţi (ca rus. si umă shoditi), a turba, a Inebuni, a-ti perde capu. A Ieşi din chestiune, a Începe să vorbeşti despre alt-ceva. A teşi din balamale, a-ti perde sărita, a te Înfuria. Foc ti ieşea din ochi, ochit ti ieşeau din cap de furie, era grozav de furios. Euf. A Ieşi afară, a te duce la latrină. YesaccfQ, V. YasacciS. Yesle f. pl. (vsl. lasli, d. esti a minca ; bg. lasli şi tesh, rus. lâsli; ung. Jăszol şi jăszld). Locu (jgheabu) In care li se pune 'vitelor ftnu In staul. — Vechi scris şi esle. Yeste, V. Yaste. Yestic n., pl. uri şi e (turc. iastvk şi ias-dyk, pernă, teren Îngrăşat In care se pun seminţe la Încolţit). Munt. Mold. Răsadniţă de zarzavat, loc In care se tin răsaduri de legume supt băliţar. — Şi Istfc şi Istic. în rev. I. Crg. 13, 115, greşit scris estăc, V. zemnlc. Yeşire f. Acţiunea de a ieşi. Năvală a asediaţilor contra asediatorilor. Permisiune de a ieşi: elevii ai azi ieşire. Euf. Evacuare a intestinelor: bolnavu a avut Ieşire. Fig. Atac de vorbe contra cuiva: nu mă aşteptam la această Ieşire din partea lui. Yeşit, -ă adj. (d. ies). Care a Ieşit. Ieşit (de soare, la spălat), discolorat (de soare, la spălat), Yeşltoâre f., pl. ori. Latrină. Yeşltiiră f., pl. I. Ceva ieşit In relief, proeminentă, excrescenţă. Yetâc, V. Yatac. Teteră, V. Tatră. Tetre, pl. d. tatră. 1) Yed (scris şi eO) pron. de pers. I sing. (lat. 6[gJo, it io, sard. eo, tr.Je. pv. ieu, sp. .Vo, pg. eu). Iei is acela, leu is aceia I — In filosofie. individualitate conscientă de existenţa ei. — Se declină : lei; al mei, a mea, ai met, ale mele; mie, tmt, mi, ml (mie îmi pare, mi se pare, ml-a spus); mă, pe mine (mă vede pe mine). După ca, ca şi, de ctt se pune mine tld. teu: ai făcut ca www.dacoromanica.ro IZU mine, ca ţi mine, mal bine de ctt mine (Mine, mal vechi meneg vine d. lat. me pin anal. cu ctne, ce). 2) îeU v. tr. V. TaO. Iezer n., pl. e (vsl. bg. lizero, rus. ezero, dzero, Iac). Mant. Rar. Lac, baltă. — Vechi ;i Tâzer (bg. iăzar) şi ezer. V. Taz. Tezesc v. tr. (d. Iaz; nsl. jeziti, a face un zăgaz, d. Jez, zăgaz). Opresc apa pintr’un zăgaz. — In est şi izesc. V. z&tonesc. Tezină f., pl. i (cp. cu izinâ). Serbia.Pe-deapsă. Tezltură f., pl. i. Loc iezit, dig, zăgaz. — In est şi iz-, Tezm n., pl. urî (dintr’o formă ngr. d. turc. teşm, iasp; rus. iăsma). Vechi. Jad : poartă un contoş de coloarea verde deschisă a lezmuluî (Od. 1, 263). Tezme, pl. lui îazmă. * Tezuit, -ă m. Membru al societăţii lui isus (lat. fesus), un ordin religios fundat contra ereziii de sfintu Ignaţiu de Loyolala 1534, suprimat de papa Clement XIV la 1773 Si restabi! it. de papa Piu VII la 1814. Fig. Ipocrit şi şiret(după duşmaniUor)Adj.Iezuitic. * Tezuftic, -ă adj. (d. Iezuit). De iezuiţi: societate lezuitică. Ftg. Ipocrit şi şiret: politeţă îezuitică. Adv. Ca iezuiţii: a suride îezutlic (după duşmanii lor). * Yezuitfzm n., pl. e. Doctrina ori societatea iezuiţilor. Fig. Ipocrizie şi şiretenie. IfiflID, -ie adj. (turc. hafiflt V. aflf). Munt. Fam. Afif, rămas fără bani: am rămas ififliă, cu punga i/iflie. «os n., pl. e (ngr. ‘y/os, stil, mod de a vorbi, de a clnta, d. vgr. ‘yphos, ţesătură). Vechi. Demnitate, atitudine serioasă. Azi. Iron. Aer pretenţios: a vorbi cu ifos, un prost cu ijos de deştept, a-ţî da ifose de savant. Ighemon m. (ngr. igemon). Vechi. Duce, conducător, şef. Igemonicân n., pl. oane (ngr. igemoni-kon, lucru cuvenit, cuviinţă. V. egemonle, egumen). Vechi. Azi iron. Demnitate, cuviinţă (fr. bon ton). Ighemonlcds, -oâsă adj. (ngr. ige-monikâs) Vechi. Bine educat, nobil, cuviincios. * Igienă f., pl. e (vgr. ‘ygieină, n., pi. d. 'ygieinăs, salubru ; 'ygiamo, Is sănătos). Acea parte a medicinei care tratează despre mediu In care trăieşte omu şi modu de a-ţi păstra sănătatea. — Şi hi-. * igienic, -ă adj. (d. igienă; fr. hygi-inique). Relativ la igienă: măsură igienică. Salubru, sănătos: casă igienică. Adv. in mod igienic. — Şi hi-. * igiem'st, -ă (d. igienă). Persoană care se ocupă specialmente ae igienă —Şi hi-. fgliţă f„ pl. e (vsl. slrb. Iglica, dim. d. Ig/a, ac, ghimpe). Acuşor clrligel de împletit ciorapi. Acuşor de lemn de împletit plasa de pescuit. Bz. Năpatcă. — In Mold. sud şi fngllţâ. 619 — IQR * Ignâmă f., pl. e (fr. ignanie, d. sp. iîtame, azi Rame, cuv. luat din limba Caraibilor. Deci rom, s’ar putea scrie mai corect mamă, cu H pronunţat ca In coftac. Totuşi Franceji! pronunţă ig-name, ca In rom. jignit). O plantă tropicală agăţătoare a cărei rădăcină, foarte voluminoasă, e alimentară. Ignâsci V. Icnesc. * IgneD, -ee adj., el, es (lat igneus, d. ignis, foc). Aprins, arzător: vulcanu arunca materii ignee. Produs pin foc: lava e o stlncă ignee. * igniţlune f. (cuv. nou format d. lat. ignis, foc). Combustiunc. Starea unui corp aprins safi Înroşit tn foc. * Ignobil, -ă adj. (lat. ignobilis, d. in, ne, şi * gnobilis — nâbitis, nobil). Fără nobleţă, fără distincţiune, ordinar, abject: om, caracter ignobil. Adv. In mod ignobil. * ignorant, »ă adj. (lat ignărans, -ăntis). Care ignorează, neştiutor, prost. * Ignorantizm n., p!. e. Tcndenţa spre ignoranţă. * Ignorantă f., pl. e (lat ignorantia). Neştiinţă. * ignorat, -ă adj. Neştiut, obscur: viaţă ignorată. * ignorâz v. tr. (lat. ignăro, -ăre). Nu ştiu: acest om ignorează existenţa busolei. Nu dau atenţiune, arăt dispreţ: lufeleptu ignorează vulgu. Igrasie f. (ngr. şi vgr. ‘ygrasia, umezeală, d. ‘ygrâs, umed). Umezeală (In ziduri). — Şi egr-, igraslds, -oâsă. adj. (d. igrasie) Umed, vorbind de ziduri: casă igrasioasă. — Şi egr-. V. jilav. IgrltiQi -fe adj. (cp. cu ngr. ygrâs, umed. ygrutsikos, jilav. V. igrasie). Fam. Mold, Ameţit, cam beat, cam cu chef. Munt. Prost, inferior : un geamantan igritiă şi gol. (Univr 4 Fb. 1927; 1,6). Adv. O căsuţă lucrată igritiă, rasotită ca să fie gaia mal repede (ib. 23 Iul. 1922; 1,6). V. candria. * igrometric, -ă adj. (d. igrometrie). Relativ la umiditatea din aer. Care poate arăta gradu dc umiditate a aerului. » Igrometrie f. (d. igrometru). Acea parte a fizicii care se ocupă de măsurarea umidităţii din aer. * igromâtru n., pl. e (d. vgr. ’ygrds umed, şi mitron metru). Instrument tizic de măsurat gradu de umiditate din aer, făcut de ordinar dintr’un fir de păr care se tnvlrteşte pe un fus după cum e aeru mai umed ori mai uscat — Şi hi-. * Igroscdp n., pl. oape (vgr. ‘ygrâs, umed, şi scop ca In microscop). Alt nume al igrometrului, deşi unii pe nedrept numesc igroscop un instrument de altă formă (un călugăr a cărui glugă se ridică saa saa se lasă), dar bazat absolut pe acelaşi principiu — Şi hl-. www.dacoromanica.ro IGR — 620 - ILO * igroscbplc, -S adj. (d. Igroscopie). Igrometric. * Igroscopie f. (d. igroscop). Igrometrie. * Igdână f., pl. e (fr. iguane, m,, d. sp. iguana, cuv. din limba Caraibilor). Un fel de şopirlă mare, din America de Sud şi Antile, cu pelea viu colorată. Cornea el se mănlncă. Igumen, V. egumen. I, ha şi I, hal, interj, care arată o bucurie care ar putea veni: i, hait ce bine ar Ji si viei Ihneâ, Ihnie, V. Tahnie. *■ Ihne0m6n m. (vgr. ihneămon, d. itt-niăo, urmăresc thnos, urmă). Un fel de animal ca ideru, mlncător de reptile şi de odă de crocodil, şi de aceia venerat de vechil Egipteni. Un insect cu patru aripi şi un ac ca al albinelor şi ale cărui larve trăiesc ca parazite pe alte insecte vătămătoare. * Ihtlofag, »& adj. şi s. (ver, ihthyophă-gos, d. ihthys, peşte, şi phăgo, mănlnc). Mlncător de peşte: popor ihtlofag. * Ihtlolft m. (d. vgr. ihthys, peşte, şi llthos, peatră). Peşte fosil, petnficat * Ihtiologfe f. (vgr. ihthyologla, d. ihthys, peşte, şi -logie). Acea parte a ştiinţelor naturale care tratează despre peşti. * IhtloBâur m. (d. vgr. ihthys, peşte, şi saurâs, şopirlă). Un fel de reptil lung plnă la 10 metri şi care trăia In epoca secundară şi păstrat plnă azi In stare fosilă.—Şi -ză-ur (după fr.). ii’, pl. d. ie 1 şi 2 şi (est) dativu d. ia 1 Ud. lei şi pl. d. tel Ud. iei (dlnşii). ijder^nle f. (d. ijderesc). Vechi. Origine. — Şi »ânle şi -ărânle. Ijderesc şi -irâsc v. tr. (d. vre-o formă vsl. * iz-dirati, cum se vede din izdă-rltură). Vechi. Produc, dau la iveală. V. refl. Răsar, am originea. — Şi -er&sc şi răac, -It, -tre. * II- pref. V. in. iiăc, -ă adj. Coarne itace, coarne aplecate In lături. , iiâr m. Chefal mic (mugit saliens). * Ilaritate f. (lai hitărttas, -ătis, d. htlarus şi hilarts, vesel, d. vgr. •ilards). Veselie, ris: vorba iul a provocat mare ilaritate. ilăd n., pl. ăle (ung. MS). Nord. Nicovală. — In Trans. şi Med, pl. ele. lliSc, V. Iile. Itâctru, V. electru. * ilegal, -ă adj. (d. in-, ne, şi legat). Contra legii: procedura ilegală. Adv. In mod ilegal. * ilegalitate f. (d. ilegal). Caracteru de a fi ilegal. * iiegfbil, -ă adj. (lat. illegibitis, d. in-, ne, şi legtbilis, legibil). Care nu se poate citi. Adv. In mod llegibiL * Ilegitim, -ă adj. (lat. illeeltimus). Care nu e legitim (nu împlineşte condlţiunile legii): bărbat ilegitim. Injust: pretenţiunlilegitime. Adv. In mod ilegitim. * Ilegitlmltâte f. (d. ilegitim). Caracteru lucrului ilegitim. * lledn sau fleum n. (cuv. fornţat d. mlat. tteon şi lleum, care pare a veni d. vgr. ellio, ellyo, răsucesc, fiind-că ileonu e răsucit). Anat. Partea cea mai groasă a intestinului suptire. fler n. (ngr. tleri şi lileres). Munt. Rar. Pojar, cor (o boală). — Şi fiăr. iliSd, V. Ilăd. 1) * lllac, -ă adj. pi. ecl, ece (lat ili-acus, d. ilia, plntece, coaste. V. le 2). Anat. De la şoldurr.- osu iliac. 2) * lllâc, -ă adj., pl. ecl, ece (d. ileon, iteum). De la ileon : dureri itiece (clnd se astupă ileonu). Ilfc şi (vest) ilâc n., pl. e şi uri (turc. lelek, de unde şi ngr. geliki şi gtliki, alb. ieliek, slrb. ielek, bg. elek şi tlek; sp. gt-leco, fr. gilet. V. jiletcă). Un fel de vestă ţărănească cu mlnici şi fără mlnici purtată de bărbaţi şi de femei. V. bondă. Illchie f. (ngr. ilikia, vgr. 'ettkla). Vechi. Etate. * Ilicit, -ă adj. (lat illicitus, d. in-, ne, şi licitus, permis. V. licenţă). Oprit de lege sau de morală: ciştig ilicit. Adv. In mod ilicit. — Fals Ilicit (după fr.). ilie m. (vsl. Ilil, lila, d. mgr. Illas, vgr. Elias, cuv. ebr.). Numele unui sfint profet căruia poporu Ii atribuie stăplnirra tunetelor şi fulgerelor (Sărbătoarea lui, la 20 Iulie, de clnd încep a ti mlncate merele şi perele). Ilie Pătte (din po-Ilie ?), o sărbătoare băbească a doua zi de Sflntu Ilie (clnd, dacă lucrezi, ţi se pălesc holdele, şi de aceia-i I-ar şi zice Paliei). * illmltât, -& adj. (lat. illimitaius). Fără limite, infinit: puteri llimltate. Iiiş n., pl. e şi uri (ung. fl*. viată, vipt, plăcere. Cp. şi cu tăt. uliii, parte). Mold. Vechi. Un bir In bani „a cărui natură nu se poate determina mai de aproape" (Xen. 5, 175). Azi. Trans. (Şez. 36, 169). Taifas. * Ilizibil, -ă adj. (fr. illisible, d. in-, ne> şi lislble, legibil). Barb. Ilegibil, necitef. * Il6glc, -ă adj. (in- şi logic). Care nu e logic. Adv. in mod ilogic. * Il6t m. (vgr. Ellos, Etlotos şi Eilotes, Etlâtu, locuitor din oraşu ‘£/os, Helos, In Laconia ; lat. Heldtes şi Ildtae pl. Iloţii afl fost reduşi de Spartani In cea mai neagră sclavie. Pe timpu războaielor contra Perşilor eî erau vre-o 32,000). Sclav la vechii Spartani. Fig. Paria, om ajuns In mare mizerie şi respins de societate. * llotfzm n. (d. Ilof). Starea de ilot Fig. Mare mizerie, ignorantă şi dispreţ din partea lumiii. www.dacoromanica.ro * Iluminat, -& adj. Luminat: cameră iluminată. S. m. Vizionar tn religiune. Pl. Nişte eretici din evu media. * llumlnât n., pL uri. Acţiunea de a ilumina : iluminata oraşelor. * Ilumlnaţiune f. (lat illuminătio, -dnis. V. lumlnăcfune). Acţiunea de a ilumina. Lumini multe aşezate simetric cu ocaziunea unei sărbări. Fig. Lumină (inspiraţiune) subită pe care, după cum se crede, Dumnezeu o răsptndeşte une-ori tn suflet. — Şi -âţle. Pop. luminăţie (rus. ITuminâ-clYa). V. dunanma. * Iluminez v. tr. (lat. illiimino, -ăre), Răsplndesc lumină peste ceva. Aşez luminile simetric la o sărbare. fîg. Luminez sufletu (inteligenţa). * Iluminism n., pl. e. Opiniunile himerice ale Iluminaţilor. * llustrât, -ă adj. Ornat cu figuri: cartă poştală ilustrată. * llustraţlune f. (lat. illustrătio -dnis). Acţiunea de a ilustra. Glorie, celebritate. Persoană ilustră. Gravură, figură Intr’o carte. — Şi -âţle. * Ilustrez v. tr. (lat. illustrare, d. lus-trum, curăţire. V. lustru). Fac ilustru: vitejia te ilustrează. Ornez cu ilustratiuni (cu gravuri) o carte. * lllustrislm, -ă adj.(lat. illustrissimus). Foarte ilustru (titlu dat tn onoarea unor înalţi demnitari ori savanţi). * Ilustru, -ă adj. pl. m. ştri (lat. illus-tris). însemnat, distins, făimos pnn merite: Ştefan cel Mare e cel mal ilustru domn al tuturor Românilor. Iron. Un ilustru necunoscut, un om absolut neştiut de lume, dar cu pretenţiuni tfe celebritate. * Iluzionez v. tr. (d. iluziune', fr. illu-sionner). Rar. Produc iluziune. * Iluziune f. (lat. illusio, -6nis,ă. illii-dere, a înşela, a amăgi, d. luduş, glumă. V. aluziune). Aparentă înşelătoare: a produce lluziunea omului onest. Cugetare himerică : a te nutri cu iluziuni. — Şi -uzle, * IluzârlO, -le adj. (d. iluziune; fr. illusoire). Care tinde să înşele printr’o aparenţă falsă. Care nu se realizează: promisiune iluzorie. Adv. In mod iluzoria 1) Im n., uri (lat. Umus, mtl; it. sp. pg. limo, pv. lim, [fr. limonj. V. Imală, Imos, Im&cTune). Vest. Nomol. Noroi. Jeg, lip, rtp, murdărie pe trup. (CL. 1912, 9, 1054), 2) Im, a Imâ v. tr. (lat Itmare. V. Im 1). Vechi. Azi Ban. Mtnjesc, murdăresc. 3) Im v. intr. la pers. I pl. (lat tmus). Vechi. (Ps. Şch., presupuntnd că nu e gre-şală de scris tld. venim). Venim, mergem. 4) * Im-, pref. lat. întrebuinţat tn ainte de 6 şi p tld. in şi care corespunde cu rom. ne-, ca fn im-berb, im-pudic, lld. ne-bărbos, ne-ruşlnat. In ainte de alt m cade, ca tn imaculat tld. immaculat. * Imaculât, -& adj. (lat. immaculatus, d. măcula. pată: albeaţă imaculată. Fig. Fără pati morală: inocenţă imaculată. * magazinul, V. înmagazinez. * Imaglnâbll, -â adj. (\at.imaginabilis). Care se poate imagina: toate relele imaginabile. * Imaglnâr, -ă adj. (lat imaginariua). Care nu există de ctt tn imagine, închipuit, inexistent: bolnav Imaginar. * Imaginativ, -ă (lat imaginativus). Care imaginează uşor: spirit imaginativ. * lmaginaţlunef.(lat/magfridf(0,-dnis) Fantazie, facultatea de a imagina, de a inventa, de a crea, de a concepe: a avea o imaginafiune vie. Fig. Opiniune nefundata, închipuire: e o pură imaginafiune. — Şi -âţle. * Imâglnef. (lat.imăgo, imăginis). Chip. icoană, figură executată pin desen, pictură, sculptură ş. a. Asemănare: a face un lucru după imginea altuia. Simbol, figură : somnu e imaginea morţii. Obiect reflectat Intr’o oglindă, tn apă. Reprezentarea obiectelor tn minte: imaginea acelor locuri mă urmăreşte continuă. Figură, metăforă pin care faci mai vii ideile dtnd obiectului o formă mai sensibilă, ca: un om bun ca plnea. * Imaginez v. tr. (lat imăgino, -ăre, oglindesc; imăginor, -ări, Imi imaginez). Închipui, reprezent ceva tn minte : îmi imaginez o casă. Pricep, ghicesc : Imi imaginez cum a fost întrecerea. Cred fără motiv: Iml imaginez că-s nenorocit. Inventez : imaginez o mâşină. Imâlă f.fără pl. (d. im2.Cp. cu încurcată). Vest. Lut de lipit muiat cu apă: cuptor de imală. Ban. (Şez. 32, 110). Tină, glod, noroi. Imân şi Imâm m. (turc. ar. imam).Preut care recitează rugăciunile tn geamie. V. hoge. Imamballdi n., gen.-iulul, pl. -iurî(turc. imam-baiyldy, leşinu imamului „de bună ce e această mlncare 1“ V. baldlsesc). Un fel de mtncare de patlagene (vinete) prăjite tn untdelemn, împănate cu ceapă şi cu usturoi şi scăzute tn sos de domate. Imameâ f. pl. ele (turc. [d. ar] imame). Vechi. Capătu (muştiucu) ciubucului saa lulelei, ţigaretei (de ordinar de chilimbar). * Imanent, -ă adj. (lat. immamens, -dntis. V. permanent, rămtn). Filoz. Care rămine (persistă, lucrează constant) tn fiinţe: acţiune imanentă. V. tranaltorlQ, transcendent. * Imanenţă f., pL e (lat immanentia). Starea lucrului imanent Imâş n., pl. uri şi e (urig. nyomăs, călcare, cimp destinat păşunii, nyom, urmă, căi-cătură. Cp. cu bătătură, toloaca şi pistă). Est. Izlaz, păscătoare, loc de păşune ltngă sat V. suhat. * Imaterial, -ă adj. (lat immaterialis). Care nu e material (ca sufletu şi Dumnezeii). Adv. In mod imatenal. Imaterialltâte f. (d. imaterial). Calitatea de a nu fi material. , * imaterlallzâz v. tr. (d, imaterial). Fac imaterial pin cugetare safi raţionament. www.dacoromanica.ro * Imatrtculez v. tr. Înregistrez, înscriu tn matriculă. — Şi înmatriculez. ImficYune f. (d. im. 2). Mold. Vechi. Murdărie. * Îmbarc şi îmbarc şi -chezid-câ v. tr. (it. îmbarcare, fr. embarqaer). Sui, pun tn barcă (In vapor, tn corabie) ca să plec. V. refl. Mă sui Intr’un bastiment ca să plec. * Imbarcad^r n., pl.e(fr.embarcadire, d. sp. embarcadero). Locu de imbarcaţiune, care se numeşte şi debarcader clnd e vorba de a debarca. * Imbarcaţiune f. (d. îmbarc). Acţiunea de a te îmbarca. Barcă ori şalupă de salvare purtată pe un vapor mai mare ori şi liberă: a călători pe o mică imbarcaţiune. — Şi -âţle. * Imbecil, -& adj. (lat. imbecillis şi imbecillus, d. in-, ne, şi băculus şi băculum, baston, adică „nesprijinit". V. bacii, bacterii). Slab păcătos, post: acest om e un imbecil. Adv. In mod imbecil. * imbecilitate f. (Iat. imbecillitas, -ătis). Caracteru omului Imbecil. * Imberb, -ă adj. (lat. imberbis şi im-berbus, de in- ne, şi barba, harbă). Fără barbă. Fig. Iron. Prea tinăr V. sptn. * Imbfb şi -6z, a -â v. tr. (fr. imbiber, a imbiba, d. lat. Imbibo, -bibere, a aspira, a suge, a pompa. V. tmbăt). Ud, pătrund ceva cu un lichid: a imbiba un burete cu apă. V. refl. Mă pătrund de un lichid: buretele se îmbibă de apă. Imbir, V. ghimber. * imbâld, V. Imbold. * Imbrlcât, -ă adj. (lat. imbricatns, d. imbrico, -ăre, acopcr cu olane, imbrex, olană, îmber, ploaie răpede). Acoperit cu olane ori cu solzi. Imbrlhâr, V imbrohor. * imbr6glio n. (cuv. it. care se pronunţă imbrâlio, dar cu l mai muiat, de unde vine şi imbrogliare, fr. embrouiller, a încurca, a amesteca). Mare încurcătură. Imbrohâr m. (turc. imbrohor, emir-t ahor, grăjdanl sultanului, d. ar. emir, emir, şef, şi pers. ahor, grajd). vecftf.Trimesu sultanului tn ţările româneşti (p. mazilire, învestitură ş. a.). — Şi Imbrihor. Literar şi Imlrahor. V. conetable. Imbruc, V. ghYumbruc. * Imedlât, -ă adj. (lat immediatus, in-, ne, şi * mediatus, rare e la mijloc. V. media, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin saii după altu: cauza imediată a morţii a fost glonţu; succesorii imediat al lui Ştefan cel Mare a fost fiu lui numit Bogdan. Adv. Pe loc, numai de ctt, îndată : aupi asta a plecat imediat. * fmedlcâbfl, -6 adj. (lat. immedica-bilis. V. medic). Incurabil, iremediabil. Adv, In mod imedicabil. IMI *■ Imemorial, -ă adj. (d. lat. in-, ne, şi memorialis, memorial). Aşa de vechi, In cit nu se mai ştie de ctnd există: Bascii locuiesc in Pirmei din timpuri imemoriale. * irnen n., pl. e vgr. ‘Ym4n, zeu căsâ-toriii; lat Hymen, Hymenis). Poet. Căsătorie. — Şi himen. Fals >en (după fr.). ImenfY, V. ImimeY. * Imenopt^r, -ă adj. (compus d. vgr. 'vmin, ‘ymenos membrană, şi pterăn, aripă. V. Imen). Zool. Care are aripile membranoase. S. n., pl. e, Insect care are aripile aşa (albinele, vespiile, furnicile). *im6ns, -ă adj. (lat. immensus, d. in-, ne, şi mensus, măsurat. V. măsură). Nemăsurat, nemărginit, infinit: universu e imens. Foarte mare: avere imensă, (fig.) ambiţiune imensă. Adv. în mod imens. * Imensltâte f. (lat. immdnsiias, -ătis). Calitatea de a fi imens, mărime infinită: inensitatea naturii. întindere toarte vastă: imensitatea oceanului, (fig.) a geniului. * Im^rg, Imers, a Imerge v. tr (lat-im mergere. V. e-merg). Cufund. V. refl-Astr. Intru tn umbra altei planete. * Imerslune f. (lat. immdrsio, -dnis). Cufundare, lăsare la fund. Astr. Intrarea unei plante tn umbra alteia. Imigrez v. intr. (lat. tmmigro, -ăre. V. emigrez). Mă duc tntr’o tară ca să mă stabilesc In ia. Imlgraţiâne f. (lat. immigrătio, -dnis). Acţiunea de a imigra. - Şi -âţle şi -âre. * imgrânt, -ă adj. şi s. (lat. immigrans, -ăntis). Care imigrează. imineâ f., pl. ele (aceiaşi origine cu imi-nei; strb. iemenija, tulpan, basma). Bz. Tulpan, maramă (nu albă), ImlneY şi ImlnlY m. pl. (turc. iemenl, [d. ar.], ptnză pictată de Yemen [o provincie a Arabiii], un fel de pantofi ordinari roşi şi negri; ngr. glamei, ptnză de Persia ; bg. emeniia, slrb. jemenije, iminei). Vechi. Pantofi boiereşti (fără toc) de marochin galben. Azi. Est. Pantofi ţărăneşti cu botu ascuţit şi fără călcti. V. flIerT. * Iminent, -ă adj. (lat. Imminens, -dntis, d. im-minire a se înălţa, a ameninţa. V. pro-emlnent. Care e aproape să cadă, să se tnttmple, care ameninţă cu periculu: ruină, dizgraţie, exploziune iminentă; război iminent. * imlnânţâ f., pl. e (lat. imminentia). Calitatea de a fi iminent: iminenta războ~ iului. Imirahâr, V. Imbrohor. * Imit şi -ez, a -â v. tr. (fr. imiter, d. lat. imitor, -ari). Fac saâ caut să fac exact ceia ce face altu: maimuţa imită omu. Reproduc întocmai: a imita o semnătură. Falsific, contrafac: a imita o marfă. Iau ca model, caut să lafi stilu (felu) unul scriitor, unui pictor ş. a.: a-i imita pe strămoşi, a imita un poet. www.dacoromanica.ro * imitâbll, -ă -adj. (lat. imitabilis). Care se poate imita. * Imitativ, -ă adj. (lat imitativus). Gram. Muz. Care e de natura imitaţiunil: armonie imitativă. S. n., pl. e Gram. Cuvlnt care imită huietu naturii, onomatopeic, ca: gll-gll, gllgii, scirj-sctrf, scir/lî, horpăi, sorb ş. a. * Imltatbr, -dare adj. Care imitează: maimuţa e imitatoare, are spirit imitator. * Imitaţlune f. (lat imitatio). Acţiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imita-, ţiane de aur, de astrahan. — Şi -âţle (acţiunea şi lucru imitat) şi -ăre (acţiunea). * Imn n., pl. uri şi e (vgr. ‘ymnos). Clntec In onoarea unui zeu sau unul erou: un imn tui Apâline, imnu lui Garibaldi. Clntec de laudă tn biserica creştinească. * Im6bll, -ă adj. lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobilă (casă, moşie). Nemişcat: santinela stătea imobilă. Fig. Tare, hotărlt: caracter liniştit şi imobil tn pericul. S. n., pl. e. Lucru imobil, vorbind de avere (casă, moşie).—Fals imobil (după fr.). * Imoblllărf -ă adj. (fr. immobilier). De avere imobilă, compus din imobile: avere imobiliară, Vlnzare imobiliară. * Imobllltâte f. (lat. immobilitas,-ătis). Caracteru de a fi imobil. * Imobilizez v. tr. (fr. immobiliser). Fac imobil, fac să nu se mal poată mişca ori să nu mal poată lucra. Jur. Dau unui obiect mobil calitatea de imobil. * ImobIKzm n., pl. e (d. imobil). Opoziţiune intenţionată oricărui progres, oricărei inovaţiunl. * Imoderât,-ă adj. (lat. immoderatus). Fără moderaţiune, excesiv, violent Adv. A minca imoderat. • * Imoderaţiune f. (lat. immoderdtio, -ânis). Lipsă de moderaţiune. — Şi -âţle. * Imodest, -ă adj. (lat immodestus) lipsit de modestie. Adv. Fără modestie. * Imodestfe f. (fr. immodestie, d. lat immodistia). Lipsă de modestie —Ar fi mai bine imodâstie. * Imolaţlune f. (lat immolătio, ânis). Acţiunea de a imola. — Şi -âţle. * Imolăz v. tr. (lat. immolo, -ăre, d. mola, moară, făină, turtă sacră. V. moară). Sacrific (punlnd turta sacră pe victimă). Măcelăresc. Fig. Sacrific, renunţ: imolez interesu meă celui general. V. refl. Mă sacrific. * Imorâl, -ă adj. (in-, ne, şi moral; fr. immoral). Corupt, depravat, stricat lipsit de morală: persoană, viată imorală. Adv. Fără morală : a trăi imoral. V. amoral. * Imoralltâte f. (d. imoral ;tr. immora-liti). Caracteru de a fi imoral: imoralitatea unui romanţ. Faptă de om imoral. * Imortâl, -ă adj. (lat immortalis). Care nu e mortal, nemuritor: Dumnezei e imemorial. Fig. Etern, perpetuu : glorie imorală. S. f., pl, e. Bot. Plevaiţă, tavniţă. * lmortalltâtef.(lat immortălitas,-ătis). Calitatea de a fi imortal, nemurire: amoru e aspiraţiunea la imortalitate (Platone, Symposion). * Imortalizez v. tr. (d. imortal; fr. im-mortalisir). Fac imortal, etern, perpetuu (tn amintirea oamenilor): gloria imortalizează oamenii mari. Imâs, -oâsă adj. (lat llmosus, nomo-los. V. Im 1). Vest. Plin de im, slinos, soios : om imos, haine imoase. — H şi un sat Imoasa In Mehedinţi. * impacient, -ă adj. (fr. impatient, d. lat. impătiens, -intis, nerăbdător; it. impa-ziente. V. pacient). Nerăbdător, care na poate aştepta liniştit * Impacienţă f., pl. e (fr. impatience, lat. impatientia, it. impazienza.W. pacien-ţă). Nerăbdare. * Impacientez v tr. (fr. impatienter). Fac impacient, fac să peardă răbdarea. V. refl. Perd răbdarea. * Impalpâbll, -ă adj. (lat impalpa-bilis). Care nu e palpabil, caree aşa de fin, tn cit nu se simte la pipăit: pulbere im-palpabilă.V. porflrlzez. * Impalpabilltâte f. (impalpabil). Calitatea de a fi impalbabil. * Impâr, -ă adj. (lat. impar, imparis, d. par, păreche. V. păreche). Nepăreche: număr impar. * Imparlsllâbic, -ă adj. (d. impar şi silabic). Gram. lat. şi vgr. Se zice de cuvintele de declinarea a treia care au la genitiv o silabă sau două mal mult de cit ia nominativ, ca : rex, regis, rege ; iter, itlne-ris, drum. — Se zice şi Imparlsîlab sau -âb. * Imparltâte f. (lat. inipăritas, -ătis). Caracteru de a fi impar sau inegal: impart-tate de voturi. V. paritate. * Imparţlâl, -ă adj. (in şi parţial; fr. imparţial). Nepărtinitor, care nu ţine parte nimănui, ci împarte justiţia conform legilor el: judecător imparţial. Adv. Cu imparţialitate, fără părtinire. * Imparţialitate f. (fr. impartialiti). Calitatea de a fi imparţial, nepărtinire. * impâs n. pl. uri şi e (fr. impasse f., d. passer a trece; lat. pop. passare, a trece, d. passus, pas). Est. înfundătură, fundătură, fundac, stradă fără Ieşire. Fig. Poziţiune dificilă ori periculoasă: nu ştiucum să ies din acest impas. * Impasibil, -ă adj. (lat. impassibilis. V. pasibil). Care nu simte ori nu arată că simte durerea ori emoţiunea: a sta impasibil in faţa periculului. Adv. Cu impasibilitate. * Impasibilitate f. (lat. impassibilitas, -ătis). Caracteru de a fi impasibil. * Impatronlzăz (mă) v. refl. (fr. s'im-patroniser). Rar. Mă fac patron, mă stabilesc ca staptn peste alţii. www.dacoromanica.ro * Impecâbll, -â adj. (lat. impeccabilis. V. pecabll). Care nu poate păcătui, greşi ori avea vre-un defect: Versuri de o formă impecabilă. Adv. in mod impecabil. * Impecabllltâte t. (lat. impeccabi-litas, -ătis). Calitatea de a fi impecabil. Impenetrabil, -â adj. (lat. impene-trabilis. V. penetrabil). Care nu poate fi străbătut, străpuns: platoşă impenetrabilă. Fig. Ascuns, inexplicabil:planurile lut Dumnezei ts impenetrabile. * Impenetrablllt&te f. (d. impenetrabil). Calitatea de a fi impenetrabil. Fiz. Proprietatea tn virtutea căreia doiiă corpuri nu pot ocupa tn acelaşi timp acelaşi loc In spafiu. * Impenitent, -& adj. (lat. impâenltens -intis. V. penitent). Care persistă In păcat şi nu se căieşte: un befiv impenitent. * Impenltânţă f., pl. e (lat. impoeni-tentia). Caracteru omului impenitent * Imperativ, -ă adj. (lat. imperativus, d. tmperare, a porunci). Care are caracteru ordinului, poruncii: ton imperativ. Mandat Imperativ, obligaţiunea care ar fi impusă de electori reprezentantului pe care-1 numesc şi pin care-i hotărăsc din ainte ce să voteze şi cum să se poarte. S. n,, pl. e Gram. Modu care exprimă ordinu, tndemnu sau rugămintea, ca: du-te I Adv. In.mod imperativ. * Imperat6r m. (lat. imperător, -dris, d. impero.-ăre, a comanda, a porunci). împărat — Fem. Rar. Imperatrice, Împărăteasă. * Imperceptibil, -ă adj. (in- şi perceptibil). Care nu se poafe percepe (vedea ori auzi), ca microbii ori un sunet foarte slab. Fig. Foarte mic: progres imperceptibil. Adv. în mod. imperceptabil. * ImperceptibilItâte f. (d. imperceptibil). Calitatea de a fi imperceptibil. * Imperfect, -ă adj. (lat. imperfectus). Care nu e perfect, incomplet, neterminat: casă Imperfectă. Care are defecte: operă imperfectă. S. n., pl. e Gram. Timp verbal care exprimă o acţiune trecută acuma, dar care nu trecuse tncă ctnd alta se tntlmplase : citeam clnd ai intrat. Adv. in mod imperfect * Imperfectibil, -ă adj. (d. perfectibil). Care nu se poate perfecţiona. * Imperfecţiune f. (lat imperfe'ctio, -dnis). Starea de a fi imperfect incomplet Defect fizic saâ moral. —Şi -âcţie. * Imperforăt, -ă, adj.(m- şi perforat). Care nu e perforat Med. Care nu e perforat (deschis) şi care ar trebui să fie. * Imperforaţlijne f. (d. perforat). Med. Starea unei părţi naturale care ar trebui să fie perforată, dar nu e. * Imperlăl, -ă (lat. imperialis). De împărat sau de imperiâ, împărătesc: coronă, demnitate imperiali. S. m. pl. Soldaţii împă- ratului Germanii! din seculu XV până la 1806. S. f. Partea de deasupra la un tranvai saâ la un omnibus. Un pol imperial saâ ca s. m. un imperial, V. pol 1. A dv. împărăteşte, ca împăraţii. Fig. Fam. Foarte bine: a minca, a cinta imperial. * Imperialist, -ă s. şi adj. Partizan al imperializmului. * Imperlalfzm n. Partid care vrea guvern imperial. Doctrină politică care tinde să să strtngă legăturile Angliii cu coloniile er şi să întindă puterea britanică saâ ca o tară oare-care sâ impuie torta ei vecinilor saâ lumii. * Imperl6s, -oâsă adj. (lat imperio-sus, d. imperium, comandă). Cărula-i place să comande, autoritar: copiii aă adese-ori caracter imperios. Fig. Irezistibil, urgent : necesitate imperioasă. Adv. in mod imperios : a exige imperios o concesiune. * ImpârlQ n. (lat. imperium, d. impero, -ăre, a porunci), impărăţie, stat guvernat de un împărat, considerat ca superior regatului şi supus unor legi mai absolute (in Europa, plnă la 1919, era un imperiâ absolut: Rusia, şi trei constituţionale: Germania, Austria şi Turcia). Comandament, autoritate : a exercita un imperiu despotic. Forţă, putere: a fi supt imperiu fricii. — Imperiu roman, fundat de Atigâst (29 tn ainte de Hristos) şi împărţit la moartea lui Teodosiâ (395 aupă Hr.) In doâă: Imperiu de Occident, distrus ele barbari (476), şi Imperiu de Orient saâ Bizantin, care a subsistat ptnă la cucerirea Constantinopolu-lui de Turci (1453). Imperiu romano-germanlc, numit şi sfint, fundat de 0-tone (962), desfiinţat pin abdicarea împăratului austriac Francisc II (1806) şi reconstituit la 1871 de regele Prusiil Wilhelm UI tn urma tnfrtngerii suferite de Francia. Imperiu latin, fundat la Constantinopol la 1204 de Balduin de Flandra, şefu cruciaţilor, distrus la 1261. Imperiu româno-bulq&-resc, un stat format tn sec. XII pin unirea Românilor cu Bulgarii şi desfiinţat după lupta de la Cosova,cu Turcii (1389). Imperiu ceresc, imperiu chinezesc. — Stllu Imperiului (fr. empire) e stilu domniii lui Napoleon I. Chear de la Revoluţiune, gratie unui studiâ mai adine al antichităţii şi influentei particulare a pictorului David, arta decorativă, deja simplificată la sftrşitu domniii lui Ludovic XVI, s’a caracterizat pin contururi şi profiluri mai cumpătate şi mai severe. Zidurile fură ornate cu fresce. Scaunele, mesele şi alte mobile luară forme imitate după cele antice. Această psetido-antichitate, redată tn lemn de mahon garnisit cu bronzuri aurite, fu adoptată de Napoleon şi constitui stilu imperiului. Arhitecţii Percier şi Fontaine îndreptară tn această direcţiune mobilarea rezidenţelor imperiale. Stilu imperiului, cu toată rigiditatea lui, nu e lipsit de oare-care măreţie. * Impermeâbll, -& adj. (in- şi permeabil). Pin care nu poate trece apa: galoşii ts impermeabili. S. n., pl. e. Manta impermeabilă. www.dacoromanica.ro (MP * Impermeabilitate f. (d. impermeabilCalitatea de a fi impermeabil. * Impormoablllre* v.tr. (d. impermeabil). Fac impermeabil: impermeabilizez o piază. * Impermutâbll. -ă adj. (lat imper-mutabilis = immutaotlis). Imutabil, care nu se poate permuta. * Impersonâl, »ă adj. Gat. imperso-naHs). Care n’are personalitate, care nu Se aplică numai unei persoane, ci orl-cul ar fi: legea e impersonala. Banal, lipsit de originalitate : stil impersonal. Gram. Se zice despre verbele uzitate la persoana a treia a singularului (numite şi unipersonale), ca: trebuie, plouă, ninge. Modu imcersonal, inr finitivu, care nu arată persoana. Adv. In mod impersonal: a vorbi impersonal. * Impersonalitate f. (d. impersonal)-Caracteru de a fi impersonal. * impertinent, -ă adj. (fr. impertinent, lat impirtinens, -entis, care n’are drept d. in-, ne, şi pirtinens, relativ la, compus din per, pin, şi tenire, a finea. V. ţin). Obraznic, insolent: om, ton impertinent. Adv. In mod impertinent * Impertinenţă f., pl. e (d. impertinent; fr. impertinence). Caracteru de a fi impertinent Vorbă saa faptă impertinentă. * Imperturbabil, -& adj. (lat. imper-turbabilis). Care nu poate fi perturbat: om, caracter imperturbabil. Adv. In mod imperturbabil, * Imperturbabliltâte f. (d. imperturbabil). Calitatea de a fi imperturbabil. V. ataraxle. * Impestâz v. tr. (fr. empester d. peste, fiestă; it impestare şi appestare). Inciumez, nfectez cu pestă sa fi cu altă boală contagioasă; umplu de putoare. Fig. Corup pin doctrine pernicioase. * Impetfqo n. saa (mai bine).* Impe-tfglne f. (lat impetigo şi petlgo, gen. petl-ginis. V. penclnglne). Med. O boală de pele caracterizată prin coji (solzi) gălbui Pe cap la copil şi tineri linfaticl. V. eczema. * Impetrânt, -ă adj. şi s. (lat Impe-trans, -ăntis, d. impetrare, a doblndi) Care obţine un titlu, o diplomă ş. a. *lmpetuds, -oâsă adj. (lat. impetu-osus, d. impetus, atac, năvală). Plin de putere, de avlnt: vlnt, torent, atac impetuos. Fig. Viol, viguros, pornit: caracter impetuos. Adv. Cu mare avlnt: a năvăli impetuos. * Impetuozitate f. (d, impetuos). Calitatea de a fi impetuos. V. slreple. * ImpTegât, -ă s. (it impiegato. V. Im- Rllc). Amploiat, mic funcţionar (mai ales i căile ferate), * Impletâte f.flat impietas.-dtis). Lipsă de pietate, nelegiuire, dispreţ de cele sfinte. Faptă nelegiuită. * Implfl, 'le adj. (lat impius.V. pios). Rar. Nelegiuit care nu respectă cele sfinte, nici morala : om, lacra impiă. — Mai des ImpiO, -ie (fr. impie). * implacâbll, -ă adj. (lat implacabills, d. placare, a linişti). Neînduplecat, care nu se poate potoli: Scipione Nasica era adversara implacabil al lai Tiberiă Qrahu. Adv. In mod implacabil. * Implacabilitate f. (lat, implacabl-litas, -ătis). Caracteru de a fi implacabil, * Implantez v. tr. (lat. implantare, d. in, In, şi planta, plantă. V. tmplint). Plantez, tnfing un lucru Intr’altu: a implanta an cuţit într’un pepene. Fig. Stabilesc, introduc : a implanta obiceiuri nouă. * Implic, a -& v. tr. (lat im-plico, -ăre, de unde vine it impiegare şi fr. employer, a întrebuinţa. V. Impîejjat, pilc, plec). Vir, amestec (într'un delict): a implica pe cineva intr'o afacen incorectă, Intr’o acu-za/iune. Cuprind, atrag, amestec: adevărata patriotizm implică cea mai mare dezinteresare. * Implicit, -i adj. (lat implicitus lld. implicătus, part d. implicare, a implica). Implicat, cuprins In vorbă, dar nu In termini formali: libertatea e condiţiunea implicită a responsabilităţii morale. încredere implicită, încredere dată fără examin anterior. Voinţă implicită, care se manifestă mai mult pin fapte de cit pin vorbe. Propoziţiune implicită, eliptică, exprimată pintr’un singur cuvlnt, ca: Fie I Săriţi I Adv, In mod implicit: ideie conţinută implicit tntr'alta. — Şi Im-pllc/t (dupâ fr.). V. explicit. * impltir, a -A v. tr. (lat impldro, -ăre, d. plorare, a pllnge. V. de- şi ax-plor). Cer umilit şi cu insistentă: a implora Iertare. * Imploraţlune f. (lat.implorătio, -dnis). Acţiunea de a pllnge. — Şi -âţle şi -âre. * Impollteţă f., pl. e (fr, impolitesse). Lipsă de politeţă, * Impolftic, -& adj. (in-, ne, şi politic). Contrar bunei politici: măsură impolitică. Adv. In mod impolitic. * Imponderâbll, -ă adj. (in- şi ponderabil). Care nu se poate cîntări, ca lumina, electricitatea ş. a. * Impopular, -& adj. (lat in-, ne, şi popularis). Care nu e ta interesu poporului ori nu place poporului: lege impopulară, ministru impopular. Adv. In mod impopular .- a proceda impopular. * Impopularitate f. (d. impopular). Lipsă de popularitate. 1) * Imptirt n, pl. urt (format după transport; germ. import; fr. importation, it. imporlazione). Acţiunea de a importa de a aduce marfă tn tară* Marfă importată’ 2) * Imptirt şi -ez, a -â v. tr. (lat importare: v. export, port). Aduc in tară mărfuri din străinătate. Fig. Introduc tn uz: a importa o modă. V. impers, (numai forma 10 www.dacoromanica.ro import). A avea importantă, a f! interesant: acest lucru nu importă sau nu mă importă. Ce te importă ?ce te interesează? ce (1 pasă? * importănt, -ă adj. (fr. important, part. d. importer, a importa, a avea importantă; it importante). Considerabil, însemnat, care are importantă: serviciu, fapt important. A face pe importanta, a-ţi da aere de importantă, a te arăta plin de Inglnfare, vanitos. * Importânţă f. pl. e (d.- important; fr. importance). însemnătate, valoare, calitatea de a fi important: o informatiune de mare importantă. Autoritate, credit, influentă: locu Iul ti dă multă importantă, * lmportat6r, -oăre adj. Care importă, care introduce marfă. S. m. Negustor care face negofu de import. * Importaţiune f. (lat importătio,-dnis)-Far. Acţiunea de a importa. Import, marfă importată. — Şi «âţie. * Importuri, -ă adj. (Iat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodartt: om importun. Adv. tn mod importun. * lmportun£z v. tr. (d. importun; fr. impnrtuner). Plictisesc, incomodez: a im-portuna tin ministru pin solicitări, * Importunltăte f. (lat importiinitas, -ătis). Caracteru de a fi importun. Acţiune, cerere sau propunere importună. * imposibil) -ă adj. (lat. impossibilis). Care nu e posibil, care nu se poate: asediaţilor le-a fost imposibil să mal reziste. Care nu poate fi satisfăcut, insuportabil, intolerabil : om imposibil, situaţiune Imposibilă. S. n. Lucru imposibil: a încerca tm-posibi u. A te face imposibil, a deveni insuportabil, intolerabil. * Imposibilitate f. (lat impossibilitas, -ătis). Lipsă de posibilitate, neputinţă : a fi In tmposibi'itate de a plăti. * lmpost6r, -oâre adj. şi s. (lat. impostor, d. imponere, impâs/ijtum, a înşela), înşelător, şarlatan. * Impostură f., pl. t (Iat. impostura). înşelăciune, şarlatanie. * Impotent, -ă adj. şi s. (lat impotens -intis). Neputincios, infirm. * Impotenţă f., pl. e (lat. impotentia). Neputinţă, infirmitate. * lmpozânt,-ă adj. (fr. imposant).Barb. Impunător. * Impâzlt n. pl. e (lat. impdsitum, lucru impus, d. impdnere, a impune). Bir, dare, contribufiune, cotizaţiune pe care o plăteşte tie-care cetăţean p. necesităţile statului ori comunei. Fig. O obligaţiune oare-care impusă cetăţenilor: imp izitu smge/uf(serviciu militar). * Impracticabil, -ă adj. (in şl practicabil). Care nu se poate face, executa: proiect impra ticabll. Pe unde nu ae poşte umblă: drum impracticabil. * Impractlcabllltăte f. (d. impracticabil). Caracteru de a fi impracticabil. * Imprecat6rld, -le adj. (d. impreca-fiune). Care are forma unei imprecaţiuni; fdrmulă imprecatorie. * imprecaţlune f.flat.imprecătio, dnis). Blestem, maledictiune. Ret. O figură pin care invoci nenorocire asupra cul-va, cu alte cuvinte, tot blestem, ca : bată-l Dumnezeu 1— Şi -âţie. * Impregnât, -ă adj. îmbibat, plin: lemn Impregnat de sare, Fig. Om impregnat de prejudicii, * împreunez v. tr.(mlat. im-prae-gnare, format d. lat. prae-gnatus, gestaţiune, prae-gnans, care e aproape, să nască, prae-gnatio, starea femeii grâvide, d. prae, înainte, şi *g&no, gigno, [g]nascor, nasc). Imbibez, fac ca moleculele unui corp să pătrundă Intr’-altu: un burete impregnat de apă. Fig. Umplu : a impregna cu idei false. * Imprescriptibil, -ă adj. (d.prescriptibil). Care nu se poate prescrie. * Imprescriptibilitate f. (d. imprescriptibil), Calitatea de a fi imprescriptibil. * Impreslonăbil, -ă (fr. impresiion-nable). Care se poate impresiona, care se impresionează uşor: caracter impresionabil. * Impreslonabllltâte (fr. impression-nabiliti). Calitatea de a fi impresionabil. * Impresionez v. tr. (fr. impressionner). Produc impresiune, mişc, emoţionez: mizeria vecinului l-a impresionat adine. Las urme apeslnd: imaginea impresionează placa fotografică, * impresionist, -ă (it.impressionistejr Artist, scriitor care face impresionizm. Adj. Ş oala impressionistâ. * Impresionismn.(\t.impressionnisme). Formă de artă sau de literatură care redă im-presiunea pură aşa cum a fost simţită materialmente. * impresiune f. (fr. impression, lat. tm-priîsio, -dnis, d. impressus, imprimat. V. imprim, presiune). Acţiunea de a imprima. Urma pe care o lasă un corp care apeasă pe altu, Intipărire : impresinnea literelor de tipar pe hlrtie. Efectu produs asupra organelor pin acţiunea obiectelor exterioare : impresiunea frigului. Fig. Efect produs asupra simţurilor, inimii, spiritului: a simţi o vie impresiune. Pict. Strat de văpsea dat pe ceva tnainte de a zugrăvi, de a picta, grunt — Şi -âsTe. * Imprezărlfl f. (it. impTesario, d. im-presa, întreprindere, V. priză, reprezallf). Şefu unei întreprinderi teatrale. * Imprim, a -â v. tr. (fr. imprimer, d. lat im-primo, im-primere, a apesa. V. com-prlm, presiune). Întipăresc, las urme: a imprima talpa tn nisip, sigila tn ceară, literele pe hirtie, Tipăresc, las urmele literelor de metal pe htrtie.’ o imprima an nume pe htrtie, a imprim i o carte. Comunic, transmit: Dumnezei a imprimat mat-riil mişcarea. Fig. Produc impresiune, emoţionez: a imprima frică, respect. www.dacoromanica.ro * imprim ât n., pl. e (tr. imprimi). Tipăritură, lucru imprimat, tipărit: tmprimatele-s supase unei taxe poştale mai mici de cit scrisorile. * Imprimerie f (fr. imprimerie, d. im-primer, a imprima). Rar. Tipografie. * imprâb, -S adj. (lat. Improbas). Rar. Lipsit de probitate, necinstit * ImprobâbYI, -ă adj. (d. probabil; fr. improbable). Care nu e probabil. * Improbabllltâte (d. improbabil; fr. -iliti). Calitatea de a fi improbabil. * improbitâte f. (lat impribitas, -atis)-Lipsă de probitate. * improductiv, -ă adj. (d. productiv; h. improductif). Care nu e productiv -.pămint, capital improductiv. Ad. fn mod improductiv. * Improductivltâte f. (d. productiv, fr. -iviţi). Lipsă de productivitate. * Imprâmptu n. (fr. imprompta, d. lat in promptu, la tndemtnă, tn evidentă» V. prompt). Mică piesă literară safi muzicală improvizată. * imprâprlfl, -le adj. (lat.improprius). Care nu e proprio, care nu e exact, cate nu e potrivit cuvint impropriii. Adv. In mod impropria. * improvizator, -oâre adj. şi s. Care improvizează. * tmprovlzaţlune f. (fr.improvisation)-Acfiunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie, discurs, gard, Intăritură ş. a.), — $i -âţle şi -âre. * improvizez v. tr. (fr. improviser, d. it. improwisare, a improviza, improvviso, neprevăzut, d. lat im-provisus, neprevăzut, d. pro-vidirt, a prevedea. V. providenţă). Fac pe neprevăzute, pe nepregătite, pe ne-gtndite, pe neaşteptate (o poezie, ţin un discurs, fac o lucrare oare-care) : a improviza un discurs, o fortificaţiune. * Imprudent, -& adj. (lat impriidens, -intis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. In mod imprudent, * imprudenţă f., pl.e (lat. imprudeniia). Lipsă de prudentă, neprevedere, nechibzuită. Acţiune imprudentă: a face imprudente. * Impudgnt, -ă adj. (lat. impudens, -intis, d. pudere, a-ti fi ruşine. V. pudoare). Neruşinat, insolent Adv. Fără ruşine, cu insolentă. * Impudenţă f., pl. e (lat. impudentia). Neruşinare, insolentă. * Impudic, -ă adj. (lat. im-pudicus). Lipsit ae castitate: om impudic. Care izbeşte castitatea: gesfurl impudice. Adv. In mod impudic. — Fals impudic. Cp. cu amic. * Impudlcltâte f. (d. impudic', fr. -iciti). Caracteru de a fi impudic. * Impuls n., pl. uri (lat. tm-pulsus. V. puls, probela). Impulsiune, împingere, Fig. Imboldire, excitare, tndemn: a da impuls meseriilor. IMU * Impulsiune f. (lat. impălsio, -ânis, d. im-puisus, part. d. im-pillert, a fmboldi, a împinge, V. pro-pulslune). împingere mişcare comunicată pin izbire sad dilatare’ Fig. impuls, îndemn, Imboldire, încurajare^ * Impulsiv, -ă adj. (d. impulsiune; ir. -si/). Care dă impulsiune: forţa imp Isivd a prafului de puşcă. Fig. Care lucrează după impulsu inimii şi nu după raţiune: oamenii care să supără Şi ţipă pentru toate nimicurile ts impulsivi. Subst Impulsivii ts adeseori iresponsabili de actele lor. * Impun, -pus, a-pune v. tr. (lat./m-pdno, -pdnere. V. pun). Fig. Oblig la, supun la: a impune cuiva o obligaţiune. Inspir, comand: a impune respect, tăcere ş. a. cuiva. V. intr. Impun respect, admiraţiune ş. a.: vitejia, onestitatea, frumusefa impune. — Se zice şi a impune pe cineva cu un bir tld. a impune cuiva un bir saii a supune pe cineva la bir (sau birului). * Impunătâr, -oâre adj. Care impune, care atrage atenţiunea, respectufigură impunătoare. Care înalţă sufletu : ceremonie impunătoare Considerabil: forfe impunătoare. * Impunltâte f. (lat. impănitas, -ătis, d. punlre, a pedepsi). Lipsă de pedeapsă: impunitatea măreşte îndrăzneala. * Impur, -ă adj. (lat. Impiirus). Care nu e pur, care e alterat, necurat: apă impură Fig. Obiceiuri impure. Adv. In mod impur. * impuritâte f. (lat. impăritas, -ătis). Lipsă de puritate, necurăţenie : impuritatea aerului, metalelor. Gunoi ceia ce formează necurăţenia: impurităţile apel, a trăi In impuritate Fig. Impuritatea obiceiurilor. * Imput ;i -6x, a -ă v. tr. (lat Imputa, -putdre. V. cont, comput, deputat, reputaţlune). Reproşez, mustru, atribui cuiva o greşeală şi-î fac observaţiuni. Pun tn socoteală: a imputa unul soldat perderea unui efect militar. V. Imput 1. * Imputâbll, -ă adj. (d. imput). Care se poate imputa. ' Imputaţlune f. (lat. Im-putătio, -dnis). Acţiunea de a imputa. Reproş fundat ori nu. Acţiunea de a aplica exact o cheltuială tn capitulu bugetului care ar trebui s’o suporte regular: falsele imputaţiunl constitue viramente. — Şi -âţle şi -âre. * Imun, -ă adj. (lat im-mănis, d. in-, fără, şi munus, sarcină, impunere V. mu-nlţlune, remuneraţlune). Scutit de impozite (de sarcini, de datorii), Inatacabil de boală: negrii ts imuni fafă de frigurile, galbene. V. îndemn. * Imunltâte f. (lat immiiniias, -ătis). Scutire de impozite, de sarcini, de datorii: imunităţile feudale. Calitatea de a nu putea fi atacat de o boală. V. Indemnitate. Imurluc n„ pl. e (d. lamurluc) Vest. Un fel de manta ţărănească- de aba cu glugă. — Vechi irmuluc şi larmuc. V. corteU www.dacoromanica.ro * Imutâbil, -ă adj. (Iat. immuiabilis). Care nu se poate muta, de nestrămutat Adv. In mod imutabil. * Imutabllltăte f. (Iat immutabllitas, -ătis) Calitatea de a fi imutabil: imutabili-tatea legilor Iul Dumnezeă. 1) In m. ca plantă şi n. ca substanţă (lat. linum, it. sp. lino, pv. fr. lin, cat Ihi, pg. linho. V. le 1). O plantă textilă şi oleaginoasă mal preţioasă de cit cinepa (linum usitatissimttm): plnză de in — Din seminţele lui se scoate un ulei sicativ întrebuinţat In pictură; In medicină se întrebuinţează seminţele Iul ca laxativ uşor, In infuziune ca diuretic, In decocţiune la spălăturl şi băl potolitoare. Din făina de seminţe de in se fac cataplazme emoliente. Plnza numită olandă se face tot din in. 2) * In-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat in-tactus, rom. ne-atins. înainte de r şi /, se preface In ir, il şi apoi, după pronunţarea rom, se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal. * TnăbTI, -ă adj. (lat. inhăbilis. V. abil). Care nu e abil: lucrător inabil. Jur. Incapabil : nebuna e inabil de a testa. Adv. In mod inabil. * Inabllltâte f. (d. inabil). Caracteru de a fi inabil. Jur. Incapacitate. * Inabordâbll, -ă adj. (fr. inabordable, d. aborder, a te apropia de, d. bord, margine, copastie, bord). Barb. Inaccesibil, de care nu te poţi apropia. Fig. Supărăcios, morocănos: om inabordabil. * Inacceptâbll, -ă adj. (in- şi acceptabil). Care nu e acceptabil, care nu poate fi primit (admis). * Inaccesibil, -ă adj. (lat in-accessi-bilis). Al cărui acces e imposibl, de care nu te poţi apropia: munte inaccesibil. Fig. De care nu te poţi apropia cu vorba saâ pe care nu-1 poţi înduioşa: om inaccesibil la milă (saa milei). Inaccffl' -fe adj.(turc ‘inadgv.V. Inat). Oorj. Rar. îndărătnic, încăpăţînat. * Inacomodâbll, -ă adj. (d. acomo-dabil). Care nu se poate acomoda: afacere inacomodabilă. * Ihacordâbll, -ă adj. Care nu se poate acorda (da): lucru inacordabil. Care nu se poate pune de acord (împăca): caracter inacordabil. * inactiv, -ă adj. (d. activ; h.inactif). Care nu e activ, care e inert, leneş. * Inactlvltăte f. (d. Inactiv; fr. -iviţi). Lipsă de activitate. * Inacţiune f. (d. inactiv; fr. inaction). Lipsă de acfiune. ' * Inadmisibil, -& adj. (d. admisibil; fr. -issible). Care nu se poate admite: ctrere inadmisibilă. * Inadmlsibllltâte f, (d. inadmisibil)-Caracteru de 8 fi inadmisibil. * Inadvertenţă f. pi. e (mlat. inadver-tentia, d. lat. advertere, a observa, a da a-ten(iune). Lipsă de atenţiune. Acfiune făcută fără atenţiune. * InallenăbTI, -ă adj. (d. alienabil; fr. -able). Care nu se poate aliena (vinde saâ da). * Inalienabilitate f. (d. inalienabil). Calitatea de a fi inalienabil. * Inalterâbll, -ă adj. (d. alterabil; fr. -able). Care nu se poate altera. * Inalterabllltâte (d. inalterabil). Calitatea de a fi inalterabil. * Ynamfc, V. Inlnic. * Inamovibil, -ă adj. (d. amovibil; fr. -ible). Care nu poate fi destituit, nici mutat tn mod arbitrar: judecător inamovibil. * Inamovibilitate f. (d. inamovibil). Calitatea de a fi inamovibil. * Inanltâte f. (lat. inănitas, -ătis, d. d. inănis. vid). Inutilitate, vanitate, deşertăciune: inanitatea gloriil. Inanlţiune f. (Iat. inanitio, -onis d. tnanire, a face vid, inanis, vid}. Slăbiciune cauzată de foame: a muri de inanitiune.-i Ob. -iţle. * Inapllcâbll, -ă adj. (d. aplicabil: fr. -able). Care nu e aplicabil: lege inaplicabilă. * Inapllcabllltâte fr. (d. inaplicabil). Caracteru de a fi inaplicabil. * Inapreclâbll, -S adj. (fr. inapprici-able, d. appricier, a apreciv.). Care nu se fioate aprecia: diferenţă inapreciabilă. Fig. ncaiculabil, de infinită valoare: talent inapreciabil, favoare inapreciabilă. Adv. In mod inapreciabil. * Inâpt, -ă adj. (in- şi apt ;fr. inapte. V. Inept). Care n’are aptitudini, incapabil: persoană inaptă la afaceri. * Inaptitudine f. (in- şi aptitudine; fr. inaptitude; Iat in-eptitudo). Lipsă de aptitudine. Inârlţă f.. pl. e (d. in). Ilf. O buruiană care creşte supt apă pin lacuri şi bălţi mal mici (năjas minor). V. Inărlţd. Inât n., pl. inuzitat uri (turc [d. ar.] ‘inad, Incâpăţlnare; ngr. inăti, invidie; inat Incă-păţinare. V. Inacclfl). Ban. Ciudă, necaz: cine-are inat pe noi, oirăvi-s'ar ptnă Joi (P.P.) — Şi lanât (Munt). şi lenât (Mold.), ciudă necaz, inimă rea, regret: a da, a vinde cu lanat. Incăpăţtnare, opunere cu ciudă. V. ttngă. * inatacabil, -ă adj.(tr.fnattaquable). Care nu e atacabil, invulnerabil. * Inatacabllltâte f. (d. inatacabil). Calitatea de a fi inatacabil. * lnat£nt, -ă adj. (d. atent; ft.inatten-tif). Rar. Neatent * inatenţlune f. (d. atenţiune: fr. ina-tention). Rar. Neatenţiune. — Şi -6nţla. www.dacoromanica.ro * Inaugurâl, & adj. (d. inuagttrez şi lat. auguralis, augural). Relativ la o inaugurare : discurs inaugural. * Inaguraţlune f.(lat inagurătio, -onis). Acţiunea de a inaugura. Ceremonia acestei acţiuni. — Şi -ăţie, dar mai des -âre. * inaugurez v. tr. (lat in-ăuguro,-ăre-V. augurez). Arăt prima oară publicului fiintr’o solemnitate un monument, un stabi-iment, un bastiment ş. a. Fig. încep un obicei, o sistemă: a inaugura obicelu unor conferenţe anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuţiunl. Inăriţă f., pl. e (d. in). Bucov. Suspect O păsărică din neamu scatiului (fringilla linăria). Ban. (Şez. 32, 111). O plantă care seamănă cu inu. V. Inarlţă. Inăscut, V. (născut. Inc şi hlnc n„ pl. uri (din incot). Mold. Fam. Haz, farmec, atractiune : o fată plină de incuri, iţi era mal mare dragu să te uiţi la incurile el, te pălea hincu tind o auzeai ctnttnd. L-a trlntit de l-a eşit incu, l-a trintit de a făcut ,buf“, l-a buşit răii. * Incablură f. pl. I (fr. encablure d. căble, cablu). Mar. Distantă de vre-o 200 de metri. * încadrez, V. încadrez. * Incalculâbll, -ă adj. (d. calculabil; fr. -able). Care nu e calculabil: număru stelelor e incalculabil. Fig. A cărui importantă nu se poate calcula : bătălia de la Waterloo avu urmări incatcu'abile. Adv. In mod incalculabil. * Incallflcâbll, -ă adj. (d. calificam; fr. inqualifiable). Care nu se poate .califica (de urlt, de ordinar, de josnic ce e): purtare incalificabilă. * Incandescent, -â adj. (lat. in-can-discens, -intis. V. candid, candelă, candelabru, poljcandru, Incendld, Inclntat). Albit de mare căldură, cum se face feru etnd tl ţii tn foc ori cum e flacăra. Fig. Aprins de pasiune: ochit il eraă incandescenţi de furie. * Incandescenţă f., pl. e (d. inandes-centt fr. -ence). Starea lucrului incandescent Fig. Mare aprindere a pasiunilor. Lampă cu Incandescenţă, lampă electrică tn care lumina provine din incandescenţa unui conducător t>nut tntr'un spatia vid şi supt acţiunea unul curent care-l străbate. * YncapâbYI, -ă adj. (d. capabil; fr--able. Lat in-copabilis inseamnă „care nu poate fi prins ori cuprins', iar incapabil se zice in-capax). Care nu e capabil, prost: guvern, om incapabil de domnie, de a domni. Care nu e tnstare să facă ceva rău : inţe-leptu e incapabil de invidie, să invidieze. Jur. Lipsit de oare-care drepturi, ca minorii, nebunit, femeile ş. a, * Incapacitâte f. (ă.capacitate; fr. -acl-ti). Lipsă de capacitate, prostie. Jur. Starea unei persoane lipsite de oare-care drepturi. * încarcerez, V. încarcerez. * incarnat,-S adj. 1. Întrupat 2. (fr. incarnat). Roş ca carnea. S. n, pl. uri. Coloarea roşie ca carnea. * Incarnaţiunef. (lat. incarndtio-dnis)-întrupare. Acţiunea pin care Isus Hristos s’a făcut om, unind natura divină cu forma umană (Ia catolici). — Şi -âţle. * Incarnez y. tr.(lat.incarnare, d.caro, carnis, carne). întrupez. V. refl. Mă tntru- ez (vorbind de Isus Hristos, la catolici).— i Inc-. * lncartler£z, V. tncartlerez. 1) * Incasâbll, -ă adj. (d. tncassez). Care se poate incasa. 2) * Incasâbll, -ăsdj. (fr. incassable.V. casant). Nefragil, care nu se poate sparge, vorbind de sticlă. * Incasat6r, -oâre adj. şi s. Care incasează, casier (mai ales ambulant). * încasez v. tr. (in şi casă, cutie ; fr. encaisser, it. incassare. V. excasez). Primesc bani tn pungă (tn casă), ctştig. Incasso n. (it incasso). Com. Banii care se află tn casă (In ladă). Incatenâz, V. Incatenez. * Incendlâr, -ă adj. (lat. incendiarius). Care provoacă incendia : boambă incendiară. Fig. Sefliţios, care aprinde spiritele : oartor incendiar, broşură incendiară. Subst. Rar. Dătător de foc, autor voluntar de incendia. * incendlât, -ă adj. şi s. Persoană a cărei avere a fost prada incendiului V. sinistrat. * Incendiator, -oâre adj. şi s. Dătător de foc. * Incendlez v. fr. (fr. ineendier; it incendiare, d. incendere, a aprinde. V. încing). Dau foc unei case, unei păduri ş. a. cu scopu de a face răa. Fig. Răscol, revolt: a incendia satele. * Incendia n. (lat. in-cendium, d. in-cindere, a aprinde. V. încing Incandescent). Aprinderea unul edificia, unei păduri, unei recolte ş. a. Fig. Sediţiune, răscoală * Incert, -ă adj. (lat. in-certus). Nesigur, indoios, care nu e cert: fapt incert. Variabil: timp in ert. Care nu e fix (nu e determinat): ora morţii e incertă, Âdv. In mod incert. * Incertitudine f. (d. certitudine; fr. incertitude). Starea omului nesigur, neho-tărtt: a fi tn incertitudine. Nesiguranţă, lipsă de certitudine: incertitudinea unei informatiuni. Variabilitate : incertitudinea soartel. * Incest n., pl. e şl uri (lat. incestas, d, in-, ne, şi castus, cast. V. cfştlg). Rela-ţiune de amor nepermis tntre rude apropiate. * Incestubs, -oâsă adj. (lat. inces-taosus). Adj. Pătat de incest: amor incestuos. Subst Un incestuos. Adv. In mod incestuos. * Inchizitor s. m. (lat inquisttor,-dris). Membru al tribunalului inchiziţiunii: inchizitorii eraă tn general dm ordinu sftnt ului Dominic. Adj. (-tor, -toare). Care cercetează riguros şi arbitrar, www.dacoromanica.ro * Inchlzltorlăl. -ă adj. (d. inchizitor; fr. inquisitorial). Al inchizitorilor, al inchi-ziţiunii: procedura inchizitorială era esen-(talmenie secretă. Fig. Care vexează libertatea cugetării: guvern inchizitorial. Adv. Ca inchizitorii: a te purta inchizitorial. * Inchlziţliine f. (lat in-quisitio, -dnis, d. in-quisltum, supinu d. in-quirere, care e un compus al Iul quderere, de unde vine rom. a cere. V. a-chlzlţlune). Un tribunal bisericesc instituit de la 1183 In Italia şi apoi In Spania pentru urmărirea ereticilor. Fig. Perchiziţiune riguroasă şi arbitrară.—Şi -iţle. * Incident, «ă adj. (Iat. incidens,-tfniis, d. tn-cido, -cldere, a cădea In, d. cădere, a cădea. V. ac-cldent). Care cade pe o suprafaţă : raze incidente. Care se Intlmplă In cursu unei afaceri: chestiune incidenţă. Gram* Propozifiune incidenţă, care o taie tn două pe alta ca să-i completeze tntelesu, începe cu care, cind, unde. ş. a. şi e separată tot-de-a-una pin virgule, ca: Traian, care a fost un tmpărat roman, a cucerit Dacia. S. n., pl. e. Intlmplare neînsemnată In cursu unei afaceri. Acţiune secundară tntr’o dramă, Intr'un romanţ. Lucru de care se leagă un avocat ori procuroru Intr’un proces ctnd e vre-un viţiu <ţe formă ori vrea să şicaneze. * incidenţă), -â adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin incident: cerere incidentală. Pin incident: dacă s’ar face incidental vre-o obiec/iane. * Incidenţă f.. Pl. e (d. incident; fr. in-cidence). Mec. Intllnirea unor linii, raze ori planuri. Punct de Incidenţă, punct de tntllnire. UnghT de Incidenţă, cuprins Intre o rază incidenţă pe un plan şi perpendiculara dusă pe planu punctului de incidenţă. Gram. Caracteru unei propozitiunl incidente. * Inclneraţiune f. (mlat incinerătio, -dnis). Acţiunea de a incinera. — Şi -âţle şi -ăre. V, cremaţlune. * incinerez v. tr. (mlat incinero, -ăre, d. lat clnis, cineris, cenuşă. V. cenuşă). Prefac tn cenuşă, vorbind de cadavre. * Incintă f„ pl. e (d. fr. enceinte, care e part. d. enceindre, a încinge; it. cinta. V. încing). Spaţifl îngrădit, vorbind mal aies de sala publică a unui tribunal: incinta tribunalului. * Incipient,-ă adj. (Iat incipiens,-intis). Care se află la început: boală incipientă. * Incit,'a -ă v. tr. (iat in-cito, -ăre. V. ex-clt, citez). Excit, aţlţ, instig, îndemn: a incita la revoltă, * Incltănt, -ă adj. (lat in-citans, -ăntis). Care incită. Med. Care dă putere, tonic : medicament incitant. S. n., pl. e. Un incttant. * Incltaţlune f. (Iat. Incitălio, -dnis). Acţiunea de a incita, instigatiune.—Şi -âţle şi -ăre. * Inciză f., pl. e (fr. incise, it. inciso, d. lat in-cisum, part, d, in-cldo, -cldere, a tăia tn. V. Inciziune). Mică propoziţlune care formează un înţeles a parte şi e aruncată In mijlocu alteia mai importante: banii, zice inţeleptu, nu te fac fericit. Muz. Grupă de note care formează un fragment de ritm. * Inciziune f. (lat. in-cisio, -dnis. V. abs- şi de-cizlune). Tăietură făcută tn ceva: a face o inciziune cu bisturiu. — Şi -izie. * Inciziv, -ă adj. (fr. tncisif, d. lat in-cisus, part d. in-cldo, -cldere, a tăia In. V. inciziune, ucid). Care serveşte la tăiat: dinfi incizivi (care-s In faţă, patru jos şi patru sus). Fig. Muşcător, pătrunzător, vehement : stil, discurs inciziv, Adv. A scrie inciziv. * inclemânt, -ă adj. (lat. in-cl(mens, -intis). Care nu e clement, nelndurat Adv. Fără clementă. * Inclemânţă f., pl. e (lat. in-clemcntia). Lipsă de clemenţă, neîndurare. Fig. Asprime: inclemenfa iernă. * înclin, a -ă v. tr. (lat. incllno, -ăre. V. tnchin). Piec, aplec: a inclina capu. V. intr. Is aplecat: acest zid inclină spre nord. Fig. Am aplicatiune, tind: acest copil inclina spre muzică. V. refl. Mă tnchin, mă aplec: mă inclin înaintea iul Dumnezeă. * înclinat, -ă adj. Oblic pe orizont: plan înclinat. * Incllnaţlune f. (Iat. inclinătio, -dnis. V. închinăciune). Acţiunea de a saâ de a te inclina : inclina/lunea capului, corpului. Povlrniş, pantă : inclinatiunea acoperemin-tului. Fig. Dispoziţiune, aplicatiune, tendenţă din natură: a avea inclinafium spre muzică. Afecţiune, amor: căsătorie de in-clinafiune. Fam. Persoană, lucru Iubit. Geom. Oblicitate pe orizont safi a unei linii faţă de alta. Fiz. Unghiu format de acu magnetic cu orizontu. Astron. Unghiu format ae planu orbitei unei planete cu pranu elipticii. — Şi -ăţte şi -ăre. * Includ, -clâs, a -cliide v. tr. (lat. includo, -lidere. V. închid). Cuprind, inserez, pun In saii alăturez: a include o notă tntr’o scrisoare. * Inclus, -ă adj. (lat inclăsus. V. tnchis). Conţinut, cuprins In, alăturat: notă inclusă tn scrisoare. Aici inclus sau inclus aici (după fr. ci-inclus), aici alăturat sau alăturat aici saă alături de asta saâ chear tnchis aici: Iţi trimet indus aici şi chitanţa. * Incluziv, -ă adj. (fr. inclusif). Care cuprinde In ei: in mod incluziv. Adv. in mod incluziv : pină la 31 Aăgust incluziv (mai exact şi mai simplu: pină la 1 Sep-tembre). V. excluziv. * Incoatlv, -& adj. (lat tnchoa- şi in-cohativus, d. inchoo şi Incoho, -ăre, a începe). Gram. Se zice despre verbele care - arata tnceputu unei acţiuni, ca tmbătrlnesc, albesc, înfrunzesc ş. a. www.dacoromanica.ro * In coercibil, adj. (d. 'coercibilfr. incoercible). Care nu poate fi oprit: vărsă-turî incoercibile. Fiz. Care nu poate fi comprimat : fluid incoercibil. * Incoerclbllltâte f. (d. incoercibil). Lipsă de coercibilitate. * Incoerânt. -ă adj. (d. coerent; fr. incohirent). Lipsit de coerenţă, de legătură. Fig. Cuvinte incoerente. Adv. In mod incoerent : a vorbi incoerent. * Incoerenţă f., pl. e (d. coerenţă; fr. incohirence). Starea lucrurilor incoerente. Fig. Incoerenţa ideilor. * Incdgnlto adv.* (it incâgnito, d. mlat incâgnito, d. lat. in-căgnitus, necunoscut. V. cunosc). Pe neştiute, fără să te ştie cineva : mveranil călătoresc des incognito. V. tiptil. * Incolrir, -fi adj. (lat in-color, -dris). Fără coloare: apa e incoloră. Fig. Fără strălucire, fără farmec: stil incolor. Adv.la mod incolor : a scrie incolor. * Incombustfbll, -fi adj. (d.combustibil ; fr. -ible). Care nu poate arde. * Incomensurabil, -fi adj. (d. comensurabil- fr. incommensurable). Care nu se poate măsura -.spaţii incomensurabile. Qeom. Se zice despre dofiă mărimi care n’au măsură comună : circumferenţa cercului e incomensurabilă cu diametru ei. * Incomensurabilite f. (d. incomensurabil). Calitatea de a fi incomensurabil. * Incimod) -ă adj. (lat in-cămmodus). Care nu e comod de care nu te poţi servi uşor: unealtă, ca<ă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor : lă'daTă inc modă ; zgomot, vecin incomod. Adv. A sta incomod. — Fals Incomod (după fr.). * Incomodez v. tr. (lat. in-câmmodo -ăre) Cauzez incomoditate: cizma-l in < mo-dează’n mers. Fig. Prezenţa lui ilincomoda. * Incomoditate f. (lat. in-commâditas, -ătis). Lipsă de comoditate, jenă, strtmtorare: intomoiitatea unui instrument, unei case, unei cizme. Pl. Neplăceri, neajunsuri: incj-modităţile războiului, bătrineţii. * Incomparabil, -fi adj. (lat. in-com-parabilis). Care nu se poate compara (fără • seamăn). Adv. In mod incomparabil. * Incompatibil) -fi adj. (d. compatibil; fr. incompatible. Lat. incompassibilis). Care nu poate exista la un loc cu altu : caracten, funcţiuni incompatibile. * Incompatlbllltâtef. (d. incompatibil) Caracteru de a fi incompatibil: tntre funcţiunea de prefect şi cea de deputat e in-compatibi’itjte. * Incompetent) -& adj. (lat in-cămpe-tens, -intis, care nu e la locu lui, vătămător. V. competent) peţesc). Care nu e competent, care n’are dreptu de a judeca, ş. a.: tribunal incompetent. Care n’are des- tulă ştiinţă ca să se amestece tu ceva: critic incompetent. Adv. Fără competenţă: a Judeca Incompetent. * Incompetenţfif., pl.e (d.incompetent; fr. -enie). Lipsă de competenţă judiciară: incompetenţa unui tribunal. Insufieienţă ştiinţifică: incompetenţa unui critic. * Incomplet) -â adj. (lat. in-comple-tas). Care nu e complet. Bot. Se zice despre o floare lipsită de vre-un organ. Adv. tn mod incomplet: a trata o chestiune incomplet. * IncomplâX) -fi adj. (lat.in-complexus). Simplu, care nu e complex. * Incomprehensibil) -& adj. (lat in-comprehensibilis). Care nu poate fi cuprins, care nu poate fi priceput, supranatural: căile lui D-imnezeă is incomprehensibile. Dificil de explicat: text incomprehensibil. Bizar, straniu: om, caracter incomprehensibil. Adv. In mod incomprehensibil. * Incomprehensibilltâtef. (d. incomprehensibil). Calitatea de a fi incomprehensibil. * Incompresibll) -fi adj. (in şi compresibil). Care nu se poate comprima: apa e aproape incompresibilă. * incompreslbilltâte f. (d. incompre-sibil). Calitatea de a fi incompresibiL * Incomunlcâbll) -fi adj, (lat. in-com-municabihs). Care nu se poate comunica, care nu se poate da altuia: virtutea e m-comumcabilă. * Incomunlcabllltâte f. (d. incomuni-cabil). Calitatea de a fi lncomunicabil. * Incomutâbll) -fi adj. (lat. in-com-mutabilis. V. Imutabil). Care nu se poate comuta: pedeapsă incomutabilă. Jur. Care nu poate trece la alt proprietar, inalienabil: proprietate incomutabilă. Care nu poate fi deposedat legitim. * Incomutabilltfite f. (lat. in-commu-tabilitas, -ătis). Jur. Calitatea de a fi in-comutabil. * Inconcillăbll) -fi adj. (d. conciliabii; fr. -able). Care nu se poate concilia, care nu se poate împăca cu altu ori cu alt-ceva: avocaţi inc nciliabili, bin.facerea şi egoizmu is inconciliabile. * inconclllabllltâte f. (d. inconciliabil) Caracteru de a fi inconciliabil. ‘ * Incongruent, -fi adj. (lat in-cân-gruens, -intii>). Nepotrivit, care nu e congruent: termin incongruent. Necuviincios: răspuns incongruent. A dv. In mod incongruent. * Incongruenţă f , pl. e (lat. in-congru-entia, necuviinţă). Nepotrivire : incongruenţa terminilor întrebuinţaţi. Necuviinţă: incongruenta cuvintelor. Vorbă incongruentă.—Şi Incongrultate (lat. incongruitas, -ătis). * Inconsclânt şi (ob.) -şttânt) -fi adj. (fr. inconscient, după lat in-cânscius). Care nu e conştient, care pu pricepe ce face: www.dacoromanica.ro nebuna e inconseient. Făcut fără să-ţl dai samă: fapt inconştient. S. n., pl. e Lucru despre care n’ai conştiinţă. Adv. In mod inconştient * lnconacl£nţă şl (ob.) -ştiinţă f.i pl. e (lat. in-conscientia). Starea de a fi inconştient . * InconaecS^nt, -â adj. (lat. in-cân-sequens, -entis). Care lucrează fără consecu-enţă, care se contrazice In purtare: om in-consecăent. Făcut fără consecventă : purtare inconsecventă. Adv. Fără consecventă. — Fals -cvent. * InconsecSrfnţă f, pl. e (lat in-con-sequentia). Lipsă de consecOenţa. Fapt inconsecvent. — Fals -cvenţă. * Inconsistent, -ă adj. (d. consistent; fr. inconsistant). Lipsit de consistentă, moale (propriâ şi fig.) : pastă inconsistentă, caracter inconsistent. * Inconsistenţă f, pl. e (d. consistenţă; fr. -stance). Lipsă de consistentă. Fig. Inconsistenţa ideilor. * Inconsolâbll, -ă adj. (lat. in-conso-iabilis). Care nu poate fi consolat, neraln-gliat. Adv. In mod inconsolabil. * Inconstantj -ă adj. (lat.in-cânstans, -ăntis). Nestatornic, care nu e constant Adv. Fără constantă. * Inconstanţă f., pl. e (lat. in-constan-tia). Nestatornicie, lipsă de constantă. * Inconstltuţlonăl, -ă adj. (d. constituţional ; fr. -tionnel). Contrar constitutiunii statului. Adv. Contra constituţiunii. * inconstltuţlonalltâte f. (d. incon-stituţionai). Lipsă de constituţionalitate. * Inconştient, -£nţă, V. Incons* clent, -enţă. Incontestabil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. In mod inconteatabil. * incontestât, -ă adj. (in- şi contestat). Care nu e contestat: şef incontestat. * Inconvenient, -ă adj. (lat in-conve-niens, -intis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincios. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. In mod inconvenient * Inconvenl^nţă f„ pl. e (lat. in-con-venientia). Lipsă de convenienţă, necuviinţă. Faptă inconvenientă. * inconvertibll, -â adj.(lat in-conver-tibilis). Care nu e convertibil, care nu se poate converti (schimba, muta): om incon-vertibil, monetă inconvertibilă. * incorect, -ă adj. (d. corect; fr. in-correcte; lat in-correctus, necorijat). Care nu e corect: Îmbrăcăminte, traducere, purtare incorectă. Adv. In mod incorect: a ie exprima incorect româneşte. * Incorectitudine f. (in- şi corectitudine. Francejii zic incorrection). Lipsă de corectitudine. * incorecţiune f. (d. corecţiune; fr. incorrection). Lipsă de corecţiune, greşală contra ştiinţei sau artei: incorecţiune de stil. Loc, pasagia incorect * Incorigibil, -fi adj. (lat in-corigibi-tis). Care nu e corigibil, care nu se poate îndrepta: demagogi incorigibili. * Incorporâl, -fi adj. (lat. in-corpora-lis. V. corporal). Fără corp, imaterial. Jur. Care n’are de cit o existentă morală: toate drepturile-s incorporate. * Incorporalltâte f. (lat incorporăli-tas, -ătis). Calitatea de a fi incorporai. * Incorporaţlune f.(lat in-corporăiio, -dnis. V. corporaţlune). Acţiunea de a sau de a te incorpora, — Şl -âţle, dar mai des tncorporâre. * In cdrpore loc. adv. latină care înseamnă „In corp, toti la un loc*: a pleca in corpore. * Incorupt, -fi adj. (lat in-corruptus). Necorupt, care nu e corupt * Incoruptibil, -fi adj. (lat. in-corrap-tibilis). Care nu poate fi corupt (stricat, mituit) : Judecător mcoraptil. * Incoruptibilitate f. (lat. in-corrup-tibilitas, -ătis). Calitatea de a nu putea fi corupt: incoruptibilitatea anul magistrat. incot şi fncot n., pl. e (vsl. enkotă [Bărb. Ind. 2511. V. Inc, hlnc, hlhot). Nord. Hihot * Incredibil, -ă adj. (lat in-credibilis). Care nu poate fi crezut, de necrezut: minciună incredibilă. Extraordinar: noroc incredibil. Adv. In mod incredibil. * Incredlbllitâte f. (lat in-credibilitas, -ătis). Caracteru de a fi incredibil. * Incredul, -fi adj. (lat in-cridalus). Care nu e credul, care crede cu greu ceia ce aude. Infidel, fără religiune (Rar). — Şi -ul (după fr.). * Incredulitate f. (lat. in-crediilitas, -ătis). Proprietatatea de a fi incredul. Rar. Infidelitate, necredinţă In Dumnezgâ. * Incrlmlnaţlune f. (fr. incrimination, d. lat. crimlnătio, -dnis). Acuzaţiune de o crimă safi de un lucru mai mic. — Şi -âţle şi -âre> * Incriminez v. tr. (fr. incriminer, după lat. criminor, -ări, d. crimen, crimtnis, crimă. V. recriminez). Acuz de o crimă saâ şi de un lucru mai mic. Incriminez an demers, o acţiune, consider ca mare vină. * Incrustaţlune f. (lat. in-crustătio, -dnis). Acţiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare ori de peatră care se depune pe obiectele care stati in apă sărată ori văroasă, pe păreţii cazanelor cu abur ş. a. — Şi -aţle> * Incrustez v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăci dintr’o substanţă pe alta formlnd desemne: a incrusta sedef pe abanos. Acoper c’un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o supra- www.dacoromanica.ro fatâ. MS acoper c’un strat petros. Fig. Ma întipăresc adine: minciunile demagogilor s’aă incrustat tn mintea cea simpla a ţăranului. — Şi tncr-. 1) Incub ra. (fr. incttbe, lat. incubus. V. incub 2). Demon răâ care, după supersti-tiune, intră In om cind doarme. 2) Incub şi -6x, a - v. tr. (lat in-cubo, -cubăre, a te culca In. V. incub 1, cuib). Clocesc. V. refl. Se zice despre o boală cind intră In corp şi cloceşte ptnă se arata. Incubaţlune f. (lat. in-cubătio, -dnis)-Acţiunea de a incuba, de a cloci Incubaţi-ane artificială, clocirea ouălor pin căldură artificială. Med. Timpu care trece de la intrarea microbilor sau veninului In corp-plnă ce se arată boala. — Şi -âţle şi -ăre. Incul(mă), a -( v. refl. (d. inc, incot). Nord. Mă hlrjonesc, ma zbenguiesc (Arh. 1905, 63). * Inculc, a -â v. tr. (lat. in-culcare, a inculca, d. in, In, şi calcare, a călca). Întipăresc ceva In mintea cuiva repetlndu-I des : a inculca patriotizmu In mintea copilului. * inculp, a >6 v. tr. (fr. irtculper, d. lat. in, In, şi culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V.dls-culp). Acuz, învinovăţesc. Inculpât, »ă adj. şi s. (fr. inculpi. Lat inculpatus însemnează „neacuzat, ireproşabil*). Persoană dată In judecată p. un delict V. acuzat, ptrtt, Intimat. inculpaţlune f. (fr. inulpation). Acţiunea de a inculpa, acuzaţiune. — Şi -Ăţie şi -are, * incOlt, -ă adj. (lat. in-caltus. V. cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat tn părăsire : pămint incult, barbă incultă, rig. Ignorant, neştiutor: om, popor incult. * incultură f., pl. t (d. cultură; fr. in-culture) Lipsă de cultură. Incumb, a -â v. intr. uzitat pers. III (fr. incomber, d. lat in-ciimbure, a cădea pe. V-Incubez, sucomb). A-ţl incumba ceva, a fi dator să faci ceva: primarului 11 incumbă să îngrijească de oraş. Incunăbul n., pl. e (lat in-cunăbula In. pl.l leagăn şi [fig.j început. Cp. cu cartea latină a lui Beugien Intitulată Incună-buta tvpogrăphiae, Amsterdam, 1688). Carte care datează de la Inceputu tipografii: (14551500). * Incurâbll, -ă adj: (lat. in-curabilis). Care nu se mai poate vindeca, imedicabil, iremediabil: b ală incurabilă, viţii incurabile. Subst. Un incurabil, unu care nu se mal vindecă. Adv. In mod incurabil. * Incurabllltăte f, (d incurabil). Starea boale! sau omului incurabil. Incura, -curs, a -curge v. intr. (d lat. in-cSrrere şi acomodat dupi a curge.V. con-curg). Rar. Fac incursiune, năvălesc. * Incuri, pl. V. hlnc. * Incurie /. (lat. incuria. V. cură). Negligenţă, nepăsare. * incursiune f. Cat. in-cărslo, -dnis. V. ex-curslune). Invaziune de oameni armaţi: incursiunile Tătarilor tn Moldova. Fig. Lucrare Intr’o ştiinţă diferită de acela de care te ocupi de ordinar. Ieşire din specialitate. — Şi -ursie. Inde, V. unde. * Indecent, -ă adj. (M.indecens, -intls). Care nu e decent, necuviincios. Adv. In mod indecent. * Indecenţă f., pl. e (lat in-decentia). Necuviinţă. Vorbă indecentă. * indecis, -ă (d decis; fr. indicis). Care nu e decis, nehotărtt: om indecis. Indoios, nesigur: chestiune, victorie indeci-sivă. Vag, dificil de recunoscut: forme indecise. Adv. In mod indecis. * Indecizlune f. (d. deciziune; fr. in-dicision). Starea sau caracteru omului indecis, nehotărlre. Starea lucrului vag, nesigur. — Şi -izle. * Indecllnăbll, -ă adj. (lat, in-declina-bilis). Qram. Care nu se poate declina, ca adjectivu gata. * Indefectibil, -ă adj. (d. defectibil; fr. indefectible). Care nu poate lipsi ori să peardă din putere. * Indefinit, -6 adj. (lat indefinitus). Care nu e definit, căruia nu i se poate pune hotar: seria numerelor prime e indefinită. Nehotărtt, nedeterminat: sensaţiune indefinită. Qram. Perfectu indefinit, perfectu compus, ca am pus ; pronume indefinite, pronume nehotărfte, care determină vag, ca ; fie-care nimeni, orl-clne. S. n., pl. e şi uri. Lucru indefinit: indefinitu. Adv.In mod indefinit: vinu se conservă indefinit * Indehiscent, -ă adj. (d. dihiscent; fr. indihiscent). Bot. Care nu se deschide singur: fruct indehiscent. * Indehlscânţă f., pl. e (d. indehiscent; fr, indihiscence). Bot. Starea fructului in-dehlscent. * indelebil, -& adj. (lat. in-delebilis. V. delebll). Care nu se poate şterge: cerneală indelebilă Fig. Care nu e distrus de timp: glorie indelebilă * indelebilltâte f. (d, indelebil). Calitatea de a fi indelebil, * Indellcât, -6 adj. (d. delicat; fr. in-dilicat). Care nu e delicat, Adv. Fără delicateţă. * indelicat^ţă f., pl. e (d. delicateţă; fr. indelicatesse). Lipsă de delicateţă. Purtare fără delicateţă. * îndemn, -â adj. (lat indemnis, d. in-, fără, şi damnum, daună). Rar. Nevătămat, neatins, teafăr: a ieşi indemn dintr'o afacere delicată. V. imun. * indemnltâr, -â adj. (fr.indemnitaire). Persoană care primeşte o Indemnitate. * indemnitate f. (lat indimnitas, -ătis. V. indemn). Starea omului sau lucrului, indemn. Bani sau lucruri p. despăgubire. indemnitate parlamentară, leafa diurnă a senatorilor şi deputaţilor. V. Imunitate, www.dacoromanica.ro * Indemnlzaţltine f. (fr. indemnisation). Acţiunea de a indemniza. Indemnitate, despăgubire. — Şi -âtle. * indemnlz£z v. tr. (fr.indemnlser, d. indemne, lat. indemnis, îndemn). Dezdăunez, despăgubesc. * Indemonstrătoli, -ă adj. (lai in-demonstrabilis). Care nu se poate demonstra. * Independent, -ă adj. (d. dependent > fr. indipendant). Care nu depinde de nimenii liber: România e o tară independentă Iubitor de libertate, care nu se supune altuia: caracter independent. Care n’are relaţiune cu altu : această chestiune e independentă de acela. Adv. In mod independent, fâră relaţiune cu : independent de cela ce s'a spus. * Independenţă f„ pL e (d. dependenţă; fr. indipendance). Starea de a fi idependent: Francia a ajutat Statete-Unite iă-şi cucerească independenţa. Calitatea de a fi independent, de a fi iubitor de libertate: independenţă de caracter. Lipsă de relaţiune: independenţa unei chestiuni de alta. V. nea-tfrnare şi adtarkie. * Indescifrabil, -ă adj. (fr. indichif-frabte). Care nu se poate citi sad traduce: text indescifrabil. Adv. A te iscăli indescifrabil. * Indescomponibll, -ă adj. (d. des-componibil). Care nu se poate descompune. * Indescriptibil, -ăadj. (d. descrip-tibil; fr. indescriptibte). Care nu se poate descrie : bucura indescriptibilă. Adv. In mod indescriptibil. * Indestructibil, -ă adj. ( d. destruc-tibil; fr. indestructible). Care nu se poate distruge. Adv. In mod indestructibil. * Indestructlbllltâtef.(d. destractibil). Calitatea de a fi indestructibil. * Indetermlnâbli, -ă adj. (lat. inde-terminabilis). Care nu se poate determina. * indetermlnăt, -ă adj. (lai indeter-minatus). Nehotărlt, nedeterminat, indefinit: spaţiii, timp indetermlnăt. Mat. Problemă indeterminată, care admite"o infinitate de solutiuni; cantitate indeterminată, care e introdusă Intr’un calcul şi căreia i se poate atribui o infinitate de valori. Adv. In mod indeterminat * Indetermlnaţlune f. (d. indeiermi-nat; fr. inditermination). Caracteru de a fi indeterminat — Şi -âţle. * Indetermlnfst, -ă s. şi adj. Adept al indeterminizmului: şcoală indeterministă. * Indetermlnizm n. O sistemă filosofică după care voinţa omului nu e strict determinată de mdbilele (motivele) actelor. V. determinism. * index n. pi.uri (lat index, lndicis,ar&-tător, indicator d. indico, -ăre, a indica). Degetu arătător. Registru alfabetic al unei cărfi. Catalogu cărţilor interzise (damnate) de papa. Fig. A pune la index, a interzice, a taxa de suspect, de periculos. V. Indice. * Indezirabil, -ă adj. (fr. indisirable). Barb. Nedorit, antipatic. * Indlân, -ăs. şi adj. Om din India. Adj Indic. * Indlână f. pl. t (ft.indieene) Un fel de bumbac (stambă mal fină) pictată sau imprimată fabricată la început In India, apoi la la Rouen (Francia). Prăjitură acoperită de ciocolată. * Indianist, -ă s. Persoană care se ocupă de limbile Indiii, In special de sanscrită. *Jndic, a-â v.tr. (lat. in-dico, -dicăre; fr. indiquir V. dedic). Arăt, dezignez ceva sau pe cineva. Arăt, spun cuiva ceia ce caută : a i,dua o stradă. Determin, spun: a indica cauzele unul fenomen. Denot, Însemn : asta indică mare răutate. — Mai corect ar fi indic, ca predic. * fndlc, -ă adj. (lat. indicus.\. Indigo). Din India, indian: un templu indic. * Indicativ, -ă adj. (lat. indicativus). Care serveşte la indicare : semn indicativ. S. n., pl. e. Gram. Un mod verbal care indică sigur (pozitiv, absolut) starea sau acţiunea : cel vecul nu ştiaă că pămlntu se invirte In juru soarelui * Indlcatbr, -oăre adj. Care indică. S. n., pl. oare. Carte de informaţiunl: indi-ratoru căilor fetate. Aparat care indică munca desfăşurată sau tensiunea aburului. Degetu arătător, indexu. * Indlcaţiune f. (lat. indicătio, -dnis. V. dedicaţiune). Acţiunea de a indica. Informaţiune, lucru care-ţi indică ceva*— Şi -ăţle. * indice n,, pl. tot aşa. Formă mai corectă, dar mai rară, lld. index. * Indicii) n. (lat indicium). Semn aparent şi probabil despre existenţa unui lucru: indicii e unul Crime. indict n„ pl. uri (vsl. indiktă, d. lat. pe cale gr.] indictus, declarat, fixat). Vechi. ndicţiune (15 ani). * indlcţlune f. (Iat indictio, -dnis. V. dicţiune). Convocarea unui conciliu pe o zi fixă: bulă de indicfiune. Prescripţiune pe o zi determinată: indicţiunea mul post (In religiune). Indlcţlune romană, period de 15 ani care, la Roma - de la Constantin, separa două perceperi extraordinare de impozit (Acest mod de a socoti se întrebuinţează şi azi In bulele papale. Prima indic-ţiune a Început la 1 Ianuarifl 313). — Şi -icţie. — Odinioară, In biserica românească, se zicea Indlctlân, pl. oane (vsl. in-diktionu, gr. indiktid i, d. lat.) şi Însemna şi „period de 532 de ani (Inceptnd de la 1 Sept 5508 In ainte de Hristos)" şi se zicea şi despre ziua de 1 Sept ca Început al anului bisericesc V. pascalte. * Indiferent, -ă adj. (lat. in-dl/ferens, -entis. V. diferent). Care nu e nici mai bun, nici mai răfl de cit altu, egal: ml-e indiferent dacă plec pe acest drum saă pe acela. De puţină sad de nici o inportanţă ori interes: lucruri indiferenţi. Nepăsător, care nu se interesează de nimica: om indi-diferent, Fig. Care nu tinde nici spre miş. www.dacoromanica.ro care, nici spre repaus. Adv. Cu nepăsare, tn mod indiferent: a privi indiferent. Fără diferenţă : a trata Indiferent pe cei bum fi pz cei răi. * lndlferentizm n, pl. e. Indiferentă ridicată la rangu de sistemă In politică saii In religiune. * Indiferenţă f., pl. e (lat. \n-differen-tia. V. diferenţă). Proprietatea de a nu fi nici mai bun, nici mai răd de cit altu. Proprietatea de a nu prezenta interes. Nepăsare, dezinteresare: indiferenţa filosofilor faţă de moarte. * indigen, -fi s. (fr. indigine, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, şi gi-nitus, născut. V. glnte, genlQ, pro-ge-nitură). Pămtntean, anthothton, stabilit Intr'o tară din timpuri străvechi: indigenii Tasmaniil aă dispărut toţi. Adj. Pămlnte-nesc, originar din fără: arbore,vin indigen; viţe indigene' * Indlgenăt n., pl. e (fr. indigenat). Calitatea de indigen, Impămtntenire, naturalizare : a-i acorda anul străin indigenatu. * Indlgânt, -ă adj. (lat indigens, -intis). Lipsit, sărac. * indigenţă f. pl. e (lat. indigentia). Lipsă, sărăcie, carenţă, penurie. * Indigest, -ă adj. (lat. in-digestus, confuz, nemistuit, care n’a mistuit, d. digero, digirere, a digera). Greu de mistuit: oăăle râscoapte-s indigeste. Fig. Confuz, fără ordine: compilaţiune indigestă. * Indlgestibll, -ă adj. (lat in-digesti-bilis). Care nu se poate digera. * Indlgestlune f. (lat. in-digestio). Ne-mistuire, indispoziţiune provocată de o di-gestiune rea. — Şi -estle. V. dlspepsle. * Indlgnaţlune f. (lat. in-digndtio,-dnis). Sentiment de minie şi dispreţ provocat ele o faptă urltă: a-ţi exprima indignarea de purtarea cuiva. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * Indignez v. tr. (lat. in-dignari, fr. in-digner). Provoc indignatiunea : vorbele lui aă indignat lumea. V. refl. Simt indignati-une : m am indignat de purtarea lui. * Indlgnltâte f. (lat indlgnitas, -ătis). Caracteru omului nedemn. Ofensă nedemnă făcută unui om care n'a meritat-o. * indigo n. (sp. indigo, d. lat indicus, indic). Lulachi, o materie colorantă Intre albastru şi violet scoasă din indigotier. Cind se declină, se poate zice al indigulul. — Fals Indigo ori -g6 (după fr. indigo). V. sineaiă. * Indlgoterie f. (fr. indigoterie). Loc unde se cultivă indigotieru. Fabrică de indigo. * indlgotger m. (fr. indigotier). Un gen de plante leguminoase papilionacee din c.i-mele calde din ale căror frunze se scoate indigo (indigo feratinctdria, indigdfera argintea ş. a.). * Indlgotfnă f., pl. e. Chim. Principiu colorant al indigulul. Indltâsc, V. mlndelesc. * indirect, -ă adj. (lat in-directus). Care nu e direct: drum indirect, (fig.) atac indirect, laudă indirectă. Contribuţiune indirectă, bir plătit de individ cind e obligat să întrebuinţeze timbru fiscal, cind trebuie să cumpere articule de supt monopolu statului ş. a. Gram. Complement Indirect, cuvlnt (nume, pronume, verb la infinitiv) asupra căruia acţiunea verbului cîde indirect : exilatu cugetă la patria lui, spune-mi Intlmplarea, lucrez pentru a trăi sad pentru traT ; propoziţlune com- filetivâ Indirecta, aceia care, In frază, mplineşte rolu de complemnnt indirect : fiecare zi ne înştiinţează că moartea se apropie j vorbire Indirectă, aceia In care raportezi vorbele altuia alipindu-le, supt formă de propozifiune subordinată, unui verb principal care înseamnă a zice a vedea că ş, a.; i-am spus că n’a fost nimica. Adv. In mod indirect: l-am lovit indirect şi pe el. * Indisciplină f., pl. e (fr. indisciplinei d. lat. indisciplina, lipsă de instrucţiune)-Lipsă de disciplină: indisciplina soldaţilor, elevilor. * lndlsclpllnâbll, -ă adj. (fr. -able). Care nu poare fi disciplinat. * Indlsclpllnât, -ă adj. (lat indisci-ptinatus). Lipsit de disciplină, nedisciplinat: armată indisciplinată, soldat indisciplinat. * Indiscret, -ă adj. (fr. indiscret, d. lat. i idiscretus, nedistinct, confuz). Care nu e discret, care n’are rezervă In întrebări sad uitături: întrebare, privire indiscretă. Care nu păstrează secretu : om indiscret. Adv. In mod indiscret * Indlscreţlune f. (d. discreţiune; fr. indiscrition. Lipsă de discreţiune, curiozitate nepermisă. Revelarea unui secret. Purtare indiscretă. — Şi -tfie. * Indiscutabil, -â adj. (fr. indiscutable). Care nu poate fi discutat, sigur, cert: existenţa Iul Dumnezei e indiscutabilă. Adv. tn mod indiscutabil. * Indisolubil, ‘•ă adv. (lat. indissolă-bilis). Care nu e disolubil: metal indisolubil (mai des: insolubil). Fig. Care nu se poate desface ori rupe, etern, perpetua: amiciţie indisolubilă. Adv. In mod indisolubil. * Indlsolubllltâte f. (d. indisolubil). Calitatea de a fi indisolubil: indisilubihtatea unui metal saâ (fig ) a căsătoriii. * Indispensabil, -& adj. (fr. indispen-: sabie). De care nu te pofi dispensa (lipsi) datorie indispensabilă. Absolut necesar: instrument indispensabil. Adv. in mod indispensabil. £iî/. Fam. Pl. Izmene.j * Indisponibil, -ă adj. (d.disponibil;ft. indisponibile). De care nu potl dispune: porţiune indisponibilă. www.dacoromanica.ro 1ÎD - 636 - IND * Indlspozlţlune f. (d. dispozifiune; fr. indispositlon). Boală scură şi uşoară. Fig. Dispoziţiune defavorabilă fată de cineva, antipatie. — Şi -(ţie. * Indispun, -pus, a -pune v. tr. (d. dispun, după tr. indisposer). Turbur puţin sănătatea: căldura-l indispune pe cel sin-geroţi. Fig. Previn pe cineva contra cuiva, supăr: tu l-ai indispus contra mea, obser-vaţiunea mea l-a indispus. * Indispus, -ă adj. Cam bolnav. Fig. Supărat * Indistinct, -& adj. (fr.findistinct, d. lat. in-distinctus). Care nu se distinge bine : voci indistincte. Adv. In mod. indistinct: auzeam indistinct. * fndIQ n. Chim. Un metal alb trivalent cu o greutate atomică do 113,4 şi care se scoate din blendele de la Freiberg (Saxonia). * Individ m., pl. zi (fr. individu, d. lat. in-dividuus, -a, -um indivizibil). Fiinţă (animală sau vegetală) tn raport cu specia, ins. Persoană considerată izolat In raport cu o colectivitate. Fam. Om indeterminat pe care nu vrei să-l numeşti şi de care vorbeşti cu dispreţ: cine-i individu ăsta? * Individual, -ă adj. (după fr. indivi-duel). Al individului: calitate individuală, reclamaţiune individuală. Adv. In mod individual, lulnd clte unu: ajutoarele li s'aă împărţit individual. V. colectiv. * ludlvldualist, -ă s. şi adj. Adept al individualizatului: teorii individualiste. * Individualitate f. (d. individual; fr. -aliti). Ceia ce constitue individu, personalitate. Originalitate, calitate, merit care-1 distinge pe cineva. Individ. * Indlvlduallzaţlune f. (fr. -alisation). Acţiunea de a individualiza. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * individualizez v. tr. (fr. -alizer). Consider, prezent ceva individual, izolat V. refl. Mă izolez de colectitate, ajung însemnat (pin merite, inteligentă): această invenliftne l-a individualizat. V. generalizez. * indlvldualizm n. Sistema de a da individului drepturi superioare societăţii. Existenta individuală: cetăţile vechi n'aă ştiut de loc de individualizm. * Indlviz, -ă adj., pl. m. ji (fr. indivis, d. lat. indivisus. V. divid). Nedespărţit (fiind-că nu se poate despărţi): succesiune indiviză. Care posedă o proprietate indiviză (deci ts uniţi): moştenitori indivizi. Adv. ]n mod indivlz. * indivizibil, -ă adj. (Iat indivisibiliss). Care nu se poate divide: atomii is indivizibili. Adv. In mod indivizibil. * Indivizibilitate f. (d. indivizibil). Calitatea de a fi indivizibil. * Indlvlzlune f. (d. diviziune; fr. -ision). Starea lucrurilor indivize. Starea persoanelor care posedă lucruri indivize: nimeni nu e ţinut să rămiie in indiziune. * ind6cll, -& adj. (lat indăcilis). Care nu e docil: copil indocil.—Fals-//(după fr.). * Indocllltăte f. (d. indocil), Caracteru de a fi indocil, nesupunere. * Indo-eQropeăn, -ă s., pl. eni, ene, Indo-eQropeQ, -eTe s., pl. el, ele, şi Indo-germăn, -ă s. Om din familia indo-europeie, Ar (Aryas). Adj. Popoarele indo-tiropele (V. europei».—Aceste popoare se numesc indo-eăropeie fiind-că se întind din India ptnă la extremitatea Europei. Germanii le numesc indo-germane. Ele sint: Indienii (Hindu), Iranieni! (Perşii), Armenii, Orecil, Albanejii, halii (Latinii) Celţil, Germanii (Germani, Anglo-Saxoni şi Scandinavi), Litvanii şi Slavii. * Indolent, -& adj. (lat. in-dolen», -intis, pe care nu-1 doare nimica, d. dolire, a durea). Nesimţitor, nepăsător, apatic: om,popor indolent. Adv. Cu indolenţă. * Indolenţă f., pl. e (lat in-dolentia). Nesimţire, nepăsare, apatie: indolenta Ţiganilor. Indruşaim m. (turc ’ytri-Sahi, d. ar. ’ytyr, esenţă, şi pers. Sahi, regal). O plantă leguminoasă papilionacee agăţătoare originară din India şi cultivată şi la noi din cauza florilor ei frumoase şi parfumate, numită şi stngele volnicului (lathyrus odordtus). Munt, Muşcat — Şi Indrlşaln şi endrlşalm. * Indubltăbll, -ă adj. (lat. in-dabita-bilis). Neîndoios, care nu e dubitabil: victorie indubitabilă. Adv. In mod indubitabil. * Induc, -dus, a -duce v. tr. (lat in-ducere. V. duc). Duc In, împing In: a induce pe cineva in eroare. Pac o înducţi-une, conclud: de acolo induc că şi el va cădea. V. deduc. * Inductiv, -ă adj. (lat in-ductivus). Care procedează pin inductiune: metodă inductivă. Adv. In mod inductiv, pin inductiune. * Inducţlune f. (lat. in-ddctio, -dnis). Acţiunea de a alipi o propoziţiune la alta con-sidertnd-o pe a doua ca oconsecuentăa primei, acţiunea de a raţiona de la efect la cauză, de la particular la general: inducfiunea joacă mare rol in ştiinţele experimentale. Conse-cuentă (conculziune) scoasă aşa: supersti-(iunile populare-s rezultatu indttcfiuml. Fiz. O acţiune particulară a curenţilor electrici. V. deducţlune. * Indulgent,-ăadj. (lat indiilgens, -intis). îngăduitor, iertător, care persimte mult: cu răii nu trebuie să fii indulgent. Adv. In mod indulgent * Indulgenţă f., pl. e (lat. indalgentia). Bunătate şi facilitate de a ierta greşelile altora sau de a permite cuiva ceva. Iertare de păcate acordată une-orl de biserica catolică. * Induraţlune f. (lat in-durătio, -dnis), Med. Invtrtoşarea anormală a unui (esut. Parte vlrtoasă (dură). www.dacoromanica.ro * Industrlâi, -& adj. Relativ la industrie: arte industriale. Provenit din industrie: bogăţiile industriale ale unui stat. Subst. Persoană care se ocupă de industrie, fabricant: un mare industrial (Fals: Industriaş). Adv. In mod industrial: fara s’a dezvoltat' industrial. * Industrializez v. tr. (d. industrial; fr. -a'iser). Dafl caracter industrial, introduc in industrie. V. refl. Iau caracter industrial. * Industrlalizm n. (d. industrial). Sistema de a considera industria ca principalu scop al omului tn societate. Preponderanţă industrială: industrializmu englez. Industrie f. (lat. indiistria, activitate, hărnicie, d. indu, tn, şi striiere, a construi). Meserie, arta de a fabrica: industria ferului. Totalitatea operaţiunilor pin care se transformă materiile prime şi se produc bogăţii : industria agricolă, manufacturieră. Cavaler de industrie, şarlatan, escroc. * Industrlâs, -oâsă adj. (lat. indus-triosus). Laborios, activ, harnic: industrioasa albină. Adv. A lucra industrios. * inedit, -ă adj. (lat. in-iditus, d. in-, ne, si (ditus, „scos, emis", întocmai ca vgr. an-ekdotos. V. edlţlune şi anecdotă). Care n’a fost tipărit (publicat): poezie inedită. — Ob., dar nu mal bine, Inedit (după fr.). ' * Inefâbll, -ă adj. (lat in-effabilis d. effari, „a exprima, a spune", din aceiaşi răd. cu fatal, faimă). Nespus, care nu se poate exprima pin vorbe: bucurie inefabilă. Adv. In mod inefabil. * InefIcăce {. (lat in-ifjicax, -ăcis). Care nu e eficace, care n’are efect: remedii, măsuri ineficace. Adv. In mod ineficace. * Ineficacitate f. (d. Ineficace). Lipsă de eficacitate. * Inegâl, -ă adj. (fr. inegal, d.Mat in-aequalis). Care nu e egal: linii Inegale). Nepotrivit: etăţi inegale. Aspru, zblrlit,zgrunţuros, accidentat: teren in,gal. Iregular: mişcare inegală. Fig. Cate nui tot-de-a-una acelaşi, schimbăcios, bizar: caracter inegal. Adv. In mod inegal: membre inegal dezvoltate. * Inegalltâte f.(fr.inigaliti). Caracteru de a fi inegal: inegalitatea unor linii, unul teren, unei mişcărţ. Nepotrivire: inegalitate de etate. Fig. Bizarerie: inegalitate de caracter. Astr. Iregularitate observată tn mersu stelelor. Mat. Expresiune tn care se compară două cantităţi inegale, separate pin semnu> (mai mare) saa «mai mic). Inâl n., pl. e (lat. anellus, inel, dim. d. ânus, inel, cerc; it anello, pv. cat. anei, fr. anneau, sp. anillo, pg. elo). Mic cerc de metal preţios care se poartă tn deget ca ornament. verigă, alea. Fig. Tras pin (saa pintr'un) tnel, zvelt, suptire. Inelâr, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mtnii, tn care, obişnuit, se poartă inelele. Inelât, -ă adj. (d. inel, după fr. anneli. V. anelat). Zool. Compus din inele îmbucate unele tn altele, ca vermil, crustaceele ş. a. S. n., pl. e. Animale nevertebrate compuse din asemenea inele. * Inelegânt, -ă adj. (lat. in-ilegans, -ăntis). Lipsit de elegantă, urit: haină, mişcare, vorbă inelegantă. Adv. In mod inelegant. * Inelegânţă f., pi. e (lat. in-elegantia). Lipsă de elegantă, uriciune. * Ineilgibll, -ă adj. (d. eligibil; fr. ini-ligible). Care n’are drept să fie ales. * Inellglbllltâte f. (d. ineligibil). Lipsă de eligibilitate. Ineluş n., pl. e. Inel mic. Ineluş-tnvtr-tecuş n. Un joc copilăresc care consistă dintr’un inel pe care-1 transmit din mlnă’n mină, şi unu trebuie să-l găsească după ce altu-i zice : Ineluş invlrtecuş, Qlclpe-al cui deget te-am pus. * Ingpt, -ă adj. (lat. in-eptus, d. in, ne, şi aptus, apt. V. Inapt). Incapabil, prost Adv. In mod inept. * Inepţie f. (fr. inepţie, lat. iniptia). Incapacitate, prostie. Faptă safl vorbi de om inept * Inerent, -ă adj. (lat. in-hăerens, -intis. part. d. in-haerire, a fi lipit de, fr. inerent. V. ad-erent, ezit). Care e din natură strins legat de alt-ceva: greutatea e inere ită materiiî, eroarea e inerentă Spiritului uman. * Inerânţă t, pl. e (d. inerent; fr. ini-rence). Starea lucrului inerent. * Ingrt, -ă adj. (lat. in-ers, -irtis, d. in-, ne, fără, şi ars, artis, artă). Fără activitate, fără mişcare proprie: cadavrele-s inerti. Fig. Fără activitate intelectuală saâ morală: spirit inert. * Inerţie f. (fr. inerţie, lat. inirlia). Starea lucrului saa animalului inert. Fig. Lipsă de vioiciune intelectuală saa morală. Forţă de inerţie, proprietatea pe care o au corpurile de a nu se urni fără să fie împinse de altă putere. Fig. Rezistentă pasivă care consistă tn neascultare. * Inervaţlune f. (d. inervez; fr. inner-vation). Mod special de acţiune a elementelor nervoase. Modu distribuirii nervilor Intr’o regiune: inervaţianea minil, — Şi -âţle şi -ăre. * Inervez v. tr. (d. nerv; fr. innerver. V. e-nervez). Anat. Procur (daa) nervi unei regiuni. * Inestlmâbll, -ă adj. (lat.in-aestima-bilis). Care nu se poate estima (de preţios ce e) : sinceritatea e o calitate inestimabilă. * Inevitâbll, -ă adj. (lat in-evitabilis). Care nu se ooate evita: moartea e inevitabilă. Adv. In mod inevitabil. * Inexâct, -ă adj. (d. exact;fr. inexact). Greşit, fals, care e neexact: calcul inexact, www.dacoromanica.ro informaftune inexactă. Care nu e punctual, care nu e precis: funcţionar inexact. Adv. In mod inexact. — Ob. Inegzact (ca fr.). Inexactltâte şl Inexactltudlne f. (d. exactitate şi exactit idine; fr. inexacti-tude). Lipsă de exactitate. — Ob. Inegz-(ca fr.). * Inexcitabil, -ă adj. (lai. in-excita-bitis). Care nu se poate excita: (esut inex-citabil. * Inexcltabllltăte f. (d. inexcitabil). Calitatea de a fi inexcitabil. * Inexcuzăbll, -ă adj. (lat. in-excusa-bilis). Care nu poate fi scuzat: greşată in-excuzabilă. Adv. In mod inexcuzabil. * Inexecutăbll, -ă adj. (d. executabil; fr. inexicutable). Care nu se poate executa: plan inexecutabil. — Ob. Inegz- (după fr.). * Inexlglbll, -ă adj. (d. exigibil*-’fr. -ible). Care nu e exigibil: datorie înexigibilă. * Inexistent, -ă adj. (d. existent; fr. -ent). Care nu e existent, care nu exista. — Ob. Inegz- (după fr.). * Inexistenţă f., pl. e. (d. existenţă; fr. ~ence). Lipsă de existentă, calitatea de a nu exista. — Ob. Inegz- (după fr.). * Inexorâbll, -ă adj. (lat. in-exorăbilis, d. ex-drare a ruga de tot, a îndupleca. V. oraţiune). Care nu poate fi înduplecat: Judecător inexorabil. Fig. Foarte sever: legile inexorabile ale Iul Dracone. Adv. In inexorabil. * InexperienţS U. pl. e (lat in-expe-rientia). Lipsă de experienţă: inexperienţa tinerimii. * Inexperlmentât, -ă adj. (d. experimentat ; fr. inexpirimenti). Care nu e experimentat, care n'are experienţă: lucrător inexperimentat. Cu care nu s’a făcut experienţă: metodă inexperimentată. * Iriexplâbll, -â adj. (Iat. in-expiabilis)-Care nu se poate expia: crimă inexpiabilă- * Inexpllcâbll, -ă adj. (lat. in-expll- cabilis). Care nu se poate explica: enigmă inexplicabilă. Ciudat, bizar, straniu: om inexplicabil. * Inexploatât, -& adj. (fr. inexploiti). Care n’a fost exploatat: mină inexploatată. * inexplorat, -ă adj. (lat. in-exploratus). Care n’a fost explorat, care n’a fost vizitat: regiune inexplorată. * Inexplozibll, -ă adj. (d. explozibil fr. inexplosible). Care nu poate exploda; cazan inexplozibil. : * Inexpresiv, -ă adj.’(d. 'expresiv;'fr. inexpresstf). Care nu e expresiv, şters. ' * Inexprlmâbll, -ă adj. (fr. in-expri-mable). Care nu se poate exprima, nespus, inefabil: bucurie inexprimabilă. Aşa de or- dinar (de abject, de urtt) tn ctt nu se poate spune: vorbă inexprimabilă. M. pl. Ettf. ram. Izmene. * Inexpugnăbll, -ă adj. (lat in-expug-nabilis, a. ex-pugnare, a cuceri, V. pumn). Care nu poate fi cucerit: fort inexpugnabil. Care nu poate fi Infrlnt: virtute inexpugnabilă. * Inextendfbll, -ă adj. (d. extendibil). Care nu e extendibil, care nu se poate întinde: corp inextendibil. — Fals Inexten-slbll (fr. inextensible). * Inextendlbllltâte f. (d. imxtendibil). Calitatea de a fi inextendibil. * Inextlnghfbll, -ă adj. (lat. in-exstin-guibilis, d. ex-sttnguere, a stinge). Care nu se poate stinge: foc inextinghibil. Fig. Care nu poate fi oprit: risu inextinghibil al zeilor lai Omer. Adv. In mod inextinghibil. * Inextlrpâbll, »ă adj. (lat in-exstir-pabilis). Care nu se poate extirpa. * Inextrlcâbll, -ă adj. Gat in-extrica-bilis, d. ex-trico, -are, a descurca. V. stric). Foarte încurcat şi din care nu mai poti ieşi: labirint inextricabil, afacere inextricabilă. Adv. In mod inextricabil. Infalibll, -ă adj. (mlat. in-fallibilis, d. filiere, a înşela. V. fals, Ifallt). Care nu se poate tnşela, care nu poate greşi: Dumnezeu e infalibil. Sigur, care nu poate lipsi: a prezice un succes infalibil. Adv. In mod infalibil. — Fals infailibil (h. infail-Itble). Infallbllltăte f. (d. Infalibil). Calitatea de i fi infalibil, de a nu te tnşela nici-odată : infaiibilitatea papei a fost proclamată de consiliu Vaticanului la 1870 — Fals infailibilitate (fr. infailiibiliti). * Infâm, -ă adj.(lat. infămis, d. tn- fără, şi fama, faimă). Pătat de Infamie, fără onoare: act infam. înjositor, ruşinos: trădare infamă. Murdar, necurat prost, chinuitor: locuinţă infamă, sufla un viat infam. Subst Un infam, un nelegiuit. Adv. In mod infam : acest orator vorbeşte infam, ploăă infam. * Infamânt, -& adj. (fr. infamant, part. d. infamer, lat. infamare, a face odios, infam). Care te face infam, care te pătează cu infamie: recluziunea e o pedeapsă infamantă. * Infamie f. (fr. infamie, lat. infămia. V. faimă). Mare ruşine aplicată onorii cuiva de lege saâ de opiniunea publică: censorii romani ti notau cu infimia pe cetăţenii cu obiceiuri rele. Act infam, faptă nedemnă: demag-gia e o infamie. Pl. Vorbe injurioase. A comite mici infamii (fam.), a te apuca de intrigi, de pozne ş. a. * Infânt, •& s. (sp. şi pg. infante, f. infanta, d. lat in-fans, -făntis, copil. V. fante, faimă, Infanterie). Titlu dat tn Spania şi Portugalia copiilor regali născuţi după primu copil. www.dacoromanica.ro * Infanterie f. (rus. infantirila, d. germ. şi fr. infantnrie, care vin d. it. infanteria şi fanterta, pedestrime, d. fante, soldat pedestru, infante, copil. V, fante). Pedestrime, armată pe )os, ca : dorobanţii, vlnă-toril (şi fa idarmii pedeştri). la e armata principală * Infanterist m. {.tas. infanterist, germ. infanterist, d. infanterie). Pedestraş, soldat pedestru, * Infantlcfd, -ă s. şi adj. (lat. infanti-cida, d. infans, copil, şi [oc] -ciaere, a ucide. V. ucid). Ucigaş de prunci: o mamă in-fanticidă. S. n. pl., e. Infanticidiu. * InfantlcidiQ n. (lat infanticidiam). Ucidere de prunci. * Infantil, -& adj. (lat infantitis, d. infans, copil). De copil mic: clinică infantilă. * Infatlgăbll, -i adj/ţlat infantigabi-lis, d. fatigare, a osteni). Care nu poate osteni: luptător Infatigabil. Adv. Fără să poată osteni * Infect, -ă adj. (fr. infect, lat in-fec-tus, part d. in-flcere, a impregna, a colora, a spurca, a infecta, compus d. tăcere. V. a-fect). Puturos: mlaştinii infectă. Fig. Respingător din punctu de vedere moral: carie infectă, om Infect. Adv. Urlt, respingător : a. te purta Infect. * Infectânt, -ă adj (fr. infectant, part. d. infecter, a infecta). Care infectează: microb infectant. * Infectei v. tr. (fr. infecter). !mput> stric: cadavrele infectai cimpu de luptă-Umplu de microbi molipsesc, contaminez* Fig. Corup, stric sufletu, obiceiurile : minciunile demagogilor infectează poporu. V. refl. Mă Imput, vorbind de aer. Mă molipsesc. Fig. Mă corup. * Infecţliine f. (lat. in-fictio, -dnis. V-a-fecţlune). Acţiunea de a infecta. Mare putoare. Molipsire, vătămarea organizmulul pin microbi infecţioşi. Fig. Contagiune morală. — Şi -âcţle. * Infecund, -ă adj. (lat. in-fecund tis). Lipsit de fecunditate, steril, sterp : animal, pamint infecund. Fig. Spirit infecund. * Infecundltâte f. (lat. infecinditas, -ătis). Lipsă de fecunditate, sterilitate. * Inferior, -oâră adj. (lat. inferior, comparativu d. inferus, de jos. V. Infim). De dedesupt, de jos: buza inferioară, Dunărea inferioară (mal aproape de gură). Fig. Mal pe jos tn demnitate, merit, orga-nizaţiune: rang inferior, animal inferior. Subst. Subaltern, subordonat: a fi amabil cu inferiorii. Adv. In mod inferior: a lucra inferior V. superior. * Inferioritate f. (d. inferior, fr.-oriti). Starea de a ii inferior, situaţiune inferioară. Fig. Inferioritatea prostului fată de deştept. A pune pe cineva tn inferioritate, a-I lua, avantajele, calităţile/ * Intern n., pl. e şl uri (lat Infemum flocum, locu] de jos, iadu, saâ inferna fidea, locurile] de jos). Iad, locu morţilor păcătoşi. Fig. Loc de suferinţă. * Infernâl, -ă adj. (lat. Infernalls). Din infern, din iad : abisurile infernale. Fig. Rău la suflet, veninos: răutate infernală. Hulei infernal, huiet grozav, mare hărmălaie. Peatră Infernală, V. peatră. Maşină Infernală, maşină umplută cu praf de puşcă şi gloanţe şi destinată să explodeze undeva la timp anumit ca să ucidă: Cadou-dal a preparat contra Iul Bonaparte maşina infernală din strada Saint-Nicalse. Adv. In mod infernal. * Infestez v. tr. (lat. infestare). Btntui, stric, pustiesc: Tătarii aă infestat multe secule Moldova, lupii ai infestat satu. * înfeudez v. tr. (fr. inffoder, it. infeu-dare. V. feud, feudal). Dau o moşie ca să fie ţinută ca feud. V. refl. Mâ daâ tn tntregime : a le înfeuda unul partid. * Infidel, -ă adj. (lat in-fîdllis). Necredincios, fără fidelitate : casier infidel. Nesigur : memorie infidelă. Inexact: traducere infidelă. Subst. Care n’are adevărata reli-uiurin: a-l converti pe infideli. Adv. In mod Infidel. * Infidelitate f. (lat. in-fidiHtas, -ătis). Necredinţă, lipsă de fidelitate : infidelitatea unul casier. Nesiguranţă: infidelitatea unei memorii. Inexactitate : infide'itatea unui povestitor. Acţiune infidelă : a comite infidelităţi- * Inflltraţlune f. (d. a infiltra ;h.-ati-on). Acţiunea de a saâ de a se infiltra. Med. Răsptndirea umorilor tn toate interstiţjile organizatului. — Şi -âţle şi -ăre. * Infiltru şi -6x, a -â v. tr. (fr. infil-trer). Bag, strecor tn timp tndelungat pa pintr’un filtru: a infiltra apă tntr'un pămint. Fig. Acest tată a infiltrat patriotizma In inima Vituror fiilor Iui. V. refl. Trec ca pintr'un filtru pin porii unul corp solid: apa se infiltrează tn pămtnt. Fig. Pătrund, mă insinuez: Jidanii se infiltrează In a-faceri. * fnflm, -ă adj. (lat. Infimus, superlativii d. inferus, cel de jos. V. Inferior). Cel mal de jos. cel mal mic tn grad: rangurile infime ale societăţii. O infimă minoritate, o grupă de oameni foarte mică faţă dp una mult mal marţ. * Inflmltâte f. (lat. inflmitas, -ătis). Starea de a fi infim. * Infinit, -ă adj. -(lat. in-finitus. V. fl-nesc). Care n’are fine, nesftrşit: un supliciu infinit. Fără limite, nemărginit: uni-versu e infinit. Foarte mare: bunătate, în-trisla-e infinită. S, n. pl. uri. Ceia ce n’are hotare, infinitate: advilem infinita fără să-l puUm tnfe’ege. La Infinit, tn mod infinit: o linie care se prelungeşte lainfhit. Adv. In mod infinit: m'am bucurat infinit (saa infinit de mult). www.dacoromanica.ro * Inflnltamente adv. tn mod infinit: m’am bucurat infinitamente (saâ infinita-mente mult). * Inflnltfite f. (lat. infinitas,-ătis). Calitatea de a fi infinit. Spatia infinit, imensitate; a dispărea in infinitate. Mare număr : pătrlnefa e supusăj unei infinităţi de iele. * Inflnltezlmâl, -fi adj. (din * infini-tizim [adică d. infinit şi suf. iat istmus din millisimus, ai o mieleajplus suf. al; fr. infinit(simal). Infinit de mic: cantitate infinitezimală. Qeom. Calcul infinitezimal, acea parte a matematicii care cuprinde cal-culu diferenţial si integral şi care calculează cantităţile infinit de mici. * Infinitiv, -fi adj. (lat. infinitivus). Qram. Care e de natura finitivulul: pro-pczifiune infinitivă. S. n., pl. e. Un mod verbal care arată acţiunea saâ starea fără să determine număru saâ persoana, ca: a umbla, a dormi. — Ca adj, şi Inflnltlvăl, de infin’tiv. 1) * Infirm, -fi adj. (lat- in-firmus. V. flrm). Slab, bolnăvicios. Bolnav, rănit saâ lipsit de vre-un membru saâ organ. 2) * Infirm, a -â v. tr. (lat. infirmare, d. mfirmus, infirm. V. a- şi con-flrm). Fig. Slăvesc, iaâ puterea : a infirma o măriarie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentenfă. * Inflrmâbll, -fi adj. (d. a infirma). Care se poate infirma. * Inflrmatfv, -fi adj. (d. a infirma; fr. -atif). Jur. Care serveşte la infirmare, la anulare: sentenfă infirmativă. * Inflrmaţlune f. (lat.infirmătio,-dnis). Acţiunea de a infirma.—Şi -âţie, dar ob. -ăre. * Infirmerie f. (fr. infirmerie, d. infirmier, infirmier). Spital mic, cameră pentru bolnavi Intr'o cazarmă, Intr’un internat şcolar ş. a. * Infirmier; -fi s. (fr. infirmier, -lire, mlat infirmanus, călugăr infirmier). îngrijitor de bolnavi Intr’un sipital, tntr’o ambulantă. * Infirmltâte f., pl. ăţl (lat. infirmitas -ătiş). Slăbiciune, stare bolnăvicioasă. Boală saâ beteşug, lipsa unui membru saâ organ al corpului: surzenia e o infirmitate. Fig. Imperfecţiune, stare inferioară: infirmitatea oamenilor. * Inflamâbll, -fi adj. (d. inflamez; fr. inflammable). Care se poate aprinde, care se aprinde lesne, aprinzăcios. Fig. Caracter inflamabil. * Inflamabllltâte f. (d. inflamabil; fr. -ilite). Calitatea de a fi inflamabil. * InflamatdrlB, -le adj. (d. inflamez; fr. infammatoire). Caracterizat pin mflama-maţiune: friguri inflamatorii. * Inflamaţlune f. (Iat inflammătio, -dnis). Acţiunea de saâ de a se inflama. Rezultatu el. Med. Obrinteală, unflătură dureroasă şi] ferbinte produsă de îngrămădirea slngelul (la'o bubă ori la o rană) pe care organizmu o face ca să se apere de microbi şi să se vindece (Meningita, pneâmonia, gas-trita sint inflamatiunl interne). — Şi -âţle. * Inflamez v. tr. (lat. inflammare, a aprinde, d.flamma, * flagma, flacără. V. flamură, flacără). Aprind, daâ foc: a inflama un butoi de păcară. Med. Produc inflama-ţiune (unflătură dureroasă). Fig. Aprind, aţlt. V. refl. aprind. Med. Mă obrintesc, mă unflu cu dureri, vorbind de o bubă, de o rară. Fig. Mă aprind, mă aflţ. * Inflaţlune f. (lat. in-flătio, -dnis. V. tnflficTune). Unflare. Fin. Inflafiune monetară, prea mare sporire a cantităţii de bani (de hlrtie) pe o piaţă. V. deflaţlune. * Inflexibil, -fi adj. (lat. inflexibilis) Care nu e flexibil, nu se Incovoaie: vargă inflexibilă. Fig. Care nu se moale, cedează: caracter inflexibil. Adv. In mod inflexibil. * Inflexibilitate f. (d. inflexibil). Calitatea de a fi inflexibil. * Inflexiune f. (lat. in-flexio, -dnis, d. in-flictere, -flexum, a încovoia. V. re-fle-xlune). încovoiere. Inflexiune a vocii, schimbare de ton. Qram. Modificarea unei vocale supt influenta altei vocale din silaba următoare. Flexiune. Qeom. Punctu unde o curbă îşi şchimbă direcţiunea. Fiz. Deviaţi-unea unei linii: inflexiunea razelor luminoase. — Şi -exle. * Inflig, -flis, a -fltge v. tr. (lat. in-f llgere, a lovi, a ciocni, a aplica ceva dureros. V. con-fllct). Aplic ceva dureros: a inflige cuiva o pedeapsă, o tnfrlngere, o pagubă. — Part mflis inuz. * Inflorescenţa f.. pl.e(fr. inflorescence, d. lat. infloriscere, a înflori, ca adolescentia, d. adolescere). Dispozitiunea generală a florilor pe o tulpină. * Influent, -fi adj. (fr. influent, lat. in-fluens, -entis, part. d. in-flăere, -fltixum, a curge, a invada. V. flux, a-fluent). Care are trecere, vază, putere: persoană influentă. * Influenţă f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acţiunea unul lucru asupra altuia: influenţa combinată a soarelui şi a lunii produce fluxu şi reflexu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influenţă tn minister. 3. (it. influenza). Gripă, gutural violent şi epidemic. V. tnrturlre. * Influenţâbil, -fi adj. (d. influenţez; fr. -en(able). Care poate fi influenţat: jude-cătoru ca caracter de fer na e influenţa-bil pin nimica. * Influenţez v. tr. (d. influenţă; fr. in-ftuencer). Exercitinfluentă asupra cuiva: a inflaetifa an judecător tn darea dreptăţii. www.dacoromanica.ro INF * In-fâllo n., pl. tot aşa sad in-foliuri(fr. [d. lat.] in-folto. V. folio, foliant). For-matu unei fol tndoite numai In 2 (4 pagini). jCarte de acest format: un in-folio. * Infârm, -4 adj. (lat. informis, fr. informe). Amorf, fără formă precisă: bloc inform, llrlt, dizgraţios. V. diform. * Informativ, -ă adj. Relativ la informatiuni, care serveşte la informat; ziar informativ. * Intormatdr, -oâre adj. şi s. Care informează, care dă ştiri. * Informatorfe f. S’ar putea numi aşa biuroa de informatiuni. » Informaţiune f. (fr. in/or mat Ion ; lat. informatio, -Cnis, acţiunea de a instrui). Act judiciar care conţine depoziţiunile unor marturi. Fig. Ştire, veste: a da cuiva tnfor-măţiunl despre ceva, a culege informatiuni. — Şi -âţle. * Informez v. tr. (fr. informtr; lat. in- formare, a da formă, a instrui). înştiinţez, dau informatiuni. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuiva. V. refl. Culeg informatiuni, cercetez ce s’a tntlmplat. - * fnfra- (lat. infra, dedesupt), prefix care arată ceia ce e dedesupt: infrastructură. V. supra. * infractor, -oâre S. (lat. infractor). Care comite o infracţiune. * Infracţiune f. (lat. infrăctio, -dnis, d. infringere, -fractum, a tnfringe). Infrlngerea unei legi, unui ordin, tractat ş. a.: infracţiunile regulamentelor polifiil se numesc „contravenţiuni*. * Infrastructură f. pl. i(infra- şi structură). Structura de dedesupt * Infructuâs, -oâsă adj. (lat. in-fructuosul). Fără fructe, sterp, steril: ctmp in-fructuos. Fig, Muncă infructuoasă. Adv. In mod infructuos. infulă f., pl. e (pol.infula, d. lat. Infula). N. Cost. Pălăria episcopului catolic. * Infuz, -ă adj. (lat. in-fusus, part. d. in-ftindere, a răspindi, a turna, V. confuz). Răsplndit tn suflet Ştiinţă infuză, ştjinfă inâscută. •Infuzez v. tr. (d. infuz; fr. infuser). Tom, introduc: a infuza slnge tn vinele cuiva. Pun o substanţă tn apă ierbinte ca să se amestece cu ia: infuzez ceai in apă ferbinte (fac ceai). * Infuzibll, -ă adj (in- şi fuzibil). Fiz. Care nu se poate topi: nu s( află corp.ade-vărat infuzibil. * Infuzlune f. (lat infusio, -dnis. V-fuziune). Turnare de apă ferbinte, opărire a unei substanţe. Băutură obţinută pin opă-rirc: infuziune de ceai (ob. numită numai cea!). — Şi -uzie. V. decoct. * Infuzârlu n. (lat. ştiinţific infusorius. d. lat infusus, infuz, ca lat. infusorium, canal p. ulei la lampă). Animal unicelular • protozoar, de ordinar microscopic, care trăieşte In lichide. fnga interj. Nord. Iacătă: Inga ce întreabă, inga de ce (Şez. 33, 24 şi 30). * lngenlâs,-oâsă adj. (lat tngeniosus, d. ingenium, spirit, inteligentă V. genii». Plin de spirit de inven|iune, de îndemânare: om, spirit ingenios. Făcut cu ingeniozitate: maşină ingenioasă. Adv. In mod ingenios. * Ingenlozitâtef. (d. ingenios; fr. ingi-niositi). Calitatea de a fi ingenios: ingeniozitatea unei maşini. * Ingenuitate f. (lat. ingenuitas, -ătis). Naivitate, simplicitate, sinceritate naturală: a răspunde cu ingenuitate. Vorbă, acţiune Ingenuă. * Ingenua, -uă adj. (lat. in-ginuus, născut liber, d. glgnere, a naşte. V. gen, gen 10). Naiv, simplu, sincer din natură: tinăr ingenuu,aer ingenuu. Subst. Persoană ingenuă: Agnes a lui Mohâre a rămas tipu ingenuei. !n teatru, actriţă care joacă rolu ingenuei. * inger şi -£z, a -â v. tr. (fr. ingiter, d.lat.in-girere, apune In.V. dl-şi su-ger). Introduc In stomah. V. refl. Mă bag In sufletu omului, fac ingerenţe. * ingerenţă f. pl. e., (fr. ingirence, d. lat ingerens, -intis, part. prez. d. ingirere. V. înger). Acţiunea de a te ingera, mai ales de a te amesteca pintre alegători fă-clndu-i să voteze cum vrei tu : a face inge-renţe la (saâ in) alegeri. * Ingestlune f. (lat in-gistio, -ânis, d. in-gestum, supinu d. in-girere, a pune In. V. dl- şi su-gestiune). Acţiunea de a ingera, de a vlrl In stomah, de a înghiţi. — Şi -estle. * Inghinal, -ă adj. (lat inguinalis, d. inguen, Inguinis, pubis). Anat. Care e la pubis înăuntru corpului: glande inghinale. Emie inghinală, care se produce tn canalu inghinal. Bandaj inghinal, bandaj p. ernie. V. le 2 şi Ipogastric. * Inginer m. (fr. inginieur, vfr. engei-gniere, engeigneor, d. s’inginier, a te glndi ca să inventezi, d. lat. ingenium, spirit minte, de unde şi fr. engin, spirit de inven-ţiune, maşină; it. ingegnere, ingegnero; engl. engineer; rus. inziner), Acela care, pin ajutoru matematicii aplicate, dirijează lucrările podurilor, şoselelor, căilor ferate, canalelor, minelor, edificiilor, maşinilor, forti-ficaţiunilor ş. a. Fig. Iron. Inginer de stradă (saâ şi de poduri), haimana care tot umblă pe stradă (şi pe poduri) şi despre care se zice In rls că, pin paşii pe care-i tot face, măsoară strada. * Inginerie f. (d. inginer). Ştiinţa şi profesiunea de inginer. Ingl£z, V. englez. Ingllndis£sc, V. eglend-. fngllţă, V. Igliţă. 41 www.dacoromanica.ro * Ingrât, -ă adj. (lat. in-gratus. V. graţie, gratis). Necunoscător, care nu recunoaşte binele care i s’a făcut: fiă ingrat. Fig. Sterp, steril, arid safi prea puţin productiv: pămint ingrat, subiect ingrat, muncă ingrată. Adv. Cu ingratitudine. * Ingratitudine f. (lat. in-gratitlido, -ildinis. V- gratitudine). Defectu de a fi ingrat. Faptă de om ingrat: Atenienil arătară (comiseră) o adlncă ingratitudine faţă de Focione. * Ingredient n., pl. e (lat. ingridiens, -infis, part d. h-gredi, in-grissus, a intra. V. a-greslune, grad). Tot cela ce intră In conipozitiunea unui medicament, unei băuturi, unui amestec oare-care; ingredientele grogulul is apă, zahăru, rachiu ţi limita. * Inhalatdr n., pl. oare. Aparat care serveşte la inhalatiune. * Inhalaţiune f. (lat. inhalătio, -dnis)-Acţiunea de a inhpla, de a absorbi aspirina- — Şi -âţle. * Inhalez v. tr. (lat in-hălo, -ăre, a sufla In. V. exal). Trag In plămtni, absorb, aspir. Bot. Se zice de plante ctnd absorb fluidele din prejuru lor. * Inhumaţlune f. (d. incarnez). îngropare, Inmormlntare. — Şi -âţle şi -ăre. * înhumez v. tr. (lat. in-humo, -ăre, a Îngropa, d. humus, pămtnt V. humă, ex-humez). îngrop, tnmormtntez. * Inie, -â adj. (lat. in-iquus, d. in-, ne, şi ăequus, egal, just. V. egal). Injust: judecător inie, judecată inică. Adv. Cu inichitate. Inlcer, Inlcercă, V. Yeni-. * Inichitate f. (lat in-iquitas, -ătis, din,- ne, şi ăequitas, egalitate, justiţie. V. echitate). Nedreptate, injustiţie. Acţiune injustă. Inie f. (vsl. inile, inii, bg. rus, inel, strb. inje, rut. inii, brumă). Mold. Mu t. Prima pojghiţă de gheaţă pe apă. Polei. Munt.Trans. SloL — Mai vechi şi inie, brumă. V. mfzgă. * inimaginabil,-ă adj. (d. imaginabil; fr. -able). Care nu e imaginabil, de neînchipuit: o frumuseţi inimaginabilă. Adv. In mod inimaginabil. inimă f., pl. i (lat. ănima şi ănimus, suflare, suflet, vgr. ănemos, vint; it ănima şi ălma, suflet, sic. arma, pv. cat sp. pg. alma, vfr. alme, nfr. ăme. V. animal, unanim, anemonă). Organ care împinge stngele’n vine şi-l face să circule (Inima e situată tn pept, puţin la stingă, e împărţită tn patru cavităţi [V. auriculă şi ventricul), se mişcă perpetuii, şi ctnd se opreşte, animalu moare). Fig. Parte centrală safi principală: Bucureştii Is inima Româniii, Mijloc, parte interioară importantă: inima unui arbore, inima unui car (blrna care uneşte osiile Intre ele), inima pămintu'ai, inima iernii (timpu din mijloc, timpu marelui ger). Ini-moşie, dispoziţiune a sufletului, avlnt, brio, foc, curaj: a lucra, a cinta, a lupta cu inimă. Afecţiune, iubire: inimă de tată. Pop. Stomah: mă doare inima. Durere de stomah (safi chear diareie): l-a apucut inima. Inimă rea saă neagră, caracter veninos, fără milă. Inimă rea, întristare, supărare : a murit de inimă rea, nu-fl face inimă rea (nu te întrista I). Inimă albastră, melancolie: un cintec de inimă albastră. Om de inimă, inimos, entusiast, generos. Tragere de inimă, bună-voinţă, dispoziţiune de a face ceva. Inimă de aur, inimă bună, miloasă. Inimă de peatră, de fer sad di gheafă, fără sentiment A prinde inimă, a prinde curaj. A fi se rupe inima de milă, a-ţl Ii foarte milă. A-ti deschide inima, 1. a spune cuiva secretele tăie, 2. a arăta cuiva toată simpaţia. A te durea inima, I. a fi întristat, Z (pop,) a te durea stomahu. A fi bun (saâ răii) la inimă, a avea inimă bună (safi rea). A nu avea inimă, 1. a nu avea sentiment, 2. a nu avea curaj. A avea ceva pe inimă, a avea o supărare, o întristare. A pune la inimă, a te întrista, a te supăra. Din (sau cu) toată inima, cu dragă inimă, cu toată dispozitiunea (dorinţa). Din inimă, din adincu inimii, cu tot sentimentu, cu toată durerea ori doru. Nu mă iasă inima să-l părăsesc, n’am curaj, nu mă îndur să-l părăsesc. A-fl sări inima din loc, a tresări. A fi cu inima sărită, a fi plin de nelinişte, a fi foarte îngrijorat. A fi cu inima friptă, a fi întristat Fam. A-fl da inima brinci a te îndemna inima. A-fl merge ceva, la inimă, a te unge ceva la inimă, a-ţl plăcea mult. A ti se pune un lucru, o vorbă pe inimă, a-ţi fi foarte greaţă (sclrbă) de ia. A-ţl sfirii inima după ceva, a dori foarte mult. A-fl cădea cineva tronc (sau mai urtt cu tronc), a-ţi plăcea dintr’o dată foarte mult. A nu-fl fi inima la loc, a fi neliniştit, Ingrijat. A-fl veni inima la loc, a te linişti, a nu mai fi îngrijorat. A-fl răcori inima, a-ţi lua satisfacţiune (răzbuntndu-te, mărturisind un păcat ş. a.). A-fl ride (saii a-fl creşte) inima (de bucurie), a te bucura foarte mult. A-fl plinge inima (de întristare), a te întrista foarte mult A-fl lua inima'n dinfl, a îndrăzni In fine, a te hotărî tn fine să înfrunţi periculu. (Pop.) A fi se pune soarele drept inimă, a ţi se face foame, a flămlnzi. * Inimic, -ă adj. şi s. (lat. in-imicus, d. in-, ne, şi amicus. amic). Duşman, adversar.— Ob. inamic (după amic). * inimiciţie f. (lat. in-imicitia, d. in-, ne, şi amiciţia, amiciţie). Duşmănie, lipsă de prietenie. — Ob. Inamlclţle (după a-micifie). InlmYoâră (oa dift) 1, pl. e Dim. d. inimă. * Inimitabil, -ă adj. (lat in-imitabilis). Care nu se poate imita (de frumos ce e) : stil inimitabil. Adv. A lucra inimitabil. Inlm6s, -oâsă adj. (d. inimă). Plin de inimă, de curaj, de sentiment, de simţire : an copil inimos. Adv. Cu inimă. Inlmoşie f. Calitatea de a fi inimos, de a avea inimă. V. osîrdle, Inlmuţă f., pl. e. Trans. Inimioară. www.dacoromanica.ro INI * Inlnflamâbll, -ă adj. (d. Inflamabil; fr. ininflammable), Care nu e inllamabil. * Inlnflamabllltâte {. (d.ininflamabil). Calitatea de a fi ininflamabil. * Ininteligibil, -ă adj. (lat. in-intelli-jribili!s). Care nu se poate înţelege: o limbă ininteligibilă. Adv.  vorbi ininteligibil. * Ininterpretâbll, -ă adj. (lat. in-in-lerpretabilis). Care nu se poate interpreta in afluenţa slngelui: un beţiv cu faţa injectată, cu ochii injectafi. * Injectez v. tr. (lat. in-jectare, a arunca In, d. in-jicere, -jectum, a arunca In. V. tnlept, ab-ject, pro-Tect, trec). Introduc cu un instrument un lichid In corp pintr’o deschizătură naturală sad făcută de mina omului: a-ti injecta morfină ca să adormi. V. refl. Devin injectat: fafa beţivului se inţectase. INO * Injectdr, -oâre adj. (lat iniector). Care injectează: siringă injectoare. S. n, pl. oare. Aparat de injectat Aparat de alimentat cazanele cu abur. * Injecţlune f. (lat. in-jictio, -dnis. V. de-jecţiune). Acţiunea de a injecta. Lichid care se injectează. — Şi -gcţle. * injuncţiune f. (lat in-jtinctio, -dnis). Ordin formal şi autoritar. — Şi -uncţle. * Injung, -jiins, a -junge v. tr. (lat. in-jungere. V. ajung). Poruncesc formal şi cu autoritate. * Injurie f. (lat. in-jaria, nedreptate, insultă, d. jus, juris, drept s. n.). Insultă, ul-tragiu cu fapta sad cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arată tmbătrtnirea (zbir-citurile, căderea părului ş. a.). Injuriile aerului, vintu, ploaia ş. a. * Injurlâs, -oâsă adr. (lat injariosus). Insultător, ofensant: epitet injurios. Adv. !n mod injurios. * Injust, >ă adj. (lat in-justus. V. just). Lipsit de justiţie, nedrept; om injust, hotărire injustă. S. n. Ceia ce e injust: omu are aproape din natură noţiunea justului. Adv. A fi condamnat injust. * Injustiţie f. (lat. in-justitia). Lipsă de justiţie, nedreptate. Faptă nedreaptă. * înmatriculez V. Imatricuiez. * inobll£z, V. fnobilez. In6c m. (vsl. inoku, singuratic, pustnic, mistreţ, d. ină, unu, ca şi gr. monids, mistreţ, d. mdnos, singur, şi fr. sanglier, mistreţ, d. lat. singularis, singuratic. V. Inorog). Vechi. Rar. Pustnic. Porc sălbatic. * Inocent, -ă adj. (fr. innocent, lat. in--nocens, -intis, nevătămător, d. in-, ne, şi nocire, a vătăma). Nevinovat, lipsit de culpă: acuzatu fu recunoscut inocent (sad ca inocent). Lud, simplu, naiv, candid, neştiutor de răQ: un copil inocent. Fără răutate : glumă inocentă. Benign, inofensiv : remedii inocent. Jocuri inocente, mici jocuri de societate. Sfinţii Inocenţi (sau ca subst Inocenţii), cei 14,000 de prunci ucişi din ordinu lui Irod, care spera că va fi ucis şi Hristos pintre ei, după cum zice evanghelistu Matei. * Inocenţă f., pl. e (lat in-nocentia). Nevinovăţie, lipsă de culpă: inocenţa unul acuzat. Simplicitate, naivitate candoare : inocenfa copiilor. Lipsă de răutate: inocenţa unei glume. Benignitate, inofensivi-tate: inocenţa unui remedii. Cu Inocenţă, cu naivitate: a spune cu inocenţă o enormitate. * In octâvo, cuv. latine care înseamnă „In opt“şi care se întrebuinţează etnd e vorba de o coală tipărită şi îndoită aşa In cit să formeze 8 foi sad 16 pagini. * inocuitâte f. (fr. innocuiti, d. lat. in-ndcuus, nevătămător. V. inocent, nocul-tate). Calitatea de a nu fi vătămător. — 643 — www.dacoromanica.ro INO — 644 * Inoculaţlunef. (lat. inocatătio, -dnis). Acţiunea de a inocula. Fig. Transmitere de idei, de doctrine tn mintea cuiva. — Şi -âţle şi -are. * inoculez v. tr. (lat in-6culo, -ăre, a altoi, d. in, tn, şi dculus, ochi mugur), introduc In organizm un microb, un virus, altoiesc, vaccinez saâ molipsesc: a inocula pe cineva cu vaccin, a inocula unui cine turbarea Fig. A inocula cuiva nişte idei. * Inodâr, -& adj. (lat. in-oddrus, clin-, fără, şi odor, oddris, miros). Fără miros : gaz inodor. * Inofensiv, -ă adj. (d. ofensiv; fr. inoffensij) Care nu vatamă, nu produce răd sau durere: mulţi şerpi is inofensivi, remediu inofensiv. Adv. In mod inofensiv: acest remediu lucrează inofensiv. * Inofenslvltăte f. (d. inofensiv). Caracteru de a fi inofensiv. * Inoperant, -ă adj. (in- şi operant), Care n’are efect: medicament inoperant. * Inoportun, -ă adj. (lat. in -oppor-tănus. V. Importun). Care nu e oportun, nu e la timp potrivit: propunere inoportună. Adv. A sosi inoportun. * Inoportunitate f. (d. inoportun). Caracteru de a fi inoportun. * Inorgânlc, V. anorganic. inor6g m. (vsl. inorogu, d. ini, unu, şi rogă corn; slrb. inorog. V.inoc,roşcovă). Vechi, tn poveşti, cal c’un corn In frunte. Rinocer. Narval sau dinte de narval. — Şi -6c (Maiorescu, Critice, ed. II, 1, 370). * Inovaţlune f. (lat. in-novătio, -dnis). tnoire, schimbare). Inoitură rezultatu tno-irii: a introduce oare-care inovaţiuni in armată. V. novaţlune. * Inovator, -oâre adj. Care tnoieşte, inovează. — Şi novator. * Inovez v. tr. (lat. in-novo, -ăre, d. norus, nou) Inoiesc, modific. * Inoxidabil, -ă adj. (in- şi oxidabil). Care nu se poate oxida. * In quărto cuv. latine care se pronunţă in căarto şi înseamnă „tn patru" şi se întrebuinţează clnd e vorba de coală tipărită şi îndoită aşa tn cit să formeze 4 foi saâ 8 pagini. Ins, -ă s. (d. tnsu). Individ, persoană: să vie n coace patru inşi, am văzut un ins pin întuneric, noi eram două inse. * Insallvaţlune f. (in- şi salivaţiune). Imbibarea alimentelor cu saliva. — Şi -aţie. * Insalubritate f. (lat insalubritasi -ătis). Lipsă de salubritate, starea lucrului nesănătos: insalubritatea mlaştinilor. * Insalubru, -ă adj. (lat in-salubris). Care nu e salubru, nesănătos, vătămător sănătăţii: mlaştinile-s insalubre. * Insanitate f. (lat. in-sănitas, -ătis, d. sanus, sănătos. V. sănătate). Aberaţiune, nebunie, ţicneală. Faptă saâ vorbă de nebun. INS * Insaturăbll, -ă adj, (lat in-satura-bilis). Chim. Care nu se poate satura : lichitt insaturabil. * Insaţlăbll, -& adj. (lat.in-satiabilis)-Care nu se mai poate sătura. Adv. tn mod insaţiabil. * Insaţlabllltăte f. (lat in-satiabllitas„ -ătis). Delectu de a nu te mai putea sătura. * Inscrlpţlune f. (lat inscripţio, -dnis, d. in-scrlbere, a înscrie, a scrie pe). Acţiunea de a înscrie, înscriere. Cuvinte, fraze scrise-pe un monument, o medalie ş. a.: epigrafitr e ştiinţa inscripţiunilor. ~ Şi -fpţle. * Inscrutăbll, -ă adj. (lat in-scrata-bilis. Care nu e scrutabil, insondabil, impenetrabil; planurile lui Dumnezeu Is ins-crutabile. * Insecăbll, -ă adj. (lat. in-secabilisr d. secare, a tăia. V. secţiune). Care nu & secabil, care nu se poate tăia. — Unii daâ acestui cuv. tnţelesu de „care nu poate seca^ nu se poate sftrşT (ca fr. intarissable), ceia ce e greşit * Insect n_ pl. e (lat. in-Sectum, tăiat,, despărţit In mai multe părţi [d. in-seco„ -secăre, -saturn, a tăia], tradus după vgr_ intomon. V. Insecabll. V. şi entomologie). Animal articulat cu şase picioare-care respiră pin traheie şi e supus metamorfozelor. — Caracterele insectelor stnt; şase-picioare (din care cauză se mal uumesc şi exapode) şi corp compus din inele (împărţit In cap, pept şi ptntece). Insectele-s esenţial-mente terestre, iar cele care trăiesc de ordinar tn apă, tot trebuie să iasă Ia aer ca să respire. Ele aâ sexe separate, ts ovipare, şi larva, ctnd iese din ou, nu seamănă de loc cu părinţii. După ce trec pintr’o serie de metamorfoze, ajung la etatea adultă. Se ştiâ mai mult de şase sute de mii, împărţite In ortoptere, nevroptere, strepsiptere, emiptere. diptere, lepidoptere, coleoptere şi imenoptere, V. şi gîză, gtndac,gtnganie, goangă, muscă. — Fals Insect», f. * Insecticid, -ă adj. (d. insect şi -ciir, -oâre s. (lat. inspector, -dris, care corespunde cu vgr. eplskopos). Care inspectează (H un titlu dat mai multor funcţionari care inspectează şcoalele secundare saâ superioare, armata, diferite servicii publice ş. a.). V. revizor. * Inspectorât n., pl. e (d. Inspector). Funcţiunea de inspector. Durata acestei funcţiuni. Sediu (biurou) inspectorului. * Inspecţlwne f. (lat in-spâctio, -dnis). Acfiunea de a inspecta, reviziune: inspectam a făcut inspecţiunea şcoalei. — Şi -£cţle şi Inspectâre. * Inspir, a *â v. tr. (lat in-splro, -ăre. V. a-spir, suspin). Suflu ca să intre tn pept: a inspira aer tn peptu unui om scăpat de la înec. Fig. Insuflu. Fac să se nască un sentiment, o cugetare, un plan; a inspira copiilor iubirea de muncă, de adevăr, de patrie. Entusiazmez : călătoriile mă inspiră. V. refl. Imi iau idei; poetu se inspiră din singurătate. * Insplrât, -ă adj. şi s. Care a primit o inspiraţiune: poet, profet inspirat. Rezultat din inspiraţiune: versuri inspirate. * Inspirator, oâre adj. şi s. Care serveşte la inspiraţiune: muşchi inspiratori. Care dă inspirafiunea intelectuală: Ecate-rina de Medicis fu inspiratoarea măcelului din noaptea Sflntului Bartolomeu. * Inspiraţiune f. (fatinspirâtio, -dnis). Intrarea aerului In plămtni. Fig. Sfat, suges-tiune: a lucra pin inspirafiunea cuiva. Starea sufletului aflat supt influenta directă a unei puteri supranaturale: inspiraţiune profetică. Entusiazm creator, dezlegarea imediată a unei probleme mult timp cugetate: poet plin de inspiraţiuue. Lucru inspirat: inspirajiunile geniului. — Şi -âţie şi-âre. * instâbll, -ă adj. (lat. in-stăbilis). Fără stabilitate, nestatornic nesigur: pace, soartă instabilă. Chim, Combinaţiune instabilă, care se distruge uşor. Mec. Echilibru instabil, acela pe care un corp, scos din poziţi-unea sa, tl părăseşte şi se pune In •echilibru In altă pozifiune. Adv. In mod instabil. * Instabllltâte f. (lat instabilitas, -ă-tis). Lipsă de stabilitate, nestatornicie, nesiguranţă: instabilitatea averii, soartei. * Instalaţiune f. (d. instalez; fr. in-stallation). Acfiunea de a saii de a te instala. Lucru instalat, aşezat In locuinţă : instalatiune de gaz, de lumină electrică, de apă ?. a. — Şi -âţle. Ca acţiune, mai des -âre. * Instalez v. tr (fr. installer, mlat. şi it installare. V. stal). Aşez solemn In funcţiunea lui: a instala un episcop.Aşez, pun pe cineva să locuaiscă undeva : a instala un elev intr’un internat. Fac, aduc, aşez: a .instala un conduct de apă in casă. V. refl. Mă stabilesc, mă aşez ca să locuiesc Imi iau locuinţă şi-mi daii are de proprietar: uite-te cum se instaleazăparvenitu l * instantaneitate f. (d. instantaneu). Calitatea de a fi instantanei. * Instantaneii, -ge adj.,pl. el, ee (fr. instantani, d. instant, moment, care şi â e part. d. lat instare, a grăbi, a insista, d. in, tn, şi, stare, a sta. V. Instanţă). Subit,, care se produce tntr’o clipă, Intr’un moment r moarte, fotografie instantanee. S. f. Probă fotografică obţinută tntr’o secundă ori mai puţin. Fig. Portret, siluetă, discrierea unei persoane In contururi generale, In clte-va rlnduri. Adv, tn mod instantaneu, de odată, * Instânţă f. pl. e (lat. in-stantia. V. stanţă). Seria actelor de procedură pin care te adresezi tribunalului ca să te apere i a introduce o instanţă. Jurisdicţiune. Tri-bunalu de prima instanţă, care judecă In materiile care-s mai pe sus de competenta judecătorii! de pace. A judeca tn ultimă instanţă, a judeca fără să dai drept să se adreseze altui tribunal mai înalt. * Instaurez v. tr. (lat. instaura,-are. V. restaurez). Stabilesc solid : a instaura pacea. * Instig, a -â v. ţr.flat instlgo, -ăre.V. Instinct, stimul). îndemn la revoltă. * Instlgatdr, -oâre s. (lat instigator). Care instigă. * Insfigaţlune f. Gat instigătio.-ânis). îndemn la revoltă. — Şi -âţie şi -âre. * Instinct n., pl. e (lat. instinctus, d. in-stlnguere, var. din instigare, a instiga. V. distinct, sting). Impulsiune naturală lipsită de reflexiune: instinctu albinelor le împinge să execute acte foarte complicate care depind aproape de inteligentă; acest copil are instincte hoţeşti, muzicale. — Ins-tinctu animalelor le împinge să execute oarecare acte fără să aibă noţiunea scopului, să întrebuinţeze mijloace relativ neschimbate-fără să caute să descopere altele şi să ştie ce relafiune există tntre mijloace şi scop. Instinctu diferă de inteligentă pin faptu că e invariabil, orb, necesar, cu alte cuvinte e o deprindere inăscută şi ereditară. Omu se poate instrui şi folosi de ceia ce au făcut alţii tn aintea lui, pe clnd animalele-s incapabile de asta ; experienţa făcută de un animal fi foloseşte numai lui şi nu poate fi utilizată de altele. Aşa, o rtndunică tşi face-foarte natural cuibu fără să fi învăţat, dar şi fără să-l facă mai bine de cit cele de altă dată. * Instinctiv, -ă adj. (d. instict; fr. -if)-Pornit din instinct: mişcare instinctivă. Adv. tn mod instructiv, pin instinct: vă-zindu-i pe tilhari, am pus instinctiv mtna pe puşcă. * Institut şi T^sc, a -i v. tr. (lat in-stităere, d. statăere, a hotărî. — Se conj. ca. consitut). Stabilesc, creez, înfiinţez: a institui o şcoală. Stabilesc In funcţiune, aşez, pua Institui un moştenitor, tl numesc pin testament * Instituire f. Acţiunea de a institui,, instituţiune. * Institut n„ pl. e (lat inslillilum, d_ instităere, a institui). Regula unui ordin re- www.dacoromanica.ro ligios catolic la fundarea lui. Ordin instituit de această regulă. Societate savantă sad literară. Şcoală (mai ales particulară). Institutu Franciii (sad numai Institutu), reuniunea celor cinci academii. Institutele Iul Iusti-nian, o carte care conţine principiile dreptului roman, redactată la 533 după Hristos. * Institutor, -oăre s. (lat. institător, -dris, d. institiiere, a instrui). Care institue, fundator. Profesor de şcoală primară urbană (In Francia, acest termin se întrebuinţează de pe la 1789 înlocuind pe maitre d'iiole, cum se zicea tn ainte). * Instltuţlune f. (lat. institut io, -ânis)-Instituire. Lucru instituit, aşezămtnt. funda-(iune, stabiliment (şcoală, bibliotecă, azil ş. a.). — Şi -uţie. * Instructiv, -ă adj. (fr. instructif, d. lat. instructas, part. d. mstruere, a instrui) Care serveşte la instrucţiune : comersaţiune lectură instructivă. * Instructor, -oăre adj. şi (lat. instructor). Care instrueşte. Instructor militar, acela care te tnvată exerciţiile militare. Judecător instructor, judecător de instrucţiune. * Instrucţiune f. (lat. in-striictio, -ânis-V. con- şi di-strucţlune). Acţiunea de a instrui. învăţătură, tnvătămtnt, cultură a inteligentei (tn şcoală sad tn armată). Ştiinţă, noţiuni clştigate (însuşite): a avea o instrucţiune solidă. Lectiune, precept, tnvătămtnt: istoria e plină de instrucţiune. Cercetare, acte şi formalităţi necesare ca să se judece un proces: instrucţiune judiciară. Ministru instrucţiunii publice private, ministru şcoalelor statului şi al celor particulare (al educatiunii naţionale). Judecător de instrucţiune. V. judecător. A face instrucţiune cu soldafii, cu elevii, a-i tnvăta mtnuirea armelor. Pl. Ordine precise, informatiuni: acest ambasador urmează instrucţiunile guvernului lui. — Şi -ucţie. * Instruiesc, a -i v. tr. (lat in-struo> struere; it. instruisco, -ire. V. con-stru-Yesc, distrug, Industrie ob-struTez, structură). învăţ, dad lectiuni: a instrui nişte elevi. învăţ, dresez: a instrui un cal. Informez: instrueşte-mă de ceia ce se petrece. Jur. A instrui o cauză, o afacere, a o examina, a o cerceta tn ainte de a fi judecată. * Instruit, -ă adj. Care are intructiune, învăţat. * Instrument n., pl. e (lat. instrumen-tum, d. instruere, a construi). Maşină, aparat, unealtă, sculă: ioporu e un instrument de tăiat, vioara e un instrument muzical. Fig. Persoană întrebuinţată ca un instrument: a fi instrumentu cuiva. V. organ. * Instrumental, -ă adj. Care serveşte ca instrument : ablativu instrumental (sad al instrumentului). Executat pin instrumente: muzică instrumentală (safi de instrumente). S. n., pl. e safi şi uri. In unele limbi, ca sancrita, greceasca veche, slava veche, latina arhaică, un caz care arăta instrumentu (mijlocu intrebuinţat). * Instrumentar, -ă adj. (&instrument: fr. -entaire). Jur. Martur instrumentar, acela care asistă cind un funcţionar public validează un act pentru a cărui validitate e necesară prezenţa marturilor. S. n., pl. e. Totalitatea instrumentelor (uneltelor, sculelor) unul meseriaş, unul plugar ş. a. V. Inventar şi utilaj. * Instrumentaţiune f. (d instrumentez ţ fr. -entation). Modu cum e dispusă partea instrumentală a unei bucăţi muzicale, orhestraţiune. — Şi -ăţie şi -ăre. * Instrumentez v. tr. (d. instrument; fr. -enter ). Jur. Fac contracte, procese-ver-bale şi alte acte publice. Muz. Orhestrez. * Instrumentist, -ă s (d. instrument; fr. -entlste). Muzicant care clntă dintr’un instrument V. gurist. * Insubmergibll, -ă adj. (in- şi submergibil). Care nu se poate cufunda : luntre insubmergibilă pentru salvare. S. n„ pl. e. Un insubmergibll un bastiment insubmer-gibil. — Fals -sibil (după fr). * Insubmerglbllltăte f. Calitatea de a fi insubmergibil. * Insubordlnaţlune f. (in- şi subor-dinafiune). Lipsă de subordinaţiune, nesupunere : spirit de insubordlnaţlune. — Şi -ăţie şi -ăre. * Insubordonăt, -ă adj. (fr. insubor-donni. V^subordonat). Care are spiritu insubordinaţiuniil, nedisciplinat, nesupus: soldafl, elevi insubordonaţi. — Se poate zice şi Insubordlnat, după forma latină. * Insucces, V. nesucces. * Insuficient, -ă adj. (lat in-sufficiens, -iutis). Netndustulător, care nu ajunge : bani insuficienţi. Care n’are destulă inteligentă pentru sarcina lui: general insuficient. Adv. )n mod insuficient * Insuficienţă f. pl.e (!at. in-suffi-cientia). Lipsă de suficienţă.- insuficienta recoltei. Incapacitate.- a-fi recunoaşte tu singur insuficienţa. Med. Insuficienţa inimii, reada funcţionare a valvulelor ei, ceia ce cauzează suferinţa organizmulul. * Insulăr, -ă adj. (lat. insularis). De insulă, din insulă.- popor insular. Subst. Locuitor din insulă: Englejii is insulari. * Insularităte f. (d. insular. Starea de a fi insulă. * insulă f., pl. e (lat. insula, it. isola. V. Izolez). Pămtnt tnconjurat din toate părţile de apă. Grupă de case înconjurată din toate părţile de strade. V. ostrov, scruntar. * Insuliţă, f. pl. e Insulă mică. * Insult, a -ă v. tr. (lat. in-sultare, d. saltare, a sălta. V. exult, re - zult). Ultragiez, spun cuiva cuvinte injurioase. Fig. Fam. Acest orator insultă auzu oamenilor, vorbeşte foarte prost www.dacoromanica.ro * Insultă f., pl. e (fr. insulte d. mlat insultus, insultă, saâ derivat d. verbu a insulta). Acfiunea de a insulta, vorbă injurioasă adresată cuiva. * Insuportăbll, -ă adj. (d. suportabil; fr. insupportable). De nesuferit, intolerabil: durere insuportabilă, copil insuportabil. Adv. in mod insuportabil. * Insurecţional, -â adj. (d. insurec-liune; fr. insurrectionnel). De insurecţiune, de insurgenţi: mişcare insurecţională. *lnsurecţliine f. (lat. in-surrictio, -dnis, d. in-siirgere, -surrectum, a te ridica contra, d. siib-rigo, -rigere [contras In surgo, siir-gere. V. sorginte], compus din sub, dedesupt, şi rigere, a îndrepta. V. dreg). Revoltă, rebeliune, răscoală. — Şi -ecţie. * Insurgent, -ă adj. (laf. insurgens, -intis part. d. insurgzre, a te revolta), Revoltat, rebel, răsculat. * Intabulament n., pl. e (lat. in, In, şi tabulamentum, pardosea'ă, d. tăbula, tablă ; fr. entablement). Arh. Partea de sus şi In relief a casei şi pe care se sprijină marginile acoperemlntului. V. cosoroabă. * Intact, -ă adj. (lat in-tactus. V. ating, contact). Neatins, întreg, nevătămat .- bani intacţi, edificiu, intact, (fig.) reputaţiune intactă. * Intangibil, -ă adj. (d. tangibil; fr. -ible). Care nu poate fi atins. * Intanglbllităte f. (d. intangibil). Calitatea de a fi intangibil. * Integral, -ă adj. (fr. integral, d. lat-integer, integra, întreg). întreg, complet1 reformă integrală. Mat. Calcul integral, uni din părţile calculului inffititezimal care are de scop ca, fiind dată o diferenţială sau o derivată, să se afle funcţiunea din care provine şi care se numeşte integrală. S. f. Această funcţiune. Adv. In întregime, tn totalitate. * Integralitate f. (d. integral). Starea lucrului integral, complet. * Integrant, -ă adj. (lat. integrans, -ăntis, d. integrare, a integra). Care contri-bue la integritatea unui tot: braţele-s părţi intengrante ale corpului. * Integraţlune f. (lat. integratio, dnis). Mai. Acfiunea de a integra: integraţiunea unei funcţiuni. — $i -ăţie şi -ăre. * Integrez v. tr. (Ist integro, -ăre, a restabili, a tnoi). Mat. Determin integrala unei cantităţi diferenţiale.- a integra o funcţiune. * Integrltăte f. (lat. intigritas, -ătis)-Starea de a fi tntreg. nevătămat: integritatea unei sume, integritatea minţii. Fig. întregime morală, onestitate perfectă : integritatea unul funcţionar. * Integru, -ă adj. (fr. integre, d. lat integer, integra, tntreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). In mod integru. * Intelect n<, pl. e saâ şi uri (lat. intel-lectus, înţelegere). înţelegere, inteligentă, minte. * Intelectual, -ă adj. Gat. intellectua-tis). Relativ la intelect: adevăr intelectual. Spiritual: sufletu e o funcţiune intelectuală. Simţurile intelectuale, văzu şi auzu (că pin ele înţelegi mai bine lumea exterioară). Subst. Persoană care are un gust predominant p. lucrurile spiritului, om de carte. Adv. in mod intelectual. * Intelectualitate f. (d. intelectual). Calitatea de a fi intelectual. Pătura (clasa) cultă, oamenii culţi, intelectualii. * Intelectualmente adv. (d. intelectual) In mod intelectual. * Inteligent, -ă adj. (lat intilligens, -intis, part. d. inlelligere, a înţelege). înţelept, deştept, care are inteligentă: omu e o fiinţă inteligentă. Priceput, îndemânatic: servitor inteligent. Care denotă intelinţă: cinele are uitătura inteligentă. Adv. In mod inteligeut: a răspunde inteligent. — Barb. (după germ.) „cult*. * Inteligenţă f., pl. e (lat. intelligentia). Pricepere, deşteptăciune, înţelegere, facultatea de a înţelege: inteligenţa tl distinge lămurit pe om de animale. Facultatea de a înţelege: a avea o inteligentă vie. Pricepere adlncă, practică : a avea inteligenţa afacerilor. Fiinţă inteligentă; acest om e o inteligentă distinsă.— Trans. Barb. (după germ.) „intelectualitate, clasa cultă". * Inteligibil, -ă adj. (lat. intelligibilis). Care se poate înţelege uşor: voce,'vorbă inteligibilă. Adv. In mod inteligibil. * inteliglbltltâte f. (d. inteligibil). Calitatea de a li inteligibil. * Intemperănt, -ă adj. (lat intemperant, -ăntis). Care nu e temperant, necumpătat : om intemperant, limbă intemperantă. * Intemperânţă f, pl. e (lat intempe-rantia). Lipsă de temperantă, necumpătare, exces. * Intemperât, -ă adj. (lat intempe-ratus). Care nu e temperat; climă intem-perată. V. neasttmpărat. * Intemperie f. (fr. intemperie, it. intemperie, lat in-tempirles, d. -in, nu, şi tem-piries, timp frumos şi cald. V. sttmpăr). Dezordine tn atmosferă, tn temperatură (ploaie, vint ş. a.). — Mal bine ar fi Intemperie. * intempestiv, -ă adj. (lat intempes-tivas). Care nu e tempestiv, ne la timp, inoportun : vorbă, cerere intempestivă. * Intendent, -ă s.(lat. intindens, -Sntis, fr. intendant. V. întind). Administrator, econom tntr’o casă mare, la o moşie, Intr'un spital, Intr’un internat ş. a. Intendent militar, funcţionar militar asimilat ofiţerului şi însărcinat cu administraţiunea şi contabilitatea războiului. — Fals -ant (după rus.). * Intendenţă f,. pl. e (d. intendent; fr. -dance). Funcţiunea de intendent, adminis- www.dacoromanica.ro tratiune. Intendentă militară, corp de funcţionari militari însărcinaţi cu administraţiunea şi contabilitatea războiului. * Intens, -4 adj (lat. intensus şi in-tentus tntins, mărit, intens. V. atent). A cărui ac(iune e de o energie extremă, tare, puternic : frig, întuneric intens; căldură, lumină intensă. Adv. In mod intens: a străluci intens. * Intensitate f. (d. intens; fr. -nsiti). Calitatea de a fi intens, gradu de tărie: intensitatea gerului, intensitatea unul curent electric. , * Intensiv, -ă adj. (d. Intens; fr. -nsif. V. extensiv). Care are caracteru intensi-iătii. Cultură intensivă, care acumulează munca şi capitalu pe un teren relativ mic. Gram. Care întăreşte ideia acţiunii; verb intensiv, particulă intensivă (V. frecBen-iatlv). Adv. In mod intensiv. * Intentez v. tr. (lat. in-tenlare, frecuen-tativ d. in-tendere, a întinde. V. a-tentez, tentez). Jur. îndreptat contra cuiva o acu-zaţiune, dau In judecată; a intenta proces tuiva (sau contra cuiva). * Intenţional, -& adj (d. intenţiune, «lnpă fr. intentionnet). Rar. Care depinde de intenţiune: eroare intenţională. * Intenţionat, -ă adj. (fr. intentionnt). Care are o intenţiune ; bine, rău intenţionat. Adv. lntr’adins, cu scop, cu intenţiune ; a-ţi schimba drumu intenţionat. * Intenţiune f. (lat. intintio, -dnis, d. iit-t^ndere, a întinde, a gtndi la V. a-ten-ţiune, tensiune). Scop, gtnd, plan, re--zoluţiune de a face ceva, voinţă determinată : intenţiunea nu e destulă pentru creat deliciu, Menţiunile tui eraă bune. Cu In-lenţlune intenţionat, cu scop, Intr’adins, «nume. — Şi -enţie. . * inter- (lat. inter, tntre), prefix care arată ceia ce e 'Tntre doi saii mal mulţi' internaţional V. Intra» * Interallăt, -& adj. (cuv. format la 1914-18) Care făcea parte dintre aliaţii contra Oermaniii: comisiune interaliată. * Intercadânt, -S adj. (lat. inter, tntre, şi cadens, -intis, care cade. V. de-cadent). Med. Se zice despre puls etnd are iter-cadenţe. * lntercad£nţ& f. (inter- şi cadenţă). Med. Bătaie anormală tn plus tntre două bătăi normale. * Intercalâr, -& adj. (lat inter-calaris, d. calare, a provoca, a anunţa). Se zice despre ziua care se adaugă lui Februariu tn anii bisextili. Lună intercalară, a trei-spre-zecea lună adăugată unui an lunar ca să-l pună tn concordantă cu anu solar. * Intercalaţlune f. (lat. inter-calătto, -dnis). Acţiunea de a intercala. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * Intercalez t. tr. (lat intir-calo, -ăre, <1. calare, a convoca, a anunţa. V. calen- dar). Adaug o zi lui Februaria din patru tn patru ani. Pin ext. Pun tntre, adaug tntre ceva scris: intercalez un cuvlnt intr'o jrază scrisă deja, un vers tntr’o poezie, o Joaie intr'o carte. * lnterced£z v. intr. (fr. inter-cider, d. lat -cădere. V. cedez). Rar. Intervin pentru iertarea cuiva. — Se poate zice şi in-tercăd, -cds, a -cide, ca purced. * Intercelulâr, 'ă adj. (inter- şi celular). Dintre celule. * Intercept şi -£z, aă v. tr. (fr. inter-cepter, d. lat inter-cipere, -ciptum, V. accept). Opresc tn trecere: nourii interceptează razele soarelui. Apuc pin surprindere ceia ce s’a trimes cuiva: a intercepta o scrisoare. * Intercepţlune f. (lat. inter-ceptio, -dnis, d. inter-cipere, ciptum, a apuca In trecere, V. ac-cepţiune, pricep). Acţiunea de a intercepta, întreruperea cursului direct al unui lucru: intercepţiunea unei raze, unei scrisori — Şi -epţle. * Intercesiune f. (lat inter-căssio, -dnis. V. con-cesiune). Acţiunea de a inter-ceda : intercesiunea tribunilorplebii ta Roma tmpedeca votarea legii. * intercesor, -oâre adj. (lat. inter-cessor). Care intercedează. * intercostâl, -ă adj. (inter- şi costal). Anat. Dintre coaste: muşchii intercostali. * Intercurent,-ă adj. (lat. inter-cărrens, -intis, d. inter, Intre, şi currere, a alerga. V. con-curent). Care supravine tn timpu duratei altui lucru. Med. Boală intercurentă, care se arată In cursu altei boale. * Intercurentă f., pl. e (d. intercurent). Alternantă, variaţiune : intercurenta vin-turilor de est şi vest. * Intercutan^fl, -ge adj. (inter- şi cu* taneu). Care e tntre carne şi pele. * Interdicţiiine f. (lat. interdtctio,-dnis. V. direcţiune). Acţiunea de a Interzice, oprire, prohibiţiune: a interzice un fel de comerciă. Suspendarea din funcţiune : funcţionar lovit de interdiefiune. Jur. Oprirea unui nebun sau risipitor de a-şi administra avereju Luarea drepturilor civile unuia care a fost condamnat la o pedeapsă infamantă: interdiefiune legală. — Şi -icţle. * Interege m. (lat intir-rex, -r(gis). Magistrat care, la Romani, se alegea pin sorţi dintre senatori şi exercita interegnu. * Interegn n., pl. uri şi e (lat inter-regnum). Guvern interimar la Romani. Supt regi: timpu de la moartea unui rege ptnă la alegerea altuia şi tn care ctte un senator exercita ctte cinci zile puterea regală. Supt republică: timpu de la moartea unui consul (ieşirea din funcţiune sau plecarea din Roma) ptnă la alegerea altui consul (sau tntoarce-rea lui la Roma şi tn care un senator conducea alegerea 'saa avea cea mai mare putere. Azi: timpu ctt un stat n’are şef suprem: marele interegn german a durat de la 1250 pină la 1273. www.dacoromanica.ro * Interes n., pl. uri (vechi) şi e (rus. interis, germ. it interesse, d. lat. inter-esse, a fi tntre, a interesa; intcr-est, pers. 111 sing. a prezentului indicativului d. inter--esse). Ceia ce e tn legătură cu folosu cuiva ; interesa mă face să muncesc. Dobtndă, folos tras din banii împrumutaţi altuia; interes de 4% pe an. Drept eventual la beneficiu : a avea interese tntr’o întreprindere. Fig. Dorinfă de a vedea pe cineva fericit, simpatie, solicitudinecopil demn de interes. Calitatea de a atrage atenţiunea, de a plăcea pin valoare ; carie plină de interes. Interes simplu, dobtndă simplă, adăugată capitalului. Interes compus, dobtndă la dobtndă, ana-tocizm. Prov. Fam. Interesu poarta fesu, interesu (egoizmu) mişcă lumea. * interesant, -ă adj. (fr. intiressant). Care interesează : informaţiune, figură, persoană interesantă. Fam. Stare, poziţiune interesantă, graviditate. Adv. In mod interesant ; a vorbi interesant. * Interesat, -fi adj. (fr. intiressi). Care are interes Intr’un lucru.' a fi interesat In-ir'o afacere. Prea alipit de interesele tăie : caracter interesat. Serviciă interesat, făcut cu scop de a trage folos. Subst Persoană care are interes Intr’un lucru, pe care o priveşte ceva : a-i preveni pe interesaţi* interesat tn cauză. * interesez v. tr. (fr. 'interesser, it. in-teressare). Pac pe cineva să participe la be-neficiciu; interesez pe cineva Intr’o mtreprin-dere. Prezent importantă, import: această afacere mă interesează. Privesc In special, am raport cu interesu; lege care-i interesează pe iudustriall. Inspir interes, bunăvoinţă, compătimire: acest tinăr mă interesează. Captivez spiritu, ating, emoţionez ; această lectură mă interesează. V. refl. Depun interes pentru: acest om se interesează de toate. * Interfer^nt, -ă adj. (inter- şi -fe-rent, ca In a-ferent). Fiz. Care produce interferenţă : raze, unde interferenţe. * interferenţă f., pl. e (inter- şi -fe-renţă, ca In di-ferenfă). Fiz. Inttlnirea razelor luminoase ori undelor sonore, ceia ce produce o scădere de lumină ori de sunet. * Interfoll^z v. tr. (inter- şi foliez; fr. interfolier. V. ex-foliez). Intercalez foi albe tntr’o carte ca să scriu note, însemnări ; a interfolia un dicţionar, o operă poetică. * interlm adv. lat. care înseamnă „tntre acestea, tn acest timp" şi care se întrebuinţează astăzi cu Infelesu de „provizoriu, t>-nlod loc de“; ministru interim. Unii pun tnainte şi ad (lat „la“). Francejii zic par inti-rim.Mai bine ea întrebuinţa adj. interimar. * Interimar, -& adj. (fr. interimaire, d. lat. interim, In acest timp). Provizoriu, care tine locu plnă la numirea altuia ; ministru interimar, comisiune interimară (la primărie). Adv. jn mod interimar. * ihterlmât n., pl. e (fr. interimat, d, lat interim, In acest timp). Acţiunea de a funcţiona interimar. *lnterl6r,-oărfi adj. (lat interior, com-parativu d. intra, In ăuntru. V. intim, Intern, exterior). Din ăuntru; curiea interioară. Fig. Care se raportă la suflet, la natura morală: sentiment interior. S. n., pL uri sau şi oare. Partea din ăuntru; interi-oru enei biserici. Adv. (Rar). In mod interior, pin ăuntru; această casă e mal frumoasă interior de ctt exterior. Fig. în suflet. In inima ta ; a-ţl bate joc interior de prostiile unul înglnfat. * interjecţlune f. (lat. inter - jictio, -dnis. V. proTecţiune). Qram. Acea parte de cuvlnt care serveşte să arâte mişcările sufletului şi sunetele naturii, ca; aht vait stl bravo I tronc I scirţ I cirI — Şi -£cţle. * interllneâr, -4 adj. (mlat. inter-li-nearis. V. linear). Dintre linii; spaţii in-terlinear. — Şi -nlar. * Interlfnle f. (inter- şi linie). Lamă care, In tipografie, separă două rlnduri ca să le depărteze puţin unu de altu. * Interllnlez v. tr. (d. interlinie). Separ pin interlinil. * Interlocutdr, -oâre 8. (lat. inter. Intre, şi locutor, vorbitor). Conversator, care vorbeşte cu altu. Persoană care figurează Intr’un dialog; Alcibiade e unu din interlocutorii obişnuiţi ai Dialogurilor lui Platone. * InterlocutdriO,-ie adj. (d. interlocu-ţiane, ca executoriii d.execuţiune).Jur. Care, In ainte de a hotărî ceva In privinţa fondn-lul, rtndu ieste o cercetare, o instrucţiune prealabilă. S. n. Deciziune dată In acest mod. * interlocuţlune f. (lat inter-locutio, -dnis, V. locuţiune). Conversaţiune, dialog. Jur. (udecată pin care se pronunţă un interlocutoriu. * Interldp, -6p& adj. (fr. interlope, d. engl. inlerloper, adj. compus d. lat. inter. Intre, şi ol. loper = germ. Itiufer, alergător). Fraudulos: corabie, negustorie interlopă. Fig. Echivoc, suspect: lume, casă interlopă. * Intermediar, -ă adj. (fr. intermedi-aire, d. lat intermedius, interpus). Care e Intre doi, Intre două: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. Subst Un intermediar. Adv. In mod intermediar. * Intermedia n. (fr. intermide, it intermedia, intermediu, d. lat. inter-medias, intermediar. V. mediii). Piesă distractivi Intre alte două piese ale unei reprezenta-tiuni teatrale, numită it. şi intermezzo. Mijlocire, mediafiune : acest lucru s'a făcut pin intermediu iul. * Interminabil, -ă adj. (lat. in-termi-nabilis). Care nu se poate termina: operă interminabilă. Fig. Prea lung: proces interminabil. Prea înalt: om interminabil. Adv. în mod interminabil. * Intermlslune f. (lat inter-misso,-dnis* (V. misiune). Rar. întrerupere, pauză. www.dacoromanica.ro * Intermitent, -6 adj. (lat. inter-mtt-tens, -intis, part. d. inter-mittere, a Intre-rupe). Care dispare şi iar se arată: izvor ntermitent, friguri intermitente (palustre). Puls intermitent, care bate iregular. Adv. Se arată intermitent. * Intermitenţă f. pl. e. (d. intermitent). Caracteru de a fi intermitent: intermitenţa pulsului. Intervalu dintre două acţiuni: intermitenţele unei boale. * intermusculăr, -ă adj. (inter- şi muscular) Anat. Dintre muşchi. * Intern, -ă adj. (lat. internus, d. intra, tn ăuntru. V. Interior, extern). Al cărui sediu e In ăuntru: boală internă (de ex., la ficat). Care locuieşte In şcoală: elev intern. Relativ la administraţiunea din ăuntru tării: afacerile interne. Geom. Unghi intern, format de o secantă tntre două paralele (V. altern). S. m. şi f. Un intern, o internă, on elev intern, o elevă internă. Student, studentă tn medicină care locuieşte tn spital. Mlnisteru de interne (sublnţ. afaceri sau lucruri), care se ocupă de afacerile din ăutru tării. Patologia internă, a boalelor interne. Adv. Pin ăuntru: această boală nu dispare de ctt trattnd-o intern. * Internat n, pl. e (d. intern, fr internat). Starea unui elev intern saa unui student tn medicină intern. Şcoală tn care elevii ts interni. Funcţiunea de student tn medicină intern. * Internaţlonâl, -ă adj. (inter- şi naţional. Cuv. întrebuinţat Inttia oară de filo-sofu Englez Bentham la sftrşitu secolului 18). Dintre naţiuni saâ mai exact, dintre state: arbitraj, mandat poştal internaţional. Dreptu internaţtonal, dreptul ginţilor, care regulează relaţiunile dintre state. S. f. O asociafiune de meseriaşi socialişti cu ten-denfe anarhiste tntermeiată la Londra la 1881 şi care are de scop unirea tuturor me-reriaşilor lumii. Ctntecu acestor socialişti ori comunişti. * lnternaţlonalfzm n. (inter- şi naţio-nalizm). Starea relatiunilor internaţionale. Codificarea dreptului internaţional. Opiniunea celor ce preconizează o alianţă internaţională a lucrătorilor tn lupta lor economică, nimicind ideia de patrie. In ultimu timp această opiniune, care e a socialiştilor şi anarhiştilor, a evoluat foarte mult. Ast-fel, congresu socialist de la Essen, la 1907, l-a aprobat pe deputata Noske, care a declarat tn parlamentu Germanii! că, tn caz de război, socialiştii germani vor lupta p. patrie (ceia ce s’a şi tnttmplat la 1914, etnd socialiştii din toate ţările belgerante au devenit naţionalişti). De internaţionalizm se folosesc foarte mult Jidanii tn lupta lor p. nimicirea patriilor, pe etnd ei tşi apără cu tnverşunare patria lor, care e havra. V. cozmopolltizm. * Internez v, tr. (d .intern; fr. intemer). Pun un elev intern tn şcoală, un captiv tn închisoare sau un nebun tn spital. * lnternunţltt m. (inter- şi nunţii: fr. internonce). Trimes al papii la o curte străină tn lipsa unui nunţiu. * Interoceânic, -ă adj. (inter- şi oceanic). Dintre oceane : canalu Panamalei e interoceânic. * Interâg, a -â v. tr. (lat. intir-rogo, -rogăre, de unde vine şi întreb. — Se co-jugă ca ab-rog). Adresez întrebări cuiva cercetlndu-1: a interoga un inculpat. Examinez un candidat ca să văd ce ştie. * Interogativ, -ă adj. (lat. inter-roga-tivus. V. pre-orgatlvă). Gram. Care a-ratâ întrebarea, de întrebare; propoziţiune interogativă, gest interogativ, Adv. In mod interogativ : a privi interogativ. * InterogatârlQ n. (fr. interrogatoire, d. lat inter-rogatorius, interogativ. V. rogatoria). Totalitatea întrebărilor puse de un magistrat unui acuzat şi răspunsurile lui; a supune pe cineva unul interogatoriu. Procesu-verbal care conţine aceste întrebări şi răspunsuri: acuzatu a semnat interogatoriu Iul. — Şi -tor, pl. -oare. * Interogaţlune f. (lat inter-rogătio, -dnis). Acţiunea de a interoga, întrebare. Ret. O figură pin care întrebi, ca: Dar unde trăim ? —Şi -âţle şi -ăre. V. retorică. * lnterpelatâr, -oâre adj. şi s. Care interpelează. * Interpelaţlune f. (lat. interpellătio, -dnis). Acţiunea de a interpela. Acţiunea pin care un deputat ori senator cere In parlament explicaţiuni unul ministru. Jur. So-matiune unui martur sau uneia din părţi — Şi -âţle, dar mai des -âre. * interpelez v. tr. (lat. inter-pellare, a tăia vorba, a întrerupe). Adresez vorba ca să cer ceva. Somez, ca deputat ori ca senator, un ministru să se explice. Jur. Somez. * Interpolatâr, -oâre adj. şi s. Care interpoleazâ. * Interpolaţlune f. (lat. inter-polătio, -dnis). Acţiunea de a interpola. Ceia ce s’a interpolat: interpolaţiunite-s numeroase în textele vechi. — Şi -âţle şi -âre. * Interpoiez v. tr. (lat int^r-polo, -ăre). Inserez tntr'un text un cuvtnt sau o frază care nu face parte din el: a interpola o glosă tntr'un context. Fiz. Inserez Intr’o serie de observatiunl nişte termini determinaţi pin calcul. Mat. Găsesc o formulă care, satisfăctnd oare-care cazuri observate, poate înlocui provizoria legea fenomenului. * interpozltiv, -ă adj. (inter- şi pozitiv). Bot. Păreţi mterpozitivl, păreţi care se nasc din doaă foi opuse. * Interpozlţiiine f. (lat. inter-positio, -dnis). Situaţiunea unui corp tntre doaă. Fig. Intervenirea unei autorităţi superioare. Jur. Interpoziţiune de persoane, se zice cind o persoană transmite alteia numele el ca să-l uşureze obţinerea unor avantaje pe care nu le-ar putea obţinea direct: interpoziţi-unea, etnd e probată formal, anulează a-vantajete concedate. — Şi -iţle. www.dacoromanica.ro * Interpret m. şi -& f. (fr. interprite, it. sp. interprete, d. lat. intir-pres, intir-pretis). Traducător, tălmaci, dragoman, cel care spune pin cuvintele unei limbi Intelesu cuvintelor altei limbi: ei nu se pot Înţelege fără interpret. Cel ce lămureşte Intelesu unui text (unei legi, unei opere literare ş. a.): interpreţii biblii!. Cel însărcinat a declara (a comunica) cuiva voinţa, intentiunile altuia : fii interpreta meu pe lingă el. * Interpretăbllf -& adj. (lat. interpre-tabilis). Care se poate interpreta. * Interpretativ! -6. adj. (lat. interpre-tativus). Care serveşte la interpretare: declaraţiune interpretativă a unu! tratat. * Interpretaţlune f. (lat. interpretătio, -dnis). Acfiunea de a interpreta, de a lămuri. Traducere şi comentariu critic: interpretaţiune Îndrăzneaţă. Modu In care se joacă o operă dramatică sau muzicală. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * interpretez v. tr. (lat intir-pretor, -ări). Traduc dintr’o limbă Intr'alta şi lămuresc : a interpreta legea celor douăsprezece table. Explic, ghicesc, prezic ; a interpreta un vis. Fig. Dau un înţeles oare-care; interpretezi răă cuvintele mele. Traduc cugetarea unui artist: gravor care interpretează bine un tablou. * Interpun, -pus, a. -pune v. tr. (lat. inter-pdno, -ptinere. V. pun). Pun Intre : a interpune o luminare intre două planuri. Fig. Fac să intervină; interpun autoritatea mea ca să inceteze dezordinea. V. refl. Mă pun Intre. Fig. Intervin ca mediator: mă interpun intre doi adversari. — Rar şi tn-trepun. * lnterpuncţiune (. (lat. inter-pănctio, -dnis). V. puncţlune). Punctuaţlune. — Şi -uncţle. * lntersecţlune f. (lat inter-sictio, -dnis. V. secţiune). Geom■ Punctu unde două linii, două planuri, două solide se taie. — Şi -£cţie. * Interstiţii] m. (lat. inter-stitium, d. inter, Intre, şi sistere, a opri, d. stare, a sta. V. arml-stiţid). Interval, loc gol foarte mic ; apa curge pin interstiţiile stincilor. * Intertroplcâl, -ă adj. (inter- şi tropical). Dintre tropice: clima intertropizală. * Interval n., pl. e (lat. inter-vallum, d. vallum, val, rtdicătură de pămtnt). Spaţiu de loc safi de timp ; santinelele eraă aşezate la intervale, tunurile se auzeaă la intervale. Muz. Distanţa dintre doiiă tonuri. La Intervale, din loc tn loc ; din timp In timp. * Intervenţlune f. (lat. inter-vintio, -dnis. V. con-venţlune). Acţiunea de a interveni. — Şi -venţie şi -venire. * Intervertâsc v. tr. (lât. inter-virtere. V. con-vertesc, fn-vîrtesc). Schimb (răstorn) ordinea lucrurilor. * Inţervlev n., pl. uri safi şi e (engl. interview, pron. interviu, din fr. entrevue, întrevedere). Vizită făcută, de ordinar de un ziarist, unei persoane însemnate sau convorbire avută ori-unde cu ia tn privinţa unei chestiuni importante; a solicita de la cineva (safi cuiva), a lua cuiva un interviev. — Se scrie şi Interview. * Intervievez v. tr. (d. interviev). Am un interviev cu cineva ca să-i cer părerea; un redactor l-a intervievat pe ministru. — — Se scrie şi -lewez. * intervin, -venit, a -veni V. intr. (lat. inter-venire. — Se conj. ca vin). Mă amestec, iau parte: intervenind gardianu, beţivii s'aă liniştit. V. impers. A-se Inttmpla, a se produce; a intervenit un incident. * interzic, -zis, a -zice v. tr. (lat inter-dico, -dicere. V. zic). Opresc, nu permit ; a interzice să intre cineva înăuntru [sttnd], Şi susciptia, -dnis, primire’ d. sus-clpere, a primi, compus ca şi in-cipere, a începe). Fiziol. Actu pin care materiile nutritive pătrund In interioru organizatului animalelor şi plantelor şi le fac să crească. V. juxtapozlţlune. Intură, V. ghlnţurâ. * Inuman, -ă adj. (lat. in-humanus). Lipsit de umanitate, neomenos, barbar: sclavia e o inslitufiune inumană. Adv. In mod inuman: a te purta inuman cu captivii. * Inumanităte f. (lat in-humănitas, -ătis). Lipsă de umanitate, neomenie. * Inund, a -â v. tr. (lat in-undare, d. unda undă. V. abund).înec, năboiesc, acoper cu apă: Olandejii la 1672 işi inundară ţ tra ca s'o sub tragă invaziunii franceze. Fig. Ud mult: a inunda o ţară in singe, lacrămile-i inundau faţa, lacrămile-l inundară. Fig. Năpădesc, invadez : Tătarii inundai ţara. * Inundabil, -ă adj. (d. inund). Care poate fi inundat, supus inundatiunii: teren inundabil. * Inundat, -ă adj. şi s. Acela care a suferit In urma inundatiunii: un inundat. * Inundaţlune f. (lat in-undătio, -dnis). Revărsarea apelor (unui fluviu ş. a.), năbol, undă. Fig. Năpădire, invaziune. — Şi -âţle» * Inutil, -ă adj. (lat in-iitilis). Nefolositor, care nu e util: om, lucru inutil. Adv. Fără folos. — Fals Inutil (după fr.). * Inutilitate f, (lat. in-atilitas, -dtis). Lipsă de utilitate. Pl. Lucruri inutile; ctte inutilităţi îs in casele unoraI * Inuzitât, -ă adj. (lat. in-asitatus). Care nu e uzitat, nelntrebuinfat, neobişnuit: vorbe inuzitate astăzi. * Invadăz v. intr. (d.lat. in-vădere. Fr. envahir, V. evadez). Năvălesc, intru violent : Tătarii au invadat in Moldova. V. tr. Inund, năpădesc: Tataril aă invadat Moldova. Inund, inec, acoper: bălăriile aă inundat grădina, apele ctmpia. * invâlid, -& adj. (lat in-vălidus). Care nu e valid, infirm, slab: un bătrln invalid. Fig. Jur, Care nu e făcut In condiţiunile «legii: testament invalid. S. m. Soldat care nu mai poate servi din cauza rănilor, boa-lelor sau bătrlneţil. — Fals Invalid (fr. invalide). V. oturac. * Invalldaţiune f. (d. invalidez; fr. -ătion). Jur. Acfiunea de a invalida: a invalida o alegere. Rezultatu el. —Şi -âţle, dar ob. -âre. * Invalidez v. tr. (d. invalid; fr. inva-lider). Jur. Fac invalid, anulez : a invalida un testament, o alegere. * Invariabil, -ă adj. (d. variabil; fr. -able). Care nu variază, imutabil, neschim-băclos : ordinea invariabilă a anotimpurilor, om invariabil tn gusturi. Gram. Care nu-şl chimbă forma: adverbele-s invariable. Adv. n mod invariabil. * Invariabilitate f. (d. invariabil). Starea de a fi invariabil. * Invaziune f. (lat in-văsio, -dnis). Acţiunea de a invada, năvălire, iruptiune: in-vaziunile barbarilor ai distrus imperiu roman. Fig. Năpădire, intrare subită, difuziune : invaziunea ideilor noi. Med. Inva-ziunea unei boale, apariţiunea (tnceputu) ei. — Şi -âzie. * Invectivă f. pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvlntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuiva: o violentă invectivă contra viţiului. * invectivez v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective : a invectiva contra viţiului. V. tr. Ocărăsc In public : a invectiva pe cineva. * Inventar n., pl. e, şi -rlB n. (lat in-ventarium, d. in-vehire, -ventum a găsi, a descoperi). Descriere amănunţită a unei averi (mobile, alte obiecte, titluri, hlrtii ş. a.): in-ventariu unei succesiuni. Evaluare scrisă a mărfurilor şi altor valori dintr’o prăvălie pentru constatarea clştigului şi perderii; www.dacoromanica.ro negustora e obligat să-şi facă inventam cel puţin o dată pe an. Instrumentar : inventar agricol. Beneficii de inventar, facultate pe care o are un moştenitor de a nu plăti datoriile succesiunii de cit ptnă la concurenta valorii bunurilor pe care urmează să le primească. Fig. Supt beneficii de inventar, cu rezerva de a verifica. * Inventariez v. tr. (d. inventaria ; it inventariare; Ir. -torier). Fac un inventării). * Inventator, -bare s. (d. inventez)- Care inventează: inventatoru prafului de puşcă nu e ştiut. . * Inventez v. tr. (Ir. inventer, d. lat. in-venire, -ventum, a găsi, a descoperi. V. vin 2). Scornesc, născocesc, imaginez ' cu cel dinţii ceva: Gutemberg a inventat tipografia. Fig. A inventa o calomnie. * Inventiv, -& adj. (fr. mven/i/.V. preventiv). Care are geniu invenţiunil: spirit inventiv. * Invenţiune f. Gat in-vintio, -dnis, V. con-venţiune). Acţiunea de a inventa: invenţiunea paratrăsnetului e datorită lui franklin. Lucru inventat, scornitură; bici-c’eta e o admirabilă invenţiune. Ficţiune, Închipuire; invenţiunile poeţilor. Minciună: asta e curată invenţiune. Ret. Partea care cercetează şi alege argumentele şi ideile de care te pot! tolosi pentru a (trata un subiect — Şi -enţie. * Invers, -ă adj. (lat. inversus, part d. in-virtere, a Invlrti, a suci. V. vers). Pe. dos, in sens contrar, răsturnat, opus: ima^\ ginite se văd In sens invers w apă, aşezare inversă. S. n, pl. e şi uri. Ceia ce e antiteza unui lucru : lupu e inversa oii. Adv. In mod invers: a te mişca invers. * Inversez v. tr. (d. invers ort lat inversare,, id. V. vărs). Aşez invers, întorc. * Inversiune f. (lat in-virsio, -dnis. V. a-verslune, In-verşunez). Gram. Ret. Schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor, ca : fost-am lld. am fost. (V. retorică), întoarcere, aşezare inversă. * Investesc v. tr. (Ir. investir, d. lat in-vestlre, a Înconjura [d. vestis, halnăl: it investire. V. tnv&sc). Pun solemn fn posesiunea unui leud sad unei demnităţi pin ceremonia alegorică a investituri! (cind, tn evu mediii, se dăruia un veş-nlnt, cum li se dăruia domnilor fanarioţi un caftan): principii 11 investeaă pe episcopl dtndu-le clrja şi inetu. Fig. Pun, cu oarecare formalităţi, In posesiunea unei puteri, unei autorităţi: la Roma dictatorii erai investiţi cu o autoritate absolută. Arm. Im-presor, Înconjor; oastea duşmănească era investită tn tabăra el , * investig, a -ă v. tr. (lat. in-vestigo, -ăre, d. vestigium, vestigiu, urmă). Rar. Cercetez, urmăresc: investig nişte acte. — Şi -ghâz, -ghezl, -ghează, -găm ş. a. * Investlgâbll, -ă adj. (d. a investiga. Lat investigabilis înseamnă „care nu se poate investiga"). Care se poate investiga. * Investlgaţlune f. (lat. in-vestigătio, -dnis). Cercetare, urmărire : poliţia a început investigaţlunile pentru descoperirea hoţilor. — Şi -âţle şi -ăre. * Învestitură f., pl. I. (fr. investiture, it. învestitura). Acordarea solemnă a unui feud, a unei demnităţi ecleziastice, a unei domnii dependente: învestitura Iul Cuza la Cons-tantinopol (1861). * Invidie f. (lat. in-vidia, d. in-vidire, a invidia; fr. envie). Pizmă, zavistie, ciudă p. norocu, succesu ori meritu altuia. V. gelozie, ură. * Invidiez 7. tr. (it.invidiare ;fr. envier). Ml-e ciudă pe altu că e fericit, pizmuiesc : omu de omeniî nu invidiază pe nimeni. Doresc, rtvnesc, poftesc : a invidia puterea. * Invldlbs, -oâsă adj. (lat. invidiosus). Pizmaş, zavistnic, plin de invidie: un leneş invidios. * Invincibil, -ă adj. (lat in-vincibilis). Care nu poate fi învins : armată invincibilă. Fig. Care nu poate fi distrus : argument invincibil Adv. In mod invincibil. * Invlncibllitâte f. (d. invincibil). Calitatea de a fi invincicil. * Inviolabil, -ă adj. (lat. in-violabilis). Care nu poate fi violat: jurămint inviolabil. Apărat de constitufiune de ori-ce atac ori urmărire: domiciliu e inviolabil, consulii (miniştrii plenipotenţiari, ambasadorii) is inviolabili. Adv. In mod inviolabil: secret păstrat inviolabil. * Inviolabilitate f. (d. in-violabil). Calitatea de a fi inviolabil: inviolabilitatea scrisorilor. * Invit, a -â v. tr. (lat invlto, -ăre. V. tnvlt). Chem, rog să vie, poftesc: a invita pe cineva la masă, la dans. Rog cu aeru de a porunci: a fost invitat să lasă din sală. V. refl. A te invita tu singur la masa unui amic, a Veni nechemat la masa lui. * Invitat, -ă adj. Care a fost invitat la un ospăţ, ta dans ori la vre-o solemnitate -. invitaţii soseaă tn trăsuri. * Invitaţiune f. (lat invitătio, -ânis). Acţiunea de a invita, chemare : invitaţiune la o nuntă (un ospăţ, un bal), bilet de invita-fiune, a primi o invitaţiune. — Şi -âţle. * Invizibil, -& adj. (lat. in-visibilis). Care nu se poate vedea cu ochii liberi: mi-crobilM îs invizibili. Care nu se arată publicului: un ministru invizibil. Fig. Care se poate constata, dar nu vedea: durerea e invizibilă. Adv. In mod invizibil. * Invlzibllitâte f. (lat. in-visibllitas,-ă-iis). Calitatea de a fi invizibil. * Invdc, a -â v. tr. (lat. in-voco, -vocdre. — Se conj. ca convoc). Chem In ajutor: a-l invoca pe Dumnezeii. Fig. Citez tn favoarea mea : a invoca o mărturie. * invocaţlune f. (lat in-vacătio, -dnis. V. vocaţlune). Acţiunea de a invoca, d£ a chema In ajutor: invocaţiunea Iul Dumnezeii, lui Apâline. Fig. Citatiune : invocaţiunea unei mărturii. — Şi -âţle şi -âre. www.dacoromanica.ro INV * Involucru n., pl. e (lat. in-volucrum, d. in-vdlvert, a învălătuci. V. boltă). Invă-liş. Bot. Reunirea bracteilor la baza unei flori, şi mai ales a unei umbele Ori capitul. * Involuntar, -ă adj. (lat. in-volunta-rlus). Făcut fărâ voie, fără să vrei. Adv. M’am. fript involuntar. * Invulnerabil, -ă adj. (lat. in-vulne-rabilis). Care nu e vulnerabil, nu poate fi rănit: adver ar invulnerabil. * Invulberabllltâte f. (d. invulnerabil)-Calitatea de a fi invulnerabil. îo şi Tu o adv. (lat ubi, pop. * ubi, „unde“ de unde vine şi it. ove, unde). Vechi. Unde. — In Trans. şi îu. loâchim şi Ioachim (oa dift.) m. V. taler 1. Tobăg şi TobâgT m. (ung. jobbăgV, serv. Forma iobag e posterioară). Roman serv (şerb) In Austro-Ungaria, cum au existat plnă la 1734. V. rumân şi vecin. — La Milescu obagi, la Băle. hobagl. Iobăgie f. (d. iobagi). Situaţiunea Iobagilor. Yobăgime f. (d. iobagi). Totalitatea iobagilor. Toc adv. (turc. iok). Nimica, deloc, nici decum: Ai găsit banii ? —Ioc!— Credeam că-l voi găsi. Clnd colo, ioc I * Tod n. (vgr. iddes, violet, brun, d. ion, vioricâ). Chim. Un corp simplu monovalent solid cenuşia albăstrui cristalizat In foi saa lame opace, cu lucia semimetalic. Se topeşte la 113o,6 şi ferbe la 200. dlnd vapori violefi cu densitatea de 8, 7. Greutatea atomică : 127. A iost găsit de Courtois la 1811 tn cenuşile algelor marine numite varech şi a fost studiat adtnc de Gay-Lussac şi de Davy. Mai există tn planta marină fucus şi In ficatu peştelui gădus mdrrhua. E uzitat tn medicină şi fotografie. El albăstreşte scrobeala. * Todât, -ăadj. Chim. Care conţine iod : apă iodată. * Todlc, ,-ă adj. Chim. Se zice despre un acid produs pin oxidaţiunea iodului. * Todldrăt m. şi n., pl. e. Chim. (iod şi idrat). Sare de acid iodidric. * Iodidric, -ă adj. (iod şi idric). Chim. Se zice despre un acid format din combi-nafiunea iodului cu idrogenu. * Todifer, -ă adj. (iod şi fer din fructifer). Chim. Cate conţine iod: sareiodiferă. * Yodofdrm n. (iod şi form ca Tn cloroform). Chim. Un corp solid compus care se obţine pin acfiunea Iodului asupra alcoolului In prezenta carbonatulul de potasia sau tratind acetona pin iodura şi ipocloritu de potasia Se cristalizează tn table exago-nale galbene ca sulfu, miroase tare şi neplăcut. se topeşte la 119o şi se volatilizează uşor. E întrebuinţat ca antiseptic şi se mai numeşte şi metan triiodat. (CHIa). A fost preparat tnttia oară de Serutlas la 1824. 656 — , iâv * Tod Oră f., pl. i (d. iod). Chim. Compus rezultat din combinafiunea iodului cu un corp simplu: iodura de potasiă e destul de întrebuinţată tn terapeutică. — Şi odiirr n., pl. e şi -uri. * Todurât, -ă adj. Chim. Care conţine iodură: sirop todurat. Acoperit cu un strat de iodură: placă fotografică iodurată. Tofcâ şi Tefcâ f. (turc. iufka). Sud, Macaroane de casă In formă de fâşii făcute dintr'o cocă compusă din apă, făină, oaăşi sare. * lofd, -ă adj. (vgr. ‘yoeidis, informă de Y). Anat. Osu ioid, cel de la rădăcina limbii. — Şi hlold. Toltomân, V. Tortotnan. * lonlân, -â adj. Ionic. * Ionic, -ă adj. (lat idnicus, vgr. ioni-kos). Din lonia: dialectu ionic (unu din cele patru ale limbii greceşti vechi). Filosofici ionică, o şcoală filosofică grecească după. care toate lucrurile se reduceaa la un principiu unic : apa p. Talete, infinttu p. Anaxi-mandru, aeru p. Anaximene. Ordinu ionic, unu din cele cinci stiluri arhitectonice greceşti caracterizat mai ales printr’un capitel ornat de doaă volute laterale: coloană ionică, capitel ionic. Marea Ionică, Intre Italia de sud şi Grecia. Insulele Ionice, nişte insulele In marea Ionică. Adv. In dialectu ionic : a scrie ionic. Tordănâsc v. intr. Umblu cu Iordanu, cu binecuvtntarea In ziaa Bobotezei (vorbind de preufi). Torgân n, pl. e (turc. iorghan). Ban. (Şez. 32, 110). Mold. sud. Plapomă, ogheal. V. duşăg. Torgovân m. (strb. jergovan, [d. turc. pers. erghevan, erguvan], şi jorgovan, d. ung. [şi acesta tot d. turc.] orgovăny-fa). Ban. Trans. Liliac (plantă), alb. Tortomân, -că adj. şl s. (cp. cu turc. iurtmak şi iortmak, a alerga In trap, a hoinări, şi -man ca’n girloman, hoţoman). Vest P. P. Puternic, voinic (GrS. 1937,247). — In Serbia Toltomân, tn Arg. (Lung. 71> hartoman, In est ortoman. — Ca adj. -ănâsc, de iortoman; ca adv. -ăneşte. V. lotromân. Tosâg n. (ung. jdszăg). Trans. Hâinet, avere la casa omului. * Tota m. (vgr. idtaj. Numele literei I la la Greci: un iota, doi iota (saa doi de iota). S. f. pl. e. Nici o iotă, nici cel mai mic lucru : nu lipseşte nici o iotă. V. bechT şi clrtă 1. * Totacizm n. (vgr. iotakismds, d. iâta. Iota). Qram. Întrebuinţarea deasă a sunetului saO literei I In grai : iotacizmu e fre-cuent la Orecil de azi şi la Moldoveni. Tote-te, V. uTt 2. Tovă f., pl. e (vsl. bg. rus. ira, litv. gvâ, vgerm. hva, tga, ngerm. eibe, gal.*iva, engl. yew, fr. if, sp. pg. iva). Un fel de salcie cu lemnu roşiatic, foarte bun de lucrat (sălix căprea). www.dacoromanica.ro Ipăc adv. (vsl. i paky, şi îar, şi din noii. V. pacoste). Vechi. Rar. Tot aşa, asemenea, idem. V. IprocT. * ipalăgă f., pl. e (vgr. 'ypallagt, inter-vertire; lat. hypăllage. V. enalagă). Qram. Figura pin care se atribue unor cuvinte din frază ceia ce se cuvine altora din aceiaşi frază fără să se producă încurcătură, ca:a-ti pune pălăria'n cap lld. a-ţi pune capu n pălărie sau, mai exact, a-ţi pune pălăria pe cap ori a-ţt acoperi capu cu pălăria. * Ipecacuănă f. pl. e (sp. ipecacuana, g. ipecacuanha, din limba indigenilor din razilia). Rădăcina vomitivă a unor copăcel rubiacei din America de Sud. — Se zice pe scurt şi Ipeca. * (pep- (vgr. ’yper, deasupra), prefix care arată superioritatea saâ abuzu şi care se întrebuinţează Intr'o mulţime de cuvinte ştiinţifice, ca: iperemie, ipertrofie. La cuvintele latine trebuie să întrebuinţezi supsr-, supra-.superfetaţiune,supranutriţiune.Forma hvper- nu e conformă spiritului limbii româneşti. * Iperbâtă f,, pl. e (fr. hyperbate f., it-ipirbato, lat hypirbaton, d. vgr,‘yperbatdm strămutat din poziţiunea naturală. V. acrobat). Gram. Inversiune, schimbarea ordinii cuvintelor, ca: ale turnurilor umbre lld. umbrele turnurilor. * Iperbolă f, pl. e (vgr. ’yper-boU, d. 'ypir, deasupra, şi băllo, arunc; lat hvpir-bole şi -la. V. parabolă). Ret. Figura care consistă tn exagerare ca să producă impresiune, ca: un gigant lld. un om tnalt, un pitic tld. un om scund (V. retorică). Geom. Curbă care e locu punctelor ale căror distante la două puncte fixe (numite focare) aâ o diferenţă constantă. — Fals Iperbolă (după fr.). * iperbdlic, -ă adj. (vgr. ’yperbolikds, lat. hyperbâlicus). Ret. De iperbolă, exage-rator: expresiune iperbolică. Geom. De forma iperbolei: oglindă iperbolică. Adv. In mod iperbolic : a vorbi iperbolic. * lperbor£B) -£e adj., pl. f. tot aşa (vgr. 'yperbdreos şi -reios, d. ’vpir, deasupra, i borias, crivăţ; lat. hvperbdreus, it. iper-dreo). Situat foarte la nord : popoarele iper-boree. — Se zice şi Iperboreăl şi iper-boreăn (pl. eeni, eene şi eane [lat. hvper-boreănusj) şi supraboreal (ta 2 silabe). * Ipercrftlci -ă m. (iper- şi critic). Critic exagerat şi sever. S. f. Critică exagerată şi Beveră. * iperemfe f. (iper-şi emie din an-emie). Med. Grămădirea prea mare a slngelui tntr’un organ. * Iperezestie f. (iper- şi -estezie din an-estezie). Med. Sensibilitate prea mare. * iperiatinfst, -ăs. Partizan al iperlati-nizmului. * iperiatlnfzm n. (iper- şi latinizm). Tendenţă de latinizare extremă a limbii. * ipermetrrip) -oâpă adj. (iper-, metru şi -op din mi-op). Atins de ipermetropie. * ipermetropie f. (d. ipermetrop). Med. Starea ochiului In care razele luminoase paralele axei işi formează focaru dincolo de retină. ’ * ipermnezie f. (iper- şi mnezie din amnezie). Med. Excitarea anormală a me-moriii. * Ipertrofie f. (iper- şi -trofie din a-irofie. V. sin-drofie). Med. Dezvoltarea anormală a unui organ : ipertrojia inimii. Fig. Ipertrofia personalităţile mlndrie exagerată. * ipertrofiez v. tr. (d. ipertrofie). Med. Dezvolt anormal un organ. ' * (pic, -ă adj. (vgr. ’ippikâs, d. ‘Jppos, cal. V. Tapă). De cai, ecuestru : concurs ipic. ipingeâ şi Ipîngeă f., pl. ele (turc. ia-pynga, -gak, iapunga, iapvk şi iapuk, d. iapmak, a acoperi; ngr. giapuntzts, bg. ia-pungak, slrb. japunga, rus. iapancă). Vechi. Vest. Manta de ploaie (de obicei, de postav roş) fără minici şi c’o pelerină scurtă, cum purtau surugiii. Azi. Cergă de acoperit calu sau şi de pus ca aşternut supt şa. — Şi Te-pingea, Tepîngea, Taptngea,Tebtncă şi ibtncă (pi. i). In Cov. obinceâi pl. ele. V. chepeneag, Tamurluc, teltie, şa-bracăf plocadă, tuzluc, dulamă) cortel. ipistât, V. epistat. * ipizm n. (d. ipic). Călărie, sportu echf-taţi unii. ,* Ipndtlc, -ă adj. (vgr. ’ypnotikds, d. ’ypnos, somn. V. somn 2). Relativ lă ip-noză: somn ipnotic. Narcotic, care produce somn: medicament ipnotic. S. n., pl. e. Un ipnotic, un narcotic. * ipnotlzez v. tr. (d. ipnotizm; fr. hvp-notiser). Adorm pe cineva pin procedurile ipnotizmului. * Ipnotizm n. (d. ipnotic). Ipnoză. Totalitatea fenomenelor care constitue ipnoza. * ipndză f, pl. e (d. ipnotic). Somn provocat pin mijloace artificiale, de ex., privind mult timp un obiect lucitor. V. catalep-sie. * ipo- (vgr. ’ypâ, supt, dede9upt), prefix care corespunde cu lat. sub : ipodiaccn, ipotenuză, ipotecă, iposul/uric. V. sub-, supra-. * ipoazdtlc, -ă adj. (ipo- şi azotic). Chim. Acid ipoazotic, se zicea despre un compus oxigenat al azotului numit astăzi peroxid de azot sau ipoazotidă. * Ipocâmp m. (vgr. 'ippăkampos, d. ’lppos, cal, şi kămpos, un animal marin). Zool. Cal de mare, un fel de peştişor marin al cărui cap seamănă cu cel de cal. - ipochimen n., pl. e (rigr. ipokimenon, subiect persoană, obiect. V. pro-chimen). Vechi. Personagiu, persoană. Azi. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen ? V. pramatie. 42 www.dacoromanica.ro * ipoci6ric, -fi adj. Chim. Acid ipo-cloric, se zicea despre un compus oxigenat al clorului numit azi peroxid de clor. * ipociorft n, pl. e. Chim. Sare de acid ipocloros. * Ipociorâs, -0&S& adj. (Ipo- şi clo-ros). Chim. Anidridă ipocloroasă, compusă din clor şi oxigen. Acid ipocloros, câmpus din clor, oxigen şi idrogen. ipocomisăr m. (ipo- şi comisar). Iron. Subcomisar. * Ipocrâtic, -fi adj. De ia saii al lui Ipo-crate (celebru medic Grec): doctrina ipo-cratică. * ipocrit, -fi adj. şi s. (fr. hypocrite, it. ipâcrita şi ipdcrito, lat. hypdcrita şi hypd-crites, d. vgr. 'ypokritis, d. 'ypd, dedesupt, şi krlno, judec. V. critic, cern). Plin de ipocrizie, prefăcut, făţarnic: om ipocrit, aer ipocrit, an ipocrit. Adv. Cu ipocrizie. — Ca adj. şi adv. se zice şi lpocrltlc (vgr. ‘ypokritiktIs). * ipocrizie f. (fr. hvpocrisie, it ipocrizia, lat. hypdcrisis, d. vgr. 'ypdkrisis. V. criză). Simulare a virtuţii, prefăcătorie, făţf rnicie: ipocrizia e an omagiă adus de vifiă virtuţii. * ipodiăcon m. (vgr. ‘ypodiâconos). Diacon de un grad mai mic. V. preut). — Mai puţin bine subdiacon (că sub- e prefix latin, care nu merge cu grecescu diacon. V. ipo şi sub-). * ipodrâm n., pl. urî şi oame (fr. hippo-drome, lat. hippddromus, d. vgr. ‘ippddro-mos şi -dmion, d. ‘tppos, cal, şi drdmos, loc de alergare. V. drum). Clmp de alergări cu caii (In vechime şi cu carele). * Ipof&g, -fi s. şi adj. (vgr. ‘ippos, cal, şi -fag din antropofag). Care mlnlncă carne de cal. * Ipofagie f. (d. i’pofag). Hrănirea cu carne de cal. * Ipotostfit m. şi n., pl. e (ipo- şi fosfat). Chim. Sare de acid ipofosforic. * Ipotostft m. şi n, pl. e. Cliim. Sare de acid ipofosforos. * ipofoBfdric, fi adj. (ipo- şi fosforic). Chim. Se zice despre un acid format din oxidaţiunea fosforului In aer umed. * ipofosforâs, -oâsă adj. (ipo- şifos-foros). Chim. Se zice despre un compus mai puţin oxigenat al fosforului. * ipogăstric, -fi adj. (d. ipogastru; fr. hypogastrique). Anat. De la ipogastru .- regi-untai pogastrică. V. inghinal. * ipogăstru n. (vgr,‘ypogăstrion, d.'ypd, supt, şi, gastir, plntece. V. eplgastru). Anat. Partea inferioară a ptntecelui. * lpog£Q n, pl. ele (lat. hypoge'um, d. vgr. 'ypogeion, d. ‘ypd, supt, şi gS pămlnt V. apo- şi perl-geO). Construcţiune saii monntnt subteran. * ipogrff m. (it. ipogrifo, cuv. imaginat de Ariosto d. vgr. 'ippos, cal, şi it. grifo, lat. grypus şi gryphns, vultur. V. grlpsor). Animal fantastic jumătate cal, jumătate zgripţor. * ipohondriăc, -fi adj. (vgr. 'ypohon-driakds; lat. hypochondriacus, it. ipocondri-aco). Care sufere de ipohondrie. Med. Relativ la ipohondria. — Ob. ipohândric (it. ipocdndrico). * ipohondrie f. (d. ipohondriăc, fiindcă se credea că ipohondria provine din tur-burarea ipohondriului). Afecţiune nervoasă care te face să te crezi bolnav fără să fii şi, din cauza asta, să fii posomorit şi supărăcios. * ipohândriti n. (vgr. ypohdndrion, d. ’ypo, supt, şi hdndros, cartilaginea coastelor ; lat hypochondrium). Anat. Fie-care din cele doiiă părţi laterale ale regiunii epigas-trice de supt coastele false.— Şi Ipohondru, care înseamnă şi ipohondriăc11. ipâllps n., pl. uri (ngr. ypdlipsis, d. vgr. 'ypdlepsis, a. I. V. perlllpsls). Sec. 18-19. Reputaţiune, renume.—Şi -psfi, f. * ipologie f. (d. vgr. ‘ippos, cal,şi -logie). Ştiinţa (studiu ştiinţific) al cailor. * ipopotăm m. (fr. hippopotame, d. vgr. 'ippopotamos, d. ‘ippos, cal, şi potamds, fluviu). Un mamifer pahiderm foarte gros, lung plnă la 4 metri, cu pelea fără păr (Trăieşte pe malurile fluviilor Africii, de ordinar In apă. Fildeşu lui e mai frumos şi mai fin de cit al elefantului). Fig. Iron. Persoană enormă ori cu nas enorm. * lpostâtlc, -ă adj. (vgr. ypostatikds, d. ‘yphistemi, pun dedesupt. V. static). Relativ la ipostază (In med. şi teol.). Adv. In mod ipostatic * lpostfizfi f., pl. e (vgr. ‘ypdstasis, ceia ce e dedesupt, temelie, sediment, fiinţă, persoană). Med. Sediment, depozit (de ex., fn urină). Teol. Fiinţă, persoană. — Vechi lpostfis, n, pl. uri şi e (ngr.). V. stat 1. * Iposulffit m. şi n. pl. efipo- şi sulfat). Chim. Sare de acid iposulfuric. * iposulfft m. şi n., e. Chim. Sare de acid iposulfuros : iposulfitu de sodiă serveşte la fixarea clişefelor fotografice. * Iposulfuric, -a adj. (ipo- şi sulfuric). Chim. Compus din sulf şi oxigen In mai mare proporţiune de cit In acidu iposulfuros. * iposulfuros, -oâsă adj. Chim. Acid iposulfuros, cu mai puţin oxigen de cit cel iposulfuric. * ipotecfir, -fi adj.(lat.hypothecarius). Jur. Care are saii dă drept de ipotecă: creditor ipotecar, datorie ipotecară. Relativ la ipoteci. Casă ipotecară, care te împrumută dacă ipotechezi ceva Adv. Pin ipotecă. * lpotecfi f., pl. i (vgr. ‘ypothike, depozit, amanet, d. ‘ypotithemi, pun dedesupt; lat hypothica. V. teacă). Jur. Amanetarea unui imobil, drept dat creditorului asupra unui imobil al debitorului lui şi care nu se perde dacă debitoru vinde ori lasă altuia acest imobil. www.dacoromanica.ro * Ipotechâz, a -câ v. tr. (d. ipotecă; fr. hvpathiquer). Jar. Pun ipotecă: şi-a ipotecat casa ca să capete bani cu împrumut. Fig. Angajez, leg: a ipoteca viitoru. * ipotenuză f., pl. e (lat. hypotenusa, d. vgr. ‘ypoteinusa, întinsă pe dedesupt. V. tetanos, tind). Oeom Laturea opusă unghiului drept într'un triunghi: pătratu ipotenuzei e egal cu suma pătratelor celorlalte doăă laturi. * Ipotetic, -ă adj. (vgr. ‘ypothetikâs. V. sln-tetlc). Bazat pe ipoteză, presupus, nesigur. Adv. in mod ipotetic. * Ipoteză f, pl. e (vgr. ‘ypâthesis, d. 'ypotitnemi, pun dedesupt, presupun. V. Ipotecă, antl-teză). Presupunere, su-poziţiune. * ipotfpâză f. pl. e (vgr. ypotyposis.A. ‘vp6 dedesupt, şi typos, tip, figură). Ret. Figura pin care se descria lucrurile aşa de bine, In cit ţi se pare că le vezi. V. retorică. IprbcT sau I procî şi (rar) proceaTa (vsl. i proâi, I prăiaia, şi cele-lalte). L. V. Apoi ironic, Şi cele-lalte, lat. et citera (Termin de cancelarie). V. Ipac. „ I. P. S. saâ I. P. S. S. prescurtări lld. Înalt Prea Sfintu saa Înalta Prea Sfinţie a Sa (titlu mitropolitilor). ipsos n., pl. urt (ngr. gypsos gips). Ghips, chit, mai ales vorbind de cel amestecat cu unt-de-lemn saâ cu petrol şi întrebuinţat la lipit geamurile la ferestre. Ipsosăsc v. tr. (d. ipsos). Rar. Presar cu praf de ipsos (un ogor). * Ipurlc, -ă adj. (vgr. 'ippos, cal, şi •ur din urină). Chim. Se zice despre un acid care se află In urină, mal ales Intr'a rumegătoarelor. Ir a, pl. uri (ung. Ir). Nord. Alifie. * Ir-, prefix, V. In-. Iradeâ f., pl. ele (turc. ar. irade, voinţă, decret). Rar. Decret al sultanului Turciii. * Iradlaţlune f. (lat. irradiătio, -dnis. V. radlaţlune). Emisiune de raze luminoase. Efuziunea luminii In prejuru unui corp luminos (ca stelele), ceia ce face ca acest corp să pară mai mare. Fig. Într'un corp organizat, ramificarea fibrelor, vaselor saâ mişcărilor vitale de la un punct central la circumferen(ă. — Şii-âţie. * Iradlâz v. intr. (lat. irradiare, d. radius, rază. V. radlez). Mă propag In formă * Ireductibil, -ă adj. (d. reductibil;fr. irridu tible). Care nu poate fi redus (micşorat, simplificat, Infrlnt): fracţiune, ecăa-ţiune, expresiune ireductibilă; adversar ire-ductibi. Chim. Oxid metalic ireductibil, care nu mai poate fi adus Iar In stare de metal. Chir. Care nu se poate pune'la loc: luxa-flune ireductibilă. * Ireductlbilitâte f. (d. ireductibil). Calitatea de a fi ireductibil. * Ireflexlune f. (d. re/lexlune; fr. irri-flexion). Lipsă de reflexiune, nechibzuinţă. * Irefragâbll, -ă adj. (lat. irrefraga-bilis, d. in-, ne, nu, şi refrăgor, -ări, a vota contra, a combate. V. sufragiii). Căruia nu i te pofi opune, pe care nu-l pofi contrazice : autoritate, mărturie irefragabilă. Adv. In mod irefragibil. * Irefutâbil, -ă adj. (lat. irrefutabilis). Care nu e refutabil: argument irefutabil. * Iregulâr, -ă adj. (mlat. irregalarisy Care nu e regular, nu e simetric: poligon iregulâr, trăsături iregulare. Fără regulă, fără ordine, dezordonat: om iregulâr, viaţă iregulară. Qram. A cărui declinare saâ conjugare se depărtează de regula generali; www.dacoromanica.ro substantiv, verb iregular. Med. Puls iregu-lar, ale cărui bătăi nu-s uniforme. Trupe iregulare, adunate şi organizate tn grabă ca să vie In ajutor armatei regulare. Adv. In mod iregular, fără regulă. — Ob., dar nu mai bine: neregulat. * Iregularitate f. (mlat. irregulăritas, -ătis). Lipsă de regularitate: iregularitatea unei figuri. Pig. Iregularitatea unul fel de viafă. Lucru fâcut fără regulă: iregularitatea unul gestiuni administrative^ * Ireligios, -oăsă adj. (lat. irreligio-.lus). Lipsit de religiune: om ireligios. Contrar religiuniî: discurs ireligios. Adv. Cu ireligiozitate. * Ireligiozitate f. (lat. irreligidsitas, -ătis). Caracteru de a fi ireligios. * ireligiune f. (lat. irreligio, -dnis). Lipsă de religiune. * Iremediabil- ,-ă adj.(lat. ir-re-med-iabilis. V. l-med-icabil). Care nu se poate remedia (vindeca), incurabil: boală iremediabilă. Fig. Ireparabil: nenorocire iremediabilă. Adv. In mod iremediabil: bolnav iremediabil perdut. * Iremlsibil, -ă adj. (lat. irremissibilis, d. re-mlttere, a ierta. V. re-mlt). Care nu se poate ierta : crimă iremisibilă. Adv. In mod iremisibil: a greşi iremisibil. * Iremlslbllitâte f. (d. iremisibil). Caracteru de a fi iremisibil. * Ireparabili -ă adj. (lat irreparabilis). Care nu se poate repara : nenorocire, per-dere ireparabilă. Adv. în mod ireparabil. Irepresiblli -âadj.(d. lat. reprlmere,re pressum,a reprima; fr.irrepressible.V. comprim). Care nu se poate reprima: forţă irepresibilă. * Ireproşabil, -ă adj. (fr. irriprochable. V. reproş). Căruia nu i se poate face nici un reproş, foarte bun, perfect: elev lucru ireproşabil. Adv. în mod ireproşabil: a cinta ireproşabil. Ires şi Ir^ii V. erez. freş şi iris, -ă adj. (ung. ertis, robust). Trans. Vest. Sănătos ; adevărat (Acad.). — După mine, e confundat cu hireş, fireş, firesc, natural, adevărat, curat * Irezistibili -ă adj. (mlat. irresistibilis, d. resistere, a rezista). Căruia nu i se poate rezista : forfa irezistibilă a unul torent, a unei armate. Adv. în mod irezistibil. * Irezolut, -ă adj. (d. rezolut; fr. irri-solu). Nehotărlt, indecis, fără energie: om, caracter irezolut. Adv. în mod irezolut. * irezoluţlune f. (d. irezolut; fr. irri-solution). Starea omului irezolut: irezolu-fiunea Iul Grouchy cauză Franciii dezastru de la Waterloo. — Şi -âţle. * Irespectu6si -oăsă adj. (d. respectuos ; fr. irrespectueux). Lipsit de respect. Adv. în mod irespectuos. * Iresplrâbll, -& adj. (d. respirabil; fr. irresptrable). Care nu se poate respira : oxidu de cărbune face aeru irespirabil. * Iresponsabili -ă adj. (fr. irrespon-sable). Care nu e responsabil : nebunii ts iresponsabili. Nevinovat: de nenorocirea asta eu is iresponsabil. * iresponsabilitate f. (fr. irrespon-sabiliti). Lipsă de responsabilitate. * Irevocabili -ă adj. (latirrevocabilis. V. revoc). Care nu se poate revoca : do-naţiune irevocabilă. Fig. Care nu se poate readuce: timpu e irevocabil. Adv. în mod irevocabil: dată irevocabil fixată. * irevocabllltăte f. (d. irevocabil). Caracteru de a fi irevocabil. * frlde f., pl. irizi. Asta ar fi forma mai conformă spiritului limbii rom. de cit iris, ca dnice lld. cnix şi indice lld. index. * IrldcSntă, V. Iredentă. * IrldeQ, -ăe adj. (d. lat. iris, iridis, vgr. iris, iridos şi irios, curcubeu, iride). Bot. Din familia al cărei tip e iridea: şo-franu e o p’antă iridee'. F. pl. Familia plantelor al căror tip e iridea (stlnjinelu). * Ireverenţă f., pl. e (lat irrevereniia). Lipsă de reverenţă, de respect. * Ireverenţl6si oăsă adj. (d. reve-renfios; fr. irrevdrencieux). Plin de ireve-renţă, irespectuos. Adv. Cu ireverenţă. * IrldiQ n. (lat. ştiinţific iridium, d. lat. iris, iridis. E un cuv. fâcut de chimistu englez Tennant. V. Iris). Chim. Un metal argintiu bi- şi tetravalent (descoperit Ia 1803) care se află Intr’unele minerale de platină şi ale cărui disoluţiuni aii colorile curcubeului. Are o greutate atomică de 193. * irig şi irigh^z, a -gă v. tr. (lat. irrigo, -ăre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind clmpii, livezi ş. a. udate pin canale ori ţevi, Med. (Rar). Spăl o rană. * irigâbll, -ă adj. (d. irig). Agr. Care se poate uda: cimpie irigabilă. * Irigat6r n., pl. oare. Med. Instrument de spălat rănile, compus dintr’un vas şi o ţeava de gumă prevăzută la căpăt cu o cănulă. * irlgaţlune f. (lat irrigdlio, -dnis). Agr. Udarea clmpiilor pin canale ori ţevi. Med. Spălarea unei răni. — Şi -âţie. IrlmiCi V. Irmic. Iri6c, V. urloc. Iris n., pl. uri (fr. iris, d. vgr. iris, iridos, curcubeu, care e şi numele unei zeiţe mitologice care era trimeasa zeilor. V. Irlde). Anat. Membrana circulară retrâctilă dintre cornee şi faţa anterioară a cristalinului şi care, după indivizi, e colorată tn cafeniu tnchis (aproape negru), galben, a'bastru, cenuşiu, verde. Min. O varietate de cuarţ care prezentă co’orile curcubeului ctnd o crăpl. S. m., pl. irişi. Zool. Un fel de fluture. Bot. Planta numită pop. stlnjinel. * Irls^lnlc, -ă adv. Olt. Boclucaş. www.dacoromanica.ro * Irft şi -âz, a -â v. tr, (lat. irrlto, -ăre, din hirrltare, rudă cu hirrire, a Miti. V. tntărtt). Supăr, înfurii: vorba asta l-a iritat. Excit (attt) tare: a irita poftei.'. Med. Inflamez puţinbronchiile bolnavului ts iritate. * Iritabil, -ă adj. (lat. irritabilis). Care se irită uşor. V. Irascibil. * Iritabilitâte f. (d. iritabil). Caracteru de a fi iritabil. * Iritant, -ă adj. (lat. irritans, -ăntis). Care irită: substanţă iritantă. S. n., pl. e. Substanţă iritantă: sarea prea multă poate fi un iritant al stomahului. * Irltaţlune f. (lat irritătio, -dnis). Acţiunea de a irita. Starea unei persoane iri-tâte, unui organ iritat. — Şi-aţieşi -ăre. irltfc, V. eretic. irită f., pl. e (rus. slrb. lărica, grlu de vară). Unde ? Tortei. * irizat, -â adj. (fr. irisf). Colorat cu colorile curcubeului. * irizaţlune f. (fr. irisation, d. iriser, airiza; it iridescenza). Producţiunea colorilor curcubeului la suprafaţa oare-căror minerale, metale, cristale, sticle ş. a. Aceste colori chear. — Şi -âţle. * Irizez v. tr. (fr. iriser, d. iris, numele poetic al curcubeului. It zic iridăre, d. iride, care şi rom. ar fi forma mai corectă lld. iris). Colorez cu colorile curcubeului: a iriza o sticlă, unele cristale se irizează tn aer umed. Irmic n., pl. urî (turc. irmik, grisă, făină groasă). Mold. sud. Tărltâ suptire de făcut borş. — In Munt. irimic. Irmllic m. (turc. irmilik, d. irmi, doflă-zeci). O monetâ turcească de aur care valora tn Moldova ctt şi icosaru (V. icosar), O horă care se clntâ ţin Moldova după masa de cununie şi numită şi muşama, şi pin Muntenia nuneasca. Irmizeâ f., pl. ele (d. irmiziă). Vechi. P. P. Încălţăminte de irmiziu. IrmlziQ, -ie adj. (cp. cu ctrmiziS). Vechi-Roş închis. S. n., pl. iurl. Un fel de pele roşie închisă. Irmolâghlon şl -ân n., pl. oane (ngr. irnologion şi irmos, irmos, şi logion ca’n ana-loghion sau oro-logiu). Cartea care cuprinde irmoasele. Irmâs n., pi. oase (ngr. irmds, vgr. eir-mds, serie, rtnduială, irmos ; vsl. rus. irmdsu). Vers biblic pus In fruntea unui tropar şi după a cărui meldoie se ctntă versurile următoare. irmuluc V. Tarmurcă. Iroagă şi Iroăvă, V. viroagă. Iroăză, V. Irează. Irâd m. (d. regele Iudeii Irod, ngr. Irddis, căruia i se atribue măcelărirea pruncilor cu scop de a-1 ucide pe Hristos). Pl. Ceată de flăcăi care, de la Crăciun plnă la Bobotează (ori şi mai tn colo), umblă mascaţi şi îmbrăcaţi tn costume multicolore, purtind şi corone de lemn acoperit cu hlrtie colorată, şi care daâ pe stradă ori pin curţi repre-zentaţiunî populare In care e vorba de Irod. A umbla cu irozii, & umbla tn ceata irozilor. Fig. Paiaţă, saltimbanc, clovn, om neserios: v*acu nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii (Em.). V. mocănaş. irodle şi Irodiân, V. erodIQ. * irânlc, -ă adj. (vgr. eironikds, lat. irdnicus). Plin de ironie: om, discurs, suris, gest ironic. Adv. Cu ironie : a surtde ironic. * Ironie f. (vgr. eironela, lat. ironia, tn-trebare naivă făcută cu scop de a-fi bate joc, cum avea obicei să facă filosofu So-crate; ironie). Bătaie de joc, luare tn rls pin vorbe contrare la ceia ce cugeti tu (de ex.: vulpea zise măgarului: mlntosule, de unde vii ?) Fig. Contrast lntlmpiător care seamănă a bătaie de joc (cum ar fi un mare navigator Înecat tntr’o baltă).- ironie a soărtei. irosesc, V. flrosesc. irugă, V. Yerugă. Iriincă, V. Teruncă. * irup, Irupt, a Irupe v. intr. (lat. irrumpere. V. rup). Năvălesc (invadez) subit şi violent. * Irupţiune f. (lat-irruptio, -dnis). Inva-ziune (năvălire) subită şi violentă. Intrare bruscă. Fig. Revărsare violentă. —Şi -upţie. Is, V. ison. fsa interj, (ngr. isa, de o potrivă). Dun. de jos. Strigăt al hamalilor cind vor să rtdice tmpreuuă o greutate. V. herup. Isc, a -ă v. tr. (vsl. iskati, a căuta, iz-iskati, a cere, a reclama ; slrb. iskati, rus. iskati). Pricinuiesc (Rar): a isca o treb inţă. V. refl. Mă ivesc, mâ stlrnesc, mă produc de-odată (vorbind de ceva rău): s’a iscat o furtună, o ceartă. — Vechi şi a se esca şi fnesca. Iscălesc v. tr. (vsl. iskală, am cercetat, ort iskallati, a mlnji, ca oamenii care, neş-tiind carte, iscălesc mlnjind puţin htrtia cu degetu pus ta cerneală). Semnez, subsemnez, subscriu: a iscăli o scrisoare, o poliţă. V. refl. Imi scriu numele: proştii se iscălesc pe toaie zidurile. iscălitură f. pl. I. Semnătură, numele cuiva scris pe ceva: scrie scrisoarea şi pu-ne-fi iscălitura I * ischlas şi -6s n., pi. uri saâ e (vgr. ishiăs, -ădos, de unde mai bine s’ar zice rom. ischiadă, ca olimpiadă şi piramidă, d. olympiâs, -ădos şi pyramis, -Idos. V. sciatic). Sciatică, reumatizm la şold. V. gută. * ischion şi -6n n., pl. oane (vgr. is-hion, din aceiaşi răd. cu ischias). Anat. Partea inferioară a osului coxal tn (Are 9$ tmbucă osu coapsei, www.dacoromanica.ro IschTuzăr şi IşchTuzâr m. (turc. &-gilzar, capabil, inteligent, d. îs, lucru, şi pers gilzar, care execută). Vechi. Isteţ, priceput, dibaci Şiret, pişicher. — Şi Tus- şi Tuş-. is- şi IşchTuzarlfc n., pl. uri (turc. thglizarlvk). Vechi. Isteţime, pricepere, dibăcie, Şiretenie, pişicherltc. — Şi Tus- şi Tuş. — Rar şi lschTuzarlie. * Iscoădă (oa dift) f„ pl. e (vsl. * iz-hoda = $uhoda, spion; slrb u-hoda, spion). Care iscodeşte, spion. A te duce de iscoadă, a te duce să iscodeşti IscodăcY, -ce adj,, pl. tot aşa. Rar-Iscoditor. Iscodeălă f., pl. eli. Acţiunea de a iscodi. Lucru iscodit scornitură. Iscodesc t. tr. (vsl. săhodlti, a te sco-bort, a veni, a explora, infl. de ishoditi, a străbate. V. hudiţă, hod). Spionez, cercetez: babele, naavlnd treabă, iscodeau casele oamenilor. Scornesc, inventez, născocesc (o maşină, o minciună). V. refl. Apar, mă ivesc undeva: un şarpe se iscodise In grădină. Iscodire f. Spionare. Inventiune. Iscodltâr, -oâre adj. Care iscodeşte, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv. lscodltură f., pl. I. Lucru iscodit, scornitură (o maşină, o minciună) Isc6dnlc m. (vsl. * iz-hodnikă = suhod-nlkă). Vechi. Iscoadă. lscrăşesc v. tr. (vsl. săkrasiti, -aSon, id., după iscodesc, istrăvesc). Vechi. (Arh. 1938, 285). Zugrăvesc, închipui. Iscusăt, -ă adj. (mgr. excusdfos.d.mlat. excusatus, scutit V. scuz). P. P. (Păsc. 207). Sate iscusate, sate apusate, sate care erau scutite de bir către stat dar plăteau boierilor saa mtnăstirilor (Bogrea). V. slobozie. Iscusinţă f., pl. e. Calitatea de a fi iscusit pricepere, tndemănare. Iscusit, -ă adj. (d. vsl. is-kusiti, a încerca, a ispiti. V. za-cuscă). Priceput, tndetnănatic. Iscusit la minte, ager la minte. lsâtru m. Unde ? Nisetru. Islhăstle, V. sihăstrie. Isihie f. (ngr. tsyhia, vgr. ‘esyhia, a. I. V. sihastru), fam. Rar. Linişte, odihnă. * Islăm n. (turc. ar. islam, rezignatiune). Religiunea musulmanilor. Totalitatea ţărilor sau popoarelor musulmane, mohametanizm. * Islămlc, -ă adj. (d. islam). De islam, al islamului, musulman. Adv. In mod islamic. * lslamlzm n. Mohametanizm, islam. Islăz, V. Izlaz. Isled£sc, V. sledesc. Isnăf şi esnâf n., pl. uri (turc. ar. tina/). Vechi. Corporaţiuoe, breaslă. Breslaş, meseriaş. — Şi Iznaf. * isobâr, -ă adj. (vgr. isobaris, d. Isos, egal, şi băros, greutate). Geogr. De o egală presiune atmosferică. Linie isobară, linie trasă pe o hartă pin toate punctele pe unde presiunea atmosferică e acelaşi Intr’un moment anumit. — Şi izo- (după fr.). * lsochim^n, -ă adj. (vgr. Isos egal, şi heimdn, Iarnă). Geogr. Care are aceiaşi iarnă. Linie isochimenă,tiasi pe hartă pin toate punctele care aa aceiaşi temperatură medie a iernii. — Şi Izo- (dupăfr.). * lsocr6n, -ă adj. (vgr. isdhronos d. Isos, egal, şi hronos, V. timp. sin-cron). Fiz. Care se face In timpuri egale : oscilo-ţiunile isocrone ale pindululul. — Şi Iso-crânic (după cronic), care se întrebuinţează şi ca adv: a oscila isocronic — Şi izo- (după fr.). * Isocronlzm n. (d. isocron). Fiz. Calitatea de a fi isocron: Isocronizmu oscilafi-unilor pindululul.—Şi Izo- (după fr.). * lsom£r, >ă adj. (vgr. isomeris, d. isos, egal, şi miros, parte). Chim. Compus din atomi asemenea şi tn acelaşi număr. Corpuri isomere, acelea care, deşi-s compuse din aceleaşi elemente, au totuşi proprietăţi diferite, de sigur fiind-că aceste elemente ts aşezate diferit - Şi izo-(după fr.). * lsom6rf, -ă adj. (vgr. Isos, egal, şi morphi, formă). Chim. Care se cristalizează egal cu alt corp a cărui compozitiune chimică e diferită. — Şi Izo- (după fr.). Ison n., pl. uri şi e(ngr. (son, parte egală, d. vgr. isos, egal). Acompaniament muzical cu vocea, mai ales la strană (clnttnd notele joase). A fine cuiva isonu, a-l acompania cu vocea, (fig.) a-l secunda, a-l urma, a-i t'rne hangu. — Şe zicea şi is, pl. isuri. Isonăr m. (d. ison). Care tine isonu. Corist. lsâp m. (vsl. isopă, gr. ‘yssopos, d. ebr. izob; lat. hyssâpus şi -um, fr. hvsope, mai vechi hvssope). O plantă neindentificatâ, pomenită In biblie ca foarte mică şi care se întrebuinţa la făcut fiştoace (ca şi bu-suiocu, cu care se înrudeşte): De la cedru pină la isop, de la vlădică ptnă la opincă. Stropimă-vei cu isop, şi mă voi curăti (Ps. 51, 9). Bot. Un copăcel labiat aromatic care se întrebuinţa odată In medicină (hyssâpus of/icindlis).\. melisă, mintă şi săpun. * Isopâd, -ă adj. (vgr. (sos, egal, şi păs, podds, picior. V. ahtapod, antipod. Zool. Care are toate picioarele asemenea. — Şi izo- (după fr.). * isosc£i, -ă adj. (vgr. isoskelis, d. isos, egal, şi skilos, picior). Geom. Care are două laturi egale: triunghi isoscel. — Şi Izo- (după fr.). lsot£r, -ă adj. (din vgr. isos, egal, şl thiros vară). Oeogr. Care are aceiaşi vara. Linie isoteră, trasă pe o hartă pin punctele pe unde temperatura medie a verii e aceiaşi. — Şl Izo- (după fr.). www.dacoromanica.ro * Isotârm, »ă adj. (vfr. Isos, egal, şi thermds cald). Geogr, Cu aceiaşi temperatură. Linie isotermă, linia care, pe hartă, trece pin toate punctele pe unde temperatura medie a anului e acelaşi. — Şl Izo-(după fr.). * Ispaniâl V, spaniol. Ispas n, pl. urt (vsl, * is-pasu, d. is-pasti [-pason] şi ispasati, a paşte tot, a te sătura, Şi [* fig] a termina, a expia; pol. ispas, ispasz, spas, pagubă cauzată de vite, V. po-pasi paşă 2, spăsesc). Sărbătoarea înălţării lui Hristos. Vechi. Despăgubire, ispaşă. Ispăsesc, V. spăsesc. Ispăşă f. pl. e şi âşl (d. ispăşi; pol. ispasz. V. Ispas). Preţuirea safi constatarea pagubei făcute de vite In semănături saâ a ierbii păscute pe islazu altuia safi a jafului şi devastărilor: să faci ispaşă (Sadov. VR. 1911, 3, 332). Bani p. a compensa această pagubă : sd vezi ce ispaşă are să plătească (tot acolo, tot pag. 332). — Şi ispăşie (Mold. sud): vine prefectu să facă ispaşie stricăciunilor (Sp. Popescu, VR. 1909, 8, 175). Ispăşânie f. Vechi. Ispăşire. — La Fim. ispăşănle, „ispaşă", Ispăşesc v. tr.. (vsl. ispastt-ispaSon şi ispasati, a paşte tot şi [* fig.] a expia. V. Ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite Intr'o semănătură. Ispăşire f. Constatare. Ispăşltâr, -oâre adj. Care ispăşeşte. Ţap ispăşitor, V. ţap. Isplsâc n., pl. oace (vsl. *is-pisăkă, is-pisă, copie, act, d. is-pisatt, a scrie, a copia; rus. sptsok, listă, registru, copie. V. letopiseţ, xapls). Vechi. Act, document V. hrisov. Ispită f, pl. e (vsl. ispytă, cercetare peste tot; slrb. ispit, examin). Tentafiune, încercare. Cela ce te face să cazi tn ispită. A cădea tn ispită, a nu putea să te abţii de la păcat A duce in ispită, a atrage spre păcat. Ispitesc v. tr. (vsl. ispvtatl, a ispiti; slrb. ispitatl, a examina). Vechi. Cercetez, scrutez, examinez : a ispiti pe cineva ca să vezi ce Ştie. Azi. Cercetez, caut să aflu secrete : a ispiti slugile. Tentez, duc In ispită: banii nu-l ispiteaă. Rar. Cercetez şi aflu : el ispitise că aşa era. V. refl. Mă încerc, tentez: nu te ispiti să treci I Ispitit; -ă adj. Vechi. Tentat Trecut pin multe ispite, încercat, experimentat. Ispitltâr, -oăre adj. Care te duce (te atrage.) In ispită. Cercetător, iscoditor, spion; babete-s foarte ispititoare. _ Ispâl n., pl. oale (bg. izpol, .vsl. ispolă, săpolu, ispol.). Dun. Căuşu (vasu) de lemn cu care se scoate apa care pătrunde In barcă. — Pe la Zimnicea şi ispâr. V. me-redeO. , Ispolfn m. (vsl. ispolină). Vechi. Uriaş. — Şi sp. Ispovead-f Ispoved*. V. spoved-. Isprăvă f., pl. ăvl (vsl. isprava, corec-tiune, îndreptare. V. pravilă). Faptă, exe-cuţine (mal ales iron. safi fam.): Ce mal ispravă I N'al făcut nici o ispravă I Faptă vitejească: isprăvite lui Papură-Vodă. Exe-cuţiune, sflrşit, rezultat: a lăsa lucru fără ispravă (neterminat). A face un lucru de ispravă, a-1 face bine şi a-1 termina. Om de ispravă, om serios, harnic. Isprăvnlc m. fvsl. ispravtnikă, d. isprăviţi, a conduce). Vechi. Administrator. Mandatar, reprezentant Tutor, epitrop. Moştenitor, legatar. Mal pe urmă, administrator de judef prefect (Ispravnicii erafi puşi supt marele vistier şi afi fost introduşi In Ţara Românească de Neculal Mavrocordatu, primu domn Fanariot, In locu căpitanilor şi jude-ţitor din ainte, numiţi In Moldova ptrcătabl şi şoltujl. Aşezămlntu ispravnicilor trecu apoi In Moldova. Şăin. I. 182) V. boier, zapciti, pomojnic, clucer. Isprăvesc v. tr. (vsl. is-praviti, a ta-drepta, a ridica, praviti, a Îndrepta, d. provă, drept just. V. Ispravă). Vechi. îndrept, dreg. Azi. Vest. Termin, sftrşesc, min tui, execut: a isprăvi o casă, o carte, o lucrare, o afacere. Consum ori vtnd de tot nu mal am : am isprăvit marfa, banii. isprăvnlceâsă U pl- tse. Nevastă de ispravnic. Isprăvnicâ! m., pl. el (d. ispravnic). Vătăjel, logofăt, martalog, mic funcţionar Îare supraveghează lucrătorii la moşie. — n vest Isprămnlcel. 1) IsprăvnicâBC) -eăsci adj. De ispravnic. 2) Isprăvnlcâsc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcţionez ca ispravnic. Isprăvit n., pl. ari. Vest. Sflrşit: pe la ispravitu prtnzulut Isprăvnlcfe f. Funcţiunea ispravnicului. Localu unde e cancelaria lui. Isralllteăn, -eăncă s. (vsl. Israilt-ttanini, -ianka). Vechi. Jidan.— Şi Istrn Izr- şi Izdr-(vsl. asemenea).—Azf.-lft, Ist, ăsta, iar după subst ori izolăt ista, ăsta safi (şi) Tăsta pron. (ca şi aista). Est. Aista, acesta : ist om, astă data; omu ista, data asta; data tasta. Istactf, V. stactl. istăd n., pl. ăle (cp. cu tăi 1). Prah. Baltă întinsă acoperită de păpuriş. V. >o« letin. IstecYunef V. Isteţime. * Istâric, -& adj. (vgr. 'ysterikâs, d, ’ys-tira, mitră [lat. literusj). Med. Care e cuprins de isterie: o femele isterică, un om isteric. Relativ la isterie .* sufocaţiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femele cuprinsă de isterie.— Isterlcăla f. pl. (ngr, 'ysierikă, n. pl. Cp. cu zaharicale), t'am. Isterie: aii apucnt-o istericalelc, www.dacoromanica.ro * isterie f. (d. isteric : fr. hysterie). Med. Afecţiune nervoasă caracterizata pin sufo-catiuni, convulşiuni ş. a. şi considerată pe nedrept ca particulară numai femeii. Isteţ, -eăţă adj., pl. efi, eţe (vsl.istică, „făptaş, vinovat'; bg. istec, „reclamant”, cu Int. vsl. listică, bg. lăstec, „viclean"). Deştept, priceput, sagace. Adv. In mod isteţ. Isteţesc( 118, 140, d. vsl. liubiti, rudă cu lat. libere-a-ti plăcea să, şi germ, lieben, a Iubi. V-llbov, Ibovnic). Simt afecţiune, amiciţie, gust, inclinafiune pentru cineva saâ ceva, ml-e drag, Imi place: Romeo o iubea pe Julieta, părinţii iubesc copiii, soldatu iubeşte patria, învăţaţii iubesc ştiinţa. — Fam. e mal uzitat mi-e drag şi imi place. Yubâţ, -eăţă adj. (vsl. liubici). Vechi. Azi iron. Iubitor. Subst Iubit, amant. Yubfre f. Acţiunea de a iubi, amor, dragoste. Iubire de ţară, patriotizm. Tu bit, -ă adj. Persoană pe care o Iubeşti: Julieta era iubita lui Romeo. Amant, drăguţ (cu Inteles mai curat). Tubitâr, -oăre adj. Care Iubeşte, doritor: om iubitor de lux. Tuboste f. (vsl.liubostl). Vechi. Dragoste. — Şi iboste. (ca ceh. libostj). Tijbov, V. libov. Tucman ni (jid. iiihman, germ. jauche-mann, un epitet injurios). Mold. Iron. Jidan, Harhar, Tlrtan. — Fem. -ancă (ca duşman, -ancă). Tiida m., gen. al lui. Ziua apostolului Iuda fratele Domrtului (la 19 Iuniu), o sărbătoare băbească căreia i se atribue aducerea furtunii şi grindinii. * Tudâic şi judâlc, -ă adj. (lat. fudai-cus, d. Judaeus, Jidan). Jidănesc, ebraic, ovreiesc. Interpretare iudaică, care se tine meschin de literă, negljlnd spiritu, cum făceau fariseii. Doblndă iudaică, aceia care-ţi Ia şi cenuşa din vatră saâ chear pelea^ ^ * Yudalz^z şi judalzez v. tr. (lat ju-danizare). Jidovesc, daâ caracter iudaic: nu vd iudaizaţi sufletu tnchinlndu-vă banilor i * Tudaizm şi judaizm n. (lat. juda-ismus). Retigiunea iudaică. Caracteru iudaic, uneltiri iudaice: iudaizmu a cauzat prăbuşirea Rusiii. 1) Tiidă f., pl. e {Iuda, trădătoru lui Hristos). Jidan şi mai antipatic de cit ts Jidanii In general: Iudă spurcată. 1) Yiidă f., pl. e (bg. luda, zlnă, furie; litv. jiidra, vlnt cu vtrtejuri, vijălie). Vest. Vlnt furios care la bate munte din mai multe părţi de odată. Copaci trlntiţl de acest vlnt (Od. Psevd. 103). Pădure de brazi trlntiţl de vlnt (Ml.). V. sodom. Yud^d m. (vsl. Iiudii, ngr. Iudios. vgr. Iudalos, \atludaeus). L. V. Jidan. — Fem. YudeYancă, pi. lentei Yuft n., pl, uri (rus. iufti şi iuhii, d. turc. iift, ilift, dial. iu/t, păreche, fiind-că peile de îuft se vindeaâ păreche, Iar acesta d. pers. guft, iift', păreche. D. rus. vine pol. jucht, juchta, germ. jucht, juchten şi -ften şi ol. jucht, jugt. [Bem. 1, 156]. V. clflic). Un fel pej>ele rusească tăbăcită cu dohot; cizme de luft. V. teletin. YuTuleât (ea dift) n., pl. uri (lat. eju-latus,, cuv. lit admis dc Dos.). Dos. Vaiet Yiiju m. articulat (ung. Jozsi şi Jozsika, loşca, losif, nume des la Ungari şi la Ţiganii ungureşti care eraâ hingheri pe la noi). Fam. Hingheru (nostru): ţibă, că te prinde iuju l * Tuliân, -ă adj. (de la numele^lul Iuliă Cezar, care a reformat calendaru). Calen-daru iulian, era iuliană, care datează de la reforma lui Iuliă Cezar. V. calendar. Tulle şi *Yulid m. (forma Iulie e vsl. saâ ngr., iar forma luliit, care e mai nouă şi mai rară, e lat. jiilius, adj. [adică mensis, lună], dr Iuliă Cezar, după care s’a numii www.dacoromanica.ro luna; it. luglio, pv. iul, julh, juli, fr. juil-let, sp. julio, pg. Julho; ngr. Iiilios, vsi. \ulii). A şaptea luna a anului, numită pop. şi Cuptor. Tum(b)ruc, V. ghTumbruc. Tuncher m. (rus. iănker, d. germ. jun-ker, tinăr nobil, d. june, tinăr, şi herr, domn, nobil). Tinăr nobil care (plnă pin timpu lui Cuza) tşi făcea stagiu de soldat tn ainte de a deveni ofiţer. — Şi Tuncăr (după germ.). V. cadet. Tuncherle f. (d. tuncher). Fam. Calitatea (starea) de iuncher. Iunie şi *Tunii! m. (lat. jănius [mensis] luna luniu; it giugno, pv. junh, fr. juin, sp. junio, pg. junho; ngr. Iunios, vsl. lunii). A şasea lună a anului, numită pop. şi Cireşar. Tiio, V. To. Turudisesc v. intr. (turc. iUriimek, aor. Ilirlidli, a se răpezi). L. K luruşesc. Tiiruş n., pl. uri şi e (turc. lUrilliiS, iUriS, mers, asalt). Năvală, asalt: a da, a face iuruş. — Şi Tureş (Munt.), ca contuş, -eş ori ratuş, -eş. V. lama. Turuşgsc v. intr. (d. Iuntş; slrb. iuri-Sati, ngr giurustizo). Rar. Năvălesc. Tus m, pl. [uşi, ca cele-lalte litere, sau (ca’n Arh. 1938, 385) n„ pl. iusuri. Numele a două litere din alfabetu cirilic: iusu, mare, ca’n monka, muncă, şi iusu mic, ca’n grenda, grindă (V. § 62). Tus- şi TuşchTuzâi*) V. ischTuzar. Tiiscă f., pl. şti şi şte (cp. cu ciuşcă şi faşca). Est Şfichi, vtrfu biciului: caii arşi de iuşcă fugeau (Sadov. Sămăn. 5, 1039). Lovitură ori plesnitură de şfichi. Tuşlrâz, V. uşurez. Tuşnâsc v. tr. (d. iuşcă) Est. Lovesc cu iuşca. V. intr. Plesnese din bici. TustT (est) interj, care arată plesnitura biciului. Tuşurgz, V. uşurea. Tutăc, -ă adj. Vest. Rar. Cam iute: om lutac. * Tută, V. jută. Tute adj. (vsl. liutu, iute, violent, vehement ; bg. liut, iute; rus. liătyi, crud, feroce). Răpede, accelerat: mers iute. Care lucrează ori fuşe răpede, viol: om, cal iute. Violent irascibil, care se supără uşor: om iute. Ardeiat, care pişcă limba: ardei iuti. Adv. Cu iuţeală: a lucra, a fugi iute. Tuţăn şi -âr m. Est. Un fel de ciupercă iute (lactarius piperatus). Tuţeâlă f„ pl. eli. Calitatea de a fi Iute, rapiditate : Iuţeala unui tren. Calitatea de a fi ardeiat: iuţeala muştarului. — Vechi şi Tuţlme. Tuţesc(mă) v. refl. (vsl. liutiti sen). Mă fac Iute, mă grăbesc: nu te iuţi la mers,ia lucru. Mă supăr, mă înfurii. Devin ardeiat: brlnza s’a iufit. V. tr. Accelerez : a iuţi pasu, Fac ardeiat: a iuti ciorba. luvâsc, V. Ivesc. Tuzbaşâ m. fix, gen. al lui, safi f., Pl. ăle (turc. iUz-ba5v, d. iiiz, o sută, şl balv, şef). Vechi. Sutaş, căpitan (peste o sută de fustaşî, care păzeau la poarta cur(ii domneşti armaşi cu fuşti). Sec. 18 (izbaşâ). Un fel de funcţionar al divanului. Tuziuc m. (turc. ilizitik, pop. iiizluk, d. iiiz, o sută). O veche monetă turcească de argint care valora 100 de parale şi care pe la 1822 valora la noi 4 lei şi sl-i (lorga, Negoţ- 226). Chear azi, la Românii din Podolia, 25 de capeici valorează un iuzluc. Erau şi iuzluci de aur, care valorau o sută de lei vechi. lvanghâlle, V. evanghelie. (vâr şi Ivop n, pL ere, ore (din livăr. Cp. şi cu strb. bg. rut. iver, aşchie). Vest. Mtneru pe care pui mtna şi apeşi ctnd deschizi şi închizi o uşă cu broască.—In Trans. şi vârver, vâlvăr (cp. cu sas. virvl, vervl, germ. wirbel. Dac. 3, 745). V. clanţă, re» tez. Iveală f., pl. eli (d. a se ivi. V. prl-veală)> Acţiunea de a te ivi. A ieşi la iveală, a te arăta, a deveni aparent. ivâsc(mă) v. refl. (vsl. iaviti, a arăta. V. privesc, aTevea). Mă arăt apar, încep a mă vedea: luna se ivi dintre brazi. — Mal vechi şi a se Tuvl. {vor, V. Ivăr. * Ivbria n. (fr. ivoire, d. lat. ebăreus,\\ă. ebiirneus, de ivorifi, d. ebur, iboris, ivoriu; it avdrio şi avdlio). Fildeş. Ivră f, pl. e. Bz. Drăcoalcă (epitet unei femei rele). * ix m, pl. ieşi. Numele literei x sau cs. Iz n., pl. uri (ung. iz). Est. Gust ori miros rău particular pe lingă cel principal: acest vin e bun, dar are un iz. izârâsc(mă) v. refl. (vsl. * iz-zrietl, ca zăresc d. zrieti). Rar. P. P. Dispar, pier. IzbâT n., pl. uri (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuiva: i-a tras un izbai. — In nord şi Izbă, pl. e. izbaşâ, V. Tuzbaşa. lzbăvă f., pl. e şi ăzi (vsl. izbava. V. zăbavă). Rar. Izbăvire, scăpare. Izbăvesc şi (mal rar) izbovesc v. tr. (vsl. iz-baviti, a libera, a salva, d. byti, by-vati, a fi, a deveni; izbava, răscumpărare, salvare. V. zăbăvesc, lz- şi do-bin-desc, Izbutesc). Liberez, salvez: izbă-veşte-ne, Doamne, de cel răii. * Izbelişte f. (din * izvielişte d. vsl. iz, lat. ex, din, şi vieltşte. V. vTellşte). A www.dacoromanica.ro Ji, a ajunge, a rămlnea de izbelişte, a fi explis tuturor vtnturilor, tuturor loviturilor. în izbelişte, In loc expus loviturilor. — Şi zb- şi bâllşte. Izbesc v. tr. (vsl. iz-biti a ucide, d. biti, a lovi, biti sen, a se lupta. V. răz-besc). Lovesc: a izbi pe cineva c’o peatră, cu cotu. Fig. (după fr. frapper). Impresionez, surprind, fac să se mire, atrag atenţiunea : roşu izbeşte ochii, aceste vorbe ne-aă izbit foarte mult. Izblt6r, -oare adj. Care izbeşte. Fig. Care impresionează viu : tntre aceşti oameni e o asemănare izbitoare. izbitură fr., pl. i. Rezultatu izbirii, lovitură: corabia, a primit o izbitură In coastă. IzbînUă f. pl. zi şi (vechi) de (d. izbin-desc. V. do-bîndă). Victorie. Vechi. Răzbunare. Succes. Izbtndâsc v. tr. (vsl. iz-byti, viitoru iz-bondon, a fi deasupra, a supravieţui. V. Izbutesc şi Izbăvesc). Reuşesc, izbutesc: şl-a izbtndit doru. Clştig: a izbândi un război. V. intr. înving: a izbtndi tn război. Reuşesc (cu dativu): l-a izbtndit să facă. A-(i izbindi pe cineva, a-ti lua satis-facţiune, a te răzbuna pe cineva. V. refl. Mă realizez: visu i s’a izbtndit. izbîndire f. Izblndă, reuşită. Răzbunare, Realizare, împlinire. Izblndltbr, -oăre adj. Care a izbtndit. Izblăznâsc, V. săblăznesc. Izbovâsc, V. Izbăvesc. Izbrănâsc v. tr. (vsl. * iz-braniti. V-branlşte). Sec. 18-19. Lămuresc, răfuîesc, regulez, termin (o afacere), achit (un creditor). izbucnesc v. intr. (vsl. * izbuknonti, bg. izbuknuvam, strb. buknuti, a izbucni, a se aprinde repede. V. bufnesc). Explodez. Fig. Mă manifest cu violentă. — în est şi zbucnesc. Izbutesc v. intr. (vsl. izbyti, a s: libera, a scăpa subyti, rut. zbiitysta, a se realiza. V. Izbfn dese, năzbitle). Izblndesc, reuşesc : a izbuti (să treci) la un examin. Izdât m. ca fiinţă şi n. pl. uri, ca boală, (d. izdau). Vest. O boală tn care e amestecat dracu („denunţătoru, trădătoru") şi e caracterizată pin etreei la stomah. Du-te la izdat, du-te dracului (Şez. 31, 186, şi 188). IzdâQ, a Izdâ v. tr. (vsl. iz-dati, a scoate, a denunţa, a trăda; rus. izdăti, a promulga; , Isr-. Izecleân, -eână adj. (ung. izetlen, fără gust. V. Iz. Cp. şi cu viclean). Vechi. Aspru, neplăcut: drum, vlnt izecleân. Izeclenâsc v. tr. (> Impogodâsci V. pogodesc. împonclşâre l Încrucişare, opoziţiune: tmponcişare de idei. 43 www.dacoromanica.ro Imponclşăz v. tr. (d, panciş). întorc contra: a imponcişa ochu, suliţa asupra cuiva. V. refl. Mă opun (Vechi). Mâ uit pon-ciş : a te tmponcişa la cineva — Vechi şi ponc-i Impoplstrăt, -6z, V. pistruiat şi împestriţez. tmpoporâz v. tr. Umplu de popor, populez. Impopoţonâz şi tmpopoţâz (Mold. Munt), tmpupuţâz (Trans.), Inţoponez (Munt.), lnţoţon£z şi tnţorţonâz (Mold. Munt.) şi ţorţonâz (Trans.) v. tr. (cp, cu tmpupesc, ţurţuri, zorzoane şi ţop 1). ln-zorzonez, încarc cu prea multe haine şi podoabe („ca mitocancele"), — La Iaşi şi lm-poschesc. ImposesuTesc v. tr. Est. Pop. Arendez, daâ In ..posesie" (o moşie, o vie). Impospăiez, V. pospălesc. împotmolesc şi potmoiesc v. tr. (d. potmol). inomolesc. V. refl. Vaporu s'a împotmolit in nisip. V. fntrolenesc. împotrivă adv. Răd scris lld. tn potrivă. ImpotrlvădăB, V. potrlvădaO. împotrivesc v. ir. (d. potrivă). Opun. V. refl. Mâ opun, rezist. — Vechi mă pro-tfvesc : Dumnezeu trufaşilor protiveşte-se (Ps. S. 173,5). împotrivire f. Opoziţiune, rezistentă, tmpotrfvnlc, V. potrivnic, împovărez v. tr. (d. povară). Încarc mult, pun mari greutăţi deasupra: a împovăra caru cu făină. ImpovoTâlă, V. povolală. Imprăfoşâz v. tr. (d.prăfos). Vest. Pră-fulesc, colbălesc, umplu de coib. Imprăsliesc, V. prăsesc, împrăştiat, -ă adj. Răsplndit, risipit. Om împrăştiat, al cărui glnd nu e concentrat, om distrat. Imprăştll, a -â v. tr. (d. praştie. V. Improşc). Răsptndesc, risipesc, arunc tn toate pârfile: vlntu împrăştie frunzele, artileria Imprăştii duşmanii. Trimete In diferite locuri: comandamentu tşi Imprăştii trupele. Fig. Ziarele împrăştie veşti.—Vechi şi răsprăştlî. Imprejmul^sc v. tr. (d. preajmă). Îngrădesc. — In Trans. şi prejmulesc. împrejmuire f. Acfiunea de a Imprej-mui, Îngrăditură, gard. împrejur prep. V. prejur. împrejurare f., pl. ărl (d. tmprejur). Circumstanţă. Imprejurăş, -ă adj. Vechi. Care e pin prejur (asistent, spectator), vecin.—Şi pre-juraş. Im pre ju rez v, tr. Înconjor, Impresor: a împrejura un loc un gard, tl împrejurase copiii, (fig.) greutăţile. împrejurime f. Locurile din prejur: împrejurimile unui oraş. Împ Imprellstesc, V. prilăstesc. fmpremTez£ztmprlmlez£z-şi -Izâz v. tr. (d. primez 1. Cp. cu vsl. priepoloviti.). L. V. înjumătăţesc (adică „scurtez, micşorez"). — Şi prem-i Impresâr (vest) şi împresur (est) a -ură v. tr. (lat. •pressăro, d. presstira, ape-sare, presiune. — Impresor, -ori, -oară; să -oare. V. presiune, com-prim, screm). Vechi. Îmbulzesc, grămădesc: mulţimea tl împresura pe Hristos. Inăduş, suloc: spinii împresurară sămtnţa. Asupresc, constrlng. Atac. Cotropesc, uzurp. Azi. înconjor, cuprind, Invălesc: aeru ne împresoară din toate părţile. Asediez (o cetate, un loc). tmpresurăre f. Acfiunea de a împresura. Asediu. Impresurătiirăf., pl. f. Vechi. Uzurpare, Impreun Şi -ez, a -ă v. tr. Pun împreună, unesc, lmpărechez. V. refl. Mă unesc : ramurile arborilor se împreună. Mă Impâ-rechez (vorbind de sexuri). împreunare f. Acţiunea de a tmpreuna, împreună adv. (in, pre şi una). La un loc, In unire: a locui împreună cu altu, a pleca tmpreuna cu altu. Odată, In acelaşi timp saâ şi loc: a pleca împreună Cu altu. — Vechi depreună. împreunătură (., pl. i. Rar. Locu unde doâă lucruri se împreună (junc(iune). împricinat, -ă adj. şi s. Care are o princină, un proces : advocata l-a apărat pe împricinat. — Şi pricina?, mai vechi şi Imprlclnaş. împricinez (mă) v. refl. Intru In pricină, mă cert împrietenesc (vest) şi -Inesc (est) v. tr. Fac prieten: nevoia li împrietenise. V. refl. Mă fac prieten : cinele une-ori se fm-prieteneşte cu pisica.—in Trans. tmpret-. Vechi şi -tnlcesc. Imprllostesc, V. prilăstesc. Imprlmăvărdz, V. desprlmăvărez. Imprlmlezdz, V. tmpremlezez. Imprind, -prins, a -prinde v. tr. (d. prind). Vechi. Rar azi. Ţin locului ca să nu fugă. V. refl. Rămln prins: se Imprinse corabia. tmprtnzâsc v. intr. Ajung la timpu prtn-zului, la amează: cu minciuna Imprlnzeşti, dar nu înserezi. tmprobozâsc, V. probozesc, tmprohft, a -ă, şi tesc, a -i v. tr. (rus. po-hitrlti, a întrebuinţa oare-care viclenie, d. hitryl, viclean. V. prohită şi hîtru). Vechi (Dos.) Ridiculizez, iau In ris, — Şi prohltesc. Impromut, V. împrumut, Imprâor, V. proor. împroprietăresc v. tr. Fac proprietar: ţăranii au fost împroprietăriţi pin legea de la 186i ş. a. www.dacoromanica.ro Improptgsc, V. proptesc. împrospătez v.tr. Fac proaspăt,schimb: a împrospăta apa tntr'un vas. întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc iar aminte: îmi împrospătez in minte o lecţiune. Improstâsc, V. prostesc. tmprţSşc. a -â v. tr. (d. proaşcă saii vsl. pruskatl, prysnontij a Improşca, a Împrăştia ; bg. prusnu prusham, Improşc; slrb. prskati, a Improşca, praskati, a exploda; rus. pryskati, prysnuti. a Improşca, a ţtşni. Cp. cu trăsnesc, trosc). Fac proaşcă, azvtrl cu apă, noroi, petre, gloanţe ş. a. (mitraliez). Fig. Lovesc ca cu o ploaie de lovituri: acest ziar împroaşcă lumea cu minciuni. — La Cant. (Ist ier. 33) opr-. Improşcătură f., pl. i. Rezultatu împroşcării, salvă, canonadă: împroşcaturile mitralierelor. Fig. Aruncături de vorbe urlte, minciuni, ocări: împroşcaturile ziarelor. fmprotivnlc, V. potrivnic. Impr6ur, V. proor. 1) împrumut n, pl. ari (d. împrumut 2). Acţiunea de a împrumuta. Lucru împrumutat. A da, a lua cu (saii In) împrumut, Im-drumut, mă împrumut Lucru de împrumut, lucru împrumutat 2) împrumut, a â v. tr. (lat im-pro-miituo, -âre, d. mtituus, mutual, d. mutare, a muta; it improntare, fr. emprunter). Dau cu conditiunea de a mi se restitui cu procent ori fără: a împrumuta pe cineva c’o puşcă, cu bani saâ a împrumuta cuiva o puşcă, nişte bani. lafi cu condiţiunea de a restitui: a împrumuta de la cineva ceva. Fig. (după fr.). Dau, fac să imiteze de la mint: Românii aă împrumutat Ungurilor cuvîntu „plăcintă" (paiacsinta). Iau, adopt; Românii aă împrumutat de la Unguri cu-văntu „samă” (szăm). V. refl. laâ cu conditiunea de a restitui; mă împrumut cu ceva de la cineva. — Fals: a împrumuta ceva cuiva cu ln{. de „a te împrumuta cu ceva de la cineva" (după fr. emprunter queique chose ă queîqu’un). — Vechi şi Impro-mutez, prumut şl aprumut. tmpuf£z v. tr. Fac ca pufu, Infoiez, fac să nu fie îndesat: praf împufat. ImpuYâz v. tr. (d. pul. V. puîez). Umplu cu pui, cu ouă (ca regina albinelor alveolele). Fig. (d. put, înfloritură pe ptnză). Umplu, împănez; a tmpuia capu cuiva cu palavre, cu bocete. impulbărât, -ă adj, Vechi. Plin de pulbere, colbăit. Impungf -puns, a -punge v. tr. (lat piingere, punctum, a împunge; it. piingere şi pugnere, pv. ponher, fr. poindre, sp. pg. pungir. V. străpungi punct). Fac sa să intre vlrfu : a împunge pinza cu acu, pînea cu cufitu,un duşman cu lancea,cu sabia. Fig. Pişe, atac cu vorba: a o împunge ia fugă, a împunge fuga, a o împăna la fugă, a porni In fuga mare, V. înţep, tnghimp. ImpunyâcT, -ce adj. pl. tot aşa. Care are obicei să împungă; bou împungacl. ■. Impungălesc v. tr. (d. împung). împung mult şi des cu acu, cos: femeia împungăiea pinza. ImpunoYez, V. tmpuroîez. împunsătură f„ pl. I. Rezultatu Impun-gerii; pe corpu lui erau două împunsături de sabie. Fig. Pişcătură, atac cu vorba: împunsăturile ziarelor. — Vechi şi (lm)-punsură şi (tm)puntură. tmpupâsc v. intr. (d. pup 1). Ban. Trans. îmbobocesc, tnmuguresc: cu diamant împu-pite (ArhO. 1924, lan. 29), răchită impupită (Şez. 36. 8). Impupezgz v. tr. (d. pupăză, pl. -ezi, pin aluz. la penele el). Vest. Iron. împestriţez, Inzorzonez, Impopotonez. Impupistrgz, V. împestriţez. ImpupuţâZf V. Impopoţonâz'. tmpuroîez şi (est) -noîâz(mă) v. refl. Mă umflu de puroi; bubă împurolată. V. supurez. împuşc, a -ă v. tr. (d. puşcă. Se conj.-.ca muşc.). Ucid ori rănesc descărctnd puşca saâ altă armă de foc; a Împuşca un lup. V. intr. Trag cu puşca; nu mai tot împuşcaţi, măi băiefi I V. refl. Copilu s'a împuşcat tn pictor. Iron. A împuşca francu, a umbla morţiş să ctştigl măcar un franc A fugi, a te duce (ca) împuşcat, a fugi, a te duce grabnic (ca glontu ieşit din puşcă). — Şi puşc (nord): pe Onuţă l-au puşcat; aă si mă puşte; el m’alungă şi mă puşcă (Sadov. VR. 1928, 1, 52). fmpuşcăt, -â adj. Fig. tute ca glontu pornit din puşcă; cind a auzit, a plecat împuşcat Impuşcă-frănc m., pl. tot aşa. Iron. Om aşa de sărac tn cit aleargă şi după nu franc. împuşc’n -lună saâ tmpuşcă-tn-lună m., pl. tot aşa. Om desperat şi fără nimica sftnt. împuşcătură f., pl. I. Pocnitură de puşcă: se auzeai împuşcăturile. Distantă ctt bate o puşcă; trei împuşcături eraă ptnă la mai. — Şi puşcăturâ (nord). 1) Imput, a -ă v. intr. (lat. imputo,-âre. V. Imput). Vechi. Mustru, reproşez; lisus tmpuia oraşelor. Vidin. Regret ce-am dăruit: îmi tmput. V. refl. Mă cert, mă clorOvoIesc ; nărodul se imputa cu Molsi. 2) Imput şi împuţesc, a -f v. tr. (lat. putesco, -e'scere. V. put). Umplu de putoare. V. refl. Mă umplu de putoare, mă stric, m& descompun ; cadavrele se imput la căldură. — Şi tmpuţ (vest). Imputare f. Vechi, imputăciune. ImputăcYune f. (d. tmput 1 saâ lat. im-putătio, -dnis). Vechi. Mustare, reproş. Ceartă, neînţelegere (lorga, Ist, Arm. Rom, 1,370), www.dacoromanica.ro tmputergsc ţi -gx v, tr, Vechi. Rar azi Daâ putere, întăresc (trupeşte). — Şi puteresc. împuternicesc v. tr. Autorizez, daa puteri depline. V. refl. Rar. Mă întăresc, prind putere, Impiiternlcfre f, Acţiunea de a saa de ţ se împuternici. împuternicit! ■& adj. şi s. Care are depline purer), plenipotenţiar. ImpuţeaC! V. Imput. tmpuţlcTâS! -oâsă adj. Puturos, infect ImpuţlcTunef. Vechi.Putoare, infectiune. împuţinez v. tr. Fac puţin, micşorez. V. refl. Scad: banii se împuţinează. — Vechi puţlnez. Imuaur£sc V. Inmugresc. Imulţesc, ?. a. V. înmulţesc. In prep. (lat. In, it. eng. in, pv. fr. cat sp. en, pg. em. V. Intru). In ăuntru : mă duc ori slaă In casă, tn oraş, In România, ml-a intrat un şlonf In picior, ml-a venit o ideie tn minte, In cap. In timp de,• a construi o casă tn trei luni, intr o vară. Peste, după : tntr'o oră mă tntorn. La: t-a lovit tn cap, tn picior. Pe: imi pun pălăria in cap, haina tn spinare, cizmele in picioare. Cu: a călca in picioare (cu picioarele). Intre, pintre: a răminea tn străini. A sta tn picioare, a sta pe picioare, drept, nu şezind. A sta tn aţă, a sta pe prag, Intre uşori. Doctor tn filologie, student tm matematică, doctor care ştie filologia, student care Invată matematica. A fl tn floare, a fi înflorit, (fig.) a fi In timpu celei mai mari străluciri. A ji tn rugăciune, a fl In timpu clnd ftl faci rugăciunea, A fi tn armată, a fi militar, tn cit. plnă clnd, de, că: a strigat aşa de mult, tn ctt a răguşit; ţipa tn ctt iţi lua auzu; era aşa de furios, tn ctt nu mai vedea nimica. V. Intru, clt( că. tnacdper, V. acoper. tnadfns, V. adlns. Inalntăre f. Acţiunea de a înainta. Pro-raoţiune, înălţare In grad: înaintări tn armată. Progres. Inalntâş, -ă adj. şi s. Care e înaintea altuia, precedent precursor : ipocrate a fost tnaintaşa medicilor. Cal inainiaşl, înhămaţi ctte doi unii înaintea altora (fr. ă la Dau-mont). V. bulzlş. Inalntât, -ă adj. Promovat, dus înainte. Fig. Înălţat In grad: ofiţer inaintat. Crista-llzat, ciilt: popor, om înaintat. Dezvoltat, precoce : copil înaintat. — Fals avansat (fr. şvanci). înainte prep. de loc cu gen.(in şi ainte• lat. abante, d. ab, de la, şi ante, înainte; it avanti, fr. avant. Ainte se întrebuinţa In vechime fără tn: ainte merseră). 1. Dinainte, In fată: înaintea mea, înaintea ochilor mei (Diferenţă Intre tnainte şi dinainte nu există, că poţi zice şi mă duc ori şed dinaintea casei şi înaintea casei şi corespund amtndouă CU fr. flevant). 2. Prep. de timp cu gen. Din timpu precedent (fr. avani): Dacia tn ainte de Romani, pacta din aintea Romanilor. 3. Adv. de mişcare (fr. en avant): In ainte, soldaţiI 4. Adv. de timp: ştiam din ainte (fr. d’avance). 5. Loc. adj. Cel din ainte, anterior, antecedent, precedent: vorba din ainte, partea din ainte (V. dinainte). De azT (saa de alcT saa de acuma) In ainte( Inceplnd de acuma, tn ainte vreme (Vechi. Urlt azi), odinioară, altădată, odată, In ainte, clndva. MaT tn ainte saa numai fn ainte; altă-dată In trecut: in ainte erai mal silitor. A lua inainte, 1. a anticipa, 2. a întrece. A da tnainte cuiva (termin luat de la joc, ca biliardu, cărţile, popicele, adică a da cuiva puncte înainte, ca tu să Inccpl mai de jos, fiind sigur că tot vei învinge), a fi superior cuiva. fnainte-mergător( -oăre adj. şi s. Răa zis lld. înaintaş, premergător saa precursor (supranumele Iul Ion Botezătoru). înaintez v. tr. Merg In ainte: armata a inaintat in ţară străină. Fig Progresez : a inainta tn etate, tn lucru, In studii. Mă înalt In grad: acest ofiţer a înaintat răpede. V. tr. Duc In ainte: înaintez lucrările. Prezent, adresez : înaintez o hlrtie ministerului. Fig. înalt In grad. — Fals avansez (fr. avancer). tnatgTâs n., pl. uri (d. tnalt şi glos=joş. după ngr. anokăto. V. anocato). Mold. L, V. Pagubă, neajuns : a face cuiva tnal- fiosul. Spre tnalglos, spre jpartea de jos. — i InaltgTos. V. huştîulluc. tnălt şi nalt şi (est) nant( -ă adj. (lat. tn, In, şi altus, înalt, care e un part. d. ălere a nutri; it. sp. pg. alto, sic auto, fr. haut, pv. aut, cat. alt. V. aliment). Mare, care se ridică mal sus de cit alţii: munte, copac, om înalt. Fig. Distins pin rang, aagiist: un înalt personagiii, o pozi-ţiune înaltă. Superior, sublim: cugetări tnalte. Muz. Ascutit, de sus: voce înaltă. S. n. fără pl. In inaltu cerului, foarte sus, la mare înălţime. Inâlţi a -ălţă v. tr. (d. lat *altiare, d. altus, înalt; it. alzare, fr.hausser, sp. alzar). Ridic, construesc mărind înălţimea: a InOlfa un zid, o casă, o statuă. Sul, urc: a înalţă un zmeă tn aer. Fig. Ridic In rang, Înaintez : înălţa pe cineva la un rang. Laud : poeţii it înaltă pe eroi. V. refl. Mă ridic, mă sui. Fig. Ajung ia o înaltă pozitiune socială. Mă fudulesc: nu te mai înălţa atltal V. tnjosez. * înamorez(mă) v.refl.(it innamorarsi, d. amore, amor). Mă îndrăgostesc, prind iubire de o fiinţă de alt sex (E mai elegant de ctt a se amoreza). fnap6T( prep. cu gen. (In şi apoi). Dinapoi, după (cu stare saa mişcare): înapoia mea, inapola casei. înapoi I înapoia mea (adică du-te) I — Şi rapoT (est) ca strigăt calului să se dea înapoi = „nazat“. V. dinapoi şi cp. cu dinainte, înainte. www.dacoromanica.ro InfkpoYâre f. Acţiunea de a da Înapoi, restituire : înapoierea unei datorii. Fig. Stacea omului rămas înapoi cu cbltura saâ cu ideile. — Cu Int. de .Inturnare, întoarcere din călătorie1' e abs. falsl tnapoY&ţ, -â adj. Restituit: bani tna-polaţl. Fig. Rămas înapoi, retrograd: popor înapoiat. InapoYfz v. tr. (d. tnapoi). Restitui, dafl înapoi ceia ce am luat Rar. Scobor din rang. — Ca v. refl. cu Int. de „mă lntorn” e an neol. de rău gustl Inarfp&t şi arlpât, -ă adj. Cu aripi. înaripez şi arlpdz v. tr. Dâa aripi, pun aripi, înzestrez cu aripi. — Vechi şi întraripez. înarmez, V. armaz> Inaurâsc, V. auresc. înavuţesc 'V. fr. Rar. Pac avut îmbogăţesc. V. refl. Mi Îmbogăţesc. Inăbâş ţi -4aO| a «I v. tr. (slrb, năbuşiţi, a se unfla, cu Int. Iui tnădaş. — El tnăbilşă, să tnăbiişe. V. buşesc). Vest. lnăduş, sufoc, asflxiez. Fig. Reprim.' a Înăbuşi o răscoală. V. refl. Mă tn&duş: s'a tnăbusit şi a murit. Est (n&buşesc). Nâpâdesc, inund, (podidesc .• /-aii năduşit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboiesc, năvălesc: rlurile, Tătarii aă năbuşit. — Şi tnn- şi înăbuş. InftbuţeAli şi năbuşeâlă I., pl. eli. Asfixie, sufocare. Inăbuşlt6rf şt n&buşltâr, -oâre adj. Care te taâbuşă, asfixiant, sufocant: căldură înăbuşitoare InâcIăYâsc, V. năcl&Tesc. înăcresc, a -f v. tr. (lat inacresco, isctre, a se înăcri). Acresc, fac acru: lămlia înăcreşte cealu Fig. Plictisesc, nemulţămesc: vorba asta l-a înăcrit sufletu. V. refl. Mi s'a tnăcrit sufletu, Îs foarte plictisit, supărat, indispus. tnădâsc. d -I v. tr. (d. nadă saa strb. nădlti, a lipi de, nadeti, a Inădi; bg. na-dam, rut. nădlti). Impreun, leg, lipesc o bucata de alta, mai pun o bucată ca sâ fac mai lung: a tnădi o haină, un lemn, un drug. ft&'Amplitic, scornesc de Ia mine: a Inădi o poveste, o vorbă auzită. Îndulcesc, fac sâ prindă gust, să tot vie: a Inădi porcii la popuşoi. V. refl. Mă îndulcesc, prind gust, tot vin: Vrăbiile s'aă Inădlt la cireşe. — Se zice şi se scrie şi tnn-. Pe la Bz. şi Inăjesc. In nord şi nădesc. tnăditură f, pl. / Lucru Inădit, adăugat, anexat: a pune o tnăditură la o sctndură, la o rochie, la un drug. tn&duş, -şâsc şt (mai rar) nădu- răsc, a -I v. tr. (In şl nă-duşesc, d. vsl. ne-dasiU fi za-duMi, a sufoca, d. duhâ, duh; rus. dustti. a sufoca. V. năduf). Est. Asfixiez, sufoc, înăbuş V. refl Mâ asfixiez. Vest ({năduşesc şl mai des năduşesc v. Intr). Asud, transpir. — Se zice şi se scrie şi Inn-. înăduşit şi (mai rar) năduşit, -ă adj. Est. înăbuşit, asfixiat, sufocat înfundat: hulet înăduşit, stufatu e un fel de mlncare înăduşită, vest şi cărrico, -ăre încarc, d. carrus şi carrum, car; it. /in] carcare şi (in) caricare, pv.-.sp. (en] cargar, fr. charger, cat. pg. /en] car-regar. V. cargabot, caricatură, descarc, şarjă). Pun o sarcină pe cineva : a încărca un cal, un hamal, o căruţă. Iaâ ca să transport; corabia încarcă marfă. Exagerez, unflu: a încărca o socoteală, un cont. Pun prea multe ornamente: o incarca o rochie, o casă. Pun praf şi proiectile tntr’o armă de foc: a Incarca o puşcă. V. intr. încarc la socoteală, tncarc pe cineva la socoteală, pun prea mult In socoteala lui. * tn- şi încarcerez v. tr. (fr. incar-cirer, it. incarcerare). Pun tn carceră, întemniţez. încarnez, V. Incarnez. * tn- şi incartlerâz şi * cartlerez, v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daâ la cartier: clnd o trupă n’are unde dormi, poliţia o InCartierează pin casele particularilor. — Forme mai vechi: fncvartirez, tncartlruîesc,tncvartlruîesc, cvar-tlruîesc. fn- şi Incatenez v. tr.(fr. enchainer, d. chaine, lant; it. incatenare, d. catina, ca-tenă). Rar. Inlăntuiesc, încătuşez. fncazarm^z v. tr. Aşez, pun trupele In cazarma. încă adv. (lat. * anca prescurtat din hanc ţhOramJ, această oră, de unde vine şi it ănche şi ancora, fr. encore lld. ancore, vfr. www.dacoromanica.ro ctinc, pv. anc.sp.aun şl aunque). Plnă acuma: n'a venit tncă, tncă n'a venit. Peste ceia ce exista, mai, tot, tn ainte (fr. en avani): a mal lua Incă sau simplu a lua tncă), el (mai) doarme incă sau el incă (mai) doarme (el tot mai doarme sau el tot doarme sau el doarme in ainte); după ce ai greşit, tncă mai vorbeşti. De cind, deja: lupu fura Incă de căţel (de cind, era câţel). — In eliziune: fă'nc'o dată ((fă Încă o dată). — Vechi şi încăşY şi incăşile. înc&Yerât n. Acţiunea de a te tncăiera. Prov. Pln'la impăratu răbzl incăieratu, ptnla Dumnezeu te mănlncă sfinţii. încălărgz v. tr. (d. călare). Vechi. Sui pe cal, poruncesc să Încalece. V. refl. încalec: ctţi aă ptitut a se Incălărare, s'aă incătărat ţi aă plecat (Let. 1, 331), n'au apucat să se tncăiăreze (2, 221). * încălcâre f. Acţiunea de a Încălca, de a uzurpa. Fig. Arogare de drepturi. In poezie, trecerea unui cuvlnt In versu următor (fr. enjambement) V. Încalc, încălete adv. V. incaT înc&tâz(mă), V. încal. încâlîfăt, -ă adj. Vechi. Cu câltf: ciubuc incălifat. ~ Şi încal- şi încîl. încălţare f., pl. ări. Vechi. Azi nord. Încălţăminte. încălţât, -ă adj. Care şi-a pus Încălţămintea tn picioare. Se zice despre păsările care a& pene multe Ia picioare aşa tn ctt par a avea Încălţăminte: porumbi, cocoţi jncălţaţi. Vită încălţată, ora .foarte prost. încălţătură f., pl. i. Munt. Rar. Încălţăminte. încălţămint şi călţâmint n., pl. inte (lat. incalciamentum, calciamentum şi cal-ceamentum). Vechi. Imbrăcămtnt de pele, de postav ori de cauciuc care acopere picloru (talpa ori şi pulpa), cizma (clobota), gheata, galoşii, papucii, pantofii, imineil. ttrlicii ş.a. — Azi se zice incălămintele-s bune sau încălţămintea e bună. gen. tncălţămintelor şi incălţămintii, ca merindea (Trans.) tld. merindele. Cel mal bine e să păstrezi forma tncălţămint. încălzesc v. tr. Fac cald: soba tncăl-ziţte casa, Fig. Aprind, Însufleţesc, animez: acest cuvlnt Încălzi inimile V. refl. Mă fac cald : mă încălzesc bind ceai. Fig. Mă însufleţesc, mă entusiazmez. încăpăstrez v. tr. Pun căpăstru tn cap. încăpere f. Acţiunea de a Încăpea. Spatia, întindere, cum e o cavitate, un compartiment, o cameră: inima omului are patra incăperi, această casă are opt încăperi. încăpătdr, -oâre adj. Care cuprinde, spaţios, destul de mare: casă încăpătoare. încăpăţînâre f. Ţinere excesivă Ia ideile, la voinţa ta (îndărătnicie, obstinaţiile). încăpăţînat, -ă adj. m. îndărătnic, Infestat, obstinat, care ţine excesiv la ideile, Ia voinţa lui. tncăpăţtn^z v. tr. (d. căpăţtnă). Pac Încăpăţînat. V. rafl. Mă fac Încăpăţînat, nu cedez ideilor sau voinţei altuia, tncăputâsc, V. căputesc. tucăpuşât, -ă adj. (d. căpuşă). Rar. Acoperit de căpuşl. Acoperit de muguri sau de boboci (înmugurit, Îmbobocit), încăputâz} V. căputez» tncărbunâz v. tr. Inegresc cu cărbune. Subst. Iron. Un tncărbunat, un Întunecat, un tntăciunat, un Ţigan. încărcămint n., pl. inte. încărcare. încărcătură (la corăbii). încărcătură f, pl. i. Materia cu care Încarci, care e încărcată: încărcătură unei corăbii, unei piiţtl, V. lăduncă. încărâsc v. tr. (lat. tucaliscere, d. că-lidus, cald ; sp. calecer). Vechi. încălzesc, încărunţesc, V. cărunţesc. ■ncăşt, încăşile, V. încă. încătărăiriez v. tr. Prind (leg, fixez) cu catarame. încătrăngsc, V. cătrănesc. încătrăQ, V. Cotro. încătuşez v. tr. Pun căluţi, leg tn că-tuşi, tnlănţuiesc, incatenez. Fig, A Incătuţa libertatea. înceluKsc, V. celuTesc. încenuşgz v. tr. Umplu de cenuşă saii acoper cu cenuşă. încgp, -ceput, a -cgpe v. tr. (lat. tncipio, -ctpere, d. căpere, a apuca, a lua. V. încap, capăt, re-cuperez, accept, con-cep). Fac prima parte din ceva; încep (a scrie) o carte, incep o casă. Îs la tnceput: incep anu, călătoria. V. intr. Ceremonia a început (subtnţ. a curge, să curgă, cursu ei). V. refl. Lupta s'a tnceput (sau a început). — In Serbia a cepe. Începăt6r, -oâre adj. Care Începe tn ’ aintea altora; artileria noastră fu incepă-toarea luptei. Care e la tnceput, debutant .aceşti şcolari ts începători. Subst. Un tn-cepător. începătorfe f. (tradus după vgr. ar hi). Vechi. Putere, domnie. PI. A patra ceată de Îngeri. începătură f., pl. i. Rar. început Origine. — Vechi şi cepătură. începgnle f. Vechi. Azi iron. Început (de ex., Ia un butoi cu vin). începere f. Acţiunea de a Începe. Cu începere de azi, tnceplnd de azi. început n., pl. ari fd. tncep). Timpu de „ cind sau locu de unde începe ceva, origine.* ~ tnceputu luptei, tnceputu Dunării. Fig. Origine, fundament.* începuturile lumii. La început, etnd a tnceput ceva:la tnceputu www.dacoromanica.ro sărbăriî. A face unui lucru tnceputu, a-l tncepe (vorbind mai ales de fapte rele): acestei nenorociri invidia i-a făcut tnceputu. — La Ur. din ceput, de la început. tncârc, a -â v. tr. (in şi cerc 2). Cerc, probez: a încerca o haina. Fig. Dumnezeu ne încearcă. V. refl. Cerc, caut să văd dacâ-s capabil: mă tncerc tn luptă, la luptă. V. cerc 2. tncercăre şi (vechi) cercâre f., pl. ări. Facerea unei probe: încercarea anei maşini. Lucrare de începător: încercări poetice. Fig. Nenorocire care e presupusă că e dată oamenilor de Dumnezea ca să-i vadă ce pot răbda fără să murmure. Nenorocire In general: am trecut pin grele încercări. Peatră de încercare, V. peatră. tncercăt, adj. Trecut pin multe In* cercări, experimentat, priceput: soldat încercat. Întărit de suferinţăinimă încercată. * tncercuTesc v. tr. (d. cerc şi cercu-iese; fr. encercler, a înconjura c’un cerc, şi cemer, a Împresura). înconjor, Impresor, a-sediez. tncât, -ceătă adj., pl. ete (lat in, In, şi quetus lld. qaietus, liniştit, part d. quiis-cere, a linişti; it. cheto, pv. quet, fr. coi, sp. pg. quedo. V. achit, evit, fit). Liniştit, lent; lucrare înceată. Domol, moleşit, bleg: om încet. Adv. Nu răpede: a merge, a dicta încet. Nu tare, cu voce joasă: a vorbi tncet. Cu atenţiune, cu mişcări lente : cu lucnirile supfirt trebuie să umbli încet, tncet-tncet (o—oo) sad tncetu cu tncetu, pe nesimţite, lent; tncetu cu tncetu se face ofetu. (Prov.). — In Trans. şi cet. V. cu. tncetăre f., pl. ărl. Acţiunea de a înceta, sfirşit; încetare din viată (moarte), tn-cetare de plăti tn comerciă (faliment), încetare de ostilităţi (armistiţiu sad pace). Fără încetare, continuii, perpetuii, mereii. încetăţenesc v. tr. Fac cetăţean, naturalizez, Impămtntenesc. V. refl. Mă naturalizez. rig. Mă răsptndesc, intru tn obicei: obicelu de a bea ceai se încetăţenise Intre el. tncetgsc(mă) v. refl. (d. ceată, cete). Ps. S. Murmur; tncetiră-se limbile. 1) încetgz v. intr. (d. tncet). Nu mai continui), contenesc; stlmpesc. ţinchesc: ploaia a încetat de tot saâ puţin. încetez din viată, mor. V. tr. Opresc, sfîrşesc: încetez vorba, acfiunea. 2) tncet gz v. tr. (d. ceată; vsl. tetati sen, a se tnceta). Vechi. Bag In ceată. V. refl. Mă bag In ceată, mă asociez.— Şi incltez şi tncltesc. tncetlnât, -ă adj. Acoperit de cetină; un brad tncetlnât. tncetlneâlă f., pl. eli. Calitatea saâ defectu de a lucra încet încetinii adv. (dim. d. tncet). Fam. încet; riu curge tncetinel. V. cătinel. încetinesc v. tr. Fac mai încet: a încetini mersu. tncetlş6r adv. Cam tncet. tnceţât, V. ceţaf. tnceţâz v. tr. umplu de ceaţă: zarea s'a încetat. — Şi înceţoşez i ochii mi-l înceţoşa (CL. 1922, 370). tncheaburâsc v. tr. Fam. Fac cheabur, îmbogăţesc. tnch£g, a «* v. tr. (d. cheag saâ d.tat. coăgulo, quaglo, * clago, -ăre; it cagliare, fr. cailler, sp. cafar [şi cuajar, pg. coalhar, d. lat. coaglare], — încheagă; să închege). Solidific pin ajutora qheagului saâ gelatinei: a închega laptele, stngtte. Fig. Fprmez, constitui : a închega o societate, V. refl. Mă solidific : laptele se încheagă. Fig. Mă constitui : societatea s’a închegat (Mulţi scriitoraşi au abuzat de acest cuvtnt), închegătoăre f. Vasu In care se încheagă laptele. Ban. O plantă geraniacee numită şi priboi căpresc şi năprasnică (gerd-nium robertiănum), despre care peporu crede că opreşte curgerea stngelul din răni, din care căuză-I şi zice aşa, tnch6T, a -eîâ v. tr. (d. cheie). îmbumb, fixez pin nasturi: tml închei haina. Termin, formez sfirşitu: acest ploton încheie compania. Fie. închei pace, alianfă, fac pace, alianţă. închei socoteala, termin socoteala. V. intr. Trag concluziunea, conclud; e bine să n’ai nevoie de nimeni, tnchele el. V. refl. Mă îmbumb : mă tnchel ta haină. Mă unesc, mă tmpreun: încheietura e locu unde se tnchele doăă lucruri. încheTât, -ă adj. îmbumbat, închis pin ajutoru nasturilor ş. a..* o haină încheiată. Fig. împlinit tţrmin^t: un an încheiat. tnchâtbăr, V. tnchelb. tnchetgro f. Acţiunea de a încheia. Con-cluziune, rezultat tncheTet6r n., pl. oare. Ctrţig de încheiat ghetele cn nasturi (fr. tire-bouton). tncheTetură f., pl. /.Rezultatu încheierii. Locu unde se încheie nişte lucruri, articu-laţiune: încheieturile oaselor, corpului, carului, maşinii. — In Buc. şl tncheTe-toare, pl. ori. tnchelb şi tnchârb, a -A v. tr. (cp. cu tncalbăr). Vest. înjgheb, Inchipez, adun cu grea o «vere, nişte bani. — Şi tnchâlb&r şi fnchâtbăr, -eri, -ără, să tnchelbere, a -d Part. tnchelbărlt (VR. 1929, 9-10, 331). tnchelmâz, V. pTelmez. tncheotorgz (eo 2 silabe) v. tr. (d. cheotoare). Ban. Olt. lachei, îmbumb, tnchezăţluTâsc, V. chezăşluTeac. închid, -chis, a -chide v. tr. (lat' [injcltidere şi [injclăudere, înrudit cu clavist cheie; it (injehiudere, pv. claure, fr. clore, cat. clourer, vpg. chouvir, V. «es-chld, con-clud). Pun tqtr’un spatia separat pin păreţi: a închide banii tn ladă, un vinovat tn arest. Astup intrarea unui loc: a tnchide o casă, o curte, un port, un drum, o carte. Cicatrizez, vindec: a tnchide 9 rană (şi fig.), o durere. Fig. Termin, pun capăt, finesc: a tnchide discusiunea. Ies ultimu: a tnchide www.dacoromanica.ro baiu, tlrga. V. refl. Devin de o coloare mai întunecată: alaata prăjit se închide. închid uşa, închid casa pin ajutora uşii. F/g. închid gura, tac. închid cuiva gura, 11 iac sâ nu mal vorbească (tnfricoştndu-1 saâ dtndu-1 bani). închid ochii, mor. închid ochii (fată de un fapt), tl tolerez, mâ fac câ nu vâd (V. coniventă)* închid cuiva ochii, asist la moartea lui şi-i las tn jos pleoapele ca să nu rămtnă deschise. închin a -6 v. tr. (lat. in-cll,to, -ăre: it. închinare, pv. enclinar, vfr. encliner. V. de- şi in-clin). Aplec, inclin: a închina steagu (fig. „a te preda"). Dedic, consacru, hărăzesc: a închina averea ta unul spital, a închina o biserică unul sfint (care devine patronu ei), o carie unui unul om ilustru. Beau tn sănătatea cuiva, rtdic un toast: a închina Irt (sad întru) sănătatea cuiva. Fig. Predafl, fac tributar: Ştefan cel Mare murind, neavtnd încredere in vecinii creştini, l-a sfătuit pe Moldoveni să închine (ara Turcilor. V. refl. Salut cu plecăciune: s'a închinat lui (sad la el) şi a ieşit. Ador, mă prostern: oamenii se închină Iul Dumnezei, la icoane, (fig.) avaru se închină banilor. Îmi fac, spun rugăciunea către Dumnezeii: el se închină dimineaţa şi seara. tnchlnâre f., pl. ări. Acţiunea de a sad de a te tnchina. Inchlnât, -ă adj. Consacrat, dedicat. Mtnăstire închinată, supusă protectiunii la-vrelor din Orient. InchlnăcY6s, -oâsă adj. Fam. Care se închină mult: călugăr Inchinăcios. închinăciune (l^t. in-clinătio, -dnis, in-clinatiune) Salutare cu plecăciune. Rugăciune către Dumnezed. tnchlng, a -â v. tr. (d. chingă). Încing calu cu chinga. InchYondor£2(mă) v. refl. Munt. Mă uit chiondorlş (chiorlş), mă Imponcişez. — Şi -răsc, a se -rî. In Olt. mă încon-dorez. • tnchYorchYoş6z(mă) v. refl. (cp. cu ung. kSrleni, a se Invlrti tn cerc). Al. Trag o raită, mâ’nvtrtesc cum Imi place. — La Cr. „mă uit chiortş" (şi atunci ar veni d. chior I). Inchipâz v. tr. (d. chip). Nord (Btş.). Înjgheb, Incherb, adun, procur fac rost: a tnchipa nişte parale. V. scllpuîesc 1. tnchipuY şi -Yâsc, a -( v. tr. (d. chip). Vechi. Formez, dad formă : Dumuezeu închipui omul. Compar, asemăn: pe cei buni ti ■ închipuim pămintului celui roditor. V. intr. Semăn, mă compar: somnul Inchipuieşte morţii. Azi. V. tr. Imaginez, concep : a închipui an tabloă, o maşină. Figurez, reprezent: Imi închipui ce-a fost tn acel naufragiu, Imi tnchipii că-s fericit. Bănuiesc, presupun; Imi Închipui cea spus I jnchipez, înjghebez, procur: Ta al boi: de ce nu-fi Inchipuieşti şi un car ? (Cr.). Exclamativ tnchipuleşte-ţi (adică : ce nenorocire I ce comedie I). închipuire f. Imaginaţiune, concepţiune. Figurare. Presupunere. Procurare, realizare. închipuit, -ă adj. Imaginar. — In Buc. Trans. (barb. după germ. eingeblldet) .încrezut, mglnfat". in chircesc, V. chircesc, închiriere f. Acţiunea de • închiria : contract de Închiriere. închiriez v. tr. Dad cu chirie: a tnchiria cuiva o casă. Iad cu chirie: a tnchiria de la cineva o casă. închis, -ă adj. (d. tnchid. V. Inclus)* Cuprins tntre păreţi sad îngrădit; bani închişi in ladă, sat tnchis tntre muuţi. Pus la închisoare: om închis. Fig. Necomunicativ, tăcut, mocnit: om tnchis. Întunecat.- coloare închisă. înfundat: sunet tnchis. Adv. in mod tnchis, înfundat: a răsuna închis. fnchisoâre f., pl. ori. Arest, gros, temniţă, penitenciar, puşcărie. fnchlstrâSCj V. încreBteso. fnchlsură f„ pl. i. Vechi. Încuietoare; fnchizătoâre f., pl. ori. Lucru care serveşte la închidere, cum e uşa, fereastra, o sponcă care ar închide scoarţele anei cărţi scorţite, un capac ş. a. fncinc^sc v. tr. Fac de cinci ori mal mare. V. refl. Mă fac de cinci ori mai mare tncincft,-& adj. Mărit, augmentat de cinci ori. Adv. Incincit mal mult. tnclnchâsc, V. Clmpssc. tnclnd, V. încing 2. 1) încing, -ins, a -o v. tr. (lat. in-cin-gere, it [in] -cingere şi -cignere, pv. lent -cenher, fr. [enţ ceindre, sp. ceîlir, pg. cin- fir. V. cingătoare, chingă, Incintă), eg mijlocu corpului cu brtu, cu cureada ş. a : a încinge trupu cu cureaua. Imi încing fruntea c’o cunună, Imi pun o cunună. V. refl. Mă leg la mijloc cu: mă încing cu cureaua, cu sabia (adică îmi pun sabiaj. — Se zice mai rar şi încing sabia tld. mă încing cu sabia, ca îmbrac haina tld. mă îmbrac cu haina. 2) tnclng(mă), -Ins, a -e v. refl. (lat incindere, a aprinde, d. * căndere; it includere, pv. encendre, sp. pg. encender. V. candid, candelabru, pollcandru, încint, incendlO). Mă aprind, m& Încălzesc tare: focu s'a tnciîs, soba s’a încins. Fig. Vorba, lupta s'a încins. Mă stric din cauza căldurii, vorbind de cereale: grlu. porumbu s'a încins tn hambar. — Rar şl transitiv: m’au încins frigurile. Vechi tn-cind şi -inz, a fncinde. Incing&toâre, V. cingătoare. 1) încins -ă adj. (lat. incinctus). Care e încins cu brtu, cu cureada. Care e tncins cu sabia, cu baioneta: soldat încins. 2) tncins, -ă adj. (lat. incensus). Aprins, stricat de căldură : grlu încins. Fig. încins de griji, plin de griji. S. f, şi n. Vecni Aprindere, mtnie. www.dacoromanica.ro INC ~ 682 tncfnt (mă)! a -& v. refl. (lat. *incen-tare şi *incensare [ca pultare şi pulsare), d. tncendere, incensum, a aprinde. V. încing 2). Olt. Ma aprind, mă Iriferbtnt: picloru s'a tnctntat în cizmă. tncfnz, V. tnclng 2. IncYocălâz v. tr. (d. cloaclă. V. des-cYocălez). Montez, compun. Articulez (vorbe). Incltâsc, -6z, V. încetez 2. IncYubelc&t, V. beicîugat. IncYucurâz v. tr. Ornez cu ciucuri. IncYudâz v. tr. Mold. Umplu de ciudă, supăr, necăjesc, înfurii V. refl. Mă umplu de ciudă. IncYumâz v. tr. Umplu de ciumă. Infectez, impestez : suflarea Inciumată fpestilenţială) a Hunilor. tncYup&râsc (mă) v. refl. (cp. cu ung. csSptirtidni, a creşte Incet, şi cu rom. a se înfiripa). Vest. Mă înfiripez, mă înţolesc, adun oare-care avere. In Munt. vest şi ciupăresc Incherb. — La Jipescu (Opinc. 147) a ciup&ra (contopire din a ciupăra, a ciupi, şi a ctupări, a Incherba), a Incherba. tnctlce&lă f., pl. eli. Acţiunea de a Indici. Lucru ,tncllcit tncllcâsc v. tr. (vsl. *kluâiti, ca’n su-kluâiti, a încreţi, d. klăkă, urzeală; rus. klok, klocdk, cluf, moţ, k>o£itl, a Indici. V. cîlţY. Cp. cu colcovan). încurc, amestec (iţele, lirele, sfoara, păru). Fig. A indici \ucrurile, afacerile. tnctlcltură f., pl. i, Lucru Incllcit. Modu de a Indici, tnctltfât, V. tncăltiat. tnctn^z v. tr. (d. cine). Vechi Supăr, înfurii. Azi. Vest. înciTnez, îndărătnicesc, înfurii. tncfnt, a -6 v. tr. (lat- in-cantare, a fărmăca; it incantare, pv. sp. pe. encantar, tr. enchanter. V. clnt). Mold. Munt. Amăgesc cu vorba, bat capu: ia fugi de-aici şi nu mă'ncinta (Munt a incinta cu migdale amare, a înşela cu promisiuni). Neol. (dupâ fr. it.). Farmec, seduc, fascinez, umplu de admiraţiune: ştiinţa, politeţa, arta lui l-a incintat. V. boscorodesc. * tnctntâre f. Farmec, fascinaţiune: o noapte plină de tnctntâre. * tnctnt&t, -& adj. Uimit de farmec, de admiraţiune: acei care aă auzit-o cinttnd aă rămas Inctntafl. * Inctntătdr, -oăre adj. Care te Incintă, care place mult: privighetoarea are o voce incfntătoare. Adv. A cinta încintător. tnctrceY6z (mă) v. refl. uzitat la pers. III. Am clrcei: mi s’a tncirceiat picioru de răceala apei. — Şi ctrceYez. tnctrdoşâz (mă) v. refl. (d. ctrd). Iron. Mă asociez, mă înhăitez. — Şi -rduTesc. InctrJ-, V. ctrj-. Inc tnctrlfg, a -ă v. tr. Fac tn formă de ctrlie: an băt inctrligat, ctnele-şi tnctrligase coada. V. refl. Mă gheboşesc, mă zgrebu-lesc. — Ca part, şi clrllgat. In Ban. tn-ctrlogesc. tncfrllonţâz, V. ctrllonţez. tnctrnâsc, V. cîrnesc. tnctrpuTâsc v. tr. Rar. Leg cu clrpa (îmbrobodesc). tnctştfg (mă), a -A v. refl. (d. a ctştiga) Vechi. Mă neliniştesc. Incit adv. Se scrie şi aşa tld. tn ctt Vechi tn ctt = Intru cit V. ctt» tnclât şi -Y6*, a -Yă v. tr. (Se conj. tncleiem, -iafi; -etnd). Lipesc eu clei, mai ales vorbind de lemne. tncleştăt, -S adj. înţepenit ca cum ar fl ţinut cu cleştele: falei încleştate. Fig. Aprig, aprins: toft ts tacleştafi la luptă. Bosunflat şi tără gust de vorbă : el stătea încleştat şl gata de ceartă. tncleştâz v. tr. Strlng ca tn cleşte: frigu-mt încleştase fălcile in ctt nu puteam vorbi, înţepenesc, fixez; şolmu-şl încleştase ghearele tn giscă. V. refl. Mă înţepenesc. Fig. Mă tntart, mă aprind: se încleştase la luptă. Incoâce adv. V. coace, tncoctrjez, V. coctrjez, ctrjoYez. tncocleţesc v. tr. (d. coclef). înod tn ctt să formeze cocleţi: un fir tncocletit. V. refl. Mă tnod formlnd cocleţi. Fig. Mă aprind, mă încing; lupta se tncocle(tse. încoYfâz v. tr. Pun cbifu’n cap, acoper Cu coifu. încolăcesc şi colăcâsc v. tr. (d. colac). Învlrtesc, învălătucesc: a tncotăci o funie in prejuru unul par V. refl. Un şarpe 1 se încolăcise tn prejuru piciorului, cinele se colăcise supt masă. — Şl tncolătă-cesc (după învălătucesc). tncolăcltură 1., pl. I. Rezultatu încolăcirii (spiră): funia formează tncolăciturl tn prejuru parului. tnc6loadv. Scria unii aţa Ud. tn colo. V. colo. . încolonez v. tr. (d. coloană). Arm. Pun o trupă tn coloană. V. refl. Mă înşir In formă de coloană: regimentele se Încolonase. încolţesc v. intr. (d. coif). Scot germi-nele, răsar : sămînţă, simburele a tncolftt. Fig. Răsar, mă produc: tn inima Iul tncol-flse dorinfa de a pleca. V. tr. Muşc puţin, mursec; lupu încolţise oala. Fig. Strtmtorez, atac pufin cu armele sau cu vorba: duşmanii ne încolţise, încolţit, -& adj. Fig. Strimtorat, neliniştit : cu inima tncolfită. tncolţurât, V. colţurat. IncondeYâz v. tr. (d. condei, pensulă.—' Inconăeiem, -ati, -etnd). Vest. Văpsesc -cu www.dacoromanica.ro Inc 83 Inc un creion special (sprincenele) sad ornez pin batic (ouăle, matasa). Fig. Descriu defavorabil, (negresc: Lasă, că teIncondelezeăI — Şi Increstesc (est). tncondur şi -ez, a -â v. tr. (d. condur), Munt. Incalt cu condurii. Fig. înalt ca cum ar fi încălţat cu conduri (Se zice mal ales de lebede ctnd tşi ţin aripile ridicate, cum obişnuiesc ele clnd înoată): ca lebedele cind işi incondură aripile. 1) tncdnjur (vest) şi tncunjur (est) n., pl. uri (d. înconjor). Ocol, mergere sau stare tn prejur: a face Inconjuru lumii. Fără înconjur, de-a dreptu, pe fată; a vorbi/ără înconjur. 2) Inconjâr şi 1nc6n]ur (vest), şi tncunjur şi -ngYur (est), .a -â v. tr. (vrom. cângiur, d. lat. con-gyro, -ăre, a se tnvtrti împreună tn prejuru cuiva. V. prejur, jur). Pun tn prejur: a înconjura cetatea cu ziduri. Is aşezat saâ merg tn prejur, ocolesc; locurile care înconjoară satu, am înconjurat satu călare. Asediez, tmpresor. fncontenâsc, V. contenesc. * Incontrâz(mă) v. refl. Munt. Fam. Mă opun, mă pun contra cuiva. tncbpc, a -& v. tr. (d. copcă). Prind tn copci: el Işi Incâpcă haina. — Se zice şi Incopcesc: Imi Incopcesc (Imi prind ca tn copci) mtnile supt ceafă (vlah. Rom. Pit 26). Incordâre f. Acţiunea de a saâ de a te încorda, tensiune; încordarea muşchilor, (fig.) a minţii. tncordât, -ă adj. Cu coardele întinse: arc încordat, vioară încordată. Cu nervii întinşi, tn acţiune: om încordat. Fig. Foarte atent: cu mintea încordată. Ameninţător, critic, aproape a de a se rupe: relaţiuni încordate. tncordătură f. Rezultatu încordării. Contracţiune, spazm. încordez v. tr. (d. coardă). întind coardele vre-unul instrument (arc, vioară). întind tare, Imi pun toată puterea : imi încordez braţele, (fig.) mintea. Leg via pe haragi: încordez vi/a. V. refl. Ţin gltu îndoit (vorbind de cal): ca/u se încordează saâ işi încordează gltu. înţepenesc, mă întind (de boală, de durere), tncorjobăt, V. ctrjob. încornorez, V. cornorez. tncoronâre f. Acţiunea de a încorona. Fig. Încheiere, sftrşit. — Pin sec. 18-19 şi tncoronâţie (rus. koronăciia, pol. -acya). tncoronăt, -& adj. Care poartă o coroană. Cap încoronat, suveran. încoronez v. tr. (d. coroană; lat. co-rdno, -ăre; fr. couronner). Pun o coroană tn cap (cum li se face suveranilor ctnd se suie pe tron). Incununcz. înconjor domintnd: forturile care încoronează oraşu. Fig. Onorez, recompensez: a încorona virtutea, o operă. Termin bine ceia ce a fost început bine: sfirşitu încoronează opera. V. refl. Imi pun coroana tn cap: Napoleon s'a încoronat singur. V. coronesc. * tn- şi Incorporez v. tr. (lat in-cdr-poro, -ăre, d. in. In, şi corpus, corp). Alipesc, anexez, întrupez: Dacia a fost Incorporată imperialul roman (sau şi In imperia roman). Reproduc, reprezent, incarnez, întrupez: acest om Incorporează şarlatanu politic. Bag tn regiment (corp): a incorpora nişte recruţi V. refl. Mă întrupez. V. însumez. tncotâsc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om Incotit VR. 6, 1920, 373), alţii, Incotiţl, sorb ceaiu din farfurioară (374). V. îngenunchez. fncotoţm&nez, Incotoţmiz, tnco-troşmâz şi tncotroşnâz v. tr. (d. con-toş, contuş, adică „îmbrac In contoş". Intti s'a zis */ncontoşmănez, apoi tncot-, ca'n Cos-tantin, vulg. cotigent, tld. Constantin, contingent. V. cotoşman). Fam. Îmbrac cu prea multe haine. — Şi Imboborojesc, Imbo-dolesc, înfofolesc, InhăiburezM. motrună. tncotrâ, V. cotro. 1ncov6Y şi -Yez, a -Ti v. tr. (V. covă-iesc şi şovăiesc. — Incovoi, Incovoi, tnco-voale, încovoiem, -iafi, -oale; sălncovoale; incovoind). îndoi, curbez. V. refl. Ramurile se'ncovoaie de greutatea poamelor.—In Cov. a covoYa. V. tncujbez, oclmpesc. tncovoYetură f., pl. I. Rezultatu încovoierii, tndoitură, pahe încovoiată. încovrig, V. covrig 2. tncrdd, -crezut, a -crede v. tr. (d cred). Încredinţez, predau (Vechi). V. refl. Am încredere, mă sprijin pe credinţa (fidelitatea) altuia; mă încred tn cineva (saâ cuiva). încredere f. Acţiunea de a te tncrede. Îndrăzneală, prezumptiune. Om de încredere, om tn care te tncrezi, credincios, fidel. A avea încredere, a te tncrede, a fi sigur de fidelitatea cuiva. încredincYoşâz(mă) v. refl. Vechi. Rar. Mă încredinţez. încredinţaref.Acţiunea dea încredinţa, de a lăsa tn erija cuiva. Acţiunea de a saâ de a te încredinţa (asigura, convinge). A şti cu încredinţare, a şti sigur. A face cuiva încredinţarea (Rar), a-l convinge. încredinţez v. tr. (d. credinţă). Las tn credinţa, tn grija cuiva: a încredinţa cuiva un lucru ca să-l păstreze. Asigur, conving: te încredinţez că aşa e. V. refl. Mă asigur, mă conving; m’am încredinţat de adevăr, că aşa e. încremenesc v. intr. (d. cremene; pol. krzemienic, a întări, a face vlrtos ca cremenea). Înlemnesc, înmărmuresc, tmpetresc, rămtn nemişcat de frică, mirare, frig ş. a, V. tr. Qroaza îi încremenise, www.dacoromanica.ro Increstâsc v. tr. (rut. krestlti, hresliti, a însemna cu o cruce. V. crestez). Nord. Incondeiez ouăle. — Şi Inchlstresc (care e o formă pop. din impistresc). tn crestez, V. crestez. Increştln^z, V. creştinez, încreţesc v. tr. Fac cret:a încreţi fruntea, păru, pinza. Fig- A-l încreţi cuiva carnea, a-1 înfiora, a-1 Incrlncena. V. refl. Mă fac cret.' bătrinilor li se încreţeşte fruntea de griji. Fig. Mi se încreţise carnea de oroare, mă înfiorasem. V. chYondortş. încreţitură f., pl. i. Rezultatu tncreţiril, arte încreţită, cută: Increfituriie Jrunfiî, ainel. Increzătâr, -oâre adj. Care se încrede, care se sprijină pe fidelitatea altuia. Increzătură f„ pl. I. Vechi. Credinţă (In D-zefi). încrezut, -ă adj. Care se crede mult, Inglnfat, înfumurat V. crezut şi închipuit. tncrlncen^z v. tr. (d. crîncen sad vsl. kroniinlatl sen, a se înverşuna). Umplu de oroare, Infior. V. refl. Mă Infior (uzitat la pers. III): mulţi oameni stăteau tncrîncinafl (Mold.) de mugetu vitelor (Şez. 30, 196). — Vechi şi -nesc. Incrânt, V. încrunt. Incripg V. uncrop, încropesc v. tr. (vsl. kropiti, a stropi. V. crop). Vest. Stlmpăr căldura unei ape turnlnd putină apă rece sad încălzesc o apă rece turnlnd apă ferbinte. Fig. Înjgheb, formez, alcătuiesc cu greu : a-fi încropi un trai modest, un prim. încropit, -ă adj. Vest. Căldicel, sttm- fiărat cu pufină apă rece sad încălzit cu apă erbinteapă încropită. Fig. Adieri încropite. Incrosnăt şi (Mold. Trans) -şnăt, -ă adj. Prea încărcat (un om). Incotoşmănat. Minciună tncroşnată, minciună gogonată. Incrosn^z şi (Mold. Trans.) -şn^z v. tr. (d. croşnă). Fam. încarc, torn In spinare ori In buzunare, incotoşmănez, încarc cu prea multe haine. — La Ctcu crosnez. Incrucesc, V. crucesc. Incrucişăt, -ă adj. Aşezat In formă de cruce. Cu privirea încrucişată, şpanchi. A sta cu braţele încrucişate, a sta nepăsător saâ inactiv. Incrudşăt6r n., pl. oare. Mar. Bastiment rapid (mai mic de cit marile chiura-flate) ci)re explorează marea Ircruciştnd tn aintea escadrei. — Şi crucişător (după fr. croiseur). Incruclşătură f., pl. I. Locu unde se încrucişează nişte drumuri ş. a. V. răs-pintle., încrucişez v. tr. (d. cruciş). Pun cruciş: încrucişez braţele. V. intr. Merg cruciş, explorez clmpu, marea ; vapoarele încrucişai. V. refl. Mă pun, ts aşezat cruciş: drumurile k încrucişează. încrunt, a -ă v. tr. (d. crunt). Vechi. Cruntez. Azi. Mă uit furios (sălbatic); a încrunta sprincenele, ochii. V. intr. încrunt din ochi, din sprincene, mă uit furios. V. refl. Mă uit furios: a te încrunta ta cineva. — In Olt. şi tncront (Şez. 1922, 54). tncruntât, -ă adj. Vechi. Azi pop. Plin de slnge. Fig. Feroce. Azi. Care se uită crunt (furios, posomorit, chlondorlş). V. şrapnel. încrustez, V. Incrustez, tncruş^sc, V. cruşesc. IncuYb şi -^z, a -ă v. intr. (d. cuib). Vechi. Am cuibu: acolo păsări vor încuiba. V. refl. Am cuibu: acolo pasările se vor încuiba. Azi. Mă stabilesc, (fig.) mă înrădăcinez : gtndacii s’au încuibat in casă, Jidanii tn ţară, boala in oase. — Vechi şi -buYesc. V. cuibăresc. IncuY, a -Yă v. tr. (d. cui [ca lat clău-dere, cludere, a închide, d. clavus, cui, că vechile chei erau ca nişte cuie], V. închid, cheYe). închid cu cheia. Constip. IncuYere f. Acţiunea de a încuia. Cons-tipafiune. IncuYetoâre f., pl. ori. Mecanizm de încuiat (ca broasca, clanţa, clampa). IncuYetură f., pl. I. Rezultatu Incuierii. Constipafiune. IncuYubăr, a -â, V. cuYbăresc. Incujbătură f„ pl. I. Mold. Rar. Lucru locujbat, Incovoietură. incujbez v. tr. (d. cujbă). Mold. Rar. lncovoi, aplec: greutatea îl incujbă. Fig. Infrlng. V. refl. Mă lncovoi, mă aplec. tncumătrâsc şi tncumetrâsc(mă) v. refl. Mă fac cumatru. încumet (mă), -mis, a -mete (vest) şi mă încumet, a -metă (est) v. refl. ✓(lat se commlttere [cum aliquo], a se certa cu cineva. V. comit, trimet). Îndrăznesc, cutez, mă bizui, mă cred In stare: a te încumete să treci Dunărea tn not. Vechi. A te încumete pe (sad in) vitejia ta. — Şi mă Incumăt şf -ătez. incumetr^sc, V. tncumătresc. incumnăţesc (mă) v. refl. Mă fac cumnat cu cineva, tncumplit, V. cumplit. Incunjur, V. înconjor, încunjurătură f., pl. I. Vechi. Mers cotit, ocol. încunoştiinţ^z, V. înştiinţez. Incunun şi -ăz, a -ă v. tr.(d. cunună). Încoronez : a încununa un învingător Fig. Închei, termin bine: o moarte eroică a încununat viaţa iui. V. cunun. incur, a -ă v. tr. (d. cur, curs, a cure şi infl. de cur, a cură). Munt. Olt. Pun să alerge, să se întreacă aiergtnd: Işi încurau caii pe cîmp. (Amintirile CoL Solomon, Văleni, 1910, 44). V. refl. Mă iad la întrecere fugind. — Vechi a Incure (scris încurărea, — alergarea), part. (de sigur) Incurs. www.dacoromanica.ro * încurajez v. tr. (fr. encourager). îmbărbătez, umplu de curaj. Fig. Favorizez, protejez: a încuraja agricultura, artele, încurc, a -6 v. tr. (lat •currîcare, a astupa drumu pin care, ca a încărca d. carrlcare. Cp. şi cu ctrcală şi cu ung. kur-kălni, a scotoci, mal ales că există şi var. Incurcălesc). Pun In dezordine, amestec: a încurca o afacere. Incllcesc, amestec: a încurca aţa, iţele. A încurca lumea, a Im-pedeca pe alţii de la lucru '.'acest leneş nu face nimica, ci numai încurcă lumea. A încurca lucrurile, a face dezordine acolo unde era ordine. A o încurca, a înşira nişte cuvinte ca să scuz) ceva greii de scuzat saâ ca să salvezi aparenta. V. refl. Perd şiru vorbei, nu găsesc cuvinte de scuză, nu pot Ieşi la capăt; mă încurc In vorbă, tn socoteli. Mâ Incllcesc, mă amestec : afa s'a încurcat. Se încurcă iţele, afacerea se complică. A te încurca cu ceva, a te apuca de o afacere: vulturu nu se încurcă cu muştele (sad primind muşte sad cu prinsu muştelor). Incurcălă f., pl. e. Încurcătură. Incurcă-lume m„ pl. tot aşa. Om care Încurcă lumea, strică afacerile: un incurcă-lume, nişte tncurcă-lume. încurcătură f., pl. I. lncurcală, com-plicatiune, dezordine, confuziune: căderea unei ploi produsese mare încurcătură la sărbare. Incurelâz v. tr. Leg In curelc. * Incurg, a -e v. intr. (lat, inciirrere. V. curg). Rar. Fac incursiune, năvălesc. Incurmezlş^z (mă) v. refl. (d. curmeziş). Vechi. Mă opun. tncurţ^sc(mă) v. refl. (d. curte după vsl. vodvoriti sen). L.V. Mă aşez, mă stabilesc. Incurund^z, V. curlndez. fncuscr^sc(mă) v. refl. (d. cuscru). Mă fac cuscru, mă înrudesc: râzăşu nu se tncuscreşte cu modoranii. V. cumătresc. tncutrop^sc, V. cotropesc. Incuvilnţâre f., pl. ărl. Aprobare, admişi une, permisiune. încuviinţez v. tr. (d. cuviinţă). Aprob, admit, permit: tmpăratu a încuviinţat ca oastea să se odihnească trei zile. Incvartirâz şi -uY£sc, V. Incar-tlerez. In darn, V. darn. Indătă adv. (In şi dată). Pe dată, imediat. fndată ce şi (mai puţin bine) de îndată ce, imediat ce, cum: îndată ce l-a văzut (saâ cum l-a văzut), l-a şi prins. — Se poate scrie şi In dată, cape dată. Fam. şi pop. tn data mare, foarte răpede; a venit in data mare. tndatlnâz v. intr. (d. datină). Rar.Obişnuiesc, am obicei. V. refl. Mă obişnuiesc, mă deprind. tndatordso şi -6z v. tr. (d. dator). Fac dator (RarJ. Oblig cu sila ori oblig pin politeţă, pin vre-un servicii!: acest om m'a îndatorat foarte mult ojutlndu-mă să-ml ridic trăsura răsturnată tn şanţ. V. refl. Fac datorii, ts dator: m'am îndatorat pină'n git. Rămln obligat fată de cineva. îndatorire f. Acţiunea de a saâ de a. te Indatori. Obligaţiune. tndatorit6r, -oâre adj. Care tndato-reşte pe altu, amabil, tndămtnă, V. Indemtnă. tndărăgn^z v. tr. (d. îndărăt. P. prefacerea Iul tii In gn, cp. cu jitniţă, jicniţă, jigniţă). Vest. Abat de la o hotărlre, des-fătulesc.Resping, daâ înapoi. — Şi ăcnesc. Indărăpn-, V. indarătn-. îndărăt, V. dărăt. irţdărătele şi tndărâtele(de-a) adv. de direcţiune şi de mod. Vest. îndărăt, înapoi, pe dos : a merge, a citi de-a îndăratele. Indărăt^z v. tr. Rar. Daâ îndărăt, întorc Inapi. Vechi (indărăptez). Resping. V. intr. Mă retrag. îndărătnic, -ă adj. (d. îndărăt). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se fioruncesc : copil Îndărătnic. Încăpăţînat, nţestat, obstinat care nu ascultă de sfatu altuia. Persistent, perseverant, tenace, stăruitor: muncă îndărătnică. Adv. in mod îndărătnic: a răspunde îndărătnic. — Vechi inderetnlc. Şi indărăpnlc (Mold.) şi -ăvnic (Trans.). îndărătnicesc v. tr. Fac îndărătnic V. refl. Mă fac îndărătnic.—Vechi flndere-. îndărătnicie f. Caracteru de a fi îndărătnic. — Vechi Indere-. IndărătnicTune şi -pnicTune f. (d. tndărăpt). Vechi. Răzvrătire. Indătln£z(mă) v. refl. ob. la pers. III. Intru In datină, devin obicei: mila s'a îndătinat pe la noi. 1) înde adv. (var. din înde 2). Vechi. Pe clnd, tn timp ce. I) înde sau In de prep. Vechi. Rar azi. Intre : tn de el, tn de sine (pl.). In: tn de sine (In glndu lui). In de alatt, Intre ei, unu pe altu. Spre: tn de seară. — Şi ande şi aden (din a în de, a de In) corect scris a’nde, a den (ceia ce astăzi ar fi a din): ande voi, aden voi (Intre voi). * tndeget£z v. tr. (d. deget, după lat indigitare, a invoca, ca să traducă pe ger-manu hinweisen, hin-deuten). Trans. Bucov. Barb. Indic, arăt, denot. îndelete saau pe îndelete adv. (d. tn, de şi tete. V. Iete). In voie, încet, fără zor : a lucra pe Îndelete. Trans. A avea ceva îndelete, a avea ceva la’ndemlnă.V'ecW (Dos). S. t fără pl. Răgaz, timp liber. tndeletnic, ~ă adj. (d. îndelete). Neocupat, liber de muncă (lat. otiosus). indeletnic^sc(mă) v. refl. (d. deletnic). Mă ocup : a te îndeletnici cu plugăria.Vechi. A ie îndeletnici să faci ceva, a fi dispus să, a te grăbi să. — vechi şi -ephicesc şi deletnicesc. www.dacoromanica.ro îndeletnicire f, Ocupa|iune, întrebuinţare a timpului, 1) îndelung adj, (tn şi delung). Vechi. Lung (tn timp), îndelungat: îndelungă răbdare. Azi numai ca adv, A pllnge îndelung, om îndelung răbdător. — Vechi şi delung. 2) îndelung, a -â V. delung 2. tndelungfireţ, -ă adj, Vechi, Care ţine mult (persistent): Indelungareţ la minie, tudelungfit, -ă adj, (d. a îndelunga)-Care durează mult: viaţă îndelungată, Adv< A pllnge îndelungat, Indemfinfire şi tndemln&re f„ pl, ări. (d. Indemlnă. P. ă = l cp, cu mănuşă, mina) Abilitate, uşurinţă tn mlnuirea lucrurilor, Comoditate, confort (Rar): îndemânarea unei case. Indemfinfitlc şl -Infitlc, -fi adj, Abil, care are mare Indemănare In mlnuirea lucrurilor: om îndemânatic. Comod, practic, potrivit: instrumente îndemânatice, Fig, Oportun, favorabil: timp îndemânatic. îndemânez şi -Inez, a -fi v. tr, (d. Indemlnă), Vechi. Ajut, V, refl, A te Inde-mina la un lucru, a începe un lucru, a te apuca să lucrezi. A se indemlnă, a veni la Indemlnă, a se oferi: cind se va Indemlnă prileju, — Şi Indfim-. Indemlnfit, -ă adj. Vechi. Potrivit, oportun, Indemfnfi şi Indâmfnfi adv, (In, de şi mină). A avea Indemlnă (rar) sad (mai des) la Inaemtnă, a avea ceva la dispoziţiune, lingă mină, gata de apucat (bani, arme, cărţi), A-ţl fi Indemlnă, a te simţi bine la trup ori la suflet S, f„ pl. I. Vechi, Ocaziune, îndatorire, — Vechi scris şi pretnde-mlnfi sad prlndemlnfi i vreme prinde-mtnă, vreme potrivită, favorabilă. Indemlnd»! -oâsă adj. (d. tndemtnâ). Vechi, P. P. Comod, potrivit, proprid, — Şi Indfim-. 1) îndemn a, pl. ari (d, îndemn 2). Impuls, Imboldire, tragere de inimă : unde nu-i îndemn, nu se lucrează cu spor, 2) îndemn, a -fi v. tr. (d. lat * indi-mino, -ăre, a mina de acolo, a mişca din loc, d. minare, a mina ; fr. emmener, — Îndeamnă, să îndemne). Sfătuiesc, determin, hotărăsc : eă l-am îndemnai să vie. ţi a venit, îndemn boii, caii să meargă, II min cu vorba. V. intr. încep şi continud : Îndemnară la drum şi ajunseră, V, tefl Prind curaj, mă încurajez tn tovărăşie cu altu: cina ts cu el împreună, mă îndemn la lucru şi lucrez mal cu spor; cind Is doi cai la cărufă, se îndeamnă unu pe altu la mers. tndemnfitur& f, pl, l. Rar. Îndemn, îndemnare. tndemnds, -oâsă adj, Dos. Dispus, Înclinat spre ceva. tndedbşte adv, Se 9crie şi aşa tld, tn de obşte, tn general. îndepărtez, V, depărtez. Ind îndeplinesc v. tr. (d. deplin). Împlinesc, satisfac : această maşină îndeplineşte toate condifiunile de a funcţiona bine. Indereptez, V. îndrept. Inderât« V, dfirfit. 1) Ind6s, -e&sfi adj,, pl, eşl, ese (d. des, îndesat). Vechi, Continud: tn îndese doăâ zile (Nec. 2, 389). 2) fndes, a -fi v. tr. (In şl des ori d. lat. in. In, şi densare, a îndesa, a condensa, d. densus, des; sp. condesar. — îndes, tn-deşi, îndeasă; sâ îndese), Fac des, condensez : a îndesa cafeaua rlşnitâ In cutie, hainele In cufăr, împing, fac să intre: a îndesa căciula In cap, bumbacu In urechi, pumnu in gura cuiva. Silesc, forţez pe cineva cu ceva, să facă ceva : nu mă ’ndesa cu atita vin, cu băutura, cu paharu / Umplu mult: a tndesa cufâru cu haine. V. refl. Mă grămădesc, mă aglomerez, tind Ia: naufragiaţii se îndesau tn luntri, calicii se îndesai la pomanâ, copiii se îndesai In mine de fricâTv, InfoTez. Indesfit, -fi adj. Strins, presat: sac îndesat, cafea rlşnitâ îndesată. Om îndesat, viguros, compact, masiv, cam scund şi gros. Cu vtrf şi tndesaf. V. vlrf. Indesfiţei, -fcfi adj., pl. el,.ele. Fam, Cam îndesat: copil tndesăfel, îndesesc v. tr. (d. des). Aşez ori fac mai des (copacii, soldaţii In coloană, atacurile, vizitele, prlnzurile). V. răresc. îndestul adv. Rar. Destul, de ajuns. — S’ar putea scrie şl In destul. Indestulfire f., pl. ări. Acţiunea de a îndestula. Abundantă, belşug. Rar. Satisfac-ţiune. Cu îndestulare, tn abundantă, destul. tndestulfit, -fi adj. Care are destul: casa era îndestulată cu tot ce trebuie peste iarnă. — In Serbia dest-. Indestulfitdr, -oăre adj. Destul, suficient .■ provixlunl îndestulătoare. Satisfăcător : răspuns îndestulător. îndestulez şi (Trans.) -fisc v. tr. (d. destul). Aprovizionez cu tot ce trebuie, dau destul, satur : a îndestula o casă, un om cu ceva. Mai rar. Satisfac, mulţâmesc, V. refl. Mă aprovizionez din belşug, mă satur: oamenii s'aă îndestulat cu mmcare fi băutură, — Vechi destulez şi -esc, mulţămesc, satisfac. Satur, plictisesc: m'um destulitI * IndlguTesc v, tr, (fr, endiguer, d. di-gue, dig), Zăgăzuiesc. Indlreptez, V, îndrept. Indlrjesc v. tr. (d. dtrz, pl,]i). Fac dtrz. V, refl. Mă fac dtrz, prind curaj, mă tnfuril: s'a tndlrjit ia luptă. îndobitocesc v. tr. Prefac tn dobitoc, abrutizez.■ beţia te îndobitoceşte, * îndoctrinez v. tr. (fr. endoctriner). Rar. Instruesc, Învăţ. www.dacoromanica.ro tnd6T şi -Tâsc, a -( v. tr. (d. doi. V. dez-doT.—£ii îndoi, tu tndoi, el tndoale; să îndoaie). Pac curb, Incovoi : a tndoi o vargă. Aplec puntnd (oaie peste foaie (Ir. plier şi corner); a îndoi o coală tn patru, a tndoi o cartă de vizită. Amestec In jumătate : a tndoi vinii cu apă. Fac de doâă ori mal mare (duplu): a îndoi veniturile. V- refl. Ramurile se îndoaie de viat, htrtia se tndoale uşor. Fig. (numai mă îndoiesc). Stau la îndoială (tn dabiu), nu-s sigur: mă îndoiesc de adevăru vorbelor lut. IndoTâlă f., pl. leii. Acţiunea de a te îndoi, nesiguranţă, incertitudine. Bănuială, presupunere: a avea îndoială despre cineva. Scepticizm: îndoiala metodică a Iul Des-cartes. A sta la tndoiată, a fi nehotărlt, a nu şti ce să faci. Fără tndoTală, de sigur, se tntelege: fără îndoială că aşa el tndoTeinlp, -fi adj. Dubios, fndoios, su» pus tndoielii. «Adv. A vorbi îndoielnic. tndofnţâ f, pl. e Rar. îndoială. tndoTbs, -oâsă adj. Îndoielnic, dubla, supus îndoielii: rezultatu e tndoios. Lumină îndoloosă, nesigură, slabă. îndoit, •& adj. Duplu. Încovoiat Cu inima îndoită, sttnd la îndoială, pregettnd, şovăind. Adv. Duplu, de doâă ori mai: am cîştigat îndoit mai mult. Indolturâ f„ pl. i Locu unde ceva e tn-doit: îndoitura unei vergi, unul deget, unei pei, unei stofe, unei hlrtil. tndoldorâz v. tr. Munt. Fam. Fac doldora, umplu de tot; a îndoldora punga ca bani, stomahu ca mtncare. Îmbrac cu prea multe haine, tncotoşmănez. — Şi doldorez şi -resc. tndâp, a -A v. tr. (d. dop). — îndop, îndopi, îndoapă; să tndoape). Umplu foarte tare, satur: a îndopa copiii cu fructe, (ftg.) a îndopa poporu cu palavre. V. refl. Măntnc foarte mult, mă unflu mtnctnd. Fig. S'a îndopat de carte (saâ tnvăţînd). tndosâsc, V. dosesc, tndosâz, V. andosez. îndrăcesc v. tr. Fam. Fac rău ca dracu: această vorbă î-a îndrăcit. V. refl. M& înfurii grozav : fereşte-te, că s'a îndrăcit I — Vechi m& drăcesc, (nebunesc. îndrăcit, >ă adj. In care a intrat dracu, nebun. Fig. Foarte râu, lipsit de milă; om, caracter îndrăcit. Adv. Qrozav, tn drac), foarte tnverşunat: a te lupta îndrăcit, un vin îndrăcit de bun. tndr&aâsc v. tr. Prind dragoste de: demagogii aă îndrăgit' bugetu. V. refl. Demagogii s’aă îndrăgit de buget tndr&gomtâsc(mă) v. refl. -Mă înamorez, prind dragoste: s’aă îndrăgostit unu de altu. — Rar şi tndrfigulesc (Pan), îndrăgostit, -& adj. şl s. Înamorat Indrăzneălă f„ pl. eli. Curaj, calitatea de a îndrăzni; îndrăzneala de a Ieşi la luptă. Insolentă, neruşinare: îndrăzneala de a fuma tn biserică. Fig. Neobişnuită, Ieşire din regulă : (pin execufiune, stil ş. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare. îndrăznesc v. tr. (vsl. drăznonti-drăz-non [şi drăzati], a îndrăzni, d. drăză, dlrz). Cutez, mă încumet, am curaj; îndrăznesc să trec. îndrăzneţ, -eâţ& adj., pl. I efe. (d. îndrăznesc). Plin de curaj, viteaz. Intrepid, întreprinzător: navigator îndrăzneţ. Neruşinat, obraznic; ifos îndrăzneţ. Fig. Neobişnuit, extraordinar (ca execuţiune, stil ş. a.): expresiuni îndrăzneţe, tndreă, V. andrea, îndrept şl -£z, a -â v. tr. (d. fn şi drept. — îndrept, îndrepţi, îndreaptă; să îndrepte). Fac drept cela ce era strtmb: a îndrepta o vargă. Dirijez, aşez ori mişc tntr'o (jirecfiune; a îndrepta tunu spre riu, trupele spre duşman. Adreseza îndrepta o cerere spre (saâ către) cineva. Arăt drumu; Indreaptă-mă pe unde să ajung mal răpede acasă. Ameliorez: Dumnezeu îndreaptă timpu. Dreg, repar: a îndrepta o maşina. Corijez, corectez, rectific: a îndrepta o greşeală. Vindec: a îndrepta un bolnav, l-am îndreptat de friguri V. refl. Mă fac drept din strtmb: varga se îndreaptă. Mă dirijez, mă aşez ori mă mişc tntr'o directune: ochii mi se îndreaptă spre patrie. Mă adresez; mă îndrept spre (saâ către) tine. Mă ameliorez : semănăturile s’aă îndreptat după ploaie. Mă dreg, mă repar; maşina s’a îndreptat. Mă corijez, mă rectific: greşelile s’aă îndreptat. Mă vindec: bolnava s’a îndreptat de friguri. — Vechi: îndrepte» şi tndlrep-tez. M& dareptez, mă justific. fndreptâr şi dreptâr n, pl. e (d. drept, îndrept). Echer saâ riglă de meseriaş. Şurub regulator p. ca o maşină să meargă mai răpeae saâ mal tncet. Fig. Normă, canon, regulă de viată. Cod, pravilă, carte care arată legile unei ştiinţe: această carte e îndreptam limbii româneşti. — Vechi dereptar. V. colţar şl cumpănă. îndreptare f. pl. ărl. Acţiunea de a îndrepta, reparare, rectificare. — Vechi tn-dreptăciâne. îndreptător, -oăreadj. Care îndreaptă. S. n, pl. oare. Carte saâ aparat care îndreaptă (îndreptar). tndreptâtârâ f., pl. I. Vechi. Instrucţiune, recomandare, precept îndreptăţesc v. tr. (d. dreptate). Daâ drept, autorizez: sărăcia nu te îndreptăţeşte să furi. fndrltuTesc v. tr. (d. drit).Sec. 18- Rar. îndreptăţesc. Indriig, a -â v. ir. (d. drugă, fus mare). Formez o drugă (torc gros şi urlt atlta cit se Înfăşoară pe 0 drugă). Fig. Iron. Rar. Leg (formezi prost (o cravată ş. a.). Mai des. Articulez cuvinte netflţelse: nu ştii ce îndrugă acest beţiv. Vorbesc puţin: a îndrugat cîte-va vorbe şi a plecat, ştie să îndruge cîte-va vorbe ruseşti. www.dacoromanica.ro tndrugălă f., pl. erOlt. lndrugătură (NPl. Ceaur, 48). lndrugătură 1., pl. f. Tort îndrugat îndrumâz v. tr. Pun pe drum, arăt drumu, îndrept pe calea cea bună (sau şi rea). înduioşez v. tr. (d.duios).Fac să simtă milă, emoţionez. V. refl. Mă emufionez, simt milă: tofi s’au înduioşat văzîndnepăsarea cu care mergea la moarte. tnduîcâsc v. tr. Fac dulce. Fig. Alin, potolesc: a îndulci durerea. Inădesc, deprind cu ceva. V. refl. Mă fac dulce: fructele saă îndulcit, fig. Mă alin, mă potolesc: durerea s'a mai îndulcit. Mă Inădesc, mă deprind să: copiii s'aă îndulcit la mere, să fure mere. V. dedulcesc. îndutâsc, unduiesc şi andăl£sc v. intr, (ung. indulni, id.). Trans. Pornesc. V. tr. Încep. V. aradul. îndumnezeYâsc v. tr- (d. Dumnezei). Deific, divinizez. Vechi. IndumnezeTez (v. intr.). Devin zeii. îndumnezetre i. Divinizare, îndup&c, a tndupăcâ v. tr. (d. dupăc. V. dupacesc). Vechi. (Cant.). Devorez. V. refl. Mă îndop: lupul se tndupăca. îuduplec, a -& v. tr. (d. duplec). Vechi-lncovoi, îndoi: să înduplece nuiaăa, iară nu să o fringă (N. Cost, 496). Fig. (Cant). Înving, supun, domolesc. Azi. Mold. Duplec, dupăcesc, îndoi marginea ptnzel ca s’o tivesc (fr. plier). Ban. Suflec, sumet. Fig. Toată tara. Conving, fac si consimtă: cu toate vorbele lor, tot nu l-au putut îndupleca să vie V. refl. Mî îndur, consimt tn fine, mă decid : s'a înduplecat să plece. înduplecată ră f., pl. i. Vechi. Îndoituri, cută a unui lucru articulat, a unei stofe ş. a. (fr. pli). îndur, a -â v. tr. (lat in-dilro, -ăre, a întări; indurare vattum, a-ti lua o faţă severă; ob-durare, a suferi, d. duros, dur; fr. en-durer, a Indura). Sufer mult, răbd: cite-am indurat pin’am ajuns aici/ V. refl. Mă înduplec In fine, mă milostivesc ; Dumnezei se îndură de nenorociţi, se îndură să-l ajute. Consimt mi hotărăsc tn fine: copiii nu se înduraă să lasă din grădină. ■ îndurâre f., pl. ări (d. mă îndur). Milă, graţie, clemenţă, milostivire, îndur&tăte f., pl. ăfi. Vechi. Indurare-îndurătdr, -oâre adj. Care se îndură, milostiv, clement. * îndurerat, -ă adj. (după [r.endolori; douleur, durere). Plin de durere sufletească, întristat, măhnit înduşmănâso v. tr. Fac duşman, învrăjbesc. tnebunâsc 7. intr. Devin nebun.V.tr. Prefac In nebun. — Se zice şi se scrie şi înnebunesc. Mai vechi şi mai rar azi şi nebunesc. Ca v. refl. mă Ine- şi nebunesc după cineva sau după ceva, (mi place foarte mult mă dau tn vlnt. Mă nebunesc fac nebunii copilăreşti, zburd: nu vă mal nebuniţi, măi bălefil V. bălăbănesc. 1) fnâc n, pl. uri (d. a îneca). Acţiunea de a îneca. Ioundaţiune. 2) În6c şi (vechi, iar azi tn Serbia) nec, a -â vtr. (lat. n&care, „a ucide", mlat. „a îneca" ; pv. negar, fr. nover, a îneca ; it. annegare, cat sp. pg. anegar. — îneacă; să înece). Ucid asfixiind pin apă (sad pin alt lichid), ucid cufundtnd. Cufund : a îneca o corabie. Inund: apa înecase şestt. Asfi-xiez: fumu, 'gutuia 'te îneacă. Fig. Imi înec amcru în vin, beau ca să uit amaru (suferinţa). Lacrimile, suspinele mă îneacă, nu mai pot vorbi de la crămi, de suspine. V. refl. Mor cufundat 'In lichid. Mă cufund şi nu mai ies: corabia s'a înecat. Mă asfixiez, mă tnăduş: m’am înecat mincînd o gutuie (care mi-a stat tn gtt), m’am înecat c’un os. Fig. M’am înecat în datorii, ts plin de datoriL A te îneca ca Ţigana, ia mal sau a te îneca la mal, ca Ţl-ganu, a face fiasco aproape de reuşită. A fi trist par’că ţi s’ai înecat corăbiile, a fi trist ca după o mare perdere. — Se zice şl se scrie şi Innec. tnecăcT6s, -oâsă adj. Care te îneacă, te asfixiază ori Iti stă tn gtt: un fum Ine-căctos, o gutuie înecăcioasă. tnecăclune f. (d. înecat sad d. lat ne-catio, înecare). Inundaţiune. Sufocare, asfixiere. tnec&tură f., pl. I. Vechi. Inundafiune. Naufragiu. înegrâsc v. tr. (4 negru). Fac negru: cerneala inegreşte hîrila, trupele înegreai ctmpu. Fig. Denigrez, tncondeîez, defalm. V. intr. Devin negru, apar In negru: vedeam trupele Inegrind pe cimp. — Se zice şi se sene şi înnegresc. fnegurâz v. tr. Acoper cu neguri. V. refl. Mă acoper cu negură: munţii s’aă Ine-gurat. Fig. Mă posomorăsc. — Se zice şi se scrie şi înnegurez. V. ceţat. tnemerâsc, V. nemernic. Inemeţăsc, V. nemeţesc. tnemurâsc(mă) v. refl. (d. neam, neamuri). Trans. Rar. Mă înrudesc.—Şi nem. şi tnnem-. tnerbâz, V. înterbez. fnâsc(mă), V. Isc(mă). tneQ^z, a fneflă v. tr. (d. ntaOă după vsl. osnieiati). Vechi. Acoper cu zăpadă. — Şi tnn-. fnfâşc. V. tnşfac. tnfăinez v. tr. Rar.’ Umplu [de făină, presar cu făină. * înfăptuiesc v. tr. (în şi fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc. tnfâş, a -â v. tr. (lat. Infasclare, d. fascia, faşă; it. (in)fasciare, log./askar,pv. falsşar fr. faisser, sp.fajar, pg. enfalxar. — Infăş, tn/eşi, tnfaşă; să înfeşe). Lee un prunc cu laşa. www.dacoromanica.ro Ini» — 689 — InP Infăşât, -& adj. Legat tn faşă: un prunc înfăşat. tnfăs ăţil, -(că adj., pl. ei, ele. Fam. Dim. d. înfăşat. InfăşcSr (vest) şi tnfăşur (est), a-ură v. tr. (lat in-fasclolo, -ăre, d. fasclola.dim. d. fascia, faşă, — înfăşor, -ori, -oară, tn-făşurăm; sa înfăşoare). Leg In prejur de mal multe ori: un picior înfăşurat tn petici. înşir tn prejuru unul lucru: a înfăşură sfoara pe băţ. V. refl. Mă învălătucesc pe băt: sfoara se înfăşoară pe băţ. - In Arg. Infreşdr, -urat. tnfăţ, a -ă v. tr. (d. faţă. — Se conjugă ca învăţ. V. răsfăţ). Pun saâ schimb fata unei perne sau unei plapome. tnl&ţlf âre f., pl. ărl. Acţiunea de a sau de a te înfăţişa. Aspect, fată, formă, Cora-pariţlune, prezentare la judecată. înfăţişez v. tr. (d. făţiş, faţă). Supun vederii cuiva, prezent. Reprezcnt: acest la-bloi 11 înfăţişează pe Mlhai Viteazu. V. refl. Mă prezent, compar: mă înfăţişez la judecată. Mă prezent, apar: munţii ni se tnfăţişaă. — tn nord şi Ban. -oşez. înfemetăt, -& adj. Dos. Cu multe femei: casă tnfemelată. V. alemeTat. Inferbînt (est) şi InfYerbint (vest) sau iz, a -â v. tr. Fac ferbinte, Încălzesc tare: a tnferbtnta apă. Fig. Aprind, excit V. refl. mă încălzesc tare. Fig. Mă aprind, mă pornesc, mă excit: s'aă Inferbintat la luptă. Inferez (est) şi tnllerăz (vest) v. tr. (d fer, fier). Stampilez cu feru înroşit tn foc, pun dangaua. Fig. Stigmatizez, aplic Stampila infamii!. V. şi Intlr. Inferlciz, a -că v. tr. (după vsl. ubla-iiti). Ps. S. Acord fericire. InfTerâtlc, V. fTeratlc. Inflerbăzât, -â adj. (d. fierbăzare). Mold. Vechi. înverşunat — Pop. Inherbăzat. InfYerbint, V. tnlerbtnt. Inflire f. Acţiunea de a tnfia, adopţiune. InfYeriz, V. Inferez, tnllâz v. tr. (d. fiu). Adopt ca fiu, Iau de suflet. înfig, -ipt, a -e v. tr. (lat. figo şi in-figo, -Jtgere, a înfige; it. finjflggere şi (in/-flgere. V, Hulă, llx, afişez). Fac să intre ceva ascuţit In ceva: a infinge cuţitu in ptne, lancea in pămlnt. Fixez (Rar)- V. refl. Intru, fixtndu-mă ; alice’e s’aă înfipt In lemn. Mă bag, pătrund, caut să fiu şi eu undeva: acest om se înfige la toate banchetele. — In est a Infinge, part. tot înfipt, Iar pin nord şi tnfins. — vechi şi tnfise tld. înfipse. InflgăcY, -ce adj. Fam. Care se tnfige (se bagă, se insinulază, pătrunde) tn afaceri, bâgăcios, insinuant. — Şi Infigăriţ -eaţă. tnfllnţăre f„ pl. ări. Acţiunea de a înfiinţa, creaţiune, fundare. înfiinţez v. tr. (d. fiinţă). Daii ftinţă, creez, institui, fundez; a înfiinţa o şcoală, un ziar, un premii pentru o întrecere. tnffng, V. tnflg. tnfldr şi -iz, a -â v. tr. (d. fior). Fac să simtă fiori: furia mării tl înfiora. V. refl. Simt fiori, mă umplu de mare groază ; m'am înfiorat de adlncimea prăpăstiii.Fig. Rar. încreţesc o suprafaţă lină: plata (unditei) tremură şl Infioară apa (Sadov. VR. 1920, 9, 365), apa se inficară. Inflorăre f, pl. ări. Mare groază: mă uit cu înfiorare. înfiorător, -oăre adj. Care te face să simfi fiori; spectâcul înfiorător. înfipt, -ă adj. (d. înfig). Fig. Ţeapăn şi gata de ceartă: o {opîrlancă înfiptă. inflptură f., pl. i. Iron. Persoană înfiptă. Infir şi -ăz, a -ă v. tr. li. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haină cu fir. V. intr. Încep a apărea (ctte un tir), mijesc: mustaţa ti Infira. — In nord (ca v. intr.) şi a Infera, înfiera, pop. Inhera, (pin confuziune cu a înfiera d. fler). Infirlp şi -£z(mă), a -ă v. refl. (cp. cu fire şi tnciupăresc). Imi vin tn fire, mă restabilesc, mă tntrămez, prind putere: puii s'aă înfiripat, bolnavu s’a înfiripat. Fig. Ctştig ceva parale, mă îmbogăţesc puţin. Visul săă se’nfiripeăză (Em.), visu lui începe a se realiza, tnflrniz, V. tnfrinez. tnflrtăţâsc v. tr. (d. flrtat). înfrăţesc, împrietenesc. V. refl Mă prind flrtat. V. în-surăţesc. tnflăcărăt, -ă adj. Fig. Aprins, înfocat, entusiast. Adv. A vorbi înflăcărat. înflăcărez v. tr. (d. flacără. V. flă-că rez). Fig. Aprind, tnvăpăiez, entusiaz-mez, umplu de curaj; aceste vorbe înflăcărară armata. Infl&cTune f. (lat. inflâtio, -dnis. V. Intlaţlune). Maram. Unflătură cauzată de inflamatiune. Inflămlnzâsc, V- flămtnzesc. Inflătură, V. unflătură. fnflorât, -ă adj. (d. floare). Înflorit, ornat cu flori cusute, pictate ş. a. (Ob. Psevdoc. 206). — Şi Inflorllat (Rar). înflorise v. intr. (d. floare saâ lat in-floresco, -florire tld. -florisctre ; |t. fiorire, pv. florir, fr. fleurir; sp. florecer, pg. flo-recer. chorecer). Emit flori: pomii înfloresc. Mă dezvolt şi formez floare: bobocii înfloresc. Mucezesc, prind floare. Fig. Mă dezvolt, prosperez: ştiinţele înfloresc. V. tr. Ornez cu flori cusute, pictate ş. a. Amplific: înfloresc o poveste. — Vechi şi Influresc. Inflorilât, V. înflorat. înfloritor, -oăre adj. Care Înfloreşte. Fig. Prosper, bine dezvoltat: comercii înfloritor. înfloritură f., pl. i. Ornamente Compuse din flori, fnflu, V. unflu. www.dacoromanica.ro a Influrâsc, V. înfloresc, tnfluturâz v. tr. Ornez cu (luturi (o cămaşă). Intdc, a -ă v. tr. (d. foc. — Infoacă, să tnfoace). Vechi. Azi Maram. Aprind, in-cendiez, Inferblnt. tnfocăre I. Ardoare, pasiune: soldatu tşl Iubeşte cu înfocare steagu. înfocat, -ă adj. Arzător, torid: climă înfocată. Fig. Plin de înfocare, înflăcărat: o inimă înfocată. Adv. Cu înfocare. InfocăcTune f. (d. înfocat). Maram. înfocare, aprindere, Inflăciune, inflamaţiune. înfofolesc v. tr. (var. din Infofolocesc şi îmboboroje&c). Incotoşmănez. infofolocesc, V. fof-InfoTgz v. tr. (a. fol, foaie mal degrabă de cit d. foaie, foi). Impufez, afinez, fac să se unfle ori să se înalte: a Infoia o rochie, tutunu. infometâz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin legi proaste. — La Delv. tnfomat, flămlnd. infrăgezesc, V. frăgezesc. Înfrăţesc v. tr. (d. frate). împrietenesc mult, unesc ca cum ar fi fraţi: creştinizmu înfrăţeşte popoarele. Infreşdr, V. înfăşor, infric, a -ă v. tr. Vechi. Rar azi. înfricoşez. tnfrlcăt, -ă adj. Rar azi. Umplut de frică. Straşnic. tnfrlcâs, -oăsă adj. Vechi. Fricos, care se teme. infrlcoşăre f., pl. ări. Acţiunea de a Infrica: l-a dus pin înfricoşări. infrlcoşăt, -ă adj. Umplut de frică: mutră înfricoşată. înfricoşător, formidabil: o artilerie înfricoşată. Foarte bun, turbat: nişte bucate înfricoşate. Foarte strălucit: o nuntă înfricoşată Adv. Formidabil: tunurile bubulaă înfricoşat. Infrlcoşătură f, pl. i. Vechi. Vorbă sau gest p. a înfricoşa. Înfricoşez v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, tnspăimlnt, intimidez. Vechi tnfrfc, a -a înfrigurat, -ă adj. Cuprins de frig, cu frigu intrat In corp: un călător înfrigurat. Rece, îngheţat; un timp înfrigurat. Infrtmseţgz, -mşgz, V. înfrum-. tnfrînăre f. Acţiunea de a sau de a te Infrtna. Represiune. Abstinenţă. tnfringz v. tr. (lat. infrino, -ăre, it in-frenare, pv. cat. sp. enfrenar). Pun frlu. Fig. Stăplnesc, dominez, reprim (poftele, vorbele). V. refl. Mă abţin. — Şi tnftrnez (ca des-flrnez): de spun o vorbă, te şi tnflrnezl. (Şez. 38,23), te opui, Iţi sare ţandura. infring, -fnt, a -nge v. tr. (lat. infrln-gere [lld. înfrângere/, dT frângere, a frfnge; it. înfrângere şi infrăgnere, vfr. enfraindre, nfr. enfremdre). înving de tot: Trălan i-a Infrtnt pe Daci. Fig. Calc, violez o lege, un ordin, un tratat. tnfrîngere f. învingere totală: după tn-frlngerea Dacilor, Tralan a prefăcut Dacia in proyincie romană. Infracţiune. tnfrînt, -ă adj. învins de tot Călcat, violat .■ lege Infrtntă. — Şi tnfrins (est), fnfruct, V. înfrupt. ' înfruntare f., pl. ări. Mustrare. Afront. Sfidare. înfrunzesc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondiscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit. înfrumuseţez v. tr. (d. frumusefă). Fac frumos, ornez, împodobesc: hainele 11 înfrumuseţează adese-orl pe cel urifl, monumentele înfrumuseţează oraşele. — Vechi înfrumuseţez, Infrîmseţez, Infrumu-şitez, înfrîmşetez, înfrumşez şi în-frîmşez. înfrunt şi -âz, a -ă v. tr. (d. frunte. V. afront, confrunt). 1). Mustru (adică „li arăt greşeala In frunte, fn fată)." 2. (după fr. affronter). Dau pept, ies la luptă, sfidez: a înfrunta moartea. înfrupt, a -ă v. tr. (d. frupt). Dau cuiva şi-l fac să mănlnce bucate de frupt: l-am înfruptat c'o găină. V.refl. Mănînc bucate de frupt Fig. Mă ating de, fur : un funcţionar care s'a înfruptat din banii statului. — Azi şi înfruct (după fruct), ceia ce nu e recomandabil. înfulic, a -ă v. tr. (d. foaie, stomah, ori d. lat. infolllcare). Est. Fam. înghit cu lăcomie. Rar. Apuc mult, car In mare cantitate. — Şi înfulesc (N. R. R. 1, 225, şi Puşc.). înfumurare f. Fudulie, Inclntare de persoana ta. înfumurat, -ă adj. Încrezut, Ingţnfat» plin de fumuri, de fudulie: un tinăr înfumurat. înfumurez v. tr. (d. fumuri, pl. d .fum). Umplu de fumuri, de fudulie. V. refl. Mă umplu de vanitate. înfând, a -ă v. tr. (d. fund, ca şi a- şi cu-fund). Pun fund, astup cu fundu, cepu sau dopu: a înfunda un butoi, o butelie. Astup, închid: a înfunda o uşă, un drum. Îndes: tşl înfundă gttu'n umeri şi bum-bacu’n urechi. Mă ascund, caut adăpost, ajung In : locuitorii de frică au înfundat pădurile, hofil înfundă puşcăriile. Aduc la o strimtoare din care să nu mai poată ieşi .-Cinii o înfundase pe vulpe. Fig. Pun In cofă, rad, înving pin vorbă sau ştiinţă: l-a înfundat pe toţi luvăfafit. Zdrobesc cu tntre-bările sau cu răspunsurile aşa Incit să nu mai poată obiecta nimic: judecător u l-a înfundat pe criminal. V. refl. Mă astup, mă închid : drumu s'd înfundat. Mă îndes: bum-bacu i s'a înfundat tn urechi. Mă afund, mă ascund, dispar: lupii s'aă înfundat tn codri. Fig. Stau retras de lume : mă înfund in casă, tn provincie. A ţi se înfunda, a ti se sflăşi un rău pe care-1 comitea! .■ hoţului i s’a înfundat tn fine, că poliţia l-a prins. înfundat, -ă adj. Astupat, închis: butoi, butelie, stradă înfundată. Înăbuşit. înăduşit: rtsete înfundate. Ascuns, la adăpost: www.dacoromanica.ro beţie, băiaie înfundată. Redus la nemişcare ori tăcere: hofu. se văzu tnfundat. Adv. In mod înăduşit, secret: a ride, a plinge tnfundat. In secret, fără să se audă; l-au bătut înfundat. Pe înfundate, fără să se audă (mal aJes ironic): a ride, a bea, a bate pe înfundate. tnfundătoâre, f., pl. ort (d. înfund). Capac, astupătoare, lucru care înfundă, ca, de ex., codlrla la car. înfundătură f., pl. I. Stradă înfundată, fundac, impas. Loc retras şi ascuns. Infurc^sc(mă) v. refl. (d. furcă). Mă despart, mă divid, vorbind de ramuri sau de drumuri: drumu se Infurceşte. V. bifurc. inturcltură f., pl. t. Locu unde ramurile sau drumu se Infurceşte. * înfuriat, -ă adj. Plin de furie, iritat * înfurii, a -ă v. tr. (d. furie. Eă înfurii, tu înfurii). Umplu de furie, irit. V. refl. Mă umplu de furie, devin furios. Infurm^z, V. formez, infurnic, V. furnic, îngădui şi -T£sc, a -f v. tr. (unş. en-gednt). Permit: a îngădui să treacă cineva, cuiva să treacă. V. intr. Aştept, tolerez: îngădui pină mine. V. refl. Mă împac, mă Involesc: aceşti oameni se îngăduie unu cu altu, unu pe altu, împreună, tntre ei. — Vechi şi agăduT şi agădăT. V. pogo-desc. tngădulâlă f., pl. leii, şi îngăduinţă i., pl. e. Indulgentă Permisiune, tolerare. Ingădult6r, -oâre ad. Indulgent Tolerant. IngăTm (vechi, Iar azi nord) şi tngitm, (Mold. sud, Munt.) saQ 6z, a -â v. tr. (cp. cu ingln). încurc, fac perplex (Vechi); împrejurarea asta te ingălmează. Articulez cuvinte neînţelese (Iron): a ingiimat ceva, dar n'am înţeles. Vechi. Trăgânez : a ln-gălma lucrurile. V. refl. Vechi. Mă încurc, devin perplex. Mă încurc, perd timpu cu. — Vechi: IngaTmă, să ingalme. IngăTmeâlă şi tngllmeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a sau de a se Inglima. Vorbă Inglimată Trăgănare. IngăTmât şi tngîTmât, -ă încurcat, răii articulat: cuvinte ingiimate. Adv. Arti-cullnd răii, Inglnlnd : a răspunde Ingiimat, tngăitănâz v. tr. Ornez cu găitane. IngăîăcTune f. Vechi. Murdărie, tngălbejâsc, V. gălbjesc. îngălbenesc v. tr. Fac galben: timpu îngălbeneşte hirtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s'aă îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s'a îngălbenit de frică. îngălez v. tr. (d. vsl. gală, murdar. Numele oraşului Galaţi vine din galaţi, adică îngălaţi, înnoroiaţi, plini de noroi, cum era valea oraşului). Vest. Rar. Murdăresc, feş-telesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de de mlntulală (prost). — Pers. 111 şi îngălă. îngărduTâsc, V. îngrădesc, tngemănâre f. Acţiunea de a saa de a se îngemăna, îmbinare. îngemănez v. tr. (A.geamăn). Impreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc. îngenuchT şl -ch£z (vest) şi -tinchT şi -unchâz (est) a -chlâ (vest) şi a -ch£a (est) v. intr. (lat. ingenuculo -ăre; it inginocchiare, fr. s agenouiller). Mă pun ori cad In genunchi. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun In genuchl. Fig. Umilesc, supun, oprim : nu Ingenunchia nici chear libertatea animalelor I V. încotesc şi proschlnltar. înger m. (lat. ăngelus, d. vgr. ăggelos, anunţător, înger; it ăngelo, pv. cat sp. angel, fr. ange, pg. anjo. V. arhanghel). Fiinţă spirituală despre care se zice că locuieşte In cer. Fig. persoană foarte bllndă. Ca un înger, foarte frumos, foarte bine: a fi frumos, a cinta ca un înger. Tare de înger, rezistent curajos, care nu se emoţionează. Slab de înger, fricos, care cedează uşor. — îngerii îs numit! „trimeşil cerului" fiind-că Dumnezeu, după tradifiunea religioasă, i-a întrebuinţat adese-orl la trimesu ordinelor şi la manifestarea voinţei Iul. Lise dă un nume special după funcţiunea lor: Ingeru păcii, al rugăciunii, al mărilor, al morţii (sau ingeru exterminator) ş. a. Se numesc îngeri răi saa al întunericului acel pe care Dumnezea I-a răpezit In abis după ce s’aa revoltat; îngeri buni safi al luminii ts acela pe care Dumnezea i-a confirmat tn glorie ca să le recompenseze fidelitatea. înger păzitor saa de pază saa tutelar sau proctector e acela care II păzeşte pe iie-care creştin. Ma) mulţi îngeri buni Is citaţi In Scriptură: arhangelu Mihail, care l-a dobo-rlt pe Lucifer; Rafail, care l-a condus pe tlnăru Tabias ; Gavril, care a anunţat Marii! că-l va naşte pe Hristos. Pintre îngeri! cel răi Is Satana, Belzebut ş. a. îngerâş m. înger mic. Termin de alin-tătură. îngeresc, -eâscă adj. De înger, angelic. Fig. Foarte bun, frumos ş. a.: chip, ctntec îngeresc. Răbdare îngerească, răbdare foarte mare. îngereşte adv. Ca un înger. Fig. Foarte frumos : a cinta Îngereşte. înghebenâsc v. intr. (cp. cu ghem şi cu ung. gebedni, giberedni, id.). Munt. înţepenesc de frig. . tngheboş^z, V. gheboşesc. tnghemulâlă f., pl teii. Acţiunea de a saii Se a te tngemui, îmbulzeală, înghesuială, aglomerafiune. inghemuTgsc, V. ghemuiesc, îngherât, -ă adj. (d. gheară). Rar. Cu gheare. Ingherocât, -ă adj. Vest. îmbrăcat tn gheroc: un Ţigan îngherocat. V. cto-fllgar. www.dacoromanica.ro tnghesutălă f, pl. ieli. Inghemuială, îmbulzeală, aglomerafiune. Ingh^suT şl -Y^sc, a -( v. tr. (d. in- gemuies şi Îndes. V. ghes). îndes, împing, fnghemulesc. V. refl. Mă îndes, mă îmbulzesc, mă grămădesc: callciil se tnghesuiesc la pomană. 1) înghit n., pl. uri (d. îngheţ 2. V. dezgheţ). îngheţare, acţiunea de a îngheţa. A dat an Îngheţ astă noapte, a îngheţat (apa, rtu) astă noapte. 2) InphfSţ a -ă v. intr. (d. gheaţă saâ d. lat m-gtaciare; it. ghiacciare, fr. glacer. —îngheaţă; să Îngheţe). Mă prefac tn gheată: apa a îngheţat. Prind gheată: rlu a îngheţat. Fig. Îngheţ de frică, mi-e foarte frică, înlemnesc, înmărmuresc. îngheţat, -ă adj. întărit de ger: apă îngheţata, pămint îngheţat. Foarte rece: a avea minele îngheţate. Fig. Lipsit de foc, de pasiune, de viată: inimă Îngheţată. Adv. Fără foc, fără inimă: a vorbi ingheţat. V. dezgheţat. îngheţată f., pl. e. Sirop de fructe sau lapte cu zahăr şi cu ouă aromatizat cu vanilie, cafea, ciocolată, fistici ş. a. pus să îngheţe tntr’un cilindru de metal pus şi el şi Tnvlrtit tntr’un ciubăr cu gheată amestecată cu sare: îngheţată de caise, vanilie, fistici, ş. a. V. şerbet. tngheţiş n., pl. uri Vechi. îngheţ. fnghY, V. unght. tnghimp, a -ă v. tr. (d. ghimpe). împung cu un ghimpe, Intep. Fig. Pişe cu vorba. tnghlmpbs, oăsă adj. Nord. Cate te fngbimpă. V. ghimpos. InghYold^sc v. tr. (d. ghiontesc şi Îmboldesc). Ghiontesc, tmping (ca să-mi fac loc). Strlng, apes: cizma, carabina (din spate) mă mghioldeşţe. Fig. îmboldesc, îndemn, stimulez. — Şi ghtoldesc, tngol-desc, glodesci tnglodesc şi tnglo-tesc. InghTbrţăY şi -T^sc, a -i v. tr, (d. ghlorţ). Pop. înghit lacom. înghit (est) şi tnghfţ (vest) a -ţi v. tr. (lat. in-glătire şi -glmtire, a înghiţi, din răd. gin-, -gul, de unde vine şi gula, gură, vsl. tţlătitl, a înghiţi, rom. gilgli ş. a.; it. inghiottire,'*pv. englotir, fr. engloutir, cat vşp. ‘englutir. — Să înghită (est), să înghită (veşt). V. sughiţ, deylutlţlune, gît, gălătuc, hîltfc). Dau drumu peglt, bag fn stomah: înghit ceia ce am mestecat, un hap. Absorb, sug: buretele, pămintu înghite apa. Dispar în : prăpastia, marea l-a înghiţit. Consum, întrebuinţez: această maşină Înghite mult spirt. Fig. Sufer tn tăcere o ofensă, o insultă: a înghiţi o ofensă. Risipesc: acest tlnăr a înghiţit averea părinţilor. V. mănînc şi beaQ). Nimicesc, devorez, consum : această operă a înghiţit mulţi oameni. Înghit noduri, sufer ceva neplăcut: Înghiţea noduri auzind ce se zicea contra Iul. Inghite-o 1 sufere şi ocara asta! 4 înghiţi tn sec, a înghiţi fără să ai nimica în gură de poftă că-1 vezi pe altu mtnctnd ori auzi cum se vorbeşte de nişte bucate pe care le doreşti. A Înghiţi un hap, o pitula, 1. a tnghiti o vorbă neplăcută, 2. a înghiţi o păcăleală, a crede o minciună. Înghite, Agache (măi Agaple)! invitatiune glumeajă şi familiară la mlncare şi băutură (Mold). înghiţire f. Deglutiţiune. tnghlţltoâre f., pl. ori. Esofag, canalu pe unde intră mincarea In stomah. înghiţitură f., pL l. Cit se înghite dintr’o dată, gălătuc : lupu din trei înghiţituri a şi mincat melu (V. bol). Modu de a înghiţi. îngiYm, V. îngătm. tngimb, V. gîmb. tngtmbos^sc, V. gîmbosesc. îngin, a -ă v. tr. (lat. tn-gannare, iau In rls, lld. gannire, a clrli; it. ingannare, a amăgi, pv. enganar, vfr. enjaner, sp. enganar, pg. enganar). Imitez In rls pe cineva cind vorbeşte, cum fac de ordinar copiii cind îi ocărăştl şi vor să arăte că nu se tem te tine. Inglim, articulez confuz, pronunţ prost: a inginat şi el clte-va cuvinte. Amăgesc : vlsurile-l ingtnă (Poet). V. refl. II fngln pe altu (imittndu-i vocea), şi altu pe mine: copiii se strlmbă şi se Ingtnă unu pe altu. Răspund clntlnd: păsărelele se In-glnă. Mă amestec, mă confund, nu-s bine separat: cind se Ingtnă ziăa cu noaptea. Petrec timpu: mă tngin cu florile şl privi-ghltorde (Al.). Ingînăre f., pl. ări. Acţiunea de a înglna. IngînăcTune f. Vechi. Inglnare. Ingînătură f., pl. I. Vorbă de îngtnare. Modu de a înglna. tngîndurăt, -ă adj. (d. gindari). Plin de glnduri, căzut pe glnduri. tngindurâz(mă) v. refl. (d. glnduri). Mă umplu de glnduri, cad pe gînduri. tngînf(itiă), a -ă v. refl. (din *lnglnflu, d. lat. gon-flare lld. con-flare, a sufla, a forma; it. gonjiare, a unfla, de unde şi fr. gonfler. V. su-flu, un-flu). Mă unflu de mlndrie, de vanitate : prostu se tnglnfă. — lntr’un desdntec din Banat.- Bubă, nu Infla, nu glnfa = nu te unfla (Şez. 35,109). îngînfăre f. Mlndrie ridiculă, mare în-cîntare de persoana ta. tngînfât, -ă adj. Fudul, înfumurat: un parvenit tngtnfat. tngtrjobât, -b^z, -vât, V. ctrj-. tngîrtâsc, V. tngurlutesc. tnglodesc, V. InghToldesc. . înglodez v. tr. (d. gtogj. Est. Afund fn glod: am înglodat caru. V. refl. Mă afund, intru tn glod : m'am înglodat pe acest drum rău. Fig. A te îngloda In datorii, a intra In mari datorii. 1) înglotesc, V. fnghToldesc. www.dacoromanica.ro 2) înglotOsc şl -ez v. tr. (d. gloată). Adun gloată multă. V. refl. Mă strlng In mare număr. Vechi. Mă oştesc. V. glotesc şi răglotesc 1. Ingold0scf V. înghYoldesc. îngrădesc v. tr. (V. gard). Înconjor cu gard: a îngrădi casa. Fig. Apăr, protejez ; legea îngrădeşte lumea. Infrlnez, opresc: hofii trebuiesc Îngrădiţi. A-fi îngrădi gura, a-ti stăplni gura, a vorbi cu prudentă. — Rar îngărduYesc. îngrădit, -ă adj. Înconjurat cu gard : casă îngrădită. Fig. Apărat protejat: popor îngrădit de legi. lnfrtnat, oprit: pretentiunl îngrădite. îngrăditură f., pl. i. Ceia ce îngrădeşte, gard, şanf ori alt-ceva. Chenar, cadru. Ingr&m&dOsCi V, gr&mădesc. îngraş, a -ăşă v. tr. (lat. in-crassare, a tngrăşa, ş. crassus, gras ; it ingrassare. pv. engraissar, fr. engraisser, pg .engraxar), rac gras: mulfămirea te îngraşă mai mult de ctt mlncarea. Fac mănos, fertilizer: gu-noia îngraşă pămlntu. tngrăşămfnt n. pl. inie. Materie care îngraşă pămlntu : nltrafii ts un exce'ent in-grăşamint. îngr&ş&torie f. Stabiliment de îngrăşat porcii (ca la Gherla). IngrOc, a -ă v. 'tr. (Iat. *in -grivico, -ăre, d. • grivis lld. grăvis, greti) Vechi. Îngreunez, fac gravidă. IngrelOz v. tr. (d. grei, grea, pl. grei, grele. Cp. cu Inşelez, Inşeăez). Nord. Ingre-uiez: o tihoarcă Ingrelată de ploaie. _ tngreţoşâz v. tr. (d. gre(os). Fac pe cineva sa-i fie greaţă. V. refl. Simt greaţă de ceva, mă dezgusL — Vechi m& îngre-tez, IngrOuY şi -uY^z, a -Tâ v. tr. (d. greă sad d. lat. *in-grevo [lld. in-gravoj, -are. V tngrelez). Fac greu, pun greutăţi: nu tn-' ereuia caru, că boii n'aă să poată trage. Fig. Fac greii, dificil: nu tngreia lucrările I V. refl Devin greu, greoi sad dificil: caru s’a îngreuiat, te-ai îngreuiat de multă grăsime, lucrările s’aă îngreuiat. îngreunez v. tr. (lat. *in-grivino. -ăre, d. *grtvis lld. grăvis, greii). Fac grea, gravidă. — Unii zic şi îngreunez lld. Ingre-uiez, ceia ce e rar şi urlt tngrljât, -ă adj. Vest. Îngrijorat, neliniştit îngrijesc v. tr. (d. grijă). Am grijă (solicitudine) de, port grijă de : a îngriji casa, copiii, bolnavii. V. intr. Am grijă (solicitudine) de, văd de: a Îngriji de casă de copii, de bolnavi. V. refl. Îmi dau atenţiune, am solicitudine de mine. Îs neliniştit, ts alarmat, tngrijat: mă îngrijesc de soarta tui (Fals : soarta lui mă îngrijeşte), IngrljOz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă, — Vechi. (Cant) Ingrljillvesc. îngrijire f. Acţiunea de a te îngriji. Precauţiune, grijă : a umbla cu îngrijire. Solicitudine. Anxietate, îngrijorare. îngrijii -& adj, Plin de grijă, neliniştit, alarmat. îngrijitori -oâre adj. Care inspiră grijă, alarmant: ştiri îngrijitoare, Subst. Intendent(-tă), supraveghetor(-toare), purtă-tor(-toare) de griji: îngrijitor de moşie, de bolnavi, de copii. Adv. In mod îngrijitor, alarmant: focu inainta îngrijitor. îngrljorât, -& adj. MUnt. lngrîjat, neliniştit. îngrijorez v. tr. Vest. Umplu de grijă, de nelinişte. V. refl. Mă umplu de grijă. — Vechi -urez. îngrâpi a -ă v. tr. (d. groapă. — în-groăpă, să îngroape). Pun In groapă şi a-coper cu pămlnt (nisip ş. a.): a îngropa un sîmbure, o comoară, un mort (a-l Inmor-mlnta). Mor tn urma cuiva (deci II ingrop eu pe el): de ordinar, copiii ti Îngroapă pe părinţi. V. refl. Vechi. Intru In şanţuri (In tranşei). Azi. Fig. Mă îngrop In cărţi, mă adlncesc In studid, tn ştiinţă. — Vechi şi a îngrupa, -upat (u fără acc,). îngropăcYune f Acţiunea de a tgropa morţii, tmmormtntare. Îngropător m. Bucov. Gropar. —Vechi ingru-. tngropllăt, V. gropllat. îngrOş, -ă v. tr. (mlat it. ingrossare, sp. engrosar, pg. engrossar. — îngroaşă ; să îngroaşe. V. gros). Fac gros. Măresc, augmentez : ducefi-vă şi îngroşaţi rlndurile oştii I Mă fac gros. Fig. Lucru, treaba, gluma se îngroaşă, devine serioasă. tngroşâtură f., pl. i. Loc îngroşat In-tr’o pele, Intr'un fir ş. a. (ca bătăturile, ori lătunoile). îngrozesc v.tr. (d. groază sad vsl. gro-ziti, a ameninţa). Inspir groază, tnspăimlnt. V. refl. Simt groază, mă tnspăimlnt, îngrozitori -âre adj. Care te îngrozeşte, teribil. Adv. Teribil. îngrozitură f., pl. i (d. îngrozesc). Vechi. Interzicere, îngrunzâsc, îngruzâsc şi îngurzâsc v. tr. (mai probabil d. grunz de ctt d. lat. * inguraire, d. gurdus [cuv. sp.], prost, grosolan ; fr. engourdir, a timpi, degourdir, a dţzgurzi, d. gourd, amorţit de frig), Est. Strlng (Încreţesc) marginile unei pungi, unui sac,unei opinci: am văzut cum era ngurzit burdufu ta gură, ca o pungă (Şez. 30, 197). Fig. înţepenesc: frigu ingurzeşte minile Sadov. Sâmăn. 5, 1034).V. rebegesci scapăr. îngrupât, îngrupătOr, V. îngropi îngropător. îngruzOsCi V. îngrunzesc. îngunoY£scf V. gunoYesc. îngurguţOz, V. gurguţez. www.dacoromanica.ro IngurluY^sc(mă) v. refl. (slrb. grliti se a se Îmbrăţişa, d. grlo, gtt. V. glrla). Est. Rar. Mă întovărăşesc, mă asociez. Ob. Triv. Mă înhăitez, mă Inhăndrez, trăiesc In concubinaj. — Vechi şi mă îngîrlesc. V. tnturluc. fngurzesC) V. Ingrunzesc. îngust, -ă adj. (lat angustus; sp. pg’ angosto. V. anghllă). Strimt, care are putină lărgime: o cale, o scindară, o panglică . Îngustă. Fig. Mărginit, prost: spirit îngust. Adv. In mod îngust prost: a cugeta îngust. îngustez v. tr. (lat. angustare). Fac In" gust, strlmtez. Fig. Micşorez, detractez: îngustez meritele cuiva. îngustime f. Proprietatea de a fl Îngust-Fig. îngustime de minte, de spirit, prostie-fnhâYt şi InhăYt£z(mă) a -â v. refl' d. haită). Irom Formez haită, bandă, mă In-urluc, mă Inclrdoşez: s'a înhăitat cu nişte beţivi. fnhăm, a -hămâ v. tr. Pun In ham: a înhăma calu la cărufă. V. refl. MS pun In ham. Fig. Mă apuc de o afacere grea: la grea muncă te-ai înhămat I Inhăp, a -ăpâ v. tr, (d. hap 2 şi •?> Fam. Apuc lacom cu gura şi înghit: lupu a tnhăpat un mei. tnhâţ, a -6 v. tr. (d. interj, haţ, hlf şi înrudit cu Inş/ac şi improhitesc, precum şi cu vsl. ~hytitl şi -hyStati, a Inhăta [Bern. 1, 144]. Cp. Inhap, apuc şi hof). Fam. Inşfac, unflu, apuc răpede: hofu tnhăfă punga şi fugi, dar şi gardistu-l inhăfă pe el. InhăYbur^z şi -mur^z v. tr. Munt. Fam. Incotoşmănez, îmbrac cu prea multe haine. — tnhăYb- In Ml. tnhămătură f., pl. i. Modu de a tnhama-Rezultatu Inhămăril. Inhăndr^z(mă) v. refl. (d. handră> Tel. Mă Inhăitţz, mă aliez la rele. Mă In-gurluiesc. tnherbăzăt, V. InfTerbăzat. tnhtrzob^z v. tr. Strlng, leg ca In hlr-zob (cu multe curele): cu picioarele ’ncăl-fate, tn opinci tnhtrzobate (P. P.). — Part. şi hirzobat. tnhobot^z v. tr. Nord. Acoper cu hdbotu. V. Insdvonesci Inholb^z, V. holbez. înhorbotez v. tr. Rar. azi. Ornez cu horbotă (dantelă). — Part şi horbotat. Inhotărit, -ă adj. Vechi. Hotar la hotar, mărgiriit, vecin. Inhulpăt, -ă adj. (d. hulpe = vulpe) Nord. Pop. îmbrăcat Intr'o mare blană de vulpe. InYept şl -^z(mă) v. refl. (lat. injectare, a arunca tn. V. injectez şi aYept). Trans. (Pop. or! fabricat ?). Mă zbat, mă zbucium: s’a zbătut, s'a înleptat şi a căzut tn şant (Agr. Int. 153, 34 şi 133), se zvircoliră şi se Imeptară (Ret 3, 60). InYerb^z v. tr. Vechi. Umplu cu Iarbă (praf de puşcă) un zid ş. a. —Şi tnerbez. Şi InYerbăresc. Inlsip^z v. tr. (d. nisip). Bag In nisip (o corabie).—Şi tnlsipesc saâ nis-. V.ino-molesc, troienesc. Imntru, V. înăuntru. Înjgheb şi -6x, a -6 v. tr. (d. Jgheab. — Injgheabă, să înjghebe). Unesc la capete, închei: a înjgheba bine bucăfile unei mese. Fig. Formez, adun, încropesc, organizez Incet-lncet: a-fi Injgeba o căsuţă, o avere; a înjgheba o societate. V. refl. Mă întăresc, mă înţolesc: după multă muncă,s’a înjghebat şt el. — Rar In est şi fnjgebăluYesc. V. Incherb. tnjghebătură f., pl.f. Lucru înjghebat (mai ales răâ). Modu de a Injgeba. înjosesc v. tr. (d. jos). Umilesc, degradez : vifiu te înjoseşte. V. refl. Nu te înjosi umblind după favoarea poporuluU—Şi (ln)-josorăsc. tnjosez v. tr. Est. Scobor nivelu, las mai jos: pămintu trebuie tnjosat ca să se închidă bine poarta. V. înalţ. înjosire f. Umilinţă, degradare: e o înjosire a minfi. tnjosltâr, -oăre adj. Care înjoseşte, umilitor. înjug, a -â v. tr. (d. jug sau lat. jugare). Pun In jug: a înjuga boii. V. refl. Fig. Mă înham, mă angajez: nu te înjuga la munca asta I înjumătăţesc v. tr. Reduc la jumătate: răpirea Basarabiii înjumătăţise Moldava. — Vechi -ţez. Şi jum-. tnjumătăţfre f. Acţiunea de a înjumătăţi. Injumătătirea praznicului, o mică sărbătoare la 25 de zile după Paşte, ceia ce cade Intr’o Mercur). InjunghY, a .gheâ v. tr. (d. lat jiigulo, -ăre, a tăia gitu, a gttui, a asasina, — Eu tnjunghi, tu tnjunghi. V. jugular). împung saâ ucid pe cineva cu junghiu ori cu cufitu: a injunghea un mei. Fig. Durerea mă In-junghe. — Vechi junghi. tnjur, a -â v. tr. (d. jur). Vest. Sudui, insult pin cuvinte obscene. înjurătură f., pl. I. Vest. Sudulală, expresiune pin care înjuri. inlăcrăm^z(mă) v. refl. Mă umflu de lacrămi: pchi înlăcrimaţi. V. lăcrămez. tnlâcrez v. tr. Olt. Ban. Ţes In formă de lacre (pătrăţele saâ romburi). tnlănţuYâsc v. tr. (d. lanf). Leg cu lanţu, Încătuşez. Fig. Cuprind, apuc : a Inlănfui gitu cuiva cu brafele. Subjug, captivez: a mlănţui inimile. Coordonez, aşez fn regulă : a inlănfui bine ideile. V. refl. Mă leg: ideile se tnlănfuiesc bine. înlănţuire f- Acţiunea de a Iniăntui. Fig. Legătură, şir de lucruri care aâ Intre «le oare-care relaţiuni; înlănţuirea ideilor. www.dacoromanica.ro 1NL înlătur şi >ez, a -â v. tr. (d. lăture). Dau la o parte, depărtez, suprim : a înlătura bolovanii din drum, o dificultate. Inlătintru, V. înăuntru, înlemnesc v. intr. (d. lemn). Înţepenesc, înmărmuresc, tmpetresc : înlemnise de frică, V. tr. Groaza II înlemnise. înlesnesc v. tr. (d. lesne). Uşurez facilitez. Ajut cu bani sau altfel: de multe ort l-am înlesnit. V. refl. Devin facil. Am posibilitate, mai ales In privinţa hanilor: nu mă înlesnesc acuma. tnlesnfre f. Facilitate, uşurinţă: acest om are mare înlesnire la vorbă. Facilitate, avantaj: a face cuiva înlesniri tntr'o afacere, la plata datoriil. Avantaj, comoditate, confort: această casă are multe înlesniri. Cu înlesnire (vechi cu lesnire), lesne, uşor, facil, tniete, V. lete. ţnlocuYesc v. tr. (d. loc). Scot pe cineva ori’ ceva dintr'un loc şi pun pe altu ori altceva : a tntocui o haină, o modă pintr'alta, unfuncfionar pintr'altu.Suplinesc, substitui, tin locu ptnă vine cel ce-l părăsise: a înlocui un amic bolnav. tnlocultdr, -oâre adj. şi s. Care suplineşte, substitue, tine sau ocupă locu altuia. Inl6ntru, V. înăuntru, tnlucit, -ă adj. Vechi. Strălucitor. Inluntroşez v. tr. (d. tnluntrtt, înăuntru). Vechi. Cufund. Inlântru, V. înăuntru. * înmagazinez v.tr. (fr. emmagasiner). Pun tn magazin ori tn magazie. Fig. Acumulez: a înmagazina ştiinţă in cap. — Şi Ima-ima- şi inma-. fnmă, V. mamă. Inmănoşez v. tr. Rar. Fac mănos (roditor). Inmănunchez, a fccheă, v. tr. Rar. Aşez tn formă de mănunchi, fac buchet.— Vechi măn-. Inmănuşâz v. tr. Îmbrac tn mănuşi, înmărmuresc v. intr. Devin ca de marmură, înlemnesc, tmpetresc: înmărmurisem de teroare. V. tr. înmărmurise. — Şi Im ărm-. Inmărunţesc, V. mărunţesc. Inmlcşorâz, V. micşorez, înmiesc v. tr. Fac de o mie de ori mai mare. — Şi tmlesc. Inmlft, ă adj. De o mie de ori mai mare. Aş plăti înmiit mai mult. Inmljlocez (mă), a »câ v. refl. Vechi Rar. Mă aflu la mijloc. Inmiloş^z (mă) v. refl. Vechi. Mă milos-tivesc, bine voiesc. Inmlnun^Zf V. minunez. Inmlrezm^z v. tr. Rar. Umplu de mi-reazmă, parfumez. Inmlndrâsc (mă) v. refl. (după vsl. u-mondriti sen. V. mlndru). Ps. S. Mă tntelep(esc. www. 1NN Inmlnâz v. tr. (d. mtnă). Dai) tn mtnă a Inmtna cuiva o scrisoare. Inmlădiez, V. miădlez. InmdY, a -uTâ, V. moY 2. InmoYne&ză, V. moYnează. inmormtntâre f., pl. ări. Ceremonia cu care tnmormtntezi un mort, îngropăciune. V. pogrebanle, petrecanie. tnmormlntez, a -&, v. tr. (d. mormtntfi Pun tn mormtnt, îngrop cu oarecare ceremonie un mort Fig. Dau uitării t a tnmorminta un proiect.— Şi Imorm-. In Serbia morm-. înmuguresc v. intr. Emit muguri, mă acoper cu muguri: arborii aă înmugurit.— Şi Imu-. V. Impupesc. InmuYă, V. InmoY. înmulţesc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulţijandarmii rurali. Aritm. Măresc un număr de atttea ori ctte unităţi se află tntr’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc tn cantitate ori tn număr: Jidanii s'aă înmulţit grozav tn România —Şi imulţesc. VecliI şi mulţesc. înmulţire f. Acţiunea de a saâ de a se înmulţi. Aritm. Operaţiunea care înmulţeşte saâ care din doâă numere numite înmulţit şi Inmulfitor tormează alt număr numit produs, care e format cu Înmulţi tu cum e format tnmulţitoru cu unitatea. Tabla înmulţirii saâ a lui Pitagora (atribuită acestui matematic Grec), o tablă pătrată care arată produsele a doâă numere înmulţite. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 2 4 6 8 10 12 14 16 18 3 6 9 12 19 18 21 24 27 4 8 12 16 20 24 28 32 36 5 10 15 20 25 30 35 40 45 6 12 18 24 30 36 42 48 54 7 14 21 28 35 42 49 56 63 8 16 24 32 40 48 56 64 72 9 18 27 36 45 54 63 72 80 înmulţit n., pl. e şi ari. Aritm. Număru care e înmulţit de tnmultitor tn operaţiunea înmulţirii (Fals detnmulfit). Gram. Plural. tnmulţltâr n., pl. oare. Aritm. Număru carel Înmulţeşte tnraulţitu tn operaţiunea înmulţirii, tnmurgesc, V. amurgesc, tnn-, V. In-. tnnăYmesc, V. năYmesc. romanica.ro înnăscut, V. înăscut. tnn^Q (mă), a -ă v. refl, (d. neaăă). Vechi, Mâ troienesc: tnneao-se (se tnneaOă) in Selmon (Ps. S. 67,15). — Şi.a se neoşa (prez. ind. mă neăoş sau neoşiz ?). Innlslpâz, V. tnlslpez. Innomolăsc, V. înomolesc. tn- şi Inobllăz v. tr. (d. nobil, după fr. ennoblir, a tnălta moralmente, şi anobttr a primi In nobilime). Fac nobil, primesc In nobilime. Fig. Ridic moralmente : virtutea te tnobilează. — Unele dicţionare zic inobi-lesc, ceia ce nu e uzitat. Inniimăr, V. număr 2. tnâd, a -ă v. tr.(lat. in-nâdo,'-dre,a Inoda, d. nodus, nod; it. mnodare, pv. nozar, fr. nouer, cat. mar. — Inoadă; să tnoade. V. dez-nod). Leg formlnd un nod: a Inoda o frlnghie. Fig. Unesc: nu poate Inoda idei. Formez, stabilesc: a Inoda o intrigă intr’o piesă teatrală. — Şi fnnod. Vechi a nuda (cind e acc. pe sufix). InoTâsc v. tr. (d. nod). Fac din nou, înlocuiesc, schimb, restaurez: a tnoi o haină, un gard. V. refl. Mă îmbrac In haine nouă.— Şi tnnoTesc. Greşit relnoTesc. Inoltură f., pl. i. Lucru noii, inovatiune. Inomolâsc şi Inămolâsc v. tr. (d. ilomol, nămol; pol.namulic). Bag In nomol sau acoper cu nomol. V. refl. Mă bag In nomol (nisip ş. a.) şi nu pot ieşi; vaporu s’a inomolit (mai rar trenu s’a inomolit lld. s’a troienit). — Şi nomolesc, nămoiesc. Şi tnn-. Inoptâz v. tr. (d. noapte). Ajung cind se Inoptează : mergînd pe jos de la Galaţi la Tecuci, am inoptat pe ta Piscu. V. refl. impers. Se face noapte, se Inserează, se întunecă. Pe tnoptate, cind se face noapte. — Şi Inoptez. V. Inserez, mtnec. fnorâz şi (est) fnourâz(mă) v. refl. uzitat ca impers d. nor, nour; lat innubi-tare, ven. inovolar, it. annuvolarsi, sp. anu-blarse, pg. anuviarse). Mă acoper cu nori: ceru, muntele se Inourează. Fig. Mă poso-morăsc, mă întunec, mă întristez. — Şi tnn*. Vechi ş nourez. V. ceţat. InoroTesc v. tr. (tn şi noroi). Vest. Bag. tn noroi, înglodez. V. refl. Mă înglodez — Şi fnnoroTesc. 1) tnât n. pl. uri. Înotat, acţiunea de a înota: tnotu e plăcut. V. not t. 2) tnot, a -ă v. intr. (lat. * innotare [=cl. innatare], care vine din *nautare, * notare, de unde şi vrom. not, a nuta; it. notare şi nuotare, vfr, noer..— înoată, să Înoate. V. nautic, navă). Vechi. Navig. Azi. Mă susţin pe apă stlnd ori Inaintlnd pin mişcarea mlnilor şi picioarelor, Fig. înot tn bogăţie, Is foarte bogat. Înot tn slnge, Is foarte plin de slnge. — Şi tnnot. in Oaş a nota (lat. *annotare). Vechi şi not, a nuta t noată (PsS.). = pluteşte, nâvigă. tnotât n., pl. uri. Acţiunea de a tnota : basin de Înotat fsafl de tnot). lnotăt6r, -oâre-adj. Care înoată saa ştie să înoate. S. f., pl. oare (că se subînţelege aripă, tradus după fr. nageoire). Şt. nat. Aripă de peşte. Pasăre Înotătoare, palmipedâ. înotă tură f., pl. I. Modu de a înota: Inotătură voinicească. fnourez, V. in orez. * tnramâz; a -ămă, v. tr. (d. ramă). Pun In ramă, încadrez (un tablou). înrădăcinez v. tr. (d. rădăcină). Fig. Fixer, sădesc: a Înrădăcina patriotfzmu tn inima copiilor. V. refl. Mă fixez, prind rădăcină : erorile se Înrădăcinează uşor. — Vechi şi răd-. Inrăfturâz v. tr. (d. rafturi, pl. d.raft). Echipez un cal cu tot harnaşamentu iui. InrăTâsc v. tr. (d. rău). Fac rău (crud): sărăcia i-a Înrăit. V. refl. Mă fac râu.— Vechi mă reTesc V. exacerbez. Inrămurâz, V. rămurez. înrăutăţesc v. tr. (d. răutate). Fac rău, răutăcios, maliţios. Corup, stric: societatea amicilor lui l-a Înrăutăţit. — Vechi şi râutăţesc şi răufesc. înrăutăţit, -ă adj. Maliţios, răutăcios. Corupt, stricat * înregimentez v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun In regiment, dau la regiment Fig. Bag Intr’o grupare, tntr’un partid: a Înregimenta nişte nemul(ămt(i Intr'o conspirafiune. * Inreglstrăre f. Acţiunea de a înregistra, mai ales vorbind de actele publice. * tnreglstratâr, -oăre adj. şi s. Care are funcţiunea de a înregistra. V. registrator. * înregistrez v. tr. (d. registru, ca fr. enregistrer). înscria In registru, însemnez, consemnez, notez. * inrîuresc v. tr. (d. rlu, după fr. in~ fluencer şi germ. be-em-Jlussen). Rar. influenţez. * inriurire f. (d. rlu, după germ. ein-fluss, influenţă, d. fluss, rlu). Rar. Influenţă. Inrodesc, V. rodesc. * Inrolăz v. tr. (fr. endier, d. râie, rol). Înscriu tn rol, In registru, tocmesc, angajez : a Înrola lucrători. Recrutez, angajez: a Înrola soldaţi. Fig. înregimentez, atrag tntr’un partid.- a Înrola nişte nemulfămifl. V. refl. Intru tn armată ca soldat Intru tntr’un partid. înroşiseşi roş6sc v. tr. Fac roş: a înroşi pămintu pin slnge, feru pin foc. V. refl. Mă fac roş: feru s'a Înroşit In foc, ti m'am Înroşit de ruşine. — Vechi ruşesc. tnrotât, V. rotat. Inrourăt, V. rourat. fnrudăsc şi rudesc v. tr. (d. rudă I). Fac rudă, V. refl. Mă fac rudă, mă Incuscresc-Îs rudă : familiile noastre se Înrudesc. Fig. Aceste cuvinte se tnrudesc. V. cumetresc. Inruşln4z, V. ruşinez. www.dacoromanica.ro 4ns& conj. adversativă (d. lat Ipsa, ca şi Insu). Dar (Dispărut din limba vorbită): eâ am plecat, el tnsă (ori tnsă el) a rămas. Ina&desc, V. sădesc. Insăgetii, V. aăgetez. Ins&Ylătură pl. i. Rezultatu însăilării, locu însăilat — Se zice şi sala, săilă, sălăi, şuldl £i şulăr. tna&Ylâz v. tr. (got. insaitjan, a lega cu funii. V. sailă, saia 2 şi sălai. Cp. şi cu ung. szil, aţă). Inşulăresc, cos cu împunsături rare şi in mod provizoria: a tnsăila o rochie. Ins&lb&ticâsc, V. sfilbfitlcesc. tnsăm, a -Smâ v. tr. (d. samă). Trans. Procur, fac rost de: el insamă. — Ina&m&râz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite. tn&intnţez, V. tnsemlnţez. însănătoşesc şi -6z v. tr. Fac sănătos, îndrept, vindec. Asanez. V. refl. Mă vindec. însărcinare f. Sarcină, misiune, ordin ; a da cuiva o însărcinare, a avea o însărcinare. însărcinat, -ă adj. Care are o sarcină, o misiune. Însărcinat de afacerT. diplomat temporar trimes tn lipsa unul diplomat permanent. S. f. Grâvidâ. însărcinez v. tr. (d. sarcină). Daa cuiva o sarcină, o misiune, un ordin: ministera l-a însărcinat să cerceteze. îngreunez, fac grăvldă. V. refl. Mă oblig sâ, mă angajez să. Ins&xănâz v. tr. (d. saxaia). Munt. vest. încarc, împovărez. — In P. P. şi săx-. înscăunez v, tr. (d. scaun). Pun tn scaun, întronez, instalez: a tnscauna un episcop. V. deacăunez. . * Insceptrât, -& adj. Rar. Cu .sceptru, ţintnd sceptru : mtnă tnsceptrată. Inachimb, V. schimb 2. tnscorţoşez (mă) v. refl. Devin scorţos. * înscris, -ă adj. Scris tn: numele Iul e înscris tn registru. Geom. înconjurat de o circumferenţâ şi atins de ia : poligon înscris. S. n., pl. uri. Ceia ce se recunoaşte In scris. inu numai din gură), adeverinţă, chitanţă.— Examin înscris, răa scris tld. ta scris, adică nu oral. * înscrii], -fs, a -fe v. tr. (fr. inscire, lat. in-scrlbo, -scribere). Scria, trec, însemnez ceva tntr’o condică, ş. a.: ocâsc v. tr. (d. şomoltoc). Est. Fam. Fac şomoltoc: a tn-şomolloci nişte petici. tnştllnţâre f. Acţiunea de a înştiinţa. Anunţ, Ştire, informatiune. — Fals Incu-noştllnţare. înştiinţez v. tr. (tn şi ştiinţă, y. Incu-noştllnţez). Anunţ, aduc ori trimet ştire, informez: înştiinţez pe cineva de ceva — Fals Incunoştiinţez (un cuv. nou amestecat din cunoştinţă şi înştiinţez). Int Inşulărâsc v. tr. (d. şular). Sud. însăilez — In nord. InşulăYesc. înşurubez (est) şi -pâz (vest) v. tr. (d. şurub şi surup). vlr un şurub: înşurubez un şurub. V. refl. Şurubu s’a înşurubat bine. Intârnlţ, V. Intărnlţez. Intârt, V. tntărlt. IntăcYunât, -ă adj. Iron. Incărbunat. IntăT ş. a., V. IntlT. ■ întăresc v. tr. Fac tare, fortific: a întări o cetate: Dad putere: mlncarea te întăreşte. Fig. Confirm, sancţionez : a tnlări o lege, o declaraţiune. Consolidez, fac să fie durabil: btnecuvlntarea părinţilor întăreşte casa fiilor. încurajez: vorba asta l-a întărit. V. retL Mă tntăresc : cetatea, bolnava s’a întărit. întărire f. Acţiunea de a sad de a te întări. Fig. Confirmare. încurajare. tntărltdr, -oâre adj. Care întăreşte. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor. tntăritură f., pl. [. Loc ori lucru întărit, fortificatiune: tniăriturile de la Focşanl-Nomoloasa-Qalaţl. Intărft şl (Ps. S.) Interit, a >â v. tr. (lat *lnt(rrito, -ăre, din Irrito, -ăre, a iHta, care a fost considerat ca compus din tn şi rito, iar in a fost înlocuit pin inter, sad a fost infl. de terrltare, a speria. De alt-fel, un glosar latin din sec. 8 zice lacessunt=in-terifant, hărfulesc). Irit, aţtţ, exc/t: cealu întărită. AtU, supăr: vorba asta l-a Intă-rltat grozav. Aţlt, îndemn : a Intărtta oastea la luptă. V. refl. Mă aţiţ, mă aprind: m’am Intărttat la luptă. In nord fntart, a -ărtă. Intărnlţez v. tr. înşel, pun şada (tarnifa). — Şi Intârnlţ, -ărniţa. IntemeYâre f. Acţiunea de a întemeia, întemeietor, -oăre adj. şi s. Care întemeiază. IntemeYâz v. tr. (d. temei). Pun temelia, fundez. înfiinţez, creez: a întemeia o şcoală. Bazez, sprijin: a tntemela o afir-maţiune pe un principii. V. refl. Mă bazeţ, mă sprijin, mă bizui. — Vechi Intemelles, temeTez, femeiesc, -llesc şi-llicesc. întemniţez v. tr. închid In tentnlţă, in-carcerez (ChN. 2,30). Interese şi fntlrâsc v. (r. (vsl. te-riati, a urmări; nsl. terjati, a exige, tiratt, a alunga; slrb. terati, a împinge, a alunga, tsterati, a expulsa, V. bitlresc şi poteră). Est. Vechi, lntarc, Rar azi Alung, izgonesc, îndepărtez, expulsez : aă fost în-teriţl din minăstirile lor (Uric. 429)/ şi dacă o tntereşte cineva (pe holeră), să htul-tămlm Iul Dumnezei (lorga, Neam. Rom. Pop. 1,531). Prigonesc, — Forma Infl- In rey. I. Crg. 1913, 30. Vechi şi cu Int. dţ ,C0nduc“, www.dacoromanica.ro lNT tnterft v. tr. V. Intfirtt. tn teri tare f. Ps. S. Intărltare (acţiunea de a întărită). Ingtnare. Răpegiune. întreţii), V. terţlfl. înteţesc v. tr. (cp. cu Intiştesc). îndemn, stimulez : tnteţinda-l şi tncinglndu-l doni de părinţi (Isp.). V. refl. Cresc tn intensitate, sporesc: ploaia, lupta se înteţise. Intfmpin (est) şi tntînpln (vest), a -ă v. tr. (d. timpină, tlmpina, darabani, care suna etnd armatele se ciocneau, se Intim-pinau). Inttlnesc, merg Înaintea cuiva ţasâ-1 primesc: copiiit l-au tntlmpinat pe tatăl lor, poporu l-a intimpinat cu pine si sare pe domn. Previn, apuc tn ainte, pretntimpin; a tntlmpina o boală, o nenorocire. Obiectez, ripostrez : „nu mi tem", tntimpină el. Dau peste, tnttlnesc: a intimpina mari dificultăţi. Suport, pretntimpin, fac fată: a mtim-pina cheltuielile. — Vechi timp-, timp-şi tump-. Intlmplnâre (est) şl tntt- (vest) f. Acţiunea de a Intimpina. Obiecfiune, ripostare. Epilepsiei Intlmplnarea DomnuluT, o sărbătoare ortodoxă la 2 Februariu. IntlnăcTune f. Vechi. întinare, acţiunea de a tntina. Intlnătură f. pl. I. Vechi. Loc întinat (de ex., o pată pe o haină). tntfnd, -tins, a tindo v. tr. (lat. întindere, -tentum şi -tensum. It intindere, fr. entendere, sp. pg. entender, înseamnă „a Înţelege, a auzi", iar p. Inţ. rom. aâ verbu simplu. V. tind). Trag şi lungesc ori lăţesc, tncordez: a întinde coarda arcului (mai des: a întinde arcu), a întinde o bucată de gumă. Trag tn toate părţile: nu mă intindefi cum tntind lupii prada, că vă daă fie-căruia clte un măr. Duc tnainte, prezent ofer: cer-şitoru întinde mina, ia Intinde-mi o farfurie de colo I Desfăşor, desfac: tntindfringhia ca să tntind rufele ca să se usuce, tntind masa (pun masa). Iron. Trtntesc la bămtnt, lungesc: cind te-oi întinde acuma I Dezvolt, lăţesc: a întinde dominafiunea unei ţări, relafiunile comerciale. A întinde cuiva o corsdţfig.),a-l face să cadă tnşeltndu-1 pin uneltirile tăie (Cu tnt. propriu se zice mal mult a pune o cursă, o capcană fşoaricilor]. A întinde vorba, a lungi vorba.V.intr.Trag din: lupii tntindeaă din pradă. A o întinde (la dlum), a lua drumu spre, a o porni, a te îndrepta spre: hai s'o întindem spre casă, că-i tlrziu I V. refl. Mă lungesc ori mă lăţesc: guma se întinde cînd o tragi. Mă lăţesc: cerneala se întinde cînd scrii pe htrtie umedă, focu se întinde, s Întins, ajung ptnă la : Românii se întind de la Tisa plnă peste Nistru, dominafiunea Angliiis'a întins colosal. Mă tnvtrtesc pe linguriţă: pelteaua rău legată se întinde pe linguriţă. Mă culc, mă lungesc, mă tologesc .• copiii se întinsese pe malu mării. Lungesc vorba, scriâ : acest autor se întinde şi asupra altor chestiuni. imi permit prea mult: nu te întinde mai mult (tf ctt permite punga. A te întinde la caş- tNT caval (fam.), a tinde să obţii ceva. Ctt fi-e plapoma (sau cerga), atita te întinde (sad Intinde-te), nu cheltui mai mult de ctt pot! ctştiga (Prov.). — La Dos. şi răstind (pin schimbare de prefix). întindere f. Spaţiu ctt se întinde un corp, dimensine tn suprafaţă:o vastă întindere a mării. Durată: întinderea vieţii umane e scurtă. Dezvoltare, extensiune: întinderea unui discurs. Fig. Mărime, proportiune, dimensiune : întinderea unui dezastru. Fie. Acea proprietate a materii! pin care corpurile nu pot ocupa de ctt un anumit lot tn spatiâ. Intlnerâsc v. intr. (d. tlnăr).Devin tlnăr: a întineri de bucurie. V. tr. Fac tlnăr: bucuria te întinereşte. — Vechi, azi Trans. P. P. tineresc. intinăz v. fr. (d. tind). Umplu de tină, de glod, de noroi. Fig. Mlnjesc, profanez: nu vă întinaţi demnitatea I tnting. -tins, a -tinge v. tr. Hat. tinr-gere şi in-tingere, -tinclum, a întinge. j\ muia; it (inHingere, fr. teindre, sp. tertir, pg. tingir. V. tinctură). Bag, moi tntr’un lichid ori sos: a întinge plnea’n sos ţi a o duce la gură, a intinge condeiu’n cerneală. întins, -ă adj. (d. tntind). Vast de o mare întindere : ţes întins. Culcat, lungit: şedea întins pe iarbă. Farfurie întinsă, nu mult adlncită, pentru solide. S. n. Pe tntinsu fâril, pe întinderea ţării. Adv. Direct, de-a dreptu: s'a dus intins acasă. V. tina. tntlnsoâre U pl. ori (d. tntind, întins). O unealtă de tntins pelea la cizmărie. Întindere nervoasă a corpului: leşin amestecat cu Intinsorl (Cr.). Intr’o intlnsoare, tntr’un suflet, tntr’un mers fără tntrerupere: 41 plecat tntr’o'ntinsoare. Intlzătoăre şi tinz- f, pl. ori. Vest. Lambă, funia;' lanţu safi drugu care uneşte capătu osiit carului cu crucea din ainte ţi cu cea dinapoi. întlnzât6r n, pl. oare. Crivea, zatcă, bătu cu care se smnge pe sulu din 'ainte ptnza ţesută. întipăresc v. tr. (d. tipar, ca şi tipăresc). Las urmă apestnd: Im i întipăresc talpa pe saâ tn nisip. Fig. fmi întipăresc ceva In minte, tmi fixez bine tn minte. V. refl. Las urme apesindu-mă: talpa s’întipărit pe nisip. Fig. Figura lai mi s’a întipărit In minte. Intirâsc, V. Interese. Intiştesc v. tr. (vsl. tistati. V. înteţesc). Vechi. împing, urmăresc. * intitulez v. tr. (mlat. intitulo, -ăre, Tr. intituler, it intitolare). Dafl titlu unei cărţi, unui suveran. V.refl.Imi dafl titlu de: acest mitropolit se Intitulează „al Moldovei ţi Sucevei". IntfT (vest) şi IntăY (est), -Te , nnffl. ordinal (lat. •antâneus, d. ante, triaînte, V. ainte). Prim, care e tn aintea tuturor tn timp, loc, ordine saâ valoare: ziua ‘nttia, — 700 ■>“ www.dacoromanica.ro Jnt 701 banca 'nttia, regimentu ’jttll saă tnttla zi, Intlla bancă, Inttiu regiment. Zi Intli (lld. tntlie, cela ce nu se zice), zifia ’nttla a lunii: azi avem zi tntti, stnttm la tntti (tld. zi Intti) a lânii. Se mal zice: clasa’ntlia. — Inttia dată şi (mal urlt) Inttlaşl dată, Inttia oară prima oară. — Cel (cea, cel, cele) dIntti (de Intli), Inttiu, primu (mai ales In rang ori valoare): acett elev e cel dinţii (sau: Inttiu) din clasa lai, huietu a ajuns ptnă la cele dinţii (saâ : luttiele) santinele. Adv. InttY, mal InttT, (fam.) mal IntlY şl ’ntîT şi dlntru’nttT (Mold. dintro’ntăl), la început, tn ainte de toate: tntti cugetă, şi pe urmă fă. Inttia oară: clnd am strigat tntti n’al auzit. Dintru’ntU mai înseamnă şi „de la început, din capu locului": eă am observat dintru'ntli că drumu e răă. InttYetâte (vest) şi tnt&letâte (est) f. Prioritate, calitatea de a fi inttiu In timp, In drept ori tn rang. . tnttlntfsc şi (vechi, azi Bucov. Serbia) ttlnesc v. tr. (ung. talălni). Găsesc In mers pe cineva care merge şi el sad a venit de curlnd: l-am tntilnit tn drum spre casă. V. refl. Găsesc pi cineva pe drum: intor-ctndu-mă acasă, m’am tntilnit cu el,ne-am tntilnit ia col/u casei. Mă ciocnesc, mă In-caler tn duel sau tn război. V. întimpin. fnttlnfre f. Acţiunea de o sau de a te Inttlni. întrevedere. Ciocnire, încăierare In duel sad In război. tnttlnlş n., pl. uri. Acţiunea de a sad de a te Inttlni. — Vechi tfln-. tnttlnltură f_ pl. I. Locu de tnttlnire. Rezultatu Inttlniril. O boală despre care, In medicina băbească, se crede că se capătă din tnttlnirea cu vre-o ztnă ş. a. tntimptn, V. IntlmpIn. Inttmpl&re f. Cela ce se tntimplă (tn bine sau In rău): ziarele publică tnttm-plările din lume. Din Intlmplare, Intlm-plător, fortuit; CUD1 merg lucrurile (independent de voia omului). — Vechi tîmptare. V. accident, caz, eveniment, azard. tntîmplătâr, -oâre adj. Din tnttm-plare, accidentali Eventual. Adv. Din In-tfmplare. ■> Intimptu şi (vechi, azi tn est, pop.)tfm-ptu(mă), a -Ă v. refl. (lat. *templare, d. templum, tempia. V. templu şi contemplu). Vin împrejurările ca să fid de fată: m'am tnttmplat să fiă acolo la sosirea lui (V. zuodesc). Se tntmptă v. refl im-pers. Se produce, supravine: o mare nenorocire s'a tntlmplqt; nu apropia benzina de foc, că. se poate Inttmpla să se aprindă, tnttrăsc, V. tlresc. tnttrzlât, -& adj. şi s. Care e tn tntlr-ziere, retardatar. tnttrzlâre f. Acţiunea de a Inttrzia, zăbavă. tnttrsfY'şi -le*, a -â v.,tr. (d. • tlrziu). Rămtn tn armă cu timpu, zăbovesc, sosesc tlrziâ: eă am tnttrziat, ceasoraicu a In- 1NT ttrziat (a rămas In urmă). V. tr. Fac să ră-mtnă tn urmă cu timpu: nu mă Inttrzia cu palavrate tale! — Şi -frzIY (acc. pe t). întoarcere f. Acţiunea de a sad de a se întoarce. Revenire spre locu de unde a] plecat, Inturnare. tntdema şi IntdcmaY adv. (In şi tact mai). Tocmai, taman, aidoma, identic: casa asta e întocmai ctt cea-laltă. — In vorba mai mult intocma. V. tocma. întocmesc v. tr. (d. tocmai). Formez aşez, dispun, organizez: a tntocmi un negoţ, un plan, o lege. Arm. Aşez tn linie (In opoz. cu coloana): a întocmi escadronu. întocmire f. Organizare: întocmiri sociale. Arm. Aşezare In linie: întocmirea esca-dronului. * Intonez v. tr. (fr. entonner; lat in-tono, -ăre). Încep un cintec dlnd ton vocii. Ctnt, celebrez: a Intona un imn cuiva. Oram. Accentuez, dau toi\: a intona o silabă. întdre. -drs, a -oârce v. tr. (lat. in-torquire, it. intd cere, vfr. eniordre, sp. en-torchar. V. torc). Invîrtesc, mişc tn cerc (o roată, o frigare). Schimb pozifiunea ori direcţiunea, îndrept aiurea: a'ntoarce capu, ochii, ocheana, tunu spre un punct. Aşez pe partea cea-laltă (pe dos) o pagină, o foaie, o haină, o minecă. Inapoiez, restitui: i-am întors banii. Aduc înapoi: t-am întors din drum. Fig. Fac sâ-ţl schimbi părerea (ori hotărtrea), conving, convertesc: l-am întors /a ginduri bune, nu l-am putut întoarce din credinţa lui. Jugănesc : a'ntoarce un berbece. A a’ntoarce (pe foaia cea-laltă, pe altă foaie), 1. a-ţi schimba părerea ori afirmaţi* unea ca să lasă tot In folosu tău, 2. a schmua procedura, a proccda mai sever. A'ntoarce cuiva vorba, a-l repeta obraznic vorbele lui. A-ţi întoarce vorba, a ţi-o schimba, a te răz-gtndi. A-ţi întoarce faţa de la cineva, a-l părăsi, a-l da uitării. A'ntoarce cuiva spatele, 1. a-i arăta dispreţ, 2 a fugi de el de frică. A’ntoarce un ceasornic, a-i lnvtrti(a-I strtnge) coarda cu cheia ca să continue mersu. întoarce casa cu josu'n sus, a face dezordine’n ia (hara-păra, val-vlrtej). V. intr. Corabia întoarce, se’ndreaptă spre alt punct, ocoleşte. Scatiu întoarce, ctntă întors, cu întorsături. V. refl. Mi’ndrept spre partea din apoi, la dreapta, la sttnga (ca un tun, un telescop). Mă'ntom, revin (acasă). Mă’ndrept, mă adresez ; se'ntoarse spre mine. Mă aşez pe cealaltă parte (vorbind de unu care doarme): se intoarse şi dormi in ainte, Mă schimb : s'aă întors lucrurile. Fig. A te Întoarce sad a te invlrti intr'un călcli sau intr'un picior, a primi foarte vesel o veste. A ţi se tntoarce (pe dos) sufletu sau maţele sau inima, a-ţi ii foarte greaţă.—E bine să nu se confunde mă'ntorc (In pat) cu mă'ntom (din drum). tntorcăturâ f., pl. i. Trans. Cale primară, prima vizită a însurăţeilor la părinţi ori a părinţilor la însurăţel. Vechi. Revoltă. tntorldc, V. tntroloc. www.dacoromanica.ro Intdrn, a -urnă v. tr. (tn şi torn sau lat* intornare). întorc, aduc acasă; Dumnezei să te tntoarne cu bine. (Cr.). Distorc, recapăt (banii ş. a.). Îmi Intorn vorba, Imi schimb vorba (hotârlrea, Învoiala, promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: mă’ntorn acasă. Ploile se’ntoarnă, ploile revin. — E bine să se deosebească mă'ntorn (acasă) de mă’ntorc (la dreapta, tn pat). IntoroYez v. tr. ca şi a turtii). Trans. Fam. Toca şi tntoroia guriţa, ti turuia gura (Ret. Noua Rev. Rom. 8, 1900, It, 125). tntârs, -toarsă adj. Intumat, care s’a tntQrs acasă: povesteau unii din cei întorşi de la rdzbot Sucit, curios: fire întoarsă (caracter strania). S. n., Pl. uri. întoarcere: mai grea Imi pare calea acum ia'ntors acdsă (Al). Adv. A clnta întors (vorbind despre o pasăre), a facu fel de fel de întorsături de voce. întorsătură f., pl. I. Rezultatu întoarcerii, modu de a te întoarce, de a ocoli, de a te răsuci: trăsura sta răsturnat la o întorsătură, pisica a scăpat de cine pin clteva întorsături, acest dansator are întorsături elegante, acesta face o poezie dintr'o întorsătură de condei. Variafiune tn vorbă, stilt clntec: întorsăturile clliiecului privlghitorii (V. vers). Modu de a te întoarce, de a prezenta lucrurile : a da o întorsătură originală ideilor tăie, a da o întorsătura ri-diculă vorbelor cuiva, Modu cum se prezentă : ofacerea ia o întorsătură gravă (V. turnura). fntorsură f„ pl. f. întorsătură. Ocol, cotitură. Arătură (p. a întoarce pămintu). Intârt, -oârtă adj. (lat intârtus). Vechi. întors, sucit: picioare strlmbe şi Intoarte. Intortochiat: cărări tnloarte. Fig. Perfid, răutăcios. îndărătnic (Ps.S.). Intortâre f. pl. ări. (d. * Intort, a -d, dedus din lat. tortare, a tortura, ori din adj. rom. Intort). Vechi. Incăpăţlnare. tntortochTăt, -ă adj. Sucit, Invlrtit» labirintic: oraş cu strade Intortochiate. Fig-Frază intortochiată, trază sucită şi obscură-Adv. A scrie Intortochiat, a scrie sucit, obscur. — In est -cheat. Intortochăz, a -chYă (vest) şi -cheâ (est) v. tr. (d. Intort, de unde s’a tăcut * tn-tâartec, a -că, apoi intortocă, eă tntârtoc, [Ban. Trans.l apoi -chia, ori d. lat * intor-ticare saâ * intorticutare; fr. entortUler, sp. entortijar). Sucesc, tnvtrtesc: a Intortochia cărările, (fig.) o frază. V. trunchez. Intârtur, V. cap-fntortur. tntorţel, V. tortei, întovărăşesc v. tr. (d. tovarăş). Asociez. V. refl. Mă asociez. V. tnstmbrez. Intrăm! Intrăm, întrămez şi -emâz, a -ă v. tr. (d. Inşi trani, ca distram). Restabilesc sănătatea, întăresc, înfiripez: mincarea şi băutura te întremează. V. refl. Îmi recapăt sănătatea: bolnavu s’a intremat. tntr’adins, V. adlns. Intrare, V. Intrare. întraripez, V. înaripez, tntrarmez, V. artnez. tntrăt, V. intrat. Intrauresc, V. avresc. între prep. (lat Inter, pv. Ir. sp. pg-entre). In mijiocu altora, avlnd la dreapta şi la stingă saâ tnainte şi tnapol alţii: Basarabia e aşezată tntre Prut şi Nistru, duşmanii erau prinşi HAI re doua focuri, tntre noi şi voi e un rlă saâ (fig.)- o mare diferenţă, tntre 2 şi 4 e 3. Pintre, pin: eu am petrecut mult tiup intre străini. Dintre: Intre toţi nu s’a găsit nici una care să plece. Arată reprocitatea: noi petrecem tntre noi, In războaiele civile cetăţenii se bat tntre ei (saâ unu cu altu). In compoziţlune cu unele verbe (după fr. entre), înseamnă 1» „pe jumătate, puţin': uşă întredeschisă, 2. ,unu pe altu, Intre el“i liniile se întretaie. — In Ban. Intră. Cp. cu către, cătră. * Intreâct n., pl. e (Intre şl act, dupâ fr. entr'acte). Interval Intre actele unei piese teatrale cind se joacă. — Mal des (dar nu mal bine) antract. tntrgb, a -ă v. tr. (lat intir-rogo, -dre, a întreba, de unde s’a făcut * tnterg, * tn-terb, întreb; vfr. enterver [ca şi corvie, cor-vadă], de unde vine şi pv. entervar. — Se conjugă ca înec. V. interog). Cer informatiuni : 11 întreb pe cineva ce s’a tnttmplat. Examinez, interog, ascult: profesorii U întreabă pe elev. Supun unul mterogatoriâ : judecătorii II întreabă pe acuzat. întreb de (ori despre) cineva ori ceva, întreb pe cineva despre cineva ori ceva : m’a întrebat de adresa ta. întrebare f. Acţiunea de a întreba. Chestiune, interogatiune. A pune o întrebare cuiva, a-1 întreba. Semna întrebării, semnu grafic care arată întrebarea („?“). tntrebât n, pl. uri.Acţiunea de a întrebă mult: destul cu întrebatul întrebuinţare f. Acţiunea de a întrebuinţa, uz: întrebuinţarea unor bani, unui cuvlnt. A da o întrebuinţare unui lucru, a-1 utiliza la ceva. întrebuinţez v. tr. Munt. încăpăţînat, îndărătnic. • Inţlgiesc T. tr. Nord. Trag tn ţiglă, pun In frigare. Inţlglez, V. tnţ&glez. tnţlnat, -fi adj. (d. întinez). Est. Prins (legat, fixat) puţin şi gata să cadă; un copac nutnai tnfinat. Fig. Pornit, gata de atac ori de a te lăsa In prada pasiunii: mă uitam Infinat (VR. 1923, 4,22). fnţlnâz v. tr. (lat tlnuare, a supţia, d-tinuis, supţire. V. atenulez). Est. Fixez puţin aşa In cit să cadă cind va fi atins : a întina un poă ca să se prăbuşească la trecerea duşmanilor. — Şi aţinez In Trans. înţolesc T. tr. (d. ţol haină). Dăruiesc cuiva haine saa alt-ceva, II îmbrac, II îmbogăţesc. V. refl. mă îmbogăţesc, mă Inciu-păresc: acest sărac s’a mai înţolit.—Vechi şi -ez (Let 3, 323 jos). tnţoponiizi tnţorţonezşi tnţoţonez, V. tmpopoţonez. Inuntru, V. înăuntru. Inur&hlsesc, V. urghisesc. învălătucesc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, tnvtrtesc: a învălătuci un covor, o foaie de hlrtie, o frunză. Înfăşor: învălătuci o curea pe un bă}. Înfăşor, învelesc, acoper într’un vălătuc; a învălătuci o stofă Intr’o htrtie. V. vălătucesc. tnvălesc (est) şi învelesc (vest) v. tr. (tn şi vsl. valiti, a Invăli, a învălui, a învălătuci, d. valii, val, undă. V. nă- şi prăvălesc, vălătuc). Acoper: zăpada tn-văleşte _pămlntu, a Invăli un bolnav cupla-poma. învălătucesc, tnfăşor: nişte mănuşi Invălite Intr'o htrtie. V. refl. Mă acoper (cu plapoma). Invălfş (est) şi tnveliş (vest) a, pl. ttrl. Ceia ce Invăleşte din toate părţile, ceia ce învăluieşte: Invălişa nucilor (găoacea), al cărţilor (scoarţa) ş. a. Invălft, -ă adj, (d. tnvălesc). Est. Fig. Gras, durdulia. — Dim. invăli(el, -ică. tnvălltoâra (est) şi tnvel- (vest) f., pl. ori. Ceia ce înveleşte pe deasupra, scoarţă lăvicer, velintă, macat (V. cergă, cuvertură). Nord. Rar. Naframă, tulpan, bariz. tnvălltură f., pl. I. Felu de a Invăli. Vechi. Invălitoare. învălmăşeală f., pl. eli. Acţiunea de a ori de « se învălmăşi. Rezultatu ei, amestec, îmbulzeală, aglomeraţiune de lume: pungaşii căutau să profite de învălmăşeală. — Şi vălm*. învălmăşesc v. tr. (d. de-a valma). .Ame»tec, pun tn dezordine. V. refl.. Mfi amestec: toată lumea se învălmăşea in plată. Fig, Mă încurc, mi zăpăcesc: se învălmăşea tn vorbă. — Şi vălm-. V. In-vrăşulasc. , învălmăşit, -A adj. Amesecat Ifl grămadă. — fi vălm-. InvăluYesc şi (vechi) văluT^sc v. tr/ (d. val 1, ca şi tnvălesc). Învălătucesc, a-coper din toate părţile: apa, Intunericu l-a învăluit. Înconjur, Impresor: Invăiuirăm oastea duşmănească, tnvălesc, acoper: şl-a învăluit bine trupu, am învăluit focu’n cenuşă. Fig. Chinuiesc, strtmtorez, sttnjinesc: l-au învăluit nevoile. V. refl. Vechi. Mă învălătucesc, mă acoper de valuri: marea se învălui. Mă încolăcesc (ca şerpii). Fig. Mă zbucium, mă zbat, mă framlnt; tnvăluin-da-se prin munte flămlnd şi trudit, aă ne-merit la un pirăă (Ur.). Invălultură f, pl. i. Vechi. ’Turburare zbucium. InvăpăYez v. tr. (d. văpaie). Fig. Aprind grozav, înflăcărez: vorba asta i-a învăpăiat. fnvăreâză(se) v. refl. impers. Se iace vară. V. vărez. ' invfirgât, V. vărgat. tnvâsc, -văscut, a -veşte şi â şi (vechi, azi nord) a învie, -vis v. intr. (lat. m-vtvire a trăi. Forma a tnvie se conj. întocmai ca a scrie şi avea un perf. arhaic tnviş pe lingă tnvi-sel, pers. III tnvise. Forma a învia e pin anal. după a tăia, ca’n Banat a scria lld. a scrie. V. viez). Mă scol din morţieă Invit, tu Invit; Hristos a'nviat Bau a’nvis (Formulă de salutare a creştinilor la Paşte, la care se răspunde cu Adevărat a'nviat saii a'nvis). V. tr. Dau viaţă, vivific, însufleţesc : Hristos t-a’nvial pe Lazăr (Ev.).—Fals inviă. tnvlncăturăf., pl.I. Vechi.Rar. Biruinţă. tnvincesc(mă) v. refl. (ca şl înving). Vs. Mă lupt (rev. 1. Crg, II, 85). învineţesc v. tr. (d. vtnăt). Fac vtnăt V. refl. Mă fac vtnăt; corpu se învineţi# de lovituri. Jm www.dacoromanica.ro înving, wins, a vinge v, tr, (lat. vin-dre, vlctum, it vincere, Tr. vaincre, pv. ven-cer, cat. sp. pg. vencer. V. pre-venc, con-vlng, In-vlnclbll). Biruiesc, dovedesc, Infrlng, covtrşesc pin puterea fizică; Trilan i-a învins pe Daci in război, R&mtn deasupra, întrec.- a-i învinge pe rivali. Domin, Infrtnez.’ a învinge durerile, mînia, pasiunile.—Vechi vene, vine, vtnc, vlng, vtng ; învenc, tnvlnc (şi -casc), înving. Part. -vîncut, -vencit. Perf. -vin-cât. La Cant şi vine, a vinci. învingere f. Acţiunea de a învinge, biruinţă, victorie. tnvlngăt6r, -oâre adj. şi s. Care învinge ori a învins, victorios. învinovăţesc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuiesc. fnvInuT^sc v. tr. (d. vină). Mai rar. Acuz, învinovăţesc. — Vechi vinuTesc. înviorez v. tf, (d. vioară 1). Redau vigoare, întăresc: ceaiu l-a mal înviorai. Fig. însufleţesc, bucur: vestea bună l-a înviorat. V. refl. Recapăt vigoare: spălindu-se cu apă rece, s’a înviorat. Fig. Mâ bucur: s'a înviorat auzind vestea asta. tnvlt^z v. tr. (lat itivlto, -ăre, a invita). Est. Vechi. Azi Maram. îndemn, amut, îmboldesc (la răfi), V. refl. Mă amut mă pornesc: s’aă invitat asupra Ducăl-Vodă (N. Cost). Mă tnâdesc, mă nărăvesc: se invitase tiranii de veneau la divan cu pîră (N. Cost), învia, fals tld. învii. tnvîltoâre f, pl. ori (din * invottoare, d. tnvolb, V. vuitoare). Locu unde se tn-voalbe ptnza la ţesut Vuitoare. fnvtltor^z v. tr. Rcr. Învlrtesc ca'ntr’o vuitoare. tnvîlvătez(mfi) v. refl. (d. vllvătaie). Vechi. Mă aprind cu mare flacără. tnvilvoT^z(mă) v. refl. d. vttvoi) -Vest. Rar. Mă Invllvătez. V. vîlvorez. înving, V. înving. InvIrfuT^sc, V. vîrfuYesc. Invîrlig, V. îmbtrllg. Invîrst^z, V. vîrstez. tnvlrt (nord) şi -tesc, a -f v. tr. (vsl. vrăteti şi vratiti, rudă cu lat virtere şi in-virtere, a Invlrti. V. răz-vrătesc, po-vortesc). Mişc In cerc: a Invlrti o roatâ, o frigare, un baston (In aer juctndu-mă). Fig, Mtnuiesc, întrebuinţez: acest comerciant invlrteşte (fr. roule) un mare capital. V. refl. Mi mişc tn cerc, mă rotesc, mă întorc tn prejuru meu saâ al altuia: păminta se Invlrteşte in prejuru Iul şi ai soarelui. Fig. Iron. Ocup un loc bun pin şiretenie: acest tlnăr s’a invirtit bine ocuplnd un post bun. Baba asia e aşa de şireată, in cit in-vîrteşte lumea, e foarte şireată. A Invlrti cuiva capu, 1. a-1 face să creadă ceia ce vrei tu, 2. a-1 scoate din minfi. A fi se tn-vlrti capu, a se invlrti lumea cu tine, a fi ameţit, a avea ameţeli. fnvtrteălă f., pl. eli. Acţiunea de a In-vlrti. Invlrtitură. Fig. tron. Acţiunea de a ocupa un loc bun pin şiretenie.* a umbla după invlrteală. învîrtecuş adj. n. fără pl. (un cuv. format de copii d. învlrtesc ca să rimeze cu ineiuş într'un joc al lor). V. Ineluş. , învlrtej^sc v. tr. (d. vtrtej). Rar. In-vlrtesc: crivăfu tnvlrtejea (sau vtrtejea) zăpada. Vechi. Întorc, prefac : a invirteji rău In bine. V. refl. Mătntorn: Ştefan-Vodtt; ca 'mare doblndă, s'aă invirtejit tn fara Moldovei (Ur.), s’aă tnvlrtejit înapoi (N. Cost 2, 91). tnvîrtită f., pl. e. Plăcintă făcută dintr'o foaie Învălătucită şi apoi lnvtrtit& ca un melc (saâ aşezată ca brazdele pe cimp dacă tavaua e In patru colţuri). V. ştrudel. Invtrtit6r, -oâre adj. Care se tnvtr-teşte: porumb (pasăre) Invlriitor. Dervişi tnvlrtitori, un fel de dervişi care se învtr-tesc tn loc clte o oră ori dofiă ca nişte adevăraţi nebuni. Invîrtltoâre f., pl. ori. Manivelă, coarbă. învîrtltură f., pl./. Rezultatu Invlrtiturii: o invlrtitură a pămintului in prejuru Iul formează ziua şi noaptea, Invîrtoşăre f. Acţiunea de a (se) tnvlr-toşa V. vîrtoşare. învîrtoş^z v. tr. (d. vlrtos). Solidific. Fortific, dau putere. V. refl. Mâ solidific Prind putere. învtrtoşltură f., pl. i. Parte vtrtoasă (solidă). tnvîrvomât, -ă adj. (d, vsl. vrăhomă, peste vtrf, peste măsură). Mold. Vechi. Ajuns la culme, covlrşitor: dragoste tnvlr-vomată. învoTâlă f., pl. ieli. Acţiunea de a te tnvoi, de a consimţi, contract conventiune, pact. Htrtia pe care e scrisă această învoială. învoT^sc v. tr. (d, voie safi d. voiesc). Las să, dau voie : colonela l-a învoit pe soldaţi să iasă tn oraş. V. refl Convin, fac un contract, o convenţiune. învoleşâz v, tr. (d. voie, voios). Vechi. Înveselesc. V. tnvoloşesc. în voinţă f., pl. e. Vechi. Învoire, concordanţă. învoinţez v. tr. VecAi". Permit învoToş^sc v. tr. (d, voios). Rar. Fac voios, înveselesc. V. refl. Mă înveselesc. V. InvoTeşez. învoire f. Acţiunea de saâ de a se a tnvoi. Permisiune: învoirea (ţaţă unor soldaţi de a Ieşi tn oraş. învoit, -ă adj. Care are voie (permisiune : soldafi Invoifi să iasă tn oraş. Înv6lb, -v6lt, a -voălbe v. tr. (lat. in-v6lvere, -voldtum, a învălătuci, V. învoit, Îlezvolt, dez şi su-volb, holbez). Vest. nfăşor, învălătucesc: volbura se învoaibe (Şez. 36,6), ptnza se tnvoalbe la tnvîltoare (CL. 1910,4). Ban. (tnvolb, e *â). Holbez. www.dacoromanica.ro fnv6lbur şi -6*1 O -Hfi, v. tr. (d. volbură). Rostogolesc, faa să faci volburi (apa, fumu, colbu, ptnza): şivoaiele tnvolburaseră vtrtoapele şi jăpşile (Chir. Grănicerul). V. refl. Apa începu să se învolbure (Chir. VR. 1913, 7-8, 5-3). — Şi volburez. 1) fnv6lt| •voâltă adj. (d. tnvolb). Vest. Bătut, cu mai multe rtnduri de petale : flori Invoalte. Fig. Plin, bogat: vie'nvoaltă, mustăţi Invoalte. 2) Involt(mă), a -A, v. refl. (d. tnvolb, învoit). Vechi. Rostogolesc grămădind (ră-tunzind), Involburez. învrăjbesc v. tr. (d. vrajbă). Fac vrăjmaş: banii tl învrăjbesc pe oameni. V. refl. Devin vrăjmaş: s’a tnvrăjbit cu el din cauza banilor. tnvrăşulâsc v. tr. (d. vraşilă). Olt. Amestec, învălmăşesc lucrurile (Iov. 63, 129, 135). învrednicesc v. tr. (d. vrednic). Fac vrednic, capabil: Dumnezei l-a învrednicit să domnească peste 40 ani. V. refl. Ajung tn stare si, am posibilitate: nu m’am învrednicit tncă să mă duc să-l văd. V. vrednU cesc. tnz&b&lâz v. tr. Pun zăbalele (zăbala şi zăbăluta), tnstrunez. Fig. Infrtnez, prind, reduc tn puterea mea: m'a Inzăbălat muierea (Pan) 1 tnzăbrelâz, V. zăbrelez, -esc. tnz&tâz v. tr. (d. zale), Îmbrac In zale. — Part şi Inz&Oat, chiurasat tni&p&diso şi (Cor.) z&p&disc v. tr. (d. zăpadă. V. nă-pădesc) lntroienesc: viscolu a tnzăpădit trenu, trenu s’a tnzăpă-dit. — Şi înzăpezesc (d. pl. zăpezi), cuv. greşit format de ignoranţi. tnz&tonâsc» V. z&tonesc. tnz&Oâtf V. Inzălez. tnzăvonâsc, V. însovonesc. tnzdr&venâsc v. tr. (d. zdravăn). Far iar zdravăn, însănătoşesc, restabilesc. V. refl. Mă fac iar zdravăn. — Şi zdr&venesc şi zdrevenesc (vest), înzecesc v. tr. Fac de zece ori mal mare înzecit» -ă adj. Mărit, augmentez~tie zece ori. Adv. Această sumă e înzecit mal mare de cât aceia. InzechTâti -ă adj. Vest. Îmbrăcat tn ze- ţnzeîâsc v. tr. (d. zeii). Rar. Deific, divinizez. tnzestrâz v. tr. (d.zestre; pv. adasirar)' Dau zestre, dotez: părinţii tşi înzestrează fetele. Fig. Natura a lnzestrat-o cu o mare frumuseţi şl Inteligenţă. fnzltâsc şi (vechi) zltâsc v. tr. (d. zile, zi). Dau zile vieţii cuiva. Dumnezei să te tnzilească, Dumnezeii să-tl lungească viata.’ tnzlflăt, -â adj. Rar. Născut tn aceiaşi zi cu altu. ÎRztmb^sc v. tr. Rar. Ztmbesc : duioase baze înzimbeştl (Pan, Nastr. Hogea). V. refl. Mă bucur, mă înveselesc: toţi s au Inzimbit. Inzîmbit, -ă adj. Ztmbitor (Pan), tnzorzonâz v. tr. (d. zorzoane). Ornez cu tot felu de zorzoane, Intorţonez, tmpo-pofonez: mitocanca s'a înzorzonat. — Şi zorzonez. Inzovonâsc, V. însovonesc» I ra (din tracul-de-mine), interj, de mirare safl ciudă (Mold. nord): l ra, măi, ta ulte-te ce mare foc I t ra, măi, da plicticos eşti I (Toti scria tra, fără să puie accenttt. Dar a scrie trd ori tra e fals, că se pronunţă Uird saa, mai exact, t ra). iracul-de-mine, V. sărac. Is şi «St prescurtare din stnt ctnd nu e accentuat, ca: ts aici, nu-s aici. îşT, V. ţl (pron.). W, V. ţl. www.dacoromanica.ro J ) m. A zecea literă a alfabetului latin. La Romani el se pronunţa i şi forma diftong cu a, e, I, o, a, (şi ptnă In evu medio nu diferea In formă de I), la Italieni, Germani şi Slavi se pronunţă ca l, la Spanioli ca h, iar la Portugheji, Franceji şi Români ca j (= z al Slavilor.ori zsjal lingurilor). jâbă f., pl. e şi jăbl (rus. rut. iăba, broască, tuse cinească; ung zsdba, durere de nervi). Est. Jigăraie, jigodie, o boală a clnilor caracterizată pin căldură, tuse şi tristeţă (tn vest javră, care vinejldin';*j/a{>r«. Adtn-cătură mal mică de ctt valea. V. padini. jâpiţă (vest) şi jâmplţă (est) t pl. e (cp. cu germ. zug, şir, alai, trăsură, şi spitze, vlrf, şi cu bg. zabica, broscuţă). Adausq de deasupra proţapului pin care trece ciocllteu şi care ţine jngu. - forma jap- tn rev. I. Crg. 3, 89, şi Răsadu, 1, 30). japlânj V. zaplan. * japonez, -âză adj. Locuitor din Japonia ori de neam juponez. Adj. Al japoniii, din Japonia: steagu japonez. japorojân, V. zaporojan. jâpşă f., pl. e şi jăpşi, munt jepşi. (cp. cu japină şi japca). Dun. Baltă mică formată de revărsarea rtulul şi care, fiind închisă din toate părţile, nu se scurge după retragerea apel, ci scade ori seacă Jncet- l.ncet. Ctnd a scăzut supt un metru, oamenii prind cu hodorobu. peştele rămas ca’ntr'un zăton. jar n., pl. uri (bg. slrb. rut. bol. zar, ja-ratic. V. pojar). Vest. Jaratic. Fig. Pasiune. V. jeg. jar&tlQi V. jăratic, jărcă f., pl. jărci (var. din jarchină şi harchină). Halcă, bucată ruptă de came, . a. Jarchină. Pelcea, htrşie (Mold. Rev. 1. ^rg. 14,42). Oale bătrlnăcu ltnajărcănită./ron. Pele vie (ca vgr. dirma, pele, d. diro jupoi). V. spire. jârchlnă I., pl. I (var. din harchină şi rudă cu jart şi harş). Est. Htrşie jărcânită, de pe care lipseşte lina pe ici pe colo. Jarcă, haină ori pălărie ruptă saâ roasă V. zdreanţă. . * Jardinieră f„ pl. e (fr. jardlrtiire d. | jardin, grădină V. grădină). Mobilă (un fel de masă ori estradă) de pus glastrele (saxtile, ghivecele)» * jaretl£ră şi jartieră f, pl. e. (fr. jarretiire). Barb. Calţavetă. * jargân a., pl. oane (fr. jargon). Limbă stricată: jargonu jidănesc. Limbă străină pe care n’o înţelegi. Limbă specială (păsărească) întrebuinţată de diferite catigorii de oameni: jargonu hoţilor (argot). jârişte şi j&rlşte I. (d. jar saQ ut zariSte). Rar. Locu unui incendii). A iţă, mare căldură. Fig. Pasiune: jariştea tu 'rii. V. jirlşte 1. jârtă, V. cotarlă. Jarpân (d. jărpclesc). £st. Iran. ou, îmbrăcat prost ciofligar. jart, V. jap şi jafcHlnă. jartieră, V. jaretert* Jaşcfta şi raecâlln., pl. ăl*(xmg.zsacs-kt şi zacski). Trans. Pungă de pele p. tutun. www.dacoromanica.ro jAv Jâvră, V. Jabă. Jăbâs, -oâsă adj. Care are jabă, care tot tuşeşte, coholnicios. Jăchliă f., fără pl. Est. Bagaj, calaballc, tarhat, lucruri necesare Intr’o călătorie. — Scris şl Jechllă. jăcmăneâlă f., pl. ell. Acţiunea de a jacmăoi. jăcmănesc v. tr. (ung. zsdkmdnyolni. V. Jac). Fam. Jăfuiesc. — Şi jăflm- şi jugm-. (Olt.), jăcmănie f. Vechi. Jăcmăneală. jăcuYâsc v. tr. (d. iac; ung. zsăkolni, pun In sac, jăfuiesc. V. jac, jacă). Vechi. Est. Jăfuiesc. — 5i Jec- (vest), JăfuYâsc v. tr. (d. jaf). Jăcuiesc, despoi prad grozav: a jăfui un om, o casă, un oraş, o (ară, (fig.) un autor de ideile lui. — Şi Jef- (vest): JăgărâY, V. JerăgaY. Jăgmănâsc, V. jăcmănesc. jăiănle, V. jelanie. Jălbâr m. Acela care, pentru bani, scrie pentru alţii jalbe pe la autorităţi (mai ales la judecătorie). V. advocat. Jăle, V. Jele. Jălesc (est) şi Jelesc (vest.) v. intr. (jălesc vine d. vsl. rut. ialitl, a jăli, a simţi jale, safi e format din jelesc, iar jelesc vine d. vsl. ielati [ielati şi zel iti], a dori a jăli. Din aceiaşi răd. stnt: vsl. iali, jale, şi iella, jele, ialiti sen, a se judeca, a avea proces, ialovati, a jăli, şi zelănile, jelanie). Simt jale, simt mare întristare. V. tr. Pllng cu multă jale un mort V. refl. Mă lamentez, mă tln-guiesc, pltn£: mă jfileam de moartea Iul, mă jă'eam c‘a murit. jăiufgsc (est) şi JeluYâsc (vest şi L.V.) v. tr. (vsl. zalovati, a jăli, amestecat cu ielati a don). Regret: jelumd greşala (Dos.). Acuz reclam: l-aă jălait de banii ce le-aă luat (Nec.). V. Intr. Regret: Jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.), Doresc, mi-e dor: vulturul spre puii săi jeluia (Cor.). Reclam: aă trimes boieri de aă jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă pllng, reclam: mă jăluiesc de ceva, de cineva, că mi s’a furat ceva. JămălţuYâsc, V. smălţuYesc. jănghlnbs, V. jărchinos. jănţ.iTesc v. tr. (d. janţ). Prămlnt şi storc caşu: caşu p. felii se jănfuleşte o data, cel p. brtnză de trei ori, iar cel p. caşcaval nicl-odată (QrS. 6, 56). Jăpcân, -că s. (d. japcă). Sud. fam. Mare jâfuitor, luător cu japca. Jăpcănâsc v. tr. (d. jăpcan). Sud. Rar. Iau cu japca, jăcmănesc. Jăplân, V. zaplan, Jărâtlc şi jerâtlc, (vechi) -ec şi (est) Jarâtlc n., pl. e (Vsl. iaratdkă şi ieratăku. jaratic, ieravă, arzător, aprins, iariti, a frige [V. Jărăsc]; rus. iarătok, locu unde arde focu In sobă, zerdiok, cenuşă; ung. zsarăt, zsarătnok, zsardtnog, cenuşă caldă. V. jar, pojar, JerăgăY). Cărbuni aprinşi. V. Jeg. JărăgăY, V. JerăgaY. Jărăsc, a -î v. tr. (rut Săriţi, a scor-moli, infl. de rom. jar. Cp. şi cu vsl. iariti, a frige). Est. Scormolesc focu ca să ardă mai bine. — Şi JăruYesc (Munt vest), jărble, V. Jerble. Jărcănâsc v. tr, (d. jarcă. Cp. şi cu serteni, a răni. V. jărpelesc). Munt. Fam. Hărcănesc, hărtănesc, julesc, sftşii (de ex., picioarele alunednd pe o stlncă). V. refl. Mă lărpelesc: o haină, o pălărie, o trăsură iăr-cănită. V. xglril. Jărcănltură f., pl. i. Piele saO haină jărcănită. JărchetâsQ, V. Jărpelesc. jărchlnds, -oâsă adj, (d. jarchinăb Fam. Iron. Zdrenţăros, plrlit, prost îmbrăcat — Şi jangh- şi jăngh-. (Munt ş. a.). JărcuYâsc v. tr. (d, jarcă). Nord. Sflşil, rup. V. refl. Mă sftşii, mă rup : cojocu s’a jărcuit. Jărdie, V. jerdie jarghle, V. jerble. jărlşte, V. Jarişte. Jărpelesc şi Jărcheiesc(mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sftşii, vorbind de haine, cărţi, mobile ş. a. — Şi jerp- (vest), jărpelitură f., pl. I. Lucru jărpelit. jărtăvnlc, V. jertfelnic. JăruYâsc, V. jărăsc. JăvălâYe, V. JuvălaYe. jder şi (Ban.) Ideor m. (cp. cu turc. ejder, balaur. Cu slrb.idera, mlncâcios, n’are legătură). Un fel de samur care trăieşte şi pin România (mustila martes). Jâchliă, V. Jăchliă. jecuYâsc, V. jăcuYesc. jefuiesc, V. jăfuiesc. Jeg n., pl. uri, (bg. zega, arşiţă, ptrleală-Cp. şi cu jig, jigăraie. jigodie). Munt. Slin, murdărie grasă pe pele (lip) ori pe haine. Ban. Trans. Jar, jăţatic. jegâjne f, pl. ăjni(slrb. zagainja. Cdr.). Olt. Dolj. plasă de prins peşte (3 m. pe 2). - Şi jlsăjnle, pl. ăjnii In Dolj (QrS. 19Z7, 248). JegărâY, V. JerăgaY. Jegărft, V. Jigărit. Jegn(e)âtă, V. zăgneată. Jeg6s, -oâsă (d. jeg). V’esf. Plin de jeg. slinos: gtt, palton jegos. * JeJun n, pl. uri (\at.jejtinum fintestinuml> d. jejunus, care n’a mtncat V. dejun şl ajun). Anat. Al doilea intestin supţire, care e după duoden şi care, de ordinar, conţine puţine materii comparativ cu celelalte. — Şi jejiinum, fără pl. www.dacoromanica.ro JEL jelanie I. (vsl. zelăniie. V. jălesc). Vechi. Cerere, dorinţă. Azi. Pllngere, lamentatiune, doliu : la moartea lai a /ost mare jelanie. — In est jă-. jele f. fără pl. (vsl. zelia, înăhnire, jele-V. jale 1). Melancolie: a-fi fi jele. — In est jăle. Ţelesc V. jălesc. j^llşte, V. vtelişte. jelţ, V. jeţ. jelutesc, V. jăluîesc. jemlugă f., pl. i (ung. szemling, d. germ. sălmling. V. somn 2). Trans ? L6stnţă. jemnă) V. jimblă. * jenă f„ pl. e (fr. gSne, din geine, vfr. gehine, d. vfr. genir, a mărturisi In torturi, d. vgerm. de sus jehan, a declara. Gehine a fost de timpuriu confundat cu gehenne gheena). Situaţiune penibilă sau incdraodă (de ex. clnd te strtnge gheata sau ţl-e cald). Fig. Sfiială, încurcătură : prezenta mea acolo constituia o jenă pentru ei. Strimtoare, lipsă de bani. Fără jenă, fără sfiială. * jenant, -ă adj. (fr. genant). Care jenează, care incomodează : situaţiune jenantă. * jenat, -ă adj. Care e In jenă: a li jenat In niş'e haine. Fig. încurcat, incomodat: a fi jenat tntr'o societate. Lipsit de bani, strlm-torat. jencuîesc v. tr. (cp. cu ung. zsengeni, a răsări). Dos. Răsădesc. * jen£z v. tr. (fr. gener, d. gSne, jenă). Constrlng mişcările corpului, strlng: un guler strimt jenează respirafiunea, te jenează. Fig. Impedec, încurc, stlnjinesc : această lege jenează industria, prezenţa lui mă jenează. jenflie f. (fr. chenille, omidă). Fir de bumbac pe care-s fixate perpendicular nişte firicele de matasă ca catifeaua şi care serveşte la brodat ş. a. - 1) jep m. Munt. Jnep. 2) jep şi jip m., pl. uri (ung, ?). Vest. Rtie la porci ori la ctnl. jepât, şi jipât! -ă adj. Vest. Bolnav de jep : £iine jepat. V. jegos. jepuT^sCf V. jupoT. jerătec, V. jăratic. jerăg&Y şi (rar) jegârât n., pl. uri (d. vsl. zegon, ard, infl. poate de jeratec. V. jig, jlgăiă). Munt. est. Jig, arsură pe esofag. Munt. vest. Jaratic. — fn Olt. jeregat (NP1. Ceaur, 42, 72 şi 82). şi jărăgat, jaratic. V. jlgăraT. jerbie f. (ung. zserib, serib, jurubită, rudă cu jerebie şi cu viarbă, precum şi cu germ. garbe, fr. gerbe, snop. V. jerebie). Jurubită. Fig. Jerbie de lumină, fascicul de lumină (Vlah. Rom. Pit. 100). — Dim. jer-bioară şi jerbiuţă. In est jărbiei pop. jărghle t o jărghiuţă de pămint (Neam. Rom. Pop. 1,573). Şi jfrbiuţă) pop. Jir-ghiuţă şi jtghluţă. JIC jerdie şi j6rdle f. şi joârdă f., pl. e (rus. zerdi d. vsl. zrădi). Prăjină suptire, păleată, beldie, nuia mai lungă. — In est pop. jărdie. In 6lt. joardă (NPI. Ceaur, 142), şi jurdeâ, pl. ele (bg. dial. zordi, zoardi = zruda, trăda, zerda). V. dîrjală. jerebie şi jirebie f. (pol. zerebie, irze-bie, jerebie; rut. zireb, rus. zirebei, sort, răboj, un bir, zerebe'ik, bucată de hlrtie, de lemn ori de alt-ceva p. a trage la sorţi, d. vsl. zrebii, zrebă, sorţ. V. jerbie). Est. Vechi. Parte de pămlnt (proprietate individuală) ieşită cuiva la sorţi, numită şi deltiţă. Azi. Loc de arătură lung şi îngust (sfoară, curea, chingă). Făşie de munte de la vlrf la poale. Jerbie, jurubiţă. — La Să-cele (Trans.) jur^blef jurubiţă, legătură, fascicul de aţă. jeregăTf V. jerăgat. jerpelesc, V. jărpelesc. jertfă f., pl. e (vechi -tvă, d. vsl. zrutva. rus. zirtva. V. jirfă). Sacrificiu. — Vechi şi jirtfă, jîrtfa. jertfelnic n., pl. e (d. jertfă sau d. vsl-irutviniku), altar; bg. rus. zertvinnik). Vechi. Altar p. jertfe. Proscomidie: — Şi -£nic, jertăvnic, iert-, jărt-, jlrt-, jfrt-. jertfesc v. tr. (d. jertfă). Sacrific. V. refl. Mă sacrific. — Vechi şi jertfuTesc (vsl. irutvovati, rus. zertvovati). . jestoc, -oâcă adj. (vsl. rus. zestâkii). L. V. Iute, supărăcios. * jet6n m, pl. oan? (fr. jeton, d. jeter, a arunca, lat. jactare, d. jăcere, a arunca. V. treq). Marcă, fişă, bucată de metal ori de alt-ceva tn formă de medalie ori şi altfel întrebuinţată la joc şi la altele: jeton de prezenţă In consiliu unei bănci. jeţ n_ pl. uri (sas. sătz, germ. sitz, loc de şedere, sessel, scaun). Vechi. Fotoliu. — Şi jelţ şi jilţ (care poate veni din ceh. zidlice, scaun, ori dintr’o formă mal veche germanică). * j^O n., pl. uri (fr. jais, d. lat. gagătes, vgr. gagătes, d. Găgai, un oraş In Licia, In Asia Mică). Lignit negru lucitor întrebuinţat ca brnament (plăci sau mărgele cu colţuri) la hainele femeieşti de doliu sau obişnuite. Aceste armamente se fac şi din sticlă neagră care imitează jeu natural. — Jeu natural se află In Francia, Germania, Spania ş. a. jgheab (ea dift.) n., pl. uri (vsl. zliebd, zlebi, zlibi, slrb. bg. zleb, de unde şi ung. zsilip, zselip, zsilib. V. jliip. Cp. cu zglobiu). Vest. (Jluc (la streşină). Uluc, troacă (de adăpat vitele). Canal de dus apa la moară. Drum îngust Intre dealuri. Jghebă-tură. — Rar şi zgheâb. V. pij. jghebătură f., pl. i. Munt. Tăietură făcută tntr’o blrnă ca să cuprindă capătu altei blrne. jicnic^r, jicniţă, V. Jltn-. www.dacoromanica.ro JID jidan, -ancă s. (rid. jid din Jidov şi sufixu -an, ca In bădăran; vsl. zidină, zidu, ung. Zsido, lat. Juda.-us, vgr. fudaios, V. Jidov, Tudă). Iudeu, Evreu,_Semit originar din Palestina. Fig. Om fricos. Cămătar feroce: cămătaru Shvlock al lui Scha-kespeare e Upu Jidanului. In Munt. est şi Mold. sud se uzitează femininu Jidoafcă, In nord Jidaucă. Jidan şi Jidov !s epitete pline de dispreţ. Ş* mai pline de dispreţ ,s Jidrhar, liicman, ludă, Pdrhal, Tarhân, Ttrtăn şi. a. Jidanului li place să-i zici Evreu sau Israelit. Românu-i mai zice şi cine. — In 1911 erau In Europa 8,853,599 de Jidani, dintre care In Rusia 5,2115,805, In Germania 600,862, în foasta Austro-Ungarie 2,076,388, In Francia 100,000, In Italia 35,617, tn Spania 2£00, In România veche 266,653 (In realitate trebuie să fi fost aproape 500,000), In Turcia europee 106,978, In Portugalia 1,200, In Suedia 32,012, In Serbia 5,729, In Bulgaria 37,653, In Elveţia 12,366, In Grecia 8,350, In Danemarca 3,176, In Norvegia 641, tn Belgia 15,000, In Anglia 237,860. Restu, plnă la vre-o 14,000,000, trăieşte tn America (Statele Unite şi Argentina) şi’n celelalte continente. V. cahal, francmason, jldăv, -ă adj. V. jidov 2. jidănârie f. Iron. Mare mulţime de Jidani : ce Jidănărie I Cartier locuit de Jidani. — Şi -raTe, pl. ăl. 1) jldănesc şi jidovesc, -eâscă adj. (d. Jidan şi jidov; vsl. zidovisku). Iron. Iudaic, ebraic, evreiesc. Muncă jidovească, muncă penibilă, muncă chinuită. 2) Jldănesc şi jidovesc v.tr. (d. Jidan şi jido:; vsl. zidoviti sen, a se jidovi). Iro i Iudaizez, prefac In Jidan ori In jidănesc. V refl. Mă judaizez. Ildănişte şi Jidoveşte adv. Iron. Ca Jidanii, ovreieşte. Fig. Pe dos, In mod invers (aluziune la modu Jidanilor de a scrie): a lucra jidăneşle. jldănime şi jldovime f. Iron. Totalitatea Jidanilor. ' idărăsc, V. zădărăsc. ) jidov, jidoâtcâ (Mold. sud, Munt est) şi jidaQcă (nord) s. (vsl. zidovuka; rus. zid, ziddvka. V. jidan). Vechi. Azi mai rar şi mal ironic. Jidan: strâmbe căi şi şi rele la spurcaţii Jidovi pururi au fost şl curse (Prohodu). Jidovu rătăcitor, un personaj din legendele medievale numit şi Ahas-virus, blestemat de Hristos să rătăcească plnă la sftrşitu lumi! fiind-că nu l-a lăsat să se odihnească pe prispa lui cind Işi ducea crucea. 2) jfdov, -ă s. şl adj. (din jidav adj., gigantic, d. bg. * zidav, [ca girbov lld. * gtr-bavj, derivat d. zid, gigant Cp. şi cu slrb. fin, gigant). Vest. Gigant, uriaş.—Forma ji-av, ca adj., se află Tn romanţu Haiducul, de Bucura Dumbravă, tradus de T_ N, Bucureşti, Sfetea, 1908, .pag. 110 şi 240. jidovesc, V. jldănesc. jidovăşte, V. jidăneşte. J1L jldovime, V. jldănime. jldovină f., pl. I şi e (bg. *duzdovina, d. duzd, ploaie, dăzdovnica, apă de ploie). Mold. Trans. Adlncătură sau ripă pe unde se scurge apa de ploaie şi creşte iarbă pe care oile o mănlncă cu poftă şi se unflă. Şanţ (In fundu căruia-s trei blrne) pe care se dă drumu butucilor din munte (rev. I. Crg. 5,126). — In laşi şi „rtpă (ponor) In care se aruncă gunoaiele". jig n., pl. urt (vsl. iigu, slrb. zig, arsură, rudă cu jignesc, jeg.jegăral şi jerăgal). Est. Jerăgal, arsură pe care, după mlncare, o simţi în esofag din cauza suirii acrelii din stomah (tn med. pyrâsis, vgr. pyrosis). — In Olt. ojig (slrb. ozega). jlgâjnle, V. jegajne. jigâlă f.,pl.e (rus. zegllo,priboi [degăurit potcoavele], rut. zigalo, frigare, zegld, zamba; pol. zegadto, priboi, zamba, d. vsl. zigatl, a arde. V. jerăgaT). Vechi. Zamba. - Şi jivală. jlgânle f. (din jivină şi ginganie). Dihanie, jivină, animal (mal ales fabulos). jlgărâT a, pl. urt, şi jlgărâte (., pl. ăi (ung. zsigora, colică dnească, infl. şi de jigărit şi de term. din potaie). Marazm la ctni, jabă. Fig. Iron. (jigărate) Potaie, cotarlă, javră, jigodie, şarlă, ctne urlt V. jerăgaT. jlgăresc(mă) v. refl. (d. jigărit). Slăbesc, mă murdăresc, mă uriţesc (despre animale şi, ironic, şi despre om). Jigărit şi je-, -â adj. (ung szigdr, szi-kar, slab, infl. de jigăraie). tron. Slab, murdar şi urtt: un c.lne jigărit. — Mold (rar) şi ţigărlt, slab. V. ogtrjit, sfrijit. jlghiuţă, V. jlrbluţă. i jiglă f., pl. e (bg. zegla, restefi, d. ngr. zevgla, jug). Mold. Olt. Bulfefl. jignesc v. tr. (slrb. iignutt rus. -utl, a arde, a trage un bici, V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jigneşte alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuiva. V. refl. Mă stric, mă rtncezesc: untura s'a jignit. jlgnlcâr, jigntţă V. jitn-. jignit, -ă adj. Stricat, rtnced : unt-de-lemn jignit. Fig. Ofensat Vătămat, păgubit. jlg6die f, (rudă cu jig, jeg) O boală a ctnilor (numită şi jabă) .caracterizati pin căldură, tuse şl tristeţă. Fig. Iron. Javră, jigăraie, cine prost Om plrlit, păcătos. jilav (est) şi jllâv (vest), -& adj. (bg. zilav, „elastic", slrb. „vlnos, atos“). Umed, cam ud: pămtnt jilav, rufe jilave, y. Igrasios şi reavăn, jllăa, V. gealăQ. jilăveâlă f, pl. eli. Starea lucrului jilav. jilăv£sc v. tr, Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina, umezelii din aer. www.dacoromanica.ro JIL — 715 — JIV * jiletcă {., pl. ((rus. iilit, pop. zititka, ca şi bg. tilitka, d. fr. giiet, care vine d. turc. ielek, de unde şi rom. ilic.V. Iile» Cp. cu surtuc). Mold. Vestă, o haină fără mlnici care se poartă pe supt surtuc. V. bundă. jilfp n., pl. uri şi e (ung. ZiilipM. jgheab). Vest, Şant ori jgheab de derivaţiune la o moară saâ că să se scurgă apa Unui izvor sad ca să alunece din munte buştenii tăiaţi. V. bijoi', ţuţuroT. Jilţ, V. jeţ. jlm, a -â v. tr. (cp. cu slrb. zimati. a apesa. V.jimăt, jimină, jumet). AfeA.RIm. jimăt n., pl. ete (rudă cu jim, jimină, jumet). Mold. sud. Ramăt, hărmălaie, hâlălaie. jlmbesc V. zîrtibesc. jimblă f., pl. e (ung. zsemlye, pol. zemla, zemlQj ceh. zemle, germ. semmel, jimblă, d. lat simila, făină bună, făină, de unde vine şi it. sp. pg. simola, vfr. simble, nfr. [d. it] semoufe. Mbl lld. ml ca şi In dambla, şi vfr. simble, nfr. trembler, combler. sembler). Ptne albă (lungă).—In Trans. jemiăşi jem-blă| In Mold. nord, Bucov. jemnă. V. franzelă şi vlglă. jlmesc v- intr. (slav ?). Dos. Ferb. jimină f., pl. e şi i (cp. cu jimesc şi mişină). Sud. Jumet, sumedenie, mişină, mare mulţime de vietăţi: o jimină de Jidani, de guzgani. — Şi jlmjgâT, n., pl. uri. La ChN. 2, 80, jumugaT. In Bucov. jumede, f. pl. ezl. jimfşcă f. pl. şte şi şti saâ (Munt. Mold. sud) şce şi şei (strb. zemiika, jimişcă^ din aceiaşi orig. cu jimblă). Olt. Jimblă mică, plnişoară. jind n., pl. uri (vsl. ienzdi, zertzda, sete, zendati, a-ţi ii sete ori foame, a potoli, a jindui, a aştepta). Mare poftă: A te uita cu Jind la ceva, a dori, a pofti mult ceva pe la care-te uiţi. A duce jindu unui^ lucru, a-i duce doru, a-l dori, a-l pofti. jinduiesc v. tr. (d. jind). Doresc mult, poftesc mult (o mlncare, o haină). jinduiţi -ă adj. Care jinduieşte, foarte doritor: a fi jinduit de bani. jintăi ,V. jintuTală. jintăiăd n., pl, ăie (ă. Jlntuiesc). V. fer-cheteti. jintiţă f., pl. e (ceh. ztniica, zer, d. zinka sită de păr de cal [adică jintiţa e „ceia ce s’a strecurat1'], dim. d, zima, coam4; slovac zentica, pol. zentyca, zetyca, rut, zentycta ; ung. zsendice, zsengice). Un lichid alb, cam gros, care rămlne pe fundu căldării după ce s’a scos ufda. (rev. I. Crg. 7, 154, şi Viciu) saâ „zeru scurs din urdă amestecat cu fulgi de urdă" (Jun. Lit. 1923, 6-7,r19l). V. janţ, cocfrţâ. t jintiţâT m. (din etntizoi). Est. Cîritezâ. jlntuTălă f., pl. ieli. Acţiunea deajintuiii Un fel de smtntlnă --ment, pol. iyvina, vletstte, d. vsL zivti, viei iivotS, vjaţă, animai-, feaiă, givoti/ta-, animal. www.dacoromanica.ro d. iiti-iivon, a paşte, a trăi. V. jltar, ju-velnic). Animal, monstruos ori rar, mal ales reptil saâ insect (jiganie, dihanie). — tn Mold. sud. şi Juvfnă: lăcustă ort altă juvină (VR. 1911, 11, 244), tn Ban.joăvlnă. jtghluţă, V. jerble. limbez, V. ztmbez. îint-, V. jlnt-. jîrc, -ă adj. Unde ? Fără păr: mei jirc. jtrghluţă, V, jerble. jîrtăvnlc, V. jertfelnic. JmălţuT^sc, V. smălţuTesc. jmoc n., pl. urt (rus. zemok, cocoloş de ceară strinsă tntre degete, V. smugi. Mănunchi, chită, fascie, fascicul: un jmoc de flori, de păr, de raze. — Şi zmac, şmac, smoc. — La Pantu smoc, o plantă numita şi zglăvoc. V. moţ şi dup 2. jnăpăT şi -T6sc, a -i v. tr. (imit. d. o interj, jnap tld. jap). Mold Trans. Lovesc, bat (cu palma saâ cu varga), jneap şi jnep m„ pl. jnept, jneăpăn Ji jneapăr m., pl. jnepenl şi jneperi (din* uneapăr, lat. juniperus. D. rom. vine rut. ienepin, zenepir, ien&atin şi zirep [nikf. V. Tenupăr). Ienupăr. Jep, un fel de pin pitic şi strimt) (pinus pumtlio) care formează, tufişuri pintre sttnci la înălţimi pe unde nu mai creşte bradu (dincolo de 1800 de metri). joacă (oa. diftjf. iâră pl. (d .Joc). Fam-Joc, zburdălnicie -.joaca sparge cojoaca (Prov.). joâgăr (oa dift.) n., pl. e (sas. soger= sog> fierestrău = germ. siige, fierăstrău). Vest Bişchie. Fabrică de prefăcut grinzile In scânduri şi numită şi gater şi fabrică de lemne. — tn Prah. jăgăr. joârdă, V. jerdle. joâvlnă, V. jivină. * joben n., pl. e şi uri (după numele unui pălărier Francez Jobtn din Bucureşti). Pălărie Înaltă cilindrică numită şi pălărie înaltă şi cilindru (Se derivă din pălăria olandeză cum e In tablourile lui Rembrandt. Forma actuală i-a dat-o un pălărier din Londra la 1797, iar la 1813 a fost adoptată de modă). V. clac. *jobejiăt, -ă adj. Care poartă joben (ci- 1) joc n., pl. urt (lat. jâcus, joc cu vorba [jocu tn ac(iune se numea luduş/, it. giuoco, v. joc, It. ieu, cai.jog, sp. juego, pg. jogo). etrecere, distracţiune, amuzament pin mişcări saâ alte conbinaţiuni de calcul safi de noroc: jocuri copilăreşti (cum e de-a baba oarba), jocuri de noroc safi de îndemnare (cum !s cărţVe, şahu, biliardu). Obiectele care servesc la joc: un joc de cărfi, de şah, (mai des.' o păreche de cărfi, un şah). Dans: mă duc lo Joc. Modu de a te mişca, a vorbi, a glumi: focu unei maşini, jocu ochilor cuiva, jocu de scenă al unul actor. Pl. Spectacul public la cel vechi şi imitat şi de cei noi: jocurile olimpice la Greci. Joc de cuvinte, aluziune glumeaţă fundată pe asemănarea cuvintelor. Casă de joc, tripofi, casă tn care se joacă cărfi. A fi In joc, a fi tn risc, a fi vorba de: In războaiele punice era In joc existenţa statului roman. A-ţl bate joc de, 1. a lua In rls, a rlde de, 2. a insulta, a ofensa, a înjosi, a batjocuri. 2) joc, a jucâ v. intr. (lat jâcare, cl. jocari, a glumi, a te juca; it.giocare, pv.jo-' gar, fr. jouer, sp. jugar, bg. jogar. — Joc, joci, joacă, jucăm, jucaţi; Jucam -Jucasem f să joace; jucind). Petrec, mă amuzez: copiii joacă la coroană, la bite, oamenii joacă la (sau: in) cărţi, pe bani la şah, la popice. Dansez: joc la horă. Mă mişc cu vioiciune: acestui hoţ it joacă ochii după furturi (caută să fure). Mă mişc şi vorbesc pe scenă: acest actor joacă bine. Merg izbind din picioare : calu joacă. V. tr. Petrec, mă amuzez : joc cărţile, joc concina. Întrebuinţez la ocu de cărţi: joc o carte norocoasă. Perd la ocu de cărfi: acest om Şl-a jucat toată averea. Expun, risc : Imi Joc viaţa. Reprezent e cineva pe scenă: acest actor 11 joacă ine pe Hamlet. Păcălesc, Înşel, întrebuinţez cum vreafi : fereşte-te de acest şarlatan, că ie joacă ca pe-o păpuşă. Dansezi, joc o horă, un vals. Conduc, port la dans, dansez .le-a jucat pe toate fetele. A juca pe cineva ps degete, a-1 mişca cum Iti place tic. a-1 avea fn puterea ta. V. refl. MA amuzez, petrec : copiii se jucaujpe iarbă, se jucau de-a hoţii, de-a solda fit.Js foarte priceput I n-.el ’ se joacă cu algebra, Napoleon se juca cu războaiele. Glumesc, şăguiesc, tratez fără frică: nu te juca cu calu, tă te trinteşte. Fig. A te juca cu focu, a umbla fără atenţiune cu focu (cu periculu). A te juca cu banii, a poseda mulţi bani şi a-i cheltui fără grijă. * jocheO m. (fr. jockey d. engl. jockey fld. Jackev, dim. d. Jack, lacob). Acela care, pentru bani, călăreşte caii altuia la alergări. jâcote f. pl. -fd. ioc). Jocuri, glume: încetaţi din jocote (P. P. Tel. N. R. R. 15 AQg. 1900, 61, 2). jogărâr m. Lucrător la joagăr. JoT f. (d. lat. Jâvis [adică dies, ziOa] lui Joie, zeu suprem al Romanilor; it giovedt, ' pv. jous, fr. jeudi, sp. jueves). A patra zi a săptămtnil, tntre Mercur! şi Vineri. Joia mare, Joia Inttla după Paşte; Joile după Paşte, cele nouă safi trei Joi după Pa şt», cind femeile din popor nu coase de frică să nu cadă grindină sau să nu le meargă rău vitelor. Joia verde, o sărbătoare mare, după Rusalii, la catolici. Din Joi in Paşte, foarte rar: noi ne vedem din Joi In, Paşte. De Joi plnă mal apoi, puţin timp: a ţinut (durat) de Joi plnă mal apoi. — P. declinare, V. LunT. joTăn, -ă adj, pl. lenl, lene (d. Joi). Născut Joia (vorbind de boi şi vaci). Se tn* trebuinfează mai mult ca nume: hăis, Jo-lene I S. m. O plantă erbacee umbeliferă cu flori albe (oenanthe crocata). S. f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus). j6Tmărlţa f., pl. e (var. din şoimărifa contaminat de Joia mare. Cp. şi cu vgerm. mara, demon, care e In fr. cauchemar, vis groaznic). Munt, Mold. O femele îngrozitoare care, după credinţa poporului, pedep- www.dacoromanica.ro JOI ■ seşte fetele leneşe („care nu termină lucru de mină plnă la Joia mare"). — Şi şoT-mâne şi şoTm&riţe (Gor. 83), nişte zlne •care te lovesc cu emiplexic şi alte boale. — Şi joTm&rica (Unde ?). V. brezaYa -Jrt baba-turca. joTmfr şi jolnfr iji. (rut. zdlnir, zâmnir, zovnir, pol. zoldnierz, zolnierzk soldat mercenar, a. zold, soldă, d. germ. siildner, it. soldaniere, d. soldo, soldă. V. jold). Vechi Mercenar. Azi. Fig. Fam. Volintir, zurba-.gifi, scandalagiu. jold n., pl. uri (pol. zold, ung. zsold, £erm. sola, d. it. soldo, soldă, leafă. V. jot-mlr, soldă). Vechi. Soldă, leafă la militari. Muncă gratuită tn folosu stăplnirii: ■cârd (care) de jold, de podvoadă şi de cai de olac (la 1676/ V. havalea. jdlfă, V. julfă. jâlnă f„ pl. e (rut zolnă, ghionoaie, -„care trăieşte unde e ghindă", pL scrofule; ceh. Huna, bolfă apoasă; ung. zsolna, ghio-noale ; lat. glans ghindă. V. gjlmă). Est. Scrofule. jolnir, V. joîmlr. jolteălă f., pl. eli (rus. zâltilo găibe-Tiealâ, d. zOltvi, galben; bg. zeltilo. V. şol-dlnft). Nord (rev. 1. Crg. 3,251). Drog (ge-jiista tinctoria). — In sud şoldeala. V. curcumăi • jdncă f„ pl. e şi i (fr. jonque, cuv. luat de la Chineji). Un fel de corabie cu plnză, cu capetele ridicate, foarte rezistentă iluctuaţiunilor mării şi întrebuinţată In China şi Japonia. * jonglerie f. (fr. jonglerie, tld. jouglerie, d. jougler, vechea formă tld. jongleur, care •corespunde cu pv. joglar, lat. jocularis, flumeţ. V. joc). Arta de a jongla. Fig. arlatanie: Jonglerii demagogice. • jonglez v. tntr. (fr. jongler, d. lat. jo-£ulari, a glumi). Arunc tn sus obiecte şi le prind cu îndemânare, tnvtrtesc o lampă fără să se stingă, rostogolesc fără să cadă un cerc pe o umbrelă ş. a. Fig. Înşel fac pe şarlatanii: a jengla tn politică. Mă joc, nu mă tem de: a jongla cu dificultăţile, cu o Ştiinţă. * jonglor m. (fr. jongleur). Acela care jonglează. Fig. Şarlatan; jonglori politici. Menestrel compozitor. — Cel mai mulţi zic jongleor (eo dift). Forma curat rom. ar fi jonglator. V.ghlduş, pehlivan. jordeă f., pl. ele (d. /oardă). Olt. Joardă, jordelută. Jordeluţă f., pl. e. Joardă mică. jdrdie, V. jerdie. jârmă f., pl. < (rut. zona, rtşniţâ. V. rişniţă). Est. Uium. jos adv. (lat. pop. jossum şi dejuso, cl. deosum şi aeorsum, din * devorsum, compus din de, de sus In jos, şi vorsum, vârtere •şi virtere, a Invtrtr, a întoarce rit gill Şi giue [lld. giiiso], vfr. jus, sp. ayuso. \. ru- JUB tes). In partea inferioară (stlnd ori mergind): el e jos, se dă jos, arunc jos. Pe jos, 1. pe partea inferioară, pe pămlnt pe pardoseală, la picioarele noastre: pe ios eraă numai flori, nu scuipa pe /os ; 2. um-bllnd, mergind (In opoz. cu „pe sus. In căruţă, pe cal" ş.a.): mă. duc acasă pe ios. De jos, 1. din partea inferioară, de pe pă-mlnt de pe pardoseală: a ridtca cmr de /os; 2. interior In loc (fată de nivelu mării): episcopia Dunării de ros. Inferior In rang : cel de jos (cei mici). Fig. Ţăran, ţărănesc, suburban : acest om e ae jos, dintr'o familie de ios. Dai) jos, 1. scobor; 2. trlntesc. M& daO jos, mă scobor. Şed (ori stafl) jos, şed aşezat pe scaun (nu In picioare). Rămjn pe jos, Is întrecut, rămtn In urmă, perd din vază. Las pe jos, întrec, întunec vaza cuiva. Adj. Jos, joasă, nu mult ridicat, scund, tupilat: casă joasă. Gras, cu puţine vibrajiuni pe secundă: sunet jos. Josnic: purtare joasă. S. n., pl. uri. Partea de jos. partea inferioară: josu scării, aştept tn josu scării. A tnota in josu apei, a înota la vale, cum se mişcă curentu. A răsturna cu susu'n jos (casa, lucrurile), a face mare dezordine (V. huşttultuc, hara-para). interj, de reprobare saâ de ură -.Jos Jidanii ! Jos cu eil joseăn, -că s., pl. eni, ence. Locuitor din Moldova de jos. Jâsnlc, -& adj. (d. jos). Ordinar, meschin : purtare josnică. Adv. In mod josnic: a te purta josnic. josnicie f. (d. josnic). Defectu de a fi josnic. . josorăsc, V. fnjosesc. * jovial, -ă adj. (lat. jovialis, al lui Joîe, fiind-că astrologii evului mediu considerau planeta Joie ca izvoru bucuriii şi norocului. V. roT). Vesel, bine dispus : un tovarăş jovial. Adv. In mod jovial. V. jupiterlan. * jovialitate f. (d. jovial). Calitatea de a fi jovial. * jubllâr, -ă adj. (fr. jubilaire). De jubileu, al jubileului: an jubilar. — Fals jubiliar. * jubllatlune f. (lat. jubilătio, -dnis). Acţiunea de- a jubi'a, bucurie zgomotoasă.— şi -âţife, dar mai des ăre. * jublIeQ n., pl. ee (lat jubilaeus, d.ebr. iâbel, sunet de corn, pin care se anunţa jubileu). La vechii Jidani, o solemnitate celebrată ia ctte 50 de ani, clnd se iertau datoriile şi se liberaâ sclavii. La catolici, indulgenţă deplină, solemnă şi generală acordată ae papi ia tnceput (la 1300) la ctte 100 de ani, apoi la clte 50 de ani, iar azi la ctte 25 de ani, şi, pin excepţiune, şi la alte epoci In anumite ocaziuni. Obişnuit, sărbătoare aniversară solemnă (nu numai la împlinirea a -50 de ani): jubileu de 40 de ani de domnie a regelui Carol / al Româniii (1906). * jubffifz v. îtitr. (lat- iubito, -ăre, a striga de bucurie). Arăt mare bucurie. www.dacoromanica.ro jucărie f. (d. ioc.) Obiect cu care se joacă copiii (ca bilţlş, arşicele, soldaţii de plumb, păpuşile ş. a.). Fig. Ceia ce e supus gustului sau puterii altuia: acest pitic e o lucărie tn mtijile acelui uriaş, corabia noastră era iucăria vlntului şi a valurilor. Glumă, lucru uşor: a.eastă luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el.—Fam. şi jucărfcâ, pl. ele. jucărier m. (d. jucărie). Fabricant sau vtnzător de jucării. , jucăt6r,'-oâre adj. şi s. Care joacă; jucător de cărfi, jucător de horă, jucător pe funie (acrobat). jucătorii f. Acţiunea de a juca cărţile ori alte jocuri de noroc ori de combinaţi-une : in Casa asta e mare jucătorie de cărfi. V. cartoforie. jucăuş, -ă-adj. şi s. Est. Jucător, dansator. Jucăuş pe cărfi, cartofor. _* judâic, judaiz^z, judaizm, V.Tud-. jude m., pl.7uzi (din nom. Jat. Judex, judecător. V. judec 1). Vechi. Rar. (Doc. 1592, 1605, 1623). judec, stăpin de şerb {cnez). Vătăman, şoltuz rural. Vătav de Ţigani. Căpitan, şef, con.ducător (de colindători), L. N. Judecător. — înainte de întemeierea domniii, stăplnu şerbilor era şi judele lor. După întemeierea domniii, judele n’a mai judecat, ci a rămas numai stăpân de şerbi (Giur. 101). 1) judeţ: m. (lat. judicem, ac. lui judex, judecător ; it. giiidice, pv. cat jutge, fr. juge, sp. juez, pg. juiz. Cp, cu oaspete, purice, şya-rice, berbece faţă de oaspe, purec, şoarţ.', berbec). Trans. Sec. 16-17. Jude, domn, stăpin, om liber, megiaş, coproprietar. Şiazlin Maram. P. P. Judecător: Nu mă lasă ta focu. Jude -ca-m‘a judecu, dac'ol mere (merge) la dinsu (Şez. 31, 51). —'Din Giur.: Pe cind traducătorii care erafi familiarizaţi cu vechilq traduceri ale şcoalei de la sftntu Gheorghe, ca Dionisie eclesiarhu, menţin Incă pe judec, ceilalţi, ne mai Intelegtnd acest cuvlnt, care de pe la 1750 dispare din uz, redau pe cnez pin boier şi prop ietar ori moşnean. Aceasta nu mai era tnsă o traducere, ci o interpretare (93), Numele de judeci II întâlnim de obicei-tn petele relative la rumâni. JUdecu apare mai tot-de-a-una tn opoziţiune cu rumănu. Unu e omu liber, cellalt şerbu (104). Ori-cine scapă de rumânie e judec. Liberarea se numeşte iudecire (107). în sec. 17 judec ori megiaş era tot Una (flO). Un doc. din 1697 iice: „Noi, moşnenii judeci din Dtlga, vindem o parte de moşie egumenului de laţegarCeâ". Cită vreme a «xistat rumânia, micii proprie-tarV ţfl păstrat şi purtat cu mlndrie titlul de judec; Siavonescu cnez se traduce pin jude stăpin al rumânului, şi judec, om liber jl 14)' . 2) jurfpc, mere şi jumele, In Trans. jumere şi jumercl (resturi de grăsime), jumâ f. fără pl. (rudă cu slrb. iumance, âlbenuş). Dor. Rest de seminţe de bostan upă ce s’a stors uleiu din ele şi care se dau porcilor. jumălţul£sc, V. smălţulesc* jumătate f., pL ăfi (amestecătură din alb. ghiămăs, jumătate, şi lat. dimidietas, = dimidium şi mediştqs, derivate d. medius, mijlociu. D. medietas vine it metă, fr. moi-tie, sp. metad, pg. metade, ametadi). Fiecare din cele doâă părţi egale ale unui tot. Fig. Fam. Nevastă, soţie (sau şi şoţ). Un fel de becaţă foarte mică numită şi surdă. Jumătate sad pe jumătate mort, aproape mort. Cu jumătate de gură, a lene, fără conviilgere saâ dorinţă de: a afirmat cu jumătate de gură. Acesta e unu şi jumătate (de ex. beţiv, ştrengar, hof), acesta e mare (beţiv, ştrengar, hoţ). — Sing. şi jumate (Sud. Pop.). jum&tăţ£sc, V. înjumătăţesc. jum£de f. V. jimină. jumâsc v. intr. (bg. zumiy, clipesc. V. mfjese)r Transv Mijesc. www.dacoromanica.ro jiimet n., pl. e (var din jimăt). Trans. ? Jimină. ► jumugâTi V. jimină. jumulesc v. tr. (ung.gyomlălni, a plivi, a zmulge). Zmulg pene : a jumuli o găină, fig. Iron. Storc, jăfuiesc : nepotu îşi /umu-leă unchiu. — In vest efl jumul, el să ju-muie (şi despre buruiene : a jumuli buruiene). V. cTupeiesc. junei -ă s. (lat. juvencus, juv&nca, d.jii-venis, tlnăr, trecind pin fazele *juenc, *juînc, june, ca cruentus, proventus, rom. crunt, prunc; it. giovenco, -nea). Taur ttnăr, vacă tlnără. * juncaceO, -ee adj. Bot. Din familia ruginei (lat. juncus); o plantă juncacee. F. pl Plante monocotiledonate care aâ ca tip rugina (juncus) juncan, -ă s. (d. iuoc). June, juncă. — In Suc. juncan înseamnă şi „urs ttnăr". * juncţiune f. (lat. jănctio,-dnis, d.jiin-gere, împreunare: juncţiunea a două armate, a două riuri,adouă căi ferate. Punct de junc-Jiun', locu unde se unesc două lucruri. june m. (lat. juv&nis, tlnăr; it. giâvine, pv. jovne, fr. jeune, sp. joven, pg. jovem). Vechi. Azi vest. Holtei, burlac, flăcăâ, ttnăr nelnsurat Incă. Ban. Mire. Trans. Gimnastic, sportist, membru al unei societăţi sportive (In Bucov. arcaş). Adj. şi s. (neol. după fr.). Poet. sau iron. Tlnăr: un june desperat. * juneţă f., pl. i (d. june după fr. jeu-nesse). Poet. sau iron. Tinereţă. jungher n., pl. e (d. junghi).Junghi, pumnal mare, camă. junghetbr, -oăre adj. Care tnjunghe, asasin, junghetiiră f, pl. i(d.-lat.*jungulatura lld. *ingulatura, d. jăgulum, glt V, jug, juncţiune). Locu de juncţiune al gttului cu trupu la ceafă: a căzut şi şl-a rupt jun-ghetura gifuiui. Junghi, durere Impungătoare. 1) Junghî n, pl. urt (d, a junghea). Jungher, camă, pumnal mare. Mare durere pe o simţi la coaste cind răceşti, preumonie. 2) junghî, -gheât, V. tnj-. * junglă f., pl. e (fr. engl. jungle, d. ser. jangalaj. în India, ctmpie mlăştinoasă acoperită de trestie şi tufe dese, pe unde locuiesc tigrii. junică şi junfncă f., pl. i (din juncă şi junice). Ban. Juncă. junice f. (lat junix, junicis == jăvenca, juncă). Munt. vest. Juncă (Săm. 5,575). * junie f. (d. jane). Vechi. Rar azi. Juneţă. — Vechi şi gTurie (din glunie). * junime f. (d. june). Poet saâ iron. Tinerime. * Junimist, -ă s. şi adj. Partizan saa membru al Junimii (o societate literă, apoi politică, înfiinţată la laşi la 1867). Ttnăr conservator disident: un junimist, gruparea junimistă (La 1907 junimiştii saâ contopit cu vechii conservatori). * junimistific, -ă v. tr. Fam. Prefac: tn junimist. junfncă, V. junică. * juniper, V. Tenupăr. * juntă f., pl. e (sp. pg. junta, adunare,, d, lat juncta, unită, jungere, a uni. V. a-junp). Nume dat In Spania şi Portugalia diferitelor adunări administrative: numeroase junte insurecţionale fură create in Spania in timpu ocupaţiunii franceze_ jupân, V. jupîn. jupăniţă f., pl. e (vsl. zupanica). Vechi. Titlu dat cocoanelor. — Şi jupăniţă, apoi jupîniţă, pl. e. * jupă f. pl. e (fr. jupe, fustă, d. ar ânbbe, giubea. V. gîubea, şubă, zăbun)» Barb. Rochie, fustă. jupesc, V. jupoT. * jupiteriăn, -ă adj. (d. Jupiter, Joie). Ca al lui Jupiter, imens: minte jupiteriană. V. jovial. jupin m. (dia mai vechiu jupan, titlu dat boierilor, vsl. in pană, d. zupa, regiune* ţinut,- strb. zupan, Şef de comitat In Ungaria şi [d. ung.] iăpan, vătav, pot. zupan, zupan, şef administrativ In vechea Polonie, ting. ispăn, şef de comitat. V. pan). Odinioară, titlu onorific dat boierilor, apoi bo-ierinaşilor şi negustorilor, iar azi mai rar negustorilor sau meşterilor din partea lucrătorilor lor lld. stăpin, patron saâ domn şi de-ordinar numai Jidanilor In deriziune : /upin (Ud.jupina) Herşcu, Nuhăm, Burăh, Şloim. |n fabulă, titlu irpnic dat animalelor -. jupinw corb. V. chip. jupineâsă f., pl. ese (d. jupin). Odinioară, cocoană, nevastă de boier. .Azi, titlui dat femeilor din popor (dar nu ţărancelor> şi In general Jidancelor mai sărace. Fată In casă, servitoare care deretică pin casele-boiereşti (Munt), Femeie măritată (P. P.): morminte de juptnese. In fabulă, titlu ironie dat animalelor: juplneasa vulpe. — In Mold. nord jupineâsă. juplnfţă, V. jupăniţă. * Jup6n n., pi. oane (fr. jupon, dim. d-jupe, jupă). Barb. Fusta de dedesupt. V. hondroc. jupbT şi jupuTesc, a -f (vest) şi ju— pese (est) v. tr. (Cp. cu germ. schuppen. a răzui solzii, şi cu ung. Ziăpolni. a acoperi cu paie. — El iupoale : jupuiam ;jupuisemr jupuind). Iau pelea, despoi de pele sau şi de-scoarţă: a jupi o oaie, un copac. Fig. Despoi, spoliez : a jupi lumea pin biruri, pin preţuri mart. V. refl. Aceste mănuşi se jupoaie, se strică ca cum s’ar lua o pătură din pelea lor. — Vechi a jepul (Cant), a jiput (Dos.). www.dacoromanica.ro juputâiă pl. lell. Vest. Acţiunea de a jupui. Rezultatu acestei acţiuni. Plrleală, pelagră, 1) Jur n., pl. uri (lat. gyrus, voltâ, Invlr- titură, cerc, d. vgr. gyros; it sp. pg. giro, pv. gir. Din aceiaşi răd. e şi fr. environ, aproape. V. virez). Ocol circuit, mişcare In cerc: am făcut două jururi (Rar). în jur, tn prejur: tn juru casei, in juru tău, tn juru oraşului (rar: in jur de tine [Mureşeanu. Trans.], In jur de oraş şi mai des in prejuru casei, tău, oraşului). îşi stringea bunda pe jur, Işi strlngea bunda In prejuru trupului (Luceafăru, 1903, 7, Trans.).—Barb. (după fr. autour), in jur lld. despre : in juru afacerii. V. prejur. v 2) jur, a -â v. intr. (lat jurare, a jura, d. jus, juris, drept, dreptate; it giurăre, pv. cat. sp. pg. jurar, fr. jurer. Rudă cu just). Iau martur pe Dumnezeu sau altă autoritate pe care o cred sacră : jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat. Mă oblig pin jură-mlnt, promit serios: jur supunere cuiva. V. tr. Blestem pe cineva dacă nu va face ceva: te jur să faci aşa cum (i-am spus. V. refl. Jur, afirm bazat pe religiune sau pe altă credinţă : mă jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat, mă jur să fac (sau: că voi /ace) un spital, V. zâQ. . * jurăndă f„ pl. e (fr. jurande, d. jurer, a jura). Corpu juraţilor comercianţi numiţi tn Francia In aintea revolufiunii de la 1789 de cei din corporafiunea lor ca să le apere interesele. * jurasic, -ă adj. (d. muntele Jura din Elveţia). Geol. Terenu jnrasic, un teren de formaţiune secundară, Intre etaju liasic şi terenu cretaceu, care se găseşte, Intre altele, şi In munţii Jura. S. n„ pl. e (sau şi uri), Jurasicu, terenu jurasic. jurât, -â adj. Promis pin jurămlnt: credinţă jurată, amici juraţi pe moarte. Neîmpăcat, implacabil: duşman jurat. Afurisit, al dracului (Fam.): o jurată de vecină. Care a depus jurămlnt la tribunal.* traducător, interpret jurat. S. m. Membru din juriu de 12 cetăţeni ieşit! la sorti pentru a judeca crimele şi delictele de presă: curtea de juraţi sau a juraţilor (greşit curtea cu juraţi, cum se zice obişnuit, după cum ar fi greşit o mulţime cu oameni lld. de oameni. Tot greşit e şi curtea cu juri, un plural d. fr. jure, jurat. Francejii numesc cour d'assises curtea juraţilor). Vechi. Azi Trans. Consilier comunal (Odinioară consilierii comunali erau prezidaţi de un logofăt). S.n. Vechi. Jurămlnt. jurămlnt a, pl. inte şi (vechi) uri (lat. ■ juramentum, it. giuramento, pv. jurament, ■ fr. juremeut. sp. pg. juramento). Afirmafiune sau promisiune solemnă pin care-1 iei martur pe Dumnezeu, cele sfinte, onoarea ori altceva: a face, a depune jurămint. jurătdr m. Vechi. Martur care jura cu -Impricinatu. Megiaşii jurători (numiţi une-tiri şi adeveritori, tocmelnici ori judecători) erau judecători, iar hotărtrea lor era suverană (Giur. 1920, 41-42). V. lege. jurdeâ, V. jerdle. jurâbie, V. jerebie. * juri m. pl. V. juţ*at. * juridic, -& adj. (lat. jurtdicus, d. jus, juris, drept, dreptate, şi dlcere, a zice). Care se face In justiţie conform regulelor autorităţilor judiciare: act juridic. De drept, relativ la drept: facultatea juridică. Adv. In mod juridic, din punct de vedere juridic: deciziune motivată juridic. * jurisconsult m. (lat. jurisconinltns, d. jus, gen. juris, şi consultus, priceput, abil). Acela care e adine ştiutor al legilor şi are profesiunea de a-şi da părerea In chestiuni de drept: Cujas a fost mare jurisconsult. * jurlsdlcţlune f. (lat. jurisdictio, -dnis, d. jus, gen. juris, drept, şi dtetio, -6nis, zicere). Puterea (autoritatea) unui judecător. Resortu sau întinderea teritoriului In care un judecător Işi exercită puterea: jurisdiefiunea curţii de casatiune se întinde peste ţoală România. Jurisdifiunea consulară, tribunalele comerciale. Grade de jurisdictiune, fiecare din tribunalele pin care aceiaşi afacere poate fi judecată succesiv. — Şi -icţle. Jurisprudenţă f., pl. e. (lat jurispru-dentia, d. jus, gen. juris, drept, şi pruden-tia, ştiinţă). Ştiinţa dreptului. Modu tn care tribunalele decid de ordinar In privinţa cu-târui sau cutărui punct: jurisprudenfa înlocuieşte de multe ori tăcerea legii. * jurist m. (mlat. jurista, d. jus, juris, drept, dreptate). Acela care ştie dreptu. jiirlQ n. (fr. jury, d. engl. jury, care e vfr. juree, reuniune de juraţi, ceia ce nu e alta de cit part. f. d. jurer, a jura). Corpu juraţilor. Comisiune de profesori examinatori. * jurnal n., pl. e (fr. journat, d. lat. di-urnalis lld. diurnus, diurn, de zi, zilnic; it. giornate). Ziar, gazetă, foaie cotidiană sau mai rară care se publică şi se vinde cu go-loganu (azi cu francu) şi dă informafiuni olitice, literare, ştiinţifice, comerciale ş. a. elafiune, însemnare făcută zi cu zi: jurnal de călătorie, jurnal de bord. Registru In care negustoru Işi înseamnă toată mişcarea cotidiană a afacerilor lui (cumpărări, vlnzări ş. a.). A da la jurnal (fam.), a publica In jurnal, In gazetă. * jurnalist, -â s. Gazetar, ziarist, scriitor la jurnal. * jurnalizm n.,pl. uri, e. Gazetărie, ziaristică, profesiunea de jurnalist. Ziaristica, influenta sau puterea gazetelor. Totalitatea jurnalelor: jurnatizmu se dezvoltă tn fiecare zi. Jiirnă f., pl. e. (rus. dezurnvl. care e de servicii, d. fr. de jour, de zi). Pop. Serviciu de pază, răndu clnd Ifi vinn serviciu: a fi de jurnă ca ofiţer la cazarmă, ca portar undeva, am făcut multe jurne. Omu sau oamenii care-s de jurnă: să vie juma in coace. — Rau scris dejurnă. 46 www.dacoromanica.ro jurutâsc v. tr. (d./ur 2). Promit solemn. V. refl. Mă promit solemn mă consacrez: s'a juruit călugăriii, juruinţă f., pl. e. Promisiune solemnă. jurubiţă f., pl. e. (dim. d. jurebie, ferebie). Fascicul (legăturică) de fire de aţă ori sfoară (E mal mare de ctt viarba şi mal mică de cit scutu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-ţi lua servitoare jurubiţa asta! juruită f_ pl. e. Mold. Vechi, Juruinţă-Lucru juruit (promis). * Just, -ă adj. (lat. justus. d. /us, drept, dreptate). Drept, echitabil: Ludovic XIII al Franciii fu supranumit cel Just. Conform justiţii!, dreptului: sentenfă justă. Conform raţiunii, bunului simt ■ observafiune justă. Fundat, legitim: o justă mlndrie. Exact, conform justeţii: balanţă justă. Care apreciază bine distantele şi formele.- ochi just. S. n. Ceia ce e just, drept, justiţie : noţiune de just (saa : de justiţie) şi de injust. Adv. In mod just. * justeţă f., pl. { (fr. justesse; it.gius-tezza). Calitatea de a fi just, exact: justeţo unei voci, unei expresiuni, unei trageri la fintă, unei balanţe. Calitatea de a aprecia exact: justeţa unui ochi. * Justifici a -â v. tr. (lat.justlfico, -ăre, d. justus, just, şifâcere, a face). Demonstrez, probez inocenta, dezvinovăţesc: a justifica un acuzat. Fig. Legitimez, scuz : scopu nu justifică mijloacele. Dau proba, motivez: a justifica un act, o cheltuială. Teal. Fac just V. refl. Îmi probez inocenta. V. îndrept. * Justificabili -ă adj. Care poate fi justificat : purtarea lui nu e justificabilă, * justificativi -ă adj. Care serveşte la justificare: memoria justificătiv. justificaţiune f. (lat. justificătio, -dnis). Acfiunea de a sau de a te justifica. Proba unui lucru : justificaţiunea unui fapt. — Şi -âţlef dar mai des -ăre. * justiţiâbil. -ă adj. (fr. justiciable, d. justicier. a pedepsi cu o pedeapsă corporală un condamnat; it giustiziare). Supus unei jurisdicţiuni: el o justiţiâbil de curtea din Galaţi, Fig. Un autor e justiţiâbil de critică. Subst. Nu-s justiţlabilu tăă. * justiţiar m. (fr. justicier, it.giustiziere). Acela care, In apusu Europei, avea drept să-i judece pe locuitorii moşiii lui. Adj. Că-ruia-i place să facă dreptate: sfintu Ludovic a fost un rege justiţiar. * justiţie f. (lat. justitia, d. justus, just). Dreptate, virtutea de a da fiecăruia ceia ce e ai lui. Drept dreptate : justiţia era de partea Iul in proces. Puterea de a pedepsi sau răsplăti, de a face dreptate: justiţia Iul Dumnezeu, a oamenilor. Corpu magistraţilor : mutări in justiţie. Personificarea justiţii! supt forma unei zeiţe legate Ia ochi şi linlnd o baianfă: statua Justiţiii. * jiită 1., pl. e (fr. iute, d. engl. jute, care e ser. juta). O plantă erbacee din familia tili-acelor originară din India şi cultivată mai tn toate ţările calde şi a cărei scoarţă dă nişte fibre din care se face o plnză groasă (p. saci, perdele, haine ş. a.). Există două varietăţi (cârchorus capsulăris şi edrehorus olitârius). Frunzele celei dinţii se mănlncă ca lăptucile.—Unii zic Tută (după germ. jute) juvâci V. juvelnlc. juvaîâr, V. gîuvaîer. juvaneâ f. pl. ele. (turc. [d.pers.J iivane). Vechi. Ţeava imanelii ciubucului — In dicţ. lui Polizu gîuv-. juvătâîe şi jăvălăTe f., p\..âi (cp. cu vijălie). Est. Mulţime dezordonată care soseşte (de ex., nişte Ţigani). juvăţ n., pl. ete (rudă cu gtnj). Est. Arcan, laţ de prins animalele. Şl-a pus javăţa'n git, s’a spinzurat. V. bilţ. juvâlnic n., pl. e (vsl. * zivinnikă adică „de păstrat vietăţi*, d. zivă, viu, ca şi lat. vivarium, d. vivus, vid. Bg. zivelnik poate fi reluat de la Romi ni. V. jivină). Dun. Horet (coş, ladă saâ îngrăditură de păstrat peştele via). — în Olt juvâc, pl. e (cp. cu zivak, argint vio, mercur). V. ostreţ, mandră şi aedarid. * juvenili -ă adj. (lat juvenilis, d. ju-vems, june, ttnâr). Tineresc, de tlnâr: ardoare juvenilă. * juvenilitâte f. (lat. juvenllitas, -ătis) Tinereţă. juvină, V. jivină. * juxtă f., pl. e. Prescurtare din traducere iustalineară (carte care conţine asemenea traducere). * juxtalineăr, -ă adj. (compus d. lat. luxta, alăturea, lingă, şi linearis, linear, d. jlnea, linie, rind). Traducere juxtalineară, sistemă de traducere care dă pe o coloană cuvintele textului original şi pe a doua coloană traducerea corespunzătoare rlnd cu rtnd. * juxtapoziţiune f. (lat. juxta, alăturea, şi positio, -dnis poziţiune). Acţiunea de a saii de a se juxtapune. Starea lucrului jux-tapus. Modu pin care cresc corpurile anorganice (adică pin alipirea succesivă a moleculelor nouă de un slmbure primitiv). * juxtpun, -pus, a -pune v. tr. (compus d. lat juxta, alăturea, şi pânere, a pune). Alătur, pun unu Ungă altu : a juxtapune terminii unei serii. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun. * juxtapus, -ă adj. (lat juxtapdsituS), Alăturat, pus lingă altu. Cuvinte juxtapuse, unite printr'un acord sintatic fără elipsă, ca : unt-de-lemn. jvarţ, V. şvarţ. www.dacoromanica.ro K k m. A un-spre-zecea literă a alfabetului latin. In limba lat., la început, se întrebuinţa lld. C, Iar C lld. G. Pe urmă, clnd C s'a întrebuinţat lld. K şi s’a introdus şi G, a rămas K numai In ctteva prescurtări. In limba rom. se întrebuinţează numai In cuv. străine, şi tot aşa e şi In cele-lalte limbi romanice. In ainte de E şi I, Romănii şi Italienii o înlocuiesc cu CH: rom. chele, it. chiave. * kălia, V. calia. * kantlân, -ă adj. Care se referă la fi-losofia lui Kant. (sec. XVIII). Subst. Adept al lui Kant. * kanti'zm n. Doctrina filosofică a lui Kant (Studiu atent al omului tn analiza facultăţilor spiritului şi In critica severă a tuturor cunoştinţelor umane). * kaolin, V. caolln. * kefi'r n. O băutură gazoasă fermentată de un gust acrişor şi pe care muntenii din Caucaz o fac din zer pus să formenteze cu un fel de ferment numit grăunte de kefir. E recomandată contra ofticii. * kerm^să f., pl, e (fr. kermesse, d. ol. kermis lld. kerkmisse, d. kerh, biserică, şi misse, liturghie. V. cîrmoj). In Olanda şi ţările vecine, la hramuri, un fel de bilei cu procesiuni, mascarade, dansuri şi alte dis-tractiuni publice. — Fals -ezâ V. hram, nedeTe, praznic. * kilo..., V. chllo.... * klrş n., pl. uri (germ. kirsch, kirş, d. kirsche, cireşă). Rachiu de cireşe amare fermentate şi de slmburi de cireşe amare. * klst, V. chist. * krach- (pron. krah) n., pl. uri (germ. krach) Catastrofă financiară. kyrle elâlson, cuvinte greceşti care înseamnă ,Doamne, mituieşte" şi care se in-trebuin(au ca inter], de mirare saâ de uşurare. Azi se aude foarte rar.V. chiraleTsa. L I m. A două-spre-zecea literă a alfabetului latin. Ca număr, ia însemna 50 şi, ca atare, se presupune că se derivă din psi vgr. după ce a trecut pin forma i. -I şi I-, pron. personal de pers. III sing. m. la ac. (aceiaşi origine cu pron. el). Pe el, pe dlnsu: du-l, nu-l duce. Clnd nu se poate lega de o vocală, devine tl; tl duc. — Fals ’l. 1) la m. (prima silabă a cuv. latin lăbium, buză, cu care începe al treilea vers al imnului adresat sflntulul Ion Botezătoru : sdl-ve pollăti lăbii reătum, dezleagă păcatu buzei profanate). Muz. A şaptea notă a gamei şi semnu care o reprezentă. 2) la, infinitivu d. Iau. 3) la prep. (lat illdc, pe acolo, d. iile, acela, el ; după alţii, d. illac-ad. Tot de aici vine şi it. fr. lă, pg. lă. sp. allă acolo). Arată locu saâ direcţiunea mişcării: locu- iesc la Gala(i (cu numele de ţări se pune in, nu la l), şed la masă, mă duc la masă, arată timpu : la masă, la prinz, la amează, la iarnă (la iarna viitoare), lă anu (la anu viitor). Arată punctu, locu, relatiunea: s’a lovit la pictor, s’a roşit la fată, bun la inimă, iute la picior, bun la fugă, iute la mtnie, bun la Dumnezeu. Arată dativu : daţi mtncare la cai (cailor), la toţi caii, la toată lumea. Arată aproximafiunea („piua Ia, aproape, cam, vre-o“): erau la două mii de ol. Arată marea cantitate (In rol de adv.): a băut la vin pină ce a căzut („a ajuns cu băutu la attta cantitate plnă ce a căzut"). * lăbarum n. -(lat. labarum). Steag format dintr’o suliţă lungă străbătută de un băt de care atlma o bucată de purpură şi care avea deasupra âchila romană, iar de la tmpăratu Constantin semnu crucii şi literele I. C., adică Isus Hristos (lat. Iţsifs Qhristus}, www.dacoromanica.ro labă f., pl. e (rut ceh. lăba, Iapa, rus. bg. vsl. Iapa, ung. lăb, litvan tapa, finlandez Iapa, suedez lab, danez lab, vgerm. Inffa, got lofa. V. lopată). Vlrfu piciorului la animalele fără copită: labă de urs, de cine, de iepure. Fam. Iron. Mină : jos tabele / A pune botu pe labe, a te linişti, a te modera, a-(i micşora pretenţiunile de nevoie (cum fac etnii clnd ştia de frică). * lablâl, -ă adj. (fr. labial, d. lat. M-bium, buză). De la buze, al buzelor : muşchi labiali. Gram. Sunete saa litere labtale, care se pronunţă cu buzele, ca p, b, f, v, m. S. f., pl. e- Sunet labial, literă labială. * labiât, -ă adj. (fr. labie, d. lat. tă-bium, buză). Bot. A cărui corolă are doi lobi tn formă de buze.-plante labiate (mintă, rosmarinu ş. a.). S. f., pl. e. O labiată. * labirint n., Pl. uri şi e (lat labyrin-thus, d. vgr. labyrinthos, cuv. de origine egiptenească). Edificiu vast şi încurcat din care nu mai ştiai cum să ieşi, cum era odinioară unu tn Egipt şi altu tn Creta Fig. Lucru care seamănă a labirint, cum ts oraşele mari, minele cu multe galerii, pădurile imense ş. a. Complicatiune inextricabilă, multiplicitate : tabirintu legilor. Anat. Cavitatea sinuoasă din ăuntru urechii Un fel de cavitate tn care pelea formează nişte încreţituri foarte complicate care serveşte peştilor macropozi la respirat tn aer. Sinuozităţile creierului. * labirintic, -ă adj. (d. labirint). Ca labirintu, mare şi întortocheat saa cu foarte multe drumuri, galerii, camere: oraş, edificii labirintic. Fig. încurcat, inextricabil: discurs labirintic. * labirlntodânt m. (labirint şi odont ca tn mastodont). Geol. Un fel de anfibia fosil In trias. * laborator n., pl. oare, şi •oriO n. (fr. laboratoire, d. lat labârot -ăre a munci, a lucra). Local pentru experienţe ştiinţifice. Camera unde farmaciştii, cofetarii şi alţii Işi prepară produsele. * laborios, -oâsâ adj. (lat. laborio-sus, d. labor, muncă, lucru). Care se face cu multă muncă : întreprindere laborioasă. Harnic, iubitor pe muncă: elev laborios. Adv. Cu multă muncă: digestiunea se face laborios. 1) lac n., pl. uri (lat. lăcus, lac, it. sp. pg. lago, pv. lac). Baltă, mare întindere de apă stătătoare. Rezervoria de ţiţei, păcură ş. a. Apă saa udeală făcută tn casă or! pe drum: apa picura din pod incit se făcuse lac tn casă, el zăcea intr'un lac de singe, (mult stnge), plouase şi se făcuse lacuri pe drum. fs lac de apă (saa de sudoare), ts foarte asudat or! plouat A cădea din lac in puf, a ajunge dintr'o stare rea Intr’alta şi mai rea. — (La Dos. V. S. Sept 14, greşit tradus după gr. lăkkos = groapă). 2) lac n„ pl. uti (fr. laque f., d. mlat. lacca, derivat d. pers. iak, tinctură roşie). Un fel de răşină cărămizie închisă care Iese lichidă din ramurile unor copaci din India. Lustru negru (saa roş sau şi alt-fel) cu care se lustruiesc mobilele, peile ş. a. Pele lustruită cu acest fel de lustru, care se depune ca un strat foarte neted: cizme de lac. lacăt (Mold. sud) şi lăcăt (vest) n., pl. e, şi lacâtă (Mold. nord) f., pl./dcd/f(ung. lakat [de unde şi slrb. iokot, nsl. lokat, lo-ket/, d. it. lucchetto, care vine d. fr. loquet, rătez, clanţă, dim, d. vfr. loc, engl. iock, la-cat, ol. luiken, got lukan, a încuia. Rut. [d. rom.] lakăta, ngr.[d.it. luketonf) încuietoare attrnată de belciuge la o uşă şi care se închide şi se deschide cu ajutoru unei chei. A fi cheia şi lacătu, a fi stăpln care păstrează şi împarte bunătăţile (a avea plnea şi cutitu). A pune lacăt gurii, a-ti stă-pini vorba. lacherdă f., pl. e (ngr. lakirda [d. it lacerta, lat. lacerta, şopirlă], cr. lokarda, lacherdă). Un peşte acantopter care trăieşte In mari cete In mările calde şi temperate, (de ex., In Mediterana), unde se pescuieşte foarte mult. Lacherda ajunge plnă la o lun-gine de 50 c. m. (fetamys sarda). Are o carne delicioasă, care se mănlncă proaspătă, sărată şi mai ales marinată In unt-de-lemn ca sardelele. V. pălămidă 1. * lacheii m. (fr. laquais d. sp. lacayo, lacheu). Servitor In livrea. Fig. Om servil: un ministru care se înconjurase de lachei. V. fecTor, ciocoi. lâ6om, -ă adj. (vsl. lakomu). Avid, pofticios, nerăbdător să apuce ceia ce doreşte : lupu e lacom de carne, porcu e animalu cel mai lacom. Fig. Om lacom de bani, de glorie. Adv. Cu lăcomie: a minca lacom. * laconic, -â adj. (lat. lacânicus, d. vgr. lakonikds, din Laconia, regiunea unde se afla vechea Spartă). Care exprimă cugetarea tn puţine cuvinte (cum obişnuiau Spartanii) : stil, răspuns laconic. Adv. în mod laconic. V. telegrafic. * laconizm n., pl. e (vgr. lakonismds). Modu de a te exprima laconic. lăcră, V. raclă. lâcrămă f., pl. lacrăml şi lăcrămi (lat. lacrima ; vgr. ddkryma; it. sp. pg. lăgrima, pv. lagrema, fr. larme). Apă sărată care picură din ochi ctnd simţi o mare durere trupească ori sufletească, o mare bucurie saa admiratiune : a fi emoţionat ptnă la lacrămi. Lacrămi de crocodil, lacrămi ipocrite (pin aluz la bobitele pe care le are crocodili/ tn prejuru ochilor şi care seamănă a lacrămi). A plinge cu lacrămi amare, a plinge cu mare întristare. A şterge cuiva lacramile, a-I mtngtia. A plinge, a ride cu lacrămi, a plinge cu multă durere, a ride cu mare poftă. A avea lacrămi in voce, a vorbi abea stăpă-nindu-ţi lacrămile. — h. N. şi lăcrima, pl. i saâ şi e. www.dacoromanica.ro LAC * lăcrima Chrlstl, cuv. latine care înseamnă „lacrima lui Hristos" şi care s’au dat ca nume unui vin busuioc din viile de la poalele Vezuviului. * lacrimal, -ă adj. (fr. lacrimal, d. lat lacrima). Anat. Relativ la lacrimi. Care secretează lacrimi: glandele lacrimale. * lacrlmatbrlti n. (fr. lacrimatoire). Nume dat unor vase de pămlnt ori de sticlă găsite In mormintele Romanilor şi desprg care s’a crezut că conservau lacrimile răs-plndite la funeralii, cind In realitate ele conţinuse odinioară parfum. Adj. -IS -le s urnă lacrimatorie. * lactat n., pl.e.Chim.Sare deacidlactic cu o bază. * lactat, -ă adj. (d. fr. laiti, d. lat lăcteus, de lapte, şi redat. rom. pin lactat' pin Confuziune de sufix lld. lacteu. Cp. cu' cutaneu). Chim. Med. Care consistă In lapte ■ alimentafiune lactată. '• * lactaţiune f. (lat. lactătio, -ânis). Se-creţiune de lapte. Alăptare, lăptare. * lacted, -ee adj. (fr. lacU, lat lăcteus). Care seamănă a lapte : suc lacteu Lactat, care consistă In lapte: regimu lacteu convine dispepticilor. Anat. Vine lactee, vase care pompează chilu la suprafaţa intestinelor. Astr. Cate lactee sau a laptelui, pop. drumu robilor, o dungă albicioasă care se vede pe cer In nopţile senine şi care e compusă dintr’o inumerabilă mulţime de stele. —Număru acestor stele e aşa de prodigios. In cit Herschel le-a evaluat la 50.000 pe cele ce trecuse supt ochii lui Intr’o singură oră. Fabula atribuie originea căii lactee cltor-va picături de lapte căzute din slnujunonei pe cind II alăpta pe Hrcule. * lăctic, -ă adj. (d. lat. lac, tactic, lapte). Chim. Provenit din zeru laptelui: acid tactic. Eter laclic, obţinut pin destilarea lactatului de calce cu alcool anidru şi acid sulfuric, * lactifer, -ă adj. (lat lac, tactis, lapte, şi ferre, a purta, a duce). Anat. Care are lapttf, care duce laptele: vase lactifere. * lacună (., pl. e (lat. lăcăna, d. lacus, lac ; it. lacuna şi lagăna). Lagună (Rar). Fig. Spaţiu gol In continuitea unui corp (de ex., tn tesutu celular al plantelor acuatice). Lipsă, întrerupere tntr'un text, Intr'o serie: lacunele Analelor Iul Tacit. Lipsă defect: această Jege are mari lacune. * lacustru, -ă adj. (lat. lacustris). De lac, de baltă: plante lacustre, Locuinţe lacustre, numite şi palafite, vechi colibe preistorice construite pe stllpl de lemn In lacuri şi ale căror resturi se găsesc şi astăzi, mai ales In Elveţia. V. palustru. lădă f., pl. lăzi (rut. pol. ceh. lada, ung. lăda, d. germ. Iade, ladă, care vine d. laden, a Încărca; flamand laeye, fr. laie, cutia supapelor la orgă. V .lăduncă). Lacră, tron, mobilă de lemn In patru colturi de t*nut haine şi alte lucruri. Conţinutu ei: o ladă LAI de cărţi. Lada la mine, şi cheia la tine (Iron.), lada lăsată la altu In păstrare nu e tn siguranţă, chear încuiată. V. cutie. * ladin, -ă adj. (d. latin). Nume dat unul grup de dialecte retoromane (la frontierele Italiii, Elveţii! şi Austriii). lădo, un vechi voc. fem. rămas ca o interj. care apare In P. P. ca un strigăt adresat miresei (bg. ol, lado, lado, o, mireasă, mireasăI lada, a doua fiică In casă; slrb. lada, soţie, lado, refren de clntec; rut. lado, lada, soţ, soţie. Bern. 1,682): Frunză verde lăcrămioară. Lado, lado, surioară, Dute’n haine de mireasă La bărbatu tău acasă I (Al.). * lady f. (pron. tedi). Nevastă de lord şi de baronet In Anglia. laf n-, pl. uri (turc. [d. pers.] laf, cuvlnt, flecârie, fanfaronadă V. talaf). Munt. Rar. Pl. Lavre şi palavre, taclale, glume : 11 chemă să-i spute lafuri şi să-i facă giumbuşuri. (Car. VR. 1909, 11, 209). lâgăr n., pl. e (rus. lăger, d. germ. la-ger, tabără). Tabără, locu unde se instaleaza armata In corturi Fig. Partid politic: lagăru guvernului. lagivărde adj. (turc. lagiverd, laguverd, lazulită, laguverdi, azur, d. pers. lazvard, lazurd, lagard; ngr. lazuvirdi, lazuri, de unde rom. lazur şi rus. pol. lazur; mlat lazurius, lazulum, it azzurro, fr. azur, sp. azul. V. azur). Vechi. Azur, albastru deschis. lagtim şi lagim n, pl. uri (turc. laghum, ngr. tagumi, bg. lagum, slrb. lagum). Vechi. Mină, galerie supt pămtnt lagumgiQ m. (turc. lagumgy). Vechi. Miner. * lagună fpl. e. (it lagilna şi lacuna, lacună). Parte de mare spre mal neadtncă şi cuprinsă de insule mici, golf mic şi neadtnc, ca locu pe care e zidită Veneţia. 1) laî şi lăQ, lăTe adj., pl. m. tal şi lăi, f. lai (alb. llai, id.). Cenuşiu tnchis, sein (vorbind de oi): oale, lină laie (La Haţeg, căiţă laie, căciulă neagră). Ori laie, ori bălaie, ori una, ori alta ; ori tntr’un fel, ori tntr’altu: trebuie să te hotărăşti odată: ori laie, ori bălaiei — tn .Mioriţă laie, laie, bucălaie", laie e o prescurtare din bucălaie, dupâ cum tn altă P. P. e o presenrtare din bălaie: „Stăi, oale laie, bălaiei Tot aşa „Lie, lie, ciocirlie* sau .Rudă, rudă, paparudă'. V. ţlgaT. 2) laî v. tr. V. haQ. lâlbăr n„ pl. ere (sas. leibel, dim. d. leib, corp). Trans. Vestă blănită. Olt. Mintean, tunică. Munt. Haină femeiască mai largă de umblat pin casă (camizolă, matineu). Mold. Iran. Haină lungă şi largă de umblat pin casă, mal ales halat jidănesc: acest palton e curat lalbăr jidănesc! — în Dor. lăîbru, pl. uri şi e. • * lăic, -ă adj. (lat. lăicus, d. laikâs, d-la6s, popor). Care nu tine de biserică, al mirenilor: şcoală laică. Subst. Mirean, care nu e preut ori călugăr. - 725 - www.dacoromanica.ro * laicizez v. tr. (d. fafcj. “Prefac In laic : a laiciza o şcoală. latdâc, -ă adj. (rut [d. pol.] laldăk haimana). Nord. Lainic, 1. lăîe f., pl. lăi (pol. laja, rut laiâ, ceh. lăje, ceată, haită. Bern. 681). Ceată de Ţigani nomazi. V. şatră. 2) laîe adj. V. faT. lăTnic, -ă adj. (d. laie 1). Est. ş. a. Lai-dac, rătăcitor, hoinar, haimana, vagabond. lăiţă, V. laviţă. lalanghită, V. nalanghltă. lalea f., pl. ele (turc. [d. pers.] laie, ngr. lales, bg. slrb. laie. O plantă erbacee liliacee bulboasă cu frumoase flori ornamentale compuse din clte şase foi care formează o cupă, cu o mulţime de varietăţi (tulipa). Cultura ei e tn mare onoare In Olanda. V. tulipan. 1) * lamă f., pl. e (fr. lame, d. lat. lă-mlna şi lamna, lamă ; it. lama. V. lamelă, laminez, lamură). Drug metalic lat: lamă de plumb, de otel. Limbă, partea care împunge saâ taie la cuţit, la sabie ş. a.: lamele de Toledo eraă renumite odinioară. Lamă de ras, lamă foarte suptire care se fixează Intr’un miner şi serveşte la ras barba (Inventată de Gheorghe Wolcott Gillette, născut In 1855 la Fond du Lac, Wisconsin, Statele Unite, şi mort la 1932). 2) * lamă f., pl. e (fr. lama, d. sp. llama, cuv. peruvian). Un fel de capră peruviană fără coarne, mare cit un măgar. Lina ei e mai aspră de ctt cea de alpacă ori de vi-gonie. 3) * lama m., gen. al Iul. Preut al lui Buda la Mongoli şi Tibetani. Marele lama saâ dalai-lama, şefu suprem al religiunii budiste, lambă f. (turc. lambă, cornişă dinţată la marginea tavanului). Scobitură făcută la muchea unei sctnduri ca să se îmbuce cu alta. V. lămbuTesc. lămbă f., pl. e şi lămbi. Funia, lanţu saâ drugu care uneşte crucea cu capătu osiii din ainte şi din apoi la car. — In vest (in)-tinzătoare. V. postoroncă. * lamelăr, -ă adj. (d. lamelă; fr. la-mellaire). A cărui structură prezentă lame : corp lamelafrintură lamelară. * lamelăt, -ă şi lamelds, oăsă adj. Care se poate despica In lamele saâ plăci: ardezia e o rocă lameloasă. * lamelă f., pl. e (lat lamella, din *la-minella, dim. d. lămina, lamă. V. omletă). Lamă mică. * lamelibranchlăt, -ă adj. (d. lamelă şi brancltii). Zool. Care e apărat de doaă valve, cum ts scoicile. S. n., pl. e. Scoică.— Se zice şi pelecipod. V. molusc. * lamentabil, -ă adj. (lat lamentabi-lis). Deplorabil, demn de pllns: situaţiune latnentabilă. Pllngâtor, înduioşător: voce lamentabilă, Adv. In mod lamentabil. * lamentaţlune f- (lat. lamentâtio, -dnis). Vaiet, jălire: lamentaţiunile Iul Uremia. — Şi -ăţle şi -ăre. * lamlnatdr n., pl. oare. Maşină de laminat, de redus lamele de metal mai groase tn lame foarte supţiri.— Mai des, dar numai bine, lamlndr (fr. laminoir). * lamentez(mă) v. refl. (lat. pop. lamentare, clasic -ări, d. lamentum, vaiet). Mă vaiet, mă tlnguiesc, mă jălesc. * lămie f. (lat. lămia, d. vgr. lămia). Mit. Un monstru In formă de femeie şi cu coadă de şarpe şi care minca copii. Zool. Un fel de rechin cu carne comestibilă. * laminez v. tr. (d. lat lămina, lamă: fr. laminer). Supţiez pin laminator. * lampadăr n., pl. e şi -ăriB n. (lat. lampadarium). Rar. Suport vertical destinat să sus(ie una sad mai multe lampe. lampagiO m. (d. lampă saâ turc. lam-pagy). Fanaragiu, lampist Vtnzător de lampe, lampist. * lampănt, -ăadj. (fr .lampant, d. npv-lampant, part prez. d. lampa, a străluci, a scăpăra). Care arde cu o flacără strălucitoare: petrol lampant. * lampăs n., pl. uri (fr. lampas). Făşie de-a lungu pantalonilor, mult mai lată de cit vipuşca, cum purtaâ generalii, medicii militari, ofiţerii de artilerie ş. a. (De la 1933 s’a introdus lampasu la toate uniformele ofiţereşti). lămpă f., pl. e şi lămpi (fr. germ. lampe, d. lat. lampas, lămpadis, care vine d. vgr. lampăs, -gădos; rus. turc. ung. lămpa. V. lanternei). Aparat de luminat (sad şi de încălzit) compus dintr’un vas cu ulei, petrol saâ spirt, un fitil tinut de un mecanizm oare-care şi un tub care modifică forma flăcăi ii şi o face să nu fumege ca opaiţa. V. luminare. * lampâtră f., pl. e (lat. lampetra = muraena). Un fel de peşte ciclostom,de forma tiparului, lung plnză la un metru. ' * lampldn n., pl. oane (fr. lampiott, d. it lampione, lampă mare). Candelă sad luminare pusă Intr’un fanar de hlrtie şi care se Întrebuinţează la iluminaţiuni festive. * lampist m. (fr. lampiste). Fabricant safi vtnzător de lampe. Fanaragia, îngrijitor de lampe, de fanare. lămură f. fără pl. (cp. cu lat.*lammula, dim. d. *lamma, lamă). Ceia ce e mai bun Intr’un lucru. Faină de calitate superioară. Fie. Să-l scoată ca lamura, să-l scoată achitat, spălat de acuzare (Rebr. 2, 127). Lamură de om, om harnic, curat şi onest lan n., pl. uri (vgerm, *lann, land, ţară. regiune rurală, de unde şi rut rus. lan, pol. tan, ceh. lăn, pl. tanv, clmpuri. Cp. cu ban, V. şi Bern. 1/ 705). Holdă, ogor Întins: un tan de griă. * lănce f., pl. lănci (fr. lance, it. lăncio lat. lăncea, lance, cuv. de origine celtică după Varone, iar după Festu d. vgr. lăghe). Suliţă www.dacoromanica.ro prăjină lungă de Vre-o 2-3 metri cu un vlrf de fer la capăt şi întrebuinţată ca armă In unele cavalerii (In armata românească o poartă numai roşiorii şi numai rindu Intti de soldaţi). Fig. A rupe o lance ca cineva, (cum făceafi In evu mediii cavaleri! care se Intreceaâ tntre ei), a disputa viguros cu cineva. A pleca lancea, a te declara învins. * lanceolăt, »ă adj. (lat lanceolalus, d-lanciola, dim. d. lăncea, lance). In formă de lance: frunze lanceolate. ' * lândgrav m. (fr. landgrave, d. germ-landgraf, d. land, tară, şi graf, conte). Titlu dat unor principi suverani In Germania, cum era, de ex, In Hessa-Cassel. Odinioară, judecător care judeca In numele împăratului Germanii!. * landgravlăt n., pl.e (fr. landgraviat) Demnitatea şi teritoriu de lândgrav. * landiSQ n., pl. uri (fr. landau, d. Lan-dau, un oraş din Germania, unde acest fel de trăsuri aâ fost fabricate mal tntli). Un fel de trăsură boierească cu două canapele, ca şi berlina, şi care, după voinţă poate fi acoperită, ca cupeuriie, saâ descoperită (rădvan). * lândwehr n„ pl. uri (germ. land-wehr< d. land, (ară, şi wehr Jpron. verj, apărare)-In ţările germane, prima parte a rezervei armatei. lăndsturm n., pl. uri (germ. land-siurm, d. land, tară, şi sturm, asalt. Cei mal mulţi Germani pronunţă şturm). In tărilegermane, întreaga rezervă a armatei (cu gloate cu tot). * Iangur6s, -oăsă adj. (fr.langoureux, d. langueur, care vine d. lat. languor, de unde vine şi rom. lungoare), Galeş, plin de Iubire: priviri longuroase. Adv. A te uita languros. * langustă f., pl. e (fr. langouste, din aceiaşi orig. cu rom. lăcustă). Un fel de rac cu picioarele anterioare fără cleşte şi care trăieşte pin toate mările. Pe coastele Franciii ei se pescuiesc In mare cantitate p. carnea lor cea gustoasă. * lanlfâr, -ă adj. (nlat. Idnifer, lat. lana, lină, şi -fer ca In fructifer). Care poartă (produce) lină saâ şi puf: oile-s lanifere, bumbacul e o plantă laniferă. * lanolfnă f., pl.e (lat.lana, Itnă, âleum, ulei, şi sufixu -ină). Un fel de grăsime care se scoate din usucu linii de oaie şi care se întrebuinţează, ca şi vaselina, ca alifie: la-nolină boricată, fenicată. * lansez v. tr. (fr.lancer, d.lance, lance). Introduc, fac cunoscut lumii: a lansa un tlnăr tn societate, cartea pe care a scris-o l-a lansat tn lumea cultă. Emit, expediez : a lansa un mandat de arestare contra cuiva, a lansa nişte invitaţiuni. Răped, fac să pornească In galop: a lansa un escadron. V. refl. Mă arunc, intru : a te lansa tn lume. Mă avlnt: nu te lansa cu sume mari tn această afacere. * lanskenet ni. (fr. lansquenet, d. germ. landsknecht, d. land, fără, şi knecht, servitor). Infanterist german mercenar care lupta supt insignele naţionale şi era comandat de un ofiţer tot In limba lui (sec. 15—16): mulţi lanskeneţi aă servit in Francia in timpu războaielor de religiune. S. n., pl. e şi uri. Un joc de cărţi In care iei o carte p. tine şi alta p. adversar, şi pe urmă tragi alte cărţi plnă ce vine una care seamănă cu a ta, şi atunci clştigi, sau cu a adversarului, şi atunci perzi. * lantân n. (d. vgr. lanthăno, Is ascuns; fiind n’a putut fi uşor descoperit la primele cercetări). Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 139. * lanternă f., p). e (fr. lanterne, d. lat. lanterna [şi mai ttrzifl taternaj, d. vgr. lamp-tir, tortă, fanar, din aceiaşi răd. cu lampă). Fanar. Lanterna magică, un aparat optic (inventat la 1645 de iezuitu german Kircher) pin ajutoru căruia faci să apară pe un părete sau pe o plnză albă imaginea mărită a unor figuri pictate pe sticlă şi care, perfecţionat, a devenit lanterna de proiectiuni. 1) lanţ m. (din laţ l supt infl. lui lant 2). Munt. est. Leţ. 2) lanţ n., pl. uri (d. mgerm. lanne, lanţ ornamental, s'a făcut *lann-zug, şiru lanţului, de unde vine slrb. lănac, gen. lănca; ung. line şi rom. lant- D. rom. vine rut. lanc. V. lănţug). Şir de verigi de metal care servesc la ţinut ceva legat: lant de ceasornic, de corabie, de cine. O veche măsură agrară (19 m. 67 In Munt. şi 22m. 30 In Mold.). Pin ext. Şir, continuitate: lanţ de munţi. Fig. Robie, sclavie, servitute, închisoare: a zăcea tn lanţuri. Şir, înlănţuire: un lanţ de eveni-merte. A se ţinea lanţ, a se continua ca un lant, a se succeda In şir: nenorocirile se ţineai lanţ. A arunca in lanţuri, a pune In închisoare, a întemniţa. Fig. A scutura lanţu (sau lanţurile), a scutura jugu, a te libera pin forţa ta. V. allsldă, prangă, gln-girlIQ. * lanţetă f., pl. e (ngr. lantsitta, d. it. lancetta, dim. d. landa, lance ; fr. lancette, germ. lanzette, rus. luncit. Cp. cu clistir, reţetă) Cuţit chirurgic (stricnea, sim cea) care serveşte la deschis o vină, la vaccinat, la tăiat un buboi ş. a. V. nişter, scarifl-cator. lanţug, -uh, -ujel, V. lănţug. laolaltă) V, olaltă. * laparotomfe f. (vgr. lapăra, deşertu [cavitatea] plntecelul, şi -tomie c'an anatomie). Chir. Deschiderea plntecelui (spinte-carea) p. operaţiune. — Fals lapara-. lâpăd v. tr. V. lepăd. * lapidăr, -ă adj. (lat. lapidarius, d. lapis, lăpidis, peatră). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propriâ inscrlpţiunilor săpate pe peatră (marmură, bronz ş. a). Fig. Concis, ferm şi maiestuos. Adv. tn mod lapidar. Subst. Lucrător (şlefuitor) de diamante. www.dacoromanica.ro LAP * lapidaţlune f. (lat. lapidătio, -ânis). Actiuiiea de a sau de a fi lapidat': lapida-fiunea sfintului Ştefan.—Şi -aţie şi -ăre. * lapidez v. tr. (lat lăpido,-ăre. V. lepăd). Ucid cu lovituri de petre. * lapis-lazuli n. (fr. lapis-lazuli, d. mlat lăpis laztili sau lazuli, adică „peatră lazuli, lazulită"; it. lapistăzzoli şi tapis-lăzzuli, din aceiaşi răd. cu azur). Lazulită. lăpoviţă f., pl. e (bg. slrb. lapavica id. Rudă cu hîlpav, fleşcâl, pleoscăi). Ploaie cu zăpadă, sloată. * lăpsus n. Cuv. lat. care înseamnă „cădere*, şi fig. „eroare". Lăpsus llnguae, e- oare de limbă (In vorbă); lăpsus călami, eroare de condei (In scris). laptagiB, V. lăptar. lăpte m. (lat. lac, lactşi lăcte, vgr. gdla, gălaktos; it latte m., pv. lach, fr. lait, pg. leite, cat llet f., sp. lec/te f. V. lacteO). O licoare albă cam dulce care se suge sau se mulge din mamelele femelelor şi cu care se nutresc puii mamiferelor plnă clnd se fac mai mari: laptele e foarte nutritiv şi se mistuie foărte uşor. Tot ceia ce seamănă a lapte, ca sucu lăptucii şi a altor plante, apă amestecată cu var ş. a. N. pl. Lăpturi, lăptării, bucate de lapte. Lapte dulce, aşa cum iese din mamelă. Lapte acru (est), iaurt, lapte închegat covăsit. Lapte bătut( V. bătut. Lapte de buhai, julfă. Lapte de pasăre, gălbenuş cu apă caldă şi zahăr. Dinfl de lapte, primii dinţi ai copiilor. Frate, soră de lapte, se zice despre copiii care au supt de la aceiaşi femeie In acelaşi timp. A suge ceva odată cu laptele, a primi din primii ani ai copilăriii: a suge odată cu laptele ura contra duşmanilor patriii.Laptele cîneluT sau al cucuiul, aleur, alior, euforbie. Laptele stîncll, o mică plantă erbace primulacee cu flori albicioase şi care creşte pe stlnci (an-drăsace arachnoldea). lapţl m. pl. (lat lactes f. pl.). O sub-stantă moale şi albă care se află In peştii masculi şi care serveşte la fecundarea ouă-lor (icrelor). 1) Iar (ngr. şi vgr. lăros, lat. lărus). Un fel de pasăre care prinde peste zburlnd pe deasupra apelor: an stol de lari albi (Vlah. Rom. Pit. Ins. Şerp. 63). V. yTuşcă, goeland. 2) * Iar m. (lat. Iar, laris, de la un cuv. etrusc care însemna „şef"). Numele zeilor protectori ai vetrei domestice la Romani. Pl. Fig. Casa părintească sau casa ta, domiciliu : a-fi revedea larii tăi. V. penaţi. larg, -ă adj. (lat. largus, it. şp. pg. largo, pv. larc, fr. large, cat. llarg). încăpător In lăţime : stradă largă (mai bine lată); galerie, haină largă. Fig. Generos. Liberal, darnic: om larg, mină largă. Mare, considerabil : concesiuni largi. Gură largă (Iron.), care vorbeşte prea mult (şi nu păstrează secretu). Conştiinţă largă, fără scrupul. Vederi largi, idei mari, cugetări adtnci. S. n. LAS fără pl. Lărgime: doi metri In larg. In largu mării sau oceanului, la adine, departe de mal. A ieşi ta larg, a ieşi tn largu mării. A fi (sau a ie simţi) la largu tău, a fi (saă a te simţi) bine, nelmpedecat de nimica, liber : pe munte se simte vulturu la largu lui. Pe larg, largamente, In detaliu, cu de amănuntu : a spune pe larg. * largamente adv. (fr. largement, it. largamente). în mod larg, generos: a cheltui largamente. !n detaliu, pe larg, cu de amănuntu : a expune un subiect largamente. * largh£tto adv. Muz. Cuv. it care înseamnă o mişcare mai puţin mai răpede de de cit largo. S. n. Bucată tn această măsură. * lărgo adv. Muz. Cuv. it. care înseamnă „foarte tncet". S. n. Bucată In această măsură. * lârice f. (lat. larix, lăricis {., vgr. Urii, lărikost). Zeadă. * laringe n., pl. tot aşa, ca meninge şi faringe (vgr. lărygx, lărvggos, m.). Anat. Organu esenţial al vocii (gîtu gttleju), format din mai multe piese mobile unele peste altele. In partea de sus a traheii artere: cea mal mică iritaţiune a laringelul provoacă tuse. — Şi larfnx, pl. uri. * laringiăn, -ă adj. (d. laringe). Anat. De la laringe, al laringelui. ftizie laringiană. * laringftă f., pl. (d. laringe). Med. In-flamaţiunea laringelui. Laringită difterică, un fel de difterie cu membrane false tn laringe, numită şi angină dijterică, guşter şi crup. * larlngoscâp n., pl oape (d. laringe şi scop ca In micro-scop). Aparat cu care te poji uita In laringe. * laringotomie f. (vgr. larvggotomia. V. ana-tomie, tom). Chir. Tăierea laringelui (ca să se Impedece asfixia). lărmă f., pl. e (ung. larma, pol. larm, slrb. larma, d. germ. lărm, care vine d. fr. alarme, alarmă)- Barb. Gălăgie, tărăboi, tumult (zgomot de voci).—La unii şi lârmăt. * larvăr, -ă adj. (d. larvă). De lavră, al lavrei: formele larvale ale insectelor diferă mult de animalu perfect. * larvăt, -ă adj. (d. larvă). Med. Mascat, ascuns, vorbind de friguri şi mai ales de malarie clnd accesele-s rare şi benigne. * lărvă f., pl. e (lat. larva, mască de teatru, strigoi). Prima formă a insectelor: omida e larva fluturelui. las, a lăsă v. tr. (lat laxare, d. laxus, lax; it. lassare, pv. taissar, fr. laisser, sp. de/ar, pg. deixar). Părăsesc, nu iau cu mine, depun: a lăsa banii acasă, a lăsa armele (ios). Părăsesc, nu iau cu mine, mă depărtez Iengetni, a legăna. Legăn, legeni, leagănă: să legene, ca depăn, peptăn, rezem, dar şi eă leagăn In Munt. vest [ChN. I. 162] ca si eă piaptăn). Mişc leagănu sau mişc ca’n-tr’un leagăn un copil ca să adoarmă. Fac să oscileze ceva attrnat: vlntu leagănă frunzele plopilor. V. refl. Mă clatin In timpuri regulare tntr’o parte şi’ntr’alta : copilu se leagănă in leagăn, luntrea se leagănă pe valuri, ramurile se leagănă de vint. Fig. A te legăna cu o speranţă, a avea o speranţă depărtată sau falsă, a te mlnglia cu o speranţă. legănat, -ă adj. Care se leagănă: mers, pas legănat. Adv. Legănlnthi-se : a merge legănat. legănătoare f., pl.ori (d. Iegăn). Scaun pus pe două arcuri ca o sanie ca să te legeni In el (fr. balanpoire). legătoâre f., pl. ori Cravată sau basma cu care te legi la glt. Sfoară, bată, funie sau lant care serveşte la tinut ceva legat (de ex., ciorapii pe picior In loc de calţavete, un cine ca să nu fugă ş. a.). legătâr ni. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorteşte) cărţile. — Curat rom. şi ob. In popor scorţitor. legătorie f. (după fr. reliure). Barb. Meseria de legător de cărţi. Prăvălia sau ate-lieru legătorului.— Curat rom. şi ob. In popor scorţltorle. legătură f., pl. i (d. legat sau lat liga-tura ; it. legătură, pv.liadura). Lucru legat mănunchi, snop, păpuşă, jurubită ş. a.): o egătură de nuiele, de haine. Lucru care serveşte la legat: o ladă legată cu legături de fer. Fig. Relaţiune : legături sociale. O-bligafiune, îndatorire : n'am nici o legătură faţă de el. V. simbră. legăturică f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fin. lege f. (lat. lex, legis, lege, religiune; it. legge, pv. pg. let, fr. loi, cat. lley, sp. ley). Actu pin care autoritatea suverană regulează, ordonă, permite sau apără : legea e raţiunea omenească care guvernează, popoarele, a promulga o lege. Totalitatea acestor acte: nimenea nu e considerat că nu ştie legea. Principii imutabile care regulează ordinea lumii fizice : legile greutăţii. Oare-care obligaţiuni ale vieţii morale: legile onorii, ale politeţii. Putere, autoritate: legea celui mai tare, regulă, principiu - legile limbii. Religiune, credinţă (Pop.): legea creştinească, pe legea meat Obicei, mod de a trăi, de a lucra: lasă-l să lucreze'n legea luiI Lege naturală, regule de purtare fundate chear pe natura omului şi a societăţii. Legea divină (Teol.) preceptele pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor pin revelafiune. Legea morală, legea care ne ordonă să facem bine şi să evităm rău. Legea civilă, legea care regulează drepturile private ale cetăţenilor Intre ei. Legea veche, religiunea lui Moise. Legea noăă, creştinizmu. Legea mar- www.dacoromanica.ro tială, care autorizează întrebuinţarea forţei armate In anumite cazuri, mal ales In caz de revoluţiune. Legile războiului, totalitatea regulelor pe care anumite state şi le-au impus să le observe In modu lor de a face război. A-fi face o lege din onoare 5. a., a-ti impune obligaţiunea de a nu viola onoarea ş. a. A lua lege (sau a lua legea tării), a recurge la judecata megiaşilor, a căror ho-tărlre era suverană (Giur. 40-42). Lege peste lege, judecarea din nou a unui proces pin-tr’un îndoit număr de megiaşi care să desfiinţeze hotărlrea precedentă. Legea lui Lynch, obiceiu poporului In Statele Unite de a-i ucide pe loc pe criminali, tn lege» curat, adevărat, de-a binele, realmente, In regulă: acesta-l nebun tn lege. Pe legea mea (mold. fam. şi premelege, adv. făcut din pre a mea lege), zău, mă jur I * legendar, -ă adj. (d. legendă; fr. ligtndaire). Relativ la legende, la povestirile populare : curcanii dl la Plevna aă ajus legendari. * legendă f., pl. e (mlat. legenda, lucruri care trebuie să fie citite, d. lat. ligere, a citi. V. lector, tnţe-leg). Vieţile sfinţilor, care se citeau odată la masă tn mlnăs-tirile catolice. Povestire populară dezvoltată sau prefăcută pin tradiţiune şi care are de multe ori un fond real. Minciună, palavre care se tot spun şi ajung să fie crezute. In-scriptiunea de pe o monetă, o medalie Ex-plicafiunea semnelor topografice pe o hartă sau pe un plan, * l^ghe f, pl. leghi (it. lega, fr. lieue, d. lat. leuca şi leuga, cuv. galic). O veche măsură itinerarâ franceză de lungime variabilă : leghea chilometrică (4 chilometri), leghea comună (25într’un grad, adică 4,444 de metri şi jumătate), leghea marină (20 într’un grad, adică 5,555 de metri şi jumătate), . Iegh£n, leghin, V. lighean. leghedn n., pl. oane (vsl. legeonu, vgr legedn, d. lat. legio, legiune. V. lighioaie). Vechi. Legiune. * legibil, -ă adj.(lat./eff(6i7is,d. îngere, a citi). Care se poate ceti (uşor): scris legibil. Adv. In mod legibil: a scrie legibil. — Fals lizibil (ir. lisible). * leglferânt, -ă adj. Care legiferează. * legiferez v. intr. (fr. ligifirer, a legifera, d. lat.ligifer,legiferl, legislatbr). Faclegi. * legionar m. (lat. legionarius). Soldat din legiune la Romani. Membru al ordinului francez Legiunea de onoare. Membru al unei societăţi organizate milităreşte. * legislativ, -â adj. (lat. legislativus). Prin care se fac legi, legiuitor: corp legislativ, Relativ la lege : act legislativ. Care are drept să facă legi: putere legislativă. Adv. Pe cale legislativă. * legislatbr m. (lat. legislator). Legiuitor, cel care face legi: Licurg fu legislatoru Spartei. Fig. Cel care stabileşte regulele unei ştiinţe, unei arte. * legislatură f., pl. f (format după le gislator, ca lectură-lector). Totalitatea puterilor care concură la facerea legilor. Exerciţiu mandatului unei adunări legislative. Durata ei. In Statele Unite, parlamentu local al fiecărui stat. * legislaţlune f. (lat legisldtio, -dnis). Dreptu de a face legi (Rar). Legile unei tări: legisla/iunea Romăniii. Ştiinţa legilor : curs de legislafiune. — Şi -âţie. * legist m. (d. lege sau mlat. leglsta). Jurisconsult, savant In legi. * legitim, -ă adj. (lat. legltimus). Care are calităţile cerute de lege, bazat pe drept: drepturi legitime. Just, echitabil: cerere legitimă. Dinastie legitimă, cure domneşte pe baza dreptului de ereditate. Căsătorie legitimă, consacrată de lege. Copii legitimi, născuţi din căsătorie legitimă. Dreptu de legitimă apărare, dreptu pe care legea-1 recunoaşte fie-căruia de a respinge pin forţă o agresiune. Adv. In mod legitim. — Fals -tim (după fr.). * legitimaţlune f. (d. legitimez; fr.legitimat ion). Acfiunea de a legitima, de a recunoaşte formal. — Şi -ăţie şi -ăre. * legitimez v. tr. (d. legitim ; fr. legiii-mer). Fac legitim, dau unui copil natural drepturi de copil legitim. Fac să se recunoască autentic un titlu, o putere, ş. a. Justific •• nimica nu legitimează o faptă rea. * legitimist, -ăs.şi adj. Care apără principiu dinastiii legitime, drepturile de naştere la tron : partidu legitimist francez. * legitimitate f. (d. legitim). Calitatea de a fi legitim. Starea unui copil legitim. Dreptu dinastiii legitime (cum i s’a recunoscut la 1830 lui Carol X In Francia). legfuTesc v. intr. (d. lege). Legiferez. legTuire f. Legislafiune. legîuit, -ă adj. Legiferat Legal. Legitim. legîultor, -oăre adj. Legislativ. Subst. Legislator. * legiune f. (lat. ligio, -dnis, d. legere. a aduna. V. religiune, culeg). Regiment la Romani (compus din 4200 de oameni pe jos, apoi tot mai mulfi, plnă ce, supt Cezar, ajunse la 6000, pe lingă care mai erau alipiţi şi 300 de călăreţi, şi comandat de un consul sau pretor şi de unu sau mai mulfi legafi): legiunea XIII gemină staţiona la Alba \ulia (Dacia). Fig. Mare mulţime de fiinţe : legiuni de tlnfarl zboară deasupra mlaştinilor. Legiunea de onoare, un ordin civil şi militar instituit la 19 Mai 1802 de primu con-aul Bonaparte ca să recompenseze marile merite (gradele lui slnt: cavaler, ofiţer, comandor, mare ofiţer şi mare cruce). Legiunea străină, o trupă creată la 1835 tn Algeria şi compusă din străinii care voţ să lupte p. Francia. legnlţa, lemnlţă, lignlţă şi llcnlţă f., pl. e. (bg. lednica, gheţărie). Sud. Loc foarte friguros: in odaia asta e legnifă de frig. Adv, Aici e frig legnifă. V. topenle şi baT^. www.dacoromanica.ro legumă f., pl. e, şi vechi, azi Olt. -urne, (lat legămen, -uminis, d. le'gere, a culege; it. legiime, pv. legum, vfr. leun, cat. sp. le-gumbre, pg. legume). Sud. Udătură, bucate, mlncare (carne, brinză ouă) spre deosebire de pine ori de mămăligă (Gr S. 1937, 247, In Olt). Neol. (fr. ligume). Zarzavat, plantă alimentară (ceapă, usturoi, mărar, cartofi ş. a.). Bot. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor. » legumărie f. sau -rft n., pl. urî. Cultura legumelor. Iegumeălă f., pl. eli. Acţiunea de a legumi. legumesc v. tr. (d. legumă). Fac mlncare cu economie, economisesc: a legumi ceapa şi carnea la borş. Fig. Iron. Gust clte puţin: a legumi ceaiu cu lingurifa, a legumi o leacă de ştiinţă. * legumină f., pl. e. (d. legumă). Chim. Caseina din plante. * leguminos, -oăsă adj. (lat. legumi-nosus). Bot. Al cărui fruct e o păstare care dă de cele mai multe ori o legumă (fasolea, mazărea, bobu, borceagu, măzărichea ş. a.). S. f. O familie de plante dintre care prin-cipalele-s papilionaceele. lehamite (scris şi -ete) adv. (răd. leh din lehăiesc şi sufixu mite din cogeamite). Mold. nord. A-ti fi lehamite de ceva, a fi grozav de plictisit: tării i-e lehamite de demagogie. — ia sud dlhamlte. V. helbet. lehâT^sc, V. blehăîesc. Iehă- şi Iehemetâsc, -tuTesc şi -tlsesc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă sclrbesc grozav. Mă lehămetesc cuiva, li ajung absolut nesuferit. Iehău m. (d. lehăiesc). Mold. nord. om prea vorbăreţ. Lehfa f. (d. Leah). Vechi. Polonia. Iehusâ (vechi), lehuză (est) şi lăuză (vest) f., pl. e (ngr. lehusa, vgr. Iehă, lehăs, d. lihos, pat; bg. le'iusa, turc. lohusa). Femeie care şade In pat după ce a născut. V. chen-delă. Iehuzăsc (est) şi Iăuzâsc (vest), v. intr. Is Iehuză, stau In starea de lehuză : această Jemeie a lehuzit trei săptămini. lehuzie (est) şi Iăuzfe (vest) f. (ngr. lehusta). Starea de lehuză. 1) IeTca f. fără pl., voc. teică şi leico (bg. lelka. V. lelea). Munt. Pop. Dim. d. lelea : vine lelea, ia stai leicăl V. nelca. 2) IeTcă f., pl. ( (rus. liika, leică, d. liti. a turna, a topi. V. leit). Nora. Pllnie. IeTcuţă f., pl. e. Munt. Dim d. leica : ia stăi, lele uf â I left, -ă adj. (d. vsl. liti şi liiati-lieion, a a turna, adică „turnat, absolut potrivit". V. IeTcă 2, poleîesc, sleTesc, poli-vacT). Fam. Aidoma, absolut identic: acest băiat e leit tată-su,fata e leită mă-sa. Leit poleit, absolut asemenea la chip. I) Ielţă f., pl. e (d. leu). Ban. Leoaică. 2) Iefţă f., pl. e (d. teu, monetă). Vechi. Tult (Şăin.). lejded adj. (d. leşteav cu term. ung.). Trans. Leorca, lişteav. Iejnlc, V. Ieşnic. lela adv. (cp. cu halela, haleura şi cu slrb. lola, haimana, lolati se, a hoinări). Fam. A umbla lela, a umbla haimana. lelea f. fără pol., voc. lele şi leleo (ea şi eo dift. Cuv. imit. d. vsl. lelia, mătuşă, slrb. Ijelna, soră mai mare, bg. lil&a lelka, mătuşă, lil&ak, lelin, unchi, rut lelika, mătuşă, rus. leita, naş, pol. lala, lalka, păpuşă ; ngr, lală, bunică. V. IeTca). Epitet respectuos care se adrersează In popor unei surori sau unei femei ceva mai mari de cit tine, dar nu Incă bătrlnă (c'atunci i se zice mătuşă). Epitet de chemare unei ţărance tinere măritate : cu ctt vinzi morcovii, lele ? Fecior de lele, copil natural, bastard, (fig.) ştrengar. în doru lelil, Ia noroc la Intlmplare: a o porni in doru lelii. V. Iolă. leliţă f., pl. e (dim. d. lelea) Fam. Ţărancă tlnără şi frumuşică. Iron. Ţărancă sau mahalagioaică blrfitoare: s’au strins leliţele la sfat. * lemă f., pl. e (vgr. lemma, d. lambăno, libo, iau. V. di-lemă). Mat. Propoziţiune preliminară care trebuie să uşureze demonstrarea unei teoreme. lemn n., pl. e (lat. lignum, it legno, vfr. laigne, sp. leîto, pg. lenho). Substanţa tare şi compactă a arborilor şi care formează rădăcina, trunchiu şi ramurile: o masă de lemn, lemn de brad. Fig. Om nesimţitor sau prost A răminea de lemn, a înlemni. Lemn de stejar, de Jag, substanţa lemnului clnd e vorba de construcţiune. Lemne de stejar, de fag, bucăţi mari sau mici de lemn de stejar, de fag, mai ales vorbind de cele de foc. Lemn sfint; lemn din crucea lui Hristos. Numele mal multor arbori, copăcei şi buruiene: lemnu etne-IuT (est) şi lemn ctTnesc (vest), mălin negru (ligăstrum vulgăre), un copăcel olea-ceu cu fructele In formă de bace negre, cultivat şi pin grădini p. garduri vil; lemn ctnesc, paţachină, verigar, salbă moale: lemnu OomnuIuT, un fel de peliniţă cu miros de lămîie, numită şi temnuş (artemisia abrdtonum); lemnu IuT Dumnezei], rosmarin (Bz.); lemnu MaTcIT OomnuIuT, limbricariţă; lemn dulce, iarbă dulce ; lemn galben, dracilă ; lemn piperat, un copăcel originar din America ?;i a cărui rădăcină se Intrebuinzează In armacie; lemn pucTos scoruş sălbatic. Unt-de-Iemn, V. unt. lemnar m. (d. lemn sau lat. tignarius, tlmplar). Dulgher, stoler, tlmplar. Negustor de lemne de foc. lemnărie f. Meseria de lemnar. Comerciu de lemne de foc. Depozit de lemne de foc. Construcţiune de lemn : lemnăria unei case. Iemn£t n„ pl. inuz url\ Vest. Mare cantitate de lemne. www.dacoromanica.ro lemnio f. (d. lemn, pin aluz. la ramurile acestor buruiene. Cp. cu arămie, ferie). Olt. O plantă cu flori portocalii, care se pun tn undelemn şi apoi pe răni ca să le . vindece (hypăricum perforătum), numită In Munt. sunătoare, iar fn Mold. pojarnită (V. vulnerară Munt. Răchitan. lemnlşâr îl., pl. oare. Bucăţică de lemn. Trans. Chibrit lâmnlţă, V. legnlţă, lemnos, -oâsă adj. (d. lemn sad lat. lignosus, it legnoso, sp. lertoso, pg. lenhoso). Bot. Ca lemnu, de natura lemnului, In opoz, cu erbaceă: trunchi lemnos. lemnuş n. (d. lemn). Mold. Băcan, lemn roş, haematoxylon campechiănum, un arbore din America Centrală. Se vinde In aşchii mărunte şi serveşte la colorat ouăle, iar In medicină scoarţa lui se dă ca astringent contra diareii cronice Trans. Lemnu Domnului, un copăcel. Chibrit lemonădă, V. limonada, lempăîesc, V. limpesc. lemujder, V. limujder. * lemur m. (lat. limures m. pl., strigoi). Zool. Maki, un animai din Madagascar, cu coada foarte lungă, tipu familiii lemurienilor. * lemurlăn m., pl. lent (d. lemur). Zool. Pl. O familie de mamifere cDadrumane at căror tip e lemuru şi care formează trecerea de la insectivore la maimuţe. Adj. De lemurian. —Se zice şi prosimian. V. mamifere. lencht şi lenghY n., pl. uri (turc. lenk, leng şi -ki, ghi şchiop.). Munt. Lovitură pin care scoţi din arman cu ichlu (sau cu bu-coiu) toate arşicele (sau toate bilele); a da lenchl, a se pune pe lenchi. lencuţă f., pl. e. V. leancă 1. lene f. (vsl. bg. rus. lenl. V. alene). Starea sufletului şi trupului cind nu-(i place să lucrezi: cind mănincl mult şl e cald, fl-e lene. V. trindăvle. lenăsc(mă) v. refl. (vsl. Uniţi sen). Est. Mă lenevesc. leneş, -ă adj. (d. lene). Care nu e harnic, căruia nu-) place să muncească: elev leneş. Fig. Inteligentă leneşă, fără vigoare, freoaie. S. m. Ai, un animal. V. al 2 şi rfndav. lenevesc v. tr. (vsl. fenovati). Fac leneş •• vinu te leneveşte, Iar cealu şi ca/eaăa. te înviorează. V. intr. Trăiesc In lenevie. V. refl. Devin leneş, simt lene: se lenevea să lucreze. V. huzuresc, trindăvesc, tîn-dălesc. lenevie f. (d. vsl. l&iivu, leneş). Trlndă-vie, lene permanentă. lenevos, oăsă adj. (d. vsl. lenivu, leneş). Trîndav, leneş permanent, lângăn, V. legăn. * lenltiv, -ă adj. (lat. lenitivus, d. Unire, a linişti, a alina. V. lin, alin). Med. Care alină, care linişteşte: remediu lenitiv. S. n. pl. e. Mierea e un bun leniliy. lenos, -oâsă adj. (d. lene). Plin de lene, lenevos. * lent, -ă adj. (lat. U'ntus. V. alint), încet, lin, cu mişcări rare: mers lent. Fig. Inteligenţă lenta, leneşă, greoaie. Adv. In mod ient: acest rlu curge lent. lentă f., pl. e (rus. linta, cordică, Jentă, d. ol. llnt, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decoraţiune. * lenticular) -ă adj. (lat. lenticularius). In formă de lentila: sticlă lenticulară. * lentilă f., pl. e (fr. lentille, lat. lenti-cula lld. lentlcula, dim. d. lens, lentis, linte). Sticlă făcută In formă de linte şi care are proprietatea de a devia regular razele luminoase. Lentilele se fac din cristal şi se întrebuinţează la instrumentele optice. * lentisc m. (lat lentiscus). Un fel de fistic oriental (pistacia lentiscus) care dă un suc răşinos numit mastică ori saciz. * lentltudine f. (lat. lentitiido, -ddinls). Încetineală, calitatea de a fi lent. leoâcă şi leocă, V. leucă, leoâîcă f., pl. e (oal o singură silabă : le-oai-că). Femela leului. — vechi şi le-oaîe, pl. ca lighioaie. leoapa şi leopa, leoârba şi leârba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca şi leorbă). Mold. Fam. Tacă-ti leoapa, tacă-{i gura (fleoanca) leoarcă V. leorcă. leochiu, -i'e (eo dift.) adj. (turc. lokit d. I6k, gumă, lac). Sec. 18-19. Stacojia: turaţia de sajtiene leochii.—Unii şerifi ITo-chiu. * leonin, -ă adj. (lat leonlnus). De leu : coamă leonină. Fig. Contract leonin, împărţeală lepnină, contract ori împărţeală pin care unu ia mai tot, ca leu din fabulă. leofj (eo dift.) interj, (rudă cu turc. lop şi bg. sl&ap, id.) care arată căderea unul corp moale şi greu: betivu făcea cite un pas, şi iar leop la pămtnt; leop o palmă l V. leopa, pleosc. * leopard m. (lat. leopardus, d. vgr. leopardos, d. Uon, lefi, şi părdos, leopard, părdos). Un fel de panteră cu petele mal mici şi mai dese şi păru puţin mal lung. leâpăY safi leârbăY şi -Y^sc, a -i (eo dift.) v. intr. (d. leop şi leorbă. V. II» păî). Mold. Fam. Flecăresc, lehăiesc, vorbesc prea muit. leârba, V. leoapa. leârcă, leoarcă şi lYiircă adv.(imit. după zgomotu apel care se scurge din hainele ude. V. fleorca şi ghiolcă). Fam. Ud leorcă, ud de tot (ciuciulete, bleaşcă).; ca hainele leorcă. S. f. Bulearca: o llttrcă de ceall — Leo- fn Mold. sud, leoa- tn Munt. Mold., |Yu- In Mold. Trans. V. II-şteav. ledrcăT şi -Tesc a -I v. tr. (d. leorcă' V. fleorcăt), Ud leorcă. leorpăY, a -f v. intr. (imit). Est. (Vlah.). Horpăi, www.dacoromanica.ro leoşteăn, V. leuştean. leotcă, V. lotcă, lep, V. lip. lepăd şi (Ban. Olt. Trans.) lâpăd, a-â v. tr. (lat lapido, -ăre, lapidez, de unde i-deia de „arunc cu petre". Lepăd s'a făcut după depăn, peptăn, semăn. — Lepăd, lepezi, leapădă; să lepede). Vechi. (GrS. 1937, 289). Lapidez, ucid cu petre. Azi. Arunc, părăsesc, înlătur un lucru care nu-mi mai trebuie : lepăd o haină (fiind-că mi-e prea cald cu ia on fiind-că nu-mi mai trebuie): şerpii işi leapădă pelea, imi lepăd religiunea (o reneg). Vărs, borăsc (Trans.). Avortez. V. refl. Mă las, mă despart, renunţ la : mă lepăd de domnie, de o ideie, de satana. Inii spăl mlnile, nu recunosc ca al meu: mă lepăd de această carte. Lepădare de sine, abnegafiune. lepădat, -ă adj. Aruncat ca inutil. A-vprtat. Subst. (Rar). Renegat. lepădătoăre f., pl. ori(d. lepăd, avortez). Curcubetica, renf, o plantă. lepădătură f., pl. i. Lucru lepădat, deci prost ori uzat Epitet injurios adresat unei persoane, unei haimanale. Copil avortat. lepăT şi -Tesc, V. llpăT. lepedeS n., pl. eie (ung. lepedti). Trans. Prostire, cearşaf. Iep£sc, V. lipesc. * lepidopter, -ă adj. (compus d. vgr. lepls, -idos, solz, şi pteron, aripa). Zool. Care are aripile acoperite dc un praf ca nişte solzi. S. n., pl. e. Insect care are aripile aşa, ca: fluturii. lepră f., pl. e. (ngr. şi vgr. [de unde şi lat.) lepra, d. vgr. lepros, solzos). O grozavă boală de pele. Fig. Lucru hidcs: lepra vifi-ului. Persoană antipatică: cine-l lepra asta ? V. prlcază.—Lepra e molipsitoare şi e cauzată de un bacii specific numit al lui Han-sen, care seamănă cu al ofticii şi care face ca pelea să se acopere cu piistule şi solzi, in vechime ia blntuia cu furie In basinu Mediteranei, pe unde şi azi e tn stare cnde-mică. Dar adevăratele ei focare Îs tn Indo-china, China, Japonia, Antile, Brazilia şi Noua Caledonie. Din Orient tn Europa a fost adusă de armata romană. în România se află vre-o 300 de leproşi, dintre care cei mai mulfi tn judefu Tulcea, iar unii instalaţi tn leprozeria de la Răchitoasa (Tecuci). Lepra durează ani întregi şi e une-ori incurabilă. Un bolnav tn România a suferit C9 de ani de ia. — Mult timp leproşii au fost un obiect de oroare şi dezgust. O lege a lui Moise ti separa de restu poporului. După cruciate, pustiirile ei ajunsese spăimlntătoare. Atunci s’au fundat spitale pentru leproşi, şi numai tn Europa ele erau 20,000 tn seculu XIII (V. lazaret, lazarone). îndată ce se semnala un caz dp lepră, bolnavu era dus la biserică, i se ctnta rugăciunea morţilor, şi pe urmă-l duceau la spital sau la îngrăditura rezervată lor. Fie-care lepros era obligat tn ap^su Europei să poarte o ctrtitoare spe- cială ca să-i înştiinţeze pe trecători să se ferească de el. Xavier de Maistre, tn Leprosu din cetatea Aostel, a descris admirabil trista condifiune a acestor nenorociţi. leprâs, -oăsă adj. şi s, (d. lepră; lat leprosus). Bolnav de lepră. * leprozerie f. (fr. leproserie). Spital dţ leproşi. — Forma rom. ar fi -osărie. lepşesc v. refl. (imit. tnrudit cu rus, lâ-pati, a simţi pipăind, strb. slapiti, a prinde, rut. lăpSyi, tndemănatic. [Bern. 1,690]. V. leapşă). Bc. Ma trlntesc la pămtnt. Fig. Mă prostesc. lepşit -ă adj. (d. lepşesc). Mold. Fam, Ţicnit, stropşit, zevzec, smintit. Ier n., pl. uri. Mold. Munt. Rar. Gust, plac. dorinţă. Mi-am făcut leru, mi-am făcut gustu. Mi-a trecut leru, mi-a trecut gustu sau şi „vremea mea,“, adică „am tmbâtrlnit" (rev. L Crg. 8,87). Iergătoăre, V. alergătoare. IerâY (cp. cu aleluia) interj, care se tntrebuitează ca refren tntr’o colindă: Lerol, Doamne (sau Velerim şi velir, Doamne) I lescăTe, V. lefcafe. lesne adv.(vsl. lisno,bg. lesen, fem. lesna, ca adv. lesno, id.). Uşor, făcll: a alerga lesne. — în Olt Trans. lezne. lesnicios, -oăsă adj. Uşor. facil. lesnlctune I. Uşurinţă, facilitate. lesnire, V. înlesnire. lespede f., pl. zl (cp. cu lat. lapis, lă-pidis, peatră). Placă de peatră de pavat, de acoperit un mormlnt ş. a. * lest n., pl. uri (fr. lest, din aceiaşi răd. cu germ. [şi ol.] last, încărcătură, d. laden, a încărca. V. balast, ladă). Greutate cu care se încarcă fundu unei corăbii ca să-i dea echilibru, scobortnd centru de greutate. Nisip tn saci care se ia tn baloane şi care se aruncă Incet-lncet ctnd e nevoie ca balonu să se mai înalte. V. savură. * lestez v. tr. (fr. tester. V. delestez). încarc cu lest (o corabie, un balon). 1) leş n., pl. uri (turc. Ies, d. pers. lase, las', ngr. tesi, bg. strb. Ies). Rar. Hoit, cadavru, 2) leş şi aleş n., pl. uri (ung. Ies, pindă. V. leşuTesc 1). Vechi. Ptndă: a se pune In leş ori aleş (a leş). Azi. Trans. Aleş, leşnic, crlsnic (de prins peşte), şi leş, locu rămas gol după ce s’a tăiat pădurea (pin aluz. la locu gol pe care ţi-1 faci tn prejur ctnd te pui la ptndă tn tufiş). V. ambuscadă. lăşcovă, V. loscoboaTe. leşesc, -eăscă adj. (d. Leah). Polon, al Polonilor, al Leşilor, Rufă leşească, un fel de rată mai mare (numită şi gotcă tn Mold.), care are o parte roşie şi fără pene tn prejuru ochilor, nu măcăie şi mişcă capu Intr’un mod particular. V. Ilşlţă. www.dacoromanica.ro leşeşte adv. (d. Leşl). Ca Leşiî, polo-neşte : a vorbi leşeşte. Cai înhămaţi leşeşte, doi la roate şi unu înainte V. bulxlş. ' leşie f. (lat. llxtva, pop. lexiva, leşie; it. lisclva, Piemont lessia, Genova letiia, fr. les-sive, sp. lejia, pg. lixia; ngr. alisiva). Apă In care s’a fert cenuşă şi cu care se spală rufele. V. buhadă, pîrlătf. leşletlc, -ă adj. (lld. leşiatic, d. leşie-pin aluz. la coloarea unei zile posomoritei Unei lumini slabe). Est. Palid, cenuşiu, şters, soarele se arătă puţin străpungtnd o zi leşietică (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). leşiT, a leşlâ v. tr. (var. din leşin şi infl. de leşie). Nord. Mă leşie (la stomah), Imi vine leşin (la stomah), de foame. — In Olt. leşuiesc : cind vă e foame răi, să stati pe loc, sâ nu umblaţi, că mal rău vâ leşuifi (NPI. Ceaur, 123). 1) leşin (vest) ţi leşin (est) n., pl. uri (d. a leşina}. Sincopă, perderea cunoştinţei In urjna unei mdri cmotiuni saâ slăbiciuni: a-II veni leşin de ris, de foame. 2) leşin (vest) şi l£şln (est), a -â v. tr. (lat. *taesionare, a vătăma, d. laesio, leziune. La început s’a zis a *leşuna, ca a căşuna, a mişuna, apoi a leşina, ca a tu-şina, pin diferite influente). Vechi. Vatăm : plămhle leşinatu-l-o (Marian, Dese. 2137). Vest. Mă leşină la stomah, simt leşin (mă leşie) la stomah (dc foame, de multă dulceaţă) : mierea multă te leşină la stomah. V. intr. Perd cunoştinţa după o mare emo-tiune, durere ori slăbiciune : a leşina de Jrică, de foame. A leşina de ris, a muri de rls, a rlde din toată inima. leşlnât, -ă adj. Cuprins de leşin. Fiq. Fără vigoare : un cal leşinat. Mlncare leşinată, care nu te satură, care e prea slabă, cum ar fi, de ex., o ciorbă cu prea multă apă. Vorbă leşinată, vorbă de om fără vigoare. leşlnătură f., pl. i Fig. Fiinţă fără vigoare (leşinată): o leşinătură de om, de cal. Mlncare slabă, care nu te întăreşte: o leşinătură de borş de lobodă. leşiţă şi leşoâTcă, V. lişlţă. leşnic n., pl. e (d. Ieş2 cu sufixu sl. -nic din crisnic). Vechi. Leş, p!ndă(pl. -cij ca şi azi In Mold. farmiclWă. farmece). Azi. Nord. Aleş, crisnic (de prjns peşte). — Şi lejnic. V. leşted. Icştetl n., pl. ele (cp. cu leş 2). Trans. (Ret). Leşnic, crisnic, unealtă pescărească ae plasă. leşteâv, V. Ilşteav. 1) leşuTă adj. (lat litigans, dntis, part. d. litigare, a pleda). Angajat tntr'un proces: părţile litigante. * Iftlgibs, -oăsă adj. (lat. litigiosus)-Care poate fi contestat, care poate cauza un proces : punct litigios. Căruia-i place să se judece, să se certe: om, caracter litigios. V. bellgiO. * litigii! n.(lat.litigium, ă./is,litis,proces, şi ăgere,a duce). Proces, judecată, contestare. * lltld n. (lat ştiinţific lithiam, d. vgr. lithos, peatră). Chim. Un metal alcalin mo-novalent cu o greutate atomică de 7. * lltofâg, -ă adj. (compus d. vgr. lithos, peatra, şi fag ca tn antropo-fag). Care roade peatra: molusce litofage. * lltofit n., pl. e (d. vgr. lithos, peatră, şi fit ca tn zoofit). Şt. nat. Producţiune marină petroasă arborescentă care seamănă cu madreporii. * lltogrăf m. (d. vgr. Uthos, peatră, şi -graf ca In tipograf). Acela care tipăreşte pin ajutoru litografii!. * litogrăflc, -ă adj. (d. litografie). Relativ la litografie: peatra litografică e un calcar granulos foarte fin. Adv. Pin litografie : a reproduce litografic. * litografie f. (vgr. lithos, peatră şi grafie). Arta de a tipări scrisu ori figurile desemnlndu-le c’un creion gras ori c’un fel de cerneală pe o peatră specială. Scris ori figură reprodusă pin această artă. Atelieru litografului. — Litografia a fost inventată la 1796 de Germanu Senefelder, născut tn Praga şi trăit tn Munchen. * litografiei v. tr. (d. litografie). Tipăresc pin arta litografiii. * litoral! -ă adj. (lat littoralis, d. lit-tus, littoris, mal, ţărm). De la malu mării: provincii litorale. S. n., pl. e şi uri. Regiunea de pe malu mării: liloralu Balticii e In general jos şi nisipos. * litâtă f., pl. e (vgr. litdtes, simplicitate, frugalitate, d. litds, simplu, frugal; lat. llto-tes). Ret Figură pin care spui mai puţin dlnd să se înţeleagă mai mult, ca; nu prost, nu te urăsc lld. deştept, te iubesc. * litotom n., pl. oame (vgr. lithotomon, d. Uthos, peatră, şi temno, tal V. tom). Chir, Instrument cu care se extrage peatra din beşica udului. * lltotomie f. (vgr. lithotomia, d. lithos, peatră, şi -tomie ca tn ana-tomie). Chir. Operaţiunea scoaterei petrei din beşica udului. * litotomist, »ă s. (d. iitotomie). Chir. Care face (se pricepe să facă) litotomia. litră f., pl. e (ngr. şi vgr. litra : vsl. rus. -fllrb, litra. V. litru, livră, deliberez, echilibrez, nivel). O veche măsură de reutate egală cu un sfert de oca (In Munt. 17 grame şi 965 de miligrame, şi tn Mold. 322 de grame şi 750/ O veche măsură de capacitate (intrebuintată de popor şi azi la lapte) egală cu un sfert de oca (In Munt. 380, tn Mold. 320 de mililitri). A lua litra de coadă, a ajunge beţiv. litrosesc v. tr. (ngr.lytrtino [vgr. lytrdo], aor elitorosa, liberez). Vechi. Liberez, salvez. Fig. Iron. Fur. Azi. Rar. (Munt. Mold.) Înlătur, mătrăşesc: ia litroseşte-mi-l 1 * litru m. şi a, pl. uri şi e (cuv. format de savanţi d. vgr. litra, litră). Unitatea măsurilor de capacitate, cu o capacitate egală cu a unui decimetru cub, şi care p. lichide e un vas de două ori mai înalt de cit gros, iar p. grlne şi unele lichide mai groase (lapte, unt-de-lemn) tot aşa de tnalt ctt şi de gros. Conţinutu unui litru: a bea un litru de vin. — Multiplii litrului slnt deca-, ecto-, chilo- şi mirialitru, iar submultiplii: deci-, cenţi- şi militru. V metric. Ilturghlâr şi -I6r n„ pl. e (d. liturghie). Carte care cuprinde rugăciunile p. liturghie. liturghie f. (ngr. liturgia vgr. ieiturgia, d. liitos şi leitos public, şi irgon, faptă; vsl. liturgiia. V. argat, chir-, dramat-şi metal-urgte). Serviciu divin creştinesc oficiat cu sfintele daruri Duminica şi sărbătorile. Carte care conţine rtnduiala acestui servicii!. Fig. Iron. A face liturghie cu braga (pe etnd preutu o face cu vin), a face de ris (a înjosi) un serviciu tn capu căruia eşti. — Şi leturghle (Pop.), ca slrb le-tur gija. Ilturghlsesc v. intr. (ngr. liturgâ, aor. elitiirgisavsl. liturgisati). Oficiez liturghia. * liturgic,-ă adj. (vgr. leiturgikds). Relativ la liturghie. S. f. Ştiinţa conducerii cultului divin. litvă, V. liftă. llţcâYe, V. leţcaTe. ITubesc, V. Tubesc. ITubovj V. Ilbov. ITude m., pl. zi (vsl. liudu, popor, liudile, oameni; bg. liuăe, rus. iiiidi, oameni, lume, servitori; germ. leute, oameni. V. liotă). Mold. Vechi, individ, persoană: liude birnic, liuăe scutelnic. (V. mode). Jandarm care, www.dacoromanica.ro LlU — 753 - LO din lipsă de cal, era silii să meargă pe jos. Azi. Iron. Pedestru, codaşi. A fi llude pintre călăraşi, a te afla tntr'o situaţiune inferioară tntr’o societate de oameni superiori — In Munnt. lude. Iiuleâ, V. lulea. ITuITu interj, (rut lltili-llllli, rus. llullti, nani-nani, liulika, leagăn; asemenea strb. bg. Berth 1, 759). Mold. Trans. Nani-nani, ctntecu copiilor ca să adoarmă. ITângură, V. lingură. ITură f., pl. I (rut. litira, pol. lura ung. iSre, d. vgerm. lăra, mgerm. lăre, ngerm, lauer, care vine d. lat. Idra. vin prost). Nord. Vin prost, bulearcă. V. Ilvej. ITurcă, V. leorcă. Ifva f. fără pl. (vsl. tiv a). Ps. S. Crivătu. Ilvâdă f., pl. ezl (vsl. bg. livdda, d. ngr. livida fi livădi, livadă; vgr. libăs, -ădos, loc umed, livadă, d. libădion picătură, izvor, lelbo, torn, picur; rus, levăda). Loc plantat cu pomi. — In Munt. vest llvăde, pl. ezl. Munt vechi şi azi Trans. Ilvâde, pl. ăzi. In Qorj. livadă, loc de fâneaţâ şi apoi de păscut llvân n, pl. Uri (vsl. iivană, d. ngr. //-vanos, vgr. libanos). Vechi. Tămtie. Ilvănt, livănţică, V. levantă. Itvăr n., pl. ere (rut. livar, a. t.j rus. //-ver, pol. lewar, livar, nsl. lever, d. fr. levier, ptrghie, care vine d. lever, a rtdica. V. Ivăr). Mold. Ptrghie, manelă (Arh. 1907, 552). Ilvâde, V. livadă. Ilvgj n., pl. uri (ung. leves, ciorbă). Trans. Munt. Olt. Zeama care rămtne din prune după ce s'a scos (uica şi care se întrebuinţează ca oţet. Iron. Bulearcă, vin prost. — Şi alevâş (Dic( ). cu a- ca’n adie, alămtle, amiroase. V. ITură şi ţlgher. * livid, -ăadj. (lat. lividus). Galben ver-ziu, vlnăt .vom cu fata lividă de foame. * llvlditâte f. (d. livid; fr. -diti). Starea de a fi livid: lividitatea fefel unui mort. * livră f., pl. e (fr. livre, d. lat. Itbra, care vine d. vgr. litra. V. liră, litră, litru). In Francia, numele unei vechi unităţi de greutate care, la Paris, era de vre-o 490 de grame şi pin care azi poporu înţelege „jumătate de chilogram" (In Germania pfund). Tot tn Francia, vechiu nume (uzitat şi azi) al francului (tn Italia lira). Rar. Lira engleză. Ilvreâ f., pl. ele (fr. iivrie, d. livrer, a Preda, lat liberare, a libera). Odinioară, In ranciaL Îmbrăcămintea pe care regii şi seniorii o procurau oamenilor din suita lor şi din care se derivă uniformele militare de astăzi. Astăzi, uniformă de lacheu oride aprod, livrat V. libret. * lizibil V. leglbll. lină f. (lat. lana, it. pv.sp. lana, fr.laine, cat liana, pg. lăa). Păr moale, des şi lung al unor animale, mai ales al oilor, şi întrebuinţat la facerea postavului şi altor stofe. Pl. Linuri, 1. felu de ltnă, 2. stofe de ltnă. Stofă llnă'n ltnă, ţesută numai din ltnă. Lîna (sau matasă) broaştei, numele mai multor feluri de alge care formează mase plutitoare la suprafaţa apelor dulci stătătoare, ca conferva, mătreaţa ş. a. linâr m, (d. lină sau lat lanarius). Negustor sati lucrător de ltnă. linărie f. Negustoria, meseria sau prăvălia llnarului. lînăriţă 1, pl. e (d. lină. Cuv. format de botanişti). Firicică, o plantă. Bumbăcarifă, altă plantă. lîncăv, V. Ilgav. linced, -ă adj. (lat. lănguidus, influenţat de rlnced. V. lingoare). Slăbit de boală sau de suferinţă. Vechi. Ltnged, bolnav care zace. Ilncezeălă f., pl. eli. Starea fiinţei care Itncezeşte. lincezesc v. intr. (d. linced). Îs linced, zac ori stau fără nutere, sufer, gogesc, ttn-jesc: bolnavii lincezea In pat, florile itnce-zeau fără apă. Fig. A llncezi intr'o funcţiune, In închisoare; societatea lincezea; interesu acestei piese teatrale lincezeşte tn actu al doilea. V. vegetez. lîncotă f., pl. e (vsl. lănkota, undită, fig. * viclenie. V. luclnă). Ps. S. Înşelăciune, vicleşug, llncotăsc v. tr. (vsl. lonkati, a înşela, lonkovati, a umbla cu viclenii). Ps. S. Înşel, umblţi cu viclenii. Itngâv, -ă (vsl. lonkavu, răzbunător, răutăcios, supt infl. lui linged). Munt. Moleşit, molatic, nesărat: e lingav după cum i-e numele : ca o mlncare nesărată, nepiperată, unsuroasă (Univ. 3, III, 1926; 1, 1). lingă prep. cu ac. (lat longum ad; it. lungo. V. lung şi pingă). Aproape de, alăturea : Ungă mine, lingă noi. Pe Itngă, aproape, pe aproape : locuia pe Ungă mine: Afară de : a mal venit o dată pe lingă asta. Fafă de, tn comparafiune cu : acest ger nu e nimica pe lingă cel de anu trecut. linged, V. Itnced. lîngoâre, lungoăre şi llngoâre f., pl. ori (lat. iănguor, -dris, Itncezeală. V Itnced). Friguri tifoide, tifos abdominal, o boală de care zaci (Itncezeşti) mult timp.V. tlfoid. Itnică f. fără pl., care ar fi Unite (dim. d. lină). Un fel de afă de lină de făcut ornamente cusute pe plnză de sac, pe canva ş.a. lînds, oăsă adj. (d. lină sau lat. lano-sus). Care are ltnă, pe care creşte ltnă : oile „merinos" ts foarte linoase. Ca lina : lama are păru llnos. loândră (od dift.) f., pl. e. Bz. Fam. Fată lăltie sau prea mică şi îmbrăcată c’o rochie prea lungă. loătră, V. lotru. www.dacoromanica.ro 48 loâvă (oa dift) f., pl. e (d. a se lovi, a se potrivi). Olt. Noroc, trişte belşug: am avut loavă de ploaie. 1) loază (oa dift). f., pl. e (vsl. loza vlăstar de vită ; bg. loză, butuc de vită ; rus. loză, ramură; pol. loza, salcie. V. lozie). Est. Vechi. Vlăstar de vită. 2) loază (oa dift.) f., pl. e (V. lozesc). Sud. Fam. Persoană foarte urltă, monstru, pocitanie. Loază imbăierată, pocitanie şi mai şi. * lob m. şi H., pl. uri (vgr: lobâs, păs-tare, partea de jos a urechii, d. Idpo, curăf, jupuiesc). Anat. Parte rătunzită şi proeminenta a vre-unui organ: lobii creierului, plămtnilor, ficatului, unei frunze. Lobu urechii, partea de jos de care se atlrnă cerceii. Arh. Parte de cere întrebuinţată ca'ornament la arcade ş, a. * lobat, -ă adj. (d. lob ; fr. lobe). Împărţit tn lobi: frunză lobată. lobă f., pl. e (var. din lodbă). Ml. Bucată: o lobă de dovleac. Idbdă, V. lodbă. * lobelle f. Bot. (d. Lobel, un botanist flamand). O plantă ornamentală din Mexic, cu suc veninos şi flori roşii tn formă de buchet Ibbodă f., pl. e (vsl.bg. strb. rut. loboda, de unde şi ung. laboda şi ngr. lubodiă, id.). O buruiană chenopodiacee cu mai multe varietăţi pe care ţăranii o pun tn ciorbă (ătri-plex). A umbla ca vodă pin lobodă, a umbla fără grijă. V. forfota. * lobul n., pl. e. (d. lob cu suf. de dim. lat.). Lob mic. loc n., pl. uri (lat. Idcus, it. luogo, pv. loc, fr. lieu, cat. lloc, sp. luego, pg. togo). Spaţili ocupat de un corp: casă zidită pe locu altei case. Spaţiu liber: această casă are mult loc in prejur, trăsurile nu mai aveau loc de trecut. Punct anumit, regiune, ţinut: mă duc in locu natal, in munţii noştri is locuri incintătoare. Localitate •• obiceiurile locului. Punct fix unde trebuie să stai ori să şezi: acest vagon are 21 de locuri. Parte a corpului: el a fost rănit in trei locuri, corabia s’a spart in două locuri. Pasagiu dintr'o carte: citind această carie, am plins In multe locuri. Timp potrivit, ocaziune : nu e acuma loc de vorbă. Rang, treaptă, poziţiune socială sau ierarhică: lăsaţi-l pe mojic ia locu luiI Adv. Locului, pe loc^ tot tn acel loc, tot aici: a răminea locului, această scrisoare e adresată locului (lat. loco). De loc, de fel, nici de cum: vintu nu sufla deloc. La loc, cum eraitn ainte: du-te la loc (reiaţi locu), la loc (reiaţi locu sau poziţiunea I), a face un lucru la loc (a-1 face cum era, a-1 repara). în loc de, pentru, înlocuind: erau doi in loc de unu. La un loc, împreună: fraţii locuiau la un loc. Pe loc (tn Olt- de loc), imediat, tndată, numai de ctt: cum l-a văzut,pe loc l-a şi prins. In partea locului, In localitate. Din capu locului, chear de la început. în primu loc, tn primu rtnd, tntre cel (cele) dinttl. Locuri comime, tn retorica, izvoare generale din care se aprovizionează un orator, idei generale, adevăruri banale (V. truizm). Locuri rele, 1) locuri pe unde poporu crede că umblă spiritele rele, strigoii, stahiile, 2) localuri de corupţiune. Locuri sfinte, unde-s biserici şi mtnăstiri, mai ales Ierusalimu şi Muntele Atos. Locuri albe, pasagiî libere (nescrise) tn carte. A avea loc (fr. avoir lieu), a se face, a se tnttmpla: ceremonia va avea ioc mine. A da loc, a da ocaziune: această vorbă a dat loc unei discusiuni aprinse. A ţinea loc, a înlocui: locotenenta ţinea loc de căpitan. A face loc cuiva, a-i lasa loc liber ca să treacă ori să şeadă (ca simplă interj toci adică „faceţi loc de trecut"). A lua loc, a ocupa loc, a te pune pe scaun. A nu-ţi afla loc sau locu, a nu putea sta locului de nelinişte. A pune pe cineva la locu lui, a-1 forja să se asttmpere. A fi la locu tăi, a te purta cuviincios. Acest cal na ia din loc, nu urneşte căruţa din loc, ci numai se agită. * locăl, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unui loc: Romanii respectai reli-giunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare locului (sau timpului) tn-tr’o piesă teatrală ori pictură. S. m. şi f. persoană locală : l-am întrebat pe locali. S. n., pl. uri sau şi e. Loc cameră sau edificia destinat unul scop: localu universităţii din Iaşi. Adv. In mod locdl. — Fals localnic, adj. şi s. (persoană locală). * localitate f. (d. local; fr. localiU\\ai. locălitas, -ătis, afecţiune locală]). Loc, regiune, ţinut: Sinaia e o localitate frumoasă. * localizez v. tr. (d. local,-fr. localiser). Fac local, fixez tntr'un loc: a localiza un in-cendiă, o epidemie. Dau un caracter local: autorii româneşti localizează o mulţime de piese teatrale franceze. Fii. A localiza o facultate a sufletului, a-i atribut un loc anumit tn corp. * localnic, V. local. locandă şi (mai des) locantă f., pl.e (ngr. lokănta, pron. -nda, turc. lokanta şi -naa, d. it. locanda, han, d. locare şi allo-gare, a tnchiria. V. locatar). Est. Restaurant, birt, ospătărie, casă tn care se dă de mtncat pe bani. V. otel. locandler şi (mai des) locantlâr (ngr. lokantUris, d. it locandiere). Est. Acela care ţine o locandă. — Fem. locandieră şi -reasă, pl. ese. locaş, V. lăcaş. * locatar, -ă s. (fr. locataire, d. lat. lo-catarius, cel care se angajează cu leafă, mercenar, d. locare, a tnchiria, d. locus, loc. V. locandă). Care ia cu chirie un imobil, chiriaş. * 1) locativ, -ă adj. (d. lat. locare, loca-tum, a tnchiria. Reparaţiunl locative, acela care-s In sarcina locatarului. Valoarea loca-tivă, venitu pe care-i poate aduce un imobil dat cu chirie. www.dacoromanica.ro *'2) locativ, -ă adj. (d. iat locus, după modelu lui vocativ), Gram. Relativ la loc. S. n., pl. e. Un caz care exista odinioară şi In limba latină, ca şi azi In cea rusească. * locatori -oăre s. (lat locator). Jur. Care dă cu chirie. * locaţiune f. (lat locătio, -dnis. V. aloci relocaţiune). Jur. Acţiunea de a închiria (dlnd sau lulnd). Chirie, prefu închirierii : a plăti locafiunea. — Şi ,-âţie. locmă f. (turc. [d. ar.J lokma, ngr. lok-măs, bg. slrb. lokma). Vechi Un fel de clătită. Fig. Prăjituri bune. Azi. Fig. Chilipir, ciştig, avantaj: a umbla după locmale. * locomdbilă f., pl. e. (fr. locomobile, d. lat loco, ablativu lui locus, loc, şi mobi-lis, mobil). Maşină cu abur pusă pe roate şi care se întrebuinţează la mişcat batozele. * locomotiv, -ă adj. (d. locomotor). Relativ la locomoţiune: leziunile măduvel spinării aducadese-orl turburărl locomotive. S. f., pl. e. Maşina care trage vagoanele şi care poate fi mişcată pin abur, electricitate, aer comprimat ş. a.: Stephenson construi prima locomotivă practică. * locomotâr, -oâre adj. (compus d. lat. loco, ablativu lui locus, loc, şi motor). Pin ajutoru căruia te poţi mişca din loc In loc: muşchi locomotori,facultate locomotrice. — Fem. rar şi -trice (lat. -trix, -tricis). * locomoţiune f. (d. locomotor). Acţiunea de a te mişcă dintr’un loc lntr’altu: locomoţiunea a devenit mult mai rapidă de la înfiinţarea căilor ferate. * locotenent m. (d. it locotenente ş) luogotenente, d. luogo, loc, şi tenente, care tine; fr. lieulenant. V. loc). Acela care fine locu altuia: locotenent de domn. Ofiţer Intre sublocotenent şi căpitan. Locotenent-colonel (pl. locotenenti-colpnell), ofiţer Intre maior şi colonel. * locotenenţă f., pl. e. (it. loco- şi luo-gotenenza, fr. lieutenance). Funcţiunea sau gradu de locotenent. Locotenentă domnească, una sau mai multe persoane care ţin locu unul domn (cum a fost la 1866 tn România după detronarea iul Cuza). * locţiitdr m. (loc şi (iitor, care ţine). Formă falsă tld. locotenent sau ţiitor de loc, înlocuitor sau suplinitor. * locOâce adj. (lat. Idquax, -ăcis, d.lo-qul, a vorbi. V. elocOent). Vorbăreţ, care vorbeşte mult. — Fals locv-, * locOacItâte f. (lat. loquăcitas,\ătis). Calitatea de a vorbi mult, limbuţie. locuTesc, V. lăcuTesc 1. locuinţă f., pl. e (d. locuiesc). Domiciliu, locu saâ casa tn care locuieşti. locuitdrj -oăre s. Care locuieşte: locuitorii unul oraş, unei (ări, unei insule. locumi V. rahat. locustă, V. lăcustă. * locuţiune f. (lat. locutio -onls, d. lo-qui, locutum, a vorbi). Modu de a vorbi, expresiune. Locuţiune adverbială, reuniune de cuvinte egale cu un adverb, ca: cu artă lld. artistic. Iddbă şi lozbă f., pl. e (rut. lâdva. V. şi lobă şi cp. cu bujlă, d. vsl. *bydlo). Est. Despicăturâ dintr’un buştean (ca lemnele de foc lungi de un metru).—Şi lobdă (Mold. Şez. 36, 11) şi lodvă (Bucov. Rev. I. Crg. 5,126). Şi’n vest lozbă (Doina, 2-3, 44). V. fache, cărăveT. * logaritm m. (vgr. Idgos, cuvlnt, şi arithmds, număr). Mat. Număr luat tntr’o progresiune aritmetică şi care răspunde unui număr luat tntr’o progresiune geometrică : logaritmii au fost inventaţi de Scofianu Napier (f 1617). loghldtat m. (nţr. logiâtatos, superla-tivu Tui logios, învăţat, elocuent). Sec. 18-19. Maestru, erudit (titlu dat profesorilor Greci). * logic, -ă adj, (vgr. logikds, d. Idgos, cuvlnt, raţiune). Conform logicii: raţionament logic. S. tn. şi f. Persoană care ştie logica sau care raţionează cu metodă (logician). S. f., pl. I, e. Ştiinţa de a raţiona bine: Aristotele a formulat principiile logicii. Carte care cuprinde această^ ştiinţă : logica lui Aristotele. Dispozituinea de a raţiona bine : logica naturală. Raţionament, metodă : această carte n’are logică. Fig. Mod particular de a judeca, de a raţiona : logica lui e „scoală-te tu ca să şed eu“. Adv. în mod logic: a vorbi logic. * logicamente adv. (fr. logiquement, it. logicamente). în mod logic. * logiciăn, -ă s. (fr. logicien). Logic (persoană). Cp. cu istoric. * -logie f. Cuv. derivat d. vgr. Idgos, cuvlnt, şi care se combină cu alte cuvinte ca să arăte numele unor ştiinţe, ca: geologie, zoo- logie. V. grafie. * logistici -ă adj. (vgr. logistikds). Relativ la calcul. Logaritmi logistici, tn care număru 3,600 are ca logaritm 0, ceia ce uşurează calculele astronomice din cauza diviziunii cercului tn 360 de grade. logodesc v. tr. (din * lăgodesc, d. vsl. lagoditi, a conveni, a linguşi, strb. „a tm-bllnzi", d. vsl. lagoda, rus. lăgoda, pace, ordine, armonie). Fac o ceremonie pin care promit tn căsătorie : părinţii l-au logodit cu ta. V. refl. Aceasta fată s’a logodit ieri. — Unii zic şi ia a logodit (ca v. intr.) ceia ce e urlt logddnă f., pl. e (d. vsl. lagodinu, bg. lagoden şi gdden, fem. -dna, convenabil). Ceremonia pin care logodeşti saâ te logodeşti. — Şi logornă (Munt Olt). Cp. cu clopornită, mocirlă, povirlă. logddnic, -ă s. (vsl. logodind, convenabil ; bg. Izfgodenik, logodnic). Persoană promisă In căsătorie pintr’o ceremonie. logofăt m., pl. efi (ngr. logothitis, d. vgr. logothetes [Idgos, cuvlnt, socoteală, şi tithemi, pun]; vsl. logothelă, turc. loghofet). www.dacoromanica.ro Vechi Cancelar, ministru (Primu boier, prezident al divanului, redactoru documentelor şi şefu ispravnicilor. In Ţara Romlneasci ei venea In rang îndată după marele ban). Marele logofăt, prezidentu divanului; al doilea logofăt, vice-prezidentu divanului; al treilea logofăt, secretaru marelui logofăt. Logofătu credinţei, ministru de culturi (bisericile şi şcoalele). Logofătu dreptăţii, ministru de justiţie. Logofătu de obiceiuri, maestru de ceremonii al curţii domneşti. Logofăt de taină, secretar (mai ales domnesc), copist. Logofăt de divani scriitor de documente. Titlu onorific boierilor de la (ară. Azi Munt. Pop. Notar (numit şi logofăt de sat). Iconom, intendent ş. a. (la tară). Mold. Fecior boieresc. Fig. Iron. Intelectual, tlnăr mai spălat, scriitoraş ş. a. (căruia i se zice: Logoiete, brtnză in bete, lapte acru’n călimări, chiu şi val pin buzunărl, adică „e foarte sărac cu asemenea meserie1'). V. boîer. logofeteâsă f., pl. ese. Nevastă de logofăt. logofeţii m., pl. el. Vechi. Copist, scriitor, diac. logofeţie f. Demnitatea marelui logofăt şi cancelaria lui. Funcţiunea de logofăt In general. * logogrâf m. (ver. logogrăphos, d. 16-gos, cuvlnt şi grăpho, scriu). Scriitor In proză şi mai ales istoric din primele timpuri ale Greciii, cum a fost Erodot Retor care compunea discursuri şi pledorii p. alţii. * logogrif n., pl. uri şi e fd. vgr. lâgos, cuvlnt, şi grlphos, ghicitoare). Ghicitoare care consistă din alegerea literelor unei vorbe, ca : ginsac, sac, ac sati drac, ac. Fig. Limbaj obscur. * logomahie f. (vgr. logomahia, d. lo-gost cuvlnt, şi măhe, luptă). Luptă de cuvinte. logârnă, V. logodnă. lâgos n-, pl. uri (ngr. şi vgr. logos). Vechi. Azi Iron. Discurs. * loîâl, V. leal. lâîtră f., pl. e (cr. lojtra, slrb. lotra, bg. ritla, rut luitra, pol. letra, ung. lajtorja, litra, d. germ. leiter, In Carintia loltr, scară, loitră). Vechi. Scară de suit pe zid (In Let. e.473, lontră). Azi. Sud. Draghină, fiecare din cele două laturi ale căruţei (formată din doi carlmbi uniţi pin stinghii). — tn vest loitră (Iov. 208). V. scoarţă, leasă. * I6jă f.. pl. I (fr. loge, &. vgerm. laubja, ngerm. laube, frunziş, umbrar). Mică despărţituri cu mai multe scaune la marginea unei sale de teatru. Societate de francmasoni lâjnlţă V. lozniţă. lolâchT, V. lulachT. lâlă f., pl. e (V. lălfQ). Munt. Mold. tron. Femeie lăllie şi urlt îmbrăcată. Trans. Ţa(ă (epitet respectuos unei surori mai mari). V. lele. Idiotă f, pl. inuz. e. Trons. Rar. Gălăgie, hărmălaie, lolotesc v. intr. (imit. V. lăltS şi lălăT)> Trans. Rar. Fac gălăgie^ loloţ n., pl. oaţe (cp. cu laţe). Munt. Trans. Pl. Late, mite care attrnă din păr sati de pe hainele rupte saâ prea înzorzonate. Mold. M. Pl. Floci de lini agăţaţi de spini (şi care, culeşi, dafl o lină foarte bună). lom n., pl. uri (rus. lom). Dun. de jos. Raz, drug de scos petrele din pavaj sati de urnit greutăţile. * londonez, -ă 8. şi adj. Din Londra (engl. London); un Londonez, moda londoneză. * longânim, -ă adj. (lat. longănimis, d. longus, lung, şi ănimus, suflet, sentiment V. unanim). Rar. Răbdător, plin de răbdare. * longanlmltâto f. (lat. longanimitas, -ătis). Rar. Calitatea de a fi longaninb * longevitate f. (longăevitas, -ătis, d. long-aevus, cu viată lunga, d. longus, lung, şi aevum, ev, viată). Calitatea de a avea viată lungi. * longitudinal -ă adj. (d. longitudine). întins In lung: fibra longitudinale. Adv. In, lungime: a despica longitudinal un lemn. * longitudine f. (lat. longitudo, -udinls). Distanta de la un meridian convenit care se numeşte „primu meridian1', pini la un punct oare-care: primu meridian In Francia e ccl ce trece pin Paris. I6ntră, V. loTtră. lontru (fn), V. înăuntru. lopată f., pl. e/i'(vsl. bg. rut. rus. lopăta, de unde şi ung. lapat, V. labă). O unealta de lemn ori de fer care serveşte la Inliturat zipada, la vlnturat cerealele, pus plnea In cuptor ş. a. Continutu acestei unelte: o lapată de ţărină (Em.). Cu lopata, din belşug, tn mare cantitate S'a făcut poamă cu lopata. Sapa şi lopata, V. sapă. Rami, vlsli, opăcini, o unealti de împins luntrea pin rezistenta pe care o opune apa. Fiică. V. htrleţ. lopătâr m. Cel ce mină luntrea, vlslaş. Ficitor sad vlnzitor de lopeti. O pasăre acuatică numiţi şi lopăfică şi coşar, mal mici de cit barza, cu care seamini la formi, cu penele albe şi cu ciocu ca o lopitici (platălea). lopătăz v. intr. Trag la lopeti, vlslesc. V. tr. Vtntur cu lopata (grluele). lopăţeâ şi (mai des) lopăţică f., pl. ele (dim. d. lopată). Lopati mici de metal de luat jăratic din soba. Un fel de pedică sad opritoare la rizboiu de ţesut (Suc.). Acea piesi a jugului care e supt gitu boului (In nord poahorniţă). Omoplat, spiţă (numiţişi lopăţica umărului). Lopitar, coşar (o pasire). O planti cruciferi (lunarta redivlva). I6ptă f., pl. e (ung. lapta, labda, a. I.), Ban. Minge. V. habuc. lor, V. eî. www.dacoromanica.ro * lord m. (engl. lord), tn Anglia, titlu dat „perilor" (pairilor) şi membrilor camerei înalte. Lordu maior, primaruLondrei.V. lady. lostopănă şi (rar) -ăTe f., pl. e şi ăl (din •stolopană, talapană, toloapă). Mold. Munt. est. Bucată mare de materii mol (noroi, varză murată ş. a.). Ftg. Başoldină, femeie grasă. — în nord şi şteolopănă (eo dift.), pl. e; InBz, şi loscopănă) losco-boâTe şi -voăTe, pl. ol; tn Olt. rosco-băte; pl. ăl: tn Meh. leşcovă) pl. e. In Nt. laspaniţă) pl. e, bucată de lemn (rest) la fabricile de sclnduri, V. stotohan şi răscâbuşurT» lostopâscă, V. rostopască. lostruţ m., lostrlţă şi -uţă f., pl. e (rudă cu vsl. rut. rus. Itisosi, salmon). Est. Un fel de păstrăv mare plnă la 80-90 c. m. — Şi lostoţă (Cant), lostocuţă şi los-tov, m. * lot n., pl. uri (fr. tot, cuv. de origine ermanică*, got hlauts, vechi scandinav laut, anglo-sax. hlot, engl. lot, germ. loos, sort, parte. V. loton, loterie] loz). Porţiune care revine fie-cărei persoane Intr’o Împărţire : moşie împărţită in loturi. Ceia ce revine tntr’o loterie fie-cărui bilet ctşti-gător: a ciştiga lotu cel mare Fig. Sort, destin : mizeria e lotu Iul. * lotăş m. Pop. Care a primit un lot de pămtnt. I6tcă f., pl. i (rut. rus. lodka). Dun. ■ Luntre cu fundu lat — în Munt leotcă (eo dift.). * loterie f. (fr. loterie, d, it. lotteria. V. loton). Un joc de noroc la care, după ce ţi-al luat un bilet ori mai multe, se trag sorfii şi se atribue clştigu saa ctştigurile biletului al cărui număr a ieşit ctştigâtor: loterie particulară saâ de stat. Fig. Lucru saâ afacere care depinde de noroc: fericirea şi nefericirea is une-orl o loterie. * lotân n., pl. oane (d. fr. loto, care e it. lotto, care vine tot de unde vine şi lot). Un joc de noroc tn care se distribue jucătorilor nişte cartele pe care-s însemnate 15 numere de la 1 ptnă la 90 şi cărora le corespund 90 de numere puse Intr’un săculeţ Ş> care se trag ptnă ce un jucător a umplut un rtnd (5 numere) din cartelă (sati şi toată cartela, dacă aşa s’a convenit), şi atunci acela ctştigă: a juca la loton sau lotonu. Toate bucăţile din care se compune acest joc la un loc. lotromân m, (d. lotru). Bihor (Şez, 37> 129). Hoţoman, tllhar. — Fem. -ncă) pl. e. V. îortoman. Idtru m. (strb. 1 otar, gen. lotra, haimana, beţivan ; slovac loter, lotra, ceh. pol. lotr, d. germ. lotter, om leneş, de unde şi ung. lator. V. lotromân). Vechi. Azi. Trans. Hoţ, şarlatan. Mtndru, fudul. Suc. Vesel, vioi. — Fem. loatră. * lâtus m., pl. şl (lat. lâtus, vgr. lotâs). Mit. Un pom din ţara Lotofagilor al cărui Iruct era aşa de delicios, tn ctt străinii care-1 gustau tşi uitau patria. Bot, Un fel de nufăr albastru din Egipt. * loţlune f. (lat lâtio, -dnis, spălare, d. lotum = laut uni, part. la lavare şi lăvere, a spăla.V.lafl,spăl). Spălare. Lichid de dat pe cap ca să întreţii păru curăţ şi sâ înlături mătreaţa. lovea fpl. ele (rut. lovl&ă, rus. lâvl&a, vtnat, animal vtnat De aci şi ţig. lâvo, bani. V. lovesc). Fam. Pl. 6ani, parale. — La Bz. corognele. lovesc v. tr. (vsl.loviţi, a vtna, a prinde, a pescui; strb. loviţi, rus. loviţi V. lovea) dulăO) uluTesc). Izbesc, ating violent trag cu: a spart oala lovind-o cu picioru, un glonf l-a Invit in picior. Nemeresc, ating: glonţu a lovit bine. Atac: armata inamică fu lovită pe neaşteptate. Ating, apuc: lovi-te-ar boala (fârmulă de blestem)! Fig. Jignesc, vatăm, aduc pagubă: a lovi onoarea, interesele saa (intr.) in onoareă, in interesele cuiva. V. refl. Mă ciocnesc, mă izbesc din intlmplare: pin întuneric m’am lovit cu capu de uşă. Intru tn luptă: cavaleriile s’aă lovit intre ele. Fig. Mă potrivesc mă neneresc: a se lovi ca nuca’n părete (adică nu se potriveşte, vorbind de o vorbă ne la locu ei). Mă tnvoiesc, mă acord, mă potrivesc: ne lovim cu ginau. lovişte f. (vsl. loviste, loc de vtnătoare ori de pescuit). Dos. Turburăre, dezordine, zguduire. lovitârâ f., pl. I. Rezultatu lovirii: din trei lovituri acest cui a intrat tn lemn, acest tun trage 21 de lovituri pe minut. * loxodrâmic, -ă adj. (d. loxodromie), Ralativ la loxodromie. Adv.ln mod loxodromie. * loxodromie f. (din vgr. loxodrâmos, care aleargă oblic, d. loxâs, oblic, şi dromos, drum). Curba pe care o descie o corabie ctnd taie toate meridianele supt un unghi constant. * loz n., pl. uri (germ. loos. V. lot). Bilet de loterie. loză) V. lozle. lozbă, V. lodbă. lozesc v. tr. (d. loază). Olt. Glumesc, spun znoave, fac pozme (la o petrecere). lozle f. (vsl. lozile, vlăstare, vite; bg. 16-zile şi lozie, vie. V. loază 1, loznlţâ). Est. Salcie, mlajâ răchită din ale cărei crăngi se fac coşuri (sdlix [purpurea şi viminălisj). Pădurice supţire de lozie. — In nord loză pl. e (slrb. loza, vie). loznişdr şi lăznlcT6r m. (d. bg. lozen, lozna, de vită. V. lozie). Dulcamară, zlrna. lâzniţă (est) şi I6jniţă (vest) f., pl. e (bg. Idznica, vlăstar de vita, V. lozle). Leasă, Împletitură de nuiele de uscat prunele la foc. Cuptor cu leasa la wi loc. lozincă f., pl. I(rus. lozung, bg. lozinka, d. germ. losung, lozincă). Parolă, cuvtnt de de recunoaştere tntre soldaţi. Fig. Deviză cuvlnt care arată idealu cuiva: lozinca Iul e cinstea. lui V. Tel. www.dacoromanica.ro luâre f. Acţiunea de a lua. Luare aminte, luare tn samă, observatiune, atenţiune, luare tn consideraţiune. Luare de suflet, adopţiune, înfiere. Luare in stăpinire, ocu-pafiune, luare In posesiune, luăt, V. TaO. luătură f., pl. /. Vechi. Pofta de tot lua, rapacitate. (N. Cost. 2,33). lubă f., pl. e (rudă cu lubene). Trans. Bostan, dovleac. lubene m.(rudă cu lubenifă). Munt.Dovleac roş. V. dulma. lubenlţă f„ pl. e (slrb. lubenica, bg. lu-benica, liubenica, lobe-, le-şi-li. V. lubă i lubene). Olt. Ban. Trans. Pepene verde, arbuz. lai. Lubene. — In Ban. Trans. şi le-beni{ă, harbuz. * lubric, -ă adj. (lat. liibricus, alunecos, desfrlnat V. a -lunec). Sensual, desfrinat. Adv. in mod lubric. * lubricitate f. (lat. lubricitas, -ătis). Defectu de a fi lubric, sensualitate, desfrinare. luceafăr m., pl. luciferi (lat. lăcifer, luciferi, d. lux, lucis, lumină, şi ferre, a purta, compus ca şi fosfor. V. lucesc, sufer). Stea mare, ca planeta Venerea ş. a. (La Em. 0 stea cu numele de Yperion, care a fost un un titan, tatăl soarelui). Fig. Persoană distinsă pin ceva : acest poet e un luceafăr al poeziii. V. stea. ■ * lucernă f. pl. e (fr. luzerne, d. pv. lu-zerno, adică „lucitoare1*, ca seminţele ei, d. luzir, a luci, infl. de it. lat. lucerna, lampă). Un fel de trifoi cultivat ca nutreţ (medicago sativa). — Şi luţernă (după germ. rus.), * lucernieră f., pl. e (fr, luzernlire, infl. de lucernă). Semănătură de lucernă. lucesc v. intr. (lat lăcesco, lăcire lld. lucire, d. lux, lăcis, lumină, rudă cu vgr. leukds, alb, şi got. liuhath, şerm. licht, lumină; pv. pg. luzir, vfr. luisir, nfr. luire, sp. lucir. V. strălucesc, lumină). Strălucesc, am splendoare -.auru, diamant u, scin-teia, focu luceşte. * lucid, -ă adj. (lat. liicidus, lucitor, luminos). Care vede, înţelege sau exprimă limpede lucrurile : spirit lucid. Moment lucid (la un nebun), moment cind mintea-i revine. Somnămbul lucid, persoană ipnotizată căreia 1 se atribue o mare putere de a ghici. Adv. In mod lucid. — Fals -id (după fr.). * luciditate f. (lat. luciditas, -ătis, strălucire). Calitatea de a fi lucid. Timpu cind un bolnav e lucid. lucină f., pl. f şi e (ceh. lucina pajişte. V. lincotă, prelucă. Bern. 1,739). Nord. Pajişte : Pe cel deal, pe cea lucină. Creşte-o floare de sulcină (Neam. Rom. Pop. 4,348). V. costlnă. lucTos, -oâsă adj.(d. luciu, lucire).Rar. Lucitor. lucire t Strălucire, lucoare. luciii, -le adj. (d. lucesc). Neted şi lucitor : placă, gheaţă lucie. Fig. Sărăcie lucie, sărăcie absolută. S. n., pl. uri. Aspect lucitor : luciu metalic. Luciu mării, al apei, strălucirea mării, a apei absolut liniştite. lucoâre f., pl. ori (lat *lăcor, *ţăcdris, id; vit. lucore, sard. lugore, pv. lugor, fr. lueur, cat llugor). Vechi. Azi tit. Lucire, strălucire: lucoarea soarelui (Cod. Vor.), o orbise lucoarea (Isp.), privirea ei căpătă o lucoare de fericire (CL. 1910, 5,545). lucrare f. Acţiunea de a lucra: lucrarea pămintului (agricultura}. Acţiune, muncă: lucrarea omului, a minţii, a maşinilor, a unui medicament. Operă, lucru făcut (un pod, o carte): a face o lucrare de valoare. Pl. Discusiuni, deliberaţi uni, deriziuni scrise; lucrările unui parlament. LucrărY de artă, lucrări inginereşti artistice, ca poduri, tuneluri, canale ş.a. Lucrări publice, care li interesează pe toti locuitorii statului şi-s făcute şi întreţinute de minfc teru lucrărilor publice, ca drumurile de (er. A fi in lucrare sau in lucru, a se executa, a fi pe cale de execuţiune: acel pod era atunci in lucrare * lucrativ, -ă adj. (lat. lucrativus, d. lucrum, clştig). Care aduce clştig, profitabil, rentabil. Adv. In mod lucrativ. lucrâreţ, -eăţă adj., pl. f. iţe. Vechi. Eficace. lucrătâr, -oâre adj. Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. Subst Muncitor, acela care trăieşte lucrlnd cu mlnile : lucrători agricoli, industriali. Albine lucrătoare, care nu-s trlntorl, nici regine, ci culeg miere. S. f., pl. ori. Ban. Atelier. * lucrătorie.f. Rar. Atelier, lucrătură f., pl. I. Modu de a lucra: după lucrătură se cunoaşte maestru. luergz şi (vechi, azi Trans.) lucru, a -â v. intr. (lat. pop. lucrare, cl. -ari „a clştiga", mlat. „a ara“ ; it logorare, a consuma, a uza, pv. cat. sp. pg. lograr, a obţinea). îmi dau osteneală ca să clştig ceva: a lucra ca să-ţi ciştigi pinea. Funcţionez activ: spirit, ima-ginaţiune care lucrează fără încetare. Lucrez contra cuiva saâ pentru cineva, mă ostenesc spre paguba saii tn interesu lui. V. tr. Fac, execut: lucrez o carte. Schimb forma, fac ceva din alt-ceva : lucrez feru, lemnu. A lucra pămintu, a face agricultură, a scurma, a răscoli, a ara pămintu şi a semăna cereale sau legume. A lucra (saii a prelucra) pe cineva, a-1 lovi, a-i aduce pagubă pin uneltirile tăie. lucr6T, -oâîe adj., pl. tot aşa. Vechi-Harnic, activ. lucru n., pl. uri (lat. lucrum, clştig; pv. logre, sp. pg. logro). Muncă, osteneală de a face ceva: am perdut mult timp cu lucru (lucratu saii lucrarea) cimpului. Clacă (Vechi). Lucrare, ceva lucrat, operă: acest inel e un lucru artistic. Obiect, ceia ce nu e însufleţit : lucrurile şi fiinţele din natură. Mobile, bagaje, obiecte: l-au ars toate lucru- www.dacoromanica.ro rile din Casă. A fl in lucru, a fi In lucrare, pe cale de execuţiune. A avea de lucru, a avea treabă, a avea multe de făcut, a fi ocupat. A da de lucru cuiva, 1. a-i da o o-cupaţiune, 2. a-I crea încurcături. Lucru de mină, care se face cu mina singură, ca împletiturile şi alte lucruri mici (V. rocodele). Lucru mare, afacere importantă. Lucru prost, 1. obiect fără valoare, 2. lucrare rflCi făcută. Lucru curat, afacere onestă. Lucru de nimic, lucru fără importantă. Zi de lucru, zi In care se lucrează, nefiind sărbătoare, lucum, V. rahat. lud, -a adj. (vsl. ludă, prost; bg. slrb. lud, nebun. V. zălud). Vest. Zălud. Gorj. Naiv, nevinovat.Afe/i.S.m'.Prunc. V. brudiii. ludâTe L, pl. ăl. Ban. Bostănel, dovlecel, lude, V. ITude. * ludovic m. (d. numele lui Ludovic XIII al Franciii). O veche monetă de aur franceză care valora 24 de livre si care datează de la Ludovic (Louis) XIII (Azi In Francia se zice louis cu Inţ. de „napoleon1* adică „20 de franci"). lufăr m. (ngr. lufări, id., de unde şi turc. Wfer). Un fel de peşte marin din neamu scrumbii! (fr. bonite). • lugâcT m.,’pl. tot aşa (bg. lugacka, id.. d. lag pajişte ; slrb. lug, dumbravă). Ban. Serbia. Un fel de scai (dlpsacus silvestris). Bucov. O păsărică cu gltu şi peptu ros, cu capu negru şi cu spinarea cenuşie (pyrrhula). luger, V. hluj. * lugubru, >â adj. (lat. higubris şi lu-gtibris, it. Itigabre şi lugubre). Jalnic, plin de jale, toarte trist: spectâcul lugubru. Adv. In mod lugubru ; a răsuna lugubru. luT, V. Tel. lujer, V. hluj. lugzăQ n., pl. ăfe ori ale (ung. tugzo, buhadă, lug, leşie, d. germ. lauge, leşie, de unde şi bg. lugă şi slrb. lug, leşie. Bem. 1, 744). Trans. sud. Buhadă lulâchT şi lolâchT n. (ngr. lalăki, indigo, d. letlăki, liliac. V. liliac 2). Vest. Indigo: un val închis ca zeama de lulachl (ChN. I, 139). luleâ {., pl. ele (turc. [d. pers.l lule). Pipă, teavă cu un rezervoriu la capăt de pus tutun p. fumat. Fam. Păhăruţ: o lulea de rachiu. Adv. Foarte beat ori înamorat: beat lulea. A lua luleaua Neamţului, a te îmbăta.— In est şi ITuleă. In Ban. lulă (strb. lula). V. cTubuc. lumăr V. număr 1 şi 2. * lumbâgo n. indeclinabi! (lat. lumbăgo, lumbăginis). Med. Durere de şale cauzată de reumatizm, de zdruncinare a nervilor saâ de o sforţare prea mare. — Corect rom. ar fi lumbâgine, f., ca bordgine, cariilăgine. V. coxalgie. * lumbăr, -ă (tat. lumbaris). Relativ la lumbi: durere, regiune lumbară. * lumbT ra. pl. (lat. lumbus, pl. lumbi. şale). Anat. Şale, partea mijlocie a spinării, lume f. (lat. lumen, lumină; it. pv. pg. lume, cat llum, sp. litmbre. Rom. lume e imitat după vsl. svilu, care înseamnă şi „lumina", şi „lume", ca şi ung. vilăg. V. lumină). Totalitatea lucrurilor şi fiinţelor existente, cţu şi pământu, universu: Dumnezeu a creat lumea. Planetă saii sistemă de planete : pluralitatea lumilor. Qlobu pă-mlntesc : a face ocolu lumii. Continent, regiune întinsă: America ţi Oceania se numeşte „lumea noflă". Regn : lumea animală, vegetală. Neamu omenesc: banu e regele lumii. Generaţiuni de oameni, societate de oameni) : Grecii şi Romanii is numiţi „lumea veche". Viaţa seculară (fn opoz. cu cea monastică): a părăsi lumea pentru minăstire. Oameni: toată lumea din teatru. Societate, grupă de oameni, clasă, sectă : lumea civilă, militară, didactică, comercială, musulmană. Lumea bună, lumea mare, boierimea, nobilimea, societatea înaltă. Cea-laltă lume (tn nord ceia lume), lumea celor morţi. A te duce pe cea-laltă lume, a muri. A-ţi lua lumea'n cap, a fugi tn lume, a pleca departe de ai tăi şi a te ascunde In lume. A fugi de lume, a evita societatea. A ieşi in lume, a apărea In societate. Venise lume aupă (fals de pe) lume, venise foarte multă lume. Ca val de lume, răa, urlt, prost, tn stare proastă; a cinta ca val de lume, căruţa a ajuns acasă ca val de lume. Ca lumea, ca oamenii, cum trebuie, curii se cuvine: a cinta ca lumea. Cit lumea (de mult), mult, din belşug : era griă cit lumea. Cit lumea saa cit e lumea saa cit e lumea şi pămintu, nici-odată, nicăieri: aşa frumuseţi nu se mqjl găseşte cit e lumea şi pămintu I De clnd lumea, de clnd există lumea, din mare vechime : calomnia e de cind lumea. O lume întreagă, mulţi saa toţi: o lume'ntreagă ştie asta. Cind ţi-e lumea mal dragă, clnd IJi place mai mult ceva, clnd te simţi mai fericit. Peste lume, la capătu lumii, foarte departe, la dracu'n praznic : a locui la capătu lamit. Gura lumii, minciunile (calomniile) oamenilor. Om de lume, 1. om din societate (nu călugăr), 2. om de societate, Iubitor de lume multă, lumeţ. Preut de lume, preut de mir, lumesc, laic (nu călugăr). Cintec de lume, ctntec profan (nu de biserică). V. mir 3. 1) lumesc, -eâscă adj. De lume, de societate, profan: ctntec lumesc. Pămîntesc, trecător, deşert: nu vă lăcomiţl la averile lumeştii Frivol, uşuratic: purtare prea lumească. Laic, mireiţesc (nu monastic): cleru lumesc. Boale lumeşti, boale secrete. 2) lumesc v. tr. V numesc. lumgşte adv. Ca lumea profană: a cinta lumeşte. lum^ţ, -eâţă adj., pl. f. eţe. Care iubeşte mult lumea, societatea, petrecerile. luminâre f. Acţiunea de a lumina. Vechi. Luminăţie: Luminarea Sa. luminat, -ă adj. Plin de lumină, iluminat: cameră luminată. Fig. Vesel, fericit (In opoz. cu posomorit, întunecat) : o faţă luminată. Deştept, inteligent saa cult: minte luminată. Ilustru (titlu dat odinioară suve- www.dacoromanica.ro rănilor): luminate împărate ! Săptăminâ luminată, acela In care e Paştele. Adv. CU strălucire, cu splendoare: l-a primit foarte luminat (Şincai). luminat a, pl. un. Iluminat, acţiunea de a lumina: luminatu stradelor. * luminăţie, V. ilumlnaţiune. lumină f,_pl. I (lat * lumina lld. lămina, pl. d. lămen, luminiş. V. lume). Raze pe care le răsptndeşte soarele ori focu şi care fac ca ochiu să vadă-ceia ce e înainta lui. Luminare, lampă, candelă aprinsă: aduceţi o lumină. Mică deschizătură pin care > te uiţi pin vre-un instrument. Efecte de lumină imitate tntr’un tablou: opozifiunea umbrelor şi a luminilor produc clar-obscuru. Cantitatea de lumină la o lampă: această lampă are 14 lumini (luminează ctt 14 luminări). Un peşte numit şi luminiţS. Fig. Tot ceia ce luminează sufletu, ştiinţă: lumina filo-sofiii, luminile ştiinţei, a recurge la luminile cuiva, Persoană foarte erudită: filosofii Is nişte lumini. Lumina ochTuluT, pupila ochiului. A ieşi la luminii, a apărea, a se ivi. A scoate la lumină, a arătat a face să apară. E lumină, soarele sau lflmpa luminează. Pe lumină tn timpu zilei. lumlnăcîune f. (lat. luminătio, -dnis. V. Ilumlnaţiune). Dos. Acţiunea de a lumina, luminare. Iumlnăt6r, -oăre adj. Care luminează. S. m. Ochi: te urmăresc luminătorii (Em.). S. n„ pl. oare. Fereastră făcută numai ca să pătrundă lumina, dar să nu să se deschidă p. ventilare. luminăţie f. (d. luminat). Vechi. Epitet respectuos adresat suveranilor: Luminăţia Sa lmpăratu. luminez v. tr. (lat lămino, -ăre). Dau lumină, umplu de lumină: soarele luminează pămîntu. Fig. Arăt drumu: ne-am dus unde ne-a luminat el. Sfătuiesc bine, deschid niiqtea: am făcut cum ne-a luminat el, şcoala te luminează. V. intr. Strălucesc, dau lumină: lampa asta luminează bine. -Ai. refl. unipers. Se luminează, 1. se face ziuă, 2. se înseninează. Fig. Faţa i se luminează, i se înseninează, i se înveseleşte, ia expresiunea fericirii V. scapăr. luminiş n., pl. uri. Poiană, loc luminos Intr’o pădure. V. lucină. luminiţă f., pl. e. Lumină mică. Lumină, un peşte. O plantă erbacee sălbatică cu flori mari galbene, cu faucte capsulare, originară din Airierica de Nord (oenothira [sau dnagraj biinnis), lumlnâs, -ââsă adj. (lat. luminosus). Plin de lumină, care dă lumină: soarele e luminos. Plin de lumină, unde pătrunde multă lumină: această cameră e luminoasă. Fig. Luminat, inteligent, cult: cap luminos, minte luminoasă. Plin de adevăr şi care răsare de odată: ideie luminoasă. luminoasă f., p. e (rus. lomonos, id., infl. de rom. luminos). Un fel de clematită numită şi năprasnică. Altă plantă, numită şi iarba ferului (V. Yarbă). * luminozitate f. (d. luminos). Calitatea de a fi luminos: luminozitatea cerului Italiil. luminare f., pl. ări (lai. luminare, pl. -aria, fr. lumiere, vsp. lumnera). Vălătuc de ceară, de seu, de stearină, de parafină ş. a. cu un fitil tn mijloc, care, etnd 11 aprizi, arde şi luminează. Pe la aprinsu luminărilor, pe înserate, pe Inoptate. Drept ca luminarea, foarte drept, tn poziţiune verticală. A finea cuiva luminarea, a fi pe lingă el etnd e aproape să moară (după obiceiu de aprinde mortului o luminare). Prov. După sfint, şi luminarea (sau tămila), după persoană, aşa şi consideraţiunea arătată ei. V. fachie, maşala, lampă. lumînârâr m. Fabricant sau vtnzător de luminări. V. mungid. lumtnărărfe f. Fabrică sau prăvălie saâ comerciu de luminări. V. mungerle. lumtnărfcă f., pl. ele. Luminare mică (pl. ici la NP1. Ceaur, II). Un joc copilăresc (cu baba etnd se duce la biserică). O plantă scrofulariacee cu flori galbene tn vlrfu co-tQruluî numită şi coada vacii şi corovatică (verbascum [thapsus şi phlomoidesj). Florile ei, pectorale şi potolitoare, se tntrbu-intează In med. V. lipan 2. lunăr, -ă adj. (lat lunaris). Relativ la lună (astru): anu lunar, compus din 12 In-virtiri ale lunii, are 354 de zile (V. e-pactă). Mensual, pe lună: leafă lunară, revistă lunară. Adv. Pe lună, Intr’o lună; funcţiune plătită lunar. lunâş m. Cel care serveşte cu luna: (mensual). lunatic (est) şi -ec (vest) -ă adj. (lat. lunăticus [de unde şi vsl. lunatikuj, d. luna, lună, fiind-că, după o Credinţă falsă, lumina lunii are influenţă asupra spiritului omului). Somnâmbul. V. zănatic. * lunaţiune f. (lat. lunătio, ‘-dnis, d. luna, lună). Luna lunară, timpu unei tnvlr-tiri a lunii tn prejuru pămintului — Şi -âţle. lunav, -ă. adj. (vsl. lunavă, d. luna, lună). Vechi (Mold.) Lunatic. lună f., pl. i (lat luna, din •lucna, d. Ulcere, a luci: it. bv. sp. luna, fr. lune, cat. lluna, pg. lua. Rudă cu vsl. luna. V. alu-nică 2). Planeta care se tnvlrteşte tn prejuru pămintului şi care ia lumină de la soare şi luminează pămintu noaptea. Satelitu unei planete; Joie are patru luni. Lumina lunii: a călători pe lună, uneori poţi citi la lună. Fiecare din cele douăsprezece părţi ale anului şi care are 30 sau 31 de zile, afară de Februariu, care are 28, şi alte ori 29. Luna de miere, prima lună a căsătorii). Om cu faţa ca luna, om cu faţa prea rătundă şi grasă. Cite’n lună şi’n soare, fel de fel de lucruri sau vorbe/ A-ţi răsări luna'n cap, (Iron.) a deveni chel. Să n'ajung luna ca mîna şi soarele cu picioarele (dacă nu spun drept), o formulă de jurâmtnt glumeţ cu care acoperi o minciună. — Luna e de 49 de ori mai mică de ctt pămintu şi se află la vreo 350,000 de chilometri de el. la are văi, munţi şi vulcani, dar n’are atmosferă, că nu se văd nouri, şi razele luminoase care vin de la soare nu se răsfrtng, ceia ce Impedecă viata, cel puţin p. flinte organizate ca noi. Ia se tnvlrteşte In prejuru pămintului tn 29 de www.dacoromanica.ro zile şi jumatate, formlnd ceia ce se numeşte lună lunară, şi se prezenţi pămintului tot-de-a-una cu acelaşi fată, cu alte cuvinte, noi nu vedem de cit emisfer al ei. Atrac|iunii lunii, combinate cu a soarelui, se datoresc fluxurile oceanului. — In timpu Invlrtirii ei luna trece pin 4 faze, după cum se vede o parte din ia saâ toată. Prima fază şi ultima se numesc pătraru dinţii şi cel din ur/nd(adică primu sfert şi ultimu), clnd luna are forma numită semilună. Pătraru dinţii se mai numeşte şi lună noăă şi crai noi. Clnd luna se vede toată, se numeşte lună plină. A patra fază e clnd nu se mai vede, din cauza umbrei pe care i-o face pămlntu. — Asupra lunaticilor (somnambulilor) ia n’are nici o influentă, cum crede poporu. luncă f., pl. i (vsl. lonka, golf, vale, pajişte; bg. lukă, vale, cotitură, pajişte pin locuri inundabile; strb. rut. luka, rus. lukă] ung. lanka, livadă). Zăvoi, pădure de sălcii, plopi, arini, ulmi fi frasini pe malu unui rlâ. Teren inundabil acoperit de păşune saâ de flneafă. V. cohalm, berc 1. * lunch n., pl. uri (cuv. engl. pron. lănci). In Anglia, gustare, prinz mic intermediar, ojină. luncos, -oâsă adj. Rar. Acoperit de luncă: locuri luncoase, lunec, -ătură, -6s, uş, V. alunec, -ătură, -os, -uş. * lunetă f., pl. e (fr. lunette, dim.d. lune, lună). Ocheână mare. Un fel de unghi format de zidurile unei fortificatiuni militare. lung, -ă adj. (lat lângus, it. lungo, sard. longu, pv. lonc, fr. long, sp. Juengo, pg. longo). Întins, mare de la un capăt la altu vorbind de locuri orizontale, atlrnate sau înfipte : drum, drug, baston, dinte lung; linie, aţă, suliţă, barbă lungă. De mare durată, îndelungat: călătorie, suferinţă lungă; marş, cintec, discurs lung. Vedere lungă, care străbate departe. Zeamă lungă, mlncare cu prea multă apă. Iron. Om lung, prea înalt şi slab. S. n. fără pl. A nu-ţi cunoaşte (şti saâ vedea) lungu nasului, a nu-ţi da socoteală de valoarea ta, a crede că eşti mai pe sus de ctt eşti tn realitate, a-ti permite prea mult fa(ă de cineva, tn lung, In lungime: opt metri in lung; de-a lungu, In direcţiunea lungimii: a pune un lemn de-a lungu patului, a aşeza trupele de-a lungu drumului. în lung şl tn lat, In toate direcţiunile : a cutreiera ţara tn lung şi in lai. , Adv. Prelungindu-se, vorbind de sunete : bu-ciumu răsuna lung. lungân, -ă s. (d. lung). Fam. Om prea tnalt şi slab. Iungăr£ţ, -eâţă adj., pl. f. eţe. Mai mult lung de cit lat ori gros: ouăle-s tun-găreţe. Iungesev.tr. (d. lung).Fac lung,întind: a lungi o bucată de pele. Trlntesc, întind pe pămlnt: hoţu fu lungit la pămint şi bătut» Fig. Prelungesc tn timp: alungi vorba, prinzu. V. refl. Mă fac lung, mă întind: guma se lungeşte clnd o tragi. Mă tolănesc: leneşu se se lungise la umbră. Fig. Mă prelungesc In timp : vorba s'a lungit pină în seară. lungime f. (d. /un^.6alitatea de a fi lung: lungimea unei strade, unei călătorii, unui discurs. O lungime de cal, atlta cit e de lung calu: a intrece un călăreţ cu doăă lungimi de cal. fn lungime, Jn lung: doi metri tn lunginţe; de-a lungu : aşează-le in lungime. lungire f. Acţiunea de a lungi.Dos. Lungime. lungiş(în) adv. In lung, In lungime : corabia e de 40 metri in lungiş. De-a lungu, In lungime: pune bastonu in lungiş, In lun-giş şi'n curmeziş, In lung şi’n lat, In toate direcţiunile. — Şi de-a lunglşu. lungit, -ă adj. Făcut lung, Întins : un fir lungit. Tolănit, trlntit: dormea lungit. lungoâre, V. lingoare, lunguieţ, -Ţâţă adj., pl.f.ft/e.Lungăreţ. lunguţ, -ă adj. Fam. Cam lung. luni f. (lat lănis, lld. lunae, a lunii fdies, zi], după Martis, Jovis, Veneris, a lui Marte, a lui ]oie, a Vinerii, Mtrcuri, a lui Mercur ; it. lunedi, pv. dilun, fr. landi, sp. lunes). Prima zi a săptămlnii, după care vine Marţea. Luni (ca şi Marţi,'Mercuri, Joi, Vineri, Simbătă şi Duminica) e o formă adverbială şi arată Lunea următoare: eu plec Luni; clnd e vorba de o repetiţiune, se zice Lunea (Mar/ea, Mercurea, Joia, Vinerea, Sim-băta, Duminica): şedinţele se ţin Lunea (mai rar Lunile pl.), adică „tn fiecare Luni". Se declină aşa : Lunea, Lunii, pl. Lunile (Marţea,-ţii; Mercurea,-rii; Joia, Joii-, Vinerea, -rii; Simbătă, Simbetei; Duminica, -cii). Fără art se zice o Luni şi, mai corect, o Lune (Marţe, Mercure, Joie, Vinere, Simbătă, Duminică): intr’o lune, la-o sărbătoare (NP1. Ceaur, 70). luntrâc n.,pl.e.Nţ. Ghionder saâ cange (prăjină de împins luntrea). luntrâş m. Acela care mină luntrea, bar-cagiâ. luntre f., pl. i (lat. linter, pop. lunter). Barcă, cel mai mic vas de navigat. A te /ace luntre şi punte, a face tot posibilu p. un scop. luntru(tn), V. înăuntru, lup m. lat lupus, lup, vgr. lykos, ser. vrika-s, vsl. vluku, got. vulf-s, germ. wolf; fit lupo/, sic. lupu, pv. top, fr. loup, cat. llob, sp. pg. lobo). Un animal sălbatic care seamănă foarte mult cu cinele (numai că e mai mare) şi care atacă mai ales turmele de oi. Blană de lup : manta blănită cu lup. Un bir plătit cu blânî de lup (?) : scuteşte de i’iş, sulgiu, unt şi lup -(Xen. 3, 193). Lupu vrăbiilor, sfrancioc. Lup de mare (fr. loup de mer), I. un fel de focă, 2. marinar bătrln. A minca ca lupu, a minca cu mare lăcomie. A urla cu lupii, a te afla Intr’o societate de răi şi a face de nevoie ca ei. A scăpa ca din gura lupului, a scăpa dintr’un mare pericul. A trăi ca lupu’n pădure, a trăi la lqrgu tăâ, fericit. Prov. Lupu păru-şi schimbă, da nă-ravu ba. V. nărav, lupân, -ă adj. (d. lup). De coloarea lu-ului (cenuşiu gălbui): un cine lupan. Subst. ui de hip, adult (pe clnd lupei e mic): Era o familie de lupi: mama cu trei lupani (Sadov. VR. 1930, 9-10,195). V. şoldan. www.dacoromanica.ro * lupanar n., pl. e (lat lupanar -ăris şi lupanarium, d. lupa,, lupoaică). Bordel, tractir, casă de prostitu(iune. lupav, V. hîlpav. * lupă f., pl. e (fr. loupe). Lentilă bicon-vexă întrebuinţată la citit, la. examinat documentele şi alte lucruri (stofe, insecte ş. a.). lupârie f. Mare număr de lupi. Locu unde stau lupii. lupeT m., pl. tot aşa. Pui de lup mic (pe ciad lupan e adult). V. vătuT şi coteT. * lupercălIT f. pl. (lat. Lupercălia, d. Lupercus, numele zeului Pan la Romani). La Romani oişte sărbători păstoreşti destrăbălate şi grosolane care şe ţineau la 15 Februariâ şi care au fost instituite de Romul şi Remu In onoarea lui Lupercu (Faun sau Pan), care apăra oile de lupi. 1) lupâsc, -eâscă adj. De lup: mers lupesc. 2) lupesc v. tr. (cp. cu biru numit lup şi cu rus. lupiti, a descoji. a jupui. Bern. 1, 746), Vechi. Răpesc. — Şi dezlupesc. lup^şte adv. Ca lupu : a minca lupeşte. lupoâTcă (oai o silabă) f., pl. e. Femela lupului. lupoâTe f. p. ol (formă veche lld. lupoaică). O buruiană care creşte parazită pe rădăcinile de tutun, clnepă, zirnă şi mai rar de popuşoi (orobanche [saii: phelipăeaj ramosa). lupt, a â v. intr. (lat lâctari şi lăctare, a lupta; it lottare, pv. sp. luchar, vfr. lui-tier, nfr. lutter, cat. lluytar, pg. lutar), Mă bat: a lupta cu duşmanii (saâ contra duşmanilor), a lupta pentru patrie, (fig.) a lupta in alegeri. V. refl. A te lupta cu duşmanii, pentru patrie. Fac exerciţii de luptă : băiefii se luptă. 1) luptâcT n., pl. e, V. făptaş. 2) luptâcT, -ce adj. Vechi. Luptător, luptă f., pl. e (lat. lucta, it lotta. vpv. sp. lucha, fr. lutte, pg. Iuta). Bătălie, bătaie Intre armate: lupta de la Valea Albă. Exerciţiu de luptă, trlntă : lupta franceză. Fig. Luptă electorală. luptător, -oâre adj. şi s. Care se luptă. V. campion. * lupulină pl. e (d. lat lăpulus, [dim. d. lupulus, lup], numele hemeiului In bot.). Pulberea amară care se află In fructu hemeiului şi care se întrebuinţează la facerea berii. Iurbăn şi -ăr m., pl. enl, erl (sas. lur-ber, germ. lorbeer). Trans. Laur, dafin. Iurec-, V. alunec-, lustragiii m. (turc. lustrogu). Văxuitor de ghete. * lustrâl, -ă adj. (lat. lustralis, d. lus-trum, curăţire, d. luere, a spăla). Care serveşte la purificare: apă lustrală, sacrificiu lustral (la Romani). Relativ la lustru (spaţiu de 5 ani). * lustraţiune f, (lat lustrătio,-6nis), Curâfire, purificare la ceremoniile Romanilor. — Şi -âţle. * lustrfna f., pl. e (fr. lusttine, d, it. lustrino, o stofă care s’a făcut mai tntli ta Genova, d. lustro, lustru). Un fel de stofă suptire cu lustru ca şi alpaca. 1) lustru il, pl. uri (it. lustro, d. lus-trare, a lustrui; ngr. lăstron, turc. lustro). Strălucire, luau; pelea numită „lac" are lustru. Fig. Splendoare. A da lustru, a lustrui, (fig.) a da strălucire : această faptă dă şi mai mare lustru gloriil lui. Sărăcie cu lustru (iron.), mare sărăcie, sărăcie lucie. 2) * lustru n., pl. uri (lat. lustrum). Spaţiu de cinci ani la Romani. lustruiesc v. tr. (d. lustru). Dau lustru : a lustrui ghetele (dacă e cu vax, sc poate zice a văxui), parchetu. luşcă f, pl. şte şi şti (vsl. rus. *luika, dim. d. /«te, ceapă, care vine d. vgerm. *luk, ngerm. lauch, praz). Băluşcă, o plantă liliacee cu care ţărancele (Suceava) văpsesc ouăle In galben (ornithogălum). Pl. 0-mâtute. lut a., pl. uri (lat. liitum, lut; it. loto, sic. tutu, -sard. ludu, sp. pg. lodo). Argilă, pămlnt galben compact Fig. Poet. Trupu omului (făcut din lut, cum se zice). lutărie f. Loc de unde se scoate lut. * luterân, -ă s. (it luterano, fi. luthi-rien). Partizan al doctrinei lui Luther, protestant, evangelic. Adj. Biserica luterană. * luteranizm a. Doctrina lui Luther, protestantizm. lutişdr n. pl. oare (dim. d. lut). Est. Chin-dros, pămtnţel (mai ales cind e galben), ocră. V. humă, sajă. lutos, -oâsă adj. (lat. lUtosus, it. lutoso, sard. luaosu, sp. pg. lodoso). Ca lutu: pt,I-mint lutos. * lutră f., pl. e (fr. loutre, d. lat Intra, vidră). Vidră. lutuTesc v. tr. (d. lut). Lipesc cu lut: case lutuite. V. muruTesc. * luternă, V. lucernă. * lux n., pl. uri (fr. luxe, d. lat. luxas, lux). Exces de întrebuinţare a bogăţii! la îmbrăcăminte, edificii, mlncare şi altele (sumptuozitate): înţeleptului nu-iplace luxu. Profuziune, exuberantă : lux de vegetatiune. A face lux, a fi luxos ; tutun de lux, de cea mai bună calitate. * luxaţlune f. (lat luxătio, -ânis). Chir. Scrlntire ; scrintitură. — Şi -âţle. * luxez v. tr. (lat. luxare). Chir. Scrintesc, fac să iasă un os din locu lui: mi-am luxat picloru căzind. * luxds, -oasă adj. (d. lux; fr. luxu-eux). Iubitor de lux: om luxos. Făcut cu lux: /taine luxoase. Adv. Cu lux: a trăi luxos, * luxuriant, -â adj. (lat. luxărians, -ăntis, d. luxuriari, a creşte exuberant). Care se dezvoltă exuberant: vegetaţiunea luxuriantă a codrilor Americil de Sud. Fig. Stil luxuriant, prea ornat * luzârnă, V. lucernă. luzâsc v. tr. (d. lud). Vest. Năucesc, buimăcesc. www.dacoromanica.ro M m m. A trel-spre-zecea literă a alfabetului. Reprezenta acelaşi sunet labial ca şi b, dar emis şi pe nas. La Romani reprezenta şi numărul 1000, şi (In acest caz) se născuse din CIC. maază, -agi'Q, V. magaza, -agii). mabeîn, mabeî şi matbent n., pl. uri (turc. ar. mabeln). Sec. 18. Sala de audientă a sultanului. — Şi babefn. mabefngiS şi ba- m. (turc. mabeingl). Sec. 18. Şambelan. V. mareşal. 1. mac m. (vsl. makă [rut. bg. slrb. mak, şi ngr. măkosj, vgerm. măgo, mgerm. măhen, ngerm. mohn ; dor. măkon, at. mekon). O plantă cu mai multe varietăţi, dintre care cea mal cunoscută e cea numită In bot. papăver som-niferum, cu flori roşii aprinse, violete, albe si alt-fel (Din câpsulele el necoapte se extrage pin inciziuni opiu. Frunzele ei Is narcotice, florile potolitoare şi narcotice, Iar seminţele conţin ulei şi se pun In prăjituri). V. codeină. 2. mac-mâc interj, care arată strigătu ratei. * maca f. (după numele oraşului Macao [pg.Macau/,o colonie portughsză din China). Bacara, un joc de cărţi. * (nacâbru, -6 adj. (fr. macabre, d, vfr. danse macabri, citit greşit de editori danse macabre. Macabri e o var. din Macchabie, Macabeu, Macavei, poate numele pictorului care a pictat Intlia oară scena alegorică a morţilor danstnd supt conducerea Morţii). Horă macabră, hora morţilor, cum e cea pictată de Holbein (f 1543) pe un zid al unul cimitir din Bâle (Basel). Fig. Funebru, cu morţi: glumă macabră, Adv. In mod macabru: a glumi macabru. * macac m. (fr. macaque, d. pg. ma-caco, cuv. luat din limba indigenilor din Congo). Ud fel de maimuţă de mărime mijlocie trăitoare In regiunile calde ale lumii vechi. * macadâm n., pl. uri. Pavaj făcut din petre sfărâmate bătăturite, după sistema inginerului Scoţian Mac-Adam (f 1836), de unde I-a rămas numele. V. şosea. * macadamlz^i v. tr. Pavez cu macadam, şoseluiesc. macadăB, V. măgădan. magagfS m. (din turc. makasgv. V. macaz). Cel ce stă la macazu căilor ferate şi îndreaptă trenurile pe linia cuvenită (acar;. macahân n„ pl. oane. (rut mako-hin. gen. -hăna, chilug de pisat macu. V. ma-corteaţă). Nord. Chilug de lemn de pisat mac, usturoi, nuci ş. a., numit şi chisoi şi chisagău. macâr, V. măcar. macara f. (turc. makara, d. ar. bekre> ngr. makarăs, bg. makară). Sud. Script, instrument compus dintr’o rotită pe care alunecă o funie cu care se ridică ceva. Mosor, scurt cilindru de lemn pe care e înfăşurata ată de cusut V. palane 1. * macaroana (oa dift) f., pl. e (ngr. makarănla, d. it. maccheroni, ven. macaroni, pl.). Cocă (pastă de făină) prefăcută In fire lungi şi groase (sau şi tn cilindre cave) care, drese cu unt şi brinză, se ferb şi se măntncă. Mold. nord (fr. macaron). Picro-migdală. V. fidea. * macaronâdă f., p. e (fr. macaronie; it maccheronata şi maccherOnia). Poezie In stil macaronic. * macarânic, -ă adj. (fr. macaroni-que. it. maccherdnico, venefian macarânico). Se zice despre o poezie burlească In care cuvintelor unei limbi li se dă o termlnaţi-une latină (sau din altă limbă) ca să producă ris: stil macaronic. Adv. In mod macaronic: a scrie macaronic. macat n., pl. uri şi e (turc. makat, d. ar. mak’ad; ngr. makati, bg. slrb. makat; pol. makat, covor). Invălitoare suptire de pat tn timpu zilei. macăz n., pl. uri (turc. ar. makas, foarfece, macaz; ngr. makăsi traversă; bg. makaz, macaz). Partea unde un drum de fer se desparte In două. V. macagiQ. * maceraţiune f. (lat macerătio -dnis). Acţiunea de a macera o subtunţă, infuziune cu apă rece. Pin ext. Curăţirea lentă a fontei topite lăsate In linişte. Fig. Mortifica-ţiune, chinuirea corpului creztnd că asta 11 place lui Dumnezeu. — Şi -âţie şi -âre. * macerez v. tr. (lat. măcero, -ăre). Ţin o substanţă (de ex., o plantă) Intr'un lichid rece ca părţile solubile să treacă tn lichid; acest sirop e făcut din coji de por- www.dacoromanica.ro tocale macerate. Fig. Chinuiesc trupu ca să-i plac lui Dumnezei), cum făceaâ fanaticii tn evu mediâ. * machetă f., pl. e (fr. maquette, d. it. macchieita, dim. d. măcchia, lat. măcula „pată*, care corespunde cu fr. maille. V. maculatură). Prima schiţă micşorată a unei opere dc sculptură. Schija unei picturi decorative. Mici figuri care servesc pictorilor să studieze atitudinile. Model micşorat al unei decorafiuni teatrale. * machiavelici -ă adj. De machiave-lizm, conform machiavelizmului: politică machiavelică. Fig. Astufios, perfid? plan machiavelic, fn mod machiavelic. * machiaveiist, -ă [s. Care practică machiavelizmu. * machiavelizm n. Sistema politică a lui Machiavelli (+ 1527), după cartea căruia un suveran trebuie să guverneze une-ori şi cu perfidie şi tiranie. Fig. Purtare perfida (vulg. machiaverlic I). * machinâl, -ă (lat. machinalis, d. michina, maşină; fr. machinal). Sc zice despre o mişcare naturală făcută fără să vrei, instinctiv: printr’o mişcare machinală, puse mina pe armă ca să se apere. Adv. Ca o maşină, tn mod machinal: befivu duse machinal la gură paharu gol. — Fals maşinal. V. reflex. * machlnator, -oâre s. (lat. machina-tor). Care machineazâ, intrigant, uneltitor, * machlnaţiune f. (lat. machinătio, -dnis). Acţiunea de a machina, uneltire, intrigă. complot: a dejuca o machinafiune. — Şi -âţle. Fals mas-. * mâchlnâ f., pl. I şi e (it măchina şi măcchina, maşină, lat. măchina. Turc. [d. it.] măkina. V. maşină, mecanic). Maşină de vtnturat cerealele după ce au fost treierate. — Şi la Cant. mâhlnă (d. lat), maşină. * machlnez v. tr. (lat. măchinor. -ări, d. măchina, maşină. V. macini machină). Uneltesc, urzesc, formez pe ascuns planuri rele: a machina o conspiraţiune. macini a măclnă v. tr. (lat. măchinor, -art, pop. -o, -are, a machina, a unelti, a măcina; it macindre. V. machinez şi smacin). RIşnesc, prefac tn pulbere saâ tn făină servindu-mă de rtşniţă sad de moară: a măcina griă. V. refl. Mărlşnesc; mă smacin : această peatră se macină de ploaie. V. pisez. * mâclă f., pl.e (fr. macle, d. lat. măcula, ată. V. machetă, maculatură). Min. ormă de cristalizare particulara după legi fixe rezultată din pătrunderea a două cristale de acelaşi fel. * maclât, -ă adj. (fr. macii). Min. Care are macle: cristal maclat. macorteâţă f., pl. efe (rut măkortetl şi măkoterti [rus. -ertlj, d. mak, mac, şi terii, a răzui, a pisa. V. macahon). Buc. Piuliţă de lut de pisat mac şi usturoi p. mujdei. — In Bas. şi mărcotoţ (rev. I. Crg. 14, 23 şi 24) şi marcateţ (Şez. 1922, 151), n, pl. e. macrişi V. măcriş. * macrocozm n., pl. uri(d. vgr. makros, mare, şi kasmos, lume). Filoz. Universu, lumea toată, t(i opoz, cu omu saâ microcozmu. * macropod, -ă adj. (vgr. mahropus, makros, lung, şi păs, podos picior. V. pseQ> do-pod). Şt. nat. Care are picioare, aripi înotătoare saâ peduncule lungi. S. m. Mamifer marsupial din subordinu din care fac parle cangurii. Un fel de peştişor dintr’un ordin propriâ rturilor lndochinei caracterizat pin aripi lungi şi labirint (Aceşti peşti se tirăsc şi pe uscat noaptea şi se suie şi pin copaci). mâcru, -ă adj. (lat. măcer, măcra, it. macro, magro, pv. cat. magre, fr. maigre, sp. pg. mugro). Est. Carne macră, came slabă Saâ fără grăsime, vorbind de carne tăiată şi destinată mtncării. — în vest rar, ob. slab: carne slabă. * maculatură f., pl. t (fr. maculature, d. maculer, lat. maculare, a pata. V. maclă, machetă). In tipografie, foaie de hlrtie pătată, răâ tipărită saâ cu alte defecte. Htr-tia tipărită care Se vinde cu chilogramu. * madâmă f., pl. e (fr. madame, d. ma, a mea, şi dame, damă). Fam. Pop. Guvernantă (dadacă) străină. Iron. Rar. Cocoană. Iron. Damă de puţină considerafiune: cocoanele nu trebuie să se ducă In berăria ceia, unde se duc toate madamele. — Se Întrebuinţează şi un pl. n. măddmurl, cu înţeles şi mai pejorativ. Numai madam, urmat de un nume de familie, are Inţ. de, „doamnă", dar nu se uzitează tn limba scrisă, nici tn vorbirea gravă. * madapolâm n., pl. uri (St. madapo-lam, sp. -an, d. oraşu Madapolam din India). Şifon, ptnză albă de bumbac, fabricată mai Intfi la Madapolam. (Din ia se fac rufe de trup şi de pat. E mai proastă de ctt olanda). — Vulg. madipolon. mâdă f., pl. e (ngr. amăda, id.). Mold. sud. O bucată de peatră saâ de cărămida lată pe care băieţii o întrebuinţează ca sâ lovească de departe alte petre saâ nuci tn jocurile lor (fr. paiet). V. bucoT, arşic, zar, arman, tirşe. madeâ f., pl. ele (turc. ar. madde). Veclfl. Materie, subiect, chestiune. Azi. Mold. Fam. Fel, specie, tipar, tip: ce madea de om e aceasta ? Vest. Calitate rea (cusur): avea două madele: era leneşă şt rea (Pani. Mit. Pop. I, 123). madem n„ pl. uri (turc. [d. ar.] ma’den, metal, mină; ngr. madimi, alb. bg. madem; sp. almaden, mină). Vechi. Metal, mineral. Mină. Azi. Munt. Rar. Metal, mai ales aliaj, din care se fac linguri şi furculiţe. madipolân, V. madapolam. * madrepor m.(fr. madrepore, mase., d. it. madrâpora). Zool. Gei^de polipi agrega(I, www.dacoromanica.ro grămădire de celule calcaroase care comunică Intre ele şi cresc aşa In cit ajung să formeze bănci, recifi şi insule, cum se vede pe la tropicele Oceamii, pe coasta Calvado-sului (Francia) şi aiurea. * madreporic, -ă-adj. (d. madrepor; fr. -porique, it. -porico). Compus din ma-drepori: recif madreporic. * madrigal n., pl. e şi uri (fr. madrigal: it. madrigale, d. sp. madrigal, derivat d-madrugada, auroră). Scurtă poezie delicată sau galantă adresată unei femei. * maestru, -ă s. (it. maestro. V. magistru, măTestru şi meşter). Magistru, mare artist ori savant. Profesor de arte Intr'o şcoală secundară. S. n., pl. e. Corn. O condică numită şi cartea mare şi care conţine conturile agenţilor manipulatori de valori, ale corespondenţilor şi ale proprietarului negoţului. mafler, V. mahler. mafrămă, V. maramă. * mag m. (lat. magus, vgr. măgos, cuv. pcrsic). Preut la vechii Mezi şi Perşi, adoratori ai focului. La Greci şi Romani, astrolog, fărmăcător. Cel trei magi, cei trei crai de la răsărit care s’au Închinat lui Hristos clnd s’a născut V. magie. magăn, V. măgan. magaoăTe f, pl. ol (cp. cu măgăiafă şi tnăgădău). Vest. Matahaiă, persoană butucănoasă şi greoaie. Olt. (mâgăoaie şi mSgăoanăg pl. eJ.Moglldan,momlie, sperietoare de păsări. magază şi mahază f. (turc. pop. [după fr.] maghaza, d. ar. mahzen [cu art. al-mah-zen/, pl. mehazin, din răd. hazano, de unde şi rom. hazna; ngr. magazi, magazes, bg. slrb. magaza ; it. magazzino, fr. magasin, sp. magacen, olmagacen, almacen). Vechi. Şi azi in Cov. Depozit de mărfuri care se vlnd cu toptanu (Beld. 1835).—Şi maazâ. mag a- şi mahazagid m. (d. mahaza). Vechi. Şi azi in Cov. Toptangiu, angrosist. — Şi maa-. magazie f. (ngr. magazi, de unde şi bg. magaziia. V. magaza). Depozit de mărfuri la vamă ş. a. Mold. Magazin, prăvălie. Munt. Şură, şopron. * magazin n., pl. e (fr. magasin. V. magaza). Magazie, dugheană, prăvălie (p. vlnzarea tn detaliu). Revistă ilustrată care tratează felurite subiecte (după engl.). * magazinâj n„ pl. uri (fr. magasinage). Depunerea mărfurilor in magazie (depozit) şi timpu cit stau acolo. Taxa plătită pentru păstrarea mărfurilor depuse tn magazie. * magaziner m. (it magazziniere, fr. magasinier). Şef (îngrijitor) de magazie la vamă ş. a. — Vulg. magazioner. mâgher n. (vsl. mageru, d. ngr. mdge-ros [şi măgeiros, ca vgr.]. V. magherniţă). Vechi. Bucătar (la mtnăstire). magherniţă f., pl. e (bg. magernica, bucătărie de mtnăstire, d. ngr. mageriâ mai, vechi magirion, scris -eton. V. magher). Vechi. Bucătărie. Azi. Iron. Gaşcă, baracă, Prăvalioară. * maghîăr, -ă s. (ung. Magyar). Rar. Ungur. Adj. Unguresc. * maghiarizez v. tr. Rar. Unguresc. maghie, V. magie. maghiran (vest) şi măghirăn (est) m. (rut. magerăn, rus. maerăn, germ. majoran, meieran, fr. marjoiaine, pv. majorana, it majorana şi maggiorana, ngr. [d. it.] ma-tzurăna d. lat. amăracus, care e vgr. ama-rakas, maghiran, infl. de lat. major, mai mare, de unde s’a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africii şi cultivată prin grădini (origanum majorana). i* magic, -ă adj. (lat. magicas, vgr. ma-gtkds). Relativ la magie. Fig. Miraculos, care produce efecte supranaturale : puterea magică a artei. Lanterna magică, V. lanternă. Adv. In mod magic. * magie f. (lat. magia, vgr. mageia. V. ifiag, amăgesc). Ştiinţa magilor. Farmece, vrăji, o pretinsă ştiinţă ocultă pin puterea căreia s'ar exercita o putere supranaturală asupra animalelor şi lucrurilor. Fig. Influenţă extraordinară exercitată asupra omului de elocuentă, poezie ş. a. — Magii, preuţii religiunii lui Zoroastru, cultivau mal ales astronomia, astrologia şi alte ştiinţe oculte, ceia ce a făcut să li se atribue o putere supranaturală a cărei amintire s’a păstrat tncă In cuvlntu nostru magie. Această pretinsă ştiinţă, căreia i se atribuia efecte extraordinare şi miraculoase, ca dominarea elementelor, evocarea morţilor, vindecarea bolnavilor ş. a., s’a introdus curlnd şi tn Grecia, unde, de alt-fel, ca şi aiurea, poporu era deja stăptnit de superstiţiune, ca şi poporu românesc, care crede şi azi in farmece (vrăji, descinteee). Faptu că nici azi n’au dispărut chear din Paris, Berlin ori Londra cărturăresele şi £lte ghicitoare arată că, cu toată civilizaţiunea, superstiţiunea persistă. In evu mediu, tn asupra Europei, pe fărmă-cători ii ardeau de vii. — La Cant. maghie (ngr. magia). * magistral, -ă adj. (lat. magistralis. V. mistral). De magistru, de maestru: ton magistral. Demn de un magistru, plin de ştiinţă: discurs magistral. Suveran, deciziv: pedeapsă magistrala. Medicament magistral. care se prepară atunci clnd al nevoie de el (V. oficinal). Adv. In mod magistral: a vorbi magistral. * magistrat m. (lat. magistratus, funcţiune, funcţionar). Funcţionar judiciar (judecător, procuror ş. a.). * magistratură (., pl. i (d. magistrat; fr. -ture, it -tura). Demnitatea de magistrat. Timpu cit eşti magistrat: supt magistratura mea. Corpu magistraţilor. * magistru, -ă s. (lat. magister, ma-gistra, d. magnus, mare, magis, mai [mult]. V. măTestru). Maestru, profesor, mare artist ori savant. Odinioară (1848), şef, inspector. www.dacoromanica.ro magYun n., pl. uri (turc. [d. ar.] ma’gun, ngr. mandzăni, slrb. bg. magun). Munt. 0-piat Povidlă, pastă de poame ferte. V. lic-tar, hoşav. 1) mâglă, V. mîglă 1. 2) mâglă, V. măngălăD. * magmă f„ pl. e (vgr. magma, aluat, cocă). Afin. Lavă topită nesolidificată Incă. maymudeâ, V. mahmudea. * magnânlm, -â adj. (lat magndnimus, d. magnus, mare, şi ănimus, suflet. V. unanim). Rar. Mărinimos. Adv. Cu mărinimie. * magnanimitâte f. (lat. magnanlmi-tas, -ălis. V. unanimitate). Rar. Mărinimie. magnât m. (lat. *magnas [pl. magndtes, boieri mari] şi magnătus, d. magnus, mare). Nobil la Unguri şi Poloni. * magnet m. şi n., pl. e (lat. magnes, magnitis, d. vgr. măgnes şi magndtes [sub-ln(. lithos, peatrăl, din Magnezia, un oraş din Lidia, In Asia Mică, unde se găseau magneţi. V. manganez). Un mineral, care are proprietatea de a atrage feru. Fig. Ceia ce atrage In mod puternic şi misterios: fru-musefa e un magnet. — Magnetu natural e un oxid de ffr, cel artificial e o bucată de otel frecată cu alt metal. Grecii găseau magneţii naturali pe la Magnezia (Lidia, In Asia Mică), iar cei artificiali par a nu fi fost ştiuţi In Eâropa In ainte de seculu XII. Maşneţiî servesc la facerea busolelor şi maşinilor electro-magnetice, la recunoaşterea ierului In minerale, iar In medicină la extragerea aşchiilor de fer, la nevralgii ş. a. — Vechi magnft (ngr. magnitis). * magnetic, -ă adj. (lat magniticus). De magnet saâ cu proprietăţi magnetice: fer magnetic, peatră magnetică. Relativ la magnetizmu animal; somnambulizm magnetic. Fig. Care are o influentă puternică şi misterioasă asupra persoanelor: o uitătură magnetică. Lame magnetice, lame de o|el magnefizat artificialmente. Proprietatea magnetică a globului terestru, aceia pin care globu terestru, lucrează ca cu un vast magnet Meridiantr magnetic, planu vertical care conţine direcţiunea acului magnetic. Polu magnetic, un punct variabil llnşă polu nordic şi spre care un ac magnetic, mfibil In prejuru uneiaxe, tşilndreaptătot-de-a-unaun capăt Adv. In mod magnetic. * magnetită f., pl. e (d. magnet). Min. O peatră negricioasă cu luciâ metalic (oxid natural de fer magnetic [Fea Os Fe O]) care are unele varietăţi care-s magneţi. * magnetlzâbil, -ă adj. Care se poate magnetiza. * magnetlzat6r, -oâre s. Care mag-netizează (ipnutizează). * magnetizaţlune f. Acţiunea de a magnetiza. — Şi -afle, dar ob. -âre. * magnetizez v. tr. (d. magnetic). Comunic proprietăţile magnetului: a magne-tizan, o lamă de ofel. Influenţez tn mod fizic pin magnetizm animal (ipnotizez). Fig. Exercit asupra cuiva o influentă puternica şi misterioasă. ' * magnetizm n., pl. e (d. magnetic). Tot ceia ce e relativ la magnet. Acea parte a fizicii care studiază proprietăţile magneţilor. Magnetizm terestru, cauza presupusă a fenomenelor care se observă In acu mag-tic. Magnetizm animal, influentă (adevărată sau presupusă) pe care un om o poate exercita asupra altuia pin oare-care mişcări ale mtnii şi pin privire. — După apostolii mag-netizmului, o persoană magnetizată cade tntr’un fel de somnambulizm lucid; atunci ghiceşte glndurile, vede şi aude la mare depărtare şi, fără să ştie medicina, arată locu unei boale şi medicamentu cuvenit. Mesmer, un medic german, e acela care a proclamat Inttia oară existenta magnetizmului animal. Doctrina magnetizmului n’a putut tncă să ia loc Intre ştiinţe; cu toate acestea, nu tot era imaginar tn descoperirea lui Mesmer; dar fiindcă fenomenele magnetice aâ ceva miraculos, aâ fost de multe ori desfigurate de superstiţiune sad exploatate de şarlatani, * magnezlân, -ă adj. Care conţine mag-nezie: stincă magneziană. * magn^zle f. (d. Magnezia, un oraş de la care vine numele magnetului, V. magnet, manganez). Chim. Oxid de magne-ziâ, de un aspect de lut alb, insipid, insolubil In apă, întrebuinţat ca laxativ, purgativ şi contra acidelor. * magnezftă f., pl. e (d. magnezie). Min. O substanţă poroasă văroasă gălbuie care e un silicat natural idratat de magnezie (pop. spumă de mare). * maţjneziQ n. (d. magnezie). Chim. Un metal bivalent obţinut ca amalgamă de Davy la 1808 şi izolat la 1829 de Bussy. E alb ca argintu, maleabil şi ductil, cu o densitate de 1,75. cu o greutate atomică de 24. Şe topeşte la 800° şi se destilează la 1000°. Un fir gros de 0.297 mm arde In aer şi luceşte cit 74 de luminări de stearină. * magnific, -ă adj. (lat. magnificus, d. magnus, mare, şi făcere, a face). Măre), strălucit: templu, palat magnific, (fig.) orator, discurs magnific. Glorios: titlu magnific. Adv. In mod magnific. * magnificenţă f., pl. e (lat maşnifi-centia). Măreţie, ştrălucire: magnificenţa unui palat, (fig.) magnificenţa unul discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificenţa unui titlu. * mapnblie f. (d. latina botaniştilor magndlia, d. Petru Magnol, Francez, celebru botanist [1638-1715]). Bot. Un frumos arbore originar din Asia şi America, cu mari frunze alterne de un verde închis strălucitor, groase şi aromatice şi cu flori mari albe care seamănă a crini şi au un miros suav. V. badlană. magopeţ m. pl. efi (vslrb. magjupici, brutar la mtnăstire, azi magupac, bucătar, Magupak, -pka, Ţigan, -ncă, d. mgr. mănki- www.dacoromanica.ro as,' mal vechi mănklps fpron, manghipsj, rutar, care vine d. lat. manceps = manci-pium, lucru propriu al tău, rob. V. emancipez. P. suiiz, cp. cu precupet). Vechi. Om necioplit, mojic. Azi. Fc. Rar («âj> pl. tot eli). Om şiret. V. marangoz. magopâţă f., pl. eţe (din -peaţă, fem-d. magopef). Mold. Rar. Femeie desfrtnată- * mag6t m. (fr. magot, care pare a veni d. numele propriu Magog, asociat cu cel de Gog In Biblie şi care însemna ctnd o tară, cina o naţiune din Extremu Orient). Un fei de maimuţă Îndesată şi fără coadă, din genu macacului: magoftl din Gibraltar. Figură grotescă de porţelan, fabricată Intti pin China şi Japonia. Fig. Om foarte urlt. magiinâ, V. mahună. magzâr, V. arzmahzar. mahâl, V. hamal, mahalâ f. (turc. mahala, d. ar. mahalle şi mehalle ; ngr. mahalds, bg. strb. mahala). Fam. Cartier, suburbie. mahalagiii, -gloate ă s. (d. mahala). Fam. Locuitor din mahala. Locuitor din aceiaşi mahala cu altu. Fig. Om prost crescut, mitocan: femela asta răcneşte ca o mahalagioaică. mahază şi -gfO, V. magaza şi -agii), măhăr m. (germ. macher, făcător, d. machen, a face. V. mahler). Pop. Invlrti-tor de afaceri, atotputernic tntr'o întreprindere: a fi mare mahăr I * mahdifl ra. (fr. mahdl). Nume dat de mai multe secte musulmane unor oameni care-s consideraţi ca trimeşi ai lui Alah şi care trebuie să completeze opera lui Moha-met. Şefu unui mare număr de triburi. * măhlnă, V. machfnă. mahler şi -eâr m. (rut. mahltăt, pol. machlarz, rus. măkler, d. germ. makler, samsar, care vine d. germ. de jos makeln, ma-ken, germ. de sus machen, a face. D. ol. makelaar vine fr. maquereau, codoş. V. mahăr, malercă). Mold. Vechi. Şarlatan. — Azi In nord, pop. mafltr. mahmudeâ f., pl. e/e (turc. mahmudlii). O veche monetă turcească de aur bătută de sultanu Mahmud II (f 1839) şi care valora 45 de lei vechi (lorga, Negoţ, 224). — Şi magm-. mahmur, -ă adj. (turc. ar. mahmur; ngr. makmuris, strb mamuran, ung. mămo-ros, mămorosan). Fam. Cam beat, ameţit, călit (mai ales după ce-ai dormit după beţie şi tot nu ţl-e capu limpede Trtcă). Ş. n., pl. uri. Mahmureală, ameţeală rămasă după beţie. A-fl Ieşi mahmuru, a te trezi din beţie, a te dezmeţi. mahmureâlă f., pl. eli, şi mahmurie f. Mahmur, ameţeală rămasă după beţie saâ după nedormite. V. ctumurluTală. mahoănă, -bnă, -lină şi (mai vechi) -gună {., pl. e (turc. maguna, mavuna, mauna, d. ar. maon, bastiment de trans- port; ngr. mauna, Maona, sp. mahona, fr. mahonne). Dobr. Barcaz, corăbioară sau vaporaş de adus marfă de la bastimente acolo tinde acestea nu se pot apropia de malu mării: vaporu se strecoară pe lingă şiru de mahoane (ChN. [,52 şi 144). V. gallon. * mahometân, -nizm, V. mohametan, -nizm. mahon m. (turc. magllun, mahun, d. bra-* zilianu mahagoni). Acaju, un mare şi frumos arbore meliaceâ (swietenia mahagăni) care creşte pin America Centrală şi Antile (Lemnu lui, compact, fin, dur, roşiatic şi plăcut mirositor, 11 face să fie foarte căutat p. mobile. Scoarţa lui e amară şi o poate înlocui pe cea de chinchină contra frigurilor). mahorcă f., pl. i (rus. mahârka). Mold. Pop. Tutun prost — Şi marhotcâ (Bas.). V. bacon. mahrâmăi V. maramă. mahzâr, V. arzmahzar. mahână, V. mahoană. mahut n, pl. uri (turc. mahut). L. V. Un fel de postav negru fin. 1) mât m., pl. tot aşa (ngr. mâlos şi măis, d. lat. Majus, numele unui zeu care prezida la creştere, la dezvoltare; it maggio, pv. fr. cat. mai, sp. mayo, pg. maio). A cincea lună a anului, numită şi Florar, care are 31 de zile. S. n.', pl. ari. Sărbarea zilei de 1 Mal (arminden). 2) mai n., pl. uri (lat. mălleus, it. maglio, pv. mallt, fr. mail, cat. maly, sp. majo, pg. malho). Ciocan de lemn de bătut tinicheaua, carnea la bucătărie ş. a. Mare ciocan care se mişcă vertical şi cu care se bătătureşte pămlntu, se îndeasă petrele ş. a. 3) mat n., pl. uri ("ung. măj). Mold. Trans. Ficat 4) mat adv. (lat. măgis, mai mult; it. mai, ma, pv. fr. mais, cat. may, sp. pg. mas. D. rom. vine bg. rut. mai. V. cam, numai). Arată cantitatea, calitatea şi intensitatea faţa de alte lucruri, şi deci serveşte la formarea comparativului, iar ctnd i se pune tnainte cel, cea, la formarea superlativului .* mai mic, mai mare, mal bun, mat rău, cele mai mici, cel mai mare. Mai mult, mai bun, mai mare (cu subst. considerate ca adj,): tu eşti mai ho( de cit el, aci e mat lumină de cit acolo (Fam. se zicfe şi: mal om bun [bun om] de cit el nu-l altu, mal şi [mai mult şi] de cit tnainte). Încă: mal plouă, tot mal plouă, nu mal trăieşte. Aproape, aproximativ (cu accent propriu 1): măi Uri, măi dăănăzi, măi tâţi, mai (şi mal des măl-măl) era să cad (Intre măi căpt, aproape copt, şi mal căpt, copt mal tare, numai tonu deosebeşte înţelesul). Mal se întrebuinţează şi ca expletiv tn exclamatiuni: Ce mai ploalel Ce mat incendiu I Cum mai tună I Măl-măi, cit pe aci, aproape: era mal-mai cad. MaT aşă saii mâT Ta aşă (fam.), cam aşa, aproape aşa. MaT apoî, mai pe urmă, mai www.dacoromanica.ro tlrzifi. MaY blnesaumaîdegrabă,c preferabil : mai bine sărac de cit Ao/.WIaî ales, maY cu sami, cu deosebire, tn speciei, specialmente: poeţilor mai ales Ie place singurătatea. maîă f., pl. iele (turc. bg. mata, d. pers. maie). Sud. Apă cu făină şi taie de turnat tn cocă ca să dospească (sâ devie aluat). Vechi. Capital. Azi. A prinde maia, a prinde cheag (avere, putere). Vechi. Un fel de stofă : caftan de maia. Furca de supt copita calului. mâYb^nt) V. mabeîn. mâîcă f, pl. i (bg. maika, strb. mojka şi maja, d. vsl. mati, mamă. V. matcă). Mamă (Rar). Titlu onorific dat unei călugărite : maica Eădoxia. Maica Domnului, mama lui Hristos. Interj. Maică 1 maică I Da neban eştiI muYcă. maTdân n„ pl. e şi uri (turc. maidan şi miidan,cimp întins, piaţă, răgaz, d.ar. meia, mişcare; ngr. meintăni pron. meidăni; bg. meidan, rut. pol. maidan). Munt. Vechi. Cimp de luptă. Fie. Răgaz, răstimp. Azi. Piaţă (rar şi „tirg"). Bătătura casei la tară. A ieşi la maidan, a ieşi la iveală, a se expune. A scoate la maidan, a scoate la iveală, a exputie (V. vileag). A ajunge la maidan, & ajunge la liman, la loc bun, la capăt. — In Mold. (vechi) meYdan şi medan ; (azi) In nord meYdean şi medean (pl. eanurl şi ene), piaţă, tirg; In sud numai medean (pl. eanurl şi ene), piaţă (fârâ tirg). Vechi a avea medean şi meidean, a avea loc saâ timp potrivit de acţiune. * maYestâte f. (lat. majdstas, -ătis, d. majus. major, mai mare). Mărime suprenlă: maiestatea divină. Aer de mărime propriii a inspira respect: comandantu avea un aer plin de maiestate. Titlu dat împăraţilor şi regilor (pe scurt: M.S.). Maiestatea Sa Foarte Creştină, regele Franciii. Maiestatea Sa Catolica, regele Spaniii. * maîestâs (d. maiestate, ca şi it. maes-toso) şi -tudsi (ca fr. majestueux) -oâsă adj. Plin de maiestate : mers maiestos. Adv. Cu maiestate. * malllechârt n, pl. uri (fr. maillechort, pron. maiişor, cuv. compus arbitrar de la Maillot şi Chorier, numele a doi lucrători Lioneji care aâ imaginat acest aliaj). Aliaj de armă, zinc şi nichel, de coloarea argintului şi din care se fac tactmuri de masă, ornamente de hamuri ş. a. maîmandar, V. mihmandar. * maYmărm.(turc.meimar[d.ar.m/’mar/ arhitect; ngr. maimăris, bg. strb. maimar). Vechi. Arhitect mat-măre tn. Şef, superior, comandant: mai-marii oştilor şi ai oraşului. maîmuţâ f., pl. e (ngr. maimti, d. turc. [d. pers.J maimun; alb. maimtin, slrb. maj-mun, mojmunica, cr. muna, munica, bg. mai-mana, ung. majom ; it. mammdne, şi monna, pv. vfr. maimon, sp. pg. mono, fem. -na). Vest. Un mamifer care seamănă cu omu (dar mult mai urtt), acoperit de păr peste tot (afară de fată), ca: orangutanu, gorila, cim-panzu, gibonu, macacu, magota, uistiti ş. a. Fig. Imitator ridicul. Om foarte urlt(V. coş-codan). — In est momifă şi (mai des) moniţăi vechi mâîmă şi moYmită. In Trans. măYmuţă şi -ucă (pl. i), tn Ban. şi -uc (mase.), — Maimuţele pot apuca şi cu mtnile, şi cu picioarele şi-s foarte îndemânatice ; sistema lor dentară e aproape completă. Afară de unele maimuţe mari, nu-şi fac culcuşuri. Există foarte multe specii de Ia talia cea mal mică ptnă la tiiăltimea omului. în ainte locuiaâ şi pin Europa, unde azi nu se mai află de ctt la Gibraltar. Încolo, locuiesc pin târile tropicale. Aâ de ordinar un pul, rar doi, pe care-i iubesc foarte mult Cu toate că-s inteligente şi sociabile, ts foarte leneşe. maYmuţ^sc şi (mal des) maYmuţă-resc v. tr. (d. maimuţăţ. Imitez ridicul ceia ce face altu : nu maimuţăriţi moda I V. refl. Mă port ca o maimuţă. — In Mold. momi- şi monifăresc ; tn Trans. (Vechi) măîmulesci maYmuţărie f. Imitatiune ridiculă a faptelor altuia. — In Mold. momi- şi (mai des) moniţărie. maîmuţoT m, pl. tot aşa. Vest. Masculu maimuţei. Fig. Om foarte urtt. — In est momlţoY şi ob. monifoY.' maYna, interj, pin care se comandă strtn-gerea ptnzelor corăbiii (turc. măina, d. it. [am] maina, imper. d. [am] mainare, a strtn-ge pinzele; ngr. bg. măina). S. f., pl. e. Cov. Un joc cu mingea tntre doâă partide de ctte 2-3 băieţi tn care cel ce n’a putut prinde mingea II tine tn spate pe cel ce a aruncat-o şi nu scapă ptnă ce el saâ altu din partida lui n’a prins’o. V. mola. mainte adv. Nord. Vechi. Mai tn ainte. — Azi măinte. * maîâlică f., pl. i (it. maiolica, d. insula Maiolica, Maiorica, Maiarca [Baleare], de unde se zice ca lucrătorii Arabi saâ Spanioli aâ introdus In Italia acest fel de otărie). Faianţă comună italiană, şi mal ales cea din timpu Renaşterii. — Mai des, dar nu mai bine, majolică (fr. majolique şi matolique). * maioneză f., pl. e (fr. mayonnaise, care ar fi tld. mahonnaise, fiindeă acestui sos i s’a dat acest nume la puţin timp de la luarea oraşului Mahon [Minorca] de ducele de Richelien [1756]). Sos rece făcut din untdelemn bătut cu gălbenuş de oâ răscopt şi cu zeamă de lămtie. * maîâr m. (fr. major, d. lat. mă/or, ma-jdris, mai mare; rus. maidr. V. major). Ofiţer superior de gradu cel mai mic şi însărcinat cu detaliile serviciului şi cu admi-nistratiunea şj cu comanda unui batalion saâ divizion. maYorie f. Fam. Gradu saâ calitatea de maior. * maîordbm şi majordâm m, (fr. majordome, d. it maggiorăâmo saâ sp. ma-yordomo, care e mlat. măjor ddmăs, mai marele casei). Şefu servitorilor unui suveran tn evu mediâ tnflpusu Europei. mâîstor, -ur şi mâYstru m. (vsl. bg. strb. măjstor, d. ngr. mă[gJistros, malsto- www.dacoromanica.ro ros, care e lat. magisiet şi it. maestro, de unde şi germ. meister şi, de aici, ung. meşter. V. meşter). Vest. Meşter (In vre-e meserie). ' * maîusculă şi majusculă f., pl. e -(lat. majusculus, -la, măricel, -cică/ Literă mare, capitală, ca cele cu care se începe fraza ori un nume propriu (tn opoz. cu minusculă) Adj .Litere majuscule.—Fals -sculă. măjă f., pl. miji (ung. mizsa, cantar, balanfă (măzsălni, a clntări], de unde şi slrb. rut. maza). O veche măsură de greutate egală cu vre-o sută de ocale şi care, In urmă, se întrebuinţa mai ales la pescării (De aceia şi Petru Rareş, In legendă, e numit „măjar“. lorga, Negoţ. 228). Azi. Trans. Buc. O sută de funţi ori şi de kg.: o majă de sare (BSG. 1937, 88). Est. O legătură de mai multe table de tinichea. V. cantar. * majolicăj V. maîollcă. * major, -a adj. (lat. măjor, -dris, mai mare, d, magnus, mare. V. maîor, maî 4, măTestru). Forfă majoră, forţă irezistibilă, independentă de voinţă (o boală, o ploaie ş. a.): n'am putut veni din cauză de forţă majoră. Jur. Care a ajuns la majorat. Muz. Gama majoră. V. gamă. * majorat A., pl. uri (d. major). Vlrst-nicie, starea omului major (trecut de 21 de ani, ctnd are pe deplin drepturile personale) Timpu ctt omu e major. * majordom, V. maîordom. * majorez v. tr. (fr. majorer, mlat. ma-jâro, -ăre). Măresc, sporesc. * majoritar, -ă adj. şi s. Care face parte din majoritatea deputaţilor ori a poporului, ca guvernu fată de opoziţiune sau ca Românii fată dc Unguri ş. a. * majoritate f. (mlat. majdritas, -ătis, de unde vine engl. majority şi de unde apoi s'a răsptndit la Fr. şi Rom.). Majorat. Cea mai mare parte din voturi tntr’o adunare : ministru susţinut de majoritate. Pluralitate, cel mai mare număr: majoritatea oamenilor e rea. Majoritate absolută, jumătate de voturi plus unu ori mai mult. Majoritate relativă, pluralitatea voturilor fată de alţi concurenţi tn parte. Majoritatea unei adunări, partea care are cele mai multe voturi (guvernu). V. minoritate. majusculă, V. maîusculă. * mâkl m., pl. tot aşa (cuv. exotic). Lemur. mal n, pT uri (rudă cu alb. maţi, munte). Ţărm, pămtntu cu care se mărgineşte o apă: malu riului, al lacului, al mării. Pămtnt care se înaltă ca un mal de rtu: un mal s'a surpat peste lucrătorii care lucrau tn şanţ. Fig. Om foarte tnalt şi robust. A da de mal, 1. a ajunge la mal, 2. a da de rlpă, a arunca de pe mal tn jos şi (fig.) a răpune, a dobori. A ajunge la mal, a ajunge la loc sigur. A te tneca ca Ţiganu, la mal, a face fiasco tocmai ctnd erai aproape de reuşită. malâ f. (turci [de unde şi bg.] mala). Est. Drişcă, instrument de lemn cucarezidarii netezesc tencuiala. V. mistrie. malac m. (vgr. mdtakds, moale, delicat, de unde şi bg. malak, malac. Cp. şi cu ung. malac, purcel). Turmac, viţel de bivol. * malachită, V. malahită. * malacov n., pl. oave (d. forma turnului Malakov, un fort care apăra Sevasto-polu şi care a fost luat cu asalt de Franceji ia 1855). Crinolină, un fel de rochie foarte tnfoiată (pin ajutoru unor vergi şi balene) şl care era foarte la modă pe la 1869. * malahită f., pl. e (vgr. malahites şi molohites, d. rnalani şi molohi, nalbă; lat. malachltes şi molochites). Min. Carbonat idratat natural de cupru (H2 Cue Cos), care se găseşte supt forma unei petre' de un verde frumos catifelat şi care se poate tăia şi lustrui frumos şi care se întrebuinţează şi tn pictură p. văpseaiia verde minerală. Cea mai Irumoasă malahită se găseşte in Siberia. malăT. V. mălaî. * malarie f. (it. mala ăria, aer rău). Friguri palustre: malaria era pacostea Cam-paniil romane. malcaveţi m. pi. (cp. cu rut mlăskaveci, o buruiană). Munt. Un fel de garnitură fără gust pe marginea unei haine. Tivitură prost cusută la o rochie. malcocT m. (după numele unui şef tătăresc năvălitor). Eit. V. cTucTulea. maldâc n., pl. e (ori var. din maldur, ori d. mgr. mandăkis, snop). Est. Cantitate de lemne ctt de abea ar ajunge ca să umple un car, şi de aceia, ca să pară mai multe ctnd le vinde, ţăranu le „măldăceştş". Glugă de strujeni. maldăr (vest) şi mâldur (est) m. (mgerni. malder, azi malter, baniţă, lemne cit încap odată in car, de unde şi pol. maldr şi malder. Dar poate fi şi infl. de mandel, căpiţă de 15 snopi ; mlat. mandala, 15 bucăţi. Cp. Bem. 2, 11). Snop de fin, stuf, coceni, vergi ş. a. * maleabil, -ă adj. (fr. malliable, d. lat. malleare, a bate cu ciocanu, cu maiu). Fiz. Care se poate supţia bătlndu-l cu ciocanu sau trecindu-l pin laminator: metal maleabil. Fig. Care se poate modela cum vrei, care cedează : caracter maleabil. * maleabilitâte f. (d. maleabil). Fiz Calitatea de a fi maleabil. Fig. Maleabilita-tea caracterului. * maledicţiuue f. (lat. maledictio, -onis, d. male, rău, şi dictio, zicere. V. dicţiune). Blestem. — Şi -iefie. malercă f., p. 1 (rut. mafiliărka. V. mahler). Est. Pop. Femeie grasă. V. başoldină, codoşcă, misit. * mâlic, -ă adj. (d. iat. mălum, măr). Chim. Se zice despre un acid care există tn mere şi tn alte poame. * malign, -ă adj. (lat malignus, d. ma-lus, rău. V. benign). Grav, periculos, vătămător, vorbind de boale: dalacu se numeşte şi „pustulă malignă“ Adv. In mod malign. * malignitate f. (lat. maligmtas). Caracteru de a fi malign. 49 www.dacoromanica.ro mălini V. mălin. * maliţios, -oăsă adj. (lat. malitiosus), Răutăcios. Adv. în mod maliţios: a zimoi maliţios. * maliţiozitate f. (lat. malitiositas, -ătis). Caracteru de a fi maliţios. malorus, -ă s. şi adj. (rus. Malo-râss, adică „Rus mic"). Ucrainian, Rusnac, Rutean, Hahol (Rus din Rusia mică, din sud). maloteă şi (est şi) miloteă f., pl. ele (turc. [d. ar.] mallota, malluta, mahlute, ngr. milott, blană, şubă, d. vgr. melote, blană, mellotds, blănit, d. melon, doric mă-lort, oaie; lat. meldta şi melâle, blană de oaie; it. melâte, pv. melota, fr. milote; slrb. mafv)lutaj. Rar. Manta blănită pe care o purtau odinioară cocoanele, iar astăzi ţărancele bogate. — Şi mautea (Rţ.). V. scurtetcă. * maltratez v. tr. (fr. maltraiter, d. mal, rău, şi traiter, a trata). Tratez rău cu vorba sad cu fapla. V. Strepezesc. , * malţ n., pl. uri (germ. ma!z engl. malt, fr. malt). Slad, orz tncoltit artificial, uscat ?i despoiat de germini şi care serveşte la acerea berii. * malvac£Q, -ge adj., pl. f. tot aşa (lat. malvăce :s d. malva, nalbă). Bot. Din familia nalbei: plantă malvacee. F. pl. Familie de plante al căror tip e nalba. * malversaţiune f. (fr. malversation, d. malverser, a delapida bani publici, d. lat. malevirsari, a se afla prost. V. vărs, tnvtrtesc). Barb. Delapidare, deturnare, nitncătorie de bani publici. — Şi -âţle. mamă f., pl. e (lat. mamma, mamă, ţită ; fr. maman, mamă ; sp. mamă, mamă, pg. mamăi, ţttă; ngr. măma, mamă; vsl. slrb. rus. mama, ung. mama). Femeie (sau femelă) care a născut, care are copii (sau pui) Fig. Epitet respectos adresat unei femei din popor mai bătrtne de cele mai tinere : mama Ileana. Termin de gingăşie adresat de o mamă saâ de altă femeie unui copil (cela ce e un non-sens): astimpătă-te mama I Aceia care îngrijeşte ca o mamă regina Elisabeta a Romămil era o mamă a săracilor. Ţara, locu de unde a tnceput un lucru : Grecia e mama artelor. Cauză, izvor: lenea e mama sărăciil. Mama noastră comună, pămtntu. Mama credincioşilor, biserica. Patria mamă, ţara care a fundat o colonie. Limbă mamă, limba din care s’a dezvoltat altele. Regină mamă, regină care nu mai este pe tron şi al cărei fiu domneşte tn locu regelui mort ori care a abdicat. Mama pădurIT, femeie foarte urltâ din poveşti. Mama ploii,_caloian (Gorj). — In Mold. (sec. 17) şi îmă, tmmăşiînmă, neobişnuit la vocativ (din mă/saj cu t sprijinitor ca tn tmf). In Munt. Olt. (şi azi) mumă, neobişnuit Ia vocativ (din mămtnt, mumini, lat. pop. la ac. mammanem). Prov. Pentru unii mumă, şi pentru alţii ciumă, se zice etnd ţii parte unora fn dauna altora. » mamelar adj. Al mamelelor. * manjielă f., pl. e (fr. mamelle, it. mam-mella, d. lat. mamilla, dim. d. mamma, ttţă). Tijă, organu care secretează laptele la femei. * mameluc m. (fr. mameluk şi mame-louk, d. ar. mamluk, sclav). Soldat dintr’o miliţie călare din Egipt (instituiţi la 1234, tnvinşi de Napoleon I la 1798 la Piramide şi exterminaţi la 1811 de Mehemet-Ali fiindcă ajunsese incomozi). Fig. Partizan fanatic al unul suveran, al unui om de stat ş. a. V. pretorlan, Tenicer şi automat. * mamifer, -ă adj. (d. lat. mamma, ţtţâ, şi fer ca In fructifer). Zool, Care are mamele. N. pl. Prima din cele cinci clase de animale vertebrate, caracterizată pin mamele. — Mamiferele se tmpart tn două mari grupe: placentare şi neplacentare. Prima grupă cuprinde 12 ordine: primatele, lemu-rienele (sau prosimienele), chiropterele, carnivorele, pinipedele, insectivorele, rozătoarele, proboscidienele, artiodactilele, iperiso-dactilele.cetaceeleşi edentatele; a doua grupă: marsupialefe şi monotremele. Toate mamiferele nasc pui vii, pe care-i nutresc cu laptele produs de mamele. Mamiferele au doi plămtni, un creier şi o inimă; toate, afara de cetacee, aâ patru extremităţi saâ membre, care se numesc mini, picioare saâ labe. Pintre ele-s animalele cele mal mari. mămllă şi mămlnă, V. namilă. mămos şi mămoş m.(ngr. mămmos,d. mami, mammi. moaşă). Rar. Medic care profesează obstetrica. V. ginecolog. mamuTe, V. momîîe.) * mamut m. (fr. mammouth, d.rus. ma-morit şi mamut, cuv. luat de la Ostiaci, din Siberia). Un fel de elefant mult mai mare de cit cel de azi şi care a trăit tn Eâropa şi’n Asia tn epoca câaternară. El era acoperit de un păr lung, fiind-că trăia tntr’o climă rece, şi azi se mai află ca fâsil pin Siberia. * -man, -ă (din -manie), sufix care înseamnă , iubitor exagerat de"; biblioman, meloman. V. -fii, -fob. manâf m. (turc. manav, vtnzător de poame; bg. manaffinl, Turc din Asia Mică flron.l). Vechi. Ctrialiâ (după numele lui Mana! (sau Manah) lbrahim (un şef din ceata lui Pazvantoglu), care a ptrjolit Oltenia la 1802-03. mână f., pl. e (ngr. şi vgr. mănna, d. ebr. man). Un aliment miraculos pe care, după cum zic Jidanii, Dumnezeâ li-1 trimetea lor pe etnd umblaâ vagabonzi pin deşert. Fig. Aliment abundant şi eftin saâ alt chilipir: bugetu e mana multora. Producţiune, spor: mana cimpurilor, a vacilor. Un suc dulce si gros care picură din nişte varietăţi de frasin (V. mojdrean). Ptrpoală, o boală a vitei de vie cauzată de ciuperca parazită plasmăpara (saâ perondspora) viticola (fr. mildiou, engl. mildew), şi care se evită stropind vita cu o soluţiune de sulfat de cupru. www.dacoromanica.ro O boală cauzaţi vegetaţi unii de o ploaie cu soare. Mană de ape, o graminee acâatică (glyceria aquatica \saa spectabilis). Mana Jidovului, smeură (Trans.). mancă f., pl. e (rut. rus. mămka, mancă, d. măma, mamă). Est. Doică, femeie care, In schimbu banilor, alăptează alt copil. * mandament n., pl. e (d. mandez. V. comandament). Acţiunea de a manda, ordin, însărcinare. Scrisoare adresată de un episcop catolic poporănilor lui. mandanea f., pl. ele (turc. -ni, după Şăin.). Marginea de gumă a suprafeţei biliardului. * mandănt, -ă adj. şi s. (lat. măndans, -ăntis). Cel care mandează, care dă cuiva un mandat (o însărcinare) de a lucra In numele lui. * mandarin m. (pg. mandarim, care pare a fi ser. mandalin, expert In petre preţioase, consilier, ministru ş. a.). Titlu dat de Europeni funcţionarilor publici In China. Fig. Iron. Personagii influent. Arbore care produce mandarine. * mandarinât n., pl. e. Funcţiunea (calitatea) de mandarin. * mandarină f., pl. e (fr. mandarine, care pare a veni d. mandarin). Un fel de portocală mai mică, mai închisă la coloare şi mai aromatică şi a cărei coajă se desprinde foarte uşor. • * mandarlnfzm n. Sistema probelor la care-s supuşi In China cei de aspiră să devie mandarini. * mandat n., pl. e (lat. mandatum, lucru mandat cuiva). Actu pin care o persoană li dă alteia putere de a lucra In numele ei (însărcinare) : a-ţi implini bine mandatu {de deputat, de ex.). Rescript papal care mandează să i se dea cuiva primu beneficia vacant pin moarte. Ordin de a face să vie un prevenit înaintea unui tribunal (mandat de aducere), de a-l aresta (mandat de arestare), de a-l depune In arest (mandat de depunere). Ordin (scris pe hlrtie) de a se plăti la vedere oare-care sumă cuiva. Mandat postai (sau telegrafic), hlrtie eliberată de un biu-rou postai şi In care e Indicată o sumă care poate fi achitată In ori-ce biuroâ postai. Mandat comercial, efect negociabil pin care o persoană e invitată să plătească alteia saâ la ordinu ei o sumă la o epocă anumită şi care diferă de poliţă pin menţiunea „neacceptabil" şi clauza „înapoiere fără plată". V. procură. * mandatâr, -ă s. (lat. mandatarius). Care are mandat saâ procură de a lucra In numele altuia. * mandatez v. tr. (d. mandat; fr. man-dater). Înscriu pe un mandat (o sumă de plată). mandea m. V. tandea. * mandez v. tr. (lat mandare, d. manus, mină, şi dare, a da, adică „a da In mină*. V. comand). Jur. Pornesc, daâ Ordin : a manda ceva cuiva. * mandibulă f., pl. e (lat mandibula şi -lum, d. măndere, a mesteca, a mtnca. V. măntnc). Anat. Falca de jos. Fie-care din cele doâă părţi ale ciocului păsărilor. Partea proeminentă a gurii insectelor, * mandolină f., pl. e (fr. mandoline, d-it mandolina, dim. d. mandola, mandorâ)-Un fel de cobză mai mică şi mai frumoasă; cu patru coarde metalice duple, dispuse şi acordate ca şi la vioară şi care zblrnlie a-tinglndu-le -cu o pană. * mandâră f., pl. e (fr. mandore, lld-pandore, lat. pandura, vgr. pandăra; it-mandâla.V. mandolină). Un fel decobză, astăzi părăsită. V. şi tambură. mandragoră, V. mătrăgună. 1) mândră f., pl. e saâ mendre (turc. bg’ slrb. mândra, stlnă, mrom. „ocol de vite", d. it. ngr. vgr. mândra. V. arhimandrit). Dun. de jos. îngrăditură de păstrat peştele viâ (coteţ, horet, juvelnic). 2) mândră f., pl. e saâ mendre (cp. cu geandră). Ban. Mămăligă. Trans. vest. Ptne prăjită’n untură. Munt. Mold. Fig. Iron. A-ţi face mendrele, a-ţi face gustu, a te purta cum Iţi place (de ex., furlnd ori Inşellnd). * mândrii m., pl. II (cuv. care pare a fi indigen dinGhineia). Un fel de maimuţă mare cu capu ca de cine, cu unele părţi aia corpului colorate roş şi albastru şi care trăieşte pin vestu Africii. manea f., pl. ele (turc. mane). Ctntec turcesc melancolic. * manechin n., pl. e (ol. manneken [= germ. mănnchenj, dim. d. man, om. Cp. cu arlechin). Figură In formă de om făcută din lemn, paie, hlrtie, ceară ş. a. şi de care se servesc pictorii, croitorii, cei care Invată scrima şi alţii. Momlie de speriat păsările din semănături. Fig. Om fără voinţă şi din care faci ce vrei, marionetă.V.cTuhă. * manej n., pl. e şi uri (fr. manâge, d. it. maneggio, care vine d. maneggiare, a mania, a mlnui). Locu (îngrăditura ori sala) In care se Invată călăria. manelă f., pl e (ngr. manela, d. it. ma-nella, care vine d. mano, mină). Sud. Drug de lemn, ca de vre-un metru şi ceva, care se pune de-a curmezişu uşii şi se prinde In ceva pin ăuntru ca s’o ţie bine încuiată. Ptrghie de ridicat greutăţi. In sclndurărie, prăjină de brad lungă de vre-o ,4 metri. manercă f., pl. i(rus. manirka, id.). Est. Garnită, bidon. * mâne, thekel, fâres, cuvinte care înseamnă etntărit, numărat, împărţit şi pe care o mină invizibilă le-a scris ca o ameninţare profetică pe zidurile salei In care Baltazar se deda ultimei orgii pe ctnd Ciru (Cyrus) pătrundea In Babilon (Cartea lui Damil, V). Aceste cuvinte se întrebuinţează şi astăzi ca o înştiinţare a şoarţei Cuiva. www.dacoromanica.ro MAN — 772 - MAN maneşcă, V. manlşcă. * manevră f., pl. e (rus. manevr, pl. -vry, d. germ. mandver, care e fr. manoeu-vre, it. manovra, d. lat. pop. *manu6pera lmânu, cu mtna şi âpera, operă, lucrare], apoi *manopera. V. manoperă). Mari exerciţii sau evolutiuni ale unei armate sau flote. Fig, Manoperă, uneltire, tertip (Şi propriu şi fig. se uzitează mai mult la pi.). * manevrez v. th (d. manevră; fr. ma-noeavrer). Pun şi mişcare, fac să funcţioneze cu mtna un instrument, o maşină : a manevra cirma. V. intr. Lucrez cu o maşină : pompierii manevraă bine cu pompa (Ca comandă: Manevraţii). Vorbind de trupe, de o flotă, fac mişcări, evolutiuni: cavaleria a manevrat bine. Vorbind de un comandant, conduc, tnvtrtesc bine trupele, flota: generalu a manevrat aşa de bine, in cit a tăiat retragerea duşmanului. Fig. Uneltesc, combin o serie de acţiuni, de demersuri p. un scop. * manevrier, -ă adj. fr. manoeuvrier). Care manevrează bine: general manevrier, oaste manevrieră, mangafa f. (turc. mankafa, pop. mangafa, cap mare, prost, foarte răcit). Est. Fam. Gogoman, prost: ia o mangafa şi el I. mangal n., pl. uri (turc. manghal, man-kal; ngr. mangăli, slrb. bg. mangal). Vechi. Vas plin de jaratic ca să Încălzeşti iarna. Azi. Col. Cărbuni ştinşi şi păstraţi p.-foc: un sac de mangal. — In nord mîn-gal. 1) mangân n., pl. e (ngr. mănganon. V. mangealic). Vechi. Unealtă. * 2) mangân, V. manganez. * manganez şi mangân n. (fr. man-ganese, it. manganese, d. mlat. mangnesia, lld. lat. magnesia, magnezie). Chim. Un metal bivalent cenuşiu tnchis, dur şi foarte sfă-rămicios care există tn natură tn stare de oxid. Se alterează tn aer si descompune apa |a 100°. Are o densitate de 7,2, şi o greutate atomică de 54,8. mangealic (ea dift). n., pt. uri (turc. maniylyk, mangalyk, mengenik, balistă, d. ar. al-manganyk, care e mgr. mănganon; sp.almajanequeM .mangan 1, măngălăfl, mlnghinea). Veclii. Balistă. Maşină de ridicat greutăţi. Azi. Olt. Pirghie (rev. I. Crg. 3,347). Pană de despicat. V. vincT. • mangir m. (turc. manghyr). Vechi. Munt. Cea mai mică monedă turcească de aramă, un sfert de aecea, A da mangiru cel de apoi, a da ortq. popii, a muri. Pl. Bani, parale: a cere mangiri. V. leţcaTe, obol. * manglier m. (fr. manglier, mai vechi mangle, d. sp. mangle,care e malaîezu mang-ghi-mangghi). Un copac aromatic şi raşi-nos care creşte pe malu marii pin locurile mocirloase din zona târidă. mângâi, -oâlă şi -ul, -ă adj. şi s. (V. mangollţă). Sud. Un fel de porc clrn şi fălcos care se tngraşă uşor. www.dacoromanica.ro mangollţă f., pl. e (strb. mangulica şi mangiilac, de unde şi ung. mangalica, ţin fel de porc care se tngraşă răpede, originar din Mongolia.). Sud. Ialovită, vacă grasă. y. mangol. mangosit, -ă adj. (cp. cu ngr. manga, copil ulitarnic; mangevo, umblu haimana). Fam. Păcătos, ticălos: măi mangosituleI V. farfasit. * maniâbll, -ă adj. (fr. maniable). Care se poate mania (mtnui) uşor. * maniac, -ă adj. şi s., pl. act, ace. mlat. maniacus, d. mania, manie; vgr. ma-nikos. V. mîniac). Relativ la manie: delir maniac. Cuprins de o manie: ci maniaci * manlcheizm n. (d. nianicheii). Erezia lui Manes, născut tn seculu 3 după Hristos şi care admitea două principii (al binelui şi al răului). * manicheu, -ee s. şi adj. Adept al maniclieizmului. * manlcurent n., pl. e (aspect it. d. mano, mtnă şi corrente, alergător, adică „pe care aleargă mtna"). Est. Pălimar, calindru, balustradă de scară (tn limba dulgherilor). 1) * manie f. (vgr. mania, de unde vine şi rom. minie). Nebunie parţială tn care imaginatiunea e izbită de o idee fixă: mania persecuţiumi (că eşti persicutat) Fig. Obicei bizar, ridicul: a avea mania discursurilor funebre. 2) * -manie (d. manie 1. sufix care înseamnă „iubire exagerată de“: bibliomanie. * manieră f., pl. e (fr. maniere, d. un vechi adj. fr. manitr, -iere, care e la tnde-mtnă, care se face cu mtna, d. main, mtnă). Mod particular de a lucra, de a te purta purtare (cuviincioasă): acest tinăr are o frumoasă manieră de a vorbi cu cei bătrini, e: n’are nici o manieră (e mojic). Codu manierelor elegante, cartea cu regulele bunei cuviinţe. * manierat, -ă adj. (fr. maniere). Care are bune maniere. Fig. Afectat: om, stil manierat. Adv. jn mod manierat. * manlerizm n., pl/ e (fr. manidrisme). Defectu de a fi prea manierat * maniez v. tr. (fr. manier, lld. nianeier, lat. pop. *manizare, it. manegglare, a mtnui, d. lat. manus, mtnă. V. manej, manelă, remaniez). Mtnuiesc, umblu cu, întrebuinţez : a mania armele, nişle bani, (fig.) o limbă. 1) manifest n., pl. e (fr. manifeste, it. manifesto).DeciaTa\iune publică scrisă făcută de un suveran, un om politic, un partid: mani/estu ducelui de Braunschweig (1792) provocă indignarea Franciii. 2) manifest, -ă adj. (lat. manifestus). Evident, notoriu: eroare manifestă, hoţ 'manifest. Adv. In mod manifest. 3) manifest şi -ei, a -ă v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: imi manifest bucuria, Voinţa. V. intr. hac MAN manifestaţiune publică: poporu a manifestat slrgind „ura“. V. refl. Mă exprim, Imi arăt sentimentele, voinţa, puterea : Dumnezeu se manifestă pin operele Iul. * manifestaţiune f. (iat. manifeslătio, -dnis). Acfiunea de a manifesta, de a-ţi arata publicamente sentimentele, opiniunea politică (ob. -âre). A face mani/estafiune (ob. -âţie), a te aduna şi a striga arăttn-du-tî sentimentele. . mânină, V. namilă. * tnanfâc m. (fr. manioc, sp. pg. man-dioca, cuv. luat din limbile americane). Un gen de eflforbiacee din care fac parte nişte mari ierburi dift America şi a căror rădăcină, curăţată de un principiu veninos pe care-1 confine, dă o făină din care se face o ptne numită de Spanioli cazabe şi o feţulă numită tapioca. V. taploca. * manipul n., pl. e (lat. manipulus [d. manus, mtnă şi *plere din im-plere a umplea], legătură de ftn care tn timpu lui Romul servea ca steag. V. mănuchT). A treia parte a unei cohorte la Romani (vre-o 200 de oameni supt imperiCi). * manlpulânt s. (d. manipulez; fr. ma-nipulant). Care manipulează, carc mtnă un vagon de tranvai electric. * manlpulatâr, -oâre s. Care manipulează mtnuieşte, umblă cu : manipulator de medicamente, de bani publici, S. n., pl. oare. Aparat Întrebuinţat tn telegrafia electrică la transmis telegrame tntreruptnd sau stabilind curentu (V. receptor). * manipulez v. tr. (d. manipul; fr. nia-nipulert it. manipolare). Mtnuiesc, umblu cu: a matupnla un vagon de tranvai, medicamente, bani, scrisori (la poştă). manişcă f„ pl. şte şi şti, şce şi şei (rus-manis'ia, d. măntiia, mantie). Acea parte a cătnăşii care acopere peptu. — In est şi maneşcă. m an iţă f., pl. £ (ngr. manitsa, manşon). Fim. Un fel de stotă din care se făceau anterie, rochii ş. a. * manivelă f., pl. e (fr. manivelle, vfr. menevelle, it. manovella, d. lat * manubella, mantibula sau manibula, a. !.)• Coarbă, co-lătău, mtner de care apuci ca sa'nvlrteşti o roată. V. ţumburuc. * manometru n., pl. e (format de Fran-cezu Varignon [1954-1722] d. vgr. mănos, suptire, rar, nu dens, şi metron, măsură). Aparat de măsurat tensiunea (forţa elastică) a unui gaz (a aburului). * manâperă f„, pl. e (fr. manoiuve supt infl. lui operă. V. manevră şi manufactură). Pl. Manevre, uneltiri, tertipuri. * mansârdă f., pl. e (fr. mansarde, d. numele arhitectului Mansard [f 1666]). Cameră tn podu unei case. * mansiune f. (lat, mănsio, -iânis, d. mandre, mansum, a ramtne; fr. maison, Casjp. Popas, staţiune (la Romani). MAN * mansuetudlne f. (lat’, mansuetudo, -lidinis). Bllndcţă, amabilitate, indulgenţă. * manşetă f., pl e (fr. manchette, dim. d. manche, minecă. V. minecă). Acea parte a mtnecii cămăşii care e la pumn şi care poate fi şi mobilă. — Vuia. şi manjetă, (rus. manzeta). Ar fi mai frumos mine cută. * manş6n n., pl. oane (fr. manehon, d. manche, mtnecă). Cilindru de blană sau de postav, ae forma unei mlneci scurte şi groase, deschis la amtndouă capetele şi tn care damele (in mlnile iarna ca să nu le fie, frig. V. colceag. mantă f., pl. ale, fals ăi (rut.mantă pol-manta, mantela femeiască, mantei, manta! rus. strb. măntija, vsl. manutija, germ. mantei, ngr. manti, manta; it. manto, mantello, mantiglia, pv. manta, mantell, fr. mante, manteau, mantiile, sp. pg. manto, manta, sp. mantilla, pg. mantilha, d. mlat. niantum, mantellus, cl. mantilum, şervet, văl, mantile, prosop [de orig. gal. ori sp ], de unde vine şi ngr. mantili, basma]). O haină care se poartă pe deasupra tuturor celor-lalte ctnd e frig sau plouă (O poartă de ordinar soldaţii şi ofiţerii şi ţăranii mai bogaţi, iar civilii poartă palton, şi ţăranii cei-lalţi suman. la are tnapoi la şale o gaică, care o tine strtnsă şi tncreţită). A-fl găsi mantaua, a-ţi căpăta beleaua (după tnttmplarea unuia care găsise o manta, şi altu pretindea să-i dea şi lui o bucată din ia). Manta de vreme rea, persoană care sufere tn locu tău ctnd e nevoie V. chepeneag. mântă f., pl. e (fr.mante) şi (ob.)mân-tie f. (vsl. manuiiia, rus. măntiia. V. manta, manişcă). Haină de mare ceremonie purtată peste toate cele-lalte de suverani şi de preia|i (Tot cu mantie ti reprezentă pictorii pe artişti). mantăl n„ pl. e, mantelă şi mantilă f., pl. e (it. mantello, fr. mantiile [d. sp. man-tillal, din aceiaşi răd. cu manta). Măntăluţă 'de damă. * manuâl, -ă adj. (fr. munuel, d. lat. manualis, d. manus, mtna; lat it. manuale, carte de buzunar, de unde şi ngr. manuăli, .sfeşnic dc biserică). Care se face cu mtna : lucru manual. S. n., pl. e. Carte care, supt un volum mic, cuprinde noţiunile esenţiale unei ştinţe ori arte : manual de filologie. Est. Condicuţă p. servitori. Adv. Cu mtna: lucruri făcute mauual. * manufactură f., pl. f (fr. manufac-ture, d. mlat. manufactura, format d. lat. mânu factus, făcut cu mtna. V. manoperă. Cp. cu rocodele) Mare fabricaţiune de postavuri, stofe, plnză, panglici, covoare, oglinzi, arme ş. a. Fabrică Io care se fac asemenea lucruri. * manufacturier, -ă adj. (fr. manu- facturier), Relativ la manufactură: industrie manufacturieră. Subst. Fabricant ori negustor de marfă de manufactură. , * manumislune f. (lat. manumissio, -dnis). Jur. Liberarea (emanciparea) unui sclav ori şerb. www.dacoromanica.ro MAN - 774 - MĂR manuscript n., pl. e (lat. manu-scriptus, scris cu mtna). Carte scrisă cu mtna (tn opoz. cu imprim t sau tipăritură). — Se zice mai des manuscris( formă romanizată, ca extract, product şi extras, produs) şi se întrebuinţează şi ca adj.: o carte manuscrisă. * manutanţă f., pl e. Stabilimentu tn care se face pine p. armată. — Manutanţă eo formă greşită şi vulgară. Corect e ma-nutenţlune (fr. manutention, mlat manu-tentlo), compus din mânu ca tn manufactură şi tepţiune ca’n detenţiune. însemna la început „tinere cu mina", apoi „luarea unei gestiuni", apoi „manipularea unor producte" (făină, de ex.) şi, tn sflrşit „brutărie militară", Poporu zice şi molotanţă. * mapamdnd saâ -und n., pl. e şi uri (fr. mappemondî, d. lat. măppa mundi, harta lumii). Hartă care reprezentă globu terestru împărţit In două emisfere. Mapamund ceresc, harta plană a boitei cu stelele. V. planls-fer. * mapă f., pl e (lat. mappa [cuv. punic], şervet, de unde şi it mappa şi germ. mappe), Portofoliu, taşcă sau scoarţe de carton de ţinut htrtii. Plic gros care conţine vre-o 10- 12 plicuri mari şi mici şi tot atttea fol de htrtie şi care se vinde la librărie tn loc de cutie, care conţine mai multe plicuri şi Sol. * marabut m. (fr. marabout, d. pg.ma-rabuto, care vine d. ar. marabath, evlavios, d. rabath, a fi tare, rabatha, a lega). Preut musulman de un caracter ascetic(V. hoge). Un fel de barză din Africa şi India (Supt aripele lui se află nişte pene fine întrebuinţate odinioară la pălăriile femeieşti). * marafet n., pl. uri (din mai vechiu maritet, d. turc. ar. ma'rifet, talent, geniu, abilitate, artă, ştiinţă,calitate;. Vechi. Dibăcie, pricepere. Mijlocire, Intermediu.Afa<"peurmă. Artificiu, şiretlic, tertip. Azi. Fam. Lucru accesoria, ornament saâ ceva căruia nu-l găseşti nume imediat: maşina avea ia roată un marafet care o făcea să meargă bine. Pl. Mofturi, marazuri, nazuri, fasolei!: a face, a umbla cu marafeturi. marafet6s, -oăsă adj. Fam. Care face marafeturi, mofturi, prea multe formalităţi ori ceremonii. maraietuYesc (mă) v.refl. (d. marafet). Fam. Rar. Fac marafeturi. maramă (Munt.), mahrâmă şi ma-(râmă (vechi), nafrămă şi năframă (Mold. Trans.) f., pl. e şi ă..ami (turc, ar. mahramă, basma de buzunar, de unde şi ngr. mahramăs, văl femeiesc; bg. mahramă, maramă, rut bahrăma, rus. bahramă. Cp. cu. lataramă). Basma mai mare, ştergar ori broboadă supţire. La ţară, broboadă de mireasă şi basma de mire ori de vornicel. Fig. Poet. Văl de mireasă. A-ţi pune marama, a te mărita. Pl. Hora de după cununie şi melodia ei, numită şi nuneasca. — Şi măr-, vechi măhr-i In Olt. şi hrama. marangoz m., pl. ji (turc. măranghoz, d. ngr. marangos, care vine d. it. maran-gone, dulgher; bg. marangoz). Dun. de jos. Dulgher care face cheresteaua unei corăbii. Fig. Iron. Om de un aspect necivilizat, mitocan : un marangoz din Bădălan (mahalaua din vale a Galaţilor). — In sudu Mold. marangoct pl. tot oci. V. magopeţ, cTofligar, başcallB, ţuţuTan. marăr, V. mărar. * maravedi m„ pl. tot aşa (sp. mara-vedi, d. ar. morăbiti, un nume de popor). O monetă spaniolă care, la origine, era de aur, apoi de argint, apoi de aramă, tn valoare de un ban şi jumătate. marăz n., pl. uri (turc. maraz, d. ar. maraz, boală, care vine d. gr. marasmâs, marazm; d. turc. vine ngr. tnarăzis, alb. marăs, slrb. maraz). Vechi (mărăz). Pornire, necaz, ciudă. Azi. Mold. Iron. A face marazuri, a face mofturi, a te strlmbă (ca să placi ori fiind-că nu-ţi place ţie): parcă eraă nişte maimuţe care fac mara-zufi la circ (Neam. Rom. Popi. 6,190), de atunci (de la bătaie) nu-mi mai face marazuri (iapa) şi trece pin apă ca pe uscat (Panfile, Văzduhul, 1916, 15), V. marafet. * marâzm n,, pl. uri (vgr. marasmâs, d. maraino, veştejesc, slăbesc. V. amarant). Topire pe picioare, Itncezeală, ţonsumpţiune, perderea puterilor fizice şi morale din cauza unei adinei întristări. mără f. V. măr 2. * marcant, -ă adj. (fr. marquant, d. marquer, a marca). Barb. Însemnat, distins, ilustru, important: persoană marcantă. * marcasită f., pl. e (fr. marcassite, d. ar. markasitha; ngr. markăsi). Min. Bisul-fură naturală de fer (Fe Sj), numită şi pirită albă, care e o peatră galbenă ca auru şi care se întrebuinţează tn giuvaiergerie. * marcat, -ă adj. (fr. marqu(t it. marcata). Accentuat, pronunţat, bine indicat: a avea trăsături marcate. Fixat, asignat, însemnat : moment marcat. Adv. In mod marcat, distinct: a cinta marcat. marcateţ, V. macorteaţă. * mârcă f., pl. mărci (fr. marque, d. marquer, a marca; rus. rut. mărka. V. mar-chez, margine). Stampilă, semn făcut pe un obiect ca să-l recunoşti, emblemă, blazon, herb: marcă pe rufe, marcă de fabrică, marca unei ţări. Timbru postai. Jeton, bucată de metal ori alt-ceva 1n formă de medalie, întrebuinţată la joc ori la alt-ceva. O monetă de argint germană (mark) tn valoare de 1 franc şi i|4 la 1916. O veche jnăsură de greutate, împărţită tn Moldova tn grivne (lorga, Negoţ, 228). Fig. Semn, indiciu : marca mizertii. De marcă, marcant, însemnat, ilustru (de multe ori iron.): tachist de marcă. — Mărcile poştale s’afl tntrebuin-ţat Inttia oară la 1831 şi chear la 2 Mai 1731 tn Grecia. In Anglia aâ apărut la 6 Mal 1840 www.dacoromanica.ro * marcher, a -câ v. tr. (fr. marquer, vfr. merquer şi mercher, germ. merken, a marca, a observa, d. merk-, semn. Merquer s’a prefăcut şi marquer după it. marcare. V. remarc). Pun marcă, însemnez: a marca rufe. marchidan şi -tân m. (pol. markltan şi markielan, rus. markităntu, ung. mar-kotan, d. germ. marketender, care e it mer-catante şi mercandante = mercante, merca-tore, vfr. marchedant, marcheant, nfr. mar-chand, d. lat mercari, a face comerciu, pop. *mercatare, d. mercatus, tlrg. V. corner-ciQ). Negustor ambulant de mărfuri mărunte (lipscănie, manufactură, galanterie), marfagiu, tolbaş, coropcar. V. mămular. marchidănfe şi tănie f. (d. marchidan, -ta,i). Negustoria sau marfa marchidanului. V. mărunţiş. * marchiz m. (fr. marquis, vfr. marchis, infl. de it marchese, d. germ, mark, lat. margo, margine, hotar, şi sufixu lat. -ensis, fr. ieis, -is şi it -ese). In vechime, In apusu Europei, şefu unei moşii de la hotaru tării, pe care-1 apăra cu armele. Nobil Ititre duce şi conte. V. pîrcălab. * marchlzât tl., pl. e (fr. marquisat. it marchesato). Demnitatea saâ titlu de marchiz. Domeniu unui marchiz. * marchiză f., pl. e (fr. marquise, it. marchesa). Nevastă de marchiz. Streşină prelungită sau acoperemlnt pe stllpl ca să ofere un adăpost de ploaie. mardâ f. (turc. marda, ceia ce se cere peste valoarea unul lucru; ngr. mardăs, fraudă). Fam. Lucru prost, lepădătură. V. furda. mardalic n., pl. uri (d. marda). Iron. Sold. mardeâlă f., pl. eli. Vulg. Trtnteală, bătaie: a minca mardeală la alege/ mardesc v. tr. (cp. cu ngr. be> învălătucesc). Vulg. Trag, cuiva o mardeală. V. mărdagesc. mardeTăş m. (cp. cu mardesc). Munt, Apaş, scandalagiu, tllhar şi asasin de pin mahalalelor marilor oraşe : mardeiaş de Bucureşti. V. grăntaş. mardostât, V. matostat. 1) măre f, pl. mări (lat măre, it mare, fr. mer, pv. cat. sp. pg. mar). Ocean, imensă întindere de apă care acopere cea mai mare parte a globului pămîntesc: corabie de mare. Parte mal mică din această întindere : marea Neagră. Suprafaţa imensă, imensitate: o mare de nisip, de oameni. Iarbă de mare. V. Tarbă. A cerca marea cu de-getu, a te apuca cu forte prea mici să faci un lucru prea mare. A promite marea şi sarea, lucruri imposibile, pe dracu şi pe tată-su. Pe mare, (Mold. nord. pe marea), pe calea marină. — Marea acopere aproape trei sferturi din suprafaţa globului terestru şi ocupă mult mai mult loc In emisferu austral de cit tn cel boreal. Adtucimea apelor mării e variabilă, osciltnd In medio tntre 3000 şi 4500 de metri. Dar pin unele locuri există depresiuni chear plna la 8,613 metri (la Tus-carora) şi 9400 (la insulele Tonga). Apa mării, pe lingă urmele multor minerale, conţine In disolufiune multă clorură de sodiu (sare), care se extrage din saline marine. Dintre mişcările obişnuite ale mării, unele-s In-tlmplătoare (ca valurile, care ajung plnă la o Înălţime de 18 metri, dar al căror efect nu se mai simte la 20 de metri supt suprafaţa apei), altele-s regulare, ca fluxu, refluxu şi curentele. 2) măre adj. (vgerm. de sus ori gep. mări, măreţ, mare). Foarte Întins In dimensiuni; om mare (mai des; om tnalt, iar mare se zice mai des despre etate sau valoare); cal, casă, pădure, inătţime, adtncime mare. înaintat In etate: copii mart, frate mai mare, om mare. Intens, puternic: vint, ploaie, curent mare. Fig. Ilustru, distins, genial, generos: om mare (pin fapte ori suflet). Care e făcut ori zis de un om mare, care impune pin valoare: fapte, cuvinte mart. Titlu dat suveranilor, demnitarilor şi altora: Ştefan cel Mare, mare logofăt, mare cruce. Fată mare, fecioară, virgină. Boier mare, boier însemnat Mare şi tare, omnipotent, care poate face ce vrea. A te face mare, a creşte mare, a înainta tn etate. A veni mare, a creşte, a se 'umfla: riu a venit mare. A te finea mare, a face pe marele, a te arăta mlndru, a-ţl da aere. Mare de ani, înaintat tn etate. Mare cit toate zilele, cit ziua de mine (Fam.), foarte mare. Mare (sau lung) cit o zi de post, lung şi plicticos. S. m. pl. Cei mari, 1. cei înaintaţi tn etate, 2. cei puternici, bogaţi, influenţi. Adv. Fam. Mult, foarte: mare bun mai era i Cu mare ce, cu greu, cu mare greutate. * mare-cruce f. V. cruce. * marâTe f., pl. el (fr. mărie, derivat d. mer, mare, după forma fără accent mar). Geogr. Fluxu şi refluzu zilnic al oceanului. — Cauza mareii e atracţiunea lunii şi soarelui. * mareşal m., pl. li (fr. marichal, din mareschalc, d. vgerm. maraschalc, d. marah, cal [ngerm. măhre, mlrţoagă], şi scalc, [n-germ. schalkj servitor, adică „servitor care îngrijeşte calu“. V. marfă, seneşal). Generalisim Titlu acordat marilor generali. Administrator al curţii şi casei unui suveran: mareşal al palatului. Mareşal de cimp, vechiu nume al generalului de brigadă tn Francia. V. şambelan, mabeTngifl, comis, rah-tivan, silictar. marfagiu (d. marfă). Marchidan. marfă f., pl mărfi şt mai des n. mărfuri (ung, marha, avere [In bani], vite; strb. mărha şi mârva, vite, marfă; bg. dial. marva, rut. măr ha, şi [după rom.] mărfa, d. vgerm. marfijha, cal, ngerm. mahre, mlr(oagă [V. mareşal]; celtic marka, irlandez mark, cal. Cp. cu lat pecunta, bani, pecus, vită, şi got. faihu, vite, proprietate, germ. vieh, vita. Cp. şi cu dobitoc şi socotesc). Vechi (marhă, pl. e). Vită. Avere mobilă. Azi. (marfă). Lucruri mobile de vtnzare: marfa www.dacoromanica.ro dintr'o prăvălie, dintr'un depozit, dintr'o corabie. (Şi azi tn Maram. Trans. Ban. mar-hă, vită. In Ban. [după strb.] şi marvă). V. mărfar şi mărhaîe. * margâric, -ă adj. (d. vgr. mărgaron, mărgăritar, pin aluz. la coloare). Chim. Acid marglric, care se obţine trattnd un corp gras cu un corp alcalin. * margarina f., pl. e (d. margaric). Chim. Acid margaric combinat cu glicerină şi care se consumă ca unt * mârgâ f., pl. e (lat. marga, un cuv. celtic. V. marnă). Min. Argilă care conţine calciu şi care, etnd e compactă, serveşte ca peatră litografică. Se întrebuinţează şi la tngrăşarea ogoarelor. marghiloman n., pl. e şi uri (după numele lui Mihail Marghiloman, vestit vt-nător, care obişnuia să bea cafea feartă’n rom. Era unchiu lui Al. M., şeful conservatorilor). Cafea feartă’n rom, Iar azi şi simplă, dar turnată Intr’o ceaşcă mare : două marghilomanuri pentru jucători şi cite o turcească pentra chibifi. (VR, 1929,9-10, 327). marghTdl, -oală adj., pl. m. li (ngr. marfgjiolos, şiret, şmecher [de unde şi turc. mariol, haimana, netrebnic], d. it. mariolo, mariuolo, înşelător la joc, pungaş). Rar azi. Şiret, priceput la rele: au fost un mar-ghiol şi i-au spus menciuni (Cost. 1,309). — în Serbia mărghToli frumos. marghToleâlă f., pl. eli. Fam. Acţiunea de a te marghioli: ce-i marghioleala asta, ce-s marghiolelile astea ? marghTolesc (mă) v. refl. (d. mar-ghiol: ngr. margioievo, lucrez cu şiretenie). Fam. Mă prefac, mă fasolesc, mă sclifosesc : ia ulte-te cum se marghioleşte mitocancal marghTolie f. (d. marghiol). Vechi. Şiretenie, prefăcătorie. Azi. Pl. Marghioleli. * marginali -ă adj. (fr. marginal, it. marginale, d. lat margo, tnărginis, margine). Pus la margine: note marginale, (la cărfi), petre marginale (la trotuare). * margine f., pl. ma- şi mărgini (lat. margo, mărginis; it. mărgine, pv. fr. cat. marge, sp. margen, pg. margem. D. lat. margo vine got. marka, hotar, tară mărginaşă, germ. mark, „hotar" şi „marcă", de unde vine şi merken, fr. marquer, a marca. V. marchez). Partea cu care se termină o suprafaţă saâ locu ptnă unde se întinde ceva: marginea farfurlii, hainei, pălăriit, mesei, prăpăstiii, mării (mal), tării (hotar). La (sau pe) marginea prăpastiii, foarte aproape de peire. In Mold. mărgină» pl. i. Fam. A umbla huei-margina (adv.), a umbla craina, a umbla haimana. * margrâv m. (fr. margrave, d. germ. mărk-graf, adică „conte de la hotar de la margine", deci „marchiz* V. graf). Titlu dat tn vechea Germanie şefilor de provincii de la hotar: margravu Brandenburgului. * margraviât n , pl. e (h.-viat). Demnitatea şi provincia unui margrav. mărhă, V. marfă. marh6tcâ| V. mahorcă. 1) mariâş m. (ung. măriăs, d. Măria, Maria, Maica Domnului; strb. marjaS, gologan de 5 bani). O veche monetă ardelenească cu figura Maicii Domnului, tn valoare de 17 crăitari, ctt. şi cnvacu. (lorga, Negoţ. £22), iar la noi 20 de parale. — Şi marlaşi In Mold. şi mărieş. 2) mariâş n., pl. uri şi e (ung. mărjăs, pol. marjasz, d. fr. mariage, căsătorie). Vechi. Un joc de cărţi. — Şi măriaş (In Mold şi mărieş) şi mariaj : un as şi un mariaj tăiate. (Br.-Voin. VIrcolacul). marifet, V. mârafet. * marini -ă adj. (lat. marinus). De mare, din mare: peşti marini, plante marine. Care serveşte la navigajiunea maritimă : corabie, hartă marină; ceasornic marin. S. pl. e. Serviciu de marinar: marina e grea. Materialu şi oamenii care compun puterea navală a unei ţări saâ companii, flotă: marina militară, marina comercială. Tabloâ care reprezentă marea (corăbii, talazuri ş. a.). Infanteria de marină, tn Francia, infanteria care azi se numeşte infanterie colonială. V. navlgaţiune. * marină/ m. (d. marină; it. marinaro, marinajo; fr. marin [corăbier de mare] şi marinier [corăbier de fluviâ;ngr. marinăris). Corăbier, om care trăieşte pe corabie (hârcă, bastiment, vapor) şi o mtnă fie ca căpitan ori pilot fie ca simplu matelot — Pop. -ner. * marinată f., pl. e (fr. marinade, d. mariner, a marina). Mlncare de peşte prăjit şi ţinut In sos cu o(et — ŞI marinat n., pl. uri (est). marlnăresci -eâscă adj. De marinar. marlnăreşte adv. Ca marinarii, marinesc (mă) v. refl. (d. Circovii Marinii. V. CircovT). Bucov. Mi se apleacă, mi se strică stomahu (fiind-c’am lucrat la Circovii Marinii, după cum crede poporu). * marinez v. tr. (fr. mariner, d. marin, marin; it marinare). Pun tn sos cu o(et, vorbind de peştele prăjit-: peşte marinat. V. murez. * marionetă f„ pl. e (fr. marionette, d. Marion, dim. d. Mărie, Maria). Barb. Păpuşă care se întrebuinţează la teatru popular numit Vasilachi. Fig. Manechin, om fără voinţă. V. fantoş. * marital, -ă adj. (lat. maritalis, d. ma-rttus, bărbat so|. V. mărit 1). De so|, al soţului pin căsătorie : drepturile maritale. Adv. Ca tn căsătorie : a trăi marital. V. conjugal. * maritalmente adv. (fr. -alement, it. -almente). Marital. * maritimi -ă adj. (lat. maritimus, d. mare, mare). Care e la mare: Constanta e www.dacoromanica.ro an oraş maritim. Care se face pe mare sati. e In relaţiune cu marea: navigaţiunea, le-gislaţiunea maritimă.— Fals -fm (dupâ fr.). marmanziO, -azi'fl şi — g■ Q, -ie adj. (var. din naramziu). Rar azi. Prâfir (vorbind de vin). — Şi mermezlQ (est). In Serbia mărmeziO şi mermeziQ. La Ur. (Qiurescu) marmaziOj vin de Malvazia, şi atunci s’ar deriva de aci. * marmeladă f., pl. e (fr. marmelade, povidlă; it. marmellata, d. pg. marmelada, sp. mer-, magiun de gutui, d.lat. melimdlum> vgr. melimelon, un fel de măr dulce, d. mili, miere, şi mâlon, măr. V, măr). Magiun, povidlă. V. chltonag. mârmură şi (lit.) -oră f., pl. I (lat-marmor, d. vgr. marmaros; it mărmo, pv marme, fr. marbre, sp. mărmol, pg. marmore). Un fel de peatră văroasă foarte dură (In general albă) care se poate ciopli şi netezi şi din care se fac statue ş. a. Statuă safi alt obiect de marmură. A răminea de marmură, a răminea înmărmurit, Impe-trit, înlemnit. — In L. V. marmure (art. mărmurea). Şi m.: stilpil şi mdrmuril (Dos.). * marnă f., pl. e (fr. marne, lld. marle, * margle, d. lat. pop. * mărgula, d. marga, margă ; mlat. marna). Min. Marga. * marochin n., pl. ari (it. marrocchino, fr. maroquin, marochin, d. sp. marroqul şi marroquin, Marocan, din Maroc; bg maro-kln). Pele de capră preparată Intr’un anumit mod, supfire şi scumpă, numită şi safian. — Şi marochlnă f. (C. Hogaş, VR. 1910, 5, 215). marolă şi (mai vechi) mariilă f., pl. e (ngr. mariili, de unde şi turc. maral şi bg. marulta. Marolă după fasolă). Est. Lăptucă: salată de marole. maroteă V. malotea. * marsili^z, -ă s. şi adj. Din Marsilia. S. f. Un marş patriotic francez devenit cln-tecu naţional al Franciii. Cuvintele şi muzica lui a fost compusă la 1792 p. armata de la Rin de un ofiţer de genitj, Rouget de Lisle, In garnizoană la Strassburg. La început se numea Cintecu de război al armatei Rinului. Dar fiind-că la Paris el a fost răsplndit de federafii marsilieji, i s’a zis marsilieza, nume care i-a rămas plnă azi. * marsuin m. (fr. marsouin, d. francicu mar-swin; germ.meer-schwein, porc de mare). Un fel de delfin din mările reci şi temperate. * marsupiâl, -ă adj. (d. lat. marsupium, pungă; vgr. marsypion). Zool. Care are o pungă. S. n., pl. e. Un gen de mamifere care au la plntece un buzunar susţinut de două oase şi In care Işi fin puii de la naştere plnă clnd se mai măresc, ca canguru, sariga ş. a. V. mamifer. * marş n, pl. ari (fr. marche, mers, d. marcher, a merge, care pare a veni de la un tip lat. * marcare [derivat poate d. marcus, ciocan, dacă nu de la vgerm. de sus mar-kân, id.]; it.marcia;rus. mari, germ. marsch). Mersu unei armate saa unui detaşament al ei; marş forţat. Distanta străbătută pin acest marş : a face un marş lung. Cortegiu, şir de persoane In mers de ceremonie : marş triun-/ai. Clntec care regulează mersu : fanfara a cintat un marş. Poezie făcută ca să fie clntată şi să îndemne la mers: marşu anului 1818 de Mureşeanu. Interj, (fr. marche I imperativu d. marcher). Comandă de plecare adresată soldaţilor : escadron, marş I Expresiune de alungare egală cu fugi de aici, paşol, ieşi!) adresată oamenilor neînsemnaţi şi ctnilor: marş afară, obraznicule! * marşândă f., pl. e (fr. marchande (de modest, fem. d. marchand, negustor. V. marchidan). Sec. 19 Modistă. * marşriită f., pl. e, şi (mai des) mar-şut n., pl. uri (germ. marsch-rute, d. fr. marche, mers, şi route, cale). Itinerar. La căile ferate, foaie In care se Înseamnă încărcătura unui vagon. martâc m. (turc. mertek, grindă In patru muchi). Par ori prăjină groasă. Căprior care susjine crăngile, paiele şi lutu acoperemln-tului unui bordei: Bordelaş, bordei, bordei, Cu mărtăceii de tei (P. P.) ! — Şi mărtac şi mtrtac (Mold. Trans.). V. papaînog şi furcă. martal6g m. (turc. martoloz, soldat creştin care servea In forturile turceşti, pirat de Dunăre, d. ngr. armatolos, armatol d. ărma, pl. ărmata [d. it. arma, armă], supt infl. lui amărtolds [vgr. ‘amartolâs, păcătos]. De aici: slrb. martdlozşi -o'.os, pirat de Dunăre, grănicer turcesc, ung. marto'o: şi -6z, hoţ, pirat, negustor de robi). Vechi. Armatol sau haiduc Grec care păzea drumurile şi graniţele Imperiului turcesc (Inceplnd de la Selim II, In sec. 17). Cazac grănicer In serviciu Ţării Româneşti: martalogii formai una din diviziunile Cazacilor din Ţara Românească (Băle. 636); haiduci ungari şi mar-tologi sirbi (lorga, Ist Arm. R m. I 328), Azi. Olt. Vechil, logofăt de moşie. — Se zicea şf martolog şi martolot. Martie m. (vsl. Marţii şi Marii, ngr. Mărtios, d. lat. martius [mensis, luna] lui Marte, de unde şi it. sp. pg. marzo, pv. mars, martz, fr. cat mars: germ. Mdrz.V. marţ, marţî, mărţişor). A treia lună a anului. A nu lipsi de nicăiri, ca Martie din post, a fi prezent la toate petrecerile saG chilipirurile. Martin m. Nume propriu dat In glumă ursului: joacă bine, moş Martine, că-ţi dai pine cu măsline ! Pl. Nişte sărbători băbeşti de la 1-3 Februariu ţinute ca să fii ferit de urşi şi de lupi. mârtir, -ă s. (ngr. mărtvras, d. vgr. mdrtyr şi mărtvs, de unde şi lat. mărtvr, mărtyris, it mdrtire, sp. mărtir. V. martur). Mucenic, cel care a suferit moartea susţinlndu-şi ideile lui religioase ori ştiinţifice. Fig. Om care a suferit mult. — Fals martir (după fr. martyr). www.dacoromanica.ro * martirii! n. (lat. martyrium, d. vgr. martyrion). Chinuri, tortură, supliciu suferit sustinindu-ti credinţa religioasă ori ştiinţifică. Fig. Mare suferinţă fizică sau morală. — Fals martir (după fr. martyre). * martirizez v. tr. (mlat. martyrizare, fr. martyriser, d. mgr. martvrizo. Fac să sufere chinurile credinţei Ftg. Chinuiesc, torturez : nu martirizaţi animalele I * martirolâgia n. (mlat.martyrologlum, ngr. martyroldgion, compus ca şi oro-logiu). Lista sau cataloşu martirilor sau sfinţilor (cam tot Una cu smaxar). Fig. Catalogu victimelor său suferinţelor : martirolagiu ştiinţei, martirologiu unui om. martolâg, V. martalog. mârtur, -ă s. (lat pop. mărtur, măr-turis, cl. martyr, sau direct din vgr. mărtyr şi mărtys, „martur", apoi, la|creştini, „marti/r al divinităţii lui Hristos, cel ce mărturisea că e creştin şi era chinuit pentru aceasta", adică „martir" ; vit mdrtore, martur. V. martir). Cel ce a văzut ori auzit ceva şi declară pe urmă p. restabilirea adevărului. Cel ce e chemat să asiste la îndeplinirea unor acte : a fi martur la cununia cuiva, la duel. Cel ce a văzut sau auzit ceva : a fi marturu unei scene emoţionante. Probă, semn : columna Iul Traian e marturu cuceririi Daciii. Martur ocular sau auricular, care a văzut chear cu ochi! sau a auzit cu urechile lui. A lua pe cineva martur (de sau ca martur), a invoca mărturia luL — Şi mârtor (vest). 1) marţ n., pl. uri (d. lat. martius, adj. d. Mars, Martis, Marte; mrom. marfu. V. martie). Munt. est. Mărţişor, breloc (monetă, medalie) pe care-1 poartă fetele de la 1 Martie plnă la 1 April atlrnat ia glt cu o sfoară roşie cu alb In credinţă că nu se vor plrli de soare In acel an. 2) marţ n. (turc. mars, clştig duplu la table, d. it. marcio [lat. mărcidus. V. mîr-cedj, putred, potopit; pirderla marcia, a fi mart la joc). Fam. A face mart pe cineva, a-1 pune’n cofă, a-1 învinge de tot. V. mat 1. marţafoT m., pl. tot aşa (cp. cu ung. mărcafank, un fel de gogoşi). Fam. Individ neserios, moftangiu : avea şi ia un marfa-fol de bărbat. — Şi fem. -oaTcă, pl. e. * m&rţelinăf.,pl.e (fr. marceltne). Se:.19. Un fel de stofă de mătase întrebuinţată şi ca căptuşeală (Pop. Cov. şi mar(o-). marjt f. (lat. Martis, a lui Marte [adică dies, zi] ; it martedl, pv. dimartz, fr. mardi, cat. dimars, sp. maries). A doua zi a săptă-mlnii. — P. Mărfi şi Marfea, V. lunî. * marţial, -ă adj. (lat. matialis, d. Mars, Martis, zeul războiului). Războinic: aer marfial. Curte marţială, tribunal militar. Lege marţială, care autorizează întrebuinţarea forte! armate In anumite cazuri, Adv. In mod marţial: a defila marfial. * marţialitâte f. (d. marfial). Calitatea de a fi marţial. marulă, V. marolă. mârvă, V. marfă. mas n, pl. uri (d. mtn, mas). Acţiunea de a mlnea, de a petrece noaptea : masu ne va fi la han. * masaj n.. pl. uri (fr. massage, d. mas-ser, a masa). Acţiunea de a masa, de a freca, de a trage un bolnav. maşala f. (ngr. masalăs, d. turc. mahala, din ar. mas'ale ; slrb. mahala). Tortă, prăjină unsă cu răşină sau cu smoală şi care serveşte la iluminat V. faclă. masalagiQ m. (d. maşala, ca şi ngr. masaladzls). Purtător de maşala, Fig. Om servil. masat n., pl. e (turc. masad, masat, d. ar. mi$-haz). Cute de fer sau de otel cu care măcelarii şi cizmarii Işi ascut cuţitele. V. arcer. 1) masă f., pl. mese (din *measă, d. lat. mensa şi mesa, masă [care e part. d. metiri, mensus, a măsura. V. măsură]; sard. sp. pg. mesa, masă, vfr. meise, nfr. motse, scln-durică care uneşte alte două bucăţi de lemn). Mobilă de lemn (metal sau marmură) de forma unei table puse pe mai multe picioare şi pe care se pun diferite obiecte şi In special mlncăriie. Biurou (vechi.): cap de masă Bucatele care se pun pe masă, prlnz, cină> ospăţ: a le da amicilor o masă copioasă, a te mitlfămi c'o masă frugală. Vest. Rar. Fafă de masă. A pune masa, a întinde fata de masă şi a pune farfuriile şi cele-lalte obiecte de care te serveşti la mlncare. A stringe masa, a lua de pe masă farfuriile ş. a. A invita la masă, a invita la mlncare, la prtnz, la ospăţ. A da o masă, a oferi un ospăţ. A te pune (fals a te aşeza) la masă, a lua loc la masă ca să măntnci: pune fi-vă la masă şi aşezaţi-vă după mărime. A da la masă, a aduce mlncăriie la masă. După masă, după prlnz, după amează. A fi după masă, a fi cam ametit de vin. A nu avea nici casă, nici masă, a fi fără căpătli, a nu avea azil. Cu nepusă masă ori cu nepus tn masă. V. nepus. 2) * masă f., pl. e (fr. masse, d. lat. massa, masă, grămadă, pastă, bloc, totalitate, d. vgr. miza şi măza, grămadă de aluat, d, mdsso, frămlni V. maz). Grămadă de lucruri care formează un întreg: o masă de petre. Corp solid şi compact: o masă de plumb. Corp inform, greoi şi inelegant: ipo-potamu e o masă de came. Totalitate : masa stngelul, masa noţiunilor omului. Popor, public, gloată: demagogii mtnă masa ignorantă,. exploatează ignoranţa maselor. In masă, la un loc, In bloc, cu grămadă, cu toptanu. măscări f. (turc ar. maskara, d ar. mashara, glumă, mască, paiat; ngr. mas-kards. V. mască. Triv. Om neserios, bufon. Vorbă obscenă. www.dacoromanica.ro * mascarâdă f., pl. e (fr. mascarade, d. it. mascherata, d. măschera, mască). Ceată de oameni mascaţi şi travestiţi. Fig. Mani-festaţiune tau procesiune ridiculă. mascaragiS m. (turc.maskaragy).Fam. Care spune ori scrie obscenităţi, pornograf. mascaralic n,, pl. uri (turc. maskara-lyk, de unde şi ngr. maskaraliki). Triv. Purtare safi fapta neserioasă, batjocură. *mascăt, -ă adj. (fr. masque). Ascuns supt mască: om mascat. Bal mascat, In care persoanele poartă măşti. * mască f., pl. măşti (fr. masque m., d-it. măschera, sp. pg, măscara, d. ar. mas-hara; rus. rut măska. Cp. cu cască. V. mascara). Bucată de plnză ori de hlrtie cu care-ţi acoperi faţa ca să nu fii recunoscut. Persoană mascată la bal. Fig. Aparentă înşelătoare: virtutea lui e numai o mască. A-ţl lua masca, a te arăta aşa cum eşti In adevăr. A zmulge cuiva masca, a-l demasca, a-l arăta aşa cum e. * mascul, -ă adj. (lat. masculus, de unde vine şi mascur). Masculin, bărbătesc. S. m. Bărbat, bărbătuş, fiinţă de sexu masculin la animale (In opoz. cu femelă): mas-culu pisicii (miţei) se numeşte „cotoi" (motan). * masculin, -ă adj. (lat. masculinus, d. măsculus mascul, masculin, dim. d. mas, maris. V. mascur). Bărbătesc. Gram. Cuvlnt de genu masculin, care are o formă considerata ca bărbătească, ca stilp fată de coloană (f.) ori pod (n.). V. viril. mascur m. (lat. măsculus, mascul, adică „porcus, porc“; it maschio, pv. vfr. masfcjle, nfr. măie, cat masele, sp. macho. V. mărit 1). Est. Porc, rlmător. V. scroafă. 1) * masez v. tr. (fr. masser, d. masse, masă, grămadă). Grămădesc, adun, strlng : a masa trupele. V. comasez şi bulucesc. 2) * masez v. tr. (fr. masser, d. ar. mass, a pune mina, a pipăi). Trag (frec) membrele unui bolnav ca sâ activez^ circulafiunea sln-gelui. * m aslcât n., pl. uri (fr. massicot, d. it. marzacotto, sp. mezacote). Min. Protoxid de plumb, galben saii roşiatic, amorf, preparat pe cale uscată. Pin topire se cristalizează, se face roş şi se numeşte litargă. * masiv, -ă adj. (fr. massif, d. masse, masă, grămadă; vfr. massis, it massiccio, sp. macizo). Compact, îndesat, nu gol In mijloc, plin, greii: corp masiv, aur masiv. Fig. Greii, solid: construcţiune masivă. S. n., pl. e şi uri. Construcţiune compactă şi solidă: un masiv de zidărie. Desiş, grupă de arbori crescuţi deşi şi pintre care nu se vede: un masiv de arbori. Munji aşezaţi unu lingă ?ltu: masivu Ceahlăului. Adv. In mod masiv. maslăd şi -âg m. (ung. maszlag, slrb. maslak, d. tiirc. maslak, băutură ameţitoare), Liană, o plantă lemnoasă suptire, lungă şi agăţătoare (anamirta fsaă menis-pe'rmumj cocculus saâ câcculus suberosus), ale cărei fructe conţin o substanţă veninoasă numită tot maslad (s. n.), care, amestecat cu mez de pine, se întrebuinţează la ameţit şi ucis peştii (Peştii ucişi aşa ts otrăvi-cioşi). — Şi mă-. măslă f., pl. e (rus, măslo, unt-de-lema masti, unsoare, coloare [la cărţile de joc], extrema unctiune, d. vsl. mastu, unsoare, coloare. V.maslu). Vechi.Rar. Coloarea ochilor omului când i se dă (ghiceşte) In cărţi (spatia, negru ; cupa, căprui ; card albastru ; pica, verde). masleăncă f., pl. ence, şi -încă f., pl. I (rut. masleănka, rus. măslianaia kădka, putinei). Btş. Putinei. măslin-, V. măslin-. mâslu n., pl. uri (vsl. maslo, unsoare, d. mastiti, a unge, a văpsi, mazati, a unge, măslo, unt-de-lemn, unt. V. maslă, măslină, po-măzuTesc). Unu din cele şapte mistere bisericeşti, ceremonia ungerii cu mir a unui bolnav de moarte. Ceremonie pe care o face preutu In biserică Mercurea dimineaţa după Florii şi tn care întrebuinţează mir. * masân m. (fr. maţon, zidar, francmason). Francmason. * masânlc, -ă adj. (fr. maţonnique, francmasonic). Francmasonic. * masdr, -oăre s. (fr. masseur, f., masseuse). Persoană care masează (freacă, trage) un bolnav. * masdra f. (cuv. ebr). Examin critic al textului Bibliii făcut de savanţii Jidani eare aii fixat diferitele lectiuni şi dislribuţiunea. * masoret m. Nume dat celor ce aii lucrat la masora. mastahât n., pl. uri (cp. cu turc. ar maslahat, afacere). Est. Zlamac, gunoi de paie, de coceni, de frunze ş. a. (rev. I. Crg. 3,346). Boştină rămasă de la magiun, de la 4umade ferte ş, a. Drojdie (de cafea ş. a.). — Şi mastrahat. m astei a, pl. e (ngr. mastillon, d. it. mastello, a. I.). Cov. Ciubăr (de zoi ş. a.). V. dejă, zoier, ghîordel. * mastic n,, pl. inuz. uri (fr. mastic). Pan. Saclz. * mastlcatlune f. (lat masticătio,-6nis). Fiziol. Mestecarea alimentelor tn gură, — Şi -âţie. măstică (est) şi -ică (vest) f., pl. I (turc. mastika, d. ngr. mastiha şi -ihi, vgr. -ihe, d. mastăzo, mestec In gură; lat. măs-tiche şi -ice, it. măstica şi -ice, fr. mastic), Răşină de lentisc, numită ob. sactz (de mestecat). Rachiii aromatizat cu masteiă: a bea o mastică (un păhăruţ de mastică). * mastodont m. (vgr. mastds, mamelă, şi 'odus, odontos, dintre). Geol. Un fel de pahiderm care trăia pin epoca terţiară şi cuaternară şi care semăna cu elefantu. Fig. Fam. Persoană de 0 enormă corpulenţă, matahaliţ, www.dacoromanica.ro - 7S0 - MAT * mastoddntlc, -ă adj. (d. mastodont), Gros şi greoi, corpulent, mătăhălos: om mas-lodoniic. Voluminos: locomotivă masto-dontlcă. * mastoid, -ă adj. (vgr. mastocidâs, d. mastos, mamelă, şi eidos, aspect). Anat. Apofiza mastoidă, proeminenţa In formă de mamelă la partea inferioară şi posterioară a osului temporal. maşala (turc. ar. ma-sallah [ma sae allahj, ce vrea Dumnezeu/ce minune I ce frumoşi). Vechi. Rar. Interj.de aprobare sau de admiraţiune. maşcât, V. măşcat. * maşihâl, V. machinal. * maşină f., pl. i (fr. machine, d. lat. măchina, care vine d. vgr. mehane, doric mahană, maşină. V. machlnă). Aparat combinat p. a produce oare-care efecte: pin maşină se tinde din ce în ce să se înlocuiască omu in industrie. Fig. Om din care poţi face ce vrei, manechin, marionetă. Maşină infernală, maşină destinată să explodeze ca să ucidă. Maşina animală, totalitatea organelor omului. Maşina, statului. mecanizmu statului, modu cum e organizat şi funcţionează guvernu şi serviciile unui ,stat. Maşina lumii, modu cum e compusă lumea. V. cusut şi scris. n. * maşinărie f. (d. maşină; fr. machi-nerie). Mecanizm. Locu unde-s maşinile saâ mare număr de maşini: a te scobori la maşinăria unul vapor. * maşinist m. (fr. machiniste). Mecanici acela care conduce maşinile. mâşteh m. (d. maştehă ; bg. masteh). Nord. Rar. Tată vitrig. mâştehă f., pl. e (vsl. masteha, mamă vitregă, d. mati, mamă; bg. maslelia, rus. măcihu: ung. mosloha, mamă vitregă, tată vitreg). Nord. Rar. Mamă vitrigă. — In Btş. mâştlmă, pl. e. In Bucov. şi mâştie (Şez. 32, 66). 1) * mat adj. fix. (fr. mat, it. matto, germ. matt, turc. mat, d. pers. mat, mort, săh mat, şahu e mort [la joc]). La jocu de şah, învins (vorbind de rege). S. n., pl. uri. Manevra pin care-1 faci mat pe rege. (V. marţ 2). 2) * mat, -â adj. (fr. mat, d. mat 1).Fără lustru : geamuri mate (ceţate), aur mat. Fără răsunet, înfundat: sunet mat. mată (din dumneata), pron. pers. familiar de politeţă lld. tu sau dumneata (est). Gen. şi dativ matale (din dumitale). Uneori se zice matale şi ca nom. Există şi un dim. glumeţ on ironic mâtălufă. In Olt. Munt. vest, Trans-. tăie şi tălică. * matador m. (sp. matador, d. matar, a ucide). Acela care, tn luptele cu taurii, are rolu de a ucide tauru. Fig. Fam. Om -însemnat pin poziţiunea lui: maiadoril politici. matahălă, V. mătăhală. matale, V. mata. matarâ f. (turc. matara, d. ar. mitare, ploscă, bidon ; ngr. matarăs, burduf; slrb. matara, un fel de găleată. V. mătrăcar). Vc. Tivdă care serveşte ca ploscă mataragid m. (turc. mataragy). Subofiţer din alaiu unui paşă, uneori avlnd şi rolu de calăa. Un fel d; medelnicer al domnilor Fanarioţi. matăsă, V. mătase. matbăh, V. mutpah. matcă f., pl. e şi mătcl (bg. mătka, regină de albine, albie de rlâ, matrice, dim. d. vsl. mati, mamă: rut rus. mătka. V. matcă, matiţă, mătăcîune, bezmetic). Regina albinelor. Stup din care au roit alţi stupi. Matiţă, fundu năvodului. Matrice. Albia . (patu) unui rlu, firu apei (talvegu): rlu a teşit din matcă. La un registru, acea parte care rămine şi care e identică cu chitanţa eliberată şi ruptă tot din el: registru cu matcă (sau cu cotor). Fig. A reveni la matcă, a te Inturna acolo de unde te-ai depărtat (de ex., tntr'un partid). V. teapă. * matelot m. (fr. matelot tld. maienot, d. vechiu ol. mattenoet tld. mattegenoot, d. genoot, [germ. genosse], tovarăş, şi matte, culcuş, nume pe care şi-l dau marinarii care dorm alternativ In acelaşi hamac). Om care serveşte la manevra unui bastiment, matroz. V. marinar, corăbier. * matematic, -ă adj. (vgr. mathema-tiktis, d. măthema, ştiinţă, 'manthăno, învăţ). Relativ la matematică: ştiinţe matematice. Fig. Perfect riguros, exact, precis: precizi-une matematică. S. m. şi f. Persoană care ştie matematica. S. f. Ştiinţa care se ocupă ae proprietăţile mărimii Intra cit poate fi calculată sau măsurată (aritmetica, algebra, geometria, trigonometria ş. a.): a studia matematica sau matematicile (după cum subînţelegi ştiinţa saâ ştiinţele). Matematica pura, matematica abstractă (algebra, geometria). Matematica mixtă sau aplicată, care consideră proprietăţile mărimii tn oarecare corpuri sau subiecte (astronomia, mc-canica). Fizica matematicii, aceia tn care legife fizice-s traduse pin ecâaţiuni. Adv. In mod matematic, absolut precis: a calcula matematic. * mâter dolorosa, cuv. latine care înseamnă „mama întristată", vorbind de Maica Domnului. * material, -ă adj. (lat. materialii). Format din materie: substanţă materială. Relativ la materie: forfa materială. Fig. Relativ numai la corp (considerat ca materie faţă de sujtet, spirit): aistractiuni materiale. Grosolan, prozaic, iubitor de bani, de mlncare şi alte plăceri fizice: caracteru acestui om e material. Gram. Substantive materiale, acelea In care cea mai mică parte şe numeşte tot ca tntregu, ca lemn, fer, apă. S. n. pl. e şi (mai rar) uri. Materie, lucruri de tot felu întrebuinţate Intr'o exploatare ori serviciu : material de cale ferată, mare perdere de material şi oameni. Materie din care faci www.dacoromanica.ro ceva (o casă, o mlncare). Fig. Tot ceia ce serveşte la compunerea unei opere: a aduna material (sau materiale) p. o carte. Adv. Materialmente. * materialist, -ă adj. Care ţine de materializm: filosofla materialistă. Subst. Adept al materializmulul. Fie. Prea iubitor de bani şi de alte lucruri materiale şi dispreţuitor de calităţi morale: acest om e un materialist feroce. — Materialiştil nu admit tn univers de ctt materie, negtnd pin urmare existenta sufletului, pe ce.re-l reduc la oarecare elemente materiale. în vechime, Demo-crit şi Epicur, expliclnd originea lucrurilor pin mişcările atomilor, erau materialişti. In sec. XVIII Hobbes, Holbach, La Mettrie, Oiderot, iar tntr’al XIX C. Vogt, Moleschott, Biichner ş. a. au profesat materializmu. * materialitate f. (d. material). Calitatea de a fi material: materialitatea unui /apt. * materializez v. tr. Fac material, concretizez : pictoru işi materializează visurile. Consider ca lucru material: a materializa sufletu. * materializm n. Sistema filosofiil materialiste, negarea existente! sufletului. Fig. Prea mare iubire de bani şi de alte lucruri materiale şi disprefu calităţilor morale. * materialmente adv. (fr. materielle-ment, it. ca şi rom.), in mod material, pin materie: a explica un lucru materialmente. * materie f. (lat. materia şi materies, lemn, lemn de construcţiune, materie, substanţă, d. mater, mamă; sp. madera, pg. madeira, lemn de construcţiune, de unde vine şi numele cunoscutei insule). Substanţa întinsă, divizibilă, impenetrabilă, susceptibilă de ori-ce formă şi din care se compune ori-ce fiinţă sau lucru (In opoz. cu spirit): materia e cauza permanentă a tuturor sensaţiunilor noastre. Material, Substanţa din care e compus ceva: materia unei stdtue. Lucruri fizice^ corporale (bani, mtncare ş. a.): un chefliu dedat materiii. Puroi (ca germ.). Stofă de rufe ori haine, (ca rus.). Fig. Subiectu unei scrieri, unui discurs: a aprofunda o materie, a intra in materie. Cauză, motiv: materie de ris. Materie primă, aceia de la care începe să se lucreze ceva tn industrie: pentru tăbăcar materia primă e pielea jupită de pe animal, pentru cizmar pielea lucrată de tăbăcar. Materie animală, vegetală, minerală, substanţa care provine din animale, vegetale saCi minerale. Materie sumară, proces civil eare trebuie judecat răpede şi cu puţine cheltuieli, Materii fecale, excremente, dejec-ţiuni ale corpului, fn materie de, tn chestiune de, ctnd e vorba de: a }i priceput in materie de finanţe. * matern, -ă adj. (lat maternus). Al mamei, de la mamă, din partea mamei: iubire, avere, mătuşă maternă. Limba maternă, limba pe care ai lnvă(at-o dc copil şi tn care cugeti. * maternitate f. (d. matern). Calitatea de mamă. Spital p. naşteri. * matinal,-ă adj. (fr. matinal, d. matin, dimineaţă ; lat. matutinum /tempusl, dimineaţă, matutinalis, matinal d. Matuta, zeiţa dimineţii. Aurora). De dimineaţă : răcoarea matinală, Care se şcoală de dimineaţă: om matinal, azi am fost matinal. * matineO n., pl. euri şi e/e (fr. mati-nee). Spectâcul (teatral, cinematografic) sau concert dimineaţa, dar mai ales după amează (tn opoz. cu serată). Camizolă, polcă sau capot pe care cocoanele tl poartă In casă. — Corect matinată, pl. e (ca it. mattinata, ca şi serată, nu soarea, cum se zicea odată). * matltâte f. (fr, matite). Calitatea de a fi mat mâtlţă f, pl. e (vsl. bg. rus. mitica, regina albinelor, matcă ş. a. V. matcă). Sud. Matcă, fundu adtncat al năvodului, locu unde se strlnge peştele. Metalu care cuprinde peatra unui cercel : cercel in mati-ţele lor. Ban. Jumătatea din răboj care ră-mtne la vătavu sttnil. matotesc, V. matufesc. mător, -ă adj. (vsl. matoră, materu, bătrln, probabil d. lat. nţateria [Bem. II, 25] ; bg. mător, robust, sănătos; slrb, mător, ba-trtn [vorbind de animale]). Vechi. Bătrln, V. matur. matoresc şi -uresc (mă) v. refl. (vsl. mătoriti, a tmbâtrtni, infl. de matăr), Rar. Pop. Devin matur, matorie f. (d. mător). Vechi. Batrtneţâ* matosesc, V. matufesc. matostât n., pl. uri şi e (ngr. [e]ma-tostătis, d. vgr. ’aimatostages, d. aima, stnge, şi stagon, picătură. V. ematită). Comalinâ. — In Serbia mardo». matpăc, V. mutpah. matracucă f., pl. î(cp. cu turc, matrak, bttă). Femeie ridiculă: două matracuci bă-trine $i urite (VR. 1911, 81 168). matrapâz m., pl. jl (turc. matrabaz, şi -paz, maestru de scrimă, precupeţ, acaparator, şarlatan, d. turc. matrak, floretă, şi pers. baz, care joacă sat) umblă cu). Vechi. Mold. Precupet, intermediar care înşeală. matrapazlic n., pl. uri (turc. matra-bazlyk şi -pazlyk). Vechi. Trafic, acapare. Fig. Şarlatanie, escrocherie. — La Al. şi -zlărie. * matrice f. (lat. mătrix, -tcis, mamă, origine. V. matriculă). Anat. Organu In care se face concepţiunea (mitră). Tiparu tn care se toarnă literele tipografice, monetele, medaliile ş. a. Registru original după care s’afl stabilit rolurile contributiunilor. — Unii zic matriţă, pl. e. V• mitrlcă. * matriculă f., pl. e (lat. matricula, dim. d. matrix, -tcis V. matrice). Condica generală care conţine numele tuturor elevilor, soldaţilor, societarilor Înscrişi şi număru lor de Ordine. V, mitrlcă. www.dacoromanica.ro * matrimonial, -ă adj. Hat. matrimo-nialis, d. matrimonium, căsătorie). Relativ la căsătorie, conjugal: viata matrimonială. * matrână şi -oână f., pl. e (lat. matrdna. V. motrunâ). La Romani, doamnă, cocoană (care era foarte respectată). Azi. Iron. Cocoană cam bătrlnă. V. patron. «natroz m., pl. ii (rus. matros, d. germ. matrose, Înrudit cu matelot). Rar. Matelot matuf adj. m. (turc. matuf, [d. ar. ma'tuh]. care vorbeşte prosteşte, bătrân copilăros). Rar azi. Baballc, baccea, hodorog, ramolit: nici matuf, dar nici prea tingău, ci om tocmai in puterea virstei (Car. VR. 1909, 11, 210). Est. Posac, morocănos. V. Izmenit. matufesc şi matofesc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veştejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleşesc. Mă cam ameţesc de vin. — Şi matosesc. matulă f. pl. e. Dobr. Ceată de pescari cu atamanu lor care pescuiesc cu unelte străine In asociaţiune cu proprietaru lor. * matur, -ă adj. (lat. maturus, matur, copt; it maturo, pv. madur, vfr. mellr, nfr. măr, sp. pg. maduro). Înaintat In etate, copt (dar nu Incă bătrân). Fig. Chibzuit, cugetat serios: plan matur, Adv. Cu chibzuinţă, serios: a cugeta matur. V. mator. * maturaţlune f. (lat. maturătio,~onis)-Coacerea fructelor. Fig. Coacerea unul buboi. — Şi -ăţie. maturesc V( matoresc. * maturltâte f. (lat. matăritas, -ătis). Starea, calitatea de a fi matur, copt: in Bucovina, din cauza climei reci, poama nu a-l'unge la maturitate. Fig. Starea lucrurilo/ ajunse la dezvoltarea deplină: maturitatea inteligentei. Prudenţă pe care ţi-o dă etatea : a lucra cu maturitate. Med. Starea buboiluui copt, gata să se spargă. maţ n., pl. e (lat. matia, de unde mate, apoi un sing. maţ). Intestin, tub digestiv: mafele de vită umplute cu carne tocată se numesc „ctrnaţî". Tub decaucluc (pl. uri.): un maf de scos vin din butoi. Qm cu mate pestriţe saii pestriţ lu mate, om rău. maţaghină, V. paţachină. *mâur,-ăs.şiadj. Locuitor indigen dinMa-uritania (nordu Africii), Adj. Mauresc: stil maur. — Se confundă une-orl cu Arab. * mauresc, -£scă şi -eâscă adj. De Maur, al Maurilor : arhitectura maurescă. * mafl- saii mausol£B n., pl. ee (lat. mausoUum, vgr. mausoleion, d. numele lui Maiisol, un rege al Cariii [Asia Mică], căruia Artemisia, soţia lui, i-a înălţat un monument funerar măreţ). Mormlnt măreţ. — Şi mauz- (după fr.). * maxilâr, -ă adj. (lat. maxillaris, d. maxilla, falcă. V. măsea). Anat. Relativ la fălci, al fălcilor: os maxilar. S. n., pl. e. Falcă: maxilaru inferior şi cel superior. * maxim, -ă adj. (lat. măximus, din *magtimus, superlativu d. magnus, mare, major, mal mare. V. major). Cel mal mare, mai înalt (In opoz. cu minim): forţa, iuţeala maximă. S. f., pi. e (d. lat. măxima fem. d. măximus, întrebuinţat ca subst. In evu mediii subtnţeleglnd sententia). Precept sentenţă, aforizm, cugetare, zicătoare, adevăr exprimat pe scurt saâ regulă de purtare a cuiva (deviză): maximele lui La Rochefoucauld ts codu egoizmului. S. n., pl. e. Cel mai înalt grad, cea mai mare intensitate, extensiune saâ cantitate considerată ca limită: maximu iuţelii, furiii, pedepsei, prefului. Legea maximului, legea care fixează taxa maximă care se poate incasa. — Ca adv. se întrebuinţează latinu mâximum, [n. d. măximus!, cel mult: o temperatură de măximum 8 grade deasupra lui zero, o pedeapsă de maximum zece ani. Se zice şi ca s. n. fără pl. un măximum de.pedeapsă. — Şi maximal (germ. maximal-J. * maxlmalist, -ă 3. şi adj. (d. maximal). Bolşevic. * maximalfzm n. Bolşevizm. maz n. (rus. maz, ir. masse, miză la joc. V. masă 2). Rar. Ceiace se pune la joc peste miză: atita miza şi doi franci mazu. Fig. Fam. Adaus. * mazagrân n., pl. e (după numele oraşului Mazagran, In Algeria, unde, la 1840, 123 de Francei) fură împresuraţi de 10000 de Arabi şi băură, plnă la despresurare, cafea rece). Cafea rece la gheaţă care se suge pintr’un pai. mazanâTe, V. măz-. mâzăre f., pl. i (cp. cu lat. mazela şi cu alb, mddhulă, mazăre, probabil rudă cu pers. mas, mazăre. După Meyer, Dicţ. alb. la kokomare, 194, d. alb. marăză, tufă de frag. Cp. Si cu viezure). O plantă leguminoasă papiiionacee agăţătoare care produce boabe In păstrări şi din care se cultivă o mulţime de varietăţi culinare (pisum) : mazăre păstări, mazăre boabe, un bob de mazăre. * mazdefzm n. Religiunea Iranienilor (Mezi, Bactrieni, vechi Perşi, Părţi ş. a.) — Mazdeizmu admite două principii: unu bun, şi altu răii. Ormazd (Ahuramazdă), principiu bun, a creat lumea, pe care o guvernează ajutat de şase genii superioare (am-shaspands) şi de nişte genii secundare (yazatas), răsplndite In univers. Principiu răii, Ahnnlan (Angrâmainyus) caută să distrugă opera binefăcătoare a lui Ormazd şi e ajutat de şese genii vătămătoare şi de demoni (daevas). Adepţii acestei religiunl cred că această luptă se va termina fatal pin In-frlngerea lui Ahriman şi triunfu perfecţiunii. mazdrâc şi mîztrâc n.,_pl, e, şi maz- drâgă f., pl. e saa măzdrăgi (turc. [d. ar. myzrakj, suliţă; nşr. mizdrăki, alb. mazdrăk, măzdrăk, slrb. mizdrah, bg. mazdrak, măz-ărak). Vechi. Suliţă de călăreţ. mazil şi mazil m., pl. li (turc. mazul, d, ar, ma gul, care vine d. 'azi, destituire. www.dacoromanica.ro ngr. mazilis şi mazălls). Vechi. Destituit (vorbind de domni, boieri şi prelaţi). Boier scos din funcţiune şi supus birului (De la Grigore Ghica, boierii s'au împărţit tn mari sau velifi (haled], neamuri sau titulari [pala] şi mazili, adică boierinaşi de clasa a treia, care au fost scutiţi de vinăricl şi de dijmă-rit (Fotino, 2, 155, la Şăin.). Ostaş din corpu de c&lărime compus din boierii ieşiţi din funcţiune şi puşi supt comanda serdarului de mazili (In Munt. şi manztl)< Mai pe urmă. Urmaş al boierilor mazili supus unui bir îndoit, dar nu In cislă cu ţăranii, şi scutit de beilicurl şi havalele. Un fel de vătâ-jel boieresc plătit din banii birului: vornicu cu paznicu, vătămanu şi clfi-va nespălaţi de mazili (Cr.). 1) mazilesc, -eâscă adj. De mazil. 2) mazilesc v. tr. (d. mazil). Vechi. Azi fam. şi iron. Destitui, revoc. mazllfe f. (d. mazil). Destituire, revocare. maziiime f. Totalitatea mazililor. * mazurcă f., pl. e şi i (pol. Mazurka, fem. d. Mazur, un fel de Polon). Un dans compus din paşi de polcă şi de vals. Melodia după care se danzează. 1) mă pron. personal la ac. (lat. me, it. mi, fr. mof, sp. pg. nte). Pe mine: mă doare picioru. 2) mă şi măY, interj, de chemare adresată prietenilor, de mirare şi de ameninţare duşmanilor: Haide, măiI Haideţi, măi fraţiI Măi, da viteaz e I Măi, da proşti smteţil Măi Tătare, ţine-ţi calu I Fugi de-aicea, măi Jidane l (var. din măre. Cp, şi cu alb. moiă, fa). — In est se adresează şi femeilor: măi Marando l Ctnd e mai cu furie, se zice şi mî. măcar (vest) şi macăr (est) adv. (ngr. makări, mapări, o dacă, bine ar fi dacă; alb. bg. makăr, d. turc. cum, magar, care vine d. pers. magar, din ma, nu, şi agar, o dată. D. ngr. vine it. macări, azi magări, o dacăI). Barim, încaltea, cel puţin: dă şi iu măcar un franci Nici măcar, nici chear: N'avem frică De nimică, Nici măcar De circserdar (P. P.) Măcar de (ori măcar să), chear de (ori chear să): voi pleca măcar de ar ploua. Măcar de ar ploua, măcar să plouă, bine ar fi să plouă, o dacă ar ploua: Loc. conj. Măcar că, cu toate că, deşi: măcar că ploouă, tot voi pleca; măcar să ploăă, tot voi pleca (Şi izolat cu conj: Nu te duce, că va ploăal =— MăcarI adică : „Şi dacăl Nu-mi pasă/“). — Vechi sau rar (conj.): măcar şl, chear dacă, deşi: măcar şi este. Măcar-clne, -ce, -cit, -unde ş. a,, ori-cine, -ce, -cit, -unae ş. a. Măcar cum( ori-cum, tn nici un caz, deloc. Vechi şi măcară. V. săvaT şi acar 3. micăi şi tesc, a -i v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rata.—Şi hăcăTesc Innord; In vest măcăn, a-l: raţa măcăne (Iov. 207), măcăleădru m., pl. endrl (cp. cu gr. hamal, de pămlnt, şi kălandros, un fel de cloctrtan. Deci * hamaikălandros, cloctrlan terestru, care zboară pe jos, mai ales că penele cioctrlanului şi măcăleandrului seamănă. Rut. makoliândra şi -liddra, pol. makolci-gwa pot veni d. rom.), O păsărică cafenie pestriţă cu puţin roş In creştet şi pe pept, ca şi fesoiu, care are cenuşiu In loc de cafeniu (lindta sau acănthis cannăbina). V. cinepar, petroşel. măcăQ n., pl. ăie (cp. cu moacă 2. Ung. măkd înseamnă „bunică"). Nord. Ciomag. Lovitură de ciomag, măceâşă, V. măcieşă. măcel n., pl. uri (lat. madllum şi mac-cillus, tlrg de carne, peşte, legume ş. a., de origine semitică, de unde şi vgr. măkellon, îngrăditură, ttrg; it macello, 1. măcelărie, 2. măcel, mare ucidere -de oameni; pv. masei, vfr. maisel; germ. metzel). Mare vărsare de singe omenesc, măcelărie, căsăpie: războiu mondial a fost un oribil măcel. măcelar m. (lat. macillarius, măcelar; it. macellaro şi macellaio; germ. metzler). Vest. Casap, tăietor de vite sau vtnzător de came Fig. Om feroce. Chirurg ignorant măcelăreâsă f., pl. ese. Nevastă de măcelarr ' 1) măcelăresc, -eâscă. adj. De măcelar. 2) măcelăresc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de stnge : duşmanii aă fost măcelăriţi în luptă. măcelăreşte adv. Ca măcelarii, măcelărie f. (d. măcelar; it. macelle-ria). Prăvălia sau meseria măcelarului. Fig. Măcel, căsăpie: măcelăria din 'lupta de la Valea Albă. măciăş (est) şi măceş (vest) m. (cp. cu ung. rnătyăs, Matei, şi matyd, un fel cie poamă). Trandafir sălbatic, cacadtrfrosa canina/ Face flori galbene, albe şi roşiatice cu 5 petale; fructele Iul ts nişte glâbule lungăreţe roşii care se coc spre iarnă. — In Vs. mecieş. — In judetu laşi e o diferenţă tntre măcieş şi cacadir. V. răsură, rujă. măcieşă f„ pl. e. Est. Fruct de măcieş.— In vest maceaşă, pl, eşe. In Vs. me-cleşă. măcinat a, pl. urî. Acţiunea de a tot măcina: măcinatu griului. măcinătură f., pl. i. Lucru măcinat, curătură, gozuri, resturi de cereale, măcinic, V. mucenic, măctniş n., ţl. uri (d. macin, ca seceriş d. secer). Acţiunea de a măcina. Lucru măcinat (făină): carele cu măciniţ (Sov. 194). măcYucâş si. (d. măciucă). Vechi. Purtător de măciucă, călău. măcîucât, -ă adj. Ca măciuca, cu o bnambă la capăt: bită măciucată. V. măş-cat. măciucă f., pl. i (lat *matteuca=mat-Uola, dim. d. măttea, măciucă; it. mazza, mazzo, pv. cat. massa, fr. masse, massue, www.dacoromanica.ro sp. maza, mazo, pg. ma(a, maţo. D. rom. vine ngr. matzuka, şi d. it. vine ngr. mă-tza; slrb. măeuga, bg. macuk, rut macug, pol. maczuga. V. mâcîulie). Baston (bSţj gros c’o unflătură sau boambă la capăt şi care se Întrebuinţa odinioară şi ca armă de război (V. bîtă). Lovitură de măciucă: a trage o măciucă Fig. A fi se face păru măciucă (de frică), a ti se zbirii păru (de frică). Prov. Ajunge o măciucă la un car de oale, ajunge, de ex., o mustrare unui vinovat. MăcTuca cTobanuluT, nişte feluri dc scai numifi şi rostogol (V. rostogol). măcTulie f. (din măciucă şi gămălie). Bulb, gămălie: măciulia unul bold (ac), măciulie de mac, de ceapă (câpsula cu seminţe), de usturoi. — in est şi căcTulie (după căciulă). măcTurlăj V. mocirlă, măcriş şi macriş m. (cuv. poate vgerm. ori dacic. P. -criş, cp. cu fr. cresson, care vine d. vgerm. chresso, ngerm. kresse, id. Cp. cu Oraessus, Naissus, Argeş, Niş. D. rom. vine bg. mokres şi rut mokry5, id). O plantă erbacee poligonacee ale căreiinmze, care-s acre, Is culinare (rumex acetosa, cu varietăţile: rumex acetosella [măcriş mărunt] şi rumex conglomeratus [măcrişu calului]). Alte plante cu acest nume nu-s poligonacee, ca: dxalls acetosa şi acetosella (măcrişu iepurelui), birberis vulgaris (măcriş spinos, măcriş de rluri, dracilă),nasfur-tium officinale (măcriş de baltă, brlncuţă, hreniţă, din care se face salată) ş. a. mădăresc v. tr. (litv. mădrautl, germ. maddern, a strica din nepricepere). Trans. Răsfăţ, alint. V. refl. Mă alint, fac mofturi: nu te mădări şt ascultă (rev. I Crg. 14, 43 ; Şez. 36, 12). Vechi. A te mădări de ruşine, a te clocoti de ruşine, a simţi mate ruşine. Dos. Imi bat joc. — Şi ^răsc, a -t. mădârltiiră f., pl. i. Vechi. Alintătură, ipocrizie, măduhăf V. măduvă, mădular n., pl. e (lat medullaris, medular ; os medullare, os cu măduvă). Rar azi. Membru: măattlare’e trupului, (fig.) ale unei societăţi. — In est pl. şi -ări, ca buzunărl. măduvă (vest) şi măduvă (est), f., pl. e (lat. midfitta [de la medius, mijlocia], de unde s'a făcut măduăă, măauhă [cum se aude şi azi In dialect], apoi madtivă şi [după văduvă] măduvă; it. midolla, pv. meola, fr. moelle, cat madulla, sp. meollo, pg. tniola. V. medular. Cp. cu nor/. Substanţa cţa moale şi grasă care se află In oasele lungi saa cea spongioasă şi uşoară care se află In ramurile unor arbori (ca socu). Măduva spinării, creieru prelungit In coloana vertebrală. Măduva prelungită bulbu rachidian. A-fi intra frigu (saa frica) tn măduva oaselor, a-(i fi foarte frig (sau frică). Fig. Parte esenţială: măduva unei cărfi. măestr-, V. măTestr-. m&frâmă, V. mahramă. măgân adv. (ung. mogăn, singur). Trans. De măgan, din propriu tâa îndemn, de bună voie — în Mold. (Suc.) magan : de maganu Iul (Şez. 30, 168). V. proeresls. măgăr şi (Ban.) gomâr m. (alb. ma-găr şi gomăr, d. ngr. gomări, măgar [care vine d. vgr. gdmos, încărcătură, sşrcină, cu suf. ări, ca'n samări, samar], de unde şi mrom. ghumar, măgar; bg. magăre, slrb. măgare. Tot aşa, it. somaro, ung. szamăr, măgar, d. lat sagmarius, încărcat cu samaru. Cp. şi cu turc. hymar şi ar. himar, măgar). Asin, un animal domestic care seamănă cu calu, dar mult mai mic şi mai urlt, cu urechi foarte, lungi, foarte cumpătat şi rezistent la muncă. Fig. Om prost crescut. Elev prost: măgarii clasei. Muncă de măgar, muncă clnească (plină de suferinţă) A ajunge din cal măgar, a regresa, a nu mai fi aşa de sus cum ai fost tn ainte. măgădân şi dăQ m: (cp. cu mtigaoale, mogilăeafă mogtldan şi ung. magas, tnalt. P. sufix, cp. cu bădăran). Sud. Coblezan, hojmalău, lungan, vlăjgan, băietan tnalt: iţite măgădanu l (Sov. 186). — In Mold. nord macadăB (Şez. 36, 11). mă^ăTâţâf V. mogîldeaţă. măgălie, V. gămălie. măgăoâTe şi măgâoână V. maga-oaîe. 1) măgăresc, -eâscă adj. De măgar. Tuse măgărească, tuse convulsivă (care seamănă cu zberetu măgarului). 2) măgăresc v. tr. Taxez cu epitetu de „măgar". V. refl. Devin „măgar" pin purtare. S’au măgărît unu pe altu, şi-aa zis unu altuia „măgar". măgăreşte adv. Ca măgării, măgărie f. (şi bg. [d. rom.] magarlla). Putare de măgar. măgăriţă (est) şi măgăriţă (vest) f., pl. e (Tot aşa, bg. magarlca şi strb. mă-garica). Femela măgarului. — în Munt vest măgăreâţăf pl. e/e. măgăroT m., pl. tot aşa. Măgar mare S. n., p|. oaie Munt. Căpi(ă mai mică, porcan. măgăruş m. Măgar mic. măghirân V. maghiran, măglâş şi mîglâş m. (d. magiif). Trans. Mold. Tăietor de drobi de sare tn ocnă, şalgăa. i— Şi mîgiar (Trans.). măglisesc v. tr. (cp. cu poi.machloivac, a amăgi, deşi pare ngr.) Vest. Moxa. Amăgesc, înşel. — Azi (mîgl-): l-a mlglisit şi l-a şutulit şi l-a dus la tribunal de i-a făcut o htrtie (Br.-Voin. VR. 1907, 8, 220). La Stam. 331 ipinglăşiturăj amăgitură. măgluTesc, V. măngăluTesc. măgrin, V. băgrln. măguTâţă, V. mogîldeaţă. măguleâlă f., pl. e/f. Măgulire. Vorbă măgulitoare. www.dacoromanica.ro măgulesc v. tr. (vsl. măguliţi sen, a linguşi, d. mgr *magullzo, d. măgulon, obraz; strb. -iti se. V. măgură). Fac să se bucure pin laude meritate ori pin linguşiri: comandantu ii măguli pe ostaşi c’o vorbă bună, vulpea tl măguli pe corb pin linguşiri. măgură f., pl. i (gep.* md'gila, de unde vine şi rom. maglă, miglă şi movilă, ca mătură, vsl. metla; vsued. mdg' e, sued. dial. moge, norv. muge, morman, alsacian mdgel, codru de pine, D. rom. vine alb. măguliă, deal, de unde şi ngr. magiila şi mogiila, movilă, măgulon, obraz [ca fr. mamelon, ţtţă şi deal rătund], rut. pol. ceh. Magiira, numele unui munte. V. măgulesc). Mun-cel izolat. !lf. DImb, măhăl£sc v. intr. (cp. cu mătăhăiesc). Cod. Vor. Mişc, fac semn: măhăi cu mina. măhăli't n., pl. uri(d. mahal). Mold.Rar. Ham alte. măhăl6s, V. mătăhălos, măhnâsc (est) şi mthnâsc (vest) v. tr. (vsl. *mahnonti, mahati, a agita, a vtn • tura; strb. mahnuti, mahati, bg. mahnu-vam, rps, mahnuti, mahăti). întristez adtnc. măhnlclâs, -oăsă adj. Rar. Foarte întristător. măhniclune f. Rar. Mâhnire, măhnire f. Întristare adlncă. măhuYe (Trans.), V. mogindă. măi, V. mă 2. mălăstră, V. măTestru. măl£strec, -ă adj. (d. măiestru). Dos. Şiret, intrigant. măiestriţi eăţă adj. pl. f. ete (d. măiestru). Dos. Măiestrec. Fim. Artistic. măiestrie f. (d. măiestru). Abilitate, iscusinţă, pricepere, dibăcie: albinele fac fagurii cu măiestrie. Vechi. Artă, meşteşug, meserie. Aparat, maşină, inventiune. (V. cursă 1). Ghicitoare. V. şmecherie. măiestrit, -ă adj. Făcut cu măiestrie, artistic. Artificiala Adv. Cu măiestrie. măiestru, măiastră adj.pl. măieştri, măiestre (lat. magister, -stri; it. sp. maistro, sic. maistru, pv. vfr. maestre, nfr. maitre, pg. mestre. V. maestru, meşter)> Abil, ingenios: era măiestru la război (Moxa), mtnă măiastră. Năzdrăvan, care are puteri supranaturale: pasăre măiastră. Adv. In mod măiestru : a cinta măiestru. V. artist şi şmecher. mălmărfe f. vrfcAf. Profesiunea de mai-mar, arhitectură, mălmuc şi -ucă, V. maimuţă, mălmuiesc, V. maimuţăresc, mălmuţă, V. maimuţă, măfnte, V. mainte. măjăr m. (d. măjă). Mo'.d. Vechi. Negustor de peşte. — Şi măjer. măjărie f. (d. măjar). Mold. Vechi. Negustorie de peşte. Măjărit. măjărit tl., pl. uri. Vechi. Taxă pe carele încărcate cu peşte sărat (care se plătea la Galaji şi la Bucureşti). mălăl (vest) şi malăl (est) n., pl. ie şi uri (răd. mal, ca şi’n vgerm. matan, azi ttiah-len, vsl. mlieti, melti, a măcina, mlatiti, a Imblăti: nsl. meljăj, muşteriu la moară; litv. mal nos. mei, adică „pisat, apoi „pisat, pasat". D. rom. vine rut. malli, meldi, turtă, malai; ung. malt. Bem. 2,34 şi 35), Est. Mei (V. mei). Prov. Vrabia malai visează (şi calica comlndare sau praznic), fie-care se glndeşte la ceia ce-i place mai mult. Turtoi, Furtă făcută din făină de popuşoi (In vechime de mei) şi din făină de grlu. Vest. Făină de porumb (de popuşoi). A-ti fi trăit traiu, a-fi fi mincat mălaiu, a fi trăit, a te fi folosit de ceva ctnd t>-a fost vremea, a-ti fi făcut datoria la timpu tău. a nu mai fi la modă, a fi ieşit din curentu lumii. Vest. Iron. Mălai spjit, om blond (pin aluz. la spoiala albă de pielm a turtei numite „mălai"). Trans. (mălaie pl.). Holde de porumb. mălălâş n., pl. t/. Malai (turtă) mică. mălăieţ, lăţă adj., pl. f* iefe. (d. mălai). Moale şi făinos, vorbind de pere şi ză-moşi (pepeni galbeni). V. nătăfleaţă. mălăluiesc v. tr. Netezesc cu malaua, drişcuiesc. mălăoăle f., pl. tot aşa sau oi. Un copăcel cu flori galbene In struguri, cu fruct capsular şi care creşte pin locuri aride (he-liănthemum). măldăc£sc v. tr. (d. maldac). Infoiez (ftnu) ca să pară mai mult. mălin m. (d. mălină). Olt. Un copăcel rozaceu care creşte pin pădurile umede de la munte şi face nişte drupe negre mari ctt bobu de mazăre aşezate In struguri şi a cărui scoar(ă e amară şi astringentă (prunus pa-dus, cirasus padtts şi padus racemosa). Un fel de vişin mic (cu fructe negre şi amare, cu lemnu roş mirositor din care se fac ciubuce, ţigarete şi bastoane) care creşte pin păduri şi tufişuri (prunus [sau cirasus) ma-halib), numit odinioară antep. Drog, un copac din neamu salclmului. Mălin negru, 1. pafachină, verigar, salbă moale, 2. alt copăcel oleaceu (V. lemn cinesc). Trans. Mălin roş ori numai mălin, mălin şi melin, liliac (syrlnga vu'garis). V. scumple şi călin. mălină f., pl. e (bg. rut. rus. pol. malina, smeură, slrb. mălina; ung. malna). Fruct de mălin. V. călină. mâlură f., pl. i (cp. cu ngr. mituri, gărgăriţă tare roade cerealele), 0 boală a cerealelor produsă de o ciupercă parazită (IU-litia). — Un grăunte de grlu atacat de mă-lură e ceva mai tntunecat la coloare, iar ctnd II strivim, iese un praf negru care pute a peşte împuţit şi care se compune din sporii ciupercii. Ca să ferim grtnele de această boală trebuie să le punam tntr’o solujiune de sulfat de cupru de 2 sau 3$ tn ainte de 50 www.dacoromanica.ro a le semăna. Mătura bălţii, peniţă, o plantă (V. peniţă). La Boc. şi Cdr. m&lură. Şi mbiură (sau molură?). V. şi molotru şi tăciune. 1) mălurâs, -oâsă adj.(d. mal, maluri). L. V. Cu maluri rlpoase. 1) mălurâs, -oâsă adj. (d. mătură). Plin de mălurS; grlu măluros. mămăllgâr m. (d. mămăligă). Fam. iron Om moale, blegan (adică moale ca o mămăligă safi care nu poate molfăi de cit mămăligă). V. covrigar. mămăligă f., pl. i (imit. din silaba ma repetată şi sufixu -ligă ca'n săpăligă, ţăpligă ori bg. râvni-, iuru-, (ucullga, cioclrlie, cucul/ga, cucută. D. rom. vine ngr. turc. mămăligă, slrb. mamăljuga, bş. mama- şi ma-muliga, mămăligă, mamuţi, popuşoi; rut. mamalyga, ung. mămăligă. Cp. cu pap 2. Nu e rudă cu it. miliga, popuşoi). O pastă consistentă făcută din făină de popuşoi feartă In apă şi sare şi care, la ţăranii Români, tine locu pinii. Cantitate din această pastă cit Incape’ntr’un ceaun: doăă mămăligi. Fig. Iron. Om moale ce mămăligă I A pune de mămăligă, a pune la foc ceaunu cu apă de mămăligă, (fig.) a lungi o lucrare care s'ar putea face mai răpede. A prins mămăliga coajă (şi pin urmare s’a'ntărit), s'a obrăznicit ţoplrlanu (fiind-că s’a’ntolit). V. co-leaşă, mandră 2 mălai. mămăruţă f„ pl. e (var. din buburuză, ca şi cucuruz, slrb. kukuruz şi mururuz). Trans. (Bihor). Buburuză. Paparudă. mămutef V. momite, mămulâr m. (din mal vechiu mamele-giu, d. turc. mamelegi şi mu’amelegi, cămătar, d. mamele, ar. mu'amele, camătă, speculă). Munt. Vechi. Negustor ambulant ori şi slăbii care făcea samsarilc şi cămătărie şi vindea şi obiecte de manufactură. — Şi mu-mular şi mimillnglîi. Azi In Trans. mo-mular, negustor de glugi, sape, lopeti ş. a, V. bocceglQ, coropcar, tolbaş, te-lal, cercelar. mămulărie f. Munt. Vechi. Negustoria saa prăvălia mămularulul. mâncie f. Est. Calitatea (ocupaţiunea) de mancă. măndâlâc şi -nâc m. (strb. mănda'a, migdală; bg. mindăl şi migdăl, migdală, mindalak, plantaţiune de migdali; ung. mandula, it măndorla, lat amygdala, d. vgr. amygdăle, migdală). Munt. vest. Bara-bot, alunele. Rădăcină de măndălac (considerată ca ffuet). măngăiâtf n., pl.&Te, mâglă şi mîglă f., pl, e lung.'măngold, măngorlâ, pol. magia [de unde vine rom. magia/; mrus. mageli, germ. mangel, mlat manga, mangana, vir. mangoneaU, praştie: it. măngano, praştie, măngălău ; ngr. mănganon, mângăiăti, d. vgr. măgganon, balistă pe cilindri. V. mangea» Itc, mlnghlnea). Nord. O bucată de lemn crestat ori de tablă de zinc undulată de care se freacă rufele la spălat (Şez. 36, 12). l/n aparat compus din doflă suluri de lemn care, supt apesarea unei greutăţi, netezeşte rufele puse pe o masă (tnlocuit azi cu feru de călcat). măngălul^sc şi măglutesc, v. tr. (d. măngălău şi maglă; pol. maglowaâ, ung. măngolni). Nord. Netezesc rufele cu mân-gălău (magia). măngănfe f. (ngr. mangania, scris -eia. V. mîngiî). Vechi. Farmece, vrajă. mănînc, a mtncâ v. tr. (lat manduco, -ăre, a mitica, d. măndere, a mlnca; it. mangiare, fr. manger. Mănînc e redupiicat, din mîne, cum se zice pin vest. — Mănînc, mănîncf, mănlncă, mîncăm, mlncaţi; mln-ccm; mîncase.n; să mănînc, să mîncăm, V. mandibul). Mestec In gură şi înghit: a m.nea pii.', fructe. Fig. Atac, rod: rugina mănînca feru, apa mănincă malu. Consum, absorb : soba mănincă multe lemne. Risipesc, consum : a-ţi minca averea în petreceri, a min:a banii stalului (a delapida). Sufer, îndur (Iroa): a mînca o bătaie. Mă-nînc dia ochi (sau cu ochii), privesc cu lăcomie. A mîr.ca cuvintele, a le pronunţa rău. A mlnca pe cineva fript, a-1 nimici, a-1 prăpădi. A minca cui-va zilele, capu, viaţa, 1. a-1 nimici, 2. a-1 amărl îndelung. A fugi mincuid pămintu, a fugi foarte răpede (mln-clnd distantele). A mînca borş (triv.), I. a vorbi prostii, 2. a spune minciuni. A-ţi veni să mănînci (o persoană), l. a-ţi plăcea foarte mult (de aici exdamatiuni ca: mînca-l-ar mama I termin de iubire adresat de o mamă unui băiat mic), 2. a uri foarte mult: acest deputat mănlncă Jidani (de aici blesteme ca: mmca-te-ar etniiI). A-ţi mlnca credinţa (ca Ţiganii biserica), a-ţi perde creditu, a nu mai inspira încredere. A-ţi mlnca de supt unghie, a fi grozav de avar. V. intr. Prtn-zesc ori cinez: azi nu mănînc acasă. V. refl. Cinii (saO oamenii) se mănlncă între ei, se bat (saă se ceartă). A le mlnca v. impers. A simţi mlncărime. A te minca palmele, a avea gust să baţi pe cineva. A te mlnca spinarea, a avea gust să fii bătut de cineva. — In nord mtninc. mănos, -oâsă adj. (d. mană). F4rtil, productiv, roditor: ogor mănos. Vacă mănoasă, care dă mult lapte, măntăluţă f„ pl. e Manta mică. măntuş m. (rus. măntus, pol. mientui). Nord. Mihalţ. — Şi mfntuş. (Şez. 1, 118). Şi mlntuş ? mănunchii) V. înm-. mânuchî (vest) şi mănunchi (est) m., pl. uri (lat. pop. manuclus, cl. maniputus, manipul; it manccchio, vfr. manoil, pv. manolh, cat. manoil, sp. manojo, pg. ma-nojo, manolho, molho. Cp. cu genunchi, rărunchi, trunchi). Miner (la cuţit, la sabie). Fascicul, chită, buchet: un mănunchi de flori. — In vest şi mtnuchl şi munuchl, In Olt. mărunchT. Dim. -chel» pl. e, mănunt, V. mărunt. www.dacoromanica.ro mănuşar m. Fabricant ori vtnzător de mănuşi. mănuşă f., pl. I (dim. d. mlnâ, sau d. lat. manucia pl. d. manucium, mănuşă, d. manus, mtnă). Îmbrăcăminte a mtnii şi a fie-cărul deget In parte şi care se întinde ptnă la încheietura pumnului sati puţin mai mult sau (cum poartă damele la bal) ptnă dincolo de cot. Cătuşl de mină. Fascicul, mănuchl, chită, legătură (de in, de ctnepă). A arunca cuiva mănuşa (după obiceiu cavalerilor din evu mediu), a-l sfida, a~l provoca la duel. A ridica mtnuşa, a răspunde la o sfidare, a primi o provocare.— Şi mi-(nord), Iar In Munt. est mt- şi mui mănuşărie f. Meseria de a face mănuşi. Fabrică sau prăvălie de mănuşi. 1) măr m., pl. meri (lat. pop. melus, cl. mălus; it melo). Pomu care produce mere (pirus ntalus saâ malus communis). De florile mărului sau cu ului, In zadar, fără folos: a munci de florile mărului. 2) măr n., pl. mere (din mer, cum zic ptnă azi Mrom., d. lat pop. melum, cl. mă-lum, vgr. melon, dor. mălon; it. mela). Fructu mărului, de formă sferică turtită: mere pădureţe, creţeşti, domneşti. Măru lui Adam, proeminenta care se află la gttu omului supt guşă şi care e formată de carti-laginea tiroidă. Măru lupului, h răsfug, da-lac, 2. curcubetică. Adv. A bate ţe cineva măr, a-l piersica, a-l bate rău (cu vtnătăi, ca pe coaja mărului lovit). A fi sătul ca de mere acre, a fi foarte plictisit de ceva. — Şi mară, pl. mere (Ban). mărâcf V. mărat. mărâmă, V. maramă, mărâr (vest) şi marâr (est) m. ca plantă şi n. ca marfă (ngr. marathrion, dim. d. mărathron şi mălathron, d. vgr. ma-rathron şi mdrathon, de unde şi lat. ma-rathrum ; alb. mardi, măraiă, vsl. molotră. V. molotru). O plantă umbeliferă aromatică culinară (anethum [sau peucedanum) graviolens). mărât, -ă adj', (ca şi it malato şi fr. şi fr. malude, bolnav, d. lat. male habitus, care se află rău, ca beat, cot d. bibitus, că-bitus. Dar cp. şl cu nsl. mărati, a-ti păsa, a te nelinişti). Vechi. Aci Mac. Sărac, sărman, biet nenorocit — In Ban. mărac (după sărac). mărâzf V. maraz. mărăclnâr m. (d. mărăcine). Un fel de păsărică. mărăcine m. (mai vechi -cin şl -clune, d. lat. *marruclna, un fel de mărăcine din *marruca [it. tnarruca, un fel de tufă ghim-poasă], care vine d. marra, hlrleţ de sttrpit mărăcinii. De la vgr. myrlnkinos, -ine, adj. de la myrike, tufă ghimpoasă, nu poate veni din pricina accentului. Cp. cu străchină). Păducel (ctataegus). Porumbel (prunus spi-nosa). In general, ori ce tufă ghimpoasă. — Şi azi -cTune (f.) tn Şez. 4,135, şi 32,76, şi la Stăm. 283 fem.: pustiu vuieşte, mărăciu-nea sună pe trista mormîntl mărăcini? n., pl. uri. Loc acoperit de mărăcini: mărăcinişu de porumbele rămăsese neatins de plug (Sov. 240). mărăcIndSf -oâsă adj. Plin de mărăcini: loc mărăcinos. mărărâş m. O plantă umbeliferă acOa-tică (oenănthe phellăndrium sau phellăn-drium aquăticum). mărciţ m. (cp. eu bg. 'mdcec, mac de clmp). Trans. Cocoşoaică. mărcotâţ, V. macorteaţă-mărdăcisc şi (ob.) -gesc v. tr. (cp. cu mardesc ori cu malaac). Suci. Terfelesc, murdăresc, stric: a mărdăgl o haină. Fig. Ocărăsc, insult: l-a mărdăgit răul — In Meh. mărdăşesc. măre şi (azi In est) mări, interj, de mirare, ca şi măi şi bre sau ca v.zi, uite-te (Pop.): Măre, oare cine a fost ? Da ce-i asta, măre ? \a‘uzi, măre ! (ngr. mori, bre şi vre voc. d. mords [vgr. mordsj, nebun adică „măi nebune, nu fi nebun, ce nebunie e asta?“, de unde şi alb. mori, mre, turc. bg. strb. rut [d. rom.] bre, bg. strb. mdre. V. mă 2). mărise v. tr. (d. mare). Fac mare, sporesc, augmentez: a mări armata, averea, mirarea. Fig. Preamăresc, glorific, laud: a mări faptele cuiva. V. refl. Cresc, sporesc, mă fac mai mare: veniturile s'aă mărit. Fig. Mă glorific. V. majorez. măreţ, -eâţă adj., pl. f. eţe (d. mare şi suf. eţ). Strălucit, magnific, impunător: armată măreaţă. Strălucit, glorios: măreţele războaie ale lui Ştefan cel Mare. Rar. Mlndru, trufaş: om măreţ. Adv. In mod mărej: armata se desfăşura măreţ. măreţie f. (d. măreţ), Calitatea de a ti măref: măreţia mării înfuriate, măreţia domnili unui rege. Rar. MIndrie, trufie, mărfâr n., pl. e. Fam. Tren de marfă, mărgărit n., pl. uri (ngr. margaritis, vgr. -ites, d. pers. mervărid, de unde şi turc. mervarld şi arm. markarid; lat. margari-tum şi -Ha, it. mărgărită şi margherita, fr. marguerite; bg. slrb. mărgărit. V. mărgea! mărgean). Mărgăritar din scoică (Vechi). S m. Mărgăritar (plantă).— Şi măr-gărint (după argint). mărgărltâr n., pl. e (ngr. margari-tdri, de unde şi alb margarităr. V. mărgărit). Perla, o bobită sferică dură şi strălucitoare ca sidefu şl care se află In nişte scoici, mai ales In stridii, şi căreia oamenii vanitoşi li atribue mare valoare şi o poartă ca ornament. Fig. Lucru ori fiinţă excelentă: acest om e un mărgătar. Dinţi ca mărgăritarele, foarte albi şi frumoşi. Un fel de bube (după fr. muguet) care seamănă cu aftele şi pe care le cauzează tn gura copiilor mici rău nutri)! o ciupercă numită oi-dium ălbicans. S. ro. Vest. Lăcrămioare, o plantă (convallaria majalis). Est. Hurmuz, un copăcel caprifoliaceu ale cărui fructe ts nişte bobite albe mai mari de cit mazărea şi care seamănă a mărgăritare (sy.-nphori- www.dacoromanica.ro carpus racemosus saii sympHdria racemosa). Un fel de vtsc (numit şi vise de stejar) care face nişte bohiţe galbene (loranthus euro-paeus).—Scoicile cu mărgăritare se află mai ales In marea Roşie, golfu Persic, împrejurimile Ceylanulul şi, In general, In oceanu Indian pfnă pin Australia. Pescuirea lor se face tn timpu liniştii tnusonilor de nord-est, de la răsăritu plnă la apusu soarelui. Cu-fundătorii, de ordinar negri, se lasă In apă pin ajutoru unei funii de capătu căreia e legat un bolovan, pe care-şi sprijină picioarele. Ei culeg In grabă scoicile pe care le găsesc, le pun Intr’o reţea, scutură funia, şi alţii li trag afară. Unii cufundători ajung să poată sta supt apă mai multe minute, pe când omu neobişnuit de abea ajunge la 40—50 de secude fără să răsufle. * mărgărită f., pl. e (d. mărgărit, după fr. marguerite). Ochiu boului (tătăişă, au-rată), o plantă erbacee din familia compuselor cu floarea ca tufănica saâ ca românită, al hă saii alt-fel (leucănthemum vulgăre saii ehrisănthemum leucănthemum). mărgărltărâl n., pl. e. Mărgăritar mic (din scoică). Boala numită şi mărgăritar. S. m„ pl. el. Alt nume al plantelor numite şi mărgăritar. mărgea şi (est) -gtcă f., pl. e'e (lat. margdlla, mărgean). Boabă sau bobită de mărgăritar, de mărgean, de sidef, de sticlă saii de alt-ceva găurită şi inşirată pe un fir împreună cu altele. Dinţi ca mărgelele (saii ca hur-muzu), din{i ca mărgăritarele, albi ţi frumoşi (De aici se vede că „mărgele" se zicea la început numai celor albe). mărgean n., pl. gene, ca felegene (turc. nord margan, lit. mergan, d. ar. pier gen; ngr. merdzăni, alb. bg. mergan). Coral. mărgelăt, -ă adj. Ornat cu mărgele, ca nişte mărgele, perlat Lină mărgelată (la ol), creafă ca oişte mărgele. mărghTol, V. marghtoi. mărgică, V, mărgea, mărginaş, -â s. Locuitor de la margine> de la hotar. Adj. Locuitorii mărginaşi. mărginean, -că 8. şi adj. Locuitor de la margine (de la hotar). mărginesc v. tr. (d. margine). Pun margine, limitez: a mărgini operaţiunile. Opresc, pun la locu lui, pun cu botu pe labe: l-am mărginit pe acel obraznic. V. refl. Mă limitez, mă mulfămesc cu cit am, mă astlmpăr: mărgineşte-te, chelluUorulel mărgininţT jn.pl. (d. margine. Cp. şi cu slrb. krajina, {ară limitrofă, şi cu numele Ucrainei). Serbia. Ţărani plugari, deci clm-peni, deosebit! de munteni. mărginit, -ă adj. Limitat. Fig. Prost fără inteligentă: om mărginit. mărhâTe f., pl. ălCd. marhă. V. marfă). Trans. Vacă. Mold. Iron. Femele grasă cit o mărhaie, femeie foarte grasă. V. durbe-nlţă, başoldină, talaghir. mări, V. măre. măriăş, V. marlaş 1 şi 2. măricel, -ică adj., pl.ei, ele (d, mare). Fam. Cam mare, destul de mare, puţin mai mare : copiii s’aă făcut măricei. mărie f. (d. mare). Vechi. Azi pop. Mărime, mărire, glorie, maiestate (întrebuinţat ca titlu suveranilor): flfăria Sa domnu, regele, impăratu. mărigş, V. mariaş 1 şi 2. mărime f. (d. mare). Calitatea de a fi mare : mărimea pămintului, focului, bucuria. Amplitudine, întindere. Grosime volum, dimensiune. Calibru, capacitate. Mărime de inimă, de suflet, mărinimie. Fig. Fam. Persoană însemnată, personagiâ distins: a sta la masă cu mărimile. * mărinimie f. (d. mărinimjs). Calitatea de a fi mărinimos, generozitate. * mărinimos, -oăsă adj. (d. mare şi inimă, după lat. magnănimus saii fr. magna-nime). Generos, darnic, uitător de insulte : un boier mărinimos. Adv. Cu mărinimie. mărire f. (d. măresc). Acţiunea de a saii de a se mări: mărirea veniturilor. Glorie, demnităţi, onoruri: pofta de măr ir el Rar. Mlndrie. Mărire ţie Doamne I Fii lăudat (glorios), Doamne I (Te deum laudamus). mărlşâr, -oară adj. Măricel. 1) mărit m. (lat. măritus [d. mas, măris, bărbat, mascul], de unde şi it. marito, fr. mari, V. mascur). Vechi. Bărbat, sof. Mire. 2) mărit, -ă adj. (d. măresc. V. mare 2). Glorios, plin de mărire: măritu împărat. Titlu cu care te adresai odinioară domnului : mărite doamne (Măria ta) 1 3) mărit, a -ă v. tr. (lat marito, -ăre, d. maritus, bărbat sof; it. maritare, pv. cat sp. pg. maridar, fr. marier). Căsătoresc (vorbind de fete). V. refl. Mă mărit. V. fnsor. măritiş n., pl. uri. Căsătoria unei fete, mări tare. măriuţă f., pl. e (d. mămăruţă, după numele Maria). Nf. Buburuză. mărmeziQ, V. marmazlQ. mărmuriQ, -ie adj. Rar. Cu vine ca marmura. Alb ca marmura. mărşăluTâsc şi mărşuT^sc v. intr. (d. marş; rus. mariirovăti, ung. marsolni, germ. marschieren). Merg In marş militar, mărtâc, V. martac. mărtăcel m., pl. ei. Martac mic. mărturie f. (vgr. martyria, de unde şi bg. marlârita). Declaratiunea saii depozitiunea unui martur. Dovada, probă, semn : Dacia e mărturia tenacităţii romane. Confesiune : mărturia credinţei. Medalie saii cruce metalică comemorativă care se distribue celor ce asistă1 la un botez creştinesc ortodox. □ e mărturie, de formă, nu In realitate. mărturiseălă f., pl. eli. Mărturisire, mărturisesc v. tr. (după martur şi mgr. martyrd, ar. emartyrisa, de unde şi vsl. marturisatl, bg. ma/tiriivam), Declar www.dacoromanica.ro spun ceia ce cred, ce ara văzut, ce ara auzit saâ ara fScut: marturu a mărturisit drept, criminalii aă mărturisit crima, imi mărturisesc păcatele la preut (mă spovedesc). Declar, admit, recunosc: mărturisesc un botez iătru iertarea păcatelor (Sim-bolu credinţei). Ascult spovedania unui penitent : preutu l-a mărturisit. V. refl. Mă spovedesc, Imi spun păcatele. mărturisire f. Acţiunea de a saa de a se mărturisi, declaraţiune, confesiune. mărturislt6rf -oăre adj. şi s. Care mărturiseşte. Confesor (al credinţei). Mârtir : sfintu Mi’iail Mărturisitoru (23 Mai). mărţlşâr m. (dim. d. mart 1)- Numele popular a IUI Martie (Rar). N., pl. oare. Mart, breloc pe care-1 poartă fetele la glt de la 1 Martie până la 1 April tn credinţă că nu le va plrli soarele, mărunchl, V. mănunchi, mărunt şi mai rar (Ban. Mold.) mă-nunt, -ă adj. (lat mlnătus, [ca canătus, cărunt], part a. minâere, a micşora, d. minor, mmus, mai mic, mlnimus, cel mai mic; it minăto, venetian menao, sard. minudu, pv. menut, fr. menu, sp. menudo, pg. miudo. V. a-mănunt, minut). Mic: griu mărunt, praf mărunt, băni mărunţi, parale mărunte. Scund, mic de statură: om mărunt. Fig. Neînsemnat: afaceri mărunte, lume măruntă. S. f. şi n. pl. Mărunte (sub-Inţ. parale), bani schimbaţi tn bani mai mici, de ex. franci In gologani, aur sau hlrtie tn argint: nu l-am plătit, că n'aveam mărunte sau: schimbate), multe şi mărunte (subtnţ. ucruri), variate, diferite: mi-a povestit, am văzut multe şi mărunte. Adv. In mod mărunt: a tăia varza, a tunde, a scrie mărunt; a ploua mărunt (cu picături mici şi dese); a fugi mărunt (cu paşi mărunţi). mărunt&Te şi (vest) mănuntăle n. pl. (lat minutalia, lucruri mici, tocătură de legume, pl. d. mlnutal, lucru mic, d. mlnătus, mărunt; it. minutaglia, pv. menudaio, vfr. menuaille, cat. menudall. Cp.cu bătaie,vlnăiale, canalie, funeralii, reprezalii, rusalii. V. mărunt). Vechi. Lucruri mici, mărunţişuri, fleacuri. Azi. Părţile mărunte din trup (ficatu, inima, rinichii ş.a.): ciorbă de măruntaie. In măruntaiele pămintului, foarte adine tn pămtnt. mărunţel, -ică adj., pl. el, ele (d. mărunt). Foarte mărunt: aliciurl măruntele, om măruntei. Adv. In mod măruntei: fuge măruntei. Mărunţica craîuluî, o horă, populară şi melodia ei. mărunţisc v. tr. Fac mărunt (tăind, sfărămlnd): a mărunţi pămintu ta grebla.— Şi inm- şi am-. Vechi mărunlez şi -jez. mărunţiş n., pl. uri (d. mărunt). Lucru mic, fleac (propria şi fig.): a da mărunţişuri la spălat, a te ocupa de mărunţişuri. Pl. Marchidănie, marfă compusă din mici obiete de toaletă (ată, ace spelci, panglici, nasturi ş. a.). Cu mărunţişu! in detalia: a vinde CU mărunţişu. — In est şi -ţuş. MAS mărunţlşăr m. Negustor de mărunţişuri, marfagia coropcar. Rar. Negustor care vinde In detalia. mă-sa f., gen. mă-sel. Fam. Pop, Mama-sa, mama sa. măsâr m. (după germ. tischlir, d. tisch, masă). Trans. Bart>. Ttmplăr. măscăresc v. tr. (d. mascara; strb. maskariti). Vechi. Maschez. Vechi. Azi Ban. înjur. Azi. Bas. Murdăresc. V. refl. Munt. Mă cert cu înjurături, cu trivialităţi: se certau, se măscăreau cu misiţil (CL. luniu 1910, 432). măscări f., pl. (d. mascara). Mold. E t. Mascarale, vorbe obscene. — Vechi şi măscării, povestiri obscene. măscărici m., pl. tot aşa (d. mascara). Vechi. Bufon, paiaţ, clown. Azi. Fig. Om neserios. măsculisc v. tr. (d. mască). Munt. Pop. Sulemnesc. măscuroâle f., pl. tot aşa. (d. mascur). Suc. Scroafă. măseă f., pl. ele (lat. maxllla, falcă, d. măla [ca axilla d. ala, aripă, V. supsuoară] ; it. mascella, piemontez masseila, pv. ntaisselle, vfr. maisselle, sp. mtjiila; ngr. masila. V. maxilar). Dinte molar, dinte cu care mesteci. A trage la măsea, a bea ţeapăn (vin, rachiu). A nu pune mincare nici pe o măsea, a nu te sătura cu cit ai avut de mtncat. măsel&r m. (d. măsele). Numele pop. al lumii August (Rar.) Măselarită. măselâriţă f., pl. e (d. mâselar). O ţllantă solanee foarte veninoasă şi narcotică şi întrebuinţată de popor contra durerii de dinţi (liyoscyamus niger). — Şi nebunarifă. măslâd şi -ig, V. maslad. măslin (vest) şi măslin (est) m. (d. măslină). Un arbore oleaceu perpetua verde care produce măslinele (tilea europăea) — Măslinu era tn vechime simbolu înţelepciunii, păcii, abundantei şi glorjii. măslinâr m. Negustor de măsline (Epitet ironic Grecilor şl negustorilor In general). — In est ma-. măslină (vest) şi măslină (est) f., pl. e (vsl. măslina, măslin, d. maslo, unsoare; bg. măslină, măslină. V. maslu). Fructu măslinului (o bobiţă), din care se stoarce unt-de-lemnu. măslinet şi -niş, n., pl. uri. Livadă de măslini. — In esbma-. măsliniii! -ie adj. (d. măslină). De coloarea măslinei-crude, un fel de verde deschis apropiat de galben. — In est ma-. măslulisc v. tr. (d. maslă). Pregătesc cărţile de joc amesteclndu-le şi desctntln-du-le (fermectndu-le tn ainte de a începe să ghicesc). Aşez cărţile de joc sau le fac vre-un semn ca să ciştig eâ ctnd voi juca. Fig. Falsific : a măslul o alegere. V. şuier. www.dacoromanica.ro măsdr (vest) misur (Olt.) şi măsur (est), a măsură v. tr. (lat. menstiro, ăre; it. misurare, pv. cat. sp. pg. mesurar, fr. mesurer. — Măsor, măsoară; să măsoare). Iau măsura: a măsura o bucată de pinză, o moşie. Străbat, percurg: a măsura cu paşi rari camera. Examinez, apreciez ui-ttndu-mâ de sus plnă jos: tn ainte de a se tncăiera, adversarii se măsuraă unu pe altu. Apreciez, evaluez: a măsura dificultăţile întreprinderii. Pun o măsură, regulez, moderez: a-ţi măsura cheltuielile, vorbele. Bat cu bătu, croiesc (Iron.): a măsura un hoţ cu bastonu. V. refl. Mă pun cu, mă compar cu, mă iau la luptă ori la întrecere, ies la concurs: a te măsura cu cineva. măsdrişte f.Est. Rar. Măsurătoare, măsurat, -ă adj. Regulat: pas măsurat. Fig. Circumspect: ton măsurat. Adv. Cu măsură: a vorbi măsurat, măsură f., pl. i (lat. mensura, d. metiri, mensus, a măsura ; it. misura, fr. mesure, sp. mesura. V. Imens, dimensiune). Unitate convenţională aleasă p. a afla (a şti ctt e de mare) pin comporatiune o cantitate o întindere, o forţă; unitatea de măsură pentru lungimi e metru. Dimensiune: a lua măsura unei haine. Cantitate care serveşte ca măsură: în această butelie incap cinci pahare, această butelie se umple din cinci pahare. In metrică, cantitatea de silabe cerute de ritm ţ acest vers n'are măsură. în muzică, tact, împărţirea duratei unui clntec tn părţi egale, care-s indicate In mod sensibil tn executiune. Fig. Precauţiune, dispo-zitiuni: s'au luat măsuri p. prinderea hoţilor, e rău că nu iei nici o măsură contra furturilor. Margine, limită, moderaţiune": asta întrece ori ce măsură, acest om vorbeşte (bea, mănincă) fără măsură. A fi In măsură de (ori să) a fi tn £tare, a putea. A avea doăă măsuri, a trata tn mod diferit persoanele său lucrurile identice: acest om are două măsuri: una pentru el, alta pentru adversari. A umplea măsura, a împinge lucrurile la extrem. A-ţl da măsura, a arăta ce poti face. Peste măsură, mai mult de cit trebuie, prea : nu trebuie să bel peste măsură. Pe măsură ce (fr. ă mesure que), tn proporfiune şi tn acelaşi timp: căru{ele se umpleau pe măsură ce soseau. măsurătoare f., pl. ori. Operaţiunea măsurării pămintului sau şi a altor lucruri. masurăt6r, -oâre adj. şi s. Acela care măsoară. S. ra. Cotar (o omidă), măsuţă, V. mesuţă. măşcât şl (est) ma-, -ă adj. (din mă-ciucat, de unde s'a făcut *măcicat, apoi mâş-cat, ca obişnuiesc, paşnic, veşnic din *obicl-nuiesc, *paclnic *veclnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, flori, picături şi litere): numele Jlorilor celor măi maşcate Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mascat, a scrie cu litere mari, nu puchinos — |n Ban. „cu fire rare", mătanie, V. metanie. mătase (Munt.) Tran. mătăsă (Olt.), şi matăsă (Mold. f. (lat. malaxa şi me-•taxa, mătase brută, d. vgr. mătaxa şi mi-taxa, fuior de măt se; it. matassa, fuior, legătură de fire, pv madaisa, vfr. madaise [nfr. matasse d. it.), sp. madeja, pg. madel-xa. D. rom vine ung. matisz). Fir suptire şi lucitor produs de un fel de omidă numită pop. glndac (greşit zis verme, dupăfr.) de mătase (in zool. bombyx). Ţesătură (stofă) făcută din asemenea fire: rochie de mătase (V. borangic). Firele care attrnă din ştiu-letele de popuşoi. Mătăsică, tortei. Pl. mătăsuri, feluri de (stofe, de haine de) mătase. Mătasea broaştei, lina broaştei. V. Ifnă. Matase artificială, matasă făcută din celuloză — Qlndacii de mătase Is aduşi din China. Ei se nutresc cu frunze de dud (de unde vine numele judeţului Tutova, renumit odinioară pin mătase). China, Japonia, Italia, Francia şi Spania prodUc astăzi multă mătase. Un painjin carnivor halabea, care trăieşte In Madagascar, produce o mătase gălbuie foarte fină şi mai rezistentă declt a glndacilor. Acest painjin poate fi crescut uşor, dar numai tn regiunile tropicale Fiecare halabea produce 3-4 sute de fire de 4-5 ori din zece tn zece zile plnă la moarte. Omida bombyx e mai grea de crescut şi inferioară In privinţa economică. Industria acestei mătăsi e tn plin progres la şcoala profesională din Tananarivo (1920). In ultimu timp a'nceput a se creşte şi'n America un painjin numit koba, care produce un fir din care se ţese o mătase foarte frumoasă. mătăcină f., pl. I, şi mătăcTune f. (bg. măteâina, -iâina şi oâina, melisă, d. matka, matca albinelor,1 slrb. matiânjak, rus. mdtoinik). Est. Melisă.l — Mătăcină In Neam. Rom. Pop. 4,239 şi 29a mătăhălă (vest) şi mata- (est) f., pl. e (ung. mătoha, stahie, d. ceh. mătoha, nsl. matoga, stahie, cu term. ca'n poghibală. V. motohol). Monstru colosal, namilă, nanie, arătare luminoasă o matahală se vedea pin întuneric. Fig. Om prea voluminos, colos. — Mai rar mătăhânle (după dihanie) şi (Trans.) mătăhute. V. mogil-deaţă. mătăhăfesc şi metehăT£sc (est) şi mătănăT^sci -noltesc, şi -lăltesc (vest v. intr. (după matahală, d. ung. ma-tikălni, matatni, motonozni, a orbocăl). Bă-lălăiesc, mă clatin: beţivu mergea mătăhăind, lucrurile mălăhăiaii in car. Moţăi (de somn ş. a.) V. măhătesc. mătăhălos, -oăsă adj. (d. matahală). Mastodontic, corpulent, voluminos: trup mătăhălos. — Şi măliălos, mătăhuz (Trans.) şi mătăuz (Munt. Ttst) n., pl. e şi ari (rus. motovtăz, fir, legături, d. mol, motdk, fuior, fascicul, şi v£a-zăti, a lega; rut. motuz; pol. motovaz, lanţu de la vfttelniţă, ceh. motoas, motovous, parte din fuior). Sfeştoc. Fascicul de ramuri cu care se amestecă laptele tn căldare la sttnă. Ba) c’un şomoiog de măturat cuptoru. www.dacoromanica.ro mătălălesc, V. mătăhâîesc. mătăluţă, V. mata. , m&tSnil^sc şi -oTisc V. mătă-hălesc. mătăsâr m. (d. matasă). Fabricant sau lucrător de matasă. mătăsărfe f. Fabrică sau magazie de mătăsuri. Mare cantitate de matasă. Pl. Haine de matasă: damă îmbrăcată numai In mătăsărli. mătăsfcă t., pl ici şi ele (dim. d. matasă). Stofă de matasă mal ordinară, amestecată cu aţă. Matasă, tortei. mătăsâs, -oăsă adj. (d. matasă). Ca matasa: păr mătăsos. mătlmână, V. nătimană. mătrăcâr m. (d. matara şi infl. de turc. matrak. V. matrapaz). Munt. vest. Negustor care vinde ploşti, doage, doniţe, sare, grlu, mălai, coade de topor şi alte lucruri necesare agriculturii. V. mămular. mătrăgună f., pl. e (cp. cu alb. matărgonă, mandragură, d. gr. mandra-gdra, de unde, probabil, şi it. martagone şi sp. -on şi -ona, crin de pădure). O buruiană solanee veninoasă tn toate părţile ei (ătropa belladdnna), numită şi iarba codrului şi beladonă, din ale cărei frunze se scoate atroplna. — La Cant. mandragâră. mătrăşise (est) Şi motroşisc (vest) v. tr. (vsl. sirb. po-trositi, a cheltui mult, a risipi, a consuma; troSiti,a fărămiţi.P. schimbarea iul p In m, cp. cu posac-mosac ş. a.). Fam. Expediez, fac să dispară, consum, cheltuiesc, măntnc, pap: a mătrăşi nişte bani, un om (a-l ucide sau a-l depărta), o casă (vlnzlnd-o şi cheltuind banii). — In Şez. 32,107, motr- (Suc), acoper. mătreâţâ f., pl. e/e (d. *mătureaţă. adică „aruncată de mătură"). Necurăţenie compusă din pelicule ca o tărlţă care se face pe capu omului. O buruiană acuatică (peplis părtula). Un lichen filamentos care atlrnă de ramurile brazilor şi altor copaci (tisnea barbăta). Confervă.ltna broaştei, matasa broaştei (V. lină). mătrfee f, (lat. mătrix, -icsi. V. matrice). Colici la copiii mici. Granat, piretru. mătur) a -ă v. tr. (d. mătură). Curăţ cu mătura : a mătura curtea, camera, hornu. înlătur gunoiu cu mătura: a mătura gu-noiu. Fig. Iron. înlătur, dau afară: au fost măturaţi de acolo. Curăţ locu, liberez: cind vom mătura tara de Jidani ? mătură f., pl. i (vsl. metla, din *metila; slrb. metla, bg. rus. metlă. a. t. V. omăt) smetie. Cp. cu măgură-mlglă). Unealtă făcută din ramuri de copăcei (V. tîrn) şi mai ales din vlrfuri de mei tătăresc legate la un loc şi care serveşte la înlăturat gunoiu de pe pardosea',ă sau din curte (Clnd e de păr se numeşte perie). Mei tătăresc (V. meT). Altă plantă kdchia [sau chenopă-diumj SQopărla). măturător, -oâre s. Care mătură stradele. Măturător de hornuri hornar, co- şar. S. f., pl, ori. Maşina de maturat stradele (Această maşină are o perie mare cilindrică care se Invlrteşte). măturătură f., pl. i. Efectu şi modu măturării. Lucru măturat, gunoi. V. tîrno-meată. măturică f., pl. ele, şi iţă f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină. mătuşă (est) şi -uşe (vest) f., pl. i (rus. mătuska, mămucă, d. mati, mamă. D. rom. vine rut. matiiSa. mătuşă. Unii II derivă d. lat. ămita cu sufixu -uşă, ceia ce e greu!). Sora tatălui sau a mamei. Epitet respectuos unei femei mai bătrlne, mai ales In popor (V. păpuşă). — Fam. tuşă : Ifişa Marina. măţâr m. (d. maţ). Lucrător la mătărie. Negustor de mate pentru- clrnaţi. măţărfe f. La tăietoare, locu unde se depun, se curăţă, se păstrează şi se vlnd matele. măzâc, -ă adj. (pol. mazacz, mlnjitor). Est. Rar. Murdar. S. m. Cant. Scriitoraş, scriitor ignorant, mtzgălitor. V. posac. măzăcfe f. (d. măzac). Est. Rar. Murdărie. Scriere de om ignorant. măzănâTe f. (cp. cu rus. măzannvl, -aia, uns, -ă). Nord. Unflătură, bolfă (de ex., pe truncniu unui arbore). — Pop. ma-. V. bănănaîe. măzărât, -ă adj. (cp. cu mazăre). Munt. Rts măzărat, ris silit (de exemplu, de frică), Adv. A ride măzărat. V. mtnzeşte, sardonic. măzărfehe d. (dim. d. mazăre). Numele mai multor plante leguminoase^ papi-lionacee, ca oraşnifa (lathyrus [niger, odo-ratus, plantyphyllos, pratensis, tuberosus/, drobus [niger, variegatus, vernu.tj şi vicia [dumetorum, lathyroides, sativa]) ş. a. Ţlr-ţlră. V. prat. măzgălrfsc, V. mîzgălesc. mea, pron. posesiv f. d. mefl (lat. mea): casa mea, casele mele. mia f-, pl. mele. Est Rar. Mia. meală, V. mîală. * meândrlc, -ă adj.(ea 2 silabe). Tortuos, ca riu Meandru [Frigia, Asia Mică]: Unii meandrice, meâser, V. meser. meazi-zi f., gen. miază-zi’ei (mează din amează şi zl). Sud.— In vest mTază-zl. mează-noâpte f-, gen. mează-nopfli (mează din amează şi noapte). Nord. — In vest mTază-noapte. * mecanic, -ă adj. (vgr, mehanlkos, d. d. mehane, de unde şi lat. măchina, fr. ma-chine, maşină. V. macin). Relativ la legile mişcării şi ale echilibrului. Care se face pin munca mlnilor sau a maşinilor: artele mecanice. Machinal, produs pin mişcare (nu pe cale chimică) : digestiunea e o operaţiune mecanică. S. m. Persoană care, ştiind mecanica, inventează, construeşte saii conduce maşini (Acel ce conduce o maşină se www.dacoromanica.ro numeşte şi maşinist). S. f., pl. 1 şi e. Acea ramură a matematicii care ştudiază mişcarea şi echilibru puterilor motrici şi a maşinilor : d’Abembert fa unu din fundatorii mecanicii. Carte de mecanică: Mecanica Iul Laplace. Mecanica cerească, care studiază teoria mişcării stelelor. Adv. In mod mecanic. Ca o maşină, fără să cugeti: acest elev spune lecfiunea mecanic. V. dinamic. * mecanlzăz v. tr. (d. mecanic; fr. n:i-caniser). Fac asemenea unei maşini. Înzestrez cu multe maşini de luptă .- a mecaniza o armată. V. motorizez. * mecanizm n., pl. e (d. mecanică). Ma- ?:inărie, combinaţiunea pieselor destinate să unctioneze împreună : mecanizmu unui ceasornic . Fig. Totalitatea organelor unui corp viu : mecanizmu corpului omenesc. Reiaţiu-nile mijloacelor destinate să producă un efect, structură, felu de organizare: mecanizmu unei limbi, unul guvern, unul serviciu. mecesc v. tr. (slrb. meciti, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (rorbind de merele căzute, de vitele lovite ş. a.). V. ptersic 2. mec£t n, pl. e şi uri (turc mecid. d. ar. tnesgid, loc de rugăciune geamie ţnică, de unde vine şi sp. mezquita, it. meschita, fr. mosquette şi mosquie, moscheie; ngr. men-dzetî, bg. slrb. rr.eiit, ung. mecset). Vechi. Geamie mică. Numele vechiului cimitir turcesc din Bucureşti : strada Mecetului Iron. Consistoriu bisericesc. — La Dos. migit. mecieşi V. măcieş. mecterhEknea, V. meterhanea. med şi mted n., pl. uri (vsl. medă miere, vin; bg. slrb. med, rus.med, pol. miăd, miere, rudă cu germ. met şi vgr. mithy, băutură ameţitoare). Idromel, o băutură făcută din apă şi miere fermentată: Din mursă, după ce s’a lăsat să fearbă mustu, setare mied (VR, 1908, 2, 259). — Şi azi In nord m:d. * medălie f. (fr. midaitle, d. it meda-glia, d. metqllo, metal; sp. medalia, pg. me-dalha). Bucată de metal, de forma unei mo-nete, bătută tn onoarea unei persoane safi tn amintirea unei eveniment şi care se dă şi ca decoraţiune ori recompensa p. vitejie In război safi ca distincţiune la studiu safi concursuri. Fig. Reversu saă dosu medaliii, partea grea, urltâ, defavorabilă a unui lucru saă defectele unei persoane care tn colo are calităţi. * medailez v. tr. (d. medalie; fr. midail-ler). Onorez dăruind o medalie. * medalion n„ pl. oane (fr.'midaillon, d. it, medaglione, augm. d. medaglia, medalie; sp. medalion, pg. medalhăo). Giuvaier care se tnchide şi se deschide, care poate avea tn el un chip şi care se poartă de femei la gtt. medăn şi medeăn, V. maidan, medeleân, -că adj., pl. enl, ence (rut. medelsăn, box [etnej.; rus, medel&ănka so-băka, zăvod, dulău). Est. Rar. Robust. medelnlcâr ni. (d. tnedelni(ă). Vechi. Un boier de un rang neînsemnat care-i turna domnului apă de spălat tn ainte de a se pune la masă şi-l servea la masă; mai pe urmă, numai un titlu rămas ptnă supt Regulamentu Organic. V. stolnic şi ma-taraglQ. medelnlcereăsă f., pl. ese. Nevastă de medelnicer. medelnicerie f. Funcţiunea (saă titlu) de medelnicer. med^lnită f., pl.e (vsl. mledlenica, ban, lighean, d. miedienu, de aramă, mledl, aramă; rus. miednica,ban de aramă,gologan, căldare; ung. medence, melence, lighean. Cp. cu vel-niţă şi virtelniţă). Vechi. Lighean. * mediali -â adj. (lat. medialis, d. me-dium, mijloc). Gram. Care e tn mijloc» saă tn ăuntru euvlntului, vorbind de sunete saă de litere, ca l In lat. scala şi r tn rom. scară. S. f. O mediată, o literă medială. Adv. La mijloc: literă aşezată mediat. * mediani -ă adj. (lat. medianus,d.me-dium, mijloc.). Situai tn miiloc: linie mediană. Anat. Vine mediane, care-s la suprafaţa antebraţului, tn număr de trei. S. f. Geom. într'un triunghi, linia dreaptă care uneşte un vtrf al triunghiului cu mijlocu la--turii opuse. * mediat, -â adj. (din imediat). Care nu e In legătură directă (imediată) cu altu: cauză mediată. !n vechiu imperiu germanic, principe (saă stat) care nu avea fiefu direct de la Împărat Adv. Rar. In mod mediat * mediatizez v. tr. (d. mediat). Fac mediat, fac să nu depindă direct de tmpârat, vorbind pe principi şi ţările lor tn vechio imperifl germanic. * mediator( -oăre adj. şi s.Mijlocitor, care intervine ca să stabilească un acord’ * mediaţiune f. (lat. med id fio, -dnis), mijlocire intervenirea cuiva ca să producă un acord. — Şi -ăţie. 1) * m£dlc, -ă s. (lat medicus, adj. şi s.). Vindecător, persoană care-I scapă pe alţii de boale. Fig. Timpu e marele medic. V. doctori vract. 2) * m6dic,-ă adj. Al mezilor, de la Mezi, din Media (Persia). Războaiele medice. Intre Greci şi Perşi (504-449 tn ainte de Hristos). * medlcâbll, -ă adj. (lat. medicabUh, d. medico, -ăre, a vindeca. V. re-med-labil). Remediabil, care se poate vindeca: boală medicabilă. * medical, -ă adj. (fr. midical, d. lat. medicus adj, şi s.; it. sp. midico, adj. şi s.). Relativ la medicină saă la medici, de medicină, de medici: cărfi, societăţi medicale. Adv. Din punct de vedere al medici nei-sau al medicului: a vorbi medical. * medicament n„ pl. e (lat. medicamentam). Remediă, leac, substanţă care vindecă. Fig. Procedură p. a vindeea: munca e medicamentu plictiselii. www.dacoromanica.ro * medicamentă!*, -ă adj. (lat medi-dtcamentarius). Relativ Ia medicamente: eoda medtcamentar, * medicamentai v. tr.(fr.midlcamen-t’r). Rar. Daii medicamente unul bolnav, tratez cu medicamente, * medlcamentds, -oâsă adj. (Iat, medicamentosus), Care lucrează ca medicament: substanţă medicamentoasă. * medicăstru, -ă s. (fr. midicastre, it. medicastro, Iron. Medic saâ medică care nu ştie bine medicina. * medicaţiune f. (lat. medtcătio, -dnis). Acţiunea de a vindeca, întrebuinţarea unui medicament, tratament: medieaftunea leprei e tncă nesigură. — Şi -âţie. * medicină f., pl. e (lat. medicina [sub-tnţ. ars, artă], d. medicinus, de medic). Ştiinţa saii profesiunea de medic: student ori doctor tn medicină, a profesa medicina Sistemă medicală: medicina omeopatlcă. Medicină legală, care serveşte justiţiil şi poliţiii. * medlcinăl, -ă adj. (lat. medicinalis, d. medicina, medicină, medicament). Care conţine o substanţă vindecătoare: ricinu e o plantă medicinală. Calfe are medicamente: drogherie medicinală. * medlco-legâl, -ă adj. Relativ la medicina legală. * medico-veterinăr, -ă adj. Relativ la medicina veterinară. * midie f. (d. medii, ca fr. moyenne, d. moyen, mediu, mijlociii). Lucru, cantitate care e la mijlocu altora. Număr care arată valoarea pe care ar avea-o fie-care parte a unei sume dacă aceste părţi ar răminea egale fără să se schimbe suma: media Intre 7,8 şi 9 e 8. Media proporţională intre doăă lungimi, lungime care poate ocupa locu celor doi medii tntr’o proporfiune tn care cele două lungimi date ocupă locu extremilor. * ipedlevăl, -& adj. (d. lat mediam aeram, evu mediu; fr. midiivat). Din evu mediii, al evului mediu: istoria medievală 476-1453 după Hristos). Fig. Barbar, autori-ar: apucături medievale. * medievist, -ă s. Istoric care se ocupă tn special cu evu mediii. Adj. Revistă medievistă. * medliz v. tr. (d. mediu; it. mediare; lat mediare înseamnă „a împărţi tn do viă, a fi la mijloc"). Mijlocesc, stabilesc un acord Intre alţii. * tnedimn n., pl. e (vgr. midimnos). La vechii Qreci, baniţă egală Cu 25 de litri şi 82 c. I. * midiocrităte f. (lat. mediticritas -ătis). Calitatea de a fi mediocru : mediocritatea tn literatură e insuportabilă. Avere mică, dar suficientă: a trăi In mediocritate Prostie: om de o mare mediocritate. Om prost: te-aă întrecut toate mediocrităţile, amice I * mediâcruş -ă adj. (lat medlocris şi mediicris, d. medius, mediii; fr. midiocre, it. mediăcre). Care e tntre mare şi mic, tntre bun şi prost, dar mai degrabă prost: carte mediocră, om mediocru. Adv. In mediocru, cam prost; a picta mediocru. * meditativ, -ă adj. (Ist. meditativus). Aplecat spre meditafiune, dedat meditatiuni-lor, gtnditor, visător: spirit meditativ. * meditatbr, -oâre s. Greşit tld.preparator (acela care prepară an elev ca să ştie lecţiunile). * meditaţiune f. (lat. medit&tio -dnis). Acţiunea de a metita, de a te gtndi, de a reflecta. Scriere despre un subiect religios, moral ori filosofic: .Medita/lunile’ luiDescartes. Un fel de elegie, contemplatiune poetică a trecutului: .Meditaţiunile' lui Origore A-lexandrescu. Acţiunea de a ajuta un elev să tnveţe lecţiunile (Corect e preparaţiune). — Şi -âţie. * mediterân, -ă şi -nâQ, -ie adj. (lat. mediterrăneus, d. medius, mijlociii, şi terra, ţari, pămtnt. Cp. cu subteran). Al mării Mediterane: clima regiunilor mediteranee e caldă şi uscată. Marea mediterană (saii ca s. f. Mediterana), marea dintre Europa, Asia şi Africa. — $i mediteranean (fr. midi-terranien). * meditiz v. intr. (lat. miditor, -ări). Cuget adtnc: a medita tn singurătate. V. tr. Supun unor reflexiuni, unui examin Interior: a medita un adevăr. Cuget la, proiectez, plănuiesc: a medita o evadare. * midia, -le adj. (lat medius, mijlociu. V. mei Şi intermediar). Mijlocii), la depărtare egală tntre extremităţi: înălţime medie (V. medie). Qram. Care, tn unele limbi, ţine şi de activ, şi de pasiv şi arată acţiunea subiectului asupra iul singur, ca rom. mă glndesc (v. refl.). In istorie, timpu dintre anii 477-1453 (termin întrebuinţat tnttia oară de Hristofor Kellner, profesor universitar la Halle, la 1688). S. n. Fiz. Spaţiu tn care se află un corp: aeru e mediu tn care trăieşte omu. Fig. Persoanele, animalele, împrejurările tn mijlocu cărora trăieşti: a trăi Intr'an medii intelectual, a te adapta mediului (a te acomoda nevoilor). Persoană care, tn operaţiunile spiritiştiior pune oamenii tn legătură cu spiritele. medreăg, V. bedreag. * meduiăr, -ă adj. (lat medullaris. V. mădular, măduvă). De măduvă, al mâ-duvei: substanţa medulară. Os, canal medular, care are măduvă. * meduză f., pl. e Gat Medăsa, vgr. Mi-dnsa, numele unui monstru mitologic). Zool. Polip marin de forma unei mase gelatinoase. V. celenterat, acalefă. * meetlng n., pl. uri (cuv. engl. care se pronunţă mittnl, dar pe care Romtnii tl Citesc cum e scris). Barb. Întrunire publică politică, socială saii religioasă. * mef (tic, -ă adj. (lat mephliicas; ngr. mefitikds). Puturos şi vătămător, vorbind de duhori (emanaţiuni): gaz mefitic. V. ml**-matic. ' * megafdn n, pl. oane (mega- din megalitic şi -fon din telefon) Cornet care amplifică vocea (ca cel inventat de Edison), un fel de trombă tn care vorbeşti ca să fii auzit de departe. www.dacoromanica.ro * megalitic, -ă adj. (d. vgr. migas, gen. megălu, mare şi lithos, peatră). Compus din petre mari: dolmenil, cromlecil şi menhiril ts monumente megalitice. * megalomân, -ă s. şi adj. (megalo-din megalitic şi -man). Care se sileşte să pară şi se crede mai mult de cit este, mlndru, ţanţoş: politică megalomană. « * "megalomanie f. (megal- din megaloman şi manie). Mania de a face pe marele. * megalosâur m. (megalo- ca tn megalitic şi vgr. saâros, şoplrlă). Geol. Un fel de şoplrlă colosală care trăia In formaţiunile jurasice şi cretacee. — Şi -zăur (după fr.). * megatârlQ m. (d. vgr. migas, neutru miga, mare, şi therion, feară, animal). Geol. Un gen de mamifere edentate mai lungi de 5 metri şi mai înalte de 2 şi care trăiau In epoca terţiară şi cuaternară a Americii, megiăş (vest) şi meglâş (est.), -ă adj. (sirb. migaS, vecin, alăturat, d. miga, hotar, med, Intre, vsl. mezdu, Intre, rudă cu lat. medius, mijlociu, mediu. De aici şi ung. megyis, regional, mesgis, vecin, megye, regiune, comitat, judeţ, mesgye, hat, hotar de de vie. Formele rom. ar. putea veni şi d. ung., mai ales că tot acolo vine şi răzeş, V. mejdlnă, mezulnă, prl-mejdle. Cp. cu lăiaş). Vechi. Mold. Vecin, limitrof. Munt. S. m. Proprietar de pămlnt, moşier, (de pe la 1550) mic coproprietar (După actele privitoare la hotărnicii, vlnzări, jurători şi mar-turl, „megiaş" «ra tot una cu „boier" (Giur. 45 şi 50], MegiaşiI formau boierimea fără dregătorii şi aâ dispărut In rtnduriie clăcaşilor şi ţăranilor fără pămlnt [Giur. 70]. Cp. şi cu moşnean, care înseamnă şi .moştenitor", şi cu răziş, care înseamnă „părtaş", adică „la moşie"). megidie f. (turc. megidli). o decorafi-une turcească Infinţată la 1851 de Abd-ul-Megid. ’ 1) megieşesc, -eâscă adj. De me-giaş, Cp. cu urieşesc. 2) egleşâsc(mă) v. refl. (d. megiaş ; slrb. megasiti a mărgini). Mă mărginesc, .mă învecinez. V. intr. Vechi. A megieşi, a fi vecin cu cineva. megfeşfe f. (d. megieş). Est. Vecinătate- mâhăţ şi -Yâsc, a -f v. intr. (imit. Tot aşa, vsl. mekaii, germ. meckern, vgerm. mechzen, lat. miccire, vgr. mekăomai). Be-hăiesc, fac mehehi, vorbind de oi şi capre. * meharfst m. (tr. mihariste, d. ar me-hart, un fel de dromadar deprins să alerge răpede). Călăreţ pe cămilă cu un gheb (întrebuinţai şi In armata franceză din Africa). mehânght, -ghe adj., pl. tot aşa (turc. mehenk, di ar. mehakki, peatră de încercat metalele preţioase (V. scandălă); ngr. meingi, bg. mehenk). Est. Fam, Şiret, priceput — jn Munt. rar mehângher, -â■ mehlâm n., pl. ari (turc. mehlem,unsoare, d. ar, merhem, d. ngr. mălagma, V. amalgamă). Vechi. Unsoare. Fig. Balsam. mehmendăr, V. mlhmandar. mehter m, (turc, mehter, d, pers. mih-ter, şef). Vechi, Muzicant militar turcesc, mehterhaneă, V. meterhanea. mehtup n„ pl. uri (turc. [d,ar.] mektub). Vechi. Scrisoare oficială turcească. — Şi mehlTup şi mlctup. mehtupcid m. (turc. mektupgu, scriitor, secretar general al unui minister, al unei provincii, al marelui Vizir). Vechia Scriitor la divanu domnesc. met m. ca plantă şi n., pl. ari, ea marfă (lat. milium, pop. melltum, it. miglio, pv. meilh, fr. mii şi millet, cat. mill, sp. mijo, pg. milho). O plantă graminee care face nişte boabe sferice de 2-3 milimetri, originară din Asia (panicum miliăceum). Alte varietăţi de mei mai slnt: metu păsăresc (panicum ca-pillăre, originar din America de nord), pă-ringa sau dughia, bursoaca saâ mohora saâ costreiu, sămînţă de canari ş. a. (In ainte de introducerea popuşoiului, meiu era ce-realu din care se făcea mămăliga şi constituia nutrimentu principal al Românilor şi, mai In ainte, al Daoilor. Hi şi varietăţile lui ts excelente plante de nutreţ. Curăţate de coajă, se numeşte pisat. V. pasat şi mălai). Met tătăresc (numit şi bălur, cos-trei, mătură şi sorgo), altă graminee.de forma popuşoiului, dar ceva mai înaltă, din ale cărei vlrfuri se fe fac mături şi ale cărei seminţe se daâ ca mlncare păsărilor (sorgum vulgare saâ holcus sorgum, cu varietatea sorgum halepsnse saâ holcus [ori andropăgonj hale-pensis). V. gaollan. metdăn şi meTdeăn, V. maTdan. melmendâr, V. mlhmandar. mejdină f., pl. i şi e (vsl. meidina, bg. -nă interval, crăpătura, d, metdd, brazdă lată finală, mezdu, Intre. V; mezulnă, primejdie, megiaş). Olt. Mezuină, hat, răzor, răstav, hotar lat tntre ogoare (rev. I. Crg. 7, 155). — Fals mâjdlnă la Cdr. mejdln^sc şi -endsc (mă) v. refl. (d. mejdină) Olt. Mă mărginesc, Is hotar la hotar, mejdrâsc, V. mlzdresc. mejdrfnă, V. mejdlnă. mei (est) şi mTel (vest) m., pl. met, miei lat agn&llus [dim. d. agnusj, de unde s’a ăcut mHel apoi flel [cum se zice şi azi pop. In est], apoi miel, mei; it agnello, pv. ag-nel, fr. agieau. V. mTa, mioară). Berbece In primele luni după naştere: meiul blind suge la două mume (Nec. Let. 2,257). Carne de mei: a mlnca mei, Fig. Fiinţă bllndâ şi bună: an mei de om. • melanc6llc, -ă adj, (vgr. melagholl-kâs). Cuprins de melancolie. Tnst, descurajat. Care inspiră o vagă tristeţă : clntec melancolic, a clnta melancolic. * melancolie (f. (vgr. melagholia, d< milas. milan, negru, şi holi, fiere, minie lat. melanchâlia, it. melancolia şi mai des. malinconia ; fr. milancolie). Stare morbidă de tristeţă şi de descurajare. Tristetă vagă www.dacoromanica.ro * melasă f.. pl. e (fr. mdlasse, d. sp. melaza, d. miel, miere). Substanţă sirupoaşă care rămine după rafinarea zahărului: din melasele de trestie de zahăr se face rom. melc m. (din mai vechiu melci, ca copac din copaci, iar melci prescurtat din cobelcl, cubelcl, cucumelct, a. t. D. rom. vine bg. milcev, milco, pol. malz [Bem. 2,33]. V. culbec). Vesf. Culbec. Arg. S. n., pl. uri. Vertebră. Vechi, azi Cov. melcT, pl. iuri, drbita ochiului. V. bourel şi ghioc 1. meleăg (ea dift.) n„ pl. uri (ung. mel-lik, împrejurime, vecinătate; mellik-ăgy, loc vecin). Nord. Fam. Locuri, regiuni depărtata: ce cauţi pin meleagurile istea ? V. buhazurT, coclaurY podgheazurY. meleăndră) V. buleadră. melest£d n., pl. ele (cp. cu melestuiesc şi cu ung. menesztO, ciomag. V. şi Dac. 3, 722). Nord. Făcălet- melestuY^sc v. tr. (ung. melleszteni, a jumuli, a iupui). Trans. Fam. Bat, buchisesc, chelfănesc. melâz n., pl. uri (turc. melez, ar. meles, amestecat). Est. Sec. 19. Stofă de mătase amestecată cu bumbac. * mellac£3, £e adj. (d. milia, Un gen de arbori din Asia şi Oceania cu scoarţa febrifugă). Bot. Din familia meliil, un gen de plante monocotiledonate, ca mahonu (acaju). S. f,. O meliacee (sublnţ. plantă). mellăn m., pj. ieni (cp. cu madelean). Nord. Hojmalăii, zaplan, om înalt şi robust. melfc n., pl. e şi ari (ung.?). Munt. vest. Obicei, nărav : cal cu melic. Olt. Bubă cauzată de călărie. mellcâs, -oâsă adj. (d. melic). Munt. vest. Nărăvit, care are melic. Melicos de oameni, doritor de societate. * mellf£r, -ă adj. (lat. millifer, melli-fera, d. mei, mellis, miere, şi ferre a purta). Bot. Care produce miere şi e vizitat de albine : flori melifere. melfn, V. mălin. * mellnftă f., pl. e (d. vgr. melmos, de coloarea gutuii, d. milon (kydânionj gutuie). Chim. Un exploziv foarte puternic format din acid piric şi descoperit de chimistu Tur-pin: cu melinită se încarcă obuzele. * mellno n. (d. fr. melin, un fel de stofă de ltnă ?). Munt. Mul. melisă f., pl. e (nşr. şi vgr. milissa, albină, d. mili, miere; it. melissa, fr. milisse. Acc. arată că e ngr., nu germ. ori rus). Dodă plante erbacee labiate foarte aromatice şi plăcute albinelor şi numite şi mătăciune, iarba stupului şi roinifă (1. melissa offici-nalis, 2. dracociphala'm moldăvicum). Din frunzele de dr. mold. fac călugării cunoscuta apă, esen(ă sau licor de melisă. numită simplu melisă. Frunzele de mei. off. Is medici-cinale. V. cătuşnlcă, Isop, mintă. 1) m£liţ> a -ă, V. ameninţ. 2) m£llţ şi 6z, a -â v. tr. (d. melifă). Sfărtm cinepa saâ inu cu melita. Fig. Fam. Bat straşnic. Bleotocăresc, trăncănesc, ftecă-resc, vorbesc mult: toată ziua melifa din gură. Dos. Clipesc (adică „mişc des pleoapele*). mellţă f., pl. e (rus. midlica, m&ălka şi mtalo, melifă, unealtă de sfărâmat cinepa, d, m&ati, a sfărâma (ctnepă, in], vsl jnenti-minon, a comprima; pol. mledlica şi miadlica, me-liţă). O unealtă compusă dintr'un băţ cu un capăt fixat şi cu un capăt mobil care se apucă cu mtna şi pin presiunea Iul zdrobeşte ctnepa saâ inu pus dedesupt tntre făl-cele şi desprinde firele (V. BSG. 1933, 322). Fig. Iron. A-fi merge gura ca melifa, a vorbi multe şi de toate şi a nu mai sllrşi. V. hadarag. mellţeălă, V. amenlnţeală. * melddlc, -ă adj. (fr. milodique, it. melddico). Care are melodie, In opoz. cu armonic: frază melodică. Adv. In mod melodic. » melodie f. (vgr. melodia, d. milos, membru, cadenţă a frazei muzicale, şi odi, ctntec, ctnt. V. come-, hazmo-, păroşi tragedie). Şir de sunete care plac urechii. Fig, Şir de vorbe, de fraze plăcute urechii. * melodl6s, -oâsă adj. (d. milodieux, ii melodioso).Melodic, plin de melodie: me-lodiosu cintec al privighetorii. Adv. In mod. melodios: a cinta melodios. * melodist, -ă s. Muzicant care compune melodii, care se Interesează mai mult de melodie: Bellini e mai ales melodist. * melodramatic, -ă adj. (d. melodramă). De melodramă: ton ,melodramatic. Adv. In mod melodramatic : s'a sinucislme-lodramatic. melodrâmă f., pl. e (compus d. vgr. milos, ctnt, ctntec, şi drăma, dramă). Altădată, dramă cu muzică instrumentală. Azi, dramă populară cu emotiuni puternice. * melopeTe f., pl. el (vgr. melopoiia, d. milos, ctntec şi poiio, fac ; lat melopoeia. V. epo- şi onomato-peTe). La vechii Greci, totalitatea regulelor compunerii muzicale. Azi, ctntec ritmic care acompaniază o declamaţiune. Fig. Recitativ, ctntec monoton. * meloman, -ă s. şi adj (Compus d. vgr. milos, cintec, şi -man. V, manj. Care iubeşte cu pasiune muzica. * melomanfe f. (d. vgr, milos, ctntec> şi -manie. V. manie). Manie de muzică- * membrână f., pl. e (lat. membrana). Peliţă, ţesătură suptire carelaco{iere*unror-gan saâ se tntinde de la un loc la altu :'ratele au intre degete o membrană Care serveşte la înotat. Falsă membrană, ţesătură anormală care se formează pe mucoase la unele inflamaţiui, ca la difterie. * membrands, -oăsă adj. (d. mem-brtmă; fr. -aneux).’ De natura membranei: ţesut membranos. www.dacoromanica.ro * membru n., pl. e (lat. membrum). Mădular, dependentă a unui corp: mtnile şi icioarele is membre ale corpului. Fig. ie-care parte a unul period ori unei fraze. Fie-care parte separată pin semnu egalităţii tntr’o ecuaţiune. S. ffl. (fem. membră, ca şefă). Fie-care persoană din care se compune o societate, o familie: membrii Academiii. * memento n. fără pl. (cuv. lat. care înseamnă „adă-ti aminte"). Semn făcut p. aducere aminte. Cărticică care cuprinde pe scurt părfile esenţiale ale unei ştiinţe ori ale unei chestiuni: memento de chimie. * memorâbll, -ă adj. (lat memorabi-lis, d. mimoro, -are, a aduce aminte). Demn de 'amintire: 1 luptă memorabilă. Adv. In mod memorabil. * memorând n„ pl. e şi urt (lat. me- morandum, care trebuie amintit d. mimoro, -ăre, a aduce aminte). Notă diplomatică care conţine expunerea sumară a stării unei chestiuni. Însemnare sau carnet cu însemnări p. aducere aminte . * memoriâl, -ă adj. (lat memorialist Care ajută memoria, care aduce aminte monument memorial S. n., pl. e (lat memoriale). Memorifl, registru, lucrare In care-s însemnate lucrurile de care vrei să-ţi aduci aminte: Memorialu din Sflnta Elena (o carte scrisă de Las Cases despre Napoleon I). Memoria care serveşte ca instrucţiune tntr'o afacere diplomatică. Registru (jurnal) al unui comerciant sau bancher. Monument comemorativ. * memârie f. (lat memoria, rudă cu mens, minte). Facultatea de a-ti aduce aminte, de a ţinea minte: memoria se cultivă exercitlnd-o. Amintire, aducere aminte (Rar): s'a şters din mintea lor memoria acelor fapte. Amintire, reputaţiune bună sau rea despre ceva safi cineva : un guvern de tristă memorie. Din memorie, pe de rost, pe din afară: a spune din memorie. * memdriS a. (fr. mimoire [s. m.], de la mimoire [s. f.J memorie). Scriere care expune pe scurt o chestiune: memoriu unor negustori. Hlrtie cu sumele datorite p. lucrări safi furnituri. Expunerea faptelor unui proces. Disertaţiune erudită ştiinţifică sau literară: a citi un memorii la Academie. PL Scriere despre evenimentele la care ai luat parte sau ai fost martur, memorial: „Comentariile" lui Cezar s’ar numi mai exact „Memorii". Culegere de lncrări a unei societăţi savante, anale, cronică: memoriile unei academii. * menadă f., pi. e (vgr. mainăs, mai-nădos, d. malnomai, fs furios, din aceiaşi răd. cu mania, manie; lat măenas, măe-nadls. V. mlnle). Mit. Bacantă: menadele tl uciseră pe Orfeă. Fig. Femeie furioasă, cu spiritu turburat * menangâră şi -J^r4 X pl. e (fr. minagire). Gospodină, femeie care admi- nistrează, casa ei. Econoamă, femeie care administrează casa altuia sau un spital, un internat. * menagerie şi -jerie f. (fr. me'naeerie). Animale sălbatice vii ţinute tn cuşti şi duse din loc In loc ca să le vadă lumea (Clnd nu-s purtate pin lume, se poate zice grădină zoologică): menageriile-s ceva barbar. * menaj n., pl. uri şi e (fr. minage, d. lat. pop, * mansionălicum [devenit mais-nage, mina gel, d. manire, mansum, a ră-mlnea. V. manslune). Barb. Gospodărie, căsnicie, conducerea internă a unei case: femeile îngrijesc de menaj. Mobilele şi celelalte obiecte ale căsnicii!: aici e un menaj întreg. Persoanele care compun 6 gospodărie, familie: in această casă-s două me-jurl. * menajez v. tr. (fr. minager, d. mi-nage, menaj). Cruţ, economisesc, feresc de risipă, stricăciune ori osteneală : a menaja averea, banii, sănătatea, căruţa, catu, trapa. Produc, procur, facilitez : a menaja o întrevedere. Tratez cu atenţiune, cu bllndeţă: a menaja copiii. Imi menajez vorbele, vorbesc puţin sau cu prudenţă. * mencicdv n., pl. oave (d. numele propria Mencicov). Un fel de palton cu gaică la spate (ca mantalele), la modă pe la 1890. mencYiinâ, V. minciună. * mendlcltâte f. (lat mendlcitas, -ătis, d. mendicus, cerşitor). Cerşitorie. mendre f., pl. V. mandră 2. mene pron. V. mine. menesc v. tr. (vsl. minieti, mtenili, a socoti, a crede. V. po-menesc). Ursesc, destinez, predestinez : soarta l-a menit să fie martnar, era menit morţii. Urez, doresc, prezic : i-a menit fericire. Vechi. Socotesc (consider) ca saă In: a meni tn greşeli. A meni cărţile (de joc) sau bobii, a-l aşeza p. ghicit şi a te gtndi la ceia vrei să se prezică. A meni a ceva, a prezice pin semne, a face a, a trage a, a cobi: motanu meneşte a frig (că s'a culcat după sobă), acest copil meneşte a rău (că tot plinge), a hoţ, a calic, a soldat (că se joacă de-a soldaţii), a om mare. — La Con. 273: Cine le ml-neşte ziăa tn care se tnturiucă ? * menestrel m., pl. li (fr. minestrel, d. lat ministerialis, servitor, meseriaş, d. mi-nisterium, oficiu, meşteşug). In evu mediu, poet sau muzicant care mergea din castel In castel ca să clnte. V. jonglor, trubadur. * mene, thekel, fares 'V. mane, thekel, fares. mengheneă, V. minghinea. * menhfr m. (celtic menhir, d. men, peatră, şi hir, lung). Monument megalitic compus dintr’o peatră colosală înfiptă vertical In pămlnt. V. megalitic. * meninge n., ca Taringe (vgr. minigx şi minigx, gen. minigeos, f.). Anat. Numele celor trei membrane (dura-măter, arachnoi-dea şi pia-măter) care Invălesc creieru şi măduva spinării. V. taringe şi larlnge. www.dacoromanica.ro * meningită f., pl. e (d. meninge). Med. Boala inflamatiunii meningeluimeningita tuberculoasă e de ordinar mortală. meninţ, a -â, V. ameninţi * menlpeil, -6e adj. (lat. menippius, vgr. mehlppeios, d. ci nicu Menip, In sec. UI In ainte de Hr.). Sătiră menipee, sâtiră In proză amestecată cu versuri, cum a scris la Greci Menip, la Romani Varone, la Franceji Pithou cu Rapin, Passerat şi Leroy (1594). menire l. (d. menesc). Soartă, destin. menit, -ă adj. Ursit, destinat, hot&rlt menltură f., pl. i. Prezicere. Felu de a meni. * menolâglB, V. mlnologhlon> * menopauză f., pl. e (vgr. mân, lună, ţi paăsis, pauză. V. amenoree). Med. încetarea definitivă a menstruelor. * menstrual, -& adj. (lat menSlrualis, d. menstruus = mensualis, mensual). Relativ la menstrue: flux menstrual. * mgnstrue f. sau n. pl. (lat. minstrua n. pl.). Flux sanghin mensual la femei (period, soroc). * mensual, -ă adj. (lat mensualis, d. mensis, lună, vgr. min, ser. măs, got mina, germ. mond, engl. moon. V. minei, alma-> nah, semestru, bl-mensual). Lunar, pe lună, care se face o dată pe lună: revista, plată mensuală. Adv. A plăti mensual. * mensurâbll, -ă adj. (lat mensura-bilis. V. măsură). Care se poate măsura. V. comensurabil. * mensurabllltâte f. (d. mensurqbil). Calitatea de a fi mensurabil. * mental, -ă adj. (lat. mentalis, d. mens, mentis, minte). Al mintii, al spiritului: o-perafiune mentală. Alienafiune mentală, nebunie. Restrictiune (sau rezervă) mentală, V. restricţlune. Adv. Din punctu de vedere al mintii. In gtnd: a sosoti mental. — Fals mintal. * mentalitate f. (d. mental). Fel de minte, mod de a cugeta, spirit: mentalitatea copiilor. * mântă, V. mintă, * menţin, -Ot, a -eă şi ţine v. tr. (fr. maintenir, d. main, mină, şi tenir, a finea’ V. ţin). Ţin fix (la un loc, tn aceiaşi stare), păstrez: acest lemn menţine echilibra celorlalte, văpseaăa menţine fera. Fig. Păstrez: a menfinea un regulament. Continuu a afirma, repet: menţin ce am zis. * menţionez v. (d. menţiune; fr. nten-tionner, it. menzionare). Fac menţiune, amintesc, semnalez: a menţiona un nume, un fapt. * menţiune f. (lat. mentio, -ânis, rudă cu minte şi amintesc). Acţiunea de a aminti, de a semnala, de a cita: a face menţiunea anul fapt. Menţiune onorabilă, tntr’un concurs. distintiune acordată după premiile cele dinţii. * menuet n, pl. e (fr. menuet, d. menu, care e lat miniitus, şi rom. mărunt. V. ml-navetă). Un vechi dans tn trei timpuri, cu paş mărunţi, de un caracter grav, cu reverenţe Intre cavaler şi damă: menuetu era în. vogă pin seculu XVIII. Melodia după care se dansează. Bucată (de ordinar pe s|<). care vine după un adagio sau andante Intr’o sonată, sinfonie ori alt-ceva. menzil n„ pl. uri (turc. [d. ar.] menzil). Vechi. Poştă (casa, oficiu, căruţa, caii)- — Ş> mezll, mlnzll şi mlzll (de unde şi numele oraşului Mizil). — Ca adj. menzilesc, poştal. menzIlgiB m. (turc. menzilil). Vechi-Poştaş. menzllhaneă şi -nă f., pl. ete, ale (turc. menzilhane.). Vechi. Casa poştei, merâs şi merâz, V. miraz. * mercantil, -ă adj. (it.mercantil, d. it mercantile, d. mercante, comerciant V. co-merclil, marchidan). Comercial. Fig. Venal, care e dispus să vlndă ori-ce, numai bani să iasă : spiritu mercantil al Jidanului. * mercantlllzez v. tr. (d. mercantil)-Consider ca marfă: Jidanu mercantilizează toate. V. comercializezi * mercantilism n. Acţiunea de a trata toate ca marfă. merced, V. mtreed. * mercenăr, -ă adj. (lat. mercenarius şi, mal bine, mercennarius, d. merx, mercis, marfă). Care se face pe bani: om,\ sotdat mercenar. Avid de clştig: suflet mercenar. S. m. Soldat care se luptă pentru acela care-i dă leafă (nu pentru patrie), lefegiu. Fig. Mercenar al condeiului, acela care (chear contra convingerii lui) scrie la ziar^pţgtfu cel ce-1 plăteşte. * mercerie f. (fr. mercerie, d. mercier, marchidan, d. lat. merx, mercts, marfă). Mar-chidănie. merchez n, pl. uri (turc. [d. ar.] merkez, centru, capitală, cartier general, corp de jandarmerie ; bg. strb.-merkez, politie). Rar azi. Punct esenţial. A şti mercheza la ceva, cuiva, a şti, cum să mlnuieşti, să procedezi, a şti rostu. A-fi veni la merchez, a-ti veni la Indemtnă (la socoteală), a-ţi Conveni. V. ogod, truc. * mercur n. (lat Mercurius, numele zeului comerciulul, d. merx, marfă). Chim. Idrar-gir, un metal mono- şi bivalent, alb ca ar-gintu, lichid, p. care îi işi zice poporu argint viâ. îngheaţă la 402., are o densitate de 13,596 la 02. şi o greutate atomică de 193.8. La + 3605. ferbe dînd vapori veninoşi. Se găseşte In Spania, Austria,% California, de ordinar tn stare de sulfură, numită şi cinabru. Se întrebuinţează la facerea aparatelor de fizică, termometrelor, barometrelor, la pus pe dosu oglinzilor şi mai alesjla scoaterea aurului şi argintului, cu care se aliază uşor formlnd amalgame. Se întrebuinţează şi In www.dacoromanica.ro medicină. Dar toate sările lui Is toxice, şi absorbirea lor produce dc multe ori o intoxicare particulară numită idrargirizm. mercurî (est) şi miercuri (vest) f, (d. lat. Mercuri, Intonat Mircuri, sublnf. dies, ziua lui Mercur; it. mercotedi, pv. mercres şi dimercre, fr. mercredi, ven. mircare, sard. mircuris. sp. mUrcoles). A patra zi a săp-tămlnii. Sfinta Mercuri, o sfintă din poveşti. — P. Mercuri şl Mercurea. V. lunT. * mercuriali -â adj. (lat. mercurialis). Care conţine mercur; săruri mercuriale. Făcut cu mercur: fricfinni mercuriale. Cauzat de mercur: salivafiune mercuriali. S. f. O plantă euforbiacee numită pop. slăbănog şi trepădătoare, fiindcă are proprietăţi laxa-tive (mercurialis annua), şi brel sau buruiană clnească (mercurialis perennis). In vechime, In Francia, adunare a corpului judiciar ţinuţă In prima Mercure după vacantă şi In care prezidentu ţinea un lung discurs despre mersu justiţiii. Discurs pe care-1 pronunţă azi tn Francia prezidenţii la deschiderea tribunalelor şi curţilor. Fig. Ocară, mustrare severă. m£re, pl. d. măr 2. mereâ f., pl. ele (turc. ar. mer’a, păşune, ca belea d. bela; bg. meret. V. mirişte). Dobr. CImpie. pajişte: mereaăa moşlii, me-reaua salului. meregiQ m. (turc. meragy. V. merea). Dobr. Jitar, ptndar. — Şi miragiQ (Neam. Rom. Pop. o Mrt. 1918, 2). meredeQ n., pl. ele (ung. merSediny, vas.de scos apa, d. meritai, a scoate apă, şi ideny, vas. Cp. cu cercată, ciorpac, pos-fat). Est. Ciorpac (microg, tlrboc) mic de scos din năvod peştele prins. Coş de nuiele de ţinut tn apă peştele viu (V. juvetnlc). — La Da mi şi Cdr. greşit cu înţ. de „bri-ghidău". meremet n„ pl. uri (turc, ar. meremet, reparaţiune; ngr. meremiti). Rar azi. Repa-raţiune (mai ales la case). meremetlseâlă f., pl eli. Rar azi. Acţiunea dc a meremetisi. meremetisesc v. tr. (d. meremet', ngr. meremetizo, aor. -mitisa). Rar uzi. Repar (mai ales casele). mereii, -£Te adj., pl. f. tot aşa (cp. cu ung. meră, curat, absolut). Vechi. Continuu, întins, imens : codri merel, păduri mereie (şi azi In Trans.: cit e dealu de mereu). Pod mereii (şi azi In Serbia), pod permanent, stabil, fix (nu umblător). Est. Lemn mereu, lemn rătund, obleţ, nedespicat (V. drughinar). Adv. Continuu, neîncetat, tntr'una: ploua mereii. Trans. Ban. Olt. încet, domol: stăi mereu I merg, mers, a m^rge v. intr. (lat. mergere, a cufunda, apoi „a se cufunda tntr’un desiş ori tn întuneric, a înainta, a merge". După perf. mirsl, s’a făcut * mergere, şi de aceia a rămas e curat, că, din mergire, s’ar fi făcut a tnierge. — Să meargă. V. imersiune, submergiblt. Cp. cu şterg). Umblu,mă duc dintr'un loc Intr’altu: a merge mal încet, pe jos, călare, cu căruţa. Umblu, frecuentez: acest copil n'a mers incă la şcoală. Curg, continuu: leafa îi merge pe Vacantă. Am curs, umblu, Is primit: banii vechi nu mal merg. V. tr. Străbat: a merge un drum lung, o sută de chilometri: V. impers. A fi permis, posibil: asta nu merge. A trece timpu: cu cit merge, cu atlta e mai rău. A merge bine, rău, a progresa (prospera), a scădea (a decădea, a slăbi sau a sărăci): elevii merg bine cu studiile, bolnavu cu sănătatea. A-fl merge bine, răi, a prospera, a scădea : bolnavului Ii merge bine cu lapte, florilor cu apă. A-fl merge la suflet (safi la inimă), a-ţi plăcea foarte mult: aceasta apă rece ml-a mers la tnimă, vorbele mele l-au mers la inimă. A merge anapoda sau pe dos (un lucru), a avea rezultat opus dorinţei, a nu reuşi. A merge tn vint, a se risipi fărâ folos: munca lui a mers tn vint. Merge ? merge bine ? se poate ? e permis ? meri, pl. d. măr I. meridă f., pl. e (ngr. merida). L. V. Părticică (din prescură). * meridian, -4 adi. (lat meridianus, de amează, de mează-zi, d. meridies, amează, din *medi-dies, d. rAidius, mijlociu, şi dies, zi, compus ta ţi rom. mează-zi. V. post-merldlan). De amează: timpu meridian, Umbră meridiană, aceia pe care o au lucrurile la amează. Înălţime meridiană, înălţimea unui astru deasupra orizontului ctnd trece la meridian. Lunetă meridiană, lunetă a cărei axă optică se poate îndrepta In toate direcţiunile In planu meridian al locului tn care e instalată fără să iasă din acest plan. Linie meridiană, linie presupusă că e trasă pe suprafaţa pămintului, de la nord la sud, In planu meridian al unui loc. S. f. Meridiană, linia meridiană. Afe-ridiana unul loc, intersecţiunea planului meridian al acestui loc cu orizontu. Meridiană timpului mijlociu, curbă trasă tn prejuru li-niii de amează pe un cadran solar şi care arată ameaza tn timp medifi pentru fiecare lună. S. n., pl. e. Meridian, mare cerc presupus că trece pin cei doi poli şi că împarte pămlntu tn două emisfere. Meridian ceresc, care trece pin axa lumii şi zenitu observatorului. Meridian terestru, care trece pin axa pămtntului si linia verticală a unui loc. Primu meridian sau meri-dtanu de origine, acela de la care începi să socoteşti longitudinea. Meridian magnetic, plan vertical care trece pin centru pămintului şi direcţiunea acului magnetic orizontal. * meridional, -ă adj. (lat meridiona-lis). De mează-zi, de sud, austral: regiunile meridionale, dialect meridional. Subst Locuitor din sud. mârIT (mă), a- & v. refl. (cp. cu strb. meriţi, a măsura). Munt. vest. Mă cosesc (vorbind de cai tn mers): caii mi s'au me-riat (CL. 1911, 583). www.dacoromanica.ro merindâre f., pl. ări. Trans. Şervet In care se duc merindele. merinde f. pl. (lai merinda, prlnz, d. merire, a merita, a clştiga; it. merinda, o-jină, prtnz intermediar tntre amează şi seară; pv. merendo, vfr. marende, sp. merienda. D. •rom. vine ung. meringya, rut. merinde, slovac merenda). Proviziuni, mlncare luată pe dram. — In Trans. şi Mold. ndrd e fera. sing. (ca încălţăminte): purttnd merindea lai săracă (VR. 1911,8,222). — P. pl., cp. cu colinda. * merlnds n., pl. ari (fr. mirinos [de tinde şi turc. merjnos], care e sp. merino, pl. merinos, adj. care califică un fel de berbeci spanioli cara vara pasc In munţi, adică nomazi)- Berbece de rasă spaniolă. Postav din ltna acestor berbeci V. spanc. merfş n., pl. ari. Livadă de meri. merişdr m. (d. măr). Cimşir, o plantă lemnoasă perpetuu verde (laxas sempirvi-rens). Coacăz, cocăzar, un copăcel perpetuu verde care creşte pin sttnci şi produce nişte boabe roşii comestibile numite „merişoare" (vaccinium vitis idaea). Un fel măr care face mere mici ctt vişinele şi cu coadă foarte lungă (pirus baccata). Pervincâ. Scoruş sălbatic (Buc.). Perişor (plrola secunda). Alte plante cu acelaşi nume. S. n., pl. oare. Fruct de merişor. mirişte) V. mirişte. 1) * m^rlt n., pl. e (lat. meritam, merit). Valoarea unei persoane sau acţiuni: om, carte, i operă de merit. 2) * merit, a -â v. tr. (d. merit s. n.; lat. merito, -ăre, a ctştiga pin muncă, d. merire şi meriri, a merita, a ctştiga). Is demn de: a merita o recompensă saă o pedeapsă, ori-ce scrisoare cuviincioasă merită răspuns. A binemerita de la patrie (lat. de patria bene mereri), a merita recunoştinţa patrii! p. mari servicii. * meritoria, -fa adj. (lat. meritorius, care aduce ctştig, profitabil). Care are merit, vorbind de fapte: fapt meritoriu. Adv. (Rar). In mod. meritoriu. * merltds, -oăsă adj. (d. merit s. n.J. Plin de merit, vorbind de persoane: un tânăr meritos meriţi, -te adj. V. mTerld. mgrlă (est) şi mT^rlă (vest) f., pl. e (lat mirula, it. pv. cat. merla, fr. merle, sp. mlrla, pg. melro). O pasăre şuierătoare înrudită cu sturzu, neagră şi cu ciocu galben.— In Bucov. şi Trans. nord mlrlă, (]. B. 121). tn Mac. /Urlă. merlfB, -ie adj. mYeriil. mertâY (est) şi mterlbl (vest) m., pl. tot aşa. Masculu nierlei. ■ merluţă f., pl. e. Merlă mică. Răcovină, o plantă, mermezlil, V. marmazlQ. mers n., pl. uri (d, merg). Acţiunea de a merge: l-am văzut in mersu mei spre casă. Umblat, modu de a merge: pasu, trapu şi galopa is mersuri ale calului. Mişcare, circulatiune : mersu trenurilor. Mişcare de mecanism: mersu ceasornicului. Fig. înaintare, curs, dezvoltare, evoluţiune : mersu unei boale, unei afaceri, unor idei. Mers armenesc (Mold-), gebea, un mers legănat al calului. V. buiestru. mertepea f-, pl. inuzitat ele (turc. [d. ar.] mertebe, grad, rlnd). Rar azi. De la mertepea, pe rtnd, de-a rindu, de la început : a lua treaba de la mertepea, a lovi de la mertepea. mertic n, pl. e (ung. mirtik [d. vsl. miera, măsură], de unde şi strb. mărtik, iar de aci ngr. mertiktin. V. merţă). Un vas de mărime variabilă de luat uiumu la moară si de pus tn sac (cam 1—2 kg.). Porţiune, tain: merticu de ovăs al cailor, de ptne al soldafilor. Vechi. Rentă, venit. Fig. Contra-lovitură: lasă, că-i dau eă merticu l Soartă, ursită, parte: aşa i-a fost merticu t—Şi mirtlc şi mYertlc (in est, pop. îfertlc). V. cofer, cupâ. merţă f., pl. e (nsl. mierea, ung. merce, d. vsl. *mierica, dim. d. mlera, măsură, d. mleriti, a măsura. V. mertic, nemeresc). Est. jumătate de chilă. Trans. (mlrtă). Ferdelă.—Vechi mTertă şi mlrtă (Let 2, 34). V. chilă 2. meruTgsc, V. mlruYesc 2. mes m. V. meş. * mesager, -ă s. (fr. messager, fem. -g&re, d. message, mesagiu). Persoană tri-measă cu o veşte, anunţător. * mesagerie f. (fr. messagerte). Serviciu de trăsuri, trenuri, vapoare p. transportu mărfurilor şi călătorilor. Transport râpid, trimetere răpidă. * mesâglB n. şi -ăj n., pl. e (fr. message, d. vir. mes, trimes, care e lat. mtssus. V. trimet). Însărcinarea de a duce o veste sau un pachet: a fi însărcinat c’un mesagiu. Lucru trimes (veste sau pachet): a primi un mesaglă. Comunicaţiune oficială tntre puterea executivă şi cea legislativă sau tntre cameră şi senat Mesagiu tronului, scrisoare adresată de rege corpurilor legiuitoare, mesârnlţă, V. meserniţă. mese, a meşte v. tr. (lat. mîscire, pop. * miscere, a amesteca [de ex., vinu tn pahar], — Mese, meşti, meşte, meştem, meşteţi, mese ; să mească; mescind; (inuzitat) mescăt). Vechi. Torn. mescătoăre f., pl. ori (d. mese). Vechi, Găleată, ciubăr, mescătdr m. (d. mese). Vechi, Paharnic. * meschin, -& adj. (fr. mesquin, d. it. meschino, care e ar. maskin şi meskin, sărac). Calicos, sărăcăcios, prea economic: gospodărie meschină, prlnz meschin. Fig. Ignobil: sentimente meschine. Adv. In mod meschin: a te purta meschin. * meschinărie f. (d. meschin, după tr. meschinerie). Economie prea mare. Fig. Lipsă de nobleţă, purtare de om meschin. www.dacoromanica.ro meschi'it, V. mlschiif. * meseân, -că s. pl. eni, ence. (d. masă, mese). Persoană care ia parte la masă (la prtnz, la cină). — Şi comesean, * mesentăr n., pl. e (vgr. mesinteron şi mesenlirion, d. misos, mijlocia, şi interon. intestin, V. mislt şi enterită)- Anal. In-doitura peritoneului care (ine In pozitiune diversele părţi ale intestinelor. — Şi mei-(după ir.). V. eplploon, mură 2. * mesenterlc,-d adj. (d. mesenler). Al mesenterului: vase mesenterice. — Şi mei-(după fr.). * mesenterltă f. (d. mesenter). Med. Inflamajiunea mesenterului. — Şi mei-(după fr.). meser, fem. (negăsit tn texte) meăseră adj,, pl. eri, mesere (lat. miser, sărac; vfr. mezre. V. mizer, mizeriei mişel, meserie). Vechi. Sărac — Străvechi mea-ser. meserătăte f. (d. meser). Vechi. Sărăcie. — Şi mlşelătate. mesercfQ m. (bg. strb. mesir, jnăcelar, d. meso, cu suf. turc. -dă, cum se deduce din lorga, Negoţ- '76: pitari Şi mesercti, măcelarii se numeai „mesenii*. Tkt. accentuează mesârct şi-l derivă d. slrb. me-sarce, dim. d. mesar). Sec. 17. Măcelar. meserăre f. (lat. miserire, a-ţl fi milă. V. mlserere). Sec. 16. Îndurare, milă. Sec. 17. Dregătorie, oficiu, slujbă. meserărnlc, -i adj. (d.meserere). Vechi. Milos. meserăsc v. tr. (d. mesir). Vechi. Fac sărac. V. intr. Ajung sărac. meserlâş m. (d. meserie). Meşteşugar (ferar, zidar, ttmplăr ş. a.). meserie f, (d. meser). Meşteşug, exerciţiu unei arte manuale (ferăria, zidăria ş. a.). Profesiune. tneserieş£sc, -eăscă adj. De meseriaş. mesgrniţă şi (Ban.) mesârnlţă şi f., pl. e (bg. slrb. mesarnica). Vechi. Măcelărie. Fig. Măcel. mesdsc v. intr. (d. masă, mese). Nord-Fam. Mă pun la masă, m'apuc să măntnc, ospătez. * m^sla m. fără pl. (lat. missias, vgr. messtas, d. ebr;maschiah, uns, ales). Hristos, unsa lui Dumnezeu, salvatoru promis lumii tn profeţiile vechiului testament: Jidanii aşteaptă şi azi un mesia al lor. Fig. Om providenţial aşteptat cu nerăbdare. * meslănlc, -ă adj. (fr. messianique> Relativ la mesia: traditianile mesianice aă fost totdeauna vii la Jidani. * mesianfzm n. (fr. messianisme). Credinţă In mesia. mesft, V. mislt. * m^smerizm n. Doctrina Iul Mesmer despre magnetizmu animal. V.magnetlim. me&teâcăn n., pl. eceni (mgr. mastlhi-nos, de lentisc, d. mastthi, mastică, lentisc, saclz, pin aluz. la mirosn cojii de mesteacăn şi a uleiului scos din ia. Cp: cu strachină). Un arbore de muute cu coaja albă strălucitoare care se jupoaie singuTă pin unele locuri (hetăla): stind supt mesteceni (Sadov. VR. 1928,1,41). — Şi măstâc (Bas.).- Din coaja Iul se scoate, pin destilare, dohotu, un ulei care dă pelii ruseşti mirosu ei caracteristic. Partea albă a cojii are proprietăţi amare şi astringente. 1) mestec n. V. amestec 1. 2) mestec, a -6 v. tr. (laf. mixtico, mix-ticare, d. mixtus, mixt; it. mislicare, a amesteca. D. lat, * misculare, din miscire, mixtum, vine it. mescotare, fr. miler, sp. mezelar. V. amestec). Amestec, agit ceva cu lingura (cu lopata, cu bătu, cu mina): a mesteca cealu In pahar. 3) mestec, a -ă v. tr. (din * a măsteca, de unde s’a făcut a mesteca, apoi mestec, d. lat. măstico, -ăre, a măcina In gură; it. mas-ticare, pv. mascher, fr. măcher, sp. pe, mas-gar. V. masticaţ(une). Macin mlncarea In gură (ca s’o înghit pe urmă). mestecătâr, -oâre s. Care mestecă tn gură: mestecător de opiu. mestecă (vest) saii -Ică (est), f. pl. t (d. mestec 3). O buruiană cu flori albastre şi care serveşte la legat snopii. Clnd o frtngi dă un fel de lapte care se încheagă şi pe care copiii II mestecă ’n gură. mestecăB n., pl âie. (d. mestec 1). Rar. Mestecător de mămăligă, făcăleţ, melesteu. mâstlY m. pl. V. meş. mestrlcYdn, -oână adj. (d. mistreţ). Olt. Corcit. mestrltâY, -oăYcă s. (d. mistreţ). Serbia. Amestecat (vorbind de populaţiune). mesuţă şi măsuţă f, pl. e (d. masă, mese). Mescioară, masă mici. mâş (ori mes ?) şi (mai vechi mold.) mest m. (turc. mest. de unde şi ngr. mişti, alb. meşt, strb. mestva, rut. meity, pol. meszty). Vechi. Pantofi de pele galbenă suptire care erau cusuţi de ceacşiri (Peste meşi se puneau papucii şi se intra In casă numai In meşi) : meş de marochin (ChN. 1,78). Azi. Pantofi de postav ori ptslă (ttrlici ş. a.). fig.Jron. Şi-a dat meşii, a murit; nu-i dă meşli să vie, nu-i dă mtna (nu îndrăzneşte) să- vie. — Forma meşti (pl.) tn VR. 1922, 9, 354,356şi 359, şil923,4,4.Forma mesfff(pl.nearticulat) presupune un sing. mestiă, inexistent : n’au fost avtnd mestii la nădragi (Let. 2, 182). ' meşcYoâră (oa dift., f. pl.e (dim. d. masă, mese). Munt. Mesuţâ. meşfnă f., pl. i (turc. melia [de unde şi ngr. meslnl/, d. pers. miSln, meşină, d. miS, berbece, rudă cu vsl. miehă, pele, burduf [de unde şi ung. mth, albină, ca rom. albină, d. lat ălveas, burduf, adică «stup"]. www.dacoromanica.ro miesină, de burduf, strb. miesina. burduf, alb. mărilnă, burduf de vin. V. mlcToc). Un fel de pele de oaie sau de capră. Pl. Pantaloni de blană de oaie, poturi. V. ber-nevlcî. meşniţă, V. mleşniţă. meşte, V. mese. maşter m. (ung. meşter, d. germ meis-ter. V. maistru, măiestru, vâgmistru). Meseriaş, meşteşugar acela care se pricepe la o meserie (lăcătuş, ferar, tlmplar, zidar ş. a.) Meţteru Stricâ, meşter prost care nu drege, ci stricâ. Meşteru strică şi drege de frică, se zice cind ai stricat un lucru şi, de frică, II faci la loc cum a fost. Adj. Fig. Priceput, dibaci, abil: meşter la treabă, la război, ta joc, (şi fem.) femei meştere la ţesut, la farmece. Cp. cu membră, şefă. 1) meşteresc, -eâscă adj. Fam. De meşter. 2) meşteresc v. tr. (d. meşter). Fam. Lucrez, robotesc, uneltesc: mi s'a părut c'am auzit un hot meşterind pe la uşă. Fig. Fabric, torn: a meşteri cuiva o ocară. meştereşte adv. Fam. Ca un meşter, meşterie f. (d. meşter). Rar. Măiestrie, pricepere. meşteşug şi (rar) meşterşug n., pl. uri (ung. mestersdg). Meserie, Artă, măiestrie : lucru făcut cu meşteşug. Şiretenie: l-a învins cu meşteşug. meşteşugar m. (d. meşteşug). Meseriaş, care ştie şi exercită un meşteşug. meşteşugâreţ, -ă adj. Vechi. Meşte-şugos. S, m. Meşteşugar. meşteşugesc v. tr. (d. meşteşug). Lucrez cu artă. Fig. Uneltesc, machinez, urzesc: a meşteşugi o intrigă. — Vechi -rşu-yuTesc (N. Cost. 2, 59) şi -eşuguTesc. meşteşugit, -ă adj. Fâcut cu meşteşug, cu artâ. Adv. Artificial. Şiret: vorbă meşteşugită. Adv. cu meşteşug: a vorbi meşteşugit. meşteşugâs, -oasă adj. (d. meşteşug). Plin de meşteşug, şiret, viclean : o babă meşteşugoasă. * metacărp n., pl. uri (vgr. metakâr-pion, d. metă, dupâ, şi karpds, carp. V. meta-tars). Anat. Cele cinci oase paralele care formează palma. Intre degete şi carp. * metafizic, -ă adj. (mlat. metaphysi-cus, d. melaphysica, ştiinţa metafizicii, numită aşa fiind-că, tn operele lui Aristotele e tratată după fizică, vgr. metă tă physikă. V. fizic). Relativ la ştiinţa metafizicii, transcendental : probe metafizice de existenţa lui Dumnezeii. Fig. Prea abstract: raţionament metafizic. Cel ce ştie metafizica. Leibniz era un admirabil metafizic. S. f. Acea parte a filosofiii care se ocupă de cauzele primordiale ale lucrurilor, de primele principii ale noţiunilor noastre, de lucruri mai pe sus de natura omului; metafizica lui Aristotele. Teorie generală şi albastactă: metafizica vor- birii. Abuz de abstracţiuni, de subtilităţi: e prea multă metafizică In cartea asta. Adv. In mod metafize : a vorbi metafizic. * metafizician, -ă s. Cel ce ştie me-fizica. * metaforă f., pl. e (lat. metăphora, d. vgr. metaphoră, transport, translafiune). Ket. O comparafiune prescurtată, figura pin care se transportă o vorbă din Inţelesu propriu tn cel figurat,ca: lumina învăţăturii, floarea etăţii. V. retorică* * metaforic, -ă adj. (vgr. metaphori-kâs). Relativ la metaforă: expresiune metaforică. Plin dc metafore: stilu Orientalilor e foarte metaforic. Adv. In mod metaforic: a vorbi metaforic. metâh n., pl. uri (turc. [d. ar.] meta\ pop. matah, marfă, lucru, mobilă). Vechi. Rar. Product (vite, unt, miere ş. a.). metahlrlsesc v. tr. (ngr. metahirizome, mă servesc, întrebuinţez, d. hir [vgr. helrf, mtnă. V. hirotonisesc). Vechi. Întrebuinţez, mă folosesc. Gust, iaa, obişnuiesc: meta-hirtsim sardele, tutun, jocu de cărfi. V. practic 2. * metal n, pl. e, rar uri (lat. metallum, d. vgr. metallon. V. medalie). Chim. Corp simplu dotat cu o strălucire particulară numită luciu metalic, tn general bun conductor de căldură şi de electricitate şi care poseda, pe lingă asta, proprietatea de a da, conibinlndu-se cu oxigenu, cel puţin un acid bazic: feru e metalu cel mai util. — Toate metalele-s solide la temperatura ordinară, afară de mercur, care e lichid, şi de idrogen, care e gaZos. Principalele slnt: auru, argintu, platina, mercuru, cupru, aluminiu, feru, staniu, plumbu, zincu ş. a. * metalic, -ă adj. (lat melăUicus, vgr. metallikds). Dc nietal sau ca metalu: placă metatică, luciu metalic, sunet metalic. Adv. Ca metalu: a suna metalic. * metalifer, -ă adj. (lat. metăllifer, gen. -iferi. V. luceafăr). Care conţine metal: teren metalifer. * metalografie f. (metal şi grafie). Ştiinţa metalelor. * metaloid m. şi n.,pl. e (d. metal şi -id ca tn mastoid). Chim. Corp simplu care se apropie de metale pin caracterele lui: oxigenu e un metaloid. Metaloidele-s rele conductoare de căldură şi de electricitate; tn general, n’au luciu metalic, şi toti compuşii lor oxigenaţi Is oxizi neutri sau oxizi acizi. Metaloizii stnt: fluoru, cloru, bromu, iodu, oxigenu. sulfu, seleniu, teluru, azotu, fos-foru, arsenteu, antimoniu, cărbunele, siliciu, boru ş. a. * metalurg m. (vgr. me'allurgds. V. chirurg). Acela care ştie metalurgia. * metalurgic, -â adj. (d. metalurgie. V. chirurgic). Relativ la metalurgie: stabiliment metalurgic. * metalurgie f. (vgr. metallurgla. V. liturghie). Ştiinţa de a scoate, a curăţa şi a lucra metalele. 51 www.dacoromanica.ro * metamorllc, -â adj. (d. vgr. metă, trans-, şi -morfic ca tn antropo-morfic). Geol. Se zice despre rocile sau terenele care aâ fost profund modificate pin acţiunea focului subteran. * metamorfizm n.(d. metantorfic). Geol. Transformarea fizică şi chimică a unei roci (cum s’a Intlmpiat cu rocile sedimentare). * metamorfdză f., pl. e (vgr. meta-mârphosis = lat trans-formătio). Transformare, prefacere (de ex., o fiinţă tntr’alta sau tntr’un lucru): metamorfozele mitologiii. Schimbarea formei sau structurii la animale şi minerale: insectele trec pin multe metamorfoze. Schimbare (evolutiune) tn avere, caracter, situaţiune: Ce metamorfoză In acest om: odată era risipitor, şi acuma-i avar I * metamorfozei v. tr. (d. metamorfoză; fr. melamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metomorforza apa'n vin, un avar in risipitor. * metan n. (d. aceiaşi răd. cu metil). Chim. Idrocarbură de idrogen (CHj) care se prezentă supt forma unui gaz incolor, inodor şi insipid cu o densitate de 0,559 (deci de 8 ori mai greu de ctt idrogenu). Arde tn aer cu o flacără albăstruie şi se licheface supt 300 de atmosfere la — 20°. El iese din materiile tn putrefactiune şi formează peri-culosu gaz exploziv din minele de cărbuni numit Ir. grisou. A fost descoperit de Volta tn gazu bălfilor la 1778. Metan triclorat, cloroform. Metan triîodat, iodoform. metanie f. pl. anii şi ănii (ngr. metănia, vgr. metăneia, schimbare de opiniune, penitentă, prosternare sau plecăciune de penitentă, d. meta, trans-, şi noio, cuget, concep, ndos, nâs, opiniune, de unde vine şi ngr. ndima, rom. noimă; vsl. metanita, metaniie. V. dihoniei pronie). Plecăciune ptnă la pămtnt pe care creştinii ortodocşi o fac etnd se închină lui Dumnezeu (Asta e un obicei oriental fără nici o valoare religioasă. De aceia cade tn desuetudine): a bate, d face met ănii. Locu de închinăciune al unul călugăr, mtnăstirea de care depinde. Şirag de mărgele pe care călugării şi alţii le t'nea“ odinioară tn mtnă juctndu-se cu ele. — Şi mătânle, pl. ănii. * metaplâzm n., pl.e (vgr. metaplusmds, V. plazmă). Gram. Alterarea neregulară a unui cuvlnt ca eliziunea, sincopa ş. a. * metastază f., pl. e (vgr. metăstasis. V. dla-stază). Med. Schimbarea boalei dintr’un loc al corpului tntr’altu. Ret. Figura pin care oratoru atribue altuia ceia ce aspus el. * metatârs n., pl. uri (vgr. metatărsion. V. tars). Anat. Cele cinci oase paralele care formează mijlocu talpei, tntre degete şi călcti, cum e la mtnă metacarpu. * metatetic,-ă adj. (vgr. meta-thetikds. V. Ipo- şi sln-tetic). Format pin meta-teză: cuvlnt metatelic. * metat^ză f., pl. e (vgr. metăthesis. V. teză). Gram. Transpozifiune, schimbarea sunetelor unu tn locu altuia tntr’un cuvlnt ca rom, frumos d. lat. formosus. meteahnă şi (Dos.) beteâhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut beteha, boală). Cusur, defect (fizic ori moral). Vechi. Pagubă, vătămare. — La Dos. şi teahnă. * metec m. (vgr. mitoikos, d. metă, după. şi olkos, locuinţă, care e lat. vlcus, de unde vine rom. vecin V. monoic). Nume dat tn vechea Atenă străinilor stabilit! acolo : Clis-tene a acordat multor meteci cetăţenia. V. mitocan. metehăTăsc, V. mătăhăTesc. metehăQ m. (d. meiehăiesc). Nord. Fam. Blegan, prostan. * metempslhdză f., pl. e (Vgr. metem-psyhosis, d. metă, după, şi empsyho, însufleţesc, psyho, respir, psyhi, suflet. V. psihologie). Transmigrafiune, trecerea sufletului dintr’un corp tntr’altu. — Acestă tnchi-puire a existat tn India şi Egipt, de unde a primit-o Pitagora, care a profpsat-o tn Grecia. Fiind-că, mtnctnd carne, omu putea mlnca un seamăn al lui (că sufletu omului putea trece In ori-ce animal şi vice-versa), pitago-reii nu mlncau carne. * meteor m. şi n., pl. e (vgr. metioron, d. metă, după, şi aeiro, rtdic, tnalt). Ori-ce fenomen natural care se petrece tn aer, ca tunetu, fulgeru, ploaia, zăpada, curcubeu, grindina, aurora boreală, aerolitele ş. a. Fig. Persoană sau lucru de o strălucire vie, subită şi trecătoare: Napoleon a fost un meteor in istorie. * meteoric, -ă adj. (d. meteor). Relativ la meteore. Petre meteorice, aeroliţi. * meteorolog m. (vgr. meteoroUgos). Acela care ştie meteorologia. * meteoroldglc, -ă adj. (vgr. meteo-rologikos). De meteorologie: observa(iuni meteorologice. * meteorologie f. (vgr. meteorologia. V. logle). Acea parte a fizicii care se ocupă de fenomenele atmosferice, de meteore : meteorologia e de mare folos navigatorilor. meterez n., pl. e şi uri (turc. meteriz, d. ar. mitres, pl. metaris; ngr. -rizi şi -risi, bg. strb. -riz). Vechi. Adăpost de unde se poate trage cu puşca saâ cu tunu (retran- ?ament, tranşele, bastion, redută, zid forti-icat). V. ocop. meterhaneâ şi (mai vechi) mehter-haneâ f., pl. ele (turc. mehter-hane, compus ca şi cafenea, cherhana, salhana, tarapana. V. mehter). Vecci, Fanfară turcească (compusă din surle, trtmbite, fluiere, tum-belechiuri, dairale, tobe şi talgere, care etnta la paradele domneşti. Azi. Iron. Fanfară saâ orchestră de paradă. — Şi mecterhanea. V. tubulhana. * metlculds, -oâsă adj. (lat. meticu-losus). Migălos, compus din lucruri foarte mici: un dicţionar e lucru meticulos. Migălos, care se ocupă de toate lucrurile mici: nm meticulos. Adv. In mod meticulos, minuţios: a examina meticulos. www.dacoromanica.ro * meticulozitate f. (d. meticulos). Caracteru de a fi meticulos. * metil m. şi n. (vgr. metă, după, şi ‘y/e, substanţă, lemn, pădure). Chim. Primu termin din seria radicalilor carburilor grase, neizolat tncă. Clorură de metil, un lichid a cărui evaporare scoboară temperatura la — 55° şi care e întrebuinţat tn industrie şi tn medicină. * metllgn n., pl. uri. Numele comercial al alcoolului metilic sau spirtului de lemn. * metilic, -ă (d. metil). Chim. Se zice despre compuşii derivaţi din metan: alcool metilic. * metis, -ă adj. (fr. metis, d. lat. mlxii-cius, de unde vine şi it. mestlzio, mesttzzo, meticcio şi sp. mestiz, corcit. V. mestri-cTon). Mestricion, corcit (mai ales vorbind de populaţiunile din America). metdc şi -6h, V. mitoc. * metrici n., pl. oade, şi metodă sau (mai rar) metoâdă f., pl. e (fr. mithode f., it mitodo, lat. mithodus f., d. vgr. mitho-dos f., d metă, cu, şi ddâs, drum. V. epis-, ex-, peri» şi sin-od). Sistemă, mers sistematic ca să ajungi la un scop : a proceda cu metodă. Mod de a lucra : fie-care cu metoda lui. Fii. Mers raţional al spiritului p. a ajunge la descoperirea adevărului: Descar-tes a scris o măreaţă operă despre metodă. Metodă) carte cu elementele unei ştiinţe sau arte : metodă de învăţat o limbă, metodă de piano. * metbdic, -ă adj. (vgr. methodikos, Iubitor de metodă (de regulă, de ordine), sistematic : spirit metodic. Făcut cu metoda: carte metodică. S. f. Metodologie, partea unei ştiinţe care se ocupă de metoda ei. Adv. Cu metodă: a lucra metodic. * metodist, -ă s. şi adj. (d. metodă). Care face parte dintr’o sectă anglicană foarte austeră, fundată de John Wesley tn se-colu XVIII. metodizm n. Doctrina metodiştilor (răs-ptndită mai ales tn Scoţia şi Statele Unite). * metodologie f. (d. metodă şi -logie). Metodică, partea unei ştiinţe care se ocupă de metoda ei. * metonimie f. (vgr. metonymia, d. metă, particulă care arată schimbarea, şi dnyma, «noma, nume. V. onomastic, anonim). Ret. Figura pin care se ia cauza tld. efect, conţinătoru tld. conţinut, ca: marte, tld. război, am băut un pahar, tld. apa (vinu, laptele) care încape intr'un pahar. V. retorică. * metonomazie f. (vgr. metonomasia, chemare pe alt nume. V. metonilme). Traducerea unui nume propriu pe altă limbă, cum fac, de ex.. Jidanii, care din Feldmann tşi schimbă numele tn Cimpeanu. * metopă şi metâpă f., Pl.e (vgr.me-tâpe, d. metă, tntre, şi ope, deschidere ; lat. it. mitopa. Cp. cu epocă). Arh. Interval pătrat, de ordinar ornat cu sculpturi, tntre triglifele frizei dorice. * metric, -ă adj. (vgr. m-trikds, d. me-tron, măsură. V. si-metric). Relativ la metru, la măsura versurilor. Vers metric, vers bazat pe cantitatea prozodică a silabelor, ca la Greci şi Romani (In opoz. cu vers siiabic). Relativ la metru, la gram. la litru: sistema metrică e o mare glorie pentru Francia. Chintal metric, o sută de chi-lograme. Tonă metrică, o mie de chilograme. S. f. Ştiinţa care se ocupă de elementele din care-s făcute versurile şi de diferitele feluri de versuri. — n ainte de facerea sistemei metrice, diferitele măsuri uzitate tn Francia, ca şi aiurea, aveau două inconveniente : 1. măsurile, cu toate că purtau tot un nume, variau de la o provincie la alta; 2. subdiviziunile acestor măsuri nu erau decimale, ceia ce tngreuia mult socotelile. De aceia, la 1790, un decret al Adunării constituante tnsărcină Academia de ştiinţe să organizeaze o sistemă mai bună. Era vorba să se stabilească un etalon (o unitate de măsură) care să servească de bază tuturor ce-lor-lalte. Academicii Mechain şi Delambre fură însărcinaţi să măsoare lungimea părţii meridianului terestru dintre Dunkerque şi Barcelona, ceia ce s'a făcut de la 1792 ptnă la 1799. De aici s'a dedus lungimea totală a meridianului, şi a patru-zeci de milioana parte din meridian a fost numită metru. Metru e baza tuturor celor-lalte unităţi a noii sisteme, care din cauza asta s'a numit sistema metrică. Această sistemă a devenit legală tn Francia pin decretu de la 2 Novembre 1801 şi definitiv obligatorie de la 1 Ianuariu 1840. Incet-lncet au adoptat-o şi alte (ări, aşa tn ctt azi e întrebuinţată mai de toate ţările civilizate şi numai invidia le mai opreşte pe unele de a o introduce oficial. -metrie f. Sufix vgr. care înseamnă „măsurare", ca tn aero-, geo-, plani-, tri-gono-, stereo-metrie. * metrologie f. (metru şi -logie). Ştiinţa măsurilor şi greutăţilor. Carte care cuprinde această ştiinţă. * metromân, -ă s. şi adj. (metru şi -man). Care are mania de a face versuri, mai ales proaste. * metromanie f. (metru şi manie). Mania de a tot face versuri. * metrondm n., pl. oame (vgr. mitron, măsură, şi ndmos, regulă, lege). Un fel de pendul care serveşte la marcat măsura tn muzică (inventat de Mălzel, n. la 1772 tn tn Regensburg, m. la 1838 tn Phladelphia). * metrdpolă f., pl. e (vgr. metrdpolis, oraş din care s'au dezvoltat altele, d. metir, mamă, şi pâlis, oraş; it. metrdpoli, fr. metropole. V. mitropolie). Stat, patrie mamă, oraş considerat tn raport cu coloniile lui: Francia e metropola Algeriil. Fig. Capitală, rezidentă, oraş important tntr'o regiune. — Ob. -olă (după fr.). * metropolitan, -ă adj. (lat. metropo-lilanus, d. metrâpolţs, fpetfopolă). Care are www.dacoromanica.ro caracteru unei metropole, din metropolă, a metropolei. Biserică metropolitana, mitro-lie. Tren metropolitan, tren care circulă In prejuru şi pin mijlocu capitalci, ca la Paris. * metru m. (vgr. mitron, măsură. V. metric, măsură). Unitatea de măsură a lungimii adoptată In Francia, In cele-lalte tărl latine şi aiurea: metru e egal cu a patruzeci de milioana parte din sfertu meridianului pămintesc. Obiect care serveşte la măsurat şi care are o lungime de un metru: metru de lemn, de metal. Metru pătrat, unitate de măsură p. suprafeţe echivalentă cu un pătrat cu laturile de un metru. Metru cub (saa cubic), unitatea de măsură p. volume echivalentă cu un cub cu laturile de un metru. Picioru unui vers greco-latin. — Multiplii metrului slnt: deca-,ecto-, chilo-, şi miria-metru, iar submultiplii: deci-, cenţi-, şi mtli-metru. med (est) şi mYeS (vest), mea pron. posesiv de pers. Intlia, pl. mei (vest miei), mele (lat mius, mia, it. sp. mio, mia, Sard. cat meu, mia, pv. mieu, mia, pg. meu, minha). Steagu mei, fara mea, acest steag e al meu, această tară e a mea. Enclitic la sing. (numai cu numele de rudenie): frate-meu, soră-mea sau sor'mea, lui frate-meu, sor'mii mâun, a -i, V. mTeun. , mexică f., pl. t (d. Mexic). Un fel de plnză dp bumbac albă, americă tnălbită. mez (est) şi mYez (vest) n., pl urî (lat. midius, mijlocia; ser. madhya, vgr. missos şi misos [d. *mithios], got. midjis, germ. mitte; vsl. ntezdu, Intre. V. amează, mijlocit), media, primez 1, mlsit şi megiaş). Mijloc : mezu nopţii. Partea interioară la slmburi, la gâoci, la pine ş. a.: mez de simbure de caisă, mez de nucă, mez de pine (In opoz. cu coajă). Fig. Partea cea mai bună, fond, substanţă. A vorbi, a scrie cu mez, a vorbi, a scrie bine, cu fond. — In vest e şi un pl. m. cind e vorba de mezu-rile din slmburi: mleji de nucă. Mezu păre-sii (ori păreţii), V. păresimt. * mezalianţă f., pl. e (fr. misalliance, d. mis, prefix pejorativ, şi allier, a alia). Alianţă (căsătorie) nepotrivită, de ex., Intre un fia de boier c'o ţărancă. Fig. Mezalianţă politică. * mezanin n., pl. e (fr. mezzanine, d. it. mezzanino). Eta| mai mic tntre altele mai mari. mezat n., pl. uri (turc. mezat, d. ar. me-zad; ngr. niezdti, bg. slrb. mezat). Licita-tiune, vlnzare publică a averii unui datornic : a vinde ta mezat (a bate la darabană). V. sultan. mezdrea f., pl. ele, şi mezdreălă f., pl. eli (strb. mizdra, membrană; rus. mezdrii, m&azdrd, partea interioară a pielii). Vest. Cu-ţitoaie. mezdrise şi ml- v. tr. (rus. mezdriţi, m&azdriti, cr. mezdriţi, ceh. mizdriti, a răzui pieile (ori un lemn «u cutitqaia). Pasg vtrfu- JWA rile, rod coaja copacilor (V. tuşlnez). Fig. Iron. Risipesc, manlnc, fur: a mizări parale. — Şi miz-. Şi mlj-, mej- (Olt.). mezelar m. Acela care face or) vinde mezeluri. mezelărie f. Negustoria sad prăvălia de mezeluri. mezele f., pl. (pl. d. inuz. mezea, d. turc. pers. meze). Vechi. Mezeluri. Azi rar mizele. mezelic şi (mai des) mizilfe n., pl. uri (turc. mezehk, de unde şi ngr. mezeltki şi bg. mezelik). Bucate uşoare şi reci tn ainte de cele grele şi calde la masă, precum : măsline, sardele, brinzâ, şuncă ş. a. (Se zice mai des mezeluri). Seminţe de dovleac prăjite (Munt. vest). Grăunte de popuşoi explodate la foc care se vlnd pe stradă (Munt est, Mold. sud) şi care se mai numesc şi cocoşei şi floricele. Fig. Lucruri (afaceri) uşoare : treaba asta-i mezelic. mezeiurY n pl. (din mezele, care a fost considerat ca un pl. n., ca atltea neutre care fac pl. şi In e şi In uri). Mezelic, bucate reci care se mănlncă In mică cantitate In aintea mesei sau „la un pahar de vin" (măsline, sardele, brtnză, şuncă, salam). mezenter, V. mesenter. mezil, V. menzil. mezin, -ă adj, 'şi s. (vsl. miezinu, mai ttnăr; miezinicit fia ultim; rus. miezinityi, rut. mizynyi, mic). Est. Fam. Prlslea, copilu cel mai tlnăr (mai mic). mezds (est) şi mYezds (vest), -oâsă adj. Cu mult mez (propria şi fig.). mezuină şi mYezuină f., pl. i şi e (var. din mejdină saa ceh. mezina, mezuină, după vizuină. V. mejdină). Munt. Trans. Hat, răzor, răstav, hotar tntre ogoare. — In BSG. 1922,163: (Prah.): miezuină, hotar de gard. In Bc. (rev. I. Crg. 6, 315) mizulnă, livadă lingă casă. mezu părâsIY (saa părâţiY sad de părezY), V. păresimY. * mezzo-soprăno m. (zz*=dz). Cuv. it. care înseamnă „sopran mediă“, vorbind de o voce femeiască tntre soprano şi contralto. 1) * mi m. (prima silabă din cuv. mira din imnu latin al sftntului Ion Botezătoru). Muz. A treia notă a gamei. 1) ml, pron. personal enclitic la dativ / (lat mihi): mi se dă, mi le dă, mi-l dă (cind nu urmează se şi le saa nu e legat cu linioară, devine imi, iar imi se reduce la -mi etnd e o vocală tnainte : Imi dă, nu-mi dă). V. mie ; ţi, şi, i. 1) mia, V. mlelea. 2) mia, V. mie 2. mYa f., pl. miele (f. d. miel, ca purcea, vitea d.purcel, viţel; lat. agntlla. V. mioară). Munt, Oaie tn primele luni de la naştere. www.dacoromanica.ro MIA mYâlă f, pl. mle'e (lld. mia, după pl.). Vest. Arşic de miel. — In est meală, pl. mele. V. capră. mlămbal n. www.dacoromanica.ro MIG - 807 - Ml'L miţjălâs, -oasă adj. (d. migală). Plin de migală, mţticulos: mancă, afacere migăloasă. Care se ocupi de lucruri mici: om migălos. — In est migălos. migdal m., pl. II (d. migdală; vgr. a-amygdalos). Un pom rozaceti cu frunze lan-ceolate, ca şi persicu, cu fructele tn formă de slmburi tnvăliţi tntr'o coajă verde ca nucile şi castanele, originar din centru Asiii şi adus In Francia la 1548 (amygdalus com-miirtis sati prfinus amygdalus). migdala f., pl. e (ngr. amygdalon, pl. -la, d. vgr. amygddlon şi -dăle, de unde şi lat. amygdala; vsl. migdală şi mindală, rus. mindălişi manddli.v. măndălac, amlg-dală). Fruct de migdal (un simbure ca al perşi cii). mlgft, V. mecet. * mlgraţliine f. (lat. migrătio, -dnis. V. e-mlgrez). Emigrafiune. Călătorie pe care unele animale, mai ales păsările, le fac tn fie-care an la un timp anumit — Şi -âţle. * migrenă f., pl. e (fr. migra ine, d. lat. hemicrania, Wă.hemicranium, d. vgr. emi-krania, d. ’emi, jumătate, semi, şi kranion, krănon craniu, cap). Durere care cuprinde numai jumătate de cap şi carc constitue o chinuitoare bo&lă cronică. * mlgrends, -oâsă adj. (d. migrenă). Care sufere de migrenă. mlhâlţ m. (bg. mihalica, rudă cu ung. menyhal, mihalţ, d. hal, peşte. V. heleştefl). Un fel de peşte fără solzi (iota vulgans) care trăieşte pin rlurile de munte şi mai la vale (numit şl mănliiş tn nord şl moiăş In Trans.). — Şi mihals tn Mold.(VR. 1922, 9, 361). V. gad. mlhlmât, V. muhemat. mlhmandâr m. (turc. [d. pers.] mihman-dar, găzduitor, d. mihman, oaspete, şi dar, purtător, păzitor). Vechi. Ofiţer turcesc care-1 escorta pe domn ctnd pleca din Constantinopole spre ţările româneşti. Boier mare care purta grijă de călătoria noului domn pin tară. Comisar oficial. Conducător tn general.!—Ş< mehmendar, meTmendar şi malmandâr. ml-ho-h6 saa mlhohâ, interj, glumeaţă care arată nechezatu calului şi care tn znoave înseamnă şi „cal“: Ţiganu l-a perdut pe mihoho. mihon, a-â şi-ot£sc v.intr. (d. mihohd). Est. Rar. Nechez. mfjă f. fără pl. (d. mijesc; nsl. miia, mi-jire). De-a mija sau (mai des) sad de.a mija-patca (Mold. sud) sad de-a mi-joarca (Mold. nord), jocu copilăresc de-a mijitele sau de-a ascunsele. mijdrâsc, V. mlzdresc. mljâsc şi (est) amljâsc v. intr. (vsl. miiati, mizaţi, migati, a miji, mignonii, a clipi, a face cu ochiu. V- mica 1> jumesc). închid ochii puţin, ca omu somnoros. închid ochii saâ Imi ascund capu ca să nu văd unde sc ascund cei-lalţi copii tn jocu de-a mija. încep să mă arăt, mâ ivesc abea : mijesc zorile, mijeşte iarba, ii mijeşte ipus-tafa. De-a mijitele, de-a mija, de-a ascunsu, — Şi se (a)mijeşte de ziăă (est), încep să apară zorile. mijloc (est) şi mijl6c (vest) n., pl. oăce şi rar mijloace (d. miez, mez şi loc, adică locu mediu, lat. medius lăcaş ; pv. megioc, fr. milieu). Centru, loc egal depărtat de extremităţi, de început şi de sfirşit: mijlocu unei mese, unei cărţi, unui discurs. Loc depărtat de margini, de maluri: a iţia-inta in mijlocu mulţimii, a te arunca in mijlocu mării. Mijlocu corpului, talie: a apuca de mijloc. Fig. Ceia ce serveşte ca să ajungi la scop, mijlocire, intermediâ, ajutor: nu e alt mijloc de cit rSzboiă, a rezolva o chestiune pin mijlocu armelor. Pl. Avere, stare, posibilitate de a face ceva: a avea mijloace de trai, de a reduce pe cineva la tăcere. De mijloc, I. mijlociu: Înălţime de mijloc, 2. mediocru: inteligenţă mediocră. La mijloc, 1. tntre (ca obstacul, ca interes, ca lucru de care e vorba ori care cauzează ceva): is multe la mijloc (sub-tnt. care se opun la trecere, care fac fericirea, care-l fac să se intereseze de aceasta, e viaţa la mijloc aici), Imi pun capa la mijloc (Imi risc, Imi expun capu, pun rămăşag pe capu meu), e ceva la mijloc, e un motiv, o cauză, 2. de atunci: is ani la mijloc. Pun tn (sau la) mijloc, risc, expun sau opun: el puse viaţa ori sabia sa la mijloc. — Pop. şi miljoc (Mold. Trans). In Ml. şi adj. fem.: fata cea mijloacă, mijlocâş, -ă adj. şi s. (d. mijloc). Care e la mijloc, de mijloc. Ţăran mijlocaş care are o avere dc mijloc. Cal mijlocaş, Înhămat tntre rotaşi şi înaintaşi. — In Ban. -câr, -ă. mijlocesc v. tr. (d. mijloc). Mediez, stabilesc un acord pin intervenirea mea: a mijloci o împăcare. mtjlocitâr, -oăre s. Care mijloceşte, mediator, intermediar: mijlocitor de bani şi mărufuri. mijlociii, -ie adj. (d. mijloc). Media, de mijloc: înălţime mijlocie. Mediocru, de mijloc: inteligenţă mijlocie. mljoârcâ (oa dift.) f. fără pl. (d. mija). Nord. De-a mijoarca, de-a mija. mij6s adv. (d. a miji). Mijind, finind ochii cam închişi: a te uita mijos (Pan). milân m. (rudă cu ghilan). Est. Iron. Ghilan. 1) milă f., pl. e (vsl. milă, fem. mila, demn de milă. V. milostenie). Compătimire, mizericordie, participare la suferinţa altuia: mi-e milă de lume. Indurare, grafie: din mila lui Dumnezeu. Caritate, pomană, milostenie: a trăi din mila publică. A cere milă, a cere de pomană, a fi cerşitor. 2) • milă f.. pl. e (neol. d. sec. 17, d. pol. mila, d. it. migha, id., d. lat. miile, o mie, de unde şi fr. miile, m.; ngr. milli. după it. V. mie). O măsură intiqerară care, la Romani, www.dacoromanica.ro era de o mie de paşi (1472 m.). Mila engleză, 1609 m, Mila marină, 1852 m. (a 60-a parte dintr'un cerc de mare grad al pămintului). — Rar şi mll, pi. uri, (după ngr.). mllcuîesc (mă) v. refl. (bg. milkamse, mit alint, mă linguşesc, d. mii, amabil. V. milă 1). Vechi, Rar azi. Mă milogesc. — In Vest mă milcoşesc. V. ofilesc. mllcuire f- Vechi, Cerere umilă. întristare: se intoarcă-se bucuria Intru milcuire (Cod. Vor.). V. milogesc. mllcuitură f., pl. i. Vechi. Cerere umilă. * milenar, -ă adj. (lat. millenarius, d. miile, o mie). Care cuprinde o mie de ani : spaţii milenar. Care există de o mie de api: obicei milenar. * mllâniil n. (nlat millenium, d. miile, o mie, şi annus, an. V. decenii». Timp de o mie de ani saa zece secule. * mllepâr m. (fr, milKpore, d. lat. miile o mie, şi porus, por). Zool. Un gen de polipi petroşi cu suprafaţa străpusă de o mulţime de pori. * mllesc (mă), V. mllostlvesc. * mili-, prefix care, tn sistema metrică» arată un submultiplu şi care înseamnă a a mia parte din, ca : millgram, milimetru. • 1) * mlliâr, -ă adj. (Iar. miliărius, d. milium, mei, pasat). Anat. Care seamănă cu grăuntele de mei:glande miliare. Med. Friguri miliare, cu eruptiuni ca nişte beşicute pe pele. 2) * miliar, -ă (lat. milliarius). Care arată distanta de o mie de paşi: Romanii aveaă pe soşele petre miliare cum avem noi petre chilometrice.S. m. sau n„ pl. e. Peatră sau sttlp care indică distanta de o mie depăşi. * miliard n., pl. e (fr. milliard, d. mil-lion, milion). Bilion, o mie de milioane. * mlliardăr, -ă s. şi adj. (fr. miltiar-daire). Care posedă un miliard de franci sau de alte monete: in America-s mulţi miliardari. * mlligrăm n.,pl.e fm/V/- şi gram). A mia parte din gram. * milllitru m. (mili- şi litru). A mia parte din litru. * milimetru m. (mili- şi metru). A mia parte din metru. mflino, V. melino. * miliân n., pl. oane (fr. million, d. miile o mie; it milione). O mie de mii. O mie de mii de franci: a ie juca cu milioanele. * milionar, -ăs.şi aA\.(it.milUonnaire)-Care posedă un milion de franci safi de alte monete. * militânt, -ă adj. (lat ţnilitans, -ăntis fr. militant). Care militează, luptă, combate. A face politică militantă, a lua parte activă şi pe fa(ă tn politică. * militar, -ă adj. (lat. militaris, d. mi-Ies, mllitis, soldat). Ostăşesc, relativ la soldaţi safi la ofiţeri, la armată, la război: haine militare, şcoală militară, preparative militare Războinic, iubitor de armată: Romanii erau un popor militar. S. m. Care face parte din armată (soldat saa ofiţer), Ostaş oştean. Adv. Militarmente. * militarist, -ă adj, Partizm al armatei’ * militarizez v. tr. (d. militar; fr. -ari-ser). Organizez milităreşte, daii cşracter mi-lititar: a militariza o şcoală. * militarizm n. Sistemă politică a care se bazează pe armată. Militărie. * militarmente adv. (fr. militairemenU it. militarmente). Oin punct de vedere a1 armatei: ţară puternică militarmente. Ca armata, ca soldaţii: şcoală organizată militarmente. * milităresc, -eâscă adj. (d. militar). Militar, ostăşesc: pas milităresc. * milităreşte adv. Ca militarii: a păşi milităreşte. Fig. Răpede, fără multă vorbă, brutal: a-l da p: cineva afară milităreşte. * militărie f. (d. militar). Fam. Serviciu militar, ştiinfa militară, ostăşie: doi ani de militărie, in această şcoală se învaţă serios milităria. A face militărie, 1. a servi ca militar, 2. a proceda ca militar; ca să disciplineze şcoala, directoni a trebuit să facă adevărată militărie. V. soldăţle. * mllltărime f. (d. militar). Ostăşime, mare număr de militari. * milităr6Y m.t pl. tot aşa (augm. d. militar). Iron. Militar nesuferit, miliţoi. * militărâs, -oăsă adj. (d. militar). Fam. Care are caracter de militar, care se poartă ca militarii: om milităros, purtare milităroasă. Adv. In mod milităros, (antoş : a răspunde milităros. * militez v. intr. (lat. milito, -ăre). Combat lupt, fac serviciă militar. Fig. Is In favoarea saa contra cuiva: faptele lui militează pentru el. miliţian m., pl. ienl (d. miliţie; fr. mili-cien). Soldat din miliţie. * miliţie f. (rus. millciia, d. lat. miliţia; fr. mitice). Armată, servicii militar: a intra in miliţie, a face miliţie, fn Romftnia, acea parte a armatei care cuprinde oamenii de la 30 ptnă la 36 de ani. Armată nepermanentă compusă din cetăţeni. Fam. A prosti miliţia, a te sustrage serviciului militar, a face 0 muncă uşoară tn armată. mlliţ6Y m. Militărol, soldătoi. miljoc, V. mijloc. mll6g, -oâgă s. (d. milă şi sub. -og din olog, slăbănog). Calic, cerşitor. Fig. Iron. Suplicant milogeală f., pl. eli. Acţiunea de a te milogi. Fig. Cerere prea umilă, milcuire, Cerşitorie. milogesc (mă) v. refl (d. milog saO d, slrb. milolagatl, a linguşi, a minfi fin). Cerşesc, cer de pomană. Fig. Implor prea umil: 1 se milogea pentru fiu ei. www.dacoromanica.ro mllds, -oisă adj. (d. mită). Plin de milă, care simte milă p. alţii, mizericordios, îndurător : un boier milos, mlloaîrd, -ă adj. (vsl. milosrudă). Vechi. Milos. ■nilosird^sc(mă) y. refl. (vsl. milo-sruditi). Vechi. Mă milostivesc. miiosîrdie f. (vsl. milosrucliîe. V. osîr-dle). Vechi. Milă, mizercordie. mfloste f. fără pl. (vsl. milostl). Vechi. Milă, grafie. milostenie f. (vsl. milostyni). Pomană, caritate, ajutarea nenorociţilor. milostiv, -ă adj. (vsl. milostivă). Milos, mizericordios, caritabil, iilantrop, Iertător, clement: boieru trebuie să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariţă, o buruiană. — Vechi mllostfvnic (vsl. milostivină). mllostlvâsc(m&) v. refl. (d. mtlosttv). Mă îndur, binevoiesc a ajuta, simt milă: a te milostivi de cineva, sa ajuţi pe cineva. — In Olt. mă mllesc (NP1. Ceaur, 71). V. tnmlloşez. mllostivltate f„ pl. ăţl. Vechi Milă. mllotâr n., pl. e (ngr. milotărt. V. ma-lotea). Vechi- Haină cu blană de oaie. mlloteă, V. malotea. mlluTesc v. tr. (vsl. milovall-mtlulon). Mă îndur, am milă: Doamne, viiluieşte-măI Acord milă, dau de pomană cuiva: miluiesc cu bani un cerşitor. Fig. Miluiesc pe cineva ca viafă. * mim n., pl. uri, şi m. (Iat mimus, d. vgr. mlmos, d. mimio, imitez). La Greci şi Romani, un fel de poezie populară In care autoru imita caracterele şi moravurile (Şi la Dos. V. S. Noe, 4: Din mică virstă tn mimuri, ce să zice tngtnăciuni de şeganii, crescut). S. ffl. Actor care juca tn asemenea comedii (ca Decimu Laberiu şi Publiliu Siru). Actor care joacă tn pantomime. Om care imitează In glumă mişcările saii vorbele altuia. * mimlc, -ă adj. (lat. mlmlcus, Vgr. mi-mlkds). Relativ la mimi (mime): scenă mimică. Care imitează pin gesturi o mişcare, o vorbă a cuiva : limbaj mimic. S. m. Autor de mimi (mime). S. f., pl. e şi f. Arta de a imita pin gesturi. mimilIngiO, V. mămular. * mlm6ză f., pl. e (lat. mimdsa, fem. d. mimosus, care imitează ca un mim). Bot. O plantă leguminoasă ale cărei frunze se strlng ctnd le atingi (Se numeşte şi sensitivă). mlnareă f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr-minaris, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. — Şi * minaret n., pl. e (după fr.). mlnavgt n., pl. e şi uri, şl -£tă f, pl. e (pol. menwet, d. fr. minuet, menuet. Cp. cu caterincii). Vechi. Menuet. Azi. Rar. Flaşneta. 1) * mină fl, pl. e (Ir. mine, subst. verbal d. miner, a mina, a submina). Teren tn fundu pămtntului de unde se scot metale, cărbuni, petre 8. a.: mină de aur, de fer, de cărbuni de pămtnt, de diamant. Săpătură (şant, galerie, puf) p. a scoate metale saa minerale. Săpătură făcută supt pămtnt p. a pune materii explozive care sa arunce tn aer ceia ce e deasupra. Fig. Loc de unde potl lua tot ce-ţî trebuie: această moşie e o mină de aur, această carte e o adevărată mină de in/ormafiuni. Mină plutitoare, maşină plutitoare făcută să explodeze clnd va fi ciocnită de un vas. 2) * mină f., pl. e (fr. mine, poate d. bre-tonu min, cioc, bot). Aer, aparentă, expresiune a fetei: mină sănătoasă, veselă. A face mine, a te arăta supărat, a face mutre. 3) mină f., pl. e (lat. mina, d. vgr. mnă). La vechii Greci, o măsură de greutate egală cu o sută de drahme (cea din Egina cam 600 de grame, cea din Atica vre-o 432—436). O monetă, a 60 parte din talent (cea din Egina cam 135 de franci, cea din Atica vre-o 98. O mină de aur valora de 10—12 ori mai mult). minătarcă f., pl. ăret (ngr. manitări, mantări [cu term. din ciupercă!, d. vgr. amanites [d, A’manon, un munte din Ciii-cia]; turc. montară Vest. Hrib. — Mal rar min-. In Trans. şl mitarcă^şi pltarcă. mince, V. minge. mincinos şi (vechi, rar azi) mlnoTu-n6s, -oăsă adj. (d. minciună). Care minte, care spune minciuni: copil mincinos. Fals, înşelător, bazat pe minciuni: laude mincinoase, aparenfă mincinoasă. Subst. Acela e un mincinos. mlncToc şi -<5g, V. mlcîoc. minciună f„ p). I (din *mlnficiune, d. a minfi, ca putregiune, răpegiune din -ezi-clune; it. menzogna, pg. menzonga, fr. men-songe, d. lat *mentionica, * mentitionica). Vorbă contrară adevărului spusă pentru a înşela: minciuna trebuie reprimată sever inceptnd din copilărie. Fabulă, ficţiune: poezia trăieşte din minciuni. Fig. Vanitate, eroare, iluziune: lumea nu e ae cit o minciună. Fam. Minciună cu coadă saa gogonată, mare minciună. — Vechi me- (Cost. I, 309). minciunea şi -nică f, pl. ele (dim. d. minciună). Est. Un fel de prăjitură de casă numită tn vest uscăfea. mlncYunâs, V. mlnolnos. mindeă şi nindeă f., pl. e/e (rudă cu mindir). Munt. Mold. împunsătură şi legătură printr'o pernă, saltea ori mindir ca să ţie fixă umplutura: o 'pernă cu mindele (la trăsură). mindelesc v. tr. (d. mindtia, mindele). Munt. Mold. Cos făctnd mindele. — In Cov. şi Indilesc. mindir n., pi. e (turc. minder; ngr. min-diri [scris mintiri/, bg. minder, rus. mindir). Est. Saltea de pale. — In vest saltea de pale. www.dacoromanica.ro mindirigiii m. (turc. mindergi). Est. Lucrător de mindire, saltele, plapome. — in vest plăpomar. In Mold. sud amlndouâ. mine, ac. lui leă (din * me, apoi mă, s’a făcut mene, apoi mine, supt infl. lui ce, cine din *quene. Tot aşa tine şi sine). mlnâî n., pl. ete (ngr. minion, d. vgr. menaios, mensual, d. men, lună ; vsl. minela, rus. mintia, slrb. minei. V. mlnologhion, di- şi ţrl-mlnie, mensual, almanah). Carte Bisericească care conţine serviciu sfinţilor din fie-care lună. * miner m. (fr. mineur, d. mine, mină, săpătură; rus. min(r). Lucrător din mină, băiaş. Soldat care sapă mine la asediu. V. mlnler> * mlnerâY n., pl. aluri, şi mlner£Q n., pl. euri (fr. mineral, d. miniire, minieră, mină mai mică, d. mine, mină, săpătură) Mineral/substanţă minerală aşa cum se află tn natură. * mineral, -ă adj. (mlat. mineralis, d. minira, fr. ihiniire, minieră. V. mineraT). Format din materie brută, neorganizată (ca bulgării care se scot din mine): substanţe minerale. S. n„ pl. e. Corp brut, neorganizat, bucată de pămlnt ori de peatră aşa cum se scoate din mină: mineral de plumb, de cupru. Cărbune mineral, cărbune de pămlnt, cărbune fosil. Ape minerale, care iese din pămlnt şi conţin In disoluţiune unele substanţe minerale şi se Întrebuinţează la băi sau la băut. Regnu mineral, mare despărtitură In şliirijele naturale care cuprinde metalele şi mineralele, In opoz. cu regnu vegetal şi animal, * mlneralizatâr, -oăre adj. Care preface un metal In mineral combinindu-se cu el: proprietăţile mineralizatoare ale sulfului. * mineralizez v. tr. (d. mineral). Prefac un metal In mineral. Amestec cu substanţe minerale o apă. * mlneralâgic,-ăadj. (d. mineralogie). De mineralogie: muzeu mineralogic. * mineralogie f. (lld. mlneralo-logle, d. mineral şi -logie). Acea parte a ştiinţelor naturale care se ocupă de mineralogie: Haliy fu unu din creatorii mineralogia. * mlneraldg, -oâgă s. (d. mineralogie). Persoană care ştie mineralogia. mlnâsc, V. menesc. mlneştârgură, V. mîneştergură. * minez v. tr. (fr. miner, cuv. probabil celtic). Sap o mină: a mina o sttncă. Sap, rod Incet-lncet: apa minează pămtntu. Fig. Consum, ruinez Incet-lncet: boala l-a minat, Jidanii minează patria. minge şi (nord) mince f. (vsl. mencl, minge, d. menkukă, moale; bg. miika, go-goloş de brinză cu pine; strb. meia, mez de ptne; rus. miacl, minge; ceh. mii, minge; ung/ mancs, minge). Ghem (cocoloş, bilă, Sferă) de plnză, de pele şi mai ales de guma cu care se joacă copiii. A te Juca cu mingea, a te juca cu mingea singur. A te juca la minge, a te juca cu al(ii la minge. — Şi mice (Tec. Fc.). în Trans. şi mice (rTP. 1925, 23), loptă, habuc şi surducă. mlnghlneâ f., pl. ele (din mal vechiu menghenea, d. turc. mengene. V. mangea-lîc). Un fel de cleşte care se strlnge cu un şurub şi serveşte la tinut (ix un lucru pe care vrei să-l bati ori să-l pileşti (fr. itau). * miniatură f., pl. î (fr. miniature, d. it. miniatura, d. miniare, a picta acuarele şi alte lucruri mici, lat miniare, a văpsi cu cinabru, lat. minium. V. mlnlfl). Literă ornată trasă cu miniti pe vechile manuscripte. Pictură fină şi mică făcută pe vechile manuscripte. Acuarelă foarte mică şi fină: portret tn miniatură. Tablou pictat tn acest gen: o frumoasă miniatură. Fig. Obiect de artă mic şi lucrat cu mare delicateţă: această cutie e o adevărată miniatură. O miniatură de om, un om prea mic. In miniatură, In proporţiuni reduse de tot: pe masa lui era o corabie în miniatură. * mlnaturist, -& s. şi adj. Pictor de miniaturi. * mlnlăr, -ă adj. (fr. minier, -lire, d. mine, mină). Relativ la mine: industria miniera. S. f., pl. e. Mină puţin adincă şi descoperită (supt ceru liber), carieră. V. miner. * minim, -â adj. (lat mlnimus, super-lativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel mai mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel mal jos grad, cea mai mică intensitate, extensiune sau cantitate considerată ca limită: minimu iuţelii, pedepsei, preţului. Ca adv. se întrebuinţează latinu minimum [n. d. minimusj, cel puţin: o tememperatură de minimum 8 grade deasupra lui zero, o pedeapsă de minimum zece ani. Se zice şi ca s. n. fărâ pl. un maximum de pedeapsă. — Şi minimal (germ. minimal). V. maxim. * minister n., pl. e (lat. ministerium, serviciu, oficiu, ocupatiune).Funcţiune,oficiu: minister ecleziastic. Funcţiunea de ministru şi timpu cit durează ia. Departamentu unUi ministru: ministeru de interne. Localu ministrului şi al funcţionarilor cu care lucrează el: mă duc la minister. Corpu miniştrilor sati cabinet): acest vot a zdruncinat minis-eru. Miniiteru public, magistratură stabilită In fiecare tribunal pentru a cere executarea legilor tn numele societăţii, ceia ce face procuroru. * ministeriabil m. Care poate ajunge ministru. * ministerial, -ă adj. (lat. mlnisterialis. V. menestrel). Relativ la ministru sati la minister: funcţiuni ministeriale, banca ministerială (In parlament). Devotat sati înfeudat ministrului: ziar ministerial. S. m. Partizan al unui ministru. Htrtie ministerială, hlrtie de scris de cea mai bună calitate. Adv. in mod ministerial. www.dacoromanica.ro * ministru m. (lat. minister, -stri, servitor. V. administrez). Om de stat ales de şefu puterii executive ca-să conducă un minister, un departament: ministru de externe. La protestanţi, preut. Ministru Iul Dumnezeu, al cultului, al bisericii, preut. Ministru plenipotenţiar, şefu unei legafiuni, diplomat care reprezentă un stat tn alt stat * min 10 n. (lat. mlnium, cinabru, cuv. sp.). Min. Oxid salin de plunlb, numit şi oxid roş, (fig-) a te alia cu el. A avea mină bună, a avea mină norocoasă, a începe cu noroc. A pune mina pe ceva, a apuca, a ocupa, a lua In posesiune. A pune mina la ceva, t. apuca să lucrezi: să ajuţi; 2. a te atinge de, a umbla la: copiii au pus mina la ceasornic. A ţi muşca mintie, a regreta, a te cfti amar. A fi mină spartă, a fi cheltuitor. A sta cu mlnile tn sin, a te uita indiferent A uita de la mină pin’la gură, a uita foarte uşor, a fi uituc. A fl cu dare de mină, a fi bogat A-fi da mina, 1. a fi bogat, 2. a îndrăzni. A ajunge la mina altuia, ajunge să ai nevoie de el. A pune mtnă de la mină, a contribui. A bate mina cu cineva, a te învoi, a conveni. A pune mina in foc pentru ceva, a jura cu tărie câ e aşa. A te în-turna cu mina goală, a te Inturna fără rezultat (mufluz). A-ti veni saâ a-ţi fi peste mină, a-ti fi incomod un lucru. Pe supt mtnă, pe ascuns, tn secret Una la mină, se înţelege, de sigur (termin de aritm.): Vom lua şi cinele cu noi. — Asta e una la mină I A fi lung de mtnă, a fi hoţ. Prov. Ce-i In mină nu-i minciună, puţinu sigur e mai bun de ctt multu nesigur. Doi pepeni tntr’o mină nu se pot ţinea, nu poţi face doâă lucruri odată. Mtna anului, crugu,crtngu (ciclu) anului (In calendar). Mina curentă, registru tn care se scriâ amănunţit toate operaţiunile unei case comerciale şi care se numeşte şl straţă (V. minutar). Mtnă moartă (fr. mainmorte), starea vasalilor care eraâ alipiţi pămintului şi lipsiţi de facultatea de a dispune de averile lor; starea bunurilor inalienabile, ca ale comunităţilor, 819 *“ MlN spitalelor ş. a., şi care-s supuse unei taxe speciale numite de mină moartă, destinată să ţină loc de taxe de mutaţiune. — Vechi minu, pl. (şi azi In est) minute. Pl. şi mi-nuri In nord. mînăstioără (oa dift.) f., pl. e. Mlnăs-tire mică, schit. mtnăstire f. (mgr. monastirion, ngr. •ştiri, d. mdnos, singur; vsl. rus monastyri, bg monastir, slrb. manastir, namastir; turc. monastir; it. monastero, -terlo, vfr. mous-tier, nfr. moutier, germ. mlinster. V. monah). Biserică afară din oraş şi din sat înconjurată de case In care trăiesc călugării ori călugăriţele. V. schit. mtnăstlr^sc, -eăscă adj. De mlnăs-tire, al mlnăstirii, monastic: viaţa minăsti-rească. mtnătărcă, V. minătarcă. 1) mtnc n., pl. uri (lat mancus, olog). Ban. Scobitura tălpii piciorului. 2) mine, V. măntnc. mîncăcT6s, -oăsă adj. Care mtnlncă mult. V. lacom. mîncăre f., pl. ări Acţiunea de minca. Ceia ce se mănlncă, aliment, bucate; iaurtu e o mlncare care prelungeşte viaţa. Masă, prinz ori cină: doiiă mincări pe zi, a da cuiva mincare (subst) saâ de mlncare = de mincat (verb). — Pop. se zice şi a adus demincarea (subst.). mfncăt, -ă adj. (d. măntnc). Ros. A fl mincat (ori ros) ca alba (adică: iapa) de ham, a fi foarte plictisit de un lucru. mtncărică f., pl. ele (dim. d. mincare), Fam. Mlncare, bucate. mîncărime f. (d. a ie minca). Sensa-ţiune particulară supt pele ca cum te-ar împunge cineva cu o perie şi tn urma căreia iţi vine să te scarpini. Fig. Mare dorinţă: babele aii mîncărime de a tot vorbi (sau mincărime la limbă). mtncătorie f. Mlncare de bani publici, delapidare, deturnare, malversaţiune. mtncătură f., pl. i. Loc mincat (ros) de ape, scobitură făcută de apă. Mlncare, acţiunea de a minca - Prînz de mincătură, Vin de băutură (P.P.). mtncăQ m. Fam. Mlncăcios. mindrâsc (mă) v. refl. (vsl.mondriti, a scorni, d. mondru, înţelept). Mă simt mlndru, mă fudulesc din cauze mai serioase ori şi din vanitate. mtndrăţă f., pl. i (d. mindru). Frumu-seţă, splendoare: ce mindreţă de grădină, de armată, de om! — Şi -eaţă In Molii. Trans. Ban. mîndrfe f. (d. mlndru). Vechi. Înţelepciune. Azi. Calitatea de a ti intndru, fudulie, orgoliu, trufie. mîndroste f. (vsl.măndrosti). Ps. S. Înţelepciune. www.dacoromanica.ro mîndrui -ă adj. (vsl. mandră, priceput, germ. munter, vioi, treaz). Vechi. înţelept. Azi. Plin de o nobilă Încredere tn meritu lui, al familii! saâ al ţârii lui: Romănu e min-dru de numele de Roman. Trufaş, fudul, or-, golios, Inglnfat: adevăratu nobil nu e min-dru de averea lui. Frumos, superb, splendid: o mindră fată, nişte mindre plaiuri. S. f. Fată ori femeie frumoasă, iubită. Mindra nopţii, jalapa. Adv. Cu mtndrie. mine (est) şi miTne (vest) adv. (lat. mane, dimineaţa, la tnceputu zilei,- it .mane. Cu tnf. rom. se zice it dimani şi domani, pv. dama(n), fr. demain, cat. dema [lat. *de-manej, sp. mariana, pg. amanhă. V. mînec şi dimineaţă). In zifta următoare celei de azi: mă voi duce mine, că azi n’am timp. Mîne dimineaţă (mine la amează, mine seară, mine noapte), mine In timpu dimineţii (amezii, serii, nopţii). Ca mine, curlnd, nu peste mult timp: ca mine vom muri. — Se zice şi mînT. mai ales In mini dimineaţă, mini poimint. Mare lucru să nu ploaie la vre-o mini (adică : mine, poimine. VR. 1909, 12, 422). mîneăţă, V. dimineaţă, minec, a -ă v. intr. (lat. mănico, -ăre, a sosi dimineaţă. V. mîne). Vechi. Mă scoi dimineaţa : cine minecă de dimineaţă, izbuteşte mai mult tn piaţă (Pan); cine minecă, nu întunecă (nu-l apucă noaptea pe drum)-Azi. Pe mînecate, des-de-dimineafă, tn zori, tnainte de ctntători. De mînecate, de dimineaţă de tot: a porni de minecate. — Şi demînecate : de deminecate incepură a sosi făranii (CL. 1910, Dec. 1112) de deminecate pină în seară (VR. 1912, 10, 53). — Cjb. dă şi un subst. n. mînec, zori: a porni de minec. mînecăr n., pl. e Mtnecufă preufească. mînecâre f. Mtnec, zorii zilei. mînecâtef V. mînec. minecă (vest) şi minică (est) f., pl. I (lat. mănica, d. manus, mtnă; it. mănica, pv. sp. pg. manga, fr. manche. V. manşetă). Acea parte a hainei tn care intră brafu. Pe supt minecă, pe supt mtnă, tn secret A o băga pe minecă, a o sfecli. A rupe cuiva minecile, a-t trage de mtnică, a-1 urmări foarte mult cu rugămintea. A nu avea cu cineva nici în clin, nici in minecă. V. clin. mînecătoâre f., pl. ori (d. a mineca). Noaptea de 22 April, etnd babele umblă cu farmece ca să oprească laptele vacilor şi productiunile ctmpului duşmanilor lor. mîneciiş n. Vechi. De minecuş, dc mt-necate. mînecuţă f., pl. e (d. minecă). Pl. Un fel de manşete brodate cu aur (numite şi ru-caviţe) pe care le poartă preutii etnd oficiază. mînâr n., pl. e ţd. mină cu suf.-er saii lat. manuarius, de mtnă). Partea de care apuci cu mtna la o sabie, la un vătrar ş. a. V. manivelă» mîneştergură f., pl. I (mină şi şter-gură). Trans. Mold. Bas. Herson. Ştergar (prosop ori şervet). Tulpan, castncă. — In Bucov. mîniştergură şi pinzătură. La Beld. 501: mineştergurT, lăvicere, taluri. mîngâl, V. mangal. mîngtT, -a ăv. tr. (lat. * manganeare, d. vgr. măgganon, băutură fărmâcaîă, magga-neuo, vrăjise, rudă cu măgos, mag, şi deci cu amăgesc). Consolez, alin tristefa. Netezesc cu mina tn semn de iubire. A te mingila cu speranţa, a te legăna cu speranţa. mîngîTere f., pl. I. Consolafiune, alinarea tristetei. mingiTetâte f., pl. tăti. Dos. Mtngtiere milă, indurare. mînyîTettiră f., pl. I. Vechi. împăcare, tmbunare (a unui supărat). Mlngtiere. mîngîTâs, -Toăsă adj. Care aduce mln-gtiere : cuvint, cintec mingiios. Adv. In mod mtngtios. mînglăşitură, V. migllsesc. minî, V. mîne. mînlăc m. pl. iecl (ngr. maniakâs, furios, supt infl. lui minie.V. maniac). Vechi. Scamator, măscărici, mîniâre f. Vechi. Miniere, minică) V. minecă. mînie f. (vgr. mania, lat mănia. V. manie, menadă). Iritafiune. furie, supărare: el răspunse plin de minie, feara rănită venea spre noi plină de mînie. Mînia lui Dumnezeii, grozăvie, catalizm : era o ploaie minia lui Dumnezeul V. pedeapsă. mîniecie f. (d. mtniac). Vechi. Scamatorie. — In Cod. Vor. 157, 13, mîniicie. miniere f. Acţiunea de a te mtnia. minIT, a -Tă v. tr. (d. minie. — Eu mtnil tu minii). Umplu de mtnie, supăr, tnfuril, irit: a mînia pe Dumnezeu. V. refl. Mă supăr, mă irit, mă umplu de ciudă. mîniâs, -oăsă adj. (d. minie saa lat. maniosus, furios). Plin de mtnie, furios. V. irascibil) cTudos. mînişoâră (oa dift.) f., pl. e (d. mină). Mtnă mică. Cantitatea ctt apucă o mtnişoară: o minişoară de griu. mînînC) V. măntnc. mînjălă f., pl. ca şi mînzaiă,tinjală. Trans. Substanţă cu carc se mtnjeşte (sc zugrăveşte, se văruieşte). mînjesc v. tr. (vsl. mazon, ung, de unde, pin met., * monza, inf. mazati; maza, unsoare; bg. măz)!, ung; slrb. măzati, măzniti, rus. măzati, măznutl, a unge, de unde şi ung. măzoini.a unge, V. mînzaiă) mîzgălesc, măslină) masiU) pomăzuTesc, tâ-mînjesc). Pătez, murdăresc. Fig. Profanez, întinez. V. refl. Mă pătez, mă murdăresc. Fig. Mă compromit, mă înjosesc: ne te minjipentru nişte banii www.dacoromanica.ro MlN mintuî şi -Tesci -f v. tr. (ung. menteni, a salva, a feri [d. meni, liber], de unde şi rut mentuvjti, slrb. mentovatl, Cp. cu cortoro-scsc, a libera, a pri va). Est. Salvez, scap: min-tuieşte-mă, Doamne!Termin, sfîrşesc, Isprăvesc : a mintui o treabă. A mintui In bătaie, a prăpădi, a omori tn bătaie. V. refl. Mă cotorosesc: nu ştiam cum să mă mintui de el. Vechi. Mă justific, mă scuz: Leşii se mintuiau de către Vasilie Vodă şl ziceau că nu sint Leşi, ce sint Moldoveni acel ce pradă (Nec. Lei. 2, 185). mtntuTălă f., 'pl. teii. Acţiunea de a mintui, de a termina mai curlnd Lucru de mintuială, făcut fără plăcere şi răpede, ca să-l mintui mai curlnd, adică „lucru prost". mtntuinţă f., pl. e. Vechi. Mlntuire. Scuză, justificare. mîntuire f. Acţiunea de a mintui. Mtn-tuirea păcatelor, iertarea (expierea) păcatelor. mîntuitor, -oăre adj.Caretemtntuieşte, salvator. S. m. Epitet respectuos dat lui Hristos. mintuitură f.'pl. i. Vechi. Mlntuire. mîntâşi V, măntuş. minuchT, V. mănuchT. * minuT şi -Tâsci a -i v. tr. (i.minâ, după fr. manter. V maniez, manipulez), Maniez, umblu cu, lucrez cu, Invlrtesc. Fig. A mlnui bine o limbă străină. mînuşă, V. mănuşă, mînz m., pl. zi şi ji (lat. * mandlus, d. măndere, a minca, ca prinz d. prandium; alb. măs şi mas, art. măzi, mlnz; sard. 1. mandzu, june; it. manzo, june, ntanza, juncă). Pui de cal ptnă la un an. mtnzălă f„ pl. e sau ăli (vsl. * mazalo, d. mazati, a unge. V. minjesc, pămtn-zalcă). Est. Pastă suptire făcută din tă-rtfă ori din făină amestecată cu ou sau cu apă şi întrebuinţată la uns firele ca să nu se desfacă la ţesut. Fig. Mlncare prea suptire şi proastă. V. heltugă, tăvăragă, scro-beală. minzâre f., pl. ări (d. mlnz; alb. mă-zore, mzore, juncă). Oaie care are miel V. mulgare. minzât, -ă s. (d. mlnz; alb. măzat). Vitei sau vitea In etate de vre-un an. V. june, minză f., pl. e (d. mlnz). Iapă plnă la etatea de un an. mînzălesc v. tr. (d. mtnzală), Minjesc, mlzgălesc (hainele, rufele, fata) : şi-au min-zăht fetele cu pudră groasă (Iov. 161). mtnzărăr m. Cel care mulge mlnzările. S. n., pl. e. O despărfiturâ mai mare la stlnă unde stau mlnzările. mtnzesc v. intr. (d. mînz). Se zice despre iepe ctnd ts tn călduri. mtnzeşte adv. (d. mlnz ?). Iron. A rîde minzeşte, a rtde forjat, fals: ridea şi el min-zeşte. (VR. 1923, 4, 19,). V. măzărat şi sardonic. MOT mtnzoc m. Est. Mlnz mal mare de un an, noatin. mir, interi, care arată vocea ctnelul tn ainte de a lătra (V. hîr). A nu zice nici ctr, nici mir (ca bg. ni vyk, ni gyk), a nu crlcni, a nu obiecta nimic. V. mic şi mor 2, mîrc şi smîrc interj, (var. din circ, mile, mic). Munt. A nu zice nici mire, a nu zice nici etre (nici mtlc, nici mtc). V. mTorc. mircă şi smîrcă adv. (ca şi mire). Bz. A tăcea mircă, a tăcea molcom, a nu erteni. mirced şi milcedi -ă adj. (cp. cu lat. mărcidus, veşted, şi rom. vilced şi cofleşesc. V. Wld. la fracco şi Bern. la morky) Rar. Vtlced, cam ud: lemne mîlcede. Veşted Ltn-ced. Leneş, puturos. — Şi merced. La Del. mircav (de orig. sl.). V. nemerced. mîriT, a -i v. intr. (d. mir). Se zice despre etne ctnd tşi arată nemulfămirea făctnd mir tn ainte de a lătra. V. morăT. mîrlăn m. (d. mir, adică „om care mtrtie, nu vorbeşte frumos", ca şi „bădăran", şi sufixu -lan după ghiorlan, corcolan. V. momirlan). Est. Iron. Ghiorlan, toptrlan, mojic. mîrniT, V. mornll. mîrsăcăcTune f. (din mursecăciune, d. mursec). Vechi. Poftă, pasiune. — Şi mîr-săîetură, f., pl. i, şi mirsăTală, f., pl. ieli, şi mîrseT, n, pl. ele şi eiuri. mirşav (est) şi mîrşâv (vest), -ă adj. (vsl. mrusavu, slab, d. mrusa, cadavru). Vechi. Slab la trup. Azi. Fig. Rar. Ignobil, mişel, nedemn de cea mai mică stimă sau iubire. Adv. in mod mtrşav. mîrşăvfe f. (d. mirşav). Caracteru omului mtrşav. Faptă de om mtrşav. mtrtăci V. martac. mîrtân şi -ân» V. motan, mirţină f., pl. e (vsl. mrucina, cadavru). Ret. Mlrfoagă. mirţoăaă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbirciog, vsl. * smrucokă, rus, smoridk, zbtr-ciog, de unde şi forma smlrfog. De la zbirciog a evoluat tnţ. la „uscat, zbtreit, slab, bătrln"). Cal slab (gloabă, ghijog, hlr(oagă, drtglă). — In nord şi mtrţog, smîrţog, şi zmlrţog, prost bleg. 1) mirzâc m. (turc. mirza, tăt mirzak, d. pers. emir-zade, fiu de emir). Vechi. Nobil (şef) tătăresc. 2) mîrzâc, -ă adj. (strb. mrzak, uriclos). Ban. Ltnced. mîrzăcesc, -eăscă adj. Vechi. De mtrzac. mirzăcie f. Vechi. Calitatea de mtrzac. mtrzăciţă f., pl. e. Nevastă de mtrzac. mtşâg n., pl. uri (bg. muSăk, col. d. muh. puf). Bz. Puf mărunt, ltnă măruntă (ca rămăşiţă). mitcă f., pl. I (strb. matka, prăjină. V _ motcăf Vest. Băţu (bătătoarea) putineiu-lui, fercheteu (BSG. 1933, 156). www.dacoromanica.ro mit m, (V. mlfă). Mold. Munt. Pui de mită. — Şi mifan, mifof etnd e mai mare şi mitlşor, mtfuc, mtfunc etnd e mai mic. In Ban. (?) mit = „mljă". mită f-, pl. e (strb. măca,mlca, bg. măca dim. macka], mttă, care vine d. Măca, alin-ătură din Marla. Tot de aici ung. macska, de unde apoi rut. măika [iar ung. moca d. rom. mită), alb. mai, maiok motan, maisă, maâă, mttsa, mită. Cp. şi cu it. mlcla, mu-cia, mase. micio). Mold. Trans. Olt. ş. a. Pisică, un animal felin domestic care prinde şoareci. Mita blindă zştrie rău, oamenii bllnzi In aparentă Is periculoşi In realitate. A umbla cu mlja’n sac (cu gtnd s’o îneci), a face incorectitudini. A prinde pe cineva cu mlţa'n sac, a-1 surprinde cu incorectitudini. A trage miţa de coadă, a trage targa pe uscat, a trăi In mizerie. mlt^scţ -eâscă adj. Fam. De miţă, al mitelor, felin : neamu miţesc. mtfeşte adv. Ca mija. mîtlşâr m. (dim. d. mit). Est. ş. a. Mit mic. Sttlpare, ramură de salce înflorită (ca fr. chaton, de la chal, m!(ă), care se tine tn mtnă la Florii. mîzdă f., pl. e (vsl. mizda). Vechi. Mită: argintul său na dede intr'aslama şi mizdă spre nevinovatl nu luo ( = luă Ps. S. 14, 5). mîzdelnlc m. (vsl. mlzdinikii). Vechi. Mituitor. mizdesc v. tr. (d. mizdă). Vechi. Mi-tuiesc. mizdresc, V. mlzdresc. mizgă f., pl. I (vsl. miez ga, suc, de unde şi ung. mezga, sevă. Cp. şi cu galicu * me-slgum, zer, în REW. 5537. V. şi Bern. 2,54). Sevă. Noroi lipicios. Peliţa care se lormează pe apele stătătoare. (V. Inie şi tirighie). Pelifa de supt coaja copacilor (liber). mîzgălesc v. tr. (rudă cu rul mazgu-lldti, a mlzgăli, d. măzati, a şterge, a unge. V. mtnjesc. Cp. şi cu ngr. mazalizo, scrobesc, ung. mozgolddni, a se flţli, şi rom. bircti, .rătăcesc' şi „mtzgălesc”). Vat. Blr-cti, feştelesc (cu cerneală saâ cu creionu). — Şi mâzgălesc, mîzgtlesc, zmîn-gălesc şi bizgîlesc. Şi mozgolesc (Năsăud). mtzgălltiiră f., pl. (. Efectu mlzgăliriî, pată pe cărţi, pe caiete : copiii fac mizgăh-tfiri pe cărfi. mtzgâs, -oâsă adj. (d. mizgă). Plin de suc. Lipicios. Alunecos, mtztrâc, V. mazdrac. mlâcâ f., pl. ăci (vsl. slrb. mlaka, bg. mlakă, mlaştină, d. mlac, căldicel, adică „loc de unde izvorăşte apă căldicică", ca toplifă, care, de la „baie caldă naturală", a ajuns să însemne „băltoagă". V. mlaştină). Vest. Rar. Loc mlăştinos, mlâdă f., pl. ăzt (vsl. mladă, mlada, tlnăr, tlnără; strb. mlada, nevastă ttnărâ). Est. Mlădiţă. Col. Desiş de mlâdiţe, pădure tlnără. mlâjă f., pl. âji (bg. mlazia, id.). Un fel de salcie (salix vimlnalls, purpurea sau incana). Col. Lozie, vergele de salcie de legat ori de împletit. mlâştlnă f,, pl. i şi mlăştini (vsl. * mlascina, dedus din mlaka, mlaştină V. mlacă). Mocirlă, pldştină, smirc, loc băl-tos mai întins. mlăcfQ n,, pl. ie, şi mlăcfâgă f., pl. ir V. f mblăclQ. mlăcos, -oâsă adj. (d. mlacă). Vechi. Mlăştinos. mlădlez v. tr. (d. mlădifă). Fac mlădios : exercifiu mlădiază corpu. V. refl. Devin mlădios, flexibil: corpu se mlădiază pin exerciţii. Mă îndoi, oscilez: trestia se mlădia la suflarea vintuiui. — Şi înml- (vest). mlâdiâs, -oâsă adj. (d. mlădiez). Flexibil, care se îndoaie uşor: trestia e flexibilă. Fig. Ager, uşor: corp mlădios. D6cil. supus: copilu e mlădios. Maleabil,fără scrupule: conştiinţă mlădioasă. mlădioşie f.\d. mlădios). Flexibilitate, mlădiţă f., pl. e (bg. mladica copac tl-Năr, om tlnăr, slrb. mlădica, mlădifă, nsl. mladica, mlădifă, fată tlnără. V. mladă, mlajă). Vlăstar, ramură tlnără. mlăştlnâs, -oâsă adj. (d. mlaştină). Acoperit de mlaştini: loc mlăştinos. mlătfş n., pl. uri (d. vsl. mlaliti, a Im-blăti). Sec. 16. Ceia ce s’a Imblătit mlecâsc, V. tmblătesc. mlâşnlfă şi m^şnifă f., pl. e (vsl. bg. mlieânica, d. mlieko, lapte). Est. Orez, crupe ori mei fert In lapte: de cit meşniţa din alt sat, mai bine sărbuşca din satu tău (Cov. Doina, 2-3, 45). V. colărezT, bulgur. mlâştlnă f. (si ). Cov. A zăcea mieştină (adv.), a zăcea fără cunoştinţă. * mnemânlc, -ă adj. (vgr. mnemonikos, rudă cu lat. memoria). De memorie: lucrare mnemonică. Care ajută memoria: procedură mnemonică. S. f. Arta de a ajuta memoria. Adv. Pin mnemonică. * mnemotecnlc sau -tehnic, -ă adj. (din mnemonic şi tecnic). Mnemonic, care ajută memoria pin diferite proceduri. S. f. Mnemotecnie. mnemoteenie f. (d. mnemotecnlc). Mne-motecnicâ, arta de a ajuta memoria. 1) moâcă (oa ditf.) f,, pl. e (d. mocan, ca ţoapă d. fopan). Fam. Om prost şi Incet la treabă: o moacă de om, de slugă (Ml. moagă). /s. Iron. Cap, căpă(tnă. Dun. jos. Somotei de 10-20 c. m. (cp. cu chefal şi zglăvoacă. V. somn 1). 2) moâcă f„ pl. e (d. moacă 1. Cp. cu măcău şi ţoapă 2). Munt. Mold. Bltă. Lovitură de bltă. — Şi mtcă (Suc.). V. ghioagă şi foapă. moâchle f. (d. moacă). Nord. Moacă, persoană toantă. moâcră, V. mocru. www.dacoromanica.ro mo&gi, V. moacă 1' moâle adj., pl. moi (lat. mâllis, moale; it. pg. molie, pv. mol, fr. mou, cat. moli, sp. muelle). Care cedează uşor clnd II atingi (In opoz. cu virtos, tare, dur, solid): ceara şi plumbu Is lucruri moi. Neted, catifelat, care nu zgtrie (tn opoz. cu aspru): păru de pisică e moale, pe ctnd cel de porc e aspru. Fig. Fără vigoare, fără energie, slab: om moale. S. n. lără pl. Fontanelăsau locu unde a fost ia, tn creştet: a ie levi tn moalele capului. Adv. Fără energie: a vorbi moale. A o lăsa moale, a-ti reduce pretentiunile, a fi mai bltnd. * moâr (oa 2 silabe) n., pl. uri (fr. moi-re f., d. engl. mohair. V. mohalr). Ptnză de matasă ori şi de lină, cu aparentă schim-bâcioasă şi undulată şi care se întrebuinţează mai ales la panglicile marilor decoraţiuni, la gulerele de frac a. Această aparentă un-dulată. * moarăt adj. (fr. moiri). Care are as-pectu moarului. moară f., pl. mori (lat mdla, vgr. myle, [got malan, a măcina], it. pv. cat. mola, fr. meule [peatră de măcinat, Iar moulin, moară, vine d. lat. mdllnum], sp. muela, port. mo. V. molar şi mălai). Maşină de măcinat cereale. Edificiu tn care e instalată această maşină. A tăia (safl: a lua) cuiva apa de la moară, a-i paraliza mişcările, a-l face să nu mai poată lucra, a-l descuraja. A-fl veni apa la moară, a-ti merge bine afacerile, a prinde curaj, a-ti veni momentu favorabil. A trăi ca găina la moară, a trăi In belşug. A vorbi ca moara (său ca o moară hodorogită), a vorbi mult şi fară şir. Ca la moară, pe rlnd, succesiv, fie-care la rtndu lui. V. rişniţă. moăre f., pl. mori (lat. măria, salamură; It. moia, npv. muro şi muiro, vfr. muire, sp. muera. V.murlatlc, murez, salamură). Est. Apă sărată In care se murează legumele (varză, castraveţi ş- a.). A şti moarea cuiva, a-i şti obiceiu, a şti ce fel de om e. — In vest zeamă de (varză, castraveţi ş. a.). * moarez v. tr. (fr. moirer). Dau aspect de moar: a moara o panglică. moărte f., pl. morfl (lat mârs, mârtis, moarte; it. pg. morte, fr. cat mort, sp. muer-te. V. mort). Stingerea vieţii: Ştefan, cel Mare a purtat război ptnă la moarte. Pedeapsă capitală: condamnat la moarte. Fig. Ruină, distrugere, sftrşit: moartea unui imperiu. Cauză de nimicire: războiu e moartea negoţului. Schelet gol sau îmbrăcat care re-prezentă moartea: Moartea e reprezentată cu o casă tn mină. A vedea moartea cu ochii a fi foarte aproape de moarte. A fi cu moartea tn suflet, a fl foarte trist şi neliniştit A fi, a pluti Intre viafă şt moarte, a fi bolnav aproape de moarte, a fi perdut cunoştinţa. A fi pe moarte, a trage de moarte, a fi aproape de moarte sau tn agonia morţii. A lăsa, a hotărî cu limbă de moarte, a lăsa, a hotărt tn ultimele momente ale vieţii. A arunca moartea in Ţigani, a da vina pe alţii. A te da de ceasu morfii, a te zbate de necaz. A muri de moarte bună, a muri de moarte naturală. A nu mai avea moarte, a nu se mai strica, vorbind de un obiect. Duşman de moarte, duşman implacabil. A te lupta pe viafă şi pe moarte, a te lupta p. a hotărî care din adversari va supravieţui: lupta dintre Roma şi Cartaginea a fost pe viafă şi pe moarte. V. deces. moăşă f., pl. e (f. d. moş, deci oa dift. D. rom. vine ung. masa). Bunică sau mătuşă (Vechi). Femeie care o ajută pe alta să nască. moăşte (oa dift) f. pl. (vsl. bg. moStt, „puteri" şi .moaşte", după credinţa că moaştele au o putere supranaturală. V. moş-tean). Trup sfint neputrezit V. relichla. * m6bll, -ă adj. (lat. mdbilis, din *mo-vlbilis, d. movire, a mişca. V.- amovibil, moment, mut 2). Care se poate mişca (In opoz. cu stabil, fix): pod mobil. Fig. Schimbăcios, variabil: caracter mobil. Sărbătoare mobilă, care cade clnd tntr’o zi, clnd tntr’alta, cum e Paştele. Avere mobilă, care se poate transporta, ca banii, hainele, trăsurile, vitele ş. a.: Coloană mobilă, coloană de soldaţi organizată p. o expediţiune. S. f., pl. e. (după Tr. meuble m.). Lucrurile care garnisesc o casă, ca scaunele, canapelele, paturile, mesele, oglinzile ş. a. asemenea. S. n., pl. e şi uri (fals mobil). Corp In mişcare: forţa de implusiune a unul mdbil, Foiţă motrice: aburu e un puternic mobil. Fig. Cauză determinantă, ceia ce te îndeamnă (V. motiv) : interesu e de multe ori mobilu acţiunilor omului. * mobilăt, -ă adj. Garnisit cu mobile: cameră mobilată. * mobilez v. tr. (d. mobilă, după fr. meubler, a mobila, it. mobiliare, ammobigll-are). Garnisesc cu mobile : a mobila o casă. * moblllăr, -ă adj. (fr. mobiliaire şi, mai des, mobilier adi. şi s., d. mobile, mobil ; it. mobiliare). Compus din lucruri mobile : avere mobiliară. Relativ Ia averea mobilă : impozit mobiliar. * mobilier n., pl. e (fr. mobilier s.). Mobilele unei.case : mobilier de stejar. * mobflităte f. (lat. mobilitas, -ătis). Calitatea de a fi mobil, de a te putea mişca uşor: mobilitatea mercurului, mobilitatea cavaleritl. Fig. Facilitatea de a-ti schimba expresiunea feţei. Inconstanţă, nestatornicie : mobilitatea caracterului. * mobilizez v. tr. (fr. mobiliser; it. mo-bilizzare şi, mai des, mobilitare; lat mobi-litare, d. mdbilis, mobil): Pun armata de pace tn mişcare şi ţin gata de război: a mobiliza un corp de armată. Jur. Consider un lucru imobil ca mobil. mdcăi şi T^sc, V. mocoşesc. mocăft, V. mocoşlt. mocân, -că s. (răd. moc- din moacă, mocofan şi moglan, rudă cu ung. mokăny. om grosolan, mokogni, a vorbi neînţeles, a hondrăni. Cp. cu bădăran). Locuitor de www.dacoromanica.ro munte, mal ales Ardelean (Cînd e vorba de cărturari, e ironic). Cioban de pin Săcele şi împrejurimi. Fig. Mocofan, moclrţan, om necioplit V. momîrlan, moroTan, ţu-ţuYan, cojan. mocănâş m. (d. mocan). Mold. sud. Pl. Un fel de irozi care, la Crăciun şi Anu Nou, umblă din casă ’n casă clnttnd ctntece naţionale. Hi umblă tmbrâcţi ca mocanii, tn cap cu căciuli, adică tn portu ţăranilor de la munte. mocăncuţă f., pl. e (d. mocancă). Un dans popular. mocănesc, -eâscă adj. (d. mocan). De mocan : port mocănesc. mocăneşte adv. (d. mocan). Ca mocanii : îmbrăcat mocăneşte. ’mocYoriţă f., pl. e (bg. mâcor, mocirlă, d. mokur, vsl. mokru, umed, de unde şi mocirlă). Vechi. Mlaştină. mocirlă f., pl. e (pol. moczvdlo, rut moiilo, topilă [ca povirlă-povidlă/; ceh. mociste, ctmpie umedă [rom. Moştiştea, lac şi vale tn llf.], bg. mocurlak, loc mocirlos, d. vsl. moca, baltă, mocirlă, mociti, a uda moknonti, a se uda; ung. mocsăr, maesăr, mocirlă. V. mocnesc, moştlnă). Baltă noroioasă, loc plin de noroi. Fig. Situa-tiune josnică, stare decăzută : în ce mocirlă se tăvăleşte I — Şi măcfurlă (Bas.). V. smîrc. mocirlos, -oâsă adi. (d. mocirlă). Acoperit de mocirlă : loc mocirlos. mocîrţân, -că s. (răd. moc din mocan. V. mogîldan). Mocofan, modoran, mojic, ţărănoi. mocirţă f., pl. e. Moclrţan: măi mocîrfăl mâclis interj, de impus tăcere, adică: „nu crlcni" 1 (cp.cu germ.mucksen, aerieni). mocnesc v. intr. (vl. moknonti, a fi ud, mociti, a uda. V. mocirlă). Ard cu greu (ca lemnele ude) sau ard înfundat supt cenuşă : foca mocnea in sobă. Fig. Stau tăcut, clocesc, nu mă manifest: baba cu motanu mocnea lingă sobă, ani întregi a mocnit pină s’a răzbunat, răscoala mocneşte în plebe. mocnit, -ă adj. (d. mocnesc). Ascuns, înfundat: foc mocnit. Fig. Posomorit: noapte, ploaie mocnită. Tăcut, posac, bosomelnic, necomunicativ: om mocnit. Adv. In mod mocnit: a arde mocnit. V. tenebros. mocofan, -că s. (moc- din mocan şi -ofan ca’n dolofan). Moclrţan, modoran, mojic, ţărănoi. mocoşesc v. tr. şi intr. (cp. cu moacă şi moşcondese). Fam. Mă muncesc prea mult c’un lucru ptnă să-l termin (mă bostncesc, mă bosolesc, mă boţocănesc, mă bunghi-nesc): dc un ceas tot mococeşti, şi n'ai mai s/irşit. V. refl. Nu te mai mocoşi atita c’o biată traducere /—In vest şi mă mocăî şi mă pnoşcăY. V. bălăbănesc. mocoşit, -ă adj. (d. mocoşesc). Est. Fam. Ticăit, fără spor la muncă : ce om mocoşit şi argatu ista / — In vest mocăit şi moş-căit. mâcru, moâcră adj. (ung. makra, un fel de struguri). Trans. Se zice despre ci-reşu care produce cireşe petroase, numite tn Munt. drăgănele (prunus avium). * mod n., pl. uri (la modus, măsură, mod. V. cum, moderat). Formă particulară, fel, chip: mod de acţiune, de guvernament. Fii. Felu de a fi, de a se prezenta : modurile substanţei. Gram. Forme verbale care arată diferite Împrejurări (indicativa, con-junctivu, condi(ionalu,imperativu,infinitivu). Muz. Dispozitiune particulară a tonurilor: mod major sau minor (V- gamă). * modăl, -ă adj. (fr. modal, d. mode, mod ; it. modale). Gram. Relativ la moduri: forme modale. Fii. Relativ la modurile substanţei. Log. A cărui afirmaţiune e supusă modurilor de posibilitate sau imposibilitate, de necesitate sau contingcntă (tn opoz. cu categoric sau absolut): o propoziţiune modală. Jur. Care subordonează efectu unui act unui eveniment nesigur dependent de voinfa celui ce trebuie să beneficieze: dispozitiune modală. Muz. Relativ la modurile muzicale. * modalitate f. (d. modal; St. moda-liti). Fii. Mod de a fi: albeaţa e o modalitate a zăpezii. Log. Subordonarea afirma-ţiunii unei propozifiuni modurilor de posibilitate sau imposibilitate, de necesitate sau contingenţă. Muz. Caracteru unei fraze muzicale după cum e tn modu major - sau minor. * mâdă f., pl. e (fr. mode, d. lat. modus, mod ; it. moda). Mod de a te tmbrăca (de a mobila ş. a.) particular unei epoce şi care e un amestec de inventiune şi de imitatiune: moda de la 1848, haină după ultima modă sau la modă (fr. ă la mode), a fi la modă, a ieşi din modă (a se demoda). Magazin de mode, de lucruri de toaletă femeiască, mai ales pălării şi rochii. mâde m. invar. (cp. cu ung. mâd, mod, măsură, avere). Doc. 1803. Birnic care plătea izolat, nu în comun cu alţii, ca cei numiţi cruce. V. şi tYude. * mod£l n., pl. e şi uri (fr. modele, d. it. modello, dim. d. lat modus măsuri). Obiect destinat să fie imitat, izvod: model de scriere, de broderie. Fiinţă sau lucru după care artiştii pictează ori sculptează (original). Miniatură, reprezentare tn mic a unui lucru ■nai mare. Fig. Persoană sau lucru demn de imitat: şcoală model, elev model, model de pietate filială. V. copie. modelez v. tr. (fr. modeler.itmodeliare. V. modelez). Formez din argilă (ceară, gips)modeluunuiobiectcare trebuie să fie executat tn marmură sau tn metal: a modela o statuă. Dau formă argilei (cerei, gipsului): a modela argila. In pictură, redau exact re-liefu pin ajutoru umbrelor. Fig. Regulez, www.dacoromanica.ro acomodez, conformez unul model: cinele pare modelat după lup, tmi modelez purtarea mea după a altuia. V. refl. imi regulez acţiunile, purtarea: cel mici se modelează după cei mari. * moderantizm n. Sistema politică a moderaţilor, mai ales tn timpu marii revo-iuţiunî franceze : Camil Desmoulins fu acuzat de moderantizm. * moderat, -ă adj. (lat moderatus). Cumpătat, care se moderează: omu moderat trăieşte mult. Potrivit, care nu e exagerat: căldură moderată, preţ moderat. S. m. şi f. C-.-re are opiniuni mijlocii în politică : par-tidu moderaţilor. Adv. Cu moderaţiune, cu măsură : a minca moderat. * moderato adv. Muz. Cuv. it. care înseamnă „moderat", tntre andante şi allegro. * moderatâr, -oâres.(Iat mederator). Care regulează, guvernează, domneşte: Dumnezeu e moderatoru universului. Care reţine In marginile moderaţiunii; a fi moderatoru unui partid. S. n., pl. oare. Instrument pin care se regulează mişcarea maşinilor: lampă cu moderator. * moderaţiune f. (lat. mederdlio, -dnis). Acţiunea de a saii de a te modera, cumpătare : moderaţiunea preţurilor. — Şi -âţie. * moderez v. tr. (lat. moderor, -ări, a modera, a conduce, d. modus, măsură, mod). Temperez, astimpăr, tnfrinez, micşorez : a modera iuţeala unei maşini, cheltuielile, şi (fig.) ardoarea, furia. V. refl. Mă reţin, mă tnfrinez : cine se moderează, trăieşte mult. * modern, -â adj. (lat. modernus, modern, d. adv. modo, odinioarea, de curind). Recent, nou, din timpu actual, netnvechit, tn curent cu timpu, la modă: armată modernă, haină modernă, istoria modernă sau nouă, de la 1453 (luarea Constantinopolului) ptnă la 1789 (marea revolutiune franceză), lnvăţă-mintu modern, tnvăţămtntu secundar in care se Învaţă limbile moderne. S, m. pl. Oamenii de azi, actualii, cei noi: anticii şi modernii. S. n. fără pl. Lucru nou, caracteru lucrului noa, modernitate: tot-de-a-una moderna e fiumos. Adv. in mod modern: a te îmbrăca modern. * modernist, -ă s. şi adj. Animat de idei moderne: preut catolic modernist. * modernitate f. (d. modern). Calitatea de a fi modern, tn curentu timpului: modernitatea unei artilerii. * modernizez v. tr. (d. modern). Fac modern, tnoiesc, pun tn curentu timpului: a moderniza un popor, o armată. * modernism n. Iubirea de lucruri moderne, de tnoire a celor vechi: modernizmu catolic. * modest, -ă adj. (lat. modestus, d-modus, măsură). Care cugetă saâ vorbeşte despre el fără fudulie: udevăratu savant e tot-de-a-una modest, Care arată lipsa acestei fudulii: aer modest. Moderat, rezervat, nepretenţios : a fi modest în pretenţiuni. Sfios ruşinos: un tinăr modest. Simplu, fără bogăţie : o casă modestă. Adv. Cu modestie: a se retrage modest. ♦modestie f. (fr. modestie, d. lat. mo-de'slia, modestie). Calitatea de a fi modest Cu modestie, tn mod modest: a vorbi cu modestie. * mbdic, -ă adj. (lat. modicus, d. modus, măsură). De puţină importanţă ori valoare: sumă, avere modică. Adv. Cu modicitate. * modicltăte f. (lat. modlcitas, -ătis). Mică cantitate, micime: modicitatea unei averi. * modific, a -ă v. tr. (lat. modlfico, -ăre). Schimb forma, calitatea ş. a.: a modifica o casă, o lege, o pedeapsă, o frază. Gram. Precizez, schimb Inţelesu : adverbu modifică verbu şi adjectiva. V. refl. Mă schimb In formă, tn calitate ş. a. * modificaţiune f. (lat modificătio, -dnis). Acţiunea dc a sau de a sc modifica. — Şi -âţie, dar ob. -ăre. * modistă f., pl. e (fr. modiste, d. mode, modă; it. modista). VInzătoare dc pălării de damă. modilcă, V. motîlcă. modîrlă f., pl.e. Modoran: măi mo-dirlă l modîrlân, şi mogîrlân, -că s. (var. din momlrlan, bodirlan). Modoran, moglan, ţoplrlan, om nccioplit. modoran, -că s. (var. din bădăran şi rudă cu modirlan). Mold. Mojic, om de rlnd (moglan, mtrlan, ghiorlan, mocofan, mocir-ţan, ţoplrlan): să-şi dea coatele cu modoranii ori să se ia de git cu Ţigancele...asta intăritase tot satu (Sov. 174). mâdru n.. pl. uri (ung. modor, modra, mdd, d. lat modus, mod). Trans. Mod, fel, chip. * modul n., pl. e (lat. mddulus, dini. d. modus, măsură). Arh. Unitate de măsură p. a regula proporţiunile coloanelor sau părţilor unui edificiu: mddulu e de ordinar egal cu jumătatea diametrului bazei coloanei. Pin ext. Unitate de măsură p. apele curente : a evalua modulu unui izvor. Diametru comparativ al medaliilor saQ monete-lor Intre ele. * modulaţlune f. (lat modulătio,-dnis). Muz. Acţiunea şi modu de a-ţi modula vocea, trecerea vocii de la un ton la altu : modulaţiunile vocii. — Şi -âţie» * modulez v. tr. (lat. mddulor, -ări). Trec melodic vocea de la un ton la altu : a modula un cîntcc. Fig. Articulez melodic, cu oare-care sentiment: Imi modulez frazele. V. intr. Cint melodic. * mofetă f„ p. e (fr. mofette şi mou-. din răd. germ. mii//, care arată nirosu). Duhoare, emanaţiune mefitică. mofluz si mufltiz, -ă adj., pl. m. ji (turc. miiflls, pop. mttflliz, d. ar. miiflis [d. ma, nu, ne-, şi fels, pl. ftilus, bani]; ngr. www.dacoromanica.ro mufluzis). Vechi■ Falit. Azi. [ron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes. A răminea piu/luz, a răminea băttnd din buze, păcălit. mo- şi mufluzesc v. intr. (d. mufluz). Vechi. Dau faliment. Azi. Iron. Decad, perd averea. mo- şi mufluzfe f. (d. mufluz). Starea celui mufluz. — Vechi -zlfc şi -ziuc, pl. uri (turc. -luk), moft n., pl. uri (turc. [d. pers.] milft, gratuit; slrb. mufle, degeaba). Fam. Lucru fără valoare, fleac: aceasta vorbă e un moft. A face mofturi, a face nazuri, a refuza: sătulii face mofturi la mincare, iar flămtndu mănlncă şi pe dracii. A umbla cu mofturi, â glumi, a te juca, a nu proceda serios: la război nu se umblă cu mofturi. Interj, de dispreţ şi nepăsare: — A zis că se va răzbuna. — Moftl moftangiii, -gîoâîcă s. (d. moft ori turc. miiftagy, chilipirgiu). Fam. Om neserios, farsor — Fem. -gToaică. V. farfasit. moftorâs şi -urâs, -oăsă adj. (d. mofturi). Fam. Care face mofturi, năzuros, moghi'lă, V. movilă, mogildăn şi -dăQ m. (ca şi mocan, moclrfan, moglldeaţă). Est. Măgădan, hoj-malăfi, julan. Mocofan, ţoplrlan (tn Buc. mogirdan). S. n. pl. e şi ăie. Sperietoare de păsări, momlie (V. momîrlan). Dun. de Jos. Cocioc. Rădăcină de stuf comestibilă. mogindă (Trans.) f., pl. e, mogin-deâţa, mogfld- şi mogîrd- f„ pl. e/e (ca şi măgădan, moglldan, moclrfan. Cp. şi cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momtie, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric ori de departe). — In nord măgăTăţă, măgu-Taţă (pl. iefe), mohondeaţă; la Agtrb. Int. 114, mohîndeaţă. Şi mahuTe, stahie. mogîrdăn, V. mogîldan. mogîrlan, V. modîrlan. moglăn, -că s. (var. din mocan). Est. Modoran. mogorog^sc v. tr. şi intr. (ung meg-morogni, a mormăi, a ocări. Cp. şi cu ung. mogor, posomorit. V. morocănesc). Nord. Morocănesc, mustru, fac observatiuni. * mohair n., pl. uri (fr. mohair [pron. de Fianceji moerj, d. engl. niohair, mal vechi mohaire şi mockaire, care e ar. mohayar d. mo, capra, şi halar, păr; it mocajardo, mocajarro şi camojardo; turc. muhayer, rus. muhoiăr, pol. muchojer. V. moar). Un fel de ptnză supţire cam aspră de lină pe care pe la noi o ţese călugăriţele (Mohairu e gălbui la început, dar pe urmă se poate şi colora. E o varietate de plnză de casă mal fină şi se numeşte şi ptnzică. Se ţese cu multă muncă, şi de aceia costa la 1914 vre-o 5 franci metru. Din el se fac rochii femeieşti, iar din cel mal gros se fac şi haine bărbăteşti de vară. Azi se face şi In fabrici. Pin Orient se ţese şi din păr de capră de Angora). — Vechi muhaîer şi muhair (după turc.). * mohametăn, -ă s. şl adj. Musulman, adept al mohametanizmulul. — Şi maho-, ceia ce pu e mal bine. mohametanizm n. Islaraizm, musul-ntanizm, religiunea Iul Mohamet. — Şi maho-, cela ce nu e mai bine. ipohîndeăţă, V. moglldeaţă. mohoândă f., pl. e (var. din mogindă). Trans. Femeie proastă, mohondeăţă, V. mogildeaţă. mohâr m. ca plantă şi n., pl. un, ca nutreţ (ung. mohar, muhar, mohor, d. slrb. muliar, mohor, rus. motiOr, şir de ciucuri, petale duple). Un fel de mei cultivat ca nutreţ (setăria glauca [saii panicum glaucumj, itălica, verticillata şi viridis). — Numit şi bursoacă şi costrel. V. met. mohorăsc, a -f v. tr. (d. mohorlt). Po-somorăsc, cătrănesc, întunec, întristez V. refl. Călugării s’aă mohorit auzind. — Vechi şi mohoriţesc. mohorit, -ă adj. (d.mohor). Roş tnchis, ca spicu mohorului: singe mohorit. Fig. întunecat, de coloare închisă: haine mohorite. Fig. Posomorii trist: fafă mohorită. 1) moT n. fără pl. (d. mol 2). A pune la mol. V. amoT. 2) moT, a muîâ V. tr. (lat. * molliare lld. mollire, a mufa, d. mollis, moale; pv. pg. molhar, fr. mouiiler, cat muliar, sp. mojar. — Moi, moi, moaie, muiem, muia/i, moaie; să moi, să moale; muiam ; mulasem; muind). Fac moale: căldura moale ceara. Pun In apă ori In alt lichid: a muta rufele, o pisică in apă, fasolea (ca să fie mai moale ctnd o voi pune la fert, adică o pun amol). înting: a muia ptnea'n vin, tn sos. Fig. Iron. Bat, lovesc: i-a muiat spinarea, oasele. Moleşesc, fac să peardă energia ori pretenţiunile: nenorocirile l-aă mulat. înduplec: vorba asta l-a muiat. V. refl. Mă fac moale: ceara se moale la foc. Mă scald: copiii se moale'n toate lacurile. Fig. Mă moleşesc perd din putere: oamenii se mulase de căldură, geru s’a mulat. Imi reduc pretenţiunile, o las mal moale: acuma s'a mai muiat: se mulfămeşle cu mat pufine parale. — Şi tnmoT, mai ales In vest. Şi fmoT. moTceăn, -că s. RucSP. Ardelean, Mocan. mâTmă, moTmiţă, V. maimuţă. mâTnă f. pl. e (d. a se muia). Timp călduţ ctnd se topeşte gheaţa şi zăpada. Ţarină, pămlnt arat (tn opoz. cu felină). Molan, molete, vlrlan. moTneăză(se) v. refl. impers. (d. moină). E moină, se topeşte zăpada, se dez-gheaţă. — In vest şi tnmof- (Iov. 154) şi îmoî-. moTnâs, -oăsă adj. (d. moină). De moină, plin de moină: timp moinos. moişte f. (d. a se muia). Trans. Moină (timp). www.dacoromanica.ro mojăr n, pl. e (ung. mozsar, d. germ. mdrser, it. mortaio, fr. mortier, d. lat. mor-tarium, pifiă. V. mortier). Pifiâ de porţelan la farmacie. mojdân n., pl. e (vsl. mozdană). Cor. Ps. şi Ps. S. Măduvă. mojdâlT şi mujd^T n., pl. ele (d. moj-desc). Mold. ş. a. Salată compusă din usturoi strivit tn scăfi(ă şi amestecat cu o(et (Se mănlncă mai ales cu peşte sărat fert). V. scordalea. mojdâsc v. tr. (slav). Meh. Strivesc, pisez (Şez. 37, 42). mojdreăn m., pl. enl (bg. myzdrian, mojdrean; rut. modrini, pol. modrzen, mo-zdrzen, vsl. modrienu, lârice). Un copac oleacefi de munte (frăxinus ornusj. Cind i se fac inciziuni, se scurge din el un sirop purgativ numit mană, care se dă mal ales copiilor. mojic, -ă adj. şi s. (rus. muzikj ţăran, ţoplrlan, pol. muiyk, d. vsl. monziku, d. monzl, bărbat, om). Fam. Om din clasa de jos (de la oraş ori de la sat), ţoplrlan, mi' tocan, modoran: un mojic. Prost crescut, fără educaţiune (indiferent din ce clasă socială ar fi): un om mojic. Adv. Ca mojicu: s’a purtat foarte mojic. Prov. Apa trage la matcă, şi mojicu la treaptă, omu fără edu-catiune, tot prost se poartă, ori-ce i-ai face. mojicesc, eâscă adj. (d. mojic). Fam. De mojic, vulgar: vorbă mojicească. mojlceşte adv. Fam. Ca mojicu. mojlcân, -că adj. Fam. Mare mojic, om de o înfăţişare sau de o purtare foarte vulgară. mojicie f. (d. mojic). Fam. Purtare de mojic, faptă mojicească. mojlcime f. (d. mojic). Fam. Gloată de mojici. mojlc6s, -oâsă adj. (d. mojic). Fam. Ţărănos, mitocănos, vulgar, mol, V. mtl. m6la, interj, care. In marină, înseamnă „dă-i drumu, lasă liber" (turc. mola, d. it molia, imper. d. mollare, a da drumu). V. maTna, vira. molâ f. (turc. ar. mollă). In ţările musulmane, titu dat funcţionarilor politici şi religioşi, marilor negustori şi altora (fr. mollah). molân m. (d. moale. Cp. cu moină). Munt. Vlrlan. ' * molar, -ă adj. (lat. molaris, de moară, d. mola, moară, V. moară). Care serveşte la măcinat: peatră molară. Dinfl molari, măsele. S. m. Măsea: omu are douăzeci de molari. molâş m. (d. moale, fiind-că n’are solzi, sau d. mol, mtl). Trans. Mihalţ. molâtic, -ă adj. (d. moale). Moale, moleşit, fără vigoare : om, mers molatic. Adv. In mod molatic: a lupta molatic, MLO molăcTtine, -ătâte, V. mollclfune. molăfl adj. m. (d. moale). Vest, Fam. Bleg, moleşit: om molăă. — In est moliO, -ile (ca lăliu): femele molile, .femei molii. V. moloman. mâlcom, V. milcom. molcovân, V. colcovan. molciiţ -ă adj. (d. moale). Molicel, cam moale : ferbe oăăle şi fă-le molcutc, nu vlr-toase. mâldă f., pl. e ("germ. mulde). Trans. Olt. Arg. Covată, căpistere. — In Trans. şi muldă. moldovean, -că s. pl. enl, ence. Locuitor din Moldova. — Ca adj. -ean, eană e rău zis lld. moldovenesc. — In Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enl, ence. 1) moldovenesc, -eâscă adj. Din Moldova, de Moldova: pronunţare moldovenească, bol moldoveneşti. 2) moldovenesc v. tr. Prefac tn Moldovean. moldovenâşte adv. Ca Moldovenii: a vorbi moldoveneşte. * molecular, -ă a’dj. (d. moleculă). Relativ la molecule : atraefiunea moleculară. * moleculă f., pl. e (lat ştinţifică molecula, dim. d. lat moles, masă, grămadă. V. molestez). Chim. Parte dintr’un corp considerată ca indivizibilă supt acţiunea agenţilor fizici, dar descomponibilă chimi-camente tn părţi mal mici numite atomi. molânle f. (vsl. mollenile). Vechi Rugăciune. mol^sc, V. mîlesc. * molestez, v. tr. (lat. molestare, d. moleslus, importuri, incomodant, d. moles, masă, grămadă. V. moleculă). Vexez, asupresc, chinuiesc: soldaflcare molestează locuitorii unei fări cucerite. moleşâg şi moloşâg n., pl. ,urt (d. moleşesc, dar cp. şi cu ung. molyhossăg, lucru moale ca pufu vegetal). Est. Moină, topirea zăpezii: pe vreme de moloşag. (Sadov. VR. 1911, 7, 6). moleşeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a te moleşi, starea omului moleşit: cind mănincl prea mult, te cuprinde moleşeala. — Şi molo-. moleşesc v. tr. (d. moale). Fac moale: a moleşi cinepa. Ftg. Răpesc energia, ramolesc : betia-l moleşeşte pe om. V. refl. Perd energia, mă ramolesc : s'a moleşit de bejie. — Şi moloşesc şi moloşez. moleşit, -ă adj. Lipsit de vigoare, de energie, ramolit. — Şi moloşit. V. bleg. I) mofete m. (bg. molie [slrb. mol jacj, de unde rom, molefl, apoi un sing analogic Cp. şi cu ung. moly-el, mlncâtură de molii, moly-ette, ml nea t de molii. V. molie). l'erf. Pl. Larve de surdumaşi, sfaiogi, vermişori care se fac tn fructele uscate ş. a. Arg. Molie (V. ctrcîTac). Diareic la copii. www.dacoromanica.ro 2) molete m. (d. moale). Munt. Moină Vlrlan. molevie f. (vsl. rus. molebstvie, rugăciune de multămire). Rar. (Auzit de mine 'a 1923 de la o Gălăţeancă de 86 de ani). Discurs, mrilevmă, molimă. m6lfăT şi -Tesc v.intr. (var. din muftulesc şi morfolesc. Cp. şi cu rus. m&ămliti, a molfăi. Bern. 2, 75). Mestec merea avlnd mlncare in gură ori nu, cum fac mai ales bătrtnii fără din)i. V. tr. Neavind ce să lucrez, molfăiam toată ziăa mere uscate — Şi mdrfăî (Munt. vest) morfăind fire de iarbă şi de costrei (VR. 1913, 7-8, 52). * molibden n. (fr. molybdene, d. vgr. motybdaina, vină de argint amestecată cu plumb, d. mdlybdos, plumb, nume aplicat molibdenului de Hielm, care l-a descoperit la 1782). Chim. Metal tetravalcnt alb ca arginta, sfărămicios şi aproape infuzibil. Are o greutate atomică de 96. mollcel,-cică adj., pl. ei, ele (lat mol-ticettus, d. mollis, moale). Molcut. moliciune f. (lat * motlitio, -dnis, acţiunea de muia, d. mottitus, part. d. mottire, a muia. V. moT). Calitatea de a fi moale : moliciunea cerii. Fig. Lipsă de energie: moliciunea unui caracter. Viaţă moleşită, indolenţă : a trăi in moliciune. — Şi molă-cTune (Mold. vechi) şi molătate (Rar). molid, molidw, molivd şi molift m. (alb. * mohidhă, un col. care înseamnă „lemn întunecat saa roş“, moliikă, brad, de unde şi bg. molika, brădişor molthva, boabe de Ienupăr). Un fel de brad cu lemnu alb (şi inima roşie), care formează cea mai mare parte a brădeturilor Românii! şi care se întrebuinţează la clădiri şi la facerea instrumentelor şi a hlrtiii (ăbies [sau picea] ex-celsa). — în Ml. molfv (Cod. M. N. 97). V. brad. m6lfe f. (vsl. rus. moli, molie, de unde şi ung. moly, ngr. molitsa. V. molete)! Un mic fluture ale cărui larve rod stofele de lină şi blănile (ţinea). Fig. Persoană ipocrită. Mincat de molii (Iron.), ciupit de vărsat. V. circiTac. molift, V. molid. moliftă şi (vechi) molitvă f., pl. e (vsl. molitva, rugăciune, d. moliti, a se ruga). Rugăciune pe care preutu o citeşte unui bolnav, unei femei la 40 de zile dupâ ce a născut saa cind te împărtăşeşti: preutu i-a făcut moliftă. mollft^lnlc şi (vechi) molitv^lnlc n., pl. e (vsl. molUvlmhă, bg. slrb. molitventk). Carte care cuprinde molifte şi alte rugăciuni (botezuri, aghezme) pe care le citeşte preutu In popor. — Sin. cu efhologhiu. molimă f„ pl. i şi e (ngr. molemma, vgr-molvmma şi mâlysma, pată, spurcăciune, d; molyno, spurc). Epidemie, boleşniţă. — Ş1 molevmă şi molivmă (după ngr. molivo, molipsesc). molipsesc v. tr. (ngr. molivo, aor. -vsa, molipsesc; vgr. molyno, spurc). Infectez, transmit o boală: o oaie bolnavă molipseşte toată turma. V. refl. Mă infectez de o boală: acest copil s'a molipsit de bube de la al/i copil. Fig. laa un obicei: de unde te-al mo~ lipsit să minţi? mollpsire f. Acţiunea de a molipsi, contagiune. molipsitor^ -oăre adj. Care molipseşte, care se ia, lipicios, contagios, transmisibil: boală molipsitoare. molitvă, V. moliftă, moliv şi molivd, V. molid, molivmă, V. molimă, molîu, -îTe, V. molău. molocăn, -că s. (d. rus. moloko. lapte; vsl. mliekoj. Sectar rusesc care mănlncă lapte şi derivate din lapte, vegetale, dar nu şi carne. molomân, -că s. (d. moale). Olt. Fam. Bleg, molăa, motolog, fără energie, moloşâg, V. moleşag. moloşesc şi -£z, V. moleşesc, molotânţă, V. manutanţă. molot£ţ n, pl. e (rus. molotilo. V. tm-blăclu). Dor. fmblăcia. molotru m. (vsl. molotru, mărar, d. ngr. mălathron şi mărathron. V. mărar). Sul-fină. Un fel de mărar ale cărui fructe se întrebuinţează In medicină (foeniculum vulgare [officinăle saa capilldceumj). mâlură, V. mălură. molâz şi (nord) moluz n., pl. inuzitat uri (turc. moloz, molos). Materii provenite din dărâmături (cărămizi sparte, tencuială, petre ş. a.). * molusc n„ pl.e, şi -scă f., pl. sce şi şle (lat. ştiinţific molluscus, după lat mol-lusca, un fel de nucă cu găoace moale). Zool. Animal cu corpu moale, fără vertebre, ca melcii, scoicile, sepia ş. a. — Moluscele formează o diviziune a regnului animal. Ele aii o inimă, un creier, un aparat digestiv ş. a. Multe-s ermafrodite, mai toate ovipare. Puii trec pin metamorfoze ptnă cind ajung mari. Unele-s terestre, dar cele mai multe acuatice; multe-s bune de mtncat. Ele se împart tn cinci clase: cefalopode, pteropode, gasteropode, scafopode şi pelecipode saa lamelibranchiaie. momeală f., pl. eli. Acţiunea de a momi. Mlncare pusă pentru a atrage animalele. A umbla cu şoşeli şi cu momeli, a umbla cu chichiţe şi momiţe, a căuta să înşeli. — Şi smomeală. momelnic m. Vechi. Momitor, * moment n, pl. e (lat. momentum din movimentum, mişcare, d. movire, a mişca. V. mobil). Timp toarte scurt, clipă: mă intorn tntr’un moment. Ocaziune, timp favorabil: a prinde momentu, a profita de moment. Timpu prezent: moda momentului. Un moment, aşteaptă, ascultă, scuză un www.dacoromanica.ro moment! Din moment în moment ori dintr’un moment intr’altu, din clipă’n clipă, foarte curlnd: el trebuie să vie din moment In moment, fn acest moment, In timpu prezent. La moment, îndată, imediat. Din moment ce, odată ce, de oare ce, fiind-că. * momentan, -ă adj. (fr. momentani, d. Iat. momentăneus Cp. cu spontaneu). Cate nu durează de ctt un moment: sforţare momentană. Adv. De-o cam-datâ, pentru un moment, tn timpu de fată: momentan n'am timp. Instantaneu, imediat, la moment: a căzut momentan. momise v. tr. (vsl. momiţi, mamiti, strb. mămiti, rus. manitl, a momi, a atrage. V. momite). Atrag pin înşelăciune: telalil momesc slugile de la un stăpln ca să le ducă la altu. A momi foamea, a o tnşela mtnctnd puţin ceva ce să nu te chinuiască ptnă ce vei avea mtncare destulă. — In est Şi smomesc (strb. smămiti, rus. smanlti). V. zămorăsc. momic n., pl. e (cp. cu rus. hâlmih dim. d. holm, holm, şi cu rom. colnic). Fig. Gorgan mare sau holm mai mic, ţiclău. — Pop. morile (Şez. 30, 168). V. runc. mâmilă f. (V. momite). Trans. Namilă. 1) momită, V. maîmujă. 2) momită f., pl. e (bg. momici). Munt. Glandă (mură) din josu gttului la mei sau la vifel, care pentru unii e o mtncare delicată. 3) momiţă f„ pl. e (d. momesc). Fam. A umbla cu chichiţe şi momife, a umbla cu momeli, cu înşelăciune. momlţărie, V. maîmuţărle. momiţoT, V. maTmuţoT. momite f„ pl. ti (slovac mamona, strigoi’ pol. dial. mamuna, rudă cu rom. momesc' De aci var. momilă [Ban. TransJ, mămină' mănină [est] şi nămilă [vest]). Sperietoare’ om de petici şi de paie pus tn semănături ca să se sperie păsările. Prăjină tnfiptă ca să arăte hotaru. — In est momiTăţă (pl. -lele), după moglldeaţă (Sadov. VR. 1910, 4, 60, şi rev. I. Crg. 14, 111) şi mămuţe, vechi mamuTe. V. momîrlan. momîrlân, -că s. (din răd. mom-, ca şi’n mod-, boa-, cioc-, pop- şi ţoplrlan. Tot de aci şi momic, mlrlan ş. a.). Iron. Muntean, ţăran de la munte, porecla locuitorilor de pin tara Haţegului şi a unora din Banat (V. cojan). Mo’.d. sud. S. n., pl. e. Bichi. Movilită de pămtnt făcută de rtme ş. a. (dar nu moşoroi): nu da coasa pin mo-mirlane. Ciuhă, semn provizoriu tn semănături. V. momite. momulâr, V. mămular. * monadă f., pl. e (vgr. monăs, -ădos, d. mănos, singur. Cp. cu unitate, birlic). Fii. In sistema lui Leibniz, substanţă simplă, activă şi indivizibilă din care-s compuse toate fiinţele. Zool. Animâleul microscopic, cea mat simplă fiinţă animată. monah, -ă s. (ngr. şi vgr. monahos, solitar, d. monos, singur; lat. monachus, it. monaco, fr. moine [din * mâneco, * mânego, * moneo, monio, monie, moine], sp. pg. monje, monja. V.mînăstii e). Călugăr simplu. V. iermonah. * monahal, -ă adj. (lat. monachalis tld. monăchicus, d. vgr. monahikds. Cp. cu central, tld. centric). Călugăresc, monastic. * monahie, -ă adj. (vgr. monahikds). Monahal. monahie f. (vsl. monahita, bg. mona-hinia, d. ngr. monahi, fem. d. monahos, monah). Monahă, călugărită (tn stil oficial), * monahism n. (d. monah). Starea de monah, călugărie, institutiunea călugăriii : secolu IV a fost etatea de aur a monahiz-mttlui. * monarh m. (vgr. mânarhos şi mo-nărhes, d. mânos, singur şi ărho, domncsc). Suveran (împărat, rege sau principe). * monarhic, -ă adj. (vgr. monarhikâs. V. an-arhic). De monarh, al monarhii!: puterea monarhică. Adv. Din punct de vedere monarhic. * monarhie f. (vgr. monarhia). Guvemu unei tări conduse de un monarh. Ţară guvernată de un monarh: România e o monarhie. Monarhie absolută, aceia fn care suveranu nu poate fi controlat de nimenea. Monarhie constituţională. In care puterea e Impărfită tntre suveran şi parlament. * monarhist, -ă s. şi adj. Partizan al monarhiii. * monarhism n. Sistema partizanilor monarhiii. * monastic, -ă adj. (vgr. monastikos). Mtnăstiresc, monahal, călugăresc. mondir şi mundir n., pl. e (rus. mun-dir, d. germ. montur, uniformă, echipament, montieren, a echipa, care vine d. fr. monture, acţiunea de a monta. V. montură. P. term., cp. cu coviltir). Vechi. Uniformă militară, mal ales tunică. * monadă, V. monetă. * moneră f., pl. e (fr. monere, d. vgr. mo-ntres, singur, izolat, d. mânos, singur). Vietate care reprezentă forma cea mai simplă tntre vegetale şi animale. * monetar, -ă adj. (lat. monetarius). Relativ la monete: sistema monetară franceză. * monetă şi (mai des) -£dă f, pl. ete, ede şi ezi (lat. monita, monetă, d. Monita, un supranume al Junonei, d. monire, a înştiinţa [La Roma, pe Capitoliu, se făcuse un templu Junonei Moneta, din cauza semnelor pe care le dădea poporului. Fiind-că acest templu, ca şi altele, a fost întrebuinţat ca loc de bătut bani, numele zeiţei a ajuns să însemne „ban“]; it. monita, vfr. monnoie, nfr. monnaie, sp. moneda, pg. moeda; ngr. monida; engl. money, germ. milnze ; rus. monita. V. monitor). Ban, bucată de me- www.dacoromanica.ro tal rătundă (rar alt-fel) bătută de autoritatea suverana ca să servească schimbului. Col. Bani: fabricant de monetă. Monetă de cont, valoare admisă ca Unitate tn conturile dintre comercianţi, dar care poate să nu fie reprezentată pin piese metalice In circula-ţiune, ca ghineia engleză. Monetă fiduciară, care n'are valoare de cit pin conven|iune, ca biletele de bancă. Monetă fictivă saii hir-tie-monetă, bilete de bancă (V. hlrtie). A bate monetă, a fabrica bani. * monetărie f. (d. monetă}. Localu In care se fabrică monetă (bănărie, hereghie, tarapana). * monetlzez v. tr. (d. monetă; fr. mo-nitiser; it. monetare). Prefac In monetă: metal monetizat. V. demonetizez. * monltâr, -oăre s. (lat mdnitor, -6ris, d. monere, a sfătui, a tnştiinţa. V. monlţiune, monetă, mustru). Elev pus să ţie liniştea tntr’o clasă ori să-i ajute la studiii pe cei slabi. S. n., pl. -oare. Titlu unor ziare, mai ales oficiale: Monitoru Oficial. Mar. Un fel de bastiment fluvial (şi, une-ori, şi marin) chiurasat, tntre tncrucişător şi contratorpilor (numit aşa după un vestit bastiment al Statelor Unite In răz-boiu de secesiune, de la 1860—65, şi construit de ingineru american Erickson). V. avlso, vedetă. * monitorlâl, -ă adj. (d. monitoriu; fr. monitorial). Monitoriu, pin care te Înştiinţează : scrisoare monitonală. * monitâriS, -le adj. (lat. monittirius)' Monitorial, pin carete înştiinţează: scrisoare monitorie. S. n. La catolici, scrisoarea unui ludecător ecleziastic pin care se porunceşte fidelilor, supt pedeapsă de excomunicare, să arăte judecătorului secular ceia ce ştiu p. luminarea justiţii!. Citaţiune de a veni ca să fii judecat de un tribunal bisericesc supt pedeapsă de excomunicare. monfţă, -ţărie, V. maîmuţ-. * monlţiune f. (lat monitio, -6nls. V. monitor). Mustrare saâ înştiinţare care, In biserica catolică, se adresează cuiva In ainte de a i se aplica o censură. moniţât, V. maTmuţoT. * mâno- (vgr. mânos, singur), prefix care înseamnă „singur, cu unu (una)“, ca In : monoton. * mondclu n., pl. e (fr. monocle, d. lat mondculus, chior, cuv. ibrid d. vgr. mănos, singur, şi lat dculus, ochi. V. binoclu). Ochelari p. un sinşur ochi, un geam tinut cu muşchii din prejuru ochiului. * monocdrd n., pl. uri sau oarde (lat monochdrdon, d. vgr. monihordon, d. monos, singur, şi horii, coardă. V. coardă). Instrument muzical c’o singură coardă care serveşte la determinat raporturile numerice ale sunetelor şi a acorda alte instrumente. * monocotlledonât, -ăadj. (mono- şi cotiledon). Bot. Care are numai un cotiledon, ca crinu. S. f. Plantă fanerogamă cu un sin- gur cotiledon: monocotiledonatele formează una din cele trei diviziuni ale regnului vegetal. monofizit, -ă s. şi adj. (vgr. monophy-sites, d. mănos, singur, şi physis, natură). Teol. Care nu admite de ctt o singură natură tn lisus Hristos. V. dlfizlt. * monofizizm n. (d. monofizit). Teol. Doctrina monofiziţilor. * monogami -ă s.(vgr. monâgamos, d. mdnos, singur, şi gămos, căsătorie; lat. mo-nâgamus. V. poli-gam). Care n’are dectt o singură soţie (dacă-i bărbat) saâ un singur bărbat (dacă-i femeie): un monogam. Adj. Compus din monogami: popop monogam, societate monogamă. * monogamie f. (vgr. monogamta). Starea oamenilor monogami: monogamia e baza societăţilor Europei. * monografie f. (mono- şi grafie). Carte care se ocupă numai de un punct special tn istorie, geografie saâ ori-ce ştiinţă : a face, o monografie a deltei Dunării. * monogramă f., pl. e (lat. monogrim-ma n., monogramă, d. vgr. mondgrammost compus dintr’o singură linie). Două saâ mai multe litere contopite Intr’un singur semn, * mondlc, -â adj. (cuv. format rââ de botanişti d. vgr. mdnos, singur, şi oikos, locuinţă. Tot aşa e format şi dioic, d. dis, de doâă ori, şi oikos. Forma corectă ar fi monec şi diec, ca metec şi ec-onom). Bot. Unisexuat, la care floarea masculină şi feminină e la un loc: plantă monoică. * monolit n., pl. e şi uri (vgr. mdnos, singur, şi lithos, peatră. V. aero-, gala-şi oo-lit). Monument dintr.o singură bucată de peatră, ca obeliscurile. * monolâg n., pl. uri şi oage (vgr. mo-noldgos, care vorbeşte singur, d. mdnos, singur, şi logos, discurs, cuvlnt. V. dla- şi catalog). Scenă teatrală tn care un per-sonagiâ vorbeşte singur. Mică piesă teatrală recitată de un singur actor. moniim m. şi n., pl. oame (fr. mondme, tld. monondme, d. mono- şi vgr. nomds, împărţire. V. binom, polinom). Mat. Expresiune algebrică tntre ale cărei părţi nu e semnu plus ori minus. Lung şir de tineri care se tin de mtnă, cum fac uneori studenţii. *monomân, -ăs. şiadj.fmono-şi -man). Bolnav de manomanie. * monomanie f. (mano- şi manie). Nebunie care se manifestă Intr'un singur punct, ca, de ex., mania persecutiunii. * monometalist, -& s. şi adj. (mono-şi metal. V. bimetallst). Partizan al mo-nometalizmului: România e monometalistă, * monometalizm n. (mono- şi metal). Sistemă monetară care nu admite de cit un singur metal (auru)ca etalon de monetă legală. * monopetâi, -ă adj. (mono- şi petală). Bot. Qamopetal. www.dacoromanica.ro * monoplân, -ă adj. (mono- şi plan). Care are un singur plan. S. n., pl, e. Aeroplan monoplân. V. biplan. * monopdl n., pl. uri (vgr. monopd'ion, d. mdnos, singur, şi polio, vlnd). Privilegiu de a vinde singur, neavlnd nimenea altu dreptu de a mai vinde: stătu are monopolu tutunului şi altor articule. Fig. Iron. Drept pe care ţi-1 arogi: acesta are monopolu deşteptăciunii. V. apalt. * monopolizez v. tr. (d. monopol: fr. -liser). Exercit monopol asupra unei mărfi: a monopoliza sarea. Fig. Iron. Imi arog dreptu de a poseda: ei aă monopolizat toate calităţile. * monopter, -ă adj. (vgr. mondpteros, d. mdnos, singur, şi pterdn, aripă. V. dlp-ter). Arh. Care are un singur rind de coloane : templu monopter. * monorini) -ă adj. (mono- şi rimă). Cu o singură rimă: poezie monorimă S. f. O monorimă. * monosflab şi -âb, -ă adj. (vgr. mo-nosyllabos, d. mdnos, singur, şi syllabi, silabă. V. dl- şi tri-sllablc). Gram. Care are numai o silabă, ca om, pas. S. f- Cuvlnt care are numai o silabă: limba chineză se compune din monosilabe. * monosilabic, -ă adj .(mono- şi sila-bic). Adv. Pin monosilabe: a te exprima monosilabic. * monoteist, -ă 8. şi adj. (mono- şi teist). Care crede tntr’un singur Dumnezeu. * monoteizm n. (mono- şi teizm). Credinţa tntr'un singur Dumnezeu. V. poll-telzm, idolatrie, păginizm. * monotân, -â adj. (vgr. mondtonos, d. mdnos, singur, şi tdnos, ton; lat. mondto-nus). Care e aproape numai pe un singur ton: clntec monoton. Fig. Prea uniform, plicticos: stil monoton, viată monotonă. Adv. )n mod monotou: a vorbi monoton. * monotonie f. (vgr. monotonia). Caracteru de a fi monoton: monotonia unui clntec. Fig. Prea mare uniformitate, lipsă de varietate: monotonia unul discurs, unei vlefl. * monotr£m, -ă adj. (vgr. mdnos, singur, şi trima, orificiu. V. tremă). Zool. Care are un singur orificia anal, ca şi păsările, dar care are patru picioare, ca or-nitortncu şi echidna. S. n. Animal mono-trem: monotremele formează trecerea de la păsări la mamifere. * monoxil, -ă (vgr. mond-xylos, d. mdnos, singur, şi xyIon, lemn). Făcut dintr'un singur lemn: luntre monoxylă. S. n., pl. uri şi e Oraniţă, ciobacă, pirogă. * monsenîdr m. (fr. monseigneur, d. mon, al meu, şi seigneur, senior). Titlu onorific dat In Francia principilor, episcopilor şi altor persoane ilustre. * monstru m., pl. ştri (lat. monstrum, ceia atrage atenţiunea ca semnu rău, din * monestrum, d. monire, a înştiinţa, a aduce aminte, V. monitor, mustru). Fiinţă de formă contrară naturii, cum ar fi un vitei cu doaă capete, florile duple ş. a. Fiinţă fantastică din mitologie şi poveşti: Perseă a liberat-o pe Andromeda de monstru care o ameninţa. Fig. Om grozav de urlt: aceşti copil ts curaţi] monştri. V. Tazmă). Om care face fapte urlte, de ex., un asasin. Lucru colosal: vapoarele transocea ,ice ts adevăraţi monştri. Monstru marin, balaur colosal despre care se crede că trăieşte In ocean. Adj. Colosal, excesiv : un ospăţ monstru (Şi fem.: o beţie monstră). V. căpcăun. * monstru6s, -oăsă adj. (lat. mon-struosus şi monstrosus). Care are formă de monstru, diform, foarte urlt: copil monstruos. Fig. Colosal, excesiv : mărime monstruoasă, ospăţ monstruos. Orihil: crimă monstruoasă. Adv. In mod monstruos: a creşte monstruos. * monstruozitate f. (d. monstruos). Caracteru de a fi monstruos : monstruozitatea unul om, unui fapt. mont n., pl. uri (var. din bont). Proeminentă produsă de un os la picior, la mină ori la fată. * montat, -ă adj. (fr. monti, it mon-tato). Echipat prevăzut, asortat : casă bine montată. Fig. Excitat de cineva sau de ceva contra cuiva. Baterie montată, baterie că-lăreaţă, ai cărei servanţi Is călări, * montat6r, -oâre s. Lucrător, lucrătoare care montează piesele unui giuvaier, unei maşini, unei haine ş. a. * m6ntă f, pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acţiunea Impărecherii la vite, bătaie. * montez v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte ; it. montare. V. montură). Ajustez, potrivesc diferitele piese ale anul obiect, ale unei maşini: a monta o maşină, un diamant intr’un inel. Echipez, mobilez: a monta o prăvălie, o cameră. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrigă. Excit, attt: a monta capu cuiva, a monta pe cineva. * montură f., pl. i (fr. monture, it. mon- tura. V. mondir, montez). Ceia ce serveşte la suportat partea principală: montura unui feresteă (toată partea afară de ptnza care roade lemnu), montura unef ochene (tot afară de linti). Munca monta-torului. ’ * monument n., pl. e (lat. monumen-tum, d. mortare, a aduce aminte. V. mor-mint, monstru, mustru). Lucrare arhitectonică sau sculpturală făcută In amintirea unui om ilustru saa eveniment important: mormintu Iul Mausol şi columa lui Traian is nişte celebre monumente. Edificiu magnific sau colosal: Partenonu e cel mai frumos monument al Atenei, mlnăstirea Argeşului e un splendid monument al Româniil. Fig. Carte (operă artisttică, literară, ştiinţifică) de mare valoare, ca Iliada, Odisela, www.dacoromanica.ro Eneida, dictionaru lui Du Cange ş. a. Primele texte ale unei limbi, cum e p. limba fr. populară jurămintu de la Strasiburg (842) sau p. limba rom. psaltirea de la Şcheia ş. a. Monument funerar, monument ridicat la un mormtnt. Monument public, al statului sau comunei. Monument istoric, monument important p. istoria unei ţări. * monumental, -ă adj. (lat. monumen-talis). De monument: petre monumentale. Care are aspectu unui monument: fintină monumentală. Fig. De mare tărie, durabilitate sau valoare: columa Iul Traian şi Iliada îs opere monumentale. O prostie monumentală, o prostie colosală. * mops m, pl. pşi (germ. mops, rus. mops, d. ol. mops, mop, mops, d. engl. mop, bot ctrn, box). Cine box mic cu păru galben (fr. carlin). 1)mor, omurf v. intr. (lat.pop.* mârio, -tre, cl. mdrior, muri; it. morire, pv. sp. morir, fr. mourir [pg. morrerj. — Mor, mori, moare, murim,murifi, mor; muream; murii;să mor,să moară; murind. V. mort, moarte). Imi dausufletu, termin viata, nu mai trăiesc: Ştefan cel Mare a murit la 1504. Fig. Sufer mult, Is chinuit de: mor de foame,de frig, de frică. Mă sting (Fam.): focu a murit. Dispar, ts dat uitării: fapta bună nu moare. Mor de ris, mă topesc de rls, rid de nu mai pot, leşin de rts. A muri de urit, a te plictisi grozav. A muri după cineva sau ceva, a te prăpădi după, a-fi plăcea foarte mult, a iubi adtnc. A trage să mori, a fi Inagonia morţii. De murit, foarte, grozav: era un frig de murit. 2) mor, interj, care arată mormăiala. V. mir. * moral, -ă adj. (lat. moralis, d. mos, moris, obicei). Relativ la obiceiuri: re flexiuni morale. Care practică morala, care are obiceiuri pure : om moral. Conform bunelor obiceiuri: carte moraid. Intelectual, spiritual (tn opoz. cu fizic, material): facultăţile morale. Certitudine morală, acea care e bazată pe probalităti. Simfu moral, cunoştinţa binelui şi răului. S. f. Linie de purtare mod de a aprecia binele: morala demagogului e că nu e păcat să răscoli satele ca să vii la putere. Etica, ştiinţa care te Invajă să faci bine şi sâ evifi rău. Carte care cuprinde această ştiinţă: morala lui Malebranche. Ocară, mustrare şi (iron.) bătaie: a primi o morală, a trage cuiva o morală (V. zacusca). învătămlnt, concluziune morală pe care un scriitor o trage din opera lui: morala fabulei cu lupu şi mlelu e că voinţa celui mai tare e legea morală. A face cuiva morală, a-1 mustra, a-i arăta cum trebuie să se poarte. S. a, pl. uri sau şi e. Totalitatea facultăţilor morale. Curaj, însufleţire : morala armatei franceze supt Napoleon / era extraordinar de inălfat. Adv. In mod moral, moralmente. * moralist, -ă s. (d. morală). Autor care scrie despre morală, despre obiceiuri, ca Montaigne, La Rochefoucauld, La Bruy&rş. Adj. Un scriitor moralist. * moralitate f. (lat. morălilas, -ătis). Calitatea de a fi moral, dc a avea obiceiuri frumoase: moralitatea unui om, a faptelor lui. Caracteru moral ai cuiva, purtarea lui, modu lui de viată: a le informa despre moralitatea cuiva. Morală, inţelesu moral al unei povestiri, scop moral, reflexiune morală : moralitatea unei fabule In evu mediu, poemă dramatică cu personagii alegorice. * moralizator, -oâre adj. Care moralizează: carte moralizatoare. Subst. Care face morală, mustră : tu te-ai făcut morali-zatoru meu ? * moralizez v tr. (d. morală ; fr. -iser it. -izzare). Fac moral: a-i moraliza pe ţărani. Mustru şi (iron.) bat: a moraliza un copil. V. intr. Fac morală, predic morala. * moralmente adv. (fr. moralement, it. moralmente). In mod moral, conform moralei: a trăi moralmente. Din punct de vedere spiritual, intelectual (nu fizic, material): era obligat moralmente. Din punctu de vedere al curajului, al însufleţirii: armată slabă moralmente. morar m. (d. moară sau lat. molarius). Stăpînu unei mori sau conducătoru ei. — In nord şi vrom. dial murar. Cp. cu purcar. * morav n., pl. uri (cuv. ibrid d. lat. mos, moris, obicei, şi -av din nărav). Obicei, abitudine naturală sau luată pe urmă, bună sau rea. Obicei, mod de trai. morăreăsă f„ pl. ese, şi -iţă f, pl. e. Nevastă de morar. 1) morărâsc, -eâscă adj. De morar, 2) morăresc v. intr. Funcţionez ca, morar. * morbid, -ă (lat. mdrbidus, d. morbus, boală). Bolnăvicios, de boală, care denotă boala: simptome mdrbide. în pictură (d. it mdrbido), moale şi delicat: fală morbidă. — Fals -id (după fr.). * morbideţă f., pl. e (it morbidezza). în pictură, moliciune şi delicateţă In privire şi’n atitudine. * morbiditate f. (d. morbid). Caracteru de a fi morbid. * morbiflc, -ă adj. (lat morbificus, d. morbus, boală, şi fAcere, a face). Care produce boală: aer morbific. morcToleălă f., pl. eli. Vest. Acţiunea de a morcioli. Murdărie produsă de udeală, fleşcăraie: se dezgheţa şi era mare mor-cioleală pe drum. — în Trans. şi mor-ceală. morcîolesc v. tr. (ung. mocskolni, a murdări, Infl. de morfolesc). Sud. Murdăresc pin udeală (de ex., pin ploaie) şi pin noroi. — în Trans. Ban. morcelesc. V. feştelesc. * morcoâşă (oa dift.) f., pl. e (strb. morkvasa, d. ung. marokvas, id., d. marok, scobitura mtnii. şi vas, fer). Trans. Ban. Olt. Bleah. — La NPI. Ceaur, 27, -oaşei coasa începu să se mişte din morcoaşi. www.dacoromanica.ro morcotesc v. intr. (rut. murkotlti, pol. markoiac). Vechi. Mormăi, clrtesc, bodogănesc. mârcov m. (bg. rut. mârkov, rus. mor- < kâv, po). marchew, litv. morkas, ung. mu-rok, morkony, merkSce, d. vgerm. morahă, mo-reha, morha, ngerm. mtihre). O plantă um-beliferă a cărei rădăcină (roşie, cărămizie, cărnoasă, In formă de con foarte lung) e o excelentă legumă (dăucuscarâta). V. pătrunjel, păstirnac. morcoviu, -ie adj. De coloarea rădăcinii de morcov (Intre cafenia şi portocalia). V. stacojiu. * mordâce adj. (lat. mordax, -ăcis, d. mordire, morsum, a muşca. V. mursec). Coroziv, ca acidiţ azotic. Fig Muşcător, care pişcă cu vorba. * m6rdacltâte f. (lat. mordăcitas,-ătis). Caracteru de a fi mordace. * morină f., pl. e (fr. moraine, d. pv. mourrano, care pare a veni d. mor, bot). Oeol. Barb. Grohotiş. m6rfăî v. tr. V. molf&T. * m6rflc, -ă adj. Care se derivă din morfină: sare morfică. * morfină f., pl. e (d. vgr. Morpheiis, zeu somnului). Chim. Un alcaloid al opiului, amar la gust, adormitor şi potoiitor clnd 11 Iei tn cantitate mică şi ucigător ctnd II iei tn cantitate mal mare. Sărurile lui, numite pop. tat morfină, se întrebuinţează la injec-jiuni subcutanee p. a linişti durerile. In opiu de Smirna, care e sucu uscat al macului, există tn cantitate de lf—15#. * morflnist, -ă s. şi adj. Morfinoman. * morfinfzm a Intoxicatiune cronică cu morfină Ori cu sărurile el. * morflnomân, -ă s. şi adj. (morfină şi -man). Care are mania ae a lua saii de a-şi injecta morfină. * morflnomanfe f. Mania morfinoma-nului. morfoteălă f., pl. eli. Acţiunea de a morfoli. morfolise v. tr. (rudă cu ung. mor-zsolni, a fărămifi, a mozoli. V. molfăî). Vesf. MosColesc, mozolesc, rod cu gingiile, fiind-că n'am dinţi. Fig. Stric, execut prost, nu pricep: morfolesc arta. V. moreîo-tesc, tnormlnjesc. morfolit, -ă adj. Vest. Prost Îmbrăcat, murdar: femele morfolită. * morfot6glc, -ă adj. (d. morfologie). Relativ la morfologie: studii morfologice. Adv. Din punct de vedere morfologic. * morfologie f. (vgr. morphi, formă, şi -logie. V. a-morf). Şt. nat. Ştiinţa formelor materiii: morfologie animală, vegetală, minerală. Qram. Ştiinţa formelor cuvintelor şi a transformărilor lor istorice. * morg&na, V. fata morgana. * morganâtle, -ă adj. (fr. morgana-tique, d. germ. morgen, dimineaţă, din morgengabe, dar de dimineaţă, avere Iasati nevestei In caz de moarte a bărbatului). Căsătorie morganatică, căsătorie secretă Intre un suveran şi o femeie de conditiune mai joasă şi căreia nu i se acordă nici numele, nici drepturile politice ale adevăratei neveste. Adv. In mod morganatic: căsătorită mor-ganatic. * m6rgă f., pl. e şi I (fr. morgae, 1. aer mtndru, 2. locu unde trebuiaa să se adune deţinuţii şi să stea nemişcat! la inspectiune ca să fie recunoscuţi, şi (pin anal.] locu unde se expun cadavrele găsite). Aer mtndru: a vorbi cu morgă. Local In care se expun cadavrele găsite şi nerecunoscute. morico adj. fix (ngr. mdrikos, violet închis). Vechi. Roş închis. morişoă f„ pl. şei şi şce (sud), şti şi fie (nord). Moară mică, mai ales ca jucărie p. copii. O pozifiune a bobilor la ţintar (V. ţintar). Fig. Fam. A face, a trage cuiva o morişca, a-l apuca de păr şi a-l tnvlrti. morin, V. morun, ţportncâse, V. moroncesc. morindăO n., pl. ăie şi aie (ung. 7). Olt. Mlncare proastă, tăvăragă. mormân n., pl. e (poate din gorgan, ca vgr. mormâ şi gorgo, treclnd pin forma * borbâ). Mare grămadă, movilă: un morman de dărămături, de cadavre, de bani. Adv. A cădea morman, a cădea grămadă, la un loc. m6rmăî, m6rnăî şi -Tise, a -f v intr. (imit. ca şi mirii şi murmur; rus. mur-nykatl, a toarce ca pisica ; ung, mormolni şi mormognt, germ. murmeln, a mormăi). Scot un glas ca ursu supărat. Fig. Murmur, bodogănesc, vorbesc singur de ciudă. — Şi mormoT(NP1. Ceaur, 102), mlrntîşimor-morosesc. V. borborosesc. • mormăîălă şi morn- f., pl. ieli. Acţiunea de a mormăi. mormăft, mornăit, -ă adj. Care vorbeşte mormăind. Adv. Mornăind: a vorbi mornălt (V. fornăit). S. n., pl. uri. Mor-măială repetată. mormînjeâtă f., pl. eli. Est. Acţiunea de a mormfnji. mormfnjisc v. tr. (din morfolesc şi minjesc). Est. Fac prost o treabă. 4 mor-mlnjl cartea, a o tnvăfa prost. V. morfolesc. mormfnt n., pl. inte şi (mat vechi) tnturi (din * monmtnt [ca lat. carmen, poezie, din * canmen), d. lat. pop. monlmentum şi moli-mentum, cl. monumentum, monument şi mor-mlnt, infl. de mor 1; log. munimerttu, mormlnt, sic. mulimentu, monument). Locu unde e îngropat cineva (indiferent dacă are monument ori nu). Fig. Loc întunecat şi trist: această cameră e un mormlnt. Moarte, loc de peire : acolo fi-a găsit mormlntu. Ptnă la mormlnt, ptnă la moarte. Sflntu mormlnt, mormlntu lui Iisus. — Pl. m. mor-minfl tn Olt. 53 www.dacoromanica.ro * mormîntâl, -ă adj. (P. formă, cp. cu vamal). Sepulcral, de mormtnt: tăcere mor-mintală. mormint^z, V. inm-. m6rmot v. intr. .V. mormăî. mormoloc m. (strb. mormoliak, d. ngr. momollkioit, vgr. mormolykeion, momlie, sperietoare. V. borbol6c). Pui de broască de la naştere plnă etnd se face mare. Ori-ce vietate acuatică care seamănă a mormoloc, cum se face, de ex., In apele stătute. — Se numeşte şi viţelar* morptorosesc, şi m6rnăY V. mormăi. moroâgă, V. morugă. morocăneâlă f., pl. eli. Acţiunea de a morocăni. morocănesc v. tr. (ung. morogni, a bodogăni, a mormâi.V. mogorogesc,mur-guTesc). Nord. Fam. Mogorogesc. mustru mormăind : ce mă tot morocăneşti? morocinbS) -oăsă adj. (d. morocănesc ; rut. morokllvii, amorţitor). Ursuz, care bodogăneşte mereu, moros. morocănoşie f. Rar. Defectu de a fi morocănos. . morofleâc, -ă s„ pl. ecl, ece (imit.). Olt. Iron. Motolog, mototol, blegan. mor6T m., pl. tot aşa (d. vsl. bg. strb. rut pol. mora, vis oribil, rus. kikimora, stahie, alb. miră, ngr. măra, înrudit cu vgerm. marâ, stahie, ngerm. mahr, care există In fr. cauchemar, vis oribil) Strigoi făcut din copil mort nebotşzat. — In Ban. mu- (Şez. 36,96). •noroYân, -că s., pl. Ienî, ience. Cioban originar de pin fora Blrsei şi de pe la Bran. morbn, V. morun. moronc^sc v. tr. (rut. morăâiti, a chinui, a înşela). Mold. Chinuiesd, plictisesc, cicălesc. Olt. (moroncesc # morîn-cesc). Chinuiesc, frămtnt; morlncit de gtnduri şl de păreri de rău (Iov. 178). Lucrez răii, nu fac treabă serioasă: o morin-ceşte şi el acolo, dar na lucrează I * morbs, -oâsă adj. (lat morosus, d. mos, moris, obicei). Rar. .Morocănos * morozltâte f. (lat. morăsitas, -ătis). Rar. Morocănoşie. * mors m. (fr. morse, d. finezu mursu, mors ; rus. morz). Lin mamifer anfibiu carnivor care ajunge ptnă la şapte metri de lungime. Oamenii II vlnează pentru grăsimea, pelea şi ivoriu dinţilor iul. V. focă, ota-rle. mirsoct V. mursec. , mort, moartă adj. (lat. mdrtuus, part d. mări, a muri, din răd. mar, care există In ser. mrttas, mort, vgr. brotăs, [din * mrotăs/, mortal (V. ambrozie], got. maurthr, asasinat, ucidere [de unde fr. meatrej, germ, mord; vsl. mrietl, a muri, u-morlti, a omori de unde rom. a omoriJ; it. pg. morto, pv-r. cat mort, sp. muerto). Care a murii nu mai este viu, nu mai Suflă: om mort. Fig. , 'Fără animaţiune, stagnant: oraş mort. Limbă moartăt care nu sejmai vorbeşte de popor, ca latina. Natură moartă, pictură care reprezentă lucruri, nu vietăţi, nici peizaje. Punct mort, punctu In care un lucru se opreşte singur ne mai fiind împins de nimica, cum ar fi punctu ptnă unde ar putea ajunge un glonf tras drept In sus ori nişte tratative care nu mai pot înainta. Beat mort, absolut beat. Subst. Om mort: Romanii ardeaă morţii. A te face mort In popuşoi (de la un vechi obicei de a arunca In popuşoiu altuia un cadavru găsit pe moşia ta), a tăcea ca să nu te descopere. A o lăsa moartă, a o lăsa baltă, a părăsi o întreprindere. A fi mort după cineva saâ ceva (ram.), a muri, a nu mai putea, a iubi (a dori) foarte mult. A fi mort copt după cineva (Iron.), a fi foarte înamorat V. decedat, defunct, răposat. * mortal, -ă adj. (lat. mortalis, muritor). Muritor, omenesc, supus peirii: neamu mortal. De moarte, care produce moarte: lovitură mortală. De moarte, implacabil, înverşunat: inimic mortal. Adtnc, foarte chinuitor: durere mortală. Păcat mortal, care te face să perzi mila lui Dumnezeu. Halt mortal, săritură pin care faci un cerc In aer aruncludu-te cn capu’n jos In ainte ori In apoi şi căztnd tot In picioare. Adv. In mod mortal: rănit mortal. * mortalitate f. (lat. mortălitas, -ătis). Starea de a fi mortal, muritor. Moartea unui mare număr de animale saâ oameni In urma unei epidemii, unui război: mortalitatea e mare in locurile mlăştinoase. Număr de indivizi care mor Intr’un timp determinat: mortalitatea e mare iarna. V. natalitate. * mortâr n., pl. e şi uri (lat. motia-rium. V. mortier). Tencuială. mortasip m. (ngr. murtaslpis, clntăritor de mărfuri, turc. ar. mtihtesib, inspector de alimente şi măsuri, d. ar. hysab, socoteală). Vechi. Clntăritor public al mărfurilor. — Şi -slf (rev. I. Crg. 4, 377). mortaslpfe şi mortăsăpie f. (d. mortasip). Mold. Vechi. Zeciuială la clntărirea oficială publică a mărfurilor şi taxă la vln-zarea vitelor şi a mărfurilor (Înfiinţată de Duca-Vodă). ‘ mortăciune f. (lat. morticlnus, de cadavru, morticina [sub-lnf. caro, carne], cadavru, infl. de suf. -ciute. Există şi rus. mertvecina, mortăciune). Hoit, stirv, cadavru de animal: vulturii mănincă mortăciuni. — Şi -cină şi -cTună. Vechi şi ca adj. carne mortăcină. * mortier n., pl. e (fr. mortier, d. lat. mortarium, piuă, covată, tencuială; it. mortare, mortala. V. mojar). Tun scurt şi gros, de mare calibru, pus pe un alet fără roate care serveşte la aruncat boambe şi granate, numit odinioară piuă, V. sâcăluş. www.dacoromanica.ro * mortifici o -4 V. tr, (lat. mortifica, -ăre, d. mors, mortts, moarte, şi făcere, a face). Med. Fac să gangrenizeze carnea. Teol. Slăbesc corpu pin posturi şi alte suferinţe. Fig. Umilesc pin asprime. * mortificaţlâne f. (lat. mortificătio, -dnis). Acfiunea de a mortifica. — Şi -âţle şi -ăre. * mortuâr, -ă adj. (lat. mortuarlus). Pentru morţi, funebru: cameră mortuară morţiş adv. (var. d. hortiş infl. de mort. Cp. şi cu ung. marcona [de unde vine numele de familie Morfun], sălbatic, furios, îndărătnic). Cu înverşunare, cu îndărătnicie: finea morfiş să plece. morţiQ(a) loc. adv. (cp. cu moarte). A urla a morţiu, a prevesti moarte: Şi latr'a pustiu Şi url'a morfiu (Al. P. P.). morugă f„ pl. I (cp. cu slrb. more, apă de mare). Vest. Mlncare foarte sărată. Adv. Săcat morugă, sărat ocnă (slatină), foarte sărat. — Şi murugă (ChN. 2, 116, şi rev. 1. Crg-4, 188) şi moroagi. morun (sud), morân (nord) şi morîn (Munt.) m. (bg. slrb. moruna, ngr. muriina, mordna. V. mreană). Un mare peşte ga-noid (2-3 metri) care diferă de nisetru Pin grăsimea lui albă (acipenser huso). Din be-şica lui se face cieiu de morun. mounăş m. Dun. Ctrjancă. moruncisc, V. moroncesc. mo ruş, -ă adj. (cp. cu turc. bg. mor, violet, şi. slrb. morav, albastru închis). Olt. Galben băttnd In roş: un bou cu păr moruş. * mârvă f., pl. e (fr. morve). Barb. Răpciugă. mosăci V. posac, mosafir, V. musafir. 1) mosc m„ pl. moştl, (ngr. mdskos şi mâshos, vgr. mdshos, mlat. muscus, moscus şi moschus, it. musco, muschio, pv. fr. musc, ar. al-misk, d. pers. mu$k, mosk, mosc [ştiut de Chineji din vechime]; turc. musk, misk, mişk, rus. musk, miiskus, germ. moschus. V. mischet, muşcat). Un fel de căprioară foarte mică al cărei mascul are la ptntece un buzunar plin de o substanţă foarte odorantă numită tot mosc, care se Întrebuinţează la făcut parfum. S. n. Substanţă mirositoare a moscului. Parfum de mosc: parfumat cu mosc. Mosc vegetal, ulei scos din-tr’un fel de nalbă. V. zlbetă. 2) mosc n., pl. uri. Vechi. Moscva. Ţara Moscului, Rusia. Vulpe de Mosc, vulpe rusească. Azi. Iepure de Mosc, iepure de casă (alb ţi mic). moscali V. muscal, moscât,-ă adj. (ngr. moshătos. V. muşcat). Care mirose a mosc, a tămtie, a busuioc saâ a ceva apropiat de aceste mirosuri: poamă moscată. * moschiTe f., pl. el (fr. mOsquie. V. mecet). Geamie. moschleâSCi -eâsC& adj. (d. Mosc, Moscva). Vechi. Muscălesc, rusesc. — Şl mu-. Ca adv. -ceşte. (Ca verb, la Beid. muschicesc, rusific). ntoscolisc v. tr. (ung. mdcsktilnl, a strivi, amoscoli, moncsolni, a mozoli, mocs-kolni, a murdări, muszkolni.muszoini, a bătături). Vest. Mozolesc. — In nord smâlcăT şi -T£sc. * moscoviţi -Sl s. şi adj. (d. Moscova, Moscva; fr. -iie). Din Moscova. Pin ext. Moscal, Rus din nord (nu Rutean, Malorus, Ucrpinian). * moscovită f.. pl.e (d.Moscova). Min. Un fel de mică -elastică şi transparentă din care se fac geamuri. • moscuş6r m. (d. mosc). Frăgulijă, o mică plantă erbacee caprifoliacee cu floTi galbene verzui (adoxa moschatellina). Etnite un miros slab de mosc şi creşte pin pădurile umede şi uitabroase. mos6c m. V. mozoc. mos6r n„ pl. oare (turc. [d. ar.] măsură şi mosur, pop. masra, slrb. mosur, ngr. masări). Bobină, macara, cilindru scurt de lemn ori de alt-ceva pe care se înfăşoară a|ă. mostochină f., pl. t (ngr. mustopita, adică „pită de must", supt infl. lui smochină; it. mistocchino). Zaharica făcută din făină, castane ori alte poame amestecate cu must ori cu vin dulce (uneori şi cu nuci), ceia ce dă o pastă gumoasă care se Înşiră pe sfoară ca un clrnat orK se preface tn bucăţele (şi de aceia se Întrebuinţează la pl.): unchilo-gram de mostochine. — Şi mustopftă, -Idă şi sugiuc (col.): un kg. de mustopită, de sugiuc. * mdstră şi (mai rar) mustră f., pl. e (ngr. mdstra, it. mostra [d. mostrare, a arăta], de unde şi germ. muster, ung. mustra, pol. mustra şi musztra.V.mustru, monitor). Probă, bucată de marfă după care poţi aprecia restu mărfii (fr. ichantillon). — Vechi mustră şi muştră (după pol. ung.) şi mus-trui muştru (după şmotru), exerciţiu militar, şmotru, ucenie. Vechi muştră (după ung.), modă, model, mosâli V. muselină, moş tn. (rud£ cu mostean, adică „om bătrln". D. rom. vine alb. moşă, moş, şi ung. mdsuly, moş). Om bătrtn, moşneag. Epitet respectuos dat unui bătrtn din popor: moş Ion. Bunic (numit In Munt. tata moşu). Mold. Unchi. Odinioară, făşie (curea, sfoară) de pămtnt stăptnită de un moşnean. Pl. Sărbătoare tn amintirea morţilor, ctnd se fac pomeni (Is trei moşi, adică sărbători ale moşilor : una tn Slmbăta Morţilor [Stmbăta din aintea lăsatului de sec p. postu Crăciunului), alta la Joia mare [ziaa răstignirii lui Hristos], şi alta cea mai însemnată, e mobilă şi cade pe la sfirşitu lui Mai). Bilei care se face cu ocaziunea acestor sărbători: mă duc lalmoşl (V. uncheaş). Din moşi strămoşi, din tată’n fia, din mare vechime (V. (jeţ- www.dacoromanica.ro beget) t Românii ts in Dobrogea din moşi strămoşi. A înşira moşi pe groşi, V. groş. Iron. La moşii verzi (Isp.), la anu cu brinzâ, la sftntu Aşteaptă, nicl-odată. moşân, -că s. (d. moş). Vechi. Moştenitor. Moşnean. Azi rar. Copărtaş la o moşie, V. răzeş, moşcăîâsc (mă). V. mocoşşsc. moşcăit, V. mocoşit. moşcond^sc, moşcot^sc, mas-mindesc, moşmonesc şi -lâscv. intr. (imit. d. moş-moş, huietu mlnilor cind blj-blie, ca şi foş-foş, foşnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mişuna ; ngr. musmunivo, adulmec, musunlzo, trag aer pe nas: rus, niăhati a adulmeca, slrb. njuiiti, a muşlui. V. fojgă-Tesc şi muşluîesc). Vest. Fam. Moco-şesc. — Şi mişcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), tnoşmăî saâ -Tesc şi moşmoîesc. in Trans. şi moşogăîesc şi -oTescr moşise v. tr. (d. moaşă). Ajut să nască* moşfc m. Fam. Dim. d. moş. moşie f.'Jd. moş. Cp. cu patrie). Vechi. Moştenire, pămlnt moştenit, (ară strămoşească, baştină, patrie. De moşie, de stremoşie, (doc. 1672), din moşi In strămoşi, ohabnic. Cărfi de moşie, hlrtii care arată moştenirea, Om de moşie, băştinaş, indigen. Azi. Mare întindere de pămlnt stăpînită la (ară şi pe care pot fi munţi, bălti, păduri, sate şi ogoare. Fig. Mijloc de clştig: meseria e o moşie. moşiăr m. (d. moşie). Proprietar de moşie, moşlnâş m. Vechi. Est. Ţăran proprietar de moşioară. moşinâîi V. moşoroî. moştoâră (oa dift.) f., pl.e.Moşie mică. moşit n„ pl. uri. Acţiunea de a moşi. Obstetrica, arta de a moşi: a tnvăfa moşită. mâşmăT şi -Tesc, -oîesc, mâşmîn-dăsc, moşmoîesc, V. moşcondesc. moşmon şi moşmoână, V. muşmul. moşmonesc, V. moşcondesc. moşneag m., pl. egi (din * mo?ineac. dim. slav de torma lui chişteag. Cp. cu moşnean. Fam. Uncheaş, om bătrin. V. babă. moşoâtcă (., pl. e (d. moşi, adică „oală care se dâ de pomană la moşi". Cp. şi cu rus. moSânka, dim. d. moină, pungă). Mold. sud. R. S. Ulcică de vre-o jumătate de litru: Ţiganca ceru o moşoaică cu apă (VR. 1916, 1-3, 163). moşneân, V. moştean. moşnenăsc, V. moştenesc, moşnenie, V. moştenle. moşogăîesc şi -oîesc,V. moşcondesc. moşoTâg, V. şomoîog. moşorâî şi muşurâî (Munt.) şi mo-şinâî şi -undî (Mold. Trans.) n., pl. oaie (lat. mus ardneus, un fel de guzgan de cimp, d. mus, guzgan, şi arăneus, painjin ; vit. pv. musaragno; fr. [d. lat. mus ardnea], musa- raigne; sp, ritusaraffa, pg. musaranho. în-tli s’a zis *mttsărîi [ca riie d. arăneaj, apoi [pin schimbare de sufix] musăroi şi [pin asimilarea vocale'.or şi infl. lui mişun, muşin), moşoroi ş. a. La început s’a aplicat acest numeclrtitel [cp. cu it. toporagno, d. lat talpa, clrtiţă, şi ardnea, painjin; cp. şi cu pr. taupo, ,clrtiţâ“ şi „mus araneus"], apoi movilitei de pămlnt făcute de Ia. La mişun, „hlrciog", numele a trecut de la „grămagioară" la „hlrclog"). Movilită de pă-mlnt făcutS de clrtiţe şi de furnici sau şi de oameni (ca semn). moşoroî^sc v. tr. (d. moşoroi). Munt. Grămădesc pămintu In formă de moşoroi (In prejuru unei plante). moştean şi moşneân m., pl. eni (vsl. mostină, bg. molten, puternic, adică „împuternicit, stăpin', din răd. mog-, de unde şi po-moj-nic şi germ. mO'gen, a putea, ver-mO'gen, putere, avere, vermachen, a lăsa moştenire. V. moş). Vechi. Moştenitor (V. făt 1). Apoi. Munt. Răzeş. — Fem. -eancă, pl. ence. —Plnă pe Ia 17C0 s’a zis şi moşt-, şi moşn-i Iar pe urmă numai mofn-(Glur. 120). V. meglaşi colon. 1) moştenesc şi moşnenăsc, -eâscă adj. De moşnean, de răzeş: pămint moş-nenesc. > 2) moştenesc şi (vechi) moşnenâac v. tr. (d. moşnean, moştean). Capăt pin moştenire, Imi rămine de la un mort: a moşteni de la părinfi o casă, (fig.) un talent, o boală. moştenfe şi -nenief. Vechi. Moştenire, lucru moştenit. moştenire f. Acţiunea de a moşteni, ereditate. Lucru moştenit. V. patrimonii), succesiune. moştenit, -ă adj. Ob(inut pin moştenire, Congenital. moştenitor, -oâre adj, şi s. Care moşteneşte, erede, clironom. Fam. Fiii: i s’a născut un moştenitor. mdştină f., pl. i(vsl. *moSâina, d. mo(a, haltă, mociti, a uda. V. mocirlă). Mold. (Fc.). Timp neguros şi ploios, moştolcă V. mdtîlcă. moşulică m. Fam. Vocativ d. moş. moşunâî, V. moşoroî. motan m. (dim motoc pin schimbare de sufix). Est. Coţoi, masculu pisicii — in Ban. şi Olt. mtrtân şi -ton. , motănâl m., pl. ei, şi -aş m. Motan mic-inâtcă f., pl. { (d. vsl. moiaii, a depăna, de unde şi slrb motka, prăjină, motovilo, i vlrtelnită; rus. motăk, gen. mdtka, scul. V. mftcă). Vest. Scul. V. vîarbă. * motet n, pl. e (fr. motet, dim. d. mot, cuvlnt, lat. muttum, grohăit, de unde vine şi it. motto, dim. mottetto. V. motto). La catolici, bucată muzicală religioasă vocală compusă după cnvinte liturgice latine. www.dacoromanica.ro * motiv n., pl. e (lat motlvus [adj.], caro serveşte la mişcare, d. movire, moţam, a mişca. V. motor). Cauză determinantă, ceia ce te împinge să faci ceva: a te supăra fără motiv (V. mobil, pretext). In artă, subiect de compoziţiune. Muz. Frază care se reproduce cu mici schimbări Intr’o bucată Şi care-i dă caracteru. ' * motivâzv. tr. (fr.motiver, it. motivare). Prezent motivele, arăt cauzele: elevu motivează o absenfă. Servesc de motiv, justific: nimic n'a motivat această măsură. — Fals profesorii motivează absentele elevului. Corect e: profesoru scuză absentele elevului. motilcă şi modilcă, mot6şcă (pica piroşcă) şi moşt6lcă f., pl. i (rut, mdtoika, a, I. Cp. şi cu mof, moţoc, motoc, şomoltoc, holmotoc şi pol. motolka, om scund). Motoc, ghem, unflătură : ce e motilca ceia in buzunaru tău ? Chist, broască, bolfă.—Şi motoaşcă (Mold.) şi tomoaşcâ, pl. ca motoşcă (Munt. vest. VR. 6. 4, 13), şi nădilcă (Trans.Şonfalău).V.colcotoş şi mişcă, mottntân şi -nt6c, V. nătîntoc. motdc m. (rut mdtok, rus. motok, dim. d. mot, caier. V. cotoc). Est. Rar. Motan: şi motocu nu-şl află locu-(P.P.). motocel m., pl. ei (dim. d. motoc). Mold. Mot, canaf, ciucure. Motan- mic. Pl. Chercuri, trifoi de clmp. * motocicletă f., pl. e. (moto- din motor şi -cicletă din bi-ctcletă). Bicicletă cu motor. motoflete tn. Munt. Fam. Motolog. motohot m., pl. tot aşa (ca şi mătăhală). Vs. Om hursuz. motoldg, -oâgă s. şi adj. (din * mu-tolog, adică „mut"). Sud. Mototol, blegan, budulac, prost: eşti un motolog (Neam. Rom. Lit. 2, 810). — La Bz. şi mofofâl, -oală (amestec din motolog şi mototol). V. m ută-iăa. * mot6r, -oâre adj. (lat mdtor, -dris< I. mâtrix, -tcis, mişcător, d. movire, motum, a mişca. V. moţiune, mobil, mut 2). Mişcător, care pune In mişcare : apa e forţa motoare (şi mai des motrice) a acestei mori, muşchii motori ai ochilor. S. n., pl. oare. Lucru care produce mişcate, ca apa, o maşină ori alt-ceva. Fig. Cauză de acţiune, agent mişcător: interesu e motoru acestei întreprinderi, acest om e motoru acestei societăţi. Bicicletă cu motor, motocicletă. — Ca adj., fem. e mai des motorice. * motorizez v. tr. (d. motor). Înzestrez cu motoare (vehicule automobile): a motoriza o artilerie. V. mecanlzez. motdşcă şi oâşcă, V. motilcă. mototdl n., pl. oale (d. mototolesc. Cp. şi cu ung. motola, vlrtelnită). Munt. Boţ, ghem, ghiomotoc,lucru mototolit: aface basmaua, rufele, hainele mototol. Adv. A cădea mototol, a cădea grămadă, grămădit, fără putere. Adj. Motolog, fără energie : om mototol, femele mototoală, V. fofoloc. mototolesc v. tr. (d. mototol saâ invers; ung. motâlălni, a depăna; ceh. moto-liti se, a se Invlrti). Vest. Boţesc, stric ne-tezeala: a mototoli o hlrtie, o haină. motroşesc, V. mătrăşesc, motrună f>, pl. e (lat matrona, cocoană' de unde s'a făcut * mătrună, apoi motrună-Cp. cu bună, cunună). Mold. Fam•. Femeie prea îmbrobodită. Adj. Pere şi prune mo-trune, un fel de pere şl de prune albe mal mari. Şi ca mase..- un prun motrun (Cp. cu mere domneşti, pere pergamute, fasole cocoane). — In nord motrotnă. V. înco-toşmănez şi mironosiţă * m6tto n. fără pl. saâ pl. moiturî (it. motto. V. motet). Proverb saa altă cugetare pusă In fruntea unei opere literare safi unui articul de ziar. moţ n., pl. uri (cp. cu it mazzo, buchet, Şi cu rom. bot şi hof: Există şi bg. moc ?). Creastă de pene, ciuf de pene safi de păr, cum are păunu, cloclrlanu sau cum Işi lasă unii oameni. Fig. A fi cu mof, a avea mare îndrăzneală, mari pretenţiuni, tupeu. Mofu curcanului, o plantă erbacee poligo-nace ornamentală originară din India (poly-gonum orientăle). V. gîţă. rr>6ţăî şi -Tesc, a -i v. intr. (ung. moc-canni. Cp. cu biţii), Vei/. Clatin capu de somn, pirotesc, picur. moţăilă m„ gen. al lui. Fam. Omu care tot motâie. moţât, -ă adj. (d. moţ). Cu mot: cio-cirlanu e moţat. Fig. Pretenţios, Inglnfat, obraznic. A te crede mai moţat de cit alţii, a te crede mai breaz, superior. * moţiune f. (lat mătio, -dnis, d. movere, motum, amişca V. motor, co-, e-, loco-şi pro-moţlune). Impulsiune care determină o mişcare. Propunere făcută de un membru Intr’o adunare deliberantă : a vota o mofiune. Gram. Formarea femininului din masculin şi invers, ca domn-doamnă, Ro-măn-Romăncă. V. flexiune. moţ6c n., pl. oace (dim. d. mof). Moţ care atlrnă. Motilcă, mototol, ghem. Mold. Coc, conci. Munt. est. A-ti abate (saii a-ţl veni) mofocu, a-ti veni gust de ceartă. V. bizdtc. moţpân, -că s. (pol. mospan, moscipa-nie, mărite domn, domnule I V. pan). Mol4-Fam. Filfison, fudulachi. V. şleahtă. movilă şi (vechi) moghilă f., pl. e (vsl. mogyla, rus. rut mogila [pron. şi -ghi- şi -vi-], d. gep. * md'gila [de unde şi rom. mfl-gurăj: slrb. mogila, gomila, alb. gămălie). Morman provenit din săpătură ori din alt-ceva: movila de ţărnă, de griu, de petre, de bani. Inălţătură, dlmb, holm : mitropolia din Bucureşti e aşezată pe o movilă. — In Olt. mdvilă (după slrb.), pl. t V. gorgan, momic. movilesc v. tr. (d. movilă). Rar. Adun tn formă de movilă: a movili pămintu. movlliţă f, pl. e (dim. <]■ movilă). Movilă mică. www.dacoromanica.ro movlloT n., pl. oale (augm. d. movilă). Movilă mare. * m6xă f. (cuv. chinez). Med. Revuisiv. care consistă de ordinar dintr’un mic sul de bumbac scărmănat care se aplică şi se aprinde pe pele, ceia ce azi se face foarte rar (V. pl«aşcă 2). mozâc, V. posac. 1*1) * mozaic n„ pl. e, şi (ob.) -fc pl. uri (it. mosăico şi musăico, fr. mosatque, d. mlat. musăicum, cl. musivum, mozaic, mu-slvus, de mozaic, d. musaeum, greşit lld. muşium, templu al muzelor, musiuS, de muze, d. vgr. museton, „muzeu" şi „mozaic"; ngr. (după fr.) mozaika. Cp. cu arhivă). Pardoseală ori suprafaţă de părete compusă din petricele sau bucăţele de smalţ aşezate ca să formeze figuri ori la Intlmplare Fig. Operă literară sau şi muzicală sad ori-ce lucru compus din multe bucă|i: Austro-Ungaria era un mozaic de popoare. V. ghiveci şi pslfoaîe. 2) * mozaic, -fi adj. (d. Mâses, forma latină a lui Moi se, legiuitoru Jidanilor). Ju-daic, jidănesc. Adv. Jidăneşte: a se închina mozaic. ■ * mozaicar m. Lucrător de mozaic, artist tn mozaic. * mozafst, -ă s. şi adj. Mozaic, judaic, partizan al legii lui Moise. * mozalzm n. Legea lui Moise, judaizm. mozavlr m. (turc. [d. ar.] mlizewir). Vechi. Rar. Calomniator. — Şi ca verb mo-zaviresc, şi ca subst. mozavirie şi ca adj. mozavlrnlc c cuvinte mozavirnice. mozgolesc, V. mtzgălesc. mozâc şi (Meh.) mosic m. (cp. cli mo-zoc). Olt. Dulău, zăvod. Nume de cine (rev. I. Crg. 13, 115). Fig. Copil tăcut (mozac). Mold. Prichindel. mozolăsc v. tr. ung. majzolni, a mozoli ; rus. mozâliti, a face bătături, d. mo-zdli, bătătură, calozitate, d. vsl. mozoli, vl-nătaie, rlie; ceh. mozoliţi, a osteni, a chinui, pol. mozolii, a supăra). Morfolesc, mos-colesc, rod cu gingiile, cum fac copiii şi bă-trlnil care n’au dinţi: baba mozolea o coajă de pine. ' mrăniţâ f., pl. e (vsl. * mranica). Sud. Pămlnt vegetal negru foarte bun p. agricultură. mr&niţez v. tr. Ameliorez cu mrani(ă. mrăniţâs, -oăsă adj. Plin de (sau compus din) mrani|ă: pămlnt mrănifos. roreâjâ (vest) şi mrejă (est) f. pl. mreji (vsl. bg. mrieza). Re(ea, plasă de prins peşte (năvod, ciorpac, voloc ş. a.) saâ muşte (ca plnza painjinului). mreănă f., pl. ene (Vsl. bg. mrlena, d. lat muraena saa vgr myraina. V. murenă şi morun). Un peşte ciprinoid albicios care poate ajunge plnă la vre-cr 5 kg. (barbus fluviătilis). — Şi breană (Ilfov, Cov. Mac.), şi mireană (Serbia) şi umbreană (Nă-Săud). mrejgsc v. tr. (d. mrejă). Împletesc In formă de mrejă. Fig. Uneltesc (urzesc) intrigi, comploturi ş. a. — Şi mrejuîesc. mubaîâ f. (turc. mubala, d.ar. mabaie’a). Vechi. Cumpărare de grlne şi ol p. stătu turcesc. — Şi mumb-. mubaîegiQ şi (ob.) mumbaTegid n (turc. mubaiagy, din mlibale’agy). Vechi. Comisar turcesc însărcinat să cumpere grtne şi ol p. stătu turcesc. — Şi bumb-. muc m. uzitat numai la pl. (lat. mucus şi măccus, muc, vgr. myktir, nară; it moc-colo, muc, pv. moc, vfr. moche, cat moch, sp. moco, pg. monco). Substanţă cleioasă care se scurge din nas. S. n., pl. uri. Acea parte a fitilului care arde. Rest de luminare. Economie de mucuri de luminări, economie la lucruri fără valoare. mucadin n., pl. uri (turc. [d. ar.] muka-dem). Vechi. Un fel de stofă de matasă p. brlie şi turbane. mucaîeseâ f., pl. ele (turc. [d. ar.] mu-kalese, comparatiune, analogie, proportiune). Vechi. Un fel de bir tn grlne (zaherea) care se dădea Turciil mucalit, -ă adj', şi s. (turc. ar. mukal-lid, part prezent d. ar. taklid, a imita). Fam. Comic, bufon. mucallttîc n., pl, uri (turc. mukallid-lik). Fam. Comicărie, bufonerie. mucaremeâ f., pl. ele (turc. [d. ar.] mukareme, onoare). Vechi. Rar. Mucarer. mucarer şi -ăl n.,pl. uri (turc. [d. ar.] mukarrer, confirmat, d. karar, stabilitate, şi takrir, raport V. carar şi tacrir). Vechi. Confirmarea domniil din partea sultanului la un an o dată (mucareru cel mic) sau la trei (mucareru cel mare), obicei introdus de Mihail Racoviţă. Firmanu acestei confirmări. Biru plătit de popor cu această ocaziune. mucărniţe f. pl. Olt. Vechi. MucărI. mucava f. (turc. mukava, d. ar. makav-va; ngr. mukavăs. bg. -va). Carton. mucărâsc v. tr. Tal sau rup mucu luminărilor. mucărY f. pl. (d. muc). Foarfece de tăiat mucu luminărilor arse pe etnd erafl luminări de seu. mucărlt n , pl. uri. Luarea (tăierea, ruperea) mucurilor sau (la tutun) a mugurilor, a bobocilor. mucadi -ă adj. (lat. măcidus; pv. muidet fr. molte. V. muc). Stricat sau acoperit de de mucegai. mucegâî n., pl. uri (d. muced [ca putregai d. putred şi ucig d. ucid] sau lat. * muclcălia [d. * miicicus tld. măcidusf, de unde it moccicdglia). Substanţa mucilogi-noasă albă, cenuşie sad verzie care se formează la umezeală pe corpurile organice (brlnză, pele, lămli, vin ş. a.) şi care se compune din diverse specii de ciuperci microscopice care vegetează pe acestc corpuri ca saprofite sau parazite produetnd In acelaşi www.dacoromanica.ro timp putrezirea lor. Ast-fel de ciuperci stnt: mucor muceda, mucor racemosus, aspergillus glaucus, penicillum căndidum şi penicillum glaucum. mucegăT^sc v. intr. (d. mucegai). Mu-cezesc, prind mucegai. mucegăTos, -oâsă adj. Rar. Muced’ mucenic m. (slrb. mucentk, rus. miice-nik, .vsl. monceniku, d. moaka, muncă. V/ muncă). Măr tir al credinţei creştineşti. Colac făcut la sărbătoarea celor 40 de mucenici (9 Martie), numit şi s/injişor (Mold.) şi bradâş (Olt.). — In Munt. măcinlci (după bg. măcenik). Fem. mucenică şi (vechi, d. slrb. mucenica, rus. miicenica) muceniţă. Cp. cu ucenică. mucenlc^sci -eăscă adj. De mucenic-mucenicie f. (d. mucenic). Martiriu. mucezeălă f., pl. eli. Acţiunea de a mucezi. Mucegai. mucez^sc v. intr. (d. muced). Mucegă-esc, devin muced. muche f. (d. lat. miitulus tld. miililus, mutilat, truncheat. Din fem. miitula s’a făcut * mutla, mucla, muche, ca şi aşchie, veche). Acea parte a cuţitului (toporului, săbiii) care e opusă ascuţişului şi nu poate tăia. Cant, acea parte a unei cărămizi, unei lespezi, unui dulap care e opusă latului: cărămida are patru muchi. Muchea dealului, culmea dealului. Oglindă cu muchi, oglindă cu muchile tăiate tn formă de unghi obtuz (fr. biseau). muchealemeâ ţchta dift.) f., pl. ele. (turc. ar. mlikialeme). Sec. 18. Conferenţă, deliberare. muchel^f adj. m.(turc. ar. mtikelef). Sec. 18-19. Elegant, fercheş. V. zarif. much^r n., pl. e (d. muche). Est Grindă cu două muchi, numită şi taban. Rindea mare de făcut muchile sctndurilor. mucTc, V. muşc. *,mucilăglne f. (lat. mucilăgo, -ăginis). Substanţă cleioasă care există mai tn toate vegetalele. * mucilaginos, -oăsă adj. (lat mu-cilaginosus). Mucos, viscos, cleios, care are consistenta substanţelor mucoase. muc6s, -oăsă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso pg. mon-coso. V- muc). Căruia-i curg mucii: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a muci: membrană, secreţiune mucoasă. Fig. Băiat, ttnăr pretenţios: tocmai tu vrei să ucizi ursu, măi mucosule ? S. f. Membrană care căptuşeşte oare-care cavităţi ale corpului animal şi care e acoperită de o substanţă cleioasă: mucoasa stomahului. * mucozităte f. (d. mucos). Muci, substanţă ca mucii, substanţă secretată de mucoase. mudă f., pl. e (turc. (d. it] muda, schimbare?). Dobr. Nişte sfori de făcut ptnza (vela) mai mică clnd bate vlntu prea tare. mudmel a.(germ.mund- mehl. V. croc-mală). Olt. Făina cea mai albă. Alb ca mudmelu, foarte alb. (La Pantu mutmel, acc-de Tkt. -el, un fel de grlu, grtfl moale, tri-ticum dicdccum). V. plcla. * muezin m. (turc. ar. mtiezzin). Preut musulman care, din turnu geamiii, anunţă credincioşilor ora ţugăciunil mufluT^sc, V. muşluTesc. mufluz, V. moft-. muftiQ m. (turc. ar. muftl). Prelat musulman (Marele Aiuftiu se numeşte şeic-ul-is-lam). — Vechi şi muhtiQ. mugesc v. intr. (lat. mugire; pv. pg-mugir, vfr. muire, sp. mujir). Strig, vorbind de boi, vaci şi lei. Fig. Gem răcnind: a mugi de furie, de durere. Se zice despre huietu vlntului şi apei: vlntu, valurile mugeai. V. vîjîT, pleoscăT. muget n., pl. e (d. lat mugltus, cu ac-centu schimbat după geamăt, urlet). Strigăt de bou saâ de leu. Fig. Geamăt, răcnet: muget de furie. Vtjtit, pleoscăit: mugetu vintului, al valurilor. mugur m. (alb. muguli, mugur). Boboc din care se dezvoltă frunzele. muguroS) -oasă adj. (d. mugur). Cu muguri mulţi: un zarzăr muguros. muhafiz m. (turc. ar. muhafiz). Vechi. Rar. Comandant de cetate turcească. muhaî^r şi muhair n., pl. uri (turc. muhayer, d. ar. mohayar). V. mohair. muhasereă f., pl. ele (turc.- ar. muha-sere). Vechi. Rar. Blocadă. muhemăt n., pl. uri (turc. ar. mlihem-mat). Vechi. Rar. Muniţium, proviziuni. — Şi muhTu-i muhl-i mihl-. muhtiQ, V. muftiQ. muhur n., pl. e (turc. ar. miihiir, sigil). Vechi. Rar. Sigil. muhurdăni V. buhurdan. muhurdăr m. (turc. mtihilrdar. Cp. cu ciohodar). Vechi. Păstrătoru sigilului sultanului sau domnului muhzur-agă f., saâ -agă m., gen. şi pl. ca agă (turc. muhzyraga). Vechi. Şef de ieniceri (El ti aresta pe vinovaţi şi inspecta Inchisorea publică de la palatu marelui vizir. Tot el II punea domnului cuca tncap, ca semn că face parte din corpu ienicerilor). muTăi V. moT 1 şi 2. muTcă f. (din mămuică, dim d. mamă). Olt. Maică (mai mult ca interj, de mirare sau deadmiraţiune : Muică t Muică 1 Ce ploaie/). muTerătlc, -ă adj. (d. muiere). Feme-iatic, afemeiat, prea doritor de femei. muTercănă f., pl. e. Muiere antipatică, muT^rcea (ea dift) s. fără pl., gen. al lui. Fam. Epitet unui om mueratic. 1) muTâre f. (lat mulier, -i(ris, tld. ierls, femeie măritată; it. moglie şi rar mo- www.dacoromanica.ro Ilira, nevastă ; sard. wuzere, pv. pg. mol-er, vfr. moilier, cat maller, sp. mujer). Vechi. Azi pop. (saâ iron. despre o femeie răutăcioasă). Femeie. Nevastă. 2) muYâre f. Acţiunea de a muia. muYerâsc, -eâscă adLIroiu Femeiesc, de muiere. muYereate adv. IroiL, Femeieşte. ca muierile. muter&t n., pl. urî. Iron. Mulţime de muieri. muYeruşcâ f., pl. ca plroşcă. Fam. Muiere mică, femeiuşcă, mujâr, V. mojar. mujdeâ f„ pl. ete (turc ,[d. pers.] mlijde, veste bună; ngr. muzdis). Vechi. Azi fam. Veste nostimă orL stranie. V. muştea, zvon, pilulă. mujdegiO n. (turc. mlizdegi). Vechi. Cel ce aduce o veste bună. 1) mujdăY m. V. mlşcoY. 2) mujdeY n. V. mojdeY. muJIuYeac, V. muşluYesc. 1) mul, V. mii. 2) mul n, pl. ari (germ. mull), Mold. ş. a-Tulpan mai des şi mai fin (topit)de calitatea cea mai bună din care se făceau fuste. De pe la 1900 e înlocuit de pongi). — In Munt. milino. * mulatru, -6 s. şi adj. (fr. mulătre, d. sp. mulato [care vine d. mulo, lat mălas, catlr]). Corcit născut dintr'un alb şi o neagră sau dintr’un negru şi o albă. V. metis. mul&tgsc v. intr. (ung. mulatni). Trans. Chefuiesc, petrec, muica, miilcu, şi mulcomesc, V* muldâ, V. moldă. mulg, muls, a mulge v. tr. (lat. mul-gire [pop. miilgerej, mulsum, vgr. amelgo, germ. melken, molk; it. miingereşi miignere, pv. molser, sp. mulger. pg. mungtr. V. smulg). Trag laptele din uger: a mulge vaca, a mulge lapte. Fig. Exploatez fără milă: Jidanii mulg (ara. mulgâre f., pl. ări (d. mulg). Oaie care dă lapte după ce i-a murit mielu Ori i-a fost luat (Sin. cu apXecătoare). — Puşcaru dă şi forma mulzare (contaminată de mimare), uzitată numai la pl. V. păcuină. mulgătoâre f.,pl. ca ursitori, rar - oare. Vacă care sfe mulge, nu stearpă: ici mulgătoare, dincolo sterpe (Sadov. VR. 1911,3,335). muls n. pl. Ori. Actiuqea de a mulge. Timpu cind se mulge. mulsoâre f, pl. ori. Muls, acţiunea şi timpu mulsului. mult, -6 adj. (lat. măltus, mult; it. molto, sic. multu, pv. mout, vfr. molt, mout, cat. molt, sp. mucho, muy, pg. multo). In mare număr ori cantitate : mulţi oameni, multe lucruri', multă lume, apă. MaY mu|ţY, clfi-va, un număr indefinit. N. pl. Multe lucruri: invă- tajil ştiu multe. A nu şti multe, a nu umbla cu formalităţi, a termina lucrurile energic : arest prefect nu ştie multe, şi de aceia toţi li ştiă de frică. A te supăra uşor, a lovi tndată: fereşte-te de nebun, că nu ştie multe. Adv. In mare cantitate, cu mare intensitate, tare, foarte: a ploăat malt, mult mă mir. Ţimp îndelungat mult timp: apa a curs mult, mult am răbdat. De mult, cu mult timp In ainte, de mult timp: ştiam de mult (saâ: de demult).Cu mult,rcu mare diferenţă de timp, de grad : ştiam cu mult (timp) in ainte, l-a întrecut cu mult. De- multe orY, adese-Ori, des. De mat multe orY, de clte-va ori. Mult şl bine, ori-ctt timp: pofi să baţi mult şi bine: na ţi se va deschide I MaY mult orY mat puţin (sad şi: mult, puţin), Intru clt-va, Intr’o oare-care măsură, cam: acest ţăran e mai mult ori mal puţin instruit. Cel mult, maximum, In cel mai rău caz: acest moşneag a-e cel mult 89 de ani. Interj. Ce/ cit de !: Mult e dulce mierea I Mult e bine aici1 Mult eşti prost, măll multlcgl, -cică adj., pl. cel, cele. Fam. Cam mult, mul tişor. Adv. Am aşteptat multicel. * multlcoldr, -6 adj. (lat. multicolor, -oris). De multe colori, policrom : flori multicolore. * multlfldr, -6 adj. (lat. muUifldrus). Bot. Cu multe flori: peduncul multiflor. * multlfdrm, -ă adj. (lat. multiformis). De multe forme, polimorf; cristale multiforme. * multllaterâl, -ă adj. (mult şi lateral. V. unl-lateral). Cu miflte laturi: cultură multilaterală. * multiplic, a -â v. tr. (lat multiplico, -ăre). Înmulţesc. * multlpllcâbil,-ă adj. (lat, multiplică-bilis). Care se poate multiplica. * multiplicând n„ pl.e (lat. multipli-candus, sublnţ. niimerusl. Aritm. Înmulţit, număr care trebuie înmulţit cu altu. * multiplicator, -oâreadj. Care multiplică. S. n., pl. oare. Aritm. lnmulfitor, număru care II înmulţeşte pe altu. * multlplicaţiune f. (lat. multiplicătio, -ânis). Acţiunea de a multiplica, înmulţire. — Şi -âţie şi -âre. * multiplicitate f. (lat multipllcitas, -ătis). Mare număr: multiplicitatea formelor cristalelor, a legilor. * multiplu, -S adj. (fr. multiple, it. mul-tiplo; lat multiplex [ca simplus, duplus şi simplex, duplex]). Care nu e simplu: chestiune multiplă. S. m. Aritm. Carţ-1 conţine pe altu de un număr oare-care de ori: 20 e multiplu lui 5; In sistema metrică, măsură care conţine de 10, 100, 1000 de ori unitatea, ca chilometru fa(ă de metru. . * multişdr, -oară adj. (d. mult). Fam. Cam mult multicel. Adv. A lipsit multişor, a plecat de multişor. Pl. multişori (d. mulţi), multişoare. ts cam mulţişorl afară (est), e cam ger. www.dacoromanica.ro * multlvâlv, -ă adj. (mult şi valvă. V. bl- şi uni-valv). Zool. Care are mai multe valve: scoici multivalve. mulţămesc («st) şi mulţumesc (vest) v. intr. (din * mulţănesc, d. mulţi ani, adică ureţ cuiva să trăiască mulţi ani). Îmi arăt in vorbe recunoştinţa p. o îndatorire! o inefacere, .un dar: i-a mulţămlt că l-a scăpat de primejdie. V. tr. Răsplătesc, recompensez: boieru l-a mulţămit c’un galben. Satisfac, las mulţămit: acest răspuns l-a mulţămit V. refl. |S mulţămit, nu pretind mai mult: ţăranU Romăn se mulţă-riieşte cu puţin. Foarte mulţămesct expresiune de mulfămire de multe ori- ironică şi de refuz. — vechiei -Imeac. Azi In Trans. şi mulţăm, mulţămesc I mulţămire f. Arătarea recunoştinţei pin vorbe. Răsplată, recompensă. Satisfacţiune, bucurie, plăcere : soldaţi eraă pti.il de mul-ţămire de ceia ce le spusese generalu. mulţămit, -ă adj. Satisfăcut, care nu pretinde mai mult,vesel, fericit: bătrlnuera mulţămit văzihdu-şi loji fiii la an loc. mulţămită f„ pl. e. Mulfămire, răsplată. Grafie: mulţămită ţie, am scăpat. mulţăm!t6r, -oâre adj. Satisfăcător, care te mulţămeşte: răspuns mulţumitor. mulţesc, V. înmulţesc. , mulţie şi -ire f. şi -it n., pl. uri. Vechi Mulţime. mulţime f. (d. mult). Mare număr, mare cantitate, grămadă: o mulţime de oameni, de bani, de case, de pămint. Gloată, vulg, prostime,mulţime dţ oameni: omu nobil nu caută aplauzele mulţimii. O mulţime, mare cantitate: eraă o mulţime. M uit timp: am aşteptat o mulţime. mulţlşdrT, V. multişor, muma', V. mamă. mumbalâ, mumbaTegiO, V.mub-. mumbaşir şi bumbaşir m. (turc. [dar.] mtibaşyr, uşier, agent, delegat; ngr. bumbasiri, slrb. mabasir şi bumbaSir), Vechi. Agent poliţienesc p. a incasa banii şi a face să se execute pedeapsa (armăşel, ceauş). — La Cant. mTubaşIr. V. cTocoT, taxi-dar. mumgfd, V. munglB. * mumie f. (mlat. mămia, it. mămmia, fr. momie, germ. mămie, d. ar. mumia, care vine d. pers. mum, ceară. V. munglQ). Cadavru îmbălsămat la vechii Egipteni. Fig■ Persoană foarte slabă şi urltă. — Mumiile Egiptenilor Is cafşnii închise şi chear negre lucitoare, uscate, dure şi ad un miros aromatic particular. Ele-s înfăşurate In făşii care. In cursu timpului, s’au lipit de corp ca cum ar face parte din el. Fata e bine conservată, şi une-ori ochii Işi mai păstrează forma. De ordinar, ele-s închise In lăzi de lemn văp-site via, pe care e pictat un cap, care, In unele cazuri, e portretu mortului. * mumific, a -â v. tr. (mumie şi fie ca’n edi-fic). Prefac tnmumie. Fig.Slăbesc şi urlţesc mult mumulăr, V. mămular. muncă f., pl. I (vsl. monka, rus. muka. V. mucenic). Chin, supliciâ, tortură: muncile iadului. Greutate, dificultate: cu muliă muncă am făcut asta. Acţiunea de a munci, de a lucra lucruri grele manuale saa şi intelectuale, lucru, lucrare: munca cimpului, munca unul hamal, unui profesor. Muncă silnică V. silnic. V. şi clapă, robotă. muncâl n., pl. e (lat. montlcillus, it monticello, fr. monceau, sp. tnontecillo). Est. Munte mic, deal mare. — In vest muşcel (din * munţicel ?). munc^lniţă f, pl.e (vsl. monieriica. Cp. cu velniţă, virtelntţă). Vechi. Locu muncilor (chinurilor) In iad. _ muncesc v. tr. (vsl. monciti, slrb. muâiti, rus. miiciti). ChinWesc, torturez: conştiinţa necurată tl muncea'. V. intr. Lucrez, Imi ciştig plnea, execut o lucrare: ţărănU muncesc la cimp. V. refl. Imi dau osteneală, mă chinuiesc : m’am muncit trei ztle pin’am dres maşina. Mă muncesc tu glndu, mă tot glndesc la ceva ca să mă hotărăsc, ca să aflu. muncit, -ă adj. Chinuit, torturat: om muncit, viafă muncită. Clştigat cu muncă : bani munciţi A fl muncit de un £ind, a te urmări o idee. muncltdr, -oăre adj. Care munceşte, harnic, activ. Subst. Lucrător, mai ales cu braţele. . mundir, V. mondir. mungiQ m. (din mumgiu, turc. mumgu, d. mum, pers. mum, ceaâ. V. mumie). Vechi. Lumtnărar (fabricant ori vtnzător). V. lorga, Negoţ. 177-mungerfe f. (d. mungid). Vechi. Luml-nărărie. * municipal, -ă adj. (lat. munlcipalis). Relativ la municipalitate, la primărie : ad-ministraţiune municipală. Consi/itt municipal, consiliu comunal, al primării!. * municipalitate f. (A. municipal). Comună, primărie: serviciu municipalităţii. Totalitatea funcţionarilor municipali. Locu primării!. * munlclpalizez v. tr. (d. municipal). Prefac In municipal, supun administraţiunii comunale. * munlciplQ n. (lat municipium,municipiu, d. munus, sarcină, obligaţiune, dar, şi cdpere, a lua. V. prlnclpld). La Romani, oraş supus autorităţii Romei şi care participa la drepturile cetăţeneşti, darse guverna singur. * m unific, -ă adj. (lat. munificus, d. munus, dar, şi făcere, a face. V. magnific). Darnic, generos. Adv. Cu munificenŢă. munlflcenţă f., pL e (lat. munijtcentia). Dărnicie, liberalitate. * munlţlonâr m. (d. muniţiune). Apro-vizionator (cu alimente). * muniţiune f. (lat. munitio, -dnis, întărire, d. munire, a Întări). Echipament de război al unui soldat. Pl. Proviziuni de răz- www.dacoromanica.ro bol (arme, haine, alimente) — Şi muniţie. Pop. amnniţie şi amoniţle (rus. amu-nictia). munte m. (lat. mons, mântls, munte: it. sp. pg. monle, vsp'. muent, pv. fr. mont, cat. muiti. V- mondir). Mare ricjic&lură de pămlnt naturală, ca: Ceahlău, Omu ş, a. Pl. Şir de munţi, ca Alpil, Carpalil ş, a. Fig. Mare grămadă: munţi de griă. Un om cit un munte, un om înalt şl robust Munte de pietate (it, monte di pietă : monte, „depozit", şi pietă, „milă"), aşezămtnt de împrumut pe amanet fără dobtndă supt controlu statului p. a feri' poporu de exploatarea cămătarilor (Primu munte de pietate s’a înfiinţat 4a Pe-rugia, tn Italia, la 1462, iar tn Germania la Niirnberg tn 1498). Prov. Munte cu munte se'nlilneşte, dar incă om cu om, e posibil să te mal lntllneştl cu cineva după mal mult timp. V, colnic, deal» dimb, măgură. munteân, -că s., pl. eni, ence. Locuitor de la munte. Român, locuitor din Muntenia, S. n., pl. imfz. ene. Vtntu de nord (Munt. vest). V. vlnt. muntenesc, -eâscăadj.Al locuitorilor de la munte: port muntenesc. Din Muntenia, a) MunteniiI: pronunţare muntenească. munteneşte adv. Ca loeuitoril de la munte : imbricat munteneşte. Ca locuitorii Muntenii!: a vorbi munteneşte.' muntos, -oâsă adj. (lat. montosus şi montuosus). Plin de munţi: locflri muntoase. munucht, V. mănuncht. munuiiă, murună şi munune f,, pl. I (lat. * moto, -dnis, derivat din mâla, moară, .peatră de moară", de unde s’a dezvoltat tnţ. de „grămadă, proeminenţă", ca tn cele-lalte limbi romane). Trans, Maram. Cunună de mireasă. Vtrf, pisc. munuşă, V. mănuşă. 9 1) mur ra. (lat mârus, mur; it. moro). Un copăcel spinos rozaceu care face nişte fructe compuse tn formă de bace şi care seamănă cu smeura, dar tn loc să fie roşii, ts albastre tnchis aproape negre (rubus fru-ticosus); o varietate de mur se numeşte şi rug (rubus caesius). 2) * mur m. (lat. mfirus). Rar. Zid. murahâz m., pl. zi (turc. [d. ar.] mtlrah-has, murahhas). vechi. Plenipontenţiar, ambasador. * murâl, -ă adj. (lat muraiis, d. murus, zid). Relativ la zid. Plantă murală, plantă ruderală, care creşte pe ziduri şi ruine. Hartă murală, de attrnat pe părete. Pictură murală, făcută pe un zid. Coronă murală, la Romani, coronă tn formă dţ ziduri oferită celui ce se suise tntti pe zidurile unei cetăţi asediate, murâr, V. morar. murât, -ă adj. (d. murez). Pus 'In saramură sau In otet ca să se conserveze: varză murată. Brinză murată, telemea (V. zburat). Fig. Iron- Ud ptnă la pele: eram murat de ploaie. Ca un şoarice murat, ud leorcă. 1) riiură f., pl. e (lat. mdrum, pop. mâra, a. !.; it pat sp.mora, vfr. meure, nfr. mure, pg. amora). fructu murului1: o cofă de mure. Ochi ca mitrele, ocht negri şi frumoşi. A aştepta mură'n gură, a aştepta ctştig fără muncă, pară m&lăiaţă. Amigdală (ghindurâ) la gitu vitelor. V. momită 2. ' 2) mură f., pl. e şi t, ca guri (orig. nest.), Munt, Mesenter (tn măcelărie). 3) * mură f., pl. e şi ica guri (it, mura). Mar. Funia care ţine fix vlrfu antenei la prora bărcii şi care se numeşte şi bănie. V. scotă. murătură f., pl. i, Pl. Legume murate, murdalîc şi (vechi) -rlfc n., pl. uri (turc. murdarlyh). Murdărie, necurăţenie materială. murdâr, -ă adj. (turc. murdar, mun-dar [d. pers. miird, mortl; ngr. murdă-ris, alb. strb. murdar). Necurat sctmav: stradă, haină, mină murdară. Fig. Ordinar, trivial'. vorbe murdare. Ignobil, gro-vulgar: caracter murdar. Avar murdar, avar grozav. Adv. In mod murdar. murdăresc v. tr. (d. murdar). Fac murdar. Fig. Profanez: a murdări numele cuiva. — Vechi murdarisesc şi -Ipsesc (ngr. murdarevo, aor. -ărevsa). murdărie f. (d. murdar). Starea lucrurilor şi fiinţelor murdare. Fig. Faptă saâ vorbă murdară. Pi, Materii murdare, gunoaie. * mur£nă f., pl. e (lat muraena, d. vgr. myraina; it morina. V. mreană). Un peşte marin fără solzi, foarte lacom şi care seamănă cu ţiparu : Romanii apreciau foarte mult carnea de murenă. mur^z v. tr. (d. moare, lat măria. V-murlat). Pun tn salamură saâ In oţet casă se acrească şi să se conserve, vorbind de legume: a mura castraveţi, varză. V. ma-rlnez. 1) murg, V. amurg. 2) murg, -ă adj. (cp. cu lat. maurtcus, mâuric, al Maurilor, al Marocanilor, popor cu pelea întunecată, d. vgr. mauros, ngr. mdvros, negru; it. sp. Moro, Maur [REW. 5438], D. rom. vine ngr. Epir murgkos, alb. murk, art. murgu; strb. murgast, bg. murg [avj, rus. murugii, murg). Intre roib şi negru : cal murg, {apă murgă. Subst. Un murg. Paşte, murgule, iarbă verde (Iron.), mtnjtie-te c'o nădejde zădarnicăl V. costişa. murgân, -ă s. (ă.murg). Nume proprio p. bol şi vaci: a infircat Murgana, murgeşte, V. amurgeşte, murgilă'm., gen. al lui. Fiinţă care, tn poveşti, personifica amurgu. murgit, V. amurgit, murgâcf m., pl. tot aşa fd. murg. Cp’ cu buhoci şi drighici). Vest. Bou murg. www.dacoromanica.ro murguTesc v, intr. (ung. murrogni V. morocănesc). Vechi. Moririăi, protestez. * muriât m. şi il., pl. e (d, lat. maria, moare. V. murez). Chim. Sarea acidului muriatic. * muriâtic, -ă adj. (d. murlat). Chim. Vechi, Cloridric : acid muriatic. * muribund, -ă adj. (lat. moribundus, infl. de a muri; fr. moribond). Care trage să moară, care e In agonia morţii. muricTos, -oâsă adj. (d. murit, ca pofticios, d. poftit). Dos. Muritor. muriş n, pl. uri. Desiş de muri 1. V. smeuriş. murittir, -oăre adj. Care moare, mortal, supus morţii: oamenii Is muritori. Fig. Trecător, nu etern : faptele bune nu~s muritoare. Subst. Poet. Om, femeie: ce muritor fericit I K 1) * murmur n., pl. e (lat. murmur, fr. murmure, it mormore [poet.] şi -orio). VI-ilit de vint, de valuri. Gălăgie, zgomot confuz (ca ’ntr’un bilei). Protest înfundat (ca al unei- mulţimi nemulţămite). — In sec. 19 (Munt.) şi murmură, f., pl, e (ngr. murmura). 2) * murmur, a -ă v. intr. (lat. mur-muro, -ăre; it. mormorare, fr. murmurer E rudi pin sunet cu a mormăi şi a borborosi). Fac un zgomot confuz şi prelungit: vlntu murmura (sau: vtjiie, şuieră), izvoru murmură (sau: cluruie), valurile murmură (saut pleoscaiesc); Fig. Protestez înfundat: poporu murmură contra tiranilor, a murmura pintre dinii. — In sec. 18 şi murmurisesc (ngr murmurizo, aor. -urisa). V. cîrtesc. murtiT, V. moroT. 1) mursă f., pl. e (lat. it. mulsă, a. I.). Apă îndulcită cu miere ori cu zahăr, ca cea care rămlne din spălătu fagurilor storşi (rTP. 3, fl— 12, 103)j> Acest ceai e mursă, e foarte dulce. V. med. 2) mursă f., pl.e (cp. cu lat. morsum, pl. -a, bucată muşcată). Munt. Benghi, aluniţă făcută pe faţă (lipind uft emplastru negru) p. a plăcea. Mişini (la dinţii calului). V. mişină. mursec, a -â v. tr. (lat. mărsico, -ăre, muşc de mai multe ori, d. mordire, morsum a muşca; it morsicare, morsecchiare, a muşca puţin, uşor. V. mordace, muşc). Vest. Muşc pe ici pe colo, vorbind de lupi şi alte feare clnd apucă vre-o vită şi o scapă. — In est mârsoc : a morsocqt pămlntu in gură (Neam. Rom. 1915, 47, 3). Fig. A necăji, a tot jzbi pe cineva, murugă, V. morugă. murutălă f., pl. leii. Mold. Trans. Acţiunea de a murui. Tencuială, murtină, V. tnunună. muruîesc v. tr. (strb. dial. mura, humă). Mold. Trans. Lipesc (spoiesc) cu lut o casă ţărănească. Murdăresc, mtnjesc : a-fi murui miniie. musaadeă f., pl. ele (turc. [d. ar.] mu-sa'ade). Vechi. Autorizaţiune, permisiune. musacă f. (turc. [d. ar.] musaka ; ngr. musakăs). Un fel de bucate compuse din carne tocată şi felii de pătlăgele saâ cartofi saâ fidea. musafir şi (sud) mosaffr m. (turc. musafir, misafir, d. ar. mttsafir, călător, musafir, d. se fer, călătorie; ngr. musaflris. V. sefertas). Oaspete, acela care vine In vizită sati e Invitat musafirlic n., pl. uri (turci mlinafirtik). Vechi. Vizită. Azi. Iron. Prea fflulţl musafiri: slugile se plictisise de atlta musafirlic.—In sud mo-. V. ospeţie. musai adv. (ung., muszăj, d. germ. muss sein, trebuie [să fie], de unde şi pol. slrb. musi, trebuie, rut. musiti, a trebui). Trans. Fam. (tn Munt. Mold. iron.). Numai de dt, cu ori-ce preţ, In ori-ce caz, neapărat: trebuie musai să plec, ă zis să vii musai. musaip m. (turc. [d. ar.] mUsahib şi musahib). Vechi. Credincios intim al sultanului, curtean sau Consilier intim. — Şi musahib şi rnusait. muscă f. (turc. (d. ar.] nus’ia, pop. mus-ka). Dobr. Talisman (Neam. Rom. 6 Martie 1918, pag. 2). 1) muscâl şi (mai rar) moscâl m., pl. li (rut. Moskălt, Rus, soldat, d. oraşu Moscova; pol. Moskal). Vechi. Azi fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem. -Ică, pl. e). Mold. Pop. Soldat, mai ales rusesc. Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă :ateplimba in muscal. V. şcapeţ. 2) muscâl n, pl. e şi uri (turc. [d. ar.] miskal). Nai. muscalagiii m. (d. muscal 2). Clntăreţ din muscal, naingiâ. muscatir, V. muscheta^, muscă t., pl. şte (lat măsea, muscă, d. vgr. mylske, dim. d. myla, muscă; it. pv. cat. sp. pg. mosca, fr. mouche). Un insect dipter care plictiseşte foarte mult oamenii (mai ales la masă) şi vitele. Alte insecte zburătoare care seamănă a muscă. Fire de barbă lăsăte nerase supt buză. A te vlrl ca musca, a te amesteca In toate plictisindu-i pe cei-lalţi. A fi răă de muscă, a suferi din Cricina muştelor (de ex., a strechiii), vor-ind de cai. A fi cu musca pe căciulă, a fi ori a te simţi vinovat (pin aluziune la un Ţigan care furase miere şi fusese închis cu alţii bănuiţi şi ei fără să fie vinovaţi. La închisoare, judecătorul le zise: .Musca se va pune pe căciula celui vinovat". Atunci Ţiganu, fără să se gtndească ce face, ridică* mina la căciulă ca să alunge musca imaginâră, şi aşa fu descopcrit In hohotele de rts ale celor -lalţi), Prov. Nu toate muştele fac miere (ci numai albinele), nu toţi oamenii Is harnici. Mişină. muscâlesc, -eâscă adj. Vechi. Azi fam. sau iron. Al Muscalilor, moschicesc, moscovit, rusesc. Mold. Pop. Soldăţesc Munt. Birjăresc. www.dacoromanica.ro MUS — 844 - MUS muscăleşte adv. Ca Muscalii. Ca muscalii. muscălfme f. Ceată de Muscali (Ruşi) saâ de muscali (birjari). muscărle f. (şi sic. muscarla). Mare mulţime de muşte. muscău, V. meschiB. * muschetăr m. (fr. mousquetaire). Pe la 1600, In Francia, soldat pedestru armat cu muschetă. Muşchetarii regelui, muşchetari călări care formaâ două companii şi făceaâ parte din trupele casei regelui (Unii aveafi cai albi ori suri, alţii negri şi se numeafi muşchetari albi şi muşchetari negri). — Şi muşchetar ori muscatir (rus. muSke-trr), pedestraş moldovenesc la 1852, cind un regiment avea o companie de grenadiri şi şase de muscatiri (vreo 1600 de oameni). * muschetă f., pl. e (fr. mousquet, d. it. moschetto şi moschetta). Puşcă din vechime mal grea de cit archebuza şi care, la început, era sprijinită pe O' furcă cind se trăgea. muschicesc, V. mo-. muscoY m., pl. tot aşa (augm. d. muscă). Muscă mare, glzoi. * muscular, -ă adj: (lat. muscularis). Al muşchilor (din corp), relativ la muşchi : forţa musculară. * musculatură f., pl. I (fr. muscula-ture, it muscoletura, d. lat. măsculus, muş-chiu din corp). Totalitatea muşchilor: statua lui Ercule Farrtese are o magnifică musculatură. muscuiiţă f„ pl. e (d. muscă). Muscă mică. * musculâs, -oăsă adj. (lat muscu-losus). Care are muşchi puternici: atleţii ts musculoşi. * muselină f., pl. e (fr. moussellne, d. it mussollna ţi mussollno, dim. d. măssolo, muselină, turc. ar. mosull, d. Moşul, un oraş din Mesopotamia; engl. [d. fr.] muslin). Un fel de plnză foarte suptirede bumbac, de lină saâ de matasă. — Vechi moşul, şi musul, pl. uri (turc. moşul). In Trans. muşulin (ung. muselin). musichie, V. muzică. * muşii] m. fără pl. (fr. motisieur, domnu, domnule I). Titlu care se întrebuinţează numai In glumă lld domnu, domnule musiu Nicu, al lui musiu Nicu, pe musiă Nicu, musiu Nicu I V. chir. * musân m. şi n., oane (fr. mousson f., d. pg. monţăo, sp. monzon, care e ar. mau-sim, anotimp). Mar. Un vlnt care suflă periodic In oceanu Indian de le răsărit spre apus In primele şase luni ale anului şi invers In cele-lalte. * must n., pl. uri Cat. măstum, must, it sp. pg, mosto, pv. cat. most, fr. moât; vsl. măsta, rus. must; ung. must). Vin In primele zile după ce a fost stors din poamă şi cind e Incă dulce. Zeamă de ori-ce fructe stoarse. mustâr ra. Vtnzător de must. mustaţă f., pl. ăţl (lat. măstăcia, d. vgr' dor. mystax lld. bystax, şi Obişnuit mdstaX’ mustaţa; it moslăcchio şi mostăccio [de unde fr. moastathej, sp. mostacho; ngr. [d. vgr.] mustăki, de unde alb. mustakie, bg. mustak). Păru'care creşte pe buza superioară la .om saâ saâ animale (de ex., la pisici). La insecte, antene. La peşti, firele care ăttrnă In prejuru gurii (de ex., la somn). La spice, firele care iese din fie-care bob (de ex., la orz). Vită transplantată cu rădăcina. (Se uzitţază şi la pl.mustaţă lungă saâ mustăţi lungi). A-ţl rade o mustaţă, a-ti rade jumătate (partea stingă ori dreapta) din mustăţi. A-ţi miji mustaţa, a începe să-ţi crească, a se ivi. A rlde pe supt mustaţă, a rlde- ascunzlndu-tl rlsu pe supt mustaţă. — in est musteaţă, pl. eţi. mustăcTds, -oăsă adj. (d. mustaţă). Culmustătl mari: om mustăcios, faţăjnus-tăcloasă. mustăcesc v. intr. (d. mustaţă). Sud. Rid pe supt mustaţă (NP1. Ceaur, 85). mustăreăţă f., pl. eţe (d. must). Suc dulce care care se scurge din mesteacăn şi pe care II bea ^copiii. Zeamă scursă din tescovină. — Şi mustereaţă (Iaşi). mustărie f. Mare cantitate de must. Local In care se vinde must (şi clrnăciori pe lingă asta). * mustelid, -ă adj. (d. lat mustită, nevăstuică). Zool. Din familia nevăstuicii. S. n„ pl. e. Animal din familia al cărei tip e nevăstuică şi din care face parte dihoru, jderu, samuru, cacomu ş. a. mustereaţă, V. mustăreăţă. mustesc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc strugurii (mustulesc) cu mustuitoru ca să iasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rlurl: Oltu musteşte. Chiftesc: nisipu-i mustea supt opinci. mustltbr şi -uitâr n., pl. oare. Băf ramificat cu care se zdrobesc strugurii ca să iasă mustu. V. brăY, fercheteO, ştircă. mustopită, V. mostochină. mustos, -oăsă adj. (d. must). Plin de must mustrăre f., pl. ări. Acţiunea de a mustra, imputare severă, reprimandă. Mustrare decuget, remuşcare, mare căinţă p. o faptă rea. mustră, V. mostră, mustru şi mustr^z, a -ă v. tr. (lat monstrare, a arăta, a înştiinţa, a sfătui, d. monstrum, minune, monstru, arătare, d. monire, a sfătui; it. mostrare, a arăta, cat sp. pg. mostrar, V. monstru, monitor, monetă, mostră). Cert dojenesc, judec, fac observatiuni, Imput, reproşez: stăplnu îl mustră pe servitor, tata pe fii pentru negligenţă. A te mustra cugetu, a avea re-muşclri, a te căi de o faptă rea. V. mogo-rogesc, ocărăsc. mubtruluY^sc şi muştruiuY^sc v. tr. (ung. mustrălni, d. mustra, muştru). Fam. Jnvâţ muştru (instrucţiunea militară). Smo- www.dacoromanica.ro trese, tnvăl, instruiesc In general, lnvât minte trăgtnd o batale: am să te muştru-luîesc eu, măi I — Mai rar muştruTesc. mustuTălă f., pl. (eli. Acţiunea de a mustui. Struguri mustuiti. mustutesc v. tr. (d. must). Zdrobesc strugurii (mustesc) cumustitoru. mustuitor, V. mustltor. musul, V. muselină. * mueulmăn, -ă s. şi adj. (turc. musulman Şi busurman, d. pers. mlislilman, care vine d. ar. mustim, pl. mustimin; ngr. mu-snlmănos; rus. busurmăn; fr.musulman). Mo-hametan (ca Arabii, Turcii ş. a.). — Vechi busurman, >anc& (subst.). * musulmanfzm n. Mohametanizm, is- lamizm > muşamâ f. (turc. muşama şl muşamba, care vine d. ar. miisemma, ceruit, d. Sem, ceară; ngr. musamăs). Plnză cernită şi lustruită de aşternut pe masă ca faţă de masă sau nelustruită (polog) de acoperit marfa din care, din vapoare ori din vagoane ca să n'o ploaie plnă la punerea ei In magazii. O horă numită şi irmilic (V. Irmlllc). A face lucru muşama, a acoperi, a cocoloşi o afacere ca să nu afle lumea. * muşamallz^z v. tr. (d. muşama, pl. -ale). Fam. Cocoloşesc, fac muşama, ascund ca să nu afle lumea : a muşamaliza o afacere. muşavereă f., pl. ele (turc. [d. ar.] mlişavere). Vechi. Discusiune. muşăţâl m., pl. ei (d. mrom. muşat, din frumuşat, frumos) Vest. O plantă medicinală din familia compuselor din ale cărei flori se face un ceai contra tuşii şi a durerilor de stomah (matricaria chamomilla). — Greşit scris muşeţel. In est romăniţâ. muşc, a â v. tr. (vrom. a mucica, it. dial. muccecare, moccecare, a muşca. — Muşc, muşti, şi [sud] muşcl; să muşc, să muşti şi [sud] să muşci, să muşte şi [sud] să muşce). Apuc şi tai saâ rup sau (despre insecte) tmpung cu dinţii saâ ciţ mandibulele: m'a muşcat un cine de picior, am muşcat o bucăţică dintr’un măr, m’ă muşcat un painjin. Fig. Atac cu vorba, Împung, pişe. A-ti muşcaaegetele (saa minile), a te căi amar. muşcat (est) m. şi muşcată (vest) {., pl. e (rus. muSkat, fructu unui copac mirositor; germ. muskat- fr. muscat, moscat). Indruşaim, o plantă geraniacee cu tulpina scurtă şi cărnoasă;' ;u frunze rătunde catifelate, cu flori de ordinar roşii aşezate tn umbele mici, originară din suda Africii (pe-larg6nium odoratissimum Ibillulum şi t6-seumf). Muşcatu dracului, V. ruten. muşcatln m. (rus. muskătnyi, bg.muS-kăten). Vechi. Nucuşoară. muşcătdr, -oăre adj. Care muşcă. Fig. Mordace, pişcător, caustic, care critică cu răutate: spirit muşcător. Adv. In mo^ muşcător : a vorbi muşcător. muşcătură f., pl. i. Efecu muşcării, rană ramasă după ce at fost muşcat. Bucata muşcată : o muşcătură de măr. Fig. Atac rSutăcios cu vorba, inuşcăl, V. muncel. muşcheâ, V. rtiuştea. muşchetar, V. muşchetar. 1) mtişchT nu pl. tot aşa (lat muscuius, dim. d. mus, guzan; vgr. mys, ,scr. mush, germ. maus, vsl. mysi; it. mus:olo, pv. fr. muscle, cat. musclo, vpg. musgoo. V. miologie, myosotis). Organ fibros din care se compune carnea animalelor şi pintr’ale cărui contracţiuni se produc toate mişcările animalului. In măcelărie, carnea dede-alungu spinării. V. biceps. 2) muşchi m. fără pl. ca plantă şi n., pl. uri, ca marfă (lat. * muscuius, dim. d. mus-cus, muşchi [plantă], it .muschio şi [rar] miisco, sp. pg. musgo, Înrudit cu germ. moos, vgerm. mos, de unde vine fr. mousse; rus. moh). O plantă criptogamă care creşte pe stlnci, petre, ziduri vechi, trunchiuri de arbori, pintre arborii pădurilor, pe supt tufişuri ş. a. Prov Peatra care se rostogoleşte nu prinde muşchi, omu instabil nu strlnge avere. — Supt numele de muşchi se cuprind In bot. diferite plante mici care trăiesc la umezeală, dar rezistă şi celor mai mari uscăciuni, ca mnium, bryum, hypnum, polytrichum, sphagnum ş. a Muşchlu se Înmulţeşte pin spori, n’are vase lemnoase, nici rădăcini, ti numai nişte firişoare care aduc nutrimentu şi fixează planta. El se poate usca aşa de mult In cit să se prefacă In praf. Dar, Îndată ce e udat de ploaie, renaşte. El se fixează pe locurile cele mai sărace In substanţe nutritive, acolo unde plantele mari ar peri de foame. Cele mai multe substanţe nutritive tl vin din apa de ploaie, care le aduce tn drumu lui. Ocuplnd, stlncile ca un covor, el formează Incet-ln-cet un pămlnt vegetal, pe care se pot fixa pe urmă şi plante mai mari, aşa In cit el e principalu Înaintaş al vegetaţiunii. In locurile mlăştinoase, unde nu poate putrezi bine muşchiu mort, el se carbonizează şi se preface Intr’un cărbune poros numit turbă, cum e mai ales In Irlanda (unde o zecime din pămlnt e acoperită de turbă), tn Olanda, Bavaria, Prusia, iar In România, In munţii Leaotei (Dîmboviţa) şi la Dorna (Suceava). V. la turbă. Muşchiu absoarbe multă apă, ceia ce tine umed pămtntu pădurilor. Unde se taie o pădure, pere şi muşchiu iubitor de umbră, şi, dacă e la munte, ploile torenţiale iau pămtntu vegetal, scot la iveală stlncile, formează şivoaie şi, nefiind oprite de vegetaţiune, dărtmă tot In calea lor Pe urmă, fiind-că toată se scurge violent, seacă izvoarele, şi dezolarea se întinde in prejur. Muşchiu serveşte ca adăpost insectelor, pa-injinilor, melcilor şi altor vietăţi In timpu iernii. Păsările tşi fac cuiburile tot din muşchi, iar oamenii 11 Întrebuinţează la Împachetat şi umplut pernele, saltelele şi mindirele. Clnd muşchiu se desvoltă pin păşuni şi ogoare, -face rău, că răpeşte plantelor lumina, aeru, nutrimentu şi locu, Chear pe scoarţa arborilor nu trebuie lăsat, că formează ascunzători p. insecte stricătoare şi ţine prea mult timp tulpina umedă, In cit ia poate putrezi. ‘ muşchT6s, -oăsă adj. Musculos. www.dacoromanica.ro muşchTuiâţ OK (dini. d. muşchi). Fam. Muşchi de mlncare. muşcâT, V. mlşcoT. muşeţel, V. muşăţel. muşin, V. muşluTesc. muşină f., pl. e şi i (rudă cu muştfă). Vechi. Ţintar safi un lei de ţintar. Muşiţă (ouă de muscă). v muşfr m. (turc. [d. ar.] miisir). Sec. 19. Paşă cu trei tuiuri, generalisim. muşiţă f., pl. e (vsl. slrb. bg. musica, dim. d. multa, muscă). Vechi. Ţintar. Azi. Col. Ouă de muscă depuse pe carne. Carnea a făcut muşiţă, şi-aâ depus muştele ouăle pe la. —Şi muşină, pt. ( Şl e (Dos.). muşluTesc v. intr. şi tr. (var. din moş-monesc, moşcodesc. Cp. şi cu molfăiesc şi ung. pesletni, a hoinări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblind după mlncare (ca porcu şi cinele). — în Tel. buşluTesc, (rev. I. Crg. 5, 220), In Meh. mufluTesc, In Pt. muşuiuTesc, In Traţis. amuşuluTesc (Sov. 236). Şi mujlutesc şi (vest) muşin, a -ă. V. mişun 2. muşmui ra., pl. li (d. muşumlă). Un pom mzacea care produce Riuşmule (mispihts germănica). — In Munt. moşmon, V. scoruşi muşmulă f.. pl. e (turc. muşmulă [de unde şi bg. miismula, rus. muSmulă şi ngr. musmulonj, d. vgr. mespUe, muşmui, mispi-Ion, muşmulă ; lat. mespilum). Fructu muş-mulutui (o drupă de mărimea prunelor mari, ta început vlrtoasă, iar după căderea brumei, după ce a fermentat puţin, moaie şt de un jgust plăcut dulce acrişor). — la Munt. moş-moană, pl, e. muştar m. (ung. mustăr, slrb. mustarda, d. it. pv. cat pg. mostarda, sp. mostaza, d. mosto, must; fr. moOlarde, germ. mostrich, pol. musztarda, ngr. mustdrda). O plantă erbacee cruciferă (stndpis [ori brdssica) alba) care produce păstări şi dintr'ale cărei seminţe se prepară condimentu numit tot „muştar*. S. n., pl. uri. Un condiment cam ardeiat de aspectu unei paste galbene făcut din seminţe de muştar alb 8aâ şi de hardal (De la condiment numele a trecut asupra plantei). Din seminţele de muştar negru se fac sinapizme foarte usturătoare. V. gorciţă. muştărniţă f., pl. e. (d. muştar, ca zaharnif^-'â. zahar). Har. Miţ vas de ţinut muştaru pe masă. muştea f., pl. ele (turc. [d. pers.] Mşte, palma mtnii). Munt. Un fel de pisălog mai lat cu care cizmaru bate bietea. Fig. Iron, pumn In nas şi In bot. A lovi peste muştea, a lovi peste bot — In Mold. nord muşchea. V. mujdea. muşteriii m.(turc. ar. musterl, d. ar. Sira, tslira, cumpărătură; ngr. musleris, bg. slrb. muherija). Vechi. Cel ce oferă mai mult la mezat Azi. Clent la prăvălie, la trăsură, la. barcă ş, a. Fig. Iron Hoţ: ţinerii bine geamantdnu, că’ndLqtă se găseşte un muşteriii. — Şi -irfQ, iar In nord -erefl. muştTuc n., pl. uri (rus. muhtik si mundstăk, d. germ. mundstilck, compus d. murtd, cură, şi sttick, bucată, piesă). Zăbală, Bucata trlmbiţei In care sufli şl care e mobilă. Imameaâa ciubucului, muştr-, V. mustr-muşuifn, V. muselină. muşuiuTesc, V. muşluTesc. muşuroT, V. moşoroî. 1) mut, -ă adj. (lat. mutus mutîit. muto, sard. mudu, pv. vfr. mut, cat mud, sp. pg. mudo). Care nu poate vorbi: om mut. Care nu vrea să vorbească or] nu poate de moţiune: a rămlnea mut de frică. Care nu se manifestă pin strigăte sau cuvftite: marile dureri is mute. Fig. Prost: (de multe ori ca epitet bărbatului sau nevestei): mutu cela ? Indiferent: a rămlnea mut fată de durerea cuiva. Gram. Care nu se pronunţă, deşi se scrie: literă mută (ca l din omul, cum se scrie greşit şi astăzi tld. omu). Subst. Om mut: un mut, o mută. Gram. S. f. Literă mută. V. surdo-mut. 2) mut, a -ă v.tr. (lat. mutare, din *mo-vitare, freeflentativ d. mdvire, & mişca; it. mutare, pv. cat. sp. pg. mttdar, ir.muer. V. strămut, mobil, moţiune). Schimb: a-ti muta gindu, Mrămut duc la alt Inc : mut un pat in altă cameră. V. refl. Imi schimb domiciliu: ce te tot maţi, ca Ţiganu cu şatra ? tron. A muta cuiva fălcile, a-1 lovi tn fălci. * mutâbll, -ă adj. (lat mutdbilis). Care se poate schimba,modifica, altera.- cele omeneşti ts mutabiie. mutabllitâte f. (lat. mutabilitas, -ătis). Caracteru de a ii mutabil: mutabilitatea soartei. , mutafaracă, V. muteferlca. mutare f., pl. ări. Acţiunea de a saâ de a te muta. Locu unde păşunează berbecii (Suc.). mutat m. Vechi. Om mutat (venetic). S. a, pl. urlt Sălaş, aşezămlnt. Azi. Acţiunea de a saâ de a te muta. mutaţiune f. (lat mutătio, -dnis). Schimbare, modificare. înlocuirea unui soldat pin-tr’altu Intr’un regiment (batalion ş. a.) Trecerea unei averi de la un proprietar la altu (pin moştenire sau alt-fel): taxă de muta-fiune. — Şi -âţle şi -ăre. mutălăO m. (d. mut). Fam. Iron. Care vorbeşte cu greâ, prost, motolog. mutătoăre f., pl. ori (d. a muta). O plantă cuburbitacee agăţătoare veninoasă, (brydnia diăica). V. împărăteasă. muteferlca şi mutafaracă f. (turc. ar. mliteferrika). L. V. Călăreţ care-i însoţea pe sultan In călătorie. mutârcă şi âlcă f., pl. i (rut pol. mu-terka, d. germ. mlitterchen, mămucă, mu-telcă, dim. d. mutler, mamă). Piuliţă, şurub care cuprinde capătu altui şurub (fr. icroa). muteşte. V. muţeşte. . muteveliO m. (turc. [d. ar.] miitervelli). Vechi. Administrator (ale căz&rmilor ienicerilor, ale aşezămintelor de binefacere, al cetăţii Ismait). * * mutilaţiune f. (lat. mutildiio, -dnis). Acţiunea de a mutila. — Şi >âţle şi >âre. www.dacoromanica.ro * mutilez v. Ir. (lat. mătito, -arc, d. mti-tilus, mutilat V. muche). Ciocirtesc, tai, slărtm membrele: maşina a mutilat un lucrător, barbarii ou mutilat statuete. Fig. Modific strictnd: a mutila o piesă de teatru. * mutfzmn.,pl. e şiurf(fr. mutisme,d. lat. mutus, mut). Muţenie, starea- omului mut. Fig. Tăcere indiferentă. mutipel, V. mudmel. mutpâh şi -âc, matpăc şi -bâh n., pl. uri (turc. mutpah şi mutvak, d. ar. mat-bah). Vechi. Bucătăria sultanului, paşalelor ş. a. (p. care se lua din tară miere, ceară şi unt). miitră f., pl. e (ngr. mătron, pl. mătra, it. miitria, de acelaşi origine cu şmotru, şmotresc), Iron. Fată, obraz: mutră jidă-nească. Fig. îndrăzneală, curaj, nas : n'are mutră să vie. Tip, personagiu: cine-i mutra asta ? Rang, nas: nu e de mutra ta aici, mâl ţoptrlane 1 Pl. A face mutre, a face mofturi (nazuri), a te arăta nemulţămit, a strtmba din nas. mutrâs, -oăsă adj. (d. mutră). Fam. Obraznic, arogant. Adv. In mod mutros. * mutuâl, -ă adj. (fr. mutuel, d. lat. mli-tuas, mutual, rudă cu a muta şi a împrumuta). Reciproc, Intre amlndoi: stimă mutuală, ajutor mutual. Asigurare mutuală, tn care membrii plăte&c mutual pagubele suferite de unu din ei. Invâţămînt mutual, sistemă după care copiii se învaţă unu pe altu supt direcţiunea unui institutor. Adv. In mod mutual: a se ajuta mutual. * mutuallt&te f. (d. mutual; fr. mutu-aliti). Calitatea de a fi mutual. muţ, a -â, V. amuţ. muţănie f. (d. mut). Starea omului mut. Fig. Mare linişte : muţenia beciului. Tăcere indiferentă, mutizm. — Muţenia e o infirmitate legată de surzenie, ai cărei rezultat este. Rare ori muţenia e cauzată de defectele organelor vocale. De ordinar, mutu nu vorbeşte fiind-că n’a auzit niciodată vorbin-du-se. Abatele Francez de VEpie (f 1789) şi continuatoru operei lui, abatele Sicard (fl822), au inventat un alfabet compus din semne făcute din degete, pin care se poate vorbi cu surdo-mutii. Chear şi mişcările buzelor şi ale fetei contribue g-i face pe surdo-muţi să te înţeleagă şi a-i face să pronunţe sunete, deşi nu le aud.- 1) mutesc, -ească adj. De mut, al muţilor, pin semne: vorbire muţească. 2) muţesc v. intr. (d. mut saâ lat. mu-tesco, a. I.). Amuţesc, devia mut. muţâşte adv. (d. muţesc). Ca muţii, pin semne: a vorbi mufeşte. — Şi muteşte. muţunăche (Munt.) şi -âchl (Mold.) m., gen. al lui (ngr. mutsundki, dim. d. mătsuno şi mutsuna, fată, bot; bg.mucuna). Vechi. Figură In miniatură Azi. Fam. Tinăr sclivisit şi ridicul, tafandachi. * muză f., pl. e (lat musa, d. vgr. măstt). Mit. Zeifă care proteja artele, literele şi ştiinţele. Fig. Poezie: a cultiva muzele. Inspi- raţiune poetică : i-a venit muza. Geniu poetic : muza Iul Alexandri. — Erau nouă muze, fiice ale iui Joie şi ale Mnemosinei, şi anume: C/io, a istoriii; Euterpe, a muzicii; Talia (vgr. Thăleia, lat. Thalta), a comedii!; Mel-pomena (vgr. -ine, lat. -ămene), a tragedii!; Terpsihora (vgr. -ore, lat.-ic/iora), a dansului; Erato (vgr. Eratd, lat. irato), a elegiii; Po-limnia, a poeziii lirice; Urania (vgr. -ia, lat. -ănia), a astronomii!, şi Caliope (vgr. -6pe, lat. -iope), a elocuenjei şi poeziii eroice. Ele locuiau cu Apdline tn Parnas, Pind şi Elicotle. muzei) n., pl. ee (lat musium, d. vgr. museion, templu muzelor. V. muză, mozaic). Jn antichitate, templu muzelor. Un deal de Ungă Atepa consacrat muzelor. O porţiune dintr’un palat din Alexandria tn care Ptoiemefi I ti adunase pe savanţii şi filosofii cei mai celebri şi tn care era renumita bibliotecă care a fost arsă de Arabi la 641. Local In care-s adunate obiecte de artă ori de ştiinţă. Fig. Carte care conţine multe 4ucruri: un dicţionar, cu numeroasele Iul exemple, e un mazeă. trece la muzeă, a dispărea din uz, din circulafiune, din viafă şi, pin urmare, a nu se mai găsi de ctt la muzeâ, voţ-bind de un obiect, de un animal. * muzlcâl, -ă adj. (fr. musical, it. mu-sicale, d. Ist. miisica ). De muzică, relativ la muzică; artă muzicală. în care se ctntă: serată muzicală. Adv. Din punct de vedere muzical: acest copil e bine înzestrat muzical * muzlcânt, -ă s. (it. musicante, d. mu-sicare, a face muzică, a cinta). Care ştie muzica, care compune sad execută ctntece: Verdi a fost un mare muzicant. £tntăret simplu de stradă. * mâzlcă f. (lat. miisica, vgr* musiki, fem. d. musikds, muzical, d. musa, muză). Arta de a combina sunetele ca să formeze un clntec, să placă auzului. Teoria acestei arte : a învăţa muzica. Trupă de muzicanţi: muzica militară. Instrument muzical automatic sad mică armonică de gură (Pop.). Muzică cifrată, sistema de a scrie o melodie cu cifre şi cu alte semne. A face muzică, a studia muzica, a cinta : de la 4-6 fac mu* zică. — Muzica a fost ştiută din cea mqi mare vechime. La vechii Greci, aii fost renumiţi muzicanţi ApAline, Orfefi, Linu şi Anfi-one. După legendă, la sunetele lirei lui An-fione, petrele s’au mişcat singure şi a(i format zidurile Tebei, iar ctnd cinta din liră Orfeu, fearele veneau Ungă el şi ascultaa Ia tăcere, şi arborii Işi clătioaO In cadenţă ramurile. Renumit e şi Pan, dare cinta din nai. Din Biblie II ştim pe David, care pin sunetele harpei liniştea furiile lui Saul. Notele muzicale cu care scriem noi astăzi îs inventate de Italianul Guido din Arezzo. — Vechi muslchie (după ngr.). V. psal-tichie. ' muzur-agâ, V. muhzur-aga. * myosâtis m. (vgr. mvosotls,-ldos, d. mys, şoarice [V. miologie], şi âs, otds, ureche [V. par-otldă]). Numele grecesc al al florii urechea şoarice/ui. V. ureche. www.dacoromanica.ro N * n m. A paî-spre-zecea literă a alfabetului latin: un n, doi n saâ doi de n.( Ca sunet, e un d emis pe nas). Prescurtare lld. nord. na intşrj. (ngr. ni, ca să, na, de unde şi slrb. bg.'rus. pol. na), lacătă, uite, vezi, poftim, primeşte : Na l na-t / Na-o t na-ft I Navă I Na-fi-ll Na-ţi-o! Na-v'il I Na-v’o I Na mlncare I Na bătaie I Na, că vine şl el I Na : făcui prostia t Arată surpriza şi necazu : Na I Da ce? Vreisăplâtesc eii?Na-ţî-o bună! iacii til o surpriză neplăcută I Na-ţl-o frîntă, că ţt-am dres-o, se zice ironic cind cine-va 1(1 restitue stricat un lucru pe care i l-al dat ca să-l dreagă, şi tot pretinde că ti l-a dres. V. na-na-na. * nabâb ra. (fr. sp. nabab, cuv. indian popularizat de A Oaudet In le Nabab [1877], d. ar. navvăb, pl. d. nalib, substitut, locotenent. V. nalp). Titlu dat In India marilor ofiţeri din dinastia lui Tamerlan şi guvernatorilor de provincii. Azi. Prinţ indian musulman. Fam. Om foarte bogat (Porecla lui Gheorghe Cantacuzino, fostu şef al conservatorilor In România). nabad^rniţă f., pl. e (vsl. nabedrlnica şi nabedriniku, şerveţel, basma, d bedro, bg. bedra, şold; bg. rus. nabidrennik, na-bederni(ă). Un ornament de forma unui pătrat brodat cu fir, cu canaturi la colturi, şi pe care e pusă icoana Învierii Iul Hristos, iar arhiereii şi preutii mal mari In. rang, la marile ceremonii, il poartă atlrnat de bria la dreapta. — Şi nebed- (Mold.) şi be-d£rnlt& (Munt). nacafâ f. (din nctfaca, d. turc. nafaka, [ar. nafakat), pensiune alimentară, solda zilnică a ienicerilor. Vechi, (nafaca). Pensiune. Porţiune, Tain. Fig. (nacafa). Soartă. Azi. Fam. (nacafale)1 Greutăţi, belele: fie-care meserie are nacafalele ei. Obiceiuri saâ pretenţiuni plicticoase, mofturi : da multe nacafale mai are şl cocoana asta I nacaşlic n., pl. uri. (turc. nakaşlyk, d. nakaş [orig. ar.], pictor de ziduri). Vechi. Pictură. — Şi macazltc. nacâZ) V. năcaz, naceâlnlc şi -ălnlc (ea dift.) m. (rus. naiălinik, şef, comandant, val. naienllnika, d. âelo, frunte* (elinikă, fruntaş, şef. Celnlc înseamnă tn Macedonia „fruntaş, bogat"). Vechi. Şef de serviciă In admihiatraţiuBe. * nacelă f., pl. e (fr. nocelte, d. lat. na-vicilla, dim. d. navis, navă. V. navlcular). Paneru In care stă omu supt balon. nacil m„ pl. II (turc. nahl şi nakl, curmal şi pom artificial, cum şi este aspectu nacllu-lui). Coi'. Balsamină. — Pl. mai des nacîlurl (neutru I). nâdă f.. pl. e (vsl. nada, [rut. rus. pri-nădaj, nadă, d. nardleti, a aplica, dleti, a pune ; slrb. năda, speranţă, naditi, a Inădi. V. nădăTesc). Momeală, ceia ce se pune In undită saâ In capcană ca să tragă animalu. Bucată de fer, de lemn care fixează, împreună alte două bucăţi. Inăditură, bucată de fer, de lemn adăugată alteia mai mari. Fig. Atracfiune, farmec, mijloc de a atrage. A nu ăvea nici o nadă, a nu avea nici o legătură cu alte persoane. Nn ml-e de- dat, ci mi-e de nadă, nu mă îngrijesc că-I voi da astăzi, ci că se va Inădi să-I dafi merefl. * nadir n., pl. uri (fr. nadir. d. ar. nadhir, apus). Astr. Punctu cerului care e direct supt picioarele noastre, In opoz. cu zenit. nadişâncă f., pl, e safi nadtşăncl(după Tkt, d. oraşu Neu-Titschein din Moravia, de unde rut. *naitl£ănka. Cp. şi cu rom. (licean). Est. Brişcă, trăsurică c’un cal. — Şi natişancăşmădăşancă; nadicean-că şi (Bucov.) namceancă, pl. ence. nadlab, V. nahlap. nadoleân, -că adj. şi s., pl. enl, ence (d. Anadol. V. anadol). Est. Se zice despre un fel de cocoşi şi găini mari V. faraon, nafacâ, V. nacafa. nafeâ f., pl. ele (turc. [d. pers.] nafe). Vechi. Blană de la ptntecele animalului. — Şi nefea. nâforă, V. anaforă. naframă, V. maramă, naft şi (rar) neft n„ pl. uri (turc. naft şi neft, d.pers. neft, ar. naft; vgr. lat.ndp/i-tha [cuv. pers.]; vsl. pol. nafta, rus. neftl, ngr. nifli). Un corp lichid rezultat dintr’un amestec de diferite idrocarburi (Petrolu e nafta minerală; nafta din comercio e petrol destilat, ca şi „untu de naft"). — In Ps. S. d. vsl.) naftăi smoală, păcură. Azi naftă după fr. naphte). . nâftlcm. (ngr. naftlkfis, vgr. nau-, nautic; td nautikdn, corăbierii). Cod. Vor. 86, 1. Corăbier. www.dacoromanica.ro * naftalină f., pl. e (d.naftă; fr.napli-taline). Chim. O carhură scoasă din catranu cărbunilor de pămtnt. — Naftalina arde tn aer. Din ia se face negru de fum şi alte numeroase colon. Se întrebuinţează contra moliilor şi altor insecte şi la conservarea peilor. năfură, V. anaforă-nagâtcă f., pl. e (rus. nogăika, pron. nagdika, adică Nogaică, fem. d. Nogat, Tătar din Crimeia). Un fel de bici căzăcesc cu băfu scurt, cu mai multe iţe şi cu plumhî la capetele iţelor. V. cnut, pil 2 şi tătarcă. nagarâ f. (turc. naghara, d. pers. ne-kare). Vechi. Un fel de cimbal. — Şi -râdă, pl. e (după ngr., ca şi strb. nakarada). nagără (rst) şi negară (sud) f., pl. ări frus. nn’’jru, negreaţă de la mucu luminării). Un id de neghină care creşte tot pin grtO şi i..re are boabele mai mici. Un fel de colilie numită şi păluş şi pănuşi/ă şi care creşte pin locuri aride şi nisipoase, (Stippa capittata). — Şi năgară. nagîţ m.(rut.Nogiiec,Nogai [Tătar], după credinţa populară că naglţii arătau Tătarilor năvălitori locu unde se ascundeau Românii. Cp. şi cu germ. kiebitz, ung. libuc, libac şi băbic, slovac blbic, cr. gibec). Est. Ciovlică. A tipa ca un nagiţ, a ţipa continuu. (La Barceanu negulţ, la Cihac şi nogiţ). V. pasăre. nagodă f., pl. e (de la vre-o formă slavă ca bg. nagoda, bagaje ; rut nagoda, ocaziune, negdda, furtună; ceh, nâhoda, ocaziune, negoda, răfi, nenorocire ; rus. negdd, an rău. nenorocire, d. god, an. V. godac). Sud. Fam. Greutate, sarcină, timoaţă, belea: se finea ca o nagodă după mine. Monstru, na-nie.ldihanie, gtnganie. Pl. Ghiduşii, pozne, glume. V. nangută. nahlâp şi năhlâp m. (aspect ung. Cp. Si cu vsl. hlapati, a pleoscăi). Mold, nord. Pl. Val mare: nahlapii Bistriţei. — In Suc (rev, I. Crg. 13, 151). nahlap, bulgăre mare de pămtnt saâ de omăt. In Bc. (rev, I. Crg. 6, 315), nahlab (probabil, neutru), lucru mare şi uricios. In Meh. (Boc.) năslapl, valuri de apă. Vechi şl nădlabl. n&ht adj. fix (turc. [d. ar.l nakd, pop. nakt, numerar [subtnţ. akce, bani]; alb. naft, avere). Rar. Bani nahi, bani numerari, Peşin, gheaţă : cu bani naht (CL. 1910, 6, 657), In naht, tn numerar. nai n., pl. uri (turc. pers nai, nel). Un instrument muzical compus din mai multe fluiere paralele unite tntre ele şi de dimensiune din ce tn ce mai mică: naiu era fluieru zeului Pan. * naiadă f., pl. e (vgr. na tas, -ădos, d. năo, curg; lat năias, năiadis). Mit. Ninfă de rturi şi izvoare: naiadele erau fiicele Iul Joie. V. driadă, nereidă. nălbâ m., gen. al lui (după unii, d. n’aibă parte, adică „de mine, de noi“. Cp. şi cu turc. naibe, nenorocire). Fam. Dracu: ţipă par'că l-a apucat naiba. nălcă f. (strb.bg.dini. d. nana, ca maika d. mama. V. nană). Ban. Lele. nafm, V. nălem. naimeă, V. namea. naingifl m. (turc. naigi). Muscalagiu, ctntăreţ din nai. — Vechi şi rar şi nalzan, neîzan (turc. pers. naizin). naip m. (turc. ar naiib. V. nabab). Sec. 17-18. Ajutor de judecător la Turci, natticeăncă, V. nadişancă. * naiv, -ă adj. (fr. naîf, d. lat nativus, nativ; it. sp. nativa). Natural, ingenuu, fără artificii; copiii is naivi, vorba naivă. Care arată adevăru, natura: stil naiv.Cr6dul, fără experienţă, cam prost :om naiv, răspuns naiv, A face pe naivu, a te preface naiv. Adv. £u naivitate. * naivitate f. (fr. naiv2te). Calitatea de a fi naiv, ingenuitate, candoare, simplicitate: naivitatea copiilor, unui stil, unul ţăran. Vorbă naivă : a spune naivităţi. * nâja f. Un gen de şerpi foarte veninoşi din Africa şi Asia, numiţi şi cobra şi şerpi cu ochelari. V. reptil. najdăc n. (rus. nazdăk). Sec. 19. Emeri. nalangită (est) şi -ghită (R. S.) f., pl. e (din mai vechiu lalanghită, d. ngr. tălăngi şi -nghita, turc. lalagit şi lalanga). Est. Un fel de prăjitură care se face din făină, lapte, ouă, mere rase, scorţişoară şi zahăr prăjite tn unt, ceia ce-i dă aspectu unui şniţel. V. degeţel. nalbânt şi nâlbân m. (turc. nalbant, lit. na'lband, na'l-bend, d. ar. na'l potcoavă, şi bend, care leagă; ngr. nalbăndis [scris -ntisj, bg. slrb. nalbant). Vechi. Potcovar. Veterinar. Azi. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular. nalbă f., pl. e (lat. malva şi malba, nalbă; it. pv. cat. sp. pg. malva, fr. mauve; milanez, ven. nalba). O plantă erbacee di-cotiledonată dialipetală, cu peri aşpri, cu flori de diferite colori (dar mai ales violet deschis), cu fructu compus din mai multe seminţe aşezate ca o turtă (malva silvestris [nalbă sălbatică], malva rotundifolia [caşu popii], althaea rdsea [nalbă de grădina ; tn Ban. rujalinăj, althaea ofjicinalis [nalbă mare]): nalba are proprietăţi emoliente şi se întrebuinţează in medicină. nalt, V. tnalt. nam n., pl. uri (cp. cu dam şi namilă) Sud. Lucru voluminos: namu de buccea a-juri ses’ o biată toltoaşă (CL. 1919, 3, 213). namâz n., pl. uri (turc. pers. namaz, rugăciunea pe care musulmanu trebuie s’o facă de cinci ori pe zi). Sec. 18-19. Rugăciunea musulmanului. Azi. Mold. Fam. Obişnuinţă rea: betivu şi-a făcut namazu. — Şi nă-i V. chindie. namea f., pl. ele (turc pers. name). Sec- 18. Scrisoare oficială. — Şi nalmea şi năimea. namăstle, nă- şi ne- f. (vsl. na-mes-tiie, d. miesto, loc. V. namestnlc şi n&- 54 www.dacoromanica.ro mestenle). Sec. J7i 19. Clădire. Dependenta, hei (grajd, 9pâlatorie ş. a.). — in Ininu Iui Mihai Viteazu (din piesa Radu Calonfirescu, de I. Dimitrescu-Movileanu) namestiT In rimă cu pustii. namestnic şi-snicni. (vsl. na-miesti-nikă, rus. namiestnik, d. miesto, Ioc. V. namestle). L V. Locotenent, vicar, reprezentant — Şi nă- şi ne-. nâmilă (vest), mămilă, mâmlnă şi mânlnă (est) f., pl. e şi i (V. momite). Colos, ceva foarte voluminos: o namilă de om, de munte. — La As. 155: o fiară ma-nină. Şi nămâlă, pl. e (Ret). na-na-nă, interj, care arată mersu grăbit (d. na): calicii veneau na-na-na la pomană, pungaşu o luase na-na-na (fugea) de frica politiii. V. săTtoc. nană f., pl. e (strb. nana, mamă, hg. nana, mătuşă; alb. nană, ngr. nănni. V. năîcă, neneacă). Ban. Trans. Lele. * nanchin n, pl. uri (fr. nankin, d. Nan~ king. un oraş In China). Un fel de plnză de bumbac netedă (roşie sau galbenă) care se fabrica Ia început la Nan-king. — Munt-Pop. nanghină, pl. inuz. e (probabil după ngr., d. it. nanchina). V. bumbac, chitaT. nandralăQ şi năndraş m. (var. din fiandranăă). Est. Iron. Handraleţ.— Şi nan-drăş, -iş, -oş. * nandu m. (sp. Handti, cuv. american indigen). Un fel de struţ din America de Sud înalt ptnă la 1 m. 65. nanghină, V. nanchin. nângută f., pl. c (cp. cu nagodă). Est. Om plicticos, om de care nu poţi scăpa, scai, nâni, interj, care, In Jirnba copiilor, Înseamnă „a dormi" şi care se repetă clntlnd unui copil cind tl legeni ca să adoarmă. A face nani, a dormi (it far la nanna, a face nani; ngr. nană şi nannl, nani,/!annarlzo, fac nani; strb. ninati, pol. nynac, a legăna ca să adoarmă). V. ITulTQ. nănie şi onânle f. (d. vgr. nănnos=nă-nos, pitic, cu art. mase. o) Mold. Est. Arătare, monstru : parcă eşti altă nanie cu haina a'-ta I * nansiic n., pl. uri (fr. nansouk). Un fel de tulpan (plnză) fin de diferite colori. nant, V. înalt. naâs n., pl. uri sau oase fngr. şi vgr naos, templu). Lit. Argea, partea hiscricflae la tindă plnă la altar.— La unii acc. naos, pl. e. nap m. (lat. napus, it. nopo, cat. nap, sp. pg. nabo; it. şi navone, pv. nabet, fr. navet). O plantă cruciferă (cu flori galbene, cu fructele tn formă de păstarc, cu rădăcina cărnoasă, sferică şi bună de mtncat chear crudă, acoperită cu o coajă violetă) numită In Munt vest brojbă, tn Munt. est gulie, tn Mold. sud alabaş, in Mold. nord caralambă. In Trans. caralabă (brăssica napus, cu varietăţile: esculenta, oleifera, annua, hiema-lis şi rapifera şi br issica olerăcea gongy- ludes). Nap porcesc, o planta din familia compuselor, cu tulpina drept In sus şi a cărei rădăcina face nişte tubfircule care se mănlncă şi crude, tn Mold. sud. gulie, tn Trans.piciqarcă(helianthusluberosus). Munt. est. Iron. îmbrăcată nap-ciocan, foarte Im-popoţonată (V. grafină şi spilcă). * napoleon m. (d. numele lui Napoleon I). Monetă de aur de 20 de franci franceză (ori a altei ţări) numită şi pol. — Vulg. na-paliân (după Ruşi). * napoleonian, -ă adj. Relativ la Napoleon sau la partizanii Iui: tactica napoleoniană. Subst Partizan al lui Napoleon, bonapartist. naporojne şi -urâjne f. (alterat din bg. nabrasen, fem. -ăna, presărat cu făjnă, şi napraSen, prăfuit; brasn. i, fem. brasna, făinos, d. brasno, făină; rus. naporoznii, gol, vacant, naporosennvi, prăfuit. I rn. 1,74). Vest. Colac mare cu ma! multe împletituri In mijlocu lui: o salată pe care o mlnca c’o napurojne (VR. 1928, 9, 108). — Şi năpu-purâjnle, -6şnle (Rj.), nopor6Jnie(Sâ-cele), năporbşnă, năpuroşnăşi (In VI.) năprojnle. V. călăvle. napristân, V. neprlstan. napurojne, V. naporojne. narâcllţâ şi -âcviţă, V. rucavifă. naramgîQ, -ngi'fl, -mzi'3, V. nă-rămzat. narămz m., pl. ji (d. naramză). Rar. Pomu care produce naramze. narămză f., pl. e (ngr. nerănzi şi ne-răntsi, naramză, d. turc. narengi, portocaliu, care vine d. pers. nareng, naramză, iar acesta d. indianu narung, care e ser. naga-runga; strb. naranga, şi neranga, bg. ne-ranza, ung. narancs, alb. narăni. Arabii zic narang, şi de aici vine it. arăncia, vechi milanez naranz, ven. naranza, fr. orange tcat. taronja, d. turc. turung, naramză. V /urungiu], sp. naranja, pe. laranja, basc [arania; mlat. arăngia. Romanii numeau portocalele durea măla, mere de aur; din durea [sau aurata, aurite] s’a făcut mlat. aurăntia [supt infl. arabicului narangj şi pomum aurantium [de unde germ. pomeran-ze—apfelsine, portocală] şi malum aurăn-tium [de unde it. melarănciaj). Portocală roşie. — Şi naranză şi neramză (Munt.). V. nărămzat. * narativ, -ă adj.(lat. narralivtts). Care ţine de naraţiune : genu narativ. * naraţiune f. (lat. narrătio, -6nis). Acţiunea de a nara. Lucru narat, povestire Partea care conţine expunerea faptelor fntr'un discurs.— Şi-âţle. naraznât, V. nărămzat. nâră şi nâre f., pl. nări (lat. naris, din * nasis, rudă cu nasus, nas; it. nare, nare; pv. nar, nare; sp. pg. nariz, nas). Fie-care din cele două deschizături ale nasului, t * narcis m. (vgr. nărkisSoS, d. n 1rke, oropcală şi un fel de centauree; lat. nar- www.dacoromanica.ro cissus. V. narcotic). Bot. Coprma, zarna-cadea, fulie, o planta erbacccamarilidee bul-boasă, cu flori foarte frumoase (narcissus [bi/lorus, incomparabilis, poeticus, radiiflo-rus, psendonarcissus şi tazetta]). Fig. Tinăr înamorat de propria lui fruniusc(ă. 'I I-năr frumos. * narcotic, -ă adj. (vgr. narkotikos, d. nărke toropeală. V. narcis). Care te adoarme (somnifer), ca macu, beladona, mă-selariţa ş. a. S. n., pl. e Substanţă care te adoarme. V. haşiş. * narcotină f., pl. e (d.narcotic). Chim. O substanţă veninoasă scoasă din opiu. * narcotizez v. tr. (d. narcotic). Amestec cu un narcotic: băutură narcotizată. Adorm printr’un narcotic. * narcotizm n. Totalitatea efectelor adormirii sau tnveninării pin narcotice. * narciză f. (d. vgr. nirke. V. narcotic). Med. Adormire pin narcotic. nard m. (lat. nardus şi nardum, d. vgr. nărdos). Un fel de unsoare aromatică pe care cei vechi' o scoteau din rădăcina unei plante aromatice.Nard indian, o graminee aromatică din India, Nard celtic, un fel de valerianâ. nardlnchî n., pl. uri (turc. nardenk, d. pers. nar, rodie). Vechi. Sirop de rodii, de prune sau de alte poame. — Azi rar (Cov.) nerdâncht, must fert cu bucăţele de gutui şi bostan ptnă ce sj îngroaşă. nâre, V. nară. * narez v. tr. (lat. narrare). Spun, povestesc, istorisesc. narghlleâ f., pl. ele (turc. nargile, d. pers. nargil, nucă de cocos). Lulea din care fumează Orientalii, compusă dintr’o butelie (odinioară o nucă de cocd£) plină cu apă parfumată pe care o străbate fumu tras pin-tr’un tub lung de vre-o doi metri. — Vechi narghelea. nart n„ pl. uri (turc. nark, d. pers. narh). Vechi. Taxă fixă pe mărfuri sau pe vite. Pret fix stabilit de stat p. vlnzarea mărfurilor. narvăl m., pl. II (fr. narval, cuv. de origine scandinavă [dan. sued. narhval, islan-dez nahvalr, cuv. compus tn care silaba a doua tnseamnă „cetaceu"). Un cetaceu al cărui dinte canin sting ajunge ptnă la 3 metri de lungime. nas n., pl.uri (lat nasus şi nasum, germ. nase, vsl.nosu; it.naso, pv. cat. nas,fr. nez. V. nare). Proeminenta din mijlocu fetei, Intre cei doi obraji, gură şi frunte şi care e organu mirosului. Fig. Libertate prea mare, arogantă: a-ti lua nas. îndrăzneală, curaj: a nu avea nas să vii. A vorbi pe nas, a vorbi afectat şi cu fudulie sau a vorbi fornăit. A-ţi sufla nasu, a-ti curăţa nasu sufltn-du-1. A te inttlni nas in nas cu cineva, a te Inttlni bot In bot, fa|ă tn fată. A dace de nas, a duce ne cineva după plăcu tău. A ride cuiva tn nas, a-i ride cu nepăsare tn faţă. A tăia cuiva nasu, a-i scurta preten- r mile, a-l face respectuos. Ca ilasa pe sus (on in sus), arogant, mtndru. A-ţl lua nas, a prinde curaj, a deveni îndrăzneţ, arogant. A lăsa, a pleca nasu, a deveni mai modest, inai moderat. Nu e de nasu tăă, nu e de mutra ta, nu c p. un inferior ca tine. A strimba din nas, a face mofturi, a te arăta ncni’ultămit. A fi cu ţilna'n nas, a fi ttfnos, mofturos. A-ţi cunoaşte lunga nasului, a şti ctt trebuie să îndrăzneşti, ctt să te întinzi. A da nas cuiva, a-l încuraja să fie obraznic. A da cu nasu de ceva, a da peste ceva, a Inttlni ceva. A da in nas, a da tn bot, a cădea de osteneală. A da pe ta nas, a duce pe la nas, a da să miroasă. A-ţi lua nasu la 'purtare, a te obrăznici. A scoate cuiva ceva pe nas, a-i imputa ceia ce ai făcut p. el, a-l plictisi aduetndu-i aminte un servicifi făcut sau făcindu-1 să sufere perdcrl mai maţi de ctt un ciştig pe care l-a avut pe nedrept A-ţi-băga nasu’n toate, a te amesteca tn toate. nasc, născut; a năşte v. tr. (lat. * nă3cere tld. nasci, natus sum, a se naşte; it. nise ere, a se naşte; pv. naisser, fr. nattre sp. nacer, pg. nascer. V. nat, cumnat). Dau naştere, scot la lumină, vorbind de fiinţele care încep viata: împărăteasa a născut un fiă, pisica nişte put. Fig. Produc: capu prostului nu naşte nimica. V. intr. Mfi nasc: ce naşte din pisică şoarici mănlncă. (Prov.). V. refl. iad naştere, tncep a trăi la lumină. V. făt 2. nastrâpă f„ pl. e şi măstrăpi (turc. maşrapă, maştrapă, mastrapă, d. ar. mib-rebe, pl. meSarib, d. Slirb, a bea, băutură ; ngr. mastrapăs, alb. mastrapă, bg. mahrapa şi naitrapă. V. ctorbă). Rar azi. Cană, cupă (de băut). nâsture m. (got nastilo, şnur, găitan, acuşor de împletit, de unde şi it nastro, panglică, Cp. cu brusture). Vest. Bumb, bucată de metal ori de alt-ceva care serveşte ca să t beţivu sugea la nemurire. 55 www.dacoromanica.ro nemuritor, -oăre adj. Care nu mai moare, imortal, etern, nemurltorie f, Vechi. Nemurire. * nenatural, -ă adj. Artificial. Nefiresc, lipsit de naturalitate: ris nenatural. Adv. In mod nenatural. nenădejde f. Vechi. Deznădejde, nenăvldesc, V. năvidesc. nenea m., gen. al lui, voc. nene (strb. nena, bg. neni, nenco, a. I.; rut. ninio, tată. V. neîca, neneaci). Sud. Epitet res-pectos adresat In popor unui frate mai mare. Epitet adresat unui unchi nu prea bătrin. Epitet glumeţ adresat ori-cui: ia stăl, nene, că nu merge aşa I V. bădla şi moş. neneăcă (Munt.) şi nlneăcâ (Mold.) f., pl. ecl (rut. ninika, mămucă, d. ninSa, mamă; rus. neănika, dim. d. n&ănea, dădacă ; ung. ne'ne, tată, ninike, soră mai mică; turc. neni, nini, mamă ; ngr. nănni, mătuşă; alb. nană, mamă. V. nenea, nană). Rar. Mamă. Chef, neneaco, cu banii babachii, vorbă glumeaţă adresată unuia peste care a dat un chilipir neaşteptat. — Şi nlneTe, pl. el. V. nun. nenlşâr m. Fam. Dim. d. nene (mai ales iron.); ia stăi, nenişorule I nenorâc n., pl. oace. Lipsă de noroc, nenorocesc v. tr. Fac nenorocit: acest faliment a nenorocit multă lume. nenorocire f. Nefericire. Intlmplare rea. Dezastru, catastrofă. nenorocit, -ă adj. Nefericit, lipsit de noroc, lovit de nenorocire: om nenorocit. Funest, dezastros : întreprindere nenorocită. Păcătos: taci, nenorocitulel nenorocâs, -oăsă adj. Care n’are noroc, nu reuşeşte-nenumărât, -ă adj. Fără număr, tn mare număr. Adv. Nenumărat de mulţi. nenumărătură f., pl. i". Vechi.Cantitate imensă, imensitate. neoblşnuinţă (eo 2 sil.) f., pl.e. Lipsă de obişnuinţă. neobişnuit, -ă (eo 2 sil.) adj. Nede-prins, nelnvăfat, care nu e obişnuit. Inuzitat. Adv. Neobişnuit de agitat. neobosit, -ă (eo 2 sil.) adj. Infatigabil, care nu mai oboseşte. neobrăzăre (eo 2 sil.) f. Obrăznicie, neruşinare. Impertinentă. neobrăzât, -ă (eo 2 sil.), adj. Obraznic, neruşinat. Impertinent. Adv. Fără obraz, fără ruşine. * neobservat, -ă (eo 2 sil.), adj. Care n’a fost observat. * neo- (eo 2 sil.), prefix care înseamnă „noii" şi care vine d. vgr. nios. * neocatolicizm (eo 2 sil.) n. Catoli-cizm modernizat * neocupât, -ă (eo 2 sil.), adj. Lipsit de ocupafiune: om neocupat. Care n’are stăpin : loc neocupat. neodihnâ (eo 2 sil.) f, pl. e Lipsă de odihnă. neodihnit, -ă adj. (eo 2 sil.). Lipsit de odihnă, ostenit * neofit, -ă adj. (vgr. niophytos, d. nios, nou, şi phyo, mă mase ; lat. nedphytus, it. neifito. V. zoo-fit). Convertit de curlnd — Şi neofit (după fr. niophyte). V. pro-' selit. * Neogrec, -eăcă s. şi greşit adj. Grec modern. * neogrecesc, -eăscă adj. Grecesc modern. * neogreceşte adv. Greceşte modern. * neolatin, -ă s. şi adj. Latin modern, romanic. V. romanic. * neolitic, -ă adj. (vgr. lithos, peatră). Din epoca cea mai nouă a etăţii de peatră, * neologic, -ă adi. (d. nio-, vgr. nios-şi vgr. logos, cuvînt). Relativ la neologizme. expresiune neologică. * neologizm n., pl. e (vgr. nios, nou, şi Idgos, cuvlnt). Cuvlnt noii, ca subtil lld. supţire. ne6m (eo 2 sil.) m., pl. neoameni. Nebun, extravagant: ca neoamenii. A ajunge din om neom, a nu mai semăna cu cei-lalfi oameni, a deveni ridicul, extravagant ş. a. neomenesc, -eâscă (eo 2 sil.), adj. Inuman, crud, barbar. neomeneşte (eo 2 sil.) adv. Cu neomenie. neomenie (eo 2 sil.) f. Cruzime, inuma-nitate, lipsă de omenie. — Rar şi -nire. neomends, -oăsă (eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neo-menos. — Rar. şi -nit. * neonest, -ă (eo 2 sil.), adj. Care nu e onest. Adv, Fără onestitate. * neonestltăte (eo 2 sil.) f. Lipsă de onestitate. * neoplatonism n. O doctrină filosofică care s’a format In Alexandria (sec. III şi IV după Hristos) şi care amesteca oarecare idei mistice ale Orientului cu ale lui Platone. (Principalii ei reprezentanţi aii fost Plotin, Porfiriu şi lamblih). neoprit, -ă (eo 2 sil.) adj. Care ne e oprit, liber. Permis. neorînduTâlă f., pl. ieli. Dezordine.Fapte care produc dezordine: a face neorin-duieli. neoşă (a se) v. refl. V. tnneB. nepăce f. Vechi. Rar. Lipsă de pace (război). nepămînteăn, -că adj. pl. eni, ence. Străin, care nu e din acest pămlnt. nepărăsit adv. Vechi. Neîntrerupt, me-reCi (Let. 1,484). nepărâche ad. Fără pereche, fără so( vorbind de numere şi de alte lucruri. www.dacoromanica.ro nepărtinire f. Lipsă de părtinire, imparţialitate. nepărtinltâr, -oare adj. Imparţial. Adv. Fără părtinire, nepăsare f. Indiferentă. Negiigenţă. nepăsătdr, -oăre adj. Căruia nu-i pasă, indiferent. Negiigent. nepătat, -ă adj. Fără pătă. Fig. Onest, nevinovat nepătruns, -ă adj. Care n’a fost pătruns. Impenetrabil, nepedepsire f. Impunitate, nepedepsit, -ă adj. Vechi. Netnvăţat. Azi. Fără pedeapsă, nepereche adj. Vest. Nepăreche. neperltâr, oăre adj. Care nu perei nemuritor, etern: monument neperitor. neplld uit, -ă adj. Fără pildă, fără exemplu. * neplacentăr, -ă adj. (ne- şiplacen- tar). Zool. Din ordinu animalelor fără placentă. S. n., pl. e. Un neplancentar (E o formă mai corectă de cit aplacerilar). V. mamifer. ' * neplăcere f. (după fr. diplaisir). Lipsă de plăcere, nemulţămire, supărare. * neplăcut, -ă adj. Care nu place, displăcut Adv. A impresiona neplăcut. 'nepoftit, -ă adj. Care n’a fost poftit (neinvitat): nepoftitu n’are scaun (Prov).Fig. Nedorit, neplicul: Jidanii is oaspefi nepoftiţi. * nepolitlcâs, -oăsă adj. Care nu e politicos, mojic. Adv. A te purta nepoliticos. nepomenit, -ă adj. De care nu s'a mai pomenit, nofl. Fig. Surprinzător, uimitor: scandal nepomenit. — Mai des ne mai pomenit (adj. şi adv.). nepdt, -oâtă s. (lat. nepos, nipdtis, nepot, neptis, pop. nepdta, nepoată; ser. napăt, germ. neffe; it. nipdte, sard. nebode, fr. neveu, cat. nebodo, nabod, sp. nebod. — D. rom. vine ung. nyepota). Fiu saii fiica fratelui saii surorii. Fiu saii fiica fiului saii fiicii. V. unchT, moş, bunic. * nepotizm n., pl. e (fr. nipotisme, d. it nepotismo). Favoare de care se bucuraii pe lingă papi nepoţii şi alte rude ale lor. Pro-tecţiune nemeritată acordată rudelor de un om influent nepotrebnlc, -ă adj. (d. potrebnic. V. netrebnic). Vechi. Nefolositor. nepotrivire f. Lipsă de potrivire, de concordantă, dezacard: nepotrivire de caracter. nepotrivit, -ă adj Care nu se potriveşte, disproporţionat: cheltuieli nepotrivite cu veniturile lui. Discordant: caractere nepotrivite. Deplasat: vorbă nepotrivită. nepoţie f. Calitatea de nepot nepreapodâbnlc, -ăadj. (vsl.neprie-podobină). V. preapodobnic). Vechi. Ne-cuvios. nepreceput, V. nepri-. nepreget n., pl. uri, şi -tăre f. Hărnicie, ardoare. nepregetăt, -ă adj. Fără preget. Adv. A pomi nepregetat. neprestan, V. nepristan. nepreţuit, -ă adj. Care nu e preţuit. Inestimabil. Adv. Nepreţuit de bun. neprevăzătâr, -oăre adj. Lipsit de prevedere, imprudent. neprevedere f. Lipsă de prevedere, imprudentă, nepriătln, V. neprietin, nepricepere f. Incapacitate, prostie, neprloeput, -ă adj. Care nu se pricepe, incapabil, prost. — Vechi şi nepre-. nepricopsit şi neprocopsft; -ă adj. Iron. Care nu e procopsit, păcătos, ignorant, sărac, vai de capu lui. neprieten, -ă s, (vsl. nepriiateli şi -latenţi). Rar. Duşman. — Vechi -âtin. neprietenesc, -eăscă adj. Rar. Duşmănesc. neprieteneşte adv. Rar. Duşmăneşte, neprihănit, -ă adj. Fără prihană, neatins, imaculat. neprilncTâs, -oâsă adj. Care nu e priincios, defavorabil. Adv. A lucra ne-priinclos. neprlmitdr, -oâre adj. Care nu e primitor, inospitalier. neprlstân adv. (vsl. neprlestanino).Vecht. Continuii, permanent. Azi. Munt. Rar. Imediat: să vie nepristan l — Şi nepre-, na-pristan. neprlstănit, -ă adj. (d. nepristan). Olteniţa. Continuii, neîntrerupt. neputredire f. şi -dit n. Ps. S. Ne-putrezire (starea lucrului care n’a ..putrezit), nerâmză, V. naramză. nerăbdâre f. Lipsă de răbdare, impacientă. nerăbdătâr, -oăre adj. Care n’are răbdare. Impacient, care doreşte cu ardoare: nerăbdător de a vedea. nerâsuflât, -ă adj. Care nu s'a răsuflat Pe nerăsuflate, fără să te răsufii, de duşcă (btnd). nerău şi nereS; -reâ adj. (după vsl. ne-zlobivu). Ps. S. Bun. S. n. Nerăutate (bunătate). nerdenchT, V. nardinchî. * nerecunoscătâr,-oâre adj. Ingrat, lipsit de recunoştinţă. * nerecunoştinţa f., pl.e.Ingratitudine, lipsă de recunoştinţă. * neregulâr şi -ât, -ă adj. Fără regulă, iregular. Adv. A plăti neregular. * neregularltâte f. Iregularitate. * neregulă f., pl. e. Neortnduîală, dezordine, lipsă de regulă. nereB, -reâ? V, ner&îli www.dacoromanica.ro * nereuşit, -ă adj. Care nu Şi-a ajuns scopu (n’a reuşit), neizbutit, ratat. S. f., pl. e. Lipsă de reuşită, neizblndă nesucces. * nerită f., pl. e (lat. nerlta f., vgr. ne-rltes). Zool. Un gen dc moluscc gasteropode din mările calde. nerod, -oădă adj. (vsl. nerodă, dispreţuit). Tont, prost: om nerod, minte ne-roadă. — In Olt Trans. nărod. neroditor, -oăre adj. Care nu rodeşte, sterp: pom neroditor. nerozie f. (d. nerod). Defectu de a fi nerod, purtare de nerod. — în Olt. Trans nă-. neprocopsit, V. nepricopsit. * neptunlan, -ă adj. (d. Neptun, zeu apelor la Romani). Geol. Se zice despre terenurile formate de apele mării. nepurcel, -ceă sau -cică s., pl. ei ele (din nepot şi purcel). Fam. Iron. Nepot cam... purcel. nepus, -ă adj. Cu nepusă, ori cu nepus In masă, subit, brusc, fără multă vorbă : ridicară cu nepusă masă pe gospodari (Sadov. Univ. 18 Dec. 1912, 1,4), ieşind cu nepus tn masă (Cr. Pov. porcului), au prins a se zghihui cu nepus in masă, ca irozii (D, Furtună, rev. I. Crg. 13, 65). nepustesc, V. năpustesc, neputere f. Vechi. Neputinţă. neputlncTâs, -oăsă adj. Fără putere, infirm. Fără energie. Fără mijloace. Incapabil. neputinţă f., pl. e Lipsă de putere infirmitate. Lipsă de energie. Lipsă de mijloace, imposibilitate: a fi in neputinţă de a face ceva. Incapacitate. A te apuca neputinţele, a te apuca o nevoie trupească ca pe copii, neruşinâre f. Lipsă de ruşine, neruşinăt, -ă adj. Lipsit de ruşine. * nerv m, (lat. nervus, vgr. neăron. V. nevroză). Nişte fire albicioase care se întind din creier şi din măduva spinării tn toate părţile corpului: nerviii is sensitivi şi motori. Fig. Forţă, vigoare, motor principal : banii is nervu războiului. Atac de nervi, spazmuri nervoase. A avea nervi, a fi supărăcios ori a fi Intr’o stare de iritare. A da drumu nervilor, a da drumu furiii. V. ăevru- nervos, -oăsă adj. (lat nervosus). De nervi: afecţiune nervoasă. Care are nervii iritabili: femele nervoasă, Puternic, viguros: om nervos. Fig. Viguros: stilu nervos al lui Tacit. Adv. în mod nervos: a stringe nervos pumnii. * nervozitate f. (lat. nervdsitas, -ătis). Caracteru de a fi nervos, iritabil. ,* nervură f., pl. i (fr. nervure, vfr. ner-veiire, d. lat. * nervatura). Bot. Vinele unei frunze (V. frunză). Zool. Vinele unei aripi de insect. Arh. Ornamente In formă de vine In relief. nesaţ şi ăţlQ n., pl. uri (ne-şi saţ, saţiu). Lipsă de saţ, nesăturare. Fig. Mare poftă: a sorbi cu nesaţ yorbele cuiva. — Vechi Şi adj.: lăcomia cea nesafie. nesăbăduinţă (est) şi nesăbuinţă (vest) f,, pl. e. Defectu de a fi nesăbuit. Faptă de om nesăbuit ’nesăbăduit (est) Şi nesăbuit (vest), -ă adj. (ne-, nu, şi ung. szabad, slobod, permis, szabadni, a fi permis). Nesocotit, nebunesc : cheltuieli nesăbuite. Nebun smintit : om nesăbuit. Subst. Om nesăbuit. Adv. Cu nesăbuinţă nesănătâs, -oăsă adj. Insalubru, vătămător sănătăţii: climă nesănătoasă. Fig. Vătămător sufletului. nesărăt, -ă adj. Fără sare. Fig. Fad, plicticos, sarbăd: vorbă nesărată. Adv. A vorbi nesărat. nesăturăt, -ă adj. Care nu se satură, lacom, insaţiabil — Şi nesătul (după vsl. ne-sytu) In Let. 2, 34. nesăţios şi -ţds, -oăsă adj (d. ne-saţiă, nesaţ). Fără saţ, de care nu te mai saturi: mincare nesăţoasă. Fig. Ambiţiune nesăţoasă nescăî, nescăre, V. nlscaT. neschimbăcTos, -oăsă adj. Invariabil, care nu e schimbăcios. neschimbăt, -ă adj. Care nu s’a schimbat, care a rămas tot cum era. nescris, -ă adj. Care nu e scris, ci circulă din gură’n gură, oral: literatura populară nescrisă. nescul, V. neştine. nesecat, -ă adj. Care nu mai seacă, nesleit: flntmă nesecată, (fig.) veselie nesecată. — Şi nesecătuit (fig.). * neserios, -oăsă adj. Fără seriozitate. Adv. A te purta neserios. * neseriozitate f. Lipsă de seriozitate. nesfeă, nisfeă şi năsfeă f., pl. ele. (turc. nisfye, d. ar. msf, nysf, jumătate). O veche monetă turcească de argint care valora la 1822 la Craiova 2 lei şi 8 < (cea e-giptenească 2 î l-t) şi care s’a suit pe urmă ptnă la 4 lei. (lorga, Negoţ. 224 şi Şăin. § 92). — Şi -fiâ, pl. -fiele. în Munt vest azi lisfiă (CL. 1910, 6, 659). nesfîrşit, -ă adj. Care nu e sflrşit, nu e terminat. Infinit. * nesiguCj -ă adj. Care nu e sigur, nu se ştie cu siguranţă, incert: ştire nesigură. Schimbăcios, variabil : timp nesigur. Neho-tărtt, indefinit: oră nesigură. îndoios, problematic : reuşită nesigură. Periculos : drum nesigur. * nesiguranţă f., pl. e. Lipsă de siguranţă, incertitudine. Starea omului nesigur, expus periculelor: a trăi tn nesiguranţă. nesimţire f. Insensibilitate, lipsă de simţire. Apatie, indiferenţă, indolenţă. Impasibilitate. nesimţit, -ă adj. Care nu se simte, nu se observă. Pe nesimţite fără să se simţi : boala vine pe nesimţite, www.dacoromanica.ro nesimţitdr, -oâre agj. Care nu simte. Apatic, indiferent, indolent, deprins cu: a deveni nesimţitor la nenorociri. Imposibil, grosolan : un mitocan nesimţitor;. nesip, V. nisip. nesleit, -ă adj. Care nu s’a sleit: grăsime nesleită. Care nu s’a sfirşit: vigoare nesleită. . nesmintit, -ă adj. Care nu e smintit Nestrămutat tn hotărtre: voinţa nesmintită de a învinge. Negreşit, absolut: nevoie nesmintită. Adv. Negreşit, sigur: voi veni nesmintit. nesocotesc v. tr. Nu socotesc, desconsider : a nesocoti orditiu. înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu. nesocotinţă f., pl. e Nechibzuinţă, purtare de om nesocotit. nesocotit, -ă adj. Ncchibzuit, lipsit de socoteală : om, fapt nesocotit. nesomn n., pl. uri. Nedormire, veghere, lipsă de somn, insomnie. nesosinţă f., pl. e (d. sosesc supt infl. lui prisosinţă). Varl. Lipsă, sărăcie. nespălât, -ă adj. Care nu e spălat. Fig. Care are un aspect murdar şi e rău îmbrăcat. Subst. Ce caută aici acest nespălat ? nespus, -ă adj.Care nu se poate spune: bucurie nespusă. Adv. Foarte, colosal: nespus de mult. nestat6rnic, -ă adj. Lipsit de statornicie : om, caracter nestatornic. Nomad instabil : popor nestatornic. nestatornicie f. Lipsă de statornicie, inconstanţă, instabilitate : nestatornicia caracterului, a soartei. nestătătâr, -oâre adj. Vechi. Nestatornic, inconsecflent: nimic aşa nu ocăreşte pre domn ca cuvin tul nestătător (Cost. 1,286). nestătut, -ă adj.(după vsl. ne-postoinu). Ps. S. Instabil. nestemât şi-Imât, -ă adj. (ne- şi lat. aestimatus, preţuit, estimat). Nepreţuit, toarte preţios : peatră nestimată. F. şi n. pl. Petre preţioase sau alte lucruri preţroase. — Şi năstrăpat fem. şi -atră (din nestimat şi peatră). nestidinţă f., pl. e (d. a se stidi, după vsl. nestydieniie). Vechi. Neruşinare. nestinchit, -ă adj. (V. stîmpesc). Necontenit. Adv. Mereu, neciintin. nestins, -ă adj. Care nu se mal stinge: foc nestins. nestîmpărât, -ă adj. Vechi. Neamestecat. * nestoriân, -ă adj. Care admite doctrina lui Nestoriu, un patriarh ereziarh (481) care susţinea că’n Hristos trebuie să distingi două persoane, cum se disting şi două naturi. Adj. Erezia nestoriană. * nestorianizm n. Doctrina religioasă a nestorienilor: nestorianizmu a s'ibsistat in Persia pină in seculu -XI. nestrăbătut, -ă adj. Care n’a fost stră bătut, neumblat: codri nestrăbătuţi. nestrămutâre f. Starea de a fi nestrămutat nestrămutat, -ă adj. Care nu s’a strămutat, neclintit Imutabil. nestrăveziQ, -ie adj. Opac, pin care nu se străvede. nestrujit, -ă adj. Care n’a fost strujit, cioplit numai cu toporu : ghioagă nestrujită. * nesucces ori Insuuces n., pl. e (după fr. insucces). Nereuşită, fiasco, chix. nesuterit, -ă adj. Care nu mal poate fi suferit, intolerabil, insuportabil: om, jug nesuferit. Adv. Un drum nesuferit de lung. nesupărât, -ă adj. Neturburat lăsat in pace, liniştit: petrecea nesupărat. nesupunere f. Lipsă de supunere, in-subordinaţiune. nesupus, >ă adj. Insubordonat, indisci-plinat, care nu e supus. neşchit şi neşcîti ă adj. (lat. nescio quantus, nu ştiu cit). Vechi. Ctt-va, puţin: neşclte zile. — Şi nişchit, dim. nişchi-ţel (de unde azi niţel). Des ca adv. neşte, neştor, V. nişte, neşters, -eârsă adj., pl. f. erse. Indelebil, care nu se poate şterge. neştiinţă f., pl. e. Ignoranţă, lipsă de ştiinţă. neştine pron. (lat nescio quem, nu ştiu pe cine. V. nişte). Vechi. Cineva. — Dativ n eseul (lat. nescio cui). neştirbit, -ă adj. Care n’a fost ştirbit. Fig. Glorie neştirbită, neştire f. Inconştienţă, lipsă de raţiune: beţivu bea in neştire. neştiQ, a -i v. tr. Vechi. Nu ştiu. neştiut, -ă adj. Necunoscut, ignorat, care nu e ştiut: lucruri neştiute. Pe neştiute, fără să se ştie. S. n. Vechi. Neştiinţă. neştiut6r, -oâre adj. Ignorant. * net, -ă adj. (fr. net, nette, lat. nltidus, de unde şi rom. neted). Limpede, lămurit: declaraţiune netă. Cu reducerea făcută, liber de ori-ce socoteală: preţ ciştig net. Adv. A refuza net. netâm-nsâm, V. nitam-nisam. netâre adj. (după vsl. nemostină. V. nătărăii). Ps. S. Siab. — Şi nă-. netăgăduit, -ă adj. Care nu se poate tăgădui, indiscutabil, incontestabil, cert: succes netăgăduit, Adv. Netăgăduit că e aşa. neted, -ă adj. (lat. nltidus, strălucitor, neted; it. netto, sic. nitidu, pv. fr. net, sp. neto, pg. nedeo). Fără zgrunţuri, fără asperităţi: obraz, părete, drum neted. Fig. Uşor, făcil: lucru neted. netegeâ f. sati adv. (turc. (d. ar.J ne-tige, rezultat). Vechi. Netegea (sau peşingea) pe ipingea, bani peşin, rezultat pozitiv. netemeinic, -ă adj. Fără temei: treabă netemeinică. www.dacoromanica.ro netemeînlcie f. Lipsă de temeinicie, netezeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a netezi. Calitatea de a fi neted. netezesc v. tr. (d. neted). Fac neted: rindeaua netezeşte scindările. Mingii trecind mina pe deasupra: îmi netezesc calu. Fig. Uşurez, înlesnesc, facilitez: a netezi cuiva drumu. V. măgulesc, neteziş n., pl. uri (d. neted). Loc neted, netezitoare f., pl. ori. Unealtă de netezit (mala). netocmeâlă f„ pl. eli, vechi ele. Guvernare rea. netolocit, V. tolocesc. netât, -oâtă adj. (ne- şi tot, adică „ne-Intreg, incomplet, neom"). Idiot, timp. M. pl. Un fel de Ţigani ungureşti nomazi care fu-rafi şi mlncau şi mortăciuni şi care aii fost alungaţi din Transilvania din ordinu lui Iosif II şi au fost robiţi la noi pe la 1800. — La Olt nătot (Iov. 236). V. Ţigan, netoţie f. Purtare de netot. netrâT n., pl. uri. Fam. Trai răii, viaţă amară: a avea netrai in casă. netrebnic, -ă adj. (vsl. netriebinil. V. potrebnlc). Care nu e bun de nici o treabă, păcătos, mizerabil. netrebnlcâsc (mă) v. refl. Vechi. Mă fac netrebnic, netrebnicie f. Defectu de a fi netrebnic. netrebuTăsc (mă) v. refl. Vechi Mă fac netrebnic. neturburât, -ă adj. Care nu e turburat. Care nu se emoţionează, imperturabil. Liniştit, lăsat In pace. neţărmurit, -ă adj. Rar. Fără ţărmuri, nemărginit, infinit. neuTtâre f. Continuă aducere aminte. neuTtât, -ă adj. Care nu se poate uita, memorabil: fapte neuitate. neumblat, -â adj. Nestrăbătut, necălcat, pe unde n’afi umblat oamenii: codri neumblaţi. Care n’a umblat mult, fără experienţă: om neumblat. neunire f. Discordie, lipsă de unire, neunit, -ă adj. Care nu e unit în Transilvania, Român care nu s'a unit cu Roma, cum ar fi de dorit * neurastenic, -ă adj. (d. neurastenie). Bolnav de neurastenie. * neBrastenie f. (d. vgr. neăron, nerv, şi asthineia, boală, slăbiciune). Slăbirea puterii nervilor: neurastenia e de multe cauzată de excesu de muncă intelectuală şi duce la sinucidere. neurmărire f. Jur. Declaraţiunea unui tribunal cind constată că nu e motiv de urmărire : ordonanfă de neurmărire. * neurolâjg, -oâgă s, (d. neurologie). Medic specializat In neurologie. — Şi nevr-(după ngr.). V. psihiatru. * neBrolâgic, -ă adj. (neurologie). Relativ la neurologie. — Şi nevr- (după ngr.). * nefrologie f. (vgr. neăron, nerv, şi -logie). Ştiinţa nervilor şi a boalelor lor. — Şi nevr- (după ngr.), ca şi fr. nivrologie. * neutral, -ă adj. (lat. neutralis). Neutru, care nu se amestecă pintre alţii care-s rivali: a răminea neutral, Elveţia e un stat neutral. Subst Supus al unui -stat neutral. Adv. Din punct de vedere neutral: a vorbi neutral. * neutralitate f. (d, neutral). Calitatea de a fi neutral: Francia a păstrat neutralitatea in timpu conflictului austro-prusian de la 1866. * neutralizez v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc : a neutraliza planurile cuiva. * neutru, -ă adj. (lat. ni-uter, ni-utra, nici-unu din doi). Neutral, care nu se amestecă pintre alţii care-s rivali: a răminea neutru. Chim. Care nu e nici acid, nici alcalin. Fiz. Care nu prezentă nici un fenemen electric. Gram. Genu neutru, cuvint neutru, In unele limbi, care nu e nici masculin, nici feminin şi care se numeşte şi eterogen. Verb neutru, verb intransitiv. Adv. In mod neutru: a vorbi neutru. * neuzitât, -ă adj. Inuzitat nevârnic, V. năvalnic, nevastă fpl. este (vsl. bg.rus.neviesta Vechi. Mireasă. Azi. Soţie, femeie legată de bărbat pin căsătorie. nevăstuTcă fpl. i şi e (dim d. nevastă; vsl. neviestuka, nevăstuică [femeie şi animal mustelid], bg. neviestulka). Nevestică. Helge, un animal mustelid mic alb (mustila vul-găris). nevătămat, -ă adj. întreg, neatfns, care n'a fost vătămat: viu şi nevătămat. nevăzut, -ă adj. Care nu se vede, invizibil : spirit nevăzut. nevedeălă pl. eli. Acţiunea de a ne-vedi. nevedâsc v. tr. (din vechiu năvedesc, aduc, d. vsl. nuvesti-navedon, „aduc, vir'. compus ca şi do-, po-şiiz-vedesc. V. vodă). Sud. (rTP. 3, 9-12, 103, şi GrS. 6, 60). Vir urzeala printre iţe şi spată cind aşez războiu de ţesut* — Şi năvădesc şi tnăvâdesc. (Munt) nevestâsc v. tr. (d. nevastă). Vechi. Fac nevastă. nevestică f., pl. e/e. Alintătură tld. nevastă. nevinovat, -ă adj. (ne şi vi no vai). Inocent, lipsit de vină. Naiv. Lipsit de răutate. nevinovăţâsc v. tr. Vechi. Las nepedepsit. nevinovăţie f, (ne şi vinovăţie). Inocenţă. Naivitate. Lipsă de răutate. Cu nevinovăţie, cu inocenţă, cu candoare, cu naivitate, nevirst-, V. nevrîst-. www.dacoromanica.ro nevleg> eâgă adj., pl. ca bleg (cp. cu ung. nevleg, nominal, şi cu rom. vlagă). Vest. Bleg, prost. Subst. Idiot — In Arg. Ml. năvleg. V. primit, nevodj V. năvod. nevoTâş, -ă adj. (d. nevoie şi suf. aş; ung. nevolyăs, nyavalyăs). Care are multe nevoi, sărac, neputincios: om nevoiaş, po-pulaţiune nevoiaşă. — In est nevoleş. nevdîe (. (vest. bg. nevolia, „nevoie", rus. „robie, captivitate"; ung, nevolya, nya-valva, boală, nevoie. V. voie). Necesitate: nevoie de somn. Suferinţă, lipsă, sărăcie: trăia in mare nevoie. Suferinţă, boală: bă-trineţa cu nevoile el. încurcătură, strtmtoare, ananghie: m'a ajutat la nevoie. A fi nevoie de, a trebui: la război e nevoie de bani. A tncălica pe nevoie, a o birui; n'am nevoie l nu-mi trebuie I De voie, de nevoTe( vrlnd, nevrlnd : a trebuit să plece de voie, de nevoit. Fam.Nevoie mare (adv.), foarte : era frumoasă nevoie mare (foc, coz). La nevoie (saii fn ori la caz de nevoie), clnd necesitatea ar cere: la nevoie,poflchema poliţia. La vreme de nevoie, la ananghie, In timp de suferinţă. V. carenţă) Indigenţă) zor. nevolesc v. tr. (d. nevoie; bg. nevolly). Silesc, constrlng: l-a nevoit să plece. V. refl. Mă silesc, mă opintesc: mult m'am nevoit să ridic peatra l nevoinţă f., pl e. Anevoinţă, dificultate, nevdlnlc, ă adj. (vsl. nevolinu, neliber, fârâ voie; bg. slrb. nevolnik, nevoiaş, rob; rus. nevdlinik, rob, nevălinyi, involuntar. V. volnic). Infirm, neputincios, incapabil. nevolnlcâsc v. tr. Vechi. Siluiesc, violez, iau cu silft, jăfuiesc. nevolnicie f. Starea omului nevolnic, nevdrnic, -ă adj. Dos. Violent. * nevralgic, -ă adj. (d. nevralgie). Med-Relativ Ia nevralgie: afecţiune nevralgică. * nevralgie f. (ngr. nivron, vgr. nea-ron, nerv, şi ătgos, durere). Med. Durere de nervi: nevralgie facială. nevrednic, -ă adj. (vsl. ne-vriedlnu, dispreţuit; bg. nevrieden [adj.], nevriednik, [subst]). Nedemn, care nu e vrednic (nu merită). Dezonorat, vrednic de dispreţ. Adv. In mod nevrednic. nevrednicie f. (d. nevrednic). Starea omului nevrednic. nevrlcăle f. sau n. pl. (ngr. tâ neurikă, cele nervoase). Vechi. Azi iron. Atac de nervi. nevrlcds) -oăsă adj. (ngr. nevrikds). Vechi. Azi iron. Nervos. * nevrită f., pl. e (după fr. nivrite, d. ngr. nivron, vşr. neuron, nerv). Med. Leziune inflamatone a nervilor. * nevriticj -â adj. (după fr. nivritique, d. ngr. nivron, vgr. neăron, nerv). Relativ la nevrită, liniştitor de nervi: remediu ne-vritic. nevristnic, -ă adj. Care nu e vrlstnic, minor. nevrfstnlcie f. Starea de a fi nevrlstnic. * nevroldg, V. neOrolog. * nevropat) -ă s. (ngr. nivron, vgr. şi păthos, suferinfă. V. patos, patimă). Med. Bolnav de nervi, dar nu chear nebun. * nevropter, -ă adj. (ngr. nivron, vgr. neăron, nerv, şi petrân, aripă). Zool. Care are aripile compuse dintr’o reţea de nervuri, ca: calu popii (libelula). * nevroză f, pl. e (fr. nivrose, d. ngr. nivron, vgr. neăron, nerv). Med. Turburăre de nervi, ca, de ex., neurastenia, nâvru n., pl.e (ngr. nivron, nerv, coardă/ Vechi Rar azi. Nerv. Vină. Nevru de boi, vină de boii, rincă (de bătut). nevrut) -ă adj. (d. vreu, vrat). Care nu e vrut, nu e dorit. A vorbi vrute şi nevrute, a vorbi despre tot felu de lucruri, pintre care mai multe proaste de ctt bune. * nex n., pl. uri (lat. nexus. V. anexez, conex ez). Legătură, relaţiune: nexu cauzal. nezâm, V. nizam. nezdrăvăn, V. năzdrăvan, nezlobiv) -ă adj. (vsl. nezlobivâ. V. zglobiii). Ur. Nevinovat. 1) ni) V. ne 1. 2) ni conj. (vsl. ni). Nec. Cant. Ba... ba, clnd- cind, aci... aci: ni pre unul, ni pre altul (Let, 2,204/ nică f. Pe nică, pe ceas. V. mică. nicăirT, nicăieri, Inicăirea şi nl-călurea (ea dift) adv. (d. nici şi aiurea). in nici o parte/tn nici un loc: nu s'a dus nicăiri, nu s’a oprit nicăiri. nice, V. nici. * nichel n. (germ. nickel, adică „Neculai“, după numele unui genia ai minelor, tn credinţele populare scandinave, dat metalului de minerii Suedeji). Chim. Un metal bi- şi tetravalent de un alb cenuşia, strălucitor, cu frintura fibroasă, foarte ductil, foarte maleabil, foarte dur(darnuctt manganezu), mai tenace de ctt feru, cu densitatea de 8,8 şi cu greutatea atomică de 58,6. E magnetic ptnă la-f-250o, adică mai puţin de cit feru. Se topeşte la 1400o, adică mai uşor de ctt feru, şi nu se oxieează de ctt ta temperaturi înalte. Se află tn natură In stare de sutfură şi sulfo-arseniură tn mare cantitate la Sud-bury (Canada) şi In Noua Caledonie. A fost descoperit de Kronstaedt la 1751 In niche-lină. E foarte întrebuinţat tn galvanoplastie şi se aliază uşor cu cele mai multe metale. Aliat cu arama, serveşte la făcut monete (gologani, iar aupă 1918 Şi franci). * nichelez v. tr. (d. nichel; h.nickeler). Spoiesc cu nichel, acoper cu un strat de nichel pin galvanoplastie. nlchelină f., pl. e (d. nichel). Min. Ar-seniură naturală de nichel, de coloare roşie, nichez) V. nechez, nlchlpercea (ea dift.) m., gen al lui (poate d. bg. * Nikiforie, numele împăratului bizantin învins de Bulgari). Fam. Iron, Om prea scund şi slab. www.dacoromanica.ro nlcY con], negativă (vrom. nece ţi necl, d. lat. neque): nici alb, nici negru; nici n’am auzit de asta; nici el chear. NicT de cum (rar nicY ca cum), de loc, de fel, In nici un mod : nu se vede nici de cum. — Vechi şi niceşY. Azi In Trans. şi nfce. nicY-cind adv. (după vsl.rus. ni-kogdă). Vechi. Trans. Bucov. Nici-odată. nicY-cit adv. Rar azi. Nici dr£scj -rf v. tr. (vsl, okariati, a defăima, uk-, a imputa, ukoriti, koriti, .a trata aspru ; slrb. ukoriti, a ocări. V. ocară). Mustru adreslnd cuvinte aspre şi chear insultătoare (unul inferior): a ocări nişte copil obraznici. Ve:hl. Compromit: nimic aşa nu ocăreşte pre domn ca cuvintul nestătător (Cost. 1, 286). * occident n., pl. e (lat dccidens, -intis, d. 6c-cido, -cidere, a apune, d. cădo, cădere a cădea). Apus, vest, locu unde apune soarele. Ţările din apusu Româniii, mai ales Francia. V. orient. * occidentali -ă adj. (lat occidentalis). Apusean, vestic, situat spre occident: tară occidentală. Subst. Locuitor din occident. Adv. Ca occidentalii: a fi îmbrăcat occidental. * occipitali -ă adj. (mlat. occipitalis). Anat. De la occiput, al occiputului: osu occipital. S. n., pl, e. Osu occipital, care formează păretele posterior şi inferior al craniului. * occiput n., pl. uri. (lat. oc-ciput, oc-cipitis, d. căput, câpitis, cap. V. sinciput). Anat. Partea posterioară şi inferioară a capului spre ceafă. — Mai bine ar fi occipite (ca it.), acc. ca pontifice. oceaTânle f. (vsl. o/tâjcaianife). L. V. Desperare. — Şi oceTa- şi otc-. V. o-ceinţă. 1) ocean m., pl. enl (vsl. qticlnă, al tatălui, de tată. V. ocină). Dos. Moştenitor. 2) * ocean (ea 2 sil.) n, pl. ane (lat ocianus [şi ca adj. măre ocianumj, oceanu Atlantic, d. vgr. okeanâs, după numele unui zeii). Vastă întindere de apă sărată care acopere cea mai mare parte a pămintului. O parte din această întindere, dar mult mai mare de cit marea: is cinci oceane (Olaciai de Nord şi de Sud, Atlantic, Pacific şl Indian). Fig. Vastă întindere In general, mare: un qcean de verdeaţă, de ninsoare, de popoare; oceanu pasiunilor. — Mai vechi şi ochean (ea 2 silabe),după ngr. V. noTan. * oceânlc, -ă adj. (lat occeănicus). De occan, al oceanului: cete mai mari adincitnl oceanice nu ajung la 10,000 de metri, vapor oceanic. * ocoanidă f, pl. e (lat. oceanis, oceă-nidis, vgr. okeanis, -idos). Ninfă marină: o-ceanidele erau fiicele Iul Ocean şi ale Tetidii. oceănle (ea dift), V. ucenle. * oceanografie, -ă adj. De oceanografie. * oceanografie f. (ocean şi grafie). Studiu oceanului (saii al mării) din toate punctele de vedere. oceTâniei V. oceaTanie. oceTesc (mă) v. refl. (vsl. otOcaiati). L. V. Mă desnădăjduiesc. oceinţă f., pl. e (d. mă ocelesc). L. V. Desperare. 6cenă| V. ocină. ocânie, V. ucenie. * ocheâdă (ea dift.) f., pl. e (d. ocht, după fr. oeiUade; it occhiata). Privire semnificativă aruncată pe furiş unei femei din partea unui barbat ori invers. — Scris şi ochTadă. 1) ochean n„ pl. ene şi {răii) eane, şl ocheână f., pl. ene (d. ochi), instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. — invenţiunea ochenelor e atribuită unui negustor de ochelari Olandez anume Metius, ori mai degrabă copiilor lui, care, la 1609, juclndu-se, puseră o sticlă concavă In fata uneia convexe. Peste un an, afllnd de această descoperire, Gaiileii, a pertectionat-o reuşind să construiască telescoape, care as* tăzî aii ajuns la proporţiuni gigantice. 2) ochean (ea 2 silabe), V. ocean 2. 1) ocheână f. V. ochean 1- 2) ocheână f., pl. ene (d. ochi, pin aluz. la roşeata lor la acest peşte), Un mic peşte de rlii cu ochii roşi şi aripile roşiatice (cypri-nus erythrophthălmus) saii şi alb peste tot. V. sorean. ochelari m. pl. (pol, okulary, din lat ocularius, ocular; bg. ocită, ochelari). Aparat de văzut mai bine ori de apărat ochii compus din doâă ochiuri de sticlă fixate la ochi. Obraze, bucăţi de pele care se pun la ochii calului înhămat (la Arabi şi la cel de călărie) ca să nu vadă In lături şi să se sperie de ceva. — Inventatoru lor a fost, probabil, eruditu Roger Bacon (1214-1294), fost călugăr franciscan, care a trăit la Oxford (Anglia). Unii Cred că i-a inventat Alexandru de Spino, călugăr din Florenţa, trăitor pe la 1285, iar alţii li atribue lui Salvino degli Armaţi (+ 1317 la Florenţa), care pare să fi fost un fabricant care perfecţionă şi răsplndt www.dacoromanica.ro această unealtă. Ocholarii p. miopi aparura pe la’nceputu secuiului 16. Şi Chmejii ştiau de ochelari, dar numai ca să se apere de lumină ori de vtnt. V. ochean 1. ochenăt, -â adj. (d. ochi, după sprin-cenat). Ochios, cu ochii mari şi frumoşi. ochesc v. tr. (d. ochi). Iau la ochi, îndrept puşca (ţunu) spre o ţinţă, ţintesc: a ocht un lup. Fig Îmi aleg, caut să obţin: a ochi un post. V. intr. Îmi îndrept lovitura armei de foc: a ochi la inimă. Fig. îmi tn-drept silinţele spre: a ochi la efect. ocheşea şi -sică f., pl. şele (dim. d. oacheş, oacheşă). Nord. Crăiţă. ochi m., pl. tot aşa (lat. âculus şi âclus, dim. d. *ocus, vgr. ophthalmos, [din răd. op, de unde vine optic]; ser. aksha-m sau akshi, germ. auge, vsl. oko [V. ocnă]; it. âxhio, pv. uelh, fr. oeil, sp. ojo, pg. olho). fie-care din cele doflă organe cu care vede omu şi cele-lalte animale: unele animale inferioare au mal mulfi ochi. Vedere, privire, uitătură: a avea ochi ag:r. Punct colorat pe cărţile de joc: doi ochi de cupă. A face ochi, a-i deschide după ce te-ai deşteptat din somn (fam.), iar la animalele care se nasc cu ochii închişi a-i deschide după 5-6 zile. A deschide sau a face ochii in patru (adică: părţi), a fi foarte atjnt: ochii in patru I A lua ochii, a orbi pin strălucire saii pin violentă : era un soare (sau sufla un Crivăţ) de-ti lua oc iii. A lua la ochi, a ochi, a căuta să loveşti pin foc de armă (comanda militară: la ochii) şi fig. a însemna, a observa : prufesoru l-a luat la ochi (In bine sau In rău) pe acest elev. A-ti arunca ochii, a te uita, a examina. A minca (sau a sorbi) din ochi (sau cu ochii), a privi cu admira-tiune, cu nesaţiu. A da ochii cu cineva, a te tntllni cu el. A scoate cuiva ochii (fig.), a-i imputa, a-i tot aduce aminte ceva. Vă-zind cu o:hii, Intr’un mod care se poate constata foarte uşor: acest copil creşte vă-zind cu ochit. De ochii lumii, pentru lume: surtdea numai de ochii lumii, dar In realitate era trist. A închide ochii 1. a tolera făclndu-te că nu vezi (fig.); 2. a muri. A deschide ochii (fig.), a observa atent. A face cu ochiu saâ dia ochi (sing.), a face cuiva semn cu ochiu. A face cuiva ochi dulci, a-i arăta dragoste. Cu ochii închişi, orbeşte, ca orbu. tn ochi, pe fată, verde : i-am spus in ochi că refuz. A pane ochii pe, a ochi, a-ti alege din ochi, a căuta să obţii. Din ochi, din privire, cu uitătura: a alege din ochi. A te uita cu ochi buni sau răi, a te uita cu simpatie saâ antipatie. Asta bate la ochi, asta atrage âtenţiunea. N’are ochi decit pentru ia, nu vrea să se uite dc ctt la ia (de mult ce-o iubeşte). A nu perde din cc’ii, a supraveghea continuu. A iubi ca ochii din cap, a iubi foarte mult. li joacă ochii in cap, are ochi foarte vii şi care se uită’n toate părţile. Intre patru ochi, numai Intre două persoane, tn secret. A jiu închide achit, a nu putea adormi,Minciună cu ochi şi cu sp in-cene, minciună gogonată, cu coadă, prea evidentă. Adv. Un pahar plii ochi, foarte plin. Prov. Banu e ochiu dracului, ti tentează pe toţi. Ochiu stăplnuluf îngraşă vila, supravegherea stăptnului îngraşă vita. Ochii îs oglinda sufletului, pasiunile, sentimentele se oglindesc pe fată. Ochi pentru ochi şi dinte pîntru dinte, pedeapsa trebuie să fie egală cu greşeala, adică pedeapsa talionului S. n, pl. ochlurT. Ouă întregi prăjite In unt. (V. scrob). Geam de fereastră. Mugur (Rar). Fire scoase In relief cu vergeaua (ca nişte muguri) la o ţesătură. Spatiile dintre fire la o ţesătură. Laţ. Vlrtej, anafor (Munt.). Luminiş (poiană) Intr'o pădure sau In stuf pe lac. Alte lucruri care seamănă a ochiuri (ca spatiile dintre firele plasei ş. a. Zool. Ochiu bouluT (Mold. Bucov. Trans.) auşel, o păsărică. OchTu păunuluT, un fel de fluture mare. Bot.OchTu bouluT, mărgărită. OchTu şarpeluT (Trans.', urechea şoaricelui (V. ureche). Ochiu suareluT, eliotrop. Mia. OchT (sing.) de pisică, de tigru V. cQarţ. ochtos, -oăsă adj. (d. ochi). Ochenat, cu ochi mari şi frumoşi. ochire f. Acţiunea de a ochi. Aruncătură de ochi, privire generală: o arunca o ochire intr'o carte (sau pe un.clmp de luptă), ă pricepe tot dintr'o ochire. ochişor m. (dim. d. ochi). Ochi mic sau frumos. Sclnteuţă, o plantă. oclmpăsc| v. tr. (vsl. *u-cempitt. V. clm-pesc). Dos. Incovoi. ocinăş m. (d. ocină). Vechi. Moştenitor. 6cină î., p). e şi i (vsl. ocina, din oticlna, patrimoniu, patrie, oticinu, părintesc, otici, oteci, o'.ecu tată). Vechi. Moştenire. Moşie părintească inalienabilă (baştină): ocinile boiereşti şi minăstireşti eraă scutite de bir şi angarale şi se numeau şl „moşii ohab-nice“. Patrie. — Şi -6cenâ. V. ohabă şi feud. ocinătoăre f., pl. ori. Vechi. Ocină. ocln£z v.tr. (d. ocină). Vechi. Moştenesc. Dobtndesc. Stăptnesc. ocîrcesc v. tr. (vsl. * o-kărciti. V. circel şi ocirjesc). Ban. Olt. Sucesc, întorc, clrmesc. ocîrjesc şi (Mold.) ogirj£sc(mâ) v. refl. (din ocîrcesc şi zgtrcesc infl. şi de cirjă). Mă usuc, slăbesc, mă urttesc: contele se o-cîrjea mai mult, trăia departe de lucruri'e acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureşti, tip. Independenta, an probabil 1927, p. 126), un cine ogirjit — Şi ogircesc (Mold.): un plod negricios şi ogircit (Neam. Rom. Pop. 2,324), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2,251, dc două ori) pogîrjesc (Şez. 5, 59), odtrlesc (R. S.) şi ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odirnesc. ocîrmuTesc v. tr. (mai vechi otc-, d. vsl. otăkrumovati). Rar azi. Ctrmuiesc (o tară), guvernez. ocîrmuire f. Rar azi. Guvern, adminis-traţiune, stăpînire. ocirmultcir m. Rar azi. Guvernator. Odinioară ispravnic. oclăl şi ucIeT m., pl. tot aşa (pol. oklej, rus. uk'tta, ung. 6’kle, a. I./ Dun. Obleţ (peştişor): Cine n’a mmcat odei proaspăt, nu ştie ce e bun pe lume (Prov.). www.dacoromanica.ro ocnaş tn. (d. ocnă). Lucrător de la ocnă. Criminal Condamnat la munca ocnei. V. şalgăH. ocnă f„ pl. e (vsl. okno, pl. o/tna, fereastră, d. oko, ochi; slrb. okno, geam, mină; pol. okno, fereastră, deschizătură, okna pl., galerie, put de mină, oknă solne, mine de sare ; ung. akna, salină; mgr. âkna, vrană, ngr. âkna, salină. V. ocht.—Românii afi luat acest cuvlnt d. Unguri mai de grabă dc cit d. Slavi). Salină, mină din care sc scoate sare. Salină care serveşte şi ca penitenciar pentru criminali: condamnat la ocnă. Adv. Sărat ocnă, sărat slatină (morugă), foarte sărat — Pin vest şi ognă şi omnă (ca tocma, togma, tomna). V. baîe. ocnifă f., pl. (vsl. oknica d. oko, ochi geam). Vechi. Azi nord. Firidă. ocol n., pl. uri (vsl. oAro/iî, cerc, arie, tabără,_oAro/o, In prejur, d. kolo, roată; strb. okoliS, ocol, judeţ, rus. âkolo, tn prejur; slb. akdle, tn prejur; ung. akol, ţarc. V. caleaşcă). Mers In prejur, tnconjur: ctnd mergi la deal, osteneşti mai puţin fă-etnd ocoluri. Călătorie de jur In prejur: Fe-necienii au făcut ocolu Africii cu 3000 de ani in ainte de Hristos. Fig. Perifrază: spune de-a dreptu şi na mai Jace ocdlurî. Pl. ocoale. Obor, ţarc, îngrăditură de ţi' nut vitele mari. Plasă ori plai (Vechi). Cir-cumscripţinne. Judecător de ocol (sad de pace, după fr.), judecător de plasă ori de despărţire orăşenească. A da ocoale, a da ttrcoale. ocolăş ni. (d. ocol şi suf. ung. aş). Vechi-Suprefect. ocolesc v. tr. (vsl okoliti, a îngrădi)-înconjor, merg tn prejur: lupu ocolea stlna. îs aşezat tn prejur : munţii ocolesc satu.Fig. Evit: a ocoli oamenii fără educatiune. Eludez : a ocoli legea. V. intr. Aferg ocolind, co-tesc : du-te pe aici, că pe acolo ocoleşti. V. oblicesc. ocolitură f., pl. i Merg In ocol: a ajuns după multe ocolituri. ocop n., pl. uri (piil. okop, rus. okdp, strb. opkop, d. vsl. kopati,a săpa. V. copcă 2, copie 1, scopesc; căpălu-Tesc). Vechi. Retranşament, tranşeie. * ocră f., pl. e (lat ochra, d. vgr. 6hra). Min. Un fel de lut galben, roş sad cărămizia din care se fac văpsele. ocropesc v. tr. (vsl. okropiti. V. crop). Vechi (Mold.). Stropesc. ocrotesc v. tr. (vsl. o-krotiti şi u-kro-titi, a Imbltnzi, d. hrotili, atmbltnzi, a mtn-gtia). Vechi. Sprijin (sufleteşte). Azi rar. Protejez. * octaedru n., pl, e (vgr. oktăedros, d. okto, opt, şi edra, şedere, scaun. V. poliedru, cat-edră). Geom. Corp solid cu opt feţe. — Rar m. * octaedrlc, -â adj. (d. octaedru). Geom. Pe forma octaedrului, * octagon n, pl. oane (vgr. oktagontfy, d. okto, opt, şi gonia, colţ. V. tri-, penta-şi poli-gon). Geom. Poligon In opt colţuri (unghiuri). — Şi octo- (după fr.). * octagonâl, -ă adj. (d. octagon). Geom. De forma octagonulul. * octavă f., pl. e (fr. octave, d. lat. octava, fem. d. octavus, al optulea). Stanţă de opt versuri: epopeia lui Tasso e scrisă tn octave. Muz. Interval de opt grade (de ex., de la un do la altu. V. octoih). O pozi-ţiune a spadei tn duel. * Octo bre m., gen. al lui (lat. october, d. octo, opt, fiind-că la Romani vechiu an începea la Martie, şi deci Octobre era luna a opta). A zecea lună a anului. — Vechi octâvrle şi-ânvrie (scris -mv-, după mgr. octâvrios, vsl. strb. oktovriu, bg. octom-vrii. Epenteza Iul m saa n, după Septem-, Novem- şi Decembre). Aţi (mai des, dar nu mai bine) Octombre. * octofor n., pl. oare (vgr. oktdphoron, d. okto, opt, şlphiro, port, duc; lat. oct6-phoron). La Romani, lectică purtată de opt oameni. * octogenar, -ă adj. (lat. octogena^ rius). Care e de opt-zecl de ani: un veteran octogenar. Subst. Un octogenar. * octogon, V. octagon. octoih, oht-, oft- şi -ic n., pl. uri (ngr. okto- şi ohtothos, d. oktd, ohtâ, opt şi thos, vgr. ihos, sunet, ecoa). Colectiunca ctntărilor bisericeşti (de sflntu Damaschin) pe opt glasuri (melodii). Se clntă clte un glas pe săptamtnă. Fig. Litanie, discurs prea lung. V. osmomoalasnlc, anghllest. Octombre, V. Octobre. * ocular, -ă adj. (lat ocularius. V. ochelarT). De ochi, al ochiului: nerv ocular. Martur ocular, care a văzut faptele despre care vorbeşte. S. n., pl. e. La ochene, sticla din partea ochiului (tn opoz. cu obiectiv). * oculist, -ă s. (Iat. âculus, ochi, şi suf. -ist). Medic de ochi. Adj. Medic oculist. * ocult, -ă adj. (lat. oc-cultus, part. d. oc-culere, a ascunde). Ascuns, misterios: putere ocultă. Ştiinţe oculte, pretinse ştiinţe care nu eraa ştiute de mulţime, ca: alchimia, astrologia, magia, necromanţia, spiri-tizmu ş. a. S. f. Un grup de sectari din par-tidu liberal, numit aşa de Neculai Fleva pe la 1894. Adv. In mod ocult * ocup, a -ă v. tr. (fr. occuper, d. lat. âc-cupo, -ăre, ă.cdpere, a apuca. V. tncep). Mă fac stăpln pe, iaa : duşmanii ocupase■ malu riului. Ţin, umplu: apa ocupă tot ce e supt nivetu ei, această masă ocupă prea mult loc, această discusiunea ocupat toată şedinţa. Locuiesc: el ocupă acest apartament. Dau de lucru, procur mijloace de trai; aceasta meserie ocupă multă lame. Daa de lucru, neliniştesc, deranjez: hoţii 11 ocupă ps poliţişti pin continue furturi. Posed: a ocupa o funcţiune. Preocup, fac să cugete : această problemă l-a ocupat din tinereţi. V. refl. Afă Îndeletnicesc, Întrebuinţez timpu: a te ocupa de filologie (saa cu filologia). www.dacoromanica.ro .* ocupant, -ă adj, (lat. âc-cupaus,-ăn-tiq). Care ocupă, care se află tn posesiunea unui lucru: lucrurile fără stăpin is ale primului ocupant, * ocupat, -ă adj. Care are mult de lucru, care are multă treabă : a fi foarte ocupat. * ocupaţlune f. (lat. occupătio, -dnis). Lucru, muncă, treabă, îndeletnicire: a avea multe ocupaţiuni, ocupaţiunea depărtează plictiseala. Acţiunea de a te face stapin pe, d<ţ a te stabili In: ultima ocupafiune rusească tn România a durat de ta 1828 pină la 1834. — Şi -ăţie şi -ăre. * ocurenţă f, pl. e (Fr. occurrence, d. occurrent, lat. occurrens, -entis, care-ti iese înainte. V. concurenţă). Conjunctură, concurs de împrejurări. odabăş, V. odobaş. odagăcT. V. odogacT. odagifi m. (turc. odagy). Odăiaş. Slugă la ciobani (la „odaia" ciobanilor). odăTe f., pl. odăi (turc. oda, ngr. odâs [scris ontăs/, bg. slrb. odaja. D. rom. vine ung. hodăly, cătun, şi rut. odaia, stlnă. V. odaliscă). Cameră, încăpere: odaie de de dormit. Perdea, îngrăditură p. oi vara la cimp ori In pădure şi In care e şi o căsuţă: la munte-s oameni care-şi fac vacu mai mult in pădure pe ta odăi (Sov. 209), odaia tui era in fundu plrăului (209). Cazarmă (Vechi). Cătun (Trans. După ung.). — Şi hodate (Trans. Munt.). * odaliscă f., pl. e (fr. odalisque, lld. * odalique, d. turc. odalyk, fată tn casă, concubină, d. oda, odaie. V. odaltc). Servitoare a cadlnelor In harem. Pin est. Femeie din harem. odalic n., pl. uri (d. odaie cu sufixu -llc. V. odaliscă). Munt. Pop. Toate mobilele şi uneltele unei odăi (de vite). odătă adv. (o şi dată). Odinioară, ctnd-va, oare-clnd (lat. olim): a fost odată un împărat (o dată e lat simel). In acelaşi timp (cp. cu lat. simut} de unde.fr. ensem-ble împreună): aă venit odată. In fine (exclamativ) : hai, pleacă odată I De-odată, subit: odată s'a repezit şi l-a prinşi Cite odată, une-ori, din cind In cind: mai scrie-mi cite odată. Vre-odată, clnd-va In vre-un timp: al fost, te vei duce vreodată ta Roma ? NicT-odată, In nici un timp: nici odată n’am căzut. De odată, sau deodată (eo dift), odată, subit, pc neaşteptate. Odată şi odată, mai curlnd ori mai tlrziu, odată in ori-ce caz In viitor: odată şi odată, tot va birui. Odată ce, fiind admis că, fiind recunoscut că, fiind lucru real că: odată ce ne-am adunat aici, trebuie să lutrăm; nu putem dormi odată ce (ara ne cheamă I odavănie, V. odovanie. * 6dă f., pl. e (vgr. odi lat âde şi oda)-La vechii Greci şi Romani, ori-ce poemă destinată să fie clntată : odele Iul Pindar. Astăzi poemă lirică împărţita In strofe asemenea Intre ele pin număru şi măsura versurilor, odăîăş m. (d. odaie şi suf. aş), Odagiu, camerier. Aprod, servitor la tribunal, prefectură, primărie ş. a. — Fem. -aşă. odăiţă f., pl. e. Odaie mică. odâjdIT f. pl. (vechi şi odejdii, d. vsl-odezda, manta, odieti-odiezdon, a acoperii îmbrăca, d. dieti, a facc, a pune; odezda, patrahir. V. ogheal şi nădăTesc). Veşminte, hainele preuţeştî de ceremonie cind se oficiază. odgon n., pl. oane (vsl. otu-gonă, goană, [slrb. nsl. odgon, rus. otgonj, d. otugoniti. a respinge, a goni; ceh. odhon, „goană" şi „o măsură agrară", ca şi rom. pogon. V. gonesc, dojănesc,pogon, prigoană, prihană). Funie foarte groasă cu care se lasă In beci butoaiele, se leagă de mal corăbiile ş. a. (cablu). O veche măsură agrară de 16, 18, 20 (şi chear şi de 30) de stinjeni. — Rău scris otgon. odgonesc v. tr. Partmez, leg cu Odgoane. * odicolon n., pl. uri (rus. o de kolân, d. fr. eau de Cologne). Vulg. Apă de Colonia (un fel de parfum). V. olman. odihnă f., pl. e (d. odihnesc). Repaus, încetarea activităţii, mişcării: omu ostenit are nevoie de odihnă. — In est şi hodină, pl. I. V. tihnă. odihnesc şi (est) hodinesc v. tr. (vsl-oduhnonti, otuduhnonti,a răsufla, ă.duhu, duh suflet. V. otlhnesc, duhnesc, zduh-nesc). Las tn linişte, las odihnei: odihnesc calu, trupele. V. intr. Zac, Is Inmormlntat: supt această peatră odihneşte ei. V. refl. Mă dau odihnei, mă repauzez: trupa se odihni după marş. odihnit, -ă adj. Care s’a odihnit, care şi-a împrospătat puterile: trupele fiind odihnite, plecară in ainte. — In est şi hodinit. odinioară adv. (vrom. dănăoară şi di-nioară, care vine d. de, una şi oară sau lat. de una hora. V. adinioarea). Odată, clnd-va, In timpu trecut, depărtat. * odios, -oâsă adj. (lat. odiosus, d. âdium, ură, de unde s'a făcut pop. * inodi-ăre, fr. ennuyer. a plictisi). Care excită ura, indignaţi unea: purtarea lui a fost odioasă. Adv. In mod odios. S. n., fară pl. Odiozitate. * odiozitate f. (d. odios, ca curiozitate, seriozitate d. curios, serios). Dcfectu de a fi odios: odiozitatea unui om, unui fapt. odir şi hodir (Munt. Trans.). interj, de alungat cinii, ca şi (ibă. odirjă f.. pl. I (d. vsl. o-druzati, a cuprinde. V. dirjâ). Cpada care, împreună cu hadaragu, formează lmblăciu. V. oglavă. odîrjesc şi odîriesc, V. ocirjesc. odîrnesc v. intr. (slrb, odrenuti).. Vest. lntarc. Fi%. Nu mai pot de foame sau de osteneală. V. dăhulez, sfrejesc şi o-cîrjesc. www.dacoromanica.ro odoăcă (oa dift.) adv. (cp cm dacă). Vechi. Chear: nu numai oamenii, ce şi dobitoacele odoacă (Dos.). * odoare f., pl. ori (lat odor, odâris). Rar. Miros. odobăTe, hodo-, udu- şi hudu- f., pl. ăi (d. dubă. V. odobeală). Mold. Mare ştiubei tafi tru:.cl;î scobit tn care se opăresc (se zolesc) rufele (V. buhadă). Fig. Bănă-naie, lucru safi fiinţă voluminoasă, namilă, monstru: Unghie de gale, Cap de udubale (Panf.), Hodobale, -bale, bună de bătaie (Dor.), ghicitoarea dobei. Vehicul mare, (ha-raba), casă mare (hardughie): o hudubale de luntre mare cit o colibă pescărească, casele ca nişte 'hadttbăluriaşe (Dunăreanu, fn Împ. stuf. 61 şi 67). Claie duplă (24 de snopi): Şedeau snopii ca plopii şi clăile ca hudu-băile (Urătură); Din polog snop, Din snop claie, Din claie hodobale Şi pe cea fată de arie (Urătură). odobâş şi -ăşă m., pl. şl (din mai vechiu odabuş, d. turc. oaa-başy. V. o date şi baş-). Vechi. Şef de companie (căpitan) la Turci. Căpitan de seimeni safi de arjiâuţi la RomAni. odobeălă f., pl. e//(din dubeală.odobale). Munt. vest. Fam. Închisoare: l-a turnatla odobeală (l-a pus la dubă ca pe-o pele la dubit). odogâcY şi (rar) odagâcT m. ca plantă şi n. ca substanţă (turc. âd-âghagy, d. ar. (id, sabur, şi turc. aghogy, copac. V. agud). Croton. Sjpunariţâ. — şi udagacT (turc. Ud-agagy, ngr. udagătzi). . odoleăn (vest) m., pl. ent, şi odoleană (est) f., pl. ene (slrb. odoljan şi -Ijen, rut. odol&ân, rus. odolinl, nufăr). Valeriană. — Une-ori confundată cu năvalnicu. * odometru n.. pl. e (vgr. cddmetron. d. odos, [Iruni, şi melron, măsură. V. sinod). Aparat de măsurat distanta străbătută, de un om safi de o trăsură. — Se. zice şi podometru. odbr n., pl. oare (slrb. odora, pradă, veşminte, armătură, d. vsl. o-drati, a zmulge, a lua, drati, a despica, a sfişia, ca şi it. roba fr. robe, veşmlnt, d. vgerm. roub, ngerm. raub, jaf, pradă. V. dîră). Lucru prefios, mai ales vorbind de cele ce servesc la oficiu bisericesc (ca: cruci, potire, cădelniţe ş. a.). Fig. Fiinţă foarte preţioasă şi iubită: un odor de nevastă, de copil. Copil (des iron.): lacată ce pozne face odoru tăiil — Şi ho-dor. V. podoabă) sculă. * odorânt, -ă adj. (lat. odo ans, -ântis, d. odorare şi odoiari, a simţi un miros şi [mai tlrzifi] a răsplndi un miros). Care miroase piăcuf: smirna e foarte odorantă. * odorăt n., pl. uri (lat. odoratus. V. olfactiv). Simfu mirosului: nasu e organu adoratului. odorob, V. hodorob. odos m. ca plantă şi n., pl. uri, ca materie (cp. cu ung. vadzab, ovăs sălbatic). Un fel de ovăs sălbatic de dofiă feluri (avena fatua şi avinfi strigosa), numit şi Iarbă englezească. odovânie şi odavănle f. (vsl. ptă-davaniie, predare. V. odovăTesc). Vechi. Timpu de o săptămtnă după o sărbătoare împărătească, cind se stinge influenta ei. odovăTesc v. tr. (vsl. eiib.otdavati,bg. otdavam, predau). Meh. Termin, isprăvesc. Mold. Rar. Consum: această sobă odovă-ieşte multe lemne. V. refl. S'a odovăit praz-nicu, s’a terminat efectu unei sărbători împărăteşti tn întrebuinţarea clntărilor care atlmă de ia. odraslă f., pl. e (vsl. ot-raslu, ot-rasll, germine, ramură, d. ot-rasti, â creşte iar. V. samu-raslă). Vlăstar. Fig. Urmaş, descendent: acest fiu e o odraslă vrednică de tată! Iul. — In Ps. S. 127, 3, scris otdraslă. odrăslesc v. intr. (d. odraslă). încolţesc, răsar: din acest trunchi aă odrăslit alţi copaci. Fig. Din vorba rea odrăsleşte ura. of, interj, de durere ori de neplăcere: Of, răă mă doare I Of, ce plictiseală I V. ah, uf. ofelăsc, V. ofilesc. . * ofelisă f., pl. e (fr. offense, d. lat. o-ffensa). Vorbă sau purtare care ofensează, acţiunea de a ofensa. * ofensant, -ă adj. (fr. offensant, lat. offinsans, -ăntis). Care ofensează: purtare ofensantă. * ofensat, -ă adj. şi s. Acela care a suferit ofensa: in duel, alegerea armelor e a ofensatului. * ofensez v. tr. (fr. offenser, lat. offen-sare, d. of-fendere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorbă safi purtare nedemnă: a mustra pe cineva in faţa inferiorilor lui e a-l ofensa. Fig. Acest tabloă ofensează gustu publicului. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile I * ofensiv, -ă adj. (fr. offensif, d. mlat. offensivus). Care atacă, care serveşte la atacat: război ofensiv, armă ofensivă. Alianţă ofensivă şi defensivă, alianţă încheiată p. atac ori apărare. S. f., pl. e. Atac, agresiune Intre armate. A lua ofensiva, a ataca. Adv. in mod ofensiv. * ofer, a-i, v. tr. (lat df-fero, of-firre. — El of liră, ei oferă; să ofere. V. sufer). Prezent, Întind, dafi cu plăcere: a oferi cuiva un pahar de ceai. Pun la dispoziţiune: a oferi cuiva o cameră, patriii braţu. Arăt, Înfăţişez, expun vederii: veteranu işi oferi cicatricile, satu oferă o frumoasă privelişte. V. refl. Mă pun la dispozifiune: mă ojer să te conduc. — Nu se zice m’ofer, s’ofer, s’ofere, ci numai mă ofer, se oferă, să ofere. * ofertă f., pl. e (it offerta, oferire, ceia ce se oferă, subst. format din part. offerta, offerta, d. offrire, a oferi; fr. of/erte şi ob. offertoire, o parte din liturghia catolica ctnd preutu ti oferă lui Dumnezeu ptnea şi vinu tn ainte de a le sfinţi). Acţiunea de a oferi. Ceia ce se oferă. * oficial, -ă adj. (lat. officialis, d. of-ficium, funcţiune). Care emană de la o au- www.dacoromanica.ro toritate, de la un guvern: răspuns, act, plic oficiat. Monitoru oficial, ziaru oficial al guvernului. Subst. Persoană cu funcţiune oficială. Adv. Din partea unei autorităţi, unui guvern: a declara oficial. * oficialitate f. (d. cflcial). Caracteru de a fi oficial: ojicialitatea unui act. * oficiant, -ă adj. şi s, (fr. officiant, part. d. officier, a oficia). Care oficiază. Funcţionar de un grad mai tnalt la poştă, telegraf şi telefon oflchlâl m., pl. II (ngr. ojfikiălos, d. lat. officialis). Vechi. Funcţionar. ofichie f. (ngr. offikion, d. lat.officium)-Vechi. Funcţiune: oficia f. (după rus. ofls şi rom. oficiu) Rar. Htrtie oficială. * oficiez v. intr. (fr. officier, mlat. offi-ciare). Celebrez oficiu divin * oflclnăl, -ă adj. (d. lat. botaniştilor officinalis). Care intrâ tn preparaţiunile farmaceutice: plante oficinale. Care se află gata preparat tn farmacie: medicament 'olicmal. V. magistrali * ofîcină f. pl. e (lat. offlcina. V. uzină). Laboratoriu de farmacie sau de alte lucrări ştiinţifice. Fig. Loc tn care se unelteşte ceva: oficinele presei fidăneşti. * oficids, -oăsă adj. (lat. officiosus, conform datoriii). Serviabil, îndatoritor: om oficios. Care emană tot de la o autoritate ori un guvern, dar e mai puţin de ctt oficial: ziar ojicios. Adv. In mod oficios. * oficia n. (lat. of-flcium, datorie, obligaţiune, funcţiune, d. făcere, a face. V. ofiţer). Post, funcţiune: a îndeplini oficiu de diWgenf.Biurou: oficiu telegrafo-postal. Serviciu, îndatorire, intervenfiune amicală p. împăcare : a recurge la oficiile sau (mai des) la bunele oficii ale cuiva. Totalitatea rugăciunilor şi ceremoniilor liturgice: oficiu morfilor, oficiu divin. Sfinta Oficiă, tribu-nalu Inchiziţiunii. Din oficii!, In virtutea funcţiunii sale, fără să fi cerut: avocai numit din oficiu (de judecător) ca să apere un acuzat. * oficlid n., pl. e (fr. ophicîeide, d. vgr. dphis, şarpe, si klels, kleidos, cheie, clapăj. Muz. Un fel de trompetă mare cu clape care are un sunet gros, astăzi aproape părăsită. * ofldiân, -ă adj., ienî, iene (d. vgr. dphis, dpheos, şarpe căruia din neştiinţă i s’a atribuit un genitiv fals * opidos, ca şi la rachidlan). Zool. Care e din neamu şerpilor. S. n., pl. e. Un ofidiăn, un şarpe. V. reptil. ofilesc (ob.), ofelesc (Serbia), ovilesc şi uvilesc (nord) şi oveiesc, ovilesc (vechi) v. tr. (vs\.*u-venlitl=ventiti, nsl. veniţi, rus. uviănutl, a ofili; rut. uvidlyi, ofilit. V. ugilit). Veştezesc. Îngălbenesc, usuc. V. refl. Mă veştezesc. Mă îngălbenesc, mă usuc : florile s’au ofilit. Fig. A te ofili de întristare. Vechi. Mă descurajez. V. mii-cutesc, of/pt n., pl, urî şi e. O boală numită mai des bube dulci, precum şi spurcăciune. ofis n., pl. uri şi e (rus. ofis, d. fr. Office, oficiu). Vechi. Decret domnesc, hlrtie oficială, oficie. * ofit n„ pl. uri şi e (lat. ophiles, d. vgr. ophites, d. dphis, şarpe, din cauza vinelor care cam seamănă cu pelea şarpelui). Min. Un fel de marmură (de un verde închis cu vine galbene) care se află pin Pirinei. * ofiţer m. (rus. oficer, germ. offizier, d-fr. officier, care e mlat. officiarius, d. lat. officium, funcţiune). Militar de un grad superior subofiţerului: ofiţerii armatei se împart in 1. inferiori (sublocotenenţi, locotenenţi şi căpitani), 2. superiori (maiori, loco-tenenţi-coloneli şi coloneii) şi 3. generali (generali de brigadă, divizie, corp de armată, generalisim). Comandant de gardişti: ofifer de politie. Titlu de demnitari, de posesori ai unui grad al unei decorafiuni sau ordin: ofiţer al Stelei Romăniii. Ofiţer de justiţie, magistrat. * ofiţeresc, -eăscă adj. (d. ofiţer). De ofiţer: cal ofiţeresc. Pol ofiţeresc (ram.), piesa de 5 fr. tnainte de I9'6' * ofiţereşte adv. Ca ofiţerii. * ofranda f., pl. e (fr. ojfrandi, mlat offerenda, care trehuie să fie oferită). Dar făcut lui Dumnezeu, patriii sad săracilor (prinos). ofsigă f., pl. i, (bg. ovsiga. slrb. ovsik. ovsika, pol. owiesec. V. ovâs). Iarba ovă-sului, secărea, e plantă graminee (brtfmus fsecălinus şi stdrilisj). — Şi ovăslcă, osigă, opsigă, osfigă şi oschigă. Şi ovăsc, n. Grafia ovsigă e slavă. oft n., pl ari (d. of sau oftez. V. aht). Mold. Trans. Fam. Aht, întristare. ’oftaimie f. (vgr.ophthalmia, d. ophthal-mâs, ochi, din răd. op, ca şi optic). Med. In-flamatiunea ochiului. * oftalmoscbp n., pi. oape (vgr. oph-thalmds, ochi, şi shopio, examinez. V. epi-, micro-, tele-scop). Aparat de examinat interioru ochiu'ui trimeţtnd razele unei lampe. oftez v. intr. (d. oft, imit., ca şi vgr. oh-thăo, mă supăr, d. oh, oh, of, şi bg. ohtiy şi ohkam). Suspin, oftat m., pl. uri. Suspin: dftică (vest) şi dftlgă (est) f., pl. I (din mai vechiu oht-, d. ngr. dhtikas şi dhtlgas, vgr. ektikos, oftigos, [d. ixis, starea sănătăţii, iho, am, ca fr. malade, d. lat. male habltus, care se are rău = bolnav]; bg. oh--tika, dftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. — in Olt. dsflcă. ofticez, a -că (vest) şi oftlgesc (est) v. tr. (d. oftică şi oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncindI — in Olt. osfic, a -ă. oftlcbs (vest) şi -gds (est) -oăsă adj* (d. oftică şi oftigă). Ftizie, tuberculos pulmonar, atacat — In Olt osf icos. www.dacoromanica.ro oftoih, V. octoih. * of ii sc şi -chez a -că v. tr. (fr. of-fusquer, lat. of-fuscare, d. fuscus, întunecat). Rar. întunec, fac sâ nu se vadă. Fig. Supăr, displac: ps acest om toate-l of usca. V. refl. Mâ simt ofuscat, mă supăr. ogăr m. (vsl. ogară,un cine de vlnat.pol. ogar, ogarz, slrb. ogar, vsl. Zagară, un cine de vtnat, ngr. zagări, d. turc. zaghar, copoi). Un fel de cine de vtnat (foarte suptire şi iute la fugă) cu care se prind iepuri. Nici cine, nici ogar, nici una, nici alta din ceia ce ar trebui să fie cineva. — Fem. ogarcă sau ogâroaTcă,' pl. e. ogarătlc şi ogărnlc, -ă adj. (d.ogar şi suf. nic). Suptire ca ogaru : cal ogarnic. ogâş, v. hogaş. ogăresc, -eăscă adj. (d. ogar). De ogar: rasă ogărească. ogâreşte adv. Ca ogarii. ogeâc n., pl ogeC’ şi ogeacuri (turc. ogac, horn, casă, familie, corp de armată In timpu ienicerilor; ngr. udzăki: bg. slrb oţak, curte ; rus.ocag, vatră. V. orceag), Vechi. Corp f(de armată, de seimeni, de arnăuti). Casă, familie, sălaş de Ţigani., Breaslă. Colonie (mai ales In Muntenia şi Moldova). Partid: candidat al ogeacului (Car.). A lua la ogeac, a Incorpora, a acapara. Azi. Nord (ogeacg hogeac şi hogeag). Horn, bageac. Olt? Camera In care e hornu : rum deschid uşa casei, dau in ogeac (Neam. Rom. 3, 43). ogeaclid şi -liB m. (turc. ogakly). Vechi-Soldat din ogeac. ogegâr m. Nord. Homar, ogheăl (ea dift) n.> uri (vsl. odiejaloi odlelo, Invălitoare, d. odleti, a îmbrăca; nsl-odie'o, îmbrăcăminte, odieja, macat. V-odăjdlT). Nord. Plapomă. ogheălă, V. obtală. oghidă, V. obidă. * oglvăl, -ă adj. (fr. ogival). în formă de ogivă: uşă ogivală. Relativ la ogivă : stil ogival, arhitectură ogivală. * ogivă f., pl. e (fr. Ogive, de origine nesigură). Arh. Arcadă formată din două arcuri care se unesc Intr’un unglii la uşile, ferestrele şi boitele care caracterizează arhitectura numită gotică. ogirj^sc, V. octrjesc. oglâbnic şi (o) glâmnlc n., pl. e (bg. fo-şi u-l glavnik, legâtoare de glt, pană de căpăstru, d. glavă, cap. V. glavă). Olt. Ban. Trans. Colac de ctrpă pe care femeile şi-l pun pe cap cînd duc un vas ori un coş (Se zice şi despre un bandaj de ptntece). — Şi oblănlc, • ăTnic şi -ăvnlc. In Vc. şi glăvnlcă. pl. i, şi glăvle, pl. avii (bg. gltivie. capitel). oglaşănic m, (vsl. oglaSennyi). Vechi. Catehumen. oylaţcnie f. (vsl. oglaseniie). Vechi Cateheză. oglăvă f, pl. e şi ăvi (vsl. oglavO, căpăstru. V. glavă). Cureaua Imblâciului (hada-ragu e legat de odlrjă pin două og.ăvi).—Şi oglajă (Trans.), care s'a format din oglăvi, pron. pop. oglăgi, apoi oglăjl. oglăşuTesc v. tr. (vsl. oglasati). Vechi. Catehizez. oglică, V. aglic^j oglindă f„ pl. zi (d. oglindesc sau vsl. * oglendj). Geam acoperit pe o parte cu staniu şi care reflectează perfect imaginea obiectelor: Colbert a fovorizat in Francia fabncaţmnsa oglinzilor. Fig. Ceia ce reprezenta un lucru şi ni-1 pune par’că supt ochi: faţa e oglinda sufletului. Adv. A străluci oglindă, a fi curat oglindă = ca oglinda. —1■ In antichitate oglinzile se făceau dintr'o placă de argint (ori şi alt metal) lustruită. — Dim. -njoară (vest) şi -ngToară (est). P. pl., cp. cu grindă, ti-idă, colindă. oglindesc v. tr. (vsl.glendati, giendleti, a te uita tn prejur; bg. gledam, mă uit; ogle-dălo,'oglindă). Reflectez, răsfrlng.- apa lină a lacului oglindea copacii. V. refl. Mă reflectez, mă văd tn: lucruriU s: oglindesc in oglindă, (fig.) in acest tinăr se oglindeşte vitejia tatălui sCă. ogllndez v. tr. (vsl.oglendati, a te uita). Munt. vist. Observ, spionez, privesc atent de departe (rev. I. Crg. 8, 343). dgnăf V. ocnă. ogdd n., pl. uri (vsl. ugodă, id., d. godu, timp potrivit, goditi, a face pe plac; bg. ugoda, plăcere, za ugoda, de plăcere, p. a face plăcere. V. godac). Vest. Gust, plac, fjlâcere: l-am făcut ogodu. Nărav, obicei, ire, rost, rlnduială, samă, mecanizm: a şti ogodu unui cal, unei maşini; tnotatu e uşor cind ii afli ogodu. A căuta ogodului, a da considerafiune (cinste): l-am căutat ogodului şi na i-am mai zis nimic. Trans. Cu ogodu, tncet-tncet, fără grabă: a lucra cu. ogodu. In ogodu tăflj tn voie, tn tihnă, buiecind: acolo hălăduiaă lupii in ogodu lor. Vechi. Pre ogod, pe plac, după cinste, după cuviinţă: pre ogod dumnezeiesc (Dos.) — Şi agod (Trans.) şi ogodă şi ogoa-dă (Vechi). A face ogoadă, a face pe plac. V. agodesc. ogodesc şi ug- v. intr. (vsl. u-goditi. V. a- şi po-godesc). L. V. Trăiesc tn ogodu meii. A nu ogodi de (vsl. negodovati), a nu-ţi plăcea, a te arăta nemulţămit. ogodltdr şi ug-t -oăre s. L. V. Căruia-! place ceva. ogâdnlc şi ug>, -ă adj. şi s. (vsl. ugo-dinu, bg. ugddnik. V. logodnic). L. V. Plăcut, iubit ogâdnlţă şi ug- f., pl.e (vsl. ugodinica) L. V. Plăcere (ceia ce place): facogodniţa Iul. I) ogoT n., Pl. oale. Perghel, un Joc cu-mingea. (Noua Rev. Rom. 1900, 6, 267). www.dacoromanica.ro 2) ogoî şl (maf des) ogOţesc v. tr. (strb. gojitt şi ug-, a hrăni, a Ingiji, a educa, gojiti, a îngriji cu mare dragoste, goj, pace, bucurie, 6goja, hrană, îngrijire, educatiunc; bg. goiă, îngraş, V. gut-negul, răzgt.T). Rar. Alin, potolesc: ogoaie-mi durerea. îngrijesc, mingii (Trans.): te-am ajutat şi te-am ogoit (Rebr. 276), işi aducea aminte de ognirile ei blinde (132). V. refl. Măipotoiesc: ogoieşte-te puţin. V. ostoTesc. ogor n., pl. oare'Xpol. ugor, ugor, fe]ină> pămlnt tnţelenit, ceh. uhor, ilvor, ţelină, pămtnt arabil, slrb. ugar, d. vsl. ogorieti, ugo-rieti, gorieti, a arde, ca rus. por, păremna, pol. parenina, telină, d. vsl. para, pară, flacără [din cauză că soarele arde ogoarele]; Ung. ugar. V. do-, iz-, o- şi pri-goresc, Jiolercă). Ţarină, suprafaţă de pămtnt lucrată, V. deinlţă, holdă, lan; agru. ogoreso, a -f şi -răsc, a -rî v. tr. (vsl. o-gorieti, a arde [pin prejur], u-gorieti, a te arde, gorieti, a arde. V. ogor). întorc ogoru? I] ar a dofla oară după seceriş transversal cu tnttia arătură ca să-l bată soarele, ploaia şi zăpada ptnă’n primăvară: ieşi cu plugu să-şi ogorască o porumbişte pe care, la primăvară, socotea s'o semene cu griă (Rebr. 104), ogorlt (104), să ogorească (105). ogradă f., pl. âzi(vsl. o-grada, o-gradă< îngrăditură, o-graditi, a îngrădi; bg. strb. ograda; ung. garăd, V. gard). Curte îngrăditură (Mold.): o casă in fundu ogrăzii. Arman, îngrăditura unde treieră maşina. Munt. Livadă: ogradă de pruni. ogrinjt m. pl. (indirect d. bg. ogriski, o-grinji, strb. ogrizak, ogrizine, nsl. ogrizek. ogrizina, rus. ogryzok, rest de la mlncare, d. vsl. ogrysti-ogryzon, a muşca. V. grijă). Fîn pe care calu II lasă nenitncat după ce şi-a ales ce i-a plăcut şi pe care boii şi oile J1 mănlncă. V. stroh, tîrnomeată. ogiir şi uşâr n„ pl. uri (turc. oghur şi ughur, auguriu, prezicere. V. ursuz). Fam. Rar. Bun anguriu, piază bună, noroc: sa-fi fie cu ogurl ogurliQ şi ugurliQ, -ie adj. (turc. oghur-lii, ughurlu). Fam, Rar. De piază bună, de bun anguriu: om ogurliu. oh, interj, de durere şi plictiseală: oh şi tu acumat V. of, ah. ohabă f., pl. e (vsl. ohaba, proprietate deplină, d. ohabiti, a opri, adică „moşie oprită de a Ti înstrăinată". [Bern. 1, 3811. Cp cu branişte). Vechi. Ocină, moşie ohabnică' ohâbnfc, ohâvnic, ohămnlcşi hâm-nici *ă adj. (vsl. ohabinu, d. ohaba, ocină, ohabă): Perpetuu, ereditar, inalienabil: „moşie ohabnică" sau „ocină" se numea aceia care era dăruită de domn unui boier sau unei minăstiri şi scutită de ori-ce bir saă slujbă. Azi se zice despre locurile pe care eşti proprietar perpetuu; moşie oham-nică (In Mold. de veci), mi-am cumpărat la cimitir un loc o/iamnic. Subst. Odinioară, mici agricultori de o treaptă Intre moşneni şi clăcaşl. V. urle, strămoşesc. ohd şi ohoho şi (ob.) o! ho! şi o! hohdl interj, care arată siguranţa, nepăsarea sad ironia: Nu vei pleca- — O, ho I Ba plec I — El nu se teme. — O, hoho I Vai de capu lui I ohtică, V. oftică. ohtoih, V. octoic. 1) oT, pl( de la oaie. 2) oT, verb auxiliar lld. voi: oi vedea (voi vedea). oTâgă f„ pl oiegi (ung. tiveg). Trans. Banat. Sticlă (materie). Garafă, şip. — Şi Tagă, pl. iegi. oTb, V. utb. * oidium n. (format de botanişti d. vgr. oîdion, ouşof) d. oon, oi) Bot. Un fel de ciupercă microscopică care atacă vi (a de vie. Boala produsă de această ciupercă şi care se înlătură pin pucioasă. oTem, V. uium. oîer m. (d. oaie). Păstor (sau şi nepăstor) proprietar de ol, tlrlaş. oTerie f. Sttnă, locu unde se cresc oile. oYerit n.. pl. uri. Vechi. Bir pentru păşu-natu oilor. V. beTlic. oîeşeâ f., pl ele (dim. d. oaie, infl. de mielaşea). Un fel de urzică numită şi urzică mică, cu rădăcina ca fusu (urtlca lirens). 0 im, V. uTum. 1) oină şi 67nă, V. hoTnă. 2) oină f., pl. e şi i (lat. ovina /caro, came] de oaie. V. ovin). Cant. Carne de oaie. V. porcină. dişte f. (strb. oje, oişte; ojiste, clrligu plugului). Prăjină tnfiptă înaintea trăsurii şi alăturea de care (la dreapta şi la stingă) se tnhamă caii. A da cu oiştea’n gard (ca iere-mia), a nemeri prost, a greşi ridicul Intr'o afacere. V. proţap. oiţă f., pl. e. Oaie mică. Numele unei păsărele care cam seamănă cu vrabia, dar are nişte puf la cap şi e ceva mai mare. Numele mai multor feluri de anemonă, ojfg, V. jig. ojină şi ujină f., (îl. i şi e(vsl. strb. bg. uzina, rus. uzin, pol. juzyna; ung. ozsonna, uzsonna). Ban. Tran. Mold. Cină pe la 4 ceasuri după amează V. prînzişor. ojin£z Şi ujinâz v. intr. (d. ojină sau vsl. strb. uzinati, rus. tizinati). Trans. Bau. Cinez pe la 4 ceasuri după amează. 01 n, pl. oale şi oiurt (d. oală). Mold. Trans. Oală care nu se pune la foc, ca glastrele şi ca cele înalte şi strimte pentru smln-tlnă. Olan, tub de lut olăc m. (turc. ulak, ştafetă, curier). Curier călare. S. n., pl. uri şi e. Trăsură poştală rapidă. Cai de olac cai iuti de poştă. Lipcan de olac, curier postai călare. A mina de olac, a mina foarte răpede. A lua un lucru de olac, a-1 lua ca să te foloseşti de el ctt mai mult şi numai tu singur. www.dacoromanica.ro olâltă (la) loc. adv. (din la una alta, de unde s’a făcut la * unalta, apoi la olaltă. E un cuv. care a apărut tn Trans. pe la sflrşitul sec. 18 ca o traducere a germ. mit. [saii unterj einander şi a ung. egymăs. De cl abuzează Românii germanizaţi). Rar. La un loc, împreună. — Se scrie şi laoLaltă. 1) olăn m. (tnrc. og/ilan. V. icîoglan, ulan). Fc. Flăcău robust. 2) olăn n., pl. e (d. oală). Tub scurt de lut ars care serveşte la făcut stllpi la sobe şi conducte de apă. Ţiglă, oală, placă curbă delutarscu care se acopere casele (Şi olană f., pl. e). V. tulă. * olandă f., pl. e (d. Olanda, o tară). Plnză fină (dc in ori de clnepă) foarte compactă din care se fac mai ales batiste şi rufe. olăr m. (d. oală sau lat. ollarius). Fabricant ori vlnzător de oale. olastlseâlă f., pl. eli (rus. u-lăstiti, a linguşi). Munt. Pop. Linguşire. 1} olăt, V. halat 2. 2) olat n., pl. uri şi e (cum. oleat, regiune, tinut, turc. [d. ar.] eyalet, de unde vine şi vilaiet). Sec. 17-18. Mold. Trans. Ţinut, regiune: olatu Benderului. Azi. Mold. A umbla pe ulete (pl. de la * uleat), a umbla fără rost, haimana (rev. I. Crg. 3, 377). olăcâr m. (d. olac). Vechi. Olac, ştafetă călare. Azi Cov. Haimana, olăcăş m. (d. olac). Olt. Colăcer. olăcăresc v. intr. Coi>. Umblu de olac, umblu haimana, hoinăresc. olăcărie f. Vechi. Trimetere de olac (poştă răpede). olăcgşte adv. (d. olac). Vechi. Ca de olac, foarte răpede: a purcde, a mina olă-ceşle. olărfe f. (d. olar). Fabrică de oale. Mare cantitate de oale. Meseria de olar. oleăb, V. holeab. oleacă! V. leacă. * oleaceB, -âe adj. (lat. oleăceus, d. olea, măslin, măslină. V. ulei 1). Bot. Din familia plantelor al căror tip e măslinu şi din care mai face parte Uliacu, frasinii, Iasomia, lemnu clnelut (ligustrum vulgare) ş. a. S. f. Plantă oleacee. * oleauinâs, -oâsă adj. (lat. oleăgi-nus, de măslin, de unde s’a făcut it. oleagi-noso = oleoso şi fr. oleagineux = huileux). Uleios, unsuros ori care conţine untdelemn: lichid oleaginos, plantă oleaginoasă. * oleandru m. (rut oleăndr, oliiănder, germ. mlat. oleander, it. oleandro, U.ole'an-dre). Un copăcel oleaceu cu frunze lanceo-late, cu flori roşii sau albe, originar din regiunea Mediteranei şi cultivat la noi ca plantă ornamentală (nerium oleănăer). Lemnu, scoarţa şi frunzele lui se întrebuinţează In medicină, iar sucu lui (galben) e veninos.— Şi ollandru, pl. oliendri, iar tn Munt leandru, pl. lendri (it. şi leandro). olecăTesc şi ollcăYesc (mă) v. refl. (d. oleo, ca şi strb. lelekati, d. lele, ao-lefl, şi bg. olelikam, d. olele). Mold. Vechi, Azi iron. Mă vait. ole- şi olicăitură f., pl. i. Vechi. Vaiet. olecuţă, V. lecuţă. * oleic, -ă adj. (d. lat. dleum, ulei). Chim. Care e produs pin saponificaţiunea oleinei: acid oleic. * oleină f., pl. e (d. lat. oleum, ulei)-Chim. Unu din cele trei principii imediate (oleina, stearina, margarina) din care se compune seu. olej n., pl. uri (d. olejesc, ca prilej d. prilejesc). Olt. Adăpost, opioş, culcuş (NP1. Ceaur, 49 şi 128). olejgsc (mă) v. refl. (sjrb. ulezati, d. vsl. * ulengon-uliesti, d. liesti, a se culca. V. oblojesc, slejesc). Olt. Mă adăpostesc cum pot mă oploşesc: un loc unde să se olejească (BSG. 1922, 120). Mold. sud. Îmi potolesc puţin foamea: de abea m’am olejit. V. tr. Zămorăsc, ţin cu prea puţină mtncare (cp. şi cu rus. oblegciti, a uşura, a potoli), oleo şi oleoleo (eo dift.), interj, de durere sau dc admiraţiune ironică (Munt.): oleoleo, da deştept mal eştil Ăsta e şi mai oleoleo, acesta e şi mai grozav, mai breaz, mai bălţatl V. alelei. * olfactiv, -ă adj. (d. lat. ol-făcere, ol-factum, a mirosi [v. tr.], din răd. ol, care se preface In od tn odoratus, odorat). Relativ Ja miros: simţu, nervu olfactiv. * ollandru, V. oleandru. olibejă, V. hulubej. olicăTesc, V. olecăTesc. * oligarhic, -ă adj. (vgr. oligarhikds). Al oligarhiii, guvernat de oligarhie (ca vechca Spartă). Adv. în mod oligarhic. * oligarhie f. (vgr. oligarhia, d. o'igos, puţin, şi arhi, domnie. V. mon-arhie). Guvern tn care autoritatea e numai tn mtna cttor-va: oligarhia inlocui la Atena regalitatea primitivă, * ollgist n., pl. uri (vgr. oligistos, foarte puţin, fiindcă conţine mai puţin fer dc ctt magnetita). Min. Oxid natural de fer, care e o peatră negricioasă cu luciu metalic (Fei Oa). V. ematltă. olihnesc v. tr. (rudă cu lihnesc). Olt Scrlntesc: mi-am olihnit mini. olimpiadă f., pl. e (vgr. olympiăs,-ădos; lat. olympiăs, -iadis). La vechii Greci, perioadă de patru ani tntre două sărbători ale jocurilor olimpice. — Grecii numărau anii după număru olimpiadelor. Prima olimpiadă începe la anu 776 tn ainte de Hristos; ultima se socoteşte de la 392 ptnă la 396 după Hristos. Al treilea an al olimpiadei a două-zeci şi şasea înseamnă anu 103 după instituirea jocurilor olimpice. * olimpian, -ă adj. (d. vgr. olympios, din Olimp; lat. olympius). Olimpic. 57 www.dacoromanica.ro * olimpic, -ă adj. (vgr. olympikos, din oraşu Olimpia, de la jocurile de acolo; lat. olympicus). Din muntele Olimp: Joie Olimpica (cu majusculă, fiindcă e un supranume al lui Joie), zeii olimpici. Din sau de la oraşu Olimpia: jocurile olimpice se celebrau, la vechii Greci, din 4 tn 4 ani tn onoarea lui Joie lingă Olimpia. De la jocurile olimpice: coronă olimpică. Fig. Plin de nobleţă, de majestate (ca Joie Olimpicu): privire olimpică sau (mai des) olimpiană. oWşcă f., pl. şte şi şti (rut. sau pol.). Btş. Strâmătură. * oliv m. (it. oiivo, d. lat. oliva. V. uleT 1). Rar. Măslin. V. allvancă. * olivă f., pl. e (it. oliva, fr. olive, d. lat. oliva, V. uleî 1). Rar. Măslină. * olivia, -ie adj. (cl. olivă), Rar. Măsliniu. * 6lla podr/da f. Cuv. sp. care se pronunţă dlla podrida şi care tnseamnă „oală putrezită", nume care se dă unui fel de mtn-care de carne şi de tot felu de legume (glii veci). Fig. Amestec de fel de fel de lucruri. Cp. cu fr. pot pourri. olm n., pl. uri (lat * Simen, d. Utere, a mirosi [intr.]; mrom. olmu. V. adulmec). Cor. Miros, miroznă. olmân, V. alman. olmăz, V. almas. * olocăust n., pl. e (vgr.'olâkausion, d. âlos, tot, şi kaustos, ars; lat. holocăustum. V. olo-graf şi caustic). Sacrificiu (mai ales la vechii Jidani) In care victima era tn tntregime arsă (ardere de tot): Avram consimţi să-şi ofere propriu lui fiu pentru olo-caust. Victima oferită pentru asta. Fig. 0-frandă completă şi generoasă, mare şi complet sacrificiu. V. ecatombă. olofir n., pl. e (contras din gr. olopâr-fyros, tot de purpură, de unde şi vrus. olo-virU). L. V. Mold. Haină de purpură: era bogat şi se îmbrăca in olofire şi tn urşi-nice (Varl. Cazania, 194). ol6g, -oâgă adj. (rus. dial. uldgii, olog, sărac (rut. „şes, neted"]; bg. ulogarka, olog; slrb. nsl. ulogi [pU, podagră. E compus ca şi po-log). Lipsit ae un picior (şchiop) sau deamtndouă. Fig. Defectuos -.judecată oloagă. Fasole oloagă, un fel de fasole cu tulpina joasă şi care nu se învălătuceşte (pha-sâolus nânus). E originară d/n America de Sud şi se cultivă mult. V. ciunt. ofogeălă f- pl, eli. Acţiunea de a ologi. Starea celui olog. cloggsc v. tr. (d. olog). Fac olog. V. intr. Ajung olog. * olograf, -ă adj. (vgr. olâgraphos,scris întreg, d. âlos, tot, şi grăpho, scriu: lat /A/ o lâgraphus, fr. /ti/olographe. V. olo-caust, cat-ollc). Scris tn tntregime de testator: testament olograf. 0161 n„ pl. ari (ung. olaj.V. uleT 1). Est. Ulei. oloTâs, V. uleîos. olofsă f.i pl.e (d. oloi?) Şerpariţă, o planta. ol6m, V. olum. oltâr, V. altâr. oltârnic m. (vsl. oltariniku). Ms. 1592 (Gst. 2, 297). Preut (slujitor al sitarului). oltean, -eancă s„ pl. eni, ence. Locuitor din Oltenia. S. m. Precupet ambulant care vinde legume, fructe, carne, peşte, săpun, cărbuni, petrol ş. a. (originar, de ordinar, din Oltenia). oltenesc, -eâscă adj. Din Oltenia, de Oltean: vorbă oltenească, port oltenesc. S. f. O horă din Oltenia. olteneşte adv. Ca Oltenii; îmbrăcat ol-teneşte. oluc, V. uluc. olum (şi olom?)n., pl. uri (d. turc. olum, vad?). Adăpost de vite In Bărăgan (LaŞăin. „vad"). V. saTa. 1) om mi, pl. oameni (lat. hâmo, hdminis, it uomo, pv. om, fr. on [tn on dit, se zice] şi homme, sp. hombre, pg. homem. V. nimenea). Fiinţă înzestrată cu raţiune şi vorbire articulată: neamu omenesc se întinde peste tot pămintu. Neamu omenesc în general: omu e supus morţii. Bărbat, fiinţă omenească adultă virilă: se vedea venind un om şi o femeie. Bărbat din popor, soldat, simplu lucrător: a venit un om (In opoz. cu domn, boier), patru oameni şi an căprar, armată de 120,000 de oameni, echipaj de 200 de oameni, a da mincare oamenilor. Bărbat (individ) curajos, inimos, nobil, om de omenie: acesta e adevărat om. Persoană, ins: la intrare se plăteşte un franc de om. Bărbat, soţ (tn gura ţărancelor): eu şi omu meu. Cu tntelesu de „el, cineva, lumea (ca fr. on): are dreptate o mu să se supere. Om bun, om care nu-ţi face rău: Cine-i acolo? — Om bun, oameni bunii Ca termin de adresare fa(ă de oamenii din popor (ca domnilor fată de boieri): sări/i, oameni buni, că arde casai Oameni buni, oameni care, In vechime, tl ajutau pe jude şi pe plrgari servind ca marturi; Om mare, om ilustru. Primu om, Adam. Fiu omului, Hristos. Om de lumel om care frecuentează societatea. Om de bine, om milos, caritabil. Om de nimic, om fără caracter, mizerabil. Om de stat, om priceput tn conducerea unei ţări, om politic. Om de litere, literat. Om de ştiinţă, savant In ştiinţă. Om de legi, jurist. Om de arme, militar distins. Om ai banului, om interesat, om care adoră banii. Om de casă, I) om casnic, căruia-i place domiciliu, 2) servitor sau alt om de tncredere care face servicii pe la o casă. A fi din oameni, a fi de bună familie, din „oameni" (câ „cei-lalţi" ts „oameni de nimica" sau „de rtnd" V. neom)-Ca oameniT, cum trebuie, cum se cade sau bun: a vorbi ca oamenii, o casă ca oamenii. — Omu se distinge de celelalte animale pin ţinuta verticală a corpului, pin mărimea craniului şi greutatea creierului şi pin vorbirea articulată. Corpu omului se com- www.dacoromanica.ro OM — 899 - om6 pune din cap, trunchi şl membre. Talia mijlocie, mai Înaltă la bărbat de cit la femeie, variază, după rase, d. la 1, 40 m. plnă la 1, 80 m. ori mai multe Un om de 100 kg. e format din 62, kg. 810 oxigen, 19, 310 cărbune, 9, 310 idrogen, 5,148 azot, 1, 380 calciu, iar de la 640-005 gr. sulf, fosfor, sodiu, potasiu, clor, magneziu, fluor şi fer. Cea mai mare parte din oxigen şi idrogen fiind combinat supt formă de apă, rezultă că vre-o 60 kg. stnt apă. După coloarea pelii şi formă, oamenii de pe tot pămlntu se împart In rase: 1) rasa albă sau caucaziană (cu oebii mari orizontali, cu păru suptire, negru, blond sau [mai rar] roş), care locuieşte tn Europa, nordu Africii, vestu Asiii şi In parte şi In America; 2) rasa galbenă sau mongolică (cu pelea variind dela alb la galben întunecat şi verde măsliniu cu ochii mici oblici, cu păru negru lins), care locuieşte In Asia întreagă aproape, o parte a Oceamii şi a Madagascarului; 3) rasa arămie sau roşie (care e un derivat al celei galbene, cu ochii şi păru cam tot aşa), care locuieşte tn cele două Americi; 4) rasa neagră sau etiopiană (cu pelea variind de la cafeniu la negru, cu păru gros negru cret, cu buzele groase şi botu ieşit) care locuieşte tn Africa (afară de nord), Australia, Meiane-sia, şi o parte a Polinesiii, sudu Asiii şi pin America. Număru tuturor oamenilor la un loc e evaluat la 2,000,000,000, şi anume: cam 431,000,000 tn Europa, 949,000,000 In Asia, 141,000,000 In Africa. 162,000,000 In America şi 7,000,000 In Australia. 2) om, verb auxiliar lld. vom: om vedea (vom vedea). omag, V. omeag. * omâgiil n. şi -âj n., pl. e (fr. hom-niage, d. mlat. tiominaticuni, de unde s’a făcut * omnage, ommage, scris azi cu A fiindcă vine d. lat. homo, om. V. omenie). Obligaţiunea vasalului ta(a de suzeranu lui. Fig. Respect, venerafiune: omagiu virtuţii. Dar respectuos, prinos: a jace cuiva omagiu unei cărţi sau omagiu cu o carte. A prezenta cuiva omagiile tăie, a-i prezenta salutări, complimente şi alte expresiuni de politeţă. omân.m. (slrb. bg. pol. oman). Vest. Iarbă mare. — In Olt. homan. omăt şi (vechi) omăt n., pl. omete şi omături (vsl. ometu, chenar, plasă de pescuit; strb. omet, măturăturâ, umet, gunoi măturat, troian; bg. nămet, nămete, troian; rut zămet, viscol; rus. metili, viscol, omit, chenar, căpiţă de snopi, zamety, pl. troian, zametătl, -mestl, a troieni. V. mătură, nămete, pomătuf, podmet, pred-met, Smetie). Vechi (omet şi omăt) Chenar, tivitură. Azi. Est. (omăt). Zăpadă. Vest şi Ur. (pl. m. omeţT). Nămeţi, zăpadă veşnică. — Pl. şi ometurT (Biblia 1668, Tkt). omătez, V. omeţesc. omătos, -oăsă adj. Rar. Cu mult omăt. omătuţe f. pl. (d. omăt, pin aluz. la coloare). Un fel de ghiocei numiţi şi luşte (leu-câjum). omeâg m., pl. omegi (vsl. omiegu, ucigător de lupi sau de clm; rus. timeg şi omig, cucută). Aconit, toaie, o plantă ranunculacee veninoasă cu mai multe varietăţi (aconitum). Rădăcina şi frunzele de aconitum napellus se întrebuinţează ca diuretice, contra reu-matizmuiui, nevralgiilor, tuşii şi altor boale. Cu omeag otrăveşte poporu etnii. — Şi o-mâg, pl. tot omegl. * om6ga m., pl. doi omega. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare cu o lung. Fig. Alfa şi omega, In-ceputu şi sftrşitu, tot, Dumnezeu. 1) omenesc, -eăscă adj. (d. oameni, pl. d. omJ. Uman, al omului, de om: corpu, neamu omenesc; limbă omenească Fig. Plin de omenie, afabil, bllnd: primire omenească. Ţărănesc, de ţăran: boi omeneşti şi boi boiereşti. 2) omenesc v. tr. (d. oameni). Primesc (tratez) cu omenie: pe popă tl omenim (VR. 1927, 1, 26), am să te omenesc de cinste (Agrb. Int 48) t omeneşte adv! (d.omenesc). Ca oamenii, cu omenie, cum se cade, amabil: atepurta omeneşte. omenie f. (d. oameni. V. omaglfl). Bună creştere, bună cuviinţă, umanitate, afabilitate, politeţă, bllndetă, milă: a te purta cu omenie. Om de omenie, om bine educat, amabil, milos. omenire f. (d. oameni). Neamu omenesc: istoria omenirii. — Ardelenii (dar nu poporu!) zic omenime. omenos, -oâsă adj. (d. oameni). Plin dc omenie, uman, bltnd, milos: un şef omenos. Adv. Cu omenie, cu milă: l-a tratat omenos. * omeopât, -ă adj. (d. omeopatie). Med. Care urmează sistema omeopatiii: medic omeopat. S. m. şi f. Medic care vindecă pin omeopatie.» * omeopâtic, -ă adj. (d. omeopatie). Care tine de omeopatie: sistemă omeopatică. Adv. Pin omeopatie: a trata omeopatie. * omeopatie f. (vgr. ’omoiopătheia, d. ‘omoios, asemenea şi păthos, suferinţă. V. apatie, nevropat, patetic). Med. O sistemă terapeutică pin care boalele se tratează pin medicamente In doze infinitezimale şi care produc la omu sănătos simp-tomele unei boale analoage cu cea pe care vrei s'o combaţi. — Această sistemă a fost creată şi propagată In Germania de medicu Hahnemann (1744—1843), a cărui deviză si-milia similibus curantur (cele asemenea se vindecă pin cele asemenea) era absolut opusă devizei vechil medicine, care combate contrarele pin contrare (contraria contrariis curantur), adică inflamatiunile pin răceală şi invers. Medicina uzuală, ca să se distingă de omeopatie, a luat numele de alopatie. * omgrlc, -ă adj. (vgr. ‘omerikds, d. ‘dmeros, Omer). Rts omeric, rts colosal şi ne-tnfrlnat (pe care Omer, la sfirşitu primului etnt al Iliadei, tl atribue zeilor). Adv. în mod omeric; a ride Qmerit;. www.dacoromanica.ro OMfi om^t, V. omăt. ometiţă f., pl. e (strh. nmetica, id.; rus. na dvorie melet, afară viscoleşte). Est. Ză-adă foarte fină pe care o spulberă vintu. ospai, pulbere foarte fină care se depune pc păretii morii ori făina cea fină care rămine pintre petrele morii. Fruntea făinii (partea dc deasupra) cum curge la măcinat — Şi -iţă (laşi). omeţesc v. tr. (d. omăt). Vechi. Năme-tesc, troienesc. — Şi omătez. * omicid, -$l s. (lat. homicida, d. Itomo, om, şi -cid din oc-cidere, a ucide. V. paricid). Ucigător de oameni. Adj. O mină o-micidă. S. n„ pl. e şi uri. Omicidiu. — Fals omucid. * omlcidiB n. (lat. homicidium). Ucidere de oameni, omor. omidă f., pl. zi şi (mai rar) de (vgr. ‘o midas, un insect care atacă legumele; o e art m. carc pe rom. s’a contopit cu subst). Larvă de fluture: omizile aii forma unor vernil, is foarte vătămătoare pomilor, cărora le mănincă frunzele şi trebuie distruse ctt 'îngrijire. Fig. Parazit -.Jidanii ts nişte omizi. omilenle, omilesc, V. umil.- * omlletic, -ă adj. (vgr. ‘omiletikos). Relativ la elocdenţa bisericească. S. f., pl. I şi e. Elocuenta bisericească. * omiliar n., pl. e (d. omilie). Colecfiune de omilii. omilinţă, V. umil-. * omilie f. (vgr. ‘omilia, lat. homilia). Discurs bisericesc, predică, cazanie. * omisiune f. (lat. o-missio, -dnis). Acţiunea de a omite. Lucru omis: in aceastd listă-s o mulfime de omisiuni. omit, omis, a omite v. tr. (lat o-mit-tere. V. ad-, co-, de-, per-) pro-, re-şi trans-mit, tri-met). Las afară, trec cu vederea: a omite o vorbă, un rind (Intr’-un text), o persoană la o sărbare (neinvi-tlnd-o). omtrzesc v. tr. (vsl. omruziti. V. obraznic). Vechi. Dspretuiesc, mi-e scirbă de. — Şi ca refl.: omtrziră-se. Grafia om-răzesc trebuie să se citească omirzesc. * omletă f., pl. e (fr. omelette, mai vechi amelette, care pare a fi o met. din alemette, iar acesta din alemelle, alumelle, derivate toate din alamelle, ă lamelle, la lamelă, fiindcă omleta e turtită ca o lamă. V. femelă). Barb. Scrob, jumări nu aşa de mult amestecate şi mai netede, ca o foie. V. clătită, scoveargă. omnă, V. ocnă. 6mnibus npl. e şi uri (lat. omnibas, „tuturor, pentru toti“, nume aplicat de En~ glezu Shillibeer, care a inventat la Londra acest fel de trăsuri). Trăsură publică închisă (de ordinar, cu geamuri) in care încap mai mulţi oameni (10-15) şi care face curse pin oraşele mari sau de la o localitate la alta. V. tramcar, tranvaî. OMO * omnlcolor, -ă adj. (lat. omnicolor, -dris). Dş toate colorile: o haină omnicoloră. * omnipotent, -ă adj. (lat omnipotens, -intis). Care poate toate, atotputernic : Dumnezeu e omnipotent. V. pandocrator şi plenipotenţiar. * omnipotenţă f., pl. e (lat. onmipoten-tia. V. potenţă). Putinţa de a face tot, atotputernicie. * omniscient, -ă adj. (lat. ştiinţific omnisciens, -intis). Care ştie tot. * omniscienţă f., pl. e (lat ştiinţific omniscientia). Calitatea de a şti tot. * omnivor, -ă adj. (lat. omnivorus. V. carni-vor, de-vor). Care mănlncă de toate (carne sau vegetale), ca omu şi porcu. » omodâx, -ă adj., pl. m. cşl (vgr. ‘omd-doxos. V. etero-dox). Care e de aceiaşi credinţă cu altu. * omodoxie f. (vgr. ‘omodoxia, ă.'omds ='omoios, acelaşi, şi doxa, opiniune. V. e-tero- şi ortc-doxie). Comunitate de credinţă. * omofon, -ă adj. (vgr. ’omdphonos d. ‘omos, asemenea, şi phoni, sunet, voce). Gram. Egal In sunet, omonim: cuvinte omofone. * omofonie f. (vgr. ‘omophonia. V. sintonie). Gram. Calitatea de a fi omofon. omofor n„ pl. oare (mgr. omofdrion ş1 omdforon, d. dn/os, umăr, şi firo, port; vsl’ omoforu. V. omo-fon, fos-for). Mantia de ceremonie a prelaţilor. V. umărar. * omogen, -ă adj. (vgr. ‘omogenis d. ’omds, acelaşi, asemenea, şi ginos, gen. V. etero-gen). Care e de aceiaşi natură In toate părfile: o pastă omogenă, lucruri omogene. Pin ext. Ale cărui părţi Is strins legate Intre ele: societate omogenă. * omogenitate f. (d. omogen; mlat homogeneitas, -ătis; fr. homogeniite, it. omogeneită). Calitatea de a fi omogen. * omol6g, -oăgă adj. (vgr. ‘omdlogos, d. ’omds, aceleaşi, asemenea, şi Idgos, cuvlnt. V. ana-, cata-, dia-, epi-, mono- şi pro-iog), Geom. Se zice despre laturile care, In figurile asemenea, corespund una alteia şi-s opuse la unghiuri egale. Biol. Care are aceiaşi origine şi relafiune cu celelalte organe, deşi poate să nu mai aibă aceiaşi funcţiune, ca plămtnii la broască sau la alte vertebrate superioare şi beşica înotătoare la peşti. V. analog. * omologhez, a -gă v. tr. (fr. homo-loguer, mlat. homdlogo, -găre, vgr. 'omoloeio d. ‘omdlogos, omolog, de aceiaşi părere)./ur. Confirm pin autoritatea judiciară sau administrativă un act particular saii de la o autoritate inferioară. * omonim, -ă adj. (vgr. ‘omdnymos, d. ‘om6s, acelaşi, asemeneajşi dnoma, onyma, nume. V. an- par- şi sin- onim, onomastic). Gram, Care are acelaşi.nume, ca; - 900 - www.dacoromanica.ro luna Mal, ciocanu mai. S. n., pl. e. Cuvlnt omonim. S. m. şi f- Care seamănă la nume cu altu (tiz). V. omofon. * omonimie f. (vgr. ‘omonymia). Calitatea dc a fi omonim. * omoplat n., pl. c (fr. omoplate f., it. omoplate m., d. vgr. omoplate, d. omos, umăr, şi plate, partea lată a unui lucru plătos, lăţime, platys, lat V. omo-for, piaţă). Anat. Fie-care din cele doCiă oase late sup-tiri triangulare situate înapoia umărului (pop. spată, mai rar lopă(ică). 1) omor n., pl. uri (d. omor 2). Vechi (şi umor). Moarte : mare omor de ciumă. Azi. Ucidere : ucigaş pedepsit pentru omor. V. asasinat. 2) omor, a -î v. tr. (vsl. umoriti, a ucide, moriti, a ucide, d. mrieti, a muri, morii, moarte ; rus. umoriti. — El omoară ; să omoare. V. zămorăsc, mort). Ucid, laâ viafa cuiva. V. refl. Mă ucid, mă sinucid. — Vechi şi umor. omorîcTiine f. Vechi. Ucidere, omorftor, -oăre adj. Care omoară: o arşiţă omoritoare.Subst.Ucigaş. V.asasin. omrăzesc, V. omfrzesc. * omucid, V. omicid. omiir, V. umur. omuşor n., pl. oare (dim. d. om, ca şi alb. nerith, d. ner, om). Limburuş, un apendice cărnos şi mobil care atlrnâ In fundu gurii. V. părătuş ; uvular. on, V. un. onagru m. (mgr. ânagros). Ps. S. Cor. Măgar sălbatic, colun. onănie, V. nanie. oncrop, V. uncrop. * ondoT, a -Tă, V. undulez. ondroc V. hondroc. * ondulez, V. undulez. * oneros, -oăsă f. (lat onerosus, d. onus, oneris, sarcina). GreCi, încărcat de cheltuieli: succesiune oneroasă. Titlu oneros, posesiune de care e legată o obligaţiune; a obfinea o moşie cu titlu oneros. Fig. GreCi, incomod: datorie oneroasă. Adv. fn mod oneros. * onerozităte f. (lat. onerdsitas, -ătis). Caracteru lucrului oneros. * onest, -ă adj. (lat. honestus). Plin de onestitate, cinstit, prob, virtuos: om onest, viafă onestă. Adv. Cu onestitate. * onestităte f. (d. onest şi suf. -itate, după fr. honneleti, d. honnete ; lat honestas -ătis, it. onesta). Calitatea de a fi onest. * onice n., pl. tot aşa (vgr. dnyx, onyhos [m.J. unghie şi [pin aluz. la transparenta ei ca a cornulifî] onice [V. cornallnă]; lat. onyx, dnychos [m.], onice, it. onice [f.] V. sard-onice). Min. Un fel de calcţdonie cu dungi paralele concentrice albe şi negre (soliman). V, cuarţ, agat. * unoăre f., pl. onorl (lat. honor [şi honosj, hondris. V. onor). Glorie, cinste, stimă care urmează virtutea şi talentu: a ajunge la mare onoare. Onestitate, probitate virtute: om de mare onoare. Consideratiune, stimă, reputaţiune, renume : a ataca onoarea cuiva. Distincfiune, demonstrafiune de respect: a acorda cuiva onoarea prezldenfei, Fig. Persoană, lucru de care eşti mlndru: a fi onoarea ţării. A face onoare familii!, ţării, a te distinge pin talente p. onoarea familiii, a ţârii. A face onoare unui ospăţ, a minca şi a bea mult la acest ospăţ- A face onoare cuvintului sau semnăturii tăie, a-ţi ţinea angajamentele. Cuvlnt de onoare, cu-vint pin care faci o promisiune (dai o asigurare) pe onoare. Cimpu de onoare, cimpu de bătălie. Punct de onare, lucru care atinge onoarea. Afacere de onoare, duel; damă de onoare, alipită serviciului unei suverane. Cavaler, domnişoară de onoare, care-i asistă pe miri la nuntă. Loc de onoare, Intr’o adunare, loc rezervat unei persoane pe care vrei s’o onorezi pintr’o distincfiune particulară (V. onorar, onorific). Legiunea de onoare, un ordin francez lnfinfat de Napoleon I la la 1802 pentru a recompensa serviciile militare şi civile. Pentru pl. n. onoruri, V. onor. * onomastic, -ă adj. (vgr. onomasti-kos. d. onomăzo, numesc, onoma, nume V. omonim). Relativ la numele proprii; vocabular onomastic. Al numelui propriii (de botez): Româniisărbează zilele onomastice. S. f Studiu numelor proprii. * onomatologie f. (vgr. onomatologia, a. ănoma, onomatos, nume, şi logos, cuvlnt). Ştiinfa numelor proprii. * onomatopeic, -ă adj. (d, onomatopeie)- Relativ la saCi format pin onomatopeie, imitativ: a cîrîi e un cuvint onomatopeic. Adv. Pin onomatopeie. * onomatopeie f., pl. ei (vgr. onoma-topoiia, d. onoma, ondmatos, nume, şi poiio, fac; lat onomatopoeia, it. -pea şi -pija. V. epo-, melo- şi prosopo-pele). Formarea unui cuvlnt după sunetu cu care izbeşte urechea (armonie initativă), cum face, de ex., vlntu ctnd vtjlie, flacăra clnd pilptle, steagu clnd filfiie, tfşa clnd scirţiie (care vin de la sunetele naturale vij, pil, fii, scirţ). Pin ext. Cuvlnt format pin armonie imitativă: vîj, pil, fii, scirţ is onomatopeisau imitative. * onor n., pl. uri (it. onore. V. onoare. P. formă, cp. cu amor, color, favor). In armată, saluturi, clntări din trompete, salve tn onoarea unui şef: a da onoru, a suna onoru la general. Pl. Funcţiuni Înalte, dfemnităţi: fl aspira la onoruri. Pompă, ceremonie: onoruri funebre. A face onorurile unei case, a primi oaspeţii cu politeţă. * onorăbil, -ă adj. (lat. konorabilii). Care face onoare: acţiune onorabilă. Demn de onoare, cinstit: persoană onorabilă. Titlu de onoare dat cuiva (mai mult ironic, ca şi www.dacoromanica.ro ONO stimabil. V. onorat): ta ascultă, onorabile domn saâ (mal des) numai onorabilei Adv. In mod onorabil: s'a retras onorabil, * onorabilitate f. (lat honorabilitas, -ătis). Calitatea de a fi onorabil: om de o onorabilitate perfectă. 1) onorar, -ă adj. (lat. honorarius). De onoare, onorific, care nu e efectiv, ci numai cu titlu (fără a funcţiona sau functiontnd fără leafă dacă există): prezident onorar, funcţiune onorară. Fost, dar păstrlnd Incă titlu: profesor onorar (V. emerit). Adv. In mod onorar: a funcţiona onorar. 2) onorar n, pl. e, şi (rar) -ârifl n. (lat. honorariumj. Remunaratiune acordată unui medic, unui avocat, uuui profesor particular saâ altora care exercită profesiuni libere. V. apuntament, leafă, salar, simbrie, cinste. * onorat, -ă adj. (lat. honoratus). Stimat, considerat, respectat: un suveran onorat de supuşii Iul. Titlu de politeţă dat cuiva (dar nu ironic ca onorabil une-ori, ci foarte serios): onorate domnule! * onorez v. tr. (lat. honoro, -ăre). Cinstesc, arăt cuiva consideraţiune şi respect: a-ţi onora părinţii, a onora virtutea. Fac onoare: oamenii mari onorează ţara lor, încrederea lui te onorează. Acord ca o distincţi u ne, ca o favoare: o onora o reuniune cu prezenţa ta. V. refl. Am onoare, mă simt onorat. * onorific, -ă adj. (lat honorificus, d. honor, ^noare, şi făcere, a face). Onorar, care face onoare pin persoana lui: membru onorific. Care procură onoruri (dar nu leafă): titlu onorific. Adv. In mod onorific: a funcţiona onorific. * ontogenie, -4 adj. (d. ontogenie). Relativ la ontogenie. Adv. Din punct de vedere ontogenie (Ca adv. şi -leamente). * ontogenie f. (vgr. on, dntoS, care este, care exista, şi -genle, greşit pus lld. -gonie din cozmo-gonie). Şt. nat. Dezvoltarea embrionului unei specii, adică viata de la fecundare plnă la naştere. — Sin cu embrio-genie. V. filogenie. * ontogenist, -ă s. Savant In ontogenie. * ontolog, -oăgă s. (d. ontologie). Savant In ontologie. * ontologic, -ă adj. (d. ontologie). Relativ la ontologie. Adv. Din punct de vedere ontologic (Ca adv. şi ontologicamente). * ontologie f. (ont- ca In onto-genie şi -logie ca In pale-onto-logie). Şt. nat. Ştiinţa vietăţilor In general. Fii. In metafizică, partea care se ocupă de esenţă, de cauza primordială a fiinţei. * 6nyx n., pl. uri. V. onlce. * oolit m. şi n., pl. e (vgr. odn, ou, şi lithos, peatră. V. aero- şi mono-lii, liturghie). Geol, Calcar compus din grăunte care seamănă a icre (ouă de peşte): oolitu (ine de formaţiunile jurasice. OPĂ * oolftic, -ă adj. (d. oolit). Geol. Format din oolit: teren oolitic. op n. (lat. Spus (est/, trebuie. Opus, 6-pens, operă, lucrare; it. uopo, log. obus, pv. ops, vfr. ues, sp. huebos. V. opt 1, opuscul). Vechi. E op, e spre op, e nevoie; e necesar: e op a ti gata. Azi. Neol. (pl. uri). Carte literară sau ştiinţifică. opa, interj, care arată scularea şi care se întrebuinţează In limba copiilor cind încep a vorbi. V. hop, hopa. 1) opac n„ pl. e (vsl. opako, înapoi. V. opacină). Munt. est. Scarmos, strapazan, bătu de care se fixează lopata luntrii. 2) opac, -ă adj. (bg. slrb. opak. îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc. 3) * opac, -ă adj. (lat opicus).Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut is opace. opăclnă f., pl. opăcini (vsl. opacina, pedică, adică „vtslă opritoare". V. opac 1 şi 2). Dun. (Munt. Mold.) Vtslă (lopată scurtă şi lată de mtnat ori de oprit luntrea) sau lopată (ramă) In general: a trage la opăcini. — La Teod. P. P, 310 şi 562 opăcî (deci sing. opacă), In gura unui lăutar. V. bobaî-că. * opacitate f. (lat. opăcitas, -ătis). Calitatea de a fi opac. opaiţ n„ pl. e (vest, est) şi opăiţă (est) f., pl. e (vsl. opaiect opaiţă, d. opanica, lighean, cupă, panica, cupă; bg. slrb. panica strachină, gamelă. Pare înrudit cu vgerm. panna, phannă, ngerm. pfanne, mlat. panna d. viat. pătina, tigaie). Hirb ori strachină tn care s’a pus seu şi un fitil şi care se mai întrebuinţează şi azi In loc de lampă pin satele izolate ori sărace. Fachie. — (Opaiţă). O plantă cariofilee (numită şi opaiţei, m,. pl. ei) cu flori albe (şi rar roşiatice) care se deschid seara (şi de aceia-i şi zice opaiţă!) şi răsplndesc un miros plăcut şi cu fructu capsular cu dinţi proeminenţi (melăndryum pratense ori lychnis vespertlna său diâica). — Şi v&paiţ (Olt), V. şterţ. * opăl n„ pl. e şi uri (lat. tipalus, vgr. opăllios; it. dpalo şi opăle). Min. O peatră Preţioasă (cuarţ) semitransparentă irizată de un alb lăptos. Există şi opal neirizat, alb, galben ori cenuşiu. * opalescânt, -ă adj. (d. opal cu term. din incand-escent, fosfor-escent). Opalin. * opalin, -ă adj. (d. opal cu suf. in)-Opalescent, ca opalu (lăptos şi irizat). opăcâsc v. tr. (vsl. strb. opactti, a face Pe dos, paciti, a Impedeca, a turbura, d, opak, pe dos; vsl. paky, din noi), opaky, înapoi [mişclnd], opako, din apoi. V. opac j şi 2, pacoste şi zi-păcesc). Vest. Impedec. stingheresc, importiqiez: dă-mi pace şi nu mă opăcil V. refl. ^Mă opresc, perd timpu : du-te şi nu te opăcil opăreălă f., pl. eli. Acţiunea dea opări. Rezultatu acestei acţiuni, rana produsă de ia. www.dacoromanica.ro opăresc v. tr, (vsl. o-pari(tşi po-parili, a opări, d. pariti, a opări cu abur, a afuma, d. para, fum, abur, miros de lucru ars. V. pară, plrlesc, părpălesc). Ating cu apă ferbinte (sau şi cu abur), pun In apă ferbinte: ceâiu i s’a vărsat pe mină şi l-a opărit, a opări ceiau (a pune In apă clocotită planta numită ceai). V. refl. Mă frig cu apă ferbinte. Mi se roşeşte pelea din cauza sudorii ferbinţi: mi s'a opărit plcloru'n cizmă. opărit, -ă adj. Udat cu apă clocotită: prune opărite. Fig. Confuz, ruşinat, surprins şi cu buzele unflate ■. auzind asia, el rămase opărit. * operant, -S adj. (lat dperans,-dntis). Care operează (lucrează, are efect): lege operantă. V. Inoperant. * operativ adj. Relativ la operaţiuni (militare): ordin operativ. 6pcină f., pl. f (ceh. obiln,hotar de ogor al unei comune, obiina, imaş comunal, d. vsl. oblsti, comun. V. opşte). Trans. Maram. Mold. Culme, creastă de deal ort organe, organ). Totalitatea organelor unui animal sau vegetal-.organizmu omenesc. Fig. Totalitatea părţilor unui lucru organizat: un organizm politic. * organoterapie f. (organ şi terapie ca’n opoterapie). Med. Opoterapie. * organtfn n., pl. uri (fr. organsin [d- sp. organsino, it -zinoj şi organdi, un fel de muselină, d. Urgandiş, un tlrg de mătase In China. Cp. şi cu urşinic). Un fel de plnză de bumbac foarte rară şi ţeapănă cu care se căptuşesc rochiile, mtnicile, gulerele ca să fie tari şi drepte. , * orgă î.,pl. î şi e (fr. orgile [m. la sing.] d. lat. orgamun, vgr. drganon, organ, istru" ment; it. sp. ârgano). Un fel de mare instru" ment muzical cu clape, care, clnd se des~ chid, dau drumu aerului dintr’un foaie I" nişte ţevi răsunătoare. Locuţunde e aşezată orga In biserică. Punct de orgă, repaus ma1 mult ori mai puţin lung care se face la o notă muzicală oare-care şi In timpu căruia partea clntătoare execută ceva după fanta-zie: punctu de orgă e indicat pin semunw?. — Biblia atribue lui Jubal invenţiunea orşii. Astăzi ia e întrebuinţată In biserica catolică şi protestantă şi ar fi bine să fie tn toate bisericile. V. flaşnetă. * orgiac, -ă adj. (vgr. orgiakâs, lat or-giacus). De orgie: petrecere orgiacă. De orgii, al oraţiilor ]Ui Bacu : furie orgiacă. * orgie f. (fr. orgie lat. ărgia, n. pl., d-vgr. tă ărgia, n. pl., sărbătorile lui Bacu. V-urgie). Petrecere desfrtntă. Pl. La cei vechi> sărbătorile lui Bacu. * oraollos, -oăsă adj. (fr. orgueilleux). Barb. Trufaş. * orgâliS n. (fr. orgueil, it orgoglio, cuv. germ.). Barb. Trufie. * orhestrâl) -ă adj. (fr. orchestral). De orhestră: muzică orhestrală. www.dacoromanica.ro * orhestraţlune f. (fr. orchestra/ion). Arta de a instrumenta o operă muzicala (instrumentatiune). Modu de combinatiune a pârtilor unei orhestre: orhestraţjunealui Meyerbeer e bogată şi sonoră. — Şi -âţle ţi -ăre. * orchestră f., pl. e (vgr. orhistra, d-orheomai, dansez; lat. it. orchestra:fr. oches-tre [f. plnă In sec. XVIII, apoi m.]). In vechiu teatru grecesc, locu dintre scenă şi spectatori, unde dansa coru, iar tn teatru de azi, locu unde şed muzicanţii, Intre scenă şi spectatori. Totalitatea acestor muzicanţi. Bandă de muzicanţi fără instrumente de suflat, ci numai cu instrumente cu coarde. (Barb. capelă). Fotoliît de orchestră, scaun din primu rlnd al stalului. V. fanfară, meterhanea şi tabulhana. * orchestrez v. tr. (fr. orchestrer). Combin p. orchestră diferitele părţi ale unei com-pozijiuni muzicale (instrumentez). orhidee, V. orchideîe. * orhltă f., pl. e (vgr. orhltis). Med. In-flamatiunea testiculelor. orî conj. (lat. * voles, cl. vis, vrei; * vo-les quid, ori-ce. V. oare şi verT. Cp. cu acar 3 şi vsl. vare sto, ori-ce). Sau: mercuru ori idrargiru, caliu ori potasiu, stibiu ori antimoniu. Disjunctiv: ori pe aci, ori pe acolo, tot aşa di departe e (V. aii). Cu Int. indefinit, In compozifiunea unor pron. şi adv.: ori-care, ori-cind, ori-ce, ori-cum, ori-unde. — Fals or, cum scriu unii, dar nu zice nimeni! * oribil, -ă adj. (lat. horribilis.-V. oroare şi oripilant). Groaznic, care inspiră oroare; crimă oribilă. Timp oribil, foarte rău. Ger oribil, mare ger. Poezii oribile, foarte proaste. Adv. In mod oribil: a picta oribil. 6rT-câre pron. indefinit (ori şi care. Are două accente In acelaşi timp, şi de aceia s'ar putea scrie foarte bine fără trăsătură de unire.- ori care, ca şi ori cine, ori cind, ori cum, ori unde). Nu importă care. — Se zice şi ori-şi-care. drT-cînd adv. indefinit (ori şi cind. P. accent, vezi la ori-care). Nu importă etnd.— Şi orT-şl-cînd. drT-cine, drî-ce pron. indefinit (ori şi cine, ori şi ce. P. accent, vezi la ori-care). Nu importă cine, nu importă ce. — Şi orî-şl-cine, orî-şi-ce. 6rT-cît, -ă pron. indefinit (ori şi cit. P. accent, vezi la ori-care). Nu importă ctt: taie ori-ctte lemne vrei. Adv. Taie ori-cît. De orî-cîte orî sau (mai des) orT de cite orî, nu importă de ctte ori. — Şi orî-şl-cît. drT-cum adv. indefinit (ori şi cum. P. acc. vezi la ori-care). Nu importă cum-—Se zice şi ori-şi-cum. brie şi h6rle f. (cp. cu lat horia, luntre de pescar, şi turc. oria, pătrat [la cărţile de ioc], cum cam e şi forma oriii). Munt. Mold. Plasă mai mare (lungă de vre-o 6 metri şi lată de 5) pe care o poartă dor oameni din din două luntri (Poate fi întinsă şi pe două prăjini care se deschid ca un foarfece şi se poartă pe fundu apei de un singur om dintr’o luntre). V. năvod. * orient n., pl. e şi uri (lat. driens, -entis, d. oriri, a răsări. V. origine). Răsărit, est, punctu cerului de unde soarele se înaltă la orizont: corabia înainta spre orient. Levant, ţările situate la răsăritu mării Mediterane (peninsula Balcanică, Anatolia, Siria, Egiptu, Arabia, Persia, Armenia, sudu Rusiii): o călătorie in Orimt. Extremii Orient, China, [aponia, Indochina. Marele Orient, loja centrală a masonilor. Chestiunea Orientului, lupta care txista Intre statele Europei p. ocuparea Constantinopolului dacă Turcia s'ar fi prăbuşit. V. occident. * oriental, -ă adj. (lat orientalis). Răsăritean, estic, de la orient: longitudine orientală. Din Orient, din ţările Orientului: popoarele orientale. Limbi orientale, limbi moarte sau vil din Asia. Subst Locuitor din Orient Fig. Om tembel: măi, da oriental mai eştiI Adv. Ca orientalii: imbricat oriental. * orientalist, -â s. şi adj. Care se dedă studiului limbilor orientale: Eăgemu Burnouf a fost un orientalist de valoare. Pictor de scene orientale. * orientaiizm. n., pl. e (d. oriental). Studiu limbilor, istorii!, obiceiurilor popoarelor din Orient Qustu lucrurilor din Orient Fig. Purtare de oriental, tembellc. * orlentaţiunef.(fr orienta/ion/Acţiunea dea sau dea te orienta: orientarea e uşoară pin ajutoru busolei. Poziţiunea unui obiect faţă de punctele cardinale. Mar. Dispozifi-unea plnzelor ca să primească bine vintu.— Şi -ăţie, dar mai des -ăre. orientez v. tr. (fr. orienter). Aşez un lucru după poziţiunea pe care trebuie s'o aibă fată de orient şi de celelalte puncte cardinale: a orienta o biserică. Mar. Aşez Pinzele ca să le izbească bine vintu. Fig. îndrept, dirijez: a orienta un copil spre ştiin(ă. V. refl. Recunosc orientu, ştiu încotro să merg: tn acest oraş te orientezi uşor, Fig. Recunosc situaţiunea, ştiu ce să fac: in mijlocu unei revoluţiuni, e grei si te orientezi. V. dezorientez. oriâr m. (d. orie). Pescar care pescuieşte cu oria. — Şi ho-. * orlficiO n. (lat. orificium, d. os, oris, gură, deschizătură, şi facere, a face. V. arti-, edi-, o- şi sacrl-ficlQ). Deschizătură, gură, gaură la o teavă, la un organ ş. a. * original, -ă adj. (lat. originalis). De la origine, primitiv: izvoarele originale ale istoriii. Care n'a fost imitat după altu, ci e scos din propria ta minte: cugetare originală, tabloă original. Care scrie, care compune cum n’au mai scris (n’au mai compus) alţii plnă atunci: scriitor, pictor original. Singular, straniu, cxcentric, bizar, ciudat, ca la neoameni: caracter original. Păcatu www.dacoromanica.ro original (sau originar), păcat* de care, după credinţa creştinească, s’au făcut vinovaţi tofl oamenii pin persoana iul Adam. S. ni. şi f. Persoană excentrică. S. n., pl. e şi uri. Manuscript, text, carte după care s’a făcut o copie sau o traducere: originalii unei poezii, unui tratat. Operă de artâ după care s’a tăcut o imitafiune sau persoană al cărei portret s’a făcut: portret care nu seamănă cu originalu (V. izvod). Adv. Chear de la origine: contract original vifiat. In original, tn textu original, tn opera de artă originală: am citit Iliada in original, am văzut acest tablou in original la Luvru. * originalitate f. (d. original; fr. ori-ginalile). Caracteru de a fi original. Excentricitate, bizarerie. Purtare de om original. * originar, -ă adj. (lat. originarius). Care se trage din, care are originea In: tu-tunu, popuşolu şi cartofii is originari din America. Original, inâscut, din naştere: defect originar. Care exista la origine, primitiv: starea originară a limbilor. Adv. La origine, la început: oamenii n'au fost originar mai buni de cit astăzi. * origine f. (lat. origo, -iginis. d. ’oriri, a răsări. V. orient). început: originea lumii, originea speciilor. Etimologie: originea unul cuvint. Cauză iniţială: befia e originea multor nenorociri. Provenienţă: progenitură de origine romană (Em.), modă de origine franceză. La origine, originar, la început. — Şi origină şi (după fr. origine) origină. V. obîrşle şi purces. orlâşY m. pl. V. urioc. * oripilant, »ă adj. (fr. horripilant, d. horripiler, a face pe cineva să i se zblrleas-că păru de groază, d. lat. horripilo, -ăre, a ti se zbirii păru de groază, d. horriscere, a se înfiora, şi pilus, păr. V. oribil şi păr 1). Fam. Care-fi zblrleste păru de groază: manualele didactice ale unor .pedagogi* is in adevăr oripilante. Adv. In mod oripilant: a scrie oripilant. drY-unde adv. indefinit (ori şi unde. P. accent, vezi la orl-care). Nu importă unde, unde ar fi. — Şi ori-şi-unde. * orizont n., pl. uri (vgr. ‘orizon, 'ori-zontos, d. ’orizo, mărginesc, limitez, care vine d. ‘6ros, hotar. V. afurisesc, oropsesc, aorist, ursesc, enorie). Mare cerc care taie sfera tn două părţi egale (una numită emisfera superior, şi alta emisfera inferior) şi care are ca poli zenitu şi na-diru. Locu unde se termină vederea noastră, unde pămlntu pare că se uneşte cu ceru: o corabie se arătă la orizont. Plan perpendicular verticalei. Fig. întinderea unei acţiunij unei activităţi oare-care: orizontu spiritului se lărgeşte cu instrucţiunea. Perspectiva viitorului: orizontu politic. Pict. Fondu cerului unul tablou: orizonturile lut Chintreuil ts admirabile. * orizontal, -â adj. (fr. horizontal). Paralel orizontului, ca suprafaţa apelor line: plan orizontal. Perpendicular unei direcţiuni care reprezenta convenţional verticala: a scrie in rinduri orizontale. Adv. In mod orizontal. ormd n,, pl. uri (vsl. urendu, rtnduială, d. rendu, rlnd, ordine, grad, linie, soartă, natură; orondiie, ispravă. V. rînd). Vesi. Rar. Ursită, destin, soartă, noroc, orlnduială a soartei. Persoană destinată de soartă (sof, so(ie): tu eşti orindu mieii. orîndâr m. (d. orindă 2; şi rut. orendăr). Nord. Circiumă de sat. orindâtor m. (rut. orendător, rus. pot. slrb. ar-, d. mlat arrendător, -dris). Vechi. Rar. Arendaş. 1) orindă f., pl. e şi zi (ca şi ortnd saii d. orinduiesc). Vest. Orlnd, soartă. Ortndu-ială, obicei, regulă. 2) orindă f., pl. e şi zi (rut. orindă, rus. arenda. V. arendă). Nord. Arendă: moşie dată (sau luată) in orindă. Circiumă la sat. ortnd ărie f. Nord. Luarea tn orindă (arendă). orînduTâlă f., pl. leii. (d. orinduiesc). Acţiunea d^ a ortndui. Ordine, rtnduială: in. tara asta e mare orindulală. orînduîesc şi (vechi) -dese V. tr. (vsl. urenditi). Rlndulesc, dispun, hotărăsc, fixez, stabilesc: cum a orinduit Dumnezeii, aşa să fie I Aşez, rtndulesc, puntn ordine:guvernu a orinduit lucrurile aşa. Numesc, pun tntr’o funcţiune; l-au orinduit domn. □ rlişte f. (cp. cu vsl. * orliste, „loc pustiu pe unde trăiesc pajurile", d. orelu, pajură. V. arol. Cp. Şi cu vsl. orati, a ara), Ctmp sterp, plrloagă, ctmp nelucrat (CL. 1922 367). Casă pustie şi ruinată. V. hardughie. * ornament n., pl.e (lat. ornamentum). Podoabă, lucru care ornează, care tnfrumn-setează. Formă de stil care serveşte la înfrumuseţarea vorbirii. * ornamentai, -ă adj. (fr. ornemental). Relativ la ornamente:stilu ornamental.Care serveşte sau poate servi ca ornament: plante ornamentale. * ornamentaţiune f. (fr. ornement a-tion). Arta de a dispune ornamentale: orna-mentafiunea ordinului doric e severă. — Şi -âţie şi -âre. * ornamentez v. tr. (fr. ornementer). Ornez, pun ornamente. * ornamentist ra. (d. ornament). Lucrător care face ornamente. * ornez v. tr. (lat. ornare, a orna). împodobesc, înfrumuseţez, decorez: a orna un parc cu stătue. Fig. Ilustrez, fac glorios ori amabil: virtuţile ornează sufletu. 6rnic, V. ceasornic. * ornitoldg, -oâgă s. (vgr. ornitholă-gos, d. drnis, drnithos, pasăre, şi logos, cu-vtnt). Savant tn ornitologie. * ornitologic) -ă adj. (d. ornitologii)' De ornitologie. ornitologie f. (d. ornitoiog). Acea parte a zoologii! care tratează despre păsări. www.dacoromanica.ro * ornitorinc ni. (vgr. omis, drmtlios, pasăre, şi rjghos, cioc, plisc). Zool. Un mamifer monotrem australian cu botu ca de ra(ă şl cu membrană de înotat ia degete. * oroare {., pl. ori (lat. horror; fr. hor-reur, it. orrore. V. oribil, urdoare). Groază, tnfiorare, mare frică: a te îngălbeni de oroare. Repulsiune violentă: a avea oroare de rău. Grozăvie, caracteru de a fi grozav: oroarea unul incendiu. Faptă grozava : ce oroare I * orografie, -ă adj. (d. orografie). Relativ la orografie: hartă orografică. * orografie f. (vgr. oros, munte şi grafie). Descrierea (studiu munţilor): orografia Daciii. * orologerie f. (d. orologiu, după fr. horlogerie). Rar. Ceasornicărie (ştiinţa, industria, fabrica sau prăvălia). * orolâglB n. (vgr. ‘oroldgion d. '6ra, oră. şi l(go, zic: lat. horoldgium, it oroldgio, fr-horloţe, sp. reloj). Rar. Mare ceasornic de edificiu. V. ceaslov. oropsesc v. tr. (din * oripsesc, d. ngr-orizo, aor. ârisa şi dripsa, mărginesc, separ. V. orizont). Nu mai iubesc, urgisesc: a oropsi un copil. — Şi hor- (est). V. diz-graţlez. * oroscâp n., pl. oape (vgr. uorosk6pos> d,‘dra, oră, şi stop(o, privesc: lat. horosco-pus. V. episcop). Observatiune pe care un astrolog o făcea despre starea cerului şi stelelor In ora naşterii unui copil pretinzlnd că-i va prezice viitoru. * orpiment, V. auriplgment. orşăf şi orşăv, V. hoşav. orşlnic, V. urşinic. ort m. (sas. ort, sfert de monetă,- ung. pol. rut. ort). Vechi, Un sfert dc lefl, adică zcce parale (ceia ce diferea după cum erau leii turceşti ori nemţeşti): la 1715 un ort valora in Moldova o vadră de vin (lorga, Negoţ. 221). Azi. Fam. A da ortu popii, a murii Trans. Arg. Legătură de 25 de fuioare (un sfert de sută) ori de 25 de păstrăvi. V. mangîr. ortâ f. (turc. oria). Vechi. Regiment de ieniceri. Ceată de ostaşi pămlnteni supt Fanarioţi. Azi. Iron. Ceată, clasă, tagmă. V. cârdăşie. ortăc m. (turc. [de unde şi] slrb. bg. or-tak). Iron. Tovarăş, asociat. — In Ban. şi Trans. (d. slrb.) fără ironie. ortăc£sc (mă) v, refl. Ban. Mă întovărăşesc. ortăcfe f. Ban. Tovărăşie. * ortânsle f. (d. numele latin Hortensia, pe care-1 purta soţia ceasornicarului Lepau-te [f 1788], tn onoarea căreia a fost numită această plantă). Bot. Un copăcel din familia saxifragelor (numit şi trandafir de Japonia), cultivat p. frumoasele lui flori. * orticol, -ă adj. (lat. horticola, grădinar. V. agrl-col). Relativ la cultura grădinilor: ştiinţa orticolă. — Ob. hart-. * ortlcultor, -oare s. (lat.hortus,grădina, şi cultor, cultivator). Cultivator de grădini, de flori. — Mai des hort-. * orticultură f., pl. I (lat hortus, grădina, şi cultura, cultură, după agri-cultură). Arta de a cultiva grădinile, florile: orticut-tura e foarte dezvoltată In Olanda. — Mai des hort-. * ortodox, -ă adj., pl. in. cşl (vgr. or-thodoxos, d. orthds, drept, şi dâxa, opiniune. V. extero-dox, dogmă). Conform opi-niunii religioase considerate ca adevărate: doctrină ortodoxă. Conform opiniunii religioase greco- orientale (tn opoz. cu catolic, protestant)-, biserica ortodoxă (V. pravoslavnic). Fig. Conform adevăratelor principii In morală, literatură ş. a. Subst. Cel ce şe tine de ortodoxie, drept credincios. Adv. In mod ortodox, — Creştinii ortodocşi au tnce-put a nu mai recunoaşte autoritatea papii la 858 supt patriarhu f'otiu din Constantinopol. Schizma deplină s’a făcut la 1054. La 1700 o parte din Românii din Transilvania (uniţii) s'au supus din noii papii (şi bine au făcut!) admittnd existenta purgatoriului, dar păs-trlndu-şi formele exterioare ale cultului oriental şi limba românească In oficifi tn locu latinei. * ortodoxie f. (vgr. orthodoxia). Calitatea de a fi ortodox, pravoslavie. Retigiunea greco-orientală (fn opoz.* cu catolicizmj. — Şi ortodozizm n. * ortoepic, -ă adj.(d. ortoepie). Relativ la ortoepie. Adv. Din punct de vedere ortoepic. * ortoepie f. (vgr. orthoipeia, d. orthds, drept, şi (pos, cuvtnt; it. ortoepta. V- epo-pete). Prununfare corectă: e un vifiu de ortoepie a zice abondent In lot de a-bundant. * ortogrâfic, -â adj. (vgr. orthds, drept, şi grafic). Relativ la ortografie: dicţionar ortografic. Adv. Din punct de vedere ortografic. * ortografie f. (vgr. orthographia, d. orthds, drept, şi grăpho, scriu. V. grafie). Modu de a scrie cuvintele corect. * ortoţjraflez v. tr. (fr. orthographier). Barb. Scriu cuvintele după ortografia lor: a ortografia rău un cuvint. ortomân, V. Tortoman. * ortopedic, -ă adj. (d. ortopedie). De ortopedie: aparat ortopedic. * ortopedie f. (vgr. orthds, drept şl pais, paidăs, copil). Arta de a îndrepta şi preveni diformităţile corpului. * ortopedist, -ă s. şi adj. (d. ortopedie). Medic care practică ortopedia. * ortoptâr, -ă adj. (vgr. orthds, drept, ţi pterdn, aripă). Zool. Care are aripele anterioare încrucişate una peste alta, iar pe cele posterioare plecate In direcţiunea lungimii. S. n., pl. e. Insect care are aripile aşa, ca: lăcusta. www.dacoromanica.ro * ortoză f.; pl. e (vgr. drthosls, ridicare drept In sus,din cauza modulul de cristalizare al ortozel) şi ortoclâză f., pl.e (vgr. orthâs, drept, şi klăsis, frlngere, spargere). Afin. Un feldspat potasic, silicat de alumi-nifl şi potasia (Kî Aii Siie Om) cristalizat In unghi drept. orz n., pl. uri şi oarze (lat. hârdeum, it. orzo, pv. ordi, fr. vpg. orge). O plantă gra-minee (hordeum vulgare/. Grăuntele acestei plante; dă orz calului! A strica orzu pe gişte. V. gîscă. — La popoarele nordice, orzu ţine locu griului şi serveşte la făcut pine. Mal spre sud, el serveşte şi ca nutreţ cailor. Arpacafu e orz decorticat, iar grisa e orz sfărămat Tot din orz se prepară şi malfu, care serveşte la făcut bere. orzâr m. (d. orz). Negustor de orz. S. n„ pl. e. Hambar de orz. orzişâr n. (d. orz). Pastă de făină tăiată In formă de boabe de orz şi lntrebuin> tată In supă ca şi macaroanele. orzoăfcă (oal o silabă), f., pl. e (d. orz). Un fel de orz cu boabe mai mari şi cu doâă rlnduri de boabe In spic. os n., pl. oase (lat. dssum, cl. os, ossis, vgr. ostion, ser. asthi, asthan; it pg. osso, fiv. fr. cat. os, sp. hueso). Materie dură care ormează scheletu omului şi celor-lalte vertebrate; dln(ii is tot oase. tn carne şi oase, In persoană, In realitate. Plnă tn măduva oaselor, adine, foarte; a fi ud pină la oase, a fi cuprins de frică pină in oase. tn capu oaselor, şezlnd; mă ridic tn capa oaselor ChN. I, 163) A fi numai pelea şi oasele, a i foarte slab. A da cuiva un os de ros, a-i da o ocupaţjune din care să trăiască (şi să tacă); dafi-tun os casă tacă! A muia cuiva oasele, a-l bate răa. Os mort, un fel de bubă la încheieturi. Osu Iepurelui, dtrmotin. V. cîolan, fildeş. osană interj, (ngr. şi vgr. osannă, d. ebr. h6$i'a-na, „salvează [-ne] acum", refrenu unui imn religios la Jidani; lat. hosanna, vsl. osănna). Strigăt de aclamafiune la vechii Jidani; Osana I Bine este cuvlntat cel ce vine intru numele Domnului! S. f. Strigăt de a-clamaţiune, de bucurie; l-au primit cu osanale. * osatură f., pl. i (fr. ossature, it. ossa-tura). Ordinea şi pozifiunea oaselor unui corp, schelet. Piesele principale care susţin ceva; osatura unui pod şi (fig.) a unei drame. V. schelet. * osăminte n., pl. (lat. ossamenta n. pl.). Oase rămase din scheletele oamenilor saa animalelor: osăminte din timpurile preistorice. — Greşit scris oseminte (fr. os-sements). oschigă, V. ofslgă. * oscllatdrlQ, -le adj. (lat ştiinţific oscillatorius). Care e de natura oscilaţiunii: mişcare oscilatorie. * oscllaţiune f. (Iat. oscillătio, -dnis). Acţiunea de a oscila (de a se legăna, de a «e mişca alternativ In coace şi la colo), cum lace un pendul care se mişca, ramurile bă' tute de vint ş. a. Fig. Fluctuatiune, schimbare: oscilafiunile valorilor la bursă. — Şi -âţie şi -ăre. * oscilez v. intr. (lat. oscIIIor, -ări şi -illo, -ăre, d. oscillum, mască [a lui Saturn ori Bacu] pe care Romanii o splnzurau de copaci ori de casă şi care se legăna de vint). Fac oscilafiuni, mă iegăn: pendulu oscilează. Fig. Mă Iegăn cu glndu, şovăiesc: a oscila tntre două hotăriri. oscîrbesc, V. scîrbesc. * osculatdr, -oăre adj. (lat. osculător, -dris, d. âscuior, -ări, a săruta). Geom. Care are un contact de ordin superior cu un punct al unei curbe ori suprafeţe: curbă, suprafaţă osculatoare. * osculaţiune f. (lat. osculătio, -ânis, acţiunea de a săruta). Geom. Contact de ordin superior al unei curbe ori suprafeţe In-tr’un punct al altei curbe ori suprafeţe. — Şi -ăţie. oseb£sC| V. deosebesc. * oseină f. (d. lat os, ossis, os) şi os-teină f. (d. vgr. ostion). Şt. nat. Substanţa care formează ţesătura celulară a pelii şi cartilaginilor. * osemfntef V. osăminte. os£sc v. tr. P. P. Osific, osfeştănie» V. sfeştanie. ' osfeştuTgsc v. tr. (vsl.osventiti, -enston după pronunţarea bg.). Vechi. Sfinţesc, stropesc cu agheazmă (inaugurez) un local, osfic—) V. oftic-, osfig&f V. ofsigă. osfinteălă f., pl. eli. Vechi. Asistentă, ajutor. osfintâsc v. intr. (vsl. *o-su-vietovati supt infl. lui osfinfesc? V. sfat). Vechi. Asist, ajut: a vsfinti cuiva. osfinţgsc, V. sfinţesc. osfinţief V. sfinţie. osiăc m., pl. eci (d. osie ?). Olt. Ciolpan, copac uscat: la valea cu osiacu şi-a mutat neică conacu (CL. 1922, 367). Fig. Slab ca un osiac. * osiănici -ă adj. Care are caracteru poeziilor lui Ossian, un bard legendar scoţian din seculu III. osfe f. (vsl. rus. ostl slrb. bg. ceh. os. V. axă). Axă, fus In prejuru căruia se Invlr-teşte o roată, un glob. * osific, a -â v. tr. (d. Iat. os, ossis, os, şi -fie din petri-fic). Prefac In os, vorbind de membrane şi cartilagini. * osificaţiune f. (d. osific). Acţiunea de a osifica. — Şi -ăţief dar ob. -ăre. osigăf V. ofsigă. osişdr şi osuştir n., pl. oare. Os mic. Os dela chişifa calului. 58 www.dacoromanica.ro ostndă f., pl. e (vsl. osondu, slrb. osuda). 1. Ostndire, condamnare. A-(i lua osinda, a primi pedeapsa, a suferi lovitura, a se hotărî cu tine. A-ti fi împlinit serviciu (de mulţi ani). 2. Pedeapsă divină. 3. Olt. Iazmă. ostndesc v. tr. (vsl. osondili, a condamna, d. sondili, a judeca; strb. osuditi, rus. osu-diti. V. răs&jduTesc). Condamn. oslndfti -ă adj. şi s. Condamnat: un ostndit. osinză f., pl. e (lat. * oxungia [vgr. axvg-gionj, tld. axungia, grăsime de porc). Grăsimea din ăuntru porcului. V. slănină şi bleaz. osirdie şi (vecbi) usirdie f. (vsl. u-srudiie, osirdie, d. stieda, mijloc, srudice, inimă [got. hairtâ, germ. herz, lat cor, c6r-dis, vgr. kardta, inimă]; rus. usirdie. V. mllostrdie, sîrg). Rar azi. Inimoşie, ardoare, zel, vioiciune la muncă. ostrdlâsi -oăsă adj. Vechi. Harnic, asidua. osirdnlc, -& adj. (vsl. usrudinu). Vechi. Harnic, asidua. ostrduTesc (mă) v. refl. (d. osirdie). Mă slrguiesc. — Şi osfrguTesc. * osmlif n. (d. vgr. osmi. miros, din cauza mirosului particular al unui oxid al său. V. Izmă). Chim. Un metal bivalent care se află In mineralele de platină. Are o greutate atomică de 199. osmoqlâsnic n., pl. e (vsl. osimoglas-niku, d. osimi, opt, şi glasu, glas). Vechi. Octoih. * osmoză f., pl. e (vgr. osmâs, împingere). Fiz. Fenomen In care două lichide separate printr’un părete poros Îşi transmit unu altuia părţi din ele, adică se amestecă puţin. V. endo- şi ex-osmoză, osâs, -oăsă adj. (d. os; lat.ossuosus). Care e de natura osului: substanţă osoasă). Ciolănos, care are oase mari: fată osoasă. ospătărie f. (d. ospătez). Restaurant, locandă, birt Vechi. Ospitalitate. ospătez şi (Mold. sud) -etezj a-â v. tr. (\&i.hospitor,-driprimesc ospitalitate, şi *-ăre, sp. pg.hospedar,a primi In gazdă).Primesc In casă ca să doarmă (Rar). Dau mlncare bunâ, daa prlnz: boieru ii ospătă pebietiidrumeţi. V. intr. Mănlnc bine: drumeţii, după ce ospătară, plecară. — Vechi şi usp-, ospăţ n., pl. eţe (lat. hâspitium, ospitalitate V. osplcld). Banchet, prlnz ori cină bogată şi veselă. — Vechi şi uspăţ. ospenie, V. uspenie. ospetez, V. ospătez, ospeţie f. Ospătare (primire de oaspeţi). Calitatea de oaspete. V. musaflrlic. ospeţime f. P. P. Mulţime de oaspeţi. * ospiclQ n. (fr. hospice, d. lat. hospi-tium; it. ospizio. V. oaspete, oteli spital). Otel gratuit saa foarte ieftin ţinut de călugări saa de alţi oameni miloşi: ospiciu de pe muntele Sfinlu Bernard. Azil, stabi-ment de adapost p. orfani, bătrtni, infirmi, văduve. * ospitalieri -ă adj. (fr. hospitalier). Primitor, care primeşte cu bucurie oaspeţi: popor ospitrlier. Făcut p. ospitalitate: azil ospitalier. Subst. Membru al unei congre-gaţiuni religioase care dă ospitalitate drumeţilor şi bolnavilor: un ospitalier. Adj. Un călugăr ospitalier. Adv. Cu ospitalitate: a primi ospitalier pe cineva. * ospitalitate f. (fr. hospitaliti, d. lat hospitălitas, -ătis. V. ospitalieri oas- fiete). Bună voinţa de a primi pe cineva n casă (ca să doarmă ori numai să se odihnească) şi de a-1 ospăta gratis. ostâfcă f., pl. e (rus. otstăvka, dimisi-une, congediu, d. otstavdti, otstdti, a te retrage, din acelaşi răd. cu ostenesc). Vechi. Retragere din armată, ostaş m. (d. oaste). Rar azi. Oştean, soldat, militar. — Fem. vechi ostăşoaTe [pl. tot aşa], nevastă de soldat. * ostatic, -ăs.(it. ostdtico, ostaggio şi statico, vfr. ostage, nfr. otage, d. lat pop. * obsiddticus, cl. obsidatus, acţiunea de a da ostatici saa de a fi dat ca ostatic, care vine d. obses, dbsidis, ostatic, de unde, după hos-pes, hdspitis, oaspete, s’a făcut dbses, * 6b-sitis, de unde * obsitdticus, apoi it. ostatico). Amanet, zălog care consistă dintr’o persoană dată ca garanţie că un tratat va fi executat. 1) ostăşesc, -eâscă adj. (d. ostaş). De ostaş, militar. 2) ostăşesc v.intr. (d. ostaş). Funcţionez ca ostaş. ostăşeşte adv. (d. ostăşesc adj.). Ca ostaşii. ostdşie f. (d. ostaş). Meseria de ostaş, militărie. ostăşime f. Mare număr de ostaşi, totalitatea ostaşilor. osteTesci -Tii, V. ostoTa. * osteinăi V. oselnă. * osteită f., pl. e (d. vgr. osiion, os)-Med. Inflamaţiunea ţesutului osos. osteneală f., pl. eli şi (vechi) ele. Starea celui ostenit, oboseală: nu mal pot merge de osteneală. Dificultate, greutate, muncă: după (saa cu) multă osteneală (saa osteneli), am reuşit. A-ţi da osteneală să (fr. se don-ner la peine de), a te sili să (faci cevs). ostenesc v. intr. (din mal vechiu uste-nesc, d. vsl. ustaniti sen, a se pune, a se aşeza. V. ostoTesc). Obosesc, perd puterea: de mult ce am mers, am ostenit. V.tr. Obosesc, te fac să perzi puterea: lasăcalu’n pas (saii la pas) ca să nu-l osteneşti degeaba. V. refl. Mă silesc din grea: mult m’am ostenit pin’am ajuns. V. odihnesc. ostenicTos, -oăsă adj.Ostenitor, care cauzează osteneală: muncă osienicioasă. osteninţă f., pl. e. Vechi. Osteneală, www.dacoromanica.ro ostenliorf -oâre adj. Care te osteneşte : drum, discurs ostenitor. Care s’a os-nit, care a muncit p. ceva: ostenitorii bisericii. ostenitură f., pl. I. Vechi. Osteneală, încordare, silinţă: după suduroaseleostenituri (Cant.). * ostensibil, -ăadj. (fr. ostensible, cuv. de formaţiune greşită In locu vechiului os-tensif). Rău zis lld. ostentativ. * ostentativ, -ă adj. (format d. lat. ostentatus, arătat, d. ostentare, a tot arăta, frecuentativu d. ostindere, a arăta. V. tind). Făcut cu ostentafiune, demonstrativ: plecare ostentativă. Adv. Cu ostentatiune: a pleca ostentativ. * ostentaţ,unef. (lat. ostentdtio,-dnis)-Demonstraţiune, acţiunea de a arăta cu mln-drie că posezi ceva, că nu te temi: a arătă cu ostentafiune, a face ostentafiune din avere. — Şi âţie. * osteologic f. (vgr. osteologia, d. os-Uon, os, şi -logie). Acea parte a anatomiil care tratează despre oase. 1) 6stie f. (rus. dstie, ostf, vlrf. de împuns, ghimpe, vsl. osti, osie; slrb. osti [f. pl.], trident, furcă, osina, osje, mustaţa spicului). Furcă de ucis peştii In apă, numită şi sanddlă. 2) * âstie f. (lat. hostia). Victimă mică (oaie, capră, porc) sacrificată la Romani. Azi, la catolici, azimă pe care preutu o sfinţeşte la liturghie. ostiăz, V. ostoTesc. * ostil, -ă adj. (lat. hostilis, d. hostis, duşman. V.oaspete, oaste). Duşmănesc, duşmănos. Adv. Duşmăneşte. * ostilitâte f. (lat. hostllttas, -ătis). Duşmănie. Acţiune duşmănească. A începe, a înceta ostilităţile, a tncepe, a înceta războiu. ostimpăsc v. intr. (mai vechi otst- d-vsl. otu-stompiti. V. stîmpesc).L.V. Şo-văiesc, cedez, slăbesc, mă depărtez: nu os-tlmpi de mere (Ps. S. 21, 12), nu te depărta de mine. ostoT n„ pl. inuz. oaie saâ uri. Vest. Potolire, alinare. ostoTesc v. tr. (vsl. ustoiati, a sta us-tativi, a opri [staviti, stati-stanon, a se opriy, ustati-ustanon, a sta, a rămfnea, ustanitisen, a se pune, a se aşeza; rus. ustdti, ustavati, a osteni [intr.]. V. pre- şi prl-stoTesc, ostenesc, postată, stavă, stavilă, stăvesc). Rar. azi. Alin, potolesc: speriate de ţipetele el, li ieşiră înainte ostoind-o (Rebr. 145), a ostoi durerea. V. refl. îl rugă să se ostolască (Rebr. 167); vlntu, durerea s'a ostoit. V. intr. Mă potolesc: vintu, durerea a ostoit. - Şi osteTesc, ostoTez, osteTez, ostlez (Munt.). Mai vechi ust-. V. ogoTesc, oteşesc, contenesc, încetez, staO, tinchesc. ostrăc n., pl. e (ngr. dstrakon, [ţest, troacă, coajă], scoică. V. ostracizm, strachină, stridie). Vechi. HIrburi, grămadă de hlrburi. * ostracită f, 1)1. e (d. vgr. dstrakon, stridie. V. ostracizm). Geol. Stridie f<5silâ. * ostracizm n. (vgr. ostrakismds, d. ds-trakon, ţest, troacă, coajă, scoică, [după obi-ceiu de a vota scriind pe o scoica], V. os-trac). La vechii Greci, judecată pin care poporu, pin vot universal, exila pe zece ani un cetăţean care părea periculos libertăţii publice. Fig. Excludere, proscriptiune. — Obiceiu ostracizmului exista mai ales la Atena şi a fost stabilit după căderea luiPi-sistrate şi a celor doi fii ai lui. Aşa au fost exilaţi succesiv Miltiade, Temistocle, Aristi-de, Cimone. Această pedeapsă nu era infamantă şi nu atrăgea confiscarea averii. * ostreicultură f., pl. i (lat. dstreum, dstrea [vgr. dstreonj, stridie, şi cultură. V. ostracizm). Cultura stridiilor: ostreicul-tura înfloreşte', pe coasta franceză'a Atlanticului. ostreţ n., pl. e (vsl. * ostrici,'d.' ostră, ascuţit; bg.^osfrec, tăiş; slrb. ostrica şi os-trica, ascuţiş, vlrf. Par, parmac, stilp: casă de ostrefe. Stachet, gratie de lemn: gard de ostrefe. Leasă.ţlngrâditură de ţinut viu peştele prins (obişnuit şi la pl.): dai cu plasa la ostret (Zanf. Miriţă, 16). Pl. Coaste de vită tăiată. Cocleţii iţelor. V.'parcan, zăbrea, juvelnic. ostropăţ (est) n., pl. eţe şi ă/uri, şi os-tropTel (vest) n, pl. e (vsl. *oslropici, d. ostră, ascuţit,aspru, acru; slrb. ostika, oţet). Mlncare de pui cu sos de oţet, usturoi şi făină. ostrâv n., pl. oave (vsl. bg. ostrovu, insulă, d. struia, curent; slrb. ostrov, ostrovo, rus. dstrov). Insulă, scruntar. — Şi ‘ostrov, pl. dstrove (Vechi. Azi Olt.), ostroveân, -că s., pl.eni, ence. Insular. *, osuarlu n.(lat ossuarium). Locu unde se adună oasele Intr’un cimitir (gropniţă) ori Intr’un clmp de bătălie, osuşor, V.oslşor. oşaf, V. hoşav. oştâblă f., pl. e (ung. ostăbla). Vechi. (Barac). Damier. oştean m., pl. eni (d. oaste). Rar azi. Ostaş, soldat. 6şten£sc, -eăscă adj. Vechi. Militar, soldăţesc. oşteneşte adv. Vechi. Milităreşte, sol-dăţeşte. oştenie f. (d. oştean). Vechi. Militărie. oştesc v. tr. (d. oaste). Vechi. Combat. V. intr. Servesc ca ostaş, militez; a oştit mulţi ani. A oşti peste cineva, asupra (N. Cost. 2, 34) sau în potriva cuiva, a milita, a duce război. V.refl. Mă lupt: de să va oşti asupra mea'oaste (Dos.), a’să oşti în potriva cuiva, cu cineva. V. tnglotez. oştime f. Vechi. Rar. Oaste. oştire f. (d. oştesc). Vechi. Expediţiune militară. Azi. Oaste. www.dacoromanica.ro oştitură pl. i. Vechi. Rtnduială de lupta. ot prep. (vsl. otă). L. V. De, de la, din: Ion ot Rlmnic, V. prez. otăc u., pl. e (turc. otak, d. ar. otagh, cort mare şi împodobit). Vechi. Cort de comandant Azi. Sud. Adăpost provizoriu de plugari sau de ciobani la cimp (odaie) ori ae pescari. Culcuş: otacu hoţilor. Btş. Baracă pe roate. — Şi hotac (Munt vest). V. saivan, otăr, V. hotar. * otărle f. (fr. otarie, cuv. formaţia 1810 de Păron d. vgr. otârion, urechîuşă. V. o-titfi). Zool. Un fei de focă cu urechi aparente şi care trăieşte In oceanu Pacific (Se numeşte şi leu de mare). otaşnlţă şi (vechi) otăştlnă f„ pl. e (vsl. desentlstina, decimă, zeciuială, şi otde-sentlstovati, adazeciuială, ă.desentl, zece. V. desetlnă). Zeciuială (10 ori mai mult ori mai puţin la sută) din ceia ce clştigi, prinzi, culegi (plată In natură): ţinea via In o'aş-ni(ă (Adev. Ut 1930, 8 Ian. 3, 2, Bz.). otăvă (, pl. ăvl (bg. slrb. rut. rus. ceh. otâva). Iarbă fragedă crescută după cosire. V. fin. otâşnicer m. (d. otaşnlţă). Cel ce dă otaşniţa. otăvâsc v. intr. (d. otavă; ceh. otaviti se, a se Intrăma). Cresc iar după cosire, mă acoper iar cu iarbă: Iarba, cimpa otă-veşte. otce-, V. oCeTanle. otcîrm-, V. oclrm-. otclrvănle f. (vsl. otOkrSvenile). Vechi. Revelaţiune, apocalips. otcup n., pl. uri (rus. dtkupii, închiriere, oi- kupătl, -piti, a acapara, a închiria; vsl. otkupă, răscumpărare. V. pre-cupeţ). Vechi Antrepriza vămilor, ocnelor sau a altor lucrări. Monopol. Mal pe urmă. Accize. otciipcic m. (rus. otkupscik). Vechi. Antreprenor, cel ce lua In otcup. — Şi -pci'D. otdrâslă, V. odraslă. otâcTnic n., pl. e (vsl. oteâinikă, d. otlch otecf, tată; rus. otâcnik). Vechi. Pateric, cartea despre vieţile sfinţilor. *otăl n„ pl. uri şi e (fr. hâtel, d. lat hospitale, loc de primit oaspeţi. V. ospăţ» oaspete, goştlnă). Han mai bun, casă In care min călătorii tOai ciopliţi. *oteliăr m. (fr. hotelier), Proprietar de otel. oteşâsc şi uteşăsc v. tr. (vsl. slrb. u-tleSiti, a mtngliia. V. teşesc). Vechi. Alin. Azi. Cov. (oteşesc). V. intr. încetez, contenesc, mă potolesc.’ boala a mai oteşlt. V. refl. Olt. Moartea s'a otesit (Şez. 1922, 54). V. ostoTesc. otgân, V. odgon. otic n.. pl. e (slrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tVkatl, a Inpunge, a atinge), Lopăţică de curăţat trotuaru de noroi ori de zapacţă bătfi- turita. Unealta (de lemn ori de fer) cu care se curăţă de pămtnt cormana plugului. — La Haţeg răzuş. otlcnesc, V. icnesc, otihneâlă f., pl. eli (d. otihnesc). Munt. vest. Perderea răsuflării din cauza ostenelii. otihnesc v. intr. (din *otdihnesc, odihnesc, adică .Imi perd duhu"). Munt. vest. Îmi perd răsuflarea şi puterile din cauza ostenelii. otincesc, V. otincesc. * otită f., pl. e (d. vgr. us, otds, ureche. V. otariei parotidă). Mea. (nflamaţlunea urechii. Otită externă, năjit. otinc n., pl. e şi uri (d. vsl. tinikă, sup-ţire, mic). Un cui de lemn care se pune la jug tn partea boului celui mal slab aşa In elf bou cel mai robust să aibă ceva mai mult de ctt jumătate de jug, de oare ce tlnjala e mai încolo de mijloc. otfncâsc (Munt.) şi otincâsc (Olt.) v tr. (vsl. otinicati, a se extenua, tiniCati, a atenua, tinlciti, a micşora, tinikă, supţire, mic. V. ottnc, stîncesc). Uşurez dlnd tlnjala mai In colo de jumătatea jugului, spre bou cel mai slab: a otlnci un bou. Dau ia o parte lovind ori Impingtnd.- a otlnci un bolovan, drevele unei ferestre. Otlnjesc. V. refl. Muncesc din greu; toată dimineaţa se otlncise (CL. 1910, 5, 315). V. ottnjesc. otînjesc v. tr. (var. din otincesc supt infl. lui tlnjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc rău cu ceva peste şale saO aiurea: la otinjit c’un ciomag. — in Munt. otincesc, In Mold. nord. şi tăunjesc şi tăuzesc (cp. cu tăujer). otirnle, V. utrenie, otmăt şi -ăt n., pl. ete (vsl. *otmetă, d. *ot-metatl, a arunca. V. omăt). Br. Cov. Tec. AnafoC. otnoşgnie f. (rus. ot-nosinle, d. ot-no-slti, a raporta. V. prinos). Vechi. Notifica-ţiutie, comunicat, raport oficial. otoman, -ă s. (d. numele sultanului Ot-man, fundatoru Turciii). Turc. Adj. Turcesc.-imperlu otoman. * otomană f., pl. e (fr. ottomane, de la numele Otomanilor). Divan, dormitoare, canapea lată cu spătar Intr’o parte. Un fel de Stofă groasă numită şi gogrea pe la 1800-1860. otorăc, V. oturac. «Jtova adj. fix (cp. cu bg. ot tova, din asta). Munt. Neted.- drumu e otovă. Unit, tot una: acest porc e aşa de gras, tn cit capu e otova cu trupu. Fig. Monoton, plictisitor: muncă otova. Adv. Drept înainte, fără accidente; a merge otova. otpust şi opust n., pl. uri (vsl. otu-pustă, trimetere, lăsare, iertare, d. otă-pus-titi, a trimete, a lăsa, a ierta, pustiti, a trimete, pustă, pustiQ. V. opust, năpustesc). Rar. Sflrşitu liturghii!. otrâvă f., pi. ăvi şi otrăvuri (vsl. bg. rus. otrăva\ bg. şi otrava. V. otrăvesc). www.dacoromanica.ro OTR Venin, substanţă toxică, substanţă care ucide. Fig. Amărăciune, întristare. otrăţâl m., pl. el (cp. cu lat. utricellus, burdufaş, că otrăfelu de apă are nişte beşi-cufe cu aer care-1 fac să plutească. D. rom. ar veni ung. atradl şi ceh. Jitrocel, patlagi-nă. V. rotoţel şi tortei). Numele mai multor plante boraginee, precum; boraginea saa limba mielului (borrago officinalis), ale cărei flori ts sudorifice şi bune contra tuşii, iar frunzele comestibile. Altă plantă (onosma arenarium), care creştc pin locuri aride. Altă plantă, numită şi limba cinelui (cynoglossum officinale), Otrăfelu de battă saa al bălţilor (utricularia vulgaris), o plantă din altă familie, caracterizată pin nişte beşicuţe cu aer aşezate supt flori ca să le ţie la suprafaţa apei. Aceste beşicufe au un capac pe cere-1 pot împinge insectele ca să intre, dar care nu se mai deschide pentru ieşire, şi aşa insectele mor acolo servind ca hrana plantei. — Şi otroţel, atrăţel şi arăţel. otrăvesc v. tr. (vsl. o-traviti, d. otruti-olrovon, a otrăvi, [sa-] truti, a nimici; rus, otraviti. V. otravă, Istrăvesc). Înveninez, atac pin otravă; opiu otrăveşte orga-nizmu. Fig. Amărăsc, Întristez. V. refl. înghit otravă. otrăvicTos, -oâsă adj, (d. otravă). Munt. Care otrăveşte, toxic, veninos: plantă otrăvictoasă. otrăvltâr, -oâre adj. Care otrăveşte, toxic, veninos; şerpe otrăvitor, plantă otrăvitoare. Subst. Care-1 otrăveşte pe altu; un. otrăvitor. otreâpâ f„ pl. epe (din pluralu lui otrep)-Munt. Ctrpă foarte murdară, paceavură, tear -fă. Fig. Obiect de batjocură; doară nu-s otreapa lor I otrep n., pl. e (vsl. otrepl, ctlţ, d. tre-pati, a pipăi; otrepka, otrivka, utrebka, otrep; rus. otripie, zdrenţe, cllt, otriipki, cllt, traa-pie\ zdrenţe, trapica, ctrpă, otreapă, trepăti, a bate cinepa saâ inu). Olt. Ctrpa de spălat vasele (blidele). otrlţânie f. (vsl. otricanite). Vechi.Lepădarea (de satana). otr6c m. (vsl. otrokii). Vechi. Băiat . sfinţii măcenici şi otrocii din Vavilon (Dos). otrocdl n., pl oale (met. din rotocol). Olt. Serbia. Rotocol, torocală, pată mare rătundă : un otrocol de cenuşe (ca urmă a focului. BSG. 1922, 138). Ttrcol, ocol. Mold. nord. Raită p. a jăfui; pisica dă otrocol după şoareci (rTP. 3, 92, 138), a face otrocol pin lucrurile cuiva V. Iama, ceambur. otroţel, V. otrăţel. otsttmpesc, V. osttmpesc. otstipnic m. (vsl. otăstompinikă). Vechi Renegat oturâc m. (turc. oturak, popas, scaun staţiune, repaus, invâlid; strb. oturak, pensionar). Vechi. Invâlid, veteran. S. n, pl. uri şi e. Popas mai lung al unei armate: făcea ' OŢE oturace ctte 5-6 zile (Nec. 2,21?) Azi Mold. Adv. A şedea, a sta olorac, a sta tn permanentă la o muncă (la o moşie, Ia o maşină, la un bolnav. V. sotnic). Dun. de jos otorac, pl. e. Banca dinfundu unei luntri. otuzbir m. (turc. otuz-bir, trei-zeci şi unu). Vechi. Literar. Un joc cu 31 de cărţi. Azi. Fam. Om violent. S. n. Cu otuzbiru, cu violentăţaici nu mergej:u otuzbirul oţ, V. hoţ. oţapâc n., pl. oace (vsl. * ot-clepokO, d. ciepati, a despica; rut. otcupok, rus.oliipok, ceh. ocipek. V. ţeapă). Vechi. Aşchie, ţeapcă. — Şi aţ*. v oţărăsc, a -■ v. tr. (vechi oferesc, d. slrb. cjeriti. bg. ocervam, rus. fojScdritl, a-ti arăta dinţii, a rtnji. V. ştiresc). îngrozesc, tufiorez, displac adtnc. V. refl Mă tnfior de dezgust ori de groază (de ex., un copil căruia nu-i place un medicament). Mă înfurii, mă tndtrjesc. oţărîre f. Acţiunea de a te oţărî, înfiorare din cauza dezgustului saa groazei. Indlrjire. oţărit, -& adj. Plin de otărtre, Care provoacă ofărtre (vechi). Adv. Cu otărtre, violent : vlntu suflă ofărlt. oţ^l n., pl. uri ca marfă (vsl. ocelă şi ocelt, otel; strb. ocilo, cute, arcer, şi ocilj, otel; ceh. acel; ung. acel, d. ven.azzale. V. acl-oaîe). Fer combinat cu puţin cărbune şi care devine foarte dur pin călire. El e mai, uşor, mai maleabil şi mai dur de ctt feru şi sfărămicios. Frtntura lui prezentă nişte grăunte mai mici. Din el se fac cuţite, brice, foarfece, capace de ceasornice, tunuri, puşti, săbii, peniţe ş. a. Fig. Braf de o (el, braţ foarte robust. Pl. Oţele, mecanizmu unde ia foc cartuşu’n puşcă. A pune mina pe ofele, a pune mina pe arme. V. criţă. oţelărie f. (d. ofel, ca It.acierie d. acier). Uzină tn care se fabrică otel. oţelesc v. tr. (d. ofel; ceh. oceliti, d. ocel, otel). Prefac feru tn otel călindu-1. Lipesc otel la fer; ofelesc o sabie. Fig. întăresc : Imi ofelesc inima şi brafu pentru apărarea patriii. V. refl. Mă întăresc; mă ofelesc in luptă. Iron. Beau vin, trag la măsea. oţelft, -ă adj. Care are ofel Ia capăt; suliţă ofelită. Fig. întărit; inimă, mină oţetită. tron. Beat: s'a întors ofelit de la ospăf. oţelâs, -oâsă adj. Vechi. De oţel, oţerâsc, V. oţărăsc, oţerâs, -oâsă adj. Vechi. Care provoacă ofărtre, înfiorător. oţet n., pl. uri (bg. ocet, rus. ocet, d. vsl. ocitu, got akeit, germ. essig, d. lat acetum, oţet [4 ăcidus, âcid, acru], de unde şi it. acito; ung. ecet). Vin acrit pin fermentare şi care se întrebuinţează ca condiment (Se face oţet şi din alte substanţe Mai sănătoasă şi mai gustoasă de ctt oţetu e zeama de lămtie). oţetâr m. (d. ojet; bg. ocetar). Fabricant ori vtzător de oţet Un arbore originar din America dc nord şi ale Qămi fruste ts nişte www.dacoromanica.ro OŢE drupe purpurii conice de un gust acrişor frhus typhina). S. n., pl. e. Şip de ţinut oţe-tu la masă (şi tot serviciu la un loc cu şipu de untdelemn). oţetărie f. Fabrică de otet. oţetesc şi -tesc v. tr. (d. oţet; ceh. octeti, cr. octiti se, a se acri). Prefac In otet-' căldura oţeteşte vinu. V. refl. Mă prefac In otet; vinu s'a oţetit. oţopină şi hoţ- f., pl. e (rudă cu hiţa-htfa şi a hiţina). Vest. Mtrţoagă, gloabă. Fig. Iron. Femeie vulgară, mitocancă. — Şi uţ-şi huţ-. 1) oO n., pl. ouă, art. ouăle (lat. âimm, pop. dvum, vgr. odn; it. uovo, sard. ou, pv-ov, fr. oeuf, sp. huevo, pg. ova). Corp organic pe care-i produc femelele mai multor clase de animale şi care cuprinde un ger-mine al unui animal de aceiaşi specie (Se zice In special despre ouăle cu Invăliş, dar pe care le ouă femelele păsărilor, care le clocesc şi scot pui din ele. V. icre). Ou cu coajă, oii Întreg: ouă ferte cu coajă (V. ochYurî, scrob). A fura ou de supt cloşcă, a fi foarte hot, a >< hot toarte şirei A face pe cineva cu oă şi cu oţet (Pop), a-1 ocări tn tot ielu. — Ouăle au forma numită ovală, adică a unei sfere puţin turtite şi ascuţite la un capăt Supt Invălişu lor, care e coaja cea dură, e camera cu aer (bănutuj, la capătu cel rătund, apoi o peliţă care conţine albuşu, care şi el Invăleşte gălbe-nuşu. Gălbenuşu conţine un slmbure' numit cicatriculă sau veziculă germinativă şi e legat de albuş şi de peliţa lui pin două apendice numite halaze. După ce e încălzit pin clocire, care durează zile saa săptămlni, după felu păsării, iese puii. La reptile ouăle se clocesc la soare. Şi din ouăle păsărilor iese pui pin căldură artificială. 2) oO, a oQâ v. tr. (d. subst ou; pv. pg. ovar, sp. huevar). Fac ouă; găina osta oăă mult. V. refl. Fac ofiă: găina se ouă. — Se Întrebuinţează, de ordinar, la pers. 111. Dar Intr’o fabulă, de exemplu, puţind vorbi şi găina, ar putea foarte bine să-i zică cocoşului; eu oă, dar tu nu oii Conjunctiv; să [se] oăă. oQât n., pl. uri. Acţiunea de a ofla. * ovăl, -ă adj. (fr. oval, d.lat. ovum, ou> în formă de de ou, de elipsă. S. n., pl. e şi uri. Formă ovală (plană sau In relief); ovalu feţei omului. — Fals ovoid. * ovar n., pl. e (lat ştiinţific ovarium). Zool. La vivipare şi ovipare, locu unde se produc ouâle. Bot. Partea unde se află seminţele plantei, In josu pistilului. * ovaţiune f. (lat. ovătio,-6nis, mic triunf, ovaţiune, d. ovare, a sacrifica o oaie p. micu triunf, [fig.] a fi triunfător, d. ovis, oaie). La Romani, triunf mai mic acordat unui general; ta ovaţiune, generalu mergea călare sau pe jos, nu în car, ca la triunf, şi purta o coronă de mirt. S’ig.Aclamaţiuni publice, onoruri zgomotoase şi entusiaste acordate cuiva. — Şi ovâţle. ovăs (est), oves (Dor. Btş) şi ovăz n, pl. uri şi ese, eze (vsl. ovesu, ovisu, ovsa, bg. rut. ceh. oves, rus. oves, pol. owies. V. ofsigă). O plantă graminee ale cărei grăunte, de forma orzului, se întrebuinţează ca nutreţ p. cai şi dintr’a cărei făină se fac cataplazme (avina sativa). — in Mold. şi Serbia şi ovăsc n„ pl. uri (după ofsigă). ovăsc şl ovăsică, V. ofsigă. ovldenie f. (vechi vovidenie, şi vivede-nie, vsl. văvedenie. rus. vyvedenie, d. vyvo-ditl, a conduce. V. vodă). Rar. Intrarea tn biserică (o sărbătoare la 21 Nov.), ovel^sc şi ovilesc, V. ofilesc, ovllicfiine f. (d. ovilesc, ofilesc). Vechi. Smerenie. ovilit, -ă adjv (d.ovilesc). Vechi.Sărman, sărac. ■ * ovini -ă adj. (\atovlnus. V. oină 2). De oaie: rasa ovină. * ovlpâr, -ă adj. (lat. oviparus, d. ovum, oa, şi părere, a naşte. V. vivi-par). Zool. Care se naşte din oaă pin clocire, ca păsările, reptilele, peştii. S. n., pl. e. Animal ovi-par. ovtrşesc v. tr. (vsl. ovrăsiti. V. vtrf). Vechi. Săvlrşesc, împlinesc. * ovoid, -ă adj. (d. lat. ovum, oO, şi,-id din metaloid). Rău zis tld. oval. — Unii zic şi ovoidăl. uvolnesc v. tr. (rus.uvolintătl). Sec. 19 Rar. Congediez din slujbă. ovret, ovreTcă s. (ngr. OvrioS). Evrefl, Jidan. ovreia f. Vechi. ludeia, ţara Jidanilor, ovreiesc, -Tăscă adj. Evreiesc, jidă-nesc. ovreYeşte adv. Evreieşte, jidăneşte. ovsigă, V. ofsigă. * ovul n., pl. e (lat ştiinţificdvulum,dim. d. lat ovum, oa). Şt. nat. Produs al ovarului, care, dupâ fecundare, devine făt la vivi-pare, oa la ovipare şi sămînţă la plante. — Fals 6vulă (f., pl. e) sau ovul, -iilă(după fr.). * ovular, -ă adj. (d. ovul). Al ovulului, de la ovul. * oxalăt m. şi a, pl. e (lat dxalis, vgr. oxalis, macriş d. oxys, acru). Chim. Sare produsă pin combinafiunea acidului oxalic cu o bază. * oxâlic, -ă adj. (ca şi oxalat). Chim. Acid oxalic (Ci 0< Hi), extras din macriş (dxalis acetosa) ori din iască (bolitus igni-ărius). * oxford n., pl. uri (d. Oxford, un oraş tn Anglia). Ptnză de bumbac vărgată saa cadrilată. * oxid m. şi n., pl. e (d. vgr. oxys, ascuţit, acru). Chim. Corp compus rezultat din combinarea unui corp simplu cu oxigenu. V. bază, acid, www.dacoromanica.ro * oxidabil, -ă adj. (d, oxidez). Care se poate oxida. * oxidant, -ă adj. şi s. (Fr. oxydant). Chim. Care oxidează. * oxidaţiune I. (d. oxidez). Acţiunea de a sau de a se oxida. — Şi -ătle şi -ara. * oxidez v. tr. (d. oxid). Prefac In oxid saii acoper cu o pătură oxidată. V. refl. Mă prefac In Oxid ; feru se oxidează (rugineşte) la umezeală. * oxldril m. (d. oxid). Chim. Grup com- pus dintr’un atom de oxigen şi altu de idrogen. , * oxigen n. (d. vgr. oxys, acru, şi gennăo, nasc). Chim. Un corp simplu gazos bivalent care formează partea respirabilă a aerului, favoriztnd arderea. N'are gust, nici coloare, nici miros. E de două feluri; oxigenu ordinar, cu 2 atomi tn moleculă, şi ozonu, cu 3 atomi In moleculă. E elementu cel mai răs-ptndit din natură, formtnd a cincea parte din aeru atmosferic, cum a demonstrat mai tntti Lavoisier. Se combină cu cele mai multe corpuri simple, mai ales cu idrogenu, cu care formează apa, dintr’a cărei greutate 8 9 Is oxigen. Se crede că jumătate din globu terestru e compusă din oxigen. Fără el, nu se poate produce nici respiraţiunea, nici arderea. A fost studiat de Pristley, Scheele (Suedez), Lavoisier, Iar Pictet şi Cailletet 1-afi lichefacut la —140a supt 300 de atmosfere. Ferbe la —181a şi are o densitate de 1,10563. E întrebuinţat In industrie la o mulţime de preparaţiuni (acid sulfuric, alb de zinc ş. e.); căldura pe care o dezvoltă com-bintndu-se cu idrogenu e utilizată tn suflă-toru Iul Deville şi tn lampa lui Drummond. E întrebuinţat şi In mediciaă. * oxigenez v. tr. (d. oxigena). Amestec cu oxigen: apă oxigenată. ozenă f., pl. e (vgr. ozaina, d. âzeitl, a puţi). Aled. Un fel de ulcer puturos care se formează In nas Intre 10—20 de ani din scrofule, din sifilis şi din alte boale moştenite, * ozocerită şi ozocherită f., pl. e (vgt. oze, miros, şi keros, ceara). Min. O idrocarbură fosforescentă (numită şi parafină naturală, ceară de pămini sau ceară fosilă), care provine din destilarea naturală a petrolului şi se găseşte la Ctmpina (Prahova), pe calea Slănicului (Bacău), la Cri-cău (Transilvania), tn Galitia, tn Caucazia ş. a. Se topeşte la 60o şi se tntrebuinţeeză la facerea luminărilor de parafină. V. cere-zlnă. * ozon n. (d. vgr.ozo, miros, emit miros). Chim. Oxigen cu trei atomi In moleculă In loc de doi. Acest gaz, In mică cantitate, pare incolor; dar văzut tn mare cantitate, e de un albastru foarte frumos, şi lui i seda-toreşte coloarea cerului. Această coloare at> bastră a lui se poate constata şi privindu-l Intr’un tub lung de 2 metri. Are un miros pătrunzător care pare că-ţi dă viaţă; 0| 100,000 din el tn atmosferă, se simte după miros. In aeru de munte e mai mult ozon dectt la şes. Puterea lui de oxidare e mult mai mare de ctt a oxigenului ordinar. A fost descoperit la 1840 de Schonbein, profesor la universitatea din Basel (Elveţia). Becquerel şi Fr£my au probat că e o stare alotropică a oxigenului. La 0 grade oxigenu ozonizat comprimat încet ptnă la 75 de atmosfere devine albastru indigo * ozonez saii * ozonizez, v. tr. (d ozon). Amestec cu azon: aer ozonizat. ozor n., pl. oare (rus. uzdr). Nord. De--semn, model, izvod (la ţesut, la brodat). www.dacoromanica.ro p p m. A şaî-spre-zecea literă a alfabetului latin. El reprezentă o consonantă labială mută care devine b cind vibrează şi coardele vocale ale gltului şi m etnd aeru e emis şi pe nas. 1) pac n., pl. uri (germ. pack. V. paş-că). Pop. Pachet mic de tutun, de a|a ş. a. 2) pac interj, care arată 1) ceva sosit or! oferit subit: pac şi el la masă, pac o sută de franciI 2) sunetu unei lovituri de puşcă: din partea duşmanilor se auzea „pac 1 pac" 1 V. paca-paca, paf, poci păcănesc» paca-pâca interj, care arată mersu linei maşini. V. pac, paf, poc. pâce f. (lat pax, pacis, it. pace, sard. page, pv. patz, fr. paix, cat. pau, sp. pg. paz. V. tmpac). Linişte, lipsă de război, de revoltă, de agitaţiune, de ceartă: o fără în timp de pace (sau şi) în pace, hi această casă e pace. Linişte, repaus: bătrînu trăia în pace. Linişte, tăcere : pacea codrilor. A face pace, a tncheTa pace, a te împăca. a termina războiu, cearta: beligeranţii aă încheiat pace. A face pace, a restabili liniştea; politia făcu pace tntre beţivi, A da pace, a lăsa tn pace, a nu turbura, a nu deranja. A fi pe pace 1) a li In timp de pace, 2) a fi liniştit, a nu avea grijă:Jii pe pace, căeă voi îngriji de toate! Buna pace saii (mai rar) pace bună, linişte absolută: Ce mai este pe la voi? Bună paceI la dă-mT bună pace, ia nu mă turbura, ia pleacă de aici, ia slăbeşte-măl Paca sau pace bună interj. Destul, stăi: Ia toarnă o leacă de vin aici. Ei, acuma pace, că s'a umplut paharul Gata, s'a sflrşit, degeaba mai vorbim: Plăteşte, şi fi ace (adică: „haide, gata, sâ plecăm, nu mai ncurca lumea") I E nebun şi pace ! Zi-i Ţigan, şi pace! Nu mai este, s’a sflrşit nu e nicăiri, a murit, ioc, degeaba: Eă strigam, dar răspuns paceI Am căutat tn ladă, dar bani pace I L-am ajutat eă să meargă, dar pace (nu mai putea) I L-am întrebat, dar pace (adormise ori murise) 1 paceâ f., pl. ele (turc. [d. pers.] paia, picior de animal; ngr. patzâs, bg .paia. slrb. paie, paia). Vechi. Blană mal proastă făcută din picioarele animalului (V. mlsadă)i pacea de vulpe. Azi. Ciorbă groasă sau ră-cituri mol făcute din picioare de viţel saâ şi de burtă de vacă cu oCi şi lămlie sad o|et. — Şi patcea (Doc. 1669. rev. Toc. 1, pacea(v)ură (ea dift.) f., pl. l (turc. palavra, otreapă; ngr. patsa[v]tlra, alb. pa-iavure, bg. pacavra, slrb .palavra, paâaura). Fam. Otreapă. Fie. Triv. Ciomlrda, femeie foarte murdară. V. buleandră, fleandu-ră, tearfă. * pacfon(g) n. (fr. germ. packfong, cuv. chinezesc). Un aliagiu de cupru, nichel şi zinc care seamănă a argint şi care se întrebuinţează In China. — Vulg. şi pafhon. * pachebdt n., pl. uri şi rar oate (fr-paquebot, d. engl. packet-boat, d. packet, pachet de scrisori, şi boat, batisment. V. cargobot). Bastiment care transportă călători şi scrisori. — Mai des vapor de călători. V. mărfar. pacheştT, V. pateştT. * pachet n., pl. e (fr. paqaet, d. engl. packet, din răd. pacc-,care pare de origine celtică; germ. pack, it. pacco, pachetto, rus. paket. V. pac 1). Lucru Invălit In ceva sau legătura nu prea mare de mai multe lucruri puse la un loc, cum ar fi nişte bomboane, ceai, tutun, cărfi ş. a. (Cind e mai mare, se zice balot). V. şi colet şi boccea. * pachiderm, V. pahlderm. pachTdl, V. fachTol. * pacient, -& adj. (fr. patient, lat. pă-tiens, -€ntis, d. pati, a suferi. V. păţesc). Răbdător, care are răbdare. Subst. Bolnav (In raport cu medicu): chirurgu operă un pacient. * paclenţă f., pl. e (fr. patience, lat. patientia. V. pasians). Răbdare, calitatea de a nu te plictisi de un lucru. 1) * pacific, -ă adj. (lat. pacificus, d. pax, pacis, pace, şi fdeere, a face). Liniştit, paşnic: om pacific. Care tinde la pace: idei pacifice. Liniştit, fără valuri, neagitat: oceanu Pacific, (fig. domnie pacifică). Adv. In mod pacific : a trăi pacific. 2) * pacific, -ă v. tr. (lat pacifico, -fi-ciire. V. edific). Liniştesc, restabilesc pacea. *paclflcatlune f. (lat.pacificătio,-dnis). Acţiunea de a pacifica. — Şi -âfie şi -âre. * pacifist, -& s. Partizan al păcii, nu al războiului. Adj. Curent pacifist. * pacifism n., pl. uri sau e. Tendenja pacifiştilor. V- umanitarlzm, cu www.dacoromanica.ro pAc pâcTnlc, V. paşnic, paclşa şi păclş^le f. pl. (rut. paiosl, ctlţ, po-iesăti, a peptăna; rus. păâesi, rămăşiţă de in la peptănătură; pol. paczesi, ctlţ fin. V. cesală). Mold. Cinepă periată de calitatea cea mai bună. pactavâ, V. baclava, pâcoste f. (vsl. pakostl, pacoste, d. paky, iar, din nou, opaky, tnapoi, contrar. V. ipac, opăcesc). Nenorocire, calamitate: Jidanii is o pacoste pe ţară! V. prăpă-denie. păcostnlc, -ă adj. (vsi. păkostlnikă). Vechi. Dezastros. pâc-pâc, V. pac 2. * pact n„ pl. uri, şi e (lat. pactum. V. pagină). Convenţiune, învoială, acord. Pactu federal, constitutiunea Elveţii!. * pactizez v. intr. (fr. pactiser, d. pacte, pact). Fac un pact, mă Invoiesc, mă împac : a pactiza cu inimicii tăi. Fig. Transig: a pactiza cu conştiinţa ta. pâdlnă f., pl. i (vsl. [bg. rus.] pădina, vale adlncă, d. padati, paşti, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc şes (podiş) la poalele unui deal. V. japinfi, zănoagă. * padlşâh m. (turc. [d. pers.] pad&ah, protectoru regilor. V. şah). Titlu oficial al sultanului turcesc. padn6şcă, V. podnoşcă-padz^hr, V. panzehru. paf, inter. care arată uimirea, surpriza. A răminea paf, a rămlnea tablou, uimit pafhon, V. pacfon* pafta (turc. [bg. slrb.] pafta, d. pers, bafte, ţesut, împletit). Piesă de metal lată, cum se obişnuieşte la sponcile cingătorilor. Balama lată care nu se poate desface de ctt tmpingtnd cuiu care uneşte cele două plăci ale ei. pag, -ă adj. V. peag. * paganlzez v. tr. (fr. paganiser, it. -izzare). Pâgtnesc, prefac tn păgtn. * paganizm n. (fr. paganisme). Păgtnizm. * paglnatbr, -oâre s. Cel ce aşează paginile la tipografie. * paginatiune f. (d. paginez). Acţiunea de a pagina. Modu de a pagina: paginatiune greşită. — Şi -âţle şi -âre. * pâglnă f., pl. I şi e (lat. pagina, din aceiaşi răd. cu compact, pact, paletă, par şi imping). Faţă a foii de hlrtie: o pagină albă. Ceia ce scrie saii e tipărit pe pagină: a Invăfa, a scrie o pagină. Fig. Conţinutu artistic al unei pagini : cele mai frumoase pagini ale lui Alexandri. Epocă, timp de acţiune, de suferinţă: o strălucită pagină. V. selidă. * paginez v. tr. (fr. paginer). Numerotez paginile unei cărţi, unui caiet * pagodă f.r pl. e (fr. pagode, d. pg. pagoda, care vine d. pers. but-hoda, d. but, idol, şi hodal casă). Tşmplu la popoarele www.dac PAI dia extremu Orient (India, China, Japonia). Idol din acest templu. Mici figură chinezească (de lut ori de porţelan) cu capu mobil. pagubă f., pl. t (vsl. bg. ruB. păguba. V. deşu-gublnâ, guban). Daună, stricăciune: focu, seceta, ploaia a cauzat mari pagube. Perdere: din acest negoţ m’am ales cu o pagubă de 29,000 de franci. Atita pa-cubăl saa pagubă'n ciuperciI nu-mi pasă/ puţin tml pasăl pagubnlc, -6 adj. (vsl. pagublnă). Vechi. Vătămător. pahâr n., pl. e (rut. pohar, puhar, pu-gar, pol. puhar, puchar, ceh. pohăr, slrb. pehar, bg. pahar, ung. pohăr, care se reduc Ia germ. pSchar, b'tchar, ngerm. becher, de unde şi it bicchiere). Vas de sticlă (mal rar de metal ori de lemn) din care se bea apă, vin, bere; ceai, lapte: un pahar de cristal, un pahar de (pentru) vin. Conţinutu acestui vas: am băut un pahar de vin (greşit cu vin). V. ceaşcă, cupă, pocal. pahârnlc m. (vsl. pe- şi paharlnikă). tn vechime, unu din cei şapte mari boieri dţ divan care la tnceput turma domnului vin la sărbări şi gusta el tntti. Pe urmă, boier mai mic. In cele din urmă, simplu titlu onorific. — V. cupar. * pahlderm, -ăadj. (vgr. pahydermos, d. pahys, gros, şi. dirma, pele. V. epidermă). Zool. Un ordin de mamifere cu pelea foarte groasă, aproape fără păr, şi cu picioarele terminate pin copite. S. n. Două pahiderme. Fig. Iron. S. m. Om gros de obraz, porc. — Mult timp pahidermele au fost împărţite tn proboscidiene (care azi formează un ordin special) saa pahiderme cu trompă (elefantu), tn pahiderme proprii zise (hipo-potamu, rinoceru, porcu ş. a.) şi tn solipede (catu). Astăzi se tmpart tn proboscidiene (elefantu), artiodâctile (ipopotamu, bou) şi perisodăctile (calu, rinoceru). V. btsulcat, soliped. pah6nţ, V. pohonţ. paî n., pl. e (lat pălea, pop. pălia, de unde rom. pale, considerat ca f. col., din care s'a făcut un sing. pai; it. paglia, pv. pg. palha, fr. pallle, sp. paja. V. paTaţ). Cotoru gramineelor mici (gria, orz, ovăs), mai ales după ce 1 s'au luat grăunţele la treierat: pălărie de paie, cinele doarme tn pale. Fig. Foc de pale, entusiazm gălăgios şi scurt Om de paie. om fără energie şi din care alţii fac ce vor (după un obicei din vechea Grecie, unde cel ce vrea să fie martur fals, purta ca semn un pai la încălţăminte). A-fl aprinde pale'n cap, a te’ncurca tntr'o afacere care sttrneşte mari nemulţămiri contra ta fEra odată un obicei ca, atunci ctnd reclamai domnului ori altuia> să te duci „cu rogojina’n cap şi jalba'n proţap" şi să-ţi aprinzi nişte paie’n cap ca să atragi atenţiunea). Arde Jocu'n paie ude, mocneşte focu (ori pasiunea) supt cenuşă şi poate izbucni Violent. ■omanica.ro PAI paîă f., pl. iele (turc. pers. paie, titlu, demnitate). Vechi. Titlu onorific (fără funţi-une). Boier titular (In opoz. cu halea şi mazil); paia postelnic. Azi. Mold. Fam. A da paiele, a încuraja, a ajlţa, a da zăgnete. paianta !., pl. e (turc. paianta, -nda, [d. pers. paiende, sprijin], slrb. paianta). Piesă de lemn oblică Intre stllpii unui părete (spatiile goale se umplu cu zid saâ cu vălătuci): o casă in paiante saâ In paiantă. — Şi paîant n. (pl. e şi uri). * paYâţ jn. şi paiaţă f. pl. e (paiaţ vine d. rus. paiac [fr. paillace]; paiafă e o formă mai cultă d. fr. paillasse, care vine d. paille, paie; it. pagliaccia, paie proaste, pagliaccio, paiaţ. V. pat). Comediant de bllcl. Fig. Om neserios. — Pop. paTanţ. V. clovn, ghiduş. paTaţerie f. (d. paiat). Gesturi de paiaţ. Fig, Purtarea neserioasă. paie şi pefe (turc. peik [d. pers. paikj; pol. pajok, pajuk, slrb. peik). Vechi. Curier pedestru, aprod, uşier care făcea parte din garda domnului: paicii eraă supt comanda unui vătav. V. aprod şi paj. pâîdos interj, (turc. paidos, paidost,încetare de lucru, iar ca interj. „stâi!“). Mold. Strigăt al lucrătorilor seara după ce aâ cules via. paTe, V. paTa. paijănesc, V. painjlnesc. paing (Con. 251), paingăn (nord), painjln (sud), păTânjen (Munt. Olt.) şi păiâjen (Munt vest) m. (bg. paing, paenk şi paiuk, d. vsl. paonku şi paionku, painjin, paioncina, bg. paiazina, plnză de painjin ; slrb. pauk, ung. pank şi pok). Un arah-nid care are opt picioare şi ptnă la opt ochi şi care se nutreşte cu insecte, pe care le prinde Intr'o plasă pe care o ţese cu un fir produs de el (tegenaria domestica şi epeira diadema). Tripitea — Unii painjini Is mari plnă la 3 cm., iar In zona toridă mult mal mari. Ei trăiesc In scorburi saâ In pămlnt; alţii, mai mici, trăiesc pin şoproane, poduri, case neîngrijite şi aiurea ^ alţii trăiesc chear In apă. Rlia e cauzată de un arahnid parazit care trăieşte pe supt pele. V. mătase. painjină f„ pl.e şi i (vsl. paioniina) Vechi. Painjiniş, palnjinâi m„ pl. el (dim. d. painjin). O plantă erbacee liliacee care creşte prin locuri aride (anthiricum ramdsum). painjlnesc v. tr. (d. painjin). Acoper cu ceaţă, cu painjiniş (fig. despre ochii celor bolnavi, somnoroşi ori beţi). — Şi tm-palnjinesc. In Munt. vest tmpăîeje-nesc, In est împăîenjenesc. In Cod. Vor. paljănesc (intr.): ochii săipaijăni-ră. V. pupăzez. painjiniş n. pl. uri. Plnze de painjin': pin coifurile şopronului era painjiniş. ' palnjlnit, -ă adj. Ostenit de ?omn ori (Je beţie, vorbind dţ ochi. ' |PAL * pair m. Altă dată, mare vasal al regelui In Francia: cei dol-spre-zece pairi al lui Carol cel Mare. Membru al Camerei înalte de la 1815-1848 In Francia sau al celei actuale In Anglia. — Acest cuv. vine d. fr. pair, care se pronunţă per şi chear se şi scria aşa vfr. El vine d. lat. par, egal, păreche. Italienii zic pari. Deci romi s’ar putea zice şi par. In ori-ce caz, pair na e recomandabil a zice, deşi aşa zic cei mai mulţi. pâT-spre-zece num. Zece plus patru- paTvân n., pl. e (slrb. bg. pajvan, turc. paivand, care vine d. pers. pai-bend, pa-bend, d. pa, picior, şi bend, legătură). Vest. Pl. Lanţuri sau funii cu care se Impedecă caii care pasc. — In Trans. şi păîvan. In Ban. şi poîvan, funie lungă la car (Viciu). * paj m. (fr. page). !n evn medio, tlnăr nobil pus pe lingă un principe, un senior, o castelană ca să înveţe profesiunea armelor, să-i escorteze ori să facă oare-care servicii. La noi, copiii de casă eraâ tot un fel de paji. V. aprod şi pale. pâjeră, V. pajură. pajişte f., pl. pajişti şi păjişti (vsl. pa-siite, bg. păhste, pistbiste, păşune). Cimp (loc) acoperit de iarbă frumoasă (fr. pslouse, gazon). V, pavişte. pajură f.. pl. i (rut. păzur, pol. pazur, gheară. Cp. şi cu rut. păzera, rechin). Achi-lâ. Zgripţor, âchilă din poveşti. Herb, blazon, marcă. La monete, partea pe care e marca ţării (la cele austriece şi ruseşti o pajură) : pajura sau scrisa, pajura sau număru (la joc, cind se aruncă un gologan şi, după partea pe care cade, clştigă unu din cei doi jucători sau cele doâă partide).— Şi pâjeră (vest). V. arol, tura. * paladin m.(fr. paladin, d. it.paladino, care vine d. lat. palatinus. V. palatin). Senior din suita lui Carol cel Mare-.Roland era Upu paladinului. Cavaler medieval care umbla după aventuri. Fig. Om viteaz şi leal. 1) * palâdlQ n. (lat. pallădium, d. vgr. pallădion, d. Pallăs, -ădos, zeiţa Minerva). In vechea Troie, statua de lemn aMinervei, păstrată In templu şi considerată ca pază a oraşului. Fig. Lucru considerat ca pază, ca apărare : legile-s paladiu societăţii. 2) • paladio n. (cuv. format de chimişti de la numele grecesc al zeiţei Minerva. V, paiadlQ 1). Chim. Un metal alb bivalent foarte ductil şi dur a cărui proprietate mai însemnată e că absoarbe idrogenu. (Densitatea lui e Intre 11 şi 12, greutatea atomică 106,5 gradu de topire la 1500o. Aliajele iui se întrebuinţează In ceasornicărie şi la fabricarea instrumentelor de fizică. Unele sări ale lui se utilizează In fotografie). * palafită f., pl. e (it.palafitta, d. palo, par, şi fitto, infipt V. par, înfig). Locuinţă omenească construită pe pari In lacuri In epoca lacustră. V. lacuştru, prelsto-r rie, www.dacoromanica.ro PAL palalâTe V. pălâlaTe. 1) palamâr şi pâllmâr m. (rut. palamâr, rus. ponamări, vsl. panamonarl, pa* ratnonarl, d. gr. paramonârios, care vine d. para-meno, rămfn pe lingă). Mold. nord. Clisiarh, paraclisier, servitor şi, une-ori, dn-târeţ de biserică. 2) palamâr şi pălimăr n., pl. t (turc. [alb. slrb. bg. ung.] palamâr [bg. şt păli-mâr], ngr. -mări, it. palamaro, pv.polomar, d. cat. palomer şi palomera, numele unor pfnze şi funii la corabie, paloma, porumb, porumbiţă, sp. paloma, porumb, palomar, o funie de la corabie V. porumb). Odgon funie de legat pluta. — în Olt. numai pălimăr. In Trans. pălămăr. V. pari mă. palamidă, V. pălămidă 1. 1) palane n., pl. e şi ari (it palanca, a. !.). Mar. Sistemă compusă din două macarale p. a ridica greutăţi. 2). palane n., pl. uri, şi palan, pl. e (ung. palănk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palanca 2). Trans. Munt. Gard de sctnduri groase ori de pari groşi (Cel de sctnduri supţiri se numeşte ulucă, mold. za-plaz). — Şi pălăn, pl. e, şi pălant, pl. e şi uri. V. stobor. 1) palăncă f., pl. e şi pălăncl(d.pălăn-gesc, polignesc, pologesc supt infl.luipa/an-că 2). Est. (Tut.) Turtă de făină de popu-şoi acoperită cu frunze de nuc ori de hrean şi coaptă’n spuză. Adv. Trtntit la pămtnt, tntins, vraşilă : grlă trintit palancăde ploaie. — Şi -ngă (vest). V. polog, blană. 2) palancă f.. pl. e şi pălăncl (pol. pa-lanka, turc. -nka şi -nga, d. it. palanca, de unde şi fr. palanque, palisadă. V. palane, părtngă şi palisadă). Sntăritură de buşteni ş. a.: pălăncl şi păream de apărare (Muşte, Let. III, 86). V. parcan. * palanchin n., pl. e (fr. palanquin, d. pg. palanquim, rudă cu ser. palyanka). in extremu Orient, scaun, lectică sau hamac purtat de oameni. palângă, V. palancă 1. palănt, V. pălant. palănţă, V. balanţă. palâşcfă f. pl. şte, şce şi pălăştl, şcl (turc. [bg. ngr.] palăska, d. ung. palaszk, care vine d. vsl. ploskva, ploscă; slrb. pa-lacka. Şcă supt infl. lui taşcă. V. ploscă). Olt. Cartuşieră sau geantă soldăţească. I) palat n., pl. e (nşr. paliti, d. lat. Pa-lătium, dealu Palatin şi [pin ext] casa tm-păratului August, situată pe acest deal; it. palazzo, engl. germ. palast, rus. palăta. V. paraf). Casă mare şi sumptuoasă (locuită de un suveran ori de un personagiu ilustru). Suveranu, stăptnu palatului şi alte persoane care locuiesc tn palat: o revolujiune de palat. Mare edificiu public: palatu universităţii, palatu justifiii, palatu administrativ. — Vechi. Azi. Maram. poiată, pl. e (slrb. po-lata, bg. polat), palută (ung. polota) şi paleaf, n., pl. eţe sau eaţun (pol. palac, Ci. it. palazzo). V. poiată şi hardughie. PÂL 2) * palât n., pl. e (lat. palatum şi pala-tus, ceru gurii, ceru. V. păraţ). Anat. Ceru gurii, partea superioară a interiorului gurii. Fig. Simţu gustului la mtncare: a avea palatu /in. * palatăl, -ă adj. (d. palat 2; fr. pa-latal). Al cerului gurii, al palatului. Gram. Pronunţat pin izbirea limbii de ceru gurii, vorbind de vocale şi consonante, ca e, i, ca c, g tn încinge şi ca ş,J, n. S. f. O vocală saa o consonantă palatalâ. Adv. Pin ajutoru palatului: a pronunţa palat al. V. afrlcat. 1) * palatin, -ă adj. (lat palatinus, d. palatium, palat. V. paladln). De la palatu împăraţilor romani: garda palatină. Care avea vre-un oficia la palatu suveranului, vorbind de seniorii din evu media şi mai tn coace: conţii palatini al Angliil. Dela palatu lui Carof cţl Mare: şcoala palatină. Din Palatinat (numele a două state diu vechiu imperia germanic): contele palatin al Rinului, electoru palatin, o principesă palatină (femeie saa fiică de conte saa de elector palatin). S. m. Vicerege al Ungarii! odinioară. Guvernator al unei provincii tn re-gatu Poloniii. Locuitor din Palatinat. Palatină. S. f. Blană pe care femeile o poartă pe umeri (după moda principesei palatine, [Carlota Elisabeta a Bavariii, a doua nevastă a ducelui de OrlSans] la 1676), 2) * palatin, -ă adj. (fr. palatin, d. lat. palatum, ceru gurii). Anat. Al cerului gurii, al palatului: bolta palatină. * palatinat n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saa elector palatin. Stat din vechiu imperia germanic: Pct-latinatu de Sus ori al Rinului şi Palatinatu de Jos. Provincie a regatului Poloniii: palatinatu Posnaniil. * palatfst, -ă s. şi adj.(d. palat 1). De la palatu suveranului, partizan al palatului: palatiştii, cercurile palatiste. palavătic, V. pălăvatic. palavragiii s. (d. palavră. Şi turc. pa-lavragy?). Iron. Mincinos, care spune palavre. — Fem. -gtoatcă. palavră f., pl. e (ngr. strb. turc. palavra, d. sp. palabra şi -vra, care vine d.lat. parabola, povestire, parabolă. V. parabolă, parolă, parlament). Iron. Laude mincinoase, braşoave, minciuni spuse din gustu de a flecări: a turna la palavre. V. comedie, 1) pălă f., pl. e (turc. ngr. bg. strb. păla. V. paloş). Paloş scurt. 2) pală f„ pl. pale şi pele (ung. pălla, a !.). Fin ctt coseşti dintr’o singură lovitură cu coasa ori ctt apuci cu furca, plavină. Ltnă cttă şi cum iese din darac şi din pieptenel (12 pele formează un caier). Pală de ceaţă, strat (pătură) de ceaţă. Pală de lumină, dungă de lumină. Pală de foc, liipbă (făşie) de foc. — In Trans. rar şi palhă, pl. e (ung. pălha). 3) pălă f., pl. e (d. pălesc 1. V. pălăvatic). Munt. Fam. Toane, pandahi. Om www.dacoromanica.ro cu pale (sau şi cu pală), om cu purtări stranii şi inconsecuente. pâlcă f., pl. e (rus.pălka, pl. pălki, baston; pol. pala, măciucă, ung. palca, băţ. V. pallţă). Nord. Vargft, nuia de bătut: l-a bătut cu patcele la stroi, păle f. pl. V. pală 3. paleăţ, V. palat 1. palecT, V. palici. * paleogrăf, -i s. (d. paleografie). Accla care ştie paleografia. * paleogrâflc, -ă adj. (d.paleografie). Relativ la paleografie: şcoală paleograjică. Adv. Din punct de vedere paleografie. * paleogrâffe {. (vgr. palaiâs, vechi, şi grafie). Ştiinţa descifrării documentelor (htrtie, pergament, papyrus, table ceruite): paleografia începe de la benedietbiu Francez Ioan Mabillon, care, la 1681, a scos cartea sa numită „De re diplomatica*. V. eplgra-fle, diplomatică, numismatică, sfra-glstlcă. * paleontolog, -o&gă s. (ă.paleontologie)- Acela care ştie paleontologia. * paleontol6glc, -ă adj. (d. paleontologie). Relativ la paleontologie. Adv, Din punct de vedere paleontologic. * paleontologie f. (vgr. palaiâs, vechi on, ontos, fiinţă, si -logie. V. ontologie). Acea parte a geologiii care se ocupă de animalele şi plantele dispărute şi rămase numai In stare f6silă: Cuvier a fost unu din fundatorii paleontologiii. V. preitorie. * paleoslâv, -ă (vgr. palaiâs, vechi, şi Slav), Slav vechi. Adj. Limba paleoslavă.~ Se zice şi Slavon şi Slovean, * paleoslăvlc, -ă adj. (d. paleoslav). Al vechilor Slavi: limba paleoslavică (mama limbilor slavice). Adv. A vorbi paleoslavic. — Se zice şi slavonesc, slovenesc, ca adv. slavoneşte, sloveneşte. * paleoterlQ m. (vgr. palaiâs, vechi, şi therlon, animal). Geol. Un fel de tapir fosil din eocenu Europei. * paleozblc, -ă adj. (vgr. palaiâs, vechi, şi zoon, vietate). Geol. Relativ la rasele animale fâsile. Perioda paleozoică, In timpu căreia s’au depus vechile terenuri sedimentare care conţin fâsile. * palestră f„ pl. e (lat. palaestra, d. vgr. palatstra). La vechi Greci şi Romani, loc public de exerciţii corporale. Pin ext. Exerciţii gimnastice. * palestrlc, -ă adj. (vgr. palaistrikâs). De palestră, gimnastic: exerciţii pelestrlce. S. f. Arta exercifiilor de palestră, gimnastică. * paletă f., pl. e (fr. palelle, dim. d. pale = pelle, lat pala f* pagela/ lopată, i.păn-gere, im-pingere. V. împing). Tăbliţă de lemn ori de metal, de ordinar ovală, pe care pictorii tşi pun colorile şi o ţin Intr’o mină etnd pictează. pâlhâ, V. pală 2. * paliativ, -ă adj. (fr. palliaiif, d. mlat. palliativus). Care paliază; remedia paliativ, S. n. pl. e Remedia care alină durerea numai tlt-va timp. Fig. Remedia insuficient, măsură incompleta. * palicâr m. (ngr. palikâri). Grec luptător contra Turcilor tn războiu p. independentă (1821). Azi, Grec credincios vechilor obiceiuri. Fig. Viteaz gălăgios şi lăudăros. palicT n„ pl. e şi'uri (bg. palie şi palnik, fitil. V. pallnkă). Mold. Fam. Păhăruţ de băut rachiu. Strigăt ironic adresat beţivilor : paltciu, măll— Şi -£ct. V. papacToc, cinzeacă, ţol. * pâlid, -ă adj. (lat. păllidus). Galben de frică saâ de boală sau din natură: om palid, faţă palidă. Slab, fără strălucire, vorbind de colori sau de lumină: lumina palidă a lunii, Fig. Fără vigoare ; stil palid. * palldltăte f. (d. palid). Paloare, proprietatea da a fi palid. * pallez v. tr. (fr. pallier, d. lat. palli-are, a acoperi, a ascunde, d. pallium, manta. V. păi o ară). Atenuez o boală fără s’o vindeq, alin pe puţin timp ţ laudanu paliază oare-care dureri, Fig. Atenuez cu vorba: a palia un defect. paligorlâ, V. parlgorle. palimăc m. Bz. Bulamac, sttlp. V. pă-llmar 3). * palimpsest n., pl. e|(vgr. pallmpses-tos, d. pălin, din nou, iar, şi psao, raz ui, şterg). In paleografie, membrană, pergament de pe care s’a răzuit ori şters prima scriitură şi s’a scris din nou alt-ceva. palincă f., pl. t (ung. păalinka, d. nsl, bg. palinka, rachiu, d. pallti, a arde [ca holercă d. vsl. gorieti]. V. pălesc, palicT şi holercă). Trans. Rachiu. * palingenezie f. (vgr. paliggenesia, d. palin, din nou, şi gdnesis, naştere. V. geneză). Renaştere, regenerafiune, tntoarcere la viată după moartea reală saii aparentă: palingenezia a fost susţinută de Bonnet şi Ballanche, In istorie, repetarea unor fapte care s'au mai Intlmplat * palinodie f. (vgr. palinodia, d. pălin, din nou, şi, odi, odă, clntare. V. parodie). La vechii Greci şi Romani, poezie tn care se retracta ceia ce s’a zis tn ainte. Fig. Retac-tare : o lamentabilă palinodie. palirll f. pl. ngr. palirriă, vgr. paltrrora d. pălin, iar, şi rio, curg. V. piarele). Vechi. Ffux şi refluy. — La Con. (286) pol-rlt. * palisâdă f., pl. e (fr. pallisade, d.pa-lisser, a aşeza In palisadă, d. palis, şir de pari. gard, care vine d. pieu, derivat şi el din pel, pal, lat. palas, par. V. par 1). Paladcă făcută diu pari. V. parcan. * palîsăndru m. (cuv. luat din Guyana de unde ol. palissander şi fr. pahssandre). Un frumos arbore american care are un lemn preţios violet nuantat cu galben şi negtu[iacaranda Qblusifo(la). www.dacoromanica.ro pâllţă (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e şl păleâţă (Olt.) f_ pl. ele (vsl.hg. slrb. rus. pălica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. — In Arg. Ml. (Cod.) peleacă. pl. ect, smetie, „prăjină pentru bătaie”. V. beldie, nuTa. paliD, V. panlO. palivân, V. pehlivani palmâc n., pl. e (din parmac. infl. de palmă). A opta parte din palmă (V. stîn-Jen). — In Suc. (rev. I. Crg. 13,152) farmac. fn Vs. fermac s nu-i daă nici un fermoc, nu-I dau nimic I * palmât, -ă adj. (lat palmatus), Bot. De forma palmei (minei) intinse: frunză palmată. Zool. Cu degetele unite printr'o membrană, ca la palmipede: picior palmat, palmă f., pl. e (lat. palma, vgr. palăme, vgerm. folm; it. vpv. sp. pg. palma, sic. parma, npv. paumo, fr. paume). Partea internă a mlnii, aceia cu care apuci: a bate din palme de bucurie. Lovitură cu palma, mai ales peste obraz: a trage cuiva o palmă, a primi o palmă. Fig. Afront, Infrln-gere morală: această nereuşită fu o mare palmă pentru el. Măsură de lungime cit e de la vlrfu degetului mic plnă la vlrfu policarului ţintnd palma întinsă (V. şchToa-pă). A opta parte din stlnjen (V. sttn-jen). Fig. Mică întindere de pămlnt sau mică distantă : o palmă de loc, locuiesc la o palmă de loc departe de aici. Neol. Ramură de palmier naturală, imitată sau imaginată considerată ca simbol al victorii! : a repurta palma victoriii (a triunfa). O palmă de loc, mică suprafaţă sau distantă. A avea pe cineva tn palmă, a fi pus mina pe el, a-l fi prins, iar el să nu poată opune rezistentă. A ţine pe cineva in palme, a-1 purta In palme, a-l îngriji aşa In cit să nu se deranjeze el p. nimica. A lua pe cineva la palme, a începe să-l loveşti In palmele. Cit ai bate din palme, Intr’o clipă, imediat (Era odată şi mai este şi azi obiceiu de a bate din palme ca să comanzi servitorului exe-cuţiunea unul ordin, cum ar fi adusu cafelei). Pa tn palmă, neted, fâră zgrunţuri: raşca in palmă, drumu e neted ca in palmă. Cit păr in palmă, nimica, nimeni. Cind va prinde palma păr, nici-odată. — Palmele academice, decoraţiune pe care Academia franceză o acordă savanţilor sau artiştilor. * palmier m. (fr. palmier, fenice; it. palmiere, călător care se întoarnă de la Ierusalim şi ţine In mină o ramură de fenice, d. lat .palma, palmier. V. palmă). Un frumos şi mare arbore monocotiledonat care are Invlrfun buchet de frunze foarte lungi, ca curmalu, cocotieru ş. a. Creşte pin ţările calde. V. vaîo. * palmlp^d, -ă adj. (lat. pălmipes, palmipedis, d. palma, palmă, şi pes,pedis, picior. V. biped). Zool. Care are picioarele palmate: pasăre palmipedă. S. f., pl. e (sub-Inţ. pasăre). Pasăre din ordinu celor cu picioarele palmate (făcute p. înotat), ca: gis- ca, raţa, lebăda, pescărit, pehcanu, alba-trosu, cormoranu, pinguinu ş1 a. * paloare f„ pl. ori (lat păllor,-oris). Paliditate, proprietatea de a fi palid. pâloşn., pl. e (ung. pallos; pol. palasz. rus. palăs, strb. paloş ; germ. păllasch, vfr. palache, it. palâscio, Originea acestor cuvinte poate fi turc. pala. V. pală 1). Sabie, dreaptă lungă şi lată cu două tăiuşurl şi cu garda In formă de cruce. V. spadă, tesac. baTonetă. * palpabil, -ă adj. (lat. palpabilis. V-plăptnd). Care se poate pipăi. Fig.Foarte evident: probe palpabile. Adv. In mod pai-pabjl. V. pipăibil. * pălpă f., pl. e (fr. palpe,, d. palper, lat palpare, a palpa). Zool. La insecte şi crustacee, un apendice mobil In fie-care parte a gurii p. a pipăi alimentele şi ale finea Intim* pu mestecăni * palpez v. tr, (lat. palpo, -are). Pipăi. * palpit şi palpit, -a v. intr. (lat. pălpito, -ăre; fr. palpiter). Bat mai tare : a-ţi palpita inima de bucurie, de frică. Tremur convulsiv, vorbind de carnea animalelor de curlnd ucise. Tremur de emoţiune: a palpita de bucurie. V. zvtcnesc. * palpitant, -ă adj. (fr. palpitant, lat. ptiipitans, -ăntis). Care pâlpită. Fig. Care te face să palpiţi, interesant, emoţionant: romanţ palpitant de interes. Adv. In mod palpitant: a scrie palpitant. * palpltaţiune f. (lat. palpitătio, -dnis). Acţiunea de a palpita. Bătaie violentă şi neregulară a inimii: a suferi de palpitaţiune de inimă. — Şi -âţle. pâltin m. (lat. plătanus [d. vgr. plăta-nos], de unde s'a făcut * plătinus [după car-pinus, frăxinus/, şţ de aici paltin). Un fel de arţar care creşte pin păduri şi e cultivat şi pin parcuri ca arbore ornamental (ăcer pseudoplătanus). * palton n., pl. oane (rus. pol. palion, d. fr. paletot, din paltoc, care vine d. ol. palt-rok, haină de călătorie, palster, toiag; rok e germ. rock. V. rochie). Cp. cu bandpn). O haină bărbătească şi femeiască pe care orăşenii o poartă iarna peste toate cele-lal-te (Diferă de manta pin lipsa gaicii şi fiind-că, In general, nu e croită pe talie) V. pardesiu, contoman, suman. * paludlân, -ă adj.(fr.paludten). Barb. Palustru. * palustru, -ă adj. (lat. palusterşi pa-lustris. d. palus, -ddis, baltă, mlaştină. V. pădure). De baltă, de mlaştină: friguri, plante palustre. Băltos teren palustru. V. lacustru. palută, V. palat. pamblică, V. panglică. pambriD n., pl. e şi uri (turc?). Vechi. Un fel de stofă de merinos. Azi. Munt, vest. Testemel. pâme(n)te f„ pl. ţl (ys],pamenti, slrb. bg. pamet. V. pomană). Vechi. (sec. 16-17). Pomenire, amintire. — Şi pâ şi ăgios, sftnt; vsl. rus. panăgiia. V. hagiii). Titlu al Maicii Domnului. Prescură care se tine ridicată de pe maSă la panahidă. Panahidă. , panahidă şi panlhfdă f., pl. e (ngr. panihtda, vgr. pannyhls, -idos, priveghi petrecut tn pltns, d. păn, tot, şi nyx, noapte; Vsl. rus. panihlda şi -ahida, j>op. -afida. V. noapte). Vechi, (panihlda). Denie, pri-vegere. Azi (panahidă). Parastas, serviciu religios făcut mortului la 40 de zile de la moarte. V. panaghie, sărindar. panafr n., pl. e şi uri (turc. panatyr, d. ngr. panigiri, vgr. pandgyris, adunare publică, d. păn, tot, şi âgyrls = agoră, pia(ă, loc de adunare; bg. panair, strb. panaiur. V. panegiric). Dobr. Btlci, iarmaroc. * panamâ f., pl. ale. Mare delapidare de bani publici sau ai altora (cum s’a Inttmplat la facerea canalului Panamalei, oraş in istmu dintre cele două Americi). Un fel de pălărie foarte mlădioasă împletită din fâşiile foilor unui copăcel din America Centrală şi care s’au răsplndit din oraşu Panamâ. Lemn de panama, scoarţă de quillăja saponăria. ale cărei proprietăţi seamănă cu ale săpunului, * panarfcTO şl -iţIO n. (lat. panari-cium, d. vgr. paronychta, adică „aproape de de unghii*). Med. Inflamatiune flegmonoasă a vtrfului degetului (pop. sugel, sugiă, păr saâ buba cea rea). * panaş n., pl. e (fr. panache, ă.W.pen-nacchio, şi -accio, d. penna, pană). Rar. Pompon de pene. Fig. Pompă, strălucire: Francezului ti place panaţu. * panaşât, -ăadj. (fr. panachd). Ornat c'un panaş. 1) până şi (Trans. Mac.) peană f., pl. pene (lat pinna şi penna, pană; it. penna, pană; fr. panne, o stofă cu păr lung; sp. perta, sttncă. V. plnulă. Cp. cu geană). Ţeavă garnisită cu puf care acopere corpu păsărilor: penele corbului ts negre, negru ca pana corbului. Pană groasă de la aripile păsărilor ascuţită şi despicată la vtrf şi întrebuinţată ca peniţă de scris, mai ales tnainte de invenjiunea peniţelor de metal. Bucată de lemn (sau şi de metal) ascuţit care se bate cu toporu’ntr’un buştean ca să se despice (tn Trans! ichi). Felie de slănină sau alte lucruri care servesc la împănat. Curea care attrnă de căpăstru şi ţine calu legat tn grajd (numită adinioară dălog). Fig. Scriitor sau stil distins: el e o pană distinsă,el are o pană elegantă (V. condeT). Pana zburătorului, o plantă cruciferă care creşte pin pădurile umbroase şi sttncoase şi pe care o întrebuinţează poporu tn farmece (lunăria [ănnua şi biinnis]). Bc. Un fel de ferigă (struthiopetris germanica sau onoclia struthidpteris). Pană de somn ori somn pană, somn de la 15 kg. tn sus. V. somn 1. 2) * până f., pl. pane (fr. panne). Stricăciune tnttmplată unui vehicul mecanic (bicicletă, automobil, aeroplan): a repara o pană. A fi in pană, a nu-tl merge bine. \) pânăt n., pl. penete (d. panăt 2). Vechi. Chin, suferinţă. 2) pânăt (şi -tez?)i a pănătâv intr. (lat poenitere, a regreta). Vechi. 'Sufer chinuri grele. — Şi a părătâ. Azi (Haţeg) a să pănăta şi (Pădureni) a să bănata (infl. de bănat), a suferi, a se văita. * pancârtă f., pl. e (fr. pancarte, d-mlat pancharta, cuv. corcit compus d. vgr. păn, tot, şi lat charta, cartă, htrtie). Mare anunţ care exprimă pe scurt o ideie generală şl care se obişnuieşte la manifestatiuni publice. pancllit, V. spancellt. pâncoş n., pl. uri (ung. pănko, V. pan-covă). Trans. Bc. Scrob, jumări. pâncovă f., pl. e (ung. pănkd, pol. ceh. pampuch, d. germ.pfann-kuchen, d.pfanne-, tigaie, şi kucnen, prăjitură). Trans. Uscătea. — Şi pâncov (n, pl. e), ochi, mlncare de 00 intreg (Viciu). * pancreas n., pl. uri (vgr. păgkreas, d. păn, tot, şi krdas, carne). Anat. O glanda abdominală care varsă tn intestin un lichid incolor şi cleios care influenţează grăsimile. * pancreâtlc, -ă adj. (d. vgr. păgkreas, gen. pagkreatos, pancreas). Anat. Al pancreasului: canatu, sucu pancreatic. pandaliT şi -oliî f. pl. (cp. cu ngr./uto-tolmia, pron. pand-, curaj nebunesc). Munt. Fam. Pale, furii, toane, hachită : a-fi veni, a te apuca pandaliile. * pandâcte n. pl. (vgr. panddktes. care cuprinde toate, d. păn, tot, şi dihomai, primesc). Colecfiunea tuturor legilor romane făcută din ordinu lui Justinian (sec. VI după Hr.). V. dlgeste. www.dacoromanica.ro pandelă, V. bandlerâ. * pandemonlB n. (format de poetu englez Milton [1674] d. vgr. păn, tot, şi daimon, demon, drac, ca să numească locu unde fusese alungafi îngerii rebeli) Capitala Iadului, locu de adunare al dracilor. Fig. Iron. Adunare de oameni răi. Adunare tn general: pandemoniu unei reviste. panderă, V. bandlerâ. pandispan n., pl. e şi uri (turc. pan-despan d. it. pan di Spagna, ptne de Spania), Un fel de prăjitură făcută din făină, ouă, zahăr şi vanilie. — Vulg. pandişpan şi pantişpan. V. tort 2. pandocrâtor, V. pantocrator. pandoliT, V. pandaliî. pandur m. (ung. pandOr, arcaş, zbir; ceh pandur, pedestraş ; strb. pandur, uşier, aprod, păzitor, poate tnrudit cu vsl. pondari, ptndar). Pedestraş din vechime (la Unguri, tn armata lui Tudor Vladimirescu ş. a.) Fig. Om robust şi gata de luptă. V. haiduc. pandurime f. (d. pandur). Oaste de panduri. * panegiric, -ă adj. (vgr. panegyrikos, d. panigyrts adunare publică. V. panalr). De finut tntr’o mare adunare publică, vorbind de discursurile de laudă. S. n., pl. e. Discurs de laudă: panegricu Iul Traian scris de Plinlu. Fig. Laudă exagerată. V. elogii]. * paneglrist ni. (vgr. panegyristis). Care pronunţă ori scrie un panegiric. Fig. Care laudă prea mult. * panălen, panelen şi -£nic, -ă adj. Relativ la panelenizm: congres panele-nic. Adv. Din punct de vedere panelenic. * paneienist, -ă s. Adept al paneleniz-mului. Adj. Congres paneienist. panelenizm n. (V. pan -2). Sistemă politică după care toate populaţiunile ele-nice ar trebui să formeze un singur stat. paner n.. pl. e (ngr. pane’ri, d. it. paniere, coş, din lat. panarium, coş de ptne; fr. panier. V. pine). Coş (împletitură de ră-murele, de vărguţe) de dus ceva. panerăş n., pl. e Paner mic. Lumtnă-rică suptire şi lungă de 2-3 metri înfăşurată tn formă de paneraş, pe care creştinii ortodocşi o ţin aprinsă la denii. V. vîrtelni-cToară. penevghenie f. (ngr. panevgenia. V. evghenie). Sec. 18. Epitet de onoare unui boier;panevghenia ta. V.domnie, mărie, blagorodnicie. * panflet n„ pi. e (fr. pamphlet, d. engl. pamphlet [din Pamphilet nume propriu], comedie pop., apoi „scriere satirică"). Broşură satirică şi murdară. Fig. Ziar murdar: panflet demagogic. — Fals pamflet. Cp. cu triunf, anfibiu. * panfletăr m. (d. panflet; fr. pam-phletaire). Scriitor de panflet. pangal şi -âr n., pl. e (ngr. pungali şi pângări, loc scobit unde încape o tejghea,o bancă, d. bănka, bănkos, bancă lungă, care vine d. it. banco, bancă). Mold. Munt. Masa ori tejgheaua unde se vlnd luminările la biserică. (Şi la Cod. M. N. 1, 121). pangeâ f_ pl. ele (turc. pangar sfeclă). Mold. Vechi. Rar. Sfeclă roşie. * pangermăn şi -ănic, -ăadj. Relativ la pangermanizm : congres pangermanic. Adv. Din punct dc vedere pangermanic. * pangermanist,-ă s. Adept al pan-germanizmului. * pangermanizm n. (\. pan-). Sistemă politică după care toate populaţiunile germanice ar trebui să formeze un singur stat. panglicar m. (d. panglică). Fabricant de panglici. Scamator care scoate panglici pe gură şi pe nas ori din vre-un sac gol. Fig. Mare Înşelător politic al poporului, panglică şi panglică f., pl. I (strb. pantljika, cr. pantlika, d. germ. pantei, dim. d. pjnt, bând, legătură, bandă : ung. păntli-ka, ngr. pantlika, panglika. V. bandă). Vest. Cordea, făşie de matasă (ş. a.) făcută de fabrică şi care se întrebuinţează ca ornament tn îmbrăcămintea femeiască, la pălăriile bărbăteşti, la susţinut decoraţiunile pe piept ş. a. Tenie, un verme intestinal. — Ş) pamblică (sud şi est), pantlică (Trans şi plăntică (Ban. Olt.). panglicărie f. Fabrică sau prăvălie de panglici. Meseria de panglicar. Mare cantitate de panglici. Scamatorie, scoatere de panglici pe gură. Fig. Mare înşelătorie a poporului : panglicăriile demagogilor. panglicât n., pl. uri şi e. Munt. Fam. Panglicărie, mare cantitate de panglici. * pangolin m. (fr. pangolin, d. malaiezii pang-goling, animal care se învălătuceşte, se face ghem. Zool. Un fe! de mamifer edentat cu solzi care trăieşte !n sudu Africii şi Asiii şi care se nutreşte cu insecte, mai ales fuinici, pe care le prinde cu lunga şi cleioasa iui limbă, ca şi furnicaru. * panică adj. f., pl. e şi s f., pl. i fr. pa-nique, d. lat. pănicus, -ca, -cum, vgr. pa-nikâs, al zeului Pan, care avea obicei să sperie oamenii rătăciţi pin munţi). Spaimă subită care te face să-ţi perzi capu şi să fugi (ca Perşii tn lupta de la Maraton)-.frică panică, l-a cuprins panica. * paniculăt, -ă adj.(d. panicula). Bot tn formă de panicule, cu flori aşezate tn formă de panicule. * paniculă f„ pl. e (lat. panicula, dim. d. panus, spic cu panicule). Bot. Fiori aşezate tn formă de spic mare şi unflat, ca la castan, popuşoi, colilie ş. a' * panific, a -ă v. tr. (d. lat panis, ptne, şi -fie din edific). Prefac tn pine substanţele făinoase (grlu, cartofii). * panlficaţlune f. (d.panific). Acţiunea de a panifîca. — Şi -âţle şi -ăre. www.dacoromanica.ro panlhidâ, V. panahldă. pani O, -fe adj. Munt. Şpanchi convergent. — In vest paliO. — In BSG. 1922, 163 : pan iu, nebun, prost (Prah.). * panoplie f, (vgr. panoplia, d. păn, tot, şi ‘opton, armă). Armătură completă de cavaler medieval. Colecţiune da arme aşezate ca ornament pe un părete. * panâptic, -ă adj. (d. vgr. pănoptos* văzut de toţi, d. păn, tot, şi optikds, optic)-Care se poate vedea întreg odată: muzeă panoptic. S. n., pl. e. Muzeu (panoramă) In care-s expuse statue omeneşti dţ ceară. — Un medic Elveţian Hristofor Curtius se distra făclnd chipuri omeneşti de ceară. La 1766 se mută la Paris împreună c’o nepoată a lui de şase ani, Maria Grossholtz, şi a continuat să facă acele chipuri. Nepoata, pin măritiş Maria Tussaud, modelă capetele celor ghilotinaţi de revoluţiunea de la 1789, apoi pleacă In Anglia, unde deschise un ,,panoptic“ obţintnd mare succes. * panoramă f. pl. e (cuvlnt format de Englezu Barker [1788] d. vgr. păn, tot, şi ‘drama, vedere, privelişte; ngr. pondrairta. V. dloramă). Mare tablou desfăşurat pe păretele unui edificiu circular construit anume, luminat de sus şi privit din miiloc aşa In ctt cele văzute par ca şi naturale. Edificiu care cuprinde acest tablou. Fig. Mare întindere de pămtnt văzută de sus ori mal de departe: panorama Carpaţiior. — Vulg. panar^^iă (după rus) * pândii n., pl. uri (fr. panneau). In arhitectură (ttmplărie ori argintărie), ori-ce parte care prezentă 0 Suprafaţă ornată şi îngrădită de margini. * pansament n„ pl. e (fr. pansement)-Acţiunea de a pansa, Ptnză cu care se pansează. * pansea f, pl. ele (fr. pensie). Catife-luţă, o floare. •* pansâz v. tr. (fr. panser, var. din penser, a cugeta, de unde s’a dezvoltat Inţ. de „a îngriji"). Leg, Invălesc cu plnză o rană : a pansa o rană, an rănit. Barb. Şterg (frec, ţesal) calu. * panslăv şi -ăvic, -ă adj. Relativ la panslavizm : congres panslavic. Adv. Din punct de vedere panslavic. * panslavist, -fi s. Adept al pansla-vizmului. Adj, congres panslavist.. * panslavizm n. (V. pan-). Sistemă politică după care toate populaţiunile slavice ar trebui să formeze un singur stat — Se zice şi slavizat. pantahuză f., pl. e (ngr. pantahilsa, circulară [prescurtat ăinpantahuparăsa epis-toli, „pretutindeni prezentă scrisoare"]; pan-iahdse, spre toate părţile). Cutia tn care vechilu şduna banii odinioară. Condică cu care se umblă pe la credincioşi şi se adună bani pentru scopuri religioase. Fig. Iron. A umbla cu pantahuza, a răsptndi veşti ori minciuni pe la toţi. * pantalonadă pl. e (fr. pantalon-nade, după numele tipului Pantalon). Piesă burlescă In care joacă Pantalon. Fig. Purtare sau vorbă de bufon: pantalonaăele politicii demagogice. * pantalonăr m. (d. pantaloni). Iron. Poreclă dată dc boierii retrograzi de la începutul secolului 19, purtători de anteriu şi de işlic, tinerilor progresişti care învăţase In Occident şi purtau pantaloni şi surtuc. V. surtucar, işllcar, bonjurist, duet-giO). Azi. Croitor care face pantaloni şi nu se prea pricepe la „surtuc". * pantalonY m. pl. (fr. pantalon, d. it. pantaldne, pantaloni lungi, d. Pantalone, un tip de bufon cu pantaloni lungi tn comedia italiană, d. san Pantaldne, sflntu Pantaleone. [V. Pantellmon], al cărui cult e foarte răsptndit la Veneţia. Pluralu rom. e după ifari, nădragi, şalvari, izmene mai degrabă de cit d. rus. pantaldny, care tot d. fr. vine). Haină bărbătească care acopere corpu de la brtu ptnă la călclie saâ şi ptnă la genunchi. Euf. Izmene bărbăteşti ori femeieşti. — Sin-gularu m. pantalon e rar uzitat De ordinar se zice o păreche depantalonl sau nişte pantaloni. pantandg, V. pintenog. pant&rcfi f„ pl. e (rut pantărka). Bucov. Pichire. pfintfi f., pl. e şi pente (sas. pant, bant. V. bantfi). Legătură de fer la o poartă sau. la o fereastră. * pantă f.. pl. e (fr. pente, d. pendre, a attrna, ca vente d, vendre, a vinde). Povlr-niş; plan înclinat, plai. V. versant. ^ panteist, -ă s. (ca şi panteizm). Adept al panteizmului: panteiştil germani. Adj. Relativ la panteizm. — Unii panteişti 11 consideră pe Dumnezeu ca sufletu lumii, şi lumea ca corpu lui (D-zeu e tot); alţii privesc toate obiectele naturii ca neavlnd altă realitate de ctt chear existenţa lui D-zeu (tot e D-zeu). * panteizm n. (cuv. compus pe Englezu V. Toland d, vgr. păn, tot şi theds, zeu). Sistemă filosofică după care nu există de ctt o singură substanţă, ale cărei diferite moduri Is fiinţele: Spinoza a susţinut pan-teizmu. Pantelimân şl -llimon m. (mat vechi -eilimdn, d.ngr.Panteleimon, „de tot milos" şi Pantăleon. V. pantalonT). Numele unui sfint (pop. Pintilie şi Pintea), de la a cărui zi (27 luliu) .vara se călătoreşte spre toamnă": Pintilie călătoru, pantalfr, V. bandulieră. * pantedn n., pl. oane (fr. panthion, it pănteon şi pantedne, lat. păntheon, vgr. păn-theon şi păntheion, d. păn, tot, şi theds, zeu). La vechii Greci şi Romani, templu consacrat tuturor zeilor. Totalitatea zeilor unei reli-giuni. Un templu din Paris consacrat oamenilor iluştri ai Franciii. www.dacoromanica.ro PAN — 929 * panteră f., pl. e (fr. panthere,it.pantera, lat panthira, vgr. panthir, d. păn, tot, şi ther, animal, ferră. V. feară). Un animal felin pu(in mai mic de cit tigru, dar tot aşa de feroce şi de îndrăzneţ, cu blana galbenă pătată cu negru. — Pantera atacă şi ' omu si se suie tn arbori, ca şi pisica. V. leopard, jaguar, pumă. pantlşdân, V. pandlspan. pantlică, V. panglică. panto- şi pandocrător n., pl. inuzi— lat uri Ingr.pandoirător [scris panto-], vgr. pantokrător, d. păn, tot, şi krătos. putere, adică „omnipotent"). Icoană care-i reprezentă pe Hristos finind sceptru şi globu plmlntu-iui şi care e pictată pe tavanu turnului anterior al bisericii. — Ca epitet lui Hristos, poate fi mase. * pantdf m. (germ. pantof/el, it. pan-tâfola [d. mgr. pantâfellon, tot de plută], fr. pantoufle, sp. pantofla ; rus. tufei!, bg. pantof). Un fel de încălţăminte uşoară mai mică de cit gheata, de umblat pin rasă ori de purtat vara (papuci mai boiereşti). pantofâr m. (d. pantof). Fabricant ori vtnzător de pantoti. Euf. Cizmar (de lux). pantofărie f. (d. pantof). Meseria de pantofar. Prăvălia pantofarului. Mare cantitate de pantofi, - * pantograf n., pl. e (format d. vgr. păn, pantos, tot, şi grăpho, scriu). Instrument de reprodus mecanic desemnele mărindu-le, micşorlndu-le ori tn aceiaşi mărime. * pantogrâflc -ă adj. (d. pantograf)-Relativ la pantograf. Adv. Pin ajutoru pan-tografului. * pantograffe f. (d. pantograf). Arta de a copia desemnele cn pantografu. * pantometru n., pl. e (format d. vgr. păn, pantâs, tot, şi metron, măsură). Instrument de măsurat toate unghiurile şidistanţele. * pantomim m. (lat. pantomtmus, vgr-pantâmimos, d. păn, pantâs tot, şi mimeo, imitez). Actor care joacă In pantomime. * pantomfmă f-, pl. e (fr. pantomjme, din aceiaşi origine cu precedenta). Piesă In care actorii se exprimă numai pin gesturi. * panţarâlă f, pl. e (pol. pancerola, d. it. panzeruola, dim. d. panzlera, platoşă. V. panţir). Un joc de cărfi Intre trei persoane. panţir m. (rus. păncyri, platoşă, păn-cymik, chiurasier; pol. pancerz, platoşă, germ, panzer, d. it panziera şi panciera, d. panza şi păncia, plntece. V. pîntece), Vechi. Chiurasier din vechea oaste moldovenească. — ?! -ur (Munt.). panzâhru n„ pl. uri (turc. panzehir, d-pers. pad-zehr, contra-otravă, de unde şi ngr. pantzehri, sp. bezonr, fr, bizoard). Vechi. Un fel de concreţiune petroasă care (pin grămădirea pârului luat cu limba pin lingere) se formeză In stomahu rumegătoarelor şi căreia i se atribuia odată proprietăţi miraculoase (ca tulisraan şi antidot). — Se zice şi egagropil. PAP pâos, V. paus. 1) pap a. fără pl., care ar fi ari (germ pappe). Un fel de clei foarte gros care râ-mtne la fund cind se face scrobeala şi pe care-i întrebuinţează cizmarii. 2) pap, a păpâ v. tr. (lat. it. pappare, d. vfr. paper, a mlnca lacoin; sp. pg. papar). Fam. Mănlnc tot Fig. Măntnc, risipesc: a-fi pipa averea, V. pup 2. * papăbll, -ă adj. (d. papă şi suf. -abil). Care ar putea ajunge papă. papacîric n., pl. oac3 (rus. popâika [dim. * popoicâk?], exces de mlncare şi de băutură). Cov. Conţinutu unui păhăruţ de rachiu ordinar: a trage un papacioc. V. palicT. papacTocăr, -ăriţă s., pl. f. e (d. papacioc). Cov. Beţivan vagabond care face şi pe hamalu In piaţă şi, la nevoie, cerşeşte. papactupă şi -ufă f., pl. e (alb. pata-âiiftă, chiftea de carne, aJică „ceva inform". Pata- e nedescoperit Incă, iar cliftă e var. din kitiftă, chiftea). Bz. Iron. Femeie urltă şi îmbrăcată ridicul. papagal m„ pi. li (it. pappagallo, sp-pg. papagavo pv. papagai, vfr. papegai, dar. babbaghă; turc. papaghai, papaghan, ngr. papagăllos şi papagăs, rus. papugăb germ. papagei, ung. papagaly, cuv. de origine din ţările tdride, introdus la noi de italieni, ca şi struţ). O pasăre agăţătoare care se distinge pin uşurinţa cu care imită vocea omului şi a altor animale. Fig. Iron. Persoană care repetă ce a zis altu şi care nu exprimă nici o ideie proprie. Persoană cu nasu ca ciocu papagalului (V taplr). Papagal figănesc (Iron.), cioară. — Papagalii au penele verzi, dar slnt şi specii cu penele cenuşii, roşii şi alt-fel. Au ciocu foarte încovoiat şi puternic şi se servesc de ei ia căţărat. Patria lor e vestu Africii, sudu Asiii, insulele Sonde şi America de Sud. — La Cant. şi -gâTe, f- * papagălic, -ă adj. (d. papagal). Papagalicesc. Adv. Ca papagalii. * papagalicesc, -eâscă adj. (d. papagal). De papagal: nas papagalicesc. papagaliceşte adv. Ca papagalii, fcig. Fără a raţiona: a repeta papagaliceşte vorbele altuia. * papagalizm n. (d. papagal). Fii. Psi-tacizifl, pronunţarea cuvintelor fără a le cerceta Inţelesu. papaTn6g n.. pl. oage (compus ca şi pitonog). Vest. Pl. Picioroange. Parii (furcile) bordeiului. Prov. Bordeiu, chear de-ar sta numai iu papainoage, numai al tăO să fie, ori-clt de rea să fie casa, numai a ta să fie. V. martac. * papăl, -ă adj. (mlat. papalis). Al papii: enciclică papală. papal£te m. (d. a păpa,p. a arăta ideia de slăbiciune şi dispreţ, şi suf. -lete). Munt. vest. Iron. Filtison, flrţlgău, om îmbrăcat orăşeneşte. V. şulfă. www.dacoromanica.ro * papalitate f. (mlat. papilitas, -dJis). Demnitatea de papi: a aspira la papalitate. Administratiunea unul papă: papalitatea lui Leon X a văzut izbucnirea Reformei. papaludă f., pl. e (rudă cu paparudă şi păpălugă). Lipitoare (rtndunică de noapte). papalijgă, V. paparudă. papaliingă f., pl. I. Braşov. Păpădie. papanaş m. (d. a păpa). Munt. Mold. Pl. Chiftea de brinză cu ouă. Chercuri, motocel. papară ţ., pl. e (turc. papara, bg. slrb. papara, care vine d. po-pariti, a opări. V-pară 2). O mlncare rar obişnuită făcută djn ptne prăjită, pesmet ori trahană şi brtn-ză şi opărită cu lapte.f/g. Iron. Bătaie, trtn-teală: a minca o papară, a trage cuiva o papară. V. curcut. Paparela (Marcu) m. Munt. Fam. Om prost. paparoână (oa dift.) f., pl. e (ngr. pa-parâna. V. paparudă). Munt. Rar. Mac roş (papiver rhăeas), Se uzitează mai mult la pl. şi mai ales vorbind dc petalelele lui, care se întrebuinţează supt formă de infu-ziune ca pectorale, potolitoare şi sudorifice şi contra pojarului. paparudă f., pl. e (ngr. dial. peperuda, id.; alb. peperonă, id,; slrb. pepeljuga, lobodă, persoană murdară ; bg. peperuda,-aga, perperuga şi preperuga, fluture. V. pâpa-roană. Cp. cu vgr. Pompholyge, o zeiţă marină). Munt. Ţigancă îmbrăcată bizar care, ctnd e secetă, umblă din casă tn ctnttnd, tntre altele, şi „Paparudă,-rudă, vino de mă udă" şi, după ce arunci apă asupra ei, se duce la altă casă. Fig. Femeie înzorzonată şi ridiculă, brezaie: cine-i paparuda asta? (păpălugă, pl. î). Persoană deş rată (prea înaltă şi slabă), prăjină, dtrjală. — în Mold. papaludă, >ugă şi păpălugă, Ţigancă care urează să vie ploaia. * papaveraceQ, -ee adj., pl. f. tot aşa (d. lat. papăver, mac). Bot. Din familia macului. S. f. O papaveracee (sublnt. plantă). 1) pâpă m., pl. i (vsl. papa, gr. păppas, lat .papa, tată, epitet respectuos adresat epi-scopilor. Papa, an papă, al papii saQ al lui papa, unui papă. V. păpădie). Şefu bisericii catolice, cu sediu tn Roma (Se găseşte In manuscrise deja In sec. 17). — La Dos. şi pâpij, m. (pol. papiez). V. popă. 2) pâpă f., pl. e (lat. pappa şi păpa, it. pappa). Mlncare tn limba copiilor. Mlncare moale, ca lapte ca orez ş. a. papă-lâpte m. şi f. (d. a păpa şi lapte). Persoană bleagă, proastă, fără energie.-un papă-lapte, a luipapă-lapte, femeia asta e o papă-lapte. * papetler m. (fr. papetier, d. papier, htrtie, a. lat. papyrus, papir). Fabricant o/î vlnzător de hlrtie. — Curat rom. hirtier. papeterfe f. (fr. papeterie). Fabrică de htrtie, arta de a o fabrica, prăvălia tn care se vinde şi ncgotu ei. — Curat rom. htrtie-rie. V. hirtie, hardughie. pâpij, V. papă 2. * papilă f., pl. e (lat. papilla). Anat. Numele micilor unflăturl ca nişte muguri care se formează supt epidermă saii la suprafaţa unor mucoase pin ramificaţiuni nervoase vasculare care dau sensibilitate pelii: papilele linguale, papilele nervului optic. * papilâr, -ă adj. (d. papilă). Anat. Al papilelor; glande papilare. * paplIionaceQ, -eeadj , pl. f. tot aşa (d. lat. popitio, fluture. V. pavilion). Zool. Care seamănă cu aripile fluturelui: muscă, scoică papilionacee. Bot. Corolă, floare plantă papilionacee. S. f. Plantă din tribu cel mai însemnat al leguminoaselor, ca bobtt, mazărea, fasolea ş. a. * papir m. (lat. papyrus, vgr. păpyras. V. papură, papetler). Un fel de rogoz din al cărui cotor vechii Egipteni socoteau o scoarţă care le servea ca htrtie de scris. S. n„ pl. e şi uri. Foaie de scoarţă de papir. Manuscript pe papir: a descifra un papir. — Unii zic papfrus, pl.papirusuri. V. ci-peraceu. * papist. -ă s. (d. papă m.). Aderent al papei. Adj. Ziar papist. paplstâş, -a s. (ung. pâpistăs). Vechi. Azi pop. şi iron. Papist, catolic, Fig. Care nu ţine postur'le, letin, eretic. 1) papistăşesc, -eâscă adj. (d. pa->pistaş). Pop. Catolic. Eretic. 2) papistăşesc v. tr. Prefac tn papis-taş. V. refl. Mă fac papistaş. papistăşeşte adv. Ca papistaşii. papistăşie f. (d. papistaş). Pop. Religi-unea catolică. * papizm n. (d. papă 2). Nume întrebuinţat de protestanţii engleji lld. catolictzm. pâporă, V. papură. papornlţă f„ pl. e (d. papurâ). Coşnifă. zimbil (ori chear geamantan) de papură, Clondir sau şip îmbrăcat Intr’o împletitură de papură: o paporniţă de rachiă. paprlcâş n, pl.uri(urig. paprikăs). Tocană cu sos de ardei şi, de ordinar, şi cu cartofi. pâprică f., pl. i (ung. strb. ceh.paprika, d. lat, piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardei roş. Papricaş. V. gulaş. papijc m. (turc. papuţ, papug, pabaţf, ar. babuS, d. pers. pâpus, compus din pa, picior, şi pu5, acopere; ngr. papiitzi, slrb, papuca, ung. papucs; sp. babucha, it. ba-bouches. Sing. rom. s’a format din pl., ca şi copac ş. a.). Vechi. Pantof. Azi. Pantof fără toc saii cu tocul foarte scund şi care acoperă numai vtrfu piciorului (Se poartă, de obicei, In casă, iar femeile din popor umblă In papuci şi pe stradă). A o lua la papuc, a-ţi lua tălpăşiţa, a pleca, a porni, a o şterge, a fugi de undeva. (Cp. cu a spăla putina). A da cuiva papucii, a-i spune să plece, www.dacoromanica.ro a-I da răvaş de drum, a-i da paşaport, a-1 alunga. £ un timp pe cate pofi ieşi in papuci galbeni, e un timp etnd noroiu s’a uscat şi pop ieşi fără să te murdăreşti (Odinioară, pe timp râu, peste papucii obişnuiţi, se purtau alfl papuci, de marochin galben, numiţi „immei". Astăzi, pin uitare, vorba se întrebuinţează invers. Şăin. Infl. Or. 201). Chef cu papuci, chef (beţie) la care se bea din papucii (pantofii) damelor, chef cu danie. A fi supt papuc, a şti de frica nevestei (pin aluz. la cei ce odinioară. In semn de omagia, beau din papucii femeilor). Papucu doamnei, o plantă orchidee care seamănă a papuc (cyprtpedium calcdolus), deosebit de conduru doamnei. Armata lui Papuc, armată ridiculă. papugid m. (turc. papuţţu, cizmar, ctr-paci, păzitor de papuci la o geamie ori la o casă boierească. Papuci! se lăsaa la intrare, ca astăzi galoşii) Făcător de papuci (V. pantofar). Azi. Iron. (după obiceiu de a bea la chefuri din fesurile ori din papucii damelor). Tlnăr neserios; uşuratic ori chiulangiu : „papugiu de Bucureşti*. papură f„ pl. i(vgr. păpyros, papir; bg. papur, papură). O plantă acuatică cu frunze foarte lungi şi înguste pornite toate din cotor şi întrebuinţate la făcut rogojini, diferite alte împletituri şi tampoane pescăreşti (typha latifolia).— Cea cu foile înguste (an-gustifâlia) se numeşte şovar. Papură-vodă, personagiu fudul, dar fără forţă (e porecla lui Ştefănită-Vodă [fiu lui Vasile Lupu], supt care a fost o foamete aşa de mare, tn ctt s'a făcut pine şi din papură). A fi din timpu lui Papură-vodă, a fi de moda veche, a fi ridicul pin vechime.—Vechi şi pâporă. 1) par m. (lat. pălus, par, din paxillus, *paxlus, d. păngere, a înfige, a împinge; it. sp. palo, pv. pal, fr. pieu, pg. pao. V. pagină). Prăjită scurtă, stobor, stllp mic de lemn (lung de vre-o doi 2 m. şi gros de vre-o 8 C. m., ca stllpii care susţin gardurile de la tară). Cu păru, pin mijloace violente, ca (aranii, care, p. cel mai mic lucru, sar la bătaie cu păru; aici nu merge cu păru I A ajuns ori s’a strins funia la par (loc. luată de la arie cind caii au ajuns la par), am ajuns la extrem, la aman, nu mai am nici o putere. Cit cioara in par (sublnţ. a stat), o clipă, puţin timp. 2) * par m. V. pair. 3) par, părut, a -părea v. intr. (lat. parire, it. parire pv. parer, vfr. paroir, nfr. paraitre, sp. pv. parecer. V. a-, com- şi di s-par, par’că). Am aeru, înfăţişarea, aspectu, aparenta de : tu pari fericit, el părea mlndru. îmt pare v. irapers. sau mi se pare v. impers. refl. Mi se arată, Imi închipui că cred că. presupun că, am im-presiunea că; el imi pare ('sau el mi se pare) fericit, imi pare că (sau mi se pare că) doarme, imi pare că (sau mi se pare că sau par'că) zbor. A-fi părea bine sau rău, a te bucura sau a te întrista, a regreta: imi pa-bine (sau rău) c'a fost şi el. pară f., (turc. pară [d. pers. pare, piesă, hucatâ]; ngr. parăs, bg .pară. V. ceampara, hara-para). A patru-zecea parte din vechiu leu şi care (la 1740) valora 3 bani. Pl. Bani, monetă: a avei parale, asta costă multe parale. A nu avea nici o para saă para chioară, a nu avea nici un ban, nici o letcaie. A face parale, I) vorbind de oameni, a ctştiga parale, 2) vorbind de lucruri, a valora, a avea pref: asta nu face nici o para. A lua la trei parale, a-1 lua din scurt, a-i cere socoteală, a-1 mustra. V. mangîr. 1) pară- (ngr. pară, pop. pira). prefix care arată superioritatea, intensitatea (ca baş, răs stră, extra, ultra): a ajuns inspector şi paraipspector, a stăruit şi parastăruit. Ca neol. (după vgr.) = „pe lingă, alături de“ (tn chimie ş. a.). 2) pâra-, adj. V. hâra. * parabâză f., pl. e (vgr. parăbasis. V. bază), in vechea comedie grecească, partea tn care poetu, afară din acţiune, se adresează spectatorilor. * parabolă f., pl. e ('vgr. parabolă, d. porabăllo, arunc la o parte; lat. parăbola. V. palavră ; iper-bolă, ballstă). Alegorie supt care se ascunde un adevăr important ; parabolele lui Hristos. A vorbi pin parabole, a nu spune direct ceia ce vrei să spui, a vorbi pin ocoluri. Parabolele lui Solomon, cartea proverbelor. Geom. Curbă plană de al doilea grad rezultată din secţiunea unui cod pintr’un plan paralel cu un plan tangent conului. Pin ext. Curba pe care o descrie In aer un proiectil. * parabolic, -ă adj. (vgr. parabotikos). Relativ la parabolă, la vorbirea alegorică : vorbe parabolice Relativ la curba numită „parabolă" : curbă parabolică. Adv. In mod parabolic: a vorbi parabolic, a se mişca parabolic. * paracădâre f. (păra şi cădere, ca para-trăsnet). Aparat de căzut fără sâ te loveşti (E o umbrelă colosală care se deschide şi se lasă încet cu greutatea care attrnă de ia, de ex., cu un om care se lasă dintr'un aeroplan). — Ob. paraşută. parachârniţă f., pl. e (pare a fi un cuv. fabricat de cărturari d. lat. parietăria). Unde7 Trans? Grlu pâturnichii. V. griQ. paraclis n., pl. uri şi e (ngr. parakkli-si şi par- ek- kllsi, d. vgr. pară, lingă, şi ekklesia, adunare, biserică [d. kalio, chem]; vsl. paraklisu. V. clislarh, ecleslast, singlit). Capelă, biserică mică alipită unu! cimitir, unei comunităţi, unei cazarme, unei şcoale. Serviciu divin făcut p. o casă, o familie, un mort. V. parastas, panahidă. paracliser şi -s6r m. (d. paraclis), Munt, Clisiarh, palamar, crtsnic, servitor sau' şi clntăreţ de biserică. — Vechi (lit.) şi pa-raecllsiârh şi paracllsiarh (mgr. pa-raekklisiărhis). V. {îrcownic. paradâTsă f., pl. e (sas. paradeis-apel, „măr din paradis"). Ban. Trans. OU, Pătlăgică roşie, dumadă, www.dacoromanica.ro * parâdă f., pl. e şi (vulg.) parăzî (fr. parade, d. parer, a prepara, a orna; it. parata; rus. parăd. V. parez, prepar). Adunare de trupe militare p, a sărbători ceva şi a defila pe urmă In faţa comandantului. A face paradă de (sau cu ceva), a te fuduli cu ceva. Paradă de erudiţiune, arătarea eru-diţiuniî tn semn de fudulie Oe paradă, de fudulie ca să vadă lumea: a arăta ceva de paradă. — Munt. vulg. şi -ădie. V. ceremonie. * paradez s. intr. (fr. parader). Mă arăt ca să fiu admirat, ca să mă fudulesc, ca să sfidez: a parada la teatru. * paradifenol m. şi n., ca şi fenol (para-, di- şi fenol). Chim. Un compus al fenolului. V. chinonă. * paradigmă f., pl. e(vgr. parădeigma). Exemplu, tip, model de dcclinare sau de conjugare In giamatică. * paradis n., pl. uri şie (lat. paradisus, vgr. parădeisos, d. pers. firdevs, îngrăditură, grădină). Rai, grădina deliciilor In care, după Biblie, Dumnezeu l-a pus pe Adam şi pe Eva. Grădina rezervată de Dumnezeu celor buni. Fig. Loc Inctntător. Stare fericită; o căsătorie fericită e un paradis. V. empl-refl. ' «paradiziac, -ă adj. (lat. paradisiacus). Din paradis: fericire paradiziacă. paradosesc v. tr. (ngr. parădosa. aoristu de la paradido, predau, instruesc. Vechi. Predau, învăţ de altu : a paradosi istoria. V. refl. Mă predau (duşmanului). *paradox n., pl. e (vgr. pară-doxon, d. pară, alăturea, şi ddxa, părere. V. doxă). Lucru care pare absurd, dar e adevărat: sfericitatea pământului a fost considerată mult timp ca un paradox. — Unii zic pa-radoxâ f (Fr. e m.). 'paradoxal, -ă adj. (d. paradox; fr. paradoxal). Care tine de paradoxă: opiniune paradoxală. Care caută paradoxe: spirit paradoxal. Adv. In modkparadoxal. •parafă f., pl. e (fr. parafe şi paraphe m., mlat. parăphus, lat. parăgraphus. V. paragraf). Caracteristica unei iscălituri. V. şah 2. ; •parafernâl, -ă adj. (d. parafernă mlat paraphemalis). Extradotal. •parafernă f., pl. e (ngr. parafirna vgr. -pherna, id., d. pară, pe de lături, ş’ pnero, aduc), Avere extradotală a femeii, e-xoprică (pe care o poate administra singură). •parafgz v. tr. (fr. parafer). Iscălesc cu trăsăturile caracteristice iscăliturii mele, mai ales vorbind de registre. •parafină f., pl- e (fr, parafjine, d. lat. pirum affinis, puţin afin, cu puţină afinitate p. alte corpuri) Chim. O substanţă solidă albă scoasă din schisturile bituminoase şi din care se fac luminări care dau o lumină foarte puternică. V. stearină. •parafrază f. pl.e (vgr. parăphrasis. V. razâ). Explicaţiune sau traducere mai tn-nsă de cit textu. Fig. Discurs, scriere lungă j difuză. Fam. Interpretare răutăcioasă. •parafrazez v. tr, (d, parafrază; fr. paraphraser). Fac parafraza unui text. Fig. Amplific, dezvolt povestind. *parafulger n, pl. e (d, para- [din fr. paratonnerrej şi rom. fulger). Paratrăsnet. •paragină f., pl. eşi părăgtni (ung.pa-rag, parrag, parlag, paragină, cu term. din felină, d. vsl. prielogă, schimbare. D. ung. vine strb. parlog şi rut. palag, vie părăsita. V. pîrloagă.). Vie părăsită. Lucru părăsit şi ruinat. •paragâgă f„ pl. e (vgr. paragogi, de-rivaţiune. V. sln-agogă, ped-agog). Gram. Adăugarea unei litere sau silabe la sflrşitul unui cuvlnt, ca am auzttără (Munt. vest) Ud. am auzit. •paragoglc, -ăadj. (vgr.paragogikds). Gram. Pin paragogă: infinitiv paragogi: (lat fărier lld. fari, a vorbi). * paragraf n., pl. e (lat. parăgraphus, d. vgr. parăgraphos, d. pară, alăturea, şi grăpho, scriu. V. parafă). Mică secţiune a unui capitul, a unei părţi dintr’o carte, şi însemnată pin semnu §. Semnu care arată că începe un paragraf. * paragrafie f. (ngr. paragraf!). Vechi-Jur. Prescripţiune, ţ * paralâctic, -ă adj. (vgr. parallakti-kds, schimbăcios). Al paralaxei. * paralaghie f. (ngr. parallagi, vgr. -age. V. enalagâ). Vechi. Solfegiu, * paralaghis£sc v. tr. şi intr. (d. paralaghie). Veihi. Solfegiez. * paralăxă f., pl. e (vgr. parălaxis, schimbare, din cauză că steaua pare că-şi schimbă locu ctnd Işi schimbă locu obser-vatoru). Astr. Unghi format In centru unui astru de două linii care se trag una din centru pămtntului, şi alta din ochiu observatorului aşezat pe supraţaţa pămtntului. * paralel, -ă adj. (lat. parallilus, d. vgr. parăllelos, d. pară, alăturea, şi allilon, unu cu altu)). Geom. Vorbind de linii şi suprafeţe, la egală distanţă una de alta pe toată întinderea lor: drepte, curbe, planuri paralele intre ele sau unu cu altu, linie paralelă alteia sau cu alta. S. f. Linie paralelă alteia : a trage o paralelă S. f. Arm. Şanţ paralel cu locu asediat. S. f. Geogr. Cerc paralel ecuatorului, la nord şi la sud de el. S. f. Liter. Comparaţinne Intre două persoane sau şi lucruri:.Plutarh a scris interesante paratele Adv. In mod paralel. Fig. A lucra paralel altuia sau cu altu. * paralelepiped n., pl. e (lat.parallele-pipedum, vgr. parallelepipedon ; d. parăllelos, paralel, şi epipedon, suprafaţă). Geom. Sdlid compus din şase planuri paralele unu altuia ctte două care are ca bază un rectan-gul sau paralelogram şi care poate fi drept sau oblic : volumu paralelepipedului e egal cu baza inmulţită cu înălţimea. — Ob. pa-ralell(plp)ed, ca idolatrie, mineralogie tld. idoloiatrie, mineralologie. www.dacoromanica.ro *paralelizm,n. pl. e (vgr.paraHelismds). Starea a două lucruri paralele : paralelizmu şinelor drumului de fer. * paralelogram n., pl. e (lat. paralle-ogrammum, d. vgr. parallelâgrammon). Cuadrilâter compus din laturi egale Intre ele ctte două ;i formlnd două unghiuri obtuze ;i două ascuţite sau, mai pe scurt, un rectângul turtit. * paraleQ ra. (para ;i leu, după ngr. paraleon). Leu paraleu (tn poveşti), leu mai grozav de ctt top leii. Fig. Fam. Om care face pe grozavu: da cine-i şi paraleu Csta ? * paralitici -ă adj. (vgr. paralvtikos). Paralizat, lovit de paralizie, damblagiii. * paralizez v. tr. (fr. paraliser, d. pa-ralysiet paralizie). Fac paralitic, lovesc cu paralizia. Fig. Neutralizez, nimicesc activitatea : revolufiunea paralizează comerciu. * paralizie f. (fr. paralysle, d. vgr. pa-rilysis). Med. Dambla, nimicirea sau slăbirea nervilor motori, o boală care te face să nu mai pofi merge (paraplexie) sau să nu mai pot! mişca o mină şi un picior (emi-plexle) saâ muşchii fetei (paralizie facială) ş. a. * paralic n., pl. uri (d. para). Fam. Sumă de parale, de gologani. Cu para-licui para cu para, gologan cn gologan: a clştigat şi el ceva cu paralîcu. * paraliQ, -îîeadj. (turc. paraly). Fam. Care are parale, bogat. * paralogizm n., pl. e (vgr. paralogis-mâs. V. silogizm). Log. Raţionament fals fără intentiunea de a înşela (In opoz. cu so-fizmă). * paramân şi perlmân n., pl. e (ngr. paramandyas, id.) O bucată de postav pe care e brodat: „Patimile Domnului lisus Hristos le port eu“ şi pe care călugări! o poartă pe spate supt rasă ctte-va zile după ce intră tn tagmă; a luat paramanu din mina preutului (Augustin Pop, CL. 1935, 2 8). * paramilitar adj. (d. para-1) Pe lingă cel militar : trupă paramilitară. parângină f., pl. e (d. paragină). Trans. Pălciană. * paraninfă f, pi. e (lat. paranympha, vgr. parănymphos, d. pară, alăturea, şi nymphe, mireasă). Conducătoarea miresei la casa mirelui. V. dl-uşcă. parapănghelos (ngr.) interj, comică egală cu „adiio, veşnica pomenire" (Mold.): Parapanghelos! M’am dus draculuiI * parapet n,, pl., e (fr. parapet, d. it. parapetto, d. para, apără, şi petto, pept). Arm. Zid tnapoia căruia poţi sta adăpostit trăglnd focuri In duşman. Pin ext. Gard, gratii la marginea unui pod, unui bord, unui turn ca să nu cazi. V. copastie, parcan. parapon n., pl. e (ngr. parăponon geamăt, vaitt, d. vgr. pănos, osteneală, luptă, şi poini, răsplată, lat poena, pedeapsă. V. pu-nibil). Fam. tron. Mare nemulţămire şi jă-luire; paraponu cuiva că perde locmalele. A avea un parapon pe cineva, a avea o mare supărare pe el. paraponisesc (mă) v. refl. (ngr. pa-raponume). Fam. Mă arăt plin de nemulţămire, de întristare. paraponisit; -ă adj. Fam. Iron. Plin de parapon. parascov^nle f. (din *prascovenie, d. vsl. pra, pro, tnainte, şi skovanie, skovyva-nie, fabricare tmpreună, d. kovati, a fabrica. V. covacT). Fam. Scornitură, bizarerie, lucru piramidal: di unde ai mai venit şi tu cu parascoveniile astea? parâsimă f„ pl. e (ngr. parăsimon,vgr. -semon, pi. -ma). Cod. Vor. Semn, insignă, emblemă. parastas n., pl. e (vsl. parastasi, bg. strb. -as, d. mgr. parâstasis, reprezentare, prezenţă. V. epi-stat, Icono-sta»). Serviciu divin tn amintirea unui mort (de ordinar la 3 şi la 9 zile, la 6 săptămtnl, la 3, la 6 şi la 9 luni şi tn fine la 7 ani, apoi la alte date). parastisesc şi -atuI6sc v. tr. (ngr. parasteno, aor. -ăstisa). Sec. 18— 19 Repre-zent, joc (opiesă de teatru). * paraşută f., pl. e (fr. parachnte). Barb. Paracădere (ca paratrăsnet Ud. para-toner). * paratonăr n., pl. e (fr. paratonnerre, d. it. para, parează, şi fr. tonnerre, trăsnet). Barb. Paratrăsnet. * părător m. (ii paralore). Tapiţer decorator. , * paratrăsnet n, pl. e (d. para- din fr. paratonnerre şi rom. trăsnet. Acest păra-e it. para din parare, a para). Aparat care apără edificiile de trăsnet — Se zice şi parafulger. Paratrăsnetu a fost inventat de Franklin şi se compune dintr’o vargă de fer înfiptă tn vlrfu edificiului şi unită cu o str-mă de fer ori de aramă, care are la capăt un tub şi se scoboară de-a lungu edificiului plnă tntr’o groapă cu apă saâ un put, unde se cufundă. Ctnd un nor electrizat trece pe deasupra edificiului, edificiu e influenţat, electricitatea contrară celei din nour se duce tn părţile superioare ale edificiului şi se perde pin vtrfu vergii de fer. pe cind electricitatea de acelaşi fel cu cea din nour se scurge In put; aşa nu se produce scinteie tntre nour şi edificiu. Ca să funcţioneze bine, toate părfile paratrăsnetului trebuie să fie In bună comunicaţiune unele cu altele. Se admite că un paratrăsnet bun apără de trăsnet locu pe o rază de două ori mal mare de ctt înălţimea lui. — Înaintea lui Franklin, un copil din Auvernia anume Gerbert inventă un mijloc de a evita trăsnetu Infigtnd tn pămtnt nişte ţăruşi lungi terminaţi c’un vtrf de fer ca de lance. Fiind aşezaţi din dinstanţă tn distanţi, trăsnetu se scurgea pin ei In pămlnt. Se zice că www.dacoromanica.ro pin asta se îndepărta şi grindina. Copilu Gerbert, folosindu-se de acest mijloc, se lua după ji'şte vechi traditium celtice care s’au păstrat In centru Galiii. paravalisesc v. tr. (ngr. paravăllo). Vechi. Compar. * paravan n., pl. e (pol. paravan, d. fr. paravent, it. paravento, care te apăra de vtnt. V. paratrăsnet). Mobilă care se compune din clte-va table de lnaltimea omului şi care se pot strtnge şi serveşte să te apere de vint, dar mai des de privirea altuia atunci clnd nu dispui de o cameră aparte. Fig. Scut, apărare, persoană care primeşte lovituri tn locu alteia sau care maschează acţiunea altuia. Pretext de acţiune: a te îmbogăţi supt paravanu iubirii de popor. Mold. nord. Prelipcă, poiată. paraxenie f. (ngr. paraxeniă, id.). Rar. Ciudăţenie, gust ciudat parâxin, şi -xîn -ă şdj. (ngr. şi vgr. .parăxenos, straniu, neobişnuit, d. xinos, străin). Vechi. Straniu, ciudat, curios, bizar: asta tmi pare paraxin, un om paraxin. S. n., pl. uri. Gust, hachiţâ, toane, capriciu: mi-a venit un paraxin. * parazit, -ă s. (lat parasitus, f. -ita, d. vgr. parăsitos, d. pară, alăturea, şi sitos, mlncare). La cei vechi, oaspete perpetuu la masa unui bogat pe care trebuia să-l amu-zeze, lingău: parazitu e unu din tipurile preferate ale comediil latine. Animal sau plantă care trăieşte pe socoteala altul animal ori altei plante, ca păduchii ori viscu, suglndu-i sîngele ori seva (V. epifit). Adj. Animale, plante parazite. Fig. Superfluu, de prisos, care Îngreuiază degeaba: ornamente, cuvinte parazite. Popor parazit, popor parazitar, vagabond, care n'are tară proprie şi umblă haimana, ca Jidanii şi Ţiganii * parazitar, -ă adj. (d.parazit;fr.pa-rasitaire). Care trăieşte ca parazit: popor, animal parazitar; plantă parazitară. Cauzat de parazifi: boale parazitare. * parazitism n. (d. parazit). Starea, tra• iu pârazitului: parazitizmu Jidanilor. 1) pâră şi (Trans.) laeără f., pl. pere (lat. pira, pl. de la pirum, pară: it. pv. sp. pg. pera, fr. poire). Fructu părului. Cazi pară mălăiaţă in gura lui nătăfleafă, se zice despre un om foarte leneş care aşteaptă ctş-tig fără muncă. 2) pâră f., pl. [inuz.] pare sau pări (vsl. para, fum, abur, miros de arsură, pariti, a evapora, opăriţi, a opări: slrb.bg. pol .para, abur, rus. pară, arătură [adică loc ars de soare, ca şi ogor, ogoresc, dogoresc/, păriti [v. tr.] a ferbe înfundat; ung. păra, abur. V. papară părpălesc, pîrlesc). Flacără. Foc şi para, mare foc. A vărsa foc şi pară, a fi foarte furios. Roş ca para focului, foarte roş (de ruşine). pârăt, V. panăt 2. * parc n., pl. urî (fr. parc, cuvlnt de origine nesigură şi care, supt o formă cam asemenea, există tn toate limbele romane. Pro- venţalu pargue şl parc arată că forma primitivă trebuie să fi fost parico sau parrico [cp. de alt-fel germ. p/erch cu vgerm. pfar-rih, anglo-sax. pearroc ş. a.] contras In parco. Cu lat parcas, „economt, cruţător", n’are legătură. Mlat. parricus ori parcus apare In ţ-egea ripuarică [sec. VIIIl. V. parcan, parchet). Teren îngrădit, mare grădină ori pădurice rezervată vlnatului sau plimbării şi alipită unei locuinţe boiereşti. Grădină publică Intr'un oraş. Ocol de vite. îngrăditură făcută In apă p. peşte sau p. stridii. Arm. Parte din tabără rezervată tunurilor, munitiunilor, proviziunilor: parcu de artilerie. Pin ext. Materialu conţinut ln-tr'un parc. parcân n., pl. e (pol. rut. parkan, îngrăditură de lemn,- ung. părkăny, margine, cadru, toc, chenar [rudă cu parc]). Vechi. (părcan). întăritură de lemn, palancă, palisadă, parapet. Azi. Mold. Pl. Parmacllc, os-trete. Balustradă (la cafas): un brad bun de făcut parcane la bisericuţă (Sadov. VR. 1&8, 1, 53). Îngrăditură care opreşte buştenii luaţi la vale de un riu. Trans. (părcan). Tocu (cadru) uşii sad ferestrei. par’că siu pârcă conj. (d. pare că). Se pare că, s’ar zice că, s’ar crede că, dacă nu mai înşel, ca şi cum: Strigi par'că eşti nebun. Cind te dai in leagăn, par’că zbori. — E mai bun acest vin ? — Par'că1 — Par'că era mal bun cel-lalt. Oare: Ce să caut acolo ? Par'că nu mi-e bine acasă ? parcea f., pl. ele (turc. [d. pers.] parţa [dim. d. pari. V. para]; slrb. bg. parce ; rus. parca, postav brodat cu aur şi argint. V. harcea-parcea, parlagiu). Bucată, bucăţică de stofă, de hlrtie ş. a.,- Bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cltepa-lru. briie la o parcea. — fn Serbia parcea. parcealagid, V. parlagid. * parcelă f„ pl. e (fr. parcelle, d. lat. * particella=particula, părticică, particulă). Parte mică de teren: a împărţi o moşie in parcele. * parcelez v. tr. (fr. parceller). împart o moşie In parcele. * parchet n., pl. e (fr. parquet, dim. d. fi arc, parc). Biurou sad camera procurorului ntr’un tribunal: mă duc la parchet. Minis-teru public (procuroru şi cei-lalţi funcţionari), care cercetează crimele şi delictele: par-chetu cercetează. O bucată dintr’o pădure Împărţită tn alte bucăţi mai mici. Pardoseală făcută din sclndurele de stejar lustruite. * parchetâr m. (d. parchet). Lucrător care parchetează. * parchetărie f. (d. parchetar). Meseria parchetarului. * parchete* v. tr. (fr. parqueter). Par" dosesc cu parchet. * parchez v. tr. (fr. parquer). Pun In-tr’un parc, Intr’un ocol: parchez boii. Aşez In regulă ca să formez parcu: parchez arli- www.dacoromanica.ro PAR ' leria. Fig. Închid, despart de alţii; parchez oamenii in caste. * parcurg, -curs, V. percurg. * pardâf n., pl. uri (turc. pedavra, pa-davra, d. ngr. pitavron le), traversă [supt infl. lui perdaf). Munt. Sctndură numită şi lăturoi şi provenită din marginea grinzii (deci are o parte curbă şi una plană) sau si din mijlocu ei, dar cu marginile nenetezite. * pardesiO n., pl. f/e şi iurî (fr. par-dessus, d. par, pe, şi dessus, deasupra, de unde şi turc. pardosii Palton mai scurt şi mai suptire care se poartă mai mult primăvara şi toamna. * pardon interj, de scuză la lucruri mici (fr. pardon, d. pardonner, a ierta, d. par, prep., şi donner, a da); PardonI Dă-mi voie să trec pe aici. PardonI Te-am călcat pe picior l Pardon că te-am deranjat. (cer scuză că te-am deranjat). — Vulg. Iron. Să am pardon l 1) părdos m., pl. şi (vsl. parudosu, pa-rudusu şi parudu, d. vgr. părdos, de unde şi lat pardus. V. leopard). Vechi. Leopard. Fig. Viteaz. 2) părdos □. (ngr* pătos, pardoseală. V. pardosesc). Vechi. Pardoseală. pardoseâlă f., pl. eli. Munt. Acţiunea de a pardosi. Duşamea, podeală, scindurile sau petrele (asfaltu, cimentu) care acopere partea de jos a unei camere. pardosesc v. tr. (ngr. patâno, aor. pă-tosa, pardosesc, de unde s’a făcut * parto-sesc, apoi părtăsesc [sec. 17], apoi pardosesc după podesc), Vest. Podesc, pavez o cameră cu sctndurţ sau cu petre (asfalt, ciment). pare v. impers. V. par 3. pareătcâ f., pl. etce,i(rut porSadk, rus. poreădok, gen. por&adka, pron. pariatka, ordine, rtnduială, d. riad, rtnd. V. rind). Iron. Practică, rutină, tipic, procedură dupâ moda veche : a lucra după pareatcă. Om demodat care-şi ştie meseria din practică, nu din şcoală (paretcar) : o pareatcă de slujbaş. V. clIşeS şi pedant. * paremiologie f. (vgr. paroimia, proverb, şi -logie V. parimie). Studiu despre proverbe. Carte care conţie proverbe. * parenchimă.f., pl.e (vgr. parighyma, d. pară, alăturea, şi eghyma, răsplndire). Anat. Ţesutu spongios propriu organelor glanduloase. Bot. Ţesutu celular, moale, spongios care, In frunze, tulpine tinere şi fructe, umple intervalele părfilor fibroase.— Fals parenchim n., pl. e şi uri. * parenetic, -ă adj. (vgr. paraineti-kâs). Rar. Care îndeamnă la virtute : discurs parenetic. * paren6ză f., pl. e (vgr. parainesis). Rar. Îndemnare la virtute. * parenteză f., pl. e (vgr. parinthesis, d. pară, alăturea, şi dnthesis, punere. V. teză). Qram. Vorbă ori propoziţiune ex- PAR plicativă intercalată tiitr’o frază ori alipită la urmă şi închisă tntre două linii Curbe: a deschide o parenteză. Cele două linii curbe care arată asta, numite şi semnele parente-zei. Fig. Fam. Digresiune : A_ deschide o parenteză, a face o digresiune. In paren-tezăi subtnţelegînd, subtnţeles. — Fals paranteză ori -tiz.— V. scoabă. paretcăr m. (d. pareatcă). Mold. Iron. Care se tine de pareatcă, pedant, rutinar, tipicar. par^tis n., pl. uri (ngr. paritisis, vgr. paraitesis). Vechi. Demisiune. paretlsesc v. intr. (ngr. paretiime, viit. paretithâ). Vechi. Demisionez. * parez v. tr. (fr. parer, d. it. parare, a para, lat parare, a prepara. V. pre-par). Iau măsuri ca să evit un rău: a para o lovitură. * parfum n, pl. uri (fr. parfum, it. pro-fămo, sp. perfume). Lichid de un miros foarte plăcut făcut pin industrie. Aromă, mireaz-mă, miroznă. Fig. Lucru care inspiră plăcere, care aduce aminte lucruri plăcute : un parfum de fericire, de vechime. — Au zis unii poe{i şi profum (după it). * parfumez V. tr. (fr. parfumer, d. fu-mer, a afuma; it. perfumare, azi profu-mare. V. a-fum). Umplu de miros de parfum, tnmirezmez : îmi parfumez batista. * parfumâr m. (fr. parfumeur). Fabricant ori vtnzător de parfumurL pargamut, V. pergamut. parhăiţă, V. prahavlţă- părhal ra., pl. II (rudă cu parşiv şt rus. parh, rlie). Est. Iron. Jidan. — Şi părhar, hărhal şi hărhar. La Acad. fals harhări * pâri (al) loc. adv. (cuv. it care înseamnă „la egal“. V. păreche). Com. Egal cu preţu nominal (pe cind, In realitate, ?a plătit mai puţin); renta e al pari. * părla ra., pl. tot aşa (fr. paria, din limba Tamulilor [sudu Indiiil parayan). Om din ultima clasă socială In India. Fig. Om dispreţuit şi respins de toată lumea : leproşii eraă odinioară adevărafi paria. — Oamenii numiţi paria erau sau născuţi din părinţi paria sad din cei excluşi dintre brahmani. Toate castele-I dispre(uiau şi nu se atingeau de ei. N’aveau voie să locuiască tn oraşe, nici să exercite vre-o meserie mai curată. * paricid, -ă s. şi adj. (lat parricida, din *patri-cida, d. păter, tată, şi -cida, din occidere, a ucide. V. infanti-şi regi-cid). Care-şi ucide părinţii (pe unu sau pe aratn-doi). Subst. Un paricid, o paricidă S. n., pl. uri safl şi e. Paricidiu. * paricidia n. (lat parricidium). Acţiunea de a-(i ucide părinţii. * parietâl, -ă adj, (lat. parietalis, d. păries, părete). Relativ la un părete. Anat. Care formează păretele craniului la ttmple ; oasele parietale. S. n., pl. e. Parietalii drept. www.dacoromanica.ro * parlex v. intr. (fr. parter, d. lat. portare, a libera de o datorie, d. par, egal. V. pariS). Pun rămăşag, iac prinsoare, mă prind. * porigină adj. f., pl. e (it. parigino, -ina, parizian, Parigi, Paris). Sobă parigină. un fel de sobă de fer cilindrică şi care poate arde 10-12 ore continuo. parlgorie f. (ngr. parieoria, vgr. pare-goria. V. alegorie). Vechi. Mlngliere. Azi. fam. şi iron. Mlngliere zadarnică. Parigorie de om bolnav (sau mort), zadarnică mtn-gliere saa speranţă. — Şi pallg-. parlgorls£sc v. tr. (ngr. parigoră, aor--drisa). Vechi. Azi fam. şi iron. Mingii. parlmiăr saâ -6r n., pl. e (ă.parimie). Vechi. Carte care cuprinde proverbe saâ cugetări. ca, de exemplu, cea care conţine „Proverbele lui Solomon”. parlmie f. (ngr. parimla. V. paremiologie). (Auzit de mine tn 1923 de la o femeie de 86 ani). Proverb. Pl. Cugetări din Scriptură sau din epistolele apostolilor şi care se citesc spre seară, parinc şi -irig, V. păring. parip m. (ngr. partppi, căluţ, părippos, călăreţ intQvărăşitor, vgr. părippos, cal lateral» cal tn ceatlăâ, d. pară, alăturea, şi UppQs, cal; vsl. paripă, mtrţoagă, pol. pa-repa, căluţ, strb. parip, mtrţoagă, ung. pa-ripa, cal de călărie). Vechi. Pohodnic, cal tn pohod. Bihor, (Şez. 37, 130). Cal iute, cal sprinten. * parlsllâblc, -ă adf. (format d. Iat-par, păreche, şi rom. silabic; fr. parisvlla-bique). Gram. Care are la nominativ şi la cele-lalte cazuri tot atttea silabe: cuvint pa-risilabic (ca latineşte caniş, „ctne“, genitiv tot caniş). Pin ext. Declinare parisilabtcă. — Se zice şi parlsllăb (fr. parisyllabe), ceia ce nu e mai bine. * paritate f. (lat păritas, -ătis, d. par> păreche. V. păreche). Egalitate tn număr: paritate de voturi. Asemănare, seamăn: nu e paritate intre una şi alta. * pariS n, pl. uri (fr. part. V. pariez). Barb. Rămăşag, prinsoare. parimă 1, pl. e (turc. parima, funie de prins ceva). Dun. Dobr. Odgon de corabie. V. prangă şi palamar 2. parimărie f. Dun. Dobr. Cantitate de partme. parfmâz v. tr. Dun. Dobr. Odgonesc, leg cu partme. partagiQ şi parcealagiii ra. (după Şâin., d. turc. parlacy, derivat d.parlamak, a toca, a hăcui, care totuşi, la lusuf, însemnă „a străluci") Foimaparcealagiu ar indica etim. parcea, parcele, cum arătă şl turc. par-fagy vtnzător de bucăţi de stofă, şi parţa-lamak, a Îmbucăţi). Munt. Ajutor de măcelar, acela care spintecă vitele şi le împarte In bucăţi. V. boccID. * parlament n., pl. e (fr. parlement, d. parter (din * paroler), a vorbi, d. parole, cuvtnt. V, parolă, palavră). Numele colectiv al adunărilor deputaţilor şi senatorilor. * parlamentar, -ă adj. (fr. parlemen-talre). De parlament, al parlamentului: tra-difiuni parlamentare, regim parlamentar. Fig. Conform uzurilor parlamentare, conve-nient, politicos: cuvinte parlamentare. Propria unui parlamentar, unui sol: steag parlamentar. Guvern parlamentar, ai cărui miniştri ts răspunzători tnaintea parlamentului. S. m. Deputat ori senator: un parlamentar vechi. Sof, delegat trimes la duşman ca să propună ceva ori să ducă un răspuns. Adv. !n mod parlamentar, convenient: a vorbi parlamentar. * parlamentarism n. (d.parlamentar). Guvern parlamentar. * parlamentez v. intr. (fr. parlamen-ter). Discut cu duşmanu relativ la o conventiune pentru predarea unei cetăţi, p. încheierea unui armistiţiu ş. a. Fig. Deliberez, discut pentru o înţelegere oare care: nu mai parlamenta atita I parmâc m. (turc. parmak, deget, gratie; ngr. parmăki. V palmac). Gratie de lemn la gard, par. Gard de parmaci, parmacltc. parmaclîc n„ pl. uri (turc. parmaklyk). Gard compus din parmaci saâ gratii de lemn Balustradă, pălimar (3). * parmezan n., pl. e (de la numele oraşului Parma {Italia]). Un fel de caşcaval uscat făcut tn împrejurimile Parmei din lapte fără smtnttnă şi colorat cu şofran. — Vulg. parmazin. V. prezentln. * parnasian, -ă adj. (d. Parnas). Din Parnas: ninfele parnasiene. Din şcoala poeţilor parnasieni. Subst. Locuitor al Parnasu-lut. Nume dat unor poeţi romantici franceji care aâ publicat Parnasu contemporan (V. slmbollzm). Zool. Numele unui fel de fluturi. * parodie f. (vgr. parodia, d. pară alături, şi odi, odă, ctntec. V. come- şi tra-ge-dle, palinodie). Schimosirea unei poezii serioase. Fig. Iron. Lucru prost (simulat ori nereuşit): o parodie de ancheta, de ospăţ. * parodiez v. tr. (fr. parodier). Schi-mosesc pin parodie. Pin ext. Imitez prost, simulez: a parodia iubirea poporului. p&roh şi parâh m. (ngr. părikos [vgr. păroikosl, „vecin", confundat cu pârohos, fur-nisor). Primu preot al unei biserici, şefu ei. Adj. Preutu paroh. * parohial, -â adj. (d. parohie şi suf. -al, după fr. paroissial, mlat. parochialis). Al parohiii: biserica parohiala. * parohie f. (ngr. parikia, vgr. paroikia• vecinătate, ă.pară, alăturea, şi oikia, locuinţă, după pârohos Ud. păroikos, paroh; mlat pa-râchia lld. parâecia ; it. parrochia, fr. pa-roisse. V. dieceză). Enorie. Biserica e-noriii. www.dacoromanica.ro * parohlân, -ă s. (d, parohie după fr. paroissien; it. parrochiano), Enoriaş, poporan, locuitor din parohie. paroT n., pl. uri şi oaie (rut. părit.pă-roiok, paroik, sirb. parojak, nsl. parol; rus. po-roiti-sea, a roi). Est. Roi provenit dintr'un roi format In aceiaşi vară. Roi care n’a roit Intr’o vară, numit şi buhai. V. pîr-vac. paroîesc v. intr. (d. parol sau rus. po-roiti-sea, a roi). Scot un paroi: acest stup a paroit. * parâlă f., pl. e (rus. parâli, fr. pâ- râte, d. lat. parăbola, parabolă, învăţătură, de unde s’a făcut * parabla, paraula, parole, ca’n rom. lăuruscă, fiulă, staul, sulă, V. palavră, parlament). Cuvlnt de promisiune : şl-a dat parola. (N, Cost. 2,58 şi 92). Lozincă, cuvânt de ordine pe care militarii II pronunfă ca să fie recunoscuţi de o santinelă. g * parolist, -ă s. (d. parolă). Om dc cu-vlnt, om care face ceia ce promite. * paronim, -ă adj. (vrg. paronymos, d. para, alăturea, şi 6noma, nume. V. an-, ant- şi om-onlm). Qram. înrudit pin formă, ca con-duc, con-fin sau con-duc, pro-duc. S. n. Un paronim. * paronimie f. (vgr. paronymia). Calitatea de a fi paronim. paronomazie f. (vgr. paronomasia, d‘ pară, alăturea, şi ânoma, nume. V. anto-nomazie). Ret. Figură care consistă tn întrebuinţarea vorbelor care seamănă la sunet, ca: mor şi de frică şi de frig, — Fale paronomâză (fr. paronomasej. V. retorică. * parotidă f. pl. e (vgr. parotls, dos, d. pară, alăturea, şi ăs, otos, ureche ; lat. parotis, -dtidis. V. carotidă, otită). Anat. Fie-care din cele două mari glande salivare situate înapoia urechii lingă maxilaru de jos. * paroxizm n., pl. e (vgr. paroiysmâs, d. pară, foarte, şi oxys, ascuţit. V. oxid). Med. Cel mai mare grad de intensitate a linei boale. Fig. Paroxizmu furiii, pasiunii. parpalâc şi pîrpalăc n., pl.e (cp. cu părpăli, a ptrpoli). Nord. Felie de carne de la coastă. — In sud pirjoală. parpalec m. (probabil, de la pronunţarea peltică a Grecului. Cp. cu Caţaon). Iron Grec. , parpiăn m. (ung.). Trans. O buruiană ain familia compuselor (antennăria di&ica Safi gnaphălium diâicum). parşiv, -ă adj. (rus. parsivvi, rlios, păcătos, d. parh, pars, rlie. V. parhal). Fam. Pop. Foarte murdar: Jidan parşiv. Fig. Păcătos, mizerabil, ordinar : om, caracter parşiv. Decăzut, corupt: femeie parşivă. Ş. m, şi f. Un parşiv. Adv. In mod parşiv: a te purta, a lucra, a scrie parşiv. parşivenle f. (d. parşiv). Fam, Pop. Mare murdărie: o parşivenle Jidănească. Fig. Păcătoşie, murdărie morală. Decadentă, corupfiune. parşivesc v. tr. (d. parşiv sau rus. par-Siviti). Fam. Pop. Fac. parşiv, murdăresc: a parşivi păreţii. Fig. Stric, depravez : a parşivi caracterele. Adresez cuiva epitetu de „parşiv" la nu mă parşivi utila 1 V. refl. Devin parşiv (propria şi fig). * partaj n., pl. e .(fr. partage, d. partir, a împărţi). Jur. Barb. împărţire, vorbind de averea rămasă după moartea cuiva. partal şi partâm, V. hartam. părtă f , pl. e safi părţi (ung. părta). Ban. Colan. Salbă. V. petea. parte f., pl. părţi (lat. părs, părtis; it sp. pg. parte, tr. part). Bucată, fragment, porţiune: un sfert e a patra parte din ceva, escadranu e a parte din regiment, Europa e unu din cele cinci părţi ale lumii. Porţiune care se cuvine safi cade cuiva : am şi eă parte la ciştig. Noroc, soartă, ursită: aşa l-a fost partea, n'a avut parte să fie şi el fericit. Loc, lăture, direcţiune: in toate părţile ţării. Privinţă: din partea paralelor stau bine. Partidă In căsătorie : o parte bună. (Pop.). Gen, sex: cuvint de partea femeiască, animal de partea bărbătească. Muz. Fiecare din melodiile care la un loc formează armonia. Fragment dintr’un clntec. Jur. Fiecare din cei doi adversari care se judecă. A face cuiva parte din ceva, a-i lăsa şi lui, a-1 împărtăşi şi pe el. A pune de-o parte saii la o parte, a economisi, a rezerva. A te da la o parte, de-o parte safi intr’o parte, a te da tn lături. A avea parte la ceva, a avea drept de participare ia ceva. j4 avea parte de ceva, să pui mina pe ceva, a avea noroc de ceva. 4 lua parte la ceva, a participa la ceva. In partea dreaptă ori stingă, In mtna dreaptă ori stingă, la dreapta ori la stingă în partea locului, In acest ţinut, regiune : am fost şi noi pin partea locului (=pe acolo). 4 fi intr’o parte, a fi In-tr’o ureche, a fi smintit- Qram. Parte de cuvlnt, clasă de cuvinte (subst., adj., pron. ş. a.). Prov. Cine împarte, parte-şl face, cine e pus să împartă altora ceva, Işi rezervă lui o porţiune bună. Ai carte'? Ai parte! (In vechime) Ai acte, documente? Eşti fericit (astăzi) Ai învăţat la şcoală ? Ştii carte ? Eşti fericit! în altă parte, aiurea. Din alta parte, de aiurea, in toate părţile, pretutindenea. Din toate părţile, de pretutindenea. La o parte 1 dă-te tn lături, fugii pe de o parte..., pe de alta, Intr’o privinţă _.lntr'alta. Parte..., parte, o parte..., alta ; dintre soldaţi, parte au murit de boale, parte in luptă. |n parte, 1) parţial: a ploăat tn parte şi pe acolo, 2) împreună, reciproc: s'au bătut in parte. A parte (it. ă parte), separat, tn particular. * partener, -ă s. (fr. partenaire, d. engl, partner, mai vechi partener lld. parcener. www.dacoromanica.ro PAR — 938 - Pas care c vfr. parcenier, par,onier, asociat). Asociat la joc contra altora. * parter n., pl. e (fr. parierre, d. par, pe, şi terre, pămlnt). Primu rlnd al unei case, catu care e pe pămlnt. Partea unde-s stalurile In teatru. Spectatorii din staluri: par-teru aplaudă. * particip, a -â v. intr. (lat. parii-cipo, -eipdre, d. pars, partis, parte, şi căpere. a lua. V. încep). Iau parte, mă amestec In: a participa la o luptă, la o întrunire. * participlâl, -ă adj. (lat. participialis). Qram. Care vine de la participiu: formă participială. * participii! n. (lat. participium. V. principia. Qram. Mod impersonal verbal supt formă de adjectiv şi care deci face parte şi din verb, şi din adjectiv, ca priceput. * partlculărf -ă adj. (lat. parlicularis)-Propriu, special: bradu e particular climelor friguroase. Individual, personal, privat : interesu particular trebuie să dispară în faţa celui general. Extraordinar, deosebit: a avea un talent particular pentru muzică. Secret, fără marturi: audienţă particulară. Privat, care nu e al statului: şcoală particulară. Separat, distinct, deosebit de al altora, nu la fel cu al lor: acest soldat locuieşte întfo cameră particulară, mănlncă mîncare particulară şi poartă uniformă particulară (V. cazon).Bizar, straniu: om, caracter particular. S. m. şi f. Persoană privată, neoficială, care nu face parte din corpu funcţionarilor saâ dintr’o societate oare-care: stătu şi particularii. S. n. fără pi. Lucru particular, particularitate: particularu e că n'a scris nimica. A da examin la particular, la o şcoală particulară. Adv. In mod particular: s'a interesat de el particular. In particular, a parte, separat de alţii: s'a preparat de examin In particular (nu la şcoala statului). în special: în particular ma interesez de asta. * partiduiarist, -â s. (d. particular). Adept al particularizmului. Adj. Spirit par~ ticularist. * particularitate f. (lat. particulăritas, -ătis). Calitate particulară: sticla are particularitatea de a fi transparentă. * particularizez v. tr. (d. particular). Fac particular, deosebesc .-mu particularizez interesele. Precizez plnă tn ultimele amănunte: a particulariza un caz, un eveniment. * particularfzm n. (d. particular).Ten-denta de a-fi particulariza interesele, de a nu te solidariza cu interesu general (cum făceau unele state din imperiu german): Bis-marck a fost adversaru particularizmului. Teol. Doctrină după care Hristos a murit numai p. cei aleşi, nu p. toţi oamenii. * particulă f.. pl.' e (lat. particula, dim. d. pars, partis, parte. V. părticică). Părticică, parte foarte mică: particule de de aur dase de riu. Qram. Cuvlnt care se Întrebuinţează tot-de-a-una unit cu altu, ca con tii conduc. Pin ext. Cnvlnt mic (prep. saâ conj.), ca de ş. a. * partid n., pl. e (ngr. partidon, d. it. partito, derivat d. partire, a împărţi; sp. partido, fr. parti). Grup de oamenii uniţi pintr’o părere ori credinţă comună, mai ales In politică: partida conservator. V. sectă. * partidă f., p',. de şi zi (ngr. părtida, şi partita, d. it. partito-, sp.partida,fr. pârtie, a. 1.). Căsătorie; a face o bună partidă. Persoană de căsătorit: această fată ar fi o excelentă partidă. Plimbare, amuzament, joc tn tovărăşie cu altu: a face o partidă de cărţi, de vinătoare, pe apă, în trăsură, cu luntrea. Com. Cont particular al cuiva la cineva: la partida lui erau 100 de franci. Mod de a ţinea socotelile In registre : partidă simplă, duplă. * partitiv, -& adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum. a împărţi). Qram. Care arată o parte dintr'un Întreg: nimenT dintre noT e o expresiune partitivă. * partitură f, pl. I (it. partitura). Muz-Toate părţile unei compozifiuni unite şi puse unele după altele. — Rar partiţluneffr. partition, it partizione, lat partitio). * partizan, -ă s. (fr. partisan, d. it. partigiano). Adept, care admite o părere sad fine cu cineva: partizan al ordinii. părtnic, -ă s. şi adj. (d. parte cu sufixu -nic). Vechi. Părtaş, participant, tovarăş. Părtinitor. V. părtnicle. * parţial, -ă adj. (mlat. partialis). Care nu e In Întregime: plată, ploaie, eclipsă parţială. Părtinitor, care tine parte altuia: un om parţial, o judecată parţială. Adv. In mod parţial, In parte: a ploăat parţial. Cu parţialitate: a judeca parţial. * parţialitate f. (d. parţial, fr. parlia-liti). Defectu de a fi parţial. paruclc, V. poruclc. parusie f. (ngr. parusia). Vechi. Prezentă. * parvin, -venit, a -veni v. intr. (fr. parvenir, lat pervenire). Barb. Fig. Ajung la, ajung să: a parveni la onoruri, a parveni să vezi. Ajung: clte greutăţi pină să parviit * parvenit, -ă adj. şi s. (fr. parvenu). Barb. Sărac Imbogătit om ajuns. 1) pas m., pl. paşi (lat. păssus, pas, d. păndere, a desfăşura; it pg. passo, pv. fr. pas, sp. paso. V. pas 4şi ex-panslune). Mişcarea piciorului p. a merge: am făcut trei paşi în ainte, tn apoi, tn lături. Urmă de paşi: am văzut nişte paşi pe nisip. Mod de a merge (vorbind- de oameni, de trupe): pas greu, pas uşor, pas accelerat. Mersu cel mai Încet al calului (100 m- pe minut In cavalerie) şi al altor cuadrupede: a trece din trap în pas. Măsură de distantă de la o talpă la alta In marş (la Romani considerată du-plu, adică un metru i|s).- s'a oprit la 30 de paşi. Fig. Deciziune gravă: căsătoria t un mare pas. Progres: acest pod e un www.dacoromanica.ro PAS mare pas. A face paşi pentru (fr. faire des pas pour), a face demersuri: el a făcut primii paşi pentru impăcare. A da pas cuiva, a-i permite să, a-l lăsa să, a-i da ocaziune: a nu-t da pas să intervie, a nu-i da pas de vorbă sau să vorbească. A da pasu cuiva, a-l da preferenjâ, a-i ceda In semn de stimă. A avea pas ori pasu (fr. avoir le pas), a fi superior, a avea mai mare drept la: la repaus, bătrinu are pas tnaintea ti-nărului. A face un pas fals ori greşit (fr. faire un faux pas), a face o greşală, a cădea sau a fi aproape să cazi. A marca pasu, a bate pămtntu In cadenţă cu picioarele alternativ Sără să înaintezi. A merge pe (sau după) paşti cuiva, a-l imita. A pune pe cineva la pas saâ a-l face să meargă la pas, a-l tmbllnzi, a-l învăţa minte Pas cadenţat, care e acelaşi p. o întreagă trupă în marş. Pas accelerat sau iute, pas de 75 c. m. Pas alergător saâ pas gimnastic (rom. curat fugă ori alergare), pas de fugă, trapu omului (90 de c. m.). Pas de şarjă, pasu cel mal accelerat pe care-1 Ia infanteria imediat tn aintea atacului. Pas cu pas, 1) încet,cu atenţiune: a înainti pas cu pas, 2) tn tot mo-mentu, la ori-ce mişcare: l-a urmărit pas ca pas. La tot pasu, la fie-care pas, tn tot momentu,la ori-ce mişcare: Ia Iot pasu mă tmpedic de el. Cu paşT giganticT, foarte răpede: a înainta, a progresa cu paşi gigantici. Cu paşT de lup (fr. ă pas de Toup), tiptil fără huiet: tilharii veneaă cu paşi de lup. 2) pas n., pl. ari (probabil, prescurtare din it. compasso). Par. Pop. Compas. — Şi păsnlc, pl. e V. paznic 2. 3) pas n., pl. ari (fr. pas. V. pas 1). Barb. Trecătoare tn munţi ori pe apă: pasa Calais-uiai (greşit de Cala ist). 4) pas, a păsă v. intr. (lat. passare. d. passus, pas; it passare, pv. sp. pasar, fr. passer. pg. passar, a ţiece. V. păşesc). Vechi. Numai pasă, păsăm, păsatî, mergi, să mergem, mergeţi (du-te, să ne ducem, duceti-vă). Azi numai pasă (prescurtat şi pas): Pasă, ceată călătoare (Al.), mergi, du-te, treci, ceată călătoare; pas’ae zi o vorbă, pas' de te du (încearcă să zici o vorbă, să te duci [dacă îndrăzneşti, dacă poţi]): pas' să ţi-o plătească (Nec. 2, 186). V. pasă-mi-te. Pasachină, V. paţachlnă 2. * pasager, -ă;adj. (fr. passager, d. pas-sage, trecere). Trecător, caduc, pe puţin timp (Barb.): fericire pasageră. S. m- şi f. Călător, mai ales pe distante mici (De ex., tn tranvai). * pasăglQ şi (ob.) pasaj n,, pl. e (it l>assaggio şifr. passage, trecere. V.pas 4). Stradelă acoperită ori nu şi rezervată numai pedeştrilor (curat rom. trecătoare). Un loc oare-care dintr’o carte: un pasagiu din Evanghelie. pasăt, V. pisat. 1) păsă ţ intr. (lat. passare), V. pas 4. 2) păsă (îmT) v. intr. (lat. pensare), V. Păs 2. 3) păsă f, pl. e (fr. passe). Barb. Şir de ctştiguri la joc. păsă-ml-te saii pasămite adv. (d‘ pas 4. V. ml-te). Vest. Fam. Ctnd colo, In realitate, după cum văzui; Pasa-mi-te, el murisel El mărise, pasă-mi-teI pasăre f., pl, păsăti! (lat. pissar, păs-saris lld. păsser, păssens, vrabie ; it. păs-sera, păssero şi passere, vrabie ,’ sp. păjaro pasăre, pg. păssaro, pasăre). Animal vertebrat ovipar tnaripat şi acoperit de pene : se ştiu 10MO dc specii de păsări vii şi 500 fosile. Ban. Oa?. Vrabie. Ca pasărea (Mold.), foarte răpede : a trecut ca pasărea. Pasăre măVastră, pasăre cu vorbă omenească tn poveşti. Pasărea muscă, colibri. Pasărea paradisului, o păsărică din Oceania cu pene foarte frumoase şi infoiate. Păsâre tătărească, naglţ (care, după credinţa poporului, pin strigătu ei, denunţa Tătarilor năvălitori locu unde se ascundeau Românii). Prov. Toată pasărea pe limba ei pere, ori-ce pasăre pin strigătu ei atrage vl-nătoru, ori ce om pin faptele lui rele se compromite. pasc, păscut, a păşte v. tr. (lat păscere, pastum, a paşte: it păscere, pv. paiser, fr. paltre, sp. pacer, pg, pascer. — Pasc, paşti, paşte, paştem, paştefi, pasc; păşteam; păscut; păscusem; să pasc, să paşti, să pască. V. păstor, păşune). Măntnc iarba care creşte, vorbind de vite şi glşte : calu paşte iarbă pe ctmp, a păscut toată iarba. Păzesc la păşune: a paşte boii, bobocii, fig. PIndesc, aştept ca să prind ori să lovesc: de mult îl pasc eu pe hofu ăsta, de mult il păştea păcatu ori moartea. Perd timpu : nu ştiu ce paşte el acolo. A paşte bobocii saii vlntu, a pierde timpu. * pascăl, -ă adj. (lat. paschalis, d. Pascha, Paşte). De la Paşte, al Paştelor: timpu pascal, Meiul pascal, melu pe care legea lui Moise II prescria să fie sacrificat şi mincat la Paşte. pascalie şi (pop) păscălie f. (mgr. pashalia). Calendar perpetuu după care se poate afla data Paştelul tn ori-ce an. Carte populară astrologiei de ghicit norocu fiecăruia. Fig. A-ţl perde pascaliile, a te încurca tn socoteli, a te zăpăci. — Vechi şi pashălie. V. indlcţiune şi crug. păscă f., pl. paşte şi paşti (lat pascha, vgr. păsha, d. aramaicu păs’hă, ebr. pgsăh, cruţare, adică „scăparea din marea Roşie clnd Egiptenii tl alungau pe Jidani"; vsl. bg. rus. păsha, rut. păska. V. paşte). Vechi (şi pashă). Miel pascal. Azi. Un fel de turta care se face la Paşte din lapte cu orez amestecat cu ofiă (budincă) saii din brinză de vacă cu oâă ş. a. puse de o foaie de aluat de cozonac şi îngrădită c'un cerc tot de aluat. Anafora care se dă la înviere. Pască jidănească, un fel ,de turtă de cocă (azi-raă) pe care şi-o fac Jidanii la Paştele lor şi-şi frlng dinţii In ia dş vlrtoaşă ce «. V, ţjhisman, www.dacoromanica.ro * paschinâdă f., pl. e (fr. pasquinade, d. it. pasquinata, care vine de la numele unei statue din Roma numite Pasquino, unde Italienii lipeau satire). Satiră muşcătoare şi injurioasă. * paslâns n., pl. uri (fr. patience, venit pe cale rusească. V. paclenţă). Est. Un mod de a da In cărţi (de joc) şi de a ghici viitorusaâtrecutu.—In vest pasenţă, pl.e. * pasibil,-ă adj. (lat. passibilis, pasibil, patibilis, suportabil, d. pali, pasşus sum, a suferi. V. com-patibii, im-pasibll, păţesc). Jur. Care poate să sufere o lovire din partea legii: a ji pasibil de amendă. * pasibilitate f. (lat.passibilitas,-ătis). Jur. Starea omului pasibil. * paslflâră f., pl. e Bot. Numele latin al plantei numite ceasornic (passiflora cae-rulea). * pasional) -ă adj. (lat passionalis). Relativ la pasiuni, care depinde de pasiuni, mai ales de amor; dramă pasională. * pasionant, -ă adj. (fr. passionant). Care pasionează : romanţ pasionant. * pasionat, -ă adj. (fr. passionne). Plin de pasiune, de ardoare : un dansator pasionat după vals, iubire pasionată. Pătimaş, parţial: un Judecător pasionat. Adv. Cu pasiune. * pasionez v. tr. (ir.passionner, d.pas-sion, pasiune). Umplu de pasiune, excit, fac să prindă interes: vorba lui Petru Sihastru pasionă mulţimea de la Clermont, politica pasionează tot. V. refl. Mă umplu de pasiune, prind interes de: s'a pasionat după (sau pentru) ştiinţă. * pasiune f. (lat. păssio, -ânis, d. pati, passus sum, a suteri. V. păţesc, patimă). Patimă, supliciu: pasiunea lui hsus Hristos. Agitaţiune a sufletului, ca ura, iubirea: a-ţl domina pasiunile. Iubire foarte mare de ceva: a avea pasiunea ştiinţei. Obiectu acestei pasiuni: ştiinţa e pasiunea lui. Parţialitate: a judeca cu pasiune. Fii. Impresiune asupra cuiva (In opoz. cu acţiune). * pasiv, -ă adj. (lat. passivus, d. pati, passus sum, a suferi). Care sufere acţiunea, care nu lucrează: a avea un rol pasiv. Care nu lucrează, indiferent: rezistenţă, politică pasivă. Gram. Care arată acţiunea suferită de subiect, ca s'a descoperit sau a fost descoperit: verb, înţeles pasiv; formă pasivă. S. n., pl. e. Forma pasivă a unui verb: un verb la pasiv. Com. Care e datorit, care tre-bfaie plătit altuia; datorii pasive. S. n., pl. e. Ceia ce datoreşti altuia; cind pasivu întrece activu, e pagubă. Adv. în mod pasiv: toate verbele active se pot întrebuinţa pasiv. * paslvamente adv. (fr. passivement, it. -amente). In mod pasiv. * pasivitate f. (d. pasiv; fr. passivitd). Starea de a fi pasiv: pusivitate politică. * pasmânt n., ple e şi uri (fr. passe-ment, d. passer, a trece, saâ, mai de grabă, d. it. passamăno, d. passare, a trece şi mano, mină; sp. pasamano; germ. posamentier, pasmant, d. fr. passementier, pasmantier; rus. pozumint\ ung. paszomăn, paszomănt, paszomăny). Vechi. Ceapraz. — Azi se zice pasanterie. în Trans. (după ung.) po-somant, panglica aurie pe care femeile măritate o poartă In prejuru capului clteva săptămtni după nuntă. * pasmanterie f. (fr. passementerie). Industria, negoţu saâ prăvălia pasmantieru-lui. Ceapraz, canaf, găitan, galon de ornat hainele sau mobilele. V. ceaprazărle, găitănărie. * pasmantier m. (fr. passementier). Acela care face saâ vinde pasmanterii p. hainele femeieşti şi mobile. V. ceaprazâr, găitănar. 1) pâsnlc m. (d. vsl. paşti, a paşte adică „supraveghetor de păşune”). Nord. Rar. Ajutor de primar rural şi une-orişi perceptor (care judeca şi mici neînţelegeri). V. vornic, vătăman, paznic. 2) pâsnlc n , V. pas 2. pasport, V. paşaport. * pastă f., pl. e (lat. it. pasta, d. vgr. păste; fr. păte). Cocă, făină amestecată cu apă: macaroanele se fac din pastă de făină. Ori-ce praf amestecat cu apă,ori-ce substanţă care nu e lichidă, dar nici nu s’a solidificat (terci): pastă de hirtie, de porţelan. Fructe ferte cu zahăr amestecate şi pe urmă uscate: pastă de gutui (chitonag). Medicament preparat tot aşa. Paste italiene, macaroane, lidea ş. a. V. magiun. pasteâ f., pl. gle, şi pastică f., pl. I (ngr. pastili, d. it pastiglia şi pasticca. V. pastilă). Cov. Un fel de prăjitură făcută din sirop de zahăr saâ din miere cu seminţe de susan, cu năut sau cu mezuri de nucă şi pe care acadelarii o taie In bucăţele rom-boide, pe care le vindeau (plnă la 1916) cu clte cinci bani una. Fie-care din aceste bucăţele: dă-ml şi mie o pastică I * pastel n„ pl. e şi uri (St. pastel, d. it pastello, dim. d. pasta, pastă). Creion făcut din colori pulverizate: a desemna cu pastel. Tablou făcut cu asemenea creion: pastelurile lui Latour. Scurtă poezie lirică descriptivă: pastelurile lui Alexandri. * pastelist, -ă s. (d. pastel; fr. pas-telliste). Pictor de pasteluri. Poet care face pasteluri. * pastilă f., pl. e (fr. pastille, it. pastiglia, d. lat. pastillus, pastilă). Bomboană turtită care conţine o aromă saâ un medicament: pastile de mintă, de catran. * pastiş n., pl. e (fr. pasUche, d. it. pas-ticcio). Operă artistică după un pictor, poet, muzicant ş. a. * păstor m, (lat. pastor, păstor). Preut protestant. * pastorăl, -ă adj. (lat. pastoralis). Păstoresc, ciobănesc, de păstor: viaţa păs-torală, clntec pastoral. Bucolic, care descrie viaţa pastorală saâ rurală: poezie pas- www.dacoromanica.ro torală. Fig. Propriu conducătorilor sufleteşti şi mai ales episcopilor: călătorie, cruce pastorală. S. f. Piesă teatrală cu subiecte din viata păstorilor. Poezie pastorală. Adv. Ca păstorii: a trăi pastoral. * păstos, -oâsă adj. (d. pastă; it. pas-toso, fr. păteux). Ca pasta, moale sau gros ca o pastă. pastramagiQ, -gîoâîcă s. (d. pas-tramă). Care face sau vinde pastramă. Fig. Om care nu vrea să ştie de artă or! de ştiinţă, ci numai de mlncare. V. burghez. pastrâmă f., pl. e, păstrămî şi n. păs-trămuri (vrom. pastramă şi păstrămă, d. turc. pastyrma şi basdyrma, care vine d. ngr. şi vgr, păstos, presărat, sărat. D. turc. vine ngr. pastramăs, pastrumăs şi pastur-măs, slrb. pastrma, bg. pasturma. Cp. cu cataramă). Carne talată tn felii supţiri, sărată, tescuită şi uscată la umbră şi vint şi care se măntncă aşa ori friptă. Fig. A pune pe cineva la pastramă, a-l chinui rău. V. bujăniţă. pasuş, V. paşaport. paşaliQ m. (turc. paşalti). Vechi. Om din tovărăşia unui paşă. paşalic n., pl. uri (turc. pasalyk). Titlu de paşă. Provincie guvernată de un paşă, vilaiet. Fig. Ţară despotică. paşaport şi (vechi) paşp- şi pas-port n., pl. oarte (rus. pâ&port şi păsport, d. fr. passeport, d. passer, a trece, şi port, trecere, sosire; it. passaporto). Act emis de o autoritate publică (prefectura poliţiii) pin care se permite posesorului să călătorească tn străinătate şi pin care se poate invoca protecţiunea consulatului respectiv sau a autorităţilor străine. Pop. Bilet de identitate şi de liberă circulaţiune tn ţară (V. petrecere). Fig. Fam. A da cuiva paşaport, a-i da răvaş de drum, a-i da papucii, a-l trimete la plimbare, a-l congedia,a-l alunga. — In Trans. pasuş şi păsuş (ung. pas-szus). paşaportâr, -ă s. Străin tolfcrat sără-mtnă In ţară tn virtutea paşaportului. 1) paşă m.. pl. paşi, gen. al paşii şi al lui paşa, şi paşă f., pl. ale (turc. paşă = başa, d. baş, cap. V. baş, bimbaşa, bu-lubaşă). La Turci, guvernator militar al unei provincii. Titlu oficial al vizirilor şi al (nalţilor funcţionari, care primeau ca semn distinctiv 2-3 coade de cal numite tuiuri: Osman-paşa de la Plevna. Fig. Om arbitrar A trăi ca un paşi, a trăi fericit, fără frică. — Vechi şi un paş. 2) pâşă U pl. e (bg. păSa = pasiste, pajişte. V. ispaşă). Ial. Br. Un fel de rogoz (scirpus maritimus) ale cărui rizome dau un excelent nutreţ p. porci. pâşcă f., pl. inuz. şte (rut. packa, adică „pacheţel" de tutun, d. germ. pack, pachet. V. pac 1). Nord. Tutun prost, mahorcă. paşlesc v. tr. (rus. poSliăti-s&a, a hoinări, V. paşol). Est. Fam. Şterpelesc, fur: îmi paşlise papucii. A o paşii, a o şpardi» a o şterge (a fugi) pe furiş, a spăla putinai paşmâc, V. başmachlQ. paşnic, -ă adj. (vechi pacinic, d. pace, după veşnic). Iubitor de pace, liniştit, pacific: om paşnic. Care tinde la pace, spre pace : idei, aşezăminte paşnice. Liniştit, fără turburări: domnie paşnică. Adv. In pace : a trăi paşnic. paşol interj, de alungat c’un ton familiar sau autoritar şi dispreţuitor: Hai paşol de aicea, măi l la paşol, măi Jidane I (rus. posel, pron. paSo'l, imper. d, poiti, a pleca, dar din răd. lui slati, a trimete. V. sol 1» paşol, prlşleşesc; stupal şi sictir. paşopt Prescurtare ironică din patruzeci şi opt vorbind de anu 1848. A ft de la paşopt, a fi retrograd sau om de moda veche. paşoptişti -ă s. (d. paşopt). Fam. Om de la paşopt, retrograd. V. pazvangiB. paşortină, V. başoldină. paşport, V. paşaport. păşte şi paştî f., pl. şi n. sing. (lat. Paschae, pl. d. Pascha, vgr. păsha, care vine d. ebr. pasch'ah, trecere; it Pasqua, pv. Pasca, Pasqua, fr. Păques, sp. Pascua, pg. Pascoa ; vsl. rus. Păsha. V. pască). La Jidani, mar<> sărbătoare tn primăvară tn amintirea trecerii pin Marea Roşie şi a îngerului exterminator, care, tn noaptea ctnd au fugit din Egipt, i-a ucis pe toţi copiii născuţi de curtnd ai Egiptenilor, dar care a cruţat casele Jidanilor, tnsemnate cu stnge de mei (Această credinţă a Jidanilor nu arata de ctt dorinţa lor de a-i vedea morţi pe toti afară de ei). La creştini, o mare sărbătoare tn primăvară tn amintirea tnvieril lui lisus Hristos, adică a trecerii sale de la moarte la viaţă (Paştele se celebrează trei zile la ortodocşi şi dofiă la catolici şi protestanţi, tn prima Duminică după luna plină care urmează după echinocţiu de primăvară şi cade tot-de-a-una tntre 21 Martie şi 26 April, adică Intr’un spaţiu de 36 de zile. De Paşte depind toate sărbătorile mobile. La Paşte sc obişnuieşte a se mtnca ouă roşii, cozonaci şi pască). Paştele caluluTi numele a doaă plante crucifere numite şi stupită cucului (cardamine pratensis) şi traista ciobanului (capsella bursapastoris).La Paştele caluluî sau numai la Paşte (Iron.;, nicl-odată. Oln JoT în Paşte, rar, foarte rar : ne vizităm şi noi din Joi in Paşte. N u e tn toate zilele Paşte, nu e chilipir tn toate zilele. — Paşte a fost la tnceput un f. pl., apoi (supt infl. lui Crăciun sau după analogia altor vorbe: braţele, spatele mei tld. mele) s’a prefăcut tn n. sing. (pl. tot Paşte, cum zice azi toată lumea şi cum se vede din proverbu: Crăciunu sătulu, Paştele fudulu. Fiind-că pl. pe ltngă Paşte, a fost şi Paşti (ca vacă, vaci), se zicea tn ainte Paştile acestea, dar astăzi nu se mai zicc de ctt Paşti/e acesta (pl. Paşti/e acestea ctnd e vorba de Paştele a doi ani), tn regiunile tn care se pronunţă părintele se www.dacoromanica.ro pronunţă şi Paştele, Iar tn est, bine tnteles, Paştili. Aşa dar, spre vest Paştele ăsta, la mijloc Paştile ăsta, la est (Mold.) Paştili ista. In ori-ce caz, şi Paşte, şi Paşti, Îs considerate de popor ca un neutru singular. pâşte-vint m., gen. al lui. Rar. Perde-vară, leneş : un paşte-vint, nişte paşte-vint. 1) pat n., pl. uri (mgr. pătos, paviment, d. patti, calc. V. patos 1, peripatetici punte). Culcuş, aşternut pe care te culci ca să dormi: pat de fin. Mobilă de lemn sau de fer (crivat) pe care pui aşternutu şi te culci. Targă (Vest). Patu puştii, lemnu pe care se sprijină ţeava. Patu războiului (de ţesut), cadru pe care e aşezat el. Patu rialul, albia rlului. A cădea bolnav la pat, a te culca tn pat din cauza boalei: a căzut la pat, e bolnav ta pat. A dormi in pat, a dormi de-a binele, (Invâlit). A dormi pe paf, adormi numai culcat pe aşternut, netnvălit şi pe puţin timp. — Dim. păteac n., pl. ece. (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătişâr, pl. oare; pătuc, -el, pătuţ, pătuleţ, pl.e; pătucean, păticean, pătcean,pl.ene. 2) pat, păţit v. tr. V. păţesc. patâcă f., pl. e sad şi pătăci(bg. petăk, strb. petak, piesă de 5 bani [cp. şi cu it. pa-tacca, leţcaie}. V. pitac 1). Munt- ham. Piesă de cinci franci de argint, numită şi pisică. — Cu lnţ. de „bumaşcâ11 e greşit. V. carboavă, dublon, gripsor, pendar. patalama, V. batalama. patarâmă f„ pl. e şi pătărămi (probabil, d. turc. batyrma, cufundare. Cp. cu cataramă). Munt. Fam. Păţanie, tnttmplare neplăcută. A-ţi da în pataramă, a-ţi da In teapă, a reveni la vechiu nărav. — In Mold. pătărânie (pop. patarănie), pl. pătărănii (Şez. 33, 30). patăşcă f., pl. şte, şce şi pătăşti (fr. [d. sp.) patache, f., şalupă de poliţie saâ de vamă fn porturi, birjă proastă. Cp. cu ca-leaşcă, d. fr. caleche, şi cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morţii, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboănţă. pâtă şi (Munt. est) peătă f., pl. pete [alb. petă, pg. petaj, d. vgr. pitta = pissa [din * plkiaj, smoală, păcură [V. păcură]. D. pitta vine pittăkion, „emplastru", adică „smoală ori unsoare aplicată pe o bucăţică de pinză", şi „pitac", adică „scrisoare îndoită şi sigilată cu ceară ori cu smoală". Pe ltngă pittăkion, de unde şi lat. pittăcium, se zicea şi pettykion, „petic de clrpit", şi de aici vine rom. petic şi petică. Dim. d. lat. * pitta e pittula, care la Început va fi însemnat „mic strat de smoală", şi de aici rom. pătură). Punct sau loc murdar pe o suprafaţă curată sad mai curată: o pată de cerneală Intr'o carte, nişte pete de grăsime pe haină. Semne naturale pe pelea omului (mai mari de cit alunelele sad negii) saa pe păru cdadrupe-delor sad pe penele păsărilor : el are o pată roşit pe obraz, pantera [are o mulţime de pete, rtndunica are o pată cărămizie la guşă. Locuri întunecate tn soare : pele în soare. Fig. Faptă care pătează onoarea: acest cavaler ore o viaţă fără pată. patceă, V. pacea. * patent, -ă adj. (fr. patent, d. lat. pă-tens, -intis, care e deschis, d. patere, a fi deschis). Absolut evident, absolut manifest: prostie patentă. * patentâr m. (d. patentă). Aceia care plăteşte patentă. * patentăt, -ă adj. (fr. patenti). Care posedă o diplomă, o patentă. Fig. Un prost patentat. * patentă f., pl. e (fr. patente, d.patent, patent). Diplomă acordată de un suveran, de o corporaţiune (Rar). Bir anual al negustorilor şi al profesioniştilor liberi (medici, avocaţi ş. a.). Adeverinţă care certifică plata acestui bir: a arăta patenta. * patentez v. tr. (fr. patenter). Supun la plata patentei; a patenta o firmă. Brevetez, liberez o patentă, o diplomă care recunoaşte o invenţiune. rac să mi se breveteze o invenţiune : mi-am patentai maşina pe care am inventat-o. * pateră f., pl. e (lat. pătera, id.). Cupă la vechii Romani. pateric n., pl. uri şi e (ngr. paterikân, d. patiras, tată, părinte; rus. paterik). Carte care conţine biografia sfinţilor sad sihaştrilor. V. otectnic, patrologie. pateriţă f., pl. e (ngr. pateritsa, d. pa-tiras, părinte; bg. pă-, rus. -rica). Vechi. Clrjă episcopală. * patern, -ă adj. (lat. păternus,d.pater, tată). De tată, părintesc; iubire paternă. Părintesc, al părinţilor ; casa paternă. * paternitate f. (lat. patirnitas, -ătis). Calitatea de tată. Fig. Calitatea de autor : a respinge paternitatea unui panflet. pateşcă f., pl. şti şi 5d'(rus. podtZăzka’ pl. -t&aiki,ă. pod-tiăgivati, a strlnge). Mold Cozondroace, bretele. — Rar şi pacneştl.. * patetic, -ă adj. (vgr. pathetikâs, d. păthos, patos). Plin de pasiune, care atinge sufletu, emoţionant; discurs patetic. S. n. Ceia ce emoţionează, genu patetic tn retorică. Adv. In mod patetic. patic, -ă adj. (cp. cu a se piti). Mold. Cu picioarele scunde: om, cine patic; raţa e patică. — La Timoc pitdc, -oacă, scund. V. tofolog. pâtimă f., pl. i şi (rar) e (ngr. pălhtma, d. vgr. păsho [aor. ipathon], sufer. V. pătimesc, păţesc, patos). Suferinţă, mai ales vorbind de a lui lisus Hristos: săptă-mîna patimilor (cele şapte zile tn ainte de Paşte). Pasiune, iubire excesivă ; a iubi cu patimă, patima beţiii. Pasiune, ură: a judeca cu patimă. Rar. Boală; patimă de picioare. * patin m. (ca scarpin) şi n., pl. e şi patină f., pl. e (fr. patin; it. pattino şi păttino). Şină de metal care se fixează pe talpa ghete! ca să aluneci pe gheaţă. * patină f., pl. e (fr. patine, it. pătina, de orig. neşt.). Un fel de cotleală a vechilor www.dacoromanica.ro obiecte de bronz, mai ales a monetclor (ceia ce se obţine şi pe cale chimică p. a înşela susţinlnd că-s vechi). * patinâj n„ pl. e (fr. patinage). Acţiunea de a patina ; patinaju e igienic. Gheata rezervată patinajului; ne ducem la patinaj. V. săniuş. * patinator, -oăre s. Persoană care patinează. * patinez v. intr. (fr. patiner). Mă daci pe gheată cu patinele. Trenu, tranvaiu patinează, i se Invlrtesc roatele tn loc saii înaintează alunectnd cu roatele oprite. * patiserie f. (fr. pitisserie, d. păte, pastă). Arta de a face prăjituri. * patlageână, V. pătlăgeană. pătlăgică, V. pătlăgică, patlâglnă, V. pătlagină. patlaginiQ, V. pătlăginiQ. * patogen, -ă adj. (d. vgr. păthos, boală, şi -gen din oxi-gen). Med. Care pro- * duce boală : microbi patogeni. * patolâg, -oâgă s. (d.patologie). Med. Savant In patologie. * patolâglc, -ă adj. (vgr pathologi-kds). Med. Relativ la patologie : anatomia patologică. Fiziologia patologică, fiziologia unui bolnav. Adv. Din punctu de vedere al patologii!. * patologie f. (vgr. pathologia. V. patos, logle). Med. Acea parte a medicinel care se ocupă de cauzele şi simptomele boalelor şi de funcţionnrea organelor bolnave : patologia internă (medicală), patologia externă (chirurgică). 1) pâtos n., pl. uri (ngr .pătos. V. pat 1). Vechi. Rar. Pardoseală de peatră. 2) * pâtos n., pl. uri (vgr. păthos,boală, dispoziţiune sufletească ori trupească. V. patimă, patetic, pato-logle). Enfază, afectare In vorbă. pâtra (a), V. patrulea (al), patrahir n., pl. e (ngr. patrahili, mgr. epitrahtlion, vgr. epitranilion, d. epi, pe, şi trăhelos, ceafă: vsl. iepitrahili şi petrahilu, rus. epitrahili), O insignă al preutului ortodox clnd oficiază (Consistă dintr’o bandă brodată, lată de vre-o 40 c. m. şi pe care preutu şi-o atlrnă pe pept). Vechi şi pe-trahll, -ir, patrahil. Vest şi patrafir. Ca neol. şi epltrahil. V. căcTulă. patrâr, V. pătrar, patraulă, V. patrulă, patriârh m. (mgr. patriărhis, vgr. -ărhesi d. pat ir, tată, şi arhe, domnie; vsi. patriiarhu-Pl. vechi era -arşi). In vechiu Testament, nume dat primilor şefi ai familiii. Fig. Bătrln venerabil înconjurat de o numeroasă familie. Titlu dat altă-dată unor episcopl fruntaşi catolici şi chear azi unora: patriar-hu din Lisbona. Titlu dat şefiior bisericii ortodoxe şi ale altor comunităţi creştineşti. — După Geneză, de la crearea lumii plnă la diluviu au fost zece patriarhi, dintre care principalii au fost: Adam, Sit, Enos, Matu-salem şi Noe. Ei credeau In unitatea lui Dumnezeu, In crearea lumii, tn căderea omului, In venirea Mlntuitorului şi observau principalele porunci ale Decalogului. — Patriarhii şefiai bisericii ortodoxe Is cinci: unu la Constantinopole (cel mai însemnat) şi clte unu la Efes, Antiohia, Ierusalim şi Alexandria. Astăzi au şi Românii un patriarh In Bucureşti, Slrbil unu la Carloviţ şi Armenii unu la Constantinopole. V. preut. * patriarhâl, -ă adj. (lat. patriarcha-lis, d. patriarcha, patriarh; vgr. patriarhi-kds. P. formă, cp. cu monarhic), De patriarh biblic: simplicitate patriarhală. Ca de patriarh : barbă patriarhală. Ca din timpu patriarhilor, simplu, primitiv, nezbuciumat: a duce o viaţă patriarhală. De patriarh, de şef ecleziastic: sediu patriarhal. Adv. Ca patriarhii, simplu: a trăi patriarhal, patriarhie f. (mgr. patriarhia, vsl. -ar-hiia). Autoritatea de patriarh biblic: a trăi supt patriarhie. Demnitatea de patriarh bisericesc. Timpu ctt funcţionează un patriarh: in timpu patriarh iii lui. Sediu, cancelaria patriarhului: mă duc la patriarhie. Teritoriu supus patriarhului: patriarhia Antiohiii — Fals patriarhat (fr. patriarchat), ca şi primariat lld. primărie, demnitate de primar. patriarşâsc şi -erşâsc, -eâscă adj. (d. patriarh, al cărui pl. era odată-rji'). Vechi, Patriarhal. * patrlciân, -ă adj., pl. eni, ene (fr. patricien, d. lat. patricius, nobil, pater, tată), La vechii Romani şi Italieni, nobil, de nobil: un consul patrician, o adunare patriciană. S. m. şi f. Nobil -.patricienii şi plebeii. S. m. Un fel de clrnaţ mal mare care se mănlncă fript. * patriclât n. (lat. patriciatus). Calitatea de patrician. Nobilime, totalitatea patricienilor romani; patriciatu şi plebea. * patrie f. (lat patria, patrie, d. patrius, părintesc, strămoşesc, d. pater, tată). Ţara tn care te-ai născut, al cărei cetăţean eşti: Romăniae patria noastră.Oraşu, localitatea In care te-ai născut: Galaţii sint patria mea. Oraşu, regiunea tn care abundă ori de unde provinanumifi oameni,animale,plante: Florenţa era patria artiştilor, Africa e patria leilor, America e patria păpuşoiului, cartofilor, tutunului ş. a. Patria mamă, metropolă, tara din care provine alta sad de care depinde o colonie: Italia e patria mamă a Româniii. V. moşie, ocină şi baştină. * patrlmoniâl, -ă adj. (lat. patrimo-nialis). Din patrimoniu: avere patrimonială. * patrimonii] n. (lat. patrimonium). Averea provenită de la tată sau de la mamă. Fig. Ceia ce posezi In natură sau din ordinea lucrurilor, apanagiu: vitejia, ştiinţa e patrimoniu acestei familii. * patrldt, -ăs. şi adj. (mlat patridta, d. vgr. patridtes, compatriot Inţ, de „patriot". www.dacoromanica.ro a aparut tn sec. XVI tn limba fr. şi germ.). Acela care Iubeşte patria: un patriot, un popor patriot. * patriotic, -ă adj. (lat. patridticus, d. vgr. patriotikds, al compatrioţilor. In), de „care exprimă patriotizm' e din limba fr.). Plin de patriotizm, care exprimă patriotizm.-discurs patriotic. Adv. Ca patrioţii: s’a purtat patriotic. * patriotizm n. (d. patriot; fr. patriotisme). Iubire de patrie. * patristică f- (fr. patristique, d. vgr. patăr, patros, tată, părinte. Patristică e formă de adj. f.). Patrologie. , * patrologie f. (vgr. patir, patrds, tată, părinte, şi -logie. V. patristică)* Studiu despre Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Carte despre ei sau colecţiunea scrierilor lor.- pa-trologia de Migne. V. pateric. 1) * patron m. (lat. patronus). La Romani, patrician de care depindeai! nişte cetăţeni mai săraci numiţi clienţi, pe care, etnd aveau procese, patronu ii apăra ca avocat. Fig. Protector, apărător. Sfint căruia i-e dedicată o biserică sau o comunitate. Şefu ori stăpinu unei prăvălii, unei fabrici ş. a. —Fem. patronă şi -oană. V. avocat şi matronă. 2) * patron n., pl. oane (ir. patron). Modei de htrtie după care se croieşte o haină. 3) * patron n., pl. oane (germ. patrone). Trans. Barb. Cartuş. * patronâgiD şi >âj n.,pl. e (fr.patro-nage, d. patron, patron). Protecţiune din partea unui om bogat ori influent. Protec-ţiune In general. * patronal, -ă adj. (fr. patronal, d. patron, patron). Al unui sfint care e patronu unei biserici: sărbătoare patronală (hram). Al patronilor (stăplnilor); asociaţi-une patronală. * patroneăsă f-, pl. ese (fr. patronesse, f. d. patron, patron). Damă care patronează o operă de binefacere, o sărbare ş. a. * patronez v. tr. (fr. patronner, d. patron, patron)- Protejez, favorizez, sprijin : a patrona o candidatură, o sărbare. * patronimic, -ă adj. (vgr. patrony-mikos, d. patir, patrds, tată, şi dnoma, nume). Nume patronimic, care se derivă dintr’un nume propriu şi care e comun descendenţilor unui strămoş: „Eraclizi" era numele patronimic al descendenţilor lui Er-cule. Nume de familie (tn opoz. cu prenume, nume de botez). patrontăş n., pl. e (germ. patron-tnsche, d. patrone, cartuş, şi tasche, taşcă). Trans. Barb. Cartuşieră. — Şi pătrtntâş şi -tăşcă (dupâ taşcă). Şi’n Rom. liberă s’a zis -taş (după rus.). patru num. cardinal (lat. quator, tld. qua-tuor şi quattuor, vgr. tissares, eolic plsy-res, dor. titores; got. fidvâr, germ. vier, engl. four; irlandez cethir, cimric petguar; vsl. ce-Veru; it. quatt'-o, fr. quatre, sp. cuatro). De două ori clte doiia. A face ochii tn patru (adică: părţi), a fi plin de atenţiune. Ochii tn patrui fii foarte atent, foarte prudent A face pe dracu’n patru sau a te face in patru, a face cele mai mar* sforţări ca să reuşeşti. * patrulă f., pl. e (fr. patrouille, d. pa-trouiller, a patrula; it. pattuglia). Arm. Detaşament de ciţi-va soldaţi trimeşi ca să menţie liniştea in timp de pace sau să cerceteze terenu şi să spioneze In timp de război.—In Ban. Trans. şi patrolă pi. e şi-ol, pl. oale (pol. patrol, rus. patriili, germ. pa-trulle); tn Mold. sud. şi patraulă (după caraulă). * patrulare f., pl. ări. Arm. Acţiunea de a patrula: soldaţii s'au dus tn patrulare. * patrulâter, V. cQadrilater. patrulea (al), a pătra num. ordinal (ea dift). Care vine după al treilea: rindu al patrulea, clasa a patra. * patrulez v. intr. (fr.patrouiller, tld.pa-touiller, d. patte, labă). Arm. Cercetez In calitate de patrulă sau de santinelă: patrulele' patrulau pin oraş, grăniceru patrula pe malu Nistrului. * patrumân, V. cuadruman. * patruded, V. cQadruped. pâtru-spre-zece num. Azi numai iu limba scrisă. Pai-spre-zece. patru-zecT num. cardinal. De patru ori clte zece. 1) paţachină, !., pl. (d. paţachină 2 din cauza mirosului acestui copăcel, adică „putoare". Cp. cu ttrfă). Fleoartă, fem&e des-pravată. — Şl maţaghină (est), care înseamnă şi „mahalagioaică, mitocancă, ţopir-lancă". V. magopeţ. 2) paţachină, baţ-şi pas-f., pl.e (slrb. pasjakovina, d. pasfak, setrnă de cine, din cauza mirosului acestui copăcel). Un copăcel fără spini, cu fructe roşii care pe urmă se fac negre, numit şi lemn cinesc, cruşel şi cru-ştn (r/iamnus frăngulu sau frăngula a/nus), a cărui scoarţă se întrebuinţează tn medicină, iar cărbunele la făcut praf de puşcă şi la desemnat. Alt copăcel, ale cărui poame-s purgative, numit şi verigar, salbă moale şi mălin negru (rhămnus cathdrtica). Roibă. păucă f., pl. e (germ. pauke, d. lat biic-cina. bucium. V. peucă). Vechi. Timpină, tarabană. paucenle, V. poucenie. * paulovnle f. (după numele Anei Pa-vlovna, fiica {arului Pavel sau Paul I.) Un gen de arbori ornamentali originari din Japonia şi aclimataţi şi’n Europa. * pauperizm n (d. lat. pauper, sărac) Sărăcia permanentă a unei părţi din popu-laţiunea unei ţări, ca, de ex., In Anglia. * paupertate f. (lat. paupirtas, -ătis). Sărăcie. (Se zice numai In act ori certificat, de paupertate). păus şi pâos n., pl. uri (lat. *pausum, repaus, d Pausui, zeu odhinei, care vine d- www.dacoromanica.ro pausare, a conteni, a răposa. V. apusat, pauză, poză, repaus). Mold, Trans. Acţiunea de a turna vin pe morţi p. liniştirea sufletelor lor, libatiune. Vinu (amestecat cu undelemn) care se toarnă pe mort! la In-mormlntare ori se aduce la biserică In amintirea lor. In Mold. şi apâus(lat. ad pa-usum, spre odihnă). * păuză f., pl. e (fr. pause; it. lat. pausa d. vgr. paăsis. V. paus). Suspensiune, întrerupere, repaus: după o pauză, duşmanii începură iar bombardamentu. Muz. Tăcere echivalentă cu o măsură. Semnu care se pune supt linia a patra a portativului. V. so-roacă. * pavâgifl n. şi (ob.) -ăj n., pl. e (fr. pavage). Paviment de stradă (petnş, bolovani, lespezi, asfalt): pavaj neted. V. cal-darîm. * pavână f., pl. e (fr. pavane). Un vechi dans francez de un aer grav. Melodia după care se dansează acest dans. păvă f., pl e sau păvl (rut. păha, păhva, ms. pahd. pol. pacha, ung. păha, pdlha şi pdlla, supsuoară, pavă). Petecu de la sup-suoara cămăşii ori sumanului. — Dim. pă-viţă, pl. e. pavăză f., pl. eze (pol. pa\vez[a], ceh. pavăza, d. it. pavase şi palvese; fr. pavois. V. pavoazez). Scut de bătălie (Vechi). Jaleş. — Şi -aţă şi plav* (după platoşă ori it. palvese). Dim. pevecîoară, pl. e. * pavea f., pl. ele (fr. pavi). Mold. Barb. Pavaj. pavecernlţă f., pl. e (vsl. pa-veceri-nica, d. vecennia, vecernie; rus. pa-vecer-nica şi po-vecernie). Oficiu bisericesc după vecernie (cea mică tot anu, cea mare numai tn marile posturi). Carte care cuprinde acest oficiu: cetirea pavecerniţei şi culcarea (VR. 1928, 3, 354). * pav£z v. tr. (fr. paver, d. pavemenb paviment; lat. pavimentum, d. pavire, a bătături. V. pămînt, paviment). Petruiesc, aştern pe un drum petre, asfalt, lemn ca să nu se facă noroi sau colb. — Şi pave-Iuţesc (Mold. Vulg.). * paviân m. (germ.pavian). Trans. Barb. Babuin. ‘ * pavilion n., pl. oane (fr. pavilion, un fel de cort ascuţit, pavilion, steag, d. lat. papilio, -dnis, fluture). Chioşc, căsuţă Intr’o grădină. Edificiu care face parte dintr’un grup de edificii, ca la spitale, cazarme, Închisori: pavilionu al doilea. Partea exterioară a urechii. Steag Înălţat la pupa corăbiei şi care arată naţionalitatea ei sau la alte catarguri clnd e vorba să arăte gradu ofiţerului care o comandă sau ca să facă semnal^ * paviment n., pl. e (lat pavimentum, d. pavire, a bătături, a nivela. V. pămlnt, pavez). Loc pavat, pavaj sau pardoseală. pâvişte f. (cp. cu pajişte). Bihor (Şez. 37, 130). Bucată de pămlnt cu iarbă (lat caespes). V. brazdă. * pavoazez v. tr. (fr. pavoiser, d. pavois, scut, ornarea unei corăbii pin steguleţe, după it. pavesare, a orna corabia cu o pa-vesata, adică cu o plnză care ascundea duşmanului preparativele de luptă; deci tot ideia de „scut", pavese. V. pavăză). Ornez cu stegulefe, steaguri, covoare In semn de sărbătoare: a pavoaza o corabie, un oraş. pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeşti, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si. paximât, V. pesmet, pazăr n., pl. e şi uri. (turc. pazar, tlrg; ngr. pazări, slrb. bg. bazar, rus. bazăr. V. bazar). Sec. 19. Rar. Tlrg, piaţă. pazarghldeăn şi -d£n m., pl. eni (turc pazaregiden, care se duce In bazar). Sec. 19. Servitor pus să tlrguiască In locu stăplnu-lui (cum a fost mai ales In timpu ciumei lui Caragea, care a domnit tn Ţara Românească de la 1812—1618). — Şi baz-. pazarlic n., pl. uri (turc. pazarlyk). Sec. 19. Negustorie, trafic. pazărnlc m. (rus. pop. pazdrnik, d. pazar, pazar). Sec. 19. Rar azi. Comisar ori subcomisar mai mare peste un tlrg, peste o piafă (înfiinţat Intlia oară supt ocupaţiunea rusească de la 1828—34). pazavăn, V. pazvan. pază f., pl. e (d. păzesc). Acţiunea de a păzi. A sta de pază, a sta de gardă, a supraveghea. A da în pază ceva cuiva, a da ca să păzească. Prov. Paza bună trece primejdia rea. V. pîndă. pâzie f. (cp. cu gr. topăzion, pl. -ăzia, topaz). Ps. S. 118, 127. Topaz (?): preinbii zisele tale mai virtos de aurul şt pazia. \V draghlcame. pazie f. Mold, Le(. 1) paznic m. (d. pază şi suf. slav -nic). Gardian, păzitor (la spital, cimitir, închisoare). — Se poate zice şi fem. pâznică, pl. eV. santinelă şi paşnic 1. 2) paznic n., pl, e (rus. paznik, d. paz, scobitură lungă). Mold. Dalta dogarului. V, paşnic 2. pazvăn şi pazavân m. (turc.pazvanfdj d. pers. pasban). Vechi. Paznic, păzitor. pazvangid şi -antlîQ m. (d. Pazvănt-oglu si -âglu [Jiu de pazvan", fiind-că bunicul lui fusese păzitoru oraşului Sofia], un German turcit care ajunsese paşă la Vidin şi s’a răsculat contra sultanului devasttnd amlndouă malurile Dunării de la 1797-1808. Numele lui, prescurtat In Pazvant şi Pazvante, ajunsese s'nonim cu „jăfuitor, hoţoman". Azi, a fi din timpu lut Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime": o haină din timpu lui Pazvante). Vechi. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiu. /vg.Jăfui-tor, hoţoman. V. cîrjallfl, manaf, paşoptist, pă, V. pe. păcală (vest) şi pîcălă (est) f., pl. e (d. păcdlesc. Cp. cu cicală, Tindală, ticală) eo www.dacoromanica.ro Rar. Păcăleală. Ob. S. m. fără pl., gen. al lui. Un tip glumeţ, etnd şiret, cind prost, din povestirile populare: isprăvile lui Păcală. V. pepelea. păcât n., pl. e (lat. peccatum, it.pecca-to). Delict voluntar comis faţă de Dumnezei: a ucide e păcat. Delict, greşală, vină tn general: ce păcat e dacă dorm mai mult ? Nenorocire, pagubă: Mare păcat e şi btfia. Ce păcat că ploăă tocmai acum t Păcat că plouă t Ce păcat pe capu lui\ Păcat de et c'a murit ttnărt Păcat de moarte, păcat care atrage pedeapsa cu moarte. Păcatu strămoşesc, păcatu original. Ce e drept nu e păcat, e permis a face o faptă bună, a afirma un adevăr. A-ţi pltnge păcatele, a regreta ce ai comis. A-ti trage păcatele, a expia ce ai comis. A cădea, a intra in păcat, a comite un pâcat: nu mă face, că intru in păcat cu tine (te ucid). Păcat de Dumnezei I e marc păcat, mare pagubă. Mal ştii păcatu?! se prea poate, e posibil. A te paşte păcatu, a te aştepta nenorocirea din cauza faptelor tăie. Din păcate, din nenorocire; din păcate, e şi beţiv. pâcăleălă (vest) şi pîcîleâlă (est) f., pl. eli. Acţiunea de a păcăli. Modu sau rezultatu acestei acţiuni, înşelăciune : a trage o păcăleală cuiva. păcălesc (vest) şi picflâsc (est) v. tr, (d. Păcală, Picală ; ceh. pekliti se, a se chinui). Vechi. înşel. Azi.Amăgesc ca să rtdde cineva. Amăgesc, înving pin glumă, pin spirit. Amăgesc, tnşel, escrochez: m’a păcălit ca o sută de frunci. V. refl. Mă tnşel, nu găsesc ce aşteptam : m’am dus la teatru, dar m'am păcălit, că era o piesă urttă. păcălicî (vest) şi ptctlicY (est) m. Păcălitor, care păcăleşte (mai ales ca poreclă). păcălltâră (vest) şi pîctlitură (est) f., pl. i. Păcăleală, modu Saii rezultatu acţiunii de a păcăli: ştiă că i-al tras o păcălituri bună I — Mai des picileată. păcănesc v. intr. (d. pac-pac). Produc des sunetu pac: a păcăni din geamparale, geamparalele păcănesc, V. pocănesc. păcănltoăre pl. ori. Pl. Castanete, geamparale, patru bucăţi de lemn cu care păcănesc dansatoarele pe scenă: cu păcăni-torile prinse de vlrf a degetelor (Cl. 1911, 4, 368). păcătâs, -oâsă adj. şi s. (d. păcat). Care a comis păcate, care are păcate: un om păcătos, păcătoşii se duc in iad (Ev.). Fig. Ticălos, mişel, mizerabil, afurisit: om, guvern păcătos I Slab, nemernic, bleg. Prost, stricat, de calitate proastă: o casă, o htrtie păcătoasă. Adv. Prost, urlt:da păcătos mai scrii, măiI păcătoşesc v. tr. Fac păcătos (degradez). V. refl. Oraşul s'a păcătoşit de cind e el primar. păcătoşfe f. (d. păcătos). Starea omului sau lucrului păcătos: păcătoşia unui Xiar. — Şi >oş6nie. păcătuTesc v. intr. (d. păcat). Comit păcate, cad tn păcat: cine fură, păcătuieşte. Fig, Greşesc .• a păcătui contra gramaticii. păceluit, -ă adj. (d. pace). Vechi. Care trăieşte tn pace. păclşele, V. paclşe. pâcîuîesc v. tr. (d. pace). Vechi. Liniştesc, tmpac, Impăciuiesc : om păciuit, zile păciuite. păciuire f. Vechi. Acord, învoială, păclie f. (strb, opaklija, cojoc lung). Ban. Cojoc lung ptnă la genunchi, tohoârcă. păcorniţă şi pocârnlţă f., pl. e (d. păcură). Vas de lemn de ţinut păcura cu care se ung roatele şl care se ţine attrnat de car (duhoniţă). păcuină f., pl. e şi i (lat. pecuina, d. pecutnus, de vită). Nord, Oaie, mai ales care dă lapte (Sin. cu mtnzare). 1) păcurâr ni. (d. păcură). Cel ce scoate sau vinde păcură. 2) păcurar m. (lat. pecorarius, d. pecus, pdeoris, vită; mrom. picurar, it. pecorajo, pecoraro, sic. pikararu, pg. pegureiro. D. rom. vineung. pakulăr.V.pecuniar). Vechi Azi Olt. Cioban, păstor. păcură f„ pl, î (lat. picula, lip, dim, d. pix, ptcis, smoală; picula llquida, smoală lichidă; vgr. pissa; it. pigota, pece, smoală, răşină: fr. poix, sp. pg. pez. D. rom. vine ung. pakura. V. pată, pSclă. Cp. cu pătură). Ţifei gros (de uns roatele carelor). Fig. Vechi (după vsl. piklă). ladu (unde „păcătoşii ard tn păcură*). V. dohot. păducel m., pl. ei (lat. * peducellus, var. din pedticulus, păduche, după credinţa că cine mănlncă fructele lui se umple de păduchi). Un lei de trandafir sălbatic numit şi gheorghin (cratăegus monogyna şi oxva-căntha), cultivat şi pin grădini. O boală care cauzează mare mtncârime la tălpi la cei ce umblă cu picioarele goale şi care se vindecă pin spălaturi cu otet. (Se uzitează şi la sing,, şi la pl.). Pl. Olt. Rlie la vite. * păduche m. (lat. pedăculus tld. pe-dicătus, dim. d. pedis, păduche ; it. pidoc-chio, fr. pou, vfr. pouil, peouil, sp. piojo, pg, piolho). Un fel de insect emipter care trăieşte pe corpul omului (mai ales tn cap) şi animalelor, (pediculus căpitis). Păduche de lemn (Vest), ploşniţă, stelniţă. Păduchele calului (saii elefantului), o plantă numită şi păduchemifă şi colfu babei. păducherniţă f., pl. e (d. păduche). Irou. Casă plină de păduchi: cămăruţa din păducherniţă de otel. VR. 1929, 9—10. 331). O plantă erbacee puturoasă cruciferă care creşte pin ruine şi locuri sterpe şi despre care poporu crede că sttrpeşte păduchii (lepldtum/uderăle). Altă plantă erbacee tt-rttoare zigofilee numită şi păduchele calului şi colfu babei (trlbulus terrîstris). păduchY şi -chei, a -cheă saii a chTă v. tr. (lat, pediculo, -ăre. — Bă păduchi, tu păduchi, el păduche; să puduche). Caut să văd dacă n’are păduchi, curăţ Oe păduchi, deparazitez. www.dacoromanica.ro păduchfâs, -oăsă adj. (lat. peducu-losus, it. pidocchioso, fr. pouilleux, sp. pio-joso, pg. piolhoso). Plin de păduchi. Fig. Păcătos, nemernic, nespălat: cine-l acest păduchios ? pădurăr m. (d. pădure). Păzitor de pu-dure. păduratic, V. păduros, pădurărie f. Viaţa de pădurar. Silvicultură. pădurărit n., pl. uri. Vechi. Bir plătit de cel ce exploata o pădure. pădure f. (lat. paduiem lld. păludem, ac. d. pălus, baltă, mlaştină; it.padule mlaştină, sard. 1. paule. V. palustru). Mare întindere de pămtnt acoperită de arbori. Fig. Mare număr de lucruri verticale: o pădure pe catarge, de baionete. A tăia pădurea, a tăia arborii. A te trezi tn pădure, a ataca, a fura ca cum ai fi tn pădure, ca hoţii de codru V. codru, cring, cuhalm, dumbravă, luncă, bunget, branişte, sihlă, zăvoT. pădureăn, -că s., pl. enf, ence. (d. pădure). Locuitor al pădurii. pădureţ, -eăţă adj., pl. e(l, eţî. De pădure, sălbatic, vorbind de pomi şi poame; mere pădureţe. V. coricov. pădurice f. (d. pădure). Pădure mică (de mică întindere). V. vlăstăriş. pădurâs, -oăsă adj. (d. pădure). Acoperit de păduri: ţară piduroasă. — Şi păduratic (ca boleros, -ratic). păgin, -ă s. (lat. pagănus, sătean, ne-militar, civil; it. pagano, fr. payen, palen, pf. pagăo. Milites Christi erau „ostaşii lui Hristos, creştinii", iar ceilalţi erau păgâni, necredincioşi. V. pelzaj şi poganii Infidel, necredincios, adorator de dumnezeii fals ori de idoli: im pagîn. Fig. Nelegiuit, fără religiune, rău la suflet. — Ca adj. se zice numai păglnesc, ca creştinesc, românesc. Deci templu pigtnesc, nu păgtn. păgtnătâte f. (d. păgin saa lat pagă-nitas, -ătis). Calitatea de păgin, păgtnizm, Păgtnime. Fig. Barbarie: ce păgtnătatel 1) păgîn£sc, -eăscă adj. (d. păgin). De păgtn, al păgtnilor: oaste, credinţă, carie păginească. Fig. Crud, barbar: purtare pă-ginească. 2) păgtnesc, v. tr. (d. păgin. V. pîn-găresc). Prefac In păgtn. V. ret). Devin păgtn. păgineşte adv. Ca păgtnii. Fig. Fără milă: a te purta păgineşte. păgînime f. (d. păgin). Mulţime de pă-gtni, totalitatea păgtnilor. * păginizm n. (d. păgin). Paganizm, caracteru păgtnului, păgtnătâte. — Sin. uneori cu idolatrie, politeizm. păgubaş, -ă s. Cel ce sufere paguba. Hoţu de păgubaş, expresiune ironică aplicată ctnd tot păgubaşu e pedepsit. păgubesc v. tr. (vsl. păgubiţi, d. gu-biti, a perde; rus. pogubitl). Pricinuiesc pagubă: m'ai păgubit cu mulţi bani pin greşelile tăie. Sufer pagubă: am păgubit banii in negoţ. păhărel n., e Păhăruţ, pahar mic. păhărnic^l m. ,pl. ei. Vechi. Slujitor de supt comanda marelui paharnic. păhăruţ m. Păhărel, pahar mic. Fig. Iron. A-ţi fi drag păhăruţu, a fi beţiv. Pa-hăruţu I strigăt ironic la adresa unui beţiv. păT, V. poT. păîâjen, pâîânjen, V. paing. păTesc v. tr. Iaâ paiele din arie; a păi, aria. păYoâră (oa diftj f., pl. e (lat. palliola, pl, [considerat ca f. sing.], d. palliolum, dim. d[ pallium, manta, giulgi, macat V. pallez). Est. Nord. Văl, hobot. păTâs, -oăsă adj. (d. pai). Care are pai; plantă păioasă. S. f. Seceratu pătoa-selor. păiş şi păTuş n„ pl. e şi uri (d. pal) Cantitate de paie (rămase după seceriş, treierat ori puse la un loc); un coşar invăiit cu păiş. Numele mai multor plante graminee ; 1) aira caespitdsa (numită şi iarba bălţii, pipiriguţă sau tirsoacă, din care se fac şi mătun), 2 fesliica ovina, 3) stipa capillata (numită şi năgară), 4) agrâstis ăiba ş. a. V. hăiăcîuga. păTvăn, V. patvan. păYvănesc v. tr. (tr. paivan). Vest. Pun paivan unui cal care paşte saâ II priponesc. — Şi împ- şi pălân(tl, V. palane. pălălâTe f., pl. ăi (d. păiăiăleec). Flacără mare, bobotaie.vtlvătaie feum fac paiele). Fig. Mare cantitate; păiăiaie de galbeni (Neam. Rom. Pop. 6, 724). — In nord pa-lalalaîe. Şi părpălale(dupăpdr/>d/exc) In Cov. (Doina, 1,15). pălălăT^sc v. intr. (imit. înrudit cu pilpti şi filfii. V. păleleT, bălălăTesc). Ard cu flacără mare, bobotesc. Ftlfti. — Mai vechi pălăTesc (rudă şi cu pălesc 1). pălămâr, V. palamar 2. pălămărie f. Serviciu de pălimar, de paradişi er. 1) pălămidă şi pala- f„ pl. e, ca stafide (ngr. palamlda, d. vgr. peiamys, -ydos; turc.bg. palamud ; it. paiamita, fr. pila-mide). Lacherdă (peiamys sarda). Pălămidă de baltă, un fel de peştişor numit şi zborş (gasterâsteus platygaster). 2) pălămidă f., pl. (poate pin aluz. la ghimpii peştelui pălămidă, de unde şi strb. bg. palamida). Gălbenare (o buruiană). Un fel de scai (cirsium [arvense şi canumj). Alt fel de scai numit şi scai măgăresc (onopor-don acănthium. 3) pălămidă f.,pl.e (ngr.). Est Chichiţă, despărţitură (de ţinut lucruri mici) Intr’o ladă, tntr'un serţar, www.dacoromanica.ro pălăngesc v. tr. (d. palancă 1). Vest. ' Polignesc, dobor: ploaia a pălăngit grîu. pălărie şi (Olt. Munt. Dobr.) părălie f. (alb. păliare şi paralie, strachină de lemn, d. lat. * paridlum (cuv. celtic], it. pajuolo, căldare; slrb. poralija, strachină. Cp. cu devii, ţeastă şi coif). Acoperemtnt de cap contra căldurii saii luminii soarelui (Pălăria are margini de jur tn prejur şi e purtată mai ales de bărbaţi, care, fiind tunşi, au mai multă nevoie de ia. Dintre femei, o poartă cele din clasa de sus şi mijlcie, iar cele-lalte umblă cu capu gol saâ Îmbrobodite. în armata românească, o poartă numai vlnătorii): imi pun pălăria (in cap), imi scot pălăria (din cap). Fam. M’a lovit in pălărie, mi-a turtit fesu, m’a ofensat, m’a insultat V. căciulă, capelă, chipiu, şapcă, tichie, găvan. pălărl^r m. Fabriccnt ori vtnzător de pălăriii. pălărierie f. Meseria saâ prăvălia pălă-rierului. pălătuîesc v. intr. (d. palat). Olt. P. P. Locuiesc, tmi duc traiu. pălăvătec, -ă adj. (bg. pălav, nebunatic, cu suf. -atee din nebunatic, rudă cu pală, pălesc 2] ngr. palavds, nebun). Vest. Cam nebun, zănatic. Ticălos, mişel. — Se palav-(Munt vest) şi polovătic (Munt. est). pălciănă f., pl. lene. O plantă graminee numită şi parangină, şi viţelar (anthoxan-thum odoratum). Ftnu se compune tn cea mai mare parte din această plantă, care, după ce se usucă, răsptndeşte plăcutu ei miros caracteristic, păleâţă, V. patiţă. păleleT adv. (rudă cu pălălaie).Ml.Focu se înalţă pălelei, arde cu flacără mare. pălesc v. tr. (vsl. palitt [v. tr.] a arde, fialati [v. intr.] a arde. V. gală 3, pa-Incă, părpălesc, pălavatec). Ard. usuc; arşiţa soarelui a pălit semănăturile. Izbesc, lovesc (Mold.): l-a pălit cu peatra’n picior. Fig. Apuc, năpădesc; l-a pălit rtsu, plinsu. V. refl. Mă usuc de arşiţă; cimpu s'a pălit de arşiţă. Mă izbesc, mă lovesc; s’a pălit la cap, s’a pălit cu capu de o grindă 2) * pălesc v. intr. (fr. pălir, d. păle, palid). Barb. Mă fac palid. Fig. Mă sting.' steaua lui a pălit. pălicYune f, Vechi. Rar azi. Pâlire (tn-gălbenirea saâ veştezirea plantelor), pălfe, V. Ilie. 1) păllmâr m, V. palamar 1. 2) păllmâr n. V. palamar 2. 3) păllmâr n.,pl. e(cp.cu palimac). Vest. Sttlp de pridvor. Balustrată, parmacltc (V. callndru). Ceardac. — în est vechi şi Îiollmar (pop. polimari): şi ieşind in po-imari la curţile domneşti, au auzit un glas strigind (Nec. 2, 181). In Olt. Trans. poli-mar, mai vechi polemar, comarnic, adăpost de muls oile la sţtnă. V. plimb 1 şi manlcurent. pălincă f., pl. i (poate d. pelincă, fiindcă se pune pe o frunză de hrean). Fc. Bulcă, pălit, -ă adj. (d. pălesc). Ars de soare-Izbit, lovit. Fig. Iron. Pălit cu leuca, ţicnit, cam nebun. V. uluit. pălitură f., pl. I. Rezultatu pălirii.Modu de a păli. Vechi. Păliciune. pălmâş m. (d. palmă, adică „muncitor cu palmele". Cp. cu ziuaş). Est. Ţăran codaş fără boi saâ numai c’un boâ. — In Munt. şi toporaş pălmuîâsc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz; crivăţu ne pălmuia. Fig. înfrlng moralmente. păltiniş n., pl. uri (d. paltin). Pădure de paltini' păltlor m. (din *păltinior, ca gălbior, bătrior, din * gălbinior, * bătrinior). Paltin mic. Un copăcel din familia pomuşoarei numit şi coacăz de munte (ribes petrăeum). Face nişte bace roşii foarte acre şi creşte pin locurile sttncoase, umede şi umbroase ale pădurilor. pălugă f.. pl. i (strb. poluga, drug, manelă). Prăjină, drug (Panf. Văzduhu). pămătuf şi (est) pomătuf n., pl. uri (ung. pemetfi), pemete şi perne/, mătură mare cu mănuchiu lung [contaminat tn tnţ. de pe-mecs, pamacs, pensulă, de unde şi pama-csolni, V. morcîolesc], d. bg. pomet petică de şters o ţeavă, vsl. pomeţii, mătură-tură, gunoi, d. metati, a mătura; fii e cuv ung. şl înseamnă „iarbă", ca şi tn sacfiă.D. rom. vine bg. pometusa, petică de şters. V. mătură, omăt). Legătură de pene, de păr saâ de peticuţe care serveşte Ia uns, la spoit la spălat, la pus săpun pe obraz etnd te razi (şi tn acest caz are forma unei periuţe), la pudrat ş. a. Moţu stufului; pomătuf urile stufului (Sadov. VR. 1911, 3, 335). — Şi pănătuf (Mold. sud). pămîncior n, pl. oare (dim. d. pămînt). Olt. Moşioară. pămint n., pl. uri şi rar inte (lat pavi-mentum, bătătură, pămtnt bătăturit, paviment, pardoseală ; It. palmento, pavimentu morii. V. paviment şi spaTmă). Planeta pe care locuim: rotaţiunea pămintului. Us-catu, partea solidă a acestei planete (tn opoz. cu marea): codrii care acopereau pă-mintu odinioară. Sol, teren : a te culca pe pămlnt. Fel de teren : pămint negru, galben, arabil, sterp. Lut .• oală de pămînt. Ţară, tinut; pămint nelocuit. Moşie, teren de lucrat •• ţăranu iubeşte pămîntu. Fig. Locuitorii pămintului, lumea, omenirea; n’am pe nimeni pe pămint. A fi pe pămint, a exista, a trăi. A perde pămintu, a-1 perde din vedere etnd eşti pe mare saâ a nu-l mai atinge cu picioarele etnd eşti tn apă. A răscoli ceru şi pămîntu, a face toate sforţările. Pămintu făgăduinţiii, Palestina (considerată ca locu fericirii p. Jidanii care rătăceaâ pin pustie); România e pentru Jidani un adevarat pămînt al făgăduinţii (V. eldorado). Pămintu sfint, Locurile sfinte, lerusalimu şi www.dacoromanica.ro cele-lalte locuri pe unde a trăit Hristos. Pe pămint, tn lumea asta (In opoz. cu ceru saâ (adu). A fi se face faţa ca pămtntu, a deveni livid, pămlntiu. A nu te mai incăpea pămtntu de bucurie, a fi foarte vesel. A pune capu'n pămint, a pleca capu (de întristare, de ruşine). A face degeaba umbră pămintului, a nu lucra nimica, a fi nefolositor. A promite ceru şi pămintu, a promite marea şi sarea, imposibilu. A fugi mincind pămintu, a fugi foarte răpede. A tăcea ca pămintu, a tăcea ca un peşte, a nu zice nimica. Mmia pămintului, foarte: era bogat minia pămintului. Cit e lumea şi pămintu, nicăiri, nici-odată: ca el nu mai esle om (bun saâ rău) cit e lumea şi pămintu. Al pămintului (In loc. eagindăcăria pămintului), In număr infinit: intr'o clipă s'a adunat acolo jidănăria pămintului! Din pămint (din iarbă verde), de unde ştii, cum vei putea : să scofi banii din pămint, ori te dau pe mina poliţiii / — Vechi, azi nord şi Serbia, pomînt. Vechi voc. şi peminte şi păminte (Cp. cu spămint). — în ordinea distantei de la soare, pămlntu e a treia planetă. rorma lui nu e a unei sfere turtite la poli, ci a unui tetraedru c’o rază de vre-o 6,671,00J de metri. Se Invlrteşte In 24 de ore In prejuru Iui şi tn 365 de zile şi 6 ore In prejuru soarelui. Geometric, pozitiunea punctelor suprafeţei se determină pin paralele şi meridiane, lnterioru pămintului nu e o masă topită, cum se credea, ci mai probabil solid, afară de unele locuri de supt vulcani, unde-s ca nişte buzunare de substanţă In fuziune. Dc aceia pe acolo-s mai dese cutremurele. Diferenţa de nivel tntre uscat şi apă modifică foarte puţin forma generală a pămtntului. Din suprafaţa lui, aproape trei sferturi Is ocupate de ocean. In sfirşit, tntregu pămlnt e Invălit de un strat de aer numit atmosferă, care face posibilă viata organizată. păminteân, -eâncă s., pl. eni, ence (d. pămint). Care locuieşte pe pămtnt, nu aiurea (In poveşti). Indigen, autohton, nu emigrant; pămintenii şi străinii. Om pă-mintean, femeie păminteancă (subst. ca şi In ţărancă Româncă),om de pe lumea asta, nu de pe cea-laltă (In poveşti). — Vechi şi pemint-, pămint-. 1) pămintenesc, -eăscă adj., pl. m. şi f. eşti (d. păminteân). Indigen, autohton; regulament ostăşesc pentra miliţia pămin-tenească (1831). 2) pămîntenesc v. tr. V. tmpămtn-tenesc. pămîntesc, -eăscă adj., pl. m. şi f. eşti (d. pămint). Terestru, al pămintului; globu pămîntesc. Terestru, de pe pămlnt : viafă pămintească. — Vechi şi pemint-, pement- şi pămint-. pămtntiD, -fe adj. (d. pămint). De coloarea pămintului: un bolnav pămintiu la fofă. V. ctmpifl şi teros. pămîntos, -oăsă adj. (d. pămint). De natura pămtntului; substanfă pămintoasă. V. teros. păminţei n., pl. e. Vest, Lutişor, humă de văruit păreţii. pămtnzâlcă f., pl. e şi ălci (cp. cu pol. pomazanka, felie de pine cu unt, d. vsl. po-mazati, a unge. V. pomăzuîesc, mln-zală). Munt. O bucată de pele de meşină cu care se strlnge mijlocu caîerului In furcă, pămost-, V. pomost-. pănâţ, V. păraţ. pănă, V. pină. pănătăre, V. panăt. pănătâte f., pl. ăfi (d.panăt, a pănăta). Veţhi. Suferinţă, pănătez, V. panăt 2. pănătuf, V, pomătuf. păninc, V. păring. păntănâg, V. plntenog. pănură f., pl. i (lat. paenula, manta de călătorie, chepeneag, ca şi suman, care înseamnă şi „un fel de postav". V. felon. Cp. cu pătură). Ban. Trans. Mold. Postav grosolan din care se fac sumane, pantaloni, lăvicere ş. a. V. aba. pănuşă f„ pl. i (dim. d. pană). Mold. ş. a. Foile care Invălesc ştiuletele popuşo-lului. Trans. Prapuru plntecelui. pănuşiţă I., pl. e (d. pănuşă). Năgară, Păiş. păpădie f. (turc. papadia, şi -tya muşăţel, d. ngr. popadiă, preuteasă, fem. d. piipâs, gen. papădos, popă fpappas, papă] ; bg. popa-difka, măselariţă. V. popaz şi papă 1. Cp. cu străgălie şi zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale cărei frunze se măntncă ca salată (tarăxacum officinăle saâ leontodon tarăxacum). — Se numeşte şi papaliingă (Braşov), piliig (Trans.) şi părăsita găinilor. V. potcapu călugărului. păpălăfl m. (ung. păponyd, id.). O plantă solanee cu flori albe gălbui, cu fructu roş In formă de boabă roşie de mărimea unei cireşe tnchis Intr’un (alice roş şi unflat ca un balon (physalis alkekengi). Poporu-1 întrebuinţează ca medicament contra bubei rele şi durerii de măsele. Fructele lui ts diuretice. V. gogoaşă, păpăludă şi -ugă, V. paparudă, păpie f. Vechi. Azi fam. Calitatea de papă. păprişte şi po- f., pl. -işti (vsl. pă- şi popriste, alergătură ; rut. pdpriSte, loc de alergat, de muncit). Vechi. Popas, drum străbătut, stadiâ: se intindeaă pină la 25 de ,păprişti" (popasuri) de Lemberg (lorga, Ist. Arm. Rom. I, 189). păpuresc v. tr. Pun papură unui lucru (unul butoi Intre doage ş. a.), păpurică f., pl. ele (ă.papară). Roşăfea. păpuriş n„ pl. uri (d. papură). Loc pe unde creşte papură. păpuşar şl popţişâr m. Jucător de păpuşi pe la bllciuri şi panorame. Fig. Şarlatan. www.dacoromanica.ro păpuşă şi popuşă f., pl- l (lat, pop. * păppa, cl. păpa, fetiţă, păpuşă, de unde s’a făcut * pupă, * popă, apoi (cu suf. -uşă] popuşă, păpuşă. Din aceiaşi răd. fr. poupie, păpuşă. După alţii, păpuşă e forma mai veche şi ar veni d. lat. pappus, tipu bătrl-nului zgircit ridiculizat pe scenă. D. rom. vine bg. rus. paptiSa, păpuşă de tutun. V. popuşoT şi pleoapă). Mică figură dc lemn, de petici, de porţelan ş. a. care imi-tează o fetită şi cu care se joacă fetitele. Fig. Femeie îmbrăcată elegant; gătită ca o păpuşă (V. grafină); la cap păpuşă, şi la picioare mătuşă (cind e elegant îmbrăcată şi urlt încălţată). Mică figură care imi-tează diferite tipuri sociale (dintre care prin-cipalu e Vasilachi, cu nasu ca al papagalului) şi care e jucată pe scenă pe la bllciuri Şi panorame (fr. fantoche şi marionnette, it. fantoccio). Fig. Om fără voinţă pe care-l joci ca pe o păpuşă, manechin, momlie. A juca păpuşile, a căuta să înşeli, să mistifici. Mănuchi, legătură, fascicul: popuşă de tutun, de sfoară. Legătură de vre-o 20 de ju-rubife. Drugă, ştiulete de popuşol cu pănu-şile lui (Rar). Ciochia dogarului. păpuşărie şi popuşărie f. Joc de păpuşi. Fig. Şarlatanie, înşelătorie. Purtare ri-diculă .- nu umbla cu păpuşăriil păpuşâT şi (mai des) popuş6T m, ca plantă şi n., pl. oale, ca feluri de semănături şi marfă (d. păpuşă). Est. Porumb, cucuruz, o plantă graminee care creşte înaltă plnă la 3 metri şi care produce mai multe spice mari (aşezate la baza lungilor lui frunze şi numite ştuleţi, drugi sau coceni) şi flori In formă de paniculă aşezate In vlrfu tulpinei (zea mays). Păpuşă (fascicul) mare: două popuşoale. PI. PopuşoaTei semănături de popuşoi. Feluri de popuşoi —* Po-puşbiu e originar din America, unde şi azi creşte sălbatic, ca In Mexic. Pin cultură, s’au obţinut o mulţime de varietăţi (cin-căantinl, dintele calului, hanganl, scoram-nici ş. a.). In Europa a fost introdus pin seculu XVI, In Ţara Românească supt Şerban Cantacuzino (1678-1688), tn Moldova la Începu tu secuiului XVIII de Constantin Ma-vrocordatu, iar In Transilvania pe le 1640. Curlnd a ajuns plantă alimentară şi a înlocuit In mare parte grlu şi meiu. Aşa, mămăliga, care In ainte se făcea din mei, azi se face din făină de popuşoi (numită In vest mălai) şi e mai Întrebuinţată de târanu din vechiu regat de cit plnea de grlu. De aceia şi sufere de grozava boală a pelagrei, că mănlncă mămăligă făcută din popuşoi stricat din diferite cauze. Dar, dacă nu e alterat, mămăliga cu brtnză constitue un aliment excelent. — Grăunţele de popuşoi, făcute să explodeze Intr’o tigaie, se mănlncă supt fonnă de mizilic. — V. gaolian. pă- şi (ob.) popuşâişte f, (d. popuşoi). Est. Porumbişte, lan de popuşoi. 1) păr m., pl. pl. perl (lat. pllus, it. sp. pelo, pv. pel, fr. poil. V. răspăr, depilez, plisă 2, oripilant). Fir supţire care creşte pc capu sau pe trupu omului ş: pe trupu animalelor ca să le apere de frigi Ţiganii aă păr negru, boii aă de ordinar păru alb. Fir de păr: Ţiganii aă perii negri, ţi-a ieşit un păr (saCi: un fir de păr) alb. Fire, filamente la plante ori la stofe. Sugel, panariciu (Mold.). Un fir supţire spiralat care se întinde şi se strlnge lafceasornic. In păr, In mare număr, toţi: jidanii se adunase in păr. Tras de păr, forţat, nenatural: argument tras de păr, asta e prea trasă dc păr. fn doi perl, nici alb, nici negru, nici tlnăr, nici bătrin, ca lupu cind Işi schimbă păru, (fig.) nehotărlt, evaziv: un om In doi perl (ca etate sau In privinţa gradului de beţie), răspuns in doi perl. A te lua de păr cu cineva, a ajunge la «ceartă ori la bătaie cu cineva. A ţi se face păru măciucă, a ţi se zbirii păru de frică. A scoate cuiva peri albi, a-1 Imbătrlni pin suferinţe. A despica păru (safl firu) in patru, a te pricepe foarte bine, a şti foarte multe, a face distincţiuni foarte subtile. A depinde de un fir de păr, a depinde de foarte puţin lucru. Cu piru tăă şi cu invăţu altuia, profitlnd altu din munca ta. Prov. Lupu păru işi schimbă, dar năravu ba. V. nărav. Ca numiri de plante: păru cTuteT, paţachină (rhămnus cathăriica); păru MaTcIT DomnuluT, o plantă erbacee care creşte pintre stinci tn pădurile umede şi umbroase (asplinium adiăntum nigrum); păru porcului, 1. pir, 2. barba ursului, păru VeneriT, un fel de cuart- 2) păr m., pl. perl (lat pirus, it. pero). Un frumos pom rozaceQ care, Împreună cu măru, e foarte cultivat din cauza poamelor sale (pere), care se pot conserva intacte plnă In iarnă (pirus communis). Lemn de păr; o masă de păr. Prov. La păru lăudat să nu te duci cu sacu mare, aşteaptâ-te la surprize neplăcute la lucrurile lăudate. V. scoruş. părăţ n., pl. uri (lat. palalium, care a luat In popor Inţelesu lui palatum. V. palat şi părătuş). Vechi. Ceru gurii, palat. — Pintr'o greşeală de copist, şi pănăţ. După Tkt. păraţ e greşit. Din palatium, de altfel, s'a putut face şi păraţ (ca scala-scară), şi pănaţ (ca assimilis-asemenea). părădăQ n. (ă.părăduiesc). Munt. Fam. S’a ales părădău de el, s’a ales prafu de el, s’a dus dracului, s’a nimicit. părăduîălă f., pl leii. Acţiunea de a risipi, risipă. părăduTesc v. tr. (ung. Cp. cu tămă-duiesc). Est. Risipesc, stric, consum fără folos: a părădui averea. părăglnesc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsirii: via s’a pără-ginit. părăginâs, -oăsă adj. P. P. Pără-ginit 1) părălesc, -eâscă adj. (d. parale, para) Cov. in bani, numerar: plată pă-răleascii. ' www.dacoromanica.ro 2) părălesc v. tr. Jafuiesc, sfanfuicsc. părăleşte adv. Fam. jn ban!: a plăti părăleşte. părălet n.. pl. uri. Fam. Bănet, părălîe, V. pălărie, părăluţă f., pl. e (d.para f.). Para mică, bănu(. Monetă de aramă de 1 ban sau 2 (Munt.). Pl. Bănufl, bănuţei, o plantă (Munt). Bani, avere: cocoana asta are părăluţe. părăsesc v. tr. (ngr. paretd [scris paraitd], aor.apărnisa, părăsesc, de unde şi mrom. apirnisiri şi slrb. părăsiţi). Mă duc de la, daâ uitării, las tn voia tnttmplării: a părăsi casa, patria. Mă despart de, neglijez: a-fl părăsi studiile, amicii. Plec din, evacuez: duşmanii an părăsit reduta. Fig. A părăsi vlafa, a muri. A părăsi o ideie, a renunţa la ia. V. refl. Vechi. Mă las de: ne-părăsindu-se de răutăfile lui (N. Cost. 2, 33 şi 34). părăsire f. Acţiunea de a părăsi: părăsirea} patriil, studiilor, clmpulul de luptă, vlefil, unei idei. Starea omului saâ lucrului părăsit, uitat, ruinat: a răminea, a zăcea In părăsire. Părăsire de sine, abnegaţiune. părăsit) -ă adj. Dat uitării. Lăsat tn voia tnttmplării, ruinat: o fintină părăsită. Părăsita găinilor, păpădie. părăsitură f., pl. I. Est. Ultimu oii pe care-1 face găina ctnd pesteşte şi care e mic ctt cel de porumb ori şi mai mic (sttrpitură). părăşin m. (d. bg. peruiina, peniş, d. pero, pană. V. perie). Trans. Tremurătoare (o plantă), părătâre, V. panăt. părătijş n., pl. e şi uri (dim. d. * părat, d. lat. palatum, lld. pănaf, d. palattum. V. păraţ). Vechi. Părat. Omuşor,—Azi (Cov.) peretuş şi*l(Trans. Mold.) impărătuş (după impărat) şi părătuş, omuşor, limburuş. părăQ, V. pîrăQ. părcân, V. parcan, părcălăb, V. pircălab. părceâ, V. parcea, păreche (est) şi pereche (vest, Mold. sud) f. (lat. păriculus, -la, -lum adj., pop pareclus, d. par, paris, păreche, egal, asemenea; it. parecchio, pv. parelh, fr. pareil, sp. parejo, bg. parelho, V. paritate). Doâă fiinţe sau lucruri considerate la un loc: o păreche de bol, de găini, de ghete, de mănuşi, Reuniune de doâă persoane unite pin ceva, ca doi soti, doi amici ori un dansator cu o dansatoare: o păreche potrivită.O păreche de case (Pop.),o casă, un rlnd de case. O păreche ds foarfeci, un foarfece. O păreche de pantaloni, de izmene, un rtnd de pantaloni, de izmene. Fără pereche fără seamăn, tără asemănare: un beţiv fără pereche. V. terchea-berchea. părelnic, -ă adj. (d. a fl se părea cu suf. elnic). Rar. închipuit, imaginar. părăre f. (d. u fi se părea). Iluziune, amăgire. Opiniune, credinţă. Părere de bine . bucurie. Părere de rau, regret. Prov. Ctte capete atiteapăreri,fie-care cugetăln felu lui. paresimT f. pl. (dintr’un sing.păresimă, azi uitat, ţat, quadrage'sima, a patru-zecea, adică „zi', de unde s’a făcut * quaraesima, * quaresima, păresimă; it. quaresima, pv. caresma, fr. carime, cat. coresma, sp. cares-ma, pg. quaresma). care ţine şapte săptă-mtni. Mlezu Păresimil (azi miezu Păresii şi Păretil, ca cum ar exista un nom. Păreasa ori Păreafa), mijlocu postului mare, Miercurea din săptămina a patra (fr. mi-careme). ~ în Munt. est miez de Părezl, tn vest Pă-reăsiml (CL, 1910, 3, 76). păresimier n., x>\.e(ă.păresimt). Vechi. Carte care descrie cum se face serviciu bisericesc tn timpu păresimilor. ' păretăr n., pl. e (d. părete). Covor, ţol ori macat de tntins pe părete. părete (est) şi perăte (vest) m. (lat. păries, parietis, pop. paretis; it. parite, pv. paret, fr. paroi, sp. pared, pg. parede. V. parietal). Zid de casă saâ de cameră. Me-talu, sticla saâ lutu care constitue un vas ca cum ar fi o cameră: păretil* clondirului. (Tot aşa despre ţeastă). Intre patru păreţi, tntro cameră, la adăpost, tn secret. A te bate cu capu de păreţi, a fi foarte desperat. A vorbi cu părefil, a vorbi singur, a fi cam nebun- A vorbi cal verzi pe păreţi, a vorbi prostii saâ utopii. Ca şi cum al vorbi păre-telul sau la părete, se zice despre unu că-ruia-i vorbeşti şi nu pricepe ori nu ascultă. V. primez 1. păring şi parfng m. ca plantă şi n., pl. uri, ca marfă (lat panicum, it panico). Est. Un fel de mei care constitue un excelent nutreţ1 cu frunzele cam late şi cu florile pani-culate ca spicu şi încovoiate tn jos, numit şi bursoacă, costrel, dughie, mohor şi mei păsăresc (setăria itălica saâ panicum ită-licum). — Şi părinc (Trans. Bc.), parinc, (Trans.). păring (Munt. CL. 1910, 316), pe-ring (Cov), perunc (Bc.), perung (Mold. sud). Vechi şi pănlnc. părinte m. (lat. părens, -Zntis, d. părere a naşte; it. pg. parente, fr. parent, sp. pa-riente. V. ovi-par). Tată (tn stil solemn). Titlu respectuos adresat preutilor şi călugărilor. Creator, fundator: Ipocrate e părintele medicinei. PI. Tata şi mama: părinţii mei. Părinţii Bisericii, apostolii, marii teologi care aâ lăsat scrieri monumentale. Părinţii conscrişi, senatorii vechii Rome. părinţii m., pl. ei. Dim. d. părinte (preut, călugăr). părinţesc şi -tesc, -eăscă adj. (d. părinte). Patern, de la tată, de la părinţii, moştenire, binecuvintare părinţeasca. părinţeşte şi -teşte adv. Ca părinţi: ca un tată: l-a sfătuit părinţeşte. ' părinţie şi -ime f. Dos. Patrie. părind, V. perindez. părîng, V. păring. www.dacoromanica.ro pănngă f., pl. i (lat. pop. palanca şi palanga Tld. phalanga, plrghie, par, d. vgr. pkălanx, phălangos; it.sp.palanca, cobiliţă, plrghie, par; Sr.palanche. V. palancă 2 şi falangă). Prăjină de dus o greutate pe umerii a doi oameni şi care poate servi şi ca ciomag; a purta un ciubăr in părlngă. Cantitate de lucruri duse o dată pe o părlngă : trei păringi de ceapă. Lovitură de pă-rtngă.-i-a trascite-va părtngi.V. cîobîrnac. părmăcuTesc v. tr. Rar. îngrădesc cu parmaci. părâs, -oăsă adj. (d. păr sau d. (lat pilosus, it. sp. pg. peloso, pv. pelos). Care are mult păr (mai ales pe trup). părpălâTe, V. pălălaTe. părpălesc (vest), pirpălesc şi (mai des) pirpolâsc (est) v. fr. (vsl. slrb. pri-paliti, a aprinde ; rus. pri-pa\iti şi tpri-pa-lieti, a ptrpoli, a arde pe deasupra, ele unde şi pălesc 1. P. pirpolesc, cp şi cu ngr. pyr-polo, incendiez). Frig puţin ori încet ori numai pe deasupra (fam. şi „frig de-a binele") : a ptrpoli un pui. V. refl. Puiu s'a pirpolit. Mă încălzesc puţin; baba se pir-polea la soare, la sobă. părpăr, V. perper. p&rtiţisc) V. pardosesc, părtaş, -ă adj. (d. parte), Participant, care ia parte la ceva: părtaş la veselie, la ciştig (V. acţionar), la nenorocire. Implicat, câmplice; părtaş la crimă. părtăşie f. (d. părtaş). Participare. Bucov. Societate pe părtăşii, societate pe acţiuni. Complicitate. părtesc v. intr. Ţin parte, părtinesc .* de nu mi-ar părţi Domnul (Dos. la Tkt.), părticea (vest) şi -cică (est) f., pl. ele (d. parte ori d. lat. * particella, de unde şi it. particella şi fr. parcelle. V. particulă şi parcelă). Parte mică din ori-ce: părticică de moşie, de avere, de postav, de pine. Bucăţică de prescură care, după ce s’a tăiat agnefu, se taie şi se dă credinciosului care o cere V. cest 1, me-ridă, ţencuşe. * părtinesc v.tr.(d. * părtean partizan) Ţin parte cuiva, Is parţial cu el. V. intr. Vechi. Contribui. —Şi părtesc (Ur. Dos). părtinire f. Acţiunea de a părtini, parţialitate. părtinitâr, -oăre adj. Care părtineşte, parţial. părtnlcie f. fd. partnic). Participare. păruTâlă f., pl. ieli. Fam. Acţiunea de a sau de a se părui. păruT^sc v. tr. (d. păr). Fam. Bat tră-glnd de păr. V. refl. Beţivii s’au păruit intre ei. păruş m. (d. par). Par mic. — Şi pă-ruştean, pl. eni. păs n., pl. ari (lat. pensum, greutate cln-tântâ; it. sp. pg. peso, pv. pes, fr. pois [scris azi poids], V. păs 2). Haţeg. Greutate : după ce ai zmicurat caşut il aşezi intr’un ciubăr, pui frunze pe el, şt pe frunze un păs greu (BSG. 1937, 96). Fig. Toată tara. Grijă, suferinţă morală.- ascultă păsurile mele I 2) păs ori pes (ca apes), a-ti păsă v. intr.(lat pensare, a etntâri, a aprecia, d. pendere pensum, a cîntări, a plăti, din răd. pend, pond [de unde şi apes, pansez, pensiune, ponderabil; dispensez, speze]; it. pesare, a cîntări, şi -pensare, a cugeta ; pv. pezar; fr. peser, a cîntări, şi penser a cugeta; sp. pg. pesar şi pensar). Ob. numai la pers. III sg. imi pasă, imi păsa, mi-a păsat, imi păsase imi va păsa sau a să-mi pese, mi-ar păsa, a-fi păsa. Vechi (Ps. S.). pasă, apeasă. Azi. A-ţT păsa de, a avea grijă, a te incomoda ceva, a te teme; nu-mi pasă de nimica, nu-mi pasă că vine duşmanu.—Part şi pâsut (după durut). 1) păsă (a) v. intr. (lat. passare), V. pas 4. 2) păsă (a-ţi) v. intr. (lat. pensare), V. păs 2. păsăre f. (d. a-fi păsa). Grijă, teamă : să n'ai nici o păsareI V. habar, păsăt, V. pasat. păsărăr m. (d. jiasăre). Prinzător sau vlnzător de păsărele. Erete. păsărărief.Mulţime de păsărixpăsără-rla pămintului se adunase. păsăreă, V. păsărică. 1) păsăresc, -eăscă adj. (d. pasăre). De pasăre, al păsărilor neamu păsăresc, (Fam.). Limba păsărească, limbă convenţională tntre puţini (Această limbă consistă tn aninarea unor silabe la silabele cuvintalor. De ex.: nusfv ş/iustv nisîvmicsiv = nu ştiă nimic sau te-am pe-am văp&zutput =te-am văzut. Multe şcolărite, călugărite şi alţii o vorbesc foarte curent. Cu acest nume se poate numi şi ceia ce înţeleg Fran-celii pin argot, V. argot). Mei păsăresc. V.' meT. 2) păsăresc v. tr. Vechi. Prefac tn pasăre. păsăreşte adv. Ca păsările, tn limba păsărească. Fig. Iron. Fără să Înţelegi nimic: par'că-i vorbeam păsăreşte I păsăret n„ pl. uri. Mulţime de păsări, păsărică şi (rar) -reă f., pl. rele (dim-d. pasăre). Pasăre mică. Zool. Ordinu păsărelelor, un ordin care cuprinde o mulţime de specii mici, ca stiglefii, scatiii, pitigoii, florenii, măcălendrii, presurile, merlele ş.a. — Şi -ruTcă, pl. e şi i şi (Baa) -ruţă, pl. e. păsărime f. Rar. Mulţime de păsări. păsărâT m.. pl. tot aşa. Trans. Ban Vrăbioi. păsăruTcă şi ruţă, V. păsărică. www.dacoromanica.ro PĂS P&scăr, -ăr-, V. pese-. Păscăre f. (d. pasc, ca născa/ed. nasc). Acţiunea de a paşte, păscut. Păşune. păscălesc v. tr. (d. păscătie). Trans. Prezic, ghicesc. V. bobesc, păscălie, V. pascalie. păscălltor m. Trans. Prezicător, ghicitor. păscătoăre f., pl. ori. Loc de păscut. Cp. cu scăldătoare. păscos, păscuîesc, V. pese-, păscut n., pl. uri Acţiunea de a paşte: vitele se duela păscut, se întoarnă de la păscut. păscută f., pL e Ps. S. Păşune. păstâTe (vest) t., pl ar, şi păstâre (est), pr. ărl (cp. cu alb. pistaîă ori lat. *plstalia, fiind-că trebuie bătute safi Im-blătite ca să se desfaca boabele, de unde şi rut. pastăla. V. pisez, pistă). Teaca (si-licula) tn care-s Închise seminţele papilio-naceeior (fasolea, salcimu, roşcova), cru-ciferelor (varza, rapita), ş. a. — Şi poştale (Lex. Bud.). păstăTos (vest, Munt.) şi -ăros (est) -oâsă adj. Care are pastări: legume păs-tăioase. * păstîrnăc tn. (strb. pastrniak, bg. rus. pol. pasternak, d. lat. pastinaca) O plantă umbeliferă cu rădăcina ca a morcovului (pastinaca satina). Se cultivă şi ca plantă culinară Împreună ctt varietatea pastinâca edulis. — In Trans. Mold. posttrnâc şi -nâp. păstor m. (lat. păstor, -dris, d. păscere, Pastum, a paşte. V. pastor). Vechi. Cioban, păscător de oi. Azi. Fig. Conducător sufletesc, preut, episcop. V. păcurar. 1) păstoresc, -eăscă adj. (d.păstor) Ciobănesc, pastoral. 2) păstoresc v. intr. (d. păstor). Funcţionez ca pastor: mulţi ani a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstoreşte biserica. păstoreşte adv. Câ păstorii, păstorie f. (d. păstor). Ocupafiunea de păstor: a trăi din păstorie. păstorit n. (d. a păstori). Ocupafiunea de păstor: a trăi din păstorit. păstoriţă f., pl. e. Fată care păzeşte oile. păstrâre f. Acţiunea de a păstra, economie. A pitne ceva la păstrare, a pune la o parte, la rezervă. A da cuiva ceva tn păstrare, a-1 Încredinţa ca să păstreze, păstrâmă, V. pastramă, păstrător, -oăre adj. Care păstrează, care nu risipeşte, econom, strlngător. V. conservator. păstrăv m. (bg. păstărva, slrb, postrva, rus. pestniha, păstrăv, d. vsl. plstrii, pestriţ; ung. pisztrăng, ngr. pistrova V. pâstrugă, pestriţ, pistrui pistrui). Un fel dc 953 pAş peşte mic (sahno fario) care trăieşte tn rlo-rile de munte (V. lostriţâşi hîrzob). Păstrăv de mare, alabalic, un fel de peşte marin (salmo salar labrax). Nord. Un fel de ciuperci care cresc mai ales pe fagi şi-s dezvoltate toamna şi iarna (pleurotus [sau ’agăricus/ ostredtus, merulius niveus şi polyporus cin-nabdrinus). — Şi păstrov (Od. Ps. 253), păstru (Buc.) şi păstrăg. păstrăval n. (d. păstrăvălesc). Munt. De-a păstrăvâlu, de-a rostogolu, de-a dura. păstrăvălesc, V’ prostovălesc. păstrez v. tr. (ngr. paslrevo [mgr. spas-trivo), curăţ, de unde si bg. pastny, păstrez). Conserv, tin 'n bună stare: somnu păstrează sănătatea. Rezerv, economisesc : a păstra bani albi pentru zile negre. V. refl. Mă conserv : poamele se păstrează uscate, bătrlnu se păstrase bine. Mâ rezerv; eu nu măninc acuma, ci mă păstrez pentru ospăţ. 1) păstru m. V. păstrăv. 2) păstru n, fără pl. (d a păstra). Rar. Păstrare, economie. păstruejă f., pl i (slrb pastruga, id.; rus. pestruha, păstrăv. V. păstrăv). Un peşte ganoid mai mare de cit cega şi cu botu foarte ascuţit (acupenser stellatus),—In Olt. postrungă (ca ung.ptsztrang), In Bas. pistrugă. 1) păstură (vest) şi păstură (est) f., pl. i (lat pastura, nutriment, d. păscere, a paşte). O substanjă gălbuie, opacă şi sdlidă pe care albinele o adună din flori mal proaste şi cu care se brănesc la nevoie şi o aruncă ctnd au miere destulă. 2) păstură f., pl. I(cp. cu prestclcă, pestelcă). Trans. Fota din apoi. Faţă de masă. păsuTâl ă f., pl. iett. Acţiunea de a păsui. păsulesc v. tr. (d. pas 1 ori d. păs 1, adică „sufer, răbd“). Aştept, tolerez, tngădul: zice să-l păsuieşti pină Luni, că-ţi plăteşte tot. păsuş, V. paşaport, păşeân, V. pîşen. 1) păşesc ,-eăsc.ă adj. Vechi. De paşă: poruncă păşească 2) păşesc (est) şi pîşesc (vest) v. intr. (d. pas l.V.şi pas 4). Fac paşi, merg, umblu : şi-a scrinttt picioru şi nu poate păşi. v, tr. Pac paşi pe deasupra cuiva : t-a păşit calu fără să-l atingă. — Vechi şi „mă depărtez" şi „calc": păşitor de lege, călcător de lege. păşie f. Vechi. Paşallc. păşoaîe {. Vechi. Soţie de paşă. păştiţă f, pl. e (d. Paşte). O plantă ra-nunculacee (anemone [nemorisa şi ranun-caloidesj). păşttune, V. păşune, păşunât n. Acţiunea de a păşuna, păşune f (mai vechi păştiune, cum mal zic azi Ţigani) din est, d. lat. păstio, -dnis, www.dacoromanica.ro PÂş — 954 acţiunea de a paşte, păşune; it. pasciona, fr. paisson). Loc unde pasc vitele. V. imaş. păşunâz v. tr. (păşune). Duc sau păzesc la păşune. pătat, -ă adj. (d. pătez). Care are pete: haină pătată). Fig. Compromis, cu onoarea pătată: om pătat. — In Olt şi Btş. petat. pătăchfe f. (ngr. patagl şi pătagos, zgomot, tărăboi, d. patăsso, bat, ciomăgesc). (Mold. Munt. Prăjină, toroipan, toropală: fttgi de aici, că te iau cu pătăchia I Munt. Dun. Nuiaua de care e legată o undiţă la pescuit. Fc. Prăjina cu care se aprind şi se sting luminările la policandre In biserică, V. dîr-jală, păleaţă, premeteală, stică. pătărânle, V. pataramă. păteâc n., pl. ece. Pat mic. pătez v. tr. (d. pată, peată, pl. pete). Murdăresc pin pete. Fig. Vătăm onoarea: această faptă l-a pătat. — în Olt. şi Btş. petez. pătimesc v. intr. (d. patimă), Sufer, îndur martiriu : Iisus Hristos a pătimit pentru oameni. Is bolnav: a pătimi de stomah. îndur necazuri, neplăceri morale : multe am pătimit de atunci. pătimaş, -ă adj. (d. patimă). Pasionat, prea iubitor: pătimaş după literatură,după vin, de vin. Pasionat, plin de ură : judecător pătimaş, critică pătimaşă. Bolnav: pătimaş de reămatizm. pătlşâr n., pl. oare. Pat mic. păttrniche, V. păturntche. pătlagină f., pl. i (lld. *plintăgină,ă. lat. ptantăgo -ăginis şi infl. pe urmă de pătlăgică; it. piantâgine, fr. plantain sp. llanten. pg. tanchagem). O plantă joasă cu frunza lungăreaţă ca o limbă cu şănţuleţe pe ia, numită şi limba oii (plantago major, lan-ceolata ş.a.). is mai multe varietăţi, amare şi astringente, şi de aceia-s întrebuinţate de popor la răni. Pătlagină de apă, limbariţă. — In est pat-, In Olt. plat-. pătlăgea (vest) şi patlageâ ori -gică (est) f. pl. gele (d. bătlăgeană). Domată. Pătlăgeană. Pătlăgica roşie, domată. Pătlăgică vlnătă, pătlăgeană, o plantă culinară solanee (care face nişte bace mari vinete ca prunele, mult mai mari de cit ouăle deglscă) originară din india (solănum fmelongena sad esculentumf). Se prepară cu carne la foc, tntre altele, tăiate In felii transversale şi cu carne tocată (musaca), dar mai des coapte, curăţate de coajă, sărate, tocate şi amestecate cu unt-de-lemn, mal rar şi cu otet (salată de pătlăgele vinete). — Şi părlă-ea (Munt. Pop.) şi platagea (Olt. Pop.). . musaca. pătlăgeană (vest.) şi patlageănă (est) f., pl. ene (turc. badlycan, pop. pat-lycan, d. pers. [de unde şi ar.] badingan, pătlăgeană; ngr. patlitzdni, slrb. patligan, bg. patlazan ; sp. berengena şi alberengena, cat. albergena, ft. aubergine). Pătlăgea vlnătă. pătlăginiO (vest) şi patlaginfQ (est), -ie adj. (turc. patlycany sau d. pătlăgeană). PAT De coloarea patldgenci, vlnat. V. stinjinlQ, conablQ, sanghin. pătpăduchT, V. pitpalac. 1) pătrăr n., pl. e (d. patru, după lat. quartarius. V. cart, cartier, sfert). Sfert, a patra parte: un pătrar de secul (Rar). Fază a lunii (V. lună). —In est pa-. 2) pătrar, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru ani: cal pătrar (dim. -ărel). — in est pa-. pătrare f,, pl. ări (d. pătrar 1. Mold. Pătrar, sfert: o pătrare de mămăligă (Sadov. VR. 1928, 1, 51). — Pop. pa-. pătrat şi (est) patrât, -& adj. (d. patru, după lat. quadratus, d. quattuor, patru). Care are patru laturi egale formtnd patru unghiuri drepte: o curte pătrată (pop. in patru coifuri). Geom. Metru pătrat, suprafaţă cu laturile de un metru. S. n., pl. e. Cuadrilâter cu 4 laturi şi 4 unghiuri drepte: suprafaţa unui pătrat se află înmulţind o lăture cu ia insaşi (V. cub). Aritm. Rădăcina pătrată a unuf număr, număr care, înmulţit pin el însuşi, reproduce număru dat. S. n., pl. e. Produsu unui număr înmulţit cu el însuşi: a ridica o cantitate la pătrat. Arm. Careu, trupă de infanterie aşezată tn formă de pătrat cu patru fronturi: căiărimea mamelucilor nu putu rupe pătratele lui Bonaparte. Figură pătrată (la dans, la un desemn pe o haină ş. a.). pătrăţel n., pl. e (d. pătrat). Patrat mic desemnat pe o stofă: haină cu pătrăţele. pătrini, -ă adj. (cp. cu lat. quadrimus, împătrit). Vechi. Teribil. pătrime f. (d. patru). Sfert, a patra parte din ceva. pătrînjel, V. pătrunjel, pătrfntâş, V. patrontaş. pătrund (est) şi -unz (vest), -uns, a -unde v. tr. (lat. per-tundere, -tusum, a pătrunde, a străpunge. V. con-tuziune). Străbat, străpung, răzbesc, trec dintr'o parte Intr'alta: cuiu a pătruus scindura, uleiu pătrunde stofele. Fig. Străbat cu mintea, pricep adine, adtncesc: a pătrunde o ştiinţă> Aflu, descoper: a pătrunde un secret. Mişc adine, emoţionez: acest discurs l-a pătruns adine. V. intr. Străbat, intru, ajung: cufitu a pătruns in plămli, frigu mi-a pătruns in oase, apa a pătruns In temelie, glasu Iul a pătruns pină la mine. V. refl. Fig. Mă adlncesc, studiez adine: invăfatu caută să se pătrundă de ştiinţă, imi umplu spiritu: pă-trunde-te de datoriei Mă ghicesc reciproc: diplomaţii caută să se pătrundă unu pe altu. pătrundere f. Acţiunea de a pătrunde. Fig. Perspicacitate, sagacitate, talentu de a pricepe adine lucrurile ori ştiinţa. pătrunjel (Munt. Mold. sud) şi petrîn-jel (Mold.) m., pl. el (cch. petruzel, ung. pe-trezselyem, it. petrosello, petrosillo, vfr. pe-dresil, nfr. perşii, lat. petroseltnum, care vine d. vgr. petrosilinon, d. petros, pitra, peatră, şi siltnon, ţelină. V. felină). O plan- www.dacoromanica.ro tă umbcliferă foarte aromatică, originară din regiunea mediteraniană, cu rădăcina ca a morcovului, dar albă (petrosellnun, satlvum, ăpium sativum saa carum petro-selinum). Frunzele şi rădăcina ei se întrebuinţează ca condimcnt tn bucătărie — Şi pătrlnjel (Trans.), pltrlnjel (Mold. nord) şi petrinjel (Maram.). pătruns, -ă adj. (i. pătrund).Străpuns, străbătut: steag pătruns de gloanţe. Fig. Mişcat, emoţionat: pătruns de nefericirea lui. Convins, cu spiritu j)lin de: funcţionar pătruns de datoria lui. pătrunzător) -oâre adj.Care pătrunde adine ori departe: frig, miros pătrunzător. Fig. Perspicace, sagace, plin de pătrundere: om, spirit pătrunzător. pătuc n., pl. e, pătuceăn n., pl. ene (d. pat). Pat mic ori aşternut mic care să servească drept pat. pătuYâc şi -âg n., pl. iece, lege (dim. d. pat). Pâdină de păstrat ftnu ca să nu-1 ajungă umezeala ori vitele (Poate fi şi un copac). pătuYâsc v. tr. (cp. cu pat 2 şi lat. pa-tibulum, splnzurătoare, ori cu pat 1, adică „patu de tortură"). Dos. Torturez. pătul n., pl. e (d. pătulesc). Aşternut de stat la ptndă făcut Intr’un copac saa aiurea. Poiată (Btş. Vs.). Coşar, leasă, porumbar de tinut ştiuleti saa podină de tinut ftnu mai sus de nivelu pămtntului (Munt. Olt.). Îngrăditură de nuiele p. vite saa de oprit peştele tntr’o apă. pătulăş n., pl. e. Olt. Porumbărie. pătulesc v. tr. (din *potulesc, vsl. po-tuliti, a acomoda, slrb. potuliti se, a se pitula, bg. potuliam, acoper.V. po-tulesc şi tulesc). Est. Polignesc, pologesc. pătulâţ n-> P1- e. Pat mic. pătură f» pl- i (lat. *pittula. V. pată. Cp. cu pănură, păcură). Strat: cei vechi scriau pe tăbli(’ acoperite cu o pătură de ceară. Cergă, Invălitoare groasă de ltnă (mai rar de bumbac) de pus pe pat ca macat, de întrebuinţat ca plapomă saa de tnvălit calu ori de pus supt şa. V. teltle. păturesc, V. împăturesc, păturică f., pl. ele. Pătură mică. Ţol de şters tălpile ghetelor la intrarea tn casă, şter-gatoare, sârghie. păturnfche (est) şi pottrnfche (vest) f. (lat. coturnicula, dim. d, coturnix, -icis, prepeliţă; it. cotornice, păturniche; pv. sp. pg. codorniz. P. c=p, se poate admite o formă oscică * poturnix, ca şi la porumb). O pasare galinacec sălbatică care seaftiănă cu prepeliţa, dar mare cit porumbu (E foarte căutată de vtnători). — Şi pătlrn- V. bră-dişoară. păţanie f., pl. ănii (d. păţesc). Inttmpla-re neplăcută ori stranie: la să-(i spun păţania I păţesc v. tr. (lat pătio, patire tld. pă-tior, păţi, a suferi, tnrudit pu vgr. p&sho, dpathon, sufer; it. patire, sp. pg. padecer.V. fiasiune, patimă, apatie). Sufer, mi se ntlmplă neplăceri: multe am păjit de atunci: m’am îmbolnăvit, mi-a ars casa, mi-a murit o vacă; am căzut din copac, dar n'am păjit nimica. A o păfi, a ţi se tnttmpla o neplăcere; a păţit-o hofu, că l-a prins gar-distu. Ce-ai păţit? ce minune s’a tnttmplat: ce-ai'păţit, zgircitule, de eşti aşa de darnic astăzi ?! — In vest şi pat) pate, să pat, să pată saa să paţă. păţit, -ă adj. Care a păţit multe, experimentat: Stan păţitu. Prov. Tot păţitu-i priceput. păuc^nie, V. poucenie. păun m. (ngr. pavdni si pagini, d. M. pa-vdne şi păgâne, sic. păuni, pv.pau, fr. paon, sp. pavon, pg. pavăo, d. lat. păvo, pavânis. Cp. cu călţun). Un fel de curcan moţat mult mai frumos, cu coadă mult mai lungă şi de o extraordinară frumusetă a penelor (pe care o poate ridica şi răsfira ca şi curcanu) şi originar din India, Indochina şi Malaezia (Carnea lui e ca şi a curcanului, dar e tinut mai mult ca pasăre de ornament. Stnt şi păuni albi. In mitologia Grecilor era atributu Ju-nonei}. Fig. Om mtndru şi vanitos. păunâş m. Păun mic. Păunaşu codrilor, epitet de admiratiune unui haiduc frumos. păunâz (mă) v. refl. (d. păun, după fr. se pavaner). Mă fudulesc : Ţiganu se păuna in hainele cele noi. — Şi mă păunesc. V. răţoYesc. păuniţă f., pl. e (d. păun, de unde şi strb. bg. paunica). Femela păunului. Fig. Epitet adresat unei femei frumoase. păijză f., pl. e (cp. cu pavăză). Vest, Crăngar (care poate fi şi o simplă prăjină pusă ca vtntu să nu risipească claia). Ciuhă, sperietoare de păsări. păvăţăş m. (d. pavăţă). Vechi. Ostaş armat cu scut păviţă, V. pavă. păzesc v. tr. (vsl. strb. paziti). Supraveghez ca să nu mi se fure, să nu mi se va-teme, să nu fugă; a păzi pepenii, copiii, caii, cetatea, hotaru. Ţin, păstrez; a păzi credinţa, cuvlntu dat. V. refl. Mă feresc, ts atent, iaa măsuri contra: păzeşte-te de beţie, de boale, de hoţi, să nu cazi, să nu te calce trăsurile. Prov. Frica păzeşte pepenăria. V. frică. — Păzeă ! vechi imperativ eeal cu păzeşte-te (pe scurt: păzeşte!), fereşte-te, varda (Intrebuinfat de birjari şi de alţii tn vest ca să se dea lumea la o parte). păzitâr, -oăre adj. (d. păzesc. D. rom. vine bg, păzitor). Paznic, gardian, acela care păzeşte : clnii is păzitorii turmei. păzltură f., pl. I. Vechi. Pază, observa-ţiune. pe şi (vechi) pre prep. (lat per, it vsp. per, fr. par, sp. pg. por. V. pin 2). 1). Deasupra: paharu e pe masă, şed pe scaun, pe cal (ts călare); mă sui pe scaun, pe cal (încalec): dorm pe iarba, merg pe drum, pe apă; scriu pe hirtie, mfţ spăl pe faţă, pe www.dacoromanica.ro PEA — 956 — PCC cap (V. spăl). Ce e/a pe eli tn ce stare era (de murdărie, de bucurie, de frică). Fig, A trăi pe spinarea altuia, a trăi din munca altuia. 2). tn timpu : pe drum (tn timpu că-lătoriii), pe vremea mea (tn timpu tinereţe! mele), pe atunci (tn timpu de atunci). 3) Pin : ii curge slnge pe nas şi pe gură, a ieşit pe fereastră, merg pe soare, pe lună, pe'ntuneric, pe ger. Fig. (tn jurăminte). Jur pe Dumnezeu, pe viata mea, pe onoarea mea, 4) Pin cutare loc: merg pe aci, pe la dreapta, pe unde e drumu mai bun, pe supt apă, pe deasupra, pe dedesupt. 5). Pentru (arătlnd timpu); pe mine, pe viitor pe tot-de-a-una, un franc pe zi, opt chilometri pe oră. 6). Pentru, In schimbu ; a da un franc pe o tarte, a da cinstea pe ruşine (V. ruşine), a strica orza pe gişte (In schimbu folosului pe care ti l-ar aduce glştele), a da vrabia din mină pe cioara din par (V. cToară),a vinde pe aur, a lupta pe viaţă şi pe moarte. Ti. Cam, aproape; pe la dreapta, pe la ceafă, pe la toacă, pe inserate. 8. După, conform: pe voie, pe plac, pe gust, aşa se zice ps (fals tn t) româneşte, pe limba românească. 9. Cit, egal cu: pe un sfert, pe Jumătate, vind pe atit, pe acest preţ. 10. Asupra, contra (adică: „răpeziti-vă!“): pe ei, măi Românit H. Arată acuzaţivu; Romanii i-aă tnvins pe Daci şi aă invins multe alte popoare pe care le-aâ asimilat. Pe cine nu-l laşi se moară, nu te lasă sâ trăieşti (La pronume se pune tot-de-a-una pe la acuzativ, iar la substantive nu se pune etnd ts indefinite sau articulate: lupu mănincă oi, lupu mănlncă oile, dar: lupu le manincă pe oi, lupu le mănincă pe oile cele fără cini), 12. Formează adverbe (saa loc. adverbiale) de mod: pe faţă, pe dos (ca adj. om pe dos, om sucit), pe ascuns, pe furiş, pe jos (pe picioare, adică „mergind"), pe sus (tn căruţă), l-a luat pe sus (cu forţa, I-a dus la arest), pe supt mină (pe ascuns), pe rind, pe scurt, pe deplin, pe întrecute, pe sărite, pe furate, pe nedrept. 13. Aritm. Arată o fracţiune: 58 („5 pe 8" saa „cinci optimi", dar o odaie 5 pe 8 arată 5 metri In lăţime şi 8 In lungime). Pe din, tn partea din: pe din ăuntru, pe din afară, pe din faţă, pe din dos (ori pin ăuntru, pe afară, pin faţă, pin dos. Ctnd înseamnă „pe de rost“, se zice numai pe din afară). Pi din două, tn jumătate, pe jumătate (împărţind). Pe cit, Intru ctt, attt ctt: pe cit ştiu, pe cit Se poate. De pe, Inee-plnd de pe la: de pe ta toacă, de pe lacin-tatu cocoşilor. — In Munt pop. pă: pă Jos, p'afară; In est pi. peâg, -ă adj., pl, pegi, pege (vsl.piegu, pătat, d. got. făihus, vgerm. feh, ngerm. febe, veveriţă siberiană). Olt. ş. a. Pătat, cu pete mari (vorbind de penele găinilor). Est. Care are toate picioarele albe plnă la genunchi şi e bălţat la coaste, iar In colo ne- fru : cal peag. — In nord pag (ca bat lld. eat), dar pl. pagi. V. pintenog, breaz, murg, roîb, şarg, pestriţ. * peân (ea 2 silabe) n., pl. e (vgr. paiăn). Imn In Qiţoarea (ui Apâline. peănă, V. pană. peâră, V. pară 1. peâsnă, V. pesnâ. peătă, V. pată. peătră (est.) f„ pl. petre, şi ptatră (vest) f., pl. pietre şi pietri (lat. p^tra, d. vgr. petra; it. pietra, sic. petra, pv. peira, fr. pierre, sp.piedra, pg.pedra. V. petros). Corp natural dur care se află In pămlnt şi care, lipit cu tencuială, serveşte la făcut ziduri: casă de peatră (V. cărămidă). Bucată de peatră: a arunca cu petre, a arunca o peatră (V. bolovan). Grindină ; bate peatră, cade peatră, a dat peatră, plouă cu peatră (plouă cu petre ar însemna că cad din cer petre, minerale, nu bobiţe de gheaţă). Calculi (V. calcul). Piesă de la jocu numit domino şi care poate fi de peatră, de os ori de alt-ceva. Fig. Fată pe care vrei s’o măriţi ca sâ te scapi de ia şi care ptnă atunci ţi se pare că e o greutate (o peatră) pe tine. Peatră fundamentală, lucru foarte important, principia esenţial. Inimă de peatră, inimă petroasă, inimă de om nesimţitor, crud. Peatră căzută din cer,acrolit. A ţi se lua o peatră de pe inimâ, a scăpa de o mare suferinţă morală, de o mare opresiune. A scoate bani din piatra seacă, a clştiga bani chear In Împrejurările cele mai grele. Prov. Peatra care ss rostogoleşte nu prinde muşchi, acela care-şi schimbă des condifiunea, profesiunea saa locu, n’ajunge la bogăţie. Peatră acră, alun sulfat de aluminiu. Peatră filosofală, V.liloso-fal. Peatră de încercare, peatră neagră foarte dură de Încercat auru (V. Ildltă). Fig. Nenorocirea e peatra de încercare a prieteniii, la nenorocire se cunoaşte prietenu. Peatră de var, carbonat de calce. Peatra TaduluT saa peatră infernală, azotat de argint de care se^ervesc chirurgii ca să ardă rănile. Peatră ponce, pumice. Peatră scumpă saa preţioasă, gemă, (diamant, rubin şi alte minerale care se poartă ca ornament). Peatră vlnătă, sulfat de cupru, chiclaz, de coloare albastră. * pebrină f„ pl. e (fr. pibrine, d. pv. pebrino, care vine d. pebre, piper). O boală a glndacilor de matasă. * pecâbil, -ă adj. (fr. peccable). Care e In stare să păcătuiască.- tot omu e pecabil. Fig. Defectuos, prost: versuri pe-Cabile. V. Impecabil. * pecabilităte f. (d. pecâbil). Defectu de a fi pecabil. * pecari m., pl. tot aşa (cuv. american indigen). Un fel de porc american de sud cu carne %)arte delicată. peceâtă (Mold. sud) f., pl. eţi, -ete (vestu ţării şi nord) pl. tot eţi, şi -etie (vestj pi. etii (vsl. rus. pecăti, sigil;bg. strb. pecat, ruda cu rom. peci şi pecie; ung. pecsit, germ. petschaft), Sigil (unealtă de întipărit litere pe ceară). Pun pecetea, o aplic. Pun peceţi, aplic tn mai multe locuri ceara şi apoi sigilu. Rup pecejile, Înlătur pecefile, www.dacoromanica.ro deschid ceia ce era Inehis pin ele. Fig. Caracter distinctiv: pecetea geniului. Vechi. Hirtie tipărită pin care se arata ctt bir aveai de plătit (numită şi pecet n., pl. uri). pecetâr m. (d. peceată). Aceia care face peceti, gravor. Vechi. S. n., pl. e. Inel cu care se poate sigila. pecetiuTesc v. tr. (vsl. pecatilfeti, ung-pacse'telni). Sigilez, stampilez. Fig. inferez, stampilez, pun dangaua infamiii. pecetiuitură f., pi. i. Vechi. Scrisoare pecetluită cu pecetea domnească. pecetnic şi -einic n., pl. e. Vechi. Stampilă. pecT n., pl. uri (rudă cu pecete). Vechi-Permis de cununie, act scris pe o optime de coală saâ ceva mai mare (stampilat cu sigiliu epsicopiii Inegrit la lumtnare) pin care protoiereu permitea căsătoria: şi-a scos peciu. pecingine f. (lat. pctigo, petiginis, id.) O boală de pele caracterizată pin beşicuţe şi coji pe fa|ă, ceafă şi dosu mtnilor. Fig. A se întinde ca pecinginea, a se întinde grozav, vorbind de un răa-.Jidanii s'aă întins ca pecinginea. V. impetigine. pecie f. (ung. pecsenye, d. slrb. pâcenje, friptură, peien, prăjit; rus. picinl, ficat, vsl. pe’cenl, ficat, d. pesti-pekon, a corce. a frige. V. becer, peceată, peşteră, pripesc). Veclii. Azi vest. Came macră (de porc, de vacă) bună de friptură. Maram. (peciiîe). Came de măcelărie (tn general). • pecinginez v. intr. Vechi. Mă umplu de pecingine. pecinginos, -oâsă adj. Vechi. Plin de pecingine.1 pecmâz n., pl. uri (turc. bg. slrb. pek-mez şi petmez, id.; ngr. petimizi, alb. pek-mis, -zi). Ban. Magiun. — Vechi petmez. * pectoral, -ă adj. (lat. pectoralis)> De la pept: muşchii pectora'l. Bun contra boa-lelor de pept: ceiii pectoral, flori pectorale (nalba, viorica, macu, socu, teiu). S. n., pl. e. Peptar In armatura celor vechi. Peptar de gală (stofă cu petre preţioase) pe care-1 purtau faraonii şi marele preut al Jidanilor. pecum, V. precum. * pecuniar, -ă adj. (lat.pecunlarius, d. pecunia, bani, care vine d. pecus, vită. V. păcurar 2). Bănesc, de bani, de parale: afaceri pecuniare. Care consistă In bani: despăgubire pecuniară. * pecuiât n., pl. e (lat. peculatus). Delapidare, risipire de hani publici.- canceîaru Bacon fu condamnat peutru peculat. * peciillQ n. (lat. peculium). La Romani, banii strtnşi de un sclav ori gratificaţi unea pe care i-o dădea stăpinu ori banii strtnşi de un soldat. Azi banii pe care-i poate stringe un condamnat din ceia ce lucrează ori pe care şi-i poate aduna un servitor. Fig. Economie neînsemnată. — Fals pecu|. pedactar, V. petactar. * pedagog, -oăgă s. (vgr. paidagdgos, ă.paîs, paidâs, băiat, şi ăgo, conduc. V. pedepsesc, demagog, sinagogă). Persoană care (tntr’o şcoală saa şi tntr’o familie) supraveghează şi educă copiii fără a avea roiu de profesor. Profesor priceput In arta pedagogiii saa care predă cursuri de pedagogie. * pedagogic, -ă adj. (vgr. paidagogi-kâs). Relativ la pedagogie : sistemă pedagogică. Adv. Conform pedagogiii: a preda o ştiinţă pedagogic. * pedagogie f. (vgr. paidagogia). Arta de a educa şi de a instrui copiii Carte care tratează despre această artă. V. pedologie. — Părintele pedagogiii e Elvefianu Pestalozzi (+ 1827). Astăzi, cei mai mari pedagogi se considră cj-s Germanii. In România veche, pedagogia a fost introdusă de Transilvăneni, ale căror exagerări au atras ironia lui Carageali. Şi azi mulţi mediocri bat apa’n piuă cu pedagogia. * pedală f., pl. e (fr. ptdale, d. it. pedale, adj. derivat d. lat. pedalis de picior, d. pes, pedis, picior). Tălpiga pe care apeşi cu picioru ca să faci să sune pianu saa orga mai tare saa mai încet. A pune pedala, a apesa pedala. Scara bicicletei, plrghia pe care apeşi cu picioru cs s’o porneşti. Tăl-pigă la războiu de ţesut. * pedalez v. intr. (fr. pidaler, d.pidale, pedală). împing pedalele bicicletei, merg cu bicicleta : a pedala mai încet. * pedant, -ă s. (fr. pidant. d. it. pedant, cuv. de aceiaşi orig. cu pedagog). Ignorant autoritar care dâ o colosală importantă lucrurilor neînsemnate şi pretinde ca to(i să facă ca el: un pedant din evu medii. Adj. Un aer pedant, o carte pedantă. Adj. In mod pedant. V. tipicar, pareatcă şi chiţibuşar. * pedanterie f. (fr. pidanterle, it. pedanteria). Pedantizm, aeru saa caracteru pedantului, purtare de pedant. Treabă de pedant : ce’nseamnă pedanteria asta ? * pedantesc, -escă adj. (fr. pedan-tesque, d. it pedantesco). De pedant: iaer pedantesc, enumerafiune pedantescă. — Şf pedântic adj. şi adv. (formaţiune rom. saa poate după germ. pedantisch). * pedantizm n. (d. pedant; fr. pedantisme). Pedanterie, caracteru pedantului.Procedură de pedant. pedeâ f., pl. ele (turc. pidi. V. pită). Est.- Lipie. pedeapsă şi (vechi) pedepsă f., pl. epse (ngr. pidepsis şi pedevsis [vgr. paideu-sisl, educaţiune, învăţătură, pedeapsă, d. pe-de’vo [vgr. paidetio/, educ, pedepsesc; vsl. pedepsita, pedeapsă). Vechi Educaţiune. Azi. Bătaie, arest, ucidere, amendă saa alt chin fizic saD moral aplicat cuiva pentru o crimă, un delict, o greşală, onegligen|ă saa pentru lene: pedeapsa trebuie să Jie proporţională cu greşala. Pedeapsă capitală, moarte. Pedeapsa eternii, chinurile iadului. Pedeapas www.dacoromanica.ro ori minia lui Dumnezeu, mare nenorocire, cataclizm (incendiu, vijălie, potop, cutremur ş. a.). Chin, caznă, canon, suferinţă; ce pedeapsă pe capu lui I * ped£l m., pl. II (rus. pedili, d. germ. pedeli). Servitor sau portar la o universitate ori la o şcoala mai înaltă. pedepsesc v. tr. (ngr. pidepsa şi pi-disa, aor. d. pedivo, tnvat, educ, pedepsesc; vsl. slrb.pedepsati, a pedepsi. V. pedagog). Vechi. Educ. Azi. Supun pedepsei (bătaie, amendă). Chinuiesc. V. refl. Sufer, mă chinuiesc: mult m’am pedepsit cu boala asta I pedepsie, V. epilepsie. * pedestât, V. pTedestal. pedestraş m. (d. pedestru). Soldat pedestru, infanterist. — Vechi şi „pieton". pedestresc v. tr. (d. pedestru). Vechi-Dau jos de pe cal ori din car, fac să meargă pe jos. V. refl. Mă fac pedestru, descalec sau mă dau jos din car; Moldovenii, pedes-trindu-se, le-aă săgetat caii (Ur. 1, 140). pedestrime f. (d. pedestru). Armată pe jos, infanterie. pedestru, -eâstră şi (azi) -£stră adj. pl. eşlri (vechi estri), estre (lat. pedester, -istris, probabil cuv. lit., deşi vecbi, cu d neprefăcut In z cum s’a prefăcut In zestre; vfr. poestre, nfr. piitre, păcătos, fără valoare. V. pieton. Cp. cu măiestru). Care merge pe jos, nu călare, nici nu zboară, nici nu înoată: strutocamila nu zburătoare, ce pe~ deastră este (Cant.), soldat pedestru, trupă pedestră. Fig. Iron. Slab, ignorant, prost: elev pedestru. V. pedestraş. pedică (est) şi pTedlcă, pTedecă (vest) f., pl. i (lat. pudică, it. piedica, pv. petge, fr. piige. V. îm-pedec, pedestru). Lucru care Impedecă mersu unui om, unui animal, unei maşini, cum ar fl picioru pe care-1 pui înaintea picioarelor altuia ca să-l faci să cadă, funia sau lantu cu care legi picioarele anterioare ale calului ca să nu fugă de la păscut (V. paTvan), funia, lanfu ori butucu cu care opreşti roata unei carufe cind merge la vale (V. talaghir), piesa de otel care (ine ridicat cocoşu puştii fn ainte de a lovi capsa, sclndurica care opreşte sulurile la războiu de ţesut ş. a.: a pune pedică cuiva sau la ceva. O plantă numită şi pedicufă. Fig. Obstacul, dificultate. * pedlcur, -ă s. (fr. pedicure. d. lat pes, pedis, picior, şi curare, a îngriji). Care taie altora bătăturile şi unghiile. # pedicuţă f., pl. e (d. pedică). O plantă numită şi pedică şi cornişor. V. cornlşor. * pedolâg, -oâgă s. Acela care ştie pedologia. * pedologie, -ă adj. Relativ la petolo-gie. în mod pedologie. pedologie I. (vgr. pais, paidăs, copil, şi -togie, cuv. creat la 1893 de Americanu Otto Chrisman). Ştiinţa creşterii copiilor In privinţa fizică. V. pedagogie. * peduncul n,, pl. e (lat pedtinculus, pi- cioruş, d. pes,pedis, picior. V. peţlol). Bot. coadă de floare sau de fruct. V. floare. * pedunculăt, -ă adj. (d. peduncul:fr. pidonculi). Bot. Care are peduncul: flori pedunculate. * pegmatită f., pl. e (d. vgr. pegma, lucru închegat, solidificat, cheag). Min. O stlncă cristalină granitică compusă din bobite mari şi din micătalbă (Conţine caolin şi serveşte la fabricarea porţelanului. Se află In munţii Mehedin(ului). pehlivan m. (turc. pehlivan, d. pers. pah-lavan, atlet, erou; ngr. pehlivănis, alb. bg. slrb. pe'ilivan [pelivan], V. bolovan). Veclii. Atlet, jonglor, acrobat, saltimbanc, scamator. Azi. Iron. Şarlatan, înşelător. — Vechi şi pelivan, pelvan, palivan şi peTlivan. V. boTnlc. pehlivăn£sc, -eâscă adj. De pehlivan. pehliv&n^şte adv. Ca pehlivanii. pehlivănie f. (d. pehlivan). Vechi. Jon ■ glerie, scamatorie. Azi. Iron. Înşelătorie, şmecherie. V. matrapazlîc. peic, V. pale. peTorativ, V. pejorativ. peire f. Acţiunea dea peri, moarte.Peire, (sau peire, mă !) exclamafiune care arată grozăvia sau primejdid; — Cum e vremea? — Peire, măi (adică: mare ger, viscol ş. a.).— Vechi perire. * peizagist, -ă s. (fr. paysagtste). Pictor de peizaje. Adj. Un pictor peizagist. * pelzâgiO şi (ob.) şi -âj n„ pl. e (fr. paysage, d. pays, jară, care vine d. lat. pa-gensis [ager, ogor] de sat, d. pagus, sat. mahala. V. păgin). Regiune mai mult ori mai puţin Inclntătoare pin frumuseţile naturii. Tablou care reprezentă asemenea regiune. — Şi peisaj. pejmă şi peşmă f., pl. e (ung.pezsma, d. ceh. nsl. ros. pizma, vgerm. bisam, pt~ samo, ngerm. bisam, lat. btsamum, d. ebr. băsem, siriac 6esmo,parfum, pomadâ). Trans. Abriboi, spoitori. V. covrag. * pejorativ şi peTo-, -ă adj. (fr. p£-joratif, it. peggiorativo, d. lat. pejorare, a Inrăi). Gram. Care dă sau are un înţeles defavorabil, ca sufixu -astru, -an In poet-astru, lungan. S. n„ pl. e. Cuvlnt defavorabil In comparafiune cu altu, ca poetastru fată de poet. * pelaglanfzm n. Erezia călugărului Breton Pelagiu (sec. V), care nega păcatu original şi care a fost combătută de sfintu Augustin. * pelagră f„ pl. e (d. lat. pellis, pele. şi -agră din chiragră, podagră, după care a fost imitat). O boală foarte gravă care se manifest^ pin simptome pe pele (din care cauză poporu o şi numeşte buzăref, jupu-ială şi pirteată) şi care provine din nutriment prost, mai ales din popuşoi aprins ori nu destul de copt, In care se dezvoltă un microb ori un mucegai care nu se nimiceşte pin ferbere. E foarte răsplndită tn Italia, www.dacoromanica.ro Spania, Francia, Bulgaria, dar nicăin ca In România, şi-l duce pe bolnav la dorinţa de a se sptnzura. Pin nutriment bun, se vindecă. * pelagrâs, -oâsă adj. (d. pelagră). Bolnav de pelagră. * pelagrozerie f. (d. pelagros). Spital de pelagroşi. pelâr (est) şi pîelâr (vest) m. (d. pele, piele saCi d. lat. pellarius). Lucrător saCi vtn-zător de pei. * pelargonie f. şi (mai bine) pelar-gonlp m.(ngr. pelargonion,ă.ygt. pelargos, barză). Bot. Un fel de muşcat cu frunzele lucitoare !n loc de catifelate. pelărle (est) şi pTelărfe (vest) f. fd, pelar, pielar). Meseria de a lucra pei. Co-merciu de pei. Prăvălia !n care se vlnd pei. pelceâ (est) şi pTelceâ (vest) f„ pl. ele (dim. d. pele, piele). Pele jupuită de pe un animal mic, hlrşie, jarcă: pelcele de oale. Peliculă, pele mică: ml se făcuse la unghie o pelcea şi am tăiat-o. — Şi -Iclcă, pl. tot ele, ca ulcele. pele (est) şi pTele (vest) f., pl. pei,piei, gen. pelii, pielii (lat pillis, pele; vgr. pella, germ. fell; it. pelle, pv. pei, fr. peau, sp. piei, pg. pelle). Membrana care acopere corpu omului şi al multor animale (mamifere, păsări, peşti fără solzi, reptile). Pele jupuită de pe un animal şi lucrată ori nu: pele de căprioară. In pelea goală, absolut nud. A da pelea popii, a muri (pin aluz. la un vechi obicei de a da popii capu şi pelea oii tăiate p. comlndare). A face cuiva pe pele, a-l Învăţa minte făclndu-1 să sufere ceva. A nu încăpea tn pele de bucurie, de grăsime, a fi foarte vesel, foarte gras. A răbda în pelea ta, a răbda tn tăcere. A-fl pune pelea la saramură, a te supune unei mar! suferinţe p. un scop. A intra cuiva pe supt pele, a i te face foarte simpatic. Pelea dracului, un fel de percalină mai groasă din care Jidanii habotnici tşi fac halate; a scutura unui Jidan pelea dracului (a-l bate cu băţu). peleâcă, V. paliţă. pelecân, V. pelican. * pelecipâd, -ă adj. (d. vgr. peîekys topor, şi pus, podos, picior). Zool. Lameli-branehiat. S. n., pl. e. Un pelecipod. peleg, -ă, V. felegos. * pelerin, -ă s. (fr. piierin, d. lat. per-egrinus, străin, călător, d. per, pin, şi ager, agri, ogor ; it. pelegrino, germ. pilgrim şi pilger, rus. piligrim. V. agrl-col). Călător pios la locuri sfinte saCi venerate. — Rar peregrin. V. hagiii. * pelerinaj n., pl. e (Ir. pilerinage).Călătorie făcută din pietate la locuri sfinte sau venerate ; pelerinajele musulmanilor laMeca. * pelerină f., pl. e (fr. pilerine, t. d. piierin, pelerin). Manta fără mlnici care se aruncă pe spate ca un şal şi pe care o poartă femeile, ofiţerii, birjarii, ţăranii Italieni şi Franceji şi multă altă lume. — Plnă pe p 189 J pelerina, In România, era un guler prelungit purtat de cocoane şi se numea talmă. la acoperea mlnile plnă la coatş, dar Incet-lncet s’a lungit plnă la genunchi şi chear mai mult. Uzu ei s’a răsptndit din ce tn ce şi o poartă azi şi bărbaţii, mai ales ofiţerii. Pentru ploaie, pelerina se face din ptnză impermeabilă sau dintr’un fel de muşama. Pelerina tiranului Român e cojocu, sdrica şi tohoarca. V. chepeneag, cartel, Imurluc, ipingea, limuzină. pelesc (est) şi pîelesc (vest) v. tr. (d. pete, piele, ca cojesc d. coajă ; lat pellitus, îmbrăcat !n pele. V. belesc). Jupoi, iau pelea saCi coaja. V. descojesc. peleş (saupeleş ?)m. (strb.pe/eS,coadă, glţâ; rut, pilehi, pâr lung. Cp. şi cu ung. pelyhes, mitos) Cor. Ps. S. Canaf, ciucure. peletic n., pl. e (var. din feletic). Pensula olarului. A-fi merge peleticele (Tel.), a-ti merge peticele, a-fi curge flenticele (zd ren(ele). * pelican m. (\at.pelicdnus şi pelecănus, vgr. pelekăn, -ănos). O pasăre palmipedă mai mare de cit lebăda, cu penele albe bă-ttnd pufin In roş şi cu ciocu foarte mare şi lat (pop. băbiţă saă batcă). — in biblia d. 1688 pelecan (după ngr). — Pelicanu se hrăneşte cu peşti mari pe care-i prinde In apele neadtnci (unde obişnuieşte să trăiască) mlnlndu-i spre mal cu un ctrd întreg de tovarăşi. El are un miros neplăcut de peşte. V. neîasită. * peliculă f,, pl. e (lat pellicula, pel-cică). Pelcică, pelifă, membrană. Bucăţică de pele care cade din cap : mătreaţa se compune din pelicule saă descăamafiuni. pelin m. (vsl, pelynă, pelyni, bg. slrb. pelin, ngr.-inos). O plantă erbacee din familia compuselor, foarte aromatică, amară, tonică aperitivă, emenagogică şi vermifugă, cu frunzele verzi albicioase (artemisia absinthium). S. n., pl. uri şi e. Vin In care s’aCi macerat frunze de pelin. Pahar de pelin: a bea un pelin. — Din frunzele de pelin Işi fac Fran-cejii rachiQ lor numit absint. pelinâriţă f., pl. e (d. pelin). O plantă amară şi tonică din familia pelinului şi cam asemenea cu el la aspect, numită In Trans. şi pelin negru (artemisia vulgăris). pelinâş n, pl. e (dim. d. pelin, de unde si bg.pelinas). Fam. Pelin de băut: ia dă’n coace un pelinaş (un pahar de pelin) I pelinât, -ă adj. Cu pelin, adică „amar*, pelincă f., pl. i (rus. pelenka, dim. d, pelenă, scutec; ung. pelenka). Est. Scutec. pellnlţă f., pl. e (d. pelin). O plantă din familia pelinului şi cam asemenea cu el (artemisia ănnua [numită şi năfurică] şi artemisia pontica) V. corasan 1. peliţă (est) şi pieliţă (vest) f.,pl. e (d. pele). Peliculă, membrană, pele subţire : pal-mipedele au degetele unite pintr o pelifă, iar cînd se scufundă, trag peste ochi o pe-lifă mai suptire de cit pleoapa. Pelea de pe fata omului (fr. teint): copiii aă pelifa mai frumoasă de ctt bătrtnii. Ps. S, Trup, carne. www.dacoromanica.ro peliţesc, -eâscă adj. Vcclil. Al pe-liţei, al pelii, al cărnii, sensual. pelivăn, V. pehliveu. pelm, V. pîelm. peltea (sud) şi belteă (nord) fM pl. e/e (turc. pelii, d. pers. palude). Gelatină de fructe care se ia ca dulceaţă. Fig. Discurs chilometric (pin aluz. la pelteaua proastă, care se întinde pe linguriţă plnă te plicti' seşti). peltic, -ă adj. (turc. peltek). Cepeleag, care nu poate pronunţa unele litere, ca ş,j, f, In locu cărora pronunţă s, z, th (grecesc). Adv. Ca pelticii: a vorbi peltic. V. gîn-ga». pelticesc (mă) v. refl. Devin peltic. Pelticie f. Defectu de a fi peltic, pelungoâsă (oa dift.) f., pl. e (din * prelungoasă, d. prelung). O plantă labiată t Irit oare numită şi rătunjoară, silnic şi silnică (glechdma hederăcea sau nipeta gle-châmu). V. cătuşnlcă. pelvân, V. pehlivan, pelvedeâ, V. pervedea. * pendant n., pl. e (fr. pendant, d. pen-dre, a sta atlrnat, a spinzura). Lucru saâ persoană care trebuie să formeze părechea altuia: risipitoru e pendantu avarului. * penâţî m. pl. (lat. penates). Zeii domestici ai Romanilor şi Etruscilor. Fig. Locuinţă : a-ti revedea penaţii. * penalitate f. (d. penal; fr. penalitA■ Pedeapsă stabilită de lege pentru crime şi delicte. * penăt, -ă adj. (lat. pennatus şi pin-natus). Bot. Frunze penate, aşezate ca firicelele unei pene (ca cele de salclm). pen, V. prin. * penal, -ă adj. (lat. poenalis, d. poena, pedeapsă V. punibil).Care te supune pedepsei: fapt, proces penal. în penal, In materie penală. Codu penat, codu care tratează despre pedepsele delincuenţilor şi criminalilor. Adv. In materie penală; din punct de vedere penal. pembe adj. fix, şi pembiQ, -fe (turc. penbe, pop. pembe, pembiu, d. pers. pembe, bumbac. V. bumbac). Roş deschis, ca florile bumbacului (fr. rose): o rochie pembie. Gust pembe sau pembiit, gust fistichiu, extravagant — Rar şl plmbiQ (Mold. nord.), pemint-, V. pămtnt-. pendăr m. (ngr. pendări [scris pentări], d. pinte, cinci). Mold. Vechi. Beşlic, gologan de cinci parale sau piesă de cinci lei vechi (Şăin. § 92, şi lorga, Negoţ. 226). V. pitac 1. * pendant, -ă adj. (lat pindens, -intis, d. pendire, a sta attrnat. V. spînzur). Ne-hotărlt, neterminat, nejudecat Incă; proces pendent, Dependent: acest proces e pendeut de tribunal. * pendul n„ pl. e (lat. pindulus, care attrnă, d. pendire, a sta atlrnat). Fiz. Greutate attrnată care oscilează cind o mişti. Pen- PEN dulă. Pendul balistic, instrument de determinat iuţeala unui proiectil. Pendul electric, aparat cnmpus dintr'o bobiţă de măduvă de soc attrnată de un fir de mătase. Pendul compensator, pendul care nu se scurtează, nici nu se lungeşte pin frig ori căldură — Fals -ul (după fr.). * pendulă f.. pl. e (fr. pmdule [f , după hortoge, orologiu, care pe fr. e f.J, d. lat. pindula, pindulus, care e attrnat. V. pendul). Ceasornic de părete sau de masă regulat pin oscilaţiunile unui pendul. — Fals -lilă (după fr.). * penâl n., pl. e şi uri (it. pennello, penel, d. penna, pană). Perniţă de pictat (pensulă, condei). Fig. Mod de a picta: un penel delicat. V. bidinea. * penetrâbil, -ă adj. (lat. penetrabilis, d. penetro şi penitro, -ăre, a pătrunde). Care oate fi pătruns: peatră penetrabilă. Fig. are poate fi priceput ori ghicit: misterpe-netrabil. * penetrabilitâte f. (d. penetrâbil). Proprietatea de a fi penetrâbil. * penetraţiiine f. (Jat.penetrătio, -dnis). Pătrundere: puterea de penetrafiune a unui obuz. Fig. Sagacitate, perspicacitate. Pene-trafiune pacifică a unui stat intfaltu, ctş-tigarea influenţei politice pe nesimţite. — Şi -âţie< pengeâ, V. pingea * penibil, -ă adj. (fr. pinible, d. peine, pedeapsă, suferinţă, lat. poena. V. punibll). Ostenitor, greu, plicticos: fnuncă penibilă, versuri penibile. Fig. Nesuferit regretabil: aceste vorbe cauzară o impresiune penibilă tn toată sala. Adv. In mod penibil: a scrie penibil. pening m. (vsl. pienengu, mgerra. pfen-ning, ngerm. pfennig). Sec. 17. Gologan. — Şi penla, pfening şi pfânig, mai ales vorbind 3e marca germană, care are 100 de de pfenigi. * peninsular, -ă adj. De sau din peninsulă: pămint peninsular. * peninsulă f., pl. e (lat paentnsuta, d. paene, aproape, şi insula, insulă). Pămlnt înconjurat din toată părţile de apă afară de o singură parte care o uneşte c’un pămlnt mai mare, ca Spania, italia, Moreîa, Crimeia ş. a. V. Istm. * penfş n., pl. uri (d. pană, pene, după fr. panache, panaş, şi plumage, peniş). Rar. Totalitatea peneler unei păsări: pasăre cu penişu alb. Multe pene căzute de la păsări : curtea era plină de peniş. * penitenciar, -ă adj. (tr. pintentiaire [adj.] şi infl. de ortografia lui pinitencier [subst], penitenciar, ă.pinitence, penitenţă). Penitenţiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pinitencier). Închisoare făcută ca să-i aducă pe deţinuţi la penitenţă, închisoare (gros) la general. * penitent, -ă adj. (lat. păenitens, -intis; tr. pinitent). Care tace penitenţă, care www.dacoromanica.ro t>EN - 961 - se căieşte de păcate: un om penitent. Dedicat penitentei: viafă penitentă. S. ni. şi f. Un penitent, * peniţânţă f., pl. e (lat. poenitentia, fr. pinitence). Căinţă, regret adine de păcatele comise. A face penitentă, a te căi su-punlndu-te unor chinuri (lucru inutili) sau făclnd fapte bune tri speranţă că Dumnezeii tţl va ierta păcatele. * penitenţiăr, -ă adj. (fr. pinitentiaire, d. lat. poenitentia, penitentă, poenitenlialis. de penitentă). Penitenciar, relativ la ameliorarea morală a deţinuţilor: administra-fiunea penitenfiară, regimu penitenfiar. peniţă f., pl. e (dim. d. pană, peană). Lamelă metalică suptire cu care, după ce se întinge In cerneală, se scrie astăzi In locu vechii pene de glscă (Inventată de Francezu Thâvenot şi industrializată de Englezu Wise pe la 1790. Dar adevărata ei răsplndire a început la 183?). Colilie, o plantă. Altă plantă, numită şi mătura băltii şi prisnel (myrio-phvllum fspicatum şi verticillatumj), care face flori albicioase dispuse In spice şi creşte pin apele stătătoare adinei. pănsle, V. pensiune. * pensidn n., pl. oane (rus. pensidn, germ. pension, pensionat, fr. pension [f.J = pensionnat, pensionat). Pensionat, liceu particular de băiet! ori de fete. * pensionar, -ă s. (fr. pensionnaire, d. pension, pensiune). Persoană care primeşte o pensiune de la stat. Persoană care e găzduită şi ospătată pe bani lntr’o pensiune. Elev sau elevă care e Intr’un pensionat In Olanda, mare funcţionar municipal. Mare pensionar, prim ministru, Adj. Funcţionar pensionar. * pensionat n., pl. e (It. pensionnat, d. pension, pensiune). Pension, liceu particular. * pensionez v. tr. (fr. pensionner). Scot la pensiune. * pensiune f. (tr.pension, d. lat.pensto, -dnis, plată, d. pendere, pensum, etntări, a plăti; rus. pânsiia. V. păs, apes< penel ent). Sumă mai mică de cit leafa şi pe care stătu (sau şi 6 societate particulară) o plăteşte In fiecare lună funcţionarilor ieşiţi cu onoare din serviciu (ob. pânsle, după rus.). Sumă care se plăteşte Intr’o casă ca să fii găzduit şi ospătat sau Intr’un liceu particular pentru Întreţinerea unui elev. Casă In care poţi fi primit In gazdă şi ospătat pe bani. * pensulă f., pl. e (germ. pinsel, d. lat. penicillus şi -itlum, de unde şi fr. pinceau, a. I.). Condei, penel, periuţă de văpsit ori de pictat V. bidinea. * pensulez v. tr. (d. pensulez; germ. pinseln). Ung o rană, mai ales amigdalele gttului, cu un pomătuf de vată muiat In tinc-tură de iod ş. a. V. Incondeîez. * pentacdrd n., pl. uri şi oarde (vgr. pentăhordon). La cei vechi, liră cu cinci ţoarde. * pentaedru rt., pl. e (vgr. pente, cinci şi 'idra, şedere, scaun. V. octaedru). Geom, Corp solid cu cinci fete, ca piramida In patru colturi. . * pentagân n., pl. oane (vgr. pentăgo-non, d. pente, cinci, şi gonia, colt). Geom. Poligon cu cinci laturi. * pentagonăl, -ă adj. (d. pentagon). Geom. De forma pentagonului. * pentam£tru n., pl. e (vgr. pentăme-tros, d. pinte, cinci, şi mitron, măsură; lat pentămeter). Un fel de vers compus din cinci picioare la vechii Greci şi Romani. * pentatăuc şi -teQc n., pl. e Şi uri (vgr. pentăteuhos f., d. pinte, cinci, şi tel2-hos, carte). Acea parte a Vechiului Testament care cuprinde cele cinci cărţi ale lui Moise (Geneza, Exodu, Leviticu, Numerele şi Deuteronomu). penticostâr n., pl. e (ngr. penttkostă-rion). Carte bisericească care conţine ritualu sărbătorilor de la Paşte plnă la Rusalii. * pentiedstă f., pl. e (ngr. pentikostds, -sti, al cin-zecilea, a cin-zecea, d. vgr. pen-tikonta, cin-zeci; it. pentecosta, fr. pente-c6te, germ. pfingsten). A cin-zecea zi după Paşte, adică Rusaliile, la catolici, protestanţi şi Jidani. pgntru prep. cu ac. (din pe pi tntru, de unde s’a făcut pintru [vechi printru, din pre-lntru], cum se zice tn est, şi pîntru, cum se zice In vest Pentru [vechi pren-tru] e o formă dialactală veche şi nu e mai bună de cit pintru. E acelaşi caz cu dintre, dintru, din şi dintre, din; pintre, pintru, pin şi pintre, pin). 1) în folosu ori favoarea: a muri pentru patrie, fac asta pentru tine, toate voturile eraă pentru el (V. contra). 2) Fată de, In comparatinne cu, relativ cu: era cam puţină mlncare pentru foamea lui, greutatea era prea mare pentru el. 3) Pentru acest motiv, din această pricină, de asta, de aceia, fiind-că: pentru asta te rog, pentru lene te bat, pentru lenea ta, pentru ci eşti leneş; araă puţin pentru neputinţă (N. Cost. 2, 34). Pentru ce ? de ce, din ce cauză, pentru care motiv? Pentru că, fiind-că, din această cauză, pentru motivu că. Pentru ca să, ca să : pentru ca să ştiu (Acest p. ca să e inelegant şi e înlocuit de simplu ca să ori pentru a: ca să ştiu, p. a şti. Numai cu o incidenţă se poate zice: pentru ca, fără nici o grijă, să plecăm). Vechi şi pentru să: pentru să scoată bani (N. Cost. 2,34). * penultim, -ă adj. (lat paenultimus, d. paene, aproape, şi liltimus, ultim). Al doilea din urmă. S. f. Gram. Silaba a doua din urmă, ca nul tn penultim. * penumbră f., pl.e (lat.paene, aproape, şi umbra, umbră; fr. pinombre). Fiz. Umbră mai slabă pe lingă umbra mai întunecată. Pict. Locu unde Intunericu se confundă cu lumina. * penurie f. dar ob. -ăre. * perspectiv, -ă adj. (lat. perspectivul’ d. perspicere, -spectum, a privi pin, a privi adine. V. re-spectiv). Pict. Care arată un obiect In perspectivă: plan, desemn perspectiv. Relativ la perspectivă: efecta perspectiv. Perspectivă, f., pl. e (nlat. perspectiva, subtnt. ars, artă). Arta de a reprezenta obiectele după diversele aspecte alt depărtării şi poziţiunii: legile perspectivei. Aspect, privelişte : frumoasa perspectivă a munţilor, a mării. Perspectivă lineară, www.dacoromanica.ro aceia care regulează direcţiunea şi dimensiunea liniilor. Perspectivă aeriană, figurată pin degradarea colorilor. Fig Lucru plăcut (ori neplăcut) care fi se poate tnttmpla, pe care-1 speri (safi de care te temi): ori-ce soldat are perspectiva de a ajunge generat, in această carieră n'al nici o perspectivă, o urttă perspectivă tl aşteaptă pe acest cartofor. în perspectivă, Intr’un viitor apropiat: el e profesor universitar in perspectivă. * perspicace adj., pl. f. tot aşa (lat. pirspicax, -ăcis, d. persplcere, a privi pin). Pătrunzător cu mintea, sagace. * perspicacltăte f. (lat. perspicăcitasi -ătis). Pătrundere a mintii, sagagitate. * persuaziv* -ă adj. (mlat.persuasivus, d. per-suadere, -suasum, a convinge). Convingător: elocăenţă persuazivă. Adv. In mod convingător: a vorbi persuaziv. * persuaztune f. (lat. persuăsio, -onis)-Convingere, acţiunea de a convinge: a ceda persuaziunii: Starea omului convins: persu-aziunea dă o mare forţă morala. * pertinamănte adv.(fr. pertinemment)-Barb. in mod pertinent. Cp. cu eminamente- * pertinent, -ă adj. (lat pertinens, -en- tis. V. Imper- şi con-tinent). Foarte potrivit (aplicabil) lucrului: raţiune pertinentă. Adv. In mod pertinent, cu mare potrivire, competentă sau certitudine: a şti, a afirma pertinent (falspertinamente) un lucru. * pertinenţă f., pl. e (lat. pertinentia), Calitatea de a fi pertinent, de a se raporta la un lucru (relafiune). * pertractaţiune f. (lat. perlractătio, -dnis). Acţiunea de a pertracta. — Şi -ăţie şi -ăre. * pertractez v. tr. (lat. pertractare şi pertrectare, d. tractare, a trata. V. tratez). Tratez o afacere ptnă la urmă, mai ales in justiţie. * perturb şi -ez, a -ă v. tr. (lat perturbare. V. turbulent, turbur). Turbur fac dezordine: beţivii perturbă ordinea publică. * pefturbator, -oăre adj. (lat. per-turbător, -dris). Care perturbă, turhurâtor, care cauzează dezordine: perturbatori! ordinii sociale. * perturbaţlune f. (lat. perturbătio, -dnis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbaţiuni ale inimii, ale minţii; per-turbaţiuni Sociale, financiare, atmosferice. * perucă f, pl. ((fr, perruque, d. it. per-rucca şi parracca, sp. peluca, cuv. de orig. neşt.). Acoperemtnt de păr fals pe care şi-l pun pe cap cei ce n'afi păr safi vor să-şi schimbe figura, cum fac actorii şi spionii. * peruchâr m. (fr, perruquier, it. par-rucchiere, sp. peluquero). Cel ce face saii vinde peruci. perunc, şi perung, V. păring. * peruviăn, -ă s: (d. Peru, o ţară din America). Locuitor din Peru. Adj. Din Perii; minele peruviene. peruzeă şi pirozeă f. pl. ele (turc. [d. pers.] firuzi, pop. piruzi perilzi; ngr. pe-ruzis). O peatră preţioasă azură opacă. E o varietate de fosfat aluminos (Hio AU Pa Oio). Fn. turquoise. V. turchez. pervaneă f., pl. ele (turc. [d. pers.] per-vane). Munt. Fluture de molie (un fluture mic de tot care zboară noaptea pin prejuru luminării şi se ptrleşte). pervăz n., pl. e şi uri (turc. [d. pers.] pervaz; alb. strb. bg. pervaz). Cadru, ramă, toc, îngrăditură a unui tablou, a unei oglinzi ca să nu se strice. Piesele care mărginesc spafiu unei uşi ori unei ferestre. — In nord privaz. V. cerceva, chenar. pervă adj. f., pl. e (rus. pervaia, f. d. pârvyi Intliu). Est. Făină pervă, făină de calitatea tnttia (lorga, Negoţ. 167). V. piclă. pervăzuTesc v. tr- Rar. încadrez, pervedeă f. pl. ele (turc. [d. pers.] per-verdi, nutrit, dezvoltat), ial. Magiun uscat, chitonag, — Şi pelv-. * pervers, -ă adj. (lat. perversus. V. di-vers). Foarte răa la suflet, infernal. Corupt, depravat. Subst. Un pervers. * perversltăte f. (lat. pervirsitas, -ătis. V. di-versltate). Caracteru omului pervers: a pedepsi perversităţile. * perversiune f. (lat. pervirsio, -dnis. V. a-versîune). Acţiunea de a perverti perversiunea obiceiurilor. Med. Alterarea unei funcţiuni normale: perversiunea gustului. * pervertesc, v. tr. (lat. pervertere, -versum, a perverti, a răsturna, d. virtere, a tnvtrti. V. con-vertesc, tn-vîrtesc). Corup, stric, depravez: cărţile şi ziarele rele pervertesc tinerimea. Denaturez, sucesc : a perverti un text. pervincă f., pl. e şi i (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă ae grădina cu tulpina întinsă pe pămtnt (vinca herbăcea) safi tt-rltoare (vinca minor), cu flori albastre, roşii şi rar albe. — Se mai numeşte şi bre-bănoc, cununtţă, foiofiu, foiofol, /onfiă,fon-chiu, foaWn fir, merişor, saschiu ş. a. per- şi pTerzâre f. (d. pierz lld. pierd. Cp. cu crezare, vinzare), Perdere, peire, distrugere, moarte. per- şi pYerzătâr, -oăre adj. Care perde, care aduce peire, pernicios: fugi de acea perzătoare societate I perzlst, V. persist. * pescăgiS n. şi (ob.) ăj- n„ pl. e (it. pescaggio, id. Dic). Lacombe, ed. Garnier, Paris, 1911). Mar. Adtncimea cit se cufundă o corabie care pluteşte (fr. tirani d’eau). pescăr m. (lat plscarius, vtnzător de peşte; pg. peixeiro, vtnzător de peşte. D. rom. vine rus. peskărl, piskărl, obleţ? V. pişcar). Prinzător safi vtnzător de peşte. O pasăre pa'mipedă (Iar) de diferite mărimi. www.dacoromanica.ro albă cu negru, cu zbor foarte ager şi care prinde peştişorii care Înoată pe la suprafaţa apei (alcido hispida, — Şi pâscar (vrom. Mold. Trans. Ban.). V. gîuşcă. pescărel m. pl. el (dim. d. pescar). Pescar (pasăre). — Şi pă- (est). 1) pescăresc, -eăscă adj. (d. pescar). De pescar : luntre pescăreasca. — Şi pă- (est) V. găşcăresc. 2) pescăresc v. intr. (d.pescar).Trăiesc ca pescar : toată viata am pescărit. — Şi pă- (est). pescăreşte ad. Ca pescarii, — Şi pă-(est). pescărie f. (d. pescar ; it pescheria, fr. picherie, sp. pesqueria, pg. pescaria). Meseria de a prinde peşte. Comerciu de peşte. Locu unde se vinde ori se păstrează peştele. Mare cantitate de peşte ori mlncare de peşte: imi plac pescăriile.—Şi pă- (est). pescărime f. Rar Mulţime de pescari. — Şi pă- (est). pescărit n., pl. uri (d. pescar). Meseria de pescar. — Şi pă- (est). pescăruş m, (d, pescar). Pescar (pasăre). — Şi pă- (est), pescâs, -oâsă adj. Cat. piscosus, it. sp.pescoso, vfr. pescheux.) Rar. Plin ee peşte: bălţi pescoase, — Şi pă- (est). pescuiesc v. tr. (d, peşte sau pescar). Prind peşte saii alte animale acvatice. Scot din apă sau prind pe apă: s’a pescuit un cadavru. A pescui in apă tulbure, a trage foloase din dezordinile altora. — Şi pă- (est), pescuit 11., pl. uri. Acţiunea dea pescui: a trăi din pescuit, cu pescuitu. — Şi pă-(est). pesemne adv. (pe şi semne). Se vede, aşa se pare, după cum se vede, poate: pe semne ai (sau c'aî) inebunit; al inebunit,pe semne; pesemne e (sau că e) nebun ; e nebun, pesemne. * pesim, -ă adj. (lat. pe'ssimus). Foarte rău: in conidiţunt pesime. V. optim. * pesimist, -ă s. (d, lat. pissiryus, foarte răa). Care vede toate tn rău. Fitoz. Care crede că rău e legea existentei, şi deci trebuie să fie urltă viata. Adj, Spirit pesimist. * pesimism n. (d. lat. pissimus, foarte rău). Opiniunea celor ce văd toate in răa şi li se pare că merg din ce tn ce mai rău: pesimizmu lui Scnopenhauer. V. optimiza. pesmet m. (ung. peszm.it, peszmeg, d. turc. [pers.] peksimad, -at, -et, paksimat compus d. turc. pek, uscat, şi ar. simat, mlncare, prinz [de unde şi rom. mai vechi şi rar paxlmat, peximed]; mgr, paximăti, ngr. -dai, slrb. peksimit, bg. paksimat, pesmet. Cp. cu posmag). Posmag, biscot, pine sau cozonac uscat saâ prăjit a doua oară ca să se păstreze mult timp şi să fie mincat la nevoie. V. galetă. pesmeţâr m. (d. pesme(i). Fam, Iron. Ofiţer de adniinistraţiune. pesnă şi (veclu) peâsnă f., pi. e (vsl. ptesni, ctntec, d. pieti-poion, a ctnta; rus. plesni). Odă, diviziunea unei clntări bisericeşti, ca canoancle utrenii!. V. Şi stare. p^spe şi p^spre, V. prespre. * p^stă f., pl. e (lat. pestis; fr. peste). Numele ştiinţific al ciumei, o boală febrilă cpidemică foarte ucigătoare. peste prep. (din mai vechiu preste, In Ps. Ş. 19 şi azi tn Trans., şi pestre, compus din pre şi stre-, V. prespre). 1. Deasupra ; peste catu intii e catu al doilea, un pod peste (sau pe) Dunăre. 2. Asupra : a domni peste o (ară, peste un popor. 3. Dincolo de: ftofff aă fugit peste riă. Peste drum, tn faţă, fată In faţă, In cea-laltă parte (fr. vis-ă-visj; peste drum de noi e o librărie. Fig. Peste măsură, prea mult, excesiv : a munci peste măsură. A trece peste (propriu şi fig), a merge mai departe de ctt trebuie. 4. Mai pe sus de, superior: peste colonel e generalu, asta e peste putinţă (imposibil), peste poate, peste puterile mele. Peste tot, pretutindeni. 5. Pe, la: l-a lovit cu palma pesie obraz, peste bot; i-a dat peste mină, i-a lovit mtna. A te bate cu palma peste gură, a regreta ce aî zis, Fig, A da cuiva peste nas} a-l mustra, a-l face să se modereze. 6. Mai mult de ctt; erau peste o sută, am dormit peste opt ceasuri. Fig. Peste cap, mai mult de ctt trebuie, din belşug : avem mincare peste cap. 7, După; peste un an. 8, In timpu, In cursu: peste noapte, peste an. 9. Unu după altu, succesiv : noroc peste noroc. Claie peste grămadă, tn dezordine, de-a valma. Loc. A-ţi fi (sau a-ţi veni) peste mină, a-ti fi incomod, a-ţi fi grea. A apuca (adică „drumu") ori a o lua peste clmp, a lua drumu pin ctmp (Dar nu se zice pesie pădure, vie, baltă, ci pin pădure, vie, baltă. Tot aşa e fals a zice : plec tn. America peste Hamburg, cum zic Românii germanizaţi după germ. liber, lld. pe la sau pin Hamburg). A da peste cap, a răsturna, a învinge de tot. A te da peste cap, a face o tumbă, un salt mortal, şi fig. a face tot posibilu ca să reuşeşti. A lua pe cineva peste picior, a-l lua cam In rts, a-l lua la vale, a nu-1 trata serios. A da peste (saCi de) cineva, a te tnttlni cu cineva, a-l descoperi. A da peste ceva, a găsi, a descoperi : na, c'am dat peste (saa de) dracu I Şi piste (sud) şi pişte (nord). pesteâlă f„ pl, eli (d, pestesc). Rar. Zăbavă, tnttrziere. pestelcă (est), prosteică (vechi) şi presteică (Olt.) f., pl, l (bg. priestilka, pestelcă ; strb. prostirka, covor, aşternut; ceh. predstlerka, camizolă, d. vsl, priestirati, priestilalt, prostrleti, fprostirati, a aşterne . ngr. brostela [după embrds, înainte], V.' prostire). Şort, bucată de ptnză saa de pele care se poartă tncinsă înainte ca să ferească hainele de murdărie. (In Olt. înseamnă „zavelcă"). — In Munt est şi pi-ştelcă. V. păstură ? şi fot&i www.dacoromanica.ro pestesc v. intr. (cp. cu rut. pestiti, a dezinerda). Rar. Trăganez, stau undeva, aştept, tntlrzii din mers: Moisi pesli in munte, apa pesteşte in streşină. Cov. Fac o pauză In ouat: găina pesteşte (V. pără-sltură). — Şi apestesc: bătură in poartă, apestiră citeva clipe, apoi răsună un glas (ChN. I, 12, şi 2,13). V. şi durmitez. * pestit şi apestit, -ă adj. Vechi. Zăbavnic, Incet, tlrzielnic. Adv. Tirziu. * pestifer, -ă adj. (lat. pestifer, pestifera, d. pestis, pestă, şi fero, aduc). Care actuce pestă : aer pestifer. * pestlferât, -ă adj. (it.pestiferi). Contaminat de pestă : tară pestiferată. Subst. Un pestiferat, un bolnav de ciumă. * pestilent, -ă adj. (lat. pistilens, -e'n-iis şi pestilentus). Pestilenţial, cu caracterele pestei: friguri pestilente. * pestilentă f, pl. e (lat pestilentla). Rar. Pestă. * pestilenţial, -ă adj. (d. pestilentă cu sulixu -al; fr. pestilentiel). Care are caracterele pestei: boală pestilenţială. Care aduce pestă: emanafiunipestilenţiale. Foarte infect şi puturos, Inciumat ; duhoare pestilenţială. pestre, V. peste/ pestreălă, V. plstreală. pestref n., pl. uri (turc. peşrev [d. pers. pisrev, precursor], pintr un intermediar ngr.). Vechi. Preludiu, uvertură. pestricTor, -oără adj. Cam pestriţ, pestricîune f. Vechi. Peştriţie. pestriţ, -ă adj. (vsl. * plstrlcă, ă.plstrib pestriţ, bg. pustur, rus. pestryi, pestriţ; ung-pisztnc, un fel de ciupercă. V. pistru). Care are multe pucte mici de altă coloare, ca penele bibilicii, ouăle de curcă, obrajii oamenilor pistruiaţi ş. a. Mafe-pestrife sau pestriţ la mate sau om cu maţe pestrife, om rău, abraş, răutăcios. — Şi prestiţ (Iaşi) şi plstriţ (Mold. nord Trans. Banat). V. peag. pestriţez, V. împestriţez. pestriţie {. Vechi. Calitatea de a fi pestriţ. pestruTe, V. pistruTe. peş n. (turc. pes, partea din apoi). Munt. Intr’un peş, la o parte, apleeaf, povlrnit: zidu stă intr’un peş, el şedea pe şa intr'un peş. Peziş: pluta izbeşte intr’un peş dunga şivoiului (Rom. Pit. 248). peşcheş n., pl. uri şi e (turc. pişkeş, -kiş, peşcheş, d. pers. piskes, care ia In ainte; ngr. peskesi, alb. slrb. bg. peskes). Vechi. Dar, cadou, plocon, mai ales vorbind de cel oferit ca omagiu Turcilor de Ţara Ro-mâneasă şi Moldova (V.haracT).Bairamllc. Cadou unui superior sau unui egaI(V. bacşiş). Azi. Iron. Plocon: un tilhar legat rimes peşcheş poliţiil. peşchir n.,_pl. e (turc. pişkir. pop. peş-kir, d. pers. pii'gir, ngr. peskiri, alb. slrb. bg. peSkir). Rar azi. Şervet. Munt. (la ţara). Prosop, ştergar. Ctt. Trans. Naframa, tulpan sau val lung al ţărancelor. V. potilat. peşin adv. sau adj. fix. (turc. [d. pers.] peşin, pişin). Numerar, In numerar, pe loc, gheaţă (uscaţi): a plăti peşin, a avea bani peşin. Munt. Fam. îndată, pe loc, imediat: a zice peşin. — Şi peşim (Munt.). Greşit scris pe şin. Unii zic şi pe peşin (ca pe gratis). peşlngeâ (ea dift.) adv. (turc. peşinci, plătitor peşin, influenţat de netegea). Rar. Peşin, cu bani peşin (numai tn „peşingea pe ipingea"). peşmă, V. pejmă. peşte m. (lat. plscis, rudă cu got. fiskt engl.//sA, germ. fisc i; a'.b. pesk; it pesce> sard. 1 piske, pv. peis, cat peix, sp. pez, pg-peixe. Fr. poisson vine d. lat. » piscio, -onis)-Un animal acuatic vertebrat cu slnge rece. Fig. Triv. (după fr. maquereau). Bărbat care trăieşte pe socoteala femeilor. Pl. Peştii, un semn al zodiacului. A tăcea ca peştele, a nu zice nici cuvlnt. A trăi ca peştele pe uscat, a trăi Intr'o situaţiune dificilă, cu grea. A trăi ca peştele in apă, a fi fericit, a fi la largu tău. — Zool. Peştii constitue o clasă a vertebratelor, aa slnge roş rece, ts In general ovipari şi respiră pin branchii. Corpu lor e ca un fus turtit acoperit de solzi ori de pele.Există şi peşti deforma şerpilor saâ turtiţi ca nişte discuri sau chear aproape sferici. Se mişcă tn apă pin ajutorul aripilor şi a unei beşici pline de aer, care le permite şă-şi modifice densitatea şi să se echilibreze la adlncimea la care vor. Scheletu lor e osos ori cartilaginos. Cei mai mulţi peşti Is carnivori şi duc un război înverşunat Intre ei. Unii ajung plnă Ia o mărime de 6-7 metri. Carnea de peşte e foarte nutritivă şi din ia se scoate o untură preţioasă pentru consn-maţiune şi industrie. Beşicile lor serveec la făcut clei. Pelea de rechin e întrebuinţată In pelărie. Clasa lor cuprinde numeroase .familii. peşteră f., pl. i (vsl. peştera, peSt, peşteră, cuptor, d. pesti-pekon, a coace; bg.slrb. peştera, tus.pescera, peşteră; ung. pe st, cuptor, Pesta [oraşu]. V. becT, boştură, pecie). Cavernă, grotă, cavitate naturală supt pămtnt ori tn munte. peştimân şi (vechi) -ăl n.. pl. e (turc. peştimai, pers. pustmal, d. pilit, dos. şi ma-liden, a freca; ngr. pestemăti, bg. slrb. peS-temal. V. testemel). Vechi. Şal mare. Azi. Est. Rar. Fotă. — In Pt. peşteman, tulpan care se poartă pe supt broboadă. peştToacă f., pl. e. Rar. Peşte femelă. peştlş6r m. (dim. d. peşte). Peşte mic. petăc, V. pitac 1. petactăr şi -petr- n., pl. e (ngr. pe-taktări, d. petahtă, zburlnd, din zbor). Dobr. Undiţă legată de o sfoară de păr de cal de prins scrumbii tn largu mării. — Şi pecU. V. ţaparlnă. www.dacoromanica.ro * petală f., pl, e (fr. pătate ra., d. vgr. pitalon, foaie. V. peteală). Bot. Frunză din care Se compune carola florii. * petardă f., pl. e (fr. petard), Barb. Tracatrucă, pocnitoare. petătţ V. pătat. peteâ f., pl. ele (d. peteală). Trans. Panglică de care attrnă monete sau mărgele ca podoabă a capului la fete. V. partă. 1) peteălă (est) şi beteală (vest) f., pl. (inuzitat) eli (ngr. petăli [vsl. petăloj, foită. V. petală). Fire lungi şi turtite de aur saâ de argint cu care mirescle Işi împodobesc capu. 2) peteălă f., pl. eli (cp. cu pată, pete, adică „albeaţă la ochi"). Dos. Lovitură, albeaţă ? petez, V. pătez. petic (est) şi pătec (vest) n-, pl, e (vgr-pettykion. V. pată). Bucată de plnză, postav ori pele cu care se ctrpeşte o haină, un sac, nişte încălţăminte ş. a Un petec de moşie, o moşioară. Fig. A-ţl cunoaşte peticu, a-|i da samă de inferioritatea ta. A-ţt da In pettc, a-ti da In teapă, a face lucru spre care te trăgea instinctu saâ educatiunea: beţivii n'a băut o zi, dar a doua zi tot şi-a dat in petic. Şi-a găsit sacu peticu, s’aâ găsit prietini doi oameni răi saâ ridiculi. A-ţi curge (sau a-ţi merge) peticele, a fi zdrenţuros. I-a tras o bătaie de i-au mers peticele, I-a făcut ferfeniţă. peticăr m. Acela care adună petici (p. fabricile de hlrtie ş. a.) petică f., pl. i (d. petic). Est. Clrpă, ptnză ordinară p. vasele de bucătărie. Bucată de ptnză veche aruncată: htrtie făcută din petici. peticei (est) şi petecei (vest) n., pl. e. Petic mic. peticer, V. patiţar. peticesc v. tr. (d. petic). Pun petice a petici o haină, o cizmă. Acoper cu prea multe petice: o haină peticită, un calic peticit. — Şi tmpeticesc, formez din petice ; a tmpetici o haini. — Spre vest (im-)petecesc. V. cîrpesc. petlcos (est) şi -ec6s(vest) adj. Iron, Cu multe petice: o haină peticoasă, un calic peticos. peticuţă f., pl. e. Petică mică. petilă f., pl. e (slrb. petlja, lat. V. petli-tă). Munt. Dun. Bucăţică de sfoară care e legată de pripon (de funia principală) şi care are Ia cel-Ialt capăt clrligu (undita). petlmbroâsâ (oa dift) f., pl. e („cp. it. fettimborsa", la Cdr.). O plantă din familia compuselor cu flori galbene deschise care face nişte achene cu peri scurţi şi aşpri (senicio crucifolius, vernalis şi vut-garis). — Se numeşte şi bătătarnicâ, cruciuliţă, cel perit şi spălăcloasă. * petit n. Cuv. fr. pron. p’ti (= mic) şi întrebuinţat In t'pogratiile germane şi româneşti p. a numi un fel de litere mici pe care Francejii le numesc Didot. petiţâr şi peticer n., pl. e (d, petiţă). La puştile de moda veche, un mic cilindru pin răsuflătoarea căruia ţeava comunica cu petita care acoperea petijaru şi care, ctnd era ciocnită de cocoş, se aprindea şi făcea să pornească încărcătura. 1) petiţă f., pl. e (bg. strb. petica, căl-cliaş). Capsulă pocnitoare care se pune tn petiţar şi aprinde încărcătura la puştile de moda vcche sau tn cartuş ia puştile moderne sau In boambe la tunuri. 2) petiţă f., pl. e (dim. d. pată, peată). Munt. Suliman p. spnncene. * petiţionar, -ă s. (fr. petitionnaire). Persoană care se adresează cuiva pnntr’o petifiune. * petlţlonez v. intr. (fr. petitionner). Mă adresez printr’o petifiune. * petifiune f. (lat petitio, -dnis, d. pe- tere, a cere, a ataca. V. peţesc, a-petft, corn- şi re-petent). Cerere scrisă adresată unei autorităţi: a fi se pune o petifiune ta dosar (a nu i se da curs). Ret. Petiţiunea principiului, raţionament viţios pin care consideri adevărat tocmai ceia ce trebuie să fie demonstrat — Ob. -iţie. v petliţă f., pl. e (rus. petlica, cheotoare, dim. d. pitl&a, lat, cheotoare; bg. slrb. petlica. V. petliţă). Semn distinctiv sau ornament de postav pe care soldaţii şi mal ales ofiţerii II poartă cusut pe guleru mantalei, sau şi al tunicii ori bluzei, In fată la dreapta şi la stingă. petmez, V. pecmez. petrăctâr, V. petactar. petrahil şi -ir, V. patrahir. petrăr (est) şi pîetrăr (vest) m. Zidar (Mold.). Lucrător pe pavaje. Un fel de peştişor numit şi sulă, foarte asemnea cu fusaru (aspro zingel). Petrean. petreân m., pl. enl (d. peatră). Coi. O păsărică care seamănă cu cinteza (saxicola oenanthe). — Şi petrar. petrec, -ut, a -ece v. tr. (lat. per, pe, pin, şi traicere, a trece. V. trec). Trec, duc: a petrece aţa pin urechea acutul. Întovărăşesc, Însoţesc, acompaniez, escortez, conduc: l-a petrecut pină la pod. Desfac, vlnd: marfa mea e petrecută (CL. 1910, 75). V. intr. Trec timpu, trăiesc : a petrecut mult tn Francia. Vechi. Trăiesc, tmi închei viaţa, mor (N. Cost). Mă amuzez, mă distrez ; am petrecut bine aseară la teatru. V. refl. Mă tnttmplu : asta s'a petrecut ieri. Mă consum, mă întrebuinţez, mă trec: la bucătărie se petrec multe lemne. Trec pin viaţă, mor (N. Cost 2, 33). petrecanie f. Vechi. Felu de viafă (de a trece pin viaţă). Amuzament: cu petrecanii trăgăntnd s au veselit (Cost. 1,311). în-tlmplare. Ducerea unui mort la groapă. Azi Iron. A face cuiva de petrecanie, a-I omori ori a-I îndepărta, a-I mătrăşi (Şi despre lucruri : a Jace de petrecanie unui vin, a-l bea). V. pogrebanie. www.dacoromanica.ro petrecâre f., pl. ări. Vechi. Fel de v!a(ă. petrecătoâre f„ pl. ori. La haine ori saci, conductu pin care trece blrnetu, cur'eaua sau sfoara care strlnge. petrecere f. Acţiunea de a petrece. Dis-trac(iune, amuzament: o petrecere familiara. Bilet de liberă petrecere, bilet pin care se permite cuiva să petreacă (să trăiască) Intr’un loc, Intr’o tară. V. paşaport. pe- (est) şi pYetrlcică (vest) 1, pl. ele. Peatră mică. * petriflc, a ă v. tr. (lat. petra, peatră, şi fie ca In edi-fic). Prefac In peatră: lemn petrificat. Fig. Fac ca să nu se mai Mişte, Impetresc, încremenesc, Înmărmuresc, Înlemnesc : groaza l-a petrificat. * petrlficaţiune f. Acţiunea dea petri-fica. Lucru petrificat — Şi -âţle şi -are. petrlnjel şi petrinjâl, V. pătrunjel. * petrografie f. (vgr. pitra, peatră, şi -grafie). Acea parte a mineralogii* care tratează despre petrele care formează globii pămtntesc. pe- (est) şi ptetriş (vest) n., pl. uri (d. peatră). Petricele aduse de apă şi depuse pe maluri (prund) sau sfărmături de peatră Întrebuinţate la şosele, căi ferate ş. a. pe- (est) şi pîetr6T (vest) n., pl. ouîc (augm. d. peatră). Bolovan, peatră mare. * petrdl şi -6110 şi (fals) -olâS n., pl. uri (mlat. petroleum, d. petra, peatră, şi tileum, ulei; vgr. petrilaion, d. pitra, peatră, şi e'laion, ulei; it petrdlio, fr. pitrole). Ulei mineral care serveşte la luminat — Petrolu provine din amestecu mai multor idrocarburi şi se află tn pămtnt tn Caucazia, Pensilvania (Statele Unite), România şi aiurea. El se scoate făclnd pufuri, adinei uneori de sute de metri. De multe ori se tnttmplâ să tlşnească aşa de abuadant, tn cit nu nici poate fi adunat tot, şi se scurge ca un ptrăâ. Petrolu brut, ca să servească la luminat, trebuie rafinat, şi din această rafinare iese şi esenţa de petrol (întrebuinţată şi ia la luminat, dar foarte periculoasă din cauza inflamabilităjii ei), parafina, vaselina ş. a. în caz de incendiu, nu trebuie să arunci apă, ci nisip, cenuşă, pă-mtnt ori saci uzi care să Inăduşe flăcările.— Lampa cu petrol a fost inventată de farmacista Lucasievici din Bronislaw (Oaliţia). — Pop. gaz. * petrolier, -ă adj. (fr. pitrolier). De petrol, relativ la petrol: industria petrolieră, vapor petrolier. * petrolifer, -ă adj. (d. petrol, şi -fer din fructi-fer). Care conţine petrol: terenuri petrolifere. * petrolist m. (d. petrol). Mare negustor de petrol. Mat rar. Incendiator cu petrol. * petrolizez v. tr. (d. petrol). Ung cu petrol ca să nu se ridice colbu: şoseapetro-lizată. V. gudronez. petr6s (est) şi pYetrâs (vest), -oâsă adj. (d. lat petrosus safi d. peatră). Plin de peatră saâ de petre: mante petros, drum petros. De natura petrei: concrefiune pet-rocsă. Vlrtos, nu moale: cireşe petroase, obraji petroşi. Fig. Dur, rece, fără milă: inimă petroasă. pe- (est) şi ptetroşel m., pl. eî. (d. piatră). Măcăleandru saâ fesoi saâ altă păsărică (V. cînepar). Un peste mărunt numit şi porcuşor (cvprinus albarnus), Alt peştişor (umbra Krameri). petruTesc v. tr. (d. peatră). Est. Pavez cu peatră ori cu ait-ceva. — In vest împle-truTesc. * petunie f. (lat. bot petunia, d. fr. pe-tun, vechiu nume al tutunului, d. pg. petum, cuv. brazilian [guarani], „tutun". Cp. cu tutun). O plantă solanene care seamănă cu tutunu şi e cultivată p. florile ei parfumate (petunia). E originară din Argentina. petutindenea, V. pretut-. peţesc v, tr. (lat. * pttesco, * p&tire lld. peto, pitire, a cere; sp. pg. pedir. V. petl-ţlune). Cer tn căsătorie p. altu saâ p.minc. — Şi fmpeţesc. peţit n., pl. uri. Acţiunea de a peţi: a umbla (a merge, a te dace) tn peţit (greşit scris Impefit). * peţi6l n., pl. oale (lat. petiotus şi pe-diolus, picioruş d. pes, pedis, picior. V. peduncul, picTor). Bot. Coadă de frunză. V. frunza. peţitor, -oâre s. Persoană care peţeşte pentru altu. peţltorie f. Acţiunea saâ meseria peţitorului. pădcă f., pl. I (cp. cu germ. pauke, tim-pină, tarabană, d. lat. băcctna, goarnă. V. paucă). Mold. nord. Un fel de blztitoare lungă de vre-o 8—10 c. m. făcută dintr'o bucată de lemn, dintr'un fuştel de ceapă, dintr’o crăngufă de salcie saâ din gtterează de găină [Se joacă copiii cu ia]. — In sud fuflică. pevecloâră, V. pavăză, pevef m. (vsi. plevlci). L. V. Cfntăret (tn templu, tn biserică). peveţâsc şi -uTesc v. tr. şi intr. (d-pevef). L. V. Clnt. peveţie f. (d. pevef). L. V. Clntare, etntec. peximed, V. pesmet, pezevencht, -che s., pl. tot aşa (turc. pezevenk, d. pers. pis-ahenk, conductor). Proxenet, -etă; codoş, codoşcă (Munt). Fig. Fam. Om şiret, şarlatan. pezevenclic u., pl. uri. (turc.pezenklik). Codoşllc (Munt.). Fig. Purtare de pezevenchi, şarlatanie, Înşelătorie, peziş, V. pieziş. * pfenig, V, penlng. pl, V. pe. * pian (2 sil.) n. pl. e şi uri (fr. piano, prescurtat din it. ptanoforte saâ fortepiano-V. plan, torte). Un mare iustrument mu- www.dacoromanica.ro zical compus din nişte coarde Întinse - tntr’o ladă tn poziţie orizontală (ia pianin verticală) şi izbite de nişte ciocănaşe de lemn care se pun tn mişare ctnd împingi nişte clape: a cînta din (sau la) pian, — Şi plano, pl. piane. — Ideia pianului a venit de la Bar-tolomeO Cristâfori (Criştdfali) din Padova, care, la 1711, ca să evite sunetu piţigăiat al clavicimbalului, fabrică primu pian. La 1750 Godfried Silbermann, fabricant de orgi din Freiberg (Saxonia) reuşi să facă pianu (orizontal), iar la 1752 Friedrich făcu pianinu (vertical). * pianin n., pl. e (fr. pianina, d. it. pia-nino, dim. d. piano, Încet, liniştit). Pian mai mic cu coardele şi lada In poztyiune verticală. — Şi planinăf f., pl. e, * ptanissimo, cuv. it care se pronunţă pianisimo şi care,. In muzică, Înseamnă „foarte încet, foarte dulce" : a cinta pianis-simo. * pianist) -ă s. (fr. piunisle, it. pianista). Persoană care ştie să etnte din pian. * plano, cuv, it. care se pronunţă plano şt care, tn muzică, înseamnă „tncet, lin, liniştit, dulce*: a cinta piano. * pianofârte n. Nume italian al pianului, pron. pianoforte. plără, V. per, pter. pTârdă, pTârză, V. perd, pTerd. pTâstru m.. pl. ştri (it. piastra, de unde şi ngr. piăstra. V. emplastru). O mo neta de diferite valori In diferite târî Cel turcesc (numit la noi şi leu şi groş) valora 23 de bani, cel egiptenesc 26. In America (Uru-guay, Haiti, Mexic,), In Indochina franceză şi la Canton (China) e piesa de 5 franci. V. chisea 2. piatră, V. peatră. piaţă f., pl. piefe şi pieţi (ngr. piătsa, d. it.. piazza, lat.plătea [din. platea], care vine d. vgr. piaţeta, pia(ă ; fr. place, sp. piaza; getm. platz. V, plaţ). Maidan, loc fără zidiri Intre stradele unui oraş. Trăsură de piaţă, birjă. Loc de tlrg In oraş: mă duc In piaţă. Lumea saâ corpu negustorilor şi financiarilor unul oraş: piaţa Bucureştilor, acest negustor are mare credit pe piaţă (in piaţă tnseamnă „In tlrg, tn locu unde-s prăvăliile şl baracele tirgului"). * pTaţâtă f, pl. e (it. piazzetta). Piaţă mică. piază f„ pl. pieze (d. piez). Vest. Piază rea, piază bună, lucru saâ persoană care, după credinţa poporului, aduce nenorocire saâ noroc. — în est cheazâ, pl. cheze. In Nţ. chljă, sol: chijă rea (rev. I. Gg. 2,277). 1) pic n., pl. uri (imit. ca şi pic 2). Picătură: picuri de ceară (Em.). Foarte mică cantitate de mlncare ori şi de alt-ceva: un pic de vin, de colivă, de Sare, de cerneală. Un pic (loc. adv.) puţin timp: am dormit un pic, n’am stat mcl un pic. 2) pic, a -ă v. intr. (imit d. zgomotu picăturilor care cad. Cp. şi cu vgr. pitylos, pleoscăit, ciuruit). Cad picătură cu picătură, picur; apa picq pin acoperemintu stricat. Cad: merele pică din pom, el a picat pe gheaţă. Is foarte ostenit, nu mai pot.- a pica de osteneală, de somn. Sosesc pe neaşteptate saâ răpede, ts aproape să sosesc: acuma am picat, trebuie să pice acuma. E frumoasă de (= tn ctt) pică (vest), e foarte frumoasă, vorbind de o femele (V. coz). V. tr. Picur, fac să cadă picături pe cineva; nu voi spune chear să mă pici cu ceară. Tel. Lovesc. 3) pic, interj, care arată sunetu unei lovituri mai delicate de ctt poc: o păsărică făcea „pic - pic" in geam. ’ * picador m. (sp. picador, d. picar, a Împunge, pica, suliţă, cuvinte care corespund cu fr. piqueur, picher, piquer a tmpunge, şi pique, suliţă, pică).Călăreţ care tmpunge tauru cu suliţa la cursele de tauri. * picănt, -ă adj. (fr. piquant, d. piquer: a înţepa, a împunge). înţepător, pişcător vin, sos picant. Fig. Fin, spiritual, satiric : glumă picantă. Interesant, atrăgător: fru-museţă picantă. * 1) pică f., pl. inuz. i (fr. pique, ciudă, ură, d. piquer, a Împunge, d. pic, cazma, ttrnăcop, pisc. Zic şi Rusii ptka şi Strbil pik a. I. Barb. Fam. Ciudă, ură, animozitate : a avea, a prinde pică pe cineva. * 2) pică f., pl. / (fr. pique, suliţă), lina din cele două figuri negre ale cărţilor de joc şi care are forma unui vtrf de lance. plcătoăre f., pl. ori. Picurătoare. picătură f„ pl. i (d. picat, part. d. a pira). Mic glob de lichid care se desprinde dintr’o cantitate mai mare; ploaia cade in formă de picături. Foarte mică cantitate, un pic; o picătură de vin. Pată lăsată de 11-chidu care a picurat: picături de grăsime eraă pe sclndurk Cu picătura saii picătură cu picătură, ctte o picătură, picurtnd: acest avar bea vin cu picătura, a turna un medicament ca picătura. Pintre picături, ctte puţin, ctte odată, din clnd tn ctnd, ctnd am timp liber; cint şi eă din pian pintre picături. V. strop. picăţele f. pl. (d. inuzitatu picăţea sau -icâ, d. picat, a pica, a face să cadă picături saâ stropi, şi, pin urmare, a orna cu picături, care pot fi colorate). Fam. Mici şi numeroase puncte pe o stofă saâ pe nişte pene, ca la bibilică. V. puchiţel. picâScă, V. picToacă. pfehe, V. pichire. * plchâr m. (fr. piqueur, d. piquer, a Împunge, a da pinteni, a înfige [jaloane]). Servitor călare (la vtnat, călătorii ş. a.). Supraveghetor de lucrători la zidării, poduri şi şosele, ajutor de inginer conductor. 1) pichet n., uri şi e (rus. pikit, tld. piki, d. fr. piqui, care vine d. piquer, a împunge [cu acu, de ex.l). Un fel de ptnză de de bumbac compusă din doâă ţesături aplicate una pe alta şi unite pin împunsături (fr. piqui) care formează pe o parte nişte www.dacoromanica.ro desemne de ordinar pătrate, iar pe cea-laltă parte oişte firicele mici care-i dau un aspect mifos. 2) * pichet n., pl. e (fr. piqaet, par, ţăruş, d. rus. pikit şi bekel, turc. beket). Baracă (căsufă) tn care stau de pază soldaţii la frontieră (Pop. bechet). Mic număr de soldat! £ata să pornească la primu ordin: plchetu de incendiu. Un joc cu 32 de cărfi Intre 2, 3 sau patru inşi. plchetâş m. (d. pichet 2). Potccaş, ori cordunaş (consideraţi la un Ioc). plehT, V. bichT. pfchlre şi picher (Mold.) şi pfeură (Bucov.) f, pl. i (d. pic-pic ori picat-picat, păcat-păcat, strigătu acestei păsări. Cp. cu it. plcchio, ciocănitoare ; rus. pikati, ceh. pileaţi, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenuşii închise pătate cu picăţele albe rătunde (numida meieagris). Pichirea e mare ctt găina şi are o creastă foarte dură. Ouăle el ts mult mai dure de ctt ale găinii, şi de aceia se şi clocesc tn mai mult timp (patru săptămlni).- la e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămtntu. In Munt. se numeşte bibilică, tn Olt. cită, tn Bucov. şi pantarcâ. Spaniolii a numesc pintada, adică „pictată", din cauza regularităţii picăţelelor ei. După mitologia grecească pichi-rile-s surorile eroului Meleagru, pe care ele l-au pltns aşa de mult la moarte, tn ctt Diana, de milă, le-a prefăcut tn pichiri, iar picăţelele albe şi rătunde de pe penele lor reprezentă lacrămile pe care le-au vărsat ele. plchirtsesc(mă) v. refl. (fr. se piquer şi suf. grecesc -irisesc). Est. Iron. Rar. Mă formalizez, mă simt ofensat pici m., pl. tot aşa (cp. cu pifigol, cu pitic, şi cu turc. pic, bastard, animal sau plantă incompletă, vlăstar adventiv crescut lingă trunchi. Cp. cu copil, batstruc şi bi-tang). Fam. Băiat de vre-o 8—14 ani: un pici conducea barca. j picîoăcă şi plcîoâîcă f,, pl. ocl ş1 olci (ung. pitvdka şi pucsdka, csucsorka ş-csicsoka, diformat din it. patata, cartof)-Trans. Arg. ş.a. Cartof. — Şi piceOcăi pl i (Baia). plcToărc& (oa dift.)' f., pl. e (din pl-cloaică). Trans. Gulie, nap porcesc. plctâr n., pl. care (lat. petlolus tld. pe-diolus, dirii. d.pes, pidis,picior; \tpicciu6lo peţiol, peduncul; sp. pectolo. Cp. cu fecior). Membru care serveşte omului şi multor animale la susţinut şi la mers (La om şi la păsări se numesc „picioare" cele două membre posterioare cu care merg, iar la cundru-pede se numesc aşa şi membrele anterioare, care corespund cu mtnile la om şi cu aripile la păsări. Hind-c& maimuţele pot apuca cu membrele posterioare ca şi cele anterioare, )i se zice că au patru mtni,\că-s cuadrumane. Insectele aâ ctte 6 picioare, arahnidele clte 8 şi mai multe, crustaceele 10). Partea de jos a piciorului, de la gleznă tn jos: acest om are pictor mic. Partea de jos proeminentă pe care Se sprijină un lucru : picioarele mestl, scaamilut, patului, dulapului, picloru unul pahar (partea inferioară a muntelui se numeşte poale, nu picior). O veche măsură de lungime (32 c. m. şi 4 m. m., cam t|8 din metru). O parte din vers, compusă din 2—3 silabe: exametţu se numeşte aşa fiindcă are şass picioare. în picioare, rczemtndu-te numai pe picioare : a sta, a te scula tn picioare. Cu picioarele: a călca in picioare (fig. = a nu respecta). A o lua la picior, a porni iute, a fugi. A sta cu puşca la pictor, a sta cu puşca tn pozifiune de repaus (comanda: la picior!). A bate cuiva din picior, a-i porunci cu asprime. A fi pe picior de ducă, de război, de pace, a fi gata de călătorie, a fi echipat pentru război, pentrQ pace. A da cu picloru intr’un lucru; unul lucru sau unei persoane, a o dispreţui cind se prezentă ocaziunea de a te folosi de ia : cind era bogat imi dădea cu picioru. A lua peste picior, a lua In rls. A pune picloru’n prag, a te opune energic, a nu permite (V. opor). A face picioare (sau aripi), a dispărea, vorbind de lucruri sau persoane care nu pot umbla. A te invvirti intr’un picior, a fi vesel fa|ă de un lucru care (i se pare uşor de făcut. A fi in picioare la toate, a fi gat p. toate serviciile şi nevoile. <4 apuca pe Dumnezeude picior, a da de o mrfre fericire, de un mare chilipir. A şedea picior peste picior, a şedea pe scaun c’un picior peste cel-lalt (V. bimba-şa). Plante : pIcToru capreî 1) o planr tă umbeliferă cu proprietăţi stimulante şi vulnerare şi care creşte pin păduri şi locuri umbroase şi umede (aegopâdium po-dagrăria), 2) o plantă chenopodiacee (che-nopădium album), picloru cocoşului; o plantă ranunculacee numită şi gălbenele. (V. gălbenele) ; picToru viţelului, co-coşoaică. V. crac, cocalei gTonoate. pictoroa-i V. pitonoage. * pickpoket m. (cuv. engl. d. to pick, a lua,' şi pocket, buzunar). Numele pungaşului tn Anglia. pfelă adj.f. şi s.f. (d piclulesc). Est. Făină piclâ, făină picluită, nişaştea, făină foarte bună şi măcinată fin. V. pervă, mudmel. piclulesc v. tr. (din mai rarupiti- [Bucov.), rut. pitliuvati, pol. pyllowac, a cerne, d. pytel, sită; ung. pitle, pitlik, sită, d. germ. beutel, sită. P. II = cl, cp. cii^cotlesc şi coclesc, atlaz şi aclaz). Est. Cern făina foarte fin. — Pop. chlcluTesc. pienâse v. tr. (d. pic 3, care e rudă cu vsl. pikă, Împunsătură, nsl. pikniti, a împunge, slrb. piknutl, a face un punct, rus. pikati,t plknuti, a piui, a ciripi, pol. pikac, piknac, a împunge, a răni adtnc. V. pocnesc). Fam. Lovesc îndemânatic cu peatra, cu ciomagu, cu glonfu sau (fig.) cu vorba: l-a picnit drept in pălărie I V. intr. Rar. Mă ivesc spărglnd un obstacul (de ex., dinţii din gingii, un fruct dintr’o câpsulă). —Şi plgneec (vest). www.dacoromanica.ro * picnic n., pl. c (fr, piquc-niquc, dc unde vine şi engl. picnic). Petrecere In care fiecare Işi plăteşte consumafiunea saa şi-o aduce de acasă. plcnit) -ă adj. Fam. Lovit delicat şi fin. Picnit de boalfi, atacat de boală, deşi nu se prea observă. V. ţicnit. picoteală f„ pl. eli. Vest. Acţiunea de a picoti. picotesc v. intr. (imit. d. a pica). Vest. Pirotesc, pic (nu mai pot) de somn. — La Ch N. I, 95 şi 131, -ez: să merg fugind saa picotind, (i-ai întins trupu la soarele primăverii şi picotezi. * plcrât m. şi n, pl. e (d. vgr. pikrds, amar). Chim. Sare de acid picric: picratu de potasiă e un violent exploziv. * picric, -ă adj. (d. vgr. pikrds, amar), Chim. Se zice despre un acid care se obţine pin acţiunea acidului nitric asupra indigu-lui, al oii, benjoinului ş. a. — Acidu picric se prepară tn industrie amesteclnd fenolu cu nitru. Se întrebuinţează In medicină la potolit durerile cauzate de arsură şi In industrie la văpsit matasa In galben. încălzit subit, pocneşte. * plcromigdălă f., pl. e(ngr. pikramyg-dalon, migdală mară). Munt. Prăjitură In formă de turtă mică făcută din albuş de ofi, zahăr şi migdale ori alune pisate. — Vulg. plcromlgdală. — In Mold. nord. macaroană. * pictez v. tr. (d. lat. pictum, supinu lui pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug.fig, care înseamnă a înfige şi de unde vine şi deping, împing, împung, înfig). Reprezent pin colori, zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj. V. boTesc. * pictor m. (lat. pictor, -dris). Artist care pictează. Fig. (Rar). Acela care reprezentă saCi depinge (descrie) bine persoanele şi caracterele lor: pictor de obiceiuri. — Fem. -reâsăi pl. ese. V. zugrav. * pictură f„ pl. i (lat. pictura). Aria de a picta. Tabloa pictat: pictură istorică. Fig. (Rar). Descriere saa reprezentare a persoanelor şi caracterelor lor. * pictural) -ă adj. (d. pictură; fr. pictural). Relativ la pictură: arta picturală. V. pitoresc. * piculină f., pl. e (pol. pikkulina, d, germ. pickel-flote, care vine d. it, piccolo, mic, sublnţ. flăuto, flaut). Un fel de flaut mic. 1) picur n. fără pl. Rar. Poet. Picurare (mai ales vorbind de sunete, care „cad* ca şi picăturile). 2) picuri a -ă v. intr. (d. picur, a pica). Cad picătură cu picătură: apa picură de de streşină. Pirotesc, picotesc, moţăi: copilu picura de somn. (V. aţipesc). V. impers. Picură, burează, ploaă puţin. V. tr. Torn picătură cu picătură, pic, torn foarte puţin: ia picură-mi puţin rom in ceai, toarnă cerneală în călimară şi ia sama să nu picuri ps masăl picură, V. plchlre. plcurătoâre f., pl. cri. Şip ori pipetă din care nu poate curge medicamenta de cit picătură cu picătură. — Şi picătoare (d. a pica). picuş n., pl. uri (d. a pica). Lucru picurat, picătură: zile de sloată cu picuşuri din streşină (Sadov. VR. 1908, 2, 186/ Primu ra-cliiu care picură cind Ii faci (V. posleţ)* Ţuică, rachia saa vin (Iron.): li place picuşu, Fig. Fam. Ciştig (care picură saa vine) afară din cele obişnuite. — in est pop- chicuş. pidalion n., pl. oane (ngr. pidălion [vgr. pe-/clrmă. V. pilot). Codu canoanelor bisericeşti: pidalionu a fost tradus de de greceşte pe româneşte şi tipărit intiia oară de Neofit Scriban la lS4i la mlnăstirea Neamţului. # pidâsnic, -ă adj. (d. pi dos, mold. lld. pe dos). Mold. Sucit, ciudat, excentric: om pidosnic, lucruri pidosnice. (Sadov. VR. 3, 1911, 347). S f. O plantă boraginee numită şi somnoroasă (cerinthe minor). pîedecă, V. pedică. * pTedestâl n„ pl.e şi uri (fr. piedestal, d. it. piedestallo şi piedistallo, adică pii di stallo, picior de „stai", de loc; sp. peaestal. V. stal). Suporta unei statue, unui obelisc, unei coloane. Fig. Ceia ce serveşte cuiva ca să se înalţe, treaptă. — Şi pe-. pTedln n., pl. e (alb. pedtm, ciucure, sau lat. * ptdinus, d pes, p&dis, picior). Vest. Frlmbie, uriioc, fire rămase neţesute la ca-pătu unei stofe. pTelâri pTelărie, pîele, pîelesc, pTeliţăi V. pei-. ► pTelm şi pîemn n., pl. uri (rudă cu alb. mjel, făină, ca posac faţă de mosac, ş. a. Bem. 2, 36), Munt, vest. Mălai, făină de po-puşoi. Marm. (pTelm) Pospai. Olt. Serbia (pelm). Faină de grlu amestecat cu de po-puşoi, coaja de făină de griu la turta de mălai. Mold. (chelm şi chllmă, In Cov. chilm)i făină de gria pusă In malai (turtă) ca să-l facă mai gustos. pTelmăz şi -mutesc v. tr. Vest. Amestec cu puţină făină de gria: mălai pielmat. — In Olt şi împîelmez ori impelmez. La Agrb. Int. 18, un fecior închelmat cumu-i zidu (=robust). pTept, V. pept. pTeptăn, -ănătură, pTeptene V. pept-. pieptenul n„ pl. el (d. pieptene). Perie de metal de pcptănat lina după ce a fost dărăcită. Sint doaă şi se compun, In general, dintr’o bucată de lemn cu mănunchi, acoperită cu pele din care iese nişte vtrfuri îndoite (fr. carde). — In Mold. peptănâş şi peptănuş, In Mold. nord şl foşalătl. V. darac, raghilă. pTeptenuş m. Munt. O păsărică cu coada roşie (luscinia phoenicărius). pTer, V. per. pTerdi V. perd. 02 www.dacoromanica.ro 1) piersic, -â, -iu V. perslc, -â.-iu. 2) piersic, a -â v. tr. (d. piersică s, f„ ca şi măr din „a bate măr“). Munt. vest. Fam. Bat măr, lovesc pe cineva lăstndu-I vlnătăi (cam ca pe coaja persicelor şi merelor lovite): fugiţi, că vă piersic (CL. 1910, 543). V. mecesc. pTersicel m., pl. ei (dim. d. piersic, din cauza asemănării frunzelor).Praft.Balsamină. pFerz, pierzare, V. perd-. * pTesă f..’pl.|c (fr.piice, it pezza şi pez-zo). Monetă: o piesă de 5 franci (in Munt piesă înseamnă In popor chear „piesă de 5 franci"). Operă teatrală: o piesă comică. Act, document: piesă justificativă. Bucată de maşină, parte care intră tn compozitiunea unei maşini: piesele tunului cu repetiţiune. Tun -.galerie de patru piese. * pietate f. (lat. pletas, -ătis). Evlaviei respect p. religiune, Mare iubire de părinţi ori p. cei morţi. * pletlst, -ă s. adj. Adept al pietizmit-lul. * pietfzm n. (fr. piitisme, d. pliti, pietate). Doctrină religioasă a unor protestanţi care tind la ascetizm proclamtnd sacerdoţiu universal al tuturor credincioşilor ş. a. V. protestantizm. * pieton m. (fr. piiton [2 silabe], d. pied, picior. V. pedestru, pion). Pedestru, care merge pe jos : o trăsură a călcat un pieton. pletr-, V. petr-. pTez m. (lat. pes, pîdis, picioru de la gleznă’n jos.; it. plejde], pv. pe, fr. pied, sp. pie, pg. pi. lnf. oe „semn răa“ a venit din credinţa populară că, după cum porneşti cu cutare picior, aşa-(i va merge. Intti s’a zis *pied, de unde pl piezi, şi de aci un noa sing. piez precum şi un fem. piază, după viafă-vieţi. V. pieziş). Vest. întorsătura (cotitura) unui ornament pe ptnză (rev. 1. Crg. 8,344). PTez răQ saa pTezT răî lucru de răa auguriu, semn rău : nu vreau să se’ntUneas-că nunta cu mortu, că era piez rău (Gorj. CL. 1912, 1054.) ; care lucru (pierderea steagului) tn loc de piezi răi (semn râu) se socoteşte (Cost. I, 279, şi'n glosam cron. lui Cant. tn „Anuar de Geogr.“, Bucureşti, 1911, 161). In pTez, pieziş. — Mold. a fl rău sad bun de cheji (sau che şi) a avea cheji răi saa buni, a fi norocos ori nu, a reuşi ori nu; a fi in cheji răi saa buni, a fi răa sau bine dispus. V. piază. pTeziş, -ă adj. (d. piez). Vest. Oblic. Adv. In mod oblic. — In est pezlş. pifă f., pl. e (din pihotă). Iron. Piotâ. plffst m. Iron. Piotaş. pifteâ, V. chiftea. piftâsc v. intr. (var. din piştesc). Vest. Se zice despre pămtntu mlăştinos ctnd. căl-ctnd tn el, iese apă ori despre o bubă plină de puroi saa de stnge: pămintu pifteşte de apă. (In Univ. 21 Iul. 1928; 1, 4: spuma piftind de impurităţi), — In est chiftesc< piftie f. (ngr. pikti, pop. pihll, piftie, d. piktos [vgr. pektos), închegai (V. împing), de unde şi pers. pihti, turc. pyhty, puhti, bg pihtiia, strb, piktije). Munt. Răcituri, gelatină de carne. — în Cov. şi piftie (pop. chiftie). V. cotoroage, chistosele, rasol, condrină. plftlesc (mă) v. refl. (d. piftie). Vest. Mă prefac In piftie: supa s’a pi/tiit. * pigment n., pl. e (lat pigmentum, d. pingere, a picta). Materia colorantă a ţesuturilor corpului şi mai ales a pelii oamenilor şi animalelor. * pigmeii m. (vgr. pygmalos, d. pygmi, o măsură de lungime de la cot ptnă la rădăcina degetelor). Om foarte scund (pin aluz. la un popor mitologic care a perit tn luptă cu cocorii). Fig. Iron. Om fără merit, fără talent şi une-ori invidios; un pigmeu literar, pigmeii încearcă să dărime operete giganţilor. plgnâsc, V. picnesc. pignlţă, V. pivniţă, pigulesc v. tr. (imit. tnrudit cu pic şi ciugulesc). Vest. Ciugulesc. Ciupesc (curăţ de parale): l-a pigulit la stos. pihotă, V. plotă. plT, pl. d. piuă. * pijama f. (fr. pyjama, engl. -mas, cuv-indian). Un fel de pantaloni largi şi ftlftitori pe care-i poartă bărbaţii şi femeile tn India. Surtuc (saa şi pantaloni) de purtat numai tn casă Intre intimi. Surtuc de ocnaş. 1) pil m., pl. li (var. din turc. fii, elefant, turc. nord pei, ossetic pU, v. ind. pliu. V. fII). L. V. Elefant. S. n. Fildeş. 2) pil n., pl. uri (orig. neşt.). Vest. Bici lung împletit cu codirişca scurtă şi care serveşte la minat boii ş. a.: sta călare cupilu (Gr. N. 1,77), avea un bici cu el, un pil cu coderla scurtă (VR. 1911, 10, 5), Hristos i-a luat la goană cu pilu (Smara, Univ. 20 Aug. 1912), plesni din pil (ChN. I, 14, 17 şi 61). V. nagaîcă. pllâc n., pl. e (d. pil). Ilf. Pil, nagaică. Lovitură de p:lac : ia trage-i citeva pitace I pIlăcT. -ce adj., pl. tot aşa (d. pitesc). Iron. Sugaci, beţiv. — Mold. pop. chl-. pilaf n., pl. uri (turc. [d. pers. ser.) pilav, ngr. pttăft, slrb. bg. pilav, rus. pilav). Un fel de mlncare făcută din orez fert tn unt şi opărit cu fertură de carne (saa şi cu apă simplă) şi tn care se amestecă uneori şi bucăţele de carne. — In nord pllâv. V. pla-chle. pilafgiii m. (turc. pilavei). Fam. Mtn-câtor saa iubitor de pilaf. * pilâstru m. (fr. pilastre, d. it.pilastro, d. lat. pila, columnă). Sttlp tn patru colţuri alăturat de ud zid. Sttlp, columnă (tn general). 1) pilă f., pl. e (vsl. pila, fierăstrău, d. vgerm. fila, ngerm. feite, pilă ; strb. bg. pol. pila, pilă, rus. pilă, ferestea). Unealtă de oţel de ros metalele (mai rar lemnu saii unghiile). www.dacoromanica.ro 2) * pilă f., pl. e (fr. pile, d. lat. pila, coloană). Aparat care prelace In curent elcc-tric energia produsă de o reacţiune chimică (şi care se numeşte aşa după prima pilă, pc care a imaginat-o Volta şi care era In formă de coloană. V. galvanlzm). Mare sttlp de zid la un pod de cale ferată. pl. uri (cp. cu rus. pilka ferăstrău mic). Vechi. Val de uns literele tipografice cu cerneală. pllcâr m. Vechi. Acela care rostogolea pilcu pe litere. pildă f., pl. e (ung. pdlda, exemplu, d-germ. blid, imagine). Parabolă (Rar). Exemplu. De pildă, de exemplu. — E o lipsă de gust a zice de-o pildă. plldesc v. tr. Pop. Daa ca pildă, fac aluz. (mai ales ironic). pildufesc v. tr. (d. pildă). Rar. Exemplific. Pedepsesc ca să rămlie ca pildă. V. intr. Vorbesc In pilde, In parabole. Servesc ca pildă. V. refl. A se pildui de la cineva, a lua pildă de la cineva, a-1 imita. pilduire f. Pildă, exemplu aluziune, parabolă. pildultâr, -oăre adj. Exemplar : curăţenie pilduitoare. plleălă f., pl. eli. Acţiunea de a pili (1 şi 2). — Mold. chi-, 1) pllăsc v. tr. (d. pilă saa slrb. piliţi, rus. piliţi). Rod cu pila. Fig. Cioplesc, lustruiesc, civilizez. 2) pilesc v. tr. şi intr. (cp. cu pilesc 1, adică .pilesc măseaua" saa „o căiesc", cu tig. pilo, băut, şi cu rus. piti, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaa vin saa rachia. — In est pop. chl-. V. cherchelesc. pilitură f_ pl. (. Praf care cade din lucru pe care-i pileşti: pilitură defer. * pilocarpină f., pl. e. Chim. Un alca-loid extras dintr'o plantă rutacee (pilocar-pus). E lichidă, produce asudare şi curgerea saliveî şi e foarte veninoasă. Se Întrebuinţează contra căderii părului şi contra glaa-comeî. * pliân n., pl. oane (vgr. pylân, -dnos, d. pyle poartă). Arh. Portal gigantic. * pilrir n., pl. oara (vgr. pylords, portar, d. pyle, poartă, şi 6ra, grijă). Anat. Orificiu pin care stomahu comunică cu duodenu. 1) pilris, -oâsă adj. (d. pilăl.pm aluz. la rezistenţa ei). Rezistent la muncă şi osteneală, care Învinge osteneala, care pricepe greii. — Mold. chllos. 2) * pilris, -oâsă adj. (lat. pilosus, d. pilus, păr. V. păros). Anat.Relativ la pâr: sistema piloasă. ptloşief. Calitatea de a fi pilos (rezistent). 1) * pilât m. (ngr. pilâtos, d. it. plldto şi pilită [vit. pedotto, d. vgr. pedân, clrmă], de unde şi it.pilote. V. pldalion). Ctrmaci, acela care Îndreaptă niersu unui bastiment. 2) * pilât m. (fr. pilot, d. pile, pilă, coloană). Grindă bătută vertical In pămtnt cu titanu la constructiunile făcute In apă saa In teren apos. * pilotâj n., pl. e (fr. pilotage, it. pilo-taggio). Profesiunea de pilot. pflotă (vest) şi chilotă (est) f„ pl. e (germ. pfiihl, mgerm. pfiihlwe, d. lat pulvi-nus, pernă). Plapomă de puf unflată şi groasă ca o saltea, Întrebuinţată de Jidani şi privită cu dispreţ de Români: dintre pilotele lat de puf (Isp.), ca şi cum o chilota s'ar fi destrămat (CL. 1912, 1203), se trezeşte dimineaţa numai in puf ţi'n chilote (Şez. 33,29). * pllotină f., pl. e (d. pilot 1). Mar. Şalupă care conduce un bastiment mare tn-tr'un port. V. pletină. pllug n. Formă lit. suspectă lld- chilug.— In Trans. (m.) „păpădie" (pin aluz. la stilu ei după căderea pufului) ? * pilulă f., pl. e (lat pilula, dim. ă.pila, minge, glob, ca virgula, d. virga ; fr. pilule, it. pillola). Hap, medicament tn formă de bobită. Fig. Lucru neplăcut pe care trebuie să-l suferi. Păcăleală, minciună crezută: al Inghifit pilula /—Fals pilulă- V. mujdea. plnibiQ, V. pembiQ. plmnlcăr, pimniţă, V. pivn-. 1) pin m. (lat. plnus pin, [din * picnus], d. pix, picis, răşină [V. păcură); it sp. pino, tr. pin, pv. cat. pi, pg. pinho). Un fel de brad care se Întrebuinţează la construc-ţiuni (corăbii, catarge) şi la ars. — is mai multe feluri de pini: pinu de pădure, pinu maritim (din care se scoate un fel de ter-bentină şi colofoniu), pinu american ş. a. Ei pot ajunge ptnă la o înălţime de 50 de metri, dar slnt şi specii de 5—10 metri. 2) pin prep. (din pe şi tn, ca din din de şi in. V. prin). Străbăttnd, percurgtnd : merg pin casă, trec pin apă, mă plimb pin lume, pin toate locurile, (fig.) am trecut pin multe suferinţe. Pintre : pin străini. Arată ajutoru, mijlocu saa instrumentu: pin tine am scăpat de primejdie, pin învăţătură a ajuns unde este, pin vorbă l-a captivat. — In est (ptnă la Bz.) se zice pin, iar tn colo ptn, Întocmai ca din şi dtn. In vechime, ptnă pe la 1600, se zicea prin, ceia ce azi nu se mai zice nicăiri, deşi se scrie. pinachidă şi panachfdă f., pl. e (ngr. pinakida şi pinakidi, dim. d. pinax, tablă). Tăbliţă de lemn pe care elevii Învăţau al-fabetu ptnă la 1860. — Pin confuziune, se zicea şi panahldă. * pinacotecă f., pl. e şi l (vgr. pina-kothike, d. pinax, pinakos, tablou, şi thike, cutie, teacă. V. teacă). Casă tn care se păstrează tablourile pictorilor celebri: pinacoteca din Mănchen. * pindaric, -ă adj. In genu poetu- lui Pindar, adică plin de entusiazm: odă pindarică. ' pindisesCţ V. blndlseşş, www.dacoromanica.ro * pineăl, -ă adj. (lat. ştiinţific Pineahs, d, lat. pinea, cucuruzu pinului), in formă de fruct de pin. Anat. Glanda pineală, un corp mic oval care e situat Înaintea creierului ;i care e urma unui al treilea ochi. pingă şi pingă (Trans. Ban), prep. contrasă din pe lingă (pe-ingă, ca pz-in, pin şi pin). V. dingă. pingea şi (Olt.) pengeă f., pl ele (turc. penei şi penţe, d. pers. penge, laba). Partea din nainte a tălpii la încălţăminte: a pune pingele noi unor ghete vechi. Fig. Fam. A pune cuiva pingele, a-l pingeli, a-l Înşela. V. rindea, tejghea. pingelesc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpi noi : îmi pingelesc ghetele. Fig. Fam. înşel, escrochez. Cp. cu boiesc, căptuşesc, incalţ. * plniped, -ă adj. (d. lat. pinna, pană, şi pes, pedis, picior). Zool. Cu picioarele ca nişte aripi de peşte, ca morşii, otariile, fo-Cele. S. n. pl. Ordinu acestor animale. V. mamifer. pintea şi pintllie, V. fjantelimon. pinten şi (mai rar) pintene m. (vsl. pentino pinten, d. pento, căicli, pento, semn ponto, pedică, peti-pinon, răstignesc. V. pripon, opintesc). Rotiţă de metal fixată la călciiu călăreţilor ca să aţîţe calu la mers. Lovitură de pinten ; a da, a trage pinteni calului. Unghie ascuţită cu care se apără cocoşu şi pe care o au şi găinile bă-trlne şi alte galinacee. Bot ascuţit şi ferecat la unele corăbii de război In vechime. Bot. Vlrf cu care se termină câlicele saa corola unor flori. Prov. Dă-ţi, popă, pintenii şi bate iapa cu călciiele,, dă cuiva un lucru care-tl trebuie, şi rabdă la nevoie. pintenăş m. (d ,pinten). O plantă ranun-culacee cu proprietăţi iritante şi vermifuge numită şi nemţişori de clmp şi toporaşl (delphinium consolida). pintenăt, -â adj. (d. pinten). Care are pinteni. plntenog, -oăgă adj. (vsl. ponto-nogă.d. ponto, pedică, şi noga, picior ; slrb. puto-nog, pintenog. V. coto-nog, nojiţă). Cal pin-tenog, care are la picioare nişte pete albe ca cum ar fi încălţat. Pintenoagă, o plantă din familia compuselor (kentrophyllum la-nătum sau cdrthamus lanătus). — în Trans. şi păntănog, In Mold. pantanog V. peag. pintre prep. (din pe şi intre, ca dintre din de şi intre. V. pin, prin). Pin spaţiu dintre: a trecut pintre noi, (fig.) pintre (sau pin) atitea pericule. între, pe la: a trăit mult t.mp pintre străini (saa pin străinătate). — In est plnă pe la Bz.) se zice pintre. jar in colo pintre. In vechime, plnă pe la 1600, se zicea printre, ceia ce azi nu se mai zice nicăiri, deşi se scrie. pintru prep. (din pe şi intru, ca dintru din de şi intru. V. pintre, pin 2, prin, din, dintru). Pin, Înaintea unor pronume we încep cu vocală (din care cauză se face eliziune), ca: al, Insu, insa [= dlnsu, dlnsa], altu, alta, unu, una, oj: pintr'al nostru, pintr'insu, pintr'una), Pentru: pintru mine. — în vest pintru, întocmai ca şi cu pintre, pintre. Vezi laplntre. plnţă f., pl. e Munt. vest. Un fel de guzgan de clmp, probabil, guzganu săritorfatac-taga saliens), confundat şi cu popondocu. Fig. Fată vioaie şi cam ştrengăriţă. — în Munt. est chinţă. V. grlvan. * pinulă f., pl. e (lat. pinnula, dim. d. pinna, pană. V. pană). O mică placă de alamă ridicată perpendicular la amlndoaă capetele alidadei şi care are o deschizătură pin care să te poţi uita. * pion m. (fr. pion, d. lat. p&do, p&donis, „care are picioru mare", apoi „pedestru". V. pieton). Piesă mică (soldat) la jocu de şah. Rotitele de la jocu de table. * pionier m. (fr. pionnier, d. pion). Soldat întrebuinţat la terasamente, poduri şi mine. Primu cultivator al unor locuri inculte: pionierii americani. Fig. Acela care deschide saa prepară calea spre ştiinţă, ci-vilizaţiune, progres. * pios, -oăsă adj. (fr. pieux, d. lat. plus). Evlavios, care respectă religiunea şi lucrurile demne de pietate. Făcut din pietate : faptă pioasă. plotăş m. (d. piotă). Iron. Infanterist. piotă f., pl. e (mai vechi pihotă, d. vsl-bg. piehota, rus. piehâta, rut. pihota, pol. piechota. Cp. cu liotă). Azi. Iron. Pifă, pe-destrime, infanterie. pip şi pipâz, a -ă v. tr. şi intr. (d. pipă). Trans. Fumez. pipârcă f., pl. e sau ărci (d. paprică). Trans. Piper, ardei. pipă f., pl. e (ung. pol. rut. pipa, d. it. pv. sp. pg. ngr. pipa, tr. pipe, (eavă, şuierătoare, pipă, mlat. pipa, d, lat. pipare şi pipire,a ciripi, a şuiera ca păsările; vgerm. Pţi/a, ngerm. pfelfe, fluier, lulea. Cp. cu slavină). Trans. ş. a. Lulea. pipăT şi (rar) -Tesc, a -I v. tr. (vsl. pipaţi, a pipăi ; slrb. pipaţi; bg. opipvam). Ating uşor cu mina ori cu picioru (ori şi cu bastonu) ca să constat ce e şi cum e, mai ales In Întuneric : a pipăi o stofă, un loc. Fig. Sondez, tncefc să văd cum e : a pipăi un teren, o piaţă comercială, o afacere, o persoană. V. intr. Bljbli: merg pipăind, (fig.) ştiinţa la inceput a mers pipăind. Pe pipăite, pipăind, bljblind. — Vechi, azi pop., şi apipăT. plpăîâlă pl. ieli. Acţiunea de a pipăi (pipăit). * pipăibil, -ă adj. Palpabil.* gindu lui ta înfăptuire pipăibilă (ChN. I, 62). pipăit n. Acţiunea de a pipăi. Simţu pin care constatăm dacă un corp e solid, aspru, lichid, moale, cald, rece ş. a., pentru care lucru ne servim mal ales de vlrfu degetor. pipărat, V. piperat. www.dacoromanica.ro plpăruş m. (d. piper). Est. Ardei mic, ardei. — Pop. chi-. La Isp. „un dans pop.\ piper m. ca plantă şi n. ca marfă (ngr. piperi, d. vgr. pepirion, dim. d. piperi, cuv. indian sau persic; lat. piper, it. pipe, pv. pebre, fr. poivre. V. pebrlnă). O plantă ţrbacee piperacee tlrltoare sau agăţătoare care produce nişte bobite verzi la tnceput, apoi roşii, şi la urmă negre şi care e originară din sud-estu Asiii (piper nigrum) Bobitele ei uscate, care-s aromatice şi caustice şi se întrebuinţează ca condiment tntregi ori pisate. S. m. Est. Ardei. Piper negru, piper propriu zis. Piper roş, ardei. — în est pop. chlper. * piperaceO, -âe adj., pl. el, ee (tn lat botanică plperăceus, d. lat. piper, piper). Bot. Din familia piperului. S. f. pl. O familie de plante cu două cotiledoane şi fară petale şi al căror tip e piperu (negru). piperat, -ă adj. (d. piper). Cu gust de piper sau de ardei. Fig. înţepător, caustic : o vorbă piperată. Exorbitant, scump : preturi piperate. — în est pipărat, pop.chi-, plper^z v. tr. Dreg cu piper : a plpira o ciorbă. piperig, V. pipirig 1. * pipermănt, V. peppermint. pipernicesc v. tr. (d. piper, din cauza credinţei populare că cine înghite nemestecat un boc de piper, nu mal creşte). Opresc din creştere, fac să rămtle nedezvoltat. V. refl. Mă opresc In creştere: un copil, un cal, un copac pipernicit. V. împilesc şi zirnesc. pipârnită f., pl. e (bg. pipemica. Cp. cu solnifă). Rar. Mic vas de ţinut pe masă piper pisat. * pipătă f., pl. e (fr. ptpette, dim. d.pipe, pipă). Ţevuşoară de picurat un medicament, picurătoare. pipigToT m., pl. tot aşa (poate din pu-păzol, augm. d. pupăză). Trans. Pupăză, o plantă, pipilingă, V. tilincă. pipiric şi -erig m. (rut. pidpirka, a. t. Cp. şi cu pipernicit). Bucov, Prichindei, poghircă. pipirig (nord) şi ţip- (sud) m. (cp. cu pipiric, cu săs. zlprik, id., şi cu lat cypi-rus, o plantă ciperacee). Un fel de rogoz, plantă ciperacee (scirpus lacustris). Alt fel de rogoz care se numeşte şi pipiriguf, spetează şi iarba mlaştinii (heleocharis pa-lustris). O plantă acuatică juncacee numită şi rugină (juncas effusus). O plantă echi-setacee acuatică ale cărei tulpini, bogate tn acid salicilic, se tntrebuin(ează la lustruit obiectele de lemn fi de metal (equlsitum hiemale). pipirigiiţ m. (d. jilpirig). Pipirig (he-ledcharis). pjpirigiiţă f., pl. e (d. pipirig), Păiuş. * pipit, -ă adj. V. pepită. pipotă f., pl. e (rut. pipotl, cobie ; ceh. pipot, ţipet de pui, pipaţi, a ţipa ca puii; ung. pipta, cobie. V. pipă). Vest. Rtnză. Fam. Stomah: a-fi umplea pipota. — In Munt. est. Pop. chipotă. pipotos, -oăsă adj., (d. pipotă). Vest-Rtnzos. pir m. (vsl. pyro, alac, rus. pyrel, slrb. pir, d. vgr. pvros, grlu). Costei, păru porcului, pârcie, o plantă graminee cu rizoma ttrltoare care cauzează mari pagube tn semănături (triticum [sau agropyrum/ ripens). — Ca să sttrpeşti piru, trebuie săpături adtnci. Din rizoma lui se face o băutură răcoritoare şi diuretică. — Mold. Pop. chir. * piramidal, -ă adj. (lat. pyramidalis). In formă de piramidă : monument piramidal. Fig. (pin aluz. la piramidele din Egipt). Colosal, monumental, uimitor pin mărimea sau intensitate : lucrare, ignorantă piramidală. Adv. Piramidal de prost. * piramidă f., pl. e şi izl (vgr. pyramls, pyrmidos). Geom. Solid care are ca bază un poligon oare-care şi ca fe(e laterale nişte triunghiuri care se unesc tn acelaşi punct, numit virfu piramidei: o piramidă cu colturile rătunzite devine con. Colosal monument tn formă de piramidă cu baza patrată ia vechii Egipteni şi care servea ca mormtnt pentru faraoni: cea mal înaltă piramidă e a Iul Cheops (138 m), care era considerată pintre cele şapte minuni ale lumii. Grămadă de obiecte aşezate tn formă de piramidă : soldafii pe cimp tşl aşează puştile In piramide rezemlndu-le una de alta. — Suprafaţa laterală a unei piramide regulare e egală cu perimetru bazei înmulţit cu jumătatea apotemei, iar voiumu e egal cu suprafaţa bazei tnmuitită cu înălţimea şi Impăţind pro-dusu pin 3. * pirat m. (vgr. peirătes, lat pirata). Corsar, ttlhar de mare: piraţii din nordu Africii infestară mult timp Medtierana. Fig. Individ care se tmbogăteşte sau atacă pin mijloace ttlhareşti: plra(tl presei. * piraterie f. (fr. piraterie, it pirateria). Tllhărie pin atac cu corabia pe mare. Fig. îmbogăţire sau atac pin mojloace ttl-hăreşti: piraterie politică. * pir£tru m. (vgr. pyrethron, d. pyr, foc). Granat, o plantă. * plrlform, -ă adj. (lat. pirum, pară, şi form ca tn di-form), în formă de pară; fructu renfului e o capsulă piriformă, pirlplsesc v. tr. (ngr. peri-piume (aor. peri-ptisa], cocolesc. V. poezie). -Munt. vest. Fam. Cocolesc, Îngrijesc pe cineva ctt pot de bine. * pirită f., pl. e (fr. pyrite, f., it. pirite, f., d. vgr. pyrites, m., d. pyr, foc. V. pi-rosteTe şi barut). Min. O peatră galbenă aurie care e o sulfură de fer (FeSs) şi care e foarte răsptndită attt tn vinele minerale, ctt şi In rocele eruptive sau terenurile sedimentare, unde e rezultată de multe www.dacoromanica.ro ori din reducerea sulfatelor. Există şi pirită de cupru sau calcopirită (CuFeSî), răspln-dită In mineralele de cupru, pirlipcăi V. prelipcă. pirioâgă, V. pîrloagă. * pirogă f„ pl. e (fr. pirogue, sp. pi-ragua, cuv. din limba indigenilor din America). Luntre, de ordinar monoxilă, întrebuinţată de sălbatici. * pirogravură f., pl. i (d. vgr. pyr, foc, şi gravură). Arta de a desemna pe lemn pin ajutoru unui virf pe metal Înroşit la foc. Figură desemnată aşa. pir6Y| V. piron. * piromâc, -ă adj. (vgr. pyromăhos. şi pyrimăhos, d. pyr, foc, şl măhe, luptă) Min. Cremenea piromacă, cremenea scăpărătoare. * plrometru n., pl. e (vgr. pyr, foc, şi metron, măsură). Fiz. Instrument de măsurat temperaturile cele înalte. plrbn n., pl. oane (ngr. pirtini, furculiţă, cui, d. vgr. perine, bold, cui, petro, străpung! vsl. pironii, pirunu, furcă, strb. pirun, furculiţă). Cui: a bate o scindară in piroane. Fig. Cov. A face piroane, a tremura de frig clnd te scalzi mult. — In Munt. vest Trans. Olt. pirâîi pl. oaie. pironesc v. tr. (d. piron). Fixez cu piroane (Rar). Fig. Ţin fix, ţin ţeapăn aşa tn ctt să nu se mai poate mişca : a pironi pe cineva intr'un zid. A-ţi pironi privirea in cineva, in ceva, a privi fix. — In Munt. vest împIroTez. pirop n., pl. uri (vgr. pyropăs, d. pyr, foc-şi ops, opsis, faţă). Min. Un fel de grenat roş ca focu Şi care conţine aluminiu şi magneziu (MgaAliSiaO'i). La cei vechi, un aliaj de 3/4 cupru şi 1/4 aur. * plroscâf n, pl. e (vgr. pyr, foc, şi skăphe, luntre). Primu nume al corăbiii cu abur, al vaporului V. atmoscaf. pirosteîe şi -stil (est) şi -striî (vest) f. pl., (ngr. pyrostiă, d. vgr. pyr, foc, şi ‘estla, vatră; bg. pirostiia. V. pirita). Suport pe trei picioare pe care se pune o căldare (ceaun, oală) la foc. Fig. Iron. Cununa de la nuntă. A-ţi pune pirosteiele 'n cap, a te căsători. — Şi pllostrlî, pop. chi- (Trans). V. trlped şi cujbă. piroşcă f., pl. şte, şti şi şce, şei (rus. piroiok, gen. -zkă, dim. d. pirog, piroşcă; pol. piroik, gen. -zka). Prăjitură compusă din carne tocată sau brinză tnvălită tntr’o foaie de cocă (nu de aluat), de ordinar tn formă, de jumătate de roată saii şi rătundă (fr. păţi). V. brinzoaîcă. piroteâlă f., pl. eli. AcAmea de a piroti. * piroteenie şi -tehnic, -ă adj. (vgr. pyr, foc, şi tehnikos, după regulele artei. V. tecnic). Relativ la piroteenie. * piroteenie şi-tehnie I. (vgr. pyr, foc, şi tehne, artă. V. zoo-tehnie). Arta de a face artificii, explozive şi muniţiuni dc război. Localu tn care se fac acestea: pirotec-nia armatei. pirotesc v. intr. (cp. cu ngr. pirotis, infirmitate), Est. Clipocesc, moţăi, picur, picotesc, nu mai pot de somn. Munt. Tlnjesc de boală, gogesc. — La Con. 243 şi 262 chl-> * plroxen n., pl. uri (vgr. pyr, foc şi xdnos, stăin, din cauză că Haliy II considera ca străin pintre rocele vulcanice, ceia ce era o eroare). Min. O rocă vulcanică (F6rmu!a ei generală e [Ca, Mg, Fe] Si Oa), * plroxil n., pl. uri (vgr. pyr, foc, şi xy-lon, lemn). Chim. Un produs rezultat din acţiunea acidului azotic asupra lemnului, bumbacului, hlrtiii sau altei substanţe care conţine celuloză. V. plroxlllnă. * plroxllină f., pl. e (d. piroxil). Chim. Fulmicoton, un exploziv puternic care se obţine muind bumbacu dărăcit tn acid azotic şi apoi tn acid sulfuric. (Se întrebuinţează la torpile). V. colodlD, bumbac, praf. plrozeâ, V. peruzea. plrpirîS, *îe adj. (turc. pirpiri. muncitoresc, grosolan). Fam. Perpelit, îmbrăcat cam prost ori cam supţire iarna, pis şi pis interj, de chemat pisica (miţa). A nu zice nici pis, a nu zice nici mic, nici circ, a tăcea absolut. — Ruşii cheămă pisica pin kis-kis. pisâlt, V. psalt. pisanie f., pl. anii şi ăml (vsl. pisaniie, d. pisaţi, a scrie). Vechi. Rar. Insciipţiune, scriitură. pisar şi pisar m. (pol. pizarz, rus. pisari). Vechi. Rar. Scriitor, copist, pisât, V. pisat. pisăgeâlă f., pl. eil. Vest. Acţiunea de a pisăgl. — In est chisoleaiă. plsăgâsc v. tr. (d. pisez format cam ca bătucesc, clipocesc), aud. Sfartm, făcăluiesc, zdrobesc (cartofi, fasole, ş. a.) ori şi „pisez mult timp". Fig. Bat, trag o bătaie (In est chisolesc). Bat capu, plictisesc. — Forma chisăgesc ori chesăgesc (P. P. Sud), trag bătaie, n’are, probabil, nici o legătură cu che-săgiu, cum crede Acat. in Ban. Trans şi pl-săzez, plsezez. pisălog n., pl. oage (d. pisez cu sufixu -log, V. piuă). Vest. Chilug, instrument de metal, de lemn ori de porţelan cu care izbeşti tn piuă ctnd pisezi. Fig. Iron. Persoană care te pisează cu vorba. pisălogeală f., pl.eli (d. pisălog). Vest. Fam. Pisăgeâlă, băţaie de cap: m’am plictisit de atlta pisălogeală l pisăzez, V. plsăgesc. pisc n., pl. uri (vsl. pisku, fluier, pol. ceh. pysk, bot, plisc. V. plscuf, plisc şi fistulă). Vtrf de munte. Cap (vlrf) de pe» ninsulă. Partea din ainte a căruţei, a carului ori a săniii. V. gruY 2. * piscicultura 4., pl. 1 (d- lat ptscis, peşte, şi cultura). Arta de a creşte peştii (lutnd măsuri contra distrugerii lor ş. aj piscină f., pl. e şi t (lat picina). .Basin de crescut peşti sau de tnotat. www.dacoromanica.ro PIS plscoâte f., pl oi, şi pIscoY n., pl. oaie (vsl. piskă, fluier, piskati, a ctnta din iluier. V. pisc şl piscuY). Fluier de soc. Capătu carabelor la cimpoi. Canalu pc care se scurge făina tn postavă la moară. V. puşcocY şi plţlgoaTe. piscop, V. episcop, piscut şi -Tesc, a -i v. tr. (vsl. piskati, a clnta din fluier, rus. piskati şi pisknutl, a piui, pisk, şuierare; strb. piska, (ipet ascuţit V. plscot). Mold. Trans. Piui, fac piu-piă, ca puii etnd ts supt aripile cloştei saâ şi etnd o caută. — Pop. chiscuY. plscupie, V. episcopie. pis6z v. tr. (lat. pisare şi pinsare, fret. d. plnsere, pinsum, a pisa; pv. pizar, fr. piser, sp. pg. pisar, a bătături. V. pisălog, pi» săgesc, piQăt pisat, pistă, pistil 2 şi împilez). Pulverizez cu pisălogu .- a pisa sare, zahăr. Bat tn piuă cu pisălogu de lemn: a pisa grlu. Fig. Iron. Bat, buchisesc, lovesc: l-au pisat cu pumnii, copilu m'a pisat toată noaptea cu picioarele. Plictisesc cu vorba, chisolesc.- răă ne-a pisat acest oratori V. urluYesc, porfirizez. pisezâz, V. pisăgesc. plsic m. (d. pisică, ca mi( d. mifă). Pui de pisică. pisică f., pl. i (dim. d.pis-pis, interj, pin care chemi pisica; şi turc. pisi, pisik, bg. pisa, alb. plsso, engl. pass). Vest. Miţă, un animal felin domestic care prinde şoarici. — In argot înseamnă şi „monetade 5 fr." (patacă). plslcărâsc(mă) v. refl. vorbind de berbeci şi ol. pIstruT, -uTe adj. (d. pistru). Est. Pistruiat. Pestriţ: pasăre plstrule pe copaci se suie (Ciocănitoarea). — Şi pe-; www.dacoromanica.ro pIstruTât, -ă adj. (d. pistrui)- Cu fa|a plină de pistrui: un Jidan pistruiat. — Şi pe-. Şi Impopistrat (Rt.). ppistriiTe şi pestruîe f., pl. ul (d. pistrui). Pl. Pete mici galbene care exista pe fata unor persoane, mai ales la Jidani. — Si pistrui, m., pl. tot aşa: pistruii (Agrb. Int. 57). V. puchlnT. piş, a -â v. tr. v(lat. * pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. ptser. pv. pissar, vfr. pis-sier, nfr. pisser. D. rom. vine slrb. pisaţi). Triv. Ud urinlnd : pisica a pişat covoru. V. refl. Urinez. pişat n, pl. uri (d. piş; fr. pissat). Triv. Urină. pişe şi (Trans. şi) pi'ţig, a -â v. tr.(cp. cu mişc şi cu it. pizzicare, a pişcă. V. pl-ţigot). Ciupesc, apuc pelea cuiva cu vlrfu degetelor şi o strlng ca să-l doară. Eiif. Iron: Bat, lovesc; l-a cam pişcat la poliţie. Muşc, împung (vorbind de purici ş. a.). Împung. Infep (vorbind de băuturi); arest vin pişcă de (saii la) limbă. Fig. Fam. Împung cu vorba, tra£ un sfichi. Ciupesc, fur clte ceva. V. refl. Luna se pişcă, începe a descreşte. pişcâr (rudă cu rus. piskări şi peskărl, obleţ [care vine d. rom. pescar ?/, pol. ceh. piskorz [de unde germ. peissker], slrb. pi-$kor, nsl. piskor, piskur). Anghilă. pişcat n. Acţiunea de a pişcă. La piş-catu lunii, clnd luna începe a descreşte. pişcă’n-floâre safi -fl6rT m. fără pl. Buc. Gangur. pişcătâr, -oâre adj. Căre pişcă. Înţepător la gust. Fig. Înţepător cu vorba, mor-dace. caustic: un critic pişcător, o critică pişcătoare. V. picanta pişcătură f., pl. I. Rezultatu pişcSrii: pe pelea lui se vedeau pişcăturile puricilor. Fig. Goarte mică cantitate (ca germ. ein bisschen): o pişcătură de pine. Fig. Vorbă pişcătoare : nu putea suferi pişcăturile Iul. pişcoâce f. V. puşcocT. pişcât, V. biscot. pişicher m. (turc. pers. pişekiar, meseriaş, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pişe. artă, ăi kiar, care face. V. becher). Fam. Şiret, şmecher, şarlatan. V. IschTu-zar. plşicherlîc n„ pl. uri. (turc. plşekiarlik). Fam. Şiretenie, şmecherie, şarlaianie. pişârcă f., pl. I (d. a se pişa. V. po-şlrcă). Triv. Om care tot urinează. plşârniţă f., pl. e (d. a se pişa). Triv. Ploaie plicticoasă lungă şi ţlrliţâ. V. vlog, piştarT şi (mai des) biştârT m, pj. (alb. pistar, sfeşnic, policândru, d. bg. svies-iar, a. I., după cum fr. iclaiter, a lumina, înseamnă şi „a arăta bani, a plăti, a mitui“, adică; banii produc lumină I). Munt. Mold. Fam. Bani, lovele, pfştă f., pl. e (vsl. plita). L. V. Mlncare, pişte, V. peste. piştelniţă f., pl. e (slrb. pistalinika, piS-talina şi pistoljina, d. piitati, a ţtşni. V. piştesc). Cant. Mlaştină, mocirlă. piştesc v. intr, (slrb. piStati, a ţlşnî, a şuiera. V. piftesc). Vechi. Har azi. ies f>in nişte crăpături foarte mici, vorbind de ichide: vinu piştea pintre doage, lacrămi-le-i pişţeau din ochi. Las să picure; poloboc u pişteşte. — Pop. chiştesc. 1) pitâc şi (vechi, azi In Serbia) petâc m. (bg. petak, strb. petak, gologan de 5 bani, d. pet, cinci; rus. piatâk, piesă de 5 capeici, V. patacă şi şaştac). Vechi. O monetă austriacă de aramă care, la 1700, valora 5 polturaci (lorga, Negoţ. 222 şi 226). Est. Fam, Gologan, ban de aramă sau de nichel. Bani, parale ; are pitacil V. beşllc şi pendar. 2) pitâc n., pl. e (ngr. pittăkion, de unde şi vsl. pitaku. V. pată). Vechi. Scrisoare domnească, decret domnesc. Pin ext. Diplomă de boierie. Fig. Privilegiu. V. bulă, hrisov, nlzam. pitân, V. chitan. pităr m. (d. pită safi vsl. pitari). Vechi. Marele pitar, un boier de divan care era intendenta oştii sau al curţii domneşti şi care era subordinat jitniceruluî; mai pe urmă (pitar), boier de un rang mai mic şi fără funcţiune . Azi. Est. Făcător sau vln-zător de pine, brutar. — Pop. chitar. V. boTer. pitârcă f., pl. e, ărci (pol. pieczarka, ceh. pecarka, pecirka, slrb. pecurka, ung. pe-cserke şi cserperke, ciupercă. V. pecie şi ciupercă), Mold. Trans. Numele mai multor burefi comestibili (bo(4tus (edulis, granulătus, scdber, luridus]). — In Mold se mai zice şi pitoaşcă şi hrib, In Trans şi pitoancă, minătarcă şi mitarcă. pită f., pl. e (bg. slrb. pita, lipie, d. vsl. pitati, a hrăni; ung. pita, pite. turc. pidi, piti, ngr. pita. V. pedea). Trans. Mold. Pop. ori fam. Pine. Vechi. A fl tntr'o pită cu tatăl tăă, a nu fi ajuns Incă să plăteşti bir. Pita vacii (Trans.), un fel de pitarcă (bo-litus ediitis). — Mold. pop. chită. pltăcesc v. tr. Vechi. Cinstesc c’un pi-tac de boierie. pităreâsă f., pl. ese, şi -{ţe pl. e. Nevastă de pitar. pitărfe f. (d. pitar). Vechi. Rangu pitarului. Azi. Mold. Trans. Casă In care se face pine. Meseria de a face pine: a învăţa pi~ tăria. — Mold. Pop. chitărle. Munt. brutărie. pitesc (vest) şi tupesc (est) v. tr. (poate înrudit cu it piecino, fr. petit. Cp. cu pitulez) Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă, mă pitulez. V. chitesc. pitic, -ă s. m. şi f. (val. pitikă, maimuţă, d. vgr, pithekos, maimuţa. V. patlc, galeo-Pitec). Vest. Pigmeu, om foarte scund: pin centru Africii există un popor de pitici, iar piticii născuţi din părinţi normali Is www.dacoromanica.ro degeneraţi. Fig. Om făra merit Adj. Pipernicit, mic: brazi pitici, găini pitice. Pin ext. Scund, jos, umil: casă pitică. S. m. Est (chitic). Obleţ.(peşte). Adv. A iăcea chitic, a tăcea ca peştele, a nu crtcni, a nu sufla. S. n. Un fel de carne de la pulpa vacii: carne de ta chitic. V. bondoc, ghindoc, ghlblrdic, pochindoc, popondoc, prichindel. * pitic, -ă adj. (vgr. pvthikos, ă. Python numele unui balaur ucis dc Apâline). Jocurile pitice, acela care se celebraţi din patru hi patru ani ia vechii Greci la Delfi tn onoarea iui Apâline Piticu, adică «ucigătorii balaurului Pitone". V. pitonlsă. pititâl, -ică adj. (d. pitit şi inii. şi de mititel). Maram. Mititel. * pltinet n., pl. ari (fr. petinet, d. engl. pettv net). Doc. 1821. Un fel de gaz (ţesătură). , pitiş adv. (d. pitesc). Munt. Fam. Pitin-du-te, pe furiş : a umbla pitiş. — Trans. nord. pop. chltiş. pitit, -ă adj. Mnnt.Fam. Pitulat, ascuns. Scund, jos : o casă pitită. De-a pititele, de-a pitulata, de-a ascunsele, un joc de copii. pltluTesc, V. piclulesc. pltoăncă (Trans.) f., pl.e,şi pltoâşcă (Mold,) f., pl. şte (oa dift. lld. pitarcă şi infl. de pită, la care s’a alipit suf. oancă, oaşcă). Pitarcă. pit6c, -oăcă adj. V. patic. pitoî n., pl. oale. Fam. Pită mare. V. pitan. * piton m. (lat. python, -dnis, d. vgr. python, -onos, numele unui balaur mitologic ucis dc Apâline). Zool. Un fel de şarpe boa din India şi Africa. V. reptil. * pitonisă f., pl. e (lat. pythonlssa, d. vgr. pythdnissa, femeie inspirată la oraculu de la Delfi de Apâline Piticu, adică ucigă-toru balaurului numit Piton). Femeie ghicitoare : pitonisa din Endor (Palestina). V. sibilă. pitonog n., pl. âage (din pintenog, coto-nog, papainog, In care nog e vsl. noga, picior). Vest. Un băf care are la un capăt o traversă pe care apeşi cu picioru In pămtnt ca să faci găuri de pus sămînţă sau de înfipt haragii (numit tn est chitonog, chi-tănog şi chitonag, iar tn Munt. coto-noagă). Pl. Catalige, nişte prăjini pe care se poate fixa picioru p. a merge la oarecare tnăltime de la pămtnt, cum obişnuiesc păstorii şi curierii rurali tn landele Franciii. —Se numesc şi pitoroage şi pitonoage (Bz.), picToroage (Rţ.) şi mai des pi-cToroange (supt infl. lui picior). în Trans. sud picioroange şi chitoroange, patine (de lemn cu şina de fer». — P. Int. de .păsări cu picioroange", naturaliştii ar face mai bine sâ zică piciorongate, ca buzat, care are buze tpari; codat, care are coadă (mara) ; moţat, care are mot, ş. a. V. brucesc. * pitoresc, -escâ şi -eâscă adj. (it. pittoresco, d. pittore, pictor). De un aspect sălbatic şi plăcut tot odată, vorbind de as-pectu naturii: o vale pitorească. Fig. Original şi plăcut tn descriere: stil pitoresc. S. n. CalitatP pitorescă: pitorescu unul tablou. Adv. în mod pitoresc: a scrie pitoresc. V. pictural. pitpalac m. (imit. după strigătu prepeliţei, ca şi ung. pittypalatty, şi ceh. krepelăk. V. prepeliţă). Munt. Trans. Prepeliţă S. n., pl. uri. Strigătu prepeliţei. — In Mold. ca interj, pătpăducliî (ca şi bg. pytpvdvk) fitfllichl (ca şi ung. pitypirity, prepeliţă, şi Jityfirity, prichindel). pitdediche f. (imit.). Mold. Ce judeI? Pitpalac, pitrinjel, V. pătrunjel, pltrocesc, V. pritocesc. * pltuită f. (lat. pituita). Una din umorile constituante ale vechii medicine. Muco-zitatea membranei pituitare, muci (mai ales la guturai). Pin anal. Mucozitatea pe care o aruncă stomahu. * pltultâr, -ă adj. (lat. pituitarius). Al pituitei, care . produce mucii: membrana pituitară. * pitultos, -oăsă adj. (lat. pituitosas). De natura pituitei: substanţă pituitdasă. Care abundă tn pituită: temperament pitui-tos. — Sin. cu mucos. pitulât, -ă adj. Vest. Pitit, ascuns. Nu tnalt, jos: o casă pitulată. De-a pitulata, de-a pititele, de-a mijitele, de-a ascunsele, un joc de copii. pitulez şi (est) tupilez(mă) v. refl. (din * pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pri-tilliti sta, pol. przy-tulic sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. — In Munt. vest şi mă ciuciulesc. pitulice f. (cuv. reflex, var, din glgtlice, ghirghilic, gărgăriţă, poate înrudit cu vgr. pitilos, un fel de păsărică, sau cu pitesc. P. sufix, cp. eu pădurice şi gigilice). O păsărică de pădure şi tufişuri (cea mai mică de pe la noi) cu penele cenuşii (silvia) saâ verzui (hypotăis icterina). V. sfredeluş. pituliş adv. (d. mă pitulez). Vest. Pitiş, pe furiş, pitultndu-te. — in est tuplliş şi -uş (Şez. 33, 26). pituşcă f., pl. Şte şi şce, şti şi şei (d. pită). Pită mică, plnişoară. piţărăQ, V. pizărăQ. piţlg, a -â, V. pişe. piţigăTât, -ă adj. (Ud. piţigoiat, d. pi-figoi). Voce piţigăiată, voce ca de piţigoi, suptire şi ridiculă. Adv. Cu voce ca de piţi-goi: a vorbi piţigăiat. piţigăTez v. tr. (d. piţigăiat, piţigoi). Iron. Fac ca piţigoiu, vorbind de voce: oratorii, piţigăindu-şi vocea, începu a declami contra ciocoilor. www.dacoromanica.ro plţlgoâîe f., pl. tot aşa sau oi (d. piţi-goi). Trans. Tilincâ făcută din cotoru frunzei de bostan ori din pană de gtscă ori din salcie. V. bîzîitoare şi piscoT. piţigoi ffl., pl. tot aşa, şi (rar) piţiguş m. (d. piţig, din cauza obiceiului piţigoiului de a tot ciocni sau a pişcă. V. chiţibuş)» O păsărică vioaie cu pene albăstrui şi cu varietăţi care au negru la cap şi la pept (parus). piţulă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă austro-ungureascâ de 20 fileri, numită şi băncuţă. V. tult. plOăr şi pivâr m. (p. piuă). Proprietar de piuă (fabrică de postav gros), ştezar. piflă f., pl. pive (lat. * pilia, din pilula, dim. d, pila, piuă, din [* pmsla. d. plnsere, a pisa], de unde s’a făcut piă [Cant.] şi pio (Biblia 1688], apoi piăă [după ziuă, steaăăj, In forma rară pivă şi'n pl. pive, v s’a des-voitat ca şi'n măduvă, din * măduăă. Forma pmt. * pilă [ca oală/ se vede’n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn ori de metal In care se pisează cu pisălogu (V. piuliţă, havan, găvan, mo/ar). Mortier, săcâluş, tun scurt şi gros (Vechi). Maşină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită şi dlrsiă şi ştează). Fahrică de asemenea postav. Gaură făcută tntr’un butuc ori Intr’o peatră ca să înţepeneşti In ia o cruce ş. a. A te pune piuă, a te ghemui aşa tn ctt altu să poată pune picioru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piăă p. cineva, a te expune să suferi tn locu lui. A bate apa'n piăă, a munci fără folos. — în Ml. pl. şi pii (rev. 1. Crg. 7, 264), la Haţeg şi p te (Gr S. 1937, 144 şi 177). piuT şi -Tesc, a -I v. intr. (imit. ca şi Chiui). Munt. Piscui, fac piă-piă, vorbind de puii de păsări. piulfţă f., pl. e (d. piuă). Piuă de pisat (sare, zahăr). Mutelcă, şurub care cuprinde capatu altui şurub.—în est piuliţă. In Mold. sud cea de metal se numeşte havan, iar piuliţă cea de lemn). piuit n., pl. uri. Acţiunea de a piui. Piui-tură : se aude un piuit. A-i lua cuiva piuitu (Fam. iron.), a-i lua graiu, a-1 ucide. piultură f., pl. i. Rezultatu piuiril: o piuituri de pui de găină. plvâr, V. piuar. pivă. V. piflă. plvnicer m. (d. pivniţă), lngrijitoru pivniţei, chelar, econom. — Şi pimn-. V. becer şi chelner. pivniţă f., pl. e (vsl. pivinica, d. pivo, băutură, vin de fructe, pivati, piti, a bea, bg. slrb. pivnica, rus. pivnica, pol. pini-; Bg. strb. rus. pol. pivo, bere, strb şi piva; ngr. piva). Beci, hrubă, galerie săpată tn pămtnt de păstrat vin, legume ş. a. — Şi plmnlţă. In Oaş plgnlţă. * plv6t n., pl. uri (fr. pivot). Punctu tn prejuru cârula se Invlrteşte ceva, steajăr. V. babă. * pivotânti -ă adj. (fr. pivotant). Bot. Rădăcină pivotantă, care e tn formă de fus şi se tnfige vertical ta pămlnt. * pivotez v. tr. (fr. pivoter). Mă tnvlr-tesc In prejuru unui punct: plotoanele pivotai în prejuru primului călăreţ din flancu drept. * plxidă f., pl. e (vgr. pyxis, pyxidos. V. busolă). Bot. Capsulă (de mac ş. a.). pizără f„ pl. ere Trans. Sorcovă (cu care acolo se urează tn ajunu Crăciunului). pizără Q m. (d. pizără). TrCns. Pl. Băieţi care umblă cu pizăra, colindători (In ajunu Crăciunului). — Şi piţărăfl. în Gorj pl-ţărăfl, m, colăcel de dat copiilor, pizmaşi -ă adj. (d. pizmă). Invidios, pizmă f., pl. e (ngr. pisma, ciudă, d. vgr peisma, convingere: vsl. bg. strb. pizma).' Rar azi. invidie. In pizma cuiva, tn ciuda lui. pizmătâreţ şi (vechi) plzmătâr, -ă adj. (ngr. pismatăris, f. -ara). Invidios. pizmesc şichl- v. tr. (cp. cu rus.pisimâ, scrisoare). Ur. Compun, scriu. pizmuTesc v. tr. (d. pizmă ; ngr. pis-matono, vsl. pizmiti sen). Invidiez. — Vechi şi -măluTesc. pîc interj, care arată huietu celui ce fu-fumează o ţigară sau o lulea pe sfirşite sau Încearcă s’o aprindă : iar el „ptc-ptc" îşi aprinse luleaiia. Mai rar. Poc: poc cu cio-magu în capu lui I Hop, na: pîc I se rupse aţal Pîcălă, V. păcală, picii şi lese, a -i v. intr. (d. pîc-pîc). Fac pîc-pîc fumtnd : moşneagu pîcîie din lulea. pîcîl-, V. păcăl-. pîcîrşesc(mă), V. pîclişesc. pîclă f., pl. e (vsi. piklă, smoală, iad [rudă cu lat. pix. V. păcură], bg. pvkel, răşină, pykul, Iad, rus. peklo, pucioasă ori smoala ferbinte; ung. pokol, iad). Vechi: Mlaştină : vidra din fundul pielei (Cant). Azi. Atmosferă înăbuşitoare (ca tnainte de ploaie). Ceaţă. Fig. întuneric : picla seculelor. pîcliş£sc(mă) v. tr. (ung. poklositni, a umplea de lepră). Mold. Fam. Mă pocesc, mă prostesc, mă păcătoşesc, mă tnrăiesc: hursuz şi pîcUşit, pîclişit şi răutăcios (Cr.). — Şi pîcîrş- (laşi). pîcios, -oăsă adj. (d. pîclă). Plin de Rtclă: aer pîclos. pîc-pîc, V. pîc. pîTăsc(mă) v. refl. F.st. Rar. Mă hliesc, mă povtrnesc: streşina s’a plit. pîTnăr, piTne, V. pînar, pîne. pî] n.. pl. uri (cp. cu rut. pyii, rus. pyz, dop de tun). Est. Rar. Proeminenţă crestată a unei bucăţi de lemn făcută ca să se tm-buce tntr’alta. S. m. Fig. Sttlp: Tot pe-un pîj era atuncea şi politică, şi lege (Con. 280), Pentru ce pe pîji pămintu, sprijinit fără www.dacoromanica.ro schimbare, Cele de folos dă lumii cu cele de desfătare ? (Con. 247). — La Stam. glosar; ptj, „tigăiţa tunului sau puştii". V. cep 1. ptlc n. (vsl. plâkâ, pilc,. mulţime, rus-polk, polc, d. vgerm. folc, ngerm. volk, popor, lat. vulgus, vulg. V. polc). Corp de armată (Vechi). Ceată, trupă, grupă: un pilc de oameni de păturnichl, ei veneaă pilcuri-pilcuri, V. gloată, stol, droaie. pilcuTesc(mă) v. refl. Vechi. Rar. Mă adun tn pilc. pilnle f. (vsl. * pluniie, d. plăniti, a umplea, plănă, plin; strb. punje, pllnie. V. plin). Vest. Mold. sud. Leică, instrument care se pune In gura buteliii sau tn vrana ca să poţi turna mai răpede. V. tolcer, trlftor, hunie. pîlpără, V. pîrpără. pîlptT şi -Tdsc, a -i v. intr. (imit. d. pll-pil, huietu flăcării, şi rudă cu vsl. ceh. plapolati, a ptlpti. V. fîlfiî, bîlbîT, gîlgîT). Ard cu flacără. pîlş ra. (vsl. bg. plăhă, id., rudă cu bel-hifă şi germ. bilch, id.). Lin fel de şoarice roşiatic care trăieşte pin tufişuri (myoxus avellanarius).—Şi piş şi alunar.V. şomic. pinâr m. (d.pine sau lat.panarius). Mold. Rar. Pitar, brutar, mai ales vorbind de cel ce vinde ptne—Şi pîner. In Munt.piTnar. pină prep. cu ac. (\at.paenead,aproape). Arată un termin peste care nu se trece, nu mai departe: pin'aci, pin'acolo, pin'la mine, pin' la Nistru, pin' la moarte, pină dincolo de Nistru, pină'n grădină, pină'n Italia. Pină cind, ctt timp (interogativ) : Pină clnd vei abuza de răbdarea noastră ? Pină cind vei sta acolo ? Ptnă cind sau ptnă ce sau pină, attt timp ctt, ptnă tn mo-mentu tn care: ptnă ctnd voi avea gust, pină cind (sau plnă ce sau pină) mă voi sătura; stăi aici ptnă cind (sau pină ce sau numai pină) mă voi întoarce; pină clnd (sau pină ce sau nutaai pină) să mă întorc, apa a şi fert; pină cind (plnă ce, pină să) venim noi, apa şi ferbe. Pină şl, chear şi (ca sp. hasta): pină şi (sau pină chear şi) fearele se imblinzeaă ascultlndu-l pe Orfeil cintind. Ptnă una alta, plnă ctnd voi lucra una sau alta, plnă mai încolo. Prov. Bate feru pină (saii cit) e cald, profită de ocaziune ctnd e favorabilă ; pină ce nu faci foc, fum nu iese, dacă n'ar fi fost nimica, nu s’ar vorbi (Acest proverb e de multe ori fals !). — In nord pănă, pînărie f. Mold. Rar. Prăvălia tn care se vinde ptne. — Şi pinerle. pindâcT, -e adj., pl. tot aşa (d. ptndăjb Ptnditor, observator, de spion : ochipindaci-pîndăr m. (vsl. pondari). Păzitor de semănături, de vii ş. a. V. jltar. pindă f., pl. e (d. plndesc). Şederea tn-tr’un loc ascuns ca să surprinzi pe cineva sau ca să-l spionezi. A sta la (sau de)pindă, a ptndi. V. pază. pindărit n., pl. uri. Ocupaţiunca saii plata plndarului. ptndesc v. tr. (vsl. ponditi, a plunga, a respinge. V. po-pindesc). Aştept pe cineva stlnd la pindă ca să-l atac, spionez ca să atac. A plndi ocaziunea, a aştepta o-caziunea, a sta gata să profiţi de ia. V.intr. Stau la ptndâ: pisica pindeşte la şoarici. pine (est) şi piTne (vest) f. (lat. panis, it. pane, sp. pan, fr. pain, pv. cat. pa, pg. păo. V. paner). Aliment făcut din aluat (mai ales de grlu) frămtntat, dospit şi copt In cuptor. Nutriment, mijloc de trai: a-fl ciştiga plnea zilnică. Post, funcţiune : dafi-i şi lui o pine I Cereale (Mold.); s’a făcut multă pine anu acesta (ca rus. hliebă). La arşic, tn jocu copiilor, partea cea unflată. Pine albă, 1) făcută din făină albă, 2) cereale care daii făină albă, adică grlu (Mold.). Pine neagră, făcută din făină de o coloare mai tnchisă. Pine goală, mtncată fără nimica. Pine uscată sau veche (tn Munt. rece), care nu mai este proaspătă. Pine caldă (Munt J, ptne proaspătă. Pine de cazarmă (sau de muni(iune), ptne soldăţească. Pine amară (fig.), pine ctştigată cu mare chin. Bun ca pinea caldă, foarte bun (vorbind de un om). A se vinde ca pinea caldă, a se vinde răpede. A avea plnea şi cufitu, a fi stăptnu care păstrează şi împarte bunătăţile (a fi cheia şi lacătu). Plnea pădurii (Prah.), rlşcov. Plnea porcului, o plantă erbacee primulacee, une-ori cultivată p. florile ei frumoase şi mirositoare plăcut (cyclamen europăeum). V. somon 2. ptner, pinerfe, V. pinar, ptnărle. pingânie f. (d. plngănesc, plngăresc). Olt. Om nelegiuit ptngâră f., pl. (inuzitat) ări (din plngăresc). Munt. Pată morală. Epitet dispreţuitor Ţiganului: o plngară de Ţigancă. pingă, V. pingă. pîngănesc (Olt) şi ptngăresc v. tr. (din păglnesc 2, ca şi vsl. poganiti, a pă-glni, d. pogană, păgtn). Profanez, spurc: a pângări o biserică. MInjesc, pătez ; a-ti plngări numele. ptngărire f. Profanare, sacrilegii}, ptngărit, -ă adj. Profanat. Subst Olt. (ptngănit). Păgtn, spurcat pinlşoără (oa dift), f., pl. e. Ptne mică. pintecărfe f. (d. plntece). Pop. Durere de stomah (colică, diaree, disenterie). — Şi -râTe, pl. ăi. > pintece n., pl. tot aşa, ca şi nume (lat-păntex, pănticis m., ptntece, it. păncia, pănza> pv. pansa, fr. panse, cat panxa, sp. panza< pg. panţa. V. panţir, spintec). Burtă’ abdomen, acea parte a corpului care conţine stomahu şi intestinele. Stomah : nu virl atlta mlncare tn pintece. Unflătură ca un ptntece, burtă, btrdan: tabla asta face plntece. Interior, adlncime: ptntecele pămintului. Fig. Apetit de mlncare, lăcomie : un om dedat pintecelui. Lăcomie, apetit tn general; ptntecele demagogilor.—în vcSt pîntec, pl, e. www.dacoromanica.ro pîntecos, -oăsă adj. (lat. panticosus), Carc are ptntece marc, burduhănos, burtos, răstos. pinzâr m. Fabricant ori vtnzător de plnză. S. n. pl. e. Vechi. Corabie moldovenească cu plnze (V. caic). plnzât, -ă adj. Căptuşit cu plnză: plicuri pinzate. pînză f-, pl. e (d. lat. * pandla, care ar veni d.păndere, a întinde. V. ex-pansi-une). Ţesătură făcută din fire de in, cinepă, matasă, bumbac (sau chear şi sirmă suptire) şi întrebuinţată la făcut albituri, cearşafuri, haine de vară, corturi, vele ş. a. Ţesătura pe care şi-o face painjinu ca să prindă muşte: pinză de painjin. Giulgi. Velă, ţesătură întinsă pe catarge ca s’o unfle Vtntu şi să meargă corabia: corabie cu pinze. (V. vaporf probelă). Tablou pictat pe ptnză: pinzele unui pictor. Lamă de ferăstrău :pinză de ferestrâu. Ceată armată, detaşament (Vechi). Fig. Lucru întins ca o plnză, ca o făşie de lumină, o întindere de apă, o mare mulţime de joameni ş. a.: pinză de foc (salvă), pinză 1de oşti. A se întinde pinză, a se tntinde ca o plnză, pe o mare întindere şi fără întrerupere. Pină în pinzele albe, ptnă unde te va duce furia: a urmări pe cineva pină in pinzele albe. Ţine-te, pînză, să nu te rupi (Iron.), fă-ţl curaj şi pregă-teşte-te de rezistentă. V. ptrlea şi teară. pinzărie f. Fahrică sau prăvălie de plnză. Mare cantitate de plnză. Meseria de plnzar. Pl. Feluri de ptnză. ptnzătură, V. pinzet. pinzeă f., pl. ele (dim. d. pinză). Bz-Bandă de ptnză de pc marginile gherghefului-pînzet n., pl, uri (d. pinză). Mare cantitate de ptnză. Pinzeturi, feluri de ptnză. Rufe, haine, de ptnză. — In est şi nord pin-zătură (din pinzeturi, accentuat greşit -uri, din care apoi s’a scos un sing. pmză-tiiră), bucată de plnză, fată de masă, năframă, broboadă. V. mineştergură. pinzică f., pl. ici (dim. d. pinză). Munt. Mohair. V. mohalr. pinzuTesc v. tr. (d. pinză). Rar. înfăşor un mort In plnză. Pun unui topor mai prost 0 ptnza (o pană, un tăiş) de otel. piri interj care arată huietu frtngerii sau spargerii. V. pîrîT. pîră f„ pl. e şi / (vsl. pir la, infl. de pt-răsc). Vechi. Proces. Azi. Acuzafiune. Denunţare. pîrăsc, a -4 v. tr. (din vechiu plresc, a piri, d. vsl. prleti, pirieti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tirăsc, vir). Acuz. Denunţ- V. refl. Mă c»rt, mă ciorovoiesc. Duc proccs, mă judec. pîrăQ şi (nord) părăS n., pl. ăie (alb. părrua, art. părroi, albie dc rlu, de unde şi bg. portil, torent, dih acciaşi răd. cu Prut. Pascu, Arh. 1921, 133). Rlu foarte mic (aşa cum Începe la izvor). A curge pirăă, a curge gtrlă, a curge mult (vorbind de lacrămi, slnge, v/n, apă). — Greşit pîriB (după riu). ptrcălâb m. (ung. porkolăb, de unde şi vsl. porkolabu, d, vgerm. purkgrăvo, burg-grăvo, ngerm. burg-graf, d. burg, cetate, şi graf, conte. V. pîrgar, burghezi graf). Mold. Vechi. Comandant de cetate (In Munt. căpitan), iar mai apoi, ptnă la 1857, ispravnic, prefect de judeţ: Cuza a fost pircălab al Galaţilor, Trans. Temnicer: măi jupine pircălabe, tu din lanţuri mă sloboade (P. P.) Trans.Munt. Perceptor.— Şipărc- purc-(vest) şi pirca- (est). — în Moldova, titlu de ptrcălâb a apărut tnttia oară la 1448-49 supt Alexandru II. Supt Ştefan cel Mare, era un ptrcălâb sau doi Ia Hotin, Neam|u, Novo-grad (Roman), Orhei, Cetatea Albă şi Chilia (tn ultimele două plnă ce Ic cuceriră Turcii, la 1483 84). De la 1484, In locu plrcălabului de Suceava, apăru „portaru" de Suceava. Alţi ptrcălabi mai stnt pomeniţi la Iaşi, Cotnari, CIrligătura, Hlrlău, Dorohoi, Soroca şi Galafi; Ia Cernăuţi, Tecuci şi Putna, se numea .staroste", iar la Botoşani şi Chişinău (după Cost) „vornic" (Cdr.). V. boYer, cetate! nazlr, raîa, castelan! marchiz. pîrcălăbeâsă f., pl. ese. Nevastă de ptrcălâb. — Şi >lţă| pl. e, şi -oaîei pl. tot aşa (nord). pîrcălăbâsci -eâscă adj. (d. pircălab). De ptrcălâb, al plrcălabului. pîrcălăbie f. (d. pîrcălaa). Calitatea de ptrcălâb. Ţinutu guvernat de un ptrcălâb. Sediu plrcălabului. pfrcT n. (bg. pure, strb- pre, ţap. V. pîr-tag>- Putoare de ţap toamna: pute a pirci. S. m. Iron, Persoană pipernicită, prichindel. (V. spîrc). Un fel de poamă (struguri) cu bobite mici. pîrcToâca f., pl. e sau ocl (rudă cu bg. prâcuca, rachiu prost). Munt. Ţuică proastă, rachiu prost. pirdâlnici -ă adj. (met. din prădalnic, [ca desfirnat d. desfrina). Răpitor, epitet diavolului : s’a dus la pirdalnicu. Interj. Nu ştiă unde pirdalnicu s'a dus. Adj. Afurisit, blăs-tămat (mai mult In glumă): plrdalnică de dragoste. S. f. Pirdalnica, dragostea, amoru. — Şi purdalnic (Munt. vest). pir£sc, V. pîrăsc. pîrg n, pl. uri (d. pîrguiesc). Munt. vest. Plrguială: dormea pe matdăru de griă tăiat in pîrg. (CL. 1910, 5, 315). pîrgâr m. (ung. polgăr, d. sas. purger, germ. blirger, cetăţean, d. burg, cetate. V. ptrcălâb). Vechi. Consilier comunal (în Mold. erau ctte 6 ori 12 şi aveau tn capu lor un şoltuz). Pl. Bătrlnii oraşului. pîrgâvi -ă adj. (d. pirgă). Trans. vest. Ptrguit: struguri pîrgavi. pîrgă f., pl. f (vsl. prăga, primele grăunte de grlu copt. V. prăjesc). Fructele sau cerealele care s’au copt mai tntli (trufanda). Aceste fructe oferite lui Dumnezeft (ceia ce se obisnuişte, mai ales, la Schimbarea la Faţă, la 6 August). V. pîrg. www.dacoromanica.ro PlR pirghle f. (mlat pirgala, prăjină, harag, spalier, crivitar, cl. „balcon"; it. pergola, cri*, vitar; alb. pjergulâ, harag mare. Cp. cu virgine). Munt. Lit. Drug (raz, lom) ori manelă care serveşte la urnit greutăţi mari. Bra( de balanţă. Fig. Forţă morală, mijloc de acţiune: linguşirea plebii e o puternică pîrşfiie a politicii demagogilor. Pirghie idraulică, aparat care ridică apa unui riu chear pin forţa curentului rJului. V. mangealîc. — Pirghia joacă mare rol In mecanică; cele mai multe maşini simple, ca cheile, foarfecele, cleştele, balanţele, ţapinile, precum şi maşinile cele mai complicate, nu-ş de cit nişte plrghii sau sisteme de plrghii. Chear corpu omului, care e tot o maşină, e compus din plrghii. Arlii-mede e acela care a demonstrat tntti oară ştiinţific legile puterii plrghiii. El avea atlta încredere tn această forţă, tn ctt zicea: „Dă-tni un punct unde să stau, şi voi urni pămlntu." pîrguTălă f., pl. eli. Acţiunea de a ptrgui sau starea fructelor ptrguite: merele dau in pirguială, is ta pirguială. V. pîrg, pîrgă. pîrgutesc v. tr. (ă.pirgă. V.prăjesc). Coc aproape de tot, vorbind de fructe: soarele a pirguit merele. V. refl. Merele s’au ptrguit. V. ciulesc, ptrhătţă, V. prahavlţă. pirtT, -i v. intr. (d. pir-pir, huietu lucrurilor solide care se despică, se desfac ori se sparg. V. cîrîT). Crăp cu, zgomot, mă desfac prin presiune, cum fac lemnele ctnd le despici sau le frlngî, gheata ctnd se rupe, pepenele verde copt clnd II strtngi tntre mîni, încheieturile oaselor ctnd te mişti după o lungă şedere ş. a. pîrîlâlă f., pl. eli. Ptrtitură. ptrtitoâre f., pl. ori. Jucărie care ptrtie. V. cîrîltoare şi plesnitoare. pirîltură f., pl. I. Rezulta tu ptrtirii, huietu lucrurilor care ptrtie: piriituri/e gheţil pe riă tnA ainte de a se rupe. pîriş şi (vechi) pîriş m. (d. plră). Rar. Acela care ptrăşte, reclamant (In Ps. S. oblicilor). pîrit, -ă adj. şi s. Care e ptrtt (acuzat), chemat tn judecată In chestiuni civile. V. inculpat. ptrftâr, -oâre adj. Care ptrăşte (pîriş). Care are obicei să ptrască: un elev piritor. pîrîtiirâ f„ pl. i. Acuzaţiune, cap deacu-zafiune. pinii, V. ptrăif. pi rj oală (oa dift.) f., pl. e (mai vechiu bnjeală, auzit de mine tn Galaţi, mrom. brujotă, venit de la Greci, d. ven. brisola, it. brociola, -uola, costiţă friptă, de unde turc. pyrzola, bg. purzola, nsl. prazola, brzola, slrb. brizotica), Munt. Mold. sud. Garf, costiţă friptă pe grătar. Mold. Chiftea prăjită tn unt or! tn untură. V. parpalac, fleTcă, friptură. pirjol n., pl. uri (d. pirjolesc). Mare incendiere şi devastare: Tătatii făceai pirjol. Mare jaf. Adv. Pirjol de beata, foarte beată. 989 — pîrjolesc v. tr. (ung. porzsolni, a prăji, perzselni, persani, a plrli). Ard şi jăfulesc, devastez: Tătarii au ptrjolit (ara. Fur tot: a plrjoli bugetu. ptrlăc şi pîrlăcT m., pl. tot -aci (d. plrlesc). Mold. nord. Potlogar, individ fraudulos. pîrlâz şi ptrleăz (Munt. Mold.) şi prl-lâz (Olt. Trans.) n., pl. uri (ea dift. Bg. pre-liez, trecere peste gard, strb. prelaz, nsl. prilaz, d. vsl. prie-laziti, a păşi dincolo, la~ ziti, a se ttrt, liesti, a păşi. V. laz, islaz). Trepte făcute la un grad de nuiele la tară ca să poată trece dincolo oamenii, dar nu şi vitele. — in Buc. perelaz (rus. perelăz). pîrlăcie f. Mold. nord. Purtare de pir. Iaci, potlogărie. pîrlăif n., pl. ăie şi ale (ung. părld, id.; părlani, a scoate abur, pâra, abur, d. vsl. para, abur. V. pară 2). Vest. Putină de o-pârit rufele la buhadă. V. crintă, selnlc, leşie. pirlea (ea dift.) m., gen. al Ptrlii sau al lui Pirlea (d. plrlesc). Epitet glumeţ unuia care plrleşte (incendiază sau fură). Pirlea-Vodă, porecla lui Alexandru Mavrocordatu, supt care (1783) a ars o parte a Iaşilor. Fam. Du-te Pirlii, du-te dracului. Ţine-te, Pirleo, 1) t'ne-te, ptnză (să nu te rupi), fă-ţl curaj, 2) ţine-te la fugă (tunde-o, şterge-o), fugi cit pofi I pirleâlă f., pl. eli. Acţiunea de a plrli. Fig. Fam. înşelătorie, pagubă : să-mi scot ptrleala I Pelagră (din cauza aspectului pelii)' pfrleăz, V. pirlaz. pirlej V. prilej. pîrl£sc v. tr. (bg. purliy, slrb. prljiti, o-prljiti, a ptrli, d. para, abur; ceh. priiţi. V. ptrlăd, pîrnaTe, pară). Ard puţin pe deasupra: A plrli un porc, exploziunea i~a pirlit mustăţile şi sprincenete fără să-l rănească. Inlunec la coloare din cauza prea marii călduri: soarele plrleşte pelea. Fig, Fam. înşel, escrochez: m'a pirlit c'un franc. Jăfuiesc, prad : demagogii aă pirlit bugetu, A o ptrli la fugă, a o rupe de fugă, a fugi abnic. V. refl. Mă ard puţin pe deasupra, ă tnegresc de arşiţa soarelui. Fig. Mâ Insei şi sufer o pagubă din cauza asta, mă frig: m'am plrlt cu casa asta, cu zece franci. pîrli'tf -ă adj. Ars puţin de foc. Cu fa (a lnegrită de soare. Fig. Fam. Rău îmbrăcat şi cu aspect de haimana. Subst. Cine-i acest pirlit ? pîrlltiiră f., pl. i. Parte sau loc pirlit de foc ori de soare: pirlitură pin pădure, pe fafa unui om. Pelagră. Fig. Păcăleală: spiritu glumeţ dă ideile pe pirlitură (Od.) pîrlbg şi (vechi, azi Trans). prilog n, pl. oage (vsl. prie-logu, schimbare, d. prie-loziti, a schimba ; nsl. prielog cr. perlog, rus. pereldg şi prelog, letic păr-lags, ptr-loagă. V. dîr-, po-, pot-, răz şi ză- www.dacoromanica.ro logf oblojesc, paragină). Loc de arătură lăsat In părăsire sau In repaus Un an ori mai mulţi: pirlogit (confundat cu felină) neatins de plug (ChN. 1, 17). Iarba (sau buruienele) de pe acest loc, chear cosită şi strinsă ca nutreţ P- oi: li se daă coceni şi pirloagă (R. S. In GrS. 6, 44). — în est pfrloagă (din pl. lui pirlog), în Bucov. prlloagă, In Olt, pirloagă, f, pl. e. V. împlrlogesc şi prosie. pirluTesc v. tr. (ung. părlani). Trans-Opăresc (rufele In plrlău). pîrnâle f„ pl. ăl (cp. cu slrb. parni, de abur, şi cu ung. pernye, spuză, cenuşă care vine d. pâra, abur, vsl. para, abur. V. pîrlăQ şi sperlă). Munt. Mold. sud. Oală foarte mare de făcut mlncare. Fig. Iron. Arest, închisoare: l-a turnat la plrnaie. Dobr. Doniţă de muls vaca. ptrnăii, -âîe adj., pl. m. şi f. ăi (cp. cu vgr. perknâs pestriţ, cu rus. pernătyt, cu pene, cu ung. barna, brun, şi cu rom. pir-naie). Munt. Se zice despre un fel de struguri şi de lină: struguri pirnăi; lină, oaie pirnaie, ptrnoâjă f., pl. e, şi ojie (cp. cu bg. podnozie (na pianina/, poalele [muntelui]. V. potnojă). Est. Iron. Viişoară, vie mica. pîrpalâc V. parpalac. pîrpălesc, V. părpălesc. pirpără f., pl. eri (aceiaşi răd. ca şi pirpărifă. Cp. cu bilbără, dirdoră, firfără. Est. Răpăială, ploaie scurtă şi violentă. Fig. Zbucium, agitaţiune: in pirpăra luptei.—Şi ptlpără. pirpărlţă şl -liţă f., pl- e (vsl. pru-prica, vlrtej). Vest. Feru care cuprinde ca-pâtu fusului şi care Invlrteşte peatra mobili a morii. — Şi pârpellţă. ptrpoâlă f.. pl. e (d. pirpopolesc). Est. Mana (stricarea) viţei, pîrpolesc, V. părpălesc. pîrsiâlâ f., pl. ieli (var. rt. ptşctlală). Dos. Bat-jocură, deriziune. pirslea, prîslea, prisnea şi zapir-stea (ea dift.) m„ gen. al lui, din aceiaşi răd. cu nă-pirst-oc, d. vsl. pristă, deget). Vest- Cel din urmă copil, mezin. ptrsnesc v. intr. (slrb. prsnuti, a pufni de rls, bg. pursny, rut. pdrsnuli, pyrsnutl; rus. pdrskati, a amu ţa. V. bruftuTesc şi pişcîT). Kes/. Rar. Sforăi, strănut, pufnesc. V. tr. Dos. Reprob, resping. — în est prîs-nesc. • pirtle f. (slrb. prt, ptrtie, prtiti, a deschide drum, vsl. prati, a călca In picioare). Carare pin zăpadă. — Şi pîrte (CL. 1924, 198). ptrt6c, V. grlrtoc. pîrţ (Triv.), interi, care arată zgomotu emisiunii de gazuri clin orificiu anal (înrudit in sunet cu germ farzen; a face plrţ). — e zice şi tirt, tirf şi tirfa-pirfa. pîrţâg n., pl. uri (din harfag şi inii. dc pirf). Triv. Toane, busunflare fără motiv: a-fi veni pîrfagu. V. harfag, hachi-ţă, bizdic. pirv, -ă adj. (vsl. privi, Intti). Cu lina scurtă şi creaţă: berbec pirv, oaie pirvă. pîrvâc n.. pl. e (bg. punak, plrvac, d. purv, Intliu; sirb.^prrafc, şef. V. pirv). Primu stup roit din altu. V. parol, pis, V. pis. pisat (Munt.), plsât (Ban.), păsat (Mold. Trans.) şi pasat (Mold.) n., pl. uri (d. pisat, part. d. pisez, trecut pin pisat, păsat, pasat. P. Inţ., cp. cu mălai). Vest. Cereale prefăcute In grăunţe cit cele de mei saO mai mici (crupe, bulgur, urluială). Est. Crupe (Pc. ş. a.). Grăunţe de mei decorti-cate (ceia ce era alimentu principal al Dacilor şi Românilor plnă la introducerea po-puşoiului şi orezului). V. mălai, gozurT. ptslâr m. (d. pislă). Fabricant saâ lucrător de pislă. Pl. Mold. Papuci de pislă. pislă f., pl. e (din * pistlă, bg. vsl. pliaţi, rus. polsti, germ. filz, din mai vechiu * fel-tar, engl. felt, fr. feutre, it feltro, mlat fil-trus. V. filtru 1). Un fel de stofă făcută din păr îndesat şi neţesut: pălărie de pislă. — Barb. fetru şi feotru (după fr.). pîslărie f. Mare cantitate de marfă dc pislă. Fabrică saâ prăvălie de pislă. pîslesc v. tr. (d. pislă). Grămădesc, îndes : dulapu aşezat pe coif, şi supt ej pis-lite cite-va minişoare de ghiburi (Neam. Rom. 111, 667). ptsl6s, -oâsă adj. (d. ptslă). Îndesat ca plsla. pîstuTesc v. tr. şi intr. (d. pst I interj). Fam. Strig pin interjecţiunea pst. V. ţtstu-Tesc. 1) piş m. V. ptlş. 2) pîş şi pîşa, interj, cere arată huietu celui ce umblă In vlrfu picioarelor ca să nu-l audă alţii: s’a strecurat ptş-piş (sau pişa-pişa) pin coridor. V. pîşin, foşnesc. pişciT şi -Tesc, a -f v. tr. (var. din ptrsnesc). Dos. Reprob, resping. '‘ptşctTâlă f., pl. leii (V. pirsială). Dos. Batjocură, reprobare. pişen, -ă adj. (vsl. pysanu, part. d. py-~bati sen, a se mtndri, a fi mlndru ; rus. pys-nvi, mlndru, luxos; pol. pyszny). Vechi. Trufaş. Azi, Nord (ptşin). Modest prefăcut, ipocrit, spăsit (dupâ ce va fi trecut pin Inţ. de .rezervat"): moşu tăcea mereu ptşin. (CL. 1911,4,215. Olteniţa ?). — Şi In Şez. 30, 167). — Greşit scris păşean la Cdr. pişenie f. (d. pişen). Vechi. Trufie, pîşesc, V. păşesc. pizdcLrIT, f. pl. V. puzdere. 1) plac n. fără pl. (d. a plăcea). Gust, plăcere, voie liberă: a trăi, a lucra după plac. Bun plac, arbitrar, acţiune lăeută fiind-că aşa ţî-a plăcut: aici e ţara bunului plac. Pe plac, pe voie, pe gust: a face cuiva pe plac. www.dacoromanica.ro PL,A 2) plac, plăcrit, a plătieâ v. intr. (lat. plăcere, it. placire pv. pg. plazer ; fr. plaisir, plăcere,plaire,a plăcea; sp.placer). ts plăcut, cauzez plăcere: o plăcea cuiva, imi plac bucăţele, vorbele, cărţile. V. tr. Îmi place cineva (Munt.): l-a văzut şi l-a plăcut. (Mai elegant: i-a plăcut). * placârd n, pl. g, şi (mai des) pla-cârdă f., pl. e (fr. placară, subst verbal d. plaquer, a placa, saâ d. ol. ptakkaat, pla-cardă). Anunţ (afipt) public scris ori tipărit pe o foaie mai mare şi lipit undeva. * placardez, v. tr. (fr. placarder). Afig o placardă. * placăt, -ă adj. V. plachez. 1) * ptâcă f., pl. i}ci (ngr. plăka, placă, d. vgr. plăx, plakâs. V. plăcintă). Les~ pode mică de peatră neagră incadrată In lemn şi care se întrebuinţează la scris tn şcoala primară, mai ales ctnd elevii învaţă literele (stnt şi plăci de carton). V. abac şi ardezie. 2) * placă f., pl. ăei (fr. plaaue, d. pla- quer, a placa). Lamă saâ tablă de metal ori de lemn aplicată pe ceva: un chiurasat cu plăci de oţel, un dulap de brad Invătit ca plăci de nuc. Bucată de lemn ori de metal tnvălită cu panglicile decoraţiunilor care atlrnâ de ia: la pept purta placa cu de-coratiuni. ■ * placentâr, -ă adj. (d. placentă). Anat. Al placentei: vasele placentare. Zool. Care are placentă: mamiferele se împart în placentare şi neplacentare. S. n., pl. e. Un placert-tar. V. mamifer. * placentă f., pl. e (din aceiaşi origine cu plăcintă). Anat. Un organ cărnos spongios care ţine fătu fixat In plntece. * plachei, a -că v. tr. (fr. plaquer, d. ol. sau germ. de jos plakken, a Incleia). Lipesc o placă (o foaie de metal ş. a.) pe ceva: a placa nuc pe brad, argint pe aramă. Argint placat (fr. argent plaqui), foaie de argint lipită pe alt metal mai ieftin. plachie f. (mgr. plaki, ngr. plakilndi [scris -ntij, plăcintă). Munt. Un fel de iahnie de peşte cu ceapă şi unt-de-lemn şi coaptă tn cuptor. Mold. Plăchle, pilaf ţărănesc făcut din orez (bulgur sau mei) şi costiţe de purcel (sau şi alt fel de carne). * placid) -ă adj. (lat. plăcidus). Liniştit, nepăsător, senin, fără iritare: /aţă placidă. Adv. A privi placid. * placiditate f. (lat placlditas, -ătis) Linişte, seninătate, lipsă de iritaţiune; placiditatea templului ştiinţei. * plaf6n n., pl. oane (rus. plafon, d. fr. plafond). Mold. Barb. Tavan. * piâgă f., pl. âgl (lat. plaga, din aceiaşi răd. cu plângere, a pllnge; vgr. plege, plagă, plesso, lovesc. V. plictisesc). Rană. Fig. Calamitate, pacoste, flagel, pedeapsă divină sau umană : cele zece plăgi ale Egiptului, mania politicii e o adevărată plagă. 991 — PLA piâghie, V. plavie. * plagiat n., pl. e (fr. plagiat, d. lat plâgium, furt de sclavi ori de copii, d. vgr'. plăgios, oblic, viclean). Furt literar, furt de idei. Lucru plagiat: cartea asta e Un plagiat. * plagiat6r, -oăre s. (lat. plagiător, -6ris). Care plagiază. * plagiez v. tr. (lat. * plagiăre, de unde vine şi plagiator; fr. plagier). Fur ideile altuia, copiez opera cuiva şi declar că e a mea: această carte e plagiată după cutare. plaT n., pl. uri (mgr. plăgi, parte, coastă, povlrniş. D. rom. vine rut. plai, potecă. V. splaT, plajă). Vest. Regiune muntoasă, lăture de munte; exarh al plaiurilor (titlu al mitropolitului Ungro-Vlahiii. Odinioară eraâ doi, numit fie-care exarh „al plaiului"), CImpie saâ loc despădurit la munte. Regiune frumoasă (poet.): plaiurile patriii. Plasă de munte (ca despărţituri administrativă). plâînlc. -ă adj. (cp. cu rus. plăvnyi, curgător, facil/ Trans. impasibil, nepăsător, liniştit: n’a putut răminea platnică: s’a apucat de hărţă (Luc. 1903, 7, 139). plaivaz n-, pl. uri şi e (germ. blei-weiss, cerusă, d. blei, plumb, şi weiss, alb; strb. plaivaz). Vest. Creion, plumb.—In est biaî-vâSf creionu cel gros al dulgherilor. * plâjă f., pl. e (fr. ptage, d. it. piâggia, care e lat. pop. * plagea, cl. plăga, regimie, întindere, rudă cu vgr. plăgios. oblic, mgr. plăgi, povlrniş. rom. plai). Renie, mal (ţărm) neted, neadlnc şi acoperit de nisip: plaja de la Mamaia. V. ştrand. 1) plan n., pl. uri (fr. plan, plan, ă.plant, plantaţiune, care vine d. planter, a planta ; it. pianta, plan). Desemn care reprezenta oraşe saâ regiuni mai pe larg de cit harta: a ridica planu Bucureştilor. Desemn care arată cum trebuie să se facă saâ s’a făcut o grădină, o casă, un pod, o maşină, un aparat: planurile unui pod, unui vapor, unui tun. Pin ext, Dispoziţiunea generaiă a unei opere literare sau ştiinţifice : planu unei tragedii. Pin anal. Proiect: un pion de campanie, de călătorie, de studii. 2) * plan, -ă adj. (lat. planus). Drept şi neted, fără accidente (asperităţi, hopuri, zgrunţuri), vorbind de şesuri, drumuri, suprafeţe : suprafaţă plană. Figură plană, figură desemnată pe o suprafaţă plană: platl vertical, Înclinat. Pin anal. Distanţa la care-s situate In perspectivă persoanele saâ lucrurile : plana întli. Fig. A fi în planu intti, a avea rol mare. A trece pe planu al doilea, a-ţi perde rolu principal. * plancton n., pl. inuz. uri saâ oane (vgr. planktos, -6n, rătăcitor). Zool. Masă de vietăţi care plutesc tn apa mării. * planetar, -ă adj. (lat. planetarius considerat ca adj.). De planetă, al planetelor; corp planetar. Sistema planetară, totalitatea planetelor care se Invlrtesc In prejuru soarelui. S. n., pl. e. Mecanizm care reproduce mişcarea planetelor In prejuru soarelui, www.dacoromanica.ro * planetă f„ pl. e (vgr. planetes, rătăcitor; lat. planăaj.ln vechime, stea rătăcitoare, In opoz. cu stea fixă. Azi, stea care descrie d elipsă In prejuru soarelui (situat la unu din focare) şi pe care o vedem luminată de lumina soarelui. — Pămintu face parte din sistema de corpuri numite planete, al căror centru aproximativ e ocupat de soare, şi care se învlrtesc In prejuru acesui astru şi tn prejuru lor. Cele opt mari planete vizibile cu ochiu liber slnt, pleclnd de la soare: Mercur, Venerea, Pămintu, Marte, Joie, Saturn, Uran, şi Neptun. Pintre cele mici slnt: Vesta, Junona, Cererea, Palade ş. a. Afară de aceste planete, inai slnt sateliţii, sau planete secundare, care se tnvtrtesc In prejuru unei planete principale. Aşa, pămintu e Insolit de lună, care se Invlrteşte fn prejuru lui. Joie are patru luni sad satelit;, Saturn opt, şi Uran nouă. — Totalitatea acestor corpuri formează ceia ce se numeşte sistema solară a noastră. Numeroase planete se mişcă tot aşa şi In prejuru soarelui. Ele diferă de planete mai ales pin străbaterea spaţiului In toate direcţiunile, urmlnd nişte curbe sau parabole foarte prelungite. In fine, miliarde de stele, separate unele de altele pin distante enorme, şi fiind fie-care la rindu ei un soare, centru fără îndoială al altei sisteme planetare, sfirşesc popullnd spaţiu situat afară din sistema noastră solară. Mai este de observat că planetele aa multă asema-nare cu pămintu: se învlrtesc In prejuru soarelui, de la care primesc lumina, şi aă şi o mişcare de rotaţiune tn prejuru unei axe, şi deci succesiunea zilelor şi nopţilor se face regular. In fine, toate se supun legii de gravitaţiune universală. * planez v. intr. (fr. planer, a plana, d-plain, plan). Se zice despre o pasăre cind pluteşte In aer cu aripile întinse fără să bată: vulturii planează ore întregi la înălţimi excepţionale. Pin ext. Privesc de sus: ochiu aeronautului planează pe pămint. Fig. Consider dintr’un punct de vedere foarte înalt, drtmin cu cugetarea ; geniu luiBossuet plana asupra seculelor trecute. * planimetrie f. (d. lat. planus, plan, şi -metrie). Acea parte a geometriii care se ocupă de măsurarea suprafeţelor plane. planisesciv. tr. (ngr. plani şi -nivo, aor. plănisa, seduc). Munt. Rar azi. înduioşez. V. refl. A seplanisi cuiva (Isp.), ase potrivi iui, a-i face pe plac. * planister n., pl. e (d. plan şi sferă, după emisjer; fr. planispnere). Hartă In care globu terestru e împărţit tn două jumătăţi reprezentate pe o suprafaţă plană cu reduc-tiunea cerută de perspectivă. V. mapa* mondi astrolab. * planşă f., pl. e (lat ptanche, sclndură, d. lat. planca). Placă de metal saa de lemn pe care gravoru a gravat ceva. Stampă scoasă cu această placă. * planşetă f., pl. e (fr. planchette, dim. d. planche, sctndură). Suprafaţă compusă din-tr’una saa mai multe sclnduri netede pe care desemnatorii întind hlrtia pe care desemnează. * plantator m. (d. plantez) Proprietaru unei planta(iuni In colonii. — Fem. -oare, pl. tot oare. * plantaţliine f. (lat. plantătio, -ânis). Acţiunea de a planta. Ceia ce s’a plantat (arbori, semănături): o plantaţiune frumoasă. Locu In care s'a plantat. Stabiliment agricol In colonii: plantaţiunile de trestie de zahar, de tutun din America de Sud. — Şi -âfie. * plantă f., pl. e (lat. planta). Vegetal (copac, pom, copăcel, floare, buruiană, iarbă, ciupercă) -.botanica e studiu plantelor;planta se naşte, creşte şi moare (se usucă) ca şi animalele, dar nu se mişcă. * plantez v. tr. (lat. plantare, fr. pian-ter). Răsădesc, pun o plantă In pănllnt ca să prindă rădăcină. Vir, înfig: a planta steagu în pămint (mai des: a implanta). Fig. Pun ca să stea de pază: politia plantase gardişti ta toate ieşirile. V. refl. Mă aşez, iau loc In picioare undeva : cerşitorii se plantase la uşa bisericii. * plantigrăg, -ă adj. (iat. ştiinţific, planti-gradus, d. planta, talpă, şi gradus, pas, gradi, a păşi. V. grad). Zool. Care calcă pe toată talpa, ca ursu, omu şi maimuţele. S. n., pl. e. Un plantigrad. * plantdn n., pl. oane (fr. planton, d. planter, a planta, a pune de pază). Soldat de serviciu pe Ungă un superior sau q autoritate militară: două plantoane eraă la ttşd. Serviciu făcut de acest soldat: a fi de planton. V. santinelă. plăpomă f„ pl. e şi plapomi (ngr. păp-loma, macat, vgr .piploma, Invalitoare). Vest. şi sud. învălitoare groasă de 3-4, c. m. compusă dintr’un strat de lină ori de bumbac cusut Intre două bucăţi de plnză cu care ne acoperim ca aă ne fie cald cind dormim: cit fi-e plapoma, atita te'ntinde (Prov.)! — Şi plapămă(Munt.)şi plapumă (Mold. sud), pl. plâpâmi, plăpumi. V. ogheal, Torgan şi pilotă. plas, V. plaz. * plasare f., pl. ări. Acţiunea de a plasa. Biuroă de plasare, casă (stabiliment) care găseşte ocupaţiune servitorilor, guvernantelor, lucrătorilor, micilor funcţionari particulari şi altora. piâsă f., pl. e (vsl. plasa, reţea plasă, zonă, regiune; slrb. plasa, sloi: rut. poldse rus. -să regiune). Reţea împletitură de sfoară pe care o poartă pin apă doi oameni ca să prindă peşte (Slnt şi plase de prins păsări şi feare, precum şi plase de strmă de făcut coteţe de păsări sad garduri. V. năvod) voloc). Subdiviziune adminjstrativă a unui judeţ la şes (V. plat). Lamă de metal (Vechi). Plăsea (Vechi): cuţite cu plase de cerb. Talpă la sania ţărănească (Sud). De plasa lui (Trans.), de felu lui, din natura iui. V. plaşcă 2. plâscă f., pl. şte. O plantă erbacee ro-zacee care creşte pin păşuni şi livezi (al-chemilla vulgaris). — Sc numeşte şi creţi-şoare. www.dacoromanica.ro * plasez v. tr. (fr. placer, d. place, piaţa, loc. V. pîaţâ). Procur cuiva post,ti găscsc ocupaţiune; a plasa o guvernantă. Vlnd, găsesc loc de desfacere unei mărfi: a plasa cereale. Dau bani cu procent; a plasa bani intr’o ipotecă. plăstă f., pl. e (strb. plast, stog; bg. plast, strat [de fin, de pămlnt]). Olt. Stog. plastic, -ă adj. (vgr. plastikos, d. plăsso, creez, formez. V. dlazmă, plăz-muiesc). Care pintr’o mică presiune primeşte ori-ce formă, care se poate modela: argilă plastică. Relativ la reproducerea formelor corporale ale omului şi animalelor: statuaria şi pictura In arte plastice. S. f. Arta de a modela figurile : plastica grecească. Pin ext. Totalitatea formelor unei persoane: plastica ireproşabiiă a lui Apâline. Adv. In mod plastic. Pin mijloacele plasticii. Din punct de vedere plastic. * plasticitate f. (d. plastic). Calitatea materiilor care pot primi ori-ce formă clnd le apeşi puţin, ca ceara, argila, smoala ş. a. plastograf, -ă s. (ngr. plasto-gră/os, vgr, -grăphos). Care falsifică semnătură şi scrisu altuia ca să fnşele. plastografie f. (ngr. plastn-grafia, vgr. plasto-graphla, d. plastds, prefăcut d. plăsso, formez. V. plastic). Falsificarea semnăturii şi scrisului altuia. Act falsificat. * plastrân n., pl. oane (fr. plastron, d. it. piastrone, din aceiaşi râd. cu emplastru şi piastru). Peptar de metal la o platoşă sau de stofă la o haină. Cravată lată care acopere peptu. plâstru şi plăstur, V. emplastru. 1) plâşcă f., p|. ăşti şi ăşci (vsl. plasti). Vechi. Mantie. 2) plâşcă f., pl. ăşi şi ăşci (d. plasă). Olt. Plasă de prins peşte. * plat, -ă adj. (fr. plat, d. lat. pop. * platfus, probabil Înrudit cu vgr. platys, lat). Barb. Lat, turtit, neted. Fig. Ordinar, banal, fără merit: un personagiu plat, nişte poezii plate. Adv. A te exprima plat. platag-, V. pătlag-, pătlâg-. * platan m. (lat. plătanus, de unde, pe cale populară, s'a făcut păltin). Un mare copac din familia plataneelor.— Platanu ajunge ptnă la o înălţime de 30 de metri. Are trun-chiu drept regular şi nud In mare parte, acoperit de o scoarţă verzuie care se dezlipeşte In formă de plăci. Lemnu lui e întrebuinţat la Încălzit şi rar In industrie, din cauză că crapă cu timpu. Specia plătanus occidentălis e originară din America de Nord şi e cultivată In Europa pentru ornament. Specia plătanus orientălis se întinde pin păduri din Italia jjlnă In Himalaya şi se cultivă şi pin grădini. Pe amlndouă speciile le consideră unii botanişti ca varietăţi de plătanus vulgăris. * plataneQ, -ee adj. (d. platan). Bot. Din familia platanului. S. f. pl. Familia plataneelor, familia din care fac pqrte platanii. plât& f., pl. ăfi (bg. strb. rus. plata. V. plătesc). Acţiunea de a plaţi: a efectua plăfile. Ceia ce se plăteşte (datorie ori leafă): a lucra cu plată (pentru plată). Răsplată, recompens i: după faptă, şi răsplată; a lăsa pe cineva in plata lui Dumnezeu. 1) plătcă f., pl. e şi plătcl (rut. platk, clrpă, rus. platdk, gen. plătka, basma care se poartă şi pe umeri In prejuru gltului, dim. d. plat, ştergar; pol. platek, gen. platka, clrpa). Bandă de plnză ori stofă care acopere partea de sus a peptului, umerii şi spatele la o cămaşă ori la o bluză. 2) plătcă f., pl. e şi plătci (slrb. biţi platka, a intra platcă, a nu reuşi, d. platiti, a plăti; pol. platka, plată). Fam. A pune pe cineva platcă la jocu de cărţi, a-l învinge, a ctştiga partida. A fi, a rămlnea, a intra platcă, a perde partida. * platformă f., pl. e (fr. plate-forme). Suprafaţă plană orizontală pe care poţi sta. ca la intrările vagoanelor, la unele scări sau turnuri p. a te odihni din distantă In diş-tantă ş. a. Fig. Idei, proiecte pe care te poţi baza ca să soliciţi voturile sau Încredere? partizanilor In politică. Arm. Prispă,Inălţătură, teraţă, podiş pe care se pune tunu tn baterie. V. grlndlş. * platină f., pl. e, l (fr. platine, d. sp. platina, mineral de platină, şi platino, platină, d. plata, argint: it plătino, ngr. plătim). Un fel de metal alh cenuşiu, cel mai greu şi mai inalterabil din toate. — Şi platină (după ngr.). — Platina, care se află aliată cu alte metale (iridiu, paladiu) In nisipurile produse pin dezagregarea rocelor vechi, e moale, ductilă, maleabilă şi foarte tenace (Densitatea 21, 4 ; greutatea atomică 194, 3). Se topeşte la 1775 şi absoarbe oxi-genu, ca şi argintu. Nu se oxidează la nic! o temperatură şi rezistă acţiunii multor ăcide. De aceia, find-că se topeşte şi se alterează aşa de greu, se întrebuinţează la făcut vase In care se pot efectua reacţiuni la o temperatură Înaltă sau cu nişte anumite acide, precum şi la construirea multor aparate de preciziune. A fost descoperită la 1735 In nisipurile aurifere ale unui riu din America de Sud. * platitudine f. (fr. plaiitude, d. plat, plat). Defectu de a fi plat: platitudinea unor poezii. Act plat, vorbă plată, linguşire Înjositoare: a zice, a face platitudini. plâtnic,-ă adj. (d. plată; slrb. pol. platnik). Care plăteşte, plătitor. Solvabil : a fi bun platnic. Responsabil (Vechi). Plă-jibil (Vechi): Înscris platnic către infăfişător. * platonic, -ă adj. (vgr. platonikâs, d. filosofu Platone). Relativ la filozofia lui Pla-tone. Pur, ideal: amor platonic. Fără cfect: protestări platonice. Subst. Adept al filosofiii lui Platone (Mulţi zic platonician, după Ir. platonicien). Adv. In mod platonic: a iubi p'atomc. 63 www.dacoromanica.ro * platonizm n., pl. e Sistema filosofică a lui Platone. Caracteru ideal al amorului. Lucru fără efect: platonizmu u'are trecere în politică. platoşă pl. e (mlat plata, chiurasS, d. vgr. plate, partea lată a unui lucru ; tot de aici: ceh. platv [pl.], chiurasă, germ. Platte, placă. La noi a venit, probabil, pin Poloni). Chiurasă de tablă (nu de zale). * plat6Q n, pl. uri (fr. plateau, d. plat’ turtit). Podiş, şes pe munte ori pe deal: platou Valdai. Cimp de exerciţiu p. armată: platou de la Cotroceni. plaţ n., pl. uri (germ. platz, de unde ş> strb. plac. V. pTaţă). Olt. Ban, Loc tn oraş p. casă: mi-am cumpărat plaţ ca să-ml fac o casă. plaur n. (rudă cu plavie). Dun. Pămlnt plutitor format tn bălţi din stuf putrezit (Pe el cresc păduri de stuf). V. cocîoc, coşcovă. * plauzibil! -ă adj. (lat. plausibilis, d. plăudere, a aplauda). Care poate fi aprobat, admis, crezut: sistemă, scuză plauzibilă. Adv. In mod plauzibil: a se scuza plauzibil. * plauzibiiităte f. (d. plauzibil). Caii-tatea de a fi plauzibil. plâvăză, V. pavăză. plăvle f., pl. ăvit şi (vechi) avii (vsl. plavi, corabie, d. plavali, pluti-plovon, a pluti, a naviga ; rus. plaviin, lemn adus de apă. V. plutesc). Munt. Mold. Lemne sau ramuri duse de ape şi uneori înfipte tn rlu apete Dunării cărîna la vale plăvii de stuf (Sandu-Aldea, VR. 1909, 4, 68). Plâvinâ, limbă de foc (Btş.). — P. evolufiunea înţelesului, cp. cu lat. filiere, a pluti, şi fluctus, val, care e o „limbă de apă", ca şi flacăra, care e o „limbă de foc“. Apoi, mişcarea apei, flăcării şi ptnzel tn vtnt seamănă: a pleos-căi, a pllpti, a filfli). — Fals scris plaghie, câ v nu se preface tn gh, ci In f neogrecesc. Deci (dacă vrei să redai pronunţarea populară), pla"ţie. plăvină f., pl. e şi i (ca şi plavie). Nord. Pală, cantitate de ftn ctt iei odată cu furca. Limbă de foc, plavie. 1) plaz n., pl, uri. Vechi. Anunţare, re-velafiune. 2) plaz n., pl. uri (strb, rut. plaz, suprafaţă netedă a unui lucru, d. vsl. plazivu, alunecos bg. plăzica, plaz. V. za-plaz). Partea cea mai de jos a brăzdarului, (numită şi taban), pe care alunecă sau se ttrăşte lugu la arat (V. cormană sau cucură). 1. Lemnele cele groase care formează patu războiului de ţesut — Şi plas (Olt). * plâzmă f., pl. e (vgr. plăsma, creatură. V. plastic, plâzmuTesc). Biol. Numele lichidului diverseior ţesuturi organice, mai ales ale slngelui şi linfei. V. protoplazmă. plăcere f. (d. a plăcea, după fr.plaisir). Bucurie, mulţămire: au plecat cu mare plăcere. Distracţia ne, petrecere, desfătare: plăcerea călătoriilor, a renunţa la plăcerile vieţii. Plac, voinţa, voie, gust: fă cum (f-c plăcerea. A-ţi face plăcere, a-ti plăcea, a simţi plăcere : iţi face plăcere cind vezi o faptă bună. Cu plăcere, cu bucurie, simţind plăcere: mor cu plăcere pentru patrie. De plăcere, de gust, ca să mâ distrez: m'am suit de plăcere pe munte. plăclntâr m. (d. plăcintă sau Int. pla-centarius). Acela care face plăcinte pentru popor. plăcintă f., pl. e (lat. placenta, d. vgr. plakăs, -ântos, contras din plakâeis [ărtos, ptne], In fornjă de placă, turtă, prăjitură, d. plăx, plakăs, placă. D. rom. vine ung. pa-lacsinta, şi de aci strb. palacinka, germ. austriac palatschinken, rut. palacynta. V. plachle). Un fel de prăjitură mare făcută din foi de cocă cu nuci pisate ori mere ori carne ori brtnză ori alt-ceva (V. baclava, budincă, plroşcă, turta). Fig. Lucru bun, chilipir, (şi iron.) surpriză neplăcută: el venea la plăcinte gata (safi: calde). Ca plăcinta, plan, drept; poporu crede că pămintu e ca plăcinta. Prov. La război înapoi, la plăcinte tnainte, la dificultăţi fugi, şi la chilipir te'ndeşi. Cine stă să numere foile din plăcintă, nu mal ajunge s'o mă-nlnce. nu trebuie să analizezi prea mult lucrurile. plăcintărăsc, -eâscă adj. De plăcin-tar. Greceasca plăcintărească (Iron.), limba greceasca nouă populară (fiind-că, odinioară, foarte mulţi Greci erau plăcintari tnRomânia). plăcintăreşte adv. Ca plăcintării. A vorbi plăcintăreşte, a vorbi limba grecească nouă populară. V. apia. plăcintărie f. Meseria, negoţu safi prăvălia placintarului. plăcut, -ă adj. (d. a plăcea). Care place ochilor, auzului, gustului :/afd, voce, mtncare plăcută. Adv. Privighetoarea rîntă plăcut. plăTâş m. (d. plai. Cp. cu lăiaş). Vest. Locuitor de plai, muntean. Grănicer. — In est plăleş (ca megiaş, -eş). plămadă f., pl. e şi ăzi (d. plămădesc). Plămadă. Substanţa din care se formează ou de albină. plămădeală f., pl. eli. Acţiunea de a plămădi. Ţaică amestecată cu făină şi cu apă şi care se pune apoi tn aluat ca să dospească. plămădesc şi plo- v. 1r. (vsl. strb. po-mladiti, a întineri, * a muia). Amestec taica cu făină şi apă ca sâ dospească. Fig. Uneltesc, urzesc. plămin m. (ngr. plemdtii, vgr. pneiimon, ionic pleumon, de unde şi lat. pălmo.pulmd-nis, şi de aci it potmdne, pv. polmo, fr. poumon. V. pneumatic, pulmonar). Măruntai care se află tn pept şi care e or-ganu principal al respiraţiunii (numit la animale şi bojoc): în plămini se vivifică aeru.—In Munt. şi plumîn. Vechi tn Mold. şi Trans. şi plămînă, mai rar plumtnă, pl. i şi e: plămtnele arse de sete (N. Cost. 2, 33). Azi tn est ob.plămTT, m , pl, tot aşa www.dacoromanica.ro plăntfcă, V. panglică. * plănuTesc v. tr. (d. plan). Fac planuri, proiectez, am de glnd sâ: guverna pldnuieşte înfiinţarea unei şcoale superioare. plăpind, -ă adj. (cp. cu lat. palpandus, care trebuie pipăit, adică „să umbli delicat cu el“. V. palpabil). Gingaş, delicat, slab. Ligav, scarandiv, dificil la mlncare. — Şi poplînd (Con. 244). plăpomăr m. (d. plapomă). Acela care face plapome. — Şl plăpă-. V. mindl-rigiQ. plăpomărie f.Meseria sau atelieru plă-pomarulul. — Şi plăpă-. plăseă (est) şi prăsea (vest) f., piele (dim. d. plasă), He-care din cele două bucăţi de lemn (os. baga, metal), care formează mlneru cuţitului (Plăselele pot fi din mai multe bucăţi sau şi dintr'una singură). Ctijitu a Intrat pină’n plăsele. a intrat tot. plăselez v. tr. Pun plăsele : a plăsela un cuţit. plăsez, V. plesez. plătesc v. tr. (vsl. slrb. platiti, rus. platlti). Achit, dau banii datoraţi cuiva pentru un lucru ori serviciu : a plăti nişte lucrători pentru munca lor, plătesc locu pe care-l ocup, o datorie, un bir, an serviciu pe care mi l-a făcut cineva. Răsplătesc, recompensez : să-ţl plătească Dumnezeii I Oţin pintr'un sacrificiu, expiez : mulţi aero-nauţl aă plătit foarte scump ori chear cu viaţa experienţele lor. V. intr. Achit, dau : am plătit un franc pe zi, pe o carte. Valorez : patrta plăteşte mal mult de ctt familia. V. refl. Mă achit, plătesc tot ce eram dator: m’am plătit şi de datoria asta!Fig. Plătesc in locu altora sau pentru alţii, sufer eu din cauza greşelilor altora. Plătesc naturii tributu, mor. * plătfbll, -ă adj. (d. plătesc, după fr. payable). Care trebuie plătit: poliţă plăti-bilă la vedere. Care se poate plăti : sumă plătibilă in rate. plătică f., pl. I (bg. platika. id., care e rudă cu vgr. plătax, un fel de peşte, şi platykds, lat; lat. plateşsa, un fel de peşte, şi sp. platifa, un peşte ; pol. platajka, rus. plottca). Un fel de peşte fluvial cu solzi, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (ăbramis brăma). — Clnd e mai mic, se numeşte ctrjancă; şi mai mic, băbuşcă. V. şi sorean. Să nu se confunde cu calcanul P. Inţ. de ,copac“, V. gledicie. plătit, -ă adj. Achitat. Care a primit bani ca să facă ceva : asasini plătiţi. plătnicfe f. Calitatea de a fi platnic, plăvân, -ă adj. (d. vsl. plavă, alb, pla-vlnă, galben, rudă cu lat. flavus, blond, galbus, gălbinus, galben verziu, şi fulvus, roşcat). De coloare gălbie saâ cărămizie foarte deschisă, vorbind de păru boilor. — In est şi plăvâT, -ăle (după bălai, -aie). plăvrţ, -ă adj. (A. plăvan). Blond (despre păru vitelor şi grlnele coapte). plăviT) -ite adj. (d. plăvan). Vechi. Alb (vorbind despre pelea omului). piăzmuTesc v. tr. (ngr. şi vgr. pldsma, creatură, d. vgr. plăsso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticlu-iesc, falsific : a plăzmui o minciună, un certlfuat. plăzmuire f. Creaţiune; invenţiune, ticluire : asta e o plăzmuire a Iul. plăzuTesc v. tr. (d. plaz 1). Vechi. Anunţ, revelez. plăzuitură f., pl. I. Vechi. Anunţare, revelaţiune. pleâftură, V. praftură. 1) pleămă f., pl.eme, eml (vsl. * pllemen, bg. pleme). Nj. [rev. I. Crg. 2, TiT). Pleamă rea, soi rău, om vi ţi os. 2) pleămă f., pl. cmc, emi (pol. plama). Tkt. Aluniţă, pată pe pele. pleân (ea dift.) n., pl. uri (vsl. plîenă). Vechi. Rar azi. Pradă de război. pleănă f., pl. ene (slav). Nord. Bucăţică de lemn care se pune la coada toporului sau la cercurile butoiului ca să le Înţepenească mai bine. V. opleană. 1) pleăsnă f., pl. esne (d. plesnesc ori d. vsl. plesnii, aplaus, plesnitură, rudă cu rus. plesni, talpă, adică aceia care „se plesneşte" de pămlnt, şi pletl, bici). Nord. Şfichi. Lovitură de şfichi. 2) pleăsnă ori -znăj V. puleaznă. pleăstru, pleâstur, V. emplastru. pleăşă f., pl. eşe (vsl. pliesi). Vechi. Pleşuvie, pele pleşuvă. 1) pleăşcă f., pl. pleştl şi (sud) pleşci (bg. slrb. pljacka, turc. ptacka, pradă). Fam. Pradă. Chilipir, ciştig fără muncă : leneşii umblă după pleaşcă. 2) pleăşcă f., pl. pleştl şi pleşci (met din şleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie ori bonetă moale şi turtită (V. tîrchllă). Ca-taplazmă din cllţ şi gălbenuş care se pune pe la t^ră In capu copiilor, se toarnă spirt deasupra şi se dă foc In credinţă că se vor vindeca de boala de stomah (V. moxă). pleâtă f., şi (ob.) pl^te pl. (vsl. pletă, piotă, gard din nuiele împletite, Împletitură, slrb. plet, cunună, plestenica, coadă de păr împletită, rudă cu lat. plictere, a împleti, [şi plicare, a IndoiJ; vgr. plikein ; germ. flech-ten. V. împletesc, per-plexj plec). Păr lung nelmpletit, aşa cum ijiai poartă preuţii ortodocşi, unii ţărani, Ţiganii nomazi, unii artişti ş. a.: pletele tl fllfiiaă. pleăvă f, pl., ein (vsl. bg. plieva, slrb. pleva, paie, pleavă, V. plevuşcă, plivesc.) Gunoiu (paiele, pojghiţele) rămas de la cereale după vlnturare. Fig. Lepădătură, gunoi social : acest om e pleava societăţii. * plebe f. (lat plebs, plebe ; vgr. plithos, mulfime). La vechii Romani, mulţimea cetăţenilor care nu erau nobili. Azi, c|aşa de joş a poporului, prostimş, www.dacoromanica.ro * plebeii, -ee s., pl.' tot aşa (lat. ple-bejus). Lg vechii Romani, acela care făcea parte din plebe: un plebeii (şi adj.), un edil plebeu. V. mitocana * plebiscit n„ pl. e (lat. plebi-scHurii şi -şcltus, d. plebs, plebe, si sctscere, scitum, a vota, a decreta). La vechii Romani, decret a] poporului convocat pe tribun. Azi, vot al Întregului popor pin da sa O nu: Savoia a fost anexată Franciii pin plebiscit la 1860. * plebliscltâr, -ă adj. (d. plebiscit ; fr. pUbiscitaire). Relativ la plebiscit: sistemă plebiscitară. 1) plec n. V. pled. 2) plec, a -ă v. tr. (lat. pUco, pop. pleco, -are, a îndoi, a Încovoia [corturile la plecarel, de unde Inţ. de ,a purcede", ca şi rus. ttilitl, a o tuli; it. piegare, pv. plegar, fr. plier, sp. llegar, pg. chcgar. D. rom. vine rut plekăti, a alăpta [ca oaia, care se apleacă spre mei], a îngriji. V. aplec, impiegat). Aplec, inclin : inii plec capu ca să nu mă lovesc, imi plec ochii de ruşine, copacu işi pleacă ramurile. V. refl. Mă Înclin, mă povtrnesc : zidu s'a plecat puţin din pricina surpăturil. Fig. Cedez, mă retrag: a te pleca cuiva (saa in faţa cuiva). V. intr. Purced, pornesc, mă duc: a pleca de acasă la şcoală, la război, la Roma; cine pleacă de dimineaţă, departe ajunge; trenu, vaporu pleacă la 8, scrisorile pleacă cu trenu de seară. încep, am originea: arterele pleacă de la inimă. Pleacă de aciI expresiune violentă p. a alunga pe cineva (V. paşol). plecat, -ă adj. Dus de undeva: cind am venit noi, el era plecat. înclinat, supus, umilit: aceşti oameni is capete plecate. Prov. Capu plecat sqpia nu-l taie, pe omu supus nu-l loveşte duşmanu. Plecate s. n. pl. Aplecate, turburarea stomahului din cauza mlncării. Vechi. S. n. Inclinaţiune dorinţă. , plecăcTune f. (d. lat. plicătio, -ânis safi d. rom. plecat). închinăciune, reverenţă, salut pin aplecarea corpului. PlecăciuneI cuvlnt de salutare Întrebuinţat de popor, iar de intelectuali numai In glumă. (Azi se zice mai mult „salutare" tntre intimi şi „vă salut" fa(ă de un superior). plecătoăre, V. aplecătoare. * pled n., pl. uri (fr. [d. engl.] plaid). Barb. Cergă, pătură (de acoperit picioarele cind şezi tn trăsură). V. tartan. * pledez v. intr. (fr. plaider, d. p'aidt proces, care vine d. lat. pldcitum, voinţă, tieciziune [a puterii suverane], d. plăcere, a plăcea). Perorez, vorbesc ca să apăr pe cineva ori ceva: avocata a pledat pentru clientu Iul. Fig. Trecutu acestui om pledează pentru el. tr. Susţin cu vorba: a pleda procese. * pledoarie f. (fr. plaidoirie). Discufsu pin care un avocat îşi apără clientu : pledoaria lui Berryer nu l-a putut salva pe mareşalu Ney. plef, V. pieii. * pleîâdă t., pl. e (vgr. pltias. -ădos, fiică a Pleionei şi a lui Atlante'. După mitologie, ele s'afi sinucis şi aa fost prcfăcute In şapte stele [după cei de azi, şase] pe care Românii le numesc „cloşca cu puii“), Fig. Mică ceată de artişti, savanţi ori oameni politici, cum era pleiada poeţilor din Alexandria, pleiada lui Ronsard, pleiada poeţilor de supt Ludovic XIII ş. a. •* plenar, -ă adj. (lat. plenarius, d. ple-nus, plin). Deplin, complet, compus din toţi membrii: şedinţă plenară. * plenipotânţă f., pl. e (lat.plenus. plin, potentla, putere. V. plin, potentă). Autorizare deplină de a face ceva. V. procură. * plenipotenţiar m. (d. plempotcnţă; fr. plenipotentiaire). Diplomat cu putere deplină de a face ceva. Adj. Ministru plenipotenţiar. V. omnipotent. * plenlson, -ă adj. (lat. plenns, plin, şi son din semisonus, semison). Gram. Cu sunet deplin, ca u şi i tn acru, acri. *plenitudine f. (lat. plenitiido, -udinis). Deplinătate, totalitate. Abundanţă. plenuTesc v. tr. (d. plean). Vechi. Jă-fuiesc, prad. V. pleşcuîesc. pleoapă saâ pleOâpă şi (Munt vest) pleopă şi plupă f., pl. e. (eoa tn Munt. o singură silabă, tn Mold. doaă. Lat. ptipulu, lumina ochiului, pupilă, [V. pupilă], de unde s’a făcut * pupla, * pluppa, apoi plopd, pleopă, pleoapă [2 sil.] şi pleoapă [3 sil.], întocmai ca populus, * poplus, * ptâppus, plop şi pleop. Există şi forma pliupă = capac [Ml. DlmbJ, ca ceucă leucă, treucă fată de cioacă, leoacă şi leocă, troacă. V. pupilă, pupă 2 şi păpuşă). Peli(a care se lasă peste ochi cind dormi. Pleoapa secriu-lui, capacu secrinlui. * pleonăstlc, -ă adj. (vgr. pleonastic kâs). Gram. Relativ la pleonazm: expresiune pleonastică. * pleonăzm n., pl. e (vgr. pleonusmos, d. pleon, mai mult). Gram. Ret. Prisos de vorbe, ceia ce constitue o greşală etnd e din ignorantă (ca: s'a sinucis singur), dar e permis etnd vrei sâ dai mai multă forţă expresiunii (ca : l’am văzut cu ochii mei). V. retorică. pleop, V. plop. pleâpă, V. pleoapă. pleosc (o silabă. Vsl. plesku, pliusku, peoscăit, strb. pljosk. pljuska, palmă, rut. pliusk, pleoscăit, rus. pliosk [scris plesk/, coadă de peşte mare, pol. plask, plusk, ceh. plesk, plusk, pleosc. V. pleoscăT, ples-căT, şchTop) interj, care arată huietu apei, palmei saa limbii care se izbeşte: valurile fac „pleosc". V. leop, trosc. pleoscăit (eo dift.) n., pl. uri. Huietu produs de pleoscăire: p’eoscăitu valurilor. V. pic 2, www.dacoromanica.ro pleoscăi şi -Tesc (e> dift,) v. ir (d. pleosc sau plescăi), Sc zice despre apa, palmă sau limbă clnd se izbeşte şi produce un huiet: valurile pleoscălau intre stincl, s'a auzit o palmă pleoscăind, mitocanu pleos-căieşte (sau: plesc&îeşte) din limbă după ce bea vin. pleoştesc (eo dift.) v. tr. (slrb. pljoslili, plosljti, plosniti, a turti; bg. plluMy, rut. phustiti, rlis.ploicltl, pliuscili, pliusnitl, pol. plaszczyc, ceh. plostiti. V. plesnesci bleoj-desci bleştesc). Turtesc, fac să se lase In jos ori la o parte: pălăria pleoştită (Sadov. VR. 1911, 1, 14), greutatea zăpezii a pleoştit acoperişu, acoperişu s’a pleoştit. — In Maram. pleştesc, tn Ban. Olt. pluş-tesc. V. tăpşesc. pleoştit, -ă adj. (eo dift.). Turtit, lăsat tn jos: pălărie pleoştită pe-o ureche. Bleg: urechi pleoştite. Scund, jos, tupilat: o casă pleoştită. plescâviţă şi -ăiţâ f., pl. e (slrb. [bg.] pleskavica, ploaie cu beşicl, pljuskavice, plascaifă, d. pleskati şi pljuskati, a pleoscăi, pljustati, a plofia eu cofa. Cp. cu prahavi(ă). Numele mai multor boale de pele (eczemă, impetigo ş. a.). Bucov. Numele unor plante cariofilee (cucubalus băccifer [numită şi guşa porumbului) şi malăchium aquăticum). plescăT şi -T6sc v. intr. (vsl. slrb. ceh. pleskati, a aplauda, a pleoscăi din palme, slrb. rut phuskati, bg, plesham, pliskam, rus. pleskătl, plesnutl. V. pleosc, pleos-câT, plesnesc). Produc un huiet pin izbirea limbii In gură. plesezşi plăsez v. intr. (slrb. nsl. ceh. plesati, vsl. plensati, a dansa, a jubila; pol. plasac rekami, ceh. plesati rukama, a bate din palme). Vechi. Bat din palme, aplaud. V. tropotesc, plesnesc v. tr. (vsl. plesnoti, înrudit cu pleskati, a plescăi: slrb. plesnuti, rus. ples-niiti, ceh, plesknopti). Izbesc cu ceva flexibil ori suptire (palmă, bici, vargă): fugi, că te plesnesci V. refl. S'a plesnit cu nasu de o ramură, valurile se plesneau de corabie. V. intr. Crăp: cazanu a plesnit din cauza aburului, botolu a plesnit fiind-c’a îngheţat apa’n el. Fac huiet izbind palmele sau In-vlrtind biciu'n aer: a plesni din bici. Fig. A crăpa de, a nu mal putea de: a plesni de furie. A trăsni pin, a trece pin: l-a plesnit pin cap să plece. — Şi plezn- (vest). plâsnet n., pl. e (d.plesnesc). Plesnitură. — Şi pleosnet (Rar). plesnltoâre f., ort. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huiet plesnind), ca şfichiu biciului, pocnitorile, unele jucării care pin Invlrtire imping vlrfu unei lame elastice şi produc un huiet repetat (numite şi plrli-tori). ş. a. O plantă cucurbitacee al cărei, fruct, la maturitate, se desprinde de pe pe-duncul şi aruncă departe seminţele şi lichidu cleios din ele şi care creşte pe lingă mare In Dobrogea (ecbăllium [sau momârdicaj elaterium). plesnitură f., pl. Huiet produs pin plesnire: se auzeau plesniturile bicelor. pleş, pleâşă adj,, pl. f. eşe (vsl. plicii, pliesina, pleşuvie). Est. Ban. Pleşuv. Fără arbori: munte pleş. Bou pleş, bou c'un corn In sus, şi cu altu’n jos. S. m. (sublnf. munte) sau n., pl. uri (sublnţ. pisc). Munte ori pisc pleşuv. V. cherapleş. pleşcân m. Munt. vest. Pleşcar, pleşcar m. (d. pleăşcă). Fam. Chilipirgiu, care umblă după clştiguri fără muncă. — Fem. -ărâasă ori -Iţă, pl. ese, ife. pleşcuYesc v. tr. (d. pleăşcă sau slrb. pljaikati, a prăda). Fam. Jăfuiesc, umblu după pleăşcă. V. plenuTesc. pleşcuitdr, -oâre adj. Careumblădupă jaf. Pleşcar. S. m. Soldat jăfuitor. pleşiv (vechi) şi pleşuv, -ă adj. (vsl. pllesivu). Pleş, chel. Vultur pleşuv, acela care are capu acoperit de puf In loc de pene (Aşa e vultur fulvus şi gypăetos barbatus). — )n Trans. şi pleşug. V. vultur. pleşuvesc v. intr. (d. pleşuv sau vsl. * pllesiviti, nsl. plesiviti). Chelesc, devin pleşuv. pleşuvie f. (d. pleşuv). Chelie, plete, V. pleată. pleter n„ pl. e (slrb. nsl. pleter). Munt. Împletitură de nuiele la gard. Gard de nuiele (de alun) cu care se Închide o baltă ca să nu iasă peştele (V. leasă). Crăngile lăsate In jos la salcie ori la mesteacăn, pletâsc, pletltură, V. împlet-. * pletină f., pl. e (cp. cu pilotlnă). Dun. Prut. Şlep mai mai mic (20-30 de tone): o pletină pe care erau îmbarcaţi mai mulţi oameni, cărufe şi vite, trasă de un remorcher, se lovi foarte uşor de vapor (Univ. 10 Apr. 1915, 2, 5, coresp. din Călăraşi). — Şi plâ-. * pletbră f., pl. e (vgr. plethdra). Med Prisos de singe sau de umori In corp. Fig. Prisos care cauzează o stare neplăcută: pletora de candidaţi Ia un post. * pletoric, -ă adj. (vgr. plethorikos). Relativ la pletoră. pletâs, -oâsă adj. (d. plete). Cu plete (mari): un poet pletos. Salcie pletoasă, cu crăngile atlrnătoare. V. salcie. pleQ, -plef şi plec n., pl. uri (sas. plech [germ. blechj, tinichea, de unde şi ung. pleh şi slrb. rut pleh. V. bleah). Ban. Trans, Tinichea. — In Mold, nord. plev, cană de tinichea(?). pleilâpă, V. pleoapă. pieii âr m. (d. pleu). Trans. Tinichigiu. * pleură sau pleQră f., pl. e (vgr. pleură, coastă). Anat. Membrana seroasă care căptuşeşte peptu pin ăuntru şi Invăleşte plă-mlnii. Şiplevră (ir.plevre,dup& ngr.). * plâOrâtlc, -ă adj. (fr. pleuretiqae, d. mlat. pleureticus, lat. pleurltlcus, d. vgr. pleu- www.dacoromanica.ro rttikos. Deci forma cu cea mai bună ar fi pleăritic). Relativ la pleurezie. Punct plcu-retic, punctu unde durerea cauzată de pleâ-rezie e mal mare. Subst. Bolnav de pleârezie. * plefirezief.(fr. pleurdsie, d. mlat.pleu-resis, alteratiune din lat. pleuritis, vgr. pku-ritis, -Itidos [sublnt. nâsos, boală], de coaste, junghi, d. pleură, coastă). Forma mai bună rom. ar fi pleurită saa pleurită). Med. Infla-niaţiunea pleurei. V. pneBmonie. * pleBro-pneBmonie f. Med. Pleârezie şi pneumonie tn acelaşi timp. . plev, V. pled. plevalfă) V. pleviţă 2. plevesc, V. plivesc. 1) plevilă f., pl. e (vsl. pllevelu, plievllie). ' Vechi. Buruiene care trebuie să fie zmulse. 2) plevilă f., pl. e (vsl. * plievilo, adică „pliveală"). Munt. Curăţirea pomilor de crăn-gile nefolositoare: (in vie) muncitori la plevilă (Br.-Voin). 1) pleviţă f. col. (strb. bg. rus. pilăvica, lipitoare, sau slrb. plivac, plovac, înotător, bg. plovec, rus. plovec, fiindcă peştele mic înoată pe la suprafaţă şi se vede. V. plevuşcă). Bz. Plevuşcă, albitură, peşte mărunt 2) pleviţă şi vâiţă f., pl. e (cp. cu pleavă şi plăvan). Trans. Tavnică. 3) pleviţă) V. prlvfţă. plevniţă f., pl. e (vsl. plievinica). Vechi. Loc de depus paiele (pleava). plevâs, koăsâ adj. (d. pleavă). Plin de pleavă. * plevră, V. pleQră. plevuşcă f. col. (poate dim. d. pleavă, dar mai probabil var. din pldviţă 1). Un peştişor verzui (leucaspius delineatus). Pleviţă, albitură, peşte mărunt: biata plevuşcă adunată acolo = tn vtrşă (Chir. VR. 8, 7—8, 51). Fig. Prostime, plebe, lume mai de jos: stătea pitit pintre plevuşcă (Car. VR. 1909, li, 209). V. cnlsagâ şi fiţă. * plex n., pl. uri (lat. plexus. V. complex). Anat. împletitură de nervi şi vine: plexu lumbar. plezn-, V. plesn-. plic, n., pl. uri (ngr. pllkos, [de unde şi bg. plik/, d. it. plico, care vine d. lat. pli-care, a îndoi [hlrtia, plnza], V. plec 2, pli-sez). Bucată de htrtie îndoită (cu marginile lipite cu clei) care serveşte ca tnvăliş unei scrisori. pllcâr m. (d. plic). Vi. Pop. Curier poştal, poştar. pticT, interj, care arată pleoscăitu unei palme mici pe obraz ori a degetului mijlocia proptit pe policar şi izbit apoi de palmă ori cu a unei petici cind scuturi colbu. V. leop. plicTuTâsc, v. tr. şi intr. (d. plici) Fam. Scutur de colb izbind cu petica şi făclnd „plici”. pllctlcds, -oăsă adj. (ngr. pliktikos. V. apoplectlc). Care te plictiseşte: om, discurs plicticos. Adv. în mod plicticos' plictis n. fără pl. (cp. ngr. nyxis şi plixis. V. nixis, plictiseală). Fam. A-fi veni lictis-plictis, a-ti veni mare plictiseală. — Mai vechi plixis, plictiseală. plictiseală f., pl. e/f (d. plictisesc). Urlt, neplăcere cauzată de neocupatiune, de ocu-pajiune urttă saâ de vorbă nesărată. plictisesc v. tr. (ngr. plikto [aor. plik-tisaj, plictisesc, plixis, plictiseală, vgr. plexis, lovire, plisso, lovesc. V. plagă). Pricinuiesc plictiseală, satur, dezgust. V. refl. Simt, plictiseală. plictisitâr, -oâre adj. Plicticos. Adv. A vorbi plictisitor. pliftură, V. praftură. 1) plimb n., pl. uri, şi plimbă f., pl. e, V. sleme. 2) plimb (vest şi sud) şi primbiu (est şi nord), a -a v. tr. (lat. per-ămbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească ori ca să nu ostenească sttnd locului: a plimba copiii (pe jos ori In trăsură), a plimba caii. Iron. Degeaba plimbi cărţile la şcoală IV. refl. Merg Incet ca să mă distrez, ca să mă liniştesc ori ca să nu ostenesc sttnd: mă plimb pin casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere ; s'a plimbat pin străinătate. — Vechi priumblu şi premblu. in Maram. pre-îmblu, In Ban. preumbiu. V. preport. plimbare (vest şi sud) şi prlmblăre (est şi nord) f„ pl. ări. Acţiunea de a te plimba: a face o plimbare, a te duce la plimbare, Fig. Iron. A trimete ps cineva ta plimbare, a-1 da afară, a-1 congedia. plin, -ă adj. (lat. plinus, care corespunde cu_vgr. pleres, got fulls, germ. votl, vsl. pluna; it. pieno, pv. ple, fr. plein, sp. lleno, pg. cheio. V. deplin, pîlnle, umplu, îm. plinesc. Umplut, care conţine tot ce poate conţinea : un pahar plin de apă, un sac plin de griu, o căruţă plină de Jidani. Pe care se află saâ care conţine mult din ceva : România e plină de Jidani, căţelu-i plin de purici, ziarele-s pline de veşti. Masiv: zid plin. Rătund, gras : o faţă plină. Mlnjit: Plin de singe pe mini. Fig. Pătruns : plin de bucurie de furie, de încredere. Lună plină, care se vede toată (fiind-c’o luminează soarele peste tot). Plin de sine, 1) egoist, 2) Inctntat dp sine. Plin de vin, beat. In plină natură, mare, stradă, In mijlocu naturii, mării, stradei. S.n.,pI.urf.Spatiâ plin de ceva: butoiu sună a plin. Vechi. Plinătate: lumea şi plinul ei. Fiz. Spaţiu ocupat de materie, tn opoz. cu vidu. A ieşi cuiva tnainte cu plinu, ai-i ieşi cu un vas plin (de ex, o cofă cu apă), ceia ce, tn popor, se consideră de bun aOguriâ. plimbă f., pl. e: V. sleme. plinătate f. (d. plin sau lat pltnitas -ătis). Calitatea de a fi plin. www.dacoromanica.ro plincafă f„ pl. e'i. Vechi. Plmatate. îm-plineală Împlinire, executare: ce ar fi drept să plătească, Iară nu cu plineală saă ca închisoare (Let. 2, 78). plinesc v. tr. (d. plin.-V. con- şi suplinesc). Vechi. împlinesc. * pliocân, -& (d. vgr. pleion, mai mult, şi kaintis, recent. V. eo- şi mio-cen). Oeot. Care e cel inaî nofi din cele trei straturi ale terţiarului şi care conţine (âsilele cele mai recente. S. n. Pliocenu. pllroforie f. (ngr. pîiroforia). Vechi. Azi iron. (nformaţiunş, lămurire. pliroforlsesc v. tr.(ngr. pliroford [aor. -drisa], d. piiris, plin, şi fard, firo, port, duc) Vechi. Azi iron. Informez, luminez. V. refl. Mă informez, mă desluşesc. V. edific. 1) plisă f,, e (rut. pliso). Nord. Bulboană. 2) plisă i-, pl. e (rus. plis, bg. plisa, pol plisia, d. germ. pliisch, care vine d. fr. pe-luche şi pluche, din poil, păr, fir. V. păr 1). Un fel de catifea cu păru mai mare. — Clnd e şi mai mare, se numeşte pliuş. V. plfuş. plisc n.. pl. uri (rudă cu a plescăi şi cu slrb. pliska, codobatură, adică aceia care tot face cu coada plisc-plisc, cum face peştele pleosc-pleosc). Est. Cioc de pasăre. Lovitură de cioc: corbu i-a tras un plisc. Mlncare saâ apă ctt ia pasărea odată cu pliscu.- un plisc de apă. Iron. Gură care nu mal tace.' baragladina nu mai închidea pliscu. Pliscu cacoarei, greghetin. Plisc păsăresc, băluşcă. * plisei v. tr. (fr. plisser, d. Pli, pl. plis tndoitură, it. plico. V. pilc). încreţesc o stofă cu tncretituri (cute) regulare. plit, V. flit. plită f., pl. e (rut. rus. pol. cch.plifa,lespede, vsl. plita, plinuta, d. vgr.pltntlios, cărămidă). Est. Placă de schijă cu ochiuri pe care se pun oalele la foc ca să Se prepare bucatele. Maşină de bucătărie, de preparat bucate. — In Arg. prltă. pliurd, -ă adj. Mold. Bleot, prost. * plYuş n., pl. uri. (fr. pluche, rut. pliuS. V. plisă). Plisă cu păru mai mare. plYută, V. plută. pllveălă f., pl. eli. Acţiunea de a plivi. V. plevllă 2. plivesc şi (vechi) plevesc v. tr. (vsl. *plieviti, d. plieti-plievon a culege; bg. plie-viy, slrb. pleviti şi pliviţi, id. V. pleavă) plevilă). Zmulg dintr’un loc cultivat buruienele vătămătoare. V. jumulesc, plivit] -ă adj. Curăţat de buruiene. Fig, Cioplit. Adv. A vorbi plivii, a vorbi delicat (V. buruienos). S. n, pl. uri. Acţiunea de a plivi de multe ori: plivitu buruienelor. pli'xls, V. plictis. pltng, pltns, a plînge v. intr. (lat. plângere, a lovi, a plinge, it. piăngere şi pidgnere, pv. planher,U plaindre, sp. plarlir. V. plagă). Vărs lacrămi de durere saa de întristare : copiii pling şi rid foarte uşor. A-ţi plinge sufletu sad inima, a jăli adine. V. tr- Jalesc, regret perderea : ţoală /ara l-a pllns pe Ştefan cel Mare. Compătimesc, deplor : te pling de starea in care a-i ajuns l V. refl. Mă jâluiesc, Îmi exprim durerea sad întristarea: bolnavii se plingea de dureri la coaste. Mi jăluiesc, reclam ; pâgubaşu s’a pltns la poliţie de fartu a cărui victimă a fost. plînoăcT6s,-dasă adj. Care tot plinge: un copil plingăcios. — Şi pllngaci, -ăce, pl. tot aşa (Bucov.). plingătâr, -oâre adj. Cere plinge saâ par'că plinge : glas pllngător, ochi plingă-tori. Salcie plingătoare (fr. saule pleureur), barb. tld. „salcie pletoasă". plîngătuîesc(mă) v. refl. Trans. Rar. Mă pling, reclam. plingere f. Acţiunea de a plinge, pltns (Rar). Jelanie, vaiet, lamentatfune: plmgerile lui Ieremia. Jâluire, reclamaţiune, jalhă. Hlrtie pe care e scrisă această reclamaţiune. pltns m,. pl. plînsete (după rts, risete). Acţiunea de a plinge.- copiii pin plîns se liniştesc. Rezultata acestei acţiuni: se auzea un pltns de copil, nişte plînsete de copil. plinset n., pl. e (d. plînsete, pl. d. plins, sau d. pllns cu suf. et din vaiet, tipet). Pltns (mai mult ca rezultat): Destul cu atita plinset I is sătul de plinsele. plînsoâre f., pl. ori. Pltns îndelungat: i s'aă scurs ochii de atita pltnsoare, de atitea pllnsori. Pltngere, reclamaţiune : le-am ascultat pllnsorile. plint v. tr. V. tmplfnt. plintă f., pl. e (lat. planta, talpă, probabil neol. al lui Dos.). Vechi. Talpă (a piciorului. ploâYe {., pl. oi (lat. pluvla, it. pioggia, pv. ploja, fr. pluie, sp. lluvia, pg. chuva). Apă care cade din nouri In formă de picături. Alice mici p. păsărele : puşcă încărcată cu ploaie. Fig. Ceia ce cade saa vine In mare cantitate : o ploaie de gloanţe, de bani. plocâd, -ădă şi -ât, V. poctadă, plocăd, V. poclăS. ploc6n (vechi, azi est) n., pl. oane (vsl. po-klonă, plecăciune, închinăciune, dar, tribut). Dar oferit unui superior (cum fac mai ales ţăranii clnd vor să-şi atragă o favoare) saii (Trans.) unei lehuze (rodin). Odinioară, un bir numit mai des bairamlic. ploconeâlă l, pl. eli. Fam, Acţiunea de a te ploconi (plecăciune, închinăciune, temenea). ploconâsc(mă) v. refl. (vsl. po-kloniti sen, a se Închina, a se înclina, rudă cu lat, in-clinare. V. uclonesc). Fam. Mă plec, mă închin, fac temenele Înaintea cuiva. plod n„ pl. uri (vsl. bg. rus. plod, să-tnlnţâ, fruct). Vechi. Rod, fruct. Azi. Qer-mine : ou cu plod. Mold. Fam. Iron. Copil : nu se mai astimpără plodurile I plodân m. (d. plod). Mold. Fam. Copil mai mare. www.dacoromanica.ro PLO - 1000 - PLU plodcsc v. tr. (vsl. strb. plodiţi, a produce, a făta ; rus. plodiţi, a tnmulti). Iron. Produc, nasc. V. refl. Mă nasc : Jidanii s’aă plodit ca vermii. plodicîâs, -oăsă adj. (d. plod). Rar. Plodos. pl6dnlc,-ă adj. (d.plod). Vechi. Prolific, plodnlcfe f. Vechi. Calitatea de a fi plodnic. plodos, -oăsă adj. (d. plod). Iron. Care are multe ploduri (copii), prolific. ploicică f., pl. ele, ;i ploiţă f., pl. e (dim. d. ploaie). Ploaie mică. plofnte adj. (lat. pliiens, pluentis, care plouă). Olt. Munt. vest. Ploios: an plointe. S. f. Vreme ploioasă. ptoTds, -oăsă adj. (d. ploaie, ca lat. pluviosus). Plin de ploaie: timp, vint ploios. pl6jnfţăi V. ploşnl{ă. plomădăsc, V. plămădesc. * plombagină, V. plumbagtne. plomâştlnă, V. ploştlnă. plop m. (lat. pdpulus, de unde sa făcut poplus, apoi pldppus; it. pioppo, vfr. peuple [azi peuplierj, sp. chopo, bg. choupo. Cp. cu pleoapă). Un copac din familia sălciii (pdpulus falba, nigra, trimula şi pyramidalisf). Iron. Cind va face plopu pere ţi răchita vişinele, nici-odată. — In vest pleop (eo dift.). — Plopii cresc de ordinar pin lunci şi-s de mai multe feluri. Ei ajung pină la o înălţime de 20 de metri, afară de plopu piramidal, care ajunge ptnă la 40 de metri. Frunzele lor (mai ales de celui tremurător sau ftşlitor) se mişcă la cel mai uşor vlnt pro-tfuclnd un freamăt foarte plăcut V. plută. plopâr m. (d. plop). Un insect care trăieşte pe sălcii şi plopi (sapirda carchărias). pl6păf V. pleoapă, p loscăr şi -ăş m. (d. ploscă). Acela care. merge cu plosca de rachiu din casă'n casă şi invită la nuntă cinstindu-i pe invitaţi cu rachiu din ploască. Fig. Mare palavragiu. — Fem. -ăreasă, pl. ese. pl6scă f., pl. şti, şei şi şte (vsl. ploskva, <1. ploskă, lat; bg. slrb. ceh. p'.oska. V. pa-laşcă). Butelie de lemn (sau şi de metal ori de sticlă) lată şi legată cu curele ca să poată fi purtată attrnată de umăr (Azi In armată li zice bidon). Fig. Iron. Ţtjă mare. V. matara, garnlţă. ploscărfe f. Meşteşugii de a lucra ploşte. Cantitate de ploşte. pl6şnlţăvşi (vest) -jnlţă f. pl. e (ceh. plastice, plostka, ploşniţă, pol. ploszczyca, pluskwa, rus. ploicică, d. vsl. ploskă, lat). Est. Un insect lat şi puturos care ziua stă ascuns pin paturi şi crăpăturile zidului, iar noaptea iese şi suge stngele celor care dorm (acănthia lectulârla). — In munt. pCduchc de lemn, In Olt. stelnifă. V. durbeniţă. pl6ştlnâ f-, pl. i şi < (strb ploslina, d. vsl. ploskă, turtit, adică „adtncat, jos, mocirlos"). Mold. 'Trans. Munt. est. Mocirlă, mlaştină. Băltoagă (toplită) pe drum: pe fanau piraielor, in ploştini (CL. 1924, 1961. — La Haţeg „ftnaţ, rtt, luncă" (Viciu). — In Dor. plomriştlnă. băltoagă. V. padină. plot6gi V. potlog. plot6n n, pl. oane (fr. peloton, d. pelote, ghem). Amu A patra parte dintr’o companie saâ escadron. — Pop. pluton (pol. pluton, ploton, rus. plutâng). * plotonler m. (fr. pelotonnier). Subofiţer care comandă un ploton.Plotonler mojor, plotonier care conduce administratiunea companii!, escadronului, bateriii ş. a. In locu vechiului sergent major. ploQ, a -Oă v. intr. (lat. plăere şi plâ-vere, de unde it. piâvere, şi * p'ovire, de unde pv. cat. ploure, fr. pleuvoir, sp. llover, pg. chover). Impers. Se zice despre apa care picură din nori: la munte plouă mult. Pin anal. Din redută plouă cu obuze, eu plouam cu gloanţe, gloanţele plouau din redută. Fig. Vin din belşug : noroace’.ele plouau asupra lui.\. tr. Ud pin ploaie: m’a plouat aşlep-tind. — La început, acest verb trebuie să fi fost de conj. III, adică a ploăie, plouţ (ca It. pioviito), cum din scribere s’a făcut a scrie). De aceia, In est se zice să ploaie, din * ploaiă, lat. piuat, pe etnd tn vest se zice să plouă (din ploue), după conj. I. !n Ban. Olt. se zice a ploia, ploiat, prez. ind. ploaie, conj. să plouă. Vechi: a plooa, piua; plod, plotind (plouă, plouind). Greşit scris ploa. ploQăt, -ă adj. Udat de ploaie. Ţăron plouat, ţăran necioplit, ghiorlan. Fig. Iron. Descurajat, cu nasu’n jos. Ca o curcă plouată, descurajat, trist V. buzat. plug n., pl. uri (gep. plug [de unde şi vsl. bg. rus. plugu], vgerm. plfih, ngerm. pflug, engl. plough ; [lat. d. germ.] plovum). Maşină de arat compusă dintr’un rtt (numit brăzdar) de fer (odinioară de lemn) purtat pe două roate, trasă de vite şi îndreptată din apoi de un om care o ţine de cele două braţe ale ei (numite coarne) şi face ca brăzdam să se înfigă In pămlnt şi să-l rime. Plug In miniatură (numit şi pluguşor) cu care umblă băeţii la 31 Decembrie şi urează noroc (Azi Ud. plug a rămas numai buhaiu, care In ainte însoţea plugu): băetii umblă cu plugu sau cu buhaiu. Rit colosal pe care-1 împinge locomotiva ca să înlăture zăpada de pe şine. plugăr m. (d. plug). Agricultor, ţăran care lucrează pămintu. 1) plugăresc, -eăscă adj. De plugar. viafa plugărească. 2) plugărăsc v. intr. Trăiesc ca plugar, plugărfef. Agricultură, meseria de plugar, plugărit n. Plugărie: a trăi dinplugărit www.dacoromanica.ro PLU pluguşor 11.. pl. oare. Plus mic. Plug cu care umblă băieţii la 31 Decembre. pluguţ n., pl. e. Plug mic. plumb n., pl. ari(lat.plumbum, it plomba, pv. vfr. plom, nfr. plomb, sp. plomo, pg. chumbo). Un metal cenuşiu albăstriu foarte moale şi greu. Creion, plaivaz (Mold.). Mică peceată de plumb care sc pune la vamă şi la căile ferate la cutii, lăzi şi vagoane ca să se constate dacă a umblat cineva la ele ori nu. S. m. Glonţ: vtjiîe plumbii. Fig. Greii ca plumbu, foarte greu. Somn de plumb, somn adine. — Plumbu e bi- şi tetravalent. Are o greutate atomică de 207, o densitate de 11,37, se tQpeşte '.a 325 şi se destilează la 1700. Poate fi zglriat cu unghia, iasă urme pe hlrtie şi e cel mal puţin tenace dintre metalele uzuale. Se găseşte In stare nativă In Mexic, iar aiurea (Saxonia, Anglia, Francia) In stare de sulfură (galenă). De multe ori se găseşte aliat cu argintu (plumb argenti-fer). Se întrebuinţează la facerea alicelor, a ţevilor de apă, a literelor de tipar (care au 80% plumb şi 20% stibiu), a acidului sulfuric şi la altele. Aliat cu staniu, se întrebuinţează la făcut linguri şi furculiţe. Sările de plumb introduse tn corp cauzează intoxicarea numită saturnizm. * plumbăgine f. (lat. plumbăgo, -ăginis, d. plumbum, plumb. Cp. cu funingine pat-lăgină, borăgine, origine). Min. Grafit—Fals plombagină (fr. plombagine). * plumbăt m. şi n., pl. e (d. plumb). Chim. Combinaţiune de plumb cu alt corp, ca miniu (Pbs 0*). plumbâs, -oăsă adj. (d. plumb ; lat. plumbosus). Greu ca plumbu, greoi: versuri' plumboase. plumbulălă f., pl. ieli. Acţiunea şi modu de a plumbul. Bucată de plumb sau de alt metal care s’a plumbuit un dinte (fr.plombe): a-ti cădea plumbuiala. plumbuîesc v. tr. (d. plumb). Umplu cu plumb o bombă, un dinte cariat ş. a. (dintele poate fi umplut şi cu aur ori cu ciment, şi tot „plumbuit11 se numeşte). Lipesc ori leg cu plumb or! aplic plumburile, vorbind de lăzi, vagoane ş. a. plumbâr m. (d. plumb ; lat. plumbărius). Lucrător care lucrează plumbu (ca la ţevile de apă, la băile de zinc ş. a.). plumburiii, -ie adj. (d. plumb). De coloarea plumbului: nourii plumburii aduc ploaie. plumin, V. plămfn. * plurâl, -â adj. (lat. pluralis, d. plus, pluris, mai mult). Care conţine mai multe unităţi: vot plural (adică o persoană cu mai multe voturi). Qram. Care arată că-s doi sau mai mulţi: oameni e un cuvlnt la număru plural. S. n., pl. e şi uri. Număru plural (numit şi Înmulţit) : om face pluralu oameni, el vorbeşte la plural. V. singular. PLţU * pluralitate f. (lat. pluralitas, -ătis). Cel mai marc număr: ales cu pluralitatea voturilor. Starea de a fi tn mal multe unităţi: pluralitatea lumilor. * pluricelulăr, -ă adj. (lat. plus, pluris, mai mult, şi celular). Cu mai multe celule. * plus adv. (lat. plus, mai mult). Şi, aflău-gtnd, mai punînd încă ■■ un escadron.plus doâă plotoane. Plus că, adauga că, unde mai pui şi că : imi place aci fiind-că e linişte,plus că e viata ieftină. S. m. (pl. pluşl, ca ies, ieşt). Semnu adunării In matematică (+). S. n., pl. uri. Rest, prisos : a rămas tin plus de bani. — Vulg. in plus de asta, afară de asta. V. minus. * pluscuamperfect n., pl. e(lat.p/us-quamperfectum, mai mult de cit perfectu). Gram. Un timp verbal care arată o acţiune trecută faţă de alta trecută deja, ca: terminasem cind a sosit. Se zice şi mal mult ca perfect. pluşt£sc, V. pleoştesc. plutăş m. (d. plută). Acela care mini pluta. Plută, plop alb (Munt.). 1) plutăşesc, -eăscă adj. De plutaş (de mtnător de plută). 2) plutăşesc v. intr. Trăiesc ca plutaş. plută f., pl. e (vsl. *plutva, slrb. plutva, plută, piui, plută [de dop], rus. plot, rudă cu vgr. plotăs, plutitor. V. plavie, flotă). Aparat de plutire compus din mai multe grinzi unite Intre ele şi care a fost primu fel de corabie pe rluri: brazii din munţii Moldovei se prefac in plute şi se scurg pe Slret la Galaţi. Un fel de plop alb (pdpulus ălba) care creşte pe lingă ape (Munt.), numit şi plutaş (Bz.). Substanţă densă şi foarte uşoară pe care o produce scoarţa unui fel de stejar (quercus siiber) şi din care se fac dopuri, tălpi ş. a. (Acest stejar creşte pin Portugalia, Spania, sudu Franciii, Italia, Algeria ş. a. Recolta plutei se face primăvara pin tăieturi care despart scoarţa In plăci). Bucăjică de lemn, de papură ori un dop de plută care susţine pe apă sfoara unei undite. Bucata de dop de plută care susţine iasca In candelă (Poate fi şi o turtă de porţelan cavă şi perforată la mijloc sau o lamă de tinichea sprijinită de marginile vasului şi încovoiată plnă la suprafaţa unt-de-lemnului). Nufăr (alb), plutniţă (Munt.). — in Serbia pltută. plutesc v. intr. (vsl. pluti, rudă cu vgr. ploteiio şi plio, plutesc, şi lat. filiere, a curge). Mă susţin la suprafaţa apei: lemnu, luntrea pluteşte de apă. Mă susţin In aer, planez, vorbind de păsările cele mari, baloane şi aeroplane. Fig. Razboiu plutea in aer, era aproape. plutlcă f- pl. I (dim. d. plută). Uf. O frumoasă plantă acuatică din familia genţi-anel (limnănthemum nymphoides). plutitor, -oâre adj. Care pluteşte: lemnu e plutitor. Pe care se poate pluti, navigabil: ritI plu'itor. S. f. Rourică. V. flotant. - 1001 - www.dacoromanica.ro PLU plutniţă f.,pl. e. Br. Nufăr (alb), plută. * plutocrăt, -ă s (d. plutocrafie, după aristo- şi demo-crat). Om puternic pin bogăţie. Adj. Plutocratic. * plutocratic, -ă adj. (d. plutocrafie, după aristo- şi demo-cratic). Al piutocraţiii: soc&tate plutocratică. * plutocraţie f. (vgr. plutokratia, d. plătos, bogăţie, şi trătos, putere). Domnia celor bogafl. * plutân, V. ploton. * plutonlân, -ă adj. (d. Plttione, zeu iadului, care era loeaşu focului). Geol. Produs de focu subteran, de vulcani: terenuri, stinci vulcanice. * pluvial, -ă adj. (lat. pluvialis). De ploaie: apă pluvială. * pluviom^tru n., pl. e (d. lat. pluvia, ploaie, şi vgr. mitron, măsură). Fiz. Aparat de măsurat cantitatea apei de ploaie care cade Intr'un loc Intr'un timp anumit. — Şi udometru. * pneBmătlc, -ă adj. (vgr. pneuma-tikâs, d. pneuma, suflare, pneumon, plâmtn. V. plămin). Fiz. Din care se poate scoate aeru (ca maşina numită pneumatică, din al cărei clopot se poate scoate aeru). Care se poate umplea cu aer (ca roatele unor vehicule ale căror obezi ts înconjurate de un tub umplut cu aer): roate pneumatice. Poştă pneumattcă, aceia care expediază scrisorile pin cutii puse tn tuburi lungi şi împinse cu ajutoru aerului. S. f. Ştiinţa proprietăţii aerului şi gazurilor. S. n., pl. e. Tub de cauciuc care se poate unfla cu aer şi care se pune la roatele vehiculelor casă nu zdruncine. * pnedmonle f. (vgr. pneumonia, d. pnetimon, plămli. V. plămîn). Med. O boală cauzată de răceală şi de un microb special care face să se inflameze parenchima (materia spongioasă) a plămlilor, numită popular junghi. (Clnd e unită cu pleurezia, se numeşte peripneămonie). po- (particulă slavă care serveşte la formarea comparativului: bg.po-bogat, mei bogat), vechi prefix de intărire; pasăre neagră tncă mal poneagră (Cant), Ţigan hiriş-po-hiriş. V. ponegresc, fireş şi bobotează. poâlă (oa dift.) f., pl. e (vsl.pola, jumătate, margine, sin, polu lăture, mal, sex, jumătate; poliana, ctmp, parte de pămlnt; bg. pold, poală de haină saa de munte; poli, ctmp, slrb. pila, jumătate, poală; rut. rus. polă, poală. V. poiană, polcă, poliţă 1, poloboc, pospolită). Partea de jos a unei haine fllfiitoare, mai ales la femei: femeia ţinea copilu'n poală, noraiu il stropise poalele rochlii, poalele halatului Jidanului filfilau In vint. Faţă de masă pentru sflnta masă din altar sau ptnză de drapat o icoană. Cantitatea de lucruri ţinute In poală: o poală de zarzăre. Partea de jos a unui munte: la poalele munţilor. A umbla par'că ai oăă’n poală, a călca cu mare precauţiune. Poala Maicii Comnului, volbutâ. Poala Sfintei POB Marii, numele mai multor plante: 1) granatu (V. granat), 2) o plantă erbacee labiată cu miros urlt, (nepeta nuda). |Poală albă, leu-coree. V. pulpană. poamă (oa dift.) f., pl. e (lat. poma, pl. d. pomum, „fruct", uzitat ca f. sing.; it. sp. pg. poma, fr. pommei V. pom). Fruct, mai ales dulce (mere, pere, cireşe, zarzăre) sau şi alt-fel (nuci, alune): măcieşu face poame roşii. Est. Col. Struguri, fructele viţei de vie: ăm cules poamă, un chilogram de poamă. Viţă de vie am plantat poamă. Fig. Iron. Sculă, tactm, bucăţică, persoană nu prea recomandabilă: te ştiu eă ce poamă eşti şi tu (V. tarbâ)! Poamă acră, persoană rea,ci-călitoare: soacră, soacră, poamă acră (Prov. pop.). Poama vulpii, răsfug. V. bolbotlne, ţjorgoaze, porlcale. poâncă, f. d. ponc. poară (oa dift.) f., pl. e (vsl. pora. V. opor). A te pune'n poară cu cineva, a te lua la ceartă, a i te împotrivi, a-i face opo-ziţiune (V. perlplscă). A pune poară (Dos.), a te strădui, a te sforţa, a te opinti. poarcă f., pl. e (lat. pdrea, it. pv. cat. pg. porca, sp. puerca). Scroafă (Rar). Vrană (Gorj). Un joc tn care un băiat (porcaru) împinge cu prăjina ori cu ciomagu o minge ori alt-ceva spre o groapă (la jir), Iar ceilalţi, care au fie-care clte o groapă, tn care ţin vlrfu ciomagului, caută să-l Impedece. (Dacă porcaru ocupă cu vtrfu ciomagului o groapă vacantă, rămtne porcar cel care şi-a perdut groapa. Tot aşa, dacă porcaru reuşeşte să ducă poarca tn groapa centrală, ti ia altu rtndu). poărnă (oa dift.) f., pl. e (d. pornesc). Dos. Pornire impetuoasă. poartă f., pl. porfi (lat. pârta,'it. pv. cat. pg. porta, fr. porte, sp. puerta). Plan de scln-duri, nuiele ori gratii aşezat vertical şi mobil tn prejuru unor balamala fixate tntr'un sttlp ori zid şi care tnchide ieşirea saâ intrarea unei curţi (Pe unde intră trăsurile se numeşte poartă sau poarta cea mare, pe unde intră oamenii se numeşte poarta cea mică sau portiţă): cineva bate la poartă (V. uşă). Trecătoare, defileu: Porţile de Fer (pe unde Dunărea intră’n Oltenia). Fig. Intrare, loc de intrare: virtutea e poarta fericirii. Poarta sau Sublima Poartă, curtea sultanului turcesc. poăs, V. poîas, poâşcă f., pl. şte (lat. poscă, oţet amestecat cu apă). Munt. fDic. 207). Bulearcă vin prost poate (oa dift) adv. (din poale fi, ca la N. Cost. 1, 102, şi poate hi, ca la Cost. 1, 275, şi 292. V. pot). Se poate să: Poate ai auzit, poate ca’i auzit, ai auzit poate, poate să fi auzit şi tu. Vil şi ta ? Poate? Fără dor şl poate, cu siguranţă, de sigur, fără tndoială: voi veni fără dor şi poate. pobedâsc v. tr. (vsl. po-biediti. V. podidesc). L. V. Înving. 1002 - www.dacoromanica.ro POB pobircesc (Mold.) şi pogîrc^sc (Mold. Munt). şi poghirc^sc (Trans ) V. tr. (slrb. pa-birciti, a culege spice după seceriş, pabirak, poblrcire, vsl. pabirl, pabi-răku, strugure rămas după cules, pobi-răku, culegere, po-birati, a culege, d. brati-beron, a lua.aculege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriş, strugurii rămaşi după cules ş. a.: găinile pogircesc zoană la treierat. V. spicuiesc, tăbîrcesc. pobrăzâsc, -ăzuîesc, -oz^sc, V probozesc. ' pobreăjen pobrejeniîşi pobrejinT, V. preobrajenie. pobroădă, V. broboadă, poc, interj, care arată sunetu ciocanului de fer care loveşte In metal, huietu unei pocnituri de puşcă, a unei lovituri In capu cuiva ş. a. V. pac, boc, cîoc, pleosc, trosc. pocaîânie f. (vsl. pokalanile). Vechi' Pocăinţă. — Se scria şi pocaanle, ort. sl. dar nu se pronunţa de ctt -aTa-. pocăi, V. bocal. pocăîesp(mă) v. refl. (vsl. pokaiati sen, a se pocăi. V. căîesc). Fac penitentă, regret păcatele făcute şi nu le mai fac: acest vinovat s’a pocăit adevărat, pocăinţă f., pl. e (d. a se pocăi). Penitentă, regret şi îndreptare a unui păcătos. pocăit, -ă adj. şi s. Care regretă păcatele şi nu le mai fuce: un pocăit. pocăneă f., pl. ele (d. poc), lai. PIrghia joagărului. pocăn^sc v. intr. (d. poc-poc). Produc des sunetu poc-poc lovind In lemn (ca ha-daragu morii In teică). V. păcănesc. poceăiă f. Acţiunea de a poci. Starea fiinţei sau lucrului pocit (uriciune). pocerpâsc v. tr. (vsl. po-crupati. V. cîorpac). Vechi. Scot un lichid (apă, vin ş. a.). pocesc şi (vechi) potcesc v. tr. (d. potcă). Diformez: croitoru mi-a pocit hainele. Desfigurez, sluţesc; exploziunea i-a pocit faţa. Fig. Stric : reaua pedagogie poceşte şcoala. • pocher n., pl. e (fr. [d. engl.] poker). Un joc de cărţi de origine americană. pochesc v. tr. (strb. pokikati, a lua de chică ?). Olt. Fam. Ucid. pochindâc, -oăcă s. şi adj. Mold. Nord. Popondoc, pitic, ghindoc, om prea scund. pochinzer, V. pocînzer. pocî, ei poci, V. pot. pocigânie f. (din pocitanie cu tern. din bizdiganie). Bz. Poznă, boroboaţă. pocinâg şi (vechi) -6c n„ pl. oage şi oace, uri (vsl. pocinuku, început, d. pocenti-pocinon, a începe ; rus. pocinok, ctmp desţelenit). Rar. Saftea,.început: a face pocinog la ceva. Fig. Iron. inttmplare neplăcută. A da de pocinog, a da de belea. POC pocire f. Acţiunea de a poci. Vechi. Defect fizic. pocit, -ă adj. (d. pocesc). Diform, urlt: om pocit. Fig. Păcătos, infect: om, caracter pocit. Funest: drum, an pocit. Adv. A vorbi pocit. 1) pocitănie f. (ă. pocit). Persoană foarte urltă, monstru : cine-i pocitania asta ? 2) pocitănie f. (vsl. pocitanie, citire). Dos. Cant. Povestire. Versiune. Citat. pocitură f„ pl. i. Defect fizic. Persoană pocită, pocitanie; işi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască (Em.). Pop. Paralizie subită. pocîumb (sud) şi -mp (nord) m. (po-şi ciump). Ţăruş, par gros, sttlp : pociumbu ariii (steajăru), al virtelniţei (sttrciogu). Fig. Om îndesat, ghindoc, dop, bursuc : Om mic, îndesat ca un pociump (VR. 1910, 6, 289). — In vest clocfmp, -ciump, -cîumb (GrS. 1937, 246), ciot, nod. pocTump6s, -oăsă adj. Trans. Ca pociumpu (butucănos, grosolan). poctltesc(mă) v. refl. (cp. cu vsl. po-klati, a ucide, d. klati-kalion, a împunge ; slrb. poklati, a ucide, rus. pokolieti, a muri), îs doborlt, Is lihnit, nu mai pot: pociltit de foame. Bozii pociltiţi de ciorchine oacheşe (Munt. vest CL. 1910, jubilar, ^03). —In Olt. Munt vest pocîltit, In Munt. est cocil-tit, In Mold. cohîltit, tn Bucov. Mold. nord pocotlt (NR. Pop. 6, 486). V. upesc. pociltfre f. Vest. Rar. Epilepsie a cailor. pocînzeQ m. (slav?) Vest. Vornicel, colăcer (care, cu alţii împreună, In cărufă şi cu lăutari, aduce zestrea miresei la casa mirelui). — Şi pochinzer (Iov. 224 şi 225). V. cotoîer. poclădă f., pl. ăzi (vsl. po-kladu, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-klădka, căptuşeală, po-klăza, bu-lendre. V. clădesc). Est. Lâvicer (de Itnă nevăpsită bătută la piuă) întrebuinţat ca macat la tară ori ca pătură supt şa. — In vest plocăd şi -ât, pl. e ; şi plocadă. V. iplngea. poclăfl şi plocăfl n., pl. ăie (cp. cu ung. pâkhălo, mrejă de painjin. V. halăfl). Nord. Un fel de plasi ca un mare sac care se trage pin apă cu ajutoru a două prăjini pentru a prinde peşte. podit n., pl. uri (rut pâ-klit, partea de lemn a grapei, pri-kht, zidărie astupătoare, pol. poklat, crivitar, umbrar de vită. V. cllt). Mold. nord. Coviltiru (coşu, acope-remtntu) unei trăsuri (birji) ori unul automobil. V. tendă. poclân ş. a. V. plocon ş. a. pocluTesc v. tr. (slav). Meh. Prăjesc-pocnesc v. intr. (d. interj, poc, ca şi bufnesc, ciocnesc d. buf, cioc, dar, In ori-ce caz, înrudit cu vsl. ponknonti, a se rupe, slrb. puknuti, bg. poknuvam, rus. piikati şi puknuti, a pocni, a izbucni). Explodez cu ippre huiet (ca obuzele şi cartuşele). Râsuiţ — 1003 - www.dacoromanica.ro foc cu marc liuiet (cum fac ciocanele ctnd izhcsc nicovalele, bicele groase ctnd ts agitate tn aer ş. a.) : ciocanele pocneaă, a pocni cu ciocanu in nicovală, a pocni (= a plesni) din bici. Fig. A pocni de ciudă, a-ţl fi foarte ciudă. V. tr. Fam. Lovesc, izbesc: l-a pocnit c’o veatră in cap, cu dosu palmei peste bot. — In Trans. şi pognesc, tn Mei), pom-, nesci pocnet n., pl. e (d. pocnesc). Pocnitură, pocnitoare f., pl. ori. Plesnitoare, artificii! care conţine o substanţă explozivă şi care pocneşte ctnd ti dai foc, ca tracatrucile. pocnitură f., pl. I (d. pocnesc). Rezulta tu pocnirii, pocnet: pocnituri de obuze, de puşti, de ciocane, de bice. pocârniţă, V. păcorniţă. pocostesc v. tr. (rut. pol. ceh. pokost> lac, văpsea lucitoare, rut. ceh. pokostiti, pol-pokoscic, a lăcui, d. mgerm. koste, ngerm-quaste, canaf, pensulă deasă, quiisteln, a pensula). Mold. nord. Suflu metalele: linguri pocostite cu aur. — In Fălcia „tncon-deiez" : ouă pocostite. pocotitf V. pocîltesc. pocriş n., pl. e sau ari (rus. pokryska< tnvălitoare, d. po-krytl, a acoperi. V. po-crov). Nora. Căpăcel de acoperit oalele, farfuriută de ceaşcă. Capacu tn formă de pllnie pe unde intră peştelele la unele vtrşe. Iron. Farfurie prea mică: ce-mi dai să mă-ninc in pocrişu ista ? pocrov n., pl. oave (vsl. po-krovă, tnvălitoare, covor, d. po-kryti, a acoperi;slrb. pokrov, rus. pokrdv şi pokryska, V. croh, pocrovăţi pocriş). Vechi. Invălitoare (de lucruri sfinte). Coviltir (ArhO. 1924, 130). O sărbătoare Ia 1 Octobre (tn onoarea vălului Maicii Domnului). Azi. Trans. Pro-cov, vălu miresei. Preş, scoarţă. pocrovăţ şi procovăţ n , pl. eţe (vech* şi -veţ, d. vsl. po-krovici, d. po-krovă, tnvălitoare; rus. pokrtivec. V. pocrov şi pro-covlţă). Vechi. Invălitoarea potirului, care e o ptnză cu broderie.scumpă (V. antlmis, aer). Azi. Mold. Invălitoare dc secriu. Pocladă, teltie. V. gîulgî, răspetie şi fludă. pod n„ pl. uri (vsl.^Jodă, pod, etaj; bg. slrb, pod, pod, podea; rus. pod, vatră ; ung. pad, podea V. podină. Rlnd, cat, etaj (Vechi). Partea casei compusă din tavan şi acoperămtnt: hoţii s’aă ascuns in pod, să creşti mare pină'n pod (urare copiilor mici), un vin acru de-fl sărea căciula’n pod (foarte acru). Stradă pavată cp sctnduri (cum a fost ţrin România ptnă pe la 1860), stradă tn general : nu era nimeni pe pod, a cere la pod (a cerşi la drum), a bate podurile (Munt.). Pardoseală, podeală, locu pe care calci la car (pomostin), la luntre ş. a. Bac. Punte mare (de lemn, de peatră sau de metal): trece trenu pe pod. Pod umblător, bac. Pl. Est. Bucăţi de plnză (saa şi de alte stofe) care se dau de pomonă (clte una la fiecare Stilp ori loc de prohodire) trectndu-se pe PER supt mort (Se numesc poduri după credinţa populară că pe ele va trece mortu rturile de pe lumea cea-laltâ). Podu palmei, partea cea lată a palmei considerată tn ăuntru. Pod umblător, bac. Inginer de poduri şl şosele (după fr. ponts et chaussees), inginer de poduri şi căi de tot felu. * podrâgră f., pl. e (ngr. şi vgr. pod-ăgra V. la gută 2). L. V. Gută la picioare. — Şi podăgrie şi podâlghie (ngr. şi vgr. pod-algia, „durere de picioare"). * podagros, oăsă adj. (lat. podagro-sus). Bolnav de podagră. Subst Un podagros. — Vechi -ăgrios. podan m. (rus. pod-dănyi, pol. pod-dany, vsl. podu-dană, id.) Sec. 17—18. Supus al unui stat. Ţăran neliber, vecin. Sec. 19. Iron. Supus rusesc, Muscal: lasă, măi podane, măi podanule I V. sudit, tirtan. podar m. (d. pod). Păzitor de pod. Con-ductoru unui pod umblător. Pontonier. Est. Măturător de stradă Fam. Elev al şcoalei de poduri şi şosele (numită azi „politehnică"). podărit n., pl. uri (d. podar). Ocupa-tiunea de podar. Taxa de trecere peste un pod podbeâl (ea dift.) m„ pl. eli (vsl. podu-bielă, d. podu, dedesupt, şi bielă, alb ; bg. rus. podbielă, strb. podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale cărei flori se face ceai contra tuşii, a cărei rizomă şi rădăcină are proprietăţi amare şi sudori-fice şi din ale cărei frunze proaspete sc fac cataplazme (tussllăgo fărfara). Podbeal de munte, arnică. In nord: podbal. podeomor ni. (pol. podkomorzy). L. V. Şambelan (la Poloni). poddiâcon m. (vsl. podădiiakonă). Vechi. Ipodiacon. podea f„ pl. ele (p. podeală). Pl. Est. Pardoseală, parchet, duşamea, scinduriie cu care e podită casa (a cădea pe podele) saa tavanu (a ridica ochii in podele). Trans. Scindură cu care e pardosit un pod. V. şchele. podeâg n., pl. ege (dim. d. pod). Vechi. Podiş, platformă. podeală f., pl. eli şi (supt infl. pluralului d. podea) podele (d. a podi). Acţiunea de a podi (pl. eli). Pl. ele. Est. Pardoseală, duşamea : a cădea pe podele. Tavan : a ridica ochii In podele. podesc v. tr. (d. pod saa d. strb. podiţi, care vine d. pod, podea). Pardosesc, pavez cu lemn, vorbind de camere ori de terase (ori de stradele din vechime, care eraa pavate cu grinzi şi sctnduri groase), podâţ n., pl. e (d. pod). Pod mic. podgheăz şi pogheâz (ea dift)n, pl., uri (ung. podgyâsz şi poggyăsz, bagaje, d. pol. pod-jazd, raită. V. poTadă). Mold. Vechi. Raită p. a jăfui, ceambur : podghea-zuri să nu facă (Let. II, 209). Ceată de jă-fuitori: veneaă podgheazuri (214, 220, 221 — 1004 - www.dacoromanica.ro ş. a.). Azi. Fam. A umbla in poghcazuri, a umbla după chilipir şi petreceri. PI. Coclauri , meleaguri, locuri depărtate saâ neumblate (poate pin confuziune cu buhaz): Dra-goş, descălecătorii din pogheazurile Maramureşului (Vlah. Rom. Pit. 236); potopu Dunării năvălise pe pirloage şi pogneazuri (Olteniţa. Chir. Grân.). V. verbunc şi agirlîc. podgorie f., (vsl. podăgoriie, vale, d. podii, dedesupt, şi gora, munte; slrb. rus. podgorje, bg. -rie, regiune situată la poalele unui munte. V. pogor). Vie mare la deal saa la cimp: pin Putna-s întinse podgorii. — In Olt. podgdr n„ pl. oare = vie (NP1. Ceaur, 90 şi 91). podgoreân m., pl. eni (d. podgorie). Proprietar de podgorie, stăptn de vie. podherţ, V. poherţ. podhoâdă, V. podvoadă. podhod, -odnic, V. podvod. pndhorniţă f„ pl. e (rut. * podtiorlica< d. pod, dedesupt, şi horlo, gorlo, glt V-gîrlă). Est. Policioară, lopăţică, piesa de supt gitu boului la jug. — Şi poh-, po» hornicToară şi pohodnlcToară. podvidesc v. tr. (contaminare din po-bedesc şi prididesc). Munt. Fam. A te podidi stngele pe nas, lacrămile, somnu, nenorocirile. — In Serbia pordidesc. podlnâr n., pl.e (d.podint). Est. Ţăpoi mai mare de făcut podina stogului. podină f., pl. i (strb. podina, bază, temelie [Ia un munte, la o claie ş. a.]. V. podi podesc, zăpodină). Podea, estradă, Inălţătură de scmduri (V. pătuTac). Baza stogului, partea de jos plnă la tulpină (Mold.). Sctndură Întrebuinţată la pardoseală (Mold.) saii la tavan (Olt.) V. şchele. podiş n., pl. uri (d. pod). Loc podit platformă. Platou, terasă: podlşu Pamir. V. aşezătură, grindlş. podişcă f., şte, şti şi (sud) şce, şei (dim. d. pod). Punte lată fixă ori mobilă peste un şan( ori plrău. Pod umblător. podmât şi potmât n., pl. uri (vsl. podu-metu, ciucure, d. podu-mesti, a zăcea, rus. podmetka, pingea, talpă noui, podmesti, pod-metdti, a arunca dedesupt, a da In colo mă-turlnd. V. predmet, omăt). Vest. Rar. Momeală, nadă, lucru care momeşte. podmâl şi potmâl n., pl. uri (bg. ceh. podmol, pămlnt minat de ape, de unde şi ung. padmaly. V. mîl, nomol, împotmolesc). Vest. Mare noroi pe drum. Cheu, dig, prispă, terasă, esplanadă: ne-am oprit pe un podmol spaţios ce s'a ridicat lingă Dunăre (Sâmăn. 5, 1041). — Şi pomnâl, polmod) polmân (Trans.). Adv. posmâl (est) şi postomâl (vest), grămadă, buluc, Ue-a valma, la un loc: intrară postomol in casa miresei (Iov. 213). V. glod, nislpeală, aluviune. podnbjie, V. potnojă. podnoşcă f„ pl. şte şi şti (rus. pod-ndzka, V. potnojă). Rar. azi. Traversă de pele sau ae postav care se Întinde pe supt talpă şi lmpedică pantalonii de a se ridica deasupra ghetei. — Şi pa-. podoabă (oa dift.) f., pl.e (vsl.podoba, cuviinţă, d. doba, oportunitate, care vine d. dobru, bun; bg. podobie, strb. podoba, asemănare; rut. podoba, faţă, plăcere, rus. po-ddba, obicei. V. prăpădoamnă). Orna. ment. Fig. Persoană de valoare: podoaba baroului. Mai des iron. Sculă, giuvaier. poamă: ce podoabă e şi eli podobesc vt (vsl. podobiti şi -batl, a potrivi, a egala, podoba iestu, se cuvine, podobaietu, trebuie, se cuvine. V. spodo-besc). Vechi. împodobesc (N. Cost. 2, 31). V. refl. Mă asemăn, Îs asemenea. Se cuvine să, trebuie să (la pers. III). podâbie f. (vsl. podobiie, bg. -bie, asemănare. V. podoabă, preapodobie). Vechi. Asemănare, potriveală. Azi. podobie). Model de melodie (melodie după care se etntă mai multe ctntece bisericeşti). V. prosomie. podobnic, adj. (vsl. podobinu). Vechi. Egal, asemenea. * podomâtru n., pl. e (d. vgr. pus, po-dds, picior, şi metron, măsură). Odometru, aparat de măsurat distanta străbătută. podorojnă f., pl. e (rus. pe-doroznaia, paşaport de primit cai de poştă, d. doroznyi, de călătorie, d. doroga, drum ; pol. droga, drum, strb. draga, vale). Vechi. Paşaport care dădea drept să obţii cai de poştă. podpolcâvnic m. (rus. podpolkovnik). Vechi. Locotenent-colonel rusesc („sub-colo-nel“). — Şi polp-. podpreâ, podpresc, V. proptea, popresc. podrum n., pl. ari (slrb. podrum, beci, vsl. podrumu, d. ngr. podrumi, budrumi, care vine d. vgr. 'ypodromi şi ‘ydodromos, loc de scăpare, d. 'ypd, dedesupt, şi dromos, drum; turc. Budrum, numele -oraşului Aliccarnas). Serbia, Ban. Hafeg. Beci, pivniţă. poduţ m. (ung. paduc [citit podufl d. rus. podăst, pol. podusta). Trans. Scobai. podvădă, V. podvoadă. podvâl n., pl. e şi uri (slrb. podvalak, podval, podvala, Înşelăciune, pod-valiti, a pune dedesupt, a Înşela, valj, cilindru, val, val, talaz; pol. podwal. V. val 1). Vest. Bucată de lemn pe care se pune butoiu ca sâ nu putrezească (V. chezăş) sau care la joagâr opreşte grinda care e pusă la tăiat. podvig n., pl. uri (vsl. po-dvigu, luptă, întrecere). L. V. Canon, chin, suferinţă, mortificare (a unut sftnt, a unui pustnic, a unui păcătos). podviguTâsc (mă) V. refl. (vsl. pod-vignontisen, a se sili, a lupta)./.. V. Mă mortific, mă chinuiesc de voie. www.dacoromanica.ro podvoâdă şi -hoădă pl. oade Şi ozl, S' (ob.) podvâdâ pl. ezi (vsl. poduvoda, ansport cu caru, d. podu, dedesupt, şi vo-diti, vesti, a duce; bg. podvoda, podvadă, rus. podvoda, cai odihniţi ţinuţi gata p. a continua drumu, căruţă cu cai, slrb. podvoz, transport. V. podvod, povaţă, vodă). Corvadă care consistă In transport cu caru. Lucruri cărate tn asemenea conditiuni. Calu pe care tn vechime trebuia să-l dea fiecare „cneaz" la suirea domnului pe tron sau la schimbarea stăplnului moşiii. (I. Nădejde, VR. 1, 6, 415). — Azi tn Dolj povoz (strb. podvoz), pl. oaze sau uri, rechiziţiune: a lua de povoz. V. oulc. podv6d şi povod şi (azi) podh6d şi pothod şi (ob.) pohod n., pl. uri (d. pod-vodnic supt infl. altor cuvinte slave tn -vodă, ca rus. pdvod, pol. powod, strb. povod, pană, de căpăstru). Est. în pohod, pohodnic, la mtnă: cal tn pohod. A lua lumea tn pohod (VR. 1920, 10, 599), a lua la vale, tn rts. Vechi. Pohod (vsl. rus. pâvodu, pană de căpăstru, motiv, ocaziune), motiv, ocaziune: a da pohod de prădăcîune. podvodăr m. (d. podvoadă). Vechi. Cel ce face podvoavă. Corăbier. podvodăresc v. tr. (d. podvoadă). Vechi. Silesc să facă podvoadă. podv6dnicşj povodnic şi (azi), pod-hodnic, pothodnic şi (ob. pohâdnic, -ă adj. (rus. podvodnaia losadl, pol. po-wodny kon, cal pohodnic, powodnik, conductorii unui cal pohodnic; strb. povodnik, pană de căpăstru; vsl. povodină, pohodnic, d. voditi, a conduce, compus cu prep. pod-şi po-. V. podvod). Est. Legat alăturea fără să tragă sau si fie călărit (la mtnă); cal pohodnic, iapă pohodnică. Subst. Cai de călărie ţinut de un servitor la dispoziţia unea unui vizitator ilustru (cum se obişnuia odinioară), poedle, V. poTadă. poedinoc n. (rus. poedlnok, pol. po-jedinek). L. V. Rar. Duel. * poemă f, pl. e (lat. poema, poimatis d. vgr. poiema, care vine d. poieo, fac). Operă tn versuri, mai ales de oarecare întindere.-poemele Iul Omer fură adunate din ordinu tui Pisistrate. — Şi poem, n., pl. tot e, ceia ce nu e recomandabil. * poet, poetă a. (lat poeta, d. vgr. poietis, care vine d. poieo, fac). Persoană care scrie tn versuri, care face poezii: Omer a fost cel mai mare poet, Safo a fost o poetă lirică. Persoană plina de imaginaţiune poetică In expresiune: Bossuet e de multe ori poet. * poetăstru, -ă s. (it poetasfro). Poet prost, poetă proastă. * poetic, -ă adj. (lat. poiticus, d. vgr. pbietikâs). Relativ la poezie; formă poetică. Frumos par'c’ar fi tn poezie: descriere poetică. Licen(ă poetică, abatere de la regulele liipbii sau versurilor. S. f. Ştiinţa care arată regulele poezii]. Carte tn care-s scrise aceste iegu\eWoetica tuiAristotele, Orafiă, Boileau. Adv. In mod poetic: a scris poetic. La Cant. poetite (subst.), poet * poetizez v. tr. (fr. poitiser). Prezent supt un aspect poetic, supt o lumină favorabilă. poezie f. (fr. poesie, lat. ’poesis, vgr. poiesis). Arta de a mişca fantazia şi sentimentele pin versuri (V. proză): a cultiva poezia. Frumusetă de fond şi expresiune, indiferent dacă e tn versuri ori proză : Biblia e plină de poezie. Spectâcul .măreţ: poezia unei furtuni. Poemă (mai ales mal scurtă): A poezie de Alexandri. Gen de poezie, de poemă: poezia epica, lirică, dramatică. Totalitatea poemelor şi poeziilor : istoria poe-ziii româneşti. * poezfoără f„ pl. e (d. poezie). Poezie 'mică, ctntecel. pofălă, pofălesc, V. pohv-. pofidă, V. prohită. pofil n., pl. e (slrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, posva, posvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. şi cu rut pâhil, Închinăciune. V. pojghiţă). Cureaua de supt coada calului {la unele feluri de hamuri şi şele). — Şi pofT şi pohT, (Munt. est) şi pogT (Mold. nord) şi poghi, m. pl. (Pc.), şi pojilă, pâhilă, pâvilă, pl. e (Trans. Olt ş. a.). pâftă şi (vechi) pohtă f., pl. C (bg-pohta, d. vsl, pohoti, id.). Apetit, gust, plăcere : poftă de mlncare, a minca cu poftă, (ftg.) a ride cu pâftă, poftă de bani, de glorie. A-ti fi poftă de, a simţi poftă de. A-ti face pofta, a-ti tmplini gustu. Asta-fl face poftă, asta stimulează pofta. După poftă după cum doreşti, cum pofteşti. De poftă, de gust, numai ca să-ţl mulţămeşti pofta. Pune-ti pofta’n cui I expresiune ironică p. a arata cuiva că pofteşte ceva care nu i se cuvine ori nu poate ajunge (şterge-te pe bot!) Poftă bună (la ceva) 1 formulă de a ura cuiva apetit V. dor, dorinţă, sucă. pofteâlâ f., pl. etl. Fam. Acţiunea a pofti, de a invita. poftăsc şi (vechi) poh- v. (vsl. po-hotieti, a dori, ă.hotiett a vrea. V. ahotnic). Mi-e poftă de : aş pofti nişte caise, la masă era tot ce pofteai, invit: a pofti pe cineva la masă. V. intr. Rîvnesc, mă lăcomesc : a pofti la glorie. A poftit Călina la tel prăjit (Bz.), s’a boierit taranca şi doreşte ceia ce nu e de uasu ei. Pojtim 1 cuvlnt care înseamnă „invităm" şi care se întrebuinţează 1) ca tndemn: poftim la masă la noi, poftim acasă la mine, poftim tn vagoane, poftim de măntncă, poftim şi mănlncă, (saa ca sfidare) poftim dacă îndrăzneşti t (Unii zic poftiţi I ori pofteşte I ceia ce e greşit); 2) ca exclBmaţiune de indignare saâ de ironie fată de ceva opus la ceia ce te aştepţi: Poftim I Eu pling şi el ride t Eu una-l spun, şi el alta pricepe (V. na I tronc!) Te-aş pofti (adică: să te astimperi) expresiune adresată unui obraznic ori nesuferit. www.dacoromanica.ro pofticios, -oasă adj. (d. poftit, poftesc), Plin de pofte, mai ales p. mlncare : un Ţigan pofticios. poftoresc v. tr. (vsl. po-viitoriti, a repeta, d. vutoryi, al doilea; slrb. povtoriti). Vechi. Rar. Repet, pogăce şi pohâce f., pl. ăci (vsl. slrb. pogaca, bg. pogaci, d. it. focaccia, lipie, lat. focacius, copt In cenuşă, care vine d. focus, vatră ; pv. fogasa, fr. fouace, sp. hogaza; ngr. bogdtsa, fogătsa ; turc. boga;a, pogaţa, fogaţa ; ung. pogăcsa). Plăcintă ordinară de la plăcintărie (In Cov. pohoace( pl. oci; In Munt bogace, mai des bogacT, n., pl. uri), Suc. Felie de mămăligă acoperită cu făină de grtâ şi coaptă. Trans. Lipie, pe-dea. — Şi bohacti pl. uri (Al.). prfgan, -â adj. (strb. păgân, vsl. pogană, păgtn, spurcat, d. lat pagănus. V. păgîn, pingăresc). Slut, urlt: om pogan, vorbă pogană. Adv. A vorbi pogan. pogasffi, V. bogaslQ. pogănesc, -eâscă adj. (d. pogon). Se zice despre un fel de pere: pere pogă-neşii, un păr pogănesc. pogănict, V. pogonici. pogheâz, V. podgheaz. poghl şi pogl, V. polii, poghlbâlă f., pl. e (rus. pogibălS, -ăla, part. a. pogibăti, a peri, a se ruina : rus. rut bg. pogibeli, moarte, ruină). Mold. Monstru, arătare, pocitanie, fiinţă foartă urttă. — Şi poghigală (Cov.) şi pughibală (Dor., Drum Drept, 1916, 378). poghfrcă f- pl. i (cp. cu vsl. pabirăkă şi pob-, nsl. poberk, cules pe urmă, şi cu vsl * po-gruiiti, a zglrci, a chirci. V. po-bîrcesc, boghlrcă). Resturi de clnepă rămase după cules (la Bz. la pl.). Om pipernicit, pipiric, sttrpitură, chirtoacă, buncu pămintului. Femeie urttă (Vs.). Jucător prost la cărţi ori Ia alt joc (Mold.). — In Trans. poghirci m., o plantă ttrttoare. — Şi porghic, m. şi porghice, f. (Mold.), ct-nepă pipernicită. poghlrc^sc şi pogîrcesc, V. po-bircesc. pogîrjit, V. ogîrjit. pognesc, V. pocnesc. pogodesc(mă) v. refl. (strh. pogoditi se, a se Învoi, d. goditi, a (ace plăcere, go-diti se, a dori; vsl. pogoditi, a aştepta puţin, goditi, a face plăcere. V. godac). Ban. Olt. Munt. vest. Mă împac, mă tnvoiesc, mă înţeleg: ne-am pogodit să plecăm odată, aceşti oameni se pogodesc între ei. — Şi Imp-. pogrfn a., pl. oane (vsl. po-gond, goană, adică „goana boilor ca să are attta pămtnt ntr’o zi“], persecuţiune, expediţiune; rus. pogân, urmărire. V. goană, od-gon). Munt. O măsură de suprafaţă (tn lungime 24 de prăjini de ctte 3 sttnjeni, tn lăţime 6 prăjini, adică 1296 de sttnjeni pătraţi saii 5011,79 in. p,, cam îli ecfar). Mold. O măsură de suprafaţă la vii (prăjini 40 pe 4, adică 1440 de sttnjeni moldoveneşti pătraţi sau 1/2 falce, cam sU din ectar). In general, loc mic plantat cu viţă de vie. pogonâr m. (d. pogon). Munt. Lucrător agricol angajat cu pogonu, nu cu ziuă (in Dobr. şi pogonici). Mold. Lucrător la vie. pogonăş m.Care lucrează la pogoanele de vie (ca să fie scutit de bir) : diaconi po-gonaşi ce lucrează viile sfintei mitropolii de la Piteşti (Furtună, Preoţimea, 1915). pogonărit n., pl. uri (d. pogon). Vechi. Bir pe pogonu de vite al unui străin (tn Mold, de Ia 1662 —1764, tn Munt. de la 1716—1744). 1) pogonesc, -eâscă adj. Munt. Prăjină pogonească, suprafaţă de 54 de sttnjiai pătraţi (6 prăjini tn lung şi una’n lat). 2) pogonesc v. tr. (vsl. po-goniti. V. pogonici). Vechi. Qonesc, min. pogonicT m., pl. tot aşa (vsl. pogonici, care închiriază munca, care conduce lucrurile ; rut. pogonic, mtnător, V. pohonţ). Mold. Cel ce mtnă boii la plug (tn Trans. pogănicT). Dobr. Pogonar, lucrător agricol cu pogonu. 1) pogor n. fără pl. (d. pogor 2). Dos. Pogorlre. 2) pogtir, a -1 v. tr. şi intr. (vsl. po-gorl, tn jos, la vale, d. gara, munte. V. podgorie). Rar azt.Scobor.—Vechi şi pugor. pogorire f. Scobortre (Rar). Pogorlrea sfîntului duh, o sărbătoare creştinească la 50 de zile după Paşte (Rusalii). pogorîş n. (d. pogor). Rar azi. ,Sco-borlş. pogoritdr, -oâre (d. pogor), adj. Rar azi. Scoborttor. pogrâdie f. (vsl. *, rus. pogridie, strb. -age, suburbie. V. o-gradă). Trans. Cimitir.— Şi -âde, pl. ăzi. in Ban. pro-gâdie. pogrăzesc şi -znesc v. intr. şi refl. (vsl. po-gronziti şi po-greznonti). Vechi. Mă cufund. pogrebânie f. (vsl. po-grebartite, şi po-grebenile, d. grobu, groapă; bg. rus. pogre-binie, îngropăciune. V.groapă, pohreb). Vechi. Inmormtntare. — Azi pogribănie (In înjurături). V. sfeştanie. pogreş^sc, V. spogreşesc. * pogrrfm n., pl. uri (rus. po-grdm. V. gromovnic). Devastare (jaf, incendiu dărâ-mure, distrugere şi chear ucidere) făcută de plebe. V. bolşevic, huligan, vanda-llzm. poh&ce, V. pogala. poherţ şi podherţ n., pl. e (cp. cu rus. pod, dedesupt, şi serdce, inimă). Mold. Feru care uneşte inima carului cu osia anterioară ori şi „partea superioară a osiii anterioare". www.dacoromanica.ro POH pohfel» şi pofalâ pl. e şi ăh (scris şi pohvală, d. vsl. po-hvala, bg, slrb. pofala. V. fală). Vechi. Laudă, elogiu. Pompă, stră' lucirea. pohfalenie f. ^vsl. pohvatieniie). L. V. Laudă, clntec de laudă. pohfâlesc v. tr. (scris pohv-, d. vsl. po-hva/iti. V. fălesc). L. V. Laud, slăvesc. — Şi pof-. pohf şi pohilă, V. pofil. pohldă, V. prohltă. pohiriş, -ă adj. (prefixu slav po- şi rom. hiriş) V. flreş-pohîrnesc, V. povîrnesc. pohllbufesc v. tr. (pol. pochlebic, rus. pohliibslvovati, a linguşi). Est. L. V. Clevetesc, poho&ce, V. posace, pohoară, V. povară, pohod, -âdnic, V. podvod. pohodnlcYoără, pohornlcîoâra şi pohârnîţă, V. podhorniţă. pohoT, V. povot. pohoTos, -oâsă adj. (d. pohol). Rar. Ca pohoiu, impetuos. — Şi puh- şi pov-. pohânţ şi pahonţ m. (rut. pogânci şi -dneci [pron. pahănfil, curier, d. po-gonlti, a pogoni, a mlnca vitele; rus. pogonscik, curier, mojic, V. pogonlct). Mold. Iron. Rus de un aspect sălbatic (cărăuş al oştii ruseşti or! soldat rusesc In general). pohor n., pl. oare (cp. cu rus. povora, gard împletit). Mold. P. P. Invălitoare de ptnză (laţi de masă, giulgi ş. a.). pohoţ, -oâţă 3. (po şi hol). Mold. Fam-Mare hoţ: pohoafa de babă (Cr.). pohrăb n, pl. uri saâ e (rus. p6-greb, pivniţă, rut, pă-hrib, îngropăciune. V. po. grebanie). Vechi (Dos.). Subsol de casă, haşcă. — Azi pohrib 7 pdhtă, pohtâsc, V. poft-. pohv-, V. pohf— pot adv. (lat. pos lld. post, după, apoi;it poi, pv. pg. pos, fr. puis, sp.pues. V. apoT). Fam. 1). Dar (In unire cu dacă); Pot (sau apoi) dacă e aşa, de ce nu-mi spui ? 2). Se înţelege, de sigur, dar cum alt-fel (serios ori iron.): Ai reuşit? — Poi (saâ poi cum sau poi dar)?! 3). Atunci, pin urmare, deci (interogativ) : Te duci ? — Nul — Pot ?... 4). Vezi că, dar: Va plouai — Poleii am corleil Pol eă am adăposti — El cere răspuns. — Poi ce răspuns să-i daă? — In Munt. şi păY. Vechi şi adj. = „de apoi": tn potul an, tn vremea ceia poie, zilele cele ponile (lld. poile. Cod. Vor. 143, 131 şi 139). poTădă f., p). Iade, şi poTăde, pl. iezi (rus. potezd, convoi, caravană; pol. pojazd, vechicul, călătorie, cale. V. podgheăz, puTezâsc). Mold. Vechi. Năvălire de jă-luitori: aă mai fost şi alte poiaăe de Tătari (Cant Hr. 475, 28). Azi. Qloată (de flâmtnzl PO} Ş: 8-). Şi potcdie (est), puTddic (est, sud) ţi potede (nord), gloată. V. spuză, urdie, pogană f., pl. iene şi ieni (vsl poliana, ctmp, parte de pămlnt, d. polu, jumătate; bg. „podiş", slrb. „poiană" rut. „ctmjj liber", rus. „ctmp mic“ ; ung.pofăna, pojăn, poiană V. poală). Luminiş mai mare, ctmp mic Intr’o pădure. V.jaralîc, lucină, prelucă. polas n., pl. uri sati e (vsl. rus. pofds). Vechi. Brîu cu care preutu işi încinge sti-haru tn oficia. — Sc scria şi poas. poîâtă f., pl. iele şi iefi (rut, po-iata, acoperemlnt, casă, bg. „stlnă", slrb. „staul"; ung. pajla, şopron. Bern. 1,450). Mold. Coteţ, cotineaţă, adapost de păsări (oare). Trans. Staul. Vc. Şopronu pivniţei. poTedie» V. poTadă. poTenăr m. (d. poiană). Hoţ de lemne din pădure: un lotru de poienar (Trans). Cioban originar din satu Poiana, Ia apus de Săliştea din Ardeal, şi care umblă pe munţii dintre Argeş şi Cerna. poTeniţă f, pl. e. Poiană mică. poYezăsc (mă), V. puîezesc. pâTmîne şi poYmînT adv. (poi şi mine). Zifia următoare celei de mine. Mine poi-mine, curlnd: o zis că mine poimine va veni şi el. poYvăn, V. paTvan. pojar n., pl. uri (vsl. po-zaru. V. Jar). Vechi. Incendiu. Azi. Fig. Focu inimii, mare dor, mare întristare, mare Îngrijorare. Vest. Cor, iler. pojarnic m. (d. pojar; ceh. pozăroik, pompier. V. jar). Vechi. Azi iron. Pompier. pojărnicfe f. (d. pojarnic). Vechi. Azi iron. Pompierie. pojârniţă pl. e (d. pojar sad d. pol. ceh. pozarnice, vărsat, bubat). Olt. Morman de jaratic. Mold. Lemnie. pojărâsc şi -erâsc(mă) v.refl. Vechi. Rar. Mâ aprind. pojghiţă f., pl. e (ceh. posvice, pol. poch- ivica, teacă, tecuţâ. V. pofil). Membrană, peiiţă, pătură foarte supţire: pojghiţă de ceapă, de văpsea. — In nord pojghiţă (ca şi arşiţă, pelifă). pojldfc, V. poşldlc. pojîjte f. (rus. poiiva, profit, pradă; poziţii, calabaltc. V. pojlvăîesc). Est. Fam. A veni cu toată pojijia, a verti cu câtel şi purcel, cu tot bagaju, cu toţi ai casei (copii ş. a.), cu toată poiatia, cu toată poşmotea. V- poşldlc. pojivăTesc v. tr. (rus. pozivăti, a trăi, » locui. V. pojljie, jitar). L. V. Utilizez, consum. pojodTc, V. poşldlc. www.dacoromanica.ro POL 1) pol m., pl. poli (rus. poluimperial, ih imperial, 20 ae franc!. Românii au socotit polu- ca subst. cu Int. de „napoleon* şi au zis an pol imperial. V. poloboc. Cp. cu halbă şi ban 2). Pop. Napoleon, 20 de franci. (La 1877 valora 21). Fam. Pol ofiţeresc, piesa de 5 fr. V. liră 2. 2) * pol m., pl. poli, şi n„ pl. uri (lat. ftolus, vgr. polos, d. pelo, mă mişc, polio, nvtrtesc). Astr, Fie-care din cele două capete ale axei imaginare In prejuru căreia pare că se Invlrteşte sfera cerească In 24 de ore. Oeogr. Fie-care din cele două capete ale osiii pămintului: polii is acoperiţi de gheată. Inălfimea polului deasupra orizontului, un-ghiu pe care-l face linia (osia) polilor cu orizontu. Fiz. Polii magnetici, cele două puncte In care e concentrată puterea unui magnet. Fie-care din extemităţile strmei unei pile electrice sau unor maşini electrice. Geom. Polii unul cerc pe sferă, extremităţile diametrului perpendicular pe planu cercului. Fig. Termin absolut opus altuia: eroarea şi adevăru is doi poli. — Pămlntu e de forma unui tetraedru rătunzit şi se Invlrteşte In prejuru lui ca o boambă străpunsă de un ac pin centru. Linia imaginară In prejuru căreia se Invlrteşte se numeşte axă, adică „osie". Un capăt al acestei osii se numeşte polu nord, nordic, boreal, arctic ori septentrional, cel-lalt polu sud, sudic, austral, antarctic ori meridional. 3) pol adj. fix (vsl. poli). Vechi. Jumătate, semi-: pol leă (i|a de leu), doi pol ani (2 ani şi i|i), pol veac (50 de ani), polspanc. * polâr, -ă adj. (mlat. polaris). Geogr. de la sau de lingă poli: regiunile polare, ghefurile polare, cercu polar. Astr. Steaua polară, steaua cea mai mare şi mai apropiată de polu nord din caru mic. Fiz. De la polii unui magnet ori unei pile. * polaritate f. (d. polar). Fiz. Proprietatea acului magnetic de a se îndrepta spre poli. * polarizaţiune f. (fr. polarisation). Fiz. Acţiunea de a polariza (o rază luminoasă). Rezultatu acestei acţiuni. Planu de polarizaţiune, planu determinat de raza incidenţă şi de cea polarizată. Polarizafiiinea unei pite, micşorarea intensităţii curentului unei pile In urma unor reacjiuni chimice interioare. — Şi -âţle şi -ăre. * polarizez v. tr. (d. polar; fr. pola-riser). Fiz. Fac ca, pin reflexiune supt un unghi anumit sau pin refracfiune pin nişte medii anumite, o rază luminoasă să nu se mai poată reflecta ori răsfrlnge. Fac să se ducă la unu din polii unei pile electrice. poiată f., pl. e şi ăti (slrb.poiata, palat. V. palat 1. Cp. cu sarai). Vechi. Azi Maram. Palat. Azi vest. Mică construcfiune, mai ales de lemn, alipită alteia mai mari (celar, paravan, prelipcă). — Azi In Serbia polat, pl. e, palat. In pMunt. olatră (VR. 192S, 3, 351). PţjL polătle f. (cp. cu ngr. polla eli, mulfi ani). Mold. Fam. Suită, pojijie: să-fi iei polatia şi să te duci (CL. 1924, 195). polătră, V. poiată, polc n., pl. uri (rus. poli. V. ptlc). Vechi. Regiment 1) polcă f., pl. i (rut. rus. pâlika, „Polonă, Leaşcă" şi „cabană". Cp. cu venghercă. Cp. şi cu rus. polka, dim. d. polă, poală. V. polcă 2). Surtuc femeiesc făcut din stofă suptire căptuşită care acopere corpu plnă Ia şolduri (fr. tailleur). V. bluza, talie, cTupag. 2) pâlcă (., pl. i (fr. polka, d. pol. ceh. Polka, Polonă. V. polcă 1). Un dans pe măsura »U imitat la 1679 după dansu numit .scoţian" (schottisch) şi readus la modă la 1835 tn Praga. Un tur din acest dans: a dansa două polci. Melodia după care se dansează acest dans. V. mazurcă. polcovnic m. (rus. polkovnik). Vechi. Colonel (comandant de polc).—In Olt. Munt. şi polcomnlc. Fem. -easă, pl. ese. polcovnicesc, -eâscă (d.polcovnic). Vecii. Al polcovnicului, de polcovnic. polcovnicie f. (d. polcovnic). Vechi. Gradu de polcovnic. polcuţă t, pl. e (d. polcă 1). Polcă mică (haină). poleac, -ă s., pl. eci, ece (rut. Pâliak, rus. Poleăk, pol. Polak). Est. Polon, Leah. V. şi Rusneac. polecândru, V. pollcandru. polecesc, -eâscă adj. (d. Poleac). Est. Polon, leşesc, poleceşte adv. Est. Leşeşte. polecră, V. poreclă, polăcnlţă şi-gnltăf.,pl.e, V. polei 2. 1) polei m., pl. tot aşa (nsl. ceh. pol. polej, rus. polii, germ. polei, ung. nsl. polaj, d. lat. puleium şi pulegium, de unde vine şi it. puleggio şi poleggio, fr. pouliot). Trans. Un fel de mintă care* creşte pin bălti şi care se întrebuinţează In medicină ca stimulant şi stomahic (mintha puligium safi puliglum vulgăre). — Se numeşte şi busu-iocu cerbilor. 2) polei n., pl. eiuri şi ele (d. vsl. po'e-ditl sen, a se acoperi cu gheată, d. ledii, gheată ; slrb. bg. paledica, polei, de unde vine şi polegnlţă, -cnifă şi poliviţă In Ban. Trans.). Gheată suptire care provine dintr'o ploaie măruntă care Îngheaţă îndată ce se depune pe petre, ramuri ş. a. — Şi police, f. (Mold. Rar). poleială f„ pl. ieli. Substanţă care poleieşte, văpsea aurie saCi argintie. Fig. Lustru spoială, cioplire, civilizare ; a avea poleiala lumii. poleîăsc v. tr. (vsl.po-lieion, revărs, păliţi, a revărsa V. leit). Acoper cu poleială, cu văpsea aurie sau argintie : a polei cu aur, cu argint. Fig. Cioplesc, civilizez : acest om s'a poleit pin lume. 64 www.dacoromanica.ro — 1009 - poleit, -ă adj. Acoperit cu poleiala. Fig. Cioplit, civilizat. Leit poleit, absolut identic, aidoma .• acest băiat e leit poleit tată-su. poleltor m. Meseriaş care poleieşte. pol^jnlc, -ă adj. (d. strb. po!ezati,a sta culcat clt-va timp. V. pollgnesc), Olt. Şes, plan: loc polejnic, bun de muncă (NPI. Ceaur, 95). poleleil şi polileil şi (mai vechi) po-IleleO n., pl. ele safi eurl (ngr. şi vgr. poly-ileos, foarte milostiv). Clntarea din aintea liturghiii la sărbătorile mari (numele psalmilor 134 şi 135, dintre care In biserică se ctntă primu. iar In mtnăstiri amtndofiă): clopotu suna de poleleu. polemăr, V. palimar 3. * polemic, -ă adj. (vgr. poIemikCs, de război, d. pâtemos, război). Relativ la o ceartă pin scris : stil polemic, operă polemică. S. f„ pl. I. Cearlâ pin scris: polemică literară, religioasă. * polemist, -ă s. (vgr. polemistes). Care duce polemică cu cineva: A C. Cuza e un polemist de temut. * polemizez v. intr. (vgr. polemizo, mâ războiesc). Duc polemică cu cineva. * polen n., p. e şi uri (fr. po'len, d. lat. ptillen, păltiniş, făinâ foarte măruntă). Bot. Prafu fecundant al florilor, pe care-l răs-plndesc mai mult insectele. * poliăndră adj. f„ pl. e (d.poliandrie). Cu mai mulji bărbaţi: femeie poliăndră (saii: poligamă). Bot. Care are mai multe stamine. poliandrie f. (compus d.polys, mult, şi anir, andros, bărbat). Starea unei femei cu mai mulţi bărbaţi: pollandria există in Tibet. Bot. Starea plantelor care au 20 de stamine safi mai multe pe un pistil simplu saii multiplu. policândru n., pl. e (ngr. poly-kăndilon, d. po!\, mult, şi kandila saii -ntila, kan-dili său -ntl/i, lampă. V. candelă). Can-delabru. — Vechi şi polec- şi pollg-. * policar n., pl. e (lat pollicaris, dc lungimea degetului mare, d. pollex, pâllicls, de-getu cel mare). Degetu cel mare, care e opus celor-lalte patru. police, V. polei 2. policToară f„ pl. e (oa dift.). Poliţă mică (scindură). Lopăţică, podhorniţă. policră, -cresc, V. porlcl— * pollcrâm, -ă adj. (vgr. poly-hromos, d. polys, mult, şi hrâmă, coloare). Multicolor, care are mai multe colori. * poliedru n. pl. e (vgr. poly-edros, d. polys, mult, şi ‘tdra, şedere, scaun. V. octa-edru). Geom. Corp solid cu mai multe teţe plane. poliel^Q, V. poleleil. * poligam, -ă adj. (vgr. poly-gamos, d. polys, mult, şi gămos, căsătorie. V. bl-, cripto-, fanero- şi mono-gam). Care arc mai mulţi: suţu on su|i: im bărbat poligam, o femeie poligamă (sau : poliăndră). Subst. Un poligam. * poligamie f„ (vgr. polygamla). Starea omului poligam : astăzi, puţini musulmani mai trăiesc in poligamie. poligâdru, V. policândru. * poliglot, -ă adj. (vgr. poly-gloltos, d. polys, mult, şi glotta, limbă). Scris In mai multe limbi: Biblia poliglotă; Care poate să vorbească mai multe limbi: principele Cantemir era poliglot. Subst. Mezzofanti era un poliglot uimitor. V. Ilnghlst. * poliglotie f. (d. poliglot). Calitatea de a putea vorbi mai multe limbi. V. Iln-ghistică. pollgnesc v. tr. (vsl. * po-legnonti, d. legnonti, leşti-legon, a se culca, a se trtnti; pol. pe’egac, polegnac. V. polog, polejnic, olejesc 2, prilejesc). Vechi. Azi est. Culc, dobor, trlntesc, pătulesc: trupuri polignite, ploaia a poUgnit grlu, gria s'a polignit de ploaie. — Şi pologesc şi pălăngesc. * poligon n., pl. oane (vgr. poly-gonon, d. polys, mult, şi gonia, colţ. V. octogon). Geom. Figură închisă din toate părţile de mai multe linii drepte. Arm. CImp de tras la ţintă cu tunurile. * poligonaceil, -ee adj., pl. tot ee (d. polygonum, numele plantei „moţu curcanului1' In bot.) Bot. Din familia moţului curcanului. F. pl. Familie de plante al căror tip e mofu curcanului, dii care face parte şi măcrişa, răculeju, reventu. stevia, tros-colu ş. a. * poligonal, -5 adj. (d. poligon; fr. polygonal). De forma polgonului. * poligraf, -ă s. (vgr. polygrăphos, d. polys, mult, şi grăpho, şerifi). Autor care a scris despre mai multe ştiinţe. S. n., pl. e. Aparat cu care se scot cOpii după manuscripte. polihroniS şi -ion n.(ngr. şi vgr. poly-hrdnion). L V. Urare „la mulţi ani*. polileQ, V. poleleil. poliloghie şi (ob.) polologiiie f. (ngr. şi vgr. polvlogta, d. polys, mult, şi lăgos, cuvlnt). Fam. Vorbă lungă, frazeologic, flecărie. polimâr, V. pălimar 3. * polimorf, -ă adj. (vgr. poly-morphos, d. polys, mult,şi morphi, formă. V. amorf, metamorfoză). Multiform, de multe forme, care-şi schimbă forma fără să-şi schimbi? natura. * polimorfizm n. (d. polimorf). Calitatea de a fi polimorf. * polinom m. şi n., pl. oame (vgr. polys, mult, şi -nom din monom). Mat. Cantitate algebrică compusă din mai mulţi termini separaţi pin semnu p'us on minus. www.dacoromanica.ro POL polip ni. (fr. pclype, d. lat. polyptis, polypi, care vine d. vgr. polypus, polypodos, cracaţi(ă, polip, ă.polys, mult, şi p(is, podos, picior. V. calapod). Zoofit acuatic fără organe de locomoţiunc, ca mărgeanu, idra ş. a. Med. Excrescenţă cărnoasă (vegetaţiune) tn nas, gtt ori urechi. * polipetâl, -ă adj. (vgr. polys, mult, şi petalon, petală). Bol. Care are mai multe petale. * polipier m. şi n., pl. e (fr. polvpier, d, polype, polip). Zool. Secrefmne calcaroasa arborescentă a unor polipi care trăiesc pe accastă sccreţiune. poliriT, V. paliriî. * polisilab şi (ob.) -âb, -ă adj. (vgr. poly-syllabos, d. polys, mult, şi syllabe, silaba). Compus din mai multe silabe : cu-vint polisilab. S. n., pl. e. Cuvlnt polisilab. — Şi polisilăbic (după silabic). * pollsintetlc, -ă adj. (d. vgr. polys, mult, şi sintetic). Qram. Se zice despre o limbă tn care diversele părfi ale frazei se contrag lntr’un fel de prescurtare care formează un singur cuvlnt lung, ca tn cele mai multe limbi americane. * polltecnic şi -tehnic» -ă adj. (vgr. polys, mult, şi tecnic, sau d. vgr. poly-teh-nos, ştiutor de multe arte). Care cuprinde mai multe ştiinţe inginereşti: şcoală poli-tecnică (poduri şi şosele, mine, electricitate ş. a.). S. f., pl. f. Şcoală politecnica. * politecniciân şi -tehn- m., pl. ienî (fr. poiytechnicien). Elev de la şcoala politecnica. — Nu e greşit nici polilecnic (ca academic, critic, istoric, mecanic). politefsâsc şi -ifsesc v. tr. (ngr. po-iitevome [viit. -evtho/, mă conduc, guvernez, am curs). Vechi. Port (amăgesc) cu vorba. V. refl. Am curs, am valoare, ts obişnuit: cu preta ce se politifseşte. * politeist, -ă s. şi adj. (d. vgr. poly-theos, politeist, d. polys, mult, şi theds, zeu). Care se Închină mai multor zei. Adj. Religiune politeistă. * politeizm n. (ca şi politeist). Credinţă tn mai mulţi zei: politeizmu greco-roman. — Politeizmu a rămas astăzi numai la po- § oarele înapoiate din cele-Ialte continente, istemele politeizmului ts trei: idolatria, sabeizmu şi felişizmu. V. monoteizm, păgînizm. * politeţă f., pl. 1, rar e (fr. polilesse, d. it. politezza, id. [azi pu-, curăţenie], polito, fr. poli, cioplit, civilizat). Curtenie, urbanitate, amabilitate. * politici -& adj. (vgr. politikâs, ă.pâlis, oraş). Relativ la guvernarea unei (ări, la stat; institufiuni, chestiuni politice. Care se amestecă tn afacerile statului: om politic. Fig. Fin, şiret, diplomat: fii politic l Drepturi politice, dreptu de a fi funcţionar public, de a vota p. parlcment ş.a. Economia politică, ştiinţa care tratează despre bogă|ia publică şi arta de a o administra. S. II). Om poiltiq: POL Alexandru Laliovari a fost wi ilustru politic. S. f., pl. i. Arta de a guverna stătu : politica conservatoare dispreţuieşte plebea venală ; politica internă şi externă. Afacerile statului: politica iî pasiona pe tofi. Fig. Agilitate, tinetă tn purtare : putină politică e necesară pentru a ajunge mai sus. A face politică, a te amesteca ori a te interesa de afacerile statului (Vechi [d. rus. politika], „politeţă, ceremonial, etichetă"). Adv. Din punct de vedere politic, in mod politic. * politicâle f. pl. (ngr. politikă, n. pl. de la politikos, politic). Fam. sau iron. Politice, lucruri politice: a vorbi politicâle. * politicamente adv. (it. -amente, fr. -tiquement). Din punct de vedere politic, tn mod politic. 1) politicesc, -eâscă adj. (rus. poli-ticeskii). Vechi. Cetăţenesc, civil. Laic. Civilizat, conform etichetci, politicos. Azi iron. Politic: discurs politicesc. 2) politicesc v. tr. (d. politicesc 1). Vechi-încetăţenesc. * politiceşte adv. (d. politicesc). Politicamente, * politiciân, -ă s., pi. ienî, iene (fr. politicien). Om politic, mai ales şarlatan : un politician demagog. poiiticâs, -oâsă adj. (ngr. politikos, politic, politicos, curtenitor). Vechi. Politic, priceput tn guvernare, diplomat. Azi. Curtenitor, urban, plin de politeţă: om politicos, purtare politicoasă. Adv. Cu politeţă. politie f. (ngr. politia, oraş, politeţă, purtare, felu de viată, vgr. -teia, guvern, regim politic, d. polis, oraş. V. poliţie). Vechi. Stat: politia mirenească. Sec. 19. Lit. Oraş. Vechi. Purtare, felu de viaţă. politifsesc, V. politevsesc. poliţâî m., pl. tot aşa (rus. [d. germ.] polical-, policei- sau polic-melster, maestru poli|iii). Chestor, şefu poliţii unui oraş (numit prefect de politie tn oraşele mari). — Pop. şi poliţâr. 1) poliţă şi (Olt.) -iţă f., pl. e (vsl. po-lica, polifă, dim. d. pola, margine, poală; bg. rus. pollca. V. poală). Sctndură fixată orizontal (pe un părete sau tntr’un dulap) ca să po|i pune ceva pe ia (O etajeră se compune din mai multe poliţe). V. raft, cor-lată. 2) p6liţă f., pl. e (ngr. politza, d. it.po-lizza, poliţă, care vine d. gr. apâdetxis, probă ; pv. cat. polissa, fr. police, sp. poliza). Htrtie pin care te obligi să plăteşti cuiva o sumă anumită de bani la un termin fix tn schimbu unui serviciu pe care ţi l-a făcut (împrumut, asigurare, marfă pe credit ş. a.). Se zice şi bilet la ordin, cambie şi trată. V. bilet. poliţie f. (rus. policiia, d. germ. polizei, it. polizia, nfr. police, vfr. policie, poliţie, lat. politia, guvern, care vine d. vgr. poli-teta, guvern. V. politie). Administrafiune care menţine ordinea ţi siguranţa pub|ic$ - 1011 www.dacoromanica.ro tn oraşe (poate fi şi o politic sanitară s. a.): regulament de politie. Oamenii care fac parte din această adminjstratiune: politia a venit îndată, a denunţa poliţiii. Localu acestei administraţiuni: a te duce la poliţie. A face politie, a menţine ordinea undeva. V. jandarmerie. * poliţienesc, -eăscă adj. (d. poliţie)-De poliţie: agent, regulament poliţienesc- * poliţieneşte adv. Ca politia. Pin puterea poliţiii. Din punct de vedere poliţienesc. * poliţist m. (germ. potizist). Agent poliţienesc. polivăcT m. (bg. polivacl, udător, poli-vam, stropesc, ud, d. vsl. Uti, a turna. V. leit). Cel ce face şanţurile de irigaţiune la grădinărie. poliviţă f, pl. e. V. pole? 2. polmesenic, V. pomeselnic. polm6d şi polmon, V. podmol. poloboc n., pl. oace (rus. poluboika, d-polu-, jumătate, şi bocka, butoi. V. poală, ol 1 şi 3, boşcă şi polomeac). Est. utoi. — In vest (rar) boloboc. polobocel n., pl. e. Est, Poloboc mic. V. fedeleş. polobocică f., pl. ele (rus. polu-bdcika, de unde vine şi poloboc). Est. Polobocel. polocresc, V. poreclesc, polog n, pl. oagi (vsl. po-logu, lucru depus, depozit, d. po-loiiti, a depune ; bg. strb. polog, oii pus tn cuibar ca să atragă găinile la ofiat; rus. polog, polog la pat, perdea de pat. V. pologesc, pîr-log, pot-log). 1) Iarbă cosită ctt apucă o dată ori de 2-3 coasa ori mănuchi de cereale secerate : o polog de fin, din 3-4 poloage se face snop (V. boghineţ, porcoT, căpiţă, clâie). Fig. A zăcea polog (de ex. ca morţii tn război), a zăcea claie peste grămadă (V. palancă 1). 2) Perdele la pat, apărătoare de ptnză ori de tifon pusă la pat ca să nu te pişte (întării (V. comarnic). 3) Muşama cu care se acopere cerealele la arie ori marfa depusă ca să n’o strice soarele sau ploaia: se urcă deasupra griului şi desfăcu colturile Inodate ale pologului (Munt. Chir. CL. 1910, 4, 436). V. ceahol, prelată, zablăQ. pologesc v. tr. (vs|. poloziti, a pune, a depune. V. polog, polojesc, pollgnesc). Culc la pămtnt, trintesc, pătuiesc, vorbind de semănături; ploaia a pologit grlu. Strîmb, plec la o parte de greutufe: greutatia carului a pologit roata. V. refl. Griu s'a pologit de ploaie,roata s’a pologit de greutate. poloj£nie f. (vsl. polozeniie, aşezare, atitudine. V. predelojenie). Vechi. Glumă (mai ales proastă/ Azi. Pl. Glume, anecdote, jitii, toclale. polojâsc v. tr. (vsl. po-loiiti. V. pologesc). I. V. Pun. polologhie, V. poliloghie, pololâşniţă, V. polonoşniţă. polomeâc şi -veăc n., pl. ece (bg. polovdk, strb. polovniak, jumătate de măsură, d. polu-, jumătate. V! poloboc). Olt. Ban. Bracaci, căldare (de 10-12 litri) de cărat apă. — In Meii. si polomeacă, f., pl. ece, tn Serbia şi polomiţă, pl. e, jumătate de vadră. V. cântă. * Polon, -ă s. Locuitor din Polonia, Poleac, Leah. Adj. Polecesc, leşesc: limba polonă. * poloneşte adv. Ca Polonii, poleceşte, leşeşte. * polonez, -ă s. şi adj. (fr. Polonais). Polon. S. f. (fr. polonaise). Un fel de danş care consistă dintr’o plimbare cu dama la braţ. Melodia după care se execută paşii acestei plimbări. Un fel de rochie care se prelungeşte mai sus de cingătoare. Ghete poloneze, un fel de ghete femeişti mai tn-naltede ctt cele obişnnite (ca tn anii 19J5-17). polonic n., pl. e (rut polânnik. pol. poloni k, polonic, rus. upoldvnik, lingură de luat spuma, updl, spumă). Nord. Lingură, ciorbalic, lingură de scos ciorba din oală sau din castron. V. cauc,chepcea, me-redeij. polonoşniţă Şi (vechi) polo-sati po- lunoştnlţă f., pl. e (vsl. polu-nostinica,d. polu-noSti, mezu nopţii, poli, jumătate, şi no&ti, noapte ; rus. polunâscinica). Serviciu divin la mezu nopţii tn mtnăstiriri.—Şi po-loloşnlţă. poloş, -ă adj. (cp. cu germ. polisch = polnisch, leşesc). Rar. Oale poloşă, un fel de oaie. polovătic, V. pălăvatic. poloveăc, V. polomeac. polpolc6vnic, V podpolcovnlc. polpot n„ p|. e (rudă cu colcotşiclocot). Munt. Poipotire, forfotire: polpotu mămăligii ciad fierbe. polpotesc v. intr. (rudă cu col- şi clocotesc). Munt, Forfotesc, clocotesc vorbind de lichide groase (mămăliga la Început, dulceaţa ş. a.). polspânc, -ă adj. (pol 3 şi spanc). Pe jumătate spanc: oaie polspancă. * poltrân, -ă adj. (fr. poltron, it. poltrone, d. poltro, pui, adică „fricos"). Laş, fricos. * poltronerie f. (fr. poltronnerie, it. poltroneria). Laşitate, frică ruşionasă. polturâc m. (pol. poltorak, d. vsl. polu vutora, polutora, unu jumătate. V. potor). O veche monetă care, la 1700, valora tn Ţara Românească 2 bani safi jumătate de groş şi care tn Moldova era rar întrebuinţată (lorga, Negoţ. 222). V. potronic. polun6şnlţă, V. polonoşniţă. * poluţiiine f. (lat, pollutio, -dnis). Spurcare. profanare. Scurgerea spermei tn vis. V, săblaznă) www.dacoromanica.ro POL polză f., pl. e (vsl. poliza). L. V. folos, clştig. V. hasnă. polzuTesc v. tr. (vsl. polizevati,-zuion). Ajut ca să folosească. V. refl. Trag folos. polzufnţă f. pl. e (d, polzuiesc). L. V. Folos, clştig. pom m. (lat. pâmus, arbore fructifer ; it sp. pg. poma, pv. pom, vfr. pome. V. poamă). Arbore fructifer. Pom de mort, poma mortului, ramură care, pe alocurea, se împodobeşte cu poame la morji ţi se înfige jie mormlnt. Pomu Crăcinmului rău zis tld. arborele, copacu saii bradu Crăciunului, că bradu nu e pom, ci copac (Cauza e că s’a tradus după fr. arbre şi germ. baum, care înseamnă „arbore*, nu „pom“. De alt-fel, obicelu împodobirii bradului la Crăciun nu e românesc. Obiceiu românesc e steaăa). Prov. Nici salcia pom, nici mojlcu om, * pomâdă f., pl. e şi ezi (fr. pommade, d. it pomata, care vine d. pomo, măr, fiindcă la început, se puneau In ia şi mere răzuite). Unsoare solidă parfumată de uns păru. V. cozmetic, alifie. * pomădez v. tr. (fr. pommader). Ung cu pomadă. pomanagiu, -gToâTcăs. (d.pomană). Iron. Care umblă după pomană. pomană f., pl. pomeneşi pomeni (vrom. pomeană, d. vsl. bg. pomlenu, slrb. pomen, amintire. Luat înapoi din limba rom. e slrb. bg. rut. pomana. V. pamente). Vechi. Pomenire, comemorare. Azi. Comemorare făcută p. un mort ori p. mlntuirea sufletului tău, cu are ocaziune se face un serviciu divin şi se oferă săracilor mlncare, haine sau bani: Ţipă coasa’n buruiene Şi se cară la pomene (P. P., 390).Fig.Iron. Ocaziune rară, chilipir: ce pomană! A face pomană, a face milostenie, a Împărţi săracilor colivă, colaci, mlncare, haine, bani ş. a. A-fi face pomană cu cineva, a te milostivi de el, a-1 ajuta la mare nevoie. Fă-ţl milă şi pomană (vorbă obişnuită In gura cerşitorilor), Indură-te, nu mă lăsa. A alerga ca ta pomană, a alerga ca la mare chilipir. A fi mlncatdin pomana dracului, a fi spin. A te lăţi ca o pomană ţigănească, a ocupa prea mult loc cu catrafusele tăie. De pomană, de sufletu morţilor, tn amintirea morţilor sau p. mlntuirea sufletului tău : a da de pomană (a dărui săracilor), a cere de pomană (a cere milă, a cerşi), du-te dracului de pomană! Fig. Fam. In zadar, fără folos : (i munci, a vorbi de pomană. pomăr m. (d. poamă, struguri). Est. Vln-zător pe poamă. pomăr n., pl. e (d. poame). Vest. Loc de uscat poamele, fructele. pomazănic m. (vsl. pomazaniku). L. V. Uns, ales de Dumnezeu. pomazânle f., (vsl. pumazanile). L. V. Ungere miruire. pomănuT^sc v. tr. (d. pomană). Rar. Dau de pomană ceva. POM pomănrie f., (d. poamă). Mare cantitate de poame. pomărit n. (d. pom). Pomicultură, cultura pomilor saii poamelor, pomat, V. pomet. pomătuf, V. pămătuf. pomăzuTesc v. tr. (vsl. po-mazati, a unge, d. mazati, a unge/ bg. po-mazvam, rus. po-măzatl; a unge la botez, măzatl, a unge, mazl, unsoare. V. mînjesc). Rar. Ung pe cap. Fig. Consacrez, confirm, intăresc. V. miruTesc. pomăzuitură f., pl. I. Vechi. Bumbac de şters miru de pe faţă. pomci'ş, V. ponciş. pomeănă, V. pomană, pomelnic şi (vechi) -ănic n„ pl. e (vsl. pomieninitcă,Inmormlntare; bg. slrb.pomenik pomelnic). Listă de numele morţilor pe care preutu trebuie să-i pomenească la rugăciune. Fig. Iron. Listă lungă. pomeneală f., pl. eli. Fam. Acţiunea de a pomeni, menţiune. Nici pomeneală, nici vorbă: nici pomeneală de plecare n 'a fost. Nimic, nici o urmă: nici pomeneală de bani nu mai era. pomeneătă şi pomneătă f., pl. ete, efl (cp. cu vsl. pamentl şi cu rom. pamente şi pomenesc). Munt. Vest. Pl. Un fel de pine împletită (mai ales In formă de scară) care se dăruieşte la Inmormlntari tn credinţă că pe ia se va sui mortu In cer. Dermea albă care se dă de pomană la In-mormlntări (Se anină de dric, prapuri, cruce şi mtnicile săracilor şi are un ban legat tntr’un colţ). — în Munt. est. şi Dobr. po-meneaţă, pl. eţe: o bucată de hirtiecare fusese lipită în loc de geam şi care se finea acum numai Intr’un coif flutura ca o pomeneală (Sandu Aldea, VR. 1909, 4, 66).- Şi pomi-. pomenesc v. tr. (vsl. po-mlnleti, po-menonti,a-ţi aduce aminte, d. mlnieti, a considera, a socoti, rudă cu lat. mens, mentis, minte ; slrb. pomenutl, rus. pomindti, po-mianiitl, a pomeni. V. menesc). Amintesc, comemorez : preutu pomeneşte morţii. Menţionez : in listă era pomenit şi el, a pomenit şi numele tifă în discurs. Ţin minte, nu mai uit: am să-fi trag o bătaie pe care s'o pomeneşti! Cunosc, ştiii: aşa era de cînd l-am pomenit. V. refl. Mă trezesc, mă aflu pe neaşteptate: pe cînd dormeam, ne-ani pomenit că bate cineva la fereastră. Te pomeneşti că, e posibil, ar avea haz să, se poate tntlmpla surpriza (plăcută saii nu) : te pomeneşti că moare! Trans. Mă deştept : cădea şi nu se pomenea. pomenire f. Comemorare, serviciu religios şi pomană In onoarea unui mort. Menţiune. Fericitu întru pomenire, defunctu. Veşnica pomenire, ultima rugăciune la In-mormlntare. * pomeselnlc n., pl. e (din vre-o limbă slavă, ca pol.polmiesiecznik, semilună, adică - 1013 - www.dacoromanica.ro POM 10 POM „ornament ca semiluna, ca diadema", apoi „broboadă"). Trans, (OII). Un fel de tulpan alb lung cu care se tmbrodobesc ţărancele măritate. Vechi, (polmesenic). Basma. — Şi pomiselnic. pomest-, V. pomost-. 1) pomet n., pl, e (d. pom. saii lat. po-metum). Grădină de pomi, livadă. — în nord pomăt, pl. ete, 2) pomet n., pl. uri (d. poamă). Mare cantitate de poame: era mult pomet. Multe feluri de poame :• clte pometuri I în nord pomăt, pl. uri. * pomicultor m , (lat. pomus, pom, şi cultor, cultivator). Cultivator de pomi. * pomicultură f. (lat pomus, pom-, şi cultura, cultură). Cultură pomilor, pomărit. pomină f, pl.inuzitat l (bg.p6mlen, amintire, pomană). Munt. Fam. Amintire neuitată, pomenire deasă (numai In locuţiuni): acea beţie a rămas de pomină, a mers pomina despre betiu ceia, acelei beţii l-a mers pomina. Cov. (pop. pânină). Femeie foarte Srumoaşă : se tot uită’n oglindă pdr'c'ar fi cine ştie ce pomină I — jn Ml. pomilă, veste aflată de toţi. pomlneăţă, V. pomeneafă. pomlnoc n., pl. oace (vsl. pominuku, -nokă). L. V. Dar, prinos, pomană. pominocesc v. tr. (d. pomina). L. V. Dăruiesc, dedic, ofer. pomiselnic, V. pomeselnic. pomist-, V. pomost-. pomint, V. pămint. pomnesc, V. pocnesc, pomnâl, V. podmol. pomojnic m. (rus. pomdscnik, ajutor, asistent, d. po-mogdtt, po-moci, a ajuta; bg. pomostnik. V. moştean). Vechi. Azi pop. Ajutor de pretor V. zapciu, vătaf. * pomologie (d. pom şi logie). Pomicultură sau pomicultură ştiinţifică. pomoroăcă, V. promoroacă. pomoroăgă f., pl. e (d. poamă, poame cu sufixu -oagă). Ban. Haţeg. Pl. Poame. pomdst n., pl. uri (vsl. po-mostă, paviment, d. mostu, pod, punte; rus. pomost, pol. pomost). Pămlnt bătut cu maiu In ăun-tru caselor (supt duşamea), la prispe ş. a. Pămlnt clisos (Tel.). Fig. (Ml.) Avere (adică „mult ca nomolu"). pomosteălă f., pl. eli. Acţiunea de a pomosti. Pomost, loc pomostit, năslpeală.— Şi pome- : umbraril cu mese întinse şi pomesteala stropită de curtnd (Sov. 134). pomostesc v. tr. (d. pomost ori d.rus. gomostiti, a face pod, a podi, d. vsl. mostu, punte, pod, infl. de vsl. po-mesli, a mătura). Bătăturesc pămlntu la pardoseala casei. — Şi pămo-, pomu- (sud) şi pome- (sud şi est) şi pomi- (est). V. năsîpesc. pomostină f., pl. i(rutpomăstina, par-doseaia. V. pomost). Est. Vechi. Pardo- seală, paviment. Azi. Scinduriie care formează podu carului. — Şi pom6ştlnă (grş. de tip.?) şi pomestrie. 1) * pompă f., pl. e (lat pompa, d. vgr. pompi, escortă, alai, paradă, d, pempo, Întovărăşesc). Mare ceremonie, preparative solemne : pompa unei inaugurări. Fig. Pompa stilului. Pompă funebru, preparativele lnmormlntării. Decorator de pompe funebre, dricar, pataşcar. — L. V. pombă (după ngr.). 2) * pdmpâ f., pl. e (fr. pompe, poate d. pompă 1, adică „trimetere"). Maşină care suge apă dintr’un loc şi o Împinge In alt loc (V. tulumbă). — Ori-ce pompă se compune cel puţin dintr’un cilindru gol saii corp de pompă şi un piston care se mişcă In acest cilindru. Popele-s de trei feluri: 1) aspirante sau aspiratoare, adică acelea care trag apa In cilindru, o trec pin supapa pistonului şi o aruncă afară; 2) respingătoare, adică acelea la care corpu de pompă se cufundă In apă, care intră In cilindru pin supapa pistonului şi e Împinsă Intr’o ţeavă laterală, de unde curge mai departe; 3) aspiratoare şi respingătoare, adică acelea care Intli sug apa deschizlnd o supapă, apoi o resping Inchiztnd această supapă şi deschizlnd alta pin care apa intră Intr’o (eavă laterală, de unde curge mai deparre. Pompă pneumatică, mică pompă aspiratoare şi respingătoare cu care se unflă cauciucurile roatelor vehiculelor. Pompă de incendiu, pompă aspiratoare şi respingătoare care poate arunca apă fără Întrerupere şi care se poate mişca cu mlnile, cu abur saii cu electricitate. * pompez v. tr. (fr. pomper). Trag apă (sau alt lichid) cu pompa. Fig. Iron. Sug, iau, scot: acest plagiator pompează din autorii străini, a pompa aur din bănci. * pompier m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiului: pompierii ts organizaţi milităreşte (In România, plnă la 1 April 1910 ofiţerii şi soldaţii de artilerie aii avut această însărcinare). — Vechi pojarnic şi tulumbagiu. pomplerie f. (d. pompier). Serviciu de pompier. Cazarma pompierilor. — Vechi po-jărnicie. . * pompon n., pl. oane (fr. pompon, de orig. nesigură). Ornament de lină In forma de oilă pe care ofiţerii de infanterie şi artilerie 11 purtau la chipiu tn ţinuta de campanie sau de serviciu. V. surgucT şi egretă. * pompos, -oăsă adj. (lat.pomposus). Plin de pompă, solemn : intrare pompoasă, (fig.) stil pompos. Adv. Cu pompă: a vorbi pompos. pomustesc, V. pomostesc. pomuşoâră f-, Pl. e (d. poamă). Est. Coacăze, fructele coacăzului (ribes rubrum): nişte bobite de pomuşoâră, un chi ogram de pomuşoâră (material). Coacăz, tufa care produce coacăze: nişte tufe de pomuşoâră. V. smorodină. www.dacoromanica.ro PON ponc, poancă ail|., pl. f. c (cp. cu ung. pont-, banca, rampă, deal, d. germ. bank, bancă. Dac. 3, 722). Vest. Chiorîş, chion-dortş, încrucişat, şpanchi. Tont, prost. In poancă (Suc.), ponciş, prea povtrnit (Şez. 32, 110). V. ponei 2. 1) * poncî n., pl. iuri (h. punch, d. engl. punch, care vine d. indianu pânch, cinci, pin aluz. la cele cinci ingrediente ale poneiului). Băutură compusă din apă sau ceai cu rachiu sau rom, lămtie şi zahăr. 2) poncT, ponce adj., pl. tot aşa (d. ponc). Est. Prea povtrnit, prea aproape de vertical; acoperemlnt ponei, scară ponce. * ponce f. sau adj. f. (fr. ponce, d. lat. pumex, pumicis). Min. Peatră ponce, pumice. ponciş adv. (d. ponc). Peziş, strtmb: haină croită ponciş, mergea ponciş spre deal. Cruciş, încrucişat: a te uita ponciş. La Dos. pomclş. V. chîondorîş, diagonal, veref. poncişez, V. imponcişez. * ponderâbll, -ăadj. (lat. ponderabilis) Care se poate cîntări. * ponderaraţiune f. (lat. ponderătio, -dnis). Fiz. Echilibru produs de forje contrare. Fig. Echilibru : ponderafiunea puteri-lor. Linişte, potolire : ponderafiune de caracter. — Şi -ăţie. * ponderez v. tr. (lat. pondero, -ăre, a etntări [v. tr.], d. pondus, pdnderis, greutate pindere, pensum, a cîntări, a plăti. V. pensiune, pre-ponderez, apes). Echilibrez pin lacţiuni contrate: a pondera puterile statului. poneăvă f„ pl. evi (slrb.ponjava, macat). Ban. Macat, tnvălitoare de pat ponegreăţă f., pl. efi. Vechi. Negreaţă, întunecare. ponegresc v. tr. (d. po-, şi in-negresc, după vsl. po-cruniti, d. cn'mu, negru. V. cerneală). Vechi. Inegresc. Azi. Fig. Denigrez, blrfesc, defaim, calomniez. ponivos şi -hos şi (mal vechi) pone-vos, -oăsă adj. (cp. cu poneavă, adică „cu perdea pe ochi“). Cu vederea stricată (miop, şpanchi, puchinos): e cam ponivos la vedere (CL. 1911, 4, 375). ponogT, V. potnog. ponojnuTesc v. tr. (cp. cu pol. ponomy blamabil). Vechi. Blamez. ponâr n., pl. oare (vsl. po-noră, locu unde un rlu se ascunde supt pămtnt, d. nyrati, a se scufunda; strb. ceh ponor. V. năruT şi norcă). Est. Costişă surpată, prăpăstioasă : umbla lupu pin ponoare (V. tlhăraTe). Oeogr. Unirea a două doline PON evoluate la forma unei elipse Uiugiireţc In terenuri calcaroase, gipsoase ori cloro-sodice. ponorăsc, a -i v. tr. (d. ponor), Est. Prefac In ponoare: cutremuru a ponorit locurile. Vechi. Arunc In ripă V. refl. Cad sau mă arunc tn rîpă. ponorîtură f., pl. i. Mold. Loc ponortt, surpătură. ponoros, -oăsă adj. (d. ponor). Est, Plin de ponoare : locuri ponoroase. ponos n„ pl. oase (vsl. po-năsii, dezonoare, ruşine, strb. ponos, mtndrie, rus. po-nus, oprobriu, ceh ponos, pltngere; ung. panasz, pltngere. V. pri-nos). Fam. Nume rău: a scoate cuiva ponos. Defect: acest om are multe ponoase. A duţe sau a trage ponosu sau ponoasele, a suferi, a Indura: tu să faci, şi eu să duc ponosu ? — Vechi şi ponoslu (d. ponosluiesc, după maslu, măsluiesc). ponosesc v. tr. (vsl. po-nositi, a purta, a defăima, d. nositi, nesti-neson, a purta; bg. ponosvam, port puţin, strb. ponosiţi se, a se mtndri, rus. ponosiţi, a Indura. V. po-nosluîesc, do-nosesc).Uzez, rod,stric; fi-ai ponosit hainele. ponosit, -ă adj. Uzat, învechit: haine ponosite. ponoslu n., pl. uri (d. ponosluiesc). Est. Vechi. Mustrare. ponosluîesc v. tr. (ung. panaszlani d. vsl. ponosiţi). Est. Par azi. Mustru, dojenesc, ocărăsc. V. refl. Sufer mustrare. ponosluire f. Est. Vechi. Mustrare. ponoşenie f. (vsl. ponoseniie). Vechi, Ponosluire. pont n., pl. uri (ung. pont, d. it. ponto sau lat. punctum). Vechi. Azi pop. sau iron. Punct, loc anumit: gardistu din pont. Moment oportun : taman la pont. Punct, con-diţiune, articul: toate ponturile învoielii (A jace pont, a face clacă, corvadă). Aluziune potrivită. 4 da ponturi, a face aluziune. A face cuiva pontu, a-1 satisface. * pontez v. intr. (fr. ponter, probabil d. sp. punto, punct, as. V. punctez), joc contra bancherului la un joc de noroc: a ponta pe cinci franci. V. tr. A ponta cinci franci. * pontifical, -ă adj. (Ist. pontificalis). De pontifice, al pontificelui: scaunu pontifical. * pontificat n., pl. e (lat. pontificatus). Demnitatea de pontifice sau de papă: a fi înălţat la pontificat. Exerciţiu puterii pontificale; pontificatu lui Piu IX fu foarte lung. www.dacoromanica.ro * Pontifice ni. (lat. pontifex, pantificis, d. pons, pontis, pod, punte, şi făcere, a face din cauză că, la Început, preuţii romani erau constructori de poduri, supraveghetori dc măsuri şi greutăţi ş. a.). Mare preut la Romani care corespundea cu arhiereu şi episcopii de azi. Pin ext. Papă, papa de la Roma. Fig. Fam. Om care-şi dă aere de importantă : pontificii criticii. Număru pontificilor a fost la Început de 9, apoi de 15 tn epoca lui Sula şi 16 tntr'a lui Cezar (46 tn ainte de Hristos). Prezidentu lor se numea marele pontifice (pontifex măximus) şi era adevâ-ratu şef şi păstrător al religiunii statului roman, cum e azi papa safi patriarhii. El era ales pe viaţă, alegea şi supraveghea vestalele şi prezida căsătoriile religioase (confar-reationes) şi alte ceremonii importante care interesau familia şi stătu. Cu ajutoru colegilor lui, făcea calendaru şi anunţa tn prima zi a lunii sărbătorile.—Fals pontif (după fr). * ponton n., pl. oane (Ir. ponton, d. lat. ponto, pontânis). Dubas, şaică, poron, luntre mare care se pune alăturea de altele peste care se aştern sctnduri p. a întinde un pod este o apă. Un fel de şlep care serveşte astimentelor mal mari să acosteze. V. bac. * pontonler m. (fr. pontonnier). Soldat din geniii care Îngrijeşte de pontoane şi de facerea podurilor pe apă (dubăsar, şăicar). Mic funcţionar care face serviciu la ponton ctnd pleacă ori sosesc vapoarele. pâ/îtnă, V. pomină. 1) pop m. (vsl. popă, popă). Proptea, sttlp, par aşezat vertical supt ceva ca să nu se lase mai jos, cum se pune la tavanele slabe, In vioară supt scaun ca să sus(ie presiunea coardelor şi altele. Lemnu care susţine roata vtrtelnitei sau ciclricului. Glugă, piramidă de coceni (strujeni), cotoare ş. a. S. n. pl. uri, ca stoguri (Dam6, 62). Glugă, piramidă de coceni (strujeni), de cotoare ş. a. A sta pop, a sta copăcel, a sta tn picioare, vorbind de prunci clnd încep să păşească. 2) pop m. (vsl. popii, popă). Vechi. Popă (numai la sing. tn loc. fixe, ca pop Ion, al lut pop Ion, ca şi azi moş). popâs n., pl. uri (vsl. popasă, păşune, d. po-pasti, a paşte, a păzi la păscut; rut pol. popas, răgaz, popas p. a hrăni. V. is-pas). Oprire din călătorie p. odihnă: a face popas, popasurile unei armate. Locu ales p. popas.V. staţiune, haltă, etapă, stanlşte. popaz m. pl. jl (din * păpaz, turc. pa-paz şi papas, d. ngr. papăs, gen. papădos, precum turc. papadya vine d. ngr. papadiă, preuteasă). O mare plantă liliacee cu foi lungi ca ale gramineelor şi cu fructu compus din trei capsule uscate care conţin nişte seminţe negricioase (sabadilla officinalis sau veratrum [sau schoenocaulon] officinale). — Seminţele de popaz Is veninoase şi se întrebuinţează contra vermilor intestinali, a reumatizmului, nevralgiilor şi păduchilor, iar popcru le Întrebuinţează p.a face să crească păru. Din ele se scoate veratrim, un alca-loid întrebuinţat In medicină. pâpă m„ pl. t, gen. al papii sau al lui popi (lat. popa, servitor care Îngrijea de foc, tâmîie, apă, vin şi vase la sacrificii. Fiind m., e a rămas neprefâcut tn oa. De aci: vsl. popă, bg. rus. pol. ung. pop). Vechi. Azi fam. saă iron. Preut creştinesc ori pă-gtnesc ; popă rusesc, catolic, turcesc. Rigă, rege la jocu de cărţi. A-ţi merge vestea ca de popă tuns, a se răsptndi foarte răpede vestea rea despre tine. A fugi ca de popă tuns, a evita grozav o persoană. A călca a popă, a avea aer de om serios, a inspira încredere, a da semne de seriozitate; acest băiat nu prea calcă a popă. De azi in ainte eu îs popa tui (saa eu i-s popă), de azi tn ainte-1 Învăţ eu minte, ti arăt eu cum trebuie să se poarte. Uite popa, nu e popa, un joc de şarlatan care face să apară şi să dispară popa (cariea de joc), purtare neserioasă clnd hotărăşti, revoci şi iar hotărăşti un lucru. Ca fuioru popii, de deasupra învoielii, fără folos. Ca popa (adică „cum prezice popa"), cu siguranţă, fără îndoială: dacă strici ceva, plăteşti ca popa. Triv. Drum bătut ca şezuiu popii, drum neted (pin aluz. la izbirea popii de şa, că popii de ţară, chear şi azi, Is In mare parte călăreţi). V. papă. popărle f. Fam. Popie. Popime. popenchî m„ pl. tot aşa (rut.podpinka). Est. Prichindel, ghibirdic, om prea scund (Iron). Un fel de ciuperci comestibile (copri-nus atramentărius [numită aşa din cauză că tn ainte se făcea din ia cerneală, lat. atramentum] şi coprinus comătus). — In Buc. poplncă. 1) popesc, -eăscă adj. (d. popă, ca şi vsl. popiskă popesc, d. popă, popă). Fam. Preuţesc, de popă : haine popeşti. Fig. Zdravăn, ţeapăn: prinz, somn popesc. Mare: buzunare popeşti. Slove popeşti, litere cirilice. 2) popesc v, tr. (d. popă, ca şi sir*. popiţi, a popi, d. pop, popă). Fam. saă tron. Fac popă, preu(esc. Par’că s'a popit popa (Munt. est), se zice clnd Is aprinse prea multe luminări. V. hirotonisesc. popâşte adv. (d. popă). Fam. Ca popii: îmbrăcat popeşte. Fig. Zdravăn, ţeapăn: a minca popeşte. popic m. (ca pop, popi) şi n., pl. e (dim. d. pop 1, ca şi strb. rut. pâptk. Cp. cu momic şi colnic). Bucată de lemn care, împreună cu altele opt, se aşează vertical ca să fie izbită cu o boambă de leiqn aruncată de-a dura mai de departe: a juca la (sau tn) popice. — Şi popică, pl. i (Mold.). poplcâr m. (d. popic). Jucător la popiei. poplcărle f. (d. popic). Loc netezit p, a juca la popice. popie f. (d. popă). Fam. Preuţie. popime f. (d. popă). Fam. saă iron, Preutime. www.dacoromanica.ro popină f„ pl. e şi f (d. pbp). Muţii. Gorgan, mare movilă de pămtnt Dun. Loc mal tnalt neinundabil care apare ca o insulă tn bălţile Dunării (Se numeşte şi grădişte). V. grind, popincăj V. popenchT. popistrelez, V. pistrelez-popivnic m. (d. vsl. popă, popă, ori d. vre-o formă rut popivmk, derivată tot d. popă). O buruiană care creşte pin păduri umbroase şi ale cărei rădăcini ttritoare se ferb şi se beafi contra tuşii (ăsarum euro-pâeum).Popivntc iepuresc, o buruiană ranun-culacee (anemâne hepătica).—tn Ban. Trans. popilnic. popic şi popâc (rus. popyh, tn i> po-pyhâh, tn grabă), interj, care arată o sosire neaşteptată (poponeţ): popic şi el la masă I — Şi hopiCf d. hop {Şez. 30, 292). V. topic. poptndăc n., pl. t (ca şi popindăă şi popinzac). Iaşi. Grupă de plante care se înalţă ca un mot la suprafaţa mocirlelor şi pe care vtnătorii păşesc fără să se ude. popindăQ m. (d. pop). Munt. Popondoc, (guzgan). S. n., pl. ăie. Momlie, matahală, sperietoare de păsări. A sta popindăă, a sta nemişcat ca un idiot. Iaşi. Poptndăc. V. popinzac, popirlan. poptndesc v. tr. (vsl. * poponditi, d. ponditi, a expulsa, de unde vine rom. pindesc). Olt. Prăpădesc, ucid. popindoC) V. popondoc. popinzac n., pl. e (ca şi popindac şi -oc). Dun. de jos. Prundoi, scruntar plutitor (de plaur). Olt. (şi m.). Poplndău, momlie. popîrlân m. (var. din momirlan). Br. Un nume de familie luat probabil după vre-un animal cu acest nume. V. popindăQ. poplind, V. plăpind. popond£ţ n., pl. e (d. pop). Munt. Poplndău, sperietoare de păsări—Şi popon-dete, m. (Br.). popond6c m. (d.pop. Dar cp.şi cu ung. Vakandok, ctrtiţă, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obicci să şeadă vertical sau poponeţ (une-orl cunfundat cu htrciogu ş. a.), numit pe alocurea şi popindăă, poponeţe, gorlan, gurlan, şuiţă şi fîs-tar (arvlcola arvălis). Fig. Iron. Om prea scund, popenchi, pitic (fem. -oacă, şi ca adj.: o fată popindoacă). — Şi popîndoc : un popîndoc de băiat (VR, 1911, 8, 210)—Şi popîndăB (Baia), V. cîrtiţă, pinţă, chiţoran, ţinc. poponeţe m. (d. Pop). Munt.Pop, proptea verticală. Popondoc, (guzgan). Adv. A sta poponeţe, a sta pop, a sta poponeţ. — Şi ţoponete. poponeţ m..(d. pop. sau rut. oponec. V. popondqc). Est. Popondoc (guzgan). O plantă graminee cu un spic vertical. S. n., pl. e. Pop, proptea verticală. Sfeşnic de lut, opaiţă tn care se pune un boţ de seu ţuguiat safi şi altă grăsime mal moale. Momtie. Adv, Se zice despre ceva care stă înaintea ta şi POÎ5 pare cil aşteaptă : Tocmăi cind ira masa gata, hop şi el poponeţi Ce-mi stai poponeţ 1° aS& ? Ce ml-al venit acuma poponeţ ? Ce-mi pui chitanfele poponeţ Pe masă ? A sta poponef, a sta pop, a sta copăcel. V, popic. popor n., pi. oare (lat. pâpălus, popor, it. popolo, sard. pobulu, pv. poble, fr. peuple sp. pueblo, pg. povo). Naţiune, norod, mulţime de oameni care au aceiaşi limbă : poporu românesc se intinde de la Tisa pină dincolo de Nistru, Fig.- Mare mulţumire: tot poporu corbilor. Sărâcime, plebe : un om din popor. Public: tot poporu din sală. Totalitatea poporanilor unei parohii: poporu bisericii Sfintu Ion. Poporu ales ori poporu lui Dumnezei, Jidanii (după ridicula lor părere căci a fi popor parazitar nu înseamnă a fi aleşi). poporănf -că s., pi. ăni, ănce (din mai vechiu poporean, d. popor) Enoriaş, pa-rohian, locuitor din parohie: poporănh bisericii, — Ca adj. e greşit. Se zice numai popular. S’ar putea zice poporănesc, cela ce ar fi conform spiritului limbii româneşti. Dar poporan nu e de ctt un substantiv I * poporanistf -ă s. şi adj. Partizan al poporanizmului; un poporanist, o revistă poporanistă. * poporanizm n. O rătăcire politică Ieşită din teoriile lui Marx, introdusă tn Rusia de Plehanov, tnrăită mai ales pin scrierile lui Mihailovski şi numită narodnicestvo (d. narod, norod, popor), iar astăzi evoluată In bolşevizm. In România, trtmbiţaşii acestei rătăciri au fost socialiştii şi „tinerii generoşi", care, pin revista lor „Viata Romtnească", instigau poporu contra „ciocoilor*, iar acum, după ce au văzut unde a ajuns Rusia pin bolşevizm, se fac niznai I poporime f. (d. popor), Poporu dintr'un loc sau dintr’o localitate, populaţiune : toată poporimea a venit la paradă. poposesc v. intr, (din mal raru popă-sesc, d. popas; vsl.popasti, a păzi la păscut). Fac popas, mă opresc din cale ca să mă odihnesc. * popotă f., pl. e (fr. popote). Masa comună a ofiţerilor. popoţi -ăt) v, tr. V. cocoţ. popreâi V. proptea. popreălă f„ pl. eli. Acţiunea de a popri. Vechi. Azi iron. Arest: ia du-l ta poprea/ă I popresc v. tr, (vsl. po-prieti, a sprijini, cu var. podă-prieti, de unde şi formele vechi podpresc, potpresc, protpesc, astăzi proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (reţin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. — in est şi propescf 1. opresc, 2, sprijin. poprire f. Acţiunea de a popri. Sechestru : a pune poprire. popriştei V. păprlşte. popljC) V. popic. www.dacoromanica.ro * popular, -ă adj. (lat. pupularis). Provenit din popor: literatură, expresiune, credinţă populară. Făcut p. popor : bibliotecă populară. Favorabil poporului: lege populară. Iubit de popor: un om popular. Adv. Ca poporu, simplu : a scrie popular. V. democratici vulgarf poporan* * popularitate f. (lat.populdritas, -ătis). Favoare populară : oamenii mari nu umblă după popularitate. * popularizez v. tr. (d. popular; fr. populariser). Fac popular, fac să ajungă tn popor: a populariza o ştiinţă, o ideie. Fac să placă poporului: bunătatea te popularizează. V. vulgarizez. * populaţiune f. (lat. populătio, -dnis). Totalitatea locuitorilor unei ţări, unei regiuni saâ unei localităţi: populaţiunea Ro-măniii e de 20 milioane. Totalitatea oamenilor, animalelor saâ plantelor care formează o categorie particulară: populaţiunea şcolară a unui oraş, populaţiunea fundului mărilor. — Şi -âţle. * populez v. tr. (lat. populare [cu Inţ. schimbat]). Umplu de locuitori: Romul a populat Roma, Basarabia e populată de Români. Pin ext. Populez un lac cu peşti, un parc cu brazi. Fig. Umplu, mobilez : imi populez mintea ca idei folositoare. popuş-, V. păpuş-. 1) por m. V. pur 1. 2) * por m. (lat. porus, d. vgr. păros, trecere). Interstiţiu aproape invizibil tn pele, In scoarţa arborilor şi’n altele: sudoarea iese pin pori. porănic, V. poroînic. pdrav şi purav, -â adj. (slav). Trans. Iute, aprig. porc m. (lat. pârcus, umbric purka, vgr. pdrkos, vgerm. farah, engl. farrow ; it. pg. porco, pv. fr. porc, sp. puerco). Mascur, un animal pahiderm domestic care rimă pămlntu cu rltu şi care de aceia se numeşte şi ri-mător : din păru de porc se fac perii. Carne de porc: Jiaanii nu mănlncă porc. Fig.Om mtncăcios, murdar, obraznic saâ neruşinat. Porc de cine, chilipirgiu, şiret, potlogar (mai mult In "glumă): nu fi porc de cine (pron. răpede por1 de ctne). Porc ghimpos, un fel de mamifer rozător cu ghimpi mult mai mari şi mai groşi de ctt ai ariciului şi care trăieşte pin sudu Eâropei, Asia şi Africa (his-trix cristata). Porc mistreţ ori sălbatic, mistreţ. Ca porcu, porceşte, cu lăcomie, murdar, cu obrăznicie sau fără ruşine: a bea, a minca, a trăi ca porcu. A mina porcii la jir, a sforăi dormind. A face pe cineva albie de porci, a-l ocări foarte urlt. V. poarcă, scroafă, ver, purcel, şoric, slănină, osânză, Jambon. 1) porcăn m. (d. porc). Fam. Mare porc (uzitat mai ales ca ocară cuiva): ieşi afară, măi porcane I 2) porcăn n., pl. e(d. lat pârca, scroafă, spinarea brazdei=germ. furche). Est. Porcoi, grămadă de fin mai mică de cit căpiţa. porcar iu. (d. porc saâ lat. porcarius; it. porcajo şi porcaro, fr. porcher, sp. por-quero, pg. porqueiro). Păzitor de porci. — Dial. şi purcar. Cp. cu murar. porcăş m. (d. porc). Trans. Oblet. porcăî şi -Y^sc, a -i v. tr. (d. porc). Fam. Fac „porc“, insult pe cineva zictndu-i „porc" ş. a. V. refl. Nu vă mai porcăiţil porcărăş m. (d. porcar). Un fel de be-caţă numită şi fluierar şi şnep (numenius aqudticus şi charădrius [pluvialis şi morl-nellusj). porcărie f. (d. porc). Crescătorie de porci. Fig. Mare murdărie. Vorbă sau faptă porcească. 1) porcâsc, -eăscă adj. (d. porc). Fam. De porc, al porcilor: neamu porcesc. Fig. Murdar: casă porcească. Obraznic, trivial: vorbă porcească. 2) porcesc v. tr. (d. porc). Fam. Murdăresc. Urlţesc. Porcăiesc. V. refl. Mă port ca porcu, mă murdăresc. Mă obrăznicesc, devin obraznic. Mă porcăiesc: nu vă mai porciji unu pe altu 1 porceşte adv. Ca porcu. porcie f. Porcărie (murdărie sau faptă porcească). porcie f. (d. porc). Cov. Pir. 1) porcin m. (ung. porcsfii). Vest.Troscot. 2) porcin m.(ung.porcsln, porcin, vgetm. purcelan, purzilla, d. lat. portlilaca). Est. Portulacă, gheţuşcă. 3) * porcin, -ă adj. (lat. porcinus). De porc, porcesc, al porcilor: rasa porcină. porcină f., pi. e (lat. porcina). Carne de porc, mlncare de carne de porc: a minca porcină. Grâşiţă. porcoi n., pl. oaie (ca şi porcan 2). Mold. Munt. Porcan, grămadă de fin. Grămadă tn general: un porcoi de galbeni. — In Munt. şi purcoT. V. porşor. porcos, -oăsă adj. (d. porc). Trivial neruşinat: om porcos. porcuşor m. Porc mic (dar nu purcel), Un mic peşte de riu numit şi peiroşel fcy-prinus albtirnus). Porcărăş. pordldesc, V, podidesc. poreclă f., pl. e (vsl. po-reklo, poreclă, d. reSti-rekon, a zice. V. pro-roc). Prenume, nume de familie. Supranume (mai ales ironic) : Peneş Curcanu şi-a schimbat porecla tn renume. — în vest şi poriclă, polecră (Şez. 37, 16), pollcră, tn Trans. şi porlglă, tn Bihor (Şez. 37, 130) pro-lică, pl. ici. _ poreclesc v. tr. (d. poreclă). Dau o poreclă, supranumesc : copiii aă obicei de se poreclesc intre el. — Şi poroclesc (est), poriclesc, policresc şi polocresc (vest). www.dacoromanica.ro * porfir n., pl. uri (fr, porphyre, d, it pdrfiro Şi porfido, d. ngr. porfyros, care vine d. vgr. porphyrites, porfir; lat.porphy-rlles. V. profir). Min. Un fel de marmură foarte dură roşie saii verde şi fătată. — tn Trans. porfirăi fem. după porfiră 1 saii slrb. porfiro.. 1) porfiră f., pl. e (ngr. porfyra, vgr. porphyra; vsl. rus. porfiro. V. profir). Vechi. Purpură. 2) * porfirăi V. porfir. * porfiric, -ă adj. (d. porfir ,* fr. por-phyrique). De porfir saii care conţine porfir: stincă porfirică. * porflrizez v. tr. (fr. porphyriser, d. porp'iyre, pisălog de porfir). Farm. Pisez foarte fin servindu-mă de pisălogu de porfir. V, impalpabil. * porfirogenet, -ă adj. (vgr porphro-gennetos, născut tn purpură). Epitet care se dădea copiilor împăraţilor bizantini născuţi tn timpu domniii tatălui lor: Constanin Por-firogenetu. * ţjorfiroid, -ă adj. (vgr, porphyroei-des) Min. Ca porfiru (la aspect): trahitu e porfiroid. porghic şi -ice, V. poghircă. poricăle şi pu- f,, pl. (ngr. porikă şi oporikă, fructe, poame. Cp. cu zaharicale). Est. Fam. Gorgoaze, fructe, poame, porlcl-, porigl-, V. porecl. porimb, V. porumb, porînc-, V. porunc-. porneâlă f., pl. eli. Acţiunea de a porni, plecare. A lăsa vitele in porneaiă, a le porni (la păscut). pornăsc v. tr. (vsl. porinonti, a împinge, a arunca; strb. porinuti, nsl. poriniti, a împinge, a răsturna; rus. poroneăti, a răsturna. V. rînesc). Pun tn mişcare, fac să se tn-vtrtească ori să tnainteze : a porni o moară, p armată. Expediez : a porni an transport, tncep : a porni judecata contra cuiva, porniră să vorbească toţi odată. V. intr. Plec, Durced : trenu porneşte la amează. V. refl. încep, mă antrenez, iad vtnt, mă pun Re: s'au pornit la vorbă, la luptă, pe pilns. încep a funţiona bine: moara, şcoala s'a pornit. porniţi -ă adj. Aplicat, dispus: pornit spre (sau pe) bătaie. Transportat, pasionat: o ascultă pornit. Animat de ură : era pornit contra lui. pornitâră f,, pl. i. Vechi. Locu de unde porneşte (tncepe) un lucru. Teren pornit (dislocat) din cauza apei (V. avalanşă). Fig. Pornire, avlnt, violenţă, pornire f. Acţiunea de a porni, plecare, purcedere : pornirea unei armate, Aplica-ţiune, deprindere, apucături: pornire rea, porniri rele. Avtnt, furie transport, pasiune: in pornirea dragostii (V. brio). Ură : are o pornire contra lui. * pornografi -ă s. (vgr.pornogrăphos, d. porne, curvă, şi grapho, şerifi). Scriitor de obscenităţi. * pornogrâflc, -ă adj. (vgr. porno-graphikOs). Obscen: scriere pornografică. Adv. în mod pornografic. * pornografie f. (vgr. pornographia). Scriere obscenă. porobde m. (dim. slav). L. V. Prunc, porobocie f. (d. poroboc). L. V. Pruncie, poroclesc, V. poreclesc, porodiţă f., pl. e (strb. [bg.] parodica familie, d. po-roditi, a naşte, rod, naştere, neam, fel; V. rod 1). Trans. Iron. Neam, vlăstar: ăst a-i o paradiţi de Ungur I V. progenitură. porogânie f. (cp. cu rut rus. porugă-niie, insultă). Bucov. Istorie, tnttmplare, păţanie. porotnfc ra. (d. roi?). Mold. 0 plantă din familia orchideelor din ale cărei tubercule se prepară salepu (orchis). — Se numeşte şi porânici untişor şi gemănariţă. poron n., pl. oane (rut. pordn şi porom, pol. prom. din germ. prahm). Nord. Bac 1. poronc-, V. porunc-. * poros, -oâsă adj. (d. por ; fr. po-reux). Plin de pori: peatră poroasă, porozăfl n., pl. uri (ung, porzd). Trans. Nisip. * porozitâte f. (d. poros; fr. porositi). Propietatea de a fi poros: porozitatea pu-micii. porşdr n., pl. oare (contras din porcuşor, d. porcan 2 şi porcoi). Trans. Suc. Porcan de fin. Par tnfipt In pămtnt pe care se usucă ftnu. — Şi poşor (Neam. Rora. Pop. 6,192). 1) port n. pl. uri (d. a purta, ca şi fr. port, d. porter, a purta. V. ex-, im-i ra-şi su-port). Fel de haine, costum: porta oltenesc. Purtare, atitudine obişnuită: ori vorbeşte cum fi-e portu, ori te poartă cum ţi-e vorbaI Neol. Acţiunea de a purta: porta armelor (după fr. le port d'armes). Taxa de transport la scrisori şi pachete (după fr. port). 2) * port n, pl. uri (lat. portas, fr. port). Loc special unde corăbiile se pot adăposti fără sâ le bată valurile şi unde-s cheiuri de încărcare safi descărcare a mărfurilor: portu Constanta, portu Galaţi. Oraş aşezat pe malu mării safi fluviului şi care are port. Fig. Liman, loc de adăpost: a ajunge in port. A face naufragiu in port, a te îneca ca Ţiganu: la mal; a face fiasco tocmai etnd era să reuşeşti. 3) port, a purtă v. tr. (lat pârtare, it. portare, pv. sp. pg. portar, fr. porter. — Poartă, să poarte. V. com-, ex-i Im-, ra-, su- şi trans-port). Duc susţintnd: a purta o greutate în spinare, a purta steagtt în mînă. îs tmbrăcat cu, am pe mine: a purta suman. Ara cu mine, duc: el poartă toţi banii ca el. Fig. Duc, susţin, tntreprinţ); www.dacoromanica.ro POR Ştefan cel Mare a purtat zeci de războaie Duc, susţin, şuier: el duce greu casei. V. refl. Ara atitudine: acest elev se poartă bine, el se purta aspru cu inferiorii, poartă-te bine. A fl purtat v. pasiv. A fi ţinut pe corp, vorbind de îmbrăcăminte, arme, deco-rafiunl: fracu se poartă la solemnităţi, sabia se poartă la stingă, el poartă căciula pe-o ureche. A fi Ia modă: această haină se purta pe la 1848. A purta bine o haină, a n'o uza curlnd. A purta răi o haină, a o uza prea curtnd. A purta arme, a fi armat. A purta arma sau armele, a fi militar. A purta grijă sau de grijă cuiva, a îngriji de el, a-i procura cele necesare. A purta grifa cuiva, a fi îngrijorat, a fi neliniştit din cauza lui ca să nu i se Inttmple ceva rău. A purta pe cineva cu vorba, a-l tot amina nelmplinindu-ti promisiunea. A purta vorba sau vorbele, a btrfi, a flerări, a face intrigi. A purta pe cineva In gură, a-l defăima. A purta pe cineva pe palme, a-l menaja foarte mult. A purta cuiva Simbetele, a plndi ocaziunea de a-l ucide sau cel puţin de a-i face rău (Sim-băta e ziua morţilor şi a pomenilor). A purta pe cineva de la moară la rlşnifă, a-l purta de la Ana la Caifa, de colo colo ca să-l şicanezi. A purta un nume strălucit, a fi dintr’o familie ilustră. * portal n., pl. uri şi e (fr. portail, vfr. portal, d. porte, poartă). Intrare principală monumentală a unei biserici sau altui edificii măreţ: portalu mitropoliii. portar m. (d. poartă sau lat. portarius, de unde şi ngr. portârts). Vechi. Titlu unor funcţionari: tn Ţara Romtnească portaru cel mare (numft şi portar-başâ, după turc. kapugu-başv, V. capugi-başa), cel ce introducea la domn oaspeţii Turci mai însemnaţi (numit uşer tn Mold.). Vel-portaru de Suceava (Mold.), şefu conducerii armatei (înlocuit pe urmă pin hatman). ~ Fem. -ăreăsă, pl. ese, şi -ăriţă, pl. e. * portament n., pl. e (it portamento). Muz. Legătură Intre două note separate, modu de a purta degetele pe coarde. * portativ, -ă adj. (fr. portatif, it. por-tativo). Care se poate purta In buzunar sau şi altfel: un dicţionar portativ, puşca e o armă portativă. Muz. S. n., pl. e. Număr de cinci linii egal depărtate Intre ele p. a scrie notele. portărel m., pl. el (dim. d. portar). Vechi. Funcţionar supt portaru cel mare. Azi. Funcţionar public care notitică actele justiţii! şi execută sentenfele judiciare (e asimilat cu magistraţii). portărie f. Ocupaţiunea şi locuinţa portarului. * portic n„ pl. e (lat. pdrticus [f.J, d. porta, poartă). Galerie deschisă susţinută de coloane şi arcade: porticu Magdalenei la Paris. In filosofie, secta stoicilor, al căror şef, Zenone, Işi preda cursurile supt un portic (vgr. sfcd) dia Atena. * portieră f., pl. e. (fr. portiere. Uşă de cupeu. Perdea tnajntea unei uşi, POR * porto n. (it. porto). Port, taxa de transport la scrisori. portocal m., pl. li (d. portocală). Pomu care produce portocale (citrus aurăntium). — Portocalu e originar din Asia, creşte tn ţările calde, mai ales 1n prejuru Mediteranei, şi rămlne tot-de-a-una verde. Florile, fructele şi frunzele lui, precum şi esenţa scoasă din ele, se întrebuinţează In medicină şi industrie. Infuziunea din florile lui linişteşte nervii, portocală f., pl. e (ngr. portokălli, d. it. portogallo, adică din Portugalia; turc por-takal şi portokal). Fruct de portocal: portocalele au coaja portocalie, Is sferice, împărţite in felii şi zemoase ca şi lămiile, dar delicioase pin dulceaţă. V. naramză, mandarină, chitră, frap. portocalia, -ie adj. (d. portocală sau d. turc. portokali). De coloarea cojii de portocală, adică galben bătlnd In roş. V. tu-rungiQ. * portofel n., pl. e (rus. portfeli, d. fr. portefeille, portofoliu). Pungă lată In formă de geantă mică de ţinut banii In buzunar. * portofoliu n. (fr. portefeuille, d. porter, a purta, şi feuille, foaie; it portafoglia). Mapă de ţinut hirtii de valoare (Clnd e mai mare poate fi purtată supsuoară, ctnd e mai mică poate fl purtată In buzunaru interior de Ia pept). Fig. Funcţiunea de ministru: portofoliu justiţiii Efecte publice saâ comerciale: portofoliu băncii. * porto-frănc n., pl. uri (it porto franco). Port liber, port In care mărturile intră fără să plătească vamă (cum e azi Su-lina şi cum au fost Galaţii de la 1834 ptnă la 1882). * portret n, pl. e (fr. portrait, d. portraire, a zugrăvi, Ud. pour-traire, compus al Iul trăire, care porespunde cu rom. tragere). Figură, chip, imagine a unei persoane reproduse pin pictură, desemn, fotografic ori altele: Jacint Rigaud a fost un pictor dc portrete. Fig. Asemănare perfectă: acest băiat e portretu lui tată-su (V. leit). Descrierea unui caracter, unei epoci: La Bruyere excelează tn portrete. — Vulg. po-tret şi patret (rut. patrât). * portretist, -ă s. (h.portraitiste). Pictor specialist In portrete: Gainsborough a fost un mare portretist englez. * portulăcă. f., pl. e (lat portulăca), Ghefuşcă. V. porcin 2. * portulăn n., pl. e (it, portolano _şi portal ano; fr. portulan). Hartă marină care arată porturile, curentele, fluxu şi fluviile In care pot intra corăbiile de mare. porţelan n., pl. uri (germ. porzellan, d-it. porcellana, care vine d. pg. porcelana, numele unor melci foarte frumoşi aplicat porţelanului chinezesc, adus de PortughejI In Europa. It porcella, purcea şi numele acelor melci). Un fel de argilă albă translucidă din care se fac farfurii, ceşti ş. a. — Vulg. por-ţolan (slrb. porculan), — Porţelanu se dig- - 1020 - www.dacoromanica.ro POR tinge de cele-lalte produse ceramice, şi mai ales de faianţă, pin transluciditate şi vitrifi-caţiune. El se obţine pin arderea unei argile albe speciale, kaolinu, (produs din descompunerea feldspatului), ale cărui principale zăcăminte se află tn China, Japonia, Saxonia şi Francia (lingă Limoges). Kaolinului, spălat şi curăţat cu îngrijire, i se dă forma dorită, şi pe urmă se supune unei prime acţiuni a focului. Apoi i se dă un smalţ particular şi, tn fine, se arde bine tn cuptor. După aceasta poate fi ornat cn diverse colori vitrificabile şi ars a treia oară ca să i se lipească colorile pe tot-de-a-una. E renumită fabrica de porţelan de la Sâvres, Itngă Paris. * porţiune f. (lat. pârtio, -dnis; fr. por-tion). Parte, bucată: porţiunile unei moşteniri. Cantitatea determinată de nutriment: la acest restaurant porţiunea costă puţin. — Mai des (fam. şi pop.) porţie, (rut. rus. pdrciia). poruclc şi paruclc m. (rus. porăcik, d. porucăli, a încredinţa cuiva ceva. V. poruncesc). Vechi. Ofiţer rusesc. Mai pe urmă. Locotenent. — Şi porucTnic şi po-ruşnic. V. praporcic. 1) porumb m. (lat pălămbus, porumb sălbatic, care e o formă oscică tld. cdlămbus, porumb; it. palombo, sp.palomo, pg.pombo. V. hulub). Mold. sud. O pasăre domestică cu zbor foarte uşor şi care trăieşte şi tn stare sălbatică (Există o mulţime de feluri de porumbi: guţani, califari, misirlii, moţaţi, Invtr-titori şi alţii. Ei trăiesc păreche, ca şi turturelele, şi-s consideraţi ca simbolu fidelităţii conjugale. în armată ts întrebuinţaţi la dus informaţiuni la mari depărtări, tn Munt. se numeşte porumbiel, tn Mold. nord. hulub, tn Olt, golumb, tn Ban. golimb). Munt. (pin abuz. la forma coceanului, ca şi bg. gălybi). Popuşoi, o plantă (V. popuşoT). — Şi po-rtmb pe alocurea. U. guguştîuc. 2) porumb m. (d.porumb 1 pin aluz. la coloarea vtnată a penelor lui). Munt. Mold. sud. Porumbrel, ttrn, un fel de prun mic şi spinos (prunus spinosa). 3) porumb, -ă adj. (d. porumb 1, pin abuz. la coloare). Cenuşia deschis, vorbind de coloarea părului boilor (rar de a cailor): cei mai mulfi boi is porumbi la pâr. — Şi porimb : vre-un porimb cu coarnele scurte (CL. 1912, 6, 607). tn Mold. accentuat şi pă-rumb. V. corb şi graur. porumbăc, -ă adj. (d. porumb, o pasăre). Cenuşia tnchis cu cenuşia deschis, aşa In ctt dă aspectu solzilor vorbind de penele găinilor, cocoşilor şi ulilor. porumbar m, (d. porumb). Soldat care îngrijeşte de porumbii călători de dus in-formaţiunile. Vest. Porumb, porumbel, un tel de prun pitic şi ghimpos (prunus spinosa). Un fel de uli care atacă porumbii (lat pa-lumbarius). S. n., pl. e, Munt. Leasă, coşar de şipci de păstrat ştuleţii de porumb, POS porumbă f., pl. e (d. porumb 2). Sud. Fructu porumbului (al porumbrelului), albastru tnchis, aproape negru, de forma prunei, puţin mai mic de ctt cireşele. Prov. Ride dracu de porumbe (negre), şi pe sine nu si vede, rtzi de un defect pe care-l ai şi tu.—Şi poroambă (Bz.) şi scoroambă (oa dift.). V. porumbrea. porumbărie f. (d. porumb). Mare mulţime de porumbi. Cotineaţa porumbilor, care de ordinar e ţuguiată ori pusă tn vtrfu unui sttlp. Fig. Fam. Casă prea ţuguiată şi situată prea sus. porumbel m., pl. ei (d. porumb, o pasăre). Mold. sud. Porumb mic. Sud. Vest (porumbTel). Porumb (pasăre). Nord. Porumb, porumbrel, un fel de prun pitic şi ghimpos. Pl. Ceapa ciorii, o plantă liliacee cu florile aşezate ca strugurii (miiscari [bo-tiotdes şi racemosum]). porumblşte şi -iste f. (d. porumb). Munt. Popuşâişte, semănătură de pornmb. porumbiţă f., pl. e (d. porumb, o pasăre). Femela porumbului. Fig. Epitet de amor unei femei. — în Ban. porumbică, pl. ele. porumbrea şi -mbeă f., pl. ele (d. porumbă) Mold. nord. Porumbă, poroambă, fruct de porumbrel. Prov. Dracu-i zice porumbrea, şi-i mai negru de cit ia. — Şi -ică, pl. tot ele (J. Bt Dat. uit. 134). porumbrel m., pl. ei(d.porumb). Mold. nord. Porumb, un fel de prun pitic şi ghimpos (priinus spinosa). poruncă f., pl. i (d. poruncesc ori d-vsl. *poronka, d, ronka, mină ; rus. poruka, cauţiune). Ordin : porunca împăratului. Cele zece porunci, decalogu, preceptele date de Moise pe muntele Sinai şi confirmate de Hristos. — Şi poroncă (est) şi porîncă (vest). Vechi şi porîncltă, pl.e, poruncă. poruuceâlă f., pl. eli. Acţiunea. Vechi. Poruncă. Azi. Comandă dată unui meseriaş ca să-ţi facă ceva: hainele de porunceala vin mai bine de cit cele gata. poruncesc v. tr. (vsl.po-roncitişi -ron-catia da tn mtnă, a încredinţa, d. ronka, mtnă; rus.porucăti,-iii, a încredinţa; ung.parancs, ordin, parancsolni, a porunci. V. paruclc, rogodele). Dau ordin, ordon: impăraiu a poruncit o păreche de ciobote. — Şi po-roncesc (est) şi porfncesc (vest). poruncltâr, -oăre adj. Care porunceşte. Imperativ: ton poruncitor. poruşnlc, V. poruclc. pos, V. posurT. posăc, -ă adj. (cp. cu mozoc). Tăcut, ascuns, mocnit, misterios: om, caracter posac. — Şi mosac (Mold. sud) şi mozac (Mold. nord, Trans). V. ursuz, morocănos ; măzaci posăd n, pl. uri (vsl. posadă, suburbie, d. po-saditi, a pune, a aşeza. V. sad, sădesc). Vechi. Impozit p. ţinerea garnizoanelor tn oraşe. - 1021 www.dacoromanica.ro posâdâ f., pl. e şi ăzl (strb. posada, „garnizonă", rut. „aşezare", d. vsl. slrb. rut. po-saditi, a aşeza). Vechi. Post ori fort la frontieră. Azi. La moară, un fel de zăvor care face ca făina să iasă mai groasă ori mai măruntă. V. hadarag. posădnică f., pl. e (vsl. posadiniku, rut. posădnik, primar, adică „aşezat In post", fem. -nica, adică („îngrijitoare aşezată tn casa oniuluiVde unde „concubina"). Vechi. Concubină. posăcie f. (d, posac). Caracteru posacului. posădesc v. tr. (vsl. po-saditi, a. 1. V. posad). Dos. Pun, aşez. * posed a -ă, v. tr. (fr. possider; d. lat. pos-sidere, a poseda, d. şedere, a şedea.—El posedâ, să poseadă [supt. infl. lui să şadă, să şeadă] lld. sd posede). Am, stâptnesc: a poseda avere. Fig. Ştia bine: a poseda o ştiinţă. D6min, tin: furia îl posedă (V. zghihuT). * posedat, -â adj. (fr. possidi). Posedat de dracu, demoniac, energumen, nebun furios. posesie f. (rus. posesiia, pol. posesya, d. lat. possessio). Est. Arendă: a da saa a lua o moşie saa o vie in sad cu posesie. * posesiune f. (lat. pos-sdssio, -onis. V. sesiune). Acţiunea de a poseda de a stăptni. Jur. Acţiunea de a poseda, pe un timp (cu chirie, tn arendă): posesiunea nu implică numai de cit proprietatea, dar poate deveni proprietate pin prescripţiune. Lucru posedat, mai ales pămtnt: Algeria e o posesiune franceză. * posesiv, -â adj. (lat. possessivus). Gram. — Pronumele posesive stnt: meu, tău, său (saa lui), nostru, vostru, {lor), mea, ta, sa (saa ei), noastră, voastră, (lor), mei, tăi, săi (saa lui), noştri, voştri, (lor), mele, tale, sale (sa6 ei), noastre, voastret {lor). Ctnd e izolat ori e Înaintea substantivului, pronumele posesiv se articulează: al meu e calu, al meu cal, al tău, al lui ş. a. * posesor, -oâre s. (lat. pos-sfesor, -dris. V. a-sesor), Care posedă, stăpln. in drept, care posedă pe un timp (chiriaş, arendaş). — in est. posesor (rus. posisor pol. posesor), arendaş. posfăt n.. pl. e saa uri (bg. pohvat, pâh-fat, păfat, îndemânare, d. pohfastam, apuc, prind puţin; slrb. za-hvatiti, a scoate apă. Tot aşa, cercată, ciorpac şi meredeu vin d. verbe care au acelaşi înţeles. V. înşfac). Olt. Ciorpac, chipceag. V. crîsnic, tîrboc. * posibil, -ă adj. (lat posslbilis). Care se poate: lucru posibil, (Eliptic = poate. De ex.: Va ploua. Posibil t S. n., pl. e. Lucru posibil: voi face tot posibilu ca să reuşesc. * posibilitate f. (lat. possibilitas,-ătis). Calitatea de a li posibil: nu cred in posibilitatea acestui lucru. poslânlc m. (vsl. po-sulanikă. V. sol 1). L. V. Sol, trimes. poslânle f. (vsl. posulanite). L, V. Misiva, scrisoare, poslăz, V. posleţ. poslede(de) adv. (vsl. poslledi). Vechi. Mic, neînsemnat: om ae poslede. posledutesc V. tr. (vsl. po-sliedovati, a urmări examinlnd). Vechi. Urmăresc, cercetez, examinez, colaţionez (o carte). — Şi -slăd-< posleţ n., pl. uri (vsl. na poslieducie, la urmă, rus. posUdki, rămăşiţe ; bg. poslie-dica, urmare. Cp. şi cu ung. piiszlek, rămăşiţe de la cizmărie ori croitorie). Primu ra-cliiu şi ultimu (adică rachia slab. De sigur, la început, s’a zis numai despre cel din urmă). Fig. Iron. Rachiu prost — Şi poz-leţ şi potleţ (cp. cu rus. podlic, mişel), poslâz (pl. uri) şi (Munt. est, Mold. sud) poslete (fără pl.). Şi buzum şi vurt. V, fuză, picuş, poşircă. posluşânle f. (vsl. poslusaniie, supunere, infl. de posluzeniie, slujbă. V. bla-gopo-). Vechi. Slujbă, servicia. — Şi -je-nie (Mold.). posluşâsc v. tr. (vsl. po-slusiti, a asculta de cineva, a i te supune, infl. de postezi//, a sluji). Vechi. Slujesc, slugăresc. — Şi -jesc (sec. 18-19). posluşnic m. (vsl. po-sluSlniku, ascultător ; bg. poslusmk, servitor la o mtnăstire; rus. „ascultător, novice".V. pre-sluşnic). Vechi. Servitor. Servitor mlnăstiresc ori boieresc scutit de bir. Sec. 19. Infirmier. — Şi -jnic< posluşnlcfe f. (d. posluşnic), Vechi. Calitatea de posluşnic. Şi -jn-< posmag m. (vsl. posmagii, posmag, galetă, bucată de ptne. Cp. cu pesmet). Est. Pesmet, biscot. — Şi -ăc (Cov.). posmăgesc v. tr. (d. posmag). Fam. Fac ca posmagu, usuc. Fig. Refl. Mă zbtr-cesc, mă stafidesc, Imbătrinesc: o babă pos-măgită. încreţit, încruntat, supărat: posmă-git de pagubă. — Şi -ogesc. posmol, V. podmol. posnic, V. postnic. posoăcă (oa dift) f, pl. e (pol.posoka). Vechi. (Dos.). Puroi. posomănt, V. pasmant, posomorise v. tr. (vsl. * posmuriti, dedus din posmurmu, smuru, posomorii; strb. năsumoriti se, a se posomori, infl. poate de ung. szomoru, trist, care tot de aci vine: rus. păsmurieti, pohmuriti, a se posomori, păsmurnyi, posomorit, d. smuryi, cenuşia Închis, hmura, corcolan, nour Întunecat, hmuriti, a încreţi fruntea, a se zbtrli, hmurnyi, posomorit Bern. 1, 391. Cp. cu scapăr şi cMondoriş). întunec, daa un aspect trist on supărat: vestea rea l-a posomorit. V. refl. Mă Întunec : un cer posomorit. Fig. Mă încrunt, mă cătrănesc, mă mohorăsc, mă supăr: o fafă posomorită. V. bosunflu. www.dacoromanica.ro pospat n., pl. uri (ngr. paspăh, vgr. paspăle, pospai [de unde şi bg.paspal, slrb. paspaljj supt infl. lui pospăiesc, apoi ceh. posypka, nisip, colb ş. a. V. nisip). Praf suptire care fee depune In toate părţile In moară : morarii e plin de pospai. Fig. Ceva prea puţin, prea supţire : un pospai demin-care, de învăţătură. — Şi pospoT, n., pl. tot uri. V. ometlţă, pTelm, sperlă. pospăîâlă f„ pl. eli. Strat suptire de praf presărat. Fig. Spoială, lustru înşelător: o pospăială de cultură. pospăTesc v. tr. (vsl. po-sypati, a stropi, supt infl. lui pospai. V. nisip). Acoper cu un strat supţire de praf. Fig. Spoiesc, daâ un lustru Înşelător: o lume pospăită. — Şi -poTesc. In Munt. şi -pătez şi frnp-. Iu Ps. S. 147, 6, pâspăT, spulber. pospolită f„ pl. e (pol. pospolita rzecz, republică, pospolity, comun, general, spot, wspol, pospolu, împreună; strb. spot, sex,d. vsl. polă, sex. V. poală). Nobilimea polonă, care forma odinioară un corp de armată. Adj. Şleahta pospolită, nobilimea polonă întreagă. 1) post n., pl. uri (vsl. postă, strb. rus. post). Ajunare, abstinenţă de mtncare. Abstinenţă de mlncare de carne, lapte şi oOă (adică mlncare numai de vegetale şi rar peşte) la ortodocşi tn aintea marilor sărbători : a finea post, a mînca post ori de post. A spurca postu, a strica postu, a minca carne, lapte saâ Ouă In post. — Slnt patru posturi la ortodocşi: poştu mare saâ al Paştelui (7 săptâmîni), al sfîntului Petru (2), al sfintei Marii (2) şi al Crăciunului (6). Postu catolic e numai fără carne, dar cu lapte, oâă şi cele-lalte. 2) * post n„ pl. uri (fr. poşte, d. it posto, care vine d. lat. pdsitus, postus, pus; d. fr. vine germ. Posten şi rus. post, de unde vine rom. post, „luncţiune". V. poziţiune). Locu unde un soldat saâ alt om e pus ca să păzească ori să lupte: a muri la post. Soldaţii puşi de pază undeva : un post de 40 de soldaţi. Fig. Funcţiune : a ocupa un post tnalt. 3) * post-, prefix latin care Înseamnă „după", ca'n : postbelic, posimerdian. V. ante-. postâte, V. păstate. 1) postâl m., pl. li (turc. postai, pantof Ordinar; ngr. posiăli, bg. postai, slrb. po-stola, rut rus. postâly). Vechi. Pl. Pantofi. Azi. Olt. Pantofi făcuţi din ghete vechi. 2) postâl adj. V. poştal. * postament n., pl. e (germ. postament, cuv. de orig. it., dar care nu există tn dicţionarele italiene, ci numai verbu postare, a posta, şi spostamento, deplasare). Piedestal, suport de coloonă ori de statuă. postâtă f., pl. e şi ăţi(vsl. postat!, strb. postat, parte d. postaviii, a aşeza. V. postav). Mold. Trans. Întindere de pămlnt (socotit tn lat) la cosit, la semănat ş. a. Distanţă nehotărttă: calu se opintea. iufeapaşii cite o postata bună, pe urma se oprea (Rebr, 2,79). In Trans. o postate, pl. ă/i. In Mold. sud şi Munt. (Ch. N. 1 13), postată (din pl. ăfi), tn Ml. -ăţie. V. obraţ. postav n., pl. uri (vsl. postavă, prăjină de care se atlrnă firele de ţesut ori de tors, pinză, căptuşeală, d. postaviii, a aşeza; slrb. postav, postav, strb. bg. postava, rus. postav, plnză; pol.postam, postav,postawa, urzeală; ung. posztd. V. postavă, postată, postelnic, pri-stav). Stofă de lină groasă şi compactă din care se fac paltoane, mantale, uniforme ş. a. V. suman. postâvă f., pl. e şi ăvi (vsl.-podă-stava, lucru pus dedesupt, postava, depozit, ţesătură, strb. postava, albie, căptuşeală, bg. postav, teasc, albie. V. postav). Vest. Albie, covată, copaie. Vasu tn care cade făina la moară. postăvâr m. (d. postav). Fabricant ori vlnzător de postav. — Şi postovar (Munt). postăvărie f. (d. postav). Fabrică saâ prăvălie de postav.—Şi postovârie (Munt.) * postbelic, -ă adj. (post- şi belic). De după războiu din 1911-18: chirie postbelică. V. anteb-. * postdâtă f., pl. e (d. lat. post, dupâ, şi rom. dată; fr. postdate). Dată falsă şi posterioară celei adevărate.—Se zice şi dată posterioară. postdatez, v. tr. (d. lat. post, după, şi rom. datez; fr. postdater). Pun o dată falsă şi posterioară: a postdata un act. V, antl-datez. postelnic m. (vsl. postelinikă, d, po-stelia, pat, postelină, de pat, d. po-staviti, a aşeza, stati, a sta, a se opri; rus. posti!-linik. V. postată). La vechii ţari, supraveghetorii iatacului şi garderobei, iar tn Moldova şi Ţara Româneasca, unu din cei şase boieri mari de divan care introducea la audiente (adică mareşal, şambelan), apoi ministru de externe. Un rang de boierie onorific. — Fem. easă, pl. ese. V. camerier. postâlnică f„ pl. e (rudă cu postelnic). Munt. La cioaclă, o bucată de lemn lungă de vre-o 25 c. m. şi prevăzută cu trei găuri. postelnlcel m., pl. ei (d. postelnic). Pl. Funcţionari puşi supt comanda postelnicului. V. slujitor. postelnicie f. (d. postelnic). Vechi. Demnitatea de postelnic. Ministru de externe. * poşte restante. Cuvinte franceze care se pronunţă post restant şi înseamnă ,poştă restantă". V. poştă. * posterior, oâră adj. (lat. postirioT, -dris, comparativu d. pdsterus, posterior, şi post, după. V. postum). Care e pe urmă In timp ori loc: un testament anterior anulat de altu posterior (saa ulterior), osu occipital e în partea posterioară (saâ din apoi) a capului. S. n., pl. uri (Eflf. iron. sau fam.). Partea posterioară a corpului, şezutu, Adv. Pe urmă, după: e scrisă posterior. www.dacoromanica.ro * pbsterlorltâto f. (d. posterior fr. posteriorite). Starea de a fi posterior: pos-terioritated unui testament. V. anterioritate! prioritate. * posteritate f. (lat. posteritas, -ătis), Urmaşii, descendenţii: acest buntc se bucură văzindu-şi posteritatea. Urmaşii, viitorimea; a transmite posterităţii un nume glorios. postesc v. intr. (vsl. postiti sen, a posti, d. got. fastan, ngerm. fasten ; slrb. postitt, rus. posfifis&a). Ţin post, nu măntnc. Nu mă-nlnc, carne, lapte ori oOă, ci numai vegetale. posteBcă f., pl. e şi i (rus. podstăvka, d. padstăviti, a pune dedesupt). Est. Lemnu cu care se ridică caru clnd trebuie uns. — Şi postTocă, pl. i. V. vinci. * postez v. tr. (fr. poster, it. postare). Pun Intr’un post de poză saii la plndă: a posta o santinelă la uşă. V. refl. Un cer-şitor se postase la colt. postitor, -oăre adj. şi s. Care posteşte mult mult timp, vorpind mai ales de unii oameni care se exercită să stea nemtncaţi zeci de zile şi să se arate publicului pe bani. postîmpesc v. intr. (vsl. postompiti. V. re-stîpnic şi o-stîmpesc). Vechi. ăşesc, merg, mă apropii. posttrnâCf V. păstîrnac. * postmeridiân, -ă adj. (lat. postme-ridianus, d.post, după, şi mertdies, amează. V. meridian şi antemeridian). Care e după amează : la 6 ore postmeridiane saa la 18. postnic şi pâsnicj -ă s. şi adj. pl. f. e (vsl. postiniku). Vechi. Postitor, care posteşte. postomol, V. podmol. postordncă şi -runcă f., pl. i, şî -roăncăj pl. e (rut. postordnk şi -rânok, rus. postrâmka, d. storonă, vsl. strana, lăture. V. strană). Est. Curea, funie, slrmă ori vergea de fer care tine legat capătu osiii (bucşa) de hlubă. Fig. Om zglrcit. V. rtncă şi lambă. * postpozltfv, -ă adj. (lat. postpositt-Vus, d. post, după, şi positivus. V. pozitiv). Gram. Care se pune la urmă: arti-culu românesc, bulgăresc şi suedez e post-pozittv. postrig n., pl. uri (vsl. postrigă, foarfece, pin aluz. la tunderea călugărilor ia Intrarea lor In tagmă. Azi li se taie numai puţin pâr). Vechi. Sacrarea unui călugăr. Fig. Starea socială de la Inceputu carierei: a rămas cum i-a fost postrigu. postriingă, V. păstrugă. * postscriptum ori post-scriptum n, pl. uri (lat. postscrtptum, part. d. post-scribere, a scrie pe urmă, d. post, pe urmă, şi scrtbere). Ceia ce ai mai scris tntr'o scrisoare după ce te-ai iscălit. * postulăntf -ă adj. (lat. pâstulans, -ăntts, d. postulare, a cere). Care cere o funcţiune. Subst. Un postulant. * postulat n., pl. c (lat. postalatum, lucru csrut). Log. Propunere cerută să fie admisă ca adevărată fără a o demonstra, principia prim care trebuie sa fie admis p. a stabili o demonstratiune. * postumi -ă adj. (lat. pâstumus, su-perlativu d. post, după, ca ultimus, ultu-mus d. ultra. V. posterior). Născut după moartea tatălui: fiu postum. Publicat dupi moartea autorului: opere postume. — Fals -lim (după fr.). * postură f., pl. i (fr. posture, d. it postura, d. postare, a posta). Atitudine, ţinută, poziţiune a corpului: intr’o postură rtdiculă. Fig. Situatiune: intr'o postură neplăcută. posurT f., pl.(din pusură, d. pus, a pune, a semăna ?). Plantă (?).- tot felul de posuri şi de pomi (Barac, Halima, V. 121). 1). poş n., pl. uri (turc. poşu, cealnia uşoară soldăţească ; bg. pos, basma). Rar azi. Tulpan, caslncă. — In Ban. poşă f. pl. e (slrb. poSa). 2) pclş n., pl. uri (orig, neşt) Sud. Poştă, alic mare de lupi: şerpii nu se pot împuşca de cit cu poşuri de argint (Şez. 36, 26) V. zburătură. poşidic şi poşodfc n., pl. uri (ung. posodik şi poszaddk, mulţime de vietăţi mici. V. foşnesc). Vest. Fam. Clrd d.e copii, de pui, de animale mici: avea un poşidic de copii acasă, am vlnat numai poşidic, an prins numai poşidic (peşti mici). S. m. Copil : nişte posidici. Iron. Prichindel, stlrpi-tură, buricu pămtntului. — Şi pojidlc, po-jodic (Mold.), pojirdlc (Tec.), poşildlc, poşindlc, poşirdic. V. fiţâf clledî, stol. V. pojijie. poşircă f., pl. f (met. din pişorcă, d. a se pişa, pişat). Vest. Ceia ce rămtne din prunele ferte. Rachia sau vin prost, bulearcă, ttşpoacă. — In est rar poşoarcăj po-şarcă. V. posleţ. poşlinăr m. (d. poşlină). Plnă pe la 1860. Vameş. poşlină f„ pl. e şi i (rus. pâslina). Pină pe la 1860. Taxă vamală pe grlnele exportate (Această taxă o Incasa domnu ţârii plnă la 1848). poşmote f. (rudă cu poşidic). Bucov. Pojijie. poşorj V. porşor. 2) * poştal şi poştali -ă adj. (fr. pos» tal şi rom. poştă. Cp. cu vamal). De poştă, al poştei: serviciă postai, mandat postai. Cartă poştală, scrisoare care consistă dintr’un simplu carton pe o faţă a căruia se scrie adresa, {ar pe cealaltă corespondenţa. poştalion m. (rus. poitalidn [şi poi--ţări], curier postai, germ. fr. postillon, conductor de căruţă poştală, călăreţ pe cal înhămat, care vine d. it. postiglione). Mold. Vizitia de căruţă poştală. Curier, Impărtitor de scrisori, poştar, plicar. Telegar înhămat înaintaş (păreche după păreche). S. n., plr www.dacoromanica.ro poş - 1025 - POT oane. Munt. Cărufă poştală. Cărufă rapidă cu osiile de fer. Trăsură de călătorie cu patru cal înaintaşi. Diligentă. poştâr m. (rus. poclări, slrb. postar). Pop. Factor, curier, Impărţitor de scrisori, plicar. poştâş m. (d. poştă saa ung.). Poştalion (vizitia) de odinioară. Pop. Poştar saa mic funcfionar poştal. poştă f., pl. e (rus.pQâta, rut. strb. poSta d. germ. post, care vine d. fr. poşte, lat pă-sitq, posta, f. de la pdsitus, postus, pus, care1 e part d. pdnere, a pune, adică „post, pozifiune, cal de poştă"). Staţiune de cai puşi din distanţă In distantă p. a trage trăsurile cu călători şi a aduce corespondenta cind nu era calea ferată. Distanta dintre doaă staţiuni de acestea (10,000 de sttnjeni saa 19 km. 66 m. In Munt. şi 22 km. 30 ni. Mold.). Administrafiune publică p. transportu corespondenţei: cărufă poştei. Corespondenta adusă de această administrafiune (cu trenu, vaporu, aeropianu saa cărufă): azi n'a sosit poşta. Edificiu In care funcţionează funcţionarii poştali: palatu poştei. Mold. Poşuri, alice mari de lupi (fr. tot poşte). A călători cu poşta, a călători cu vehiculu poştei. Poşta restantă (fr. poşte restante), distribuirea scrisorilor la poştă (nu la domicilia) p. acei ce n’aa adresă fixă. Cal de poştă, cal saa om care trebuie să alerge mult: am ajuns curat cal de poştă. A fi poşta oraşului, a purta vorbe de colo colo: baba asta-tpoşta mahalalei. A pune poşte cuiva (Cr.), a-i pune la picioare, cind doarme, o flşie de hlrtie şi a o aprinde la un capăt aşa In cit focu să-l ajungă cind te vei fi depărtat tu. — In Munt. şi poşte (sing.) şi poştie : doiiă paştii. V. menzil, olac. pdşurî n. pl. V. poş 1. pot şi (vest) pocT, putut, a putea V. tr. (lat. pop. * pdteo, * pâtere lld. possum, posse, perf. pdtui; it. posso, potire, vfr. potir, nfr, pouvoir, sp. pg. poder. — Pot şi poci, pofi, poate, putem, puteţi, pot; putem; putui; putusem; să poată; puţind). Am posibili tate, Is In stare, am forfa de, am mijlocu de: munca poate multe, te pofi duce, pofi să te duci. Am influenţă, am trecere: a putea (sublnţ. face) mult pe lingă cineva, a nu putea nimic. Am voie, mi-e permis : eu pot intra, dar tu nu. E In zadar, nimănui nu-i pasă: pofi striga cit vrei, poate să (=Iasă să) protesteze mult şi bine: e in zadar!Nu mă pot, 1) nu mai slnt In stare; 2) nu mal ani nici o putere, Is topit, cad, mor: nu mai pot doru patriii, de osteneală, de frig, de frici; 3) nu-mi pasă, Imi bat joc (iron.): Of! Nu mai pot de ameninfări/e lui! A nu mai putea de bucurie, a fi foarte vesel. A se putea v. refl. 1) A fi posibil: se poate să vie, se poate tntimpla să vie. (V. poate), 2) a fi permis: Se poate? Se poate să intru? Asta nu se poate. Exclamativ: Se poate una ca asta? e posibil acest lucru?! Prov. Cine poate, oase roade, cine are ocaziune ori posibilitate, profită de ia. * potabil, -ă adj. (lat potabitis, d. po-tare, a bea. V. poţiune). Care se poate bea, bun de băut: apă potabilă. V. băubil. * potagâr, -ă adj. (fr. potager, d. po-tage, ciorbă, care vine d. pot, oală). Barb. Culinar, de bucătărie: plante potagere. Grădină potageră,grădină de legume, grădinârie. potâîe f., pi. ăi (cp. cu slrb. potaja, ascunzătoare. şi rus. potăii, lustru înşelător). Haită, ceată (de clm, de lupi. In nord şi „clrd“ de glşte ş. a.). Cov. Fam. Iron. Pojijie, suită: a venit cu toatăpotaia. Cotarlă, şarlă, javră, cine prost. * potâsă f., pt. e (fr. potasse, d. germ. pottasche, d. pott, oală, şi asche, cenuşă. V. potaş). Chim. Idrat de potasia. — Idratu de potasia, numit şi potasă caustică (ca să se distingă de potasa comercială, care e un carbonat de potasia impur), e un corp bazic alb, solid, caustic şi veninos. Se lntrebuin> ţează In med. precum şi la spălat rufele, la făcut săpun, la curăţat tablourile pictate ş. a. V. sodă. * potâslîi n. Chim. (d. potasă; lat. ştiinţific potăssium). Un metal monovalent extras din potasă. — Ca şi sodiu, a fost obţinut de Davy la 1807. E solid, alb, moale şi maleabil. Supt Oo e dur şi sfărămicios. Se topeşte la 62o, 5, ore o greutate atomică de de 39 şi se oxidează foarte uşor. — Se ilu-mea şi caliu. potaş (ţi poţâş ?) n. (rut. pâtăi, pol. potasz, rus. potăs), Vechi. Potasă: la 1798 era o singură fabrică de potaş din cenuşă de stejar in toată Moldova (lorga. Negoţ. 198). — Şi botâş (est). potcâp a pl. euri (vsl. podukapă şi po-dukapoku, d- podii dedesupt, şi kapa, gluga; rus. podkdpok, bonetă a ţărancelor. V. capot). Un fel de acoperemlnt al capului. E de formă cilindrică, puţin mai larg sus, lipsit de marginile pe care le are pălăria şi-l poartă preufii ortodocşi (Azi e înlocuit pin pălărie ori căciulă şi se poartă numai la solemnităţi. Călugării II poartă merea). Potcopu călugărului, o plantă erbacee din familia compuselor (ledntodon htspidus). — In est şi pot-câplc, vechi -âpoc, n., pl. e. V. cucu-llon şi comănac. potcapier m. (d. potcap). Fabricant ori vtnzător de potcapuri. potcâş m. (d. potcă). Vest. Boclucaş, poznaş. p6tcă f._, pl. e şi i (vsl. potăka, Intllnire, ceartă, luptă, d. potuknonti, a împinge; pol. ceh. potka, Intllnire, luptă, Infrlngere. V. pocesc, poticnesc). Vest. O boablă despre care poporu crede că vine din deochi ori chear din senin şi se manifestă pin durere de cap, curgere e slnge din nas ori vre-o unflătură (gllcă). Pocitanie, om urlt Belea, neplăcere: a da de-o potcă. Frişcă, fată de vre-o 10-15 ani: o potcă de fată ii şterpeli pachelu. Frunză de potcă (adică „de vindecat potca"), o buruiană chenopodiacee cu frunzele ramiiicate spre cotor şi cu florile www.dacoromanica.ro 65 POT aşezate ca un strugure (chenopodium murale). — In Trans. = „par, ţăruş". potC^SC) V. pocesc* potcoavă (oa dift. (f., pl. e) vsl. podă-kovu, d. podu, dedesupt, şi kovati, a fabrica ; bg. strb. ceh. podkova, ung. patkă. V. covacî). Bucata de fer care se prinde de copita calului şi de călcllele cizmelor ca să nu se roadă. Lovitură de potcoavă: i-atras o potcoavă. A umbla după potcoave de cai morţi, a umbla după lucruri fără pret ori irealizabile. A-ţl lăsa potcoavele undeva, a muri acolo. potcovar m. (d. potcoavă). Acela care potcoveşte. potcovărfe f. (d. potcoavă). Meseria de a potcovi. Atelieru unde se potcoveşte. potcovesc v. tr. (d. potcoavă). Pun potcoave cailor sau la cizme. Fig. înşel: m'a potcovit c'un franc. V. încalţ, înşel. potecăş m. (d. potecă). Grănicer, piche-taş soldat din corpu înfiinţat la 1834 p. paza hotarelor In tara Românească spre Ardeal şi Moldova. V. cordunaş şi slujitor. potecă f., pl. i (bg. pyteka, potecă, d. pyll, vsl. ponţi drum[V. răspîntle] sau d. vsl. poteiti-potekon, a curge, adică „pe unde se scurge apa“ [V. tocesc]. Vest. Cărare îngustă prin pădurile de munte sau de deal. A umbla pe doiiă poteci (sau cărări), a merge şovăind de beţie. A-i şti cuiva potecile, a-i şti secretele. — In est potică. potecărăş, V. potlcăraş. * potentat m. (fr. potentat, d. lat. po-tentatus, suveranitate, care vine d. potens, -entis, puternic. V. putintej. Suveran, monarh, * potenţial, -ă adj. (lat. potentialis, d. potentia, putinţă, putere). Fiz. Care poate dezvolta putere mai tlrziu: energie potenţială. Gram. Care arată posibilitatea condiţională a acţiunii : conjunctivu potenţial latin. S. n. pl. e. Potenţial. poterăş m. (d poteră). Om care face parte din poteră. pâteră f.,pl.e şi i (bg. pâtera, slrb p6-tera, poteră, urmărire, poterati, a urmări, d. vsl. * poterlati, a urmări. V. în-teresc). Ceată de soldaţi, poliţişti ori alţi oameni care urmăriresc ttlharii. pothâd, -âdnic, V. podvod. poticală f„ pl. e (vsl. po-tykalo: V. poticnesc, potrlcală). Vechi. Ciocnire, poticneală, obstacul, pedică: hălădueşle fără poticală (Dos.). Infrtngere: după această po-ticală, Alexandru Vodă au murit (Let. I, 141 şi 165). 1) poti'că, V. potecă. 2) potfcă f., pl. i (germ. apotheke, farmacie V. potetăraş). Trans. Pop. Farmacie. potlcălâsc v. tr. (d. poticală). Dos. Azi Munt. Abat din drum, duc pe drum rău: dracu m’a potlcălit să trec pe acolo. Lovesc, copleşesc : m'a poticălit Dumnezei cu bă-trineţi'e (Isp.). POT poticărăş m. (germ. apothiker, farmacist, cu suf. -aş. V. potică 2). Trans. Pop. Farmacist — Şi pote-. V. apotecar. poticneală f., pl. eli, vechi ele. Acţiunea de a te potinci. Vechi. Poticală, obstacul, pedică. poticnesc v.tt.(vsl.po-tukndnti şi tykati, a împunge, a împinge, ceh. potykati, a Intlini; rus. potkntiti, a răsturna merglng, potkm'tiisza a se poticni. V. potcă, preatcă, pot-ricălesc, ză-ticnesc). Vechi. Izbesc lovesc. Conduc pe drum rău Azi. V. refl. Mă Impedec In mers: calu, omu s’a poticnit şi a căzut. Fig. Nu reuşesc: s’a poticnit şi eli poticneală f., pl. eli. Acţiunea de a (şe) poticni. potilăt n.. pl. e (ung. potyolat). Trans. Văl lung al ţărancelor. V. peşchir. potir n.,pl. e (ngr. potiri, d. vgr.potMon, pahar, potds, potabil; vsl. rus. potiru). Pa-haru sau cupa de aur saâ de argint In care se ţine împărtăşania In biserica ortodoxă. Câlice la flori. V. cupulă. potirăş m. Degetăruţ (P. gen, cp. cu toporaş). potîmpire f. (d. inuz. a potimpi, vsl. *potompiti, a toci (V. timpesc] sau, dacă e scris greşit, d. postompiti, a păşi, a se depărta. V. postîmpesc). Vechi (Ap. Vor). Despărţire, separatiune. poting n., pl. uri (vsl. * potengă, d. po-tengati, a trage, tengnonti, teniiti, a întinde ; rus. pot&âg; ung. pating. V. stinghie 1, tînjală). Funia, cureaua sau lanţu care leagă roatele şi grindeiu de ttnjaiă la plug. potfrniche, V. păturniche. potleţ, V. posleţ. potlâg n„ pl. oage (vsl. podu-logă, pus dedesupt, d. podu, dedesupt, şi loziti, a pune bg. podlog, potlog, bucată adăugată, slrb. podlog, podloga, bază, scăunel, talpă, rus. podlog, fraudă, pretext V. dîr-, ptr-, po-şi ză-log). Bucată de pele cu care se ctr-peşte talpa Incăltămintelor (V. taban). Pele sau zdreanţă aruncată: calicii căutau potloage pin gunoi. — Şi plotdg (Olt. Trans.) şi porlog (Munt. Trans.). potloâgă (oa diftjf., pl. e (d. potlog). Est. Pop. Epitet injurios unei femei. potlogar m. (d. potlog). Şarlatan, escroc-Trans. Cizmar clrpaci. — Şi ploto- (Olt. Trans.) şi porlo- (Munt Trans.). potlogărâscj -eăscă adj. De potlogar, potlogăresc v. intr. şi [tr.| Fac potlogării. potlogăreşte adv. Ca potlogarii, potmât) V. podmet. potmâl, V. podmol. potmolâsc, V. împotmolesc, potnâg m. jfvsl. podunogă. Vi potno-jă). Vest. Pl. Pedalele războiului de ţesut, care se numesc şi tălpigi şl iepe. — Şl po-nâgT, pl. (rut ponâzl, pl.). — 1026 — www.dacoromanica.ro POT potnojă f., pl. i (vsl. podunozite, scăunel, d. podii, dedesupt, şi noga, picior; bg. podnozie, piedestal; rus. podnozie, scăunel, podnozka, scara trăsurii, pl. -ăzki, potnogi. V. nojiţă, pîrnoajă). Rotocol gros de postav ori de pătură pe care se stă tn biserică p. a feri picioarele de răceala pavimentului. — Vechi -6jie) talpă; scăunel de rezemat picioarele, taburet V. vultur. potolesc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine şi pătulesc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astlnipăr, liniştesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, pllnsu, foamea, setea. V. ogoîesc, ostolesc, calmez. potolit) -ă adj. Liniştit, serios: om caracter potolit. poton^sc v. tr. (strb. po-tonuti. V. ză-tonesc). Serbia. Cufund, Inec (o corabie). potâp n., pl. oape şi uri (vsl. po-topu). Diluviu, inundaţiune imensă (ca cea din Biblie). Fig. Mare cantitate:potop de bani, de mizerii. Adv. Ca un potop: ploaia cădea potop. V. diluviu. potopânle f. (vsl. po-toplieniie, furtunS, cufundare. V. topenle). Prăpădenie. nimicire: Cum e afară? Cum era la bătălie? — Potopenie (adică: grozav de cald ori de frig ori bubuituri formidabile)! potopesc v. tr. (vsl. po-topiti, a cufunda. V. topesc). Vechi. Inund. Azi. Fig. Prăpădesc, nimicesc, extermin: demagogii au potopit bagetu. — Pers, III şi el potoape, să potoapă (Trans.). potopire f. Potopenie, inundare, potâr m. (pol. păltora, rus. poltord, vsl. polu/vuftora, unu şi jumătate. V. polturac, potoroancă) potronlc). Vechi. O monetă care, probabil, valora un groş leşesc şi jumătate saa un crăiţar austriac şi jumătate: ţi pe bani, şi pe potori în credinţă la feciori (P. P. Maram.). — La Tkt. (Let 2, 70). po-tor. potoroancă (oa dift.) f., pl. e (pol. pâl-torâwka. V. potor). Trans. Piesa de 4 crăi-ţari (dutcă). * potpourri n., pl. uri (pronunţatpapuri, d, fr. pot, oală, şi pourri, putrezit, [cuv. tradus după sp. olla podrida], ghiveci,//#, bucată literară ori muzicală amestecată). Bucată muzicală compusă din bucăţele luate din alte bucăţi, potpr^sci V. popresc, potreb^sc v. tr. (vsl. po-triebiti, rus. -itl). Vechi. Nimicesc. întrebuinţez (iau) sfintele daruri ca preut. — Şi potrl-. potrebnic, -ă adj. (vsl. potriebinu. V. netrebnic). Vechi. (Nu e atestat, dar se poate deduce din nepotrebnic). Trebuincios, folositor. potred£sci V. putrezesc, potrlcălă f., pl. e (vsl. rus. pro-tykalo, d. pro-tykati, a perfora. V. potfcală). Preducea, zamba, sulă cilindrică care se bate cu ciocanu ca să perforeze curelele saâ urechile vitelor care trebuie însemnate (Poate fi şi un deşte minut perforator). POT potricălesc v. tr. (d. potricală). Perforez cu potricala, preducesc, zămbăluicsc. Fig. Bortclesc (găuresc) păreţi!, stric, deteriorez: chiriaşu mi-a potricălit casa. — Şi potro-câlesc (Mold. sud). potrivă f. fără pl. (mai vechi potrivă, d. vsl. protivu, contra, d. proti, la). Seamăn, asemănare: viteaz fără potrivă, De o potrivă) egal: eu is de-o potrivă cu tine, erau rie o potrrvă de mari, mari de o potrivă. în potrivă) contra, In contra: nu pot reuşi fiindcă multe lucruri imi stau in potrivă, luntrea înainta in potriva curentului. Din potrivă (scris şi dimpotrivă), 1. din contra, tocmai contraru : A plecat ? Din potrivă: a rămaşi 2. din faţă, de peste drum, opus: malu din potrivă. potrivădâO v. tr. (potrivă, dau). L. V. Restitui, răsplătesc. — Şi fmp--potriveâlă f., pl. eli (d. potrivesc). Acţiunea de a potrivi, starea de a fi potrivit potrivesc v. tr. (mai vechi potrivesc, d. vsl. potriviti sen, a se opune, protiviie, opo-ziţiune). Fac să se potrivească, acomodez, ajustez: a potrivi un lucru cu altu, o cheie la o broască, o haină pe trupn cuiva. Asortez : a potrivi o coloare cu alta. Aşez, aranjez : a-ţi potrivi păru deran jat, hainele deranjate. Nemeresc: a potrivi sabia ca să intre tn teacă, (şi fig.) o vorbă la adresa cuiva, o minciună. V. refl. Vechi. Mă împotrivesc. Azi. is acomodat, ts ajustat, merg: aceste liicruri se potrivesc unele cu altele saâ intre ele. !s asemenea, corespund: socoteala de acasă nu se petriveşte cu cea din tirg (Prov.). !s aplicabil, Is nemerit: aici se potriveşte vorba ceia. Mă compar: broasca se potrivea cu bou. Mă conformez, ascult, daâ atenţiune, mă pun cu, cred, fac pe plac : nu te potrivi nebunuluiI Exclamativ: ce se potriveşte! ce are a face! nu e nici o asemănare 1 potrivire f. Acţiunea de a potrivi, starea de a fi potrivit .• potrivire de caracter. potrivit) -ă adj. Care se potriveşte, care convine alăturea de altu: doi tineri potriviţi. Mijlocia, moderat, cit trebuie, nu prea: mărime potrivită căldură potririvită, gusturi potrivite. Conform: un ordin potrivit situafi-unii saâ cu situaţiunea. Adv. Convenabil, cuviincios: a răspunde potrivit. Moderat: a bea potrivit. După, conform: potrivit legii saâ cu legea. potrivnic, -ăadj. şi s. (mal vechi pro-tivniC) d. vsl. protiviniku, opus, protivinu, opus, duşman). Rar. Adversar, duşman. Vechi. Potrivit, vrednic: potrivnic ţie.—Vechi şi Improt-) împotr-. potroacă (oa dift.) f., pl. e (d. potroc). Est. Fierea pămintului (V. fiere). Ilf. Veni-nariţă (V. venlnariţă). Adv. Vest. Sărat potroacă, foarte sărat (slatină, morugă). potroc n., pl. oace (rus. potrohu, măruntaie; pol. patroch, „mac“ şi „măruntaie"). Est, Borş făcut din moare şi bucăţele de pasăre (cum se obişnuieşte după „chef" pentru _ 1027 _ www.dacoromanica.ro POT a se dezbăta): din claponi are să se facă şi potroc (Sadov. VR. 3, 2, 176). Nu plăteşte nici un potroc, nu valorează nimic, nici o bucăfică. Vest. Pl. Măruntaie de pasăre; ciorbă de potroace. potrocăl^sc, V. potricălesc. potronic m. (pol. pâitoraczny, de un leu şi jumătate. V. polturac şi potor). O v^che monetă de argint care, la 1621, valora 9 bani (= aşpri), apoi 10 supt Fanarioţi (Erau şi potronici de argint — 6 aşpri). Plata In taleri germani se numea „In bani buni", iar In poîronici se numea „In bani proşti, taleri proşti" sau „bani potronici". (lorga» Negoţ. 220). V. costandă. poturT m. pl. (turc. [slrb. bg.] potur). Munt. Un fel de şalvari ornaţi cu cusuturi şi găitane şi strlnşi pe pulpe pe care-i purtau boierinaşii şi mai ales arnăutii, surugiii şi haiducii. Azi. Mold. Pantaloni de blană de oaie, tneşini. V. bernevecY şi tuzluct. * poţlune f. (lat. p6tio, -dnis, acţiunea de a bea, băutură, din răd. pot, de unde vine şi potabil, potir şi adăpoi). Med. Medicament intern lichid. pouc^nle f. (vsl. po-uceniie. V. ucenic). Vechi. Învăţătură (religioasă). — Şi pauc'enie (după pron. rusească), predica, şi păucenie, document povară f., pl. eri şi (vechi) ări (vsl. povara, şi poduvora, targil). Vechi. O veche măsură de greutate (125 de ocale) numită şi tar, tovarşi sarcină (lorga, Negoţ- 227). Sumă de o mie de galbeijî. Azi. Greutate, sarcină, Încărcătură: povara unei căruţe, unui cal, unei corăbii, (şi fig) a anilor, a bătrineţii. — Şi povoară şi Vvechi) .pohoară, pl. ori şi (vechi) oare. Şi povăr (Prav. Qov. 133) D. Sără pl. V. tar şi tărhat. povarnagiQ m. (d. povarnă). Vest. Proprietar de pavarnă. — In est velnifar. povarnă f., pl. emi şi erne (vsl. povari-nia bucătărie, d. variti, a coace, vrleti, a ferbe; rus. povdrnua, bucătărie. Cp. şi cu bg. pivo-vărnica, rus. pivo-vârn&a, fabrică de bere. V. samo-var). Vest. Velnită, fabrică de spirt ori de rachiu. povărnlc, -ă adj. (d. povară). Rar. De povară, cu samar: cai povarnici. povaţă f., pl. iţe (pol. powodca, rus. povodec, gen. -dcd, conductor, d. povoditl, povesti, a conduce. V. pevedesc, podvod). Vechi. Conducător, conducere. Azi. Sfat: a da cuiva o pavată. povăTălă, V. povotală. povăţăr m. (d. povaţă). Vechi. Povătui-tor, conductor. povăţuiesc v. tr. (d. povaţă). Vechi. Conduc. Azi. Sfătuiesc, consiliez. — Vechi şi -ţâsc şi -ţcSz. povedesc(mă) v. refl. (vsl. povesti-povedon, po-voditi, a duce. V. povaţă, nevedesc, podvod, prlvlştesc). M Rar. Cad de osteneală, nu mai pot, mă plec: t>0ii se poi’edesc de Qsţeneaiă, beţivii de H- P6x ţie. A poverii lacrăml (Conachi, 121 şi 203)’ provoc lacrămi, fac să te podidească lacrimile. povelenie f. (vsl. povelieniie). L. V. Poruncă. povelesc v. tr. (vsl. po-veheli). L. V. Poruncesc. povestaş m. (d. poveste). Rar. Acela care spune poveşti, povestitor. V. băs-naş. poveste f., pl. Şti. (vsl. po-viesti, ilara-ţiune. V. veste). Basm, istorie fantastică scornită de popor şi pe care babele saa şi alţii o spun copiilor: a spune poveşti. Fig. Fabulă, vorbă mincinoasă: nu-mi spune mie poveşti IA ajunge de poveste, a ajunge renumit. Ce mai veste poveste? ce mai ştii nou ? povestesc v. tr. (d. poveste. Cp. şi cu vsl. povestovati, a povesti). Narez, istorisesc, spun cum s’a lntlmplat: ia povesteşte-ne ce-ai păţit I povestire f. Naraţiune, istorisire a unui fapt mai mult ori mai puţin real (nu poveste). povestitor, -oăre adj. şi s. Narator, care povesteşte. povfdlă f.> pi. e (pol. powidla). Est. Marmeladă, magiun, lictar, pastă de prune ori de zarzare. — Şi povirlă (ca mocirlă d. moczydlo). V. chltonag 1. povllă, V. pofil. povlnulesc(mă) v. tr. (rus. po-vino-vătisea. V. vină). Vechi. Ascult, ntă supun. povirghie f. (slrb.). Vc. (ArhO. 1928,158). Povlrniş. povîrnesc v. tr. (slrb. povrnuti, rus. povernuti, a întoarce puţin. V. povortesc şi ctovrîntie). Aplec, inclin. V. refl. Zidii s'a povirnit (şi fig.), te-al cam povlrnit de bătrineţă I Vechi şi pohirn. V. hîtesc. povîrniş n., pl. uri (d.povîrnesc). Pantă, sau drum înclinat, povoără, V. povară, povod, -âdnic, V. podvod. povât, pohoT şi (est) puhâT n., pl. oale (vsl. povoni, potop, inundatiune, povodinu, inundaţiune, d. voâa, apă. V. adăpot). Torent şivoi, apă impetuoasă de riu sau de ploaie. pohoTâiă, V. povoTală. povoTâlă şi -ăTâlă f„ pl. leii (vsl. rus. povoi,giulgi, adică „perdea peste ochi"). Slăbirea vederii ca cum s’ar fi pus o perdea peste ochi fără ca ochii să fie turburi. — In est poh-şi puh-, In vest şi împov-. povortesc v. tr. (vsl. po-vruteti, compus ca şi în-virtesc şi po-virnesc). Dos. Aplec, povîrnesc. povâz n., pl. oaze, V. podvoadă. poxie f. (ngr. ’ypopsia, bănuială). Mold. Fam. Ciudă pe eineva: a scrie cu poxie. — Şi poxă, pl. ţ. — 1028 - www.dacoromanica.ro * poză f, pl. e (fr. pose, d.pos.r, a aşeza. V. repaos). Atitudine, poziţiune a corpu-pului: era intr'o poză visătoare. Fig. Atitudine afectată: ia uitati-vă la poza mitocanului îmbogăţit I Pop. Fotografie, portret: Safta S’a dus la fotograf ca să-şi scoată poza. Figură, iiustraţiune: carte cu poze. pozdâre, V. puzdere, * pozâz v. intr. (fr. pa ser, d. lat pausare. V. răposez). Iad o atitudine ca să-mi facă portretu ori statua ori să mă fotografieze. Fig. Fam. Imi iaCi o atitudine afectată ca să produc efect: mal toate femeile pozează. V. ti. Pop. Fac cuiva portretu: te-am pozat I * pozitiv, -& (lat positivus, d. pănere, păsitum, a pune. V. prepozitiv). Cert, sigur, evident: fapt pozitiv. Bazat pe fapte, pe experienţă, pe constatări: ştiinţe pozitive. Materialist, realist, (fig) practic, iubitor de materie : om, spirit pozitiv (V. Idealist). Scris, nu natural, nu tradiţional: dreptu pozitiv. Alg. Cantităţi pozitive, cele precedate de semnu plus. Fiz. Electricitate pozitivă, aceia care se obţine pin frecarea sticlei cu o bucată de postav, şi care se înseamnă cu semnu plus. Probă pozitivă, tn fotografie, proba care se obţine expuntnd la lumină o prohă negativă pusă tn contact cu o foaie sensibilă şi care reproduce modelu cu umbrele şi lumina reală. (Se zice şi un poziiiz, n., pl. e). Qram. Oradu pozitiv, acela care arată adjectivu la punctu lui de plecare fără a fi comparat, ca bun faţă de mai bun (comparativ) ori cel mat bun, foarte bun (superlativ). S. n., pl. e. Lucru pozitiv, material, real. Fig. Care aduce foloase materiale: Jidanului nu-i place de cit pozitivu. Adv. In mod pozitiv, cert, sigur. Pozitiv I se’ntelege 1 desigur I evident I * pozitivist, -& s, (d. pozitiv). Adept al fiozitizmulul: Littri a fost pozitivist. Fig. ubitor de materie, de foloase materiale. Adj. O teorie pozitivistă. * pozitivfzm n. (d. pozitiv). O sistemă filosofică care nu admite de ctt ceia ce a constatat ştiinţa: fundătoru pozitivizmului a Jost August Comte. Fig. Iubire de foloase materiale, materializai : pozitivizmu unui zaraf. * poziţiune f. (lat. positio, -dnis, d. pâ-nere, positum, a pune. V. post 2). Situaţiune, modu cum e aşezat: poziţiunea unui oraş. Loc, regiune: un castel intr’o poziţiune incintătoare. Teren ocupat de trupe: o po-zifiune tare, a recunoaşte pozifiunile duşmanului. Fig Rang, treaptă condiţiune, funcţiune: pozifiune socială. Situaţiune, funcţiune: o pozifiune de 12,000 de franci pe an. Muz. La vioară, locu pe care ţii degetele pe coarde (Prima e cea mai apropiată de prag, ca a începătorilor. Cele-lalte-s mai apropiate de căluş). Proz. Vocală lungă ori scurtă pin pozifiune, lungă ori scurtă după sunetele care o urmează. A fi in poziţiune Să (ori de a), a fi tn stare, a putea: nu-s in pozifiune să ştiu (ori de a şti). A fi tn pozifiune (m- teresantă), a fi gravidă. A-fi laa pozifiunea (vorbind de un soldat/ a-ţi lua atitudinea cuvenită prezenţei unui superior. Ob. poziţie (rus. poziciia), V. teapă, pozînăr, V. buzunar, pozlăţ, V. posleţ. poznaş, -ă adj. (d. poznă). Care face pozne, ghiduş, glumeţ, comic. Care poats oferi surprize neplăcute: incet cu acest cal, că-i cam poznaş. — Şi poznit (est). pâznă f., pl. e (vgerm.posse, pl.possen). poznă). Fam. Glumă, bazaconie, ghiduşie, farsă. Renghi, şotie, bozma, surpriză neplăcută : incet cu acest cal, că ’naată-fi face pozna. E poznă, e lucru mare (interesant, neplăcut ş. a.): nu te atinge de el (de ex., de un copil supărăcios), că-i poznă 1 pozunăr, V. buzunar. pozvolenief.(rus. pozvolenie,poi.pozw-). L. V. Permisiune. pozvolâsc v. tr. (rus. pozvăliti). L. V. Permit 1) * practic, -ă adj. (vgr. praktikâs, care consistă In acţiune, d. praktes, lucrător, executor, prăsso, lucrez, execut). Care consistă In aplicaţiune, tn acţiune (tn opoz. cu teoretic, ştiinţific, speculativ); gramatica practică a unei limbi. Comod, uşor de mt-nuit: o maşină practică. Care ştie să tragă folos (nu ideolog): Englejii ts foarte practici. S. m. şi f. Practician, care se pricepe bine In diagnoză: acest medic e un practic distins. S. f, pl. i. Execuţiune, aplicaţiune, întrebuinţarea regulelor şi principiilor unei ştiinţe saa arte (In opoz. cu teorie):a pune m practică o regulă. Exerciţia, facere : practica binelui e o mare mulfămire. Experienţă, deprindere, uz : a ciştiga practica afacerilor, a şti o limbă din practică. Pl. Uzuri la ceremonii, acte exterioare ale cultului: practici religioase. Obiceiuri, mai ales urtte: ai face oine să laşi aceste practici. Adv. In mod practic : s'a condus practic in viafă. — Pe la 1800 se zicea practicbs (adj.), după ngr., ca plicticos, simandicos. 2) practic, a -â v. tr. (fr. pratiquer, d. pratique [adj.], practic). Pun tn practică ; a practica binele. Exercit o profesiune liberă : a practica medicina. Fac, execut: a practica o deschizătură, un şant. Obişnuiesc, uzitez: nu practicăm noi asemenea lucruril V. metahlrlsesc. * practicabil, -ă adj. (d. a practica). De care te poţi folosi; mijloace practicabile. Pe unde poţi trece, care e tn stare bună: drum practicabil. * practicabilitâte f. (d. practicabil; fr. practibilite). Starea unui lucru practicabil ; practicabilitatea unui drum. * practicant, -ă adj. (d. a practica; fr. pratiquant). Care face practică, care Învaţă partea practică a unei profesiuni ori meserii: elev practicant in farmacie. Care nu ştie de ctt din practică (fără să fi învăţat la şcoală); un avocat practicant (In sec, 19). Subst. Un practicant. www.dacoromanica.ro PRA * practician! -ă s. (fr. prattcien).Medic care are mare practică (mare pricepere) tn diagnoză. — Se poate zice şi practic, ea critic, d. critică. prad şi (rar) prădez, a prădâ v. tr. (lat. praedare, it predare. — Prad şi prăd, să prad şi să prăd, să prazi şi să prăzi, să prade şi să prăde). Jăfuiesc, fur mult, despoi: hoţii mau prădat tn pădure, ml-au prădat casa in lipsa mea. prâdă f., pl. ăzl şi (vechi) prade (lat. praeda, it. preda, sard. cat. pg. prea, pv. preza, fr. proie. D. rom. vine rut. preida şi ung. preda). Ceia ce se obţine prădtnd, fu-rătura, lucru luat pe nedrept de Ia altu : hoţii se întorceau încărcaţi de pradă, Tătarii au făcut multă pradă, oile ajung prada lupilor. Ceia ce se perde, se nimiceşte : corabia fu prada valurilor, casa fu prada focului. Victimă: omu stab de suflet e prada pasiunilor Iul. Animal, pasăre de pradă, animal, pasăre carnivoră (ca lupu, vulturu). A fi in prada..., a fi stăptnit de : a fi in prada unei boale, unei teribile nelinişti. V. vlellşte. prădnic, -ă adj. (d. pradă). Vechi. Prădalnic. praf şi (vechi) prah n., pl. uri (vsl. prahu. V. prăşesc, prahavlţă). Sud. Colb, pulbere, pămlnt redus In părticele foarte mici de uscăciune şi de mult umblet: prafu drumurilor se depune pe haine. Toată (ara. Substanţă pulverizată : praf de zahăr, de chinină. Pl. Medicament pulverizat Împărţit In doze : am luat două prafuri de chinină. Pulbere explozivă cu care se încarcă armele de foc ca să arunce proiectilele şi care se compune din salitră, pucioasă şi cărbune (numită şi praf de puşcă şi Iarbă de puşcă). A face (a prejace) in praf, a nimici. A se alege prafu de ceva, de cineva, a se nimici, a se prăpădi. A trage cuiva o bătaie în cit să-l meargă prafu, a-i trage o bătaie straşnică (V. hucTum). A arunca praf (ori sperlă) in ochii lumii, a min|i fără de ruşine vrlnd să ascunzi fapte evidente. — în nord prav. In Ban. Buc. prail. V. colb) toz. — E demonstrat că chear din primele secule ale erei creştineşti Chinejii ştiau de prafu de puşcă, de carc se serveaţi la făcut focuri de artificii, dar nu şi la aruncat proiectile. Pe la mijlocu secuiului VII fu întrebuinţat de Grecii bizantini, care făceau nişte artificii incendiare numite foc grecesc. De abea In seculu XIV a fost Întrebuinţat la armele de foc, şi anume de Engleji tn bătălia de la Crăcy (1346). Numele lui Roger Bacon, Al-bert cel Mare şi Berthold Schwarz se leagă de invenţiunea saâ mai de grabă de intro-ducfiunea prafului de puşcă tn Europa, dar fără să se ştie sigur cine e inventatoru. In zilele noastre acest praf s’a perfecţionat şi se distinge după compozifiune prafu de război, de vinat şi de mină. Cel de vtnat şi de mină e praf obişnuit, pe clnd cel de război are bază de celuloză şi nu produce fum. In fine, cu bumbac şi acid nitric s'a PR preparat un nou exploziv numit fulmicoton care produce efectele prafului ordinar, dar’ care, din cauza inconvenientelor, nu prea c întrebuinţat azi. Fabricarea şi vinderea prafului de puşcă puţind fi periculoasă siguranţei publice, stătu şi-a rezervat moflo-polu lui. praftură 1., pl. I, şi (mai des) prăf-toriţă f., pl. e (d. praf, pin aluz. la prafu care iese ctnd loveşti cu ia. Cp. şi cu bruft). Pomătuf ori împletitură de rămurele cu care ferarii stropesc focu ctnd s a aprins prea tare (stropitoare). Fig. A trage cuiva o praf-toriţa, a-i atrage un frecuş, a-l ocări. — Mold. pleaftură, p].ple/turi.Şi pllftură. In Olt. prăftorifă înseamnă şi „uşă rudimentară de nuiele împletite" (BSG. 1922, 123). prag n., pl. uri (vsl. [bg. strb.] pragă, rus. porâg. V. zaporojan). Partea de jos a cadrului uşii şi care de ordinar e ipai înaltă de ctt pavimentu camerei. Loc culminat la un drum: pragu drumului de la Sărata (Buzău). Fig. început: a murit in pragu vieţii. A pune picloru'n prag, a nu lasă să intre, (fig.) a te opune energic. Pragu de sus: partea opusă praguluj de jos: s'a lovit cu capu de pragu cel de sus şi l-a văzut pe cel de jos (Se zice despre un om care se mtndreşte prea tare şi o păţeşte). * pragmatic, -d adj. (vgr. pragmati-kos, d. prăgma, fapt, afacere. V. pramatie). Relativ la afacerile politice. Sancţiune pragmatică, regulament care emană tot odată de la o adunare şi de la un suveran şi de cele mai multe ori e relativ la lucruri bisericeşti (Se zice In special de actu pin care Carol VI al Austriii asigură la 1713 fiicei sale Maria Tereza succesiunea Ia tron). prah, V. praf. prahaviţă, prahăită, parhâlţă şi pîrhâltă f., pl. e (bg. prahavica, d. prah, praf. Cp. cu plescaviţă). Est. O ciupercă mică comestibilă ctnd e ttnără (bovista plămbea). Ctnd Imbătrtneşte, se deschide la vlrf şi scoate un praf compus din 'sporii ei. Cu iasca produsă de ia, se afumă roiu clnd vreP să alungi albinele ca să retezi stupu. O varietate a ei, lycoderdon bovista, dă asemenea o iască foarte bună.—Pop. prahafltă-La Bărb. Ind. 130 prohăviţă, vsl. pruhavica. praj, V. praz. prâjă f., pl. ă/l (d. ptăjesc, ca praşă d. prăşesc). Trans. (Mureş-Turda). Sos, rlntaş. * pralină f. pi. e (fr. praline, de la numele mareşalului du Plessis -Praslin [1598— 1675], al cărui bucătar a inventat aceste bomboane). Migdală Invălită In zahăr ars. pramatie f. (ngr. pra fgj matla, marfă. V. pragmatic). Iron. Sculă, taclm, poamă, specie, specimen, tip de om ; ştiu ce pramatie eşti! V. pramatie, specie, specimen, tefaric, tarbă. prângă f, pl. prăngl (turc. pranga,cătuşi, carceră, a. it. spranga, drug, traversă; alb. prangă, slrb. bg. pranga, lant). Dun de jos, Şiret. Lanţ de corabie ori (şprangă) odgon de Strmă la plute. V. parîmă Şi ţîTac« 1030 — www.dacoromanica.ro prA 1) prănlc ti., pl. e (rut. prănmk). Nord. Mai de bătut rufele la spălat. 2) prânlc, a prănicâ v. tr. (d. pranic 1). Maram Bac. Bat rufele cu pranicu la spălat prapadaâmna, V. preapodobna. prapârclc şi -ic ra. (rus. prdporscik, stegar, d. prăpor, prapur, steag). Sec. 19. Sublocotenent V. paruclc. prapur n., pl. e (vsl. praporu, steag. P. tnţ. de „epiploon", cp. cu fr. fanon, „fanion" şi „pelea care attrnă la gttu taurului"). Vechi. Steag militar. Azi. Steag bisericzsc care se scoate la marile sărbători şi ceremonii. Pup. Marele epiploon. prasâd, -ă adj. (rus. presdda, altoi; bg. prisăd, pom altoit; strb. presad, sădire). Vechi (Prăsad, s. m.). Pom altoit, altoi. Azi. Mold. Se zice despre un fel de pere mari şi delicioase: peri prasazi, pere pra-sade. Mold. nord. Bas. Pâr altoit (spre deosebire de cel sălbatic, care se numeşte numai păr). prasădă f. pl. e (d. prasad). Mold. nord. Bas. Pară altoită. prăşă f., pl. aşi (d. prăşesc). Praşilă, prăşit: mergem la praşă. prăşilă f., pl. e (sîrb. prăjina, praf, colb. V. prăşesc). Praşă, prăşit: mergem la praşilă. praştie f„ aşlii şi ăştii (vsl. Tul.praha, bg. prastka, praska, praştie ; pruitly, a ptrli, a exploda. V. proaşcâ, împrăştiT. Un instrument compus dintr’o bucată de pele mai lată legată cu două curele aşa tn ctt să poată ţinea o peatră saCi o bucată de plumb pe care, tnvtrtind praştia, s’o poţi arunca la sute de metri: la cei vechi praştia era o ucigătoare armă de război. Fig. A da cu praştia pe undeva, a te duce rar pe acolo. A învăţa carte cu praştia, a învăţa pe apucate, azi un pic, la anu iar un pic, şi aşa mai încolo. Funie lu>igă de care e legat un cal pe care-1 înveţi sâ alerge tn cerc In prejuru tăa : a da un cal la praştie. Cal înhămat la praştie, cal In ceatlăa, lăturaş. * prat n., pl. uri (lat. pratum, prajişte ; it prato, pv. prat, fr. pre, sp. pg. prado). Rar. Ceair. Lintea prafului, măzăriche (7a-thyrus pratensis). prau< pravi V. praf. pravăţ n., pl. ele (vsl. pravici, drum drept; nsl. pravec, strb. -ac, direcţiune. V. pravilă). Vechi. Scop, obiectiv (Beld. 2004, 2593 şi 3439). Azi. Munt. vest. Drum drept pe muchea unui dtmb (şi numele unui deal intre Nămăieşti-Rucăr). Rar. Direcţiune, linie, bătaie ; In pravăţu vlntului. Drum călăuzitor: a sluji cuiva drept pravăţ. A bate cuiva pravăţu, a te îndrepta spre el, a-1 vizita, a fi tn relatiuni cu el. V. aret. prâvednlc, -& adj. (vsl. pravidlniku, rus. prăvednih). Vechi, Drept, just, cinstit. m pravilă f, pl. e şi i (vsl. pravilo, regulâ, d. pravu, drept, just, pravi, ceeia ce e just. V. pravăţ) ispravă) oprâvuîesC) şprafeă)..Cod de legi: pravila cea mare, numită şi „îndreptarea Legii" s'a tipărit ta Tirgovişte la 1632. A pune pravilă, a face. regulă. V. îndreptar. pravilniC) -ă adj. (vsl. praviliniku, regulă ; rus. pravltnvi, regular, just). Vechi. Conform pravilei, legal: dobindă pravilnică. - Şi pravilnicesc. Şi -veln-. pravilniceşte adv. Legalmente. pravoslâvie f.(vsl,pravo-slaviie). Vechi Ortodoxie. pravoslavnic) -ă adj. (vsl. pravo-sla-vinu d. pravo, drept, şi slava, glorie, slavă, opiniune; rus. pravoslavnyi). Ortodox. prâxă f., pl. e (ngr. prdxis. V. practică). Vechi. Azi numai in Trans. Practică, experienţă, deprindere: a şti din praxă. — Mai vechi şi prăxis (n., pl. urî), care înseamnă şi „act document". prâxed şi prâxiif h. (cuv. format dc vechii cărturari după ngr. prăxeon, gen. pl. de la prăxis, faptă. Cartea Întreagă sp numeşte Vivllon ton prăxeon ton apostdlon, „Cartea faptelor apostolilor", sau praxapos-tolos, pe rom. chear numai „apostolu"). Cartea despre faptele apostolilor saCi .Faptele apostolilor" (tipărită de Coresi la 1563), care face parte din Biblie. praz (vest) şi praj (est) m., pl. ji(vsl. bg. prazu, prasu, strb. pras, praziluk, turc. prasa, d. ngr. şi vgr. prdson, praz, lat. porrum din *porsum, praz, de unde vine it. persa, măghiran. V. pur 1). O legumă din familia cepei, dar cu bulbu redus, cu cotoru gros, mai înaltă de cit ceapa şi cu frunzele ca ale usturoiului (dllum pdrrum). prăznlc n., pl. e(vsl. prazdinikă, prazl-niku, sărbătoare, d. prazdinu, liber fn repaus; rus. prdzdnik, slrb. prâznik). Vechi. Sărbare. Mare sărbătoare bisericească: cele 12 praznice împărăteşti. Azi. Ospăţ după o ceremonie religioasă In onoarea unui sfint ori unui mort pomenit. La dracu'n praznic, (Mold) foarte departe: a locui la dracu'n praznic (tn Munt. la dracu cu cărţi). Prov. Obraznicu mininca praznicu, cu obrăznicia reuşeşti mai bine de ctt cu sfiala. — Vechi rar şi prazdnic. prăbuşesc v. tr. (strb. pro-busiti, bg. pro-busam, găuresc. V. buşesc). Mă surp, mă nărui, mă dărtm: pămintu, zida s'a prăbuşit de ploaie. Cad cu greutate, mă arunc cu greutatea corpului: elefantu se prăbuşi tn groapă, sergentu luă steagu şi se prăbuşi tn şant. prăbuşltură f., pl. i. Loc prăbuşit, sur-pătură. prăcT adv. (rut. prec). Buc. De prăci (scris şi deprăcf), de tot, absolut. prădalnici -ă adj, (d. pradă şi suf. -alnic), Prădător, jăfuitor: Tătarii prădalnici. - 1031 - www.dacoromanica.ro PR pradactiine f. (6. prad safi lat. prac-riătio, -dnis). Jaf făcut de o trupă: prădă-ciunile Tătarilor in Moldova. prădădesc, V. pridădesc. prădez, V. prad. prăfărie f. (d. praf). Vest. Colbărie, cantitate de praf: ce prăfărie pe stradăl Pulberărie, fabrică saâ depozit de praf de puşcă. — Şi prăvărie (nord). prăfâs, -oăsă adj. (d.praf). Vest.Col' băios, plin de praf: drum prăfos. prăfuîesc v. tr. (d. praf). Vest. Colbă-iesc, umplu de praf: haine prăfuite. Scutur de colb (desprăfuiesc), prăhod, V. prohod. prăjesc v. tr. (vsl. pra£itl, pruziti, a frige, pruga, plrgă, slrb. priiţi, nsl. praiiti, a frige ; rus. pr&ăziti a prăji; ung. pară-zsolni, ptirzsolni, a frige, părgolni, a prăji, perzselnt, pergelni, a frige. V. prajă, pîrgă, pîrjol şi frig 2). Frig Intr’o tingire (tigaie, tavă) In unt ori In unt-de-lemn vorbind de friptură sau unele prăjituri sau frig Intr’un vas uscat (numit frigare sau prăjitoare), vorbind de cafea, năhut ş. a. prăjină f., pl. I (vsl. prii Una, prăjină; ceh. pruzina ; ung. porong. V. prăştlnă şi sprijin). Par suptire şi înalt: un steag tn virfu unei prăjini. O veche măsură de lungime agrară (6m. 69 In Mold., 5 m. 90 In Munt.). O măsură agrară actuală In lungime de 3 m. 75 (12 palme, numită şi bucată de prăjină dacă se socoteşte Indoitu ei ca adevărata prăjină (Mold.). Fig. Iron. Dlrjală, toroapă, coclrlă, om înalt şi slab. S'a fudulit de nu-i mai ajungi cu prăjina la nas, a ridicat nasu foarte sus de fudulie. V. pă-tăchie, manelă, drug, raz 1. prăjinfş n., pl. uri (d. prăjind). Pădure tlnără compusă din copaci supţiri de drepţi: prăjiniş de molift, prăjit, -ă adj. Fript Intr’o tingire sau la oare-care distanţă de foc: pine prăjită. Răbdări prăjite, nimic de mlncare, cascote. prăjitoare f., pl. ori. Tingire acoperită In care se prăjeşte cafeaua, care e mişcată cu o manivelă, pe clnd vasu rămlne fix. V. frigare. firăjitorie f. Fabrică de prăjit (de ex., ea). prăjitură f., pl. I. Mlncare dulce prăjită făcută din cocă, saii aluat, zahăr, ofiă, dulceaţă şi altele împărţită In bucăţi şi care se vinde mai ales la cofetărie saii se face şi In casă : am mincat doăă prăjituri, un carton cu prăjituri, V. plăcintă, clătite, cozonac, uscăţele. prămîndă, V. premîndâ. prămtndesc v. intr. (din vsl. prle-mu-dtti, a Intlrzia, şi rom. prebinddsc. V. pre-mîndesc). Vechi. Mă opresc, zăbovesc, stafi. V. tr. Azi. Trans. Cruţ, nu pun la muncă (o vită). PR prămrăc n., pl. uri (vsl. primrakă. Rudă cu murg şi amurg). L. V. Întuneric. prăpâstle f. (vsl. propasti, rus. pr6-pastl. V. prăpădesc). Abis, precipiţiu, ioc foarte adine In care poţi cădea: prăpăstiile Carpafilor. Pl. Fig. Iron. Enormităţi, bazaconii, prostii saâ minciuni colosale: ce prăpăstii spune acela ? — Vechi prăpâste şi propăste, pl. ăştî, prăpăd n., pl. uri (d. prăpădesc). Pră-pădenie, peire, dezastru : ce prepăd de timpi prăpădenie f. (d. prăpădesc). Peire, nimicire, dezastru : e prăpădenie (grozav de cald ori de frig ori plofiă grozav). V. pacoste. prăpădere f. (d. din prăpădesc şi cădere). Dos. Prăpastie. prăpădesc v. tr. (bg. propădam, d. vsl. * pro-padati, pro-pastl, a se despica, propadl, crăpătură, propasti, prăpastie,, d. paşti, a cădea; rus. propadătl, propăsil, a peri. V. nă-pădesc). Nimicesc, ucid : boala l-a prăpădit. Stric, distrug: ploaia i-a prăpădit marfa. Perd, risipesc: şi-a prăpădit averea in negof. Perd din mină, scap (Mold.): copilu a prăpădit banii in iarbă. A te prăpădi de rts ori de pltns, a leşina, a nu mai putea de rts ori de pilns, prăpădit, -ă adj. Ruinat, stricat. Fig. Perdut, păcătos, ticălos:, măi prăpăditule I Adv. Foarte aproape de peire: prăpădit de stab. prăpădoâmnă, V. preapodobna. prăpăstlâs, -oăsă adj.(d. prăpastie). Plm de prăpăstii: locuri prăpăstioase. Fig. Iron. Care spune prăpăstii, enormităţi. Fugă prăpăstioasă, fugă grozavă. V. abisal. prăpăstuYesc v. tr. Rar. Arunc In prăpastie. V. refl. Cad In prăpastie. Năpădesc, mă năpustesc. Prăpăstuit, prăpăstios, abrupt. prăpIăzmuYâsc v. tr. (după vre-un verb pol. ca przeksztalcac) Dos. Transform, prefac, prăsăd, V. prasad. prăsădesc, V. presădesc. prăsea, V. plăsea. prăseâlă f., pl. eli. Prăsilă. prăsesc v. tr. (slrb. prăsiţi, a făta pur- cei, d. prase, purcel). Nasc, produc (Rar). Fig. Fam. A prăsi parale, a aduna parale. V. refl.Mă înmulţesc, cresc In mare număr: la munte s’aă prăsit o mulţime de urşi, de brazi, de şerpi. — Şi fntprăsilesc (Munt vest). prăsflă f., pl. e (slav * prasilo, slrb. prăsiţi, cu acelaşi sufix ca’n tocilă). Reproducere, înmulţire (la animale şi plante): găini bune de prăsilă. Animale safi plante prăsite. prăstăvălâsc, V. prostovălesc. prăstură f., pl. i (din prăsesc, prăsi-tură, ca custură din * cufitură). Vechi. Iapă. prăşcâr m. (d. bg. praSka, ‘praştie). Trans. Prâştiaş. - 1032 — www.dacoromanica.ro prăşesc v. tr. (vsl [slrb. celi.J prăsiţi, a preface tn praf, tn colb, d. praliu, praf; bg. pra&i, a face colb. V. praf). Sap ogoru şi-l curăţ de buruiene după ce semănătura a crescut puţin : a prăşi popuşoiu. prăşitoâre f., pl. ori. Sapă de prăşit (pe alocurea de o formă specială). prăştiăş m. (d. praştie). Cel ce aruncă cu praştia. Adj. inhăniat la praştie : cal prăş-tiaş, iapă prăştiaşă. — in est şi -Ier (VR. 1921, 10, 505 ş. a.). v prăştilă f.. pl. e (cp. cu bg. praSttlo, pateşcă). Olt. Ârg. Şiţă, şindilă, draniţă. 1) prăştină f.. pl. i (var. din prăjină). Est. Prăjină mare (une-orframificată) de pus pe claie ca să n’o împrăştie vintu. Nuia mare de pus pe c'nepă tn lac ca să n'o ridice apa. 2) prăştină f., pl. i (Cp. cu prăjesc). Sud. Rachiu de drojdie, tescovină. 1) prăvăl n, pl. uri (vsl. *provalu, slrb. bg. provala, rut. provii, prăpastie; rus. provii, gaură, crăpătură, surpătură. V. val 1, prăvălesc, prăvălie, privai). Rar. Povtrniş mare. 1) prăvăl, a -ăli, V. prăvălesc, prăvăd, V. prevăd, prăvălâc n„ pl. e (vsl. * provalakă, ca strb. podvalak, suport de butoi). Rar. Prăval. prăvălătic. -ă adj. (d. prăvăli. Foarte povtrnit: loc prăvălătic (Sadov. VR. 1910, 4, 60). prăvălesc v. tr. (vsl. provaliti, a rostogoli, -iii sen, a se prăbuşi; strb. provaliti, a despica, prevaliti, a prăvăli; rus. provali-tis&a,a se prăvăli, a se prăbuşi. V. val 1, In şi nă-vălesc, prostovălesc). Fac să cadă aplectnd ori rostogolind: a prăvăli o stlncă. V. refl. Stinca s'a prăvălit din munte, călărefu s'a prăvălit de pe cal, copacii tăiat s'a prăvălit asupra lui. — Şi prăval, prăvăli, el -ale, ei -ale, să -ale şi prevălesc, sprăvălesc (ca strb. strovaliti, a prăvăli). prăvăliaş m. (d. prăvălie). Negustor care şade In prăvălie. prăvălie f. (slrb, bg. provalija, prăpastie crăpătură de pămtnt, de unde rom. „scobitură, cqpieră, prăvălie". V. prăval). Sud. Dugheană, magazin, cameră situată >a stradă şi plină de marfă de vtnzare. Marfa din această cameră: am vindut toată prăvălia. prăvălioară f., pl. e. Prăvălie mică. V. baracă,, gaşcă. prăvăliş n., pl. uri (d. prăval). Prăval, mare povtrniş. prăvărie, V. prăfărie. prăvesc, V. privesc, prăvfrlşte, V. privelişte, prăvltură f., pl. i (d. prăvesc privise). Cdr. Ps. S. Aplecare, inclinare. prăznlcăr n., pl. e (d. praznic). Trans. Tablou istoric bisericesc p. marile praznice (sărbători/ PRE prăznuîesc v. tr. (vsl. piazdnovati, rus. prazdnovaif, slrb. praznovati). Sărbez, celebrez. Ospătez, benchetuiesc la un praznic. — Vechi şi prăzdn— prăzuliB, -ie adj. (d.praz). De eoloafea prazului, verde deschis batlnd puţin tn galben. 1) pre prep. (lat. per. V. pe). Vechi, Pe: mintuieşte-l pre el, Doamnei Azi e numai prefix, ca'n pre-fac. 2) * pre- (lat prae), pref.care înseamnă „înainte", ca’n preistorie, prestabilesc. V. ante-. prea (ea dift) adv. (vsl. prie, ca’n prie-mondru. V. preliminăm). Foarte, mult : Prea Sfinţia Sa, Prea 1nălţate Doamne ! Mai mult de cit trebuie, peste măsură, excesiv, afară din cale: apa e prea ferbinte, te-ai prea apropiat (In vest prea te-ai apropiat). Asta e prea mult, e mal mult de ctt e permis. Fam. E prea-prea, « prea de tot, e prea de oaie, e prea exagerat (de ex, o minciună), Nu prea, nu chear, nu tocmai: n’am prea dormit (vest: nu prea am dormit), nu prea cred ce spune el. preacălcător, -oăre adj. (după vsl. priestompniku. V. prestîpnic). L. V. Călcător de lege, preacîntăt, -ă adj. (după vsl. prie-pietu). L. V. Slăvit, preamărit. preacovîrşesc v. tr. (după vsl. prle-văziti, a covtrşi). L. V. Covlrşesc. preacurata adj. f. (după vsl.priecista). Precista, Maica Domnului, imaculata fecioară. — Se scrie şi prea curata şi preacurata. preacurvâr, -rv^s. (după vsl. prfe-liubodtei, -dieica). L. V. Adulter, adulteră. — Şi prec-. Şi prelîubodeT, pl. tot aşa. preacurvesc v. intr. (vsl. priekuruviti şi priehubodieiti). L. V. Comit adulteriu. Şi prec-. preacurvie f. (după vsl. prieliubodiei-stvo). L. V. Adulteriu. — Şi prec-. preacuvlinţă f, pl. e (după vsl. prie-podobiie). L. V. Mare cuviinţă, pietate. preacuvios, -oăsă adj. (după vsl. priepodobinu). L. V. Foarte cuvios. Azi titlu arhimandriţilor. preadespiin, -dus, a -pune v. intr. (prea şi despun=dispun). Cod. Vor. Is mal pe sus de alţii. preagreşesc v. tr. (vsl. prie-grieSiti). L. V. Greşesc, păcătuiesc. preaîubesc v. intr. (după vsl. prie-llu-biti). L. V. Preacurvesc. preaîmpistreşc v. tr. (după vsl. prie-ukrasiti). Ps. S. impistresc (împodobesc) tare. preaînâlţ, a -ăltâ v. tr. (după vsl. prie-vuznositi). Ps. S. înalţ tare. V. prea-rădic, suprănalţ. preaînţelepcTunef. (după vsl .prie-mon-drnsti. V. preamîndrle). L. V. Mare Inţe-lopciune. www.dacoromanica.ro PRE preaîntelept adj. (după vsl.prfe-mondru. V. preamîndru). L. V. Foarte înţelept. preăjmă(fn) (ea dift.) loc. adv. (din * preajdnă, d. vsl. priezdinu, anterior). Vechi. înainte, In fată: in preajma mea, a lui. Aproape (In timp): in preajma bătăliii. Azi. Rar. In prejur, In jur: in preajma oraşului. Pe lingă : in preajma vitelor. Barb. (după fr. aufour de). Relativ, despre: in preajma afacerii (despre afacere). — Şi prejmă (est şi Ban.) şi prijmă (est). La Od. (Psevd. 127) preamă (vsl. priemo, priemy, tn fată, peste drum). * prealabil, -ă (ea 2 silabe,) adj. (fr. prialable, d. aller, a merge, după lat. prae-ămbulum, preâmbul. V. pre 2). Care trebuie să se facă înainte de a începe alte lucruri: examin prealabil, studii prealabile, chestiune prealabila. Adv. In mod prealabil : o substanţă uscată prealabil. — Sin. cu preliminar. prealăud, a -ă v. tr. (după vsl. po-hvaliti şi după multe verbe cu prie). L. V Laud, preamăresc. prealăcuTesc v. intr. (după vsl prie-bvvali). L. V. Locuiesc, trăiesc mult undeva. preamăresc v. tr. (d. prea şi măresc, după exemple vsl.). Măresc, glorific, laud. * preambul (ea 2 silabe) n„ pl. e şi uri (lat. p’ae-ămbulum, d. prae, înainte, şi am-bulare, a umbla. V. prealabil). Discurs preliminar, introducere: fără nici un preambul, a intrat in subiect. preainindrie f. (d. preamindru). L. V. înţelepciune. preamindru, -ă adj. (vsl. priemondru. V. mindru). L. V. înţelept. preanât, a -nută v. intr. (după vsl' prieplavati. V. înot 2). L. V. Plutesc» nâvig. preasfinţie, V. sfinţie, preap&resc v. tr. Cod. Vor. învăţ, sfătuiesc. preapăstrăz v. tr. (după vsl. prieukra-siti). L. V. împodobesc tare. preapodâbie f. (vsl. priepodobie. V. podoble). L. V. Sfinţenie, cuviinţă, preapodobit, V. preapodobnic. preapodobn, -ă adj. (vsl. priepodo-binu, -bina, preacuvios, d. podoba, cuviinţă ; rus. prepoddbnyi, -bnaîa. V. podoabă). L. V. Preacuvios. S. f. Preacuvioasa (Paras-chiva). — Şi prep-. Azi (Iaşi, pop.) prâ-pădoamna şi prapadoamna (Supt infl. lui doamnă). preapodâbnic, -ă adj. (vsl. priepodo-binii). L. V. Sfint, cuvios. — Şi -bit. prearădic, a ă v. tr. (după vsl. prie-vuznositi). L. V. Prealnalţ, proslăvesc. preasfinţie, V. sfinţie. preaslăvesc, V. proslăvesc. preastăvesc, V. prlstăvesc. PRE preastîpnic, V. prestîpnic. preastol, V. pristol, preâtcă f., pl. etci (slrb. pritka, harag, beţişor sprijinitor, d. vsl. prituku, inel, verigă, cataramă, d. tuknonti, a înfige. V. potcă, poticnesc). Beţişor pe care albinele clădesc fagurii In stup.—Şi treapcă, pl. epci (est). V. preotcă. preten, V. prieten. preatrufă f., pl. e (prea şi trufă 1).~L. V. inglnfare, vanitate. preavătăm, a -ă v. tr. (d. vsl. prîe-vriezdati). L. V. Vatăm tare. preavestesc v. tr. (vsl.prieviestati). L. V. Răscol, revolt. * prebendâ f„ pl. e (mlat praebenda, lucruri care trebuie oferite, d. praebire, a oferi. V. premîndă). Trans. Venitu unnl canonic. prebîndesc v. intr. (vsl. priebytl, bon-don. V. do-bîndesc şi prămfndesc). Vechi. Stau, trăiesc, zăbovesc, petrec timpu undeva: multe zile prebindi (Cod. Vor. 68, 8). * precar, -ă adj. (Iat.precarius, d. prex, precis, rugăciune. V. imprecaţiune). Obţinui pin rugăminte sau din mila altuia. Fig. Slab, expus izbirilor soartei: sănătate precară. Adv. In mod precar. * precaritate f. (d. precar; şi fr. pre-carite). Caracteru lucrului precar. * precaut, -ă adj. (lat. prae-căutus. V. caut). Care ia toate masurile, plin de pre-cauţiune, circumspect. — Fals -aut. * precauţiune f. (Iat. prae-căutio,-6nis. V. cauţiune). Circumspecţiune, luare de măsuri ca să nu se Intlmpie ceva rău : a inainla cu precauţiune. A lua precaufiuni sau toate precaufiunile, a te uita sau a te glndi la toate căutlnd să eviţi tnttmplările rele. * precădere f. (d. cad) Rar. Preferenţă. * preced şi -ez a -â v. tr. (fr. pricider, d. lat. prae-cedere, -cessum. V. purced). Merg ori mă aflu înainte In spaţiu sau timp : cavaleria precedează armata. V. intr. Premerg, mă aflu înainte: cine i-a precedat lui ? — Şi după conj. III: el precede, să preceadă şi cele-lalte forme întocmai ca purced. Dar participiu preces e rar. * precedent, -ă adj. (lat. prae-cidens, -intis. V. ante- şi ex-cedent). Care precede: capitulu precedent, ora precedentă. S n., pl. e. Fapt ori exemplu precedent: a te baza pe precedente, a crea un precedent urit. precăp, V. pricep. * precept n., pl. e (lat. prae-ceptum, d. prae-cipere, a preveni, a recomanda. V. con-cept, tn-cep). Invăţămtnt, recomandare, regulă: a urma preceptele părinţilor, pre eptele igienei. www.dacoromanica.ro PRE * preceptor, -oăre s. (lat. prae-cdp-tor, -dris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, tnvâjător: Stineca a fost preceptorii Iui Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever. pr£cesta, V. preclsta. precestuî^sc, V. prl-. * precipit şi -ez a -ă v. tr. (lat. prae-clpito, -ăre, d. prae-ceps, care se aruncă cu capu'n jos, d. caput, cap). Arunc tn adine: unii criminali, la Roma, erau precipitaţi de pe stinca Tarpetană. Grăbesc, accelerez : frica precipită pasu. Chim. Fac să cadă la fund o substanţă solidă care era tn disolu-ţiune tntr’un lichid. V. refl. mă arunc tn adine : s’a precipitat de pe zid. Mă grăbesc tare: nu te precipita. Mă răped, mă avtnt: armata se precipită asupra duşmanului. Chim. Mă depun la fund. V. prăvălesc, răstorn. * precipitănt, -ă adj. (lat. praeclpi-tans, -ăntis). Chim. Agent care precipită. * precipitat n, pl. e. Chim. Substanţă care se formează intr’un lichid şi se precipită * precipitaţiune f. (lat. praecipitătio, -dnis). Acţiunea de a său de a se precipita. Mare grabă: prea multă precipitaţiune strică. Chim. Separarea unui corp dintr’un lichid şi depunerea lui la fund. — Şi -afle şi «ăre. * precipifiO n. (lat. praecipitium). Prăpastie. * precis, -ă adj. (lat. prae-cisus, d. prae-cidere, a tăia înainte. V. con- şi decis, u-cid). Fix, anumit hotărit: o zi precisă. Fix, exact: a pleca la ora precisă. Lămurit, exact: a plecat la ora precisă. Concis, fără umpluturi: stil precis. Adv. !n mod precis. V. vag, confuz. prdeista adj. f., pl. e (vsl. priecista foarte curată, ipiaculată, d. clstu, curat V. cinste). Preacurata. Maica Precista, Maica Dumnului. — Şi Precesta (Trans. Olt). precistanie şi -stuTec, V. pricest-. * precitât, -ă adj. (pre 2 şi citat, d. citez). Citat mai înainte. * precizez v. tr. (fr. priciser, d. precis, precis). Determin precis, stabilesc exact: a preciza un fapt. * precizlune f. (lat. prae-cisio, -6nis. V. con-ciziune). Calitatea de a fi precis, de a arata ceva absolut exact: preciziunea şi justeţo cuvintelor ts calităţile esenţiale ale stilului, un ceasornic de preciziune. — Şi -izie. * precoce adj., pl. f. tot oce (fr. pricote, it. precoce, d. lat. prde-cox, prăe-cocis, d. prae, Înainte, şi cdquere, a coace). Copt ori dezvoltat înainte de timp: fructe precoce,arbori precoci. Fig. Dezvoltat înainte de etatea obişnuită: copil precoce. V. prematur, tardiv. — P. pl., cp. cu eficace. * precocitate f. (d. precoce; fr. pre-cocite), Caracteru de a fi precoce, PRE * preconceput, -ă adj. (pre- 2şicon-ceput, d. concep). Conceput, admis din ainte fără cercetare: ideie preconcepută. * preconizez v. tr. (mlat. praeconizare, d. lat. prăeco, -cânls, anunţător public, pris-tav). Confirm publicamente un episcop numit de autoritatea civilă, vorbind de papa fafă de episcopi. Fig. Anunţ din ainte c’ar trebui să se Intlmple, recomandat călduros: patrioţii au preconizat unirea tuturor Ro-măttilor. * precuget, a -ă v. tr. (d. cuget). Rar. Premeditez. * precugetăre f. Premeditare, acţiunea de a cugeta in ainte. precum şi (pop.) pecum adv. (pre 1 şi cum). Cum, după cum, aşa cum: precum am spus, aşa şi este. Vechi. Că: s’a aflat precum vine (că vine). Azi. Precum că (rar), că: declar precum că (mai simplu şi mai frumos declar că) aşa a fost. * precumpănesc v. intr. (d. cumpănesc, dupa preponderez). Preponderez. V. tr. Compensez. * precumpănîre f. Preponderantă, compensare. * precumpănitor, -oăre adj. Prc-ponderant. precupesc v. tr (slrb. prekupiti, rus. -IU). Vechi. Azi est. Trafichez, speculez, exploatez. — Şi pricopesc. precupgţ, -eâţă s., pl. f. efe (bg. prekupec, vsl. priekupici, d. priekupili, a mi tui; rus. perekupiti, a cumpăra In aintea altora. V. cupeţ). Vtnzător ambulant ori stabil de legume, poame, păsări, cărbuni ş. a. — In vest şt pricopeţ. 1) precupeţesc, -eâscă adj. De precupet. 2) precupeţesc v. tr. (d. precupet). Trafichez, vlnd lucruri care n’ar trebui sâ se vtndă: plebea îşi precupeţeşte voiu. Acord numai in schimbu unui lucru: e păcat a precupeţi ajuioru celui nevoiaş (dativ). V. intr. Trăiesc ca precupet. V. refl. Negutez, mă tocmesc, mă tlrguieăc prea mult: nu te precupeţi pentru un fleac! precupeţeşte adv. Ca precupeţii (spe-culind). precupeţie f. (d. precupef). Ocupaţiunc de precupeţ: a trăi din precupeţie. precupie f. (d. precupesc). Mold. nord. Negustorie de mărunţişuri (ace, lămpi scrobeală, ouă, mangal ş. a.) pe la mahala şi la tară. precurm, -ă v. tr. (d. curm). Întrerup. V. refl. Încetez, mă întrerup (Olt): Cazacii nu se precurmai viind cu raport de acolo (Amintirile Col. Solomon, Văleni, 1910, 46). precurmat, -ă adj. Rar. Întrerupt. Adv. Cu întrerupere. * precursor, -oâre adj. (lat. prae-cursor, -oris, d. prae, Înainte, şi currere, curşum, a alerga. V, eyţj). Premergător, - 1035 - www.dacoromanica.ro care precede amintind ori pregătind calea altuia : semnele precursoare ale furtunii. Subst. Alchimiştii aă fost precursorii chimiştilor. V- preditecT. precurv-, V. preacurv-. * precuvintez v. intr. (d. cuvintez). Cu-vintez înainte de a intra tn subiect. * precuvîntâre f. {după pre-faţă). Prefaţă, * predâQ, a -ă v. tr. fd. pre şi daă, ca şi slrb. vsl. prie-dati, a preda, a trăda. Se conj. ca dau). încredinţez, dau tn mtnă sau tn putere: a preda cuiva o scrisoare ca s’o predea la poştă, a preda marfă franco pină In gară, a preda un hoţ poliţiii, a preda (safi: închina) o cetate ne mai puţind rezista. Dau lecfiuni, transmit ştiinţă, învăţ: (după poradosesc): a preda limba latina. V. refl. Mă supun : duşmanii s’aă predat. V. pridădesc. predănie f. (vsl. prie-danile. V. danie). Vechi. Predare. Tradiţiune. V. pridâdire. predăd^sc) V. pridădesc. * predecesor) -oăre s. (lat.prae-de-cissor, -6ris, d. prae, înainte, şi decidere, a se duce, a muri = prae-cissor, predecesor, d. prae-cidere, a preceda). Antecesor, care l-a precedat pe altu: precedesorn meă in această funcţiune. predelojgnie f. (vsl. prledălozeniie. V. polojenie). L. V. Proscomidie. * predestinat) -ă adj. (lat. prae-des-tinatus). Destinat din ainte: predestinat să ajungă om mare. * predestinaţiune f. (Iat. prae-desti-nătia, -dnis). Destinare din ainte. în teologia catolică, destin imutabil pin care cineva va ajunge la rai saâ la iad: Calvin a susfinat predestinaţiunea. — Şi -ăţie şi -âre. * predestinez v. tr. (lat. prae-distino, -âre). Destinez din ainte, menesc, ursesc, hotărăsc soarta. * predetermin) a -a v. tr. (compus d. Iat. prae, înainte, şi determinări, a determina). Determin din ainte, vorbiud de voinţa omului din partea lui Dumnezeâ. * predeterminaţiiine f. (d. predetermin). Acţiunea de a determina din ainte. — -afle şi -âre. * predic, a -â. v. tr. (lat. prăe-dico, -căre V. dedic). Pronunţ de pe catedră saâ de pe anvon învăţăminte morale. îndemn, recomand: a predica economia. V. intr. Predic din exemple, fac lucruri morale ca să le imiteze şi alţii. Predic în deşert, predic fără să mă asculte nimeni. V. prodovăduTesc. * predicat n„ pl. e (lat. praedicatum, care a fost enunţat). Gram. Log. Ceia ce se zice despre subiect. De ex.: codru înverzeşte, codru o verde. * predicatbr, -oăre s. (lat. praedică-tor, -dris). Persoană care predică. * predicaţlunef. (lat.praedicătio,-dnis. V. de» şi In-dicaţiune). Acţiunea de a predica. — Şi -âţle (Intr’un ms. din 1700, ea şi ung. pridikacid) şi -âre. * predică pl. I (it. pre'dica, dc unde şi ngr. predika [scris printika], rus. p/v-aika, germ. predigt). Discurs ţinut pentru a moraliza poporu: a ţinea o predică, fig. Iron. Mustrare lungă şi plicticoasă. — Odinioară cazanie, prodovedanie, apoi omilie şi didahie. V. cuvîntare. * predicţiune f. (lat. prae-dictlo, -dnis. V. dicţiune). Prezicere. * predilect) -S adj. (mlat.praedilecius, d. prae, înainte, şi diligere, a iubi). Iubit mat mult de ctt altu: studiu predilect al lui era fizica. * predllecţiune f. (lat praedilictio, -dnis). Preferenţă, iubire particulară: a avea predllecţiune pentru muzică. — Şi -ecţie. * predlspozlţiune f. (d. prefixu pre-, înainte, şi dispoziţiune). Starea sufletului sau corpului care te predispune la ceva: acest copil are predisdispozifiune (saâ: predls-poziţiuni) de pictură, de a se îmbolnăvi de friguri. — Şi -iţle. * predispiin, -pus) a -pune v. tr. (d. pre- şi dispun). Dispun din ainte, fac să in-cline spre: singurătatea te predispune la visare, lipsa igienei ie predispune la boale. preditecT m., pl. tot aşa (vsl. prlediteca). L. V. Precursor. predmet n., pl. uri (rus. predmit, obiect, scop, d. mie!a, scop, intenţiune, d. vsl. mesti metati, a arunca, ca şi obiect, d. lat. obji-cere, a arunca. V. peremet, podmet, primitesC) omăt). Sec. 19. Obiect, scop, vedere, privinţă, afacere. în predmetu unul lucru) relativ la, In privinţa lui, despre: am vorbit in predmetu procesului. * predomin şi -eza -ă v. tr. (lat. prae-înainte, şi dcmlnor, -nări, a domina). Pre-domnesc, ts mai puternic: interesu predomină in afaceri. * predominant) -ă adj. (lat. prae- înainte, şi dominans, -ăntis, care dâmină). Care predâmină: interesu predominant era de a salva cetatea. * predominânţă f., pl. e (d. predominant cu suiixu lat. -antă). Acţiunea saâ caracteru predominant: predominanta ştiinţei se accentuiază. * predomnesc v. tr. (d. domnesc, după pre-domin). Domnesc, predomin: dreptatea să predomnească in toatei predoslâv m. (vsl. priedăslovu). L. V. Autor de predoslovie. predoslovie f. (rus. predi-slâvie, d. predă, perid, înainte, şi slovo, cuvlut, V. slavoslovie). Vechi. Prefaţă. predstătel m, pL 11 (vsl. priedăstafeli). L. V. Prezident. preduceă f., pl. ele (d. preducesc). Vest. Potricală, zamba, sulă cilindrică care se bate cu ciocanu ca să găurească urechile vitelor care trebuie însemnate saâ curelele. (Poate fi şi un cleşte numit perforator). Gaură făcută cu preduceaua, ■ www.dacoromanica.ro preducesc v. tr. bg. prie-diipiy, perforez). Vast. Potricălesc, zămbăluiesc, găuresc cu preduceaua urechca unei vite ca s'o recunosc. ' preduf n., pl. uri (vsl. * pre-duhu, ră-suflătoare, d. duhu, duh; slrb.predusak, res-piratiune. V. pro-duf). O răsuflătoare mai mica lingă vrană pin care iese aeru etnd se umple butoiu. V. pribot 1. preemâsc, V. primesc. * preeminent! -ă adj. (lat. prae-imi-nens, -iwis. V. eminent). Care are preeminenta, superior: caritatea e virtutea preeminentă. preeminenţă fc, pl. e (lat. prae-emi-nentia). Superioritate In rang, demnitate, drepturi: a avea preeminenţă asupra cuiva. * preexist, a -ă v. intr. (mlat. prae-exsistere). Exist din ainte: cugetarea preexistă vorbirii. * preexistent, -ă adj. (mlat. prae-exsistens,-entis). Care există din ainte : plan-tele-s preexistnnte animalelor. * preexistânţă f, pl. e (mlat. prae-exsistentia).Existentă anterioară:preexistenta animalelor faţă de om. prefac, -ăciit, a -ăce v. tr. (pre 2 şi fac, după vsl. prleivoriti, refl. -iti sen, sau numai /v-, ca rom. a se face). Fac, transform, schimb : fărmăcătoarea Circe i{ prefăcu in porci (saCi ii făcu porci) pe tovarăşii lui Ulise. Modific, fac un lucru din altu (de ex, o haină). Falsific, Îmi ascund starea ori sentimentele, afectez un sentiment pe care nu-l am: se preface (ori se face) bolnav, trist. — In nord prifac (ca rus. pritvoriti). prefacere f. Transformare, metaformozâ ; prefacerea Daciii iti provincie romană. Afectare de sentimente pe care nu le ai (ob. prefăcătorie). prefâî n, pl. uri(d. prefac?). Munt. vest. Reparaţittne, meremet: a da un prefai unul lucru (isp.). * prefaţă f., pl. ete, ca fafă (It.prdface, d. lat. praefătio, d. prae, înainte, şi fari, fatus sum, a vorbi; it. pre/azione. V. fatal). Precuvlntare, vorbe pe care autoru unei cărfi le adresează cititorilor ca expli-cafiune In ainte de a intra tn subiect: prefaţa lui „Cromwell" de Victor Hugo fa ma-nifestu teatrului romantic. La liturghia catolică, partea din aintea canonului. — Mai corect rom. ar fi prefaţiune. V. predoslovie. prefă, V. preferans. prefăcătorie f. (d. prefac, prefăcut). Ipocrizie, făţărnicie, simularea unor sentimente pe care nu le ai. prefăcut, -& adj. Modificat, făcut din altu : o haină prefăcută. Falsificat :vin prefăcut. Fig. Care se preface, ipocrit, făţarnic. * prefect m. lat. prae-fectus, d. prae-flcere, a pune tn frunte, d. făcere, a face.V. per-fect). Şefu unei prefecturi la vechil Romani: prefeclu Galiilor. Azi, In Francia, şefu unui departament, iar tn România al unui judeţ. Prefect de politie, chestor, poliţai In oraşele mari. V. ispravnic, pir-călab. * prefectorăl, -ă adj. (fr. pre/ectoral, formaţiune iregulară după ilectoral, profesorat şi altele în -oral. Forma corectă ar fi prefect-al). De prefect, al prefectului ori al prefecturii: vacantă pre/ectorală. * prefectură f, pl. i (lat. praefectura). Numele mai multor funcţiuni la vechii Romani. Numele marilor diviziuni stabilite de Constantin In imperiu roman: prefectura Italiii, Galiilor, Orientului, lliriii. Azi, funcţiune de prefect: a obţinea o prefectură. Casa tn care e biurou oficial al prefectului şi al subalternilor lui: mă duc la prefectură. * prefer, a -â şi (rar) a -f v. tr. (fr. prifirer, lat. prăe-fero, -ferre. — Bl preferă, să prefera. Cp. cu confer, defer,ofer, profer şi sufer). imi place mai mult, vreau mai bine, admit mai de grabă, stimez mai mult: prefer limonada vinului (dativ) saCi In locu vinului, trebuie să preferi banului onoarea, prefer să mor de cit să trădez patria. * preferabil, -ă adj. (fr. preferat le). Mai bun, demn de a fi preferit: situaţiune preferabilă. * preferans n, pl. uri (rus. preferăns, d. fr. pr(ference). Un joc de cărţi Intre 3-4 persoane. — Fam. şi prefă (şi bg. prefă). V. şamşurcă. * preferinţă f„ pl. e (fr. prtference ori lat. prapjerentia). Acţiunea de a prefera : egoizmn e o prefereaţi pentru sine, a da preferenţă unei persoane sau unui lucru. Pl. Favoare, atenţiune acordată cuiva din simpatie ori stimă: pre/erenfele creiază rivalităţi. * preferenţial, -ă adj. (d. preferenfă). De favoare : tarif preferenţial. prefir, a -ă v. tr. (d. fir. V. răsfir). Vest. Separ ori înşir fir cu fir saCi foaie cu foaie ca să observ ori să simt mai bine prefira foaie cu foaie şi mormăia fleici cătină (Pan.), prefira cu nesaţ aeru (CL. 1911, 4, 365). V. refl. Mă înşir, mă desfăşor, defilez : începură să i se prefire pin gina toate (CU 1911, 4, 368). Mă Imprăştii, mă răsplndesc : umbrele serii se prefirau din întunecimea brazilor (CL. 1912, 6, 607). Mă strecor, mă furişez. * prefix n, pl. e (lat. praefixus, part, d. praefigere, a înfige Înainte. V. af ix). Gram. Particulă care se pune înaintea unei vorbe ca să-i modifice tnteiesu. De ex.: pre tn pre-fix, pre-zic, su In su-pun. prefdnt, V. profont. prefuste m., pl. şti (lat. prae, înainte, şi fustis, bă|, baston. V. fuşte). Lemnu pus tn capu parilor care separă scocurile de sterp la moară. Prăjină groasă. pregâtăsc v. tr. (d. gătesc ori rus. pri-gotâviti). Prepar: a pregăti lucrurile. V. refl. Mâ pregătesc, mă prepar: a te pregăti de luptă. www.dacoromanica.ro pregătire f. Preparare, preparaţiune: pregătirea de război. Pl. Preparative: pregătirile de luptă. A avea pregătire (de saâ pentru), a fi pregătit, a fi gata de ceva. pregătltâr, -oăre adj. Care pregăteşte, preparator: un pregătitor al copiilor pentru examin. Prcparativ: an pregătitor. 1) preget n„ pl. e (d. a pregeta, ca cuget d. a cugeta). Ezitare, şovăire: plecaţi fără preget l 2) preget, a -â v. tr. (lat. * prae-agito, * prae-igito, *praegito, mă glndesc înainte, compus [ca şi cdgitoj al lui ăgito, -ăre, a agita. După Dens., d. lat. * pigritare, cl. -ari, a se lenevi, de unde, pin met., prege-tare). Vechi. Ezit, şovăiesc, mă codesc, mă glndesc dacă trebuie să fac ori nu: a pregeta binele suj let ului, osteneala. Azi. V.intr. Nu pregeta sa pleci, a pleca. pregetoâre f., pl. ori (din * pregiură-toare, * prejurătoare, d. prejur, ca strecă-toare din strecurătoare). Nord. Catrinjă. Pestelcă care acopere corpu de jur In prejur. — Şi prigitoare, prejitoare şi priji-toare. pregust, a -ă v. tr. (d. gust 2). Vest. Gust pufin, iau ca un aperitiv: a pregusta un vin, nişte sardele. V. refl. Mă dedulcesc, dau de gust, mă înfrupt.• cresc mari unele lighioane, unde se pregustă la de-alde astea (un şarpe care sugea lapte de la o vacă. Şez. 36, 26). preTăQ, a -luă v. tr. (d. iaă, după fr. prelever). 1. Jur. Prelev, Iau din ainte dintr'un total. 2. (după germ. Ubernehmen). Iau asupra mea, mă însărcinez cu conducerea sau cu realizarea unei întreprinderi. * preistârlc, -ă adj. (pre-2 şi istoric). Anterior istoriii, din timpurile din care nu există documente scrise: epoca preistorică se împarte in trei etăţi (cea de peatră, cea de bronz şi cea de fer). Relativ la preistorie : arheologia preistorică. Fig. Iron. Antediluvian, de la patru-zeci şi opt, de moda veche : un frac preistoric. * preistârie f. (pre-2 şi istorie). Istoria timpurilor despre care n'avem documente scrise, ci numai arme şi alte instrumente de peatră, de bronz, de fer, de os, vase, pala-fite ş. a. V. paleontologie. preimbl-, V. plimb-. preîndemină, V. îndemînă. * preîntimpln, a -â v. tr. (d. intimpin, după previn). Previn, apuc înainte ; e mal bine să preîntimpinl boaia de cit s’o vindeci. — In vest preîntîmpln. prejenesc, V. sprijin 2. prejenitâr n., pl. oare, L. V. Sprijin, prejitoăre, V. pregetoare. prejmete n. pl. (din * preajmăt, d. preajmă). Vest. Rar. Împrejurime, locurile din prejur. prejmuTesc, V. împrejmuîesc. * prejudec, a -â v. tr. [pre- şi judec, după lat prae-judicare). Judec (apreciez) dinainte fără cercetare: nu prejudeca nimica! Jur. Dau In ainte de judecată o deciziune din care se p'oate prevedea sentenfa finală. * prejudecătă f. pl. ăţl (pre- şi judecată, după pre-judiciu). Prejudiciu, părere (greşită) formată din ainte. * prejudiciăbil, -ă adj. (d. prejudi-ciable). Care poate aduce prejudiciu (pagubă) moral: demers prejudiciăbil cuiva. * prejudicial, -ă adj. (lat. prae-judi-ciahs). Jur. Care trebuie să fie judecat In primu rlnd In ainte de chestiunea principală : chestiune prejudicială. * pejudlclez v. tr. (d. prejudiciu ; fr. prejudicier). Cauzez prejudiciu, aduc pagube morale. * prejudicia n. (lat. prae-judicium. V. judeţ). Prejudecată, opiniune pe care fi-o faci din ainte: sărăcia unul administrator e un prejudicii in favoarea Iul. Prejudecată, opiniune greşită pe care ţl-o faci din ainte: disprefa de comerciă e un prejudicii care aduce pagube ţării. Pagubă morală: această vorbă l-a adus predicii. prejur s. n. uzitat numai în loc. prepoziţională în prejur, care se scrie de ordinar împrejur (pre şi jur 1). In jur, pe lingă partea exterioară şi ocolind: md uit tn (sau pin) prejur, semăn flori în (sau pin) prejuru casei, locu din prejuru casei, copiii fug in prejuru casei. De jur în prejur, din toate părţile (se zice şi numai jur in prejur, ceia ce nu e mai bine). Arm. A te tn-toarce la stânga (ori dreapta) în prejur, a te întoarce cu fata drept In apoi. Stînga’n prejur I comandă militară de întoarcere drept In apoi şl întrebuinţată ironic şi In viata civilă cu Infelesu de .ieşi, du-te, paşol, marş, pleacă imediat": fă stinga'n prejur, on măninci bătaie /—Vechi cu ac..' prejur dinsa, prejur cetate, In prejuru ei, In prejuru cetăţii. prejurăş, V. împrejuraş. * prelărg n. (pre- şi larg). Lit. Rar. în prelargu cimpiil, In largu clnipiii. * prelat m. (mlat. prae-latus, propriu zis „purtat înainte", d. lat prae-ferre, -latum, a purta înainte. V. re-fer, re-latez). Mare preut (arhiereu, episcop, mitropolit ori partriarh). * prelătă f., pl. e (fr. prelart şi prelat, de orig. neşt.). Arm. plnză de acoperit căruţele ş. a. (numită şi ceahăl, polog şi za-blău). * prelatură f, pl. r (d. prelat; fr. pre-lature, it. prelatura). Demnitatea de prelat. * prelegere f. (după germ. vor-lesung, care şi el a tradus după lat prae-leclio, curs, lectiune, şi praele'gere, a citi expli-clnd In faţa unui auditoriu. Verbu a prelege, ca germ. vorlesen, nu există tn limba rom.). Trans. Curs, lectiune la universitate. V. proponiment. prelejesc, V. prilejesc. www.dacoromanica.ro PRE * prelev şi -ez v. tr. (lat. prăelevo, ăre, fr. pretever, a lua ta ainte. V. Taif, aluat) re-lev). Jur. Iau In aintea altora o parte din total (preiau,). * preliminar,-ă adj. (lat. prae-limina-ris, d. prae-, înainte, şi limen llminis, prag). Care precede preparlnd obiectu principal: nofiuni preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare, preparativele: preliminarele păcii. Adv. In mod preliminar. — Sin. cu prealabil. prelfng(mă), a -Unge v. refl. (pre- şi ling). Se zice despre un lichid cind, după ce ai turnat, se scurge pe marginea vasului: toarnă'bine vinu roş ca să nu se prelingă şi să pătezi fa (a de masă'l prelipcă şi pirlfpcă f., pl. j (cp. cu rut. prtlipka, coajă de ptne, adică „alipită"). Nora. Şopron ori odăiţă alipită unei case (poiată, celar). prelîubodeT, V. preacurvar. preluat, V. pretad. prelucă f., pl. [ (iui preluka, id., d, lukă, pajişte, vsl. lonka, luncă; bg. proluka, crăpătura. V. Iu cină). Nord. Poiană. Olt. „Trecătoare îngustă" (rev. I. Crg. 13, 116), Poieniţă (?): porniră ocolind luminişurile, poienele şi prelucile (NP1. Ceaur, 12 şl 20). prelucrez, a -ă v. tr. (d. lucrez). Lucrez din nou schimblnd ceva: a prelucra o carte. Fig. Fam. A manevra contra cuiva ca să-i faci rău: l-a prelucrat la minister, şi s’a trezit dintr’o dată destituit! * preludez v. intr. (fr. priluder, d. lat. prae-ludere. V. eludez). încerc vocea saâ instrumentu muzical tn ainte de a începe ctntecu. Fig. Fac mici încercări In ainte de a începe acţiunea principală: tn ainte de bătălie, el preludau pin hirjgane pe ici pe colo. * preludiQ n. (lat. praeludium, d. luduş, jos, liidere, a juca). Acţiunea de a preluda. Scurt clntec introductiv In ainte de clntecu principal. Fig. Mică acţiune tn aintea celei principale: aceşti fiori is preludiile frigurilor, iunetele-s preludiile furtunii. V. pes-tref. prelung,-ă adj. pre- şi lung saâ lat. per-longus). Lungăre(: fată prelungă. Prelungit, care durează mult: sunet prelung. Adv. In mod prelung; a răsuna prelung. prelungesc v. tr. (pre- şi lungesc). Lungesc, fac mai lung In spaţiu saâ timp: a prelungi o stradă, o şedinţă, o vacantă, un discurs, viata. V. prescurtez. . prelungire f. Acţiunea de a prelungi. Lucru prelungit: această stradă e o prelungire a celei-lalte. premăr, V. primar 2. * prematur,-ă adj. (lat. prae-matilrus. V. matur). Care vine ori se face prea devreme: moarte, informafiune, întreprindere prematură. Adv. Prea devreme: a muri prematur. prâmblu, V. plimb 2. PRE * premeditaţlune f. (lat. prae-medi-tatio, -onis. Precugetare, acţiunea de a premedita : crimă comisă cu premeditafiune. — Şi -ăţie, dar ob. -are. * premeditez v. tr. (lat. prae-miditor, -tări. V. meditez). Precuget, cuget tn ainte de a comite, vorbind de fapte rele. premelege, V. lege. premenesc, V. primenesc» * premerg, -mers, a -merge v intr. (d. merg, dupâ pre-ced). Preced: tunetu pre-merge furtunii. * premergător, -oăre adj. Care pre-merge, precedent. Precursor. Subst. Precursor. premeteălă f., pl. eli (d. premetesc). Trans. (Blrsa). Toropală, felezău: t-a luat la bătaie cu premeteala. V. pătăchie. premetesc, primltescşi primetesc v. intr. (vsl, priemetati, a arunca: slrb. pre-metati, a arunca deasupra, a scotoci. V. mătură, pred-met). Mătur (pleava). Vest. Scutur, mătur, agit (ca să curăţ), Pun la o parte după ce s’a curăţat de pleavă, (grlu). V. refl. Fulgii zburau primetindu-se in văzduh (CL. 1912, 1203;. •premiant, -ă s. (rus. premiant, d, primita, premia. Cp. cu adresant, arestant). Laureat, premiat, căruia i s’a dat un premiu : premlantu întii. * premier m. (fr. premier, primu, In-tliu). Fam. Prim ministru. » premieră f„ pl. e (fr. premiere, prima, întlia). Prima reprezentaţiune a unei piese teatrale. Prima lucrătoare tntr’un atelier. * premiat, -ă adj. (d. premiez). Căruia i s’a dat un premifl: autor premiat, carte premiată. * premiez v. tr. (it. premiare, lat. prae-miari, a beneficia, a clştiga). Recompensez pintr’un premiu. premîez£z, V. înpremîezez. * premiltar, -ă adj. Relativ la timpu din aintea serviciului militar; instrucţiune premilitară. S. m. Tlnăr care, Intre 19—21 de ani, face oare-care instrucţiune militară. * premisă f., pl. e (mlat. praemissa, sublnţ. senientia părere pusă înainte, d. praemitiere, -missum, a trimete înainte). Log. Propozitiune exprimată In aintea con-cluziunii tntr’un silogizm: din premise se trage concluziunea. — Fals -Iză. * premia n. (lat. praemium, d. prae. In ainte, şi imere, a lua). Recompensă (In bani sau alt-ceva) acordată celui mai bun elev, scriitor, artist şi altora Intr’o întrecere.—Pc la 1848 şi o premie (rus. primiia). premindă şi pră- f, pl. e (d.prebendă, poate infl. de comînd). Trans■ Alimente' hrană (ca răsplată). Partea cuvenită clntăre-ţilor bisericeşti din prinoase. premîndesc v. tr. (cp. cu prămîndesc L. V. întind. pren, V. prin. - 1039 - www.dacoromanica.ro t>RE prenâsc (mă), V. renasc, prenesenle f.(vsl.prie-nesenile. V. prinos). Vechi. Transport, cârâtură. prăntru, V. pentru, prenâmăr, a-a v. tr. (pre- şi număr, [ca vsl. pri-cisti/, compus ca şi pre-schimb. Se conj. ca număr). Consider tn număr, socotesc In. V. refl. Aceste lucruri nu se prenumără uici. V. tr. (după germ. prănume-rieren, d. mlat. prae-nnmerare). Pe la 1848. Plătesc tn ainte costu la cărfl, reviste, ziare, mi abonez. * prenume n., pl. tot aşa (lat. praeno-men. V. pronume). Nume care se punea tnaintea numelui de familie la Romani, ca Marcus(Tullius Cicero) ori Caius (Julius Caesar). Azi, numele de botez.— Fals pronume. * prenumerânt, -ă s. (germ. prtinu-merant, d. mlat. praenumerans, -ântls). Pe la 1848. Abonat care a plătit tn ainte. prenumft. -ă adj. Sec. 19. Supranumit (Dicf. gr. de Ioanidi Ia filotogos). preobrăzesc şi -jesc(mă) v. refl. (vsl. prieobraziti,-obrazon.V. probozesc). Vechi. Mă prefac, mă transform. preobrajenie f. (vsl. prieobrzenife). Vechi. Transfigurare, Schimbarea la fată (sărbătoare la 6 August). — Azi pop. tn Mold. robâjlnT, pobrejinl şi pobrejenIT, pl., tn Munt pobreâjen şi probea-Jen (ea dift.), n., pl. e, In R. S. şi pro-beâjenă: tn Trans. probaje, t. pl.; tn Olt. obrăjenie. * preocup, a -ă v. tr. (lat. praeoccupo, -ăre. V. ocup). Umplu de grijă saa de interes: această idee mă preocupă. V. refl îmi pasă, mă îngrijesc de: nu mă preocup eu de asemenea lucruri I * preocupât,-ă adj. Qtndjtor, absorbit îngrijorat, neliniştit. * precupaţiune f. (lat. prae-occupâtio). Acţiunea de a preocupa. Starea omului gtn-ditor, ahsorbit. îngrijorare, nelinişte; preo-cupaţiunile unei mame.—Şi -âţle şi -âre. * preopinânt? -ă s. (fr. preopinant, d. lat. prae, fnaite, şi fr. opiner, a opina; lat. opinans, -ântis, care opinează). Cel care a opinat tn aintea altora. — Fals -nent. * preoplnez v. intr. (fr. priopiner). Opinez tn aintea altuia. prâot ş. a., V. preut. predtcă (eo dift.) f., pl. e (slav). Uf. Urdiniş. — CL. 1910, 4, 436 (Chir.) preQtcă: aduceau mereu la magazie, ca albinele la preutca uleielor. V. preatcă. prepanâţle f. (germ. propination, d. lat. propinatio, invitare la băut). Trans. Pop. Circiumă. * prepar, ă -â v. tr. (lat. prdeparo, -ăre. V. a- şi cum-pir, compar, pa-*>ez). Pregătesc, aranjez din ainte: a prepara un prtnz, o surpriză. Uneltesc : a prepara o cursă cuiva. Meditez fac : a prepara PRfi o surpriză, nn discurs. Studiez, tnvăt: a prepara un examin. Predispun : a prepara spiritele. V. refl. Mă prepar de război, di examin. * preparandie f. (lat praepauinda, lucruri care Irehule preparate [ştiute]). Trans. Şcoală normală. * preparandist, -ă s. (d. preparandie). Trans. Nornialist. * preparativ, -â adj. (fr. priparatif, it preparativo). Care serveşte la prepara-ţiune : studii preparative. N. pl. (fr. prepa-ratifs, ni. pl.). Pregătiri : preparative j de luptă. * preparator, -oâre s. Care prepară (dă lectiuni) : preparatoru unui copil pentru un examin (V. meditator). Preparator de laboratoriu, acela care prepară experienţele necesare lecţiunii unui profesor de ştiinţe. Adj. PreparatoriC: clasă preparatoare. * preparatorii!, -le adj. (lat. praepa-ratorius). Care serveşte la preparaţiune: studii preparatorii, şcoală preparatone. * preparaţiune f. (lat. prae-parătio, -dnis), Pregătire, acţiunea de a prepara: a vorbi, a predica fără preparaţiune. Lucru, preparat: o preparaţiune chimică. Prepara-fiune anatomica, piesă disecată şi conservată p. studia.—Şi -âţle şi -âre. V-me-dltaţiune. prepec, V. prlpec. prepeleac şi -eâg n., pl. ece, ege (rut. [Cihac] prypyliaka). Par saii ramură înfiptă tn pămlnt in care se pun oalele la scurs. Scară fixă compusă dintr'un sttlp străbătut de nişte bete care servesc ca trepte. Turn de lemn de observat hoţii la o vie (nimit şi catargă). Prăjină ramificată la un capăt cu care se culeg poamele pe care nu le potl ajunge \u mina (V. caier). Beţişor pe care înşiri nişte poame ori nişte flori. Stilp ramificat In prejuru căruia se clădeşte claia ca să stea ftnu mai tnfoiat, şi aşa să se păstreze mal bine. — Şi perp-. V. sârclner. prepellcar m. (d. vsl. * pr&pelka, prepeliţă ; slrb, prepelicar. Cp. cu grănicer). Cine de vtnat prepeliţe, păturnichi, iepuri şi alte vlnaturi mici. V. copoii. prepelicT n., pl. ce (d. prepeleac), Claie provizorie (tn prejuru unui prepeleac ori fără prepeleac) ptnă ce se usucă ftnu. prepeliţă f, pl. e (bg. priepelica strb. prepehca, rus. perepel, ra^sculu prepeliţei, şi perepelka, femela prepeliţei, rut perepela, perepelyca, ceh. prepel, prepelice, prepelka, krepelăc krepelăk [V. pitpalac] şi krepe-lice, d. vsl. priepell şi pllepelica, prepeliţă). O păsărică galinacee călătoare mai mică de cit păturnichea şi foarte căutată de vlnâtori p. carnea ei gustoasă. A fi apucat prepeliţa de coadă, a fi beat. — Şi prepeliţă (nord). prepicT, V. prfchicT. - 1640 - www.dacoromanica.ro PRE preping, -pins, a -pinge v. tr. (lat -per-pendere, „a ctntări, a socoti exact”, compus ca şi fmplng 2. V.perpendicular). Tel. Socotesc o parte din ceva Intr’alt loc ; s'a prepins de la fie-care lot ctte un stinjen ca să iasă şi pentru Stan Tăglrţă 10 pogoane (rev. I. Crg. 7, 52). prepodobna, V. preapodobna. * preponderent, -ă adj. (lat prae-pdnderans, -ăntis). Precumpănitor. Care are mai multă greutnte, autoritate, putere: votu prezidentului e preponderant. * preponderânţă f., pl. e (d. preponderant ; fr. preponderance). Superioritate In autoritate, tn influenţă: Bismarck a stabilit preponderanta Prusiil in Germania. * preponderez v. intr. (lat praepon-dero, -ăre, d. prae, înainte, şi ponderare, a clntâri. V. ponderez). Precumpănesc, am mai multă greutate, autoritate, putere, număr : in Basarabia preponderează Românii. preport, a -purta v. tr. (pre- şi port). Ban. Port pe ici pe colo, plimb. V. refl. El se preumbla şi se prepurta (P. P.). * prepdzlt m. (lat. prae-positus, d. prae, înainte, şi positus, pus ; it. prevosto, fr. pri-v6t. V. pun, de- şi im-pozlt). Mai mare, stariţ, şef, prezident, guvernator. * prepozltiv, -ă adj. (lat. praepositi-vus, d. prae, tnainte, şi positivus. V. pozitiv). Gram. Care se pune tnainte : in cele mal mutte limbi articulu e prepozitiv, pe cînd tn cea românească e postpozitiv; pred/n pre-fac e un afix prepozltiv (V. pro- . tetlc). Prepoziţional. * prepozlflonăl, -ă adj. (după prepo-ziţiune. Cp. cu adiţional). Gram. Relativ la prepoziţiune. Genltivu sad datfvu prepoziţional, acel format cu de sau la, ca : ministeru de justiţie, am dat apă la găini tld. ministru justifiil, am dat apă găinilor. Locuţiune prepoziţională care ţine loc «de prepoziţiune (ca de-a lungu). — Se zice şi prepozltiv. V. conjuncţlonal. * prepoziţiune f. (lat. prae-positio, -dnis. V. pozifiune). Gram. Cuvlnt invariabil care uneşte alte două vorbe arătlnd legătura dintre ele, ca a (miroase a smeură), . de (miros de smeară), din (vine dtn casă), pin (trece pin pădure) ş. a. — Şi -fţle. preprâc, V. pripec. prepuTelnic, -ă adj. (d. prepun, prepul). Est. Bănuitor, neîncrezător, prepultâr, -oăre s. Vechi. Denunţător, prepun şi -piiT, -pus, a -pune v. tr. (lat. prae-ponere, a pune tnainte. V. pun). Adaug, pun tn loc ; prepuse cămilei capul boului (Cant.), a prepune un tiv unei rochii (fiind-câ nu s’a ajuns stofa), acest om şi-a prepus o barbă falsă. Substitui, pun tn loc ; a prepune un om al tău la o afacere. Vechi (ca vsl. prie-loziti). Pun ca să vadă, spun : a prepune cuiva un cuvlnt. Presupun. Est. Bănuiesc : prepunea că el e hoţu, îl prepu-nea că e hot. Vechi. Transpun, traduc. Transcrii), copiez. ~ Şi pri- (Dos). prepus, -ă adj. (cl. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe fentei aă păr prepus tn peptănătură. Subst. Pus tn Ioc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr'un prepus al tău. S. n., pl. uri. Bănuială, presupunere; am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechi. îndoială, dubifi •• făr’de prepus. — Şi pri- (Dos.). * prerafaeli'zm n. Nume dat tntr’a d6ua jumătate a secuiului XIX doctrinei estetice care consideră apogeu picturii tn operele din aintea lui Rafael (de aceia, după lat. prae, tnainte, şi Rafael, s’a zis pre-rafaelizm): criticu englez John Ruskin fu cel mal celebru apărâtor al prerafaelizmului. — Se zice şi -litizm. prerecuîesc v. intr. (rus. pre-rekăti. V. pro-roc). Vechi. Contrazic. * prerogativă f„ pl. e (lat. prae-roga-tiva, d. prăe-rogo, -rogăre, a cere cel dinţii. V. rog). La vechii Romani, tribu saâ centuria care vota tntli. Privilegiu ei. Azi, drept, privilegiu : diplomele acordă prerogative stabilite pin lege. prerup, -rupt, a -rupe v. tr. (lat prae-rumpere, a rupe tn ainte, a tăia). Vechi. ’ Întrerup. presâr, a -sără v. tr. (d. a săra. V. sar 1). Răsplndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip ori alt praf: a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper cu praf: a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răsplndesc pe ici, pe colo; a presăra santinele pe frontieră. Acoper punfnd din loc tn loC: a presăra clmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. — în est ori nord presură, eă presur, el prisură (ca măsur, măsură). La Ret. el prisară, presără. Forma el presoară la unii cărturari Imi pare suspecta. Nu e căzu cu tnfăşâr, -oărăl * presat, -S adj. (fr. press(). Tescuit, comprimat, tndesat, apesat cu presa: fin presat. * presă f., pl. e (fr. presse, teasc, d. presser, a presa). Teasc, maşină mişcată cu mtna, pin torţa apei (presă idraulică) sad a aburului pentru a tndesa (de ex. fin), a stoarce sau a tipări. Maşină de tipărit. Fig. Ziarele: presa e a patra putere in stat. Ziariştii: toată presa era la solemnitate. presădesc v. tr. (vsl. prie- şi pri-sa-ditl. V. sădesc). tos(. Răsădesc.—Şi pră-(Munt.), şi pră- şi pri> (Serbia). Vechi pri-, altoiesc. prâsăn n., pl. e (strb. prsina, presăn, ceh. prsiny, d. vsl. prăsi, pept). Cureaua (compusă din alte trei curele) care e la peptu calului de călărie. preschimb, a-ă v. tr .(pre- şi schimb). Schimb dtnd ori Iutnd altu tn loc: preschimb mărcile poştale vechi. * prescriptibil, -ă adj. (fr. priscripti-ble, d. lat. praescrlptus, prescris, cu suf. -ble). Jur. Care se poate prescrie: drepturi prescriptibile. 60 www.dacoromanica.ro PRE * prescrlpţlâne f. (lat prae-scriptio, -dnis). Ordin formal şi detaliat: prescripfi-unile legii. Ordonanţa (povaţa) medicului, reţeta: după prescripfiunea' medicului. Jur. \ Ştergerea unei datorii (urmăriri judiciare, servituti) pin scurgerea anilOr, jjerderea drepturilor de proprietar ori de creditor din cauză că n’ai reclamat Intr’un timp oare-care: dreptu divin n'are prescripţiune.—Ş\ -ipţie şi -fere. prescrifl, -scris, a -scrie v. tr.tpre-şi scriu, după slrb. pre-pisati). Scriu Incâ o dată pe deasupra: după ce a scris literele săplndu-le pe lemn, le-a prescris cu negru. Transcriu, copiez: a prescrie o scrisoare. Neol. (lat. prae-scribere). Dictez ordon; prescriu condiţiunile de pace. Dau o reţetă (un sfat) unui bolnav: medicu i-a prescris să la chinină, i-a prescris idroterapie. Mă hotărâse, mă oblig: ml-am prescris să lucrez de azhln ainte. Jur. Şterg pin scurgerea tim-pitbiiri legea prescrie dreptu de proprietate neexercitat 30 de ani. V. refl. Drepturile i ş’aă prescris. ■ prescură şi-ure f., pl. i (vsl.proskura şi prusfora, oferire, prinos, d. ngr. pros-foră, oferire; bg. proskurq, s\rb.proskura şi pos-kura, rus. prosforă, prosfiră şi prosvird). Litie, un fel de pinişoară din care se taie anafora şi s£ oferă şi întreagă credincioşilor In bisericile ortodoxe. V. colac, călăvle, (laporojne, zitle. prescurăreâsă f., pl. ese. Făcătoare de. prescuri. prescurtare f., pl. ări. Acţiunea de a ' presturta. Lucru prescurtat, mai ales vorbind de-cărţi (rezumai) ori de cuvinte (abrevia-ţliftie): „P. S.“ e o prescurtare in loc de „pOst-scriptum“ ori „Prea Sflntu". prescurtez v, tr. (pre- şi scurtez). Scurtez, micşorez, ■‘fac mai scurt In spaţiu sau timp : a prescurta coada unui topor, o va-zantă, o şedinţă. Abreviez, exprim mai pe sclirt: a prescurta un discurs, o carte, un cuvtnt (ca p. lld. pentru). presec^sc v. tr. [vsl. prosiehi, -iekon. V. prisecesc). L. v, Tai, curm. prâsen, V. presăn. * presentiment n., pi. e (fr. praestnti-ment, it presentimento). Presimţire. * presez v. tr. (fr. presssr, d. lat. pop- * pressare, d. ptimere, pressum, a apesa. V. .presă, presiune, com- prim). Apes, comprim, îndes : a presa fin. preşfir(mă), a -â v. refl. (amestec din prefir şi răsfir). Vechi. Rar. Mă Imprăştii. presimt, a -ţi v. tr. (pre- şi simt, ca lat prae-sentire, it. presentire, fr, pressentif). •Simt din ainte re ia ce se va Inttmpla: animalele presimt periculu. presimţire f. Presentiment, simţire din ainte,- sentiment instinctiv vag despre ceia ce se va Inttmpla: aveam o presimţire că aşa va fi. PR£ * presiune f, (laC prissio, -dnis, d. pri-mere, pressum, a apesa. V. presez, opre-siuner tmpresor). Apesare : presiunea atmosferică. Fig. Constrlngere morală : supt presiiinea opiniunii publice, a exercita o presiune asiipra cuiva. Maşină cu abur siipt presiune, maşină gata de a se mişca (de ex. ca să plece vaporu, trenu ş. a.). — Forma presie nu există deşi există ex- şi im-presie l preslugă, V. prislu&ă. presluşnic m. (rus. pre-slusnik. V. po-sluşnic). Dos. Neascultător, nesupus, presâr, a -ură v. tr. V. presar, pr^spre, p^spre şi p^spe prep. (din pre, pe şi spre). Vechi. Peste : prespre toate. * prestabilesc v. tr. (pre- şi stabilesc sau fr. preetablir). Fii. Stabilesc din ainte. Adj. Armonie prestabilită, sistemă filosofică pin care Leibniz explică acordu dintre suflet şi corp. * prestanţă f., pl. e (fr. prestance, it. -anza, d. lat. praestantia, superioritate a persoanelor ori a lucrurilor. V, constanţă). Ţinută impunătoare ori marţială i f restanta Ini Ludovic XIV, a lui Murat. * prestaţiune f. (iat. praestdtio, -stati-onis, d. praestare, a fi înainte, a proteja, a furnisa. V. staţiune). Acţiunea de a presta: prestaţiune de jurămint. Impozit comunal in natură sau In bani destinat întreţinerii căilor judeţeneşti şi comunale.—Ob. -âţie. prestavl^nie f. (vsl. priestavleniie). L. V. Despărţire de lumea asta, adormire pe veci, moarte (V. uspenie). V. pristăvire. prestăvălesc, V. prăstăvălesc. prestăv^sc, V, pristăvesc. preste, V. peste, prestelcă, V. pestelcă. * prestigitaţiune f. (fr.prestidigitation, care e dat ca venind d. preste [it presto, îndemânatic] şi lat. dlgitus, deget, dar In «alintate, vine d. it, prestidigitazione, care e o formă stricată din latinu praestigiătio, -dnis, scamatorie, şi praestigiari,_ a face scamatorii, din aceiaşi răd. cu prestigiu, V. prestigii!)* Scamatorie. — Şi -âţie. * prestidigitator, -oăre s. (fr. pres-tidigitateur, formă stricată de la it. presti-giatore, Iat. prestigiator. V. prestidigi-taţiune). Scamator. * prestigii! n. (lat. praestigium, scamatorie, escamotare, de unde vine fr. prestige, farmec, lluziune, prestigii; it. prestigio). n-credere pe care o inspiri altuia pin forţa, fizică, morală sau ştiinţifică, autoritate morală, credit: prestigiu tatălui in familie; prestigiu anut profesor, unei armate, unei firme. prestiţ, V. pestriţ, prestipnic m. (vsl. prestompnikă. V. ostimpesc). Vechi. Renegat, apostat — Şi preast- şi prist-. V. preacălcător. presto şi prestisslmo adv. (cuv. it). Muz. iute, toarte iute. — 1042 - www.dacoromanica.ro PRE * prestoTesc v. intr. (vsl. prledustoioti. V. ostoîesc). L. V, Is prezent, asist, prestol, V. pristol. presuc6scv.tr. (slrb. presuka(i). Munt. Rar. Răsucesc. presudstvie, V. presustvie. * presupun) a -pune v. tr. (dupăit, pre-suppotre). Prepun, bănuiesc, mă glndesc câ, Imi închipui: am presupus eu c'a umblat cineva pe acil Imi închipui, consider, admit ca re;ţ|: Să presupunem că toţi oamenii ar avea studii academicei Cine s’ar mal mal face văcar? Fac să se prezume ca necesar: drepturile presupun datorii, efectele presupun cauze. * presupunere f. Acţiunea dc a presupune, supoziţiune. Fapt presupus; asta e presupunerea mea. prâsur, a -ă v. tr. V. presar. presură f., pl. I (cp. cu lat. praesul< prezident, prelat, ca rom. tmpărătuş, numele unei păsărele, şi fr. moineau, călugăraş= vrabie). O păsărică pestriţă cu puncte gălbui pe pept, mare cit cioclrlanu {em beri za). Stnt clte-va varietăţi. presâstvle f. (rus. prisiitstvie, prezenţă) şedinţă, d. pristilcil, prezent).1800 — 1850’ Pretoria .• tn presustvia judecătoria. — Şi -sudstvle şi -susvie. preş n., pl. uri (rudă cu opreg). Vest. Opreg. Covor lung şi îngust făcut din fibre vegetale. Preş de plnză, plnză albă mai îngustă care se aşterne pe un covor ca să-l ferească de murdărie şi de roadere. Preş de masă s’ar putea numi ceia ce e fr. chemin de table ori germ. tischlăufer. EJreşedt -şezuţi a -şedeă v. intr. (după vsl. prle-sledleti). Ps. S. 9. 29. Stau la plndă. * preşedintei -Inţie, V. prezident, -enţă. ' pretcăr n., pl. e (rudă cu preatcă şi potricălesc). Suci. Sfredel mic de tot, cepar, spiţelnic. * pretendent, -ă s. (lat. prae-tindens, -intis, part. d. prae-tindere, a întinde înainte, de unde şi fr. prilendre şi part. pritendant. V. tind, in-ttnd). Care pretinde ceva, care aspiră la ceva. S. m. Acela care pretinde că are drepturi şi aspiră să ocupe un tron: Don Carlos era pretendent la tronu Spaniii. Acela care aspiră la mina (căsătoria) unei femei. * pretenţioşi -oăsă adj. (fr. priten-tieux. V. con-tenţlos). Plin de preten-ţiune: om, stil pretenţios. Mofturos, cu multe gusturi: un parvenit pretenţios. Adv. Cu pretenţiuni: a scrie pretenţios. * pretenţiune f. (fr. pritention, d. lat. praetentum, supinu d. praetendere, a întinde înainte. V. In-tenţlune). Acţiunea de a pretinde, de a aspira la ceva zictnd câ ţi se cuvine: a avea pretenţiuni asupra unei moşteniri. Acţiunea de a pretinde să fii considerat ca, de a tc lăuda: a avea pretenţiu- PRE nea de a fi cel dinttl, de a fi mare savant-Pl. Nazuri, mofturi, tabeturi: un clotgi filjn de pretenţiuni. — Şi -enţie. , * pi*eteriţlune sau * pretermlstufta f. (lat. praeter-ltio sau praeter-missio, -onist Rtt. Trecere supt tăcere, figură pin care declari .că nu vrei să vorbeşti despre un lucru despre care cu toate acestea vorbeşti, pin acest mijloc. De ex.: Na vă voi mat spune că m'a refuzat. — Şi -ifle. V. retorică. * pretext ti., pl. e (lat. praetextus şi praetextum, pretext, d. praetixere, 6 ţese tnainte, a masca, a ascunde. V. text) ţes). Motiv aparent pus Ui ainte p. a-1 ascunde pe cel adevărat: a găsi cuiva un pretext ca să-l depărtezi Supt pretext ca, pretin-zlnd că: supj pretext că-l bolnav, n'a venit * pretextă f., pl. e (lat. praetexta [sub-, tnţ. toga, togă] adică ,ţesută sau ornată pe la margini", d. praetixere, a ţese tn ainte. V. ţes). O haină albă cu marginea de purpură pe care o purtau tinerii patricieni tn vechea Romă. Adj. i. Toga pretextă. * pretextez v. tf. (fr.pritexter).Scot tm pretext: pretextmd că-i bolnav, s’a retras. V. pricinuiesc. prâtin, V. prieten. * pretind, -tins, a tinde v, tr. (fr. pritendre, d. lat prae-tindere, a tntinde ta ainte. V. tind). Reclam ca un drept, cer câ ceya care mi se cuvine: a pretinde o moştenire, un tron; a pretinde ca cineva să-ţi cedeze locu. Afirm, susţin: el pretinde că-i nedreptăţit. V. intr. Aspir la.- a pretinde la onoruri. V. refl. Mă dau drept, afirm, susţin; el se pretinde neam ca cei mari. * pretins, -ă adj. Presupus, dat ca aăfe-văraţ, deşi e ţals: un pretins boier; demagogii, aceşti pretinşi amici ai poporului, pretdc, pretocesc, V. prltoc. pretor şi (mai bine) pretdr m. (lat praetor, -dris, contras din * prăeitor, d. prae-ire, a merge înainte. V. pTer, per). Magistrat care venea dupâ consul şi care' împărţea dreptatea In vechea Romă şi ajunsese apoi şi duce militar, guvernator de provincii şi dătător de edicte de legi. Astăzi, judecător militar tn timp, de război (Odată cu mobilizarea armatei, se ilumeşfe pe lingă fie-care comandament de mare unitate clte un pretor ; cel de la marele jcartier general al armatei poartă titlu de tnărele pretor. Pretorii judecă şi reprimă imediat micile infracţiuni care ar turbura liniştea şi disciplina armatei. Jurisdicţiunea. lor se Întinde numai asupra cantinierilor, căruţaşilor, spălătoreselor şi altor civili care urinează armata tn puterea unei permisiuni speciale, asupra vagabonzilor şi hoţilor şi asupra captivilor de război grade inferioare. Ei nu judecă de cit delictele pedepsite cu cel mult 6 luni de închisoare sau 200 de franci antebelfei amendă şi despăgubirile fitnă la 100 de franci. Pentru delicte mai mari există consiliu de război şi de reviziune). De la anu 1925, administrator de plasă* V. suprefect şi chesţor, 1043 - www.dacoromanica.ro PRE _ 1044 — PRE * pretorlăn, -ă adj. (Iat. praelorlanus). De pretor, al pretorului: cohorta pretoriană (care tn timpu imperiului a ajuns să fie garda împăratului). Al gardek împăratului la vechii Romani: soldat pretorlăn. S. m. pl. Soldaţi din această gardă (cârc, cu timpu, se obrăznicise ca şi mamelucii tn Egipt, ienicerii In Turcia şl streliţll In Rusia), fig. Soldaţi revoltaţi care caută să impună şefului voinţa lor. Provincie pretoriană, administrată de un pretor. Dreptu pretorlăn, cel care rezultă din edictele pretorului. * pretdrifl n. (lat pretorlum). Locu din prejuru cortului unui .general roman. Pin ext. Tribunalu pretorului care judeca. Garda împăratului roman: prefectu pretoriului. Azi, incinta unei judecătorii, unui tribunal. — La Cor. pretdr (d. vsl. pretorii). pretârn, -turnat, V. torn. pretutindeni (vest) şi -fndenea (est) (ea dift. Lat. per, pin, tolum, tot, întreg, şi inde, de acolo, apoi). Rar azi. In (sau: pin) toate părţile, peste tot locu. — Vechi şi petut-, tutind-, tutindinî şi -indinea, ţTutinderea, pretutlnderele sau-rlie. In lai. şi Dobr. titlrfndiniţa. V. nicăirT. preţ n., pl. uri (lat. pr&tium, it. prezzo, ’regio, pv. pretz, fr. prix, sp. prez, pg. preţo. '■ ois-preţ, a-preclez). Valoarea unui lucru exprimată In bani: această casă s’a vindut cu preţu (pe prefu sau pe preţ sau pe un preţ) de 20JC>00 de franci). Fig. Merit, valoare, importantă: o carte de mare preţ. Lucru, osteneală pin care obţin ceva : Românii şi-ai ciştigat independenta cu prefu slngelul. Plată, răsplată: iacătă prefu ostenelilor mele I Pref fix, preţ din care negus-toru nu reduce nimica. Prefu zilei, preţu curent De pref, preţios, de valoare: arme de pref. Fără pref, de o valoare infinită: o salbă fără pref. A ajunge la pref, a ajunge la căutare, a ajunge necesar saa plăcut: au ajuns trandafirii la pref. preţălutesc, V. preţuiesc. * preţlâs, -oâsă adj.pretiosus).Scump, de mare preţ: haine preţioase. Fig Foarte iubit; un amic prefios. Foarte folositor: un amic, un timp prefios. Afectat ca să pară nobil (fr. pricieux): stil prefios. S. f. (fr. pricieuse). Femeie afectată In vorbjt şi manieră ca să pară nobilă: Moliire a ridiculizat preţioasele. S. n. Modu de a vorbi şi de a se purta al preţioaselor. Adv. Ca preţioasele : a scrie prefios. Metale preţioase (saa nobile), auru, platina, şi argintu. Petre preţioase (saa scumpe), geme, (diamante, rubine, topaze ş. a.). * preţiozitate f. (fr. priciositi). Vorbă sa(i manieră afectată: preţiozitatea stilului romanţului „Astrea“ (a lui Honorfi d'Urfi, 1624), preţiozitatea Iul Voiture. preţuTesc v. tr. (d. preţ). Apreciez, evaluez : preţuiesc la 20OSXK) de franci această casă (ort valoarea acestei case). Fig. Apreciez, stimez : a preţui un amic, un scriitor, o carie. V. intr. Valorez, am preţ: această carte preţuieşte cinci franci. — In est şi preţăluîesc ca v. tr. (evaluez). Cp. cu prubulutesc prgticăf V. priocă. preumbl-, V. plimb, preână, V. împreună. * preursesc v. tr. (d. ursesc, după pre-destinez). Predestinez. preut m. (lat. pop. pribiter, -tri, lld. pres-biter, bătrln, preut, infl. de praebire, a oferi d. vgr. presbyteros, mai bătrfn, preut, pris-bys, bâtrtn; it. prete, fr. pretre, sp. pg. preste; germ. priester. V. prezbit). Cp. cu călugăr, stareţ, senior). Persoană oficială care face serviciu divin In biserică ori la alte ceremonii afară din biserică: preut creştinesc, budist ş. a. Fig. Persoană demnă de veneraţiune: acest profesor e un adevărat preut tn clasa Iul. — Şi preot (Munt.) şi preât (Trans. Ban.). Oficial şi prevfter, fem. -iteră (ngr. presviteros, -tera). Gradele clerului de mir sint: diacon şi preut ca: sachelar, econom, stavrofor), iar ale călugării!: ierodiacon (ipo~ şi arhidiacon), ieromonah (singhel, protosinghel, arhimandrit fără mitră sau cu mitră [mitrofor]) şi arhierei (episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh). V. popă, părinte, hoge, rabin. preuteăsă f., pl. ese (d. preut). Est. La cei vechi, femeie care împlinea rolul de preut preutesele galice se duceau să culeagă vise. Soţie de preut !n Munt. preoteasă, In vest prioteasă (ChN. 2, 88). preâtcS, V. preotcă. 1) preuţâsc, -eăscă adj. (d. preut). Mold. De preut;hainele preuteşti se numesc „veşminte”.—In vest preo-. V. popesc 1. 2) preutesc v. tr. (d. preut). ist. Fac preut V. intr. Funcţionez ca preut: a preuţit 50 de ani. - In vest preo-. V. popesc 1. preuţeşte adv. Est. Ca preuţii.—In vest preo-. V. popeşte. preuţie f. d. preut). Est. Sacerdoţiu, calitatea de preut, daru preutesc. Puterea preu-ţească: lupta dintre preuţie şi împărăţie in evu mediu. Fig. Calitate sflntă: paternitatea e o preuţie,—!n vest preo-. V. popie. preuţime f. (d. preut). Mold. Totalitatea preţurilor, mare număr de preuţi. — în vest preo-. V. poplme. prevălesc, V. prăvălesc. * prevalez v. intr. (fr. prdvaloir, it. prevalire, d. lat. prae-valire, a prevala. V. valoare). Am mai multă valoare, înving: opiniunea lui a prevalat. V. refl. Mă mtndresc, scot înainte: se prevalează cu averea, cu naşterea, cu ştiinţa Iul. * prevaricatâr, -oăre adj. (lat. prae-varicător, -dris, d. văricus, care depărtează picioarele, pin aluz. la o înşelăciune la un joc cu mingea). Neonest tn funcţiunea lui: funcţionar prevaricator. S, Un preVaricator, www.dacoromanica.ro PRE * prevarlcaţliine f. (lat. praevaricatio, -dnis). Acţiunea celui prevaricator. — Şi ■Aţle. prevăd, -văzut) a -vedea v. tr. (pre- şi văd, ca lat. prae-vidire şi fr. pre-voir). Văd din ainte, ştiu ceia ce se va tn-ttmpla ; nu poţi prevedea toate. îngrijesc, iau precauţiunile necesare: am prezăzut cele necesare cătătoriii. Echipez, armez (după fr. pourvoir şi germ. versehen): a prevedea o corabie cu alimente, cu tunuri. Văd pin (Vechi. Rar.). V. refl. (dupâ vsl. privideti sen sau rus. prividietl-sea, a părea). Mă străvăd. mă văd pin ceva: soarele se prevede pintre nouri. — Şi pră- (Dos.). prev&zăt6r) -oâre adj. Care prevede, precaut: cel prevăzător se pricepe să evite multe pericule. V. prudent. prevedere f. Acţiunea de a preVedea> de a şti cele viitoare. îngrijire, precauţiunei înainta cu multă prevedere. V. prudenţă, providenţă. prevegh-i V. prlvegh-. previne, -văncut, a pence. v. tr. (lat. per-vincere, V. înving). L. V. Înving. * preweni^nţă f , pl. e (d. a preveni, după con- şi pro-venienţă; fr. privenance). Mod amabil de a prelntimpina dorinţele cuiva. V. atenţiune. * prevenit, -ă adj. (d. previn, după fr. privenu). Anunţat din ainte: fiind prevenit de periculu care-l aştepta. Influenţat, dispus contra sau pentru : un Judecător prevenit in favoarea acuzatului. Subst. Jur. Arestat bănuit de o crimă sau delict, dar nejudecat Incă. * prevenltdr, -oâre adj.Care te previne, care-ţi prelntlmpină cu amabilitate dorinţele : un amic prevenitor. Care te dispune In favoarea lui: o faţă prevenitoare. * preventiv, -ă adj. (d. lat. prae-ve-nire,prae-ventum; fr. preventif. V. ad-ven-tiv). Care serveşte la prevenit (la evitat) relele: legi, măsuri preventive. De (pentru) preveniţi: arestu preventiv, detenţiune preventivă. * prevenţiune f. (mlat. praevintio, -dnis, d. praevenire,praeventum, a preveni. V. con-venţlune). Opiniune favorabilă saâ contrară formată In ainte de judecată; evitaţi prevenţiunile. Jur. Starea unui prevenit In justiţie. Timpu petrecut de un arestat In arestu preventiv In ainte de judecată : a face patra luni de prevenţiune.—Şi -enţie. prevesc, V. privesc. prevestesc v. tr. (pre- şi vestesc, după previn ş. a. Există şi vsl. priedu-viestiti, a prevesti, d. priedu, tn ainte, şi vestiti, a vesti). Vestesc din ainte, previn : l-am prevestit să se ferească. Prezic, ghicesc viitoru : am prevestit că se va tntîmpla aşa. prevestire f. Anunţare din ainte. Prezicere. * previn, a -veni v. tr. (pre- şi vin, după fr. prevenir, lat. praevenire). Apuc tn ainte ca să evit; boalele trebuiesc să fie PRE prevenite mal degrabă de cit vindecate■ Pre-tntimpin, ies tn ainte cu amabilitate: a preveni dorinţele cuiva. Prevestesc. Informez din ainte: a preveni pe cineva de periculu care l-ar ameninţa. Predispun, influenţez : a preveni pe cineva contra cuiva. prâvită, V. priviţâ. * previziune f. (mlat prae-vislo, -dnis. V. viziune). Prevedere, bănuială. prez prep. (vsl. prieză). L. V. Dincoace. V. ot. prezârâsc şi (ob.) prizărâsc(mă) v. refl. (vsl. prozariati, a emite lumină, pro-zariti, proţrieti, a zări pin, priezrieti, a neglija. V. zăresc). Nord. Slăbesc, devin aproape invizibil: a te prezări de oftigă. prezărit şi (ob.) prizărit, -ă adj. Nord. Foarte slab ori mic, care de abea se zăreşte: cind 11 vezi aşa prezărit (Drum Drept, 1916, 446), lin copil prezărit. Fig. Mic, neînsemnat: o notă prizărită supt o pagină neroadă (Em.). — Şi prlzăllt ? * prezbit, -ă adj. (vgr. presbytes, bătrin, prezbit, fiind-că, de ordinar, bătrtnii nu văd bine de cit de departe, şi prisbys, bătrtn, vechi. V. preut). Care vede bine numai de departe. Subst. Un prezbit. V. miop. * prezbiterâl, -ă adj. (lat presbyte-ralis, d. presbyter, preut. V. preut). Rar. Preuţesc. * prezbiteriân, -ă s. (lat prisbyter.V. preut). Protestant scoţian care nu recunoaşte autoritatea episcopală, ci numai pe a preuţitor: lacob I i-a persecutat pe prezbiterieni. Adj. Secta prezbiteriană. * prezblterlanizm n. (d.prezbiteriân). Doctrina şi secta prezbiterienilor: Knox, dis-cipulu lui Calvin, fu orgarizatoru prezbi-terianizmului. * prebiterlfl n. (lat. presbytirium, vgr. -irion). Rar. Casa preutuiui. * prezbitie f. (d. prezbit; fr.presbytie). Defectu de a fi 'prezbit: prezbitia se îndreaptă pin ajutoru sticlelor biconvexe.-Şi -itizm, n. (fr. presbytisme). 1) * prezent, -ă adj. (lat. prăe-sens, -sintis, d. prae-esse, a fi tnainte sau de faţă, V. ab-sent). De faţă, care se vede şi etn locu tn care se vorbeşte sau se face ceva: a fi prezent la apel, prezentu dicţionar. Care există tn acest timp, actual: timpu prezent. S. m. pl. Cei prezenţi, lumea care e aici (tn opoz. cu cei absenţi): prezenţii n'aif defecteI S. f. Scrisoare prezentă: pin prezenta te anunţ că am plecat. S. n., pl. e. Timpu prezent: cei mai mulţi se gîndesc numai la prezent, (fr. prisent, subst verbai d. prisen-ter, a .prezenta) Cadou, dar. Qram. Primu timp verbal al fiecărui mod, timpu care arată acţiunea care se face acuma, tn opoz. cu tre-cutu şi viitoru, precum sînt faţă de am fost şi voi fi — Fals prezinte. — 1045 - www.dacoromanica.ro 2) prezent, a -ă v, tr. (lat.praesentare). întind, ofer: a prezenta cuiva pine şi sare. nfătişez, introduc: a prezenta un amic Intr’o societate. Înfăţişez, ofer, arăt, am: natura prezenta un aspect incintător, Arăt, expun: a prezenta tablourile >şi faptele tn ordine. Întorc spre, arăt ameninţtnd.' a prezenta cuiva baioneta. Ofer, suscit; chestiunea prezentă dificultăţi. V. refl. Apar, vin, mă arăt: mă prezent Iu post, la apel. Apar, Ies la iveală:.o mulţime de dificultăţi se prezentau. A prezenta armele, a le ţinea vertical înaintea corpului tn semn de onoare unui şef ori drapelului. A se prezenta bine sau răi, a avea o aparenţă care inspiră încredere sau nu. * prezentabil, -ă adj. (d. a prezenta; fr. prisentable). Care se poate prezenta (arăta Jumii), frumos, impunător: persoană, îmbrăcăminte prezentabilă. * prezentaţliine f. (nlat. praesentătio, -dnis). Acţiunea de a saii de a se prezenta. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * prezentin n., pl. uri (cp. cu it. pre-sentino, dar). Caşcaval uscat, ca cel care se răzuie p. macaroane (numit şi „caşcaval grecesc"). V. parmezan. * prezenţă f., pl. e (lat. praesentla). Faptu de a asista, de a fi prezent: prezenţa comandantului inspira încredere soldaţilor. A face act de prezenţă, a te arăta numai ca să nu se zică că n’ai venit şi a pleca apoi. Jeton de prezenţă, sumă atribuită membrilor unor societăţi etnd participă la şedinţe. Prezenţă de spirit, curaj In pericul, vioiciune de minte care face să spui ori să faci ceia ce trebuie la nevoie, in prezenţă. In faţă, faţă de: solemnitatea s'a făcut în prezenţa autorităţilor. * prezerv, a -ă v. tr. (lat. praeservare, d. prae, tn ainte, şi servare, a păstra, a salva. V. sărbez, con- şi ob-serv, re-zerv). Feresc de boală, de nenorocire: vaccinarea te prezervă de vărsat. * prezervativ, -ă adj. (nlat praeser-vativus). Care serveşte la prezervare: remedii prezervativ. S. n, pl. e. Remediu prezervativ: sobrietatea e cel mai bun prezervativ contra boalelor. * prezervaţlune f. (d. prezerv). Acţiunea dea prezerva.—Şi-âţle, dar ob.-ăre. prezic, -zis, a -zice v. tr. (pre şi zic, după lat. prae-dtcere şi fr. predire). Spun din ainte ceia ce va fi, profetizez: 1. pin calcul: a prezice o elipsă; 2. pin inspiraţi-une supranaturală: profeftl aă prezis ruina Ierusalimului; 3. pin presupunere; a prezice ruina unui cartofor. prezicere f. Acţiunea de a prezice. Lucru prezis: s'a împlinit prezicerea lui. * prezid şi -dez, a -â v. tr. (fr. pr(-sider, d. lat. prae-sidire, a şedea Înainte, a guverna. V. rezid). Dirijez ca prezident: a prezida o şedinţă, un concurs. V. intr. Am direcţiunea, grija saii suprayegheara unui lucru : a prezida la preparativele unei solemnităţi, Cererea (zei(a) prezida la semănături, * prezident, -â s. (lat. prdestdens, -si-dtntis. V. rezident). Cel care prezidează o adunare. S. m. Şefu unei republici. .S. f. Acea care prezidează o adunare. Sofia unui şef de republică. — Fals Rreşedinte şi -intă ! * prezidenţă f., pl. e (d. prezident, fr. prisidence. V. rezidenţă). Funcţiunea de prezident: a ajunge la prezidenţă. Durata acestei funcţiuni: supt prezidenţă lui Car-not. Casa ori biurou unui prezident Mare diviziune teritorială In India: prezidenţă Bombayului. — Fals prezidenţie sau preşedinţie. * prezidenţial, -ă adj. (d. prezident; fr. presidentiel). De prezident, al prezidentului: decret, fotoliu prezidenţial. * prezi(iiă) f., pl. zile (d. pre- şi ziuă, dupâ germ. vorabend, d. vor, înainte, şi a-bend, seară). Barb. Ajun, o zi In aintea alteia: in prezida alegerilor. * prezum, a -ă v. tr. (fr. presumer, d. lat. prae-sumere, a lua din ainte. V. consum, re-zum). Presupun, judec pin in-ducţiune: ori-ce acuzat, in lipsă de probe, trebuie mal intii să fie prezumat inocent. V. intr. Am bună părere: a prezuma prea mult de talentu tău. * prezumpt, -ă adj. (lat. praesumptus). Jur. Presupus. — Ob. prezumat. ■ * prezumptiv, -ă adj. (lat. praesump-tivus). Dezignat din ainte pin rudenie, vorbind de un moştenitor: moştenitor prezumptiv. * prezumptu6s, -oăsă adj. (latprae-sumptuosus, d. praesumere, a lua din ainte. V. prezum, sumptuos). Care are o opi-niune prea favorabilă de sine, care se crede, crezut, închipuit: un tinăr prezumptuos. De om prezumptuos: sfidare prezumptuoasă — Fals -pţios. V. modest. * prezumpţiune f. (lat. prae-sumptio, -dnis). Jur, Judecată bazată pe aparanţe, lucru presupus adevărat plnă la proba contrară : toate persumpţiunile-s in favoarea Iul. Opiniune prea bună despre sine, închipuire. — Şi -umpţie. prezviter, -ă, V. preut. pri, V. prin. prlăn, -ă adj., pl. prieni, priene (Cp. cu slrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boi. — In Gorj prIQ, prle (cp. cu lat privus, deosebit). V. pric. priătln, V. prieten. pribeag, -ă adj., pl. egi, ege (vsl. pri-biegă, pnebtegu, fugar, d. biegati, biezati, a fugi; rus. pri-blegăti, a se refugia, strb.pr/-begavati; ung. pribeg, pribik, fugar, vagabond. V. bejenie). Fugar, rătăcitor: ca o pasăre pribeagă (Al.). Subst. Fugar, emigrant (Vechi). — în nord sing. prlbag, -agă. Cp. cu beat, bat. pribegesc v. intr. (rus. pri-biegătl. V. pribeag). Bejenăresc, mă allu ca pribeag, rătăcesc pin străinătate. Rătăcesc, umblu din www.dacoromanica.ro PRI loc th loc: pribegeam la vinat pin păduri. V. refl. Emigrez (Vechi). pribegie f. (d. pribeag). Starea celui pribeag, acţiunea de a pribegi: cînd eram in pribegie. V. fugă, exil. pribegit, ă adj. (d. pribegesc). Pribeag'. 1) prlbiST n., pl. oale (rus. probii, scoabă, probdlnik /slrb. probojac], priboi de găurit, probiti, a străpunge, a găuri, pribdi, partea unde izbeşte apa rîului, lucruri aruncate de apă la mal, pribtti, a ţintui; vsl. probot, uşclor, uşor de uşă [care e prins şi cu scoabe], probiti, a străpunge. V. răz-bof, boYnic, iz- şi răz-besc). Un cui scurt şi gros de o(el cu care se găuresc cercurile, potcoavele, curelele ş. a. (V. ferchezăQ, răzblcT, duşlag). Cep mic lingă cel mare (V. preduf). Vest. Priboină, locu unde izbeşte apa rtului. Sttncă abruptă pe mal. O plantă geraniacee de un verde foarte frumos, cu flori roşi! ca sîngele ori vişinii (gerdnium macrorrhizum). Alte plante geraniacee. Priboi căpresc, tnchegătoarc. 2) prlbbî şi brab6Y n., pl. oale. (strb. preboj, a. I.). Dun. Sită de strmă de curăţat de peiiţă icrele de morun ş. a. prlboYâsc v. tr. (d. priboi). Perforez cu priboiu. prlbdYnă f., pl. e (vsl. rus. probâinar Sud. Priboi, cotu Unde izbeşte curentu rtului: girla forma cotari şi priboine. pribolâsc v. tr. (vsl. prie-bolieti, strb. pre-boliti V. bolesc). Est. Imunizez. V. refl. Devin imun: poporu crede că cioclii, tn timp de holeră, se pribolesc. prlc, -ă adj., pl. f. e şi l (slrb. bg. prek, transversal). Olt. Bălţat (vorbind de boi). V. prlan, pricaz n., pl. uri (vsl. * prokazd, supt infl. multor cuv. care încep cu pri-, ca vsl. prlkazh, poveste, vedenie; slrb. prikaz, mustrare, pol. przekaz, pedică, ceh. nakaz, infecjiune, epidemie). Mold. Trans. Pricăjire, infectare, stricăciune, fi umbla cuiva cu pricaz, a-i dori sau a-i pregăti rău. pricâză f., pl. e (vsl. prokaza). Vechi. Lepră. prlcăznlc, -ă adj. (d. pricaz; vsl.pro-kazenu, lepros.; rus. prokăznik, poznaş). Vechi. Funest. pricăjesc v. tr. (vsl. prokaziti, -kazon, a strica, -kazati, a umplea de lepră [confundat cu jjri-iazati, a arăta]. V. pricaz). Vechi. Azi Mold. Infectez, profanez, fac să-i meargă răii : Jidanii au pricăjit ţara. V. refl. Vechi. Mă molipsesc mai ales de lepră. Azi. Fig. Norocu i s'a pricăjit (a tnceput să-t meargă- rău). 1) price F., pl. i (cr. prica, pedică; ceh. na pric, tn curmeziş ; bg. prtecy, nsl. preclti, a Impedeca; nsl. pricati se, ceh. priâiti, a se certa, d. vsl. priekă, tn curmeziş, contrar). Vechi. Azi vest. Ceartă, pricină: a căuta price cuiva. Cu pricea, opuntndu-te. De price (loc. adj.), viol, mlndru, lainic: băr- Pftl bat dc price eram eu, şi fiii lui Antmon mă smerea (Bibi. Jud. 12). Fără price, fără pricină, fără opunere, fără zăbavă. A face, a umbla cu pricea, a înşela la jocr a face ha-ram (cu crivda). A te pune de (sau tn) price cu cineva (saâ cuiva), a te opune (a pune opor). 2) price şi pritce f. (vsl. prităca). Vechi. (Ev.). Parabolă. prlceăsnă şi -stnă f., pl. esne, estne (rus. pricjstenu, fem. -stna, care participă). Chinonic, un tropar care se clntă In timpu Împărtăşirii cuiva, prlceaşt^nie, V. pricestanle. prlcelnic, -ă adj. (d. price). Vechi. Clr-cotaş, sfădăios. pricep, -cepijt, a -câpe v. tr. (vechi precep, d. lat per-clpere, a apuca, a pricepe d. cdpere, a lua, a prinde [ca fr. com-pren-dre, a înţelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. Pg. perceber. "V. con-, Inşi per-cep). înţeleg, prind cu mintea ; pricep ce spui, cinele pricepe gtndu stăpinu-lul. V. refl. Ştia, ts priceput: a te pricepe la toate, in toate, la chimie, la război. înţeleg, dar nu pricep, expresiune glumeaţă pin care declari că nu înţelegi sau nu pricepi. pricepere f. Facultatea de a te pricepe, de a şti lucrurile pin practică saâ învăţătură: a avea pricepere, a fi om cu (saii fără) pricepere ta ceva. priceput, -ă adj. Care se pricepe care ştie lucrurile pe care le-a învăţat odată;un om priceput la multe. V. înţelept, Inteligent, deştept, sagace. pricesc(tră) v. refl, (d. price; slrb. pricati, a povesti, pricati se a se scuza). Vechi. Mă cert. V. tmpţlduYesc. pricestanle, -ştănie şi -eaştânie f. (vsl. pricenSlaniie şi -inie, d. ceniti, parte; rus. J>ricaic4nie şi pricastinie). Vechi. împărtăşanie, cuminecătură. — Rar azi (nord) preclstănie. prlcestuYesc şi -ştuYesc, v. tr. (vsl. pricenStati, a participa,pricenstovati, a împărtăşi, d. cenbti, [rus. casti], parte; rus.priâas-titi, slrb. prîcestiti V. priceasnă). Vechi. împărtăşesc, dau împărtăşanie. V. refl. Primesc tmpărtăşanie; bolnavu s’a pricestuit.— Şi azi In Serbia a precestui, In Bucov. a precistui. prlchicY (Mold.) şi prepîcY (Trans). n., pl. clurl şi ce (din răd. slavă, pek, de unde bg. pnpek, loc expus soarelui, strb. pripeka, ptrlire, arşiţă, rus. pripeka, loc ars, pripehătl, pripici, a arde. a distruge. V. pecie, pripec, pripesc). Poliţă sus ori jos la sobă, la vatră, la fereastră: puse ibricu pe prichiclu sobei, V. corlată, glaf. prichindei m., pl. el (după var. ghimir-tic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil sau om prea mic; an prichindel de băiat, de om. Numele unui bălefel şiret din poveşti. — Fem. -duţS : două pri- mi - www.dacoromanica.ro F»RI chindufe de fele. —Şi prltinghel (Şez. 37, 23), chiprindel, chfpidric, chipirduş (f. -uşă), ghlblrdic, ghibirdel, ghibir-dic; ghimlrtic (Şez. 30, 292, şi 31, 108), ghemtrdic şi -6c (Arg.), glrltic (Bucov.), blmblric şi ghirghilic. pricinăş, -ă adj. (d. pricină). Care umblă după pricini, clrcotaş. împricinat; nu-rora prinaşă, tofi pricinaşii (VR. 1911, 8, 208). V. boclucaş şi căuzaş. pricină (vest) şi pricină (est) f., pl. i (vsl. pricina, cauză, d. cinii, ordin, rang; slrb. pricina, rus. pricina. V. cin). Cauză; n'a putut pleca din pricina ploii, din pricina ta. Motiv, pretext; a căuta pricină de ceartă. Ceartă, pretext de ceartă: a căuta pricină ca luminarea. Vechi. Proces cauză; a apăra pricina eulvi. A da pricina pe cineva (Vechi), a da vina pe el, a-i acuza. A f i de pricină, a fi cauza unui rău. Cel cu pricina, cel In ohestiune, cei de care e vorba; lacătă casa cu pricinaI A te pune de pricini (Sadov. VR. 1907, 9, 311), a te opune, a face dificultăţi. V. price. pricinâsc v. tr. (vsl. slrb. priciniti, rus. -iti, a cauza). Vechi. Pricinuiesc. V. refl, Mă pun de pricină, mă opun. prlcInuTesc v. tr. (d. pricină), Cauzez; vestea i-a pricinuit mare bucurie sau întristare. Vechi. Pretextez, motivez. V. refl. Mă pricesc, mă cert. pricltâr, -oăre adj. Vechi. Care se priceşte, care caută price, pricinaş. pricolicY, V. tricollcY. prtcopeăţă, V. precupeaţă, pricopesc, V. precupesc. pricops-f V. procops-. prldădesc v. tr. (vsl. priedati, imperf. -dadieahă. V. prididesc). Vechi. Predau, dai) In mina cuiva. Supun. — Şi pred- şi prăd-. prldâdire f. Vechi. Traditiune. V. pre. danie. prididesc v. tr. (din prididesc). Munt. Fam. Copleşesc, dobor, tnving, râpun: boala, somnu l-a prididit. Ies la capăt, termin bine: de abea am prididit atita muncă. Dau zor, năpădesc: m'aă prididit totl cu cereri, — Şi -edesc. In Serbia prididesc, podidesc. pridvdr n., pl. oare (vechi pritvor, d. vsl. pritvoru, îngrăditura, portic, d. Ivoriti, a face, zatvoriti, a închide [V. zăvor] ; slrb. pritvor, arest, rus. pritvor, pridvor de biserică, nsl. pridvor; ung. pitvar. Dar cp. şi cu vsl pridvorile, vestibul, d. dvoră, curte, casă, şi dvirl, uşă [V. dverăi). Portic, acoperemtnt sprijinit pe clji-va stilpi In fata bisericii sau şi la casele de tară. — Şi pri-vdor şi privor (Munt.). V. ceardac şi ttrnaţ. prielnic, -ă adj. (d. priesc). Priincios, favorabil: aer prielnic sănătăţii. prlelnicfe f. (d. ’prielnlc). Calitatea de a ti prielnic; prielnicia aerului PRI prier in. (lat. Aprilis, infl. de grier), Vecht. April. firlesc v. intr. (vsl. priiatl, a prevedea, ngriji. slrb. prijall, a prii V. prieten). Vechi. Is favorabil, ts prieten cuiva. Azi. Fac bine, folosesc cuiva : aeru curat prieşte sănătăţii, laptele imi prieşte mie. prieten (vest) şi -In (est), -ă s. (vsl. priiateii, amic, şi prliatlnu, plăcut, d. priiati, a prii; bg priiatel, amic, priiaten, plăcut; rus. priiateii, amic). Amic. — In nord p reţin. Vechi priitei, prletnic şi priatin. prietenesc, -eăscă adj. (d. prieten). Amical ; vorbă prietenească. prieteneşte adv. (d. prietenesc). Ca prietenii, amicalmente., prietenie f.(d. prieten). Amiciţie : a lega prietenie, a strica prietenia, prieten6si -oăsă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate. prieteşug n., pl. uri (din * prietenşug, d. prieten cu suf. ung. -şug). Prietenie. prifăcf V. prefac. prifontf V. profont. prlgltoăre, V. pregetoare. prigoană f., pl. e (d. prigonesc sau d. vsl. pri-gonu, prigonire ; rus. prigdn, convoi de vite de vlnzare. V. gonesc). Vechi. Ceartă. Azi. Pop. Fam. Prigonire, persecu-tiune. Goană şi prigoană, mare persecu-ţiune. prigoâre f., pl. ori (ă. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna „arsură, aprindere", apoi, din cauza penelor roşii, s’a numit aşa şi pasărea). O pasăre (numită şi albinărel) de mărimea merlei, cu penele roşii, verzi, galbene şi altfel si care mănlncă albine (merops apiaster). — Şi prlgdrle: o prigorie firiia tn inăl-fime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); şi prlgor şi prlhdr. V. vYeepar. prigdn n., pl. oane (nsl. prigon, rus* prigon, vite aduse p. vlnzare). Est. Locu din mijloc la jug (avlnd o păreche de vite tnainte şi alta tnapoi); boi in prigon (sau prlgo-narl). — Şi progon (rus. progdn, minare) In Herson. prlgonăr m. (d. prigon). Care e tn prigon, mijlocaş; juncani prigonarl (puşi la mijloc ca să se deprindă). prigonesc v. tr. (vsl. progoniti, a persecuta [ca probol, priboi], prigoniţi, a con-strlnge a împinge, priganjati, a constrlnge. V. dojănesc, gonesc, od- şi po.gon). Persecut. V. refl. Mă judec, am nelnteiegiri; doi (ărani se tot prigoneau intre ei, prigonire f. Persecuţiune. Neln(elegere> diferend. prlgâr m. (d. prigoresc, ca ogor fată de do-goare şi prigoare). Est. Prigoare. — In nord prihdr (după rnt). - 1048 - www.dacoromanica.ro prlaorosc v. Ir. (vsl. pn-goneti, a arde. V prigor, ogor). Vest. Ard, încălzesc tare : foca, soarele m’a prigorii. V. refl. Mă încălzesc tare la foc or! la soare. Fig. Ard, mă chinuiesc: se prigorea de dragoste. prigârle, V. prlgoare. prigorişte f. (d. prigoresc). Vechi. Arşiţă : prigoriştea soarelui. prigorit, -ă adj. (d. prigoresc) Vesi. Ars, foarte încălzit, tdrid •• cimpie prigorită. prihană f., pl. inuz. e (rut. prigana, Pfon. -hana; ceh. prihana şi hana, oprobriu [d. vgerm. huna, ngerm. hohn, oprobriu, de unde şi fr. honnir, a reproba], infl. de vsl. -goniati, goniţi, a goni). Vechi. Oprobriu, pată morali Fără prihană, neprihănit, nepătat, imaculat. prihănâsc v. tr. (d. prihană sau pol. przvganic, ceh haniti. V. prihană). Vechi. Pătez moralmente: o faptă care i-a prihă-nit vlafa, prlhor, V. prigor. prilmesc, V. primesc prilminţă f-, pl. e (d. primesc). Vechi Primire (a unui om de alţii).- bună prii-minfă. prilncTâs, -oăsă adj. (d. priiniă). Prielnic, favorabil, folositor: aer priincios sănătăţii, timp priincios semănăturilor. prlinţă f., pl. e (d. priesc). Vechi. Bunăvoinţă Azi. Prielnicie, calitatea de a fi priincios : priinţa aerului de brad. prljenâsc şi -ănesc v. tr. V. sprijin 2. prljesc v. tr. (slav), Trans. Vizitez, frecventez, prijin v. tr. V. sprijin 2. prijlneă f., pl .ele, şi -eâlâ f., pl. eli (d. prăjină). Arg. Crlsnic. prijitoăre, V. pregetoara. prîjmă, V. preajmă, prijungsc, v. tr. V. sprijin 2. prilăz şi prileâz, V, ptrlaz. prilăstesc şi prllestâsc v. tr. (vsl. prie-listititt, a înşela, d. listi, înşelăciune; rus. pre-listttt, a seduce, a linguşi; bg. prielesten, Inclntător. V. lăstesc). Vechi. Jnşel. Azi. Munt. (priiostesc, impritostesc şi impreiistesc). Farmec, vrăjesc, zăpăcesc: proştii şi imprelistiţii (VR. 1911, 10,6), gra-gostea-l priiostise. — Şi prlllstesc (Mold). şi impllostresc (Trans.). prllăstgţ, -eăţă adj, pl. efi, efe (d. prilăstesc). Vechi. înşelător. prilăstire şi prllestire f. Vechi. înşelăciune. Azi. Munt. (pnlostire ş. a.). Farmec, vrajă, amăgire. prilej n, pl. uri (d.prilejesc). Ocaziune : am găsit prilej să plec cu ei. Vechi. Pricină, motiv: prilej de rts. Pretext. Mold. L. V. Bogăţie, avere. — Vechi şi -6gt şi pirlegT. Azi In Cov. ptrlej, ocaziune. prllojcsc v. tr. (vsl. prilezati, a sta alături, a persevera, d. lezaţi, a zăcea, ieSti-legon, a se culca. V. pollgnesc). Ocazionez, cauzez: plecarea tui prileji descoperirea. V. refl. Găsesc prilej: duşmănii nu s'aă prilejit să năvălească. Mă Intlmplu, găsesc prilej (mă zgodesc): aşa s’a prilejit şi boierilor (Cost. 1, 292). — Şi pre- (ib. 318). prilejire f. Vechi. Ocaziune. Împrejurare. prilestgsc, V. prilăstesc. prilog, V. pîrlog. priiostesc, V. prilăstesc. 1) * prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro şi prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dinţii, lntliu: primu om s’a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. — Vrom. den primă, de-a prima, mai tntti, tn ainte de toate.. Azi (Bihor) din primă, mai tntti; in primă, la timp. 2) prim (nord) n., pl. uri, şi primă (Trans.) f., pl. e (ung. ceh. prim, nsl. prem, ciucure, prema, tresă, d. mgerm. brem). Nord. Garnitură, bandă, guler de blană sau de alt-ceva la marginea unei haine. — in Pt. plimb (după plimb 1. V. sleme), pl. uri: să-fi fac un plimb din doi mei la cojoc (Sov. 19). * primadonă f., pl. e (it. prima donna, cuvinte care înseamnă „primă damă"). Prima clntâreafă Intr’o operă teatrală. 1) primar m. (cuv. fabricut pe la 1848, poate de Cogălniceanu, infl. de mare, mal mare [că'n est se zice şi primare, ceia ce seamănă cu rus. preveitkii; vellkii, mare] şi de fr. maire, apoi după lat. primartus, primar [adj.]). Şefu unei comune (oraş ori sat). V. vornic. 2) primâr, -ă adj. (lafc primarius, it. primajo, pv. primer, fr. premier, sp. primero, pg. primeiro). Vechi. Prim, primitiv, de odinioară : ale noastre fărădelegi primare (Ps. S. 78, 8). Azi. Văr primar, vară primară, de primu grad, adică: copiii a doi fraţi ts veri primari, iar a doi veri Is de al doilea grad ori secunzi (Vechi şi premar, tn prav. MB. şi primare : văr primare, vară primare, In Let. 2, 215 şi 228). Cale primară, Intorcătură, prima vizită pe care o face mireasa şi mirele părinţilor şi rudelor. Neol. (fr. primaire). De primu grad, elementar: şcoala primară (după care vine cea secundară şi universitatea). De gradu cel mai înalt: medic primar (după care vine cel secundar). Qeol. Care s'a depus mai tntti la fundu apei: terenuri primare (după care vin cele secundare, terţiare şl cuaternare). * primariât n., pl. e (neol. greşit după patriarhat ş. a.). Primărie (demnitatea şi durata). I) * prlmât n„ pl. uri (lat. primatus). Calitatea de primat (de superior tn rang), V. întîîetate, www.dacoromanica.ro pm 2) * primat ailj. m. (lat. primas, -ătis). Epitet al mitropolitului din Bucureşi fată de cel din Iaşi In ainte de marele război. Subst. Prelat superior In rang: arhiepiscopii Lyo-nului era primatu. Galiilor, primatu vechii Românii e azi patriarh. S, n„ pl. e (sublnţ. „animal") ori f„ pl. e (sublnţ. fiinţă). Zool. Animale din clasa cea mai (naltă, tn care se consideră maimuţele şi omu. V. mamifere. 1) * primă f., pl. e (fr. prime, d. engl. premium, pron. primiO’m, care e latinu prae-mium, premiu). Barb. Premiu, recompensă acordată pentru încurajare unei societăţi, unui abonat, unui client ori altora. 2) primă f., pl. e. Primă infirmieră Intr’un spital. 3) primă f., pl. e, V. prim 2. primăreăsă f., pl. ese (d. primar). Nevastă de primar. primărie f. (d. primar 2 şi fr. mairie). Demnitatea de primar. Durata acestei demnităţi. Edificiu oficial al primarului. V. prl-mariat. primăvară şi primăvară f., pl. veri (lat. pop. pritriavdra, d. prima, cea dinţii, şi vera, vară, lld. ver, primăvară ; it. pv. cat. sp. pg. primavera, fr. primevire. V. vară). Primu din cele patru anotimpuri, de Ia echi-nocţiu de primăvară ptnă la solstiţiu de vară (21 Martie—21 Iunie). Poet. Tineretă : primăvara vie(ii. An: a trăit două-zeci de primăveri. primăvărătic (est) şi -ec (vest), -ă adj. fd. primăvară). De primăvară: aer, vint primăvăratic. prlmăvărez v. intr. (d. primăvară). Petrec primăvara undeva. primăvăriţă f., pl. e (d. primăvară). Ghiocel primbă şi primbla, V. sleme. 1) primbiu n. V. sleme. 2) primbiu veb, V. plimb 2. primejdie f. (vsl. bg. prle-mezdile, d. mezda, bg. -dă, răzor, hotar, adică „ceia ce e peste hotar", ca şi vgerm. eli-lenti, străinătate, ngerm. elenă, mizezie. V. mejdină). Pericul. Prov. Paza bună trece primejdia rea, e bine să ieţprecauţiuni dinainte, prudenta e mama siguranţei. — Vechi şi -jde. primejdlds, -oăsă adj. (d. primejdie). Periculos. primejduTesc v. tr. (d. primejdie). Periclitez, expun, primejdiii.—Vechi şi -jdiesc. prlmeneălă şi pre- (vest) şi prlml-neălă (est) f., pl. eli. Acţiunea de a primeni. Pl. Schimburi, albituri cu care te primeneşti : o boccea de primenelf. Vechi. Plecare pe cea-laltă lume (moarte). primenesc şi pre- (vest) şi priml-nesc (est) v. tr. (vsl. prlemieniti, a schimba. V. izmenesc). Schimb, tnoiesc, împrospătez : a primeni apa din puf, pămîntu din glastre. îmbrac tn rufe curate (rev. I. Crg. 4, 389): a primeni copiii. A primeni caii, a tnhăma alţii odihniţi tn locu celor osteniţi. A primeni din viată (Vechi), a ucide. V. PRl refl. Ma schimb, ma tnoiesc i lumea se primeneşte (pleacă safl mor unii şi vin alţii). Imi scot rufele murdare şi-mi pun altele curate. A te primeni din minte (Vechi), a-ti schimba felu de a gtndi. Ca adj. primenit, bigam (Furtună, Preoţimea, 1915) ; recăsătorit. — tn vest şi despremenesc. primesc şi (vechi) priimesc, prei-mesc şi preemesc v. tr. (vsl. * pri-imati, pri-ienti, -imon, a primi; strb. primaţi, -miti. V. năimesc, uimesc), Accept, iaâ ceia ce mi se oferă, ce mi se dă. ce mi se trimete: a primi un dar. Iau, incasez ceia ce mi se cuvine: primesc leafa. Ocup conform hotărtrilor altora : Japonia a primit Corela in urma congresului de la Portsmouth (1905). Dau Inc cu bucurie său Îmi arăt ne-mulţămirea : a primi bine (saa răii) nişle oaspeţi in casa ta. Capăt, obţin: primesc ajutor. Aflu: am primit o veste. Am atitudine etnd aflu, mă comport: poporu a primit vestea cu aplauze. Admit, acceptez, consimt la: a primi o condifiune. Absorb, înghit : marea primeşte fluviile. Trec tn obicei : moda asta s'a primii. Sufer : primesc o pedeapsă, o lovitură. Iau, mi se dă; luna primeşte lumina de la soare, elevii primesc învăţătura de la şcoală, copiii primesc viată du la părinţi. Iau, păstrez: ceara primeşte toate formele. Accept la audientă: ministru primeşte (adică lumea) Joia. V. intr. Arm. Fac loc In lături, mă dau la o parte; la dreapta primiţi I prlmetâsc, V. premetesc. 1) primez n., pl. uri (lat. per m&dium, pin mijloc. V. mez, reazem şi împre-mîezez). Vest. Părete interior. Stanog. V. bară 2, manelă, diafragmă. 2) * primez v. tr. (fr. primer, d. lat. primus, primu). Covtrşesc, am superioritate, întrec: înţelepciunea primează bogăţia. primicer rii. (lat.primicerias, d. primus tnttiu, şi cer a, ceară, adică „primu înscris pe o tahlă ceruită"), Cant Ajutoru şefului (stareţului) căluşarilor. Prlmlchir (mgr. primikirios), ajutor al unui prelat cind slujeşte. . prlmlnesc, V. primenesc, primire f. Acţiunea de a primi. Modu de a tratata oaspeţii: ne-a făcut o primire strălucită. Audienţa, receptiune : zi de primire. Locu pe unde se primesc (se introduc) bolnavii tntr’un spital: portaru de la primire. A lua in primire, a primi in mtnă, a pune mtna, a lua tn stăpînire (V. preTatf): autorităţile aă luat in primire corabia. A tn-cepe să ataci (Fam.): ziarele l-au luat in primire. primit, -ă s. (d. primesc, adică „apuc*. Deci „apucat"). Munt. vest. Nevleg, idiot primitesc, V. premetesc. * primitiv, -ă adj. (lat primitivus).Din prima stare a lucrurilor : obiceiuri primitive. Fig. Grosolan, necioplit: om primitiv.Limbă primitivă, limba vorbită de primii qameni. Biserica primitivă, din primele secule ale 1050 > www.dacoromanica.ro PRI - 1051 — PRI creştlnizmului. Geol. Terenuri primitive, cată rezultă, probabil, din prima solidificare a scoarţei pămtntului. Fiz. Colori primitive, cele şapte ale spectrului solar. Gram. Cu-vint primitiv, formă primitivă, care serveşte ca rădăcină altora. Timpuri primitive, din care se formează altele, ca ard, arsei, ars, a arde (V. derivat). Adv. La origine (Se poate zice şi primitivamente). * primitivitate f. (d. primitiv). Starea lucrurilor primitive, Fig. Grosolănie, sălbă-tăcie: primitivitatea obiceiurilor. primitor, -oâre adj. Care-i primeşte bine pe oaspeţi, ospitalier. * primiţii f., pl. (lat primitiae). Trufandale, primele roade. Fig. Debut * primogenltură f., pl. i (d. lat. pri-mo-genitus, mai Intti născut; fr. primogi-niture, it. primogenitura). Calitatea de a fi primu născut: pentru un blid de linte, Isav şi-a vindut dreptu de primogenitură. * primordial, -ă adj. (latprimordialis, d. primordium, început, d. primus, primu, şi ordo, rtnd, ordin). Primitiv, din primu timp : starea primordială a pămintului. Adv. La origine. * primordialitate f. (d. primordial). Calitatea de a fi primordial. * pri'mulă f., pl. e (din Iat. botanică primula, dim. d. lat. prima, lntlia). Bot. Numele mai multor plante, ca ciobotica cucului saâ fifa vacii, gălbişoara, pinea porcului, urechea ursului ş. a. * prlmulaceif, -ee adj. (d. primulă). Bot. Din familia primulei. S. f. pl. Plante din familia primulei. V. degetăruţ. prin prep. (mai vechi pre tn, pri in, pren şi pen). Vechi. Azi numai lit. Pin, pin. * prfnceps adj. fix (lat. princeps, Intliu, fruntaş. V. principe). Se zice numai tn edi/iune princeps, prima ediţiune tipărită a unei cărfi, mai ales vorbind de autorii vechi. * princiar, -ă adj. (fr. princier,ă.prince, principe. V. principe). De principe: familie princiară. Fig. Demn de un principe, măre), sumptuos : locuinţă princiară. Adv. Ca un principe : s'a purtat princiar. * principal, -ă adj. (lat. princlpalis) Cel mai mare, mai considerabil, mai important, nai însemnat: principalu port maritim al Româniii e Constanta, principalele porturi fluviale is Galaţii şi Brăila, linia principală e asta. S. n. fără pl. Lucru principal : imi lipseşte tocmai principalu. V. accesoriii. * prlnclpalm^nte adv. (fr. principale-ment, it. principal mente). Mai ales. * principat n., pl. e (lat. principatus). Ţară guvernată de un principe : fostu principat al Muntenegrului. La vechii Romani, demnitatea imperială: principala lui August. * principe m. (lat princeps, principis, care ocupă primu loc, d. primus, primu, şi căpere, a lua, compus ca şi for-ceps, for-fex, foarfice. V. princeps, prinţ). Su- veran mai mic de cit regele (cum era principele Muntenegrului^. Fia sad altă rudă a unui împărat, unui rege saâ unui principe. Suveran In general : Ştefan cel Mare a fost un mare principe. Fruntaş : principii bisericii (prelaţii), principele poeţilor, principii finanfel. Principe e mai solemn de cit prinţ, care e mai fam. principesă f., pl. e (d. principe; it. principessa, fr. princesse). Nevastă saâ fiică de principe saQ fiică de suveran. Fig. Fam. Damă de aspect distins: cine-i principesa asta ? V. prinţesă. * principia n. (lat. principium). Început cauză iniţială: Dumnezeu e principiu tuturor lucrurilor. Element, parte constitutivă : atomii is principiile tuturor corpurilor. Agent natural: principiu căldurii. Lege, regulă fundamentală: principiu lui Arhimede. Opiniune fundamentală, regulă de purtare: principiu meu să nu rămin dator nimănui. Pl. Elementele, primele regule ale unei ştiinţe, unei arte saâ altor lucruri: principii de fizică. Regule de morală: demagogu n'are principii. Din principii!, conform regulei de purtare: a refuza din prinetpiu. prind, prins, a prinde v. tr. (lat prendere, contras din prehendere, a apuca, din * prae-hendere, de la un vechi verb * /tendere saa * hăndere, vgr. handăno; it. prendere, sp. pg. prender, pv. penre. fr. prendere. — Se conj. ca cred, periL V. a-, -cu-, de-, des- şi sur-prlnd). Apnc cu mina, cu ghearele, cu dinţii ori cu un instrument: copiii şi pisicile prind păsări, pescarii şi vidrele prind peşti, eu prind şoarici ca capcana. Pun mtna, arestez: politia prinde hoti. Iau captiv, capturez: a prinde un duşman, o corabie duşmănească. Surprind, apuc asupra faptului: l-a prins fu-rind. înfund cu vorba, surprind tn contrazicere: te-am prinşi Amăgesc, înşel: nu mă mai prinzi! Percep, aud ori tnteleg: n’a prins nici o vorbă. Ciştig, adun: elfi bani voi putea prinde. Cuprind, ocup: paraua e mică, dar loc mare prinde (Pan). Apuc, cuprind: m'au prins frigurile, somnu, mirarea, groaza. încep a simţi cu inima: prind ură, dragoste, dor, gust, inimă, curaj. Cuprind cu privirea: cit poate prinde ochiu. încep să mă pun pe (Pop. Urtt).: prinse a pllnge (numai cu infinitivu sau subj.). Agăţ, atlrn: prind o haină in cui. Rup pin agăţare: mi-am prins buzunaru intr'un cui. Cos provizoria, clrpesc provizoria o ruptură: ia prinde ici pufln haina asta I Fixez, Înţepenesc : prind o scindură in (saa cu) cule, o hlrtie in bolduri. Impers. Te prinde. Iţi şade bine : gluma, haina asta te prinde. V. intr. Folosesc, aduc folos: umbrela prinde bine pe ploaie. V. refl. Mă agăţ, mă atlrn: m'am prins cu mlnile de copac. Intru ca să particip: mă prind in horă, tn joc. Mă leg, jur să fia: ma prind frate de cruce. Mă oblig, mă ofer, mă îndatorez: mă prind să prind eu hofu. Pun rămăşag, fac prinsoare: mă prind pe o sută de franci că voi prinde hofu. Prind rădăcină, (11 ă fixez pin rădăcini, vorbind de plarţtş www.dacoromanica.ro transplantate: prunu s’a prins. Fig. Reuşesc, trec, am succes: vorba, minciuna, gluma cartea s'a prins (V. nuca In părete). Mă solidific (mă sleiesc, mă încheg sau îngheţ): laptele, riu s’a prins. A-fi prinde bine, a-ţî folosi. A prinde de veste, a afla din timp sau la timp. A prinde putere saa rădăcini, a te întări. Nu se prinde mincarea, averea saâ învăţătura de el, rămtne tot slab, sărac ori ignorant. Cum s’ar prinde (adică: vorba), cum s’ar zice, vrea să zică, adică, prlndemînă, V. fndemtnă. prinos n., pl. uri şi oase (vsl. pri-nosiî, d. nositi şi nesti, a purta, a duce. V. ponosi mlro-noslţă| năsălle). Ofrandă, dar oferit Iui Dumnezea, patriii saâ săracilor. Omagiu: aduc prinosu meu de recunoştinţă. Şi pronâs (Suc. Bc.). prins, -ă adj. Apucat, arestat: fugar prins. Agăţat, atlrnat: haină prinsă'n cui. Ocupat: is prins de o mulţime de afaceri. închegat: lapte prins. S. m. Captiv, prizonier: prinşii din război. S. n., pl. uri. Acţiunea de a prinde. V. prinzare. prinsoare f., pl. ori (d. prins, mă prind). Captivitate saâ şi închisoare (Rar). Rămăşag, obligaţiune mutuală de a plăti adversarului o sumă anumită dacă se va Intlmpla cum zice el: Tu zici că nu va ploua mine. Eu fac (saâ pun) prinsoare pe 10 franci că va ploua. prinsu, -a, forme vechi lld. pre însu, pre insa, In locn cărora astăzi se zice numai pe dinsu, pe dinsa ori pe el, pe ia. V. sprinsu. printre, V. pintre. printru, V. pintru, pentru. * prinţ m. (rus. princ, d. germ. prinz, care vine d. fr. prince, lat princeps, princi-Pis). Principe. Parcă-i prinţu, par’că cine ştie cine-i (vorbind e unu care face pe marele)! * prinţesă f., pl. e (rus. princesa, d. germ. prinzessin, fr. princesse). Principesă: Fig. Fam. Damă de aspect distins: cine-I prinfesa asta? V. graflnă. prinzâre f. Dolj. Prindere, prins: că e lezne la primare (nisetru) şi e dulce la min-care (P. P.). prlnzătoâre f., pl. ori. Instrument de prins animale, mai ales păsărele: un scatiu in prinzătoare (V. capcană, cursă). Instrument de fixat rufele pe frtnghie (un lemnişor despicat ori două lemnişoare cu resort) ca să nu le ia vintu (numit şi cui de hife saâ ciriig de rufe şi sclimpuş). priocă f.. pl. i, Munt. (Uf.). Herghelie mică: aveam toti cite o priocă de cal, de 10, 20 şi 50 de cai (rev. îndrumarea. Iaşi, 1908, I, 252). — în Mold. pr^Ocă: preă-cile de iepe, o preăcă de cai (Sov. 72 şi 89). Şi ’n vest preăcă (Lung. Univ. 16 Dec. 1929; 3, 8). V. preotcă. * prldr m. (lat. prior, -dris. V. prim 1). Superior, stareţ catolic. prioritate f. (mlat. prtârllas, -ătis, d. lat. prior, mai Intll. V. prim 1). Inttietate, calitatea dc a fi Intliu In tinlp, In drept, tn rang. prloteăsă, V. preuteasă. pripas n., pl. uri (vsl. pripasă, pui, copil, producfiune, d. pripăşii, a se Inttnlpla, paşti, a cădea: bg. pripas, proviziune, mu-niţiune. V. năpădesc). Prăsilă, puf dc vită: pripasurile unei vaci, vacă bună de pripas. De pripas, pripăşii, care s’a depărtat de undeva şi a venit din Inttmplare pe aiurea, vorbind de vite şi (iron.) şi de oameni: o vită, un Jidan de pripas. Fig. Fam. Rătăcit, In mică cantitatc: mai am doi gologani de pripas. pripă f., pl. inuz. e (d. pripesc). Grabă. A lua lucrurile tn pripă, a le lua răpede dc la început ca să nu se agraveze. pripăc, V. pripec. pripăşit, -ă adj. De pripas: o vită pripăşită. Fig. Fam. Rătăcit, rămas pe alocu-rea: nişte gologani pripăşiţi pin pustiile iui buzunare. pripăşesc v. (d, pripas). Fac să rămlie pe undeva, vorbind de un animal fără stăpin: cine a pripăşit acest căfel pe aici ? V. refl. Vin de undeva şi mă fixez din Intlmp-lare aiurea: acest vitei s'a pripăşit pe la noi, (iron.) toţi Jidanii s’au pripăşit pe la noi. 1) pripeală f„ pl. elită, pripesc). Arşiţa soarelui, pripec (Vechi). Pripire. 2) pripeală f., pl. (vechi) ele (vsl. pri-pielo). Vechi. Refren. prlpâc (ori pripec?) n., pl. inuz. uri saa e (bg. pripek, slrb. pripeka, rus. pripeka, loc expus soarelui. V. prichicT). Vechi. Arşiţă de soare, zăduf: iară se va fi cutremur, mare pripec va fi(AIIN. 1, 354). — Şi -păc (Mold.) prepec şi preprec. V. vipie. pripesc v. tr. (vsl. pri-spieti, a veni, a grăbi, d. spieti, a se coace de soare; slrb. prispeti, a se coace de soare, rus. prispieti, a sosi la timp, ca şi lat. maturare, a face matur, a se coace de soare, a se grăbi. Ar fi trebuit să se zică prispesc, ca dospesc d. do-spieti. Dar, pin confuziune cu vsl.pri-peSti, a coace, a arde [V. prichicT], s’a zis pripesc). Grăbesc, zoresc, accelerez: a pripi pasu, mersu, plecarea. Grăbesc coacerea: soarele pripeşte grlnele. Buc. Surprind, zăp-sesc: politia l-a pripit. V. intr. Mă grăbesc s’ajung (Vechi): a pripi undeva. Holdele’ncep a pripi, încep să se coacă răpede. Soarele pripeşte, arde, frige, dă prea multă căldură. V. refl. Mă grăbesc, mă zoresc: Cine se pripeşte, se poticneşte (Prov.), graba strică treaba. prlpâT n„ pl. oale (slrb. rus. pripdi). Vechi. Metal cu care se sudează. pripoîesc v. tr. (slrb. pripojiti, rus. -ti, a suda). Vechi. Sudez, www.dacoromanica.ro prlpân n., pl. oane (vsl. prfeponă îm-pedecare, d. pentl-pinon, a răstigni; slrb. rus. prepdna, pedică. V. pinteni opintesc). Funie lungă cu care se leagă vita la păscut, şi cu cel-lalt capăt se leagă de un (ăruş care se bate In pămlnt. Dun. Sfoară sau funie de care-s legate mai multe sfori-cele (petile) dc al căror capăt e legată o undită in care s’a pus nadă şi cu care şe prind crapii ş. a. V. carmac şi ţamandră. priponesc v. tr. (d. pripon). Leg ţeapăn ca să nu se poată depărta: a priponi o vită, o plută. pripor n., pl. oare (rus. pripdr, sprijin, împingere; rut. prypir, gen. -para, pripor. V- o-şi ză-por, popresc). Scoborlş.po-vlrniş, loc înclinat pe un drum: caru trebuie Impedecat la pripor. — In Prah. pripor. priporosi -oâsă adj, (d. pripor). Cu multe pripoare: munte priporos. pripun, V. prepun. prisâcă, V. priseacă. prisăcăr m. (d. prisacă). Est. Îngrijitor de prisacă. prisăcărfe f. Est. Prisacă. prisăcărit n., pl. uri. Vechi. Bir pe prisăci. prisădâsc) V. presădesc. priseacă f, pl. eci (vsl. pri-sieka, tăiere de tot, retezare. V. prisecesc). Vest. (Ml.). Pădure tăiată şi lăsată pe loc. Maram. (prl-sacă, pl. aci). Poiană făcută pin tăierea copacilor, 10c lăzuit. Mold. (prisacă). Stupărie, stupină: alţii umblau de stricau pri-secile oamenilor. (N. Cost. Let. 2, 101). Întinderea unei prisăci era ctt puteai arunca c’o măciucă ori Co secure. V. laz. prisecesc v. tr, (vsl. pri-siekatl, -sleiţi, a tăia de tot. V. priseacă, preseaesc şi seci). Munt. vest. (Mi.). Tai de tot o pădure. ■ prlslugă f, pl. i (rus. prlslăga, serviciu, slujire, prisluziti kandilo [şi strb. tot aşa], a aprinde candela). Trans. O bucată de trestie umplută cu exploziv întrebuinţată la mine. — Şi pre-. prismă» V. prispă, prfsnă f., pl. e (vsl. prisino [svietli], veşnic [arzlnd]). Vechi. Candelă veşnică. prisne adj. fix şi adv. (vsl.prisinu). Vechi. Azi nord. Pur, neamestecat, sadea: vin, aur prisne. — în Maram. prizne. prisnel, prisnel şi (Vc.) spîrnel şi (Trans.) pnsten şi pristene n., pl. e (slrb. prsljenr vertebră, ceh. preslen, prisnel, d. vsl. prensti, a toarce). Feru rătund care mărgineşte făcău sus şi jos. La fusu morii, partea In care se prind dinţii roatei (V. tîrcol). Rotită pusă la capătu pe jos al fusului ca să-i dea mai multă forţă la lnvlrtire (volant). Prisnel (nord), fus foarte mic. Titirez. Fig. Om iute, om ager. Est. O plantă numită şi peniţă (Vezi-o). — Şi zblrnel (ChN. I, 199). P2I prisos n , pi. oase saii uri (ngr. şi vgr. perissâs, abundant, de prisos, nefolositor, d. perl, In prejur). Ceia ce e mal mult de cit trebuie, excedent, supraabundenţă: dafi săracilor din prisosu vostru, un prisos de o mie de franci. De prisos (loc. adj. şi adv.), superfluu, iniitil, zădărnic, degeaba: lucruri de prisos, a vorbi de prisos. Cu prisos (loc, adv.), cu prisosinţă. — Şi pristâs (Munt. Pop,), prisoseâlă f , pl. eli. Prisosinţă (Del.), prisosâlnic, -ă adj. De prisos, superfluu. prisosesc v. intr. (d. prisos). Îs de prisos, ts mai mult de ctt trebuie, rămln pe deasupra : dafi sâraciior banii care vă prisosesc / — Şi pristosesc (Munt. Pop.). prisosinţă f., pl. e (d. prisosesc). Prisos, starea In care lucrurile prisosesc, supraabundenţă: prisosinţa de mlncare, din prisosinţa inimii vorbeşte gura. Cu prisosinţă) cu prisos, mai mult de ctt trebuie, prlsâsnic, -ă adj. Rar. Prisoselnic. prispă f., pl. e (vsl. prlsupa, id.; bg-prlespa, avalanşă; rut. prispa, prispă; pol-przyspa, dună. V. nisip), Tlrnaţ, teraţă tn' gustă In faţa casei (ori şi pin prejur). La casele ţărăneşti e o simplă bancă de lut, la altele e şi chear o adevărată teraţă ori verandă. — In Serbia prismă. V. podmol, trotuar, refugiQ. pristanda f. (ngr. ?). Mold. Un fel de horă. Cintece de pristanda, clntece libertine. prlstânlşte f. (vsl. prlstanliite. V. sta-nişte). L. V. Port, liman, refugiu. V. ar-sana. prfstav (est) şi -âv (vest) m. (vsl. pris-tavu, d. pristaviti, a aşeza; strb. prlstav, adjunct; rus. prlstav, comisar de poliţie, mesager. V. po- şi ră-stav). Vechi. Supraveghetor, administrator. Azi. Rar. Munt. Crainic, anunţător. Mold. Supraveghetor de podari (de măturători de stradă). Trans. Portărel. Odăiaş. Argat V. telal. prlstavlisâsc v. tr. (rus. prlstăvllvati, -vlcăti, -iviţi, a pune alăturea). Vechi, in-mlnez, predau. pristănise v. intr. (vsl. pristafi, -sta-non. V. ostoTesc). L. V. Stau undeva mai mult timp, persist: sa nu pristănească In pămintul tău (Bibi. 1688). A pristăni cu cineva, a ţinea cu el: pristănise a finea cu creştinii (Let. 2, 106). A pristăni la (către, unui lucru), a admite, a ceda (Let, 1, 139). pristănesc v. intr. (vsl. pristati, -sta-non. V. ostoTesc). L. K. Stau undeva mai mult timp, persist: să nu pristănească in pămintul tău (Bibi. 1088). A pristăni cu cineva, a ţinea cu el: pristănise a fiuea cu creştinii (Let 2, 106). A pristăni lu (către, unui lucru), a admite, a ceda (Let 1, 139). pristăvesc (mă) v. refl. (vsl. priesta-viti, a strămuta, -vliati sen, a muri / slrb. prestaviti se, rus. prestăviti-sia. V. strivesc). L. V. Mor, mă mut din lumea asta. — Şi pre- (Let. 2, 42) şi prea-. www.dacoromanica.ro PRI pristăvire f. L. V. Moarte. V. pres-tavlenie. pristen, V. prisnel. pristipnic, V. prestîpnlc. 1) pristoîesc v. intr. (vsl. pri-stolati. V. o- şi pre-stotesc). L. V. Ma scobor, debarc. 2) pristoîesc v. intr. (vsl. prie-siaiati). L. V. încetez. pristol n., pl. oale (vechi pre^tol şi preastol, d. vsl. priestolii, tron, d. stolu, tron; bg. rus. prestât, tron, pristol. V. sto-liţă, stolnic). Sftnta. masă, masă din mijlocii altarului. Altar, pristolnic şi -ornic, V. pistolnic. pristos, V. prisos, prfşleşesc v. tr. (vsl. pr&ilă, part. perf. activ. d. pri-ili, a veni. V. paşoi). L. V. Duc să locuiască aiurea. V. intr. Emigrez. prişleţ adj. şi s, m. (vsl. priSillct). L. V. Străin, pribeag, venetic. V. proidlt. * pritân (vgr. prytanis). Primu magistrat tntr’unele din vechile cetăţi greceşti. Fiecare din cei 50 de senatori din tribu care, tn vechea Atenă, avea prezidenţă, după cum ti venea rindu. * pritan^Q n., pl. ee (vgr. prytaneion). Edificiu locuit de pritani în vechea Atenă. prită, V. plită, pritee, V. price 2. prltinghel, V. prichindel, pritoâcă (oa dift) f., pl. e (d. pritocesc). Cadă mică de cărat vinu la vie. pritoc şi pretoc n., pl. uri şi oace (strb pritok, aflux ; rus. protdk, rlulet, tok, rtu). Pritocire. A trage la pritoc, a pritoci. pritoceâiă f., pl. eli. Acţiunea de a pritoci. pritocesc şi pretoc^sc v. tr. (vsl. * prle-tociti, a pritoci, d. tociti, a topi, a vărsa, a ciopli la strug; strb. pretociti, a pritoci. V. tocesc). Vtntur moarea ca să se acrească şi să pătrundă tn toate părţile de o potrivă, transvazez vinu ca să-l iaQ de pe drojdie. Fig. A pritoci cele invitate, a le limpezi revăztndu-le. — în cs.t pitro-cesc. V. răvăcesc. pritvoor V. pridvor pri O, -ie adj. Gorj. Prian. priumbl-i V. pllmp. privai n., pl. uri (nsl. privai, alergare, curgere spre un loc. V. prăvăli val 1. Glrlă mică saCi locu pe unde a fost ia: o lunci scrijilati de privaluri (Vlah. R. Pit. 44). Şiroi mare, şivoi: curgea privalu mare. V. crivaîe. * privat, -â adj. (lat. privatus). Fârâ funcţiuni publice: om privat. Particular, care nu a statului: şcoali privaţi. Interior, intim: viata privată. Adv. Ca om privat: a trii privat. * privată f, pl, e şi iţi (fr. prive, it. privat o). Latrină. PRI « privativ, -ă adj. (lat. privativus). Gram. Care arată privaţiunea (lipsa): a, in, ne in „a-tom, in-vizibil, ne-atins" ts particule privative, privaţiune f. (lat. privdtio, -dnis). Acţiunea de a priva. Lipsa unui avantaj, unei facultăţi: privaţiunea drepturilor civile, a vederii. Pl. nevoi, suferinje: am suferit multe privaţiuni. privâz, V. pervaz, privdor, V. pridvor, priveălâ f., pl. el! (d. privesc. V. iveală). Privire: minăstirea Vifori ta, feriţi de priveala lumii (Vlav. R. Pit. 160). privegher n, pl. e (d. priveghi, priveghere). Carte care Conţine regulele privegherii : privegheru de Anton Pan (184M). priveghere f. Acţiunea de a priveghea. Servictâ religios noaptea tn ajunu marilor sărbători (cum se face la Iaşi tn ajunul zilei sfintei Paraschiva). — Vechi pre-. V. denie. prlveghetor şi (ob.) -ighltor, -oăre s., pl. ori, oare. Persoană care privegheazâ, supraveghetor. Vechi. Suprefect. S.f., pl. ori. O păsărică cenuşie (luscinia philontela) care etntă şi noaptea. Luminare care arde la capu unui mort(V. veghetoare).—Vechi pre-. priveghez şi privighez, a -gheă v. tr. (lat. per-vigilare. V. veghez). Supraveghez, păzesc de răfi : pirinfiiprivegheazi copiii. V. intr. Veghez, stafi de pază: a priveghea la capu unui bolnav, asupra cuiva. — Vechi prev-. Ind. prez. feti preveghiu, tu preveghi, iei preveghe. prlveghî n, pl. ghiuri (vrom. preveghi, lat per-vigilium). Veghere toată noaptea la un mort (etnd se adună la tară flăcăii şi fetele, şi familia mortului le dă de mtncatşi de băut). Priveghere, serviciă religios noaptea. privelişte f. (d. priveaţi, privesc, şi ■işte ca’n vsl. strb. prozoriHte, rus. iriehsce, spectacul. Cp. cu izbelişte). Aspect, Înfăţişare : o privelişte inclntitoare de pe munte. — La Dos. privirişte (d. privire, după lat. spectaculum), spectacul, teatru. în vest privelişte. privesc v. tr. (vsl. prl-iaviti, d. lavlti, a arăta; strb. prl-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uit la: privesc munţii, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu : asta te priveşte direct. V. intr. Mă uit ia; lumea privea la paradi.—Vechi şi pre- şi pră-. prlveştesc şi priviştesc v. tr. (rudă cu rus. priveşti, privoditi, a aşeza, strb. prevesti, şi deci rudă Şi cu tom. povodesc). Munt. Mold. Unesc marginile a două bucă(i de stofă aşa tn ctt una s’o acopere bine pe cea-laltă. Acoper, covtrşesc. V. refl. De gras ce e i se privişteşte ceafa peste guler I * privez v. tr. (lat. privare). Lipsesc, des-poi: a priva pe cineva de un drept. V. refl. Mă lipsesc de o folosinţă: pirinţii se pri-veazi de multe plăceri numai ca sd-ijacă pe copil mat fericiţi. — 1054 — www.dacoromanica.ro Pri privighetor şi -Itor, -oăre, V. prf-veghetor. privlghiz, V, priveghez. * priveligiăt, -ă adj. (fr. privitigie, "it. privilegiato). Care se bucura de un privilegiu: om privilegiat, societate privilegiată. Fig. Bine înzestrat de natură, de soartă: pri-velegiat al naturii. Creditor privelegiat, care trebuie plătit In aintea altora. Subst Un privelegiat. * privilegiez v. tr. (fr. priviligier, it. privilegiare). Acord un privilegia. * privilegiu n. (lat. privilegium, d. pri-vus, privat, şi lex, legis, lege). Prerogativă, avantaj, favoare, drept personal pe care nu-1 au şi alţii şi care e stabilit de uz ori acordat de suveran: privilegiile nobilimii odinioară, privilegiu dat de Roman-Vodă al Moldovei la 4 ABgust 1447 Saşilor din Braşov. Lege specială făcută p. o societate: Banca Naţională a Româniii are privilegiu de a emite hîrtii de bancă. Fig. Dar al naturii sau al soarteî: frumusefa e mare privilegia. — Pe la 1800—1860 privilegiile, f. (rus. priviligila). V. scutire, pronomle, pre-ferenţă. privinţă f., pl. e (d. privesc). Considera-tiune, raport, punct de vedere; supt această privinfă, in (ori din) toate privinţele. privire f. Acţiunea de a privi. Uitătură, căutătură: o privire cruntă. Perspectivă; casa are o privire frumoasă. Fig. Privinţă: supt toate privirile. A sorbi cu privirea, a minca cu ochii, a nu te mai sătura privind, privlstuluîisc, V. privitei, priviştesc, V. prlveştesc. pri vitez v. tr. (pol. przymtaf, rus. pri-vietiti). Dos. N. Cost. Salut, urez bună venire. — Şi pHvistuluîesc (rus. priviet-stvovăti). privitiş n., pl. uri (d. privitez). Dos. Adiio, rămas bun: a-şi lua privitiş. privitor, -oăre adj. şi s. Care priveşte, spectator: publicu privitor, privitorii. Adv. Relativ la: a vorbi privitor la călătorie, privitură f., pl. I. Uitătură, căutătură, aruncătură de ochi: am observat dintr'o singură privitură. priviţă f., pl. e (strb. prevornica, id.)-Ban. Olt. Bc, Traversă, spăteazâ (la o loitră, la o scară, la un crlsgic ş. a.).—In Rt- priviţă. Re aiurea, priviţă şi pleviţă, feru care acopere partea de jos a leucii (Cp. şi cu piev). prlvor, V, pridvor. * priză f, pl. e (fr. pri se, luare, d. pris, prins, luat, prendre, a prinde, a lua. V. re-şi sur-prlză, reprezaliî). Doză mică, vorbind de tabacu luat cu două degete şi tras pe nas: o priză de tabac. prizărise, -rit, V. prezăresc. * prizei v. tr. (fr. priser, d. prise, luare). Trag pe nas tabac (cantoră ş. a.). PKO * prizmă f., pl. e (vgr. prisma, d. prizoi tai cu ferăstrău). Geom, Solid care are două baze poligonale egale şi ale cărui fete laterale ts dreptunghiuri sau paralelograme : prizmă triangulară, pătrată ş. a. (Volumu ei rezultă din suprafaţa bazei tnmultită cu înălţimea). Fiz. Solid de cristal cu baze triangulare care serveşte la descompus razele luminoase (Razele descompuse In cele şapte colori se văd mai bine ctnd se proiectează pe negru). Fig. Ceia ce te'Jace să vezi lucrurile după pasiunea, gustu, prejudiciu safi interesu tău: a privi lucrurile pin prizmă invidiii. * prizmătic, -ă adj. (d. prizmă, ca sistematic, astmatic ; fr. prismatique). Geom. De forma prizmei: corpuri prizmatice. Fiz. Colori prizmatice, cele şapte pe care le arată prizmă (violet, indigo, albastru, verde, galben, portocalia şi roş) şi care la un loc se numesc şi spsetru solar. prizne, V. prisne. * prizonier, -ă s. (fr. prisonnier, d, prison, Închisoare, d. prendre, pris, a prinde). Prins, deţinut, captiv. S. m. Prins In război, prînz n., pl. uri (lat. prandium, it.pranzO' id.). MIncarea de la amează: poftim la noi la prinzi La prinz, la amează. După prînz, după amează, după masă.—Vechi aprînz : cind aă fost Simbătă la aprinzal cel mare (N. Cost. 2, 112). V. cină, ojlnă, zacusca, dejun, ospăţ. prînzâre f., pl. ărl (d. prinz, după crezare, vînzare). Rar. Prinz, prlnzire .• işi isprăviseră prînzarea din pită şi brinză (Sadov. VR. 1928, 1, 52), prînzisc v. intr, (lat. pop.prandtre, tld. praniere, a prinzi). Măninc la prinz. V, cinez. prfnzişor n., pl. oare (ă.pr'tnz), La tară, mlncare pe la 9 sau 10 ore dimineaţa (zacusca), iar la oraş (rar) se poate numi aşa o/ina (pe la 4-5 după amează). — In vest prinziclor. prislea şi prîsnea, V. pîrslea. prisnel, V. prisnel. prîsnisc, V. pîrsnesc. * pro, cuv. latin care înseamnă „pentru” şi se Întrebuinţează rar numai In pro şi contra, „pentru şi contra11, la vot proăspăt, -ă (oa dift.) adj., eff, ete (vgr. prâsfatos, de curlnd tăiat, d. pro, In ainte, şi sfăzo, tai). Care e tăiat ori muls ori adus de la izvor ori făcut de curlnd, care nu s’a alterat de vechime: carne proaspătă, lapte saa unt proaspăt [V. topit), apă proaspătă (rece), pine proaspătă [V. uscat). Fig. Neostenit, neuzat : trupe proaspete. Neconsumat, plin de viatâ şi fru-musetă-- obraz proaspăt. Recent. : vesti, carte proaspătă. Adv. Un obraz proaspăt ras, - 1055 - www.dacoromanica.ro proâşcă (oa dift.) f., pl. şte şi şie (var. din praştie. V.tmproşc şi proşcă) Vechi. Ţintă, punct de ochit. Bătaie de arc, de puşcă. Azi. Instrument de Împroşcat (ca tulumba, mitraliera, praştia) A face proaşcă pin duşmani cu ghioaga, a o Invlrti lovin-du-I pe cei din prejur. * prob, -ă adj. ()at. probas). Rar. Onest, integru. * probabil, -ă adj. (lat. probabilis). Care trebuie să fie aşa după cum se pare, veri-simil: e probabil că nu s’a dus pe acolo. Teol. Opiniune probabilă, opiniune admisibilă (după unii cazuişti), odată ce a fost emisă de un autor serios. Adv. După cum se pare: vot trece, probabil, şi pe acolo. * probabilitate f. (lat. probabilitas, -ătis). Calitatea de a fi probabil: probabilitatea unul succes. Calculu probabilităţilor, socotelile după care s’ar putea ghici un succes ori un fiasco. probăje, probâjinî f. pl., V. preo-brajenie. * probant, -âadj. (lat.prdbans, -ăntis). Care probează : argument probant, demon-strafiune probantă. * probatâriQ, -ie adj. (latprabatorius). Care probează. Act probatoriu, act pin care se constată capacitatea unui aspirant la un grad universitar, prâbă f., pl. e (rus. prâba, d. germ. probe, care vine d. lat. proba). Experienţă, încercare : a face proba unul cazan, unui pod. Verificare, constatare a adevărului: a face proaba unei operaţiuni aritmetice. Lucru pin care stabileşti adevăru, dovadă, mărturie, semn sigur: a da probe de vitejie, a avea probe despre vina cuiva. Mostră, exemplar, tip, bucată de marfă după care pofi aprecia restu mărfii:probe de stofe. Probă de om (Iron.), tip de om, tacim de om: ce probă de be(iv! De probă, numai ca să vezi, să apreciezi. — Şi prubă (est). probăTesc v. tr. (d. probă). Vechi. (Cant.). Probez, încerc. probăzltură f., pl. i. Vechi. (Cant.). Vorbă cu care probozeşti. probeăjen şi -eâjenă, V. preobra-Jenie. probelă f., pl. e (cuv. ngr. înrudit cu germ. propeller, 61iee, d. lat. pro-pellere, -pulsum, a împinge înainte. V. ex-pulsez, puls). Dun. Vapor cu ilice. * probez v. tr. (lat. probare V. a- şi re-prob). Dovedesc, demonstrez, arăt, stabilesc adevăru pin fapte sigure: lupta asta a probat tăria armatei. Încerc, experimentez : a proba rezistenta unul pod. V. pro-băîesc şi prubuluTesc. * probitate f. (lat. prdbitas, -ătis). Onestitate, integritate. * problematic, -& adj. (vgr.problema-Ukos). De problemă, tndoios, nesigur: succes problematic. Fig. Echivoc, suspect : existentă problematică. Adv. In mod problematic. * problemă t., pl. e (vgr. pro-blema, d. pro-bdllo, arunc înainte; ngr. pro-văllo. V. em-blemă, balistic, provallsesc)» Chestiune de rezolvat după regulele ştiinţei : problemă algebrică. Fig. Lucru greii de ex- iicat: viafa unor oameni e o problemă. — e la 1800 provllmă (ngr. prdvlima), 1. propunere, 2. proces, proboâdă, V. broboadă, probodâsc, V. îmbrobodesc. * proboscidă f., pl. e (lat. probâscis, -âscidis, vgr. proboskis, -idos, bot, rit, d. bosko, pasc). Zool. Trompă de elefant ori de insect dipter. proboscldiăn, -ă adj. (d. proboscidă; fr. -dien). Zool. Mamifer cu proboscidă (ele-fantu). Subst. Un proboscidian. probozeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a probozi. probozesc v. tr. (vsl. * po- saâ pro-obrazati, d. obrază, obraz, fată). Est. Rar. Înfrunt, mustru, fac observatiune. — Vechi pobrăzesc, -ăzuTesc, pobrozesc, probăzesc şi (Barac) tmprobozesc. probuîesc v. tr. (pol. prdbowac). Dos. Ispitesc, încerc. procătăr m. fung. prdkător, d. lat procurator). Trans. Avocat. — Şi -tâc&r. V. procurator. prâceaTa, V. Iprocî. * proced, -ces, a -cede (lat pro-câdere, a înainta) şi (ob.) procedez v.intr. (fr. pro-cider. V. cedez). Provin, purced, rezult: multe boale procedează din lipsa igienei. Lucrez, operez: a proceda în ordine. laâ măsuri, lucrez contra cuiva In puterea legii: a proceda contra cuiva. * procedare f. Acţiunea de a proceda. Procedură, procedeâ. * procedeQ o, pl. ete şi euri (fr. pro-cedi). Procedură In ştiinţă: un procedeă chimic. — Se poate zice tot aşa de bine şi procedură. * procedural, -ă adj. (d. procedură. Cp. cu sculptural). De (saâ relativ la) procedură. * procedură f., pl. I (fr. procidure, it procedura). Modu de a proceda tn justiţie: procedura civilă, penală. Acte făcute Intr’o instantă: o procedură voluminoasă. — Se poate întrebuinţa şi tld. procedeă. * procent n., pl. e (rus. procint, germ* prozent, d. lat. pro, pentru, şi centum, o sută. Pe la 1848 profent, apoi, supt reacţiune latină, procent). Doblndă la sută, doblndă In general. * proces n., pl. e (lat processus, mers tnainte, d. procidere, a înainta; fr. proces. V. proced, abs-, ac-, de-, ex-, pur-şi suc-ces). Anat. Prelungire: procesu cerebelului. Fiziol. Med. Mers, dezvoltare: procesa anei boale. Jar. Judecată, cauză, neînţelegere terminată înaintea judecătorului: a ciştiga (saâ: a perde) an proces, a face (sau; a intenta) proces cuiva. A face cuiva www.dacoromanica.ro P!?0 - 1057 - PRO proces de lutenţime, a-i bănui nitentiunile. Proces-verbal, pl. procese-ver-bale, act scris pin care un poliţist, un jandarm ş. a. constată un fapt, tin dclict: a incheia un proces-verbel contra unui vlnă-tor fără permis. Sumar sau dare de samă despre o şedinţă. V. delă. * procesiune f. (lat. pro-cessio, -dnis. V. cesiune, suc-cesiune). Mers solemn al unei mulţimi: procesiune religioasă, patriotică. Fig. Fam. Lung şir de persoane In mers; o procesiune de creditori. * procesiv( -ă adj. (d. proces; fr. pro-cesstf) Relativ la procese. Clrcotaş, şicanator, iubitor de procese: un vecin procesiv, caracter proceslu. procetesc, V. procitesc. prochimen n., pl. e (ngr. prbkimenon, vgr, prokelmenon, d. pro-keimai, zac in ainte. Cp. cu ob- saâ sub-iect. V. Ipochimen, cimitir). Sec, 19. Subiect, lucru de Care e vorba: să venim Ia prochimen. Vers din psalmi (care se clntă in ainte de un capitul din biblie). procT, V. iprocT. Pf6cTc&, V. proaşcă. procitânie f. (vsl. prociteniie, rus. pro-6lente.V. cltanle). Vechi. Azi iron. Citanie din scoarfă ’n scoarţă, repetiţiune. Spunerea lectiunil, ascultare. Fig. Iron. Mustrare, cicăleală. procităsc v. tr. (vsl. procitatl, rus. -ăti. V. citesc). Vechi. Azi iron. Citesc mereii din scoarţă ’n scoarţă, repet. Spun lectiunea. Fig. Iron. Mustru cicălesc. — în est procetesc. * proclam, a-a v. tr. (lat. pro-ctamare, d. pro, in ainte, şi clamare, a striga. V-chemi a-clam). Anunţ puhlicainente, strig tare şi solemn: a proclama un rege. Fig, Iron. Declar sus şi tare: a proclama pe cineva savant. * proclamaţiune f. (lat. pro-clama-tio, -dnis. Acţiunea de a proclama, enunţare (declaraţiune) publică solemnă: pro-clamafiunea unui rege. Scrierea care conţine această declaraţiune: proclamafiunile lui Bonaparte către armata din Italia.— Şi -âţle. proclet, -ă s. (strb. prâklet, vsl. pro-klentă, blestemat, d. klenti, a blestema; bg. proklit, rus. prokliătyi). Vechi. Afurisit, blestemat, sacrileg, nelegiuit—Şi triclet şi trâclet (strb. tri-klet, vsl. triklentS, de pei ori afurisit). * proclitic, -& adj. (vgr. proktitikâs. V. enclitic). Gram. Se zice despre un cuvlnt care n’are accent şi face corp cu următoaru, ca II, ti In l-a văzut, i-aduce. * proconsul m. (lat. proconsul). Magistrat care guverna o provincie cu autoritate de consul la vechii Romani. Fig. Guvernator despotic: convenţionalii în misiune erau adevăraţi proconsuli, y. propretor. * proconsulâr, -ă adv. (lat. procon- sularis). De proconsul: autoritate, provincie proconsulară. * proconsulât n., pl. e (lat. pfoconsu-latus). Funcţiunea dc proconsul. Durata acestei funcţiuni. procopsesc şi (est) pricopsesc; v. tr. (ngr. pro-kopto, progresez, aor. prdhopsa, de unde şi slrb. prokopsati) Fam. Căpă-tuiesc, pun Intr’o situaflune bună: acest tată şi-a procopsit tofi copiii. L-a lăudat de l-a procopsit! expresiune ironică fata de o laudă care face mai mult rău de ctt bine. V. refl. Ajung bine, mă Înţolesc, mâ aleg cu ceva bun : omu harnic se procopseşte. Ne-ant procopsit! (ngr. td prokopsamen), expresiune ironica fată de un fiasco, ca şi halal l procopseâlă şi (est) prlcopseâlă f, pi. eli. Fam. Acţiunea de a saâ de a te procopsi. Stare superioară, pozifiunea omului procopsit. Ştiinţă, Învăţătură: procopseala cărturarilor. Folos, avantaj: nlct o procopsea/ă! Mare procopseâlă! Ce mat procop-seală! Halal procopseâlă! expresiuni ironice fafă -de nereuşite. V. scofală. procopsit şi (est), pricopsit, -ă adj. Fam. Care s’a procopsit, a ajuns Intr’o si-tuaţiune fericită. Măi procopsitule! Procopsi/u cela ! expresiuni ironice adresate unui neprocopsit, unui păcătos. procâv, V. pocrov. procovăţ, V. pocrovăţ. prdcovlţă f., pl. e (din procovăf). Vest. Invălitoare, cergă (de oameni saâ de cai). — Şi -viţă. * procreator, -oâre adj. (lat. procreator). Care procreiază. procreaţiune f. (lat. procreătio, -dnis). Acţiunea de a procrea. * procreez, a -eă v. tr. (lat. procreare. V. creez). Nasc, generez: a procrea copii. procrintă f., pl. e (d. crlntă). Trans. (Lupşa). Covăsea de fag In care se taie carnea p. clrnaţi. * procur, a -â v. tr. (lat. pro-curare, d. pro, pentru, şi curare, a îngriji). Daâ, fac să capete; a procura cuiva alimente, un post, o informaţiune. Imi procur, capăt pin căutare, iaii: tml procur cărfi de la librărie, apă din fintînă. V. furnizez. * procurator m. (lat. procurator. V-curator). Magistrat care guverna o provincie şi strlngea birurile la vechii Romani ; Pilat era procuratoru Iudeii. Unu din principalii magistraţi In republica Genovei şi Venefiii odinioară. Jur. Acela care e împuternicit de altu să lucreze tn numele lui (Fem. procuratoare). — Mai vechi -âtor (pol. prokurator), avocat. V- procator şi vechil. * procuraţlunef.(lat. procurătia-dnis). Procură. — Şi -âţie. 67 www.dacoromanica.ro PRO * procură f., pl. I, ca prescuri (it. procura, d. procurare, a îngriji de afacerile altuia; rus. prokăra, germ. prokura. V. cură), împuternicire dată altuia de a lucra tn numele tău. Actu antentic (htrtia) pin care se arată că se acordă această tmputernicire. V. autorizare, mandat, plenipotenţă. * procurist m. (germ.prokurist, d. prokura, procură). Procurator tn afaceri comercială. —Se poate zice foarte bine procurator. * procuror m. (fr. procureur fd. pro-curer, a procura], care corespunde cu lat. procurator). Magistrat care are rol de acuzator public la tribunale tn crime şi delicte şi care face parte din parchet (Ctnd ts 2-3 secţiuni la un tribunal, unu se numeşte prim procuror. In armată, acuzatoru public se numeşte comisar regat). Procuror general, procuror de curte (de apel, de casaţiune). * prâdig, -ă adj. (lat. prâd-igus, d. prod-igere, a împinge tnainte, a cheltui, compus al lui ăgere. V. agit). Risipitor, cheltuitor fără socoteală: prâdigii pot fi puşi supt un consiliă judiciar. V. avar. * prodigalitate f. (lat. prodigâlitas, -ătis) Chltuială nebunească, risipă de avere: Pl. Fapte de om prodig: cu prodigalitâjile lui, a ajuns azi de n’are ce minca. * prodigiâs, -oăsă adj. (lat. prodi-giosus). Uimitor, miraculos, extraordinar: o memorie prodigioasă. Adv. în mod prodigios. * prodigiQ n. (lat. prodigium). Miracul, minune. Fig. Persoană extraordinară pin calităţile ei : acest muzicant e un prodigii. prodosăsc v. tr. (ngr. pro-dido, aor-pro-dosa). Sec. 18—19, Trădez. prodosie f. (ngr. prodosla). Sec. 18—19. Trădare. proddt m. (ngr. prodâtis). Sec. 18—19. Trădător. * prodrdm n, pl. uri (fr. prodrome, d. vgr. prd-dromos, a. prd, tnainte şi drdmos, alergare. V. drum). Rar. Preambul, preludii!, introducere,, mal ales vorbind de semnele care precedează o boală : prodromurile frigurilor tifoide. — La Cant. (după ngr,) prodrom (m.), precursor. 1) produc, V. produf. 2) * produc, -dus, a -ducev. tr. (lat. prodâcere. V. duc). Nasc, scot Ia iveală, vorbind de pămlnt, plante şi societăţi: pă-mlntu produce plante, pomii produc poame, războaiele produc viteji. Cauzez : războaiele produc mari nenorociri, acest discurs produse mare însufleţire. Aduc venit; această moşie, această meserie produce mulţi bani. Arăt, prezent: a produce titluri, acte, mărfuri. V. refl. Mă arăt, mă fac cunoscut In public, arăt ce pot, mal ales tn artă : acest pianist se produce acuma întîia oară. V. creez. * producătdr, -oăre adj.Care produce (nu sterp); geniu producător, meserie pro-durătoare. S. m. Acela care produce arti- PRO culc de consumatiune tn agricultură şi industrie (agricultor saa fabricant) .• consuma-toru îl îmbogăţeşte pe producător. * product n, pl. e (lat. productus, produs, productum, lucru produs; fr. produit; rus. prodiikt, venit; germ.produkten, grtne). Produs, lucru produs. Pl. Cereale : vagoane cu producte. * productiv, -ă adj. (mlat.productivus). Producător, roditor, care nu e sterp : pă-mînt, scriitor productiv. Care aduce mare venit: pămînt productiv. * productivitate f. (d. productiv; fr. productiviti). Calitatea de a fi productiv. * producţiune f. (lat.pro-ductio, -dnis). V. de-ducţiune). Acţiunea de a produce. Lucru produs de natură sau pin munca omului: productiunile unei moşit, unei fabrici. — Şi -ucţie. produf şj (vechi) -uit n., pl. uri (vsl. produhu, d. duhu, duh, suflare; bg. produh, rus. prodăiina, dim. -uSinka, crăpătură In gheată, de unde rom. produşcă. V. duh, duşcă, nă-, pre- şi ză-duf, văzduh). Est. Copcă, răsuflătoare In gheată.— Şi -uv (nord), -lic (Ban.) şi -uşcă (est), pl. şte şi şti. produs n., pl. e şi uri (d. a produce ca fr. produit d. produire). Producţiune, venit, clştig dintr'o moşie, dintr’o casă, dintr'o meserie. Lucru produs, lucru rezultat din ceva; bazalturile-s un produs vulcanic, această decadentă e produsu tenii. Aritm. Alg. Rezultatu tnmultirii (V. cit, sumă). Pl. Lucruri produse, productiuni In agricultură, industrie, arte: productiunile unei fabrici. proegumen şi prolg- m. (ngr. pro-igiimenos). Vechi. Subegumen. * proeminent, -â adj. (lat. proiminens, -intis. V. eminent). Care e mai tn relief, mai ieşit: nasu e o parte proeminentă a fetei, un pisc proeminent. * proeminenţă f., pl. e (d. eminent; fr. proeminence). Starea lucrului proeminent. Lucru proeminent, Inăltătură, loc mai tnalt; o proeminenţă de pămînt. prden, V. proin. proâres(is) n., pl. uri (ngr. profresis, vgr. pro-airesls. V. eres). Sec. 18—19. Voie, bună-voinfă. — Şi azi fam. (Mold.). proăs ; de bun proesu meu (de bună voia mea). Şi prois (Şez. 30, 168). V. măgan. proestds, V. proistos. * profan, -ă adj. (lat. profănus, d. pro, tnainte, şi janum, templu, loc sftnt). Străin de lucrurile sfinte, lumeţ, laic-’ istoria profană. Pin ext. Care ofensează cele sfinte; vorbe profane. Fig. Străin de o ştiinţă, de o artă, ignorant, nepriceput: un profan în filologie. Subst Persoană străină de cler, de o asociaţiune sau de o ytiintă: a depărta profanii. * profanatdr, -oăre adj. (lat. profanator), Care profanează. — 1058 www.dacoromanica.ro PRO * profanaţiiine f. (lat. profanătio, -dnis). Acfiunea de a profana, sacrilegiQ, plngărire. — Şi -âţle şi -ăre. * profanezv.tr. (lat profanare, d. profa-rtus, profan). Plngâresc spurc, întrebuinţez In mod nelegiuit ccle sacre; a profana potiru. Fig. A-fi profana talentu cu oameni care nu te pricep. * profer, a -ă v. tr. (fr. profârer, d. lat. pro-ferre. V. su-fer). Pronunţ,postesc, articulez; a profera insulte. * profesez v. tr. (fr. professer, it. pro-fessare, d. lat. professus, part. d. profitori, a declara, a mărturisi. V. con-fesez). Declar publicamente ; a profesa o religiune, o opiniune. Exercit, practic ; a profesa medicina. Predai, învăţ: a profesa istoria. * profesional, -â adj. (d. profesiune, fr. professionnel). Relativ la o profesiune : secretu profesional, in care fetele învaţă o profesiune (mai bine zis o meserie, că ceia ce se Învaţă e croitoria, rufăria şi altele asemenea) ; şcoală profesională (V. meserie). Subst.. Rar Persoană care exercită o meserie sau profesiune (nu amator sau diletant). * profesionist, -ă s. (germ. professio-nlst). Profesional, care are o profesiune (nu diletant). * profesiune f. (lat. professio, -dnis. V. confesiune). Declaraţiune publică: a /ace o profesiune de credinţă. Ocupaţiune, activitate pin care-ţi clştigi existenţa (vorbind de ocupaţiunile mai înalte, ca profesoratu, medicina, avocatura, magistratura, ingineria, ofiţeria) : a exercita o profesiune (V. meserie). De. profesiune, pin exercitid ; un pianist de profesiune. A fjce profesiune de, a te lăuda cu, a te da drept; a face profesiune de onestitate. — Şi -esie. * profesor m. (lat. profissor, -dris, d. projitiri, a declara fa vorbi] In public. V. confesor, fatmă, fatal, feeric, profet). Acela care predă o ştiinţă saCi o artă ; profesor de chimie, muzică, dans. Fem. profesoară, pl. e (Cp. cu învăţătoare). — Oficial profesor se zice numai celor universitari şi secundari care predaCi o ştiinţă. Celor care predaCi o artă ori o dexteritate li se zice maeştri la şcoale secundare ori primare, şi profesori numai la consevntor şi şcoală specială de pictură ori sculptură. Celor de la şcoala primară urbană li se zice institutori, celor de la şcoale primare rurale învăţători. Lumea le zice tuturor profesori. — Şi profesor (după.germ. şi rus.). V. belfer. * profesorăl, -ă adj. (d. profesor; fr. professoral). Didactic, de profesor; cariera didactică. Ca de profesor; aer profesoral. V, doctoral. * profesoraş m. (d. profesor). Fam. Iron. Un biet profesor (ttnăr sa£i neînsemnat). profesorăt n„ pl. e (d. profesor; fr. professorat). Funcţiunea de profesor. Durata acestei funcţiuni. — Fam. si profesorie. Rar şi profesură (germ. professur). PRO * profet m. (lat propheta d. vgr. pro-pMtes, rudă cu lat pro-fiteri, fateri, a mărturisi. V. pro-fesor). Proroc, prezicător. Titlu dat de musulmani lui Mohamet; a desfăşura steagu profetului. — Fem. pro-feteasă, pl. ese. — După Scriptură, primii profeţi aO fost Moise, Samuil, Ilie şi Eli-seu şi David. Pe urma veniră alţi profeţi, împărţiţi In doiiă clase ; Isaia, leremia, Da-niil şi Ezechiil (marii profeţi) şi apoi alţii, doi'Spre-zece, mai mici. A£i fost şi jţrofe-tese; Maria (sora lui Moise), Debora şi Ana (care Intre cele dintti l-a rccunoscut pe Isus drept Mesia). * profetic, -ă adj. (vgr. prophellkos ; lat. propheticus). De profetvorbă profetică, Adv. Ca profetu; a vorbi profetic. * profetizez v. tr. (vgr. prophetizo; lat. praphetizUre). Prorocesc, prezic pin inspira-ţiune divină. Prezic In general. * profeţie f. (vgr. prophetela; lat pro-phetia ; fr. propheîie, it. profezia). Prorocire, prezicere, acţiunea de a spune din ainte ceia ce se va Inttmpla; profeţiile Iul Isaia, ale Iul Noslradamus. profiănt, V. proviant. * profil n., pl. e şi uri (fr. profil, d. it. prof filo, subst verbal d. prof filare, a profila. V. profir 2). Trăsăturile feţei privite din lăture, adică linia frunţii, nasului, gurii şi bărbiii; un profil distins, o fotografie In profil. Pin ext. Liniile care mărginesc un oraş, un edificia privit de departe, siluetă, contur. In desemn, secţiune transversală (perpendiculară, verticală) a unui teren, şanţ, edificiâ, tub p. a. arăta interioru; profila, unul fort. Fig. Contur, siluetă, descriere literară a unei persoane. * profllăctic, -ă adj. (vgr. pro-phy-laktikds). Med. Prezervativ, care te fereşte de boală: măsuri, picături profilactice. * profilaxie f. (fr. prophylaxie, d. vgr. pro-phylaxis, pază din ainte. V. anafi-laxie). Med. Regim care te fereşte de boală: profilaxia a făcut imense progrese pin descoperirile Iul Pasteur. * profilez v. tr. (fr. profiler, it’ proffi-lare). Reprezent In profil : a profila un c-dificiă. V. refl. Mă arăt In profil : Carpafil se profilai în zare. V. conturez. profimie, V. protimie. 1) profir n. V. porfir. 2) profir n., pl. uri (it. proffllo, supt infl. lui fir; sp. pg. perfilo. V. profil). Sec 19. Margine tivită saii ornată la o haină. prâfir, -ă adj. (lld. pdrfir, d. ngr. por-fyrios, vgr. porphyreios şi -reos, d. por-phyra, porfiră, purpură). Roş Intre cărămiziii şi clrmlzii; vin profir, poama profiră. S. n. Vin profir : la toarnă nişte profir I — Fals -riB. V. marmanziQ. 1) * profit n, pl. uri (fr. projit, it. pro-fitto. V. profit 2). Folos, ciştig. V. per-dere, pagubă, — 1059 — www.dacoromanica.ro PRO 2) * profit, o -ă V. intr. (fr. proflter d. profit, profit [lat. profectus, folos, care vine d. proflcere, a folosi, compus al lui făcerej; it. profittare). Folosesc, clştig, mă aleg cu ceva: am profitat din această călătorie, că m’am întors şi cu bani, şi cu multe învăţate. A profita de ocaziune, a nu perde o-caziunea. * profitabil, -ă adj. (fr. profitable, it. profittabile şi profittivole). Folositor, avantajos : Q şti să taci e de multe ori mal profitabil de ctt a şti să vorbeşti. profodâsc, V. prohodesc. profdnt n., pl. uri (ung. prâfont, d, germ. proviant. V. provlant). Trans. Buc. Pine soldăţească. — Şi prefont, prlfont, pro--funt. proftaxesc v. tr. (ngr. prostăsso, aor. prostaxa. V. sintaxă), l'ec/ii'.Procur,ortn-duiesc. * profum,.V. parfum. * profund, -ă adj. (lat profundus. V. fund, a- şi cu-fund). Adtnc : mare, fln-ttrtă, rană profundă. Fig. Noapte, jale, ignorantă, linişte profundă ; mister, cugetător profund. De o mare înclinaţi une: plecăciune profundă. Adj. A pătrunde profund. * profundltâte|f. (lat.profunditas, -ătis) Adtncime, calitatea de a fi profund. — Şi *profunzime. profunt, V. profont. * profuziune f. (lat. profiisio, -dnis. V. fuziune). Mare abundanţă : era o profuziune de flori. Mare liberalitate, prodigalitate •• a cheltui cu profuziune. progâdle, V. pogradle. * progenitură f., pl. i (fr. progeniture, d. lat. proglgnere, proginitum, a naşte. V. prlmogenjturâ, gen). Copiii omului, Ruii animalelor: o progenitură sănătoasă. eam, vlăstar: o, te-admir progenitură de origine romană (Era.)! V. porodiţă. * prognăt, -ă adj. (fr. prognathe, d. vgr. prd-, înainte, şi gndthos, falcă). Anat. Care are fălcile ieşite tnainte : negrii is in general prognafi, rasă prognată. * prognatizm n. (d. prognat; fr. pro-gnathisme). Anat. Caracteru de a fi prognat 1) * progndstic, -ă adj. (vgr. progno-stikos, d. prognosis, cunoaştere din ainte. V. gnostic, dia-gnostic). Care anunţă o boală : semne prognostice ale unei boale. S. n., pl. e şi uri (fr. pronostique). Semn prevestitor: sosirea lui era un rău prognostic. Părere exprimată pin care cauţi să ghiceşti la jocuri, la alergări de cai ş. a. ; prognosticu era că va ciştiga. — Fals pronostic. 2) * progndstic, a -ă v. tr. (fr. pro-nostiquer. V. prognostic I). Fac un prognostic, prezic: a prognastica reuşita unui cal la alergări. progânţ V. prigon, PRO * programă f, pl. e (vgr. priigranma. V. ana-, dia-, epi-, mono- şi telegramă, grafie). Scris ori tipăritură pin care se arată pe larg cum se va desfăşura o ceremonie, o sărbare, o reprezentaţiune, un concert. Anunţ P>n care se arată pe larg materia pe care o v,a desfăşura un profesor la cursu lui. Pin ext. Expunerea principiilor, ideilor sau planurilor unui partid, unui individ : programa lor e imbogăfirea peste noapte.—Şi program, n., pl. e. V. orar. * progres n., pl. e (lat progressas, d-prâgredi, a înainta. V. grad, con- şi regres). Mers In ainte, înaintare, întărire : progresu unei armate pe clmpu de luptă, progresa unei inundafiuni, unei boale, unui şcolar la studii. Dezvoltarea civilizaţiunii şi culturii: progresele statelor scandinave. A face progres ori progrese, a progresa. V. decadenţă. * progresez, a -ă v. intr. (fr. pro-gresser. V. re-gresez). Fac progrese, înaintez. Mă dezvolt, prosperez : societatea progresează. * progresist, -ă adj. (d. progres; fr. progresstste). Partizan al progresului, favorabil progresului tn politică. Adj. Partid progresist. Conservatori progresişti, partidul conservator de supt şefia lui Marghiloman (1918-1928). V. retrograd. * progreslune f. (lat. progressio,-6nts. V. a-gresiune). Mers tn ainte cu pasu, acţiunea de a merge: mişcare de progresi-uue.Fig. Dezvoltare gradată, mers din treaptă tn treaptă; progresiunea ideilor. Mat. Şirde termini Intre care raportu aritmetic (diferenţa) sau geometric (cltu) e constant: pro-gresiune ascendentă, descendentă.—Şi -âsie. V. raţiune. * progresiv, -ă adj. (d. progres; fr. progressif). Care se face Inainttnd: mişcare progresivă. Fig. Care face progrese, care se dezvoltă: mersu progresiv al unei boale. Impozit progresiv, care loveşte averile tn progresiune aritmetică. Adv.In mod progresiv. prohab n„ pl. uri şi e (slav). Deschizătura pantalonilor, rocbiii sau fustei. * prohibesc (it proibire, lat. prohibire, a interzice, d. Iiabere, a avea. V. am, ex-hib) şi prohibez v. tr. (fr. prohiber). 0-presc, interzic, mai ales vorbind de mărfuri de a intra, de a ieşi ori de a vinde. — Şi proi-. V. autorizez, permit. * prohibitiv, -ă adj. (fr. prohibitif, d. lat. prohibire, prohlbitum, a prohibi). Care opreşte, care interzice: măsură, lege, sistemă prohibitivă. — Şi prol-. * prohiblţionist, -â s. (d. prohibifi-nne). Partizan al prohibiţiunii. Adj. Favorabil prohibiţiunii; măsuri prohiblfioniste. — Şi proi-. * prohlblţiune f. (lat. prohibitio, -dnis. V. exhib- şi redibiţiune). Oprire, interzicere. — Şi proj-, — 10<Î0 - www.dacoromanica.ro prohită (Mold. Vechi), pohidă (Mold. sud) şi pofidă (Munt.) I, pl. inuzitat te, de şi zi (d. prohitesc. P. pofidă, cp. cu patrahir,' -fir). A lua în prohită, a lua In ris; în pohida (pofida) cuiva, In deriziune, ca să-I iei tn ris: anecdote în pohida Jidanilor. In pohida fragilor, mănînci frunzele, In lipsă de ceva mai bun, te multameşti şi cu ceva mai prost. prohit£sc, V. împrohltesc. prohâd a, pl. uri,oade (vechi provod, d. vsl. pro-vodu, trecere, acompaniere, Inmormtn-tare, prohodu, trecere; rus. prdvodv, convoi suită, strb. provod, suită, cortegiu. V s’a prefăcut In h ca şi’n pohod, pohoi. V. lz-vod, pod-hod, vo-hod). Slujba îngropăciunii, serviciu funebru. CIntecele care se ctntă tn onoarea lui Hristos la denia din Vinerea patimilor. — In Buc. şi prăhod, trecere (Şez. 34, 74). prohodesc v. tr. (vsl. provoditi, a trece dincolo, a acompania, d. voditi, vesti-vedon, a duce, a conduce ; rus. -îti. V. izvodcsc, do-, ne- şi po-vedesc). Acompaniez la mormlnt cu ctntece, mai ales oprind dricu din loc In loc şi ţintind mai solemn.—Vechi prov- şi prof-. prohorisesc v. intr. (ngt. pro-liord, aor. -hârisa). Sec. 19., Progresez. proidesc v. tr. (vsl. pro-iti, -idon, a. I.). L. V. Străpung, străbat. V. intr. Străbat, trec pin. proldit, -)k adj. şi s. (d. proidesc). L. V. Prişlet- * proTect n., pl. e (lat. projectus, part d. projlcere, a arunca înainte, fr. profet, d. projeter, a proiecta. V. ob- şi sub-Tect, abject). Plan, lucru propus (gtndit) p. împlinire: proiectu de a uni marea neagră cu Baltica. Prima gtndire şi redactare : un proiect de lege. Arh. Reprezentarea grafică şi scrisă. Impreuhă cu devizu, a lucrării de împlinit. » proTectez v. tr. (lat. projectare, d. projlcere, -jectumfa arunca înainte; tr. -pro-jeter. V. ob-Tectez, in-jectez, trec). Arunc înainte vorbind de umbră şi lumină: fellnaru proiecta o lumină verzuie. Geom. Fac proiectiunea unui corp, tl reprezent pe un plan după regule anumite. Fac un proiect, plănuiesc. * proTectfi şi projectfl n,, pl. e (fr. projectil, d. projlcere, projectum, a arunca înainte ; it projittilt). Ori-ce corp aruncat, mai ales vorbind de gloan(e şi ghiulele. * prolectâr n., pl. oare (lat. projector, care aruncă înainte ; fr. -cteur). Lampă electrică care aruncă departe o dungă de lumină şi care se întrebuinţează mai ales la faruri şi vapoare de război şi tn bătăliile de noapte. — Se poate zice şi projector, ca injector. V- reflector, abajur. * proTecţiune f. (lat projictio, -dnis. V. ob-Tecţiune, de- şi V. in-jecţiune). Acţiunea de a arunca umbre sau lumină. Umbră saii lumină proiectată, imagine re- prezentată pin aruncarea luminii: prolectiunl luminoase. Geom. Reprezentarea unui corp pe un plan numit plan de prolecfiune : ma-pamundu e proiectiunea globului terestru. prolgumenf V. proegumen. prâin adv. fix (ngr. prdin). Vechi. Fost, biv-: proin episcop. — Şi proin. profs, V. proeresls. proistâs m. (mai vechi proestds, d. ngr. proestds, care stă înainte, şef). Primu preut la o biserică (atunci ctnd Is mai mulfi). Blagocin, preut mai mare peste o plasă. Stareţ (fem. -toasă, pi. e). V. paroh, protoTereQ. prolzvolenie f. (vsi. proizvolleniie) Dos. Voinţă liberă, voie. * prolegomene n. pl. (vgr. pro-legd-mena, lucruri spuse In ainte).|/?ar. Cuvinte preliminare puse la tnceputu unei cărţi, introducere. V. prefaţă, predoslovie. * prolepsă f., pl. e (vgr. prdlepsis, anticipare. V. cata- şi epi-lepsie, si-lepsă). Ret. Anticipafiune, tigura pin care previi o obiecfiune. Med. Acces de friguri care apare In ainte de a fi trecui altu. * proleptic, -ă adj. (vgr. proleptikds. V. cata-, epi- şi si-leptic). Ret. Care anticipă. Med. Care apare In ainte de a fi trecut ffccesu precedent: friguri proleptice. * proletar m. (lat. proletarius, d. * pro-letum, populafiune, care vine d. proles, rasă, din răd. ol, ca şi abolesc, adolescent). !n vechea Romi, sărac din ultima clasă, scutit de bir şi considerat numai din punctu de ve-t dere a muncii pe care ar fi putut-o îndeplini: populaţiunea Romei în timpu imperiului se compunea în mare parte din proletari. Om care n’are altă avere de ctt munca mlnilor. Proletar intelectual, muncitor care trăieşte din munca creierului (scriind, vorbind, ctnttnd, picttnd ş. a.). Adj. Populafiune proletară. * proletariat n„ pl. e (d. proletar; fr. proletariat). Clasa proletarilor. prolicâ, V. poreclă. * prolifer, -ă adj. (lat. prâlifer, -ifera, d. proles, rasă, progenitură, şi ferre, a purta. V. fructi-fer). Biol. Care se multiplică. Bot. Care produce accidental un organ nou ; organ prolifer. * proiiferaţlune f. (d. prolifer; fr. prohfiration). Biol. înmulţirea unei celule pin diviziune. Bot. Boboc de floare apărut la un loc neobişnuit. * prolific, -ă adj. (lat. proli-ficus, d. proles, neam, progenitură, şi facere, a face. V. paci-fic). Plodos, care are puterea de a naşte mult, de a se înmulţi foarte mult; Iepurii is foarte prolifici. * prolix, -ă adj. (lat. prolixus). Difuz, prea multe cu cuvinte: orator, discurs prolix. Adv. In mod prolix. V. laconic, scurt. www.dacoromanica.ro PRO * prollxltăte f,, (lat prolixitas, -ătis). Defectu de a fi prolix: prolixitatea e un insuportabil defect. V. laconizm. * prolâg n., pl. oage şi uri (vgr. prd-logos, d. pro, înainte, şi logos, cuvlnt V. ana-, cata-, dia-, epl şi mono-log). Intr’o piesă muzicală sau teatrală, introducere care prepară restu piesei: proloagele lai Plaut şi Terenţiu. înfr’un romanţ, descrierea unor evenimente anterioare evenimentelor care fac parte din opera propria zisă (V. epilog). — Vechi (după vsl. pro-logu), biografia unul sfint * promenadă f., pl. e şi azi (fr. promenade, d. se promener, a se plimba). Barb. Plimbare. * promiscuitate f (lat. promiscăitas, -ătis, d. promiscuus, amestecat, halandala, d. miscere, a amesteca. V. mestec). Amestecătură de persoane care displace omului cioplit: promiscuitatea e tot-de-a-una supărătoare. promisiune f. (lat promissio, -dnis. V. misiune). Acţiunea de a promite, făgă-duială : şi-a ţinut promisiunea. promişlenie f. (vsl. promySlieniie). Dos. Providenţă, prevedere. * promit, -mis, a -mite v. tr. (lat. promlttere. V. ad-mlt, tri-met). Făgăduiesc, asigur că voi face, că voi da, că se va face: iţi promit că voi plăti, că nu voi refuza, iţi promit o recompensă. V. intr. Daii speranţe: copilu, via promite. V. vâ-tuîesc 1. * promontoriO n. (fr. promontoire, d. lat promunturium, scris şi promontorium, prelungire de munte). Geogr. Cap tnalt (ca Gibraltaru). promoroâcă (est) şi pomoroăcă (vest) f., pl., e (oa dift. Amestec din rut. prymorozok, rus. pomorozi, -ozki, promo-roacâ, şi rus. pomordka, pămorok, şi pd-morok, timp Întunecat. V. amurg). Brumă foarte groasă care se formează mai ales pe ramuri şi strmele telegrafului lmbrăctnd toate In alb. — Pe aiurea şi chiciură, chidă şi chidie. * promotâr, -oăre s. (lat. promdtor, -dris, d. promovire, -motum, a mişca inainte. V. motor). Care dâ prima impulsiune; promotoru unei legi, promotorii unei revolte. * promoţiune f. (lat. promdtio, -dnis, V. moţiune). Acţiunea de a promova. Totalitatea unor elevi promovaţi: promoţiunea de la 191M). Certificat de promoţiune, certificat că ai fost promovat — Şi -6ţie. * promovez v. tr. (fr. promouvoir! d. lat. promovire, -mdtum, a mişca tn ainte. V. mut v. tr.). Trec dintr'o clasa Intr’alta sau dau drumu din ultima clasă fiindcă a meritat: a promova un elev. — Fals elevu a promovat (v. intr.) V. absolv. * prompt, -ă adj, (lat promptus, contras din proemptus, d. pro, In ainte, şi emp-tus, luat, d, (mere, a lua, a cumpăra, rudă PRO cu ireient, perimez, consum), Care se face răpede: vindecare promptă, serviciu prompt. Care e tot-de-a-una gata şi nu rămine dator cu banu, cu vorba sau cu fapta: om prompt. Adv. în mod prompt. * promptitudine f. (lat. promptitudo, -tidinis. Calitatea de a fi prompt. * promulg, a ă v. tr. (lat. promulgare, var. din provulgare, a publica, a da In public, d. vulgus, vulg, popor). Public oficial o o lege nouă. * promulgaţiune f. (lat. promulgatio -dnis). Acţiunea de a promulga. — Şi ăţie, dar ob. -ăre. * prdnaos şi (tn declinare) -6s n, pl-uri (ngr. prdnaos şi -on, vgr. -on, d. naos• templu). Rar. Pridvor. prânie f. (ngr. prdnia, Vgr. prdnoia, d. prd, tnainte, şi noio, cuget. V. dihonie, metanie). Rar azi. Providenţă; pronia iul Dumnezeu. * pronâmiî n. pl. (ngr. prondmion, vgr. -nomion şi -nomia, d. prd, tn ainte, şi no-mos, lege). L. V. Privilegii — Sing. prondmion. * pronominăl, -ă adj. (lat. pronomi-nalis. Va nominal). Gram. Al pronumelui, de pronume: formă pronominală. Verb. pronominal, verb reflexiv (tn gramaticile franceze), ca: se repentir, a se căi. Adv. In formă pronominală. pron6s, V. prinos. * pronume n., pl. tot aşa (lat.pronomew d. pro, pentru, tn loc de, şi nomen, nume* V. nume). Gram. Cuvtnt care tine locu unui nume (unul substantiv), ca: Vezt casa ? O văd. Pronumele sînt: personale, demonstrative, posesive, relative şi indefinite. V. prenume. * pronunciament n., pl. e (sp. pronun-ciamiento). Acţiunea de a te pronunţa, de a demonstra că eşti contra unei legi, unui şef, unei autorităţi. * pronunţ, a z- tr. (lat pronuntiare. V. a-nunţ). Rostesc, articulez: a pronunţa un cuvint străin. Rostesc, dezvolt: a pronunţa un discurs. Declar bazat pe lege: tribunalu a pronunţat deciziunea. V. refl. Mă exprim, tml manifest părerea sau inten-ţiunea; el s'a pronunţat pentru acţiune. * pronunţâbil, -ă adj. (lat. pronun-tiabilis: fr. prononţable). Care se poate pronunţa. * pronunţăre f., pl. ări. Acţiunea de a pronunţa. Modu de a pronunţa (de a articula) : pronunţarea jargonului ludeo-german. * pronunţăt, -ă adj.Bine marcat: linii, trăsături pronunţate. Decis, hotârlt, bine exprimat: caracter pronunţat. Limpede exprimat, formal: intenţiuni bine pronunţate. Adv. Ip mod pronunţat: o cuvlntare pronunţat antisemită. - 1062 - www.dacoromanica.ro proor şi pr6ur, tniproor şi -our n., pl. inuz. uri (ngr. prdoros, timpuriu, devreme). Est. Rar. Timpu din zori cind se duc Intlia oară oile la păşune. Ajunu unei sărbători, mai ales a sflntuiul Gheorghe. Ban. Olt. (amproor), Timpu de la 9—10 dimineaţa (in Mac. prour, timpu de la 2—3 noaptea). Pe aiurea şi năprăor şi năproor. In Dolj, a te duce tn proor, a te duce In noaptea din aintea sflntului Gheorghe la cules ramuri de stejar, cu care se împodobesc casele. In Trans. (fiu) tm-plour, udatu obişnuit cu apă la sflntu Gheorghe. proorâtlc, -ă adj. şi s. (ngr. şi vgr. prooratikds, prevăzător). Cant. Proroc, ghicitor. prooroc* V. proroo. * propag, a »â v. tr. (lat. propagare, id., rudă cu im-plng, com-pact, pact, pace, pagină, par). înmulţesc pin reproducere: a propaga o specie de pomi, de animale. Fig. Răsptndesc, tntind. V. refl. Mă răsplndesc: arborii, boaleie, ideile, lumina, sunetu se propagă. * propagândă f., pl. e (d. lat de propaganda {ide, „pentru propagarea credinţei", titlu dat unei congregaţiuni stabilite la Roma [1597 şi 1622] p. propagarea credinţei catolice). Activitate dezvoltată p. a răsptndi o ideile: a face propagandă catolică, a face propagandă pentru un candidat (sau contra lui) la alegeri. V. proselitizm. * propagandist) -ă s. (d. propagandă; fr. -aiste). Care face propagandă. Adj. Un preut propagandist. * propagaţlune f. (lat. propagătio, -dnis). Acfiunea de a sau de a se propaga. Fiz. Transmiterea luminii şi sunetului. — Şi -âţie, dar mai des -ăre. propâste, V. prăpastie. propâtor m. (ngr, propător, d. patir, tată), Dos. Strămoş. propăstenle f. (d. propaste şi prăpădenie). Vechi. Prăpastie. * propăşâsc v. intr. (d. păşesc, după progresez). Rar. Progresez. * propăşire f. Rar. Progres. * propăşltdr, -oăre adj. Rar. Progresiv. ppopeă, V. proptea. propeălă, V. popreală * propedgDtlc, şi -eutlc, -â adj. (vgr. prâ, înainte, şi paideutikds, instructiv, d. paideuo, educ, instruesc. V. pedagog, pedeapsă). Relativ la studiile introductive. S. f. Arta de a-i introduce pe elevi In studii. propensiune f. (lat. proptnsio, -dnis. V. pensiune, suspensiune). Fiz. Şt. nat. Tendenţă naturală a corpurilor spre alt corp ori spre un punct oare-care: propensiunea ferului spre magnet, a plantelor, spre lumină. Fig. Aplicatiune, dispoziţiune, pornire: acest copil are propensiune spre minciună, spre milă. —■ Şi -ensle. MiO propese, V. proptesc. * propice adj, pl. f. tot aşa (fr. propice, d. lat. propitius; it. propizio). Favorabil, vorbind de timp, de ocaziune: moment propice. P. pl, cp. cu eficace. Mulţi ignoranţi zic proprice, precum, din contra, zic propiu lld. propriii. * propice sau -ele n, pi. (vgr. propy-laia, pl. d. propylaion, d. prâ, înainte, şl pyle, poartă), intrare monumentală ornată cu coloane la un templu sau palat, şi mai ales intrarea monumentală a cetăţuii Atenei (Acrâpolis). ■ * proponlmânt n, pl. e (it. proponi-mento, rezoluţiune, hotărlre, după a propune, căruia In Trans. i se dădea Int. de „a ţinea cursuri, a preda"). Trans. Barb. Curs universitar. V. prelegere. * proporţional, -ă adj. (lat propor-tionalis). Care e In proporţiune, a cărui mărime e In legătură cu a altuia: suprafaţa poligoanelor regulare e proporţională cu pătratu laturilor, plata e proporţională cu munca. Media proporţională intre doăă cantităţi, terminu 11 şi III clnd ts egali tntr'o proporţiune (2: 4:; 4; 8). Adv. In proporţi-une, comparativ, după; lumina slăbeşte proporţional cu distanta. * proporţionalltăte f. (lat proportio-nălitas, -atis). Calitatea de a fi proporţional. * proporţionât, -ă adj. Care are pro-portiunea cuvenită, potrivit: corp bine pro-porţionat. Adv. A cheltui proporţionât. * proporţionez v. tr. (d. proporţiune; fr. proportionner). Conformez proporţiunil, dau mărimea cuvenită; a proporţiona cheltuielile după venit. * proporţiune f. (lat. propdrtio, -dnis. V. porţiune). Convenienţă, raport, potrivire ă părţilor tntre ele şi cu totalu, regula-rea unei mărimi după alta; a observa pro-porţiunile. Pl. Dimensiune: lucrare de mari proporţiuni. Întindere, intensitate: dezastru la proporţiuni considerabile. Mat. Egalitatea a două raporturi (O proporţiune se scrie d c supt forma b = a şi d ts terminil extremi, 6 şi c îs medii. In ori-ce proporţiune, produsu extremilor e egal cu a! mediilor). In proporţiune, proporţional, după: plată in proporţiune cu munca. — Ob. -or{lTe (rus. propdrcila). propovăduîâsc şi -eduTâsc v. tr. (vsl. propoviedovati, -vieduion. V. spovă-duîesc, vedenie, veste). Vechi. Predic.—Şi -vedesc (vs\. propoviedati şi -vie-4ieti). propovedănle f. (vsl. propovledaniie. V- spovedanie). Vechi. Predică, discurs. * propozlţliine f. (lat. propositio,-dnis. V. pozlţlune). Acţiunea de a propune şi lucru propus (ob. propiinere). Mat. Enunţarea, enuntu unei teoreme: a demonstra o propozifiune. Gram. Expresiunea unei cugetări, o cugetare exprimată pin cuvinte (O www.dacoromanica.ro propozi|mnc se compune din subîcct şi predicat, carin curge, la care se pot alipi atribute, complemente sau determinări circumstanţiale. Intr’o frază-ş atltea propozi-ţiuni clte verbe exprimate sau subînţelese slnt.) * propretor şi -or m. (lat proprăetor, -dris). La vechii Romani, un magistrat, de ordinar fost pretor, care guverna o provincie cu autoritate de pretor. V. proconsul. * propretură f. pl. I (d. propretor, după pretură). Funcţiunea de propretor. Durata acestei funcţiuni. * proprietar, -ă s. (lat. proprietarius). Stăpin, acela care posedă un lucru, mai ales un imobil sau o moşie : proprietaru şi chiriaşii sau arendaşu. V. posesor. * proprietate f. (lat. proprietas, -ătis). Posesiune, stăpînire : proprietatea fondară, mobiliară. Lucru posedat, mai ales case şi moşii ; întinse proprietăţi. Calitate intelectuală : talenlu e o proprieate. Calitate, caracter propriu, virtute particulară a corpurilor : duritatea e o proprietate a diamantului. Gram. Cajitatea de a exprima exact ideia: fără proprietate In termini nu există claritate. * prbprlQ, -ie adj. (lat proprius). Al fie-căruia In parte, personal: fie-care fiinţă are caracterele sale proprii. Care e chear al persoanei: a scrie cu propria .sa mină. Fără nici o schimbare, exact: propriile lui vorbe. Convenabil, potrivit, bun: lemn propriii la construcfiuni, om propriii afacerilor. Nume propriii, personal (individual), tn opoz. cu comun. Infeles propriii, primitiv şi natural, In opoz. cu figurat. Cuvint propriii, expresiune proprie, care redă exact ideia. Astr. Mişcare proprie, mişcare reală a unui astru, tn opoz. cu aparentă. Adv. In mod propriu: propriii vorbind, China propriu zisa.—Mul(i ignoranţi zic propiu, precum, din contra, zic proprice lld. propice. pr6ptă f., pl. e (d. proptesc). Vest. Proptea. Fig. A te pune’n proptă, a te opune, a pune opor. In proptă, contra; in propta furiii apelor. proptea f., pl. ele (d. proptesc). Vest. Lucru care sprijină (de ex., o prăjină la o ramură prea încărcată de poame ca să nu se frlngă). Fig. Ajutor, protecţiune; a ajunge departe cu proptelele partidului. Iron. Proptele la fălci, pumni, ghionturi (V. proţâ-pesc). — In est propea (d. propesc). Vechi poprea, podprea. propteâlă },, pl. eli. Acţiunea de a safi de a te propti. ' proptesc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unui pom prea încărcat de poame, unul zid ş. a.), V. refl. Mă înţepenesc bine ca să nu cad.—în est pro-Pese, 1) opresc, 2) sprijin. In Trans. şi tmproptesc. * propulsiune f. (lat. propălsio, -dnis, a. propâlere, -pulsum, a împinge tn ainte. V. probelă, puls, ex-, im- şi re-pul-siune). împingere In ainte: forfa de pro-puisiune a elicii, * propulsiv, -ă adj. (d. lat, pro-pulsus, împins In ainte. V. im- şi re-pulslv). Care împinge tn ainte : roată propulsivă. . * propulsor n., pl. oare (lat.propulsor). Mic. Aparat care împinge tn ainte, ca elicea. * propun, -pus, a -pune v. tr. (lat. propănere. V. pun). Pun ceva (o chestiune) Înainte p. examinare : a propune o părere, o chestiune. Ofer p. admitere; a propune pace, un candidat. Imi pun tn glnd, mă decid: mi-am propus să plec; omu propune, şi Dumnezeu dispune. V. refl. Mă ofer: mă propun ei singur pentru această sarcină. * propunere f. Acţiunea de a propune. Lucru propus: propunerea de a pleca împreună mi s'a părut bună. V. propoziţl-une. * proră f., pL e (lat. prora, d. vgr.prtira, d. prd, In ainte, şi ordo, văd). Provă, bot de corabie. V. pupă. * prorector m. (lat pro, tn loc de, şi rector). Acela cate (ine locu rectorului. pror6c m. (vsl. pro-rokă, profet, d. pro-resti, -rekon, a preciza. V. no-roc, soroci pre-recuTesc). Profet, prezicător. — Şi prooroc, după prooratic. Fem. •roacă) pl. e. prorocesc v. tr. (d. proroc). Profetizez, prezic. — Şi pro o-. prorocestvuTesc v. tr. (vsl- prorotis-tvovati, -vuion). Dos. Prorocesc. prorocie şi prorocire f. (d. proroc). Profeţie, prezicere. * prorog, a-A v. tr. (lat. prCrogo, -ăre. — Se conjugă ca ab-roş). Prelungesc tn timp (o sesiune, un examin, un congediu). * prorogaţlune f. lat.prorogătlo,-ânis. V. rugăcîune). Acţiunea de a proroga.— Şi -âţle, dar ob. -âre. proscalisesc v. tr.fngr. pros-kald, aor. kdlisa). Sec. 19. Invit, poftesc. * proscenifl n. (lat. pro-scenium, d. vgr. proskenion, d. prd, tnainte, şi skeni, scenă). Partea cea mai înaintată (aceia de pe care vorbeau actorii) In teatru antic. proschinitâr n„ pl. e (ngr. proskyni-tări, loc de pelerinaj, d. proskynd, ador, salut, mă Închin). Sec. 18—19. Loc de pelerinaj. Un fel de scaun scund pe care tnge-nuncliezi la rugăciune. Iconostas. Carte de rugăciuni şi de informatiuni despre locurile sfinte: Proschinitâr saă Inchinătoru Sfintelor Locuri de Anton Pan (1852). proscomldesc v. tr. Rar. Sfinţesc pin proscomidie: prescuri proscomidlte. proscomidle şi (vechi) -dfe fr. (ngr. proskomidt, vsl. proskomldiia). Partea slujbei bisericeşti etnd se oferă prescură şi Vin la vecernie. Jertfelnic, firida tn care, cu această ocaziune, se fac sacramentele. — Şi -âdie. Vechi şi predlojânie. * proscrlptâr m. (lat. proscriptor). Pro-scriitor, acela care proscrie. www.dacoromanica.ro PRO * prosrlpţliine f. (lat. proscriptio,-6nis. V. circum-scrlpţiune). Acţiunea de a proscrie, condamnare fără judecată; Roma fu dezolaţi de proscrlpţiunite Iul Sula, Ma-riu şi Antonii. Fig. Desfiinţare, suprimare: proscriptiunea unui obicei. * proscris, -ă adj. şi s. Lovit de pro-criptiune; averile proscrişilor se confiscai. * proscriii, -scris, a -scrie v. tr. (lat. proscribere, a anunţa pin afipt, a publica, a promulga, a despoia tn numele legii, a pune capu la preţ, d. pro, înainte şi scre-bere, a scrie. V. circum-scrlQ). Condamn la moarte pintr’un simplu afipt public: Sula a proscris mii de cetăţeni romani. Antonii l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desfiinţez : a proscrie un obicei. *prosâctor şi (mai bine) -6r (lat. pro-sector, dris, d. pro, înainte, şi sector, tăietor. V. sector). Acela care, la cursurile de a-natoraie, prepară piesele de disectiune ca să le aibă profesoru gata p. a explica studenţilor. * proselit, -ă (fr. prosilyte, lat. prose-lytus, d, vgr. proselytos, venetic, convertit). La vechii Ebrei, străin convertit la iudaizm. Astăzi, convertit la o credinţă religioasă. Fig. Adept nou: automobitizmu tşl face in fiecare zi proseliţi. — Şi proz- (după fr.). V. neofit. * prosetitic, -ă (d. proselit). De prose-Itt: zel proselitic. * proselitizm n. (d. proselit; fr. pro-selytisme). Zelu de a face proseliţi. V. propagandă. prosfetâsc v. tr. (vsi. prosvietiti. V. sfetesc). L. V. Luminez. pr6sle f. (nsi. prosje, lan de mei, 4. vsl. bg. rus. proso, mei; adică „loc semănat cu mei“, c&’n prosie se seamănă, dacă se poate, mai mult mei. V. răsprosie). Ţarină lucrată Intlia oară sau după o pauză de 2-3 ani (V. fătăcTune, pirloagă, ţelină). Btş. Moşie strămoşească. * proslmlân m., pl. ienl (d. lat. pro, înainte, şi simius, simia, maimuţă). Zool. Lemurian. Adj. De lemurian. V. mamifere. proslăvesc v. tr. (vsl. proslăviţi-= slăviţi, a slăvi. V. slăvesc). Glorific, cinstesc. V, refl. Fam. Mă răsfăţ, mă aflu foarte bine: a te proslăvi in ospeţe. — Vechi şi proslăvesc (din pre şi slăvesc). * prosodic, -ă adj. (vgr. prosodikăs). Qram. De prosodie: greşeală prosodică. Vers prosodic, vers bazat pe cantitatea silabelor, nu pe număru lor (tn care caz s’ar numi vers silabic). Adv. După prosodie: un vers greşit prosodic. — Şi proz- (după fr.). * prosodie f. (vgr. prosodla, d. prâs, către, spre, In raport, şi odă, odată, clntare. V. palln-, par- şi psalm-odle, corn- i trag-edle). Gram. Pronunţarea cuvin- elor după accent (care la cei vechi depindea de cantitate). Totalitatea regulelor rela- PRO tive la compozitiunea versurilor vechi greceşti şi latine. Carte care conţine asemenea regule. — Şi proz- (după fr.). prosomie f. (ngr.). Clntare bisericească din minei sau din octoih. V. podobie. prosop n„ pi. oape (ngr. prosdpsi, d. vgr. prăsopon, fată). Ştergar, plnză de şters fata şi mlnile după spălare. * prosopopeîe f. (lat. prosopopdeia, d. vgr. prosopo-poil’a; prosopon, fată,'persoană şi poiâo, fac. V. prosop, epo-, mela-şi onomato-peîe, poet, poemă). Ret. Figura pin care se personifică sentimentu, vorba şi acţiunea lucrurilor sau absenţilor: Platon 2 a făcut să vorbească legii; intr’o măreaţă prosopopeîe.—Şi proz- (după fr.). — Se poate zice şi personificare. V. retorică. prospătură f., pl. i. Lucru proaspăt. * prospect n., pl. e (lat. prosp;ctus, vedere, aspect, d. prosplcere, a privi înainte. V. a-spect). Programă care dă planu sau descrierea unei lucrări, unui stabiliment, unei afaceri şi care se distribue p. a atrage clienţi, participanţi, cumpărători. * prosper, şi (mai bine) prdsper, -ă adj. (fr. prospire, d. lat. prdsper şi prdspe-rus, d. pro spere, după speranţă). Care merge bine, înfloritor: sanătate, industrie prosperă. * prosper şi (mai bine) pr6sper şi -ez, a -ă v. intr. (fr. prosperer, d. lat. prospero, -ăre). Merg bine, mă dezvolt, înfloresc: sănătatea prosperează. * prosperitate f. (lat. prosperitas, -ătis). Calitatea de a fi prosper, stare înfloritoare: prosperitatea făril. prospeţime f. Rar. Calitatea de a fi proaspăt, freschefă. prost, proastă adj., pl. şti, ste (vsl. prosti, tnstins, nelndoit, simplu, nepriceput; rus. prdstyî, simplu, josnic, slrb. prost, simplu, natural; ung. paraszt, rustic). Simplu, ordinar, de rlnd: călugăr, snldat prost (nu gradat). Simplu, naiv, nerafinat: un tinăr prost. Din treapta de jos, plebeu: femeie proastă. De calitate inferioară, ieften, uzat: haine proaste, marfă proastă. Fără minte, lipsit de Inteligentă: omu acesta e ignorant, dar nu e prost. Fără spirit, nesărat: glumă proastă. Bani proşti, potronici. A nu ft prost, vorbind de ceia ce simţi, a fi mare, intens: bucuria, spaima, ruşinea luî nu era proastă. E prost de dă in gropi, e foarte prost (fără minte). Subst. Plebeu, om din popor (mitocan, mahalagiu, ţăran): acest om s’a ridicat din proşti. Fără minte: nu te pune cu prostu. Adv. Ca prostu (urtt, fără talent, fără nobleţă): a cinta prost, a te purta prost. A te purta prost (In general), a nu fi corect, a face obrăznicii (ca copil, ca elev), a te îmbăta, a fura (ca servitor) ş. a. V. bleot, dobitoc, găgăuţă, gogoman, Idiot, motoloy, nătăfleţ, năuc, neghTob, nerod, nebun, tlmpit, tont, urit, zălud, zărghit, zevzec. - 1065 - www.dacoromanica.ro PRO prostâc, -ă s. (vsl. prostaku, bg. slrb. prostak, ţărănoi). Rar azi. Prostan. prostan, -ă s. (d. prost). Est. Fam. Mare prost.-na prostanu /—Şi la Cost. (1,285). prostatic, -ă adj. (d. prost cu suf. -atic ca'n nebunatic, pălăvatic). Simplu (Vechi). Prost: gros la hire, prostatic (Cost. 1, 286). Prostesc: rol prostatic (Beld. Let. 3, 424). prostalăQ m. (d. prost). Fam. Mare prot, prosstan. — Şi -ălăB. prostănac, -ă adj. şi s. (d. prostan)-Vest. Fam. Cam prost, fără minte: o femei-prostănacă, o prostănacă. — Şi -năd, m. (Pan). prostătură, V. prostitură. 1) prosteală f., pl, eli. Fam. Acţiunea de a prosti, de a fugi de muncă, de a trage chiulu; prosteala milifiii (de ex., prefăcln-du-te bolnav). 2) prosteală f.. pl eli (d. prostesc, cerşesc). Vest. Rar. Cerşitorie. prostelcă, V. pestelcă. * prostern şi -ez, a -â v. tr. (fr. pro-sterner, d. lat. pro-sternere, d. pro, înainte, şi stirnere, a aşterne. V. strat). Plec la pămlnt In semn de respect, umilinţă, adora-ţiune: căinţa il prosternă pe culpabil. V. refl. Mă inclin plnă la pămlnt: a se prosterna în fafa altarului, în faţa celor mari. 1) prostesc, -eâscă adj. (d. prost). De prost: vorbă, glumă, figură prostească. Rqr. Simplu, ordinar. 2) prostesc v. tr. (d. prost). Prefac In prost: beţia l-a prostit. Fam. înşel ca pe un prost: vrei să mă prosteşti pe mine ? A prosti milifia■ (şcoala ori altă muncă), a trage chiulu miliţiil, a te subtrage de la serviciu supt diferite pretexte (de ex„ prefâ-clndu-te bolnav). — Pin vest şi împros-tesc. 3) prostesc v. tr. şi intr. (vsl. slrb. prositi, a cerşi, şi infl. de prostiti, a ierta, de unde vine şi bodaprosti). Vest. Rar. Cerşesc. prosteşte adv. (d. prost). Ca prostu: a rîde prosteşte. * prostetlc, -ă adj. (vgr. prostetikds). Gram. Pin prosteză, prepozitiv, pus In ainte, ca’n alămîie, scobor, faţă de lămîie, cobor. Chir. Pus pin prosteză, adăugat, suplemen-tar, prepus, fals : picior prostetic. — Ob., dar fals protetic. * prostâză f., pl. e (vgr. prâsthesis, adaus, suplement, ajutor. V. teză). Gram. Punerea unui sunet In aintea unui cuvlnt, ca alămîie, scobor Jld. lămîie, cobor. Chir. Înlocuirea unui organ scos, ca : un dinte fals, un picior de lemn ş. a. Organ fals pus In locu celui natural. — Ob., dar fals proteză» prostfchT n„ pl. uri (ngr. prosthiki, vgr. -thike. V. teacă). Sec. 19. Adaus, spor. PRO prostie f. (d. prost s.). Vechi. Simplicitate, naivitate. Azi. Defectu de a fi prost, fără minte. Faptă de prost: mare prostie şi afacerea asta I prostime f. (d. prost). Vechi. Simplicitate, umilinţă, netnsemnătate. Azi. Pop. Clasa proştilor (săracilor), plebe: om din prostime. prostire f. (rut prostyra, postire, ceh. prostirka, fată de masă, slrb. prostirka, covor, d. vsl. pro-stirati, pro-strfeti, a aşterne, a întinde [rudă cu lat. stirnere], V. pestelcă, a-ştern). Est. Cearşaf, plnză albă care se aşterne pe saltea ca să te culci. V. macat. * prostituată f., pl. e (fr. prostit ude). Prostitută, femeie care se prostitue. * prostitul şi -Tesc, a-i (lat pro-sti-tăere, d. pro, înainte, şi statuere, a aşeza. V. con-stituT. — Se conj. ca constitui) şi prostuTez, a-uâ v. tr. (fr. prostituer). Dau desfrlului. Fig. înjosesc : nu-fi prostitua talentu I prostitură fr. pl. t. Lucru prost, ciuruc: rochia asta e o prostitură. — In vest şi prostă- (CL. 1919, 3, 213 şi 215). * prostitută f., pl. e (lat. prostitută). Rar. Prostituată, curvă. * prostituţiune f. (lat. pro-stitutio. V. con-stituţiune). Acţiunea de a sau de a te prostitui, practica vieţii de prostitută. — Şi -uţle. prostogdl (nord), prostovdl şi rostofol (sud) n., pl. oale şi uri (d. prostovo-lese. V. şi rostogol). Un fel de plasă de formă conică, cu mărgele de plumb pe la margini şi care se aruncă In apă Invlrtindu-se (rosfogolindu-se) orizontal şi apoi se strlnge pe fundu apei apuclnd tot peştele (Se numeşte şi năpaste şi şaşmâ. V. năpatcă). Dimb. (rostofol). Cilindru de netezit pămlntu pin rostogolire. — Şi adj. -61. -oală, rotofei, durduliu : copil, purcel rostofol. V. clocă 2. prostovălesc, prostovolesc, pră-stălesc şi păstrăvălesc v. tr. (lld. * postrovălesc, d. slrb. strovaliti, a prosto-voli, precedat de particula slavă po. V. şi păstrăvăl, prostogol, prăvălesc). Vest. Prăvălesc, rostogolesc. V. refl. Stînca s'a prostovolit din munte în vale. — Păstrăvălesc la ChN. I, 40 şi 48. * prostraţiune f. (lat. prostrătîo, -dnis, d. prostirnere, -stratum, a prosterna). Med. Slăbiciune extremă, inconscientă: a cădea într'o stan de prostafiune. — Si -âţle. prostuţ, -ă adj. (dim. d. prost). Fam. Cam prost, cam fără minte. prdşcă f., pl. proşti (var. din proaşcă). Ur. Ţintă, punct ales ca să ocheşti (de împroşcat cu săgeţi ori cu gloanţe). — Scris şi procică (după sl.). protâcăr, V. procatăr. * protagonist, -ă s. (vs\.protagonistis, d.prdtos, primu, şi agonistis, luptător, agonia, luptă. V. agonie). Primu actor Intr’o piesă teatra'ă. Fig. Promotor, pionier. - 1066 — www.dacoromanica.ro * protază f, pl, e (vgr. pro-tasis). Gram. Propoziţiune secundară condiţională pusă In aintea unei propozitiuni principale numite apodoză, ca: dacă vreT (protază), merg (apodoză). * protector! -oăre s. (lat protector. V. protejez). Persoană care protejează. Titlu purtat de Cromwell şi de fiu lui (1653-1658). Adj. Carescrveşte la protejare: chiurasă protectoare. Care se potriveşte unui protect6r: aer protector. Com.Sistemă protectoare, 'sistemă economică care protejează mărfurile indigene lovind cu taxe de vamă pe cele străine. * protectorat n.. pl. e(d. protector; fr. protectorat). Demnitatea de protector, vorbind de titlu purtat de Cromwell şi fiu lui (1653—1658). Situaţiunea unui stat pus supt autoritatea altui stat, mai ales tn privinţa afacerilor externe. * protecţionfst, -ă s. (d. protecţiune; fr. protectiormiste). Partizan al protectioniz-mului. Adv. Sistemă protecţiomstă. Protec-ţioniştii ts aceia care vor să acorde mărfurilor naţionale monopolu pieţei interne lovind cu taxe mărfurile străine. Acestea, ţintind să scumpească mărfurile, lovesc tn consumator In folosu fabricantului. Din contra, liber schimbiştil nu admit aceste taxe, ci libera concurenţă; ei susţin că avantaju consumatorului nu trebuie sacrificat p. producător şi câ masa naţiunii nu trebuie obligată să plătească mai scump produsele de care are nevoie dacă fabricanţii ţârii nu-s tn stare să susţină concurenţa străină. * protecţlonizm n. Sistema protecţio-niştilor * protecţiune f. (lat pro-tictio, -onls. V. pro-tejez). Acţiunea de a proteja. Sprijin, ajutor, ocrotire: acest tlnăr se bucură, de protecţiunea cutărul deputat, acest vapor se bucură de protecţiunea italiană (V. su-puşle). Com. Apărarea mărfurilor naţionale izbind cu taxe de vamă mărfurile străine. Cu un aer de protecţiune, privind ca un protector, ca un om mare de care au alţii nevoie. — Şi -ăcţie. * proteguT£sc V. protejez. * proteic, -ă adj. (d. Proteii). Care-şi schimbă des forma sau părerea: caracter proteic. Chim. Se zice despre oare-care al-buminţ: substanţe proteice. * protejat, -ă s. (fr. protegi). Persoană care se bucură de protecţiunea alteia. * protejez v. tr. (fr. protăger, d. lat. pr6-tego, -tigere, d. pro, înainte, şi Ugere, tec-tum, a acoperi. V. protector! detectivi ţiglă). Iau supt protecţiune, apăr, ajut, sprijin, ocrotesc, susţin, favorizez: a proteja săracii, literatura, artele. Susţin tn concurs, tn competiţiune, tn concurenţă: a proteja un candidat, un postulant, o Industrie. Apăr de duşmani: un fort proteja podu. — Se zice rar şi protege, să proteagă, numai la pers. 111 după lat.). Barb. proteguîesc (ca şi diriguiesc). 1) * protest n., pl. e (fr. prolât, din protest, subst. verbal d. protester, a protesta; it. protesta). Protestare. Hlrtie pe care e scrisă o protestare. 2) * ptotestez v. intr. (lat. protestări, a atesta publicamente ; protester. V. atest, testimonii]). Mă rtdic contra, resping o acuzaţiune, reclam contra unui fapt: acu-zatu a protestat cind a auzit de ce e acuzat, membrii adunării au protestat contra admiterii unor noi membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial, mă duc la tribunal şi cer să se ia act că o poliţă pe care o posed a expirat tn ajun şi că n’a fost plătită. * protestant, -ă adj. (lat. protistans, -ăntis, fr. protestant). Care protestează. Care s’a desprins de autoritatea Papei: sectă protestantă. Subst. Nume dat mai tntli luteranilor (1529), apoi calviniştilor şi anglicanilor, ca unora care au protestat contra Papii. * protestantism n. (d. protestant). Re-ligiunea protestanţilor. Totalitatea protestanţilor. — Protestantizmu a avut trei centre: Germania cu Luther (1520), Francia şi Elveţia cu Calvin (1530) şi Anglia cu Enric VIII (1552). Aderenţii lui nu recunosc autoritatea Papii, ci au ca unică normă de credinţă Biblia şi conştiinţa lor; nu admit celibatu pre-uţilor şi împart autoritatea In corpu pastorilor. Principalele ramuri ale protestantizmu-lui slnt: iuteranizmu (Prusia, Danemarca, Suedia, Norvegia ş. a.), calvinizmu (Elveţia, Francia), prezbiterianizmu (Scoţia), angiica-nizmu (Anglia), apoi pietizmu,puritanizmu, quakerizmu ş. a. * protestanţiiine f. (lat. protestătio, -dnis). Acţiunea de a protesta, de a te ridica formal contra unei vorbe ori unui act care nu-ţi place. Protest, înscriere la tribunal a unei poliţe neplâtite la timp. Hlrtie care conţine o protestare. Asigurare insistentă: pro-testanţiuni de amiciţie, de devotament. — Şi -âţle, dar ob. -âre> * protetic, -ă adj. (vgr. prothetikâs, proiectat, plănuit, prepoziţional, confundat cu prosthetikos, prostetic). V. prostetic. * prot^fl m. (de la numele zeului marin Proteă, care se prefăcea In fel de fel de forme). Cameleon, om care-şi schimbă părerile politice după interes. Zooi. Un fel de anfibiu care trăieşte pin lacurile subterane din Carniolia şi Dalmaţia. * proteză f., pl. e (vgr. prothesis, proiect, confundat cu prâsthesis, adaus). V. pros-teză. protie f. (ngr. protia, vgr. proteia, d. prâtos, primu). Vechi. Prioritate, Intlietate, calitatea de a fi primu. protimie f. (ngr. prothymia). Vechi. Bună dispoziţiune, bunăvoinţă. — Şi prof-. protlmlsesc v. tr. (ngr. protimâ, aor. timisa, id.) Sec, 18 19. Prefer, dau Intlietate. Privilegiez la plata datoriilor ori la dreptu dc cumpărare, www.dacoromanica.ro P30 protlpendă f. şi (oh.) -dâdă f., pl. e (ngr. prâti pendâs [scris pentds/, gen. -ădos, primă cincime, d. prâtos, -ti, primu, şi pende, cinci)- Vechi. Azi iron. Boierimea din Intlia din cele cinci clase ale ei, din care se ale-eau marii funţionari: In special, boierimea e divan. V. boTer, divanit, velit, protlpendist m. (d. protipenda). Vechi. Boier din protipendadă, protiv-, V. potrlv- şi tmpotrlv-. protimlsls n. fără pl. (ngr. pro-timisis, d. timi, pre(, onoare). Vechi. Preferentă, In-tlietate (mai ales la cumpărat). * proto- (vgr. prâtos, primu), prefix care intră In compoziţiunea mai multor cuvinte, mai ales In chimie, şi care înseamnă „primu". V. protos. * protobromură f., pl. { (proto- şi bromuri). Chim. Combinaţiune de corp simplu cu cea mai mică cantitate posibilă de brom. * protocarbonăt, -& adj. (proto- şi carbonat). Chim. Care e combinat cu prima cantitate de cărbune: idrogenprotocarbonat. * protocarburăt, -ă adj. (d. proto-carbură). Chim. Care e In stare de proto-carbură. * protocarbură f.,ipl. i (proto- şi car-bură). Chim. Carbură de primu grad. * protoclorurât, -ă adj. (d. proto-clorură). Chim. Care e In stare de proto-clorură. * protoclorură f., pl. i (proto- şi cloruriJ. Chim. Combinaţiune de corp simplu cu cea mai mică cantitate posibilă de ciur. * protocol n., pl. uri şi oale (vgr. pro-tâ-hollon, prima foaie [de hlrtie lipită] care cuprinde subiectu celor următoare, condică, cod, d. prâtos, primu, şi kolla, „clei", ngr. „coală" ; fr. protocole V. coală). In evu media, etichetă (prima coală) la arhive, apoi condică autentică. Formular p. a face acte publice. Proces-vcrbal saa sumar de confe-rentă diplomatică: a dresa un protocol. Ceremonial uzitat In afacerile diplomatice, In receptiunile suveranilor ş. a. hig. Arta de a te purta politicos In lume, codu manierelor elegante, etichetă : a te purta după protocol. * protocolar, -ă adj. (d. protocol; fr--laire). Conform protocolului. * protocolesc v. tr. (d. protocol; germ. protokollieren). Sec. 19. Autentific. Colationez. * protofosforăt, -ă adj. (proto- şifo-sfor). Chim. Care e In stare de protofosfură. * protofosfură I., pl. i (proto- şi fo-sfură). Chim. Combinaţiune de corp simplu cu cea mai mică cantitate posibilă de fosfor. * protogin, -ă adj. (vgr. protos, primu. şi gyni, femeie). Bot. Se zice despre florile ermafrodite In care pistilu se coace In aintea staminelor. S. n. Min. O rocă acidă eruptivă care constitue masivu muntelui Alb (mont Blanc). pro * protoîerâfl m. (ngr. proh-ierivs\ vs[. protoierei. V. îereO). Preut mai mare peste un judeţ (pop. protopop). V. proistos. protoTerfe f. (ngr. protoieria. V. ar. hierle). Rangu, sediu saa locuinţa proto-iereului. * protoTodură f., pl. i (proto- şi ioduri). Chim. Combinaţiune de corp simplu cu cea mai mică cantitate posibilă de iod. * protonlc; -ă adj. (compus din vgr. prâ, In ainte, şi tânos, ton. V. tonic). Gram. Care e pus In aintea accentului: vocala pro-tonică. * protonotăr m. (mlat. proto-notarius, d. vgr. prâtos, primu, şi lat notarius, notar). Prelat care la curtea papii expediază actele importante. * protoplăstic, -ă adj. (proto- şi plastic). Biol. Al protoplazmei: via/a proto-plastică. * protoplâzmă f., pl. e (proto- şi plaz- mă). Biol. Substanţă care constitue corpu celulei vii şi care conţine In general un nucle ă. • protopop m. (vsl. protopâpă, d.gr.prâtos, primu, şi vsl. popii,popă; ngr.protopa-pas). Pop. ProtoiereO. — Şi protopopă (vsl. protopopă). Vulg. şi potropop. protopopie f. Fam. Protoierie. protoprezviter m. (ngr. protopresvy-teros. V. preut). Vechi. Rar. ProtoiereO. protopsalt m. (ngr. protopsăltis). Primu psalt. * protorâce n., pl. tot aşa (vgr. prâ-, In ainte, şi thârax, pept). Zool. Segmentu anterior al toracelui insectelor. protos m. fix (ngr. prâtos, primu). La jocu de cărţi, acela saa aceia care Împarte cărţile saa are dreptu de a juca Intl : eşti protos. V. proto-. protosinghel m., pl. li (ngr. protosyn-gelos [scris -sygkelos]). Primu singhel. V. preut. * protosulfură f., pl. i (proto- şi sulfuri). Chim. Combinaţiune de corp simplu cu cea mai mică cantitate posibilă de sulf. * prototip n., pl. uri (vgr. protâtypon, subst, de la adj. protâtypos, original; fr. pro-totvpe). Primu tip, prima formă, primu exemplar, original, model. Fig. Exemplu perfect: cinele e prototipu amiciţiii. * protoxid m. şi n., pl. e {proto- şi oxid). Chim. Primu oxid (adică cu cel mai puţin oxigen posibil) al unui metal: protoxid de fer. protoxidăt, -ăadj. (d.protoxid).Chim. Care e In stare de protoxid: fer protoxidăt. * protozoăr n., pl. e (vgr. prâtos, primu, şi zoărion, animalcul, d. zâon, animal. V. zoo-). Şt. nat. Pl. Animale foarte mici care formează limita Intre animale şi plante, ca infuzoriile, microbii, ş. a. protpesc, V, poprtisci - 1068 - www.dacoromanica.ro * protuberânţă, -ă adj. (lat. prolube-rans, -ăntis, d. protuberăre, a fi bulbucat /tuber, gheb], V. tubercul). Bulbucat, bombat, proeminent şi rătund. * protuberânţă f., pl.e (ă. protuberant, fr. protubdrance). Bulbucătură, proeminentă rătundă: Gali pretindea că se pot recunoaşte aptitudinile după protuberantele creierului. FiS- Munţii îs protuberante ale pămintului. * protutdr m. (lat. protutor, -dris. V. tutor). Jur. Acela care, deşi nu e tutor, are drept să administreze averea uuui minor, mai ales afară din tara In tare e domiciliat minoru. — Fem. -oâre, pl. tot aşa. proţâp n., pl. uri şi e (vsl. proctepă, id. [prociepiti, a despica]; slrb.procep, bg.pro-cep, şi procapa. V.ţeapă).Prăjină despicată la un capăt ca să po|i fixa ceva acolo. Cu rogojina'n cap şi ca Jalba’n proţap. V. jalbă. Oişte de înjugat boii, piesa de lemn care e înţepenită In car cu capătu ei despicat şi poartă jugu tn cel-lalt capăt (V. tîn-jală şi rudă 2). Butuc ori prăjină cu care fixezi un lucru care se mişcă (de ex., o moară de vlnt), căluş (de pus In gură ca să nu mai po|i mişca fălcile şi să vorbeşti) ş. a. Bucăţică de lemn despicat care se prindea In păru unui şcolar netuns p. a-1 sili să se tundă. Frigare despicată: crap la proţap. V. ţăcălie. proţăpâsc v. tr. (d. projap). înţepenesc cu proţapu: a profăpi moara de vint. Pun căluş ca să nu poată vorbi: a profăpigura Fam. A-l profăpi cuiva nişte pumni la fălci, a-i pune proptele la fălci, a-1 lovi cu pumnii la fălci. A-i profăpi baioneta la git, la pept, a-1 opri cu ia ca să nu înainteze. V. refl. A scoate peptu înainte cu mlndrie, a se înfige. prdur, V. proor. provă f., pl. e (ngr. prdva, d. it. prua, lat prora: fr. proue. V. proră). Mar. Proră, bot de corabie (ChN. I. 159). * provenienţă f., pl. e (d. a provenit după con- şi pre- venienfă; fr. provenance). Origine: marfă de provenienţă străină, avere de provenienţă dubioasă. Marfă, obiect provenit: provenienţele ţărilor infectate is supuse carantinei. — Fals provenlnţă. * provenţâi, -ă s. (fr. Provenţal). Locuitor din Provenţa, sudu Franciii. Adj. Limba proventală. Adv. A vorbi provenfal. * proverb n.. pi. e (fr. proverbe, d. lat proverbium, d.pro, înainte, In loc de, şi ver-bum, vorbă. V. adverb). Zicătoare, maximă scurtă devenită populară: proverbele-s ecou experienţei. V' parlmle). Mică comedie care e desfăşurarea unui proverb: proverbele lui Alfred de Musset. Pl. Una din cărţile Vechiului Testament. A trece in proverb, a deveni proverb: multe versuri ale lui Boi-leau au trecut in proverb. * proverblâl, -ă adj. (lat. provefbialis. V. adverbial). De proverb: expresiune proverbială. Legendar, ştiut de toată lumea, ea şi un proverb: cruzimea lui Atila a ră- mas proverbială, acest om a ajuns proverbial cu avarifia lui. Adv. In modproverbial / proverbial de avar. provlânt n., pl, uri (rus. pol. germ. pro-viant, d. it. provianda, merinde. V. pro-fond). Barb. Rar. ProviziunI, merinde, mlncare p. armată (ptne, zahăr, carne nutreţ ş. a. — Vechi şi profiant. provalisâsc v. tr. (ngr. pro-văllo, aor. -vălisa. V. problemă). Vechi. Aduc la judecată ca probă, produc. A se provalisi ju-rămint, a se cere jurămlnt de către judecător. * providenţă f., pl. e (lat. providentia. d. providire, a prevedea. V. prudenţă, evidenţă). Suprema înţelepciune divină : decretele providenţei is insondabile. Fig. Persoană care veghează, ajută, protejează: acest boier e providenţa săracilor.—La 1702 (tot neol.) -ânţie. V. pronie. * providenţiâl, -ă adj, (d. lat. providentia, providenţă; fr. providentiel). Care vine de la providenţă: ajutor, om providenţial. Adv. Pin providenţă. provideţ, -ă adj. (vsl. providici). Dos. Cant. Prevăzător. Prezicător. prdvllmă, V. problemă. * provin, -venit, a -veni v. intr. (lat. provenire; fr. provemr. V. con-vin). Am originea, mă trag: cartofu, tutunu şi popu-şoiu provin din America. * provinciâl, -ă adj. (lat. provincialist Din provincie (In opoz. cu din capitală); liceu provincial, pronunţare provincială. Fig. Stingaci, care nu se pricepe să se poarte ca cei din capitală: avea ăeru provincial. S. Locuitor din provincie. Fig. Om care nu prea are maniere de capitală saâ de oraş mare: măi provincialulel ■ * proviclalizm n., pi. e (d. provincial. fr. provincialisme). Locuţiune provincială cuvlnt din provincie neadmis In limba literară, ca ăsta, ăla, picere, casap, mărg, tăt, lld. acesta, aceia, picioare, măcelar, merg, tot. * provincie f. (lat. provincia) Nume dat de Romani ţărilor cucerite afară din Italia Şi care mai ţntli s’a dat Provenfei (sudului Franciii). întindere mal mare dintr’o (ară: România se compune din mai multe provincii. Locuitorii din provincif: provinciile liberate. Restu ţării (In opoz. cu capitala): a locui in provincie. * provizlune f. (lat.provisio, -dnis, prevedere. V. viziune). Lucruri adunate p. nevoile viitoare, mai ales merinde : a face pro-viziuni de griă, a face proviziune pe iarnă. Com. Remiză, misitie, sumă plătită dinainte (attt la sută) p. încheierea unei afaceri (Ob. provizidnfdupă germ. provision).—Şi-izie (rus. proviziia), V. proviant, zaherea, muniţiune. * provlzdr m. (lat pro-visor, -visdris, prevăzător, îngrijitor; fr. proviseur). Director de liceu In Francia. In România (rar), şefu unui internat al statului, intendent, eco-iioiîl. www.dacoromanica.ro * provizorat n. (d. provizor; fr. pro-visorat). 1). Funcţiunea de provizor. 2) Durata aceste: funcţiuni. 3). (d. provizorii). Timpu cit un profesor e provizoriu. 4). Starea lucrurilor provizorii. * provizoria, -le adj. (lat. provisorius, d. providere, -visum, a prevedea, a îngriji; fr. provisoire). Temporar, dat ori făcut numai pe un timp ptnă ce va deveni definitiv ori stabil, permanent: instalatiune, locuinţă provizorie, guvern provizoriu. Preliminar prealabil i sentenfă, judecată provizorie*- Se zice despre un profesor reuşit la examin ori Ia concurs şi numit cu acest, titlu tn ainte de a fi numit definitiv. Adv. In mod provizoriu, pe un timp. provlimă, V. problemă. * provoc, a -ă v. tr. (lat pr6voco,-ăre. — Se conj. ca convoc). Chem, aţlt, excit: a provoca la revoltă. Sfidez, chem la duel: Francisc I l-a provocat pe Carol Chintu. Mă port agresiv aşa tn ctt adversaru să iasă la luptă. Aţlt la pofte. Cauzez, produc: o vorbă care provoacă risu, opiu provcacă somnu. * provocator, -oâre ap. (Iat. provocator). Care provoacă : cuvint, ton, aer provocator. Subst Persoană care provoacă. Agent provocator, poliţist secret care se împrieteneşte cu hoţii tndemntndu-i (provo-clndu-i) să facă acte pin care să fie prinşi. * provocaţiune f.(lat.provocătio, -dnis. V. vocaţiune). Acţiunea de a provoca. Act pin care provoci (sad hlrtie care ar conţinea cuvinte provocatoare): a răspunde unei provocafiuni. — Şi -âţle, dar mai des âre. provod, V. prohod. * proximitate f. (lat. proximitas, -ătis, d. prâximus, apropiat, superlativ d. prope, aproape, V. aproximativ). Apropiere, vecinătate. * proză f„ e (lat. prosa, din * prorsa, care e contras din provorsa, proversa, part. fam. d. proveriere, a face să treacă înainte, a prefera. V. vers, jos). Modu obişnuit de a vorbi al omului (In opoz. cu versuri, poezie): a scrie in proză. Scriere In proză, mai ales proastă : i-am cetit proza l Fig. Banalitate, lucruri vulgare, mizerie: in locu poeziii codrului, proza fabricii I * prozâlc, -ă adj. (Iat. prosaicus). In proză, de proză: stil prozaic, întorsătură prozaică. Fig. Banal, vulgar, comun, care nu-fi Inalfă glndu: ocupafiunile prozaice ale vieţii. Adv. In mod prozaic, fără poezie: a trăi prozaic. * prozaizez v. tr. (d. prozaic; fr- pro-sa'iser). Fig. Fac prozaic, şterg frumuseţa poetică .-aprozaiza munţii distrugtnd codrii. * prozaizm n. {prozaic; fr. prosas'isme). Caracteru prozaic; o viafă de un prozaism dureros. * prozator, -oâre s. (fr. prosateur, d. it.prosaforeJ.Scriitor sau scriitoare In proză : Bossuet fu cel mai mare prozator al secolului 17. * prozelit, V. prosellt. * prozod-, V. prosod-. * prozopopeTe, V. prosopopeTe. prozorlivie f. (vsl. prozorlivă, perspicace. V. zorY, zăresc). Dos. Perspicacitate. prubă, V. probă. prubuluTesc v. tr. (ung. probălnt). Pop. Probez, tncerc. Apreciez, socotesc probabilităţile. — Rar şi prubuTesc (rus. prâbo-vati). Cp. cu pref(ăl)uiesc. * prudent, -ă adj. (Iat. prudens [din prdvidensj, care prevede). Prevăzător, circumspect, care s’ar putea Intlmplă: om, răspuns prudent. Adv. Cu prudenţă: a răspunde prudent. * prudenţă f,, pl. e (lat. prudentia [din providenţial. V. providenţă). Prevedere, atenţiune Ia greşeli şi pericule; prudenţa e mama siguranţei, prujâlnlc, -ă adj. (d. pruiă). Est. Glumeţ, şăgalnic, care spune pruji. prujă f., pl. i (d. prujesc). Est. Prujitură, glumă, anecdotă. A-fi fi de prujă, a-ţi fi glndu la prujă, a avea gust de glumă. (VR. 1911, 11, 252). prujesc v. intr. (rut pruziti, a tachina, rus. pruziti, a întinde, a unfla, pruzăti-sia, a se sforţa, d. vsl. pronzati, a agita, pron-iiti, a se lăsa, a se tntinde). Est, Spun me-reS la znoave, fac glume. Ttndălţsc, trec timpu tn lene. V. huzuresc. prujitură f., pl. i (d. prujesc). Est, Prujă, ,glumă, anecdotă. V. taclale, jitIT. prumut, V. împrumut, prun m. Hat. prunus, prun). Un pom ro-zaceQ cu flori albe şi cu drupe lungăreţe sau şi rătunde care attmă (prunus domestica). V. cais, zarzar, măr, păr. prunâr m. Proprietar de livezi de prune, prună f., pl. e (lat. prăna, pl. de lapru-num, prună, considerat ca singular; it pv. vsp. cat. pruna, fr. prune. D. rom. vine rut pruni). Vest. Fruct de prun: din prune se scoate rachiu sau fuică. Est. Un fel de prune cărnoase. V. avramă, goldană, corcoduşă, porumbă, motrună. prunc m. (lat proventus, lucru provenit progenitură, pui, trectnd pin fazele * proent, * pruint, * prunt [de unde vine ung. po-ronty, porongyj, apoi prunc după june. Cp. cu crunt). Copil, mai ales care suge tncă sad e ţinut tn braţe. — Dim. pruncuşâr, -ulif, pruncuţ. Fem. pruncă, pl. e, copilă, fetiţă (Trans. P. P.). 1)pruncesc, -eâscă adj. Rar.De prunc. 2) pruncesc v. intr. Rar. puc viaţă de prunc. pruncie f. (d. prunc). Etatea pruncului, pruncfme f. Vechi. Mulţimea pruncilor, pruncucidere f.[prunc şi ucidere, după infanti-cidiu ori germ. kinaer-mord). Rar, i Infanticidiu. www.dacoromanica.ro PRU pruncucigâş, -â s. (dupa germ. kin-der-mtirder). Rar. Infanticid. prund n., pl. uri (vsl. prondu, rldicătură de pămlnt; slrb. prud, banc de nisip or! de petriş; rus. prud, iaz; ung. porond, porong, petriş. V. grund şi scruntar). Grind. Petrişu de pe malu rlurilor.—In Olt. prunt, insulă, scruntar. prundăr, prundărel, pruntărăş, (d. prund), m. Numele unor păsărele care trăiesc pe malu apelor (cinclus aquăticus ş. a.). prundfş n., pl. uri (d. prund. Cp. cu grindiş). Petriş de pe malu rlurilor. prunpâT n., pl. oaie (d. prund). Dun. Insulă plutitoare, poptnzac. prunduTesc v. tr. (d. prund). Acoper cu prund: grădiniţe cu drumuri prunduite (Vlah. Rom. Pit. 161). prunât n., pl. e şi ttrl (d. prun sau lat * prunetum; it praneto). Loc plantat cu pruni. — Şi prunişte (Criş). prunt, V. prund. * prurft n., pl. uri (lat. pruritus). Med. Mtncărime. * prusian, -ă s. (fr. Prassien), Locuitor din Prusia. Adj. Regatu Prusian. — Şi pru-sâc, subst. (rus. pol. Prusak). Ca adj. -ăcesc, ca adv. -ăceşte. Prusac ca adj. e neol. (Cp. cu Cazac, Poleac, Rusnac). Vechi Prus (vsl. Prăsind). * prusie, -ă adj. (d. Prusia). Prusian. Chim. Acid prusie, V. clanldric. pruşuveşc v. tr. (vsl. prisivati, bg. vam, rus. -sivăti, -siti. V. şular). Vest. Cos margine la margine două bucăţi de plnză sau de pele (de ex., un papuc sflşiat.) puntnd un petec pe dedesupt. Prut, V. slut. P. S. prescurtare din Prea Sfintu, vorbind de un episcop ori arhiereu. psalm m. (ngr. şi vgr. psalmâs, d. psăllo, clnt din harpă ori din chitară-, lat.psn/mus). Ctntec din Biblie compus de David, după cum se crede. — Vechi şi psâlom şi psal6m (vsl. psalmii, psaliimu, psalomu). psalmist m. (ngr. psalmistis, vgr. -istis : lat. -ista). Autor de psalmi, epitet dat mai ales lui David: Bine a zis psalmistu: groapă adincă este gitleju Jidovilor (Pro-hodu). — Şi psalmlstă, m. ca popă (Vechi. Rar). * psalmodie f. (vgr. psalmodia, clntec, mal ales din chitară sau arfă. V. pros-odie). Mod de a etnta sau de a recita psalmii. Fig. Mod monoton şi plicticos de a citi ori de a recita. * psalmodl£z v. intr. (gr. psalmodiăzo, psalmodâ, fr. psalmodier; lat. psalmizare). Clnt psalmi tn biserică. Fig. Recitez monoton. — Vechi psălmuYesc (d. psalm). psalt m. (ngr. psâltis, vgr. psăltes). Cln-ţăret de biserică, dascăl, — Vulg. plsalt. V. cllslarh. PSI * psalterld n. ("vgr. psalterion, lat. psal-terium. V. psaltire). Un fel de citeră tri-angulară care se numea şi canon. psaltichie f. (ngr. psaltiki, ca musichle d. musiki). Muzică vocală bisericească. V. soroacă. psaltire f. (ngr. psaltiri, vgr. psalterion : vsl. psaltyri şi psaltyria, rus. -iri şi yri). Colecfiiuiea psalmilor Ps. S. Psalteriu. — Vechi şi psă- şi psâltir. Pop. saltlre. Cp. cu minăstire. psălmuTesc v. intr. şi tr. (d. psalm). L. V. Clnt psalmi. * pseSdonim şi pseu-(vgr. pseudâny-mos, d- pseudis, fals, ori pseudos, minciună, şi onoma, nume; fr. pseudonyme. V. an-, ant-, om-, par- şisin-onim). Iscălit cu nume fals: articul pseudonim S. n., pl. e. Nume fals. * pseSdop6d n., pl. e(pseud- din jiseă-donim şi -pod din ce/alo-pod). Zool. Picior fals, prelungire care line loc de picior, ca la amibe, radiolare ş. a. ' psif n., pl. uri (ngr. psifos, vgr. psâphos). Sec. 18.-19. Alegere pin vot. psifoâîe f. pl.. oi (ngr. psifi, vgr. pse-pliion). Vechi. Mozaic: marmurile şi psi-joile şl zugrăvelile cu psi/oi (Arh. Rom. 2,50, ms. d. 1715). * psihe f. (vgr. psyhi, suflet). Mare oglindă mobilă In care te poţi vedea tntreg (pin aluz. la Psihe, care se oglindea Intr’un lac). * psihiatrie f. (vgr. psyhi, suflet, şi ia-treia, vindecare). Ştiinţa vindecării boalelor sufletului (nebunii!). * psihlâtru m. (vgr. psyhi, suflet, şi iatrâs, medic). Medic de boalele mintii (de nebuni), neurolog, alienist '* psihic, -ă adj. (vgr. psyhikăs). Sufletesc : fenomen psihic. S. n. Partea sufletească. Adv. Sufleteşte (Şi psihicamente). * pslhofizlcâ f. (vgr. psvhi, suflet, şi fizică). Ştiinţa raporturilor dintre fenomenele psihice şi fizică. * pslhol6g, -oâgă s. (vgr.psyhi, suflet şi logos, cuvlnt). Fii. Persoană care se ocupa de psihologie. Cunoscător al sufletului oamenilor. * psihol6gic, -ă adj. (d. psihologie; fr. psychologique). Fii. De psihologie : obser-vafiuni psihologice. Fam. Momentu psihologic, momentu absolut oportun, cind sufletu e bine dispus. Adv. Din punctu de vedere al psihologii!. * psihologie f. (vgr. psyhi, suflet, şi -logie. V. logle). Fii. Acea parte a filosofii! care se ocupă de suflet şi de facultăţile lui (inteligenta, sensibilitatea şi voinţa). pslh6ză f., pl. e (vgr. psyhosis, însufleţire, sau d. psyhi, suflet). Med. Boală mentală In general (de ex., o rătăcire politică). * psltacfzm n. (cuv. creat de Leibniz d. vgr. psittakâs, papagal). Fii. Parazitizmu - 1071 - www.dacoromanica.ro PSS cugctăril pc cuvinte, întrebuinţarea automatică a cuvintelor fără a le cerceta conţinutu. — Sin. papagalizm. P. S. S., prescurtarea din Prea Sfinţia Sa, vorbind de un episcop ori arhiereu. pst! interj, de chemat pe cineva mai de departe fără să strigi. V. pîstuTesc, st, ţist. * pterodâctil şi -(I m, pl./f (Vgr.pte-r6n, aripă, şi dăktylos, deget). Oeol. Un fel de reptil fosil ale cărui degete şi picioare erau unite pintr'o membrană pin ajutoru căreia zbura ca liliacu. * pteropod, -ăadj. (vgr. plerdpus, gen. -opodos, cu aripi la picioare, d. pleron, aripă, şi pod din cefalo-pod. V. cala-pod). Zonl. Ale cărui picioare-s proprii la tnotat, ca la unele molusce. S. n., pl. e. Un pteropod. * ptiaiină f. (d. vgr. piyalon. scuipat. V. tuse şi emo-ptizie). Fiziol. Chim. Fermenta solubil al salivei. V. tilastază. * ptializm n. (vgr. ptyalismâs). Med. Salivatiune anormală abundantă. pti'Q, interj, care arată scuiparea. * puber, -ă adj. (lat. puber, puberis, adolescent/ Adolescent, ttnâr pe la 1518 ani. * pubertate f. (lat. pubdrtas, -ătis). Adolescentă, etatea tntre 15-18 ani, de clnd e permisă căsătoria (cel puţin 15 ani p. fete şi 18 p. băieţi). * pubescănt, -ă adj. (lat. pubdscens, -intis). Bot. Se zice despre tulpinile şi foile acoperite de peri mici ca un puf. * pubescenţă f., pl. e (d. pubescent)’ Bot. Starea tulpinilor şi frunzelor pubescente-' * pubiân, -ă adj. (d. pubis; fr. pubien). Anat. Relativ la pubis. * pubis n. (lat. pubis şi pubes, adolescentă). Anat. Regiunea ipogastrică care se acopere cu păr la pubertate. 1) * public, -ă adj. (lat. publicus, din * populicus, * popticus, d. pâputus, popor. V. popor). Al poporului tntreg: interes public. Comum, p. toată lumea : loobl public, grădină publică. Al statului: funcţionar public. Ştiut de toti: zvon public. Care se face de fată cu toti ori la care are drept'să asiste toti: vinzare publică, şedinţă publică. Dreptu public, dreptu care studiază constitutiunea şi drepturile statelor. Mi-nisteru public, magistraţii care anehtetează tn numele statului (procuroru). Viaţa publică, viata politică. S. n. Poporu, tn general, mal ales partea instruită sau de care e vorba : negustoru trebuie să ştie gustu publicului. Lume, oameni, oamenii dintr’o adunare oare-care : publicu dintr’un teatru, dintr'o grădină, de la o paradă. Marele public tot publicu instruit: a ajunge ilustru in marele public, tn public, tnaintea tuturor, In tn fata lumii: a vorbi in public. Adv. In mod public, publicamente, tn public; a declara public. PUC 2) * public, a -â v. tr. (lat publico, -are). Fac cunoscut tn public: ofiţeru stării civile publică actele de căsătorie. Fac cunoscut pin ziar, pun în ziar.- ziaru publică o ştire noăă. Tipăresc p. a râsptndi tn public, dau la lumină, scot: a publica o carte. — Pe la 1800 publicarlsesc (cu sufix ngr.) şi -cesc (rus -publikovătî). * publicamente adv. (fr. publiquement, it. publicamente), In public. * publlcân m. (lat. publicanus). Arendaş al impozitelor statului la vechii Romani. * puclicaţiune f. (lat. publicătio, -dnis), Acţiunea de a publica (mai des: publicare): publicaţiuneaa unei cărţi, unei informaţi-uni. Anunţare, de strigare tn public: publi-caţiunile ofiţerului stării civile. Lucru publicat (carţe, revistă, ziar): o publicaţiune ilustrata. — Şi -âţie (rus. publikăciia). publică f., pl. i (pol. publika, politică, d, lat. res publica, lucru public, stat). Cant. Republică. * publicist, -ă s. (fr. publiciste, acela care scrie despre politică, despre dreptu public ş. a.) Persoană care a dat tn public ceva tipărit (carte ori articule de revistă ori de ziar). * publicitate f. (d. public, fr. publi-cită). Calitatea de a fi public : publicitatea unor şedinţe. Anunţuri publicate : A da in publicitate, a tipări ca să vadă publicu. puchin m. şi puchină f., pl. i (rudă cu puchios, puclos). Est. Pl. UrdorI, lacrâmi uscate şi alte substanţe gălbicioase care se fac la ochi după somn ori din pricina vreunei boale. — Şi puchT, m. pl. V. pls-truTe. puchinesc v.tr. (poate d. puchini, puchi-nos, adică „tmi stric ochii cu lucruri puchi-noase, mici"). Est. Fam. Mocoşesc, lucrez prea tncet: ce tot puchineşti acolo ? V. refl. M’am puchinit mult pin’am sfirşit. — In sud mă bughinesc (cp. un ung. bongyolni, a tnctlci), tn vest mi buchinesc, (rev. i. Crg. 7,153); tn Mold. sud. intr. bunginesc şi buginesc, trtndăvesc, ltngezesc, vegetez. V. coţobănesc, chTombăTesc. puchinos şi puchTâs, -oâsă adj. (d. puchini şi puch[). Urduros, plin de puchini r un Jidan puchinos. Fig. Iron. Care nu luminează bine : o lampă, o lumină puchi-noasă. Care nu se vede bine, prea mic : nişte litere puchinoase. Adv. !n mod puchinos: lampa asta arde puchinos, a scrie puchinos (cu litere prea mici şi urlte). V. ghibosesc. puchiţel m., pl. ei (cp. cu picăţele. Est. Pl. Picăţele, puncte de altă coloare sad bobite mici pe o suprafaţă: stofă cu puchiţel. pucToâcnă (oa diftj f., pl. e (d. pneios), Buruiană pucioasă, o plantă umbeliferă care creşte prin semănături (bifora rădians) -.— La Pantu pucToagnă. V. corlandru. pucT6s, -oâsă adj. (lat. * putedsus, d. utire. a puţi, ca puf d. puteas ; it. puzzoso). uturos, puchinos : Jidan puclos. Apă pucioasă, apă sulfuroasă. Buruiană pucioasă, 1072 - www.dacoromanica.ro PUD pucioacnă (Trans.). Cioară pucioasă, dum-brăveancă. PucToasă s. f. (adică Peatră pucioasă). Sulf. V. sulf. * pudel m., pl. I (germ. puciel). Cine foarte mare lăţos. V. dulăii, zăvod. * pudibund) -ă adj. (lat. ,pudibundus, fr. pudibond). Foarte ruşinos, care se ruşinează uşor. * pudic, -ă adj. (lat. pudicus, d. pudor, ca amlcus d. amor). Ruşinos, plin de pudoare. Adv. Cu ruşine. — Fals pudic. * pudicltâte f. (lat. pudicitas, -ătis). Caracteru de a fi pudic. * pudlng, n. (h.pouding şi poudingue, budincă, puding, d. engl. pudding. V. budincă). Min. Amestec natural de petricele unite pintr'un ciment petros. * pudlâ] n., pl. uri (fr. puddlage, d. puddler, a pudla). Chim. Acţiunea de a pudla. * pudlez v. tr. (fr. puddler, d. engl. to puddle). Chim. Curăţ fonta ca s’o prefac tn fer saâ tn otel. * pudoare f., pl. ori (lat pudor). Ruşine, sentimentu care te face să eviţi faptele necuviincioase ori ordinare. ' * pudră 1, pl. e (fr. poudre, vfr. pouldre, V. pulbere). Praf foarte mărunt de orez, cu care se sulemenesc femeile. * pudrâz v. tr. (fr. poudrer). Acoper cu pudrăfemela frumoasă n'are nevoie să se pudreze. * pudrtâră f., pl. e (fr. poudriere). Rar. Cutie tte ţinut pudră. * pueril, -ă adj. (lat. puerilis, d. puer, băiat). Copilăresc: etatea puerilă. Fig. Ca de copil, neserios: argumente puerile. Adv. Ca copiii: a argumenta pueril. * puerllltâie f. (lat. puerilitas, -ătis)-Caracteru de a fi pueril, * puerperâl, -ă adj. (d. lat. puerpera, lehuză, d. puer, băiat, şi părere, a naşte : fr. puerp(ral). Med. De lehuză, din cauza le-huziii: friguri puerperale. 1) puf n., pl. uri (vs.. putui, rus. nsl.puA, puf, din rădăcina imitativă puh = rom. puf 2, care există mai In toate limbile. V. pufnesc, zăpuşesc). Pene suptiri şi mici care acopere plntecele păsărilor: cu pufude giscă se umple pernele. Primele pene cu care păsările iese din ouă. Un fel de păr foarte fin cu care-s acoperite unele fructe, mai ales persicele. Un fel dc ciupercă numită şi pufai şi gogoaşă (V. gogoaşă). 2) puf! interj, care arată suflarea. De ex: auzind paşi, el puf in luminare = stinse luminarea (rudă cu puf 1 şi cu buf). pufa -pufa şi pufaT-pufaT, interj, care arală pufăitu repetat al unui fumător. pufâT m., pl. tot aşa (d. puf). Trans. Puf, o ciupercă. Fig. (n.) Ceva ca pufu, ceva fără putere: pufaiu sărăciii (Agrb. Int. 139). pufâr n., pl. uri (d. puf), laşi. Nisip foarte (in carc nu e bun la zidit. POr pufăî sau pufuT şi -î£sc, a -i (d. puf 2; strb. puhati, a sufla. V. pufnesc). Suflu scoflnd fum mult, vorbind de fumători şi locomotive: un tren venea pufăind. pufăitură şi -ultură f., pl. I. Rezultatu pufăirii: se auzeau pufăiturile unui tren. pufărie f. Mare cantitate de puf. pufnesc, v. intr. (vsi.pufnonli, a fi unflat, slrb. puhati a sufla, pusiti, a fuma; rus. puhnuti, a unfla; ung.pufolni. V. puf, pu-făî, bufnesc). Bufnesc, explodez de rls: a pufni de ris. îs îmbufnat, pocnesc: a pufni de ciudă. pufnet n., pl. e Pufnitură. V. buhnet. pufnltură f., pl. I. Rezultatu pufnirii (de ciudă, de fudulie). pufâs, -oâsă adj. (d. puf). Ca pufu, moale: carne pufoasă. pufuT, V. pufăf. pughlbâlă, V. poghibală. * pugilat n, pl. e şi uri (lat. pugilatus, d. pugnus, pumn). Luptă cu pumnii la cei vechi. Azi, bătaie cu pumnii. V. box. pugâr, V. pogor, puhab şi puhav, V. buhab. puhâce f„ pl. ăci, la Cant. tot puhace (turc. buha-, id. V. şi buhă). Cucuvaie. V. boaghe şi buhocT. puhă 1, pl. e (pol. puha, rut. pugă, rudă cu rom. pocnesc, bufnesc, pufnesc). Est. Bi-ciuşcă cu care se joacă copiii. Bici lung: mina caii c’o puhă lungă de cinepă (Sadov. Lumea. Bazar, Iaşi, 9 Nov. 1924, 1, 1). V. harapnic, pil 2. puh6f, V. povoT. pohoTer m, (d. pohoi). Est. Un fel de uli (milvus regalis), care, etnd zboară pe deasupra apelor, „face a ploaie, a puhoaie* : becafine, pohoieri şi nagifl (Sadov. VR. 1928, 7-8, 6). 1) puT m., pl. tot aşa (lat. * ptlileus, lld. păllus, pui; it. sp.pg.pollo, pv. pol; it.ponte, găină). Animal de curlnd născut, vorbind de păsări şi animale sălbatice (mai rar despre cele domestice şi ironic de Jidani şi Ţigani): pui de găină, de vrabie, de vultur, de lei, de şarpe (puiu de cal se cheamă „mtnz*), pui de Jidan, in special, găină sau cocoş tn primele luni de la naştere: ciorbă de put. Copac (pom) abea răsărit. Cuvtnt de dezmerdare copiilor: stăi, puiule. Coltuc, pernă mică. Pl. înflorituri cusute la cămăşile ţărăneşti. Asperităţi care se fac pe dosu palmei din cauza frigului şi necurăţenii). Fam. Un pui de beţiv, mare beţiv. Un pui de Român, un Român robust. Un pai de ger, mare ger. Un pui de somn, soinn de-a binele. Pul de lele, bastard ori haimana ori ştrengar. Pui de bodaproste, copil de cerşi-tor. A muri ca un pui de găină, a muri foarte uşur, ca cum ai adormi. Prov. Vrabia tot pui rămine, oamenii mici la trup par tineri, deşi-s bjUîui, 68 - 1073 - www.dacoromanica.ro PUI 2) pul, pus, V. pun. puTa-găTa, V. gaTe. puTăndru, -dră s., pl. iendri, tendre, ca măcălendri. Pui mai mare. puTcă f., pl. e şi 1 (d. pul ca fiică d. fii, fiă. D. rom. vine slrb. bg. rut. pujka, ung. pulyka). Găină care n’a ouat încă. Cuvlnt de dezmerdare. Adv. Cu inima puică, strlnsă de frică. A face degetele sau mina puică, a strlnge degetele la un loc ţinlndu-le drepte (ceia ce nu poţi face ctnd ţi-e mtna îngheţată). Adv. A şedea puica, a şedea pe vine (cinchit): copiii se dau puica pe gheată. — Dim. -uţă, pl. e, mai rar -uleâna, pl. ene. puTâdle, V. poTadă. puTesc(mă) vi refl. Est. Puiez, fac pui, mă înmulţesc. puTeţ m. (d. pui). Copăcel ttnăr de trans' plantat: puteţi de brad. puTâz v. intr. (d. pui 1). Vesf. Fac pui mulfi, mă puiesc, mă puiezesc : pulaseră ’n cramă neşle şociţi (NP1. Ceaur. 144). puTezâsc şi po- (mă) v. refl. (rus. poiizditi, a călări des; pol. pojezdzic, a cutreiera călare, de unde Int. de „a veni tn mare număr, a se tot căra". V. poTadă). Est. Mă tnmulfesc, mă întind: Jidanii s'au puiezit ca şi holera. puTgân m. Est. (din puican, d. pui) Est. Pui mai mare (de găină). puT-puT, strigătu pin care se cheamă găinile la mtncare (d. pui s. m.). V. uti, cucTu. pulşâr m. (dim. d. pul). Cuvlnt de dezmerdare adresat unui copil: stăi, puişorulel O veche monetă care valora 15 parale şi care se numea şi firfiric. Pl. înflorituri cusute la cămăşile ţărăneşti. S. n„ pl. oare. Pernă mică (30—40 c. ni.). puiţă f, pl. e (d. pui, ctni sau lupi tn pe-riodu tmpărecherii. pujdină, V. spujină. * pulberărie f. (d. pulbere). Prăfărie, fabrică sau depozit de praf de puşcă: pulberăria de la Dudeşli. pulbere f. (lat. pulvis, ptilveris, m., rar f.; it pălvere, pv. poudro, fr. poudre, iar vpv. pols, vfr. pous [de unde şi poussiere, colb], sp. polvo, pg. po d. lat. * pulvus. V. spulber, pudră, pulverizez). Vechi. Azi Olt. Rar est. Colb : Praf: pulbere de vlnat (ori de puşcă), pulbere chimică, — In Serbia pulbăr, n., pl. ere. puleăznă f., pl. ezne (din boleaznă). Nord. Rar. Bubă: nu te mai zgindări să nu faci vre-o puleaznă. — Şi pleaznă şi •snă, puşchea. * pulmonâr, -ă adj. (lat. pulmonaris, d. pulmo, pulmdnis, plămtn). Al plămtnilor: vină, ofligă, congesliune pulmonară. pulpană f., e (fr. pourpoint, un fel de jtic de moda veche, supt infl. lui pulpă). Poală, partea de jos a unei haine ftlflitoare (mantn, palton, rendigotă). PUM pulpar m. (ca ctorupi, tuzluci ş. a.) şi n., pl. e (d. pulpă). Pl. Tuzluci. pulpă f., pl. e (lat pulpa, carne, parte cărnoasă; it. pg. polpa, pv. poupo, vfr. poupe [ca neol. pulpe}. Partea cărnoasă de la fluierele picioarelor omului. Bot. (Neol.). Substanţa moale şi cărnoasă a fructelor şi legumelor. Anat. Partea mai moale din ăuntru dintelui. pulp6s, -oăsă adj.(d.pu/pd ;lat.pulpo-sus». Cu pulpe groase: om pulpos. Bot. (Neol.). Care e ca pulpa: partea pulpoasă. * puls n., pl. uri (lat pulsus. V. Im-plus). Fiziol. Bătaia sau zvtcniturile pe care le produce tn artere stngele tmpins de inimă. Fig. Starea lucrurilor, a spiritelor. A pipăi pulsu, a pune degetu ca să constaţi număru bătăilor pe minut, şi deci starea sănătăţii. Fig. A sonda situafiunea tn politică şi afaceri. * pulsativ, -ă adj. (d.lat. pulsalum, part d. pulsare, a bate, a pulsa). Fiziol. Med. Care se manifestă pin pulsafiuni, zvlcnitor: durere pulsativă. * pulsaţiune f. (lat. pulsatio.-onis. V. pulsez). Fiziol. Zvtcnitura pulsului: 60 de pulsatiuni pe minut. Fiz. Vibraţiune care se manifestă tn fluidele elastice. — Şi -ăţie. * pulsez v. intr. (lat. pulsare, a bate. V. puls, com- şi ex-pitlsez, pro- şi re-pulsiune). Zvtcnesc, bat; inima pulsează. * pulverizator n., pl.oare (ci.pulverizez* fr. pulvdrisaleur). Instrument de pulverizat parfumu sau dezinfectantele tn picături mic. par’că ar fi o pulbere.— Sin. cu vaporizalor * pulverizez v. tr. (lat. pulverizare ; fr. pulviriser). Prefac In pulbere, pisez. Prefaci tn picături infinit de mici parfumu şi dezinfectantele ca să stropesc (V.vaporizez). * pulverulent, -ă adj. (lat. pttlverulen-tus). Ca pulbeţea, tn formă de pulbere: substanţă pulverulentă. pum, V. pumn. * pumă f., pl. e (cuv. american indigen). Cuguar. * pumice f. (lat. pumex, ptimicis). Min. Un fel de peatră vulcanică poroasă foarte uşoară care serveşte la frecat sau la ras. — Fals ponce. pumn m. (lat păgnus, pumn, rudă cu vgr. pygrnd, pumn [V. pigmeii] ; it.pugno, pv. ponh, fr. poiag, sp. purto, pg. punho. V. pugilat, repugnant). Palma tnchisă p. a lovi: s’au bătut cu pumnii. Lovitură cu pumnii: i-a tras un pumn (V. ghTont). Cantitate ctt iei cu pumnu: un pumn de grăunţe. Fig. Mic număr, o mină, clti-vn : un pumn de oameni. — In nord pum, ca şi undilem (undelemn). * pumnăl n„ pl. e (it. pugnale, după rom. pumn). Junghi, cuţit de tmpuns p. a ucide oameni sau feare. * pumnalâz v. tr. (d. pumnal, după it. pugna'.ure). împung cu puninalu. - 1074 — www.dacoromanica.ro PUAl pumneălă şi >utâlă f., pl. e’i. Acţi-uuca dc a puinni. pumnesc şi -uTesc v. tr. (d. pumn). Fam, Bat cu pumnii. V. refl. Copiii s'au pumnii. V. boxez, buchisesc. pun, pus, a pune v. tr. (lat. pono, po-nere ; it. porre, pv. ponre, fr. pondre sp. paner, pg. pir). — Pun şi pui, tu pui, să pun şi să pui, tu să pui, să puna şi să puie; plinind şl puind ; punător şi puitor. V. apun. Cp. cu fin şi vin). Aşez, vir, atlrn şi las acolo ; a pune o carte pe masă, o cheie’n broască, o sabie'n teacă, o haină’n cui, nişte iemne’n loc. Stabilesc, aşez dau loc: a pune copiii la masă şi (fig.) pe cineva in funcţiune. Acomodez, ajustez, fixez, lipesc, cos : a pune coadă toporului, baioneta la puşcă, timbru petifiunii, geamuri ferestrelor, guler cămăşii. Pun pe mine, mă îmbrac cu, mă lncalt cu, mă Încing cu : imi pun pălăria, cravata, haina, ghetele, sabia, lădunca. Arunc, torn, vărs, amestec : a pune sare în bucate, rom în ceai. Semăn, Îngrop In pămlnt: a pune griă, popuşoi. Depun, lasez: a pune bani in ipotecă, cu doblndă. upun la: a pune la probă, la încercare. Fig. Fixez, hotărâse: a pune termin unei polife, unui proces. Socotesc, consider ; a pune o farfurie (spartă, adică paguba cauzată pin spargere) în leafa servitoarei, a pune (la socoteală) perderile accidentale, unde mai pui că toate se pot perde ? Depun, Întrebuinţez, aplic : imi pun toate silinţele pentru reuşită. Adresez, prezent: a pune o întrebare cuiva. Compar, pun alăturea : nu pun eu asta cu aceia. împing sfătuiesc, porunccsc, spun, impun: împăratu a pus să se facă un pod, cine te-a pus să pleci noaptea pe drum ? A pune pe apă o corabie, a o face să plutească. A pune ca botu pe labe, a pune la locu lui, a Învăţa minte. A pune buzaf a fi gata să pllngă, vorbind de copiii mici. Imi pun capu (sau sufletu) pentru ceva sau cineva, jur, garantez pentru. A pune la cale, a aranja, a organiza: a pune la cale un ospăţ, un complot. A pune capu'n pămlnt, plec capu ruşinat ori descurajat. Imi pun in cap ceva, înă hotărăsc să fac ceva. Imi pun capu sănătos supt evanghelie, mă Încurc Intr’o afacere care Îmi va cauza mari neplăceri, cind astăzi Îs foarte mulţămit. Imi pun cenuşă in cap, mă arăt foarte umilit, Îmi recunosc vina. A pune in circulafiune, a face să circule. A pune în cofă, a Înfunda pin ştiinţă. A pune cruce unui lucru, a renunţa la el, a considera ca perdut. A pune fată in fată, a confrunta, A pune in funefiune, 1. a da cuiva o funcţiune, 2. a face să se mişte, a pune In mişcare (o maşină). A pune la îndoială un fapt, o vorbă, a te Îndoi de. Imi pun lacăt la gură (saâ gurii), Îmi impun tăcere. A pune in leafă, a socoti In leafă o pagubă cauzată. A pune tn loc, a suplini lipsa, a substitui, a Înlocui: pun un păzitor in locu altuia. A pune la loc, 1. a complţta lipsa: a pune o santinelă la loc, 2. a aşeza la locu hotârlt, la locu obişnuit, In ordine: a pune lucrurile PUN la loc cum eraiî, 3. a regula, a lnvaţa cu regula, a învăţa minte, a pune cu botu pe labe : l-a pus la locu lui din doăă vorbe. A pune în lucru, in lucrare, a începe a lucra, a pune să se Înceapă o lucrare. A pune la lucru pe cineva, a pune la treabă, a pune să lucreze. A pune de mămăligă, a pune oala la foc ca să faci mămăligă, fi&. a poposi cu o lucrare. A pune masa, a aşterne faţa de masă şi a pune farfuriile (ta-clmurile) ca să sc aducă bucatele. A pune mina, 1. a pune mina ca să pipăi, să constaţi, 2. a ajuta, a susţine, a sprijini, a pune umăru: a pune mina la nevoie. A pune mina pe ceva, a apuca un chilipir, a da dc un lucru bun, a ocupa saâ a lua cu tine•• a pune mina pe venituri, pe o provincie, pe bani. A pune mîna pe cineva, a-1 aresta. A pune mina pe condei, a Începe să scrii In literatură, In ştiinţă, In politică. A pune mîna unde nu-fi ferbe oala, a te amesteca unde n’ai drept A pune in mişcare, a face să se pornească, să se mişte (o maşină, o armată). A pune mina pe sabie, a lncepc campania. A pune mină de la mină, a contribui, a cotiza. A pune nume, a da nume, a numi. A pune ochii pe ceva, pe cineva, a ochi, a avea tn vedere p. un scop: Ruşii pusese ochii pe Constantinopol, colonelu şi-a pus ochii pe escadronu al doilea. A pune de-o (sau la o) parte, a rezerva, a economisi, a strlnge. inii pun pofta'n cui, mă şterg pe bot, rămln cu gustu neîmplinit. Imi pun sufletu, Îmi pun capu, garantez. A pune în stare, a da posibilitate de : a pune (ara in stare de apărare. A pune temei, a pune bază, a considera drept serios, , a avea Încredere In. A pune cuiva ulcica, a-1 face farmece cu ulcica, după credinţa poporului (V. fac). A pune umăru, a pune mina, a ajuta la nevoie. A pune urechea la, a trage cu urechea ca să surprinzi, să auzi ce se petrece. A pune in vedere cuiva, a-i atrage atenţiunea, a-1 spune. A pune o vorbă (bună) pentru cineva, a stărui p. el. V. refl. Mă aşez, lafl loc şezlnd ; mă pun la masă, mă pun pe scaun. încep de-a binele, mă apuc serios : mă pun la vorbă, la taifas, pe chef, pe băut şi pe mincat, pe plins, pe studiu, pe latină. Mă supun: mă pun la dietă. Mă pun cu cineva, 1. mă compar cu el, mă Iau la Întrecere; broasca s’a pus cu bou, 2 Îmi pun mintea cu, mă amestec tn vorbă cu: nu te pune cu nebunu, cu mojicu. Mă pun pentru cineva, garantez. Mă pun bine cu cineva saâ pe lingă cineva, mă linguşesc pe lingă el ca să-mi fie favorabil la nevoie. * punct n., pl. duri (fr. punch, pron. ponei, d. engl. punch, care vine d. indianu panch [citit panci] cinci, pin aluz. la cele cinci ingrediente ale punciului). O băutură compusă din apă, ceai, rom cam mult, zahăr şi lămtie, cu alte cuvinte, rom saâ rachiâ amestecat tn ceai p. a masca beţia. * punct n., pl. e şi (mal vechi) uri (lat. pundum, d. pungere, a Împunge). Împunsătură, pată rătundă, semn rătund, mai ales făcut cu coqdţiu sau de natură: 8 face UI - 1075 - www.dacoromanica.ro PUN punct cu cerneală, cu creiona, cu văpsea ; bibilicile au puncte albe pe pene V. picăţele! puchiţel). Semn rătund pus pe I şi pe j sau la urma unei fraze p. a arăta că s'a terminat ori după o prescurtare. -4 pune punctele pe i, a te explica exact şi fără con-siderafiuni (V. punctuaţlune şi so-roacâ). Pată : un punct negru se vedea la orizont. Loc anumit: punctu de plecare, fie-care gardist era la punctu lui (V, pont). Stare, situafiune : se află tn acelaşi punct. Parte, lucru, chestiunc anumită de discutat: la ordinea zilei erau zece puncte, care trebuiau să /ie lămurite. Fracţiune de număr saa de notă la media unui elev: 8 şi 10 puncte. însemnare a gradului de ciştig făcută după fie-care dată la cărţi, biliard, popice şi alte jocuri: am 55 de puncte (A da cuiva puncte înainte, a-l considera că are deja atltea puncte ctnd tu începi, fiind sigur că tot 11 vei întrece. Fig. A fi mai îndemânatic, mai priceput de cit el). Epocă, timp, grad: a fi in cel mai înalt punct al gloriii. Moment precis : a fi pe punctu de a reuşi. Foarte mică dimensiune -.pămintu eun punct în univers. Qeom. O parte din spatia imaginată ca infinit de mică şi considerată că n’are dimensiune: Ic cu unde două linii se taie se numeşte „punct de intersecţiune“, linia sd compune din puncte, circumferenfa e o linie ale cărei puncte is toate egal de depărtate de un punct interior numit „centru". Muz. Semn rătund care, pus după o notă, li măreşte valoarea. Punct de orgă, punct care suspendă măsura şi acompaniamentu. Qeogr. Punct cardinal, nordu, sudu, vestu, şi estu, adică cele patru puncte care, unite pin două linii care se taie. împart orizontu In patru părţi egale. Fiz. Punct de sprijin, punct pe care se sprijină plrghia ctnd o apeşi ca să ridici ceva, (fig.) lucru care te ajută. Punct de vedere, privinţă, loc pe care te pui ca să priveşti lucrurile mal mult ori mai pufin depărtate, (fig.) mod de a considera lucrurile: din punctu lui de vedere, are dreptate. Punct de onoare, lucru care interesează onoarea. Punct negru, obiect de nelinişte, lucru ameninţător (ca nouru care se arată la orizont şi aduce furtuna). Puncte de suspensiune, puncte care, In scriere, arată reticenta saa suspensiunea, ca : Ce e el? Un., păcătos I A pune la punct, a pune tn ordine gata de a funcţiona, a lămuri o chestiune. Adv. Fix, hotărtt, exact: a sosit la orele 5 punct, punct la 5 ore. — In sec. 19 punt, pl. uri (it. punto). * punctez v. tr. (d. punct; fr. pointer, d. point, punct. V. pontez). însemn cu un punct saa cu puncte: 1 e o literă punctată. Linie punctată, trasă numai cu puncte. punctişor n., pl. care (dim. d. punct). Punct mic. * punctuali -ă adj. (mlat punctualis, d. punctum, punct; fr. ponctuel). Exact, la punctu (timpu) hotărtt: plată punctuală, Exact, care execută la timp fixat: om punctual. Adv. A plăti punctual. PUN * punctualitate f. (d. punctual: fr. ponctualile). Calitatea de a fi punctual. * punctuaţlune f. (d. punctuez; fr. ponctuation). Qram. Arta şi jnodu de a punctua. Semnele pin care punctuezi, pin care separi propozifiunile ş. a. şi care sint; punctu (■), virgula (,), două puncte (:), punct şi virgulă (;), semnu întrebării (?), al exclamării (!), semnele citafiunil (. ') patentezi (/ f) şi punctele suspensiunit (..-). — Şi -âţle. * punctuez v. tr. (mlat. piinctuare, d. lat. punctum, punct; fr. ponctuer). Qram. Pun punctele şi virgulele şi cele-lalte semne de punctuatiune: a punctua bine e a cugeta bine. punctulâţ n., pl. e (dim. d. punct). Punct mic. * puncţlune f. (lat.punciio, -dnis). Chir. Impungere p. a da drumu unui lichid din corp. punere f. Acţiunea de a saa de a se pune: punere in lucrare, in scenă, tn libertate, in vinzare, supt acuzaflune. pungâş m. (d. pungă). Acela care tură bani din bnzunar. Escroc, coţcar. Epitet glumeţ băieţilor şireţi (Munt.).—Fem. pun-găşoalcă, pl. e. pungă f., pl. i (mgr. şi mlat, punga, ngr. pungi, ven. ponga, d. got. puggs, de uude Şi vsl. pongva, pongvy, strugnre). Săculeţ de ţinut bani ş. a. (Poate fi şi mic p. a fi purtat merea In buzunar [V. portofel] şi mai mare p. a fi ţinut tn ladă). Odinioară, sumă de 500 de lei saa şi de galbeni (după turc. /tise, chisea. V. Şăin. V. şi bursa). Fig. Avere, bani: tilharn cerea punga ori vlafa, a face apel la punga cuiva. A face gura punga, a (i-o pungi, a ţî-o strlnge, vorbind dc fructele (şi alte lucruri) astringente. Punga babei, V. tătăişă. Punga popii, V. traista ciobanului. 1) pungăşesc, -eăscă adj. (d. pungaş). De pungaş: obiceiuri pungăşeştl. 2) pungăşesc v. tr. (d. pungaş). Fur cuiva banii din buzunar. Escrochez. V. intr. Trăiesc ca pungaş: mulfl ani a pun'găşit. pungăşeşte adv. Ca pungaşii. pungăşie f. (d. pungaş). Meseria de pungaş. Faptă de pungaş. pungesc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungăşesc. Sud. Strlng gura saa pelea, o fac pungă : gura se pungeşte de fructe acre, pielea se pungeşte după arsură. pungâcT n., pl. goace saa goeluri. (d pungă). Rar. Pungă mare. punguliţă f., pl. e (d.pungă), Pungă mică. O plantă erbacee pruciferă de un verde închis şi cu miros neplăcut (ihtaspi arvense). punguţă f., pl.e (d.pungă). Pungă mică. * punibil, -ă £dj. (d. lat. punire, a pedepsi, care vine a. poena, pedeapsă. V. penibili penali parapon). Care poate fi pedepsit de lege: fapt punibil. - 1076 - www.dacoromanica.ro PUN * punitiv, -a adj. (d. lat, punitus, pedepsit). Făcut In scop de pedeapsă: expedi-ţiune punitiva. punoT, V. puroî. punsură, V. împuns-, punt, V. punct. punte f. (lat. pons, pântis, punte, probabil rudă cu vgr. pătos, drum bătut [V. pat]; sa.patha-s, panthan, drum; vsl. ponţi, drum, [V. răsplntie] ; it pg. ponte, pv. fr. cat. pont, sp. puente). Pod mic: s’a făcut frate ca dracu plnă ce va trece puntea (Prov.). Traversă, stinghie (ca lemnu cel mai lung al ferăstrăului şi care se numeşte şi război). puntură, V. impunt-. 1) pup m. (slrb. pupă, „mugur", pupak, „boboc", Înrudit cu rom. boboc, cocă 1 ş. a.). Ban. Trans. Boboc de floare. Mold. Zbtrciog. 2) pup, a -â v. tr. (lat. * puppare, d. puppa, fetită, păpuşă, gurguiu tlţei; fr. pou-pard, prunc, vfr.poupe, (Iţă. V. pupil şi pleoapa). Fam. Sărut .Nu mai pupi (bani, chilipiru ş. a.), n'al să mai capeţi (bani ş. a.). V. ţuc, pap 2. pupat n., pl. uri. Fam. Acţiunea de a pupa des. 1) * pupă f,, pl.e (lat. păppis, it. poppa; fr.poupe [cftji it.]). Coada corăbiii. V. prora. 2) * Pupa f., pl. e (lat. pupa, păpuşă. V. pupila, pleoapa, copil şi cocă 1). Şt. Nat. Crisalida, gogoaşă de insect lepidopter, forma dintre omidă şi fluture. pupătură f., pl. i. Fam. Sărutare, pupăză f., pl, eze (alb. pupă, dim. pupăza, d. lat. lipupa, vgr. ipops; slrb. pupa-vac, fr. huppe. Mrom. pupăză, „fofează*). O pasăre mare cit merla, cu ciocu lung, cu penele pestriţe şi cu un mare mot de pene In cap. Colivă (Cod. M. N. 1, 162). Fig. Colac peste papăză, o bucurie saâ (mai des) o întristare peste alta. Cozonăcel saâ plnişoară p. copii. Pine împodobită cu poame care se oferă fetelor care vin In vizită la mireasă (Cod, M N. 1, 84 şi 88). Un fel de ciocan de sfărămat peatra şi de făcut găuri In lemn (Ban.). Un fel de orăstică (V. orăstlcă) numită şi pipigioi (Trans,), care face nişte flori purpurii, apoi albastre, apoi verzui şi rar albe şi care ţreşte pin pădurile umbroase, mai ales la munte (orobus vernus). pupezez (mă), -ăzăt v. refl. (d. pupăză, pin aluz. la penele pestriţe ale acestei păsări). Trans. Mă painjinesc: ochii i s'au pupăzat. - * pupil, -i s. (lat. pupillus, -illa şi pii-pulus, piipula, dim. d. păpus, pupa, „copil" şi „lumina ochiului". V. pupa 2, pleoa- Pă şi pup 1). Orfan supt tutelă. S. f. Anat. umina ochiului, deschizătura pin care lumina intri In ochi. * pupitru n., pl. e (fr. pupitre, d. lat. piilpitum). Un fel de mobilă care serveşte la scris, la ţinut notele muzicale cind etnţi ş, a. La şcoală, bancă p. unu saâ doi elevi şi care are de ordinar şi loc de ţinut cflrţile închise cu capacu pc care scrii. PUN pupoî n, pl, oaie. Fam. Rar. Pupătură răsunătoare (Cr.). puput n,, pl. e (var. din cucul 1 ; de aci şi ngr. pupi şi ung. pup, id.). Trans. Gheb. 1) pur şi (Vs.) por m. (lat. porrum şi porrus, praz. V. praz). Usturoi 9ălbatic (allium scorodoprasum), cu varietăţile ro-tundum, ochroleucum şi ascalinicum). — Şi hagimâ (nord) şi haşmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aî 1. 2) * pur, -ă adj. (lat purus). Curat, neamestecat; aer, vin pur; apă pură. Fig. Cast, integru: viafă pură. Gram. Fără bar-barizme ori alte defecte: stil pur. Pur şi simplu, curat, de-a binele: acesta e pur şi simplu nebun. Adv. A trăi pur, a scrie pur, a fi pur şi simplu beat. (Se poate zice şi puramente). purâdăfl, puradel (pl. ei), puradei] şi purd^d m. (ung. [d. ţig\purdi, purdeu). Trans. Iron. Danci, purav, V. porav. purcăr, V. porcar, purcălâb, V. pîrcălab. purceâ şi purcică f., pl. cele (lat. it. porcella. V. purcel). Scroafa mică (In stare de pui). Vest. Scroafă, purcâd, -căs, a -c^de v. intr. (lat ro-cidere, a înainta. V. proced, cedez), ornesc, plec: a purcede la război. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfint, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede tăgreu-nată, a rămlnea îngreunată. — Şi -eg (vechi). purcel m., pl. ei (lat. pdrcitlus, dim. d, părcus, porc ; it porcello, pv. cat. sp. porcel, fr. pourceau). Pui de porc. V. godac. purcelâsc(mă) v. refl. Se zice despre scroafe cind se Impărechează. purces n., pl. uri (ca şi proces). Vechi. Purcedere, plecare: la purcesu lui din laşi (Let. 2,228). Păşire, înaintare (la atac): purcesu oştii (Let 1,334). Origine, oblrşie : de unde-şi are purcesu. purc6t, V. porcoî. purdâlnic, V. pirdalnic. purdâfl, V. purâdăfl şi -del. purec-, V. puric-. * purg şi purghâz, a -gâ v. tr. (lat. purgare, din * purigare, d. purus, pur, si ăgere, a face. Cp. cu c:şt-ig, năv-ig, fum-eg). Med. Curăţ stomahu şi intestinele pin aju-toru unui purgativ. V. depurez. * purgativ, -ă (lat. purgativus). Med. Care serveşte la purgat care cauzează pur-gafiune. S. a, pl. e. Remedia care purgă, curăţenie: uleiu de ricin e un purgativ energic, a lua purgativ. V. depurativ. * purgat6rlQ n. (mlat. purgatorium). In credinţa catolică, locu In care cel puţin păcătoşi se chinuiesc In ainte de a intra tn rai. * purgaţiune f. (lat, purgătio, -dnis). Med. Acţiunea de a purga, curăţarea stomahului. — Şi -ăţie. V. depuraţiune. - 1077 www.dacoromanica.ro puric, a -â v. tr. (lat. piiiico, -are, a produce purici; pv. sp. pg. espulgar, fr. dpuccr). Caut de purici: a purica un căţel, hig. Caut amanunţit, cercetez minuţios: a purica o carte. puricate, V. poricale. puricărie f. (d. purice). Mare mulţime dc purici. purlcâriţă f., pl. e (d. purice. E un cuv. popular saO tradus de botanişti după pu-licaria ?). O plantă erbacee mică din familia compuselor, cu miros neplăcut şi care creşte pin locuri apoase (pulicăria vulgăris sau Inula pulicăria). purice (est) şi purece (vest) m. lat. piilex, pulicis, it pulce, sard. pulege. pv. piuse, fr. puce, sp. pg. pulga). Un insect dipter negru parazit pe corpu omului şi animalelor şi care scapă de urmărire pin sâ-rire (pulex irritans). A nu face purici intr'un loc, a nu rămtnea mult acolo. Ţintă cu gămălia mare care se bate tn talpa Incălţâ-mintelor ca să nu se roadă. — Şi puric (nord). puricei m., pl. el. Purice mic. Pl. Zăbic-purlcesc v. tr. Mold, (Şez. 36, 35). Bat pene de lemn de tisă tn blmele unei case ţărăneşti (ca să se ţie bine lutu de ia), ceia ce-i dă aspectu unui trup pişcat de purici (Astăzi se IntrebuinteBză p. asta leturi bătute pe parefi). puricos,'-oâsă adj. (lat. pulicosus). Plin de purici: un motan puricos. * purific, a -ă v. tr. (lat. purl-fico. -ficare d. purus, pur, şi facere, a face. V. edi- şi modi-fic). Curăţ, fac pur: a purifica apa, aeru, (fig.) societatea de rele obiceiuri, * purificaţiune f. (lat. purificatio). Acţiunea de a punlica.—Şi-âţie, dar ob. -âre. * puriflcatbr, -oâre adj. (lat purificator). Care purifică. * purist, -â s.(d. pur-, fr .puriste). Gram. Acela care, vorbind ori scriind, tntrebuin-. ţează o limbă toarte curată (iără barbarizme) şi une-ori chear se fereşte de cuvinte care nu mai pot fi considerate ca străine, şi nici n’are cuvinte naţionale p. a le înlocui, că-ztnd aşa tn exces. * puritân, -ă s. (engl. puritan, d. lat puritas, puritate). Membru al unei secte de prezbiterieni scoţieni foarte austeri care pretind să readucă creştinizmu la puritatea primitivă ţintndu-se riguros de litera Scripturii (Stuar)ii i-au persecutat, şi de aceia mulţi au emigrat tn America). Fig. Om de o moralitate excesivă. Adj. Principii puritane. * puritanism n. (d. puritan). Doctrina puritanilor (V. protestantism). Fig. Ri-gorizm excesiv tn purtare. * puritate (lat. puritas, -ătis). Calitatea de a fi pur, curăţenie: puritatea apei, a aerului, a unui metal. Fig. Castitate, integritate : puritatea obiceiurilor. Delicateţă, dis- tinctiune: puritatea gustului. Gram. Calitatea de a nu avea barbarizme: puritatea limbii. * purizm n, pl. e ( vagoanele, elicea are puterea de împinge vaporu, apa care îngheaţă Intr'un vas are puterea de a-l sparge, puterea valurilor) violentă, impetuozitate), ful-geru are puterea de a topi metalele, Fig. Posibilitate, putinţă saa mijloc de a face ; n’avem puterea de a fi eterni. Eficacitate, virtute: puterea unui remediu, unui venin. Vigoare, energie, voinţă mare ; a interveni cu putere. Autoritate, drept legal de a impune voinţa ta ; puterea materială, puterea paternă, puterea statului, puterea suverană. For(ă, influentă, trecere : puterea vorbei, puterea frumusefii, a avea putere pe lingă un ministru. Mandat, procură, plenipoten(ă : a da cuiva putere să lucreze in numele tăi. Dominaţiune, stăptnire .- mai toată lumea veche cunoscută era supt puterea Romei. Mină, stăptnire: eram tn puterea tilharilor. Stat suveran: ţările romineşti fură puse la 1856 supt garanţia marilor puteri ale Europei (Francia, Anglia, Prusia [azi Germania], Austria, Italia, Rusia şi Turcia), mari puteri sint şi Statele-Unite şi Japonia. Mat. Pro-dusu unui număr înmulţit de un număr oare-care de ori cu el singur; 9 e puterea a doua a lui 3. PL Vigoare, tărie : părăsindu-l puteri’e, s’a înecat. Mandat, însărcinare: are depline puteri. îngerii din gradu al treilea. Puterea legislativă, parlamentu. Puterea executivă, administrafiunea, politia, jandarmeria. Puterea judiciară, magistratura. A patra putere (fig.), ziarele, revistele. Vechi. Mulţime: mare putere de vrăbii. Minune (după ngr. dyntamis). n puterea nopţiT, In toiu (mijlocu) nopţii (V. viple). în toata puterea cuvfntuluT, de-a binele, adevărat, In adevăratu înţeles al cuvlntului. Cu putere, puternic: a lovi, a striga cu putere. A veni la putere; a veni la guvern, la conducerea tării. puteresc, V. împ-. putennţă f., pl. e (d. putere putinţă). Fam. Iron. Putere, putinţă, posibilitate. (Se întrebuinţează mai ales >ln loc. dacă nu e puterinţă, ce mai chichirez-gllceavă ? care se pune mai ales In gura Ţiganilor). puternic, -ă adj (d, putere cu suf. slav. -nic). Plin de putere, robust, viguros: om, cal, puternic, vegetaţiune puternică. Plin de forţă mecanică, de energie chimică, termică, ş. a.: locomotivă puternică, remedii puternic, lumină puternică (vie. intensă). Violent, impetuos: vint puternic. Tare, plin de forţă; PUT armată puternică. Bogat şi cu armata mare : ţară puternică. Fig. Care poate produce efecte mari: presa jidănească e încă foarte puternică. S. ra. Cel care e la putere, la guvern, care e bogat, bine situat: puternicii zilei. Adv. Cu putere, violenţă, impetuos, energic: a striga puternic, vlntu bătea puternic, medicamentu a lucrat puternic. puternlc^sc v. tr. şi intr. Vechi. îs pu» ternic, stăplnesc. puternicie f. Vechi. Mare putere. Trans. Act de violenţă. putină f., pl. i(vgr. pytine şi bytine, damigeana Invălită In împletitură de nuiele, de unde şi ngr. vutina, damigeană; mlat. bii-tina, vgerm. putinna, butinna, ceh. puta, putenka, ung. putton, puttony. D. rom vine rut putera, pol. slovac putyra. V. bute). Bntoi cu doage drepte (nu curbe) care serveşte la ţinut apă, la pus murături ş. a. în putinele se transportă brtnză, iaurt de putină ş. a.). Fig. Iron. A spăla putina, a o şterge, a o şchelma, a o şpardi, a te face nevăzut. Vest. Cadă de scăldat; baie de abur şt de putină. putlncT6s, -oâsă adj. (d. putinţă). Vechi. Puternic. Capabil, In stare. Azi. Rar. Posibil. V. neputincios. putinei n., pl. ete (d. putină). Putinici îngustă de bătut laptele ca să Iasă untu. putinică f., pl. ele. Putinică mică. — Şi putloară, pl. e. putinţă f„ pl. e (lat. pâtftntia, putere. V. plenlpotenţă). Posibilitate; acest lucra e cu putinţă, iar cel-lalt e peste putinţă. putoâre f.. pl. ori (lat pător, -âris, a.!., rudă cu putridus, putred ; pv. cat. pudor ; vfr. puor. nfr. pueur). Miros neplăcuto putoare de cadavru. Fig. Triv. Epitet injurios unui leneş, mai ales unei femei leneşe) murdare ori depravate ; fugi de aici, putoare I V. tlgoare, dubeală, smtr-doare, ttrfă. putrăd^sc şi -zâsc, V. putrezesc, putred, -ă adj. (lat. putridus, rudă cu putor, putoare). împuţit intrat In putrefac-ţiune: carne putredă. Descompus: lemn putred. putredâsc, V. putrezesc. * putrefacflune f. (lat pulrefăctio, -dnis, d. puter, putris, putred, şi făcere, a face. V. facţiune). Descompunere, putrezire a cărnurilor; frigu opreşte putrefacţi-unea. Starea cărnii putrede: cadavru intrat in putrefacţiune. — Şi -âcţie. putregâT n., pl. iuri (d. putred, ca mucegai, ucigaş, d. muced, acid. Cp. şi cu sard. 1. putrigare, a putrezi, lld.'- * putricare. D. rom. vine ung. putregăly). Lemn putrezit: In scorbură era numai putregai. Fig. Iron. Om uzat ori fără valoare: puiregaiurile oraşului. putregăTesc v. intr. (d. putregai, ca mueegălesc d. mucegai). Rar. Putrezesc, devin putred, vorbind de lemne. îoeo - www.dacoromanica.ro putregăT6s, -oâsă adj. (d. putregai). Plin de putregai, putred: lemne putregâ-loase. Fig. Plin de putregai sufletesc: modă putregăioasă (Neam. Rom. Pop. 2, 523). putregTune f. (d. putred, ca răpeşlune d. răpede). Mold. Putrezire, putrefactiune : putreglunea cărnii. Putrezire : văpseaua apără lemnu de putreglune. * putrescibil, -ă adj. (lat. putrescibi-lis). Care poate putrezi, supus putrezirii, putrezicios. putrezesc v. intr. (d. putred, ca mu-cezesc d. muced). Devin putred, putregăiesc, mâ descompun : carnea, lemnu a putrezit. Fig. Zac, rămtn mult timp tntr’un loc: a putrezi la închisoare, Intr'o funcţiune — In Ban. -ăzesc. Vechi, -edesc şi potre-desc (Şez. 36, 8). Şi azi In Maram. pu-trădesc. putrezicios, -oăsă (d. putrezi/). Carc putrezeşte uşor sau poate putrezi (putrescibil), vorbind de lemne. putreziciune f. (d. putrezit, putrezesc, ca repeziciune d. repezit). Vest. Putreglune. putrezitură f., pl. f. Lucru putrezit: o putrezitură de pod. * putridltate f. (lat.jiulriditas, -ătis). Starea lucrului putred. puturos, -oăsă adj. (d. putoare). Plin de putoare, care pute : substanţe puturoase, dihoru e un animal foarte puturos. Fig. Fam. Foarte leneş, trtndav: un elev puturos, V, ghiduş şi smird. puturoşie f. Defectu de a fi puturos, puţ n., pl. uri (lat puttus, it. pozzo, pv. potz, fr. pui/s, sp. pozo, pg. po'o). Vest. Ftn-ttnă, groapă săpată drept tn jos tn pămtnt ca să scoţi apă; groapă foarte adtncă de scos păcura sau de cercetat pămtntu. A cădea din lac in puţ, a cădea dintr o nenorocire tntr'alta mai mare. puţăr m. (lat putearius, sp. pocero, pg. foceiro). Vest. Ftnttnar, lucrător de pufuri, roprietar de pufuri de petrol, puţin, -ă adj. (cp. cu lat. * putinus ori * pauctnus, d. paucus, puţin). In mică cantitate, niţel, o leacă, nu mult: puţini oameni. bani; puţină apa, lume. Adv. A vorbit, a mtncat, a plouat puţin. S. n. fără pl. Cantitate mici: mai bun e pufinu sigur de ctt multu nesigur. Cel puţin, măcar, minimum, tn tot căzu: eraă cel puţin zece (tn Munt. şi pe puţin : era pe puţin o mie). Om puţin, la minte, prost. Puţin ia trup, scund, mic. Pe (sau cu) puţin, pe (saii cu) putini hani ori pe pufine foloase : a vinde, a le mulţumi pe (sau cu) puţin. — tn nord puţun. puţinătate f. (d. puţin). Calitatea safi defcctu de a fi puţin: e fericit din cauza puţinătăţii dorinţelor, n’a ieşit la luptă din cauza puţinătăţii soldaţilor. — In vest şi puţfnime. V. sărăcie, carenţă, Indigenţă, penurie. puţinei, -ică (vest) şi puţintei, -ntică (toati tari) adj., pl. ei, ele (d. puţin cu -tel din mititel). Fam. Puţin, niţel: pu-ţinică apă, puţintele părăluţe. Puţintel la trup. la minte, mic (scund). Adv. Ia stăi puţinteii — Vechi şi’n est puţinei: puţinei oameni (Let. 1, 160; 3, 289). In nord pu-ţuntel : puţuntea oaste (Nec. 2, 238), azi puţintică oaste. puţinez, V. împuţinez. * puţoiână f. (it. pozzolana, adică „de la Pozzuâli", un oraş de lingi Vezuviu, lat. Putioli, care Inseamni „puţuri mici", d. piiteus, puţ; fr. pouzzotane). Un fel de pi-mînt nisipos vulcanic roşiatic care se află pe Ia Pozzuoll şi serveşte la ficut ciment. puzdere f. (vsl. pozderile, pazderă şi pozderu, paie, ctl(. d. drati-deron, a zmulge, a jupui; bg. puzdir şi pazdir, strb. pdzder, rus. păzderie şi păzder, partea lemnoasă a clnepei după ce i s’au scos firele ; ung. poz-dorja. V. diră). Partea lemnoasă a cotoarelor de clnepi dupi ce au fost zdrobite de meliţi şi li s’au scos firele şi care se aruncă tn foc. Fig. Mare mulţime : o puTulere de gtndaci, de Jidani. Adv. In mare numir : foiau vermii puzdere. — Şi puzderie (sud) şi pozdere (nord). In Qorj pîzdăriT, f. pl. — ţanduri: paharu a căzut si s'a făcut pizdăril. Şi puzdăriT. V. şi z^rebenţ. www.dacoromanica.ro Q q m. A şapte-spre-zecea literă a alfabetului, numită cu din cauză că e urmată totdeauna de u plus a, e, i,y> sau ii. Unii o numesc chiu, după fr., ceia ce e greşit. Romanii pronunţau qua, que, qut, quo, quu ca căa, căe, căi, căo, cău, ca Italienii azi. Pronunţarea kva, kve, kvi, kvo, kvu e germană şi slavă (Vezi rom. cvartal, evit). Limba rom. veche l-a prefăcut tn ca, ce, ci, cu (ca'n scamă, cerere, ci, * co=câ. Exemplu cu cu din quu nu e). Limba rom. nouă l-a prefăcut tn ca sau căa, che sau cue, chi, co, cu (calitate, ecăafiune, chestiune, elocăent, achi-zifiune, cotidian. Exemplu cu cu din quu nu e). De oare ce Slavii ortodocşi au litera 1 derivată din q latin şi de oare ce numai la Români q s'a prefăcut ca sunet tn ce, ci, s’ar putea că aci să fie o influentă a foneticii româneşti. Litera q e proprie alfabetului latin şi e de origine dorică. Grecii 11 numeau koppa şi-l aveau de la Fenicieni, de la care au luat cele mai multe litere. Sunetu lui era ca şi k, şi la urmă a rămas numai ca cifră (90). Romanii confundau des litera q cu c (k), de care nu diferea pin sunet. De ex., scriau ocvoltod lld. oculto (In decretu senatului contra bacanaliilor). Alte-ori tl scriau fără u : qintus tld. quintus. Dialectu oscic tl prefăcea regular tn p, ca : petur, lat. quatuor şi rom. patru. qua-, V. ca- sau cQa-. * quadrlenal, V. cQadrienal. * quadrivlum n. (cuv. lat. care înseamnă „patru căi“ şi care se pron. căadrivium sau, mai exact, căadriăium). In evu mediii, tn-vâtămtntu care cuprindea aritmetica, muzica geometria şi anatomia. V. trlvlum. * quăker m. (căaker, cuv. engl. care înseamnă „tremurător1' şi pe care Englejii tl pronunţă kăekd'r). Membru al unei secte religioase fundate pe la 1645 de cizmaru Gheorghe Fox şi răsptndită azi pin Anglia şi Statele Unite. Fem. quakeră. — Qua-kerii nu poartă arme, refuză să meargă la război, zic tu la toată lumea şi-s foarte oneşti şi buni. * quakeri'zm n. (căakerizm). Doctrina quakerilor, derivată din puritanizm. V. protestantism. * quântum n. (căantum, cuv. lat. care înseamnă „cit" V. ctt). Rar. Cantitate, sumă anumită. * quarţ, V. cOarţ. * quăsl adv. (căasi ori căazi. Romanii pronunţau căassi). Cuv. Iat. care înseamnă .aproape, cam, ca şi, mai-mai“ şi care se întrebuinţează tn unele compozifiuni juridice: quasl-contract (angajament care se face fără conversiune preliminară, ca gestiunea afacerilor altuia tn absenta Iui), qua-si-delict (fapt ilicit care, deşi fără gtnd de a face rău, face pagubă altuia şi-i dă drept la despăgubiri), ş. a.—S’ar putea scrie mai conform spiritului limbii româneşti căasi ori căazi. * quâssla f.(dinlatinabotaniştilorguas-sia, nume dat de Linn6 după numele unui negru numit Quasi, care a descoperit calităţile acestei plante). Un fel de copăcel ru-tnceu din Guiana (America) al cărui lemn (quassia amara) tăiat tn bucăţele se întrebuinţează tn medicină ca tonic şi amar. — Rom. se poate scrie mai bine căăsie. * quâtuor a, pl. uri cuv. lai care înseamnă „patru". V. patru). Muz. Bucată muzicală compusă din patru părfi: quatu-orurile lui Mozart, quatuor vocal. Quatuor de coarde, cîntec din vioară, alto, violoncel şi contrabas (ceia ce constitue fondu orhestrei). Quatuor de lemn, flaut, oboi, clarinetă şi bason). Quatuor de alamă, cornet, corn, bariton şi bas. — Se poate scrie şi cuatuor. que-, V. che- sau cOe-. qui-, V. chi». quletisti quletizm, V. chiet-. quinquină, V. chinină. * qulproquâ n. (fr. quiproquo, pron. kiprokd, d. latinu scolastic quid pro quod. adică quid [ce tn loc de quod [care]), Eroarea de a lua un lucru tld. altu, cum se tnttlneşte pin piesele teatrale comice. quo-, V. co-. * quolibet n„ pl. e şi uri (fr. quolibet, proa kolibe, d. latinu scolastic quod llbet, ceia ce-fi place). Glumă zgomotoasă şi proastă: quolibelurile plebil. www.dacoromanica.ro R r m. A opt-spre-zecea literă a alfabetului. Reprezentă un sunet care se produce pin vibrarea vtffulul limbii, mai mult ori mai pufin identic cu sunetu pe care-1 produce pelea întinsă a darabanei etnd o faci să vibreze făctnd să sară pe ia vlrfu degetului. Copiii ptnă la 3 ani nu-1 pot pronunţa şi-l înlocuiesc cu /, u sau t sau chear gh. Fran-cejii de nord şi Germanii de nord nu-l pronunţă cu vlrfu limbii, ci cu rădăcina limbii, vecin cu sunetu h, cu alte cuvinte un sunet hlrtit şi urlt. Tot aşa şi Jidanii au un r hl-rlit care displace Românului. Pintre Românii adulţi aceia care hiriie ts foarte rari, de ordinar orăşeni şi extrem de rari ţărani! — Chinejii, neavlnd r, II înlocuiesc cu /. Ei zic Fulanţu (din Franţa, îld. Francia) cum zic Turcii tulumba, tulumbă, din it tromba. Dar Turcii, ca şi Ungurii, au r. Slavii şi Grecii au şi ei r vibrant şi limpede. Italienii, Spaniolii şi Po[tughejii au un r foarte puternic. Englejii, deşi ILscriu, de multe ori nu-l mai pronunţă. * rabat n„ pl. urî (fr. rabat, id. [d. rabattre, compus d. re- şi abattrej=rabais, rabat. V. abat). Barb. Scăzămint, reducere din pret acordată unui cumpărător cind cumpără mai mult. V. remiză. rabd! V. răbd. * răbic, -ă adj. (d. lat. rabies, turbare). Med. De turbare, al turbării: virus rabic. răbin m. (pol. rabin, fr. rabbin, it rab-btno, lat. rabbi, vgr. rabinos, d. ebr. [din aramaicu] rabbi, voc. d. rabb sau titlu onorific care precedează un nume propriu fără articul). Teolog ebraic: rabinii care au compus talmudu, Preut jidănesc. * rabinăt n., pl. e (d. rabin; fr. rabbi-nat). Funcţiunea de rabin. * rabinic, -ă adj. («J. rabin, fr. rabbi-nique). De rabin: şcoală rabinică. Fig. Perfid, înşelător, de şarlatan; procedură rabinică. * rabinist, -ă s. (d. rabin). Partizan al doctrinii rabinilor. * rablnizm n. (d. rabin). Doctrina rabinilor. răblă f., pl. e (bg. hurbel, dial. urbei gi rabiil, hlrb. V. hirb). Lucru (obiect, mobilă), om sau vită uzată: o rablă de cuţit, de bicicletă, de cărufă; nişte rable de ciobote, ai ajuns o rablă, o rablă de cal. V. bleah, hleab, bullcher, gYoablă, gToarsă, cTorsac; driglă, gloabă, mîrţoagă, hodoroagă. rac m. (vsl. raku, rus. slrb. bg. ceh. pol. rus. ung. rak. V. răcar). Un crustaceu (dstacus fluvidtilis) care trăieşte tn rluri şi lacuri şi care se mănlncă (Racu are zece picioare, dintre care cele două din ainte se deschid ca nişte foarfece şi poate strlnge cu ele foarte tare. Are şi două antene lungi numite pop. mustăţi, iar coadei po-poru-i zice git. In realitate, capu racului e tocmai In partea opusă. Dar .poporu, pintr’o falsă observatiune, crede că racu, dacă-şi tlrlie coada, Îşi tlrlie gitu şi capu, şi dc aceia zice că merge înapoi. De aici şi ex-presiunea a da înapoi, ca racu, a regresa. Racu fert devine stacoşiu. De aici şi expre-siu nea roş ca racu). Al şaselea semn al zodiacului (Iuniu): rodia racului. Astr. Veogr. Tropicu racului (sau cancerului), tropicu de nord. S. n„ pl. uri. Destupător, sfredel special făcut de scos dopurile de plută din butelii (fr. tire-bouehon) sau, pus In vlrfu verigii, de scos furtuiala din puştile care se Incărcau pe la gură şi de prins peticite cu care se curăţă ţeava pin ăuntru. Furcă cu care se opreşte căruţa cind se opreşte pe un suiş (slrb. raklje). Ancoră (Vechi). O boală teribilă (numită şi cancer şi schiros) care consistă Intr’o unflătură internă care degenerează In ulcer şi care mănlncă organu unde s’a produs (stomah, ficat, ţlţă ş. a.). V. crab, stacoj. rocateţ, V. răcănel. racatiţă, V. cracatlţă- * rachetă f., pl. e (fr. raquette, it rqc-chetta, d. ar. rahat, palmă). Fiică, lopată (cu coarde la partea lată) de bătut mingea la joc (it. racchetta, germ. rakette, rus. rakdta). Artificiu (foc) care se suie la zeci şi sute de metri şi poate servi ca semnal In armată noaptea şi care se aprinde pe la sărbări p. distracţiunea poporului' * rachldlân, -ă adj. (d. vgr. rdhîs, gen. răheos, spinare, şira spinării, căruia, din neştiinţă, i s’a atribuit un genitiv fals răhidos, ca şi la ofidian). Anat. De la şira spinării, de la coloana vertebrală: bulbu rachidian e partea axei cerebro-spinale intermediare între măduva spinării şi creier. Nervi ra- www.dacoromanica.ro RAC chidienl, aceia care pornesc din măduva spinării. Canatu rachidtan, canalu format de vertebre şi care conţine măduva spinării Şi rah-. rachie, V. rachiQ. rachler m. (d. rachiu). Fabricant ori vtnzător de rachiu — Şi rachigiQ (turc. rakicy). rachierfe f. (d. rachiu). Fabrică sau prăvălie de rachiu. rachfiţă f., pl. e (d. rachiu, după vinifă’ velnifă, pivniţă). Vechi. Rar. Pivniţă de rachiu. * rachitic, -ă adj. (ngr. ralliiikâs). Med. Bolnav de rachit.zm : aeru de mare foloseşte copiilor rachitici. Subst Un rachitic. — Şi rah-. * rachitizm n. (d, vgr.rahîtis, rachitizm). Med. O boală care face să se strtmbc saii sâ nu se dezvolte bine spinarea şi cele-lalte oase şi a cărei cauză esenţială e mtncarea proastă. — Şi rah-. rachiQ n., pl. uri (turc. raki, rachiu, d. ar. ’arak, sudoare, suc stors; bg. strb. rakija [de unde vine forma rachie şi răchie In. Ban. şi Trans.], rus. rakă, ngr. alb. raki, sp. arăc, ir. arack şi rack. V- arac). O băutură spirtoasă scoasă din vin destilat, din prune şi alte poame şi din cereale şi pe care ţăranii din Moldova obişnuiesc a o hea destul de des (In Trans. vinars). V. spirt, alcool, palincă, holercă, basamac, ţuTcă, prăştină, papacToc, vutcă, rom, conac, poşircă, posleţ, auiearcâ. racilă f., pl. e (d. rac, cancer, ulcer)-Boală microbiană ascunsă şi incurabilă sau grea de vindecat: mi-a trecut tuşea, dar tot mui am o racilă la coastă. — Şi râhllă (Munt. vest). răclă f-, pl. c (bg. rakla, ladă, cufăr; strb. raka, groapă, mormlnt; rus. răka, secriu de sfint; ceh. raka, secriu, d. vsl. raita, mormtnt, got. arka, care vine d. lat arca, ladă, arcă. Cp. cu lat. A Ibis, germ. Elbe, sl. Laba, de unde şi numele Polabilor). Vest. (lacră). Ladă (azi înlocuită, In general, pin dulap). Plasă de ulucă (de zaplaz) de la un par la altu. Romb ori pătrat la ţesătură ori la broderie. Est. (raclă). Secriu (mai ales de sfint). Mare cutie rătundă tnchisă ermetic de păstrat brinză, unt ş. a. (sca-tulcă). Spaţiu dintre grinzile unui tavan ori dintre cărările unui ogor sau unei grădinărit (V. leasă). Subdiviziune de plută (Şiret). râcul-de-mine, V. sărac. rad (est) şi raz (vest), ras, a râde v. tr. (lat rddere, rasum! a rade; it. rddere, sard. raere, pv. vfr. raire, nfr. raser, sp. raer). Tai păru din rădăcină cu briciu: imi rad obrazu (tl curăţ de păr), îmi rad barba (o înlătur cu briciu). Răzuiesc, şterg, tnlătur cu cuţitu sau cu alt-ceva ceia ce e pe deasupra ; rad solzii unul peşte, rad un cuvlnt de pe o hlrtie, rad virfu unei baniţe umplute. cu virf. Fig. Dărtm din temelie ca să R\D nu mai rămtic urmă : Romanii aă ras Car-taginea (Asta nu e gaiicizm, cum cred unii). Prelucrez, înfund, înving pin uneltiri, pin vorbă, pin ştiinţă: la judecată l-a ras din două vorbe. A rade pe cineva fără săpun (Iron.), a-l prelucra rău, a-l zdrobi pin uneltiri, pin vorbă safl pin ştiinţă. V. refl. îmi rad barba eu singur sau mi-o rade bărbieru: mă rad singur, mă rad la bărbier. V. tund. Râda f. (nume de femeie). V. Vlad. 1) râdă f., pl. e (pol. rada, d. germ. raf). Vechi. Sfat, adunare. 2) * râdă f., pl. e (fr.rade, d. engl.road, vechi rod, id.). Mar. Mare hasin natural sau artificial tn care se pot adăposti corăbiile Intr’un port tn ainte de a ieşi tn largu mării. * radiăl, -ă adj. (mlat. radialis, d. radius, rază şi numele anatomic al unui os de la cot). Anat. De la osu numit radius: muşchi radiaţi. In formă de raze, radiat: coronă, turbină radiată. Geom. Curbă radiată, ale cărei ordonate ajung toate tn acelaşi punct. * radiânt, -â adj. (lat. rădians, -ăntis, d. radiare, a radia, a emite raze). Care se tntinde emiţtnd raze -.căldură radiantă. Astr. Punct radiant, punctul de unde par că pleacă unele elemente : punctu radiant al unei stele cărătoare. * radiăr, -ă adj. (d. lat. radius, rază). In formă de raze. S. n., pl. e. Zool.O veche diviziune a regnului animal tn care se cuprindeau acalefilele şi echinodermele. * radfât, -ă adj. (lat. radiaius. d. radius, rază). In formă de raze: coronă radiată (sau radiată), floare cn corola radiată (cu floarea soarelui, tufănica, romăniţa). S. n. Zool. Radiar. * radiator n., pl. oare (d. radiez 1). Aparat compus dintr o ţeavă tndoitâ de mai multe ori ca să emită mai multă căldură la calorifere sau ca să servească de refrigerant la unele motoare mecanice. 1) * radiaţlune f (lat radiatio. V. ira-diaţiune). Radiere, emisiune de raze (luminoase ori calde). 2) * radiaţlune f. (d. radiez 2; fr. ra-diation). Barb. Ştergerea unui cuvtnt dintr’o listă. * radicâl, -ă adj. (mlat. radicalis, d. lat. radix, radicis, rădăcină). Al rădăcinii de la rădăcină: pedăncule radicale. Fig. Relativ la principiu (la esenţa) unui lucru; vifiu, radical. Din rădăcină, absolut, complet .-vindecare radicală. Care vrea reforme absolute tn politică: partidu radical din Romănia a avut de şef pe Gheorghe Pamu S. m. ori f. Partizan al radicalizmului. S. n., pl. e, rar uri. Gram. Rădăcină: radicalu unul cuvlnt. Chim. Substanţă care, combintndu-se cu oxi-genu, formează un acid : potasiu e radicalu potasei. Mat. Semn supt care se pune o ex-presiune algebrică sau un număr pentru a arăta că e supus unei extrageri dc rădăcină - 1084 - www.dacoromanica.ro RAD (Forma lui e un V cu bratu drept prelungit: V ). Adv. Din rădăcină, de tot: a distruge radical. A vorbi radical sau pe radical (Pop.), vorbi cu cuvinte nouă şi neştiute de popor. * radicalism n. (d. radical). Sistema politică a radicalilor, care vor să reformeze stătu din din temelie. * radicuiă f., pl. e (lat radicala, rădă-cioară. V. ridiche). Bot. Prima rădăcină care încolţeşte din sămlnfă ori din stmbure. radier şl radfr n., pl. e (germ. radier-gummi, gumă de ras, de şters/ Mold. Barb. Gumă (de şters ce s'a scris). 1) * radlez v. intr. (lat. radlare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze strălucesc.- soarele radiază. Fig. Am pe fa(ă expresiunea bucuriii: faţa ii radia de bucurie. Mă Imprăştii luminlnd: din universităţi radiază ştiinţa. 2) * radlez v. tr. (fr. radier, din radia-tion, răzuire, radere ; mlat. radiare, a răzui, a şterge). Rar. Rad, răzuiesc, şterg un cuvlnt (un nume) dintr'o listă. radină f., pl. rădinl, ca străchini (vsl. radina, cuv. cu In), neşt. la Miklosich), Dun. Răgălie Rădăcini de arini, de sălcii, de plopi care cresc pe mal. — Şi râtină (Olt.). * radiografie, -ă adj. (d. lat radius, rază, şi -grafic). De sau pin radiografie. * radiografie f. (d. lat radius, rază, şi -grafie). Studiu razelor luminoase. Fotografie pin razele X (p. a vedea un glonţ intrat tn corp, oasele ori leziunile lor ş. a.). * radiografiei v. tr. (d. radiografie). Fotografiez pin razele X. * radlolâr n., pl. e (d. lat. radiolus,dim. d. radius, rază). Zool. Animal dintr'un ordin de protozoare acuatice a căror proto-plazmă are nişte pseudopode Informă de raze. * radiometru n., pl. e (d. lat. radius, rază, şi vgr. metron, măsură). Instrument astronomic care servea odinioară pe mare la luat înălţimea meridiană a soarelui. Fiz. Instrument de măsurat intensitatea razelor luminoase. * radios, -oâsă adj. (lat radiosus). Strălucitor, care aruncă raze luminoase: soare radios. Fig. Vesel, triumfător: faţă radioasă. * radioscopic, -ă adj. (d. radiosco-pie). De sau pin radioscopie: examin radioscopic. Adv. Pin radioscopie sau din punctu de vedere al radioscopiii. * radioscopie (. (d. lat. radius, rază, şi vgr. skopio, privesc). Examinarea unui obiect pin razele X ca izvor luminos. * radioterapie f. (d. iat. radius, rază, şi -terapie din iaro- şi sero-terapie). Med. Vindecare pin razele X. railir, V. radier. * radia n. (lat ştiinţific radium, d. lat. radius, rază, din cauză că emite raze). Chim. Un metal descoperit dc Curie, Btmonl şi RAQ soţia Iul Curie la 1899. — Radiu se află In oxidu natural dc uraniu şi se caracterizează pin sările şi solufiunile sărilor lui, care emit raze care influenţează placa fotografică, fac aeru conductor de electricitate, produc diverse acţiuni chimice ş. a. * râdlus n. (lat. radius, „rază“ şi „spiţă de roată", la care s’a făcut aluz. cind a fost numit aşa de Celsiu, un celebru medic roman). Anat. Cel mai mic din cele două oase care constituie antebraţu (cotu).— Se poate zice şi radiu cind e vorba de format plu-ralu şi genitivu. 1) raf, V. raft 2. 2) raf n., pl. uri (ung. răf, rut. raf, d. germ. reif, id.). Trans. Şina roatei. * rafâlă f., pl. e (fr. rafale). Barb. Ră-bufneală, izbitură subită de vlnt * rafinat, -ă adj. (fr. raf fini). Curăţat, purificat: zahăr, petrol rafinat. Fig. Fin, delicat: gust rafinat. Subtil, şiret: un politic rafinat. * raflnerie şi -arie f. (fr. raffinerie. Cp. cu loterie). Locu unde se rafinează zahăru, petrolu şi alte mărfuri. Fig. Finefâ delicateţă; răfinerie de gust, de lux. Raftnerie de cruzlmej cruzime plină de răutate, cruzime scornitoare de cliinuri. * rafinez v. tr. (fr. raffiner, d. pref. re-şi affiner, compus din pref. a- şi fin, fin). Fac mai fin, mai curat: a rafina zahăr, petrol. Fig. Fac mai delicat, mai subtil, mai şiret: a te rafina; a-ţi rafina limba, stilu, gustu, plăcerile. 1) raft şi (vechi) raht n., pl. uri (turc. raht, harnaşament, cotizatiune, b.pers, raht, preparative; slrb. raht). Vechi. Harnaşa-ţnent de lux. 2) raft n., pl. uri (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se mai zice şi raf [ar. refj, poliţă, raft, de uhde vine slrb. raf şi ngr. raft). Poliţă de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturi pline de marfă, de cărţi. râftă f., pl. e (slrb. raht, d. turc. raht, harnaşament, cotizatiune). Trans. Ban. Adv. A fi raftă, a fi achitat (chit), a te fitui. A spune raftă sau raf ta, a spune drept dc-a dreptu, lămurit, verde, rattivăn, V. rahtivan. rag, ras, a râge v. Intr. (lat pop.rd-gere = ragire a rage, a mugi; fr. raire şi braire, a zbera [măgaru], it. ragghiare). Strig, mugesc, vorbind de boi şi vaci: bou rage, cala nechează. — Part ras şi cele-lal-te forme trecute nu se întrebuinţează.—Vechi (Dos.) şi răgesc, a răgi. râget n., pl. e (d. rag). Dos. Mold. Stri-gătu boilor şi vacilor.—Şi răget. (Şez. 30, 196, şi Adev. Lit. 7 Dec. 1930; 5, 2). râghilă, râgilăşi (rar) râvilă f., pl. e (cp. cu germ. raffel, idem, de unde şi ceh. rafala, ori cu germ. rechen, greblă, de unde îi ung. ecselB, hecelă). Un fel de darac compus dintro singură sctndură cu dinţi tnfipţl 1085 — www.dacoromanica.ro unu lingă altu In mijlocu el. Butoi căptuşit cn piroane In care poporu crede că jidanii pun copiii de creştin şi-i rostogolesc ca să le ia stngcle. V. rahilă. rahagerie f, (d. rahagiu). Fabrică de raliat. Negustoria de rahagiu. rahagiu n. (din * rahatgiu). Fabricant ori vtnzator de rahat. rahat n., pl. uri (turc. rahat, d. ar. rahat, linişte, comoditate, confort; ngr. rahăti, bg. strb. rahat). Vechi. Huzur, linişte, repaus: şedea cu tot rahatu, trăia bine şi in rahat. Azi. (prescurtat din turc. rahât-lokum, d. a. rahăti-hulkam, deliciile gttlejului). Un fel de pastă translucidă gălbuie făcută din sirop de zahăr amestecat cu putină făină ori scro-heală, la care se poate adăuga vanilie şi fistici ori nuci ţi care se Întăreşte pin coacere, şi pe urmă se taie in bucăţele lungărefe (paralelipipedice) şi se mănlncă (Se poate colora şi in roş cu sirop de trandafiri). Bucăţică de rahat: două rahaturi. — Rahat renumit e cel din insula grecească Syra şi cel de Bella Vista (o foastă cofetărie din Gala|i).—Rar şi lociim sau lucum, pl. uri. * rahidlan, rahit-, V. rachl-. 1) răhilă f., pl. e (din ravilâ, rahilă). Munt. vest? Râzătoare dc hrean. 2) răhilă, V. racilă. răhnă, V. troahnă. raht, V. raft 1. rahtivăn m. (turc. rahtvan-agasy, d. rahivan, cordon de aur de legat şabraca, şi agasy = aga, agă, şef. V. raft 1). Vechi: Ingrijitoru harnaşamentului domnesc, numit şi „cămăraş de rafturi" (HI prezenta domnului la incălicare şi descălicare un scaun).— Şi raft-. V. comis, grăjdar, mareşal, scutier. raî n., pl. uri (vsl. bg. rus. ral, slrb. pol. raj). Paradis. Fig. Loc mctntător. S'a dus la rai (Ironic.), a murit. Gură de rai, deschidere spre un loc şeş cu păşune. I) rată f., pl. iele şi (vechi) tale turc. raia, d. ar. re’aia, pl. d. ra’let, turmă, supus ; ngr. ratăs, alb. răii, bg. slrb. raia). Supus otoman (musulman ori creştin) agricultor ori negustor, care nu putea să iie funcţionar sau militar. Poporu ţărilor româneşti, supus haraciului. Om din popor, in opoz, cu boier. Cetate (serhat) cu regiunea ei In care Turcii aveau voie să facă geamii şi care erau comandate de naziri, cădii şi voievozi. — Raielele erau puncte strategice şi centre comerciale. in Ţara Românească erau: Brăila (cu Odaia Vizirului), Giurgiu (Vlaşca) şi Turnu Măgurele (Teleormanu); In Moldova; Cetatea Albă, Ismatlu, Chilia, Cariata şi Timarova (Renii), Tighina, Soroca şi Ho-tinu; pe malu drept al al Dunării: Cladova (Fet-Islam), Vidinu, Nicopole, Şiştovu, Rus-clucu, Turtucala, Silistra şi Hirşova; In Banat: Orşova (Ruşava). — Ca adj. raeli-cesc (1822). 2) rată f., pl. ele (germ. rahe, pol. reja. rus. ret, râma, prăjină, antenă). Mold. Şiret, Prăjină mare de brad, ghionder. Antenă prăjina de care atlrnă ptnza luntrii. — Dim. ră-ieţufă. V. sirean. raîhuzî m. pl. (germ. reit-hosen, adică «pantaloni de călărie"; rus. reituzy). Trans. Cioareci, tuzluci. râînă f., pl. e (germ. rcine). Trans. Olt. Ban. Cratiţâ, oală joasă cu doQă toarte. * raion n., pl. oane (fr. rayon, d, rai, rază. V. rază). Barb. Rază, periferie, cuprins: in raionu oraşului. răişte, V. vraişte. răYtă f., pl. e (ung. rajta, pe el! Odinioară culucciii şi fanaragiii strigau raita, adică un fel de varda). Drum sau călătorie (pe jos ori alt-fel) p. a observa ce se petrece: o raită pin mahalale, o raită pin fara duşmanului. Abatere din drum: am dat o raită şi pe la ei. V. razie, tircol. răîter, V. răîtar. raiz, V. reiz. * raliez v. tr. (fr. rallier, din re- şi al-lier, a alia). Barb. Unesc din nou, întrunesc, adun iar: a ralia trupele. V. refl. Mă alipesc, mă unesc tn părere: a te ralia cu un partid, răliţă (vest) şi răriţă (est)f., pl. e (bg. slrb. ralica, dim. d. ralo şi vralo, plug; rus. vsl. râlo şi orălo, d. orati, a ara. V. răz-or). Sud. Plug mic fără roate, cu două coarne (cu cormana In două părţi) şi cu un singur corn (miner) care se întrebuinţează la rărit şi Invâlit cuiburile de popuşoişi la grădină-rie ca să faci brazdele mai adinei. O conste-latiune (Lira ori Sirius). ram n., pl. uri (lat. ramus). Trans. (1784). Azi neol. Rar. Ramură, crangâ. Fig. Diviziune, parte. * ramadăn şi ramazăn n., pl. uri (turc. ar. Ramadhan şi Ramazan). A noua lună a anului lunar musulman. — în timpu ramazanului musulmanii nu mănlncă nimica de la răsăritu plnă la apusu soarelui. Lunile musulmanilor fiind lunare, ramazanu vine tn fie-care an cu zece zile mai curlnd de cit In anu trecut. El se termină cu marile sărbători numite bairam. 1) * rămă f, pl. e (fr. rame, d. ramer, lat * remare, it. remare, a vlsli). Mar. Lopată de minat luntrea. V. opacină. 2) * râmă f., pl. e(d. germ. rahmen, cadru). Cadru, pervaz: rama unui tabloâ. râmăt, V. freamăt. * ramblâD n., pl. etiri şi eie (fr. remblai, d. remblayer, a umplea cu pămlnt V. debleS). Loc care a fost umplut cu pămlnt ca să se facă drum pe acolo: drum in rambleă. — Curat rom. umplătură. V. săpătură. * ramburs n., pl. uri (d. fr. rembourse-ment sau d. verbu rembourser, cum zic unii deranj lld. deranjament). Acţiunea de a rambursa Suma pin care rambursezi. www.dacoromanica.ro * rambursez v. tr. (fr. remboursor, d. bottrse, pungă. V. bursă). Restitui banii care ad fost plătiţi p. mine: plăteşte pentru mine, că-fl voi rambursa eil. * ramific, a -â v. tr. (mlat. rami-fico, -ficăre. d. ramus, ramură, şi facere, a face). Despart In ramuri (propriu şi fig.). V. refl. Mă despart In ramuri, mă rămurez : trun-chiu se ramifică, coarnele cerbului is ramificate, nervi ramificaţi. Fig. Rasele se ramifică tn popoare. * ramlficaţliine f. (mlat ramifreatio, -6nis). Acţiunea de a sau de a se ramifica. Parte ramificată: o ramificaţiune a Carpa-filor, a nervilor, a stradei. — Şi -âţle şi -ăre. ramn m. (vsl. raminu, d. gr, rămnos). Dos. Mărăcine. * ramolesc v. tr. (fr. ramollir, d. mou, molie, moale).Slăbesc (moleşesc) inteligenta : beţia le ramoleşte. V. refl. Beţivu se ramoleşte curind. V. zaharisesc. * ramolit, -ă adj. (fr. ramolii). Cuminţea slăbită, tlmpit: ramolit de beţie. V. izmenit, xanamorisit, decrepit, sfrijit. * râmpâ f„ pl. e (fr. rampe). Balustrada de la marginea unei scări, rezemătoarea pe care poţi pune mina ca să te sui mai uşor pe scară. Parte mai (nălţată a unui drum ca să se poată mai uşor încărca ori descărca marfa trăglnd căruţa drept la uşa vagonului de cale ferată : rampa de vinuri. Marginea unei scene teatrale (unde e şiru de lămpi): public u, pin aplauze, l-a chemat la rampă. ramură f., pl. f (lat rămula, dim. d. rama [glos. Reichenau] = ramus, ram). Crangă, cracă, parte mai suptire care se desparte din trunchiu unui arbore. Corn mai mic despărţit din altu mai mare la cerbi şi căpriori. Şir de munţi despărţit din alt şir mai mare: Bucegil is o ramură a Car pa iilor. Braţ, despărţire; un sfeşnic, un poli-candru cu mai multe ramuri. Fig. Diviziune, subdiviziune, parte: algebra e o ramură a matematicii, rasă latină e o ramură a familia arice. rănă f. pl. răni (vechi) rane (vsl. bg. slrb. rus, rana, rană). Leziune produsă tn carne pintr’o lovitură c'un glonţ ori c’o armă ascuţită: o rană din bătălie. Fig. Suferinţă morală, întristare adlncă: ranele vrăjmăşiei (Cant. Ist. ier. 382). râncote f., pl. V. rascote. * randament, V. rendlment. randeâ f.> pl. ele (cp. cu rindea). Răzui-toare de gutui, de mere ş. a. * rang n.. pl. uri (fr. rang,.d. vgerm-hring, ngerm. ring, cerc, inel. V. a- şi de-ranzez). Rtnd, clasă, treaptă, grad: otel, vapor, lojă, scriitor de primu rang: un tnalt rang social. A umbla după ranguri, a căuta să ocupi o treaptă mai înaltă In lume. rângă f., pl. c şi răngi (Kerin. ?), Sud. Raz,lom,drug defer cu un capăt lăţit cu care se scot petrele din pavaj, se sparg uşile ş. a. V. daltă. raniţă f., pl. e (rus. rdnec, d.. germ. ranzen, raniţă). Geantă pe care soldaţii de infanterie o poartă In spinare Ia manevre şi război. V. cartuşieră. ranjir n.. pi. uri (rus. ranzir, ranjir, d. germ. rangieren, care vine d. fr. ranger, arranger, a aranja). Arm. Aşezare după înălţimea staturii: soldaţi aşeza/i după ranjir. răntle f. (pol. rantuch, rut. ranttih, mantie femeiască), Mold. Iron. Habaciu, haină lungă şi largă: un fost vâgmistru îmbrăcat în rantie călugărească (Sadov, VR, 1911, 8, 220, şi 1923, 12, 298; Şez. 31, 13). Maram. Scutic. V. şabana, lalbăr, rasă 1. * ranunculaceQ, -ee adj., pl. f.ee (din lat. botanică ranunculdceus, d. lat. raniin-culus, dim. d. rana, broască). Bot. Din familia ranunculaceelor. S. f. pl. O familie de plante dicotiledonate din care fac parte nemflşoru, surguuu, rinzişoara, anemona, eleboru, gălbenelele, griuşoru ş, a. — Fals renunculaceu (d. fr.). V. zăvăcust. * rapace adj. (lat rapax, -ăcis, d. ră-pere, a răpi). Răpitor, care se răpede la pradă: vulturii is păsări rapace. Fig. Lacom de clştig, jăfuitor: un cămătar rapace. * rapacitate f. (lat rapăcitas, -ătis). Aviditatea animalului de pradă : rapacitatea şoimului. Fig. Aviditate de clştig. rapanghele f. pl. (ngr.parangelia, sfat, recomandare, poruncă. V. evanghelie). Sud. Fam. A lua la rapanghele, a lua la trei parale, a lua la ocări, a lua din scurt. V. tapangeie. râpă, verb. V. răpesc, răpăg, a răpăgâ, V. rapeg. 1) răpăn n., pl. uri (cp. cu germ. rapp! şi ol. rap, rapăn, precum şi cu rom. rtp şi vsl. svrabă, rlie). O boală a peiii capului provenită din murdărie (Se caracterizează pin bube purulente care produc mlncărime şi se vindecă cu leşie de ciocâlăi şi săpun prost). V. rîte. 2) răpăn, -ă adj., pl. eni, ene. Vest. Plin, încărcat (de flori, de poame). râpe verb, V. răpesc, râpeg, a răpegă şi răpăg, a răpăgâ v. intr. (cp. cu ung. repegetni, a despica, sau repedni, a se crăpa, sau ropogni, a plrli. V. răpăguş, ropot). Mold. Trans. Ban. Alunec In lături: pe un petec de asfalt lustruit, calu rapegă şi Cade. (VR, 1920, 10, 506, 507 şi 508; Şez. 30, 168). — Şi răpăg, rapăgă, să răpege şi râpeg, reapăgă, să repege (Ca semăn, seamănă, să semene). V. hărţulesc. * râpld, -ă adj. (lat. răpidus). Răpede: tren rapid. Adv, A plecat rapid. * rapiditate f. (lat raplditas, -ătis). Râpegiune. www.dacoromanica.ro kkp răpită f., pl, e (bg. rapica, reptca, ra-piţă, dim. d. repa, nap; vsl. riepa, riepica, d. lat. rapa, nap; strb. repa, repica). O planta erbacee cruciferă cultivată p. seminţele ei, din care se scoate un ulei de luminat, (Există doaă varietăţi, care se numesc In bot. brds-sica nâpus olelfera [fr. colza] şi brăssica răpa olelfera [fr. navettej). rapdT, V. înapoT. * rapdrt n., pl. uri (fr. rapport, d. rap-porter, a raporta). Asemănare, analogie, puncte comune : persoane care au raporturi de caracter. Legătură, relaţiune Intre lucruri sau persoane: raportu dintre cauză şi efect, raporturile politice dintre doăă ţări. Jur. Acţiunea de a aduce la o moştenire o sumă saa alt-ceva primit tn ainte p. a avea acuma drept la împărţirea acestei moşteniri V. (proisfora). Gram. Re-laţiunea dintre cuvinte: raportu subiectului cu predicatu. Mat. Rapportu a două ■numere, cttu tmpărţirii lor. Raportu a două mărimi, număru care exprimă măsura unuia ctnd cel-lalt eluat ca unitate. Pl. oarte. Dare de samă, relaţiune, expunere a faptelor: rapoartele prefecţilor către guvern, in raport cu, fafă de, proporţional, comparativ cu : pămintu e mic In raport cu soarele. Supt raportu»., tn privinţa..., din punctu de vedere al...: supt raportu onestităţii, el e invulnerabil. * rapdrt şi -ez, a â- v.tr. (fr. rappor-ter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute : prefecţii raportează guvernului, ştafete’e raportară cele văzute la duşman, Povestec din răutate sau din indiscrefiune: babele raportează toate. Atribui, pun : acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza lui. îndrept, spre un scop, reduc: Jldanu raportează toate la ciştig. Geom. Trag pe hlrtie tn proporţiuni reduse : a raporta unghiuri. Jur. Aduc la moştenire partea pe care am luat-o tn ainte p. a participa acuma la împărţire. V. refl. Am legătură, ts tn relaţiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu lui. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credinţa, deciziunea sa. — Formele scurte nu diferă tn tnţ. de cele lungi şi se uzitează la pers. 111 cu tnţelesu de „am relaţiune, mă refer". Formele lungi se pot întrebuinţa tn toate cazurile. Tot aşa, comportă şi -ează. V. reportez. * raportor, -oâre adj. (fr. rapporteur). Care raportează. S. m. Acela care e însărcinat să facă expunerea unui proces, unei afaceri să facă raportu concluziunilor care rezultă din propunerile unei comisiuni parlamentare ş. a.: raportoru general al bugetului. S. n., oare. Geom. Semicerc safi cerc întreg împărţit p. a raporta saa a măsura unghiurile. * rapsdd m. (vgr. rapsodâs, d. răpto, cos, şi odi, odă). Ctntăreţ ambulant care recita poeziile vechilor poeţi (Omer, Esiod ş. a.) la vechii Greci. V, lăutar, trubadur. RAS * rapsodie f, (vgr. rapsodia) Bucăţile de poezii pe care le etntafi rapsozii. Astăzi, lucrare muzicală sau literară compusă din bucăţi diferite. * rapt n., pl. uri (lat. raptus), Jur. Răpirea unei femei pin violenţă sau ademenire. râpură f.. pl. I (cp. cu rapăn). Dos. Ele-fantiază. rar, -ă adj. (lat. rarus, rar, it. raro, rado, pv. rar, sp. pg. raro, ralo). Care nu e des, care nu e nici compact, nici dens, care are spaţii goale: o pădure rară, o populaţiune rară, o plnză rară, aeru e mal rar de cit apa. Care nu se vede, care nu se arată des: ai devenit rar de cînd te-al îmbogăţit, cerbii is rari astăzi. Care se tn-ttmplă la Intervale depărtate : astăzi răz-boaiele-s mai rare de cit in vechime. Neobişnuit, extraordinar, excepţional tn merit ori tn calitate: Dante a fost un om rar, o frumuseţă rară. Adv. La intervale: griu răsărit rar, rar vii pe la noi. A o lua (a o porni, a pleca) rara-rara (iron.), a te depărta cu paşi rari: după ce i-am tras o mustrare, a luat-o rara-rara spre casă. râra adv. V. rar. rarăD m. (ung. rdrd). Cant. Un fel de uli, probabil uli de apă (pandion ha-liăllus). * rarefacţiune f. (lat.rarefactio, -dnis, rărire, d. rare-făcere, a rări). Rărire : rare-facţiunea aerului pin maşina pneumatică. — Şi -âctle. râre-orî sau râreorT adv. Nu de multe ori, rar: vine rare-ori pe aici. râreş, -ă adj. Dos. Cu păru rar. * rariflc, a -ă v. tr. (d. rar şi -ficare, ca tn rami-ficare; it. ratificare şi rarefăre, fr. rărifier, lat. rare/ăcere). Răresc, fac mai rar. * rarisim, -â adj. (lat. rarăssimus, it rarissimo, fr. rarissime). Rar. Foarte rar o carte rarisimă. rârişte f. (d. rar şi suf. slav. -işte). Ră-riş, parte pe unde pădurea e rară. * raritate f. (lat. răritas, -ătis). Calitatea de a fi rar (nu frecuent): raritatea unui fenomen. Obiect rar, care nu se vede des: un cabinet de rarităţi. Starea lucrului rar (nu dens): raritatea aerului til regiunile înalte rirlţâ, V. ralifă. ras, -6 adj. (d. rad). Curăţat cu briciu (cu cuţitu ori cu alt lucru asemenea) de ceia ce era pe deasupra: obraz ras (de barbă), talpă rasă (de noroi = răzuită), baniţă rasă (adică netezită cu lemnu ca să nu fie mai Plină de ctt marginea, să nu fie plină cu vtrf). înlăturat cu briciu: barbă rasă. Plin ras (sau:plin ochi), plin de tot: ciutura plină rasă. S. n., pl. uri. Acţiunea de a rade: rasu bărbii, trei rasuri la franc la acest bărbier (tn ainte de 19IG), - 1688 - www.dacoromanica.ro 1) rasă f., pl. e (vsl. rasa, haină, haină călugărească, bg. strb. pol. rut. rasa, rus. reăsa, haină preutească sau călugărească, it. sp. raso, o stofă de mătase lustruită,, mgr. răson, haină rasă, adică uzată de purtare, haină călugărească, d. lat rasus, rasa, ras, rasă. Haina lungă pe care o poartă pe deasupra călugării şi preuţii (giubea). V. rantie. 2) * rasă f„ pl. e (fr. race, d. it. razza, cuv. de orig. nesigură, poate slav). Neam, familie: Rom&nii is de rasă latină, acest copil descinde dintr'o rasă de muzicanţi. Varietate constantă care se păstrează din generatiune In generatiune: rasele umane (V. om). Iron. Categorie de oameni care se ocupă cu acelaşi lucru: rasa cămătarilor. Cal sau cine de rasă, de bună rasă. rase, V. rascote, vreasc. * rascdlnlc m. (raskdHnik, eretic, d. rnskdl, erezie. V. rascolnic). Rus dintr'o sectă care are 1,400,000 de adepţi, care-s împărţiţi In dofiă : unii cu popă (popovţi), alţii fără popă (bezpopovţV). V. lipovean şi scopit. râscote şi răncote f., pl. (var din vreascuri. Cp. şi cu troscot). Vest. Vreascuri. — Şi hârcotâ, f. col. (Suc.). P ras6l (vest) şi răs6l (est) n., ari şi oale (bg. rus. rasol, razsol, moare, saramura, d. vsl. soli, sare V. solniţă). Carne ori peşte fert: supa şi rasolu, A da rasol an lucra, a-1 termina răpede şi prost. Nord (răsol). Răcituri. Rar. Legume ferte. rasolesc v. tr. (d. rasol). Termin un lucru răpede şi prost. Scurg de bani sau de avere, iafi toţi banii la joc, decavez: l-a rasoltt la cărţi. — In est rosolesc (din răsolesc). rasoleâlă f.,pl. eli. Acţiunea de a rasoli-In est ros-. raspel, V. raşpă. rast n., pi. uri (vsl. rastă, strb. rast, ung. răszt). Est. Unflarea splinei, splinare (la vite ori la oameni). Plntece mare (Şez. 37, 43). V. răstos, spînz. * rastaeder m. (sp. rastacuero). Ttnăr de o elegantă exagerată şi care cheltuieşte fără socoteală. raştagalie, V. străgălle. * rastel n., pl. e (it rastello, rastrello şi rastrelliera, id). Rezemătoare de puşti, carabine şi lănci In cazarmă. raşcăO, V. JaşcăO. răşpă şi hrâşpă (nord) f., pl e, ra-şpăO raşp6T (Trans). n., pl. ăie şi oaie, rasp£l şi raşpel n. pl. e (germ. raspel, ă.raspeln, a răzui, vgerm. raspun //irespan/, de unde şi it raspare, Ir răper, a răzui. rudă cu rom. hreapcă şi grapă. D. germ. vine pol. raszpla şi raszpil, rus. răspili, strb. raspa; ung. raspd şi răspolv de unde raşndii şi raşpoi). Pilă mare şi lată de pilit metaiu, lemnu, pelea şi copitele. — Şi ri-zăiaU. ' * ratat, -â adj. (fr. rate). Care n’a ajuns la scop: om rotat, întreprindere ratată (neizbutită, nereuşită). rataveY, V. reteveT. * rătă f., pi. e (it. rata, rată, lat. ratus, rata, socotit, fixat, pro rata parte proporţional ; germ. rate). CIşt. O parte din preţ ori din suma datorită: librar care vinde tn rate. V. anuitate. răteş (Mold. sud), rătoş, şi râtuş (nord; n., pl. e (rut. rd/uS, rătuSa, han; pol. ratusz, rus. rătuSa, primărie, d. germ. ra-thaus, primărie. Cp- cu conteş). Han mare la drum (nu In sat ori In oraş): rateşu lui Conachi (Covurlui). Fig. Iron. Hardughie, casă mare şi nu prea frumoasă. * ratific, a -ă v. tr. (mlat. rati-fico, -ficăre, d. ratum, confirmat, şi Jăcere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ceia ce s’a făcut ori s’a promis. * ratiticaţiune f. (lat. ratificatio, -Oms). Acţiunea de a ratifica. Actu (htrtia) tn care e scrisă această acţiune. — Şi -ăţie, dar ob. -ăre. rătlnâ, V. radină. râtoş, râtuş, V. rateş. răţă f., pl. e şi (est) răţi (slrb. raca, nsl,, raca, [de unde şi ung. rece]; alb. rosă). Un fel de pasăre paimipedă domestică mai mică de cit glsca şi cu botu lat (ănas) : raţa măcăieşte. Raţa leşească, gotcă. Mers de raţă, mers legănat, ca de om gras. A arunca cuiva o raţă in traistă (pin abuz. la mă-câitu trădător al raţei), a răspunde la acu-zaţiunile sau ironiile cuiva pintr’o vorbă care sâ-i pună ia locu lui ori să-l coste ori să-l compromită. — Raţele sălbatice Is mai mici de cit cele domestice şi trăiesc pe la noi tn mare număr, mai ales pe lacuri. Ouăle de raţă Is mai mari şi mai gustoase de cit cele de găină, iar coaja lor e verzuie, dar şi albă une-ori. V. boboc. raţie, V. raţiune* * raţionăbii,-ă adj. (lat. raţionabilis, fr. raisonnable). Raţional, dotat cu raţiune : omu e un animal raţionabil. Conform raţiunii, admisibil, convenabil: prelenţiune ra~ ţionabilă, preţ raţionabil. Adv. In mod raţional. — Unii zic rezonabil, după fr. Cel mai bine e a zice raţional, care e mai propriu de cit raţionabil. * raţional, -ă adj. (lat raiionalis). Dotat cu raţiune: omu e un animal raţional. Derivat din raţiune, conform raţiunii: certi~ tudine, metodă, deduefiune raţională. Conform raţiunii, admisibil, convenabil: cerere raţională. Dedus din raţiune (tn opoz. cu experimental): mecanica raţională. Astr. Orizont raţional, mare cerc al sferei cereşti al cărui plan e perpendicular pe verticala locului de observaţiune. Mat. Număr raţional, număr al cărui raport cu unitatea se poate exprima pintr’un număr. Cantitate algebrică raţională, aceia care nu conţine in-dicaţiunea nici unei rădăcini de extras. Adv. In mod raţional: a vorbi raţional, 69 www.dacoromanica.ro * raţionalist) -ă s. (d. rationallzm). Adept al raţionalizmului. Adj. Care se raportă la raţionalism: teorie raţionaliste). * raţionalizez v. tr. (fr. rationaliser). Fac să fie raţional: Justinian a raţionalizat dreptu. * raţionalizm pl. e (d. raţional). Doctrină filosofică care In religiune nu admite revelafiunea, iar tn ştiinţă nu admite experienţa, ci numai raţiunea, pin care pretinde să explice toate. * raţionament n-, pl. e (d. raţionez). Acţiunea, facultatea saii modu de a raţiona : a fi lipsit de raţionament. Şir de argumente trase unele din altele p. a ajunge la o de-monstraţiune: raţionamente fandate. Pl. Observaţiuni, obiecţiuni: sfirşeşte cu raţionamentele l * raţlonât, -ă adj. Rezultat din raţionament ; problemă bine raţionată. Bazat pe raţionament: metodă, aritmetică raţionată. raţionez v. intr. (d. raţiune; it. ragio-nare, fr. raisonner şi rationner). Judec, apreciez: a raţiona bine. Fac obiecţiuni tn loc să ascult ordinele saO mustrările; copiii nu trebuie să raţioneze. V. tr. Supun raţionamentului, calculez: acest actor îşi raţionează bine rolurile. Dau cu raţiunea (cu por(ia) ca să nu se consume prea răpede alimentele ş. a. (ca n timp de război): a raţiona pinea. Supun regimului raţionăriî: a raţiona ţara, un bolnav (ca să nu măntnce prea mult). * raţiune f. (lat. rătio, -ânis, d. reri, ratus sum, a crede, a socoti; fr. raison. V. rată, ratific, rezon). Judecată, facultatea de a distinge adevăru: a perde raţiunea, omu e un animal dotat cu raţiune, raţiunea se opune instinctului. Bun simt, judecată dreaptă: un avar fără raţiune, un om cu rafiune. Argument, cauză, motiv, drept, dreptate: dacă n'al reuşit, nu e o raţiune să nu mal încerci. Cauză, motiv, socoteală, consideraţiune, interes: a fast expulzat din raţiuni de stat (V. rezon). Cantitate sau porţiune socotită (măsurată), vorbind de mlncare şi băutură (fr. ration): raţiunea zilnica a unui soldat, a unui cal (Unii zic raţie, ca şi năţie, d. rus. răciia, năciia). Com. Raţiune socială, numele asociaţilor aşezaţi In ordinea determinată de societate p. iscălirea actelor, poliţelor ş. a. Mat. Raţiune directă, raport Intre doiiă cantităţi care se măresc ori se micşorează In aceiaşi proporţiune. Raţiune inversă, raport tntre două cantităţi dintre care una se micşorează, pe clnd cea-laltă se măreşte In aceiaşi proporţiune (V. progreslune). ravâc n., pl. uri (turc. ravak miere scursă foarte pură). Mierea cea mai pură sursă la început din fagurii expuşi la soare. Vinu care se scurge la început din strugurii puşi In teasc şi nestorşi. — Şi răvac. V. răvăcesc. * ravâgiQ şi -âj n., pl. e (fr. ravage, curs impetuos, pagubă cauzată de ape saii de alt-ceva, d. ravir, a răpi). Barb. Mare pagubă, devastare, pustiire, distrugere: ra-vajele potopului, ciumei, hnlerei, beţiil. râvăn, -& adj. V. reavăn, râvilă, V. raghilă. 1) raz n,, pl. uri (sirb. răz, cormană, care răstoarnă pămintu). Unealtă de răzuit zăpada sau gheaţa de pe lespezi, răzuitoare (o lopăţică ae fer In vtrfu unui băt). Răzui-toarea cu care măcelarii răzuie trunchiurile ori dogarii doagele. Ptrghie, ghin, rangă, lom, drug cu un capăt lăţit ca o daltă de scos petrele din pavaj, de urnit greutăţile (V. manelă si ţapin) safi de făcut găuri Înguste tn pămlnt Bucată de lemn cu care se rad baniţele umplute Cu vlrf (V. râzătoare). Acţiunea de a rade virfu baniţelor cu acest lemn: sporu ce-l ieşea de la raz clnd îşi umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3, 77). V. răzătură. 2) raz, ras, V. rad. razachie f. (turc. razaki, d. ar. rezaki, care vine d. rez, butuc de viţă; ngr. razaki, bg, slrb. vazakija). Un fel de struguri cu boabele mai lungi chear de cit la poama coarnă şi numiţi şi fiţa vacii safi ţiţa caprei. Adj. Un strugure razachiu,—Şi rez- (1792). răză f., pl. e (lat. radia, n. pl. colectiv-d. radium=rădius, rază; it. raggioşi raz za, pv. rai, fr. rai [scris mal mult rais], rayon, cat. raig, sp. ravo, pg. raio.). V. deraz). Dungă luminoasă: razele soarelui, ale lunii. Fig. Licărire, aparenţă: o rază de speranţă, supt raza inocentei. Colţ de stea: o stea cu cinci raze. Geom. Linia dusă din centru cercului plnă la circumferenţă (adică jumătate de diametru). Periferie, cuprins, interior (adică locu plnă unde figurat se întind razele care pleacă din centru): în raza oraşului, pi o rază de zece chilometri (V. raion). Razile X ori a’elul Roentgen, raze luminoase care nu se văd cu ochiu şi care, clnd trece un curent electric, ţişnesc dintr'un vas In care vidu e foarte înaintat (V. tubu lai Crookes): razeleXstrăbat aproape toate corpurile opace ta lumină, impresionează plăcile fotografice, ilumineazi substanţele fluorescente şi aă proprietăţi terapeutice. razăm, răzăm-i V. reazem, re-zem-. razdreşănie f. (vsl. raz-drieseniie). L. V. Permisinne, scutire (de a mlnca post). razdruşesc v. intr. (vsl. raz-druîiti). h. V. Am voie să. * razie f. (fr. razzia, it. razzia, d. ar. rhaziat). Invaziune p. a prăda. Raită p. a prinde noţi şi asasini sau contravenienţi: poliţia a făcut o razie pin mahalale. V. ceambur. râznă adv. (vsl. razlnu, razna, divers, diferit, d. partifula rază = rom. des- din des-part; slrb. raznl, rus. rdznyl, roznyi, diferit, bg. rizno, tn mod diferit V. răzleţ). Despărţit de ai tăi, pe departe, rătăcind: a umbla razna, Depărtlndu-te de drumu obişnuit: hal s-o luăm razna peste cimp ca s'ajimgim mai răpede. — Şi a* râzna (vest). www.dacoromanica.ro RÂB râ, V. răQ. ră-i prefix, V. re-. răbd, a -â v. tr. (cp. cu lat. ripedo, ăre, a te retrage). Sufer, îndur: a răbda multe lovituri, un jug greu. Sufer, tolerez, îngădui, permit; pe acest obraznic nu-l rabdă nimeni. Nu mă rabdă inima, nu pot, nu mă îndur sâ. V. intr. Sufer de: a răbda de foame, de sete. Doamne, rabdă mie (Cor.), permite-mi. V. refl. (Vechi. Azi. Trans. rar). Mă ab(in. — In est răbd, răbzl, rabdă, să răbde, răbdat. Vechi şi azi Trans. rebdt rebzl, reabdă, să rebde, rebdat. Cp. cu crăp. răbdare f. Acfinnea de a răbda, pacientă, aşteptare, stăruinţă, perseverară; lucrurile mari se fac cu răbdare, răbdarea denotă nervi sănătoşi. A perde răbdarea, a te enerva, a te impacienta. Mare răbdat et multă răbdare, ce răbdare I Iron. Răbdări prăjite, nimic de mlncare, blescote, cascote, scoverzi: ne-a tratat cu răbdări prăjite. râbdătorf -oăre adj. Care rabdă, care poate răbda: cămila e foarte răbdătoare de foame şi de sete. Care are răbdare, care nu se enervează: bătrinii ts mal răbdători de ctt tinerii. Tolerant, îngăduitor, răbduriO -ie adj. Vechi. Răbdător.— Şi -uriv şi -uliv. răbeggsc şi răbigesc, V. rebegesc. răblăresc v. tr. (d. rablă)- Rar. Mă uzez, mă stric, mă rod, mă deteriorez: cio-bote răblărite. răbâj a, pl. oaje^şi (nord) răbuş n., pl. evşl uri (vsl. rubosu, slrb. raboS, răbuS şi rovas, tăietură, crestătură; bg. raboS, slovac rovas, rabuSa, ceh. rovăS, rabu'se; ung. robot, rovăs, rovăt. V. răvaş). Bucată de lemn pe care se fac crestături care servesc la (inut socoteala oamenilor care nu ştiu carte (astăzi rar întrebuinţată pintre ciobani. Cind e vorba de o adeverinţă reciprocă, se crestează şi apoi se despică lemnu’n două, şi fie care parte tşi pastrează bucata de lemn, care, la o judecctâ eventuală, serveşte, drept probă. V. ţăncuşă). A scoate răboj la ureche, a cresta urechea unei vite ca semn. Fig. A face răbuş, a socoti, a număra: a trebuit să fac răbuşu copiilor buni de şcoală (Kir. Şez. 30, 202). A-fi ieşi din răbuş, a perde răbdarea, a te enerva, a te înfuria. — Şi răbuj (Suc. Şez. 37, 42, şi R. S. GrS. 6, 51). răbâtcă, V. horbotă, răbufneâlă f., pl. eli. Bufnitură, violentă izbitură de vlnt: răbufnelile crivăţului. răbufnesc v. tr. (d. ră- şi bufnesc). Izbesc înapoi violent, vorbind de vlnt: vtntu răbufnea tn ferestre. răbufnet n., pl. e. Ecou, răsunet, amintire depărtată: răbufnetu străbunilor (Lung. Univ. 16 Dec. 1929; 3,8). răbuTâlă f., pl. leii. Acţiunea de a ră-bui. Unsoare dţ răbuit. V- dohot, RĂC răbuTesc v. tr. (germ. reiben, a freca. V. foraTbăr). Nord. Frec (ung) cu unsoare încălţămintea, răbuj, V. răboj. răbunesc(mă) v. refl. (ung. răborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mâ tolănesc la largu meu. Mă Infoiez, mă afinez, mă fărlm uşor după ploaie (vorbind de pămlnt). răbuş, V. răboj. răcâm n., pl. uri (turc. [d. ar.] ratam, cifră, calcul, aritmetică). Vechi. Cov. Tablă elementară de socotit. (Sp. Popescu, Cultura Rom. 15 Nov. 1904). răcan m. (augm. d. rac, ca broscan ori broscoi, d. broască, mai ales că tot d. rac vine şi racateţ şi răcănel. Deci, epitetu glume) de răcan e ca şi cel de broscoi, adresat copiilor). Fam. Soldat nou, recrut. V. deşcă. V. şi rttan. răcăr m. Prinzător de raci. răstignesc v. tr. (vsl. rasten^nontl, a ttrnti, a pune, a arunca, d. tengnonti, a trage, a Întinde; bg. rasteg, sttnjen ; strb. rastegnutl a întinde. V. stînjen, tinjală). Pun pe cruce, intind pe cruce ca să torturez : Jidanii l-au răstignit pe Hristos. Întind ca pe cruce: stătea la uşă cu braţele răstignite. — Vest -icnesc (VR. 1911, 4, 24). răcăduTesc şi -tulesc(mă) v. refl. cp. cu ung. rakodn>, a descărca). Est. Răcnesc amenin|tnd şi ocărind : ursu şi lupu fugiră, iar vulpea arţăgoasă se răcăduia după dinşil Sămăn. 5, 518),se răcăduieşte el cu puşca Cr.). V. răgăduTesc şi războiesc. răcăTesc, V. ricăTesc. răcănel m., pl. ei (dim. d. răcan). Olt. Trans. Brotac. — In nord şi racatgţ. răce, V. rece. răceală f., pl. eli (d. rece, In est răcc). Calitatea de a fi rece: răceala ghefli. Boală cauzata de frig (ca: guturaiu, junghiu, oftica): a te îmbolnăvi de răceală. Fig. Indiferentă, nepăsare, lipsă de simpatie : a privi, a primi cu răceală. V. frig, căldură. răcesc şi (vechi) recesc v. tr. (d. rece, răce). Fac rece: gheata răceşte apa, un vlnt care a răcit temperatura. Fig. Reduc (pasiunile, focu): bătrtnefa răceşte pasiunile. V. intr. prind răceală, mă îmbolnăvesc de răceală: am răcit pin frig. V. refl. Apa se răceşte. Fig. Entusiazmu s’a răcit. L. V. (după vsl. po-stydleti). Mă ruşinez, răchie, V. rachlO. răchitân m. (d. răchită). O mare plantă erbacee cu frunzele lanceolate, ca şi răchita, şi care creşte pin locuri umede (lythrum salicaria, cu varietatea lythrum virgatuni), numită şi lemnie. răchită f., pl. e şi fi (vsl. rakyta, bg. slrb. rakita, pol. rokita: ung. rakottya, re-kettye). Est. Salcie. — Şi rl- (vest). răchitiş n., pl. uri (d. rfchită). Loc pş unde creşc răchiţe, - 1091 - www.dacoromanica.ro râchlţele f„ pl. (d. răchiţiiă, dim. d. răchită). Nord. Un copâcel totdeauna verde cu frunze ovale ascuţite verzi pe fată şi cenuşii pe dos şi care creşte pin mlaştini, (vaccinium oxvcoccos on oxycoccos patustris). Fructele lui Is nişte boabe roşii acrişoare bune de mlncat şi se culeg după căderea brumei. — La Dorna se pron. răcifele răcilă, V. răcYul. răcire f. Acţiunea de a (se) răci.—Vechi re-. răcit, -ă adj. (d. răcesc). Bolnav de răceală. răcltdr, -oăre adj. (d. răcesc). Care răceşte, care produce frig : amestec răcitor compus din sare şi gheată. S. n., pl. oare, sau f, pl. ori. Refrigerant, vas ori aparat de produs răcire sau de păstrat alcmentele reci (frigidar). răclturî f. pl. (d. răcit, răcesc). Mold. Gelatină dc carne, piftie. V- rasol. răclţele, V. răchitele. răcTul n., pl. uri şi e (cp. cu ung. ră-cşolni, a închide cu gratii, răcsăzni, a prinde raci cn plasa). Fc. Plasă de prins raci (un cerc cu plasă in care s’a pus mlncare). — Şi răcilă (Zimnicea) f., pl. e. răcnesc v. intr. (vsl. ryknonti, rykatt, a mugi [V. ricăîesc]; strb. riknuti, rus. ryknutî.W. rag). Strig tare ca să înfricoşez pe cineva ori ca să-mi arăt furia ori ca să tiu auzit de departe. — In vest răgnesc (ca icnesc, ignesc). V. ţip. răcnet n., pl. e (d. răcnesc). Strigăt puternic şi bărbătesc. — Pin vest şi răgnet. V. ţipet. * răcoare f., pl. ori (d. rece, răce sau d. lat. * recor, -dns, din recens, recent). Aer rece, dar nu chear frig sau ger: răcoarea anei dimineţi de vară. Pl. Fiori de groază: l-aii apucat răcorite cînd a văzut poliţia. A băga tn răcori, a îngrozi. La răcoare (Iron.), la închisoare : ia du-l la răcoare l răcodelle, V. rocodele. răcoresc v. tr. (d. răcoare). Răcesc, vorbind de aer: ploaia a răcorit aeru. Fig. Liniştesc, fac să treacă furia ; răzbunarea l-a răcorit. Liniştesc, descurajez (Iron,): rezultate alegerii i-a răcorit. A răcori locu (Iron.), a-l evacua .-(a răoriţi locu, căm’afi plictisit de cind vă tot vinturafi pe aici. V. refl. Devin rece: aeru s'a răcorit. Fig. Mă liniştesc : m’am răzbunat şi m’am răcorit. Mă liniştesc, perd curaj u : după alegeri, s'au răcorit. Casa s'a răcorit, a fost evacuată de lumea zgomotoasă. răcoritor, -oâre adj. Care răcoreşte: un zefir răcoritor. S. n., pl. oare. Băutură sau sirop răcoritor, ca limonada, inglieţata ş.a. răcoros, -oăsă adj. (d. răcoare). Plin de răcoare: un vint răcoros, o climă răcoroasă. răcoşăsc, V. rocoşesc. răcovină şi rocovină f.t pl, e (strb. rus. răkovlna, găoace, scoică, â. rak, rac). Numele unor plante numite şi; 1. merlu|ă 0ălsine verna, ălsine caespttosa sau arena-ria verna), care creşte pin păşuni petroase; 2. rocoţel (stellarla media sau ălsine media), pe ale cărei seminţe le caută păsările şi mai ales găinile ; 3. ochişor, sclnteiuţă (anagattis arvensis). — Şi -oină. răculeţ m. (dim. d. rac). Munt. O plantă poligonacee care creşte pin păşunile umede de la munte şi a cărei rizomă, groasă, tlrt-toare şi răsucită, are proprietăţi astringente şi vulnerare (potygonum blstorta). răciit, V. recrut. * rădăn, V. redan. rădaşcă f., pl. fee, fie şi rădăşti (din caradaşcă supt infl. lui răgace). Vest. Ca-radaşcă. — fn Trans. şi rudaşcă. rădăcină f., pl. i (lat pop. radietna, lld. radix, radlcis, rădăcină; sard. raigina, pv. racina, fr. racine. V. ridiche). Acea parte a plantei pin care ia se prinde In pămtnt Şi pin care Işi trage nutrimentu: după formă, rădăcinile se numesc: adventive, pi-votante, tuberculoase, cil cirlige ş. a. Partea cu care un organ e înţepenit In corp: rădăcina dinţilor, unghiilor, părului. Fig. Locu de origine, locu de unde-şi trage puterea: rău trebuie stirpit din rădăcină. Gram. Cuvlnt primitiv din care se formează altele, ca: duc, de unde vine aduc, ducere, conduct, duce, duc-til. Mat. Rădăcina pătrată (a unui număr sau a unei expre-siunl algebrice), număr sau expresiune algebrică care, ridicată la pătrat, reproduce număru sau expresiunea propusă. Rădăcina cubică a patra a unui număr sau expre-siuni algebrice, număr safi expresiune algebrică care, ridicată la cub la puterea a patra, reproduce număru sau expresiunea propusă. Ca nume de plante : rădăcina cîu-meî, captalan; rădăcină dulce, iarbă dulce; rădăcină de micşunea, V. stînjlnel. — Dim. rădăcioară, f, pl. e. rădăcinez, V. inr-. rădăcinii], -ie adj. (d. rădăcină). De coloarea rădăcinii de copac, adică un fel de galben năhutiu cu un aspect de vechime. rădâcinos, -oăsă adj. Cu multe rădăcini. V. rămuros. rădăşcăt, -ă adj. Ca coarnele de ră-daşca: mustăţi rădăşcate. rădî n, pl. rădiuri (ung. rit, livadă. V. rit 2). Nord. Pădurice. — Dim.rădlac şi ră-deac, pl. ece (ca drumeac, păteac, sfrediac şi sfredeleac). — !n Trans. redT. V. rădlş. rădic, V. ridic, rădiche, V. rtdlche. rădiş n., pl. uri (d. rădî). Tel. Rădi. rădiic, -dus, V. arăduc. răvăn Şi răzvăn n„ pl. e (rus. rydvăn, d. germ. reisewagm, trăsură de călătorie). Vechi. Landou, trăşură mare închisă. www.dacoromanica.ro RĂF ~ 1093 răfec, V, refec, răfeneă, V, refenea. răfet, V. rufet. răfutâiă f„ pl. ieli. Acţiunea de a răfui. Fig. învăţătură de minte, regulare, punerea cuiva la locu lui: i se cuvenea o răfuială, i-a tras o răfuială. răfuîe&c v. tr. (rut. rahuvati, a socoti, a număra). Regulez o socoteală, o chestiune, plătesc, achit: răfuiesc o datorie, un datornic. Fig. Regulez, pun la locu lui, fac să tacă, Invăt minte: l-arăfuit din două vorbe. V. intr. Bucov. Socotesc, fac socoteală, calculez: el răfuieşte răpede. V. refl. Mă achit, mă plătesc, mă fituiesc: m'am răfuit de datorii. Fig. Termin o socoteală, o rivalitate (mă explic ori mă bat). răgâce f., pl. răgăci (bg. rogaci, cerb, caradaşcă, d. rog, 'corn. Totuşi cp. şi cu ca-ragace. V. roşcov). Vest. Caradaşcă. — In Trans. şi rugacT m. răgaz n„ pl. uri (indirect d. litv. răkas timp, răgaz, d. vsl. roku, termin, de unde şi rom. soroc). Timp de repaus, repaus: n’am răgaz, muncesc fără răgaz. A da cuiva răgaz, a-i da timp liber, a-1 lăsa liber ca să se odihnească ori să facă ceva.—Şi regăz (Con. 149 şi pop. In Vs.). V. răspas, răzbuni popas. răgâdufcsc v. tr. (ung. ragadni, a apuca). Olt. Rar. Apuc: fie-care da cu ce răgăduia (Tkt.), nu-l lăsa să se dădălcească din ce răgăduia (Şez. 32, 103). V. răcă-duTesc. răgălfe, răgăţină, (sud. f., pl. I (cp. cu vsl. roRatu, cornut). Buturugă saâ rădăcină de salcie ori de alt copac adusă de rlâ sau dezgropată de oameni ca s’o întrebuinţeze ca combustibil. — Şi rădină. răgeă, V. regea. răgeai, V. regeal. răget, V. răget. răghll^z şi (rar) răvilăz v. tr. (d. ra-ghilă). Peptân cu ragila (lina, inu, clnepa).— Şi răgilez. răgnesc, V. răcnesc. răglotesc(mâ) v. refl. (d.gloată). Vechi. Mă oştesc, mă lupt V. glotesc şi în-glotesc f. răgnesc, V răcnesc, răgoz, V. rogoz. răgulă f., p.. e (pol. [d. lat] regula, regulă, adică „statut", apoi „tagmă, familie, neam"). Dos. Neam, rasă. răguşeală f., pl. eli. Starea omului răguşit, Ingroşarea coardelor vocale din cauza răcelii saâ a excesului de vorbă, din care cauză vocea se îngroaşă şi se stinge. V. gu-turaT, laringită. răguşesc v. intr.(ră- şl guşă.\. suguş •şi străguşez). Mă îmbolnăvesc de ră-guşeală. răguşit, -ă adj. Bolnav de răguşeală, cn vocca groasă şi stinsă. RĂM răgută, V. recrut. răTeluţâ, V. rata 2. răime f. Vechi. Răutate, răîtâr m. (pol. rajtar, rus. reltdr, d. germ. reiter, călăreţ- V. falaYtar). Vechi. ljanţlr călare străin. — Şi râTter. răjudeo. V. răzjudec. răliţez v. tr. şi intr. (d. ralifă). Olt. Trag cu raliţa saâ cu plugu fără trupită (plaz) ca să răresc popuşoiu. Ar. rămas n. (d. rămin. De aici vine ung. ramasz, rest). Acţiunea de a rămlnea. Rest, rămăşiţă (Vechi). Hămas bun, adiio, vorbe adresate la o plecare pe mult timp ori pc tot-de-a-una: a-fi lua rămas bun (a zice „rămli cu bine, rămli sănătos"). rămăşag n., pl. uri (d. rămas cu suf. ung. -şag).Prinsoare, obligaţiune mutuală de a plăti adversarului o sumă anumită daca se Intlmpla cum zice el: pun rămăşag pe o sută de franci că Dunărea va Inghefa la noapte. V. vTerşun. rămăş^sc (mă) v. refl. Munt. Vest. Olt. Sirb. Pud rămăşag, fac prinsoare, mă prind. rămăşiţă f., pl. e (d. rămas, rămin). Rest, ceia ce rămlne din ceva (dintr’o sumă, dintr’un ospăţ ?• »•)• Rămăşiţe păminteşti, trupu omului mort (adică „rămas fără suflet"). rămin, şi rămiT, -măs, a -minea v. intr. (lat. re-manere, a rămlnea; it. rimanire, pv. remaner, remanre, romanre, sp. pg. re-manecer. Se conj. ca mm 2). Staâ locului, nu părăsesc locu: noi am plecat, iar el a rămas acolo. Fig. Nu mai evoluez, nu mă mai schimb (In bine ori In răâ): ia a rămas tot frumoasă, el a rămas tot sărac. Exist, subsist, mai slnt: din vechea cetate n’a mai rămas de cit o ruină, dm franc a mai rămas 10 bani de dat. Durez, mă înfig In stimă ori In amintire: o vorbă, o carte care va rămlnea. Mai este ca recurs ori ca pe-dică ori de făcut (de executat): nu mi-a rămas de cit să emigrez, nu mi-a mai rămas de cit să scriu şi f oaia asta, rămine acuma să stabilim condittunile. Rămin stăpin pe ceva, rămin ultimu stăplnitor. Rămin păgubaş (saâ: de pagubă), mă aieg cu paguba; rămin buzat (saâ: mitfluz), nu obţin ceia ce speram. Rămin înapoi, nu mai înaintez cind alţii înaintează, nu evoluez: un popor rămas înapoi, a rămlnea pe cimpu de bătălie (saâ: pe teren), a rămlnea mort In luptă. V. tr. întrec, las In urmă, am superioritate, înving: am pus rămăşag cu el pe un franc şi l-am rămas, s'a luat la trîntă si l-a rămas. — Şi a rămine, mai ales In ziare, rămurât, -ă adj. Ramificat rămurez (mă) v. refl. (d. ramură). Rar. Mă prelungesc In ramuri, mă ramific (vorbind de copaci, munţi, drumuri). — Şi înr-. rămureâ şi -rică f., pi. rele (dim. d. ramura). Ramură mică. crăngută. rămuros, -oăsă adj. (d. ramură saâ lat. ramulosus). Cu multe ramuri, crăngos: un stejar rămuros. V. rădăclnos. www.dacoromanica.ro răncăluiesc, V. boncălăTesc. rănesc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu virfu săbiil l-a rănit la mină. Fig. Jignesc adine: vorba asta l-a rănit. — In nord rînesc. rănichT, V. rinichî. rănit, -ă adj. şi s. Care arc o răni: rănit in război. Fig. Adine jignit sad întristat: o inimă rănită. răntun, -ez şi rănturn v. tr. (din ră-intorn). Vechi. Răstorn, înlătur. — Şi rînt-, rent-. rănunchT, V. rârunchT. rănunchToâră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. rănunchi = rărunchi, de nu va fi fiind mai degrabă o alteraţiune din rătunjoarâ). Unde? Rătunjoarâ. râoreâză) V. rourează. răotăte, V. răutate, răpâreţ, -ă adj. (d. răpesc). Rar. Rapace, prădător: lupu e răparef. — Şi hrăpăreţ' 1) râpâus şi (mai des) -păos n., pl. urt (lat. * repausum ori subst. verbal d. a răpăusa. V. paus). Vechi. Odihnă. Azi (neai. după lat. repausare, fr. repos ori it. riposo) repaus şi (mai rar) -paos: a da soldaţilor repaus după un marş. 1) răpăus -âos, a -â, V. răposez, răpăgăt, V. rapeg. răpăguş n., pl. un (ung. ropogos). Mold. Trans, Ban. Alunecuş, loc pe unde se ra-păgâ. răpăT şi -Tesc, a -f v. intr. (imit ca şi tropăi V. răpştesc). Cad ori izbesc ră- pede şi (n mare nubăr; ploaia răpăîa In geamuri (Sov. 243), copitele se auzeau ră-păiftd pe cimp, tarabangiu răpăia din ta-rabană. — Şi râpăî. răpăTâlă f„ pl. ieli. Acţiunea de a răpăi, ropot: răpăiala ploii, a copiteior. răpănds, -oăsă adj. (d. rapăn). Bolnav de rapăn. Prov. Pelea rea şi răpănoasă, on o bate ori o lasă (tot una-i), pe omu vitios nu-1 poţi îndrepta nici cu rău, nici cu binele. răpcTugă f., pl. i (cuv. slav dintr’o răd. care arată horcăitu, ca şi vsl. răpătati, a murmura, ropotă, murmur, hrapati, a sforăi, a necheza, nsl. hropot, murmur, strb. hropati, a horcăi, bg. hropotnica, guturai, rus. hre-petăti a accheza. V. răpştesc, horcăT, ropot). L/n fel de guturai puternic al cailor şi măgarilor. — Animalu răpciugos trebuie să moară, că remediu nu există. Această boală se transmite la oi. capre, etni, pisici, iepuri de casă şi om, dar nu şi la boi Şi porci. Microbu ei se află tn mucii şi balele calului bolnav, tn carnea, sîngele şi oasele lui, pe hamurile lui şi pe tot ce a venit In contact cu microbu. Calu răpciugos tuşeşte, răsuflă greu, are ferbinteală şi slăbeşte văztnd cu ochii. Cl trebuie ucis pe loc şi ars cu toate ale lui, iar grajdu trebuie văruit şi spălat cu acid fcnic tn solutiune de 5^. Omu răpciugos trebuie izolat. răpciugos, -oăsă adj. (d. răpciugă). Bolnav de răpciugă. Fig. (adj. şi s.) Slab, păcătos: ia un răpciugos şi el 1 răped (est) şi reped saâ rep^z (vest), a -zi v. tr. (d. răpede, adj, de unde s'au născut Intti formele acc. pe sufix, ca răpe-zit, apoi cclc-lalte. Cp. cu limpezesc, netezesc, umezesc. — El răpide. să răpeddă, tn vest repede, să repeădă şi -eăză). Arunc cu putere: reduta’n noi răpide un foc cit nu-l încape gindu (Al.). Trag, aplic violent:- i-a şi răpezit un pumn. împing răpede, fac să meargă răpede, grăbesc: generalii răpezi escadroanele, ştafetele. Vechi. A răpezi cărţi (N. Cost 1, 487), a trimete scrisori tn grabă. V. refl. Mă arunc, năpădesc, năvălesc: soldaţii se răpeziră la luptă, calicii la pomană. Mă duc tn grabă: s’a răpezit pină acasă şi s'a’nturnat îndată V. lansez. răpede (est) şi repede (vest) adj., pl. zi (lat. rdpiaus, răpede [ca limpede d. lim-pidtisj, d. răpere, a răpi. V. răpesc). Rapid, accelerat, care merge (fuge, curge) iute; tren, vapor, riă răpede. Care e făcut cu mişcări grăbite ; mers, marş, lucrare răpede. Povtrnit, care te sileşte să mergi răpede; un loc răpede. Adv. A merge, a curge, a vorbi, a porni răpede. A lua pe cineva răpede, a-l grăbi să facă cum vrei tu, a nu-i da timp să se gtndească: ia-l incet, că, dacă-l [ei răpede,se’ncurcă. S.m.Trans. (repede). Un fel de buburuz cu ctte cinci puncte albe pe fie-care elitru (cicindela campestris). V. strepede. răpegTor (est) şi repe]6ri -oâră adj. (dim. d. răpede). Est. Cam răpede. Adv. A merge răpegior. răpegTune f. (d. răpede, ca putreglunc d. putred. Esh Rapiditate, calitatea de a fi răpede. — în vest repeziciune, răpesc v. tr. (lat. răpere, a răpi, vgr. ’arpăzo, vsl. grabiii (V. grăbesc]; it. răpire, fr. ravir. V. rapace, rapid, răpede). Est. laâ cu forţa: lupu a răpit o oaie, Austriecii ne răpise Bucovina, iur Raşii Basarabia. Fig. Iau, nimicesc: moartea l-a răpit (= l-a răpit vlafa), acest lucru i-a răpit fericirea. Transport, tnctnt, extaziez, fac să uite unde se află (după fr. ravir): o melodie care te răpea. — In est rlpesc (ca’n est pişesc lld. păşesc). Rar şi hrăpesc (supt infl. slavă). Vechi el râpe, să rapă. răpezeâlă (est) şi re- (vest) f„ pl. eli. Fam. Procedare bruscă: a lua pe cineva la repezeală. răpezit (est) şi re- (vest) adj. (d. mă răpedj. Iron. Cu mişcări prea răpezi, apucat, zăpăcit: om răpszit. Subst. un răpezit. răpezltură (est) şi re- (vest) f, pl. t. Modu de a sau de a te răpezi, avlnt, răpezire (est] şi re- (vest) f, Acţiunea a saâ ie a te răpezi. de www.dacoromanica.ro RÂP rSpoziş (est) şi re- (vest) n., pl. un (d. răpede). Loc foarte povtrnit, pripor. răpiclune f. Vechi. Răpire. Lucru răpiL răpire f. Acţiunea de a răpi. Fig. Transport, extaz. răpit, -ă adj. Luat cu forţa. Fig. (după fr. ravi). Inctnt^t, extaziat, răpit6r, -oâre adj. Care răpeşte, rapace, care se răpede la pradă: foi mu e răpitor. Fig. Rapace, lacom de clştig: hi poate hi pentru răutăţile ei, că era o femeie răpitoare (Vechi). Fărmăcator, InctntStor (fr. ravissant): o femeie răpitoare. F. pl. Zool. Păsări dc pradă (pajura, vulturu, şoimu, uliu, bufnita) grupate tntr'un ordin, răpitură f., pl. i. Vechi. Răpire, jafv râposât, -ă adj. şi s. (lat. repausatus. V. răposez şi apusat). Defunct, decedat, mort: răposatu împărat. Răposatu dumnealui, expresiune respectuoasă populară despre un mort (adese-ori ironic): Săracii răposatu dumnealui: aşa i-a fost cu-vinfelu pină i-a iţşit sufleţelu I răposez v. tr. (lat. re-pausare, a se odihni de tot; it. riposare, a se odihni, a fi îngropat; fr. reposer, sp. reposar, pg, re-pouser. V. răpaus). Vechi. Las să se odihnească, odihnesc. V. intr. Mă odihnesc (şi refl. a să răpăosa, ca a se repauza). Azi (şi vechi). Mor, ies din viaţă: a răposa/1 — Vechi şî -păosa, -plusa, -poosa şi -pousa. Prez. ieă răpaos şl răpaus. răpotinl V. ropotlnT. răpste f. (d. răpş/esc). Dos. Acţiunea de a te răpşti. răpştesc v. intr. (vsl. răpăta/i sen, -u'iton sen, a murmura, a face gură. V. răpciugă). Vechi. CIrtesc. Azi. Nord. V. refl. Mă răstesc. răpun, -pus, a -pune v. tr. (lat re-pâno, -ânere, pun la loc, liniştesc; it. ri-porre, pv. vfr. rebondre, sp. reponer, pg. repdr, V. pun). Vechi. Perd : a răpune averea. Azi. Dobor, tnfrtng, înving, ucid, prăpădesc : duşmanu, boala l-a răpus. răresc v. tr. (d. rar saii lat. raresco, rariscere; sp. ralecer). Fac rar; a rări o pădure tăind copacii, moartea rărea ceata noastră. A o rări, a veni rar saâ chear de locdupă ce-a făcut pozna, a rărit-o de pe la noi. V. refl. Păru i s’a rărit. răriş n., pl. uri ca desiş d. des). Rarişte, parte pe unde pădurea e rară saâ pe unde păru e rar: îşi astupa rărişurile c'un pieptene. (VR. 1927, 6-7, 379). răritură f., pl. t. Loc rărit, (cu putini copaci, cu puţin păr ş. a.). V. desiş. rărunchi m., pl. tot aşa fdin mai vechiu rănunchi, lat. * renunculus, dim. d. ren, renis, rinichi. P. term., cp. cu genuchi, cărunt, şi mărunt. V. rlnichT). Est. Rinichi. Fig. (şi’n vest). Sediu sensibilităţii morale; cu rărunchii zdrobifi de mlhnire (Isp.) A fi ieşit din rărunchii naţiunii (Iron.), a fi fiu poporului, a simţi ca poporu. RÂS răs- şi râz- (vsl. ras- şi raz-), prefix care arată intensitatea, superioritatea, Im-prăştierea saâ excluderea, ca; răscoc, răz-bunic, răsfir, răspopesc. Corespunde cu s-din ?co;, scurg şi cu s/ră- din s/răbunic, străbat (— răzbunic, răzbat). Se tntrebui-ţează şi ironic ca para- din parainspector şi baş- din baştil/iar. De ex.: pofi să fii răscritic şl să răscintăreş/i lucrurile, că tot nimic nu vei dovedi / V. arhl- , extra-. răsad n., pl. uri (strb.bg.razsad,rasad, rasada, rus. razsăd V. posadă). Plantă saâ copăcel transplantat ori destinat transplantării : răsaduri de garofe, de trandafiri. Şi colectiv : răiad frumos. răsadniţă f., pl; e (strb. razsidnica, plantă răsădită, sadnica, chitonog, băţ de făcut găuri Ia plantat, rasadnik, răsadniţă; hg. razsad ni k ; rus. razstdnik. V. sadlnă). Pepinieră, loc cu plante de răsădit.— Şi ră-sâlniţă (Vaslui). * răsâlt, a -â v. intr. ră- şi salt). Rar. S’ar tnapoi, răsar, ricoşez, vorbind de proiectile; mingea, glonfu a răsăltat. V. rezult. răsâmăn, a -sămănâ v. tr. (d. a semăna, mold. sămăna), Dos. Semăn, tm-prăştii. răsar, a -sări v. intr. (d. sar, după care se conjugă). Mă înalţ, apar, ies tn evidentă : soarele se vedea răsărind din ocean. (V. apun), plantele răsar din pămlnt,perii albi începuse a-i răsări de pe la timple, slăbise şi-i răs&rise oasele, biserica răsărea dintre case. Cresc mai mare.' copiii au răsărit. Mă scol ori apar deodată; maică-mea a răsărit de lingă mine (Sadov. VR. 1924, 1, 9), un jandarm răsări ca din pămlnt. Ricoşez, răsalt; grindina răsare pe acoperemint. Tresar : a răsări din som.A-fi răsări (mincarea din gtt), a înghiţi greşit şi a fi apucat de tuse subită. V. refL Vechi. Mi perd din alte lucruri; hirtia s'a răsărit. V. tr. Vechi, fdupă ngr. vlastăno ori anateilo). Scot la iveală, produc. Bucov. fdupă germ. absprengen ori qbsch'angen). Fac să sară lovind. răsădeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a răsădi (mai des răsădire). răsădesc v. tr. (vsl. slrsb. raz-saiiti, ra-saditij bg. raszadam, razsazdmm, rus. razsadlti. V. sădesc). Trauslantez, scot de unde crescuse şi pun să creaăcă aiurea ; a răsădi vifă de vie. Fig. Troian i-a răsădit pe Rjmăni in Dacia. răsăjduTâsc v. tr. (vsl. rasonditi, -sonzdon şi -onzdati. bg. razmzdavam V. osindesc). Vechi. Judec, apreciez, socotesc. răsămănâre f. (d. răsamăn). Dos. Ac-ţinnea de a sămăna. răsărit, ă adj. (d. răsar). Ieşit din pjj-mtnt (vorbind de plante); orz răsărit. In relief, ridicat (nu săpat); chip răsărit. Fig. Mai înalt, destul de înalt; un băiat răsărit. S. n., pl. uri. Timpu etnd răsare (apare,) soarele saa alte asţre; de la răsărit pini — l0§5 — www.dacoromanica.ro RÂS la apus. Locu dc unde răsare soarele (orientu, estu): spre răsărit. Ţările din partea din spre care răsare soarele: trei crai de la răsărit. răsărită f., pl. e Vechi. Azi nord. Răsărit : a pornit spre răsărita soarelui (rev. I. Crg. 13, 156). Răsărita soareluT sad numai răsărită, floarea soarelui (Cp. cu lăsata şi lăsatu secului). răsăritean, -că s., pl. eni, ence (d. răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj. -ean, eană : biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greşit formată de literaţi. Ar trebui să se zică răsăritenesc, ca orăşenesc. Românu zice obişnuit biserica răsăritului sau din răsărit. Cp. cu judeţean). răsăritură f., pl. i (d. răsar). Tresărire, răsătură f„ pl. i (d. ras). Loc ras pe htrtie, ştersătură: a scrie fără răsături. Acţiunea de a rade baniţa plină (a o netezi). Fam. Iron. Acţiunea de arad£ dea tnvinge pin vorbă sau pin procedură. Răzuitură, ră-zătură: răsătură de hrean. răscâcări -ăcărât, V. râscră-cănez. răscăbuşurT n. pl. (cp. cu lostopană). Nt. Resturi de lemne tăiate (rev. I. Crg. 5, 152 şi 183). răscetâsc) V. răscitesc, răschit şi răşchlî (vest,) şi rîşchlT (est), a -iâ v. tr. (lat. *rasclare, din * rast-lare, a grebla, d. rastrum, greblă; it.raschia-re, fr. racler, a zglria, a rade, a răzui). Est. Depăn ltnă de pe fus pe răschitor. răschir v. tr. V. răsfir. râschit6r şi răşchit6r (vest) şi rîş-chitor (est) n., pl. oare din *răschietor. d. a răschiaj. Un fel de crăcană sau furcă întrebuinţată la depănat lina sau cinepa de pe fus p. a o face In formă de scuturi. — La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Int. 116, risch-. răscitesc v. tr. (răs- şi citesc). Vest. Citesc mult sau de multe ori.—In est răs-cetesc. r&scoâge f., pl. ogi (cp. cu bg. raskov~ nice, o plantâ, hippocrtpis comosa). Vest? O plantă erbacee cu flori mari purpurii, rar albe, cu fructu capsular şi cu seminţele prevăzute c'un mot de peri mătăsoşi (epildbium angustifâlium). — Se numeşte şi zburătoare, răscoală (oadift.) f., pl. e (vsl. raskola, despărţire, schizmă, raskolu, răscoală; bg. slrb. rus. raskol). Revoltă, rebeliune, răz-mirită. răscâc, -câpt, a -coace v. tr. (răs- şi coc). Coc sau ferb prea tare (vorbind de Ouă). V. scoc şi crint. 1) răsc6i n., pl. oale (vsl. răscolii, despărţire, adică „lemne despărţitoare"). Letnnu care se întinde Intre capetele celor doi ca-rlmbi ai carului (unu înainte, şi altu înapoi). A trece peste răscoale, a trece măsura, a merge prea departe. — Şi. la sing. peste răs-colu unui lucru (Dlmb.), mal mult de cit trebuie. RÂS 2) răscol n., pl. oale (d. răscol 1. Cp. şi cu mă răscol). Mold. Fam. Rar. Cu păru răscol (adv.), cu păru tn dezordine. 3) răsc6l, a -sculă v. tr. (ră- şi scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, şi conjugarea lui, cu o, oa, u, întocmai ca scol, arată latinitatea lui). Revolt, fac să se revolte: demagogii au răsculat satele la 1607. V. refl. Mă revolt mă ridic cu armele. V. buntulutesc, burzuluTesc, rocoşesc. răscolesc v. tr. (vsl. raskoliti sen, a se despica, d. klati, a împunge; nsl. razko-liti, a despica). Scotocesc (scormolesc) pu-ntnd tn dezordine: a răscolit toate lucrurile pin'a găsit cufitu. Fig. A răscoli cele liniştite (lat. quieta movire), a răscoli urile sau alte pasiuni. A răscoli oile, a le separa Iu-Indu-şl fie-care stăpln oile lui. răsc6lnic) -ă adj. şi s. (d. răscoală). Rebel: locuitori răscolnki şi nestatornici (Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 228). V. rascolnic. răsc6pti -coaptă f., pl. e (d. răscoc). Prea copt ori prea fert (vorbind de ouă). V. scopt. răscrâcăr, a -ăcără (Trans) şi răscrăcănez (Munt.) v. tr. (râs- [vsl.j şl crăcănez; raskraiam se, mă crăcănez). Crăcănez, întind: via răscrăcănată la soare. Pan, Povestea, 1, 115). —tMunt. Pop. răs-câcăr, a răscăcăra. La Isp. el răs-câeră. răscroîală f., pl. ieli. Acţiunea de a răscroi. Loc răscroit. râscroîesc v. tr. (vsl. raskroiti, id.). Croiesc tăind mai mult. Decoltez. răscroitură f., pl. i. Parte răscroită. răscruce f. (râs- şi cruce). Raspintie, locu unde se încrucişează nişte linii, stinghii, drugi ş. a. răsculăt, -& adj. şi s. (d. mă răscol). Rebel, revoltat. răscumpăr a -ă v. tr. (răs- şi cumpăr). Cumpăr iar safi recapăt un lucru vin-dut ori perdut: a răscumpăra o casă, un captiv. Scap de perzare: Hristos i-a răscumpărat pe creştini. Vechi. Răzbun : a răscumpăra pe câteva despre cineva (şi intr.: să-şi răscumpere despre vrăjmaş). V. refl. Scap dlnd bani: captivu s'a răscumpărat din mlnile tllharilor. — Vechi şi scum-păr (trafichez) şi descumpăr. răscumpărăre f. Acţiunea de a sau de a te răscumpăra. răstăc(mă) v. refl. Vechi. Mă desfac, mă deschid. 1) răsfăţ n., uri (d. răsfăţ 2). Răsfătare, alintături p. a plăcea; păru lăsat in răsfăţ pe spatele ilicului (CL, 1911, 365). Trai fericit : a trăi In ră'făţ. . www.dacoromanica.ro - i0e6 — 2) răsfăţ, a v. tr. frâs- şî faţă, ca it. sfacziato, neruşinat, d. faccia, faţă, şi tr. effronti, d. front, frunte. — Se. conj. ca tn-făt). Alint, răzgli, tratez cu prea multă bllndefă: a răsfăţa copiii. V. refl. Mă alint, fac mofturi ca să plac: copiii se răsfaţă. Mi deslăt, trăiesc bine: a ie răsfăţa in belşug. răsfăţât. -ă adj. Alintat, răzgliat, tratat cu prea multă bllndeţă; un copil răsfăţat. Fig. Fericit: un om răsfăţat de soartă. răsf^rb v. tr. Rar. Ferb prea tare. V. răscoc. r&sfăţăcTune (Vechi) şi răsfăţăre f. Acţiunea de a sau de a te răsfăţa. Trai fericit : a trăi tn răsfătare. răsfăţ, V. ruşfet. răsfir, a -â v. tr. (răs- şl fir, adică «desfac firele". V. tn- şi pre-flr). Vest, întind, desfăşor (vorbind de fire saâ pene unite Intr’un punct): curcanii şi păunii işl resfiră coada. Răsplndesc, desfăşor: a răsfira trupele pe cimp. — în est răschlr, din răshir, cum se zice pop. pin Munt. est. Răschir zice şi Od. fPsevd. 159), care e din Munt. vest. La Ur. şi Dos. râşchir. răsfoiesc v. tr. (râs- şi foaie. V. în-folez). întorc pe ici pe colo foile unei cărfi. Citesc o carte pe ici pe colo: dicfio-narele-s cărfi de răsfoit. — La Bodnărescu (CL. 5, 77) răsfllesc (probabil, format de el). răsfrmg, -frînt şi (rar)-frins, -frin-gere v. tr. (răs- şi fring). întors pe dos la margine: haină cu guler răsfrint. Oglindesc, reflectez: plopii se răsfringeau pe luciu lacului. Retractez. Fig. Arunc asupra: toată gloria se răsfringe asupra lui. răslrfnsătură f„ pl. i. Parte răsfrtntă. răsfringere f. Acţiunee de a sau de a se răsfrtnge, V. refracţiune şi reflexl-une. răsfug n., pl. uri (râs- şi fugă, din cauză că cu frunzele de răsfug poporu tratează dalacu, o boală provenită, după cum crede el, din multă fugă sau osteneală sau şi din umezeală). O boală care consistă tn unflarea ugerului la oi (V. capie). O buruiană li-liacee veninoasă numită şi dalac, măru lupului şi poama vulpii (păris quadrifolia). — Şi răsfuig. V. spini, răshir v. tr. V. răsfir, răsln^sc, V. răznesc. răsip-, V. risip-. răslnţeleg, -Ies, a -l£ge v. tr. (răs- Si inteleg). Fam. înţeleg mai mult de cit trebuie: am înţeles şi răsinfeles. răsjudec, V. răzjudec. răsdl, V. rasol. răspâs n., pl. uri (răs- şi spas. Cp. cu bg. raspus, congediu). Vest. Partea urzelii din faţa iţelor pe unde se trece suveica, spaţiu dintre iţe şi spată ptnă la sulu de la pieptu fcmcn carc |csc. Fig. Răzbun, răgaz, timp liber : gindea In răspasuri (Iov. 40). A da răspas, a da răgaz. răspăr m., pl. eri (răs- şi păr J). Dun. Un fel de ghiborţ foarte rar (acerina Schraes-ter). S. n. In răspăr (toată ţara), contra părului: a te rade in răspăr (cu perdaf), a peria haina in răspăr. A lua pe cineva in răspăr, a-I trata aspru, a-1 lua răpede, a-i brusca. răşpetie f. (vsl.raspentie, răstignire ;s!rb. raspeie, bg. rus. raspidtie, răstignire, crucifix). Munt. Trans. Crucifix (Doc. 1768. lorga, Ncgof. 235). Răspete, giulgi, linţoliu un văl ornat cu cruci şi sfinţi care se pune, deasupra mortului. V. fludă. răspic, a -â v. tr. (ră- şi spic din despic. Cp. cu it. spiccare le parole, a răspica cuvintele). Vechi. Despic. Azi. Est. Pronunţ lămurit: a răspica cuvintele. răspicât, -ă adj. Mold. Clar, lămurit: vorbă răspicată. Adv. In mod răspicat: a vorbi răspicat. răspTer, a -I v. int Dos. Pier, mă prăpădesc. râspT^rd v. tr. Dos. Pierd de tot, nimicesc. răspîerzâre f. Dos. Peire. * răsplng, V. resping, răsplntlăş m. Om pus de pază la răs-pintie. răspfntie (est) şi răspintle (vest) f. (vsl. raspontiie, d. ponţi, cale ; rus. rasputie). V. potecă şi punte. Cp cu crint). Răscruce. Locu unde se Încrucişează drumurile. răsplndesc v. tr. (vsl. rasponditi, a răsplndi, d. ponditi, a alunga. V. pîndesc). Imprâştii, risipesc: a răspindi soldaţii pe cimp, a răspindi manifeste pe stradă. Fig. A răspindi un miros, un zvon, spaimă.—Şi tmpindăr, a -ă (vest). V. prefir. răsplată f„ pl. âfi (bg. rus. rasplăia. V. plată). Recompensa, dar p. un serviciă sau merit (safl şi pedeapsă p. o vină). răsplătesc v. tr. (bg. rasplolam, strb. -atiti, rus. -iii. V. plătesc). Recompensez, dăruiesc cuiva ceva p. un serviciu sau merit (sau şi pedepsesc p. o vină), răsplătire f. Rar. Răsplată. răsp6p m. (bg. rus. raspop). Vechi. Popă răspopit. răspopesc v. tr. (bg. raspopeam. V. popesc). Fam. saă iron. Despreufesc,dau afară din popie. V. caterisesc. răsprâştiT, V. împrăştlî. răsprdsle f. (răs- şi prosie). Prosie lucrată tn anul al doilea. răspund (est) şi -unz (vest), -puns, a -punde v. tr. (lat. respondire, -sponsum, pop. respdndere, it. rispdndere, pv respon-dre, fr. ripondre, sp. pg. responder. V. co-respund). Dau un răspuns: a răspunde o obrăznicie. Plătesc, achit: i-am răspuns tofi banii. V. intr. Dau un răspuns www.dacoromanica.ro RAS tn converbatiuiie sau la examin: a răspunde bine, rău. Raţionez, obiectez tn loc să mă supun ; nu răspunde I Repet sunetu : ecou răspunde. DaCi tn schimb, daii motive contra altor motive (tntimpin) sau lovituri contra altor lovituri: a răspunde la o politeţă, a răspunde victorios la o obiecliune, a răspunde la o bombardare. Corespund, ts proporţional : puterile lui nu răspund curajului, rezultatu n'a răspuns speranţelor. Ajung, duc (vorbind de un coridor saii de o cameră, de un drum. un tub, o strmă electrică, o durere): acest coridor răspunde in salon această sonerie răspunde in bucătărie, această durere imi răspunde in cap. Is răspunzător ts garant: răspund eu cu banii mei pentru el. V. refl. Vechi. Mă răspund că sint, declar că stnt, mă dau drept. — Vechi re-, răspundenţie, V. corespondenţă, răspundere f. Responsabilitate, garanţie : pe Cori supt) răspunderea mea, imi iau toată răspunderea. A trage la răspundere, a face răspunzător, o obliga să dea socoteală. răspuns n., pl. uri (lat. responsum). Ceia ce se răspunde la o întrebare: răspuns afirmativ. Intimpinare (orală saii scrisă), respingerea unei acuzatiuni. — Vechi re-. răspunzător, -oăre adj. Care răspunde, responsabil, garant. A face răspunzător, a obliga să răspundă de cele făcute. răsputere f. (răs- şi putere). Din răsputeri, din toate puterile : a stărui din răsputeri. răstălniţă f., pl. e (slrb. rastavnica. V. răstav). Trans. Ţargă. răstăv n., pl. uri (vsl. * raz-stavu,* ra-stavu, d. rastaviti, a separa, ca postavu d. posiaviti. V. po- şi u-stav, stăvesc). Sud. Hat, răzor, cărare lată tnte racle la lanuri (V. mejdlnă). In tipografie, şină dinţată cu care se strtng literele şi care la un loc cu altele, apare ca o cărare tn cadru care cuprinde pagina. O unealtă la războiu de ţeşut. răstăgâl, V. rostogol, răstălmăcesc v. tr. Tălmăcesc falsifi-etnd, dau o interpelaţiune falsă tntr’adins. răsteălă f., pl. eli. Acţiunea de a te răsti. răstesc(mă) v. refl. (din mă râpştesc). Mă adresez răcnind enervat: nu te răsti la el. că nu e vinovat. — în Munt. vest re-(ChN. I, 159; Lov. 244). răstâO, V. resteO. răstic, V. ristic. răstignesc, V. la pag. 1091. răstimp şi -împ n., pl. uri (vsl. ras-tompă [infl. şi de timp ori şi fără asta, ca răspintie, -intiej, d. rastompati, sîrb. raz-stupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. In răstimpuri (se auzea), la intervale (se auzea). — Vechi zăstimp şi -împ (rus. zăstup). In Vc. zâstînc (ArhO. 1928, 158). răstind, V. întind. RĂS răstit, -ă adj. Rastmdu-tc: o vorbă răstită. Adv. A vorbi răstit. răstitură f„ pl. i. Vorbă răstită, răstoacă (oa dift.) f., pl. e (rus. rastdk, braţ de rtQ, bg. rostok, inima carului. V. răstocesc, zătoacă). Mic braf de rtii tnchis p. a-l seca pe ctteva ore şi a prinde peştele rămas pe uscat Gard pe nuiele de abătut drumu peştelui (Şez. 37, 43) tezitură, locu unde un rtii de munte e mai lat şi unde se prind păstrăvii. răstocesc v. tr (vsl. rastociti, a Împrăştia ; bg. rastocam, transvazez. V. tocesc). Fac răstoacă unui braţ dc rlii, tl sec ca să prind peştele (Şez. 37, 43). răstogâl, V. rostogol, răstopâscă, V. rostopască. răstopesc v. tr. (vsl. rastopiti). Topesc de tot ori mult. * răstors, -stârs, a -stoarce v. tr. (râs- şi storc). Distorc, Imi storc (scot) înapoi cele perdute sau mă răzbun : mi-am răstors banii, loviturile. răstârn, a -turnă v. tr. (răs- şi tornJ. întorc cu susu’n jos: răstorn un pahar de pe masă, corabia s’a răsturnat, bate un vint de te răstoarnă. Fig. Daii jos, fac să cadă, înlătur, dobor: a răsturna un ministru, un minister, o sistema, o teorie. V. refl. Fam. Mă tolănesc ori mă trtntesc pe spate: a fuma răsturnat in fotolii. — în Mold. sud şi -on, -unâ (ca fereasră, frate, ciur lld. -stră, *fratre, * criur). răstâs, -oăsă adj. (d. rast). Nord. Pln-tecos (Şez. 37, 43). răstrişte şi re- f. (răs- şi trişte). Nenorocire, timpuri critice: in zilele de răstrişte. răsturbur, a -ă v. tr. Dos. Turbur de tot răsturniş n„ pl. uri (d. răstorn). P. P. Loc unde se poate răsturna caru. răsucesc v. tr. (vsl. rasukati-rasucon, a răsuci, d. sukati, a suci; strb. raz-sukati, rus. raz-suâiti.V. sucesc). Sucesc de mai multe ori: a râsucl un fir de aţă, a-ţi răsuci mustaţa. Scrtntesc, luxez: şi-a răsucit picioru. A te răsuci intr’un picior, a fi foarte vioi şi harnic. răsuflare f. Acţiunea de a răsufla, res-piratiune : mi s'a oprit răsuflarea de frică. Aeru mişcat de răsuflare: era aşa de aproape, in cit ii simţeam răsuflarea. Dintr’o răsuflare, pe nerăsuflate, de duşcă : a bea un pahar dintr'o răsuflare. răsuflat, -ă adj. Care şi-a perdut tăria fiind-că n’a fost ţinut înfundat: vin răsuflat. Fig. Divulgat, ajuns la urechile lumii: taină răsuflată. Prea ştiut de toată lumea, banal: spirit răsuflat. Uzat de bun trai : un om răsuflat. Ieşit din curentu ştiinţei: un savant răsuflat, o carte răsuflată. râsuflătoăre f, pl. ori. Deschizătură făcută ca să intre aeru tntr’un beci ori alt loc tnchis, ventilator. — 1098 — www.dacoromanica.ro răsuflătură f., pl. I. Intrarea şi ieşirea aerului din plămli odată : 16 răsuflaturi pe minut. Spuzeală, eruptiune de bubulite. răsuflet n., pl. e. Rar. Răsuflare: fi-nindu-şi răsufletu. Răgaz : A spune dintr’un răsuflet (Agrb. Int. 108), a spune dintr’un suflet, răpede. — Şi răsuflu, pl. uri. V. duşcă. 1) răsuflu n, pl. uri (d. răsufla). Vechi. Răsuflare. Fig. A da răsuflu, a lăsa să se odihnească. A-fi lua răsuflu, a te odihni. V. duşcă. 2) răsuflu, a -â v. intr. (ră- şi su/lu, ca sun, ră-sun; \t. risoffiare, a sufla iar ; sp. resoplar, a sforăi). Respir, Îmi schimb aeru din plămli: copila dormea si răsufla liniştit. Mă odihnesc puţin: lasă-mă să răsuflu. A fi spart pe undeva (vorbind de vase ori de beşici): acest butoi răsuflă, acest burduf răsuflă pe undeva dacă nu rămine umflat. Răspund, duc, ajung: această galerie răsuflă tocmai la castel. Mă manifest, erup: bubele răsuflă iar. Fig. Ajung la urechile lumii, transpir ; taina a răsuflat. V. tr. Respir: aici răsuflăm un aer curat. V. refl. Respir. Fig. Imi vărs focu, Îmi descarc sufletu : azi mă răsuflu şi eu. Mă destăinuiesc: a te răsufla către prieteni. Mă alterez de aer sau de vechime; un vin răsuflat, o glumă răsuflată. 1) răsun n., pl. uri (d. a răsuna, ca Iun, d. a tuna). Vechi. Răsunet. 2) răsun, a -â v. intr. (ră- şi sun, ca suflu, răsuflu ; lat. resono, -ăre, it risonare, pv. sp. resonar, pg. resoar). Produc ecou, transmit sunetu din părete In părete, prelungesc sunetu : răsună casa, peştera, muntele, codru de ctntecele lor. Am rezonanţă, vibrez prelungind sunetu: o chitară care răsună bine. răsunător, -oare adj. (d. răsun. V. rezonator). Care răsuna tare; o vioară răsunătoare. răsunoT n., pl. oaie (d. rus, răsură 2, ca lătunoaie, lăturoaie). Trans. Mold. Pine sau turta tăcută din aluatu ras din albie (Şez, 30, 168). Vc. Pine sau turtă împletită (ca colacu). — Şi rusunoT, rusuroî. răsunet n., pl. e (ră- şi sunet, sau lat" * resdnltus după sdnitus). Sunet prelungit’ ecou: răsunetu munţilor. Rezonantă, calitatea de a vibra bine ; răsunetu unei chitare. A găsi răsunet la cineva, in inima cuiva, a primi răspunsu pe care-1 doreşti. V. ră-bufnet. răsur m. (d. răsură i). Un fel de trandafir sălbatie mic care creşte pe la marginile pădurilor şi pin poiene (rosa piimila). V. rug şi măceş, 1) răsură f., pl. i (cp. cu lat. râsula [dim. d. rosa/, de unde s’ar fi tăcut * rdsură, apoi, pintr’o inexplicabilă schimbre de accent, răsură). Floare de răsur. 2) răsură f, pl. i (lat. răstiră, d, rddere rasum, a rade; it. pv. sp. pg. rasura, vfr. rasure. V. rad). Răsătură, Răsunoi (Trans). Odinioară, un bir suplementar pe lefile boierilor: casa răsurilor (V. raz 1). Rosură. Dun. Larvă de vetrice. răsvir v. tr. V. răzvîr. răşchIT, răşchitdr, V. răşch-. răşchir v. tr. răsfir. răşină f-, pl. I (lat. resina, d. vgr. retine, d. reo, curg; it cat. sp. resina, pv. rezina, fr. resine). Un fel de clei care se scurge din unii copaci, mai ales din brazi, şi care arde foarte uşor, din care cauză se şi întrebuinţează la făcut torte (E buuă şi pentru afumat In casă, că răsplndeşte un miros sănătos). — In est şi rişină. Aiurea şi ruşină. răşinos, -oăsă (lat. resinosus, it. sp. resinoso, pv. rozinos, fr. resineux). Care conţine sau produce răşină : copac răşinos. răşluîesc Şi (vechi) răşuîesc şi ru-şuTesc v. tr. (cp. cu ung. reselni, a scobi, ori slrb. vsl. ruhti, a dobori, nsl. rezliati, a taia). Tai o bucată din ceva, iau, tur: a răşlul o bucată dintr’ pinză, din nişte fin, dintr’un teritoriu. — Vechi şi ruşlesc. în ziaru Opinia (Iaşi, 25 Mai 1930, 4, 6, Em. Manoliu, Ieşean) zice hărăşlulesc. rătăn, V. rîtan. rătăcână şi -ânie f., ăni, ănii. Nord. „Groapă întinsă" (Şez. 37, 43), şănţuleţ săpat de ploaie; pe ogoarele cu popuşoi apa a săpat rătăcăni (Sadov, Univ. 20 Aflgust 1912). rătăceâtă f., pl. eli. Rătăcire. rătăcesc v. intr. (d. lat.errăticus, eratic, rătăcitor, de unde s’a făaut * ratec, rătăcesc). Perd drumu: s’a dus pin pădure şi a rătăcit. Perd drumu şi umblu căutlndu-1 ; Ulise a rătăcit două zeci de ani pe mare. Colind, umblu mult pin locuri depărtate : a rătăcit pin străini, acest om a rătăcit pin toată lumea. V. tr. Perd drumu : copiii au rătăcit drumu. Perd pintre alte locuri: mi-am rătăcit bagajele pin gară. Fig. Duc pe căi rele, tnşel cu idei false: demagogii rătăcesc tinerimea. întunec, turbur: mizeria i-a rătăcit minţile. V. refl. Mă perd pin mulţime (pin întuneric, pin pădure); copiii s’au rătăcit pin pădure. Mă perd depărtln-du-mă ori amesteclndu-mă cu alte lucruri; copiii s’aa rătăcit de părinfil lor pin mulţime, mi s'au rătăcit scrisorile. rătăcire f. Acţiunea de a sau de a te ră/ăci. Mers ori călătorie pe departe şi cu multe ocoluri din cauza perderii drumului: rătăcirile lui Ulise. Colindare, umblet fără căpătti, vagabondaj, haimanallc; rătăcirile neamului jidănesc. Fig. Eroare, aberaţiune, părere falsă : ce spui tu e o rătăcire, fugiţi de rătăcirile francmasonilor l întunecare, turbare; rătăcirea minţii, www.dacoromanica.ro rătăcit, -ă adj. Care a perdut drumu ; un drumef rătăcit. Fig. Care are idei false: anarhiştii ts nişte rătăciţi. întunecat, turburat : o minfe rătăcită. Turburat, painjinit; o privire rătăcită. Subs. Un rătăcit. rătăcitor, -oăre aej. Care rătăceşte, nomad, vagabond, haimana : Jidanii is un popor rătăcitor. Fig. Fugitiv: idei rătăcitoare. rătălesc v. intr. (ung. rătolni, a Im-; pinge). Trans. Mă retrag: Lasă-ne să rătă-lim I Vezi bine că toti perim I (rev. I. Crg. 12, 48). rătăv^T, V. reteveî. 1) râtez n., pl. e şi uri (rut. retiaz, d-vsl. retenzi, lanţ; ung. retez, zăvor). Mold-Clanţă, o mică riglă de fer care are un capăt fixat In uşă piutr’un cu>, iar cel-alt se ridică şi se lasă pe clempuş, şi aşa se închide şi se deschide uşa. Un mecanizm pin care teica morii se poate ridica ori scobori. — La Doş. răteadz. Forma retez inuz. In Dor. rotez. 2) ratez v. tr. retez. rătuîesc v. tr. (pol. îatowac). Mold L. V. Salvez. rătund, -ă adj. (lat râtundus, d. rota, roată ; it. rotonda şl tondo, sard. tundu; lat. pop. şi ntundus, pv. redon, vfr. reond, nfr. rond, sp. pg. redondo. Rom. ă poate proveni din 6, ca lăcustă, păturniche din lo-custa, coturnix, nu numai de cit din fi din retundus. V. rond). De forma roatei saa a sferei: cercu, sfera, cilindru, conu ts figuri rătunde. Compus din linii curbe: un obraz rătund. Fără fracţiuni ori subdiviziuni; o sumă rătundă. — Forma rotund, cum zic unii, nu e pop., nici fam. rătunglor (est) şi -jbr (vest), -oâră adj. (dîm. d. rătund). Fam. Cam rătund, aproape rătund : obraz rătungior. S. m. pl. Bani. rătungToâră (est) saa -joâră (vest) f., pl. e (va dift. Dim. d. rătund). Pelun-goasă. rătunzeălă f., pl. eli. Rătunzire, acţiunea de a rătunzi. rătunzesc v. tr. (d. rătund). Fac rătund: a rătunzi un disc de hlrtie. Ftg. Măresc as-tuplnd golurile : a-fl rătunzi proprietăţile, moşia. Suprim fracţiunile : a rătuzi o sumă. înfrumuseţez ; a rătunzi o frază. In vest şi -jesc (ca veştejesc faţă de -zesc). rătunzime f. (d. rătund). Calitatea de a fi rătund. rătunzlturâ f., pl. i. Parte rătundă. rătuteâlă f, pl. eli. Vest. Zăpăceală, starea celui rătutit. rătutesc v. tr. (cp. cu ung. Ratoti em~ ber, om din Ratot, localitate renumiţi pin oameni proşti. Cp. cu tutuiesc). Vest. Tutuiesc, zăpăcesc, răcnesc: rătutită din palme, umbla rătutit (Iov. 240 şi 246). V. refl. Se rătutise de befie. V. hututuî. răţeâ. V. reţea. răţişoără (oadift.)f.,pl.e (dini. d.rată). Pl. Un fel de stlnjinel (tris pumila). ruţoî ra., pl. tot aşa (d. rafă. Masculu raţei (Are pene mult mai frumoase de cit raţa, afară de căzu clnd e alb, şi nişte pene mici răsucite ca un inel deasupra coadei). răţoTâlă şi (mal rar) -uTâlă f., pl. leit. Acţiunea de a te răţoi. răţoîesc şi (mai rar) -uT^sc(mă) v. refl. (cp. cu răfoi, pin aluz. la mers, ori cu ung. ranculni, a Încreţi fruntea). Fam. Iron. Fac gesturi grave ca să sperii, mă răstesc, mă grozăvesc: o imbrlnceam răjuindu-niă (VR. 1916, 1-3, 162). râţuşcă f., pl. şte şi (vest) şce. Fam. Raţă mică. r&a, rea adj., pl. răi, rele (din mai ve-cliiu reu, pl. rei, lat. rtus, acuzat; it. sp. pg. reo, pv. vfr. reu. Inf. de »răa“ era şi'n dial. neap. şi e şi azi In Tirol. Cp. cu păcătos). Care nu e bun, prost: vin răă, nume rău (renume prost). Cpre are inimă neagră, iubitor de paguba altiţia: om rău. Prost, fără talent: poet rău, poezii rele. Funest, sinistru: prezicere rea. Vătămător, periculos.-carte rea. S. n., pl. rele (In vest şi răuri). Răutate, faptă rea, delict: a distinge binele de rău, a te fine de rele, a te da In rele, a fugi de rele. Defect, dezavantaj: această sistemă are un rău. Pagubă, nenorocire: nici un rău fără bine, reţele războaielor Is mari (Cu Inţ. de „boală" e barb. după fr. mal. Deci boală de mare, ameţeli şi vărsături clnd te zbuciumă corabia, nu rău de marel). Adv. Urlt, prost, fără folos ori plăcere : maşina funcţionează rău, acest actor joacă rău Mult, tare, foarte: mă doare rău, s'a stricat rău, zidu se clatină rău. Grozav, tare, aduclnd vătămare : s'a lovit rău, l-a bătut rău (L-a bătut bine are acelaşi Inţ., dar iron.). A face rău, a vătăma : rachiu face rău, laptele face bine. A ţi se face rău, a te îmbolnăvi. A-fl fi rău, a fi bolnav. A vorbi de rău, a blrfi, a calomnia. A finea de rău, a mustra. A avea mină rea (după fr. avoir mauvaise mine), a arăta rău, a părea bolnav. A găsi rău (fr. trouver mau-vais), a ti se părea răa, a considera ca răa. A lua in nume de rău, a te supăra de ceva, a considera ca răa. A lua tn injeles rău, a interpreta cu înţeles defavorabil. A lua pe cineva cu rău, a proceda aspru cu el. N ar Ji rău, n'ai face rău să, ar fi bine să. De rău cuiva, de sclrba Iui, din pricina răutăţii Iui. — In sec. 16-17 scris şi rrău, rrea. Azi In est răQ, ră, pl. răi, râie. răureâză, V. rourează. răuruscă, V. lăuruscă. răutăte f. (d. rău). Caracteru omului răa: răutatea oamenilor n'are margini. Maliţiozitate, ironie veninoasă: a ride cu răutate. Faptă rea : a face răută/l. Vechi. Nenorocire, raG: asia nu e mare răutate. A fi capu răutăţilor, a fi originea saa autoru tu-tutor relelor. — Vechi şi reutate, răo-tate (cp. cu cheoloare, greotate, prioteasă) şi răime. www.dacoromanica.ro RÂU răutăcTos, -oâsă ad). (d. răutate). Plin de răutate, veninos ; om răutăcios, privire răutăcioasă. Muşcător, maliţios, ironic: epigramă răutăcioasă. răutăţesc şi răuţesc, V. înr-. * răuvolt6r, -oâre adj. (rău şi voitor, după fr. malveillant şi malevolus). Voitor de râu, care vrea rău altuia, răvâc, V. ravac. răvăr n., pl. e (slrb. Tovar, d. rovatl, a zmulge ; rus. rvati, vsl. ruvati, V. urlloc). Munt. Zăvodar, lemn crestat pe care se fră-mlntă ca$u ca să faci brlnză. Bucov. Vas cu multe găuri sau strecurătoare In care se zdrobeşte mazărea feartă ca să iasa mezu şi să rămlie cojile. Trans. Ghiveci, glastră, saxtie (oală de flori). răvaş n, pl. ev(ung. rovăs, răboj, strb. rovăs, rabon, rabuS, tăietură, crestătură. D. rom. vine ngr. ravăsi, scrisoare, bilet V. răboj). Vechi. Scrisoare, lucru scris. Trans. Crestătură, scrijilitură. Răboj.de jalbă, reclamaţiune scrisă. Răvaş de primire, adeverinţă. Răvaş de drum, paşaport In ţară (şi azi ironic; a da cuiva răvaş de drum, a-i da papucii, a-1 expedia, a-1 Îndepărta). Azi. Fam. Scrisoare, epistolă. răvăcâsc v. tr. (d. ravac). Transvazez vinu. V. pritocesc şi răvăşesc. răvăctuîesc v. tr. (cp. cu ung. răvă-gyni, a te uita cu poftă). Fc. Fur tot râvărs şi (lit.) revărs, a -ă v. tr. (lat. re-versare, a întoarce iar; sp. rebosar, a se revărsa. — Se conj. ca vdrs). Vărs din belşug: rlurile răvarsă apă tn mare. Fig. A răvărsa fericire tn casa cuiva. V. refl. Mă vărs peste maluri, peste buza vasului: rlurile s'aă răvărsat de multă ploaie, apa clocoteşte In căldare Şi se răvarsă (V. inund, înec). Fig. Lumina soarelui se revarsă pe mare. Adj. Olt. Răvărsat de bubat, ciupit de vărsat (Noua Rev. Rom. 1900; 8, II, 125). 1) răvărsat şi (lit.) revărsat n., pl. uri. Ac(iunea de a revărsa (vorbind de apă şi lumină): la răvărsatu zorilor. 2) răvărsat, -ă adj. Împrăştiat: plete răvărsate pe umeri. Adv. A semăna răvărsat, a semăna rar, împrăştiat. răvăşeală f., pL eli (d. răvăşesc). Mare dezordine pintre obiecte: ce’nseamnă răvăşeala asta pin casă? răvăşel n„ pl. e. Răvaş mic, scrisorică, bileţel. Vechi. Codicil. răvăşesc v. tr. (met. din rus. voro&iti, a vrâşuli. Cp. şi cu răvaş, răboj, adică „trec In răvaş şi expediez", şi cu slrb. rova&iti, a marca). Însemn tn răvaş şi dati In primire; vacile la suhat, şi oile la răvăşit. Fig. Im-prăştii. risipesc, răscolesc : lucruri răvăşite pin camară, pin ladă. — Confundat de unii cu răvăcesc» Unii zic şi răvocesc (vest). V. zăhăîesc. răvilez, V. răgtillez. răvocesc, V. răvăşesc. RĂZ răz-, V. răs— răzălăB n., pl. ăie (ung. reszdS. Cp. cu răzuiesc). Pilă marc, raşpa. răzăluT-, V. răzuT-, răzăm-, V. rezem-. răzăş şi (mai vechi) răzeş şi răzăş m. (ung. reszes, părtaş, d. resz, parte, supt infl. lui chezăş. Tot aşa răzălău d. reszelO). Mold. Moşnean, ţăran liber proprietar de moşioară tn devălmăşie, iar pe urmă independent— Vechi şi adj.: moşii răzaşe. Fem. -şifâ, pl. e. V. boTer, megiaş, moşnean, clăcaş, şerb. răzăşâsc, -eâscă adj. (d. răzăş). De răzăş, de răzăşi: mlndria răzăşească, sat răzăşesc. răzâşeşte adv. Ca răzăşii: îmbrăcat răzăşeşte. râzaşie f. (d. răzăş). Moşioara unui răzăş, moşioară. râzăşime f. (d. răzăş). Clasa răzăşilor. râzătoare f., pl. ori (tld. răzuitoare, după rad, răzind). Unealtă de bucătărie consisttnd dintr’o tăbliţă de tinichea cu găuri cu marginile zgtrlietoare care serveşte la ras hreanu, gutuile ş. a. Bucată de lemn de ras vlrfu baniţei încărcate. V. raz 1, răzuitoare. răzâtură f., pl. i". Lucru ras, lucru trecut pin râzătoare: răzătură de hrean, de gutuie. V. răsură 2 şi raz 1. răzbat, -bătut, a -bâte v. tr. (d. bat, după răzbesc). Străbat, răzbesc, trec pin : chiu a răzbătut scindara. V. intr. Cum a răzbătut pin sctndură. răzbesc v. tr. (vsl. răzbiţi, a disolva, a frlnge, d. biti, a bate, ca şi izbesc). Infrlng, înving, răpun (fig.): m'a răzbit frigu şi sărăcia. V. intr. Răzbat, străbat: cuiu a răzbit pin sctndură, eu am răzbit pin desiş. răzbicT n., pl. e (d. răzbesc). Olt. Priboi, cui de oţel cu care se găuresc cercurile, se împing afară cuiele bătuteş.a. Varga puşcocii. răzbit, -ă adj. Răpus. Răzbătut, străbătut. Adv. Fam. A bea răzbit, a bea grozav, a bea ţeapăn. 1) război n., pl. oăie (vsl. război, ttlhâ-rie, ucidere, d boi, flagel, luptă, care vine d. biti, a bate, a lovi, de unde vine şi rom. iz- şi răz-besc; bg. razbâl, stativă; slrb. războj, 1. tllhărie, 2. loc de luptă, 3. stativă, maşină de ţesut. V. războT 2, nă-, şi priboi). Şir de lupte cu armele Intre popoare sau partide: lupta de la Grivifa tn războiu de la 1877. Arta războiului: a studia războiu. A face război cuiva sau a duce război cu cineva (sau: contra cuiva), a-l combate, a-1 urmări cu război. Oameni de război, militari. Război sfint, război contra păglnilor, cruciată. Onorurile răzb iului, condiţiuni onorabile acordate unei garnizoane asediate permiţlndu-i să iasă cu arme şi bagaje. Nume de război, nume fals uzitat tn anumite Împrejurări ca să nu fii recunoscut. Fulger ae război, general foarte priceput— Fals rezbâl (care, după unii ignoranţi, ar veni d, lat res, lucru şi bellum, război!). www.dacoromanica.ro 2) război n., pl. oale (bg. război—stan, maşină de ţesut; slrb. război. V. război 1). Maşină de ţesut (tn nord stativă). O parte » joaţârului şi a morii de vint Puntea fe-răstrăului. războTesc(mă) v. refl. (d. război). Mă lupt pin război, port război: a te război cu duşmanii. războinic, -ă adj. (vsl. raz-bolniku, tllhar, asasin, d. bolniku, luptător. V. bot-nic). Iubitor de război: popor războinic. De război, pentru război: pregătiri războinice. Adv. In mod războinic: a vorbi războinic. S. m. Luptător In război. V. belicos. războlesc(mă) v. refl (vsl. războlleti sen. V. bolesc). Vechi. Mă Inbolnă-vesc subit. răzbubuT v. intr. Lit. Bubui tare. războtesc(mă) v. refl. (răz- şi strb. bobotiti, a murmura, tnrudit cu rom. bobot). Qorj. Mă răstesc: se războieşte la mine (Nofla Rev. Rom. 15 AOg. 1900, I, 54). V. răcă-dulesc. răzbucuros, -oăsă adj. (răz- şi bu-curoă). Fam. Foarte bucuros: a fi bucuros şi răzbucuros. 1) răzbun n„ pl. uri (d. răzbun 2). Est. Rar. Ragaz, răspas: duşmanii nu-l da răzbun (Nec. Let. 2, 253, şi Neam. Rom, Lit. 2, 810). Maram. Voie bună, veselie: La Paşte şi Crăciun Toată lumea-i cu răzbun (P. P.). Timp frumos, senia 2) răzbun, a -ă v. tr. (răs- şi bun, adică „fac iar bun“). Aplic pedeapsă p. rău făcut: a răzbuna o insultă, Traian il răzbună pe Longin invingindu-l pe Decebal. V. refl. Fac rău p. rău făcut mie: s’a răzbunat pe el de cele ce i-a făcut. Timpu se răzbună, se înseninează, se face iar frumos. răzbunăre f., pl. ărl. Acţiunea de a sau de a te răzbuna. V. vendetta. răzbunător, -oăre adj. Care nu uită să se răzbune: elefantu e răzbunător. V. vindicativ. răzbunic, -ă s„ pl. f. e şi l (răs- şi bunic). Străbunic. răzbuzăt, -ă adj. (d. buză). Cu marginea întoarsă pe dos: covor răzbuzat.Eva-zat: ceaşcă răzbuzată. V. refec 2. răzbuzez v. tr. (d. buză). Mold. Munt. întorc marginea pe dos. V. refl. Covoru, haina s’a răzbuzat. răzdăd, a -ă v. tr. (răs- şi dau). Fam. Daâ mult: v'am dat şi v’am razdat. răzdiăcon m. Vechi. Diacon destituit. V. răspop. răzdumic, a -â v. tr. (d. dumic). Vechi. Sfărlm, dărlm, zdrumic: a răzdumica cetăţile. răzeş, V. răzăş. râzgîl şi rîzgiî, a -iă v. tr. (slrb. raz-gojili, a educa bine. V. o-golesc). Vest. Fam. Răsfăţ, alint: nu e bine să r, zgii prea tare copiii. răzgind£sc(mă) v. refl. (răs- şi gin-desc, ca rus. raz-myslitl). Îmi schimb glndu (intenţiunea) gtndindu-mă pe urmă: era să plec, dar m am răzgindit. răzjudec v. tr. (după vsl. raz-soditi). Vechi. Judec iar, judec mult (atent). Judec alt-fel. — Şi răjudec. Cp, cu răzgindesc. răzleţ şi (vest) răzneţ, -eăţă adj., pl. eţi, e/e (d. razna şi infl. şi de răzleţesc). Despărţit de ai săi, izolat, înstrăinat: Elelei, frate răzlei. Ce nu vil să mă mal vezi (P. P.)? V. solitar. răzleţesc v. tr. (vsl. raz-letleti, a se Împrăştia zburtnd, supt infl. lui lăţesc. V. zăletesc, letcă şi cp cu răzneţ). Răz-nesc, despărt de ai săi, Înstrăinez, îndepărtez. V. refl. Nu vă răzleţiţi, copiii —Şi -ăţesc (Trans.) şi -ăţez (Munt vest). răzlâg m. (cuv. slav tnrudit cu rus. raz-log, povlrniş, razldziti, a descompune, a despărţi, că răzlogu e un stanog, un lucru care desparte; rut rozlogii, Întins, rărit. De aci şi ung. riszlog, scindură. V. pirlog). Olt. Scindură groasă, dulap: scindun groase (răzloji) aşezate unele lingă altele; pereţii Cbordeiului) căptuşiţi larăş cu răzloji (BSG. 1922, 129). Mold. Prăjină groasă, mai ales de brad, curăţată de rămurele, dar necioplită, pusă orizontal la îngrădituri primitive (poate fi şi despicată tn două): o cocioabă îngrădită cu răzlogi de brad (Cr.); buclumii se face din răzlogi de moltd uscaţi mal multe veri (Şez. 32, 32). Stanog. — La Beld. 2653: De răzlofi (sic). îngrăditură. Răresc răzlofii atita in cit puşca încăpea. V. sulhar-răzluşesc(mă) v. refl. (strb. razluciti, nsl. -loctti, — bg. -lycym, rus. -lucdti, -lu-clti, a separa, a depărta). Vechi. Mă despart, mă răzbeşte, părăsesc. răzmlrlcTâs, -oăsă adj. Veclil. Plin de raztniriţâ: vremi răzmiricioase. răzmirlţă f., pl. e (vsl. razmirica, d. miră, pace). Revoluţiune, rebeliune, revoltă, răscoală: răzmiriţa dela 1821 (zavera). — Şi răzmeriţă şi răzmăriţă, iar In Olt. şi la Românii din Bulgaria răzmeliţă, Rar. şi -irlţă, şi -riţă. răztniriţesc(tnă) v. refl. (d. răzmiriţă), Vechi, Mă răscol. răznesc v. tr. (vsl. razlniti, a distinge d. razinu, divers; rus, răzniti, rozniti, a despărechea, răzniti-sea, a fi diferit, a se depărta. V. razna). Vest. Răzleţesc, despart de ai săi. V. refl. Mă răzleţesc, mă despart de ai mei. — In Cod. Vor. 136, 7: răsinlt, răzleţit, răzneţ, V. răzleţ. 1) răzor n., pl. oare (strb. răzor, brazdă. V. raliţă). Vest. Răstav, hat, cărare mai mare Intre semănături saâ plantaţi uni. Brazdă, arătură, (strat) de flori saâ de legume: răzoare de flori (ChN. 1, 86 şi 107; 2, 10), urme de arături sau „răzoare* (Vllsan, CL. 1924, 518). Est. Loc acoperit de mărăcini ş. a. rămas nearat tntr'n ogor.—Şi rozor-în Fc. şi răzol, pl. oale. www.dacoromanica.ro RÂZ 2) răzor şi rczor n., pl. oare (din fr. ressort, resort, supt infl. lui răzor 1). Mold. Barb. Resort, arc elastic la trăsuri. 1) răzorâş n., pl. e Răzor (1) mic. 2) răzorâş, -ă s. şi adj. Care e răzor fn răzor cu altu, vecin, megiaş. — Şi ro-. răzoresc v. tr, (vsl. raz-orati, a ara adine. V. răzor 1). Vest. Despart: Kara-kioi răzoreşte cele două oraşe (Pera de Ga-lata), rinduite fată în faţă şi streine parcă ana de altu (ChN. 1, 54). Mărginesc, garnisesc la margine: valea Cedronului răzoreşte laturea de soare-răsare a Ierusalimului (2, 71). V. refl. Ogoarele se răzoresc. răzuTâtă f., pl. ieli. Acţiunea dea răzui. — Mold. şi răzălufală. răzuT şi răzuîesc şi (Mold. şi) răză-luîesc v. tr. (ung. reszelni, a răzui, ca şi răzislăă d. reszelS şi răzăş d. reszes. Cu rad n’are a face!). Curăţ răzind cu cuţitu saâ cu alt-ceva: a răzui un peşte de solzi, a-fi răzui tălpile de noroi. Frec pe răzătoare ca sâ se prefacă In bucăţele: a răzui hrean, morcov, ceapă. răzuitoâre f„ pl. ori (d. răzuîesc). Lamă de fer fixată la intrarea casei ca să-ti razu-ieşti tălpile etnd ts pline de noroi. Unealtă mobilă de răzuit peile, lespezile acoperite de gheată ş. a. V. raz 1, râzătoare, fo-şalăQ. răzuitură f., pl. î. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare):' răzuitură de hrean. — Şi răzătură şi răsătură. răzuş n., pl. e (d. raz 1. Cp. cu frecaţ, dicuş). Nord. Gin, daltă de scobit lemnu (Şez. 37, 43). Otic. lemnu cu care se răzuie plugu (GrS. 1937, 190). Raz, ptrghie (la moară). Sclndurică crestată care opreşte zatca şi Impedecâ sulurile războiului să se desfăşoare etnd nu trebuie. V. strug. răzvâlâ f., pl. e (vsl. bg. rozvala. V. năvaiă). Vechi. Devastare. răzvân, V. rădvan. râzvechTi -che adj. (răs- şi vechi). Rar. Străvechi. răzvedesc v. tr. (val. raz-vesti, -vedon, V. vedesc). Rar. Lămuresc, dovedesc. Răzvedit, lămurit, dovedit, vădit, clar. răzvir a -f v. tr. (d. vir) L. V. Amestec. * răzvăt n., pl. uri (răs- şi vot). Fam. Nouă votare cu alt rezultat: vot şi răzvot■ răzvrătesc v. tr. (vsl. razvraliti, a răs-cula, d. vratiti, a Invlrti, rudă cu lat. '‘triere, a Invlrti, şi got. vairthan, germ. wer-den, a deveni. V. vfrtej). Răscol, revolt. V. refl. Mă răscol. răzvrătire f. Răscoală, revoltă, răzvrătit, -ă adj. Răsculat, rebel, răzvrătitor, >oâre adj. Care face răscoală, agitator. REA * re- .prefix care arat.» repetiţiunea sau revenirea la starea primitivă, ca: recad, revin (lat. re-, care, In vechime, era red, ca In re-diicere, red-igere, red-aclio). In cuv. vechi e ră-, ca In ră-pun, ră-sun. rea, V. rău. * reabilitaţiune (ea 2 sil.) f. (fr. riha-bilitation). Acţiunea de a reabilita : condamnat care obţine reabilitaţianea. — şi -âţle, dar ob. -ăre. * reabilitez (ea 2 silabe) v. tr. (re şi abilitez; fr. rehabiliter). Restabilesc In prima stare, In vechile drepturi, mai ales vorbind de condamnaţi: a reabilita amintirea unui condamnat, a reabilita un falit. Fig. Restabilesc în stimă: acest fapt l-a reabilitat. * rea-credinţă f. (rea d. rău şi credinţă, după fr. mauvaise foi). Viclenie, perfidie, răutate. Mai bine: rea credinţă, reaua credinfă, a relei credinfe. * react/v, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. rfactif). Care exercită o reacţiune. S. n., pl. e. Chim. Substanţă care se întrebuinţează p. a recunoaşte natura altor substanţe făctndu-le să se descompună ori să se recompună. * reacţionar, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. riaciionnaire). Care se opune acţiunii altuia, care tinde la reacţiune In politică, care dă concurs reacţiunii In politică: politică reacţionară, partid reacţionar. Subst Un reacţionar. * reacţiune (ea 2 sil.) f. (fr. reaction). Acţiunea pe care un corp o opune acţiunii altui corp. Fig. Acţiunea pe care In politică partidele moderate o opun celor prea democrate. Chim. Manifestarea acţiunii unui corp contra acţiunii precedente a altui corp. Fiziol. Acţiune organică contrară acţiunii agentului care a provocat-o.- frigurile-s o reacţiune a organizmului contra boalei. * readuc, -dus, a -duce (ea 2 sil.) v. tr. (re- şi aduc). Aduc iar. 1) * reâl (ea 2 sil.) m, pl. li (sp. real, d. lat regalis, regal; it. reale, fr. royal). O monetă veche spaniolă tn valoare de vre-o 25 de bani. Astăzi, un sfert de franc (de peseta). 2) * reâl, (ea 2 sil.) -ă adj. (mlat. realis, d. lat. res, lucru). Existent, efectiv, adevărat, nu fictiv: necesitate reală. Care are aplica-ţiune practică (fără limbi moarte), In opoz. cu ideal: zarafu doreşte lucruri reale. Adv. !n mod real, realmente. * realeg, -al£s, a -alege (ea 2 sil.) (re- şi aleg). Aleg iar. * realgâr (ea 2 sil.) n. (fr. rialgar, d. ar. rejalgar, care vine d. ar. rahgalgăr). Chim. Vechiu nume dat de alchimişti sulfuri! naturale de arsenic, care e un mineral portocaliu şi veninos (As saa As» Si). V. san-daracă. - 1103 - www.dacoromanica.ro REA % realist) -ă (ca 2 sil.) s. (tr. realiste). Adept al realizmuiui: Adj. Filosof realist, scriitor realist. Adj. tendenţă realistă. * realitate (ea 2 sil.) f. (mlat. reâlitas, -ătis, d. lat. realis, real). Existentă reală: (efectivă): realitatea lumii exterioare. Lucru real: a părăsi realităţile pentru chimere. în reatitatef realmente, In adevăr, cu adevărat * realism (ea 2 sil.) n. (fr. rdalisme). O doctrină filosofica medievală care considera ca fiinţe reale ideile generale (abstracte, ca genu şi specia, sau absolute, ca adevăru, binele, frumusefa) şi care a fost susţinută de Duns Scot (V. nominalism). Naturalizm, o tendenţă artistică şi literară de a reprezenta natura aşa cum este, chear cu uriciu-nile, vulgarităţile şi trivialităţile ei, fără a alege numai ceia ce e frumos ori a o idealiza (1850—1890). * realmente adv. (it. realmente, fr. ri-ellement). in realitate, adevărat reâmătf V. freamăt. * reamintesc (ea 2 sil.) v. tr. (re- şi aminteic). Amintesc iar. * reapar, -pârât, a -pâreâ v. intr. (re- şi apar). Apar iar. * reaparlţiune f. (fr. riapparition). Apariţiune din noii: reaparifiunea unei comete. — Ob. >itle. reavăn, >ă adj., pl. reveni, reuene (slav, ca şi feapăn). Vest. Sud. Umed, jilav: pă-mint reavăn. S. n. fără pl. Umezeală, reve-neală: din reavănu brazdei (CL. 1911, 363). în nord râvăn, -â, dar pl. tot reveni, re-vene. V. igrasios. * realizabil, -ă adj. (fr. risllsable). Care se poate realiza: plan realizabil. * realizez v. tr. (fr. rialiser). Fac real, împlinesc, execut: a-fl realiza dorinţele. Adun, strlng, mă aleg cu: a realiza cişti-guri, averi. * rea-vofnţă f. (rea d. rău şi voinţă, după fr. mauvaise volantd). Voinţă rea contra: acest elev nu învaţă din rea-voinfă. — Mai bine rea voinţă, căsedecliuă: reaua voinţă, a relei voinţe ş. a. 1) reazem n., pl. rezeme (lat. * r&mi-dium, accentuat rimedium pin reducerea lui -dium la o singură silabă, de unde, pin met., s’a făcut * reamez, apoi reazem, ca şi la verbu rezem. pe clnd In primez 1, derivat tot din medium, mijloc, accentu a rămas pe răd. V. mez). Sprijin, proptea, lucru pus supt altu ca să-1 susffe. Fig. Protecţiune, sprijin: a avea un reazem în nenorocire. Mec. Punct de reazem, punct fix In prejuru căruia puterea şi rezistenţa tind să se puie tn echilibru. — în est râzăm, pl. -ăme. 2) reazem v. tr. V. rezem. rebd, V. răbd. rebedânle, V. rudenie. rebegeălă f.t pl. elf. Starea celu, rebegit. Răceala viţeilor şi meilor. REC rebogesc (mă) v. refl. (unR. rebegiţi şi remegni' a te teme, a tremura). Fam. Amorţesc de frig, înţepenesc, mă tngurzesc; ce te-ai rebegit aşa ? Fig. îmi iau o înfăţişare păcătoasă, sărăcăcioasă. — în nord rlbe- şi răbl-, In sud şi răbe-: răbegit de frig (VR. 1920, 10, 517). * rebel, -ă adj. (lat. rebellis, d. bellum, război). Răsculat, revoltat, răzvrătit, care se ridică contra autorităţii legitime; Un trib rebel, nişte anarhişti rebeli. Fiz. Caţe rezistă, care nu se vindecă uşor: boală "rebelă. Dificil, greii de acomodat.' un subiect rebel poeziii. Subst. Om revoltat, insurgent; rebelii s’aă predat. V. gregar. * rebeliune f. (lat. rebdllio, -ânis). Răscoală, revoltă, răzvrătire, seditiune, insu-recţiune. * râbus n., pl. e şi uri (din loc. lat. de rebus quae geruntur, „despre lucrurile care se petrec", întrebuinţată In Picardia fi Artois p. a arată piesele satirice cu ghicitori care se compuneau In timpu carnavalului). Enigmă exprimată pin litere şi figuri de lucruri saâ de animale, ca: figura unei luntri şi un P (litera p mare, nu mic), adică „o luntre pe mare". * rec n., pl. uri (germ. reck). Drug fix, bară fixă, fus (de făcut exerciţii gimnastice). * recâd, -căzut, -cădea v, intr. (re- şi cad). Cad iar. * recalcitrant, -a adj. (lat recălci-trans, -ăntis, care azvlrle, vorbind de cai ţ fr. recalcitrant). îndărătnic, rebel: elev recalcitrant. * recalcitranţă f. (recalcitrant). Defectu de a fi recalcitrant. * recapăt, a -căpătă v. tr. (re- şi capăt). Capăt (obţin) iar, redobtrtdesc, recuperez: a recăpăta sănătatea, provinciile perdute. * recapltulaţiune f. (la/, re-capita-lătio, -dnis. V. capltulaţlune). Explica-ţiunea a doua oară, explicaţiune repetată saâ rezumată. — Şi -âţle, dar ob. -âre. * recapitulez v. tr. (lat. recapltulo, -âre. V. capitul). Explic de la capăt (de la început) după ce am explicat o dată, repet o explicaţiune, rezum. recăi n., pl. e (sas. rSckli, germ. rSck-lein, surtucei, de unde şi ung. rekli. V. rochie). Trans. Surtuc gros feoieiese purtat tn loc de cojoc. r^ce adj. (din nom. lat ricens, gen. -intis, recent, proaspăt, ca şi jude, oaspe, şerpe; it. pg. recente, vfr. roisant, sp. re-ctente. V. răcesc, răcoare). Lipsit de căldură, care produce sensatiune de frig. care te face să te strlngi, să te îmbraci gros: aer, apă, timp, vint rece: rece ca gheata, mini reci. Fig. indiferent, flegmatic, nepăsător: o privire, o primire rece ; om rece. Pine rece (vest), pine uscată, pine veche, nu proaspătă. S. n. (după vsl. studă). L. V. Ruşine. Adv. Cu indiferentă; a primi rece. — în est răce. V. cald. 1104 - www.dacoromanica.ro REC * reconsent, -g s. (d. lat. recânsens, -entis, part. d. recensere, a trece In revista, a povesti, a cita; germ. recensent). Persoană care face o scurtă dare de samă (critică) despre o carte nouă sau necunoscută cititorilor. — Ob. -nzent (după germ.). * recensimânt n„ pl. e (fr. recense-ment). Numărătoare, statistică, catagrafie. — Fals recensămint, pl. inie. Şi censi-ment (după it.) * recensiune f. (lat receasio, -dnis, numărătoare, trecere In revistă; fr. recension, compararea unu! text cu manuscrisu: germ. rezensiort, critică, dare de samă). Compararea ediţiunil unul autor vechi cu manuscrisu ei: recensiunea tui Omer de Aristarh. Scurtă critică, scurtă dare de samă despre o carte nouă. — Ob. recenzie (după rus. rece'nziia). V. pensie. * recens^z v. tr. (fr. recenser, a face numărătoarea, d. recensere). Fac o dare de samă despre o carte. — Ob. -nzez (după pron. germ. şi rus), * recens6r m. (lat. recensor, adj. şi s. verbal d. recensire, a număra; fr. recenseur. V. censor). Acela care face recen9imentu. * recent, -ă adj. (lat. recens, -entis, V. rece). Nou, de curlnd: o descoperire recentă. Adv. O carte recent apărută. * recepisă f., pl. e (fr. rMpisst, d. lat rec’pisse, perfectu infinitivului d. recipare, a primi. V, încep, recepţiune). Adeverinţă, chitanţă (la scrisori, telegrame, pachete poştale). — Pop. reci-. * receptacul n., pl. e (lat. receptăcu-lum, d. reclpere, a primi. V. în-cep, reţetă). Loc de adunare, de scurgere; marea e receptaculu tuturor apelor, vina cavă e principala receptacul al slngelui. Fig. Iron. Partidului e receptaculu tuturor şarlatanilor. Bot. Fundu călicelui. * receptiv, -ă adj. (lat receptus, primit). Care primeşte (lnva|ă, tine minte) uşor. Med. Care se molipseşte uşor. * receptivitate f. (d. receptiv). Calitatea de a fi receptiv, de a putea primi im-presiunile: receptivitatea copiilor. Med. De-fectu de a te molip9i uşor: reaua igienă măreşte receptivitatea organizmului, * receptâr, -oăre adj. şi s. (lat, receptor). Care primeşte. S. n., pl. oare. Aparat telegrafic electric care primeşte semnalele tran9mi9e de manipulator. Aparat care primeşte o acţiune sau o impresiune oare-care: receptoru unui fotograf. * receptiiră f., pl. t (germ. rezeptur, adică „masa la care se primesc reţetele"). Tejgheaua farmacistului. V. tejghea. * recepfiune f. (lat reciptio, -dnis. V. accepţiune, tncep). Primire, luare tn primire : recepiiunea unei scrisori, unui edi--ficiă. Modu de a primi: a face o bună re-cepţiune cuiva. Primire de vizite cu cere- REC inonial: ieri a fost rcceplianc la cor/c. Ceremonia instalării Intr’o societate ori funcţiune : a pronunţa un discurs de recepfiune kt Academie. — Şi -epţle. recesc, V. răcesc. * recetă, V. reţetă. * recetesc, V. recitesc. * rechem, a -â v. tr. (d. chem. V. reclam. Se conj. ca chem). Chem iar. Chem inapoi, vorbind de un funcţionar trimes peste hotar: a rechema un ambasador. Fig. Aduc aminte (fr. rappeler): a rechema trecutu. V. revoc. * rechemare f. Acţiunea dea rechema: scrisori de rechemarea unui ambasador. rechTâb, rlchTâb şi -chîâp n., pl. uri (turc. ar. rikiab. V. rechlptar). Vechi. Suită (compusă din patru curtizani care-i ţineau sultanului scara cind Incălica). Fig. Quvernu turcesc. rechTablâ, V. richTabia. rechiptâr m. (turc. rikiabdar, d. rikiabj [V. rechiabj şi -dar ca'n ciohodar). Vechi. Acela care-i ţinea domnului scara cind In-călica. * rechin m. (fr requin, de origine nesigură). Un fel de peşte oceunic foarte vorace care ajunge pină la o lungime de 8 metri şi care e In apă ceia ce e tigru pe uscat (Rechinii trăiesc pe la tropice, pin oceanu Atlantic şi indian. Dar de cind s'a tăiat istmu Suezului, au pătruns şt In marea Mediterană, şi chear tn Adriatica. unde fac din cind tn etnd victime omeneşti). Fig. Om feroce şi vorace. * rechizite n. pl. (lat requisita, cele ce se aer, d. requlrere, a cere, a întreba). Cele necesare unei cancelarii, unei şcoale (htrtie> condeie, cerneală ş. a.): rechizite de şcoală’ * rechizitorii! n. (d. lat. requisitum, supinu lui req lirere, a întreba; fr. requisi-toire. V. rechiziţiune). Acuzarea pronunţată de procuror la judecată. Fig. Acu-zaţiune violentă. * rechiziţiune f. (lat. re-quisitio, -onii, d. re-quirere, re-quisitum, derivat d. quăerere a întreba. V. chestiune). Cererea unei autorităţi de a i se pune la dispoziţiune oameni de servicii!, vite, vehicule, previziuni ş. a.: cai de rechiziţiune. Fig. Lucru de re-chizifiune, lucru prost, de calitate inferioară. —Ob. -iţie. Vulg. recheziţie. V. beTllc. * recidivă f., pl. e (mlat. recidiva, fem-d. cl. recidivus, d. recidere, a recădea, d-cădere, a cădea). Comiterea din nou a altei greşeli: recidiva atrage o pedeapsă mai gravă, a cădea in recidiva. Med. Revenirea unei boale: canceru are numeroase recidive.. * recidivez v. intr. (mlat. recidivare, fr rtcidiver). Cad In recidivă: criminal saO bolnav care recidivează. Revin, reapar (vorbind de boalş) : frigurile recidivează, 70 www.dacoromanica.ro - 1105 — REC * recidivist, -â s. şi adj (d. recidivă; fr. recidiviste). Care cade In recidivă: criminal sou bolnav recidivist, uu recidivist. * recff m. şi n., pl. e (fr. recif, d. sp. ărrecife, şosea, care vine d. ar. ar-recif) Oeogr. Şir de stlncl la suprafaţa mării (ca pe coasta Calvadosului, tn Francia). * recfn, V. ricin. * reclplendâr, -â s. (lat. recipiendus, care trebuie primit, d. recipere, a primi. V. reţetă). Rar. Persoană care trebuie să fie primită solemn Intr’o societate: discursu recipiendarului la Academie. * recipient n„ pl. e (lat. reciplins, -in-tis, care primeşte, d. recipere, a primi. V. receptacul). Vas ori cavitate In care se adună un lichid ori un fluid la o maşină ; reclpientu alambicului. Clopotu supt care se face vidu la maşina pneumatică. * recipîsă, V. recepisă. recTpospolită f., pl. e (pol. rzeczpos- poliţa. V. pospolită). Vechi.Polonia (stătu, regatu). * reciproc, -& adj. (fr. riciproque, d. lat. rectprocus). Care e Intre două persoane sau obiecte a căror lucrare merge de la unu la altu : ajutor, dragoste, ură reciprocă. Adv. Se ajută reciproc. V. mutual. * reciprocitate f. (lat recipricitas, -ătis). Starea şi caracteru de a fi reciproc: reciprocitate de sentimente, recfre f. L. V. 1. Acţiunea de a (se) reci (răci). 2. (după vsl. sludu). Ruşine. * rectştig, a -ă v. tr. (re- şi ciştig). Ciştig iar. V. dlstorc, întorc. * recit şi -ez, a -ă v. tr. (lat. riciio, -ăre. V. citez). Spun pe de rost tn fata lumiii, mai ales poezii : elevii aă recitat poezii. Muz. Execut un recitativ. * recitativ n., pl. e (fr. ricitatif, d. it. recitativo, d. recitare, a recita). Un fel de clntec declamat şi nesupus măsurii. V. me-lopele. * recitesc (vest) şt recetesc (est) v. tr. Citesc iar. * reclam, a -â v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insistentă, revindic: a reclama un drept, o datorie neplătită, o vită pripăşită. Cer, am nevoie de, exig: grădina reclamă multă îngrijire. Denunţ, plrăsc, mă pltng contra ; l-aă reclamat la poliţie. V. intr. Mă pltng, protestez : toti au reclamat contra lui. * reclamagiii, -gtoâtcâ s. (d. reclamă cu suf. turcesc -giu). Fam. Persoană care-şi face prea multă reclamă, care-şi trtmbiţeazâ meritele reale sau presupuse. * reclamant, -ă adj. şi s. (fr. reclamant; lat. reclămans, -ăntis). Jur. Care reclamă, care face o reclamaţiune contra cuiva; a linişti nişte reclamanţi. V. pîrîş. * reclamaţiune f. (lat. reclamdtio, -dnfe).Acţiunea de a reclama.de a te pltnge, jalbă. Hlrtia pe care e scrisă o pltngere. — Şi >âfie. Vulg. lăcrămăfie (după lacrămi). REC * reclamă f., pl. c (fr. rcctame, d. r«s* clamer, a reclama, după engl. to reclaim, care In Statele Unite are Int. de „a atrage atenţiunea"). Anunţ plătit tipărit Intr’un ziar sau afipt pe vre-un zid p. a recomanda cumpărătorilor un articul comercial, o carte, un candidat la alegeri ş. a.: reclama e sufletu comerciului, negustoru trebuie să facă reclamă mărfii. * recluzionăr, -ă s. (fr.r4clusionnaire). Condamnat la racluziune. * recluziune f. (lat reclăsio, -ănis; fr. rtclusion. V. con-cluziune). Jur. Pedeapsă aflictivă şi infamantă (de la 5 la 10 ani) care consistă tn închisoare la penitenciar. Durata acestei pedepse. * recâltă f., pl. e (fr. recolte, d. it. ri-colta, care e part. f. d. ricăgliere, a culege. V. reculegi culeg). Fructe culese, cereale secerate : recolta Vitlor, a griului. Fig. Rezultat, profit: după atita muncă, nici o recoltă. V. seceriş. * recoltez v. tr. (fr. recolter, d. recolte, recoltă). Culeg, secer, Imi râmtne, mă aleg cu : am recoltat mult griă anu aeesta. Fig, Mă aleg cu ; a recolta ură. * recomand, a -ă v. tr. (fr. recomman-der, lat. commendare. V. comand). Vorbesc ori scriu cuiva despre cineva ca să-l apere, ca să-l protejeze : muri recomaudln-du-ml copiii săi, a recomanda examinatorilor un candidat. Fac demn de stimă, arăt meritele : faptele tl recomandă destul (Ironic şi despre defecte : faptele îl recomandau destul pe bandit). Prezent, introduc In cunoştinţa cuiva, spun numele : ifi recomand pe domnu Popescu. Spun sau poruncesc cuiva, sfătuiesc, îndemn : i-am recomandat să nu plece. Cer să fie înscrisă In registru o scrisoare la poştă plătind o suprataxă, ca să fiu sigur de predare şi să obţin despăgubiri In caz de perdere. V. refl. imi spun numele şi calitatea ctnd fac cunoştinţă cu cineva .‘ mă recomand Popescu, tipograf> Frumos te recomanziI halal să-ţi fie (mai mult ironic)! Prost te recomanzi 1 urtte fapte faci I — Fals recomînd (după comlnd). * recomandabil, -S adj. (fr. recomman-dable ; lat. commendabilis). Demn de recomandare, de stimă:persoană recomandabilă. * recomandaţlune f. (fr. recomman-dation; lat commendatio). Acţiunea de a recomanda pe cineva : a solicita o scrisoare de recomandafiune de la un personagiu influent. Sfat, îndemn : a uita recomandafi-unile părinteşti. Prezentare In lume : a face recomandaţiunile tn salon. Ceia ce te recomandă, te introduce In lume; fruniusefa e o recomandafiune mută.— Şi -âţle (rus. recomenddcila), dar ob. -âre» * recompensă f., pl. e (fr. recompense, it. ricompensa). Răsplată, dar p. un servicia saâ un merit. * recompensez, a -â v. tr. (fr. r(-compenser, d. lat re-comp/nsare. V. compensez). - 1106 — www.dacoromanica.ro REC * rocompozlţlune f. (re- şi comp-), Acţiunea de recompune. Lucru recompus. — Şi -lţle şi recompunere. * recompun, -pus, a -pune v. tr. (re- şi compun, după fr. fecomposer). Compun iar. * recpnciliaţrune f. (lat. re-conciliatio, -dnis). împăcare reconciliatiunea a doi amici certaţi. — Şi -ăţie, dar ob. -Iere. * reconciliâz v. tr. (lat. reconciliare). Împac, conciliez iar : a reconcilia doi fraţi certaţi. * reconduc) -dus, a -duce v. tr. (re- şi conduc, după fr. re-conduire). Conduc înapoi, acompaniez la întoarcere. * reconstitui şi -T6sc, a -f v. tr. (re-şi constitui, dupâ fr. reconstituer). Fac cum era In ainte, restabilesc, vorbind de lucruri: a reconstitui un oraş dărâmat, o societate. * reconstituţlune f. (re- şi constitu-ţiune). Acjiunea de a reconstitui. — Şi -uţle, dar ob. -uire. * reconstrucţlune f. (re- şi constr-). Acţiunea de a reconstrui. Zidire reconstruită. — Şi -ucţie şi ui re. * reconstruiesc v. tr. (re- şi constr-, după fr. reconstruire). Construiesc iar, vorbind de zidiri. * recopidz v. tr. (re- şi copiez, după fr. recopier). Copiez iar. * recârd n., pl. uri (fr. record, d. engl. record, care vine d. vfr. record, rechemare, recorder, lat. re-cordare, -ari, a aduce aminte). Menţiunea celui mai mare grad ajuns Intr’o întrecere: recordu iuţelii, al ieftinătăţii. V. performanţă şi concurenţă. * recreativ, -ă adj. (d. recreez, fr. ri-criatif). Care recreiază : lectură recreativă. * recreaţiune f. (lat recreătio, -dnis. V. creaţiune). Repaus (odihnă) pin care prinzi puteri: a da recreaţiune elevilor. Timpu acordat acestui repaus : elevii is la saa in) recreafiune. Lucru care te recreiază care-(l place mult): acest clntec e o recrea-ţiune. — Şi -âţle şi -âre< * recreez v. tr. (lat. re-creare. V. creez). — Plao-dlnd puteri nouă : un pei-zaj care recreiază ochii, o apă care m'a recreat. V. refl. Prind puteri nouâ pin ceva plăcut: mtnctnd şi dormind m’am creat. V. reînfiinţez. * recrlmlnaţlune f. (mlat. recrimină-tio, -dnis). Acţiunea de a recrimina. * recrlmlnez v. tr. (mlat. recriminări; fr. ricriminer, V. Incriminez). Răspund cu acuzafiune la acuzafiune: a recrimina contra acuzatorului tău. * recrudescenţă f., pl. e (d. lat. re-crudiscere, a deveni mai crud, mai violent; tr. recrudescente). înrăutăţirea unei boale saii suferinţe care tncetase puţin: iarna aduce o recrudescenţă a mixeriii. REC * recrut m. (ir. recrue [subst. verbal f. derivat din part. lui recroitre, a creşte Iar], cu t scos din recruier, a recruta; it. sp. reduta; rus. rikrut, ung. retruta.V. cresc). Soldat noa: a exercita recruţii. Fig. Nou admis Intr’o societate ori tntr’un partid. — Vulg. răcut, In Trans. răgută. V. răcan. * recrutare f. Acţiunea de a recruta: cercu de recrutare al judeţului cutare. * recrutez v. tr. (fr. recruter, d. recrue, recrut; it. reclutare). Fac recruţi înrolez : a recruta soldaţi, regimente, trupe. Fig. Atrag Intr’o societate ori partid : a recruta partizani. V. ref. Din pescari se recrutează cei mai buni marinari. * recrutdr m. (fr. recruteur). Acela care recrutează. Adj. Ofiţer recrutor. — Se poate zice şi dupâ rom. recrutator. * rectangular, -ă adj. (mlat. rectăn-gulus, dreptunghi {redus, drept, şi ăngulus, unghi] după triangularis). fn formă de dreptunghi: o masă rectangulară.—Ob.drept-unghiular. * rectific, a -ă v. tr. (mlat. rectlfico, -ăre, d. redus, drept, şi făcere, a face. V. edl-, paci-fic). Îndrept, fac drept: a recifica un caicul, o informa\iune. Purific pin destilare; a rectifica spii'.u. rectificaţiune f. (mlat. redificatio, -dnis). Acţiunea de a rectifica, informafiune rectificată : rectificafiunea a apărut In ziar. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * rectiliniu, -ie adj. (lat recfilineus, d. redus, drept, şi linea, linie). In linie dreaptă: mişcare rectilinie. Oeom. Format din linii drepte: figură redilinie. Relativ Ia linii drepte; trigonometria rectilinie. * rectitudine f. (lat. redittido, -udinis, d. redus, drept. V. co-rectitudine). Calitatea de a fi In linie dreaptă. Fig. Calitatea de a fi conform adevăratelor principii (raţiunii sănătoase); rectitudine de judecată. Corectitudine, justeţă (la aparatu fotografic). * recto n. fără pl. (lat. recto, ablativu d. redus, drept, in loc. recto folio, pe partea cuvenită a foii). Prima fată a unei foi scrise ori a unei medalii. V. verso. * rdetor m. (lat rector, -dris, d. re~ gere, redum, a conduce. V. co- şi dl-rec-tor). Directoru unei universităţi (odinioară i al unui seminar teologic). V. prorec-or, decan. * rectorat n., pl. e (d. rector cu -at ca’n consulat). Funcţiunea de rector. Durata acestei funcţiuni. Cancelaria rectorului. * rectum n. fără pl. (lat. reefam,subtnf. intestinum, adică „intestinu drept"). Anat. Ultima parte a intestinului gros, care se termină la orificiu anal. * recul n., pl. uri (fr. recul). Zmuncitura armelor de foc cind se deşcarcă. - 1107 — www.dacoromanica.ro * reculeg-, -Ies, a -lege (mă) v. refl. (re- şi culeg, după fr. recucilllr). Inii adun forţele cugetării, Îmi vin tn fire după o nenorocire sau o emoţiune. » reculez v. intr. (fr. Teculer). Barb. Zmuncesc, izbesc înapoi In momentu descărcării: tunu a reculat. * recunoaştere f. Acţiunea dc a recunoaşte : recunoaşterea unul vechi prieten, recunoaşterea identităţii unui cadavru. Recunoaşterea unei greşeli, a unei datorii. Arm. Cercetarea (observarea) locurilor şi pozitiunilor duşmanului In ainte de luptă: un detaşament trimes în recunoaştere. Soldaţi trimeşi să recunoască; o recunoaştere se apropia. Jur. Declaraţiunea formală că tu eşti tatăl unui copil natural sau perdut. Acordarea drepturilor politice, pin votu parlamentului, Romanilor supuşi străini care s’ait lepădat de supuşia străină. V. recunoştinţă. * recunosc, -noscut, a -noăşte v. tr. (re- şi cunosc, după lat. re-cognoscere şi fr. reconnaitre). Inii aduc aminte şi cunosc iar ceia ce am cunoscut odată: recunosc un amic pe care nu l-am văzut de mult, cinele recunoaşte drumu (Pop. cunosc). Disting după oare-care semne: l-am recunoscut după voce (Pon. cunosc). Ajung să constat: judecătoru i-a recunoscut inocenţa. Admit, (mărturisesc, declar) ca adevarat, ca existent, ca legitim: recunosc c'am greşit, recunosc existenta Ini Dumnezeii, recunosc chitanţele iscălite de mine, statele vecine aii recunoscut imediat independenta noului stat. Arăt recunoştinţă (gratitudine): recunosc serviciu pe care mi-l-ai făcut atunci (Pop. cunosc). Arm. Observ (explorez de aproape locurile şi poziţiunile duşmanului In ainte de luptă: ofiţeru recunoscuse bine poziţtu-nile. Jur. Declar că eu i-s tată, vorbind de nn copil natural: tatăl lui l-a recunoscut. V. refl. Constat că-mi seamănă: bătrmu, văzind mila fiului) se recunoscu pe sine. Mă regăsesc: in ceata asta de şarlatani, el singur nu se mai recunoştea. * recunoscător, -oâre adj. (d. recunosc, după fr. reconnaissant). Plin de recunoştinţă, care recunoaşte (ounoaşte) binele primit. * recunoştinţă f., pl. e (d. cunoştinţă, după fr. reconnaitre). Mărturisirea binefacerilor primite, gratitudine: primesc cu recunoştinţă. V. recunoaştere. * recuperez v. tr. (lat. recupera, -ăre). Recapăt, reiau In stăptnire: a recupera cele perdute. * recurbez v. tr. (fr. recouber). Curbez, Incovol, îndoi (la capăt). * recurent, -ă adj. (lat. reciirrens, -currentis, part. d. recurrere, a alerga Înapoi. V. recurg). Anat. Care revine la punctu de plecare: nervi recurenţi. Mat. Care presupune un calcul făcut asupra ter-minilor din apoi: serie recurentă. Jur. Care face recurs (Subst. Recurenţii). Med. Fri- guri recurente, un fel de friguri mal grave de ctt cele obişnuite şi chiar mortale clnd omu e rău hrănit. 1) * recurs n,, pl. uri (lat recursus. V. curs). Jur. Acţiunea şi dreptu sau posibi-tatea de a recurge, de a te adresa certnd ajutor la instanţa supremă: a face recurs la curtea de casafiane, a avea recurs. A face recurs la, a recurge la, a fugi la, a apela la : fac recurs la amicii mei. V. apel. 2) * recurg, -curs, a -curge v. intr. (d. re- şi curg, după lat. recurrere şi fr. re-caurir). Mă adresez p.ajutor, fug la: am recurs la toate mijloacele. Jur. Fac recurs (mă adresez): a recurge la curtea de casafiune. * recursoriO, -ie adj.(d. lat. recursus, recurs, cu -oriă ca'n accesoriii). Jur. Care deschide un recurs: acţiune recursorie. * recuz, a -â v. tr. (vsl. recusare. V. acuz, scuz). Jur. Refuz a recunoaşte competenţa unui tribunal, unui judecător, unui jurat, unui expert, unui martur: recuz mărturia lui. V. refl. Mă deciar incompetent In judecarea unei cauze sau chestiuni. * recuzabil, -ă adj. (d. recuz, după aşi s-cuzabil). Care poate fi recuzat: martur recuzabil. Fig. Care merită puţină Increderc. * recuzaţiune f. (lat. re-cusatio). Acţiunea de a recuza.—Şi -ăţie, dar ob. -âre. » redactez v. tr. (d. redactor. E o formaţiune rom. O au şi Spaniolii: redactar. Fr. rediger, it redigere. Cp. cu corectez şi corijez). Redijez, formulez, aştern In scris, dau formă scrisă: a redacta un articul de ziar, o protestare. * repactdr m. (lat. redactor, fr. redac-teur. V. actor). Cel ce are profesiunea de a redacta articule (politice, ştiinţifice, artistice ş. a.) la un ziar sau la o revistă. — Şi redactor (rus. redăktor). Fem. redactoare. V. reporter. * redacţiune f. (lat. redăctio, -dnis. d. red-tgere, -ăctum, a reduce la, a da formă de.V. acţiune). Acţiunea dea rcdacta.Lucru redactat, forma lucrului redactat: asta e prima redacfiune (mai des redactare) a ar-ticulului. Totalitatea redactorilor unui ziar: se adunase toată redacţiunea. Biurou redactorilor, cancelaria unui ziar: redacţiunea Universului. — Ob. redâcţle (rus. re-dăkciia). » redân n., pl. e (fr. redan şi redent, d. dent, dinte, adică „unghi de zid cu un dinte"). Fort. Unghi de zid care Iese ca nişte dinţi de fierăstrău spre duşman. — Mulţi ignoranţi scriu rădan. V. redută. * redai], a -dâ v. tr. (re- şi daă, după fr. rendre şi redonner. — Se conj. ca daă). Dau Înapoi, dafl iar: odihna i-a redat sănătatea. Reproduc, exprim: această copie redă exact originala. Traduc; această ideie e redată exact în text. * redeschid, -chis, a -chide v. tr. (re- şi deschid, după fr. rouvrir). Deschid Iar: a redeschide o prăvălie, o şcoală. Fig. A redeschide o rană, a împrospăta o tn-triştarţ. www.dacoromanica.ro RED * redevenţă f., pl, c (tr. redevance cu term, enţd fiind-că vine d. redevoir, a datora Încă, iar acesta d. lat. debire, a datora, de unde s’a presupus o formă * redebenliu) Barb. Sumă datorată care trebuie plătită la termfne fixe. V. rentă. * redevin) -venit, a-veni v. intr. (re-şi devin). Devin iar ce am fost: 'a redevenit marinar. redî n. V. rădî. * redibitoriQ, -ie adj. (lat redhibito-rius). Care poate produce o redibiţiune: defecte (vifil) redlbitoril (ca vinzarea unul tal bolnav de răpciugă). Care tinde la rcdi-blţiune: acţiune redibitorie. * redibiţiune f. (lat. redhibitio, -dnis, d. redhibere, a avea iar dlndu-ti-se înapoi ceva vîndut. V. prohlblţlune). Jur. Anularea unei vlnzări din cauza defectelor ascunse ale lucrului vîndut, * rodi/ m. (turc. [d. ar.J redif). Rezervist, soldat de rezervă In Turcia. V. nlzam. * redljez v. tr. (fr. ridigeT. V. redactez). Redactez. * redingotă f., pl. e (fr. redingote, d. engl. riding-coat, d. io ride, a călări [germ, reiten. V. falaTtar, rădvanj şi coat, haină [V. cotilionj). Haină bărbătească croită pe talie şi lungă plnă pe la genunchi (E o haină de solemnităţi, de vizită, de plimbate şi se poartă, cind e frig, pe supt pardesiu ori palton) o haină femeiască care acopere rochia şi are coadă cam ca fracu. * redobândesc v. tr. (re- şi dobindesc). Recapăt, recuperez. * reduc, -dus, a -duce v. tr. (lat reducere ; fr. redutre. V. duc şi arăduc). Micşorez, scad : a reduce cheltuielile, preturile, efectivu, pretenfiunile. Reproduc ori copiez tn mic; a reduce un desemn, o statuă. Prefac, transform (In ceva mai mic): a reduce grlu tn făină, Traian a redus Dacia tn provincie romană, incendiu l-a redus la mizerie, a reduce nişte fracţiuni la acelaşi numitor (Aritm,). Micşorez, tnfring, tnving moralmente: pe el nu-l reduce nimeni. Chir. Pun la loc un os luxat; a reduce o luxa-ilune. Chim. Separ metalu de oxid. V. refl. Îmi micşorez luxu, trăiesc mai cumpătat, rădvăn n., pl. e (rus., rydvăn pol. ryd-wan, d. germ. reit-xvagen, trăsură de călă-toire, de bagaje, d. mgerm. reite, călătorie, expediţiune, şi wagen, trăsură. V. falaTtar, vagon, redingotă). Vechi, Berlină de moda veche. — Şi răzvan (reise-wagen). V. butcă * reductibil, -ă adj. (d. lat. reducere, reductum, a reduce; fr. reductibile). Care se poate reduce. * reductibilltatâte f. (d. reductibil; fr. reductibilii). Caracteru de a fi reductibil. * reductiune f. (lat. reducţia, -dnis. V. deducţiune). Acţiunea de a reduce: re-duefiunea Daciil in provincie romană. Lucru redus: acest desemn e o reductiune, — Ob. reducere. REF * reduplic, a -ă v. tr (lat. reduplico, -ăre). Gram. îndoiesc, fac duplu, repet silaba iniţială a verbului la unele timpuri (perfect, mai-mult-ca-perfect) tn limba grecească, latină, sanscrită. * redupllcativ, -ă adj. (lat. redupli-catum cu suf. -iv ; fr. riduplicatif). Gram. Care arată reduplicarea (repetiţiunea), ca re-tn refac, repar. * reduplicaţlâne f. (lat. reduplicatio, -ânis). Gram. îndoire, repetiţiunc de litere, de silabe sau de cuvinte, ca vgr. ti-tana, am Întins, lat. ie-tigi, am atins, rom. murmur, fur-turi, tur-tur-ică, bor-bor-osesc, ta-ta, ma-ma. — Şi -ătle şi -ăre. * redus, -ă adj. (d. reduc). Micşorat, scăzut: pref redus. Fig. Prost (cu mintea redusă). * redută f.. pl. e (fr. redoute, f., d. it. ri-dotta. azi ridotto, redută, adică „Ioc retras, In care te-ai redus"). Fort. Fort mic izolat fără redane, ci numai cu ziduri trase tn linie dreaptă. * reeditez v. tr. (re- şi editez; fr. rii-diter). Editez iar. * reeligibil,-ă adj. \re- şi eligibil). Care poate fi reales. * rees, V. retes. * refac, -făcut, a -face v. tr. (re şi fac; fr. refaire). Fac iar, fac la loc, dreg, repar; Imi refa: castt arsă, sănătatea zdruncinată. 1) refec n., pl. uri (d. refec 2). Sud. Tiv, margine de plnză refecată. Fig. A lua pc cineva la refec, a-1 lua din scurt, a-1 lua la trei parale, a-I mustra 2) refâc, a -â v. tr. (poate din mai vechiu răfrec, din * refrec. — Se conj. ca frec). Sud. Dupâcesc, înduplec, îndoi marginea ptnzei, peiii,htrtiii ş. a.; (unJidan) cu pleoapele refecate (ChN. I, 56), un negra. cu buzele groase şi refecate (201), venea cu ochii refecaţi de la circiumă. refecătură f., pl. uri. Parte refecată, refec. Modu de a refeca, refec. — Vechi răfrec. * r efect o rid n. (mlat. refectorium d. reficere, a reface ; fr. refectoire). Sofragerie (adică locu unde Iţi refaci puterile mtnctnd) la o şcoală, la o cazarmă ş. a. refeneâ pl., ele (turc. pers. harifane, ca buni tovarăşi, pop. ’arifane şi refene, cota de plată la un chef, d. harif, pop. herif, tovarăş ; ngr. refenes, bg. erfeni, Munt Fam. Contribuţiune la plata celor consumate. Munt. Mold. Adunare p. a chefui. Buc. Petrecerea flăcăilor şi fetelor la lăsatu secului. A trage cuiva o refenea, a-1 ridiculiza c'a rămas ne-tnsurat. — Pop. şi răfenea V. curama. * refer, a -ă şi (rar) a -i v. tr. (lat. rt-fero, re-firre, fr. riferer. — Referă, să refere. V. con-fer). Raportez, atribui: a referi la cineva onoarea unui fapt; Raportez, fac raport, povestesc : a referi ministerului cele constatate. V. refl. Mă raportez : mă refer la cele scrise de cl. V. relatez. — 1109 www.dacoromanica.ro REF * referât n., pl, e ffr, referi). Raport «cris şi depus. * referendâr m. (ralat. referendarius, cel Însărcinat cu ceia ce trebuie raportat. V. refer). Funcţionar (licenţiat ori doctor In drept ori matematică) Însărcinat cu verificarea conturilor statului la Curtea de Conturi. * referinţă f„ pl. (d. refer cu suf. -enţti ; fr. rifirence). Acţiunea de a raporta (a atribui saâ a povesti). Pl. Informatiuni saâ recomandafiuni despre o persoană : acest tinăr are bune referente. Carte de referenţi, carte de consultat, nu de cetit ca o poveste (enciclopedie, dicţionar ş. a). V. relaţiune. * referitor, -oâre adj. (d. mă refer). Rar. Care se referă la ceva, relativ. ref^t, V. rufet. * reflâfct şi -ex, a-â v. tr. (fr. refleter [şi riflichirj şi lat. reflidere). Resfrtng, arunc Înapoi lumina saâ coloarea: oglinda refledă lumina. Oglindcsc: lacu rejledă copadi. Fig. Cuget«mult la un lucru; după ce am mai reflectat, am renunţat la plecate. V. refl. Mă râsfrlng ; lumina se reflectă pe părete. Mă oglindesc : sufletu Se reflectă in ochi, plopii se reflectă in apă. * reflector, -oâre adj. (fr. reflecteur, reflector, d. lat reflictere, reflexum, a reflecta. Corect ar fi fost * reflexor, d. supinu reflexum, ca percusor d. percussum). Care reflectează: o suprafaţă reflectoare. S. n., pl oare. Aparat care reflectează lumina (un disc neted concav saâ şi convex) : reflectorii unei lămpi. V. abajur. * reflex, -ă adj. (lat. reflexus, Îndoit Înapoi; fr. reflexe. V. circumflex). Fiz. Produs pin reflexiunea luminii: viziune reflexă. Fiziol. Produs fără voie printr o excitare organică: mişcare reflexă (ca strâ-nutu. sughiţu f. a.). Cuvinte reflexe, cuvinte rezultate din imprcsiunea produsă asupra ochiului, ca cocoloş, gogonef ş. a. (V. imitativ). Reflex s. n., pl. uri şi e (lat. reflexus, it. riflesso, fr. reflet). Rază luminoasă ori colorată reflectată mai slab pe un corp: acest negru are reflexuri albăstrui (bate In albastru). Fig. Reproducere mai slabă, urmă, rest, ecou : reputafiunea lui nu e de cit un slab reflex al gloriii tatălui lui. V. machlnal. * reflexiune f. (lat reflexio, -dnis. V. Inflexiune). Fiz. Aruncarea luminii saâ a undelor sonore înapoi saâ tn altă direcţiune (repercusiune, ecoâ). Unghi de refle-xiune, unghiu pe care-1 face normala la punctu de incidenţă cu raza reflectată (V. Incidenţă). Acţiunea de a cugeta dinnoâ şi serios la lucru. Cugetare (rezultată din această reflexiune) : o culegere de reflexiuni. A face reflexiuni pe socoteala cuiva, a te glndi la el apreciindu-l ironic. — Şi -ixie. Fals »6cţie. REF * reflexiv, -ă adj. (d. lat, reflexum cu suf. -iv; fr. riflexif). Dispus spre reflexiune, glnditor, meditativ: spirit reflexiv. Gram. Verb reflexiv, verb care arată o acţiune care se tntoarce asupra subiectului propozitiunii, ca : (eă) mă culc. * reflux n., pl. uri (d. re- şi flux saâ d. lat. refluere, rejluxum, a curge Înapoi; fr. rifluxe. V. flux). Geogr. Retragerea zilnică a apei oceanului de la maluri. Fig. Retragere : refluxu mulţimii. * reformă f, pl. e ffr. reforme, d. ri-former, a reforma). Schimbare p. a ameliora saâ p. a lnfrtna abuzurile: reforma calendarului iulian, Constantin Mavrocordatu introduse reformei tn administrafiune şi justiţie (1748). Scoaterea din serviciii a unul ofiţer vinovat ori infirm, a unui cal bătrln ori infirm, a unei trăsuri uzate ş. a.- cal de reformă, haine de reformă. Despărţirea luteranilor de catolicizm: Reforma (saâ Re-formaţiunea) lui Luther. * reformat, -ă adj. (fr. riformS), Căruia i s'a aplicat reforma. Protestant, luteran : biserica reformată. Subst. Un reformat. * reformator, -oâre s. Care reformează : Soione a fost un înţelept reformator. Şefu unei retorme religioase; reformatorii secuiului XVI. * reformaţiune i.(\at.re-formdtio,-dnis. V. formaţiune). Rar. Acţiunea de a reforma, reformă. Reforma lui Luther. — Şi -âţie (rus. reformăciia). * reformez v. tr. (lat. reformare, a reda prima formă, a reface; fr. riformer. V. formez). Dau o formă mai bună, lndreptez, ameliorez, modific: a reforma calendaru iulian, (fig) a reforma obiceiurile, a reforma legile. Eliminez din armată oameni, cai, trăsuri ş. a. ctnd aâ devenit improprii serviciului: a reforma un ofiţer. Formez iar: şi-a reformat trupa risipită şi a dat alt atac. * refractar, -ă adj. (lat refradarius). Rebel, nesupus; un copil refractar disciplinei. Care nu poate învăţa ceva; un copil refractar muzicii. Chim. Care rezistă focului saâ acidelor; argilă refractară. * retractez v. tr. (fr. refrader, d. lat. re-fringere, re-fradum, a sfărâma, a toci vlrfu, a râsfrlnge, d. frângere, a frtnge). Fiz. Râsfrlng (frtng, Întorc spre altă direcţiune) razele luminii; prizma refradează lumina. V. repercutez. * refracţlune f. (lat. refractio, -ânis. V. fracţiune). Fiz. Fringerea unei raze luminoase clnd trece pin apă, pintr’o prizmă transparentă ş. a. — Legile reiracţiumi sint: 1. raza incidenţă, raza refractată şi normala Is pe acelaşi plan; 2. raportu Intre sinu unghiului de incidenţă şi sinu unghiului de refractiune e constant p. două medii bine definite. Acest raport constant se numeşte Indice de refraefiune. — Şi -âcţie (rus. re-frăkciia). - 1110 - www.dacoromanica.ro * refrangibil, -ă adj. (Fr. rcfrangihle, engl. refrangtble, format d. lat refrăngere, tld. refringere, a răsfrlnge). Fiz. Supus re-fractiuniî, care se răsfrlnge: razele violete-s cele mai refrangibile. — Mai corect ar fi refringibit. * refren n„ pl. e şi uri (fr. refrain, alterat din refrait, part. d. vfr. re-fraittdre, a frtnge. V. frîng). Vers ori versuri care se repetă după fie-care strofă saa după mal multe versuri. Fig. Vorbă repetată des: „Jos ciocoii* e refrenu cu care demagogii amăgesc poporu. pripeală 2. * refrlgerânt, -ă adj. (lat. re-frige-rans, -ăntis, part. d. re-frigerare, a răci, v. tr., d. frigus, frig). Răcitor, care produce frig: gheaţa sfărimată ţi sarea constituie un amestec refrlgerânt. Med. Care răcoreşte: poţiune refrigerantă. S. n., pl. e. Vas care produce frig, ca acela pin care trece serpen-tinu alambicului şi care e plin de apă rece. —Fals -rent. V.durbacă* congelator. * refringent, -ă adj. (lat. refringens, -intis, part. d. re-fringere, a frlnge). Fiz. Care frtnge razele, care produce refractiune; mediii refringent. * refrlng^nţâ f., pl. e (d. refringent). Fiz. Proprietatea de a produce «fracţiune. * refugiât, «ă adj. şi s. (fr. refugie). Pribeag, fugar, care a fugit din tara lui ca să scape de persecuţiune sau de condamnare: un refugiat politic. M. pl. Nume dat protestanţilor franceji care s’aâ expatriat după revocarea edictului de la Nantes (1685). V. venetic. * refugiez(mă) v. refl. (fr. se ri/ugier, d. lat refugium, refugiu). Fug (mă retrag) undeva căuttnd scăpare. V. fugăresc. * refugia n. (lat. refugium, d. refugere, a fugi, a se retrage. V. subterfugii). Azil, loc de scăpare: minăstirea e refugiu celor dezgustaţi de deşertăciunea lumii. Demos-ene şi Anibal au căutat refugiu in mcarte. nălţătură (trotuar izolat, prispă) pe care se refugiază trecătoriii ca să nu fie călcaţi de vehicule. 1) * refuz n., pl. uri (fr. refus, d. refuser, a refuza}. Acţiunea de a refuza: a suferi un refuz. Fam. A trata pe cineva cu refuz, a-1 reiuza. 1) * refuz, a -â v. tr. (fr. refuser, a refuza, d. mlat. * refusare, derivat d. lat. re-fiindere, refusum, a turna înapoi. V. fuziune). Resping (nu admit, nu primesc); a refuza un dar, o rugăminte, un candidat. * refutaţiune f. (lat. refutatio. -dnis)-Ret. Acţiunea de a refuta. Acea parte a discursului pin care refutezi obiecţiunile adversarului. — Şi -ăţie şi Ăre. * refutâz v. tr. (lat. re-făto. -ăre). Ret. Distrug argumentele cuiva : a refuta calomniile cuiva. Pin ext. A refuta un scriitor, o carte. * rcgăl, -â adj. (lat. regalts; it reale, fr. royat). Regesc, de rege, al regelui: palatu regal. Care e iscălit de rege: decret regal. Demn de un rege, ca de regemagnificenţă regală. Al regatului al statului (odinioară tn Prusia, Bavaria, Saxonia, Ungaria, iar azi tn Italia): biblioteca regală. Alteţă regală, titlu dat principelui care e destinat să moştenească corona regală. Tigru regal sau achită regală, de specia cea mai mare. Apă regală, un amestec de acid azotic şi cloridric, care disolvă auru şi platina (considerate ca regi ai metalelor). S. f., pl. e. Un pahar de bere mic (200—250 de grame): a bea o regală. Un fel de ţigară mică: a fuma o regală. Adv. Ca un rege: a plăti regal. * regaiez v.tr.(fr. rtgaler, d. rigal, mare ospăţ, care vine d. it. regălo, cu verbu regulare, probabil rudă cu gala, gală). Rar. Ospătez bine: ne-a regalat cu toate bunătăţile. Fig. Desiătez: ne-a regalat cu un concert. * regaliân, -ă adj. (fr. regalicn, d. lat. regalts, regal). Al regalităţii: drepturi re-galiene. * regalist, -ă s. şi adj. (d. regal: fr. royaliste). Partizan al regelui, al regalităţii: un regalist, un ziar regalist. “ regalitate (d. regal ; fr. rovautf) Demnitatea de rege: a aspira la regalitate. Regii: muni/icenţele regalităţii. * regalizm n. (d. regal; fr. royalisme). Alipire (devotament) către monarhia regală. * regat n., pl.e (d.rege, ca şi ngr. riga ton, d. rigas, rege. Fr. royaume, it. reăme saii Stat guvernat de un rege. V. imperlO, principat. regătă f., pl. e (fr. regate, d. it. regata). întrecere de barei. Cravată care cade vertical pe pept, ca a marinarilor. regâz, V. răgaz. * regăsesc v. tr. (re- şi găsesc, după fr. relrouver). Găsesc iar. V. refl. Mă aflu tn aceiaşi fericire ca tn ainte: de atunci nu m’am mai regăsit! regăţeâni -că s.. pl. enf, ence (d. regat, ca Bănăţean d. Banat). Român din vechiu regat (din ainte pe 1918). — Ca adj. -ţenesc, ca adv. -ţeneşte. Cp. cu cetăţean, orăşean, ţărean. * rege m. (lat. rex, regis, rege, râgere, a conduce, a dirija. Fr. roi, it re. V. rector, regent, rigă). Suveranu unul regat; regele Româniţi. Fig. Cel dinţii, cel mai bun, cel mal mare, cel mai puternic ori cel mai preţios In felu lui: Omer e regele poeţilor, omu e regele naturii, leu e regele animalelor, vulturu e regele păsărilor, auru e regele metalelor. Cel mai mare producător saâ fabricant tn Statele Unite: regele otelului, al bumbacului, al petrolului. Piesă principală tn jocu de şah. PL Numele a patru cărfi din Vechiu Testament care conţin istoria Jidanilor de la profetu Samuil ptnă la captivitatea babilonică. Marele rege, Regele Perşilor (tn scrierile vechilor Greci). Regele Foarte Cfeş- www.dacoromanica.ro REG tin (fr. Trcs Chrcticn), regele Francii! odinioară. Regele Catolic, regele Spaniii. V. craî, principe) Smpărat. regeă şi răgea {., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riga, speranţă ; ngr. ridzăs, alb. strb. riga). Vechi. Rugăminte, solicitare, interventiune : a face răgea sau răgete. Azi. Bz. Rar. A avea răgete, a avea protecţiune (sprijin). regeâl (ea dift.) m., pl. li (turc. rical, pl. d. ar. regul, ora; ngr. ridzali, scris -tzăli, ministru, consilier ; alb. rigal, avocat, bg. slrb. „slujbaş"). Vechi. Ministru turcesc, mai ales dintre primii trei (de interne şi război, de externe şi şefu ceauşilor şi al poliţiii). — Şi col. n., pl. e şi uri, miniştrii sultanului. Şi răgeai) regeal şi regea-lîc, pl. uri. * regeneraţiune f. (lat. regeneratio, -dnis. V. generaţtune). Acţiunea de a saâ de a se regenera. — Şi -6{ie, dar ob. âre. * regenerez v. tr. (lat. re-ginero, -generare). Dreg ceia ce a fost distrus; seva regenerează ţesuturile distruse. Fig. Inoiesc moralmente, recreez : a regenera o naţiune. * regent, -ă adj. şi s. (Iat. rigens, -intis part. d. rigere, a domni. V. co- şi di-rigent). Şefu guvernului In timpu minorităţii, absentei saâ boalei unui suveran; regina regentă, regentu. In istoria Franciii, titlu dat lui Filip de la Orleans, regent de la 1715—1723, In timpu minorităţii lui Ludovic XV. S. n„ pl. e. Un diamant celebru (136 de carate) al coronei Franciii, cumpărat la 1717 de Filip de la Orleans. Regent al Băncii Franciii, unu din cei 15 memhri ai consiliului general al ei. Regentu anului. In calendar, planeta dominantă. * reg^nţâ f., pl. e (d. regent; fr. ri-gence). Demnitatea de regent. Guvernare In calitate de regent; regenta Mariii De Medicis în timpu minorităţii lui Ludovic XIII. Durata acestei guvernări. Guvernare pin dele-gaţiune (din partea sultanului Turciii). Ţară guvernată aşa: toasta regentă a Algerului. * regăsc, -e&scă adj. (d. rege. Formaţiune rom.). Regal: corona regească. Fig. Ca de rege, bun, mare, frumos : prinz regesc, salon regesc. * regeşte adv. Ca un rege. * regicid) -ă s. (mlat regicida, după parricida, paricid, d. rex, regis, rege, şi oc-cldere, a ucide. V. Infantl-cld). Ucigaşu unui suveran regicidu Ravaillac. Adj. O mină reglctdă. Pl. Aceia care aâ votat condamnarea lui Ludovic XVI: regicizii aii fost exilaţi de a doăă Restauraţiune. S. n., pl. e. Regicidiâ. * reglcidiS n. (mlat. regicidittm). Asasinarea unui suveran; regicidiu din Belgrad la 1903. * regie f. (fr. rigle, part. fem. d. rigir= lat rigere, a conduce, a guverna. V. regent)* Administrarea bunurilor supusă controlului altuia: a pune o succesiune tn re- REG gie (Rar). Admmistratiunea eontribuţiunilor indirecte (mai ales vorbind de tutun şi chibrituri) : regia monopolului tutunurilor. Casa on biurourile acestei administraţiunl. Lucrare in regie, lucrare făcută de stat cu banii şi pin agenţii lui. (tn opoz. cu lucrare in antrepriză). Pop. Debit de tutun. * regim n., pl. uri şi e (fr. rielme, d-lat. Tigimen, regiminis, conducere, a. rigere, a guverna. V. regent. Cp. cu specimen). Modu de a guverna, forma guvernului, 'guvern : regim monarhic, regim reprezentativ. Regulă de trai, modu de a te nutri: a urma regimu vegetarian. Conventiune matrimonială, regulele după care se convine să se administreze o zestre: regim dotai. Gram. Obiect, vorbă care o completează pe alta, vorbă care depinde de alta: regim direct acuza(ivu), regim indirect (dativu). * regiment n., pl. e (lat regimentnni= rigimen, guvernare, regim). Trupă de soldaţi compusă din 2—4 batalioane la infanterie, din 3—6 escadroane la cavalerie şl din 4—6 baterii la artilerie. Fig. Mare mulţime: un regiment de calici. — Şi reghl- (după germ.). Cp. cu gheneral. V. orta şi polc. * regimentar, -ă adj. (d. regiment; fr. rigimentaire). Arm. De regiment, al regimentului: şcoale, trenuri regimentare. — Vechi relmentăr, şef de regiment (pol. regimentarz). * regină f., pl. e (lat. regina). Soţie de rege saâ suverană a unui stat Fig. Moda e regina lumii. Prima, cea mai frumoasă; regina florilor [roza), regina baiului. A doua piesă la jocu de şah. Regina albinelor, albina care face ouă şi care e mai mare de ctt cele-lalte (matca). Floarea reginei, tu-deliţă. * regional, -ă adj. (lat regionali*). De regiune, al unei regiuni: congres regional, şcoală regională. * regionalist, -& s. şi adj. (d. regional). Animat de regionaiizm. * regionaiizm n. (d. regional). Tendenţă dc a nu te glndi de cit la interesele regi» unii In care locuieşti tu. V. provinciallzm. * regis6r m. (fr. regisseur, d. rigir, a conduce). Acela care conduce serviciu interior Intr'un teatru. * registrator m. {rus. germ. registâtor, it. registratâre). înregistrator, acela care Înregistrează. * registratură f., pl. f (rus. registratura, germ. -ur, it. registratura). Biurou In care se înregistrează. * registru n., pl. e (fr. rigistre, d. mlat. regesta, lucruri făptuite; it. registro). Condică, mare caiet scortit In care se trec cheltuielile, încasările, trimeterile şi sosirile hlr-tiilor ş. a. Muz. întinderea scării vocale. La orgă, miner pe care-1 tragi la diferite etntece www.dacoromanica.ro * regiune f, (lat. rdgio, regidms). Ţinut, mare întindere de pămlnt.- regiunile polare, tropicale. Parte a cerului saâ a aerului: regiunea zodiacului, balonu a ajuns tn cele mai înalte regiuni ale atmosferei. Fig. Acest savant pluteşte in înaltele regiuni ale ştiinţei. Anat. Parte a corpului: regiunea frontală. * reglement) V, regulament» * regn n„ pL uri (lat. regnum, domnie, d. regnare, a domni). Şt. nat. Mare diviziune ale corpurilor din natură: cele trei regnuri sint: cel animal, cel vegetal şi cel mineral. ,* regres n., pl. e (lat. regressus, d. rd-gredi, regrissus sum, a merge înapoi, a te Inturna. V. con- şi pro-gres). Mers înapoi, decadentă: regresu artelor in evu mediii. * regrese: v. intr. (d. regres, ca progresez d. progres. Fr. n'afl această formă. V. retrogradez). Dau înapoi, decad: artele aă regresat în evu mediii. * regresiv, -ă adj. (d. regres; fr. rt-gressif). Care se face retrăglndu-te : mişcare regresive\. Fig. Mersu regresiv al unei boale. Adv. In mod regresiv. 1) * regret n., pl. e (fr. regret). Părere de răâ, întristare, neplăcere p. o perdere: viaţa e un şir de regrete şi de speranţe a exprima regrete pentru moartea unui amic. 2) * regret, a -ă v. tr. (fr. regretter, d. got greton, isl. grata, engl. greet, a se văita). Îmi pare râu, simt întristare p. ceia ce nu mai pot avea sau p. ceia ce am făcut: a regreta moartea unui amic, perderea unor bani, o greşală. * regretâbll) .ă adj. (fr. regrettable). Care poate fi regretat, demn de regret, supărător : o Japtă regretabilă, e regretabil că faci asta. * regulament n„ pl. e (d. a regula, ca fr. rtglement d. rdgler şi it. regolamento d. regolare). Totalitatea regulelor (ordonanţelor) : regulament de poliţie, de şcoală, de fabrică. Mic manual care conţine regulele militare: regulamentu serviciului interior, regulamentu de luptă al cavaleriii. Regulamentu organic) legea p. reorganizarea Ţării Româneşti şi a Moldovei In timpu ocupaţiunii ruseşti (1828—1834), care menţinea claca, şerbia şi privilegiile, in Ţara Românească s’a pus tn aplicare la 1 lunifl 1831, iar In Moldova la I lanuariu 1832. Acest regulament fu constitutiunea principatelor româneşti de la 1831—1857, clnd fu înlocuit cu conventiunea din Paris.—Pe la 1848 şi reglepnent (rus. reglamint), ceia ce azi numai tn armată se mai aude. * regulamentar) -ă adj. (d. regulament, ca fr. reglementaire d. reglerrient). Relativ la regulament: chestiuni regulamentare. Conform regulamentului: oră, uniformă regulamentară. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentului organic (1831 —1857). Adv. In mod regulamentar: a proceda regulamentar. — Pe la 1848 şi reglez mentar, celace azi nu se mai aude de ctt tn armată. * regulamente! v. tr. (d. regulament, ca fr. reglemenler d. reglement). Supun unui regulament: a regulamentu o industrie.—Şi reglementez pe Ia 1848. * regular) -ă adj. (lat. regularis; fr. riguller, it. regolare). Conform regulelor, sistematic : mişcare regulară. Proportionat, simetric, armonios: faţă, cosă regulară. Exact, punctual, ordonat, liniştit: om regular, viată regulară. Gcom. Figură regulară, compusă numai din laturi şi ungiuri egale. Gram. Verbe sau substantiv^ regulare, acelea care urmează regulele generale ale conjugărilor sau declinărilor. Cleru regular (catolic), ordinele religioase sup.use unei regule (Opusu lui e secular). Adv. in mod regular: vulpea fura regular cite o găină.—Mii des, dar fals regulat, că se zice regularitate, nu -itate I * regularisesc v. tr. (d. a regula cu sufix ngr./ Pe la 18i8. Azi iron. Regulez. * regularitate f. (d. lat. regularis, regular ; fr. regularite). Calitatea de a fi regular. * regulat, V. regular. * regulator, -oăre adj. (d. a regula; fr. regulateur, it. regolatore). Care regulează : putere regulatoare. S. n., pl. oare. Ori-ce aparat destinat să reguleze mersu unei maşini, mai ales să reguleze trecerea aburului din căldare la cilindre. V. îndreptar. * regulă f., pl. e, ca virgule, mai bine de cit i (lat. regula, d. regere, a dirija. V. riglă, răgulă, dirijez). Modu cum trebuie sâ lucrezi, să faci ceva, să te porţi: regulă de purtare, regulă de politeţă. Ordine disciplină. în această şcoală e mare regulă. Principiu, lege, sistemă, metodă, dreptar: după toate regulele ariei. Statutele unui ordin religios catolic: regula şfintului Francisc. Aritm. Operaţiune, mod de a lucra cu numerele: regula adunării, scăderii, in-muliirii şi împărţirii. Regala de trei. V. tret. Cu regulă, cu rlnduială, In ordine: a lucra cu regulă (loc. adj. om cu regulă). De regulă, de obicei, rte ordinar: acest om se îmbată de regulă. în regulă, de-a binele, realmente: s'aă bătut in regulă (loc. adj. beţiv in regulă). * regulez v. tr. (mlat. regulo, -dre: fr. re'gler, it. regolare). Pun In regulă, pun In ordine, rlnduiesc, hotărăsc locu sau mersu, fac să stea bine saâ să umble bine : a-fi regula viata, hirliile, socotelile, o ceremonie, o maşină, un ceasornic. Pun capăt, fac să înceteze: a regula un diffrend, o datorie. Fam. Pedepsesc cum se cuvine, pun la locu lui, Invăt minte: l-am regulat şt pe acest obraznic! * reîâu, reluat, a reluă v. tr. (« şi iaă, după fr. reprenare). Iau iar, iau înapoi: a relua o provincie perdută. Continuâ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. — în est reTeS. * reîes. a -teşi v. intr. (re- şi ies, după fr. ressorltr. V. reuşesc). Rezult, apar lămurit: de ai-i reiese dreptatea lui. www.dacoromanica.ro fcEl reîâsc, V. inrâîesc. * retgn, V. reTaQ. relmentâr, V. regimentar. * reimpri'm, a -& v. tr. (re-şi imprim). Imprim iar. * reinstalez v. tr. (re- şi instalez; fr. riinstaller). Instalez iar. * reintegrez v. tr. (re- şi integrez, fr. reintigrer ; lat. redintegrare). Pun iar tn vechea stare, restabilesc tn posesiune, fac iar stăpîn; a reintegra un funcţionar in vechea funcţiune, in toate drepturile. refz şi raiz m., pl. zt (turc. reis, de unde şi ngr. ratzis). Vechi. Căpitan de corabie. — Refz-efendl sau reiztil-chi-tab (turc. reis-til-kiltab efendi), vechiu nume al ministrului de externe (numit azi hariciU nazvry). * reîmprospătez v. tr. (re- şi împrospătez). Greşit lld. împrospătez. * reinchlrlgz v. tr. (re- şi închiriez). închiriez iar. V. relocaţiune. * reînfiinţez v. tr. (re- şi tnfiinfez). înfiinţez iar. V. recreez. » reîncep, -ceput, a -cepe v. tr. (re- şi încep). încep iar. * retnoî6sc v. tr. (re- şi inolesc, după fr. rinover). Greşit tld. Inolesc. * reînsufleţesc v. tr. (re- şi însufleţesc). însufleţesc iar. * retntinerâsc v. tr. (re- şi tntineresc, după fr. rajeunir). Greşit tld. întineresc. * reîntârc, -târs, a -toarce v. tr. (re- şi întorc, după fr. retourner). Întorc iar. V. refl. Greşit tld. mă întorc (înapoi), mă Intorn, revin la punctu de plecare. * reîntrupez v. tr. (re- şi întrupez). întrupez iar. * reînverzesc v. intr. (re- şi înverzesc). înverzesc iar. * reînviî şi -vlâz v. tr. şi intr. (re- şi tnvil). Greşit tld. învii, Inviez. * reiăş n., pl. uri şi e (fr. relăche). Barb. Repaus, răgaz, pauză, zi de odihnă (cind nu se dă reprezentaţiune la teatru). * relatez v. Ir. (fr. rilater, d. lat. reia-tum, supinu d. re/erre, a aduce tnapoi, a povesti. V. su-fer). Raportez, povestesc, spun ce-am văzut sau constatat * relativ, -ă adj (lat. relativus.V. care- şi super-latlv). Privitor, tn relaţiune (tn raport) cu, despre: chestiuni relative la apărarea tării. A cărui noţiune e legată de aita : tată şt fifl ts termini relativi Contingent, proporţional, comparativ (nu absolut): fie-care are valoarea lui relativă; om e un termin absolut, iar tată e un termin relativ ; muntele e in repaus absolut fată de pămlnt şi relativ fată de univers. Qram. Care se raportă la un nume precedent .care e un pronume relativ, propozifiunea care In'epe cu care e relativă. Muz. Tonuri relative, tonuri majore şi minore care au Ia cheie tot acel număr de dieji ori de RtL benoli: tonu minor e la un ion şl jumătate deasupra relativului Iul minor. Ftl. Lucru relativ (tn opoz. cu absohit). Adv. în privinţa unui lucru sau persoane, despre : a vorbi relativ la şcoală. * relativitate f. (d. relativ; fr. relati-vittf). Calitutea de a fi relativ: relativitatea valorii aurului. * relaţiunef. (lat. relătio, -dnis.W. ab-, co-, şi de-laţinne)> Raport, legătură: e o relafiune necesară tntre muncă şi clştig. Legătură de interes ori de prietenie: rela-fiunl comerciale, sociale. Raport, povestire, naraţiune : relafiune de călătorie.—Şi- âţiq (rus. reliăciia). rele n. pl. V. răQ. * relev şi -ez, a -â v. tr. (lat. rilevo, -ăre; fr. relever. V. Tafl)a Scot tn relief, atrag atenţiunea asupra : a releva meritele cuiva. V. revel. * rellâf n., pl. uri (fr. relief [tn două silabe: relief], subst. verbal a. relever, a rtdica, a releva). Rtdicătură, înălţime (munţi ş. a.): reliefu Elvetiii e foarte accidentat. Ieşitură, proeminentă (tn sculptură): un ba-so-retief. Fig. Strălucire, lustru, distincţiune: un stil fără relief. A scoate In relief, a scoate la iveală (tn evidentă), a face să atragă atenţiunea. A da relief, a da lustru, a da calităţi distinctive. * religie f. V. rellglune. * religlonăr, -ă adj. (d. religiune, după lat. legionarius d. legio, legiune). Relativ la religiune (la biserică): fond religionar. * religios, -oasă adj. (lat religiosus). Relativ la regiune : clntec religios. Pios, evlavios, respectuos fafă de Dumnezeu şi de biserică : om religios. Fig. Observator religios al euvlntului dat. * religiozitate f. (lat religidsitas, -ătis). Calitatea de a fi religios, evlavie: a te apropia cu religiozitate. * religiune f. (lat. reltgio, -dnis, scrupul, conştiinţă religiune, d. re- şi ligere, a aduna, a alege, a citi. V. a- şi cu-lelg)> Respect fată de Dumnezeu, credinţă tn Dumnezeu: retigiunea e sentimentu dependentei omului de Dumnezei. Doctrină religioasă, felu de a te tnchina: retigiunea creştinească. — Ob. religie (rus. pol. religia). — Principalele religiuni slnt: budizmu (500.000.000 de oameni tnlndiaşi China), catolicizmu(300.000.0LQ tn Europa şi America de Sud, Centrală şi Mexic), fetişizmu (250.000.000, la sălbatici), ortodoxizmu (150.000.000, la Ruşi, Bulgari, Strbi, Romani, Greci şi alţii), brahmanizmu (140.000.000, tn india şi China), protestan-tizmu (120.000.000, tn nord-vesfu Europei şi America de Nord), islamizmu (120000.000, tn Turcia, vestu Asiii şi nordu Africii) şi juda-izmu (12.000.000 tn anu 1910, răsptndiţî pin toată lumea). * reiichle f. (lat. reliquia şi de ordinar la pl.: reliquae). Resturi sfinte, moaşte. — Ob. relicvie, după germ. reliquie, ceia ce nu e tn spiritu latin, nici românesc. - 1114 - www.dacoromanica.ro REL * reiocaţiune f. (lat. re-locatio, -duis. V. tocaţiune). Jur. Acţiunea de a reln-cliiria. — Şi <ăţle. reluare f. Acţiunea de a relua. V. retad. * remaniere f. Acţiunea de a remania. * remaniâz v. tr. (fr. remanier, d. ma-nier, a mania, a mtnui). Schimb In parte, modific: a remania planu unei cărţi, un minister. * remarc şi -chez, a -că v. tr. (fr. remarquer, d. marquer, a marca). Observ, disting, bag de samă. * remarcabil,-ă adj. (fr. remarquable). Demn de a fi luat tn samă, însemnat, distins: acţiune remarcabilă. Adv. Un copil remarcabil înzestrat. * remărcă f., pl. e safi ărci (fr. remar-que. V. marcă). Observafiune, băgare de samă: a face o remarcă. V. notă. * remedlăbil, -ă adj. (lat. remediabi-lis). Curabil, care se poate vindeca. * remediez v. tr. (lat. remediare. V. rezem). Vindec, lecuiesc. * remedia n. (lat. rem&dlum, remediu, d. mideri, a vindeca, medicus, medic, V. reazem şi rezem). Leac, medicament (mal mult fig.): avarlţia lui e fără remediu. * rememorez v. tr. (lat. re-memoro, -âre. V. co-memorez). Rar. Aduc iar In memorie, aduc aminte. remf) V. renf. * reminiscenţă f., pl. e (lat. reminis-centia, d. remtnisci, a-şi aduce aminte). Aducere aminte, amintire: pentru Platane, cunoştinţa nu e de eli o reminiscenţă. Lucru care-t) vine tn minte: un castel plin de reminiscenţe. * remlslune f. (lat. remissio, -6nis. V. misiune). Rar. Iertare: remisiuneapăcatelor. Predare, restituire: remisiunea unor scrisori. * remit, -mis, a -mite v. tr. (lat. ri-mlttere. V. ad-mlt, tri-met). Predau, restitui: a remite o scrisoare. * remiză f., pl. e (fr. remise, part. f. de la remettre, a pune la loc, a remite. V. miză).Rabat, scăzămtnt, reducere de pre|: a acorda o mare remiză. Reducere a unei datorii. Ciştig atlt la sută aceluia care vinde marfa In comisiune. Şopron p. trăsuri (adică ,locu unde-s puse la loc“). V. garaj. * remizier m. (d. remiză). Cumpărător şi vtnzător de acţiuni In schimbu unei remize. * remonstrănţă f., pl. e (după fr. re-moktrance şi it. rimostranza, d. lat. mons-trare, a arăta, de unde şi rom. mustrare). Mustrare, observaţiune, acţiunea de a arăta cuiva greşelile: a faoe remonstranfe. * remdnt m. (prescurtat din cal de remontă). Cal tinăr nelncălicat tncă. * remântă f„ pl. e (fr. remonte, subst. verbal d. remonter, a sui iar călare. V. montă, montez, mondir). Acţiunea de a procura cai tineri armatei. Grupă de cai procura(i armatei: remonta anului trecut, REN * remontuăr n„ pl. e (fr. remontolr, d. remonter, a sui iar, a întoarce ceasornlcu). Cheie fixată tn ceasornicele de buzunar. Ceasornic care se întoarce cu asemenea cheie (Ceasornicele mai vechi aveau cheia mobilă). * pembrc şi -chăz, a -că V. tr. (fr. remorquer, d. it rimorchiare, care vine d. mlat. remalcare, d. vgr. rymutkeo, d. ryma, odgon, şi 'itko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doăă ştepuri. Fig. Ajut ca să scape, mai ales tn politică; un deputat remorcat. * remircă f., pl. e, f (Ir. remorque, d. remorquer, a remorca). Acţiunea de remorca: a lua in sau la remorcă. Fig A ie pune in remorca cuiva, a-l urma orbeşte. V. Yedec. * remorcher n, pl. e (fr. remorqueur). Vapor care remorcă şlepuri. — Forma curat rom. ar fi remorcator. * remuneraţiune f. (lat. remuneratio, -dnis). Răsplata. Leafă. Onorar.—Şi -ăţie. * remunerez v. tr. (lat. remunerare, d. munus, mtineris, dar, răsplată. V. municipii], -ficenţâ). Răsplătesc, acord leafă sau onorar. * remuşcâre f., pl. ări (după fr. re-mords, lld. re-mors vechiu part. d. re-mor-dre, a muşca iar. V. mursec). Mustrare de cuget, căin(ă: a avea remuşcări. * ren m. (fr. renne, d. germ. renn). Un fel de cerb care trăieşte pin nordu Europei, Asiii şi Americil de Nord. — Renu ajunge ptnă la o înălţime de 1 m.. 20. E sobru şi rezistent şi foarte folositor Laponilor şi Eschimoşilor pin lapte, carne, singe, pele şi coarne. Se nutreşte cu licheni, pe care-i găseşte scurmtnd zăpada cu coarnele. E întrebuinţat şi ca vită de tras şi e (inul tntr'o semi-domesticitate. * renal, -ă adj. (lat. renalis, d. ren, rinichi). Anat. Al rinichilor: funcţiune renală. * renan, -ă adj. (lat. rhenanus, d. Rhe-nus, Rinu). De pe malurile Rinului; ţările renane. Subst. Locuitor de la Rin. * renăsc, -născut, a -naşte v. intr. (re şi nasc; fr. re-naitre.—Se conj. ca nasc). Mă nasc iar: fenicele, după fabulă, renăştea din cenuşa lui. Răsar iar: ve-etaţlunea renaşte. Fig. Prind puteri iar, înfloresc; aria renaşte. — La Dos, mă prenasc. * renăştere f. Naştere din nou. Fig. Dezvoltare (înflorire) din nod, mai ales vorbind de mişcarea literară, artistică şi ştiinţifică din seculu XV şi XVI şi care era întemeiată tn mare parte pe imitaţiunea antichităţii. Stilu Renaşterii, un fel de stil care imita arhitectura veche. — Renaşterea s'a produs tn Europa tn seculu XV şi XVI, mai ales de la 1453, clnd Turcii au cucerit Con-stantinopolu, iar învăţaţii bizantini, fugind la Roma, aii contribuit să inspire gustu culturii antice. Această mişcare a fost mult uşurată de invenţiunea tipografii!, care a popularizat operele geniilor artichităţii, şi pin invenţiunea artei de a.grava, caer a popularizat opcrşle dţ grţă, jn (talia, Renaşterea ţ - 1115 - www.dacoromanica.ro RNE avut ca protectori pc Iiiliii II şi Lcon X, care-i încurajară pe scriitori şi pe artişti. E epoca lui Ariosto, Machiavelli, Bembo, Tas-so, Trissino, Giotto, Orcagna, Brunelleschi, Ponatello, Lucca dclla Robbia, Cimabue, Fra Angelico, Leonardo da Vinci. Rafael. Miche-lângelo Buomarroti, Bramante ş. a. In Italia, renaşterea literară şi ştiinţifică a mers paralei cu cea artistică.—Campaniile armatei franceze In Italia li făcură pe Franceji să se entuziasmeze de noua mişcare.Francisc I fundă „Colegiu Franciii" (College de France); Ra-belais publică nemuritoarea lui satiră,- Ma-rot se distinge pin „eleganta flecărire" (VMegant badinage); Ronsard şi Pleiada se silesc să învie limba franceză. Dacă poezia e reprezentată mai slab, In schimb filosofia şi erudifiunea ocupă un mare loc atlt pin Franceji (Lescot, Delorme, Goujon, Cousin, Germain Pilon), cit şi pin Italienii atraşi In Francia de către Francisc 1 (Leonardo da Vinci, Primaticcio, del Sarto, Cellini).— Stilu RenaşteriY, caracterizat pintr’o întoarcere la formele antice s’a manifestat tn Italia la finele evului medio, s’a impus incct-tncet tuturor artelor plastice tn timpu secuiului XV. Arhitecţii Brunelleschi. Alberti, Bramante, Palladio; sculptorii Jacopo della Quer-cia, Gtiiberti, Donatello, Verrocchio, Polla-juolo, Michelângelo; pictorii Gentile da Fa-briano, Fra Angelico, Gozzoli, Carpaccio,cei doi Bellini, Massaccio, Rafael, Leonardo da Vinci. Mantegna, Perugin, Botticelli, Miche-lângeRJ Is ori iniţiatorii, ori marii maeştri ai renaşterii italiene. — In Francia, acest stil părunde tradiţiuniie gotice la artişti ca arhitecţii Bullant, Philibert Delorme, Lescot sad sculptorii Michel Colombe şi mai ales, supt auspiciile şcoalei franco-itaiiene de la Fon-tainebleau şi a pictorilor italieni Primaticcio şi Rosso, triunfă cu sculptorii Jean Goujon, Germain Pilon, Ligier Richier saâ pictoru Jean Cousin. — în Spania, arta italo-antică triunfă uşor tn statuarie şi arhitectură. — In ţările Nordului, ideile Renaşterii nu reuşiră de ctt tncet-lncet să modifice arta indigenă. renchT, V. renghT. * rendiment n., pl. e (fr. rendement, it. rendimento). Cantitate produsa saâ forţă dezvoltată : rendimentu unui ogor, unei maşini. — Fals randament. * reneg, a -& v. tr. (re- şi neg; fr. renier, it. rinegare). Declar că nu cunosc, deşi cunosc: sfintu Petru l-a renegat pe Hristos. Mă las, mă lepăd de o credinţă, de O opiniune : Enric al patrulea al Franciii a renegat protestantizmu. * renegat, -ă ad. (d. reneg). Apostat, care şi-a lepădat credinţa religioasă ori politică. Subst Un renegat. V. prestîpnlc. renf m. (cp. cu ung. rimfa, lemn de care se attrnă vitele tăiate, şi cu vgr. râmbos, romb, silrlează, din cauză că fructu renfului e o capsulă piriformă carc attrnă şi se tn-vtrteşte). Trans. Curcubefică. — Greşit scris remj. Cp. cu an/i-, canforă, trlunf. REP renghT şi (rar) renchT n., pl. uri (turc. [d. pcr3,l renii, reng, coloare, reng etmek, a înşela). Râcăleală, festă, farsa: a juca cuiva un renghi. renie f. (Vsl. rlenl, reni, rut. rini, plajă. Cp. şi Dac. 1, 212). Dun. Har. Plajă, splai, mal nisipos neted. V. obrejă. * renlform, -ă adj; (lat ren, rinichi, şi form din cordiform. In formă de rinichi: frunză reniformă. * renovez v. tr. (fr. rinover, lat. rinovo, -ăre). Rar. Inoiesc, modific. * rentabil, -â adj. (germ. rentabel, d. rente, fr. rente, rentă). Lucrativ, care aduce clştig: afacere rentabilă. * rentabilitate f. (germ. rentabilititt). Calitatea de a fi rentabil. * rentă f., pl. e (fr. rente, d. lat pop. rindita, d. riddita, part. d. riddere, a înapoia ; it rindita. V. arendă). Venit anual: a trăi din renta ta. Doblnda anuală a unui capital plasat: rentă viageră (plnă la moarte), rentă perpetuă (care rămine urmaşilor). * rentez, a -â v. tr. (fr. renter, d. rente, rentă). Produc rentă, aduc venit: această moşie rentează mult. * rentier, -â s. (fr. rentier). Persoană care trăieşte din rentă şi n’are nevoie să muncească. rentun, -ât, V. răntun. * renume n., pl. tot aşa (re- şi nume, după fr. renom). Nume bun, nume glorios, celebritate : noi am schimbat lingă Balcani porecla tn renume (Al). Reputaţiune : renume urit. * renumit, -â adj. (re- şi rumit, după, fr. renommi). Celebru, ilustru : un savant renumit, (şi ironic) un befiv renumit. * renunculaceQ, V. ranunc-. * renunţ, a -â v. intr. (lat. renuntiare; fr. renoncer. V. a-nunţ). Mă las de, mă dezist, mă retrag din sau de la: a renunţa la plecare, la o moştenire, la petreceri, la lume. * reocup, a -â v. tr. (re şt ocup). Ocup iar. reonîesc v. tr. (d. reonlu). Vechi. Fac rău cuiva. reonTQ, reoânTe 'adj. (augm. d. reă, rău). Vechi. Rău (Astăzi s'ar zice răot, răoale). * reorganizez v. tr. (re- şi organizez). Organizez iar. * repâos, V. repaus. * repâr, a -â v. tr. (lat. riparo, -are; fr. riparer. V. parez, a-păr). Dreg, fac la loc cum era: a repara o casă, o haină, o stricăciune. Restaurez, restabilesc: a-fi repara puterile. îndrept, corijez : a repara o greşală. Dau satisfactiune: a repara o ofensă. ' * reparaţiune f. (lat. reparatio, -dnis). Acţiunea de a repara. Modu de a repara. A face reparaţiune (safi reparafiuni), a repara. — Şi -ăţie. - 1116 - www.dacoromanica.ro * repartlţiune f. (fr. re'parlilityi, subst. verbal d. repartir, după lat partllio, -dnis, împărţire). Acţiunea de a repartiza, împărţire. distribufiune: repartiţiunea rolurilor. Impozit de repartiţiune, acela In care fiecare plăteşte o sumă egală, nu după averea lui (V. cotitate). — Şi -fţie. * repartizez v. tr. (fr. repartir, part repartissant). împart, distribui: a repartiza impozitele ca dreptate, a repartiza un contingent de soldaţi pe la regimente. V. cis-luTesc. * repatrlez v. tr. (\at. repatriare, a teln-turna In patrie; it. re- şi ri-. V. reperez). Duc înapoi tn patrie (de ex., nişte emigranţi săraci). repaus, V. răpaus. reped, V. răped. repede, V. răpede. repeg, V. rapăg. repejor, V. răpejor. * reper n., pl. un (fr. repaire şi repire). Semn făcuttntr’o mulţime de lucruri identice sati Intr’un teren ca să ştii de unde ai pornit ori de unde să reîncepi. Punct de reper, semn după care te conduci pe o suprafaţă, pe un teren. V. topografie. * repercusiune f. (lat. repercilssio, ' -6nis. V. percusiune). Fiz. Răsfringere, Inturnare (a sunetului^ cind se izbeşte de o suprafaţă mai mult ori mai puţin netedă. V. ecofl. * repercutez v. tr. (fr. rdpercuier, d. lat. reperctltere, a arunca tnapoi. V. percusiune). Răsfrtng, arunc tnapoi (sunetu). V. refl. Ecou se reperenta din deal in deal. Fig. Acest strigăt se repercută in toată ro-mănimea. * reperez v. tr. (fr. repirer, vfr. repai-rier, a se tnturna tn patrie. V. reper, re- fiatriez). însemn pin reperuri. Determin ocu unde se află cineva ori ceva (ca: un duşman căutat pe ctmpu de luptă): artileria îl reperase. * repertâria n. (lat. repertorium, in- ventar. d. reperire, repertum, a găsi). Listă, catalog, colecfiune: repertoriu alfabetic. Lista pieselor care se joacă la un teatru sau se ctntă la concerte. Fig. Totalitate de cunoştinţe : această carte e un vast repertoriu. Om care ştie multe şi e totdeauna gata să te Invete: acest om e un repertorii viă. * repet, a -â v. tr. (fr. rdpdter, d. lat ripeto, -pitere. V. peţesc). Spun iar: a repeta o întrebare. Spun ceia ce a mai zis altu: a repeta o calomnie. Citesc ori exer-citez de mal multe ori ca să ştiu bine pe urmă: a repeta facţiunea, rolu. Fac Iar, reproduc : a repeta o experienţă. V. refl. Spun iar cela ce a fost destul să se spună o dată: acest om se repeta pînă la plictiseală. — Rar a repeţi (după peţesc). * repetent, -ă adj. (lat ripitens, -intis■ V. competent, apetit, peţesc). Care, din cauza neştiintei, e lăsat tn aceiaşi clasă ca s’o repete lucâ un an: a rămlnca repetent, a lăsa un elev repetent. Subst Un repetent. * repetenţă f„ pl. e (lat repetentia. V. competenţă). Situafiunea celui repetent: un elev ameninţat de repetentă. *- Fam. repetenţie. * repetitor, -oâre s. (lat. repetitor, -dris. V. competitor). Persoană care ajută elevii la repetiţiune, care le repetă ex-plicaţiunea profesorului (Mai bine zis preparator şi greşit meditator). S. n., pl. oare. Repeţi toriA. * repetit6r!3 n. (d. repetitor cu suf. -oriă ca’n auditorii, repertoriu). Camera In care elevii unul internat repetă lecfiunile (Greşit meditaţie). * repetiţiune f. (lat repetitio, ~6nis. V. com-petiţlune). Acţiunea de a repeta; repetiţiuma unei lecţiuni. Lecţiune dată ca ' să fie tnvâfată iar; avem multă repetiţiune. Încercarea unei piese teatrale sad muzicale in ainte de a fi jucată sau etntată; actorii eraă la repetiţiune. Ret. Figura pin care se repetă un cuvlnt ori o frază p. a da mai multă energie discursului (numită şi ana* foră şi epiforă). Jur. Acţiunea de a cere înapoi ceia ce fi s’a luat fără drept ori al împrumutat şi nu (i s’a dat inapoi. Ceasornic cu repetiţiune, care bate orele clnd apeşi un resort. Armă cu repetiţiune, care se încarcă cu mai multe focuri deodată şi pofi trage pe urmă mai răpede; puşca Mann-licher e o armă cu repetiţiune. — Ob. -iţie (rus. repettciia). repezlcTos. -oâsă adj. (d. repezit, răpezit). Vest. Povlrnit care te răpede Ia vale: loc repezicios. repez v. tr. V. răped. repezeală, V. ră-. repeziciune f. (d. repezii, răpezit, ca putreziciune d. putrezit). Vest. Rapiditate, calitatea de a fi răpede.—In est răpegtune. repezlş, V. răpezlş. repezit, răpezit. * replic, a -â v. intr. (iat. ri-pl'lco, -plicăre, a îndoi tn apoi; fr. repliquer. V. plec, aplic). Răspund, obiectez, ripostez: soldatu trebuie să asculte fără să replice. V. tr. N‘a replicat nimic. * replică f., pl. e şi i (it. riplica, fr. replique. V. su-plică). Răspuns, oblec-ţiune: avocat tare in replică. Răspunsu pe care un actor tl dă altui actor clnd joacă; a da replica. * report n., pl. uri (fr. report, d. reporter a reporta). Transcrierea unei sume din josu Unei pagini tn susu paginii următoare : a face un report. Această sumă transcrisă: reportu e de 1000 de franci. Prelungirea ptnă la lichidarea următoare a unei operaţiuni ajunse la termin (la bursă). Suma plătită p. acest scop de ccl care cere reportu. V. raport. www.dacoromanica.ro REP * report şi -ez, a â v. tr. (fr.reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriu o sumă din josu unei pagini In susu paginii următoare (In contabilitate), V. repurtez, raportez. * reportaj n., pl. e (fr. reportase). Funcţiunea de reporter. Serviciu de informaţiuni al unui ziar; acest ziar are un bun reportaj. * reporter m. (fr. reporter, d. engl. reporter, derivat d. to report, a raporta). Ziarist care umblă după adunat informatiuni. * repovestesc v. tr. Povestesc iar. * represiune f. lat. represslo, -ânis. V. presiune.) Acţiunea de a reprima: represiunea delictelor depinde de tribunalele co-recţionale, — La 1907, cind s’a răsculat ţărănimea instigată, Petru Carp a zis : „Mai Intli represiune, apoi vom aviza/" Şi aşa a şi fost! * represiv, -ă adj. lat. repressum, su-pinu d. reprimere; fr. repressif. V. expresiv). Care serveşte la represiune: măsuri, legi represive. * reprezâliT f. pl. (fr. represaille, d. it. ripresaglia şi rappresaglia, care vine d ri-preso, rappreso, luat din nou. V. repriză). Rău făcut duşmanului ca pedeapsă p. rău pe care ţi l-a făcut el fie: a uza de reprezalii. Fals repres-. V. răzbunare. * reprezent, a -â v. tr. (lat re-prae-sentare, V. prezent). Figurez, imitez, reproduc, redau, prezent iar ochilor saii mintii pin pictură, sculptură, vorbă saii mişcări (ioc pe scenă): a reprezenta o bătălie, un tip de erou. Is mandatar, delegat, reprezentant: ambasadorii reprezentă şefii statelor. * reprezentant, -ă s. (lat repraesin-tans, -ăntis, fr. reprisentant). Care reprezentă pe altu, mandatar, delegat: reprezen-tantu unei ţări la un congres, reprezentanta unei cas^ comerciale. Jur. Care e chemat la moştenire tn locu ascendentului lui mort mai tn ainte. V. prepus. * reprezentativ, -ă adj.(d.reprezentat; fr. representatif). Care e făcut ca să repre-zente : semn reprezentătiv. Guvern reprezentativ, In care deputaţii 4s aleşi de naţiune şi participă la facerea legilor. * reprezentaţiune f. lat. repraesen-tatio, -tnis). Acţiunea de a reprezenta : re-prezentaţiunea unei piese teatrale. Fig. Lucru ridicul: cearta celor doi beţivi a fost curată reprezentaţiune. Trai plin de demnitate pe care trebuies&-lducăun omdistins: cheltuielile de reprezntaţiune ale unui ambasador. Observatiune, mustrare, arătare de nemulţumire: a face cuiva reprezentaţiuni. Jur. Venirea la moştenire In locu unui ascandent mort. Reprezent aţiunea naţională, pariam entu ales de naţiune. A da reprezentaţiune, a juca ceva la teatru saii la circ, (fig.) a te da In spectacul: aceşti beţivi, bătindu-se, aă dat o reprezentaţiune.— Ob. -ăre, iar cind e vorba de teatru, circ ori cinematograf, -ăţie : azi nu e reprezentaţie. REP * reprim, a -ă v. tr. (ft. riprimer, d.lat. reprimefe. V. com-prim). Infrlnez, înăbuş: a reprima o răscoală, * reprlmăndă f., pl. e (fr. riprimande, d. riprimer, a reprima). Barb. Mustrare. * repriză f., pl. e (fr. reprise.V. priză). Reluarea unui lucru lăsat ori întrerupt: lucru făcut tn trei reprize. O parte dintr’un asalt de scrimă: fu rănit de la prima repriză. O parte oare-care dintr’un număr mai mare de oameni.- soldaţii aă călărie în manej împărţiţi in patru reprize. Muz. Parte care trebuie să fie clntatâ de două ori, deşi e scrisă o dată. * reprob, a -ă v. tr. lat. reprobo,-ăre. V. probez). Blamez, nu aprob, dezaprob ; a reproba o faptă. * reprobabil, -ă adj. (lat. reprobabilis). Care merită să fie reprobat, blamabil: faptă reprobabilă. * reprobaţiune f. (lat.re-probatio,-e-sortu unui tribunal, asta nu e de resortu meu. A judeca în ultimu resort, a judeca fără apel. Ministru de resort, ministru ministerului de care e vorba. V. ţumburuc. 1) * respect n., pl. e (lat. respectus, d. respicere, a privi tn apoi. V. a-spect, specie). Stimă, deferentă, consideratune, sfială : respectu fiilor faţă de părinţi. Pl. Omagii, salutări respectuoase; respectele mele, domnule I A fine pe cineva in respect, a-1 face să nu te atace de frică. 2) * respect şi -ez, a â v. tr. (lat. respectare ; fr. respecter, V. Inspectez). Stimez, onorez, am consideraţiune ; a respecta bătrînil. Las In pace, nu turbur: a respecta somnu cuiva. Fig. Cruţ: moarţea nu respectă pe nimeni. V. refl. Imi fin demnitatea. * respectabil, -ă adj. (d. a respecta după lat. spectabihs, respectabil; fr. respţc■ table). Demn de respect: o persoană respectabilă. Fam. Considerabil, însemnat; o respectabilă sumă de bani. * respectiv, -ă adj. (mlat respectivus, fr. respectif. V. per-spectiv). Relativ la fie-care din cei de care e vorba: drepturile respective ale moştenitorilor. Acela care te priveşte, care te interesează, care e al tău: spectatoiii işi ocupă locurile respective. Adv in ceia ce priveşte pe fie-care: şi-au prezentat respectiv cererile. * respectuâs, -oâsă adj. (d. respect după fructuos, sumptuos; fr. respectueux). Plin de respect: copil, ton respectuos. Jur. Somafiune respectuoasă, act respectuos, act pin care un copil major tşi somează părinţii să consimtă la căsătoria Iul (că, alt-fel, se va căsători fără consentimentu lor). Adv. Cu respect. * resping, -pi'ns, a -pinge v. tr. (neol. de la Inceputu sec. 18 după it. respingere). împing înapoi: valurile respingeai luntrea. Silesc să se retragă ; a respinge un duşman. RES Rezist, nu ccdcz: a respinge un ataU (Şi fig.) o ispită. Fig. Nu primesc, nu admit: a respinge o cerere. Nu recunosc, declar ca fals: a respinge o calomnie. Repugn, inspir dezgust (repulsiune): figura lui te respinge■ — Rar şi ră- V. atrag şi rfnesc. * respingător, -oâre adj. Care respinge. Fig. Antipatic, repugnant, repulsiv. Pompă respingătoare, V- pompă. Adv. însufltnd dezgust: a vorbi respingător. * respir, a -â V. intr. (lat. respiro, -ăre, d. spirare, a sufla, a răsufla. V. aspir, suspin). Răsuflu, trag aeru In plămli şi-l dau afară : animalele nu pot trăi fără să respire. Trăiesc ; el respiră incă. Fig. Mă manifest foarte viu: copil pe obrajii căruia respiră sănătatea. Par a fi viu: portret care respiră. Mă odihnesc puţin : lasă-mă să respir pufin. V. tr. Răsuflu, trag In pept; a respira un aer curat. Fig. Anunţ, exprim : aici tot respiră pace. Dorgsc cu furie: a respira răzbunare. • * respirabil, -ă adj. (lat. respirabilis). Care nu se poate respira; aeru prea încărcat de acid carbonic nu e respirabil. * resplrat6ri0, -le adj. (d. respirat). Fiziol. Care serveşte la respirat: aparatu lespitatoriu. * respiraţlune f. (lat. respiraţia, -dnis). Fiziol. Răsuflare, funcţiunea pin care se primeneşte aeru din plămtni. — Şi -âţle. — Pin respiratiune tragem tn corp aeru, al cărui oxigen preface stngele stricat ori vînos In slnge bun ori arterial. Animatele respiră In patru feluri: 1. pin plănţlnl (mamifere, păsări şi reptile), 2. pin branchii (peşti, ane-lide, crustacee şi molusce), 3. pin trahei (insecte şi arahmde) şi 4. pin pgle (zoofite). — Aparatu respiratoriu al omului şi animalelor superioare cuprinde nasu şi gura, pe unde intră şi iese aeru (inspiratiune şi' expiraţiune); laringele şi traheia-arteră şi plămtnii, In care aeru circulă pin nişte canale ramificate indefinit din bronchii, care-s o prelungire a traheii. De vre-o 16 ori pe miout, mişcarea mecanică a coastelor şi diafragmei produce inspiratiunea aerului. De două ori pe minut, tot stngele corpului străbate plămtnii şi ia oxigenu din aeru intrat (care oxigen e indispensabil vtefit ca şi focului) şi lasă tn loc o cantitate aproape egală de acid carbonic, care e vătămător vieţii animale şi e dat afară pin expiraţiune. De aceia localurile< In care se află mulţi oameni trebuie aerate des. * responsabil, -ăadj. (fr. responsable, d. lat. responsum, supinu d. respondire, a răspunde; it. responsabile). Răspunzător căruia i se cere socoteală de ce face: cheărşi omu beat e responsabil. * responsabilitate f. (d. responsabil; fr. responsabilii, it. responsabihtd). Răspundere, obligaţiunea de a da socoteaiă de ceia ce faci; responsabilitatea implică libertate. respund, -uns, -unz, V. r&sp-. - 1120 www.dacoromanica.ro respundănţle, V. corespondenţă. * rest n., pl. uri (fr. reste, d. rester, a rămlnea: It. resto, d. restare, a rămlnea, d. stare, a sta; ngr. risto, germ. rest). Rămăşiţă, ceia ce rămine din ceva .'resto unei sume, restu dintr’un capital. Rezultatu unei scăderi In aritmetică. Ceia ce mai rămine de zis ori de făcut: Pin’aict a fost greu. Restu e uşor. Pl. Reziduuri, rămăşiţe saâ gunoaie: resturi de mlncare. * restabilesc v. tr. (it. restabilire sau fr. retablir. Lat. restibilire [Pacuviti]). Aduc iar In bună stare, fac cum a fost restaurez; a restabili un templu. Fig. Fac să renască, stabilesc iar: a restabili ordinea, credltu, credinţa, intram, redau vigoarea; a-fi restabili sănătatea, acest medicament l-a restabilit. V. refl. Mă îndrept, recapăt sănătatea: bolnavu s'a restabilit. * restabilire f. Acţiunea de a sau de a se restabili. Intrămare, însănătoşire. * restănt, -ă adj. (fr. restant, it. restante. V. rest). Poşta restantă. V. poştă. * restanţă f., pl. e (d. restant; it. res-tanza, d. restare, a rămlnea. V. constanţă). intlrzicre. fn restanţă, In tn-tlrziere: scrisori, bani in restantă. Sumă rămasă neplătită; pensionarii cer restantele. * restatornicâsc v. tr. (d. statornic). Fig. Restabilesc, fac să renască: a resta-tomici o rindmală, creditu, credinţa. * restaurant, -ă adj. (fr. restaurant, d. restaurer, a restaura). Care restaurează •' aliment restaurant (Rarlk S. n., pl. e. Aliment care restaurează (Rar). Birt, locandă, stabiliment unde publicu poate mtnca plătind : restaurantu gării. * revendic, V. revlndlc. * restaurare f., pl. ări. Restauraţiune, acţiunea de a restaura (de a restabili, de a repara); restaurarea unui monument. Fig. Restabilire ; restaurarea disciplinei, a literaturii, a unui guvern, a unei dinastii căzute (cum a fost cu Staurţii şi Gourbonii). a sănătafii. * restaurator,-oăre (lat.restaurator, fr. restauteur).Care restaurează.'restauratori/ unul monument. Birtaş, locandier, persoană care tine un restaurant. * restauraţiune f. (lat. restaurătio, -ânis, fr. restauration). Restaurare, tn istoria Franciii, timpu de la restaurarea Bour-bonilor plnă la a doua lor cădere (1814 — 1830); supt Restaurafiune. — Şi -ăţie (după pol. restauracya) şi -ăre. * restaurăz v. tr. (lat. restaurare, fr. restaurer. V. Instaurez). Restabilesc, repar, aduc iar In bună stare; a restaura un edificiu. Fig. Fac si renască, daii iar putere : a restaura disciplina, artele. Reinstalez; a restaura un guvern, o dinastie. intram însănătoşesc ; odihna l-a restaurat. restâsc(mă)) V. răstesc, restefi (vest, sud) şi răstefi (nord) n. pl. ele (ung. resztă, odgonu din apoT la corabie, saâ ereszteni, a da drumu, eresztd-, care dă drumu. Cp. cu ciocilteă, feresteu, melesteu ş. a.). Băţu (sau feru) mobil cu care se închide jugu spre partea de afară: dacă unu e mal tare in git, fireşte resteu înainte (Sov. 211). V. bulfea şi fercheteS. * restitui şi -Tesc, a -f v. tr. (lat. restituere, d. statuere, a aşeza, a hotărî. V. constitui.—Se conjugă ca constitui). Ina-poiez, dau înapoi: l-am restituit ceia ce-1 datoram. Fac să recapete : a restitui patriii vechea glorie. Restabilesc, aduc iar In bună stare : a restitui un monument, un text. * restltuţlune f. (lat. restitutio, -dnis. V. constituţiune). Acţiunea de a restitui. — Şi -uţle, dar ob. -uire. * restrictiv, -ă adj. (d. lat. restrictus, restrlns; fr. restrictif]. Care aduce restric-ţiune: măsuri restrictive. * restricţiune f. (lat. restrictio, -dnis). Restrlngere, condiţiune care restrlnge.’ a te supune fără restricfiuni. Restricfiune mentală, rezervă saâ glnd ascuns pin care res-trlngi Inţelesu declaraţiunii tăie, adică acţiunea de a minţi pretinztnd că nu minţi dacă, deşi nu declari, gtndeşti alt-fel. — Şi-icţle (pol. restrykcya). * restring, -strins, a -stringe v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micşorez, limitez, reduc: a-fi restringe dorinţele cheltuielile. V. refl. imi micşorez cheltuielile. restrişte, V. răstrişte. * resursă f., pl. e (fr. ressource greşit scris lld. ressourse, part. fem. d. vfr. res-sourdre, lat resurgere, a se Inălta. V. sursă). Mijloc, ajutor la care poţi recurge la nevoie: n’am nici o resursă. Pl. Mijloace, bogăţii, ajutoare: resursele tării. reşcă, V. areşca. * reşedinţă, V. rezidenţă. * retardatâr. -ă adj. şi (fr. retarda-aire, d. retard, Intlrziere, retarder, a Intlrzia). ntlrziat * reterădă, V. retiradă. retevei n., pl. ele (slav ?). Scurtătură, băţ scurt şi gros. Lovitură de retevei: l-a tras un retetevel. — In Meh. ră-, In Dolj >rataveT. V. cărăveT. 1) retez n. V. rătez 1. 2) retâz s. n,, pl. uri (d. retez 2). Rar. Locu retezării, locu de unde începe retezarea (de ex., la păru capului, la ceafft). Diametru, secţiune transversală. V. rătez 1. 3) retâz şi (est) rătez, a -ză v. tr. (după Pascu, d. bg. otriezvam, retez. Totuşi, fiind-că inf. In -za ca la boteza, cuteza, necheza pare straniu la un verb slav şi fiind-că din otriezvam s’ar fi făcut mai degrabă un verb In -ui, ca şi a obrezui, cu care se înrudeşte, e mai plauzibilă derivarea din vgr. airetlzo, aleg, fac disidenţă, Îs eretic, d. 71 www.dacoromanica.ro oireo, Iau. şi of-aireo, retez). Tai extremi-tătile, tai despârfind : călău i-a retezat capu maşina i-a retezat degetele. A reteza stupu, a-l goli de faguri, a-i scoate mierea. Fig. Decid energic şi răpede (tranşez): s’o retezăm odată cu astal A o reteza cuiva, a-i impune o limită pretentiunilor, a-l pune la locu lui, a-l tnvăţa minte : i-am retezat-o scurt. A o reteza cu cineva (saii cu un lucru) a rupe brusc relatiunile cu el (safi a te lăsa subit de un lucru). A reteza un drum, a apuca un drum mai scurt retezătură {., pl. f. Locu retezat, locu unde a început retezarea (de ex., resturile de ramuri rămase pe trunchi după ce partea cealaltă a fost tăiată). — In est ră-. * r^tlc, -ă adj. (lat. rhăeticus saii răe-ticus). Oeol. Se zice despre un strat din baza jurasicului. S. n. Reticu, stratu retic. * reticenţă {., pl, e (lat reticentia, d. retice're, tacire, a tăcea). Trecere supt tăcere, omisiune voluntară din vorbă: a face reticente, a vorbi fără reticente. Rar. Figură pin care începi o ideie şi te opreşti deodată lăslnd să se înţeleagă ce era să spui, precum : val de... (şi uitlndu-te cu milă, se subînţelege: capu vostru!). * retlculăr, -ă adj. (d lat. reticulum cu suf. ar; fr. riticulalre). în formă de reţea ţesătură reliculară. — Se poate zice şi re-ticulat (lat. reticulatus, fr. riticuli). * retină f,, pl. e (fr. retine, mlat retina, d. lat. rete, reţea). A nat. Membrana din fundu ochiului, care e formată din lăţirea nervului optic şi pe care se formează imaginile obiectelor. retipăresc v. tr. (re- şi tipăresc). Tipăresc iar. * retirâdă f., pl. e şi ăzi (fr. retirade, d. it. ritirata, loc de retragere, latrină; rus. retirăda. V. tiradă). Sec. 19. Rar azi. Latrină. — Vulg. reteradă. * rdtor m. (lat rhetor, rhitoris, d. vgr. retor, ritoros. V. ritor). Profesor de retorică la vechii Greci (ca Gorgias) şi la Romani. Astăzi, orator enfatic care vorbeşte după regulele retoricii, dar sec In fond. * retbrlc, -ă adj. (lat. rhetdricus d. vgr. retorikds). De retor saii de retorică, de e-lociientâ.' exerciţii retorice. S. f., pl. e şi i. Arta care dă regulele elociientei. Carte care tratează despre această artă: retorica lui Aristotele Elocuenţă afectată şi seacă: asta e curată retorică I Figură retorică saii de retorică, expresiune saii întorsătură p. a face cuvlntarea mai vie şi mai uşoară de înţeles. — Se disting tropurile saii figurile de cuvinte ('elipsa, silepsa inversiunea, pleonazmu, metafora, alegoria, catacreza, sinecdoca, metonimia, eufemizmu, antanaclaza, antono-mazia, anadiploza, antifraza ş. a. şi figurile retorice propriu zise ori de cugetare (antiteza, apostrofa, exclamaţi unea, epifonema, interogaţiunea, anticipatiunea, anafora, epi-fora, paronomazia, enumeraţiunea, grada-ţiunea, reticenţa, întreruperea [suspensiunea], perifraza, ipGrbola, litota, preteriţiunea, pro-sopopeia, ipotipoza ş. a.). * reto-român saâ retoroman, -â adj, (d. ret-ic şi roman). Din Reţia (Rhaetia) saii din cantonu Grizonilor (Elveţia): limba retoromană se derivă din latină şi se vorbeşte la izvoru Rinului şi Inului, In sudu Tirolulul şi răs/tritu provinciii Veneţia. S. m. şi f. Locuitor din această regiuni: un Retoroman. * retortă f., pl. e (lat. retortus, -orta, sucit, întors. V. toartă). Chim. Un fel de beşică de sticlă (lut, platină) cu gitu sucit (cornută) care se întrebuinţează la destilat. * retractez v. tr. (lat re-tractare, d. re-trăhere, -tractum, a retrage; fr. ritracter. V. co n-tractez, trag, tratez). Trag. înapoi: melcu îşi poate retracta coarnele, pisica tşi poate retracta unghiile. Fig. Retrag ceia ce am zis ori scris, mă reprob singur saii cer scuze : calomniatoru şi-a retractat calomniile. V. refl. Îmi retrag vorbele. * retractil, -ă adj. (lat. ştiinţific re-trăctilis, după trăctilis; fr. retractile). St. nat. Care se poate trage tnapoi, ca unghiile pisicii. — Ob. -il (după fr.). * retractaţiune f. (lat retractatio, -dnis). Acţiunea de a retracta. Hlrtie pe care e exprimată o retracta|iune a vorbelor. — Şi -aţie, dar oh.-are. retractilitate (d. retractil). Calitatea de a fi retractil. * retrag, -trăs, a trâge v. tr. (lat. ritraho, -trăhere. V. trag). Trag tnapoi: a retrage mina. Scot din locu unde era saii chem înapoi: a retrage un copil din (saii: de la) şcoală, o trupă din luptă. Retractez, cer scuze: a retrage o insultă. V. refl. Ies, plec, mă duc: a te retrage din şcoală, din societate, din funcţiune. In singurătate. * retragere f. (d. retrag ; fr. retrăite). Acţiunea de a se retrage: ora retragerii a sunat. Mersu înapoi a unei trupe învinse: duşmanu e in plină retragere. Obligaţiunea soldaţilor de a se tnturna la cazarmă la ora anumită. Semnalu care anunţă această oră: sună retragerea. Starea unei persoane retrase din serviciu, din afaceri saii din lume: ofifer in retragere. Locu unde trăieşti retras: o liniştită retragere. Retragere cu torţe, procesiune militară cu muzică făcută seara In zilele de paradă şi iluminaţiune. A bate in retragere (fr. battre en retrăite), a te retrage In fata duşmanului. V. retlradă. * retranşament n., pl. e (fr. retranche-ment, d. retrancher, a săpa pămlntu la for-tificaţiuni. V. tranşele, tranşez). Fort. Şanţuri şi alte lucrări In care se adăpostesc soldaţii la război. V. ocop. * retribuT şi -Tesc, a -f v. tr. (lat. re-tribuere, it. retribuire, fr. retribuer. V. tribut). — Se conj. ca atribui). Remunerez saii recompensez, daii bani p. un serviciu. * retrlbutiune f. (lat. re-trtbutio, -dnis). Leafă, salar, remuneratiune saii recompensă. — Şi -uţie. * retroactiv, -ăadj. (iat. retro, tnapoi, şi activ saii de la lat retroactus, dat înapoi; fr. retroactiv). Care lucrează asupra trecutului : legea n’are putere retroactivă. Adv. In mod retroactiv. www.dacoromanica.ro RET * retroactivitate f. (d. retroactiv). Calitatea de a fi retroactiv. * retrocedez v. tr. (fr. retroceder, d. mlat. retrocedere, a retroceda, lat. „a te retrage". V. cedez). Cedez altuia ceia ce-mi cedase el mie mai înainte : România, la 1878, a retrocedat Rusiii sudu Basarabiit, Iar la 1918 a reluat toată Basarabia. * retrocesiunef.(mlat.retocissio,-ânis. V. cesiune). Acţiunea de a retroceda. — Mai des retrocedare. * retrograd, -ă adj. (lat. retrogradus, d. retro, Înapoi [V. îndărăt] şi gradus, pas. V. grad). Care merge înapoi: mers retrograd. Figi Care se opune progresului : om, spirit retrograd. S. m. şi f. Un retrograd. * retrogradaţiune f. (lat. retrograda-tio, -dnis). Acţiunea de a retrograda. — Şi -ăţie, de ob. -ăre. * retogradgz v. tr. (lat retrâgrado, -gradare. V. gradez). Regresez, merg înapoi. V. tr. Dau înapoi ta semn dc pedeapsă: a retrograda un funcţionar. * retrospectiv, -ă adj. (d. lat. retro-spicere, -ictum, a privi tnapoi. V. respect). Care şe uită înapoi s privire retrospectivă. Adv. In mod retrospectiv. * retuşez v. tr. (fr. retoucher). Îndrept, daii ultimu aspect unei fotografii. Fig. Îndrept, perfecţionez : a retuşa o poemă. * reţeâ f, pl. ele (lat. retilla, dim. d. rete, n., saii d. retis, f., reţea; it rete şi re-ticella; fr. rets şi riseuil, riseau, d. rettolum, dim d. rete). Plasă de prins peşti ori păsări ori de dus ceva (fin, iegume). Lucru care seamănă a reţea, ca plnza painjinulul, nervii, vinele şi arterele, drumurile ş. a.: reţeaua căilor ferate. — Şj răţea. reţetă f., pl. e (ngr. retsita, d. it. recetta, azi ncelta, de unde şi fr. recette, care vine d. lat. recepta, fem. d. receptus, primit; germ. rezept, rus. recipt. V. recepfiune, recipient). Suma încasată : reţeta unei repre-zentafiuni teatrale. Formulă de făcut medicamente (ordonanţă medicală) bucate saă alt-ceva ; reţetă contra frigurilor. Hlrtie pe care e scrisă această formulă: servitoru a dus reţeta la farmacie. 1) * reţin, reţină s. V. ricin. 2) * reţin şi reţi'Q, -ţinut, a -ţinea şi -ţine v. tr. (re- şi ţin, după lat.re-tinere, şi fr. retenir. — Se conj. ca ţin). Opresc, ţin, nu daâ: nu reţine cela ce nu (i se cuvine. Opresc, scad ; fi se retine un franc din leafă. Opresc, zic să rămtie: l-a oprit la masă. Opresc, ţin, nu las să plece : comi-saru l-a reţinut la politie, (ng.) afarerile l-au reţinut. Opresc din ainte, spun să mi se păstreze: re fin un loc la teatru. Ţin minte: multe se Invafă, dar puţine se reţin. Opresc, ţin, lnlrtnez : a-ţi reţinea lacrimile, furia. V. refl. Mă ţin, mă tnfrlnez: se reţinea să nu plingă. refl, V. răii, REV * reOmâtic, -ă adj. (vgr. reumatikâs). Med. De reumatizm; afecţiune reămatică. Bolnav de reumatizm : un bătrin reumdtic, Subst. Un reumatic. * reQmatizm n., pl.e (vgr. reumatismâs, d. reâma, curs, rtCi, pin aluziune la umorile corpului, d. re'o curg). Med. O boală dureroasă caracterizată pin grămadire de umoare (apă Ia Încheieturi, la vre-un muşchi, la vre-un nerv saii Ia vre-un organ intern. — Cauza reumatizmului e răceala umedă (traiu In locuinţe umede, dormirea pe pămtnt umed ş. a). Cel mai des e cel de Ia încheieturi (articular). E o boală care, de ordinar, se vindecă dacă nu se ivesc complicaţiuni. Medicamenta cel mai bun e sa’icilatu de sodă luat pin ăuntru, iar pe afară salicllatu de metil, cu care se ung încheieturile Reuma-tizmu articular rău tratat devine cronic. Acesta e caracterizat pin unflarea încheieturilor, şi de acceia se numaşte şi noduros. In această fază e bună lodura de potasiu, de sodiu safi de litiu luat pin ănutru. In România băile bune p. reumatizm cronic stnt: Govora, Lacu Sărat, Techirghiolu, Vtlcana, Sărata-Monteoru, Pucioasa, Oglinzi ş. a. V. lumbago. * reflmatizroâl, -ă (d. reumatizm, după fr. rhumatismal). Reumatic, de reumatizm : afecţiune reumatizmală. * reunesc v. tr. (d. unesc, după fr. riunlr). Adun, strtng, Întrunesc: a reuni nişte oameni, o societate. V. refl. Mă adun; ei s’au reunit la club. * reunire f. Acţiunea de a sau de a se reuni. Adunare, societate. * reuniune f. (d. uniune, după fr. r4- union). Adunare, societate: reuniune numeroasă. V. ghTuluş. ' * reuşesc v. intr. (fr. rimsir, d. it. riu-scire, d. uscire, a ieşi. V. reies). Izbutesc, am succes, ies bine dintr’o greutate, înving o dificultate: a reuşi la examen, a reuşi Intr’o afacere, expediţiune care n’a reuşit. Ajung să: am reuşit să-l vorbesc. Mă acli-matez, Imi merge bine: viţa reuşeşte bine pe deal. * reuşită f., pl. e (fr. riussite, d. it. riu-sclta). Rezultat bun, izbtndă: a avea sorţi de reuşită. Rezultat oare-care: reaua reuşită a unei afaceri. reutâte, V. răutate. * revanşă f., pl. e (fr. revanche, d. re-vancher, a răzbuna, derivat din vencher, var. a lui venger, care e lat. vfndicare şi rom. vindecare. V. revindic). Acţiunea de a restitui altuia rău (sau şi binele) făcut: l-am dat revanşa, ml-am luat revanşa (amlndouă cu acelaşi tnţ.). * revăd, -văzut, a -vedea V. intr. (d. lat. reviaire şi fr. revoir. — Se conj. ca văd). Văd iar: Ulise şl-a revăzut patria după mult timp. Trec In revistă, inspectez, îndrept: a revedea un manuscris, revărs, V. răvărş, 1123 www.dacoromanica.ro * revedere f. Acţiunea dc a aafl de a se revedea: revederea unor prieteni. La revedere! formulă dc salutare pin care, la despărţire, exprimi cuiva dorinţa de a-l revedea, (după fr. au revoir şi it a rivederci). V. re-viziune. * revel şi -ez, a -â v. tr. (lat. revelot -ăre, d. velum, văl). Descoper, destăinuiesc-Arăt pin inspiraţiune, vorbind de Dumnezeu fafă de oameni. Denot, indic, arăt, trădez: carte care revelează un mare talent, cruzimea lui Nerone s'a revelat de timpuriu. Fac să apară imaginea cufundlnd placa fotografică In lichid revelator; a revela un clişeă. V. relev. * revelator! -oâre adj. (lat. revelator). Care revelează: urmă revelatoare. Subst. Persoană care revelează. Lichid revelator (saâ ca subst. numai revalator, pl. oare), lichid In care se cufundă o imagine fotografică ca să înceapă a apărea formele. * revelaţlune f. (lat revelatio, -dnis). Acţiunea de a revela. Inspiraţiune pin care Dumnezeu Iţi descopere voinţa lui. Lucruri revelate; revjlafiunile sflntuluiIon (V. apocalips). — Şi -afle ţi-âre. * revelion n., pl. oane (fr. reveillon, d. reveiller, a deştepta, din eveiller, care e lat. * exvîgilare, cl. evigilare, a se deştepta. V. veghez). Petrecere In noaptea d n ajunu Anului Noii (31 Decembre) V. cotillon. reveneâlă f., pl. eli (d. reavăn). Umezeală: reveneala pămintului, zidurilor. — în nord răveneală. revenesc v. intr. (d. reavăn). Jilăvesc. V. refl. Pămitu s’a revenit de ploaie. revenos, -oâsă adj. Vechi. Plin de re-veneală: loc revenos. — Şi revin os. revent m. (turc. [d. pers.] ravend, ngr-revdnti, bg. reven, rus. revini). O mare şi rumoasă plantă erbacee poligonacee care ajunge plnă la o înălţime de trei metri şi care se cultivă şi ca plantă ornamentală (Sint două varietăţi, numite In bot rheum offiunale şi rheum palmatum. Rizoma lor e un preţios medicament contra indigestiunilor, constipafiunilor şi mai ales a diareilor bili-oase). — Fais rubarbă. * reverend m. (lat reverendus, care trebuie respectat, venerabil). Titlu dat persoanelor din cler la protestanţi. * reverendă f., pl. e (lat. reverenda [subln|. vestis, haină] demnă de respect). AnteriO preuţesc. . * reverenţă f., pl. e (lat reverentia, fr riv(rence). Respect, veneraţiune, închinăciune, plecăciune; a face o reverenţă adincă. * reverenţios, -oâsă adj. (fr. rivi-rencieux) Respectuos, ceremonios şi politicos. Adv. Cu reverenţă: a saluta reverenţios. * reverie f. (fr. rever, a visa, reve, vis). Visare, starea spiritului ocupat de imagina-ţiuni vagi. Ideie vană, himeră: reveriile astrologilor. * revers 11., pl. uri (fr. revers, d. lat.rever-sus, întors, d. revdrtere, a întoarce. V. avers, dos). Dosu unei monete sau unei medalii. Fie. Reversu medaliii, partea cea mai puţin frumoasă saii mai rea a unui lucru. * reversibil, -ă adj. (fr. reversible. d. lat revertere, -ersum. a întoarce). Jur. Care se poate întoarce la fostu proprietar care a a hotărtt sau care se poate vărsa asupra moştenitorilor (cum erau fiefurilor care, la moartea vasalului mort fără moştenitori, reveneau la senior saO cum Is pensiunile care se varsă asupra copiilor). * reversibilitâte f. (fr. reversibilite sad d. reversibil). Calitatea de a ft reversibil: reversibilitatea unei rente. * re ver slu ne f. (lat reversio, -dnis. V. versiune). Jur. întoarcerea unei proprietăţi la fostu proprietar care a dăruit-o cuiva care a murit fără moştenitori. * revin şi -viii, a -veni v. intr. (re- şi vin, după fr. revenir şi lat revenire). Vin iar, mâ Intorn : berzele revin In fie-care an (şi fig.), a reveni la o chestiune sau asupra unei chestiuni. Vin la împărţire: asta revine cite un franc pe zi. * revindic, a -â v. tr. (după fr. reven-diquer, din re- şi lat. vindicare, a reclama. V. revanşă). Jur. Reclam ceva care a fost al meu şi care acuma e posedat de altu: Românii revindică Banatu intreg. Cer un drept politic ori social: poporu revindică drepturi care nu-i folosesc. — Fals revendic. * revlndlcaţliine f. (fr. revendication, din re- şi lat. vindicatio, reclamaţiune. Jur. Acţiunea de a revindică. — Şi -âţie, dar ob. -âre. revlnos, V. revenos. * reviriment n., pl. e (fr. revirement, d. revirer,a se întoarce tn partea opusă). Schimbare (In părere): un reviriment in public.— Forma corectă e revlrament, că vine dc la un verb de conj. I. V. virament. * revistă f., pl. e (it. rivista, subst. verbal d. rivedere, rivisto, a revedea, sp. revista ; fr. revue. V. revăd). Inspecţiunea trupelor In defilare: a trece trupele tn revistă. Carte care apare periodic şi se dis-tribue abonaţilor sad se vinde cu număru : revista „Convorbiri Literare" apare de la 1866. Piesă teatrală In care se trec In revistă evenimentele anului. A trece tn revistă, a inspecta peste tot: a trece tn revistă nişte material, nişte hirtii. * revizionist, -ă s. (d. lat revisio, -dnis, cu sufixu -ist). Adept al reviziuni> (vorbind de constituţiune şi alte legi saii de procese). * revizlune f. (lat revisio, -dnis. V. viziune). Cercetare a doua oară Însoţită de schimbare : reviziunea unul proces. InspCc-ţiune ; a jace reviziunea bagajelor la vamă. Consiliul de reviziune, comisiunca care-î examinează pe tinerii care trebuie sâ intre www.dacoromanica.ro RĂU 5 RAU In armată şi-I scuteşte pc ccî slab! sad care n'afi tată şi-ff indispensabili familiil. — Ob. revizie (după rus. revlzila). V. revedere. * revlzâr m. (lat. re-visor, -visârls. V. pro-vlzor). Care revede, care face revi-ziune. Inspector de şcoale primare. — Fem. -oare, pl. tot aşa. * revlzuîesc v. fr. (rus. revizovdti). Revăd, fac revizie, inspectez. * revizuire f. Acţiunea de a revizui, re-viziune, cercetare a doua oară şi modificare: revizuirea unul proces, unei legi. revnesc, V. rtvnesc. * revâc, a -â v. tr. (lat revoco, -ăre, d. vo care, a chema; fr. rivoquer. V. voce, convoc). Chem înapoi, destitui, scot din funcţiune, din misiune : a revoca un prefect. Desfiinţez, retrag, anulez; a revoca un ordin. V. rechem. * revocabil, -ă adj. (lat. revocabilis. V. irevocabil). Care se poate revoca: procura revocabilă. * revocabliltâte f. (d. revocabil). Calitatea de a fi revocabil. * revocaţliine f. (lat. revocatio. -dnis. V. vocaţiune). Acţiunea de a revoca. — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * revâit, a -ă v. intr. (fr. rivolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, ridic contra. Fig. Indignez : vorba asta l-a revoltat. * revoltat, -ă s. Care e In revoltă, răsculat. Nemultâmit de soartă: oamenii mediocri trecuţi pin şcoale prea înalte pentru ei ajung nişte revoltaţi. * revoltănt, -ă adj. (fr. rivoltant). Revoltător, care te indignează : purtare revol-tantă. * revdltă f., pl, e (fr. re'volte, it. rivolta). Răscoală, răzvrătire, rebeliune, insurecfiune, revolufiune, ridicare contra superiorilor. * revoltătâr, -oâre adj. Care te revoltă, care te indignează ; purtare revoltătoare. Adv. A te purta revoltător. * revoluţionar, -ă adj.(fr. rivolution-naire). De revolufiune politică, de răscoală: principii revoluţionare. Partizan al revolu-tlunii, Iubitor de răscoală: demagogu in opozifiune e revoluţionar. . * revoluţionez v. tr. (fr. rivolutionner). Fac mari schimbări In spirite. In ştiinţă .* descoperirea Americiil a revoluţionat lumea. * revoluţlune f. (lat. revoluiio, -dnis, d. revolvere, -lutum, a Invlrti înapoi; fr. ri-volution. V. boltă, circuni- şi e-voluţi-une). Aslr. lnvlrtire In prejuru altul corp, mişcare circulară completă: revolutiunea pămintului tn prejuru soarelui se face în 3U5 de zile şi vre-o 6 ore. Geol. Mure surpă-tură sau schimbare In scoarţa pămintului. Geom. Mişcare presupusă a unui plan In prejuru unei laturi a lui p. a produce un solid. Mec. Rotaţiune, lnvlrtire la prejuru osiii. Fig. Mare schimbare In spirite, In lucruri : revolufiune in arte. Mare răscoală, mare rebeliune, mare revoltă, sculare cu armele ; revolufluni aă fost: in Anglia la 1688, tn Francia la 1789 (numită şi marea revo-lufiune) ţi la 1848, in Ardeal la 1784 (supt Horea) şi la 1848 (supt Avram lancu), in România la 1821 (zavera) şi la 1848. — Ob. revoluţie (după rus. revoliiiciia). * revolver n, pl. e (fr. revolver, d. engl. revolver, derivat d. to revolve, care e lat. revâlvere, a se’nvlrti, a se rostogoli. V. revoluţlune). Un fel de pistol cu mai multe focuri inventat la 1835 de colonelu Colt din Statele Unite. Cartuşele lui stau Intr’un cilindru care se’nvlrte şi le aduce la locu de pornire cind tragi. — Şi revolver (după engl. saQ rus.). * revulsiiine f. (lat. reviilsio, -ânis, zmulgere. V. convulsiune). Med. Iritati-une locală p. a trage slngele din altă parte a corpului unde e o congestiune sau infla-mafiune (De ex., a lua slnge, a pune vezi-cători sau cataplazme de muştar sau a unge cu tinctură de iod). — Şi -ulsie. V. de-rivaţiune. * revuisiv, -ă adj. (lat. revulsum [su-pinu d. revelere, a zmulge] şi sutixu -ivi. Med. Care produce revulsiune; făina de muştar e revulsivă. S. n„ pl. e. Medicament revuisiv. V. derivativ. rezachie, V. razachle. rezbel, V. războT 1. * rezedă f., pl. e (lat. resida, d. rese-ddre, a alina, fiind-că unele varietăţi ale ei au fost întrebuinţate ca sedative. V. seda-tiv). Bot. O plantă erbacee originară din nordu Africii (Cirenaica), de unde (la 1733-37) a fost adusă de N. Granger la Paris. H cultivată p. florile ei plăcut mirositoare şi In formă de strugurei ridicaţi drept In sus Ireseda odorala). Floarea acestei plante. — Pop. rozetă. rezem, a -â v. tr. (lat, * remtdio, -ăre, accentuat rimedio prin reducerea lui -adio la o singură silabă, apoi met ca şi’n * re-medium, reazem. V. reazem 1). Aplec puţin şi sprijin pin ceva stabil: el reazemă o scară de zid, puşca de părete. V. refl. Mă aplec puţin la o parte sau pe spate şi mă sprijin de ceva fix : santinela se reze-mase de zid. — în vest şi reazem şi reazăm (conj. ca legăn), In est razăm, -ămi, ămă, să -ăme. rezemătoâre f., pl. ori. Lucru fix de care se reazămă altu: rezemătoâre de puşti saă rastel. — In est răzăm-. rezemătură f., pl. uri. Vechi. Sprijin, proptea. * rezerv, a -â v. tr. (lat reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop ori pe alt timp : a o rezerva o parte din ciştig, a rezerva un loc cuiva, a rezerva bani de drum. Fig. Des-tinez, hotărăsc: a rezeca o surpriză cuiva. V. refl. Mă păstrez, aştept altă ocaziune : a te rezerva pentru unospăf (tinlndu-te ne-mlncat), A-ţi rezerva drepiu de a, a păstra p. tine dreptu de a. www.dacoromanica.ro * rezervă f., pl. e (fr. riserve, it ri-serva ; rus. rezirv). Arm. Acea parte a armatei care se compune din oameni cam de 30-40 de ani ţi care nu e chemată de cit ia război sau alt caz grav. Acea parte din trupe care e lăsată mai In urmă ca să fie odihnită "şi gata de atac atunci clnd cele-lalte trupe vor avea nevoie de ajutor. Ofiţer in rezervă, ofiţer care se face din absolvenţii cursului superior al şcoalelor secundare după ce a făcut un an stagiu de soldat, a trecut un examin de plotonier şi a iost înaintat In fine sublocotenent. Ei există numai In trupele de uscat ţi înaintează tn timp de pace numai ptnă la gradu de maior depuntnd tn acest caz alt examin. Se mai numesc „ofiţeri tn rezervă" şi ofiţerii retraşi din activitate, dar ţinuţi tncă la dispozitiunea armatei. Aceştia există şi tn marină şi pot avea ori-ce grad. Pin ext. Parte cruţată din alta mai mare (cum ar fi o parte din copacii unei pădurf tăiate, o parte dintr'o sumă destinată altui scop ş. a). Rezerve nutritive sau alimentare, parte din mtncare prefăcută tn corp şi ascunsă pin ţesuturi p. a servi la nevoie (tn timp de foame îndelungată). Jur. Rezervă legală, acea parte din moştenire de care testatoru nu poate dispune liber, ci trebuie s'o lase copiilor sau altor moştenitori legitimi. V. cotltate). Fig. Restricţiune: amiciţia nu admite rezervă. Cumpătare, măsură: a vorbi cu rezervă. Rezervă mentală, V. restricţiune. A face rezerve, a nu admite tn întregime un act or! o ideie : fac rezerve In privinţa celor afirmate de el. Fără rezervă, fără excepfiune, In total: a admite fără rezervă. Supt rezervă, cu excepfiune, lăstnd loc p. vre-o excepfiune: a da o ştire supt rezervă. * rezervat, -ă adj. Care se tine tn rezervă, care nu se amestecă, circumspect, prudent: om, cuvtni rezervat. Subst A face pe rezervata. Adv. A vorbi rezervat. * rezervist m. (fr. riserviste, it. riser-vista). Soldat sad ofiţer din rezerva armatei. * rezervâria n. (fr. reservoir). Depozit de lichid (apă, cerneală ş. a), ţinut tn rezervă p. caz de nevoie: rezervoriu de apă al unei corăbii, rezervoriu de cerneală al unui condei. * rezic, -zis a -zice v. tr. (re- şi zic). Zic iar. * rezid şi -dez, a -ă v. intr. (fr. risi-der, d. lat. residere, a rezida, d. sedire, a şedea. V. prezid). Am sediu, locuiesc de obicei: suveranu rezidă in capitală. Fig. Consist, mă aflu: aici rezidă dificultatea. * rezident, -ă adj. (lat. rfsidens, -e'ntis. V. prezident). Care rezidă. S. m. Trimes al unui guvern pe Ungă alt guvern şi de un grad inferior ambasadorului: rezideniu general al Franciii era ministru de externe al beiului Tunisului. Titlu unor funcţionari coloniali ai Franciii. De la 1939. Guvernator al miui ţinut (un fel de subministru, cu titlu de excelenţă). — Şi la N. Cost Let 2, 92. * rezidentă f., pl. e (lat. residentia, fr. risidence. V. prezldenţă). Stdiu, locuinţă obişnuită: Bucureştii sint rezidenţa puterilor publice in România. Oraş principal, capitală, centru tn care rezidă un suveran, un senior. — Fals reşedinţă, că nu există verbu a reşedea cum există a şedea faţă de şedinţă. * reziduQ n., pl. duurl (lat. residuum, d. re-stdere, a se lăsa la fund, d. sidere, a se aşeza. V. şed). Rămăşiţă, rest: cenuşa e reziduu arderii lemnelor. Drojdie: reziduu s’a depus la fund. * rezign-, V. resemn. * reziliere f. Acţiunea de a rezilia: contract pe 3 ani cu drept de reziliere după 2 ani. * rezliiez v. tr. (fr. risilier, tn sec. XVII resilir, d, lat resilire, a sări înapoi, a te retrage, d. satire, a sări). Anulez un contract, un act. * rezist, a. -â v. intr. (fr. risister, d. lat. resistere. V. a-sist). Nu cedez, mă opun: feru rece rezistă ciocanului. Mă opun, tin pept, mă apăr: a rezista duşmanului. Fig. Mă )in bine, mă fin tare: a rezista ispitei, ostenelii, durerii. * rezistent, -ă adj. (lat resistens, -in-tis, fr. risistant). Care rezistă, tare: stejarii are lemn rezistent. Fiz. Mediu rezistent, mediu care se opune mişcării corpurilor care-1 străbat. * rezistenţă f., pl. e (fr. risistance, cu suf. -enţă dupa lat V. subsistenţă). Calitatea de a rezista; rezistenţa matenii. Tărie contra ostenelii, contra foamei: rezistenţa soldaţilor. Îndărătnicie, opunere, refuz de a te supune: a asculta fără rezistenţă. A opune rezistenţă, a rezista. V. opor. rezm şi resm n., pl. uri (turc. resm.V. rusumat). Vechi. Ceremonial, formalitate. * rezolut, -ă adj. (fr. risolu, part. d. risoudre, a rezolva, a hotărî; lat. resolutust disolvat). Rar. Hotărlt, determinat, decis şi energic: om rezolut. * rezolutiv, -ă adj. Med. Care produce o rezoluţiune, ca diahilu. * rezolutoriQ, -ie adj. (lat. resoluto-rius). Jar. Care face să se nimicească un act: condiţiune rezolutorie. * rezoluţiune f. (lat resolutio, -ânis, fr. risolution. V. soluţiune). Acţiunea de a sau de a se rezolva, descompunere, reducere: rezoluţiunea apei tn abur. Dezlegare, descurcare: rezoluţiunea anei greutăţi. Ho-tărtre, deciziune: rezoluţiunea ministrului pusă pe o hlrtie. Caracter hotărtt, energie: a fi lipsit de rezoluţiune. Jur. Desfacere, nimicire: rezoluţiunea unui contract. Med. Dispariţiunca unui buboi. — Şi -liţie (rus. rezoliuciia). * rezolv, a -ă v. tr. (lat. resâlvere, -so-tutum, ir. resoudre, resolvant. V. ab-solv. — Se conjugă ca absolv). Descompun, reduc la saă In: Talete din Milet rezolva tot in apă, focu rezolvă lenmu In cenuşă. Dezleg, www.dacoromanica.ro REZ descurc, gasec soluţiunea: a rezolva o problemă. Hotărăsc ce să se facă cu o cerere: ministru rezolvă hlrtiile, cererile. Jur. Desfac, anulez: a rezolva un act. Med. Fac sâ dispară Incet-Incet: a rezolva o tumoare. — Rar şi rezolvesc. * rezolvare f., pl. ări. Rezoluţiune, acţiunea de a sau de a se rezolva. * rezân n., pl. oane (rus. rezdn, d. fr. raison, d. lat. rât io, -dnis, raţiune. Cp. cu sezon). Barb. Raţiune, motiv: nu e nici un rezon de a pleca. Dreptate In ceia ce susţii: ai rezon. * rezonabil, -ă adj. (fr. raisonnable. V. raţionabil). Barb. Raţionabil. * rezonănţă, V. resonanţă. * rezonatâr, V. resonator. * rezâr, V. răzor 2. * rezult, a -ă v. intr. (fr. risulter, mlat. resultare; saltare, a salta, a sări. V. insult). Reies, urmez, Is urmarea logică: din cele spuse rezultă că e aşa. Ce rezultă de aici? cu ce ne alegem? V. răsalt. * rezultantă f., pl. e (fr. risultante, part. fem. d. risulter, a rezulta). Mec. Forţă care, din punctu de vedere al efectului, poate tn-locui două sau mai multe forte aplicate la un punct material saa la un corp solid (adică rezultatu mai multor forţe): rezultanta se calculează pin teorema paralelogramului puterilor. * rezultat n„ pl. e (fr. resultat d. mlat. resultatum). Ceia ce rezultă, lucru cu care te alegi. Efect: rezultatu revolufiunilor e de multe ori slăbirea patriii. * rezum, a -ă v. tr. (fr. resumer, d. lat. resămere, a relua. V. consum). Redau pe scurt: perorafiunea rezumă tot discursu. V. refl. Exprim pe scurt ceia ce am zis mai tn ainte. ^rezumat n., pl. e (fr. risumi, d. resumer, a rezuma). Prescurtare, şir de idei exprimate mai pe scurt ca extras din aceleaşi idei exprimate mai pe larg: un rezumat istoric. în rezumat, pe scurt, cu alte cuvinte, re-zumtnd. V. sinaxar. rlbeg^sc, V. rebegesc, rfbiţă f., pl. e (slrb. bg. ribica, peştişor, d. riba, peşte. V. rlmnlc). Birsa. Obleţ, peştişor tn general. rlcăT(âsc), V. ricăYesc. richTâb, V. rechTab. rlchTabiâ f. (turc. rikiabie). L. V. Un fel de spor al haraciului. — Şi re-, rlchftă, V. răchită. * ricin m. (lat. rlcinus, it ricino, fr. ricin; nşr. ritsinon şi retsina). Bot. O plantă euforbiacee cu frunze mari palmate originară din Africa, unde ajunge un adevărat copac de 10—12 metri, şi cultivată ca plantă ornamentală şi’n Eâropa, unde ajunge ptnă la 2—3 metri (rlcinus communis). Pop. recln, reţin şi reţină. — Din seminţele ei, ca nişte boabe de fasole, se scoate cunoscutu pur- Rid gativ numit unt de ricin, care e foarte eficace. Supt formă de infuziune, 5—6 seminţe produc un efect puternic, iar dacă-s mai multe, rănesc maţele şi pot avea urmări grave, in China, untu sau uleiu de ricin se întrebuinţează la bucate/ * ricoşez v. intr. (fr. ricocher, d. rico-chet, săritura unei petricele late aruncate pe suprafaţa ape) liniştite). Sar, răsar după ce am izbit ceva, vorbind de proiectile : glonţu a ricoşat, şi a lovit apoi un om. rid, V. rid. ridic, a -â V. rîdlc. ridiche, V. ridiche. * ridicul, -ă adj. (lat. ridlculus, d. ri-ddre, a rtde. V. deriziune), Care (fără in-tenţiune) te lace să rlzi, demn de luat tn ris: a cădea In ridicul, a zugrăvi ridiculu. Adv. A vorbi ridicul. V. comic. * ridiculizez v. tr. (d. -ridicul: fr. ridi-cnliser). Fac ridicul, rtd, iau In rts: mulţi ridiculizau planu lui Columb tn ainte de a fi descoperit America. rlf m. (turc. rif, irif, cot de Viena: ngr. rifi, bg. greii, strb. rif, ung. rif, riif, d. germ. griff, şchioapă. V. grif 1). Mold. Vechi. Cot de Viena (77a|* cm.). rigă m. pl. f, gen. at rigăi (ngr. rlgas, d. lat. rex, regis, rege. Cp. cu ducă 1). Sec. 18—19. Rege. Azi. Rar. Rege sau popă la cărţi. rigăt, a -I verb. V. rîgîT. rlgeăl, V. regeal * rigid, -ă adj. (lat. rigidus). Ţeapăn, care nu se îndoaie: un drug rigid, cadavrele devin rigide. Fig. Băţos, teapân, târă eleganţă : stil rigid. Inflexibil, sever, neînduplecat : virtutea rigidă a Iul Catone. Adv. , A scrie rigid. — Fals -id (după fr.). * rigiditate f. (lat rigiditas, -ătis). Calitatea de a fi rişid: rigiditatea unui drug, unui cadavru. Fig. Băţoşie, inelegantă : rigiditate tn stil, tn mişcări. Inflexibilitate, severitate, mare onestitate -. rigiditatea unui judecător. riglât, -ă adj. (d. riglă). Liniat: hîrtie riglată. riglă f., pl. e (ngr. rigla, d. lat. regula, drug, şină, riglă, regulă). Mat. Linie iată de metal ori de lemn de tras linii lungi pe hlrtie. V. alidadă şi îndreptar. rialez v. tr. (d. riglă; fr. regler). Rar azi. Linii: a rigla o foaie. * rigoare f., pl. ori (lat rigor). Asprime; rigoarea iernii. Asprime, severitate; rigoarea legilor. Mare exactitate : rigoarea regu-lelor ştiinţifice, rigoarea unei demonstra-fiuni. Oe rigoare, riguros cerutfracu e de rigoare la ceremonia asta. La rigoare, la nevoie, etnd ar fi riguros necesar ; la rigoare, s'ar putea acorda şi asta. * rigorist, -â s. şi adj. (d. rigoare ; fr -iste). Care e de o austeritate extremă. - 1127 - www.dacoromanica.ro &IG ~ 1128 “ RIS * rigorfzm n., pl. e (d. rigoare; fr. -isme). Mare austeritate, morală foarte austeră; rigorizmu puritanilor. * rlgurbs, -oâsă adj. (fr. rtgoureux, lat. rigorosus. Cp. cu viguros, puturos, unsuros, precum şi cu amoros). Aspru; iarnă riguroasă. Aspru, sever: om, regulament riguros. AUsolut exact, fără replica: demon-strafiune riguroasă. Adv. Cu rigoare; a pedepsi riguros. rim v. tr. V. rlm. * rlmât, -ă adj. (d. rimă). Făcut In versuri: cronică rimată. * rimă f., pl. e (fr. rime, d. lat. rhythmus, ritm; it rima. V. ritm). Potrivirea sunetelor la urma versurilor începlnd de la silaha accentuată, precum; scinduriie cu gindurile. V. asonanţă. * rimez v. intr. (f. rimer, d. rime, rimă; it. rimare). Mă potrivesc In sunet tnceptnd de la silaba accentuată, vorbind de versuri; scutură rimează cu flutură. V. tr. Fac versuri, mai ales proaste: a rima versuri de plăcintă. rtmleân şi (mai pe urmă) rimleân, -că s., pl. eni, ence (vsl. rimlianină, -nka, d. Rimă, Roma). Vechi. Roman, din Roma sau din stătu Romanilor. Adj. -enesc, -eneasc&i Adv. -eneşte. rindea (sud) şi rindea (Mold. sud) f., pi. ele (turc. pers. rende, rindea, randea, d. pers. rend, a razui. V. randea). O unealtă de netezit scinduriie şi alte forme ale lemnului Impingtnd-o cu amlndouâ mlnile şi faclnd să se desprindă surcele. A da la rindea, a trage Ja rindea, a netezi cu rindeaua, a rlndui. — In nord. gealău. V. cioplitori făţutesc, pingea. * ringlotă f., pl. e (fr. reine-Claude, regina Claudia, numele unui fel de prune). Avramă. rlnichT şi (vechi) rănichTi rinichi m., pl. tot aşa (lat. * renicGlus tld. reniculus, dim. d. ren, renis, rinichi; it. rognone şi ar-nione, fr. rognon, d. lat. * renio, renionis. V. rărunchT, rină). Vest. Fie-care din cele două glande care secretează urina şi care-s aşezate lingă şira spinării la şale (Se zice şi despre om, şi despre animale). — In Olt. rininchî. V. bojoc, qighir. * rinocer m. (fr. rhmociros, d.lat. rhi-ndeeros, -cerotis, care vine d. vgr. rindkeros, -kiroios, d. rin, nas, şi kiras, corn). Zool. Un animal perisodactil cu unu sau cu două coarne pe nas. — Rinoceru locuieşte In locurile băltoase din regiunile tropicale- ale Asiii şi Africii. Cel asiatic are un singur corn, cel african două. Ajunge ptnă la 4 metri In lungime şi 2 In înălţime. Are pelea foarte groasă şi un aspect foarte butucănos. In semănături cauzează mari pagube. V. Inorog, unicorn. * rlnoplastie f. (d. vgr. rin, rinds, nas, şi plastds, format V. galvano-plastle). Chir. Operaţiunea pin care se formează la loc nasu perdut; celebra rinoplastie făcută spătarului Milescu (sec. 17). rlpfdă f., pl. e şi zl (ngr. şi vgr. ripls, -idos, evantaliu; vsl. ripida). Evantaliil rft-tund de stins candelele la biserică. * ripipter, -ă adj. (d. vgr. rlpos, mătură, evantalifi, şi pteron, aripă). Zool. Strepsipter, care are aripile inferioare mari, şi cele superioare mici. S. n., pl. e. Insect care are aripile aşa. * ripdstă f., pl. e (fr. riposte, d. it ris-posta, d. rispdndere, a răspunde). Lovitură imediată dată celui care te-a lovit Fig. Răspuns vioi la un atac cu vorba. * ripostez v. intr. (fr. riposter, d. riposte, ripostă). Răspund energic cu fapta saâ cu vorba. V. replic. * rips şi (mai rar) reps n., pl. uri (germ. rips, fr. reps). Un fel de stofă de matasă ori de lină cu dungi suptiri In relief şi foarte rezistentă. * ripsât, -ă adj. (d. rips). Care are ţesătura ripsului (dungat): stofă ripsată. ris, V. ris 2. 1) * risc n., pl. uri (Ir. risque, d. it rischio). Pericul posibil: ori-ce întreprindere are riscurile ei. — Şi rlzlc (după It ri-sico, de unde şi germ risiko). 2) * risc, a -â v. tr. (fr. risquer; it. rischiare). Expun periculului: a-ţl risca vlafa pentru o biruinţă. Fig. Încerc cu risc: a risca o bătăile. Emit speflnd că va fi admis : a risca ua neologizm. * riscat, -ă adj. (fr. rtequi). Expun riscului: vorbă riscată. rlschitâr, V. răschitor, risipă (vest) şi risipă (est) f, pl. I şi e (din mai vechiu răsipă, d. vsl. rasypă, jăfuire). Vechi. Imprăştiere. Risipire, nimicire. Azi. împrăştiere de lucruri necesare, cheltuială nesocotită: risipă de bani, de apă. La Al. şi Ngr. rtsîpurT, ruine. risipesc şi (est) risipesc v. tr. (din mal vechiu risipesc, d. vsl. rasypati. V. nisip). Imprâştii: vitele păşteau risipite pe cimp, oastea duşmănească fugea risipită. Cheltuiesc fără socoteală: a risipi averea, apa. Vechi. Dărlm, nimicesc. V. refl. Dispar, per : averea, familia s’a risipit. Vechi. Pline de mă risipesc, izbucnesc In lacrămi. — în vest şi siripesc. V. agreg. risipire f. Acţiunea de a sad de a se risipi. Ruinare : risipirea Ierusalimului. Debandadă ; a fugi în risipire. risipit, -â adj. împrăştiat, diseminat: insule risipite pe mare. Ruinat: casă risipită. Cheltuit fără socoteală : avere risipită. risipitor, -oâre adj. Cheltuitor fără socoteală, prodig. ristic n., pl. inuz. uri (din mai vechiu răstic, mold. ristic, d. turc. rastyk, ngr. rastiki. Cp. cu orăstică). Rar azi. Praf de antimoniu care, amestecat cu gogoaşa numită colţar (V. colţar) şi mlnuită cu un fer cald, dă un suliman de Inegrit sprince-nele: gogoaşă de ristic. www.dacoromanica.ro ristigoâlă, V. străgălie. rişcâşă f. (ung. riskăsa, caşă de orez. V. coleaşă). Trans. Rar. Caşă de orez. rfşcă, V. areşcă. * rit n., pl. uri (lat ritus). Modu tn care se fac ceremoniile unjii cult religios: ritu artodox, ritu catolic. * ritm n., pl. uri (vgr. rythmos,V. rimă). Cadenfă, măsură, accentuare simetrică a versului. * ritmât, -ă adj (d. ritm). Cadenţat. * ritmic, -ă adj. (vgr. rythmikâs). De ritm. Cu ritm: accent ritmic. rîtor m. (ngr ritor, V. retor). Pila 1800. Orator. ritorlcesc, -eâscă adj. (ngr. ritori-kos. V. retoric). Pela 1800. Oratoric. rltorie f. (ngr. ritoria, vgr. retoreia). Pela ItOO. Oratorie. Discurs. * rltâs, -oâsă adj. (ngr. ritâs, vgr. re-tds). Vechi. Azi iron. Categoric, hotărtt: ritos lucrul Adv. I-a spus ritos. * rituâl, -ă adj. (lat. ritualis). Al ritului, relativ la rit. S. n., pl. e şi uri. Seria de formalităţi care se observă la o ceremonie religioasă. Carte care arată cum se iac aceste formalităţi. riB, V. rîB. * rivâl, -ă adj. (lat. rivalis, riveran care, ca să-şi ude grădina pin canale, ia apă din acelaşi rlu cu altu, şi pin urmare, dacă cel de la deal ia prea multă apă, lui nu-i ajunge, sau, dacă vine prea multă apă şi e ameninţat de inundare, el caută s’o’ndrepte spre grădina vecinului. De aci ura sau rivalitatea/). Concurent, competitor, care aspiră la ceia ce aspiră şi altu şi care nu poate fi de cit al unuia: Roma şi Cartoginea erau rivale la domnia Mediteranei. Subst. Cei doi rivali. V. emul. * rivalitate f. (lat. rivălitas, -ătis). întrecere, concurentă, dorinţa de a Întrece pe altu lnlăturtndu-1: rivalitatea Angliii şi Ger-maniii. * rivalizez v. intr. (fr. rivaliser, d. rival, rival). Is tn rivalitate, mă întrec cu altu: porturile rivalizează tntre ele. * riverân, -ă adj. (fr. riverain, d. ri-viăre, rlu, care vine d. rive, mal. V. rival). Care e pe malu unui rlu sau lac: proprietate riverană. Subst Rlurean, locuitor de la malu unui rlu saii unui lac. V. litoral şi ţărmurean. rlzâ-pazâr n. (turc. rizâ-pazăr. d. riză, consimţire, acord, şi pazar, bazar). Vechi. Pretu curent al pieţei. rizeâfcă f., pl. efce, efci (cp. cu rus- riez-viak, vioi). Dun. de jos. Un fel de scrumbie mică (alosa Nordmanni). * rizic n., V. risc 1. * rizibil, -ă adj. (fr. risible, d. lat. risi-bilis). Care poate rlde (ca omu). Ridicul, demn de rls : aventură rizibilă. rizilic şi riziiic n., pl. uri (turc, rezillik ruşine, Înjosire, d. reiil, josnic; bg. slrb, rezilik). Mold. Fam. Batjocură, rls. Dispreţ: a suferi rizilicu cuiva. Batjocura, dezordine, murdărie : ce-i rizilicu ista pin casă ? * rlzomă f., pl. e (vgr. rizoma, d. riza< rădăcină). Bot. Tulpină subterană, ca la sttn-jinel. * rizopod, -ă adj. d. vgr. riza, rădă-derol puf, podos, picior). Zool. Al rizopo-delor : caracteru rizopod. S. n„ pl. e. Animalul protozoar gelatinos rîcă (., pl. i (d. a rtcăi saii r'.c'ri). Mold. Murit. Rar. Ceartă, sfadă: a se lua la ncă. Brlncă: l-a dat o rică. rîcâîesc v. intr. (vsl. rvkati. V. răcnesc). Vechi. Mugesc (leu). — Şi răcă-7esc (Ps. Şch. Cod. Vor.) şi răcăîesc (Cot.). rîcVÎ şi -Tesc, a -i v. tr. (slrb. rkati, a hlrcli, a sforăi. V. hîrcîî, rîgîî). Scurm, scormonesc cu unghiile: găina riciie pă-mintu. V. intr. Găina riciie la gunoi. rig. A te ricii ceva la inimă, ta buzunar, a nu avea linişte ptnă ce nu zici ori nu iaci ori nu cheltuieşti, a te roade, a te scurma, a avea mtncărime. V. rîm, scurm. • ricîîâlă f., pl. leii. Acţiunea de a rlcli. Zgomotu produs de această acţiune: aud o riciială de cine la uşă. ricîitură f., pl. I. Rezultatu rtcliriî, urme de unghii care aii rlclit: nişte riciituri se vedeau pe uşă. rîd (estjşi rîz (vest), rîs, a ride v. intr. (din mai vechiu rid, d. lat. ridere, pop. rldere, it. ridere pg. rir: pv. fr. rire, sp. reir). Imi arăt bucuria rldiclnd muşchii feţei şi de multe ori scottnd şi hohote. Fig. Am un aspect vesel: ctmpiile rid'.aă după ploaie. Glumesc, şuguiesc: vrei să rizi ? Imi bat joc, Iau fn rls : jucam hora rizind de al boambei şuier (Al. Peneş). V. tr. A ride pe cineva, a-1 lua In rts. A ride pe supt mustaţă ori in barbă, a rlde tn ascuns cu multămire, a-ti ascunde multămirea faţă de cei prezenţi. A-fi ride buza, a fi foarte mulţămit. A leşina saii a muri de ris, a rlde foarte tare. — Şi a-ti ride de cineva (Olt.), a-ţi bate joc de cineva. Fam. Iron. A te ride, a te hlizi, a te strlmbă, a rtde etnd nu trebuie : ce te rizi, măi prostule ? V. rînjesc. rîdic (est) şi ridic (vest), -â v. tr. (lat. eradicare, a zmulge din rădăcină, a înlătura. Mai pufin probabil d. * ridicare, derivat d. ridica „harag", adică „a pune pe haragi", ca sprijin d. prăjină. Forma rădic e o particularitate din nord, ca şi romănes , tărziu. hărtie lld. românesc, tirziu, hirtfr>. In vest aridic şi ardic. V' ridiche). înalt, duc mai sus : a ridica mina ca să loveşti, a ridica picioru ca să porneşti, a ridica ocnil (a-i îndrepta mai sus), a ridica capu de pe pernă. Iau, strlng, duc de acolo: a ridica masa, gunoiu, nişte bani, nişte lucruri. Suprim, desfiinţez: a ridica cuiva viata (zii le dreptn ş, a.), a ridica şeiHnja, Zidcsc cou- www.dacoromanica.ro RlE> struicsc, înalt: a ridica o biserică, o statuă. V. refl. Mă Inalf: m’am ridicat in virfu picioarelor ca să văd mai bine. Cresc, ajung, mare: copiii se ridică pe nesimţite. A ridica trupe, a recruta trupe. A ridica un plan, a face planu pe hlrtie. A ridica prefu, a-l mări, a scumpi marfa. A ridica ancora, a porni cu corabia. A ridica mina contra cuiva, a-l lovi sau a face gestu p. a-l lovi. Fig. A ridica capu, a deveni ameninţător. A ridica nasu, a deveni pretenţios ori obraznic. A ridica mănuşa. V. mănuşă. ridicată (est) şi rl- (vest) f. (d. ridic). Cu ridicată, cu ghiotura, cu toptanu (fr. tn gros): a vinde cu ridicata. V. amănunt, detalIB.' rtdicătură (est) şi rf- (vest) f., pl. i (d. ridicat). Mold. Inălfătură, proeminentă, dtmb, loc mai ridicat: trupa aştepta pe o rîdtcâtură, ridiche (est) şi ridiche (vest) f. (lat. radicula, * radicla, dim. d. radix, radlcis, rădăcină [format ca şi păturniche, ureche, curechi]; it. radicchio, cicoare, sard. raiga. Din rom. vine rus. riidika, hrean. Germ. retiig vine d. lat. Ngr. raiiki, cicoare, vine sp. rueda. V. rătund, rotuiă). Unealtă rătundă care se Invlrteşte tn prejuru unei osii şi serveşte la mişcarea unei căruţe, unei maşini ş. a. (Roata poate fi şi dintr’o singură burată, dar obişnuit se compune din cerc sau şină, obadă, spiţe şi butuc). Cictric. A şedeq (sau a sta) roată, a şedea (sau a sta) de jur tn prejur, tn cerc. A face roată, a aşeza, a tnvlrti In formă de roată (încerc): păunu şi-a făcut coada roată, el işi făcu ochii (privirea) roată. Roata, mă t strigăt la fie-care 10-20 de versuri la urarea flăcăilor care umblă cu plugu (buhaiu) tn searş de 31 Decembre (adică faceţi roată tn prejuru meul). 2) roâtă f., pl. e (rus. rut. pol. rota, d. germ. rotte, ceată, ploton). Vechi. Ploton de soldaţi. roâflă, V. roflă. rob, roabă s. (vsl. robă, rabă, rob, raba, roabă, bg. strb. rob, rus. rab; ung. rab). Sclav, om redus tn stSptnirea absolută a cuiva fie pin captivitate de război, fie pin www.dacoromanica.ro ROC vtnzare: Esop a fost rob. Fig. Ora dependent de altu. Om devotat: această mamă e roaba copiilor ei, a fi robu datoriii. Drumu robilor, calea laptelui, dunga cea albă care se vede noaptea pe cer. V. şerb. robăcT) -ce adj., pl. tot aşa (d. rob cu-sufixu -aci ca tn sugaci. Cp. şi cu strb. robak, servitor). Est. Harnic. Rezistent la osteneală. * r6bă f., pl. e (fr. robe, id.). Togă, haina saâ mantia pc care o poarta judecătorii tn şedinţă. robcă f., pl, e (d. rob). Vechi. Rar. Roabă, sclavă. robesc v. tr. (vsl. rabiti, rabotiti, a robi, slrb. rabiti, a munci, robitI, a robi, a jăfui). Prefac tn rob. Subjug, aservesc, supun; a robi o provincie. Fig. Captivez, supun pin farmec : farmecu ei l-a robit. robeşte adv. Ca robu. r6bie, V. roîbă. robie f. (d. rob. D. rom. vine strb. ro-bija, muncă silnică). Servitute, sclavie, captivitate, starea de rob. robime f. Mulţime de robi. * robinet n., pl. e (fr. robinet). Canelă de metal. * r6bot m. (cuv. ceh. V. robotă). Automat, maşină cam de forma unui om şi care pare câ lucrează de la sine. robotăş m. (d. ung. robotos sad d. robotă cu suf. ung. -aş. D. rom. vine strb. rabotas). Trans ? Clăcaş. r6botă f., pl. e (vsl. bg. rabota, strb. rabota, robota, rus. rabdta, rut. pol. ceh. ro-, rudă cu germ. arbeit, muncă; ung. robot, rabot. V. horbotă). Trans. Clacă, corvadâ, munca şerbului pe moşia boierului odinioară. Mold. Fam. Muncă. Rar (după pol.). Ferment, taică. roboteâlăf., pl. eli. Acţiunea de a roboti. robotesc v. tr. (vsl. rabotiti, a robi; strb. rabotati, a face robotă; rus. rabotati. a munci, a lucra; ung. robotolni). Fam. Lucrez lucruri uşoare pin casă: ce mai robotiţi voi pe aici ? V. meşteresc. * robust, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic : copac, copil robust. * robusteţă f., pl. e (d. robust; fr. -stesse, it. -s(ezza). Calitatea de a fi robust. roc n.. pl. uri saâ oace (strb. rok). Ban. Soroc, termin. * rocadă f., pl. e (fr. rocade, d. roquer. a face o rocadă, roc, turn de şah, d. pers. roh, elefant care poartă un adăpost ca un turn, tn care stau ascunşi nişte arcaşi). La jocu de şah, mişcarea pin care pui turnu lingă rege, şi regele dincolo de turn, la dreapta ori la stingă, etnd nu e nici o piesă la mijloc. Arm. Linie de rocadă, linie dc mişcat rezervele tn dosu frontului. * r6că f., pl. e şi i (fr. roche, it. roccla şi rocca), M/n. Sttncă. ROD r6che (vest) şi r6chie (est) f. (slrb, bg. roklja, d. germ rock, haină, rochie. V. recăl, gheroc, hondroc). Haină fe-meiască de plnză (sau şi de postav) care se întinde de la mijloc ptnă la glezne. Rochia rindunicii, volbură. V. fustă, capot, sucnă, palton. rochinţă f., pl. e (ung. ro- şi rakonca). Trans. Lemnu care, Împreună cu leuca, sprijină loitra. rochiţă f., pl. e (d. rochie sau strb. rokljica). Rochie mică. r6ct n., pl. uri (ung. racs, parmacltc, şi rdesa, plasă de prins raci. V. horeţ). Vest. Un fel de ciorpac mai mic care se ttrăşte pe fundu rtului. rocmânT şi rolimânT m. pl. (rus. dial. rohmân, vsl. rahmanu, d. turc. ar. rahman, blajin, brahman). Bucov. V. blajin. * rococâ n. fără pl. (fr. rococo, d. ro-caille, petricele, scoici). Un fel de stil la case şi mobile caracterizat pin ornamente cu scoici Incrustate (supt Ludovic XV şi XVI tn Francia). Adj. Stil rococo. Iron. De moda veche : subiect rococo. rocodele f. pl. (rus. rukodielie, -dielie, lucru făcut de mtnă, „manufactură", d. rukă, mină, şi dieiati, lucra; bg. rykodielie. V. po-runcesc, rucaviţă, delă). Est. Mici lucruri făcute cu mtna (linguri, fuse, cruciuliţe ş. a.). Qorgoaze, bolbotine, pori-cale. — Şi rogodele (Munt. Mold.), gor-goaze ; şi răcodâlle (Mold. Vechi) şi ru-codelie (Olt.), f„ pl. -dilii, lucrări manuale. V. horbotă, rocoină, V. răcovină. r6coş n., pl uri (pol. rokosz, revolta nobilimii leşeşti contra regelui şi senatului ; rus. rdioS, rut. rdkaS, revoltă ; ceh. rokoh, rakos, dieta Poloniii, tumult; ung. rakas, gloată). Vechi. Revoltă. rocoşăn m. (pol. rokoszanin). Vechi. Rebel. rocoşelnlc, >ă adj. (d. a se rocoşi). Vechi. Rebel (Let 2, 47). rocoşăsc(mă) v. refl. (pol. rokoszyc sie). Rar azi. Mă revolt (Let. 2, 43, şi 3, 27). — Vechi şi râc- şi -şănesc. rocoşire şi rocoşitâră f,, pl. i". Vechi. Revoltă (Let. 1, 73). rocoţel m., pl. ei. Răcovină. 1) rod n., pl, roade şi (vechi) rodttri (vsl. bg. rus. rod, naştere, neam, rudenie, fel. V. rudă 1, norod, porodiţă). Poamă, fruct: rodu nucului se numeşte „nucă'. Pro-ducţiune tn genera!: roadele pămintului. Fig. Rezultat: roadele muncii. Rodu pămintului. cocoşoaică. 2) rod (est) şi roz (vest), ros, a roâde v. tr. (lat. radere, it. rodere, pv. roire, rozer, vfr. roure, sp. pg. roer. V. rost). Mănlnc, micşorez pin frecare : şoaricii rod cărfile, pila roade feru, cizma l-a ros la gleznă. Atac pe cale chimică: rugina roade feru. Fig. Consuni, cliinuiesc pin întristare sau - 1133 - www.dacoromanica.ro ROD griji: gri ia asta-l rodea. Cioplesc, civilizez: trăise pintre boieri şi se mal rosese. V. refl. Mă civilizez. Mâ frec, raâ vlntur: te rozi de atita timp pe la bucătărie, şi tot nu ştii să faci o ciorbă. A te roade ceva (la inimă), a te chinui, a nu te lăsa In pace. rodăn şi rotân n„ pl. e (ngr. rodini, d. rida, roată, d. it. ruota, roată). Munt. vest. Cictric, roată. • rodesc v. tr. şi intr. (vsl rodiţi, a naşte). Produc, fac poame, dau roade: toii copacii înfrunzesc, dar mullt din ei nu rodesc. V. refl. Vechi. A se prăsi, a se reproduce. — Şi înr- (vest). r6dle f. (ngr. rădt şi roidi, rodie, rodia şi roidla, rodiu; vsl. rodii). Poama rodiului. (E o boambă, o granată, plină de bobite roşii zemoase şi foarte plăcută la gust). r6dinT f. pl. (vsl. rodiny, rus. rodlnv, lehuzie; rddina, patrie). Vechi. Naştere, ziua naşterii. Creatiune. Sfinţire, tlrnosire, afiero-sire, inaugurare. Azi. Est. Plocon adus unei lenuze. A te duce in rodini, a te duce cu daruri la o lehuză. roditâr, -oăre adj. Care rodeşte, fructifer : pomi roditori. 1) rddlfl m. (d. rodie). Pomu care produce rodii (ptinica granătum). — E originar din sudu Europei şi se cultivă şi ca plantă ornamentală. Coaja rădăcinii lui e bună contra vermilor intestinali 2) * rddiu n. (d. vgr. rddon, trandafir, după cum l-a numit, din cauza colorii lui, Wollaston, care l-a descoperit la 1803). Chim. Un metal bivalent care se găseşte aliat cu platina şi care seamănă mult cu cromu şi cu cobaltu. în stare pură are coloarea argintului. Are o greutate atomică de 104. r6dnic, -ă adj. (d, rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămtnt rodnic. rodnicesc v. tr. (d. rodnic). Fertilizez, fac rodnic, rodnicie f. (d. rodnic). Fertilitate. * rododendron m. (vgr. rodâdendron, d. rddon, trandafir, şi dendron, copac). Bot. Smirdar. rod6s, -oăsă adj. Rar. Plin de roade : an rodos. rodozăhar n., pl. uri (ngr. rodo-zăhari). Sec. 19. Dulceaţă de petale de trandafir. — Şi azi In est rod de zahăr ! rotesc v. tr. Olt. Prepar tn grabă (fri-glnd ori ferbtnd): la jeregaiu focului, ro-firă la repezeală cite o păsăruică (NP1. Ceaur, 82). rofiî, V. rohiî. rog, a rugă v. tr. (lat. râgare, it. ro-gare, vfr. rouver, pv. sp. pg. rogar.—Roagă, să roage. V. a-, ab-, ae- şi pro-rog). Chem in ajutor cu umilinţă, vorbind de Dumnezeu: l-am rugat pe Dumnezeu. Cer cu umilinţă sau cu insistentă: m'a rugat să vin. V-refl. (ca vsl. moliti sen).Mă închin: mă rog lui Dumnezeu, Cer solicit; m'am ROI rugat de el să mă ajute. Te rog, vă rog, formulă de politeţă, de invitare şi chear de ameninţare une-orl: te rog să ieşit Mă rog, te rog, te întreb: mă rog, dar asta ce-i ? * rogatdrid, -le adj. (d. lat. rogatum, supinu Iui rogare, a ruga, de unde şi fr. rogatoire). Relativ la o cerere: formulă rugatorie. Comisiune rogatorie, comisiune pe care un tribunal o adresează altuia ca să-l roage să facă, tn resortu lui, vre-un act de procedură sau de instrucţiune pe care nu-1 poate face el. Adv. Pe cale rogatorie, rogodele, V. rocodele. rogojinâr m. (d. rogojină). împletitor sau vlnzător de rogojini. rogojină f., pl. i (vsl. bg. rogozina, rogojina, slrb. rogozina, rus. rogoza şi rogd-zina. v. rogoz). împletitură de rogoz, de papură sau de alte plante de apă întrebuinţată ca covor. Cu rogojina'n cap şi cu jal-ba'n profap. V. jalbă. rogojinărie f. Meseria sau prăvălia ro-gojinarului. rog6z şi răg6z m., pl. ji (vsl. rogozit, rogozi, slrb. rogoz, rus. rogoz; ung, rogosz. V. rogojină). O mare plantă ierboasă ci- ?eracee care creşte pin mlaştini şi bălti. — s mai multe varietăţi, numite tn bot carex şi scirpus. Tuberculele rizomei de scripus maritimus Îs un excelent nutreţ P- porci. V. pipirig 1, papură, stuf. rohatcâr m. Est. Păzitor de rohatcă. rohatcă f., pl. e şi ătci (rus. rogătka, barieră cu dinţi de fer, d. rogătyl, cornut, rog, corn; ceh. rohatka, barieră. V. roşcov). Est. Barieră de oraş: o casă de pe la rohatcă. r6hl? f„ pl. (cp. cu slrb. rohav, ciupit de vărsat). Est. O boală de pele pe capu şi fata pruncilor (crusta tăctea). Rohii uscate, ctnd coaja bubelor cade; rohii putrede, ctnd ts puroioase. — Şi rofiT. rohmânT, V. rocmanl. rdhmlstru, V. rotmlstru roT n., pl. uri (vsl. bg. strb. rus. roi, rudă cu rinesc, urnesc. V. paroT). Ceată de insecte zburătoare (albine, muşte, fluturi). Fig. Ceată veselă şi zburdalnică: un rol de tineri. roib, roâTbă adj. (lat. rubeus, roşiatici roş; vgr. erythrâs; it. robbio, fr. rouge, sp. rubio, pg. ruivo. V. roTbă. Cp. cu aibă, cuib). Roşcat, vorbind de cai. S. m. şi f-Puse şaua pe roibu. r6Tbă şi (Trans.) şi r6b!e f., pl. e (lat. rubia, poate şi supt infl. lui roib). O plantă erbacee acăţătoare care e tipu familii! ru-biaceelor (rubia tinctdrum) Din rădăcinile ei se scotea tn ainte o văpsea roşie. Poamele ei Is nişte boabe roşii care devin pe urmă negre. — Se numeşte şi broci, paţa-chină şi rumenele, iar ca neol. garanfă. roTelniţă f., pl. e (d. roi). Roiniţâ (cutie). 1134 — www.dacoromanica.ro rotesc v. intr. (d. roi). Plec tlmlr'im sti'P şi formez un roi nou care va fi pus In alt stup, vorbind de albine. Zbor sad alerg împrăştiat şi In mare număr: albinele roiau In prejuru florilor, călăreţii roiau pe cimp. Fig. Iron. Dispar pin furt sau risipă: banii au roit. r6Tnâ, V. rovină. râTniţă f., pl. e (d. roi, fiind-că cu ia se atrag In stup albinele care au roit). Est. Melisă. Un fel de cutie saâ bănicioară care se freacă cu melisă şi In care, fiind pusă Intr’o, prăjină, se prind albinele care au roit şi s’au oprit sus (Cind. s’au oprit jos, le prinzi direct In stup). râişte f. (d. roi). Timpu roirii albinelor. Roiniţă (cutie). roit n., pl. uri. Acţiunea de a roi de multe ori: roitu albinelor. rojdesc, V. hrojdesc. rojmalfn, V. rosmarin. * rol n., pl. uri (fr. role, d. lat. râtulus, sul, vălătuc. V. rulez). Listă, condică: rol de contribufluni. Partea sau personaju pe care trebuie să-l joace un actor Intr’o piesă: a juca rolu avarului. Atribuţiune specială: rolu unui comandant. A crea un rol, a-1 juca aşa In cit să nu te întreacă nimeni. A juca un rol, a avea importanţă: banu joacă mare rol. A juca saâ a avea un rol frumos sau urit, a face fapte frumoase ori urtte: el a jucat un rol urit tn această afacere. A-fi lua rolu'n serios, a lucra cu seriozitate. A-ti lua rolu de, a face pe: el şi-a luat rolu de critic. r61ă şi rdră f., pl. e (ung. ruta, rura, Ura, rut. pol. rura, d. germ. rohre, id.). Est. Cuptoru de tinichea al maşinii de bucătărie (al plitei). 1) rom, -ă s. (ţig. Rom, d. Român). Cam iron. Ţigan. 2) * rom n., pl. uri (turc. rom, fr. rhum, rum [pron. rom), d. engl. rum, care vine d. rambullion, cuv. din insulele Barbados). Un fel de rachiu mai scump obţinut din melasa trestii! de zahăr sau şi din altele (E incolor sau mai des colorat In galben cu zahăr ars): ceai cu rom. V. jamaTcă, corfac. * româic, -ă adj. (ngr. romaikds, d. Pompos [scris Romaios], Roman, nume pe care şi 1-aâ luat şi Grecii tn evu mediu). Grecesc noâ: limba romaică. 1) * român n., pl. e (fr. roman, vfr. ro-manz, d. lat. pop. * romdnice, In limba romană sau In latina populară [adv.]; it. ro~ manzo, sp. românce, V. romantic). In evu mediu, povestire adevărată ori imaginară, In proză ori In versuri, scrisă tn limba pe care o vorbea poporu din ţările latine; astăzi, povestire închipuită (mult mai mare de ctt nuvela) tn care se descriâ aventuri, moravuri şi pasiuni: romanele istorice ale lui Dumas tatăl is pline de interes. Fig. Povestire care pare de necrezut: ceia ce spui tu e curat roman. Aventură: mai lasă-tc de romane, măi prietenei — Forma cea mai bună ar fi romanţ, pl. uri sau e, cum s'a şi zis la început (după it. romanzo) şi se mal zice şi azi ironic. Asemenea s’a zis şi se mai zice rar pin Moldova şi romans, pl. e (după rus. romans, romanţă). 2) * români -ă adj. (lat. romanus, d. oraşu Roma. V. român). Al vechii Rome; republica romană. Al vechiului imperiu roman : Dacia a fost provincie romană. Demn de vechii Romani; virtute romană. Catolic : biserica romană. Al Romei actuale: primăria romană. Cifre romane, cifre latine (I, V, X, L. C, D, M = 1, 5,10, 50,100, 500,1000). Arhitectură romană, stilu cu boite deplin arcate (toscan şi compus), care a precedat stilu gotic In evu mediu. Şcoala romană (In pictură/ şcoala lui Perugino (f 1524). Limbile romane limbile romanice. S. ra. şi f. (lat. Romanus). Locuitor din Roma sau din imperiu roman; Romanii au stăpinit întreaga lume cunoscută de cei vechi. — Arta Ro. mană, arta care, derivată direct din arta latină, se inspiră din stilu bazilicilor şi oraşelor latine. Edificiile fură mai tntti acoperite c’o construcţiune de lemn; bolta n'a apărut de cit In seculu X, şi mai Intti In Achitania. Afară de elementele antice, In arta romană se află şi elemente orientale şi bizantine. Preocupaţi să uşureze suporturile să facă echilibru împingeri! boitelor pe zidurile laterale, arhitecţii dădură tot mai multă importanţă stupului (coloanei) şi arcului, inventară împărţirea boitei In trei (aşa numitu trifdrium, adică „cu trei uşi“) şi admit şi cupola bizantină pe aşa numitele „penden~ tive“, adică partea bolţii sferice dintre marile arcuri ale domei. Zidurile, foarte groase şi cu puţine ferestre, Is sprijinite de alte ziduri construite ca nişte proptele. Spaţiu interior e strimt, iar planu bazilicilor romane ia forma unei cruci. Uşile şi ferestrele Is de ordinar Iu semicerc ori semicerc cu prelungiri paralele. Mai ales In detaliile decoraţiunii Interioare fantazia Işi dădu drumu. Arta romană se dezvoltă, Inceplnd din seculu XI, mai ales graţie ordinelor călugăreşti. Principalele şcoale de de arhitectură au fost; cele din Cluny sau Burgundia (biserica din Vize-lay), din Auvernia (Sfintu Sernin din Tuluza, Sfintu Trofim din Arles), din P4rigord (Sfintu Front din PSrigueux), din Poitou (bisericile din Poitiers) şi din Normandia (bisericile din Caen, Evreux, Rouen, Bayeux). râman m.(rut. rus. râman, slrb. raman, nsl. roman, rman, d. lat. romanus, de unde şi germ. râ'mische kamille şi ung. romal szegfil, camomilă romană. Cp. cu pdgan, d. paganus). Trans. Buc. Varietăţi de romăniţă. — Şi romon (Trans.). * romanesc, -escă adj. (fr. romanes-que). Rar. Romantic. românie, -& adj. (lat romanicus, format ca itaticus, gatticus, germanlcus. Fran-cejii şi Italienii n’au această formă. Spaniolii zic rominico vorbind de stilu arhitectonic www.dacoromanica.ro Rom roman. Germanii zic romaitisch). Roman, neolatin : limbile romanice sint: româneasca, italiana, retoromana, italiana, provenfala, franceza, catalana, spaniola şi portugheza. V. roman 2. * romanist, -ă s. (d. roman adj.). Filolog care se ocupă de limbile romane. Jurist specialist tn dreptu roman. * romanitate f. (lat. romănitas, -ătis). Calitatea de Roman. Calitatea de Român, ro-mânizm. Lumea romană; o vorbă care a avat răsunet tn toată romanitatea * romanizez v. tr. (d. Roman; fr. ro-maniser). Prefac !n Roman, latinizez. Prefac tn Român, dau caracter românesc: romanizarea Dobrogii. * romantic, -ă adj. (fr. romantique, d. roman, romanţ: it. sp. romantico). De romanţ, al romanţului: literatura romantică. Ca din romanturi, tnctntător şi fantastic: ţinuturi romantice. Al romanticizmului: scriitor romantic. Fantastic, visător: un tinăr romuntic. Subst.Scriitor din şcoala romanticizmului. Adv. A scrie romantic. * romanticizm şi -tizm n. (d. romantic; it. sp. -cismo, fr. romantisme). Şcoala scriitorilor romantici, adică a acelora care au părăsit regulele de stil şi compozifiune stabilite de scriitorii greco-latini. — In Francia romanticizmu avu ca principal precursor pe J. J. Rousseau, dar marii lui iniţiatori au fost Chateaubriand şi doamna de Stael. Această şcoală puse tn onoare relişiunea creştinească, evu mediu, antichităţile indigeni şi ştiinţa literaturilor străine. El e caracterizat mal ales pin renaşterea lirizmului, pin predominanta sensibilităţii şi imaginaţiunii asupri raţiunii, pin individualizm. El e reprezentat de Lamartine, A. de Vigny, V. Hugo, A. de Musset tn poezie; de A. Dumas tatăl, V. Hugo, A. de Vigny In teatru; G. Sand, A. Dumas tatăl, Balzac tn romanţ; de Michelet şi A. Thierry In istorie; de Sainte-Beuve In critică. Paralel cu romanticizmu literar, romanticizmu artistic fu o reacfiune contra artei antice şi clasice a şcoalei lui David, reacfiune condusă de pictorii Gros, Giricault, Delacroix, Deveria, sculptoru David d’Angers ş. a. V. clasiclzm, naturallzm, rea-llzm. . * romanţ, V. roman 1. * romanţât, -ă adj. !n formă de romanf. * romanţă f.. pl. e (fr. românce, d. sp. românce, care e pv. romans, fr. roman şi it. romanzo. D. fr. românce s’a făcut apoi it. şi sp. romanza). Odinioară, mică poemă spaniolă In stanţe. Astăzi, mică poezie lirică destinată să fie ctntată. Melodia acestei poezii. * romanţier, -ă s. (fr. romancier, it. romanziere). Scriitor de romane sau de romanţe. Fig. Iron. Om care se tine de romanturi (de aventuri). — Fals -cier. * romanţi6s, -oâsă adj. (d. romanf). Fam. Romantic (visător): o fată romanţioasă. ROM romaşcân, -că s. (d. oraşu Roman). Locuitor din oraşu sau din judefu Roman. r6măniţă (Mold. sud) şi- iţă (nord) f., pl. e (rut. rumânecl şi rumiinok, rus. român, româska, pol. rumaniec, rumian, d. germ. rOmische kamille, id. V. râman). Muşătel. — In Trans. Olt. romonifă. Român şi Rumân, -că s. (lat Râma-nus, Roman [subst.], roman [adj.]). Locuitor din Dacia sau din peninsula Balcanică a cărui limbă se derivă din latină. Locuitor din România de origine latină sau tmpămtntenit. In vechime, tn Ţara Românească, şerb, clăcaş, vecin, făran alipit pămtntului. Pop. Ţăran, om, persoafiă: se plăteşte un franc de fiecare rumăn. întemeietorii Ţării Româneşti fiind originari din Ardeal şi avtnd o pozi-ţiune socială mai tnaltă, numele indigen de Rumân a ajuns să se aplice moşnenilor sau micilor proprietari liberi care, cu timpu, de pin seculu 16, siliţi de nevoi, începură să se vtndă domnului, boierilor mari şi mlnăsti-rilor. Astfel, nobilu nume de Roman ajunsese să însemne „rob legat de pămtnt",ptnă clnd, astăzi, a revenit la vechea onoare. — Forma Român e întrebuinţată de lumea cultă şi de poporu din nord şi est şi de pin alte ţinuturi vecine. Ia nu e o scornitură a latiniştilor / Forma Rumăn e întrebuinţată tn vest şi sudu Moldovei. Ca adjectiv, e fals a zice român. Adevărat româneşte e limba românească, Academia Romanească, nu limba română. Academia Română I De altfel, poporu nici nu ştie de romăn ca adj., ci numai de românesc. Cp. cu păgin, creştin). — Românii Is urmaşii vechilor Romani contopiţi cu indigenii (Daci, Traci). La 106 după Hristos, Traian, cucerind Dacia, a adus coloni din tot imperiu roman. La 274 o parte din aceşti coloni, ctnd Adrian a retras armata din Dacia, a trecut tn Moesia. De atunci, plnă tn secolu 13, Românii au trăit adăpostiţi In munţi, codri şi zăvoaie, şi de aceia nu se mai pomeneşte de ei In acest timp tn istorie. In fine, Ia 1290 s'a întemeiat Ţara Românească, şi la 1355 Ţara Moldovei. Număru lor trece de 16,000,0o0 In România, afară de vre-o ctteva sute de mii peste Nistru şi chear peste Bug, ctte-va zeci de mii peste hotaru de vest (In Ungaria), vre-o 2—3 sute de mii tn Macedonia, 30,000 tn Tesalia, vre-o 80,000 tn Bulgaria peste 200,000 tn nordu Serbiii şi 2000 in Istria, afară de cei emigraţi In America (două sute de mii). — Religiunea lor e cea ortodoxă (greco-orientală), afară de vreun milion din cei din Ardeal (numiţi uniţi), care, tn 1700, s’au închinat Romei. — Străinii, dypă Germani, le zic Românilor Valahi (V. valah). românâş m. (dim. d. Român). Român simpatic. românesc, -eăscă adj. (d. Român). Al Românilor, al Româniii: steagu românesc. Ţara Românească, numele oficial al Munteniii ptnă la Unire, iar astăzi In popor şi al întregii Românii — în Mold. nord. se zice românesc, cum se zice şi ridiche. Dar asta e o nouă evolufiune din cauză că i nu e - 1136 - www.dacoromanica.ro ROM — 1137 - ROM accentuat, Ar fi o grcşala să se creada că asta e forma primitivă. Tot aşa vidcm nu e lat vtdemus, ci o nouă formă postefioară lui vedem. V. român ca adj. 2) românesc v. tr. (d. Român). Cant. Prefac in Român, romanizez. — în Serbia rum-, cj-eştinez. româneşte adv. (românesc). Ca Romanii : îmbrăcat româneşte. Fig. Limpede, lămurit: l-am spus româneşte să plece I P. forma româneşte, vezi cele zise la românesc 1. românie fi rumânie f. (d. Român). Serbia ţăranilor In Ţara Românească (instituită In seculu XVI, întărită de legătura Iu! Mihai Viteazu la 1596 şi desfiinţata dc reforma lui Mavrocordatu la 1748), Limba românească. Pe rumânie, pe româneşte:a tălmăci pe rumânie.»- P. ro-, ru-, vezi cele zise la Român. romănime f. (d. Român). Totalitatea Românilor: românimea se întinde de la Tisa plnă dincolo de Nistru. românizm n., pl. e (d. Român). Calitatea de Român, spiritu poporului românesc, romanitate. Cuvlnt ori expresiune particulară limbii româneşti. * romb n., pl. urî (vgr. rămbos, titirez, romb, d. rembo, tnvtrtesc). Qeom. O figură compusă din patru laturi egale care formează doâă unghiuri ascuţite şi două obtuze (Un pătrat turtit) V. baclava şi şa-trange. * romblc, -ă. adj. (d. romb. Cp. cu sferic). Geom. Ca rombu, romboid. * romboedru n.. pl. e, şi tn. (romb şi -edru din di-edru). Geom. Min. Cristal ale cărui fete Is rombice. * romboid, -ă adj. (vgr. romboeides). Ca rombu, rombic. — Şi romboidal. Cp. cu etmo- şi sfero-id. romfn, V. român. romon, romomţă, V. roman, ro-măniţă. * rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Râtund, vorbind de un fel de litere scrise c’o peniţă cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează ctt dofiă note albe (Barb.). S. n., pl- urc. (fr. rond-point) Rătunzitură, piaţă rătundă Intr'o grădină mare safi pe o şosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel pe manta femeiască lungă fără mlnici (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită şi rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oamenii care compun caraula: trece rondu. * rondel n., pl. e-(fr. rondeau). In poezia franceză, mică poezie de formă fixă, cu dofiă rime şi cu repetiţiunl obligatorii. In muzică, clntec cu o repriză saCi cu dofiă. ronţ-, V. cronţ-. râo, V. roQâ. rooreăză, V. rourează. r«SpăT, V. răpăt. ropot n., pl. e (vsl. nipuiu,ropotii, murmur; bg. rus. rdpot, rudă cu tropot, hropot, răpciugă). Mold. Trans. Răpăială, zgomotu multor copite etnd izbesc pâmtntu In fugă, al ploii răpezi pe acoperemtnt ş. a.: cit a ţinut ropotu (Sov. 249). A da, a trage un ropot, a trage o fugă, a cadca răpede (ploaia). V. bură. ropotesc v. intr. (vsl. ruputati, a murmura ; sîrb. roptati, nsl. roptati, ropotati. a răcni; rus. roptati). Mold. Trans. Fac ropot, răpaiesc. RopotinT m. pl. (cp. cu vrus. rdpati, templu, capişte). Martile şi Joile dintre Paşte si Inalţare şi mai ales a treia Marţe după Paşte, pe care le sărbează ţăranii. Turte făcute la aceste sărbători. — Şi Răp— roră, V. rolâ. ros, roăsă adj. (d. rod). Atacat pin acţiunea pilei, a dinţilor saâ a frecăturii: cărfi roase de şoarici, haine roase de vechime. Fig. Om ros pin lume, ora cioplit, purtat pin lume. rosâIIT, V. rusallT. rosătură, V. rozătură. roscobăte, V. lostopanâ. rosmarin şi rozm- m. (indirect d. lat. rosmarinus. d. ros, rofiă, şi marinus, marin; bg. rus. pol. rozmarin ; ngr. rosmari; ung. rozmarin). Un copăcel labiat aromatic perpetuă verde (numit şi lemnu lut Dumnezeii pin Bz.) originar din regiunile Mediteranei (rosmarinus offi inalis). Ramurile lui cu flori pe ele flă proprietăţi stomahice, stimulante şi emenagogice..— In Trans. şi roj-malin, rujmalin (după ung. pop.), rosoleălă, V. rasoleală. rosolesc, V. rasolesc. rost n., pl. uri (lat. rostrum, cioc, plisc, din * rodtrum, d. râdere, a roade ; it. cat. sp. rostro, pg. rosto. R a căzut ca şi In Jrate şi ciur. De la „cioc" s’a dezvoltat Inţ. de „gură", apoi acela de „înţeles, ordine, regulă"). Gura. vorba (Vechi): din rostu di-reptului izvorăşte înţelepciune (Cost 1,286), rostu eî cel blajin (Isp.), sfint să fie rostu tătine-meu (Cr.). Unghiu firelor urzelii pe unde trece suveica şi duce firu bătăturii. Spaţiu dintre cărămizi, olane, petre şi alte lucruri la o construcţiune (ChN. I, 244 şi 2, 93). Fig. înţeles, noimă, raţiune) socotţală, explicaţiune, scop ; toate-şi aii rostu lor In lume, ac. astă vorbă are un rost adine, iu n’ai nici un rost aci. Regulă, ordine, mers normal, mecanizm care merge bine: om ctt rost (ori fără rost) la treabă. De rost sau (ob.) pe de rost (cp. cu rus. na-iz-ust), din gură, din memorie; a spune lec-tiunea pe de rost. A faie rost de ceva, a îngriji să se aducă, a procura : l-am făcut rost de bani. A da de rostu unui lucru, a-l da de capăt, a-1 pricepe, a te deprinde cu el. A şti rostu unui lucru, a te pricepe la el (V. ogod) : a şli rostu maşinilor. A fi (te rost la un lucru, a lua regular parte la el. www.dacoromanica.ro 72 ROS rostesc v. tr, (d. rost). Pronunţ, articulez: /urierătoru rns'i sen'enfa, Jidanii nu pot rosti bine sunetu R. Orlndulesc, regulez: casă, viafă bine rostită. înzestrez, echipez, aprovizionez: după ce se văzu aşezat in casă şi rostit cu de toate (VR. 1028, 3, 251). Fac rosturile la ţesut, scot bătu din sulu ptnzei ca să se mute iţele şi vatalele. Lărgesc o gaură c'un sfredel mai mic ca să vlr apoi unui mal mare. Fac ceapraz unui ferestrau. rostire f. Pronunţare, acţiunea sau modu de a rosti: asta e o rostire dialectală. rostof6l, V. rostogol şi prostovol. rostogâl n., pl. uri (subst verbal d. rostogolesc, ca prostovol, d. proxtovolesc. V. şi rotocol). Prostogol. Un fel de scai (pe care, după ce se usucă, II rostogoleşte vlntu), numit şl măciuca ciobanului (echinopus sphaeroce'phalus şl commutătus). De-a rostogolu, de-a dura, rostogolind: a duce un butoi de-a rostogolu. A da de-a rostogolu, a rostogoli. — Şi de-a râsto- şi răstăgolu (Cov.) şi de-a păstrăvălu (Bz.). V. tumbă. rostogolesc v. tr. (contaminat din ro-tocolesc şi prostovălesc). Dau de-a rostogolu, fac să înainteze Invtrtindu-se In prejuru lui: a rostogoli un butoi, o stimă.—Şi răsto-şi răsta-. rostopăscă f., pl. şte (rut. rostopast). O plantă erbacee papaveracee numită şi crucea voinicului şi nege tarifă (chelidonium majus). — Şi răst- şi lost- (Mold.). * rostrăl, -ă adj. (lat. rostralis, d. ros-trum, cioc. V. rost). Coroană rostrală, coroană care, la vechii Romani, imita botu şi pintenu corăbiii şi care se dădea ca recompensă soldatului care sărea mai Intti Intr’o corabie duşmănească. Coloană rostrală, coloană care avea reprezentate pe ia boturi de corăbii şi care se ridica In amintirea unei victorii navale. rosură f., pl. i (d. rod, roş). Rosătură. Roaderea urechilor cu vorba: is sătul de atita rosură. Pl. Parte roasă, mai ales vorbind de durerile de mitră după naştere. — Şi răsură (d. rad, ras). roş, roşă (est) şi r6şle (vest) adj. (lat. răseus, trandafiriu, d. râsa, roză, trandafir ca caş d. căseus/, ori d. russus, roş închis ca coş 1 d. cossus], de unde şi it. rosso, fr. roux, iar sp._pg. rojo, d. russeus, id. D. rom. vine rut rosa, capră roşcată, ung. râs, roş, răs/ka, roşcat). De coloarea slngelui, a florii de mac, a flăcării: vin roş. Cărămiziu: păr roş. Înroşit In foc: fer roş. Ban roş, han de aramă. Galben roş, galben unguresc de aur (lorga Negoţ, 219). Piti roş/f, nume dat Americanilor de nord indigeni (care, pe lingă coloarea naturală a pielillor, se sulemeneau cu cărămiziu). S. m. Liberal (Acest nume e luat din Francia, unde revoluţ onaril de la 1789 aveau steag roş, pin aluziune la sîngele nobililor, e care l-au vărsat cu liberalitate. V. alb). 1. Roşii de fără saa numai roşii sau roşiorii, odinioară, un corp de 5000 de călăreţi (pe la Dunăre şi Buzău) îmbrăcaţi tn roş şi puţi rupt comanda marelui paharnic al Ţării ROŞ Romaneşti (Numele lor a mmas astăzi In roşiori. V. şi seimen. V şi lorga, Ist. Arm, Rom. r, 359). S. n., pl. uri. Coloare roşie: roşu şade bine oacheşilor. Suliman roş: a se da cu roş. Cupă (ia cărţile de joc). A vedea roş înaintea ochilor (pin aluz. la taur, care se înfurie clnd vede roş), a nu mai şti ce faci de furie.—In nord roşu (din vechiu roşiii): vin roşu, roşăţeâ şi -ţică f., pl. ele (d. roşafă, roşeată). FInu cămilei, crin de baltă, păpu-rică, o plantă acuatică cu frumoase flori roşiatice dispusă In umbelă (butomus umbel-lătus). roşcat, -ă adj. (lld. * roşicat, d. roş). Care bate In roş (arămiu): pâr roşcat. Care are asemenea păr: om roşcat. roşcodân, -ă adj. f. (d. roşcovan şi infl. de codană). Fam. Cu fata roşie şi sănătoasă, vorbind despre fetele bălane. Subst. O roşcodană (Rar mase.). r6şcov m. (d. roşcovă). Un pom mic înrudit cu salclmu. originar din Arabia şi care creşte cultivat pin prejuru Mediteranei (ce-ratănia siliqua). — Şi -văr (ChN. 2, 14 Şi 84. Munt. vest). roşcovan, -ă adj. (d. roşcat şi infl. de roşcovi ori de befivan). Cu faţă roşie (ca oamenii bălani), roşcovâr, V. roşcov. r6şcovă f., pl. e (vsl. rozikov de pă-stare, d. rog, corn, bg. rozkov, roşcovă, roşcov ; rus. rozkâvyl, de roşcovă, d. rozăk, cornuleţ, roşcovă, rog, corn. V. inorog, răgace, rohatcă). Fructu roşcovului (o păstare mare, groasă şi dulce, bună de mlncat). — In nord coarne de mare. V. carat. roşeâlă f., pl. eli (d. roşesc). Roşeaţă. Coloarea (vâpseaua) roşie. — Vechi ruş-. roşeafă f., pl. efi (d. roj). Coloarea roşie: roşeafa unul vin, unui apus de soare, unul nas de beţiv, unui obraz care simte ruşine. Pelagră. — Vechi ruş— roşesc v. tr. şi refl. V. înroşesc. V. intr. (neol. după fr. rougir). Mâ înroşesc de ruşine: obrazu gros nu roşeşte. roşiatic, -ă adj. (d. roş, vechi roşiii, cu suf. -atic) Cam roş, care bate’n roş : florile mărului is roşiatice. — în est ro-şietic. râşie f. Munt. Pătlăgea roşie, dumadă. roşiâr, -oară adj. (dim. d. roş, In vechime roşiu. Cp. cu atbişor, gălbior, ver-dişor). Cam roş sau roş curat (In alintă-tură): vin roşior, ia toarnă nişte roşior (adică : vin roş)l S. m. Roş, soldat călare de odinioară îmbrăcat In roş (V. roş). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat In tunică roşie plnă la 1912 : România are astăzi 15 regimente de roşiori (V. călăraş). S. f. Fi-limică (plantă). Dun. Un peşte mic leucis-cus [sau scardiniusj ervthrophthalmus), numit şi bahuşcă, cirjamă şi ocheană, iar clnd e mic goghie. V. plătlcă. - 1138 - www.dacoromanica.ro * rotaci'zm n , pl. e (vgr. rotakismos, d. ro, litera R). Uram. Deasă întrebuinţare a lui R saâ prefacerea unui sunet In R. — Rotacizmu există tn toate dialectele româneşti, dar mai ales la Istrieni, care zic: Rumări, bire, spar, ura lld. Români, bine, spun, una. Exemple de la Dacoromâni: fereastră (lat. fenestra), mărunt şi cărunt (lld. * mănunt şi * cănunt), Jerfjrijă (lld. ferfeniţă şi Jerfelifa) şi altele multe. în Dacia, rotacismu e mai des la Alofi, care zic bură dimineaţă lld. bună dimineaţă. rotân V. rodan. rotâr m. (d. roată). Făcător de roate şi de alte lucruri ale carului şi căruţci. rotaş, -ă adj. şi s. (d. roată). Care e mai aproape de roate, vorbind de caii înhămaţi clte doi: eai rotaşi, mijlocaşi şi înaintaşi. rotat, -ă adj. (d. roată; lat. rotatus, tn-vlrtit In prejur). Râtund, circular, ca roata: cort rotat. Porumb rotat, cu coada ca uu evantaliu. Cal rotat, cu rotocoale pe păr, cum aCi caii suri. — Şi înr-. * rotativ, -ă adj. (d. lat. rotatus, rotat). Care lucrează Invlrtindu-se, vorbind de un (el de maşini tipografice inventate de Mari-uoiii. S. f. Maşină rotativă. * rotator, -oâre adj. (lat. rotător, -iris). Care tntflrteşte: forţă rotat are, muşchi rotatori. S. m. pl. Zool. O clasă de vermi de mu.te ori microscopici care au înainte un aparat rotatoriCi şi care trăiesc in apă sau locuri umede (Ei rezistă celei mai mari uscăciumi şi încep a se mişca iar Îndată ce dau de umezeală). * rotatorlB, -ie adj. (d. rotator). Rotativ, de rotafiune: mişcare rotatorie. * rotaţiune f. (lat rotătio, -ânis, d. ro-are, a Invlrti tn prejuru unei osii saCi pivot), nvlrtire In prejuru unei osii: rotaţiunea cotidiană a pămintului. Asolament, schimba-re$ semănăturii dintr'un an tntr'altu ca sa nu sărăcească pămlntu. Schimbarea institutorilor de la clasă la clasă din an tn. — Şi -aţie. rotărie f. (d. roată). Meseria de rotar. rotesc v. tr. (d. roată). învlrtesc pin prejur: a roti ochii pin lume. V. refl. Mă învlrtesc: cînd s'a rotit odată, i-ă trintit pe tofl. îmi desfăşor coada, vorbind de păuni şi curcani. Fig. Mă fudulesc. rot£z, V. rătez 1. rotilât, -ă adj. (d. rotilă). Vest. Rar■ Rătund. * rotilă f., pl. e (d. roată şi -ilă ca'n scăriţă). Vest. Roată de plug, de roabă saCi de maşină mai mică. rotire t. Rotaţiune, acţiunea de a roti. rotiţă f., pl. e (dim. d. roată). Roată mică. rotmlstru tn. (pol. râtmistrz, rus. rât-mistr, d. germ. ritt-meister, maestru de călărie, căpitan de călărime. V. vâgmistru). Vechi. Căpitan de cavalerie la Leşi. — Şi rohm- şi -maistru» rotocol şi -gol n„ pl. oale (met. din tircol şi torocală. V. otrocol. Cp. şi cu rostogol şi vircoi). Vest. Lucru rătund: copiii au tăiat rotogoale de hirtic, locomotiva scotea rotogoale de fum. V. volbură şi sul. rotocolât şi -găfât adj. In formă de rotocol, râtund. rotocolesc şi -golesc v. tr. Fac rotocol, învlrtesc : a-ti rotocoli privirea-rotocolime f. Vechi. Rar. Circumferenţă. rotofeT, rotopeT şi -£0, -6îe adj. (d. roată cu suf. of şi ei, eu, ca şi’n dol-of-an, coi-of-ană, moc-of-an. V. şi rostofol). Est. Fam. Rătund, gras; om rotofei. — Şi rotoveT (Iov. 71). * rotondă f., pl. e (fr. rotonde). Edificiu rătund. Un fel de manta femeiască fără ml-nici care a fost la modă pe la 1880, numită acum capă. V. rond. rotoţel m.,pl. el (cp. cu otrăfel). O plantă erbacee din familia compuselor cu flori gălbui şi albe aşezate In capitule şi care creşte pin tinete şi tufişuri umede {achillia ptăr-mica sau plărmica vulgăris). — La Panţu rotofeie (pl.). V. achlele. rotoveT, V. rotofeT. * rotulă f„ pl. e (lat. râtula, dim. d. rota, roată). V. rol). Anat. Dură, osu genunchiului. — Fals rotulă (fr. rotule). rotund, V. rătund. rotunz-, V. rătunz-. rouă t. fară pl., gen., rouăi (d. lat ros, roris. Din ros s’a făcut * ro, .apoi rouă, ca zi, ziăă). Picături de apă care cad din aer şi se depun pe pămint tn nopţile senine (Roua se observă mai ales In iarbă dimineaţa) : pică saCi cade rouă. Roua cerutul, o plantă insectivoră ai cărei peri glanduloşi secretează un clei de care se lipesc insectele, pe al căror corp 11 mistuie planta încet-Încet (drosera rotundifâlia). — Veclii roâo, roăă, roo şi roâifă, roâoă, rooă, roă (care une-ori Îs numai variante grafice. Cp. cu noua, ziua, pe care unii le scriu nooa, zloa). Pl. articulat rourele tn Ps. Şch. şi la Cor. rourăt, -ă adj. (d. rouă). Plin de roCiâ, înrourat: cimpia rourală. Fig. Umed: pă-mintu era rourat de slnge. — Şi inr-. roureâză v. impers. (d. rouă, lat, ro-rare). Pică rouă. PloCiă pu(in, burează: n'a plouat, ci numai a rourat. Fig. Din ochii ei roureâză lacrămt. — Şi înr-. Vechi a ră-ura, răora, roora, ruora, ruăra (eă ruăr). Cp. cu bour, nour. rourfcă f, pl. ele (dim. d. rouă), O plantă graminee acuatică (glycerla) care are mai multe varietăji şi care se numeşte şi Iarbă dulce şi plutitoare. Din Seminţele de gly-ceria fluitons se fac grăuntele numite ta Germania mannagrlitze, care se puntn supă. rouros, -oâsă adj. Plin de roilă. —a Vechi rităros. V. roureafă( ‘ www.dacoromanica.ro rouruscă, V. lăuruscă. rdvină f., pl. ? (vsl. hg. slrb. rdvina, d. ravii, groapă). Vest. Groapă, adincatură, surpătură, padină mocirloasă, ba tă cu stuf: locu nu e bun de nimic: numai rovini pin el (Boc.); in rovina unui pirăă găsii salu (Sadov. Cocost. alb. 1921, 6); îndată ce piu cutremur pămlntu rovini deschide (Con. 247). — Şi rovfnăi pl. e: lupta de Ia Rovine (lai.) şi Intr’o poezie de Delv.: De pie-re-un şoarece'n ruină sau an brotac într’o rovină. Cp. cu padină, pricină, jăpină, Cim-pina. Slatina (vest) şi rogojină, pricină, jidovină (est), Qircina (Nţ.), Docolina (Fc.), In Trans. (Săcele) roînă, pl. e, teren umed. rovIndSf -oăsâ adj. (d. rovini). Plin de rovini: Ioc rovinos. roz v. tr. Vest. Rod. rozaceil, -ee adj. (lat. rosăceus, f., rosaci). Bot. Din familia rozei. S. f., p. tot ee. O familie de plante al căror tip c roza şi din care mai fac parte fragu, mâru, prunu, caisu, migdalu ş. a. * rozălb, -ă adj. (d.roză şi alb).Barb. Trandafiriu şi alb, vorbind de obraji. * râză f., pl. e (fr. rore, d. lat rosa) Trandafir. Un fel de tăietură a diamantului (neted deasupra şi cu faţete dedesupt). Fig. A şedea pe roze, a trăi fericit. A număra două-zecl de roze (vorbind de anii tinereţii) a fi de 20 de ani. Geogr. Mar. Roza vln-turilor, figură făcută pe cadranu busolei şi care arată cele 32 de direcţiuni ale vlntului saii mersului. rozător! -oăre adj. (d. rod). Care reade. S. n. Zool. Animal care roade, ca şoaricii, Iepurii, veveriţele, castorii ş. a. (V. mamifer). Fig. Om distrugător: rozătoarele bugetului. V. corozlv. rozătură şi rosăturâ f, pl. i (d, rod, r s). Roadere prelungită. Felu de a roade. Parte roasă : o rosăiură de cizmă la picior, rozătură de iepure pe copaci. V. rosură. * rozetă f., pl. e (fr. rosette, dim. d. rose, roză ; iţ. rostita). Panglică tnodatâ ca ornament la o decoraţiune; rozeia legiunii de onoare a Franciii. Un fel de nasturi pe care-i poartă călăraşii şi roşiorii la tunici şi cizme. Pop. Rezedă. rozmarin! V. rosmarin. roz6r, -ăş, V. răzor 1» -aş. ruăreaza, ruar, V. rourează. ruărds, V. rouros. * rubarbă f., pl. e (fr. rhubarbe, d. lat rheubărbarum sau rhabărbarum, adică „rădăcină barbară"; it. rabărbaro). Barb. Revent. rubedenie, V. rudenie, rublă f., pl. iele (turc. [d. ar.) rubiii-sfert. V. rupte). O veche monetă turcească de aur (un sfert de irmilic, adică 5 lei vechi, iar azi 25 de piaştri).—Şi rubTă, rubîele şi rubea, rubele> * rubiaceO, -i&e adj. (d. lat. rubia, roibă). Bot. Din fnmi.ia roibei. S. f. pi. O familie dc plante dicotiledonate care au proprietăţi tinctoriale sau medicinale, ca raiba , chinchina, drăgaica, turiţa ş. a. * rubidiO n. (d. lat. rubidus, roş tnchis cărămizia). Chim. Un metal alcalin analog potasiului şi care se află tn unele plante (sfeclă, tutun), tn unele ape minerale ş. a. H monovalent şi are o greutate atomică de 85. * rubin n., pl. e (ngr. rutfini [d. it. ru-bino, care vine d. lat. ruber, roş] şi rubi [d. fr. rubisj; germ. rubin, rus. rubin). Un fel de corindon roş aprins transparentjcom-pus dintr'un oxid de aluminiO şi un oxid metalic colorant) care constitue o peatră preţioasă. Ctnd bate tn albastru, e mai scump şi de cit diamanlu. * rubiniii, -ie adj. (d. rubin). De coloarea rubinului; vin rubiniu. rubiagiD m. (d. rublă). Iron. Om vlndut Ruşilor. — Fem. -gîoaTcă. * rublă f., pl. e (rus. rubl). Carboavă, o monetă rusească de argint tn valoare nominală de 4 franci şi 75 de bani care a umblat şi pin România plnă după 1877- La 1822 ia valora In Moldova „6 lei" (lorga, Negpt. 225). Plnă la 1918, rubla de hlrtie nu valora de ctt 2 fr. şi 65 de bani. * rubrică f., pl. i (lat.- rubrica, subtnt-terra, pămint, adică „lut roş" sau „cretă roşie1', cu care se scriau titlurile şi se întrebuinţa şi ca emostatic, d. ruber, roş). Titlu al unei părţi dintr'un ziar ori dintr'altă lucrare mare: rubrica informaţiunilor. — Fals rubrică. rucă f. (turc. ar. ruka, scrisoare, bilet). Sec. 18. Suplică, jalbă. rucăviţă f.' pl. e (rus. rukavica, mănuşă. V. rocodele). Pl. Mtnecute preufeşti Întrebuinţate in oficiu. — Vechi şi narăc-liţă şi -ăcviţă (vsl. naronkvica şi tiara-kvica). V. mltenă. rucodâlie, V. rocodele. rud, V. rudă 2. rudăr m. (slrb. bg. rudar,, miner, baiaş, d. ruda, mineral. V. rudă 3). Vest. Ţigan care lucrează obiecte grosolane de lemn (albii, linguri, fuse) şi care odinioară era ji zlătar — Fem. -ăreasă, pl. ese, şi riţa, pl. e. — In est lingurar. rudâşcă, V. rădaşcă. 1) rudă f., pl. e (bg. roda, rudenie. Cp.şi cu rus. ruda, mină, mineral,singe. V. rod 1 şi rudă 3). Neam, rasă, generaţiuner om de mare rudă. Azi. Neam, persoană înrudită :mi-a sosit o rudă. A fi rudă cu cineva, a fi înrudit cu el. Rude de sus, de jos, de alături, ascendenţi, descendenţi, colaterali. De rudă (vest), de sămtntă, p. repro-ducfiune; oi de rudă. Pe rudă, pe săminţă (est), pe un cap, toţi: dlhoru a ucis găinile pe rudă, pe săminfă (La Dos. pre rudă şi pre semănătură, adică „după asemănare", cum se vede din vgr. kată g£-nos kai kath’ 'omoiâteta. Biblia. Gen. 1,11). www.dacoromanica.ro 2) rudă [., pl. e (ung. rud, prăjină; strb. ruda, oişte. Cp. şi cu lat. rudis, f., băţ cu care se exercitaCi gladiatorii). Trans. Prăjină pc care se fin hainele tn casele ţărăneşti (culme). Par, părtngâ. Ceatlău, prăjină adăugată la căruţă ca să se lnţiame tnc’un cal: cal de rudă. Tlnjala. — In Ml. rud, n., pl. uri. 3) rudă f., pl. e şi ruzi (slrb. bg. ruda, rus. rudă, mineral, mină; vsl. mda, metal. V. rud ar). Serbia. Mină, baie. rudâresc, -eăscâ adj. (d. rudar). De rudar. Fig. Grosolan: lucru rudăresc. rudăreşte adv. Ca rudarii. rudărie f. (d. rudar). Meseria de rudar. Mină de metale. rudenie f. (d. rudă şi vsl. rozdenie, naştere). Vechi. Neam, generaţiune. Azi. înrudire, alianţă, legătura dintre rude. Rudă, neam, persoană înrudită : mi-a venit o rudenie, mi-au venit rudeniile. — In Munt. şi rubedenie (infl. dc slrb. rodbina), In Munt vest şi Olt. rebedenie, In Bz şi rumedenie. V. sumedenie. * ruderâl, -ă adj. (d.lat. riidus, riideris moloz, dărâmături). Care creşte pintre ziduri vechi, mural; plante ruderale. V. saxatil. rud^sc, V. tnrudesc. * rudiment n., pl. e (lat. rudimentum, d. rudis, brut, grosolan). Primele elemente safi noţiuni: rudimentele limbii latine, ale picturii. Primele lineamente ale structurii organelor, organ redus: un rudiment de coadă. Lineamente generale asemenea; această casă arc rudimente de stil bizantin. * rudimentar, -ă adj. (d. rudiment; fr. -taire). Care e la început safi care nu prezentă de cit primele elemente, elementar, puţin dezvoltat: organ rudimentar, ştiinţă rudimentaaă. Adv. A poseda o ştiinţă rudimentar. rufă f., pl. e (vsl. ruhe, postav; bg. slrb. ruho, veşmint, haine, rochii ; nsl. rit ha, prostire, cearşaf; pol. rucho, coadă de rochie ; ngr. riilia, bulendre, bagaje). Vest. Pl. Albituri (cămăşi, izmene ş. a. Est. Bnlendre, zdrenţe (Şi la sing.). rufână f., pl. e (d. rufă). Est. Iron. Haină zdrenţeroasă. rufărie f. (d. rufe), Vest. Cantitate de rufe: rufăria unui elev, unui pat. rufet n., pl. e (turc. hyrfet, rufet, meserie ; ngr. rufeti, slrb. rufet). Vechi. Breaslă (mai mică). — Şi răfet şi refet. rufetâş m. (d. rufet). Vechi. Membru al unui rufet, breslaş. Ţăran care lucra la sare In Tirgu Ocnli şi făcea parte dintr’un rufet. rufos, -oâsă adj. (d. rufă). Est. Zdrenţăros, cu hainele rupte de vechime. 1) rug m. lat. răbuş, rug. P. b din g, cp. cu negură). Tufă rozacee, ca cea de rubus caesius, de mure, dc smettră ori dc mSceş. Mărăcine. Ban. Salctni. 2) rug n., ţi. uri (lat. rffgus, mg). Grămadă de lemne pe care se ardcaCi condamnaţii : Ioana din Arc fu arsă pe rug. V. eşafod şi năcladă. rugăcf m., pl. tot aşa. V, răgace. rugâre f., pl. ări. Vechi. Azi Trans. Rugăminte, cerere adresată unui om. rugă f, pl. i (d. rog, a ruga). Rugăciune câtre Dumnezeu. Rugăminte: mi-a/ost ruga in zadar. Vest, Icoană sau cruce (troiţă) pusă pe Ia răspintii p. închinare. Trans. Hram, sărbătoarea hramului. Ban. Meh. Haţeg. (rTP. 1,105; BSG. 1937, 59). Nedeie, mic , bilei şi horă. rugăcîune f. (lat. rogatio, -ânis, pv. roazo, vfr. rouvaison. V. de-şi pro-roga-ţiune). Cerere umilită către Dumnezeii. rugăminte f., pl. ţi (pl. d. inuzatu rugă mint, lat. rogamentum). Cerere umilită saCi politicoasă adresata cuiva. V. rugare. rugător, -oăre adj. (d. rog). Care cere cu umilinţă : o voce rugătoare. rugesc v. intr. (lat rugire, it. rugeire, pv. sp. pg. rugir, vfr. ruir). Sec. 17. Mugesc, vorbind de lei. rugină f., pl. i (d. lat. aeriigo,-liginis, cotleală. Tot aşa bine se poate deriva şi de la rubigo, -iginis, rugină, de unde s’a tăcut * ruigtne, * riigine, rugină. Schimbarea sufixului e ca In lumină lld. * lumine. It. riiggine, ca şi fr. rouille, au la bază tot rubigo). Oxidu care se formează pe feru expus umezelii. Rugină veche (fig.), om ruginit, pareatcă. Puşcă ruginită : avea şi el o rugină’n cui. Împuşcătură de puşcă ruginită : i-a tras o rugină. Cauză de stricăciune, de distrugere (fig.); rugina timpurilor. O boală a grlnelor cauzată de o ciupercă parazită (puccinia grăminis), care se dezvoltă pe frunzele de dtacilă crescută pc lingă semănături (Ca să se distrugă această ciupercă, trebuie să se ardă miriştea tn care a apărut rugina şi să se stlrpească dracila). Pipirig. ruginesc v. intr. (d. rugină). Prind rugină : feru rugineşte in apa. V. tr. Fac să ruginească : apa rugineşte feru. V. refl. Cu-ţitu s'a ruginit). ruginit, -ă adj. Atacat de rugină. Fig. învechit, de moda veche, rămas tn urmă cu ideile, retrograd: un bătrin ruginit. ruginiii, -ie adj. (d. rugină). De coloarea ruginii, cărămiziu deschis. ruginos, -oâsă adj. Veclil. Rar azi. Ruginit, rugum, a -â, V. rumeg. ruTen şi ruin m. (bg. roen şi ruen, curgător, saCi slrb. rujan, roş inchis şi nâhutiu). O plantă cu mai multe varietăţi: una care creşte pin fineţe, tufişuri şi păduri umede la munte (succtsa pratensis ori scabiosa succtsa), altele care cresc pin păşunile pe-troase, tot la munte şi numite şi muşcatu dracului (una scabiosa columbăria, alta scabiâsa lucida). Adj. Munt. Fin ruin, un fel de ftn cam umed. www.dacoromanica.ro * ruinat) -ă ad|. (d. ruinez; fr. ruine). Căzut In ruină, dărămat, prăbuşit: cetăţuîe ruinată. Fig. Care şi-a perdut averea: un negustor ruinat. * ruină f., pl. e şi l (lat. ruina, d. riiere, a se prăbuşi; fr. ruine, it. rovina). Dăramare, nimicire: ruina Troii. Fig. Ruina unui stat, unei averi, unei teorii. Cauză de nimicire: Elena fu ruina Troii. Dărâmătură: vechiu castel e azi o ruină. Pl. Dărâmături, ziduri prăbuşite: ruinele cetălll Neamţului. A cădea in ruină, a se prăbuşi. * rulnâtorf-oăre adj. (d. ruinez).Care cauzează ruină pin prea mari clieltueli: întreprindere ruinătoare. * ruinez v. tr. (fr. ruiner). Dărtm, prăbuşesc : cutremuru din 1!)U8 a ruinat Messina. Fig. Sărăcesc: jocu de cărţi l-a ruinat. Stric tare : beţia i-a ruinat sănătatea. V. refl. Cad In ruină : minăstirea a’nceput a se ruina. Sărăcesc, perd averea: a te ruina la jocu de cărţi. V. vatăm. ruj m. (d. rujă). Dos. Azi. Bas. P. P. Roză ori altă floare roşie. rujah'nă f., pl. e (d. rujă). Ban. Nalbă de grădină (althaea rdsea). rujân, -ă adj. (d. rujă). Roşcat, vorbind de boi. rujă f„ pl. I (strb. ruza, roză, trandafir, bg. „nalbă"; rut. râza, ruza, roză, rus. roza, nalbă sălbatică; vsl. roza, roza, d. lat. rosa, roză; ung. râzsa). Vechi. Azi Trans. Numele mai multor flori de ctmp numite în bot rho-diola rdsea, hellănthemum şi rosa canina (măcieş). Fig. Rumeneala obrajilor, rujdesc, V. hrojdesc. rujincin m. (slrb. ruzicin, de trandafir. V. rujă). Brs. Prah. Coacăz, tufă de po-muşoară. rujincină f., pl. e (V. rujincin). Brs. Prah. Coacăză, pomuşoară. rujmalin, V. rosmarin. rujnică f, pl. e (cp. cu rujincină). Fi-Jimică. * rulant) -ă adj. (fr. roulant, care se rostogoleşte. V. rulez). Barp. Care înaintează pin rostogolirea roatelor (ca locomotivele ori vagoanele). Capital rulant, capital circulant (de Invlrtit Intr'o afacere) Trotuar rulant, platformă pe rotite p. transporta pietonilor de ici colo. * ruletă f., pl. e (fr. roulette, rotiţă. V. rulez). O bilă care se rostogoleşte pe o tablă însemnată cu 76 de numere şi care te face să ctştigi dacă se opreşte la număru ales de tine. Jocu acestei bile: a juca la ruletă. * rulez v. tr. (fr. rouler, a rostogoli, d. rouelle, rotită, şi vfr. roler, a rostogoli, d. lat. *rotulare. V. roată, r6tulă, rol, ruletă). Barb. Rostogolesc, Invirtesc (un film). Cheltuiesc şi primesc iar, Invlrt, fac să circule: a rula un mare capital. rumăy, V. rumeg, rumăn, V. rumen. rumedenie, V. rudenie, rumeg, a -â v. tr. (lat. riimigo, rCimi-găre [şi rumlnăre], a rumega; it [Versilia] romicare, ven. rumegar, pv. romiar, fr. ron-ger, cat. sp. pg. rumiar D. rom. vine rut. rumegaţi şi rumenuvati). Mestec din nou, vorbind de rumegătoare. Fig. Mă tot gin-, dese la ceva ca să pricep mai bine: a r*-* mega cele învăţate. — In nord şi rugum : boii rugumaă (VR. 1911, 8, 224). Şi rumăg. rumegător, -oâre adj. Care rumegă: oile-s rumegătoare. S. n. pl. Zool. Un subordin al mamiferelor artiodăctile al căror stomali are patru (şi une-ori trei) despărţituri, ca la boii, cămilă, capră, oaie, cerb ş. a. (Din prima despârţiturâ, mlncarea se întoarce In gură, unde aniinalu o mestecă din noii şi bine, şi pe urmă intră de-a binele In stomah p. mistuire). rumegătură f, pl. I. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad clnd tai cu ferăstrău. — In nord şi rugumătură. rumeguş n., pl. uri. Sud. Rumegătură. — Şi -ăguş (est). rumejeşte(se) v. refl (cp. cu slrb. ro-minjati, a se face polei). Olt. Se umezeşte de ploaie. rumejină f., pl. i (strb.). Olt. Bură, ploaie slabă: orumejină n’a folosit la nimic : iarba se uscase (NF1. Ceaur, 92). rumen, -ă adj. (vsl. rumienu, roş, rumen; bg. slrb. rumen, rus. rumlănyi). Cu fata plină de sănătate: feţe rumene, copii rumeni. Bine copt şi prăjit: pine rumenă, o găină rumenă. — In est rumăn, -ănă, pl. tot -enl, -ene. rumeneâlă f., pl.eli (d. rumenesc; strb. rumenilo, roşeaţă, suliman roş; pol. rumie-nidlo). Roşeaja sănătoasă a obrazului. Co-lorea unei ptni sau fripturi bine prăjite. O plantă erbacee rozacee care are tulpina ttrt-toare şi creşte pin tufişuri şi păduri umede (potentilla procumbens ori tormentilla rep-tans). Suliman roş (pl. vechi rumenele [cp. cu gălbenele], ca’n P. P. V. carmin). Pl. (rumenele). Roibă. rumeor şi -Tor, -oără şi -Toărăadj. (dim. d. rumen. Cp. cu gălbior), Cam rumen. S. f. O plantă erbacee, numită şi cir-miz vegetal, din ale cărei bobite se scoate un suc roş închis cu care se colorează vinurile (phytolacca decandra). E originară din America de Nord. rumenesc v. tr. (vsl. rumleniti, a înroşi, rumienleti, a fi roş, a te înroşi: strb. rumeniţi se, a se înroşi). Fac rumen; focu a rumenit friptura. V, refl. Trăind în aer liber s’a rumenit. • rumîn-, V. român-. * rum o âre f. (lat. rumor). Murmur de nemulţumire Intr’o adunare, rumpi rumpt, rumseî, V. rup. rumtură, V. ruptură. 1) rună, V. rînă. 2) rună f., pl.e (got. runa, lucru ascuns, germ. runen, pl ). Pr. Vechile litere ale Germanilor şi Scandinavilor. www.dacoromanica.ro runc n., pl. un (mlat. runcus, d. runcaie, a plivi. V. arunc). Olt. Trans. Bucov. Cu-rătură, laz, izlaz ori ogor pe unde a fost pădure. Maram. Pădure pin care-s mulţi copaci căzuţi. Mold. Pisc păduros izolat (bo. beîcă) mai mare de ctt bltca. V. momic, holm, avaş. runculesc v. tr. (d. runc). Buc. ş. a. Lâzuiesc, Înlătur copacii dintr’un teren. runculeţ n., pl.e. Runc mic. * runic, ră adj. (d. rime). Al runelor: trăsături runice. * ruolz n. Un fel de metal aurit saa argintit pin pila voltaică după procedura inventată de chimistu Francez Ruolz pe la 1841. ruoreâză, V. roureâză. 1) rup m. (turc. [d. ar.] rub, rup, sfert, optime de cot). Vechi. A opta parte din cot; cotu are 8 rupi, şi rupu 2 grefi. Azi. Sfert de metru: un rup de sto/ă. 2) rup, rupt, a rupe v. tr. (vechi rump, rumpsei şi rumsei, rumpt, d. lat. riîmpo, rumpere, ruptum; it. rompere, sard. I. rupere, pv. fr. rampre, sp. pg. romper), Sflşii puţin ori de tot, fac bucăţi ptnză, htrtia, pelea, aţa ş. a.: a rupe un plic, a rupe o /oaie dintr’o carte, cinele i-a rupt haina. Frlng: bastonu, scindura, picioru s'a rupt. Cad, mă stric, mă prăbuşesc: podii s'a rupt. Rod, stric, uzez; mi-am rupt ghetele umblind pentru el. Fig. Anulez, stric; a rupe învoiala. Pornesc dintr’o mulţime: (rupefi) din dreapta cite doi ^comandă militară)! Obţin ca preţ după neguţare: am mai rupt un franc (La Nec, 2. 225; au rumpt preţul merţei cite un leu bătut). Iau dintr’o sumă mai mare; n'am de unde să mai rup. îndrug, pot vorhi puţin : a o rupe pe franţuzeşte. A o rupe de (saa la) fugă, a începe să fugi deodată. (V. tivesc) A fugi rupind (ori mincind) pă-mintu, a fugi grozav. A ţi se rupe inima de milă, a-ţi fi foarte milă. A rupe cuiva minicile, a te ţine după el cerlndu-i. A rupe o adunare (vechi), a ridica şedinţa. A rupe drum, a-ţi croi (a-ţi face) drum. A rupe inima tirgului (rar), a cumpăra ce e mai bun. A rupe tirgu (rar), a ajunge la înţelegere după neguţare. A rupe preţu (vechi), a fixa preţu. A rupe sfat (vechi), a hotărî, a ajunge Ia înţelegere după deliherare. A rupe legea (vechi), a decide, a pronunţa sentenţa. Unde e aţa mai supţire, acolo se rupe (Prov.). etnd eşti mal sărac, atunci te loveşte mai tare nevoia. * rupie f. (fr. roupie, it. rupla, d. ser. rupya, care e rudă cu rubia). Unitatea monetară tn India engleză (2 fr. 38 Ia 1916). rupt, -ă adj. (d. rup 21. Sftşiat, făcut bucăţi: o cămaşă ruptă. Frlnt: un picior rupt. Desprins cu violenţă: un picior rupt. Căzut: un pod rupt. Ros, uzat; ghete rupte. Fig. Anulat: contract rupt. Rupt (in coş [coşu peptuluij) de foame, foarte flămtnd. Rupt de osteneală, foarte ostenit. Rupt din soare, foarte frumos: o fată ruptă din soare. Bucăţică ruptă, foarte asemenea; acest copil e bucăţica rupta tată-su. S. n., pl. uri. Acţiunea de a rupe des. închidere, disolvare, spargere :după ruptul seimuluiLeşilor (Cost). Preţ p. o bucată de moşie luată (ruptă) tn arendă, preţ in general. Nici in ruptu capului, cu nici un preţ, categoric nu (Totuşi există şi loc. a-fi rupe capu, a te duce dracului, a muri, şi deci nici in ruptu capului s’ar putea explica şi pin „nici chear dac’aş muri"). Cu ruptu (sud şi vest), cu hurta, cu topanu. S. f, pl. e. Bir fix pe care negustorii străini de acelaşi fel tl plăteau vistierii! (lorga, Negoţ, 128): ruptele vistieriil. Rup-toare, învoială In care ctştigu saa perderea II priveşte pe cel ce primeşte banii: cu rupta (In Trans. cu ruptu). ruptâş m. (d. rupt s. n.). Acela care lua In arendă clte-va pogoane dintr’o moşie. PI. Clasa negustorilor care plăteaa rupta. în ultimu timp (plnă la 1848), fiii de preufi şi ai clasei privilegiate. ruptoăre f., pl. ori. Ruptă (bir fix). învoială In care clştigu saa perderea II priveşte pe cel ce primeşte banii. Ruptură (propriu şi fig.). ruptură f., pl. f (d. rupt saa lat. ruptura, it. rotiura, fr. roture, sp. pg. rotura). Lucru rupt saa locu unde e rupt. Fig. Stricare nimicire; ruptura relaţiunilor, a păcii. — Vechi şi rumtiiră. * rurâl, -ă adj. (lat. ruralis, d. rus, ruris, tară, sat. V. rustic). Sătesc, de ţară; şcoală, vioţă rurală. V- urban. 1)Rus, Rusca, pl.ffe (est) şi Rusoâtcă (vest) s. (rus. Rus). Locuitor din Rusia. Adj. Fals (neol.). Rusesc. . 2) rus, -ă adj. (vsl. rusă, bg. strb. rus, roşcat, blond. Cp. şi cu Iab russus, roş închis ; it. rosso, fr. roux). Vest. Cafeniu roşcat, rusav, vorbind de păru animalelor. RusâliT f. pl. (dalm. vsl. bg. rusalia, rusalii, vsl. Rusalika, o sărbătoare a Slavilor păgtni, rus, rusălka, naiadă, driadă, zfnă, d. lat. rosalia, sărbătoarea rozelor, de unde şi ngr. rusălia). Sărbătoarea pogorlrii Sflntului Duh (la 50 de zile de la Paşte), care tine două zile după calendar, iar la (ară trei (în Simbăta din aintea Rusaliilor se fac pe alo-curea pomeni p. morţi, iar Dnminica se tm-part ramuri de nuc la biserică). Ztne de ape şi de păduri care deslânţuiesc furtuni şi răpesc copii. Sing. Femeie rea ; du-te, rusalie, pe ceia lume I (Al.). Vetrice (fiind-că apare pe la Rusalii). — tn L. V. şi RosaliT. în vest Rusale, f. pl. (slrb. Rusalje, -iji). V. strat 2 şi drăgaTcă. rusav, -ă adj. (rut. ruseăvyt, roşcat. V. rus 2). Dos. Roşcat ({a păr). J) ruscuţă f., pl. e (d. Rus, Ruscă ?). Numele unor plante ranunculacee numite şi cocoşei. V. cocoşel. 2) ruscuţăf., pl. e (ca ruscuţă 1 ?).Bucov. (Marian, Naşt. 411). Un fel de monetă. 1) rusesc, -eâscă adj. (d. Rus). De Rus, al Rusii! ; steagu rusesc. www.dacoromanica.ro ftUS 2) rusesc v. tr, Rusific. ruseşte adv. Ca Ruşii: a vorbi ruseşte. * rusific, a -â v. tr. (d. Rus şi -flc din edi-fic; fr. russifier). Prefac In Rus: Basarabia nu s'a rusijicat t rusitorT f. pl. (din ursitori?). Ban. O sărbătoare populară tn Duminica dc după Rusalii, clnd sc face pomenire p. morţi. * rusism n. (d. Rus). Caracteru ruscsc. Cuvlnt de origine rusească. Rusnăc, -ă s. (rut. Rusnieak, bg. Rus-nak). iron. Rus, Rutean (Ucramian): Rusnac, pul de drac : noaptea fură, ziua jură c’un picior de miţă'n gură (P. P.). — Şi Rus-neac, pl. ect, ca Poleac, Palecî). * rusofil, -â adj. şi s. (d. Rus şi fii). Iubitor de Ruşi. * rusofilie f. (d. Rus şi -fifie). Iubire de Ruşi. * rusofob, -â adj. şi s. (d. Rusşifob). Care-i urăşte pe Ruşi. * rusofobie I. (d. Ras şi -fobie). Ură pe Ruşi. * rustic, -ă adj. (lat. rusticus, d. Yus, ruris, (ară, sat. V. rural). Ţărănesc, ca de la (ară: casă rustică. Fie. Grosolan, necioplit, incult: ţinută, vorbă rustică. Adv. Ca ţiiranu : a vorbi rustic. * rusticitate f. (lat. rusticilas, -ătis). Caracteru de a fi rustic. rusumat n., pl. uri (turc. ar. rusumat, pl. d. resm. V. rezm). Vechi. Bir indirec (ca goştina, vădrăritu, destina) care costi-tuia venitu domniii şi care a fost desfiinţat odată cu Regulamentu organic (1857). — Şi ruşmet. rusunol, -r6T, V. răsunoî. ruşeălă, ruşeâţâ, V. roşea-, ruşesc, V. înroşesc, ruşeţ, -eâţă adj., pl. eti, eţe (d. roş. ori d. rus 2). Vest. Rar. Roşcat (?); bou ruşef. ruşfet n., pl. uri (turc. rlişfet, d. ar. riivet, dar p. a mitul). Vechi. Dar făcut p. a mitui, mită. Munt. Învoială agricolă pin care ţaranu ara boierului un nogon şi două lui. — In Mold. şi ruşfert. In Munt. est res-fet şi răsfet. V. analoghie. ruşfetâr m. (d. ruşfet). Munt. Ţăran care a încheiat cu boieru un ruşfet.—In est şi resfetar şi răsfetar ("precum şi a-nalogar). ruşfetârie f. d. ruşflet). Fam. Luare de de ruşfeturî (Al.). ruşi£sc, V. răşluTesc. ruşina, V. răşină, ruşine şi (vechi) ruşâne f. (lat. * rosio, -dnis, d. rdseus, trandafiriu, rom. roş. Tur-burare a sufletului cauzată de frica de ridicul sau de dezonoare şi caracterizată pin grâmădirea stngelui tn faţă : a se sinucide de ruşine, om fără raşine. Persoană sau lucru care cauzează ruşine : acest fiu e ruşinea familiii. A face ruşine cuiva, a-I aduce dezonoare: fapta asta ifi face raşine. A da cins/ea pe ruşine, a te compromite, a RUT perde cinstea. /I face pc cineva de ruşine, a-l face să-i fie ruşine, a-l lăsa ruşinat. A rămînea de ruşine, a rămlnea ruşinat. Mai mare ruşinea sau ruşinea mare (exclamativ), e lucru de ruşine 1 V. pudoare, turpitudine. ruşineâlă f., pl. eli. Dos. Ruşine, ruşinez v. tr. (d. ruşine). Daii de ruşine, fac să se ruşineze: eă vream să mă laud cu tine, dar tu m’ai ruşinat! V. refl. Simt ruşine .• a te ruşina de faptele tăie. — Vechi şi înr-. ruşinos, -oâsă adj. (d. ruşine). Care simte ruşine: om ruşinos. Care aduce ruşine, dezonorant: fapte ruşinoase. ruşmet, V. rusumat. ruşuTesc, V. răşluîesc. ruşâne, V. ruşine. * rutaceS, -ee adj. (d. rută). Bot. Din familia rutei S. f. pl. O familie de plante al căror tip e ruta şi din care face parte şi lănitiu, portocal u, chitru ş. a. rută f., pl. e (lat. răta, it. ruta. fr. rue; germ. raute, pol. rus. rut. ruta. Neol. din sec. 17). O plantă originară din sudu Europei şi cultivată şi pe la noi (ruta gra-viotens). Se culege tn timpu înfloririi p. proprietăţile ei emenagogice ş. a,—în Trans. virnanţ. ruteâ f., pl. e’e (turc. niti, punct). Rar. Moment potrivit la jocu de cărţi. * ruteniO n. (d. Ruthenia, numele latin al Rusiii dat de Osann unul te(n, porc, şi cu lat. sagina, sp. saln, vit. saime grăsime de porc). Vechi. Carne de porc. 2) sain, V. sein. saltă f., pl. e (it. saietta, serjă). Vechi. Serjă. saîtâc (Munt. vest ş. a.), interj, care arată un mers săltat şi grăbit: zmeu venea saitoc-saltoc cu crăcanele Iul. S. a, pl. uri. Săritură. Ad], (-oc, -oacă). Care merge sălttnd. V. dup-dup, na-na-na. şon-ttc, teleap. saTvân n., pl. e şi uri (turc. saivan, d. pers. saleban, umbrar, d. safe, umbră ; bg. sQlvant, şopron. V. saTa 3). Umbrar de plnza, cort deschis, baldachin, tendă, Azi. Munt. Mold. Dobr. Staul de nuiele lipite cu lut, de vălătuci ori de chirpici. Magazie de ţinut şirele de foi de tutun pe timp ploios. — Şi săTvan şi safvant. V. saTa 3, otac. sâjă f., pl. săji (rut. rus. săza, bg. vsl. sazda, funingine).Est. Chindrus.—Şi şarjă (ca cca/ă, coarjă şi bojoc, borjoc). V. luti-şor, ocră. sal tl, pl. uri (turc. sal. ngr. săli, bg. sal). Şiret. Plută mare compusă din altele mai mici. salâc, V. sărac. salahdr m. (turc. salahor, pop. tld. sera hor, d. pers. ser, şef, şi ahor, grajd. La lusuf d. pers. silah-lor, d. silah, arme. V. ser-dar, sileaf). Vechi. Trimes împărătesc ori domnesc. Ţăran scutit de dări şi însărcinat cu repararea cetăţilor turceşti şi cu întreţinerea drumurilor. Azi. Lucrător care cară material la zidiri; un Ţigan salahor. A munci ca un salahor, a munci din greu. — Vechi şi sarahor şi sarahol. V. ziler. 1) salahor^sc, -eâscă adj. (d. salahor). De salahor. Fig. Greu, dificil: muncă salahorească. 2) salahor6sc v. intr. (d. salahor). Muncesc ca salahor : toată vara a salahorit. salahorie f. (d. salahor). Muncă de salahor. Fig. Muncă grea şi brută : asta-i curată salahorie I salâm n, pl. urî (germ. salami [-ivurst], d. it. salăme, d. sale, sare), Un fel de clrnaţ foarte gros (de vre-o 5—8 centimetri): salam de Sibii, de Verona.— în est saleam. salamalic, V. se I am li c. * salamândră f., pl. e (lat. vgr. sala-măndra, d. pers. semender). Zool. Un fel de batracian de forma ţi mărimea şoptrletor (la-certa salamandra): cei vechi credeai că salamandra nu arde tn foc. — Pop. sălă-mtzdră, solomîzdră, şulimendrlf ă şi şuJumindrJfă. salamâstră f„ pl. e Dum.de jos, Dobr. Cureauă sau funia care ţine vtsla legată de strapazan (numită şi cujbă). Rtncă, vtnă de boii; lovindu-l cu salamastrele in cap, l-aă omorit (Univ. 29 Dec. 1922, 5, 3, coresp. Galaţi). salamât, V. selamet. salamlic, V. selamltc. salamură (est) şi saramură (vest) f. pl. i (turc. ngr. bg. slrb. salamtira, d. it sa-lamo/a, ver). salamora, care vine d. mlat. salimoria yşi salmoria, cl. salis măria, „moare de sare“, slatină, din vgr. 'almyris, id. V. sare şi moare). Apă sărată (moare) tn care se pune carne sau peşte p. păstrare. Fig. A-fi pune pelea salamură (sau in sau la salamură), a te supune unei mari munci ori suferinţe. V. rasol şi mojdeT. * salangână f., pl. e (fr. salangane, Cuv. din limba indigenilor din Filipine). Un www.dacoromanica.ro SAL, fel de rlndunicâ (din sudu-estu Asiit şi Oceania) care-şi face cuibu dintrun fel de gelatină scoasă din alge şi amestecată cu saliva ei (Chinejii consideră acest cuib ca o mlncare delicioasă), * salariat, -ă adj. şi s. Care primeşte salar. * salarlâz v. tr. (fr. salarier, d. lat. sa-larium, salar). Dau salar, plătesc feafă. — Fals >lzez. * salărIQ n. şi (ob.) salar n., pl. e(lat. salarium, solda care se dădea soldaţilor p. sare, apoi „soldă" In general; fr. salaire), Leafă, plată periodică p. servicii. * salată f., pl. e şi sălăţl (ngr. salăta, d. it salata, azi insalaia, care vine d. sa-lare, a săra; pv. salada, fr. -ade; bg. rut. salăta). Mlncare de* legume sau de alte plante (frunze, cotoare saii fructe) peste care s’a turnat sare, otet ori zeamă de lămtie şi un-delemn şi la care se pot adăuga ouă coapte tlrl ş. a. (Salata de ardei copţi se face cu sare, otet şi undelemn, cea de patlagene coapte se face obişnuit numai cu sare şi undelemn). Plantă erbacee ale cărei frunze Is bune de făcut salată, ca lăptuca, păpădia, susaiu, măcrişu ş. a. Salata mielului, fetică. * salatlâră f„ pl. e (it. insalatiera, fr saladter). Castron de salată. salavăt n., pl. uri (turc. [d.ar.] salavat pl. d. salăt rugăciune). Vechi. Rugăciunea musulmanilor, compusă din formula „Nu e nici un Dumnezeu afară de Dumnezeu şi Mohamet e profetu lui". A2I. P. P. (Teod. 621): un inel de salavat, un inel pe care era scrisă această rugăciune. * sălă f., pl. e şi ob. săli (fr. salle, d. germ. saal, de unde şi rus. zăla; it ngr. săla V. salon). Cameră mare: sala teatrului, sala număru cutare a universităţii, sală de mlncare (sofragerie), sală de arme. Pop. Tindă, anticameră, camera pin care se intră. — 4n est, pop. şală. 1) sâlbă f., pl. e şi sălbl (după unii, d. mlat. alba, mărgică cu un ex pus înainte, după alţii, d. silva, adică „mulţime de mărgele" după cum şi Copacii is o mulţime, ceia ce fonetic şi chiar semantic e plauzibil). 0-biecte de ornament (mărgele, scoici şi mai ales bani) înşirate pe un fir saii pe un lănţişor şi purtate de femei la glt. Fig. Iron. Salba dracului, nepot (care aspiră la moştenirea unchiului). V. left şi colier. 2) sâlbă f., pl. e şi sălbi(cp. cu lat.sal-via, salvie, ori cu silva, pădure). Salbă moale un copăcel (V. paţachlnă). Alt copăcel (evdnymus latifdlius) cu varietatea numită vonicer (evdnymus europaeus ori vuJgaris). sâlbed, V. sarBăd. sâlble, V. salvie. 1) sâlcle f., pl. sălcii, şi sâlce (Trans.) pl. sălci (lat salix, sălicis, d. vgr,‘elike, un fel de tei, d. ‘-elisso, răsucesc, pin aluzie la flexibilitate, ca şi mlajă, mlădifâ, mlădios; it. sălcio, pv. sautz, sauze, vfr. -auz, nfr. saux, sp. salce, sauce, sauz şi SAL sarga). Un copac cu ramuri lungi, suptirl şi flexibile, cu frunzele lanceolate verzi pe fată şi albicioase pe dos şi care creşte pin locuri umede şi pe malurile apelor (satix). Ajunge ptnă la o Înălţime de 20 de metri şi are o muliime de varietăţi (V. îovă, lozie, miajă ; răchită). Din ramurile ei se fac coşuri (panere) şi alte împletituri. Salcie pletoasă (fals plingătoare, după fr. pleu-reur), salcie cu ramurile foarte lungi şi lăsate In jos, plantată de ordinar pe Ta morminte din cauza aspectului ei trist (săltx babvlănica). Prov. Nici salcia pom, nici mojicu om sau nici din salce lemn de bute, nici din mojic om de frunte, din mojic nu poti face om de omenie. — In Mold. Olt. şi. salcă (ca falcă, nucă). 2) sâlcle f. (din salsaparilă, după salcie I. D. rom. vine ung. szărcsa-fU). Pop. Rădăcină ori decoct de salsaparilă, salcîm m. (turc. salkym, strugure). Un frumos arbore leguminos papilionaceu cara are florile aşezate In formă de struguri atlr-na(î şi care tace păstări (roblnia pseudoa-căcia). — Şi salcîmp (Munt. şi salcîn (Mold. nord). V. şi băgrin, dafin, drog I, mălin, rug şi gledicie. — Saiclmu e originar din America de Nord, de unde, la 1030, Fran-cezu Robin i-a adus seminţele In Francia, şi de aci s’a răsplndit tn toată Eâropa. In România a fost adus din sud, după cum arată şi numele lui. Se prinde şi creşte foarte uşor, şi de aceia e întrebuinţai acolo unde e nevoie de plantafiuni grabnice. E foarte propriii gardurilor vil. împreună cu cătina, poate forma o barieră foarte grea de străbătut. Poate ajunge ptnă la o înălţime de 25 de metri, iar lemnu lui e bun şi de foc, şi de construcţie, mai ales că rezistă bine la umezeală. Slnt şi varietăţi cu flori galbene, violete sau roşii. înfrunzeşte după cei-lalfi copaci, dar In schimb Işi tine frunzele ptnă la sflrşitu lui Octobre. * sâldo n., pl. saldurl (it. saldo). Com. încheierea socotelilor, restu unei socoteli. saleâtni V. salam, salăp n., pl. uri (turc. salep, d. ar. sa’leb, sahleb). Un fel de feculă alimentară scoasă din tuberculele unor orchidee, ca poroinicu, untişoru ş. a. Băutură preparată din această feculă amestecată In fertură de carne sau In lapte (foarte nutritivă şi bună p. convalescenţi) sau numai cu miere şi apă, ca un fel de limonadă. V. şerbet. salepgfQ m. (turc. salebci). Cel ce face saa vinde salep, salhanâ, V. zalhana. salhâtf V. serhat. * sâllc, -ă adj. (după numele Francilor numifi Saii). Al Sălilor. Legea salică, legea pin care femeile ersfi excluse de la tronu Ftânciii. '*~sallcllât n, pl. e (d. salicilic). Chim. Saţe de acid salicilic. * salicilic, -ă adj. (d. lat salix, sălicist - 1149 - www.dacoromanica.ro salcie, şi vgr. ‘v/e, materie substantâ). Chim. Acid salîcilic (Cu Hu Ou), un acid care a fost obfinut de Piria la 1838 Si care e destul de răspindit tn natură. Se află In stare liberă In creţuşcă. E un praf alb gălbui. Sărurile lui, mai ales salicilatu de sodă, Is foarte întrebuinţate In med. contra reumatizmului, frigurilor şi ca antiseptic. Se poate produce încălzind salicina cu potasă. * salicin&lf., pl. e (d. lat. salix, să-licis. salcie). Chim. O substanţă astringentă şi febrifugă fcare se scoatea la început din scoarfa sălciii albe şi a mai multor feluri de plopi şi care se află şi’n castoreu. Astăzi se obţine pin sinteză (C'-’b His Om). * salmon m (lat. salmo, salmonis; fr. saumon. V. somn 2). Un peşte din familia păstrăvului şi trăitor pin vestu Europei (Ajunge plnă la o lungime de doi metri şi trăieşte iarna tn mări, şi vara tn rturi). — Mai des somon (după fr.). * salin) -ă adj. (d. salină, după fr. salin şi it. salino). Care conţine sare, sărat ; oxid salin. * salină f., pl. e (lat. salinae[pl.], d. sal, sare). Ocnă, mină de sare, loc de unde se scoate sare din apa marină. salitrâ, V. silitră. * salivă f., pl. e (lat. saliva). Fiziol. Scuipat, stupit, mai lales vorbind de umezeala naturală a gurii, care moaie mincarea şi ajută digestiunea. * salivâr, -ăadj. (lat salivarius). Anat. Relativ la salivă. Care secretează salivă: glandele salivare. * salivaţiune f. (lat. salivătio, -dnis). Fiziol. Acţiunea de a saliva, de a secreta salivă: in ainte de a vărsa,se produce o sa-livafiune abundantă — Şi -âţle. * salivez v. intr. (lat. salivo, -ivăre), Fiziol. Secretez multă salivă : gura salivează. * salmiâc n. (germ. salmiak, pol. sal-miak şi salmouiak, din latinu sal ammo-niacus, sare amoniqcală). Chim. Rar. Ţipirig. * salon n., pl. oane (fr. salon, d. it. sa-lone, sală mare). Cameră rezervată primirii musafirilor. Cameră spaţioasă : o serată in saloanele palatului Galerie tn care se expun anual lucrările de pictură şi sculptură la Paris: a (i se primi un tablou in Salon. A fi primit tn saloane, a fi primit tn buna societate. * salonlâr, -ă adj. (fr. salonnier, critic al salonului de pictură). Oe salon: limba] salonier. salop şi sal lip n., pl. oape, upe şi opuri, upuri (rus. salop, pol. şalupa, germ. salope, fr. salopette). Un fel de mantilă fe-meiască (cu sau fără minici) care se purta pe la 1830-80. * salpetru n. (fr. salpStre. V. salltră). Bara. Salitră. * salsaparllă f., pl. e (fr. salsepareille, d. sp. zarzaparrilla,ă.zarza, măcieş). Rădăcina unor plante sarmentoase agăţătoare cu cîrcel originare din Mexic şi America de Sud (smilax /medica, officinalis} ş. a.). Decoctu acestei rădăcini (fără gust/ fad şi, la urmă, cam amar şi acru), care e un medicament sudorific şi depurativ. V. saparlnă şi salcie 2. 1) * salt n., pl. uri (lat saltus, it. sp. pg. salto, pv. fr. saut. V asalt). Săritură ; broasca şi vrabia merge pin salturi. Salt mortal, un fel de figură la gimnastică pin te tnvirteşti pe rec ori te dai peste cap In aer şi cazi tn picioare. 2) salt, a săltă v. intr. (lat. saltare, frecuentativu d. satire, saltum, a sări; it. saltare, pv. sautar, fr. sauter, sp. pg. sW-tar. V. sar 2). Sar puţin şi des; dansatorii săltau in vals, călărelii săltau In trap, luntrea sălta pe valuri. A-ţl salta inima de bucurie, a fi foarte vesel. Fam. Saltă co-merţu, negoţu pierge bine, afacerile merg bine. V. tr. Fac să sară puţin şi des; bu-nlcu işi sălta nepoţii pe genunchi. V. refl. Mă ridic, mă dezvolt, cresc, prind putere ; copiii s’aă mal săltat. 3) salt adv. (turc. salt, numai). Mold. Sec. 18-19. Singur, fără trupă sau escortă: salt te culcă pe pămlnt (As. 187). saltamârcă şi santamărcă f.,pl.e (turc. saltamarka, d. it saltambarca, azi saltambarco, adică „saltă sau sare tn barcă"; sp. saltambarca, fr. saute-en-barque; bg. saltamarka). Vechi. Un fel de bondă (blă-nită sau nu), un fel de dolman pe care-1 purtau la început marinarii, apoi şi alţii-(Tata lui Cuza, pe la 1850—Q0, la Galajl, purta saltamarcă. Ţăranii Bulgari o poartă şi astăzi). saltanăt n., pl. e şi uri (turc. [d. ar.] saltanat, suveranitate, pompă, măreţie). Vechi. Rar azi. Pompă, cortegiu, suită. saltar, V. sertar. saltea f., pl. ele (ngr. seltes, siltes, d. turc. şilti, saltea). Pernă de lină de mărimea unui om făcută ca să dormi pe ia. Munt. Saltea de paie, mindir. V. duşăg, pilotă, dricală. saltegiQ şi saltelâr m. (ă.saltea).Bz. Făcător de saltele, plăpomar, mindrigiu. * saltimbanc m. (it. saltimbanco,adică „acela care saltă sau sare pe bănci"). Comediant, scamator, panglicar, actor de bilei, acrobat, jonglor. V. geambaş. saltire, V. psaltire. sâlţă f., pl. e (ngr. săltsa, d. it salsa, sos. V. sos). Sos (Fim. ş. a.). Neol. (it.)-Chim. Con din a cărui crăpătură iese noroi sărat şi gaz inflamabil, ca’n împrejurimile Etnei şi la Policlori (Bz.). * salubritate f. (lat. saltibritas, -âtis). Calitatea de a fi salubru: salubritatea aerului. Salubritatea publică, serviciu care îngrijeşte de sănătatea unui oraş (măturatu, udatu, canalele ş. a.). Biurourile acestui serviciu. Funcţionarii acestui serviciu. www.dacoromanica.ro SAL * salubru, -ă adj. (lat sattiber şi sa-lubris). Care contribue la sănatate: aeru mării e salubru. salup, V. salop. 1) * salut n, pl. uri (fr. salut, vfr. sala [d. lat. salus, saliitis, mtntuire, salvare], scris astăzi salut pin reacţiune etimologică; it. saliito). Semnu sau gestu pin care saluţi pe cineva; a da, a primi, a înapoia un salut. — Cu ln(. de „mtntuire, salvare" e fals. Deci: armata mîntuirii, nu armata salutului (vorbind de celebra asociaţiune protestantă fundată de'WiIliam Booth ca să-i facă pe oameni mai temători de Dumnezeu). 2) * salut, a -ă v. tr. (lat saliito, -ăre. V. sărut). Fac cuiva, etnd tl tnttlnesc, un semn de atenţiune, politeţă sau respect, ple-clnd capu, duetnd mtna la tlmplă saii rtdi-clnd pălăria: a saluta un prieten. Trimet salutări pin scris ori pin vorbă. Onorez cu un semnal de politeţă după uzu armatei sau marinei: a salata un vapor cu 20 de bubuituri de tun. Aclam, proclam: armata l-a salutat ca împărat. * salutare f., pl. ări (d. a saluta). Acţiunea de a saluta. Salut, complimente, plecăciune : a trimete salutări cuiva. Cuvlnt pin care saluţi pe cineva mai familiar: salutare (8ublnţ. îfi zic, îfi trimet), amice I (tit stil mai serios se zice: te sau vă salut). * salutar, -ă adj. (lat salutaris, d. salus. saliitis, mtntuire). Folositor vieţii, sănătăţii, onorii: remedii salutar, lege salutară. * salvăre f. (d. a salva). Acţiunea de a salva, mintuire: salvarea unor naufragiaţi. Instituţiune medicală de venit tn ajutor la accidente: o ambulantă a Salvării. Agenţii acestei instituţiuni; vine Salvarea. * salvatâr, -oăre adj. şi s. (lat salvator). Care salvează, mtntuitor, mtntuitore.-Hristos, salvatoru omenirii. * sălvă f., pl. e (fr. salve, d. it. salva). Descărcătură de mai multe arme deodată tn onoarea cuiva sau ca exerciţiu sau la bătălie : salve de puşti, de tunuri. Fig. O salvă de aplauze, o izbucnire de aplauze. * salvconduct n., pl. e (după fr. sattf-conduit şi it. salvacondotto). Permisiunea dată de autorităţi cuiva de a merge fără peritul Inrr'o localitate nesigură. Permisiunea dată de un general tn timp de război de a trece fără peticul pc teritoriu ocupat de el. salvet V. şervet. * salvâz v. tr. (lat.it. salvare, fr. sauver). Mlntui, scap, scot din pericul.- a salva pe cineva din naufragiu, a salva un bolnav, Hristos a salvat lumea, a salva onoarea. Scuz, fac să fie iertat: fondu acestei cărţi salvează forma. A splva aparentele, a nu lăsa să iasă la iveală părţile urlte. * salvgardez v. tr. (fr. sauvegarder, it. salvaguardare). Barb. Salvez, apăr, protejez : a salvgarda patria. SÂM * salvie f. (lat. salvia), Bot. O plantă din familia! labiatelor.’ silvia Aethiopis şi Setarea (şărlai), silvia glutinosa, officinălis, praUnsis şi silvistris (jaleş). Salvia gluti-nâsa se mai numeşte şi cinstef. — Unii dau forma sâible ca populară. samachişă şi sămă- (nord) fM pl. i (ceh. samokyŞka, d. samo-, auto-, şi kyska, iaurt, d. hysnoiiti. vsl. kysnonti, a se acri. V. chisnovat). Rar. Iaurt de vacă. Cunu-niţă, o plantă (tn Prah. şi sămăchişte ; rut samokesa). samala(n)geă, V. şamalagea. samalic şi -luc n., pl. uri şi e (turc. samanlyk, depozit de paie, d. şaman, pai. V. samaniQ). Dun. Saivan, şopron (de nuiele acoperit cu paie) de adăpostit vitele şi de ţinut paie la ţară. V. saraT. samaniQ, -ie adj. (turc. şamani, d, şaman, pai. V. samalic). Rar. Ca paiu: munuşl şamanii, samăr n., pl. e (vsl. samară, bg. strb. samar, samar, rut somăr, măgar, ung. sza-mar, măgar; turc. semer, alb. samăr, somăr, samar, it. somaro, somiere•, măgar, d. lat. sagmarium, samar, care vind d. vgr. sag-mărion, vită care duce samaru [ngr. sag-mărişi samiril, d.sigma, samar, lat.sagma, de unde [trecind pin formele *salma * sa-uma, soma) vine fr. somme, iar din sagmarium s’a făcut sommier, somieră. V. măgar). Sarcina purtată de măgar. Grinda culminantă a acoperişului. — Vechi (Dos.) şi somar (după ung?). V. cosoroabă. * samără f., pl. e (fr. samare, d. lat. sămara şi simera, fruct de ulm). Bot. Un fel de fruct uscat şi indehiscent şi înconjurat de o membrană ca o aripă, ca la ulm, arţar, paltin, jugastru, ş. a. V. achenă, bacă, carlopsă, ghindă, silică. * samărlQ n. Chim. (d. Samaria). Corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. Are o greutate atomică de 150. samavâr, V. samovar. samav6lnlc, V. samovolnic. sămă (est) f., pl. sămi, şi seămăţvest) pl. semi (ung. szim, număr, sosotealâ, ca vamă d. vim). Vechi. Rar azi. Număr, sumă: o samă de ani, de bani, de cuvinte, de oameni. Socoteală, cont: sămile vistieriii. Azi. Fel, specie: ce samă de făptură e asta? Categorie, etate sau stare egală: doi copii tot de-o samă. Dare de samă, expunere, justificare. Recensiune. A da samă, a da socoteală, a te justifica. A-fi da samă, a-ţi da socoteală, a avea cunoştinţă, a pricepe. A (ine (în) samă, a lua (în) sama, a considera, a lua tn consideraţiune. A lua sama, a băga (de) samă, a fi atent, a observa. A da in samă, a da tn primire, a preda. A lua cuiva samă (Vechi), a-1 lua In samă, a-i da atenţiune. A-fi lua sama, a te răzgtndi, a-ţi schimba gtndu. A lua pe sama ta, a lua pe socoteala ta, pe numele tău, pentru tine. A-(i face samă 1. a te sinucide, 2. a-ţi face afaccrile. A face cuiva. — 1151 - www.dacoromanica.ro samă, a-l ucide. A şti sama, a şti rostu, a şti cum merge treaba, a şti cum sâ procedezi (V. ogod). Un om de samă, un om însemnat (ilustru). Fără samă (Rar), (âră număr, foarte mult. Peste samă, peste măsură, excesiv. Mai cu samă, mal ales, In special. Cu (sau de) bună samă, 1. de sigur, bine înţeles: de bună samă că-i aşa, 2. sigur, cu siguranţă: nu ştiu de bună samă dacă-i aşa (nord), sâmăn, V. seamăn şi semăn, sâmcă, V. sancă. sămeş m. (d. samă, ca vameş d. vamă). Vechi. Casier. Mai apoi. Director de prefectură. Fig. Om priceput la bani şi la economii. samoderjeţ s. şi adj. m. (rus. samo-dirzec, „auto-ţinător“. V. dîrjală). Vechi. Autocrat samodlvă f, pl. e (bg. [samo-Jdtva, zeiţa [răutăcioasă], d. turc. div, dev, pers. dev, diavol). Olt. Zeiţa morţii. Fig. Femeie rea. samorâslui V. samuraslă. samovar) şi samavăr n., pl. e (rus. samovar, d. sam, însuşi, singur, şi varitt, a ferbe. Rutenii pronunţa samovar. V. var). Un fel de căldare de fert apă p. ceai (tn mijlocu ei e un burlan care serveşte drept horn, iar fa josu burlanului e jaratic). samovâlnlc, -ă adj. (rus. samovollnik, om samovolnic, şi samovâllnyi, arbitrar, d. som, însumi, singur, samo- auto-, şi vdlla, voie, bun plac; slrb. samovoljnik. V. volnic). Arbitrar: administrator samovolnic. — Şi sama- (după rut.). sâmovolnfc£şte adv. (d. samovolnic). Arbitrar, turceşte, după bunu plac, tăind şi splnzurlnd. — Şi sama-. sam ovol n Ic fe f. (d. samovolnic). Rar. Arbitrar,procedurâsamovolnică. — Şi sama-. sampsdn m. (rus. ngr. sampsân, turc. samsun, ctne box, de la biblicu Samson, celebru piu forţa lui. Samson e şi nume de dulău la Români). Cant. Cine box. sams&r şi (mai vechi) slmzâr şi sin-zâr m. (turc, ar. symsar şi simsar, d. it. sensale, care vine d. lat. censualis, controlor, d. census, census; slrb. samsar, ngr. semsăris). Misit, mijlocitor' de vlnzărl şi cumpărări, curtier. Telal. Fig. Om care trâ-fică toate. V. codoş, barfşnlc, samsârlîc n., pl. uri (turc. sym- şi sim-sarlyk). Misitie, meseria de samsar. Clştigu care se cuvine samsarului. Fig. Trâfic neonest. samsaroâTcă f., pl. e (d. samsar). Femeie care aduce slugi, teleliţă. V, malercă. samur m. (turc. [bg.slrb.] samur, d. pers. semmur; ngr. samiiri; vsl. samurinti). Un fel de jder siberian cu blana cafenie foarte prefuită (mustită zibelllna). Blană de samur (In acest caz, are şi pl. n. samururi), V. mustelid. samuraslă, samurâstră şi samu-lâstră f., pl. e (vsl. samoraslO, răsărit spontaneu, d. samă, singur, auto-, şi răsti, a creşte, a răsări; bg. samorasăl, sponteneu. V. od-raslă). Ceia ce răsare din scuturarea cerealelor. Ceapă saâ usturoi de primăvară răsărit singur (rev. f. Crg. 5, 152). — La Dos. ca adj. samorasle bilii, bllii (plante) sălbatice. * sanatâriS n. (d. lat. sanare, sana-tttm, a însănătoşi, cu suf. -orium, rom. -oriă). Spital, stabiliment igienic pentru boale care cer aer curat şi linişte. sâncă şi sâmcă f., pl. sance, (ca mance) şi sănci, samce şi sămci (vsl. sa-măka, femelă la animale). Nord. Un nume al Avestiţei fdracu). O boaiă grea care, după credinţă poporului, ucide copiii saâ li face sâ se nască mort) sau face ca femeile să n'aibă copii. Amulet cu chipu Avestiţei purtat contra acestei boale. Băgat in samcă, speriat L-au apu.at toate samcele, s’a speriat grozav.. O buruiană umbeliferă cu flori liliachii (eryngium planum). V. zamcă. sancâQ n., pl. eie (rut. sănka). Buc. Săniuţă de cărat buşteni. sânchf adv. (turc. sanki, aşa zictnd, par’că). Rar azi. Aşa ziclnd, par*că, cică, cum s’ar zice: se Încearcă a face, sanchi, o revoluţie (Al.); sanchi, copii de suflet (Cr.) • sanchi, o chila Încheiată (CL. 1910,3, 79). V. anume. sanchiQ, -fe adj. (turc. sânii, sakit, tăcut). Vest. Posac, mocnit, posomorit, hursuz. * sanctific, a -â v. tr. (lat sanctifica -ăre). Sfinţesc, fac sfint * sanctitâte f. (lat. sănctitas, -ătis), Sfinţenie1 Sfinţie: Sanctitatea Sa patriarhu. * sanctuar n., pl. e (lat. sanetuarium, d. sanctus, sfint). Locu cel mai sfint al unul templu sati al unei biserici, interzis profanilor. La Jidani, partea cea mai secretă a templului din Ierusalim, In care se pistra arca alianţei. Fig. Loc sfint ori care inspiră respect: această casă e un sanctuar al onorii. * sancţionez v. tr. (d. sancţiune; fr. sanctionner). Dau sancţiune, confirm, întăresc ; a sancţiona o lege. Pedepsesc, aplic o sancţiune; l-a sancţionat. * sancţiune f. (iat. sanctio, -£nis, d. sancire, sanctum, a sancţiona). Actu pin care un şef de stat confirmă o lege casă se poată aplica: a da sancţiune unui decret. Pin ext. Aprobare, confirmare considerată ca necesară: acest cuvint n'a primit încă sancţiunea uzului. Pedeapsă saâ răsplată p. călcarea saâ respectarea unei legi: sancţiunile legilor. I) sandâl m., pl. II (ngr. sandăli, d. vgr. sandălion şi săndalon; lat. sandalium, it. săndalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălţăminte compusă dintr’o simplă talpă legată de picior cu curele (La vechii Greci şi Romani purtau sandall mafmult femeile, iar astăzi li poartă unele ordine religioase catolice). — Şi sandală f., pl. e (după fr.). V. opinca. www.dacoromanica.ro 2) sandâl m„ pl. h, ca copac şi n., pl. uri, ca marfă (ngr. săndalon {scris sani-], vgr. săntalon, san(al). V. santal. * 9) sandal n., pl. e şi uri (turc. sandâl, şalupă, luntre mare). Vechi. Azi Olt. Un fel de luntre mare şi lungă; şapte bolozale şt şapte sandale (P. P.). V. galion. 4) sandâl a, pl. uri (turc. sandal, un fel de satin ; ngr. sandăli [scris -ntâli/, mlat sindalum, cindalum, d. ci. sindon, stndonis, care vine d. vgr. sindân,-6nos [cuv. indian], plnză de India, de unde şi turc. Sind, o parte a Indiii şi fluviu Indu). Vechi. Un (el de plnză de mătase. * sandarâcă f„ pl. e (vgr. sandarăke). Chim. Un fel de răşină scoasă dintr’o specie de brad algerian (thuja cocidentalis) care, pulverizată, se aplică de hlrtia răzuită ca să nu se lăţească cerneala. Realgar (Vechi). sandîc n., pl. uri şi e (turc. sandyk, ar. sanduk, sipet, ladă; ngr. senduki [scris -ntiiki); alb. sânduk, bg. sandăk, slrb. -uk, rus. sundtik). Vechi. Sipet, ladă. Azi Dobr. Coşu căruţe!, partea tn care şezi şi’n care pui lucrurile. —Vechi şi sînduc, sănrfuc, senduc. Şi azi tn est sînduc, sunduc, sipet, ladă (de bagaje). sandomircă f.. pl. i(d. oraşu Sandomir, pol. Sandomierz). Est. Rar. Un fel de grtu foarte alb. sandrăce, V- şatrange. * sândwich n„ pl e sad uri (pe engl. se pron. sănduici, iar Românii zic săndvici). Tartină de unt, de dulceaţă ori de alt-ceva. — Acest cuv. vine d. numele Englezului John Montague, conte de Sândwich (1718— 1792), care, ca să nu se mai scoale de la masa de joc de cărţi, obişnuia să măntnce asemenea tartine şi, ca să nu-şi murdărească mtnile, se folosea de dofiă felii de pine sup-ţiri Intre care se pusese unt, şuncă, dulceaţă ş. a. sangeâc n„ pl. ur! şi gece (turc. sangak [scris sancaJC], steag c’o singură coadă de cai, vilaîet). Vechi. Steag mare verde cu semiluna’» vlrl, pe care sultanu l trimetea noului dO(nn (V. alem). Teritoriu guvernat de un sangeac (vilaiet, district); sangeacu Prevezei. Marginea macatului pe care şedea viziru şi care avea un ioc anumit de sărutat. S. m., pl. lit geaci şi ob. geci. Guvernatoru unui sangeac (inferior beiului şi care, In ioc de tui, avea numai un sangeacj.—Şi săng-şi sîng-. * sangeacăt n., pl. e şi uri(d, sangeac cu suf. modern -at ca’n ducat, principat). Rar. Sangeac (teritoriu). sangeactâr tn. (turc. sancakdar. V. baTractar). Vechi. Purtător de sangeac, stegar. sangeagâş m. (din turc. sancak agosi). Vechi, Păstrâtoru steagurilor. — Şi san-SeangfQ. * sanghin, -ă adj. (fr. sanguin, â. lat sangulneus). Al slngelui, de slnge; vase sanguine (vine şi artere), boală sanghină. Viol, impetuos, In care preddmină slngeie: temperament sanghin (V, linfatic). De coloarea slngelui: faţă de un roş sanghin (conabiu, pătlaginii}). * sanghină f., pl. e (fr. Sanguine). Min. Ematită. O peatră preţioasă roşie ca sln^ele. * sanghinâr, -ă adj. (lat sanguinartus) Iubitor dc slnge, crud, feroce. sangulie f. (turc. Cp. şi cu ngr. syngă-lymma, vgr. sygk-, tnvâlitoare). Dermea ori maramă vărgată care se lega peste fes. V. saric. * sanhedrin n. pl. urî (cuv. ebraic alterat din vgr. synidrion. V. sinedrlO). Tribunaiu suprem din Ierusalim al vechilor Jidani p. judecarea crimelor politice şi altele. Fig. Tribunal suspect. sanhiu, V. sacflQ. sănie f. (bg. sania, rut sinii, slrb. dial. ceh. sănje, slrb. nsl. rus. săni, pol. sanie; ung. szdn ; ngr. sănia). Un fel de trăsură care are nişte tălpi In loc de roate şi care alunecă pe zăpadă sau pe gheaţă fiind trasă de cai, boi, reni, sau şi de clnl şi de oameni cind e mai mică. * sanitar, -ă adj. (lat. sănitas, -ătis' sănătate, cu suf. -ar; fr. sanitaire). Reiaţii/ la sănătatea publică : serviciu sanitar, poliţia sanitară. Cordon sanitar, şir de soldaţi puşi ca să oprească oamenii bolnavi de boale contagioase de a trece hotaru pin alt loc de ctt pe unde e permis. S. m. Soldat safi ofiţer din serviciu sanitar al armatei. * sanscrit, -ă adj. (ser. samskrita, format, cioplit). Limba sanscrită, limba vechilor Indieni tnceptnd din seculu VI tn ainte de Hristo's plnă pin seculu VII după Hristos (Brahmanii au cultivat-o plnă astăzi ca limbă scrisă). S. î. Limba sanscrită. Adv. in limba sanscrită: a scrie sanscrit. * * sanscrltist m. Savant versat tn limba sanscrită. * santâl m., pi. li, ca copac şi n„ pl. ari ca marfă (vgr. săntalon, de unde şi mlat, săndalum şi fr. santal şi vechi sandal. V. sandal 2). Un fel dc copac din Asia şi Africa al cărui lemn mirositor e căutat tn industrie şi diq care se scoate o esenţă întrebuinţată ca medicament. santamărcă, V. saltamarcă. sântă f., pl. e (şi strb. santu, sloi). Dun. Vest. Sloi de gheaţă. * santinelă I., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinetla care vine d. sentire, a simţi, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele duşmanului se vedeaă departe. — Forma sentinelă, deşi mai corectă, nu se întrebuinţează. V. planton. sap, a săpă v. tr. (lat. * sappare d. sappa sapă; it. zappare, fr. saper. D. rum. vine rut. sapăti, a săpa. — Pers. I şi II sing. sap, sapi tn vest şi săp, să pi In est). Scurm 73 www.dacoromanica.ro SAP *” 1154 SAR pămtntu cu sapa sau cu alt-ccva, fac groape sau şan( cu hlrleţu: a săpa pămtntu la rădăcina unui copac, a săpa o groapă, un puf. Gravez, zglrii adine; a săpa un cuvint pe peatră. Fig. Uneltesc peirea: duşmanii /-au săpat (Asta nu e galicizm !)• Prov. Cine sapă groapa altuia, cade singur intr'Insa, cine pregăteşte altuia rău, lui singurşi-1 pregăteşte. saparină f., pl. e (ngr. turc. bş. sapa-rina, din it. salsap ari glia, salsaparilă). Pop. Salsaparilă. 1) sâpă f„ pl. e şi săpi (lat. sappa, it. zappa, fr. sape, sp. zapa. D. rom. vine ruf. săpa. V. ţapină). O unealtă de fer lată ca o semilună fixată perpendicular pe o coadă lungă de vre-un metru şi jumătate şi întrebuinţată la scurmat pămtntu tn agricultură. Lovitură de sapă, lucrare cu sapa : a da o sapă popuşoiulul (a-l-prăşi). Muncă cu sapa, praşilă : mă duc la sapă. A ajunge tn sapă de lemn, a ajunge la mare sărăcie. Sapa şi lopata, nici o speranţă, n'a mai rămas de ctt mormlntu (pin aluz. la sapă [= hlrleţ], care face groapa, şi lopată [= hlrleţ]), care aruncă înapoi pămtntu peste mort: de-a-cuma, sapa şi lopata l 2) sâpă f., pl. e şi săpi (turc. sap, miner, coadă, strb. sape, sapi f. pl., crupă). Munt. Crupă, partea care rămtne tntre şa şi coadă la cal. Fie-care din cele patru lemne care formează muchile acoperemtntului. * sâpid, -ă adj. (lat. sdpidus, d. săpere, a avea gust, a fi gustos, fig. a pricepe. V. sapienţial, savant, Insipid). Gustos, apetisant: bucate sapide. Fig. Plăcut: glumă sapidă. * sapidltâte f. (d. sapid). Calitatea de a fi sapid. * sapienţiâl, -ă adj. (lat. sapientialis, d. sapientia, înţelepciune, săpiens, -entis, înţelept, sapere, a pricepe. V. sapid). De înţelepciune, intelectual. Cărfile sapienţiale, cărţile Bibliii destinate tn special instrucţiunii morale (Înţelepciunea, Proverhele, Eclesiastu şi Eclesiasticu). * sapier, V. săpător. sapin şi -ină, V. ţapină. saplaic n„ pl. uri sau e (slrb. saplak, probabil d. ung. szăpaly, pl. szăplat, id.). Vest. Căuş cu coada foarte lungă de umblat tn cazanu de ţuică după ce s’a scos borhotu. * sapomfic, a -â v. tr. (d. lat. sapo, -dnis, săpun, şi -ficare ca’n recti-ficare). Prefac In săpun: grăsimile, descompuntn-du-se tn acide grase şi in glicerină, se sa-ponifică. * saponlflcaţlune f. (d. saponific). Acţiunea de a sau de a se saponifica. — Şi -âţle şi -âre. 1) sar şi sărâz, a sărâ v. tr. (lat salare = sallire şi sdllere, a săra ; it sala re, pv. sp. pg. salar, fr. saler. V. pre-sar). Dreg cu sare, pun sare; a săra carnea. Fiz. A-ţi săra inima, sufletu, a te simţi mulfămit de ceva. — Şi săr, sări (pers. 1 şi 2). 2) sar, a sări v. intr. (lat satire,a sari; it. satire, pv. sp. satir, fr. saittir, pg. sahir. Sar, săr [vest] şi sat, sari şi sai, sare; să sar, săr [vest] şi să sat, să sari şi să sal, să sară şi să saie, să sărim, să săriţi, să sară şi să saie. Cp. cu cer, cel şi scap, scăp. V. salt 2). Fac o mişcare puternică ca să ajung pin aer dintr’un loc tntr’altu : a sări peste un şanf, a sări jos de pe scaun, broasca a sărit de pe mal in apă. Salt, ţopăi; valsu nu se dansează sărind. Mă răped: aă sărit toţi la arme, la ziduri, pe ziduri, tn ajutor. Apar pe neaşteptate, mă tot mut: sărind din oraş in oraş, nu faci parale. Fig. Trec brusc: a sări de la o ideie la alta. Ajung dintr’o situaţiune inferioară tntr’una mai tnaltă fără să trec pin gradele intermediare ; a sări din clasa tntiia tntr'a treia. V. tr. Trec pe de-asupra avln-tlndu-mă pin aer : a sări un şanţ. Fig. Omit, trec cu vederea, scap din vedere: a săr iun cuvlnt din carte. Trec pe deasupra, las tn urmă: ministru a sărit nişte ofiferi la înaintare. A sări tn aer, a fi distrus de ex-ploziune. A sări in capu cuiva, a te răpezi la el furios (ca cloşca). A sări in gttu cuiva, a nu-1 mai slăbi cu dragostea. A sări gardurile, a te tine de amoruri A sări in ochi, 1) a bate prea tare la ochi, a atrage prea tare atenţiunea, a jigni ochii, 2) a fi foarte evident. A-fi sări inima de bucurie sau de frică, a tresări de bucurie saă de frică. Prov. Nu se ştie de unde sare iepurele, nu se ştie de unde vine surpriza (Expresiune de vlnătoare). Săriţi l strigăt desperat de ajutor (= răpeziţi-vă, veniţi grabnic/): Săriţi, că mâ omoară I Săriţi, oameni buni I sarâc, V, sărac. sarâcT m. (turc. sarăf, şelar). Vechi. Rar. Grăjdar domnesc, saracustă, V. sărâcustă-sarâd, V. sărad. sarâf, V. zaraf, saragele, V. sărăceî. sarahol şi *6r, V. salahor. sarâT şi (rar) serâT n., pl. uri (turc. sarăi, palat, d. pers. serat, palat: ngr. sardi, alb. bg. slrb. sarăl; rus. [d. tât] sardi, şopron. V. sarallie, carvasara. Cp. cu poiată). Vechi. Palatu sultanului, al marelui vizir, al unui paşă, al domnilor româneşti ori al agenţilor româneşti la Constantinopol. Palat In general. Azi. Nord. Staul: gunniu adunat lingă seraiu vitelor (VR. 1923,4,24). Bas. (după rus.). Şopron, remiză. V. sa-maltc. sarailie f. (turc. saraity, de la sărai, rob sau roabă liberată din serai. V. seraT). Un fel de prăjitură făcută ca şi baclavaua, dar învălătucită. saramură, V. salamură. sarangăle f. pl. V. sărăceî. saraschâr, V. serascher. sără, V. seară. www.dacoromanica.ro sârbăd, -ă adj., pl. ezi, ede (alb, thar-băt, acru, de unde şi olt. hdrbăd, rudă cu germ. herb, aspru la gust. V. sărbuşcă). Care a’nceput să se acrească, să se strice (vorbind de lapte/ Fig. Harbăd. Pocitlagurâ, Srczicător de nenorocire: gură sarbădă. albcn, palid (cu fata „acră"): om sarbăd, fa(ă sarbădă. Inferior, prost: o copie sarbădă. Anost, plicticos: p zi sarbădă. — Vechi sâlbed (Ncâgoe, învăţ. 118). In Munt. searbăd (după seară, seamănă sau ca seamă tld. samă), pl. serbezi, serbede. V. sărbezesc, ctumărat. * sarcastic, -ă adj. (vgr. sarkastikos)-Plin de sarcazm : ris, ton sarcastic. Carc face sarcazme: scriitor sarcastic. Adv. In mod sarcastic. * sarcazm n., pl. e (vgr. sarkasmâs, d. sarkăzo, rînjesc, care vine d. sân, sarkos, carne, pin aluz. la cine cind roade un os cu carne, şi deci rtnjeşte). Ironie muşcătoare. sărcă, V. ţarcă. sărce f., pl. sărci (ung. szărcsa).Trans. Lişiţă. sarcină f., pl. i (lat. sârcina, bagaj de călătorie, it. sărcino, sarcină de lemne).Greutate saâ bagaj purtat tn spate sau In mină: o babă c’o sarcină de vreascuri. Starea unei femei însărcinate: o sarcină grea. O veche măsură de greutate (125 de ocale), numită şi povardtşi tar saâ tovar (lorga, Negoţ. 227). Fig. Greuate, angara, povară, munca pe care trebuie s’o împlineşti: mulle-s ia sarcina tui. Bir de plătit statului ori servitute: proprietate fără nici o sarcină. Funcţiune, misiune, însărcinare: o sarcină onorifică, o sarcină delicată. — Şi sarcenă (Biblia 1688). V. calabalîc. * sarcofag n., pl. e (vgr. sarkophăgos• carnivor, mormtnt, d. sărx, sarkds, carne, ş1 phăgo, măntnc). Secriu (de ordinar de peatră) In care cei vechi puneau morţii pe care nu-> ardeau: sarcofagele Egiptenilor. * sarcologie f. (sare din sarcomă şi -logie). Anat. Ştiinţa compoziţiunii cărnu-rilor. * sarcomâtic, -ă adj. (d. sarcomă). Med. De sarcomă. Subst. Bolnav de sarcomă. — Şi -atos (fr. -ateux). Cp. cu enfizematic. * sarcomă f., pl. t (vgr. sărkoma, d. sărx, sarkos, carne). Med. Un fel de crescă-tură de carne care, chear dacă a fost extirpată, poate apărea iar şi care, deşi nu e aşa de periculoasă ca canceru, tot poate cauza moartea. — Şi -om, n., pl. uri sau ome, oame (după fr. sarcome). * sard, -ă s. (lat. Sardus, sardus). Locuitor din Sardinia. Adj. Al Sardiniii: dia-lectu sard. — Şi Sardinian (s. şi adj.) şi sârdic (adj.). sardăr, V. serdar. sardea fpl. ele (ngr. sarddlla, turc. sardella, d. it. sardella şi sardina, care vine d. lat. sardina, sardea, vgr. sardlne şi sar-dinos, adică „(lip Sardinia"; fr. sardine. Cp. cu cordea). Un peştişor marin care, In Ro- mânia, se aduce sărat tn butoaie (sardele dc Lissa) sau fert tn unt-de-lcmn şi închis tn cutii de tinichea (sardele de cutie).—Sardelele constitue un foarte important articul comercial. sarhăt, V. serhat. * sârdic, -ă adj. (d. Sard) Al Sardiniii: dialectu sardic. Adv. A vorbi sardic. * sardinian, -ă s. (d. Sardinia). Locuitor din Sardinia, Sard. Adj.Dialectu sar-diaian poate fi consiperat chear ca o limbă deosebită. Are un caracter foarte arhaic şi e uns-on foarte apropiat de limba latină, cu care seamănă „ca maimuţa cu orfiu*, cum zice Dante. * sardonic, -ă adj. (lat. sardonicus, d. vgr. sardonikâs, adică „din Sardinia", ai cărei locuitori primitivi, de neam fenician, sacrificat! zeilor oameni şi sileaQ rudele victimelor să asiste şi să rtdâ. Unii zic că vine de la o plantă sardică care pungea gura gtnd o mtncai). Ris sardonic, rls forţat (de nevoie ori dc prefăcătorie). Adv. A ride sardonic, a rtde mtnzeşte. * sardonice n., pl, tot aşa (vgr. sar-dârtvx, d. sărdion, cornalină [d. Sardes, capitala Lidiii] şi ânyx, ânice; lat. sărdontx, -onychis, it. sarddnico, fr. sardoine). Min. Un fel de calcedonie cărămizie cu nuanţe roşii ca stngele. — Fals sardânie (fr. sardoine, ca Macedonia faţă de Mac(doine). sare f, pl. sări şi săruri (lat. sal şi sale vgr. ‘d/s, vsl. soli; it sale, fr. sel, pv. sp. pg. sal. V. solniţă). O substanţă cristalizată care se află In mari zăcăminte tn pa-mi nt sau se obţine din apa marină şi care e principalu condiment tn bucătărie. Fig. Spirit, fineţă, calitatea de a plăcea: o vorbă plină de sare. Chim. Compus care rezultă din înlocuirea idrogenului unui acid pintr’un metal: turnind acid sulfuric peste fer, fera se combină cu sulf a şi formează o sare de sulf numită ,sulfat de fer", iar idrogenu dispare tn aer. Pl. Săruri volatile care, respirate, ti deşteaptă pe cei leşinaţi. Sare amară, sulfat de magnezie. Sare gemă, sare cristalizată pură scoasă din salină. Pop. Sare (sau: săricică) de lămiie, acid citric cristalizat. Pop. Sarea pisicii, stibiu. Sarea de bucătărie, numită tn chimie clorură de sodiă, se află In abundanţă tn natură tn mari zăcăminte tn pămtnt (une-ori amestecata cu argilă) saii In soluţiune tn apa mării (25-26 de grame la litru). Celebre saline slnt: la Wieliczka (Galiţia) Strassfurth (Prusia), Dax ţFrancia), Cardona (Spania). Uioara, Ttrgu Ocnei Vrancea, Slănicu din Prahova şi Ocnele Mari (România). Sarea din apa marii ge obţine făctnd să se evaporeze apa marină aruncată pe nişte legături de ramuri (cum se face tn Francia pe malurile Bretaniii, Ven-deii şi Languedocului). — Sqrea e solidă, incoloră, transparentă şi- sărată, adică provoacă setea, fiind-că e foarte solubilă tn apă, şi deci se combină cu apa din corp. Ia e foarte întrebuinţată la bucate, mai ales la cele dc carne( fiind-că le dă un gust mşţj www.dacoromanica.ro bun şi le apără dc putrezire. Se topeşte la 772 de grade. Se cristalizează tn cuburi. Constitue principala materie primă a sodiu-ţul, clorului, acidului cloridric, sulfatului şi carbonatului de sodifi şi altora. Pisată şi pmestecată cu gheată, produce frig, şi de aceia se întrebuinţează la făcut îngheţată. sare-gărdurî m.. pl. tot aşa. Acela care se tine de amoruri (Al.). * sargâsă f., pl. e (fr. sargasse, f., d. sp. sargazo, pg. -apa). Un fel de algă care pluteşte pe o imensă suprafaţă Intre Africa şi America de Sud tn regiunea numită marea sargaselor. 1) sârghie f. (turc. sarghv, ptnză de împachetat, d. sarmak, a învălătuci, a împacheta; bg. sargiia, teacă. V. sarma). Vest. ptnză rară de împachetat. Păturică, ţolj de şters tălpile ghetelor la intrarea In casă.— Mai vechi sarghiQ, n. 2) sârghie! V. strghie 1. sar ic n., pl. e (turc. saryh, muselină p. turban, turban, d. sarmak, a învălătuci; ngr. sariki, bg. saryh, strb. saruh. V. sarma). Vechi. Turban de cocoană. V. sangulie. sarică (Munt. Trans. Pt.) şi-ică (Mold. Trans. Vc.) f., pl. i (lat sărica, tld. serica, n. pi. luat ca fem. d. siricus, de matasă, după numele Chinejilor, numiţi de Romani Seri; alb. sarkă, pv. serga, sargua, fr. sarge, serge, cal. şarja, sp. pg. sarga; vsl. sraka, ngr.s/uria; ung. [d. rom.] szurika. V. cergă). Un fel de pelerină ţesută din ltnă albă safi şi alt-fel (lungă şi mitoasă ca o tihoarcă), pe care o poartă muntenii iarna.— în Trans. şi tundră şi gubă. V. boboij. * sarigă f., pl. i (fr, sarigue, m,, d. pg. sarigui, sp. zarigileya, cuv. din limba tupi [Brazilia]). Zool. Un fel de animal marusu-pial carnivor din America de Sud, mult mai mic de cit canguru. V. op'osum. sarigele f. pl. V. sărace?, sârjă, V. sajă. sarma f. (ture. sârmă, d sarmak, a învălătuci; ngr. sarmăs, ung. szărma. V. sârghie 1 şi saric). Cocoloş de carne tocată ori de orez ori de mei Invălit In frunza de viţă, de varză, de stevie, de tel ş. a. — In Munt. cele mici (de carne) se numesc sărmăluţe. V. găluşcă, şi perlşoară. * sarment n., pl. e (lat. sarmentum). Bot. Trunchi de plantă lemnoasă agatâtoare-Ramură produsă de viţă In fie-care an. * sarmentos, -oâsă adj. (lat sar-mentosus). Bot. Ca sarmentu (lung, flexibil şi agăţător); salsaparila e o plantă sar-mentoasă. sarsailă m.Fam. Alt nume al diavolului, sârnlţă f., pl. e (d. sare). Rar. Solniţă. sarsam! V. ţarţam. sarsana, V. saxana. sart n., pl. uri (it. sarte, sartie). Mar. Pl. Funiile care leagă catargu de copastie şi care pot avea şi trepte (adică pot fi Intre-t>uin|ate şi ca scări), Sas, Sâscă şi SăsoâTcă s., pl. Safi"’ Saşte şi Săsoaice (germ. Sachse, Saxon; vsl-Sasinu, Sasu, pol. ceh. Sass ung. Szasz. Cp-cu Rus, Ruscă). German din Transilvania; Saşii ou fost aduşi de la Rin de regii ungureşti in ţinutu Sibiului şi ţara Birsel intre anii 1141 şi 1235, saschiu m. (ung. szasz-fil, d. szasz, săsesc, şi fii, iarbă. V. sactifl, foTofoî). Trans. Pervincă. sastisesc y. tr. (ngr. sastlzo, aor. săs-tisa). Fam. Rar. Turbur, emoţionez. V. refl. Balş rămine in uimire, ameţit şi sastisit (Beld. 3519). V. sinchisesc! sistisesc. sat n., pl. e (vrom. fsat [de unde şi alb. fsatj, d. mlat. fossatum, adică „şănţuit", de unde şi ngr. Jussăton, oaste, adică „tabără şăntuită"). Comună rurală; un sat compus din două cătune. Locuitorii acestei comune; venise tot salu. Ogor, ctmp (după vsl. selo, sat). Locuinţă (după vsl. selenie). A face sat cu cineva, a lega prietenie cu e). A umbla, a dormi pin sat, a umbla, a dormi afară din casa ori din curtea ta (chear dacă e vorba de oraş). A găsi sat fără cinl, a găsi un loc tn care poţi să-fi faci mendrele, să-ti faci de cap. Satana m., gen. al lui S. şi al Satanei (vsl. Satina, rus. Satană, gr. Satanâs, lat. Sătanas, cuv. ebraic). Şefu dracilor, menţionat de multe ori tn Nou Testament şi mai ales In Apocalips: piei, Satană! S. f. Drac, copil neasttmpărat: nişte satane de copii.— Şi Satană (Bilia 1688) şi Satân (Dos., iar azi după fr.). * satanic, -ă adj. (fr. satanique,it sa-tănico). Al Satanei, drăcesc, diavolesc: un ris satanic. Adv. A ride satanic. — Vechi satanicesc (după vsl.) şi sătănesc. satarâ f. (turc. sitari, steaua norocului). Vechi. Azi. Fam. Belea, sarcină căzută pe capu cuiva: o sata a de băiat, a cădea sa-tara (safi: satara-belea) pe capu cuiva. * satelit m. (fr. satellite, d. lat.satilles, satellltis, păzitor al unui suveran, servitor). Iron. Servitor, agent al voinţei altuia. Fig. Astr. Planetă secundară care se tnvtrteşte In prejuru alteia principale: luna e satelitupă-mintului. — Se poate zice şi fem. sotelită, vorbind de o femeie. * satin n., pl. uri (fr. satin, sp. aceitani, setuni, ar. Zeitun, d. chinezu Tsenthung, un ttrg de export). Atlaz (un fel de stofă foarte netedă şi lustruită de mătase ori imitată din ltnă sau bumbac). V. urşinic. * satinetă f- pl. e (fr. satinette). Un fel de stofă (de mătase şi bumbac ori numai de bumbac) care imiteazâ satinu. * satintur n., pl. un (fr. satin de Tours satin din oraşu francez Tours). Al. Un tel de satin. * sâtir m. (vgr. sătyros, lat. sătyrus). Mit. Un semizeu care locuia tn păduri, avea copite şi coarne de tap şi merşea tn ceata lui Bacu. Fig. Om foarte libidinos. — Fals satir (fr. satyre). www.dacoromanica.ro SAT" satlrâş, V. şatir. * satiră f., pl. e (lat. satira, infl. dc vgr. sătyros, satir şi satiră, tn locu formei mai vechi sătura, „plină" sublnţ. lanx, farfurie, adică „farfurie plină" de tot felu de fructe, care se oferea Cererii, apoi „farsă". Sătura e fem. d. sătur, dim. salullus, sătul. Cp. cu farsă, ghiveci, potpourri). Poemă saâ şi piesă !n proză tn care se critică şi se ridiculizează viţii le: Sătirele Iul Juvenal, Boi-leau, Eminescu. Genu satiric. — Fals 'satiră (fr. satire). V. menipeu. 1) * satiric, -ă adj. (lat. satlricus, d. sătira, satiră). De satiră: stil satiric, poemă satirică. Pornit spre satiră, spre ironie: spirit satiric. Care scrie sâtire: poet satiric. Subst. Scriitor satiric. Adv. A scrie satiric. 2) * satirici -ă adj. (vgr. saiyrikâs, d. sătyros, satir). De satir, al sâtiriior: dans alirlc. Drama taiiricâ, la vechii Greci, poemă dramatică patetică şi comică tot odată (tragi-comediaj In care coru era compus din sâtiri. * satirizez v. tr. (fr. satiriser, d. satire, satiră. Vgr. satyrizo, reprczent o dramă satirică). Iaâ tn rts, ridiculizer piu sâtiră. * satisfac, -făcut, a -face v. tr. (lat. satts-fdcere d. saiis, destul, şi fdcere, a face). Mulţămeşc, las mulţămit, fac pe plac, daCi ce se doreşte: răspunsu elevului a satisfăcut profesoru, debitoru a satisfăcut creditorii, această muzică satisface urechea. V. intr. (Rar). Această muzică satisface urechii. satisfacţiune f. lat. (satisfăctio, -dnis). Mulţămire : s'a întors plin de satisfacţiune. Reparaţiunea unei ofense: a cere, a da satisfacţiune. — Şi âcţie. 1) satir m. V. şatîr. 2) satir n., pl. e (turc. satyr, d. ar. satur; ngr. satiri, alb. bg. sotyr). Un fel de cuţit de bucătărie, scurt, lat şi greâ care serveşte la tocat carnea. Fig. Iron. Sabie, \echi. Topor de calăâ saâ de luptă. V. halebardă. satîrăş, V. şatîr. * satrap ra. (vgr. satrăpes, lat. sătrapes). Guvernator de provincie la vechii Perşi. Fig. Şef despotic, om care taie şi sptnzură. V. paşă, tiran. * satrapie f. (vgr. satrapeia, lat. satrapia şi satrapia). Provincie guvernată de un satrap. Fig. Administraţiune despotică. 1) sătur, a -sătura (v. tr. lat. săturo, -ăre. V. saturez). Liniştesc foamea um-pltnd stomahu cu mlncare : a sătura copiii, ouăle te satură răpede. Fig. Îndestulez fă-clnd să nu mai dorească: l-am săturat de de plimbări. V. refl. Îmi alin foamea um-pltndu-mi stomahu. Fig. Mă dezgust, mă plictisesc : ţara s'a săturat de Jidani. 2) * satur şi saturez, a -ă v. tr. (lat. săturo, -ăre; fr. saturer. V. satur, săturat). Chim. Pac ctt mai dens pin disolu-ţiune saâ combinafiune: o apă saturată de sare, că apa de mare nu mai poate dtsolva saă disolvă grei altă sare. Fig. Satur, dezgust. SAU * saturâbll, -ă adj. (lat. saturabilis). Cltiin. Care se poate satura. * saturabilltâte f. (d.saturabil). Chim. Calitatea de a fi saturabil. * saturaţiiine f. (lat. saturatio, -dnis). Chim. Acţiunea de a satura. Starea de a fi saturat: gradu de saturaţiune variază cu temperatura. Fig. Dezgust, saturare deplină: a ajunge la saiuraţiunea gloriil.—Şi -ăţie şi -ăre. * saturnâliî n. pl. (lat. saturnatia). La vechii Romani, nişte sărbători cam libere la 16, 17 şi 18 Decembre tn onoarea zeului Saturn, tn timpu domniii căruia se zicea că oamenii fusese egali tn fericire şi onoâre, nefiind nici stăptnl, nici slugi. Fig. Petrecere dezordonată şi licenţioasă. V. cr&cTun. * saturnian, -ă adj. (d. numele zeulnl Saturn, care a domnit înainte dejoie). Geol. Anterior revolutiunii care a produs continentele actuale; periouda saturniană. * saturnfn, -ă adj. (d. numele zeului Saturn, adică „vechi", pin aluz. la domnia lui Saturn, anterioară lui Joie). Proz. Metr. 1) Vers saturnin, un fel de vechi vers latin compus din trei iambi şi o silabă lungă plus două troheie şi un spondeu (ca: dabunt malum Metilii Năeviâ poitae). 2). (d. numele planetei Saturn, aplicat de alchimişti plumbului). Med. De plumb, al plumbului. Otrăvire saturnină, otrăvire cu plumb, cum li se tntimplă lucrătorilor care lucrează cu plumb (d. ex., cu literele tipografice). * saturnism n. (ca şi saturnin 2). Med. Otrăvire cu plumb (la se combate pin lapte, vomitive, spălături stomahale, sulfat de sodă saCi de magnezie, apă albuminoasă ş. a.). sat şi (mai vechi, dar utilizat şi azi) sâtiă n., pl. uri (lat satium, d. satis, destul, satullus, sătul). Îndestulare de mtn-care tn stomah (in opoz. cu foame): acest mtncăcios nu mai are saţ. Fig. Fără saţ (ori mal des cu nesaţ), cu mare poftă, ne mai sătur!ndu-te : a învăţa fără saţ. * satiâbil, -â adj. (lat. saiiabilis, d. sa-tiare, a satura. V. satur). Care se poate sătura. Adv. In mod saţiabil. t saţiabllităte f. (d. saţiabil). Calitatea de a te putea sătura. * saţietate f. (lat. satletas, -ătis). Să-turare ctt nu se mai poate : a minca pină la saţietate. Fig. Saţietate de glorie, a re-pita un lucru pină la saţietate. saţiB, V. saţ. saQ conj. (lat. seu, ca laă din l&vo). Ori aşa, ori aşa: te pofi duce cu căruţa saă cu trenu; „zăpadă" sau „omăt" e tot una; trebuie sau să mă duc eu, saă să-i scriu. saulă f., pl. e. Mar. Frtnghie suptire (de ex., cea cu care se ridică un pavilion): Barba Spiru, după ce-şi trecu supt un genunchi saula şcotel, capăt ii acela de fnn-ghiuţă care fine întins colfu ptnzei. îşi aprinse o ţigară (J. Bt. VR. 1924, 1, 27), V. scotă. - 1137 - www.dacoromanica.ro * sauriân, -ă adj., pl. ieni, iene (vgr. satira şi saăros, şopirlă). Zool. Din neamu şoplfleî (adică: cu trupu lung, cu coada lungă şi cu patru picioare). S. n. (sublnţ. animal). Reptil din neamu şoptrlei (ca guşterii, cameleonii, iguana ş. a.) V. idrosau-rlan, reptil. savâT, V. săwaî. * savană f, p. e (fr. savane, d. sp. sa-bana, cuv. american). Ctmpie imensă acoperită de iarbă, ca pin Mexic. Loc uscat ori bă,tos acoperit de copăcei pin Antile, Guyana şi aiurea. * savânt, -ă s. (fr. savant, ştiutor, un vechi part prezent d. savoir, a şti). învăţat, erudit, plin de ştiinţă: savanţii Eăropei. Adj. Erudit: un profesor savant. Făcut de un savant; operă savantă. Compus din savanţi : societate savantă. * savantizm n. (d. savant). Calitatea de a fi savant. Calitatea de a fi scris cu multă erudiţiune : o carte de un adine savantizm. Iron. Dorinţa de a parea savant. — Vulg. savantlîc. savurâ f., pl. i (ngr. saviira, d. it. sa-vorra, şi zavorra, care e lat. saburra, lest). Dun. Nisip marin gros care se Întrebuinţează şi ca lest la corăbii. V. horj. saxanâ f. (turc. seksana, seiisana [d. pers. saushanej, cal care poartă bagaju unui călător, d. ar. sayis, turc. seiis, seiz, rlndaş de cai, şi pers. hane, casă). Munt. Fam. Sarcină, greutate, bagaj, pachet greu. Adv. Gol saxana, gol puşcă, absolut nud. — Şi saxanea (Munt. vest) şi sarsanâ (Mold.). în Serbia săxăna (de ex., de bani), mare cantitate. V. samara * saxâtll, -a adj. (lat. saxdtilis, d. sa-xum, sttncă). Bot. Care creşte pintre sttncl: plante sexatile. V. ruderal. * saxifrâgă f„ pl. e (lat. saxi-fraga, d. saxum, sttncă, şi frângere, a frlnge, a sfărâma). Bot. Un fel de plantă care creşte pintre stlnci. V. ortensle. * saxlfragaced, -eeadj.(d.saxifragă). Bot. Din familia saxifragei. F. pl. U familie al cărei tip e saxifraga : şopirtaiţa e saxi-fragacee. saxîie f., pl. ii (turc. saksy, d. Saisa, Saksunia, adică „oală din Saxonia", ţară celebră pin vase de porţelan; bg. strb. sak-siia). Mold. Oală de flori, glastră, ghiveci. — în Munt. saxie. * saxofon n. pl. oane (d. Sax şi fon din fonic. Muz. Un fel de clarinet de alamă mai mare. Francezu Adolf Sax (născut la Dinant, tn Francia, la 1814 şi mort la 1894) l-a inventat la 1838 căuttnd să se apropie de vocea omenească. * Saxon, -ă s. (lat. Sdxo, Sdxonis, fr. Saxon). Locuitor din Saxonia. Adj. Al Saxonilor: dialectu saxon. V. Sas. saz n., pl. un (turc. pers. saz, instrument muzical, muzică). Vechi. Rar. Instrument muzical. 1) să (din mal vechlu se (lat. si. V sine). 1. pron. refl. de pers. III: se prcface c>t e bolnav, 2. pron. impersonal: nu se vede nimic. — în limba vorbită nu se zice astăzi de ctt să. Asta se vede şi mai bine tn eliziune : s'a dus (ca m'a dus). Dacă s’ar zice se, cum se zicea ptnâ tn sec. 17, nu s’ar mai face eliziune, ci contracţiune, şi atunci s’ar zice se-a dus (ca te-a dus), cum se zicea ptnă tn sec. 17. Literatura nouă l-a reluat pe se. 2) să conj. (din mai vechlu se [Ap. Vor.]’ lat. si, pop. se, dacă; it vfr. pv. pg. se. Cp-cu vecin din vicinus). Dacă (Vechi). Exprimă o condifiune sau o presupunere tn propozi-ţiuni subordonate ; să fi ştiut, aş Ji plecat. Serveşte la formarea conjunctivului: ştie ce să facă. Arată un ordin: a poruncit să plecăm. Arată un scop şi poate fi precedat şi de ca: Mă uit (ca) să văd. De ce te ui ti ? Ca să văd. înlocuieşte infinitivu (care aproape a dispărut din limba populară şi familiară): ştie să’noate, ştie să scrie (tn nord ştie a'nota sau ştie'nota, ştie a scrie sau ştie ■scrie). săbărel a, pl. e (d. rtu Sabar, afluent al Argeşului). Munt. Uu dans popular şi melodia lui; Cit e Argeşu de mare, haz ca Săbărelu n’are t săbăd m. (ung. szabo). Trans. P. P. Croitor. săbter m. (d. sabie). Vechi. Fabricant de săbii. săblerie f. Meseria şi prăvălia să-bierului. săbiez v. tr. (d. sabie). P. P. Tai cu sabia. săbioâră şi -iuţă f., pl. e (dim d. sabie; strb. sabljicica, rus. săbehnik, gladio-lus imbricatus). Sabie mică. O plantă cu frunze ca sabia, ca şi sttnjinelu, din a cărui familie şi face parte (gladiolus imbried-tus). Un peşte mic argintiu numit şi sorean (alburnus lăcidus). V. şi sabiţă. săbioî n., pl. oaie. Iron. Sabie prea mare. săblâznâ f., pl. e (vsl. sublaznu, -zni. V. blaznă). Sec. 16—17. Greşeală, sminteală, scandelă. Foluţiune. săblăznesc v. tr. (vsl. su-blazniti. V. blăznesc). 5. lb—17. Supăr, smintesc. V. refl. Mă supăr: toţi vă veţi săblăzni de mine tn noaptea aceasta (Cor.). Am poluţiuni. — Şi Imbl- şi izbi-. săb6r, V. sobor. săcâră, V. secară. săcăluş n., pl. e (ung. szakallăst d. vsl. sokolă, şoim ; Jitv. săkalas). Mortier, tun scurt de odinioară (sec. 16—17). — Şi sa-caluş (Mold.), săcâtâş (Moxa)şi ţăcă-lâş (Serbia). V. piuă. săcăluşă f., pl. e. Saca mică. www.dacoromanica.ro săcărică, V. sccărlcă. săcătuTesc, V. secătuTesc. săceâlă, V. cesală. săcel, V. cesal. săcT n. V. secî. săcîuîesc. V. secîuîesc. s&coteT n., pl. ele. Trans. Olt. Săculeţ, săcrfn şi -iS, V. secrIB. săcuî n-, pl. uie (dim. d. sac). Serbia. Traistă, ghiozdan. săculeţ n., pi. e (d. sac. O. rom. vine ngr. sakkulltsa) Sac mic sau pungă mai mare.—!n est săculteţ, n., pl. e, şi -teăţă, f., pl. -tefe. săcure, V. secure, sădelcă, V. sedelcă. sădesc v. tr. (vsl. strb. saditi, rus. saditi. V. sad) po- şi pra-sad, do-, ni>, pre- şi ra-sadesc). Plantez, pun copaci tineri ca să crească : a sădi meri. Fig. A sădi virtute in inimile tinerilor.— Şi îns-. s&dllă, V. sedilă. săftereâ, V. safterea. săftlân, V. saftlan. săgeată f., pl. e(l şi (vechi) ete (lat. săgitta, it. saetta, pv. sageta, saeta, vfr. sattte, sp. saeta, pg. saita. D. mrom. sfiită vine ngr. salla). Vergea care avea un vlrf In forma literii V şi care, In ainte de inven-tiunea puştilor şi gloanţelor, servea ca proiectil care se arunca cu arcu. O buruiană acuatică numită şi săgeata apei, cu frunzele ca vlrfu săgefn (sagittăria sagittaefolia). Pop. Săgeata de noapte, dracu. Geom. Perpendiculara lasată din mijlocu unui arc de cerc pe coardă. Iute ca sageata, foarte iute. săgetăt6r adj. şi s. m. (d. săgetez> după vsl. strlellci, săgetător). Acela care săgetează, care trage cu arcu.arcaş.Oconstela-ţiune (numită şi arcaşu). Al un-spre-zecelea semn al zodiacului (Novembre), reprezentat pintr’un centaur care trage cu arcu. săgetătură f., pl. i (d. săgetez). Lovitură de săgeată. Boală din senin care te loveşte deodată şi te şi ucide une-orl (tn credinţa poporului): descintec de săgetătară. săgetez v. tr. (lat. sagittare, it. saettare). Lovesc cu săgeata. Fig. Lovesc pe neaşteptate : i-a săgetat Inima c'o privire. — Şi îns-. săgeţică {., pl. ele. Săgeată mică. O plantă, greghetin (Buc.) săgnesc v. tr. (vsl. sadniti, rus. săd-niti). Est. Cauzez rană pin frecarea şelei: cal săgnit (la Abrud tignit). Murdăresc puţin guleru alb scrobit: guleru na-i chear murdar, da-l puţin săgnit (Cov.). săhâstru, V. sihastru. săhăTdâc, V. sahaîdac. sâhm'ş, V. sacnasIS. pătdâcăr, V. saTdacar. săTdăcărie f. (ti. saidaiar). Mold. Rar azi. Meseria şi prăvălia saidacarului, şelărie. săini V. sein. săîvân, V. saîvan. sălâT n., pl. uri şi ie (var. din sailă. Cp. şi cu ung. szăl, aţă). Munt. Mold. Insăilă-tură, şular. sălaş n., pl. e şi uri (Ung. sztf/Ms. gazdă, locuinţă, cătun; strb, rut ceh. salas, rus. salăS). Rar azi. Locuinţă, sediu, domiciliu : aici e sălaşu meu. A da sălaş, a găzdui, a adăposti. Grup de familii de Ţigani {10—15,) robi odinioară. Trans. Pop. Secriu. sălămîzdră şi soiomfzdră, V. salamandră. sălăşluTesc v. intr. (ung. szăllăsolni, a fi tn gazdă, a sălăşlui). Am sălaşu, locuiesc : fearele sălăşluiesc in codri. V. refl. Mă stabilesc, mă aşez: vino şi te sălăşluieşte intru noi (O rugăciune către Dumnezeu). — Vechi -şuTesc. in P. P. -şese. sălăşluinţă f., pl. e, şi -ire f. (d. a sălăşlui). Rar. Sălaş, sediu, domiciliu, adăpost, patrie. sălbatec (vest) şi -ic (est), -ă adj. (lat. salvăticus, tld. silvăticus, pădureţ, d. silva, pădure; it salvătico, selvaggio, Triest salvadego, pv. salvatge, fr. sau vage). Care nu e domestic, care nu trăieşte pe lângă om (cl tn păduri sau deşerturi): animale sălbatice. Fig. Sperios, care fuge de om străin: copil sălbatic. Siguratic, misantrop: savanţii îs cam sălbatici. Necivilizat, incult, necioplit, primitiv : popoare sălbatice. Fig. Crud, feroce : un ţăran sălbatic. Necioplit, grosolan. apucături sălbatice. Care creşte singur (fără cultură), spontaneu: poamă sălbatică (V. pădureţ). Primitiv, necultivat, nelocuit: ţară sălbatică. Subst Om sălbatic, om care trăieşte fără legi scrise, fără organizaţiune socială : sălbaticii africani. Misantrop. sălbătăcTune f. (d. a se sălbătici sau d. sălbatic, ca it. salvaggina. selvagglna, selvaggiume, pv. salvatgina). Est. Fearâ, animal sălbatic, mai ales vtnat: a mînca sălbăticiuni, V. mortăcTune. sălbăticesc v. tr. (d. silbatic). Fac sălbatic, sperios : singurătatea-l silbiticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l silbiticise. — Şi zice şi sălbătăcesc (est) şi însălbătlcesc (vest). sălbăticie şi -ăcid f. (ci. sălbatic). Ca-racteru sălbatic, starea omului primitiv; sil-băticia unui popor. Ferocitate, cruzime: sălbăticia Hunilor. Aspectul primitiv al naturii, locuri neschimbate de civilizafiune, pustietate : farmecu silbaticiii. Trans. Salbă tăciune. sălbăticfme şi (est) -ăcime f. Sălbă-tăciune. Sălbăticie. sălclfş n., pl. uri (d. salcie). Loc acoperit (le sălcii. sălcindr, V. sărclner. www.dacoromanica.ro sălcfO, -ie adj. (d. salcie 2 pin aluz. la gustu ei sau poate şi la gustu frunzelor de salcie 1. Cp. şi cu it. salcigno, care se zice ;i despre lemnu atos, despre carnea afoasâ şi despre ptnea rău coaptă). De un gust alcalin şi neplăcut: fintină cu apă sălcie. Fig. Nesărat: om, gust sălciu. săllmârii V. sărman, sălindâri V. sărindar, sălişte, V. silişte, săltări V. sertar, săltăreţ, -eăţă adj., pl. f. ele (d. a sălla). Săltător, săritor: broasca e săltăreaţă. Fig. Versurile dactilice-s săltăreţe. săltătură f., pl. i. Săritpră mică şi repetată. sămăchişă, V. samachlşă. sămădăQ m.(ung. szămadd). Trans.Pop. Cel care {ine socotelile, contabil şi casier. sămăluTesc, V. sămuTesc. sămălufnţă f., pl. e. Vechi. Apreciere» judecată, sămănăt, V. semănat, sămceă, V. stmcea. sămenişi V. semeniş. sămeşie f. (d. sameş). Vechi. Casierie, săniăţ, V. semeţi sămlncTos, V. sămînţos. sămînţos şi sămlncTâs, -oăsă adj. (d. săminţă). Care are multe seminţe. Fecund, prolific, plodos: îşi ia vre-o sămincioasă de vită (Neam. Rom. Pop. 2, 521). sămînţă f., pl. (vechi.) semente, sămihfe, (Mold. Olt) săminţe şi (Munt. Trans.) seminţe (lat. * sementia, d. sementis, sămtntă, seminare, a semăna ; it. semenza, pv. se-mensa, fr. semence. V. semăn f). Grăunte care se seamănă şi din care răsare o plantă. Grăunte germinativ la flori şi legume şi la unele poame (V. stmbure). Substanţa genitală la animale. Pin ext. Vită, neam; era din sămînţa lui Avram. Fig. Cauză, motiv: un ari icul obscur Intr’un tratat e o să-mînţa de război. învăţătura dată tinerimii ca să aducă folos mai ttrziu : sămînţa aruncată în inimile tinerimii va răsări mal tirziă. De sămînţă, pentru reproducere: griă de săminţă, cocoş, de sămînţă (V. rudă). Săminţă de canari, V. canar. sămtnţărie şi (Munt. Trans.) semin-ţărie f Prăvălia tn care se vtnd seminţe de flori şi de legume. sămnătură f„ pl. i (din semnătură). Dos. însemnare, semn. sămostreă f., pl. ele (pol. samostrzal). Dos. Arcubalistă. 1)sămsăr^sci-eăscă adj.De samsar. 2) sămsărâsc v. intr. Funcţionez ca samsar. V. tr. Rar. Iron. Trafichez. gămsărâşte adv. Ca samsarii. sămutcsc v. tr. (ung. szâmolni, a numără, a socoti, d. szăm, socoteală, samă). Vechi. Socotesc, consider, număr In: l-a sămuit pintre viteji.Asimilez, fac asemenea: a s ămui o biserică cu alta. Azi. Confund o persoană cu alta; l-a sămuit cu frate-su. — Şi sămăluîesc (ung. szdmlălni) şi (infl. de semân, asemăn) asămuTesc, asămăluTesc. In vest şemuTesc^se-măluîesc şi asemutesci asemalu-Tesc. sânătăte f. (lat. sanilas, -ătis, d. sanus sănătos; it. sanită, pv. sandat, Santat, fr. sânte, sp. sanidad, pg. sanidade). Starea celui sănătos : sănătatea e cea mai mare bogăţie. Starea generală a trupului, consti-tuţiune, complexiune: era de o sănătate delicată. Ca termin de salutare : sănăţate I (subtnf. vă urez). Ca termin de încetară a unui lucru, a unei speranţe, a unei griji lld. „s'a sfirşit" sau „pace bună" sau „du-te sănătos şi lasă-mă’n pace" / De acuma, sănătate ! Dacă nu vrei, sănătate I A betr-în sănătatea cuiva, a închina In sănătatea cuiva, a rtdica un toast. sănătâs, -oăsă adj. (mlat. şi viat. sanitosus. Cp. cu neapol. sanetuso, gascon sanetous, sard. sud sanidosu şi cu rom. calamitos). Plin de sănătate, zdravăn: om sănătos. Zdravăn, voinic, robust: om de o constituţiune sănătoasă. Igienic, salubru, folositor sănătăţii: nutriment, aer •sănătos. Fig. Folositor sufletului, mofal; carte sănătoasă. Drept, logic, echilibrat: minte sănătoasă în corp sănătos. Folositor, bun: fu-ga-l ruşinoasă, da-i sănătoasă (Prov.). A o lua la sănătoasa (Iron.), a o rupe -de fugă, a fugi grabnic, a spăla putina de frică. Ca formulă de adiio ; rămii sănătos (sănătoasă), rămîneţi sănătoşi (sănătoase) I sănduc, V. sandîc. săngeăc, V. sangeac. sănicToără şi -şoără f.. pl. e (stricat de botanişti d. lat sanicula, dim. d. sanus, sănătos, de unde şi ung. szănicor. Curat rom. i s’ar fi putut zice sănătoşică. V. săr-pun). Trans. Cinci foi, V. cincT. săniiş sănluş n,, pl. uri (d. sanie).' Drum de sanie mare sau loc pe unde se lasă copiii la vale cu săniuţele pe zăpadă. V. derdeluş, gheţuş, hurulş. săniuţă f., pl. e (d. sanie). Sanie mică pe care o trage omu sau cu care se lasă copiii la vale pe zăpadă. — In loc de a te da cu săniuţa sau alergări cu săniuţa, unii zic (după engl.) „curse de bobslelghll". sănun (Suc.) n., pl. e, şi sărune (Ma-ram.) f. (d. sare ori lat * salo, -dnis. Cp. cu minune, genune). Uluc (jgheab) lung In care se pune sare amestecată cu tărt|ă ca să lingă oile. — In Serbia (Anuar de Geogr. Bucureşti, 1910—11, 204) sănun, lespezi pe care se dă sare vitelor. La Viciu (Jiu) sănună, pl. i, locu unde afl lins oile sare. săp, V. sap. www.dacoromanica.ro SĂP săpăligă, săpălugă şi săpălucă f., pl i (d. sapă cu sufixu -ligă ca'n mă-mă-ligă, făp-ligă, vroli-lică). Sapă mică cu botu ca o lopăjică şi şi cu doi colt! lungi In partea opusă. — Şi calistire şi chirci. V. hîrleţ. săpător m. (d. a săpa). Cel ce sapă pămtntu ca lucrător agricol, ca lucrător la vre-un şanţ ori ca gropar la cimitir. Gravor. Soldat de geniu sau de infanterie întrebuinţat la fortjficaţium trecătoare sau Ia deschis drumu (Se zicea şi sapier, după fr. sapeur, plnă pe la 1900). săpătură f., pl. I. Rezultatu săpării: săpătură adincă in vie. Excavaţiune, şanţ lung şi lat p.a face un drum neted (debleu): şosea, cale ferată in săpătură. Litere sau alte semne gravate : săpăturile de pe un monument. săpâT n., pl, oaie (d. sapă. V. tăpoT). Vest. Hîrleţ. * săptăminâl. -ă adj. (d. săptăminâ, cu sufixu -al, ca it settimanale. Cp. cu vamal). Ebdomadar, de săptâmlnă (care ţine o săptăml^ă, se dă pe o săptâmlnă sau apare o dată pe săptâmlnă): ziar săptăminâl. Adv. Revista apare săptăminâl. săptăminâ f., pl. i (lat. pop. sSptlmank, dia. cl. septimanus, care cade la 7 ale lunii, d. septem, şapte; it settimana, pv. setmana, fr. semaine, sp. semana). Timp de şapte zile fixate de calendar: anu are 52 de săp-tămini, săptăminâ are 7 zile (Luni, Marti, Mercuri, Jof, Vineri, Simbătă şi Duminică). Timp de şapte zile Inceplnd ori de cind: mă intorn intr’o săptămină. Săptăminâ albă, săptăminâ brlnzei, ouălor şl peştelui, săptăminâ care precede postu mare. Săptă-mina mare sau săptăminâ patimilor, săptă-mlna deniilor, cea care precede Paştele. Săp-tămina luminată, săptăminâ Paştelui. — Pl. -e (Let. 2, 11). săpun n, pl. uri (ngr. sapilni, d. it. sapone, lat. sâpo, sapânis; pv. cat. sabo, fr, savon," sp. jabon, pg. sabâo ; vsl. sapunu, alb. strb. bg. săpun, turc. sabun; ung. szap-pan.Cp.cu căl(un).L. V.(săpun şi sopun). Isop. Azi. Un amestec de seu, grăsime ori ulei vegetal topit la un loc cu sodă (săpun tare) sau cu potasă (săpun moale), lăsat să se sleiască In forme şi întrebuinţat la spălat. Bucată (calup) de săpun: a cumpăra doiiă săpunuri. — In Ban. Trans. săpon, In Mold. nord sopon (d. ung.). — Renumite fabrici de săpun slnt In Francia la Marsilia şi’n România la Bucureşti şi Galaţi. săpunăr m. (d. săpun). Fabricant ori vtnzător de săpun. săpunărfe f. (d. săpun). Fabrică de săpun. săpunârfţă f., pl. e (d. săpun). Săpu-nel, adogaci, ciuin, o plantă carifilee (sapo-naria sfficinalis) ale cărei frunze şi rădăcini Is aperitive, sudorifice şi depurative şi-s bune şi de scos petele de pe stofe, ca si săpunu. E şi un bun nutreţ, mai ales p. oi. Se întrebuinţează şi la făcutu halvalei. SÂR săpuneâlă f, pl. e Acţiunea de a săpuni. Fig. Iron. Frecuş, perdaf, ocara, ţeapănă ; i-a tras o săpuneală. săpunul m., pl. el (d. săpun). Săpuna-riţă. S. n., pl. e. Mei. pop. Bucăţică de săpun care se pune copiilor constipaţi, săpunesc v. tr. (d. săpun). Frec cu spumă de săpun: a săpuni rufele, a săpuni barba ca să se moaie pentru ras. săr, V. sar 2. sărac, -ă adj. (vsl. siraku, sărac, de unde vine şi forma glumeaţă sireacu; bg. slrb. sirak, orfan ; rut. saraka, golan, cer-şitor. V. sărman). Lipsit de cele necesare, sărman: un om sărac. Care nu produce mult, din care nu se poate clştiga mult: pămint sărac, ţări sărace. In mică cantitate sau lipsit de elementele necesare: o hrană săracă. Biet, sărman, demn de milă sad de iubire •• Sărucele flori scuturate de vint I Săraca lume l Sărace de tine ! Sărac cu duhu, smerit, modest (greşit tradus de unii pin ,prost"): fericifi cei săraci cu duhu, că a lor este împărăţia cerurilor (Ev.). Sărac (ori calic) lipit pămntului, V. lipit. Subst. Calic, cerşitor: un sărac la uşa bisericii. — Sara-ca'n de mine (est) sau iracul-de-mtne sau răcul-de-mine (nord), strigăte de desperare serioasă saii glumeaţă Ud. săroca de mine (din săraca-mi de mine) sau săracu (In vechime : săracul) de mine, care se întrebuinţează indiferent de gen de către un bărbat sau de către o femeie. — In est sarac, in nord, In alintătura copiilor, salacu, bietu, drăguţu. sărâd n., pl. uri (ngr. sirădion, găitan). Vechi. împletitură (cunună, ghirlandă) de frunze. Azi. Nord. Găitan (şiret) negru de Itnă de împodobit hainele ţărăneşti. — Şi sarad (nord). V. bucmea, sărâr m. Vechi. Negustor de sare. V. ceangăii. sărăt, -ă adj. (d. a săra ori lat. pop. salatus). Care conţine sare : apa mării e sărată. In care am pus sare .• peşte sărat. Fig. (Iron.) Scump: preturi sărate (Se zice şi ardelat ori piperat). Fig. De spirit, plăcut, fin: om, cuvint sărat (Se zice mai mult dc contraria : om nesărat). sărăcăcTds, -oăsă adj. (d. sărac). Cu înfăţişare săracă: haină, casă sărăcăcioasă. sărace? m. pl. (formă romanizată din sarigele, saragele şi sarangele, cum s’a zis Intli, d. turc. saryca, gălbui, gălbior, nume dat odinioară celei mai vechi călărimi turceşti, tnlocuite pe urmă cu spahiii fără ca numele să dispară, din cauza hainelor sau steagului lor, d. sari', galben). Un corp de 500 de călăreţi iregulari care, împreună cu cei 500 de scutelnici, constituiau călări mea Bucureştilor şi erad comandaţi de căpitaDu spătăriii (Şăin.). sărăcesc v. tr. (d. sărac). Reduc In sărăcie, prefac In sărăcie: Jidanii sărăcesc tănle care-i primesc. V. intr. Ajung sărac: - 1161. - www.dacoromanica.ro SĂR bngalii au sărăcit şi aă fluminzit (Ev.). V. refl. Ajung sărac.- m’am sărăcit pe mine pentru el. sărăcie f. (d. sărac). Starea celui sărac: a trăi in sărăcie. V. Ilps ă, carenţă, deficienţă, indigenţă, penurie; mizerie, nevoTe, ananghie. > sărăcime f. (d. sărac). Mulţimea săracilor: holera seceră mai ales sărăcimea. sărăcovâţi V. sorocovăţ. sărăcustă f., pl. e (vsl. Sarakusti, so-rokustiia, d. mgr. sarakosti [vgr. tessara-kosti], a palru-zecea, sarănta, patru-zecl; rus. sorokăstie, -kiist, rut. sorokastv, sărăcustă. V. sărindar). Vechi. Timp de 40 de zile. Slujba pomenirii morţilor timp de 40 de zile. Trans, Buc. Pomenirea morţilor tn SImbetele postului mare (păresimi). Trans. (Făgăraş). Ospăţ funerar. Mold. (Nţ.). Banii dat! preutului p. un sărindar (La Cr. sara-cuscă). V. parastas. sărăcuţ, -ă adj. (d. sărac). Fam. Cam sărac. sărăduîesc v. tr. (d. sărad). Nord. Împodobesc cu găitane negre; a sărădui sumane. sărăîmăn, sărămân, V. sărman, sărărfe f. Zăcămtnt, depozit ori debit de sare. Loc unde se pune sare ca s’o lingă vitele ori şi fiarele. Vest. Solniţă. sărăriţă fpl. e (d. sare). Olt. Trans. Solniţă. sărătură f„ pl. i (d. sărat). Lucru sărat, ca: apă sărată (slatfnă), pămtnt sărat (după cum se crede, clisos şi impropriu agriculturii), mtncare sărată (conserve de carne, de peşte, murături ş. a.). sărbâre f., pl. ări. Acţiunea de a sărba. Petrecere laică mai deosebită a unei mulţimi: sărbare populară, societatea viticultorilor va da o serbare in grădina publică, a da o sărbare tn onoarea unul poet. sărbătoare f., pl. ori (d. sărbez), Zi de ceremonie religioasă, ca zilele sfinţilor, Cră-ciunu, Paştele, înălţarea. 1) sărbătoresc, -eăscă adj. (d. sărbătoare). De sărbătoare ; haine sărbătoreşti. 2) sărbătoresc v. tr. (d. sărbătoare). Ţin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfint, ziua unui sfint. Primesc cu manifestări de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez. sărbătoreşte adv. Ca de sărbătoare. sărbâz, a -ă v. intr. (din serbez, forma vestică, rară şi ia, d. lat. servare, a conserva, a păstra; it. serbare, pv. vcat. vsp. servar. V. con-serv). Ţin o sărbătoare; a sărba învierea Domnului. sărbezesc(mă) v. refl. (d. sarbăd). Mă fac sarbăd. — în vest serb-. Vechi selb-. sărbezfe f. Caracteru de a fi sarbăd. — In vest serb-. Vechi selb-. Şi sărbe'enii. SÂR sărbuşcă f., pl, ca cuşcă (d. sarbăd. adică „acru", că ure zer). Est. Un fel de mlncare făcută din zer safl chişleag şi lapte fert cu făină de popuşoi saii cu -orez. V. geandră. ■ sărciner şi sălciner n., pl. e (d. sarcină). Trans. Prepeleac, cracă tnfiptă tn pă-mtnt tn care ciobanii tşi pun oalele şi ză-glrnele ca să se scurgă. Cuier. — In Suc. sărcier. sărcloară f, pl. e Sarcină mică. sărdăc n.,pl.e (rut. pol. serdak, peptar d. serce, din * serdee, inimă, pept). Nord. Surtuc ţărănesc, sărdăr, V. serdar. sărez, V. sar 1, sărhăt, V. serhat. săricică f„ pl. cele (dim. d. sare). Săricică de alămiie (Mold.), sare de lămlie acid citric. Săricică (Munt. Bz.). şoricioaică. sărimân, V. sărman, sărin, V. senin. sărindar n., pl. e (vsl. sarandară, sa-landară, d. mgr. sarandări [scris -ntari], d. sarănda [scris -ntaj,vgr. tessarăkonta, patruzeci. V. sărăcustă, sorocovăţ). Rugăciune pe care o face preutu p. morţi ş. a. (care odinioară se făcea la 40 de zile de la moarte, iar azi ori-etnd o dată pe an). Bani dafi preutului p. asta: a da un sărindar.— Mold. Pop. şi sălindar (Şez. 36, 28). V. parastas. sărit, -ă adj. (d. a-ti sări minţite). Fam. Ţicnit, zevzec, zălud. sărită f.. pl. e (d. tt-ti sări minfile). A-tl perde sărita saii a ieşi din sărite, a-ţi perde cumpătu, a-ţi perde răbdarea sau a te lăsa tn prada fricii, furiii sau pasiunii. A scoate pe cineva din sărite, a-l înfuria. Rar. Pop. Săritură. săritoâre f , pl. ori. Rar. Loc unde trebuie să sari, să te arunci tn jos, ca apa la o cascadă. săritură f, pl. I. Rezultatu săririi: leu, din doăă sărituri, ajunse la pradă. Loc sărit (lrecut cu vederea) la scris: in această carte-s o mulţime de sărituri. sărîntâc, -oâcă adj. jvsl. siratuku, orfan [ca dobitoc d. dobytiikuj, de unde şi ung. szarăndok, zarândok, cerşi tor, pelerin). Olt. Trans. Sărac, sărăcuţ. sărman, -ă adj. (din mai vechiu str-man, sirman, sirimanx pin schimbare de sufix d. vsl. bg. strb. siromah, sărac, d. vsl. sarakă, sărac), Sărac, fără bani: un om sirman. Sărac, biet, demn de milă saii de iubire: Sărmanu oml Vai de capu tău, sărmanei Vechi. Azi vest. Orfan: sărman de tată. — Vechi, şi suruman (Mold. Trans), sărăTman (Mold.), siruman, sără-man, săriman, suriman şi (Trans.) săliman. Greşit scris azi serman. sărmăluţă f., pl. e (dim. d. sarama, sarmale). Vest. Sarma mică, mai ales cea tnvălită tn frunză de viţă. V. găluşcă. - 1162 - www.dacoromanica.ro SAR sărmănesc, -eâscă adj. Vechi, Dc sărman, sărmănie f. Vechi. Starea celui sărman, sărpiin m- şi -unei n„ pl. ei (probabil, neol. d. lat. serpullum, vgr. irpyllon-, it. ser-mollo, -liino, fr. serpolct, sp. pg. serpol). Trans. Cimbrişor, sărsâni) V. ţarţam. sărune, V. sănun. 1) sărut n., pl. uri. Actiunca dc a săruta. Sărutare. 2) sărut, a -â v. tr. (lat. saliito, -ăre, a saluta; it. salutare, pv. cat. sp. saludar, fr. saiuer, pg. saudar). Vechi. Salut. Azi. Ating cu buzele o fiinţă saa un lucru iubit ori venerat: fiu sărata mina tatălui, bătrinu sărută icoana. V. gîugulesc. sărutâre f., pl. ări. Vechi. Acţiunea dc a saluta. Salutare. Azi. Acţiunea de a săruta. Rezultatu acestei acţiuni: a da o sărutare cuiva, a depune o sărutare pe un mormint. V. bot, guriţă. sărutât n., pl. uri. Vechi. Acţiunea de a saluta. Salutare. Azi. Acţiunea de a săruta. Sărutare. sărutătiiră f., pl. uri. Vechi. Salutare. Azi. Iron. Acţiunea de a săruta mult. săsesc, -eâscă adj. (d. Sas). De Sas, al Saşilor: dialectu săsesc. săseşte adv. Ca Saşi!: a vorbi săseşte. sătănesc, V. satanic, săteân, -că s., pl. ent, ence (d. sat). Locuitor de sat. V. ţăran. sătesc, -eâscă adj. (d. sat). De sat, rural: şcoală sătească. Acesta nu e un cuv. popular, ci cărturăresc şi greşit. Poporu ar fi zis sătenesc, ca orăşenesc, ţărănesc. săticeân, V. sătuc, sătlşâr n., pl. oare (dim. d. sat). Sat mic. sătuc n., pl. e, sătuceân şi săticeân n., pl. e (dim. d. sat). Sat mic. sătul, -ă adj., pl. m. ui (lat saiullus, dim. d. satur, sătul; it. satoiio, pv. sadol, fr. soul. V. destul şi satiră). Care a mlncat destul, care s’a săturat: sătulii nu crede celui jlămind (Prov.). Fig. Dezgustat, plictisit: sătul de lume. sătuleţ n, pl. e (dim. d. sat). Sat mic. săturat, -ă adj. Sătul. Fig. Îndestulat, dezgustat: săturat de glorie, V. satur 1. săţios ş; săţos, -oâsă adj. (d. sat). Care satură uşor: carnea e să joasă. 1) său n. V. seO. 2) săO, sa pron. posesiv de pers. fff, pl. săi, sale, şi (Munt vest, Olt.) sete (lat. stius, saa, trecut pin forma pop. * sous ; it. suo, sua, pv. sieu, son, soa, sa, fr. son, sa, sp. suvo, su, sa, pg. seu, sua). Al lui, al ei; fratele siSă, tara sa. — Acest pronume a dispărut din limba vorbită, care l-a înlocuit cu al lui, al iei, al lor: tara tul, a lei, a lor. Numai cu numele de rudenie se tnţrebuin' SAR tează la singular ca enclitic : tată-su, frate-su, bărbatu-su, mamă-sa safi (ob.) mă-sa, soră-sa, nevastă-sa, gen. dai. Iu tată-su, mă-sil, soră-sii, neveste-sil). săvâ (Olt. Trans), săvâT (Munt Mold). şi sevă (Cod. Vor.) conj. (din vechia să, se, dacă, şi -va ca’n cineva. Săval ar fi ca cindii, niscavăi, tocmai, sclrfai din cind, niscai-va, tâcma, scirta. Cp. CL. 1923, 489). Vechi. Ori, fie, măcar: săval bogat, săvai sărac. SăvaT cine, ori-cine. SăvaT o zi, măcar o zi. Să vază săvaT. să vază macar, numai să vază. SăvaT că, săvaT şi, măcar că, cu toate că, deşi. SăvaT de, chear dacă (Rar şi să verT, ori, saa. Să verT că., măcar că). Adv. savaT, sâvăT, şi săvăT, ca olt. civa lld. cevă. Chear: săvai Toma Alimoş (Teod. P. P. 583 şi 563). v săvîrşenle f. (vsl. suvrăsenle). Vechi. Săvlrşire, acţiunea dc a săvlrşi. V. sfîr-şenie. săvîrşesc v. tr. (vsl. su-vrusitl, a săvlrşi, a executa, d. vrăhă, vlrf. V. sfirşesc, obirşesc. co-vîrşesc, vîrf). Har azi. Sfirşesc, termin : a săvirştt bine ceia ce a inceput. Comit, exccut: a săvlrşi o crimă. V. refl. Mă sfirşesc, mor : s’a săvircit (din vlafă) tinăr. săvîrşie f. P. P. (p. primă). Sflrşit. săvîrşitură f., pl. i. Vechi. Lucru să-vlrşit. Sâvlrşenie. săxănâ, v. saxana. săxănez, V. ins-. săzdânie f. (vsl. suzdanile). L. V. Făptură, creatură. * scabloâsă f., pl. e (lat. scabiosus, -osa, rtios). Bot. (O plantă cu mai multe varietăţi (unele ornamentale), ca ruienu sipica ş. a. * scabros, -oâsă adj. (lat scabrosus, fr. scabreux). Aspru, zgrunţuros, neplăcut la auz : sunetele jargonului jidănesc Is scabroase. Fig. Neplăcut moralei, necuviincios: un scabros subiect de romanţ. Adv. In mod scabros. scad (este) şi scaz (vest), scăzut, a scâdeâ v. intr. (d. cad ori lat. pop. * excado, * excadere, cl. ixcido, excidere, a cădea din; it. scadire, pv. scazer, fr. i-choir. — Imper. scade, nu scădea). Cad (mă las) mai jos, descresc, mă micşorez (tn cantitate, extensiune^ saa intensitate): apele Dunării scad din August, zilele scad Iarna, averea, prefu saa gloria scade. Ajung la scadentă, expir (it- scădere): poliţa scade mine. V. tr. Micşorez, reduc: scad cuiva leafa saa ceva din leafă, scad prefu. Ferb mult aşa tn ctt să râmtie numai putină zeamă : scad o lahnie. Substrag, fac o scădere tn aritmetică : copiii Invafă să scadă. * scadent, -ă adj. (it scadente). Carş scade (expiră): polifă scadentă ciţrirfţf, — 1163 - www.dacoromanica.ro * scadenţă f„ pl. e (it. scadeuza. V. scad, cadenţă). Corn. Expirarea unei poliţe sau a altei htrtii, termin de plată: mine e scadenta poliţei. scadron, V. escadron. * scafandrler m. (fr. scaphandrier). Scafandru. * scafandru m. (fr. scaphandre, it. scafandru, iîmbrăcăminte de scafandru, d. vgr. skaphe, albie, luntre, şi anir, andris, bărbat. Omu In îmbrăcăminte de cufundâtor se numeşte pe fr. scaphandrier, şi it. paUmbaro). Qm care se scutundă tn apă tntr'o îmbrăcăminte impermeabilă. — Partea care acopere capu omului îmbrăcat aşa se compune dintr'un coif perfect închis, cu ochiuri de cristal şi cu o feavă care aduce aer curat trimes de afară cu pompa. Inventatorii acestui aparat stnt Francejii Denayrousse, locotenent dc marină, şi Rouquayrol, inginer. Astăzi, cu accst aparat, se poate ajunge ptnă la 300 m. supt apă. scafă f., pl. e (ngr. skăfi, vgr. skăphe, albie, troacă, copaie. Cp. cu pălărie). Ps. S. ş. a. Cupă. Azi. Ban. şi est. Blid de lemn (strachină, străchioară) de pisat usturoi ş.a. Căuş: o scafă de tărlfd (Şez. 32, 68). Ţeastă, scăftrlie. — Dim. scăfiţă, pl. e. V. co-boc, găvan, hîrgăQ, ispol. * scafopod,-ă adj. (vgr. skăphe, scafă, şi -pod ca’n gasteropod). Zool. Ale cărui pi-cioare-s ca nişte lopeţi scobite, ca la unele molusce. S. n., pl. e. Un scafopod. V. motusc. scaî m., pl. tot aşa (strb. ckalj, scai, icalj, măcriş. Cp. cu sfert, Şfert). Numele popular al mai multor plante (mai ales din familia compuselor), cu frunze gliimpoase şi cu seminţele adunate la un loc Intr'un bulb compus din ctrlige sau ghimpi care se prind de Itna oilor, de haine ş. a. (lat cărduus; fr. chardon, de unde şi numele stigleţului, lat. carduelis, fr. chardonneret, iar tn Olt. scăie-cior). Adv. A te finea scai de (sau după) cineva, a te ţinea caţă, gaie, gtrbă, grapă, a nu-1 slabi, a tot umbla după el c’o cerere ş. a. V. acant, albăstriţă, brustur, cTulin, pălămidă. scaTete şi scăTete m. (d. scai). Vest. Scai. * scălă f., pl. e (lat. it. scala, scară. V. escală, şchele). Scară, gamă. Şchele, port comercial In Levant: scalele Levuntu-\ui (Şi la Cost. 1, 310). scălclî, a scălciă (Olt. Trans.) şi şcilcIT sau -iez, a -ia, v. tr. (Iat. ex-cal-ceare, a descâlţa; it. scalciare, a lovi cu călctiele, scalzare, a descălţa. V. în-calţ). Strtmb călcliele (tocurile): a scălda ghetele. Fig. Desfigurez, pocesc, denaturez: mulji pretinşi poefi scălciază arta. 1) * scald m. Poet scandinav din vechime, trubadur. 2) scald, a scălda v. tr. (lat. ex-cal-dare,& pune tn apă caldă, a încălzi; it scurtare, a încălzi, pv. escaudar, a încălzi, fr. ichauder, a opări, sp. pg. escaldar, a opări. V.cald).Imbâiez, spăl punlnd tn apă caldă o fiinfă : a scălda un copil In albie. Fig. Ud : un şiroi de lacrămi Ii scălda fata, nişte ochi scăldaţi in lacrămi, o fard scăldată de mare. V. refl. Mă cufund tn apă (rlfl, lac, mare) ca să mă răcoresc: băiitii se scăldau toatâ ziua. Fig. Îs udat de, mă ud de (vorbind de ţări): se scaldă'n mare de smarald (Al.). A o scălda, a da explica-ţiuni vagi, a nu putea răspunde precis. scălda f., pl. e (d. a te scălda). Trans. Bucov. Rar in colo. Scâldătoare, baie (loc sau cadă de scăldat): o scaldă de aur (Em.), scalda de lumină, supt scalda pulberii de lună (Munt. vest, Chir. CL. 1910 jubilar, 207 şi Mai, 318), la scaldă (VI., VR. 1924, 9, 305 şi 307). * scalen, -ă adj. (vgr. skalends, strtmb). Oeom. Triunghi scalen, care n’are nici o lăture egale cu alta. scalimb, V. scălîmb. scaloT m., pl. tot aşa (din saloian). Munt. (Bz.). Om deşirat şi slab. Femeie stearpă. Persoană (mai ales femeie) vioaie şi neas-tlmpărată : ce mai scaloi de fată I scaloTân m., pl. ieni (din caloian). Ca-loian. Persoană slabă şi sprintenă : un sca-loian de drăcuşor (Isp.). Scaloi, femeie vioaie şi neasttmpărată. * scalpel n., pl. e (lat scalpellum, dim. d. scalprum, briceag). Cuţitaş chirurgic p. inciziuni şi disectium. V. bisturiu. * scalpez v. tr. (fr. scalper, d. engl. to scalp, a scalpa, scalp, pelea craniului). Jupoi pielea craniului unui duşman, cum făceaţi sălbaticii din America p. a o purta ca trofeu. scamatAr, -oăre s. (indirect d. fr.es-camoteur, care escamotează. V. escamotez). Boscar, prestidigitator, pehlivan, acela care înşeală vederea făctndu-te să vezi lucruri închipuite (De ex., scoate ouă dintr'o traistă călcată’n picioare). Fig. Şarlatan. scamatorie f. (d. scamator). Boscărie, arta scamatorului. Fig. Şarlatanie, pehlivanie. scârnă f„ pl. e (mai degrabă d. ngr. skămma, spumă de săpun, de ctt d. lat squama, solz; it. squama, pv. sp. pg. es-cama). Fire căzute ori zmulse din plnză (Odinioară scama de plnză albă se întrebuinţa la pansamente tn locu vatei de azi), scamn, V. scaun, scanceu n., pl. eie (ung. kancsli, picior pus ca pedică cuiva). Sanie mică pe care se sprijină capătu din apoi al unui buştean dus de o sanie mai mare. * scandal n., pl. uri şi e (fr. scandate, lat. scăndalum, d. vgr. skăndalon, cursă, capcană, ispită, scandal, pedică). Lucru care te scandalizează : asta e scandal I Indignare produsă de un lucru scandalos: spre marele scandal al oamenilor buni. Tărăboi, ceartă, sfadă sau bătaie : beţivu făcea scandal. — Ar fi mai corect sâ se accentuieze scandal, ca it scăndalo şi vfr. esclandre. V. scan-delă şi mehenghT> www.dacoromanica.ro SCA * scandalagiii) -gToâîoă 3. (d. scandal). Fam. Beligiu, provocator de scandal. * scandalizez v. tr. (fr. scandaliser, lat. -izare, vgr. skandalizo). Indignez, jignesc pin vorbe sau purtare: a scandaliza publicu pin neruşinare. V. refl. Mă indignez, mă ofensez. * scandalos, -oâsă adj. (fr. scanda-leux, lat. scandaiosus). Care cauzează scandal : purtare scandaloasă. Adv. intr'un mod scandalos : a te purta scandalos. scândelă, -ălâ şi -âlă f., pl. e (vsl. skandalu, skandielâ, d. gr. skăndalon, infl. de căndelă. V. scandal). Vechi. Supărare, neplăcere, sminteală.Peatra scandeleT, pcdică neprepăzută, prilej de a greşi, peatră de încercare a cuiva. Azi. Btş. Mi-e scandel (n.), mi-e de şanj, Is contrariat, mi-e oare cum, îmi pare ciudat. V. săblaznă şi mehenghi. * scandez v. tr. (fr. scander, a scanda, d. lat. scăndere, a te sui). Pronunţ lămurit versurile accentulnd puternic şi descompu-ntndu-le In piciore. * Scandinav, -ă s. Locuitor din Scan-dinavia. Adj. Statele scandinave (Suedia şi Norvegia, iar, după limbă, şi Danemarca). * scândiQ n. Chim. Un corp simplu. scândră f. (vsl. skarendiie, uriciune. V. scarandlv). Nord. Mi-e scandră, ici-e setrbă, mi-e greaţă, ts dezgutat.—Şi scandară şi scândură. scap şi scăp, a scăpâ v. tr. (lat. * ex-cappare, d. cappa, manta cu glugă, adică „a ieşi din manta, a scăpa"; it. scap-pare, pv. sp. pg. scapar, fr. echapper. D. rom. vine rut. skapaty. V. capelă). Liberez, salvez, mtntuiesc, zmulg din pericul; şi-a scăpat copiii^din incendiu, l-a scăpat de (saude la) moarte, l-a scăpat de boală şi de sărăcie. Nu pot să mai ţin, fin rău In ctt îmi cade din mină sau fuge; a scăpa pa-haru, calu, hoţu, (lig.) vorba. Perd, nu apuc: a scăpa trenu, hoţu, ocaziunea. V. intr. Ră-mln neatins (nevătămat), nu-s lovit de pericul: a scăpa de moarte, de faliment, de amendă, de război, de boală (fie că m’a apucat razboiu sau boala, fie că numai m'a ameninţat). Mă liberez din, mă desfac de, fug, evadez: a scăpa de datorii, de griji, din război, din închisoare, din grajd, din lanţuri, de supt pază. Uit, nu pot prinde cu memoria (după fr.): o vorbă, un nume care inii scapă. V. refl. Mă desfac, mă liberez: m'am scăpat de griji, nu pot să mă scap de acest cerşitor. Cad (cind mă ţin agăţat): m’am scăpat, dar n’am căzut rău. Nu-mi mai pot finea (urina); copilu s a scăpat in pat. A scăpa teafăr, a rămlnea nevătămat. A scăpa uşor sau eftin, a ieşi cu putină pagubă dintr’un pericul. A scăpa cu fata curată, a ieşi necompromis dintr’o afacere. A scăpa din vedere, a trece cu vederea, a omite, a uita. Trans. Bucov. Nu-mi scapă a, n’am gust să. SCA scăpări a scăpărâ v. intr. (lat. * ex-caperare, a se descreţi, a se lumina, d. ca-purare, a se'ncreti, a se posomori. V. ca-păr 1. Cp. cu chiondoriş. Se conj. ca supăr). Se zice cind iese setntei din Inttlnirea a do! nor! încărca)! cu electricitate de sens contrar sau cind izbeşti cremenea cu amnaru ; a scăpăra din amnar. V. impers. Scapără, fulgeră. Fig. A-fi scăpăra ochii de furie, a fi foarte furios. Fam. A trage cuiva o palmă în cit să-i scapere ochit, a-i aplica o palmă foarte tare. Fugea de-i scăpărau călciiele, fugea grozav. A-ţi scăpara pin minte, a-(i veni o ideie subită. A scăpăra de inteligenţă, a fi foarte inteligent 1) scâpăt n., pl. ete (d. scapăt 2). Rar azi. Scăpătare, apus: scapătu soarelui. 2) scâpăt, a -ăpătâ v. intr. (lat *ex-căpito, -capitire, ajung la capăt, d. căput, căpitis, cap, capăt. Se conj. ca capăt 2. V. decapitez). Cad sau alunec de unde slnt: a scăpăta de pe mal. Apun, asfinţesc: soarele a scăpătat. Sărăcesc: acest boier a scăpătat. V. refl. Calc greşit şi cad, mă poticnesc : calu s’a s ăpătat din picioare, din genuchi. Fig. Greşesc: s'a scăpătat şi a furat. V. tr. Rar. Scap In jos: imi scapăt capu de somn. scapeţ m. (rus. skopec, pron. scapef.V. scopit). Om scopit castrat; mulţi birjari din România is Ruşi scapeţi. V. muscal. scapeţesc v. tr. (d. scapeţ). Est. Scopit. * scarabeu m. (lat. scarabius, d. vgr. skarăbeios, cărăbuş). Cărăbuş. scarandlv, -ă adj. (vsl. *skarendivu, dezgustător. V. scandră şi scărăndi-vesc). Munt. Mold. Rar (rev.I. Crg. 2, 218, şi Şez. 30, 167). Plăplnd la mlncare, ligav, care se Ingretoşează uşor. — în Mold. sud şi -diQ, tn Trans. (BIrsa) zgarandiv şi zgărăndiv. scarandlzesci V. scărăndivesc. Scaraoschi şi -oţchl m. (rus. Iska-riotski, Iscarioteanu, porecla lui Iuda). Mold. Fam. Capu dracilor, Satana, tartaru cel mare. scâră f., pl. ări (lat.s:a/a, din *scandla, d. scăndere, a te sui; it. scala, pv. cat. sp. pg. escala, fr. ichelle. D. rom. vine alb. skară, bg. skara, turc. eskara, grătar, de nu va fi venind d. ngr. [ejsMra, grătar. V. şchele). Aparat care serveşte la suit,compus din două prăjini sau funii unite cu trepte tranversale. Şir de trepte fixe de lemn ori de peatră la intrarea unui edificiu: a trage trăsura la scară. Treaptă fixată la trăsură saa la vagon ca să pui picioru la suire. Un fel de verigă (atlrnată de trăgătorile şelei) care serveşte ca treaptă la Incălicat: căpitanii se înălţă în scări. La o carte, tabla de materii, titlurile capitulelor înşirate la un loc pe o pagină pusă la început ori la sltrşit. Gamă, scală : scara cromatică, diatonică. Linie gradată trasă la marginea unei hărţi ori unui plan şi care serveşte ca unitate de măsurat distantele. Serie de- despărţituri pe un plan p. a masura înălţimea coloanei de — 1165 - www.dacoromanica.ro SCA mercur la termometru, lnSl|imea apelor deasupra etiajului ş. a. hig Ierarhie, grad, treaptă : omu e in virfu scării fiinţelor, boieru sati intelectuaiu e In virfu scării sociale. Pe o scară întinsă, In mare, pe o mare întindere. Est. Fam. Scara miţei, suire pin căfărare fără scară (după amoruri). Scara Domnului, scăricea, o plantă. A lande cu scări, a tunde rău, par’c’ar fi nişte trepte pe capu celui tuns. * scarific, a -ă v. tr. (lat. scarlfico, -ficăre, a scarifica, d. vgr. skariphăstai, a zgtria). Chir. Hărăxesc, crestez cn ianfeta ca să Iau singe. V. scrijilesc. * scarlficator n., pl. oare (d. scarific). Chir. Instrument de scarificat compus din 10—12 vlrfuri de lantetă care se mişcă pin-tr’un resort şi impung pelea ca să curgă singe. * scarlflcaţiune f. (lat scarificdtio, -dnis). Chir. Acţiunea de a sacrifica. — Şi -âţle, dar ob. -âre. * scarlatină f., pl. e (din latina medicală 4carlatina jfebris, friguri], it. scarlatto, fr. dcariate, coloare de un roş aprins. V. schirlet). Med. O boală febrilă contagioasă caracterizată pin pete roşii pe pele şi pe mucoase. — Scarlatina atacă mai ales copiii mai mici de 15 ani şi Începe cu fer-binfeală mare şi durere tn glt (angină). ln-cubaţiunea e răpede şi durează abea patru zile, după care urmează o angină mal slabă ori mai puternică, şi peste 24 de ore ieşirea petelor roşii netede. Une-ori ucide bolnavu In 24 de oie In ferbinţealâ şi aiurare, alteori In mai multe, zile, iar cine scăpa, se vindecă In vre-o 40 de zile cu convalescentă cu tot. Ia se termină c’o descuamafiune intensă, tn care timp e mai molipsitoare. Bolnavu de scarlatină trebuie să bea numai lapte, mai tlrziu fertură de carne fără pine, şi să-şi tie gura, nasu şi gltu tn mare curăţenie. Dacă temperatura se ridică, se fac băi reci ori căldicele. Medicu trebuie să declare primarului cazurile de scarlatină şi să vegheze la dezinfectarea caselor şi hainelor. In România veche mureau pe an 2^00—4500 de bolnavi de scarlatină. scârmăn, a scărmănâ v. tr. (lat. I* ex-jcărmino, -carminăre, a scarmăna, d. cărmen, darac; it. carminare, pv. carmenar, sp. /es/carmenar, pg carmear. — Se conj. ca supăr). Trag şi scutur lina cu amlndouă mlnile ca să se descurce şi să se scuture de colb şi de cornuţi, după care urmează pep-tănatu sau dărăcitu. Fig. Bat, lovesc, trlntesc, scutur: fugi mal răpede, că te scarmăna. Scutur, golesc, jăfuiesc: demagogii au scăr-mănăt bugetu. — în Bucov. Trans. şi car-mân: c’au cărmănat penele (Şez. 36, 2). scarmos n., pl. uri şi oa-e (ngr. skar-mâs). Dun. de jos. Strapazan. scarp m. şi scârpă f., pl. e (it. scarpa, pintr’un intermediar ngr.). Mold. Sec. 19. Pantof, condur. Şi şcarp (Dor. [rev. 1. Crg. 4, 251] şi .Munt.), boclncă proastă. V. Scroambă. scA scarpin m. (ngr. skarplni, d. it. scar-pino). Mold. Sec. lj. Pantof, mai ales do damă sau de copil. scârpin, a scărpina v. tr. flat. scărpina, -ăre, a. I.; sp. escarpelarse, a se scăr-mâna, a se bate cu cineva). Frec cu unghiile sau cu alt-ceva ca să treacă mlncărimea. Fig. Iron. Scarmăn, bat: te scarpin eă acuma l V. refl. Un porc se scărpina de gard. — In Ban. scârpăn (ca icarmăn). scatiQ m. (ngr. shathi). O păsărică cu pene verzui (mai închise de cit ale floreanului), galbene la pept şi negre la creştet şi pufin mai mic de cit stiglefu (fringilla ci-trinella). — Fem. scatiTcă, pl. e. E mal urltă de cit scatiu şi n’are pene galbene la pept, ci cenuşii pestriţe. scatulcă şi 6lcă (vechi) f.> pl. I, şi -oâlcă pl. olci şi oalce (rus. skatălka, dim. d. iskatăll, pol. szkatula, strb. statuia, ung. iskătula, katulya, it. scătola, mlat, scatula, de unde şi germ. schachtel). Raclă, lădifă sau cutie de (mut proviziuni sau documente. Fig. Iron. A minca o scatoalcă, a mlnca o trlnteală, o calcavură, o bătaie. — Forma -ulcă la N. Cost Let. 2, 83, lorga, Negof. 146, şi rTP, 2, 29. scaun şi (Ban.Trans.Med.SerbiaJscamn n., pl. e (lat. scamnum [din * scabnumj, it slanno, pv. escann, fr. eschamme, sp. escano, bancă). Un fel de mobilă, de ordinar cu 4 picioare, făcută ca să şeadă un ins: a şedea pe scaun. Tron: scaun domnesc. Rezidentă, sediu, centru, capitală: scaunu ţării, scaiinu unui episcop. Jurisdictiune, ocol: scaunele săseşti ori secuieşti din Ardeal. Trunchtu pe care măcelaru taie carnea (Munt.). Leinnu pe care se sprijină coardele la vioară, violoncel şi contrabas. Suport, rezemitoare la diferite unelte sau maşini. A avea scaun la cap, a avea minte. Arhimandrit de scaun, arhimandrit de la sediu episcopal. scaz, V. scad. scădere f. Acţiunea de a scădea, dc a decreşte, de a slăbi : scăderea apelor, zilelor, numărului, puterilor. Vătămare (Vechi): duşmanu a făcut multă scădere ţării. Scâ-zămtnt. Aritm. Substracfiune, operaţiunea pin care se scade un număr mai mic din altu mai mare de acelaşi fel. Barb. Cusur, defect, lipsă. scăfiţă, V. scafă. scăfătle (Ban.) şl scăfîrlie f. (d.scafă cu sufixu din cloc-irlie ; mgr. skajiolia, cupă, ceaşcă). Vlrfu craniului: să-ţi rămiie scă-firha să se oua clocirlia l (P. P.). — La Isp. scovirlîe, ârbită de craniu. V. hircâ, ţeastă, strachină. scăTecîor m. (d. scai). Olt. Stigleţ. scăTete, V. scaT. scălciât (Olt. Trans.) şi scîlclât, -ă adj. (lat. *ex-calceatus). Cu călctiu strîmb.' ghete scâlciate. Fig. Pocit, desfigurat: versuri scăldate. V. scalcIT. — 1166 - www.dacoromanica.ro SCĂ scăldătoâre f., pl. ori. Bmc, loc saâ cadă dc scăldat: scăldătoarea oii (Biblia). — In Trans ş. a. scaldă, scăldătură f., pl. i. Scăldare (o dată) : bolnavu s’a simţii bine după ze e scăldă-turi. Apă rămasă din scăldare: scăldătură de gişte. V. lături. 1) scălîmb şi scalîmbf -ă (d. scă-limb Z Cp. şi cu tălimb). Strlmb spre interior : picioare scălimbe. Cu picioarele strlmbe tn ăuntru : cal scălimb. — Unii zic scălîmb afară lld. haitiş. V. hattiş. 2) scălîmb şi -ez, a -ă v. tr. (d. ca-rimb, ca scilceiez d. lălcii şi scoftlcesc d. falcă), Strlmb, sucesc, urltesc: a scălimba arta. — Şi -bălez. Şi sco- (Tut). scălimbătură f., pl. i (d. scălimbat). Iron. Strtmbătură : scălimbâtunie clovnilor. — Şi -băTetură şi băTală, pl. ieli. scăiuş m. (d. căluţ). Ban. Lăcustă (Cp. cu calu popii). M. sau n, pl. e. Căluş (mai ales lemnu care (ine fixe fălcelele clrceiî de lemn). scămâs, -oăsă adj. (d. scamă). Rar. Scăraoşat, cu multă scamă: pinză scă-moasă. sămoşât, -ă adj. (d. scămoşez). Cu multă scamă: pinză scămoşată. scămoşez v. tr. (d. scămos), Fac să-l iasă scama: spinii mi-aă scămoşat haina. scăndălesc v. Ir. (d. scandălă). Vechi. Mă supăr, mă înfurii. V. săblăznesc. scăpi V. scap. scăpăre f., pl.ări. Acţiunea dea scăpa, mlntuire, salvare: puse coada pe spinare la cea luncă de scăpare (P. P.) Mijloc (putinţă) de salvare: nu era nici o scăparet Scăpare din vedere, omisiune, neatenţiune. scăpat, -ă adj. (d. scap). Salvat A face pe cineva scăpat, a-1 lăsa să plece. Vechi. Scăpătat. scăpăctune f. Vechi. Scăpătăciune. scăpăra, V. scapăr, scăpărătoare f., pl. o i (d. scapăr). Instrument de scăpărat, de dat foc (cum e cocoşu puştii): pune plumbii supt scăpărătoare (Cjb.). PI. Amnaru, cremenea şi iasca (sau aprinzătoarea modernă cu benzină ori fără benzină). scăpărăminte a pl. Vest. Amnaru, cremenea şi iasca. — Şi f. sing.: trage scă-părămintea (ChN, I, 160). scăpătat, »ă adj. Sărăcit: un nobil scăpătat. scăpătăcTune f. Vechi. Starea omului scăpătat, scăpăciune, sărăcie. scărăr m. Porecla sflntului Ion (3 April), fost stareţ de mlnăstire In muntele Sinai (la anu 600), numit aşa fiind-c'a scris o carte numită Scara, arâtlnd virtuţile pin care ajungi In rai. scărăbuş, V. cărăbuş. scărăndă vicYâs, -oâsă adj. (d.scă-răndăvesc). Cant, Oribil. — Şi -dăvds. SC£ scărăndăvltiiră f., pl. i. Cant. Lucru oribil. scărăndivesc(mă) v. refl. (vsl. ska-rendovati sen. V. scarandlv). Vechi, Mă dezgnst (mă tngreţoşez) de ceva. — Şi scaran- şi -dâvesc. scăriceâ f., pl. ele (dim. d. scară). Scara domnului, o plantă cu flori albastre sau albe aşezate tn buchete care creşte pin fineţe umede, poiene şi locuri umbroase. scărilă f., pl. e (d. scară. Cp. cu rotilă). Munt. vest. Corlata din apoi şi din ainte a carului. V. codlrlâ. scăriş adv. (ă. scară). Con. Treptat. scârlăunf, V. ctrlionf. scărmănătoăre f., pl. ori. Unealtă de scărmănat (un fel de greblă atlrnată de tavan şi care se freacă de altă greblă fixată tn pardoseală). scărmănătură Modu de a scărmăna. Lină scărmănată. Fig. Bătaie, trlnteală : i-a dat (ori: tras) o scărmănătură. scărpinătură f., pl. /. Modu sad rezultatu scărpinării: i s'a julit pelea de aşa scărpinătură. scăuT^ş n., pl. e (lld. scăuiaş, scăunaş). Nord-est. Scăunel. 1) scăunâş m. (d. scaun, trunchi de tăiat carnea). Vechi. Negustor de vite. Rezident, cel ce ocupă scaunu. 2) scăunâş a, pl. e. Scăunel. scăunel n., pl. e (d. scaun, ca lat. sca-bellum, d. * scabnum, scamnum ; fr. esca-beau). Scaun mic, — Pin Olt. Trans. şi scăunecT, p .ece. scăunoâte f„ pl. oi (augm. d. scaun). Un fel de bancă pe care şezi călare apestnd cu picioru pe o pedală care t>ne strins un lemn pe care vrei să-l ciopleşti cu cuţi-toaia. V. cobilă şi tejghea. scăzămint n., pl. inie (d. scad, scaz, ca crezămint d. cred, crez). Scădere, reducere (din preţ ş. a.): celui ce cumpără mai mult i se acordă scăzămint. Fig. Lipsă, defect: om fără scăzămint. V. rabat. scâzător, -oâre adj. Care scade. S. n., pl. oare. Aritm. Număru cel mic care se şcade din cel mare la scădere. scăzut, -ă adj. (d. scad). Fert mult aşa tn cit să rămlie numai puţină zeamă: bucate scăzute. Fig. ►Redus, micşorat, învins : a ieşi scăzut dintr’o discusiune. S. n. pl. uri. Aritm. Număru cel mare din care se scade cel mic la scădere. * scelerât, -ă adj. (lat sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. In mod scelerat. * scelerateţă f., pl. e (fr. sciliratesse, it. sce'leratezza). Caracteru şi fapta omului scelerat. - 116? - www.dacoromanica.ro * scenă f., pl. c (lat. sce/ia, d. vgr. skeni, cort, sccna). Partea teatrului unde joacă actorii: o scenă bine luminată. Decorurile care reprezenta locu unde se petrece acţiunea : scena se schimbă. Locu In care se presupune că se petrece acţiunea reprezentată : scena se petrece la Roma. Arta dramatică: a avea o perfectă cunoştinţă a scenei. Subdiviziunea unui act in care teatru e ocupat de acelaşi număr de actori: o scenă înduioşătoare. Fig. Acţiune (spectâcul) care re-prezentă ceva interesant şi se compară cu teatru: moartea schimbă scena lumii. Locu In care se petrece o acţiune: scena unei crime. A face cuiva o scenă, a-i aduce acu-zafiuni vociferlnd ori pllngînd. A apărea pe scenă, a apărea ca actor, a te face actor. A pune pe scenă, a dispune pentru repre-zentatiunea teatrală, a reprezenta pe scenă. * scenărlfl n. (lat scenarium, it sce-nario). Libret care arată planu unei piese teatrale, punerea tn sccnă ş. a. Punere tn scenă. * scenetă f., pl. e (d. scenă cu suf. modern -etă). Piesă teatrală tntr’un act. * scenic, -ă adj. (lat. scinicus, vgr. skenikâs). De scenă, de teatru: arta sceni'ă. Adv. Din punctu de vedere al scenei. * sceptic, -ă adj. (lat scipticus, vgr. skeptikos, d. skiptomai, mă uit atent, mă glndesc. V. schepsls, scop). Adept al scepticizmului. Pin ed. Care se îndoieşte de toate, care nu crede uşor: spirit, scriitor sceptic. Adv. In mod sceptic. * sceptlclzm n. (d. sceptic). O doctrină a unor filosofi care admiteau tn principiu că nimica nu e cert Pin ext. Neîncredere, Îndoială: a primi o veste ca scepticizm. — Principalii reprezentanţi ai scepticizmului au fost tn antichitate Pirone (fundatoru), Enesidem Agripa şi Sextu Empiricu, iar tn timpurile mai noi Montaigne şi Bayle. * sceptru n., pl. e (lat. sceptrum, vgr. sk(plron). Un fel de baston sau măciucă care e insigna suveranităţii. Eig. Suveranitate, domnie: a ambiţiona sceptru. Superioritate: Anglia fine sceptru mărilor. Sceptru de fer, domnie aspră şi despotică.—Vechi schiptru (ngr. skiptron, vsl. skiptru). V. buzdugan, topuz. scheămătă f., pl. schemele. Trans. Fă-rtmă, bucă|ică. schelă, V. şchele. schelăi-, V. chelăl-. schele, V. şchele. * schelet n.> pl. e (fr. squelelte, d. vgr. skeletds, uscat de unde vine şi lat. sctletus, schelet; it. scheletro). Totalitatea oaselor unui om saii unui animal aşezate tn ordinea lor naturală: moartea e reprezentată de multe ori supt forma unui schelet omenesc. Fig. Persoană foarte slabă: acest om e un adevărat schelet. Schiţă, plan redus, trăsături geniale: scheletu unei tragedii. Laturile şi coastele saii alte rămăşiţe dintr’un lucru: scheletu unei corăbii. V. osăminte, osatură, cherestea. schemâtic, -ă adj. (vgr. schcmatikos). Făcut pin sclrcmă, redus, simplificat: plan schematic. Adv. Pin schemă: a arăta schematic. * schematizm n. (vgr. shematismos). Schemă, formă simplificată p. demonstatiune. * schemă f., pl. e (vgr. shema. lat* schema. V. schimă). Figură simplificată care serveşte la demonstrat şi care n'arată forma, ci numai relafiunile şi funcţionarea obiectelor. Schiţă, plan simplificat. * schepsis n. fără pl. (ngr. shepsis. V. sceptic). Fam. Pricepere, minte, inteligentă (mai ales în loc. adv. cu schepsls): făcut cu schepsis. * scherzândo adv. (cuv. it. pron sker-ţando), Muz. Vioi şi vesel: a clnta scher-zando. * scherzo n. fără pl. (cuv. it. pron. skerfo, d. germ. scherz, glumă) Muz. Bucată muzicală veselă şi uşoară; un scherzo de Mozart. schercănesc, V. scîncesc. schgun, a -â v. intr. (rudă cu schincănesc şi scîncesc. Cp. cu mieun). Gem, schelălălesc foarte încet, cum fac etnii clnd aşteaptă la uşă şi nu ti se deschide safi aii altă nemul-tămire safi şi ctnd se gudură: scheunind uşor, dădea din coadă (VR. 1911, 12, 419), scheaună, să seheune. — Şi schion, a schtonl, (Munt. est) ’şi cheun, a cheuna (Munt. vest CL. 1910, 5, 551, şi Trans. Agrb. Int. 34). scheunătură f., pl. i. Glasu clnelui care scheaună. — Şi schion- şi cheun-. schidâl, V. schilod, schijă f., pl. i (din spijă, d. pol. spiza şi spiz, alamă, bronz, spiza, mtncare, care vine d. vgerm. spîsa [ngerm. speise, raincare, din glokenspsise, metal de clopotj, care şi el vine d. it. spesa, cheltuială, mlat. spensa, mtncare, lat. ex-pensa, cheltutuială. V. speze). Est. Tuci, fontă : o schijă de obuz. (Al. Peneş). schilav (est), -ăv (vest) şi chilav (vechi), -ă adj. (strb. bg. kilav. V chilă 1). Rar. Schilod, infirm, invalid, schflă, V. şchele. schilă(lă)Tesc, V. chelălăfesc. schliăvesc şi (vechi) chi- V. tr. (slrb. kilaviti, a cauza hernie). Rar. Fac schilav, schilodesc. schilăvâs, -oâsă adj. Rar. De un aspect ca de om schilav : stihuri schilăvoase. schllâd, -oâdă adj. (din * schilov, schilav). Ciunt ori olog. Fig. Mutilat, pocit, diform: versuri schiloade. — Şi schidâl (vest) şi schilog (est). Cp. cu slobonov şi -nog şi Topolog din -Iov. schilodesc v. tr. (d. schilod). Fac schilod : un accident care l-a schilodit. Fig. Pocesc, diformez: a schilodi arta. — Şi -gesc (est). www.dacoromanica.ro schimă f., pl. c (ngr. shima, vgr. shcma, formă, haină, figură, trăsătură, gest; vsl. shima, rus. shima. V. schemă). Vechi (şi shlmă). Gest. Azi. Gest schimositură, strlmbătură: schime, cintece şi jocuri (Em.). Figură, formă, aspect: o schimă misterioasă. Haină călugărească. Schima cea mică, rasa (haina) pe care o poartă fraţii; schima cea mare, potcapu (pe care-l poartă numai monahii). Şi ştimă, stahie, monstru, arătare, iazmă, vllvă, pocitanie, duh necurat, zlnă de apă : oamenii mor şi se fac ştime (Şez. 36, 31), ştima Dunării, ştimele mlaştinii (Chir.).—Şi stimă (Bucov.), şi chlmă (Mold. nord): chima răului ps mala pi-răului (Cr.). 1) schimb n., pl. uri (d. a schimba; it. scambio şi fr. ichange). Schimbare, act reciproc. darea unui lucru ca să ti se dea altu: schimbu lucrurilor şi vitelor a fost prima formă a comerclului, schimbu banilor la zaraf, schimb de complimente. Înlocuirea unei santinele pin alta: schimbu unei santinele. Timpu cit păzeşte o santinelă In armată (vre-o trei ore): mi s'a părut schimbu lung. Soldaţii care se' schimbă la pază. Liber schimb (V. liber). Comerciu cu bani: agent de schimb (V. bancă, bursă). Pl. Primeneli, rufe de primeneală (cămăşi, izmene): schimburi de călătorie. în schimb, tn locu altui lucru: acest om e sărac, da'n schimb e sănătos şi fericit; o puşcă'n schimbu unui cal. Cu schimbu, alternativ, unu’n locu altuia duoă cum Ii vine rtndii : a păzi cu schimbu. Soldat cu schimbu, soldat care, tn pedestrimea şi că-lărimea românească, serveşte numai un anumit număr de zile timp de 4-5 ani. Schimb de vorbe (Eiif.), ceartă, altercafiune. A face schimb, a face trampa, a schimba. — Şi şch- (Munt). 2) schimb (est) şl şchimb (vest), a -A v. tr. (lat. * ex-cambiare [lld. cambire, a schimba, a da In schimb] de unde s’a făcut *s:hiamb, *schiimb, schimb ; it. cambiare şi scambiare, pv. escambiar şi escamjar, fr. ichanger şi changer, sp. pg. cambiar. V. cambie). Daii un lucru ca să mi se dea altu, fac schimb: nu schimba vrabia din mina pe cioara din par (Prov.), nu da putinu sigur pe multn nesigur; a schimba nişte bani la zaraf. înlocuiesc cu ceva mai bun, împrospătez: a schimba o santinelă ostenită cu una odihnită, o coardă la chitară, apa la găini. Primenesc, îmbrac, In alte rufe curate : a schimba un copil. Modific: a schimba un articul de ziar. Prefac, transform: a schimba metalele in aur. V. refl. Nu mai slnt cum eram odată: s'a schimbat boierul Mă primenesc. Mă transform la fată de emo-ţiune. A schimba fefe-feje, a fi foarte emoţionat de ruşine. A schimba vorbe (Euf.), a te certa, a te ciondăni. A schimba trenu, va-poru, a trece tn alt tren, In alt vapor. — în Trans. P. P. mă Inschlmb. schimbare f., pl. ări. Acţiunea de a (se) schimba. Rezultatu acestei acţiuni: e o mare shimbare intre ziua de ieri şl cea de azi. schimbâş Dl. (d. schimb 1). Soldat cu schimbu. V. completaş. schimbat, -ă adj. Alterat de emofiune saii de boală: era foarte s:himbat la faţă. Pl. Mărunte, bani de valoare mai mică aşa cum t>-ar trebui la un moment dat: nu i-am dat, că n'aveni schimbate. schlmbăcîâs,-oâsă schimbat). Care se cehimbă des, nestatornic, variabil: timp, om, caracter schimbăcios. Gram. Care-şi schimbă sufixu: cuvlnt schimbăcios. Adv. în mod schimbăcios. schimbăcîiine f. Dos. Schimbare, schimbătiiră f., pl. i. L. V. Schimbare, schimbător, -oâre adj. Schimbăcios (Rar). S. m. Zaraf. schimbătorie f. (d. schimbător). Zărâfie, casa de schimb, schimbeâ, V. şchîombea. schimen m. (vsl. skiminB, d. gr. skym-nos). L. V. Pui de feară. schimnic s. (vsl. skiminiku, îmbrăcat In rasă, shiminiku, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. — Vechi şi sh- (vsl. si-). Azi şi schivnic (invers ca In pivniţă- pimn-,rivnesc,rimn-). Fem. -ă. 1) schimnicesc, -eâscă adj. (d. schimnic). De schimnic. 2) schimnicesc v. intr. (d. schmnic). Trăiesc ca schmnic. V. refl. Mă fac schimnic. schlmniceşte. ad. Ca schimnicu. schimnicie f. Viaţă de schimnic, schimnisesc v. tr. (d. schimnic supt infl. lui iconomisesc). Est. Rar. Iconomisesc. V. refl. Mă zglrcesc, mă restrtng In cheltueli. — Şi schivinisesc In nord. schimosesc (est) şi schimonosit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo! aor. -imisa, url-jesc, şi ashimono, aor. -imonisa, mâ port necuviincios; ashimosyni, uriciune, v. schimă). Urltesc, desfigurez : a schimosi un copil (tunztndu-1 urlt, lmbrăctndu-1 urtt ş. a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturi ori pin desemn). V. refl. Mă strlmb, mă afectez, fac mofturi, mă izmenesc : ia nu te mai schimosi, ci cintă cum se cade I schimosit (est) şi schimonosit (vest), -ă adj. Care se schimoseşte, izmenit, afectat, nenatural: o mahalagioaică schi-mosită. Subst Cine-i schimosita ceia ? schimositură (est) şi schimonosl-tură (vest) f., pl. i. Strtmbătură, afectare: nu pot suferi schimositurile acestui actor I schincănesc, schincesc, V. sctn-cesc. schindosăsc, V. chindisesc. sc h id uf m.(sUb.svinduh,bg.sminduh, poate ! aucuparia, un fel dc sorb ori scoruş numit şi merişor (Buc.) şi lemn puclos. V. păr 2g muşmul, bîrcoace. v scoruşă f., pl. e (bg. skoruSa, cskrusa, vsl. strb. oskorusa, rut. skoruS, ces. shoruse). Rodu scoruşului, de forma unui merişor: .-coruşele-s gustoase şi bune de făcut vin. scos n., pl. .uri. Acţiunea pe a tot scoate; sro.sii puilor, ' < 1) scot m. (pol. rut. rus. skot, vită, vsl. skotă, ca lat. pecunia, bani, d. pecu, vită. V. scotină) socot). Vechi. O monetă ideală care valora doi groşi. 2) scot (est) şi scoţ (vest), scos; a scoate v. tr. (lat. ex-cutio [viat. -câtio], -cuttere, -cussum, a scutura, d. quâtere, a scutura; it. scuotere [fr. secouer, sp. pg. sacudir, d. lat. sub-cutere/, a scutura, a zgudui. V. scutur, casaţiunej con-, dls- şi per-cusiune). Trag afară, aduc, împing ca să iasă, apuc şi dau afară: a scoate bani din pungă, apă din jintină, vin din pivniţă, un cui din părete, un dinte, capu pe uşă, mezu din simbure, sabia din teacă, mina din buzunar, cinele scoate limba de căldură. Alung, expulsez, fac să plece: tot Romănu doreşte să-i scoală pe Jidani din ţară, beţivii cu mare greutate fu scos din circiumă numa'n pumni şi palme, acest medicament scoate boala din trup. Conduc afară din : hoţu fu scos pe uşa din dos, mortu fu scos pe barieră. Duc la : drumu te scoate la sat, cheltuielile l-au scos la faliment, muma l-a scos la liman. Dau afară (destitui, revoc ori pun In disponibilitate) : l-a scos din slujbă. Mă dezbrac, mă descalt, mă tiescoper : şi-a scos pălăria. Ciştig, dis-torc, mă despăgubesc, recapăt: să-mi scot şi eu o pine, perderile,capitalu.Ctştig, obţin, fac să producă: din acest pămint nu scoţi nimica. Obţin, zmulg, fac să vorbească: n'am putut să-i scot nici o vorbă. Scad, iau : scot 3 din 10. Deduc, trag concluziuni: din păţanii se scot învăţăminte. Liberez din găoace, produc pui (vorbind de păsări): cloşca a scos pui. Aduc, ofer: a scos tot ce avea mai bun şi ne-a dat. Liberez, salvez: a scoate din nevoie, din robie. Iau împlinind formalităţile sau plătind: a-ţi scoate paşaportu, biletu de plecare, marfa de la vamă, scrisoarea de la poştă, ceasornicu pus amanet, ghetele date la/dres. înlătur, şterg, fac să dispară; acest săpun scoate petele. Dau Ia iveală, public, tipăresc, reproduc, fotografiez, răsptndesc (din gură): a scoate o carte, un ziar, o copie, o fotografie, nişte vorbe, nişte minciuni. Emit: a scoate strigăte, suspine. Scornesc, inventez : nu ştiu cine a mai scos şi moda asta. Dovedesc, probez ori pretind că e : l-a scos mincinos, l-a scos dator cu trei franci. Fac purgafiutie (fam.): ulefu de ricin te scoate îndată. A scoate bani din peatra seacă, a ctştiga bani din toate. A o scoate la capăt ori la căpătii, a termina, a descurca un lucru. A-fi scoate din capete (adică: din capital), a te despăgubi, (fig.) a te răzbuna. A scoate capu, a te arăta, a ieşi tn lume, SCO a tndrăzni să ta arăţi: sărăcise fi nu mai scotea capu (in lume), duşmanii nu mai scoteau capu după infringere. A nu-l mai scoate pe cineva din prost, deştept ş. a., a-1 tot numi prost, deştept ş. a. A scoate cuiva o coadă, a-I scorni o calomnie (mal ales unei femei). A scoate coarne, a te arăta mai pretenţios, a tncepe să faci mofturi: ghiorlanu acasă la el mănincă şi pe dracu, iar la stăpin scoate coarne. A scoate din fire, din pepeni, din răbdare, din sările, a înfuria. A scoate cuiva pe cineva înainte, 1. a il da ca exemplu, 2. a-1 face să se In-ttlnească cu : Dumnezeu i l-a scos înainte. A scoate limba (de un cot), a nu mai putea de osteneală şi căldură. A scoale din minte, a seduce, a face să greşească. A-ţi scoate necazu sau ciuda, a te răzbuna. A scoate ochii, a-i pune supt ochi, a-i reproşa violent. A scoale panglici (pe nas, pe gură), a face pe panglicaru, pe scamatoru, a înşela poporu cu discursuri. A scoate cuiva peri albi, a-1 tmbătrtni pin suferinţe. A scoate din pine, 1. a destitui; 2. a lua cuiva mijlocu de ctştig. A scoate sufletu, a plictisi grozav: aceşti copii mi-au scos sufletul scotă şi şcdtă f., pl. e (ngr. skot a, it. scotta, fr. e'coute, d. ol. schoote ,germ. schote). Funie legată de colţu de jos al ptnzei unei bărci şi cate se strlnge ori se lasă mai liberă după cum vrei să mergi mai răpede sau mai tncet. V. mură 3 şi saulă. scornesc v. tr. (d. corn, adică „sun din corn ca să sperii vtnatu, şi deci să-i fac să iasă la iveală", ca şi zbucium din bucium ; it. cornare, fr. corner. D. rom. vine bg. korny şi skornuvam, rut. skorniati, id.). Stlrnesc, fac să iasă ca să scape: a scorni vinatu. Născocesc, inventez (o minciună, o lege, o modă, o maşină). V. refl. A se stirni (o vorbă, o furtună). —in vest zgornesc (infl. poate de izgonesc), scornesc, scot din culcuş, alung, strig, chem de pe unde era ascuns: şi-a zgornit surorile, a adus pisica şi s'a pus la pindă (VR. 1911, 4, 10). Şi zgurnesc (Cp. cu Dac. 2, 631, şi 3, 657). scotină f., pl. e (vsl. skotina. V. scot 1). Sec. 17 (Tkt.). Animal. scotocesc v. intr. şi tr. (cp. cu cotroc, cu scocîorăsc şi cu bg. itukam, jărăsc focu). Cotelesc, caut peste tot: a scotoci pin ladă, pin casă, pin pădure. V. bodicăîesc. scoţătorj -oăre adj. şi s. L. V. Mtn-tuitor (cel ce te scoate din nevoi). scoţătură f., pl. /. Ieşitură, proeminentă. scovărdă 1, pl. erzl (vsl. skovrada, tigaie, skovradnikă, plăcintă; rus. skovorodă, tigaie. V. scoveargă). Vest. Scoveargă, uscăţea. Clătită. Pl. Est. Rămăşiţă de mămăligă lipită In ceaun. Blescote, cascote, prăjituri sau mtncări imaginare (Se zice ironic cind unu întreabă ce mtncare mai este, iar altu Ii răspunde „scoverzi", adică: „nimica, răbdări prăjite"). Minciuni palavre (cp. cu rus. Ităverza, intrigă, kaverznia, flecăreală). - 1175 - www.dacoromanica.ro scoveârgă f., pl.crgi (cp. cu scovardă şi covergă). Vest. Uscătea, minciunică. Pan-covâ, un fel de piăjitură uscată făcută din Ouă şi făină. Prăjitură prea uscată, sfarog: această plăcintă e curată scoveârgă/ Slab ca o scoveârgă, foarte slab, uscat, scofllcit. V. clătită. scovîrdez v. tr. (d. scovardă). Munt. Fac concav, cocşovesc. Incovoi: un cttireag sco-virdat; bărbie scovtrdată (CL. 1920, 521).— Şi scof- (după scofilcesc). scovîrli'e, V. scăfirlie. scrab m.(rut. Scrab, cizmă. V.scroam-bă). Est. O buruiană scrofulariace numită Si ciormoiag şi griu prepeliţei (melampyrum farvense, cristatum şi nemorosumj). — Se mai numeşte şi sor'cujrate (vest?). scrădă f., pl. e ori ăzi. Ban. Maram. Mold. Un fel de iarbă tnaltă care creşte pin văile munţilor şi care place oilor. scramuri f., pl. I. Olt. N’a rămas nici scramură, n’a mai rămas nimic, nici o făr-mătură. scredesc v. tr. (slav). Olt. Sfarogesc, frig (ori coc) prea tare: uită să măi tnvirtească găinuşea şi, in loc s'o rumenească, 0 scredi (NP1. Ceaur, 82). screm(mă)) -ut, a se screme v. refl. (d. lat. e'x-primo, ex-primere, exprim, supt infl. lui es-crementum, excrement. Se conj. ca gem). Mă silesc să elimin materiile fecale din trup. Fig. Iron. Triv. Mă opintesc, mă sforfez, mă silesc: mult s’a scremut, dar tl'a reuşit. scremet n., pl. e (d. a se screme, ca gemăt d. a geme). Triv. Acţiunea de a se screme. Icnirea celui ce se screme. * scrib m. (fr. scribe, d. lat. scriba, scriitor, copist). Iron. Scriitoraş mercenar pe la jurnale. La vechii Evrei, cărturar ştiutor de legi. scriere f. Acţiunea de a serie, de a face litere: scrierea şi citirea.Felu de a scrie.de a face literele: acest elev are o scriere frumoasă. Carte, operă literară sau ştiinţifică: autor al multor scrieri. scriit6r, -oăre s. (dim, * seriilor, * scrletor, de unde scriitor, d. a scrie cu suf. -ător). Copist, cel ce scrie acte pin cancelarii. Redactor sau reporter: seriilor la un ziar politic. Autor de opere literare sau ştiinţifice: marii scriitori ai unei ţări, scriitoraş ra. Iron. Un biet scritor (copist, redactor sau prozator). Scriitură f., pl. i. Scriere, scris, felu de a scrie tn ceia ce priveşte forma literelor: o scriitură verticală. Lucru scris. scrijeă f„ pl. ele (d. scrijesc). Est. Felie saâ aşchie: scrijele de cnrechl, de coojă de pin, de mere uscate. — în Ban. scrljătu-ră, pl. I. scrijgsc (Ban.) şi scrljilâsc (Munt) v. tr. (strb, krizati, tskrizall, a tăia făctnd cruci, a cresta, a scarifica, a reteza, nsl. kriz-Ijiati, a zbura încrucişat, d. kriz, cruce. V. crljac şi cp. cu crestez). Zgtrii (vorbind de metale, petre şi alte lucruri dure: dacă scri-jiteşti un obiect nichelat, dai de alt metal. — Jn Mold. scrljălez. scrljilltură f., pl. i. Rezultatu scrijilirii: nişte scrijitituri se vedeau pe placă. V. răvaş. * scrimă f., pl. e f(fr. eScrime, vfr. es-cremie, it scherma).Arta de a mlnui armele Impungătoare şi tăietoare : scrima cu baioneta, cu floreta, cu spada. V. duel. scrin n„ pl. uri (lat. * seri num, lld. sert-nium, cutie, lădiţă; it. scrigno, pv. escrin, escrinh, esclin, fr. icrin, sp. escriHo. D. lat. vine germ. schrein; ung. szekrinv |[V. se-crlu) ; d. rom. vine bg, strin, slrb. skrinja). Un fel de dulap tnalt de vre-un metru şi ceva compus din 3-4 sertare mari tn care se (in mai ales rufe. — Fals comâdă. scrin ier m. (cuv. literar vechi d. lat. scriniarius). Dos. Arhivar. scrinte f. ? (cp. cu ceh. strenka, rus. sireni, ung. szelence, germ. zirene, zitrene, zirinken, d. lat. syringa, siringă şi numele botanic al liliacului). Trans. Liliac (plantă), scrlntesc, U. scrintesc. scripcă f., pl. i (rus. skrlpka. V. serf-pete şi grlpcă). Est. Vioară (instrument muzical). scripcăr m. (d. scripcă sau rut skrip-kar). Mold. Viorist, etntăref din scripcă. scripesc) V. sclipesc, scripete m„ pl. fi, sau n., pl. tot ca sing. (bg. skripec [de unde s’a făcut rom. * scrtpef, pl. scripefi, şi apoi un sing. analogic Scripete/, d. skripiy, sctrţti, vsl. skri-pati, rus. skripleti, de unde vine şi skripka, scripcă). Vest. Macara, rotiţă pe care o tn-vtrteşte o sfoară sau o funie de care e legată o greutate, care funie, pin tnvtrtirea rotitei, e ferită de roadere. — In est scripţ, n„ pl. uri. scrlpisesc v. tr. (rus. strlepiti, a parafa, skriepa, parafă, iscălitură). Vechi. Parafez, script) V. scriu. scriptoăre f., pl. ori (d. lat. scripius, scris). Vechi. Înscriere (?). scriptură f., pl.i"(lat. scriptura). Scriere, carte. Sfinta Scriptură, Biblia, Vechiu şi Nou Testament. scris, -ă adj. Ursit, predestinat: ce fi-e scris, tn frunte fi-e pus (Prov.). Aşa t-a fost scris, aşa i-a fost soarta. Zugrăvit, pictat, .ornat, cu colori, încondeiat: ouă scrise. A riminea ca scris (pe părete), a rămtnea tablou, uimit, surprins. Scrisă< de frumoasă (ce era), foarte frumoasă (o femeie. V. coz). S. f. Ursită, soartă destin : aşa I-a fost scrisa. Dosu unei monete, opus pajurii. Pl. Porunca scrisă: scrisele împăratului (V. rescrlpt). S. n., pl. uri. Acţiunea de a scrie: pin vorbă şi pin scris, scrisu şi ci-titu. Scriitură, scrisoare, vorbe scrise (ca formă de litere): i-am recunoscut scrisu. www.dacoromanica.ro Lucruri (idei) scrise : voi credeaţi in scrisu vostru (Em.). Htrtie financiară (efect, bon, acţiune ş. a.) : scrisuri de ale băncii Naţionale. — Ca inventatori al maşinii de scris slnt menţionaţi aceştia: Italianu Petru Conţi, care, la 1822, şi-a vlndut invenţiunea In Francia; Americanu Austin Burth (1829) ; Austriacu Petru Mitterhofer, tlmplar din Ti-rol, care, la 1864, a inventat o maşină . ridiche seacă, pepene sec. Gol, deşert, fără mez ori conţinut: nucă seacă, pungă seacă. Tuse seacă, tuse tără flegmă. Fig. Prost •• om sec, cap sec, vorbă seacă. A scoate bani din peatra seacă, a clştiga bani din ori-ce acţiune. S. n. pl. A da (a lovi) in sec, a lovi acolo unde nu se simte din cauza golului. A cădea In sec, a calca tn aer (lnchipuindu-li că calci pe solid) şi a fi expus căderii. A inghifi in sec, a Înghiţi (de poftă) fără sa ai ceva tn gură. A ieşi cuiva înainte ca sec, a-i ieşi cu cofa goală (ceia ce In popor se consideră de rău auguriu). A lăsa sec, a Începe postu. Lăsatu secului sau (in vest) lăsata secului (sau de sec), sărbătoarea după care Începe postu ; mincare, zile de sec, zile de post (ca Mer-curea şi Vinerea). V. frupt, dulce. 2) sec, a-A v. tr. (lat. slccare, it. seccar, pv. sp. secar, fr. secher, pg. seccar. — Seacă, să sece. V. usuc 1, sicativ). 1. Usuc, fac să nu mai fie apă (umezeală ori băutură); a seca o baltă, un izvor. A seca un butoi (Iron), a-l bea plnă la ultima picătură. Pin ext. Zvîntez, sleiesc, potopesc, mănlnc de tot; aceştia au secat bugetu fării.Fig. Ating sufletu ; eu zic cucului să tacă: el se suie pe altă cracă şl tot cintă de mă seacă (P. P.). A-fi seca inima (un lucru, o veste), a te mihni adine. V. intr. Perd apa, mă usuc: izvoarele au secat. * secâbil, -ă adj. (lat. secabilis V. in-secabil). Care se poate tăia, secară f. fără pl. saâ pl. ărl (lat s&căle, it. [Veneţia, Triest] segdla. Din secăle vine it. sdgale, pv. sequel, vfr. soigle şi soile, nfr. seigle, cat. segol). O plantă graminee (secăle cereăie) cultivată încă din epoca de bronz şi întrebuinţată Ia făcut rachiu şi ptne neagră. Secară cornută, grăunte de secară atacat de un burete (cldviceps purpurea) care-1 face să iasă din spic ca un corn. Ia conţine un al-caloid veninos numit ergotină. Se întrebuinţează tn med. p. avorturi, oprirea slngelui şi combaterea căldurii. — In Trans. să-cară, In Mold. sacâră. secare f. Acţiunea de a seca. secăcTune f. (Iat. siccătio, -6ns). Rar. Uscacine. SEC secăreâ f., pl. ele (dim. d. s.cară). Ovsigâ. Ch|inen (carum carvi). secărică f., pl. rici sau rele (dini. d. secară). Secărca. Est. Rachiu dc secară (Pop. săc~). secătură f., pl. i (d. secat). Om scc (prost, neserios). Pl. Lucruri proaste ; nu da bani pe secăturii secătuTesc v. tr. (d. sec, Secat, ca păcătuiesc d. păcat). Storc de puteri, sleiesc, sîlrşesc: ogor secătuit. — Est Pop. săc-. secăţiv, -ă adj. (d. sec, secat, dupa uscăţiv). Rar. Uscăţiv, slab. secer, a -â v. tr. (d. secere sau viat sicilare). Tai cu secerea ; a secera gnu. Fig. Culeg, mă aleg cu : a secera aplauze. Răpesc, duc din lumea asta: moartea l-a secerat. secerat n. Acţiunea de a secera, timpu clnd se seceră: pe la secerat. secerăcTune f. Vechi. Acţiunea dc a secera. Grtnc de secerat. secerător, -oâre s. Cel ce seceră. S. f., pl. ori. Maşină de secerat secerătură f., pl. i. Locu pe unde s’a secerat: pin secerătură. Modu cum se seceră. secere (est) şi -ră (vest) f., pl. i (lat. sicilis f, un fel de lance, rudă cu vgerm. sihhel, ngerm. nichel, secere). O unealtă agricolă (E o lamă dinţată curbă fixata Intr’un miner. Cu stingă apuci ccrcalcle, şi din dreapta tai cu secerea: nici o boală nu e grea ca vara cu secerea (P. P.). seceriş n., pl. uri (d. a secera). Acţiunea de a secera : secerişu griului. Timpu clnd se seceră : la seceriş. Orlne de secerat V. recoltă. * secesionist, -ă s. şi adj. (d. secesiune). Partizan al secesiunii. * secesiune F. (lat. secissio, -dnis, d. se-cedere, -cessum, a se retrage. V. cesiune). Despărţire, separaţiline (Intre state, Intre societăţi) : războlu de secesiune intre Statele Unite ale Americii de Nord (/46'U— 1865). secetă F., pl. e (lat siccitas, -tătis, secetă, uscăciune. E format d. nom., pe clnd bunătate, sănătate !s formate d. ac. Nu e necesar să se derive numai de cit d. viat. siccita, ca -juventa fată de juventas, tine-reţă). Uscăciune, mare lipsă de ploaie: izvoarele au secat de secetă. Fig. Lipsă, ster-piciune : secetă de caractere. secetos, -oăsă adj. (d. secetă). Uscat, prej lipsit de ploaie: an secetos. Vechi. jnsetat. * sechestraţii! ne f. (lat. sequesirdtio, -dnis). Acţiunea de a sechestra. — Şi âţie, dar ob, -are, - 1182 - www.dacoromanica.ro * sechestrez v. tr. (lat. sequesirare, a depune, a depărta). Popresc, pun supt sechestru : a sechestra mobila cuiva. Închid arbitrar o persoană: a sechestra un copil ca sâ nu (asă pe stradă. sechestru n., pl. (lat. sequestrum). Poprire, punere de stăpînire asupra unei averi pentru neplata datorii! către stat sau pentru că, la moartea cuiva, nu s’a stabilit tncă cine o va poseda : a pune sechestru pe mobilă, a pune mobila supt sechestru. — Pop. şi secfestru şi sefestru (rus.sekvdstr). * sechin, V. ţechin. sechirăş m. (ung. szekeres). Vechi. Rar. Vizitiu, mlnător de cai. secT n., pl. uri (vsl. sieci, tăietură ; nsl. slec, copaci tăiaţi, gard viu ; slrb. sec, seca, rus. sleia, dărâmătură de copaci, măcel, rudă cu lat. sectio, secţiune. V. secîuîesc, şişcă, priseacă). Mold. Vechi (săcî). Parapet de copaci tăiaţi. Azi. Ciritei, pădurice (rămasă dintr’o pădure mare): numai săcln se mai vede pe ctmpii (Neam. Rom. Pop., 2, 553). Mold. Gard de cătină ori de alte tufe ghimpoase pin care cresc şi copăcei (la vii, capete de ogoare ş. a.). Trans. sud. Laz, loc de flneaţă făcut pin despădurire. V. sihlă. secîuîesc v.tr.(d. seci] vs\.slesti-slekont a tăia). Vechi. fAzi Trans. Lâzuiesc. Curăţ, un loc tăind copacii — In est să-. * secol, V. secul * secret, -ă ădj. (lat. secretus, despărţit, d. se-cirmre a despărţi. V. cern). Care e ţinut ascuns, ştiut numai de unu saâ de puţini : procedură secretă, tratat secret. Care e ascuns vederii: mecamzm secret, uşă secretă. Care-şi ascunde sentimentele : un duşman secret. Pop. Discret: nu eşti de loc secret l Comitet secret, adunare care deliberează fără să asiste publicu. Fonduri secrete, bani pe care guvernu-i poate cheltui p. interesele superioare ale statului fără să dea socoteală contabilităţii publice. S. n., pl. e. Faptă ascunsă, lucru ţinut ascuns : a trăda un secret. Discreţiune (tăcere): a observa secreta. Procedură specială neştiută de alţii; Chinejii aii secretu de a fa.e lacu. Mijloc (talent) particular de a reuşi: secretu de a te îmbogăţi, de a domni, Explicaţiune, motiv ascuns: nu pricep secretu purtării lui. Mecanizm ascuns: lacăt cu secret. Celulă separata Intr’o închisoare : a pune un asasin la secret. Vorbă convenţională (parolă) pe care, dacă n’o pronunţi, nu ţi se dă voie să treci; spuse secretu, şi santinela îl lăsă să intre. Secret de stat, lucru a cărui divulgare face rău ţării. Secret public, lucru ştiut de toţi tn parte, dar pe care nu-1 spune nimeni tn public. în secret, tn ascuns, fără mar-turi. — Apare Şi’n P. P. nouă. V. taTnă. * secretar, -â s. (mlat. secretarius). Persoană caree însărcinată cu corespondenţa unei persoane, unei şcoale sau a altei insti-tuţiuni saa care redactează procesele-ver-bale ale unei adunări (V. confident). Secretar general, funcţionaru care urmează În- dată după ministru şi-I ţine locu une-orî. Secretar de stat, vechi nume In loc de ministru. Secretar de redacţiune, redactoru care primeşte şi apreciază articulele -ziarului. S. n., pl. e (lat. secretarium, Ioc secret). Un fel de mobilă de scris şi de ţinut scrisori. V. şi serpentar. * secretariat n., pl. e (d. secretar; fr. secretariat). Funcţiunea de secretar. Biurou secretarului. * secretez v. tr. (fr. Secriter, d. secri-tion, secreţiune). Scot, produc (un lichid): ficatu secretează bila. * secretoriu, -ie adj. (fr. sicritoire, d. sccretion, secreţiune). Reiativ la secreţiune: glandă secretorie. * secreţiune f. (lat. secreţia, -onis, d. se-cernere, -cretum, a separa; fr. secrelion), Acţiunea de a secreta. Substanţă secretată: o secreţiune cleioasă. V. endocrinologie. secrier m. (d. secriii). Est. Acela care face ori vinde secrie, pataşcar. secriQ n., pl. ie şi un (ung. szekre'ny, ladă. V. scrin).Ladă (cufăr) de lemn (Mold.). Ladă de pus morţii (coşciug, raclă, tron. co-ptrşău). Secriu legii, chivotu, arca alianţei. — In Mold. sud secriQ, tn nord săcriu. In Munt. sicriQ. Vechi -criî. La Haţeg săcrin, ladă obişnuită. * sectar m. (d. sectă; fr. sectalre). Membru al unei secte. Partizan înverşunat al unui partid, al unei religiuni. Adj. Spirit sectar. V. habotnic. * sectator, -oăre s. (lat sectator, d. sectari, sequi, a urma). Partizan declarat al unei secte filosofice sau religioase.- sectatorii lui Ană. * sectă f.i pl. e (lat. secta, d. sequi se-ciitus, a urma). Societate, reuniune, şcoală filosofică: secta lut Epicur. Disidenţă religioasă: secta luterană. * sector n., pl. oare (lat. Stctor, -dris, d. s°care, sectum, a tăia). Qeom. Partea cuprinsă tntre două raze şi arcu unui cerc, (Suprafaţa lui se află înmulţind lungimea arcului pin jumătatea razei sau înmulţind suprafaţa cercului pin fracţiunea^, n fiind număru de grade ale arcului sectorului, Acesta e sectoru circular. V. sferic). Porţiune, secţiune de teren pusă supt autoritatea unui ofiţer militar sau de poliţie. Cartier, parte de oraş: sector poştal. Astr. Un instrument de observaţiune format dintr’un arc de 20o—30o prevăzut c’o lunetă. * secţionez v. tr. (fr. sectionner, d. sec-tion, secţiune). Despart In sectoare: a secţiona o comună. * secţiune f. (lat. sâctio, -dnis, d. secare, sectum, a tăia; fr. section. V. di-, re- şi vivi-secţiune şi secî). Despăture, diviziune (Intr’o carte, Intr’o clasificare, Intr’un oraş, tntr’un muzeu ş. a.). Tăietură şi locu unde s’a tăiat, profil longitudinal ori transversal (reprodus pin desemn ori văzut tq www.dacoromanica.ro SEC realitate). Arm. Jumătate de baterie (2 tunuri azi) saa de ploton de infanterie. Oeom. Locu de Intllnire a unor linii safi suprafeţe. Secţiune plană, secţiunea (tăierea) unei suprafeţe pintr’un plan. Secţiune mică, linie curbă pe care o face tăierea unui con pin-tr'un plan. — Şi secţie (rus. s(kciia), 1. despărţire de oraş, cvartal, coloare; 2. secţiune (post) de politie al unei despărţiri de oraş (Munt.): garctistu a dus un hoţ ia secţie. (In Mold. comisie). * secdânţă f., pl. e (lat. sequentia, urmare. V. con-secdenţă, per-secuţi-une). Piesă In versuri măsurate şi rimate cintată la liturghii catolice solemne. seciuT, -Te s. (ung. SzikeiV, d. szik, scaun, sediti, rezidentă. Teritoriu lor era împărţit odinioară In 5 ţinuturi, iar azi In 2 judeţe). Ungur din răsăritu Ardealului, pe lingă Tro-tuş (Secuii aii fost aşezaţi aici de Vladislav cel Sfint [1080] ca grăniceri p. paza Ardealului). secuT^sc, -Tăscă adj. Al Seţuiior: portu secuiesc. secuTeşte adv. Ca Secuii. secuime f. Mulţime de Secui Ţinutu Secuilor. * secul m., pl. e, şi m. (lat. siculum, generafiune, sex, timp de domnie, secul, d. secus, sexus, gen, sex; vgr. Mkos). 1. Veac, timp de o sută de ani: a trăi un secul, creştinii numără seculele de la naşterea luiHristos, noi trăim in seculu al douăzecelea. 2. Epocă, timp (celebru): seculu lui Pericle, August, Leon X, Ludovic XIV. 3. Timp, lume: a trăi după obiceiu secuiului. 4. lumea civilă, viata lumească, In opoz. cu viata religioasă, şi mai ales cu călugăria 5. Fig. Timp lung: bani n’am mai văzut de-un secul (Em.). — Şi sâcol (după it.). P. gen, cp. cu an, ani şi veac, veacuri şi in vecii vecilor. * secular, -ă adj. (lat. secularis). 1. Care există de un secul sau de mai multe: păduri seculare, drepturi seculare. 2. Care se face la un secul o dată: sărbări seculare ; 3. Laic, temporal, de lume, de mir: preut secular (nu călugăr). 4. Laic, temporal, civil: tribunal secular. * secularizez v. tr. (d. secular; fr. Sf’-' culariser). Prefac In secular (laic, civil), Iau de la mlnăstiri şi dau statului (cum a făcut Cuza la 1863, clnd a luat călugărilor Greci moşiile româneşti de care ei se foloseaţi In paguba Româniii. * secularizare f. Acţiunea de a seculariza. — Şi -aţiâne şi -âtle. * secând, -â adj. (lat. secundns, al doilea) Al doilea (Se întrebuinţează In matematică : A’, A”, A’”, a prim, a secund, a tert). Ofiţer secund, ofiteru care tine locu căpitanului de bastiment. S. m. Ofiţer secund. * secundânt, -ă s. (d. secundez). Care secundează (urmează, ajută) pe altu. Martur la duel. SED * secundar, -ă adj. (lat. sccundarius, fr. secondaire). Accesoriii, mai pufin important, de al doilea rlnd: importanţă secundară. Invăţămintu secundar, şcoala secundară, care e Intre şcoala primară şi universitate (liceu saO gimnaziu, seminariu, şcoala comercială, profesională ş. a.). Profesor secundar, profesor de şcoală secundară. Med, Care sc arată după altele, vorbind de semnele boalelor. Geol. Era secundară, era caracterizată pin mulţimea reptilelor şi a amoniţilor şi pin aparifiunea păsărilor şi mamiferelor. * secundă f., pl. e (fr. seconde, d. lat. secundus, al doilea). A şai-zecea parte dintr’o minută de oră safi de grad. Fig. Clipă, moment foarte scurt: nu aştept nici o secundă I Muz. Intervalu dintre doiiă note. Scrimă. Atac (paradă saii ripostă) ţlnlnci arma cu unghiile In jos. * secundez v. tr. (lat secundare, fr. seconder). Urmez ca ajutor: avocat secundat de secretaru lui. Ajut, favorizez : norocu a secundat geniu lui Columb. * secure f. (lat. securis, topor, secure, d. secare, a tăia; it. scure, sp. segur, pg. segura. D. rom. vine ngr. tsekuri, tsikuri, vsl. siekira, slrb. sekira [dim. sekirica, se-kirce], ung. szikerce). Vechi şi Olt. Topor. Azi. Topor mai mic (de făcut surcele ş. a.). — Vechi şi Mold. pop. săcure, Munt secură, pl. i. — Dim. securică, pl. -rele, şi securice. V. baltag. securs n, pl. uri (fr. secours, pol. sif-kurs, ajutor, d. lat. succurere, -cursum, a ajuta). N. Cost. Let. 2, 60. Ajutor. * sedativ, -ă adj. (mlat. sedativus, d. lat. sedare, sedătum, a linişti. V. re-zedă). Alinător, liniştitor de durere : apă sedativă pentru dinţi. S. n., pl. e. Medicament potolitor. sedef, V. sidef. sedelcă şi sidelcă f„ pl. i (rus. sie-detka, dim. d. siedlâ, şa, d. sidieti, a şedea, vsl. siedieti. V. silişte, şa, şed, sal-dacar 2). Est. ŞaCia cea mică care se pune pe spinarea calului înhămat la căruţă. — Pop. săd-, sad- şi sîd-. aedeină f., pl. e (vsl. siedilina). Vechi. Rar. Un fel de tropar In timpu căruia lumea şedea jos. * sedentar, -ă adj. (lat. sedentarius, d. sedens, -(ntis, care şade, sedire ,a şedea. V. sedifl). Care şade (pe scaun) mult timp: croitorii, cizmarii, scriitorii duc o viafă sedentară. Care iese rar din casă: bătrinii is sedentari. Care rămlne locului In cazarmă, vorbind de trupe: partea sedentară a unui regiment plecat la război. Adv. în mod sedentar : a trăi sedentar. 1) sediiă f„ pl. e (bg. rus. cledilo, slrb. ce-, rut. ci-, strecurătoare, filtru, d. vsl. ele-diti, a strecura). Munt. Zăglrnă — Şi să-dllă, sldllă, sidilă (VR. 1912, 1, 80). 2) * sedilă, V. cedilă. — 1184 www.dacoromanica.ro SED * sediment n, pl. c (lat. sedimtnllim, d. şedere, a şedea, a se odihni). Drojdie, substanţa care se depune la fundu unui lichid. Pămlnt (sau alt-ceva) depus de ape, de vlnt ori de animale (guano): afară de stincile eruptive, scoarţa pămintului se compune din sedimente. * sedlmentăr( -ă adj. (d. sediment;-fr. sidimentaire). Format din sediment: teren sedimentar. * sediţios, -oăsă adj. (lat. seditiosus). Doritor de sedifiune, Indemnător la sedifi-une. Adv. In mod sedifios. * sediţiune f. (lat, sed-ilio, -itionis, d. sed-, la o parte, şi ire, itum, a inerge, V. suT). Răscoală, revoltă: sediţiuntle fură numeroase la Bizanţiă. * sedIO n. (format după a-sediă; fr. siege, it. seggio, din răd. sed, ca şi şed, şedinţă, reziden(ă). Rezidentă, scaun, domiciliu, locu obişnuit de adunare al unei societăţi, al unui tribunal, al unui guvern ş. a. Fig. Centru : sediu holerei e tn India, cre-ieru e sediu cugetării. * seduc, -dus, a -duce v. tr. (lat se-ducere. V. duc). Atrag pin farmec ; acest orator te seduce pin elocuenţă. Atrag, amăgesc, tnşel, abuzez de. * seducător, -oăre adj. Care seduce: maniere seducătoare. Subst Un seducător. * seducţiune f. (lat se-ductio, -onis. V. de-f in-, pro- şi re-ducţiune). Acţiunea de a seduce. sefertăs a, pl. e şi uri (turc. sefer-tasy, d. ar. sefer, călătorie, şi tasy, ceaşcă. V. musafir)- Serviciu compus din 3 4 vase puse unu peste altu de adus bucatele (calde) de la birt sau de aiurea. — In Munt. sufertaş. seftereâ, V. safterea. segbân, V. seîmean. * segment n., pl. e (lat. segmentum, din * secamentum, d. secare, a tăia). Geom. Partea dintre arcu şi coarda unui cerc: suprafaţa segmentului e egală cu suprafaţa sectorului aceluiaşi arc minus suprafaţa triunghiului care-şi are virfu’n centru şi baza ta coarda segmentului. * segmentar, -ă adj. (d. segment; f. segmentaire). Format din segmente (bucăţi). * segmentez v. tr. (d. segment: seg-menter). — Împart In segmente. V. refl. Mă despart dintr’o grămadă. *seghidilă f., pl. e (sp. seguidilla, pron. seghidilia). O melodie şi un dans spaniol, sehăstru, V. sihastru, sehăîdăcăr, V. saîdacar 1. seTdlcâr, V. saîdecar. seîm n., pl. uri (pol. sejm). Vechi. Par-lamentu leşesc V. pospolită. seîmean n. pi., enl (turc. seimen, d. pers. seg-ban, păzitor de ctni, soldat permanent întrebuinţat ca jandarm [se£. cine şi ban, păzitor], ngr. seiminis, bg. seimen, jandarm, SEL ung. szemcny, Cazac). La Turci, soldat din-tr’a treia diviziune a ienicerilor (34 de regimente, care formau la început un corp de vlnători). La Munteni, soldat dintr'un corp de 2000 de lefegii (Albanefi, Greci, Slrbi şi Bulgari) înfiinţat de Matei j Basarab şi pus supt comanda unui polcovnic (Ei purtau, ca şi ienicerii, cepchene roşii şi căciuli cu fundu roş, din care cauză li se mai zicea şi roşii. Dar nu erau tot una cu roşii de ţară sau roşiorii). La Moldoveni, soldat din garda domnească (Căzărmile lor erau lingă curtea domnească şi serveau şi ca închisoare. Unii depindeau de hatman, şi de aceia se numeau hătmăneşti, împărţiţi fn zece bulu-băşii; alţii depindeau de agă, şi de aceia se numeau ageşti, şi erau zece In laşi şi clte cinci In fie-care tirg şi aveau rol de jandarmi). Şi siîmean, silman, simean, slgmean şi (Băle), segban. V. daraban. seinf -ă adj. (vsl. sinii, vlnăt; bg. sini, azur. V. slneală). Vest. Lău, siv, sur, cenuşiu, brumăriu: oale, lină seină. — In est sain (rev. I. Crg. 4, 59J. seim., pl. uri (turc. seiir). L. V. Spectacul. seiz m„ pl. zi (turc. [d. ar.] satis, pop. reiis, grăjdar. V. saxana). Vechi. Grăjdar, îngrijitor de cai. sel n., pl. uri (turc. sel. d. ar. sell, torent). Dobr. lai. Torent, şivoi. Şant făcut ca să se scurgă apa. selăm-ceauş m. (turc. selam- auş). Vechi. Adjutantu domnului, cel care anunţa sosirea lui. — Şl seleam-. selamet, V. selemet. selamlîc n., pl. uri (turc. selamlyk, [d. ar. selamun 'aletkiim, pace asupra voastră], partea casei rezervată bărbaţilor şi vizitelor, sală de audientă, selamlîc. Fr. salamalec). Ceremonia întovărăşirii sultanului la mos-cheie p. rugăciunea solemnă de Vineri. Fig. închinăciune adlncă, salutare respectuoasă (mai ales ca la musulmani). — Şi seleam-lîc, salamlîc, salamalîc. V. harem. selât, V. solac. * selbă f., pl. e (lat. silva). Lit. Pădure, selbez^sc, V. sârbezesc. selbezie, V. sărbezie. seleâf (ea dift.) n., pl. uri (turc. ar. si-lah, arme, de unde şi aib.sileah, bg. seleah, sileah, sileaf, slrb. sil ah. V. silictar). Vechi. Cingătoare lată In care se purtau armele (pumnale, pistoale). — Şi sileaf, sileah, sileap. seleam-, V. selam-. * selectiv, -ă adj. (compus ca şi e-lec-tiv). Care serveşte la selecţiune. * selecţiune f. (lat. se-lectio, -dnis, d. se-ltgere, lectum, a alege. V. lecţlune, aleg). Alegerea celor mai bune exemplare (de plante, animale, elevi). Selecţiune naturală, alegerea pe care şi-o face natura pâ'i- 1 5 www.dacoromanica.ro — 1185 - trlndu-şî animalele şi plantele cele mai robuste şi dlndu-le morţii pe cele slabe (teorie datorită lui Malthus şi Darwin). selemet n„ pl. uri (turc. selamet, siguranţă, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selămeti, alb. selahmit, strb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mtntuire, liman. Azi. Olt. (salamet). A ieşi la sala met, a ieşi la hedreag, a scăpa de nevoi. Set. 19. Rar azi. Perderea averii, faliment: beţia l-a scos, cu beţia a ajuns la selemet. — Şi selimet, silemet, sillmet, zelemet. * selenită f., pl. e (vgr. selenites, d. se-Une, lună). Chim. Gips. * selănIQ n. (d. vgr. seline, lună, din cauză asemănarii seleniului cu teluru, care-şi trage numele de la pămtnt [lat. tellus, tel-liirisj). al cărui satelit e luna). Chim. Un corp simplu metalic care seamănă cu sulfu. E neted, negru şi sticlos, iar ctnd te uiţi la el tn zare, e roş. Se găseşte amorof şi cristalin. Acesta se topeşte la 217 şi ferbe la 700 dlnd vapori galbeni. Densitatea 4,-2 şi 4,8 greutatea atomică 78,o. A {ost descoperit de Berzelius la 1817. Se extrage din insulele Lipari, Suedia şi Bohemia. seh'dă f., pl. e (ngr. selida). Sec. 18—19. Pagină. sellmie şi selemie f. (turc.selimiU, un fel de turban). O stofă de matasă din care se făceau anterie. silişte, V. silişte. silnic, V. senic. sem, V. sînt. * semafâr n., pl. oare (fr. simaphore, din vgr. sima, senin, şi -phore = for din fos-for. V. ceamandură). Altă-dată, un stilp cu braţe mobile p. telegrafia optică, iar astăzi, telegraf aerian pus pe mal p. a semnala corăbiile şi a corespunde cu ele. * semaforic, -ă adj. (d. semafor). De semafor: post semaforic, semnale semaforice. * semantic, -ă adj. (vgr. semantikăs, d. semalno, însemn, am însemnare. V. simandicos). Gram. Relativ la însemnarea cuvintelor: valoarea semantică a unui cuvlnt. S. f , pl' i. Ştiinfa evoluţiunii înţelesurilor. Adv. în privinţa semanticii. * semasiologic, -ă adj. Aşa s’a zis Intti tld. semantic. * semaslologfe f. (vgr. semasia, însemnare, şi -logie). Aşa s’a siz Intti lld. seman-ti:ă (Teza de licenţă a lui L. Şăineanu [Bucureşti, 1887j, tratează despre „semasiologia limbii româneşti"). sămenea (scris şi semenrea, -erea şi -ere) adv. (lat. similis. V. semăn 2, asemenea). Vec’ii. Asemenea. semăluTesc, V. sămuTesc. 1) sâmin (Munt.) şi seamăn (Trans.), a semână v. tr.(lat. simino, sâniindre, id.; it. seminare, pv. semnar, fr. semer, sp. sem-brar, pg. semear. V. seminar). Pun să-mlnţa tn pămtnt ca să răsară: el seamănă griă, tu semeni un cîmp. Ptg. Răspindesc: a semăna discordic. Fac din ainte : seamănă la tinereţi ca să ai ce să culegi la bătrineţă. V. plantez, tnsemtnţez. 2) sămăn (Munt.) şi seamăn (Trans.), asemănă v. intr. (lat similo, similare, id.; pv. sp. sembrar, h.sembler. V. seamăn 1, asemăn, simulez). Am asemănare, par a fi, par’că sint, mă potrivesc In formă, In caracter, >n sunet: cinele seamănă a lup (sau cu lupu), acest copil seămănă lui tata-su (safi cu tată-su), aceste cintece seamănă intre ele. Seamănă dar nu răsare, se zice In glumă despre o persoană care, Intr’o privinţă, seamănă cu alta mai distinsă, dar se deosebeşte In colo. De ex.: Acest copil seamănă cu Daniel Răspuns: Seamănă (pin aluz. la semăn 1), dar nu răsare I —in est samăn, sameni, samănă. semănat n., pl. uri. Acţiunea de a semăna (v. tr.). Timpu acestei acţiuni. — în est să-. semănătoăre pl. ori. Maşină de semănat. — în est să-. semănătâr, -oăre s. Persoană care seamănă (v. tr.). — în est să-. semănătură f., pl. i. Loc semănat, cultură: o semănătură de grău. Modu de a semăna. — in est să-. V. holdă, lan. semenea adv. (lat. similis, adj). Vechi. Asemenea, semeni m. pl. V. seamăn 1. semenfc, V. siminoc. semeniş n., pl. uri (d. semăn). Vechi. Semănătură. — Şi săm- (Dos), semănţe, V. sămînţă. semenţie V. seminţie. * semestrial, -ă adj. (d. semestru ; fr. stmestriel). Care se face o dată pe semestru : adunare semestrială. Care durează un semestru: cursuri semestriale. Adv. Pe semestru. * semestru n. pl. e (lat. semestris, d. S.’.v,- şase, şi mensis, lună. V. mensual, bl- şi tri-mestru). Timp de şase luni, jumătate de an. semeţ, (Munt.) şi sumăţ (Mold. Trans). -eăţă adj., pl. eti, eţe (d. vsl. sămieti, a îndrăzni). Rar azi. Foarte mlndru, plin de încredere In sine, dlrz, trufaş. — Vechi şi să, st-, sl-. La Dos. sîniăţ. semeţesc (Munt) şi sumeţăsc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeţ, sumeţ). Rar azi. Fac semeţ. V. refl. Mă fac semeţ. — Vechi şi să-, sî-, sl- şi însumeţesc. semeţie (Munt.) şi sumeţie (Mold.) f. (d. semeţ, sumeţ). Rar azi. Mtndrie foarte mare, mare încredere In sine, trufie.— Vechi să, sî- şi sl-. * seml- (lat.semi-), prefix care înseamnă „jumătate", ca’n semicerc, semilună, semi-metalic. V. 6mi-. * semicerc n., pl. uri. Jumătate de cerc. V, emiclclu. www.dacoromanica.ro srwi * semicoloână f., pl. e. Arm. Formaţiune de trupe intermediară Intre coloană şi linie. Jumătate de coloană de munitiuni sau de proviziuni. * semicult, -ă adj. Cult pc jumătate. * semicultură f., pl. I. Cultură (Irtvă-tatura) pe jumătate: semicultură e periculoasă ta mulfi indivizi. * semidoct, -ă adj. Doct pe jumătate, semicult. V. snob. * semilună f. pl. i. Jumătate de lună (din cer), crai nou, luna luminata pe jumătate. Emblema isfamizmului (In vlrfu minaretelor şi steagurilor). Fig. Turcia sau altă putere musulmană ; semiluna fu invinsă de cruce. * semimetâlic adj. Pe jumătate metalic. * seminal, -ă adj. (lat. seminalis, d. semen, seminis, samtnţâ). Relativ la sămînţă : substanţă seminală. Frunze seminale, coti-ledoanc. * seminar n.( pl. e (lat. seminarium, pepinieră, d. semen, seminis, samlntă, seminare, a semăna. V. semăn 1, diseminez). Liceu teologic, şcoală secundară p. viitorii preuti. Şedinţe de Invatămlnt practic pe care un profesor universitar le tine cu studenţii (la litere, drept) tnvăttndu-i cum să lucreze. Elevii unui seminar: tot seminaru. * seminarist m. (d. semina’). Elev de seminar. semincer m. (d. seminţe). Ştiulete de popuşoi păstrat de sămlntă. Copac ori animal păstrat p. reproducere. V. siminoc. semincîoâră {., pl. e. Săminţă mică. seminţărie, V. sămînţărie. seminţe f. pl. sămînţă. seminţie f. (din seminţă, după vsl. plemen, sămînţă, neam, trib). Vechi. Trib : seminţiile lui Israil. — Mai vechi se-menţie. * semison, -â adj. semisonus. V. ple-nison). Gram. Scurt, cu jumătate de sunet, ca lîşi i In viu, vil saă e şi o in treacă, - coasă. V. semiton. * semisumă f,^pl. e. Jumătatea unei sume. * semit, »ă s. (d. Sem după pronunţarea clasică ; rom. Sim, unu din fiii lui Noe, presupus strămoş al Semiţilor). Om din familia etnografică şi linghistică din care fac parte Arameii, Sirienii, Haldeii, Asirienii, Jidanii, Arabii şi Himyariţii. Jidan. Adj. Semitic. V. antisemit. * semitic, -ă adj. Al Semiţilor: istoria limbilor semitice a fost scrisă de Renan (H55). Judaic, jidănesc: apucături semitice. Nas Semitic, nas prea achilin. Adv. A vorbi semitic. * semiţi st, -â s. Savant ştiutor al limbilor semitice: Renan fu un adine semitist. * semitizm n., pl. e. Caracteru semitic. Rasa scmitică. Vorba sau locuţiune semitică. SEM * semiton n., pl. uri. Muz. Jumălate dc ton (ca Intre mi şi fa sau Intre si şi do). V. semison. * semitransparent, -ă adj. Translucid, străveziu: farfuriile de porţelan Is semitransparente. * setnivocâlă f., pl. e. Gram. In unele limbi (vechea slavonească, strbeasca, ceha, polona, sanscrita), consonantă lichidă (R şi L) pronunţată fara vocală, ca Srb. lld. Strb. * semizeu m. La cei vechi, eroâ născut Intr’un zeu şi o muritoare sau dintr'un muritor şi o zeiţă, ca Ercule, Castor, Poluce ş. a. semn n.,pl. e (lat signum, semn; it.segno, sard. sinna, pv scit, vfr. segn, nfr. seing. sp. seno, pg. senho. V. con-şi de-semn, însemn). Lucru, figură, indiciu, gest, mişcare sau tnttmplare din care poţi înţelege ceva (ce-a fost, ce e sau ce va fi) •• literile-s nişte semne cit care reprezentăm sunetele din care se compun vorbele, vorbele-s semnele cugetării, numerele-s semnele cu care socotim, zodiacu are 12 semne, nourii negri is semne de ploaie, lucrurile deranjate eraii un semn că umblase cineva pin casă, cinele s'a apropiat ta un semn al stăpinului. Semnalment, particularitate fizică congenitală saâ accidentală (alunică, neg, cicatrice, ciupituri de vărsat): semnele holului erau: urechile blegi, păru roş, ciupit de vărsat, degetu arătător lipsă la mina stingă. Semnal gest: i-afăcut semn că se apropie duşmanu. Ţintă, punct de ochit (cu puşca). Ţanc, punct dc iovit cu peatra sau de ajuns In fugâ: s'a oprit la semn. Veclti. Blazon. Semn rău (sau bun), indiciu defavorabil (sau favorabil). A-ţiJdce semnu crucii (ob. a-ţi face cruce), a-ţi face eu mina semnu (gestu) creştinesc dc rugăciune. Pe semne, se vede, probabil: pe semne că e bolnav dacă n'a venit. în (saâ ca) semn de, ca: in semn de prietenie. * semnal n., pl. e (fr. signal, după rom. semn. V. ţignal). Semn stabilit din ainte p. a servi ca înştiinţare (Cind e vorba dc cele optice /fanare, steaguri/, se zice a face semnale; cind e vorba dc cele acustice [telefon, telegraf] se zice a da semnale). Fig. Moartea lui Cezar fu semnalu unui noă război civil. * semnalez v. tr. (fr. signaler, it. seg-na'are). Anunţ pin semnale, semnalizez: a semnala ivirea unui torpilor. Auunţ numai, dar nu precizez (atrag atenţiunea): a semnala comandantului o patrulă duşmănească. Disting, ilustrez: a semnala curaju cuiva. V. refl. A se semnala pin curaj. * semnalizez v. tr. Vestesc pin semnale (de ex., apropierea unui aeroplan). * semnalment n.,pl. e (fr. signalement)-Semn al fetei cuiva (caracter, particularitate)1 semnalmentele asasinului erau : nasu cirn, buzele groase ş. a. — Mai corect ar fi Sem-nalament, că vine de la un verb de conj. I: signaler, a semnala. Cp, cu deranjament Unii zic signedimenţ, - 1187 - www.dacoromanica.ro SEM * semnatar, -ă s. (fr. signataiie, după rom. semn). iscâlitor, cel care a iscălit: semnatara unui contract. * semnătură f., pl. i (fr. signature, după rom. semn). Iscălitură, numele tău scris de mina ta (sau imitat de altu). semnez v. tr. (d. semn ori lat. signare, de unde şi fr. signer). Vechi. însemnez. Azi. Neol. Iscălesc, Imi scriu numele. * semnific, a -ă v. tr. (lat. signi/ico, -âre [d. signum, semn. şi facere, a face]; fr. signifier, după rom. semn). Rar. ftasemn, am însemnare de: asta nu semnifică nimic. Notific, arăt: a-ţi semnifica voinţa. * semnificativ, -ă adj. (lat. significa-tivus, fr. sinificatif, după rom. semn). Plin de înţeles; o vorbă semnificativă. Expresiv: un gest semnificativ. Adv. in mod semnificativ, * semnlfIcaţliine f., (lat. significătio, -dnis, fr. signification). Rar. însemnare, Înţeles. Noima, explicafiune. Notificare. — Şi -âţie, dar ob. -are. semnlşor n., pl. oare. Semn mic optic: un semnişor tn carte. semuTesc, V. sâmuîesc. senamechie, V. siminlchie. * senat n., pl. e (lat. senatus, d. senex, senis, bătrln). Adunarea legiuitoare a patricienilor in vechea Romă sau tn Atena, Sparta, Cartaginea ş. a. tn statele parlamentare, adunarea legiuitoare a bătrlnilor aleşi de naţiune (senatori). Localu tn care se adună senatorii. — Senatu românesc se compune din două categorii de membri: 88 numiţi de rege. senatori de drept şi 88 aleşi. Cei de drept sint: principele moştenitor de la 18 ani împliniţi, tofi principii familiii regale majori (18 ani), patriarhu, ruitropoli(ii, episcopii eparhiofi ortodocşi ori greco-catolici, capii confesiunilor recunoscute de stat (dacă reprezintă cel pu|in 200,000 de credincioşi) şi foştii senatori de drept recunoscuţi pe baza înaltei funcţiuni îndeplinite In trecut In stat, dar numai cei care erau recunoscuţi la promulgarea constitujiunii din 1938. * senator m. (lat. senator). Membru al senatului. * senatorial, -ă adj. (d. lat senatorius cu sufixu -al). De senator, al senatorilor: demnitatea senatorială, familii senatoriale. * senatus-consult n., pl. e (lat. sena-tăs-consultus). Decret (ordin, deciziune) a vechiului senat roman. * senă f., pl. e (fr. sine, mlat. sene, d. ar. sena. V. siminichie). Siminichie. sendiic, V, sandtc. sene, V. sine. senemechie, V. siminichie. * seneşâl m., pl. li (fr. senechal, mlat. siniscalcus, d. vgerm. siniscalc, compus din sini, bătrln, şef, si scalc, servitor. V. ma-re-şal). Ofiţer feudal care, Intr'un anumit resorţ, era şefu justiţii!. Ofiţer regal care era şefu justiţii! subalterne In Francja odinioară. SEN s^nic şi silnic n, pl. e (bg. siennik, umbrar). Olt. Ptnză groasă care se întinde peste cămăşi ctnd le pui In ptrlău şi pe care se pune cenuşă. * senil, -â adj. (Iat. senllis). De bătrl-netă, al bătrlnefii: slăbiciune senilă. V. bătrînesc. V. juvenil. * senilitate f. (d. senil). Slăbirea trupească şi sufletească a bătrtnetii: a muri de senilitate. senin, -ă adj. (lat. sărenus, it. sp. se-reno, pv. cat. seri, fr. serein). Fără nouri, limpede, clar: cer, aer, timp senin; zi, noapte senină. Fig. Neturburat, liniştit, fără griji, vesel: om senin, fală senină. Fericit, vesel: zile senine. S. n., pl. uri. Seninătate (vorbind dc cer). Din senin, fără nici un motiv: s'a supărat din senin, chear din senin (şi din chear senin, ceia ce e mai urtt exprimat). — Şi serin, sărin (Trans.). V. posomorit. seninăre f, pl.drf.Stlncă înaltă („aproape de seninu cerului"). Lespede netedă. seninătate f. (lat. serenitas, -ătis; it. serenită). Starea cerului fără nouri: seninătatea cerului Saharei. Fig. Linişte, netur-burare: seninătatea cu care a murit Socrate. * senior m. (fr. seigneur, d. lat. senior, -âris, mai bătrln. d. senex, senis, bătrln; it. signore, sp. senor. V. sire. Cp. cu preut, staref). în evu mediu, mare boier din apusu Europei, stăptnu unui feud. Boier mare, om din Înalta nobilime. * seniorial, -ă adj. (fr. seigneurial). De senior, al seniorului: moşie, casă seniorială. Fig. MIndru, nobil: aer seniorial. Adv. Ca un senior: a trăi seniorial. * seniorie f. (fr. seigneurie, it. signoria). Calitatea de senior. Moşia unui senior.Titlu onorific al vechilor pari ai Franciii, al membrilor Camerei lorzilor Iu Anglia ş. a. Gu-vernu vechii republici a Veneţiii. * sens n., pl. uri (lat sensus, simt, d. sentire, sensum, a simţi; fr. sens). Înţeles, însemnare : sens propriu, sens figurat. Direcţiune : maşina asta merge in toate sensurile. — Fals senz. * sensaţionâl, -ă adj. (fr. sensation-nel, d. sensatien, sensafiune). De sensafiune, care produce sensşfiune, foarte interesant: o informafiune sensalională.—Fals senz-. * sensaţiune f. (fr. sensation, d. mlat. sensatio, -oms, derivat d. lat sensatus, dotat cu simt, care vine d. sentire, sensum, a simţi). Simt, simţire, impresiune transmisă pin simfuri: sensafitme de frig, de căldură, plăcută, neplăcută. Fig. Impresiune, emo-fiune: această veste a produs mare sensa-ţiune, intrarea lui in sală a făcut sensa-ţiune. De sensaţlune, senzaţional: o ştire de sensaliune.—Şi -âţie. Fals senz-. * sensibil, -â adj. (iat sensibilis, fr. s:nsible). Simţitor, care se poate simţi, care se poate aprecia pin simfuri; lumea sensibilă. Mare, care se simte bine (mult): frig sensibil. Mare, important: progres sensibil. - lisa - www.dacoromanica.ro SEN Simţitor, impresionabil, care simte uşor, emofionabil, susceptibil: un auz sensibil la muzică, un om sensibil la nenorocirea altuia, sensibil la ironie. Fiz. Care arată cele mai mici diferente: o balanţă sensibilă. Muz. Notă sensibilă, care e cu un semiton dede-suptu tonicii. Adv. in mod sensibil; flttxtt se urca sensibil, era sensibil emoţionat. — Fals senz-. * sensibilitate f. (lat. sensibilitas, -ătis). Facultatea de a li sensibil, de a simţi uşor : sensibilitatea unii inimi, unei hirtii fotografice. — Fals senz-. * sensibilizez v. tr. (d. sensibil;it. sen-sibiliser). Fac sensibil, fac să simtă. In fotografie, fac placa să simtă lumina (tmpreg-ntnd-o tn sări de argint). — Fals senz-. * sensltiv, -ă adj. (mlat. sensitivus, fr. sensitif). Sensibil, simţitor, care simte: toate animalele-s sensitive. Relativ la simţuri sau la sensafiune; facultatea sensitivă. S. f. O plantă leguminoasă ale cărei foi se strtng etnd le atingi (Se numeşte şi mimoză). Fig. Persoană care se sperie, se supără sau se emoţionează dintr’un nimic.—Fals senz-. * sensoriâl, -ă adj. (d. sensoriu ; fr. sensorial). Fiziol. Al sensoriului, relativ la sensoriu: fenomenele sensoriale. — Fals senz'. sensorlO n. (lat. sensorium). Fiziol.Cen-tru cerebral comun al tuturor sensafiunilor, după cum se crede. — Fals senz-. * sensual, -ă adj. (lat. sensualis, relativ la simţuri). Dedat plăcerilor simţului, sexual, libidinos, pofticios: om sensual. Relativ la simţurile sexuale: plăceri sensuale. * sensualist, -ă (d. sensual). Adept al sensualizmului. Adj. Relativ la sensualizm. — Fals. senz-. * sensualitâte f. (lat. sensualitas -ătis, sensibilitate), lnclinaţiune spre plăcerile simţurilor sexuale. — Fa s senz-. * sensualizm n. (d. sensual). O sistemă filosofică după care toate ideile provin din sensafiuni: sensualizmu a fost susţinut de Condillac (+ 1780). Iubirea de plăceri sexuale. — Fals senz-. * sentenţă f., pl. e (lat. sententia, d. sentire, a simţi, a gtndi, a judeca). Maximă, cugetare morală: sentenfele lui Seneca. Ho-târtre, deciziune, verdict: judecătoru pronunţă senten/a de moarte. — Fals sentinţă. * sentenţl6s, -oăsă adj. (lat. senten-tiosas). Plin de sentenţe : vorbă sentenţioasă. Care are forma unei sentenţe, de o gravitate afectată: ton sentenţios. Care vorbeşte pin sentenţe: om sentenţios. Adv. In mod sentenţios. * sentiment n., pl. e (fr. sentiment, it. sentimento). Acţiunea de a simţi, simţire, impresiune: un sentiment plăcut. Impresio-nabilitate, simt, facultatea de a simţi (a înţelege, a aprecia) din instinct: a avea mai mult sentiment de cit raţionament. Conştiinţă, simţ: a avea sentimentu superiori- SEP tă/ii, datoriii. Pasiune, simţire (iubire sau ură), opiniune: sentimente înalte, josnice, durabile; a-fi schimba sentimentele. — Fals slmţlmînt, pl. inte. * sentimental, -ă adj. (fr.sentimental, d. sentiment cu sufixu -al ca’n continental, sacramental. Nu e nevoie să se adimită numai de ctt că e luat după engl. sentimental, supt infl. celebrei cărţi a lui Sterne The sentimental Journev, Călătoria sentimentală [ 1768], Plin de sentiment (adevărat ori afec-rat): om, discurs sentimental. Adv. In mod sentimental. * sentimentalitate f. (d. sentimental). Caracteru de a fi sentimental. * sentlmentalizm n., pl. e (d. sentimental). Sentimentalitate, caracteru de a fi sentimental. Afectaţiune de sentiment. sentinelă, V. santinelă. senz-, V. sens-. seâs, -oăsă adj. (d. seu sau lat se-bosus). Cant. Gras, plin de seu. * sepălă f., pl. e (compus arbitrar din separ şi petală). Bot. Frunzişoară de la calicele unei flori. * sepăr, a -ă v. tr. (lat. se-paro, -pa-răre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre-şi re-par). Despart: a separa ramura de trunchi, a separa grlu de neghină, a separa doi cinii care se bat, apa separă insula de continent. V. băşcăluTesc. * separăbll, -ă adj. (lat separabilis). Care poate fi separat * separăt, -ă adj. Despărţit Adv. A trimete separat. * separatist, -ă s. (d.separat). Adept al separatizmului, secesionist (tn politică, religiune, artă). * separatizm n. (d. separat). Secesio-nizm, tendenfă de separaţiune. * separaţiune f. (lai. separătio, -ânis). Acţiunea de a separa, secesiune, despărţire. Despărţenie, divor\. Jur. Separaţiune de corp, starea soţilor care, tn urma unei judecăţi şi din aceleaşi cauze ca şi la divorţ, trăiesc despărţiţi. Separafiune de bunuri, regim matrimonial tn care sofii, pin contractu de căsătorie sau pin judecată, tşi administrează averea separat (Separaţiunea de corp atrage şi separaţiunea de bunuri). — Şi -ăţie şi -ăre. sepet, V. sipet. * sepie f. (lat sipia, d. vgr. sepia). Zool. O moluscă cefalopodă care secretează un lichid negru întrebuinţat In desemn (Scoica internă se numeşte os de sepie). Văpsea neagră formată de acest -lichid. * Septembre m„ gen. al lui (lat. Sep-tember, d. septem, şapte, fiindcă tn vechime anu începea la Martie, şi deci Septembre era luna a şaptea). A noua lună a anului V. răpcTune). — Vechi Septenvrle, scris-mvrle) şi Septevrie, apoi-envre mgr. septâmvrtos, vsl. septevrii, -enbri, bg. -temvrii). - 1189 - www.dacoromanica.ro * septenâl, -ă adj. (Ir. sepie/mat, it. settennale, d. lat.scptennis, din sepiem, şapte, şi annus, an). Care durează şapte ani sad revine la şapte ani. * septenăt n., pl. e (fr. septennat, it. settennato, d. lat. septennis, septenal). Putere saO serviciu care tine şapte ani: tepte-nata prezidentului republicii franceze. * septentrional, -ă adj. (lat. septen-irionalis, d. septentrio, nordu, d. septem, şapte, şi triones, boi dc muncă, pin aluz. la cele şapte stele ale carului mare). De mează-noapte, nordic. V. austral. * septic, -ă adj. (vgr. septikos, putrezi-cîos. V. anti- şi a-septic). Med. Care cauzează putrezire: microbi septici. Care e cauzat de microbi. * septicemic, -ă adj. (d. septicemie). Med. Care are legătură cu septicemia: afecţiune septicemiei. * septicemie f. (vgr. şgptikds, septic, şi ‘aima, singe. V. an-emie). Med. Boală cauzată de patrunderea microbilor infecţioşî In singe. * septuagenari -ă adj. (lat. septuage-narius). Care e In etate de 70 de ani. * sepulcrâl, -ă adj. (lat. sepulcralis), d. sepulcrum, mormlnt. l3e mormlnt: in-scripţiune sepulcrali. Linişte sepulcrali, linişte adlncă şi tristă. 1) * ser n., pl. uri (lat. s&rum, zer. V. zer). Un lichid apos care se separă din sîngele închegat. Medicament făcut din acest lichid luat din sîngele a diferite animale şi întrebuinţat la făcut injecţiuni contra difte-riii, tetanosului şi altor boale. 2) ser, -ă adj. (rus. sieryi, cenuşiei). Cenuşiu, vorbind de postav; pantaloni soldăţeşti seri. V. sur. * serafic, -ă adj. (lat. seraphicus). De serafim, al serafimilor. Fig. Ideal, curat: amor serafic. Ordin, institut serafic, Ordin, institut franciscan. * serafim m. (cuv. ebraic la plural; vgr. serapheim, lat. seraphim). înger din clasa cea mai înaltă. V. heruvim. serâT, V. sarat. * serai, -ă adj. (d. seară după it serale). De seară, In timpu serii: lecţiuni serale pentru lucrători. serascher n). (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker /ser, cap, şi 'asker, oaste]; ngr. sevaskdris, slrb. serasker. V. ser-dar). Ge-neralism turcesc odinioară; azi, ministru de război turcesc. Serascher-paşă, ministru de război. — Şi săr-, -chier şi -chiar. serascherlic n., pl. uri (turc. -Iii). Vechi. Calitatea de serascher. serasir n., pl. uri (turc. seraser, d. pers. ser-a-ser, serta-ser, de la un capăt la altu, peste tot). Vechi. Un fel de stofă ţesută numai cu fir dc aur, brocat, zarpa. * serâtă f, pl. e (it s'rata). Adunare p. a petrece seara (ma> niicâ de cit baiu), şezătoare orăşenească, sindrofie. — Sec. 19 soarea (oa 2 silabe), pl. ele (fr. soiree). V. clacă. * serăf.,pl.e (fr. serre, d. serrer, a strlnge, a (ine închis). Loc închis cu geamuri şi încălzit iarna p. a ţinea plantele care nu pot suferi iama noastră, ca lămtii, portocalii ş. a. Fig. Plantă de seră, persoană care nu poate trăi de cit cu mari Îngrijiri, copil plăptnd. serbez, V. sărbez. serbezenie, -zesc, -ezie, V. sărb-. serdăr m. (turc. serdar, d. pers. ser-dar Iser, cap, şi dar, care (ine]; ngr. serdăris, bg. slrb. serdar. V. ser-ascher, ser-mata, salahor, cîrcserdar). La Turci, comandantu îernicerilor dintr’un district; la Moldoveni, comandantu călărimii din ţinuturile Orhei, Lăpuşna şi Soroca pentru respingerea Cazacilor şi Tătarilor (In rang venea îndată după hatman); tn Tara Românească, căpitanu menzilurilor (poştelor) şi Jngrijltoru conacelor (Avea supt el o ceata de oşteni, salahorii şi carele de proviziuni); mai pe urmă, un boier de rangu al doilea (Şăin.) —Şi sărdar, mold.sardar. Fem. serdăreasă şi sărdăreasă, pl. ese, soţie de serdar. ■ serdăresc, -eăscă adj. De serdar, al serdarului. serdărie f. Funcţiunea de serdar. Sediu oficial al serdarului. * serenadă f„ pl. e (fr. sirenade, d. it. serenata, d. sereno, senin). CIntec (sau concert) cintat noaptea supt ferestrele cuiva tn semn de simpatie. * serenisim, -ă adj. (lat. serenissimus, it serenissimoj. Foarte senin, luminat (titlu onorific principilor). * sergent m. (fr. sergent, d. lat serviens, -entis, care serveşte. V. servant). Subofiţer din ori-ce armă sau serviciu. Gardist (numit şi gardian, sergent de oraş ori sergent de stradă). Sergent major (cu art. ser-gentu major sau şi sergent-maioru), primu sergent, acela care ţinea contabilitatea unei companii (V. vagmistru şi plotonier). Sergent furier, sergentu care ţine corespondenţa, secretaru companii!, escadronului, baterii* ş. a. serhât n, pl, uri (turc. pers. ser-hădd, frontiera; slrb. serhat). Cetate turceasca de la hotar. (V. lorga, Negoţ. 185). — Şi săr-hat, sarhat (Mold.) şi salhat (Amintirile Col. Solomon, văleni, 1912, 21). V. rata. serhatliC şi -liS ni. (turc. serhadly). Vechi. Soldat din serhat. * sericicol,-ă adj.(lat. sdricum,matasă, şi -col din agri-col). Relativ la producţiunea mătăsii. — Şi sericol. * sericicultor, -oăre (lat. siricum, matasă, şi cultor din agri-cultor). Persoană care se ocupă de sericultură. — Şi seri-cultor. www.dacoromanica.ro * sericicultură f., pl. I (lat stricum, matasă. şi cultura. V. serjă). Cultura mătăsii. — Şi sericultură. * serie f. (lat. s(ries). Şir, Jururi înşirate, succesiune naturală sau logică : seria colorilor, o serie de chestiuni. Despărţirea unei clasificaţiuni: un număr de candidaţi, împărţiţi în serii. Mat. Şir de mărimi care se deduc unele din altele după o legeanumită. Şt. nat. Şiru fiinţelor tn Ordinea naturală a afinităţilor lor. — Fals serie. V. rînd şi sîmbră. serin, V. senin. * serios, -oăsă adj. (fr. sfrieux. d. mlat. seriosus, clasic serius). Grav, fără glumă, pe care te poţi baza: om serios, ton serios. Grav, periculos : boală serioasă. Pozitiv, real, sincer: promisiuni serioase. Important, de valoare : cercetări serioase. S. n. A lua in serios, a considera ca important, nu ca glumă. A-ţi lua rolu in serios, a lucra cu seriozitate. Adv. In mod serios. * seriozitate f. (d. seri is, ca curiozitate d. curios; fr. rar azi siriositt). Caracteru serios: seriozitatea unui om, unei vorbe, unei afaceri, uiuf pn mtstu.it. serisăQ, V. fterăstrăQ. * serjă f., pl. e (fr. serge, vechi sarge, d. lat. sirica, pl. d. sdricum, mătase. V. sericicultură) sarică). Un fel de stofă de lină ţeşuta diagonal din care se fac haine bărbăteşti. V. saltă. sermaTâ f. (turc. serniaie, pers. sermaie, d. ser, cap, şi male, bani, fonduri; bg. slrb. ser mi ia, ngr. sermegis, V. ser-dar). Vechi. Capital (bani). — Şi sirmaîâ şi slrmea. sermân, V. sărman. * sorâFf -oâsă adj, (d. ser; fr. sireax. V. zeros). De natura serului: lichid seros. Care produce un ser morbid: puroi seros. Care s-'cretează un ser ca sâ ajute alunecarea : membrane seroase (pleura, peritoneu ş. a.). * scroterapie f. (d. ser şi -terapie, din id o-terapie). Vindecare pin ser. * serozitate f. (d. seros; fr. sârositi). Calitatea de a fi seros. Lichid seros. serpengeă f., pl. ele (după pron. ngr., d. turc. pers. şiripenţe, id , d. şiri, de leu, şi penţe, gheară). Munt. (Bz.). Antrax la om. * serpentâr m. (d. lat. naturaliştilof serpentarius, d. serpens, şarpe). Un fel de vultur african cu picioare lungi mtncător de şerpi. — Se numeşte şi secretar. * serpentin n., pi. e (fr. serpentin, d. lat. serpentlnus, de şarpe). Ţeava răsucită In care se condensează aburu din alambic şi din care se scurge apa destilată. V. trîm-nlc. * serpentină f„ pl. e (fr. serpentine, d. lat. serpentinus, > -ina, de şarpe). Min. O peatră lină verde Închisă, une-ori pătata cu galben, ca pelea de şarpe (E un silicat de magnezifi safi fer(2SiO»,3 Mg(Fe)0+2Ha0) Panglică de htrtie care se desfăşoară ca să se amuzeze lumea la sărbări. serpun, V. sărpun. sersâm, V. ţarţam. serta-ferta adv. (ngr. syrta Jirta, dus şi venit repetat). Munt. Du-te vino, fiţa-flţa: ce tot serta-ferta pe aici, măi copil ? sertar n., pl. e (ngr. syrtâri). Munt. Cutie fără capac care se trage şi se împinge la o masă ori la un dulap: scrinu e o mobilă compusă din 3-4 sertare mari. — In Munt. mai des cutie. In Mold. saltar, mai vechi săltar (ca tulbure din turbure şi talhar din tllhar). V. cecmegea şi tro-necl. * serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. şerb). Rar. Rob. Servitor. * servant m. (fr. servant. V. sergent şi deservant). Soldat artilerist care ajută la manevrarea tunului. * servăntă f. (fr. servante). Fam. Servitoare. * servesc v. tr. (lat. servire, fr. servir). Slujesc, fac slujbă, fac serviciu: a-ţl servi stăpinu, fara. Fac servicii, îndatorez: a-fi servi prietenii. Furnisez, împlinesc cele cerute : negustoru m'a servit bine, a-i servi cuiva o rentă. Fac efect, folosesc: medica-mentu m’a servit bine. Tratez cu, aauc, ofer : ne-a servit limonadă, ne-a servit cu limonadă, ne-a servit prînzu. Ajut la servit: a-fi servi vecina turnindu-l vin. V. intr. Slujesc, ts slugă : Ion a servit la noi. Funcţionez (ca funcţitfnar, ca soldat): a servi patriil. Oficiez ca preut: a servi la hram. îs întrebuinţat: briclu serveşte la ras. îs folositor: acest lucru mal serveşte incă. Ţin loc, împlinesc rolu de: coarnele servesc boului ca arme, drept arme, (mai rar) de arme, el mi-a servit de călăuză. V. refl. Mă*slujesc, mă folosesc, fac uz de: a te s-rvi dc conpas, de mini (mai rar :cu com-pasu, cu minile\, de informatiunile cuiva. la'i dinfo mlncare: eă mă servesc singur. îs adu1", ts oferit: cina se serveşte la 6, la cină nu se serveşte vin. — Fals servă lld. serveşte. * serviabil, -ă adj. (fr. serviabie). îndatoritor, amabil, căruia-I place să te servească. * servfclQ n. (fr. service, d. lat. servi-tium. Cp. cu viţiu). Acţiunea de a servi, starea de slugă: Ion e in serviciă la noi. Muncă, funcţiune, sluj'bâ: serviciă greii. Funcţiune, post, ocupaţiune, slujbă : a găsi un serviciă, a avea 30 de ani di serviciu. Locu unde serveşti: mă duc la serviciă. Oficiu, slujbă: serviciă divin, Folos, utilitate : acest lucru ni mal face nici un serviciu. Totalitatea oamenilor or^mzaţi p. a aduce servicii publice: serviciu sanitar al armat-l (medicii şi farmaciştii cu soldaţii lor), serviciu portal, municipal ş. a. Tacim de masă : un serviciă de portei m, de ceai. Pl. Ajutor, sprijin, îndatoriri: a oferi ser- www.dacoromanica.ro SEfi viciile tâle cuiva, a aduce servicii cuiva. Serviciu militar, împlinirea obligaţiunii de militar. A fi de serviciu, a fi de jurnă, a fi de rlnd la împlinirea unui serviniu pe care-1 fac mai mulţi pe rlnd (de ex., un ofiţer la cazarmă). A intra in serviciu,, a începe un serviciu (o slujbă). Oameni de serviciu, servitori. Scară, uşă de serviciu, scară, uşă secundară p. servitori, furnisori ş. a. Serviciu credincios, o medalie românească Instituită Ia 1878 p. a-i recompensa pe funcţionarii credincioşi * servietă f., pl. e (fr. servielle. V. şervet). Mare portofoliu de purtat acte şi care se t>ne supsuoară ori atlrnat de o toartă: un avocat cu serveta supsuoară. * servil, -ă adj. (Iat. servilis). De rob safi de şerb: condîfiune servilă. Fig. Slugarnic, tlrltor, linguşitor ordinar, josnic: om, caracter servil. Care se tine prea aproape de original: imita/iune servilă. Adv. In mod servil. * servilitâte f. (d. servil; fr. servilite, it. servilitâ). Caracter servil. * servilizm m. (d. servil; fr. -isme).Caracter servil, slugărnicie. * servitor, -oâre s. (d. servesc; fr. serviteur, lat. servitor, -6ris). Slugă, om sau femeie care serveşte (slujnică). Ori-ce om care aduce un serviciu: să/im servitori ai patriii I * servltori'me f. (d. servilor). Totalitatea servitorilor: servltorimea capitalei. * servitute f. (Iat. servitus, -utis). Starea de serv (rob sau şerb), robie: Spartanii ii reduseră in servitute pe Mesenieni. Fig. Dependentă, supunere: vlafa e o servitute perpetuă. Jur. Obligaţiune impusă unei proprietăţi fată de alta, precum: dreptu de trecere (servitute juridică) sau nevoia de a primi apele care se scurg de la una de mai sus (servitute naturală): — Rar servltu-dine (lat. seivitudo, -udinis). * servus. Cuv. lat. care înseamnă „rob“ (adică: ts robu tău) şi care se întrebuinţează ca formulă de salutare politicoasă *ri glumeaţă, mai ales de Ardeleni şi Bucovineni, care l-au luat de la Germani. * sesiune f. (Iat sessio, -ânis;■ fr. ses-sion. V. po-seslune, a-sesor). Timpu ctt durează toate şedinţele unei adunări sau unui corp p. o campanie de lucru : sesiunea parlamentară durează trei luni, dar poate fi şl o sesiune extraordinară. — Fals se» zlune. * sestârţIQ şi ob. -erţ m. (Iat. sester-tius). O mica monetă de argint care volora un sfert de dinar sau 2 aşi şi jumătate sau vre-o 20 şi ceva de bani la vechii Romani. Marele sesterţ (lat. sestertium, care e un gen. pi. lld. miile sestertiorum sau sestertium, care, uzitat singur, a fost considerat ca un n. sing.), o monetă de socoteală care valora 1000 de sesterţii. — Sester/iă (declinat ca propriii) face pl. -fii, art. -fiii, iar sesterf, P'- -/<» art. -tii. SEZ setcă f. pl. i (rus. sletka, dim. d. sietl, plasă). Plasa de prins scrumbii ori cegă. V. cegarniţâ. sete f. fără pl. (Iat. silis, it. sete, pv. set, fr. soif, sp. sed, pg. sede). Nevoia de a hea: mi-e sete, mi-am astîmpăiat s;tea. Fig. Dorinţă (poftă, lăcomie) necumpătată: setea de aur. setecTune f. Vechi. Sete, uscăciune, ariditate. setos, -oâsă adj. (d.se/e). Plin de sete, însetat). Fig. Lacom: selos de bani. setuTesc v. intr. Ps. S. 62, Z filetez. seQ (vest) şi săQ (est) n., pl. uri (lat. sibum şi sâvurn, seu; it. sevo, pv. cat. seu, fr. sulf, sp. pg. sebo. V. sebaceQ). Grăsime de vacă sau de altă vită: luminare de seu. Fig. Avere, putere: a avei seu (In est şi a avea său la rărunchi).V. bleaz, cir-vlş, osînză, slănină, untură. sevă, V. săva. sevaiQ şi suvaiQ n., pl. uri (turc. se-vall, după numele unui oraş). Vechi. O stofă albă de matasă şi de fir. — Şi suvaTâ (lorga, Negoţ. 136; Sadov. VR. 1910, 4 59: anteriu de suvala), * sevă f., pl. e (fr. seve, d. lat. sapa, vin fert, ca feve, bob, d. faba). Sucu nutritiv care circulă pin vegetale, mlzgă. Fig. Vlagă, vigoare: seva tinereţii. sevdâ f. (turc. ar. sevda). Sec. 18. Pasiune, dorinţă. sever n., pl. e (vsl. sleveni). L, V. Nord. Vint de nord. * sever, -ă adj. (Iat. severus. V. perseverez). Aspru, riguros, fără indulgentă: Judecător, examin sever. Care exprimă severitate : privire severă. Aspru, auster, serios : moravuri severe. Fără multe ornamente : arhitectură severă. Adv. In mod sever. * severitate f. (lat. severitas, -atis). Caracteru de a fi sever. * sex n., pl. uri şi e (lat. sexus). Diferenţă fizică Intre barbat sau mascul şi femeie sau femelă: sexu masculin, sexu feminin. Fam. Sexu tare sau urlt, bărbaţii: sexu slab sau frumos, femeile. * sexagenar, -ă adj. (Iat. sexagena-rius). Care e In etate de 60 de ani. * sextânt n„ pl. e (lat. sixtans, -dnils, şesime). Astr. lin instrument format dintr'a şasea parte a unui cerc (60o), cu care se mă-, soară unghiurile şi distantele. * sexuâl, -ă adj. (lat. sexualis). Relativ Ia sex : diferenţele sexuale. * sezâm, V. susan. * sezon n., pl. oane (rus. sezon, fr. saison, d. Iat. sătlo, -dnis, semânare, sirere, saturn, a semăna [v. tr.]. Cp. cu rezon). Anotimp, timp al anului (tn limba negustorilor). Epocă, timp propriu : sezonu fructelor, sezonu băilor, sezonu muncilor agricole. V. vilegiatură. — 1192 — www.dacoromanica.ro * sezonist, -ă g. (d. sezon). Persoană sare petrece seznnu Intr’o localitate balneară sau climatică, vilegiaturist. sf., prescurtare tld. sfinta. sfadă f., pl. sfezi şi (vechi) sfade, sfăzi (vst suvada svada, sfadă), tst. Rar vest Ceartă. Ps. S. 40, 10. Seditiune. sfădnic, -ă adj. (vsl. suvadiniku). \echi. Sfădalnic. sfaTog şi faTdg m. (V. sfoîag). Pl. Munt. est. Vermuşon care se fac tn fructe uscate, făină, ptne. brtnză ş. a. şi care fac un fel de gunoi măruntei ca grisa. — în vest molefi. V. surdumaş. sfanţ şi sfânţic m. (germ. zwanziger, d. zwanzig, douâ-zeci. Cp. cu husăş şi ico-sar). O veche monetă austriacă de argint In valoare de 20 crăiţari, In Mold. (la 1826) 20 de parale (lorga. Negoţ. 225). iar tn ultimu timp la Galaţi 130 de parale sau 3 lei şi un ort. La 1877 valora 80 de bani (centime). A nu avea nici un sfanţ, a nu avea nici o iet-caie, nici o para chioară, nici un ban. — Şi sfănţih. V. sorocovăţ. 1) sfâră f., pl. sfări (vsl. sivara, a. I.). Vechi. Miros de grăsime, de carne arsă, de lunitnări de seu ş. a. Jertfă oferită zeilor păgtneşti. Fig. Veste, zvon, numai tn loc. a da sfară'n tară, a divulga, a anunţa pretutindeni, a da alarma (une-ori confundat cu sfoară, ca la Pan). — In nord (azi) şfară, pl. şferi, de unde şi şfărărie (Btş.), fum din topirea grăsimii. V. telegraf. 2) sfâră f., pl. inuzitat sfert (vsl. svara, tumult, svaru, luptă, bg. rus. svăra, rut. cvăra, ceartă. V. clorovăîesc). Vechi. Ceartă, sfadă, ciorovoială. sfarm, V. fărîm. sfârnlc n., pl. e (d. sfară 1). Dos. Altar păgtnesc. sfarâg o., pl. inuz. uri şi oage (vsl. fva-rogu, brlnză, d. ivaru, lucru, lucrare, tvoriti, a face; rus. tvardg, bot de lapte închegat, infl. de svariti, a răsferbe. V. tăvăraga şi zăvor. Cp. cu it. formaggio, fr. fromage, brtnză, lat. pop. caseus formaticus, adică „eaş format cu mina", şi cu rom. brtnză). Mold. Munt. Ceva foarte uscat, ca: o ptne veche, o friptură uitată’n cuptor, e pele bătută de soare ş. a.: brazde uscate sfarog (CL. 1924, 187). — Şi -6c (Tec.) şi sfordg (Meh.). V. crint, stur, fachie, co-roagă. sfaroaăsc v. tr. Prefac tn sfarog. V. refl. Mă fac'sfarog. V. scredesc. sfâşcă f., pi. şte (rut. svaSka). Bucov. Pop. Druşcă. sfat n., pl. uri (din mai vechiu sfeat, sveat, d. vsl. săvietă, sfat, consiliu, învoială, d. vietă, sfat, vietovati,a cuvtnta. V. soviet). Consjliu, vorbe de îndrumare : i-am dat sfat sâ plece, l-am cerut sfat. Sfătuire, consfătuire (Vechi): sfatu necuraţilor. Consilia, divan, adunare : sfatu tării, oamenii s’aă adunat ta sfat. Plan, proicct (Vechi): a strica sfatu iluşmanilor. Vorbă, conversa-ţiune, taifas: a sta la sfat. Localu tn care se t care conţine silitră. - 1) silnic (Prah.) şi silnică (Trans.)1 f., pl. e (rus. itlinik, limbariţă, d. silo, sulă, supt infl. lui silnic 2. V.şular). Pelungoasă. 2) silnic, -ă.adj. (vsl. siliniku, stăpln, puternic; rus. silnyi, puternic. V. silă, nă-sîlnic). Puternic (Vechi): împărat silnic. Violent: moarte silnică. Forţat, silnic: munca silnică e o pedeapsă aflictivă fi infamantă la care-s siliţi criminalii m ocne. Dezgustător, neplăcut: meserie silnică. Silnic la vorbă, tăcut, mocnit, taciturn. Adv. Cu silă, cu dezgust: a răspunde silnic. V. silnic 2. siinicesc v. tr. (d. silnic). Rar. Tratez cu silnicie. silniceşte adv. Cu de-a sila. silnicie f. (d. silnic. V. năsHnicle), Mare violenţă. * silogistic, -ă adj. (vgr. syllogistikăs), Log, Care ţine de silogizm: formă silogistică. Adv. tn fO'mă silogistici: a exprima silogistic. * silogizm n., pl. e (vgr. syl-logismăs. V. logică, para-loglzm).£og. Argument care conţine trei propoziţiani: premisa majoră, premisa minoră şi concluziunea, care se deduce din majoră pin mijlocirea minorei. De ex.: Tofi oamenii is muritori (majora), iar tu eşti tot om (minora). Deci tu eşti muritor (concluziunea). * siluetă f., pl. e (fr. silhouette şi sllou-ette, după numele lui Ştefan de Silhouette, controlor general financiar tn Francia la 1759, dizgraţiat după opt luni şi ridiculizat pm asemenea desemne). Desemn care reprezentă tn negru toată figura urmind linia profilului întocmai ca o umbră. Pin ext. Ceia ce se profilează la distantă: siluetele plopilor. Fiinţă care se distinge tn întuneric: silueta unui hof se ivi pe zid* Fig. Instantanee, schiţă care exprimă pe scurt caracterele unui om. V. mogildeaţă. silmesc v. tr. (vsl. silovati, -siluion. V. silesc). Violez, forţez, fac violevşă: a silui o ladă, (fig.) a silui conştiinţa cuiva. * silur m. (Pare să fie un cuv. literar. Lat sihirus înseamnă „somn", peşte). O plantă scrofulariacee care creşte pin păşuni şi livezi (ephrăsia frostkoviana şi stricta]). * slluric şi siluriân, -ă adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat tn special). Geol. Nume dat unor straturi de teren de supt devonian: Prutu siluric. * silvă f, pl. e (lat. silva, pădure, colec-ţiune). Colecţiune de poezii latine fără legătură Intre ele: silvele lui Slafiii. * silvestru, -ă adj. (lat. silvesler). Pădureţ. * silvic, -ă adj. (d. lat. silva, pădure), Relativ la păduri: administrafiunea silvică. * silvicol, -ă adj. (lat silvlcola, locuitor al pădurilor. V. agrl-col). De pădure: animale silvicole. Silvic: regimu silvicol. * silvicultor m. (lat. silva, pădure, şi cultor din api-cultor). Care ştie silvicultura. * silvicultură f., pl. t (lat. silva, pădure, şi cultura). Ştiinţa culturii şi îngrijirii pădurilor. * sllvină f., pl. e (d. alchimistu Silvius). Chim. O sare sărată şi cam amară, care e o clorurâ naturală de potasiu (ClK). * slm- prefiXk V. sl-. simandicos, -oâsă adj. (ngr. siman- dikos [scris -nlikosj. V. semantic). Vechi. însemnat, important: o sumă simandicoasă. Azi. Fam. sau iron. Distins, ilustru, notahil; o mutră simandicoasă. simandiiră, V. ceamandură. * simbiâză f., pl. e (vgr. syn,-împreună, şi bios, viaţă. V. sl-, sin-). Şt, nat. Aso-ciaţiunea a două saii mai multor organizme diferite (convieţuire), ceia ce le face pasibilă continuarea vieţii. V. lichen. * simbol n., pl. e (vgr, sym-bolon, lat symbolum. V. bol, diavol). Emblemă, figură, senin ori desemn caracteristic care re- www.dacoromanica.ro SIM prezentă o ideie morală: cinele e simbolu fidelităţii. Chim. Literele pin care se prescurtează numele corpurilor simple (precum O lld. oxigen). Simbolu credinţei, Crezu, formulam care cuprinde principalele articule ale credinţei creştineşti. — Fals simbol, pl. oale saa uri. * simbolic, -ă adj. (vgr. symbolikâs.V. para-bolic). Care are caracteru unui simbol: sabia simbolică a legii. S. f., pl. Totalitatea simbolelor unei religiunisau unui popor: simbolica egiptenească. Ştiinţa are explică simbolele. Carte care tratează despre simbole. Advi Ia mod simbolic: a reprezenta simbolic. ' * simbolist, -ă adj. (d. simbol). Adept al siinbolizmului In poezie. Adj. Şcoala simbolistă. * simbolizez v. tr. (mlat. symbolizo, -are). Exprim pintr’un simbol: măslinu simbolizează pacea, lauru gloria, iar cumpăna dreptatea. * simbolfzm n., pl. e (d. simbol). Sistema simbolelor destinate a aduce aminte faptele sau a exprima credinţele. O pornire a unor poeţi care, pin acţiune contra parnasienilor, caută să reprezinte lucrurile numai pin idei simbolice ca să provoace anumite stări sufleteşti şi care, de aceia, se mişcă de multe ori In sfera viziunilor şi visurilor şi atribue mare valoare sunetului cuvintelor (Reprezentanţi principali In Francia: Villiers de l’lsle-Adam, Verlaine, Mallarme, Morias, Regnier, Maeterlinck, Vi£]<5-Griffin; In Germania mai ales ; Hofmannsthal, Dormann ş. a. şi, In parte, şi Dehmel). _ slmbrlăş, -ă s. (d. simbrie). Om plătit cu o simbrie, lefegiu. Slmbraş. Adj. Oaste simbriaşă, oaste mercenară. simbrie f. (d. simbră, şi de aci şi ngr. sembrta, întovărăşirea a doi tirani care au fie-care ctte un bou ca să are comun). Mold. Trans. Rar. Stmbră. Mai des. Leafă la slugi. V. hac 1." simceâ, sîmcel- V. stmcea. simcir, V.- cimşlr. simeăn, V. seîmean. * simetric, -ă adj. n.(vgr. sym-metrikds V. metric). Care are simetrie : trupu animalelor e simetric. Adv. Cu simetrie : casă zidită simetric. * simetrie f. (vgr. sym-metria, d. syn, împreună, şi mitron, măsură, V. a-slme-trie, metru). Egalitate tn măsură la dreapta şi la sttnga, aşa cum e trupu animalelor : simetria unei case. Propor\iune, corespondentă, potriveală Intre părţile frazei. slmâţ, V. semeţ. * slmf-) greşit lld. sinf-, * simian, ;-ă adj, (d. lat. simius, maimuţă). Relativ la maimuţă : specia simiană. simigerie f. (d. simigiă). Vest. Covri-gărie. Simigiă m. (turc. simitci). Ve&t. Covrigar. SIM * similar, -ă adj. (fr. similaire, d. lat. similis, asemenea: it. similare). De aceiaşi natură, asemenea: obiecte similare. * simll6r n.r pl. uri (fr. similor, d. lat. similis, asemenea, şi or, aur : it. similoro). Aliaj de zinc şi de aramă care imiteazâ auru. * similitudinef. (lat. similitudo,-ădinis). Rar. Asemanare, potrivire In formă. slminachie (sud) şi slmlnichie (est) f. (din * senamechie, d. turc. sena-meki, senă de la Meca; ar. sena. de unde şi it. sp. sena, fr. sene; bg. sinamikiia. V. senă). Un copăcel leguminos originar din Africa şi Arabia (cassia acutifolta şi angustifolia). Fertura din frunzele lui uscate e purgativă. Se dă şi ca sirop şi ca tinctură. — Vechi şi pop. si-. slmlnocşi -itue, situat). Poziţiune. locu unde e situat sau modu cum e situat; situaţiunea unui oraş, unei case, Fig. Stare, condiţiune, împrejurare : a fi intr'o situaţiune bună (bogat), situafiunea financiară e strălucită, Hlrtia pe care e arătată situaţiunea; situaţiunea escadronului pe ziăa de azi. — Ob. -ăţie. situez v. tr. (fr. situer, In latina scolastică situare, d. situs situaţiune). Aşez, pun (vorbind de un oraş, o casă). Consider că e In cutare loc pe hartă. sTurm&â, V. strmea 2. siv, -ă adj. (vsl. bg. sivi, cenuşiu). Munt. Cenuşia, sein : o rimătoare la păr Sivă (Mon. Of. 15 Ian. 1865. V. şi Tkt.), * slzmogrâf n., pl. e (vgr. seismâs, cutremur, şi -graf din telegraf). Aparat de măsurat intensitatea cntremurelor şi locu lor de pornire. * slzmogrâfic, -ă adj. Relativ la înregistrările sizmografului. sic interj, prin care faci tn ciudă cuiva rlzlnd de nereuşita iui: Sic I Aşa-ţt trebuie I Sic, că nu poti să faci ca minei (cp. cu turc. syk, strimt, restrtns, chinuit, jenat, d. sykmak, a strlnge, a chinui). sîcâlă m. fără pl., gen. al lui (d.sicii). Est. Om slctitor, sicîî, a -i v. tr. (d. sic). Fam. Şicanez, supăr, plictisesc, necăjesc; mă tot si-ciia ca judecata, cu vorba. stcîTălă f., pl. ieli. Acţiunea de astcti. sîdelcă, V. sedelcă sidilă, V. sldilă. sihastru, v sihastru, sîhlăr m. (d. sihlă. V. sulhar). Nord. Brad tlnăr tot una de gros peste tot. sîhlăr, V. sihlă, sfhlărle f. sihlă. sfTâlă, V. sîîesc. sîîesc, V. sfiesc. silhă, V. sihlă, stihul, V. sllhuî. si Iţă f., pl. e (rut. silfi 4, dim. d. silă, laţ). Cant. Dos. Laţ (cursă, capcană), sim-, V. sînt- 1. stmăţ, V. semeţ. sîmbătăş m. (d. Simbătă). Acela care ţine SImbăta, ca Jidanii şi adventiştii. sîmLătă f., pl. ete (lat. sămbatum şi făbbatum, vgr. sămbaton şi sdbbaton, din ebr. [tn care erau amtndouâ formele] ; it. săbato, fr. samedt, [din * sămbati dies/; germ, samstag; ung. szombat. Femininu rom. se poate explica prin pl. sau pin anal. cu cele-lalte zile, ca şi toamna. V. sabat). A şaptea zi a săptămlnii jidăneşti şi a şasea a celei creştineşti. Săptămtnă (Ev. 1894, Luc. 18, 12, la Tkt.) Simbăta morţilor, Stm-băta din ajunu Paştelor. A purta cuiva Sim-belele, a-1 uri, a-i dori moartea, A-fi lipsi q www.dacoromanica.ro Simbătă, a-ţi lipsi o doagă, a fi cam nebun. A te duce pe apa Simbetei, a te duce la iad, dracului (că, după credinţa poporului, apa Stmbetei te duce la iad, iar a Duminicii la rai), a te perde: banii s'aă dus pe apa Simbetei. siabecToâră f., pl. e (din d. simbătă). Ban. Colac care se oferă In Stmbăta patimilor. simbovin m. (slav). Olt. Un fel de ulm mai mic (celtis australis). sîmbrâş m. (d. simbră). Trans. Mold. Ţărăn din simbră, tovarăş ia sttnă (Jun. Lit. 1923, 4—5. 98), simbriaş. simbră f., pl. e (cuv. slavo-finez [G. Me-yer, Ngr. St. 2] sau vsl. * sembru [Bărb. Ind. 129], şi atunci de aci vine şi ung. szimbora, cimbora, tovarăş, şi ngr. se'mbra, târan care are un singur bou şi se asociază cu aitu care are tot un singur bou ca să are Împreună. V. simbriei tnsîmbrez). Vechi. Tovărăşie. Azi. Mold. Trans. (simbră, simbrie). Tovărăşie, mai ales a tiranilor (simbraşi, simbriaşi) ca să-şi are ogoarele tn comun ori care-şi dau oile tn sama baciului. Comunitate, legătură: n'am nici o simbră cu el. Rlnd, serie: am semănat şi mai devreme, şi mai tlrziu, dar stmbra de la mijloc s'a nemerit mai bună (rev. I. Crg. 13, 114). A pune'n simbră, a pune la cale, a organiza (rev. I. Crg. 4, 59) sfmbrăluîesc(mă) Vr refl. (d. simbră sau ung. szimborălni, a. t.). Con. 206. Mă tntovărăşesc, mă tnsîmbrez. simbure şi siimbure m. (alb. thăm-bulă, nasture. Cp. cu viezure). Sămtnţă de rozacee (caisă, persică, prună, cireaşă) ş. a.: simburii de caise is dulci, cei de zarzăre amari. învălişu dur al acestei sâmtnţe: a călca pe slmburi de măsline (V. sămînţă). Fig. Grupare tnchegată care formează Ince-putu (nuclefl, mez): stmburele unei societăţi. — Forma su- In Mold. Munt. sîmceâ f., pl. ele (cp. cu lat * senlicella, dim. d. sentis, tufă de spini, şi cu rom. zimfea). Vechi. VIrf (de băt, de săgeată, de munte). Fig. Capăt, sfirşit: simeeaua învăţăturii (Şi r.lmcea). Azi Mold. (sîml-cea). Partea fusului pe care o (ii tn mtnâ. Lama cuţitului. Cuţit cizmăresc de tăiat pelea. Trans. Briceag, cuţitaş, lantetă (La Viciu simceak Olt. Pl. Zori: simcelele zilei. sîmcelât, -ă adj. Vechi. Azi P. P. Cu vlrfu ascuţit. — Şi sim-, azi sîn-. sîmcelez şi sîmcăsc v. tr. ftar. Ascut la vlrf. V. refl. Se simcelează de ziuă, se arată zorile. sîmcelâs, -oăsă adj. Veclii. Stmcelat. — Şi sim-. sîmedru, V. stnt- 1. simeţ, V. semeţ, sfmiceâ, V. sîmcea. sîminachie, -ichie, V. simlnlchie. Sî(m)nlcoârd, V. stnt- 1- sfmpTâtru sau -petru, V. stnt- 1. % stmzănIT f. pl. V. sînziana. 1) sîn n„ pl. uri (lat. sinus, it. sp. seno, pv se. St.sein, pg. seio). Pept, partea de afară a peptului: mama itrlngea copila la sin. La omu Îmbrăcat şi încins, partea dintre haine şi pept: copiii veneau cu sinurile pline de zarzăre. A sta cu minile'n sin, a privi indiferent, a sta ca un leneş. EBf.fIţă: a da sinu copilului Centru, parte interioară in sinu pămintului, (fig.) in sinu unei societăţi, In sinu familiii. Rar. Golf (Mai des Sin, dar ob. golf). M. pl. Eiif. Jtţc. 2) sîn-, V. stnt-1 (sfint). sînamechie, -ichie, V. siminichie. sîncelăt, V. sîmcelat. sindiic, V. sandîc. 1) sînec, sinec şi sinrec n. fără pl. (lat. *sânicum, d. senex, bătrln). L. V. Bă-trlneţă. 2) sînec, a -ă v. intr. (lat. *senico, sâ-nicare [cu e lld. 6], d. stner, bătrln) Est. Rar. Pornesc des-de dimineaţă (numai In desclntece): am sinecat, am minecat, dimineaţa m'am sculat, sau ca v. refl.: smica-su-s’a, minicatu-s'ă. singe n., pl. singiuri(lat. sanguen şi san-guis,gen. pop. sanguis,c\.sănguinis : \t.sangue pv. sanc, fr. sang, cat sanch, sp. sangre, pv. sangue). Lichidu roş care circulă pin vinele şi arterele vertebratelor. Sîngele Domnului (al lui Hristos), vin (Iron.). Sînge de nouă fraţT ori stnge de gădie, un produs vegetal răşinoş roş cărămiziu tnchis recoltat de pe coaja fructului de călamus draco, o plantă agăţătoare originară din insulele Sonde (Se Întrebuinţa odinioară ca medicament astringent). Sîngele volnicului, indruşaim. A-ti face singe rău, a te nemultămi, a te supăra, a te enerva. A-fi inghefa singele'n vine, a simţi mare frică. Rudenie de singe, rudenie adevărată, nu pin alianţă. Principe de singe, principe dintr’o familie domnitoare. Cal pur singe, cal de cea mai bună rasă. Vocea smgelui, simţu de rudă, instinctu de familie. A-ţi da singele pentru patrie, a muri sau a fi rănit p. patrie. A primi botezu de singe, a fi tn marele foc al bâtăliii. A vărsa singe, 1) a fi ofticos In ultimu grad, 2) a vărsa sîngele altuia, a ucide. A fi iubitor de singe, a fi crud, ucigaş. A lua (a lăsa) singe cuiva, a-i deschide o vtnă, a-l hărăxi, a-i pune lipitori clnd are prea mult singe. A plăti o greşeală cu singele tău, a perde viata p. această greşală. A avea singe In vine (nu bragăt), a avea singele; rece, a nu fi emoţionat, a-ţi păstra prezenţa de spirit. Cu singe rece, fără emoţiune. sîngeâc, V. sangeac. 1) sîngeăp, sîngeăcă şi sîngeăpă, V. cinzeacă. 2) sîngeâp şi (mai vechi) singeap m., pl. epi (turc. [d. pers.] sincab, syncab, sin-cef, veveriţă cenuşie; ngr. sendzăpi, slrb. singef). Veveriţă cenuşie (sci'irus cinereus). www.dacoromanica.ro S. ir, pl. uri. Blană de veveriţă cenuşie (fr. fietit-gris). Adj. (singeap, -eapă, pl. epi, epe). Cenuşiu ca stngeapu: pisici sin-gepe. V. vînăt, sur* sîngepiQ, -ie (turc. sincabl, cenuşiu). Rar. Singeap, cenuşiu ca stngeapu. 1) sînger m. (d. a singera sau d. lat. sdnguinem, ac. de Ia sanguis, slnge; it. sangue, slnge, şi sănguine, slnger). Un copăcel din neamu cornului, cu ramurile drepte şi roşii ca slngele toamna şi iarna, cu flori albe tn corimbi şi cu poamele ca nişts bobite negre cu puncte albe (cornus san-gulnea). 2) singer şi (ob.) -rez, a -ă v. intr. (lat. sănguino, -năre [intr.], it. sanguinare, pv. sangnar, fr. saigner, cat. sp. pg. sangrar). Emit slnge: rana singerează incă. Fig. Inima iml singerează. V. tr. Lovesc In cit sa curgă stnge : glonfu l-a singerat la un picior. — Şi însîngerez ca v. tr. sîngerătură f, pl. I(d. a singera). Pop. O boală a vitelor (stricarea slngelui). sîngeric m. (d. slnger). O plantă erbacee rozacee cu rizoma groasă lemnoasă, cu flori roşii închise şi care face achene (san-guisorba officinilis). Are proprietăţi as-tringente. sîngeriO, -fe adj. (din * singeniă, din aceiaşi răd. cu stngerez). De coloarea stn-gelui. sîngeros, -oăsă adj. (lat.sanguinosus, it. sp. pg. sanguinoso, pv. sancnos, fr. salg-neux). In care a curs mult slnge : singeroa-sele asalturi de la Grivifa. Care are mult slnge: om sîngeros, friptură prea sînge-roasă. Fig. Care te face să slngerezi, foarte crud sau jignitor: oslngeroasă insultă. Adv. In mod sîngeros: s'au luptat sîngeros. sîngeroşie f. Caracteru de a fi slnge-ros. Ferocitate. sîngif n., pl. uri (turc. sincef. V. sîn-geap 2), Vechi. Chenar pe marginea unei haine. sîngTosi -oăsă adj. Est. Sîngeros, san-ghin, cu mult slnge: om singios, friptură singioasă. Sanghin, care se mlnie uşor. singur ş. a. Est. Singur. Sinicoără, V. stnt- 1. Sinmedru, V. sint- 1. 1) sînt-, sîn- ori sîm- (lat. sanctus, sfint). Pop. O formă care există numai In compozifiune, ca'n Sintandrel, Sintilie, Smt-ion, Simedru ori Sinmedru (Sfintu Dumitru), Si(m)nicoară (Sfintu Neculai), Simpietru (In Arg. şi Sumpictru), Sintoader, Sinvusii (Sfintu Vasile), Sinziene (V. sînziana), Fem. sintă- (lat. sanda) numai In Sîntă-măria. In P. P. şi Sinmării: Pusei pinza, Dete frunza Şi-o gătii La Sinmării (ori Sinvăxii). — Se poate scrie şi Slnt-Andrei, Sint-llie, Sint-lon, Sin-Medru ori Sim-medru, Sin-Nicoară ori Sim-nicoară, Sim-Pletru, Sum-Pietru, Sin-Toader, Sîn-Văsil, Smtă-Mtiria. 2) sînt, fost, a fi şi (est, pop.) hl v intr. (lat. sim, simus, sitis, sint (cl. suni, să-mus, estis, sunt], de unde s’a făcut sim fazi-sintj sem, apoi slntem, azi slutim], set [apoi sinteti, azi slutiţi], slnt. Eşti, e şi este vin din es, est. brăm din dram, erămus. Ful din fui. Fuse't [azi fuseseţi] din fuissetis. FU, să /iă din fiam. Fire din fieri. Fost e o formă analogică din fuistes, aţi fost, ori fuissetis, aţi fi fost, ş. a.). Se întrebuinţează ca ajutător Îs formarea “pasivului: a fost prins. Exist, fiinţez : este Dumnezeu. îs proprietatea (cuiva), am ca stăptn, ts de la, ţin de : carte asta e a mea, insula Şerpilor e a Romăniii, acest şuruh e al maşiniii (mai des : de la maşină). Îs originar: eu is din Galafi. Mă aflu, mă găsesc, Is situat: trupa e pe deal, oraşu e ’n vale. Mi fac devin : ca să fii căpitan, trebuie să ştii multe. Mi-e a, doresc, mi-e poftă : mi-e a mînca. Mi-e că, mi-e frică că : mi-e că mă vede. Era să, era aproape să, se putea să : era să zic, era să cad. Aici e de mine, aici e loc p. mine, aici trebuie să trăiesc eu, aici tmi place mie ! — Cind se accentuiază şi după mai se zice sint, iste (mai exact, ieste) ; cind nu, is, e (mai exact le, tn est ii): Eşti viteaz? Sint/ Sint viteji? SintI Este viteaz ? Este / Mai este vin ? Nu mal este / Mal sint mere ? Nu mal sint i Neaccentuat : Nu-s eă devină Cine e (cine-i) acolo? Nu-s parale, ts bolnav. Is prea mulţi. — Sunt, suntem, sunteţi ts latinizme inexistente tn limba românească / sîntire f. (d. sint-, sin-). Cod. Vor. 155,9. Sfinţire. Sîntoăder, V. sînt-, sînţie f. (d. sînt 1/ Rar azi. (VR, 1948, 9, 212). Sfinţie. sînvăsiT, V. sînt-, sînziână f., pl. ene (lat. sanctus Joanneş, sfintu Ion, adică ziua naşterii lui, la 24 lunii?. Intll s’a zis * sint Joane, apoi * sînjuene, m. sing., apoi sinziene, f. pl., apoi sînziana). O ztnă numită şi Cosînzeana. Cea mai frumoasă fată ţărancă aleasă la Sinziene. Pl. Numele popular al zilei naşterii sftntului Ion Bote-zătoru (24 Iuniu), numită Drăgaica In Munt. şi Mold. sud.Zilele din ainte şi de după 24 Iuniu, considerate ca epoca florilor. O plantă rubiacee (galium verum) cu flori galbene aurii care se poartă la 24 Iuniu şi care se numeşte drăgalcă In Munt. — PI. foarte des şi sînzeniT şi sîmzenIT (Mold.). sîpţi-, V. supţi-, Sîrb, SîrboâTcă s. (vsl. srubinu, slrb. Srb). Locuitor din Serbia. — Ca adj. corect e sirbesc, nu sîrb / sîrbă f., pl. e (d. Sîrb). Un fel de clntec şi dans pop. pe măsura s *. V. horă, sîrbărie (sud) şi sîrbie (est) f. (d. Strbi =Bulgari, care-s cultivatori de legume). Bulgărie, grădinăric. — Mold. Pop. sîrghie, sîrbesc, -eâscă adj. De Slrb, din Serbia, al Serbii!; guvernu sîrbesc (fals * rb I). www.dacoromanica.ro sIr sîrbcşte adv. Ca SIrbil: a vorbi sirbcşte. sîrbie, V. sîrbărle. stpţj n. (ung. szorgas, mare grabă, szor-golni, a sirgui, d. vsl. usruăiie, ostrdie). Vechi. De sîrg ori (mai exact) desîrg, degrabă, grabnic, urgent: purccseră desîrg. — Şi cu sirg. 1) strghfe şi (Bz.) sârghie f. (turc. sergi, baracă, expozi(iune). Munt. Teasc compus din două sau mai multr setnduri late tntre care se pune pastrama şi peste care se pun bolovani grei. 2) sîrghie, V sîrbie. sîrguTesc v. tr, (d. sirg. sau ung. szor-giilni şi -olni, a grăbi). Vechi. Grăhesc, silesc. V. intr. Mă grăbesc să ajung, să fac. Azi. Rar. Mă silesc: a te sirgui la învăţă-lurtt. V. osîrdutesc. sîrguinţă f , pl. e (d. a se sirgui). Rar-Silinţă, zel. asiduitate, hărnicie: strguinţă la învăţătură. sîrgultor, -oăre adj. Care se strguieşte silitor, harnic. sîrjiţă f., pl. e (strb. suriica, riirazica id, adică „cu secară", d. raz, secară). Vechi’ Strjoacă. sîrjoăcă f, pl. e (rut. silrzok, rus. SUr-zănka, id„ cl. rozi, secară. V. sîrjiţă). Rar. Grtii de sămtnţă amestecat pe jumătate cu secară. sirm&cT, V. surlar. sirmân, V. sărman, sîrmâr m. Tinichigiu ambulant, cursor, care are şi meseria de a lega cu slrmă oalele crăpate. sîrmâ f., pl. e (ngr. syrma, strmă, d. vgr. syrma, lucru tras, syro, trag; vsl. sirima, strmă, bg. sărma, sîrmâ; turc. svrma sîrmâ de aur sau de argint). Vechi. Fir pl. eli. Acţiunea de a snopi. snopesc şi zn- v. tr. (d. snop). Fig-Tron. Bat straşnic : l-a bătut de l-a snopit, l-a snopit in bătaie. V. coşesc, stîlcesc. snopeşte şi zn- adv P. P. Ca snopii: a tăia snopeşte. snevos, V. znovos. soâce, V. sog. soâcră (oa dift.) f., pl. e (lat sdcrus, soacră, pop. sOcra. V. socru). Alama soţului ori soţiii, faţă de ginere sau de noră. Fig. Femeie cicălitoare. Soacră mare, mama mirelui, soâge, V. sog. soaie. V. soT 2. soâlbă f., pl. e (oa dift.) f., pl. e (cp. cu salbâ). Arşic de tap (Intre băieţi valorează ctt 4 arşice de miel), soălge, V. sog. soarbă (oa dift.) f., pl. e (d. sorb I sau d. lat. sorbum, pl. -ba, soarbă. D. rom. vine ngr. stirva). Fructu sorbului (de forma unui merişor. soare m., pl. sori (lat. săi, soare; It. sole. pv. cat. sp. pg. sol; pv. şi solelh, fr. soleil, d. lat * sâltculus, dim. d. săi. V. solar). Astru<€are luminează pămtntu şi alte planete şi a cărui strălucire constitue ziua: soarele luminează ziua, iar luna noaptea. Lumina şi căldura soarelui: soarele arzător a! Sa-harei, nu e plăcut să umbli vara pin soare, nu pleca pe aşa soare arzător, a sta la soare sau la umbră. Imaginea soarelui: muşchetarii purtau un soare pe pept. Fig. Strălucire: adevăru e soarele inteligentei. Supt soare, pe pămtnt, pe lume: nimic nou supt soare. Rupt din soare, uimitor de frumos : o fată ruptă din soare. A adora soarele care răsare, a linguşi un personaj ajuns acuma la putere. Regele soare, Ludovic XIV al Franciii. Soare sec, insolatiune. — Soarele e centru sistemei noastre planetare şi regulatoru mişcării pămtntului şi altor planete. E izvoru căldurii şi luminii şi principiu tnvietor al tuturor fiinţelor organizate. Astronomii ti atribuie un stmbure solid, obscur, înconjurat de o atmosferă luminoasă. Distanta soarelui de la pămtnt e de vre-o 38,000,000 de leghi. El e de 1,300,000 de ori mai mare de ctt pămtntu. In ainte de Co-pernic, se credea că soarele se întorcea cu tot ceru tn prejuru pămtntului: astăzi se ştie că pămlntu se tnvtrteşte tn prejuru soarelui executtnd mişcarea Iui de translafiune. Soarele a fost obiectu adoratiunii celor mai multe popoare primitive. soare-apune n. fără pl. Pop. Rar. Apus, vest soâre-răsâre n. "fără pl. Pop. Rar. Răsărit, est. - 121G — www.dacoromanica.ro SOA soâre-scâpătă n. fără pl. Pop. Rar. Apus, vest. soârea-soâreluT, V. floarea soarelui la „floare", soarea, V. serată, soartă f., pl. e şi sorti (din mai vechiu, azi Trans., soarte, pl. sorţi, d. lat. sors, sârtis, it. pg. sorte, pv. fr. cat. sort, sp. suerte. V. sorţ). Vechi. Sorţ: după soarte Impărfi D-zeă limbi(Ior) pămintut, in minile tale sorţile mele (Cor. Ps, 77,54 şi 30,ltiJ. Lucru Obţinut pin sorti. în soarte, la sorti, pin sorţi. Azi. Destin, ursită: o soartă amară, grea, fericită. Pop. Rar. Placentă, membrana care acopere fătu. Soarta armelor, hotărtrea lucrurilor pin război: aşa a fost soorta armelor. V. noroc, menire, fatalitate. soaţă f. (d. soţ). Rar azi. Tovarăşă. Soţie (nevastă). sobâr m. (d. sobă). Zidar care ştie să facă sobe. sâbă f, pl. e (ung. szoba, cameră, odaie, szap, sobă, d. vgerm. slubă, ngerm, slabe, ol. slove, stoof, engl. stove [vechi stofe], la Început „cameră de baie", apoi ^cameră cu sobă", apoi „cameră" In general ; strb. soba, cameră, bg. soba, sobă, cameră, turc. soba, sobă; vsl. isluba, cort, rus.izbă, casă ţarănească compusă dintr’o singură cameră; it. stufa, sobă, etuvă, pv. estuba, fr. 4tuvi, mlat stuba, stuffa, ngr. stăfa. V. etuvă, stufat. Cp. şi cu şliubei). Ban. Olt. Trans. Odaie, cameră: tună'n sobă (intră’n odaie). Munt. Mold. Un aparat (ca un fel de cuptor mic) compus din cărămizi şi olane care serveşte la Încălzit camerele (Astăzi există şi sobe de fer mobile Încălzite cu lemne, cărbuni, gaz ori electricitate): a şedea la gura sobei. Sobă oarbă, sobă a cărei gură e In odaia de alături. sobâl şi (Gorj) sâbol ni., pl. li (vsl. sobolii, clrtiţă; rus. sâboli, samur: ung. co-boly, germ. zobel, din mgerm, zobelin, de unde it zibellino, şi de aci fr. zibeline. V. şobolan, zibelină). Ctrtiţâ. Est. Vechi. Samur. Blană de samur, şobolan, V. şobolan, sobâr şi (vechi) săbâr n., pl. oare, şi zbor, pl. uri (vsl. suboru, bg. subor, slrb. sabor, rus. sobâr. V. zbor 2). Reuniune, întrunire. Conciliu, sinod, adunare de arhierei sau de preuţi distinşi. Totalitatea unor preuţi ori călugări dintr’un Ioc. sobârnlc şi -icâsc, -eâscă adj. (vsl. siiborinu, rus. sobărnvi, de sobor). Vechi. Sinodal, de sobor, conform soborului: sobornicească biserică. sobornicâşte adv. Din punct de vedere sobornicesc. * sobrietate f. (fr. sobrii, d. lat. so-brielas, -ălis). Cumpătare, tnfrtnare, mode-raţiune, tcmperanţă (In mlncare şi băutură). * sobru, -ă adj. (fr. sobre, d. lat. so-brius. Cp. cu propriu). Cumpătat (moderat) la mlncare şi băutură. SOC soc m. (lat. sabucus [var. din sambttcusf, soc, de unde s’a făcut *saucu, soc; vfr. seu, sp. pg. sauco. Cp. cd coadă, d. cauda). Un copăcel caprifoliceu (sambiicas nigra) ale cărui ramuri au o măduvă albă şi foarte uşoară care se desprinde uşor, şi atunci ră-mtne ramura ca o ţeavă, din care copiii fac pişcoace, ca şi din cucută (Face flori albe aşezate In corimbi şi fructe tn formă de bace negre lucitoare. Creşte pin păduri, mărăci-nişuri, zăvoaie şi pe lingă garduri. Din florile lui se face ceai sudorific bun contra tuşii ; fructele, coaja şi rădăcina lui ts purgative). — Şi socru (Cov. Pop,). V. boz. 2) soc, a soâce, V. sog. socâc n., pl. e şi uri (turc. ar. sokăk). Vechi. Azi. Ban. (de la Strbi). Stradă. socâcT n„ pl. tot aşa (ung. szjkăcs). Trans. Bucătar. — Fem. -ăciţă, pl. e. socăcâsc v. intr. Trans. Funcţionez ca socaci. * sociâbil,- ă adj. (lat. sociabilis. V. soţ). Făcut p. a trăi tn societate: omu e un unimal esenfialmenle sociabil. Care nu fuge de lume, care te primeşte bine, amabil; acest om nu e sociabil. V. sălbatic. * sociabilitate f. (d. sociabil; fr. sociabilii). Calitatea de a fi sociabil. * social, -ă adj. (lat. socialis. V. asociez). Relativ la societate (la lume): ordinea socială displace anarhiştilor. Relativ la o societate comercială: capitalu social. Ştiinţa socială, sociologia. Războiu social (la vechii Romani), insurecţiunea aliaţilor (socii) din restu Italiii p. a dobtndi drepturi egale cu cetăţenii Romei (90—88). Adv. Socialmente. * socialist, -ă s. (d. social; fr. socialiste). Partizan a socializmului. Adj. Un deputat socialist. Relativ la socializm: teorii socialiste. * socializez v. tr. (d. social; fr. socia-liser). Fac social. Pun supt regimu asociaţi-unii: a socializa proprietatea. * socializm n., pl. inuz. e (d. social; fr. socialisme). O teorie socială care, purceztnd de la ideia egalităţii drepturilor Intre muncă şi capital, pretinde să reformeze relaţiunilc dintre aceşti doi factori ai productiuni stabilind administrarea capitalului tn comun şl nivelarea claselor sociale. Jidanu Carol Marx fu unu din fundatori! socializmului contemporan, pe care jidănimea II exploatează tn scopurile ei naţionalesemănlnd ura Intre clasele societăţii creştineşti. V. anarhizm şi francmasonerie. * socialmente adv. (d. social: fr. soct-alement, it. socialmente). In privinţa socială. * socletâr, -ă s. (d. societate; fr. so-cWaire). Acela care face parte dintr’o societate literară, muzicală ori mai ales tea-traiă: societarii teatrului Naţional. V. gagist. * socletâte f„ pl. ăfl (lat. societas, -ătis. V. soţ). Tovărăşie, trai la uu loc: oamenii, albinele, furnicile trăiesc In socie- 77 - 1217 - www.dacoromanica.ro SOC ° SOD talc. Pătură sociala; a trăi lit Inalla societate. Lumea cioplită: a frecuenta societatea. Clasele sociale la un loc: societatea la măsuri contra anarhiştilor. Tovărăşie (companie, reuniune) p. afaceri; societate comercială. Tovărăşie, asociafiunc de savanţi ori de artişti: societate ştiinţifică. Societate civilă, asociafiune fără scopuri comerciale. * sociniân, -ă adj. Relativ la erezia Iul Socin. Subst Aderent al socinianizmului. V. unitar. * socinianizm n. Erezia lui Socin (protestant italian mort la 1562), care nega sftnta Treime şi divinitatea lui Hristos (E răspln-dită şi pin Ardeal). * soclolâg, -oâgâ s. (d. sociologie). Savant care ştie sociologia. * soclolâglc, -ă adj. (d. Sociologie). Relativ la sociologie. * sociologie f. (soci- din social, societate şi -logie). Ştiinţa fenomenelor sociale (a evolutiunil societăţii omeneşti), precum stnt: patriarhatu, robia, feudalizmu, capita-lizmu ş. a. * sâclu n., pl. uri. (fr. socle, d. it. zdc-colo, a.!.). Suportu unui vas, unei coloane, unei statul ş. a. V. temelie, pTedestal. socoâtă (oa dift.) f,, pl. e (d. socotesc). Trans. Mold. Socoteală, calcul: făcea mereu socoata (Agrb. Int. 182). soc6t şi socotesc, a -i v. tr. (ung. szokotilni, a socoti; rut. sokottti, a paşte, d. vsl. skotu, vită, V. scutar, scot 1.—Socot socoti, socoate; să socoată). Fac socoteală, calculez: a socoti tn gind cit al cheltuit. Consider, preţuiesc, iau In samă: il socotea mult. Vechi. Îngrijesc: a socoti un bolnav. Chibzuiesc, opinez: socotiră că e bine aşa. Imaginez, glndesc (cu îmi): nu-mi socot că poate Ji mal mult. Intenţionez: socoti să-l trimeată. V. refl. Vechi. Mă feresc: a Se socoti de rele. Vechi. Mă glndesc: se socoti şi răspunse. Mă răfuiesc, lichidez socotelile cu cineva: să ne socotim unu cu altul • sâcote şi sâhote f. pl. (vsl. bg. Slrb. suhota, uscăciune; bg. slrb. susica, oftică ; rut. suhdti, rus. suhdtka, oftică. V. suhat). Atrepsie. socoteală f„ pl. eli. Acţiunea de a socoti, calcul: acest copil face uşor socoteala, socotelile. Vechi. Stimă, preţ: a fi la socoteală, a se ţinea ia socoteală. Socotinţă, chibzuială: a lucra cu socoteală, a porni la război fără socoteală. Vechi. Raţiune, minte: omu se deosebeşte de vită pin socoteală. Opiniune. Intentiune. A da socoteală, a da samă, a răspunde de faptele tăie. A da cuiva socoteala, a socoti ce are de primit şi a-i plăti. A-fi veni la socoteală, a-ti conveni. A ieşi la socoteală, a ajunge la bun rezultat. A pune in (vcchi la) socoteală, 1. a lua tn considerafiune, 2. a pune tn samă, tn leafă (unei slugi pagubă făcută). A ţine socoteala, a lua tn considerafiune. Prov. Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tirg, rezultatu lucrurilor e une-ori alt-fel de ctt cum l-ai fi dorit socotinţă t„ pl. e (d. socotesc, ca chibzuinţă d. chibzuiesc). Socoteala, reflexiune, chibzuinţă: a lucra cu socotinţă. Opiniune, credinţă: după socotinţa .mea. Vechi, lnten-tiune : cu rea socotinţă. îngrijire: socotinţa bolnavilor. Stimă, atenţiune: a-l face cuiva socotinţă, a avea socotinţă din partea cuiva. * socratic, -ă adj. (d. filosofu Socrate). Al lui Socrate; filosofia socratică. 1) sâcru m. (viat. socrus, socri, cl. săcer, siceri, ser. ţvaţuras, vgr. ‘ekyrds, got svaihra, germ. schtv'iher, vsl. svekru; sard. 1. sogru, pv. cat sogre, vfr. suere, sp. suegro, pg. sogro. V. cuscru). Tatăl soţului ori sotiii, faţă de ginere sau de noră. Socru mare, tata mirelui. — Fem. soacră. V. soacră. 2) sâcru, V. soc. * sâdă f. fără pl. (fr. germ. soda). O plantă chenopodiacee din care se scotea odinioară o sare alcalină. Sarea alcalină extrasă din cenuşa acestei plante: soda din comerciă e propriu zis un carbonat neutru de sodiă (Cos Naj), cir care se curăţă vasele culinare, iar soda caustică e un idrat neutru de sodiă (Na OH), care se întrebuinţează la făcut săpun şi ca reactiv. Nord (după germ. soda-tvasser). Apă gazoasă, sifon: a bea sodă. sâdăş şi -uş m., pl. eşi (ung. szvados. slovados, szovatos, szavatos). L. V. Nord. Garant, chezăş. * sodic, -ă adj. (d. sodiă). Chim. De sodiu: sare sodică. * sâdiQ n. (d. sodă; lat. ştiinţific sodium). Chim. Un corp simplu monovalent metalic care e baza sodei. Nu e liber In natură, ci e supt formă de sare (clorură sau sare marină şi sare gemă, azotat, carbonat, sulfat de sodiu). A fost izolat şi numit aşa de Davy la 1807. E solid, cu luciu argintia clnd s’a tăiat de curlnd şi cenuşiu clnd se oxidează. La temperatura ordinară e moale ca ceara, la Oo e dur şi sfărămicios. Se descompune violent tn apă, iar tn aer umed se preface răpede In sodă caustică. Are o greutate atomică de 23 şi o densitate de 0,91. Se topeşte la 95o, 6. Se numeşte şi natriă. V. potasiQ. sodom (Munt.) şi sud6m (Olt. Trans.) ti., pl. uri şi oame (d. Sodom, vechiu nume al Sodoinei, oraşu cel nimicit din Scriptură; gr. Sddoma, vsl. Sodomit; rus. soddm, gălăgie. V. şi sumedenie). Mare surpătură, dezastru, catastrofă. Fig. Mare mulţime, sumedenie: sodom de case (Vlah. Rom. Pit. 177), de colori (ChN. 1, 122), de peşte (Sadov. VR. 1920, 9, 302). — Şi sudum (Prali. In BSG. 1922, 163). In Munt. vest sodom, surpătură, loc surpat: De om cîte şapte palme (de pămlnt), Numai rtpe şi sodoame (P. P. la Cod. M. 95). V. îudă, jirfă. sodomesc v. tr. (d. sodom; rus. sodomiţi, a face gălăgie. Olt. Trans. Maram. Mold. Nimicesc, prăpădesc, distrug. V. refl. Mă surp, mă năruiesc: pămintu s'a sodomit. Fig. Mă sinucid. Mâ prăpădesc grozav: vite/e nu se mai priboleaă (cu toate rugăciu- www.dacoromanica.ro nile), ci se sodomeau de îngroziseră pe mal mani minăstiril (Şez. 30, 196 şi 201). — in Munt. vest ;i sudumesc (rev. I. Crg. 9,26). sodomie f. (ngr. sodomia, după numele Sodomei, .nimicite de D-zeu din pricina vi(iilor ei“). Triv, Dragoste cu animalele, sâduş, V. sodăş. sof, V. zof. sofa f, (turc. sofa, d. ar. soffet, canapea fixă; ngr. sof as, alb. bg. strb. sofa; it fr. sofa). Canapea lată. V. divan. * sofist m, (vgr. sophistes). La vechii Greci, filosof şi retor cu preten(iuni de universalitate (ca: Trasimah, Critias, Protagora, Qorgias, Calicie): Socrale l-a ridiculizat slruşnic pe sofişti, care au uneltit condamnarea Iul la mourte. Pin ext. Şarlatan care caută să înşele pin vorbă. * sofistic, -& adj. (vgr. sophistikos). Dc natura sofizmei: raţionament sofistic. Care face uz de sofizme: scriitor sofistic. Sf. Mişcare de glndire care, In vechile oraşe greceşti, mai ales la Atena, era reprezentată de sofişti. Adv. In mod sofistic. * sofistichezi a -câ v. tr. (d. sofistic ; fr. sophistiquer). Falsific pin sofizme. * sofizmă f., pl. e (vgr. sdphisma). Raţionament cu aparentă dc adevăr şi cu ten-dentă dea înşela: şcoala din Elea a imaginat numeroase sofizme ca să demonstreze inexistenta mişcării, — Şi sofizm, n., pl. e (după fr.). * sofora f. Un mare arbore leguminos papilionaceu ornamental originar din Japonia. sofrâ f. (turc. sofra, pop. sufra, masă dc mlncare, sac cu proviziuni, faţă de masă, d. ar. sufret, merinde ; ngr. sofras, alb. so-fră, masă rătundă, strb. sovra, sofra, bg. sofra). Vechi. Masă joasă rătundă cu trei picioare carc se punea pe divan. V. sinie. sofragerie f. (d. sofragiu. D. rom. vine ngr. sofradzaria). Camera tn care e masa de nitncarc (numita şi sală de mincare, după fr. sale ă manger, iar pe la internate, ca-zarme, închisori refectoriu). — Şi su-. sofragiQ şi su- m. (turc. sofracy). Stolnic. Stolnicel, slugă de sofragerie. softâ f. (turc. softa). Student musulman la o universitate musulmană. sog, a soâge v. tr. (cp. cu lat. sub-ăgere, cl. subigere, a reduce, a supune). Trans. (Viciu). Pun aluatu din covată pe ctrpător şi-i dau formă rătundă. — Part. sos inuzitat. Viciu dă şi un part. straniu şolgit (de conj. 4) şi un inf. a soact, a soalge şi a soga. _ soglăsuire f. (după rus. sogtăsie, -glas-nosti, conglăsuire). Doc. 1817. Congiăsuire, consenliment, acord, armonie, sohât, V. suhat. sohote, V. socote, 1) soT n.. pl. Uri (turc. sol, rasă, neam, familie, fel, nobleţă; ngr. soi, alb. strb. bg. soi). Rasă, fel, specie, varietate : un cal (sau nişte pepeni) de sol bun, curios sol efe om era şi el I A fl sol, a fi de bună rasă : aceşti copii, cat, pepeni nu-s soi I A fi de sol, a fi de bună rasa : un cal de sol. Soi rău, neam păcătos, neam viţios: acest copil e Sol rău. 2) soT (Munt. vest) n., pl. inuzitat uri, şi soâTe (Munt Mold.) pl. inuzitat sol (cp. cu zoaie). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haine ş. a.: soiu de pc guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleiată de soaie (ChN. 2,26). soTos, oâsă adj. (cp. cu zolos). Plin de soaie, slinos, zoios : un Jidan soios, soîtarifl, m. (turc. soitari şi -ry). Măscărici, bufon (In timpu Fanarioţilor, domnu era precedat la alaiuri de patru soitarii, iar beizadelele de doi. Ei purtau căciuli mari de blană dc tigru, de care attrna o coadă de vulpe, şi înaintea căciulii nişte oglingioare. Purtau pistoale la brtu şi toporaşc In mini, mergeau pe jos şi rtdeau cu hohot. — Şi suTtariQ. 1) sol m. (vsl. sălu, d. sulati, slati, a trimete ; rus posol, vechi sol. V. paşol, po-slanic). Trimes, anunţător (ambasador ş. a.) asediaţii au trimes un sol de pace. 2) sol n., pl. uri (lat. solum, fr. sol. V. sub-sol). Teren, pămtnt, suprafaţă de pămtnt : solu patriil, a scormoli solu, un sol petros, 3) * sol m., pl. tot aşa (prima silabă din cuvlntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sftntului Ion Boteză-toru). Muz. Acincca notă a gamei do. Semn u care reprezentă această notă. solâc m. (turc. solak sttngaci). Vechi. Soldat dintr'un corp de 400 de ieniceri, arcaşi ai gardei imperiale, dintre care 60, cu şefii lor, mergeau ltnga calu sultanului la alaiuri. — Şi selât (după ngr.). * solaneu, -ee adj. (d. lat. solanum, o plantă) Bot. Din familia cartofului (solanum, tuberosum). F. pl. O familie de plante al cărei tip e cartofu, şi din care mai fac parte do-mata, patlageana, mătrăguna, tutunu, pă-pălău, măselariţâ, zirna ş. a. . 1) solar m. (vsl. solari, d. soli, sare. V. solniţă). Doc. Cărăuş dc sare. 2) * solar, -ă adj. (lat. solaris, d. sol, soare). De soare, al soarelui: rază solară, an solar. Sistema solară, corpurile ca-re-şi au locu şi se tnvlrtcsc In prejuru soarelui. V. cadran. solârit n., pl. uri (d. solar 1). Vechi. Bir pc sarea transportată. solcină, V. sulfină. * sold n., pl. uri (fr. solde, d. it. saldo. regulare de conturi, plată). Rest de plată la un cont. Rest de marfă pe care negustoru o vinde cu pret redus ca să scape de ia (mar-daltc). * soldât m. (fr. soldat, d. it. soldato, adică „lefegiu", d. soldo, soldă). Militar (ostaş, oştean) de gradu cel mai jos: soldat, caporal, sergent, plutonier, ofifer, — Pop. (rar azi) saldat (rus. soldăt, rostit saldat), * solţlaţeşcă f.j pl. fii (fr. şoldqtesquet www.dacoromanica.ro d. it. soldatesca). Trupă dc soldaţi -nedisciplinaţi. Jafu ccmis de această trnpâ : o sol-datescă brutală. * soldă f., pl. e (fr. solde, d. it. soldo, gologan de 5, d. lat solidus, 1. solid, 2. o monetă de aur. V. jold, joîtnir). Leafă la soldaţi şi ofiţeri. Iron. A fi in solda cuiva, a fi plătit de el. 1) soldăţesc, -eăscă adi. De soldat uniformă soldăţească. 2) soldăţesc v. intr. Trăiesc ca soldat (ori militar de ori-ce grad); mulţi ani a soldăţit soldâţeşte adv. Ca soldaţii: îmbrăcat soldă/eşte. soidăţie f. Fam. Calitatea de soldat, militărie : a intrat In soldă/ie. soldăţime f. Militărime, mulţime de soldaţi : craşu era plin de soldăţime. soldăţoT ra.. pl. tot aşa. Iron. Militar voluminos ori antipatic, militoi, 1) * soldez v. tr. (fr. solder, it. soldare). Rar. Plătesc solda: a solda nişte trupe, nişte spioni. . 2) * soldez v. tr. (fr. solder, d. it. sal-dare, confundat cu precedentu). Corn. Achit restu : a solea un cont. Pin anal. Vlnd cu reducere ca să mă Scap de ia; a solda nişte mărjă. * sold le f. (ca şi soldă, it. soldo, dar cu un sufix rusesc, ca gardă faţa de vechea formă gvardie). Vechi. O veche monetă italiană de aur. * solecizm n., pl. e (lat. soloecismus, vgr. soloikismos, d. oraşu Soli (colonie a Atenienilor In Cilicia], ai cărei locuitori Işi stricase liinba fată de cea din Atena). Gre-şală contra sintaxei literare, ca : e două zile (Munt.) lld. sint ori ts doiiă zile saii trebuie de făcut (Mold.) lld. trebuie (să fie) făcut ori trebuie să se facă. V. barbarizm. * solemn, -ă adj. (lat. sollemnls şi sol-Icnnis, scris şi solemnis, solennis, din * sollus tot, fie-care, şi annus, In vechime * amnus, an; fr. solennel, it. solenne). Celebrat pin ceremonii publice ; sărbare solemnă. Fig. Grav, maiestuos, pompos; moment solemn, audientă, intrare solemnă. însoţit de acte saa de formalităţi care dau o importantă considerabilă: act solemn. Enfatic : ton solemn. Adv. In mod solemn. * solemnitate f. (lat. sollemnitas, so-lemnitas, soltennitas, solennitas, -ătis; fr. solennitd, it solenntld). Calitatea de a fi solemn. Mare ceremonie publică : solemnitatea zilei de 10 Mal. Fig. Gravitate, maiestate, pompă ; solemnitatea unei intrări. Formalităţi care fac autentic un act: solemnitatea unui jurămint. Enfază: a vorbi cu solemnitate. * solemnizez v. tr. (d. solemn; fr. so-lenniser). Dau solemnitate, celebrez cu solemnitate: a solemniza un eveniment istoric. * solenofd m. şi n., pf. e (vgr. soten, ţeava, şi -id din metaloid). Fiz. O şerjş de curente circulare de acelaşi sens şl intensitate la distantă egală unu de altu aşa In ctt să formeze o suprafaţă cilindrică şi care In practică se realizează pintr'o slrmă In 61ice al cărei capăt e întors înapoi paralel cu cilindru pe afară saii pin ăuntru aşa tn ctt curentu să vie şi să iasă pin acelaşi punct. Această slrmă posedă calităţile magnetului. solâsc v. tr. (d, sol.) Vechi. Vestesc prin solie. * solfatâră f,, pl. e (It. solfatara. V, sulf). Teren de unde iese vapori sulfuroşi: cea mai celebră solfatară e cea de la Poz-zuoli (Italia), unde cei vechi credeau că-i intrarea iadului. * solfegiez v. tr. (it, solfeggiare). Cfnt pronunţlnd numai notele pe numele lor: a so'fegia o melodie. * solfegid n. (it. solfeggio). Acţiunea de a solfegia. Culegere gradată de note şi de bucăţi muzicale p. studiu muzicii, V. para. laghie. solg, solgit v. tr. V. sog. * solicit, a -â v. tr. (lat. solllcito, -are). Rog, invit: am fost solicitat să particip. Cer cu stăruinţa: a solicita un ajutor. Fac demersuri ca să obţin un post, o favoare: a solicita un post. * solicitator, -oăre s, Care solicită: solicitatoru unui post. * solicitudine f. (lat. sollicitudo, -lidi-nis). Crijă, atenţiune: solicitudine de mamă. V. incurie< * solid, -ă adj. (lat. sdlidus). Consistent, vlrtos, tare, care nu e moale, nici lichid, nici gazos: corp so.’id, gheata e solidă. Robust, puternic, zdravăn: trup solid. Trainic, durabil: ziduri sol,de, (fig.) amiciţie solidă. Serios, vrednic de încredere: om, caracter solid. S. n., pl. e. Fiz. Corp solid: solidele se dilată mai puţin de cit lichidele. Mat. Corp (spatia) mărginit de suprafeţe: un cub e un solid cu şase fete. Adv. tn mod solid: a zidi solid. — Fals solid (după fr.). * solidar, -ă adj. (fr. solidaire, d. lat. sdlidus, după expresiunea juridică in soit -dum, pentru tot). Supus tot acelei datorii dacă n’o plăteşte altu: obligatiuue solidară, so(u e solidar de actele sofiil. Legat unu de altu In responsabilitate: nu vă Jacefi solidari cu răii. Adv. In mod solidar: asociaţi condamnaţi solidar la despăgubiri. * solidaritate f. (d. solidar; fr,solida* rite). Caracteru de a fi solidar: dependenta mutuală a oamenilor creiază solidaritatea întregii omeniri. * solidific, a -â v. tr. (d. solid şi -fie din edi-fic; fr. solidifier). întăresc, fac solid: frigu solidifică apa (o face să îngheţe), grăsimea (o face să se sleiască) ş. a. * solidificaţiiine f. (d. solidific; fr--Hon). Acţiunea de a solidifica: solidificaţi-unea apei se produce la Ograde.—Şi -âţle, dar ob. -âre. * soliditate f, (lat. soliditas, -dtl<, fr. www.dacoromanica.ro *dlU, Cp. cu paliditate). Calitatea de a fi solid : soliditatea grăsimii la Jrlg, Soliditatea unui trup, unui zid, unui caracter, unei societăţi, unui rafionament. solie f. (d. sol). Misiune, Însărcinare, calitatea de sol: }i-a implinit solia. Ambasada, persoanele trimese ca soli: a sosit o solie, solimân n., pl. uri şi e (turc. siileimani, adică „propriu lui Solomon"). P. P. Onice: peatra solinianulul. V. suliman. solinâr, V. sulinar. * soliped, -â adj. (lat. solidipes, -ipe~ dis, d. solidus, solid, masiv, şi pes, pedis, picior, adică „copită", infl. de sâlus, singur. V. biped). Zool. Perisodâctil care arc pi-cioru terminat pintr’o singură copită, ca calu, S. ni (sublnţ. animal). Doua solipede. V. bi-sulcat, fisiped, ungulat. sol/re f. Vechi. Rar. Intermediu, mijlocire, * solist, -ă s. (d. solo; fr. soliste). Muz, Cel ce execută un solo. * solitar, -ă adj. (lat. solitarius, d. solus singur). Singuratic: om solitar, castf solitară. Bot Floare solitară, care e singură pe cotoru ei. Cercei solitari, de care atlrnă un singur diamant mare (şi ca subst). Subst. Mistreţ niai bătrin care umblă izolat şi păzeşte ctrdu. .Adv. A trăi solitar. V. răzleţ. solitor, -oâre s. (d. solesc). Sol, mijlocitor. * solitudine f. (lat solitudo, -udinis). Singurătate. solniţă f., pl. e (bg. solnica, d, soit, sare. V. solărit, slănină, slatină, rasol; sare. Cp. cu piperniţă, varniţă, za-liarnijă). Mic vas de ţinut sarea (ori şi pi-peru) pe masă. * solo n. fără pl. sau pl. soluri (it. solo, singur). Muz. Bucată muzicală clntatâ de o singură gură sau dintr'un singur instrument cu sau fără acompaniamentu altor persoane. solomizdră, V. sălămîzdră. solomonar m. (d. numele împăratului Solomon). Vrăjitor. — Şi şo-. solomonesc v. tr (d. numele împăratului Solomon). Vrăjesc, farmec, desetnt ca să nu se prindă farmecele sau relele de el: om solomonit. — Şi şo-, solomonie f. (d. numele Împăratului Solomon). O carte de farmace atribuită lui Solomon. Vrajă, farmec, uneltire drăcească.’ a umbla cu so'.omonii. — Şi şo-. solovirf, V. sovîrf. * solstiţiâl, -ă adj. (lat. solsiiiialis). Relativ la solstiţii: puncte soltitiale. * solstiţii] n. (lat. salstitium, d. sol, soare, şi stare, a sta. V. armi-stiţig, stafiune). Asir. Timpu cind soarele e la cea mai mare depărtare de ecuator şi pare că stă locului clte-va zile: solstifiu de vară e pe la 21 \uniu, cel de iurnă pe ta 21 Decembre, * solubil, -ă adj. (lat solubilis, d, sdl-yere, soltilttm, a djsolva, a topi, a rezolva, a plăti, V. solvabil). Care se poate di-solva: zahăru e solubil tn apă. Fig. Care se poate rezolva: problemă solubilă. * solubilitâte ţ. (d. solubil; fr. solubi-lite). Calitatea de a fi solubil. * soluţiune f. (lat. solutio,-ânis.V. ab-şi di -soluţiune, re -zoluţiune). Risi-sipirea unui corp solid intr'un lichid, disol-vare: soluţiunea zahărului in apă. Lichida care conţinea un corp disolvat: soluţiune de âcid fenic. Fig. Rezolvare (dezlegare) a unei probleme, — Şi -ufie. * solvabil, -ă adj. (fr. solvable, d. lat-solvere, a plăti. V. solubil). Bun platnic: chiriaş solvabil. * solvabilitate f. (fr. solvabilite). Calitatea de a fi solvabil. * solvă, V, solventă. * solvent, -ă adj. şi s. (lat. solveai, -ăntis, d. solvere, a plăti). Plătitor, cu plată (tn opoz. cu bursier): elev solvent, un solvent. * solventă f., pl. e (d. solvent, ca corigenţi d. corigent). Loc de solvent: a plili solventa, in acest internat is cin-zecl de solvenţe. — Fam. solvă (supt infl. lui bursă). solz m.. pl. zi (cp. cu vsl. sloză, bg. strb. slnz, 'mucozitate. P. pl., cp. (cu bulz). Pl. I) Plăci care acopere corpu celor mai mulţi peşti şi reptile: Foaie verde, solz de peşte (Izv. Iun, 1919, 4) Şarpe lung cu solzii verzi (P. P.). 2) Olane sau bucăţi de tinichea tn formă de solzi la acoperiş. 3) Lame care apără oare-care organe vegetale, 4) Un fel de eczemă pe capu pruncilor (Cind e mai intensă se numeşte impetlgine). solzărie f. Mulţime de solzi (ca pc un acoperemlnt). solzesc v. tr. Aşez ca solzii. solzos, -oâsă adj. (d. solzi). Acoperit de solzi: pelea crapului e solzoasa, a somnului nu. Acoperit de o murdărie învechită şi uscată: mini solzoase. 1. som, V. somn 2< 2. som, V. sumă. somâr, V, samar. * somatic, -ă adj. (vgr. somatlkos). Corporal, relativ la corp. * somatologie, -ă adj. (d. somafoto-gie). De somatologie: tratat soniatologic. * somatologie f. (vgr. săma, somatos, corp, şi -logie). Ştiinţa care se ocupă de părţile sâlide ale corpului. * somaţlune f, (fr. sommation). Acţiunea de a soma: dacă mulţimea turbulentă nu se împrăştie in linişte după trei soma-ţiunf, armata poate impuşca. Hlrtia care conţine o somaţiune.—şi -âţie. somă, V. sumă. * sdmbru sau sumbru, -ă adj. (fr, sombre). Barb. Întunecat, posomorit. somehin, V, smochin. * somez v. tr. (fr, sommer, a face suma, adică „a porunci ultima oară, a adresa un www.dacoromanica.ro SOM ultimat"). Poruncesc !n numele legii: a soma un contribuabil să plătească biru. Poruncesc să facă ce zic ea, că de unde nu, ucid ori pedepsesc aspru: a soma un hoţ să se retragă. * somieră f., pl. e (fr. sommier. V. samar). Ţesătură elastică de strmă prinsă Intr'un cadru şi întrebuinţată In loc demin-dir, peste care se pune salteaaa (E mai moale de cit mindiru, şi de aceia o întrebuinţează bogaţii). somlnă f., pl. ( (cp. cu bg. somen, de somni, adică „cotlon"). Olt. Scobitură supt mal tn care sta a ascunşi peştii: păstrăvii înfundau sominile (NPI. Ceaur, 60).Adăpostu de supt streşina unui bordei (CL. 1922, 369 şi 370. V. şi BSG. 1922, 128). Galerie de şoarice, de clrtiţă. V. crov. * somitate f. (fr. sommiM, d. lat siim-mitas, -ătis, culme, vlrf d. summa, suma). Celebritate, savant: somităţile medicale. 1) somn şi (nord) som m. (infl. de somn 2, d. rus. som, pol. sum [rut. bg. slrb. somI, d. germ. salme, d. lat salmo, salmon. V. somoteT, jemlugă). Un peşte fără solzi, cu gura mare şi lată, cu mustăţi şi trăitor pin Dunăre şi rlurile vecine (siliirus glanis). Ajunge plnă la 2—3 metri. — Clnd e mic se numeşte moacă, dela 1-2 kg. so-motei, dela 2-8 laprac, de la 8-15 iarma, iar de la 15 In sus pană. 2) somn n., pl. uri (lat. sâmnus, somn, care vine din * sopnus, de unde şi verbu sopire, a aţipi; vgr. ‘ypnos, ser. svap-na-s, somn, vsl. supaţi, a dormi; it. sonno, sard. sonnu, pv. vfr. somme, sp. sueîlo, pg. Somno. V. soporific, Ipnotlc). Starea de repaus In care omu şi animalele dorm, adică, In mod natural, corpu lor Işi perde cunoştinţa şi nu mai lucrează de cit inima, ceia ce se Intlmplă obişnuit noaptea şi excepţional ziua (Invers la animalele de noapte): a-ţi fi somn. Fig. Iarna e somnii naturii. Somn de moarte, de plumb, somn grea, adine. Somnu veşnic, moartea. * somnambul, -ă adj. şi s. (d. lat. somnus, somn, şi ambulare, a umbla, ca şi noctdmbul). Care se scoală noaptea şi umblă fară să se deştepte şi fără să-şi aducă aminte de asta clnd se deşteaptă. — Fals -bul (după (r.). * somnambulizm n. (d. somnambul). Noctambulizm, starea (boala) celui somnambul. somnez v. intr. (d. somn). L. V. şi P. P. Dorm. * somnifer, -ă adj. (lat. sâmni-fer, som-nt-fera, d. somnus, somn, şi ferre, a aduce, V. luceafăr). Care provoacă somn, ca macu (opiu, codeina, morfina). — Se zice şi soporifer şi soporific. V, narcotic. somnişâr m. Dim. d. somn 1. somnişor a, pl. oare. Dim. d. somn 2. * somnolent, -ă adj. (lat. somnolentus şi somnulentus. Cp. cu corpulent, opulent). C?re e tn Stare spahiii m. (ngr. spahis, d. turc. [d. pers.] sipahi, călăraş posesor de feud; fr. spahi. V. cfpaî). Călăraş turcesc ori arăbesc. Călăraş indigen tn serviciu Francii! tn nordu Africii. spâTmă f., pl. e (lat. *ex-păvimen, d. ex-pavere, a se spăimtnta. Forma *expavlmen, dată de Tkt., ar veni d. pavlre, a bătături. V. pămtnt). Groază, teroare, panică. A-ti face spaimă a te spăimtnta: calu şi-a făcut spaimă şi a răsturnat docaru. Fig. Iron. Acest om e spaima pivniţelor, e mare beţiv. In Cod. Vor. spâemă. * spalet, V. epolet. * spalier n., pl. e (fr. espalier, d. it spalliera, spătar, rezeraătoare, spalletta, parapet, d. spatia, umăr; germ. spalier. V. spată). Şir de pomi roditori sau chear şi un singur pom cu ramurile întinse pe stinghii (aşezate pe acelaşi plan) sau pe un zid. spanâc m. ca plantă şi n. ca marfă (ngr. spanăki, mgr. spinăkion, d. lat. spindceum, it. spinace, alb. bg. slrb. spanik, germ. spi-nat, ung. spinăt; rus.spinât; turc ispanak; ar aspanăh). O legumă chenopodiacee ori-inară din vestu Asiii (spinăcia olerăcea). e mănlncă mai ales opărită cu unt. Fig. (după un nume Spanakidt, ridiculizat pe la 1893 de ziaristu Anton Bacalbaşa). Carte, discurs ort vorbă fără valoare (V. vax). SPA v spanc, -& adj. (ms. ispănskii ori spănskii, fem. spănskaia, spaniol. Cp. cu me-rinos). Ol spance, oi ţigăi corcite en meri-nos. Lină spancă, lina unor ast-fel de oi (alba). — în Fc. şpan, şpană, cu botu cenuşia (vorbind de oi). spancelesc, -citesc şi -cTufesc (mă) v. refl. (ung. pancsolni, a se bălăci, adică „a se zbengui"). Nord. Mă alint, ma fac că nu vreau: urmărea (In grădină) cum se spanciulea duduca şi zimbrele cu care o poftea boieru VR. 1923, 4, 29). spancelit, -cilft şi -cîulit, -ă adj. Nord. Gătit, afectat, fudul. Şi spanhillt şi sparhllit, iar In Trans. spanchilit. în Şez. 30, 167, pancilit, „fudul, care nu vrea să vorbească cu alţii", In rev. I. Crg. 2, 134, „fudulă, care nu iese undeva fără a fi gătită". spângă şi şpangă (Mold. Munt.) şi şpâgă (Mold.) t., pl. ăngi, ăgi (rus. Spăga, rut. Spada, slrb. Spada, spaga, d. it. spada, spadă). Vechi. Azi fam. Armă Impungătoare (spadă, sabie ori baionetă). A lua ia spangă, a lua tn fiulă. V. şpagă 2. spanhltesc, V. spanollesc. * Spaniol-ă adj. (fr. Espagnol, it. Spag-nuolo, sp. Espanol). Locuitor din Spania sau originar de acolo. Adj. Al Spaniii sau al Spaniolilor. — Şi Isp— * spanlolăsc -eâscă adj. Spaniol. Adv. -eşte: a vorbi spanioleşte. — Şi Isp-. sparângă (nord) f. şi sparânghel (sud.) m. ca plantă şi n. ca marfă (ngr. spa-răngi, d. vgr. aspăragos; lat. aspăragus, it. spăragio, fr. asperge, germ. spargel). O plantă liliacee care se mănlncă opărită. Partea ei subterană se întrebuinţează tn med. contra idropiziii, gălbenării ş. a. (aspăragus officinălis). * sparcetă f., pl. e (fr. esparcettei pv. esparceto; rut. sparcita şi -seta). O plantă leguminoasă papilionacee care creşte pin păşuni, livezi şi locuri petroase şi care se şi cultivă p. nutreţu excelent pe care-1 con-stitue (onâbrychis sativa). — Pop. capu cocoşului. sparg, spart (rar spars), a sparge v. tr. (lat spărgere, a Împrăştia; it. spor-ţ ge-e). împrăştii, risipesc, nimicesc (o adunare, o societate): a sparge, o împărăţie, o cetate, o casă (o căsnici ), un cuib de ho(i; 6/7-ciu s’a spart. Prefac fn hlrburi, In cioburi, In ţanduri (sticla, porţelanu): a sparge un pahar, un geam, o oglindă, o oală. Sfărtm (stric) ca să scot mezu: a sparge nuci. Găuresc, bortelesc: sparg gheata ca să fac o copcă, hoţii au spart zidu şl au intrat in casă, aă spart casa de bani, (fig.) soarele sparge norii. L. V. Rup, sflşii (o haină, o htrtie un corp): bou spart de lupi. V. intr. Se zice despre o bubă coaptă cind lese pu-roiu: buboiu a spart. V. refl. Se zice ironic despre un copil etnd pllnge tn gura mare sau despre unu care răcneşte preafurios; ce - 1225 - www.dacoromanica.ro 1226 _ SPA te spargi aşa la mine ? Se sparge de gras (ce e), e foarte gras, nu mai încape tn pele, Toate se sparg in capu meu, toate belelele altora cad asupra mea. A sparge cuiva urechile, a-l enerva pin huiet ori vorbă multă. Prov. Joaca sparge cojoaca, V. cojoacă. — Perf. spărseî, vechi sparş. spargere f. Acţiunea de a sparge.Efrac-ţiune, forjarea unei lăzi ş. a.: furt pin spargere. sparhllit, V. spancilesc. spâriT, spăriet, -i6s, V. sperii. 1) spart, -â adj. (d. sparg). Mină spartă, om risipitor. A plăti oalele sparte, a despăgubi. S. n. La spartul tirgului, clnd s'a sfirşit cr adunare, o pet recere, o întreprindere: de ce-ai venit şi tu tocmai la spartu tirgului ? 2) spart şi spârţâsc v. tr. (Iat. ex, rom. s-, şi -part ca’n împart). Ps. S. 21,21). Despart; nu spărfi agiutoriul (ajutoru) tău de mere (mine). sparş (vechi), spărsei, V. sparg, spas n., pl. uri (lat. spatium, spaţiu, infl. de pas. V. răspas). PInza ţesută şi ne-lnfâşurată tncă pe sulu din ainte. * spat n., pl. uri (fr. [d. germ.] spath). Min. Numele mai multor minerale petroase lameloase. Spat de Islanda, un carbonat de calce cristalizat care produce o duplă re-fr acţiune. spătă f., pl. spate şi spete (lat. spatha, lopâţică, spadă lată cu două tâiuşuri, d. vgr. spăttie; it. spada, pv. espaza, fr. ipie, cat espasa, sp. pg. espada; alb. ipătă, vsl. spa-ta; germ. spate, hîrleţ. V. spadă, spatie, spătează, spangă, epolet, spalier spetesc). Omoplat. Spadă (vechi). La răz-boiu de (esut, piesa pin care se trag firele urzelii (E compusă din două bete paralele unite Intre ele cu nişte beţitoare late şi dese ca dinţii unui peptene). Pl. Spătar, acca parte a scaunului decare-ti rezemi spatele: scaun cu spate. Dos, partea din apoi: spatele unei armate. Fig. Sprijin, proptele, protecfiune (adică : ai pe ce să te sprijni, o rezcmătoare, spate sau spătar): a avea spete (nu şi spate!). Lat în spate (sau în spete), spătos, robust. A nu şti nici ca spatele, a nu bănui măcar, a nu şti nimic despre un fapt A întoarce cuiva Spatele, 1. a nu-i da atenţiune (din Intlmplare sau de dispreţ), 2. a fugi, a părăsi lupta. A lua de spate, a da afară cu forţa. A bate pe spate (sau pe umăr), a fclicita familiar sau ironic punlnd cuiva mina pe umăr. De la, din sau pe la spate, din apoi, pe din apoi: armata fu atacată de la, din sau pe la spate. Spata dracului, ferigă. Se zice des şi spatele meu, ca şi braţele meu, prin confuziunea f. pl. tn e cu m. sing. tn e. spatie f. (ngr. spathi, spadă, că’n ainte, pe cărţile de joc, era un miner de spadă, care pe urmă, din neştiinţă, s’a schimbat In „treflă"). Treflă, (figura neagră de forma frunzei de trifoi) la cărţile dcjoc.V. şpagă, spâtoş, -ă adj. Dos. Spetit. SP * spaţios, -oâsă adj. (Iat. spatiosus, fr, spacieux). Care cuprinde mult spatii, încăpător, vast: cameră spaţioasă. * spâţifl m. (lat. spatium, d, vgr. stă-dion, dor. şpidion; fr. espac-, V. spas şi stadia). întindere indefinită; spaţiu e presupus că are trei dimensiuni. O întindere oare-care limitată: un mic spaţiu. Bucăţică de spijă mai joasă de cit literele întrebuinţată la separat cuvintele In tipografie. Muz. Interval tntre liniile portativului. * spazm n„ pl. uri (vgr. spasmos). Med. Tresăritură, contracţiune involuntară şi convulsivă a muşchilor şi nervilor. * spazmddic, -ă adj. (fr.spasmodique, d. vgr. spasmodes). Med. De spazm, cauzat de spazm: scris spazmodic. Adv. A scrie spazmodic. spăTmez v. tr. (d. spaimă). Vechi. Spăi-mlnt: toţi spăimafi de grija morţii (Cost. 1, 297). — Şi însp-. spăTmînt şi tnsp- sau -6x şi (vechi, azi Ban. şi Serbia) spămînt, la Dos. tn-spămtnt v. tr. (lat. e.ipaventare, d. 4\pa-vens, -entis, part. prez. d. expavire, a se spăimlnta. Formele cu ăi infl. de spaimă, it. spaventare, fr. ipouvanter, sp. pg. espantar. V. sperii şi epavă). (Jmplu de spaimă, sperii, înfricoşez. V. refl. Mă umplu de spaimă — Vechi şi spemintez, spâmintez, spămîntez. In Ps. S. 90, 5, spemenţi(spe-minţi), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare sau armonie vocalică). Şi spo-mînt (Serbia), ca pomînt. spăTmîntător şi (mai des) însp-, -oăre adj. Care Inspăimintă, formidabil: tunete înspăimintătoare. Oribil, îngrozitor : o uriciune înspăimintătoare. Adv. in mod spăimîntător: lupii urlau înspăimintător. spăTmtntos, -oăsă adj. (dupăit. spa-ventoso). Isp. Grozav, groznic. spăimos, -oâsă adj.(d. spaimă). Veclii. Groznic. Azi. Sperios. spăl, a -â v. tr. (lat. * ex-pillavo, •pel-lavare [ex-per-lavoJ. —Spăl, speli, spală: să spele. V. laB). Curăţ cu un lichid; a spăla ruje, a spăla paharu, îmi spăl minlle. Fig. Şterg, fac să se uite: a spăla pin singe o ofensă. V. refl. Mă curăţ cu apă: cînd ne sculăm din somn, ne spălăm pe mini şi pe fată. Fig. Nici cu Dunărea nu te vei spăla. A-ţi spăla minlle, a te descărca de răspundere, a fugi de responsabilitate (ca Pi lat). Spală-te (sau; freacă-te) pe cap cu acest lucru sau cu acest om, se zice ironic ctnd unu cere cu insistenţă un lucru şi, In sfirşit, i-1 dai ca să scapi de el sau clnd Iţi aduce pe cap un om importun cu care, la urma urmei, tot el trebuie să se plictisească. spălat n., pl. inuzitat uri. Acţiunea de a spăla deseori. spălăcâsc(mă). v. refl. (d. spăl cusu-fixu din mă bălăcesc). Ies la spălat, mă des-colorez. Fig. Iron. Îmi iau o aparenţă vrednică de milă; rău te-ai spălăcit, măiI www.dacoromanica.ro spA spălăcToâsă (oa dift.) F., p. e (d. spălat). Petimbroasă. spălăcit, -ă adj. Descolorat. Fig Şters, fără aparentă, fără distincţiune: om, caracter spălăcit. spălăcitură f., pl. i. Lucru spălăcit: o spălâciturâ de bluză / spălăt6r n., pl. oare. Petică de spălat vasele de bucătărie. Masă ori bancă pe care se ţine ligheanu şi ibricu (sau cana) sau insta-laţiune cu conducte de apă. de spălat mlnile şi fafa. spălătoreasă f., pl. ese. Femeie care spală rufele. — In nord şi -rifă, pl. e. spălătorie f. Cameră tn care se spală rufe. Stabiliment comercial In care se primesc rufe şi haine de spălat: spălătorie chimică. spălătură f., pl. I. Acţiunea, modu sau rezultatu spălării: spălătură a-ita nu-mi place, a face unul bolnav spălături stoma-hale. Rachiu prost rezultat din spălatu butoaielor. Fig. Iron. Perdaf, frecuş, ocară: i-a tras o spălătură zdravănă. Gunoi, lepădătură: eşti o spălătură I (Agrb. Int. 238). V. spolocanie şi lăturT. spămint v. tr. Vechi. Spăimlnt. spărgăcTos, -oăsă adj. (d. sparg). Care se sparge lesne, casant: sticla e spitr-gacioasă. spărgător, -oare adj. Care sparge. S. m. Hoţ care sparge lăzile de bani. S. f., pl. ori, şi n., pl. oare. Un fel de cleşte de spart nuci, alune ş. a. (fr. casse-noisetles). spărif, -iât, -ios, V. speriî. spărtic, V. sfirtlc şi sfircuT. spărtigos. -oăsă adj. (d. spart,sparg). Vest. Care se sparge sau se sfărtmă uşor: boabe şiş/ave, spărtigoase (CL. 1910, 8-, 827). spărtură f., pl. i. Rezultatu spargerii, gaură Intr’un plan: peatra a făcut o spărtură in geam, ghiu’eaăa în zid. spărţâsc, V. spart 2. spăsenie f. (bg. spăsenie, d. vsl. săpa-seniie. V. spăsesc). Vechi. Mtntuire, salvare: spăsenia sufletului. j4zf/am.Smerenie, atitudine plină de modestie şi nevinovăţie (mai ales prefăcută): de unde atitasăpsenie de tine ? spăsesc v. tr. (vsl. supasti, a conserva, a salva, săpqsă, salvare, salvator, compus ca şi ispasti şi popasti [V. Ispăşesc şi poposesc]; ceh. spăs, răscumpărare, nsl spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălţarea lui Hristos). Vechi. Salvez, mlntUi; ispăşesc: a spăşi o greşală. Azi. Fam. V. refl. Mă arăt spăsit (smerit): ce te spăseştl aşa ? — Vechi şi isp-. spăsit, -ă adj. Plin de smerenie (mai ales prefăcută). Subst. Cine e spăsita asta ? 2) spătar m. (ngr. spathăris, d. spotht, spadă). 1. Boieru care ţinea spata, coroana şi sceptru domnului tn Ţara Românească şi’n Moldova (V. boîer). Mărele spătar, SPE general de cavalerie care comanda întreaga oaste a Ţării Româneşti, ca hatmanu’n Moldova (V. silictar). 2. (d.spată), Acela care face sau vinde spate p. războaiele de ţesut. 2) spătar n., pi. e (d. spată, omoplat). Mold. Rezemătoarea scaunului, numită şi spătează şi spetează. Partea hamului care se pune pe spinarea calului. spâtărel m., pl. ei (dim. d. spătar. Cp. cu portărel). Pl. Vechi. Ostaşi de supt comanda marelui spătar. V. silictar. spătăresc, -eâscă adj. Al spătarulun al spătării!: scutelnic spătăresc. spătărie f. (d. spătar I). Vechi. Demnitatea de spătar. Cancelaria lui. Cameră de arme. Arsenal. spăteâză f., pl. eze (dim. d. spălă sau alb. Spătăză. Cp. cu sfîrlează). Est. Sclndu-rică, piesă de lemn lată aşa cum Is gratiile unei căruţe (in laturi sau înapoi la corlată), la ferăstrău (piesele de care apuci etnd tai), la aripa morii sau a vlrtelniţei (=fofează) ş. a. Spătar (rezemătoare) la scaun. — în sud şi vest spetează, şindilă de zmeu. Pe aiurea numele unor plante cu frunze lungi şi late, ca pipirigu, sau (tal.) stinjinelu. spătos, -oâsă adj. (d. spate, pl, d. spată). Lat In spate, robust. V. spatoş. spăvădanie, -uîesc, V. spoved-. * special, -ă adj. (lat. specialii, fr. special). Particular, propriu unui lucru, deosebit de altele : studii, calităţi, aptitudini speciale. Care are studii sau aptitudini speciale : oameni speciali. La care se învaţă ştiinţe deosebite : şcoale speciale (comerciale de artilerie, de geniu, de inginerie ş. a.), arm: speciale (artilerie, geniu, marină, avia-ţiune). Adv. în mod special: medicament recomandat special pentru asta. în special, tn mod special: iţi recomand asta in special. V. comun, general. * specialist, >ă adj. (d. special). Om cu studii speciale : specialist in chimia agricolă. V. enciclopedist. * specialitate f. (mlat.speciălitas,-ătis). Calitatea de a fi special. Ocupaţiune căreia te consacri In special: studiu regiunilor polare e specialitatea lui, ceaiu e specialita-tei acestei băcălii. Specialist: consultăm specialităţile medicale. Medicament care poartă numele inventatorului sau al celui ce are drept să-l fabrice. V. generalitate. * specializez v. tr. (d. specializez; fr sptcialiser). Prefac In special: a se specializa intr'o ştiinţă, intr'o ramură comercială. * specialmente adv. în special. * specie f. (lat. spe'ies. V. spectru, aspect, spiţei1, scop). Despărţire a genului: vulpea e o specie a genului canin, specia se subdivlde în varietăţi. Neam, rasă: specia omenească. Fel: mai multe specii de griă, (iron.) nu ştiă ce specie de om e acesta (V. pramatie). Pl. Med. Substanţe - 1227 - www.dacoromanica.ro SPE vegetale cu proprietăţi analoage care se amestecă p. a prepara infuziuni (astringente, aperitive, tonice). In specie, 1. special (Rar), 2. tn ceia ce priveşte acest caz (fel de proces). — Fals speţă. 1) * specific, -ă adj. (mlat. specificus, d. species, specie, şi facere, a face V. mu-ni-fic, proll-fic). Relativ la specie, caracteristic, propriu: caracter, nume, medicament specific; microbu specific holeră. Greutatea specifică, raportu masei ori greutăţii unui corp cu volumu. Greutatea specifică absolută, număru de grame a unităţii de volum. Căldură specifică a unui corp, cantitatea de căldură pe care o absoarbe un chilogram al unui corp ca să mărească temperatura c’un grad. S. n.. pl' e. Medicament special: chinina e un speci/ic contra frigurilor. Adv. In mod specific. 2) * specific, a -â v. tr. (mlat. speci-fico, -ficăre. V. edl-flc). Determin, arăt In special (In particular, amănunţit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor. * specimen n., pl. e (fr. scicimen, d. lat. specimen, speclminis. Cp. cu abdomen, examen, bitum, regim şi volum). Mostră, tip. exemplar de probă: un specimen de fluture, un specimen de revistă Fig. Iroi. Ipochimen, tip. specie: ce specimen de om e acesta? V. pramatie. * specios, -oăsă adj. (lat. speciosus, frumos, arătos, d. species, aspect, strălucire; fr. spicieux). Care n'are de cit o aparentă de adevăr şi de dreptate: argument specios. Adv. In mod specios. * spectâcul n., pl. e (lat. spectdculum). Privelişte, ceia ce atrage atenţiunea ochilor: măreţu spectâcul al unui apus de sojre, al unei nopţi înstelate, al unei lupte navale. Reprezentafiune teatrală: om iubitor de spectâcul. A te da In spectâcul, a te expune atenţiunii şi criticii publice. — Fals -col. * spectacular, -ă adj. d. spectâcul). De spectâcul: contemplare spectaculară. * spectator, -oâre s. (lat. spectator, d. spectare, a privi. V. aştapt, expecta-tiv). Privitor (la un eveniment, la un spectâcul). « spectral, -ă adj. (d. spectru; fr. spectral). Care seamănă a spectru, relativ la spectri: viziuni spectrale. Fiz. Relativ la spectru solar: analiză spectrală. * spectroâcâp n., pl. oape (d. spectru şi -scop din micro-scop. V. scop). Fiz Aparat de studiat diferite spectre, mai ales In dispozifiunea razelor pe care le prezentă: pin spectroscop s’a putut determina compo-zifiunea chimică a soarelui. * spectru m. (ca monstru) şi (mai rar) n., pl. e (lat spectrum, d. spicere, a privi). Nălucă, vedenie, arătate (stahie, strigoi): ţăranii cred in spectri. Fig. Sperietoare: spectru războiului. Om foarte slab şi deşirat: a ajunge un adevărat spectru. S. n. Fiz. Spectru solar, razeie colorate care rezultă din desompunerea luminii solare. SPE * spăcul n., pl. e (lat. speculum, oglindă). Oglingioară p. uzu dentiştilor şi medicilor. * spăculă f., pl. e (din speculez, ca deranj, ramburs, din deranjez, rambursez. Lat it. spicula înseamnă „observatoriu"). Trafic, operaţiune negustorească (mai ales ilicită): case de speculă (de dat cu chirie), acesta face speculă din toate. — Vulg. şpiculă. * speculant, -ă s. şi adj. (germ. spe-kulant, după anal. lui fabrikant, musikant; bg. spekulant. Fr. sp(culateur). Defav. Cel ce face speculă. * speculativ, -ă adj. (mlat. speculati-vus, d. lat specu’ari, a abserva). Relativ la speculafiune (teorie), nu la practică: spirit speculativ, filosof ie speculativă. S. m. şi f. Cel pornit spre speculafiune (teorie). Adv. in mod speculativ. * specuiaţlune f. (lat. specnlatio, spionaj, contemplare; tr. spiculation). Studiu, teorie, cugetare (In opoz. cu practică): spe-culaţiuni metafizice, asta nu e bun de cit in specu’aţiune. Speculă, exploatare, operaţiune negustorească sau financiară : speculaturi de bursă. — Şi -âţle. * speculez v. intr. (lat. spiculor, -lări, a observa, a spiona). Meditez, fac teorii. Fac combinafiuni (operaţiuni) financiare sau comerciale bazate pe evenimente politice ş. a.: a specula asupra grinelor, a rentei. V. tr. Exploatez, întrebuinţez ca să ciştig: a specula prostia poporului, speîe f„ pl. ei (din sperie, cum se zice in Ban. Cp ngr. spira [scris spelră], spiră, coş, paner). Rar azi. Oboroc: Au doară vine făclia să pue supt spee sau supt pat ? Aii nu să va pune in sfeşnic ? (Ev. Bucureşti. 1723. I, 46, b). Cilfi in speie l Las' să steie Plnă'n primăvară, c'atunct e ziua m ii mare (P. P. jaşi, despre femeia leneşă). Olt. nord. Un tei de coş lungăret (numit şi leagăn) cu fundu îngust format dintr'o setndură şi cu gura largă cu care se prind peşti pe supt maluri, spâlcă, V. spilcă. spelcu-, V. spilcu-. * spe(le)ologte f. (vgr. spilaion, şi spdjs, speluncă, şi -logie). Studiu formării cavernelor (o parte a geologiii) şi al animalelor care trăiesc In caverne (o parte a zoologiii). * speluncă f., pl. i (lat. spelunca, d. vgr. spelygx). Peşteră, cavernă. Fig. Ascunzătoare de hoţi, local In care se adună oameni suspecţi. spemintez, V. spăîmint. * spâncer şi spenţer n., pl. e (germ. spenzer, fr. engl. spencer, după numele lordului Spencer [1782-1845], care a introdus moda acestei haine). Surtuc, veston, haină scurtă fără poale (cum poartă ofiţerii de marină şi de uscat-tn mica ţinută). — Vulg. sp(r)enţur (Dun ) V. crutcă 2. spenţă şi spinţă f., pl. e (indirect d. lat expen'-a, it speţa, cheltuială. V. speze). Doc. Speze, taxă. - 1228 www.dacoromanica.ro * sper, a -â v. tr. (lat. sperare, fr. es-pirer). Nădăjduiesc, am speranţă, aştept să vie (să se lntlmple): a spera un ajutor. V. intr. A spera tn Dumnezeu, * speranţă f., pl. e (fr. espirance, it. speranza). Nădejde, aşteptarea unei fericiri: am spiranlă că va veni. Obiectu acestei aşteptări: asta e unica mea speranţă. speriat, -ă adj. Spăimtntat: copil speriat, cal speriat. Subst. A băga in spsriatl (sau sperieţi In Mold. sud şi spărieţi In nord), a speria grozav (vorbind de oameni). sperietoare f., pl. ori. Lemnu îmbrăcat cu haine de om ca sâ sperie păsările pin semănături (ciulihoaie, momlie). — In nord, Olt. spă-. sperietură f., pl. i. Rezultatu şperieril: copil bolnav de sperietură. — In nord, Olt. spă- speriT, a iă v. tr. (lat. e.\păveo, ire, de unde s'a făcut spai, a * spăia, apoi, supt infl. lui psi şi par, a părea, s’a zis spar, a spărea, a sperea, a speria şi, supt alte influente, a trecut In conj. I lăstnd o mulţime de forme vechi ori dialectale. V. spăT-mînt). înfricoşez, spăimtnt; a speria copiii cu poveşti despre stiigoi, a speria vinatu pin împuşcături. Uimesc, emoţionez, alarmez : acesta mănlncă de te sperie, a speriat lumea cu talentu lui. V. refl. M’am speriat de ţipetele lui, calu s’a sp.riat de un auto-mdbil. A ţi se speria somnu, a t> se strica somnu şi a nu mai putea adormi. A speria iarna, ploaia, a-fi pune prea devreme o haină groasă ori a-fi lua cortelu (umbrela). —In. nord spariT, spâriet, tn Banat şi Olt. spăriT, -îat, In Trans. şi L. V. eu spaT, şi spar, tu spaT şi spart, el spare (şi spaîre) şi spate, noT spărem, voT spăreâţT, eî spar şi spaîe. In Olt şi a sperea, eu speî, tu speT, el spere, noT sperem, voT spereaţT, eî spere. sperios, -oăsă adj Care se sperie lesne: copil, cal sperios.—In nord, Olt. spă-. * sperjur, -ă adj. (it. spergiuro, lat. per-jiirui). Care şi-a călcat jurămlntu. * sperjur n., pl. e, şi sperjurii] n. (it. spsrgiuro, lat per-jurium). Călcare de jurămlnt. s^erlă (sud) şi şpârlă (nord) f. pl. e (ung. pernye, spuză, cenuşă caldă, de unde vine şi ardelenescu perneu, colb. V. pîr-naîe). Cenuşă foarte suptire sau fumegă-tură de lampă care se depune ca colbu pin camere. A da cu şperlă (ori cu colb) in ochii lumii, a căuta să înşeli lumea ca să nu vadă vilii evidente A da pin sperlă (fam.), a terfeli, a tărbăci, a bate sau a ocări. V. pospaî. * spermanţetă f., pl. e frus. sperma-cit, d. lat. sperma ceti, sămlnfă de chit [cetaceu]; it. spermaciti, fr. sperma ceti. V. chit, cetaceO). Un fel de seu sidefos scos din capu cetaceelor şi întrebuinţat Ia făcut lumînarid e bună calitate. V. stearlnă. spese, V. speze. Spete, V. spate. speteâlă f., pl. eli. Starea animalului spetit, speteăză, V. spătează, spetesc v. tr. (d. spete, pl. d. spată. De aici vine rut speliti, a desfigura). Fac să iasă spetele de prea multă muncă, deşel, u-meresc : a speli un cal, calu s'a spetit, m’am spetit cărind la sad, (fig.) m 'am spetit (m’am afanisit) cheltuind. spetit, -ă adj. Căruia i-au ieşit spetele (s’a deşelat, s’a gheboşit): cal, om spetit.— La Dos. spătos. speţ m. (germ. spezies-taler). Fim O monetă care valora 12 Iei la 1800. speţă, V. specie. * speze f. pl. (it spesa, pl. spese, cheltuială, d. lat. ex-pensa, care vine d. ex-pen-dere, -pensum, a plăti. V. pensiune, splnzur, a-pes, schijă, spenţă). Pl. Cheltuială: pe spezele mele. Speze de judecată, cheltuieli de judecată.—Şi spese, spic n., pl. e (lat. spteum şi spka, spic; it. spiga ţspigo nume de plantă], pv. espic, esptga, fr. epi, sp. pg. espiga). Vlrfu paiului sau cotorului care conţine grăuntele la gra-îninee (la popuşoi numai florile): gria a dat spic, spicu greu se apleacă. Ca spka griului, bălan. spicuTesc v. tr. (d. spic). Culeg spice după seceriş. Fig. Culeg de ici de colo (din cărţi, din lume). V. pobircesc. * spiculă f., pl. e (lat. spicula, dim. d. spica, spic). Bot. Spic mic şi suptire (ca la tremurătoare). spijă f. Forma inuzitată din care s'a făcut schijă. spilcă f, pl. i (rut. rus. spilika, id.;pol. spilka, spilcă, spinka, cataramă). Vist. Fi-bulă, bold mare (agrafă) de ţinut prinsă pe corp o broboadă, un şal ş. a. Adv. Gătit spilcă, foarte spilcuit, scos ca din cutie (fr. â qualre epingles). Est (spelcă). Slrmă încovoiată In formă de U cu care femeile Işi prind păru (In vest ac de cap). V. nap. spilcuTesc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant V. refl. Ce te-ai spilcuit aşa ?— In est spelcuTesc. spilcuit, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. — In est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină. spin m. (lat. spinus, spina, it. spina, pv. sp. espina, fr. (pine, pg. espinha). Ghimpe. Plantă cu ghimpi (scai, ciulini, holerS): un loc plin de spini şi mărăcini. Spin muscă-le-c (rar), holeră. Fig. Plin de spini, spinos ; greu, aspru: calea binelui e plină de spini. A şedea ca pe spini (ori ghimpi), a fi foarte nerăbdător. * spinăl, -ă adj. (lat. spinalis, d. spina, ira spinării, spin). Relativ la coloana ver-ebrală şi la măduva spinării; nervii spinali. spinare f., pl. ări (lat. spinalis, spinal- www.dacoromanica.ro SPI Cp. cu brătare). Şiru vertebrelor, coloana vertebrală: hamalu cară sacii cu .-.pinarea sau in spinare. Partea superioară (a unui munte, unui deal, unui acoperiş). Dosu unei căr|i, partea cusută: o carte scorţită in hirtie, iar spinarea in pele. De-a (sau In) spinare, pe spinare, tn spate, tn circă: a purta un copil de-a (sau in) spinare. A sări cuiva in spinare, a te răpezi tn spinarea lui (tn glumă sau p. a-l ataca). A te minca spinarea (iron.), a dori o scărpinătură, a te purta aşa tn ctt să te expui a mtnca bătaie. spinărie f. Desiş de spini, spinet: pin ierburi, pe haturi şi pin spinării (Sadov. VR. 1928, 7-8, 14). spineâc, V. 6fineac. * spinel n., pl. e (fr. spinelle, m., d. it. spinello). Min. Un fel de rubin roş tnchi», oxid de aluminiu şi magneziu (Al: O» Mg O). spinet şi spiniş n., pl. uri (d. spin ,' lat. spinetum). Desiş de spini, spinărie. spinos, -oăsă adj. (d. spin; lat. spi-nosus, fr. epineux). Ghimpos, ţepos, cu mul|i spini: copac spinos. Fig. Plin de greutăţi: carieră spinoasă. spintec, a -ă v. tr. (din * spintec, lat. ex-pântico, ex-pantiedre. V. pîntece). Deschid pîntecele: a spinteca un porc. Pin ext. Cămaşa s’a spintecat, s’a sflşiat, s’a rupt tn lung pe o mare întindere. — Nu-i imitaţi pe scriitorii care zic: vulturu spintecă aeru, corabia spintecă apa. în acest caz, e mai elegant despică. Urtt şi a despinteca (un amestec din a despica şi a spinteca). spintecătură f., pl. i. Loc spintecat. V. sfîşietură. spintă, V. spenţă. * spion m. (fr. espion, d. it. spione, d. spiare, a spiona, fr. tpier, germ. spdhen). Cel care spionează, iscoadă: s’a prins un spion al armatei inamice (Fem. sploancă pl. e). — Pop. .şi şpion (rus. [d. germ], spion). * spionaj n, pl. e (fr. espionnage). Acţiunea sau meseria de a spiona. * spionez v. tr. (fr. espionner). PIndesc iscodesc, observ faptele, mişcările, vorbele cuiva ca să ştiu ce măsuri să iau contra lui: a spiona armata inamică. spIrăT n., pl. uri (it. spiraglio, fr. sou-pirail). Mar. Capac cu geamuri care acopere o deschizătură făcută p. a lumina interioru unei corăbii. * spiral, -ă adj. (mlat. spiralis, d. lat. spira, spiră). In formă de spirală: coarne spirale (ca la berbece). S. f., pl. e. Geom. Curbă care se Invtrteşte tn prejuru ei de-părttndu-se din ce tn ce de centru (forma melcului sau a şurubului). Şir de cercuri de mărime egală unite pin capetele lor aşa cum ar fi o sirmă de otel răsucită şi pusă Intr’o t_eavă ca să împingă ceva ctnd va fi apesată. în spirală, tn formă de spirală; o scară in spirală. V. zigzag. * spiralat, -ă adj.(i.spirală). Informă de spirală. SPI * spirănt, -ă adj. (lat. splrans,-ătis,ă. spirare, a sufla, a răsufla). Gram. Produs pin suflare, ca H, F, V, S, Z, Ş, J: consonantele spirante se numesc şi „fricative1-saă „continue". S. f. O spirantă. * spiră f., pl. e (lat. spira, d. vgr. spetra). Invtrtitură, colac; spirele unui şurub, unui melc, unui şarpe. spiriduş, V. spirituş. * spirit n. pl. e (lat. spiritus, d. spirare, a sufla,ca rom. suflet d. a sufla V. spirt, spiriduş). Substanţă incorporată, (duh): Dumnezeu, îngerii şi sufletu is spirite. Suflet (ca principiu cugetător): spiritu şic orpu. Totalitatea facultăţilor intelectuale : opere de spirit. Vioiciune de imaginaţiune : a avea spirit, om de spirit. Glumă inteligentă (sau şi proastă !): neputtnd răspunde nimic, făcea spirite. Concepţiune, judecată: spirit just. Glnd, tendenţă, pornire, caracter: spiritu secuiului, spiritu poporului. Caracter particular, tendenţă, dispoziţiune: spirit avocăţesc, de şicană, de contrazicere. Atitudine, pricepere : spirit comercial, Adevăratu înţeles (glnd): spiritu legilor. Apariţiune, vedenie (geniu, duh, strigoi, stahie ş. a.): ţăranii cred in spirite. Gram. gr. Spirit aspru, un semn pus înaintea sau deasupra unei vocele iniţiale ca să arăte un sunet spirant dispărut (Şi ctnd ts doi R alăturea se pune spirit aspru pe al doilea); spirit Im, alt semn care se pune pe o vocală iniţială ctnd nn e nici un sunet dispărut. Prezenţă de spirit. V. pezenţă. * spiritist, -ă s. (d. spirit). Care se o, cupă de spiritizm. Adj. Şedinţă spiritistă. * spiritizm n. (d. spirit). Doctrina celor ce pretind că evoacă spiritele şi că comunică cu ele pin ajutoru unei persoane numite mediu (O poveste I). * spiritual, -ă adj. (lat. spiritualis). Al spiritului, incorporai: îngerii is fiinţe spi~ rituale. Cate are spirit: om spiritual. Care denotă spirit: fizionomie, vorbă spirituală. Pin suflet (nu pin trup, nu material): părinte spiritual. y\l bisericii (nu al lumii civile) : puterea spirituală a papilor (V. temporal). S. m. Subdirector tntr’un seminar teologic. Adv. Cu spirit: a ră^ptinde spiritual. * spiritualist, -ă s. Partizan al spi-ritualizmului. Adj. Filosofie spiritualistă V. materialist. * splritualtâte f. Caracteru celor spirituale: .spirituali/alea sufletului. * spiritualizez v. tr. (d. spiritual). Prefac tn spiritual, despart de materie (dc pofte): a spiritualiza sentimentele. Interpretez un text tn spiritu lui, nu după literă. * spiritualism n. Docrina celor ce cred că sufletul există independent de materie şi i că e nemuritor (Lelbniz). Tendenţă de a răi o viaţă spirituală. V. materlallzm. spirituş şi -duş m. (pol. spirytusek, d. spnyt, spirit, duh). Mold. Fam. Drăcuşor. duh nccurat. Un spiriduş de băiat, un băiat - 1230 - www.dacoromanica.ro vioi şi poznaş. Un fel dc utl care răpeşte găini pe furiş. spirt n., pl. uri (rus. spirt, d. germ. [d. iat.J spiriius; it. ngr. splrto. V. spirt). Alcool, lichid inflamabil scos din vin ori din alte licori fermentate. Esenţă : spirt de brad. Fig. Om vioi şi harnic: acest om e curat pirt. — In nord şpirt. V. rachiB, rom. splrtăr n. Negustor sau fabricant de spirt. splrtos, -oăsă adj. (d. spirt; fr. spi-ritueux). Carc conţine spirt, alcoolic: băuturi spirtoase sau rachiuri. F. pl. Băuturi spirtoase. - spltăl n, pl. e (ngr. spitdli, d it. speriate, ospedale, ospitale, care vine d lat. hospitale, de unde vine şi fr. hopltal, germ. spital, rus. gospităii, rut. spităl, ung. ispo-tăly. V. ospitalier, otel, ospăţ). Casă de bolnavi: spitalele Spiridoniii din Moldova, ale Eforiii din Bucureşti. — în nord şpital. spitalayiu m. Fam. Servitor de spital. — Fem. — gîoaîcă. spiţă f., pl. e (bg. rus. spica, d. germ. spitze). Vechi. Treaptă la o scară mobilă. Azi. Fie-care din beţele care unesc obada cu butucu roatei şi care-s aşezate ca nişte raze. Fig. Invudire, genealogie, arbore, genealogic: spiţa neamului. — în est schiţă. V. dungă. spiţălât şi -âtic, -ă adj. (d. spiţă). Supţiratic, tnalt şi slab: un tinăr spiţălatic. splţelnlc n., pl. e (d. spiţă). Sfredel cu trei colţi de făcut găuri în care să intre capetele spiţelor. V. cepar. spiţer m. (ngr. spetzieris, d. it. speziale, farmacist, care vine d. spezie, specie, substanţe vegetale. V. specie). Farmacist. spiţeră f, pl. e (d. spiţă). Munt. Rar. Act, document. spiţerie f. (ngr. spetziario, d. it. spe-zieria; fr. ipicerie; germ. spezerei). Farmacie. spîn, -ă adj. (mgr. spanâs, spin). Căruia nu-i creşte barba şi mustăţile: om spin, fată spină. A trage nădejde ca splnu de barbă (sau: ca prepeliţa de coadă), a spera tn zadar. spînâtlc, -â adj. (d. spin). Cam sptn: om spinatic, faţă spinatică. spînz n., pl. uri (dalm. spiănza, ven. splendza, splină). O boală care face să se unfle peptu calului. A trage spinzu unui cal, a-i lua slnge. S. m., pl. ji. Elebor. Rus-cuţă, cocoşel, o plantă ranunculacee (addnis). V. rast, răsfug, splinare, dalac. spmzur, a -ă v. intr. (lat. *ex-pendeo-lare, d. ex-pendire, a splnzura [intr.]; it spenzolare, a se bălălăi. V. apăs, pasă, de-plnd, pendent). Attrn, ts attrnat: strugurii spinzurau (mai des atirnau) de butuc, o medalie ii spinzura pe pept. Fig. Rar. Vechi. Depind. V. tr. Atlrn, anin, agăţ, pun In cui ş. a.: şi-a spinzurat puşca'ncut, haină de-o crangă. Pun tn sptnzurătoare, ucid pin sptnzurare: a spinzura un tilhar de un copac. V. refl. Mă sinucid pin sptnzurare, mă strangulez: Iuda s'a spinzurat. Mi caţăr, mi sui: copiii se spinzură pin copaci. spinzurat, -ă adj. Attrnat. Sinucis pin sptnzurare. A vorbi de funie (sau; de ştreang) in casa spinzuratului (a vorbi despre nişte fapte urlte In casa unui om vinovat tocmai de aceste fapte). Fia. Fam:\rednic de sptn-zurătoare aventurier. Neastlmpărat: nişte spinzuraţi de copii. sptnzurătoare f, pl. ori. Grindă de spinzurat condamnaţii, furci. V. acăstăQ. spîrc n., pl un (cp. cu spircuişi pirci). Nord. Fâşie (bucăţică) dc carne, de pele (V. jarcă). S.m. Pirci, pici, prichindei. spircâcT şi spurcăcT m., pl. tot aşa (cp. cu pirci). Un fel de dropie mică (otis tetrax). spircîî, a -i v. tr. (imit Cp. cu bircti), Vest. Triv. Murdăresc pin găinaţ moale: ratele au spirciit lemnele. V. refl. Raţele s'au spircuit pe lemne, au murdărit lemnele. spîrcuT şi -Tesc, a -i v. tr. (cp. cu spircli şi sfirtic). Est. Sftrtic, sflşii: lupu a spircuit oile. Fig. Nimicesc cu furie. — în Maram. a spărtlca. spîrlesc, V, zbtrlesc. spîrnel, V. prlsnel. splaT n„ pl. uri (var. din plai). Munt. Mal, renie, plajă, chei: splaiu Dîmboviţei. * spleen n. (engl. spleen, pron. splin, splină, melancolie). Plictiseală de toate celea> dezgust de viaţă propiu Englejilor. V ipohondrie. * splendid, -â adj. (lat. splendidus, strălucitor). Plin de strălucire; soare splendid, zi splendidă, (fig.) palat, ospăţ splendid. Adv. în mod splendid. * splendoare f., pl. ori (lat. sptendor). Mare strălucire: splendoarea soarelui. Fig. Măreţie, magnificenţă: splendoarea unui nume, unui tron. spl/mbă f., pl. e (d. sleme). Munt. est. Capcană de prins etnii sau alte animale la semănături (E o sptnzurătoare compusă dintr’un sttlp înfipt In pămtnt şi o prăjină înţepenită cu mijlocu pe acest sttlp. Un capăt al prăjinii se tnfige tn pămtnt, iar cel-lalt, avtnd un lanţ cu mlncare, se îndoaie şi se înţepeneşte slab In pămtnt. Ctnd vine animalu şi mişcă laţu, capătu prăjini! se ridică, iar animalu rămlne spinzurat în Dolj se numeşte ti vig şi, tn loc să se înţepenească un capăt al prăjinii fn pămlnt, i se pun greutăţi ca la cumpenele puţurilor, iar cind animalu mişcă laţu, greutatea se lasă tn tn jos produclnd acelaşi efect). spllnâre f.. pl. ări. Boală de splină, rast. V. spînz. spllnâtic, -ă adj. (d. splină). Bolnav de splină. splină f., pl. e (ngr. splina, vgr. splin, de unde şi lat splen, splină. Cp. cu stomah www.dacoromanica.ro şi plămin). Un mărunta! situat tntre stomah şi coastele false la stingă. Boală de splină (splinare, rast). Mold. Lemnu tn care e înfiptă oiştea. Trans. O plantă saxifragacee cu flori aurii (chrysosplenium alternifolium). V. spinz. splinesc şi -ez(mă) v. refl. Mă îmbolnăvesc de splină (vorbind de vite clnd măntncă prea mult. — Şi inspl-. spodobgsc v. tr. (vsl. supcdobiti. V. podobesc). Vechi. Consider demn, învrednicesc : spodobeşte-mă, Doamnei V. refl. Devin demn, mă învrednicesc. spogirniceâlă f., pl. eli, vechi ele (d. inuzitatu spogtrnicesc, de orig. vsl.). Vechi. Străgălie (verigă) la frlu ori la ham. (s)pogreşesc v. tr. (vsl. po-griesiti). Dos. Greşesc o lovitură. spoială f., pl. ieli Rezultatu sporirii sau modu de a spoi: nişte spoială cenuşie pentru sobă, spoiala tingirii a început să se roadă. Fig. Pospăială, pospai, lustru înşelător: o spoială de învăţătură. spotesc v. tr. (vsl. spoiţi, supoiti, a lipi metalele). Acoper vasele de aramă cu un strat de cositor ca să nu cotlească (tn Munt. şi cositoresc, în Olt şi costoresc). Vă-ruiesc, acoper cu un strat de var: a spoi păreţli. V. refl. Iron. Mă sulemnesc: nu te mai spoi atita I spoitâr tn. Ţigan care spoieşte vasele şi care caută de lucru striglnd pe strade „spoim tingiri“ şi, mai în grabă, „spoV tingiriPl. Trans. Pejmă. V. calanglQ. * spoliaţiune f. (lat. spoliatio). Acţiunea de a spolia — Şi -âţie şi -gre. * spollatâr, -oare s. Care spoliază. spollez v. tr. (lat. spoliare, V. despot). Despoi, jăfuiesc. * spollî n. pl. (lat.spolium, pl. -a). Prăzi de război, mai ales arme şi îmbrăcăminte. spolin, V. ispolin. spolocânie f. (rut. [s] polokănie, d. rus. poloskănie, clătire ; d. rom. vine ngr. spolo-kăni, vinu cu care-ti „clăteşti" dinţii după un prlnz). A doua zi după lăsatu secului, clnd se spală blidele (şi se trage şi o beţie „p. spălarea dinţilor"). A face spolocânie, a-ţl clăti gîtleju cu vin ori cu rachiu după lăsatu secului ori şi altă dată. V. spălătură. spânei f., pl. i (pol. szpona, szponka, spona, sponcă, spinka, szpinka, sponcă, bo-ton; ceh. spona, spin, spinka, sponcă; rus. spona, pedică, spenek, cuiu cataramei, za-pdna, cataramă, zăponka, boton; strb. spona, pedică, laturi, sponka, sponcă, d. vsl. penti-pinon, a răstigi, su-penti, a lega, a tndoi, su-pinati, a Impedeca, su-pona, pedică. V. prlpon, opintesc). Est. Copcă, ctrligel care se prinde tntr’o verigută şl t'me încheiată o haină. Pe sponcî, tn mică cantitate, mai pu(in de ctt ar trebui: mincare cam pe sponci. V. spelcă. * spondâie şi (mai bine) «diâcj -a adj. (vgr. spondaîkos şi spondeiakâs). Se zice despre un fel de vers grecesc ori latin care are picloru al cincilea forma* dintr’un spondeu; vers spondiac. * spodâB n., pl. ee saii eie (vgr. spon-delos, lat. spondeus). Picior de vers grecesc ori latin compus din două silabe lungi. * spongiâr, -ă adj. (ă.spongie-, fr. spon-tgiaire). Zod. Animal dintr'o diviziune a ce-lenteratelor în care se cuprind spongiile şi altele asemenea. * spângie f. (lat. spongia, d. vgr. spon-gla). Zoal. Burete de şters. Animalu care conţine acest burete.—Spongiile-s o substanţă uşoară şi poroasă care provine dintr’un celenterat marin. Din cauza proprietăţii lor de a suge apa, se întrebuinţează la spălat şi la şters mai ales tablele la şcoală supt numele de burefi. Ele cresc tn mare pe coastele Siriii, Greciii, Algeriii şi In Adriatica, de unde o scot cufundătorii, care, legaţi de nişte funii şi ajutaţi de o greutate, se lasă răpede la o adîncime de 10-16 metri şi o zmulg, iar cei de afară li trag îndată la suprafaţă. Astăzi se fac burefi artificial de gumă de şters tabla ori de spălat la baie. * spongiâs, -oăsă adj. (lat. spongio-sus). Ca spongia, buretos: substanţă spon-goiasă. * spongită f„ pl. e (vgr. spoggites). Min-Un fel de peatră cu o mulţime de găurele, care-i dau aspectu spogiii. * spontani, -60 adj., pl. ei, ee (fr. sponlande, d. lat. spontăneus). Păcut din îndemn propriu, nu s\\\i: manifestafiune spontanee. Care se mişcă pin sine fără cauză aparentă : mişcările inimii is spontanee. Ge-nerafiune spontanee, animale saii plante care, după unii naturalişti, se produc fără sămlnţă anterioară. Adv. In mod spontaneu.—Mai rar şi spontan. * spontaneitate f. (d. spontaneu; fr. -nitte). Calitatea de a fi spontaneu, de a face lucruri fără să te silească nimeni: spontaneitatea unui copii. , 1) spor a, pl. uri (vsl. sporă, uger; bg. spor, abundan(ă). Creştere, augment: spor ae venituri, de forfe. Cu spor, fără spor, cu ciştig: a munci cu spor. A avea spor ia lucru, a munci cu folos, iute şi bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu mai dea lapte (tăclnd farmece, după credinţa poporului). V. mană. 2) * spor m. (vgr. spâros. V. sporadic, ' zoospor). Bot. Organ reproductor la crip-togame. * sporadic, -ă adj. (vgr. sporadikos, diseminat, d. speiro, semăn, de unde vine şi sporos, sămlnfă. V. spor 2). Care se arată pe ici pe cofo, diseminat, împrăştiat; mani-festa(ium sporadice. Boale sporadice, care nu-s epidemice, ci lovesc numai clte un individ ici şi colo: în India holera există continuă tn stare sporadică. Adv. In mod sporadic: a se arâta sporadic. www.dacoromanica.ro * sporadicltate f. (d. sporadic). Caracteru de a fi sporadic. 1) sporesc v. intr. (vsl. * sporiţi, a spori; bg. sporiy, sporesc, cresc. V. spor 1). Cresc mă măresc, înaintez: unde-s doi puterea creşte şi duşmanu nu sporeşte, veniturile aă sporit, v. tr. Măresc, augmentez: a spori armata. 2) sporesc v. intr. (strb. sporiţi, a contesta, a combate, bg. sporiy, rus. sporiţi, a disputa, spdriti-sea, a se ciorovoi. E rudă cu piră, poară şi sporovăiesc). Munt. Fac gură, răspund obraznic: ia nu mai spori aici I sporire f. Mărire, angmentare : sp'rirea bogăţiii naţionale. sporiş m. (vsl. spnrysi, bg. sporez, cr. rut. spnrtS, rus. sporyjs). Olt. AJbăstriţă. Buc. Verbină (După alţii, şi sporş). Troscot (Panf. Mit. pop. I). Ştevie (rumex conglome-ralus). spornic, -ă adj. Cu spor, productiv: muncă spornică. Cu care se pot sătura mulţi : borşu e spornic. S. ra. însurăţel. sporovăîesc v. intr. şi tr. (d. rut spo-rovli, de ceartă; vsl. su-poră. ceartă. V. sporesc 2). îndrug la vorbe: a sporovăi verzi şi uscate (Rebr. I, 79, 231 şi 270 şi II, 36 şi 57). — Şi sporodesc (Arg.) şi spo-rovesc (Car.): sporoveşte şi-i turuie mt-reă gura (VR. 1909, 11,224). sporş, V. sporiş. * sport n., pl. uri (fr. sport, d. engl. sport, mai vechi disport, d. vfr. desport, Subst. verbal d. despirter, a exercita, a amuza). Exerciţiu fizic (gimnastica,biciclizmu, călăria, tnotatu, vtnatu, patinatu, automo-bilizmu, aviafiunea ş. a.). * sportiv, -â adj. (d. sport). De sport: ocupaţiuni sportive. * sportist, -ă s. Care face sport, spoveâd n., pl. uri. şi -veădă f. pl. ezi (din mai vechiu Isp-, d. vsl. ispoviedi). L. V. Spovedanie. spovedanie f. (vsl. ispoviedaniie). Vest. Acţiunea de a te spovedi, mărturisire, confesiune. — in est spovăduTală, pl. ieli, In Maram. spovadă (din spoveadă), pl. ezi. — Vechi Isp-. Şi spăvădanle. spovedltdr ni. Vest. Duhovnic. — In est spovâdultor. spovedesc v. tr. (din mai vechiu ispo-vedesc, mărturisesc, declar, d. vsl. ispoviedati, a declara, poviedati, a anunţa, a povesti1. V. poveste, propoveduTesc). Vest. Pun să mărturisească păcatele, ascult spovedania suiva : preutu l-a spovedit. V. refl. Îmi mărturisesc păcatele la preut. — In est ispo. veduîesc (vechi), spoveduTesc, spo-văduTesc şi spăvăduîesn (vsl. ispo-viedovati). sprăfcă, V. şprafcă. sprăhuîăsc, V. sprehuîesc. sprăv&lesc, V. prăvălesc. spre prep. (lat. supra, deasupra, ca intre, stre- din intra, cxtra. V. despre, peste). 1. Pe, deasupra (vechi): Dumnezei potopi tot ce era spre faţa pămtntutui; piatră spre piatră ; puse minute spre ei. 2. In spre, către, tn direcţiunea: venea spre mine, privea spre cer, spre nord e steaăa polară. Am nădejde spre Dumnezei (vechi) am nădejde tn Dumnezeii 3. Aproape de, pe la : spre seară. Joi spre Vineri, Intre Joi şi Vineri. 4. Arată scopu, pentru (tn folosu ori paguba), destinatiunea : spre binele tău, spre bucuria mea, spre nenorocirea mea. A osindi spre moarte (vechi), a condamna la moarte. 5. în potrivă, contra (vechi): mulţi să scoală spre mine (Dos). 6. Fa(a de, către (vechi): mila să-şi arăte spre noi (Dos.) 7. Se întrebuinţează tn compunerea numeralelor de la 11-19 (după vsl. iedină na disente ş. a.). sprehuîesc şi sprăhuîesc v. tr. (d. prah, praf, V. zbrehuîesc). Trans. Scutur de colb. Fig. Sprehuit, zvăpăiat, sturlubatic; o fată spnhuită (o zbrehudă). sprejeninţă f., pl. e. L. V. Sprijin, apărare. " sprejenit n., pl. Uri. L. V, Sprijin, pro-tec|iune. sprejenltor, -oâre s. L. V. Sprijinitor, protector, sprejunesc, V. sprljlnesc. sprenţur, V. spenţer. 1) sprijin n., pl. e şi uri (d. sprijin 2). Lucru de care te sprijini: bastmu îmi era bun sprijin. Fig. Ajutor, protecţiune: acest prieten i-a fost singuru sprijin. 2) sprijin şi (rar) -âsc, a -i v. tr. (din mai vechiu prejenesc, prijănesc, din *pră-jinesc, adică „pun prăjini pe dedesup(“, ca la pomii încărcaţi de poame. Din aceiaşi răd pol. sprezvna, resort, opritoare, şi vsl. sprenyti-vpiengon, a uni, sprenzenă, unit — El sprijină şi -ine; să sprijine. Cp. cu ridic). 1. Susţin pe dedesupt: a sprijini cu prăjini ramurile unui pom, Alianţe sprijinea ceru pe umeri. 2. Apăr, ajut, protejez (vechi): sprijineşle Domnul pre toţi cei ce cad şi scoală pre cei oboriţî (Dos ). 3. Opresc, tm-pedic (vechi): sprijiniră singeie sfinţiei sale (Dos,). 4. Rezem: a sprijini puşca de zid. V. refi, Mă susţin apesînd ori mă rezem: bolnavu se sprijini in baston, se sprijini de zid. Fig. Mâ bizui, mă bazez: a ie sprijini pe cineva, pe ajuloru cuiva. A se sprijini unii pe alţii, a se ajuta reciproc. — Vechi şi .mă apăr“: nu avea cu ce să se sprijinească de neprieteni (Nec.).— In vest (Tel.) sprljlnesc, opresc, susţin (rev. I. Crg. 4, 390, şi 7, 52). In Dolj „primesc oaspeţi" (QrS. 1937, 243). La Vidin prijunesc, In Serbia sprejunesc, tn Trans. şi sprljonesc, aiurea şi sprejenesc, sprljenesc şi -ânesc. sprijineală f„ pl. eli. Acţiunea de a sprijini. Sprijin, apărare. sprljoănă (oa dift.) f„ pl. e. Vechi. Azi Pop. Sprijin. www.dacoromanica.ro sprinceană f., pl. ene (lat superctlia, pl. lui supercilium, sprinceană, de unde s’a făcut * sprecealie, apoi după geană, * spri-ceană şi apoi sprinceană [ca pg. sobrancelha), nu numai de cit supt infl. lui fruncea; it. sopraciglio, pv. sobrecilh, -celh, -cilha, fr. sourcil, pg. sobrancelha). Şir de peri aşezaţi pe arcada ochiului ca să tmpedece sudoarea de a se scurge tn ochi. Fig, Muche, culme, coamă: sprinceana dealului. Aleşi pi sprinceană, aleşi dintre mulfi tot unu şi unu (de ex., nişte bătăuşi). — In nord sprînceană> V. sufruncea. sprlncenât, -ă adj. Cu sprincene mari. Călătorie spriacenată l urare ironică cuiva ctnd porneşte la drum. — tn nord sprîn-. Şi tnspr-. sprinsu, -a, forme vechi tld. spre tnsa, spre insa, In locu cărora astăzi se zice numai spre dtnsu, spre dinsa. P. e + t = i, cp. cu din, pin şi prinsa. sprinten, -ă adj. (vsl. * săprentină, nsl. spreten, strb. spretan, sprinten). Care se mişcă (sare, fuge) uşor: căprioara e sprintenă, unpoteraşsprinten. Vechi. Uşor armat: oaste sprintenă.—Dim. sprintenel, sprin-teor şi -teîor. sprintenăş m. Vlah. Soldat uşor armat, sprinteneală f., pl. eli. Sprintenie. sprlntenesc (mă) v. refl. Mă arăt sprinten (grăbit să): nu te sprinteni, tinerel sprintenie f. Calitatea de a ii sprinten, sprinţar, -ă adj. (cp. cu sprinten). Est. Sturlubatic, zburdalnic: băiat sprinţar. Fig. Amăgitor, instabil: gind sprinţar. — In Ps. S. sprinţar, deşert, zădărnic. sprinceană, V. sprin-. sprînjesc v. tr. (cp. cu slrb. sprziti, a consuma, a arde de tot). Ban. Olt. imprăşti’, risipesc, sprinţar, V. sprinţar, spudaxesc v. tr. (ngr. spudăzo, aor. sptidaxa). Sec. 19. Studiez, învăţ. spujină (Munt. est) şi pujdină (Munt. vest) f., pl. i (cp. cu spuză sau cu poşidic). Mare mulţime (de copii). V. jiminâ. 1) spulber n., pl. e (d. a spulbera). Spulberare (de zăpadă): la adtpoit de spulber (Sadov. VR, 2, 9, 309). Fig. Spulberu ideilor (Con.). 2) spulber, a -ă v. tr. (d. pulbere sau lat. * ex-pulverare ; it. spolverare). Risipesc (Imprăştii) ca pulberea : vintu spulberă frunzele, zăpada. Fig. Risipesc, nimicesc : a-ti spulbera duşmanii, a spulbera speranţele cuiva, a spulbera o calomnie. V. refl. Planurile s'aă spulberat. spulberat şi -âtic,-ă adj. (d. a spulbera). Fig. Apucat, zevzec, neserios; stăl, măi spulberatule 1 V. fluturatic, stur. tubatlc, nebunatic, pălăvatic, uşuratic. spulbarătură f, pl. i. Lucru spulberat de vtnt (de ex., zăpadă). spumă f., pl. c (lat. spăma, it. spuma, pv. sp. pg. espuma şi [d. vgerm. setim. ngerm. schaum] escuma, fr. icume, it. schiuma). Mulţime de beşicuţe de aer care se fac la suprafaţa unui lichid agitat ori tn ferbere (valurile, berea ctnd o torni, balele sau sudoarea unui cal, apa cu săpun ctnd te speli ş. a.). Fig. Pleavă, drojdie, gunoi social (ca spuma care se aruncă de la bucate): spumă inveninată (Em.). A face spume la gură, a vorbi cu mare furie. Spumă de mare, magnezită. spumeg, a -â v. intr. (d. spumă, ca fumeg d. fum, sau d. lat * sptimigo, -are, de unde şi sp. apumear). Pac spume: valurile, vinu spumegă. Fig. Clocotesc: spumegă desfriu, oratoru spumegă de furie. — Şi aspumez (Vechi). Ca neol.spumez (după lat. spumare şi fr. icumer). spumegător, -oâre adj. Care spumegă : şampania e vin spumegător. — Ca neol. spumant (lat spumans, fr. tcumant). spumos, -oâsă adj. (d.spumă sau lat. spumosus.) Plin de spuma: valuri, vinuri spumoase. spun, spus, a spune v. tr. (lat. ex-pdnere, it. sporre, pv. esponer, espondre sp. esponer. D. rom. vine alb. Spun. V. pun, ex-pun). Arăt prin vorbe, declar, mărturisesc, expun : spun ceia ce cred. Povestesc, narez: spun ce s'a tntimplat. Denunţ: m'a spus. Zic: spune şi tu o vorbă/ A spune minciuni, a minţi. A spune poveşti, a nara basme. Ce spui ? sau Nu mai spune l ex-clamaţiune de uimire, adică „cum se poate nu-mi vine să cred !“ — Fals se spune tld' se zice, se pronunţă. ' 1) spurc n., pl. uri (lat. spurcus, spurcat). Spurcăciune (apa care se scurge dupi naştere). Vest. Reumatizm articular. Epitet de setrbă tld. lup. 2) spurc, a -â v. tr. (lat. spurcare it. sporcare). Fac necurat, murdăresc, fac impropriu de contactu gurii: a spurca o oală (a nu mai fi oala ceia bună de mtncat din ia). Nu respect postu ortodox(măntnc carne): a spurca Vinerea. Fig. Profanez, ptngăresc: nu spurca cu vorbe proaste solemnitatea momentului I V. rell. Mă fac necurat, mă fcc impropriu de contactu gurii: îmi spăl mi-nile, că m’am jucat cu pisicile şi m’am spurcat. Măntnc carne sau lapte In post : ie-ai spurcat. V. intr. Zbtrcesc, arunc greşit ţa joc, nu nemeresc (cu mingea ş. a.)' spurcâcT, V. spîrcacî. spurcât, -ă adj. (lat spurcatus). Necurat, murdar, nevrednic de contactu gurii.' pa ar spurcat. Aur, argint spurcat (vechi), amestecat cu alte metale. Fig. Păgtn, care mănlncă carne In post: om spurcat. Păgl-nesc: lege spurcată. Nevrednic de contact : om spurcat. Subst. Cine-i spurcata cela ? Epitet dracului. Triv. Iron. A te trece spur-catu, a nu mai putea şâ (ii urina (care e un lucru spurcat). Adv. In mod spurcat. — In est spurcat (dar: a te trece spurcătu, nu spiircatu I). www.dacoromanica.ro SPU spurcăciune f. (lat. spurcatio, -dnis). Acţiunea de a spurca. Lucru spurcat (carne In post ş. a.\, lucruri greţoase: ce-al adus aici spurcăciunile astea ? Ofipt, bube dulci. spusă f., pl. e (d. spun). Vorbă spusă: spusa lui, spusele Iul. spuză f., pl. e (lat. spodium, spuză, vgr. spddion, zgură, de unde vine şi alh. spuză, spuză. D. rom. vine bg. rut. spuza). Ceuujă ferbinte : o Iurtă coaptă’n spuză. Prov. Fie-care-şi trage spuza pe turla lui, se laudă pe sine, caută foloase p. sine. Fig. Spujină, mare mulţime (de copii); o spuză de copil. V. poTadă. spuzeălă f., pl. eli. Acţiunea de a se spuzi, beşicute mici şi dese ieşite pc pele după unele boale care produc călduri (frigurile ş. a.). spuzesc v. tr. (d. spuză). Produc un fel de beşicute pe pele: frigurile *puzesc pelea. V. refl. Mi s'aă spuzit buzele. spuzfme f. Let. 2,90. Spuză, spujină, po-iadă, mare gloată. * squar, V. scQar. 1) st şi şt, interj, de impus tăcere fără să strigi. V. pst şi ţîst. 2) st., prescurtare din sfintu. Asta se potriveşte mai mult In cele-lalte limbi romane. Românii obişnuiesc mai mult sf. * stăbat n., pl. e (după versu Stabat mater dolorosa, „stătea maica [Domnului] întristată", dintr'o celebră poezie religioasă). O clntare religioasă la catolici tn săptă-mlna patimilor. * stabil, -ă adj. (lat. stăbilis, d. stare, a sta In picioare). Bine aşezat (înţepenit, fundat) : casă stabilă. Mec. Echilibru stabil, starea unui corp care, dacă e clătinat, pin simplu efect al greutăţii Iui, Işi reia prima poziţiune. Fig. Statornic, durabil; pace stabilă. S. f. Motor (vapor) stabil. Adv. In mod stabil. — Fals stabil (mai ales că fr. e stable I). stabilesc v. tr. (lat. stabilire V. pre-şi re-stabilesc). Fac stabil, aşez, fixez; a-fi stabili rezidenta la Bucureşti, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc : a stabili vinovăţia cuiva, un principiu ştiinţific. V. refl. M'am stabilit la ţară. * stabiliment n., pl. e (lat. stabilimen-tum, sprijin; fr. itablissement). Aşezămlnt, fundafiune publică, comercială sau industrială (o şcoală, o fabrică). Colonie mai mică: Stabilimentele franceze din India. * stabilitate f. (lat. stabililas, -ătis). Calitatea de a fi stabil: stabilitatea unul zid, (fig.) a unei prietenii. stabilizez v. tr. (d. stabil). Fin. Fixez, fac să nu mai oscileze: a stabiliza o valută. stacăn n., pl. e, şi stacană f., pl. e (rus. stakăn, vsl. stokană). Fam. Iron. Pahar sau ceaşcă mare. V. coboc. * staccato adv. (it. staccato, despărţit, detaşat). Muz. A cinta staccato, a clnta fie- STA care notă separat, nu legato. S. n. pl.faW. Pasaj clntat aşa. V. sacadat. stachet, V. tachet. stacoj şi stacâş m. (ngr. stakds, as-takos, d. vgr. ăstakos; lat. ăstacus', turc. istakos). Rac mare. V. crab. stacojia şi stacoşifl, -ie adj. (d. stacoj, -coş). Ca stacoşu fert (roş aprins, nărămzat). — Mold. sud. şi stocoşifl. V. leochifl. stâctl f. indecl. (vsl.id. ;ngr.staktismyrna, smirnă care picură [din copac]). L. V. Ulei de smirnă. — Şi Ist-. * stâdifl n. (vgr. stădlon. V. spaţiQ). La vechii Greci, o măsură intinerară (cam 185 m.). Loc de alergare, lung de un stadiu, unde se întreceau la fugă şi făceau şi alte e-xercitii:stadiu olimpic. Alergătură In stadiu. Fiş. Grad, treaptă a unei evolufiuni: stadiile unei cariere, unei boale. Stadoâlă, V. stodoală. stafetăr m. Fam. Curier (călare). Pop. şt-. V. olăcar şi lipcan. * stafâtă f., pl. e (fr. estafelte, d. it, staffetta, dim. d. staffa [de orig. germ.], scară de şa, adică „curier călare". D. fr. vine germ. stafeite). Curier (călare). Fam. Iron. Veste dusă de la unu la altu din obişnuinţa de a blrfi: baba a şi sosit cu ştafeta. — Pop. ştafetă (după germ.). stafidă f., pl. e (ngr. stafida, d. vgr. stafls, -idos; vsl. stapida). Bobită de strugure (de poamă) uscată: o lădiţă de stafide de Cipru. Zbircit ca o stafidă, foarte zblr-cit. — In est. 6trafidă. stafldesc v. tr. Fac să se zblrcească ca o stafidă: bătrinefa il slafidisse. V. refl. S'a stafidit de bătrinefă, o babă stafidită. — Şi smochinesc (CL. 1919, 3, 213). stafie, V. stahie. * staflleaceu, -ee adj. (d. vgr. sta-phvle, strugure). Bot. Se zice despre o familie de plante dicotiledonate diallpetale, ca clocoticii. S. f., pl. tot ee. O stafileacee. * stafllomă f., pl. e (vgr. staphyloma, d. staphyli, strugure, bobită). Med. Tumoare pe bulbu ochiului. * stagiar, -ă adj. (fr. stagiaire). Care-şi face stagiu: medic stagiar (In armată). Relativ la stagiu: an stagiar. Subst. Cel ce-şi face stagiu. * stâgiB n. (fr. slage, după mlat. sta-gium sau it. staggio, care vine d. stare, a sta. V. etaj). Timp cerut cuiva In ainte de a i se acorda o situaţiune mai înaltă: a-fl face stagiu de soldat, de ajutor de judecător. * stagiune f. (it. stagione, var. din sta-zione, staţiune, ca ragione, razione). Sezon teatral. * stagnant, -ăadj. (lat stăgnans, -ăntis). Care stagnează: ape stagnante, (fig.) afaceri stagnante. * stagnaţiune f. (lat. stagnătlo, -6nis). - 1235 - www.dacoromanica.ro — 1236 - STA Starea lucrurilor stagnante: stagna/lunea apelor, a lucrărilor. — Şi -âţle şi -âre. * stagnez v. intr. (Iat. stagnare, d. stagnam, iaz, baltă). Stau nemişcat, nu curg: apa lacurilor stagnează, (fig.) negofu stagnează. stâhle (Mold. Munt. est), stâfie (Munt. est) şi stafie (Munt. vest. Olt.) f. (ngr. stihio [d. vgr. stoihclonj element, spirit, sta-hie;alb. stihi, stihii, staliie. V. stihie). Genia (spirit) care, după credinţa poporului, locuieşte pin ruine şi alte locuri fioroase: badea Ion se teme rău de stahiil—Şi sta-hfe< spahie şi spafie (Munt. vest) şi spâfie (Bz.). V. strigoi) nălucă) schi-mă. * stal n., pl. uri (fr. stalle, it. stallo, d. germ. stall, grajd, loc, derivat d. stellen, a aşeza. V. etalej, stelaj, piedestal). Scaun separat şi numerotat tn parteru unui teatru. * stalactită f., pl. e (d. vgr. stalaktds, picurat; fr. -ctile). Min. Ţurţuri (de var care se formează pe tavanu peşterilor din care picură apa văroasă). * stalagmită f., pl. e (d. vgr. stalag-mds, pictură; fr. -gmite). Min. Stalactită formată tn direcţiune inve’Să (pe pavimentu peşterii). stâmbă f., pl. e (ngr. stămba, scris -mpa, d. it. stampa, tipărire, tipar, de unde Int. de „stampilă", apoi de „ptnză zugrăvită pin tipărire",ca şi basma. V. stampă). 1. Munt. Vechi. Stampilă: stamba de aramă a mitropolia. Tipar. A da tn stambă, a da la tipar, a publica. Azi Fig. A da In vileag a denunţa, a face de rls la lume. 3. (pl. şi stămburî). Cit, indiană mai ordinară, ptnză de bumbac ornat cu desemne. 4. Rar. Fel, aspect, calitate, teapă: oameni de stamba lui. 5. Mold. sud. Rar azi. Alman de calitate superioară. Se compune din apă de Colonia, apă desti-lată, tinctură de benzoe, oxid de zinc, carbonat de magnezie şi, une-ori, şi carbonat de plumb (cerusă, ghileală). 6. Nf. Suc. Şezătoare (Cp. cu bătătură şi pistă). stamboâlă f., pl. e (turc. istambol-kile, chilă de Stambul; bg. stamboliia, sac de ovăs). Est. Banifă. — Şi stambol, tl., pl. oale = 12 ocale. stamboliii m. (turc. istambollu, stam-bollu, adică „de Stambul“,_V. stamboală). Vechi. Galben turcesc, numit şi turaliu (Valora 9 lei [cel egiptenesc chear 8 şi 7]. lorga. Negoţ. 125 şi 224). — Şi stambol) pl. li. * stamină f., pl. e (fr. etamine [d. lat. stămma, pl. de la stamen, filament], supt infl. lui etamină). Bot. Organu masculin al florii, compus din filament, anteră şi polen. * stâmpă f , pl. e (fr. estampe, d. it stampa, d. germ. stamp/en, a pisa, a bate din picioare/ de unde s’a dezvoltat tnf. de „a tipări". V. stambă, stampilă). Gravuri, figură tipărită saa litografiată. Fig. Stampilă, caracteristică: stampa geniului. * stampilă fc, pl. e (fr. estampllle, d. sp. STA estampilla, dim. d. estampa), Sigil de cerneala : stampila poştei pe scrisoare, lnstru-mentu cu carc se stampilează: o stampilă dj alamă, de cauciuc. Pop. Ştampilă (germ. stempel, rus. Stempeli), V. danga) pecete. * stampilez v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poftă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. — Pop. ştampilez (germ. stempeln). 1) stan (Trans.) n., pl. uri (vsl. stanu-stafiune, stînă, rut. rus. „staţiune, statură, talie') şi stână (vest) f., pl.e (din pl. stane tld. stanuri. V. steî 1, stîncă). Stană de peatră, peatră grea şi nemişcată: Şloim sta ca un stan de peatră (Agrb, Int. 57). — Şi stean (ea dift.), pl. uri. 2) stan n. pl. uri (ca şi stan I). Est. Corpu unei cămăşi, sacu fără mlnici (La cele femeieşti, stanu e de plnză de fabrică, mai ieftină, iar partea de sus, numită tn Munt. ciupag, e de ptnză de casă brodată). — Ţpl. probabil greşit cu tnf. de „ciupag". stâncă f„ pl. e (strb. Slanka, Stanca [nume de femeie, mai ales de Ţigancă], aplicat ciorilor. Stanka e fem. d. Stan, Stanko, Sta-nislav). Un fel de cioară care nu e neagră peste tot, ci are peptu şi spinarea cenuşie. » stand n., pl. uri (engl. stand). Loc îngrădit p. exerciţii gimnastice ori p. tir. Loc acordat Intr’o expozifiune fie-cărui expunător. * standardizez v. tr. (engl. standard. steag, pavilion, etalon, model, titlu legal, tip). Com. Depozitez şi formez un singur tip de cereale (de ex., de griu) şi un singur preţ-Reduc la un tip unic: case standardizate. standârt) V. stindard. standoâlă) V. stodoală. * stânlC) -â adj. (d. staniu; fr. stanni-que). Chim. De staniu: acid stanic. * stanlfer, -ă adj. (staniu şi -fer din aurifer). Chim. Care conţine staniu. * staniol n., pl. uri (germ. stanniol) şi staniolă f., pl. e (it. stagnuola, d. stagno, staniu). Hlrtie de strania saa de plumb de invălit ciocolata, gura buteliilor, pachetele de cea! ş. a. stânlşte f. (vsl. bg. staniste, cantonament, popas. V. stină, prlstanişte). Mold. Trans. Locu unde se odihnesc vitele la amează după păscut (V. borlşte). Fig. Iron. Popas obişnuit, staţiune, liman: la cnş-mă era staniştea lui. Lagăr, tabără : sta-niştea oştilor— V. storişte, zăcătoare, dezjugătoare. * stânlfl n.(it. stagno,lat.stannum).Chim. Cositor, un metal alb tetravalent cu care se spoiesc tingirile de aramă ca să nu cotlească. E maleabil şi ductil şi se topeşte la 228o. Ctnd tl Îndoi, din cauza frecării cristalelor din care se compune, pîrlie. V. staniol. stanog şi stănog n., pl. oage, sta-noâgă şi stănoâgâ f., pl. e (rus. sta-nâk, dim d. stan, staţiune. V. stînâ). Primez or! barieră de lemn (o prăjină groasă www.dacoromanica.ro atlmată de lanţuri) care desparte caii (sau alte vite) In grajd. — în Dor. şi „sttlp" : stânogu, groapa funia şi tot (p. sptnzurătoare). Neam. Rom. Pop. 2, 336. V. răzlog. * stanţă f., pl. e (fr. stance, d. it. stan-za, cameră, locuinţă, stotă, d. stare, a sta. V. dl-, ini pre-, re- şi substanţă). Strofă. stare f., pl. ări (V. stai». Oprire, nemişcare, întrerupere: mişcarea şi starea. Si-tuqtiune, mod de a fi: starea înfloritoare a tării, a afacerilor. Condiţiune, poziţiune, treaptă: starea socială a cuiva. Avere, bogăţie: a avea stare, om cu stare. Diviziune (odă) In numele ctntări bisericeşti, ca la prohodu Domnului (V. pesnă). Starea civilă, V. civil. A fi în stare, 1) a putea: rănttu nu era în stare să umble, 2) a fi capabil : acest beţivan e tn stare să bta tot butoiu 1 stareţ (vest) şi stârlţ (est) m, (vsl. starict, bătrtn [subst.], d. staru, bătrtn [adj.], rus, stărec, bătrtn, stariţ. Cp. cu senior). Egumen, şefu unei mtnăstiri. Staroste, decan (Vechi): staretu breslei. Şefu căluşarilor (V. primicer). — Fem. stârlţă f., pl. e (vsl. stariLa). V. prepozit. stârmlnă, V. stirmiră. staroste m. (vsl. rus. stărosta, bătrtn, staroste, stărosti, bâtrtnea(ă). Vechi. Plrcă-lab. Decan, şef de breaslă. Azi. (Mold.Trans ). Peţitor, mijlocitor de căsătorii.—Art. starostele nostru, tn vechime şi starostea nostru, ca popa nostru. stârpă adj. V. sterp. 1) stat n. pl. uri (lat. status, stare). L. K. Situaţiune, poziţiune. Stare (pozi)iune) socială. Ipostază, fiinţă, formă. Azi (după rus. stati, statură frumoasă). Statură (înălţimea corpului): înalt (ori adine) de un stat de om, om scurt de stat. Stătu Palmă, Barba Cot, un pitic din poveşti înalt de o palmă şi cu barba de un cot. 1) * stat n., pl. e şi (mai vechi) uri (fr itat, d. lat. status) Situaţiune, listă, tablou (şi ştat, d. rus. stat): stătu funcţionarilor unui minister, s/atele mensuale de leafă. Ţară organizată: statele Europei, Statele Unite (numele oficial, tn lipsa altui nume, al unei confederaţiuni de state din America de Nord). Guvern, stăptnire, autoritate publică : moşule statutul, intervenfiunea statului, stătu românesc e monarhic constituţional. Lovitură de stat, mişcare politică făcută p. a schimba constitufiunea unei ţări. Om de stat, om politic. Ştimfe de sfat, ştiinţe politice (economie politică, finanţe ş. a.). Statele generale, adunarea celor trei stări sociale (nobilimea, cleru şi burghezia) tn Francia plnă la 1789. . * statăl, -ă adj. (d. stat). De stat, al statului, al guvernului: chestiuni statale. * stator m. (vgr. statdr). o monetă la vechii Greci (Cel de aur valoarea 20—28 de drahme, cel de argint 2—4). — Şi -ir (după ngr. şl vsl.). * stathuder m. (fr. stahouder, d. ol. stadt houder, germ. statt-halter, „care tine stătu"). Titlu principilor de Orange-Nassau. şefii provinciilor unite ale Olandei de lasitr-şitu secuiului XVI ptnă la 1795. * static, -ă adj. (vgr. statikos, care are forţa de a opri). Relativ la echilibru forţelor: electricitatea statică. S f. Acea parte a mecanicii care se ocupă de echilibru torţelor. V. dinamic. stătle f. (rus. bg. statiiă). L, V. Articul de lege, paragraf. statir, V. stater. * statist, -ă s. (d. stat). Partizan al statizmului. Adj Tendenfă stattstă. — Fals et- (după fr.). * statistic, -ă adj. (fr. statistique, d. lat, status, stare, situaţiune: it. statistico). Relativ la statistică ; biuroit stasistic. Subst. Acela care se ocupă de statistică (ca politic, academic [subst.]). S.f. Ştiinţa care se ocupă de Întinderea unei populaţiuni, a unei insti-tufiuni, a unei epidemii, a agriculturii, a co-merciuiui, a unei religiuni, a culturii poporului, a natalităţii şi mortalităţii, a birurilor, a numărului recruţilor ş. a. — Se zice şi numărătoare, şi receusiment şi (tn ainte) catagrăfie- * statlsticiân m. (fr. statisticien). Acela care se ocupă de statistică. stâtivă f., pl. e (strb. stativa, pl. -ve, d. vsl. stati, stavati, a sta : ceh. stativa. V. stavă). Nord. Război de ,ţesut Sud. Pl. Nişte piese ale acestei maşini. * statlzez v. tr. (d. stat). Reduc tn puterea statului ori asimilez In drepturi cu aşezămintele statului. — Fals et- (după fr.). * statizm n. (d. stat). Teorie politică după care stătu trebuie să interne* etnd e vorba de realizat reforme recunoscute folositoare.— Fals et- (după fr.). * stat-major n., pl. staturi-majore saii stat-mojoare (fr. itat-major). Corp de ofiţeri iărâ trupă care dă direcţiune armatei (adică „creieru armatei"). Locu unde se adună statu-major: mă duc la statu-major. Fig. Totalitatea personagiilor mai Însemnate tntr’ungrup; statu-major al (sau stat-majoru) partidului. V. ştab. statornic, -ă adj. (d. stat, stătător, ca datornic d.dat, dătător). Constant, care nu se schimbă uşor: om, caracter statornic. Stabil: populafiune statornică. ' statornIcesc v. tr.(d.statornic). Fac statornic, stabilesc, hotărăsc; cum s'a statornicit, aşa să rămîie I — Fa's statoresc, fabricat de Ardeleni ca să înlăture sufixu slav -nic. statornicie f. Caracteru de a fi statornic. * statuar, -ă (lat. statuarius). Relativ la statue, de statue: aria, marmura statuară. S. m. Sculptor, făcător de statue. * statuă f., pl. e şi i(lat. stâtua d. sta-tuere, a aşeza). Figură de om sau de animal cioplită In marmură sau turnată din bronz www.dacoromanica.ro STA (sau alt metal): stătua călare a Iul Ştefan cel Mare la laţi. Fig. Persoană rece sau fără energie: acest om e o statuă. — Ob. statuTe (după fr. statue), pl. ui. * statuetă f.. pi. e (fr. statuette, it. sta-tuetta). Statuă mică. * statuez v. tr. (fr. statuer, d. Iat. sta-ttlere, a hotărî). Hotărăsc (cu autoritate), poruncesc, decid. * stătu quo n. Cuvinte latine care înseamnă „starea In care", sublnţ. „a fost tn ainte“ sau „se află acuma", adică „să ră-mtie situaţiunea cum a fost sau cum este" : a restabili stătu quo (pron. stătu cuo. Fals kvo). * statură f. (lat. statura). Stat. înălţimea trupului; om de o statură înaltă, mic de statură. * statut n., pl. e (lat. statutum, lucru hotărtt, decret, statut, d. statuere, a hotărî; fr. statut. V. con-stituţiune). Lege fundamentală (pe care se bazează regulamentele) unei asociatiunl sau societăţi (Se zice şi la pl. statutele societăţii). Constitutijinea proclamată de Cuza la 1864. Constituţiunea Italiii. * statutar, -ă adj. (d. statut; fr. -taire). Conform statutuluigerant statutar. stâţie f. (pol stacya, id.). Sec. 17. Popas, etapă. V. staţiune. * staţionar, -ă adj. (lat. stationariusi d. statio, staţiune; fr. -onnaire). Care ră-mlne In aceiaşi stare ; termometru staţionar, boală stafionară. S. n-, pl. e. Mic bastiment de război care supraveghează o radă sau staţionează Intr’un port străin ca să-şi protejeze conaţionalii la nevoie (barabaftă). * staţionez v. intr. fd. staţiune; fr. sta-tionner). Poposesc, mă opresc mai mult timp Intr’un loc: trăsurile staţionează in piafă. * staţiune f. (iat. stătio, -dnis. d. stare, a sta, a se opri; fr. station; rus. stănciia). Popas, oprire clt-va timp Intr’un loc. Locu unde staţionează birjile. Locu unde se opresc trenurile ca să se suie ori să se sco-boare călătorii (V. escală). Edificiu (gara) In care călătorii aşteaptă sosirea sau plecarea trenurilor: ţefu staţiunii. Localitate cu instalatiuni balneare sau p. a petrece la aer curat: staţiune balneară, climatică. — Cu Int. de „gară“, se zice ob. stâţie, (după pol. rus.). staQ, a sta v. intr. (lat. stare, a sta In picioare; it. stare, pv. sp. pg. estar, vfr.es-ter. — Stăteam, vechi stam ; stătul, vechi stetd, stetiţl, stite, stiterăm, stilerăft, sti-teră; să stai, să stea, est să stele; st ăl, nu sta, stea, est stele; stlnd, vechi şi stătlnd. Cp. cu dau), is In picioare, mă rezem pe picioare, In opoz. cu ţed (dar nu strict deosebit, că se zice a sta in picioar şi a sta pe scaun). Mă opresc, rămln pe loc, nu mă mai mişc, nu mai umblu: calu, trenu, ma-ţina, ceasornicu a stat. Mă opresc, Încetez: vlntu, ploaia a stat. Locuiesc, domiciliez (permanent Ori provizoriu): a sta pe strada STĂ cutare, ta fără, ta oraţ, la Bucureţtt. Zăbovesc, Intirzii, absentez: unde-al stat atlta ? Îmi opresc glndu asupra unui lucru, mă ocup: ce să mai stau să învăţ la bdtrlnefă ? Nu lucrez (din lipsă de lucru sau de osteneală) : toată ziua am stat, dar voi a(l lucrat. M& aflu, Îs situat: treaba stă bine (afacerile merg bine), eu stau bine (cu afacerile, cu sănătatea), cum stă guvernu? A se potrivi, a te prinde, a-ţl veni, a-ţi şedea bine sau rău): haina asta îţi stă bine. A ti se potrivi, a t< se cuveni, a t> se cădea, a-ţl şedea: celui puternic li stă bine să nu se enerveze. Constau, consist: în unire stă puterea. Stnt, exist (Vechi. Har): ne'ndoim dac'aţa oameni într'adevăr aă stat (Qr. Al.). A sta la masă, 1. a şedea pe scaun la masă, 2. a mlnca, a prinzi, a cina: am stat la masă la amează. A-ti sta în putere să, a avea posibilitate să. A sta în (sau la) îndoială, a te îndoi, a fi nehotărlt. Stă să cadă, e aproape să cadă. Ia stăl, ia opreşte-te (din lucru, din vorbă, din mers), ia aşteaptă I A sta In casă, a nu ieşi In aer liber. A sta acasă, a rămlnea la domiciliu. A sta cu mlnile'n sin, 1. a privi indiferent, 2. a nu putea da ajutor, 3. a nu avea de lucru. A sta de vorbă, a convorbi, a sta la taifas. A sta de capu cuiva, a insista pe lingă el. — Fals: nu stă In carte. cum zic Românii germanizaţi (germ. steht) lld. nu e sau nu scrie In carte. V. ostoî-esc. stăul n., pl. e (lat. stăbulum, pop. sta-blum.ă.stare,asta; it. stabbio, bâligar,parc; fr. itable, staul. D. rom. vine ngr. stăvlos, staul. Cp. cu sulă). Grajd de boi ori de oi. Staulele Floriilor (N. Cost.), Floriile. — In Trans. şi stâur (Ret şi BSG. 1933,' 326 şi 327). _ stâvă f., pl. e şi ăvl (nsl. stava, „stare" vsl. bg. „articulajiune", infl. de vsl. bg. slrb’ stado. turmă. V. nă- şi ră-stav, po- şj za-stavă). Vest. Herghelie. stâvăr n., pl. ere (lat. stăbilis, stăbilej stabil. P. v intervocalic, cp. cu avere). Vechi. Tărie, stabilitate (Dos.). Om de stăvăr, om stabil, statornic. — In Serbia stâvor, herghelie (stavă). stâvilă f., pl. e şi i (vsl. stavilo, stavilă, cumpănă, d. stavati, a se opri; rus. stavilo, bază; pol. stawidlo, stavilă. V. stăvesc. Cp. cu pravilă, praţilă, povtdlă, mocirlă). Barieră, obstacul, zăgaz opus apei ca să nu se reverse. Fig. A pune stavilă invaziunii Jidanilor stavrid m. (ngr. stavrldi), Dobr. Un fel de scrumbie marină mai mică (caranx tra-chtlrus), V. guvid şi stridie. •* stavrofor m. (ngr. stavrofdros, d. stavrâs, cruce, şi firo, port. V. fos-for). Care are drept să poarte cruce. V. preut şi crucifer. străjesc, V. r.tejesc. stămbărfe f. Vest. Negoţ de stambă. Prăvălie de stambă. Stăn6g, -oagă, V. sta-. - 1238 - www.dacoromanica.ro st&niit, -ă adj. (dintr’o răd. stan-cu-ut din cornut). Est. Cu botu alb (vorbind de vite): o tretină stănută pe bot (Btş.). — In sud strănut (după strănut 3), care ar veni d. slrb. srnat, de coloarea căprioarei (OrS. 1937, 279). stăpin m. (vsl. bg. stopanii, a. 1.; alb. stopăn, „baci, şefu ciobanilor", cuv. de orig. nelămurită). Proprietar, posesor: stăpinu casei, al mo fiii. Domn, mai-mare, şef, guvernator, comandant: eu is stăpin In (sau peste) (ara asta. Fig. Care se poate stăplni (Infrtna): a fi stăpin pe faptele tăie. A da la stăpin, a da In serviciu ca slugă. A fi, a intra la stăpin, a fi, a intra In serviciu. Cum e stăpinu, şi sluga (sau aşa şi sluga), cum e Turcu, şi pistolu, cum Is cei mari, aşa şi cei mici. — Fem. stăpînâ, pl. e: stăpina casei. V. balabustă. stăpînesc v. intr. (d. stăpin). îs stăpin-ei stăptnesc aici. V. tr. Posed : să stăpt-neşti sănătos casa pe care fi-al făcut-oI Fig. D6min, ţin In puterea mea : furia il stăplnea, vizitiu nu mal putu stăplni caii. V. refl. Ma dominez, mă abţin, mă reţin, mă tnfrlnez : nu se mai putu stăpini şi începu a-l mustra. stăptnfe f. L. V. Stăpînire (a şasea treaptă îngerească). stăpînire f. Dominaţiunestăpinirea lui Mircea asupra Dobrogii. Guvern: porunca stăpinirii. Proprietate, posesiune: în (sau supt) stăpinirea mea, a lua în stăpînire. stăptnitâr m. Care stăplneşte (domn, guvernator, clrmuitor, proprietar, posesor). stăreţfe şi -iţie f. Calitatea de stareţ. Casa stareţului. 1) stăreţesc şi -iţesc, -eâscă adj-De stareţ. 2) stăreţesc şi -iţâsc, v. intr. Funcţionez ca stariţ. stărlcfcă f„ pl. cele (dim. d. stare). Fam. Avere mică, oare-care avere: adunase-şi el o stăricică. stărnut, V. strănut 3. 1) stărostesc, -eâscă adj. De staroste. 2) stărostesc v. tr. Mold, Trans. Mijlocesc o căsătorie. stărostie f. (d. staroste). Calitatea de staroste. Mold. Trans, A merge tn stărostie, a merge In peţit, ca peţitor. ' stărp-, V. sterp-. stăruT şi -Tâsc, a -f v. intr. (bg. sta-raivse, rut rus. starăti-s&a, a stărui). Insist, vorbesc pe lingă cine-va p. reuşita cui-va: a stărui la minister pentru numirea unui funcţionar. Persist, muncesc cu răbdare: a stărui la muncă, în planurile tăie. Vechi. Tind : a stărui spre adevăr. stărutâlă f., pl. ieli. Rar. Stăruinţă, stăruinţă f., pl. e. Acţiunea de a stărui (a insista): pin stăruinţa mea a fost numit. Persistenţă: stăruinţa Romanilor tn Dacia, Pl. A avea stăruinţe, a avea protecţiune, scrisori de recomandare ş. a. stăruitor, -oăre adj. Care stăruie, insistent. Persistent: muncă stăruitoare. stătător, -oâre adj. (d. stat, a sta, ca dătător d. dat). Care nu curge, stagnant : ape stătătoare. Fig. Vcchi. Permanent, trainic: binele e gingaş şi nu in multă vreme stătător (Cost. 1, 290). V. nestătator. stătind V. stau. stătut, -ă adj. (d. stau). Stricat de multă stare (nemişcare, rămlnere la un loc): apă stătută. Fig. Cam trecut Înaintat In vlrstă fată stătută. stăţesc v. ’tr. (d. stat 1). Rar. Constitui stabilesc. stăvâr m. (d. stavă). Ban. Trans. Olt. Herghelegiu. stăvesc (mă) v, refl. (vsl. stavatişi -viti, a se opri, d. stati, a sta. V. stavă, pri-si ză-stăvesc). Mă aşez, mi stabilesc, trăiesc: şoaricil nu se pot stăvi la noi de frica pisicii. Ban. Trans. Mă liniştesc, am răgaz; nu mă pot stăvi să vin pe la tine de mulţimea trebilor. Mă aleg cu, posed, am : nu ne putem stăvi cu găini de atitia dihori, m’am stăvit cu putini bani.—Si ast-(Trans.). stăvilâr n., pl. e (p. stavilă). Stavilă,zăgaz (lemn, lemnărie sau zidărie pusă cursului apei). stăvilesc v. tr. (d. stavilă). Oprescprin-tr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele. stea f.. pl. ele (lat. stilla, stea, dim. d. * stera, de unde s'a făcut * stirula, *sterta stelta; ser. star, germ. stern, engl. star, Vgr. aster şi ăstron; it. stella, pv. esteta, fr. etoi-le, sp. pg. estrella. V. astru). Corp ceresc care străluceşte noaptea pin lumina sa proprie (diferit de soare şi lună): Sirius e una din cele mai strălacitoare stele, stelele mari se numesc „luceferi". Fig. Influenţă atribuită altă-datâ stelelor asupra soartei omului: a fi născut supt o stea fericită. Soartă fericită, noroc: campania din Rusia făcu să apuie steaua lui Napoleon. Persoană distinsă, mai ales In teatru (şi mai ales actriţă celebră): a stea o Operei din Paris. Obiect care are forma sau strălucirea unei stele (de ex., o decoraţiune): cu peptu plin de stele (O însemnată decoraţiune românească e Steaia Romăniil, înfiinţată la 1877 p. a recompensa meritele civile şi militare şi care cuprinde 5 clase: 500 de cavaleri, 300 de ofiţeri, 120 de comandanţi, 60 de mari ofiţeri şi 20 de mari-crucl. V. coroană). Obiect In formă de stea, cu care băieţii, ia Crăciun, umblă din casă In casă şi clntă In onoarea naşterii lui Hristos (E un centru compus dintr'un cerc de sită ornat cu un tablofl care-l reprezentă pe Hristos născut la iesle. Din acest cerc pornesc 5—8 raze tnvălite In htrtie colorată. Capetele şi mijlocu acestor raze-s unite cu nfrtie colorată dantelată lipită pe sfori. Diametru dintre capetele razelor e de vre-un metru şi ceva. Toată asta e sprijinită pe un băţ. Cind băieţii etntă, o scuturi ca si sune zurgălăii www.dacoromanica.ro legafl de raze şi clopotelu atlrnat In eercu sitei. Această stea simbolizează cometa care i-a condus pe magii care au venit să se închine lui Hristos): a umbla cu steaua. Semn tipografic in formă dc stea (steluţă). A fi cu stea in frunte, a fi ilustru. A cazul o stea, a murit cineva (după credinţa poporului, care crede că fie-care om are o stea protectoare). A vedea stele verzi, a nu ve-pea lămurit din cauza unei lovituri primite: 0 palmă de-a văzul stele verzi. Stea de mare, asterie, un echinoderm In formă de stea. SteaOa porcului, fofengher.-Fie-care stea pare a fi centrusau soarele unei sisteme planetare; nuraăru stelelor e indefinit, Clnd ts foarte apropiate unele de altele, formează pete albicioase, numite In astronomie nebuloase. Calea laptelui e o imensă nebuloasă. Distanta de la pămlnt la stele e incalculabilă; cele mai apropiate Întrebuinţează 3-4 ani ca să ne trimeată lumina (cu toate că lumina străbate 800,030 de cfiilojnetri pe secundă!), iar altele 36,0001 Stelele căzătoare ts meteore luminoase care se văd tn nopţile senine şi care par a fi stele care se desprind de pe cer. Ele-s considerate ca bucăţi planetare care intră tn atmosfera noastră, pe care o străbat tn ctte-va secunde, şi, pin frecarea tn atmosferă, se încălzesc şi strălucesc. Ctnd ele cedează atractiunii pămtntului, cad pe pămtnt şi se numesc aerolite sau bolide. steâblă, V. steblă. steag (ea dift.) n., pl. uri (vsl. stiegă, steag, d. vgerm. stanga, ngerm. stânge, prăjină, drug, ştangă; rus. sttagu, ptrghie, steag, pol. stega, drug, strb. steg, steag. V. ştangă). Bucată de ptnză fixată pe Un fel de lance sau pe un catarg: steagu ţării e sfint. Odinioară, escadron. V. drapel, stindard, fanion, bandieră. — Fie-care stat are un steag propriu, care diferă de al altui stat pin colori sau pozifiunea colorilor. Fie-care regiment are steagu lui, care e considerat ca un lucru absolut sftnt. Pe bastimente steagu se înaltă tn vtrfu unui catarg fiind tras c’o sfoară care se tnvtrteşte pe o macara. La consulate, legafiuni şi ambasade, ca şi pe bastimente, filflie steagu naţional, — Colorile steagului romtnesc Is albastru, galben şi roş tnceptnd de la bă(. în armată 1 se zice drapel, da poporu nu zice de cit steag. — Steagu alb e semnu păcii (Tot alb era şi steagu regilor Franciii). Steagu roş e semnu revolutiunii şi simbolizează sîngele de „boier" sau de „ciocoi", adică de „om bogat", de care, de ctnd e lumea, a fost doritoare demagogia. (Tot roş e şi steagu statelor musulmane). steajăr m., pl. stijeri (bg. stezer, stozar> sttlp ; strb. stozer, steajăr; vsl. stezeră, balama [sttlpu balamalei]. V. stejar). Munt. Sttlpu ariii, păru In prejuru cărui aleargă caii (ChN. 1, 116, şi 2,9) — Şi streajăn. (Chir. Grăn.), pl. strejeni. V. pivot, babă. stean, V. stan 1. * steărlc, -ă adj. (d, vgr. stiar, seu). Chim. De, din sau cu stearină; acid stearic * stearină f., pl. e (d. vgr. ste'ar, seQ). Chim. Principiu corpurilor grase, care nu se topeşte la temperatura ordinară (A fost descoperit de francejii Chevreul şi Gay Lus-sac, care, In August 1823. aO dat lumii primele luminări de stearină). V. sperman-ţetă şi parafină. stearpă f., pl. sterpe (d. sterp). Oaie care n’a fătat încă. * steatită f„ pl. e (vgr. steatiles, d. stiar seu). Afin. Un fel de talc (silicatde magnezie, din al cărui praf se fac cozmStice şi pe care), croitorii tl Întrebuinţează lld. cretă. — Pop. federvais. steblă f., pl. e (bg. steblo, vsl. stiblo, cotor . Cp. cu stobor şi ştevie). Vechi (Ps. S. Cor.). Pai. Azi. Vest. Est. Mănuchi, smoc, chftă, buchet; o steblă de busuioc (Cod. M. N. 1,87, şi ChN. I, 121). —Şi şteblă. In Btş. stea-L'lă, pl. steble şi stlblă. Steel-, V. stlcl-. stegar m. (d. steag). Soldatu care poartă steagu. steguleţ n., pl.e. Steag mic (cum poartă roşiorii tn vtrfu lăncilor). 1) stet n., pl. uri (strb. stenje, stena, sttncă, vsl. stiena. V. stan, stlncă). Vest. Sttncă: căţărindu-se din stei In stei (lsp.), pe stelari de cremene (CL.19I2,1202), un bolovan dintr'un stei (Univ. 19 Ian. 1916, coresp. T. Jiului). 2) stet n., pl. uri (poate d. stea: stea in frunte — stei!). Munt. Pată de păr alb In frunte la cai. V. bălţat şi ţintat. stejar m. (strb. steier, trunchi, tulpină, strz, stejar; ceh, stirz, un fel de stejar. E rudă cu steajăr). Un mare şi frumos copac din familia fagului, cu ramuri întortocheate şi cu frunze verzi închise şi cu marginile sinuoase (quercus pedunculata). Lemn de stejar: masă de stejar. — Fructu stejarului e ghinda, care constituie un bun nutreţ p. porci. Lemnu lui e foarte pretuit ca lemn de constructiune. E şi un lemn bun combustibil. Sooarfa lui se întrebuinţează la tăbăcit (V. dubă, dubesc). îs multe feluri de stejar, precum: gorunu (slădunu, tufanu) girneafa, ceru ş. a. — Stejaru e onsiderat ca semn al puterii fizice. De aceia se şi zice verde (robust) ca stejaru. Romanii tl considerau ca copac al lui Joie. stejă f, (d. stesesc). Dos. (scris steje). Grabă. stejăriş n,, pl. uri (d. stejar). Pădure de stejari. stejesc şi stă- v. tr. (vsl. să-tezati, -tezon, leg, strlng, încătuşez. V. tînjală). Vechi. Azi Trans. Grăbesc. V. refl Măgrâbesc. * stelăj n., pl. e (germ. stettage, d. fr. italage, etalaj. care vine, d. germ. stall, grajd, loc. V. etalaj, stal). Rar. Dulap cu geamuri şi poliţe p. prăvălii. 1) stelar m. (d. stea, stele). Băiat care umblă cu steaua (VR. 3, 3, 176). 2) * stelar, -â adj. (lat, stellaris). De stea, al stelelor; lumina stelară. www.dacoromanica.ro STE stelăt, -fi adj. (d. stea). In formă dc stea: poligon stelat. V. înstelat. * stâlfi f., pl. e (lat. stela ;i stele, d. vgr. stile). Monolit (tn formă de coloană întreagă sau frlntă) destinat să poarte o inscriptiune, mai ales funerară, la vechii Greci şi Egipteni. * stelionât n., pl. e (lat. stelllonatus, d. d. stellio, şoptrlă şi [fig.] şarlatan, pin aluz. la schimbarea pelii). Jur. Delictu celui ce vinde sau ipotechează o casă care nu e a lui sau vinde casa lui proprie, dar ascunde că-i ipotecată. * stelionatâr m. (d. stelional). Jur. Vinovat de stelionât. stellşoără (oa dift.) Stea mică. PI-Tăietei In formă de stele (steluţe). stălnlţă f„ pl. e (sîrb. stjenica, bg. vsl. stienica, d. stiena, zid, părete, peatră, adică „care trăieşte In părete". V. stîncă. P. epentezâ, cp. cu velni(tS). Ban. Olt. Ploşniţă. steluţă f., pl. e. Stea mică. Semn tipografic In formă de stea- (asterisc), o plantă care creşte prin pădurile umbroase şi umede (stellaria nemorum, cu varietatea stellarla holostea, numită şi iarbă moale). Pl. Tăieţei In formă de steluje. * stămă f., pl. e (vgr. şi ngr. stimma, cunună cu panglici albe. V. stimă 1). Coronă, diademă. Herb, blazon, marcă. stenahorie f. (ngr. stenohoriă strtm-toare, constrtngere, jenă, V. stenos). Veclti. Nevoie, ananghie. Azi iron. Turburare sufletească, întristare, depresiune morală, descurajare. Dispneie, stenos, greutate de a răsufla. V. siclet. * stenograf, -ă s. (d. stenografie). Care ştie stenografia. * stenogrâffc, -ă adj. (vgr. stenâs, strimt, şi grafic). Pin stenograjie, relativ la stenografie: scriere stenografică. Adv. A scrie stenografie. * stenografie f. (vgr, stenâs, strimt, şi grafie). Sistema de a scrie pin prescurtări. — De această sistemă se foloseau şi Grecii şi Romanii. Dar ia s'a dezvoltat mai ales In seculu 18 tn parlamente, apoi In universităţi şi comerciu. Marile case comerciale din Europa şi America au corespondenţi stenografi care scriu peste 100 de cuvinte pc minut şi care-s foarte bine plătiţi. In ultimu timp, a început a se întrebuinţa fonografu, apoi placa de gramofon In locu stenografii!. * stenografiei v. tr. (d. stenografie). Scriu stenografie, scriu după auz discursu cuiva. stenos n, pl. ari (ngr. stinosis). Vechi. Rar azi. Astmă, dispneie, năduf, greutate tn respiraţiune. * stepă f., pl. e (fr. steppe [m.], d. rus. stepi). Clmpie imensă acoperită de iarbă In sudu Rusiii şi pin Tataria (în Argentina asemenea clmpii se numesc pampas). stăpenă f., pl. e şi / (vsl. rus. stipeni, treaptă). Vechi. Treaptă: să meargă din stepenă mal mică la mal mare (Cost, 1,277). Spit& (& neamului). STE * ster ffl. (fr. stere, d. vgr. stereâs, solid). Rar. Unitatea de măsură a volumului p. lemnele de foc, egală cu un metru cub (De-caster, zece steri; decister, o zecime din ster/ sterăgie, -gie, V. tirighie. steregoâTe, V. strlgoafe 2. * stereogrăfic, -ă adj. (d. stereogni-fie). De stereografie. Adv. Pin stereografie. * stereografie f (vgr. stereâs, sâlfd, şi grafie). Arta de a reprezenta solidele proiectlndu-ie pe o suprafaţă plană. * stereometrie, -ă adj. (vgr. stereo-metrikâs). De stereometrie. Adv. Pin ste-reometrie. * stereometrie f. (vgr. stereometria). Măsurarea corpurilor sâlide (o parte a geometrii!). * stereoscâp n., pl. oape (vgr. stereds, sâlid, şi skopio, privesc. V. scop). Un fei de binoclu pin care imaginile plane apar tn relief. * stereoscâpic, -ă adj. (d. sterpeo-scop). Relativ la stereoscop: vedere stereoscopică. * stereotip, -ă adj. (vgr. stereds, solid, şi typos, tip, [tipar]). Tipărit cu pagini ale căror litere rămtn cum au fost culese şi îndreptate şi care se păstrează aşa p. ediţiu-nile viitoare : edifiune stereotipă. Fig. Neschimbat: zimbet stereotip. — Şi -ipic. * stereotipă! v. tr. (d. stereotip). Tipăresc pin stereotipie. * stereotipie f. (d. stereotip). Arta de a tipări cu pagini stereotipe. * stereotâmic, -ă adj. (d. stereotomle). Relativ la stereotomie.- procedară slereoto-mică. * stereotomfe f. (vgr. stereâs, solid, şi torni, tăiere. V. tom, ana-tomie). Tăierea corpurilor sâlide (lemn, peatră) In industrie. sterevie, V. tirighie. sterigoâîe, V. strlgoaTe 2. * stării, -ă adj. (lat. stirilis). Sterp, neroditor. — Ob. steril j(fr. ştirile). V. fecund. * sterilitate f. (lat. sterilitas, -ătis). Sterpiciune, defectu de a fi steril. * sterilizez v. tr. (d. steril; fr. stirill-ser). Fac steril, nimicesc microbii care ar altera o substanţă: a steriliza apa. Pac sterp (să nu mai procreeze). stărlţă f., pl. e (cp. cu pol. ster, clrmă [adica „direcţiune"], ceh. stlera, plnză de corabie, d. germ. steuer, clrmă). Vest. în ste-riţa vîntuiuT, In direcţiunea vlntului, In partea spre care bate vintu: încalecă şi porni In alba locului, in steri/a vlntului (CL. 1910, 317), o porneai in sterifa vlnlurilor (ib. 1912. 1201). V. aret şi vtellşte. sterlice, V. strellce. * sterlină aJj. f, pl. e (it. sterlina, d. - 1241 - www.dacoromanica.ro engl. sterling, care vine d. numele castelului Sterling, de itngă Edinburgh, unde sc băteau aceste lire). Liră sterlină, lira engleză (25 fr. şi 22 bani plnă la 1916), care e unitatea monetară In Anglia.— Şi sterling, adj. fix (după engl.). * stern n., pl. uri (vgr. sUrnon). Anat. Osu turtit al peptului, acela de care-s prinse coastele. V. Tadeş. stemă, V. cisternă. 1) sterp n., pl. uri (d. slerp 2). Un canal care face să nu mai curgă apă pe roata morii. 2) sterp, stearpă adj., pl. f. erpe (ngr. stirfos, sterp, d. vgr. stiriphos steiros [lat. stirills], de unde vine şi alb. sterpi. V. ştir 2). Steril, neroditor, care nu produce: pă-mint sterp. Care nu poate avea copii sau pui: femele, oaie stearpă. Fig. Fără idei: creier sterp. Fără evenimente : an sterp. — Şi stărp, starpă, pl. erpi, erpe (est). sterpâr m. Cioban la oile sterpe. sterpgsc, V. stîrpesc 2. sterpezesc, V. strepezesc. sterpicTune f. (d. sterp). Defectu de a fi sterp, sterilitate. — Şi stărp- (est) şi stirp-. sterpie f. Vec'it. Sterpiciune. — Şi stă-şi stî-. stervie, V. tirighie, * stetoscop n., pl. oape (vgr. stâthos, pept, şi -scop din micro-scop). Med. Un iei de cornet acustic de ascultat bătăile inimii şi răsuflarea (A fost inventat de Francezu Laeanec, f 1826). stevie, V. ştevie. * stibiât, -ă adj. (d. stibiă). Chim. Care confine stibiu: tartru stibiat. * stlbină f., pl. e (d. stibiă), Min. Sul-fură naturală de stibiu, care e cel mai important mineral de stibiu. * stibiO n. (lat. stibium, vgr. stibi, oxid negru de stibiu, cu care se Inegreau sprin-cenele). Chim. Un metal trivalent sdiid lucitor albăstrui care se găseşte tn natură supt formă de stibină, iar tn Algeria ca oxid cristalizat. Se sparge uşor şi se pulverizează. Are o densitate de 6, 715, o greutate atomică de 119, 6, se topeşte la 450 de grade şi se volatilizează Ia roş viu. Literele de tipar au 80 tt plumb şi 20 % stibiu. Pliniu vorbeşte de el; călugăru Valentin, la sfrlşitu sec. 16, i-a izolat. Se numeşte şi anUmoniă şi sarea pisicii. V. antimonlQ. stibiă, V. steblă. stict n.,pl.ar/(cp. cu ngr s/ta's,Impungere, ori cu germ. sttch, suliţa). Sud. Ghionder, prăjină de împins luntrea pe baltă. — In Vc. stlcă, pl. f, pătăchie, prăjină cu cleşte de stins luminările in biserică. în Ml. stichî: a te pune cu stichiu pe cineva, a stărui mult pe lingă el (Cod. şi rev. I. Crg. 7, 263). sticlă (vest) şi sticlă (est) I., pl. f (vsl. sttklo, sticla, d. got. stihia, vgerm. ste- chal, pahar; bg. stukio, rus. stekld). Vest. O materie s >|idă, transparentă şi frâgilă ca gheaţa, prddusă pin topirea unui nisip sili-cios amestecat cu sodă sau potasă: din sticlă se fac geamuri, pahare, lentile. Butelie (clondir) sau flacon (şip) tăcut din această materie: o sticlă de vin, de rom. Conţinutu unui vas de sticlă; a bea o sticlă întreagă. sticlar ra. Vlnzător de marfă de sticlă.— în nord. steclar, geamgiu. sticlărie f. Vest. Fabrică sau prăvălie de sticlă. Marfă sau multe lucruri de sticlă. Arta de a face sticla. — In est ste-. sticlesc v. tr. (d. sticlă). Vest. Strălucesc In tntuneric: o:hii lupului sticleau la întuneric. — în est steclesc. stiefete, V. stlgleţ. sticlit, -ă adj. Vest. Care sticleşte strania (vorbind, de ochi): cu ochii sticlifi de bucurie. — în est ste-. sticlos, -oâsă adj. Vest. Lucitor ca sticla: ochii sticloşi ai nebunului, g/ieafa are un aspect sticlos. — In est ste-. sticluTesc v. tr. Vest. Rar. Garnisesc cu sticle (geamuri). — în est ste-. sticluţă f, pl. e (dim. d. sticlă). Vest. Flacon, şip, mic vas de sticlă (ca cele de farmacie). — în Mold. sud stecluţă, In nord. şip. stideâlă f, pl. eli. L. V. Ruşine. stldesc(mă) v. refl. (vsl. styditi se. V. nestidinţă). L. V. Mă ruşinez, mă sfiesc. stidire f. L. V. Ruşine, stilâs, -oâsă adj. (ngr. styfos). Aspru, înţepător, astringent: pelinnri sltfoase (Od.), om acru şi stifos (Br.-Voin, Vtrcolaculj. stigleţ m. (vsl. * stegălici, d. germ. stie-gtitz ; bg. sliglic, ceh. steilec, rus. Scegle-nok. V. ţiglean). Est. O păsărică ctntă-toare din neamu vrăbiii, cu pene roşii In prejuru ciocului, galbene, negre şi albe la aripi şi năhutii pe la pept (carduel is ele-gans). Fig. Epitet glumeţ unuia îmbrăcat In uniformă ornată cu roş. A avea stiglefi in cap, a-fi cinta stiglejii in cap, a avea gărgăuni, a fi cam nebun. — în Munt. şi Mold. sud. stlglete şi sticlete. V. cTocoT. * stigmat a, pl. e (ir. stigmate, d. vgr. stigma, silgmatos. V. astlgmat. Cp. cu stomat). Semn, cicatrice: stigmate de vărsat. Stampilă aplicată pe pelea criminalilor. Fig. Semn, urmă ruşinoasă : stigmatu vifiului se vedea pe fata lui. Bot. Partea de sus a pistilului. Zool. Orificiu respiratoriu la animalele articulate. * stigmatizez v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila inafamiii). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiricii Stigmatizează vifiu. * stih n.. pl. uri (ngr. şi vgr. stihos, vers, d. vgr. steiho, merg In rlnd; rus. stih. V. acro-, cata- şi dl-stih). Vechi. Vers (azi iron.). Verset din psalmi. stihar n., pl e (ngr. stih'iri, vsl. stihără, www.dacoromanica.ro rus. stihări, adică „veşmint de ctntat stihurile"). Un veşmint cu nilnici purtat de diacon la serviciu divin (!l poartă şi preutu dar pe supt felon, şi arhiereu pe supt sacos). stihie şi stihie f. (ngr. stihlon, vgr. stoiheton, vsl. rus. stihiia. V. stahie). Vechi. Element. Stahie, spirit. stihiră f., pl. e şi i (vsl. stihiră, -ra, rus. -ra, d. ngr. slihiron, adică tropărion, tropar In versuri). Un fel de clntare In versuri care se cinlă la utrenie şi la vecernie. stihoâvnă (oa dift.) f., pl. e (vsl. sliho-vina, rus. -vna, d. stihovinu, scris In versuri). Ultimele versuri ctntate la vecernie. stihuîesc v. tr. şi intr. (d. stih). Vechi. Versific, fac versuri. ' * stil n.. pl. uri. (lat. stilus şi stylus, d. vgr. stylos; fr. slyle. V. stur). Condei de metal cu care cei vechi scriaa zglrnnd ceara care acoperea nişte tăblife. Fig. Modu de a scrie (de a construi fraza, de a te exprima: slilu e omu, stil simplu, stil viguros, stilu lui Odobescu, stil militar, stil arhaic. Modu de a picta, de a sculpta, de a executa In artă : stilu Iul Rafael, biserică in slil bizantin, stil Ludovic XIV. Modu de a indica timpu, de a socoti zilele (după calendaru iulian saa gregorian): stilu veshi era cu 13 zile in urma celui noii. Bot. Prelungirea filifor-măa ovarului, terminată pin stigmat.— Stilu Renaşterii, V. renaştere. Stilu Ludovic XIII e o reactiune contra elegantei Renaşterii. E influenţat de arta flamandă, grav, cam greoi, dar măre). Androuet du Ce-ceau şi lacob de Brosse dădură edificiilor forme pătrate şi colţuroase, şi totuşi zvelte. Stilu Ludovic XIV e o întoarcere completă la ordinele şi amănuntete antice, ceia ce-i dă un aspect regular şi cam rece. Orna-mentafiunea e foarte bogată. Şalele, enorme, ts ornate cu aur, cu figuri alegorice şi cu picturi vioaie, iar mobilele încărcate de aur, aramă saa sidef. Stilu Ludovic XV are aceleaşi caractere, dar mai reduse. Salele-s mai mici. In decorare, linia dreaptă e înlocuită de Cea curbă: scoici, frunze de palmier, linii de forma gândolelor; suprafeţele pline de scene pastorale saa motive vesele decorative. Stilu Ludovic XVI imitează, In decorarea interioară, frescele de la Pompei şi Herculanum, care se descoperise de curtnd. Acoperirea cu plăci de lemn preţios ornează toate mobilele. Scenele clmpeneşti şi sentimentale ts la modă Stilu Imperiului V. Imperld. Stilu modern saa nod tradează influenta artei decorative engleze şi laponeze şi se distinge pin căutarea originalităţii şi bogăţia ornamentelor luate dintr’o floră şi o faună de fantazie. * stilat, -ă adj. V. stilez. * stilat n., pl. e (fr. stylet, d. it. stiletto, dim. d. stile, stil). Pumnal mic foarte ascuţit * stilez v. tr. (fr. stvler). Invăt, instruesc, deprind : slugi bine stilate (VR. 1922,9. 357), * stilist, -ă s. (d. stil; fr, styliste) Scriitor care are un stil frumos : Odobescu a fost un mare stilist Om prost care, după tn-dreptarea calendarului, se tine de stilu vechi. * stilistic, -ă adj. (d. stiltsl). Relativ la stil (ia arta de a redacta bine fraza): calităţile stilistice ale unei scrieri. S. f. Arta de a redacta. Adv. Din punctu de vedere al stilului. * stilizez v. tr. (d. stil). Redactez, dau o formă bună din punctu de vedere al stilului. * stimat, -ă adj. Căruia i se acordă stimă, onorat: stimate amicc I * stimabil, -ă adj. (fr. estimable, it-stimabile). Demn de stimă, onorabil (Se zice des ironic: ia stăi, stimabile /). 1) stimă I., pl. e (mgr. apoi vsl. stcmma, stemă). Vechi. Peatră preţioasă. 2) stimă, V. schlmă. 3) * stimă f., pl. 8 (fr. estime, it. stima, de unde şi ngr. stima). Considerafiune, apreciere, respect acordat unei persoane: a avea stimă pentru cineva, a fi in mare stimă la cineva. Apreciere: mila, onestitatea, ştiinţa, vitejia şi frumuseţea a jost tot-de-a-una in mare stimă. V. dispreţ. * stimez v. tr. (fr. estimer, it. stimare d. lat.ăestimo,-ăre. V. estimez). Acord stimă, onorez, preţuiesc: a stima un om bătrin, ştiinţa. stlmpesc, V. stlmpesc. * stimul n., pl. e (lat. stimulus, din * stigmulus. V. Instig), imboldire, îndemn: exemplu e un stimul puternic. * stimulant, -ă adj. (lat. stimulans, -ăntis, fr. -lant). Care stimulează : băutură stimulantă. S. n., pl. e. Băutură saa medicament stimulant: cafeauă e un stimulant. Fig. Ceia ce te face mai harnic; lenea lui are nevoie de un stimulant. — Fals -lent. * stimulez v. ţr. (lat. stimulo, -ăre. V. strămurare). îmboldesc, îndemn : inte-resu stimulează omu. Med. Excit, măresc puterea de muncă; cafeaua şi ceaiu te stimulează. stinchăsc, V. stimpesc. * stindard n., pl. e (it. stendardo, d. stindere, a întinde; fr. (tendard, ă.etendre,a întinde; germ. standarte, rus. standărt). Sec. 19. Steag, drapel. — La N. Cost. 2,62 (după Ruşi) standart, pl. e, steag de cavalerie : puşti, steaguri, standarte şi alte lucruri ale oştii. sting, stins, a stinge v. tr.(latsWn-gutre sau ex-stingutre, a stinge; it. stin-guere,pv. estenher, fr. iteindre. V. di-sting, in-stinct, stimul). Fac să nu mai ardă: a stinge focu, luminarea. Fig. Liniştesc, potolesc: a stinge setea, doru de răzbunare. Potopesc, consum sau fur tot: acest befiv bea de stinge. Achit tot: a stinge o datorie. V. refl. Nu mai ard. Fie. Mor lin: s'a stins in brafele fiilor lui. în est sting. stingere f. Acţiunea de a stinge. La cazarmă, culcarea (stinsu luminilor): p suna Stingerea. — In est stî-, www.dacoromanica.ro STl stingher, -ă adj.(ditvs//ng/ier(coinpus numai dintr’un soldat din rtndu Intlii. Fig. Nemulţămit, trist: a te simţi stingher. stinghereală f., pl. eli. Acţiunea dc a stingheri, stingheresc» V. sttnjinesc. 1) stinghie f. (pol. stega, stinghie, vsl. sutongu, stinghie. V. po-tîng). Bucată de lemn mai suptire care uneşte altele mai groase (de ex., bucata de lemn care uneşte picioarele mesei şi care serveşte ca reze-mătoare picioarelor a menilor). 2) stinghie f. (vsl. stigno, stegno, şold; slrb. stegno, rus. stegnd). Marginea plnte-celul spre picior, partea de jos a ptnteceiui spre picior. V. vintre şi ie 2. stins n., pl. uri. Stingere: pe la stinsa luminărilor. * stipendiul v. tr. (lat. stipendiare, fr. stipendier). Întreţin pin soldă: a stipendia o trupă. * stipendist, -â s. (d. stipendiu). Bursier. * stipendii! n. (lat. stipendium, leafă, din * stipi-pendium, d. stips, ban, şi pen-dere, a plăti). Bursă, bani acordaţi p. învăţătură. * stipulă f., pl. e (lat. stipula, dim. d. stipat, pai). Bot. Frunzişoară care se aUă la punctu de unde porneşte coada frunzei. * stipulaţiune f. (lat. stipulătio, -dnis). Acţiunea de a stipula. Lucru stipulai, clauză. — Şi -afle. * stipulez v. tr. (lat. stipulari, fr. stipu-ler). Enunţ pozitiv, pun In contract: a stipula o garanfie, stirâc m. (gr. styrax). Biblia 16S8. Un fel de capac de mai multe feluri, dintre care unu produce smirna. — La Dos. stirăcă f., smirnă. stlrevîe şi stlrlgiei V. tlrlghle. stirigoaTe şi stlrig strlnge-fi streatu, leneşulel Culcuş de porc sălbatic ori şi de altă feară (V. co-vru, stroh). Locuşor acoperit cu Iarbă: intr’o leasă de mărăduni, un iepure pe strat (Şez. 32, 76). Aşternut de pămlnt (ori rtdicătură de pămlnt despărţită pin cărări) tn care se seamănă fiori sau legume (In sud brazdă). Patu (lemnu) puştii.Piedestal, platformă, masă grea pe care se sprijină o maşină, un teasc ş. a. Neol. Pătură: tingirile se spoiesc acoperindu-le c'un strat de cositor apa s'a scurs pin stratu de nisip, a nins şi s'a depus un strat de zăpadă. 2) strat n. (bg. srieda şi strieda, mijloc, centru, ceia ce Românu, nelnţeleglnd ce’n-seamnă, a prefăcut tn strat. V. stretenie). Numai In Strat de Rusalii ori Stratu Rusaliilor (sud), o sărbătoare băbească Intre Paşte şi Rusalii (a patra Joie după Paşte). * stratagemă f„ pl. e (fr. stratagime, lat. strategima, d. vgr. stratagema). Manevră falsă p. a înşela un duşman In război. Fig. înşelăciune p. a prinde un adversar: stratagema poli/iii reuşi. V. cacealma. * strateg m. (vgr. strategos, d. stratâs, armată, şi ăgo, duc, conduc). Genera) (căpitan) distins. V. voTevod. * strategic, -ă adj. (vgr. strategikds). Relativ la strategie: pozifiune, mişcare strategică. Adv. Din punct de vedere strategic, * strategie f. (vgr. strategia). Arta dea conduce operaţiunile militare plnă la contactu cu duşmanu, clnd începe rolu tacticii: Napoleon era maestru tn strategie. Fig. Manevră dibace: strategie politică. * strategist m. (d.strategie; fr. strategi ste). Acela care e priceput In strategie sau a scris despre strategie: generalu francez Jomini (f 1869) fu un distins stategist. * stratenle f. V. stretenie. * stratific, a -â v. tr. (mlat. stratifi-ficare, d. stratum, strat, şi facere, a face). Aşez tn formă de straturi suprapuse: terenuri stratificate. * stratlficaţlune f. (mlat.stratificdtio, -dnh). Acţiunea de a sau de a se stratifica. — Şi -âţle, dar ob. -âre. * stratigrafie f. (strat şi grafie. Cuv. corcit). Acea parte a geologii: care se ocupă de straturile scoarfci pămtntului. străţă şi ştrâţă f., pl. e (germ. strazze). Corn. Mina curentă. V. mină. strâvăn, V. zdravăn. stravest^sc, V. travestesc. stră- şi stre- (lat extra, afară din, şi trans, dincolo; it. slra- şi tra-. Cp. cu spre-), prefix care arată superioritatea, trecerea sau împlinirea unei acţiuni,ca: strămoş, strămut, străpung, strecor, stre moşie. V. extra-, ultra-, arhl-, baş-, răs-, trans-. străbât, -hătut, a-bâte v. tr. (stră-şi bat). Pătrund pin toată lungimea sad lă- www.dacoromanica.ro ţimea: a străbate (a percurge) o tară In lung şi’n lai, glonfu a străbătut sctndură, sulifa i-a străbătut (străpuns) trupu. V. intr. Pătrund, răzbat, răzbesc, ajung: glontu a străbătut pin sctndură, el a străbătut pin zăpadă, pin mulţime; strigătele Iul au străbătut pină la noi. — Strebat (Cjb. Enei-da, 6,139). strâbălâre» -ât, -ez, V. destrăb-. străbătătâr, -oâre adj. Fig.Caie străbate şi obţine, care nu se lasă ptnă nu căpătă: om străbătător. străbuni -ă s. (stră- şi bun, bunic). Rar. Strămoş. Adj. Strămoşesc. străbunici -ă s. (stră- şi bunic). Tata bunicului sad şi mai departe. — Şi străbunei. străchlnuţă sau străchioără f. pl. e. Strachină mică, scafă, străcdri străcurât, V. strecor, strădălnici -ă adj. (vst. stradalină, care sufere, cu sufixu -mc). Nord. Rar. Care se străduieşte, strguitor, harnic. — La Dos. str ad an 1 c (vsl.stradanu, care se osteneşte). strădănle f. (vsl. stradaniie, suferinţă). Vechi. (stra-). Chin, caznă. Azi. Silinţă, sforţare, osteneală; a reuşit după multă strădanie. strădomâşi V. surdomâş. străduTâlă şi strădănuTală f., pl. ieli, şi străduinţă şi strădănuinţă f., pl. e (d. a se strădfănjui). Rar. Strădanie. străduiesc (mă) v. refl. (vsl. strada-vati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuiesc, mă căznesc, mă sforţez: m’am străduit mult pin’am reuşit. — Şi strădă-nuTesc (d. strădănie). V. mocoşesc. străduitâr, -oăre adj. Rar. Care se străduieşte, harnic, strădiiţăi V. stradelă, străfigi a -â v. intr. (stră- şi fig de orig. neşU dar latină). Mold. ($ez. 32.76) Olt. Ban. Strănut. V. tr. Arunc ceia ce era aproape să’nghit—Şi -Idâ, -Itâ şi -ia. străllâc, a -â v. tr. (d. ftoc. — Stră-floacă, să -oace). Olt. Flocăiesc rău: l-au străflocat dulăii cojocu (NP1. Ceaur, 13). străfulger» a -ă v. tr. şi intr. Lit• Fulger tare. străgălfe şi stragalie f. (ngr. stran-galiă, laţ, frtnghie. V. strangulez. Cp. cu păpădie). Discu de fer care se pune tntre roată şi pai tea groa°ă a osiii ca să tmpedece roaderea osiii. Discu de fer sau de gumă de la zabală: străgăliile zabalei (Chir. Grănic.). Discurile (roatele, cercurile) plitei (Trans. sud). Discu tnvtrtitor din mijlocu mesei o-larutui. — Şi rastagalie. în Trans. şi rlstigoalăi pl. e. V. şaTbă, spogir-niceală. străgăneâlăi-esci V. trăgăneală, -nez. străgheătă f., pl. ele, ca eleată- clele, şi eţi, ca săgeată-săgeţi (lat *extra-coagu- lata ori strangulata. V. coagulez). Trans' Ban. Lapte tnchegat nescurs tncă de zer. — In Meh. -eaţăi pl. eţT (format din pl. safi infl. de gheaţă), despre lapte, stnge, răcituri. străgheţi a -ă v. tr. Meh. Prefac tn străgheaţâ, tncheg, sleiesc (despre lapte, stnge, răcituri). străguşez v. tr. (d. guşă. V. şuguş şi ră-guşesc). Oituz. Strangulez, gttui. străini -ă s. şi adj. (vsl. stranlnă, bg. stranen, străin). Din alt loc (ţară, judeţ, oraş) saa din altă societate (popor, familie): un străin, o ţară străină, o vorbă străină. Al altuia: a pune mina pe o avere străină, — In vest strein. V. rom. striin (In Ps. S. şi Cod. Vor. strllru). Azi tn Serbia, Ban. Olt. Trans. strin. străinătlci -ă adj. Rar. De aspect străin. străinătăte f. (d. străin). Ţară străini: a pleca in străinătate. Străinime; zboară păsările toate de-atăta străinătate (Em.).— In vest stre-. strălneşte adv. Ca străinii, străinime f. (d.sfrdm). Mulţime de străini. — In vest stre-. strălnie f. Calitatea de străin: Bat’ofocu străinie (P. P. Şez. 30, 203). străinizm n., pl. e. Caracter străin. Vorbă străină. străjâc n., pi. e (germ. stroh-sak, „sac de paie“. V. stroh). Trans. Mindir. străjer m. (d. strajă; bg. strb. strazar)■ Est. Păzitor, paznic, santinelă. Tlnăr care face parte din organizaţiunea numită .Straja Ţării", p. apărarea patriii. — Fem. străje-reăsăi pl. ese (fals străjeră I). — L. V. strejăr. străjer£sci -eâscă adj. De străjer* al Străjii Ţării. — Ca adv. -eşte. străjerie f. Calitatea de străjer. Organizaţiunea Străjii Ţării. străjn-i V. străşn-. străjuiesc v. tr. (d. strajă, ca ung. is-trăzsălni, d. istrăzsa, străjă). Păzesc, stau de pază : mlnăstire străjuită de turnuri (ChN. 2, 115). — In vest şi stre- (ChN. 1, 41). străliic m. (d. strălucesc). Un fel degtn-dac cu lucia metalic şi cu antene mai lungi de ctt corpu (la mascul). Cind e prins, răspândeşte un miros ca de mosc (cerambyx moschatus). V. strelice. strălucesc v. intr. (d. stră- şi lucesc). Lucesc, lucesc foarte tare (soarele, luna, stelele, diamantele, picăturile, ochii). Fig. Is foarte curat: casa strălucea de curăţenie. Mă ilustrez, mă disting: a străluci pin vitejie. A străluci pin absentă (iron), a lipsi de unde trebuia să fii prezent A străluci de bucurie, a fi foarte vesel. străluciti -ă adj. Ilustru, distins: un strălucit general. Mare, răsunător : o strălucită victorie. Adv. A reuşi strălucit. 79 www.dacoromanica.ro strălucltâr, -oâre adj. Lucitor, care străluceşte: un soare strălucitor, o fată strălucitoare de bucurie. — In Ps. S. înlu-cit* strălucoăre {., pl. ori. L. V. Strălucire strălucos, -oâsă adj. L. V, Strălucitor, străluminez v. tr. L. V. Luminez tare. V. intr. Strălucesc tare. străluminâs, -oăsă adj, L. V. Foarte luminos ori strălucitor. strămătură f, pl. i. Destrămătură. Est. (şi destrămătură şi olişcă). Lină moale de făcut ornamente pe cămăşi ori pe canava, strămlnăre, V. strămurare, strămâş, -oâşă s. (stră- şi moş). Străbun, rudă îndepărtată din care tescobori tu In linie dreaptă: Românit îs strămoşii Românilor. Din moşi strămoşi, din noaptea timpurilor: Românii îs în Dacia din moşi strămoşi, acest obicei e din moşi strămoşi (tradiţional). V. get-beget. strămoşesc, -eăscăadj. (d.strămoş). Al strămoşilor, de la strămoşi: păcatu strămoşesc (original), obiceiuri strămoşeşti (tradiţionale), moşiestrămoşească.V. ohabnic. strămoşgşte adv. Ca strămoşii, conform tradiţiunii: a sărba strămoşeşte. strămoşie, V. stremoşle. strămţâs, V. zdrenţăros, strămurare f.. pl. ărl (din *stămurare lat. stimulare, a stimula). Rar. Nuia de împuns vitele ca să meargă, coadă de bici: am împnns ca cu strămurarea (Sadov. VR. 1924, 1, 8), s'a fudulit de nu-t mal ajungi la nas nici cu strămurarea (sad cu prăjina). — Şi streminare (Cod. Vor.), stremă-nare, strămurâriţă (CL. 1920, 521. Munt.), stremurâllţă) pl. e şi stremu-rar, n., pl. e, strămut, a -ă V. tr. (sfrâ- şi mut). Mut dincolo, Intr'un Ioc mai depărtat: a strămuta lucrurile, a strămuta un funcţionar, (a-i transfera), a te strămuta în altă ţară. străncănesc, V. zdrăngănesc, strănepât, -oâtă s. (stră- şl nepot). Fiu fiului saa mai departe In linie dreaptă. FI. Urmaşi, descedenti. 1) strănut n., pl. urt (d. strănut 3). Acţiunea de a strănuta. 2) strănut, -ă adj. V. stănut. 3) strănut- a -ă v. intr. (lat. sternă-tăre, a strănuta des, d. sterniiere, a strănuta, it. starnutare şi -tire, pv. sp. estornudar, fr. iternuer). Expir convulsiv şi violent aeru pe nas şi pe gură, cum se Intlmplă clnd te gtdili In nas ori ai guturai. — Şi stărnut şi strenut. V. străfig. strănutât n., pl. uri. Acţiunea de a strănuta ; un strănutat puternic. străpungi -puns, a -piinge v. tr. {stră- şi -pung din îm-pung), Împung plnâ ce iese pe dincolo: acu străpunge pinza, a străpunge cri suliţa. Fig. Vesleu asta l-a străpuns inima, l-a întristat adine. străstuTâlă f., pl. ieli. Dos. Chin, caznă-străstuTesc v. tr. (vsl. strastovati). V. straste). Ps. S. Chinuiesc, străşint pl. v. streşină, străşnlcgsc v. tr. (d. straşnic). Îngrozesc cu ameninţări Şi străjn-. V. refl. Mă arăt straşnic. — Şi străjn- (vest). străşnicie f. (d. straşnic). Calitatea de a fi straşnic. — Şi străjn- (vest), strătenle, V. stretenie. străvăd(mă), -văzut, a -vedea v. refl. (stră- si văd). Mă văd pin ceva transparent sad translucid: soarele se străvede pintre nori (Al.), străvăchT, -che adj. (stră- şi vechi). Foartevechl.de secule şi milenii: timpuri străvechi. străveziii, -fe adj. (stră- şi văd, vezi). Transparent ori translucid (ca sticla saa ca por(elanu). stre-, V. stră-. streâjă, V. strajă, streâjăn, V. steajăr. streâmţă, -nţă, V. zdreanţă, streaşină, V. streşină, streat, V. strat, strebât, V. străbat, strecătoâre, V. strecurătoare, streche (vest) şi străchie (est) f. (vsl. strleku, tlntar, străkS, tlntar, strieka, stimul, bold, striekath a împunge, a îmboldi. V. strlcnesc). Un fel de muscă mare care împunge vitele vara şi le face să fugă ca turbate (căutlnd răcoarea şi umezeala) numai cit aud zblrnlitu ei (hypoderma bovis cu varietatea oestrus ovis). Fig. Furie subită: par’c'a dat (saa: a intrat) strechia'n el I — Strechia Işi depune oaăle tn pelea spinării vitelor, unde râmln toată iama formlnd nişte unflături ca nişte nuci, din care, pin Mai saa lunia, iese strechia supt formă pe ninfă şi cade pe pămlnt. Aci se îmbracă Intr’o scoarţă groasă (gogoaşă), din care, peste vre-o patru săptămlni, iese strechia adultă. Ca să fie ferite vitele de această suferinţă e bine să li se ungă spinarea cu apă sărată saa cu untură de peşte. V. tăun. străchiT şi -chlăz v. intr. (d. Slrechie). îs apucat de strechie : vitele (şi fig. oamenii) au strechiat. V. căpiez. streeneâ, V. strlcnea. streenâse, V. strlcnesc. strecâr, a -cură v. tr. (lat. * extra-ctilo [saa *trans-coloj, -colâre, d. câlum, strecurătoare de vărguje împletite. — Strecoară, să strecoare). Fac să treacă pin strecurătoare (laptele, ceaiu). V. refl. Fig. Trec pe nesimţite: mulţi ani s'aă strecurat. Străbat pe furiş saa pe nesimţite, mă furişez, mă şupuresc: Jidanii s'aă strecurat în ţară, peştişorii i s'aă strecurat pintre degete şi aă scăpat. Străbat, răzbat: de abea m’am stre urat pin mulţime — In nord strgeur, www.dacoromanica.ro strecură, să stretiure , tn vest şi stră-. strecurătoare şl stră* f., pl. ori. Unealtă de strecurat (o ţesătură de păr ori de strmă [ca la sita], o Împletitură de vărgufe, o bucată de ptnză, de postav, de tinichea găurită ş. a.): a strecura ceaiu. — In Trans. Mold. strecătoaref zăgtrnă. V. filtru. strede, -die şi stride f. (vsl. slrudă, ceh. stred, miere). L. V. Miere care se scurge singură din fagure, stregie, V. tirighie. streini V. străin, streinez, V. înstrăinez, strejâr, strejuTesc, V. străjer, străjuiesc. strelice f. (cp. cu strălucesc). Olt. Munt. vest. Steluţă de zăpadă, picătură dc stnge: stelele străfulgerau cite un fir de lumină in fie-care strelice de fulg (NPI. Ceaur, 125); să-l fi tăiat, n’ar fi dat o strelice de singe (Iov. 225). Sud. Stea de grăsime tnsupă. Est. (stirllcî, pl.) Pete care se fac pe pele din pricina descompunerii stngelui tn ainte de moarte. Flutura? nocturn care zboară tn prejuru lămpii (V. străfuc) Pl. „Stele verzi" care ti se arată etnd ts ochii congestionat! de vre-o lovitură ori de mult citit. Trans. (sterilei) Pistrui. streliţ m. (rus. strlelic, arcaş, â.strielă, săgeată. V. plstreală). Pl. Un corp de infanterie rusească care forma garda tarilor, organizat de Ivan cel Groaznic la 1545 şi desfiinţat de Petru cel Mare la 1705. stremoşie f. (stră-, stre- şi moşie). Doc. 1672. VI. Această moşie fost-au a noastră de moşie de strămoşie incă (Giur. 117), din moşi tn strămoşi, stremţ-, strenţ-, V. zdrenţ— stremănâre, streminăre, stre» murâllţă şi stremurâri V. strămurare. strenut, V. strănut 3. strepede m., pl. zl (cp. cu lat. tripi-dus, tremurător, agitat, ca ripede din ră-pidus. Cp. şi cu alb. strep, strepede). Ves/. Un fel de verme (larvă) care se face tn brtnză ori tn slănină (phiăphila câsei şi dermestes lardarius). — tn Bz. şi strapezî (pl.): Bună-t brinza cu slrapizl: Cum măninci, şi verşi (P. P.). Se numeşte şi cişiţă. Cp. cu repede, s. m. strepezeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a se strepezi. Strepezesc şi (mai rar) străp- şi sterp- v. tr. (alb. strapizoj, maltratez, d. it. strapazzare, a uza prea, care vine d. pazzo, nebun. V. ştrapaţ. Cp. cu mă bălăbănesc). Ostenesc dinţii pin acreală aşa tn ctt să nu mai pot mtnca: lămiia strepezeşte dinţii (Şi intr. tn L. V. dinţii strepezesc). V. refl. Părinţii mănincă aguridă, şi copiilor li se strepezesc dinţii (Prov.). V. ştiresc, zâle-geşc. * strepslpter, -ă adj.(d. vgr. strepsis, întoarcere, şi pteron, aripă). Zoot. Ripipter. * streptoede m. (vgr. streptâs, încovoiat, răsucit, şi kokkos, grăunte). Şt. nat. Un microb care se allă pretutindeni şi care abundă mai ales tn materiile putrescibile. Cind devine patogen, formează puroi. streşină (est) Şi streaşină (vest) f., pl-streşini (nsl. stresina; d. vsl. strieha, aco-peremlnt, streşină; slrb. nasiresnica, streşină). Prelungirea acoperemlntului ca să apere şi mai bine casa de ploaie.—Şi strâ-şină (Munt. Pt.): ţurţuri la ştraşină (ChN. 14 şi 79), clădirii de coarnă supt străşinl (Sov. 199 şi 218). streşinesc v. tr. (d. streşină). Acoper ca cu o ştreşină: garduri streşinite cu spini. stretenle f. (rus. srlitenie, Intimpinare-V. trişte). Nord. Intimpinarea Domnului (2 Febr.). — Şi stratenie şi strătenie. V. strat 2. striat, -ă adj. (lat. striatus). Zgtriat tn lungime: muşchi striaţi. Ornat cu şănţuleţe paralele: columne striate. stric, a -ă v. tr. (lat. ex-trlco, -tricare, a descurca. V. intrigă). Deteriorez, desfac, fac să nu mai fie bun saa folositor; a strica o maşină, o puşcă, o stradă, nişte haine. Trec, consum, întrebuinţez: a strica multă apă la spălat, a strica orzu pe gişte (V. orz). Fig. Prăpădesc, ruinez: a strica (ara, a-ţi strica sănătatea. Demoralizez: a strica copiii pin exemple rete. A strica o casă, a nimici o căsnicie. V. refl. Mă deteriorez, jnă alterez, mă prefac tn rău; podu, vinu, laptele, griu, timpu, lumea s'a stricat, il te strica de ris (est), a muri de rls, a rtde plnă nu mai poti. A te strica cu cintva. a rupe relatiunile cu el. V. intr. Vatăm, fac răa: geru a stricat viilor, eă ‘nu stric nimănui nimic. — In nord. strfe. stricat, -ă adj. Vătămat, deteriorat: o maşină stricată. Alterat, putred, cariat -.lapte stricat, poame stricate, dinţi stricaţi. Fig. Corupt: om stricat strlcăcTds, -oăsă adj. Vătămător : apa prea multă e stricăcloasă semănăturilor. stricăciune f. Deteriorare, vătămare, pagubă :clocnireaa făcut stricăciunicorăbiil, ploaia a cauzat stricăciuni caşelor. Corup-ţiune. V. avarie. strlcătdr, oăre adj. Stricâcios: stricător sănătăţii. Care strică lucrurile, care face pagube; copil, cine stricător, strlcătură f., pl. I. L. V. Stricăciune, stricneă f., pl. ele (d. stricnesc). Est. Lantetă, cuţit,de luat stnge. Fc. streenea prostovol. — In Dolj trtenea (CL. 1922. Sil), lanfetă. V. stmcea. stricnesc şi stricnesc v. tr. (rus. strekniiti, vsl. străknonti,striekati, atmpunge, V. streche). Est. împung cu stricneaua ca să Iau slnge: a sirieni o vită. Vaccinez, altoiesc. Apes peştele ca să iasă icrele. Fig. Biciuicsc ptnă la slnge: aciţ ţe sfrţcnţs ţ(tf www.dacoromanica.ro STR sficliiu ! — Şi strecnesc (Neam. Rom • Pop. 3,89). In Dolj trtcnesc CL. 1922, S71). V. trtcnesc. * strlcnină f, pl. e şi i (lat strychnos, [d. vgr. stryhnos, plantă solanee], numele ştiinţific al plantei care produce nuca vo-mică sau turta lupului). Chim. Un alcaloid vegetal solid, incolor, inodor, amar şi foarte veninos. * strict, -ă adj. (lat. sfr/cfus,strlns). Riguros : regulă strictă. Sever, exact: om strict In afaceri. Adv. Cu stricteţâ: strict oprit. * stricteţâ f., pl e (d. strict, după it. strettezza). Calitatea de a fi strict stride, V. strede. * strident, -ă adj. (lat. stridens, -intis) Ascuţit şi strigător: zgomot strident, voce stridentă. stridie f. (ngr. [o-Jstridi, d. vgr. dstreon, stridie; turc. istrldia, istridie, pop. stridia ; lat. âstrea, it. dstrica, fr. huitre, sp. ostra; germ. auster; ung. osztriga, slrb. ostriga, rus. u strica. V, ostrac). Un fel de scoică comestibilă din care se scoate sidefu şi mărgăritaru. V. stavrid. — Cultura stridiilor se face In parcuri speciale, ca la Arca-chon şi Saintonge (Francia) sau Ostenda (Belgia). Se recomandă să nu le măntnci tn lunile fără r (Mai, luniu, luliu. August). Ele transmit de multe ori tifosu, şi de aceia e mai bine să nu le măntnci nici-odată, că nici nutritive nu-s, nici foarte gusotase. * striez v. tr. (lat. striare). Zglrii tn lungime pin zgtrieturi paralele sau aproape paralele: nisipu striază sticla. strig şi (nord) strig, a -â v. intr. (d. strigă, adică „a tipa ca striga"). Scot strigăte, ţip, răcnesc : a striga ca in gura şarpelui. vorbesc prea tare: nu striga aşa. Mă răstesc: a strigat la el să tacă. V. tr. Chem cu ! las tare: profesoru a strigat un elev ta lec-tiune. A striga catalogu, a face apelu nominal, a-i chema pe tofi pe nume. Vestesc (anunţ) cu glas tare: precupeţu striga ,vişine". 1) strigă f., pl. i (ngr. striga, bufnită, şi strigla, fărmăcătoare, d. lat. striga şi striga, fărmăcătoare, de unde şi it. strega, a\b.strigă,nsl.Striga. V. strigla, strigoi). Est. Un fel de bufnită cenuşie (strix flămmeai. Un monstru din poveşti. Fig. Femele răutăcioasă, strlglă. 2. strigă f., pl. i (vsl. strigă. V. strij-nic). L. V. Tunsoare. strigare f., pl. ărl. Acţiunea de a striga (de a anunfa sau de a publica) oficial: cele trei strigări de căsătorie la primărie. strigăt n., pl. e (d. strig cu suf. -ăt ca tn freamăt). Glas tare (răcnet sau ţipet): s'a auzit un strigăt de ajutor. Glas de bucurie sau de aprobare, aclamafiune : strigăte de vura". Glasu obişnuit al animalelor: stri-gătu corbului, al leului. strigătâr, -oăre adj. Care strigă. Fig. care-tl sparge urechile: o voce strigătoare Care te face să strigi tn gura mare gorlnd STR dreptate: o nedreptate strigătoare la cer-Carc-ti atrage atenţiunea prea tare (fr.crlard): 0 mitocană cu o rochie de o coloare strigătoare. strlgătură f., pl. I. Chjuitură, glumă populară exprimată In clte-va versuri improvizate şi strigate de jucător tn horă. strigla f.. pl. e (ngr. strigla. V. strigă 1). Mold. sud. Femeie răutăcioasă. 1. strigoâTe f., pl. tot aşa, şl -oâTcă f., pl. e (f. d. strigoi). Rar. Stahie. 2. strigoâTe şi stlrlgoâTe f., pl. ol (orig. neşt.). O plantă liliacee veninoasă (ve-ratrum album) întrebuinţată ca emetic, purgativ, antispazmodic, provocator de strănu-tare ş. a. Poporu o întrebuinţează contra insectelor şi rtii şi, tn Olt., crede că Îmbată peştii care o măntncă. Chear se şi întrebuinţează la prins păstrăvii, care ameţesc ori mor dac’o măntncă. — Şi steregoaTe, steri-goaTe şi stirigoT. strlgâT m., pl. tot aşa (d. strigă, ca it. stregone, vrăjitor, d. strega, vrăjitoare, de unde şi nsl. Ştregon, strigoi. V. strigă 1). După credin(a poporului, om mort prefăcut tn vedenie care vine şi turbură pe cei vii şi chear le suge stngele. Epitet cu care demagogii ti gratifică pe „boieri" fiind-că reprezenta o lume dispărută şi chear... „sug stngele poporului" I! I V. moroi, stahie, vampir, strlin şi strliru, V. străin, strimt, V. strîmt. * stringent, -ă adj. (lat strlngens.-intis, care te strtnge, te constrlnge). Rar. Care trebui: să fie luat tn samă numai de cit: nevoi stringente. * stringenţă f., pl. e Caracteru lucrului stringent strişcă, V. trişcă, strişte, V. trişte, strivesc v. tr. (vsl. să-tryvati, să-tryti, să-trieti, zdrobesc). Zdrobesc, vorbind mai ales de lucruri mici: a strivi o vişină in gură, o omidă cu picloru. Fig. Înving, întrec, prăpădesc de tot. stric, V. stric, strlcnesc, V. strlcnesc. strig. V. strig. strtgn^sc (mă) v. refl. (din mai vechiu stirgnasc, de unde a rămas stirnesc, din vsl. su-strugnonti, a zmulge). l^ecftf.Măscol: trez-vtţi-vă şi strigniţi-vă (Cod. Vor. 163,11). strijnic, -ă s. (vsl. striiinikii, tuns; rus. strigunu, strijnic. V. strigă 2). Mold. Ban. Ctrlan, minz (ori mlnză) de 1-2 ani (căruia 1 s'a tuns coama). — Şi strîşnic şi struj-nic. V. noaten. 1) strîmb, -ă adj. (lat pop. strambus, cl. strabus, şpanchi, d. vgr. strabăs, şpanchi, supt infl. lui skambos, strîmb; it. strambo, cu picioarele strtmbe. V. srablzm). Curb ori frtnt: picioare strlmbe (scăltmbe sau hai-tişe), stradă strimbă. Dislocat; faţă strimbă. - 1252 - www.dacoromanica.ro STR - 1253 - STR Aşezat pieziş: pălărie strlmbă. Fig. Nedrept, injust: mal bine o învoială strlmbă de cit o judecată dreaptă. Adv. Pălăria stă strlmb, a judeca strlmb. 2) strîmb şi -6z v. tr. (d. strlmb 1). Fac strtmb, curbez Ori scot din poziţiunea bună din ainte: a strimba un bâf. Aşez strtmb.' un oocoloş de zăpadă i-a strimbat pălăria. V. refl. Fac schimosituri cu faţa: copiii se strimbă unii la alţii, acest actor se prea strlmbă. Mă răstesc: ia strimbă-te la copţi ca să se astlmpere I strimb&tâte f. (d. strîmb). Nedreptate, injustiţie; a face strimbătă(i. strlmbătâţesc v. tr. Rar. Nedreptăţesc, strîmbătură f-, pl. I Locu unde un lucru e strlmb: la slrlmbătura prumului. Schimositură a feţejl: strîmbă/urile copiilor. strimt (est) şi strimt (vest), -â adj. (lat * strinctus, din strictus [part. d. stringere, a strlnge], ca mrom. umtu faţă de unt, uns; it. stretto, pv. esţrech, fr. etroit, sp. estrecho, pg.estreito). îngust, nu larg: stradă strimtă, ghete strimte, inima sau minte strimtă, incapabilă de idei mari. — In Serbia strîmpt. strîmtez v. tr. (d. strimt). Fac strlnt: a strimta o haină, ghetele s’au strlmtat de ploaie. strtmtoâre f., pl. ori (d. strimt). Loc strimt (drum Îngust pe apă sau pe uscat): strîmtoarea Bosforului, strlmtoarea Termo-pilelor. Fig. Nevoie mare, ananghie (sărăcie sau pericul din partea duşmanilor): a fi la strimtoare, in mare strimtoare. strfmtorâre f., pl. ări. Nevoie de bani: a fi in strimtorare. strîmtorăt, -ă adj. (d. strimtoare). Ajuns la strimtoare, nevoiaş, fără parale -.voi plăti altă-dată, că-s strimtorat acuma. strîmtorez v. tr. (d. strimtoare). Aduc la strimtoare (la nevoie de bani): cheltuielile m'aă cam strimtorat. Constrlng. strîmtură (est) şi strl- (vest) f., pl. i. Vechi. Strimtoare, loc strimt. Strimtorare, constrlngere. strîmţârT m. pl. (d. strimt). Est. Iţari. strincTun şi -cen, V. zdruncin, strîng, -ţns, a -înge v. tr. (lat strin-gire, a strlnge; it. stringere, strigne'.e, pv. estrenher, fr. itreindre, sp. estrefiir). Apes din toate părţile aşa tn cit să se micşoreze: ursu l-a strins in braţe şi l-a înăduşit, asasinu l-a strins cu minile (cu funia) de git, a strlnge sacu la gură. Fac mai strimt, retrag, micşorez (lndoind, tnfăşurtnd, tmpa-chetlnd): a stringe un laf, picioarele, aripile, pinzele corăbiii, catrafusele, o scrisoare tn patru, (fig.) pretenfiunite (a le restrlnge). Pun la un loc, adun, grămădesc: a stringe grinele de pe cimp, a stringe armată. Adun, economisesc: a stringe bani albi pentru zile negre. Percep, incasez : a stringe birurile. Adun, convoc, reunesc : i-a strins pe toti şi le-a spus. Pun la loc cum a fost, rechem: a stringe patu (sau: aşterntttu), hai- nele, misa (dupăce-aF mtncat), a-fi strlnge trupele (după bătălie). A stringe cuiva mina, a-1 saluta (a-1 felicita saâ a-I mulţămi) strln-glndu-i mina. A stringe friu, a ţinea calu mai din scurt, a nu-1 lăsa In voie. A te stringe gheata, a simţi, durere din cauza ghetelor prea strimte. Fiecare ştie unde-l stringe gheata, fie-care-şi ştie nevoile lui. A stringe cu uşa, a prinde aşa In cit să nu poată nega. A ţi se stringe inima (de întristare), a te întrista adine. stringere f. Acţiunea de a sau de a se strlnge. Stringere de inimă, Întristare adincă. strîngător, -oâre adj. Care strlnge, econom: banii strlngătorului pe mina cheltuitorului. S. m. Perceptor, incasator. S. f., pl. ori. Lucru (instrument) care strlnge (ca gaica). 1) strtns n., pl. uri. Acţiunea de a strlnge: strinsul grinilor. Fălcariţă. 2) strins, -ă adj. Bolnav de boala strln-sului. Strins cu uşa, 1. prins aşa In cit si nu poată nega, 2. slab, cu fa (a îngustă (iron.). strinsă f., pl. e Bogăţie, avere, agonisită : nici cu dmsa nu fac strinsa (Prov.). strînsătură f. pl. i. Stringere (de ex. In braţe). Felu de a strlnge. Lucruri stilase Clrcel, colică. strînsoâre f., pl. ori. Acţiunea de a strlnge. Îmbrăţişare puternică. Constrlngere, silâ, violentă; numai de datornicii Turci mare strinsoare şi sttă era (Cost. 1, 291), a face cuiva strinsoare. Tăieturi, colică. Recoltă strinsă. L. V. Reuniune. strinsură f., pl. /. Strînsătură. Lucruri strlnse (nutreţ ori altă avere). îmbrăţişare puternică (Iron.). Clrcel, colică (Rar). Trupă, reuniune (azi iron. = „adunătură"). Oaste de strlsură (sau indobindî), oaste de voluntari fără plată care se aţineau la dobtndă (pradă), tn opoz. cu lefegiii. strinşte, V. trişte, strişnlc, V. strtjnlc. * strobil m. (vgr. strobllos, lat. strobilus. V. strugure). Bot. Cucuruz (de brad). * strofă f„ pi- e (vgr. strophe, d. stre-pho, Întorc.. V. ana-, apo- şi catastrofă). In vechea tragedie grecească, partea pe care o etnta coru evolulnd pe scenă. Azi, stanţă, grupă de patru versuri (mai rar de 3, 5 ori 6) cu rimă încrucişată; o poezie de zece strofe. stroh şi ştroh n., pl. uri (ca şi trohot şi rudă cu grohot. Cp şi cu germ. stroh, paie. V. străjac). Nord. Sfârmătură de fin (care se întrebuinţează şi ca aşternut): a dormi in stroh. Aşternut de porc sau şi de om. Iron. Aşternut nestrtns, trohot: sirin-ge-ţi strohu, le neşuie l V. strat, tfrno-meată, ogrinjT. strohălesc v. tr. (d. stroh). Nord. Rar. Scutur de stroh (curăţ, mătur, perii): a stro-hăi podu, hainele, strohotiş, V. grohotiş. www.dacoromanica.ro STR strot n., pl. uri (rus. stroi, ordine de bătălie, front). Front, linie de bătălie: ne-a pus la stroi. A fi bătut ta strot, a fi silit să treci pin două rtnduri de soldaţi care te lovesc cu vergile (pedeapsă In vechea oaste rusească). V. palcă. * stronţiână {.; pl. e. Miri. Oxid de stronfia. * stronţlanită f., pl. e. Min. Carbonat de stronţia (verde). * stronţia n.(d.Strontian [Scoţia]). Chim. Un metal bivalent galben, mai închis de cit calciu, cu o densitate de 2,5 şi cu o greutate atomică de 87,3. Se oxidează In aer şl descompune apa la rece. H solubil tn alcool şi colorează flacăra In roş. Se întrebuinţează la fabricarea focului bengal roş. A lost izolat de Davy la 1808. Nu există tn natură de ctt ca carbonat (stron(ianită) şi ca sulfat (celestină). strop m. (vsl. kropa, picătură [d. germ. tropfen) supt infl. cuvintelor care Încep cu str-. Cp. şi cu vsl. stropu, strb. strop, tavan [care se compune din stropi de var], V. uncrop). Picătură aruncată din clocot ori din izbitură.'stropiil sfiştoculul.Fig. Stropii ochilor, lacrămile. stropesc v. tr. (vsl. kropiti, pol. skroptc a stropi. V. strop). Ud arunctnd stropi (picături aruncate). A stropi cu noroi, a trece cu trăsura stropind cu noroi pe cei de jos, (fig.) privesc cu dispreţ. stropitoare f„ pl.o/i. Cofă metalică cu o ţeavâ care are la capăt o strecurătoare piti care curge apa tmprăştiindu-se şi care serveşte la udat florile. Saca de stropit stradele. Rar. Praftură. stropitură f., pl. i. Efectu şi modu de a stropi. stropolesc v. intr. (bg. tropolly şi tro-potiy, strb. stropotati, a tropăi. V. tropăi). Sud. Lucrez repede ca să sfîrşesc mai cu-rlnd ctnd am multă treabă: a stropoll de nuntă. stropşeâlă f., pl, eli. Acţiunea de a stropşi. Epilepsie. stropşesc v.tr. (din * strovşesc, * stro-şvesc, bg. stroSvam, sfărtm. Cp. şi cu strb. strnpoHtati, a se prăbuşi, Stropotati, a face gălăgie). Vechi. Calc. Fig. Azi. Zdrobesc : a stropşi o oaste. Deformez, sfărtm, ciuntesc: t-a stropşit o căruţă. Fig. A stropşi cuvintele, o limbă. V. refl. Est. Mă răstesc, mă slufesc, mă strîmb ameninţător: a te stropşi la nişte copil ca să tacă. V. stilcesc. stropşit, -ă adj. Diform, ciunt; pictor stropşit, (fig) cuvinte stropşite. Est. Zăpăcit, zevzec, apucat, epileptic: mai încet, strop-şitule I Adv. A vorbi stropşit, a stropşi cuvintele. stropşitură f., pl. I. Lucru saa om stropşit: o stropşitură de poezte, de om. Epilepsie. stroşie (din storc şi zdroşesc). Munt. est. Struguri puşi p. păstrare Intr'o putină cu must, hrean şi cenuşă, STR * structură f„ pl. t (lat. structura, d. strâere, a construi). Modu cum un lucru e construit, aşezat, compus: structura unei case, a corpului omenesc, a ţesăturilor corpului, a unei poeme. 1) strug m. V. strugure. 2) strug n., pl. uri (vsl. strugu, răzui-toare; bg. rus. sirug, strug. V. strujesc). Est. Maşină de strujit, de rătunzit şi ornat lemnu (picioarele de mese, de scaune) saa metalu (sfeşnicele de biserică). Piesa se fixează pe strug, se Invlrteşte şi se lucrează cu diferite instrumente. — In vest strung. V. răzuş. strugăr m. (d. strug, ca şi slrb. bg. strugarl. Est. Acela care lucrează cu strugu. — jn vest strungar. strungârie f. (d. strugor). Est. Meseria saa 8telieru strugarului. — în vest strun-gărie. struguraş m. şi strugurel m., pl. ei. Strugure mic (de ex., de coacăze). strugure şi (nord) strugur m. (gep. thrăbilo, struguraş, care corespunde cu germ. trăublein, dim. d. traube, poamă, strugure. P. thr-str, cp. cu Israil- islrail ori şrapnel-ştrapnel. Cp. şi cu vgr. strobilos, lat. stro-bilus, cucuruz de brad, titirez. Cp. şi cu brusture, ciucure, nasture, viezure şi negură). Est. Poame ori flori aşezate ca bobitele vitei de vie ori ca florile liliacului, sal-clmulul ş. a.: un strugure de poamă (un ciorchine). Vest. Poamă, bobite de vită de vie aşezate aşa cum le produce natura: un coş dî struguri, nişte struguri negri. Strugurele ursului, un copăcel ericacea perpetuu verde care creşte pin brădet, tufişuri şi stlnci şi care face nişte drupe roşii cărnoase care aa clte cinci slmburi şi-s bune de mlncat larctostăphylos ava ursi). Fructele lui se întrebuinţează ca medicament as-tringent — în Bas. P. P. şi strug (gep. thrube), ca fagure şi fag. V. corlmb. struj n., pl. uri (d. strujesc). Mold? O boală de copite la cal. strujăn (Mold.) şi turjăn (Trans.) m. (ung. torzs, torzsa, strujan; tOrzs, trunchi). Cotor de popuşoi: o colibă de strujenl (pl. tn -ent, după cocean, -enl ş. a.).—în Trans. şi tujlean şi tuleă, In Mold. nord hluj, hlu-jan şi cioclej, tn sud ciocan, tn Munt. cocean. strujeă f., pl. ele. (d. a strujl). Vest, Surcică din lovitura toporului ori securii. strujesc v. tr. (vsl. struziti, strugati, rad, răzui, cioplesc, rinduiesc. V. strug). Est. Cioplesc la strung, cu rindeaua, cu securea ori cu altceva. V. torn. strujltură f., pl. i. Lucru strujit. Surccle căzute de la strug. strujnic, V. strijnic. strâjnlţă pl. e ("nai. struznica, „perie de hornar“, strb. „scăunoaie"). Cuţitoaie (Dos.). Uh fel de strung al rotarului. V. răzuş. - 1254 - www.dacoromanica.ro struluTbătic, V. sturlubat. strună f.. pl. e (vsl. bg. slrb. struna, strună, coardă). Est. Coardă (fir întins care zblrnlic la un instrument muzical, funie care împinge săgeata la arc, care se răsuceşte şi tine întinsă plnza ferăstrăulul, care tine legat pe dedesupt un car slab ş. a.). A bate’n struna cuiva (fig..), a clnta cum li place, a-I vorbi pe plac. Linie (şir) de înrudire (vechi): a te scobort in strună dreaptă din cineva. Mold. Munt. Un lănţişor care se pune la frtu supt buza calului ca să-l (ii din scurt (să-l struneşti. V. zăbăluţă). Fig.Aţine'n strună, a struni, a Infrlna. Un fel de sugiu (su-gel) fn prejuru unghii:. Adv. A merge treaba strună, a merge foarte bine (ca pe ciripie). struncin şi strâncTuri V. zdruncin, struneă f., pl. ele (dim. d. strună). Est. Struna de la frlu. struneâlă f., pl. eli. Acţiunea de a struni. Bătu cu care Invlrteşti struna la ferăstrău ş. a. strunesc v. tr. (vsl. struniti, a pune strune). Instranez, pun struna, strîng frtu: a struni calu. Fig. infrtnez, nu las In voie: poporu trebuie strunit. — Şi -ei. strungi V. strug. 1) strungar m. (d. strungă). Băiat care mină oile In strungă. V. scutar. 2) strungar m. Vest. Strugar. strungă f., pi. i (tracic * strunga, adică „loc de scurgere, de trecere", înrudit cu Strymon, Struma, şi Istrus, Dunărea; alb. strungă, ngr. striinga, slrb. struga, bg. struga, slovac strunga, pol. straga). Strim-toarea (portiţa) pin care trec oile la muls. Ţarcu In care se duc oile la muls. Trecătoare pintre munţi. Distanta dintre dinţii in-cizivi de sus la unii oameni. strungăreăţă f., pl. eţe (d. strungă). Strungă, distanta dintre dinţii incizivi de sus la unii oameni: a avea strungăreaţă, cu dinjii in strungăreaţă. Găleată de vre-o zece litri întrebuinţată la stlnă. V. ştirbă-tură. strungări'e, V. strugărie. strup n„ pl. uri (lat. struppus, stroppus, cureaua vlslel, d. vgr. strâphos, de unde vine şi engl. stropp şi fr.itrope). Unde? Cureaua vlslei, cujbâ, salamastră. struşnic, V. truşnlc. strutocâmll şi -amilă, V. struţ 2. 1) struţ m. (rudă cu ţurţuri). Mold. PI-Ţurţuri (rev. I. Crg. 4, 60). 2) struţ m. (it struzzo, d. lat. striithio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea mal mare pasăre din timpurile nOdStre (că odinioară au existat şi mai mari). Stomah de struţ, stomah care mistuie tot, stomah foarte sănătos. — L. V. şi strutocămil, pl. li, şi -ămilă f., pl. e (ngr. struthokămilos). V. casoar, nandu, dront. — Strufu locuieşte pin Africa tropicală. Are aripi cu pene mol, aşa la ctt nu poate zbura. Dar STU la fugă e neîntrecut, tn Inălfiinc ajunge plnă la 2,50 m. Există şi crescătorii de struţi. 3) struţ n., pl. uri (germ. strauss). Trans. Buchet. 4) struţ n„ pl. uri Carabină, puşcă scurtă (Aricescu, Ist. Revol. Rom. d. 1821, pag. 30, Craiova, 1874, tip. Chitu). * stuc n., pl. uri (it. stucco). Un fel de tencuială (compusă de obicei din var stins i din praf de marmură şi cretă) care imi-ează marmura. * stucator m. (it. stuccatore). Lucrător care face stucaturi. * stucatură f., pl. i(it. stuccaiura). Lucrare (tencuială, ornament) de stuc. studiase, stuchT, V. scuTp. * studiez, a -că v. tr. (it. stuccare). Acoper cu stuc. studeniţă f., pl. e (slrb. bg. sludenica, frig şi nume de plante, d. vs\.studenu, rece. student, frig). Gingivită. O buruiană înrudită cu cariofileele (urenaria serpyltifotia). Altă buruiană înrudită cu precedenta (scleran-thus uncinatus). O buruiană chenopodiacee (chenopodium) numită şi tămiiţă. * student, -ă s. (lat. studens, fr. itu-diant). Elev de universitate. V. diac. * studenţesc,-eascS adj. (A student). De student: viaţa studenţească. * studenţeşte adv. Ca studenţii. * studenţime f. (d. student). Totalitatea studenţilor. * studiat, -ă adj. Făcut cu mult studiu, cu îngrijire, cu atenţiune: tabloă bine studiat. Fig. Afectat, nenatural: mişcări studiate. învăţat, cult: un tinăr studiat. * studiez v. tr. (f. itudier, fr. studiare, d. lat. studium, studiu). Invăt, mă ocup de ceva: a studia muzica. Fig. Cercetez, examinez, observ, analizez: a studia un autor, un proiect de lege, un om, sufletu omenesc. * studios, -oăsă adj. (lat studiosus). Iubitor de studii, harnic, silitor. * studiS n. (lat. studium, fr. ii ude). învăţătură, instrucţiune, ocupatiune cu ştiinţa: a te deda studiului. Fig. Cercetare, examinare, observatiune, analiză: a lua, a pune un proiect de lege tn studiu. Bucată de pictură sau de muzică p. studiu: studii de Ra-fael. Pl. A pleca la stadii, a pleca la învăţătură (la o şcoală mai (naltă) In alt oraş ori In altă ţară. A face studii, a studia: a face studii de mecanică, a face studii relativ la o chestiune. A avea studii, a fi învăţat multă carte: tinăr cu studii. stud6lă| V. stodoalâ. stuf m. ca plantă (vgr. lat. typhe, stuf, infl. poate şi de lat. stipa, stypa, colilie. V. tufă). Trestie, o plantă graminee (de as-pectu unui popuşoi mat înalt şi mal suptire şi c’un mot tn vlrf) care creşte (pin bălti şi ape liniştite) înalt de clti-va metri (phrag-mites communis sau arando phragmites saa arundo donax). S. n., uri. Stufărie, desiş d» www.dacoromanica.ro STU trestii: foşnelu luntrii pin stuf, tttharu se ascundea pin stufurile Dobrogii. Cantitate de stuf: o casă acoperită cu stuf. Stufiş (vest): un stuf de flori. — In nord stuh. V. hălăcîuga, foltan.—Ţăranii taie stu-fu clnd ts apele tnghetate şi-l întrebuinţează la acoperit casele, la făcut haragi de vie (pu-nlnd mai multe cotoare la un loc) ş. a. Băieţii fac din el şiiidile de zmeie mici. Clnd e tinăr, stufu e bun şi ca nutreţ. stufât n., pl. uri (ngr. stufdton, d. it. stufato, d. stufa, etuvă, adică „mlncare Înfundată", din vgr. typhos, fum, abur, ca la baia de abur. V. tifos, sobă, etuvă). Mlncare feartă acoperită făcută din carne de miel cu ceapă şi ustoroi verde Încolăcit. stufărie f. (d. stuf). Desiş de stuf, trestiiş: stufăriile Dobrogii. — în nord stuhărle şi stuhărâîe (pop. -araîe), pl. ărăi (Şez. 33, 26). V. tlhăraîe. stufăriş n„ pl. uri. Mai rar. Stufărie. stufiş, V. tufiş, stufos, V. tufos. stufulesc v. tr. Acoper cu stuf. stuh, stuhărie, V. stuf, stufărie. stuhâr, V. tufar. stup m. (vgr. stypos, trunchi, butuc. Cp. şi cu ştiubei). Trunchi seorburos de plop ori de salcie ori cilindru de vergi Împletite şi lipite cu lut ori căsuţă de sclnduri In care trăiesc albinele şi-şi depun mierea (V. captar, urdiniş). Toată mieFea sad albinele dintr’un stup : a furat tot stupu. Adv. A fi bogat stup, a fi stup de bani, a fi plin de bani ca stupu de miere. Fig. Iron. Persoană scundă şi grasă, dop. Ştiubei pus la un izvor ca să adune apa. — în est şi ştiubei, tn vest ulei. V. stupină. stupâT n., pl. uri (rus. stupdi, pleacă, marş, paşol, d. stupdti, a merge, a păşi: vsl, stompiti. V. o-stîmpesc). Sec. 18-19. Paşol Vremea stupaiului, vremea terorii de pe la 1769-70 şi mai pe urmă cauzată de oştile ruseşti şi turceşti (Dac. 3, 737). stupâr m. (d. stup). Îngrijitor de stupi (prisăcar, albinar). S. n., pl. e. Rol de albine sălbatice stabilit tntr’o scorbură. stupă f., pl. e (lat. siăppa [d. vgr.siyppe, stype], ctlţ; it. stoppa, pv. sp. pg. estopa, fr itoupe. V. stupllă, stop, astup). Ban. Cllţ de etnepă de calitatea cea mai buni. stupărie f. (o. stup). Mulţime de stupi. Locu unde se ţin stupii vara (stupină, pri-sacă). stupărft n., pl. uri (d. stup). Bir pe stupi odinioară (albinărit). * stupefacţiune f. (lat. slupefăctio, -dnis). Uimire. — Şi -âcţle. stupesc, V. scuTp. stupid, -ă adj. (lat. stiipidus). Prosti greoi la minte; om stupid. Care arată stupiditatea : răspuns stupid. Adv. Cu stupiditate. — Fals stupid (după fr,). STB * stupiditate f. (lat. stupiditas, -ătis). Defectu de a fi stupid. Vorbă sad faptă de stupid: ce stupidităţii * stupilă f., pl. e (fr. itoupille, d. itoupe, ctlţ după fonetizmu rom. şi it. V. stupă). Fitil inflamabil sau capsă (petiţă) cu care se aprindea încărcătura tunurilor de sistema veche. stupină f., pl. e şi l (d. stup). Stupărie, prisaca, locu unde se ţin stupii vara. stupit-, V. scuîp-. * stupoare f„ pl. ori (lat. stupor). Mare uimire (cauzată de o veste sau de o nenorocire subită). stupuş, V. astupuş. stur m. (lat. stylus.V. stil). Ps. S. (148, 8). Haţeg. Ţurţur. Meh. (Boc.). A se face stur, a se face sfarog, a se usca de tot (a înţepeni ca ţurţurii de gheaţă). Trans. Zgură. sturăsc şi storăsc, a -■ v. tr. (lat. extorreo, prăjăesc de tot, extorresco, Is prăjit de tot Cp. cu stur şi urăsc). Vest. Potopesc, prăpădesc, măntnc tot, nimicesc: acest flămtnd a sturit tot (V. călăcă-nesc, tuflesc). Bat răii: l-a bătut de I-a sturit. V. refl. Solidific, tnvtrtoşez: fulgii se sturau, şt picioru nu se mai înfunda în zăpadă (NP1. Ceaur, 125). Mă afanisesc, mă prăpădesc, rămtn fără nimic: m'am sturit cu atliea cheltuieli. A fi se sturl, a fi sătul (plictisit) plnă’n gtt: mi s’a sturit cu asta (GrS. 1937, 1£0 şi 191). sturlubăt, -ătic şi (Cov.) tulbură-tic, -ă adj. (d. tulburat). Est. Nebunatic, zvăpăiat spulberat: copiii sturlubatici. — Şi sturluibat (Munt.). sturluTbâtic şi struluîbatic. sturlubez v. intr. Devin sturlubatic. — Şi sturluibez şi stru-. sturungîB, V. turungiB. sturz m., pl. ji (lat turdus, a. I., ca strujan, din tur/an; it sp. pg. tordo, pv. [de unde ţi fr.] tourd. Sturz e o formă scoasă din pl. pmt sturzi. Cp. cu frunză). O pasare din neamu merlei, dar ceva mai mare cu pene pestriţe albe şi năhutii (turdus visclvorus şi mtisicus). V. brighecT, co-coşar şi graur. 1) -su pron. V. săfl 1. 2) -su, prescurtare din supt 3. * suav, -ă adj. (lat. suavis, pron, suavis. tn 2 sil.). Foarte delicat şi plăcut: parfum suav, muzică suavă. Adv. In mod suav. * suavitate f. (lat suăvitas, -ătis). Calitatea de a fi suav. * sub- (lat. sub, supt, dedesupt), prefix care arată inferioritatea tn loc saa tn grad : subteran, submarin, subsol, subdirector, subcomisar, subordine, subdiviziune, subjugat, subinfeles, subcutaneu. Înainte de b, p se asimilează saa cade; subibliotecar, suprefect. V. supt şi ipo-, supra- ş. a. * subaltern, -ă adj. şi s. (lat. subal-ternus, fr. subalterne. V. altern). Subor- - 1.256 www.dacoromanica.ro SUB donat, dependent: jurisdic/iune subalternă, un subaltern. Inferior, secundar: rol subaltern. subâş m. (turc. sit-başy, şefu apei, primar rural, prefect, ofiţer de politie). Vechi, Poliţai turcesc: subaşii de Rusciuc şi de Nicopoli (lorga, Ist Arm. Rom. 1. 118). * subibllotecâr m.(sub- şi bibliotecar) Bibliotecar supus altui bibliotecar mai mare. — Se poate zice şi subb-. * subcomisar m. (sub- şi comisar)-Ajutor de comisar. * subcutaneQ, -ee adj. (sub- şi cuta-neu). Care e supt pele: injeefiune subcuta-nee. — Fals -nat. * subdlăcon, V. Idodlacon. * subdirector, -oâre s. (sub- şi director). Ajutor de director. * subdlvid, a -ide şi subdivizez, a »zâ v. tr. (sub- şi divid. V. divizez). Divid ceia ce e deja divizat, subtmpart.—Part, subdivis inuz. * subdiviziune f. Diviziune mai mică a unei diviziuni (nai mari (sublmpărfire). * subfrutescânt, -S adj. (sub- şi fru-tescent). Bot. Mai puţin lemnos, dar nu er-baceu (mijlociu tntre copăcel şi iarbă). * subiect n-, pl- e (lat. sub-jectum, d. sub, dedesupt, şi jăcere, a arunca,tld. jaciie, a zăcea, cum se vede după originalu vgr. ’vpoketmtnon, d. ’ypd, dedesupt, şi keimai, zac. V. ob-Tect, ab-Ject, Ipochimen). Materie despre care se vorbeşte, se scrie ori se compune: subiect de vorbă, de tablou. FU. Spiritu care apreciază (tn raport cu o-biectu care e apreciat). Gram. Terminu despre care vorbeşte predicatu afirmtnd ori neglnd (subiectu se acordă tn număr şi persoană cu predicatu): apa trece, petrele rămin. Persoana care niagnetizează un mediii. * subiectiv, -ă adj. (mlat. sub-jectivus V. ob-lectiv). Fil. Care se raportă la subiect (la cel ce cugetă), tn opoz. cu obiectiv (care raporta la ceia despre care se cugetă). Care oglindeşte impresiunea pe care ţi-au produs-o lucrurile, nu starea reală şi exactă a lucrurilor: critica nu trebuie să fie subiectivă. Adv. In mod subiectiv: a judeca subiectiv. * subiectivitate f. (d. subiectiv). Calitatea de a fi subiectiv: subiectivitatea artiştilor. * subTectivizm n. (d. subiectiv). Pornirea artiştilor şi criticilor subiectivi. * subit) -ă adj. (lat. săbitus, d. subire, a se apropia pe furiş. V. sul, iniţial). Neaşteptat, năprasnic: moarte subita. Adv. Pe neaşteptate, de odată: s'a răpezit subit. — Fals subit. * subîmpârt şi -ârţesc, a -/ v. tr. Împart ceia ce era deja împărat (subdivid). * subtmpărţfre f. Împărţire mai mică a unei împărţiri mai mari (subdiviziune). * snbtnchlrl£z v. tr. Închiriez o parte din ceia ce am închiriat de la altu. SUB * subînţeleg, -ies, a -lege v. tr. Nu inal exprim ceia ce e tn gtnd şi se tntelege uşor. De ex.: şi mie una (adică: dă-mi), * subînţeles, -eâsă adj. Care se subînţelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. uri. Lucru care se subtnfelege: o frază cu subînţelesuri. * subjug, a -â v. tr. (lat sub-jugo, -ju-găre, d. sub, supt, şijugum, jug. V. în-jug). Supun pin război: Troian subjugă Dacia. Fig. Cuceresc (seduc) pin frumuseţâ, farmec, bunătate, ştiinţă: a subjuga spiritele. * subjunctiv, -ă adj.(lat. subjunctivus, d. subjungere, a subjuga, a supune). Gram. Care fine de modu subjunctiv (conjunctiv): propozitiune subjunctivă (ori subjunctivală). S. n, pl. e. Conjunctiv (modu propozi(iunii dependente). * subjunctlvâl, -ă adj. (d.subjunctiv)-Gram. De subjunctiv: formă subjunctivală- * sublim, -ă adj. (iat. sublimis). Foarte tnalt, foarte mare sufleteşte: abnegafiune sublimă. Foarte frumos, foarte nobil, foarte tnalt pin fapte, vorbe saâ scrieri: scriitor sublim. Uimitor pin măiestate: spectacul sublim. S. n„ pl. uri. Sublimitate; sublimu e una din cele trei caliiăti ale stilului. Adv. In mod sublim. * sublimat, -ă adj. Produs pin subli-maţiune. S. n., pl. e. Sublimat coroziv (sau numai sublimat), biclorură de mercur (un corp caustic care e un puternic antiseptic tn doze mici, dar o puternică otravă In doze mari): albuşu de ou şi laptele is antidoturile sublimatului. V. suliman. * sublImatârlQ, -le adj. (d. a sublima). Chim. Care serveşte la sublimat: ras subli-matoriu. S. n. Vasu tn care se adună ceia ce s’a sublimat. * sublimaţlunef.flat.su6//md//o, -dnis). Acfiunea de a sublima: Sublimafiunea mercurului. — Şi -âţle şi -âre. » sublimez v. tr. (lat. sublimare, a înălţa, d. sublimis, tnalt, sublim). Fii. înalt, tnobi-lez: a sublima sufletu. Chim. Prefac un corp solid direct tn gaz şi apoi ti condensez pin răcire, aşa tn cit se liberează de ori-ce substanţă străină (Aşa se obţine floarea de pucioasă). * sublimitate f (lat. sublimitas, -ătis). Calitatea de a fi sublim. * subllngiiâl, -ă adj. (sub- şi lingăal). Anat. De supt limbă: ghinduri sublingăale. * subliniez v. tr. (sub- şi liniez, după fr. souligner). Trag o linie pe supt un cuvlnt ca să atrag atenţiunea asupra lui (tn tipar scris cu litere cursive sau grase): a sublinia o frază. Fig. Accentuez, pronunţ mai deosebit ca să atrag atenţiunea. Disting pin aplauze : discursu fu subliniat pin numeroase aplauzi. * sublocotenent m, (sub- şi locotenent, după fr. sous- lieutenant). Ofiţer de gradu cel mai mic. * submarin, -ă {3dj. (sub- şi marin). - 1257 - www.dacoromanica.ro De supt suprafafa marii: plantă, stlncă submarină: vulcan, vapor submarin: naviga-tiune submarină, S. n., pl. e. Vapor [de război] care poate naviga pe supt apă (sub-mergibil). — Primele încercări de a construi submarine le făcu Englezu Bourne la 1580 La 1624, Olandezu Cornelius von Drebbel făcu la Londra o plimbare pe supt Tamiza cu 12 călători Intre care şi regele lacob I. El inventase un lichid numit „chintesenţă de aer“, care curăţa aeru stricat din vas. Dar fu tratat de nebun, de vtndut dracului, şi muri In mizerie duclnd cu el secretu descoperirii. Apoi fură încercările Francejilor Fournier şl Marsennes 1630 şi De Son la 1653 şi ale Englejilor Simons la 1747 şi Day la 1773. — Fulton, la 1797, inventă mina submarină, corabia cu abur (vaporu) şi un submarin reuşit anume „Năutilus", care era lung de 6,50 m. gros de 2 şi putea merge la o adlncime de 7-8 metri. La suprafaţă mergea cu plnze, iar pe supt apă cu dofiă elici paralele mişcate cu mina. Era iluminat cu luminări. Experienţele se făcură la Paris, apoi la Havre şi Brest, stlnd cufundat 5 ore la 7 m. străbătlnd 450 m. şi revenind la punctu de plecare după ce aruncase In aer o corabie veche. Totuşi o comisiune de învăţaţi declară Intr’un memoriu că naviga-tiunea submarină e o imposibilitate, iar Fulton fu lăsat singur. El construi la 1814 alt submarin, nnmit „Muet“ (Mutu), dar a murit înainte de a-şi fi văzut visu cu ochii — La 1821 Englezu Sonson se hotărî să-i fure pe Napoleon din insula Sflnta Elena, dar vasu lui, lung de 33 m., nu putu fi armat plnă la 5 Mai, data cind Napoleon muri. La 1824 Englezu Shuldan făcu încercări de submarire la Portsmonth, iar la 18Z5 Fran-cezu Montgdry construi submarinu „Invisible" La 1853 alt Englez, Nasmith, făcu şi el încercări. La 1855 ingineru Rus Bauer construi un submarin cu elici manuale care se cufundă de 134 de ori. Intr’una din ele a dat şi un concert submarin cu prileju încoronării împăratului Alexandru 11, Iar călătorii putură admira peştii atraşi de muzică. — La 1863, Francezu Brun construi un submarin numit .Plongeur", de 44 m. pe 3,60, cu elici mişcate pin aer comprimat. La 1864, un American anume Winau încercă un submarin cu abur, dar care nu se cufunda de tot. Micile submarine „David“ reuşiră In războiu American să cufunde clte-va corăbii. — Polonu Drzewieski, la 1897, construi primu submarin cu acumulatori, lung de 6 m. La 1884 Nor-denfeld construi submarine care mergeau cu abur şi supt apă şi vlndu clte-va Turciii şi Grecii). La 18S5 Goubet imagină un submarin de 5 m, a cărui elice era mişcată de un motor electric cu pile, armat cu torpile automobile şi cu un echipaj de doi oameni. Dar se menţinea greu la adlncimea voită. Acesta a fost tipu submarinelor moderne —In războiu mondial, Germania s’a distins pin submarine foarte mari, (100 m. In lungime), care aii cufundat sute de vase duşmăneşti ori neutrale. * submergibll, -ă adj. (lat [ar fi] sub- mergibilis, d. stibmirgere. a cufunda. Cp. cu corigibil, clirtbil). Care poate fi cufundat la nevoie: vapor submergibil. S. n., pl. e. Vapor care poate naviga la suprafaţa apei şi care se cufundă cind începe lupta (submarin). — Fals submersibil (după fr.). * submergibllitâte f. (d. submergibil). Calitatea de a fi submergibil. * submersiune f. (lat. submersio, -ânis. V. e- şi l-mersiune). Cufundare completă. * subminez v. tr. (sub- şi minez, ca it. sottominare). Minez pe dedesupt. * submultiplu, -ă adj (sub- şi multiplu). Care încape de mai multe ori In alt număr. S. m. Trei e un submultiplu al lui nouă, milimetru e submultiplu metrului. * subotifer m. (sub- şi ofiţer, după fr. sous-officier). Sergent ori plotonier. * subârdin n., pl. e (sub- şi ordin, după fr. sous-ordre). Subdiviziune (familie) a unui ordin: rumegătoarele-s un subordin al mamiferelor. în subordin (greşit tn subordine), tn al doilea ordin (rlnd), supus altuia : comandant In subordin, creditor in subordin (creditor al altui creditor). * subordinativ, -ă adj. (lat. subor-dinatui cu suf. iv). Gram. Care serveşte la subordinaţiune: conjuncjiune subordinativă V. coord-. * subordinaţiune f. (lat. subordinătio, -ânis). Ord ne stabilită Intre oameni făcln-du-I pe unii supuşi altora: a menţinea sub-ordinafiunea. Fig. Dependenta uuui lucru de altu. Gram. Dependenta unui cuvlnt de altu, unei propozitiuni de alta. — Şi -âţie şi -âre. * subordon şi ez v. tr. (fr. subordonner, mlat. subordinare. V. ordine). Stabilesc o ordine de dependentă de la inferior la superior: legea-! subordonează pe servitor stă-plnulul. Fig. îmi subordonez veniturile cheltuielilor. — Se poate zice şi subordinez (după forma latină). * subordonat, -ă adj. (fr. subordonnt, mlat. subordinatus). Supus altuia, dependent. Supus, ascultător, disciplinat (un soldat, un elev). Gram. Propozijtune subordonată, dependentă de alta numită .principală", ca: oamenii regretă vlafa etnd se apropie moartea. Subst. Persoană care e supt dependenta alteia, subaltern: şefu trebuie să aibă încrederea subordonaţilor săi. — Se poate zice şi subordinat (după forma latină). * subpăminteân, V. supămtntean. * subprefect, V. suprefect. * subrepticiQ, -ie adj. (lat. subrepti-cius, d. sub-ripere, răpere, a răpi). Jur. Pe furiş şi ilicit: pact subrepticiu. * subretă f., pl. e (fr. soubrette, d. pv. soubreto, mase. soubret, mofturos, dificil, afectat, d. soubra. a fi prea mult, a lăsa la o parte; lat. superare. a întrece. V. supăr 2). Servitoare (fată’n casă). Actriţă In rol dc servitoare. www.dacoromanica.ro * subr6g, a -â v. tr. (lat. săb-rog>, -rogăre.—Subrogă şi subroagă, să subroge şi să subroage. V. rog). Jur. Substitui, pun In ioc: să nu se subroge in drepturile creditorului. * subrogatoriu, -ie adj. (d. a subroga. Cp. cu rogatoria). Jur. Făcut pin subrogaţiune: act subrogatoriu. V. surogat. * subrogaţiune f. (iat. sub-rogatio. V. rugăcTune). Jur. Substituţiune in dreptu altuia. — Şi -âţie şi -âre. * subscrlitor, -oăre s. (sub- şi scriitor). Iscălitor, cel care subscrie pe o poliţă, pe o listă de subscripţiune ş. a. — Şi sub-scriptor (după lat,). V. abonat. * subscripţiune f. (lat sub-scriptio, -dnis. V.circum-, de-, In—şi pre-scrip-ţiune). Acţiunea de a subscrie (dea iscăli). Acţiunea de a subscrie o sumă la o binefacere, la o publicaţiune ş. a. Suma subscrisă. Listă de subscripţiune, listă pe care fie-care subscrie o sumă p. binefacere saCi p. alt scop. — Şi -ipţie. * subscris, -ă adj. şi s. Iscălit, subsemnat : persoanele subscrise, toţi subscrişii. Dat pin subscripţiune: suma subscrisă. * subscrii), -is, a -ie v, tr. (lat. sub-scribere, fr. souscrire.V. scriD). Iscălesc: subscriu o poliţă. DaCi pin subscripţiune (p. binefaceri ş. a.): a subscrie o sumă. V. intr. Fig. Consimt, a subscrie la un proiect. * subsecretar m, Ajutor de secretar. Subsecretar de stat, ajutor de ministru şi responsabil împreună cu el. * subsemnât, -ă adj. şi s. (Sub- şi semnat, după fr. soussigne). Iscălit, subscris; subsemnatu declară. * subsemnez v. tr, (sub- şi semnez). Iscălesc, subscriu: a subsemna o hirtie. * subsidiar, -ă adj. (lat. subsisiiarius). Adăugat ca subsidiQ (ca sprijin): mijloc subsidiar. Adv. In al doilea rind, ca sprijin al principalului. * subsidiQ n. (lat. subsidium, trupă de rezervă, d. sub, supt, şi şedere, a şedea)). Ajutor (sprijin) In bani; t-a trimes un subsidiu. V. stipendii). * subsist, a -â v. intr. (fr. subsister, d. lat. subslstere. V. re-zist). Exist încă, continua a fi: edificiu sabsistă. îs In vigoare încă; legea subsistă. Îmi duc viaţa: a sub-sista pin muncă,pin pomană.—Fals subz-. * subslstent, -ă adj. (lat. subsistens). Care subsistă. — Fals subz-, * subslstenţă f., pl. e (lat sub-sisten-tia. V. a-, con-. In- şi per-sistenţă şi re-zistenţă). Hrană şi întreţinere: părinţii îngrijesc de subsistenfa copiilor. Serviciu de subsistentă al unei armate, hrana oamenilor şi a cailor şi alte lucruri de întreţinere, pe care le transportă trenării. — Fals subz-. * subsol n., pl. uri (sub- şi sol, după fr. spus-sol). Başcâ, etaj (cat) In pilmtnt, * substantiv, -ă adj. (lat, substanlivus). Fii. Care exprimă substanţa. Gram. Verbu substantiv, verbu a fi. S. n., pl. e (lat. sub-stantivum, subtnţ. nomen, nume). Cuvlnt care arată o fiinţă saCi un lucru. V. verb. substanţă f., pl. e (lat. sub-slantia. V. stanţă). Ceia ce există pin sine, independent de orl-ce: substanţă spirituală. Materie: substanţă moale, solida, farmaceutică, organică. Partea cea mai bună, esenţă, principal u: substanţa pimintului trece in vige-tale Fig. Substanţa unui discurs. în substanţă, In rezumat, pe scurt. * substanţial, -ă adj. (iat substanţial is). Relativ la substanţă: ideie substanţială. Plin de substanţă nutritivă: alimente substanţiale. Fig. Plin de idei, de fapte: discurs substanţial. Adv. In mod substanţial. * substitut şi -esc sau -Tâsc, a -I v. tr. (lat. sub-stituere, d. sub, dedesupt, şi statiiere, a aşeza. V. con-stltuT.—Se conjugă ca constitui). Pun In locu altuia: a substitui un testament fals In locu unuia adevărat, a substitui o vorbă nouă in locu alteia vechi. A substitui un moştenitor, a-l chema la moştenire In lipsa moştenitorului absent şi a-l da misiunea de a păstra moştenirea plnă clnd se va prezenta cel absent. V. refl. Mă pun In locu altuia: Jidanu tinde să se substituie păminteanului. * substitut m. (lat. substitutus, substituit). Pus In loc, înlocuitor. Acela care ţine locu procurorului absent: substitut de procuror. * substituţiune f. (lat. sub-stitătio, -dnis. V. con-stituţiune). Acţiunea de a substitui. — Şi -uţie şi -uire. * substracţiune f. (lat. subs-trăctio, -dnis. V. tracţiune). Acţiunea de a substrage. Aritm. Scădere. — Şi -âcţie şi -âgere. * substrâg, -trâs, a -trâge v. tr. (lat. subs-trăhere. V. trag). Scad din ceva (un număr). Fur, iau pe furiş saCi pin viclenie : a substrage nişte hirtii. Fig. Scap, salvez, ascund: nimic nu-l poate substrage răzbunării mele. V. refl. Mă retrag pe furiş, fug de: a te substrage de la datorie. — Şi sustrag (fr. soustraire). * substrat n., pl. uri (sub- şi strat; lat. sub-stratus (adj.), aşternut dedesupt). Fii. Ceia ce există Intr’o fiinţă independent de calităţile ei (temelia). Lucru deasupra căruia s’afl depus altele In loc ori tn timp: un substrat argilos, substratu dacic al Românilor. * subteran, -ă adj. (iat sub-terrăneus, fr. souterrain. Cp. cu mediteran). Pe supt pămlnt: drum subteran. Fig. Ascuns secret: manopere supterane. S. f.i pl. e. Galerie pe supt pămtnt (hrubă): au fugit pintr'o subterană. — Unii zic suteran. V. supă-mintean. * subterfugii) n. (lat. subter-fugium, fr. -fuge. V. re-fugiD). Mijloc (viclenie) la care recurgi ca să scăpl dintr'o încurcătură; « recurge la, a te folosi (te şubterfugi[, www.dacoromanica.ro * subtil, -ă adj. (lat. subtllls. V. suptire). Suptire, mărunt, fin: colb subtil. Carc pătrunde (se insinuiază) răpede; otravă subtilă. Fig. Foarte ager, foarte fin, foarte ingenios : raţionament subtil. Adv. Cu subtilitate. * subtilitâte f. (lat. sjbttlilas, -ătis). Calitatea de a fi subtil: prea multă subtilitate strică Intr’o lucrare. Pl. Lucruri subtile: a recurge la, a umbla cu subtilităţi. * subtilizez v. tr. (d. subtil; fr. -liser). Pac subtil: a subtiliza o substanţă. Fig. Fam. Pac sâ dispară pe nesimţite, fur: i-a subtilizat portofelu. V. intr. Raţionez cu subtilitate: nu trebuie să subtilizezi prea mult. subţ-, V. supţ-. * suburbie f. (formă rus. tld. suburbie, lat. sub-urbium. Ruşii zic şi subsldiia ş. a. multe, „subsidifi“ V. urbe). Mahala, cartier. * subvenţionez v. tr. (d. subvenfiune [d. lat. -entioj; fr. -tionner) Ajut pintr’o subvenţiune: a subvenţiona un teatru. * subvenţiune f. (lat. sub-ventio, -dnis, d. sub-venire, a ajuta. V. con-, In- şi pre-venţiune). Ajutor In bani, subsidifj: gu-vernu a acordat o subvenţiune unei fabrici. — Şi -enţle. * subversiv, -ă adj. (d. lat. subvirtere, subversum, a răsturna; fr. subversif). Care răstoarnă aşezămintele statului (anarhist): idei subversive. 1) * suc n., pl. uri (lat. sucus, V. usuc). Zeamă din plante safi din carne; cind storci lămila, iese sucu. Lichid al unor organe ale corpului: suc gastric, pancreatic. Fig. Esenţă, substanţă, partea cea mai importantă: sucu ştiinţei. 2) suc, a suci, V. sucesc. sucală f., pl. e (bg. slrb. sukalo, ceh. soukadlo. V. sucesc). Un aparat de depănat (numit şi letcă) compus din dofiă ver-gete puse pe două picioare. Pe vergeafia de sus e o |eavă care se Invlrteşte şi pe care se înfăşoară firu care se desfăşoară de pe un mosor pus In vergeafia de jos. V. clcrlc şi BSG. 1933,322. sucâ f., pl. inuzitat i (cp. cu bg. sutam> sug). Nord. Poftă, toană; cind o pălea suca de băut (Şez. 30,197). sucălesc v. tr. (d. sucală). Fig. (Munt). îmbrac (sad pieptăn safi strtng hainele, aş-ternuturile) In grabă safi cu negligenţă; o femeie sucălită (Învălătucită). Mold. Cică-lesc, sucesc cu vorba, bat capu; l-am tot sucălit să-mi aducă puşca. V. învălătucesc. sucălete m. (d. sucesc). Olt. Munt. Lucru răsucit, vălătuc, sul; scoase tablou din perete, desprinse pînza, o făcu sucalete, o virl in sobă şi-l dete foc (Adev. Lit. 1928,15 April, 6,1). * succed şi -6z a -ă v. intr. (fr. succe-der, d. lat. suc-cidere. V. cedez, purced). Urmez, vin pe urmă, iau locu: viii succe-dea'ă morţilor, Bogdan suc 'edil lui Ştefan cel Marc. V. refl. Urmez unu după altu; zilele şi nopţile se succed. — Se zice şi a succede, el a succes, şi mai ales succea-dă. A-ţi succede (uzitat mai ales tn Trans.), a reuşi: nu i-a succes să ajungă acolo. * succedaned, -ee adj. (lat. succedă-neus, d. succidere, a succede). Care poate înlocui altă substanţă. S. n. pl. ee. Substanţă care poate Înlocui alta. V. surogat. * succes n., pl. e (lat. suc-cessus, V. ac-ces). Rezultat fericit, noroc, reuşită; a avea succes in afaceri, In politică, la alegeri, la război; a lucra cu succes. * succesibil, -ă adj. (lat. succedere, successum, a succede; fr. -ible). Jur. Care poate (are drept) să succeadă la moştenire: rudă succesibilă. Care dă drept la succesiune: rudă in grad succesibil. * succeslbllităte f. (d. succesibil). Jur. Calitatea de a fi succesibil. * succesiune f. (lat. suc-cissio, -dnis. V. cesiune). Şir, serie: o succesiune de regi, de idei. Moştenire (acţiunea): a ajuns acolo pin succesiune. Moştenire (lucru moştenit): o succesiune mare. * succesiv, -ă adj. (lat succesivus). Care se succede, care urmează unu după altu : atacuri succesive. Adv. In mod succesiv: a ataca succesiv. * succesor, -oăre s. (lat. successor, V. predecesor). Care succede, urmaş: succesor la tron. * succesoral, -ă adj. (d. succesor; fr. succeisoral). Relativ la succesori (la succesiune); lege succesorală. * succin n., pl. uri (fr. succin, d. lat succinum; it. succino). Min. Chihlimbar. * succint, -ă ad. (lat succinctus, încins, strlns, scurt). Pe scurt, tn pufine vorbe: descriere succintă. Adv. A trata succint. * succinic, -ă adj. (d. succin). Chim-Acid succinic, care se găseşte mai ales In chihlimbar,tn răşina brazilor, absint, lăptuci, slnge şi urină. A fost descoperit la 1550 de Agricola. Se topeşte la 180o. sucesc şi (Trans. Ban.) suc,’a suci v-tr. (vsl. suhati-sucon, id.; slrb. sukati, bg-suci, rus. sucltl. V. sucală). Răsucesc, tn-vlrtesc: doi suc de roată să stringă teascu. (GrS. 1937, 178). Scrtntesc: mi-am sucit pi-cloru. Apuc cu violentă, zmuncesc, scutur, bat; ia suceşte-l pe acest copil obraznici Fig. Şicanez, chinuiesc; m’a sucit cum suci un pul. (Agr. Int. 149). Denaturez, falsific; a suci vorbele cuiva. — Vechi a suca, rămas tn loc, sucă-mi-te (suceşte-mi-te), su-veicuţk (Rom. Pit. 111, Olt), Şi cTucesc (nord). V. şi cTucesc 1. sucT m., pl. tot aşa (ung. szlics). Trans Blănar, cojocar. sucit, -ă adj. Fig. Pe dos. anapoda» ciudat, bizar : om, cap sucit. Adv. A răspunde sucit. V. fntort- şucitor n., pl. oare (d. sucesc). Un bă( www.dacoromanica.ro suc rătund care se rostogoleşte pe un bot de coc& ca să-i dea forma unei foi. sucitură f, pl.i. Rezultatu sucirii.Modu cum s’a sucit. Sucmân, V. suman. sucnâ f., pl. e (strb. suknja, fustă, sukno, postav; rut. stiknia, haină, sunnd, postav. V. suman), Trans. Mold. nord. Hondroc. Rochie. — In Olt. suhnă, opreg de stofă cumpărată (pe ctnd opregu propriu zis e de lină ţesută tn casă). — Şi sugnâ (Maram). * sucomb, a -â v. intr. (fr. succomber, d. lat suc-cumbere, a cădea dedesupt. V. incumb). Cad învins, mor: sucomb durerii, loviturilor; sucomb după o luptă cruntă. * suculent, -â adj. (lat. suculentus, fr. suculent). Plin de suc nutritiv, nutritiv; min-cări suculente. * suculenţă f., pl. e (d. suculent). Calitatea de a fi suculent * sucursală f., pl. e (fr.succursale, adj. f. devenit subst, d. lat. suc-currere, -cununi, a ajuta). Stabiliment mai mic care depinde de aitu mai mare şi care ajută activitatea celui mare: sucursala unei bănci. — Şi filială. 1) sud n, pl. uri (răd. sud din sudoare, ca dor din duroare. V. asud 1). Ban. Osteneală, muncă. 2) sud n., pl. inuzitat uri (strb. sud, vsl. sondă. V. sudesc, osîndesc). L. V. Judeţ, district Ban. P. P. Judecată. 3) * sud n. (fr. sud, de orig. germanică sau scandinavă: anglo-sax. sud, vscand. sudr, germ. siidsn). Mează-zi, din cele patru puncte cardinale, acela care e opus nordului. Parte situată In această direcţiune: sudu Africii. Ţări sau oameni din această parte: Sudu a năvălit rar in Nord. 4) sud, a -â v. intr. (lat. sudare. V. sud 1 şi asud 2). Meh. Asud, vorbind de păreţi: bcciu sudă. sudalmă f., pl. e şi ălmi (ung. szidalom. Cp. cu valma). Mold. Trans. Suduială, înjurătură. ■ sudâlnlc, -ă adj. (d. sudui). L. V. Care tot suduie. sudâr n., pi. e (vsl. sudarf, vgr. sadd-rion, d. lat sudarium, basma, ştergar, d. sudor, sudoare). L. V. Basmaua cu care a fost Invălit capu lui Hristos după ce a fost scobortt de pe cruce. sudase v. tr. (slrb. suditi. V. sud 2). P. P. Judec. * sud-est n. Loc ori direcţiune tntre sud şi est. * sudez v. tr. (fr. souder, d. lat. solidare, a consolida). Forostesc, lipesc doaă bucăf! de metal. Lipesc vindeclnd un os frtnt. V. pripoîesc. * sudură f., pl. i (fr. soudure). Locu SUP unde două bucăţi dc metal ori două bucăţi de os Is lipite (forosteală). * siidit, -â s. (it. suadito, d. lat. sub-ditus, supus. Cp. cu apalt şi drit). Supus străin (Cp. cu podan şi tirtan). sudiţesc, -eăscă adj. Al sudifilor. sudlţie f. (d. sudit). Calitatea de sudit, supuşie străină. sudoare f, pl. ori (Iat. sudor, it. sudore, pv. suzor, fr. sueur, cai. suitor, sp. sudor, pg. suor. V. sud, asud). Un fel de apă care iese pin pele clnd ti-e cald (de ex., clnd munceşti). Fig. Muncă grea: am reuşit cu multă sudoare, a trăi din sudoarea altuia, a-ţilclştiga pinea intru sudoarea frunţii tăie (Ev.), Sudoarea calului, dlrmotin. V. năduşeală. sudom, V. sodom. * sudorific, -ă adj. (lat. sudor, sudoare, şi -fie din muni-fic). Med. Care cauzează sudoare: medicament sudorific. * sudorlpâr, -ă adj. (lat sudor, sudoare, şi pur din ovi-par). Anat. Fiziol. Care secretează sudoare: glande sudoripare. sudiic m. (rus. sudăk, şalău). Nord. Şalău (peşte). sudul şi (mai rar) -T6sc, a -i v. tr. (ung. szidni). Mold. Trans. Olt. Înjur, insult pin vorbe obscene, sudulălă f., pl. leii. Est. înjurătură, sudultiiră f, pi i. Est. Înjurătură, sudum-, V. sodom-. sudu ros, -oăsă adj. Cant. Care se face cu multă sudoare, cu muită muncă, cu multă osteneală. * sud-vest n. Loc ori direcţiune tntre sud şi vest * suedez, -ă s. Locuitor din Suedia. Adj. Limba suedeză. siifer şi (nord) sufăr, a -f v. tr. (lat. suf-fern, inf. -ferre; it. soffrire, pv. soffrir, fr. souffrir, cat sp. sufrir, pg. soffrer. — Sufer, suferi, sufere şi [vestj suferă [sg. ca şi pi.]; să sufere. V. con-fer). Răbd, îndur: a suferi foamea, setea, sărăcia, insultele, durerea. Suport, tolerez, permit: a nu suferi contraziceri. Nu-mi merge bine, ts tn pagubă: negofu a suferit o grea lovitură. V. intr. is bolnav, pătimesc: a suferi de cap. Fig. îs In suferinfă, Imi merge rău: grlnele aă suferit de secetă, ţara sufere de multe. V. păţesc, sufereălă f., pl. eli. Cant. Suferinţă. * suferind, -ă adj. şi s. (după fr. souf-frant). Barb. Bolnav (puţin). suferinţă f., pl. e (lat. sufferentia, it sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V-con-ferenţă). Starea celui ce sufere, durere (fizică sau morala), chin, zbucium: suferinţele unui bolnav, unui orfan. A fi in suferinţă, a nu-ti merge bine: bugetu e in suferinţă. V. patimă, pasiune. suferltâr, -oâre adj. Răbdător, care nu se uzează uşor: postav suferitor. - 1261 www.dacoromanica.ro sufertâş, V. sefertas. * sufet m. (lat. su/es, -etis). Consul (unu din cei doi şefi ai statului) tn vechea Cart agi ne. * suficient, -â adj. (lat. suf-flclens, -ficientis. V. e-, co-e- şi de-flcient). Destul: ploaie suficientă. Fig. Vanitos, In-■glnfat: om, ton suficient. Adv. A ploăat suficient. * suficienţă f., pl. e (lat. sufficientia). Cantitate destul de mare: suficientă de griă. Fig. Vanitate, Inglnfare, prezumpţiune: a vorbi cu suficientă. ' * sufix n., pl. e (lat suf-fixus, înfipt [fixat] de desupt.V. fix). Gram. Terminafiune adăugată cuvlntului ca să-i modifice tnţelesu. De ex.: romăn-esc, romăn-eşte, Ro-rnln-la. suflare f., pl. ări Acţiunea de a sufla: suflarea vintulul (V. vTelIşte). Răsuflare, respiratiune: i s'a tăiat suflarea de frică. Plnă la ultima suflare, ptnă In ultimu moment al vieţii, ptnă etnd ţi-ai dat sufletu. Intr'o suflare, tntr'un suflet, grabnic: a alerga intr'o suflare. Pin ext. Toată suflarea, ori-ce fiinţă, ori-ce vietate, ori-ce om : toată suflarea să laude pe Domnu (Psalmii), toată sujlarea românească (toţi Românii). suflat, -ă adj. (d. a sufla). Acoperit (spoit) cu un strat de aur, argint, nichel sau alt metat: o medalie de aramă suflată cu aur. suflec şi (Mold.-sud) suplic, a -ecă v. tr. (lat. sup-plico, -plicâre, a pleca de-desupt. V. plec, pilc). îndoi marginea mt-nicii ori a pantalonilor sau poalele unei mantale ori ale unei rochii ca să evit murdărirea: cu minicile suflecate (GrN. 299). — Part. şi suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) şi suvulcat. Şi zuvelcat (din * sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet. suflet n., pl. e (d. a su/la, a răsufla, cu sufixu -et ca tn muget, tunet, foşnet). Mişcarea materiii, puterea care face ca animalu sâ răsufle, adică „să trăiască": omu constă din trup şi suflet. Intr'un suflet, Intr’o suflare („tn spaţiu unei singure răsuflări0), grabnic (V. răsuflet) : a alerga, a sosi intr'un suflet. A-ţi da sufletu, a scoate ultima suflare, a muri. A prinde suflet, a te tnturna la viată, a prinde putere sau curaj. Cu trup şi suflet, din toată inima, cu tot devotamentu. De sufletu morţilor, de pomană, In amintirea morţilor: a da (ori; să fie) de sufletu morţilor. Partea sufletului, partea de avere lăsată de defunct p. pomenirea sufletului lui (pomeni, parastase). Fig. Inimă, caracter: suflet mare, mic, generos, josnic; ochii Is oglinda sufletului. Inimă, conştiinţă, cuget; om fără suflet, a avea ceva pe suflet (a te mustra cugetu), a-ţi vinde sufletu. A lua saii a da de suflet, a adopta sau a da In adopţiune (un copil). Copil de suflet, copil adoptiv. Motor principal; reclama e sufletu negoţului. Fiinţă, ţipenie : pe acolo nu era nici suflet de om. Om, locuitor: sat cu o mie de suflete. Flintă Iubită (ca termin de dezmerdare): sjfletc, sufletu meii. V. spirit. sufletâr m. Rar. Holtei, burlac, adică „acela care n'are declt grija sufletului lui". sufletesc, -eăsnă adj. (d. suflet). Dc suflet, al sufletului: datorie sufletească, fiii sufletesc. V. psihic, moral, spiritual. sufleteşte adv. Din punctu de vedere al sufletului. sufleţâle f. sau n. pl. (d. suflet cu sufixu diminutiv ca şi tn mărunţele, d. măruntei sau 'n rocoţele). Trans. Lăcrămioare (flori). Ban. Deditei. * suflâr m. (fr. souffleur). Acela care „suflă" actorilor vorbele pe scenă.—Obişnuit se zice sufleor (eo dift.) Curat rom. ar fi suflător. Dar şi mai rom. ar fi şoptitor, că aşa se zice pe rom.: a şopti cuiva, nu a sufla, care e un barb. fr. 1) * suflu n., pl. uri (fr. souffh). Barb. Insuflare, suflare, inspirajiune. 2) suflu, a -ă v. intr. (lat. sufflare d. sub, pe dedesupt, şi fiare, a sufla, dintr'o răd. imitativă din care vine şi fluere, a curge, rom. fluier ş. a. multe ; it. soffiare, pv. su-flar, fr.sou/fler, sp.sollar, soplar, pg.soprarM. unflu, ingimf). Mişc aeru stringlndu-1 In gură şi dtndu-i drumu cu buzele strtnse aşa In ctt să iasă mai răpede de ctt etnd răsufli (Omu poate sufla şi rece, şi cald. Aceiaşi cauză a mişcării e şi etnd sufli cu foalele. Cind sufiă vintu, curentu de aer e cauzat de variaţiunea de temperatură a aerului): a sufla in pumni ca să te’ncălzeşti, a sufla in luminare ca să se stingă, a sufla tn foc ca să se aprindă, vintu suflă (ob. bate). Răsuflu: cind am venit eu, nu mal sufla (murise). îmi ţin răsuflarea de frică, tac molcum: nici n'a mal suflat cind m'am răstit la el GIfti: ce sufli aşa? V. tr. Mişc lucrurile sufltnd: Cine ml-a suflat foile ? II suflă vintu de slab ce e. Fig. Iron. Fac să dispară răpede (mtnctnd, furlnd): a şi suflat mincarea din farfurte, l-a suflat punga. Acoper (spoiesc) c’un strat de aur, argint, nichel (pin aluziune la umbra care se depune pe un lucru neted şi rece cind sufli pc el): a sufla cu aur (V. insuflu). Şoptesc (Barb. după fr.). sufluc, V. suflec. * sufoc, a -ă v. tr. (lat. suf- foco, -fo-căre). Gltui. luăduş: fumu te sufoca, sumgt, -m£s, a -mâţe v. tr. (lat.sum-mitto, -mlttere, a supune, a micşora; it. somme'ttere, fr. soumettre, sp. someter, pg. sometter. V. trimet). Vest. Suflec.—Şi su-meticy a -â, şi (Sămăn 3. 932) sumec, a -â, (contaminat de suflec). * sufocant, -ă adj. (lat. suffăcans, -ăntis). înăbuşitor: aer, fum sufocant. * 6ufragânt, -ă adj. şi s. (fr. suffra-gant, In latina bisericească suffragăneus, confundat cu suffrăgans, -ăntis, part. lui sufjragari, a secunda). Secondant, ajutor saii înlocuitor, www.dacoromanica.ro * sufragiii n. (lat. suffragiuin, d. frângere, a frlnge, a sparge, pin aiuz, la bucăţile de hlrb cu care se vota In vechime). Vot, expresiunca voinţei la alegeri. Sufragiu universal, regimu electoral In care ori-cine, ori-clt de sărac şi de incult ar fi, e primit la vot. Fig. Aprobare: a obţinea sufragiile publicului. sufrunceâ f„ pl. ele (din sprinceană şi fruncea sau lat. * sub-fronticella). Vechi. Sprinceană. sufulc, V. suflec. sufulf, V. suflină. sug, supt, a suge v. tr. (lat. săgere, it. săggere). Trag In gură un lichid pintr’o ţeavă sau din ceva din care curge clte puţin: copilu suge lapte din (Ifă, copiii sug zeama portocalelor. Pin ext. Iron. Beau (vin, rachiu): befivu suge straşnic. Fig. Primesc In suflet: a supt patrioiizmu odată cu laptele. Storc, exploatez. Jidanii sug (ara. V. refl. îmi trag plntecele odată cu răsuflarea ca să mă fac mai suptire (ca atunci clnd vreau să scot ceva din cingătoare ori să mă încing). sugăcY, -ce adj., pl. tot aşa. (d. sug, ca fugaci d. fug). Sugar, care suge (pui sau prunc). Iron. Beţiv. — Greşit cu Int. de „sugar". sugar m. (d. sug, ca fugar, ştergar d. fug, şterg. D. rom. vine bg. sugare, sugar). Sugător, pui de mamifer, prunc, copil de ţltă. — La Moxa şi sugâş. * sugativ, -ă adj. Formă greşită fabricată de ignoranţi Ud. sugător sau sugaci (Corect şi ob. se zice sugătoare, nu sugativă, vorbind de hlrtie, iar de beţivi, sugaci). sugător, -oâre adj. Care suge încă : copil, miel sugător; mamiferele se pot numi şi „sugătoare*. Care absoarbe (cerneala): hirtie sugătoare. S. m. Sugar, prunc sugător. S. f. Hlrtie sugătoare (fals sugativă/). O mică plantă cărnoasă care creşte pintre frunzele putrede (mai ales ale pinilor) din pădurile umbroase (monătropa hvpopitvs).— Originea hlrtiii sugătoare e asta: Intr’o fabrică de hlrtie din Berjshire (Anglia), In seculu 17, un lucrător uită să pună n pastă scrobeala necesară, şi ieşi hlrtie sugătoare. Pentru asta fu pedepsit, dar el, din Intlmplare, descoperise calităţile hlrtiii sugătoare. Totuşi tra-difionalu nisip se menţinu încă mult timp. sugâl (est) n„ pl. e. şi sugiO (vest) n., pl. uri. (cp. cu it suggello, sigil, şi cu rom. sug). Panariciu. * sugâr şi -6z, a -â v, tr. (fr.suggirer, d. lat suggirere, a pune dedesupt. V. ge-rei). Strecor tn minte, inspir: el ia sugerat ideia asta. * sugestiune f. (lat. suggistio, -dnis. V. gestiune). Acţiunea de a sugera: su-gestiuneipnotică.Ideie sugerată—Şi-estie. * sugestiv, -ă adj. (d. lat. suggestum, supinu d. suggirere, ca digestiv d. digirere, digestum; fr. suggestif, engl. suggestive şi verbu to suggest). Care are puterea de a sugera: gest sugestiv. . 1) sughiţ n., pl. uri (lat, pop. stibglu-tium şi suggl-, cl. singultus; it singhiozzo, pv. fr. sanglot, cat. senglot, sp. soltozo, pg. soluzo). O contracţiune bruscă a diafragmei Insofită de un zgomot particular datorit trecerii aerului pin glptă (Linii sughiţă după mult rls, alfii de frig. Clnd vine după o boală gravă, înseamnă că moartea nu e departe). 2) sughiţ, a -ă v. intr. (lat. pop. sub-gluttiare, var. din sub-gluttire, cl. singlu-tire şi singultare; it. singhiozzare, pv. san-glotir, fr. sangloter, cat. senglotar, sp. sol-lozar, pg. soluzar. V. înghit). Is apucat de sughiţuri (Clnd sughiţi, poporu zice că te pomeneşte cineva). sugiQ, V. sugel. sugiuc n, pl. uri (turc. sucuKclrnaţ; bg. slrb. suguk). Mostochine înşirate pe sfoară. Gelatină (bigi-bigi) cu nuci înşirată pe sfoară, sugnă, V. sucnă. sugrum, a -â v. tr. (d. supt, sub- şi grumaz, ca şi su-guş). Gltui, strlng de glt. Fig. Inăduş, reprim: a sugruma o răscoală. — Şi zugrum (est). suguş, a -ă v. tr. (su-, supt, sub-, şi guşă, ca şi su-grum. V. răguşesc). Trans. Vechi, Gltui, sugrum, guşul. Fig. Constrtng prea cu asprime, pun sula’n coastă, suhâc, V. suvac. suhariO m. (rus. suhari, pesmeţi, sing. suhări, d. su/t, uscat). Mold. Sec. 19. Pesmet soldăţesc. suhât n., pl. uri (slrb. suvat şi suhad, păşune, suvad, uscături, vreascuri, surcele, d. suv, suh, uscat, V. socote, şuşăniţă, ujujesc). Loc de păşune mai depărtat de ctt toloaca ori imaşu. — Şi sohat (Od. Psevd. 10), suhăresc v. tr. (d. suhat). Btş. Păzesc la păscut, suhnă, V. sucnă. sul, a -i v. tr. (lat. siib-eo, sub-ire, mă sui; sp. pg. subir. V. Tes, subit). Mă sui, mă urc: a sui dealu. Duc mai sus, ridic: a sui nucile'n pod. Fig. Ridic, înalţ, măresc: a sui prefu. Suie I suîe-te (ca scoală tld. scoală-te). V. refl. Mă urc, mă duc mai sus; copiii se suie’n copac, pe casă; a te sui pe cal, in trăsură, termometru ( = mercuru din el) se suie, i s’a suit singele’n (sau: la) cap de furie. Fig. Cheltuielile se suie la mii de franci. S’a suit scroafa’n copac, s’a boierit ghiorlanu şi face lux. suTân n., pl. iene. Munt. Ghioci, dicean-sullgiO şi suingiO, V. suTulgiOa suiş n., pl. uri. Urcuş, loc pe unde te sui pe un deal, pe un munte: la suiş şi scoboriş. Acţiunea de a te sui: începem suişu. * suită f., pl. e (fr. suit:, d. suivre, a urma). Escortă de onoare. V. alaT, pojljle. suTtariQ, V. soTtarlQ. sultâr, -oâre adj. Care se suie (sş www.dacoromanica.ro agaţă,): plante suitoare. S. m. şi f. Ascendent (tn rudenie). suîutgiO m. (turc. sulolcu, d. su, apă. şi lot, conduct). Vechi. Ftntlnar, lucrător, funcţionar sau inginer de la serviciu apelor. — Şi suilglQ. Azi (Mold. Rar) sulnglQ. suîuz n., pl. uri (cp. cu rus. soi/iz, alianţă unire, adică „bucată de pele care uneşte"). Mold. Căpută. sul n., pl. uri (lat. *subulum [ = insiibu-lum, sulu războiului], de unde s'a făcut * sublu, * suul, sul; it. subbio, fr. ensouble, ensouple. Cp. cu suia). Cilindru. Vălătuc, su-călete, colcovan; un sul de hirtii, de petici. V. rotocol. sulâtlc, -ă adj. (d. sulă). Rar. Ţuguiat. sulă f., pl. e (lat. săbuta, sulă, d. suere a coase [că sula a fost primu ac]. Din sii-bula s'a făcut subla, *suulă, sulă; it. sub-bia, sard. sula. V. cos şi suvac. Cp. cu sul, staul, fiuia, creier, ciur, lăuruscă). Ac gros cu care se împunge (htrtia, pelea) şi apoi se bagă sfoara şi se coase. Fig. A pune cuiva sula (sau suliţa) in coastă, a-1 sili să facă ceva ameninflndu-l. Un fel de crap supţiratic (cyprlnus hungăricus). Un fel de peştişor numit şi ptfrar. V, petrar. sulcină, V. sulflnă. sul^dnic şi -etic, -ă adj. (cp. cu strb. suludnik, nebun, smintit). Est. Ager, sprinten. —La Viciu, şulhetic, nebunatic. V. şoltlc. suleged şi -et, -â adj. (poate d. lat- * sublicidus, d. siiblica, par, ţăruş. Cp. cu fraged, -et şi cu sulednic). L. V. (Dos. Cant. ş. a.). Suptire, delicat. — La Cjb. In rimă cu deget. Azi, la unii literaţi, sulegât. * sulf n. fără pl. (it solfo şi zolfo, d. lat. sulpur şi sulphur, id.). Chim. Pucioasă, un corp simplu bivalent galben care se găseşte mult In natură cristalizabil ori amorf, mai ales In Italia, Sicilia şi insulele mării Medi-terane şi tot aşa In judefu Prahova. Frecat ori încălzit In aer, devine fosforescent pe la 200° şi arde la 250 c’o flacără albastră. Are o greutate atomică de 31, 98 şi o densitate de 1, 95 şi 2. 07. Se întrebuinţează la facerea prafului exploziv, a chibriturilor, la fixarea ferului In peatră ş. a. * sulfat m. şi n, pl. e (d. sulf). Chim. Sare de âcid sulfuric. Sulfat de cupru, Chic-lazăr. Sulfat de fer, galiscă. V. caraboîa. * sulfatez v. tr. (d. sulfat de cupru). Stropesc (vita) cu solufiune de sulfat dc cupru. * sulffdric, -ă adj. (sulf şi idric). Chim. Compus din sulf şi idrogen. — Acidu sul-fidric se produce pin descompunerea substanţelor animale. H un gaz incolor cu miros de ouă clocite, solubil In apă. Se Intre huinfează la făcut anilina, iar In medicină la boalele pelii şi ale laringelui. Se numeşte şi idrogen sulfurat. sulfină (Munt.) f., pl. I şi e, şi sufulf (Trans.) m. (cp. cu lat sulfina, o plantă, d. sulfur, sulf, pin aluz. la coloarea florilor ei [R. C. 1933, 28], şi cu ung. sziilfll, sziifil, szdfa, sovlrf). O plantă leguminoasă papi-lionacee (metitâtus) cu un miros foarte plăcut. Cea cu flori albastre place foarte mult albinelor, cea cu flori galbene e emolientă şi carminativă şi se pune Intre rufe ca să le parfumeze. — in Mold. Trans. sulcină, In Soroca (rev. |. Crg. 12, 47) solcină) tn Ban. sulvină. V. molotru. * sulfit m. şi n, pl. e (d. sulf). Chim. Sare de acid sulfuros. * sulfura f., pl. i (d. sulf). Chim. Corp compus din sulf combinat cu alt corp. — Sulfura de cărbune se fntrebuinfează Ia vulcanizat cauciucu, la scos parfumu din plante, grăsimea din postav ş. a., precum şi şi la stlrpit filoxera şi alte insecte. * sulfurat,-ăadj.(Iat.sn//ura(us). Chim. Care conţine sulf. Idrogen sulfurat, acid sul/i dric. * sulfuric, -ă adj. (d. lat. sulfur, sulf). Chim. Acid sulfuric, acid oxigenat derivat din sulf, foarte răsplndit In natură In stare de sulfat, numit In comerciu vitriol. E un coroziv foarte violent H întrebuinţat In industrie In mari cantităţi, serveşte la fabricarea mai multor acide, la distrugerea reziduurilor animali la lămurirea uleiurilor, la fabricarea glicozel ş. a. * sulfuros, -oâsă adj. (lat. sulfurosus), Chim. Care tine de natura sulfului: apă, exalaţlune sulfuroasă. Acid sulfuros, acid oxigenat derivat din sulf (E un gaz incolor şi sufocant care se întrebuinţează ca deco-lorant şi dezinfectant). sulger şi'sluger m. (d. sulglu, de unde s’a făcut sulger, apoi, după sluga, sluger. Cp. cu clucer, culcer. D. rom. vine sl. slu-zari) Vechi. Un funcţionar domnesc mai mare peste măcelari care aproviziona cu carne şi luminări curtea domnească şi oastea (Marele sluger era unu din cei opt boieri de divan, Intre serdar şi jitnicer) ; mai pe urmă, simplu boierinaş fără funcţiune (Let. 2,75 şi 76). sulgfB n., pl. uri (turc. siiteii, lăptar. V. sulger). Vecht. Un bir pe vacile cu lapte (Xen. 5, 186). — La Tkt, şi Cdr.greşitsulgT. sulgerie şi slugerie f. (d. sluger). Calitatea de sluger. sulhâc, V. suvac. sulhăr şi sluhăr m. (var. din st'ilar). Nord. Brad tlnâr uscat scos cu rădăcină cu tot. Ramură mai lungă şi groasă curăţată de rămurele; un sulhar de fag. sulimăn n, pl. uri şi e (turc. [d. ar.] stiltimen, arsenic, d. vit. solimato, lat. subli-matum, sublimat; bg. siulemen, slrb. suli-men, rus. suleniă, ngr. sulimăs, sp. solimăn). Dres, substanţă de colorat faţa ca să pari mai frumoasă (barb. fr. fard). V. alman, soliman. sulimenesc v. tr. (d. suliman). Munt. Spoiesc cu suliman, dreg (barb. fr. fardez). — Vechi şi -fmănescj emenesc, mold. •Imlnesc. www.dacoromanica.ro SUL - 1265 - SUN sulinăr n, pl. e (ngr. snlinări şi solinarl, dim. d. solln, vgr. solin, tub, burlan; mrom. şulinar; bg. sullnar, ţurţur). Vechi. Azi Trans. Conduct de apă (vechi şi so-). Copac Înalt, drept şi suptire. Ţepuşă (prăjină) verticală pe acoperişu casei ţărăneşti. V. buduT, Qurnă. suliş adv. (d. sulă). Mişctndu-se In lungime, lmpungtnd aeru, boldiş: a azvirli un băţ suliş. sullţâş m. (d. suliţă). Lăncer. suliţă f., pl. e şi i (vsl. rus. pol. bg. să-lica, care e şi ei un cuv.Împrumutat). Lance. Distanta de vre-o oră jumătate calculaţi de popor după spa|iu străbătut de soare: soarele era de două suliţe pe cer. sultan m. (turc. [d. ar.] sultan), tmpă-ratu turcesc ori morocan. Odinioeră şi titlu al hanilor tătăreşti. Sultan- mezat, mezat domnesc care se finea In divan (sin. cu cochit-vechi). sultană f., pl. e (d. sultan). Nevastă de sultan (Mama sultanului se numea la Turci valide sultăn). sultănică f„ pl. ele (d. sultană). Munt. Rar. Numele unei hore. O floare numită mai des conduru doamnei^. condur). sultanfn, -ă şi sultanii), -ie adj. (turc. sultani, al sultanului). Vechi. Imperial, de cea mai bună calitate (alimente). S. m. Galben turcesc, bătut lnttia oara la 1478, supt Mohamet II (Valora la Început 60 de aşpri, apoi mai puţin), sulvină, V. sulfină. suman n., pl. e (din maivechiu sucman, d. turc. sukman, cizme mari [cum poartă Turcomanii]; bg. sukman, rochie ţărănească, rut. sukmana, suman, pol. sukmana, haină proastă de postav, ung. szukmăny, suman. V. sucnă). Est. Haina cea mai groasă a ţăranului (şi pin nord şi a ţărancei), făcută din postav grosolan cafeniu, cenuşiu safi negru şi Împodobită cu găitane (V. ghebă, zeghe) dulamă). Pănură, postav grosolan de suman (V. aba, dimie). Munt. O haină mai groasă a ţărancelor. * sumari -ă adj. (lat summârius, d. summa sumă). Rezumat, pe scurt, succinct: expunere sumară. Expeditiv, fără multă vorbă: legea lui Lynch e o justiţie sumară. Compus din puţine haine: costum sumar. S. n., pl. e. Rezumat, extras, cuprins, conţinut, tabla de materii.' sumaru unei reviste, unei şedinţe. Adv. In mod sumar. sumarisâsc v. tr. (ngr. sumăro, viit. -Iso, id.). Fim. Adun, fac suma. * sumă f., pl. e, rar i (neol. din sec. 17 luat de cronicarii Moldoveni, care ştiau lat. it. pol., de la lat. summa, totalitate: it. somma, fr. somme; pol. suma, rus. bg. siimma, ngr. suma. V. consum 2). Total, rezultatu adunării mai multor numere: am adunat şi mi-a ieşit suma cutare. Totalitate: suma bunurilor şi relelor. Mare număr,multime.-osumd de oameni(V.samă). Cantitate de bani: lipsea o mare gumă. — L. V. şi azi pop. somă (după it.): s’aă strtns cttăva somă de oşti (Cost I, 254 271, 315, 319, şi N. Cost. I. 472 şi 490), soma de bani (Nec. 2, 360), şi şutpă (ung. summa, pron. ş-). Şi m. som, pl. somi, sumă de bani, talent (talant). sumănăr m. Iron. Purtător de suman adică „ţăran". V. opincar, pantalonar, surtucar, ctofligar. * sumbru, V. sombru. sumbure, V. simbure. sumec, -ăt, V. sumet. sumedenie f. (probabil, rudă cu jume- de şi jumet sau cu sudom). Fam. Mare mulfime, puzdere; o sumedenie de Jidani foia la bursă. V. futnedenie. sum£t, -m£s, a -mete v. tr. (iat sum-mitto,-mittere, a supune; a micşora; it. sommittere, fr. foummettre, sp. someter, pg. sometter. V. trl-met). Vest. Suflec. — Şi sumetlc, a -ă, şi (Mold. sud.) sâ-mec, a -â (Sămăn. 3, 632), contaminat de suflec. sumetlc, a -ă, V. sumet. sumeţ-, V. semeţ-. * sumisiune f. (lat. summi sio. V. misiune). Supunere: act de sumisiune. Sum-pletru, V. sint-. * sumptuăr, -ă adj. (lat. sampiuanus). Relativ la cheltuieli. Legi sumptuare, care tind să lnfrlneze luxuşi risipa: legile ump-tuare ale Spartei. * sumptuos, -oăsă adj. (lat somptuosul). Măreţ, luxos. Adv. A trăi somptuos. * sumptuozltăte f. (lat. *umpttt utas, -ătis). Mare lux: sumptuozitatea aaai -păţ. sumuţ, a -ă v. intr. (V. a-muţ). Ţugui buzele şi fac fa-ţu (la desdntece, la alintături de copii ş. a.). V. tr. Desdnt făclnd ţu-ţu. Amuţ, aţtţ.—Vechi şi insumuţ. 1) sun a., pl. uri (lat sâaus, it. suono, pv. fr. son, pg. ioni V. sonet. Cp. cu tun 1). Vechi. Sunet — In Ps. S. ş. a. suru. 2) sun, a -ă v. intr. (lat. sonare, it sonore, pv. cat sp. sonar, fr. sonner, pg. soar). Scot sunet; clopotu sună. Răsun: sună valea. Clnt sufilnd Intr’un instrument muzical: a suna din goarnă. Fig. Is formulat, glâsuiesc; legea sună aşa. V. tr. Fac să sune; zarafu tşi suna banii. Anunţ pin sunete; gornistu l-a sunat pe cergentu de zi. sunător, -oăre adj. Care sună (adică „de metal"); bani sunători. Iron. A convinge pe cineva pin argamente sunătoare, a-l mitui. S. m. pl. Fam. Bani. S. f., pl. ori (poate pin aluz. la fructele ei, care sună In capsulele lor). Munt. Lemnie. Unt de sunătoare, sunătoare muiată’n undelemn. sunduc, V. sandîc, sunet n., pl. « (lat. sdnttus). Ceia ce 80 www.dacoromanica.ro SUN auzi etnd loveşti ceva sunător (de ex,, un clopot): sunet metalic. Vibratiuni muzicale:. sunet de bucium, de viori, de fanfară. Răsunet, zgomot: copacii, abea Inţinaţi, cădeau cu mare sunet (N. Cost.). Vechi. Fig. Zvon, agitaţiune, turbunare ; să potolească sunetu lumii. Gram. Vocalele şi consonantele la un loc; U e un sunet labial, R e vibrant. V. foşnet, freamăt, ecoU, zîn-gănit, btziit, zbirnîlt, muget, tropot, răcnet, ţipet. sunt, V. sînt. * supapă f., pl. e (fr. soupape, din sous-pape, care vine d- sous, supt, şi paper a papa, a mtnca. Soupape Însemna In vechime „lovitură dată supt barbă In ctt să clănţăneşti din fălci"). Râsuflătoare cu capac fix (cu clapă) care se deschide automatic la pompe safi la maşinele cu abur. Supapă de siguranţă, făcută ca să dea drumu prisosului de abur, şi deci să evite exploziunea cazanului. Fig. Mijloc de scăpare.- această promisiune ju supapa tui. V. clapă, valvulă şi ventil. supat n, pl. uri (din supt paC). Fam-Pin supat, pin supaturi, pe supt pat, pe supt paturi; copiii s'au /ucat pin toate supaturile. * supă f., pl. e (fr. soupe, d. soiiper. V. supeO). Fertură de carne turnată tn farfurie fără carne, dar cu orez, grisă, tăieţei ş. a. (Carnea rămasă constituie rasolu. Ciorba sau borşu e supă acră). — In Trans. Bucov. zupă (d. germ. suppe, care vine d. fr. soupe). supămînteân, -căs. Care trăieşte supt pămlnt (ca zmeii din poveşti).—Fals subp-. supâmtntenesc, -eâscâ adj. Care e supt pămlnt (subteran): apele supămin-ieneşti. — Ob. apele de supt pămint. V. freatic. 1) supăr n., pl. ere. Vechi. Azi pop. Supărare, necaz, neplăcere (Let. 11, 23, 48,268). 2) supăr, a -â v. tr. (lat. siipero, -ăre. Întrec, covlrşesc, înving; it. soprare, pv. sp. pg. sohrar, a prisosi. — Supăr, superi, supără ; Su supere. V. subretă). Necăjesc, Înciudez, irit: vorba asta i-a supărat, copiii supăraţi calu. Incomodez, jenez (strlng, rod): aceste ghete mă supără. Incomodez, impor-tunez, plictisesc : o afacere care-l supără mult. V. refl. Mă Înfurii: auzind asta, s’a supărat foc şi a plecat. Mă supăr de ceva, mă supăr din pricina unui lucru. Mă supăr pe cineva, 1) mă umplu de nemulfămire din pricina lui, 2) rup relaţiunile cu el. ăupărâlnlc, -ă adj. L. V. Rar. Supărător. Supărăcios. supărare f., pl. ări. Necaz, neplăcere : supărările vieţii, am ajuns acolo fără supărare. întristare: a murit de supărare. supărât, -ă adj. Plin de supărare, de ciudă. Întristat A fi supărat cu cineva a nu mai vorbi cu el, a nu mai avea relatiunl cu el. A fi supărat pe cineva, a fi nemul-ţămit de el, SUP supărăcTds, -oâsă adj. (d. supărat) Care se supară uşor, irascibil. supărător, -oâre adj. Care te supără, plicticos, incomodând importuri : un om supărător, o afacere supărătoare. Adv. A vorbi supărător. * siiper- (lat. super, deasupra), prefix care arată superioritatea (In loc sau In rang) sau abuzu: superpun, superfin, super fetaţi-une. V. supra-, Iper-, extra-, stră-ş. a. * superb, -ă adj. (lat. superbus, mtndru, excelent). Mlndru, sumeţ. Mlndru, măreţ, foarte frumos: o ţară superbă. Foarte gustos: nişte pere superbe. Adv In mod superb. * superfetaţiune f. (lat. superfetătlo, -dnis, d. super-fetare, a concepe pe deasupra, adică „iar“. V. făt, a făta). Lucru care se adaugă fără folos peste altu, abun-danţă fără folos. — Şi -âţle. * superficial, -ă adj. (lat. super-ficia-lis, d. super-ficies, suprafaţă, derivat şi el d. facies, fată). Al suprafeţei, care e numai la suprafaţă: rană superficială. Fig. Care nu adlnceşte, uşurel, neserios: om, spirit, studiu superficial. Adv. In mod superfial. * superficialitate f. (d. superficial; fr. -ite). Defectu de a fi superficial, lucru superficial. * superfin, -ă adj. (super- şi fin; fr. su-perfin şi surfin) Com. Extrafin, foarte fin: rom superfin. * superflua, -ă adj. (lat. supir-ftum: d. super, pe deasupra, şi filiere, a curge. V. fluid). De prisos, nefolositor.- cheltuieli, regrete superflue. Rămas pe deasupra .- banii superflui să se dea săracilor. * superfl uitate f. (lat. super flultas, -ătis). Caracteru de a fi superflui. Pl. Lucruri superflue: cîte superfluităţi in cartea astaI * superior, -oâră adj. (lat. superior). De sus: partea superioară. De un grad înalt (pin aluz. la coloana de mercur, carc se suie la căldură): temperatură superioară. Fig. Mai mare de ctt alţii In talent, rang, merit, forţă: om, talent, funcţiune superioară. De calitate deosebită: marfă superioară. Ofiţer superior, maior, locotenent-co-lonel, colonel. A fi superior evenimentelor, ale Înfrunta cu curaj.S. m.Mai mare tn funcţiune: a te supune superiorilor tăi (V. subaltern). Şef de minăstire sau de comunitate religioasa, stări). Adv. In mod superior.—Nu zice a fi mal superior de cit altu, ci a fi superior altuia I * superioritate f. (mlat. superiărilas, -ătis). Calitatea de a fi superior. * superlativ, -ă adj. (lat. snper-lativus. V. re-lativ). Gram. Care exprimă o calitate In cel mai Înalt grad; terminaţiune superlativă. S. n., pl. e Cel mai Înalt grad de comparaţrune: cel mai bun (superlativu relativ), foarte bun (superlativu absolut). La superlativ, exprimat In gradu superlativ : a pune un adjectiv la superlativ. Cuvtnt pus — 1266 — www.dacoromanica.ro SUP tn gradu superlativ.'prlm, minim ts superlative latine. Adv. Fam. Extrem, foarte. * superpiin, V. suprapun. * superstiţlâs, -oăsă adj. (lat. super-stitiosus). Care are supersiţiuni: poporu e superstiţios. Datorit superstiţiunii: obiceiuri superstiţioase. Adv. In mod superstiţios. * superstlţlune f. (lat. superstttio, -dnis). Credinfă religioasă falsă, rezultată din ignoranţă (De ex., dacă-tj tai unghiile, să le pui In sin, că pe lumea cea-laltă |i le va cere Dumnezeu !!!). Obicei superstiţios, eres: superstifiunile poporului. Fig. Iubire excesivă: a avea superstitiunea trecutului.— Şi -iţle. * supeO n., pl. uri (fr. souper şi soupd) Barb. Cină (mai ales noaptea după ieşirea de la spectacule). * supez v. intr. (fr. souper, d. germ. de jos supen, ol. zuipen, germ.de sus saufen. a suge, a bea, a trage la măsea. V. supă). Barb. Cinez (mai ales noaptea). * supieră f., pl. e (fr. soupiire). Barb. Castron (de supă). V. cTorbalîc. * supin n., pl. e (lat. suptnum). Gram. O formă verbală scoasa din participiu trecut şi cu Inţ. de substantiv verbal ca şi infinitivu In -re, precum: dusu şi intorsu saii ducerea şi întoarcerea. * suplantez v. tr. (lat. supplantare, tr In tesc punlnd pedică, d. sub, supt, şi planta talpă; fr. supplanter). Dobor ocuplnd locu: a suplanta un rival. * supleant m. (fr. supple'ant, d. sup-plier, a suplini). Suplinitor de judecător, judecător stagiar. * supleănţă f., pl. e (fr. suppleance). Funcţiunea de supleant. siiplec, a -ă v. tr. (lat. săp-plico, -pli-căre, rog umilit. V. aplec, suplică, suflec). Cant. Aplec cu umilinţă. suplecât, -ă adj. (d. suplec,plecat).Dos. Supus, plecat. * suplement n., pl. e (lat. supplemen-tum. V. com-plement). Adus p. a suplini lipsa (p. a completa): suplement de leafă, suplement la un dicţionar, la un ziar. Geom. Suplementu unul unghi, ceia ce lipseşte ptnă la 180 de grade. — Fals supliment. * suplementâr, -ă adj. (d. suplement; fr. supplimentaire). Care serveşte ca suplement: credit suplementâr. Adv. In mod suplementâr. * supletiv, -ă adj. (lat. suppletivus). Gram. Suplementâr, care completează Inţe-lesu cuvtntului principal. suplic, a -ecă v. tr. V. suflec. * suplicant, -ă s. (lat. săpplicans, -ăntis; it. supplicante). Rar. Cel ce adresează o suplică. * suplică f., pl. i şi e (it. siipplica, d. supplicare, a ruga cu umilinţă sau cu insistenţă; fr. supplique. V. su-plec, ex-pilc). Rar. Hlrtie care conţine o cerere sau o ru- SUP găminte adresată unei autorităţi. — Ob. petitiune, cerere. * suplicii! n. (lat. supplicium). Tortură, chin, caznă: supliciile Iadului. Fig. Mare plictiseală, mare nemulţămire; aşteptarea a'ita e un supliciă, societatea lui e un supliciu pentru mine. * suplinesc v. tr. (d. plin, după im-pli-nesc, p. a traduce pe lat supplire şi fr. stip-plier). Ţin locu: a suplini un profesor absent. Completez lipsa: a suplini lipsa de experienţă pin geniu, vitejia unei armate suplineşte număru. * suplinitâr, -oăre adj. Care supli-eeşte: profesor suplinitor. Subst Un suplinitor. * suplinire f. Funcţiunea de suplinitor. Locu de suplinitor. — Fals suplinlnţă. 1) * supârt n., pl. uri (fr. support, d. siip-porter, a suporta). Lucru pe care se sprijină altu(piedestal, soclu, proptea. V. port 2): suporturile unei boite. Fig. Sprijin, lucru sau persoană pe care te poţi baza. 2) * supârt şi -ez, a -â v. tr. (fr. sup-porter, d. lat. sup-portare, d. sub, dedesupt, şi portare, a purta. V. port 1). Ţin, suştin: un stilp care suportă o boltă. Fig. Rezist : cu haina asta suport frigu. Îndur, sufer : a suporta iărăcia. Tolerez: eu nu suport asta. * suportabil, -ă adj. (d. suport; fr. supportable). Care poate fi suportat: frig suportabil. Adv. In mod suportabil. supostătnlc m.(rus. supostăt, vsl. som-pobtatu). Dos. Vrăjmsş. * supozftâr n., pl. oare (lat. supposito-rium, adică „pus pe dedesupt"). Med. Medicament solid conic care se introduce pin orificiu anal. * supoziţiune f. (tat.sup-positio, -dnis). V. pozlţlune). Presupunere.—Şi -iţle. * supra- (lat. supra, deasupra), prefix care arată superioritatna (In loc sau In rang): suprapun, suprastructură, suprataxă, supranatural. V. super-, intra-, sub-, Iper-. * supraabund, a -ă v. intr. (după fr. surabonder şi lat. superabundare). Is foarte abundant — Şi super-ab-. * supraabundânt, -ă adj. (după fr. surabondant şi lat. superabundans, -ăntis). Foarte abundant — Şi super-ab-. * supraabundânţă f., pl. e (după ’fr. surabondance şi lat superabundantia). Prea mare abundanţă. — Şi super-ab-. * supraârbltru m. Arbitru ales peste ce! precedenţi dacă nu s’au Înţeles. * supraboreâl, V. IperboreQ. ♦supraexcit, a -â v. tr.(supra- şl excit). Excit foarte tare. — Barb. a surex-clta (fr. surexciter). * suprafaţă f., pl. e/e (supra- şi faţă; fr. surface, lat super-Jicies. V. superficial). Partea exterioară sau de deasupra, faţă: suprafaţa pămintuluf, a apei, a unui — 1267 - www.dacoromanica.ro su? poligon. Fig. Exterior, aparentă: nu observa numai suprafaţa, ci adinceşte lucrurile I întindere : suprafaţa unei (ări. * supranatural) -ă adj. (după fr. sur-naturel). Mai pe sus de fire, peste puterea naturii: putere supranaturală. Care nu se poate afla pin raţiune, ci pin credinţă : adevăruri supranaturale. Fig. Extraordinar: genii supranatural. S. n. Lucru supranatural. Adv. In mod supranatural. * supranume n., pl. tot aşa (după fr. surnom). Poreclă, nume dat pe deasupra: Ştefan cel Mare. * supranumerar, -ă adj. (după fr. surnumiraire, lat. supernumerarius). Peste număru fixat ori obişnuit: funcţionar supra-wtmerar (care n’are leafă plnă la numirea definitivă). S. m. Un supranumerar. * supranumesc v. tr. (după fr. sur-nommer). Poreclesc (In bine sau In rău): Peneş supranumit „Curcanu". * supranutrlţiune f. (supra şi nutri-fiuni). Nutrire excesivă. V. Ipertrofle. * supraofertă f., pl. c (supra- şi ofertă, după fr. surenchire). Ofertă peste altă ofertă la mezat ori la adjudecare. * supraom m., pl. oameni (după germ, ilbermensch, nume dat de filosofu Nietzsche. f 1900). Om de o mare putere sufletească. * supraomenesc, V. suprauman. * suprapun şi superpun, -pus, a -pune v. tr. (supra- sau super- şi pun; lat. super- şi supra-pânere; fr. supcrposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologani, straturi suprapuse. * suprarenal, -ă adj. (supra- şi renal). Anat. Care e deasupra rinichilor: glandele suprarenale. * suprataxă f., pl. e (după it.surta\e). Taxă suplementară. * suprataxez v. tr. (după fr.surtaxer). Supun unei taxe mai mari de ctt cea de plnă acuma sau de ctt cea legală. * suprauman, -ă adj. (după fr. sur-humaln). Mai pe sus de puterea umană (omenească): sforţări supraumane. — Şi supraomenesc. * supraveghere f. Veghere, observaţi-une : supt supravegherea familiii, a politiii. * supraveghetor, -oăre adj. şi s. Care supraveghează. * supraveghez, a-gheâ v. tr. (supra-şi veghez, după fr. stirveiller). Veghez, observ, păzesc cu atenţiune: a supraveghea elevii să nu copieze unii de la alţii, a supraveghea hotarele să nu intre duşmanu. * stkpravTeţuTesc, v. intr. (după fr. survivre). Vieţuiesc după moartea altuia SaG după o catastrofă: A i-a supravieţuit tui B, cei ce au supravieţuit războiului. A-fi supravieţui fie, a trăi după perderea inteligentei ori situaţiunii. * supravieţuire f. Acţiunea de a supravieţui. Lucru care n’a dispărut incă; super-stitiunile ts supravieţuiri ale ignorantei. SUP * supravTeţultdr, -oăre adj. şi s. Care a supravieţuit: supravieţuitorii catastrofei transatlanticului „Titanic" (1912). * supravin, a -veni v. intr. (după fr. survenir). Vin (mă intlmplu) pe neaşteptate: a supravenit un Japt nou. suprănălţ, a -Ş Iţă v. tr. (după vsl. prievuznositi). Dos. înalt tare. V. prea-inalţ. * suprefect m. (sub- şi prefect, după fr. sous-prefet). Şef de plasă (odinioară zapciă sau privighitor) sau de plai (odinioară vătaf sau privighitor), numit apoi şi inspector comunal sau administrator de plasă, iar de la anu 1925 pretor (V. oco-laş, pomojnic). Azi (de la 1926). Director de prefectură. * suprefectură f, pl. i (sub- şi prefectură, după fr. sous-prifecture). Vechi. Plasă ori plai (adică regiunea supusă unui suprefect). Funcţiunea unui suprefect. Rezidenta (cancelaria) unui suprefect (odinioară, şi azi pop., taht, taft). * suprăm, -ă adj. (lat. supremus, 'superlativii lui superior, care e mai sus). Cel mai înalt tn grad: puterea supremă (suverani-* tatea). Ultim tn timp, peste care nu se poate trece, extrem şi important: era momentu suprem cind trebuia să se hotărască. Fiinţa supremă, Dumnezeu. Ora supremă, ora morţii. Voinţa supremă, voinţa exprimată cu limbă de moarte. Onorurile supreme, funeraliile. * supremaţie f. (fr. supremaţie, d. engl. supremacy, format d. supreme, suprem, după anal. lui primacy, de la fr. primatie, calitatea de primat). Superioritate, prioritate, ege-monie, preponderan|ă: Atena şi Sparta iţi disputai suprema/ia, supremaţia Angliii pe apă. * supreslune f, (lat. suppressio. V. presiune). Acţiunea de a suprima. — Şi suprimare. * suprim, a -ă v. tr. (fr. supprimer, d. lat supprlmere. V. com-prim). Desfiinţez: a suprima un bir, un ziar, o funcţiune. Şterg, Înlătur, eliminez: a suprima nişte versuri. Fig. Fam. Ucid: anarhiştii ai suprimat mulţi oameni. supsuoără şi supţloără f., pl. ori (lat sub ala, supt aripă, de unde s’a făcut un subst. * suară, * moară, căruia i s’a pus înainte .-apt. Căztnd /, s’a făcut supsuoără, iar din combinafiunea lui / cu s, s’a făcut * supfuoară, supfioară). Scobitura de supt umăr: a apuca un rănit de supsuori. Adv. de loc. In ori supt scobitura de supt umăr: a veni cu pinea supsuoără. — In Trans. şi susuarâ. In L. V. supsloarâ, susl-oară, suptQsuară, suptOsloară. 1) supt n„ pl. uri. Acţiunea a suge. Iron. Daru suptului, befia. 2) supt, -ă adj. (d. sug). Slab: un cal supt. 3) supt prep. (lat. sibtUs, it. sotto, pv. sotz fr. sous, cat sots, vsp. vpg. soto. V. sub-). - 1263 - www.dacoromanica.ro SUP Dedesupt: cinele dormea supt masă, copiii se ascunsese supt pat, (fig.) supt o grea acuzafiune. In timpu domniii sau funcţiunii cuiva: supt Cezar, supt imperiu, suptfostu director. Supt seară, pe supt seară, pe Inserate. Supt presă, In curs de tipărire: o carte supt presă. Supt formă de. In formă de: ploaia îngheţată cade supt formă de zăpadă. — Clnd supt se ciocneşte cu un sunet sonor (b, d, g, j, v, z), perde pe t şi se preface In sub: sub bancă (sau: su bancă), sub deal, sub guşă, sub jug, sub valuri, sub zid. Clnd se ciocneşte cu m, se zice ori sub masă, ori sup masă (după cum se poate rosti umblu faţă de umplu). Ctnd se ciocneşte cu un sunet mut (p, t, c, ş, f, s), se reduce la sup; sup casă, sup fag, sup pat (sau: su pat), sup tel, sup stejar, sup şopron. Absolut acelaşi lucru se Intlmplă cu opt, rupt, supt 2, copt ş. a., precum ob dealuri, ob guri, ob zile, ob-zecl. Asta numai In pronunţare, că de scris, nu îndrăzneşte nimeni să scrie alt-fel de ctt opt dealuri, opt guri, opt zile, opt-zecl. Acest lucru, aşa de simplu, nu e priceput de o imensitate de semidocţi, care, bazaţi pe latinusub, care nu există pe româneşte de ctt ca prefix, scriu sub ori subt şi obiectează că supt e participiu de la sugl Incomensurabilă ignorantă / E destul să observi că, atunci ctnd urmează o vocală, supt rămlne neschimbat, precum; supt apă, supt ulm, ca şi opt ani, opt ulmi. Dar tld. dedesupt nu îndrăznesc să scrie... dedesub, deşi e acelaşi caz ! Contra prostiii luptă chear zeii In zadar! suptură f., pl. I. Acţiunea, felu şi rezultata sugerii: mai multe mpturl pe zi unul prunc. Fig. Jaf, stoarcere: suptuia poporului. supţiez şi (Munt. vest) -rez v. tr. (lat. săbtiliare. V. subiiIizez). Fac suptire; a supţia un băl cloplindu-l, a supli i lapteli turnind apă in el, (fig.) cheltuielile mi-aă cam supţiat punga. Fig. Cioplesc, rafinez : s’a supţiat lumea! — Şi sipţiez. Şi ins-. * supţin, V. susţin, supţioără, V. supsuoară. supţlrâre f. Dos. Suptirime. supţirâtlc, -ă adj. (d. supţire). Cam suptire (la trup): om supţiratic.— Şi stpţ-. supţire adj. (lat. subtilis, subtil, suptire1 d. tela, ptnză, din * texla, care vine d. texere, a ţese; it. sottile, pv. sobtil, vfr. sotil). Nu gros, fin, de putină rezistentă: unde e aţa supţire, acolo se rupe (unde e sărăcia mai mare, acolo se Intlmplă nenorocirea). Fin, mărunt: făină supţire. Slab, cu multă apă, diluat: lapte, sos suptire (V. zeamă lungă). Fig. Fin, subtil, şiret: o vorbă, un plan suptire. Fin, rafinat, cioplit: om supţire. De lux, boieresc: cizmar supţire. Adv. L-a luat suptire, l-a luat cu şiretenie ca să nu priceapă că vrea să-l înşele, să-l prindă. —Şi sîpţ-. Fals. subţ-. supţlrfme f. (d. suptire). Calitatea lucrurilor supţiri: supţirimea picioarelor căprioarei.—Şi supţirenie, fi netă. Şi sîpţ-. SUR supultor, -oâre s., pl. ori, oare. (V. supun). Vechi, Codoş, codoşcă. supun şi -puT, -pus, a -pune v. tr. (lat. suppdnere, d. sub, dedesupt, şi poner», a pune. V. pun). Vechi. Pun dedesupt, pun un lucru supt altu: supaseră o piatră supt el (Ps. Sch.), şi azi: a supune un petec unei haine. Ascund; au găsit un pistol in minică supus (N. Cost.). Aşez la plndă : a supune o oaste A supune muieri supt cineva, a face codoşitc cu ele. Fig. (mai ales azi), n-ving, subjug, fac să asculte de mine: Romanii au supus mal toată lumea cunoscută lor. Pun la, impun : a supune birului (ori ta bir). Pun cuiva supt ochi, It aduc la apreciere (după fr. spumettre): a supune un caz aprecierii unei comisiunl. V. refl. Vechi. Mă ascund; Nemţii s'aă supus supt cetatea Beligradului de s; apărau de Turci (Nec.j. Azi. Fig. Plec capu, mă predau ; duşmanii s’aă supus. Ascult de; cel mic se supune celui mai mare, supunere f. Acţiunea de a sau de a se supune. Respect, ascultare, dispozitiune spre supunere: a vorbi cu supunere. * supurez v. intr. (lat. sup-puro, -purăre, d. pus, purls, puroi). Med. Produc puroi : buba supurează. supus, -ă adj. Pus dedesupt: cerboaica sta cu picioarele supuse şi cu urechea atentă (Sadov. VR. 1930, 9-10, 193). Fig. Ascultător, dâcil•./copil supus. Respectuos: al măiestătil voastre supus servitor. Pus supt autoritate ; supus legilor. Expus: supus boitelor, morţii, greşelilor. Obligat, dator să suporte: supus birului. Subst Care e supt autoritatea unei ţări, adică are cetăţenia acelei ţări : un Bulgar supus românise. V. podan, sudit, tirtan. supuşie f. (d. sup is). Calitatea de supus, naţionalitate: supuşia românească.— Şi -şe-nie. 1. sur n. V. sun 1. 2. sur, -ă adj. (dacă c cuv. străvechi, d. lat syrus, sirian, de unde ar veni şi bg strb. sur, a. t. Cp. cu vlnăt, „veneţian", şi it. tur-chino, albastru, adică „turcesc" V. turbhez). Cenuşiu, vorbind despre păr: păr sur, om sur (cărunt, albit pe jumătate), lină sură, cal sur (cu păru cenuşiu pătat, care la bă-trtneţă se face alb). V. ser şi sîngeap 2. surată f., pl. e (d. soră, c&firtat d. frate . D. rom. vine ung. szurata). Epitet de simpatie Intre femei In popor. Prietenă (tn glumă mai ales): bună surată fl-al ales ! A se prinde surati, a se înfrăţi (cum fac fetele la Florii Intr’un joc al lor). surăţie f. Calitatea de surată. Jocu suratelor : a juca la surăţie (Sov. 229). surcea şi -fc& f., pl. ele (din surcele, pl. lui surcel). Munt. est. Mold. Aşchie, bucăţică de lemn rămasă de la despicat ori de la rlnduit (talaşi). Fig. Bani ori mtncare inexistentă : Cu ce să plătim, să ne săturăm ? Cu surcele ? Prov. Surcica nu sare departe de trunchi, copiii seamănă cu părinţii. — In - 1269 - www.dacoromanica.ro SUR nord şl cYurcică. V. găteje, vreascuri. surcel n., pl. e (lat. surcellus, d. surcu-lus, ramurică, surcea). Trans. Olt. Dos. Beţişor : firicelele trebuie presădite fâcindu-se gropi cu un surcel (Neam. Rom. Pop. 1,665) un surcel (CL. 1922,364). surchldeălă f., pl. eli. Acţiunea de a surchidi. surchldesc v. tr. (Ung. szurkălodnl, a se împunge unu pe altu, a împunge cu vorba). Fam. Arunc arşicu la joc. Fig. îndemn aţlt (şi chear bat) ca să se apuce de treabă. V. frichinesc. surd) -ă adj. (lat sărdus, it. sp. sordo, pv. cat. sort, fr. sourd. V. absurd). Care n'aude sau aude rău: popa nu toacă de două ori pentr'o babă surdă. Fig. Care nu vrea s’audă\ neînduplecat: a rămtnea surd la rugăminţile cuiva. Rar. Surda saii de surda adv. In zadar. — Fals zgomot surd (după fr.) tld. „zgomot înfundat" ori „înăbuşit". * surdă f., pl. e (fr. [be'cassine] sourde). Un fel de becajină mai mică (gallinăgo gal-linula). * surdină f., pl. e (fr. sourdine, d. it. sordina). Ceia ce se pune la un instrument muzical ca să sune mai slab. La instrumentele cu arcuş surdina e un fel de peptene care s.e prinde de scaun şi Inăduşă sunetu). Fig. In surdină, In taină. surdomâş şi surdu-m. (strb. srdomasi. QrS. 1937,280). Olt. Un iei de verme solzos care trăieşte pin făină (tenebrio molitor). Pl. Un fel de eczemă (solzi) In capu pruncilor pe care babele zic c'o vindecă uciztnd un şurdumaş pe creştetu pruncului. — în Ban. strădomăş. V. molete 1. * surdo-mut) -ă adj. Mut (care e şi surd din naştere). surduc n., pl. e (turc. strb. surduh, drum adtncat; ung. szurdok, trecătoare de munte). Nord. Coastă rtpoasă şi petroasă. surducă f., pl. i. Ban. Trans. Minge (QrS. 1937,177 şi 191). surdumâş, V. surdomâş. surecciQ m. (turc. slirekfi, slirlikţl, d. slirlik, turmă, siirmek, amina. V. surugiii). Vechi. Negustor de vite pentru Stambul. surâse v. intr. Devin sur, încărunţesc, suret n., pl e (turc. ar. suret). Vechi. Copie. V. Izvod. * surexcit V. supraexclt. surghTun şi (est) -gun n., pl. uri (turc. slirglin. exilat; ngr. surguni, bg. siurgiun, strb. surgun, exil). Exil. Exilat: l-a făcut surgun (Nec. 2,404). — Vechi şi -ghYunltc, -gunlfc (turc. slirgiinlyk) şi -ghTunie) -guni'e, exil. surghiunesc v. tr. (d. surghiun, ca şi strb. surgunisati şi ngr. surgunevo), Rar. Azi, Exilez. — In Mold. şi surgunesc. surgucT n„ pl. ce şi cluri (turc. sorghuţ, sorghuc, pompon de păr sau de pene ; ngr. sergutsi, slrb. sorgue). Vechi. Mot de pene cu petre preţioase (îl purta sultanu, paşii din Egipt, Bagdad şi Buda şi, diferit tn formă, domnii româneşti). Azi. O plantă ranun- SUR culacee ornamentală (delphinium Ajâcis), numită (1n Trans.) şi toporaş. surimân) V. sărman, surip, V. surp. * surid) -rîs) a -ride v. intr. (lat. sub-ridere, fr. sourire). Ztmbesc. Fig. A-ti su-ride un lucru, a ti se prezenta favorabil, a-(i plăcea. * surîs n., pl. uri (fr. sourire şi sourii,). Ztmbet. surlâr şi surlâş m. (d. sarlă). Vechi Ctntâret din sur!ă.-Şi surmacT, sîrmacT, pl. tot aşa (din * surlăci, * surnaci, de unde surmaci, slrmaci), surlă f., pl. e (turc. suma, pop. zurna, fluier cu sunet ascuţit, ngr. surla şi zurnăs oboi. alb. zurnă, flaut, zurnă, nas lung şi suptire, vsl. suruna, fluier, bg. strb. surla, zurla, fluier, rtt, ceh. sarma, fluier. E rudă cu firii, (urloi, jirloi ş. a. V. sorllţă), Vechi. Un fel de flautostăşesc terminat cu o deschizătură conică: 11 intimpinară cu buciume, tobe şi surle. Azi. Nord (zurnă). Rtt (V.teflu) zotcă) trompă) hurtum). Colibă conică sau alt-fel ori chear numai tagrăditură de stuf (tn care ciobanii ferb urda), surllţă, V. sorliţă. surmăcî) V. surlar. ’ surmea, V. strmea 2. * surmenaj n., pl. e şi uri (fr. surme-nage). Sleirea (istovirea) puterii intelectuale sau fizice. * surmenez v. tr. (fr. surmener). Storc de puteri pin prea mare muncă cu mintea saâ cu trupu, istovesc. * surogat n., pl. e (germ. sarrogat, d. it. surrogato, lat. subrogatus, pus In loc. V. subrog). Succedaneu, substanţă care poate înlocui alta : surogat de cafea. surâră, V. soră. surp) a -ă v. tr. (d. lat. surpere, contras din surripere, a răpi pe furiş, deşi schimbarea conjugării se cam opune). Fac să cadă lutndu-i sprijinu, prăbuşesc, nărui .apa surpă malurile. Fig. Anarhiştii surpă temeliile societătii. V. refl. Zidu s’a surpat de ploaie. Fig. Multe imperii s'aâ surpat. — Vechi şi surip (ceia ce ne-ar duce la lat. * surnpare, d. ripa, mal, rom. „rlpă"). în Meh. şi Maram. surup (ceia ce i-a făcut pe unii să-l derive d. lat. * surrupare, d. răpes, sttncî). surpătură f., pl. I. Loc surpat. Ernic. * surprind) -prins, a -prinde V. tr. (fr. surprendre, d. sur, deasupra, şi prendre, a prinde). Prind asupra faptului: l-am surprins la mere, furlnd mere. Fig. Prind pe neaşteptate : moartea l-a surprins In plină activitate, ploaia ne-a surprins pe drum. Fac să se mire : vestea asta l-a surprins foarte mult. Abuzez de, tnşel; a surprinde buna credinfă. Obţin pin viclenie: a surprinde o iscăltiură Prind, interceptez: a surprinde o scrisoare. V. zăpsesc. * surprindere f. Acţiunea de a surprinde : surprinderea unor hoji, unor scrisori, unei iscălituri. — 1270 - www.dacoromanica.ro SUR * surprlnzătdr, -oăre adj. Care cauzează surpriză, care te face să te miri, uimitor: un talent surprinzător. Adv. Imitat surprinzător de bine. * surpriză f., pi. e (fr. surprise. V. repriză). Lucru (fapt ori ooiect) care te surprinde (plăcut ori neplăcu/): surpriza Iul fu mare ctnd nu găsi nimic in ladă, copiii găsiră o plăcută surpriză (nişte jucării) cînd se deşteptară. surpiiş n., pl. uri. Loc pe unde se tot surpă pămlntu, ca pe coaste. sursât n., pl. uri (turc. sursat, siirsat). Vechi. Rechizifiune (cumpărare forţată) de alimente p. oaste. * sursă f., pl. e (fr. source, greşit scris tld. sourse, part. fem. d. sourdre, iat. săr-gere, a izvorî. V. sorginte, resursă, însurecţlune). Barb. Izvor, sorginte. surtuc n., pl. e (rus. sertăk, redingotă, pol. surtut, surdut, d. fr. surtout, manta largă). Est. Haina de toate zilele a orăşea-nului bogat ori sărac (scurtă, purtată pe deasupra vestei, dar pe supt pardesia ori palton. I se zice şi jachetă.. Dar această numire se dă ji redingotei cu poalele retezate In fată). — In Olt. Munt. gheroc. V. săr-dac, spencer, recăl. * surtucăr m. (d. surtuc). Mold. Iron. Purtător de surtuc (orăşean, burghez, boier). V. pantalonar, Işllcar, sumănar, o-plncar, covrigari suruglesc, -iască adj. De surugiii ; bici surugiesc. Fig. Trivial: vorbe suru-gieştl. surugi^şte adv. Ca surugiii: îmbrăcat surugieşte. Fig. Trivial: a înjura suru-gieşte. surugiii m. (turc. sUrUgil, poştaş [cu căruţa] d. sitrmet, a mina. V. surecciu). Vizitiu poştal saa Ia o trăsură boierească de călătorie (V. poştalion). Fig. Om care tot tnjură, om trivial: mă surugiule 1 V. ghîocear. surumăn, V. sărman. surup, V. surp. surupină f., pl. I. Olt. Coastă rtpoasă (deci care se tot surpă). V. corhană. surzenie f. (d. suref). Defectu de a fi surd. surzesc, V. asurzesc. sus adv. (lat. susum şi sursum din * sub-vorsum, * sub-versum, compus d. sub, dedesupt, şi versum, virtere, a Invlrti; it. sp. vpg. suso, pv. fr. sus. V. Jos, dos,tn> vîrtesc, proză). In partea superioară, la înălţime, spre cer (sttnd saa mergind): el e sus, se duce sus (în etaj), se sule sus de tot, arunc sus. Pe sus, 1) In partea superioară, pin copaci, de tavan sau pin aer: pe sus erau numai flori, 2) In căruţă (trăsură, tren, corabie, aeroplan): mai bine pe sus, de cit pe jos. De sus, 1) din partea superioară: a scoborl ceva de sus; 2) superior In loc (fafâ de nivelu mării): tara ae sus (nordu Moldovei); 3) superior tn rang : cel de sus (cel mari). Fig. Aristocrat; a fi dintr'o familie de sus. Cel de sus, Dumnezeu. SUS S. n. fără pl. Partea de sus : a pune o cutie cu sus'n jos. tn susu apei, la deal, contra curentului. Sul sus, urc sus, duc sus. Mă sul sus, mă duc sus. Iau de sus (o perr soană), privesc de sus, tratez ca pe un inferior. Iau pe sus, umflu, duc cu de-a sila; potiţia l-a luat pe sus. Interj, de aprobare saii de simpatie (de multe ori ironic); Sus Popescul Sus cu eli Interj, de îmbărbătare saa de alarmă; sus, Români I susâî m., pl. tot aşa (rut. rus. susăl (Pascu, R. C. 1938. 110]. Cp. şi cu rus. su-sâll, foaie de aur)* O plantă din familia compuselor (sonchus olerăceus, arvensis ş. a.) Din ia se face salată. SusaT de pădure, crestăfea V. lăptugă. susan m. ca plantă şi n. ca marfă (turc. susam, d. ar. sesem ; ngr. susâmi, alb. bg. slrb. susam. Vgr. sisamon, lat. sesamum, vine tot d. ar.). O plantă erbacee originară din India şi cultivată In Orient p. seminţele ei, din care se scoate un ulei comestibil foarte bun (sesamum ludicum). Tot din aceste seminţe se scoate şi tahînu, din care se face halvaua. In fine, ele se presară pe covrigi. — Şi * sezăm (după lat fr.). * susceptibil, -ă adj. (Iat. susceptl-bilis, d. suscipere, susceptum, a primi, a suferi. V. tn-cep). Care poate suferi modificări saa lua diferite forme ; materiae susceptibilă de tot felu de forme. Fig. Care se ofensează uşor ; om susceptibil. * susceptibilitate f. (d. susceplibil; fr. -iti). Calitatea sau defectu de a fi susceptibil. suscit, a -ă v. tr. (lat săs-clto, -cităre. V. citez, ex-clt). Produc, provoc; a suscita război. * susîQ n. V sîsîîac. * suspect, -ă adj. (lat. suspectus, d. su-spicere, a privi pe dedesupt, a bănui. V. a-spect). Bănuit, care nu inspiră încredere ; individ suspect, mişcări sussecte, bolnav suspect) (care e bănuit că mal are microbi). Adv. In mod suspect; privea suspect. * suspectez v. tr. (lat. suspectare, fr. -eter). Bănuiesc, pun la îndoială: a suspecta credinfa cuiva. * suspend, a -ă v. tr. (Iat. suspdndere, d. susum, sus, şi ptndere, a atlrna ; fr. sus-pendre. Fată de a de-plnde, s’ar fi aşteptat * a suspinde, ceia ce ar fi fost mai conform spiritului limbii româneşti). Attrn: a suspenda o lampă de (saa tn) tavan. Fig. Amin sau întrerup pe ctt-va timp ; a suspenda exeeutiunea unei pedepse, o şedinţă, ostititătile. Opresc provizoria din funcţiune (ca pedeapsă); a suspenda un funcţionar. * suspendat, -ă adj' (fr. suspendu). Attrnat; grădinile suspendate ale Semira-midil (făcute pe poduri). Fig. Amtnat ori întrerupt; Lucrări suspendate. Oprit provizoria din funcţiune; funcţionar suspendat. * suspensiune f. (lat. suspensio,-ânis. V- pensiune). Acţiunea de a suspenda. Starea celui suspendat. A finea pe cineva în, suspensiune, a-l finea tn stare de amlnare. tn nebotârtre. Ret. Figura pin care tragă- 1271 - www.dacoromanica.ro nezl puţin vorba pin perifraze safi • scurtă tăcere plnă să te pronnntl p. a atita curiozitatea şi a produce mai mult efect (înscris se arată printr'un şir de puncte. V. retorică). Chim. Starea unui corp foarte divizat care se amestecă cu un fluid fără să se disolve. Fiz. Suspenisunea lui Cardan, sus-pensiunea unui instrument tntr'o pozifiune perfect verticală. — Şi. -£nsle. * suspensiv, -ă adj. (mlat. suspensi-vus). Jur. Făcut p. a. suspenda executarea unei judecăţi, unei învoieli: apel suspensiv. * suspensor n., pl. oare (mlat.suspen-sorium, fr. -oir). Med. Bandaj făcut ca să sustie un organ. * suspicios, -oăsă adj. (lat. suspi-ciosus, bănuitor, suspect). Rar. Bănuitor. * suspiciune f. (lat. susptcio, -dnis). Jur. Bănuială. Suspiciune legală, bănuială permisă de lege, cum ar fi etnd acuzatu ar avea siguranţă ca va fi condamnat ori achitat de juraţi, şi atunci e trimes la judecată tn alt oraş. 1) suspin n.. pl. e (mlat. săspirum [R. C. 1933, 281, cl. suspirium, pv. sospir, fr. soupir). Oftat, răsuflare mai adtncă (de Întristare, de dor): a scoate un suspin. Fig. întristare: pe lumea cea-laită nu e suspin. 2) suspin, a -ă v. intr. (lat su-spirare. d. sub, dedesupt şi spirare, a răsufla; it. sospirare, eng. suspirer, pv. sospirar, fr. soupirer. V. a-, con-. In şi re-splr, expir). Oftez, scot suspine. A suspina după cineva, după ceva, a dori cu înfocare. * sustrag, V. substrag. * susţin, -ţinut, a -finea (est) şi a -fine (vest) v. tr. (lat. sustinire, d. susum, sus, şi tenere, a ţinea. — Se conj. ca (in). Ţin, sprijin: temelia susţine aasa, oasele susţin carnea. Fig. Ţin, întreţin, hrănesc, apăr: a susţinea familia. Apăr cu dovezi, feresc de lovituri: a-fi susţinea drepturile, un prieten, o cauză. Rezist; a susţinea atacu. Sprijin, ajut: a susţinea cu un batalion trupele atacate. Îmbărbătez : credinţa susţine vitejia. Afirm: susţin că aţa a fost. Menţin, persist: nu mai susţin cele afirmate. Men(in, păstrez: a-ţi susţine renume/e, rangu, vocea (a o prelungi cu aceiaşi forţă), conversaţiunea. V. refl. Mă ţin deasupra, plutesc ; înotătoru, aeronautu se susţinea bine. Fig. Mă ajut reciproc: fraţii se susţin. — Vulg. supţln. * susţlltor şi susţinătâr, -oare s. Care susţine : susţinătorii familiii. * susţinere şi ginere f. Acţiunea de a susţinea. Trupă care o susţine pe alta. susuoără, V. supsuoără, sutăş m. (d. sută, p. a. traduce latinu centuria din Evanghelie. V. sotnlc). Vechi. Mai mare peste o sută, căpitan. sută f., pl. e (vsl. suto, lat. centum, vgr. 'ekatân,sct. ţatam, vgot. hund). Cantitate de zece ori mal mare de ctt zece. Sută de franci (saii alte monete): se vedeai sutele tn ladă. Prov. Sutele mărită slutele, şi miile urgiile, banii fac să se mărite urltele. O sută (num.), de 10 ori 10; o sută de ani, două sute de franci. Număr mare: ţl-am spus de o tută de ort, de sute de ori (de foarte multe ori). MU şl sute, foarte mulţi, foarte multe. O sută de mii, o zecime din milion. sutălea, suta num. ord. de la o sută: al sutălea cartuş, a suta oară. — Fals su-telea. * suterăn, V. subteran. sutime f. (d. sută). A suta parte dintr’un tntreg (de ex., centimetru). * sutură f., pl. I (lat. sutăra. V, cu-sutură). Anat. Cusutura unei răni. încheietura dantelată a oaselor craniului. Bot. Linia după care se operează junefiunea şi separafiunea valvelor In fructe. suvăc n., pl. uri sau şi e (ngr. suvlăkl: frigăruie, dim. d. siivls, sugla, frigare, suvlt, sugli, sulă, d. lat. săbula, sulă. V. sulă). Sulă mare (de lemn sau de corn): tşl desfundă pipa cu suvacu (Sadov. Sâman. 3,1035) Trans. Vergeaua (arbiu) cu care băieţii împing măduva de soc din puşcoace. — In est şi suhâc, tn Trans. şi sulhac. suvâT, suvaîâ. V. seval. suvariO m. (turc. suvari). Călăraş turcesc (I. C j iii ca). suveîcă f., pl. f (bg. sovalka, suveică strb. sovelo, d. vsl. sovati, a trimete, rus. sovătt, a împinge, a băga, a strecura pe furiş ; ung. sdvdke). Unealtă (tn formă de luntre) care bagă pin bătătură firele urzelii. Fig. Om iute (neobosit): femeia asta-i ca suveica. A face suveica (după fr. faire la navette), a te duce şi a veni de multe ori. — Şi suvelnlţă (nsl. suvalnica) ta Munt. (mai ales tn vest). * suvenir n., pl. uri şi e (fr. souvenir)• Amintire. Obiect dăruit ca amintire. * suveran, -ă adj. (fr. souveraln, d. lat. pop. * superanus, derivat d. super, deasupra? it. sovrano). Suprem : binele suveran, un suveran dispreţ. Discreţionar, dictatorial -.putere suverană. Domnitor : principe suveran. In-falibil, neîntrecut: remediu suveran. S. m. şi f. Monarh, şef de stat. In Anglia, alt nume al lirei strerline (25 fr. 26 la 1916). Adv. In mod suveran : Curtea de Casaţiune Judecă suveran (sau : suveranamentet). * suveranitate f. (d. suveran ; fr. sou-veraineti). Calitatea de a fi suveran. suvulc, -ăt, V. suflec. * suzeran, -ă adj. (fr. suzerain, tld. suserain, derivat d. sus, după modelu lui souverain, suveran). Care poseda un fdud de care depindeau alte f£ude: senioru suzeran. Subst. Senior, cel căruia se supuneau vasalii. * suzeranitate f. (d. suzeran, fr. suze-raineti) Calitatea de a fi suzeran : a fi supt suzeranitatea cuiva (a fi supus). sveat, V. sfat. sveti, V. sfeti. sventuîesc, V. sfătuTesc. svlneâţă, V. sinaaţă. svireăp, V. sireap. www.dacoromanica.ro Ş ş ni. A două-zecea literă a alfabetului românesc. Sunetu ei e ca a lui s pronunţat mai In ăuntru gurii, ca şi j faţă de z. Sunetu ş e foarte şuierător şi e întrebuinţat clnd vrem să impunem tăcere fără să strigăm, ca In şt. — El e reprezentat tn multe feluri tn diferite alfabete, precum: ch (fr.), sce (it), sch (germ.), sh (engl.), s (ung.), sz (pol.). 5 (ceh. cr). Grecii nu-1 au şi nici nu-1 ot pronunţa bine. Ei au, ca şi Italienii şi paniolii, un s intermediar Intre 5 şi ş. V. cele spuse la s< şa f., pl. V. mai jos (die şea, lat. sella, scaun, care vine din * sedla d. şedere, a şedea: it. pv. cat. pg. sella, fr. selle, sp. silla. V. şed, sedelcă). Un fel de aşternut de pele de o formă specială care se pune pe cal şi se leagă cu chinga şi pe care încalecă călăreţu. A bate şaăa (ca) să priceapă Iapa, a face aluziune ca să priceapă cineva. PI. Mijlocu spinării, partea spinării la şolduri (care corespunde cu locul unde se pune şaua pe cal) : mă dor şalele de atita greutate. — In Munt. vest şea, pl. şele şi şe( (ca măntale, măntăil. In vest şale (ca şade, şase, şapte) cu Inţelesu de „mijlocu spinării". In est numai şele. şabâc n., pl. e (turc. muşabak, ar. mll-şebek, şabac, infl. de şebeke, it. scidbica, reţea). Sud şi est. Ajur, găurele ornamentale făcute tn ptnză pin zmulgerea firelor şi Inodarea celor din bătătură.- bluză cu şabace. Pe şabac, exact, cum trebuie. — La Tkt. -acă, dim. (P. P.) şăbăcea, pl. ele. Şi cea-bac (Munt. est), şabanâ, V. hervanea. * şabldn n., pl. oane (germ. schablone, model, tipar, d. fr. ichantiHon, eşantiion). Model, tipar, bucată de tinichea In care e tăiată forma unei litere, a cărei formă ră-mlne pe o suprafaţă clnd tragi cu văpsea pe deasupra. şabâT, V. şlbol. * şabrâcă f., pl. e şi ăci (fr. schabraquc şi cha-, germ. schabracke, ung. csăprâg, pol. czaprak, rus. ca-, d. turc. ţaprak, din fapraz, ceapraz). Imbrăcâmtntu de paradă al şelei (valtrap, cioltar, arşa). V. teltle. * şacal m., pl. II (fr. chacal, d. turc. fakal, care vine d. pers. Saghat). Un animal carnivor sălbatic (mijlocia tntre cine şi vulpe) care umblă noaptea tn cete, ataca vitele mici şi mănlncă şi mortăciuni (Trăieşte pin Africa şl Orient şi chear ptnă la Dunăre. — La Cant. ceacal (d. turc.). şadîrvân n., pl. uri şi e (turc. şadyrvan, d. pers. sad-revan, vesel curglnd). Sec. 19. Cişmea ttşnitoare. V. havuz. şâfar m. (rut. Săfar, pol. szafarz, ung. săfir. intendent, d. germ. scha/fer şi schaff-ner, intendent. V. şi şufăr). Mold. Vechi. Stolnic, sofragiu. — Şi şăfăr ori şâfer (rar azi), şoltic, şarlatan. şagâcT, -ce adj., pl. tot aşa (d. şagă). Est. Vechi. Şăgalnic. şagă f-. pl. şăgi (bg. Sega, Saga, nsl. Sega, vsl. Senga ; alb. Sakă, sakă, ngr. sa-kăs, d. turc. şaka, şagă. V. şuguîesc). Est. Olumă : a face şagă. Fără şagă, serios : ifi spun fără şagă. In şagă, In glumă, şuguind : I-a spus In şagă. şâgărt m. (strb. Segrt, d. turc. şagird, de unde şi bg. Sagert, Segart). Ban. Elev, ucenic. 1) şah m. (turc. pers. sah. V. padlşah, eşec), Regele Persiii. S. n., pl. uri (germ. schach, rus. Sah). Un joc complicat care se joacă Intre doi pe un damier (eşichier) cu 64 de despărţituri pe care fie-care jucător mută 19 piese (un rege, o regină, doi spioni, doi cai, două turnuri şi 8 pioni). Şah şi mat ori şah mat, lovitura decizivă care termină jocu pin luarea regelui. A finea in şah, a Impedeca să înainteze. — Jocu şahului pare a fi imaginea războiului. Se zice că a fast inventat de Grecu Palaniede In timpu războiului Troii ca să-i distreze pe luptători In zilele de inacţiune. Dar e mai probabil că ne vine de la Perşi ori Chineii, de unde a trecut la Arabi, de la care a trecut la Europeni In timpu cruciatelor. Se zice ci inventatorii acestui joc, oferindu-1 suveranului lui, suveranu, tnctntat, i-a spus să ceară ori-ce recompensă. El ceru un grăunte de grtu pentru prima despărfitură, doiiă pentru a doua, patru pentru a treia şi aşa In ainte tot Indoind număru plnă la a 64-a. Suveranu porunci ministrului lui să satisfacă această cerere, şşa de modestă tn aparentă. Dar clnd făcu socoteală, constată că toate hambarele vastului imperiu nu ajungeau pentru asta. . 2) şah n., pl. urî (turc. sah, după şah 1). 1S00-50. Parafă. www.dacoromanica.ro şâhăr-mâhâr n. fără pl. (pol. szacher-macher, d. germ. schacheru, a trafica, şl machen, a face). Fam. A face a umbla cu ş., a faee matrapazltcur], a Înşela tn afaceri. şahmarâ f. (turc. [d. pers.j şah merăw „dorinţa şahului"). Vechi. O stofă orientală ţesută cu aur sau cu argint (brocat). — Şi -rând, n„ pl. ari (după smarand). şahzadeâ f., pl. ele (turc. [d. pers.j şah-zadi, fiu de şah. V. beTzadea). Vechi. Fiu de şah sau de sultan. şaT, V. şaliu. şaTâc (vechi) şi şiTâc (scris şi şlâc). n., pl. uri (turc. şaiak, slrb. sajah, bg. Saek). Un fel de postav călugăresc negru, cafeniu sau sur făcut din lină tigaie. V. aba. şâTbă f„ pl. e (germ. scheibe). .Disc, mai ales găurit la mijloc, tntrebuintat la maşinării. V. străgălie. şâTcă f., pl. e şi (ob.) şăicl şi şelcl (turc. şăika, id.; ngr. salka, vsl. bg. saika ; rus. Mlka, ciutură, găleată). Vechi. Un fel de co-răbioară pe Dunăre şi marea Neagră. Ponton întrebuinţat ca bac sau la făcut poduri pe apă: un pod de şăicl. şaTn adj. m. (germ. schein, bilet, htrtie). Trans. Bucov. Un leă, un franc şain, un leu, un franc de htrtie (odinioară). şâT-spre-zece num. (din şase-spre-zece, formă dispărută azi). Zece plus şase.— In -est şăi-spri-zăci. — Şi şăi-spre-ce pin Trans. şi şăi-sprl-ci pin Mold. şaT-z£cT num. (din şase-zecl). De şase ori zece.—în est şăi-zăcl, In nord. şăsî-zăci. şal a, pl. uri (turc. şal, cuv. de orig. pers., de unde şi engl. shawl, fr. châle şi rus. Saii). Vechi. Şaliu. Azi (d. fr.). Bucată de stofă groasă de lină cu carfe orientalii se Inging la cap sau la brîu, iar In Europa astăzi purtată de cocoane, mai ales de cele bătrlne, şi de preufi iarna pe umeri sau peste urechi cind poartă potcap. V. bertă, broboadă, baîder. şâlă, V. sală. 1) şalău m. (ung. sill/O, d. germ. schill, şalău). Un fel de peşte cu solzi, alb, de mărimea crapului, foarte gustos ca rftsol sau prăjit (luciopârca săndra). — In Trans. şi şutea. In n.ord suduc. 2) şalăS m. (pol. szalawa, infl. de şalău 1). Un fel de ban mic de aramă moldovenesc din timpu lui Eustratie Dabija (1661) tn valoare de un sfert de ban şi numit şi „ban rău“ sau „prost" (lorga, Negoţ. 42)- V. burllnc 2. şâle f. pl. V. şa. şalaăQ m. (ung. sdvăgâ, d. si, sare, şi văgă, tăietor). Trans. Mold. Băiaş, măglaş, tăietor de sare In ocnă. — Şi şangăB, de unde vine numele Ceangăilor (lorga, Ist. Arm. R6m. 1, 78) şi şaBgăB, şavgău. V. ocnaş. şaUO n., pl. uri (turc. şali. V. şal. Cp-cu şalon). Vechi. Camelot care se fabrica mai ales la Angora. — In Munt. Olt şaT, pl. uri (vâr. rom.). şalon n., pl. uri (cp. cu şaliă). Vechi. Un fel de plnză de bumbac neagră, cam asemenea cu brunelu, din care se făceau ghete bătrtneşti. * şalupă f,, pl. e (fr. chaloupi, d. sp. chalupa, care vine d. ol. sloep, rudă cu şlep). Vaporaş, luntre mare cu abur sau cu motor; şalupa poli/iii portului. şalvaragie f. Rar. (1813). Meseria şi atelieru celui ce face şalvari sau prăvălia celui ce-i vinde. şalvaragiS m. (d. şalvari). Vechi. Acela care face şalvari. Azi. Iron. Acela care poartă şalvari. V. oplncar. şalvârT ra. pl. (turc. şalvari cuv. persic din care vine şi vgr’ sarăballa, sarăbara şl saripara şi lat. sarabara, şalvari; bg. Şalvari, slrb. Salvare, ngr. salvări; ung. sala-vări; rus. Saravăry; ar. servăl, sirvAl, pl. sarăvil, de unde vine sp. zaragiielles). Un fel de pantaloni încreţiţi şi foarte largi, cum poartă Orientalii (Turcii, Arabii, Armenii. Perşii) sau ceva mal strimţi, cum poartă Bretonii, unii tirani Spanioli din Valencia şi Murcia, Olandejii şi ctmpenii din România şi toată peninsula Balcanică. V. ceacşirT şi caravani. şalvir m. (rut. Sallvlr, -bir, rus. ialber, om leneş, pol. szalbierz, ceh. Salbir, -bir, d.germ. Schembart [ă.scheme,mască],Schiin-bart şi -bar, Schambart şi -par, Schalbart, mască). Vechi. Azi Bucov. Şarlatan. şam n., pl. uri (d. Şam, Damasc V. şa-malagea). Vechi. Damască. şamalageâ f., pl. ele (turc. Şam ala-casy, alagea de Şam. V. şam). Vechi. Rar. azi. Adamască. —Şi samalagea, -ngea. In Cov. şi şamalagie. şamândră f., pl./z (turc. şamandra. V. ceamandură). Munt, Dun. Ceamandură făcută dintr’o simplă tivdă care pluteşte la capătu unui pripon şi e legată de peatra care ţine priponu cufundat (Apoi şi această peatră se numeşte tot „şamandră"). * şamanizm n. O religiune grosolană a popoarelor mongolice din nordu Siberiii şi care are ca bază cultu naturii şi al spiritelor, care spirite nu se pot alunga de ctt pin şamani (fărmăcători), de unde-I şi vine numele. * şambelan chambellan, d. vgerm. chamarlinc, d. lat. camera, şi sufixu -line, -ling\ engl. chamberlain). Ofiţer însărcinat cu serviciu camerei unui suveran. V. mareşal, postelnic, cămăraş) mabeîn-giu. * şampânle f. (fr Champugne, o provincie vinicolă a Franciii), Un fel de vin spumegător care se făcea la început In Fran-cia, iar astăzi In toată lumea (E vinu marilor banchete şi al toasturilor). — A fost descopcrit la 1683 de Pârignon la Reims, Hautvillers şi fipernay) , * şampanlzăz v. tr. (fr. champagniser). Prefac In şampanie: a şampaniza. V. intr. Chefuiesc blnd şampanie ; demagogii şam-panizau In sănătatea poporului. www.dacoromanica.ro ŞAM *şampi6n, V. campion, şamşurcă f„ pl. I (fr. sans Jouer, „fără a juca", venit pe cale rusească) Sec. 19. Unu din modurile jocului de cărţi numit prefe-rans. şan n.. pl. uri (ung. sâmfa, [de unde vine forma ardelenească şanjă], d. sam, formă, şi fa, lemn). Nord. Calapod de ciobote. şâncăr n., pl. e (germ. schanker, fr. chancre, d. lat. cancer. V. cancer). Med. Un fel de ucler al organelor genitale. şandramâ f. (turc. sundurma şi son-durma. Cp. cu cataramă). Baracă, şopron. Fig. Hodoroagă, căzătură; o şandrama de babalic. Societate saâ partid tn descompunere. V. baracă, gaşcă, şănfă f., pl. e. V. şan. şangăd, V. şalgăd. * şănsă f.. pl. e (fr. chance, care tre- ctnd pin formele * cheance, * chedance, * chadance, vine d. lat pop. * cadentia, de unde vine şi cadenţă şi scadenţă). Sorţ de inzbtndă, probabilitate de reuşită; am şansă de ciştig, să ciştig. Noroc : am avut mare şansă. V. năstav. 4 * şansononetă, V. canţonetă, şantagist, -ă s. (d. şantaj). Persoană care rccurge la şantaj. Adj. Un ziar şantagist. şantaj n., pl. e şi uri (Fr. chantage, un fel de pescuire pin care faci huiet ca să faci peştele să fugă spre năvod, şantaj, d. chan-ter, a ctnta). Acţiunea a stoarce bani sau alte foloase supt ameninţarea unor destăinuiri scandaloase; şantajele ziarelor. * şantan n., pl. e şi uri (din cafe-şan-tan). Triv. Local sau grădină tn care se bea, iar nişte biete ctntăreţe ţipă pe o scenă. V, varietate. * şanteoză şi -teză (eo dift) f., pl. e (fr. chanteuse). Triv. Clntăreaţă de teatru de varietăţi (de şantan). * şantier n., pl. e (fr. chantier, d. lat. canterius, cal jugănit, proptea; it. cantiere. V. catîr). Locu unde se construiesc corăbii: şantieru dela Turnu Severin. şantrăce, V. şatrange. 1) şanţ n.. pl. uri (rus. Sănec, pl. Sancy, fort, tntăritură: pol. szanc, szaniec, ceh. Sanc, d. germ. schanze, tntăritură, retranşamcnt). 1. Săpătură lungă tăcută tn pămtnt p. apărare, p. scurgerea apei ş. a.: o tabără, o vie înconjurată de şanţ. (V. hindlchT, ocop, sel şi sat). 2. Vechi (poate pin aceiaşi figură ca a deraia, a delira, adică „a ieşi din linia obişnuită". Cp. şi cu ceh. lantovati, a glumi). Minune, lucru minunat Azi. Nord. De şanţ, deşănţat, straniu: a ţi se părea de şanţ, a vorbi de şanţ. V. scandel. şapcă f., pl. şăpcl. tn Munt. şepci (rus. bg. sapka, şapcă, d. vsl. Sapuka, glugă, care e rudă cu fr. chape şi capi [lat. pop. cappa], glugă, şi cu chapeau, capelă; ung. sapka, csapka, sipka, turc. şapka, V, capelă. ŞAR captşon, capot, ceapcă, ceapsă, chepeneag, chipifi, scap). Un fel de chipiu turtit aşa cum poartă ofiţerii de marină, ofiţerii germani, englezeşti, americani, ruseşti, bulgăreşti, iar azi şi cei româneşti. şapcaiid m. (turc. şapkaly, purtător de capelă, de pălărie, European). Rar. Purtător de şapcă. şapte num. cardinal (lat sSptem, vgr. ‘eptă, ser. sapian. got. sibun, germ. sieben; it. sette, pv. cat set, fr. sept, sp. siete, pg. sete). Vest. Şase plus unu: săptămina are şapte zile. S. m. Număru sau cifra 7; un 7, doi 7 sau doi de 7. — In est lit. şepte, pop. şăpti. şapte-zecT num. cardinal. De şapte ori zece. Cel 70 (de învăţaţi), traducătorii Bibliii din ebraică tn vechea grecească din ordinu lui Ptolomeu regele Egiptului (283 safi 282 tn ainte de Hristos). Ei au fost tn realitate 72. 1) şar n.. pl. uri (ung. sdr, d. vsi. Sari, coloare; bg. Sar, rus. Şary, coloare, pol. szary, cenuşiu. V. şeruTesc). Vechi, Coloare. Azi. Nord. Arsenic. 2) şar n., pl. uri. (Cp. cu şir). Mold. (Cov.). Şanţ săpat tntr’o peatră de moară, tntr’un teasc (ca să se scurgă mustu) sau tn alt-ceva. Btş. Linie trasă pe ceva; un şar tras cu crida pe postav. Lucruri aşezate in şir; un şar de cireşi in livadă. * şarabână f., pl. e (rus. sarabăn, d. fr. char ă bancs, trăsură mare cu bănci sau cu canapele). Nord-est. Căruţă cu doi cai. V. poştalion. * şaradă f., pl. e (fr. charade, d. pv. charrado, vorbire, flccărire, d. charra, a convorbi, cuv de orig. nesigură). Ghicitoare (enigmă) pin care spui cuiva pe departe părţile unui cuvlnt iar el trebuie să afle acest cuvlnt, precum; car şi ton = carton, fur şi tună = furtună şarafân a, pl. e (rus. sarafăn, pol. sza-rafan). Bucov. Rochie a ţărancelor Ruşte Încheiată înainte. şaramp6T m. (ung. sarampd, sorompo, barieră [d. germ. schranke, barieră], de unde şi turc. şaranpol, palisadă, şi strb. saram-pov). Nord. Par; şarampoii unui gard de nulele. — Şi -mpăd, tn Trans. şorom* păd, pl. ale. şarăn m. (rut bg. Sarăn). Nord. Crap. şârbană, V. hervanea. şărbă şi şearbă f., pl. şerbe (lat sirva). Vechi. Femeia unui şerb. şarg, -ă adj', (ung. sărga, galben). Cu păru cam galben şi cu coama şi coada mai tnchisă, vorbind de cai: cal şargl. * şarjă f.. pl. e (fr. charge, d. charger, a tncărca). Atac impetuos tn bătălie, mai ales cu călărimea. Semnal de şarjă; a suna şarja. — Curat rom. năvală. * şarjez v. tr. (fr. charger. V. tncarc). Atac impetuos, năvălesc cu furie, mă arunc CU toată greptaţea; călărimea şarjă duşmana, — 1275 www.dacoromanica.ro * şarlatăn, -că 8. (fr. charlatan, d. It. ciarlatănp. care vine d. ciarlare, a vorbi cu enfazăjf. Înşelător, mincinos, exploatator al credulităţii poporului: Tabarirt (un Francez mort la 1633) a fost un mare şarlatan, avem şl noi marii noştri şarlatani. * şarlatanesc, -eăscă adj.(fr. char-latanesque). De şarlatan: vorbe şarlataneşti. — Şi şărlătă-. * şarlatan£şte adv. (d. şarlatan). Ca şarlatanii. — Şi şărlătă-. * şarlatanie şi şărlătănîe f. (d. şarlatan). înşelătorie, exploatarea încrederii altuia.—Şi şarlatanerie (fr. charlalanerie). * şarlatanizm n. (fr. charlatanisme). Sistema Înşelătorii], sistema exploatării Încrederii publice. şariă f., pl. e (var. din cocearlă, cotarii). Fam. Cotarlâ. * şarmant, -ă adj. (fr.charmant). Iron. Inctntător. şarpe m., pl. şerpi (mlat. sirpes, format din nom. cl. s&rpens, gen. -entis, vrom. şearpe, de unde şi mold. lit. şerpe; vgr,‘er-petdn, ttrttor, ser. sarpa-s, şarpe; it. pg. serpe, serpente, pv. cat serp, fr. serpent, sp. sierpe, serpiente. Cp. cu rece). Un reptil fără picioare (lung ca un cilindru care se sup-tiazâ spre coadă) şi care înaintează tlrln-du-se, ca: nipirca sau vipera, culubru, naja sau cobra, crotalu, boa ş. a. (V. ofidian). Pin anal. Lucru tn formă de şarpe, cum Is limbile de foc, flăcările. Fig. Um perfid, ingrat şi rău. Limbi de şarpe, om foarte blrfitor. Ochi de şarpe, ochi vii, pătrunzători şi iscoditori. A încălzi şarpele la sin, a face bine unuia care-ti va face rău pe urmă. Şarpele lui Faraon, mic cilindru de sulfo-cianură de mercur care, aprins, se desfăşoară ca un şarpe. A te muşca de inimi şarpele ambiţiunii, a tncepe să simţi ambiţiune. — In est lit şerpe, pop. şirpi. V. gindac. şart n., pl. uri (turc. [d. ar.] şart, condi-tiune, Învoială, tratat; strb.alb. sart). Con-difiune, articul de tratat (Vechi). Rtnduială, ordine, rost.- toate-s cu şartu lor, dupi şartu lor. A vorbi cu şart ori fără şart, a vorbi cum se cuvine ori prost Pe şart, pe rtnd, tn ordine. — Vechi şi şuruturt (pl. arabic Suruf) = şarturi, şarvanâ, V. hervanea. şase num. cardinal (lat. six, pop. * sess, şi [infl. de cinque, * septe] *sesse; vgr. 'ex, ser. shash, got saihs, germ. sex; it. sei, fr. six, pv. sp. pg. seis). Vest. Cinci plus unu sau de două ori trei. S. m. Număru sau cifra 6: un 6, doi 6 sad doi de 6. — în est lit. şese, pop. şăsî. şaselea (al), şasea (a) num. ord. Care e tn locu indicat de număru 6. şaş, adv. V. aşaşî. _ şaşiO, -fe adj. (turc. şaşy, bg. strb. saSav). Munt. Şpanchi, cu privirea încrucişată. şaşmâ f. (turc. saţma). Munt est. Dobr. Proştovoi, şaştăc m. (din * sestac, * şislac [ca sertar, siltar, saltur], d. slrb. bg. Sestăk, rus. Sestăk, d. sesti, şase; ung. sustdk. V. pltac 1). Vechi. Mold. Piesă de şase bani la tnceput. — In Munt şuştac (ung.), o monetă care valora doi groşi (lorga, Negoţ. 222): păgubi de un şuştac (P. P.£ * şaten, -â V. castania, şatîr m. (turc. şatyr). Vechi. Un fel de lacheu care mergea înaintea marilor demnitari. — Şi satîr (după pronunţarea ngr.) şi satirâş, satiraş. şantrânge n., pl. (turc. şatranc şi sa-, pop. santrac, venit pin limba persică d. ser. caturanga, cu o sută de colori; as-Sa’treng, si'treng, ngr. satrăndzi, santrădzi, santrăsi, santriki; sp. ajedrez, pg. xadrez). Tabla pe care se joacă şahu. Jocu de şah (Vechi). Pătrate ornamentale aşezate ca la şah:broderie in şatrange. — Şi şantrace şi san-drace. Şi sandracT, m. pl.şi şatrangt n. sing. V. romb. şatrâr, V. şătrar. şâtră f., pl. şatre (ca la J. Bt. Dat. uit 33) şi şetre, ca vadri-vedre, vatri-vetre (bg. Şatra, cort; strb. şatra, baracă, umbrar, Sator şi cador, cort: rus. Satir, d. vsl. Satiră, Satoru, catoră, cort, care vine d. turc. padyr, (atyr, cort, d. pers. iatr, id.; ţig. şater, şatra. V. ceadtr). Vechi. Cort (La Dos. Ps. „sat"). Azi. Ceată de Ţigani nomazi aşezafi tn corturi. A umbla cu şatra, a umbla cu tot calabaltcu. A face şatră, a te instala ca acasă. Ca la şatră, ca la Ţigani, tn mare dezordine şi murdărie. Vest. Magherniţă, gaşcă, şopron, şandrama, baracă de negustor : Cum intri pe poarta cimitirului, merg citri şatri, care este un fel de şopron lung şi lat acoperit cu şindrili, iar de iur împrejur sint scaune şi o masi lungi şi lati. Aceste şoproane (tn Maram. şi Trans.) se afli la fie-care biserici (Şez. 30, 205). Pridvor, verandă, ceardac, portic.— Pl. vechi şi şetri, ca piatră, pietri. şăDcă f., pl. şauce şi şăăci (dim. d. şa, şele). Ce judeţ ? Sapa (crupa) calului. şaQgău, şavgăQ, V. şalgăQ. şavanâ, hervanea. şăgalnic, -A adj. (d. şagă). Est. Glumeţ, iubitor de şăgi. — Fam. şa-, dar lit şă- şi rar şe-. şăguîesc, V. şugutesc. şăîcâr m. (d. şaică). Pontonier. — Şj şeTcar. şălvirfe f. (d. şalvir). Vechi. Azi Bucov. Şarlatanie. şănţlş6r ti, pl. oare, şănţuc n., pl. -e, şi şănţuleţ n., pl. e (d. şanţ). Şant mic. şănţuT£sc v. tr. (d. şanţ. Cp. cu sat). înconjor cu şan(: a şinţui via. V. refl. Mă înconjor cu şant, mă întăresc cu retranşa-mente. — Şi şe- (vest şi vechi). şăpcăr m. Acela eare face şăpci. — Şi şe- (vest). www.dacoromanica.ro ŞÂR şSfiâT m. (germ. scharlel, mlat. sclaria, it. schiaria) Trans. Un fel de salvie (silvia aethiopis şi silvia sclaria). — Qreşit scris şerlaT. şărlătăn-, V. şarlatan» şătrâr m. (d. şatră). Un boier (numit şi marele şătrar) care îngrijea de şatre (corturi) şi de cantonamentu armatei tn timp de război şi era şi inspectoru artilerii!; mal pe urmă, un boier mai mic (boierinaş). Ţigan de şatră, corturar.—Şi şatrar (est.). Scris şi şetrar (vest), şătrâş m. Şătrar, Ţigan de şatră, şătrărel m., pl. ei (d. şătrar). Vechi. Pl. Ostaşii pe care-i comanda marele şătrar. şătrărie f. (d. şătrar). Rangu de şătrar. Cancelaria şătrarului. şăţ, V. şes. şăflăş, V. şeflaş. şcadr6n, V. escadron. şcarp, V. scarp. şcărpuTesc v. tr. (it. scarpare, de unde şi fr. escarper, cu acelaşi Int., auzit de la zidarii Italieni). Est. Bătăturesc pămlntu şi-i dflu putină inclinatiHne ca să se scurgă apa pe lingă o casă, un gard ş. a. ŞcheaB m., pl. Şchei (mlat. * Sclavus, Slavus, Slav, alb. skia, Bulgar; it. schiavo, fr. esclave, sp. esclavo, pg. escravo, sclav. V. sclav). Bulgar saa Strb (Vechi). Şcheif din Braşov, un cartier al Braşovului, locuit odinioară de Bulgari, astăzi romanizaţi (numiţi şi Trocari). şch^le vechi schele, f.(turc.is£e/f,port, debarcader, şchele de zidit casa ; ngr.s&ala, skăe, d. ii. scala, scară; alb. Skald, Skele, bg. sbelga, strb. skela, skele, nsl. Skele. V. scară, scală, escală). Rar azi. Port. Ob. Debarcader. Podină de lemne pe care lucrează zidarii saa zugravii. — Şi schelă (f., pl. e), podeală p. zidari, tribună (Munt. vest), şi schllă, debarcader (Munt vest. P. P.J. V. alaş. şchelmez v. intr. Est, sud. Fam. A o şchelma, a spAla putina, a o şterge, a o şpardi, a dispărea pe furiş. — Şi sch-. ŞchTafl rău scris tld. Şcheaă. şchienesc, -eăscă adj. (d. ŞcheaB). Vechi. Slavonesc de sud (bulgăresc ori str-besc), şchlmb, V. schimb. şchlngTuTâsc, V. schingîuîesc. şchioapă f., pl. e (d. şchiop, fiind-că policaru e mal scurt de cit degetu arătător). Măsură de lungime de la vlrfu policarului întins ptră la vlrfu arătătorului tntins. Fig. A fi numai de-o şchioapă, a fi foarte mic. — Şi sch- (Munt vest), şchtoăpăt şi şchiopătez, a -ă V. Intr. (lat. * ex-cloppito, -ire). Merg şchiop; şi astăzi mai şchioapătă din lovitura ceia. — Vechi şi -petez (şi ca v. refl.) şi (chear azi) şchlopez. Şi sch- (Munt. Vest). şchlolghic, V, şteoldic. şco şchTombeă f., pl. ele (turc, [d, pers] işkembe, bg. slrb. Skembe). Mold. Plntece de vacă (din care sărăcimea face ciorbă). — In Munt.schimbea. Fig. Amincaschtmbeaăa a suferi o păcăleală. şchT6p, şchToăpă adj. (lat. clâppas, şchiop, şi scldppus, stlâppus, pleoscăială, adică „acela care face leop, pleosc, şonttc clnd păşeşte" ; it. schioppo şi stioppo, puşcă, adică „arma care face clamp, pleosc, poc" ; pv. clop, vfr. dop, clopin, şchiop ; alb. tsklep, şchiop. V. clopot). Care nu poate merge cu paşi egali din cauză că e bolnav de picioare ori e olog ori 11 lipseşte un picior. A merge şchiop, a merge cu paşi neegali. Fig. Defectuos ori mal scurt: vers şchiop. — Şi schTop (Munt vest), şcop (Cor.) şi ştTop (Maram.). 1) şchîopesc, -gaşcă adj. Fam. De şchiop. — Şi sch- (Munt. vest). 2) şchîopesc v. intr. V. scuTp. şchTopez v. tr. (d. şchiop sau viat. ex- cloppare ; fr. icloper). Fac şchiop : un glonţ l-a şchiopat. V. refl. Devin şchiop. V. intr. Devin şchiop. — Şi sch- (Munt. vest). Vechi. (Cor. şi Ps. Ş.) şi şchîu-. şchTopirc (Fam. tron.), interj, care arată mersu şchiopului: venea şt el şchwpirc-şchiopirc I V. şontic. şchTopîrlan, -că s. (d. şchiop. Cp. cu ciocirlan, ţopirlan). Iron. Persoană şchioapă: s'amestecă şi şchiopirlanu'n horă 1 şchip, şchTuopdsc, şchTupesc, V. scuTp. şchTupez, V. şchtopez. şcoală f., pl. e şi şcoli (strb. bg. rus. skdla, d. it scuola [ven. scolaj, lat. schola, d. vgr. sholi, ngr. snolion; pol. szkola, ung. iskola, germ.scnule, fr. dcote). Aşezămlnt de învăţătură : şcoală primară, secundară, superioară. Localu tn care se adună elevii ca să primească învăţătura : o şcoală bine ventilată. Elevii acestui local: şcoala a ieşit la paradă. Invătămtnt, instrucţiune, cultură: biserica şi şcoala. învăţătură, doctrină, sistemă: şcoala lui Platane. Totalitatea adepţilor unei doctrine filosofice, literare, artistice sau politice: şcoala romantică (romanticii). Fig. inttmplări sau suferinţe care te învaţă minte; laşcoala sărăciii a învăţat economia. 1) şcolar m. (ă.şcoală;slrb. skolar, rus. rut Skoltăr, pol. szkolarz, fr. icolier). Elev de şcoală (mai des elev). — Fem. -ărlţă. — Mold. Pop. şi şcolar, fem. -erlţă. 2) şcolar, -ă adj. (lat scholaris, fr. scolaire cu ş din şcoală). De şcoală, scolastic: an, revizor şcolar; cărţi şcolare. — Mai rar, nou, şi şcolar. 1) şcolăresc, -eăscă adj. (d. şcolar). Relativ la şcolari; disciplină şcolărească. 2) şcolăresc v. intr. (d. şco'ar). Fam. Trăiesc ca şcolar; mulţi ani a şcolărit pln'a ajuns aiciI şcolesc v. tr. (d. şcoală; rus. Skollti). Fam. învăţ, instruiesc; copil bine şcolit. Fig. Bat, lnvă( minte.- lasă, că te-ol şcoli eăl www.dacoromanica.ro şc6 şcbndru, V. scondru. şcop, V. şchîop. şcop^sc, V. scuîp. şcotăi V. scotă, şea f. V. şa. şeârbă, V. şarbâ. şeârpe, V. şarpe, şed, şezut, a şedea v. intr. (lat. s6-ddre, a şedea, ser. sad, vgr. *'ediomai, ‘ezo-mai, got. sitari [germ. sitzen], vsl. siedleti: it. şedere, pv. sezer, fr. seoir, sp. pg. şer. — Şed, şezi, şede (est], şi şez, şezi, şade (vest); să şadă [est] şi să şează, [vest], V. şa, aşez, sedentar, po-sed). Am poziţi-unea omului care se odihneşte pe oasele basmului: a şedea pe scaun, pe pat, pe o peatră. Locuiesc: a şedea pe strada cutare, Rămtn, petrec, trăiesc; a şedea (mai des: a sta) mulţi ani tn străinătate. Nu lucrez (de lene saii din lipsă de lucru).?ade şi nu face nimica. A şedea (sau: a sta) la masă, 1) a avea pozitiune la masă pe scaun, 2) a mtnca la masă. A şedea bine, a te astlmpăra, asta lniştit: acest copil nu şade bine. A-fl şedea bine (saii: rău), 1) a ţi se potrivi, a-ţi veni bine (saii: răii): această haină iţi şade bine, îţi şade bine cu această haină, 2) a-ţi Ii convenabil, a-ţi face onoare: nn-fi şade bine să vorbeşti contra hoţilor cind tu singur ai furat. — Şed se confundă cu stau. Pentru a arăta poziţiunea omului care se sprijină pe tălpi, se size a sta tn picioare iar p. a arăta poziţiunea celui ce se odihneşte pe oasele basinuiui se zice a sta (saâ a şedea) jos. Poporu Întrebuinţează o expre-siune trivială; a sta (sau a şedea) in cur, după cum zice a sta in genunchi, a sta tn picioare. Literatu face bine dacă deosebeşte pe şed de staă. şedere f. Poziţiunea omului care şade. Lipsă de ocupatiune : a te plictisi de şedere. Trăire, petrecere, rămlnere undeva: a face unui prieten şederea la tine cit mai plăcută. * şedinţă f., pl. e (d. şed cu suf. -in/i, după fr. seance. V. şezătoare, sedIQ). Adunarea unor membri ai unei societăţi supt un prezident: societatea a ţinut şedinţă, a ridicat şedinţa. Timpu cit durează această adunare (In zifta ceia): şedinţă aşi-tată. Timpu cit pozezi Înaintea unui pictor : i-a făcut potretuin opt şedinţe. V. şe. zătoare. * şef m. (fr. chef, d. lat caput, cap). Cap, căpitan, comandant, director, mal-mare: re* gele e şefu statului; şef de gară, de biiiroa, de orhestră. — Fam şi fem. şefă (ca membră). V. ajutor. * şefie f. (d. şef). Calitatea de a fi şef • şefia partidului, şegâlnic, V. şăgalnic, şegănle f. (d. vsl. lenea, şagă, cu suf. •anie). Vechi. Comedie, farsă, pantomimă. şeguT^sc, V, şugutesc., * şeic m. (fr. cheii, d. ar. seih, bătrtn). Şef de trib saii predicator la Arabi. Şeih-ul-islam, capul religiuni} musulmane. 1278 _ ŞER şeYcâr, V. şăTcar. şeîctj V. şaTcă. şelăr m. (d. şea, ştie). Cel ce face saii vinde şele, curele, hamuri ş. a. şelărie f. (d. şea, şele). Meseria sau prăvălia şelarului. ş£le f. pl., V. şa. * şemizetă f, pl. e (fr. chemisette, că-măşuţă. V. camizolă). Barb. Bluză fe-melască neajustată pe trup. — La Fim. se-mlzet (după pron. ngr.). pl. uri, „partea de la pept a bluzei femeieşti". V. stan. şenlic şi (mai des) şinlfc n., pl. uri (turc. şenlik). Sec. 17—18. Manifestafiune de bucurie pin ctntece ori detunături. — Şi •lec, -lic. şenţuTesc, V. şănţuTesc. şepcâr, V. şăpcar. şăpcT, V. şapcă, şepeleâv, V. cepeleag. şdpte, V. şapte. şeptime f. (din şepte, şapte). A şaptea parte din ceva. şerb m. (lat. servus, rob, it pg. servo, pv. ser, vfr. serf, sp. siervo. V. serwitor). Vechi. Ţăran supus unul boier şi alipit pâ-mtntului pe care trăia şi de pe care n’avea voie să se mute, nici să dispună de persoana şi de munca lui: şerbii se numeau in Ţara Românească „rumâni", in Moldova „veciai", şi tn Ardeal „iobagi".—Fem. şar-bă, pl. şerbe. V. român, vecin, Tobag, răzaş. şerbesc v. tr. (d. şerb. saii lat. servire, a servi). Vechi. Prefac In şerb. V. intr. Trăiesc ca şerb. şerbegiS tn. (turc. şerbetci). Vechi. Făcător saii vtnzător de şerbet. şerbet n., pl. uri şi e (turş- şerbet, ar* şerbet, horbet, d. sorb, Sorba, Sarab. siirb< băutură, Saraba, Sariba, a bea / ngr. serbdti’ it. sorbetto, fr. sorbet. V. ciorbă, sirop). Sec. 19. Băutură răcoritoare dulce preparată din apă de trandafiri şi aromă de odogaci. Limonadă. Azi. Un fel de dulceaţă consistentă opacă preparată din zahăr şi zeamă de fructe, ca şi bomboanele fondante. V. salep. şerbetelnlţă f, pl. e (d. şerbet). Vechi. Vas de făcut ori de ţinut şerbet, şsrbie f. (d. şerb). Vechi. Starea de şerb. şerbire f. Vechi. Servitute (a unei proprietăţi), şereclic, -tlic, V. şiretlic. 1) * şerif m. (ar. sarif, turc. şerif, ilustru, sflnt). Titlu dat urmaşilor lui Mohamet. Principe la Arabi şi Mauri. 2) * şerif m. (engl. sheriff). Guvernator (anual şi fără leafă) al unui comitat tn Anglia). şeriglă f., pl. e (ung. saraglya, sarog-lya, sereglje şi tarffglya, d. germ. schrtigel, www.dacoromanica.ro ŞER dim. d. schragen, suport, cavalet). Trans. Codirlă la car, corlatâ şi alte lucruri asemenea. — Şi şo- şi şireglă. şerlaT, V. şărlaT. şerpâr m. (d. şerpe). Ţlpar. S. n„ pl. e. Chimir, cingătoare de ţinut bani. şerpârită f., pl. e (d. şerpe). Oloisă, o plantă grasa perpetuu verde (sedum neglec-tum Hildebrandii sau Sartorianum), cu mai multe varităti (ca sedam acre ş. a.). Altă plantă (lathraea squamaria). Altă plantă, (polygala vulgaris). şerpe, V. şarpe. şerpesc, -eăscă adj. (d. şerpe). De şarpe. şerpoâTcă f., pl. e. Femelă de şarpe. Fig. Femeie seducătoare. şerpuiesc v. intr. (d.şerpe). înaintez ca mersu unui şarpe, mă întind cu ocoluri, curg întortocheat: drumu, riu şerpuieşte pin munţi, şeruT^sc v. tr. (vsl. serovati, -ruion, a picta. V. şar 1). Vechi. (Cant. Dos.). Desemnez, zugrăvesc. — Şi şir- (Cant), şerultură f., pl, i (d. a şerui). Dos. Tablou. Formă, lineamente. şervănea, V. hervanea. * şervet n, pl.e (indirect d.fr. serviette, de unde şi it salvietta, ngr. serviita, alb. servetă, strb. rus. salfitka, V. servietă). Ştergar de buze la masi (mal vechi peşchir). — In Ban. (după slrb.) salvit, pl, uri şi e;In Mold. şinei, pl. e. şes. şeasă adj., pl. şeşi, şese (lat. ses-sas, aşezat, part. d. sldere, a se pune, a se aşeza, şi d. sedire aşedea;it pg. sesso, vfr. ses, sp, siesso, şezut, dos; alb. ses, şes, ctmp). Neted, plan: loc şes, regiune şeasă. S. n„ pl. uri. Ctmp, clmpie: şesu Bărăganului. — Şi şeţ (pron, şi şăţ) In Olt. Argeş şi aiurea In Munt. şâse, V. şase. şese-spre-zece, şese-z^cT, V. şaT-spre-zece, şăT-zecT. şesime f, A şasea parte, şesutesc(mă) v. refl. Rar. Devin şes. şetrăr, V. şătrar. şeţi V. ses. şeQâş, -ă adj. (d. şei, şa). Care poartă şeaua, de călărie: cal şeuaş (ca calu din sttnga la tun). S. n., pl, e. Mold. (Pop, şă-Haş). Coada şelei (obllnc). * şevalet, V, cavalet. * şeviot n., pl. uri (fr, cheviote şi che-viot, numele unei rase de berbeci din munţii Şeviofl din Scoţia). O stofă păroasă făcută din ltna berbecilor din Şevioji sau imitată. şez, V. şed. şezătoăre f., pl. ori (d. şed, V. şedinţă). Adunare de ţărance (sau şi ţărani) tn nopţile de Iarnă p. a lucra ceva la un loc, cu care ocaziune şi petrec spuntnd poveşti, gtcitori, glume ş. a. (V. furcărie). întrunire intimă literară saii muzicală, V. ghTu-luş, clacă, şedinţă. www. ŞI şezut n., pl. uri (d. şed). Euf. Partea din apoi a trupului, partea pc care şezi. V, cur 1. 1) sfab m. (rut. şvab, d. germ, schwabe). Buc. Libarcă. — P, şf tld. jv, V. şfâTţer. V. şi tarhon 1. 2) Şfab m. (germ. Schivabe, German din Suabia). Iron. Neamţ, Şont. — Fem. Şfă-boaTcă. Adj. Şfăbesc. Adv. Şfăbeşte. — P. şf tld. yi>, V. şfaTţer. şfac n., pl. uri (ca şi înşfac). Mold. Rar. Laţ, arcan, şfâchie, V. fachie. şfăîţer n. fără pl. (germ. schweizer-kiise, caşcaval elveţian [şviteran]). Un (el de caşcaval cu găuri preparat după felu elveţian. — Forma jv- nu e conformă fonetiz-muluî românesc. lld. fv Românu e pornit să zică şf sau jv, adică şfaifer sau ivaifer, nu şvaiţer. 1) şfâră, V. sfoară. 2) şfârâ, V. sfară 1. * şfarţ n. pl. uri (germ. schtvarz, adică schwarzer Kaffe, cafea neagră, nu cu lapte. Termin introdus de numeroşii chelneri Germani saii, mal exact, Jidani din Austria). Cafea (băutură) mai suptire fără caimac, după moda germană, pe clnd cea pe care o obişnuiesc Românii e cea “turcească".— Şl jvar(, dar nu şi şvarf, şfărărie f. (V. sfară 1) Btş, Fumu care se face din topirea grăsimii, şfert, V. sfert. şfertâc n., pl. e (rus. cetvertăk). Bas. Sfert de rublă de argint şfertic v. tr. V. sflrtlc. şflchY (Mold: nord) şi sfichT (sud) n., pl. uri (var. clin fişcă, şi rudă cu ceh, Svift, sfichî, lovitură de bici, Cp. şi cu turc. fiska, sftrlă). Vlrfu biciului, lovitură de şfichi. — Şi sflichT. în Olt şi Munt. vest fişcă, tn toată Munt. s/lrc, In Suc. Btş. Dor, Bucov. pleasnă. şflchTuTesc (Mold. nord), şi sf- (sud) v. tr. (d. sfichi). Lovesc cu sfichiu. Fig. Bicluesc cn vorba, lovesc pin sarcazme, persiflez : a şfichiui moravurile. Ating u?or suprafaţa (ca rlndunica'n zborapa). — Şi sfl-. şfichTuitâră f., pl. i. Vorbă pin căre şfichiuieşti. — Şi sf- şi sfl-. şfiţerân, -că s. (d. Şfifera, Elveţia; it. Svizzera, germ. Schweiz), Vechi. Rar. Elveţian. — P, şf lld, şv, V. şfaTţer. şfoără, V. sfoară. 1) şi pron. personal enclitic la dativ (lat. sibi). Lui, ei: şi le face el singur, şi-l ia ia singură (Ctnd nu urmează le saii e legat cu linioară, devine îşi, iar tşi se reduce la şi clnd e o vocală înainte: tşi face, nu-şiface). V. şie ; ml, ţl, I. 2) şl conj. copulativă (lat. stc, aşa ; it si, da; fr, pv, sp. si, pg. sim. Vfr. !nsemna„ şi“. V. sic). Împreună cu, plus, cu: oamenii şi animalele, ziua şi noaptea, apa şi uscatu (Greşit ori de prisos şi cu: eu şi cu tine). Adv. Asemenea : plec şi eă, şi eă am fost. Deja, pe loc: cum a auzit, a şl plecat, a şi .ro şiA zis. Iar, dar, pe cind : tara piere, ţi baba se piaptănă. Tot aşa, de o potrivă: cum e sfintu, şi (sau aşa şi sau tot aşa şi) tămila. ET, şl ? locuţiune pin care ceri să se continue povestirea Intreblnd ce-a mal fost sau pin care sfidezi: Ei, şi ? Ce mai zicea el ? A zis că va reclama I — Ei şl ? (adică : Ce e cu asia? Nu-ml pasă!). Şl aşa, 1. şi fără asta; sintem fericiţi şi aşa; 2. cu asta, de aceia: a auzit c’am sosit, şi aşa a venit. SI dacă, chear aşa să fie, nu-mi pasă : Fugi, că te vede I — Şi dacă I (V. deşi). Şl mal şl, şi mal mare (ori mic) Incă, şi mai intens, şi mai breaz: acesta e şi mal şi, asta (de ex., o surpriză) e şi mal şi. şlâc, V. şaîac. şibbî m. (turc. şebbol, d. pers. tseb-bul, d. Seb, noapte, şi bul, mireazmă; bg. sibol, strb. sebol. V. abrlboT). Sud. Mixandră. S. n., pl. uri sau oaie. Strugure de flori, ca la rezedă, gura leului ş. a. — In est şa-boT, mixandră. * şlboleth n. Cuv. ebraic care înseamnă „spic" (Biblia, Jud. XIII), cu care Jidanii din tribu Iui Galaad, Invinglndu-i pe cei din tribu Iui Efraim (care nu erau deprinşi să pronunţe sunetu ş), Ii puneau să pronunţe şiboleth. Dacă pronunţau siboleth, ti recunoşteau că-s duşmani şi-i omorau, 1) şic n., pl. uri (slrb. slovac, ceh. S/Ar, pol. szvk; ung. sik). Vechi. Fluturi ornamentali : ş/c alb şi galben (col.). Azi. Trans. şi rar Munt. (Bz.). Staniol. 2) * şic n„ pl. uri (fr. chic, d. germ. fgejschtck, ţinută, atitudine). Elegantă In haine sau In mişcări; a avea şic in îmbrăcăminte Haz: vorbă cu şic. * şlcanatâr, -oâreadj. Care şicanează, iubitor de şicană: unii avocaţi is şicanatorl. * şicană f., pl. e (fr. chicane). Acţiunea dc a şicana: a face şicane cuiva. V. chiţibuş. * şicanez v. tr. (fr. chicaner). Sicii pin chiţibuşuri, chinuiesc pin formalităţile legii In paguba dreptăţii. Necăjesc p. nimicuri. şichirgi'9 m. (turc. şekerci, d. şeker, zahăr. V. zahăr). Vechi. Cofetar. Şichirgi-başă, decanu cofetarilor. — Şi cichirgIQ. şiclesc v. tr. (cp. cu clei). Est. Se zice despre păr cind te scalzi In apă sărată şi se prinde de el un fel de clei. 1) şicuTesc v. tr. (d. p/c 1). Vechi. Ornez cu şic 1. 2) şicuTâsc v. tr. (pol. szykwac). Vechi. Aşez tn ordine de luptă. şie pron. pereonal de pers. III acc. la dativ Negoţ- 1^6). V. brecleş. şigubăţ, V. şugubăţ. şiTâc, V. şaTac. şllboc n., pl. uri (germ. schild-wache, de unde şi sfrb. Silbok). Trans. Ban. Gardă, strajă, planton: a sta la şilboc, a sta şitboc (a sta de planton, de santinelă). * şiling m. (engl. schilling, germ. schil-iing, din shildling, d. schild. scut. Cp. cu scud. V. şalău 2). O monetâ engleză care, plnă la 1918, valora 1 franc şi 25 de bani şi care avea rolu francului (In vechile ţări germane valora 5—10—15 pfenigi). * şimpanzeB m. (fr. chimpanzi, cuv. din limba indigenilor din Congo). O mare maimuţă africană care seamănă foarte mult cu omu. — Şi ci-. şin, V. peşin. şină f., pl. e (rut. rus. slrb. S/na, pol. szyna, ung. sin, d. germ. schiene, şină la roată). Cerc lat de fer In prejuru roatei ca să nu se tocească pe pavaj. Drug de fer din care se face calea pe care se rostogolesc roatele vagoanelor de tren şi de tranvai. şindllâr (est) şi şlndrilar (vest) m. Făcător de şindilă. şindilă (est) şi şindrilă (vest), f., pl. e (germ. sc tindei, d. lat sclndula şi scândula, şindilă; ceh. Stndel, slrb. Sindala, sindra, ung. zsindel, zsindell, V. scindură). Dra-niţă, şită, sclndurică despicată de acoperit casele ţărăneşti: casă acoperită cu şindilă (col). Beţişor lat (In Munt. spetează) care şe lipeşte pe htrtie ca să formeze zmeu. — In Ban. şi Serbia şindilă, şindră, şîndră. V. prăştilă. şinic n., pl. e (turc^ şiniki [de unde şi ngr. siniki şi alb. bg. sinikj, d. ngr. hlmx [de unde şi vsl. hinixuj, din vgr. holnix, oboroc). Vechi. Azi Olt. Baniţă, şinlic, V. şenile. şindilesc (est) şi şindrilesc (vest) v. tr. (d. şindilă). Acoper (casa) cu şindilă. şln6r, V. şnur. şintiez v. intr. (cp. cu ung. sintirezni. a chinui, şi cu mrom. a şinta, a uita). Cor. Tetr. Mat. 9, 30. Ameninţ: şi şintie lor. * şintoizm n. (d. japonezu Sinto). Reli-giunea naţională a Japoniii, întărită iar de la restabilirea puterii imperiale. şlnuTesc v. tr.(d. şină). Leg cu şina: roate şinuite. Aştern cu şine: drunlu şlnuit (cale ferată). şi6T, V. şlvoT. - 1280 www.dacoromanica.ro ŞIP 1) şip m (rus. sip, id). Dun. de /os. Un fel de viză (peşte ganoid) lung de 80—100 de centimetri lacupenser sturio). 2) şip m. (bg. sip). Munt. est. Rădăcină de măsea: măsea cu (tot şipi. 3) şip n., pl. uri (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] sip, şip). Est. Flacon, sticluţă: un şip de parfum. şipcă f«. p). i (bg. slrb. Sipka, vargă). Sud. Bucată de sctndură tăiată tn lung, lată de vre-o 2-3 centimetri şi lungă de c!ţ;-va metri şi care se întrebuinţează la tavane tencuite ş. a. şipcuTâsc v. tr. (d. şipcă). Acoper cu şipci: tavan şipcuit. şiplnă sau şiplnă (?) f., pl. i (cp. cu şipot). Dos. (Tkt.). Val(?): tot păcatul oamenilor astruclnd(Hristos) in şipinile Iordanului. şfpot n,, pl. e (vsl. sipotă, iiputu, murmur de apă, cturuire, bg. sepot, şoaptă, strb. sopot, sopot, cascadă. V. şopot). Izvor care ţlşneşte şi cade ciuruind. — La Moxa (Hîj-aău, Cuv. I, 380) şipoc. şlpurâsci V. şupuresc. şir n., pl. uri, mai rar e (ung. sar, şir, supt infl. lui şireag. Cp. şi cu bg. na Sir, rut. v Sir, tn lăţime; turc. syra, şir. V. şiră şi şar 2). Serie de fiinţe sad de lucruri aşezate unele după altele: un şirdeoamenl mergind pe o potecă, un şir de trăsuri urmau dricu. Fig. Serie, lanf, succesiune: un şir de nenorociri. Fără şiri dezordonat: a vorbi fără şir. în şir! unu după altu, In convoi, fn cortegiu: trupa mergea in şir ; mereu, continuu (unit zic la şir) : a plouat trei iile tn şir. V. rînd. şirag şi (Munt vest) şireag (ea dift.) n,, pl. uri (ung. sereg, vmultime, trupă ; pol. szereg, şir; rut. slrb. sereg. rus. Seringa). Lucruri înşirate pe un fir: şirag de smochine, de mărgele, de bani de aur (salbă). — Ctnd e vorba de oameni ori de ani, e mal bine să zici şir. şiră f., pl. e (var. din y/r). Şir de lucruri, mal ales vorbind de clăi (stoguri) lungi: o şiră de paie. Şira spinării, coloana vertebrală, spinarea, şlrâglă, V. şerlglă. 1) şlrăt n., pl. uri (turc. şerit, şerid, şiret, găitan; ngr. siriti, bg. slrb. Sirit, Şerit. Cp. cu săraci). Găitan lat cu care se mărgineşte saâ se ornează o haină ş. a. 2) şlrât, -eată adj. pl. eţi, ete (turc. şir rit, răutăcios, clrcotaş, d. ar. Sir ret, răutate ; ngr. slrb. şiret), isteţ, care nu poate fi înşelat: om, vulpoi şiret. Adv. Cu şiretenie: a privi şiret. — la nord şîrăt, -ată, pl. efi, ete. şlretănle f. (d. şiret, adj.). Fire şireată : şiretenia vulpii. şiretlic n., pl. uri (turc. şirretlik). Faptă de şiret; şiretlicurile vulpii—Şi şlrecllc, -iclic. Vechi şi şer-. şlrfc, V. sirlca $IŞ şlrincă f., pl. i şi e (rut. rus. sirlnka, basma). Dos. ş. a. Azi Maram. Maramă, basma de tmbrobodit: şirince de taftă a-ttrnă tn colju icoanelor (lorga, Negoţ. 61). Şirincă de pămtnt, şurina. — Şi -ngă. In Bihor şi Mold. nord şurlncă, şuşăniţă. şiritenle, V. tărăşenie. şlr6T şi şlrldT n„ -pl. oaie (imit Înrudit cu jirtoi, girtă ş. a.). Lichid care se scurge In mare cantitate; şiroaie de tacrămi, de singe• o ploaie ce curgea şiroaie. — Şi şu-roT şi şurloT (Mold.) şi şlrlşil, pl. ăie (la Dos. ăuri). 1) şiroiesc şi şlrufâsc sad şlruT, a -i v. intr. (d. şiroi şi rudă cu durui, ciuciur). Curg şiroaie: şiroiesc ori şiruie lacrimile. V. şuriuT. 2) siruTesc v. tr. V. fnşlruîesc. 3) şiruîesc v. tr. V. şeruTesc. şisă f, pl. e. V. şlţă. şiş n., pl. uri (turc. pers. şiş, sabie ascuţită, frigare; bg. strb. Sis, frigare). Lamă de metal suptire şi ascuţită ascunsă tntr’un baston p. a servi ca armă: baston ctt şiş. v şlşaneâ f., pl. ele (turc. şeşant, d. pers. ses-hane, carabină cu ţeava, tn şase ghin-turi; nt>r. sisanes, alb. bg. SiSant, slrb. se-Sană. V. cherhana). Vechi. Puşcă lungă arnăuţească. — Şi şlşlnea (Munt.) şi şu-şanea (Mold.). Vechi şlşh-. La Beld. 527 şi 2759 slsh-. şlşcâv, -ă adj. (cp. cu strb. ŞuSkati, a vorbi peltic). Olt. Trans. Peltic. V. şlştav. 1) şişcă f., pl. ca ceaşcă (strb. Siskati, a adormi, suSkatt, a şopti, a murmura, a boscorodi, pin aluz. la vorba vrăjitoarelor). Trans. Munt. vest Vrăjitoare. V. bahor-niţă. 2) şişcă f., pl. ca ceaşcă (rus. sleâka, cuţit de tăiat varza, paie tocate. V. săcT). Mold. Tocătoare, maşină de tocat paie, coceni ş. a. Tocătura făcută cu această maşină. — Şi şişcârniţă. şlşcârie f. (d. şişcă /). Trans. Vrăjitorie, şişcătură f., pl. i. Mold. Tocătură făcută cu şişca 2. • şişcăvesc v. intr. (d. şişcav). Olt. Trans. Vorbesc peltic, şişlătei V. şuşleţ. şlştăr, şuştăr şi şitâr n., pl. e (vsl. Sestaru, d. lat. sextarius, a şesea parte din congias, o măsură p. lichide). Doniţă de muls ori de strlns zeru scurs din caş. şlştăvi -ă adj. (bg. SiSkav, trupeş, pin aluz. la paiu griului şiştav). Sud. Cu paiu gros şi înalt de multă ploaie, dar cu spicu slab Şi cu pufine boabe: un bob (de grlu) şiştav (CL. 1910, 215 şi 897). V. şlş-cav. şiştăvesc(mă) v. refl. Sud. Mă fac şiştav. şlştdacă f., pl. oace (cp. cu răstoacă). Hogaş, drum pe unde se scurg apele: hor- 81 www.dacoromanica.ro - 1281 ŞIŞ narile (?) şi şiştoacele drumuri ale puhoaielor (Ureche. Legende, bucureşti, 1896, 39 ş. a. la Tkt.). şiştoăre şi şitoâre f., pl. ori (cp. cu vsl. sili, a coase). Nord. Ftşie, petică cu care se strlnge fusta sau pantalonii, şltâr, V. şiştar. şitoâre! V. şlştoare. şiţă f., pl. e (cp. cu strb. slica, sctndu-ricâ). Munt. Dranijă, şindilă mare (100—150 c. m.): casă acoperită cu şifă. — Şi şlsă (Trans.). V. prăştilă. şiţutâsc v. tr. Munt. Acoper cu şiţă. şiv6T, şuvdT şj (Trans. Mold.) şl6T n., pl. oale (ung. siâ, ptrău lin, infl. d. povoi). Torent, mare şiroi de apă (ca cele care se scurg primăvara): şivoaiele munţilor. V. privai, şindră, V. şindilă. şirăt, V. şiret 2. şlădun, V. slădun. şleaf şi sleah, V. şleaO 1 şi 2. şleahtă f., pl. şlehte (rus. rut. sl&ăhta, pol. szlachta, nobleţă, d. vgerm. slahta, ngerm. geschlecht, neam, rasă). Nobilimea leşească (ori şi cea rusească) de odinioară. Fig. Iron. Clică, gaşcă, ceată de oameni vrednici de dispreţ.—Şi şlahtă (după pol.). V. pospolltă) moţpan. şleăhtlcT (ea dift.) m., pl. tot aşa (rus. sliăhticl, nobil; pol. szlachcic). Vechi. Nobil leşesc. — Şi -ic. şleâpcă f„ pl. şlepcl (rus. sl&apka, dim. d. sl&apa, pălărie tn trei colturi, tricorn, d. germ. sch/app-hut, pălărie moale. Cp. şi cu hg. iliap, leopl V. pleaşcă 2). Vechi, Tricorn. — La Ghica şleapâ, pl. epe, 1) şieaO (vest) şi Şleah (est) n, pl' uri (o silabă, d. rut sleah, pol. szlachi szlak, drum bătut, d. mgerm. slage, urmă, ngerm. schlagen, a bate, schlagbahn, drum bătut. Cp. cu turc. işlek, bătăturii. V. şi pistă). Drum mare şi ob. al carelor: a merge pe şleah. Pe şleah, de-a dreptu, fără ocoluri, fări perifraze: a spune pe şleau. — In vest $i şeaf şi şleav. La Isp.(CL. 12, 204) şlec.Cp. cu praf, prav, prau; stuf, stuh; stirv, stirf; vtrf, virv ş.a V.hăţaş 1. 2) şieaO (vest) şi şleah „(est.) n., pl. uri (o silabă, d. rus. sleia, rut. slită, hamurile de pe spinare; pol. szleja, szla, ceh. szle, d. germ. schleife). Trăgătoare, curea groasă şi lungă de vre-o doi metri (ctte una de fiecare parte) cu care se leagă calu de crucea trăsurii cu doi cai. — In vest şi şleav, şleaf, tn nord şllh. 3) şleaO m , pl. ei (o silabă, d. germ. schlehe, porumbar). Un fel de copac bun de foc (porumbar ori un fel de stejar?). şleav, V. şleaO 1 şi 2. şledun, V. slădun. şlefuTâsc v. tr. (rus. Slifovătl, a şlefui, d. germ. schleifen, geichliffen, a ascu(i, a şle- ŞO fui). Netezesc cu pila saii cu alt lucru aspru (cum e spuma de mare): a şlefui sticla, Iernau Geamuri şlefuite, geamuri mate (cetate). şlehtlcie f. (d. şleahtici). Vechi. Nobleţă, boierie. şlep n., pl. uri (d. germ. schlepp-fkahn/, adică „luntre ttrltă", de unde şi bg. Slep şi rus. Sliup, corvetă, şi Slltipka, şalupă, care corespunde cu ol. sloep. V. şalupă). Bastiment de fer, lat, fără catarge, remorcat de vapoare şi care serveşte la dus mari cantităţi de marfă. V. ceam. v şliboviţă f., pl. e (strb. sljivovica, d. sljiva, sliva, prună. V. tîrnoslivă). Un fel de fuică mai bună. — Şi şliboviţă ? şlic, -car, V. Işlic, -car. şllh, V. şleah 2. şlodun, V. slădun. şmac, şmah, V. smac. şmecher m. (germ. schmecker, om cu gust fin, d. schmecken. Cp. cu 3avant). Fam. Şiret, priceput. Şarlatan. V. măiestru. şmecherie f. (d. şmecher). Fam. Şarlatanie, înşelătorie: a umbla cu şmecherii, a pricepe şmecheria. — Şi şmlchirie (est). V. teşmecherie şi măiestrie. şmoâlă, V. smoală. şmoc, V. jmoc. şmâlniţă, V. smolnlţă. şmotresc v. tr. (din mal vechiu smo-tresc, d. rus. smotrieti, a trece tn revistă, vsl. su-motriti, motriti, a privi). Vechi. Trec tn revistă. Azi iron. Mold. învăţ minte, mus-truluiesc, disciplinez: am să te şmotresc eu, măi! — Şi şmutruluTesc (C. Hogaş, VR. 5, 1910, 205). şm6tru n.. pl. uri (din mai vechiu smo-tru, d. rus. smotr, strb. smotra, revistă, in-specţiune, vsl. să-motrl, scop. V. mutră). Vechi. Revistă militară, trecere tn revistă a trupelor. Ucenie. Azi Iron. Şmotreală, învăţare de minte, disciplinare: acestor copil le-ar trebui un şmotru. şmutruluTesc, V. şmotresc. şnep m. (sas. schnoep, d. germ.se/inepfe, beca(ă). Porcăraş. * şnit n., pl. uri (germ. schnitt, tăietură, şnit). Rar. Jumătate de păhar de bere, un pahar nu prea plin. V. halbă, ţap, regală. * şniţel n., pl. e (germ. schnitzel). Friptură prăjită tn pesmet pisat. şnur n, pl. uri (rut. snur, pol. sznur, d. germ. schnur). Găitan, şiret de legat ghetele ş. a. Şnuru şoselei, şleau, şleahu (Munt. vest. CL. 1910, 8, 898). — in Trans. şlnor, n., pl. oare (d. ung. sinor, zsinâr, din germ. schnur). Şi şlnură, pl. t (Maram.). V. tîrslnă. şnuruTâsc v. tr. (d. şnur). Leg cu şnur: a şnurui şi a parafa un registru. şoâcăţ, -ă(oa dift). s. (slrb. Soiac,Strb catolic). Iron. Catolic, mal ales Neamţ sad - 1282 - www.dacoromanica.ro şoA Ungur î măi şoacăfule I — Şi (vorbind chear de bărbat, ca şi Munt şi şoachlţ. V. boanghin. şoădă, V. şod. şoâfle f. pl. Bz. Iron. Plete mari: tunde-ji şoaflele, măi Ţiganei ' şoăîtă, V. boaită. şoăldă f., pl. inuz. e (sas. scholt, germ-schuld, vină, abatere din drumu drept. V-şoltic). Fam. A umbla cu şoalda, a umbla cu foftrlica, a căuta să'nşcli ori să te subs-ragi de la muncă, şoăncă, V. şuncă, şoăngher -ă (oa dift) s. (var. din hoanghină). Iron. Rar. Ungur. şoaptă şi (vechi) şoptă f., pl. e (d. şoptesc). Vorbă şoptită: am auzit o şoaptă. Fig. Vorbă aruncată tn ascuns: şoaptele calomniatorilor. şoarece (vest) şi şoârlce (est) m. (lat sârex, sdricis, vgr. ‘yrax; it. sorcio, sp. sorce. Pv. soritz şi fr. souris d. lat. sorex, *soricis. Din sorex s’a făcut rom. direct şoarice din cauza lungimii lui o, apoi cloa-rice, ca şi’n cimpoi, ciutură, căciulă, ciut, cepeleag). On cuadruped rozător care trăieşte tn găuri pe ltngă om ori pe la ctmp (mus măsculus). E cel mai mic mamifer. Fig. A trăi ca şoaricele cu pisica, a nu trăi tn pace cu cineva. — In nord şi şoarlc şi cîoarlce. V. guzgan, gindac, şomic. şoâtă, V. şotie. şoăvă f„ pl. e (d. şovăiesc). Vest. Mare adlncătură pe drum, unde eşti silit să şo-văieştl. V. hop. şobolan şi (Gorj) şobolan m. (augm. d. sobol). Guzgan, chitcan. Fig. Om care umblă după chilipiruri şi trăieşte ascuns: şobolanii politici. 1) şocăţesc, -eăscă adj. De şoacăj, 2) şocăţesc v. tr. Prefac tn şoacăţ. şocăţeşte adv. Ca şoacătil. şocăţie f. Calitatea de şoacăt. şoctrlât n., pl. uri (ung. sakarlăt, d. it. scorlatto. V. scarlatlnă, schlrlet). Mold. Vechi. Un fel de stofă stacojie: cu şalvari de şocirlat (Şain.). şocîte m. (ung.?). Olt. Guzgan ori şoarice (V. la pufez). * şocolată, V. cYocolată. şocomete m. (cp. cu rut. bâhonecf, ptne întreagă, şi cu ung. sokat, mult). Olt. Munt. Codru, bucată mare (de ptne, mămăligă, brtnză, plăcintă): ce şocomete a băgat in gură copilu ăstal şod, şoădă adj. (ung. sod,glumeţ- Şăln.), Trans. Ban. Olt. Nostim, ciudat: om şod, treabă şoadă. Adv. A vorbi şod. S. f. Turda. Glumă. şodenle f. (d. şod. Cp. cu sof ie). Trans. Ban. Olt. Ciudăţenie. Poznă, şotie, — Şi ŞOZ-. şodolân, V. bodolan. ŞOI şodrân şi şotron n., pl. oane (cp. cu ung. sodrony, strmă, şi cu fr. thaudron, căldare). Munt. Un joc copilăresc. V. coronă. şofeî n., pl. ele, şi şofer n., pl. e, V. cofer. şoftrnogşi şovtrnog, -oâgăadj. (rut. severnogil, cu picioarele curbe. V. cotonogi. Nord. Iron. Olog, hodorog, care de abea merge, şoflinc, V. cîoflinc. şofrăc m. (strb. cvorak, graur. Cp. şl cu clocirlie şi bg. rus. skvoric, graur, strb. evr-cak, greier, svraka, coţofană, ţarcă). 0 păsărică (sfredeluş). V. sfrancîoc. şofrân m. ca plantă şi n. ca văpsea (vsl. Safrană, d. ar. za'feran, turc. sa/ran, ngr. safrăni; fr. germ. safran). 1. 0 plantă iridee bulboasă din stigmatele florilor căreia se scoate o văpsea galbenă întrebuinţată ta bucătărie (la colorat pastele ca să înşele ochiu), tn industrie şi tn medicină ca gto-mahic şi emenagog (crocus sativus). Ţă-ranu (Ţiganu, mocanu) nu ştie ce e şo-franu, (oplrlanu nu ştie ce e traiu de om cioplit. 2. Altă plantă, din familia compuselor, ale cărei flori dai) o coloare tot galbenă, de unde-I şi vine numele, luat de la precedenta (cărtamus tinctdrius). şofrănel m., pl. el, ca plantă şi n. ca văpsea. Şofran din familia compuselor. şofrăniO, -ie adj. (d. şofran). De coloarea galbenă deschisă a şofranului. şofrănesc v. tr. Colorez cu şofraa — Part. şi şofrănat (In P. P.). şogor m. (ung. sogor). Trans. ş.a. Cumnat. Copil, frate (2): micu Ionel, un şogor cam de cinci ani (Neam. Rom. Pop. 3, 380). — Şi la J. B. 376. şohân şi şuhân adv.(ung. soha). Trans. ş. a. (P. P.) Nicl-odată. şoîân, V. cîuin. şotm m. (ung. sâlyom, soim. Cp. şi cu turc. [d. pers.] sahin, ngr. sainis, şoim). O pasăre răpitoare diurnă (falco peregrinus) foarte ageră şi îndrăzneaţă, de mărimea unui cocoş (în evu medii) tl tnvătai) să prindă alte păsări şi să le aducă la stăptn. Sultanu Selim I, pin tratatu de la 1511, cere lui Bogdan, pe ltngă 4000 de galbeni, şi 24 de şoimi). Fig. Epitet unul soldat viteaz saa unui cal ager: şoimii de la Războlenl. V. vultur, caîe, coroT, erate, ull, vln-direO. şoTmân m. (d. şoim). Epitet adresat unui viteaz. şoTmâne şi şoTmărfţe f. pl., V. JoT-marlţa. şoîmâr m. (d. şoim). Vechi. Crescător de şoimi. şoîmănesc v. tr. (d. şolmane). Vest. Zăpăcesc, betegesc, lovesc pin vre-o boală năprasnică. — La Gor. 88, -ăresc. şoîmuleăn m., pL enl (d. şoim). Epitet dezmiprdStor adresat Unui cal ager, — 1283 — ţă, f. aragladină). şoacăţă, f. h ........ www.dacoromanica.ro ŞOI şoTmuteţ m. Şoim mic. Epitet unul cal ager. şol n., pl. uri (sas. schol. germ. schale, ceaşcă ; strb. 5otja. ceaşcă). Ban. Olt. Ceaşcă. şolcăT, a -i v. tr. (imit ca şi honcăi.V. onţesc, şovticăT). Munt. est. Mold. sud. şez răii o tnvălitoare, un macat, o haină, o cusutură (cupesc). Un covor şolcăit, un covor pus strlmb şi Încreţit. — Şi şoncăT, şoncălt (Bz.). ^ şold n., pl. uri (ceh. solda, soldra, umăr, şold de porc, pol. szoldra, d. germ. schulter, umăr). Coapsă, partea de la oasele basinului: a sta cu minile’n şolduri, sabia se leagă la şoldu sting. V. arm. 1) şoldân şi (Trans) şuldeil m. (ung-stildâ, iepure ttnâr. P. sufix, cp. cu bădăran)-Pui de Iepure adult (pe cind vătui, e mic). Fig. Iron. Tinerel: măi şoldane! V. lupan. 2) şoldăn, -â adj. (d. şold.) Fam. Cu şolduri mari: o femeie şoldană. S. m. Iron. Păduche gras. şoldănesc v. tr. (d. şoldan 2). Nord. Şoldesc, lovesc rău peste şolduri sau şale, deşel, ologesc: te-oi şoldăni dintr'o chiteală (Al.). şoldeâlă, V. Jolteală. şoldesc v. tr. (d. şold). Deşel, deformez şoldurile pin muncă prea grea saâ pintr’o bătaie: cal şoldil. şdldină f., pl. e şi l (din * joltină, rus. zoltină, gâlbeneală, de unde şi unţ>. zsoltina, gălbenare, o plantă, sarga zsoltina, drog, genista irinctoria. V. jolteală). Numele unor buruiene cu flori galbene: sedum acre şi alta, perpetuâ verde, sedum neglectum. şoldiş adv. (d. şold). Rar. Şchiopâttnd, cu şoldu stricat: calu merge şoldiş. şoldifl, -le adj. (d. şold). Deşelat, spetit, cu şoldu stricat: iapă şoldie. De om sau de animal şoldit: mers şoldiu. Adv. A merge şoldiu. şolomon-i V. solomon-. şottuz m., pl. ji (ung. soltisz, d. nigerm. scholteisze, ngerm. schultheiss, de unde şi pol. szoltys). Vechi. Primar urban fn Moldova, numit şi voit, iar In Ţara Rom. judeţ (El era ajutat de consiliu celor 6 ori 12 plr-gari). V. pîrcălab şi Ispravnic. şoltic, -â adj. (sas. scholtig, germ. schuldig, vinovat. V. şoaldă). Nord. Şarlatan, cojcar, şmecher. şolticărfe f. Nord. Şarlatanie, coţcărie, şmecherie. şoltîc-.j V. şonttc-. şomic m (rut. homyk, hom&ăk, pol. cho-mik, rudă cu germ. hamster, htrciog. Bern. 1,395). Vechi. Căţelu pămlntulul. Azi. Trans. Un fel de şoarice. Bafi. Ctrtiţă. Mold. <şo-mîic). Clrtijă. O boală caracterizată pin noduri pe supt pele, numită şi cirtiţă, ş6p şomoT6g (vest, sud), şumuTdg (Mold' sud), sumulâc şi-Tâg (nord) n., pl. iooge< iece, iege (cp. cu ung. csomolek, şomoiog). Mănuchi de paie cu care se şterg caii de sudoare şi de colb. Munt. Spălător, ctrpă de frecat şi de spălat oalele de bucătărie. Mototol. — Şi moşoTog (sud). V. feleşteoc. şomologesc v. tr. (d. şomoiog) Vest. Sud. Mototolesc. şomoltâc'şi -dâc n., pl. 8ace (rudăcu moştolcă, holmotoc, glomotoC. Cp. şi cu strb. smotuljak, pachet). Est. Moştolcă, ghiomotoc, lucru Învălătucit: a face basmaua şomoltoc, copiii legase molanu cu nişte petice şi-l făcuse şomoltoc (11 Inşomoltocise). şdncăT, V. şolcăT. şontîc şi şoltîc interj, (ung. săntika, şchiop. V. şovîlc). Sud. Şchiopătlnd: venea şl el şontic-şontic. — In nord şi şorttc (Şez. 32, 78), şoting şi şchTopirc (d. şchiop); tn Blrsa şi şontric. V. saTtoc şi ţopfc. şonticăT şi şoltîcaî saă -Tesc, a -i v. intr. (ung. santikălni, a şchiopăta puţin, săntălni, a şchiopăta; strb. santati, a şchiopăta). Sud. Fam. Şchiopătez. V. allgnesc. şontordg, -oăgă adj. şi s. (din şonlic fi rog din hodorog). Iron. Olog, şchiop, hodorogit, şontrlc, V. şonttc. 1) Şonţi Şoânţă s. (din Honf, porecla Sasului. Cp. cu şervănea, şoaită, şomtc din hervanea, * hoaită, * homic). Est. Iron. Neamţ. V. şfab 2. 2) şonţ, şoânţă adj. (ung. sânta, săit-tika, şchiop; strb. bg. Saniav, şchiop, paralitic). Fam. Iron. Şchiop. Fig. Şontit, ridicul. şonţesc V. tr. (d. şonţ. V. şolcăT). Est. Iron. îmbrac aşezlnd prost o haină; cine te-a şonţit aşa ? Fig. Deformez, pocesc, url)esc, denaturez; v’aţi şonţit mintea/ Şonţişâr, -oâră ş. (dim. d. Şonţ). Est. Iron. Nemfişor, un biet Neamţ. şonţit, -ă adj. (d. şonf). Fam. Cu mers ridicul saa cu hainele aşezate ridicul pe trup (şolcăit); cine-i şonţita asta ? Adv. A merge şonţit, a nu merge normal, a cam şchiopăta saii a te schimosi tn mers. 1) şop m. (pol. szop, germ. schupp). Rar. Un fel de mamifer american care trăieşte pe malu apelor şi are obicei să moaie alimentele tn apă In ainte de a le mtnca (procyon lotor): piei de şop. — Fr.raton. 2) şop n., pl. urUgerm.schoppen, şopron. V. şopron). Trans. Olt. Şopron saii altfel de adăpost, chear un umbrar: şura, casa şi şopu (VR. 2, 13), supt un şop de frunză (GrN. 35). ş6pa-ş6pa interj, care arată şoapta:fa culcaţi-vă, măi, şi nu mai tot şopa-şopa la capu meu I şopăcăTesc, V. şopocăTesc. şopăT, a -I v. intr. (d. şopa-şopa). Rar. Şopotesc, şoptesc. — Şi şopoT. şopăTala S., pl. ieli, Acţiunea de a şo-păi, ~ Şi şopo-. - 1284 www.dacoromanica.ro şopirc&T şi -ătesc v. intr. (cp. cu şchiopirc, şovilc şi ung. sopărkodni, a fi zglrcit). Est. Fam. Port cu vorba supt diferite pretexte:cu mine să nu şopircăieştil — Şi şov-. şoptrcălălă f„ pl. iell. Est. Fam. A umbla cu şoptrcăieli, a umbla cu şmecherii, a căuta să înşeli (rev. 1. Crg. 3, 186). şopirlălţă f_ pl. e (d. şopirlă, fiind-că poporu crede că boala asta se vindecă c’o şopirlă pusă'n undelemn sau pin aluz. la forma unflăturii). Angină difterică, numită popular şi bolfe, care se caracterizează pin unflarea ghindurilor de la glt. O plantă scrofulariacee care creşte pin livezi (verontca orchidea). O plantă saxifragacee care creşte pin păşunile mlăştinoase (pamassia palus-tris). O plantă labiată, un fel de busuioc, mal roş, numit şi busuioc roş şi busuioc sălbatic (bruneUa vulgaris). şopirlă f., pl. e (cuv. autohton înrudit cu alb. sapi, lat. iips şi vgr, seps, şopirlă. P. sufix, cp. cu coctrlă, codirii, ciocirlan, {o-pirlan). Lin reptil saurian mic insectivor foarte vioi şi mlădios care trăieşte pin regiunile reci şi temperate pin locuri petroase şi bătute de soare (lacerta muralis) şopocăîeac v. intr. (var. din şopotesc. Cp. şi cu ung. sopânkodnl, a suspina). Munt. Fam. Şoptesc, vorbesc şoptind.,— Şi şo-pic- (VR. 1927, I, 11). şâpoT, V. şopăT. ş6pot n., pl. e (var. dinv şipot; rus. se-pot, Sopot, slrb. Şapat, bg. sepot, şoaptă. V. şopotesc, şoptesc). Şoaptă multă, şo-potire: destul cu şopotu şi adormiţi odată, măi copiii Murmur, vljtit, foşnet: şopotu vlntului pin pămătufurile stufului (Sadov. VR. 1911, 3, 335). Murmur, cluruire de ape: şopotu pirăului. şopotesc v. intr. (vsl. lipătati, a murmura, a şopti, slrb. Saputati, saptati, a şopti. V. şoptesc, şopocălesc). Mold. Şoptesc, vorbesc încet. Ciurul, murmur: pirău şopoteşte. şoprân (Munt. Mold. sud), n., pl. oane şi şopru (Munt Olt, Trans. Maram.) n., pl. uri şi şoapre (germ. s hoppen. schuppen, fr. echoppe, engl. shop; ceh. Sopa, pol. szopa, slrb. Supa. V. şop). Adăpost de sclndurl (şură) de ţinut lemne, butoaie, trăsuri şi alte lucruri de ale gospodăriii. — In Dor. şopru e un acoperemlnt de stuf pus direct pe pă-mfnt.—Şi şoprân pi. e (Haţeg). V.grajd, hambar, hangar, remiză, gaşcă, baracă, hîj, saraT. şâptă, V. şoaptă, şoptesc v. intr. (var. din şopotesc; vsl. Siputati, slrb. saptati, rus. Septdti, a şopti. V. şoaptă, şipot, şopot). Şopotesc* vorbesc încet. V. tr. Spun şopotind (fără vibrarea coardelor vocale): mi-a şoptii la ureche să mă feresc de el. şorecăr (vest) şi şoricâr (est) m.Un fel de cine foarte nervos şi viol care prinde şoarici, guzgani şi alte animale care trăiesc Ş6Ş pin găuri (fr. terrier şi fox-ienier). Uligaie un fel de uli care prinde şoarici (biiteo). — Fem. -Icăreasă, pl. ese. foric n., pl. uri şi e (pol. skwarek, şoric . jit, ceh. Skvarek, slrb. cvarak; germ. schwarte. V. şorochlnă). Mold. Pele de porc clnd e vorba de mlncare: slănină cu şoric, şoric in „carne cu varză". — In Mold. nord şi clortc, In Munt. şorlcl. In Munt. înseamnă şi „sclndură plană pe o parte şi curbă pe cea-laltă cum se desprinde de la o grindă pe care o faci In patru muchi": două şoriciuri. şorlcărie f. Mare mulţime de şoarici. şorlcărit n., pl. uri. Mal rar. Şoricărie-şorlceâsă, V. şorlcîoaîcă. şoricel m., pl. el Şoarice mic. O plantă ranunculacee (myosdrus minimus). Coada şoricelului, V. coadă. şorlc^sc, -eăscă adj. De şoarice, al şoaricilor: neamu şoricesc. şorlcâşte adv. Ca şoarecii, şorlchină f., pl. e (d. şoric). Mold. Iron. Friptură tare ca şoricu. — Şi şoro-. şoricToaîcă {oaio silabă), f. (d. şoarice). Lin fel de otravă p. şoarici şi guzgani (E un trioxid de arsenic, un acid arsenios sau o anidridă arsenioasă [Asî Os] supt forma unui praf alb). — Şi -ceasă. şorlciO, -fe adj. (d. şoarice). De coloarea şoartcelul: cal şonciu. V. cimplfl. şoriglă, V. şeriglă. şdrllţă, V. sorllţă. şoroboteâlă f., pl. eli. Mold. Acţiunea de a şoroboti: ti era lehamete de atlta şo-roboteală (Arh. 1905, 4). , şorobot^sc v intr. (cp. cu rus. soro-siti, a hlrti). Mold. Şoptesc şi vorbesc merefl. şorochină, V. şorlchină. şoronâr -tn. (cp. cu rut. soră, hamuri, şi rus. sdrnik, şelar). Mold. Vechi. Şelar, cure-lar ? (lorga, Negoţ. I72)-şortîc, V. şontic. fort (Munt.) şi şurţ (Trans. Olt.) n., pl. (germ. schurz şi scniirze, şort; vgerm. scurz, d. lat * excurtus = curtus, scurt; ceh. sorc, pol. szorc, ung. sure. Cp. cu scurteică). Pestelcă. — Şi şurţă, f., pl. e (Trans,). * şosea f., pl. ele (fr. chaussie, d. lat. pop. calciata, sublnt- via, adică „cale încălţată, îmbrăcată sau acoperită"). Drum pavat afară din oraş: o şosea care străbate satu şi ajunge la oraş. Mijlocu stradel cuprins Intre trotuare. Şcoală de poduri şi şosele, şcoală inginerească de poduri, şosele şi căi ferate. * şoseluTâsc v. tr. (d. şosea). Pavez cum se pavează obişnuit şoselele (cu prund ori peatră sfărămată sau macadam): drum şoseluit. şdşăt şi -ăT^sc, şoşăTâlă, V. şu-şuî> www.dacoromanica.ro şoş şoşeălă f„ pl. elf (var. din şuteală). Numai In loc. cu şoşeli şi cu momeli, V. momeală, şoşet n., pl. e. Rar. Foşnet * şoşon m. (tld. şoşon, d. fr. chausson, care vi.ie d. chausse, lat pop. * calcia, cl. cdlceus, încălţăminte, ă.calx, calcis, călcli. V. câlcil). încălţăminte de iarnă făcută din plslă ori din postav şi pele saâ din cauciuc (Cei de cauciuc Is un fel de galoşi mai tnalţi cu postav In partea de sus. Cei cu talpa de plslă se numeau odinioară canvale). şotie f. (cp. cu şoaldd, şodenie şi cu rut. siiika, glumă). Mold. Munt. Poznă, faisă, păcăleală : a face cuiva o şotie, — Şi şoată pl. e (Nţ.). şotrogT m. pl. (orig, vgerm. Cp. cu ngerm. schuh, gheată, şi - trogl lld. troşi. V. troşT). Mold. Iron. încălţăminte prea largă; toloapă: un bâlat in nişte şotrogl. Moş $o-irogea (In Cov. Cotrogea), cel tncalţat In ghete ori cizme prea largi. — Şi şotroa-gă (Tut. N't-). gheată mare şi ruptă, sflr-loagă. * şoşotesc v. intr. (fr. chuchoter, a şopti). Barb. (deşi la Tkt. şi la Panf. e dat ca pop.). Şoptesc, şopotesc. Foşnesc. şotfng, V. şonttc. . şotron, V. şodron. şovâT n., pl. uri.' Vechi. Şovăire. — La Dos. şu-. şovăr m. ca plantă şi _n. ca material (rut suvar, pol. szuwar, slrb. sevar, trestie, stuf; [ung. savar, o plantă chenopodiacee]). Vest. Papură cu frunza mai îngustă: casă învelită cu şovar. — Pe aiurea = .buzdugan" (altă plantă). şovăT şi -ăîesc v. intr. (cp. cu ung,. csâvălni, a clătina din cap, pol. szwankowac, germ. schwanken, a şovăi, şi cu rom. inco-voi). Vechi. Merg cotind ca să scap de urmăritori. Merg clătinlndu-mă (de boală ori de beţie). Fig. Lungesc vorba ca să scap de răspuns. Azi. Preget, ezit, mă codesc, staâ pe gtnduri, nu mă pot hotărî să fac ceva.— In nord şi şovoTesc. Vechi şu-. V. hodorogesc» şovăTălă f., pl. ieli. Acţiunea de a şovăi. şovăTelnic, -ă adj. (d. şovdiesc). Şovăitor, nesigur, nehotărtt: am, mers, răspuns şovăielnic. — La Dos. şi şuvelnic (Grş.?), şovăire f. Acţiunea de a şovăi, şovăit, -ă adj. Cotit, întortocheat: uliţă şovăită. — Şi şovoit (nord) şi şuvăit (vechi). şovăitor, -oâre adj. Care şovăieşte, şovăielnic : om, mers, răspuns şovăitor. şovăitură f., pl. i. Drum şovăit (de ex., o galerie cotită). — La Dos. şu-. * şovlnist, -ă adj. (d. şovinizm). Patriot exagerat. Adj. Ziar şovinist. * şovinizm n. Vfr. chauvinisme, după numele lui Neculai Chauvin [care corespunde fonetic cu C. Vest. Puti-nică acoperită de transportat brtnză, iaurt, unt ş. a. — în est ştean. şteap (Munt. vest, Olt.) m., pl. epl, şi ştlp (Trans.) m. (germ. stab, pron. şi ştap, băţ, de unde şi slrb. Slap. Dac. 3, 709 şi 746). Băţ de azvlrlit după oi, după poame ş. a. Cotor de plantă rămas tn pămtnt după cosit ori secerat (rev. I. Crg. 5, 375): asemenea glugilor de strujenl Intr’un răstav de ştepi (despre un steag tntre baionete. CL. 1913, 826). Ghimpe; un şleap intrat in labă. ştearsă f., pl. şterse (d. şterg). Ml. Raită: a dat o ştearsă pe la bota cu rachiă. ştearţ, V. şterţ. şteăză f., pl. eze. Trans. Piaă, dlrstă, fabrică de postav gros. ştâblă, V. steblă. ştenâp m. Olt. Sttlp de lemn.—Şi şte» neap, pl. epl. V. stobor, tarac. şteoâlnă şi şte6lnă (eoa şl eo o silabă) fpl. e (germ, stollen, coridor de mină, ŞTE de unde şi ung. stilna, şi rut Stol Ia). Trun*. Coridor (galerie) In mină. Trans. Mold. nord. Bulboană (Şez. 30, 293). Băltoagă. şteobilc (eo dift.) interj, (imit. ca şi bll-dlbic şi rudă cu rus. billlkatl, a gllgti). Est. Arată zgomotu unuia care sare de odată şi se cufundă : broscolu şteobilc in şteoaluă.— In Olt. cTobtlc. V. şovilc. şteobilcăY şi -T6sc v. intr. Est. Fac „şteobilc", mă bălăcesc, merg pin apă ori pin noroi moale. — In Olt. cîo-. _ şteoldic şi ştoldfc (Mold.) şi ştlrbfc (Trans.) n., pl. e (eo dift, ca şi’n şteobilc, amlndoaă imit.). Un băţ c’un disc la capăt cu care pescarii, şezlnd In luntri, pleoscăiesc In apele mai adinei ca să alunge peştii spre năvoade şi alte capcane (La apele mai mici prăjină de scornit peştii din ascunzători).— Şi şchTolghfc (Nţ.). şteolni, V. şteoalnă. şteolopană, V. lostopană. şterc n, pl. uri (lat. st&rcus, bâligar; it. stereo, sp. estiercol, pg. esterco). Vechi. Fir de pai din gunoi: nu vedea ştercul din ochiul altuia, ci vezi blrna din ochiul tăă (Ev.) 1 şterg, şters, a şterge v. tr. (lat. ex-tirgire şi -tre, pv. esterger [it. te'rgere, vfr. terdre, vsp. tergerj. V. de-tersiv. Cp. cu merg). Curăţ (periind, spăllnd, freclnd ori răzuind): a şterge hainele de colb, de pete, faţa de sudoare, tabla de cretă, nasu de muci. Fac să dispară (periind, freclnd, răzuind ori spăllnd ori pin vre-o procedură chimică) : a şterge o pată cu clor, cu benzină, a şterge hainele cu peria, a şterge un cuvlnt de pe hirtie (răzuindu-1 cu guma saa cu briceagul sau trăglnd peste el linii aşa tn cit să nu mai poată fi citit). Fig. Anulez, suprim, scot, înlătur: a şterge un articul dintr'o lege. Fac să se uite, să nu se mai considere: a şterge amintirea unul lucru, a şterge ruşinea unei Infrlngerl pintr'o strălucită biruinţă. Fam. Iron. Şterpelesc, fur: a şterge punga cuiva. Trag, aplic (răpede): l-a şters o palmă. A o şterge, a spăla putina, a dispărea pe furiş. A şterge de pe faţa pămtntulul, a suprima (a ucide, a dărăma). A şterge cu buretele, a da uitării, a ierta. Şterge-te pe bot! (iron.) pune-ţi pofta’n cui, rabdă/ ştergâr n., pl.e (d.şterg).Prosop, plnză de şters mlnile şi faţa (Se întrebuinţează şi ca ornament pe la icoane ori pe la ferestre la ţară ori ca maramă). V. testemel. şterg&toăre f., pl. ori. Lucru cu care ştergi (o petică) saa de care te ştergi de noroi ori de praf (o păturică, o răzuitoarela intrarea casei). V. sârghie. şt£rgur& f., pl, l (d. şterg ori lat. * ex~ tdrgula). Trans.Ştergar.V. mîneştergură. şterpelesc v. tr. (cp. cu ung. lerpedni, a se întinde, safi tdrplilni, a se zglrci).Fam. Ating uşor In treacăt: un glonţ il şterpeli lâS7 — www.dacoromanica.ro urechea. Fig. Iron. Fur (şterg, ciordcsc): l-a şterpelit punga. A o şterpeli, a o şpardi, a 0 şterge (a dispărea) pe furiş, ştersătură f., pl. i. Lucru (cuvlnt scris) şters: o scrisoare plină de ştersături. şterţ n„ pl. uri (germ. sterz, coadă, miner, toartă). Trans. Lopăfica cu care se amestecă jintifa tn căldare (numită tăiijar la R. S. şi ştirea la Haţeg). Ghioagă (V. me-lesteQ). Lampă de umblat pin mină (numită şi ştearţ). V. opaiţă. ştevle f. (vsl. stavile, stavă, măcriş, ita-beli, un fel dc mâcrlş; bg. St ave li. Cp. cu steblă). Mold. Munt. O plantă poligonacee (rumex patientia) din ale cărei frunze se fac bucate şi care are mai multe varietăţi (rumex alpinus, conglomeratus, crispus şj palustris). Năsăud. O plantă umbeliferă (as-trantia major). — In Mold. şi stâvle. V. dragavei şi sporlş. ştezăr m. (d. ştează). Trans. Pîîfar. ştift a, pl. uri (germ. stift). Ţintă ciz-marească fără gămălie. ştiinţă f., pl. e (d.aşti sau lat scientia; fr. Science, it scienza). Cunoştinţă, ideie : ştiinţa binelui şi răului. Totalitate de cunoştinţe obţinute pin cugetare, studia saâ experienţă : ştiinţele naturaleexacte, ocultei politice (V. artă). Erudlfiune, cultură. Ştire, informafiune (Rar): n'am ştiinţă despre asta. Cu ştiinţă, ştiind, dlndu-ti sama: a comite cu ştiinţă un rău. V. Ignoranţă. * ştiinţifici -ă adj. (lat. scienti-ficus, d. scientia, ştiinţă, şi făcere, a face, şi infl. de ştiinţă; fr. scientlfique). De ştiinţă, al ştiinţei : probleme ştiinţifice. Care are rigoarea ştiinţei: demonstraţlune ştiinţifică. Adv. Conform ştiinţei: a demonstra ştiinţific. ştimă, V. schlmă. ştToălnă, ştTobîlc, ştToldic, ştTdl-nă, V. şteo-. ştTop, V. şchtop. ştlpi V. şteap. 1) Ştir m. ca plantă şi n. ca aliment (bg. strb. Ştir). O buruiană pe ale cărei frunze ţăranii le pun tn borş (amarantus). Fig. Borş (ciorbă) de ştir, lucru prost: de departe trandafir, (ar de aproape borş de ştiri 2) ştir, -ă adj. (ngr. stlros, vgr. stetros, sterp, de unde şi bg. Stlr, sterp. Cp. şi cu vsl. hir, întreg. V. sterp 2). Vest. Sterp : 01 ştire. ştirb, -ă adj. (vsl. StrăbO, ciunt; bg. Şturb, ceh. Itierb, ştirb. V. htrb). Căruia-i lipseşte un dinte ori mai mulţi: copil ştirb, furculiţă ştirbă. Care are ascufişu stricat: cujit ştirb. V. berc. ştlrbătură şi ştirbltură f., pl. I. Locu de unde lipseşte un dinte. V. strungăreaţă. ştirbesc v. tr. (d. ştirb; ceh. Stierbiti). Fac ştirb: a ştirba un cuţit. Fig. Iau o parte, micşorez : a ştirbi independenta unui popor. — Şi ştirbez. ştirbic, V. şteoldlc. ştirbină f., pl. e şi 1 (vs1. Iţriibina, frln-tură, lacună; bg.stărbina, rus. sierblna, ceh. Ştferbina, crăpătură). Ştirbitura, locu unde s’a frlnt un dinte la roata morii. A-ţl veni şl fie roata la ştirbină, a ajunge şi tu la nevoie, Apa vine la matcă, şi roata la ştirbină, mojicu trage la teapă, tşi dă tn teapă. ştirbit, -ă adj. Care a’are toţi dinţii. Căruia i s’a stricat ascufişu sau marginea: cuţit ştirbit, farfurie ştirbită. Fig. Micşorat, redus: libertate ştirbită.—Si ştirbat (cp, cu bg. Ştărbat, rut Şcerbătll). ştirea f., pl. i (cp. cu şterţ). Haţeg. ŞterJ. Dolj. Mustuitor, brighidău. ştire f. (d. ştiu). Jnformatiune, veste: a sosit o ştire. A nu mal şti de ştirea cuiva safl a unul lucru (fam.), a nu mai şti unde-i. ştlresc V. tr. (rus. sciritl, ceh. Meriţi, Stlritl, a rlnji. V. oţărăsc). Est. Zgtril căptuşeala gurii sau a gttului după o mlncare prea sărată saâ ardeiată după care n’ai băut apă s’aâ după o răceală; mi s’a ştirit gura. Tuşesc hlrlit după un rachiâ prea tare saâ un borş prea ferbinte: dădu de duşcă rachiu şl-şi ştiri cu putere gitu (Sadov. VR. 1911, 3,332). V. strepezesc. ştlrfcă f., pl. I(cp. cu slrb. Svraka, şti-rică. V. şofrac). Olt. Coţofană, (arcă. ştiricăsc v. tr. Trans. Ban. Umblu după ştiri, cercetez, mă informez: el a ştiricit tot (Agrb. lnt 123). Comunic, daa o veste, ştirie f. Defectu de a fi ştir (sterp), ştiros, -oâsă adj. Fam. Care-ti şti-reşte gitu. ştid, ştiut, a şti v. tr. (lat. scire). Cunosc, Is obişnuit cu: a ştt drumu. Am tn minte şi pot dezvolta la nevoie, mă pricep: a şti o limbă, a şti matematica, a şti lec-ţiunea pe de rost, a şti să comanzi. Am ideie, ts informat: a şti ce s’a tnllmplat. A şti de, 1. a avea ideie, a avea cunoştinţă că există: cei vechi nu ştlaă de America; 2. a te teme, a-ţi păsa .- hoţii nu ştiă de lege. A sil de frică, a sta tn respect de frică: ghlorlanu trebuie să ştie de frică I A nu şti multe, ci una şi bună (saâ: una, da bună), saâ numai a nu şti multe, a proceda sumar, a răspunde tndată la o provocare: nu te pune cu nebunu cela, că nu ştie multe. A şti una, şi bună, a şti un lucru care nu se poate nega: eu ştiă una, şi bună : că oala nu poate fi prietenă cu lupu. Pe cit ştiă, după ctt ştia eu. A nu mai şti (ce să faci) de bucurie, a nu mai putea de bucurie, a fi foarte vesel. Ştiă eă?l nu ştii, poate, posibil I Mal ştii?/ posibili Se zice pop. şi nii ştiu tld. nă ştiă. ştTub^T n., pl. ele (cp. cu stup şi cu germ. stube, odaie). Est. Stup. Vest. Budui, trunchi scorburos pus vertical tn pămtnt ca să se adune şi să vie la suprafaţă apa unui izvor (In Ban. buduganie). — Şi ştubeT In vest (ea ştulete, tuleij. www.dacoromanica.ro ŞTI ştTuc& (est) şi ştucâ (vest) f., pl. î(bg. slrb. stuka. rus. siăka; ung. csuka). Un peşte de apS dulce foarte lacom, cu capu lung şi turtit, cu dinţii ascuţiţi şi carnea albft şi plină de oase (esox lucius). P. ceilalţi peşti, e cela ce e lupu p. oi. In piaţă se vinde ieftin şi-l cumpără mult Jidanii, ştiulete, V. ştulete. ştlupesc, V. scuTp. ştiut, -â adj. Ceia ce se ştie: lucruri ştiute (fals: cunoscutei) Pe ştiutei ştiind ce e sau cum să procedezi: nu porni pe neştiute, ci pe ştiute. ştlut6rr -oâre adj. Care ştie, învăţat: ştiutor de limbi. ştiutură f., pl. I. Vechi. Azi pop.Ştiinţă Vai de ştlulura lull ştoC) V. stoc» ştâfă, V. stofă, ştoldic, V. şteşldlc. ştraf n„ pl. uri (rus. Slraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. — Şi ştreaf (est). •ştrand n., pl. uri (germ. ştrand). Barb. Plajă, loc de scăldat. Basin de scăldat. * ştrapâţ n., pl. Uri (germ. strapaze. d. it. strapazzo, muncă grea, osteneală. V. r.trepezesc). Fam. Corvadă, muncă : haine de strapaf. — Şi str-. V. dirvală. * ştrapnili V. şrapnel. * ştras, V. stras, ştrâţă, V. straţâ. * ştrăpăţulesc v. tr. (d. şlrapaf). Fam. Stric pin ştrapaţ.—Şi str-. ştreaf, V. ştraf. ştreang n., pl.'uri (germ. strâng, de unde şi ung. Istrang). Funie de sptnzurat: şi-a pus ştreangu’n glt. Şleau de funie: caii aă rupt ştreangurile. V. laţ. ştremeleâg m., pl. egl. (cp. cu ung. termelek, producţiune, lucru crescut). Munt. Vest. Strujan, covrag. Fig. Iron. Om prea înalt şi slab. V. dlrjală şi terteleag. ştrengâr m. (d. ştreang, adică „bun de ştreang, un splnzurat"). Fam. Care face ştrengării. —Fem. -ăriţâ, pl. e. ştrengăresc, -eâscă adj. De ştrengar : glume ştrengăreşti. ştrengăresc v. intr. Fac ştrengării : a ştrengări pin mahalale. ştrengăreşte adv. Ca ştrengarii, ştrengărle f. (d. ştrengar). Poznă (petrecere, glumă), copilărească. Eăf. Escapadă : a face ştrengărit, ştroh, V. stroh. . * ştrudel n., pl. e (germ. strudel). Barb. lnvtrtită (plăcintă). ştubgcT n. (turc. istubec, pop. iistlibeo, cerusă Id. pers. isfldag], supt infl. lui ştu-bel). Vechi. Cerusă. — Şi stTubecT, stTu-blcT, ştubeţi ştubete. ştub*T, V. ştTubaT. ŞUG ştuc n., pl. Uri (sas. stuck, germ. stiick). Vest. Bucata, fărtmă. ştucă, V. ştTucă. ştulete (Munl), ştiulete (Mold.) m. şi ştulgQ (Trans.) n., pl. ele (var. din tuleă. Cp. şi cu germ. st iei, id.). Fruct de popuşoi (porumb), adică clocălău cu grăuntele pe el şi tnvă.it tn pănuşl ori şi curăţat de pănuşi: Pe la noi pe la Heleu E dara lu Dumnezeu : Patru boabe pe-un ştuleă 0- B. 391)! V. drugă. şturllgâTe, V. şuşugaTe. şturm n., pl. ari (rus. [d. germ.] hturm). Vechi. Asalt şubă f., pl. e (strb. rut. rus. Mba, şubă, blană, pol. szuba, ung. suba, d. mgerm. schăbe, rochie de ceremonie, bav. schauben, manta bărbătească de ceremonie. Tot de aici: glubea, jupă, zăbun). Manta mare blănită (de ex., de şezut In trăsură pe mare ger). Ban. Suman. şubredi -ă adj. (orig. neşt.). Slab, fără putere: om şubred, sănătate şubredă, (fig.) casă. societate şubredă. şubrezenie f. Defectu de a fi şubred, şubrezesc v. tr. Fac şubred : boala 11 şubrezise. şubulesc(mă), V. şupuresc. şuci V. şuh. şucadâ adj. fix (turc. şol-kadar, atlta ctt asta, ia aşa). Mold. Rar azi. Mare, uimitor, frumos: o avere şucada, nişte ochi şucada. V. coz. şucheână f., pl. ene (ung. siketmtma, surdomut). Mold. Fam. Om şuchiat: Stal, măi şucheână I Fa şucheână I şuch£t| -tă adj. (ung.stiket,s/ief.surd). Est. Cam nebun, zevzec, tntr’O parte. — In vest deşuchlat. şucheţenle f. (d. şuchet). Est. Excentricitate, extravaganţă, nebunie. şucheţesc(mă) v. refl. (d. şuchet). Est. Devin şuchet. şuchT, -che adj., pl. tot aşa (ung. stike, zăpăcit, cam surd). Est. Şuchet: om şuchl, femnle şuche. şut, V. şuh. şufâni V. şifan. şiifăr m. (cp. cu şăfăr). Nord. Mal mare peste bouarl. şufăresc v. tr. (d. şufăr). Nord. Es-crochez. — Şi şurufăresc (după şurUb ?). S. verbal -ealăi pl. eli. şuflâ f-, pl. e (sas. schufel. germ. schatt-fel, lopată adtncată ; pol. szufla. V. cofer). Trans. Căuş de luat făină ş. a. Mold. nord. Lopată adtncată de luat petriş, gunoi ş. a. — Şi şulfă (GrS. 6, 245). V. scafă. şugâr, -& adj. (ung. sugăr). Trans. P. P. Zvelt. şâgâ f., pl. i (bg. strb. Suga, rtîe). Pop. Şagă rea, belea, neajuns, suferinţă (de ex., războlu, beţia). - 1285 - www.dacoromanica.ro ŞUQ şugăr£l m„ pl. el (cp. cu şugar şi cu ung. sugăr, rază, pin aluziune la ramuri). Trans. (?) O plantă labiati subfrutescentâ care creşte pintre sttnci culcată pe pămlnt şi ramificată (teucrium montanam). şugăO ra. (cp. cu ung. si6, ptrăO). Trans. P. P. Plrău. V. şlvoT. Şugubăţ, -eăţă adj., pl. efl, e(e (vsl. duSe-gublci, perzător de suflet, criminal, de unde s’a făcut * deşugubăf, apoi, supt infl. lui a şugui, şugubăţ. V. şugubină). Vechi. Ucigaş. Azi. Est. Fam. Poznaş (glumeţ ori care-ţi face surprize neplăcute): om, cal, loc şugubăţ. Vechi şi şigu-. şugubină f, pl. I şi e (din deşugublnS, supt infl. lui a şugui, iar silaba iniţială a căţutpin confuziune cu de). Vechi. Amendă p. o crimă. Azi. Est. Fam. Poznă, boafă încurcătură. A da pe cineva de şugubină, a-1 băga In belea. şuguTâsc v. intr. (din şegulesc [azi tn Munt. est] şăguiesc şi, pin infl lui u din gu, şugulesc, d. vsl. Sengovati, Sengati, d. senea, şagă; bg. Seguvam ie. V. şeganle). Est. Fac şaga, glumesc. şuh| şuf şi suc m. (germ. dial. schuch = schuh, gheată). Trans. Ban. Picior (ca măsură de lungime), şuhăn, V. şohan. şuhârie f. (cp. cu rut. Suhlla, friguri. Car.). Nord. Rar. Guturai (Şez. 1, 127). 1) şuT n„ pl. uri (d. şui 2). Mold. Trans. Enfizemă pulmonară. 2) şui, -Te adj. (vsl. Sul, sting, „pornit la stingă". Cp. cu sttngaci şi sinistru). Fam. Cam nebun, şuchet, ticnit, tui. 3) şui, -Te adj. (cp. cu ceh. Suhaj, om sup(ire). Munt. Zvelt; trup şui. V- şuTeţ. şuTăt, -ă adj. (cp. cu nsl. Sujati, a slabi, a stoarce de putere). Vest. Care are şuietură: preducea la urechea stingă şi crestătură şulată la dreapta. 1) şuier n., pl. e (d. a şuiera). Acţiunea de a şuiera (vorbind de vlnt şi gloanţe). — La Dos. şuTeret. 2) şuier, a -â v. intr. (lat. slbulo [tld. stbllol,-are. apoi * siuulo, mrom. şiur, şuir şuier; fr. siffler, pv. siular, siblar, sp, chillar,siblar,pii. silvar.Cp.cu treier). Est. Scot un sunet ascuţit fuguind buzele sad băgtnd degetele tn gură saâ sufltnd tn şuierătoare sad dtnd drumu aburului dintr'un cazan şi făctndu-i să treacă pintr’un fel de şuierătoare: merla şuieră. Suflu tntr’un fel deosebit (vorbind de şerpi). Vtjti sad flşti pintre ramuri sad pin podu casei (vorbind de gloan|e): un glonţ U şuieră pe la ureche. V. tr. Ctnt şuiertnd: a şuiera o melodie. Reprob (blamez) pin şuierat: publicu l-a şuierat {pe ador, pe orator). — In vest fluier. şuTer&t n., pi. uri. Est. Acţiunea de a şuiera (omu, şerpii, vtntu, gloanţele). Şuierătură : am auzit un şuierat. — In vest fluierat. ŞUN şuTerătoâre f., pl. ori. Est. Fluier mic (de metal sad de os) întrebuinţat la dat semnale tn politie (tignal), tn armată, tn marină (siflie), la căile ferate ş. a. — In vest flule-rătoare. V. sirenă. şuierătură f., pl. I. Est. Rezultata şu-ierării: s’a auzit o şuierătură. Modu cum şuieri: şuierătura asta nu-mi place. — In vest fluierătură. şuTet n., pl. e (cuv. fabr.). Vlah. Sadov. Şuruit Foşnet şuietură {., pl. I (d. şulat). Vest. Rete-zâtură piezişă făcută la vtrfu urechii! unei vite ca s’o recunoşti. şuTâţi -Ţâţă adj., pl. f. lefe (d. şui 3). Vest. Zvelt şuTâz(mă) v. refl. (d. şui 3). Vest. Mă supfiez. şuiţă f., pl. e (cp. cu vsl. Suica, stingă, nsl. Su/ca, curmeziş). Vest. Un fel de popon-doc mai mare (spermdphilus citillus). şulâl şi şulăr n., pl. uri şi e (d. vsl. Silo, sulă, d. Siti, a coase. V. pruşuvesc, silnic 1. Cp. cu sailă). Munt. est. Mold. sud. Sâlai, tnsăilătură. şulăT£scv.tr.(d. şular).Nord. lnşuiăresc. şuld£Q| V. şoldan. şuier (ori -ârt) m. (rus. Stiler, pol. szular, id. Cp. cu germ. schliler, şcolar). Est. Rar. înşelător la jocu de cărţi. V. ba-lamut, măsluTesc. şulerie f. (d. şuier; pol. szulerya). Est. Rar. înşelătorie ia jocu de cărţi. şul£0| V. şalăii 1. 1) şulfă f., pl. e Rf. Iron. Haină orăşenească. V. papalete. 2) şulfă f. V. şuflă. şulh£tici V. sulednic. şuilmgndrltă şi şulumtndrltăi V. salamandră. şum n., pl. uri (rut. Sum, pol. szurn, spumă, szumdwka, al doilea rachid, şum. d. vgerm. skâm, azi schaum, spumă). Nord. Rachid tare care vine după poslet şi care nu se bea curat (numit şi fuză şi arămoHo Mold. sud). V. picuş. şumă, V. somă. şumăn, -ă adj., pl. ent{ ene (vsl. Sumi-nu). Vechi. Cam beat, ameţit. şumănâsc v. tr. (d. şumăn). Mold. Trans. Rar. Imbăt: se şumănise tofl. des-şumeriesc. şumuTac, -ăg, -T6g, V. şomoTog. şuncâr m. (d. şuncă). Vest. Ctrnă(ar(făcător său vlnzător de şuncă şi ctrnaţi).—Fem. -ăreasăi pl. ese. şuncă f., pl. I (germ. schinken, dial. schunke). Munt. Şold de porc sărat, afumat şi fert (mai rar copt): şuncă de Praga, de Vestfalia. — In Trans. şoancă (ung. son-ka), tn Mold. jambon. şuncărie f. (d. şuncă). Munt. Clrn&ţărie www.dacoromanica.ro ŞUP şupesc v. tr. (cp. cu ciupesc). Cor. ş. a. lnlia|, Inşlac. upur6sc(mă) v. refl. (ung?). No fii. strecor, mă furişez: să şupurescpe după garduri şi stau toată noaptea afară (Arh. 1905, 13).—La Cant şipuresc. Şi şubu-lesc (Btş.). şură f„ pl. I (rut.Sura, d. germ. scheuer, dial. schUr, şopron). Est. Şopron. A avia o gură cit o fura, a avea obicc! să vorbeşti tare sau să răcneşti. ş urină f., pl. I şi e (cp. cu şirincă şi cu vsl. sirina, lăţime, piaţă). Nord. Hliză, curea de moşie. V. şuşăniţă. şurfncă, V. şirincă. şurligăTe, V. şuşugaTe. şurl6T, şur6T, V. şiroT. şurluT şi Tesc v.tr. (ung. surolnî). Trans. Spăl, frec, şterg. V, şiroiesc, şurţ, şurţă V. şorţ. şurub (est) şi şurup (vest) n., pl. uri Srut srubo, rus. scurup, pol. szrub, szruba, . vgerra. schrube, ngerm. schraube, şurub. Cp. Cu gunoi, lld. *gnoi). Cui (de fer sau şi de lemn) cu vlrfu spiralat care pătrunde Invlrtindu-se, ca şi sfredelu. Fig. A tntoar-ce şurubu (sau şuruburile), a schimba procedura, a o întoarce alt-fel ca să reuşeşti. A umbla cu şuruburi, a umbla cu şurubării cu şmecherii, cu sofizme. A face cuiva şurub pin cap, a-i face morişcă, a-l apuca de păr şi a-l Invlrti. şurubâr (est) şi -păr (vest) m. (d. şurub). Fig. Care umblă cu ţurubării, clrciogar. — Fem. -ăreasă, to est şi -ărlţă. şurubărfe (est) şi -părle (vest) f. (d. şurub). Fig. Procedură şireatâ, şmecherie: a umbla cu şurubării. şurubelniţă (est) şi -pâlniţă (vest) f., pl. e (d. şurub). Unealtă de vlrlt şi de scos şuruburile (un piron lăţit ca o daltă la un capăt şi cu miner la cel-lalt). şurubuTesc v. tr. (d. şurub). Mold. Fig. A o şurubui, a întoarce şuruburile, a o întoarce cum Ifi vine la socoteală, cum tţi place. V. In- şi des-şurubez. şurufărâsc. V. şufăresc, şuruT v. intr. V. cTuruT. 2. şuruft n., pl. uri. Ciuruit, murmur de apă. 1) şurup..., V. şurub... 2) şurup, V. sirop. ŞV şurut, V. şart. şuşâT n., pl. uri (cp. cu rus. săsa, urcat, pămlnt. V. şi chişal). Nisip de pe malu rlului. . şuşălcă f., pl. ălcl (cp. cu halcă şi şuşăniţă). Vest. (Arg. Trans.). Halcă, şuşaneă, V. şlşanea. şuşăluţă f., pl. e (cp. cu şuşalcă). Bc. Şindilă (spetează) de zmeii. şuşăniţă (est) şi şuşenlţă (vest) f., pl. e (bg. susenica, gastramâ, adică ,făşie“, d. suh, uscat; rus. sunanica, pastramă, batog. rut. „poame uscate'. V. suhat). Făşie de slănină (Ban.). Făşie de pele, de moşie ş. a. V. şurlnă. şuşieţ n., pl. e. Vest. Codirlă (CL. 1910, 396). — In Olt şişlete, m. şuştâc, V. şaştac. şuştâr, V. şlştar. şuşugaTe f., pl. ăl. (cp. cu gale). Trans. Un fel de vultur. — In Serbia şturlIgaTe şi şurligaTe, pasăre. V. şi clfihoT. şuşuT şi -T^sc, a -i v. intr. (imit. d. şu-şu-şu, foşnetu frunzelor bătute de vint ş. a.; ung. susogni, a foşni, a şopti, bg. su$ny, şoptesc. V. şoşăT, sîsîT). Rar. Foşnesc, flşli: frunzele şuşulau (Lit). Şoptesc, vorbesc In şoaptă (Lit.). V. tr. Slsli, liniştesc un prunc legănlndu-i tn br^te Şi pronuntlnd Încet şi repetat sunetu ş: mama şuşuia copilu. şuşuTâlă f., pl. iell. Rar. Acţiunea de a şuşui (foşnet, şoaptă). — Şi şoşăTală. şuşuitură f., pl. I. Vorbă şuşuită. şut, V. cîut. şuteălă f., pl. eli, vechi ele (d. a* şuti, rus. sutili, a glumi; bg. Sutly se. a-şi bate joc). Vechi. Amăgire, înşelăciune. V. şo-şcală. şutel^sc şi -llesc (vechi) şi şutu-I6sc v. tr. (d. şuteală. Cp. şi cu ung. so-tulni, a tescui, satulni, a stoarce). Amăgesc, V. măgllsesc. şuvâT, şuvăT, V. şovaT, şovăT. şuv^T n., V. cToveT. şuvelnic, V. şovă elnic. şuviţă f., pl. e (bg. sevica, altiţă). Grupă de mal multe fire de păr din cap sau de lină. Făşii lungi de petică p. a face coadă de zmeii sau (oale de aşternut pe jos. şuv6T, V. şivoT. şv-, V. şf-. www.dacoromanica.ro T t m. A două-zecl şi una literă a alfabetului latin. Reprezentă un sunet dental mut, după cum d reprezenta tot acel sunet, dar sonor. V. şl ţ. ta pron. posesiv, V. tăfl 1. 1) tabac m. (turc. pop. tabak, lit. [d. ar.] debbagh; ngr. tabăkis, alb. bg. tabai, ung. tabak şi tobak). Munt. vest. Tăbăcar. 2) tabâc n., pl. uri (rus. tabăk, germ. tabak, fr. tabac, d. sp. tabaco, tutun, d. americanu tabacco, numele unui fel de ciubuc cu două (evl, numit aşa înainte de a fi fost ştiută insula Tabago; it. tabacco, engl. tobacco, ung. tobăk. V. „Monographie du tabac" de Ch. Fermond, Paris, Imprimerie Centrale de Napoleon Chaix, rue Berg&re, 20, 1857, pag. 17). Praf de tutun, pe care unii (mai ales bătrtnii) obişnuiesc a-l trage pe nas : a trage tabac. V. tutun. tabachere f., pl. i (ngr. tabakiira, it. tabacchiera, fr. tabatitre; rus. tabakirka, pol. tabakiera, -kierka). Cutioară de ţinut tutun ori ţigări. V. chisea 2. tabacTâc n., pl. oace (rus. tabacok, dim. d. tabăk). Est. Fam. O leacă de tabac: ia să trag un tabacioc I * tabagfzm n. (d. tabac). Intoxicare cu tutun. 1) tabân n., pl. e (turc. taban, talpă, piedestal; strb, taban, talpă). Căptuşeala interioară a tălpii, adaus care se pune la talpă prin ăuntru (numit şi branf) ctnd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă tn două muchi (mucher) care se pune la talpa casei. Prispă de lemn. Şirag de smochine : un taban de smochine. Plaz. 2) tabân n. (turc. [d. pers.] taban, un fel de otel de Damasc). Vechi. Otel de cel mal bun : o sabie de taban. tâbăr şi tăbărăsc, a -î v. intr. (d. tabără; strb. taboriti, taborovati, rus. ta-bâritl-sea. — Tabăr, taberl, tabără; să tabere). Mă aşez, tmi Iau loc pe mai mult timp, cantonez ori bivuachez: oastea a tă-bărit pe deal. Dau năvală, atac, năpădesc (cu bătaia, cu vorba saii cu cererile): tăbă-rise cu ciomegele pe el, calicii tăbărlse la pomană. Ban. Ostenesc. V. tr. Cantonez ori bivuachez. tăbără f., pl. ere şi erl (vsl. taboră, rus. pol. strb, tabir; ung. tăbor, turţ. tabur). Vechi. Oprire, popas, etapă militari. Maram. Oaste. Arm. Lagăr, bivuac permanent tn ba~ race p. exerciţiu trupelor. Ceată, partid. Convoi. Adv. Grămadă, claie peste grămadă; a lăsa lucrurile tabără. tabel) V. tabelă. * tabelar, -ă adj. (lat. tabellarius). In formă de tabelă saii de tablou (adică vizibil de-odată, pe o singură pagină). Tipărire tabelară, tipărire cu tăbliţe cu litere fixe, cum se proceda tn ainte de a se fi descoperit literele mobile. tabelă f., pl. e (lat. tabella, sctndurică, tăbliţă; it. tabella ; germ. tabelle, pol. tabela, rus. tăbell). Rar. Tablă (de scris cu creta). Tablou (listă). Tăbliţă. — Şi (după rus.) tabel (n., pl. e), tablou, listă. * tabernăcul n., pl. e (lat. tabernăcu-lum). Cort, pavilion. La vechii Evrei, cortu ortativ supt care se ţinea arca (chivotu). ărbătoarea tabernaculelor, sărbătoarea cuş-telor la Jidani. tabât (sud) şi tabiet (est) n., pl. uri şi e (turc. Td. ar.] tibiat, natură, natural, obicei, gust; ngr. tabiiti), Obicei de viată trtndavâ saii liniştită (precum: a dormi după prtnz, a bea cafea, a fuma ş. a. de care te potl lip3i): aşa-i tabetu Iul, şi-a făcut ta-betu, om cu tabet, cu tabeturl. După tabet, după cum obişnuieşti. V. tic 2. tabetliD (sud) şl tabietliQ (est), -ie adj. (turc. labialli). Care are tabeturi: un pensionar tabetliu. V. epicureii, sibarit. table f., pl. tăbil şi tabil (turc. tabiă, d. ar. ta’bile; ngr tăbia). Redută; o tabie, adecă o baştă den afară de şanţuri (Cost. 1, 281). Dolj. Şanfu care desparte satu de ogor. tabin n. (pol. tabin, d. it. tabino, d. ar. atlabbi, după numele unui cartier al Bagdadului, unde se făcea la început această stofă). Vechi. Un fel de moar mai fin. * tabinet n., pl. e (fr. table nette, masă netedă, curăţată). Pop. Un joc de cărţi tn care iei mal multe cărfl de pe masă dacă punctele lor adunate egalează punctele unei cărfi din mtna ta. 1) tablă f. (turc. tabla şi tavla, d. it tăvola, de unde şi ngr. tăvta, V. tablă). Mold. Suprafaţă de lemn ori de metal pătrată saa rotundă pe care alvifaril tşi duc marfa safi pe care se duce cafea, dulceaţă ş. 9. — In Munt. tavă. www.dacoromanica.ro TAB 2) tablă f. (turc. tavidşi istabl, ngr. stdv-los, d.lat. stăbulum, staul. V. tabla-başa). L. V. Grajd la Turci. tablâ-başâ m., gen. al lai (turc. tavla-başy, „şefu grajdului, primu tn grajd", d. ngr. stăvlos, lat. stăbulum, staul, grajd. V. tabla 2). Calu de paradă pe care sultanu II dăruia noului domn şi care avea pe şa topuzu şi sabia (Şi tablabâş). Azi. Iron, A veni, a şedea tabla-başa, a veni, a şedea fără grijă la lucruri de-a gata (de ex„ la un prlnz p. care tu n'ai muncit). V. blmbaşa. tablă f., pl. e (fr. table, masă, d. lat. fabula, de unde ţi it. tăvola. V. tabla). Suprafaţă pe care se poate scrie saii lucra. Suprafaţă neagră, de obicei mobilă, pe care se scrie cu creta In şcoale. Tinichea de acoperit casa: o casa acoperită cu tablă. Pagină zetuită. Sumar, tablou sau listă tn care sc arată pe scurt şi sistematic cuprinsu unei cărfi: tabla de materii. Tablou făcut ca să vezi tot odată: tabla înmulţirii, Lecţiwne de învăţat (Crg.). PI. (bg. slrb. tabla. ngr. tdvla). Un joc cu două zaruri care se aruncă pe două table cu marginele ridicate şi care table se tnchid ca o cutie (fr. trictrac). Tablele Legii, Cele zece Porunci ale lui Moise, săpate pe lespezi. Cele doăă-spre-zece Table, cele 12 table de aramă pe care aii fost săpate la 450 tn ainte de Hristos primele legi ale Romanilor. Tabla regească, Curtea de Apel tn Ungaria veche. Table saii tăbliţe ce-ruite, ceruTesc. — L. V. şi tavlie, tăblie (ngr. tavlia). tăblie, V. tablă. * tabller n., pl. e (fr. tablier). Podeala unui pod (unei punţi). tăbliţă, V. tăbliţă. * tabloQ n., pl. uri (fr. tableau). Tablă saii foaie pe care-s scrise saii reprezentate sistematic nişte materii: tablou sinoptic. Listă de membri ai unei instiiuţiuni, de candidaţi, de reuşiţi; ofiţer pus pe tablou de înaintare. Portret, lucrare de pictură saii de desemn: tabloă istoric. Diviziunea unei piese teatrale saii subdiviziunea unui act deosebită pin schimbarea decorului: feerie în cinci acte şl trei-spre-zece tablouri. Fig. Obiecte, peizaje saii persoane care produc impresiune: e un tabloă măreţ cataracta Niagarei, o vijălle, un duel de artilerie, ceata lui Peneş Curcanu plecind la bătălie. Descriere saii reprezentare cu vorba saii cu condeiu: a face un tabloă fidel al războaielor civile. A răminea tabloă, a rămtnea uimit, surprins, înmărmurit (ca o statuă, ca un tablou). tabon şi tabun n., pl. uri şi oane (rus. rut. tabun). Est. Clrd mare de vite duse la tăietoare, la iarmaroc ş. a.: se buntuluia ta bivolu'n tabon! — Tabon tn rev. I. Crg. 3, 346. Btş. In Ml. tabon, 1. izlaz ; 2. locu ctt poate paşte un cal priponit. * tabu n. (cuv. polinezlan = .sacru, interzis"). Lucru ori persoană de care nu e permis să te atingi, că te pedepteşte Dumnezeii (după credinţa Polinezienilor). TAC fabuihană şi -haneâ f., pl. ale, ele (turc. tabl-hane, d. ar. tabl, pl. tubul, tobă, şi turc. pers. hane, casă. Turc, pop. şi daul, davul lld. tabl, de unde şi variantele literare tubuthana şi daulhana. V. tambur 2 şi tumbelechi). Vechi. Meterhanea In care erau mai multe tobe, apoi surle, trlmb te şi talgere (ceia ce era o prerogativă a vizir lor şi domnilor). V. chindie şi taraf, tabiin, V. tabon. * taburet n., pl. e (fr. iabouret, ă ia-bour, azi tambour, tobă, tambur. V. tam-bour 2). Scăunel fără răzemătoare, Întrebuinţat mai ales la rezemat picioarele. — Vulg. taburel. 1) tac n., pl. uri (slrb. tak, a. I Cp cn toc 2). Baston ca care izbeşti bilele la biliard. — Mold. achiă. 2) tac, tăcut, a tăceâ v. intr. (lat. tacâre, it. tacire, pv. tazer, fr. taire)) No vorbesc, nu fac nici un zgomot Tact din gură I expresiune pleonastică p. a impiuie mai multă tăcere. * tachet n., pl. e (it. stecchetto [de tinde şi germ. staket], dim. d. stecco, ţăruş). Mar. Ţăruş fixat pe puntea unei corăbii saă pe copastie saii pe catarg ca să ai de unde să legi o parlmă, — Şi stachet. * tachinez v. tr: (fr. taquiner). Contra-riez In glumă sau tn serios. * tâcit, -ă adj. (lat. tăcitus, tăcut). Nu exprimat formal, ci subînţeles pin tăcere: consimţire tacită. Adv. Ia mod tacit * tacltamente adv. In mod tacit * taciturn, -ă adj. (lat taciturnus). Tăcut, mocnit * taciturnitate f. (lat. taciturnitas, -ă-tis). Caracteru omului tăcut. tacim n., pl. uri (turc. takym, aparat, efecte, mobile, asortiment, clasă, serie,bandă, artizani, plebe; ngr. takim, bg. takym). erviciu, garnitură : tacim de masă (lingură, furculiţă, cuţit, farfurie, şervet, pahar), tacim de cafea (ibricu, ceştile ş. a.), tacim de cal (şaua, frlu ş. a. sau hamurile), tacim de lăutari (taraf cu instrumentele: vioară, cobză, nai ş. a.). Suită, cortegiu (vechi): domnu cu tacîmu curţii, (fig.) sărăcia cu tactmu ei de rele. Fig. Iron. Om nu prea recomandabil : ce mai tacim ai să fii şi tu, măi băiete ! V. pramatie. taclă f. (turc. takla, tumbă (cum fac copiii cind se joacă]). Est. Fam. PI. Palavre, taifas: a te pune la taclale cu cineva. V. bongoase. taclagiQ m. (d. tacla). Est. Fam. Care stă mult la taifas. — Fem. -gYoaTcă. tacllt n., pl. uri (turc. [d. ar.] taklid, tn-cingere, imitaţiune, alagea imitată). Vechi. Brtu de stofă vărgată cu care boierii se încingeau sad şi-l învălătuceau tn prejuru capului. tacrir n., pl. uri (turc. [d. ar.] takrir, expresiune, raport, memoriu, expunere. V. - 1293 - www.dacoromanica.ro TAC mucarer). Vechi, Raport, comunicare. Constatare, proces-verbal. Interogatoriu: i-a luat tacrir. tacs-, V, tax-. 1) tact şi taft n., pl. uri (din mai vechiu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediu ; ngr. tătiti, taht, tronu sultanului). Azi pop. Rezidenta (localu) preturii (suprefecturil) sau şi al altei autorităţi. V. conac. 2) * tact n., pl. uri (lat tactus, atingere, pipălre, d. tăngere, a atinge ; fr. tact. V. contact). PlpSit (simţu). Fig. Pricepere, simţu delicat al convenienţelor fată de persoane: a avea tact politic. Muz. (rus. takt, d. germ. takt, tot d. lat tactus). Cadenţă, măsură: a bate tactu, a dansa in tact. tăc-tâc, interj, care arată zgomotu produs de nişte izbituri regulare, cum ar fi la trapu unui cal pe o şosea.V.tlc-tac, tic, toc, ţac. * tactic, -ă adj. (vgr. taktikds, d. tak-tds, rlnduit, aşezat. V. sln-tactic). Arm. Relativ la aşezarea şi conducerea trupelor In bătălie: mişcare tactică. S. f. Ştiinţa aşezării fi conducerii trupelor In prezenta duşmanului sau după ce a început bătălia: tactica celor trei arme. Fig. Mijloace întrebuinţate p. a reuşi: tactică politică, Adv. Din punct de vedere tactic. V. strategic. * tactlclân m. (fr. tacticien). Militar priceput In tactică (Cp. cu critic, istoric, academic şi -ian, politic şi -ian). tactlcds, -oasâ adj. (ngr. şi vgr. taktikds, regular, d. taktâs, regulat, aşezat. V. tactic. Cp. cu politicos fată de politic). Fam. Rtnduit, regular, cu socoteală, nu grăbit: un bătrtn, un mers tacticos. Adv. Mergea tacticos. * tactil, -ă adj.(lat,tâctills,ă.tactus,tact. V. tangibil). Care se poate pipăi (tangibil, palpabil): corp tactil. Relativ la pipăit: nervii tactili există in tot corpu.— Fals tactil (după fr.). * tactllltâte f. (d. tăctil). Facultatea de a putea fi pipăit sau de a putea pipăi. taft, V. tact 1. * tafta f. (fr. taffetas. V. taftă). Un fel de stofă de matasă mată şi foşnitoare. taftalic (vechi) şi taftaluc m. (din mai vechiu tahtalic, d. turc. tahtalyk, depozit de sclnduri, sctndurărie, d. tahta, pers. tatite, sctndură). Mold. Bilă, grindă de brad colosală: o plută de taftaluci. taftal6g, traftaldg şi terfeldg n., pl. oage (ngr. ta/taUgos, care înşiră aceleaşi lucruri, infl. de terfelesc ori şi de tefter. V. tautologie). Iron. Carte sau condică voluminoasă şi unsuroasă, chitan, hlrţoagă. — Şi tirfălâg şi terfeloaga. taftă f., pl. e şi tăfţl (turc. tafta, d. pers. taftah, part. trecut d. taften, a ţese, a împleti; rus. taftă, pol. tăfta, ngr. taftăs; it. taffetă, fr. taffetas, germ. taffet). Vechi. Azi pop. Un fţl de stofă de matasă netedă şi TAI lustruită. A veni tafta la cot, a se brodi tocmai (Munt). Adv. Vindecat taftă (de nişte bube), vindecat absolut (Mold. nord.). taftur n., pl. e (turc. tapkur, troc).Troc, chinga de deasupra, chingă In general: nu-ma’n taftur se tnfla (calu) şi departe-l arunca; şapte chiugl că mi-l chinga «n-chinga), şapte chingi, şapte tafture (P. P.); două chimire, trei tafture (Doc.). tâgă f., pl. tăgl (din tăgadă). Munt. Mold. Tăgăduire, contestare. Opozitiune, opor; fără tagă (Pan), se punea de tagb— se opunea (Şez. 30. 198). tâgmă f., pl. e (ngr. şi vgr. tăgma). Vechi. Ordin, categorie, clasa: negustoraşti şl lucrătorii erai grupaţi in tagme, meşeriaşil fruntaşi in bresle. Azi tron. Gaşcă, cârdăşie clică; tagma demagogilor. V. orta. * tahigrâf, -ă adj. (vgr. tahygrăphos, d. tahys, răpede, şl grăpho, scriu). Stenograf. * tahlgrăflc, -& adj. (d. tahigrâf). Stenografie. ^ * tahigrafie f. (vgr. tahys, iute, şl grafie). Stenografie. tahin n., pl. uri (turc. tahyn, d. tahin, făină). O substanţă năhutie lichidă groasă uleioasă şi făinoasă care se scoate din seminţele de susan şi se întrebuinţează la făcut halvaua şi ca mtncare de post: supă de tahin, cafea cu tahtn („cafea cu lapte de post"). tahmi'n n., pl. uri (turc. tahmin, preţuire). Vechi. Aproximaţlune: socoteală cu tahmin (Fim.). tahmfs n., pl. uri (turc. tahmis). Doc. Prăjirea şi rlşnirea cafelei. Locu unde se face asta. tahsidâr, V. taxldar. taht, V. tact 1. tahtalîc, V. taftaltc. tal, a tălă v. tr. (lat. pop. taliare, a tăia; it. tagliare, pv. pg. tâlhar, fr. tailler, cat. tallar, sp. ta/ar). Despart cu un Instrument tăietor; a tăia Umne cu toporu, a tăia pine, a tăia (a reteza) capa cuiva. Ucid: l-aă tăiat Turcii. Croiesc: acest maestru tale bine. Fig. Opresc, Impedic, suprim: a tăia cuiva subvenţiunea, pofta, vorba, pre-tenţiuntle. Suprim, elimin, şterg: a tăia un pasagiă dintr'o piesă. Traversez, trec peste: a tăia drumu. Desfac tn 2—3 grupe cărţile de joc pe care mi le oferă cel ce le împarte şi le pun unele peste altele alt-fel decltcum erau ca să nu existe nici o bănuială de înşelăciune. A tăia cuiva calea saii drumu, 1) a-l opri, 2) a trece pe dinaintea cuiva care merge. A le tăia (minciunile, palavrele), a le turna, a Ie croi, a spune mari minciuni. A te tăia capu, a te pricepe: a făcut cum l-a tăiat capu. A tăia cuiva nasu, a-i da peste nas, a-l face mai modest A te tăia (o durere) la plntece, a avea tăieturi (colici). A tăia tn carne vie, a proceda, a pedepsi sever şi fără considerafiuni. V. intr. Is tăios: acest cuţit tale bine. V. refl. îmi fac o tăietură : copilit s'a tăiat Ia deget. Mă Incrucj- 1294 — www.dacoromanica.ro şez: liniile drumurilor se taie. Mă brlnzesc, mă stric: laptele s'a tăiat. A (i se tăia picioarele sau şenunchil de frică, a nu mai putea sta In picioare de frică, A fi se Jăla inima, a te întrista. tâTcă m. fără pl., gen. al talchll (est taîcăî) sau al Iul taica (slrb. tajko.V. tată). Fam, Tată (mal ales ca chemare preufilor şi călugărilor). tăTer, V. taler. taTfâ f. (turc. taîfă. V. taTfas). L. V. Echipaj, personal, escortă. taTfâs n., pl. uri (ngr. taifăs, ceată, d. turc. ar. talfa, ceată, echipaj de corabie; sp, talfa, Cp. cu cetărez, cuvint, vorbă). Fam. Vorbă (conversafiune) lungă şi fără grijă: a te pune, a şedea la taifas. V. tală şi lllş. taTtun n., pl. uri, V. tifon 2. tain n., pl. uri (turc. talin, d. ar. ta'yvin, [pl. -nat], specificare, porţiune; ngr. talni). Vechi. Porţiune zilnică (Ienicerilor, ostaşilor pămtnteni, subalternilor din partea domnului, a boierilor). Azi. Porţiune anumită (pe lingă altele): tain de pine, de carne, taina unui cal. Ban! de ptne sau alte avantaje unui servitor pe Itngă leafă (tn casele In care nu se dă ptne).— Şi talnăt (ar. ta’yy-nat, pl. d. ta’yyin), pl. uri (Rev. Ist. 1918, 17). taTnă f., pl. e (vsl. taina). Vechi.Tainiţă, ascunzătoare. Fig. Sfat secret. Azi. Mister: cele şapte taine ale bisericii (botezu, ungerea cu sfintu mir, mărturisirea, împărtăşania, cununia, maslu şi preufia). Secret: a descoperi o taină. De taTnă, intim,secret: sfetnic de taină. în taTnă, In secret, pe ascuns. A te pune, a sta la taină, a te pune (a sta) la taifas intim, talnglO m. (turc. talinci). L. y. Cel care împarte tainu. Azi. Rar. Cel care primeşte tainu. tăTnlc, -ă adj. (vst. tainiku, iniţiat tn tainele bisericii). Misterios: vorbă tainică. Secret: loc tainic. Discret: om tălnic. Subst. Om de încredere, ştiutor de secrete: tainicii castelului. Adv. A lucra tainic. tăTnlţă f., pl. e (d. taină; rus. talnlk, loc ascuns; pol. tainik, taiemnlca). Ascunzătoare, vizuină: cinele a săpat o tainiţă. Fig. Loc întunecos, locuinţă întunecoasă şi friguroasă. Groapă, mormtnt, tăl(n)stră, V. traistă. tala£r m. Vechi. Başlic. talăf n., pl. uri (d. !af şi ta- din taifas). Munt. Rar. Lafuri şi talafuri, fel de fel de palavre, glume şi pozne, talaghie, V. ştaghle. talaghfr n., pl. e (cp. cu ung. talabor, pedică, opritoare, frlnă). Est. Opritoare (pe-dică) formată dintr'o săniuţă care se prinde de o roată sau dintr’un butuc care se apeasă pe roatele din apoi ale unui car grea. Fig. Iron. Persoană grasă şi greoaie. Nt. Suc. Musafir nepoftit, lăstun. A sta talaghir, a sta ca un trîndav.—Şi tălă-.V, mărhaTe. talaTmfţă, V. talanlţă. talăj, V, talay. talan n., pl, uri (turc, talan, pradă). Sud. Dalac (piistula maligna), Lovi-te-ar talanu, lovi-te-ar boala! (un blestem). Fig, Epitet injurios unui cat: nea, talane t Cp, cu javră, turbă, holeră ş. a. talângă şi -ncă f., pl. e şi tălăngi, -nci (ca şi balangă, dalangă.V. tellncăşi tillncă). Un fel de clopot suptire care sună dogit şi care se atlrnă de gitu vitelor ca să le auzi cind se rătăcesc pin pădure.— Şi teleancă, pl. encl (Mold. sud), şi te-llncă (Mold.). V, acToaTe, harang, Izvon. talaniţâ f., pl, e (cp. cu talan. La Cdr, „cp. cu rut. talănnlca, femeie fericită"). Rar. azi, Fleoarfă.— La Cant. tălaniţă, In Serbia talaTmfţă. V. ţollnă, tîrfă, te-leleîcă. talant m. (ngr. tălanton, pron. -ndon, d. vgr. tălanton; vsl. talanută. V. pungă). Vechi. O sumă de bani considerată ca mo-netă (5600 de franci cel de argint, 56000 cel de aur): parăbola cu talanfii (V. pungă). S. n., pl. uri. Sec. 19. Talent, pricepere. Regulă de viată. — Şi -nd, pl. zl (după ngr.). talâp-talăp, 1 V. teleap. talapănă f., pl. e (d. toloapăi cu pron, rut.). Nord. Labă (talpă, mină) lată, talâş m. (turc. talaş, pilitură: bg. talaS) Pl. Munt, Mold. Surcele rămase de Ia rindea : a aprinde focu cu talaşi. — In vest şi talajf. talaşmân m. (turc. talaşman, arţăgos). Mold. Nume de bou. tâla-tâla interj, care arată timpu care trece In tală. talaz n., pl. uri (turc. talaz şi talas, talaz, d. ngr. thălassa, mare: alb. talaz, slrb. talas). Val de mare. tălă f. fără pl. (d. tălălesc). Mujit. Mold. Iron. Taifas, vorbă lungă: a sta de tală, a te pune la tală. V. tala-tala. * talc n.. pl. uri (fr. talc, ar. thalg).Min. Un silicat de magnezie anidru (Ha Ms S« Ou) supt forma unui mineral alb ori verzui unsuros, cu structură lamelară. Un fet de talc care, prefăcut In praf, se întrebuinţează ca suliman. tăie, V. mata (le). * tal6nt m. (lat. talentum, d. vgr. tălanton, balanţă, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n. pl. e Aptitudine, aplica|iu-ne, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, ta muzică. Persoană talentată : acest tlnăr e un talent extraordinar. * talentat, -ă adj. (d. talent; fr. talen-taeux). Cu talent: copil talentat. 1) tăier m. (germ. thaler, vechi Ioachims-thaler, taler bătut In valea sftntulul loa-chim, tn Bohemia. V. dolar). O veche mo-netă austriacă de argint (sec. 17-18 şi mal încoace) tn valoare de 133 de bani apoi de 52, apoi de 40 de aşpri (La 1600 trebuiai! 8u www.dacoromanica.ro ÎÂL de bănufl noi de argint p. Un taler. lorga, Negoţ, 219) Se numea şi ioachlm. In Germania, plnă după războlu mondial, piesa de trei mărci (3 fr. 75). 2) tăier n., pl. e (d. germ. tel Ier, pin mijlocirea unui cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. tallr, tarii. Ngr. taliri, d. it tagliere Jd. taghare, a tăiai, fund de tăiat carne [de unde s’a dezvoltat Int. de „farfurie", care poate fi şi un simplu fund], de unde vine germ. tcller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Continutu unei farfurii: un taler de colivă. Fig. Taler cu două feţe, om ipocrit. Disc (de adunat banii contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin chetă publică"). Disc, terezie tas (de balanţă). Disc suptire de alamă care se izbeşte de alt disc ca să sune In fanfară (chinval). — In Ban. Olt Serbia tâTer (ung. tănyer). V. blid. talger n., pl. e (V. taler). Est. (Rar); un pui fript in talger de lut (Sadov. VR. 1926, I, 62). Disc (de umblat cu cheta). Tas (de balanţă). Disc suptire de alamă de izbit In alt disc ca să sune In fanfară. talhăr, V. ttlhar. talhis, -îş şi -iz n., pl. uri (turc. telhvs, -is). L. V. Referat talhîscfO şi -şci'B m. (turc. telhysct, -isci). L. V. Referendar. tali n. (turc. tali', „care se prezentă„, ar. „soartă"). Mold. Vechi. A face tali, a se prezenta, a saluta inclinlndu-te. 1) tallân, -că s. V. Italian. 2) tallân şi dallăn n,, pl. e (turc. da-lian, iaz, loc îngrădit In rlu sau In mare de pescuit; ngr. taliăni; rus. taliiăn). Dobr. Năvod marin fixat cu ancore şi cu piloţi şi In care peştele intră ca Intr’o capcană. talică, V. teleagă. * talie f. (fr. taille [d. tailler, a tăia] adică „tăietura sau croiala trupului"; it. ta-glia ; rus. tălila, pol. talia). Statură. Bust, trupu de la umeri la brlu: talie elegantă. Haină scurtă (mal ales femeiască) care acopere talia: e aşa de cald, in ctt am ieşit in talie. talfgă, V. teleagă. 1) tallân n., pl. oane (ngr. diăhylon, id., infl. de turc. tallun, nalbă). Emplastru unsuros care se pune pe buboaie ca să le grăbească coacerea. 2) tallân, V. taliune. * talisman n , pl. e (fr. talisman, d. ar. tylsamăn, pl. d. tylsam, figură magică, d. gr. tilesma, rit; turc. tylsym. Obiect căruia î se atribuie o putere supranaturală; a purta un talisman. V. amulet şi sancă. — In sec. 16 cu Int. de „hoge" vine d. pers. dă-mş-mand, învăţat. * talismănlc, -& adj. (d. talisman; fr. -nique). De talisman; putere talismanlcă. ÎÂL * taliune f. (lat. tălio, -dnis, f., d. talis, asemenea). Pedeapsă la fel cu vătămarea. De ex., dacă ti-a scos unu un oohl, să-l scofi şi tu Iul unu. — Şi tallân, n. (fr. talion şi it. taglione, m.). * tâlID n. (lat. ştiinţific thallium, d. vgr. thallăs, ramură, vlăstar, din cauza dungii verzi pe care acest metal o arată la spectru). Chim. Un metal mai puţin alb de cit argintu şi care există In pirite. E mono-şi trivalent şi are o greutate atomică de 204. A fost descoperit la 1861. talîm n-, pl. uri (turc. [d. ar.] talim, învăţătură, exerciţiu militar). Vechi. Deprindere, obicei. Formalitate, temenea ceremonioasă. tâlmă f., pl. e (probabil, după numele celebrului actor tragic Talma, f 1826). Vechi azi. Pelerină. Cp. cu gambetă. tâlmeş-bâlmeş adv. (d. balmoş, iar talmeş acomodat după acesta). Claie peste grămadă, In dezordine. S. n., pl. e. Amestecătură, — In Vc. halmeş-balmeş (rev. I. Crg. 8, 156). V. huştTulTuc. * talmud n., pl. uri (cuv. ebr. care înseamnă „disciplină"). O culegere de tradiţi-uni raoinice făcută de 70 de rabini adunaţi In oraşu Tiberiada In seculu II după Hr. şi împărţită In două: Talmudu din Ierusalim şi Talmudu din. Babilon. Talmudu nu numai permite, ci chear li obligă pe Jidani să faci cel mal mare rău posibil creştinilor. * talmudic, >& adj. Al talmudului; tra-difiuni talmudice, * talmudist, -ă s. şi adj. Partizan al talmudului. * taldn n, pl. oane (fr. talon). Barb. Cotor, tulpină, matcă (la registru). talpalăr, V. tălpălar. talpă f., pl. e (Let. 2, 22) şi tălpi (ung. talp, talpă, piedestal; bg. slrb. talpa. \. toloapă). Suprafaţa de dedesuptu piciorului Intre degete şi călcli, partea pe care te sprijini In mers (şi care corespunde cu palma la mină): din creştet pină'n tălpi. A bate la tălpi, a bate la falangă, (fig.) a mlnea, a bea, a cheltui tot; şi-a bătut averea la tdlpi. Partea Incilfămintelor pe care se sprijină trupu (mal ales partea din ainte, pe clnd cea din apoi se numeşte călcit sau toc). Grindă care serveşte ca temelie la casele ţărăneşti (de vălătuci): talpa casei. Fig. Ţărani, ţărănime: făranue talpa tării, om Ieşit din talpă (om grosolan, necioplit). Mojic, ehiorlan: calcă mal încet, măi talpă l Talpa iadului, femeie (mai ales babă) foarte rea. Talpa glştel, mlzgllituri cu degetu uns cu cerneală lij loc de iscălitură la neştiutorii de carte: şl-a pus talpa giştet pe contract.Făl-cea, fie-care din cele două lemne ori şine pe care alunecă sania. Fie-care din cele două lemne groase (unite cu altele două mal scurte) care constitue cadru şi baza războiului de ţesut. Numiri de plante: talpa gişlei, o plantă erbacec labiată numită In - www.dacoromanica.ro Trans. creasta cocoşului (leonurus cardiaca); talpa ursului, acant, un fel de scai (acan-thus longifolius). tâlpoş, V. tălpaş. * talui n., pl. uri şi e (fr. talus, lat. ta-lutium, cuv. galic). Panta unul terasament, unui şant (adică cele doCiă laturi ale unul şanţ). * talveg n., pl. uri (germ. thaltveg, d. thal, vale, şi weg, drum). Barb. Matcă, firu apei, partea cea mai joasă a unei văi, parte? pe unde se scurge apa. taman adv. (turc. [d.ar.] tamam, temam, deplin, terminat, tocmai; alb. tamăn, slrb. tăman). Fam. Pop. Tocmai, chear: taman aşa, taman la pont (chear cind trebuia), am casa taman la vale. * tamarind m. (mlat. iamatindus, d.ar. thamar hindi, curma de India). Un arbore leguminos din ţările calde. Fructu lui e o pâstare cu proprietăţi laxative. * tamarisc m. (lat. tamariscus şi tă-marix, -tcis). Un copăcel ale cărui ramuri verzi pot înlocui hemeiu la facerea berii şi care dă şi o coloare neagră (myricaria [sau tămarix] germanica). — Pop. cătină mică. tamazlic n„ pl. uri (turc. tamuzlyk-, da-myzlyk, Ingrăşarea vitelor şi loc de Ingră-şare; bg. tamazlyk, slrb- damazluk). Loc de Ingrăşare a vacilor saâ boilor. Cireadă de vaci safi de boi; tamazlicuri, turme şi herghelii (VR 1922, 9, 365). tambuchT n., pl. chiuri (it. stambugio, odăiţă întunecoasă). Mar. Intrarea Intr’un compartiment de supt puntea unui bastiment (acoperită de o gherită saâ apărată de o îngrăditură). 1) tambur (vechi) n., pl.e, şi tambură f. pl. e-(turc. tambur, pers. tembar, d. vgr. tympanon şi typanon, tobă, timpină; ngr. tamburi, bg. slrb. tambura, it tamburo, fr. tambour, tobă. V. tambur 2). Vechi. Un fel de mandolină cu gitu foarte lung şi cu coardele de metal. V. şi mandoră. 2) tambur n., pl. e (fr. tambour,it.tamburo, d. ar. tabl, pl. tabul, tobă, d. pers. tembur, tobă. V. tambur 1f tabulhana, tobă, timpani taburet). Sulu cabestari ului pe care se înfăşoară parlma. Acope-remlntu roatelor (zbaturilor) la un vapor (nu la o probelă!). * tambur-majâr m. (fr. tambour-ma-jor, d. tambour, tobă, şi major, maior, mai mare). Sobofiţer mal mare peste toboşari şi gornişti (azi desfiinţat). tâmjă f., pl. e (slrb. tamaza, glumă, batjocură. Cp. şi cu rus. tamăzn&a, vamă). Munt. Rar. Chestiune, afacere.— Şi tânjii (Cod. şi rev. I. Crg. 7, 264). tam-nlsâmf V. nitam-nlsam. tampetâ f. (Ir. tempSte şi it. tempestă, furtună, pintr'un intermediar ngr.). Vechi. Un dans ca o furtună In epoca Fanarioţilor. * tampon n.. pl. oane (fr. tampon, d. tamper şi taper, a lovi cu latu ffllnii). Co-coloş de astupat ceva•• tampoane de vată ta nas ca să nu curgă slngele. Suprafaţă acoperită cu hlrtie sugătoare pe care o apeşi pe un scris proaspăt ca să sugă cerneala. Suprafaţă moale saâ elastică p. a înlătura ciocnirile vagoanelor Intre ele. * tamponez v. tr. (fr. tamponer). Astup cu tampoane. Apes cu tamponu cu sugătoare. Prind Intre tampoanele vagoanelor şi strivesc : un frlnar tamponat. * tam-tăm interj, care arată sunetu unui instrument muzical izbit (daîra, tobă, chitară depărtată ş. a.). S. n., pl. uri. Un fel de talger muzical (In Extremu Orient) In care se izbeşte c'o măciucă moale. V. gong. tanană f. (ţig.). Dansu dancilor care ţopăie cerlnd parale cind trec boierii: dancii joacă tananaăa. — Şi tananica, iar ca adv. tananica-tanană : cind i-am ars Ţiganului un bici, a început a juca tana-nica-tanana/(Zic şi Italienii tananai,gălăgie). tanăd şi tănăQ adj. m. (ung.). Mold. Fam. Prost, dobitoc. V. tălălăO şi nătărăii. * tanc n., pl. uri (după numele inginerului Englez Tom Tanc Burral, care a inventat un mecanizm pin care maşinile agricole înving aecidentele terenului arat. Gln-dindu-se la aceste maşini, lucrătorii din Tethford, tn comitatu Norfolk [Anglia], aâ dat numele de tanc automobilului chiurasat pe care l-a inventat căpitanu de artilierie Bentiey, tot Englez [f 1939] pe cfnd călătoarea pin regiunile sălbatice ale Africii). Mare şi greoaie saca de dus petrol saâ şi apă. Mar. Rezervoriâ de apă Intr'o corabie. Şlep de dus petrol. Arm. Automobil chiurasat care trece uşor peste hopuri, numit şi car de luptă (saâ de asalt). * tanchist m. Conducător de tanc. tăndea- mandea m., gen. al lui (cp. cu Tindală şi strb. tandara-mandara, claie peste grămadă). Personagii imaginare In vorba familiară, precum: cum e Tandea, aşa şi Mandea (cum e unu [dc prost, de vinovat], aşa e şi cel-lalt), Tandea la Mandea şi Mandea la Tandea (se zice cind doi Işi fac vizită prea des). Asta e Tandea-Mandea, e acelaşi lucru, e tot aceia, tot una. * tandreţă f., pl. e (fr. tendresse. V. tinereţâ). Fam. Iron. Gingăşie, dragoste: pe cind eraă ei in tandreţă. * tândem n., pl. e şi uri (de la lat. tandem, In fine, adică „s'a inventat In fine" 1). Bicicletă cu două locuri. tandur n., pl. uri (turc. tandyr, tandur, d. ar. tannur;bg. tandyr, slrb. tandur).Nlan-gal aprins pus supt o masă pătrată acoperită c’un covor ale cărui margini se iaâ pe genunchii celor ce şed In prejur şi care-şi încălzesc aşa picioarele (obicei la Orientali). * tangâj n, pl. (fr. tangage). Mar. Legănarea corăbii! Un lungime. 82 www.dacoromanica.ro * tangent, -ă adj. (Iat. tăugeiis, -dntis, d. tăngere, a atinge. V. con-tlngent). Geom. Care atinge: un plan tangent anei sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s’o taie. Fig. A scăpa pin tangentă, a scăpa de o belea numai treclnd pe ltngă ia, a eluda argumentele. - * tangenţă f., pl, e (d. tangent). Geom. •Situaţiunea liniilor tangente.Punct de contact. * tangenţial, -ă adj. (d, tangent). Relativ la tangentă. * tangibil, -ă adj. (lat. iangibilis. V. tactil). Care se poate atinge. * tangibllltăte f. (d. tangibil). Calitatea de a li tangibil. * tângo n. fără pl., care ar fi tăngurl. O melodie şi un dans argentinian inventat, pe la 1908 de Tano Guenaro, un Gaucho din tată spaniol şi mamă indigenă. * tangânn., pl. oane (fr. sp.tangon).Mar. Catarg orizontal mobil cu funii şi scară de care se folosesc corăbierii ca să se scoboare Intr’o luntre sau să se suie din luntre In corabie ctnd ts valuri, * tănlc, -ă adj, (fr. tannique, d. tan, scoarţă de stejar ş. a. cu care se tăbăceşte, lat. pop, * tannum, cuv. galic). Care conţine tanin: acid tanic. * tanin n., pl. uri (fr. tanin, d. tan. V. tanlc). O substanţă astringenţă care se află In coaja stejarului, castanului şi altor copaci şi care serveşte la tăbăcit şi ca tonic In medicină. tânjfi, V. tamjă. * tantâl m„ pl. li (după numele lui Tăn-tal din mitologie). Zool. Un fel de barză sau cocor din America tropicală. S. n. Chim. Un metal care se prezentă supt forma unui praf negru şi strălucitor tn aer ctnd e încălzit. Are o densitate de 10,18, e bivalent şi fără aplicaţiune industrială. * tantelă,^V. dantelă. * tântl f. fără pl., gen. al lui tanti (după germ. tante, St. tante). Fam. Mătuşă, ţaţă. * tantiemă f., pl. e (fr. tantiâme (s. m.], d. tant, attta). Parte atlta la sută dintr’un ctştig. tăntoT pe tăntoT şi tântl pe tântl loc. adv. (d. it. tanto, atlt). Vulg. Tocmai, tocmai pe tocmai. tăore, V. taur. * tapă] n, pl. uri (fr. lapage). Barb. Gălăgie, tărăboi. tapalfgă f„ pl. i (tapa- din tăpăşalnic şi -ligă din mămăligă, săpăligă). Est. Tăl-păloagă, talpă mare. V. tofolog. tapangeă f., pl. ele (turc. tabanca şi lap-, palmă aplicată, pistol; strb, tapange, pistol. V. tupăngesc. Cp. cu capange). Fam. Pl. Lovituri, bătaie, tupăngeală: l-a dat citeva tapangele. „Un fel de curele late ce le puneau haiducii pe piept" (Cod. 72). V. rapanghele, calcavurfi. * tapet n., pl. e (it. tappito, lat. tapi-tum şi tapes, -etls, d. vgr. tăpes, covor; fr. tapis, covor, faţă de masă, d. mgr. tapilion, dim. d. tăpis). Hlrtie zugrăvită care se lipeşte pe păreţi lld. zugrăveală: o cameră cu tapete A ji pe tapet (Ir. (tre sur le tapis), a fi la ordinea zilei, a trebui să fie pus In discu-siune. * tapetez şi tapisez v, tr. (primu d. d. tapet, ca it tappetare, al doilea d. fr. ta-pisser). Acoper cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stlncă tapetată cu muşchi. * tapiocă f. (fr. tapioca, cuv. brazilian). F6culă din rădăcină de manioc spălată şi uscată: supă cu tapiocă. * tapir ni. (fr. tapir, cuv. brazilian). Un fel de porc cu nasu încovoiat (E mare cam ctt măgaru şi trăieşte pe malurile rturilordin regiunile tropicale ale Araericii şi Malaieziii). Iron Nas de tapir, nas achilin (ca ciocu papagalului). * tapiserie şi -ţerfe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tăpiler; it. tap-pezzerla). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ş. a. Meseria de tapiţer. * tapiţâr m. (it tappeziere, fr. tapissier, germ. tapezier şi -ierer). Acela care face partea moale a mobilelor, aşează perdelele şi draperiile ş. a. tapşân, V. tăpşan. tar n., pl. uri (ung. tăr, depozit, magazie. V. tarniţă şi tăroasă). Vechi. Sarcină, povară. O măsură de greutate. Azi. Mold. Rar. Persoană plicticoasă, belea; ce tar de copil I tarabană, V. tarapana. tarabână, -ngi'Q, V. darabană. tarăbă f., pl. e şi tărăbi (turc. tarab [Şăin.], d. ar. darabah, tarabă; bg. strb. taraba, sctndură. Cp. cu tarapana). Masă de expus marfa. Clnd o vede pe tarabă, gln-deşte că-l otravă, se zice despre un ghiorlan care se uită mirai la un fel de mtncare ne mai văzut de el. Tejghea. Fig. întreprindere neonestă: acest ziar e o tarabă. taraboânţă, V. tărâboănţâ. * tarabuliis -6s, -uz şi -oliis n., pl. uri (turc. Tarabuliis. Tripolis, un oraş din Siria. V. tripoli). Sec. 18-19. Legătură de cap, taclit. tarâc m. (cp. caiatc.tarak, peptene, grapă). Sud.Ţăruş,par. Bulamac, stllp.v.taraş. taradăfcă, V. daradaTcă. tarâf n., pl. uri (turc. [d. ar.] taraf, parte, partid, partidă, direcţiune; ngr. tarăfi, bg. slrb. taraf). Vechi. Partid. Gaşcă. Azi. Bandă de lăutari. taramă f. (cp. cu turc. tarama, pieptănătura). Un fel de icre Ieftine care se vlnd presate In butoaie şi se taie In bucăţi clnd se vlnd: un chilogram de tarama. * tarantela f., pl. e (it tarantella, ta-rântulâ, aplicat pin extensiune melodiii des- www.dacoromanica.ro T*R tinate să scoată din toropeală pe cel pişcaţi de tarântulă). O melodie vioaie şi» un dans viol al italienilor de sud. * tarantulă f., pl. e (it. tarăntola, d. Tăranto, Tarent, un ora? In sudu Italiii). Un (el de painjin mare care trăieşte pin vecinătatea Tarentului. Poporu crede că muşcătura lui cauzează toropeală şi melancolie şi că te vindicl de ia dacă ti se ctntă tarantela. tarapana f. (turc. pop. tarab-hana, lit. darb- şi zarb-hane. V. salhana. Cp. cu tarabă). Azi fam. Monetărie, fabrică de bani: crezi că la mine e tarapana ? — In doc. şi taraphana, -bana, zaraphanea, zerphana. tarap(h)anagiu m. Şef de tarapana. tarară f. (imit.). Iron. Melodie zgomotoasă şi plicticoasă; ce tarara e asta ? tarăş m. (rut. tarăs [Cdr.]. Cp. cu ta-rac). Est. Sttlp, bulamac, ştenap (de telegraf ş. a.). Tarac. tarat<5r n., pl. oare (turc. bg. târâtor). Cov. Sec. 19. Scordalea. * tără f,. pl. e (it. tara. V. dara). I-Dara. 2. (după fr.) Defect fizic ori moral moştenit: acest copil are tara hotiil. târbă f., pl. e (orig. neşt). Dan. de jos-Femeie uşuratică, poamă, tacim. V. hanţă. tarcăt, -ă adj. (ung. tarka, tarcat. D. rom. vine rut. tarkătii şi terkătii. V. tăr-cuşr terchea-, ţarcă). Est. Cu doflă sau mal multe colori: haine tarcate, motan tarcat. — Spre sud. tărcat. tarcinid, -fe adj. (turc. tarţini, d. tar-cin, pers. dar-cin, scorţişoară). Rar. De coloarea scorţişoarei (cafenia deschis,): Gloata se îmbracă în suman negru. Singur preota, dascălu şl vornicu au sumane tarcinil (Sov. 164). * tardigrâd, -ă adj. (lat.tardi-gradus, d. tărdus, tlrziu, şi gradus, pas. V. grad). Zool. Carc merge foarte încet. S. n., pl. e. Animal din acea familie de edentate ale căror degete-s unite ptnă la unghii, trăiesc pin copaci şi merg foarte greCi, ca îeneşu. * tardiv, -ă adj. (fr. tardif, d. lat. pop. tardivus. de unde vine şi rom. tirziu). Care vine sau apare ttrzia: regrete tardive,fructe tardive, minte tardivă. Adv. A se decide tardiv * tardivitate f. (d. tardiv; fr. tardiviti). Caracteru de a fi ttrzia. tare adj. (lat talls, aşa de, ast-fel de; it. tale, fr. tel, pv. cat sp. pg. tal. V. atare). Vlrtos, robust, puternic, forte: atlet tare, braţ tare. Greu de învins ori de cucerit: armată, duşman, cetate tare. Vlrtos, solid, consistent, dur; peatra e mal tare de cit pămintu, diamantu e mal tare de cit toate corpurile, ouă tari saă moi. Solid, trainic, durabil: ziduri tari, (fig.) guvern tare. Violent, puternic: vint, curent, medicament, cafea, ceai tare (In opoz. cu slab). A fi tare în ceva, a avea putere In ceva (fig. a te pricepe); bou e tare in ceafă, un elev tare ŢAR tn (saii şi: ia) algebră. A fi tare şl mare, a fi atotputernic. A fi tare de tnger, a fi curajos, a nu te spălmlnta. Apă tare, acid azotic. Adv. Cu tărie; vintu bate tare, clo-canu loveşte tare. Cu voce sunătoare (nu In şoaptă): nu vorbi aşa (fe tăre, că-mi spargi urechile. Mult, foarte (exclamativ): tare-mi pare rău, tare-i bine aici, tare ml-e frică (In nord şi cu adj., şi cu adv.) un om tare bun, tare bine. targă f., pl. tărgl (pe cale săsească d. germ. trage, targă, de unde şi bg. targa, nsl. traglje, pol. tragi, ung. taraglya. V. tragla, ţargă, tărăboanţă). Un fel de pat portativ cu picioare sau fără picioare pe care-l duc doi oameni transportlnd lucruri mai grele, mor)I şi răniţi. Sctndură c’o policioară de cărat cărămizi la binale. A tirî targa pe uscat (Munt.), a tlrl sania pe uscat (pin confuziune cu tragă), adică „a trage mlfa de coadă, a Indura mizerie1*. tarhât, V. tărhat. 1) Tarh6n m. (cp. cu rut. targăn [tar-han], rus. tarakăn, libarcă, şfgb, glndac negru de bucătărie). Est. Iron. Jidan. — Fem. -oancăi pl. e. 2) tarh<5n ra. ca plantă şi n. ca marfă (turc. [d. ar.] tarhun, pop. tarhon, d. gr. drakântion, de unde şi it. targăne şl fr. estragon). O plantă erbacee aromatică culinară din familia compuselor originară din Siberia şi Mongolia (artemisia dracunculus). * tarif n„ pl. e şi uri, şi * tarifă f., pl. e (fr. tarif, d. it. tariffa, care vine d. ar. ta'arifa, notificare: rus. tarif). Tabloii de preturi sau de taxe ; tarif vamal. * tarlfez v. tr. (d. tarif; fr. tarifer). Stabilesc pin tarif (preturile, taxele); a tarifa mărfurile. Fig. A tarifa conştiinţa cuiva, a fixa preţu cu care al putea-o cumpărat tarincă şi -ingă f., pl. I (cp. cu ung-dorong, dorlngă, prăjină, drug, vargă). Est-Legătură (brăţare) de fer care uneşte osia cu perinocu (2 sau 4 la fie-care osie). târlă f. (turc. tarla, clmp, ogor, de unde şi ung. iarlo). Sud. Postată, delnită, eleată, parte de ogor, de arătură, semănătură: a cosit toata tarlaua. V. ţarină. * tarlatăn n, pl. uri (fr. tarlatane, mal vechi tarnatane; it. tarlatana; rus. tarlatăn). Un fel de muselină. târniţă f., pl. e (slrb. tarnice, căruţă de transport, ceh. tarnv, încărcat, d. ung. tăr, magazie, depozit. V. tar). Mold. Maram. Şa de lemn, şa de dus sarcini. * taroc n., pl. uri (it. tarrâcchi, de unde şi fr. tarots şi germ. tarot). Un fel de joc In cărţi cu mal multe cărţi de cit de ordinar (O serie de figuri, In general 22, pe lingă cele patru serii ordinare). 1)*tarpân m. (rus. tarpdn). Un fel de cal domestic sălbătăcit care trăieşte pin Tataria. 2) tarpăn n. V. tirpan. * tars n., pl. uri (vgr. tarsos). Anat. Cele şapte oase care formează oaşelş tălpii In apoia metatarşulul - 1299 - www.dacoromanica.ro T'R tarsană, V. tersana. tartacât ni. (din * Tartarcot, adică „Tartarii cu barba de un cot*). Un pitic din poveşti numit şi Statu-palmă. tartăj n., pl. s (din mai vechiu tratai, trătaj, tetrad, caiet, broşură, cărticică, o. ngr. -etrădi, rus. tetrădl, vsl. tatrati, tot-radă, care e vgr. tetrădion lat. quaternum, de unde it. quaderno şi fr. cafiier, caiet. Din tetrad s’a făcut un pl. mase. -azi, apoi un sing. -az cu pl. tot mase. -ajl, şi de aci trata] şi tarta], V. tetrad). Mold. nord. Scoarţă de carte. — Pl. m. trătajt (Cr.), „caiete, cărticele", e neobişnuit In limba de acum. V. doască. tartalâc m. (Cp. cu slrb. trtak [Cdr.]). Bucov. Auşel (regiilus cristătus). * tartan n., pl. e şi uri (fr. [d. engl.] tartan). Un fel de stofă cadrilată de lină din care Scoţienii Işi fac haine. Şal, pled saCi tnvălitoare din această stofă. Baider. tartar m. (vsl. tartară, d. vgr. tărtaros, de unde şl lat. tărtarus, iadu). Est. Fam. Mai-marele dracilor, drac (In general). Şef, căpitan: fu eşti tartaru răutăţilor. Iron. Jidan. — In vest tartor. * tartină f., pl. e (fr. tartine). Felie de pine unsă cu unt, cu dulceaţă ori cu altceva. V. sandwlch. tărtor, V. tartar. tărtoHţă f., pl. e (d. tartor). Vest. Dră-coalcă. Fig. Femele rea. * tartrăt m. şi n., pl. e (d. tartru). Chim. Sare de âcid tartric: tartrat de potasiu. * tartric, -ă adj. (d. tartru). Chim. Acid tartric, extras din drojdia de vin. Se cristalizează In prizme mari, solubile In apă şi se topeşte la 135 . * tartrâs, -oăsă adj. (d. tartru). Chim. De natura tartrului. * tărtru n., pl. uri (fr. tartre, d. mlat. tărtarum, poate de orig. ar.). Chim. Depozit salin (tirighie) care se prinde de doagele butoaielor safi de gărăfile In care a fost vin. Med. Strat gălbui care se formează pe dinţi clnd nu te foloseşti de ei, clnd mănlnci numai c’o parte. Strat văros care se formează In cazanele cu abur. * tartuf, -ă adj. (după numele lui Tar-tuffe, un personagii dintr'o comedie a lui Aţoliire. V. cartofj. Ipocrit religios. * tartuferfe f. (fr. tartuferie). Ipocrizie religioasă. tarz n., pl. uri (turc. tarz). Sec. 19. Ţinută, atitudine. tas n., pl. uri (turc. tas, cupă, farfurioară, d. ar. thafa, de unde şi fr. tasse, ceaşcă, şi it. tazza. Ngr. tăsi vine d. turc.). Rar azi. Ceaşcă de lut de băut cafea. Disc de balanţă (Munt.). Zarf, suport de pahar de ceai ca să nu te frigă. Lighenaş de bărbier. Pl. Geam-parale. A umbla cu tasu, a umbla cu discu, CU cheta. — Şi teas fea dift.), TAU tasmă f. (rus. teslmă, panglică. Cp. şi cu turc. tasmă, curea, zgarda). Est. Cordea, panglică. — Dim. tăsmăluţă, pl. c. tăşcă f., pl. tăşti (ung. tăska, buzunar, taşcă, d. vgerm. tasca, ngerm. tasche; pol. taszka, rut. tăska, it. tasca). Geantă de tinut bani, hlrtii de valoare, scrisori ş. a. taşmăti n., pl. ăie. Sac. O bucată de prăjină sau de crangă: a pus mina pe un taşmăă şi a aruncat tn boi (rev. I. Crg. 13, 152). V. hahăfl 2. tătă m., pl. taţi, gen al tatălui, fam. al talii saa al lu tata (lat. fam. tata = pater, tată; it. sp. pg. tata. Dr rom. vine vsl. slrb. ceh. pol. tata, bg. late [dim. tatko, slrb. tajko, de unde rom. taicâj, ngr. tatăs). Părinte, acela care dă viafă unui copil. Tatăl nostru, numele celei mai însemnate rugăciuni creştineşti, care începe cu aceste cuvinte. A şti ceva ca pe „Tatăl nostru", a şti foarte bine (pe de rost). — Forma art tatăl e arhaică şi literară. In vorbă se zice numai tata, In est şi tatu (Con. 274). Copiii zic: vine tata, tatăl Ca alintături: tataia (est), tăticu ' (vest), tătucă, tătucu, tătuţă, tătuţu. V. te-tea. tătin, V. tătlneasă. tatravănghel, V. tetraw. tătu, V. tată. * tatu m. (fr. tatou, un cuv. brazilian indigen). Zool. Un animal edentat din America de Sud acoperit c'o chlurasă de solzi. * tatuaj n., pl. e (fr. tatoaage). Pictură făcută pin tatuare. * tatuez v. tr. (fr. tatouer, engl. tattoo, d. oceanianu tatahu, cuv. adus din arhipe-lagu Tahiti de navigatoru Cook). Pictez trupu cu o văpsea introdusă pe supt epidermă pin împunsături. tăulă f., pl. e (pol. tawola, ceh. tavola-rut. rus. tăvalga, id.). Sud. Un copBcel ro-zaceu numit şi cununiţă (spiraea ulmifolia) din ale cărei ramuri se fac vergi de bătut copiii. Din varietatea s. crenata Işi fac Turcii din Dobrogea biciuşti (răsucind mai multe vârgu(a), cu care ating caii bolnavi crezlnd că aşa se vindecă. Altă varietate se numeşte creţuşcă (s. ulmaria). Mai slnttrei varietăţi, care se cultivă pin grădini (s. callosa, originară din China şi Japonia: s. opulifolia, din America de Nord, şi s. salicifolia, din sudu Europei). — Forma tâvalgă (după rut. rus.) suspectă. * taflmatiirg m. (vgr. thaumaturgtis). Făcător de minuni: sflntu Grigore Tau-maturgu. tăur m. (lat. taurus, d.vgr. taăros; it.sp. toro, pv. taur, vfr. tor [nfr. taureauj, pv. tou-ro). Boi întreg, bou nejugănit (bos taarus). Fig. Om zdravăn. Un semn al zodiacului (April). — în vest şi tău re, vechi tăore. )n est buhai, In Olt. Ban. btc. * taQtolâglc, -ăadj.(vgr. tautologiktis). Relativ la taatologie. - 1300 www.dacoromanica.ro TAU * tautologie f. (vgr. tautologia. V. taf-talog). Repetifiune inutilă a aceleiaşi idei pin alte vorbe. tăva adv. (d. tăvălesc), Vest. Fam. A da pe cineva tavo, a-1 tăvăli pe jos, a-1 trliiti rostogollndu-1 şi bătlndu-l. V. tumba. tavă f. (turc. tava, ngr. tavăs, bg. strb. tava). Est. Vas de aramă rătund sau de tinichea In patru colturi de pus la copt plăcinta, pasca ş. a. — In vest tavă. tâvalgă, V. tăulă. tavăn n.. pl. e (turc. tavan, ngr. tavăni, bg. strb. tavan). Vest. Suprafaţa de deasupra a unei camere (fr. plafond). — In est bag-dadle. tăvi f., pl. tăvi şi lave (din tavă). Vest. Tavă (de copt plăcinta). Tablă (de adus cafeaua). V. tipsie şi sinie. * tavernă f, pl. e (fr. taverne, d. lat. taberna; it. taverna. V. tabernacul şi tfrnă). Iron. Circiumă ordinară sau odăiţă de circiumă. tăvile» V. tablă. tâvnlcă f., pl. f, şi tăvnlţă pl. e (cp. cu slrb. tavnika, întuneric, şi tavnica, tam-nica, temniţă). Olt.? Ban.? Plevaită, imortelă, o plantă erbacee (Înrudită cu siminocu) ale cărei flori se păstrează mult timp ca cum ar fi verzi (xerănthemam (ănnuum şi cylindrdceum]). * taxat6r, -oâre s. Care taxează mărfurile (la vamă), pachetele (la poştă) ş. a. * taxă f., pl. e (fr. taxe, d. taxet, a taxa)-Pret fix care se plăteşte p. liberă trecere saii intrare (a unei mărfi la vamă, a unei scrisori la poştă, a unui muşteriii In trăsură ori In tranval, a unui elev Intr'o şcoală ş. a.). * tazez v. tr. (fr. taxer, d. lat. taxare, a atinge des, a taxa, care vine d. * taxum, tactum, tăngere, a atinge). Apreciez (la vamă) ce fel de marfă e.- a fost taxată ca marfă de lax. Supun taxei: a taxa obiectele de lux, o scrisoare neplătită. Fig. Acuz, consider : l-a taxat de (ca, drept) şarlatan, de prost. taxid n., pl. uri (ngr. taxidi, călătorie, navigaţiune, expeditiune militară). Călătorie (mai ales a negustorilor ca să aducă marfă). Marfă adusă, transport de marfă: un taxid de mărfuri. taxidâr m. (turc. tahsildar, d. pers.tah-sll, percepere, incasare, şi dar, purtător; ngr. taxidiăris, călător, vine d. taxidi, taxid). Vechi. Perceptor, încasator. — Şi taxildar şi taxlndar şi tah-. V. dăbllar. taxldărfe f. (d. taxidar). Funcţiunea de taxidar. taxil n., pl. uri (turc. pers. tahsil). Dos. A face taxil, a percepe bani. taxfm n, pl. uri (turc. ar. taksim, preludiu). Vechi. Partitură muzicală. Azi. Mold. Fam. A trage un taxlm, a ctnta ceva şi (iron). a pltnge cu hohot clte-va momente. — In est -Im. tAc tăbăcăr m. (d. tabac /). D. rom. vine slrb. tabakar). Sud. Acela care tăbăceşte (tabac, dubălar). — Fem. -ăreasă, In est şi -ărlţă. tăbăcăresc, -eâscăadj. De tăbăcar. S. f. Un joc de cărţi. tăbăcărfe f, (d. tăbăcar. D. rom. vine slrb. tabakarija). Locu unde se tăbăceşte. Meseria tăbăcarului. tăbăceâlă f., pl. eli. Acţiunea de a tăbăci. Substanţa cu care se tăbăceşte (argă-seală, dubealâ). tăcăcăsc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile cu âcid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, şnopesc tn bătaie,—Şi ar-găsesc; In nord dubesc. tăbăltuc) V. tăbultoc. tăbărâş m. (d. tabără). Rar. Ostaş din tabără. _ tăbârăsc, V. tabăr. tăbeîcă şi tâbîTcă, V. tâbol. tăbîltâcj V. tăbultoc. tăbîrcă f., pl. i (d. tăblrcesc). Est. Fam. Sarcină pe care o duci cu greii.- se indoise de aşa tăbircă. tâbîrceâ f-, pl. ele (d. tăbircă). Trans. Stinghie c’un capăt fixat Intr’un părete şi c’o greutate In cel-lalt şi pusă pe un caş ca să-l stoarcă încet. tăbtrcăsc v. tr. (cp. cu tărbăcesc ori cu toplrcesc, formă mai rară, d. ung. topor-csolni, a tropoi, a călca grea, toporcotni, a merge ttrtnd ceva. V. pobîrcesc). Est. Fam. Reuşesc să ridic şi duc cu greu: de abea am tăblrcit sacu. V. rell. Duc cu greu: se tăbircea cu sacu’n spate. Ajung sforttn-du-mă : s'a tăblrcit şi a ajuns sus pe za-plaz. Mă trudesc c’un lucru. tăblie f. (ngr. tavlia). Tablă mică de lemn saâ de alt-ceva: uşă ţu tăblii—Vechi tab-, tav-. tăbliţă şi (vechi) ta- f., pl. e (dim. d. tablă; vsl. slrb. bg. rus. pol. tablica). Tablă mică, placă: pe uşă era o tăbliţă pe care scria ceva. V. abac. tăbluTesc v. tr. (d. tablă, tinichea). Acoper cu tablă : casă tăbluttă. tăbdl m., pl. li, ca şi fahali (pol.tobola, săculeţ, traistă. V. tăbuteţ). Nord. Sac mai scund (la mojră). Conţinutu acestui sac. — Şi tăboâlcă, f., pl. oalce şi olci (ca scatoalcă), şi tăbgYcă) tebetcă (Ml.) şi tăbîTcă (Fc.), pl. ci, care Înseamnă şi „copil ori vitei ptntecos". tăbutgţ n,, pl. e (vsl. tobolicl, sac, rus. tobâlec, taşcă de vlnzătoare, traistă. V. tăbultoc). Nord. Săculeţ. Traistă de călătorie. tăbultâc n., pl. oace (dim. d. tâbol, format Intr’o limbă slavă din care a fost luat). Est. Tăbuieţ. — Şi tăbtltoc. tobîltoc, tobultoc şi tomultoc. In Neam. Rom. Pop. 6, 716: tăbăltuc (tăgfrţă). tăcere f. Starea celui ce tace. Linişte, lipsă de zgomot: tăcerea pădurilor. Tăcere I strigăt de impus tăcere. — 1301 www.dacoromanica.ro tăcTunâr n„ pl. e (d. tăciune). Munt. vest. Năclad de fer (o vargă cu patru picioare) pe care se pun lemnele’n vatră ca să ardă mai bine. V. wătraî. tăcTune f. (lat. * titio, cl. tltio, -dnis, id.; it. tizzone, neap. tessone, pv. tizo, fr. tison, sp. tizon, pg. tiţăo). Lemnu ars care nu s’a prefăcut Încă m cărbune. Fig. Iron. Tăclhne acoperit, om ipocrit, mal ales care face dragoste pe ascuns. Agr. O boală, molipsitoare a grlnelor (numită şi cărbune, după fr. charbon) In care unele organe-s mlncate de un praf negru sad cafeniu (usti-lăgo măydis). *— In Dor. Vs. şi tecTune. V. mălură. tăcTunez(mă) v. refl. (d. tăciune). Mă îmbolnăvesc de tăciune: griă tăciunat. tăcut, -ă adj. Care tace din natura lui (taciturn, mocnit): om tăcut. Lipsit de zgomot: casă tăcută. Pe tăcute, fără a vorbi sau a face zgomot: a lucra pe tăcute. tăfălog, V. tofolog. tăfălug, V. tăvăluc. tăfălugos adj. (d. tăfalug, adică „tnco-toşmănat"). Vest. Mătăhălos, greoi, tăfărâgă, V. tăvâragă. tăgadă f., pl. e, ca făgadă (d. tăgăduiesc). Tăgăduire, negafiune. Tăgadă de dreptate, refuz de a primi la judecată (un judecător unul reclamant). tăgaduTâlă f., pl. lell. Ac(iuriea de a tăgădui. tăgăduiesc v. tr. (ung. tagadni, Neg, contestez, zic „nu“: a tăgăduit c'a zis aşa. Refuz, nu acord : l-a tăgăduit judecarea. tăgirnă f„ pl. e (lat. taberna. ca ză-girnă din zaberna. V. tîrnă). Ml. Desag. tăgirţă f., pl. e (bg. tagărec, d. tagar, geantă de pele, d. turc. taghar, daghar, a. r, dim. -rcyk; ngr. tagări, geantă de călătorie, dim. tagartsika, -irtsika, tăgtrtă Cp. cu traistă). Cam iron. Traistă, boccea. Moş Tăgirfă, moşneag ridicul. tăgîrţâz, V. atăgtrţ. tăhuT, V. tehuT. tăîere f. Acţiunea de a tăia: Tăierea capului s/lntului Ion Botezătoru (sărbatoare la 29 AugUst). Tăiere In prejur, circumci-ziune. tăTet6r, -oâre s. Acela care tale: tăietor de lemne. S. f., pl. ori. Locu unde se taie vitele (zalhana, abator). tăTettiră f., pl. I (d. tăiat sau lat. talia-tura, it tagliatura, sp. tajadura). Rezultatu tăierii, locu unde a pătruns cufitu, crestătură: o tăietură de brici pe obraz. Pădure tăiată şi crescută puţin. Modu de a tăia : tăietură dreaptă. Croială: tăietură elegantă. Fig. Supresiune, ştergere, înlăturare: directorii teatrului afăcutclteva tăieturi tn piesă. Pl. Colici, durere de plntece, junghiuri de plntece. tăTeţel m., pl. el (dim. d. tăiat; it. tag-liatelli, tâie(ei). Pl. Foaie de cocă tăiată Ia fire foarte .suptirl: supă ca tâifel (Şi tăl-ţeî). — In nord tocmagi. V. trahana şi colărez. tăTneâlă f„ pl. eli. Acţiunea de a tălni. tăTnesc v, intr. (d. taină). Vest. Stau la taifas intim. V. tăînuîesc. tăînicie f. (d. tainic. Cp. cu trăinicie). Calitatea de a fi tainic. tâTnâs, -oâsă adj. Rar. Ascuns, discret. Secret. tăTnuTesc v. tr. (d. taină). Ţiu ascuns, ţin secret: a tăinui un furt. V. intr. Tăinesc, stau „la taină", la taifas intim, vorbesc tn secret: tălnuind el aşa, s’apropiară de sat (NP1. Ceaur, 91). tăTnuft, -ă adj. Tainic, ascuns, retras: poiana tăinuită (Al.). tăînuitâr, -oâre s. Acela care tăinuieşte (o crimă, un turt, un lucru furat): tăinui-toril irebuie să fie pedepsiţi ca şi făptaşii. tăTâs, -oâsă adj. (d. tai). Care taie bine: cuţit tăios. tăiş n„ pl. uri (d. tai). Partea care taie: muchea şi tăişu cuţitului. — Şi tăTuş. tălaniţă, V. talaniţă. tălăghir, V. talaghir. tălălăTesc v. intr. (imit. de forma lui bălălăiesc). Fam. Iron. Stau la taifas. tălălăQ adj. m. (cp. cu tămbălăă şi teleleu). Lăllfl, bleg; om tălălăă (V. tanăO). S. n., pl. ăle, Tămbălău, gălăgie. tălânc- şi tălăngănesc, V. bălăngănesc. tălăzuT^sc v. intr. (d. talaz; tot aşa slrb. talasati se). Undulez (vorbind de o trupă aliniată ş. a.); nu tălăzuil (strigă regimentului colonelu). Şi v. refl. îngrozite vitele se tălăzuiră (Sadov. VR. 1911, 4, 58). V. văluTesc 2. tălerâş m. (d. taler 2). Vechi. Gălbenaş. tălhăr-, V. tîlhăr-. tălică, V. mata(le). tălîmb, -ă adj<^Sud. Tembel, greoi. tălmâcî m.,pl. tot aşa (vsl. tlumail, id., d. geagataicu tilmal, cum. telmaâ, rudă cu tăt til, limbă). Traducător, dragoman. V. tîlcultor. tălmăcesc v. tr. (vsl. tlămaciii, a traduce). Traduc, explic pin altă limbă sau ex-presiune. V. tflcuTesc. tăimăcie (vechi) şi -cfre f. .Acţiunea de a tălmăci. tălmăcltură f., pl. f. Lucru tălmăcit, traducere. tălpâr m, (d. talpă). Est. Papuci simpli, tlrtiti. tălpâş şi tâlpoş m. (ung. talpas, cu tălpile mari, pedestru). Vechi. Pl. Un corp de pedestrime înfiinţat de Şerban Cantacu-zino In 1688 după modelu pedestrimii ungureşti. www.dacoromanica.ro tAl - 1303 - tAr tălpălâr m. (.ung. talpalăs, tălpăluire). Est. Negustor dc pele de talpă. — Pop. tai-palar. tălpăloăgă (oa dift.) f., pl. e (augm. d. talpă). Iron. Talpă prea mare. tălp(ăl)uT£sc, v. tr. (ung. talpalnl). Pun tălpi dreglnd; a tălpui nişte ghete. tălpăş^sc(mă) v. refl. Fam. Rar. Îmi iau tălpăşiţa. tălpăşiţă f.i pl. « (dim. d. talpă). Fam. Iron. A-ţl lua tălpăşiţa, a pleca de undeva neavtnd ce să mai cauţi pe acolo. tălpică şi -igă f., pl. I (dim. d. talpă). Pedală, piesă de apesat cu talpa la o maşină (de ex., la războiu de ţesut, la scăunoaie, la piano ş. a.). Skiu, lungă talpă de lemn p. patinat V. potnog. tălpfz, V. telpiz. tălpoăTe f., pl. ol (augm. d. talpă). Talpa casi (grindă). tălp6T n.; pl. oaie (augm. d. talpâ). Talpă mare, tălpăloăgă. Fig. Iron. Talpa iadului, babă răutăcioasă, tăi ii c n., pl. e. VI. Căuş. tămăduTălă f., pl. ieli. Acţiunea de a tămădui. tămăduT şi -T6sc v. tr. (ung. tămadnl, a răsări, a se scula, a se răscula). Vindec. Fig. Iron. Fur (adică „fac să dispară lucru ca boala trecută"). tămăduire f. Vindecare. Daru tămăduirii (iron.), obiceiu de a fura, cleptomanie. Izvoru tămăduirii, V. Izvor. tămbălăB n., pl. ăie (ung. tambolâ-ter, loc de zbănfuit, d. tombolnl, a chiui. V. tumba). Fam. Iron. Gălăgie, petrecere zgomotoasă. V. tălălăB. tămîT, a -â, V. tămtTez. tămtTât, -ă adj. Afumat cu tămtie. Fig. Iron. Beat, aghezmuit. tămiTe f., pl. li (d. vgr. thymiama, tâ-mlie, trecind pin forma lat pop. *thymdnea; bg. tamean, vsl. timiiană). Un fel de răşină aromatică cu care se afumă tn biserică. A fagi ca dracu de tămiie, a evita grozav o persoană saâ un lucru. După cum e sflntu, şl (saâ aşa şi) tămlia, după cum e personagiu, aşa şi onorurile care i se fac.—Tămlia se obţine pin inciziunile făcute tn scoarţa unui copăcel (bosw(llia) de pin Somalia, Abisinia, Arabia şi alte ţări din sudu Asiii. E stimulantă, tonică şi stomahică şi se întrebuinţa tn ainte şi’n medicină. tămtT^rnlţă f., pl. t (după vsl. ttmia-ninica). L. V. Cătie, tămîTetoâre f., pl. ort Vas de tămliat (căfie saâ cădelniţă). tămITez şi -it, a -Tă v. intr. şi tr. (d. tămiie). Afum cu tămtie: a tămlia pin biserică, biserica. V. tr. Fig. Linguşesc, onorez peste măsură: a-i tămiia pe cei mari. V. refl. Iron. Mă ameţesc, mă imbăt. tâmtToâră f„ pL e (d. tămtie). Olt. Viorea. tămifţă fpl. e (d. tămiie). Lavrentină vinerifa, o plantă erbace labiată (ajiiga rip-tans). O plantă chenopodiacee (chenopd-dium) numită şi studemţă. tămîTâs, -oăsă adj. Vest. Cu miros de tămtie: strugure, vin tămlios. S. f. Vin tă-mtios. — Mold. busuioc. tămînd, a >ă v. tr. Trans. Rar. Amtn, trăgănez. tămînj^r, V. tăujar. tămînjesc v. tr. (ca şi mln/esc cu pre-fixu ta- ca’n tăvălesc ori ca’n bg. ta-log, depozit). Est. Mtnjesc. tănăQ, V. tanăB. tăpăşălnlc, -ă adj. (rudă cu tăpşesc, tapaligă). Bz. Clare merge ca rata şi calcă ca ursu. tăpşan şi (est) tapşăn n., pl. e, rar uri (d. tăpşes:, adică „ioc tâpşit". D. rom. vine rut. tapcăn, bancă de dormit). Est. Podiş (platou) Ynic, loc mai tnalt şi şes. Olt. Pat de sctnduri. Munt. est. Poliţa vetrei. — Iu est şi tepşan şi topşan. V. grind. tăpş^sc v. tr. (rudă cu slrb. tapsati, a bate din palme, tapkali, a tăpşi; ung. ta-posni, a călca, a bătături, tapsolni, a bate din palme; fr. taper, a bate cu talpa’n pă-mtnt; germ. tappm, a btjbii. V. teapşă şi tupăngesc). Lovesc, tndes, bătăturesc, netezesc cu ceva lat (V. şi tipăresc): un slujbaş al curţii tăpşea mămăliga, c’o lo-pătlcă (Sadov. VR. 1911, 3, 331). — Şi tep-şesc (est): căciuli tepşlte (Panf. VR. 1920, 1, 52). V. pleoştesc şi teşesc. tărăboănţă (oa dift) f., pl. e (ung. torbonca, targonca, tărăboănţă, rudă cu targă). Nord. Roabă.—Şi tarab- şi torob-, V. pataşcă. tărăbâr n., pl. oaie (cp. cu alb. lărboi, tnfurii, cu gr. thdrybos, tărăboi, cu rus. ba-rabdl, sunet de barabană, şi cu ceh. tarabiti se, a face zgomot). Gălăgie, tololoi, tumult, zgomot de voci (de ex., al unor beţivi care se ceartă). — Şi dărăboT (Munt. est.). V, alarmă. tărăbuţe f. pl. (dim. d. tarabă, adică „marfă de pe tarabă"). Munt. ş. a. Catrafuse. — Şi tărtăbuţe (Bz.) şi teleuţe (Olt.) şi tilluţe (Ml. rev. L Crg. 7, 265). tărăgăneălă, -ăn^sc, -n^z, -ă-Tâlă-, -ăTesc, V. trăgăn-. tărăşel n., pl. e (cp. cu cărăşel). Olt. Un dans popular pe măsura 2|4 (Izv. Iul. 1921 5). tărăşenie, tlrlşânje şi şlrltânle I. (d. tărăşesc). i>ud. Est. Inttmplare, păţanie, povestire, firu unei afaceri: să-ţi spun toată şiritenial tărăşesc v. tr. (slav?). Olt. Povestesc pe rlnd: ti tărăşt toată petrecania, tot firu povestii (NP1. Ceaur. 18). tărbăcă şi tt- f., pl. e şi ăcl (d. tărbă-cesc). Acţiunea de a tărbăci, tărbăceală. Masa pe care tăbăcaru răzuie peile. Tărbaca cl-nilor, ti vie, un barbar obicei ţărănesc de a chinui etnii a doua zi după lisatu secului www.dacoromanica.ro TĂR postului mare splnzurlndu-1 plnă ce ameţesc (V. Julăfl). A da In tărbacă, 1. a da ca să fie târbăcit, 2. a tărbăci. A lua la tărbacă, a tărbăci (cu bătaia sau cu ocara). tărbăceâtă f., pl. elf. Acţiunea de a tărbăci. tărbăcesc v. tr. (cp. cu tăbăcesc şi tă-blrcesc). Iron. Bat, lovesc: t-a târbăcit rău pielea. Batjocuresc, ocărăsc. V. refl. Mă murdăresc, mă feştelesc. tărbuc, V. ttrboc. tărcat, V. tarcat. tărcătură [., pl. f (d. tarcat). Lucru tarcat. tărcuş, -ă adj. (ca şi tarcat). Vest. Tarcat (In est nume de cine). —^ tărhât n., pl. uri (ung. terh, ac. terhet, id. V. tearh). Trans. Olt. Baga], calaballc: toamna ciobanii se scoboafă la şes cu tot tărhatu. — In Munt. tîrhati In Mold. tar-hat (ca talhar, saltar). tărie f. (d. tare). Calitatea de a fi tare (putere, forţă, rezistentă, consistentă, soliditate, durabilitate, vigoare, energie, violentă) : tăria bra(ului, oştii, duşmanului, cetăţii, diamantului, oăălor răscoapte, zidului, guvernului, vlntului, otrăvii, cafelei, ceaiului. Poet. Rar. Firmament, cer. Esenţă, extract tărfm n, pl. uri (turc. tarym, locuinţă). 1. Regiune, pămlnt, lume; om de pe alte tărimuri. Tărtmu cel-lalt, lumea cea-laltă, lumea morţilor. 2. (după fr. terrain). Teren. tăriţă f„ pl. e (bg. trici, strb. trice, vsl. tricen, a. t.), Rămăşiţă de grlu saii de popu-şoi după ce s'a cernut făina. A fi scump la târlfă şi ieftin la făină, V. fâlnă. Dacă te amesteci tn tărifă, te mănlncă porcii, dacă te bagi Intr’o societate de oameni inferiori, vel regreta. — In vest se întrebuinţează la pl. (târtfe), In est numai la sing. (tărl(ă). V. irmic. tăroăsă adj. f. (d. tar). Trans. Ban. Gravidă, îngreunată. tărşgj m. (ung. tărs, tovarăş. V. tărăşenie). Tkt. 1818. Tovarăş. tărşejfe f. (d. tărşej). Tkt. Tovărăşie. tărtâcă f., pl. e şi âcl (din Tătarcă, fiindcă e originară din Tataria). Ml. Dovleac cu feliile dungate. Btş. (supt forma tătarcă). Tivdă (lagenaria vulgaris). tărtăbuţe, V. tărăbuţe. tărtăcuţă şi (Btş.) 'tătărcuţă f„ pl. e (dim. d. tărtacă, tătarcă). O plantă cucur-bitacee agăţătoare ornamentală care face nişte fructe galbene, gălbui, portocalii şi altfel, mari ctt ouăle de găină saO de glscă, de forma merelor, perelor şi portocalelor şi care e originară din Asia tropicală (coccinia [sau.-cephalandra] indica). Copiii se joacă cu fructele ei. — In Munt. şi -guţâ. V. cur-cubeţlcă. tărtănâţ, eăţă adj., pl. f. eţe (reflex TÂT ca şi gogoneţ). Vest. Rar. Rătund, gogoneţ : acel cap tărtăneţ închide In el un talent excepţional (Delv.). târziii, V. ttrzIO. tăsmăluţă, V. tasma. tăşulcă, V. teşilă. tăt, V. tot. Tătar, -că şi (rar) oâîcăs. (vsl. Ta-tarinu, -rka). Om din Tataria saii din neamu care locuieşte pe acolo (Tătarii Is neam cu Turcii şi locuiesc pin estu mării Caspice şi nordu mării Negre plnă In Dobrogea. Neîncetatele lor năvăliri In ţările româneşti aii lăsat amintiri neşterse in popor. Cel din Crimeia şi Bugeac se numesc Nogal. V. nagaîcă). Lipcan, curier poatal călare care purta corespondenţa cu Poarta. Fig. Om zdravăn, impetuos şi sălbatic (V. calmuc şi zaporojan). S. m, iar ca marfă n. Mei tătăresc (Ban.).. Interj. Ce Tătarii ?l cum Tătarii ?! ce (cum) dracu (naiba, ciorile)? Unfoccttun Tătar (est), un foc mare In sobă. Ţara piere de Tătari, şi el bea cu lăutari. se zice despre un om nepăsător tn mijlocu alarmei altora (tot aşa: Ţara piere, şi baba se peaptănă). Nu daă (năvală) Tătarii (saii Turcii% nu e nici o grabă; stai, că nu daă TătariiI — In est Ta-. V. han-tătar. tătărcă f., pl. e (d. Tătar). Vechi. Iapă tătărească. Cojoc lung, tohoatcă (V. vin-ghercă). Azi. Btş. Tivdă (tiugă) saii şi tărtăcuţă. Hrişcă (care a fost adusă la noi de Tătarii din Crimeia). tătârnlcă f., pl. e (din bătătarnică ?). Măciuca ciobanului (o plantă). tătăişă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet unei femei, ca şi soră. O plantă din familia compuselor cu flori aurii şi care creşte pin locuri umede, numită şi punga babei (pulicăria [saii inula] dysen-tirica). — Pin Trans. = “turtă, turtea", o plantă din aceiaşi lamilie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită". tătăft, -ă adj. (d. sunetu t des repetat). Mold. nord. Rar. Bllblit tătăneâsă, V. tătlneasă. tătărcuţă, V. tărtăcuţă. tătăresc, -eăscă adj. De Tătar al Tătarilor: limba tătărească. Mei tătăresc. V. mei, — In est -răsc, -rască. V. nagtţ. tătărime f. To tali tarea Tătarilor saO mulţime de Tătari. tătăreşte adv. Ca Tătarii. — In est -răşte. tătlneasă f., pl. ese (cp. cu vsl. tatinâ, hoţesc). O plantă boraginee cu care poporu vindecă rănile, numită şi teteîneasă (Ant. P.): tătăneasa şi iarba lui Tatin (symphy-tum officinăle). V. zăvăcust. tătîne m. Gat. pop. tatănem, ac. d. tata, tată). Est. Pop. Tătine-meă, tătlne-iu, tăti-ne-su, tatăl meu, tău, său. 1304 — www.dacoromanica.ro tătmesc, >eâscâ adj. Vechi. De tată, patern. 1) tăi] n., pl. uri (ung. tâ. V. heleşteO şi IstăB). Trans. Nora. Baltă. 2) tăB, ta pron. posesiv de pers. III, pl. tăi, tăie fn sud, ta/e In nord şi tete In vest (lat. tuus, tua, pop. *tous ; it. tuo, tua). Care tine de tine saâ de care t>i tu : capu tău, haina ta, tara ta. Cu numele de rudenie (sing. fam.) devine enclitic supt forma -tu, -ta (ca şi său In -su, -sa): frate-tu (fals frate-tău), soră-ta, nevastă-ta, (gen.) al lu frate-tu, al soră-tit, al neveste-tii. tăujâr (vest) şi -j6r, tămînjdr (est) n., pl. e (cp. cu turjan ori cu tăunjesc). Băj ramificat ori lopăţică de amestecat zeru ca să nu se prindă urda de căldare, şi să iasă afumată (Şterţl. Iron. Ciomag, vlaiog, Lovitură de ciomag: l-a tras un tăujar. V. fer-cheteB. tăun m. (lat. pop. * labo, tabânis, cl. ta-bănus, tăun; it. tafăno, pv. tavan, fr. taon, pg. tavăo). Un fel de muscă mare (cafenie negricioasă cu ochi verzi) care suge stngele vitelor (tabănus bovlnus). V. streche. tăunjâsc şi tăuzesc v. tr. V. otîn-jesc. taurul m, pl. el. Taur mic, — Şi tău-rean şi tăureanc, pl. enl, encl, şi tău-rencT, pl. tot encl (vest). tăvăl n., pl. uri. A da tăval, a tăvăli, a rostogoli. De-a tăvalu, de-a dura, tava. tăvâleâlă f., pl. eli. Acţiunea de a tăvăli. întrebuinţare zilnică: haină de tăvăleală (dtrvală, giurumea), această haină duce (rezistă) la tăvăleală. Fam. A trage cuiva o tăvăleală, a-1 da tava, a-i trage o trlnteală. tăvălesc v. tr. ftă ca’n tăminjesc şi vsl. valiti, a rostogoli. Cp. şi cu slrb. tavoljiti, a trăi greii. V. val I). Rostogolesc (Vechi). Ttrăsc, Invlrtesc (pin colb, pin noroi, pin zahăr pisat). Murdăresc, mlnjesc: a-fi tăvăli hainele. Fig. înjosesc: a-fi tăvăli talenlu. V. refl. Porcu se tăvăleşte pin noroi. A te tăvăli de ris, s leşina de rls, a nu mai putea de rts. Fig. A te tăvăli tn mocirlă, a te înjosi In vittâ, a te băga Intr’o societate de bameni compromişi. tâvălltură f., pl. i. Lucru tăvălit (prost, murdar, precum: o petică, o tearfă, o haină murdară). Loc pe unde s’a tăvălit o vită ş. a. Rar. Buboi la călcti. tăvăluc şi -ug m. (ca vălătuc, vălug, tumurug) şi n., pl. e şi uri (rudă cu vălug şi vălătuc. Cp. şi cu tăvălesc), Buştean ră-tund. Cilindru care se rostogoleşte pe ogor după boronit ca să se sfărlme tot! bulgării, ori pe arie ca să se desprindă grăuntele, ori pe un drum ca să se netezească petrişu. Cilindru de lemn (ori de fer) care se pune supt o greutate (de ex., o ladă de bani) ca s’o po(i muta (V. chezăş).—Şi tăfălug, tefelug, pl. e, şi tăfălog, pl. oage (vest). tăvâlucâsc şi -gâsc v. tr. (d. tăvăluc). Netezesc cu tăvălucu, cilindrez. V. vălătucesc. tăvărâgă f., pl. ăgl (vsl. tvarogă, brtnză, rus. tvorâg, bot de lapte închegat, brtnză de vacă. V. sfarog). Mold. sud■ Mlncare proastă, talmeş-balmeş, mormtndâu, toro-cală, heltiugă.—In Trans. tăfăragă, brtnză de vacă. V. mînzală. tăvăsesc, V. adăvăsesc. te pron. V. tu. teacă f., pl. te:i (lat. thica, d. vgr.thike, cutie; fr. taie, fată de pernă. V. biblio-, gllpto-, Ipo- şl plnaco-tecă, chichiţă). Tocu In care se tine sabia, pum-nalu s.a.: a trage, a scoate sabia din teacă. Bot. Păstare. Fig. Moş Teacă, militar (sad şi funcţionar) ignorant, pareatcă. teafăr, -ă adj., pl. teferi, tefere (cp. cu vsl. tvrădu, tare, ţeapăn). întreg, sănătos, nevătămat (la trup şi la minte) : a scăpat teafăr. Pe semne că nu eşti teafăr, pe semne că eşti cartNnebun. teăhnâ, V. meteahnă, teâmă f. fără pl. (subst. verbal d. a se teme). Frică, simtu celui care se teme: mi-e teamă. V. temoare. teămăt n, pl. temete (V. aşteamăt). Cor. Teamă. teanc (ea dift,) n., pl. ari (turc. denk, tenk, d. pers. denk, strtmt; ngr. Ungi, bg. denk). Clit, stofe saâ htrtii aşezate tn regulă unele peste altele, dar nu legate ca’n top ori tn balot: teancuri de haine, de cărţi, de bumaşte. Teancuri-teancuri, In teancuri Unele lingă altele. V. âtivă. teapă f., pl. inuz. iepe (cp. cu lat. stipa, paie, cu vsl. tepon, bat.de ex.. o monetă, şi cu rom. călitură, caracter şi trampă 2). Stare (pozitiune) socială, rang, media tn care ai trăit: apa trage la matcă şi mojicu la teapă (Prov.). A-fi da in teapă, a face fapte care să denote vechea ta stare socială saâ caracteru tău: Ţiganu trebuia să-şi dea In teapă (de ex., furind). V. cislă. teâpşă f., pl. tepşt (d. tepşesc). Şez. 8, 88 Leafă, lopătică de netezit mămăliga. V-tuschie. teâră f, pl. teri (lat. tăia, ptnză. V. toaletă). Ban. Trans. Mold. Urzeala Invtrtită pe sul (60-100 m.), natră: Se fine lelea de lume, Dar o teară nu ştie pune (P. P. In Tribuna Pop. Arad, 1901, 61). teârfă f., pl. terfe (d. terfelesc). Petică murdară, otreapă. Fig. Iron. Ciomlrdă, femeie murdară. V. fleandură, paceavură, tîrfâ. tearh (ea dift) n., pl. uri (ung. terh, sarcină. V. tărhat). Mold. (Tkt.). Sarcină, greutate. teas, V. tas. teasc (ea dift.) a, pl. uri (vsl. tieskă, tiskH, teasc). Maşină de stors poame (struguri, măsline). Presă, maşină de îndesat lucrurile. Maşină de tipărit (Vecbi). A pune la teasc, a tescui. V. stambă. www.dacoromanica.ro TEA * teatral, -ă adj. (lat thealralis). De teatru: piesă teatrală. Fig. Ca de teatru, afectat, studiat, artificial: atitudine teatrală. Adv. In mod teatral: a gesticula teatral. * teatfn (ea 2 silabe) m. Călugăr din ordinu Înfiinţat In Italia la 1524 de Gaetano da Tiene şi Petru Caraffa, care a ajuns pe urmă papă supt numele de Paul IV. * teatru (ea'i silabe) n.,pl.e (lat. theă-trum, d. vgr. thiairon). Casă In care actorii joacă diferite piese (comedii, tragedii) şi In care publicu tşi plăteşte locu : a zidi un teatru. Arta teatrală, profesiunea de actor: a se destina teatrului. Arta de a compune piese teatrale : regulele teatrului. Culegere de piese teatrale ale unei epoce, unei ţări sau unui autor: teatru antic, teatru francez, teatru Iul Alexandri. Fig. fntlmplare comică sau tragică: a fost adevărat teatru acolo. Prezident de teatru, prezident fără autoritate. Teatru războiului, locu unde se desfăşoară războiu. teb^Tcă, V. tăbol. tech£r-mechâr adv. (turc. teker-me-ker, grabnic [teker, roată]). Munt. Fam. Cu nepusă masă, cu mare grabă, pe sus, cu de-a sila : l-au adus techer-mecher drept la scara palatului domnesc (Car. VR. 1909, 11, 227). tecYune, V. t&cTune. teclff n„ pl. uri (turc. ar. teklif). L. /. Cerere, pretenţiune. tecllfât n., pl. uri (ar. teklifat, pl. d. teklif. V. tecllf). L. V* Sarcină impusă tencnefes n., pl. uri (turc. teknejes, astmă, d. pers. tenk, turc tyk, strimt, şi ar. nefes, răsuflare). Astmă, năduf, răsuflare grea (la cai). — Şi tecnafes, tegnafes, tic-nafes şi tignafes. * tecnic ş. a. V. tehnic. tecşdT, V. teşllă. te deum n., pl. uri (lat. ie Deum lau-damus, „pe tine, Doamne, te lăudăm", cum începe un vestit ctntec al bisericii catolice). Serviciu religios solemn. V. slavoslovie. tefarlc şi tifarfchT n., pl. uri (turc. tefarlk; ngr. te/arlki). Vechi. Obiect preţios, giuvaier, raritate artistică. Azi. Est. Rar. (tlfarlc). Pramatie, taclm. tefelug, V. tăvăluc. tefericesc şi tlfe- v. intr. (d. tefericie). Est. Mă desfăt, trăiesc fericit telerlcie f. (turc. teferrilţ). Vechi. Desfătare. Azi. Est. Rar (tlflricie). Mare ti-iiricie, mare scofală, mare ispravă I tâflu n., pl. uri. Munt. vest. Rtt. V. flit, zotcă. teftâr n., pl. uri şi e (turc. tefter, de-, condică, d. pers. defter, tăbliţă de scris, care vine d. vgr. diphthira, pergament, membrană. V. difterie). Condică, registru. V. taftalog. tefterdâr m (turc. tefterdar, d. pers. d.ft-). Vechi. Ministru de finanţe la Turci. Controlor financiar al unei provincii. Perceptor, taxidar. — Şi delt- şi ceft-. TEI teftcrgi'B m. (turc, tefiercl). Vechi. Tefterdar. teftic şi tlftic n., pl. uri (turc. tiftik, ngr. teftlki). Vecltl. Ltnă fină de capră din Tibet. Scamă. teglicT n., pl. e (bg. teglic, ciocllteu; strb. teglec, care serveşte la tras, d. teglitl, a trage, a întinde). Olt. Munt. vest. CiocllteO. Unealtă de întins pielea la cizmărie. — Şi tiglicT. tegnafes, V. tecnefes. * tegument n., pl. e (lat iegumenlum, d. tegere, a acoperi). Anat. Invăliş (ca: pelea, păru, penele, solzii). Bot. lnvălişu grăunţelor. * tehnic şi tecnic, -ă adj. (vgr. teh-nikds, d. tihne, artă. V. electro-, plro-şi zoo-tehnlc). Propriu unei arte saâ unei ştiinţe: termin tehnic. Ingineresc: şcoală tehnică S. m. şi f. Tehnician, acela care ştie bine procedura ştiinţei sau artei lui S. f. Modu de a lucra al unei ştiinţe sau arte : tehnica picturii. Adv. în mod tehnic: a vorbi prea tehnic. * tehnician şi tecn-, s. (d. iehnlc, după matematician ş. a.). Tehnic, ştiutor al procedurii ştiinţei sau artei lui. * tehnol6glc şl tecn-, -ă adj. (vgr. tehnologikds). Relativ la tehnologie: dicţionar tehnologic. * tehnologie şi tecn- f. (vgr. tehnologia). Ştiinţa artelor şi meseriilor In general. Totalitatea terminilor tehnici ai unei arte _ ori unei ştiinţe. Odinioară, morfologie (o parte a gramaticii). tehuT, tihuT şi căhuT, -uTe adj. pl. m. şi f. ui (cp. cu ung. tahonja, trlndav, şi cu rom. haihui). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. — In Trans. terhuT şi năhuT, fn Suc. şi Bucov. tăhuT. Forma căhuT In Nt. (rev. I. Crg. 2, 277) şi’n sudu Mold. In Cov. şi cheahuT (ea dift.), In Munt cărăuT. V. şi zblehuTat. te- şi tihuTâlă f., pl. ieli. Esi. Starea celui tehui. te- şi tlhuTăsc v. tr. (d. tehui). Est. Fac tihui. teî m. (lat. pop. * tillum, lld. tllia, tei it. tiglio, pv. telh, vfr. teii [nfr. ti/leul, d * tiliolumj). Un frumos copac, tipu familii! tiliaceelor, cu frunze mari de coloare mai deschisă pe dos de ctt pe faţă, cu flori foarte mirositoare, din care se face o infuziune su-dorilică şi potolitoare (tilia platyphyllos). Floare de tei; era răcit şi bea ceai de tei. S. n„ pl. e. Funie de coajă de tei: un car legat cu teie şi curmeie. Tei prăjit. V călină. * t£Tcă f., pl. i (cp. cu turc. tekne, teică; strb. tekne, ung. teknti. Cp. şi cu germ. teich, iaz). Covată mişcătoare tn care curg grăun-ele din coş tn ainte de a cădea Intre perele morii. Troacă (mai ales scobită), covată de adăpat vitele. Căuş In care e înfiptă o prăjină şi cu care se scoate apă dintr'o ftn-ttnă. — Şi teOcă (Mold.). — 1306 www.dacoromanica.ro TEI teTdSi -oăsă adj. (d. tei, ca cărpănos d. carpăn). Plin de fibre şi greu de mestecat, ca sfecla sau ridichile prea adulte. V. aţos. * teist, -ă s. şi adj. Adept al teizmului. V. ateii, teişdr iii. (dim. d. tel). Est. Aglică. teizm n. (d. vgr. theds, Dumnezeu). Doctrina care admite existenta lui Dumnezeu. V. deizm. tejghea f., pl. ele (turc. tezgiah, d. pers. dest-giah, „locu unde lucrezi cu mlnile", d. dest, mină. V. testea, testemel). Munt. Mold. Masa de lucru a tlmplarului, a croitorului ş. a. Masa la care negustoru primeşte banii muşteriului şi pe care tine şi putină marfă. Scăunoaie'—In Munt mai des tijghea. V. cobilă, tarabă, contu-ar, receptură. tejghetar m. (turc. [d. pers.] fezgiahtar). Acela care stă la tejghea, incasator, mai mare peste băieţii din prăvălie. — Şi tij-. tel n., pl. art (turc. tel, strmă; ngr. teii). Strmă groasă (ca cea de telegraf sau de telefon). Drot, resort de strmă Ia canapele. Coardă suptire de otel la un instrument muzical. Dobr. Peteală. Trans. Fir de aur safi de argint întrebuinţat la broderie. telăl m. (turc. tellal, d. ar. dellal, strigător public). Vechi. Crainic, pristav, strigător public ori la mezat. Azi. Negustor ambulant de haine şi obiecte vechi. Mold. Samsar, mi-sit, baruşnic agent care duce slugi la stă-ptn. — Şi telar. V. mămular. telalic n., pl. uri (turc. tellalyk). Meseria de telal. telatfn, V. teletin. teleagă f., pl. egi (vsl. rus. teliega, car, d. turc. taliha, căruţă; bg. ung. taliga, rut. teliga, pol. telega. V. teleaşcă). Vechi. Cărufă rapidă cu două roate (sau şi cu patru), întrebuinţată şi Ja deprins caii la trap (bihuncă). Azi. Nici tn car, nici in teleagă (sau tn cărufă), se zice cind nu-ti place ceva tn nici un fel. Cărufă cu două roate de cărat grinzi ttrtndu-le cu un capăt pe pă-mtnt, butoaie ş. a. (fr. haquet). Cotiga plugului sau cotiga carului (cea din ainte sau cea din apoi). Munt. Iron. (taligă sau -Ică). Brişcă ridiculă; de unde vil cu taliga asta? — In Trans. telegă, teligă şi tileagă. teleâncă, V. talangă. teleâp-teleâp (ea dift.), interj, care arată zgomotu tălpilor unui mers mai greoi şi pe o cale mai lungă: au pornit teteap-teleapl — Şi talâp-talâp (rut tot aşa şi talăpati, taltăpali şi calăpati, a face „teleap-teleap"). V. toloapă, tlpa-tipa şi II-pa-lipa. teleaşcă f, pl. eşti şi (sud) eşcl (rus. teliezka, dim. d. teliega. V. teleagă). Sud. Teleagă, teleguţă. TEL * telefdn n,, pl. oane (vgr. tile, departe, şi phoni, voce). Un aparat pin care cuvlntu sau ori-ce sunet se transmite peslrmă Ia mii de chilometri. Fam. A da cuiva un telefon, a-1 vesti pin telefon. — Principiu telefoniii a a fost pus de Francezu Carol Bourseul, funcţionar poştal, şi arătat Intr’un articul din LTllustrotion la 2tj Aug. 1854. El a fost numit la 1880 cavaler la Legiunii de Onoare „fiind-ca pus baza telefoniii la 1854“ (cum a declarat Germanu Holtof la 1881, tn con-gresu electricienilor la Frankfurt) şi a murit sărac la 21 Nov. 1912, tn etate de 83 de ani. La 1861, Germanu Reis construi primu telefon şi muri la 1874. La 14 April 1876, Englezu Graham Bell îşi brevetă telefonu lui, care a fost perfecţionat de Hugues, D’Arsonval, Edison ş. a.—Aparatu se compune diutr’un transmitător (înaintea căruia vorbeşti), o slrmă pe care merge vocea şi un receptor (pe care-1 ţii la ureche). Transmifătoru se compune dintr’o placă mobilă, destul de flexibilă ca să prindă toate vibratiunile vocii şi aşezată aşa In cit să stabilească şi să întrerupă succesiv, la fie-care vibrafiune, comunicarea c’o pilă electrică. La cel-lalt capăt al slrmei, placa receptorului, atrasă şi respinsă de un electro-magnet, reproduce exact aceste vihratiuni, pe care le amplifică un microfon. Chear principiu telegrafiii fără strmă a fost aplicat la telefon. * telefonez v. tr. (d. telefon). Transmit pin telefon: i-a telefonat vestea, l-a telefonat să vie. V. intr. Mă servesc de telefon. * telefdnlc, -ă adj. (d telefon). Relativ la telefon. Transmis pin telefon: ştiri telefonice. Adv. Pin telefon. * telefonie f. (d. telefon). Ştiinţa telefonului. * telefonist, -ă adj. (d. telefon). Funcţionar de la telefon. telegar m. (d. teleagă). D. rom. vine ngr. tihgări). Cal preţios de trăsură. V. bidiviii. telegă, V. teleagă. * telegraf n, pl. e (vgr. tete, departe, şi grăpho, scriu). Un aparat electric pin ale cărui ţăcănituri, transmise pe strmă, te poţi tntelege cu cineva la mii de chilometri. O frumoasă plantă erbacee'(originară din Ecuator) care se tntinde „ca un telegraf", cu flori mici albe mirositoare şi care se întrebuinţează la decorat balcoanele ş. a.fboussin-gauttia bassetoides).—In ainte de a exista te-legrafu electric, era cel numit aerian, care consista In semnalizarea de pe o înălţime pe alta, m^i ales (tn caz de alarmă, cum era etnd năvăleau barbarii) pin focuri. Atunci se dădea, sfară'n foră. In Francia, Gulielm Amontons. la 1690, se gtndi să posteze din loc tn loc oameni cu telescoape ca să observe semnalele, care nu erau ştiute de ctt la staţiunile extreme. In fine, la 1791, ClaudiA Chappe, imagină ingenioasa lui maşină cu braţe (inaugurată la 1794), care a subsistat plnă Ia 1844, etnd s’a adoptat telegrafia electrică, perfecţionaţă de Wheqtstone şi de Morţjţ — 1307 www.dacoromanica.ro TEL Astăzi liniile telegrafice străbat toate ţările şi mările (V. cablu). Forma aparatelor variază, dar se reduce la trei părţi: un aparat expeditor sau manipulator, strma şi un aparat primitor sau receptor. Une-orl caracterele transmise se arată pin mişcarea circulară a unui ac pe un cadran (telegraf cu cadran) ; alte-orl, prin nişte ţăcănituri, ele se întipăresc, supt forma unor puncte şi linii divers combinate, pe o bandă de hlrtie care se desfăşoară (telegrafu Morse); alteori, chear telegrama transmisă apare In litere latine (telegrafu Hugues). Nişte aşezări speciale au mărit Ineă iuţeala comunicaţiu-nilor electrice, permiflnd să se expedieze de odată pe aceiaşi slrmă chear patru telegrame. In fine, gratie Francezului Branly, care a descoperit principiu, şi Italianului Marco-ni, care l-a pus In praetică, s'au construit aparate de telegrafie fără slrmă, pin care undele electrice se aruncă departe pintr’un aparat numit radiator şi impresionează alt aparat numit receptor sau coheror, pe care se reproduc semnelele convenţionale ale alfabetului Morse. — La 1852, Americanu Sa-muil Morse inventă alfabetu telegrafic care-i poartă numele. Ideia descoperii i-a venit pe clnd se Inturna din Europa pe bordu unul vas francez numit „Sully“. La masa căpitanului se discutase mereu despre transisiu-nils electrice la distantă. !n ainte de a debarca la Newyork, Morse adresă căpitanului aceste cuvinte: „Ara făcut o inversiune care va fi o adevărată minune. Aduceţi-vă aminte că asta s’a Intlmplat pe bordu acestui vas la 13 Octobre 1852". Profeţia s’a realizat pe deplin. * telegrafic, -ă adj. (d. telegraf). De telegraf: stilp telegrafic. Pin telegraf: ştiri telegrafice. Fig. Scurt, concis (ca’n telegrame): stil telegrafic (V. laconic). Adv. Pin telegraf: a chema telegrafic. * telegrafie f. (d. telegraf). Ştiinţa telegrafului. * telegrafiez v. tr. (fr. Uligraphier). Transmit pin telegraf: i-a telegrafiat vestea, l-a telegrafiat sa vie. V. intr. Mă servesc de telegraf. * telegrafist, -ă (d. telegraf). Funcţionar de la telegraf. teleguţă f, pl. e, Teleagă mică. Cotiga plugului (Trans.). Prov. Nici tn car, nici in căruţă, nici tn teleguţă, se zice clnd nu-(l place ceva In nici un fel. telelgfcă f., pl. e şi l (d. telal). Munt. Misită, samsaroaicâ. Fig, Tarbă. V. ma-lercă şi talanlţă. teleleii adv. (cp. cu tălălăă, cu tluliu-liuc, cu rus. dial. telellui, gură-cască, şi cu ung. telelS, care tine toată iarna). A umbla telelei (Tănase), a umbla haimana, a umbla lela. A răminea teleleu, a rămlnea fără ocu-patiune, fără treabă. — In Olt. teneneO (NP1. Ceaur, 133). teleliţă f, pl. e (lld. telălifă, d. teial). Est. Femeie care duce slugi la stăpln. — In Munt. samsaroafcă. TEL teleloâfcă f., pl. e (d. telal), Munt. Femeie care duce slugi Ia stăpln: teleloalce şi chivufe (Univ. 19 Afig. 1901 ; 1, 5). — Mai des samsaroalcă. telemea f., pl. ele (turc, telleme, telleme peniri). Brinză albă făcută din caş cu mai mult cheag, apoi bine stors In Invălitoarea lui, presărat cu neghină ori cu susan negru şi tăiat In calupuri In patru colturi (telemea dulce) ori pus In saramură In putini, unde se întăreşte (telemea sărată).— Se numeşte şi brinză murată, brinză cu neghină şi brinză de Brăila. * teleolâglc, -ă adj. (d. teleologie). Relativ la teleologie. Adv. In mod teleologic. * teleologie f. (vgr. teleios, final, şi -logie). Fii. Doctrina care caută să descopere scopu tuturor faptelor naturii: sistema teleologică a Iul Origene. * telepatic, -ă adj. (d. telepatie). Relativ la telepatie. * telepatie f. (vgr. tâle, departe, şi -pa-tie din sim-patie). Fenomenu pin care unu e influenţat de glndu altuia la o mare depărtare. Ştiinţa care se ocupă de asemenea fenomene. * telescop n., pl. oape (vgr. teleskâpos, care observa departe, d. tele, departe, şi skopio, mă uit; ngr. tileskâpion. V. scop). Ocheană colosală de observat stelele (A fost inventată de Olandejil Zaharia Jansen ajutat de Hans Lippershev şi perfecţionată de Ia-cob Metius din Alkmaar şi, departe de el, dar după datele lui Jansen, de Leonardo da Vinci. Ia a produs o mare revolufiune In astronomie). * telescopul v. intr. (d. telescop; fr. tilescoper). Se zice despre vagoane clnd Sb ciocnesc şi intră unele'n altele ca tuburile unui telescop. V. tr. Fac să telescopeze; un tren telescopat de altu. * telescâpic, -ă adj. (d. telescop). Relativ la telescop. Făcut pin telescop : obser-vatiuni telescopice. Care nu se vede de cit cu telescopu : planete telescopice. telgtin n., pl. uri (slrb. telitina, de vitei [carne sau pele], rus. teleătina;turc. telattn, teletin, pele rusească, ngr. teletini, pele lucrată). Un fel de luft mal fin roşcat şi cu un miros tare. — Şi tlletln (lorga, Negoţ. 169) şi telatfn. tilincă f., pl. I (var. din talangă. D. rom. vine ung. rut. tilinka). Fluier tără găuri făcut din coajă de tel, din soc ori din salcie. — La Braşov pipihngă, şuierătoare dintr’o vărgufă de salcie (Ca să răsune mal tare, se pune Intr’un corn de bou). V. trlşcă. teleleuţe f. pl. V. tărăbuţe. telincă, V. talangă. telişcă şi tllfşcă f., pl- şte, şti (cp. cu rus. teluska, viţicâ. bg. teleSki, de vitei, şi ung. Teliska, Titiska, o localitate lingă Sibii). Trans. Vrotilică. telmfz m. (turc. ar. telmiz, student). L. V. învăţat, erudit. - 1308 - www.dacoromanica.ro telpiz, -ă adj. (turc. telbiz, ar. -is, viclenie). L. V. Viclean, şiret, marghîol, — Şi tălplz. telplzie f. (d. telpiz), telplzlic şi (Nec. 2, 252) -lic n., pl. uri (turc. telpizlik). L. V. Viclenie. — Şi -ijic (Nec. 2, 256). telteâ f., pl. ele, şi teltie (turc. teltt [contras din tegelti], pernuţă de ptslă cusută supt şa, d. tegel, tighel). Pătură de ptslă groasa (12—15 mttimetri) tăiată tn forma şelel şi pusă supt şa (In armată o au numai ofiţerii). V, şabracă şi ipingea. telteD, V. toltefl. * telur şi telurlB m. (lat. tellus, tellăris, pămlnt). Chim. Un metal bivalent lamelos şi fragil. Are aspectu otelului, e cenuşiu, se cristalizează tn sistema romboedrică, se topeşte la 500° şi posedă aceleaşi proprietăţi chimice ca sulfu şi seleniu. Greutatea atomică 125, densitatea 6, 2. A fost descoperit la 1782 de Miiller de Richenstein In minele de aur din Transilvania. * teluric, -ă adj. (d. telur). Chim. Acid teluric, produs de telur. tem(mă), -ut, a târne v. refl. (lat ti-mire, it temere, pv. cat. pg. temer). Ml-e frică, ml-e teamă, Is îngrijorat să nu mi se tntlmple ceva rău: mă tem să nu cad in apă. V. tr. Is gelos, mă tem să nu mâ trădeze : Ifi temea nevasta. * temâtlc, -ă adj. (vgr. thematikâs). Qram. Relativ la tema cuvlntulul: sufix tematic. Muz. Relativ la temă, la motiv: tablă tematică. * temă f., pl, e (vgr. thema, lucru pus. V. ana-temă). Subiect, materie (de tratat, de dezolvat): a trata o temă ingrată. Traducere de şcoală din limba maternă tn alta; temă latină, germană (V. versiune). Qram. Rădăcina unui cuvlnt. Muz. Motiv pe care se compune o bucată de contrapunct ori de variatiuni. temător, -oăre adj. Care se teme, fricos; om temător de Dumnezeii. Gelos: soţ temător. tembel, -ă adj. (turc. tembel, d. pers. den-bel, care-şl hrăneşte trupu ; ngr. tembi-lis, bg. strb. aembel). Apatic, trîndav; popoarele tembele is menite petrii. * tembelizm n. (d. tembel). Tembellc. tembelîc n. (turc. tembellik). Apatie, trlodăvie. temei n., pl. uri şi (vechi) ele (vsl. slrb. temei, d. mgr. themelion, de unde şi turc. temei, id. \. temelie). Vechi. Azi vest. Temelie : o ulcică îngropată supt temeiu casei (VR. 1908, 12, 328). Grinzile de pe temelie (Trans.). Fig. Bază: nu pun temei pe el, pe vorba lut. Motiv, raţiune, cuvlnt: n'al nici an temei să te superi. Toi, moment principal: tocmai tn temeiu chefului. Temeiu oştii (vechi), duiumu (grosu) oştii. Cu temei, tn mod temeinic, serios: a lucra cu temei. Fără temeT, fără fond, fără valabilitate. temeîâz, temel^sc, -llâsc şi -111-cesc, V. întemeiez. temeinic, -â adj. (d. temei). Care are temei, solid, trainic: zidire temeinică. Fig. Fundamental, serios: om temeinic. Adv. Cu temei: a lucra temeinic. — Vechi -elnic (vslrb. temelinu). temeinicie f. (d. temeinic). Calitatea de a fi temeinic. temelie f. (mgr. themelion, de unde şi vstrb. temelije. V. temei). Fundament, baza; temelia casei. Epactă; temelia lunii. V. soclu. temenea f., pl. e/e (din mal vechiu te-menă, turc. [d. ar.] temenna, urare, salutare), închinăciune (sulutare) după obiceiu musulman (cu capu plecat şi cu mtna dreaptă lă-sată’n jos, apoi dusă la buze şi apoi la frunte). temenâsc(mă) v. refl. (d. temenea), Fam. Fac temenele, mă ploconesc. * temerar, -ă adj. (lat temerarius). îndrăzneţ plnă la nesocotinţă; om temerar, faptă temerară. Adv. Cu temeritate. temere f. (V. tem). Frică, teamă: înainta cu multă temere, starea bolnavului ispira temeri. * temeritate f. (lat. temiritas -ătis). îndrăzneală nebună. temetgB n„ pl. eie (ung. temetS). Trans. Maram. Cimitir. temleăc n., pl, ece (rus. teml&ăk, dra-gonă). Cureaua cu care se fine lancea după umăr (Vechi). Dun. de jos. (tlmleac). Ctr-lig de vre-o 40 c. m. care e legat de o frtn-ghie şi serveşte la apucat mai bine morunu prins deja cn bahoru. tămnlc n„ pt. e (vsl. timiniku, subterană, d. tima, întuneric. V. temniţă). Est. Bordei de t temoăre f., pl. ori (timor, -dris). Ps. S. Teamă. * temperament n., pl. e (fr. temperament, d. lat. temperamentum, amestec In diferite proportiuni, constituţiune, temperament). Constitutiune a corpului: temperament saughin, linfatic. Caracter; temperament violent. * temperânţă f* pl. e (fr. temperance, d. lat. temperantia). Cumpătare, moderatiune (tn mtncare şi băutură). www.dacoromanica.ro * temperăt, -ă adj. (lat. iemperalus): Moderat, cumpătat; om temperat. Potrivit, mijlociu (In temperatrtură): zona temperată. Adv. In mod temperat. * temperatură f., pl. f (lat. temperatura). Gradu de căldură sau de frig: temperatură caldă, rece. Med. A avea temperatură, a avea arşiţă (la friguri sau la altă boală). * temperez v. tr. (lat timpero, -răre. V- stimpăr). Stlmpăr, moderez; a tempera căldura. Fig. Astlmpăr, liniştesc, alin; bă-trinefa linişteşte pasiunile. * tempestă f., pl. e (fr. tempete, it tempesta). Rar. Furtună, vijălie. * templier m. (fr. templier, d. temple, templu [vorbind de cel zidit de Solomon]). Cavaler din ordinu militar ;i religios al Templului (Acest ordin a fost înfiinţat la 1118 la Paris p. apărarea Inchinătoritor care se duceau la Ierusalim. Ei s’au distins mai ales In Palestina. La 1312, papa Clement V. după instigafiunile regelui Franciii Filip cel Frumos, suprimă acest ordin). * tâmplu n., pl. e şi uri (lat. templum [dim. d. tempus timp], parte din cer tăiată de augur cu bătu lui, perspectivă, locu unde şedea el ca să observe zboru păsărilor, templu. V. con-templu şi în-tîmplu). Biserică păgtnească: vestitu templu al lui Solomon fu zidit in Ierusalim de la anu 1013 pină la 1006 in ainte de Hristos, dă-rămat de Nabuhodonosor, zidit Iar de Zo-robabel şi dărămat iar de impăratu roman Titu la 70 după Hristos. Fig. Dominiu: templu senin al ştiinţei, al artei. V. bărăţie, caplşte, geamief havră, pagodă. * tempo n. (cuv. it.). Muz. Ritm, cadenţă, măsura timpului. 1) * temporal, -ăadj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (In opoz. cu etern): existenţa temporală a omului. Material, secular, pămtntesc, lumesc (In opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (ctnd erau suverani teritoriali), tribunal temporal. Adv. A trăi temporal. 2) * temporal, -ăadj. (lat temporalis). Anat. De la tlmple: oasele temporale. * temporar, -ă adj. (lat temporarius), Care e numai pe un timp, provizoriu, vremelnic: autoritate temporară. Adv. S a stabilit temporar acolo. V. definitiv, permanent. * temporlzatdr,-oâre adj. Care temporizează: generalu roman Fabiă era numit „Temporizatorul * temporizez v. intr. (fr. temporiser, d. mlat temporizare). Tot amin aştepttnd un timp mai bun. V. tr. A temporiza lucrurile. temut, -ă adj. De care se teme lumea: om temut (Om, femeie de temut, de care trebuie să te temi). S. n. fără pl. Gelozie: o chinuia temutu. * tenace adj., pl. f. tot. ce (lat tenax, d. tenirc, a (inea). Care se tine tare: clei tenace, ferii e tenace. Fig. Greu de stlrpit: supers- titiune tenace. Care nu se lasă, care nu renunţă uşor: solicitator tenace. Care tine minte bine: memorie tenace. Adv. Cu tenacitate. * tenacitate f. (lat. tenăcitas, -ătis). Calitatea de a fi tenacc. 1) ţenchT m,, pl. tot aşa (ung. ttink, stru-jan, şi tengeri, popuşoi). Ban. Trans. Popu-şoi, porumb. 2) tencht n., pl. uri (turc. [d. pers.l tenk, denk, greutate, mică măsură; ngr, tingi, sfert, de drahmă). Vechi. Sfert de dram. tencuYâlă f., pl. leii. Acţiunea de a ten-cui. Substanţă cu care se tencuieşte (var amestecat cu nisip, ciment, lut). V. mortar. tenculâsc v. tr. (rut tinkuvati, pol. tynkowac, d. germ. tiinchen, a vărui, tilnche, spoială, care vine d. lat. tunica, cămaşă). Acoper un zid cu un strat de' tencuială. V. văruTesc, spoTesc, sclivisesc, mu-ruYesc. tgndă f.. pl. e (ngr. tinda [scris lintaf, d. it. tenda, cort. V. tindă). Mar. Umbrar de ptnză la o luntre sau la o corabie. V. poclit şi saTvan. * tendinţă f., pl. e(fr. tendance, d. ten-dre, a tinde; it. tendenza). Acţiunea de a tinde, năzuinţă, pornire, inclinatiune : ten-denţa corpurilor spre centru pămlntului, tendenţa celor buni spre virtute. — Fals -Inţă. * tendenţiâs, -oăsă adj. (d. tendenţă; fr. tendancteux). Care are o tendenfă, o in-tentiune ascunsă: informafiune tendenţioasă. * tânder n., pl. e (fr. [d. engl.] tender). Vagon alipit locomotivei destinat să ducă lemne cărbuni sau alt combustibil şi apă. * tendon n., pl. oane (fr. tendon. d. mlat. tendo, ttndinis). Anat. Căpătu unui muşchi. Tendonu lui Ahile, tendonu cel gros de deasupra cilctiului In amintirea rănii de care a murit acest erou, vulnerabil numai In acest loc). tâne pron. V. tine. * tenebrâs, -oăsă adj. (lat tenebro-sus. V. tntunerlcos). Iron.întunecat, ascuns, misterios: afacere tenebroasă, plan tenebros, om tenebros. Obscur, nelămurit: stil tenebros. Adv. tn mod tenebros. V. mocnit. tenecheă, V. tinichea. tenengQ, V. teleleii. * tănie f. (lat tăenia, vgr. tainia). Med. Un lung verme intestinal numit şi cordică, panglică şf verme solitar. * tenâr m. (it tenâre). Muz. Clntăret bărbat cu vocea cea mai înaltă. * tensiune f. (lat tinsio, -dnis, d. tendere, a întinde). întindere, încordare: tensiunea unui muşchi, unei fringhii, (fig.) a minţii. Fiz. Tensiunea aburului, forţa cu care el împinge In toate părţile; tensiune electrică, forţa cu care electricitatea grămădită undeva tmde să învingă presiunea atmosferică şi să scape. www.dacoromanica.ro TEN * tentacul n., pl. e (lat. ştiinţific tentă-culum, d. lat. tentare, a pipăi, a Inccrca; fr. tentacule). Zool. lin fel de prelungiri (de mustăţi) cu care multe animale (moluace, infuzoril) pipăie sau apucă, * tentativă f., pl. e (fr. tentative, d. mlat. tentativa). încercare: tentativă de furt. * tentaţlune f. (lat tentătio, -dnis)-Acţiunea de a tenta, ispită. — Şi -âţle. * tentez v. tr. (lat. tentare). încerc, ispitesc: l-a tentat diavolu. 1) teoci V. toc 3. 2) teoc, V. chtoc. * teocrat m. (d. teocra(te). Membru sau partizan al unei teocraţii. * teocratic, -ă adj. (d. teocrafie). Relativ la teocrafie : putere teocratică. Adv. Pin teocrafie. * teocraţie f. (vgr. theokratia, d. theds. Dumnezeu, şi krătos, putere). Formă de guvern In care suveranu sau miniştrii Is consideraţi câ conduc după voinţa lui Dumnezeu (ca la vechii Jidani). * teodlcâe sau -efe f., pl. el (cuv. format de Leibniz [1710], d. vg. theds, Dumnezeu, şi dihe, judecată). Doctrina dreptăţii dumnezeieşti. Partea metafizicii relativă la existenta şi atributele lui Dumnezeu. Carte care tratează despre asemenea lucruri. * teodolit n., pl. e (ar. al-idhăda, ali-dadă, mai vechi alydeday, apoi athelida, căruia I s’a pus art engl. the şi s’a făcut fr. thiodolite). Mat. lin instrument geodezic de făcut planuri şi de măsurat unghiurile reduse la orizont şi la distantele zenitale (ceia ce odinioară se făcea cu astrolabu). V. e-cQatorlal. * teodoslân, -ă adj. Al lui TeodosiuII (Impăratu Orientului): codu teodosian. * teogânlc, -& adj. (vgr. theogonikds). Relativ Ia teogonie : legendele teogonice ale Iul Estod. * teogonie f. (vgr. theogonla, d. theds, zeu, şi gonos, generafiune). Genealogia şi fi-liaţiunea zeilor: „Teogonia" tul Esiod. Totalitatea zeilor adoraţi de un popor politeist: leogonia Indienilor. V. cozmogonie, mitologiei * teolâg m. (vgr. theoldgos). Savant In teologie. * teologal, -ă adj. (fr. thiologal). Virtuţi teologale, credinţa, speranţa şi caritatea. — E un cuv. ibrid şl de prisos odată ce există teologic. Cp. cu episcopal şi microscopic. * teolâglc, -ă adj. (vgr. theologikds) Relativ la teologie. Adv. Din punct de vedere teologir. * teologie f. (vgr. theologla d. theos, Dumnezeu, şi Idgos, cuvlnt. V. -logie). Ştiinţa religiunii: teologia creştinească. Carte relativă la această ştiinţă: a tipări o teologie. * te6rbă (eo 2 silabe) f., pl. e(fr. tiorbe m., d. it. tiorba). lin fel de cobză mai mare care avea, pe Ungă coardele obişnuite, alte Clteva p. sunetele mai groase. V. cobuz. TER * teoremă f., pl. e (vgr. Ihedrema, d. theorio, examinez). Mat. Propozitiune care trebuie să fie demonstrată: teoremele geometria. * teoretic, -ă adj. (vgr. theoretikds, contemplativ, intelectual, teoretic). Făcut pin teorie, demonstrat numai pin vorbă, pin scris ori pin desemn (nu tn realitate, nu In practică): Invăţămintu teoretic trebuie întregit pin cel practic. Subst. Om priceput In teorie, teoretician. Adv. Din punct de vedere teoretic. — Fr. thiorique, ceia ce e fals, că vgr. /heorikdslnseamnî „relativ la spectacule". * teoretlclân, -ă adj. (d. teoretic). Priceput In teorie, teoretic; teoreticienii tn muzică nu-s numai de cit şl mari compozitori. — Fr. theoricien. 1) * teorie f. (vgr. theorla, contemplare, teorie, studiu, d. theorio, contemplez) Ştiinţa principiilor, a regulelor (deosebită de practică): teoria şi practica unei arie, unei ştiinte. Opiniune sistematizată: teorii politice. Eplicaţiunea ştiinţifică a unor fapte: teoria atomică, teoria magnetizmulul. 2) * teorie f. (vgr. theorla, d.theds, zeu, şi dra, grijă). Deputaţiune solemnă trimeasă de oraşele greceşti la sărbătorile zeilor, la marile jocuri, la un oracul ş. a. * teos6f şi (după fr.) -z6f m. (vgr. thedsophos). Adept al teosofiii. teosâflc şi -z6flc, -ă adj. (vgr. the-osophikds). Relativ la teosofie. * teosofie şi (după fr.) -zofie f. (vgr. theosophia, d. theos, zeu, şi sophla, înţelepciune). Doctrina unor mistici care pretind că comunică cu Dumnezeu şi că primesc de la el inspiraţiuni. tepsie, V. tipsie. tepşân, V. tăpşan. tepşâsc, V. tăpşesc. teptil, V. tiptil. * teracâtă f., pi. e (it. terra cotta, pă-mtnt copt, adică „ars1*. V. bls-cot). Argilă arsă In foc: statuete de teracotă. * terapâOtlc şi -peutic, -ă adj. (vgr. therapeutikds). Curativ, care vindecă: agent terapeutic. S. f. Partea medicinei care arată cum se tratează boalele- terapeBtist şl -peutist, -ă s. (vgr. t erapcutis). Cel care se dedă tn special terapeuticii. * terasamânt n., pl. e (fr. terrassemenl). Săparea pămlntului p. şanţuri, nivelări ş. a Grămadă de pămlnt nivelat: terasamentu unui drum de fer. V. umplutură. * terasă f., pl. e (fr. terrasse, d. terre, pămlnt). inălţătură de pămlnt, platformă, prispă lată pavată sau pardosită de aşezat mese, scaune ş. a. Acoperemlnt plan făcut la o casă aşa In cit să se poată aşeza mese şi scaune (ca'n ţările calde). Teren natural Inălfat şi plan. — Şi teraţă (it. terrazza). V. aşezătură, podiş, grlndiş, verandă. - 1311 - www.dacoromanica.ro TER * terasler ni. (fr. Ierrassier). Lucrător (soldat de geniu) care lucreaza la terasa-mente. * teratologie f. (vgr. teratologici, d. tir as, tiratos, monstru, şi logos, cuvlnt. V. -logie). Partea ştiinţelor naturale care se ocupă de monştri sau de monstruozităţile organice. * terbiu, V. ytterbifl. tărchea-berchea (ea dift). m., gen.a/ Iul (ung. tarkabarka, pestriţ. V. tarcat). Fam. Iron. Se zice despre o persoană sau o lume comună, fără distincfiune: nu e boier, ci un terchea-berchea (la care se mai adaugă; trei lei părechea), erau pe acolo fel de fel de terchea-berchea. Adj. fix. O lume terchea-berchea. terchil&i V. ttrchllă. tercY n., pl. uri (cp. cu germ. de sus stcrz, sturz, terci). Amestec semi lichid de făină (de popuşoi, de grtu) cu apă (ferbinte sau rece); mămăliga, tn ainte de a se întări, e terci. — In nord cir. V. sosr tercTuTâlă f., pl. iell. Acţiunea de a terciui. tercYuYâsc v. tr. (d. terci). Prefac Intr'o pastă moale ca terciu (prune, domate) stri-vindu-le pe sită. terdimâni V. dragoman. * terebentină f., pl. e (fr. terebenthine, d. lat. terebinthina [resinaj, de terebint [răşină]). Răşină semilichidă care se scurge din terebint şi alfi copaci (terebintacei şi coni-feri). Esenţă de terebentină, esenţă din terebentină destilată, întrebuinţată la disolvat grăsimile, la şters colorile, la făcut lacuri ş. a. Ca medicament, In frecături, e un revulsiv puternic. — Pop. şi termentlni tremen-tini (ngr. termentina şi trementina, it. tre-mentina) şi terpentfni n., pl. uri (germ. terpentin, rus. terpentin). * terebint m. (vgr. ieribinthos). Bot. Un fel de fistic răşinos sălbatic perpetuu verde care creşte pe malurile Mediteranel. * terebintaceD, -de adj. (d. terebint). Bot. Din familia terebintului. S. f. pl. O familie de plante dicotiledonate al căror tip e terebintu. V. anacardiaced. * terăn n , pl. uri şi e (fr. terrain, d. lat. pop. * terrănum, cl. terrinum, teren, ter-rinus, de pămlnt. V. ţară). Oare-care Întindere de pămlnt: o casă cu un vast teren. Fel de pămlnt de exploatat; teren arabil, petrolifer. Geol. Fel de pămlnt după originea lui; teren de aluviune. Fig. Starea (dispo-zi(iunea) spiritelor, oamenii cu care ai a face; a sonda, a cunoaşte terenu. Situaţi-une bună, credit, stimă publică; a ciştiga teren asupra unul adversar. Situatiune bună (sau rea) lucruri In care te pricepi (ori nu); a fi pe terenu tău, a te pune pe un teren bun (safi răii). Domenifi, clmp de lucru; a lucra pe (sau în) terenu filologia. A ieşi pe teren, a te bate In duel. A răminea pe teren, a muri In duel. t£r tererem n„ pl, uri (rudă cu ngr. tere-rismos, fredonare). Vechi. Fredonare tremurată, tremolo. Azi. Fam. Zorzoane, marafeturi, garnitură nefolositoare: casa, haina asta are prea mult tererem, prea multe te-reremurl. Ifos, aparentă: are tererem de boier mare, tereremu deşertăciunilor lumeşti. A lua pe cineva cu tererem, a-l lua încet amăgiudu-1 cu vorba. V, tril. * terestru, -ă adj. (lat. terrestris, d. terra, pămlnt). Al planetei noastre : globu terestru. De uscat, de pe uscat: planete terestre, armata terestră. Fig. De pe acest pămlnt, din această lume ; gindiri terestre. terezie şi tlrlzie f. (turc. [d. pers.] te-razi, balanţă ; terazi gSzii, taleru balanţei). Sud. Vechi. Cantar cu două talere, cumpănă. Azi. Taler de cantar. terfeleâgă f., pl. egi (cp. cu terfelesc). Munt. Rar. Noroi suptire, fleşcăraie, mor-cioleală. terfelesc v. tr. (var. din tervelesc, der-velesc, berghelesc). Uzez, murdăresc (o haină). Fig. Ocărăsc, batjocuresc, fac de rls. terfelog, V. taftalog. terfds, -oâsă adj. (d. tearfă). Dos. Jărpelit, zdrenţăros. terglmâni V. dragoman. terhiiTi V. tehuT. terlâc şi tlrlâc n„ pl. uri (turc. [d. pers ] tiriah, care vine d. vgr. theriaki fan-tidotos], antidot contra veninului şerpilor). Vechi. Electuar preparat cu opiu. terlachfd şi tlrlachiB, -ie adj. şi s. (turc. tiriaki). Care bea opiu. Fig. Cam beat, gata de ceartă (Od. Psevd. 51). * teribil, -ă adj. (lat terrlbilis, d. ter-rire, a spăinilnta). Grozav, straşnic: un tunet teribil Extraordinar: un beţiv teribil. Adv. Bubuia teribil, om teribil de prost. * teritorial, -ă adj. (lat. territorittlis). Relativ la teritorii!: impozit teritorial. întinderea teritorială. Armata teritorială, (aceia care rămine ca să apere teritoriu, compusă din oameni ieşiţi din rezervă. S. m. Soldat din armata teritorială, * terltdria n. (lat. territorium).Întindere de pămlnt a unui stat, a unei autorităţi, a unei jurisdictiuni; teritoriu Romîniii, al unul corp de armată, al unul iudeţ, al unul oraş. Adv. Din punct de vedere teritorial. * teritorialitate f. (d. teritoriu). Con-difiunea de a face parte din teritoriu unul stat V. exterltorlalltate. terlic, V. tSrlIc. * termal, -ă adj.(d. terme; fr. thermal). Ape termale, ape minerale calde naturale: apele termale vindecă boalele cronice. * terme f. pl. (lat thdrmae, vgr. thir-mai, d. thermds, cald). Băi publice ale vehi-lor Romani: termele de la Pompei. Stabiliment de ape medicinale calde: termele de la Karlsbad. — 1312 - www.dacoromanica.ro termen, V. termin 1. termentin, V. terebentină. * termic, -â adj. (d. vgr. thermds, cald). Fiz. Relativ la căldură: variaţiuni termice. * termiddr m. (vgr. tMrme, căldură, şi ddron, dar). Luna a un-spre-zecea a calendarului republican francez de la 1793 (20 Iu-liu—18 August): la 9 termidor din anu II (ZI Iuliu 1794) fu răsturnat Robespierre, cu care se sflrşi regimu Terorii. * termldorlân, -ă adj. Relativ la evenimentele de la 9 Termidor din anu II. Subst. Partizan al celor care, la 9 Termidor, l-au răsturnat pe ferocele Robespierre. 1) * termin n., pl. e (lat tirminus, hotar ; it. tirmine, fr. terme). Hotar, sftrşit: terminu vieţii. Timp hotărtt p. o acţiune (de ex., o plată), soroc, vadea, diorie; a plăti la termin Suma de plată Ja termin : a fi dator un termin (de chirie). S. m. Cuvlnt propriu unei ştiinţe, unei meserii: „ca-rină“ e un termin de marină. Pl. Cuvinte, expresiuni, mod de a vorbi: a te exprima tn termini urbani. A fi tn termini buni sau răi cu cineva, a fi In relaţiuni bune sau rele cu cineva. Log. Fie-care din elementele pro-poziţiunil, comparatiunii, silogizmului. Alg. Fie-care din cantităţile unei expresiuni algebrice separate pin semnu + ori —.—Fals termen. 2) * termin, a -â v. tr. (lat- tirmino, -năre; fr. terminer). Sflrşesc, isprăvesc, mln-tui, duc la capăt: a termina o lucrare. îs la capăt, închei: floarea care termină planta. V. refl. Gram. Am desinenţa cutare : cuvtntu umbros se termină tn os. * terminăbii, -ă adj. (d. a termina şi sufixu -abil). Care se poate termina. * terminal, -& adj. (lat. terminalis, d. tirminus, capăt, hotar). Care e la capăt, la extremitate, In vlrf: staţiune, floare terminală. * terminaţlunef. (lat. termindtio,-dnts). Gram. Desinenţă, ultima parte a unei vorbe, sufix: -an e o terminaţiune augmentativă: beţiv-an. — Şi -ăţie. * terminologie f.(termin şi -logie). To-tatitatea terminilor tecnici ai unei ştiinţe, arte, meserii (nomenclatură). * termit m. şi termită f., pl. e (fr. termite [m.], d. lat. tarmes, tărmitis, car, larvă din lemn). Un fel de furnică albă distrugătoare care trăieşte pin ţările •calde. — Ter-mitii evită lumina şi lucrează mai ales In lemn sau In pămtnt. HI Is insecte inferioare furnicilor şi albinelor, avlnd metamorfozele mult mal simple: larvele abea ieşite din ou, seamănă mult cu părinţii. Hi se împart In: lucrători (de amlndoiiă sexele), mari de vre-o 12 milimetri; soldaţi, mari de vre-o 2 centimetri ; bărbaţi (unu Intr’o colonie), ceva mai mari de cit soldaţii şi înaripaţi In tine-reţâ timp de clte-va ore; regine (una Intr’o colonie), înaripată şi Ia puţin timp. După ce lucrătorii clădesc ctte-va camere de locuit, regele şi regina rămln închişi pe viaţă Intr'o cameră mare centrală cu multe uş), dar aţa de strimte, tn ctt regina nu mai poate trece pin ele după fecundare, că se deformează de tot: capu şi peptu rămtn mici, iar pln-tecele ajunge cit un castravecior. — Moşo-roiu lor e o movilă înaltă de 5—6 metri, făcută din pămlnt şi din saliva lor, cu multe turnuri şi turnuleţe, cu sute şi mii de camere şi coridoare, şi aşa de rezistentă, tn cit de multe ori vre-un hivol sălbatic care face paza turmei Iul stă deasupra ei. — Indigenii fără haine şi tncălţămite se tem grozav de muşcăturile termiţilor soldaţi — Mo-şoroaiele lor roiesc: înainte de sezonu ploilor, iese milioane de larve înaripate. După clteva ore, aripile li se veştezesc şi toate cad la pămtnt, pradă animalelor şi mai ales indigenilor, care le mănlncă. Clte scapă, Is escortate de lucrători şi soldaţi, care le clădesc camere şi fac Inceputu unui nou mo-şoroi. * termitleră f., pl. e (fr. lermitiAre). Mo-şorol de termiţl. * termo-chlmie f. (vgr. thermds, cald, şi chimie). Partea chimiii care se ocupă de cantităţile de căldură puse In joc la combi-naţiuni. * termo-dlnâmlcă f., pl. e şi l (vgr. thermds, cald, şi dinamic). Partea fizicii care tratează despre relaţiunile dintre fenomenele mecanice şi cele calorice. * termo-electricităte f. (vgr. thermds, cald, şi electricitate). Electricitate dezvoltată de căldură. * termometru n., pl. e (vgr. thermds, cald, şi mitron, măsură). Instrument de constatat gradu de căldură. — Se compune din-tr’o ţeavă de sticlă cu un spaţiu foarte mic In mijlocu ei şi cu un rezervoriu plin de mercur la un capăt La căldură mercuru se dilată şi se tot suie In ţeavă. Fixlnd această ţeavă pe o sctndurică pe care-s însemnate gradele, putem constata ce temperatură e. La geruri mari, fiind-că supt 40° minus mercuru îngheaţă, se întrebuinţează termometre cu spirt colorat. Termometru numit centigrad sau al lui Celsius (1741) are 100 de despărţituri (grade) de la punctu îngheţări! apei ptnă la ferbere, al lui Riaumur are 80, iar al lui Fahrenheit (1714) are 180 Intre îngheţare (la el însemnată cu gradu 32) şi Intre ferbere (la el însemnată cu 212). Termometru care arată pe o foaie de htrtie va-riaţiunile temperaturii se numeşte înregistrator. Cel care arată temperatura maximă şi minimă Intr’un timp oare-care se numeşte măximum şi minimum. * termometrie, -ă adj. (d. termometru). Relativ la termometru: scară termo-mrtrică, variaţiuni termometrice. Adv. Cu ajutoru termometrul ui. * ternar, -ă adj. (lat. temarius, d. terni, clte trei: Compus din trei unităţi: număr ternar. împărţit In trei: diviziune ternară. ternâQ n (d. Temaux, care a fabricat In Francia primele caşmlre şl a murit la 83 www.dacoromanica.ro TER 1833). Cov. Sec. 16 Un fel de caşmir. Azi. Dolj (ternefl, pl. eie). Basma (tulpan) de îmbrobodit. * teroare f., pl. ori (lat. terror). Spaimă, groază : a inaugura un regim de teroare. Acela care cauzează teroare : acest beţiv e teroarea mahalalei. V. panică» * terorist, -ă s. (d. teroare). Partizan al unu! regim de teroare (ca Ia 1793—94 In Francia): teroriştii fură răsturnaţi şi urmăriţi după 9 Termidor. Adj. Ziarele teroriste. * terorizez v. tr. (fr. terroriser, d. ter-reur, teroare). Ţin supt teroare, Îngrozesc, spăimtnt: un tilhar teroriza judeţu, oamenii. * terorfzm n. (d. teroare). Regim de teroare: terorizmu unor ziare. * teros, -ă adj. (lat. terrosus, d. terra, pămtnt; fr. terreux). Pămlntos. Pămlntiu. terpel n., pl. uri (cp. cu şterpelesc). Munt. vest. A da terpel oilor, a le păzi puţin la păscut. terpentin, V, terebentină. terpesc v. tr. (rus. terpletl, vsl. trupleti, a. 1.). L. V. Răbd. tersană f. (turc. tersana. V. arsenal). Sec. 18-19. Arsenal de marină. — Şi tarsa-nă (ngr. tarsanăs). tertel n., pl. uri (turc .tyrtyl, omidă,). Găitan de slrmă foarte suptire tnvlrtită In spirală de un milimetru şi mal puţin In diametru: broderie cu tertel. — Şi tlrtir. terteleăc şi -eăg n., pl. ege. Olt. Ha-darag, titirez (la moară). V. ştremeleag. tertip n„ pl. uri. (turc. ar. Ier li b, ordine, aşezare, plan, proiect). Vechi. Plan, sistemă, procedură. Azi. Iron. Manoperă, mijloc neper mis : a umbla cu tertipuri ca să înşeli. — Şi tlrtlp (Fim. Cjb.). * terţă f., pl. e (it. terza, h.tierce). Muz-Interval de trei note. Scrimă. Pozifiunea ml-nii cu unghiile’n jos. Mat. Astr. A şai-zecea parte din secundă, * terţet n., pl. e (it. terzetto; fr. tercet). Bucată muzicală (numită şi trio) p. trei voci ori trei instrumente. Concert de trei clntărefi. Abuziv. Terfină. V. duet, cQartet. * terţiar, -ă adj. (lat. tertiarius). Care ocupă al treilea rlnd, care vine după cel secundar. Oeol. Terenu terţiar, terenu sedimentar precedent celui actual: marile maimuţe aă apărut tn terţiar; periodu terţiar, acela In care s’a format terenu terţiar. S. n., pl. e. Terenu terţiar (care se împarte In eocen, miocen şi pliocen). * terţină f„ pl, e (it. terzina). Strofă de trei versuri (ca’n Divina Commidie a lui Dante). V. terţet. terţii], -fe adj. (lat. * tertlvus lld. t&r-tius, al treilea. Cp. cu anţărţ). Intrat Intr'al treilea an, mior: berbec terţii (Şez. 9, 55).— Şi tfrţld (R. S. GrS. 6, 54), şi tnterţii! (Let. 2, 33, şi Şez. 3, 17). TES tervelesc v. tr. (var. din terfelesc, der-velesc). Olt. Terfelesc, mlnjesc tlrlnd. terzi-başă m. (turc. terzi-başy. V. başa-). Vechi. Starostele croitorilor, terzimân, V. dragoman, tesăc n., pl. e (rus. tesăk, tesac, d. vsl. tesaki, teslaku. V. teslă). Sabie scurtă şi dreaptă pe care au mal purtat-o tn ultimu timp gardiştii politii!. 1) teschereă f., pl. ele (turc. [d. pers.] destere, pop. testere, feresteu, supt infl. lui teşcherea). Mold. (?). Rindea îngustă. 2) teschereă, V. ţeşcherea. tescovină şi tl- f., pl. e (vsl. * tlesko- vina, * tiskovina). Fructe stoarse râmase In teasc (comină). Rachiu din aceste fructe. V. hoştină. tescuîesc v. tr. (vsl. tieskovati Sen, a se tescui, tiskali, a tescui. V. ticsesc). Pun la teasc (storc ori îndes). teslăr m. (strb. tesar, rus. tesărl, infl. de teslă). Dulgher. teslă f., pl. e (vsl. strb. tesla, d. lesall, a tăia, a ciopli. V. tesac, teşesc). Un fel de secure dulgherească cu tăişu perpendicular fată de coadă (pe ctnd securile obişnuite au tăişu pe acelaşi plan cu coada), teslărie f. (d. teslar). Dulgherie. teslim şi -măt n., pl. uri (turc. ar. tes-lim, pl. -mat). Vechi. Predare : a face tesli-mit mărfii. teslimarisâscşi -atis^sc v. tr. Vechi. Predau (marfă, bani). tesluYâsc v. tr. Rar. Cioplesc cu tesla. * testac^Q, -ee adj., pl. f. ee. (lat. tes-tăceus, d. testa, hlrb, carapace. V. ţeastă). Acoperit cu test, festos (scoică, carapace, cămaşă de solzi groşi): animale testacee. S. n. Animal cu test. * testament n., pl. e (lat. testamentum, d. testări, a testa). Act autentic pin care spui ce să se facă cu averea ta după moartea ta (Clnd e scris, datat şi iscălit de tine, se numeşte olograf; cînd e primit fn prezenta judecătorului şi marturilor, se numeşte public sau autentic; clnd e predat judecătorului In plic închis şi sigilat, se numeşte mistic). Vechiu Testament, cărţile sfinte din ainte de Hristos (Pentateucu, Profeţii şi Agiografii); Neul Testament, cărţile sfinte de după Hristos (Evangheliile, Actele Apostolilor, Epistolele şi Apocalipsu), V. biblie, diată. * testamentâr, -ă adj. (testamentari-us). Relativ la testament: dispoziţium testamentare. Executor testamentar, cel însărcinat cu execufiunea testamentului * testator, -oăre s. (lat. testator). Acela care face testamentu. testeă f., pl. ele (turc. deşte, pop. teste, d. pers. dest mină, adică „o mină de“; ngr. testds, slrb. bg. teste, rus. destl. V. teste-mel, tejghea). Cont, mal multe coaie de hlrtie de scris (12 ori şi mai multe): topu se compune din testele.—In Munt. şi tlstea. — 1314 www.dacoromanica.ro TES testemâl n„ pl. e şi uri (turc, destemal, destimal, destmat, d. pers. dest, mînă, şl mal, care freacă; ngr. destemili [scris nie-J, bg. teste mei. V. testea, peştiman). Bariz mai suptire de ori-ce coloare (In aintc-l purtau şi cocoanele, iar azi numai ţărancele). — In Munt. şi tistlmel. V. ştergar. * testez v. intr. (lat testări, fr. tester). îmi fac testamentu. » testimonial, -ă adj. (lat. testîmonia-lis). Făcut pin marturi: probă testimonială. * testimoniu n. (lat. iestimonium). Mărturie. Atestat, certificat. teş, teâşă adj., pl. teşi, teşe (d. teşesc). Vest. încovoiat înapoi, vorbind de coarne. teşchereă f„ pl. ete (turc. [d. ar.] tez-kere, pop. teshere). Vechi. Azi fam. Bilet, certiiicat, adeverinţă, paşaport, htrtie la mină. — Şi tesch- şi deşch- (Vechi). Greşit „pungă" In CL. 1919, 3, 215). teşcheregiil m. (turc. tezk- şi teske-reci). Vechi. Secretar al Divanului şi al marelui vizir (EraCi doi). teşesc v. tr. (vsl. tesati-teson, a tă ia. Cp. şi cu slrb. tesiti, a mlnglîa. V. ote-şesc). Vest. Retez pieziş (un trunchi, o urecile de vită). Netezesc răzuind (de ex., un arşic ca sa stea mai bine pe partea ceia). Turtesc. V. refL Mă sliesc, măsfiesc, mă sinchisesc, bindisesc, îmi pasă: nici nu mă teşesc de vorba luil V. tăpşesc. teşilă f., pl. e (cp. cu taşcă). Vest Geantă, taşcă. — Şi tecşoî n., pl. oaie (Munt vest) şi tăşulcă, pl. I (est): tă-şulca cu bani (Neam. Rom. Pop. I, 574). teşltură I., pl. I, Loc teşit (trunchi retezat peziş, ureche retezată peziş ş. a.). teşmec n., pl. uri (turc.). Mold. Rar. înşelătorie. teşmecherie f. (d. teşmec supt infl. Iul şmecherie). Mold. Fam. Şmecherie, înşelătorie. teşmenesc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haină): ml-al purtat haina şi ml-al teşmenit-o. V. refl. Mă veşfezesc, mă ber-ghelesc: s’a teşmenit de bătrineţă. Mă izmenesc, mă ticnesc, mă zăpăcesc, mă uluiesc: nu ştia ce să facă teşmenitu de Jofe (Isp. 2, 20. Cp. şi rev. I. Crg. 9, 94). — Şi -lese. teşrifăt n., pl. uri (turc. teşrifat, pl. ar. d. teşrif, onorare). L. V. Ceremonial, mai ales de învestitură. * tetănic, -â adj. (d. tetanos). Med. Relativ la tetanos. Subst Bolnav de tetanos. * tetanâs n., pl. uri (vgr. tetanos, d. telno, întind. V. Ipo-tenuză, tind). Med. Fălcarită. tetea m, fSră pl., gen. al lai, voc. tetea (rus. tiătia). Fam. Iron. Tată (tn gura Ţiganului), teteîneâsă, V. tătinească. TEX * tetra- (vgr. titra-, din tittara, tis-sara, patru), prefix care înseamnă „patru". * tetraedrd n., pl. uri (vgr. tetrăhor-donX Un fel de liră cu 4 coarde la cel vechi. Gama celor vechi, bazată pe o serie de 4 sunete. tetrăd n., pl. e (ngr. tetrădi, rus. te-trâdi.V. tartaj). Vechi. Caiet. * tetraedrlc, -ă adj. (d. tetraedru). Geom. Ca tetraedru. * tetraedru n., pl. e (vgr. telrăedron). V. diedru). Geom. S61id cu 4 fete, adică format din 4 triunghiuri: volumu unui tetraedru e egal cu a treia parte din măsura bazei şi a înălţimii. * tetragân n., pl. oane (vgr. tetrăgo-non. V. poligon). Geom. Pătrat saâ dreptunghi (figură In 4 colţuri). * tetragonâl -ă adj. (d. tetragon). Geom. Ca tatragonu. tetrapdd n., pl. oade (ngr. tetrâpodon, pupitru, lit. „cu patru picioare". V. calapod). Analog, pupitru portativ pe care se pune evanghelia cind se citeşte In mijlocu bisericii. * tetravalent, -ă adj. (tetra- şi văleni). Chim. Care are 4 valenţe: corp tetravalent. tetravanghel n., pl. e (ngr. tetraevan-gilion). Evangeliar, carte care cuprinde cele patru evanghelii. — Pop. tatrav-, tra-tav-. tetreâ f., pl. ele (turc. tetre, iitre). Sec. 19. Dulceaţa de chitru. * teii n., uri (fr. ti). Riglă In formă de T. tedcă, V. teîcă. * Teutân, -â s. (lat. Tiutoni şi Tiuto-nes, germ. Deutsch). Locuitor din vechea Germanie. Adj. Teutonic. * teutdnic, -ă adj. (lat. teutonicus). Al Teutonilor, de Teuton. Ordinu teutonic, un ordin religios şi militar austriac înfiinţat la 1128 la Ierusalim ca să îngrijească de cruciaţii bolnavi şi răniţi. După cruciate, cavalerii Teutoni se stabiliră In Europa şi cuceriră Prusia la 1228. Purtlnd război cu Polonii la 1422, fură învinşi la Marienburg (la marea Baltică) de călăreţii Moldoveni ai lui Alexandru cel Bun, aliat al Polonilor. Napoleon I-a desffiintat la 1809. tevatură f., pl. i (turc. ar. tevatiir, id.). Sud. Fam. Tărăboi, ciorovplală: după multă tevatură, se'nvoiră. Zbucium, zăhăială: după tevatura sărbărilor. tevelechie, V. tivillchle. tevnic, V. temnlc. * text n., pl. e şi uri (lat. texlum, fesă-tură, textus, înlănţuire, context, d. texere, a ţese). Cuvintele proprii dintr’o carte: an text din Cicerone tradus şi comentat. Caiet (Rar). Un fel litere tipografice de 20 de puncte (d. germ. ţexf = fr. petit parangont Didot), — 1315 www.dacoromanica.ro * textil, -fi adj. (fr. textil, d. lat, ttxti-Its). Care are fibre care se pot tese: inu şt cinepa is plante textile. Relativ la fesătorie: industria textilă. — Mai bine' textil, Cp. cu agil, Util. * textual, -ă adj. (d. text; fr. textuel). Conform textului: citaţiune textuală. Adv. A cita textual. * textură f., pl. I (lat. textura). Ţesătură (propria şi fig.) * teză f., pl. e (vgr. thesis, punere. V. pros- şi sln-teză). Propzifiune (temă) enunfata care trebuie susţinută: o piesă teatrală cu teză. Lucrare scrisă pe ltngă examinu oral saii lucrare pecare o fac din clnd In ctnd supt pază elevii şcoalelor secundare ca un fel de examin : a da teză. Subiect de discusiune publică la universitate : teză de licenjă, de doctorat. Broşura care conţine acest subiect. In teză generată, vorbind In general. j4 şchimba teza, a schimba chestiunea, starea lucrurilor. * tezaur n, pl. e (lat thesaurus, d vgr. thesauros). Comoară. Vistierie, depozitu de bani al statului sau al unei bănci (V. temniţă). Carte saii persoană plină de erudi-ţiune : tezauru limbii latine (dicţionar) de Robert Estienne (1531), al limbii greceşti de Enric Estienne (1572), acest om e un tezaur. * tezaurâr m. (lat. thesaurarius). Că-măraş, funcţionar care primeşte şi distribue banii statului.—Şi trezorier (fr. tresorier). tezec, V. tlzic. * tezmoforiT f., pl. (vgr. thesmophorlai) O sărbătoare a femeilor din vechca Atenă şi alte oraşe greceşti în onoarea Cererii saii Demetrei şi a fiicei ei Proserpina saii Cora. ti (till...), interj, care arată regretu că ti-ai adus aminte prea ttrziti saii că n’ai ştiut la timp : tiii, cum am uitat eu I * tiară f., pl. e (lat. vgr. tiăra, cuv. per-sic). Turban, cealma la vechii Perşi şi la alţi orientali. Mitra papală. Fig. Demnitatea papală : a aspira la tiară. tibet n., pl. uri (turc. tibet). Vechi. Ltnă de Tibet. Azi. Munt. Rar. Ptnza din asemenea ltnă. Basma neagră de satin. Panglică de satin. * tibie f. (lat. tibia, fluier). Anat. Fluieru piciorului. V. peroneQ. tlbişir n., pl. uri (turc. tebeşir, d. pers. tebasir, cretă). Rar azi. Cretă. 1) tic n., uri'(cp. cuvsi.tykati, a împunge). Ban. Olt. Bot (rtt, cioc). 2) * tic n., pl. uri (fr. tic, poate d. it-ticchio, capriciu). Mişcare convulsivă ori nu devenită obişnuită la unii oameni (precum: ridicarea din umeri, scuturarea din cap,scărpinarea tn acelaşi Ioc ş. a.). V. tabet. ticâlă f. (d. mă ticăiesc). Vechi. Păcăto-şie, mizerie. Azi. Fam. Om ticăit: ce ticală de oml ticăcesc v. intn- (rudâ cu ticăiesc). Dos. Vegetez, trăiesc tn mizerie. V- refl- Mă chinuiesc c’o viafă grea, ticdt v. intr. V. ttcîT. tlcătesc v. intr. (cp. cu chitcăiesc şi cu vsl. tykati, a împunge, a împinge). Est. Fam. Mocoşesc, lucrez prea încet şi prost. V. refl. Nu te mal ticăt ătila I Munt. Mă văiet ticăinţă I., pl. ţ. Dos. Ticăire. ticăfre f. Vechi. Mizerie, suferinţă, ticăit, -ă adj. Vechi. Azi vest. Nenorocit: se văicărea in sine ticăita de şiucă (VR. 1913, 7-8, 51). Păcătos. £s/.Mocoşit, mocăit, încet şi prost la lucru, ticăiţeşte adv. iu ticăire, tn mod ticăit ticăiţie f. (d. ticăit). Dos. Păcătoşie. ticălos, -oâsă adj. (d. ticală). Vechi. Nenorocit, lamentabil. Azi. Păcătos, mişel, mizerabil. Adv. S'a purtat ticălos. ticăloşesc v. tr. Fac ticălos: beţia l-a ticăloşit. V. refl. Te-ai ticăloşit I ticăloşeşte adv. Ca ticălosu. ticăloşie f. Starea saii defectu omului ticălos : mare ticăloşie pe ei, pe casa asta I -x Şi -enie. tichet n., pl. e (fr. [d. engl.] ticket).Rar. Bilet (de intrare ş. a ). tichie f. (turc. takiie, takia, tikia, d. it. tocca, fr. toque, cuv. celtic. V. tocă). Un fel de acoperement al capului de purtat pin casă (Jidanii habotnici tl poartă supt pălărie). Chelului tichie..., V. chel. — în Mold. şi Olt chitie. V. fes. ghigilic. tichiuţă f., pl' e. Tichie mică. Tichiuţă, nume ironic dat diavolului din pricina tichi-uţei roşii pe care i-o atribue poporu şi ca-re-l face nevăzut. ticluTesc v. tr. (din tilcuiesc, de unde s’a făcut ticl-, apoi ticl-. Cp. cu tescuiesc-tixesc). Potrivesc, aşez, rtnduiesc : a tichti bine lucrurile in ladă, (fig.) a ticlui o nuntă, o minciună. ticnafes, V. tecnefes. ticnă, V. tihnă. ticneâ f-, pl. ele (turc. tekne). Rar. Putină de tăbăcit peile. ticneâlă, V. tihneală, ticnesc, V. tihnesc, ticnit, V. tihnit. ticsesc ori tix£sc v. tr. (vsl. tiskali, a tescui. V. tescuTesc. Cp. cu ticluiesc). Umplu de tot, bacşesc : a-ţi ticsi punga cu bani, cutia cu tutun. ticsit, -ă adj. Plin de tot, îndesat: un sac ticsit, biserica era ticsită de lume. Mulţi tn cit nu mai încap: stăteau ticsiţi ca sar-delele’n cutie. * tic-tâc n, pl. uri (fr. tic tac, germ. tick-tack). Zgomotu bătăilor ceasornicului .se auzea tic-tacu ceasornicului. V.zfg-zag. tidlă, V. titilă. tidvă, V. tivdă. tlfân şi dlfân n., pl. e. Dun. Plasă mare ctt o aripă de năvod (100—200 de metri) şi fără matifă (întrebuinţată pe rluri, nu pe bălti). www.dacoromanica.ro tlfarlc(hY), V. tefarlc. * tifle, -ă adj. (d. tifos; fr, typhlque). Med. De tiîog : afecţiune tifică, microbi ti-fici. Subst. Bolnav de tifos. tifiricie, V. teferlcle. tiflă f., pl. e (ngr. tyfla, orbire, subtnţ. is ta mătia su. In ochii tăi). Fam. Iron. Gest de dispreţ tăcut cu palma întinsă asupra ochilor cuiva ca cum î-ai astupa privirea sau alt-fel ca să-i arăţi că-i prost sau că nu-ţl pasă de el: a da cuiva cu tifla. Munt. vest. Noroc orb: a dat tifla peste el. * titoid, -ă adj. (d. tifos şi -id ca In romboid; ngr. tyfoidis). Med. Care seamănă cu tifosu : friguri tifoide (Frigurile tifoide se numesc pop. lingoare. is cauzate de un microb care e purtat mai ales de apa de băut. Se tratează cu bai reci şi lapte iert amestecat cu puţină cafea saâ ceai). 1) * tlf6n n., pl. oane (engl. tiffany), Un fel de ţesătură foarte rară cu care se acopere lucrurile ca să fie ferite de muşte (fr. organdi). V. gaz 2. 2) * tif6n n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt infl. latinului typhon, -onis, vgr. typhon, vtrtej, sorb, uragan). Uragan tn extremu Orient (mai ales tntre Iuliâ şi Novembre). — Şi tatfun, pl. uri (germ. taifun, d. chinezu tei/un). V. ciclon* * tifos n., pl. uri (vgr. typhos, fum, abur, mlndrie, stupoare, toropeală. V. stufat). Med. O g«ea boală febrilă molipsitoare care seamănă cu frigurile tifoide şi cu cele eruptive şi mai ales cu pojaru. Se produce acolo unde e sărăcie şl Îmbulzeală şi se vindecă cu băl reci, chinină, vin tonic, alcool, cafea ş. a. tlftic, V. teftlc. tigaie f„ pl. ăi (mgr. şi ngr. ţigăni, d. vgr. tegdnion, dim. d. t4ganon, tigaie; vsl. ţigană, tagană, bg. slrb. ţigani). Vas culinar de metal Întrebuinţat la prăjit Vasu tn care se punea praîu la puştile de odinioară. — La Dos. şi tigăn, n., pl. e, cazan. tighel n., pl. uri (turc. tegel, tighel V. teltea). Cusutură cu împunsături foarte dese şi mici (adică duplă, şi pe dos şi pe faţă) tn urma acului cu mina sau cu maşina (Ctnd e Înaintea acului, se numeşte cusutură simplă, care e numai pe o parte. Cind e foarte rară, se numeşte şular). Fig. Ocară, refec, pleafturâ: i-a tras un tighel. — In Mold. sud tiveU tighelesc v. tr. (d. tighel). Fac tighel: a tigheli o cămaşă. tighină f, pl. e şi l (tăt tekini, adtncă-tură, de unde vine şi numele oraşului Ti-ghina). Tel. Poiană verde neatinsă de plug (rev. I. Crg. 9, 94). tiglăzăB n., pl. ăie, aie (ung. te'glăzâ-vas). Haţeg. Fer de călcat rufele (QrS. 1937, 192). tiglicî, V. teglicî. tignafes, V. tecnefes. tfgnâ, -neăIS, -n£sc, V. tihn-. tigoăre f., pl. ori (var. din tihoare). Munt Mold. Putoare, om foarte leneş: Auzi? Ti-goareal Slutu draculuil (CL. 1924, 194). Serbia. Slăbiturâ. — în Trans. (Bran) tigoc (m.), om slab, slăbiturâ. — Şi digoare (Nţ.). în Rţ. tihoare, duhoare, aer puturos. * t/gru m. (fr. tigre, d. lat vgr. tigris). Un animal felin vărgat mare ctt şi leu. Fig. Om foarte crud. — Tigru locuieşte pin sudu Asiii (plnă'n Siberia), pin Java şi Sumatra. Blana lui e portocalie vărgată cu negru şi albă pe la plntece şi fălci. Umblă noaptea pin pădurile umede de pe Itngă ape. Atacă mai ales omu, şi de aceia Indienii II numesc mincător de oameni. Despopuleazâ ţinuturile pe unde se iveşte. Blana lui e foarte preţuită şi se întrebuinţează ca covor. tigvă, V. tivdă. tihărâîe şi -rie t. (rudă cu ung.cihere, desiş, care poate să vie din tom.ţihlă, sihlă. Cp. şi cu stuhăraie, -rie). Est. „Loc tn pădure ascuns şi greu de străbătui" (Nţ. Rev. 1. Crg. 3, 156), povlrniş rlpos acoperit de brazi căzuţi, desiş In loc abrupt: pe marginea mei tihărăi adinei şi ingusie (VR. 1923, 4, 6), nu putea nimeri pin tihăraia ceia (Şez- 31, 137), trece pin păduri, tihărăi şi timpii pustii ($ez. 33, 27). V. smldă, hududoY, tîhlăriş, ponor. tihnă f., pl. e (d. tihnesc). Linişte, odihnă, multămire; cu judecata asta nu mai am tihnă. în tihnă, tn linişte sufletească, tn voie, după plac : a trăi in tihnă.—Şi ticnă (Mold.) şi tignă (Trans.). tihneală şi tlcn- f., pl. eli. Rar. Tihnă. — Şi tlgn- (Trans.). tihnesc v. intr. (vsl. tihnonti, a se odihni, d. tihă, liniştit, bltnd). A-ţl tihni, a te simţi mulţămit: mie nu-ml tihneşte să măninc şi să nu dau şi flămindului care se uită la mine. — Şi ticnesc (Mold.): babei nu-i ticnea (VR. 1911, 11, 254) şi tig-nesc (Trans.). tihnit, -ă adj. Liniştit şi mulţămit.' viaţă tihnită.—Şi ticnit (Mold.) şi tignlt (Trans). tihoârcă şi tohoârcă (oa dift.) f., pl. e (poate d. vsl. * tăhorka, fem. d. tăhorl, dihor, pin aluz. la putoarea ei, mai ales cind o plouă. V. tiaoare). Mold. Trans. Burcă, cojoc de oaie lung cu blana pe afară care ţine ciobanului loc de pelerină: c’o tohoârcă miţoasă’n spate (Sadov. VR. 1011, 4, 50). — Ti- la Prut. V. sarică şi bituşă. tlhoăre, V. tigoare. tihuT, V. tehui. tlj adv. (pol. tei. V. tiz). Vechi. Tot aşa, asemenea, idem. tijgheâ, V. tejghea, tileăgă, V. teleagă, tiletin, V. teletin. * tiliaced, -ee adj. (lat. tilidceus, ă.ti-lia, tei). Bot. Din familia teiului. S. f, pl. Plante din familia teiului (de ex., juta). www.dacoromanica.ro TIL tilluţe, V. tărăbuţe. tlllvechiO) -vlchifl, V. tlviilchiu. 1) tlmăr m. (ung. Umăr). Ban. Trans. Tăbâcar (Neam. Rom. I, 308, şi lorga, Negoţ. 172). 2) timăr n, pl. uri (turc. [d. pers.] timar). L. V^. Feud cu venit mai mic de 2000 de lei vechi acordat soldaţilor turceşti. V. zalm. timariot m. (ngr. timaridtis). L. V'. Posesor de timar. timbeYche, V. tlndeche. * timbrat, -ă adj. (d. timbru. Fr. timbre însemnă „cam nebun". Timbrat se zice „affranchi"). Cu timbru: scrisoare, petifiune timbrată. * timbrez v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (mai ales fiscal): a timbra o petifiune. * timbrofil, -ă s. şi adj. Filatelist * timbrofilie f. (timbru şi -jilie). Filatelie, iubire dg mărci poştale. * timbru n., pl. e (fr. timbre, lat. tym-panum, pop. * tymbanum, d. vgr. tympa-non V. timpan, timpină). Felu sunetului după provenienţă: timbru vocii omului, timbru metalic. Bucăţică de hlrtie cu marca statului sau figura suveranului care se cumpără şi se lipeşte pe o hlrtie pin care ceri ceva de Ia o autoritate (o înscriere Intr’o şcoală secundară ori superioară, chemare In judecată) sau pe o chitanţă (Acestea se numesc şi timbre fiscale, fiind-că-s emise da ministeru de finan|e. Cele care se aplică pe scrisori, peste care poşta pune stampila, se numesc timbre poştale, dar ob. mărci, si-s emise de poştă. SInt şi timbre fiscale numite fixe, adică o coală de hlrtie pe care e tipărit un timbru). tlmf, V. tinf. * timid, -ă adj. (lat. timidus, d. timbre, a se teme). Sfios. Adv. Cu sfială. — Fals timid (după fr.). * timiditate f. (lat. timiditas, -ătis). Sfială. timfn m. (turc. timin; ngr. ti mini). Vechi. O veche monetă turcească din care se făceau salbe de pus la cap. tlmleâc, V. temleac. tfmnic, V. temnlc. timottică f., pl. I (rut. timo/lika, rus. timofievka şi timofieva, d. germ. Timothe-us-gras, iarba iul Tiraotefl, după numele Iul Timoteu Hansen, care, la 1765, a adus-o din America de Nord). O plantă graminee (înaltă plnă la 1 m.) care constitue un excelent nutreţ (phleum pratensef. V. lucerna. timân pl. oane (ngr. timâni, it timâne, d. lat ttmo, -dnis, oişte). MIneru cirmel. timonier m. (ngr. timoniiri, d. it. -ire). CIrmacI, cel ce tine clrma. timp n„ pl. uri (lat. tempus, timp, rudă cu vgr. timno, tai, despart; it Pg. tempo, pv. tems, fr. temps, sp. tiempo. V. templu şi TIN tom). Vreme, durată: cu ceasurile, zilele şl anii se măsoară trecerea timpului. Vreme, secul, epocă determinată: tn timpu lui Ştefan cel Mare, in timpurile moderne, ce timpuri I Epoca actuală sau de care se vorbeşte: moda timpului. Sezon, anotimp: timpu florilor. Vreme, moment, ocaziune: al sosit la bun timp, a profita de timp. Moment fixat: se apropie timpu. Răgaz: nu-mi dădea timp să vorbesc. Vreme, stare atmosferică: timp ploios. Mişcare: puşca asta se încarcă In trei timpuri (şi timpi). Qram. Forma pe care şi-o ia verbu ca să arăte trecutu, pre-zentu sau viitoru: am fost, sint, voi fi. Muz. (it. tempo). Diviziune a măsuri!: valsu e un dans in trei timpuri. In noaptea timpurilor, In timpuri imemoriale, străvechi. A omori timpu (fr. tuer le temps), a perde timpu cu nimicuri ca să-ţi treacă de urlt A perde timpu, 1. a nu lucra, 2. a scăpa ocaziunea. A perde timpu, cu, a întrebuinţa timpu: a perde timpu cu studiu. A clştiga timp, a te mai depărta de momentu deciziv. A repara timpu perdut, a compensa perderea timpului pintr’o muncă mai intensă. La timp, clnd trebuie. Din timp, devreme: a te aproviziona din timp. tn acelaşY timp, tot odată. Din timp tn timp, din clnd In ctnd. In alnte de timp, prea devreme, prematur. Cu timpu, tncet-lncet: boala se vindeci cu timpu. — In Trans. şi timp. — Şi mase. timpi Intr’un doc. muntenesc din 1651. * timpan n., pl. e (vgr. tympanon, daira, d. typto, bat, lovesc. V. timbru, timpină, tip, tambur). Anat. Membrana sonoră din fundu urechii. Arh. Spa|iu din mijlocu frontonului. * timpanită f., pl. e (vgr. tympanites). Med. Unflarea pintecelui de gazun ca pelea unui timpan (unei dairale). timpln, V. fntimpln. timpină şi tîmplnă f., pl. e (mgr. şi vgr. tympanon, pl. -a, daira; de unde şi lat. tympănum şi vsl. tompanu. V. timpan, întimj>in). Vechi. Daira. Darabană. — Şi ttmpană, pl. ene, la Cor. şi Ps. S. şi ăne. Mrom. ttmbtnă, tobă. timpurii), -fe adj. (lat. pop.temporivus, it. ven. gen. temporivo). In ainte de timpu obişnuit: iarnă timpurie. Precoce: poame timpurii. Prematur: moarte timpurie. Adv. Devreme: a sosi timpuriu. De timpuria, din timp: a pleca de timpuriu. tinâl, V. tină. tină f. fără pl. (vsl. rus. tina, noroi, bg. tin&a; turc. ar. tin, noroi). Rar. azi. Noroi. — în Olt tinâl, n. pl. uri. tinăr, V. tinăr. tlnchesc, V. stîmpesc. * tlnctorlâl, -ă adj. (fr. tinciorial, d. Iat. tinctorius, cu sufixu -a/, d. Ungere, Uneltim, a văpsi. V. înting). Care serveşte la văpsit: rolba e o plantă tinctorială. Relativ la văpsire: procedură tinctorială. — 1318 — www.dacoromanica.ro TIN * tinctură f., pl. i (lat. tinctura). Licoare colorantă: tinctură pentru păr. Medicament lichid din substanţa vegetală (mai rar animală sau minerală) disolvat tn alcool (mai rar In eter): tinctură de iod. tind, tins, a tinde v. tr. (iat. tindere, t&ntum şi t&nsum [de unde avem a-, in- şi pre-tenţiune, apoi ex-tensiune şi tensiune], întind, rudă cu vgr. telno [V. tetanos, ipotenuză]; it. tendere, sp. pg. tender, pv. fr. tendre, cat. tendrer, V. tntind, tentez). Vechi. întind. Azi. V. intr. Neol. (după fr. tendre). Năzuiesc la, am de scop să ajung la: omu tinde la fericire. tindă f., pl. zi, ca grinzi, oglinzi, şi de, ca colinde, ghinde (lat. » tinda, d. tindere, a întinde, de unde şi it. pv. pg. tenda, sp. tienda, cort. V. tendă). Anticameră (la casele ţărăneşti): uşa tinzi! e închisă (Rebr. 2. 23 şi 97), prelungirea tinzi! (Şez. 36, 34). V. antret. tlndeche f. (lat. tendicăla, capcană, la pl. „prăjini de întins rufele". Cp. cu ureche), ridiche). O vergea de lemn ori de fer care are zimţi la capete şi cu care se întinde plnza la ţesut — In Trans. şi tlndeTcă, pl. I, şi tlmbeTche. In Mold. nord zimfar. tine, ac. lui tu (din mai vechiu tene, te, ca * me, mă, mene, mine. V. mine). 1) tineresc, -eăscă adj. De tlnăr, juvenil: avtnt tineresc. 2) tineresc v. intr. Trăiesc ca tlnăr: am tinerit împreună. Trans. P. P. întineresc. V. copilăresc 2. tinereşte adv. Ca tinerii, tineret n., pl. uri (d. tlnăr cu sufixu -et). Tinerime. — în nord -rit. tinerâtic n., pl. uri. Rar. Vite tinere, tlnerăţă (est) şi -âţe (vest) f., pl. I (d. tinăr; it tenerezza, pv. tenreza, fr. ten-dresse, cat. tendreza, sp. terneza, pg. ter-neţa, gingăşie. V. tandreţă). Vlrsta omului tlnăr: adună la tinereţii ca să al la bă-trinefă. Fig. Vigoare, vioiciune: tinereţa en-tusiazmulul Iul. Şi pl. 1(1 perzi tinereţile. V. juneţă. tinerime f. Totalitatea tinerilor: tinerimea universitară. V. junime. tlnf m. (scris fim/, pol. tymf, după numele unui fabricant de monetă numit Tympf). L. V. Un fel de monetă rusească care circula şi’n Moldova. (Let. 2, 115). tingire f. (turc. tenceri; ngr. tendziri şi tindzeres, bg. tengera, -gura). Un fel de vas de aramă (mal mare de cit tigaia) In care se face de obicei dulceaţă. Spoim tingiri (saii ob. spoi'tingirl), strigătu pin care Ţiganii spoitori Işi anunţă trecerea. V. era-tiţă. tinichea şi (nord) tenecheâ f.. pl. ete (turc. teneke, ngr. tenekis, bg. tenekiia). Tablă, foaie de metal, mai ales de fer, spoită cu cositor saii nu, întrebuinţată Ia acoperit casele, la făcut vase de bucătărie ş. a. Cană de tinichea de luat apă: bea apă din tini- TIP cheă (V. ibric). Munt. Pop. Sctndură suptire dc brad. Iron. Decoraţiunc, medalie: a umbla după tinichele. A lega unul cine tinicheaua de coadă, a-i lega de coadă un vas de tinichea, de al cărui zgomot el se sperie şi fuge chelălăind ptnă ce se rupe sfoara (Un obicei sălbatic). Adv. A rămlnea tinichea, a rămlnea afif, lefter, fără nici un ban. tlnlchigerief. (d. tinichigiu). Meseriaşi atelieru tinichigiului.—In nord teneche-. tirichigiQ m. (turc. tenekeci). Lucrător de tinichea. — în nord teneche-. tinos, -oăsă adj. (d. tină). Rar azi. Noroios. tins, -ă adj. Vechi. întina: acolo era tins silvanul paşii şi corturile (Let 2, 53). Azi. Nord. A se duce tins, a se duce întins, de-a dreptu (rev. I, Crg. 13, 160). tintlrâsc V. titiresc. tinzătoăre, V. tnt-. tio, tilo şi tTuho (est) interj, de reprobare saii de alungare, cam ca şi huideo şi hiidea: tio, haită. V. nea 3. tTohăTâlâ I, pl. leii. Est. Huiduială. tîohăTăsc v. tr. (d. tio, tiuho. Cp. şi cu ung. coholni, a mina caii strigtndu-le coh, pron. ţoh). Est. Huiduiesc. •tip n,, pl. uri (vgr. typos, Intipărire, var. din tykos, ciocan de petrar, rudă cu cioc şi toc 4. V. proto- şi stereo-tip). Intipărire (tipar) după care se reproduc altele: falsificatorii aveau tipuri de monete. Caracter, formă de literă In tipografie. Model perfect (ideal): Georgienii is tipu frumaseţil omeneşti. Totalitatea trăsăturilor saii calităţilor (şi mai ales apucăturilor) caracteristice: tip roman, cămătaru Shylock e tipa Jidanului. Model, formă: aeroplan tip Bli-riot. Fam. Figura, persoană originală: e un adevărat tip. Ipochimen, individ: un tip suspect mă urmarea (Şi mase: doi ţipi). Biol. Forma generală In prejuru căreia oscilează variaţiunile individuale ale unei rase ori specii, tipa-tipa, interj, care arată un mers ca de raţă saii ca de copil cind se deprinde să umble saii de om etnd calcă încet ca să nu fie auzit. — Şi dipa-dipa (Şez. 32, 78). care e o var. din dup 3. V. teleap. tipăr n,, pl. e (mgr. typărion, d. typos, tip; vsl. ţipară). Formă, model, tip după care se reproduc altele (De ex.: un desemn, o croială făcută din htrtie, o Intipărire In gips or! tn metal ca să torn! acolo alt material şi să iasă tot obiecte de aceiaşi formă: tipar de fabricat bani, de turnat gloanţe, litere tipografice ş. a.). Arta de a tipări, de a reproduce pagini scrise: invenţiunea tiparului se datoreşte lui Outenberg. Presa (ziarele, revistele Şi cărţile): se abuzează de libertatea tiparului. Bun de tipar,' bun de tipărit, de dat Ia maşina tipografică. A da la tipar, a tipări (V, stambă). Greşeli de tipar, greşeli de tipărire. Fig. Formă, tip: urlt tipar de oml — 1319 — www.dacoromanica.ro TIP tlpârnă f., pl. c (d. tiparniţă cu sufixu -arnea, ca’n rus. pekărnia, măcelărie). Vechi. Tiparniţă. — Şi -ne (numai sing.). tipărnic, -ă adj. Vechi. De tipar: meşter tiparnic. Tipărit: pravilă tip.arnică. tiparniţă f„ pl. e (d. tipar sau vsl. * ti-parnlca, după varnifă). Vechi. Tipografie (atelier). * tlparoâsă, V. tuberoză, tipăreălă f., pl. eli. Rar. Acţiunea de a tipări. Tipăritură. tipăresc v. tr. (d. tipar). Aplic pin presiune (imprim) pe hlrtie (pe ptnză, pe tinichea) litere ori desemne: a tipări o carte. Dau ia tipar, public: acest autor şi-a tipă-ritcartea (V. stambă). A tipări mămăliga, a o tăpşi cu lingura ori cu lopăţica. Fig. Iron. Pun, aşez înaintea ochilor: ce mi-ai tipărit pachetu aici? V. refl. Mă pun: ce mi te-ai tipărit pe scaunu meu ? tipăritură f., pl. I. Lucru tipărit, imprimat: a trimete pin poştă nişte tipărituri. Modu de a tipări. * tipesă f., pi. e (d. tip). Fam. Iron. Damă (nu prea serioasă). * tipic, -â adj. (vgr. typikds). Care caracterizează un tip: trăsăturile tipice ale rasei galbene. Care are o puternică originalitate: personagiu tipic. tipic n., pl. uri (mgr. şi vgr. typikân, d. typtkds, tipic; vsl. tipiku). Ritual, cartea care cuprinde rtnduiala serviciului bisericesc: Tipicu lui Anton Pan (1851). Fig. Iron. Rutină, pareatcă: acest funcţionar se fine de tipic, după tipic. V. cllşeQ. tipicar, -ă adj. şi s. (d. tipic). Iron. Care se ţine de tipic, formalist, paretcar, pedant, rutinar: un tipicarI tipicuTesc v. intr. L. V. OlăsHiesc după tipic. * tipograf m. (d. tipografie; ngr. typo-grăfos). Stăpln al unei tipografii. Lucrător In tipografie (numit şi lucrător tipograf). * tipografic, -ă adj. (d. tipografie ; ngr. typograflMs). De tipografie: atelier tipografic, greşeli tipografice. Pin arta tipografică: reproducere tipografică. Adv. A reproduce tipografic. * tipografie f. (tip şi grafie; ngr. typo-grafta şi -flon). Arta de a tipări (de a imprima), imprimerie: Gutenberg fu inventa-toru saă per/ecftonatoru tipografiii. Atelier de tipărit: a instala o tipografie. Lucrătorii dintr'un atelier tipografic: a venit toată tipografia. — In ainte de a se inventa tipografia, lumea se servea de xilografie, adică de pagini de lemn pe care erau săpate literele, aşa cum se face azi cu stereotipia. Xi-lografia era întrebuinţată de Chineji tncă din seculu 6 după Hristos, iar In Europa din seculu 12 şi s’a dezvoltat mai ales Intr’al 15. Greutatea acestui fel de tipar l-a îndemnat pe Gutenberg, un German din Maienţa, să facă litere mâbile de metal, şi aşa invanti tipografia, pe la 1437. El se asocie cu Faust TIR (1450), apoi cu Pfister. Apoi Fâust şi-l mai asocie pe Petru Schoffer, care aduse oarecare Inbiaiătăţiri noii arte. Prima tipografie pariziană fu Înfiinţată la 1469 de Ulrich Ge-ring, Martin Krantz şi Mihail Frfburger. !a seculu 16, tipografiile lui aldo Manuzio (Veneţia), a iui Giunti (Florenţa), a lui Froben (Basel) ş. a. fură celebre. In România veche tipografiile fură înfiinţate de Matei Basarab (1632) şi de Vasile Lupu (1640). tlposesc v. tr. (ngr. typâno, aor.etiposa). Sec. 17—18. Modelez. Reproduc un tip. tipsie şi (vechi) tepsie f. (turc. tebsl, tepsi, tabla, tava; ngr. tepsi, tapsl, bg. strb. tepsija). Rar azi. Tabla, tavă (de oferit cafea, dulceaţă). Tava (de copt plăcinta ori de pus coliva). Talger de fanfară (Fim.). V. sinle. tiptil şi (vechi) teptil adv. (turc. ar, teb-dil, schimbat, poliţia secretă, tiptil). Vechi. Travestit: a umbla tiptil. Azi. Fam. Pe furiş, pe ascuns: copiii se strecurară tiptil in gradină, s’a luat tiptil după mine. — Şi diptil (vechi). tiptilăt, -ă adj. (d. tiptil). Rar. Travestit. 1) * tir n., pl. uri (fr. tir, d. tirer, a trage). Tragere la ţintă: societate de tir. Locu unde se trage la ţintă: soldaţii s?ail dus la tir. V. stand. 2) tir adv. (vsl. teri, te, şi; strb. fer, şi, asemenea). Vest. Tot una, egal: tir şi unu, tir şi altu ; tir mi-e baba Rada, tir mi-e Rada baba. — Şi tirT.... tirT (Haţeg), ori... ori: tiri că e minzară, tiri că e stearpă (BSG. 1937, 87). V. tiz. * tiradă f., pl. e (fr. tirade, d. it. tirata, d. tirare, a trage. V. retiradă). Discurs vorbit ori scris plin de banalităţi care se repetă ptnă la plictiseală: tirade politice. * tlrăj n, pl. e şi uri (Si.tirage, d. tirer, a trage, adică ,a scoate de la maşină"). Număra de exemplare ale unui jurnal, ale unei cărţi: Jurnal cu un tiraj de 100,000 de exemplare pe zi. "* tlraliâr m. (fr. tirailleur, d. tirailler, a trage cu puşca fără ordine). Soldat trimes tnainte ca să hărţuiască. Trăgător. în tira-liorT, In trăgători. V. trăgător. * tirăn m. (lat. tyrannus, d. vgr. tyran-nos; fr. tyran). Uzurpator al domniii: Po-licrati fu tiranu Samosulul. Suveran crud : Nerone fu un groaznic tiran. Fig. Acela care care abuzează de autoritatea lui: copiii stricaţi ts tirani. Adj. Tiranic: domnie tirană. — La Dos. tiran (după ngr.). * tirană f. (d. tiran; lat. tyranna). Femeie care abuzează de autoritatea el. * tiranic, -ă adj. (vgr. şi ngr. tyranni-kds). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumuseţii. Adv. In mod tiranic.— In L. V. -ănic şi -ănâsc. * tiranie f. (vgr. şi ngr. tvrannia, fr. tyrannie, it. tirannia). Domnie uzurpată : tirania Iul Pisistate la Atena. Domnie crudă - 1320 - www.dacoromanica.ro TIR şi nedreaptă: tirania lut Calig/ila. Fig. Conducere aspră, abuz de autoritate. Puterea irezistibilă a unor lucruri: tirania model, a pasiunilor. — Mai vechi -ănie, tiranie, cruzime. * tiran Inâsc v. tr. (ngr. tvrannizo, aor. -ănnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiraniseşte.— Şi * tiranizez (fr. tyranniser). Şi tir&nesc (Pan). tlrâsc v. tr. (vsl. tirati, a freca, trlett, a freca, a treiera; lat ttrere. E rudă cu ttrlie ?i Urnii. V. tirăsc, zătărăsc şi tre-er). Vechi. Zdrobesc, sfărlm, — Şi tirăsc şi tnttrăsc, a -t. tlrT, V. tir 2. tiriac, V. terlac. tirighie sau st- şi (VI.) ttrghie f. (ngr. şi vgr. trygla, drojdie de vin, d. bg. trygos, strugure cules, ngr. .culesu viilor"; bg. tri-jila). Tartru (depus pe doagele butoaielor ori pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formează ţie suprafaţa ceaiului cind se răceşte (V. mtzgă). Negreală care se scurge din streşini. — Şi steregfe, treghie. In Maram. stregie, La Dos. sterevie, stervie şi stirevie. La Viciu steregie şi stlregie, negreală din streşini. Forma tirighie In rev. f Crg. 1911, 159 (Olt.) şi Univ. 1922, J4 Apr. 4, 8, iar ttrghie tn Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3. tlrlpleâşcă, V. trapaşcă. tlrlplfc n., pl. uri (turc. fire iplik, d. tiri, aţâ de bumbac şi iplik, a|ă; slrb. tiriplik). Sud. Ată albă de cusut care se vinde tn scul. Adv. Strună: treaba mergi tlrlpllc. V. bumbăcel. tlrlzie, V. terezie. * tiroid, -& adj. (vgr. * tyroeidis şi ty-rddes, d. tyrds, brtnză, caş, şi etdos, aspect). Anat. De aspcctu brtnzei: glanda tiroidă. Carlilaginea tiroidă, sftrcu care formează măru lui Adam (la gltlej). V. larlnge. tlrpăn, V. ttrpan. * tlrs n , pl. uri (vgr. thyrsos). Bastonu bacantelor (un băţ cu cucuruz ae brad tn vlrf şi învălătucit tn vi|ă şi ederă). Bot. Aşezarea florilor tn forma cucutHizuluI de brad, ca Ia liliac, castan ş. a. tlrtip, V. tertip, tlrtir, V. tertel. tisă f , pl. e (vsl. slrb. tisa). Un copac conifer veninos perpetua verde care creşte pe la munte şi face nişte boabe roşii (taxus baccata). Lemnu lui, roşiatic şi moale, se întrebuinţează tn industria casnică şi tn sculptură. — Şi tfs, pl. tiş( (rus. rut. bg. slrb. f/s): o bisericuţă dintr'an tis bătrtn (Vlah. Rom. Pit. Tismana, 88). tlsăQ, V. tlusăfl. tiscovină, V. tescovină, tist m., pl. tlşll (ung. tlszt, funcţionar, ofiţer, tisztes, onest, d. vsl. (Istl, onoare. V. cinste). Vechi. Munt. Comandant de dorobanţi, supt ascultarea ispravnicului şi a marelui vornic tn Ţara Românească, tn timpu TIT Regulamentului Organic. Azi. Pop. Ofifer de dc gardişti, comandir. — Pl. şi tisturi, ca şiplantoane, considerind funcţiunea sad gradu. tlsteă, V. testea. tlstimel, V. testemel. tlt, V. titlu. * tltăn m. (vgr. tttăn, gigant, fia al Pă-mtntului şi al Cerului, ca lperion, Atlante, Prometeu, care grămădiră munte peste munte ca să asalteze ceru şi fură trăsniţi de Jole). Gigant, uriaş: un titan al ştiinfet. S. n„ pl. e. Ciocan colosal sprijinit pe trei grinzi ta formă de piramidă de bătut piloţi tn apă. * titanic, -ă adj. (vgr. titanikâs). Gigantic: muncă titanică. Adv. A munci titanic. * tltăn 10 n. Chim. Un metal negru tetra-valent cu o greutate atomică de 48 şi cu proprietăţi apropiate de ale siliciulul şi cositorului. tltlresc v. tr. (var. din bitiresc). Sad. Aşez cu prea multă atenţiune (o carte, o haină tn dulap, o broderie la cusut ş. a.).— in Cov. tfntiresc. V. şi bitiresc. tlrişenle, V. tărăşenie, titirez n., pl. e şi uri (cuv. rom. de forma lui chichirez, huhurez, tuturez, tutura-rigă, buburuz, tn care e o răd. imitativă şi un sufix -rez, -ruz. E rudă şi cu ceh. tetefa, jucărie, cu slrb. titrati se, a-şi bate joc, şi cu ngr. tuturlzo şi tsitslrlzo, dtrdti). Sflrleazâ, jucărie care se compune dintr’o rotită străbătută de o osie fixată tn ia şi care stă tn echilibru etnd o tnvtrteştl răpede. Un băt care se mişcă necontenit de Invlrtiturile petrei rlşnitoare la moară (V. hadarag). Fig. Iron. Om prea scund: ce titirezi tltlrindinlţa, V. pretutindeni. titTiin, V. tutun. tltilă f., pl. e Bz. Fam. Capu omului. Criş (tldlă). Tivdă, craniâ. * titlu n„ pl. uri (ngr. tltlos, vsl. d. lat litulus, fr. titre). Inscriptiune pusă tn capu unei cărfl ori unei împărţiri a cărţii şi care arată cuprinsu. Grad de boierie (de nobleţă) saii grad academic sau grad de funcţiune: titlu de duce, de doctor, de profesor universitar. Epitet dc onoare: titlu de domn al Ţării Româneşti, de mitropolit al Moldovei. Epitet In general: titlu de amic. Nume care arată o reiaţiune socială; titlu de tată. Htrtie de valoare In finanţe : titlu de rentă. Gradu de puritate al aurului şi argintului In aliaj: monetă cu titlu legal. Cu titlu de, ca. In calitate de: cu titlu de proprietar, de moştenitor, de amic, de comandant. Cu tillu gratuit, gratis. — L. V. titlu, tftul, tlt; In Trans. tltulă şi titlă. Şi tituliiş, tltluş, tltTuluş, tlutTuluş (după pron. ung.). * titrat, -ă adj. îi s. (fr. titri). Care posedă un titlu academic (licenţiat, doctor, inginer). * titular, -ă adj. şi s. (fr. titulalre, d. lat. tltnlus, titlu). Care ocupă o funcţiune pe baza titlului, examenului saâ ţoncursului: - 1321 www.dacoromanica.ro T1T episcop titular, profesor titular la catedra de istorie. * titulatură f., pl.f (germ. titulatttr.Cp. cu claviatură). Intitulare, modu de a se Intitula: titulatura împăratului Austriii era foarte lungă. tTugă f., pl. I (var. din tivgă). Olt. Munt. Tivgă. tTuhâ, V. tîo. tîul, V. tul. tîuleT, V. tuleî. tTulTulîuc adv. (imit.). Nord. Fam. A rămânea tlutiuliuc, a rămlnea cu buzele undate, mufluz. tTusăD şi tis- n., pl. ăle (ung. tliszd). Trans. P. P. Chimir, tlutinderea, V. pretutindeni, ttutîuluş, V. titlu, tîutîuni V. tutun. tlw n„ pl. uri (var. din tighel). Tivitură, refec, margine tivită: tiv lat, îngust. tiva (bg. otiva, s’a dus), adv. care (In est şi sud) arată graba spre un lucru plăcut: cum văzură poarta deschisă, copiii tiva tn grădină la mere IŞi'n loc. tiva, băiete = „s’a dus, a zbughit-o", şi ca imperativ glumeţ In loc de „du-te, fugi": na bani şt tiva mal repede la dugheană I — Şi ti vaT (Şez. 30, 197). V. amandea, Iama, fuga. tfvdă (Mold.) f., pl' e, tivgă (Munt.) pl. /, si tigvă (Olt.) pl. e (bg. slrb. tikva, rus. tykva, d. vsl. tyky, tivdă; ung. tOk. Un fel de dovleac care are forma unei gărâfi şi In care, când e uscat, ţăranii ţin sare, lapte ş. a. (lagenaria vulgaris). Vreju acestui dovleac. Craniu, htrcă: o tivdă piginească (Al.)—In Olt. la munte tigvă, la ctmp tTugă. In Munt. tiugă se zice mal mult celei cilindrice, care se întrebuinţează ca tragă, şi care se numeşte In Olt. tilv. Pe aiurea şi tldvă. tlveălă f., pl. ell. Tivitură. tlvâl n., pl. uri (var. din tighel). Mold. sud. Tighel. tivesc v. tr. (d. tiv). Cos Indoind marginea ca să nu se destrame. A o tivi de fugă, (NPI. Ceaur, 12), a o rupe de fugă, a fugi de-odafâ, a o (uli. tivgă, V. tivdă. tlvic n., pl. e şi uri (cp. cu turc. tevfik, reuşită). Munt. Laţ de prins păsări de baltă (Ant P.). Tărbacă (rev. 1. Cgr. 9, 152) a da clinii la (sau In) tivic (şi fig. despre oameni. ChN. I, 10 şi 158). Olt. (-Ig). Sp’imbă (CL. 192', 371). Ban. C-lg). Traversă orizontală fixată In horn ca să atlrnl ceaunu ori să pui slănina la afumat. tlvlllchie f. (cp. cu adj. tivilichlii.) Munt, Olt. Scurteică blănită (C. L. 1912, 319). — Şi tivIIlchiO (n„ pl. ie), ilic de şamala-gea tivit pe margini cu o bandă de catifea sad mătase (după explicaţiuneaunei cocoane bătrlnedin Buzău).— Şi tillvechiQ: 3 tili-vechie de şalamaeea cu stngeap (Furtună, Preoţimea rom. 1915, 257). Şi tevelechle (Mold. î). TlL tlvilIchiD, -ie adj. (turc. ievekkeli, neprevăzător, naiv, fără intcnţiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivili-chiă. — tillvlchid (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94) tivitură f., pl. I. Margine tivită, tiv, refec. Modu de a tivi: ce fel de tivitură e asta? tix^sc, V. ticsesc, tiz, -ă adj. (vsl. tiză, tiz, cu acelaşi nume, tăzde, tij, asemenea; rus. tSzka, tiz). Care are acelaşi nume de botez. V. şi tir 2. tlzic şi (mal vechi) tez£c n., pl. uri (turc tezek) Sud. Baligă de vacă uscată şi întrebuinţată ca combustibil. Iron. Lip, jeg. ttc, Interj, care arată bătăile Inimii saâ pendulului (Au şi Turcii această interj.) V-tac, bîc. tîciT, a -i v. intr. (d. ttc-tlc). Fam. Fac tlc-tîc: a-ţl ticti inima de frică. — Şi ticăî ^Dolj): le ticăia la toţi inimile. (Doina 2-3,39) ticITâlă f., pi. leii. Acţiunea de a tlcli-ticlitură f., pl. i. Rezultata (sunetu) tlclielii: o tlciitură in uşă. tîhlăriş a., pl. uri (d. * tlhlă, var din sihlă). Bc. (Gr. N.434). Deşis de tufe, sihliş. V. huceajj şi tlhăraTe. tflc n„ pl. uri (vsL tlukă, interpretare). Vechi. Rar azi. Intrepretare, explicarea înţelesului. Pildă, vorbă figurată : a vorbi in tilcurl. Pop. Vorbă, taifas, taină: babele s'aă pus la tilc. Om cu tilcurl, om adine, greu de priceput dintr'o dată. tilcovânle f. (vst. tlăkovaniie) L, V'. Interpretare. tîlcovnlc m. (vsl. tlukovnikă). L. V. Interpret tflcuTălă f., pl. ieli. Vechi. Rar azi. Acţiunea de a tllcui. Pop. Conversaţiune, taifas (cu beţie): badea Ion se puse la tttcuiaiâ. tîlcuî^sc v. tr. (vsl. tlukovatl a interpreta. V. ticluîesc). Vechi. Rar azi. Interpretez, tălmăcesc, traduc. Pop. Stau la tilc, la taifas, tăinuiesc: babele tot tllculaă la poartă. tilcuitâr, -o&re s. Vechi. Care tllcu-ieşte, interpret: tilcuitor de visuri. tllhâr m. (din *tllhă, ttthlă, adică „om de desiş". Cp. cu fiu al pădurii = tllhar, la T. Vtrnav. Istoria vieţii mele, ed. Gorovei, p. 68. D. rom. vine ung. tolvaf, tllhar. V. tihlărlş, sihlă). Bandit, brigand, hoţ de codru. — In est talhar, din * tâlhar, ca haldan d. * hllndan şi saltar d. sertar. —Fem, -ăroaî-că saâ -ăriţă. In Trans. (după ung.) tulaî, tulvaT l = „săriţi, hoţii" I V. codrean. tflhărăşug n., pl. uri. Al. Ttlhărie. tîlhăreă f., pl. ele (dim. fem. â. tllhar fiind-că creşte la umbră ori la desiş.) Trans. Crestăţea. _ 1) ttlhărăsc, -eăscă adj. De tllhar. — Mold. tălh-. - 1322 - www.dacoromanica.ro TlL 2) ttlhărâsc v. intr. Duc viată de ttlhar. — Mold. tălh-. tflhăreşte adv. Ca ttlharil. — Mold. tălh-. tflhărât n., pl. uri. Mulţime de tllharl. tîlhărie f Faptă de ttlbar, Viata de ttlbar. — Mold tălh-. tilhuT^sc v. intr. (ung. totvajolni). L. V. Tllhăresc. tflhuşăg n., pl. uri (ung. totvajsăg). L. V. Tllhărie. ttln-, V. tnttln-. tilormătă, V. ttrnomeată. tflv m. ca plantă şi n., pl. uri, ca fruct (cp. cu tllhăriş şi cu ngr. tuvlon, olană. d. lat. tăbulus, dim. d. tabus, tub, din care ?'ar fi făcut * tuval, *tlvl, tilv, pin aluz, la forma ttlvulul. V. tulă). Olt. Tivdă lungă care se întrebuinţează ca tragă. V. smtrc. ttlvîc interj, (var. din btlttc, blldlbtc). Jud. Olt. Huştiuliuc (Jov. 146). ttmbăr n., pl. e (ngr. tambări [scris tamp-J, d. it tabarro, manta). Vechi. Veşmlnt. Cămaşă. Un fel de manta femeiască (lorga, Negoţ- 166)- 1) timp n. V. timp. 2) timp, -ă adj. (vsl tompă, focit; slrb. tup, rus. tupdi, tocit, idiot). Ttmpit. Adv. In mod tlmpit. timpănăreţ, -ă adj. Dos. Dc timpină. timpănă, V. timpină, timpănăreăţă f., pl. e/e. L. V. Sunătoare din timpină (dalra). tfmpeâlă f., pl. eli. Acţiunea de a timpi. Starea omului tlmpit: a ajuns la tlmpeâlă. timpurile f. (vsl. *tompenie, rus. tupienie). Starea omului timp, idioţie. Faptă de om timp : mare tlmpenie I timpesc v. tr. (d. timp ori vsl. * tompiti, slrb. tupitl, rus. tupitl, a toci. V. şi stîm-pesc, o-, po- şi ză-stimpesc, stupă!). Tocesc, slăbesc (vechi): a-ti timpi condelu. Fig. Prefac In timp, idiotizez : beţia l-a timpit. timpin-, V. tntimpln-. tlmplnăt n., pl. uri. Vechi. Intimpinare-timpină f. V. timpină. tfmplnătură f., pl. I. Vechi.Intimpinare. timplnuş n., pl. e. Dos. Intimpinare. tlmpfş n., pl. ari. A sta cuba in timpiş (Moxa), a sta lingă el ca ajutor. tlmpit, -& adj. (d. timpesc). Timp, idiot» imbecil. ttmplăr m. (d. tlmplă 2). Vest. Meseriaş care face lucruri de lemn (scaune, mese) mai supţirl de cit ale dulgherului. — In est.stoler. tfmplăre, V. tntfmplare. 1) timplă f., pl. e (lat. tempia [fem. sing.], lld. tempus, pl. timpora, tlmple; it. tempia, pv. tempia, fr. tempe). Partea laterală şi puţin înfundată a capului, Intre ochi şi ureche, la oasele temporale. TlN 2) timplă f., pl.e (lat. tempia, pl. d./em. plum, templu; it. tempto, _pv.fr. cat. temple; ngr. te'mplon). Vest. Lemnăria care desparte altaru de public, numită şi catapeteazmă (Ia e poleită şi ornată cu icoane. Are In mijloc o uşă cu două canaturi numită porţile împărăteşti şi două uşi lateralecu un singur canat). tîmplărăsc, -eăscă adj. De tlmplar: unelte ttmplăr eşti. timplărfe f. Meseria şi atelieru ttmpla-rului. timplu, V. Intlmplu. tfnăr şi (vest) tinăr, -ă adj., pl. tineri, tinere (lat. tener, vgr. tirtn, fraged ; it. t£-nero, pv. tenro. Forma rom. presupune un latin *ten£r, poate, pin met. cantităţii d. Vgr. tiren, că, alt-fel, s’ar fi prefăcut In ţlnăr, ca tinet In fine. Cp. cu pers. avestic tauruna-, tinăr. V. tlnereţă). Care a trecut de copilărie, dar nu e bătrln: om, cal, copac tinăr. Care a ajuns la un rang înalt mai devreme de cit de obicei : general tinăr. Care datează de putini ani: regat tinăr. S. m. Adolescent, flăcău (om cam Intre 16—28 de ani) : ia stăi, tinere l tind adv. (lat. *tando, imitat după quan-do, pin anal. cu tantus, atlt, faţă de quan-tus, cit). Dos. Tind., tind, clnd... ctnd. Tîndâlă m., gen. al lui (d. tlndătesc). Fain. Om care ttndăleşte, care nu lucrează nimic serios, care încurcă lumea. Un tip din poznele populare opus lui Păcală. tîndălesc v. intr. (germ. tăndeln, a glumi, a te nebuni). Vest. Fam. Lenevesc, pru* jesc, perd timpu nelucrtnd nimic serios. V. huzuresc. . ting, -ă adj. (vsl. tongă, ca şi In rom. nâ-ting). Mold. sud. Mină Ungă, mlnâ nâ-tlngă, fără putere, amorţită, bleagă. Inimă tingă, plină de tlngă. tingă f., pl. i (vsl. tonga, vafet, doliu ; slrb. tuga, rus. fugă, regret). Est. Regret, durere sufletească : o mică tingă litcepe s‘o roadă (VR. 1911, 11, 245), cu tlnga tn inimă, mi-e tlngă mie. — Şi la Dos. V. Inat. tingăcesc v. intr. (d. tlngă). Nord. Şo-vălesc, fac dificultăţi: tata a mai tingacit că se teme, că-i lucru gingaş; unii dădeai de voie, alţii tingăceaă (Şez. 30, 196 şi 202). tînguTesc(mă) v. refl. (vsl. tongovati, a fi îngrijorat; slrb. tagovati, a se tlngui). Mă jălesc, mă lamentez, (mi exprim un adine regret. tlngu'iâs, -oăsă adj. (d. a se tlngui). Plin de regret: un glas tlnguios. Adv, A vorbi tlngmos. tingufre f. Acţiunea de a se tlngui. Vorbele pin care te tlnguieştl: ascultă-l tln-guirea. ttnguitâr, -oăre adj. Tlnguios; glas tinguitor. ttnjâlă f., pl. e (vsl. tenialo, d. teniiti, a trage, a ttrt. V. poting, stejesc, stin-jltiesc). Prăjina cu care se prejungeşte proţapu (de carş se leagă pintr’o clrcţie) - 1323 - www.dacoromanica.ro TlN “ 1324 — TlR etnd vrei să’njug) mal mult de ctt doi bol. Prăjina care, fiind tnţepenită’n jug, serveşte Ia tlrtt o căpiţă, o grapă, un tăvăluc, un pluş ş. a. Fig. A te lăsa pe tinjalâ, a te lenevi, a'ncepe să lucrezi mai alene. V. rudă 2. ttnjâsc v. intr. (vsl. tonziti, a tetntrista, a fi chinuit, rudă cu tongovati. V. tingu-Tesc, tujesc). Sufer, gogesc, mă consum, mă prăpădesc de dor, de lipsa cuiva, de lipsa de aer curat ş. a.: a tinji de doru copiilor, după copii, după libertate; o plantă care ttnjeşte la umbră. V. Itncezesc. tinjitor, -oâre adj. Care ttnjeşte, galeş: ochi tlnjitori. ttnţ, V. tont. ttrăsc, a -î (vest) şi tîrîT, a -( (est) v. tr. (var. din tiresc. Cp. cu vir). Vechi. (ttrăsc). Tiresc. Azi. Trag pe jos, pe pă-mtnt; guzganu abea tlra o bucată de carne. Mişc cu grea: abea putea Şă-şi Urască picioarele de osteneală. Duc fără energie, fără demnitate: a-fi tlrl zilele, o via fă păcătoasă. Duc cu mine, fac s& mă. urmeze; a tlrl cu tine o ceată de slugi. Fig. A tirt pe cineva tn noroi, a-1 compromite, a-I mtnji numele. V. refl. Merg atingtndu-mi trupu de pămtnt.-şerpii se ttrăsc, copiii se ttrăsc deprinzln-du-se să umble. Merg (tnaintez) cu greu: rănitu se tlrl plnă acasă, vaporii avariat se tlrl ptnă la mal. Fig. Mă înjosesc peste măsură tn fata celor mari: na te tlrt I V. remorchez. tîrbâcă, V. tărbacă, ttrbân n, pl. e (slrb. trba, a. t. V. tir-boc, burtă, burduf, btrdan). Ban. Burduhan, ţiplă (care odinioară ţinea loc de geam). ttrb6c n , pl. oace, şi -uc n., pl. e (bg. tiirbuh, strb. trbuh. plntece, burduf, d. vsl. tribuhu, stomah, trăbuha, intestine. V. ttr-ban). Dun. Un fel de ciorpac de forma unei mari pungi cu care se scormoleşte apa pe supt sălcii ca să se prindă peştele. Un fel de ciorpac care se lasă mal mult timp tn apă şi se scoate etnd se crede c’a venit peştele la mămăliga pusă tn el şi care se numeşte şi tărL uc (Mold. sud), halău (Olt. Munt. Trans. Suc.), crtsnic (Mold.), ctrsnic (Munt. vest) şi ctrstaş (Olt.). V. năpatcă. ttrcâv, -ă adj. (rut, tyrkăvyi). Vest. Fără copaci safi şi fără iarbă: manfi pet roşi, parte tlrcăvt, parte acoperifi de păduri (Univ. 31 Iuliu 1905; 1, 5, coresp. din Tismana). Chel, pleşuv: cap tlrcăv. Cu lina scurtă din natură: oi tlrcăve. Pipernicit. — în nord acc. pe /; vifă tlrcavă (una verde, alta uscată). ttrcăvesc v. intr. Vest. Devin ttrcaV. V. refl. Mă pipernicesc. tlrcăviş n„ pl. uri (d. tircav). Vest. Loc ttreav. ttrehilă şi terchită f, pl. e. Cov. Iron. Pălărie proastă; avea fi el o ttrehilă de pălărie I V. pleaşcă. tfrcoăţă, V. tîrnoaţă. tfrcdl n., pl. oale (bg tărkalo, cerc, roată, infl. de ocol. V. toroccală, rotocol şi utrocol). Vest. O bucată de lemn râtundă tn care se prinp lemnele care formează prts-nelu (E un ttrcol sus şi unu jos). Fig. Mers tnprejurp.a spiona, a ataca ori afacecurte: la serată ti dădu ttrcoale toată vremea (Rebr. 2, 128). V. ocol, raîtă, viraj, volant. tîrcol^sc v, tr. (bg. turkaleam se, mă rostogolesc, infl. de tircol. La Cdr. bg. tăr-koliavam). Rar. Dau ttrcoale. tîrfă f., pl. e (din * stirfă, d. stlrf, sttrv, adică „putoare". V. tîrfoare şi ttrve-lişte). Triv. Femele depravată, curvă, ttrlă. V. tearfă. ttrfăl6g, V. taftalog. ttrfoăre f., pl. ori (d. tirfă, adică „substanţă împuţită". V. ttrforeală şi stîl-foare). Est. Jron. Lapte acru stricat şi Iute. ttrforeală f., pl. eli. (din tîrfoare cu suf. din cufureală). Olt. Cufureală, diareie (la vite). -- Şi ţtrfoTală, pl. ieli (Vs.). ttrg n,, pl. uri (vsl. trusă, ttrg, oraş [de unde bg. turg, mezat; rus. torg, ttrg,negoţ), sued. torg, germ. burg, [de unde lat. bur-gus], fr. bourg, V. burghez, ptryar). Oraş (Vechi); sate şi ttrguri. Orăşel: Tlrgu Frumos. Piaţă saii hală cu marfă de vtnzare mai ales de mtncare: tirgu noă din Oalafi. Vorbe p. a te învoi la vtnzare şi cumpărare : tirgu n’are minie (dacă ţi se pare prea scump ctt cer eu sad prea putui ctt lti dau, nu trebuie să te superi). învoială, tncheierea unei afaceri: din doăă vorbe, tirgu fu gata. Zi de ttrg. zi etnd ttrgu e deschis, mal ales etnd vin ţăranii la oraş şi vlnd de ale lor cumpărtnd altele tn schimb, A te duce tn tirg, a ieşi pin oraş: boieru nu era acasă, ci pe la vizite pin tirg. V. bilcT. tirgâr m. (vsl. trugari). Cor. Zaraf. Azi. Trans. Muşteriu, cumpărător. ttrgăş n. pl. uri (d. tirg). Trans, Tlrgu-ială, cumpărătură, lucruri ttrguite: să-şi adune tlrgaşu (VR.1909,7,384,şiAgrb .Int.164). ttrghfe, V. tlrlghle. tîrgolesc v. tr. (d. ttrcol. V. şi rostogolesc). Trans. Tăvălesc. tîrgoveţ, -eâţă s., pl. efi, efe (vsl. tru-govict). Orăşean, burghez: un tlrgovef scurt şi pintecos (Sadov. VR. 1911, 4,54). —In est. şi -văţ, -veaţă, tn nord -vaţă. 1) ttrgoveţâsc, -eăscă adj. De ttr-govet, orăşenesc. 2) tîrgoveţesc v. tr. Prefac In tîrgoveţ. orăşenesc: un făran ttrgovefit. ttrgoveţeşte adv. Ca tîrgoveţii, orăşe-neşte; îmbrăcat tirgovefeşte. tîrgoveţie f. Calitatea de tîrgoveţ. ttrgovişte f. (vsl.trugoviite, ttrg, piaţă; bg. turg-). Munt. vest. Oură de tirgevişte, gură (vociferare) de piaţă, strigăt de mitocan. tfrguTâlă f., pl. ieli, Acţiunea de a ttrgui, negutare. Lucru ttrguit, cumpărătură; se întorcea din tirg cu tirguielile. www.dacoromanica.ro TlR ttrgutesc, v, tr. (vsl. trăgovati, a ttrgui). Cumpăr din ttrg, mal ales de ale mtncării, V. refl. Negufez, vorbesc ca sâ scot un preţ mal mic: a te ttrgui ţigăneşte. ttrhăt, V, tărhat. ttrhălăTe f., pl, ăl (cp, cu terfelesc). Iaşi. Torişte, gunoi făcut tn prejur de cel ce mă-ntncă (vite, copii). tirîT, V. ttrăsc. ttrlTe-brifl m. Acela care caută ceartă, ora arţăgos (pin aluz, la omu care-şi ttrtie brtu, iar altu, care nu-şi poate tnchipul că-I attrnă brtu, calcă pe brtu, şi de aici ceartă); Un tlrile-brlă / 'Nişte ttriie-brlă / tîrîfş adv. Est. Ttrtş, ttrtindu-te. ttrtit m, (d. a tirti). Est. Pl. Papuci, tlrlici. tîriitâr, -oâre adj. Est. Ttrttor. ttriitură f,, pl. I. Est. Ttrttură. 1) tîriş n., pl. uri sau e (d. ttrtş 2). Vest. Crangă ttrn sau cioaclă pe care se ttrăşte ftnu, Cantitatea de ftn dusă pe această crangă. 2) ttrîş adv. (d. tirăsc). Vest. Ttrtnd sau ttrtndu-te: l-am adus ttrtş, am mers tirlş. Tlriş-grăpiş (d. tirăsc şi grapă), cu mare dificultate : am ajuns ttriş-grăplş. ttrtt6r, -oare adj. Zool. Care se ttrăşte. reptil -.şarpele e un animal ttrttor. Bot. Care se ttrăşte sau se agată: cucurbitaceele-s plante tirltoare. Fig. josnic, prea umilit : om, caracter ttrttor. S. f., pl. ori. Trandavai. S-n, pl, sau f, pl, Animale ori plante tt-rttoare. ttrttură f., pl. I. Femeie fără demnitate, fleoartă (care „se ttrăşte", adică „se înjoseşte"), ttrlăş m. (d. ttrtă). Posesor de ttrlă, oier (Azi se asociază ctte 40—50 de posesori de oi ca să formeze o sttnă, şi aceştia se numesc „ttrlaşi". QrS. 6, 43). 1) tîrlă f., pl. e (bg. turlo, slrb. trio, id, V. tor). Odaie, ctşlă, perdea, îngrăditură de vară p. ol la ctrap. Locu unde se odihnesc oile după muls. Locu sttnei cu toate dependenţele ei (QrS, 6, 245), V. cTopor. 1) tirlă şi târlă f., pl. e (d. tirlă I, adică „putoare"), Nord. Triv. Tlrfă, fleoartă. ttrlfc şi (Dun. de jos) terlfc m, (turc, tertik ; ngr. terliki). Pl. Ttrtiţi, calacattri, papuci de postav de umblat pin casă ori de tncăltat un mort,—Şi sttrIIcT (Mold. Munt. vest) şi ttrligî. tîrlie f. (rudă cu tlrliuş şi ttrnti). Sud. Sanie ţărănească de lemn: apucă ttrlia şl răsturnă lemnele (Aldfia, VR. 1909, 4, 66- 67), Săniuţă cu care se dau copiii pe ttrliuş, — Şi dtrlfe (lai.). V. bîrzeîcă, cToaclă. ttrliuş, V. derdeluş. ttrlomâtă, V. tlrnomeată. ttrn m, (vsl, trăită, spin, copăcel spinos: mur, porumb ş, a. V. ttrnoslivă, sttr-nesc). Vest. Porumb (prunus spinosa). S, n,, pl. ari. Mătură de rămurele de măturat curtea (V, felezăfl). Ttrtş. ramură pe care se pune ftnu ca să fie cărat aşa etnd nu e alt mijloc, Ftnu cărat aşa ,- un ttrn de fin. TlR tîrnâţ n., pl. uri şi e (ung. tornăc, tindă). Trans. Pridvor. Mold. Prispă (pe alocuri mal înaltă de cit prispa obişnuită), tîrnă f., pl. e (lat taberna, „tavernă, baracă, cort", care, la plecare, se preface tn „sac, coş". V. tăatrnă, zăgîrnă, attrn). Munt. vest. Traistă (desag) de aba: o ttrnă de cartofi. Olt. Trans. Munt. Mold. Coş mare c’o toartă sau cu două de cărat roadele ctmpulul sau grădinii ductndu-1 tn co-biliţă sad (intndu-1 doi cu mtna, V. obo-roacă. ttrnăcop ţi -ac6p n., pl, oape (bg. trunokop, turnokop, ttrnăcop, d. irun, spin, mărăcine, şi kopaiy, sap [vsl. hopatij. V, ttrn şi ocop). Munt. Rar Mold. Unealtă de dărtmat (numită şi ghionoaie), de scos petre din pavaj ş, a. (Are forma unu! mare ciocan cu două ciocuri, dintre care unu lat) — In Mold. cazma, mai ales etnd e numai cu un cioc. V. tio 1. ttrnîTâlă, dtrnlTâlă şi ttrnuTâlă f.> pl. ieli. Acţiunea de a ttrnti. tirntT (Mold.), dirntT(Munt,vest) şi tir-nuT (Munt est) sau -Tesc, a -i v. tr. (strb. trljati, a freca, drtjati, a grăpa, a zgtria htr-tia, rus. dirnutl, a zmulge, Rudă cu tirlie, ttrliuş, dirniuş). Fam. Trag tn coace şi’n colo. mai ales de păr: Isaiia dănluieşte, ia-l de păr şi-l Umileşte (o parafrază glumeaţă a celor ce se etntă tn biserică la cununie), ttrnoâţă (oa diftH, pl. e (Cp. cu timll, attrn). Munt. Mold. Nagodă, legătură familiară, belea, sarcină: n'are nici o ttmoafă. iron. Amant: venise cu ttrnoaţa după ia. — In Munt. est şi ttreoaţă. ttrnomeată şi -mâţă f , pl. ete (vsl. * trunometu, d. trunu, spin, mărăcine, şi metatl, a mătura; strb. trnomet, ttrn, mătură de curte. V. ttrn, omăt). Est. Măturătură (gunoi) de la grajd, de la arie ş. a. — Şi ttrlomâtă şi tilormată ; şi tfrnomat, n. pl. ete (rev, I. Crg. 3, 346) şi ttrnomete, m., arătare, monstru (Neam, Rom. 3, 28). V, stroh, goz, torişte. ttrnosănie f. (d, ttrnosesc). Vechi. Ttrnosire. ttrnoseâlă t„ pl. eli. Ttrnosire, tîrnosâsc v, tr. (strb. tronosatt, a tir— nosi, d, ngr, thronizo, întronez). Sfinţesc, (inaugurez) o biserică. ttrnosfre f, Sfinţire, inaugurare, ttrnosliv m, Vc, Corcoduş, tîrnoslfvă pl. e (bg. trănosUvka. V. ttrn şi şliboviţă). Vc, Corcoduşă. ttromâsc v. tr, (d. tirăsc?). Vest. Tră-gănez. A o ttromi, a o duce greu (de sărăcie, de boală): nu mai pot ttromi (Panf. Mit, pop. I, glosar). V. codesc, gogesc, llncezesc. ttrpân, tirpân şi torpân n., pl. e (turc. terpan, tyrpan, coasă, d. ngr. drepăni, id.). Est. Un fel de coasă mică (cu coada de — 1325 www.dacoromanica.ro TlR TOA vre-un metru) cu care se tale stufu, papura şi ctnepa. — In Nt. tarpan (rev. I. Crg. 3» 54)* ttrpâsc v. tr. (vsl. trăpeti, in.). L, V. Răbd. ttrsfnăr m. (d. Itrstnă). Vest. Iron. Purtător de ttrslne, opincar, ţăran. ttrsină şi (L, V.) -fnă f., pl, e şi i (vsl, trăstlnina, trusina, d. trâstl, pâr da animal, de unde şi mrom. tirşină, truşină). Vest. Şnur de păr negru de cal ori de capră cu care se leagă opincile pe picior. Sfoară, le-gătoare. V. nojiţă, tîrsoacă. ttrsoAcă şi -oâgă (oa dift.) f., pl. e (bg. trosak, trosiik şi troskot, troscot; ung. tarsâka, o plantă). Păiş. Troscot Fig. Est. Barbă stufoasă (ca păişu): o tirsoagă de barbă. V. colilie. 1) ttrş m. (d. ttrş 2 şi ttrşit, adică „crescut la pămlnt*. Cp. şi cu vgr. thyrsos. ramură de vită. Şi strb fră, a, !.). Est. un fel de brad pitic care creşte pe tancurile munţilor: acolo sus, In frig, ts numa ttrşl us-cajl de vtnturi şi-l cetina lor aşa (roşcată). S. n., pl. uri. Vreascuri (de brad): să culegem nişte tirşurl şi să facem foc (Cr.). Tlrn Felezăfi, mătură mare: grapa vine după plug să'ngroape sămtnfa cu nişte ttrşuri de mărăcini (Univ. 8 Sept 1929 ; 4, 3), 2) ttrş, interj, care arată zgomotu Incăl-tămintelor ttrtite sad al unei petre turtite aruncate pe o suprafaţă netedă. ttrşăr a., pl. e (d. ttrş). Vest. Tlrn. S. m. Est. Mic desiş, mic tufiş. tîrşe f pl. i", ca vlrşe (d, ttrş 2). Munt. Olt. Madă. tirşăsc v. tr. (d. ttrş, interj., adică „călcat cu talpa"). Est. Fam. Turtesc: cine ml-a tlrşit pălăria ? Qrăpez. V. refl. Îmi iad aspect de prost: ce te-ai tlrşit aşa, ce stai ca un ttrşit ? tîrşîTâlă f., pl. leii. Acţiunea de a ttrşti. tîrşit, a -i v. tr. (d. ttrş, interj. Rudă cu ung, tdrzsălni, a freca). Se zice despre zgomotu pe care-1 fac tncăltămintele ttrtite : o babă venea ttrştindu-şi papucii. V. intr. venea ttrşiind din papuci, cu papucii. tirşlltură f, pl. I. Zgomotu ttrştielii. tîrşoâgă f., pl. (d, a Urşii). Rar. Iron. Persoană bâtrtnă care-şi dă aere tinereşti, tîrt, interj, ca şi plrţ. ttrtăn m. (cp. cu strb. trti, a freca, şi cu bg. trutly da biegam, mă pun pe fugă. pin aluz. la rostogolirea acestei plante pe ctmp). Mold. Munt. Ciurlan. ttrtan, -că s, (germ. unierthan, supus, fiind-că Jidanii, pe ctnd consulii marilor puteri aveaţi mare autoritate tn ţările româneşti, ctnd ti luai din scurt, strigaii: Oi vel I Oesterreichischer unterthanl (adică „supus austriac"). Românu, cu sarcazmu lui, tot au-zindu-i strigtnd unierthan, a zis un Tirian. Cp. şi cu podan şi sudit). Iron. Epitet plin de dispreţ la adresa Jidanului: mtii Tirtanel ttrtănesc, -eăscă adj. De Ttrtan : halat tirtănesc. tirtăn^şte adv. Ca Ttrtanii. tîrtlţă f., pl. e (bg. trătica, strb. trtica). Coccix (la păsări), ttrţ, interj, ca şi ptrf. ttrţa-pirţa, V. ptrţ. tirţiQ. V. terţIO. tlrvetlşie f. (din * stirveiişle. V. stlrv). L. V. Mulţime de sttrvuri, tirzfâlnlc, -ă adj. (d. tlrziu). TtrziO (la aparitiune, la minte, la vorbă), zăbavnic. tîrziB, -ie adj. (lat. pop. tardlvus d. tar-dus, tlrziu; it. tardivo, pv. tardiu, fr. tardif, sp. pg. tardio. V. tardiv). Care vine saii apare după timpu obişnuit ori aşteptat: sosire ttrzie, regrete tirzii, minte tirzie. Tlrziă la minte, care se deşteaptă cu inteligenta ttrziti. Tlrziu la vorbă, greoi la vorbă. Adv. A te scula tlrziă. Intr'un tlrziă, ttrziti, după multă aşteptare. — In nord tărziQ (formă derivată din tirziă).V. devreme, timpuria. * tmâză f., pl. e(vgr. tmâsis, tăiere. Gram. Despărţirea unui cuvlnt tn doiiă pin intercalarea altui cuvtnt (tn limba vgr. şi lat). toăcă (oa dift.) f., pl. e (d. a toca ; it. tocco, pv. cat. toc, sp. pg. toque. D. rom. vine ung. tâka). Sctndură sonoră tn care se bate ctteva minute cu doiiă ciocane de lemn dimineaţa şi pe la 4 după amează tn ainte de a tncepe să se tragă clopotele la biserică. (E şi o toacă de fier). Fig. Uscat ca toaca se zice despre un om uscăţiv de felul lui. Pe la toaca, pe la 4-5 după amează vara (saa pe la 3 iarna), ctnd se toacă la biserică. Iron. A şti şi toaca'n cer, a şti toate. toăTe f., pl. toi (rut. tăia). Nord-est. 0-meag. toâTpă (oal o silabă)f., pl. e. Mold. Bardă mare dogărească saii topor foarte mare cu leafa lungă de cioplit grinzile. * toaletă (oa 2 silabe) f., pl. e (fr. toi-lette, dim. d. toile, ptnză, lat. tela. V. teară) Îmbrăcăminte femeiască, rochie: toaletă de vară, de călătorte, de doiiă, A-fl face toa-lita, a te găti (a te spăla, pieptăna, îmbrăca), a te ferchezui. Cabinet de toaletă, odaie de de spălat fata, de ferchezuit (une-ori, euf., şi „latrină": s'a dus la toaletă). toamnă (oa dift.) f,, pl. e (lat autămnus şi autămnum, pl. autumna, id.) Al treilea %-notimp (22 Sep. — 22 Dec). Fig. Etatea clinului după 30—35 de ani ptnă la bătrinetă.) 1) toană (oa dift.) f.. pl. e (cp. cu a tuna adică „a-ti trăsni pin cap* ori cu ton). Ctt-va timp (ctt ai avut gust) : l-a mustrat o toană, apoi l-a iertat. Pl. (rar sing.) Capriciu, pandalii, holomoace: l-aă venit toanele. Simptome, acces: l-aă venit toanele boalel. Om cu toane, om care e uneori bosunflat fără motiv. V. paraxin, duşT, sucă. 2) toană (oa dift). f.. pl. e (cp. cu rus-tănia, pescuire, aruncătură de năvod, loc unde se arunca năvodu; pol. tonia, adtncă-tură tn apă, clrd de peşti prinşi, loc închis www.dacoromanica.ro TOA - 1327 - TOC de năvoade). Aruncătură de năvod; în toana asta am prins mult peşte. Timp potrivit de prins peşte: peştele se prinde cind e toana Iul. , 1) toăpsec (oa dilt) n., pl. e (lat tâxi-cum, d. vgr. toxikon. V. toxic). Mold. Vechi. (Cant) Venin, otravă. Azi. Rar. Vintre, dia-rele, disenterie: minca-te-ar toapsecu l 2) toăpsec, a topsecă şi -icâ, v. tr. (lat toxico, -ăre, mol In otravă). Vechi (Cant. şi Teod. P. P. 393). Otrăvesc. toarcere f. Acţiunea de a toarce. toartă f„ pl. (vest) e şi (est) torfl (lat. tSrta, fem. d. tortus, întors, sucit V. tort 1). Vest. Cercel: de sflrcurile urechilor ti attrnaă doiă toarte sclipitoare (CL. 1910, 5, 315). Miner pin care potl băga degetu sau mina : ceaşca are o toartă, felegeanu n'are, chiupu are două. La toartă, Ia cataramă, cu intensitate: prietenie, duşmănie la toartă. * toast (oa 2 silabe) n., pl. uri şi e (fr. toste şi toast, d. engl. toast, pron. tost, care vine d. lat. tostus, „prăjit", f ind-că cel care închina In sănătatea altuia obişnuia să moaie In pahar şi o bucăţică de pine prăjită ori pesmet). Închinare, pahar băut In sănătatea cuiva: a ridica un tcast. * toastez (oa 2 silabe) v. intr. (fr. tos-ter şi toaster). Închin, ridic paharu In sănătatea cuiva. tdbă (sud şi vest) şi dobă (nord) f.,pl. e (ung. dob, tobă, indirect d. ar. tabl, tobă. V. tambur, dobzălez, bodogănesc). Darabană mai mare şi mai turtită (cam 70 c. m. In diametru şi 30 In grosime). A fi tobă de carte, a fi burduf de carte, a fi foarte învăţat. A avea avere cit prafu de pe tobă (sud), a nu avea nimica. A bate in dobă (Trans.), a vinde cu toba (est, sud), a vinde la mezat (cind se cheamă lumea cu darabana). A bate toba, a bate darabana, a divulga un secret la toată lumea. Card (pătratu) la cărţile de joc : crai de tobă. tobtltâc, V. t&bultoc. toboşar m. (din mai vechiu doboşar, infl. de tobă, d. ung. doboş, toboşar, de unde şi slrb. dobfâar). Vest. Acela care bate In tobă sau In tarabană (tarabangiu): an toboşar bătea o tobă (CL. 1910, 433). — In Trans. dobâş. tobultdc, V. tăbultoc. 1) toc n., pl. uri (ung. slrb. tok, toc, cutiei V. chToc). Cutie de forma obiectului pe care trebuie să-l păstreze (precum; cutia In care se poartă un instrument muzical, o tabachere, un binoclu, nişte ochelari, nişte compasuri o armă de foc, mai ales un pistol ş. a ). Vasu de tinichea In care cosaşu-şi fine cutea cind coseşte. Cadru (pervazu) uşii sau ferestrei (V. uşor 1). Partea de arară a cornului la bou. Cornet de bomboane. Sud. Condei de scris (adică „tocu peniţei", bucata de tinichea care tine peniţa). — In nord teoc (o silabă). In Ban. teoci ciob, htrb, pl. şi teoace. V. ciltf. 2) toc n, pl. uci (ung. tjk, pingea, d. it. tacco, toc, călcli. D. rom. vine bg. tok, id., deosebit de tok, curs, curent). Vesf. Căictî la Incăltăminte: un prichindel cu tocuri înalte. 3) toc, a -ă v. intr. (d. interj, toc sa& lat. pop. tâccare, tot onomatopele; it. toc-care, pv. tocar, fr. toucher, toquer, sp. pg. tocar. — El toacă, să toace). Bat toaca: popa nu toacă de doăă ori pentr'o babă surdă. Clămpănesc,bat din cioc: barza toacă. Clămpănesc, vorbesc mult: ia nu mai toca la urechea mea, la nu-mi toca la cap, toata ziăa Ui toacă gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cite'n tună şi’n soare. Tai carnea cu sattru (sau cu maşina) tn bucăţele foarte mici ca să fac chiftele (In nord hăcuiesc): a toca came, carne tocată. Fig. Iron. Risipesc, mănlnc: şl-a tocat averea In chefuri. Ruinez, scurg de parale: prietenii l-aă tocat. 4) toc, interj, care arată lovirea In lemn ori ceva asemenea: aud toc-toc la uşă (bate cineva la uşă).V. tic, boc, cToc,poc< V, şi tip. tocană f, pl. e (d. o toca; d. rom. vine ung. tokăny, tocană). Un fel de mlncare din carne tăiată In bucăţele de 2-3 centimetri şi prăjită In sos cu ceapă. Ban. Maram. Mămăligi. — In Trans. şi cricălă. V. papricaş. tocăt n., pl. uri (turc. Tokat, oraşu ana-tolian de unde se aduceau acestea). Vechi. Un fel de cit foarte bun. Cov. Sec. id. Alamă albă de cea mai bună calitate. * tâcă f., pl. i (fr. toque. V. tlchfe). Un fel de potcap pe care-1 poartă magistraţii şi avocaţii In şedinţă. Un fel de pălărie de cocoană. tocănâsc v. intr. (d. interj, toc, ca bocănesc d. boc. Cp. cu docănesc). Toc (bat toaca) mult; bocănesc; nu mat tocăni, că m'al asurzit I Strig la mlncare pin strigătu de toc-toc: ieşi afară să tocănească angă-riile (Neam. Rom. Lit 2, 810). tocătoare f., pl. ori (d. a toca). Maşină de tocat carne. Maşină de tocat paie (numită şi şişcă). tocătdr n., pL oare (d. a toca). Fundu pe care se toacă carnea. tocătură f, pl. i. Carne tocată (chiftele, sarmale, perişoare). ' toceală f, pl. ell. Acţiunea de a toci. V. tocilă. tocesc v. tr. (vsl. toiiti, tnvtrtesc la strug [care seamănă cu tocila]; bg. toiy, a ascuti, a toci; rus. toiiti, a turna, a vărsa, a ascuji, a toci. V. prl-, răs- s- şi ză- tocesc). Stric vtrfu ascuţit ori tăişu: a toci un cuţit; a-fi toci dinţii, ghearele, tolagu. Fig. A-fi toci simfurile. Iron. Invât prea mult. tochllă, V. topilă. tocilar m. (d. toâită, bg. toiilar). Ascuţitor de cuţite ş. a. tn prăvălia lui (tn România, de ordinar. Italieni). Fig. Iron. Elev care tnva(ă (o toceşte) prea mult. www.dacoromanica.ro TOC TOL tocilă f,, pl. e (vsl. toâilo, teasc; bg. tub. tocilo, teasc, tocilă). Cute circulară care se Invlrteşte, şi aşa se ascute cuţitu. A da ia tocilă, a ascuţi la tocilă. Fig. Iron. Elev care tnvată prea mult: ce tocilă I tocllărie f. (d. tocilar). Meseria şi ate-lieru tocilarului: tocllăria italiană. tocft, -ă adj. Care şi-a stricat vlrfu sau tăişu: cuţit tocit. Fig. Slăbit, uzat. tocitoare f., pl. ori (d. a toci; vsl. to-iiti, care avea şi Int. de „a tescui“ pin In-vlrtirea manivelei la teasc. V. tocilă). Mare cadă (înaltă de vre-o doi metri, cu o capacitate de 4-5 sutededecalitri) de ţinut poame care se storc ori vin ori rachiu—Se numeşte şi zăcătoare, budană şi bădan. tâcma si tâcmaT adv. (vsl. tăkăma, tutumo, tukumi, numai; bg. tukmo, tocma). De abea, numai: tocma la spartu tirgului a venit şi el, tocmai atunci am a/lat că fugise. Exact, precis, taman, chear (de aşa de departe, asemenea om, timp ş.a.): Vin tocma dela Plevna. Tocma tu te-al găsit să faci Şură? Tocmai pe aici vrei să treci? Exact, identic, chear, taman, aidoma: acest copil e tocma (sau fntocma) tată-su, voi f.ice tocma (sau tntocma) aşa. Exact, precis, In cap, taman: o sută tocma, socoteala e tocma. Chear, In acel (acest) moment: tocma era să Ies, clnd lacătă şi tu I — Fam se zice mal mult tocma (ca numa fată de numai) —In vest şi togma şi tomna (V. ocnă), In est, pop. turna (tn unire cu altă vorbă); tuma atunci. La Cant. atâcma. tocmâg m. (turc. [pers. arm.] tutmac, pop. tutmaţ, de unde şi alb. tumăts, tâleţei). Nord. Tăiejel. — in Trans. şi tomnagT (ca tomna lld. tocma). t6cmă f, pl. e (d. tocmesc; rut. In vest. tokma, învoială; ung. tokma, ’tukma). Olt. ş. a. Tocmeală. tocmeâlfi f., pl. eli (d. tocmesc, mă tocmesc). întocmire, organizare: bună ţeară, rea tocmeală. Conditiune, învoială: cu tocmeala asta, primesc să plec. învoială, contract: tocmelile agricole (Intre moşieri şi ţărani) Negutare; tocmeală ţigănească (prea lungă). tocm^lnlc m. (d. tocmeală). Vechi. Me-giaş jurător. V. jurător. tocmesc v. tr. (vsl. tukămiti, a stipula, a acorda, a conveni; bg. tuimly, rut. tok-miti; ung. tukmălni). 1. Vechi. Aranjez, pun la cale, unduiesc, îndrept: a tocmi trebile lucrul, o greşală, un cuvlnt. 2). Aşez, potrivesc bucăţile ca să formez Intregu. 3. întocmesc, organizez: tmpăratu îşi tocmi oştite, boierimea şi prostimea. 4. Dreg, repar: a tocmi un plug, un zid, o casă, un năvod. A tocmi o masă care se clatină, a-l pune supt un picior ceva ca să nu se mai clatine. A tocmi untu stricat, a-l face să albă iar ?;ust bun. A-ţl tomci inima, a-ţi alunga In-ristarea, g prinde curaj. 5. Prepar, aşez tn ordine de luptă: văzlnd acestea Leşii, s'aă tocmit de război şi aă băgat tn mijloc pre Alexandru-Vodă (Ur.), aă tocmit puştile spre duşman.6.Hotărăsc, orlndulesc, ursesc;toc- mise s’j mările (Ur.), a tocmi sărbătorile (Cor). 7. Azi. Angajez: a tocmi o slugă, o căruţă. V. refl. 1. Vechi. Mă prepar de: Pepelea se tocmi la zis (la clntat). 2. Mă potrivesc, corespund: mărturiile lor se tocmesc. 3. Azi. Neguţez, vorbesc ca să fixez prefu: s'a tocmit ţigăneşte. 4. Mă Invoiesc, mă angajez: Mă duc să mă tocmesc: Dă, Doamne, să nu găsesc (vorba unui leneş, care nu era bucuros să găsească serviciu).— La Cant. şi atocmesc. Iar imperfetu atocmă presupune un prez. atocmez (d. tocma). tocmit, -ă adj. Vechi. Ordonat, serios chibzuit. todeauna, V. tot-de-a-una. tofllgâsc, V. cofleşesc. tâfăT şi -T^sc v. intr. (imit.). Rar. Calc pin noroi (fr. patauger). tofolbg, tăfăloc şi tăpfilâg, -oâgă adj. (rudă cu tăpşesc, tapaligă). Munt. Trans. Cu picioare late şi greoaie (ca rata). * togât, -ă adj. (lat. togatus). Care poartă togă. Fig. Roman; neamu togat. Dalia togatâ, Galia romanizată (cispadana). V. comat. * togă f., pl. e şi I (lat. toga). Un fel de manta de lină care era haina naţională şi de ceremonie a Romanilor. Haina pe care In unele ţări o poartă judecătorii şi avocaţii In şedinţă şi profesorii universitari la examenele studenţilor ori la solemnităţi (robă). tâgma, V. tocma. tohâc, tohâc, V. tuoc. tohoârcă, V. tihoarcă. tot n., pl. inuz. uri (turc. geagataic, cum. toi, ospăţ). Vechi. Gălăgie, tărăboi: a face tot. încăierare, concurs, întrecere (Cant N. Cost.). Azi. Punct, culminant, dric: in toiu ospăţului, verii, luptei. A-ţl face toiu de rts, de pllns, de băut, a rtde, a pllnge, a bea cit al vrut (Iov. 247). totâg n., pl. lege (vsl. toiagă, d. turc. toiaka, id.; bg. slrb. tojaga). Baston mare bătrtnesc ori de ceremonie ori de călătorie. Fig. Sprijin: acest fiă ii fu toiagu bătrlne-ţilor. Lovitură de toiag. Luminare lungă cit mortu încolăcită şi pusă să ardă la capu lui. — Vechi şi toTagă, f., pl. iege. toTegâsc v. tr. (d. toiag). Iron. Croiesc (bat) cu toiagn. V. intr. Pornesc tn călătorie, o întind la drum, o şterg, fug: o toiegi iar la vale. (NP1. Ceaur, 109). toTâsc v. Ir. (d. toi? V. destoî). Nord. Rar. Mustru. V. intr. Strig, răcnesc, tolănesc V. tologesc. tolbâş m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care care vinde plnză, obiecte de manufactură şi galanterie ş. a. (numit şi marfagiă marchidan, coropcar şi boccegiu). V. m&mular. tâlbă f., pl. e (var. din torbă). Vest. Torbă, săculeţ (de dus vlnatu ucis). Toc de pele de ţinut săgeţi. Boccea de marfă; cu iolba'n spate. Vechi şi tulbă. www.dacoromanica.ro TOL - 1329 - TON tolcer n„ pl. e (ung. tSlcser, d. germ. trichter. V. triftor). Olt.Ban. Trans. Pllnie. * tolerabil, -ă adj. (lat. tolerabilis). Care se poate tolera: această atitudine nu mai este tolerabilă. Adv. In mod tolerabil. * tolorant, -ă adj. (lat.tâlerans -ăntis ; fr. tolerant). Care permite să ai ideile şi credinţele tale religioase : Romanii eraă un popor tolerant. Îngăduitor, indulgent tn morală. Care suportă medicamentele: bolnav, stomah tolerant. * toleranţă f., pl. e (lat. tolerantia). Indulgentă In privinţa ideilor sau credinţei religioase: toleranta Romanilor. Indulgentă, îngăduinţă fată de purtarea cuiva: tolerantă oarbă. Calitatea de a suporta medicamentele: toleranta unui bolnav. Indulgenta pe care stătu o acordă la fabricarea monetelor etnd ts ceva mai uşoare sau mai grele de ctt trebuie. * tolerez v. tr. (lat tolero, -ăre) Permit, tngădui (trec cu vederea) lucruri pe care aş avea drept ori putere să le opresc: nu tolera ca Jidanu să facă stat in stătu tău, a tolera abuzurile e a te face complice. toloacă (oa dift.) f., pl. e (rut. rus. to-I6ka. V. clacă, tolocesc). Nord. Loc mai tntins tn sat ori la marginea satului unde pasc vitele ori se joacă copiii.V.lmaş. toloăpă (oa dift.) f., pl. e (var. rut. din talpă, ca toloacă din * tlacă, clacă. V. ta-lapană şi lostopană). Est. Iron. Încălţăminte prea largă. V. şotrogT. tolocănesc v. intr. (poate d. toloacă, adică „loc unde se poate aduna lumea la sfat", sau var. din trăncănesc). Munt. Mold. Trăncănesc, flecăresc, stau mult la taifas. Mai rar. Bodogănesc: hojma tolocăneşte pentru nimica toată (Cr.). — Şi toloco-nesc (Mold. nord. Arh. 1905, 59). — Şi v. tr. „ocărăsc". tolocăsc v. tr. (rut. toldciti, a călca. V. toloacă, clacă, stilcesc). Dos. (numai la part netolocită). Calc, bătăturesc. tologesc (est) şi tolănesc(mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se tndesa, cu rom. toloacă şi cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind : copiii se tologise pe covor. tololdT n.,*pl. oaie (imit). Est. Fam. Tărăboi. S. m. Om care tot tolocăneşte. toloşcân m. (cp. cu dolofan). Fam. Copil gras, troncan (Ironic unui băietan greoi şi prost). tolteQ şi telteQ n., pl. eie (ung. tăltd, care umple, adică „coş de turnat, de umplut"). Vest. Ttrnă, coş lat de dofiă toarte. — In Arg. chelteO. toltoâşă, V. colcotoaşă. toltuş, -uşă. V. corcoduş, -ă. * tolu m. O plantă americană din care se scoate un sirop contra tuşii. * tom n., pl. uri fvgr. timos, bucată tăiată, tom, d. timno, tai. V. ana-tomle şi timp). Rar. Volum, parte a unei lucrări tipărite şi Împărţite tn mai multe cărţi din pricina mărimii. tomănesc, V. tumănesc. tombâc, V. tumbac. tombateră f., pl. e (ngr. tom baUra, scris ton patira, „pe tată", adică „care-1 imiteazâ pe tata, din timpu tatii"). Vechi. lşlic. Azi. Iron. lşiicar, retrograd, om „de la 48". * tombola f., pl. e (it tâmbola, d. tom-bolare, „a face tumbe", gin aluz. la tnvtr-tirea sorţilor. V. tumba). Loterie de societate tn care se clştigâ diferite obiectfe. tâmna, V. tocma. tomnâg, V. tocmag. tomnatic (est) şi -ec (vest), -ă adj. (d. toamnă). De toamnă : poame tomnatice Fig. Cam trecut, pe la 30—35 de ani: flăcău tomnatic. tomnez v. intr. (d. toamnă saci lat. au-tumnare). Petrec toamna undeva, tomultoc, V. tăbultoc. tomoâşcă, V. motilcă. * ton n., pl. uri (vgr. tdnos, tensiune, ton, forţă tonică, accent, d. teino, întind). Înălţimea vocii ori sunetului: ton grav, ascuţit. Fig. Felu vocii, aeru cu care vorbeşti: ton umilit, mindru. Caracteru stilului: ton nobil, Modu de a se exprima, de a se prezenta: tonu curţii. Muz. Intervalu dintre două note care se succed diatonic pe gamă (V. perdea). Gama tn care e compusă o melodie: tonu lui fa se arată pintr'an bemol la cheie. O mică piesă accesorie care modifică tonalitatea unor instrumente muzicale cu aer (cu suflare). A da tonu, a regula moda saa obiceiurile, a sili lumea să te imiteze. A schimba tonu, a-ţl schimba vorba, atitudinea, procedura. Bunu ton (fr. le bon ton), buna educaţiune, vorbă şi maniere distinse: un tinăr de bun ton. Pict. Gradu de forţă (de strălucire) al colorilor. * tonaj n. (fr. tonnage). Capacitatea unei corăbii evaluată tn tone. * tonalitate f. (fr. tonaliti, d. tonal, relativ la ton [d. ton, ton], care ca formă e ca central faţă de con-centric). Felu tonului unei bucăţi muzicale: tonalitatea se arată pin armatura cheii. tonătec, -ă adj. Trans. Ban. Cutoane: om tonatec. — în est ar fi -Ic. * tonă f., pl. e (fr. tonne, mare butoi, tonă, d. lat pop. tunna, cuv. celtic care a pătruns şi tn alte limbi romane şi In cele germanice. V. tunel). Unitatea de greutate (1000 de chilograme) p. a evalua încărcătura mărfurilor unei corăbii, unui vagon. * tonic, -ă adj. (vgr. tonikds). Med. Întăritor: vin tonic. S. n., pl. e. Medicament întăritor: a lua tonice. Gram. Care arată tonu cuvtntului: accent tonic (V. ritmic). Muz. Caracteristic tonului: nota tonică. S. f. pl. e şi i. Nota fundamentală a unul ton. * tonsură f., pl. i (lat tonsura, d. ton-dire a tunde). Tunderea saci raderea părului la vfrteju capului la consacrarea unui cleric catolic. V. tunsură. 84 www.dacoromanica.ro TON tont) toăntă adj. (lat. fatl-tonitus, uimit, speriat; it. sp. pg. tonto, prost D. rom. vine ung. tandi, ţoplrlan). Prost, neghiob: stăt, toantol — Şi tint (Mold. Munt.). tontălăQ m. (d. toni). Fam. Mare tont. — In Olt tontolâte. * tontină f., pl. e (it. tontina, fr. tontine, după numele Italianului Lorenzo Tonţi, care a inventat această operaţiune şi şi-a brevetat-o In Francia la 1653). Un fel de asociafi-une mutuală In care fie-care asociat varsă o sumă oare-care şi primeşte o rentă viageră cart, la o epocă dată, se împarte Intre tofi supravieţuitorii asociafiunii. Rentă viageră plătită fie-cărui interesat tontor6T (vest) şi ţonţor6Y (est) n. (ung. tăntorogni, a juca tontoroiu). Fam. A juca tontoroiu, a (opăi, a juca ca nebunu: sare şi joacă tontoroiu (Car. VR. 1909, 11, 225), se fripsese şi juca fonforoiu de durere. top n., pl. uri (turc. top, sul, vălătuc, pachet, tun; ngr. tâpt. V. toptan. Cp. cu dop 1). Pachet de 4-5 sute de coaie de hlrtie de scris: un top de hlrtie. Rar. Val, trlmbă (de postav). V. conţ, testea, teanc. * topăz n„ pl. e şi uri (fr. topaze, lat. topazion şi -azius, d. vgr. topâzion, şi -ăzios, adică „din T6pazos“ o insulă din golfu Persic). O peatră preţioasă galbenă transparentă (E o varietate de corindon care cuprinde şi fluor). Topaz fals ori spaniol, citrin. topcifl m. (turc. top(u, d. top, tun. V. top). Vechi. Tunar. topenie f. (bg. topenie). Fam. Prăpăde-nie, grozăvie: E calo ? Topenie l E frig ? Topenie I Topenia pămintuluil V. legniţă. topesc v. tr. (Vsl. topiti, a încălzi [slrb. „a topi"]) topiti se, a se topi. V. po-to-pesc). Prefac In lichid pin căldură: a topi ceara, plumbu. Disolv: a topi zahăru’n apă. Fac să putrezească partea lemnoasă ca sa rămlie numai fibrele p. melijă: a topi inu, cinepa. Fig. Consum, prăpădesc: boala l-a topit. Iron. Potopesc, mănlnc, cheltuiesc (o avere). V. refl. Untu s'a topit. Fig. Se topeşte de doru copiilor el. * tâplc, -ă adj. (vgr. topikds, d. tâpos, loc). Local: zel topici, remedii topic. S. n.. pl. e. Medicament local extern (emplastru, cataplazmă ş. a.) ori şi intern. Fig. Care se raportă direct la chestiune: argument topic. S. n., pl. e. Argument general care sa aplică la toate cazurile analoage (sin. cu loc comun]I: topicele lui Aristotele. Adv. In mod topic : a răspunde topic la un argument. — La Cant -Icesc (rus. topiceskil). topilă f., pl. e (d. topesc). Balta In care se topeşte cinepa, topitoare. — In est pop. tochlla. V. mocirlă. topit, -ă adj. Care s’a prefăcut In lichid fiin căldură. Unt topit, unt proaspăt pus la oc, apoi topit şi solidificat şi păstrat aşa, topit6r n., pl. oare. L. V. Vas de topit. TOP topitoare f., pl. ort. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămureşte in topitoare. Topilă, balta In care se topeşte cinepa. topitorie f. Fabrică de topit metale, turnătorie. V. legniţă. topltură f., pl. I. Nord. Fam. Cu topi-tură, cu mlncări topite (unt, slănină ş. a.), adică „cu mlncări bune, cu masă mare, straşnic": bal cu topitură. topircâsc, V. tăbfrcesc. topllţă f., pl. e (vsl. bg. toplica, bale caldă naturală. Cp. cu mlaştină). Izvor de apă caldă. Loc unde forfoteşte un rlO sau nu îngheaţă (vlrtej). Băltoagă pe drum. V. ploştlnă. toplotă f., pl. e (vsl. toplota. Cp. cu bâ-botă. circotă, fdrfota, Albotă, Jăcotă, Ar-nota). Dos. Apă ferbinte (uncrop). topogrăf m. (vgr. topogrdphos). Cel ce ştie topografia. * topografic, -ă adj. (d. topografie). Relativ la topografie: semne topografice. Adv. Din punct de vedere topografic. * topografie f. (vgr. topographia, d. tâpos, loc, şi grăpho, scrifl. V. -grafie). Descrierea şi reprezentarea grafică a unui loc. Arta de a reprezenta grafic pe hlrtie un loc cu reliefu lui. — Ori-ce operaţiune topografică se face pin planimetria şi nivelarea terenului considerat, apoi pin stabilirea desemnului care reprezenta convenţional nivelarea. Planimetria se stabileşte pin ajutorii unei refele (de linii) poligonale progresiv mărite; raportu Intre dimensiunile terenului şi Intre desemn se numeşte „scara planului". In evaluarea cotei de înălţime a principalelor puncte, se ia ca reper nivelu mării. Figurarea terenului se face pin curbe de nivel sau pin haşuri. Fiecare particularitate a solului (rlurl, drumuri, păduri, clmpuri, case ş. a.) e reprezentată pintr’un semn particular. In Francia, principala hartă topografică e a statului major, pe scara 1 pe 80,000; In România 1 pe 100,000. * toponimic, -ă adj. (d. toponimie). Relativ la toponimie. * toponimie f. (vgr. tâposj loc, şi dnoma, nume. V. sin-onimle). Numele locurilor, nomenelatura topografică. top6r n., pl. oare (vsl. toporu, d. arm. tapar, pers. tabar, topor; rus. toporă, sc-cnre, bg. ung. topor, secure). Unealtă de tăiat copaci şi de despicat lemne de foc (Se (ine de ordinar cu amlndouă mlnile. Clnd e mai mare, se numeşte toaipă; clnd e mai mic, secure. In Olt. topor înseamnă „secure", şi secure „topor"). Fig. Om sau lucru din topor, om saă lucru grosolan. Topor de oase, persoană pusă la munci prea grele (In locu altora). Cu toporu, pin mijloace violente: aici nu merge cu toporul 1) toporâş m. (d. topor, adică „lucrător cu toporu", plus sufixu ung. -aş, ca tn plutaş). Vest Pălmaş. - 1330 — www.dacoromanica.ro TOP 2) toporâş n., pl. e (dim, A. topor). Topor mic, secure. S. m. Nume de flori: 1. viorea, viola (Mold.); 2. surguclşi căldăruşă (Trans.) V. degetăruf. toporăsc, a -î v. tr. (d. topor, pin aluz. la lemnele de ars pe care le faci In grabă cu toporu). Rar. Pregătesc fn grabă : dac’aştepfi, se toporăşte cit ai clipi un pai de mămăligă. topopăşiS) -fa adj. (d. toporaţ. viorea). Rar. Violet (Negr.). toporişcă f., pl. şte, şti şi şcl (bg. topor iika, coada toporului; rus. -iSko, topor prost). Topor mic, secure. toporile şi coporiTe (sud) şi topo-rişte şi -{şte (est, Trans.) f. (rus. kopo-rulta, hlrleţ, infl. de vsl. bg. toporisle, topor mare. Cp. şi cu ung. kaparo, un fel de sulă colţorată). Coadă de coasă (numită tn nord câsie, tn Buc. şi cosirişte). V. codl-rişcă. topsăcâs, -oăsă adj. Cant. Toxic, veninos, topslcăt, V. toăpsec 2. topslcătură f., pl. i. Vechi. (Teod. P. P. 393). Locu topsicat (otrăvit, săgetat), topşân, V. tăpşan, toptân n. (turc. topdatt, cu toptanu, d. top, pachet V. top). Cu toptanu, cu ghiotura, ctte mult de odată, cu ridicata; a vinde cu toptanu (fr. en gros). Mult, prea mult: ai turnat la sare cu toptanu in ciorba asta! toptangerie f. (d. toptangiu). Negoţu cu toptanu. Depozitu de marfă al toptan-giului. toptangiQ ra. (d. toptan). Negustor care vinde cu toptanu (angrosist), topuz n., pl. uri şi e (turc. alb. bg. strb. topuz, ngr. topâzi, a. t.). Vechi. Sceptru, buzdugan, măciucă scumpă pe care domnu o primea de la sultan odată cu sabia şi calu (La zile mari, şi spătaru purta topuzu domnesc). Lovitură de topuz (Domnu avea putere să bată cu topuzu la tălpi pe ori-ce boier. Această pedeapsă era grozavă, că zdrobea oasele, dar era considerată mai puţin înjositoare de ctt falanga): i-a trascite-va topuze (v. baltag, cabaniţă şi dop 1). Azi. Cu topuzu, pin mijloace violente: a proceda cu topuzu. Munt. vest. Petricică mai mare tntr'un joc de copii (V. bucoî). tor n. (bg. tor, băligar; strb. tor, (arc, ocol de vite; pol. tir, drum bătut. V. torişte, tirlă). Vest. (rev. I. Crg. 4. 250, şi 9, 94). Băligar, tizic. » torăce n., pl. tot aşa (vgr. thdrax, thdrakos). Anat. Pept. * toracic, -ă adj. (vgr. thoratikos). Anat. Pectoral, al peptului: regiunea toracică. t6răî v. intr. V. turuî. târbă f., pl. e (rut. rus. bg. strb. turc. torba). Tolbă, traistă, săculeţ (de dus merinde, vlnat ş. a.).V. geantă. TOR torc, tors, a toarce (lat. tdrquin, tortum şi torsum, a toarce, a întoarce: it. târquere, pv. torser, fr. tordre, cat. sp. pg. torcer. — Toarce, să toarcă (V. tort). Vechi. Întorc. Azi. Răsucesc ltna (ctnepa, inu) din caier ca să se prefacă tn fir şi să se tnvlr-tească pe fus. V. intr. Sforăi (ca fusu etnd se’nvtrteşte), vorbind de o pisică etnd o mingii şi e mulţumită. torcăt6r, -oăre adj. Care toarce. * toreadâr m. (sp. toreador, d. torear, a te lupta cu taurii). Luptător călare tn luptele cu taurii. — Cuv. ob. tn Spania e torero, care luptă pe jos şi omoară tauru. * torent n., pl. e, şi m., ca şi curent (lat. tărrens, -intis, arzător, impertuos, d. torrire, tostum, a arde, a usca. V. torid). Şivoi, ptrăfi impetuos la munte saâ produs de o ploaie subită la ctmp. Fig. Mare aflux, şiroi: un torent de lacrămi, de insulte. Forţă impetuoasă: torentu barbarilor tn evu mediu. * torenţial, -ă adj. (fr. torrentlel, d. torrent, torent). Care are caracterul unui torent: ploaie torenţială. Cu găleata; ploăa torenţial. * torefitlc, -â adj. (vgr. toreutikâs, d. toreiio, lucrez cu dalta). Relativ la toreutică. S. f- (vgr. toreutiki (adică tihne, artă]). Arta de a ciopli tn relief lemnu, fildeşu, metalele. torh6c, V. tu(h)oc. * torid, -ă adj. (lat. tdrridus, d. torrire, a arde, a usca. V. torent). Arzător, ferbinte, foarte cald; climă toridă. Zona toridă, zona ecuatorului, adică dintre tropice. — Fals torid (după fr.). * toridităte f„ pl. ăţi (d. târid. Cp. cu paliditate, soliditate, stupiditate). Calitatea de a fi târid. t6rlnă f., pl. I (strb torina). Ban. Olt. Torişte. t6rişte şi (mai des) st6rlşte f. (bg. torişte, d. tor, baligar. V. tor). Munt. Olt. Gunoi compus din băligar şi pleavă (Doina, 2-3, 43). Locu de unde s’a scos băligaru. Locu unde măntncă oile. Loc băturit tntre semănături. Loc de adunare, stanişte; un stol de potirnichi care-şl aveau storiştea acolo. Br.-Voin. VR. 2, 9, 344). A face stori-şte, a face murdărie pin prejur etnd măntnci. — Şi turişte (Mold.), ogrjnji, rămăşiţă din mtncarea vitelor; şi tiillşte (Trans.), sta-nişte. V. ttrhălaîe, tirnomeată. * torlil n. (lat ştiinţific thorium). Chim. lin metal alb care arde pe la 400° şi care a fost descoperit de profesoru Brauner din Hraga tn dofiă elemente la 1887. Are o greutate atomică de 231,5. Se întrebuinţează tn aliaju manşoanelor incandescente la gazu de iluminat. torn. a turnă v. tr. (lat. târnare, a struji, a răsuci; it. tornare, pv. cat. sp. pg. ţornar, fr. tourner.— Toarnă; să toarne), lntorn, întorc (Vechi). Vărs cu intenţiune: a turna vin in pahare. Topesc ca să torn tn formă; tt turna plumb, a tqrnd (unur( (Rqr preforn), - 1331 www.dacoromanica.ro TOR Fig. Fac ori zic pe neaşteptate: a turnă nişte ocmurl, o mămăligă, o casă, un foc, o minciună. V. intr. A ploua tare; afară turna cu găleata. toroâpă (oa dift.) (., pl. e (d. toropesc). Vest. 1. Grijă, dlrdoră: ii vin toropelele. (Noua Rev. Rom. 1900, 7, supl. 2,167), a dat in toreapa măritatului (Boc.). 2. (cp cu taro pală). Iron. Om înalt şi slab, dtrjală, prăjină, coctrlă. toroboânţă, V. tărăboanţă. torocălă i., pl. e (formă rusească din bg. tărkalo. V. tîrcol. Cp. şi cu slrb. toro-kalo, flecar). Mold. nord. Iron. Mlncare amestecată, talmeş-balmeş (V. heltugă). Mold. sud. tron. Pată mare: o torocală de cerneală pe pantaloni. torocănesc v. intr. (slrb. torokati, a flecări). Buc. Ciocănesc, bocănesc. Trăncănesc. toroflnă şi -hfnă {., pl. i ;i e (rudă cu truşnic). Bz. Rămăşiţă de lucruri stoarse ori topite (boştină) ori de grlfl rămas In ciur. toroîpân n., pl. e (var. din toropală. Cp. şi cu ngr. td ropalon, ciomagu). Munt. Iron. Ciomag mare. toroYpănesc v. tr. (d. toroipan). Vest. Iron. Iau la bătaie cu toroipanu. toropală {., pl. e (d. toroapă. Cp. şi cu ngr. td rdpalon, ciomagu, şi numele de familie Ropală/. Mold. Iron. Ciomag mare; a lua pe cineva cu toropola (ca rus. vzioll kogd otordpom, a inspira cuiva panică V. pătăchie. toropeală f., pl. eli (d. toropesc). Mo-leşeală şi lene: toropeala il cuprinse cind dădu de căldura plăcută a odăii şl adormi. toropesc v. tr. (cp. cu rus. toropitl, a împinge, a grăbi, toropieti, a fi intimidat). Moleşesc, fac să-ţi vie lene: o căldură care te toropea. torosesc v. tr. şl intr.(imit. ca şi turui). Vest. Flecăresc, trăncănesc: torosindla verzi şi uscate. torpăn, V. tirpan-torpilă f., pl. e (fr. torpille, d. it. torpi-glia şi torpecline). Un fel de peşte marin lat care are Ia baza capului un aparat electric care-ţi amorţeşte mina ctnd tl apuci şi ucide peştii pe care-i atinge. Un fel de maşină de forma unul mare morun încărcată cu exploziv şi care se aruncă pe apă spre corabia duşmănească, pe care, dacă o ciocneşte, explodează şi o sparge: torpilă automobilă, torpilă de fund (mină). — Cele mai renumite torpile sunt ale lui Whitehead şi Fish. S’au întrebuinţat tntlia oară Ia 1864, tn războia civil dintre statele numite azi „Statele-Unite". * torpilez v. tr. (d. torpiiă;it.torpUler). Mar. Sparg cu torpila. * torpilor n., pl. oare (fr. torpilleur). Mar. Bastiment mic şi răpede care aruncă torpile. V. vedetă. tors n., pl. uri. Acţiunea de a toarce : torsit llnit, se auzea torsu pisicii, TOT 1) tort n., pl. uri (lat. târtas, sucit, tors, tortum, funie [de torturat]. V. torc). Cantitate de fire toarse: nişte tort de matasă. 2) * tort n., pl. uri (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan făcut din ouă, zahăr şi făină sau numai din nuci, alune, migdale (rtşnite), castane sau ciocolată. * tdrtă f., pl. e (germ. torte, d. lat. torta, turtă. V. tort 2). Tort, un fel de pandispan. tortâl şi torţei m., pl. ei (d. tort I, adică „răsucit, tnvlrtit". Cp. cu otrăţel). Vest ş. a. O plantă convolvulacee parazită (de două feluri) care atacă inu, trifoiu, ha-meiu ş.a. (cuscuta feuropăea şi epithymum/). — Şi întorţel. Tortei la Iov. 128. * tortură f., pl. i (lat. tortura, d. tor-quire, tortum, a suci, a Invtrti V. turmentat)1 Chin, caznă. * torturez v. tr. (d. tortură; fr torturer, it torturare). Chinuiesc, căznesc. * tortuos, -oăsă adj. (lat. tortuosus, d. tortus, sucit). Sinuos, întortocheat, sucit, cotit, meandric ; riă tortuos. Fig. Pe căi pe-zişe, cu viclenie : procedură tortuoasă. Adv. A proccda tortuos. * tortuozltăte f. lat tortudsitas, -ătis). Caracteru de a fi tortuos. * torţă {., pl. e (fr. torche şi it torcia, d. lat. pop. * torca, adică „răsucită", d. torquere, a răsuci. V. torc). Maşala, făclie, făclie făcută din fire sau beţe unse cu răşină sau cu altă substanţă inflamabilă. torţei, V. tortei. * tdry m. Nume dat In Anglia conservatorilor. toscan, -ă s. Locuitor din.Toscana. Adj. Stilu toscan. toşenesc, V. tuşlnez. tot, toătă adj. (lat. totus, „întreg1*, pop. „tot“, de unde sp. pg. todo, şi tottus, de unde it tutto, pv. tot, fr. tout). Fără să lipsească nici unu, nimic (număru In tntregime), întreg: aii sosit toţi, mi-a plătit toţi banii, toată suma, toată lumea sau lumea toată. Fie-care, on-care: tot omu. S. n. Întregime, totalitate (de lucruri): am perdut tot (fals totu), am renunţat la toate, tot (fals totu) e perdut (celebra vorbă a Iul Francisc I). Lucru tntreg: totu e mal mare de cit partea. Adv. (ca ngr. âlo). Numai, mereu: om trăit tot pintre străini, erau acolo tot oameni unu şi unu (toţi distinşi). In ori-ce caz, oricum ar fi: tot eşti tu plouat, Iar eu uscat: du-te pin ploaie şi adă coja de la uluc. Totuşi, cu toate acestea: cu toate că eraă mulţi, el tot I-a ajutat. Cel mult (după conj. să); să tot aibă, să tot fi avut cfn-zeci de ani (e, era In etate de cin-zecl de ani). Chear dacă: să tot al tu puşca'n mină: dacă e’ntuneric, nu faci nimic. Tot eu (tu, el, noi, voi, ei), mereu, acelaşi: tot el a făcut şi asta. Tot acolo, tot aci, In acelaşi loc, asemenea In acest loc. Tot atfta ori tot una, acelaşi lucru: tot una e dacă te duci tu la el ori vine el la tine. Tot aşa, asemenea, Ia fel: tot aşa va păţi şi el. Toate - 1332 www.dacoromanica.ro ca toatei orl-cum ar fi, le admit pe celelalte; toate ca toate, dar asta n’o permit. Cu toate acestea (ca ngr. mc 6lon tă-to), totuşi, tot; ploua, ţi cu toate acestea am plecat. Cu toate că, deşi, măcar câ (ca ngr. m ’âlon dti): cu toate că-s sărac, tot Is fericit. 1. Cu totu, cu toate dependentele (accesoriile, anexele): a vindut casa cu totu; 2. cu totu (fr. tout ă fait) ori (mai des şi mai bine) de tot, absolut, tn întregime, de-a binele: s’a cufundat de tot. A dărui de tot, a dărui pe tot-de-a-una. Cu — cu tot, împreună cu: a fura calu cu şa cu tot (acc. pe şa). TofT, toate (gen. şi dat. tutulor tn vest şi -ror In est; dat. şi la toii, la toate), toţi oamenii, toate femeile, toate fiinţele ori lucrurile: toate se schimbă. ToţT cîţT, toţi aceia care. Toate cetea, toate lucrurile, tot ce trebuie; avem aici toate cetea. De toate, din toate, tot felu de lucruri, tot ce treuuie; avem de toate. Cu toţţ, cu toate ori cu toţii, cu toatele (ca ngr. mi 6lus)t toată lumea: au plecat cu toţi (mai bine toţi). * total, -ă adj. (mlat. totalis, fr. total). In Întregime, peste tot; desfacere totală a mărfurilor. Adv. total ruinat. S. m., pl. e şi uri Sumă, rezultatu unei adunări .■ totalu unei adunări (adiţiuni). In total, La un loc, peste tot : erau in total o sută. * totalitar, -ă adj. (d. total). Care pune întreaga activitate a ţării şi a naţiunii tn serviciu statului, adică indentificarea naţiunii cu stătu. * totalitarizm n. Sistema statului totalitar. * totalltăte f. (d. total; fr. totaiite).Suma tuturor: totalitatea oamenilor. în totalitate, In total, peste tot, tn întregime ; oraş distrus in totalitate. * totalizez v. tr. (d. total). Adun la un loc (nişte sume, nişte rezultate). tot-de-a-una adv. Merefl, veşnic, fără întrerupere, ori de ctte ari: plinge tot-de-a-una cind tşi aduce aminte. Pe tot-de-a-una, pe vecie.— Ob. scris totdeauna. In Munt. vest totd'auna. In vorbă, se zice numai todeauna, In «st todeuna. Carageali scria todeuna (ca’n VR. 1909, 11, 214). * totem m. (cuv. american). Animal considerat de unii sălbătici, mai ales tn America de Nord, ca strămoşu rasei şi adorat ca atare. * totemizm n. Credinţa In totcmi. totfme f. (d. tot). Rar. Totalitate (VR. 1907, 10, 77). totirlă, V. cocîrlă. totolot, V. cocoloşi totoreafă f., pl. eţe. Vc. Făcălet făcui dintr’o ramură de brad căruia i se lasă la capăt 5-6 vlrfurl. Se ţine Intre palme şi se răsuceşte In mlncare. totuşi (vest) şi totuş (est) adv. Rar in vorbă. Tot, cu toate acestea: deşi era departe, totuşi s'a zărit. tovâl şl (mai vechi) tovăr n., pl. ari (rus. tovăr, vită, marfă, podcsvennyi tovăr, pele de talpă. V. tovar, tohoarcă). Un fel de pele groasă. Fig. Iron. Obraz gros (fără ruşine): tovalu tui nu simte. tovăr n., pl. e (vsl. tovaru, slrb. tovar, povară. V. toval). Vechi. Sarcină (V. sarcină). Azi Ban. (d. slrb.). Greutate, sarcină. tovarăş, -ă s. (vsl. tovarC&i, camarad, d. tovaru, sarcină. V. tovar). Asociat. Companion. V. ortac şi cârdăşie. tovărăşie f. (d. tovarăş). Asociaţiune, societate, companie. In tovărăşie, Inasocia-ţiune : a lucra tn tovărăşie cu altu. V. cârdăşiei sîmbră. * toxic, -ă adj. (vgr. toxikds, de săgeată, de arc; toxikân phărmahon, otravă p. săgeţi ; tdxon, arc. V. toăpsec). Veninos: substanţă toxică. S. n., pl. e. Otravă. * toxicitate f. (d. toxic). Proprietatea de a fi toxic; toxicitatea arsenicului. Gradu de tărie a unui toxic. * toxlcolâg, -oăgă s Care ştie toxicologia. * toxicologic, -ă adj. Relativ la toxi-eologie. * toxicologie f. (toxic şi -logie).Ştiinţa otrăvurilor. Cartea care tratează despre otrăvuri. toz n, pl. inuz. uri (turc. toz şeker, zahăr toz; toz, praf, colb. V. tuzluc). Zahăr toz, zahăr granulat, In grăunţe mici, aproape ca nisipu ori ca crupele. * trabiico n. (cuv. sp. care înseamnă „durdâ"). Un fel de ţigară de foi (de Havana). 1) * trac n., pl. uri (fr. pop. trac). Barb. Frică de a vorbi tn public. 2) * Trac, -ă s. Locuitor din Tracia. Adj. Tracic. 3) trac interj. V. tranc. tracatrucă f., pl. i (ngr. trakatruka şi trăka, rudă cu rom. tranc şi cu bg. trakam, clănţănesc). Pocnitoare (artificiu) de htrtie umplută cu praf de puşcă şi legată strlns la mijloc cu sfoară, aşa In cit se fac mal multe despărţituri cu praf, care, cind se aprinde, produce mal multe detunături. V. petardă. * tracic, -ă adj. Al Tracilor: arme tracice. Adv. A Vorbi tracic. tract n., pl, uri (rus. pol. germ. trakt, d. lat. tradus, prelungire, şir, întindere de drum). Sec. 18—19. Şleah, drum mare şi lung. — Şi traht (după rus.). V. traiect şi hăfaş. tractam£nt, tractâfle, V. tratament, trata{le. * tractat şi (ob.) tratat n., pl. e (lat tractatus, tratare, tratat, lucrare, scriere; it trattato, fr. traiti; rus. traktăt. V. tratez). Tratat, carte; tratat de medicină. Învoială, convenţiune (Intre state); tratatu de pace de ta Bucureşti in 1913. — Tratatele cele www.dacoromanica.ro TRA mai însemnate tn Istoria Românilor stnt; 1. al lui Mircea cu Mohamet (1411), pin care Ţara Românească tşi păstra autonomia, iar Turcii, tn schimbu unui peşcheş de 3000 de lei turceşti, n’aveau voie să se stabilească tn (ară; 2. al Iul Bogdan cu Selim I (1511), cu aceleaşi conditiuni ca precedentu, dar peşcheşu suit la 4000 de galbeni turceşti, 20 de şoimi şi 40 de iepe de prăsiiă; 3. cel de la Carlovicl (un orăşel de pe dreapta Dunării, tn Austria), tntre Austria şi Turcia (1699), pin care Austria căpăta toată Ungaria, Banatu şi Ardealu; 4. cel de la Prut (1711), pin care Turcia lua mai multe teritorii Rusiii; 5. cel de la Pasarovicl (oraş din Serbia), tntre Austria şi Turcia (1718), care dădea -Austrii! Banatu, Oltenia şi o parte a Serbiii; 6. cel de la Belgrad (1739), pin care Austria ne restituia Oltenia; cel de lo Kiucluk Kal-nargi, un sat la est de Silistra (1774), pin care Rusia se retrăgea pe tot-de-a-una din ţările româneşti şi acorda Turciii liberă na-vigatiune pe marea Neagră; 8. cel dela Şiş-tov (1791), pin care tntre Austria şl Turcia se hotărăşte status quo ante; 9. cel de la Iaşi (1792), pin care rămtne Nistru hotar tntre Rusia şi Turcia; 10. cel de la Bucureşti (1812), pin care Rusia obţinea de la Turcia Basarabia ; 11. cel de la Adrianopole (1829), pin care ţările româneşti ajungeau iar tn dependenţa Rusiii; 12. cel de la Paris (1856), tntre Rusia, Anglia, Francia, Turcia şi Sardinia, pin care Româniii i se restitue trei judeţe din sudu Basarabii!, iar Rusia renunţă la „protectoratu" ei asupra ţărilor româneşti, care rămtn numai supt suzeranitatea Turciii; 13. cel de la Berlin (1878) tntre Rusia şi Turcia, pin care Turcia recunoaşte independenta Româniii, iar Rusia ia fără voia Româniii cele trei judeţe din Basarabia şi-i dă tn schimb Dobrogea cu un hotar deschis pentru un atac din partea Bulgarii!; 14.ee/ de la BucureştiIntreRo-mânia, Bulgaria, Serbia, Grecia şi Munte-negru, pin care România tşi îndreaptă ho-taru spre Bulgaria tmpinglndu-1 dincolo de linia Turtucaia—Balcic, iar Bulgaria se retrage din mare parte din teritoriile cucerite de la Turcia, care teritorii revin Serbiii şi Greciii; 15. cel de la Versailles (28 luniu 1919), tntre statele aliate şi Germania; 16. cel de la Saint-Germain en Lave (10 Sept 1919), tntre statele aliate şi Austria; 17. cel de la Neuilly sur Seine (27 Nov. J919), tntre statele aliate şi Bulgaria; 18.ee/ de la Tria-non (4 luniu 1920), tntre statele aliate şi Ungaria; cel de ta Sevres (10 Aug. 1920), tntre statele aliate şi Turcia; 20. cel de la Lausanne (24 luliu 1923), tntre statele aliate şi Turcia. tractir n., pl. uri şi e (rus. traktir, locandă, birt, otel, d. germ. traktieren, a trata). Vechi. Han. A sta de tractir, a te tine de chefuri. Azi, Defav. Bordel. tractiruTesc şi -tuTâsc v. tr. (rus. iraktovăti, germ. traktieren). L. V. Discut, analizez, tratez o chestiune. TRA * tracţiune f. (lat. trdetio, -dnis, d. tra-here, tractum, a trage. V. a-, con-, dls-, ex- şi subs-tracţlune). Acţiunea de a trage (căruţe, vagoane): tracţiune cu cal, cu abur, electrică. Serviciu transporturilor (la căile ferate). Tracţiunea ritmică a limbii, tragerea şi lăsarea înapoi a limbii la înecaţi şi asfixiaţi ca să înceapă a răsufla. trădez, V. trădez. tradldân, V. tratidan. * tradiţional, -ă adj. (d. tradiţiuile;fr. traditionnel). întemeiat pe tradiţiune: oMee-iurl tradiţionale. Adv. In mod tradiţional. * tradiţionalism n. (d. traditional). Sistema credinţei Întemeiate pe tradit'mne. tn teologia jidănească, doctrină după care adevărurile absolute ar fi fost revelate de Dumnezeu lui Adam şi ne-ar fi fost transmise pin tradiţiune; * tradiţiune f. (lat. tra-ditio, -dnis, predare, trădare. V. a-dlţlune). Transmisiune orală (a faptelor istorice, a credinţelor, a obiceiurilor) din tatâ’n fiu: tradiţiunea leagă trecutu de prezent. Fapt transmis ast-fel, legendă: tradiţiunea alăptării lui Romul şi Remu de o lupoaică. Obicei tradiţional: tradiţiunea e ca suveranii să fie intimpinaţi cu pine şi cu sare. — Şi tradiţie. * traduc, -dus, a -duce v. tr. (lat. tra-dăcere, a conduce dincolo; fr. traduire, a traduce. V. duc). Trec dintr’o limbă tn-tr’alta: poetu Cojbuc a tradus In versuri Eneida de pe latineşte pe româneşte. Aduc la judecată: a traduce pe cineva înaintea justiţia. Arăt, exprim: îmi traduc sentimentele pe hlrtie. Fam. Amăgesc, înşel: aşa e că te-a tradus bine? * traducătdr, -oâre s. Care traduce, tălmaci, interpret. * traductibil, -ă adj.(d. lat. traductus cu sufixu -ibil). Care se poate traduce. * traducţlune f. (lat. traductio, -dnis. V. de-ducţlune). Acţiunea de a traduce; lucru tradus: a citi o traducţiune, a citilli-ada In traducţiune. — Şi -ucţle, dar ob. -ucere. 1) * trafic n., pl. e, şi trafic n., pl. uri (fr. trajic, d. it. trdjfico). Negoţ c» ţări depărtate: trafic de cereale. Ftg. Negoţ ruşinos: nu se face trafic cu onoarea 7 2) * trafic şi trafic sad -chei, a -â v. intr. (fr trafiquer, it. trăf/ico, -care). Fig. Fac trafic ruşinos: a trajica cu conştiinţa ta. V. tr. A trafica ceai. Fig. A trafica conştiinţele. V. precupeţesc. * traficant, -ă adj. (fr. trafiquant, it. irafficante). Negustor cu ţări depărtate: un traficant de cafea. Fig. Traficant de caractere, corupător de caractere, cumpărător de conştiinţe. * traforaj n., pl. e (d. a trafora). Arta de a trafora. Lucrare traforată. * traforez v. tr. (it. trafdro, -fordre, compus ca şl per- forare). Tai figuri Intr’o placă de lemn pin ajutoru unui ferăstrău suptire ca un ac: a trafora o scindurică. — 1334 - www.dacoromanica.ro traftalog, V. taftalog. tragf tras, a trâge v. tr. (lat. trăhere, tractam, a ttrt, de unde, pin anal. cu culeg-cules, dreg-dres, s’a făcut trag- tras; it. trar-re, pv. fr. trăire, cat. traure, sp. traer, pg. trazer). TTrtI, aduc spre mine saâ după mine: îmi trag scaunu spre masă, calu trage căruţa (locomotiva vagoanele, remorcheru şlepurile). Scot: a trage sabia din teacă, cizmele din picioare (a trage cizmele in picioare, a te tncălta cu ele). Scot sugtnd cu gura sau cn pompa: a trage vin din butoi; a trage ciubuc, tutun (adică „fum de tutun", a fuma). Apuc şi tntind puţin: l-a tras de picior ca să se scoale, de urechi fiind-că era obraznic. Scot din urnă la noroc: a trage sorti (.A trage sortii tuseamnă şi „a te prezenta la serviciu militar", unde, tn ainte, te recruta dacă trăgeai un număr mal mic de ctt micu contingent necesar şi-ţi dădea dru-mu dacă trăgeai un număr mai mare). Scot din maşina tipografică: a trage o mie de exemplare dintr'o carte. însemn, duc pe pă-mtnt ori pe htrtie: a trage o brazdă cu plugu, un hotar, o linie pe htrtie. Frec, masez : l-a tras pe (sad la) picioare ca să se dezmorţească. Arunc săgeţi din arc (trăgtnd de coardă), gloanţe din puşcă (trăglnd de pedică): a trage săgeţi, gloanţe, cartuşe, ghiulele. Adresez, aplic (lovesc) ori scot (sunete): a trage cuiva o înjurătură sau o palmă (un cuţit, un gtont),a trage un ctn-tec sad un pîins (V. taxlm). Fac, mă apuc de: a trage un chef, un somn. Atrag,chem: s’a dus unde-l trage inima. Chem, aduc, traduc : l-a tras in Judecată. Sufer, păţesc: de-aş mai trage cite-amtras, eă de tine nu mă las (P. P.). Fac să răcească: m’a tras curentu şi am răcit. A trage clopotele, a apuca de funia lor şi a le face să sune, (fig.) a linguşi, a te gudura, a face curte (pin aluz. la clopotele care se trag la biserica tn onoarea unui preut mal mare). A trage folos, a profita. A trage de minecă pe cineva (fig.)i a te ţinea după el cu oferte. A trage nădejde, a nădăjdui: trage şi el nădejde ca spinu de barbă şi prepeliţa de coadă. A-fl trage păcatu cu un lucru, a suferi cu el după ce l-ai acceptat. A trage o poliţă asupra cuiva, a emite o poliţă pe numele lui. A-ţl trage sufletu, a răsufla: era o îmbulzeală de nu puteau să-ţl tragi sufletu. A trage tn ţeapă, a pune tn ţeapă (un suplicii) medieval). A trage uşa după tine, a o închide. V. refl. Mă retrag: a se trage la munte, apele s’au tras. Mă scobor, am originea : Românii se trag din Romani. Provin, rezult: din boala cela i s’a tras moartea. Tind, mă tndrept: acest copil se trage Ia învăţătură. V. intr. Mtn, poposesc pe noapte: a trage la han. A avea curent bun şi a face să ardă bine focu: soba asta trage bine. E curent de aer şi poţi răci: odaia asta trage. A emite răceală: acest zid trage. Am greutate, apes tn cântar: acest sac trage zece chilograme, trage mult (sau greă) la cantar. A trage a, a tinde a, a călca a: acest copil trage a soldat; apa trage la matcă, şi mo- Jicu la teapă. A trage cu, a da cu, a lovi cu: a trage cu ciocu, cu toporu, cu puşca, cu tunu, cu gloanţe, cu cartuşe. A trage cu ochiu, a te uita pe furiş. A trage cu urechea, 1. a asculta pe furiş, 2. a asculta atent un zgomot care nu se aude lămurit. A trage de moarte, a trage să mori, a fi aproape de ultima suflare, de moane. A trage în gazdă, a poposi la cineva ca să dormi. A trage la măsea, a bea, a fi beţiv. A trage pe sfoară, a tnşela, a escroca. tragă f., pl. trăgi (d. a trage). Munt. Tub (de tinichea, de cauciuc) de tras vin din butoi pe vrană sorbind tntti cu gura (Asta se face şi c’o tlugă sau c’o tivdă). Olt. Săniuţă (ttrlie sau cioaclă de ttrtit o greutate oare-care: lemne ş. a.) saii chear o sanie mare. V. şi traglă şi targă. trâgăn n., pl. e (ngr. traganân, sftrc, zgtrci). Adenită (la vite). * tragedian, -ă s. (fr. tragidien).Tragic (actor). * tragedie f. (fr. tragedie, d. lat. tra-goidia, care vine d. vgr. tragodia, [d. tră-gos, ţap, şi ădo, ctnt], fiindcă, la origine, un ţap era recompensa celei mai bune tragedii; it tragedia. V. comedie, haz-modie). Piesă teatrală dramatică care inspiră teroare sau milă şi se termină cu un eveniment funest. Oenu tragic. Fig. Eveniment funest: ce tragedie I — Pe la 1800 tragodfe (după ngr.). tragere f. Acţiunea de a trage. Cimp de tragere (saii numai tragere), Ctmp de tir, locu unde se deprind soldaţii să ochească: mă duc ia tragere. * tragic, -ă adj. (vgr. tragikâs). De tragedie: piesă tragică, poet tragic, actor tragic. Fig. Trist, jalnic, nenorocit (nu din tnttmplare, ci din pricina caracterului persoanei) : tragica moarte a Iul Mihal Viteazu. S. m. Autor tragic: Eschil, Sofocle şi Euri-plde îs marii tragici al antichităţii. Actor tragic: Talma fu un mare tragic ai primului imperiu francez. S. n., pl. uri. Oenu tragic tn literatură. Caracteru tragic: tragicu unor situatiunt. Adv. In mod tragic: aventura sfîrşi tragic. V. comic. * tragicomedie f. (din tragic şi comedie ; lat. tragicocomoidia ; fr. tragi-comidie, it. sp. tragicomedia). Tragedie amestecată cu incidente comice şi fără sftrşit tragic: Cidu lui Corneille e o tragicomedie. Fig. Amestec de lucruri serioase şi comice. — Se poate scrie şi tragi-comedie. * traglcdmlc, -ă adj. (din tragic şi comic). De tragicomedie: situafiune tragicomică. S. n. Genu şi caracteru tragicomic. Adv. In mod tragicomic. — Se poate scrie şi tragi-comic. traglă şi (Trans.) trăhlă f., pl. e (nsl. traglje, ung. taraglya, d. germ. trage, targă, contaminat de tragă). Mold. Tragă, ttrlie. Mold. nord. Iepe (de dus plugu pe drum), V. Tapă. * tragodfe, V, tragedie» www.dacoromanica.ro TRA trahană f. (turc. tarhana şi terhana). Cocă care se frămlntă cu ou şi cu iaurt ori cu lapte bătut, se trece pin ciur şi se pune In supă. V. tăîeţeT. * traheîe f„ pl. el (vgr. trahys, traheia, zgrunţuros). Anat. Beregată, canalu pin care intră aeru In plămli la animalele articulate. — Se zice şi traheta-arteră. * traheîân, -ă adj. (d. troheie). De la traheie, pin traheîe: respirafiunea traheiană a insectelor. — Şi traheâl. * traheotomie f. (d. traheie şi -tomie din ana-tomie). Operaţiune chirurgică pin care se taie (se deschide) traheia. * trahft n„ pl. uri (fr. trachyte m., it. trachite f., sp. traquita f., d. vgr. traliytes, -hytetos, asperitate). Min. Un fel de peatră vulcanică de tip porfiroid, uşoară, dură şi poroasă şi foarte preţuită la construcţium. * trahitic, -ă adj. (d. trahit).De trahit: stîncă trahitică. trâhlă, V. traglă. traht, V. tract. trâî n., pl. uri (d. a trăit. Viaţă, existenţă; modu de a trăi: e o mare fericire să ai trai bun in casă. A-fi fi trăit traiu, a-ff fi mîn-cat malalu, a fi fost In rol (tinăr, frumos, puternic) odată, dar a nu mai putea să ai pretenţiuni acuma (Poate zice asta şi cel ce şi-a făcut datoria şi se scuză acum că nu mai este rlndu lui, ci al altora). * traTâct şi -jâct n., pl. e (lat. trajec-tus, d. traicere, a trece; fr. trajet. V. obiect, trec). Spaţiu de străbătut, drum, cale: traiectu de la Galaţi la Sulina. Călătorie, trecere: traiect greu. V. tract şi traseB. * traTectdrlO şi -jectorlB, -le adj. (mlat. trajectorius, d. trajectus, traiect; fr. trajecioire, s. f.). Geom. Relativ la traiect, la străbaterea spaţiului: linia traiectorie. S. f. Curba pe care o descrie In aer un proiectil. trâTnlc, -ă adj. (d. trai sau bg. traen, trainic). Durabil, rezistent: casă, haină trainică. Adv. A zidi trainic. trâlstă f., pl. e (din mai vechiu tăistră, tăinstră şi trăistră, Înrudit cu tâgîrţă. D. rom. vine mgr. tăgistron, ngr. tăistro şi trăisto, alb. trastă şi straistă, rut tăistra, pol. tajstra şi tanistra, ceh. tanystra [de unde germ. tornister, raniţă], ung. tarisznya). Săculeţ de merinde purtat pe umăr (II poartă ţăranii, mai ales ciobanii, şi cerşitorii). Traista ciobanului sau (Trans.) punga popii, o plantă umbeliferă care creşte pe lingă drumuri şi pin grădini (capsella bursa pas-tdris). — In Maram. Pc. şi Bas. şi strâls-tă, In Trans. şi strâlţă. tn Olt. pl. şi trăişti (NP1. Ceaur, 68 şi 81). * traTvân, V. tranvaî. * traject-, V. traiect-. tralalâ interj, care arată clntecu din gură: destul cu attta tralala, măi băietei V- tre-la-lela. TRA * trambalez v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate şi de ngr. trambala, leganătoare. V. trapă). Barb. Tlrăsc de colo colo. V. refl. Mă vlntur, mă zbucium In coace şi’n colo. * trambulină, V. trampolln. * tramcâr şi trancâr n,, pl. e (d. tram- din tramway şi car). Un fel de vagon de tranvai (mai mare de cit omnibusu) tras de cai pe drum simplu şi fără şine. 1) trâmpă f., pl. e (turc. [ngr. bg. slrb.] trampa, d. it. tramiita, mutare, tramutare, a muta). Fam. A face trampa, a face schimb, cu ceva. 2) trâmpă f., pl. inuz. e (fr. trempe, că-litură). Barb. Teapă, caracter. * trampolin n., pl. e (it. trampolino şi trampellino [de unde şi fr. tremplin], d. trămpoli, picioroange, trampolare, a merge pe picioroange; ngr. trambăla [scris -mpălaj, legănătoare, scaun In care te legeni. V. trambalez, trapă, draghină). Scln-dură care, fiind fixată la un capăt, iar la cel-lalt liberă, se leagănă şi te aruncă In sus clnd sari de pe ia. Fig. A servi cuiva de trampolin, a-i ajuta să se înalţe (mai ales In politică). — Şi trambulină. * tramway, V. tranvaî. tranc şi trac, interj, care arată zgomotu mecanizmului unei arme de foc (nu pocnitură): puse mina pe pistol şi tranc IV. tra-catrucâ, poc. trânca-fleânca interj, (d. a trăncăni şi a flecări) care arată trăncăneala (flecăreala) : ce tot tranca-fleanca toată ziua ? trancafuse V. catrafuse. trancanâle f. pl. (d. a trăncăni). Munt. Olt. Fam. Catrafuse, ciuveie: a venit cu toate trancanalele. Palavre, clntece de viori şi cobze, zdrancanale: de-aste vorbe de-ale tale, gogoşele, trancanale (Pan). * trancâr, V. tramcar. tranca-trânca interj, care arată trăncăneala sau jucarea prea multă cu mecaniz-mu unei arme de foc: ce tot tranca-tranca la urechea mea? V. tracatrucă. trandadâTe, V. trandavaî. trandafir m. (mgr. şi ngr. tran- şi trian-dăfyllon, d. triănaa [scris -nta], trei-zeci, şi fyllon, foaie; vsl. bg. trandafilă. V. filă). Un copăcel ghimpos care e tipu familii! ro-zaceelor (rosa). Roză, floarea acestui copăcel. Fig. Roşeaţa naturală a obrazului: trandafirii (saii bujorii) din obraz. Ani de ti-nerefă (iron. şi de bătrlneţă): a avea douăzeci de trandafiri. A şedea pe trandafiri, a fi fericit. Est (pin aluz. la mirodeniile lui). Ghiuden. — Trandafiru se trage din măcieş. Pin cultură s’au obţinut o mulţime de varietăţi, cu flori roşii aprinse, roşiatice, galbene şi albe. Din florile roşii ale unei varietăţi (rosa centifolia) se face dulceaţă. Din florile altei varietăţi (rosa damascăna) se scoate (la Şiraz, In Persia; la Cazanllk, In Bulgaria, şi In Saxonia) preţiosu ulei sau esenţă de trandafiri, Întrebuinţat In parfumerie şi'n me- - 1336 - www.dacoromanica.ro dicină. Ploarea trandafirului e considerată ca cea mai frumoasă din toate attt ca formă, cit ţi ca miros. Toţi trandafirii au ghimpi, afară de cei cu flori albe. V. crin. trandafiriii) -ie adj. Ca trandafiru, ro; deschis (fr. rose). V. pembe. trandavăl n., pl. le. Cov. Prut. Prosto-vol. — La Ant. trandadâîe, pl. ăl, plasă (numită ;i tirltoare), care se ttrăşte pe fundu apel ca să prindă cega. * trans- (lat. trans, dincolo, peste), per-fix care înseamnă „dincolo, peste": transalpin, transrenan (dincolo de AlpI, de Rin), vapor transatlăntic, calea ferată transibe-rlană (vapor care străbate Atlanticu, cale ferată care străbate Siberia). V. stră-, cls-, ultra-. * transacţlunef. (lat.ţransăctio, -ânis. V. translg, acţiune). Învoială pin care se renunfă ia judecată: o transacfiune mediocră e mat bună de cit un proces bun. Învoială (convenţiune) tntre negustori: tran-acfiunl comerciale. — Şi -ăcţle. Fals tranz-. *transahariăn, -ă adj. (trans- şi Sa-hara). Care e dincolo de Sahara. Care străbate Sahara. S. n., pl. ene. Drum transaha-rian.— Şi transsah-. * transalpin) -& adj. şi s. (V. trans-). De dincolo de Alpi: Galia transalpină (fată de Roma). Rar. Transcarpatic (fată de Bucureşti). * transatlăntic, -ă adj şi s.(V.trans-). De dincolo de oceanu Atlantic. Care străbate Atlanticu. S. n., pl. e. Mare bastiment care străbate Atlanticu. * transbtfrdâz v. tr. (fr. transborder, d. trans-, dincolo şi bord, bord). Transport de pe un bord (sau dintr'un tren. dintr’un vagon de tranvai) pe altu.— Sciocnindu-se de b, se pron. şi se poate scrie tranzbor-dez. * transcarpatic şi -tin, -ă adj. (V. trans-). De dincolo de Carpaji (fată de Bucureşti). * transcendent, -ă adj. (lat trans-cindens, -intis, d. transcindere, a trece dincolo suindu-te ttrans, dincolo, şi scdndere, a te sui]. V. ascendent). Fii. Care trece de hotaru experienţei, ieşit din raţiunea pură, sublim, superior: idei transcendente. Geometrie transcendenta, care se serveşte de calculu integrai sau infinitezimal. Adv. In mod transcendent. * transcendentă!, -& adj. (mlat. transcendentalist FU. Care se ocupa de lucruri transcendente, anterioare experienţei: după Kant, spaţiu şi timpu is concepte transcendentale. * transcendenţă f., pl. e (lat. trans-cendentia). Fii. Calitatea de a fi transcendent. * transcontlnentăl, -& adj. (V. trans-). Care străbate un continent: drum transcontinental. * transcrlpţliine f. (lat. transcriptio, -ânis). Acţiunea de a transcrie. Text transcris. — Şi -ipţie, dar ob. -iere. * transcris, -scris, a scrie v. tr. (lat transcrlbere, d. trans, dincolo, şi scri-bere, a scrie; fr. transcrire). Copiez, scriu pe o foaie ceia ce e scris deja pe alta. Muz. Copiez şi transpun o melodie p. alt instrument Jur. Copiez după un registru special un act de vtnzare ş. a. * transdanublăn, -ă adj. (lat. trans-danubianus. V. trans-). De dincolo de Danubiu (de Dunăre). — Sunesu s, ciocnindu-se de d, se pron. şi se poate şi scrie şi tranzd-. 1) * transfer n., pl. uri (fr. transferi). Jur. Com. Acţiunea de a transfera (de a transporta, a muta) un drept, o posesiune de la unu la altu. — Mai bine translafiune. 2) * transfer, a -ă v. tr. (fr. transfirer, d. lat. transferre, translatum, a duce dincolo. V, con-fer, pre-fer). Permut: a transfera un funcţionar. Transmit o pose-sesiune (rentă, acţiuni ş. a.). * transferare f. Acţiunea de a transfera, translactiune, htrtia pin care se notifică această acţiune. * transflguraţliine f. (lat. transfigu-rdtio, -ânis). Acţiunea de a transfigura. Sărbătoarea Schimbării la fată (6 August). — Şi -âţle, dar ob. -ăre. * transfigurez v.tr.(lat.transfigurare). Schimb faţa unui om; bucuria ii transfigurase. * transfdrm şi -£z, a -ă v. tr. (lat. transformare). Prefac, metamorfozez, schimb forma: a transforma o casă tn spital. * transformaţiune f. (lat. transfor-mătio, -ânis). Acţiunea de a transforma. - ■ Şi -ăţle, dar ob. -ăre. * transformist, -â s. şi adj. Adept al transformizmului, evoluţionist, darwinist. * transformizm n. Evotutionizm, o doctrină biologică după care speciile de animale şi vegetale se transformă şi produc alte specii supt influenta adaptatiunii: La-marck, Danvin, Haeckel ts principalii apărători al transformizmului. V. ontogenie. * transfug, -ă s. (lat. trănsfuga, d. trans, dincolo, şi fugere, a fugi; fr. transfuge). Dezertor dintr’un partid tntr’altu. * transfuzez v.'tr. (fr. Iransfuser, d. lat transfusus, vărsat dincolo). Fac trans-fuziunea unui lichid sau a slngelui. V transvazez. ' * transfuzlune f. (lat transfăsio,-ânis d. trans, dincolo, şi fusio, vărsare. V. fuziune). Trecerea unui lichid dintr’un recipient In altu sau a slngelui (pin operaţiune) de la un animal la altu. * transgresez v. tr. (d. transgresiune,' sau lat. transgressus, păşit dincolo; fr. transgresser). lnfrlng, calc, violez : nu transgresa legea I www.dacoromanica.ro TRA * transgresiune f. lat. transgressio, -dnis, d. trans, dincolo, şi gressio, păşire. V. a-, dl- şi pro-gresiune). Acţiunea de a transgresa. — Şi -gsle. * transgresâr, -oâre s. (lat. trans-gressor. V. a-gresor). Acela care transgresează. * transhumant, -ă adj. (d. transhu-mez; fr. transhumant, sp. trashumante). Care transhumează, * transhumânţă f., pl. e (d. transhumant, fr. transhumance). Emigrarea tempo-rană a turmelor de la şes la munte şi înapoi. — Se poate zice şi transhumaţlu-ne (sau -afle), ca sp. transhumaclon. * transhumâz v. intr. (fr. transhumer, d. sp. trashumar, d. tras, lat. trans, dincolo, şi humus, pămtnt.V. înhumez). Emigrez temporar cu turmele de la şes la munte şi înapoi. * translberlăn, -ă adj. (trans- şi Siberia). Care eti&bate Siberia. S. n., pl.ene. Drum (de fer) transiberian. — Şi transslb- * transig, -is (inuz.), a -ige v. intr. (lat trăns-igo, -igere, -detum, d. trans, dincolo, şi Agere, a mina. V.transacţiune). Fac o transacfiune, mă înţeleg fără proces. Fig. Fac concesiuni unde n’ar trebui: cine-i gentilom să nu transigă cu onoarea l * transigent, -ă adj. (lat trdnsigens, -intls. V. Intransigent). Care transige- * translggnţă f., pl. e (d. transigent). Caracteru de a fi transigent. * Transilvan, -ăşi (ob (Transilvănean, -eâncă s. (d. Transilvania). Ardelean. * trânsit n., pl. e şi uri (lat, trănsitus, trecere, d. trans, dincolo, şi itus, mergere , ire, a merge. V. suî). Trecerea unor mărfuri fără a plăti vamă pintr’o tară sau pin-tr’un oraş. — Fals tranzit. * transitiv, -ă adj. (lat. transitivas). Qram. Care arată o acţiune care trece direct de la subiect la obiect: verb transitiv (De ex.; toporu despică lemnu). Adv. Ca transitiv: unele verbe intransitive se pot întrebuinţaşi transitiv (De ex.:a trăi un trai fericit). * transitdrIQ, -le adj. (iat. transilorius Trecător, care împlineşte o trecere: lege transitorle. Adv. In mod transitoriu. * translţiune f. (lat. transitio, -dnis, trecere). Trecere (evolu(iune) de la o formă la alta, de la o ideie la alta : de la anarhie la despotizm transifiunea e inevitabilă. — Şi iţie. Fals tranz-. * translatâr, -oâre s. (lat translator. V. de-lator). Traducător oficial (la ministeru de externe, la consulate ş. a.) * translaţiune f. (lat. translătio,-dnis, d. trans» dincolo, şi latio, ducere. V. delaţiune). Transferare. Traducere. Mişcarea unui solid fără a-şi schimba pozifiunea (fără rotafiune). — Şi -âţle. V. transfer 1. TRA * translucid, -ă adj. (lat. transluci-dtis, d. trans, dincolo, ţi lucldus, luminos. V. lucid). Semitransparent, străveziu ; farfuriile de porţelan is translucide, Iar cele de faianţă opace. * transluciditate f, (d. translucid. V. luciditate). Calitatea de o fi translucid. * transmigraţlune f. (lat. transmlgră-tio, -dnis). Emigrare dincolo. Metempsihoză — Şi -âţle şi -âre. * transmigrez v. intr. (lat. trdnsmigro, -dre). Emigrez dincolo. * transmisibil, -ă adj. (d. lat. tras-missus cu sufixu -tbil. V. admisibil). Care se poate transmite: caracteru părinţilor e transmisibil copiilor. Molipsitor: boală transmisibilă. * transmislbllltâte f. (d. transmisibil). Caracteru pe a fi transmisibil. * transmisiune f. (lat transisslo, -dnis. V. misiune). Acţiunea de a transmite. Curea de transmisiune, curea pusă pe două roate ale unei maşini p. ca Invlrtiturile (forja) să se transmită la cea cu diametru mai mare. — Şi -isle. * transmit, -mis, a -mite V. tr. (lat transmittere, d. trans, dincolo, şi mlttere, a trimete. V. ad-mit). Trimet, fac să ajungă ceva undeva : a transmite un ordin. Cedez, dau: a transmite o proprietate. Fig. Dau pin molipsire ; a transmite holera. Dau pin moştenire calităţile sau defectele: părinţii transmit copiilor caracterele lor. V. refl. Mă propag : lumina se transmite in linte dreaptă. * transmlţătâr, -oâre adj. şi s. Care transmite. S. n., pl. oare. Aparat care transmite (semnale optice, electrice ş. a.). * transmut, a -â v. tr. (lat. trans-muto, -mutdre. V. mut). Prefac, transform (natura corpurilor); alchimiştii căutaă să transmute alte metale tn aur. * transmutaţiune f. (lat. trans-mutdtio, -dnis. V. mutaţiune). Acţiunea de a transmuta. — Şi -âţle şi -âre. * transoceânlc, -ă (V. trans-). De dincolo de ocean. Care străbate oceanu. S. n. pl. e. Mare bastiment care străbate oceanu. * transpaciflc, -ă adj. (V. trans-). De dincolo de oceanu Pacific. Care străbate Pacificu. S. n„ pl. e. Mare bastiment care străbate Pacificu. * transpadân, -ă adj. (iat. transpa-danus, d. trans, dincolo, şi Padus, rlu Pad). De dincolo de Pad (fată de Roma): Qalia transpadană sau cisalplnă. S. m. şi f. Locuitor de peste Pad. * transpâr, -părut, a -păreâ v. intr. (trans- şi par din a-par). Mă străvăd pintr’un corp transparent (apă limpede, sticlă ş. a.) ori translucid: liniile negre transpăreau pin plic. Fig. Is uşor de priceput: tn-tenfiunile transpăreau pin aluziuni. * transparent, -ă adj. (mlat. transpărem, -intis. V. a-parent). Pin care se vede fără nici o întunecare, absolut stră- — 1338 - www.dacoromanica.ro TRA vezlu (ca apa limpede, geamurile obişnuite ş. a.). Pin care se vede puţin :pinză transparentă. Fig. Uşor de priceput: aluziune transparentă. S. n, pl. e. 1. Htrtie cu linii drepte negre care se pune supt htrtia pe care scrii ca să duci rtndurile după liniile care transpar. 2. (poate după rus. transparent). Perdea de ptnză sau şi de befişoare (stor) pusă tn cadru ferestrei (La tnceput, s’au numit aşa jaluziile, care-s tn adevăr transparente. !n Munt. se zice şi transpe-rant, ceia ce e vulgar). Adv. In mod transparent : a vorbi prea transparent. * transparenţă f., pl. e (d. transparent). Calitatea de a fi transparent: transparenţa sticlei. * transpir, a -ă v. intr. (mlat. trans-splro, -spirăre, d. trans, dincolo, şi spirare, a sufla. V. a-splr, su-spin). Ies pin pori, transud : sudoarea transpiră. Asud (impropria şi de prisos pe româneşte). Fig. Ajung la urechile lumii: să nu transpire nimic din planu nostru l transpirâbil, -ă adj. (d. a transpira). Med. Care se poate elimina pin transpira-(iune. * transpiraţlune f. (mlat transpirătio, -dnis). Acfiunea de a transpira. Sudoare (impropria şi de prisos pe româneşte). — Şi -âţle şi -are. * transplantez v. tr. (lat transplantare, d. trans, dincolo, şi plantare, a planta). Răsădesc, scot de unde crescuse şi pun să crească aiurea. Fig. Strămut: Traian a transplantat rasa latină tn Dacia. 1) * transpârt n., pl. uri (fr. transport, d. transporter, a transporta). Acţiunea de a transporta, cărăuşie: transport de călători, de mărfuri (V. dusoare). Lucruri transportate : a sosit un transport de marfă. Jur. Transfer, cesiune (a unei proprietăţi, a unui drept): a face transportu unei rente. Fig. Pornire, entusiazm, avlnt: transport de bucurie. 2) * transport, a -ă v. fr (lat. transportare, d. trans, diricoio, şi portare, a căra, a purta). Car, duc (tn car, In spinare, cu calu, cu corabia, cu aeropianu); a transporta lemne,călători.Pun, transpun; atrans-porta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoţionez, tnctnt, entusiazmez, răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procurorii s'a transportat la locu crimei. * transportabil, -ă adj. (d. transport; fr. -able). Care se poate transporta. * transportat, -ă adj. Fig. Emoţionat, tnctntat, răpit, entusiazmat: transportat de bucurie. * transportaţiune f. (lat. transportă-tio, -dnis). Rar. Acfiunea de a transporta. — Şi -ăţie şi -ăre. V. transport 1. * transpozltiv, -ă adj. (d. lat. trans-pâsitus, transpus, cu sufixu -iv. V. pozitiv). Gram. Propriu a transpune cuvintele, care, avtnd terminafiuni care arată raportu- TRA rile gramaticale, tşi schimbă locu fără si sufere tnjelesu: latina şl greceasca-s limbi transpozitlve. * transpoziţlune f. (lat. *transpositio, d. transpositus, transpus. V. pozlţiune). Acţiunea de p transpune. Metateză. — Şi -iţie. * transpun, -pus, a -pune v. tr. (lat. transpânere, d. trans, dincolo, şi pânere, a pune). Pun tn alt loc, schimb locu (cuvintelor, sunetelor), ca tn strănut tld. stărnut. Muz. Schimb tonu unei melodii. * transrenân, -ă adj. (lat. transrhe- nanus, d. trans, dincolo, şi Rhenus, Rinu). De dincolo de Rin. ' * transsah-, V. transah-. * transsib-, V. transib-. * transubstanţiaţiune f. (mlat.trans-substantiatio). Teol. Acţiunea de a transub-stan|ia. — Şi transsub-. Şi -ăţie şi -ăre. * transubstanţfez v. tr. (mlat. trans-substantiare, d. trans, dincolo, şi substantia, substanţă. V. consubst-). Teol. Prefac tn altă substanţă, adică ptnea şi vinu tn trupu şi stngele lui Hristos. — Şi transsub-. * transud., a -ă v. intr. (trans- şi sud din a-sud; fr. transsuder). Transpir, ies pin pori; lichidu transudă. — Şi transsud. * transvazâz v. tr. (trans- şi -vazez, d. vas; fr. transvaser. V. extravazez). Torn dintr’un vas tntr’attu. — Se zice şi se poate şi scrie şi tranzvazez (fiind-că se ciocneşte s de v). V. pritocesc. * transversal şi transvers, -ă adj. (fr. transversal, d. lat. transversus [d.trans, dincolo, şi versus, tntors, Invtrtit] ; transver-sarius, transversal. V. invers, traversez). De-a curmezişu, care taie pin mijloc : linie transversală. Adv. In mod transversal. — Şi tranzv- (fiind-că se ciocneşte sdev). * tranşant, -ă adj. (fr. tranchant). De-ciziv, hotărltor: ton tranşant. Adv. A vorbi tranşant. tranşate f., pl. el (fr. tranchie, fem. d. tranche, tăiat, de unde şi rus. transila. Tran-şea, -ele, cum zicea Al., nu e uzitat. V. re-tranşament). forfJŞant făcut ca să tragi focuri adăpostit. V. castru şi ocop. * tranşez v. tr. (fr. trancher, a tăia, a reteza). Rezolv (decid) dintr'o dată: a tranşa o chestiune, o dificultate. * tranvâT n., pl. le şi ări (fr. tramway, d. engl. tramway, compus d. tram, şină lată şi way, drum; it. sp. tranvla, it.şi tranvai). Vagon tras de cai sau de un motor pe nişte şine joase peste care pot trece trăsurile şi cu care se călătoreşte prin oraş sau şi afară din oraş. — Nu e nevoie să se scrie tramway. In Bucureşti mitocanii zic tralvăn. * tranz-, V. trans-. trap n., pl. uri (imit. înrudit cu germ* trab, trap. V. tropăi. Mersu calului (ctne-lui ş. a.) tntre pas şi galop şi tn care se loveşte de-odată cu picioru drept anterior şi - 1339 www.dacoromanica.ro sttngu posterior safl cu sttngu din ainte şi dreptu din apoi (225 de metri pe minut la calu de cavaleric). — Şi treapăd. trapâşcă f,, pl. şte sau trăpăştl (rut.). Dor. Bătătoare, scuturătoare (împletitură de trestie marină de scuturat covoarele). — In Bc. tlrlpleaşcă, pl. eşti. V. fiică. trapazăn şi strapazăn n., pl. e(turc. trabzan, şir de gratii, tramazăn, tribună; strb. trabozan, tindă). Dun. Scarmos, cuiu de care se tine vtsla. Munt. vest (tropu-zan) „pridver, prispă" (CL. 1910, 396), balustradă: sprijinit de tropuzanu scărtl, am scoborit pe covertă, şi de aci jos tn cabină (ChN. I, 161). — Şi trapuzan. Şi cea-prazan (din ceaprgz şi trapazan In R(. (rev. I. Crg. 4, 250), scarmos. * trapă f., pl. e (fr. trappe, de orig.germ., ca şi rom. trampolin, trambalez şi draghină). Barb. Chepeng, clapă orizontală, ca la o capcană de animale mari sau pe o scenă. * trapez n., pl. e (fr. trapize, lat. tra-pezium, care vine d. vgr. trapezion, dim. d. trăpeza, masă cu patru picioare). Geom. Cuadrilater cu două laturi paralele şi două neegale (Dacă laturile neparalele-s egale, se numeşte trapez isoscel) : suprafaţa trapezului se obţine înmulţind semisuma celor două baze cu înălţimea. Leagăn compus dintr'un fus mic (70—80 c. m,) legat de două funii şi întrebuinţat ca aparat de gimnastică. Anat. lin muşchi al spinării (tntre- omoplat şi coloana vertebrală). trapezăr n., pl. e (d. trapeză). Sofragiu la mtnăstire. trapeză f,, pl. e (ngr. trăpeza, masă). Masa comună sau sofrageria la mtnăstire. trapezărfe f. (ngr. trapezarion). Sofra-gerie la mtnăstire. * trapezoâdru n., pl. e (d. trapez şi -edru din tetra-edru). Geom. Solid cu fetele trapezoide. * trapezofd, -ă adj. (vgr. trapezeeidis, d. trăpeza, masă, şi eldos, aspect). De forma trapezului. — Şi -idâl (cp. cu romboid). * trapist m. (fr. trappiste). Călugăr catolic din ordinu cel mai auster, care a fost fundat la 1140 In Francia şi a fost reformat la 1662 de abatele de RancG. Trapiştii nu vorbesc Intre ei de cit p. serviciu (p. a da şi a primi ordine) şi nu iese din mtnăstire nici-odatâ I trapuzăn, V. trapazan. tras, -ă adj. (part. d. trag). Tras Ia fată, slab. Tras pintr’un inel, zvelt, suptire. Tras de păr, silit, forţat: argument tras de păr. Sprincene trase, văpsite. * trasăd a, pl. ee şi ele (fr. traci). Linie străbătută: traseu drumului de fer tran-siberian. V. traiect, * trasâz v. tr. (fr. tracer). Trag (tnsemn) pe teren (sau pe plan) linia unul drum care trebuie să fie făcut: a trasa un drum. trată), V. tarta}. * tratament n., pl. e (fr. trăitement, it. trattamento). Acţiunea de a trata. Modu de a trata (de a te purta cu o persoană, de a îngriji un bolnav, de a combate o boală, de a lucra cu diferite substanţe): l-a supus unul tratament aspru, tratamentu holerei. L. y. (germ. traktament). Hotărlre, orlndu-lală. Ospăţ, chef. * tratât n., pl. e (fr. traiti, it. trattato. V. tractat). Carte, manual: tratat de istorie. învoială, conventiune Intre state (mal rar tractat). * tratativă f., pl. e (it. trattativa). PI. Negocieri, vorbe p. a te învoi cu cineva: a tncepe, a face tratative de pact * trataţiiine şi (ob.) ~âţie f. (it. trat-tazione,lat. tractatio). Fam. Oferire gratuită de mlncare sau de băutură. A face trataţie, a trata, a face cinste, a cinsti: ne-a făcut trataţie cu vin. L. V. (tractaţle). Ospăţ. tratavânghel, V. tetravanghel. * trâtă f., pl. e (it. tratta, trată, fem. d. tratto, tras; fr. trăite). Corn. Poliţă, adeverinţă de împrumut. * tratăz v. tr. (fr. traiter, it. trattare, d. lat. tractare, a atinge, a trata, d. trăhere, tractum, a trage). Mă port cu cineva: l-a tratat prieteneşte. îngrijesc un bolnav: l-a tratat cu chinină. Combat o boală: frigurile se tratează cu chinină. Supun o substanţă acţiunii unui agent chimic: a trata un mineral cu mercur. Dezvolt (expun) o chestiune. un subiect ştiinţific (cu vorba sau cu condeiu); a trata o chestiune. Negociez.' a trata pacea. Fam. Cinstesc (ofer de mtncat, de băut): ne-a tratat cu cafea şi dulceaţă. A trata de (sau drept), a califica, a taxa: l-a tratat de nebun. Fam. Iron. A trata cu refuz, a refuza ce ti se oferă: l-am oferit cafea, dar m'a tratat cu refuz. Pop. A trata amor cu cineva, a face dragoste. V. intr. Vorbesc, expun, dezvolt: a trata despre optică. Negociez: a trata de pace. — L. V. trătăluTesc. tratidan şi tradldan n., pl. u rl (fr. drap des dames, postavu doamnelor). Munt. Pop. lin fel de stofă din care se fac scur-teicl ş. a. (CL. 1910,396); chembrică, percal, tratidan (ib. 659),macat de tratidan (ib.983). * traversă f., pl. e (fr. traverse, it, traversa). Bucată de lemn sau de fer In care se înţepenesc şinele trenului şi care e aşezată transversal fată de şine. Grindă aşezată transversal In constructiune. * traversez v. tr. (fr. traverser, it. traversare). Străbat, tal (merglnd, Intinzlndu-mă); a traversa o stradă, cărarea traversează păduricea. travestesc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- fca rom. tre- din tresar/ şi vestire, a îmbrăca). îmbrac In alte haine ca să nu fie recunoscut Fig. Traduc In stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. — Şi str- (ca cuv. care încep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil. www.dacoromanica.ro TRĂ * ţrfidăre f., pl. ări. Acţiunea de a trăda. înaltă trădare (fr. haute trahison), trădare pin care se periclitează siguranţa statului. trădăB v. tr. V. trădez. * trădător, -oăre s. (d. trădat, dar infl. şi de it. traditore). Care trădează, vtnzător : Iuda a fost trădătoru Iul Hristos. * trădez (rar trădăB) şi trădez, a trădă v. tr. (lat. trădere, a preda, a trăda (trans, dincolo, şi dare, a daj; it tradlre, fr, trahir. V. cfed, perd, vind). Predau (Sec. 19. Rar). Vtnd, ajut In ascuns duşmanilor patrii! ori societăţii din care face parte: Iuda l-a trădat pe Hristos. Fig. Părăsesc: puterile l-au trădat. Divulg : a trăda un secret. Denot, arăt, dau de gol: hirilala vorbei l-a irădat că e Jidan. V. refl. Mă dau de gol: ipocritu s'a trădat. trăgâcT, -ce adj. şi s. (d. trag, ca sugaci d. sug). Care trage bine In jug: bou trăgaci. Care trage bine (cu arcu, cu puşca), trăgător, ochitor, chitaci. S. n., pl. e şi uri. Pedică, feru pe care pui degetu şi tragi cind ocheşti cn puşca. trăgănăt, -ă adj. Cu mişcări încete: mers, vers trăgănât. trăgăneăiă f., pl. eli. Acţiunea de a trăgăni. — Şi străgăn-, tărăgăn-şi tă-răgăTală. trăgănez v. tr. (din tragăn [verb], formă neobişnuită, derivat din trag. Formele romane [it. trainare, fr. tratner, cat tragi-narj presupun un lat. * traginare. Hatzfeld presupune un subst. * tragina). Fac să meargă încet, zăbovesc, tot amin: m’a tot trăgănât cu vorba de azi pe mtne plnă etnd, tn sfirşit, mf-a plătit. V. refl. Mă mişc (merg) cu greu: se trăgănează’ncet pe jos o /alnică grămadă (Al.). Amin mereu: un şarlatan de avocat care trăgănează procesele. -Şi (s)trăgănesc, tărăgănez, -ănesc şi -ălesc. V. tergiversez. trăgător, -oăre s. Care trage. S. m. Soldat care trage cu puşca (tiralior). In trăgătorT, la distanţă şi interval de clţi-va paşi unu de altu, ca să nu fie compacţi, şi deci să fie mai feriţi de gloanţe (In cavalerie in furajorl). Vită învăţată la tras. S. f, pl. ori. Şleau cureaua cea groasă care leagă calu de trăsură (Îs două trăgători, de-o parte şi de alta a calului). La şa, cureaua de care e atlrnată scara şi care. In armată, se Intrebuin-ează şi la bătut soldaţii răi: l-a bătut cn răgătorile. Lovitură de trăgătoare; l-a tras zece trăgători. Condeiu compasului, acela cu care se trag liniile cu cerneală. trăTesc v. intr. (bg. traiy, vsl. traiati, a dura). Vieţuiesc, slnt In viaţă: Matusalem a trăit 969 de ani (Biblia). Străbat viata: trăiesc la (ară, la oraş. Duc viata cu alţii la un loc: trăia fericit cu ai săi. îmi consacru via(a: trăia p. sfiinfă. Durez: opere care trăiesc şi astăzi. Persist In amintire; gloria Romanilor va trăi etern. Mă hrănesc cu: trăia cu legume. Clştig, Imi scot mijloacele de trai: trăia din munca Iul. Să trăieşti. TRĂ să trăiască, expresiuni p. a ura viaţă lungă (In armată soldatu II salută pe ofiţer cu “Să trăiţi I"). Aşa să trăiesc (dupa cum mărturisesc adevăru), formulă de jurămlnt. V. tr. A trăi un trai fericit, a trăi vremuri grele. Şl-a trăit traiu, şl-a mlncat mălalu. V. mălaT. Dumnezei să te trăiască (Rar), D-zeu să-ţi dea viată lungă! V. vegetez, hălăduTesc, vivat, trăfme, V. treime. trăTnicfe f. (d. trainic). Calitatea de a fi trainic, durabilitate: trăinicia unul pod. trăit, -ă adj. Care a trăit, care şl-a petrecut viata: om trăit pe apă, tn bine, pin străini. trăitdr, -oăre adj. Care trăieşte In mod obişnuit: om trăitor la munte. trăiţă, V. troiţă, trămet, V. trimet. trăncănăT f. pl. (de la singularu rar trăncănale, var. din trancanale). Munt. vest. (Isp.). Catrafuse. trăncăneălă f., pl. eli. Acţiunea de a trăncăni. trăncănesc v. intr. (d. tranca-tranca şi rudă cu a zdrăngăni. D. rom. vine ung. trankălni). Flecăresc, Heoncănesc, vorbesc prea mult, bat capu cuiva: ia nu mal trăncăni, măll V. troncănesc, turuT. trăpăş, -ă adj. Care merge In trap: cal trăpaş. V. buTestraş. trăsătură f., pl. I (d. tras. V. trăsură). Linie trasă cu condeiu: trăsături rătunde. Dintr'o trăsătură de condei, scriind numai clte-va cuvinte (contra sau In favoarea cuiva). Contur, lineamente: faţă cu trăsături nobile. trăsnăTe f., pl. ăi (d. a trăsni. Cp. cu toană). Ideie care-ţi trăsneşte pin minte, gust subit şi extravagant Poznă. trăsneălă f., pl. eli. Acţiunea de a trăsni. Fig. Iron. Beţie: bolnav de trăsneălă ! trăsnesc (est) şi -znesc (vest) v. tr. (vsl. trlesnonti, a izbi; slrb. tresnuti, a zgudui, a cădea cu violentă; treskati, a face mare buiet; rut trasnuti şi trăskati, a face trosc ; rus. trisnuti, a trosni. V. trosnesc). Izbesc cu trăsnetu, detun, fulger: trăsni-l-ar Dumnezeu I Lovesc subit şi violent: l-a trăsnit cu paru'n cap. V. impers. Trăsneşte, cade trăsnetu: a trăsnit in turnu bisericii. Fig. A-(l trăsni (pin cap, pin gtnd, pin minte), a-tl veni o trăsnaie. — Şi tre- (Munt. vest). V. curentez şi plesnesc. trăsnet (est) şi -znet (vest) n., pl. e (d. a trăsni). Mare tunet produs de fulger: grozave trăsnete se auzeai. Lovitură de fulger: trăsnetu izbi tntr'un brad înalt. Fig. Lovitură de trăsnet, eveniment fatal sau neprevăzut. — Şi tresnet (Od. Psevd. 215). trăsnit (est) şi -zn- (vest), -ă adj. Lovit de trăsnet: copaci, oameni trăsniţi. Fig. A rămtnea trăsnit, a rămlnea foarte uimit (înmărmurit): rămase trăsnit cind auzi ce s'a Intlmplat. Iron. Cam nebun. Beat. - 1341 - www.dacoromanica.ro trăsură f., pl. uri (d. tras. V. trăsătură). Trăsătură, linie, liniuţă. Trăsură de unire, liniuţă de unit cuvintele In scris, ca In te-am prins, bot-gros. Vehicul pe arcuri, mai ales de dus oameni pin oraşe (Trăsurile publice se cheamă şi birji): boieru a Ieşit la plimbare ca trăsura (sau in trăsură). Pi. Trăsături, lineamente, linii: trăsurile feţei, a vorbi In trăsuri generale. — In Dlmb. tresură. V. răvdan, brişcă, docar, trătăj, V. tartaj. trâtălulâsc, V. tratez, trăzn-, V. trăsn-. tr&zvâsc, V. trezesc, treabă f., pl. trebi şi (vechi) trebe (vsl. trleba, afacere, sacrificiu, templu, idol, cult; bg. trleba, sacrificii, rus. triba). Afacere, lucru, întreprindere: trebile tmpărdfiil. Ocu-paţiune (meserie, profesiune): treaba Iul e croitoria. Ocupaţiune (post, funcţiune): e bine să fii in teabă, e rău să stat fără treabă. A avea treabă, a fi ocupat, a avea de lucru: m'aş plimba, dar am treabă. A-ţl căuta sau a-ţl vedea de treabă, a nu te amesteca In trebile altora. A face treabă, a munci, a fi de folos: acest copii face treabă (Şi despre lucruri: acest cuţit face treabă bună). Treaba mea l mă priveşte, eu ts răspunzător, nu te amesteca tu! Treaba taI te priveşte, mie nu-mi pasă! Ce treabă, ce fel de treabă e asta ? Ce înseamnă aceste fapte? Se vede treaba că, se vede că, pe semne că: se vede treaba că eşti bolnav. Asta-l treabă de specialist, aici trebuie să se amestece un specialist Treaba mică sau mare, euf. lld. „nevoia mică sau mare" (de a intra In latrină). De treabă) cum se cade, onest: om de treabă. A nu fi de nici o treabă, a fi un păcătos, a nu fi bun de nimic. treacăt (ea dift) n. fără pl. (d. trec). Trecere: pe acolo era mare treacăt de oameni. tn treacătf tn trecere, treclnd (cu mersu ori cu vorba): tn treacăt, m’am oprit şt pe la el; fie zis in treacăt, are şt el multe păcate I treănţă, V. zdreanţă, treăpăd n., pl. inuz. trepede (d. a trepida). Trap: a merge in treapid (şi treă-pât). Fig. Alergătură, zbucium: trei zile treapidu şi un ceas praznicu (Cr.). Diareie, vintre. Vechi (Treapăt). O taxă care se plătea preuţilor călăraşi ai mitropolii! din Bucureşti din partea împricinaţilor (Furtună, Preoţimea rom. 1915, 77). treăpcă, V. preatcă. treaptă f., pl. trepte (lat trajecta [fem. d. trajectus, trecut, d. traicere, a trece], de unde s'a făcut * traicta, * traecta, * tr&cta, treapti, ca dreapti d. dincta). Fie-care din sctndurile (petrele, frlnghiile) pe care calci ctnd te sul pe scară: din treapti'n treaptă Fig. Strat, rang, situaţiune, poziţiune (In societate safi tn clasificarea ştiinţelor naturale); boieru e pe o treapti mai inaltă de cit firanu, mamiferele-s pe o treapti mai inalti de cit pisirile. V. grad. treasc (ea dift.) n, pl. uri (vsl. trleskâ, ptrtială, tunet; bg. strb. treska, aşchie, gălăgie. V. trosc). Ban. Mortier de produs detunături la sărbări. Trans. (Cjb.). Veselie zgomotoasă. Olt. Munt. vest. Colb ori gunoaie din scuturătură, din fin ori din paie (Bac. şi rev. I. Crg. 9, 126). treaz, -ă adj., pl. treji, treze (vsl. trle-zvă, treaz, nu beat; bg. triezven). Care nu e beat sau care nu doarme, deştept: păzi-tof treaz, copil treaz. Fig. Deştept, înţelept: om treaz, minte treazi. 1) trebnic n., pl. e (vsl. triebinikă, templu, altar, slrb. trebnik, ritual, rus. tribmk, altar, ritual). Altar (Dos.). Ritual. Carte care conţine rlnduiala trebilor bisericeşti 2) trâbnlc, -ă adj. (d. treabi cu sufixu -nic. V. netrebnic). Rar. Trebuincios. Capabil. trebălulesc v. intr. (d. treabi). Fam. Robotesc, lucrez, fac treabă pin casă: tre-biluind de mic copil (Sov. 210). trebuie (rar -Igşte), a -( v. impers. (vsl. trlebovati, a trebui, d. trlebă, necesar; slrb. trebati, drebovâti, rus. trebovati). E necesar, e de nevoie: trebuie si faci aşa. Se cuvine, merită; aşa-l trebuie hoţului. A-ţl trebui, 1. a avea nevoie: tml trebuie un topor, 2. a ţi se cuveni, a merita: iţi trebuie o bitale in cit si rămil lat I TrebuYe să (In Munt. Trans. trebuie ci), probabil că, de sigur că; trebuie si fi plouat (In Munt. Trans. trebuie ci a plouat) undeva daci e aşa de ricoare. — In Ban. trăbuYe. InPs. S. 15, 2, „a cere": burătiţile (bunătăţile) mele nu trebuieştl. trebuincios, -oăsă adj. (d. trebuinţă). Necesar, folositor, care trebuie: cuţitu e trebuincios la tăiat. tuebufnţă f., pl. e (d. a trebui). Necesitate, nevoie: lemne pentru trebuinţă (sau trebuinţele) casei. trebuşoără f., pl. e (dim. d. tteabă) Iron. Afacere nu prea onestă: demagogu ştie să-şi facă trebuşoarele! trec, -ut, a trece v. intr. (lat. traicere [din * trans-icere, a arunca dincolo], de unde s’a făcut traicere, tricere.V. traiect). Mă duc In alt loc : elevu trecu de la tablă la loc; a trece dintr’o odaie, dintr'o corabie, dintr’o ţară tn alta. Merg dincolo, curg dincolo, străbat: armata trecu pin sat, Dîmboviţa trece pin Bucureşti, glontu trece pin scindură. Mă scurg, (vorbind de timp): a trecut mult pin'a venit. Întrec, las tn urmă: trecem de castel, (fig.) am trecut de 40 de ani. Am drum pe lţngă: el trece des pe la casa noastră. Fig. îndur, păţesc: am trecut pin multe pin'am ajuns aici. Am experienţa lucrului: profesoru a trecut pe unde e elevu. Mă transmit: vorba trece din gură'n gură, caracterele trec din tată’n fiu, corona trecu de la o dinastie la alta. Evoluez, păşesc: a trece de la o ideie la alta, dela vorbe ta fapte. Îs adoptat (vorbind de lege), Is admis (reuşesc) la examin sau ts promovat In www.dacoromanica.ro TRE clasa următoare (vorbind de un elev): legea trecu şi pin senat, elevu trecu la examen, trecu in clasa a doua. Excedez, întrec : nu trece nici un franc peste sută. Nu durez, dispar, per-.frumusefa trece, vremea trece, ploaia şi penculu trecu, pofta ii trecu. A trece de, a fi considerat ca: a trece de savant. A trece la, a dezerta: a trece la duşman. A trece peste ceva (o persoană, un paragraf, o faptă), a nu considera, a ignora (şi a Ierta). A-fi trece pin cap (gind, minte), a te glndi la ceva: nici nu i-a trecut pin gtnd ce se poate intimpta. A-fi trece cineva înainte, a te întrece In rang ori In ştiinţă. Treacă-meargă, fie, asta mal merge, se mai poate admite saii permite. V. tr. Străbat, tai, traversez: am trecut Dunărea în not. Transport: luă copiii în brafe şi-l trecu peste pirău. Fac să circule: a trece o monetă falsă. înscria: trec ceva în condică. Fig. Străbat cu succes, reuşesc: a trece un examen. Străbat, trăiesc: nu ştiii cum oi trece iarna asta. Consum, întrebuinţez: a fost ger şi am trecut lemne multe. Permit, las sa meargă: multe ti-am trecut, dar asta nu fi-o pot trece. Omit, sar, las afară: ai trecut un tind din temă. A te trece sudorile, sudori de moarte, a asuda de emoţiune (de îngrijorare). A te trece lacrimile, a nu ţi le mai putea ţinea. Triv. A te trece spurcatu, a nu mai putea tine urina (de frică). A trece pin foc, a dezinfecta pin foc (ferblnd, prăjind ş. a.). A trece pin sabie şi foc, 1) a străbate pin văpaia bătălii!; 2) a ucide şi a incendia. A trece cu vederea, 1) a omite, a nu băga In samă: a trece cu vederea un cuvlnt din text, 2) a permite, a Ierta: i-am trecut cu vedt-rea multe. A trece supt tăcere, a lăsa nepomenit (nemenţionat). V’ refl. Imbătrlnesc, mă veştejesc: unii oameni se trec răpede. Mă usuc, ies din sezon saii din modă; trandafirii s’au trecut, mirosu florilor s’a trecut, moda proastă trece răpede. Mă consum, mă întrebuinţez: luminarea s'a trecut. A fi se trece un lucru, a ti se permite, a ti se iarta; altă dată nu ti se va mai trece. A se trece un lucru la tine, a avea crezare; asemenea minciuni nu se trec la mine. A te trece cu firea, a te emoţiona, a lua lucrurile prea tn serios. A te trece (cu gluma), a merge prea departe (cu gluma). trec&tdr. -oâre adj. Care e numai In trecere, care nu e permanent; oaspefii îs trecători. Fig. Caduc, peritor, de scurtă durată: frumusefa e trecătoare. S. m. şi f. Cel ce trece pe drum: trecătorii se uitau la ba-fiv. S. t, pl. ori. Trecere (Vechi). Drum tn-gust tntre munţi, loc de trecere (chear şi pod şi strimtoare marină): trecătoarea Turnului Roş. Ţiitoare, loc pe unde trece vt-natu şi unde se atin vlnătorii. V. pas 3, pasager, defileQ. trecere f. Acţiunea de a trece; trecerea Dunării (Aşa se numeşte şi o medalie militară românească tn amintirea trecerii Dunării de către Români In războiu de la 1877). Transiţiune; trecerea de la o ideii la alta. Influenţă, vază; om cu mare (saii multă) TRE trecere. Trecere cu vederea, omisiune, nebăgare in sama. Trecere supt tăcere, preteri-ţiune. trecind adv. Vechi. Afară de; nu e Dumnezeu trecind de mine (Cor.), treolet, V. proclet, trecut, -ă adj. Scurs: anu trecut, cea-surile-s zece trecute. Fig, Imbătrtnit, veştejit; om trecut înainte de vreme. Copt mai mult de cit trebuie; cozonaci trecufi. S. n. pl. uri. Timp trecut; in trecut, a te gîndi cu regret la trecut. Fapte, tntlmplări din trecut; acest om îşi ascunde trecutu, să învăţăm din trecut a gici viitoru. Gram. Timp verbal care arată o acţiune scursă (Acestea slnt: imperfectu: eram; perfectu simplu: luT, luseT ; perfectu compus: am, fost ; pluscuamperfectu: fusesem). trecuţel, -ţică adj, pl. ei, ele. Fam. Cam trecut (In etate, In copt): o fată tre-cufică, nişte cozonaci trecutei. * treflă f, pl. e (fr. trifle. V. trifoT). tr£gher m. (germ. trtiger). Mold. Hamal de bagaje In gări. treghfe, V. tirighie. treT num. (lat. tres, it. tre, pv. cat sp. pg. tres, fr. trois. V. trl-). Doaă plus unu: un trei rău făcut, doi trei saii doi de trei (Şi n. Acest şcolar are o mulfime de treiurl în catalog). Aritm. Regula de trei, o regulă care caută să descopere al patrulea termin al unei propoziţiuni tn care avem trei termini cunoscuţi. 1) treTer n, pl. e (d. a treiera, ca şuier d. şuiera). Acţiunea de a treiera (treieratu); treleru griului. 2) treTer, -â v. tr. (lat. tribuio, -ăre d. trib uium, tăvăluc de arie [derivat d. tirere, a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a făcut ♦ triuulo, * triur, * triiir, * trăler, treier; it trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu şuieri. V. cutreTer,tribulaţlune). Calc ori bat grlnele (cu caii ori cu maşina) ca să se desprindă grăunţele. treTerât n, pl. uri. Acţiunea de a treiera dese-ori. Timpu cind se treieră; pe la treierat. V. secerat. treTerătdr, -oâre s. 'Cel ce treieră: irelerătorii harnici. S. f, pl. orf. Maşină de treierat, batoză. treTerătiiră f., pl. i. Grlne treierate; trelerătura din arie. Modu de a treiera; halal trelerăturaI treTerfş n„ pi. uri. Acţiunea şi timpu treierării: treierişu grâului, la treieriş. V. seceriş. treT-frati-pătaţTm.fix.V.catlfeluţ&> treilea, trgTa num. ordinal. Care vine tn rtndu următor după al doilea; anu al treilea, clasa a treia (fam. şi clasa treia), cei de al treilea, cele de al treilea, al treilea an, a treia oară. - 1343 - www.dacoromanica.ro TRE treime f. A treia parte : 3eo treime din 9. Trinitate, triadă, asociatiune de trei. Sfin-ta Treime, Tatăl, Fiu şi Sflntu Spirit Sărbătoare (a doua zi după Rusalii) In onoarea acestei treimi; la Sfinta Treime.— Şi tră-Imo (est). treî-spre-zece num. Zece plus trei. — Pop. şi trelsprece. — Num. ord. al trei-spre-zecelea. treY-zâcY num. De trei ori zece : cei treizeci de tirani din Atena. trâla-lela adv. (imit) Est. Fam. A umbla trela-lela (Cr.), a umbla lela, a umbla cranga, a hoinări, a umbla ca să perzi timpu ori căsclnd gura. V. tralalâ. * trâmă f., pl. e (vgr. trlma, gaură, bortă, adică, pe hlrtie, „punct'; fr. trema. V. mo-notrem). Gram. Un semn compus din două puncte care se pune pe o vocală ca să arăte că nu e scurtă, precum : reală, deosebit (fată de acreală, pleosc). Tot aşa lat. poSta (poet) fată de poena (pedeapsă). Fr. arată, de ex., că tn mais, ou, se pronunţi ai, oî cum e scris, că, alt-fel, s’ar pronunţa e, oa. trementfn( V. terebentină. trem£t, -mit, -mis, V. trimet. * tremolo n. Muz. Cuv. it care înseamnă „tremurătură" de voce sau de vioară. — Fals. tremdlo, cum zic attfia ignoranţi, care nu-se glndesc că e acelaşi cuv. cu rom. trimur, s. n. V. tererem. tremţ-, V. zdrenţ-. 1) tremur n., pl e (d. a tremura, ca şi it. tremolo, tremurătură). Acţiunea de a tremura : tremuru plopilor, l-a apucat tre-muru de emofiune. 2) tremur, a -â v. intr. (lat. trimulo, trimuldre, it. tremolo, -lăre, pv. tremblar, fr. trembler, sp. temblar. V. cutremur. Cp. cu scutur, ustur, vintur). Is agitat de mişcări mici şi dese (ca frunza de plop la vint ca o duşamea căreia i-a putrezit sprijinu, ca un om scuturat de micile şi desele convul-siuni ale frigurilor sau de frig sau de frică sau de furie ; duşameaăa tremură, bolnavu tremură, vocea ii tremura de frica, de furie. Vibrez; coarda tremura. Fig. Mă tem: tremur să nu mă prindă, — Vechi şi a se tremura după vsl. (să)-trensti sen, a se cutremura. tremurat, -ă aâj. Cu tremurâturi: voce tremurată, scris tremurat. tremurătdr, -oâre vdj. Care tremură: mină, voce tremurătoare; plop tremurător (ftştitor). S. f., pl. ori (din cauza spiculelor ei foarte mobile). Ftlftitoare, iarba iepurelui, parasin, o plantă graminee înaltă care creşte pin fineţe, păşuni, tufişuri, rărişuri şi poiene (briza media). tremurătură f„ pl. I Rezultatu ori felu tremurăriitremurăturile mtnilor bătrinuluf, tremurăturile vocii, ale scrisului. Vibrafiune: tremurăturile unei coarde. TRE tremurici n., pl. uri (d. tremur). Iron. Tremurătură, fior, scuturătura. blţliali : pe beţiv l-a apucat tremuriciu, S. m. Om care tremură din obişnuinţă (de ex., clnd e In societate): domnu Tremurici. Pop.Gelatină, tremurâs, -oăsă adj. Cant. Care are obicei să tremure. * tren n., pl. uri (fr. train, d. trainer, a tlrli. V. antrenez). Şir de vagoane trase de locomotivă: tren răpid saii accelerat, tren de plăcere. Drum de fer, cale ferată: apleca cu trenu, pe acolo nu e tren. Corp de trupe (considerate ca făclnd parte din cavalerie şi comandate de ofiţeri proveniţi din cavalerie) însărcinate cu transportu bagajelor (mal ales cu subsisteata) unei armate: armata românească are cite un divizion de tren de fiecare corp de armată. Şir de căruţe de bagaje ale unui regiment (trenu regimentar) saa de mNnitiuni de artilerie (tren de artilerie). trenâr m. (d. tren). Soldat ori ofiţer din trupele de tren. * trână f„ pl. e (fr. traine, d. trainer, a tlrli). Coadă de rochie. trenţ-) V. zdrenţ-. * trepân n., pl- e [fr. tripan, mlat. tri-panum, d. vgr. trypanon, sfredel, coarbă ;it. trăpano). Chir. Un fel de sfredel de perforat oasele, mai ales craniu, p. a curăţa creieru, a aşeza oasele lovite ş. a. Mare sfredel p. mine şi sonde. * trepanaţiune f. (d. a. trepana; fr. tripanation), Chir. Operafiuneade g trepana. — Şi -âţle) dar ob. -âre. * trepanâz v. tr, (fr. tripaner) Chir. Sfredelesc cu trepanu. trâpăd, a -â v. intr. (lat tripido, tri-pidăre, a se zbuciuma. — El treapădă, să trepede. V. trepidez). Mă zbucium, mă tot duc şi vin : am trepidat mult pin'am reuşit. Am diareie. trepădătâr, -oâre adj. Acela care treapădă (se osteneşte umbllnd) p. vre-un lucru, cum ar fi trimesu cuiva. S. f., pl. ori O plantă. V. mercurială. ‘ trepădătură f., pl. i. Alergătură, zbu* cuim .-destul atita trepădăturăl trepăduş m. (d. a trepăda). Iron. Agent al cuiva; un trepăduş electoral. trepătnic n., pl. e (vsl. trepelinikă, rus. -itnik, d. trepetăti, a tremura; vsl. tripetu, tremurătură). Vechi. Carte care conţinea ex-plicatiunea semnelor clătinării saii bătăii ochilor, buzelor ş. a. — L. V. şi trâpnlc şi tripâlnlc. V. gromovnlc. * trepldaţlune f. (lat trepidătio, -dnis). Tremurătură, zdruncinătură (la o maşină In mers ş. a.). — Şi -âţle. * trepidez v. intr. (lat. tripido, -âre. V. trepăd, Intrepld). Tremur, măzdrunoin, mă zgudui; a trepida de bucurie, trăsura trepida pe petriş. — 1344 - www.dacoromanica.ro TRE treptat, -ă adj. (d, treaptă). Fig. Din traaptă In treaptă, gradat: înaintare treptată. Adv. A proceda treptat. tresâlt, a -săltă v. intr. (lat. * trans-saltare. V. salt). Tresar (de bucurie). tresăr, a -sări v. intr. (lat *trans-sa-lire, d. trans, dincolo, ;i satire, a sări; it. trassallre, pv. trassalhir, fr. tressaillir). Mă cutremur, mă scutur, am o convulsiune (de emotiune): am tresărit cind s'a spart gea-mu, am tresărit de bucurie cind am aflat, copilu visează şl tresare pin somn. * trâsă f., pl. e (fr. tresse). Galon (găitan) cu care se ornează o uniformă, un ehi-piu: chipiu de maior are o tresă lată şi una îngustă. tresn-j V. trăsn-. trestie f. (vsl. trăstiie, trusti, rus. trosti). Stuf: un copil c’o trestie in mină. Desiş de stuf: baltă acoperită de trestie saii de trestii, fqşnetu luntrii pintre trestii. Fig. Slab ca trestia, foarte slab, mai ales la caracter: stejaru fi trestia (fabula care arată con-trastu dintre ele). Trestie (de mare), plantă juncacee (din care se tac vergi, bastoane, bătători de scuturat mobilele şi covoarele ş. a.). Trestie de zahăr, o plantă gramiuee conţinătoare de zahăr înaltă de 5-6 metri (E originară din India şi a fost întrebuinţată de Chineji din timpuri imemoriale. In seculu 5 după Hristos fu adusă tn Arabia şi Eu/opa. Ia prdsperă In Cipru, Sicllia, Spania şi insula Madera, de unde, după descoperirea Ame-ricii, fu dusă la la San Domingo. Aici clima i-a priit aşa de mult. tn cit a ajuns să dea cel mal bun zahăr din lume). V. zahăr, trestliş n„ pl. uri. Stufărie. 1) tresură) V. trăsură. 2) tresură f., pl. I (din trimesătură?). Cod. Vor. Epistolă, scrisoare. tretl- (vsl. tretll, al treilea), preh'x care se întrebuinţa In cancelariile slavo-româneştl şi care însemna „al treilea": treti-logofăt, tretfn, -ă adj. (d. vsl. tretil, al treilea, bg. rus. tretina, a treia parte, rus. tritnyi, ternar). Cal de trei ani (V. tertlfl). In Dor. trltin, V. mînz, cîrlan, strîjnlc, noa-tln. tretldr, -oară adj. Fam. Dim. d.tretin: cal trettor. trofică, V. troacă, trezesc şi (vechi) trazv^sc v. tr. (vsl. triezviti sen, a nu fi beat). Deştept din beţie saâ «lin somn; apa rece, huletu l-a trezit. V. refl. Mă deştept: beţlvu, copilu s’a trezit. Fig. Mă glndesc, Înţeleg In fine; prea tlrziă te-al trezit să cumperi. Mă răsuflu, mă oştesc, mă stric : vinu s'a trezit. A te trezi cu, a te pomeni cu, a vedea deodată ltngă tine; cind întorsei capu, mă trezii cu hoţu'n casă, Te trezeşti că, se poată Intlmpla pin surprindere să ; te trezeşti c’a fugit cu baniiI — In Tel. trăzvesc. trazfe f. (d. treaz). Rar Starea saii timpu omului treaz (nebeat ori neadormit). — Vechi trezvle(tnfl. de vsl. trlezvă). rm trezit, -ă adj. Fig. Rasuflat, oţetit, stricat : vin trezit. * tri- (lat. şi vgr. tri-). prefix care înseamnă trei: tri-coior, tri-corn, tri-valent, tri-edru, tri-ftong, tri-gon. * triadă f., pl. e (vgr. triăs, -ădos). Treime, trinitate. * triăj n„ pl. uri şi e (fr. triage). Acţiunea de a tria. * triangulăr, -ă adj. (lat. triangularis). Ca triunghiu, tn trei coifuri: formă, piramidă trlangulară. * trlangulaflune f. (mlat trlangulătio, -dnis). O operaţiune trigonometrică (inventată de Snellius la 1617} pin care se ridică planu unui teren lmpărtindu-1 In triunghiuri. — Şi -ăfle. * trlangulez v. tr. (d. triangulafiune). Măsor pin triangulafiune. * triăs n., pl. uri (vgr. triăs, triadă. Format greşit de la nominativ). Geol. Un teren compus din trei etaje şi In care se găsesc oase de saurieni enormi. * triăsic, -ă adj. (d. trias). Geol. Al triasului: teren triasic. * trib n., pl. uri (lat. tribus f.; fr. tribu, f.). Seminţie, împărţire a unui popor compusă din mai multe familii înrudite : tn Atica ai fost patru, apoi zecel apoi trei-spre-zece triburi, tar în Roma trei-zecl şi trei. La Jidani, posteritatea fie-căruia din cei doi-spre-zece patriarhi: tribu lui Iuda. Popor mic, ceată de familii : triburile silbatice din centru Africii. Şt. nat. In clasificare, diviziune care vine după familie. V. laîo, şatră. * trlbăl) -ă adj. (d. trib; fr. tribal). De trib, dintre triburi: lupte tribale. * trlbârd n,, pl. uri (fr. trlbord, mal vechi estribord, din ol. stierboord, irlandez stjornbordi, danez styrbord, engl. starboard, rus. starbord, germ. steuerbord, d. steuer, clrmă, şi bord). Mar. Dreapta corăbiil. V. babord. * trlbrăh n., pl. ari şi e (vgr. tribrahys), Proz. Picior de vers grecesc ori latin compus din trei silabe scurte. * trlbulaflune f. (lat, tribulătio, -dnis, d. tributare, a zbuciuma. V. treTer). Zbucium sufletesc. — Şi -ăfte. * tribun m. (lat. tribunus, d. tribus, trib). Tribun al poporului, un magistrat care, tn vechea Romă, apăra interesele poporului fă-clnd gălăgie In senat, tncurclnd mersu republicii şi grăbind venirea imperiului: tribunii poporului, doi la început, furi înfiinţaţi la 493 tn ainte de Hristos dupi retragerea pe muntele sacru. Fig. Orator popular, demagog elocvent. Tribuni militari cu putere consulari, nişte magistraţi aleşi dintre nobili şi plebei (4, 6 apoi 8) şl care aa guvernat la Roma de la 444—366 In ainte de Hristos. Tribuni militari, un fel de coloneii (ctte şase de legiune) care, ctte do), comandai legiunea ctte două luni. 86 - 1345 www.dacoromanica.ro * tribunal n., pl. e (lat. tribunal, tribu-nălis). judecătorie mal mare de ctt judecătoria propriu zisă şi mai mică de cit curtea de apel: tribunal civil, comercial, corecfio-nal, Magistraţii care compun această judecătorie : tot tribunala, prezident de tribunal. Fig. Jurisdlcţiune morală: tribunalu conştiinţei. * trlbunăt n., pl. e (lat. tribunatus). Funcţiunea de tribun. Durata ei. * tribună f., pl. e (fr. tribune, d. it. tri-buno, tribun). Loc mai tnalt (catedră) de unde vorbesc oratorii. Stal sau loc mai tnalt (bănci, scaune) de unde se poate privi la o paradă, la alergări ş. a. * tribunlclăn, -ă adj. (lat. tribunicius). De tribun : puterea tribuniciană. * tribut n., pl. e şi uri (lat. tributum, d. tribuere, a da. V. atribut). Bir plătit de o (ară supusă alteia mai puternice (odinioară haraci). La Romani, biru provinciilor imperiale. Fig. Ceia ce dai de voie sau de nevoie : fluviile dau tribut mării, mi-am dat tributu subscriind o sută de franci pentru săraci, fie-care om dă tribut morţii. * trlbutăr, -ă adj. (lat. tributarius). Supus tributului: fără tributară. Fig. Supus : oamenii ts tributari morţii. Qeogr. Afluent, care se varsă tn ; Oltu e tributar Dunării. * trlcapăl, -ă adj. (it. tre cappelli, trei pălării). Sec. 19. Un fel de hlrtie de cancelarie cu trei pălării ca marcă. * trfceps m. şi n., pl. e şi uri (lat. tri-ceps, cu trei capete. V. biceps). Anat. Muşchi cu trei capete, cu trei flşii fibroase. trlchăr n., pl. e (ngr. trlkirl, cu trei luminări, d. keri, kirt, ceară. V. dlcher). Sec. 18—19. Sfeşnic pentru trei luminări. * trlchfnă f., pl. e şl l (lat. ştiinţific tri-chtna, d. vgr. thrix, trthds, păr, fir de păr). Med. Un fel de verme suptire care trăieşte tn carnea porcilor răsucit ca un fir de păr. * trlchlndză f., pl. e (d. trichină). Med. Boala pe care o cauzează omului carnea cu trichină ctnd nu e bine friptă. * tricicletă f., pl. e (tri- şi cicletă ca’n bicicletă). Velociped cu trei roate. — Rar şi trlcfclu, n., pl. e. V. tripletă. trfclet, V. proclet. * triclinlQ n. (vgr. trlkllnionşi triklinon, d. trets. trei, şi kline, pat; lat. triclinium. V. clinic). Sofragerie cu trei divanuri la vechil Greci şi Romani. trlcolicY (est) şi prlcolfcT m.(gr.thrix, trthds, păr, şi lykos, lup. D. rom. vine ung. pirkorics). In credinţele populare, posedat, demoniac, lunatic, om viu prefăcut tn lup ori şi In altă feară (V. moroi, strlgoT, vtrcolac). Coada pricolicilor. V. coadă. * trlcoldr, -& adj. (lat. tricolor, -6rls). In trei colori. S. n., pl. uri şi oare. Steag tricolor: tricoloru românesc. — Se credea că tricoloru românesc a rezultat din contopirea steagului Ţării Româneşti (roş şi gal- ben) cu al Moldovei (roş şi albastru), in realitate, el a fost admis la 1834, supt Alexandru Ghica, ca steag al armatei româneşti conform aprobării Turciii (Generalu Radu Rosetti, tn şedinţa Academii! la 29 Dec. 1929). La 1 Sep. 1862, Cuza distribui tuturor regimentelor unificate tricoloru albastru, galben şi roş, pe care scria „Honor et patria". * trlcdrn n., pl. uri şi oarne (fr. tricor-ne, d. lat tricornis, cu trei coarne. V. bicorn). Şleapcă, pălărie moale tn trei colturi. tricotaj n., pl. e (fr. tricotage). Barb. Acţiunea de tricota (a împleti). împletitură. * tricotez v. tr. (fr. tricoter). Barb. împletesc (aţ& ca să Iac ciorapi). * trlcoQ n., pl. uri (fr. tricot). Barb.împletitură (de a|ă, cum e ciorapu). * trldănt n., pl. e (lat. trtdens, -tntis). Furcă cu trei dinţi, ostie: tridentu era atri-butu Iul Neptum. * trlădru, -ă adj. (tri- şi -edru din di-şi poli-edru). Qeon. Care are trei feţe plane: unghi triedru. * trienal, -ă adj. (lat. trtennalts). Care fine trei ani sau se face la trei an! o dată. * trlenat n., pl. e şi uri (d. lat. trlennls, trienal, cu sufixu -at). Trieniu. * trlăiriO n. (lat, triennium. V. dece- nii!). Durată de trei ani: trieniă militar (serviciu de trei ani). . * triăz v. tr. (fr. trier). Aleg, aşez pe categorii lucrurile amestecate: a trla grtu amestecat cu neghină. trlf adj. fix (cuv. jidănesc). Carne trlf (la Jidani), carne care nu e bună de mtncat. V. cuşer. trlfdt m. ca plantă şi n., pl. uri, ca marfă (lat. tri-fâlium, adică „cu trei foi“, it. tri-foglio, vfr. trefueil [nfr. trefle, din latinu * trifSlum, vgr. trlphyllon. V. treflă]). O plantă leguminoasă papilionacee cu frunzele despărţite tn tre! frunzuliţe (trifâlium). Altă plantă, tot din familia asta, cu flori albăstrii saii violete, foarte bună ca nutreţ şi care se mai numeşte şi culbecească, ghizdel şi lucerna (medicâgo [falcăta şi satlvaj). trifoişte f. (d. trifoi). Semănătură de trifoi. O plantă tonică, febrifugă şi antis-corbutică din familia gen|ianei (menyanthes trlfoliata), * trlftâng m. (tri- şi flong din diftong). Oram. Silabă compusă din trei vocale, ca Iau, leu, oaf (In toalpă) ş. a. trfftor n., pl. e (germ. trichter, d. lat. * traictarium, * trajectarium, d. traicere, a trece. V. trec). Trans. Arg. Pllnie. * trlglif n., Pl. e (vgr. triglyphon, d. treis, trei, şi glypho, scobesc, sculptez. V. gllptlc). Arh. Un ornament cu trei şanţuri verticale la friza dorică. V. metopă. trlgdn n., pl. oane (ngr. şl vgr. trlgonon, triunghi, d. tri-, trei, şi gonia, colt- V. poll-gon). Prăjitură tn trei colturi com- www.dacoromanica.ro pusă din fol supţirl şi umplută cu nuci ori cu migdale pisate ori şi cu carne tocată.—In sec. 19 şi burec. * trlgonoc£fal Şi -ăl, -ă adj. (d. tri-gon şi -cefal din a-cefal). Cu capu’n trei colturi. S. m, Zool. Un fel de viperă africană şi asiatică cu capu triangular. * trigonometric, -ă adj. (d. trlgon şi -metric din geo-metric). De trigonometrie: calcul trigonometric. Adv. Pin trigonometrie: a calcula trigonometric. * trigonometrie f. (d. trtgon şi -metrie din geo-metrie). O parte a geometrii! care are ae scop măsurarea triunghiurilor deter-minlnd, pin ajutoru unor date suficiente, laturile şi unghiurile. * trigonomgtru m. (d. trigon şi -metru din geo-metru). Care ştie trigonometria. * trltodăt, fcă adj. (tri- fi lodat). Chim. Care conţine de trei ori iod: metantriiodat. * tril n, pl. uri (fr. trille, d. it. trillo). Maz. Notă executată răpede (la distanţă de un ton ori un semiton) şi repetată împreună cu altele, ca la doină sau la „cioclrlie*. V. tererem- * trlling, -ă adj. (lat trilinguis. V. bl-llng). Care are trei limbi. Care ştie trei limbi. Care e scris In trei limbi. * trlllân n, pl. oane (fr. trilion, d. tri-şi -llion din million, billion). O mie de bilioane sau un milion de milioane. * trilobat, -ă adj. (d. tri- şi lob). Care are trei loburl: frunză, arcadă trilobată. * trllobit, -ă adj. (d. tri- şi lob; vgr. trilobos). Geol. Un fel de crustaceu fosil din terenele primare. * trilogie f. (vgr. trilogia, d. trels, trei, i Idgos, cuvlnt). La vechii Greci, serie de rei tragedii pe care trebuia să le prezente cel ce concura la premiu dramatic: Orestia lui Eschil era o trilogie compusă din tragediile Agamemnon, Coeforele şi Humenidele. Serie de trei drame sau poeme: Divina Com-media a lui Dante e o trilogie. trimes, -eâsă s., pl. eşi, ese. Care are o misiune, mesager, sol: Mercur era trimesu zeilor. Reprezentant diplomatic. — Fals trimis. In Cod. Vor. tremfs, apostol. * trimestrial, -ă adj. (d.trimestru; fr. -triel). Care (ine trei luni sau se face la trei luni o dată: sesiune, plată trimestrială. Adv. La trei luni o dată. * trimestru n., pl. e (lat. trimestris, trimestrial, d. tri-, trei, şi mensis, lună. V. bl- ?i se-mestru). Timp de trei luni. V. riminle. trimet, -mes, a -mâţe v. tr. (vechi tremet, tremit, trimit şi trămet, d. lat. tra-mitto, -mittire, din trans, dincolo, şi mitto, trimet; it. tramittere, pv. trametre.—Să tri-meată. V. transmit). Poruncesc să seducă undeva: a trimete copiii la şcoală, sluga tn ttrg. Poruncesc să fie dus, expediez: a trimete vitele la păscut, scrisorile la poştă, da- ruri cuiva. Fig. A trimete pe lumea cea-laltă (Iron), a ucide. A trimete la plimbare (Iron.), a congedia, a spune să plece, a alunga. A trimete după cineva, a trimete să-l cheme. A trimete vorbă, a trimete pe cineva să-I spună cuiva ceva, a-i comunica. — In vest -meţ, să trimeaţă, In nord -măt, să -mată. Vechi trimeş, trimlş, azi numai irimesit. Part fem. trlmeasă, In nord -masă, fals -mesă, precum e fals azi şl trimit, care e un neol. după admit. trimetere f. Acţiunea de a trimetere. trimlnfe f. (ngr. triminia. V. mlnet). Sec. 19. Trimestru, trlmiţătiiră f., pl, l. Dos. Trimetere. trlnchât n., pl, e şi uri (it. trinchetto, de unde şi fr. trinquet, ngr. trtnkito). Mar. Primu catarg (spre provă). Şiret. Grindă de făcut catarg. — Şi trunchet şi trlnchet. trinirft n., pl. uri (ngr) Postu pe care-1 (ineau fetele In prima sâptămlnă după lă-satu secului ca să se mărite. (Ţineau post negru, adică nu mlncau Luni, Mar|i şi Miercuri neblnd nici chear apă, apoi mlncau Joi şi iar posteau Vineri şi Slmbătă şi terminali postu Duminică). » trlnltâr, -ă adj.(d. trinitate; fr. -taire). Relativ la trinitate. S. f. Care crede In Sftnta Trinitate. * trinitate f. (lat. trlnitas, -ătis, d. trimis, triplu). Treime, asociafiune de trei: S/inta Trinitate. * trin6m m. şi n., pl. oane (tri- şi -nom din monom). Mat. Cantitate algebrică compusă din trei termini. * trio n. fără pl. (it. trio, imitat după duo). Terfet, bucată muzicală p. trei voci. triocatânic, -ă adj. (vsl. tri-okalani-kă). Dos. De trei ori nenorocit trlod n., pl. uri şl oade (ngr. triddi, vgr. triodion, d. trels, trei şi o tuzlamak, a săra). Ciorbă de burtă saâ de picioare de vacă. tuzluc m. (turc. tozluk, d. toz, colb; ngr. tuziăkl, slrb. bg. tolzuk. V. toz). Rar azi. Pl. Pulparl (ghe/re) de aba. Olt. N'are nici tuzlucl, nici iplngea, e sărac. V. potur. tvorenlef. (vsl. tvoreniie).L.V. Creatiune. tv6reţ m. (vsl. ivorici). L.V. Creater. T )in. A două-zeci şi doua literă a alfabetului romanesc. Sunetu ei e ca al unul t a-inestecat cu s, după cum dz e un d amestecat cu z. italienii şi Germanii II reprezenta pin z, Slavii catolici şi Ungurii pin c, iar Grecii noi pin ts. ţa interj. V. cea 2. ţac interj, care arată zgomotu lucrurilor metalice care se lovesc fără să ztngănească, cum ar fi zgomotu unui ceasornic de buzunar (jac-fac sau tic-tac) sau clănţănita altui mecanizm. V. ţanc 2. ţachlzmâte n. pl. (ngr. tsakklsmata, n., pl.). Sad. Fam. Mofturi, maniere afectate. ţâclă şi ţâglă f,, pl. e (cp. cu germ. zacke, ţepuşa, şi ung. csdk, vtrr. V. ţăcă-lie, tnţăglat, ţiglă 2 şi cToaclă). Vechi (ţaglă). Vlrf de săgeată. Azi. Mant. A te alta ţaglă (sau faclă), a te uita ţintă, fix, atent: cu ochii ţaclă (Olteniţa, VR. 1912, 10, 53). Trans. (ţaglă). Manelă (doââ la număr) pe care se poartă secriu la ţară. V. aţintesc. ţafandâche (Munt) şi -âchl (Mold.) n., gen. al Iul (un dim. ngr.). Personagiu sclivisit şi ridicul. Cp. cu matunachi, fu-dulachi. ţâga-ţâga (pron. ţata-ţa^a, adică cu S amestecar cu h, ca la Greci şi Ruşi), interj. cere arată zădărlrea sau cicăleala : taci odată şi na mai tot (aga-faga toată ziăa (Mold.) 1 ţâglă, V. ţaclă. ţaTc (Munt. est) n., pl. ari, şi ţâTcă (Mold. sud) f., pl. e (cp. cu germ. teig, aluat). Ferment, drojdie de bere, substanţă care face să dospească aluatu.V. plămădeală. ţambâl n.. pl. e şi ari (din fimbal, forma mai literară, rus. cimbăl, germ. zlmbel, d. lat. cymbalum. V. clmbal). Pop. Cim-bal, citeră mare. ţambalagiO m. (d. ţambal). Pop. Ctntă-ref din ţambal. ţâmbră f., pl. e (pol. cembra, id., d. mfjerra. cimber, lemn de construcţiune, locuinţă, ngerm. zimmer, odaie). Nord. Sctn-dură scurtă şi groasă de făcut garduri la tară ori de căptuşit o galerie de mină ori un puţ ca să nu se surpe. ţambrlcds, -oăsă adj. (d. ţandură?). Mold. Căruia II sare ţandura uşor, supărăcios. 1) ţanc n., pl. uri (mgerfn. zanhe, ngerm. zinke, colţ, pisc). Sttncă ascuţită (pe care cresc brazi pitici): tancuri ascuţite ies [pop. lese] din aalncurlle pădurilor (Vlah. Rom. Pit. 15o), se arătau pe tancuri goale făpturi de pe tartmurile de dedesupt (Sadov. Univ. 24 Apr. 1913. 1, 7). Băţ crestat de ‘măsurat lichidele'ntr'un vas (mai ales laptele). Semn la care trebuie să ajungă ori să se oprească cei ce se întrec la un joc: a ajunge, a lovi la fanc. La ţanc, exact, potrivit, la timp. Mold. Vechi (ţenchT, pl. uri). Hotar, limită : ţmchlu vieţii. Din fenchi tn fenc/ii, din loc In loc. V. cheanţ. 2) ţanc interj. Ţac. V. zang. ţândără (vest) şi ţândură (est) f., pl. I (sas. zander, aşchie de aţlţat focu; germ. zunder, iască de aţtţat focu. Cp. cu maldăr, -ur. Dac. 3. 709). Sfărămătură de sticlă, de porţelan, de lut, de spijă, de lemn (clnd loveşti cu toporu): paharului i-a sărit fan-dura. Fig. A-tl sări fandara, a te formaliza, a te înfuria. V. aşchie. ţănţos, -ă adj. (ung. cincos, şiret, perfid). MIndru, plin de încredere, tngtnfat: un bătăuş ţanţoş. Adv. A călca fanfoş. ţap m. (rudă cu pers. capis, ţap. D. rom. vine alb. tsap, ceh. pol. rut cap, ung. câp). Mascuiu caprei. A jupui ţapi, a vărsa, a vomita. Fig. Om desfrlntat. Arşic mare (ichl). Pahar de bere mijlociu (după germ. Boch-bier, bere de a fabricantului Bock = Ţapu, din Mfinchen); doi fapt sau două ţapurl (cp. cu cocoş, pl. cocoaşe, la puşcă). Ţap ispăşitor sau emisar, un ţap pe care Jidanii la sărbătoarea ispăşirii, II alungau tn deşert după ce marele preut, afurisindu-1, II tncăr-case cu toate păcatele poporului. Jidanii I] numeau azazet, adică „trimes, alungat". Cu-vtntu fop ispăşitor a devenit proverbial p. a însemna un om asupra căruia cad păcatele altora şi care e acuzat de nenorociri de care el nu e vinovat. V. arete şi sabat 2. ţap arfa & f.. pl. e. Dobr. Prăjini de care e legată o sfoară de mătase, iar de sfoară-s legate 10—12 undiţe şi o greutate ca să se lase tncet la fundu mării. — Şi ţapaligă, pl. I. V. petactar. ţâpă, V. ţeapă. ţâpăn, V. ţeapăn. sa www.dacoromanica.ro ŢAP ţapin şi sapin n . pl.c, fapină şi sa-piuă r., pl. e şi i (nsl. capiu, d. germ ca-rintlan zappin, sapă de tnlaturat mărăcinii, care vine d. it. zappa, sapă [de unde şi slrb. capa, topor], augm. zappone [de unde slrb. căpănf. Toate dintr’o răd. imitativă din care vine şi ţăpoi şi zăpsesc şi interj, jap. Bern. 1, 121). Tlrnăeop c’un singur braţ (şi acela oblic ca să formeze un unghi obtuz cu Coada), care se bagă pe supt grinzi şi buşteni ca să-i urneşti. — Ţapin tn Trans., sapfn In Ml., tapină tn Maram. Buc.V. ţlQ, ra? 1 şi ptrghie. ţăpoş, -oşă adj. (d. fap ori d. ţăpoi. V. ţăpalat). Est. Coarne ţapoş°, ridicate drept tn sus. Boă ţapoş, cu coarnele drept In sus. ţar m. (rus. cari, d. got kăisar, care vine de la lat Caesar, care se pronunţa Kăisar tn ainte de Hr. V. chesar). împărat rusesc. ţâră f., pl. (ări (din * teară, d. lat. terra, pămlnt; it. pv. pg. terra, fr. terre, sp.tierra). Mare întindere de pămlnt, mai ales deosebită de alta pin locuitori sau pin guvern : Romanţa e tara Românilor, Austro-Unga-ria era o fără poliglotă. Locuitorii acestei întinderi: toată ţara s'a sculat. Patrie: a muri pentru ţară. La ţară, la sat, In teritoriu rural: a trăi la ţară. Ţara Romanească, numele oficial şi popular al Munte-niil (Ardelenii şi Bănăţenii, ti zic numai ţara : mă duc in ţară. Si azi, familiar, se zice Ţara Românească lld. România). ţarc n., pl. uri (reluat d. ngr. tsărki şi tserki, care vine d. rom. cerc ori d. it. cer-chio. E rudă şi cu tircălam şi ţărcădău. Alb. thark, „parc, (arc“, poate fi şi el rudă), îngrăditură, ocol de despărţit vitele (de ex., meii de oi), de apărat o claie de fin ş. a. ţarcalâm şi -ăn, V. ţlrcălam. ţârcă f., pl. e şi ţărci (din sarcă [Trans. Maram.], d. ung. szarka, ţarcă [ca tarţam d. ung. szerszăm], d. vsl. svraka, ţarcă, de unde vine şi slrb. sraka, svraka, Svraka, bg. svraka, rus. sordka. V. tarcat, sfrancToc, ştlrlcă). Mold. nord. Trans. Coţofană. * ţarâvicY m. (rus. carivici). Fiu cel maj mare al tarului şi acela care-I urma la tron. ţârgâ f., pl. ţărgl (germ. zarge, cadru, pervaz, cercevea var. din trage, targă). Munt. Cele două setnduri sau cei doi drugi care formează marginea crivatului.—In Trans. şi răstalniţă, tn lat. zastalniţă. V. slaî. ţârină f., pl. i, vechi e (vsl. carina, bir; strb. cărina, vamă; rut. cărina, ogor. Bern. 1, 127). Clmp lucrat, arătură, ogor. — In est ţarnă (ca pernă d. perină). * ţarină f.. pl. e (fr. tsarine, d. tsar, tar, pin anal. cu lat. regina de la rex, regis. Ruşii zic cartca [tarifa]). Sofia tarului. ţârnă, V. ţarină. ţarţâm n., pl- uri (ung. szerszăm, instrument, lucruri, accesorii; nyereg-szerszăm, accesoriile şelel.V.zorzon). Est. Canaf.ciu- ŢÂR cure. — Sarsam In VR. 1911, 5, 255, şi 1912, 5-6, IMi, scris de un Bucovinean. Şi zarzam (laşi). In Trans. sersam, şi sarsam (GrS. 1937, 191), unealtă, ţăstă, V. ţeastă. ţâţă f., pl. e (ngr, tsăsta, mamă (tn limba copiilor]. Cp. cu dadă, gagă). Epitet respectuos care se adresează unei surori, mătuşi ori femei mai tn vtrstă, dar Incă tinere. — Forme familiare: ţaţâTa (Mold. sud.), ţîţâTa (Mold. nord) şi ţăţica. ţâvă, V. ţeavă. ţăcălâş, V. săcăluş. ţăcâlie f. (var. din faclă şi ţiglă 2). Vest. Frigare de lemn (ţiglă, proţap): crap la (ă-căite (Turtucaia). Fam. Barbă (de păr) ascuţită. V. cocale. ţăcâneâlă f., pl. eli. Mers ţăcănit, trap saii buiestru a lene. L.a ţăcăneală, tn mers ţăcănit. ţăcănesc v. intr. (rudă cu ciocănesc şi cu ngr. tsukanizo). Merg tn trap ori tn buiestru a lene (clămpănesc): vsnea ţăcănind. ţăcănit, -ă adj. Mers ţăcănit (al calului), trap sau buiestru a lene. ţămbruT£sc v. tr. întăresc cu tambre un put. ţămbruitură f., pj. i. Parte ţămbruită. ţăncuşă V. ţencuşe. ţăndărâs (vest) şi ţăndur6s (est), -oâsă adj. Căruia-I sare tandura uşor. ţănţoşgsc (mă) v. refl. Mă arât ţanţoş, ţănţoşie f. Caracteru de a fi ţanţoş. 1) ţăperig, mineral, V. ţlpirlg. 2) ţăperig n., pl. uri (din ţipirig). Munt. Fin suptire pe care-1 mănlncă numai caii. ţăperig6s, -oăsă adj. Munt. Ca ţă-perigu: fin (ăperigos, ţăplfgă f., pl. i (d. ţapă, ţeapă cu su-fixu -ligă ca tn mămă-, săpă-, tapa-ligă). Olt. Ţeapcă, aşchie de lemn intrată pe supt pele. ţăpâT n., pl. oale (nu augm. d. ţeapă, ţapă, ci d. sapă, ca şi săpoi, şi rudă cu it. zappone [augm. d. zappa, sapă], de unde şi strb căpăn, htrleţ. V. ţapinâ). Mold. Furcă de lemn de luat ftn. Fig. Pus cu ţăpoiu, aruncat la Intlmplare, fără ordine, fără graţie. ţăpoYât, -ă adj. (d. ţăpoi). Br. Coarne ţăpoiate, coarne (de bou) ca ţăpoiu, ţapoşe — Şi ţep- ? ţăpâs, V. ţepos, ţâpiişă, V. ţepuşă. ţărân, -că s. (d. ţară). Locuitor de la tară (sau şi de la marginea oraşului) din clasa de jos. Fig. Om necioplit, mojic: nu fi ţăran I Trans. Ctmpean. — Jăranu nostru e bun, dar şi viclean. Gorki tl caracterizează aşa pe cel din Rusia: „Ţăranu nu e bltnd şi nu iubeşte adevăru şi dreptatea. E un realist sever şi şiret care, etnd e vorba de Interesele Iul, afectează admirabil sim- - 1362 www.dacoromanica.ro plicitatea. Pin natura lui nu e prost şi o ştie prea bine" (VR. 1926, 2-3, 369). V. ciă-caş, moşnean, răzăş, sătean, vecin ; boTer. ţărănătic, -ă adj. V- ţărănos. ţărănesc, -eăscă adj. De ţăran: port ţărănesc. Fig. De om grosolan: purtare ţărănească. Pâră distinctiune; fată ţărănească. ţărănesc v. tr. Prefac tn ţăran (mojic) safi tn lucru ţărănesc: te-ai jărănit, ji-ai fărănit vorba. ţărăneşte adv. Ca tiranii: îmbrăcat ţărăneşte. Fig. Ca mojicii: a te purta ţărăneşte. ţârănfe f. Purtare sau vorbă de ţăran (de mojic). ţărănime f. Clasa ţăranilor: ţărănimea românească e, in generai, liniştită, hornică şt războinică. ţârăndT m. Ţăran antipatic. — Fem. -oaTcă. ţărănâs, -oăsă adj. Care are maniere de (ăran, de mojic.—Şi ţărănătic (laDos. -atee). V. boTeratlc. ţărcădăfl n.. pl. ăle ("ung. Cp. cu farc). Munt. est. Ţarc de Înţărcat mieii (QrS. 6, 49 şi 53). ţărcălăm, V. ţtrcăiam. ţărcălăt n., pl. uri (d. tărcălam). L. V-Trans. Călătorie de inspecţiune. ţărcăluTâsc v. tr. (d. tărcălam). L. V. Trans. Inspectez călătorind. ţărcătdrT, V. înţărcătorî. ţărcuTesc v. tr. (d. farc). Rar. Îngrădesc. ţăreănj -eăncă s., pl. enl, ence (d. tară). Olt. Ţăran. Ban. Trans. Locuitor din „ţara", adică din „Ţara Românească" (Muntenia), apoi şi din tot regatu Româniii din a-inte de 1918. V. regăţean. ţărină şi (vechi) ţerină f., pl. inuz. ar fi I (d. fara). Pămlnt fărămat aşa cum se face ctnd sapi; fărina acoperi mortu. Să-i fie (ărina uşoară, vorbe de dragoste adresate ca salutare unul mort la tnmormtn-tare. — in est ţărnă, pl. e. ţărm n., pl. uri (lat. * tirmulus [var.din termen şi terminus), termin, hotar, de unde s’a făcut * fărmur, ţărmuri, m., apoi, după mal, maluri, s’a făcut un sing neutru fărm. Cp. cu arm şi ramură). Rar. Mal (de mare. de rtâ, de lac); luntrea a ajuns la fărm. — In LV. m. ţărmure, pl. art. fărmuril. Rar ţermure. Şi azi scriu unii ţerm. ţărmureăn, -că s. (d. ţărmuri). Rar. Locuitor de ţărmuri. V. riveran. ţărmurâsc v. tr. (d. ţărmuri). Rar. Mărginesc, limitez, ţărnă, V. ţărfnă. ţărţ, V. anţărţ. ţăruş m. (orig. neşt.). Par mic înfipt tn pămtnt (de legat o vjtă, ptnzg cortului ş. a.), jalon, ŢEN ţeapă f., pl. fepe, (ca ceapă-cepe) şi fepl (vsl. ciepa, despicătură. V. ţep, ţeapcă, proţap, oţapoc). Vlrf, parte ascufită (a unul par, a unei suliţe). Par ascuţit In care se înfigea trupu celui destinat torturii şi care apoi se înţepenea tn pămtnt. A lua In feopă, a lua tn fiulă, a lua pin tnfigere, tn suliţă sau tn coarne. în est ţapă, pl. făpl: ţâpi ascufite (Dos.). ţeapăn, -ă adj., pl. ţepeni, ţepene (vsl. ciepienu, ţeapăn). Rigid, care nu se tnco-voaie: morfii is ţepeni. Fig. Robust, zdravăn, rezistent: om (eapăn. Rezistent, trainic: gard ţeapăn. Băţos, inelegant: mers ţeapăn. Straşnic, mult: un somn (eapăn. Adv. în mod (eapăn: a bea, a dormi, a lucra ţeapăn. — în est ţapăn. ţeâpcă f., pl. /epci (bg. cepka, crăpătură, strb. cepka, aşchie. V. ţeapă). Munt. Tâ-pligă,aşchiede setndură intrată pe supt pele. ţeastă f., pl. feste (lat. * tesla, cl. tăsta, oală de lut, hlrb, craniu; it. pv. cat. pg. testa, fr. iele, sp. tiesia. V. ţest). Craniu. Ţest de broască ţestoasă. — în est ţastă, pl. tot feste. V. căpăţină. ţeavă f., pl. fevl (vsl. elevi (eavă, bg. ceva, pol. cewie). Munt. Tub (de puşcă, de tun, de pompă, de dus apa pe supt pămlnt, dc întrebuinţat ca mosor la (esut ş, a.). — în Mold. sud ţavă, pl. făvl; tn nord ţâvle. * ţechin m. (it. zecchino, d. ar. sikki; fr. sequin). O monetă variabilă care avea curs tn diferite state italiene şi’n Levant. — Şi sechln (după fr.). ţechiră f., pl. e (germ. dial. zecker). Trans. P. P. Coşulet de papură de purtat attmat de bra|. ţedulă, V. cedulă. ţef(t) n., pl. uri (rus. ceh, d. germ .zeche, breaslă). Munt. vest. Păru din mijlocu ariii (steajăr). Fig. Centru, loc de acţiune: cei de la feft. A scoate la feft. a scoate la lumină, la iveală. — în Trans. ţeh, breaslă (după ung. ceh). V. ţanc, vileag. ţel n., pl. uri (rus. ciell, d. germ. ziel, de unde şi ung. cel). Rar. Ţintă, punct de ochit. Scop. ţelenâsc, V. tnţelenesc. ţeleniş n., pL uri. Pămtnt tnfelenit, (elină, ţelep, V. gelep. 1) felină f., pl. e şi l (ngr. şi vgr. sili-non. V. pătrunjel). O plantă umbeliferă foarte aromatică cu rădăcina ca şi a pătrunjelului sau, mal des, sferică (âpium gravâo-lens, cu varietatea dpium rapăceum). Frunzele şi rădăcina ei se întrebuinţează tn bucătărie ca salată şi condiment. 2) ţâllnă f., pl. i (bg. rus. cielind). Pămtnt nelucrat tncă. V. pîrtoagă. ţetinâs, -oăsă adj. (d. felină 2). ln(ţ-. lenit, nelucrat: pămint felinos. ţenchT, V. ţanc. www.dacoromanica.ro ŢEN ţenctişe (vest) f., pl. I, ţăncâşă (est) f., pl. I, şi ţăncuş (est) n„ pl. e (cp. cu fenchi şi cu germ. zinke, (umburuc). Părticică (din prescură). Părticică dintr’un pepene (o bucăfică din coajă cu miez (cind vrei să-l guşti. Bucata cea mal mică a răbojului (care rămtne p. control la cel ce are de primit banii. Semn de recunoaştere făcut la urechea unei vite (GrS. 6, 246). Mică ruptură Intr'o haină cind s’a aninat tntr’un cui. Bucăţică de lemn (numită şi pană) pusă supt picioru unei mese ca să nu se clatine (Bz.). Jocu numit şi car, coţcă şi ţintar (nord). ţep m. (var. din ţeapă. Nsl. cep, crăpătură; rus. slrb. cep. Imblăclu. V. tnţep şi cep 1). Ghimpe (făcut de natură saâ de om): ţepii ariciului, al salcimulul, ai unui gard ca să nu sară hoţii. V. brustur, cpşcan. ţepeş m. (d. teapă). Acela care are obicei să pună In (capă (porecla unui crud domn al Ţării Româneşti), ţepoîât, V. ţăpoîat. ţepâs, -oăsă adj. (d. ţep). Plin defepi, ghimpos: copăcel ţepos. Fig. De care nu te prea poţi apropia, de un caracter intratabil, duşmănos: om ţepos. — In est ţăpos. ţepoşică f., pl. Sete (dim. d. ţepoasă). O plantă graminee care creşte pin păşunile umede (nardus stricta). O planta umbeliferă care creşte pin locuri necultivate, tufişuri şi marginea drumurilor (tordylium maximum). V. brustur. ţepuşă (est) şi -uşe(vest) f., pl. f (dim. d. ţeapă). Ţeapă mică (de ex., cum se pune la carele încărcate cu fin ca să nu cadă ftnu). Boldure, lemnu cu care strtngi gura sacului (Mold.). Ghimpe (de copac, de fer), spin saâ aşchie de sclndură: ml-a intrat o ţepu-şă’n deget (V. ţeapcă, ţăpllgă). Est (ţăpuşă). Sulă p. opinci; încearcă să lucreze cil custura şi cu ţăpuşa (Sadov. VR. 1911, 4, 48). ţerem6nie, V. ceremoule. fermă, V. ţărtnă. ţerm, V. ţărm. ţerţ, V. anţărţ, ţerulic, V. ţlrulic. ţervfş, V. cervlş. ţes, -ut, a ţese v. tr. (lat. tSxSre, it. tdssere, pv. teisser, vfr. tistre, cat. teixir, sp. tejer, pg. tecer. V. text. — El ţese, el fese Ldegetelor care tese“. lorga, Neam. Rom. Pop. 1, 483]; să ţeasd). împletesc fire trecind bătătură pin urzeală la război ca să fac plnză: a ţese lină, bumbac. Fig. Urzesc, uneltesc: a ţese intrigi. ţesâlă, V. cesală. ţesăl, V. cesal. ţesător, -oâre s. Acela care fese. ţesători© f. Meseria saii atelieru ţesătorului, ŢIF ţesătură f., pl. f (d. ţes. V. textură). Lucru (esut (plnză). Modu de a fese: ţesătură rară. Fig. Înlănţuire, împletire: ţesătură de minciuni. Anat. Împletitură de fibre (de elemente anatomice), ţesut: ţesătură conjunctivă. Cp. cu cusutură. ţest n., pl. uri (lat. * t&stum, cl. testum, capac de lut; it pg. testo, fr. tit, sp. tlesto. V. ţeastă). Carapace, troacă (la broasca ţestoasă). Vas de lemn In care se pune aluatu ca să dospească cind faci pine In casă. Scheletu şelei, peste care se’ntinde pelea. ţestos, -oâsă adj. (d. ţest). Acoperit cu (est, cu troacă: broască ţestoasă. Fig. Vest. Gros de obraz, obraznic. Încăpăţînat. V. căpăţtnos, căpos. ţesut n., pl. uri (part. d. ţes, după fr. tissu). Anat. Ţesătură, împletitură de fibre, (dc elemente anatomice): ţesut conjunctiv, ţ^vle, V. ţeavă. ţevuşoără (oa dift.). f., pl. e. Ţeavă mică. V. canulâ şi pipetă. ţl pron. persoal enclitic la dativ (lat tibl): fi se dă, ţi le dă, fi-l dă (Cind nu urmează se şi le saâ nu e legat cu linioară, devine ifl, iar iţi se reduce la fi cind e o vocală înainte: ifl dă, nu-fl dă). V. ţie; ml, şl, I-ţibă (est), interj, de alungat clnii; ţibă cinei (rut. aclba, ţibă, iar cip-cip, interj, de chemat găinile, ca rom. pul-pul; litv. clba-clba, de chemat meii şi oile; ung. csiba, afară I sas. tsiba, cine ciobănesc. Bern. 1, 130). — In vest (h)odir. V. cucîu. ţiclăa n., pl. ăle (ung. szikla, sttncă, care e înrudit cu sas. zickle. Cp. şi cu Ceahlău, un pisc In Mold., cu Ţicăă, o mahala pe o rlpă a Iaşilor, cu ţigău, şi cu ciocălău). Nord (Dac. 3, 747). Pisc de munte. Momic, holm mic. — In Trans. ţiglăO (BSG. 1928, 130 şi 136). Şi ţigmăQ (Nţ.). ţicnesc v. tr. (slrb. ciknuti, a ţipa, ciki zorii zilei. Cp. şi cu teknuti, a atinge, a emoţiona). Ciocnesc şi crăp puţin: a ţicn. un pahar. Ciocnesc lucruri mici: băieţii se jucau la bile (goage de ciment) pe ţicnite(le). ţicnit, -ă adj. Crăpat puţin: un pahar ţicnit. Fig. Picnit de boală, atins pu|in, nu tntreg; ticnit la cap (sau numai; ticnit), cam nebun. Ţicnit la piept, cu început de oftică. — Pe la Abrud ţtgnlt, rănit pu|inde şa. V. săgnlt, săgnesc. ţidiilă, V. cedulă. ţie pron. personal de persoana II acc. la dativ (lat * tibi, lld. tibl. Cp. cu mie 2, şie) Ţi, tţi: fie ţi se pare. — In Mold. sud, etnd e izolat: ţiia : Cui ? Ţiia I ţlf n„ pl. uri. Munt. Mold. Iron. Bărbuţă, cioc: are şi el un Uf de barbă I ţiftâsc, V. ţlvlesc. ţlfloâîe (vest), ţlfoâYe (est) şi ţlvoâte (vest, est) f., pl. ol (din * ţevoale, adică „un-flat ca cu ţeava" cum se face cu meii ca să li se desprindă pelea In ainte de a-I jupui. V. ţuvloaîe). Adv. Unflat ţivoaie, foarte Hnflat (de multă mlncare ori dc vre-o boală)- — 1364 - www.dacoromanica.ro ŢfF ŢIO Se zice Ironic şt despre unu îmbrăcat cu prea multe haine pe dede^upt, aşa In cit cea de deasupra plesneşte de unflată ce e. ţifloîez v. tr. Vest. Unflu tifloaie. ţlfrâ, V, cifră. ţlgâT şi ţigâQ, -âîe adj., pl. m, Şi f. figal, ca lai, tău (cp. cu germ. ziege, capră, şi cu rom. ţiclău) Se zice despre un fel de oi cu lina mai mică, bătută şi mătăsoasă, de calitatea cea mai bună; berbec ţigal (sau figâa), oale tigaie. De oaie tigaie: lină tigaie. Făcut din asemenea ltnă ; postav ţigal (Acad. la birsan). V. ţurcan. Ţlgân şi (vechi) Aţlcjăn, -că s. (vsl. Cyganină, Cyganuka, rus. Cygdtt, -nka, ung. Cigăny, germ. Zigeuner, ngr. Tsiganos, it. Zingaro, cuvinte care se reduc la turc. ar. Zetigi, Etiopian, Zengi-bar, (ara Etiopienilor, „Zanghebar, Zanzibar". în actele cele mai vechi li se zice Aţigani, ceia ce arată că numele ne-a venit pin Macedoneni. Tot de aci şi numele sectei eretice bizantine a Atiganilor). Acela care face parte dintr’un neam de Indieni vagabonzi râsptndiţi astăzi tn lume. Fig. Om ordinar, neruşinat, trivial, fiofticios, hoţ şi zglrcit: ce ţigan I — Ţiganii s originari din India şi-s de neam indo-europeu. Ei au emigrat tn sec. 6-10 ca paria tn Persia (de unde au luat muzica lor), tn Asia Mică şi’n Egipt, unde au stat mult timp şi de unde le-a şi rămas numele de faraoni. Tot aşa, Grecii Ii numesc şi Gyfii, iar Spaniolii Gitanos, adică „Egipteni". Arabii i-au confundat cu Etiopienii („Harapii", Nu-bienii, Somalil, Zanzibarienii ş. a.). Din Egipt şi Asia Mică au emigrat tn peninsula balcanică, de unde au şi luat multe cuvinte greceşti, nai ales tn numeraţiune. Apei s’afl împrăştiat pin toată Europa, nordu Africii şi vestu Asiii. Unii au fost aduşi de Tătari. In Ţara Românească au intrat pe la 1370, supt Vladislav Basarab, şi au ajuns îndată robi (intr’un document de la 1387 ts menţionaţi ca robi ai mtnăstirii Tismana). Ei se Impăr-ţeau In lăieţl (adică „vagabonzi" şi erau ori mai slnt şi astăzi: zlătari, rudari, ferarl, căldărarl, potcovari, lăcătuşi, spoitori, lingurari, clurari, ursari, netoţi, lăutari ş. a. Iar femeile chivuţe) şi’n vătraşl (adică „stabili*, robi ai domnilor, boierilor şi mtnăsti-rilorj.ln Ţara Românească Ţiganii statului fură emancipaţi de Alexandru Chica la 1837 iar tn Moldova de Mihail Sturza la 1844. Cel particulari fură emancipaţi la 1855 tn Moldova şi supt Cuza In Ţara Românească. — Număru lor e de 7,500,000, dintre care 600.000 In Europa, şi anume : 40,000 In Francia, 4000 tn Anglia, 20,000 In Spania, 20,000 tn Bohemia, 200,000 tn România veche şi 316.000 In Turcia şi Ungaria tn anu 1914). — Ţiganii aO păru şi ochii negri, pelea întunecată, buzele cam groase, dinţii albi şi sănătoşi şi corpu tnalt şi robust, El ts leneşi la munca temeinică, pofticioşi, beţivi, fumători, hoţi, risipitori, fricoşi, feroci cind Is la largu lor (vechii noştri călăi, ca şi hingherii de astăzi, erafi mai to(i Ţigani şi unguri), lipsiţi de demnitate, murdari la trup şi la vorbă şi friguroşi, AQ pornire spre muzică, şi de aceia mulţi Is lăutari. Orhestrele ţigăneşti Is renumite tn toată lumea. — Fiind-că tn Muntenia stntmulti Ţigani, Turcii le ziceau ironic Muntenilor „Ţigani“ (Cin-ghiane). TQt aşa, fiind-că Ţiganii şi-au luat pronunţarea muntenească (pentru c’au venit mai întâi tn contact cu Muntenii), Moldovenii le zic ironic Muntenilor tot „Ţigani". In literatura poporului, Ţiganu e tratat cu cel mai mare sarcazm şi e numit cioară, cloroi, croncan, balaur (adică „monstru"), faraon, baragladină, Barol, Borol, Garolşi Zgarol, iar copilu de Ţigan danci (Cp. cu epitetele Jidanului). V. Les Tsiganes, de Pop Şerboianu, Paris, 1930; VR. 1908, 8, 174, şi cartea lui M. Kogălniceanu (tn limba fr.), Berlin, 1837. ţigară (est) şi -âre (rest) f,< pl. ărl (rus. cigara [pron. ţi-], germ. cigarre, fr. cigare [m.J, d. sp. clgarro, cuv. american; it. slgaro), Sul de frunze de tutun care se lasă să se usuce, şi pe urmă se fumează (ceia ce e un nărav urtt). — Acest sul, numit „ţigară de foi", se fumează mai mult tn America şi’n nordu Europei. In România, Rusia şi sudu Europei se fumează mai mult ţigări mici făcute din tutun tăiat mărunt şi’nvălit tntr’o foiţă de htrtie foarte suptire (Prima ţigară de acest fel a fost făcută la 1832 de un soldat care s’a folosit de un tub de cartuş, opoi de htrtia suptire). Marinarii En-gleji ;i Ţiganii fumează mai ales din lulele. V. narghilea. ţigaretă f., pl. e (fr. cIgarette, ţigară mică). Mic tub de lemn ori de chihlimbar tn care se pune ţigara şi pin care tragi fumu ca să nu fie ţigara prea aproape de buze. ţigănărit n., pl. uri. SeC. 17. Bir pe Ţigani (pe robii Ţigani pe care-i avea boieru). 1) ţigănesc, -eăscă adj. De Ţigan; limba ţigănească. Ftg. Ordinar, vulgar, trivial; purtare ţigănească. Papagal ţigănesc (Iron), cioară. 2) ţigănesc v. tr. Prefac In Ţigan. V. refl. Negutez (mă tocmesc) ca Ţiganii, ptnă la plictiseală, ca să obţin un lucru; nu te mal ţigăni pentru un franc I ţigăneşte adv. Ca Ţiganii. Fig. Ordinar, trivial; a te jura ţigăneşte. ţlgănie f. Cartier de Ţigani. Fig. Caracter ae Ţigan, de om ordinar, zglrcit, murdar, care fură şi jură, tojură şi negutează mult pentru un lucru orT-clt de ieftin ar fi. ţlgăntme f. Mulţime de Ţigani. Neanfu ţigănesc. ţlgăn6si -oăsă adj. Plin detiginie(de zgfrcenie, de hoţie ş. a.). ţigănuş m. Ţigan mic. Un fel de ibis negru din Dobrogea. ţlgâQ) V. ţigaî. ţigh<5r şi clghfr n., pl. uri (ung. csiger, slrb. cinger, rus. dhirl, vin de poame, probabil, rudă cu sicheră). Trans. Vin de poame (In L. V. cinghir). Mold. sud (ţlghfr şi ţlhir). Zeama care se stoarce din tesco- www.dacoromanica.ro ŢfQ vină după ce s’a acos vinu şi s’a turnat putină apă. Bz, (ţlver, pl. e, probabil fără legătură cu feavă). Vasu din care Iese rachiu şi trece In serpentinu (trlmnicu) pus In durbacă. V. ilvoj. 1) ţiglă f, pl. e (slrb. cigla, bgi cikla, rut cegla, germ. ziegel, vgerm. tegel, d. lat. tigaia, olană [d. Ugere, a acoperi] de unde vine şi it. iegola, fr. tuile; ung. [d. germ.] ţigla. V. pro-tejez). Vest. Placă de pămlnt ars de acoperit casa. 2) ţiglă f., pl. e (cp. cu germ. zacke, ţepuşă, zickzack, zigzag, şi zwickel, clin. V. ţaclă şi ţăcălie). Nord. Frigare de lemn. ţlglăQ, V. ţiclăij. ţlgleân m., pl. enl (ung. tSkllnc, tenge-lic, stiglet, d. germ. stieghtz). Unde ? Sti-gleţ (-eanu, nume de familie), ţlgmăa, V. ţlclăa. ţignăl n., pl. e (rus. signăl, d. fr. signal, semnal. P. f, cp. cu ţarcă, farfam). Pop. Semnal dat din şuierătoare, cum obişnuiesc fardienil de stradă. Şuierătoare cu care se ă semnale, ţlhir, V. ţigher. ţihlă, ţihliş, V. slhl-. ţlltoăre f., pl. ori (d. ţin, fii. P. pl., op. cu privighetoare). întreţinută, concubină. Trecătoare, locu pe unde trece vlnatu şi unde se aţin vlnătorii: la pindă la (iltori (Od. Psevd. 99). ţlltorie f. Pop. Concubinaj (Let. 1. 310). ţiltâră f., pl. i (d. ţin, ţiă). L. V. Stăpl-nire. Azi. Un dans popular jucat tinlndu-se locului. Melodia acestui dans (Vlah. Rom. Pit. 111). Acompaniament din vioară (V. hang, lson)> Ţiitorie (jud. Olt.): a trăi In ţiitură. ţlmb&l, V. ţambal, ţlmir n., pl. uri şi e (ung. cimer, blazon' marca ţârii, mgerm. zimier, d. fr. clmier, vlrf de coif, cime, vlrf; lat. pop. clma, cl. cyma, vgr. kyma, vlăstar). Trans. Blazon, marcă. ţimirâş ni. (ung. clmeres, cu ţimlr). Vechi Curier postai cu coif ornat cu ţimir. (VR. 1922, 9, 362). ţin şi ţlB, ţinut,aţinea (est) şi aţine (vest) v. tr. (lat. Unire, it tenire, pv. sp. tener, fr. cat. tenir, pg. ter. — Ţin şi ţiu, ţii, ţine; să fin şi să //t| să ţii, să ţie şi să ţină; finind şi ţiind, ca vin, viu şi pan, pui. V. a-, con-( de-, re şi sus-ţin)> Am In mină: a ţinea arma, frlu. Ocup, am tn arendă: a ţinea o moşie. Exercit oare-care negustorie; a ţine circiumă. Păzesc cu forţa, fac să stea închis; a ţinea la arest. Observ, (păstrez) cu credinţă, sărbez.'a ţinea sărbătorile. Păstrez nu divulg: a ţinea secretu. Conserv, conduc pin pericule; Dumnezei să te ţieI Păstrez, menţin; iandarmu ţine ordinea. Menţin, întreţin; aţinea casa în bană stare. întreţin, hrănesc; el ţine familia. Am In căsătorie; o ţine pe fata cutăruia. Execut, împlinesc; mi-am ţinut cuvîntu. Consider, ŢIN privesc; îl ţinea de prost. Cost; această călătorie l-a ţinut mulţi bani. Intlrzli, reţin; nu mă ţinea degeaba aici. Opresc, tmpedic; l-a ţinut să nu plece. Infrlnez, nu dau dru-mu; fine-ti calu, ţine-ţi gura. Susţin, pot purta; sctndura asta nu te ţine. Ţin clasă, in elevii adunaţi In clasă. Ţin şedinţă, ţin urnea adunată ca s’o judec, tnta de ochit, a te uita fix. Cu ochii ţintă, privind fix (ţaglă). ţlntăsc v. tr. (d. ţintă). Aţintesc, pironesc, privesc fix; a-ti fin ti ochii (Rar). Ochesc: o ţinti bine. Fig. Am de scop; ce (inteştl ? ţintlrim tn., pl. e şi uri (ung. clnterem. V. cimitir). Trans. Mold. Cimitir. ţlntuîesc v. tr. (d. ţintă sau vsl. * cen-tovati, ca pol. centkowac, a puncta). Bat In ţinte: a fintui un tabloă.Fig. Pironesc, fixex (de ex., ctnd doi se bat, iar unu din el ti împinge pe cel-lalt tn părete aşa In cit să nu se mal poată mişca). ţlntufti -ă adj. Garnisit cu ţinte cu gămălia mare; ghioagă ţintuită, chimir ţintuit. ţinut n., pl. uri (d. a ţinea, adică „In stăptnire"). Judeţ (vechi). Regiune, localitate: frumoase ţinuturi! De la 1939. Mal multe judeţe conduse de un „rezident regal". * ţlnutâl, -ă adj. De ţinut, de judeţ, judeţenesc. ţlnutâş m. (d. ţinut). Locuitor dintr’un ţinut * ţinută f., pl. e (după fr. tenue, part d. tenir, a ţinea). Atitudine: ţinută respectuoasă. Felu cum eşti îmbrăcat (bine sau rău, curat ori murdar): ţinută îngrijită. Marea ţinută, îmbrăcămintea de paradă sau de ceremonie ; mica ţinută, hainele de toate zilele. ţip, a -â v. intr. (din dial. ţip, şipot’ apă ţtşnitoare. V. ţîp şi aţipesc). Strig cu glas suptire; copiii ţipă (V. răcnesc). V. tr. Trans. Maram. Arunc: Ţipă coasa'n buruiene şi se cară la pomene (J. B. 390). Mtn, împing aduc: ia ţipă-mi tn coace paharucela, (fig.) unde-l ţipai interesele. V. refl. Mă duc, intru; oamenii se ţipau acolo. ţlpăr m. (cp. cu tip). Anghilă, un peşte care seamănă a şarpe şi care chear se mal numeşte şi şerpar (cobttis fâssilis). V. vîr-lan. ţlpătoăre f., pl. ori. Şuierătoare de imitat tipetu păsărilor la vtnat. ţlpăa n, pl. ăie (ung. cipo). Trans. Fran-zeluţă. ţipenie f. (d. a ţipa, adică „a striga, a vorbi"). Fam. Nu era pe acolo nici ţipenie de om, 6ra o absolută pustietate. ţipet n„ pl. e (d. tip). Strigăt suptire ca de copn ori de femele. — In nord -ăt, pl. tot ete. V. răcnet. 1) ţlplrig n. fără pl. (din tâperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine şi slrb. caparika şi mrom. ţaparkd, id.). O substanţă albă pulverulentă rezultată din acid cloridric şi amoniac In volume egale. In ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimlnd funinginea produsă din arderea baligii de cămilă. Astăzi se extrage din apele care se condensează la prepararea gazului de iluminat pin destilarea cărbunelui de pămlnt. In chimie se numeşte clororă de amo-niă sau cloridrat de amoniac (AzH4 Cl). Se numeşte şi salmiac şi (vechi) nişadir. 2) ţlplrig! V. pipirig şi ţăperlg (plante). ţiplă f., pl. e (bg. * cipla şi cipa, membrană, ngr. tsipa, alb. tsipă. Cp. cu raclă). Membrană, peliţă. Beşică de bou întinsă şi întrebuinţată la tnvălit ceva (de ex.. la astupat un borcan, ceia ce azi se face cu hlrtie numită pergament. Odinioară se întrebuinţa şi tn loc de geam). Fig. Iron. Haină prea suptire: cu ţipla asta de palton al să degeri. V. film. ţiplfcă f., pl. I. Mold. Bucăţică de ţiplă (membrană străvezie), ţlpotesc v. intr. Trans. Ţip mereu, ţlrcalăm, V. ţfrcălam. ţlrulic şi ţe- m. (pol. cyrullc, mlat. cl-rurgus, lat. chirurgus). Cant. Chirurg. *ţlteră| V. clteră. ţiţă, V. ţiţă. ţlţ«5T n, pl. uri. (d. fiţă). Vest. 1. Un fel de urdă lichidă care iese din zeru pus la foc clnd amesteci răpede peste tot, pe clnd urda Iese deasupra clnd amesteci tncet (Viciu). „Zeru din cazan cu untu ce pluteşte deasupra e turnat tn căzi, unde e lăsat să se ră-oească. Aci, după ce s'a ales untu închegat, i se dă drumu ţiţeiului pe dedesupt pintr’un cep“ (GrS. 6, 57), 2. Petrol brut, păcură suptire, de coloare neagră ptnă la galben deschis. — în est ţîţiî. ţlţeîcă f., pl. I (după var. ţlţechei ar fi de orig. lat. Cp. cu tindeche). Munt. vest. Trans. Un fel de leagăn compus dintr’o sctndură fizată pe un stllp şi pe care un băiat o’nvlrteşte orizontal pe clnd alţi doi băieţi şed la capete. 1) ţlO n., 01. uri. TImăcop cu un singur cioc, şi acela lăţit, cu care se scot petrele din pavaj (Doina, 1, 15). PraA.Ţapină. Dun. Raz, rang. Dor. Rtt Surlă. — Şi ţlO. V. ţiîac. 2) ţia, ţinut, V. ţin. www.dacoromanica.ro 3) ţlB interj, care arată ţiuitu.—In est ţiu. ţiuT şi (rar) -Tesc, a -i v. intr. (imit). Se zice despre sunetu care-tl rănitne In urechi după o detunătură saii despre vlnt etnd şuieră suptire pin crăpăturile uşilor şi ferestrelor (Une-ori 1(1 ţiuîe urechea şi din senin). — în est ţîuT. ţiultură f., pl. f. Sunet ţiuil. ţivâr, V. ţigher. ţlvlgsc şi (pop.) ţî- v. intr. (vsl. cvititi, a pltnge; hg. cvititi, a se văita, a piui, a tipa. V. ţuvloate). Est. Ţip (despre păsări, copii, femei). Protestez, bodogănesc :ferbe-ţt babo, lintea ta şi nu mai tivii, zise moş-neagu. — In Bucov. ţiflesc. In Btş ţîflî» Tesc şi ţtvItTesc, vorbesc suptire. ţivoâTe, V. ţifloaTe. ţîbiştT, V. ţuştT. ţîc n., pl. uri. Un joc copilăresc asemenea cu poarca (V. bobă). Epitet de dragoste întrebuinţat la vocativ şi adresat uni copil: măi flculel ţîcă f. (d. flc). Ţtc (epitet unu? copil).' mâi ţlcăl ţtflîîiţsc, V. ţlvlesc. ţîfnă f., pl. e (ngr. Izifna, cobie). Cobie, o boală In care găinile tot (Ifnesc ca cum ar vrea să-şi destupe nasu (Munt.). Fig. Defecta de a se supăra (de ase formaliza) uşor: om plin de ţtfnă. — Şi ţîvnă (sud). ţîfnâsc v. tr. (d. ţîfnă; ngr. tsifniăzo). Tot scot aer pe nas ca să mi-l destup: ce-ml tot (ifneşti la urechea mea ? — Şi ţîvnesc (sud). V. brehnesc. ţifnos, -oăsă adj. (d. ţifnă). Plin de ttfnă, supărăcios: om ţifnos■ — Şi t‘w" nos (sud), ţfgnft, V. ţicnit şi sâgnesc. ţîhlâ, ţthllşr V. slhl-. ţîTăc n., pl. iece (d. tiu 1, ţiu). Şiret. Par ascuţit la un capăt şi legat de o şprangă pe care plutaşu II înfige In mal, pe care ţliacu II rimă ca un rit încetinind mersu plutei plnă ce poate fi priponită. ţimbră f., pl. inuz. e (cp. cu //m/r saii eu tambre, care se mai numesc şi „ghizduri", vsl. gvzdiI, „podoabă". Deci ţlmbrâ = podoabă). Dor. 4 te pune In ţtmbră, a te îmbrăca de sărbătoare, ţimburuş, V. ţumburuc. ţfmp n., pl. uri (ung. combj. Ban. But, ciozvlrtă. ţtmpoâcă f., pl. e (oa dift.). Fam. Olet V. ţîşpoacâ. ţimpurug, V. ţumburuc. ţtncâr m. (d. fine). Nord. Irou. Ţingăfl. ţtnc şi (lit.) ţinc m. (uîig. cenk, căţel, băietan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauţi cu ţlncu pin mulţimea asta ? Ţîn-cu (sao căţelu) pămtntulut, V. căţel, — Şifem. ţtnca, pl. e,căţeluşă. V. ghltan şi copleş. ţtnţâr m, (lat. pop. zinzălus, zinzărhis, zinzala, zenzăhis, zimzario, zinzane, ten-iiale şi tzintzalario, a. I., rudă cu tintinnire, a blzli; it. zenzăra, zanzăra, ţintar; ngr. [d. rom.] tsintrtras, greier, ung. [d. rom.] cincăr, slab, V. bfnzar). Un fel de musca foarte supţiratică care trăieşte pin locuri băltoase şi care, cind dă de pelea unui animal, mai ales a omului, Inlige botu el ascuţit şi suge singele (crilex pipiens).-Tot un fel de ţtnţar transmite microbii frigurilor palustre. Fig. A face din ţintar armăsar, a exagera grozav. ţip n., pl. uri (d. ttpâ, adică „(eavă“). Să-cele. Cişmea (trunchiu şi ţeava). ţipă I. pl. e şi l (d. a ţipa, adică „a şuiera"). Trans. (Sălişte). Şuierătoare (de salcie sad de plumb). 1) ţfr m. (ngr. tziros). Un fel de scrumbie mal mică din apele greceşti (Se spintecă, se înşiră pe afă, se usucă, se pune tn butoaie şi se exportează. in România se consumă mulţi ttri, făcut! salată cu mărar). Fig. Om foarte slab: ce fir I 2) ţlr, interj, care arată zgomotu apei care ţtrtie, al greierilor care ţtrtie şi al celor ce şuieră din şuierători care tlrlie : ce tot ţlr-ţir toată ziăa la urechea mea, măi băiete? V. ţur. ţiră f. (d. ţtr 1). Mal ales in Olt. Fam. (o ţîră). O leacă un pic, puţin: o ţlră de apă, de mtncare, de vreme. Vest. Est. Cu ttp® saii ţtra-ţtra, cu (trlita, ctte puţin ; a plăti tira-fira. Trans. Un suman ţlră, un suman hărtănit, ferfeniţă. ţtrăQ n., pl. ale (d. a prii). Bz. Şipot. ţîrc, interj, care redă zgomotu mulsului (al laptelui etnd ţtrtie). ţîrcălăm şi -ân n., pl. uri (ung. cir-kalom, d. germ. zirkel, lat. clrculus, dim. d. circus, circ. V. ţărcădăfl). Nord, Cerc (In prejuru lunii ş. a.). — Şi ţărc-. In Trans. şi ţlrcalam, tn Mold. ţarca-. V. nimb, perghel, arman. ţîrcîT, a -f v. tr. (d ţlrc). Fam. Mulg ctte puţin ori prost. — In Trans. şi ţirco-tesc. ţîrcovu (viilor), V cîrstov. ţfrcdvnlc m. (vsl.crăkăvinikă, d. crâky, gen. crukuve, biserică, care vine d. vgerm-khirică, ngerm. kirche, biserică, d. vgr. kv-riaki, Duminica ; bg. cărkovnik şi terkovnik, rus. cerkâvnik. V. ţîrcov, clrcovT. Cp. cu ceasornic, duhovnic). Iron. Servitor de biserică (clisiarh, paraclisier). — Şi -âmnlc (iov. 35). ţîrfoTâlă, V. ttrforeală. ţîrfolâsc v. tr. (cp. cu ung. corholnl, a răzui, adică „a ciopli, a găti"). Mold. Gătesc (îmbrac) pretenţios, dar prost: o maţaghină ţirfolită. ţtrtT şi (mal rar) -Tâsc, a -I v. intr. (imit de forma lui ctrtl, mirii, plrll. Bg. ciriham, curkam, ciripesc; strb. cliriti, a www.dacoromanica.ro ţIr picura. V. ţtr 2, ţtrltT. ţuruT şi cTuruT 2). Fac fir: ploaia tlrlla dtn streşină, greierii (iritau In iarbă, gardiştii ţtrtiaă din ,tignale‘, soneria ţIrlla mereă. ţtrtft, -ă adj. Cu tremurăturl, cu intermitente: şuierătură fîrlită. Iron. Dat clte puţin : mincare ţirlită. Adv. Ţtrtind : clnd torni priit, se face spumă. Cu ţtrlita, clte pufin ; eu ţi-am dat banii grămadă,- şi tu mi-i dai cu Urlita. ţîrîlt n., pl. uri. Acţiunea de a tlrli: fi-rlitu greierilor. ţîrliT, a -f v. intr. (var. din prii; it. zir-lare, a şuiera [sturzul, ngr. tsirlizome, am diareie. Rudă şi cu ciurul 2, ţurlot, glrlă ş. a. multe). Şuier cu triluri (vorbind de păsărele). Clnt lung şi suptire: ia nu mal fIrlli şi ttt cu glasu tăă piţigăiaţi ţirlîitură f., pl. f (d. ftrlil). Şuierătură tremurătoare (a păsărelelor). Iron. Clntec ţtrtit şi urtt: prliituri nemţeşti (Al.), ţirmânie, V. ceremoniei ţirţără f„ pl. i Omit. d. ţir-tfr, zgomotu căderii bobiţiţelor de gheată. V. JurţurT. Cp. cu pirpară). Est. Un fel de ploaie îngheţată (numită şi măzăriche) care cade Iarna supt forma unor bobite albe mari ctt melu. ' ţtst ori ţst interj, de impus tăcere fără să strigi (tot aşa rut. Msti). V. st, şt, pst. ţtrl6T m. (d. ţirlii. V. cîocîrlle). Trans. Cioctrlie. N., pl. oaie. Ţuturoi, cluciur pe care se scurge un izvor. ţîrluc m. (d. ftrlii. V. cToctrlan). Trans. Ţlrloi, cioctrlan. ţîstăr m. Nord. Popondoc. ţistuTesc v. tr. (d. pstl). Fam. Impun cuiva'tftcere cu autoritate saâ cu familiaritate pin tist ca să nu strig: prezidentu ii ţlstuia să nu vorbească. ţlşmoăcă şi ţtşmoăgă, V.ţtşpoacă. ţişnesc v. intr. (vsl. * cySnonti. V. tuş-nesc şi ţuştT). Ies cu putere dintr’o deschizătură mică (vorbind de lichide): apa fişneşte din pompă. Fig. Ies de odată, fac ţuştl; am pşnit odată cu fărna'n cap (Cr.). V. zbughesc. ţişnitor, -oăre adj. Care ţtşneşte; fln-tînă flşnitoare. ţlşnitură f., pl. f. Felu de a ţtşni: flşni-tura unei sonde petrolifere. ţtşpoăcă (oa dift.) f„ pl. e (probabil, slav). Est. Lapte stricat şi înăcrit. Fig. Iron. BulearcS, vin prost. — Şi ţişmoacă şi ţlşmâagă. V. poşlrca. ţtştT, V. tuştT. ţîţâTa, V. ţaţă. ţîţă şi (mal vechi) ţiţă f., pl. e (lat. pop. titia, carne, vgr. titthe, doică, titlhtis, gur- f'ulu ţiţei; it. tetla, pv. cat. sp. pg. teta, r. tette, gurguiu (Iţei. Rom. flţă presupune un Jatin * litia, de unde şl it. zizza, rudă ŢOL cu germ. zitze, vgerm. titta, germ. de jos titte, ol. tet, ţiţa. D. rom. vine bg. cica. V. ţtţlnă, ţlţeT, aţtţ). Fam. Mamelă, organu care secretează laptele la femeie (şi care, mal turtit şi fără să dea lapte, există şi la bărbat). A da fifă, a alăpta. A suge (Iţă, a fi alăptat Copil de flfă, prunc care suge ţiţă. Fig. Ridicătură, Inăltătură de pămlnt: de pe fită se vedea tot satti. Numiri de plante : ţlfa caprei sad a vacii, un fel de struguri cu boabe lungi. Ţiţa vacii (Munt), cioboţica cucuiul, o plantă primulacee. Ţiţa olT (Mold.), degetar. ţtţiî n. V. ţlţeT. ţiţIT, a -I v. intr. (ung. cicăzni, pron. ţif-, a te ftţli. Cp. şi cu biţii şi cu bg. clcam, sug, cu rom. ţiţă şi cu strb. cicijatl, a fi foarte zglrcit). Fam. îmi sug dinţii scoţlnd sunetu t (ca mitocanii). A-ţl ttţii măseaua (după băutură), a-ţl fi foarte poftă de băutură. A-ţi ţipi inima de frică, a-ţl fi foarte frică. ţtţjnă f., pl. e (mlat titina, biberon [R. C. 1923, 29], vgr. tithine, doică. D. rom. vine bg. cicina şi ngr. /si/s pl. uri. Ciocan (păhăruţ, palici) de rachifi sad de ţuică (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palIcT. ţol n., pl. uri şi foaie (ngr. tsuli, cloltar, d. turc. iul, cui, cioltar. D. rom. vine ung. col. V. cToltar). Covor ţărănesc care se - 1369 - www.dacoromanica.ro ŢOL aşterne pe pat (lăvicer) ori pe pardoseală şi serveşte la’nvălit lld. plapomă ş. a.: mi-neşfergurl, tăvicere, (oluri (Beld. 501). Fig. Obraz ca folu obraz lără ruşine. Pl. Haine : unii goli, alţii In (oluri (Beld. 2024). V. foaia. ţolât n., pl. uri şi e (d. ţol). Ţoale multe, (haine, borfe ş. a.): niscai bucate, ţoleturl suă alte lucruri (Neam. Rom. Pop. II, 329). . tolfc şi ţolfnc n., pl. e (dim. d. ţol). £it. Ţol mic: ţolicu de pe vatră (Cov. VR. 1911, 11, 234). ţolfcă şi ţolfncă f„ pl. {(dim. d. ţoală) Est. Haină, buleandră: şl-a strlns ţolin-cile şi a pornit. ţolfnă f„ pl. e (d. fol, adică „cu obrazu ca ţolu, neruşinată"). Est. Femele groasă de obraz, joplrlancă şi fleoartă. — Fals ţdllnfi (Tkt. Cdr. ş. a.). tolltură f., pl. f (d. Infolese). Vechi. îmbrăcăminte.' fiind infolati telegarii cu cele obicinuite a lor ţoliturl (Let 3, 323 jos). ţonţorâî, V. tontoroT. 1) ţop m. (sas. tsnp, d. germ. zopf, gl(ă, coada de păr Împletită. V. cTuf 1). Munt. Pl. Zorzoane, panglici. A aven ţopl, a flcu ţopl, a fi mai breaz, mai grozav de cit altu: se fuduleşte par’c'ar avea topii V. tmpo-poţonez. 2) ţop inter), care arată o sosire subită pintr’o săritură (ca şi hop): ţop şi el la chilipirI V. ţup. ţopăn, >& s. (d. a ţopăi, pin aluz. la mersu omului necioplit. Cp. cu mocan). Est. Iron. Ţoptrlan, -ncă, ţoapă, om necioplit. ţâpăY şi Tăsc, a -f v. intr. (d. /op, (up şi rudă cu ceh. cupatl, a tropoi tncet. Bern, 1, 130). Iron. Sar sau dansez mult: copiii topăiaă pin casă, Ion a ţopăit la horă. — Şi ţup&T. ţdpic şi topire (d. ţop), interj, care arată mersul Iepurelui sau al şchiopului. V. şontlc şi popte. ţoptrlân, -ncă s (ca şi fopan, cu su-flxu ca’n clortrlan). Iron. Ţopan, ţoapă, gbiorlan, om necioplit (ţăran ori mahalagiu), ţoponâte m. (var. din poponeţe). Munt. Poponeţe. ţoropâc adv. Munt. Fam. Deodată, poponeţ : h0P & el ţoropocl V. popte. ţorţâl şi ţorţân n. V. zorzon. ţârţurî, V. ţurţur. ţâşcă adv. (cp. cu ţuşcâ). Est. Torbă, traistă. Adv. Doldora, zolcă, bucşit, tixit, foarte plin (unflat): cu punga ţoşcă de bani. ,t6ţa pl. e (din aceiaşi răd. cu ţufulan, cioc, clucă ş. a., precum şi cu alb. tsutsa, feţişoară). Gorj. Glugă (piramida) de coceni. ţst, V. ţlslt. ŢUR ţuc, a -ă V. tr. (var. din a focăl. Cp. cu slrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beau vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup. ţucâl n., pl. e (ngr. tsukăli, oală, d. turc. iukal, manta, tnvălitoare, platoşă, oală). Cumar, vas pentru nevoile nopţii (Euf. „vas de noapte"). ţucără adj. f. (germ. zucker-bohne, „fasole dulce ca zahăru"). Olt. Fasole ţucără. fasole de un gust dulceag. ţudulfi, V. cedulS. ţufllcă f„ pl. I (imit. Înrudit cu ţlfloale). Mold. Sud. Peucă. 1) ţuguT n., pl. le (rudă cu cucul, gurgui, cu ţagla, ţiglă, cu bg. clgulta, vioară [adică cu sunet ţuguiat"], ş. a. Cp. şi cu glugă, clocdlăă şi (utuian). Vtrf, proeminentă, tnălfătură: ţugulu unei glugi, unei căciuli, unul stog, unul acoperiş, unul munte. — Şi ţuţuT. 2) ţuguT şi -Tâz, a -ă v. tr. (d. ţugui 1). Lungesc ori tnalt tn formă de tugul: Ţiganu işl ţugulase buzele de poftă privind friptura ; a ţugula o casă, un cozonac. — Şi ţuţuT, cucui, cocoţ. ţugulât, -ă adj. tn formă de tugul, ascuţit: om cu capu ţuguiat, un munte ţuguiat. V. sttrmlnos. ţuhâl m-, pl. II (ngr. tsuvăll, sac de pele, d. turc. fuval, sac). Nord. Sac mare (60-80 kg. ori mai mult). V. harar. ţuhâfls n., pl. uri (germ. zucht-haus). Munt. Fam. Arest. ţuhăT şi -T6sc v. tr (imit. după vre-o interj. • ţu, ţa, ho). Nord. Fam. Pun la muncă prea grpa, port prea mult : soldaţii au fost tuhâifl răă In război, al ţuhăit răi haina asta. ţuTcă f-> pl. I (strb. cujka, probabil un imit. după ttţlitu beţivanilor). Vest. Un fel de rachiu de prune, nu prea tare. V. şliboviţă. ţuja (de -a) adv. Nord. Ttrtş. ţuluc n. pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-] zuluf), Mold. Fam. A apuca de ţuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruială. V. cTut, moţ. ' ţumburuc (Mold), ţumburuş şi ţtm-buruş (Munt.) n., pl. e şi uri (d zimberesc, ca ţuluc d. zuluf). Gămălie (proeminentă) de care să pofl apuca, ca la manivela rtşnitei de cafea. — Şi ţtmpurug (Dor.). ţundră f., pl. e (ung. cundra, condra, candra ; rut cundri, zdrenţe). Trans. Sarică. ţup, interj, care arată zgomotu săririi păşind ori suindu-te tn sau pe ceva : copiii ţup in copac, In căruţă, pe casă. V. ţop, zdup. ţupaT, V. hopaT. ţupăT, V. ţop&T. jur, interj, care arată scurgerea apel, a grăunţelor, a nisipului ş. a. V. ţuruT. — 1370 - www.dacoromanica.ro ţurână f., pl. e. Nord. Povtrniş petros: un cal ritos păştea pe o furană (Şez. 305, 108). ţurcân, -ă adj. (d. futcă 1). Cu lina creată, destul de moale şl lungă (20 c.m.), cum ts cele mal multe ol de la noi. De oaie turcană: lină furcană. V. ţigal. 1) ţurc& f., pl. i (rut. tot aşa. Cp. cu ţarcă 2). Căciulă furcanească: (pe frunte) cu-a tor tunel şi negre plete se coboar’o neagră furca (Al.). 2) ţucr& f., pl. I (cp. cu furcă 1 şi cu ung-c/gere, id.). Un joc copilăresc cu doflâ beţi-şoare (unu lung, şi altu scurt, ascuţit la capete şi numit turcă) puse deasupra unei gropite (V. blchl). Trans. Turcă, baba-turca. ţurcăngsc, -eâscă adj. (d. ţurcan). Căciulă furcănească, căciulă mare ţuguiată. ţurlâT n., pl. oale (var. din burlai). Burlan, teavă groasă. Fluleru piciorului. — Şi ţurluT, pl. -ie. ţârlu-burlu adv. Vest. Fam. Zbtrlit, tn dezordine: cu păru ţurlu-burlu. ţurţur (est) şi ţârţure (vest) m. (var. din zurzur şi zorzon şi rudă cu ciucure, struf 1 ţirţiră şi firii). Vtrf de şheafă (stalactită) care se formează la streşini ctnd zăpada se topeşte ziua şi îngheaţă noaptea.—Şi ţorţurT (Bz.), ţurţuri, zdrenţe care attrnă la o haină, şfichiuri la bici. Şi struţi (Mold.), ţurţuri. Şi stur, m. (Ps. S. 148, 8). ţurţurât, -& adj. Garnisit cu ţurţuri: o streşină furfurată. ţuruT, a -f v. intr. (d. far, şi rudă cu slrb. curiti, a se scurge, ca şi cu ciur 2. Urii, zarul. V. Bern. I, 131). Mă scurg mult (vorbind de apă, de grăunte, de nisip). ţiişcă şi (Btş.) ţoâşc& f., pl. şti şi şte (strb. iuŞka, palmă, fleaşcă. Cp. cu cluşcă, tuşcă şi foşcă). Mold. Mişcă, basma răsucită şi tnodată cu care copiii se bat la palmă la un joc de arşice. De-a tuşea, jocu de-a bătaia cu’n ştergar răsucit. Adj. (ţuşc, ţuş-că). Se zice despre un fel de ol mici (proaste), înrudite cu turcanele: ol fuşte, berbeci ţuşti. . ţuşnâsc v. intr. (var. din ţişnesc). Est. O zbughesc, ies (scap) de odată (ca iepurele dintr’un tufiş). — In Bucov. cTuşnesc. ţuştT (Mold.) interj, care arată zgomotu unuia care iese ori fuge de odată (rudă cu rut. lustl): copiii tuşii de supt pat, supt pat, in patl — In sud şi ţtştT, In Munt. {îştT, ţibişţT şi biştT (Blşti se zice şi clnd mtni oile). In OU. vIştT (Şez. 1922, 54). V. ţişnesc. 1) ţuţuT n., pl. e (d. fugui). Ţugui. Norcţ. Aliment iute (stricat). 2) ţuţuT şi -Tăz, V. ţuguTez. ţutuTân m., pl. ieni (d. fufui, var. din fugui, adică „om cu căciula ţuguiată saQ moţată*. D. rom. safi mrom. ciaciulian, cio-ctrlan, vine ngr. isutsuliănos, cioclrlan, adicŞ „moţat". Cp. cu mrom. ciuciulă, pisc, şi drom. ciocoi). Cioban din regiunea Sibiului (CL. 1912, 123) safi Ardelean tn general (cp moş Nichifor cofcaru al lui Creangă). Fig. Mold. Ţoptrlan, om de un aspect rustic: ce ţufuianl V. zaporojan şi marangoz. ţuţuTâncă f., pl. ien.e. Nevastă safi fată de Ţutuian. O horă a Ţutuienilor. ţuţur şi ţuţur6T n., pl. oaie (din aceiaşi răd. cu ciuciur, ţirii ş. a.). Olt. Ciuciur ae lemn pe care se scurge un izVor (bijol, ciu-roi, ttrloi). ţuvIoâTe f., pl. ol (din * flvioaie, fi-floaie. V. ţltloaTe şi ţlvlesc).Munt. vest' Un fel de fluier ciobănesc mic (CL. 1919396). Un fel de şuierătoare de tnşelat vtnatu www.dacoromanica.ro u u m. A două-zecl şi una literă a alfabetului latin şi ultima dintre vocale, tn limba latină el era reprezentat pin v, care se pronunţa totdeauna u (vinum se pronunţa ălnum). Ctnd e scurt, Rutenii şi Polonii 11 confundă cu v şi zic tuvat tld. luat (luăat). Oa interj, (gr. Ud). Bibi. 1688. Vaî. * ublchltâte f. (d. lat. ublquc, pretutindeni; fr. ubiquiti). Calitatea de a fi prezent pretutindeni. ucăz şi ocâi n., pl. ari (rus. ukăz, d. ukazătf, a porunci. V. na- şi prl-caz). Vechi. Ordin, poruncă (tn oaste): Moscalii n'au Vrut să sale după dinţiiziclndcăn'aă ucaz. (Nec. 2, 109), ocaz să se întoarcă înapoi (ib. 404)’ Azi ucaz, neol. după fr. H-kase ori oukate). Edict al tarului. Fig. Iron. Ordin autoritar: ucazurile unul şef de bluroă. ucenic m. (vsl. uceniku, d. uâiti, a învăţa, a instrui. V. năuc, ocenle). Vechi. Discipul, aposlol: ucenicii iul Hristos. Azi Elev la meserie : ucenicit a ajuns calfă. —Fem. ucenică saâ (vechi, d.vsl. ucenica), ucenffă. Cp. cu muceni/ă. ucenicâsc v. intr. Lucrez ca uceni^. ucenicie f. (d. uccnic). Starea dc ucenic. Timpu cit eşti ucenic. ucânle f. (bg. rus. uienie, vsl. uâeniie, învăţătură. V. ucenic, poucenle). Munt. Rar. Instrucţiune militară, şmotru. — Şi o-cenie (Mold.); talcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. fn rev. I. Crg. 3, 347) şi oceanle (Munt. vest. CL. 1913, 115). ucid, ucis, a ucide v. tr. (lat. cc-cido, -cldere, d. căedere, a tăia ; it uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire.— Ucid, ucig şi [Munt ] uciz. V. de-cid, sln-ucld). Omor, sting viata; a ucide duşmanii in bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.); reclamantu zicea la judecată că pirttu l-a ucis. Ucigă-I crucea (saâ toaca), epitete blăstămă-toare dracului. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare : soldaţii acid cu nulelele'n haine (N. V. Hodoroabă, Din război, iaşi, 1923, 106). ucigaş, -ă s. Care ucide, omorttor. V. asasin. ucigătâr, -oăre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare. ucls(ăt)ură f., pl. /. VecfliXovitură, bătaie straşnică. uclâî, V. ocleî. uclonâsc (mă) v. refl. (vsl. u-kloniti-sen. V. ploconesc). Ps. S. Mă abat 1) ud, -ă adj. (lat. udus). Plin de apă (mai mult de cit umed şi jilav) :după ploaie păminlu e ud. S. n., pl. uri. EăJ. Urină. 2) ud, a -ă v. tr. (lat. udare). Stropesc ori moi tn apă ori tn alt lichid; a uda florile. Fig. A uda un prim, a oferi şi vin. A uda un galon, a face cinste că l-ai obţinut. udagâcY, V. odogacT, udâre f. Acţiunea de a uda. udătură f., pl. f. Felu de a uda : aşa u-dătură (ca: o ploaie bună) halall Vest Băutură: nici mincar.', nici udătură. Est. Bucate preparate la foc (nu uscături), ca : borşu, sarmalele, friptura şi chear şi brlnza: la -s'apropia, Şi ii aducea Prinz de udătură, Vin de băutură (Mtn. Argeş.). Fertură, sorbitură. V. legumă. udeâlă f., pl. eli. Apărie, lichid vărsat; toată noaptea am mers pin udeală. Fam. Băutură: la dă şi un pic de udeală] udmă f., pl. e (vgr. oldma şi oidema, d-oideo, unliu; ngr. Tdima. V. edemă. P-o/=u, cp. cu usuc I). Ori-ce inflamaţiune a unui ganglion linfatic. — Şi ulmă (ca vrei-nic tld. vrednic. V. adenltă, bubon, tra-găn. ududoT, V. hududoî. * udometru n., pl. e (d. ud şi metru) Pluviometru. udubâTe, V. odubaTe. uf, interi, care arată plictiseala sau dez-gustu: Uff Ce individ I Uf I Bine c’am scăpat/ V. of. uger n., pl. e (latrăber, tiberis [n.J, ser. ădhar, vgr. iithar; germ. euter, engl. udder< it. ubero, sp. pg. ubre. P. b = g, cp. cu negură, negel). Organu (glandele mamelare)tn care vaca (bivoliţa, capra, oaia) secretează şi păstrează laptele ; ugeru vacii are patru (ife. — Şi unger (Mold. sud.) şi alger (Mold. nord). ugeret şl -it n., pl. uri (turc. ar. licret). Doc. Taxă de plată p. întrebuinţarea cailor de poştă. www.dacoromanica.ro ught m., pl. tot aşa (prescurtare d. bg. Ugrină, vsl. Ongrinti, Ungur, bg. ugOrski, vsl. ongriskii, unguresc), vechi. Galben unguresc, In valoare de 200 de bani vechi (Ior-ga, Negoj, 215). ugllft, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferind, slăbit. Adv. A mir-rtii ugilit ugodâsc, ugodn-, V. ogod. ugâlnlţâ f, pl. e (rus. ugMlnlca). Dos. Peatră angulară. uguTesc v. intr. Teod. Gunguresc, ugur, -rlffl, V. ogur. uTb şi oTb n. (stricat din orbu ochlalub morm. ăorbu-ocliu, timplă, după bg. sliepo-oko, timplă, lit „ochi orb“). Munt. în uibu locului, orbeşte, In bobote, la noroc> cum s’a’ntlmpla: Incălecă şl se nărui in uibu locului (CL. 1910, 317), a lovi in uibu lacului. V. ăret. * ufld, V. huilă. ulll£rf V. hullier. uTmă, V. udmă. ulmeâlă f., pl. eli. Rar. Uimire, uimesc v. tr. (vsl. u-imali, a lua, a substrage, u-lenti, u-imon, a lua, a despoia, d. ienti-imon, a prinde. V. utum, năimesc, primesc). Umplu de o adlncă mirare, sperii: neaşteptata apariţiune a jandarmilor i-a uimit pe tilharl, toţi s'au uimit de luxu lui. V. uluiesc. uTmfre f. Mirare adlncă ; constată cu uimire că banii dispăruse. uTmit) -ă adj. Adine mirat, speriat uTmltors -oăre adj. Care te uimeşte : o frumuseţi uimitoare. Adv. Uimitor de frumoasă. * fllstitf m. (fr. on/sliti, cuv. brazilian care imitează strigătu acestui animal). Znol. Un fel de maimuţă foarte mică din Brazilia. 1) uit, a -ă v. tr. (d. vrom. a uita, care vine d. lat. * obli tare, derivat din oblitus, oblivisci, a uita; pv. cat. oblidar, fr. oubli-er, sp. pg. olvidar). Scap din minte, nu-mi mai aduc aminte: a uita cele Invitate. Nu mâ mai glndesc la, scap din vedere: am uitat să-fi spun, am uitat banii pe masă. Nu vreau să mă mai glndesc la: ui/d ofensele, nu uita binefacerile. Ochii care nu se vid se uiti, doi inşi care nu se văd des nu se mai glndesc unu la altu. — In Serbia, Ban. Maram. a zăuTta (după slrb. zabiti). 2) uît(mă), a -â v. tr. (d. uit, 1, adică „privesc uillnd de altele11). Privesc, îmi îndrept ochii: mă uit pe freastră ca să vid cum scapără. Fig. Dau atenţiune: nu le uita la el, la ce spune, in gura lui. — Imperativa alte-le şi uite (fam. idte-te şi iâte, In vest idite te şi idite, din ia uite-te, ia uite !). Uită-te înseamnă „nu te mai glndi la tine", d. uit 1. uitare f. Acţiunea de a uita: binefaeerile se dau uitării, peste binefaceri se aşterne uitarea. A da uitării, a uita. Uitare de sine, abnegaţiune. uTtâcie, V. ultucle-uitătură pl. i. Modu de a te uita (de a privi), privire, căutătură: hofu se cunoaşte după uitătură. Aruncătură de ochi: am observat dintr’o uitătură. uTtit (est) şi uituc (vest), -& adj. Care uită lesne, distrat- om uitit. Subst. la un uituc I uitătură f., pl. i. Privire: a arunca o uitătură asupra cuiva. ultucfe f. Vest. Defectu de a fi uituc. Şi -âcie (vest) şl -uceâlâf pi. eli. uium şi huTum n., pl. uri (vsl. *uiemit, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujim, slrb. ujam, bg. uem. V. uimesc). Jormă, dejmă, uşur, vamă, zeciuială, partea de cereale pe care (Cranii o dau morarului lld. bani p. măcinat. — Şi oTem (Arg. Dlmb.) şi oim (VI. Uf.) şi olum. V. avalet. ujină, ujinez, V. ojină, ojlnez. ujujesc (mă) v. refl. (vsl. u-susiti, u-suSati, a usca, d. suhâ, uscat V. suhat, socote). Vest. Mă zbicesc, mă usuc puţin (vorbind de lemne): lemne ujujite. 1) ulamă f. (turc. ulama). Mold. Vechi. Canaf. 2) ulamâ, V. ulema. * ulân m. (germ. ulan, pol. utan, d. turc. oghlan, băiat, fecior, flăcău. V. olan 1). Călăreţ cu lance In armata germană, austro-ungurească şi rusească. ulcea f., pl. ele (lat. * ollicella, dim. d. olla, oală. Cp. cu petcea, vălcea). Oală mică, hardac, pahar de lut. A pune cuiva ulceaăa, a-i face cu ulceaăa, a-i face farmece ferblnd ceva Intr'o ulcea şi desclntlnd, cum fac babele. — In est şi ulclcăf pl. tot ulcele. ulceluşă f„ pl. e (d. ulcea ulcele). Ulcică: De-a ulceluşa, un joc de copii aşezaţi In cerc. * ulcer n., pl. e (lat. ulcus,ulceris). Med. Babă gravă şi incurabilă cauzată de o boală din ăuntru. V. cancer. * ulcerât, -ă adj. Med. Care are ulcere: picior ulcerat, Fig. Zdrobit de întristare: inimă ulcerată. * ulceraţlune f. (lat. ulcerătio, -dnis). Med. Acţiunea de a ulcera. Ulcer.—Şi -âţle. * ulcerâz v. tr. (lat. dlcero, -ăre). Med. Fac să iasă ulcere: a ulcera un picior. Fig. Rănesc adine sufletu: a ceastă vorbă l-a ulcerat. * ulcer6s, -oăsă adj. (lat. ulcerosus). De natura ulcerului: bubă ulceroasă. Plin de ulcere: bolnav ulceros. Subst. Un ulceros. ulcică, V. ulcea. 1) uIcTâr, V. urcTor 1. 2) ulclâr, V. urcTor 2. 1) ulet n., pl. uri (vsl. ollel, ieliei, d. iat. ăleum şi vgr. ilaion ; slrb. olaj, ulei, ulje, undelemn; rut oloi, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nuci, clnepă, In, răpită ş. a — In est oloT(ung.). www.dacoromanica.ro ULă 2) ulei n., pl. ete (bg. rus. ulii, stup). Vest. Stup, ştiubel. ulelâs, -oăsă adj. (d. ulei 1). Vest. Oleaginos, care e unsuros ori conţine ulei s>au unt-de-lemn: lichid uleios, plantă uleioasă. — In est ololos. * ulemă f., pl. ale (turc. ar. ulema şi lilema, pl. d. altm, erudit, tnvătat). Teolog ţi legist la musulmani (imam, muftiii, cadid). — Şi ulama, ulâte n, pl. V, olat 2. uliţa, V. ull. ulger, V. uger. ul^sc, V. halesc. ull m., pl. tot aşa (ung. 610, 6'lyO şi 6'liiv). O pasăre răpitoare diurnă mare ctt cioara ori şi mal mică (erete). Stnt de multe feluri. — Şi ul£D (Cant şi Gr. Al.). V. şoim. ulicioară f., pl. e (dim. d. uliţă). Uliţă mică, stradelă. ull£ş m. Est. UII mic, corol. ullgăle f., pl. ăl (cp. cu ull şl şale şi cu buligai) Şoricar, un fel de uli (butea). uliţăr(nlc), -& adj. (d. uliţă). Fam. Căruia-I place să stea mult pe uliţă; copil ulifarnic. uliţă f., pl. e (VR. 1925, 7, 34) şi l (vsl. rus. bg. lilica). Stradă. 1) ulm m. (lat ălmus, it. sp. pg. otmo, sard. ulmu, pv. oume, fr. orme). Un frumos copac de pădure (ulmus campestris). Scoarţa lui e astnngentă, Iar lemnu bun de făcut căruţe. 2) ulm v. tr. V. adulmec, ulmâsc v. tr. V. adulmec, uit, V. uît 1. * ulterlâr, -oâră adj. (lat. ulterior, comparativii d. ultra, dincolo). Care e dincolo (tn opoz. cu cietrior): Calabria ulterior. Posterior tn timp (In opoz. cu anterioară. Adv. Pe urmă, tn urmă: telegrame sosite ulterior. * ultim, -ă adj. (lat ăltimus, superlativii d. ultra, dincolo). Cel din urmă (rămas ori sosit): ultimu gologan, ultima vorbă. V. penultim. • * ultlmât n„ pl. e şi uri (lat. modern ultimatum, dedus din ultimare, a ajunge la sftrşit [timpu]). Ultimu cuvtnt pe care un stat tl adresează altuia şi după care, dacă nu e ascultat, urmează ruperea relaţiunilor diplomatice sau războiu: a adresa un ultimat. * ultimativ -ă adj. (d. ultimat). Care are caracter de ultimat; notă ultimativă. * ultra- Cat- ultra, dincolo), prefix care arată intensitatea, superioritatea sad exagerarea ; raze ultra-violete, ultra-marin, ultra-hol. V. extra, trans, baş. * ultraglez v. tr. (fr. outrager; it. ol-traggiare). Aduc injuria cea mal gravă cu fapta sad cu vorba. Insult un funcţionar tn exerciţiu funcţiunii Fig. Mtnuiesc prost, jig-pesc: a ultragla arta, morala. UMA * ultrăglD n. şi -ă] n., pl. e (h. ou trage, d. outrer, a duce prea departe, d. outre, lat. ultra, dincolo ; it oltraggio). Injuria (ofensa) cea mai grava cu vorba sad cu fapta. Insulta unui funcţionar tn exerciţiu funcţiunii. Fig. Mtnuire proastă, jignire; ulragiu artei, moralei. Ultragiu anilor, urmele bătrtneţll. * ultramarfn, -ă adj. (ultra- şi marin, de coloarea mării). Sineliu. * ultramontăn, -ă s. şi adj. (d. ultra-şi lat montanus, adică „de dincolo de munţii AIpi“ considerindu-te tn Francia). Partizan al infalibilităţil şi omnipotenţei papei. V. gallcan. * ultramontanizm n. Doctrina ultra-montaniior. ultul^sc, V. altoiesc. uluc (est) şi oluc (Ban.) n., pl. e (turc. oluk, ului, d. ngr. avliki, canal, de unde şi alb. Hui, llugu, jgheab, şi fllugă, sctndură. D. turc. olui vine reluat ngr. lăki; bg. oluk). Jgheab (troacă de adăpat vitele), canal de tinichea pus la marginea acoperişului şi prelungit pe Ungă ziduri ca să se scurgă apa de ploaie, ţeavă pusă ca să se scurgă tnustu, făina ş. a. ulucă f., pl. I (d. uluc). Vest. Sctndură de gard; mltocancele se uitau peste uluci. V. palane şi stobor. uluială f., pl. ieli. Starea celui uluit. uluiesc v. tr. (vsl. strb. ulovitl, a prinde [vtnat], d. loviţi, a prinde, a vtna; rus. ulovitl, a prinde, a suprinde. V. lovesc). Uimesc, zăpăcesc, fac să nu mai ştie ce face; vestea cela l-a uluit. V. refl. Mă zăpăcesc grozav, mă încurc: s'a uluit de frumusefa el. V. uimesc. uluft, -& adj. Foarte confuz, foarte zăpăcit (uimit, încurcat) de cele văzute sad auzite : râmase uluitclnd auzi grozava veste. * uman, -ă adj. (lat Aumanus). Omenesc: corpu uman, medicina umană. Fig. Bitnd, milos; om, caracter uman, Adv. Omeneşte: a te purta uman. * umanist, -ă s. (d. uman). Adept al umanizmului; Erasm fu un umanist de geniu. Adj, Direcţiunea umanistă. * umanltăr, -ă adj. (d. umanitate; fr. hamanitaire). Care Interesează umanitatea (omenirea); instltufiunl umanitare. Care se Interesează (se ocupă) de umanitate: un filosof umanitar. * umanitarist, »ă s. şi adj. Care are tendenţe umanitare; filosof, spirit umanitarist. V. pacifist. * umanltăte f. (lat. humdnitas, -dtls). Omenire, neamu uman: Pasteur fu un binefăcător al umanităţii. Calitatea (natura) de om: slăbiciunile umanităţii. Fig. Omenie, bltndeţă; a trata captivii cu umanitate. PL Invăţămtntu secundar clasic. * umanizez v. tr. (d. uman: fr. huma-niser). Imbltnzesc, cioplesc sufletu; a umaniza un sălbatic. - 1374 - www.dacoromanica.ro UMA * umanizm n. (d. uman). Direcţiunea învăţăturii Renaşterii, care a introdus studiu limbii şi literaturii latine şi greceşti, In care ia considera modelu perfecţiunii umane. * urbanitate f. (lat. urbănitas, -ătis). Fig. Calitatea de a fi urban, politeţă. * urbanism n., pl e Ştiinţa construirii şi conducerii oraşelor (cuv. creat de ingineru Clerget, Francez). umăr ra., pl. erl, şi n., pl. ere (lat. hti-merus şi umerus, sp. pg. hombro). Partea trupului unde mina se uneşte cu spata (omoplaţii) şi clavicula; a duce an sac pe umăr. A da (saii a strtnge) din umeri, a mişca umerii arătlnd că nu ştii saa nu-ti pasă. A pune umăru, a da ajutor cuiva ca să scape de o greutate. A te uita peste umăr, a te uita cu dispreţ. Umerii fetei sad obrajilor (etim. pop. Ud. merii obrajilor. Cp. cu lat. pop. melum, “raăr“ şi, la pl., „umerii obrajilor", ca fr. pommettes, dim. d. pomme, măr), oasele cele Ieşite ale fetei, care se observă mal ales la rasa galbenă. De-a umăr (Rar), pe umăr; a duce un sac da-a umăr (Cp. cu de-a spinare). umărăr şi -erăr n., pl. e (după lat. hum&rale, un fel de manta militară. V. umeral. Cp. cu epolet). Vechi (Dos.) Un fel de pelerină (V. omofor). Azi. Cuier portativ (o sctndurică attrnată orizontal pe care se întinde un surtuc ş. a.). * umbâlă f., pl. e (lat umbella, umbrela, dim. d. umbra, umbră). Bot. Flori aşezate In formă de umbrelă, ca la umbelifere. * umbellfâr. -ă adj. (d. umbela şi -fer din fructi-fer). Bot. Care are florile tn um-belă. F. pl. O familie care are florile aşezate In umbrelă, ca; mărara, pătrunjela, ami-sonu, baraboia, coriandru, alunelele,pucioac-na, cucuta ş. a. * umbillcâl, -ă adj. (d. lat. ambilicus. buric; fr. ombilical. V. buric). Anat. Al buricului; cordonu umbilical. umblăt, -ă adj. Care a umblat (a călătorit) mult: om umblat pin lume. Frecaen-tat: drum foarte umblat. umbl&câscf -ăcle,-ăclil, umblă-tâsc, V. îmbl-. umblăt6rf -oâre adj. Care umblă,mobil : pod umblător (bac). S. ra. (Vechi). Ştafetă ; umblătorii de Hotin şi Soroca. S. f. Euf. leşitoare, latrină, retiradă, privată. — In nord Imbl-. V. călăraş. umblătură f.. pl. i (lat ambulaiura, buiestru). Mers, alergătură; am ostenit de atlta umblătură. — In nord Imbl-. umblet n., pl. e (d. a umbla). Mers, alergătură: am ostenit de atlta umblet. Modu de a umbla: acest cal are umblet lin. — In nord Imblet. V. buiestru. âmblu şi (nord) îmblUf a -A v. intr. (lat. ămbulo, -âre, a umblr, a se plimba. V. plimb). Merg, păşesc: bolnavu a început să umble, calu umblă la pas, la trap, in buiestru, la galop. Merg, mă duc, călătoresc: am umblat mult pe apa şi pe uscat, pe jos, UMB călare, eu trenu, cu vaporu. Fig. Circul, am curs : acest ban nu mai umblă. Am inten-ţiune, am de glnd, caut, încerc; am umblat să dreg maşi ta, dar n’am reuşit; hofti umblaţi să fure. A umbla cu, 1. a colinda cu ; copiii umblă cu buhaiu, lăutaru umblă ctt cheta; 2. a te servi de, a ralnui: copiii nu ştii să umble cu lampa, cu maşina. A umbla după, a te sili si apuci (sa capeţi, să obţii), a te tine după: a umbla dapă chilipir, t umbla după potcoave de cal morţi (după un ctştig ridicul ori Imaginar). A um« bla la şcoală, a frecuenta şcoala. A umbla la (o maşină ş. a.), a pune ratna, a ralnui, a deranja; copiii au imblat la ceasornic, nu ştii cine ml-a umblat pin ladă. A-ti umbla gura (ca mellfa, ca moara), a vorbi * mult, a turui. — Vechi: blăm şi blemf haide ; blaţT, blămaţT şi blemaţTf haidem. La Nec. (2, 218) blemY. haide: blemi pe la mine I Şi astăzi tn Maram.blem, blemaţT, blămaţT, haide, haidem, şi (P. P. la Moti) bleţT, haideţi (din lat. ambulamus. umblăm, ambulemus, să umblăm, ambula-tis, umblaţi, ambulate, umblaţi / Perzlndu-se legătura cu umblăm, s’a format un verb nou blem, blemati, blămafi, redus şi el la o interj.) In eliziune: ia'mblafi (pron. iam blafl), la’mbiă (din ia umblaţi, ia umblă, sad din la-mi blafl, lan biafi, lan bli), haideţi halde 1 umbrâr n., pl. e Adăpost de verdeaţă ca să facă umbră: un prinz supt umbrar. V. lojă. umbră f, pl. e (lat Smbra, it. pv. om-bra, fr. ombre, [cat sp. pg. sombra, din sub umbra], V. umbrelă). întunecime slabă produsă de un corp opac care opreşte razele soarelui saO ale altei lumini: nuca face umbră bună, umbra zidului e mai răcoroasă de cit a copacului, eclipsele de lună ts cauzate de umbra pămlntului. Imagine, contur, siluetă : umbra unei mini. Figură (om) care nu se vede bine din pricina întunericului, moglldeatâ; am văzut o umbră strecarin-du-se pe lingă zid. !n pictură, părţile întunecate ale unul tablod. Fig. Care abea mal seamănă cu ceia ce a fost odată: acest bă-trin e umbra unul eroi. Fantazmă sufletu unui mort: umbra iui Hamlet. Slab, In ul-timu grad, spectru ; bolnava a ajuns o umbră. Aparenţă uşoară : o umbră de adevăr. La umbră, 1. adăpostit de umbră; a dormi vara la umbră; 2. la răcoare, la tnchisoare (Iron.): l-a turnat ta umbră. A face umbră cuiva, a-l întuneca, a-l eclipsa, a te distinge mal mult de cit el. A arunca, a lăsa tn umbră, I, a întuneca, a eclipsa; 2. a nu releva, a trece cu vederea: a lăsa tn umbră o mulţime de fapte. Umbra bouluT, o păsărică foarte mică al cărei obicei e să stea pe lingă boii care pasc. Umbra îepure-luT, o plantă liliacee care creşte pin păduri şi tufişuri (aspăragtts colUnus). Umbra nopţii, ztrnă. umbreână, V. mreană. umbrelâr m. Negustor safi fabricant de umbrele. - 1375 - www.dacoromanica.ro * umbrela f., pl. ; (fr. ombrelle, d. ii ombrello şi a. V. umbrelă). Cortel, adăpost portativ contra soarelui ori ploii (E făcut ob. din opt clin! de plnză cusuţi şi întinşi pe nişte speteze). — Primu care a purtat umbrelă In Anglia a fost Jonas Han-way (1712-1786). * umbreluţă f., pl. e (cp. cu sărmăluţe tld. sarmale). Sud. Umbrelă femeiască. umbresc v. tr. (d. umbrelă). Acoper cu umbră: un nuc umbrea curtea. Pin anat. Nişte gene negre şi lungi ii umbreaă ochii. Fac unui tablou umbrele cuvenite. — Vrom. umbrei (lat. umbrare). umbriş n., pl. uri (cuv. fabr.). Loc umbros (C. Hogaş, VR. 1910, 5, 217). V. luminiş. umbrds, -oâsă adj. (lat. umbrosus). Plin de umbră:pădure, vale umbroasă; castanii ts umbroşi. umed, -ă adj. (lat. hămidus, ămfdtts). Care conţine putină apă, igrasios: casele umede cauzează reumatizm, aer umed. Ochi umezi, ochi plini de lacrâmi. V. ud, Jilav, reavăn, umedds, V. umezos. umegtiine şi -June, V. umezeală. * umerâl adj.(mlat.humeralis.W. umă-rar). Anat. Al umărului: regiunea ume-rală. umeraşe v. tr. (d. umăr, umeri). Munt. est. Spetesc, disloc umerii: m’am umeritcă-rind ta saci I umezeală f., pl. eli. Apă (picături, abur) răsplndită pin pămlnt, pin ziduri, pin aer (igrasie): umezeala aerului după ploaie se mâsoară cu igrometru. — Vechi şi ume-gTune, -june. Cp. cu putregiune. umezesc v. tr. (d. umed). Fac umed: ploaia a umezit zidurile, zidurile s'aU umezit de ploaie. umezos şi -dds, -oâsă adj. (d. umezesc. Şi it. Abruzzo umedose). Rar. Umed (vorbind despre ziduri), umflu, V. unflu. * umiditate f. (lat humiditas, -ătis). Umezeală. * umil, -ă adj. (lat. htimilis, scund, d. humus, pămlnt; fr. humbte). Smerit, modest, nepretenţios : om, caracter tlmil. Fig. De jos, modest: origine limilă. Jos, scund, pitic, modest: casă umilă. Adv. A intra umil. — Ob. (dar nu mai bine!) umil, V. umilit. umilgnle f. (vsl. umilienile). Vechi. Înduioşare, milă, bllndeţă. — Şi om-> * umilesc v. tr. (vsl. u-maliti, a micşora, d. maia, mic, confundat cu u-militi, a mlnglia, d. milO, vrednic de milă. V. domolesc). înjosesc, fac să se simtă inferior: triunfu lui l-a umilit. V. refl. Nu-mi place să mă umilesc in faţa bogăţiiil — Şi om- (Bibi. 1688). umilinţă f., pl. e. Starea celui umilit; cu multă umt'tnţă, ceru lertjre. Smerenie: intraţi cu umilinţă In biserică I — Şi om- umllft, -ă adj. înjosit, silit să nu mai ridice capu: un duşman umilit. Smerit. V. umil. umilltâr, -oâre adj. înjositor: tratament umilitor. umlvâlnlţă f., pl. e (vsl. umyvalinica). L. V. Ligheanu din altar. umnojesc tr. (vsl. u-mneiiii). Ps. S. înmulţesc. * umoâre f., pl. orf (lat. humor şi umor). Lichid din trup (slnge, fiere ş. a.). Fig. Caracter, temperament; umoare veselă. 1) um6r, V. omor 1 şi 2. 2) * umor şi hu- n., pl. uri (fr. engl. hu-mour, umoare, temperament, d. lat. humor, Umoare, serozitate, linfă, după credinţa că umorile corpului, ca cele de la ficat, influenţează temperamentu). Veselie flegmatică şi une-ori ironică: Swift e unu din cel mal buni reprezentanţi al umorului englez. 1) * umorist, -ă s. (d. umor). Care scrie cu umor, scriitor glumeţ: literatura engleză are mulţi umorişti. 2) umorist, -ă s. şi adj. (d. umoare). Care atribuie umorilor principalu rol In fenomenele vitale: medic umorist. * umoristic, -ă adj. (d. umorist). Scris ori desemnat cu umor, glumeţ: ziar umoristic. Adv. A scrie umoristic. umpărât, V. împărat, umplu şi (nord) implu, -ut, a -eâ v. tr. (lat. im-pUre, pg. encher; it. [d,*im-plire] empire, pv. cat. umplir, fr. emplir, sp. enchir. — El umple; să umple [lld. sd *um-plâj; umpleI nu umpleal/. V. cumplit). Fac plin; a umplea un sac cu făină, un butoi cu rin, un vagon cu soldaţi, o pagina cu cuvinte, am umptutpatru pagini scriind Mlnjesc. murdăresc; m'am umplut de făina' ridiclnd racu. umplut, -ă adj. Plin (pin ăuntru); umplut cu lină. Mlnjit, murdar; umplut de slnge. S. n., pl. uri. Acţiunea de a umpled : umplutu butoaielor. — In nord tmpl-. urrplutoâre f., pl. ort. Aceasta ar fi cuvlntu românesc lld. pilnle, letcă, triftor şi totcer. umplutură f., pl. I. Lucru umplut; ctr-nafu e o umplutură. Materie cu care se umple (nuci, stafide): umplutura unul curcan, unul crap. Teren înălţat cu pămlnt bă-tâturit (rambleu): drum pe umplutură (V. terasament). Pus numai ca să umple locu (un cuvlnt Intr'un vers, nişte ghiorlani In staluri ş. a.). umiir şi omur n., pl. uri (turc.ar. umur, pl. d. emr, afacere). Pe la 1800. Trebi însemnate; umuru ţării. un, o (izolat, unu, una) num.(lat. ănus, it. sp. ano, pv. fr. un, pg. nm. O vine din * ună). Mal puţin de cit doi, fără păreche, simplu, singur, unic; un franc, un singur franc, o liră, dti-mi şi mie una, adevăru e unu. era una (uni.ă) Ia părinţi, lntliu (la numerotare); pagina unu, ta ceasu unu, la www.dacoromanica.ro UN ora unu. S. m. Cifra care arată acest număr: un unu, doi unu saii doi de unu. Art. ne-hotărtt. A venit un om, o femeie, inu e o plantă. Unu şi unu saii tot unu şi unu, fiecare tn parte plin -de merite; acest om are patru fii tot unu şi unu, soldaţi unu şi unu.  fi unu şi jumătate (fam.)> a fi priceput, şiret, viclean; era un pungaş şl jumătate. Una... alta, un lucru, alt lucru: una e să fii bogat, şi alta să fii fericit. A trage (saa a da) cuiva una, a-i aplica o lovitură: calu ti trase lupului una cu copita, ctnd fi-oi da una (subînţ. ai să te astimperi). A nu avea nici de unde (VR. 1925, 11-12, 317), a nu avea cele necesare. Una-doăă... cutare, se zice ctnd unu nu face saii nu vorbeşte de ctt despre un singur lucru, care-i place: bativu... una-doăă... rachiul Nu cu una, cu doăă, nu uşor, nu fără dificultate: nu-l poli convinge cu una, cu doăă. Nici una, nici doăă, fără multă vorbă, fără alte formalităţi; nici una, nici doăă, gurdistu îl duse la politie. Una ca asta, asemenea lucru; n'am mai auzit una ca asta. Plnă una alta, ptnă să ajungem la timpu cela, ptnă atunci: ptnă una alta, ia să bem un ceai/ Tofi plnă la unu, toţi fără exceptiune. Ştii ana? ştii ce glndesc eu? Una adv. împreună unit: provinciile Româniii eraă odată despărţite, dar acuma-s una. A fi una cu cineva, a te face una cu cineva, a te uni cu el. A o (ine una, a nu vorbi de ctt de lucru cela; acesta o (ine una că vrea să plece, ntr’una, mereu: a ploăat tntr'una. Tot una, 1) acelaşi lucru: tot una edacă te ploăă ori dacă cazi In apă; 2. murdar aşa tn ctt nu se mai distinge ce-a fost; căzuse in şan(, şi, ctnd s'a sculat, era tot una de noroi; m'am făcut tot una de făină— în est on (dar izolat tot unu): on om. un'g V. unde. * unanim, -ă adj. (lat.unănimisşi unit-nimus, d. unus, unu, şi dn/mus, suilet, glnd. V. Inimă, animal^ De acelaşi gtnd, de acord: deciziune unanimă, am fost unanimi recunosc!ndu-i meritu. Adv. In unanimitate : s'a aprobat unanim. — Fals unanim (fr. unanime). * unanimitate f. (M.unanimitas, -ătis). Unitate de idei, hotărlre comună: condamnat tn unanimitate, cu unanimitatea voturilor. uncheaş (ea dift.) m. (dim. d. unthi).Vest. Moşneag, om bătrln: o babă şi un unclieaş. — In est. -£ş, care’n Buc. Înseamnă şi „unchi*1, iar In Trans. (pl.) „moşi" (sărbătoarea moşilor). Unii scriii unchTaş. unchT m., pl. tot aşa (lat. avunculus, unchi după mamă, dim. d. avus, bunic; pv. veat. avonche, fr. oncle. Cp. cu trunchi). Vest. Fratele tatii saii al mamii. * unciâl, -ă adj. (lat. uncialis, d. uncia, uncie). Litere unciale, litere majuscule medievale. * uncie f. (lat. uncia, a două-spre-zecea parte a iibrei ia Romani, lungimea degetului mare. V. oca). A douâ-spre-zecea- parte a UND librei romane; In Francia, 1 I 16 din vechea iivră (30 gr., 59). Fig. Fam. Mică cantitate : o uncie de vanitate, — La Dos. unghie (mgr. ungla). uncrop n., pl. uri (vbg. ukropu, supă; pol. ukrop, apă ferbinte, cch. şi „un fel de supă“; rus. diai. okrop, apă ferbinte. V. crop, strop, stropesc)> Nord. Trans. Ban. Apă ferbinte (clocotită); s’q opărit cu uncrop. Chefu făcut a doua zi după nuntă. Cintecu care se clntă atunci. — Şi on- şi în-. V. druşcă. * uncţiune f. (lat. unctio, -dnis). Ungere undă f., pl. e (lat. unda, it. pv. cat sp. pg. onda, fr. onde. V. undez). Ps. S. Val, talaz. Azi. Apă care vine inundtnd; unda se ridicase pină aproape de straşina morii (Sov. 199), o undă turbată se vedea sosind (200). A da In undă, a unda, a ţine In apă pină la primu clocot: A da fasolea Inundă. Neol. (după fr.). Val; undele lacului, (In fiz.) undele aerului. V. haTt, năboT, zăpor. undătură f., pl. i. Cant. Undă, inunda-ţiune. unde adv. (lat. unde, de unde; it. pg. onde, pv. cat. on, vfr. ont, vsp. ond. Con tras din de unde: it. sp. pg. dondeypv. don, fr. dont). In care loc; Rămti acolo unde eşti. Rămti unde eşti. De unde vii ? Unde te duci ? Unde să mă duc (fam. un'te duci ? Un'să mă duc ?) ? Fiind-că; te temi să pleci unde vezi ceru a ploaie ? Deodată, clnd (exclamativ): unde a’nceput să tune I O dacă, bine ar fi; unde am eă talentu tăă l De unde pînă unde ? Tcum se poate ? ce fel ? cum aşa ? de unde ? de clnd ?: Da de unde pină unde, măi topirlane, eşti tu neam cu mine ? De unde? a şl nu !: Ţi-a plătit ? De unde ? A fugit I — la-l de unde nu e, se zice clnd unu a dispărut; Mă dusei (n camera lui. Cind colo : i-al de unde nu el — In vest pop. şi inde V. t nde. undelemn n. pl. uri, gen al undelem-nului (din unt-de-lemn, cum se scrie, dar se zice tot aşa; bg. durveno maslo, după care poate să fi fost tradus). Ulei de măsline (ori şi din alte plante) ; dreptatea Iţse deasupra, ca undelemnu. — In nord undelem (ca pum lld. pumn). undelemnifl, -ă adj. De coloarea unde-lemnului. unde5cxv. tr. (d. undită saii vsl. * on-diti, rus. uditi). Pescuiesc cu undita. Umblu cu lingura ca să scot o bucată de carne, de peşte: a undi pin borş. V. intr. Cor. Ies la suprafaţă, undeva adv. Intr’un loc oare-care. undez v. tr. (Iat. ăndare. V. undă un-dulez, ab- şi in-und). Vechi. Azi nord şi Ban. Clocotesc, In clocote. V. trans. Fac să clocotească ori să unduleze; o adiere undă semănăturile (Delv.). Ferb puţin; a unda nişte carne ca să se frăgezească tn-inte de a o frige.—L. V. des şi a undezţ, a clocoti, a unduia (ca it ondeggiare). 87 www.dacoromanica.ro — 1377 — * undfnă fpl. e (fr. ondine, d. onde, undă; it ondina). Ztnă de ape (tn mit. germ. şi scandinavă). ândiţă f., pl. e (vsl.ofld/ca dim. d. onda. clrlig, undită; bg. vydica, rus. tidica, uda, undifâ). Ctrligel de prins peşte. — în Trans. şi unghiţă. * undoTez, V. undulez. undreâ, V- andrea. * unduTez, V. undulez. * undulat, -S adj. (lat. undulaius). în formă de unde, de valuri: haină undutată, păr undulat, teren undulat. — Fals ond-. * undulatârlfl, -le adj. (d. undulatJ. Ca undele, ca valurile; cutremur undulatoriu. * undulaţiiine f. (lat. undulătio, -dnis, dedus din undulatus, undulat). Tălăzuire, mişcarea valurilor; undulatiunea mării, (pin ext.) a unui lan de gri ii. Dealuri şi văi (ca nişte valuri înţepenite): undulatiunile terenului. — Şi -âţle. Fals ond-. unduiesc, V. tndulesc. * undulâz v. intr. (lat. tlndulo, -ăre, după undulatus, undulat). Tălăzuiesc, mă mişc (mâ legăn) ca valurile mari: lanu de griă undulează la suflarea vintulul. — Fal -sificaţiuni cărturăreşti; a ondoTa, a unduia şi a undul (după fr. ondover): ro-chia-i încreţită foşnea, unduia şi fitflla pin odăi (Sadov. VR. 1911, 1, 15), griă undulat de abureala vintutui (Chir. CL. 1910, 315). V. văluTesc 2. uneâltă f., pl. elte (d. una alta). Instrument de muncă, sculă, cinie, (toporu, cio-canu, rindeaua, tesla ş. a). V. organ. uneltăsc v. intr. Urzesc, machinez: a unelti un complot, a unelti contra cuiva. V. ticluTesc. une-6rT sau une6rTadv. CIte odată, din cind In cind, unesc v. tr. (lat. Unire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Impreun, fac să fie unu singur; lacurile aă crescut de ploaie ptnă cind s'aii unit unele cu altele, satu a crescut pină cind s’a unit cu oraşu.A\iez: s’au unit contra lui. Căsătoresc; s’aă unit înaintea altarului. unflat, -ă adj. Dilatat de aeru sau de apa din ăuntru : balon unflat. Inflamat : bubă vnflată. De un nivel mai înalt (din pricina ploii saCi topirii zăpezii); riuri unftate. Fie-Exagerat, mărit cu intenţiune Ucifre, socoteli unftate. Bombastic: vorbe unftate, stil unflat. — In nord tnflat. unflăcT6s, -oâsă adj. Cant. (înfl-). Unflat, Inglnfat. unflăcTune f. Cant. (Infl-). Unflare. unflătură f., pl. t Tumoare. Inflamatiu-ne. — In nord Infl-. Onflu şi (nord) tnflu, a -ă v. tr. (lat. in-ftare, it. enfiare, pv. en/lar, fr. enfler, sp. hinchar. V. su-flu). Dilat sufllnd aer, turntnd apă ş. a.; a unfta o beşică, un balon, a-fi unfta obrajii. Inflamez (v. refl.); buba s’a unflat. Măresc volumu pin ploaie ori pin zăpadă topită: rturtit s’aă unflat. Fig. Inhaţ, pun mina, apuc de odată '.badea ton ciştigă totu cel mare şi unflă milionu. inhaţ, pun mina, apuc, duc, pe sus (adică „cu de-a sila") la arest: unflă-l, gardist I Exagerez, măresc cu intenţiune ; a unfta cifrele, socoteala. DaCi întorsătură bombastică; a-fi unfta stitu. A te unfta tn pene (ca cur-canu), a te fuduli tare, a te Ingtnfa. — Fals umflu. ung, uns, a -unge v. tr. (lat..linguere şi Ungere, it. Ungere şi iignere, pv. unher, fr. oindre, cat. sp. pg. ungir). Acoper cu ulei, grăsime, alifie, păcură ş. a.; s‘a uns cu alifie, a uns osia ca să nu sccirftie, a uns casa cu petrol şt l-a dat foc. Mirulesc, ung cu mir, a fost uns ca rege. Fig. Iron. (pin aluz. la roată ca să nu sclrflie). Mituiesc (ca să nu facă gură); l-a uns c’un pol, * ung&r, -ă adj. V. unguresc 1. unger, V. uger. ungere f. Acţiunea de a Unge. Uncţiune, maslu. Fig. Iron. Mituire. ungher n., pl. e (d. unghi saCi lat. un-gularîs jtocusj, locu din unghi, din colţ). Colţ de odaie: puşa rezemată Intr'un ungher. — Şi unghâţ (vest), pl. uri şi e. unghT n., pl. uri (lat. ăngutus, pop. an-gtus, it. ăngoto, pv. fr. cat. angle). Colţ (ieşit ori scobit). Figură geometrică formată de doCiâ linii drepte care se tnttlnesc; unghi ascuţit, drept, obtuz. — ŞiînghT (Doc. 1597). ânghie f. (lat.iinguta, unghie; it.Unghia, ugna, pv. ongta, fr. ongte, cat ungta, sp. uha, pg. unha). Materia dură cu care se termină vlrfu degetelor (numită la unele animale şi păsări şi gheară, iar la vite copită): a-(i tăia unghiile. Nici cit negru supt unghie, de loc, nici de cum. A lua in unghii, a lua tn gheare, a ataca violent. A fi unghie şi carne cu cineva, a fi foarte unit cu el, a ţinea foarte mult cu el. Zgircit de-şl mă-nincă de supt unghie, foarte zgircit. Unghia găii. 1) o buruiană popilionacee (ast-răgatus gtycyphytlos); 2) un fel de bubă cu trei găuri. Unghia păsării, un fel de viorea (viola declinata). unghie, V. uncie. unghişoâră f„ pl. e. Unghie mică. O boală la vite caracterizată pintr’o unflătură deasupra copitei (Atunci se obişnuieşte a se spinteca unflătură). Fig. A-l tăia cuiva din unghtşoarâ, a-1 învăţa minte ca să se astlmpere, a-1 pune cu botu pe labe. V. obrlcariţă. unghlţă, V. undiţă. * ungQ^nt n., pl. e(lat. unguentum).Unsoare, alifie, pomadă. * ungulât, -ă adj. (lat. ungutatus, d. iinguta, unghie). Zool. Care are picloru terminat pintr’o copită saCi două, ca calu sad ca bou. S. n., pl. e. O diviziune de mamifere care cuprinde perisodâctilele şi artio-dâctilele. www.dacoromanica.ro UNG ungur m. Locuitor din Ungaria sau de neam unguresc. ungurâr m. V. voronlc. ungurean, -eancfi s., pl. eni, ence. Ungur: multe capete-am sfărmat de Tătari şi (te Lifteni şi de falnici Ungureni (Al.). Munt, S. m. Cocoşoalcă. 1) ungurenesc, -eăscă adj. De Ungurean: port ungurenesc, 2) ungurenesc v, tr. (d. Ungurean). Rar, Unguresc, prefac In Ungur: Român ungurenit. ungurenăşte adv. Ca Ungurenii. 1) unguresc, -eăscă adj. De Uncur: Umba ungurească, — Fals ungar, ca şi român lld. românesc, 2) unguresc v. tr. Prefac tn Ungur sau In unguresc; Român ungurit, sat ungurit. Iron, Flăcăi unguresc, holtei trecutei care care caută să pară ttnăr. ungureşte adv. Ca Ungurii: a vorbi ungureşte. ungurime f. Mumţime de Unguri sau neamu unguresc: M'am suit la munte’n zori şi-am prins fulgeru din nortfşi de sus, din tnălfime, l-am zvlrlit In ungurime (P. P.) unlăt, -ă adj. (rus. uniiat, strb. uniat, bg. uniiatin), Let. 1, 182. Unit (cu religiuuea Romei). * unic, -ă adj. (lat. iinicus). Singur :fiă unic, exemplar unic. Incomparabil, fără seamăn; un talent unic. — Fals unic (după fr.). * unicamente adv. (d. unic; fr. uni-qnement; it. unicamente). Numai, exclusiv; sănătatea consistă unicamente in curăţenie şi cumpătare. * unlcelulâr, -ă adj. (unu şi celular). Format dintr’osingură celulă : organizm uni-celular. * unicitate f. Rar, Calitatea de a fi unic. unlcTune f, Vechi. Unire, alianţă. * unlcbrn, -ă adj. (iat. unicornis. V. bicorn). Care are un singur corn.- rinocer unicorn. V. inorog. unle f. (rus. iinila, pol. unia). Let. I, 182. Unire, uniune (cu religiunea Romei). * unific, a -â v, tr. (mlat. uni-fico, -ficăre, d. unus, unu, şi făcere, a face), rac să fie la un fel, de un singur fel: a unifica nişte lefi, * unlf6rm, -ă adj. (lat. uniformis, d. unus, unu, şi forma, formă. V. di-form). De o singură formă sad înfăţişare, neschimbat: case uniforme, aspect uniform, viafă uniformă, S. f. Haină uniformă purtată de militari, elevi sad funcţionari: uniformă de cavalerie, de licei, de la căile ferate. Adv. tn mod uniform. * unlformăz v. tr. (d. uniformă s. f.). îmbrac tn uniformă: un elev uniformat. * uniformizez v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform; a uniformiza casele. Uîjl * uniformitate f. (lat. unifâ-mitcis - In ultimu moment, ca ultimă concluziune, ca ultim fapt: la urma urmet, e mal bine aşa. In cele din urmă, s’a supus. Pe urmă (mal rar tn urmă): a mtncat, pe urmă s'a culcat. A călca pe urmele cuiva, a-I urma exemplele. A da de urma cuiva, a-l da de armă, a descoperi pe unde a trecut safi pe unde se află, A lua cuiva urma, a-l descoperi urma şi a-l urmări. A trimete la urma lui (un vagabond), a-l trimete la locu originar. A rămtnea tn urmă, a fi întrecut de alţii, a fi înapoiat: un popor rămas tn urmă. Urma alege, sftrşitu arată rezultatu. urmăresc v. tr. (d. urmare). Mă ţin după cineva ca să-l ajung, să văd ce face ori să-l prind: poliţia urmărea un hoţ, cavaleria urmărea daşmanu risipit. Procedez contra cuiva pe cale judiciară: portărelu tl urmărea cu sechestru. Observ (cu ochii sau cu mintea): a urmări mişcările duşmanului, zboru unul aeroplan, un raţionament. Vlnez, ochesc, caut să obţin: a urmări un post, Persecut: nenorocirea tl urmărea. Obsedez : mă urmăreşte acest gtnd. urmărire f. Acţiunea de a urmări, următâr, -oăre adj. Care urmează’ care vine pe urmă: elevu, capitulu următor-urmâso v, tr. (d. urma). L. V, Moştenesc- — 1383 - www.dacoromanica.ro urmez v. tr. (lat. * osmare, d. vgr. osmi, odmi, miros, odoare, rudă cu lat. odor, şi olor, miros, ole're, a mirosi [intr.]; it. armare, a adulmeca, ven. pg. usmar, vsp. osmar, nsp. husmear. V. urmă, olm şi adulmec). Merg ori vin după, mă ţin sau mă iau după, escortez, conduc, (fig.) admit părerea cuiva, fac ce recomandă cineva, mă conformez vorbelor sau faptelor cuiva: apostolii ii urmai pe Hristos pin oraş, a-l urma pe Aristotele, a urma obiceiurile locului. Continuu: a-ţl urmadrumu,discursu, citirea. Frecuentez, tnvăţ, mă apuc de: a urma un curs la universitate (şi intr. a urma la universitate), a urma cariera armelor. V. intr. Vin să mă aflu după tn loc, timp ori rang: după ofiţer urma trapa, după Greci au urmat Romanii, după general co-lonelu. Succed, ocup locu : fiu lui ti urmă la (sau pe) tron. Vin la rtnd: să citească elevu care urmează. Rezult: de aici urmează că e aşa cum am spus. urmuz, V. Hurmuz. * nrnă f„ pl. e (lat. urna). Urcior, anforă (la cei vechi). Chiup In care cei vechi păstrau cenuşa morţilor arşi: urmă funerară. Azi, vas ori cutie de pus buletinele de vot ori sortii la loterie. urnesc v. tr. (vsl. u-rinonti sen, a devia; strb. urinuti, a împinge, a răsturna. V. rt-neec). Mişc ctt de puţin din loc: nimeni n’a putut urni aceasti peatră. urodiy, -ă adj. (vsl. onrodivi; rus. urodltvyi, diform). Dos. Nebun. urs m. (lat. irsus, it. orso, “ard. ursu, pv. ors, fr. ours, cat. ors, os, sp. oso). Un animal canin plantigrad sălbatic cu păru cafeniu, mai mare şi mai greoi de cit lupu (Deşi e carnivor, măntncă cu plăcere poame şi miere. Urşii de la poli ts albi. Ţiganii de la noi ti învaţă să joace şi umblă cu el pin oraş ca să ctştige parale. In poveşti e poreclit moş Martin). Fig. Om greoi şi ursuz. Bulz, cocoloşde mămăligă umplut cu brlnză de burduf. — A se aduna fa privi) lumea ca la urs, a se aduna (a privi) tn mare număr. Joacă ursu pin vecini (şi deci va veni şi pe la noi), un pericul se arată nu departe (o moarte, un război) şi ne ameninţă $i pe noi. Cirna nas şi ursu coadă, V. cîrn. ursar m. Ţigan care umblă cu ursu. * ursă f., pl. e (lat. ursa, ursoaică). Astr. Constelatiunea numită popular car. — Urse-le-s două: cea mare şi cea mică şi-s situate spre nord. Amtndouăau ctte şapte stele. In cea mică se află steaua polară. ursăreăsă f., pl. ese. Nevastă de ursar. — în est -iţă, pl. e. ursârâsc, -aâscă adj. De ursar.—Ca adv. -eşte. ursesc v. tr. (ngr. orlzo, aor. ârisa, limitez, determin, fixez, hotărăsc, de unde şi bg. orisvam şi urisvam. V. orizont). Hotărăsc soarta unui copil la naştere: ursito-rlle i-ai ursit o viată fericită. — Vechi şl «zi tn Olt. şi Oaş ursâz: aşa ai fost ursule dobitoacele (NP1. Ceaur, 9). ursi cili ne f, Dos. Ursire, predestinare. ' ursit, -ă adj. (d. ursesc). Destinat, predestinat : el era ursit s'ajungă împărat, ii era ursit s'aiungă împărat. S. m. şi f. Logodnic ori soţ predestinat: acela era ur-situ el. ursită {., pl. e (d. ursesc). Soartă: curfi mi-a fi ursita. Poet. Logodnic, logodnică ; tu eşti a mea ursită. ursitoare f pl. ori, ca privlghitori, şi mai pufin bine oare. Ztnă care, după credinţa poporului, vine, tmpreună cu altele doiiă, a treia zi după naşterea unui copil şi-i hotărăşte (urseşte) soarta: se depărtează ursitonle din prejuru casei (VR. 1911, 11, 253, şi Doina, 2- -3, 31, de 4 ori pl. tn ori). — Romanii le numeau pttrcae, iar Grecii molrai. Numele lor eraţi: Clo.tho, Lachesis şi Atropos. ursoaică (oal o silabă) f., pl.e. Femela ursului (numită şi ursoaie. Cp. cu ghio-noaie). Est. ş. a. Partea de sus a „cahlei", hornu gros al vetrei la casele de moda veche (Şez. 36, 35). * urşulină f., pl. e. Călugăriţă din ordinu sfintei Ursula, fundat la 1537 de sftntu An-gelo de Merici (Brescia). ursuz, -ă adj., pl. m.Ji (turc. ughursuz, pop. uursuz, sinistru, de răii auguriu, d. ughur, auguriu; strb. ugursuz, mizerabil, nelegiuit V. ogur). Fam. Nenorocit, funest (Rar). Rău, morocănos, supărăcios. Adv. S’a purtat ursuz. — In est şi hursuz. ursuzluc n., pl. uri (turc. ughursuzluk, pop. uursuzluk, nenoroc). Fam. Nenoroc, piară rea: acest om aduce ursuzluc. — In est şi hurs-. urşinic şi (veelii) orşlnic n., pl. uri (it oloserico, d. ngr. olosirikân, tot de ma-tasâ. Cp. şi cu Urgandiş, la organtln). Satin: comănace de urşinic (satin) galben (lorga, Ist. Arm. Rom. 2. 113) de cea mai bună matasă, de urşinic (lorga, Negof. 161). — Şi urşenic arşlnîc (Buc.), şi uruş-nfc (Hotin). * urticac^fl, -de adj. (d. lat urlica, urzică) Bot. Din familia urzicii. S. f., pl. ee. O familie de plante al căror tip e urzica. * urtlcârle f. (d. lat urlica, urzică). Med. Bltndă, bubuliţe roşii mici şi multe care apar pe pele şi cauzează o mare mtn-cărime. * urficaţiune f. (d. lat urtica, urzică). Med. Urzicare, batere cu urzici ca să se beşice pelea şi să se producă o excitaţiune revulsivă. — Şi -âţle. urufesc, V. urlulesc. uruToc, V. urioc. uruşnic, V. urşinic. urzărâţ, -eăţă adj., pl. f. eţe (d. orz. Cp. cu arpagic). Vest. Pere urzărefe, un fel de pere foarte mici roşii, V. drăgălcuţă. urzeală f., pl. eli. Teară, firele pe care se tndcasă bătătura ptnzei, www.dacoromanica.ro urzcsc v. tr. (lat ordior, ordirişi ordio, ordire, a urzi; it. ordire, pv. cat. ordlr, fr. ourdir, sp. pg. urdir). întind firele urzelii (pe care se vor încrucişa firele bătăturii), tncep a ţese. Fig. Prepar tn ascuns: a urzi o conspirafiune. Vechi. Întemeiez. urzic, a -ă v. tr. (d. urzică). Intep cu urzici: nu umblaţi cu picioarele goale, că vă urzicaţiI Fig. Împung cu vorba: vorba ceia tl urzicase rău. urzică f., pl. i (lat. artlca, pop. * urdica, pin contaminare cu vgr. adike, urzică, safi cu verbu ard, arzi ori cu urzesc; it. ortica, dial. sud ardica şi ordica, pv. cat. sp. pg. ortiga, fr. ortie. V. urticarle). O buruiană cu frunze dinţate şi acoperite cu peri înţepători (urtica didica, V. diolc). Urzică marină, acalefă. Urzică micâ, oieşea. Urzică moartă, o buruiană labiată care seamănă cu urzica, dar nu tnteapă (lămium). Urzică neagră, buberic. — Urzicile tinere se mă-nlncă primăvara ca depurativ. urzicuţă f., pl. e (dim. d. urzică). Un fel de verbină (verbina [chamaedryfolia, incisa ş. a.]). urzfre f. Acţiunea de a urzi. Vechi. Întemeiere. urzit n., pl. e. Cor. Întemeiere, temelie. Azi (pl. uri). Urzire. urzltură f., pl. I. Lucru urzit, ţesătură. Ps. S. Temelie, usc, V. usuc 2. uscăre f. Acţiunea de a usca. Ps. S. Uscăciune. uscăt, -ă adj. (d. usuc 2). Lipsit de umezeală: ftnu e iarbă uscată, pine uscată (tn Munt. pîne rece. V. proaspăt). Lipsi/ de sevă, nu verde, mort: copac uscat, frunze uscate. Conservat pin sărare şi expunere la soare: peşte uscat, carne uscată (pastramă). Fig. Uscăţiv: om uscat. Iron. Uscat ca toaca, om foarte slab (dar sănătos). Verzi şi uscate, vrute şi nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. Bani uscaţi, bani gheată, peşin, numerar!. S, n., pl. uri, ca suhaturi. Pămtnt (tn opoz. cu apă): bătălie pe apă şi pe uscat, se zbate ca peştele pe uscat (sufere, ti merge rău). V. sec, batog. uscăcîos, -oăsă adj. (d. uscat). Secetos. uscăciune f. (d. uscat). Secetă, lipsă de umezeală; uscăciunea Şaharei. uscătorie f. (d. uscat), instalatiune (cuptor) de uscat poamele. uscătură f., pl. i. Lucru uscat (lemn, pine): ml-am rupt dinţii tn uscătura asta de pine. Iron. Om uscăţiv şi urlt: ce uscăturăi Pl. Mezeluri, mlncări fără zeamă şi care se pot mtnca şi fără farfurie (măsline, brinză, sardele ş. a.). Prov. Pădure fără uscături (lemne uscate) nu e, societate care să n’albă şi vre-un membru păcătos nu e. Olt. Uscăţea. V. sorbitură, udătură. uscăţeă şi -fcă f., pl. ele (dim. d. uscat). Munt. Maram. Scoveargă. uscăţiv, -ă adj. (d. uscat). Slab, dar sănătos: om ascăfiv. usebesc, V. deosebesc, usebî, V. deosebi, usecnovenie f. (vsl. utleknovenile). L. V. Decapitare, usirdie, V. osîrdie. usnă, uznă şi ustnă f pLf (vsL întina, buză, d. usti, uşa, rudă cu lat. ostiam uşă ; bg. strb. usna, buză; bg. ru* astă, p gură. V. uşă). Vechi. Buzi Azi.Trans OU-Munt. Mold. Marginea (buza) turai vas (pahar, clopot, luntre, corabie); ceamari înfundate pină la usnă (Olten ţa, VR ÎMI 10, 54). — gi usmă (Olt Rev. I Crg. 4, 250). V. copastle. uspătez, uspăţ, V. ospă-» uspenie f. (vsl. uspleniie). Vechi. Asmip-ţiune (Adormirea Maicii Domnuliu). — Şi osp-. V, prestavlenle. ustă f. (turc. asta). L. V. Vechil Căpitan de ieniceri. ustăv n., pl. uri şi e (vsl. a stan ras. -ăv. V. răstav). Vechi. Regulament bisericesc. usteîe&c, -Tez, -oTesc, -olez, V ostoîesc. ustencsc, V. ostenesc. * ustensile, V. utenslle. ustnă. V, usnă. ustur, a -ă v. tr. (lat. Ustalo, -ăre, a arde [v. tr.l. Cp. cu scutur, iremar vinturf. Îs caustiî, Is ardeiat, cauzez usturime (la limbă, la o rană): unii ardei ustură, acida fenic ustură. V. refl. Simt usturime: mă ustură limba şi buzele de borşu lui badea Ion. Fig. Urzic, pişe, înţep: vorba cela l-a usturat rău. usturime f, Durere arzătoare pe care ţi-o canzează unii ardei, ceapa, usturoiD, unele acide, arsura de foc ş. a. usturoT m. ca plantă şi n., pl. oaie, ca marfă (d. a ustura, ca şi ardei d. a arde şi vsl. iesnukă, usturoi, d. cesati sen, a arde). O plantă liliacee culinară care are Dn bulb compus din mal multe felii numite căţei (allium sativum). Are gust ardeiat şi un miros caracteristic care se răsplndeşte plnă a două zi din gura celui ce l-a mlncat (.ti pute gura a usturoi, pute a usturoi*). E foarte bun condiment şi e întrebuinţat de popor contra unor boale (de ex., a holerei) şi tn desclntece. Asemenea Jidanii II mănlncâ foarte mult, aşa tn cit „miros de usturoi* înseamnă ironic „prezenţă de Jidan*. E originar din centru Asiii.V. aî 1, pur 1 şi mujdeT. usturoiţă f‘, pl. e(d.usturoi). Aişor, voinicică, frunza safi floarea voinicului, oplanti cruciieră cu miros tare de usturoi (ailiaria officinalis sau sisymbrium ailiaria). Creşte pin locuri umede şi face flori mici albe, Clnd se usucă, nu mai miroase a usturoi. Seminţele ei pulverizate se întrebuinţează ca şl cele de muştar. 1) usuc n., pl. unuz. uri (vgr. oisypos [de unde şi lat oisypum], ca udmăd.oidma). Unsoarea de pe lina oii. Apa In care s’a spălat lina. V. Ilp. www.dacoromanica.ro 2) usiic (est) şi usc (vest), a uscă v. tr. (lat ex-suco, -sucire, a stoarce, d. sucus, suc; it asciugare, pv. asugar, fr. essuyer, cat. aixugar, sp. enj-, pg, enx-. Usc s’a format din uscăm. Se conj. usuc, usucl, usucă; să usuce sau usc, uşii, uscă; să uşte, iar In colo, uscăm ş. a.Cp. cu măntnc). Scot umezeala: soarele şi vîntu usucă drumurile. V. refl.Mor (vorbind de plante):copacu s'a uscat. Fig. mi consum de boală, de întristare, de dor: se usca pe picioare săracul V. sec. uşăr, m. Cor. Uşer. uşârnlc, -ă adj. (d. uşă. Cp. cu ull-(arnic). Care umblă pe la uşile altora, haimana, vagabond, soi răii. - - In est pop. uşărnic. uşă (est) şi uşe (vest) f., pl. t (lat. os-tium, pop. ustium, pl. ostia, ustia, care s’a considerat ca un sing. fem. şi a dat uşe, apoi uşă ; it. uscio, pv. uis, fr. huis, sp. ozo. V. uşor 1, usnă). Hoarta casei ori a odăii, deschizătura pin care se intră şi, tn special, oblonu cu care se închide: uşă de lemrtl de fer, intr’un canat ori doăă, cu geamuri; a bale la uşă, a sparge uşa. A nu fi uşă de biserică, a nu fi prea onest, a avea defecte morale. A înjura ca la uşa cortului, a înjura ca la şatră, ca Ţiganii, urlt, murdar. uşcTâr, V. uşor 1> uş6r m. (d. uşă). Vechi. Un boier moldovenesc care avea grija să introducă la domn pe oaspeţii Turci mai însemnaţi. Azi. Uşier (după fr. huissier). .Aprod care stă la uşa unui mare funcţionar. Servitor care face serviciu la cameră şi la senat In timpul şedinţelor ş. a. V. portar, dorobanţ) pedel) planton. 1) uşâr (est) şi uşcTâr (vest)m. (lat. os-tiolum, pop. * ustiâlum, dim. d. ostium, ustium, uşă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. txo). Laturile verticale ale cadrului uşii ori ferestrei: stătea rezemat de uşor. V. prag şi toc 1. 2) uşâr şi (vechi) Tuşâr, -oară adj. (lat. Ibvis, uşor, de unde s’a făcut * lieă, apoi [cu sufixu diminutival -şor, -uşor]* liuşor, luşor, uşor; it. lieve, pv. teu; fr. Uger, d. d. lat. pop. * leviarius, de unde şi it. leggiero şi sp. ligero). Care nu trage mult In cumpănă, care nu e grea de ridicat: aluminiu e un metal uşor, a fi uşor ca pufu. Lesne de mistuit: bucate uşoare. Suptire: o haină u-şodră. Sprinten, vioi: mă simt uşor pe ziua de azi. Nu cu armament grea: cavalerie uşoară (adică fără suliţă). Delicat, abea: o uşoară atingere cu aripa. A avea mina uşoară, a opera cu Indemănare (ca chirurg ş. a.). Lesne de suferit -.pedeapsă uşoară. Nu grav: rană, greşală uşoară. Fâcil, lesne de făcut: lucrare uşoară. Superficial: spirit uşor. Care tratează un subiect puţin important: poeziile uşoare ale lui Orafiiî. Nestatornic, frivol, uşurel, uşuratic; om uşor. Curgător, care pare a fi scris fără trudă: stil uşor. Nu a-dlnc, care se întrerupe la cel mai mic zgomot: somn uşor. Ţârlna uşoară. V. ţărînă. Adv. Pu/u trage uşor in cumpănă; îmbră- cat uşor (suptire); a călca uşor (nu îndesat); armat uşor; atins uşor; pedepsit uşor; rănit uşor; a lucra, a scrie uşor; a dormi uşor. A lua uşor, a considera cu uşurinţă, a nu da multă atenţiune. — în Munt. vest uşure. Vechi Işâr (şi azi In Trans.). uşur şi uşâr n., PI. uri (turc. ilşilr, pop. d’şlir, dejmă, d. ar. iiSr, al zecelea). Vechi. Dejma pe c«re o dădeau Tătarii p. produc-ţiunile pămtntului lor din Moldova (Basarabia). Azi. Mold. (uşur). Uium. V. alini, u şură re f., pl. Ori. Acţiunea de a uşura-uşuratic, -ă adj. Uşurel, frivol: om uşuratic. Adv. A judeca uşuratic. uşurătate f. (d. uşor). Uşurinţă, calitatea de a fi uşor: uşurătatea pufului. Fig. Uşurinţă, frivolitate : a Judeca cu uşurătate. uşure, V. uşor. uşurel, -(că adj., p. el, ele (dim. d. uşor). Uşor (propriii şi fig.): sarcină, muncă uşoară. Frivol, neserios, uşuratic ; om uşurel. Adv. A judeca uşurel. uşurâz v. tr. (d. uşor), Micşorez greutatea: a uşura încărcătura unet corăbii. Liberez de o greutate: a uşura un hamal prea încărcat. Fig. Micşorez o boală saii o întristare, îndulcesc viata: a uşura o suferinţă. Liberez de o suferinţă: a uşura un nenorocit. V. refl. Scap de o suferinţă, de o nevoie, mă descarc : am zis şi mi-am uşurat inima.—Vechi şi Tuşurez şi Tuşlrez. uşurgid m. (turc. ilşiircii). Acela care ia uşuru. uşurime f. Uşurătate, uşurinţă f., pl. e Calitatea de a fi uşor: uşurinţa pufului. Fig. Facilitate: uşurinţa de a călători astăzi. Uşurătate, frivolitate neseriozitate: uşurinţa unui tînăr. Faptă uşuratică, greşeală făcută din frivolitate: a plăti scump o uşurinţă. * ut m. Muz. Do. V. do. utăluTâsc v. tr. (ung. utălni). Ps. S. Urăsc. * uter n., pl. e (lat. literus). Anat. Locu copilului In plntece. * utensfle şi ustensile n. pl. (fr. uten-sile, apoi ustensile, m., d. lat utensilia unelte; it. utensili, pl.), Rar. Unelte, scule, instrumente. V. utilaj. * uterin, -ă adj. (lat. uterinus). Al uterului ; boale uterine. Frate uterin, soră ute-rină, frate saii soră după mamă (H mult mai elegantă expresiunea romănească „după mamă“). ute$ăsc, V. oteşesc. utl- utl interj, de chemat ratele şi glştele (rus. ătka, rată). V. puf- puT. * util, -ă adj. (lat titilis). Folositor. Adv. A lucra util. — Fals util (fr. utile). * utilaj n., pl.e (fr. outillage). Totalitatea uneltelor sau maşinilor (cum s’ar zice pe rom. „uneltărie"): utilaju unei fabrici. V. utenslie, aparatură, Instrumentar. www.dacoromanica.ro * utilat, -ă adj. (fr. outilli). Care are unelte safl maşini: lucrător bine utilat, uzină bine utilată. * utilitari -ă adj. (d. utilitate ; fr. -taire). Care consideră numai utilitatea: morală utilitară. Subst. Un utilitar (utilitarist), * utilitarist, -â adj. Partizan al utilita-rizmului. Adj. morală utilitarişti. * utllltarizm n. (d. utilitar). Doctrină care pune interesu particular saa general ca îndemn In conducerea vieţei: filosofu Stuart Mill a apărat utilitarizmu. * utilitate f. (lat utllltas, -ătis). Calitatea de a fi util, folos: lucru de mare utilitate. * utilizabil, -ă adj. (d. a utiliza; fr. uttlisable). Care se poate utiliza. * utilizgz v. tr. (d. util; fr. utiliser). Mă folosesc de, întrebuinţez : a utiliza o maşină, o carte, nişte bani. utirne, V. utrenie. * utbplc, -ă adj. (d. utopie). Care are are caracteru utopii!: probleme utopice. Adv. In mod utopic. * utopie f. (d. Utdpia, o (ară imaginară, cuv. inventat de cancelaru englez Toma Morus la 1515, d. vgr. u, nu, şi tdpos, loc, şi dat ca titlu unei cărţi a lui fn care e vorba de o guvernare ideală). Concepţiune imaginară a unei societăţi şi guvernări ideale. Proiect irealizabil, aberatiune. * utopist, -ă s. (d. utopie). Care propune utopii. Adj. Scriitor utopist. utrânle f. (vsl. utrinia, d. utrinl, de dimineaţă ; bg. utrenna, rus. rut iitrenea. V. itros). Slujba de dimineaţă la biserică (tn opoz. cu vecernie). — Şi otîrnie (Munt) şi utrine, utrfne şi utirne» * utricul n., pl. e (lat. utrlculus, dini. d. urer, utris, burduf, şi d. uterus, uter). Bot. Cavitate mică In ţesătura celulară a plantelor. Beşicuţâ plina de aer care face să plutească pe apă unele plante acaatice. Cavitate mică tn care se află substanţa fecun-dantă a polenului. uţa-iiţa, V. huţa-huţa. uţupină, V. oţopină. * uvertură f., pl. f (fr. ouverture, deschizătură).'Muz. Preludia de operă: uvertura „Mutei de la Porţiei" de Auber, ale cirei cuvinte is scrise de Scribe şi Germain De-lavigne, e celebră (1828). uvll^sc, V. ofilesc. * uvră] n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială ori scrisă, adică „operă, carte") : uvraj de consolidare a malului, uvraj de drept. * uvrier, -ă s. (fr. ouvrier). Barb. Lucrător, muncitor, meseriaş. Adv. Muncitoresc: societate uvrieră. * uvulâr, -ă adj. (d. ăvttla, numele latin ştiinţific al omuşorului, dim. d. uva, poamă, strugure). Anat. De la omuşor. * uz n., pl. uri (lat. asus). întrebuinţare, folosinţă: lucrurile se tocesc pin uz. Obicei, practica ; vorbă teşită din uz, uza e norma vorbirii, uzurile poporului la Crăciun. Manieră, experienţa societăţii: il lipseşte uzu lumii. * uzat, -ă adj. (d. a uza; fr. usi). Stricat, tocit, deteriorat de mult uz ori de timp ; haine uzate. Fig. Trecut, slăbit, consumat: om uzat. Comun, banal: mijloace uzate. uză f, pl. e (ung. ?). Pop. Rar. Clevetire. * uzez v. intr. (fr. user, lat. pnp *usare, d. uti, usus sum, a întrebuinţa). Întrebuinţez, mă folosesc: a uza de un drept, de violentă. V. tr. Consum, trec, stric: această lampă uzează mult petrol. Stric, tocesc, de-teriorizez: aceşti copii uzează multe părechi de ghete. Fig. Consum, slăbesc : necazurile l-aă uzat. * uzină f., pl. e (fr. usine, d. lat officina, oficină). Fabrică metalurgică, clectrică, de gaz ş. a. * uzitat, -ă adj. (lat. usitatus). lntre-buintat: chinina e foarte uzitată tn farmacie. Obişnuit: un cuvint foarte uzitat, vinu e foarte uzitat la masa lui. * uzltâz v. tr. (lat. usitari, frecuentativ d. uti, usus sum. V. uzez). întrebuinţez. Obişnuesc a mi folosi: nu mai uzitez vin la masă. uznă, V. usnă. * uzual, -ă adj. (lat. usualisj. Pentru întrebuinţarea de toate zilele, obişnuit, curent : obiecte, cuvinte uzuale. Adv. in mod uzual. * uzucapiune f. (lat. usucaplo, -ănis, d. usus, uz, şi căpere, a lua). Jur. Doblndtre bazată pe posesiunea prelungită, pe un număr oare-care de ani, In care timp nu s’a rtdicat nimeni să-|i conteste posesiunea. * uzufruct n., pl. uri (lat. usufructus, d. usus, uz. şi fructus, folosinţă). Jur. Dreptu de a te folosi de venitu unei moşteniri, de dobtnzile unui capital care e proprietatea altuia (ca dreptu părinţilor fată de averea copiilor minori şi al soiului fafă de averea soţiii. Acest uzufruct se numeşte legal). * uzufructuâr, -ă adj. (lat usufructu-arius). Jur. Care dă numai folosinţa, nu şi proprietatea. S. m. şi f. Cel ce are uzufructu. * uzurâr, -ă adj. (lat. usurarius). Că-mătâresc : împrumut uzurar. S. tn. Cămătar. Adv. Cu camată. * uzură f., pl. i (lat uşura). Uzare, stricarea unui lucru pin întrebuinţare; uzura instrumentelor. Camătă. * uzurp, a -â v. tr. (lat. usurpare, din * usu-răpere. a răpi pin uz). Ocup (apuc) fără drept pin violentă saa pin viclenie: a uzurpa tronu. Fig. A Uzurpa numele de Invitat. * uzurpat6r, oare s. (lat. usurpator). Acela care uzurpă. * uzurpâţliine f. (lat. usurpătio,-6nis). Acţiunea de a uzurpa. Situatiune uzurpată, — Şi -âţie, dar ob. -are, ' www.dacoromanica.ro V v m. A două-zecl şi doua literă a alfabetului latin şi care se pronunţă ca un F sonor, ca’n stirv fată de slirf. Romanii II pronunţau ca U lung şi U scurt: vallis, vinum, vulgus = ăallis, ăinum, uulgus. In evu mediu, din V s’a născut U, precum din I s’a născut J. -vâ (ca şi va, vrea), particulă nehotărl-toare: cineva (oare-care), ceva, undeva, ctt-va, clţi~va. va (prescurtat din vrea sau vare) v, ajutător p. formarea pers. 111 sing. a viitorului literar: va face, va să vie (pop. a face, a să vie In est şi o face, o să vie In vest). Va să zică (vest), vrea să zică, adică. In rezumat: va să zică, s’a sfirşitl — V. def. Vest. MaT va (plnă acolo, plnă atunci), mai este loc ori timp (ptnă acolo, plnă atunci). Vechi. Dumnezei va, D-zeu vrea. vac, V. veac. * vacant, -ă adj. (lat. văcans, -ăntis; fr. vacant). Liber, neocupat (vorbind de locuri) : un post vacant. * vacanţă f., pl. e (d. vacant; fr. va-cance). Starea locului vacant. Loc vacant: a fost numit la vacanta ivită. Timp clnd şcoa-lele, tribunalele ş. a. stau închise p. odihnă (Şi la pl.; elevii ts in vacanţe). — Şi va-cânţie (rus. vakănciia). vâcă f., pl. vaci (lat. vacca, it. vacca, pv. sp. pg. vaca, fr. vache. V. vaccin). Femela boului, principalu animal care dă lapte de băut: brinză de vaci, brinză de vacă. Fig. hon. Om prost ori femeie proasta: ce vacă / Vaca Domnului, buburuz. Ca vaca la poarta nouă, V. poartă. * vaccin n', pl. uri (d. lat. vaccinus, de vacă, luat ca subst. subln(. viras). Substanţa care ţi se inoculează ca să te imunizeze contra unei boale : Pasteur a descoperit vaccinu contra turbării. Un ser care provine de la o pustulă care se dezvoltă pe ugeru unei vaci bolnave de vărsat şi care, inuculat, te apără de vărsat. — Descoperitorii vaccinului, medicu Englez Jenner, care, In 1786, după două-zeci de ani de obser-vatiune, o dădu lumii. P. această binefacere, parlamentu l-a răsplătit cu 500,000 de franci. Mulţi au combătut vaccina la Început, iar azi toată lumea a adoptat-o, * vaccină f„ pl. e (d. lat. vaccina, de vacă. luat ca subst sublnt. variola). Inocularea cu vaccin ; a elibera cuiva un act de vaccină. vaccinez v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoiesc, inoculez cu vaccin. vacuf n., pl. uri (turc. [d. ar.] vakf şi vakyf; ngr. vakufi, bg. vakyf; fr. vakouf). Proprietate posedată de o geamie şi provenită dintr’o donafiune. vad n., pl. uri (lat. vadum, it. sp. vado, pv. guat, fr. gui, cat. guau, pg. vao). Locu pe unde se poate trece un rlo cu picioru, cu caru sau călare sau pe unde e malu mal lin şi apa mai neadlncă. Fig. Loc pe unde trece multă lume, şi deci bun de circiumă, moară ş. a.: are moara vad. L. V. Plajă, liman. Fără vad, fără voie, fără gust: mă gătii fără vadu mieii (Dlmb. CL. 1911, 583). vadână, V. vădan. vadeâ f., pl. ele (turc. [d. ar.] vade, vadea; alb. bg. vadi, slrb. vadă). Vechi. Rar azi. Termin, soroc .• a plăti la vadea, * vade- mecum n. fără pl. (lat. vade mecum, hai cu mine). Memorator, cărticică rezumatoare portativă: un vade mecum ingineresc. vâdnic, -ă s. (d. Vsl. vaditl, a cauza, a vădi). L. V. Calomniator. Denunţător. vâdră şi (Trans. des) veâdră f., pl. vedre (vsl. bg. viedro [de unde şi alb. vedră, ngr. Epir vidra, turc. vedre, ung. vederj, rudă cu vgr. ‘ydrla, urcior). 0 veche măsură de capacitate p. lichide egală cu zece oca (In litri : 15,2 tn Mold. şi 12,88 In Munt înlocuită azi pin decalitru). Vasu cu care se măsura această cantitate. Olt. Găleată, ciutură : un puf cu doUă vedre. * vag, -ă adj. (lat vagus, d. vagari, a rătăci, a umbla pin lume. V. dlvag). Ne-hotărtt, neprecizat, nedeterminat; spatii vag. Fig. Răspuns vag, dorinţă vagă. Adv. A răspunde vag. * vagabând, -ă adj. şi s. (fr. vagabond, d. lat. vagabundus, care vine d. vagari, a rătăci. V. vag). Defav. Haimana, om fără domiciliu; un pungaş vagabond, un vagabond. — Vulg. bagabonti V. nomad. www.dacoromanica.ro vag * vagabondaj n., pl. e şi uri (fr. va-gabondage). Iron. Halmanallc, starea celui fără domiciliu şi fără ocupaţiune serioasă : vagabonda/u Ţiganilor. * vagabondez v. intr. (Xi.vagabonder). Defav. Umblu haimana, trăiesc ca vagabond. vâgmistru şi -fstru m. (rus. văhmistr [d. germ. wacht-meister, maestru ori şefu străjil, şi wagen-meister, şefu căruţelor). V. barabaftă). Vechi, (vahm-). Subofiţer de cazaci. Sec. 19—1910. Sergent major de cavalerie sau de artilerie (azi înlocuit cu plotonieru major). * vag6n n, pl. oăne (fr. [d. engl.l wa-gon, germ. wagen. V. rădvan). Vehicul tras pe şine; vagon de drum de fer, de tranval; vagon de persoane, de marfă. V. locomotivă. * vagonet n,, pl. e (fr. wagonnet). Vagon mic de cărat pămlnt şi altele la terasa-mente, şi al cărui coş se poate răsturna ca să se deşerte. vah interj, (turc. ngr. vah). Cant. Vai. vâhmistru, V. vâgmistru. vaT interj, de durere, regret, ameninţare şi regret (lat vae, it. guai, alb. bg. slrb. turc. val, litv. wai, germ. we): Val, ce nenorocire I Vai, săracul Vai de cel învinşii Val de capu tău! Val şi amar de tine I Val vouă, fariseilor (Ev.) I Val de bogăţia lui ! Cu chlfl, cu vaT, cu mare anevoinţă: am ajuns cu chiu, cu val. Ca vaT de (superlativu răului); ostenit ca vai de el, ca vai de capu Iul, ca val de lume, o casă ca vai de ta, ca vai de capu el IV. fla. vâTe f., pl. văl (ngr. vdlon, pl. văla, stll-pare de finic). Dos. Palmier. văTer, V. vaTet. 1). vâTet n, pl. e (d. vai). Lamentaţiune, strigăt de durere sau de întristare: vaietele unei mame căreia l-a murit copilu. — La AI. şi Em. vaTer (după şuier). 2) vâTet(mă) şi (mai des) vaTt, a -a v. refl. (d. vai; alb. valtdnî). Scot strigăte de durere sau de întristare : plingea şi se vălta că nu mal poate suferi. — Şi mă vaier, a se vălera (după şuier) la Barac. Dos. şi’n P. P. vaTlefl, V. aoleo. vâjnlc, -ă adj. (rus. vdznyl, greii, important, însemnat, d. vaga, balanţă, d. vgerm. ivăga, ngerm. wage; văin&a, balanţă publică, văznik, clntăritor oficial, pazarnic, vdznosti, gravitate, importantă). Straşnic, violent impetuos: hot vajnic, ploaie vajnică, afaceri va/’nice. 1) val n., pl. uri (vsl. vală, val, talaz, undă, valiti, a rostogoli; bg. val, sul, vălătuc, cilindru; slrb. val, val, talaz, val], cilindru, rus. val, val, talaz, cilindru, dim. vdlik. V. în-, nă- şi pră-vălesc, pod-, prl- şi za-val, răz-vală, tăvâluc, valma, văluTesc). Rldicătură de apă cauzaţi de vlnt ori de trecerea repede a unui bastiment ori de alt corp care mişcă VAL apa. (V. talaz). Ftg Valorile lumii, valurile vieţii, zbuciuma *afi vlrteia lum i A nu avea val (vechi) a no avea tulburare. Sul, vălătuc, trlmbă : ral de piază. Vait. 2) * val n, pl. uri (lat ral/am) inălţă-tură de pămlnt scos diu şanţ şt pus alăturea ca să oprească o năvală, cam făceau Romanii In prejum taberei lor. Vata lai Tralan, un şanţ colosal In sada Basarabii! şi’n Dobrogea. V. hlndichT. * valâbll, -ă adj. (fr. lalable, d. val ir, a valora). Care are valoare, bun, acceptabil: un bilet valabil pentru toate trenările, scuză valabilă. valan m. (ngr. vdlanos). Dos. Stejar. valăfl şi vălăfl n., pl. âie (ung. vălu). Trans. ş. a. Jgheab, troacă (de adăpat vitele, de dat mlncare porcilor ş. a.) V. halău. vâle f., pl. văi (lat. vallis, it. sp. pg. valle, pv. fr. val). Mare adlncătură Intre munţi ori Intre dealuri: văile Carpafilor, valea Dunării. Pripor, scoborlş : încet cu calu, c'aicl e vale. Vale a lacrimilor, a plîngerii, regiune a nenorocirii fată de alta mai fericită (de ex., fată de paradis). La vale, In scoborlre (pe un drum de uscat ori pe un rlu): e uşor de mers la vale, plutele merg pe Şiret la vale pînă la Galaţi. Mai jos de: Galaţii sînt la vale de Brăila. De vale, V. de-vale. Calea-valea, aşa mai merge, se poate, e admisibil: să mă duc călare, calea valea. Dar pe jos, e greu I Ce mal la deal, la vale ? ce să mai perdem timpu, ce să mai vorbim In zadar: Ce mal la deal la vale : pune masai— Greii la deal, răfl la vale, e greu şi aşa, şiasa. A lua la vale (după un vechi obicei ae a duce pe cineva la rlu şi a-1 muia In apă), a lua de sus, a lua In rls, a considera inferior: nu te lăsa să te la la vale I * valent, -ă adj. (lat. vălens, -intis). Chim. Care are o valenţă (Corpu care are o valenţă se numeşte monovalent, cel cu două bi-, cel cu trei tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cinci penta-). * valânţă f. pl. e (lat. valentio, putere, d. vaiere, a avea vigoare). Chim. Valoare In combinatiune. * valeriână f., pl. iene (mlat valeriana). Bot. O plantă erbacee a cărei rădăcină e antispazmodică şi febrifugă (valeriana offl-cinalis). Ia are un miros particular şi cam neplăcut care place pisicilor, iar ţărancele o poartă la brlu crezlnd că aduce noroc In amor.— Pop. năvalnic şi odoleană. V. fetică. * valet m. (f. valet). Fecior, servitor In casă. Fante (Ia cărţi). V. cTocoT. valefl, V. aoleo. * valid, -ă adj. (lat. vdlidus. V. invalid, valoare). Sănătos şi robust: om valid. Fig. Jur. Valabil: contract valid. — Fals valid (după fr.). Cp. cu palid. valldeâ f., pl. ele (turc. [d. ar.] valide). Vechi. Mama sultanului (careia ţările româneşti li trimeteau odinioară ca dar 7500 de lei şi o blană de rls). - 1389 — www.dacoromanica.ro * validez v. tr. (mlat. validare; fr. -ider). Jar. Fac valid, întăresc pin formalităţile legii: a valida o alegere. * validitate f. (lat vallditas, -ătis. V. valoare. Cp. cu paliditate, paloare). Jur. Calitatea de a fi valid: validitatea unui act, unei alegeri. valfu m. (turc. [d. ar.] vali, derivat d. vtlalet). Vechi. Guvernator general al unei provincii la Turci. * valiză f., pl. e (fr. valise, d. it. vali-gia).Barb.Geamantan sad geantă. V.taşcă. valma (In de-a vâlma) loc. adv. (vsl. valâmâ, rus. vălom, vallt, cu grămada, In valuri, d. val, val; ceh. valem, valme, cu grămada, valmo, undultnd, curgind răpede. Tot aşa: sudalmă d. ung. szidalom. Cp. şi cu aidoma). In comun, amestecat, la un loc, claie peste grămadă; a pune, a arunca de-a valma. V. podmol. * valoare f., pl. ori (lat. valor, d. vaiere, a avea vigoare. V. validitate). Cit valorează un lucru sad o persoană: obiect, om de mare valoare, Însemnare exactă a vorbelor; valoarea cuvintelor. Pl. Hlrtil de valoare (bilete de bancă, poliţe, acţiuni, obligaţiuni ş. a.). De valoare, de pret, preţios: obiect de valoare; capabil; om de valoare. A pune in valoare, a face să valoreze. * val6n, -ă adj. (rudă cu Gal şi Valah). Francez din Belgia. Adv. De Valon, al Valonilor; dialectu valon. * valorez v. (d. valoare. Fr. se zice va-loir, it. valire). Am valoare, preţuiesc, fac ; ăcest cal, această trăsură valorează o mia de franci. * valorfflc, a -ă v. tr. (d. valoare şi -fie ca’n edi-fic). Fac să valoreze, pun In valoare, întrebuinţez: a valorifica o regiune, a-ţi valorifica titlurile. * valorizez v. tr. (d. valoare). Dau valoare unei monete ş. a. * va!or6s, -oâsă adj. (d. valoare; fr. valeureux, it valoroso). Plin de valoare, capabil; om valoros. * vals n., pl. uri (fr. valse, d.germ. n>al-zer, d. wălzen, a rostogoli. V. vait). Un frumos dans In trei timpuri jucat de un cavaler şi o damă care se Invlrtesc In prejur clnd la dreapta, clnd la stingă (A te tnvlrti numai la dreapta, e considerat la noi, cu drept cuvlnt, ca dizgraţios). Melodia după care se dansează acest dans (s|4); celebrele valsuri ale lui Waldteufel, Strauss şi Iva-novicl. — Valsu se dansa In Provenfa Incă din evu mediu şi se numea volta. La Paris s’a dansat Intlia oară la 1178 şi i s’a dat mai tn colo nume german, deşi nu e de origine germană. valsatdr, -oăre s. Persoană care valsează. * valsdz v. intr. (d. vas; fr. valser). Dansez valsu. V. tr. Dansez ca vals: a valsa o mazurcă, o horă. valtrap n., pl. ari (rus. valltrdp, d. erm. waltrappe). Şabracă, îmbrăcămintea e paradă a şelel In armată. — Odinioară cioltar şi arşa. * vait n., pl. uri (germ. walzer. V. vals). Cilindru care, la o maşină tipografică, unge literele cu cerneală. * valutar, -ă adj. Relativ la valută. * valută f., pl. e (it. valuta, part. d. valire, a valora; fr. value). Com. Raportu valorii nominale fată de valoarea de curs a unei hlrtii monetare prezentate la schimb. * vâlvă f.> pl. e (lat. va/va). Canat; uşă cu două valve; scolcele se compun din două valve, ca şi slmburii de zarzăr, ca şi găoacea nucii. val-vtrtâj n., pl. uri. Mare amestec şi mişcare; valvlrteju unei cataracte, unei re-voluţiuni. Adv. A face, a răsturna valvirtej, a răsturna şi a amesteca de tot. * vălvulă f., pl. e (lat. vălvula). Anat. Valvă mică, un fel de supapă care dă drumu slngelul Intr’o direcţiune, dar II Impedică să se tntoarne. — Fals valvulă (după fr.). * vamal, -ă adj. (d. vamă cu sufixu nou -al). De vamă: funcţionar, biuroâ vamal. vămă f., pl. vămi (ung. văm, ca samă d. szdm). Taxă pusă pe unele mărfuri la intrarea Intr’o tară: obiectele de lux plătesc vamă, pentru obiectele de lux se plăteşte vamă. Administraţiunea însărcinată să perceapă această taxă. Localu sau biurou acestei administratiunl:vama Giurgiului. Funcţionarii acestei administratiuni: toată vama. Cele doăă-zeci şi patru patru de vămi ale văzduhului, puncte dificile (poduri) pe care (după credinţa poporului) trebuie să le treacă sufletu plnă ce ajunge la ral. Mold. Trans. Uium. vameş m. (ung. vămos). Perceptor, inca-sator de biruri: vameşii şi fariseii (Vechi). Cel ce incasează taxele de vamă. V. boier. * vampir m. (fr. vampire, germ. -ir, cuv. slrbesc luat de la Turci). Strigoi. Fig. Om exploatator al muncii altora fără ca el să muncească. Zool. Un fel de liliac foarte mare care trăieşte pin America tropicală şi se hrăneşte cu poame şi insecte (E fals că suge slngele animalelor adormite şi chear al omului, de unde i s’a şi dat numele). * van, -ă adj. (lat vanus). Deşert, zadarnic :j>entru vana glorie şi-a stricat liniştea. In van, In zadar: a muncit in van. * vanadiu n. Chim. Un metal alb, cu o greutate atomică de 51,2, care se află In mici cantităţi Intr’un mare număr de minerale. In argile, bazalturi ş. a. E înrudit cu cositoru. vâncină f., pl. e şi i. Vlrtelniţă (La o fabrică de ţesături din Buzău. La Puşcaru, Etym. W. 1441, vrănclnă). * Vandâl, -ă adj. (fr. Vandale, it. Văn-dalo, d. lat. Vdndalus, bârbar dintr’un popor germanic care a devastat Roma). Fig. Distrugător, devastator: incultu e de ordinar vandal. V. bolşevic, haidamac, huligan, pogrom. www.dacoromanica.ro VAN * vandâllc, -& adj. (lat. vandalicus). De Vandal; A se purta vandalic. * vandalizm n., pl. e. Purtare de Vandal, distrugere de monumente, de opere de artă şi de ori-ce lucrare (Acest cuvlnt a fost întrebuinţat Intlia oară de episcopu Embermesnil contra distrugătorilor In timpu marii revolujiuni franceze). vanghelie, V. evanghelie. vanilie f. (ngr. vanilii, it. vaniglia şi vainiglia, d. sp. vainilla, dim. d. vaina, teacă, păstare, d. lat vagina, teacă; fr. vanilie). O liană, şi anume orchidee (vanilia planifâlia) care creşte pe la tropice In America şi Africa şi e cultivată In Antile (la produce nişte păstări lungi de vre-o 25 c. ra., care, după ce se culeg, se cufundă In apă ferbinte, se lasă să se usuce puţin şi se In-chid jilave In cutii de tinichea, unde, după clte-va luni, se dezvoltă aroma lor. V. epl. fit). O plantă boraginee (heliotropium pe-ruvianum) originară dinChili şi Perii şi oul-tivată p. florile ei mirositoare plăcut care-ţi aduc aminte de mirosu vaniliii comerciale. * vanltâte f. (lat. vdnitas, -ătis). Carac-teru de a fi van saii vanitos, deşertăciune: vanitatea gloriii, vanitatea celor ce umblă după decoraţiuni. Lucru van: a dispreţul vanităţile. * vanltâs, -oâsă adj. (fr. vaniteux, d. vaniti, vanitate). Plin de vanitate, deşert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: a-ţi arăta vanitos bogăţiile. vap^l, V. falbala. * vapâr n., pl. oare (fr. vapeur, „abur" ca s. f. şi „vapor" ca s. ra., d. lat. văpor, vapdris, abur; it. vapâre). Corabie (bastiment) cu abur: vapor transatlantic („Vapoare" se numesc In special cele cu zbaturi, iar cele cu ilice „probele*). S. m. pl. Abur: maşina cu vapori.Cal-vapor, V. cal. V. şi abur şi corabie. * vaporaş n., pl. e. Vapor mic ori prO-belă mică. * vaporizatâr, -oâre adj. Care va-porizează; aparat vaporizator. S. n., pl. oare. Pulverizator. * vaporlzaţlunâ f. (d. a vaporiza). Acţiunea de a vaporiza. — Şi -âtle, dar ob. -ăre. * vaporlzez v. tr. (d. vapori, abur; fr. vaporiser). Prefac In abur p. un scop practic (de ex, ca să întrebuinţez forma aburului). V. evaporez, volatilizez. * vaporâs, adj. (lat vaporosus). Plin de vapori, de abur (negură, nouri); aer, cer vaporos. Fig. Care seamănă a abur.- toaletă vaporoasă (de muselină, dantele ş. a.). Neguros, obscur; stil vaporos. Adv. A scrie vaporos. V. aburos. * var n. (vsl. vară, clocotire, var, d. va-riti, a face sa fearbă, vrleti-vfion, a clocoti; varinica, varnifă, cuptor de var, bucătărie; bg. var, var; rus. var, căldură, arşiţă apă ferbinte, smoală, catran; pol. war, ceh. strb. var, clocotire, căldură, V. vlr, samo-var, VAI* Iz-vor). Calce, protoxid de calciu, • materie albă care se face arzlnd peatra de var şi cu care se văruiesc părefii. Var nestins, var In care nu s'a turnat apă. Var stins, var amestecat cu apă ca să fie întrebuinţat (la văruit, la dezinfectat ş. a.). Var iaraulic, var amestecat cu argilă, întrebuinţat la zidit In apă, unde se solidifică. Lapte de var, ex-presiune modernă lld. „apă cu var" saii „apă de var", cum se zice ob. şi mai lămurit (Se întrebuinţează la văruit şi la dezinfectatJ.Pea-tră de var, calcită. * varânt a, pl. e sau uri (fr. [d. engl.) ivarrant, care pe engl. înseamnă „garant"). Corn. Adeverinţa dată celui ce a depus marfă In docuri saii In altă magazie specială, care adeverinţă se. poate negocia ca şi poliţa. 1) vâră f., pl. veri (lat. ver, primăvară, pl. vera, care a fost considerat ca fem. sing. ca şi’n primăvară. Mrom. veară). Anotimpu dintre primăvară şi toamnă, cel mai călduros (22 Iunifl — 22 Septembre). Adv. In timpu verii: vara e cald, vara am stat la munte. 2) vâră f., pl. vere (din * veară, fem. 4 văr). V. văr. vârcă, V. barcă. vârda interj, care înseamnă „ia sama, la o parte" şi care e foarte întrebuinţată de birjari In sud (la Dunăre) ca şi păzea In vest (ngr. vărda, d. vechiu ven. varda, it. guarda, imper. d. guardare, a te uita, a păzi; turc. bg. slrb. varda; slrb. şi vardati, a lua sama, bg. vardiy. V. gardă). vardîst, V. gardist. vâre conj. V. oare. vârgă f., pl. vergi (lat. virga, it. pv. cat sp. pg. verga, fr. verge; D. mrom. veargă vine ngr. virga, vargă. V. vergea, vtrghe, virgulă). Ramură supţire'şi lungi curăţată de alte vărgufe laterale sau de frunze, nuieluşă; l-a bătut cu varga. Lovitură de vargă: i-a tras o vargă. Fig. Varga (saii biciu) lui Dumnezei, om foarte aspru. A-i duce cuiva vergile, a-ţl fi frică s& nu i se Intlmple ceva răii. Vergea de metal; o vargă de fer (V. arblfl, dreavă, huludeţ, piston). Dungă, linie colorată pe păru animalelor ori pe stofe. Varga ciobanului, o mare plantă erbacee dipsacee ghimpoasă (dipsacus silvestris). * variâbll, -ă adj. (lat. variabilis).Schim-băcios, care variază; om, timp variabil. Gram. Care-şi schimbă sufixu: cuvlnt variabil. S. f. Mat. Mărime care poate trece pin toate stările, cuprinse ori nu Intre anumite limite. Adv. In mod variabil. * varlabllltâte f. (d. variabil; fr. -iliti). Caracteru de a fi variabil. * varlântă f., pl. e (fr. variante, fam. d. variant, part. prez. d. varier, a vana). Altă formă a aceluiaşi lucru: o variantă a textului lliadei, cuvlntul virstă are şi varianta vrîstă. Scurtă linie de cale ferată saii de tranvai paralelă principalei. * varlât, -ă adj. (lat. variatus). Diverg, felurit: colori variate, desemn variat. — îâoi - www.dacoromanica.ro VAR * varlaţlune f. (lat. variătio, -onis). Schimbare, trecere de la o formă la alta; in România is mari variatiuni de temperatură. Pl. Muz. Ornamente aplicate unei melodii fără să te depărtezi de elementele temei principale. — Şi -âţle (rus. variiăciia). * varfce f., pl. (fr. varice, s. f„ d. lat. varix, văricis, varice). Med. O boală caracterizată pin unflătura permanentă a vinelor, mal ales la picioare la cei ce stau mult timp In picioare (negustori, gardişti, militari) şi la femei după ce au născut. varlccilă f., pl. e (fr. varicelle, dim. greşit format de medici d. variola). Med. O uşoară boală eruptivă molipsitoare care se observă mai ales la copiii de 3-7 ani şi foarte rar la cei trecuţi de 10. — Şi vărsat de vlnt. * varlcocel n., pl. e, şi -ă f., pl. e (d. varice şi cel ca’n idrocel). AJerf.'Unflarea vinelor scrotului. * varietate f. (lat. varietas, -ătis, d. varius, variat). Diversitate, starea lucrurilor variate (compuse din fel de fel de părţi ori aspecte): varietatea colorilor florilor; varietatea părerilor. Fel al aceleiaşi specii: o varietate de trandafir. Pl. Amestec de fragmente: varietăţi literare. Teatru de varietăţi, teatru inferior sau chear ordinar pe a cărui sceaă- apar clntărete, muzicanţi, scamatori ş. a. (E un cuv. cu care de multe ori se maschează şantanu. Din ignorantă, psporu ti zice varleteB, pl. euri I). * variolă f., pl. e (d. latina medicală variola, dim. d. lat. varia, fem. d. varius, variat, pestriţ, pin aluz. la bubele acestei boa-le). Med. O boală epidermică eruptivă caracterizată pin nişte bubulife care apar mai ales pe fată şi lasă urme adinei după ce se vindecă. In ainte mureau mulţi de această boală. Azi, pin vaccinare, e rară. — Pop. vărsat şi bubat. V. vaccin. * vârIB, -le adj. (lat. varius). Rar. Variat felurit. vărnlţă f., pl. e (vsl. varinica, bg. slrb. varnica Cp. cu solniţă). Fabrică de var. Groapă tn care se stinge var: ia sama să nu cazi In varniţă I văroş, V. oraş. vărtă f., pl. vărţl (pol. warta, rut. varta, d. germ. warte, turn de pază. V. gardă). L. V- Strajă, pază, gardă. Arest închisoare, vârvar, V. barbar. varvarfc(tn) loc. adv. (cp. cu ngr. var-varikă, ca barbarii). Rar. Cu mustaţa'n var-varic, cu mustaţa fn sus: cu mustafa'n var-varic, cum stă bine ta volnic (P. P.). — Şi barbarie, varvarlic, V. barbarie, varvarfe, V. barbarie, vârză f., pl. verze (lat. pop. * virdia, din virldia, n. pl. de la vlridis, verde; it. verza, sp. berza, pg. verţa. Vrom. vearze, legume). Vest. Mold. sud. O legumă cruciferă cu frunze mari şi crete grămădite una peste alta Informă de bosmbă (brăssica olerăcea). Există mai multe varietăţi, dintre care cea VAT mai obişnuită e verzuie (varza albă), Şi alta roşie. Iarna se păstreaza murată. — PI. Nord. Varză murată tăiată mărunt — In n«rd curechi. vas n„ pl. e (lat. vas, pop. vasum, it sp. pg. vaso, pv. cat. vas). Lucru de ţinut lichide (oală, strachină, farfurie, care se numesc şi vase de bucătărie sau blide) sau de pus flori sau de ţinut de frumusefă : un vas de marmură. Butoi sau alt-ceva de ţinut vin .* se făcuse aşa de mult vin. In cit nu mat erau vase unde să-l puie. Bastiment: un vas de război (V. barabaftă). Anat. Vină sau altă cavitate care conţine lichid : vasele capilare ale plantelor. Euf. Vas de noapte, ţucal. * vasal, -ă s. şi adj., pl. m. II. (fr. vas-sal, cuv. celtic). !n evu medtu, supus unui suzeran pin credinţă şi omagiu: senioru şi vasalii lui. Supus, tributar: o ţară vasală. V. client. * vasalltâte f. (fr. vassaliti). Starea de vasal. * vascular, -ă adj. (d. lat. văsculum, dim. d. vas, vas). Anat. De vas: membrană vasculară. Bot. Criptogamele vasculare, ale căror ţesături ts formate din vase. * vaselină f , pl. e (fr. vaseline, cuv. creat la 1878 tn Statele Unite de Chese-brough din răd. germanului wasser, apă, şi gr. ilaion, ulei). Un fel de unsoare (alifie) minerală albi scoasă din petrolu brut. — Pop vasilină (după numele de Vasilel). vasilcă f., pl. I (din Vasilica, Vasilichla, un nume de femeie). Munt. Un cap de porc înzorzonat cu care flăcăii colindă la Sflntu Vasile. Fig. Ca o vasilcă, plin de zorzoane ridicule. V. brezate. vaslllcâle f., pl. (ngr. vasilikă). O com-pilafiune grecească a dreptului roman, începută de Impăratu Vasile (Basiliu) şi terminată de Leon Filosofu (870-893). Vasilicalele au fost In vigoâre la noi plnă la publicarea codurilor lui Caragea şi Calimah (1817). — Fals baslllcale (că nu e cuv. vgr. Cp. cu biserică). * vasilină, V. vaselină. vaslllsc şi -iscă. V. bazilisc. * vast, -ă adj. (lat. vastus, devastat» imens). întins, imens: vastu ocean. Fig. Colosal, nemărginit: proiect vast, cultură vastă. * vastitate f. (lat. văstltas, -ătis). Mare întindere, imensitate. Fig. Vastitatea ştiinţei. vatăv, V. vătaf. vatâl, V. hatal. vatâlă f., pl. e (bg. vătalo, pl. vatala). Pl. Cele două lemne (care formează un cadru cu altele două mici) care ţin spata războiului de ţesut, — In Olt. brlgle. vatamân, V. vătSman. vatăv, V. vătaf. - 1392 www.dacoromanica.ro VÂT vită f., pl. Inuz. e (rus. vdla, d. germ. xvatte, fr. ouăle, it. ovatta, sp. huata). Bumbac prefăcut In firicele (Se întrebuinţează la căptuşit hainele şi la pansamente). V. scamă. 1) vătăm n, pl. inuz. eme (d. vatăm 2). Pop. Vătămătură: iarbă de vatăm. 2) vatăm, a vătăma v. tr. (lat. vlctl-mo, -ăre, a jertfi, d. victima, victimă, tre-ctnd pin formele *vitem, * veătem, vătăm, .ca vitla, * veată, bată ş. a.—Vatăm, vatămi, vatămă ; să vatăme şi vateme). Rănesc sau îmbolnăvesc: alergătura a vătămat calu, frigu a vătămat pomii. Deteriorez, avariez, stric •• ciocnirea a vătămat corabia. Fam. Aduc pagubă .- nu vătăma vecinu IV. lezez şi ruinez. vatrăr, V. vătrar. vâtră f.. pl. vetre, (ngr. văt/ira, şi vă-thron, vgr. ba-, treaptă, scaun, temelie, de unde vine şi alb. vătră, iar slrb. rut, ceh. slovac vatra, pol. watra, vine din rom.). Locu pe care se află un sat ori o casă: vatra satului, vatra casei. Locu unde arde focu In bucătăriie primitive (adică fără ţ>lită): l-a laat şi cenuşa din vatră (l-a jăfuit de tot). Fig. Locuinţă (ca fr. foyer, vatră, ă.feu, foc): soldaţii trimeşl la vatră (adică „liberaţi"). Ţigan de vatră. Ţigan statornic, nu de şatră, nu cu cortu, nu nomad. V. silişte. vavllonfe, V. babilonie. vax n„ pl. uri (rus. văxa, d. germ. wachs ceară, wichse, vax. V. hoştlnă). O unsoare neagră solidă, cam moale. o« care, tntrebuin-tlnd putină apă (sau scuipat la nevoie !), se unge încălţămintea şi se lustruieşte dtnd cu peria (De pe la 1900 l-a luat locu unsoarea sau „crema"). Fig. Triv. Fleac, moft, lucru prost : această carte e un vax ! Şi ca interj. vax I , vâză f. fără pl. (d. văd, văz, văzut) Considerafiune, stimă, autoritate : acest învăţat are mare vază. * vazelină, V. vaselină. 1) vă v. def. (lat. vade). L. V. şi Trans. Du-te. VaţT şi vâreţT (lat. udd/7e).duceţi-vă. —Mrom. (vechi) sl ţi vaT, să te duci. 2) vă (din vouă), pron. personal de pers. II la dativ şi ac. pl.: vă dă (vouă), vă dă {pe voi). Ctnd urmează se, la dativ se pune vi lld. vă: vi se dă (vouă). Tot aşa, se zice vă stnt, dar vi-s. văcar m, (d. vacă, it. vaccajo, pv. va-quier. Ir. vacher, sp. vaquero. pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vaci. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin şi fără ca cel pe care te-al supărat să ştie că eşti supărat. — Fem, văcăreâsă ii -Iţă. văcălie, văşcăiie şi veşcălfe f. (d. veacă, şi veşcă. D. rom. vine rut. vakeliia, vekellla, burete de iască). Cerc lat (ca cel din prejuru petrei de moară, cel care formează ciuru ori sita, o baniţă, o cutie ş. a.). Burete din care se face Iască. Trans. (vă-căile). Marginea pălării!. VĂD văcărică f. pl. ele (dim. d. vacă). Floarea călugărului, o plantă cariofilee verde albăstruie cu flori roşiatice care creşte pin’semă-năturl (sapanrăria vaccărla sau vaccaria pyramidata.). văcărie f. Ocupatiunea de văcar. Crescătorie (stabiliment) de vaci, tamazltc. lai. Cireadă de vaci; cînd să vie văcăria, se pun la pîndă (Şez, 36, 26). . văcărit n„ pl. uri. Vechi. Un bir In bani pe vaci, boi şi cai (ori din zece vite una). Era biru cel mai greu, scornit tn 1579 de Iancu Sasu, domnu Moldovei. văcâsc, -eâscă adj. De vacă (In des-clntece): bubă văcească. văcuTesc, V. vecuTesc. văcuţă f, pl. e. Vacă mică. văd (est) şl văz (vest), văzut, a vedea v. tr. (lat. vldăre, it. vedere, pv. vezer, fr. voir, sp. pg. ver. — Văd, vezi, vede, vedem, vedeţi, văd ; să vadă). Percep (primesc imaginea lucrurilor) pin ajutoru ochilor: cînd deschizi ochii, vezi, Iar orbu nu vede de loc. Asist, Is martur: a vedea o bătălie. Apuc trăind : un bătrln care văzuse sfirşitu re-voluiiunii. Vizitez: mă duc să-mi văd prietenii, bolnavii (ca medic). înţeleg, pricep, Iml dau samă: văd unde tinde acest discurs, unde vrei s’ajungi. Judec, apreciez, examinez: vezi dacă e bine aşal Observ, bag de samă: vezi să n'o păţeşti! A vedea lumina, a se naşte (un copil), a fi publicat (o carte). A stat, a aşteptat plnă n’a mal văzut bine (iron.), plnă s’a plictisit. Văzînd cu ochii, aşa In cit se observă foarte bine: acest copil,acest oraş creşte văzind cu ochii. Oglinda vede bine, greşit lld. „oglinda arată bine". V. intr. A-ţl vedea de treabă, de casă, de copil, a îngriji de trebile tale, de casă, de copii. V. refl. Primesc din oglindă imaginea fetei mele: cind se văzu lu oglindă, bol-navu constată că slăbise Is tn vizită, vizitez : ne vedem des. Îs vizibil: Ceahlău, cînd e senin, se vede din Iaşi. Par, arăt, ara aeru: nu e aşa de prost cum se vede. Se vede că, pe senine că, poate că: se vede că e bolnav dacă n’a venit. VezT că pricina e că, pentru ci: —De ce e dezordine tn casa asta ? — Vezi că nu toate muştele fac miere (adică „e stăplna leneşă"). vădan, -ă adj. şi s. (din vrom. văduă, văduăă cu sufixu -an). Pop. Văduv (In Adev. Lit. 1939, 8 Ian. 3, 3, Bz.). — In est numai fem. vadană. 1) vădesc v. tr. vedesc. 2) vădesc v. tr. (vsl. vaditi, a acuza, de unde şi ung. vidolni, a acuza, văd, acuza-tiune. V. vadnlc şi sfădesc). Vechi. Calomniei. Denunţ, ptrăsc, acuz, dau de gol. vădit, -ă adj. din vedit, d. a se vedl. V. vedesc). Evident, învederat: lucru vădit. Adv. Vădit că e aşa I vădrărit şl vedrît n., pl. uri. Vechi. Un bir pe cantitatea de vedre de vin (corai-nărit, vinăricl). V. rusumat. 88 www.dacoromanica.ro — 1393 — VĂD vădrfţă şi vedriţă p., pl. e (dim. d. vadră, vedre; bg. viedrica, doniţă, şiştar, d. viedro, vadră). Cofer, şofer. văduv, -ă adj. şi s. (lat. viduus, vidua, de Unde vrom. vaduu, văduuă Jvădao, ca noo tld. nouă]. Apoi s’a făcut văduvă, care a prefăcut masculinu văduă tn văduv. It. vedovo, -va, pv. vezoa, fr, veuf, veuve, cat. viuda, sp. viudo, viuda, pg. viuvo, -va. V. vădană). Rămas fără soţie (pin moarte): om văduv, femeie văduvă; un văduv, o văduvă. Fig. Rar. Lipsit de: un sat văduv de locuitori. — tn est mase. şi văduvoi. văduvesc v. tr. (d. văduvă). Fac văduv ori văduvă: războiu văduvise multe femei. Fig. Lipsesc, despol: România şi-a reluat provinciile de care era văduvită. V. intr. Trăiesc văduv: mulfi ani a văduvit. văduvie f. Starea de văduv, de văduvă, văduviţă f., pl. e (d. văduvă). Un mic peşte de rtu (leviscus vtrga). văgâş şi hăgăş (vest) şi hogaş (est) n., pl. e (ung. vdgds, d. vdgni, a tăia. V. văgăună). Urmă adtncă lăsată de roata carului (fr. orniăre). Fig. Direcţiune sau cale de urmat: a purcede pe hogaşu îmbunătăţirilor. Desprinderi înrădăcinate, rutină. — Şi hăQgaş (nord), făgaş {Munt.) şi ogaş (Ban. Olt). văgăună şi (rar) găvăună f., pl. i (ung. vâgdny, văgăună. V. şi văgaş). Vale, adtncătură: m'am rătăcit pin văgăunile munţilor. Fig. Iron. Căsuţă mizeră tntr’o mahala înfundată; locuind pin cine ştie ce văgăună. V. beQcă. văhod, V. vohod. văicăreală f., pl. eli. Iron. Vaiet plicticos şi ridicul. vălcărăsc(mă) v. refl. (d. vai; bg. vai-kam). Iron. Mă vait plicticos şi ridicul: Ji-danu se văicărea că-i zburase gişlele. văletătură f,, pl. i. Cant. Vaiet vătoâgă şi văTugă f., pl. oage, agi. Est. Vălcea. — Pl. -e: avea cărări înspre două văiuge fSadov. VR. 1930, 9—10, 193). V. dolle. văT6s, -oăsă adj. Can1. Plin de văl. * văl n., pl. uri (neol. d. lat velum ; it. velo, fr. voile. V. velă, re-velez). Bucată de plnză pusă peste ceva ca sa acopere sau să ascundă. Un fel de ţesătură foarte suptire cu care cocoanele îşi acopere une-ori faţa clnd umblă pe stradă (ob. numit voal). Fig. Ceia ce ascunde ceva; un văl des ne ascunde secretele naturii. Aparentă, pretext: supt vălu amiciţiii. Anat. Vălu palatin, membrană care separi nasu de gură (V. ve-lar).—Şi voi (Suc.), un văl suptire al miresei pus peste hâbot V. gTulgT, fludă, pocrovăţ, răspetie. vălăresc v. intr. (cp. cu alb. văliamări, înfrăţire, vălid, frate de cruce). Munt. Mold. Umblu clnttnd cu lăutarii la Paşte (In Munt. şi la sflntu loan) pe la casele tn care-s flăcăi şi fete de horă ca să strtngă bani pentru VÂP plata lăutarilor. Se etntă şi pe la alte case (pe la boieri), iar camăraşu (casieru) pune banii Intr'o căldâruşă cu busuioc. vălărft n., pl. uri. Acţiunea de a vălărl: umbtînd cu vălăritu (Pătrâşcanu, Schite, ed. 2, 1918, 149). — Şi -ret (Mold. sud). V. salegIO şi velerlm. vălătuc m. (met din tăvăluc. V. hol-motoc). Tăvăluc (mai ales clnd e vorba de sulurile de lut cu paie de construit case): casă de vălătuci (sau de ceamur). Br. Ciur-lan (fiind-că vtntu tl dă de-a tăvăiucu). De-a vălătucu, de-a rostogolu. vălătucesc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, învălătucesc: a vălătuci o foaie. Dreg cu vălătuci: bordei vălătucit. V. tăvă-lucesc. vălăQ, V. valăQ. vălceă, vtlceă şi -efeă f., pl. ele (lat * valticella tld. valllcula, dim. d. vallis, vale; it. vallicella, pv. vaucel, sp. vallecillo, vatlecico. Cp. cu ulcea). Vale mică, văioagă. văleni şi vtlcel n., pl. e (d. vălcea). Munt. vest. Oreav. văleăn, -că s. pl. eni, ene. Locuitor din vale. văleăt, V. veleat. văleQ, V. aoleo. vălmăşag n., pl. uri (d. de-a valma) Aglomeratiune confuză, val vlrtej, învălmăşeală ; vălmăşagu capitalei, al lumii. — Şi tnvălm-. vălmăşeală, -şese, V. Invălm-. vălog şi -ug m. (strb. valjuga şi valjak, bg. valek, valiak, rut. valok, vait, rus. vă-lik, tăvăluc. V. tăvăluc şi val 1). Vest. Tăvăluc, sul (de ex., un sul de stuf de aprins noaptea ca să atragi peştii, adică fachie). Fusu vertical al morii de vtnt, fusu băgat tn peatra rtşnitoare. 1) văluTesc v. tr. V. învăluiesc. 2) vălutesfc v. intr. (d. val 1). Vechi. Undulez, tălăzuiesc. I văluros, -oăsă adj. (d. val 1. Cp. cu deluros). Cu valuri: lacu era văluros. vămeşesc, -eâscă adj. P. P. De vameş. — Şi -ăşesc. vămeşie f. (d. vameş). Calitatea de vameş. P. P. Bani de vămeşie, bani p. vamă. — Şi -ăşie. vămulălă f., pl. ("e/f. Acţiunea de a vămui. vămuîăsc v. tr. (d- vamă; ung. vdmolni, vdmozni). Supun o marfă taxei de vamă. Iau uiumu. Fig. Iau (răpesc) o parte, ciupesc din; nu s’a lăsat pînă nu mi-a vămuit găinile. văpâTe f., pl. ăi (lat pop. * vapalia, d. vapor, abur; it. vampa, vechi vapa; alb. vapâ; strb. vapa, abur, exalaţiune, vapaj [d. rom.] vaiet. V. viple). Mare flacără, mare căldură, arşiţă, vipie: vipaia iadului, văpaia unei zile de vară. V. lipăr, prlpec, toT. văpălţ, V. opaiţ. - 1394 www.dacoromanica.ro VĂP văpsăr mj(vbg. vapsar, d. vsl. vapsati, a văpsi. V. vapsesc). Cor. Văpsitor. văpseâ f., pl. ele (d. a văpsi; ngr. văp-sls). Vest. Boia, substanţă colorantă: a vinde văpsele. — Şi vo-. văpseâlă f., pl. ell. Rar. Acţiunea de a văpsi. Văpsea. văpselar m. (d. văpsea, văpsele. Cp. cu chipcelar, curelor). Negustor (vtnzător) de văpsele, boiangiu. văpselărie f. Negustoria sau prăvălia văpselarulul. V. drogheriei văpsesc, a -I v. tr. (ngr. văpto, aor. tvapsa, văpsesc. V. botez). Vest. Acoper cu o substanţă colorantă, boiesc, dau cu: a văpsi un gard. Colorez muind tntr'o substanţă colorantă sau turntnd o substanţă colorantă: a văpsi o haină, un vin.—Şi vo-. văpsitor m. Vest. Meseriaş care văpseşte zidurile sau gardurile (zugrav) sau stofele (boiangiu). — Şi vo-. văpsltorfe f. Vest. Meseria sau prăvălia văpsitorulul. — Şi vo-. V. boTangerle. văr, vară s., pl. veri, vere (lat. verus, vâra, adevărat, adevărată, sublnţ. consobri-nus, văr, consobrina, vară. D. rom. vine ung. v£r. V. adevăr). Fiu sau fiica unchiului sau mătuşii, copiii fraţilor Intre ei (numiţi şi veri primari. Ai verilor Îs veri de al doilea). Vest. Epitet de dragoste (une-ori şi ironic), ca şi frate: la stăl, vere IV. verişor şi verlc. vărăr m. (d. var). Fabricant ori vtnzător de var. — Vechi şi vărnicer. văratic (est) şi -ec (vest), -â adj. (d. vară 1). De vară: struguri văratici. S. n„ pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pă-şunatului tn acest loc. vărărie f. (d. var). Fabrică ori prăvălie de var. vărd&re, V. verdare. vărâz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile virează la munte. V. tnvărez. vărgat, -ă adj. (d. vargă). Dungat: tigru şi zebru is vărgaţi, haine vărgate. — Şi fnv- (vest), vărgură, V. vergură. vărguţă f., pl. e (dim. d. vargă, vergi. D. rom. vine ngr. vergitsa). Vargă mică. Vărguţă magică, o vărguţă (nuieluşă) de lemn de alun cu care vechii fărmăcători pretindeau că pot descoperi izvoarele ascunse, comorile ş. a. Ei ziceau că, dac’o ţii orizontal tntre degete, tncepe să se tnvttească şi, pin asta, arată locu lucrului ascuns. Foarte mulţi cred şi azi tntr'insa, cum cred şi tn alte erori. Alchimiştii tot cu vărguţă lucrau şi el. Mesmer, un medic german mort la 1815, avea şi el o vărguţă ale cărei emana-ţîuni, zicea el, distribuiau fluidu magnetic pe părţile corpului pe care-1 atingea. — Barb. baghetă. vărnicâr m. Vărar. văr6s, -oâsă adj. (d. var). Calcar, care conţine var; peatră, apă văroasfi. VĂT vărs, a -â v. tr. (lat. versare frecfienta-tivu lui virtere versum, a întoarce t ver-sare, pv. versar, fr. verser. Vărs verţl, varsă: să verse. V. vîers). Imprâştil râ*-turnlnd vasu din nebăgare de samâ a vărsa vinu pe fata de masă, a vărsa pahara Arunc (dau tn colo) apa dintr’un vas ori fă na (griaa-ţele ş. a.) dintr’un sac, torn, deşert a vărta ligheana tn găleată. Depun: a vărsa botul la casierie. Cheltuiesc mult: vizitatorii străini varsă bani In Elveţia. Arunc, scot. valeaiul varsă foc, cenuşă şi lavă; tunurile varsă moarte. Dau afară pe gură (vomitez) mişcarea pe care stomahu n’o primeşte de greaţă ori de boală (trivial borăsc): bclaava a vărsat laptele. A-ţl veni să-ţi verşi maţele a simţi mare greaţă. Fig. Revărs, răsptndesc: a vărsa binefaceri, lumină, pace. Descarc • a-ţi vărsa minia pe cineva. V. refl. Curg tn, mă scurg tn : Siretu se varsă tn Dunăre. Năvălesc tn mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealuri. A vărsa singe, 1. a ucide, 2. a tuşi violent scottnd flegmă cu stnge. vărsare f. Acţiunea de a vărsa. Revărsare. Locu unde un rtu se varsă: la vărsarea Oltului. vărsat n., pl. uri. Acţiunea de a vărsa: medicament de vărsat (vomitiv). Variolă, adică boală ale cărei bube „se varsă, se revarsă' pe pelea omului. vărsămint n., pl. inte (după fr. verse-ment). Depunerea unei sume de bani la o casierie, Ia o bancă. vărsătură f., pl. i. Lucru vărsat. Mtn-care vărsată din stomah (triv. boritură): holera se caracterizează pin vărsături şi dia-reie (V. bolbotlnă). Locu unde se varsă un rlu (gură). văruîâlă f„ pl. leii. Acţiunea de avărui. Pătura de var de pe un zid. văruTgsc v. tr. (d var). Spoiesc cu var: casă văruită, V. muruiesc. vărzăr n., pl. e (d. varză). Trans. Un fel de plăcintă ţărănească umplută cu varză — In Mold. sud uzitat la pl. vărzare, tn nord vărzărl (ca buzunări tld. -are). văsărie f. (d. vas; şi sic. vasaria). Vasele de masă (farfurii, castroane, pahare) : văsărla unul restaurant. — Barb. veselă (fr. vaissele). V. farfurărie, blid. văsc, V. vise văsclinovenie, V. vfscl-. văşcălie, V. văcălie. văşmint, V. veşmtnt. vătaf, vătâv (vest) şi vatăv (est) m-(din vătaş, forma mai veche, uzitată şi azi In Serbia, d. turc. ar. vattas, cioban. Din vătaş s’a făcut pl. vătaşit din care, după Leah-Leşi [supt. infl. Slavilor, la care h şi se prefac tn ş şi ij, s’a făcut un singular tah şi mold. vatav, apoi şi un pl. vătaji, după ce Rutenii, pin anal. cu formele lor, şi-au format un sing. vatag, baci, căpitan de hoti. Bg. [d. rom.l vatah şi vataf. D. rut. vine rus, vatdga, familie, ceată de pescari 19 - 1395 — www.dacoromanica.ro Volga, vaiăinik, pescar din această ceată, pol. walaha, plebe, wataszka, vicehatman de Cazaci). Vechi. Căpitan, şef, conducător. Căpitan peste 500 de ostaşi, numit pe urmă ceauş : vătav de oprozl, de vinători. Supre-fect da plai, tn opoz. cu zapciu. Mai pe urmă. Azi la ţară. Administrator, vechil, econom, intendent, martalog: vălavu curţii domneşti. Azi. Bulibaşă, şef de Ţigani. Con-ducătoru unei nunti ţigăneşti. V. jude, vechil, vătăş, V. vătaf. vătăjel m., pl. ei (d. vătajl, pl. lui vătav. D. rom. vine rut. vatazilo). Mold. Isprăv-nicel, logofăt, şef de muncitori (la o moşie, la o vie). Vornicel, cavaler de onoare la o nuntă ţărănească. Munt. (-jel şi şei). Comisar ori subcomisar de mahala (Sec. 19). Şef de muncitori. 1) vătăjesc. -eăscă adj. (din plu-ralu vătojl). Mold. De vătaf (de Ţigani). Fig. Ordinar: glume vătăjeştl.—In Munt -jesc şi -şese. 2) vătăjesc v. intr. Trăiesc ca vătaf. V. tr. P. P. Conduc ca vătav. — Munt. -jesc şi -şese. vătăjfe f, Mold. Sarcina de vătaf. Căpitănie ; vâtăşia de călăraşi. Suprefectură de plai. — In Munt. -jle şi -şle. vătăjiţă şi -şiţă f., pl. e Nevastă de vătaf. Druşcă. vătămân şi vatamân m. (rut. vata-măn. V. hatman şi ataman). Mold. Vechi. Şef de sat (jude) numit ori ales(V. cneaz). Azi. Fig. A şedea ca fata vatamanulul, a şedea bimbaşa, a huzuri, a nu lucra nimic. Mai pe urmă. Ajutor de primar rural. Vâtâ-jel. Servitor pe la autorităţi (aprod) ori pe la şcoale (pedel). V. paşnic 1. vătămare f. Acţiunea de a vătăma. Fig. Vătămarea intereselor. vătămât, -ă adj. (d. vatăm). Rănit ori îmbolnăvit; vită vătămată. Stricat, deteriorat, avariat: corabie vătămată (vechi: oaste vătămată). Fig. Lovit, păgubit: interese vătămate, V. lezat. vătămătbr, -oare adj. Care vatâmă: beţia e vătămătoare sănătăţii. Fig. Păgubitor : lucru vătămător interelor mele. vătămătură f., pl. I. Rezultatu vătămării, leziune. Pop. Ernie sau şi altă boală a organelor din ptntece. vătărâg, V. vătuT. vătăşâl, -şese, -şfe, V. vătăj-. vătăşoaTe t., pl. tot aşa. Munt. vest. P. P. Nevastă de vătav. vătrâT (vest) n., pl. le şi uri, şi vătrăr şi vatrâr (est) n., pl. e (d. vatră, ca tă-olunar d. tăciune. Numai vătrai vined. slrb. vatralj, bg. vatral). Unealtă de fer de scor-molit focu (Lopătica e de luat cărbuni, Iar cleştele de apucat). Trai cu vătrai, căsnicie rea, adică „cu bătăi cu vatraiu1', vătrăş, -â s. (d. vatră). De vatră, stabil, nu lăieş, nu şătrar. Adj. Ţigani vătraşl, Ţigance vătraşe. — Un ţăran din Vaslui zicea aşa Ţiganilor săraci care n’au de ctt vatra (focu) şi nu-s chear stabili, ci lucrează pe ici pe colo, ca cei din satu Puşcaşu şi Lingurari (ltngă oraş). vătuT, -uTe s. (din *i’ătull, mrom. ve-tuHu, alb. vetull, d. vlet, an [vgr. etos, an, lat. vetus, vetulus, vechi]. D. alb. vine ngr. vetuli, d. rom. vin» rut. vatulla, vatiilka, pol. wetula. Cp. cu noatin şi godac). Vechi(Ps. S.) Ţap. (Bibi. 1688) led. Azi. Pui sugar de Iepure (pe etnd şoldan e adult). — In Olt. vătărâg. V. lupeT şi coteT. 1) vătuTesc v. tr. (vsl. vietovati, a vorbi, strb. [Miklosich] vijetatl a promite. Cp. cu germ. versprechen). Ps. S. (Tkt.). Promit 2) vătuTgsc v. tr. (d. vată). Căptuşesc cu vată : haine vătuite. văvedânie, V. ovidenle. văxuTâsc v. tr. (d. vax; rus. văksitl). Lustruiesc cu vax: cizme văxuite. Care are încălţămintea văxuită: un soldat văxuit. văxultor m. Acela care are ocupafiunea de a văxui sau de a lustrui pe stradă tncăl-ţăminea trecătorilor. — Şi lustragiu. 1) văz n., pl. uri (subst verbal d. a vedea). Simfu vederii, simţu pin care distingi colorile şi formele şi apreciezi depărtarea: o lumină de-ţl lua văzu. 2) văz v. tr. V. văd. văzdfrjănie, -jnlc, V. vfzdfrj-. văzduh n., pl. uri (bg. văzduh, d. vsl. vuzduhu, aer, văzdyhu, duhoare. V. duh). Rar. Azi pop. Aer: păsările văzduhului. Vămile văzduhului, V. vamă. văznesânle, -esesc, V. vtzn-. văzvljânie, -juTâsc, V. vfjv-. veac (ea dift.) n., pl. uri (vsl. vlekă. V. veşnic). Secul: sintem In veacu al două-zecelea. Ev; veacu de mijloc. M. pl. vecT tn locuţiuni: de v ecT, veşnic, perpetuu, ohabnic: moşie de veci, şl-a luat pămlnt de veci la cimitir (V. uric) ; pe vecT, pe vecie, pe tot-de-a-una : să rămiie aşa pe veci; fn vecIT vecilor, pe vecie; Acum şt pururea şi in vecii vecilor. Aminl — Şi vac, pl. uri, timp, viată: beţlvu-şi face vaeu la circiumă. Timp, atmosferădin ceas In ceas se schimbă vacu (ChN. I, 139). veăcă, V. veşcă. veădră, V. vadră, veărbă, V. vTarbă. veăspă, V. vîespe. vecă, V. veşcă. vecernie f. (vsl. vecerinla. d. veleră, seară ; bg. vecernia). Slujba de spre seară la biserică. — Şi avecernle (Trans.). V. utrenie, priveghere, vechâsc, V. învechesc, vechi, -che adj., pl. m. şi f. vechi (lat. pop. vtclus, din * vetlus, vetulus, dim. d. vetus, veteris, vechi; it. vecchio, pv. vielh, www.dacoromanica.ro fr, vieux, cat. vell, sp, vlejo, pg, velh. P, tl = cl, cp. cu aşchie, aclaz, coclesc V. vătuit, bătrin). Care e de mult timp (de mai multe zile, ani, secule, evuri); jurnal vechi, vin vechi, casă veche, prieten vechi, obicei vechi, oraş vechi, popor vechi. Uzat, stricat de vechime : haine vechi. V. antic, bătrin. vechil m.r pl. II (turc. [d, ar.] vekil). Vechi. Mandatar, locotenent, procurator, administrator. Azi (ob. vl-). Mold. Intendent, econom, vătav ş. a. Rar. Fruntaş la munte. Munt. Epistat. V. ciocoi. vechilăt n„ pl. uri (turc. vekialet). Sec. 19. Calitatea (puterea, procura) de vechil. vechlllmeâ f., pl. ele (turc. * vekiieme). Sac. 19. Procura de vechil. vechllfc n., pl, uri (turc. vekillyk). Rar. Calitatea de vechil. vechime f. (d. vechi). Starea lucrurilor vechi: vechimea unul oraş, unei case, unei inslituţiunl. Prioritate bazată pe timp (pe ani) .- acest funcţionar are înaintea altora drept să fie înaintat la vechime. Timp trecut (ani, secule, evuri): o casă ruinată de vechime, un filosof din vechime, lucruri rămase din vechime, aşa era in vechime. V. antichitate. vechitură f., pl. I. Vechi. Vechime : vechitura vremurilor (N, Cost.). Azi. Lucru vechi (mal ales haine): un Jidan care cumpăra vechituri. veci, pl. d. vede. vecie f, (d. veci, pl. d. veac). Eternitate, timp fără sflrşit: aşa va fi pe vecie I V. veşnicie. vecin, -ă adj. (lat. vlcinust vechi * vi-clnus, * sătean, * consătean, vecin (Nied. 82), d. vicus, cartier, mahala, orăşel, sat, fermă [cp. cu ciofligar], rudă cu vgr. olkos, domiciliu ; it. vicino, pv. vezi, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, pg. vezinho. Cp cu *pesat, păsat din pisatam şi să 2 din st. V. dieceză, econom, paroh). Care stă, se află ori locuieşte alături; un incendiu a izbucnit la vecin, vecina asta are limbă rea. Odinioară (lat. vicinus, sătean), şerb In Moldova, numit In Ţara Românească rumân (lorga, Ist. Arm. I, 59). Adj. Învecinat, apropiat : oraş vecin, ţară vecină, inima e vecină stomahulul (sau cu stomahu), cinele e vecin (seamănă) cu lupu, V. megieş şi podan. veclnâş nn (dim. d. vecin). Doc. sec 17. Vecin (şerb). veclnătâte f. (lat. vicinitas, -ătis, it. vicinită, sp, vecindad). Situaţinnea de vecin, raportu de la vecin la vecin: trebuie să trăim in bună vecinătate. Locurile din pre-jur, apropiere, proximitate; o pădure era tn vecinătate. Oamenii din prejur: vecinătate zgomotoasă. Şerbie, românie (Mold.). Mulţime de şerbi. 1) vecinâsc, -eâscă adj. Vechi. Dela vecini, din vecinătate; oaste vecinească (Ur.). 2) veclnesc v. tr, (d. vecin). Vechi. Prefac In vecin (şerb). vecinic, V. veşnic, vecinie f. Cant. Şerbie. veculesc şi văculesc, v. intr. (d. veac). Îmi petrec veacu (vacu), trăiesc: lupu văculeşte in pădure, şi beţivu in circiumă. vedeâlă şi vl- f„ pl. eli (d. a vedea. Şi bg. videlo). Vechi Evidentă, lumina zilei; a purta, a scoate în vedeală. vedenie şi (vechi, azi Mold.) vl- f. (vsl. vidieniie, d. vidieti, a vedea. V. vldmă). Arătare, nălucă, spectru. Halucinafiune; a avea vedenii. vederăt, V, învederat, vedere f. Văz, simfu pin care vezi: vulturii au o vedere straşnică, a perde vederea sau vederile (a orbi). Considerafiune, socotire, luare In samă: a avea în vedere. Scop: a avea vederi ambiţioase. Privelişte, aspect, spectacul: de pe munte era o vedere măreaţă. Tablou care reprezintă privelişti după natură. A peri din vedere, a nu se mal vedea. A trece cu vederea, 1) a nu observa, a nu băga de samă, 2) a nu lua In samă, a nu considera, 3) a ierta (un lucru). La vederea..., cînd s’a arătat, clnd a fost văzut, văzlnd; la vederea ceaiului, frunţile se descreţiră. vederez, V. învederez, vede ros, -oasă adj. L. V. şi P. P. Expus vederii, vizibil, strălucitor, care se vede bine: stea vederoasă. Fig. Distins, arătos, respectabil: om vederos. vedesc şi (ob.) vădesc v. tr. (vsl. vesti-vedon, a duce [de ex., la lumină) şi infl. de vădesc 2 sau şi făra asta, ca năvă-desc. V. do-, ne- şi răz-vedesc). Scot, arăt: pe cind roibu păştea, Ion vădea azima, plosca şi mlelu fript, leliţa se vădea pintre stejari (Tel. VR. 1911, 10, 7). Fig. Scot In evidentă (In relief), dovedesc: a vădi dreptatea. V, refl. A cest geograf se vedeşte că greşeşte (Tkt.); a trebuit să vie războlu ca să se vedească asta (Şez. 30, 291). V. vădit, evidenţiez. * vedetă f., pl. e (fr. vedette, d. it. ve-detta, infl. de vedire a vedea, care vine d. sp. veleta, sftrlează, adică „vioi ca sf!rleaza“). Arm. Santinelă călare pusă ca să observe ivirea duşmanului. Mar. Mic torpilor, mai ales fluvial (V. monitor). Actriţa de cinematograf. vâdic, -ă adj. Al. vedelor (nişte cărţi sacre sanscrite): imnuri vedice. vedre, pl. d vadră. vedrft, V. vădrărit. vedrfţă, V. vădrfţă. vegetâbll, -ă ad. (lat. vegetabilis). Rar Care poate vegeta (vorbind de plante). * vegetâl. -ă adj. (mlat vegetalis). Relativ la plante: regnu vegetal. Care provin» sau consistă din vegetale: hrană vegetală, pămint vegetal (format din plante putrezite, bun de cultură). S. n., pl. e. Plantă (copac, tufă, buruiană, iarbă, muşchi). www.dacoromanica.ro VEG * vegetarian, -ă s. (d. vegetal). Care măntncă numai vegetale (sau şi lapte şi ouă, dar nu carne şi peşte, adică nu ucide ca să măntnce, şi nici nu bea vin ori spirtoase) : vegetarianu e lipsit de ferocitatea carnivorului. Adj. Fără carne, peşte şi vin : regim vegetarian. * vegetarianfzm n. (d. vegetarian). Sistema alimentară a vegetarienilor. * vegetativ, -ă adj. (mlat. vegeiativus). Care determină vegetarea plantelor; principii vegetativ. Fig. Inert, liniştit, retras; a duce o viată vegetativă.' * vegetaţlune f. (mlat.vegetătio,-ânis). Acţiunea de a vegeta (o plantă care merge bine, un om care trâiete retras ori o duce greu). Verdeaţă (plante, copaci): exuberanta vegetaţiune troplcă. Med. Crescătură, excrescenţă (tn nas, gtt sau urechi). — Şi ăţle. V. polip. * vegetez v, intr. (lat. vigeio, -dre, a vivifica d. vigetus, viguros, derivat d. vegere, a fi vioi; fr. vigeter). Cresc, mă dezvolt (vorbind de plate). Fig. Trăiesc nemişcat, obscur, retras, uitat ori tn mizerie; a vegeta intfo biată slujbă. V. lincezesc, puchlnesc, huzuresc. veghe f. (d. a veghea sau d. lat. vlgilia, pop. * vfglla, de unde s’a făcut * veglle, veghe; it. veglio, vegghia. fr. veille). L. N. Acţiunea de a veghea. Starea omului care veghează (care e treaz), trezie. La Romani, schimb de gardă, de santinele. (Noaptea era împărţită tn patru veghi ori schimburi). veghere f. Acţiunea de a veghea, de a ■u dormi: nopţi de veghere. veghetdr, -oare adj. şi s. Care veghează : părinţi veghetori. S. f., pl. ori (după fr. veilleuse). Mică lampă sau candelă care arde toată noaptea (Monstruos veghezi). V. supraveghetor, privighetoare. * vehement, -ă adj. (lat. vdhemens, -e’ntts). Ardent, impetuos (fără a fi furios): orator, discurs vehement.Adv. A\orbi vehement. V. violent. veghez şi (vechi) veghT, a -gheâ v. tr. (lat. vtgllo, vigildre, it vegliare, veg-ghiart, pv. velhar, fr. veiller. V. prl- şi supra-veghez). Vechi. Păzesc, protejez : Doamne, veghe-ne (= veghează-ne I). A veghea voia (sau faţa cuiva, a-i face pe plac, a-t favoriza, a-1 părtini. Azi. V. intr. Păzesc priveghez. Stau deştept, nu dorm (după fr.). V. refl. L. V. Mă feresc, mă păzesc. Să nu să veghe ochiul tău pre el (Bibi. 1688), să nu vegheze pentru el, asupra lui. * vehemenţă f. (lat. vehementîa). Ardoare, pornire vehementă : vehemenţa unui discurs V. violenţă. * vehicul n., pl. e (lat. vehlculum d. vi-here, a trage, a transporta. V. veterinar). Ori-ce lucru care transportă adică; car, căruţă, vagon, automobil sau şi corabie şi aeroplan (Une-ori şi .trăsură, ridiculă"; de unde au luat acest vehicul ?). Lucru pin care 5« transmite : aeru a vehiculu sunetului. v£l * vehlculâr, -ă adj. (lat. vehiculdris). De care, de câruţe; drum vehicular. veî, V. voT 1. vâTsă f, pl. e (ung. vejsze, id.). Nord. Rar. Vtrşă. vel-, un vechi prefix care tnsemna „mare" şi care se întrebuinţa ca epitet la rangurile boiereşti: vel-armaş, vel-ceauş, vel-loşofăt, vel-vornic (vsl. velit, mare; strb. veljt, rus. vilii. V. velit). V. baş-. * velâr, -ă adj. (lat. velăris, relativ la ptnzele sau la velele corăbiti). Gram. Care se produce la vălu palatin (tn fundu gurii), ca sunetele k, ga, ha (numite şi guturale). S. f. O velară o consonantă velarâ. * velatură f., pl. I (it. velatura). Mar. Totalitea velelor. * velă f. pl. e (it. vela, d. lat. velum, pl. dela, ptnză de corabie, văl. V. văl). Mar. Ptnză de corabie: o corabie cu vele. vel-ceauş m. (d. vel- şi ceauş. Cp. cu başa-). V. ceauş. veleât (ea dift) n., pl. uri (vsl. vâ lleto, tn timpu. V. leat). Data anului (Vechi). Termin, hotar tn timp: veleatu vieţii, atita l-a fost veleatu. A-i Ieşi veleatu (unul om, unul lucru), a-i trece timpu, a se demoda — Vechi şi vă-. * veratrină f., pl. e (d. lat. veratrum, popaz). Chim. V. popaz. * veleitate f. (mlat. vellditas, -ătis, d. lat. velle, a voi). Voinţă slabă şi fără efect: a avut şi el odată veleitatea de a fi prezident de republică. vel£nt, V. levent. velerim şi velâr, doamne, V. IeroT. Cp. cu vălărit. velicle f. (vsl. veltăle). L. V. Mărire' glorie. vellglâs(in) loc. adv. (vsl. velil glasu). L. V. Cu glas tare (citind). * velin, -ă adj. (fr. villn, d. veau, vechi veel, viţel). Hlrtie velinii, albă şi netedă (care ijniteazâ un fel de pele de viţel pre-paratS ca pergamentu, dar mai fină şi mai netedă). V. catifelat. velinţă f., pl. e (ngr. veldntsa, cergă de ltnă, d. oraşu catalan Valencia, renumit tn ţesături, de unde şi alb. vellendze, strb. ve-lenac, ung. velence, pol. welenc. Lbk. 9129, şi Dac. 3, 739). Munt. Lăvicer, ţol de aşternut pe pat vâllşte, V. vTelişte. velit adj. m. şi s. (d. vel- cu sufix grecesc). Vechi. Boier mare. In Ţara Românească erai) 19 boieri veliţi: banu, vornicu, logofătu.spătaru, vistieru, cluceru, postelnicu paharnicu, stolnicu, comisu, aga, serdaru, medelniceru, slugeru, pitaru, vornicu de Ttrgovişte, armaşu, şătraru şi cluceru de arie (Giur. 14). V. boYer. velnicer m. (var. din vlnicer). Mold. Velniţar. velnlş, V. veniş. - 1398 - www.dacoromanica.ro velnlţâr m. (d. velniţă). Mold, Po-varnagiu. velniţă f., pl. e (din mai vechiu vinilă, vsl. vininica, rus. vlnnica, rut vinnic&a pivnifă de vin, fabrică de rachiu, vinnik, ra-chier, vind, vin). Mold. Povarnă. V. pivniţă. * veloclpăd n., pl. e (fr. velocipide, it. veloctpede, d. lat. velox, -6cis, iute, şi pes, pedis, picior. V. bl-ped). Rar azi. Bicicletă. * velocipedie f. (d. velociped). Rar azi, Biciclizm. * velocipedlst, -A adj. (d. velociped) Persoană care umbla cu velocipedu (biciclist). * velodrbm n, pl. uri (velo- din velociped şi -drom din ipodrom). Loc de alergat cu velocipedu. vălvăr, V. ivăr. * venal, -ă adj. (lat. venalis). De vtn-zare, care se poate vinde: lucruri venale. Fig. Care face ori-ce pentru bani sau interes: om, caracter venal. * venalitate f. (lat. venălitas, -ătis). Caracteru de a fi venal. vene, V. înving, vânde, V. vînd. văndec, V. vindec. vendereS, V. vlndlreS. * vendătta f. (d. lat. vindicta). Răzbunare (In Italia, şi mai ales In Corsica) pentru o ofensă ori o ucidere şi care trebuie împlinită de ori-ce rudă a celui lovit * venerabil, -ă adj. (lat. venerabilis). Demn de veneraţiune: un bătrin, un aer venerabil. * veneraţiune f. (lat. venerătio, -ânis). Respect religios părinţilor, unui bătrin impunător, unui Invătat. — Şi -âţle. * venerăz v. tr. (lat vineror, -ări). Simt un adine respect religios: a venera un binefăcător. * venărlc, -ă adj. (d. lat. Venus, Vine-ris, zeiţa amorului). Boale venerice, boale microbiene sexuale. venetic, -ă s. (turc. Venetik, -dik, Veneţia, Veneaikli, Veneţian, adică «străin", d. ngr. venetikâs, veneţian. V. vinăt. Cp. cu liftă). L. V. veneţian. Azi. Iron. Străin, pripăşit : Jidanii is venetici. S. m. Vechi. Galben venefian (5 lei vechi). Adj. Galbeni venetici. V. găgăuţ, turlac; pămfntean. veneţie f. (indirect d. numele oraşului Venefia). P. P. Ţară depărtată. — Şi vini-. V. bogaz. venghor m. (pol. Wengier, rus. Vengirec, Ungur. V. venghercă). Pop. Slovac (care vinde vase de tinichea şi capcane de şoarici). venghercă şi vinghercă f., pl. e şi i (pol. ivengierka, rus. vingerkaAJnf’uroaich, adamască. V. vengher). Est. Tunică blă-nită (cum poartă preuţii), hăinuţă bărbătească scurtă care se poartă la munte la zile mai deosebite (Odinioară o purtau boierii tineri) Hăinuţă, lencufă, zambulică.— Dim. -cuţă, pl. e. venin şi (Maram.) verln n., pl. uri (lat. vtnânum, it. Veleno, vechi vendno; pv. vene, veri, fr. venin, cat. veri, sp. veneno, vechi venlno). Otravă: veninu şerpilor. Fig. Ură, răutate: veninu calomniii. Fiere, amăreală din stomah: a vărsa venin. Fig. Mare supărare, necaz: tşi făcea venin de moarte, îşi vărsa veninu pe alţii. V. virus. venlnârlţă f., pl. e (d. venin). Avră-mească, milostivă, potroacă, o buruiană veninoasă scrofulariacee care creşte pin locuri umede (gratiola officinilis). Are proprietăţi iritante şi purgative şi e întrebuinţată de popor contra frigurilor, tusil şi durerilor de stomah. veninât, -năz, V. înveninez. venlnâs, -oâsă adj. (lat venenosus, it. velenoso, sp. venenoso). Plin de venin, care are venin: şerpi veninoşi, plante veninoase. Fig. Invidios, răutăcjos: limbă veninoasă. venire f. Acţiunea de a veni. A doua venire sau a doua chemare (a oamenilor), a doua apariţiune a lui Hristos tn fata oamenilor vâniş (Mold.) şi vglniş m. (cp. cu ung. venic, lăuruscă). Un fel de ulm (ulmus ef-fusa). — Venlş In Nţ. (rev. I. Crg. 3, 346). = „ulm". venltură f., pl. i(V. viitură). Iron. Om venit pe urmă (venetic), şi deci cu mai pu-mai puţine drepturi de cit precedenţii. V. căzătură, slăbltură. * venit n., pl. uri. 1. Acţiunea de a veni: a ura cuiva bun venit (adică „să fie bine venit, să aibă bună venire"). 2. (după fr. revenu). Produs anual sau lunar al unei moşii, case, funcţiuni, sume de bani: un mare venit. * ventil n„ pl. uri (germ. ventil, d. lat. ventus, vlnt). Supapă, vâivulă, răsuflătoare. V. clapă. * ventllat6r n., pl. oare. Aparat de ventilat locurile închise (camere, corăbii, tuneluri ş. a.). Ventilatoarele electrice se compun dintr’o filice care se tnvtrteşte pintr’un curent electric. * ventllaţlune f. (lat. ventilătio, -ânis). Acţiunea de a ventila. — Şi âţle şi -are. * ventilez v. tr. (lat. vintilo, -ăre, avln-tura. V. vîntur). Aerez, primenesc aeru : a ventila o mină. Fig. Agit, discut (In ainte de a pune In deliberare); a ventila ideie, o chestiune. ventrăl, -ă adj. (lat ventralis, d. ven-ter, plntece. V. ventricul). De la plntece: regiunea ventrală. ventre, V. vintre. * ventricul n., pl. e (lat. ventriculus, dim. ă.venter, plntece. V. ventral, vintre). Anat. Cavitate la diferite organe; ventriculele inimii. V. aurlculă. * ventril6c m. (lat. ventriloquus, ă.venter, plntece, şi loqui, a vorbi. V. locuţiune). Acela care posedă arta de a vorbi ca din ptntece sau cu o voce înfundată ca cum ar vorbi altu mai de departe. — Fals -log I www.dacoromanica.ro VEN * ventuză f., pl e (fr. ventouse, d. lat ventosa, adică „vtntoasă" [sco(tndu-i aaru], sublnţ. cucurbtta, dovleac, tivdă). Clopoţel de sticlă ori un simplu păhărel al cărui interior se încălzeşte cu spirt aprins car» a fost turnat pe o bucată de vată şi apoi se aplică pe spinarea, pe pleptu ori la ttraplele unui bolnav ca să i se producă o iritatiune locală ctnd e congestionat, ca atunci clnd e răcit ş. a. (Stnt şi ventuze cu pompă). Or-ganu cu câte lipitoarea se prinde de pielea unui animal (Picioarele caracatiţei ts pline de ventuze).Şi zbancă, zbanţ, zbranţ. ver, V. vier. * veracitate f. (lat. verâcitas, -ătis, d. verax, adevărat). Calitatea de a fi adevărat •• a stabili veracitatea anal fapt. * verandă f., pl. e (fr. viranda, d. pg. şi indianu varanda). Terasă acoperită tn prejuru casei (portic). * verb n., pl. e (lat verbum, vorbă. V. ad- şi pro-verb). Rar. Vorbă, felu de a vorbi.- verb pompos. Teol. A doua persoană a trinităţii. Verbu întrupat, Isus Hristos. Oram. Cuvtnt care arată starea sau acţiunea subiectului şi care se conjugă după moduri, timpuri, persoane şi numere .- verb transttiv (safi activ), intransitiv (sau neutru), reflexiv. * verbal, -ă adj. (lat. verbalis). Oral, din gură ; declaraţiune verbală, Gram. De verb, al verbului •• formă verbală. Provenit din verb ; adjectiv, substantiv verbal. Adv. Din gură (nu tn scris); a promite verbal. V. proces. vărbe, pl. d. vearbă. V. vîarbă. * vercenaceil, -ee adj. (lat. verbe-năceus). Bot. Din familia verbinei •• urzicuţa e verbenacee. S. f., pl. tot ee. O familie de plante al căror tip e verbina. * verbină f., pl. e (lat verbina, fr. vtr-veine). O plantă verbenacee ornamentală şi oficinală cu proprietăţi amare, aromatice şi astringente (verbina officinălis).— Şi mături fă şi sporiş. * verb6s, -oăsă adj. (lat verbosus, ir. -beuz). Rar. vorbăreţ, palavragii. verbunc n., pl. ari. şi -uncă f., pl. I (rut verbiink, verbunok, pol. werbunek, ung. verbung, d. germ. werbung, recrutare, înrolare). Hora recruţilor austro-ungureştl ctnd ti lua la oaste. Mold. Fam. A juca verbuncu, a face ştrengării, mai ales amoroase. — Şi berbunc, -uncă. In Trans.şi bărbunca V. podgheaz. verdăre f., pl. ărl (d. verde). Vest. Cio-cănitoare verde (picus viridis). — Şi văr-dare (Olt.) vărde adj. (lat. viridis, pop. vlrdis, it. sp. pg. verde. pv. fr. cat. veri). De coloarea obişnuită a frunzelor şi ierbei (din coloarea care rezultă din galben amestecat cu albastru) : primăvara ctmpu şi codru e vtrde curat. Viu, plin pe sevă, nu uscat; copac verde (Se zice şi despre lemnele tăiate care mal au tncă sevă şi nu-s tncă bune de foc; lemne verzi). Crud, necopt: poame verzi. VER Fig. Viguros: moşneag tncă verde. Verzi şi uscate, vrute şi nevrute palavre, fel de fel de vorbe. S. n. fără pl. Coloarea verde : verdele place ochilor, verdele intens al stejarului, îmbrăcat In verde. Pică (la cărţile de joc) : crai de verde. Adv. Pe fată, fără ocol, sincer şi hotărtt; i-am spus verde că-l tot. verdeaţă f., pl. efl (d. verde). Coloarea verde : verdele cimpuluT. Iarbă, frunze verzi, copaci: a dormi pe verdeaţă, o casă ascunsă în verdeaţă. Legume: a cumpăra verdeaţă (şi verdeţurT pl. n.; fertură de verdeţuri). verdăte m. (d. verde). Munt. Vest. Boiş-tean. Olt. Nula verde. * verdict n., pl. e (fr. verdict, d. engl. verdict, care vine d. vfr. verr dit, adevărata zisă, adevărata vorbă, şi modificat după lat. dictum, vorbă). Sententa unui juriu; verdictu juraţilor, verdlşbr, -oâră adj. Cam verde. S. n. pl. oare. Cov. Rachiu de mintă (de coloare verde). V. verzişorî şi abslnta verddn, -oână adj. (augm d. verde). Olt. Se zice despre un fel de fasole verzi care se pun la uscat verăf n., pl. uri (bg. na verev, strb. na hero, id.). Munt. In veref, diagonal, din colţ tn colţ (la croit). — In Mold. şi Munt est şi -if, tn Arg. -40. veresie şi (vechi) -să (turc. veresili, negoţ Pe credit; ngr. veresi [adv] ; bg.strb. veresija). Fam. Pe veresie, pe datorie, pe credit: a da pe veresie. verga, V’ veref. vergea f., pl. ele (dim. d. vargă, vergi• sau lat pop. virgella, cl. virgula, it. vergella- D. rom. vine ngr. verglă. V. virgulă). Văr-guţă unsă cu clei de prins păsările. Vargă mică. Varga puştii (V. arbifl). Vargă de metal la o construcţiune, la o maşină, la un crivat: un pat de vergele. V. dreavă. vergel şi vergelat n., pl. aii (d. ver-gelez). Mold. Trans. Un fel de a prezice soarta fetelor şi flăcăilor pin aiutoru unor vergele şi boabe de linte şi de bob (Descris de Cant Scris. In rTP. 3, 9-12, 113, e vorba de fire de păr de porc tld. vergele). — In Trans. bricelat. vergelăz v. tr. (d. vergea, vergele). Mold. Trans. Prezic soarta cuiva pin vergel : a vergela pe cineva. vergT, pl. d. vargă. vărgură şi vă- f., pl. I (lat. * virgula, tld. virgo, virginis; it. vergine, pv. vergefneţ, fr. viirge, cat verge, sp. virgen, pv. virgem). Vechi. Virgină. Adj. Virgur, -ă, virginal, vergurie f. Vechi. Virginitate, verhbvnic, V. vîrhovnlc. 1) verT, pl. d. vară 1. 2) verT- (let velis, ai vrea, d. volo, velle, a vrea. V. vre-, oare şi orT), particulă indefinită (azi inuz.) tld. ori-; verl-cine - 1400 - www.dacoromanica.ro verl-ce, verl-cum ş. a. VerY-neverT, vrlnd-nevrlnd, cu ori-ce preţ: veri-neverl să prade (ara (Cost. 1, 288). V. guT-neguT. veric, -ă s. (dim. d. văr). Vest. Epitet prietenos cui-va. * veridic, -ă adj. (lat. veridtcus, d. veni.;, adevărat, şi dicere, a zice). Care spune din obişnuinţă adevăru : om veridic. Conform adevărului: mărturie veridică. Adv. In mod veridic. verfe f. (d. văr. D. rom. vine Ung. virje). Calitatea de văr. verif. V. veref. * veriflcafiunef. (lat verificătio,-6nis). Acţiunea de a verifica. — Şi -afle, dar ob. -âre* * verific, a -A v. tr. (mlat veri-fico, -licăre, d. verus, adevărat, şi facere, a face). Controlez, cercetez dacă e adevărat ori exact: a verifica socotelile. Adeveresc: eve-nimenlu a verificat prezicerea. * verlflcatâr, -oâre s. Care verifică, verigâr m. (d. verigă, după forma fructelor lui. Tot aşa germ. ring-ahorn şi ung. gyllrU-jultar). Paţachină, un copăcel. Giadiş. verlgâş m. (pin ironie, d. verigă, inel de logodnă). Munt. Rar. Codoş. verigă f., pl. I (vsl. veriga, ian); slrb. bg. „lanţ", la pl. „câtuşi". Cp. cu gheară). Inel de lant. Verigută de logodnă. Halcă, inel gros atlrnat (de ex., la o luntre). Pl. Mari halcale atlrnate de frlnghii ca să te apuci cu mlnile de ele la gimnastică. V. belcTug. verlgăşie i. Mont. Rar. Codoşite, verlgâşâs. -oasă adj. Munt. Rar. Cu apucături de verigaş. verigută f„ pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr 195). verin, V. venin. verlşcân, -ă s. Fam. Epitet prietenos lld. văr. verlşâr, -şoâră s. (dim. d. văr. D. rom. vine ung. virsăr şi visăr). Vest. Vâr. — In est, ob. văr. * verltâbll, -ă adj. (fr. reritable, d.lat. veritas, adevăr). Adevărat, nu falsificat: vin, aur iritabil. * veritâte f. (lat. virităs, -6tis). Rar. Adevăr. verm-, V. vlerm-. * vermifug, -ă adj. (d. lat. vermts, verme, şi fugare, a fugări. V. centrl-fug). Med. Care nimiceşte sau alungă vermii intestinali: medicament vermifug. S. o., pl. e. Un vermifug. * vermut o., pl. uri (fr. vermoui, d germ. wermut, pelin). Vin alb cu infuziune de plante amare şi tonice : vermut de Torino. * vernâl, -& adj. (lat. vernalis). De primăvară. Punctu vernal, punctu echinocfial de primăvară (21 Martie). * veronică f., pl. I (din latina botaniş-tilor veronică, d. numele sfintei Veronica; ngr. veronika, vgr. Berenike şi Pherenike, adică „aducătoare de biruinţă*; it. sp. ve-rdnica, cu acc. schimbat). Bot. Numele mai multor plante scrofuloriacee. V. voronlcă. verâs, -oâsă adj. (fr. vireux, vermă-nos, corupt, d. ver, verme). Care n’are caracter, care reduce toate ia interes (ia ban): om veros. Neonest, necinstit: afaceri veroase. verotic şi vorotfe n., pl. inuz. urf şi e (ung. verOtih şi veritik, sudoare). Mold. Â-fl veni tn verotic, a-(i veni In fire, a te restabili, a veni la chestiune. A-fi ieşi din verotic, a-|i ieşi din fire, a perde sărita, a te er.erva.— Şi volotic (Dor.), horotic (Cov. Rev. I. Cgr. 6, 315), holotic (ib. 13, 114) şi horatfe (Cov. ib. 3,377). 1) vers, V. vTers. 2) * vers n., pl. un (lat. versus, d. vertere, a întoarce, a Invlrti. V. vTers, vărs). Şir, (rtnd) de poezie (odinioară stih). Versuri albe, versuri fără rimă, şi deci fără păreche. — La vechii Romani şi Greci, versurile erau metrice, adică după cantitatea lungă ori scurtă a silabelor. La popoarele de azi, ver-surile-s ritmice (adică se consideră accentu şi număru silabelor) şi rimate, iar la Fran-ceji nu se consideră declt număru silabelor şi rima. * versat, -ă adj. (lat. versatus, part. d. versari, a te Invlrti, a te afla [In afaceri, ştiinţă, război]). Priceput, experimentat: versat in finanţe. * versânt n., pl. Uri saii e (fr. versant, it versante). Povlrniş, coastă, pantă, de unde se scurg apele. V. pripor. * versatil, -ă adj. (Ini versătilis, d. versari, a se Invlrtij. Schimbăcios, nestatornic, venal, care se schimbă după interes: om. caracter versatil. Adv. A te purta versatil. — Fals -til (fr. versatile). * versatilitate f. (d. versătil). Carac-teru de a fi versatil. Faptă de om versătil. * versât n., pl. e şi uri (fr. verset, dim. d. vers, vers). Scurt paragraf din biblie (coran, talmud), frază biblică cu înţeles deplin. V. soroaci. * versific, a -â v. intr. (lat. versl-ftco, -ficăre. V. verl-fic). Fac versuri (bune sau rele). V. tr. Pun fn versuri: a versifica o fabulă. — Pe la 1840 şi versuTesc. * versificator, -oâre s. (lat. versific câtor). Care face versuri corecte ca formă fără să fie numai de cit şi mare poet. * versificaţia ne f. (lat. versificătio, -ânis). Arta de a versifica. — Şi -âţie, dar ob. -âre. * versiune f. (lat. virsio,-ânis.V. vîer-şun şi a-verslune). Traducere dintr'o limbă Intr’alta: versiune greceaşcă, latină. Traducere făcută de elevi dintr'o limbă străină Intr’a lor (V. temă). Mod de a povesti un fapt; mai multe versiuni despre un accident. www.dacoromanica.ro * vgrso n. fără pl. (lat. verso, ablativu d. versus, întors, lld. verso folio, pe foaia întoarsă, pe dosu foii). Dosu unei foi, unei medalii. V. recto. * vârstă f., pl. e (rus. verstă. V. vira- tă). O măsură itinerară In Rusia (1067 de metri). ' versuTâsc şi verşuTâsc, V. versific şi vTersuTesc. * vertebră f., pl. e (lat. virtebra şi -ibra; it. virtebra, fr. vertibre). Anat. Fiecare din oasele Inelare care formează şira spinării sau colana vertebrală, In care e conţinută măduva spinării. * vertebrăl, -ă adj. (d. vertebră; fr. vertibrai). Anat Al vertebrei, de vertebre: coloana vertebrală. * vortebrăt, -& adj. (lat. vertebratus). Care are vertebre: animal vertebrat. S. n., pl. e. Animal cu schelet. Verbetratele formează o mare diviziune a regnului animal şi se împart In: peşti, reptile, batracUne, păsări şi mamifere. * vertical, -ă adj. (lat. verticalis, d. vertex, vtrf). Geom. Perpendicular pe planu orizontului, ca ata de care attrnă o greutate, drept In jos ori In sus.' linie verticală. S. f. Linie verticală. Astr. Mare cerc ai sferei cereşti care cuprinde verticala locului de ob-servatiune. Adv. A se înălţa vertical. * verticfl n., pl. e (lat. verticillus, dim. d. vertex, ylrf). Bot. Flori, fcunze sau ramuri aşezate In prejuru aceluiaşi punct. * verticllât, -ă adj. (d. verticil). Bot. In formă de verticil : frunzele roibei ts ver-ticilate. * vertiglnâs, -oăsă adj. (lat. vertigi-nosus, d. vertlgo, -tginis,Invlrtire, ameţeală). Ameţitor: înălţime, iuţeală vertiginoasă. Adv. Trenu înainta vertiginos. veruTâsc v. tr. (d. văr, veri). Fam. Rar. Chem cu epitetu de „văr". * vârvă f., pl. e (fr. verve, care pare a veni din * verva, var. din verba, pl. d. ver-bum, vorbă. V. verb). Însufleţire In vorbă: avocat cu vervă. vârver, V. Ivăr. vârveriţă, V. veveriţă. verze, V. varză. verzIşârT m. pl. (d. verzi, pl. lui verde). Un corp de călăraşi îmbrăcaţi In verde. înfiinţat de Matei Basarab. Azi. Fam. Roşiorii din regimentu 3, cu verde închis la guler (Reg. 5 are verde deschis). V. verdlşor. verzia, -ie (est) şi veriiiT, -Te (vest) adj. Cam verde : apa verzie a unei băltoage. vâsel, -ă adj. (vsl. bg. vesel). Nu trist, bucuros, bine dispus ; era vesel cînd a auzit c'a clştigat la loterie. Adv. Cu veselie. vesâlă, V. văsărle. veselâsc(mfi) v. refl. (d. vesel ori vsl. veseliţi, a înveseli; slrb. veseliţi se, a se veseli). Mă înveselesc, mă bucur (Vechi). Fac chef, petrec In veselie : se veseleai supt un umbrar. — In P. P. şi intr.: bem, cîntăm şi veselim. veselie f. (vsl. veselile, bg. veselie, slrb. veselie, rus. vesflie, vesilie). Mare bucurie: l-a apucat veselia cînd a aflat. Chef, petrecere veselă: acolo era mare veselie cu lăutari. vespâr, V. vTespar. * vespaslână f-, pl. ene (fr. vespa-sienne, după numele împăratului roman Ves-pasian, care instituise nişte urinatorii publice cu o mică taxă). Urinatoriu public. — Şi -zlană (după fr. -siinne). vespie, V. vTespe. * vestdlă f„ pl. e (lat. vestalis). La vechil Romani, preuteasă a Vestei, zeiţa focului (Vestalele erau şase şi întreţineau focu sacru, care se Inoia la 1 Martie In fie-care an. Dacă se stingea, pontificele biciuia vestala vinovată). * vâstă f., pl. e (germ. weste, d. fr. veste, vestă cu mlnici p. scrimă, cars vine d. it. veste, lat. vestis, haină, veşmlnt; ngr. vista. V. veşmînt), Jiletcă, haina scurtă şi fără mlnici care se poartă pesuptsurtuc. V. Iile. vâste f., pl. şti (vsl. viestl, veste, d. viedieti, a şti, şi vidieti, a vedea. V, poveste, vedenie, s-po-vedesc). Ştire, informatiune, lucru anunţat: a trimete veste, a sosi veste. Fără (de) veste, de odată, pe neaşteptate •• a sosi fără de veste. A da de veste, a trimete veste, a informa, a semnala : a da de veste cuiva de cele ce i se uneltesc. A prinde de veste, a afla, a observa : cînd am prins de veste, focu se întinsese mult. A merge vestea, a se răsplndi zvonu, renumele: ajunsese un învăţat de-i mersese vestea. Ce mai veste-poveste ? ce mai ştii, ce mai noii, ce ai de spus ? vestesc v. tr. (d. veste). Anunţ, înştiinţez, duc ori trimet veste: l-am vestit si vie, l-am vestit biruinţa. V. refl. S’a vestit că soseşte. — In Bibi. 1688 des şi ves-tuTesc. * vestlâr n., pl. e (lat. vestiarium, dulap ori ladi de haine. V. vistiar). Odăiţă sau loc de pus hainele, pălăriile, galoşii celor ce intră Intr’un local: a-ţl lăsa paltonu la vestlaru teatrului. * vestibul n„ pl. e (lat. vestlbulum). Tindă, anticameră, cameră de la intrare. — Fals vestibiil (după fr.). * vestfgiO n. (lat. vestigium. V. Inves-tlg). Rar. Urmă : vestigiile unei civiliza-tiuni. vestire f. Acţiunea de a vesti. Buna Vestire (sau şi Buna-Vestire), o sărbătoare In amintirea venirii îngerului Gavril ca să vestească sfintei Fecioare viitoarea naştere a MIntuitoruluI (25 Martie): ziua Bunei Vestiri, tn ziia de Buna Vestire. vestit, -ă adj. Despre care s’a dus vestea, renumit, ilustru, celebru: Ştefan-Vodă cel vestit. www.dacoromanica.ro vestitâr, -oare s. Anunţător, ducător de veşti. V. vIstavoT. I vestnic m. (vsl. vlestlnikă). L. V. Vestitor. * vestân n., pl. oane (fr. veston, d. veste, vestă cu mtnici). Surtuc. Tunică militară de mică ţinută (spencer). vgşcă f., pl. şte, şti şi şcl, şi (Trans. şi) vecâ şi veâcă pl. veci (vsl. vleko, pleoapă, capac ; rus. vleko, coşulet, pleoapă, dim. vleiko, coşulet, de unde şi ung. viska, oboroc). Văcălie. Tiparu tn care se pune caşu. A fi frecat şi pin ciurl şt pin veşcă (şt pin şitd, şi pin ciur sau şi pin ciur, şi pin dir-mon), a fi trecut pin toate relele, a avea experienţa .viţiilor. veşcălie, V. văcălie. veşmint n., pl. inte, vechi şi uri (lat. vestimentum, supt infl. vechiului tnvâsc, a inveşte, a tmbrâca). Vechi. Haină. Azi. Haină preufească tn oficiu (odăjdii). Fig. Zăpada e veşmintu Iernii, frunza e veşmintu codrului. — Vechi şi vă-. veşmtntărie f. (d. veşmint). Diaconic, locu unde se ţin veşmintele la biserică. veşnic, -ă adj. (vsl. vlecină cu sufixu -n/c, de unde s'a făcut veclnic, formă veche, azi veşnic; bg. vlecen, rus. vieânyl. V. veac. Cp. cu paşnic). Etern: viata viitoare e veşnică. Perpetuu, de veci: proprietate veşnică. (V. urle 1). Veşnica pomenire, ultima rugăciune care li sc etntă morţilor. Fam. Iron. A cinta cuiva veşnica pomenire, a-i prezice sflrşitu: opozifiunea cintă guvernului veşnica pomenire. Adv. Aici veşnic bate vintu. * veşnlcesc şi tnveşnicesc v. tr. (după eternizez). Rar. Eternizez, — Rău scris veclnicesc. veşnicie f. (d. veşnic). Eternitate, calitatea de a fi veşnic: veşnicia lumii. Fam. Mult timp: e o veşnicie de etnd nu te-am văzut I V. vecie. veşted, -ă adj. (lat * viescidus, d. vies-c&re, a se veştezi, infl. poate de vfscldus, cleios, cofleşit, d. v(scuml vtsc. Nu e nevoie să presupunem un * vescidus, d. vescus, slab, nehrănit. It. viscido). Moleşit, vorbind de frunzele, florile şi unele poame rupte din tulpina lor: Salata de lăptuci făcută ieri e veştedă azi. Fig. Ofilit: o fata veştedă. V. uscat. veştejesc şi (est) -z6sc v. tr. (d. veşted, ca netezesc d. neted, iar -jesc supt infl. iui ş ori ca rălunzesc, -jesc). Fac veşted -.'soarele prea tare veştezeşte florile. Fig. Ofilesc: necazurile l-ai veştezii. Critic aspru, reprobrobez (după fr. flitrir): a veştezi purtarea unul trădător. V. refl. Florile s'aă veştezit. — Vechi şi P. P. şi intr.: floarea veştezeşte. veştesc, V. Invăsc. * veteran m.(lat. veteranus.V. bătrtn). La vechii Romani, soldat bătrtn liberat din armată. Azi, soldat ori ofiţer bătrin care a fost tntr’un război: veteranii de la 1817 şi 1917. Acela care e vechi tntr'o profesiune (şi fem. veterană) : un veteran al profesoratului. Iron. Repetent, student rămas In urmă cu examenele. * veterinar m. (lat. veterinarius, d. ve-tertnus, d. * vehiterinus, relativ la vitele de tras, d. vehere, a trage. V. vehicul). Rela-la boalele animalelor: medicina veterinară. S. m. Medic de animale. * veterlnărfe f. (d. veterinar). Fam. Medicina veterinară. * veto n. fără pl. (lat. veto, mă opun). Opozifiune, neadmitere, refuz: a opune un veto categoric unor pretenfiunl. — De acest cuv. se foloseau la Roma tribunii poporului etnd se opuneau unui decret al senatului. Azi, suveranii afi drept de veto etnd e vorba de o lege propusă ori adoptată de corpurile legiuitoare. vetre, pl. d. vatră. 1) vetrfee f. (ca şi vetrice 2, pin aluz. la tnvtrtire sau transformare). Dun. Un insect aripat (palinginia) mare de 2—3 c. m. care apare pe la mijlocu lui luniu şi-şi depune tn apă ouăle fecundate, cu care, etnd ajung larve (pe la mijlocu lui August) se hrăneşte cega (Pescarii scot aceste larve cu ghinu şi le pun tn undită). Se numeşte şi vetrfgâ şi rusălie, iar ca larvă răsură. 2) vetrice t. (slrb. vratiâ, bg. vraiiga şi vrutliga, vetrice. V. vrătilică). O plantă sălbatică din familia compuselor cu proprietăţi amare şi aromatice (tanacetum vulgare). — Şi fereceă. vătrilă şi -elă f., pl. e (vsl. vletrilo,ptnzi de corabie, d. vletril, vlnt, suflare; bg. vie-trilo, evantaliu. V. vtntrele). Vechi. Ptnză de corabie. Azi. Bz. P. P. Umbrelă mare. veţT, V. voT 1. veveriţă şi ververlţă f„ pl. e (vsl. vleverica, strb. rus. viverica, ngr. virveritsa, veveriţă, vlverritsa, un fel de dihor, rudă cu lat. viverra, un fel de dihor. V. gărgăriţă). Un mic animal rozător roşcat care trăieşte pin copaci şi măntncă nuci ş. a. (sciurus). Are o coadă foarte mare şi stufoasă şi e foarte sprinten. * vexatârlfl, -6rle adj. Care aduce vexaţiune : măsuri vexatorii. * vexaţiune f. (lat. vexătio, -ânis). Acţiunea de a vexa. * vexez v. tr. (lat vexare, d. vehere, vec-tum, * vexam, a trage). Lovesc pin dispo-ziţiuni rele: e vexa negoţu. vezaret, V. vlzlrie. vezeteu, V. vizItlQ. . _ * vezlcatoăre şi -ătoăre f., pi, ori (fr. visicatoire, „care face să se beşice pe-iea“, d. lat. vesicare, „a se unfla“, care vine d. veslca, „beşică“. V, beşlcă). Med. Em-plastru care face să se beşice pelea.—Curat rom. ar fi beşicătoare. * veziculăr, -ă adj. (d. veziculă), tn formă de veziculă. Care are vezicule: ţesătură veziculară (in trup),enfizemă vezlculară. * veziculă f., pl. e (fr. visicule, d. lat. visicula, dim. d. vesica, beşică). Beşicuţă.V. o a s. n. www.dacoromanica.ro -VI vl| V. vă * via adv. (lat. Wd, ablativu d. via, calc, drum, adică „pe drumu, pin, pe la"). Pin, pe la (In călătorii): Bucureştl-Iaşi via Vas-lul (Bucureşti-laşi pe la Vaslui). 1) * viabil, -ă adj. (fr. viable, d. vie, viajă). Care poate trăi, născut destul de robust In cit să poată trăi; copil viabil. 2) viabil, -ă adj. (d. lat. via, drum, cale). Pe care se poate merge cu căruţa: dru-muri viabile. 1) * viabilitate f. (fr. viabiliti). Calitatea de a fi viabil (robust). 2) * viabilitate f. (d. viabil; it. viabi-liiă). Calitatea de a fl viabil (bun de circulat cu căruţa). * vladuc n., pl. uri, şi vladâct n., pl. e (fr. viaduc [d. lat via, drum, şi duc din fr. aqueduc, apeduct], acomodat după lat. duc-tus, ducere). Pod foarte mare de peatră sau de fer. * viager, -S adj. (fr. viager, d. vfr. viage, drumu vieţii, var. din vovage, călătorie). Pe viată, care fine toată viata (vorbind de rente, pensiuni saa alte foloase): pensiune viageră. Adv. A plăti viager. vTârbă f., pl. vterbe (vsl. vrubl, sfoară. V. şi jerble). Vest. La facerea urzelii pln-zei, fascicul de.trei fire. (Zece vierbe for-o jurubifă). — în est vearbă, pl. verbe şi verbl. V. motcă. vYăţă f., pl. vletl (d. viii cu sufixu -eajâ, care, după vocală, se preface In -lafă. Intli s’a ziă vitafă [greşit scris vieafă I], iar azi numai viafă. V. vlez). Funcţionarea orga-nizmului animal ori vegetal, după a cărei încetare animalu moare (iar planta se usucă) şi putrezeşte cu timpu: vlafa e o ardere înceată tn timpu căreia inima bate perpetuă. Trai, existentă modu de a trăi a duce o viafă liniştită. Ocupatiune temporară saa permanentă: viata de student e frumoasă, vlafa de miner e grea. Biografie, descriere a felului de trai: vieţile sfinţilor. Vioiciune, vigoare, sănătate, forjă, energie vitală: copil, stil plin de viată. Subsistentâ, existenţă, mijloace de trai•• vlafa s'a scumpit. A lua cuiva vlafa, a-l ucide. * vibrânt, -ă (lat. vibrans, -ăntis, fr. vibrant). Care vibrează. * vibratil, -ă adj. (d. a vibra, după versatil, volătil). Susceptibil de a vidra. Cili vibratili (la unele infuzorii), lilamente care oscilează continuii şi servesc la prins alimente şi la locomotiune. — Fals -til (fr. vibratile). * vibratllitâte f. (d. vibratil). Calitatea de a fi vibratil. * vibrator, -oâre adj. Care vibrează. S. n., pl. oare. Un aparat care transmite vi-brajiunile In telegrafie. * vlbratdriQ, -ie adj. (d. a vibra', fr. -toire), Compus din vibrajiuni; mişcare vi-bratorie. VIC * vlbraţlâne f. (lat. vibrătio, -6nis). Tremurătura unei coarde întinse clnd.o atingi cu arcuşu ori o loveşti oria unei lame elastice care are un capăt fixat ori a unui clopot clnd e lovit. — Şi -âţle (rus. vibrăciia), * vibrez v. intr. (lai vibrare). Tremur (vorbind de coardele întinse, de clopote ş. a) clopotu sună clnd vibrează. Fig. Is emoţionat, aprins, pornit •• a vibra de furie. Exist, persisist (vorbind de un sentiment): dragostea tot mai vibrează tn inima lui. * vlcâr m. (lat. vicarius, d. vice, tn loc de). Arhierea care tine locu unui episcop ori unui mitropolii Vicaru Iul Hristos, papa. * vicariat n.. pl. e (d. vicar, fr. vicariat). Funcţiunea de vicar. Durata acestei funcţiuni. Cancelaria vicarului. * vice-, prefix care, pus înaintea unui nume care arată o funcţiune, înseamnă „tn loc de" saa „care tine locu": viceprezident, (lat. vice, ablativu inuzitatului vix). * viceamiral m. Ofiţer de marină Intre contra-amiral şi amiral. * vicecancelar m. Cel ce t*ne locu cancelarului. * viceconsul m., pl. II. Consul de un grad mai mic. * viceconsulât n., pl. e. Funcţiunea de viceconsul. Durata acestei funcţiuni. Lo-calu saa cancelaria viceconsulului. * viceguvernator m. Acela care tine locu guvernatorului absent (la banca Naţio nală). * viceprezident, -ă s. Acela care e ales din ainte ca să fie locu clnd ar lipsi prezidentu. * vicerege m. Guvernator al unui fost regat ori a unei târî supuse alteia : viceregele Indiil. * vice versa loc. adv. (lat. vice versa ori versa vice, Intorclnd rolu). Invers, înapoi •• de aici acolo şi vice versa. vlchil, V. vechil. * viciez, V. viţiez. * vicinâl, -ă adj. (lat. vicinalis, d. vi-cus, mahala, sat). Drum vicinal, drum se-, cundar care leagă satele. V. naţional. * vicios, V. viţios. * vicisitudine f. (lat. vicissitudo, -lidi-nis). Schimbare de lucruri, de soartă, de împrejurări, peripeţie : vicisitudinile vieţii, soartei. vida, v. viţia. vicTuTesc v. intr. L. V. Clrtesc. viclean, -& adj, pl. enl, ene (ung. hit-len, d. hit, credinţă, şi -len, fără). Perfid, fals, înşelător. Cel viclean, diavolu : şi ne mlntuleşte de cel viclean I Şiret: vulpe vicleană. — Vechi şi hltl-, hlcl- (şi azi. In Şez. 3, 15); vitl-. In vest şi fltl-, ficl-, ici-. — 1404 — www.dacoromanica.ro * vicleim n., pl. e şl wi (din Vitleim, forma ngr. lld. Betleem). Munt. lin fel de teatru popular care la început era religios, iar azi e o procesiune cu irozi şi alte tipuri. Fig. Spectacul ridicul. viclenesc, hicl-,hitl-şif ici-v.tr. Vechi. Înşel, tratez cu viclenie; temindu-se sănu-t ficlenească Moldovenii (Ur. 1, 232). V. intr. Fac viclenie .-Cazacii aă viclenit (Cost.1,318). V. refl. Mă fac viclean. —Şi Inv- (vest). viclenie f. (d. viclean). Perfidie. Faptă de ora viclean. — Vechi hitl-. vicleşug n., pl. ari (ung. hitlensig). Viclenie. — Vechi hicl-, hitl-, şi -nşlg, -nşug. vicol-, V. viscol-. * vlc6nte ra. (fr. vicomte, d. mlat. vice-comes, -ctmitis, adică viceconte, it visconte). Nobil Intre baron şi conte. — Fem. -tesă. * victimă f- (lat. victima. V. vatăm). Animal (saii şi om) care se sacrifică la pă-glni. Fig. Persoană care moare sau sufere din răutatea saii negligen(a altuia sau şi a ei sau din devotamentu ei .■ el fu victima amicilor lui, a încrederii lui. Persoană ucisă ori rănită Intr’un accident, Intr’o catastrofă.-victimele cutremurului. — Fals victimă (fr. victime). * victârle f. (lat. victoria, fr. vidoire). Biruinţă, izbtndă; a repurta o victorie. Succes, reuşită. Un fel de trăsură boierească mai înaltă la spate (cum Is mai toate bir-jile astăzi). Mold. Tulpan scrobit (tn Munt, tulpan topit). Munt. Un fel de satin de căptuşit rochiile. * victorlâs, -oăsă adj. (lat. victorio-sus). Biruitor, învingător, triunfător: general victorios, trupe victorioase. Adv. A înainta victorios. * victuâlIT f. pl. (lat. vidualia, n. pl., d, victus, vipt). Vipt. * vid, -ă adj. (fr. vide). Gol In ăuntru. Fiz. Din care s’a scos aeru pin ajutoru maşinii pneumatice; butelie vidă. S. n,, pl. uri. Spafiu fără aer. vidânle, V. vedenie. * videz v. tr. (fr. vider). Barb. Golesc, sltrşesc de tot, Închei (o afacere, un incident, o ceartă). vidmă f., pl. e (rut. vidmo, stahie, vedenie, nălucă; pol. widma, wiedma,vrăjitoare, stahie; vsl. viedima, d. vidleti, a vedea. V. vedenie). Est. Fam. Nălucă, vedenie -.năluciri şi vidme (Con. 281). Fărmăcătoare, vrăjitoare (Cr.). vidră f., pl. e (vsl. vydra, d. ngr. 'ydra, idră; slrb. bg. rut. vidra; ung. vidra;germ. otter). Un fel de jder ceva mai mare de ctt pisica, trăitor pe malu apelor, unde, tnotlnd perfect, prinde peşte (lutra). Blana lui e catifelată şi foarte scumpă. — La Cr. vidre cu 2t de capete. Deci „idre“. vie f. (lat vtnea, it. vigna, pv. pg. vinha, fr. vlgne, sp. viUa). Loc plantat cu vită. Frunză de vie (est), frunză de vifâ. V. ha. Ungă şi sad. vie (a) v. intr. Vechi. V. InviT şi viez. vîelişte şi (Mold.) ve- şi vi- f. (vsL * vlelitfe, d. vieiati, a sufla. V. Izbelişte). Rar. In vieliştea vintului, tn bătaia vtntului. — Greşit je-, ge-, pron. dial. V. a ret, prada, pravăţ, sterlţă, vileag. _ vier m. (d. vie saii lat. vinearius). Îngrijitor de vie. — Fem. -eâsă şi -ită, pl. ese, ife. vter (vest) şi ver (est) m. (lat. virres, it. verre, verro, pv. vfr. ver, cat verro). Porc nejugănit. vTerbe, pl. d. vtarbă. vlerit n., pl. uri. Viata de vier: a trăi cu vieritu, din vierit. vTermărie I. (d. vierme). Mare mulţime de viermi ori de larve de insecte (Intr'un cadavru). — in est verm-. vTermănâs, -oăsă adj. (lat. vermi-nosus). Plin de viermi (adică de «larve de insecte"): poame viermănoase. — In est verm-. vlermănoşez v. tr. Rar. Umplu de viermi. V. refl. Mă umplu de viermi. V. intr. Vechi. Mă umplu de viermi. vierme (vest) şi verme (est) m. (lat. vărmis, it. verme, pv. fr. ver). Un animâlcul moale şi contrâctil, de forma şarpelui, mic de la clti-va milimetii plnă la clfi-va centimetri ori şi metri, ca: rimele, limbricii, tenia ş. a. Pop. Larvă de insect. Vierme de mătase (barb. după fr. ver ă soie), glndac de mătase. Fig. Cauză interioară şi continuă de suferinţă: a avea un vierme Ia inimă. vlermlşdr, -uşâr m. Vierme mic.— In est verm-. . viermuiesc v. intr. (d. vierme). Lit. Foiesc, mişun, fojgăi, furnic: viermuiau viermii in stirv, vlermuia stirvu de viermi. — In est verm-. vTers (vest) şi vers (est) n., pl.. uri (lat. v&rsus, vers, rlnd, clntec de privighetoare, d. vertere, versum, a întoarce; it pg. verso, pv. fr. vers, sp. vierso. V. vers 2). Poet. Melodie clntec; pasăre cu dulce viers. Fam. Iron. Glas: să nu-i mai aud viersul vYersuYesc şi ve- v. intr. şi tr. (d. viers). Pop. Glăsuiesc. — Şi verş-. vîerşun n., pl. inuz. uri (lat. i'crsio, -ânis, întoarcere, adică „aversiune, înverşunare**. P. gen, cp. cu Crăciun). Dos. Rămăşag. vlesc, viăscă adj. (d. vie). Pere vieşti, un fel de pere. viespar (vest) şi vespâr (est) n., pl. e (d. viespe). Cuib de viespi. Fig. Societate plină de discordie şi răutate: o cădea Intr’un viespar. S. m. (neol. după fr. guepier). Pn-goare. viespe (vest) şi vesple (est) f. (lat. * v&spis [după apis, albină], cl. vgspa; it pv. pg. Vispa, fr. guepe, sp. avispa). Un fel de albină sălbatică ceva mai mare şi mai suptire. Fig. Femeie rea : ce viespel Talie de viespe, talie foarte fină. — Şi veaspă, pl. vespe (Vs. Tut). www.dacoromanica.ro vietate f. (d. v/fi. Cp. cu jivină). Fiinţă, animal, glnganie : toate vietăţile pămlntului, o vietate ciudată. V. ţipenie. vi^tnic, -ă S. (d. vietate, după vsl. ziteliniku). Cor. Moxa. Locuitor, vietor, -oare, V. viez. vîeţuîesc (vechi vie-) v. intr. (d. viafă). Mai rar. Trăiesc. vYeţiiltâr, -oâre adj. Care vieţuieşte. S. f. Fiinţă, animal: vieţuitoarele lumii. vl6z, a viă şi (vechi) via, a vie v. intr. (lat. vivtre, a trâi, ca a scrie d. scrlb&re. V. vipt). Trăiesc, nu-s mort. V. tr. Vechi. Vi-vitic, învii (Dos). — Vechi: viT şi viO, vie, vie, viem, vieţT, viT şi viO ; să vie, perf. viş, part. vis ; viind ; adj. verbal vietor şi viitor. vTezuină, V. vizuină. vTâzure tn. (vgerm. wisula, ol. wezel, ngerra. wiesel, nevăstuică, de unde şi bret. bieuzr, castor. D. fora. vine alb. vledhuliă, viezure. Cp. cu mazăre şi brusture. V. vizuină). yes/. Bursuc, un animal sălbatic plantigrad foarte puturos, mai mare şi mai îndesat de cit dihoru, cu care se înrudeşte (meles taxus). Ochi de viezure, ochi mici şi şireţi. vifor şi (vechi) vihor n., pl. e şi uri (bg. viliăr, d. vsl. vihră, vlrtej, ciclon; rut. vihr şi vihor). Furtună de iarnă. — In Serbia vivor. V. viscol, viforit V. înviforat. vifârniţă f. pl. e (d. vifor). Fam. Mare vifor.— In nord pop. givorniţă. viforâs, -oăsă adj. Plin de vifor: zile viforoase. Fig. Agitat, zbuciumat: viafă viforoasă. vin n., pl. uri (ung. veg). Trans. Mold. Val (vălătuc, trtmbă) de postav : stofele se desfăceau in bucăţi sau „viguri" ; numele de „vig" tine plnă pe la 1650 măcar (lorga, Negoţ. 230). —In nord, pop. gig : la Hu-muleşti se fac multe giguri de sumane. (Cr.). V. chermea. viglă f, pl. e (germ. weigl). Dun de jos-Pine lungă. V. jimblă. * vigoare f. (lat. vigor). Forţă, putere, vioiciune : vigoarea tineretei, (fig.) a ima-ginafiunil, a stilului. Energie, talie: a lucra cu vigoare Tărie, valoare: vigoarea legilor. A fi in vigoare, a fi robust, (fig.) a avea forţa de a face să fii ascultat: legea care era tn vigoare atunci. * vigonie f. (fr. vigogne, d. sp. vicuna, cuv. peruvian) Un fel de lamă (animal). * vlgurââ, oasă adj. (fr. vigoureux, d. vigueur, vigoare): tinereţi viguroasă, stil viguros. Adv. Cu vigoare. vihor V. vifor. 1. viltâr, -oâre adj. (din venitor, ca viind fată de venind). Care va veni, următor : anii viitor, viitoru director. S. n., pl. oare. Timpu viitor: trecutu, prezentu şi viitoru. Gram. O formă verbală care arată timpu viitor, ca : rol veni, ol veni, am să vin, o să viu. S. f. Bl. ori. Viitură, apă venită mare (Munt. est). In viitor, In timpu viitor: se va intimpla intr'un viitor apropiat. Pe viitor, pe (saă pentru) timpu viitor: pe viitor să fiţi mai prudenţi. V. fiitor. 2) viitor, -oăre, V. viez. viitorime f. (d. viitor). Oamenii care vor fi, posteritate, urmaşi. Timpu viitor: pe viitorime. viitură f., pl. I. Vest. Timpu venirii In mare număr ori cantitate: viitura vacilor (P. P.). Apă venită mare şi răpede, undă, şivoi, năboi, povoi: dealuri sparte de viiturile şuvoaielor (Rom. Pit. 187). Aluviune, nomol depus de apă. — Şi viitoare, pl. ori. V. venitură, vîjoT, zăpor. vljălie (est), vijelie (vest) Şi vijulie (Ban. Olt) f. (Cp. cu litv. wesulys, vijălie, şi cu ung. zslvaj, tumult Cp. şi cu juvălaie, şi gilăvale. P. sufix, cp. cu sfădălie). Uragan, mare furtună. Bombardament vijălios. vijăliâs (est) şi vijeliâs (vest), -oăsă adj. Ca o vijălie: bombardare vijălioasă, asalt vijălios. Adv. A Înainta vijălios, * vil, -ă adj. (lat. vilis). Josnic, ordinar. Adv. In mod vii. vilaTât n., pl. e (V. olat 2). Provincie a Turciii (eialet): vilaietu Tripolis a fost al Turciil pină la 1912, clnd l-a cucerit Italia. * vilă f.. pl. e (lat. villa, casă la tara). Casă elegantă nu prea mare la ţară ori ln-tr’o staţiune balneară sau climatică ori şi In oraş. vileag (ea dift.) n., pl. inuz. uri (ung. w-lăg, lume, lumină. Cp. cu lume). Vechi. Locu de adunare a fie-cărui boier ori ţăran chemat la război ori revistă ca să i se inspecteze calu şi armele (lorga, Ist. Arm. Rom. I, 201). Azi. In vileag, In lume, In public. A da, a scoate In vileag, a divulga, a da de gol. V. stambă, bedreag, maidan). A te da in vileag, a te expune publicului şi criticii (clnd ar trebui să stai |a o parte). In vileagu vin tulul, In vieliştea vlntului, In bătaia vlntului (V. âret). Cit e lumea şi vileagu, cit e lumea şi pămlntu, pretutindeni. * vilegiatură f, pl. / (fr. vilUgiature. d. it. villeggiatura). Petrecere la tară safi Intr’o staţiune balneară safi climatică p. odihnă: a pleca in vilegiatură, a face o lungă vilegiatură. V. sezon. * vilegiaturist, -ă s. (d. vilegiatură). Sezonist. villşte, V. vTelişte. * vilozitâte f. (lat. villositas, -ătis, d. villosus, păros). Anat. Grupă de peri la suprafaţa unor membrane (ca la mucoasa sto-mahului). 1) vin n., pl. uri (lat. vinum, rudă cu vgr olnos-, it sp. vino, pv. cat vi, fr. vin, pg-vinho. D. lat. vine germ. wein şi vsl. vino)-O băutură îmbătătoare care se scoate din: poamă storcind-o (sau şi din alte fructe) ş> www.dacoromanica.ro care se numeşte mai tnlli must, iar după fermentare vin: vin alb, vin roş (vin negru, adică „roş închis"). Medicament cu vin: vin de chinchină. Fig. A-fi turna apă in vin, a te modera a nu mai fi aşa de pornit. 2) vin şi vio, venit, a veni v. intr. (lat. vtnire, it venire, pv. fr. cat. sp. venir, pe. vir. — Vin şi vii, vil, vine, venim, ventil, vin; să vin şi sa viu, să vii, să vie şi să vină ; viind şi venind, tntocmai ca pun, pui şi ţin, ţiu. — V. con-, de-, pre-i pro- şi re-vin şi Inventez). Mă transport, mă duc acolo unde e cel ce vorbeşte ori ti vorbesc eu sau acolo unde e lucru sau persoana despre care se vorbeşte : a venit acasă, il aştept să vie, va veni şi el acolo, va veni la ospăţ. Sosesc: poşta, trenu a sosit. Supravin, apuc: l-a venit leşin de ris. Ajung, mă ridic; apa-l venea plnă la git. Mă deriv: Român vine din (sau de la) latinu Romanus. Mă aflu, slnt, ts situat, am locu : nu ştiu unde vine acel sat, ştiu cum vin bucăţile la maşina asia. A veni după, a urma : eu vin după tine. A-ţl veni bine, 1. a te bucura : nu l-a venit bine cind l-am mustrat, 2. a ti se potrivi, a te prinde, a-ti sta bine : haina 11 vine bine. A-ţi veni rău, 1. a (i se face rău, a te îmbolnăvi, 2. a nu ti se potrivi: haina îi vine rău. Bine ai venit, fii bun venit, expresiune pin care-i arăfi cuiva că te bucuri de venirea lui. vinars n.. pl. uri (d. vin şi ars, după germ. branntwein). Trans. Rachiu. vinâţ n., pl. uri (lat. vinăceus, de struguri. de vin. Cp. cu cirnaţ, laţ, găinaţ). Pl. Est. Vinuri, feluri de vin. , vină f., pl. inuz. e, ca la vină, minăt şină. splină, ori l, ca la lumină (vsl. vina' cauză, vină. V. povInuTesc). Culpă, abatere de la datorie, de la lege. A fi de vină, a fi vinovat. A da, a arunca (mai rar apune) vina pe cineva, a l scoate vinovat (Şi a băga vină cuiva). Vechi. Motiv: vina scirbei lui. ' vinărlcgr m. Vechi. încasator de vi-nărici. vlnăricT m. (d. vin) Vechi. Podgorean. S. n., pl. uri (din vinărit). Vinărit, comină-rit, vădrărit, un bir pe podgorii şi ctrciumi. vinărit n., pl. uri (d. vin). Vinărici (bir). Viticultură, vlnărsăr m. (d. vinars). Trans. Rachier. vlnărsărie f. Trans. Rachierie. vine, a vince şi a vinci, V. înving, vinci n., pl. uri (engl. winch, turc. viTip, germ. winde, id.). Cabestan mic (un sul pe care se’nfăşoară lantu ancorei sau al altei greutăţi) care se’nvtrteşte cu mina sau pin ajutoru aburului. Vtrtej, aparat de ridicat puţin un vagon deraiat, o căruţă tncărcată ş. a. (fr. cric). V. posteucă, mangealic, grui 2. vind, V. vînd. vindec, a -ă v. tr. (lat. vindlco, -ăre, a revindica, a răzbuna; it. vendicare, pv. cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, pg. vin-gar). Lecuiesc, tămăduiesc, liberez din boală: a vindeca un bolnav. — Vechi vendec. vindeceă f.,pl. ele (d. a vindeca). Unde? O plantă labiată aromatică şi tonică şi cu rizomă amară (betdnica o/ficinălis). — Şi Iarba tăieturii. * vindicativi -ă adj. (fr. vindicatif, d. lat. vindicare, vindicatum, a răzbuna). Pornit spre răzbunare, răzbunător; om, caracter vindicativ. Adv. în mod vindicativ. vlndirâQ m. (ung. văndor fsolyom, şoim] călător. V. handralăQ). Est. Un fel de uli foarte mic care trăieşte şi pin zidurile do-potniţelor. — Şi vendereQ (1.1.1937, 846). vinei pl. d. vină. Vineri' f. (lat Veneris [dies, ziila] Vinerii, it. venerdl, pv. venres şi divenres, fr. vendredi, sp. viernes). A cincea zi a săptă-mlnii, tntre Joi şi Slmbătă. Vinerea Mare, Vinerea din sâptămlna patimilor. Sfinta Vineri, o sflntă tn credinţele poporului, dar nu în biserică. Adv. Vinerea, în ziua Vinerii : a posti Vinerea. vinerttă f., pl. e (d. Vineri ?). Unde ? Tămtită. vineţeălă f., pl. ell. Calitatea de a fi vlnăt. Trans. Sineală. vineţiii -e& şi -ică adj., pl. ei, ele (d. vlnăt). Cam vlnăt. S. f. Trans. Mold. Numele mai multor plante, tntre care şi al al-băstritei. vineţi, pl. d. vlnăt. vlnfli invlng. vingălăc n„ pl. e (germ. wlnkellmken). Trans. Aparatu pe care culegătorii II (ineco mină şi aşează cu cea-laltă literele culese. V. şlf. vlngh£rcă| V. venghercă. vlnlcâr m. (d. vini/ă, ca pivnicer, d.pivniţă). Pop. Rar. Septembre (luna vinului). V. velnicer. * vinicoli -ă adj. (d. lat. vinum, vin, şi -col ca’n agri-col). Producător de vin sau relativ la producfiunea vinului: ţară, societate vinicolă. V. viticol. * vlniflc, a -ă v. tr. (lat. vinum, vin, şi -fie ca In vitri-fic). Prefac tn vin. * vinificâbil, -ă adj. Care se poate vi-nifica. * vlnlflcaţlune f. (d. vinific). Acţiunea de a vinifica. — Şi -ăţie şi -ăre. vinlşâr n., pl. inuz. oare (dim. d. vin). Fam. vin, păhăruţ devin: ia mai dă un vi-nişor I viniţă, V. velniţă. viniţie, V. veneţie, vino’ncoace n. fără pl. Fam. Acţiune grafie, lipici, farmec. vlnâsi -oăsă adj. Plin de vin: vinosu strugur (Pan.) vinovăti -ă adj. (vsl. vinovaţi, autor; bg. vinovat, vinovat; rus. vinovdtyl). Culpabil, de vină, care a comis o greşală ori un delict. vinovăţie f. (d. vinovat). Culpabilitate: a stabili vinovăţia acuzatului. www.dacoromanica.ro VfN vintă, V. vtntă. vlntir şi -ii n., pl. e, -iră şî -ilă [. pl. e (rus. vinterl, vintell, vinterka, vetyll, ve-till, viăterf, tăter, rut. viăter, lăter, pol. wiecierz, litv. wentaris, winteris, prusian wentere. V. Tatră). Dun. de jos. Capcană de prins peşte (împletitură de plasă întinsă pe cercuri tn care peştele intră şi nu mai poate ieşi). V. cursă 1( vîrşă. vintre şi (vechi) vintre f. (lat. v&nter, vZntris, plntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechi. Plntece. Azi. Rar. Partea de jos a plnteceiui (Intre stinghii). Diareie, treapâd. — In L. V. şi n, pl. tot aşa (ca nume): vintrele nostru, vin-trele mele. — Şi vintre (Barac). V. le 2. vinuTesc, V. învinuTesc. vlnzâre, V. vînzare. «vizetă f., pl. e (fr. vignette, d. vigne, vie, vită). Ornament tipografic cu frunze, flori ş. a. 1) vioără f., pl. ori, rar oare (dini. d. vii sau lat. * vivula, adică „vioaie, care te tnvie, te înviorează clnd o bei sau o auzi“; it. sp. pg. viola, pv. viala, vfr. [d. * vivelle) vielle. V. înviorez). Munt. ş. a. Apă limpede ca vioara, apă foarte limpede şi rece, care te înviorează clnd o bei. Scripcă, un instrument muzical cu patru coarde care se tine tn mina stingă şi din care se ctntă făctnd să sclrţlie coardele cu arcuşu. V. violă şi violoncel. 2) vioară f., pl.e (lat. viola, it. pv. cat. sp. pg. vidla, fr. viole). Trans. Micşunea. V viorea. ' viiST, vIoâTe adj., pl. tot aşa (d. viu. V. ghionoaTe). Plin de viafă, de vigoare, de mişcare: veveriţele-s vioaie, un copil viol. vorbâ vioaie, stil viol. Care concepe uşor şi răpede: minte vioaie. Bătător la ochi, aprins: colori vioaie. Adv. Cu vioiciune. vIoIcTâne f. (d. viol). Calitatea de a fi vioi: vioiciunea veveriţelor, a copiilor, a colorilor, a minţii, a stilului. Loc. adv. A răspunde cu vioiciune. * vi6i n., pl. uri (fr. viol). Violare (a unei femei). * vloiatâr, -oâre s. (lat. violator). Care violează: violatoarea unul sechestru. * violafiiine f. (lat. violătio, -ânis). Acţiunea de a viola. — Şi -âţie, dar ob. -âre. * violă f., pl. e (fr. viole. V. vioară 1). Un fel de vioară (numită şi bracl) ceva mal mare de cit cea obişnuită (odinioară, avea plnă la 11 coarde, iar azi are 4). * violent, -ă adj. (lat. violentus). Puternic, furios: vtnt violent, un violent acces de friguri, o violentă durere. Puternic, energic; otravă violentă. Impulsiv, care se porneşte (se înfurie) uşor; om, caracter violent. Silnic, brutal: mijloace violente. Adv. Cu violentă. V. vehement. * violentez v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, siluiesc (fig.); a violenta conştiinţele. VlP * violentă f., pl. e (lat vlolentla). Ca-racteru de a fi violent: e bine să-ţl poţi stăpini violenţa. Faptă violentă, silă; cu be-ţivu a trebuit să recurgem la violenţă ca să-l dăm afară. Loc. adv. Vlntu bătea cu violenţă, a proceda cu violenţă. * violat, -6t& adj. (fr. violet, d. violette< viorea, dim. d. vfr. viole, lat. vlolat viorea! it violetto). Intermediar Intre albastru şi roş, ca petalele viorelelor, vioria. S. f., pl. e. Viorea sau un fel de viorea. S. n., pl. uri. Coloarea violetă. V. vtnăt. * vlolâz v. tr. (lat. vlolo, -ăre; fr. violer). Siiuiesc, stric, deschid cu violentă (cu forţa): a viola o scrisoare, o ladă, un sechestru. Fig. Calc, fnfrtng; a viola legea. Silesc (con-strtng): a viola conştiinţele. * vlolină f., pl. e (germ. violine, d. it. violino). Barb. Vioară, scripcă. * violoncel n., pl.e (it. violoncello, dim. d. violone, care e augm. d. vidta, vioară). Vioară (mijlocie Intre vioară şi contrabas) din care se ctntă şeztnd pe scaun şi tintnd-o Intre genuchi. * violoncelist -ă s. (d. violoncel; it. -ellista). Ctntăret din violoncel. vIonoâTe, V. ghionoaTe. vlorâr m. (d. vioară). Munt. Olt. Ban. Viorist— Fem. -ăreasă, pl. ese. vloreă şi -ică f., piele (dim. d. vioară 2). O plantă violacee (viola odorăta) cu flori violete roşiatice şi chear albe mirositoare (numită In Mold. şi toporaş, tn Munt. vest [mai ales ctnd e cultivată] micşunea, tn Olt. tămîloară). Floarea acestei plante. * viorist, -ă a. (d. vioară). Clntăret din vioară. vioriQ, -ie adj. (d. viorea). Ca vioreafia, violet S. m., Coloarea viorie. vids, -oăsă adj. Cant. Vioi. vloşeâlă f., pl. eli. Rar. Vioiciune. vloşie şi -ime f. Rar. Vioiciune. * vipferă f., pl. e (lat. vipera). Năptrcă, un fel de şarpe mic foarte veninos, fig. Aspidă, zgriptoroaică, femeie rea. Limbi de viperă, limbă de om blrfitor. — Ctnd te-a muşcat o viperă de mtnâ ori de picior, trebuie să te legi mai sus de muşcătură (mai aproape de inimă) ca aă nu mai circule stn-gele spre locu muşcat şi să sugi rana cu gura (dacă nu ti-e gura zgtriatâ), şi apoi să scuipi. Dar cel mai bine e să arzi rana cu nitrat de argint (peatra iadului) ori cu feru roş. viple f. (cp. cp văpaie). Vest. Văpaie, arşifă: după amiază, cînd se potolea vipia, leşeaă pe mirişte (Br. Voin. Puiul). Fig. Înflăcărare, toi: In vipia boalel (rev. I. Crg. 2, 250). viplscă (Mold.) şi vlpâşcă (Munt.) f., pl. şti, şi Munt. Mold. sud) şcl (rus. vypusk). Ftşie de postav colorat la marginea unei tunici, unei mantale de uniformă ori la cu-sutura externă la pantaloni. V. lampas. — 1408 - www.dacoromanica.ro vipt fl., pl. Uri (lat. vlctlts, aliment, d. vi-vere, victum, a trăi. V. vlctualll şi vlez). Ps. S„ Dos. ş. a. Orlne, alimente, hrană. — Vechi şi „mei“ (R. C. 1933, 55). vii* n., pf. ari (slrb. vir, V. virâagâ). Ban. Anafor, vlrtej In rlu. vfta, înterj. care înseamnă „începe şi continuă" (turc. vira, continuu, merefi, d. it vira, imper. d. virare, a întoarce corabia cu botu’n apoi. V. virez). Se întrebuinţează In marină, fn porturi, dar şi In interioru ării. A se lua la vira, a se lua la întrecere n vtnzare, la concurentă. V. malna, mola^ sla. * vlrâj n., pl. e şi uri (fr. virage). Acţiunea de a vira, ctrmire, ocolire (cu luntrea, cu bicicleta, cu automobilu, cu aeropianu): un viraj îndrăzneţ» Locu unde se virează, cotitură: virajele unui velodrom. Acţiunea de a vira 0 fotografie. Apa tn care o pui ca s’o virezi. V. ocol, ttrcoi, raîtâ. * virament n„ pl. e (it. viramento, fr. virement, d. vlrer, a vira; d. virare, a vira, a întoarce corabia înapoi V. reviriment). Com. Operaţiunea de a vira o datorie de la un creditor la altu (De ex.: A şi B ts creditorii unei bănci; A e dator lui B şi dă ordin ca banca să vireze In contu Iui B o sumă de bani; atunci banca debitează contu Iul A şi creditează contu Iui B cu acea sumă). Operaţiunea de a transporta Ia un capitul din buget creditele votate p. alt capitul. — Fals viriment. vifân, -ă adj. (ttirc. [d. pers.) viran, ruinat). Loc viran, Ioc fără clădiri tn mijlocu unul oraş. viranei f., pl. ele (turc. virani). Sec. 18. Loc viran. * virâz v. tr. (fr. virer, it. vtrare, d. lat. girare, gyrare, a Invlrti In cerc, a face volte. V. vira, Jur 1, girez). Mar. (d. it.). Trag spre mine: a vira o partmă. Com. Trec un cont de la o partidă la alta, fac un virament: a vira o sumă. înlocuiesc argintu care face negru tntr’o imagine fotografică pintr’un metal sau un compus mai stabil şi mal plăcut (ceia ce se face tn general pin clorură de aur) : a vira o fotografie. V. intr. Clr-meSc : a vira cu aeropianu. Fig. Îmi schimb părerea ori partidu. * virgfhi -ă adj. (d. virginăţ. Barb. de rău gust. Neumblat, neatins, netăiat, nearat: pădure virgină (curat rom. codru), cîmpie virgină. * vlrglhâl, -ă adj. (lat virginalis). De virgină. Adv. Ca o virgină. * virgină f. pl. e (lat. virgo, vtrginis. Cp. cu origine faţă de origină şi cu rfiărgine). Fecioară, fată imaculată (vechi virgurS). * virginitate f. (lat. virginiias -ătis). Feciorie, starea de virgină. * virgulă f„ pl. e (lat. virgula, vărguţă, dim. d. virga, vargă; fr. virgule, virgulă. V. vargă). Un semn de punctuaţiune tn forma unei vărgufe care se pune după un cuvfnt ca să arate o mică pauză ori o parentezâ V. apostrof. viril, -â adj. (lat. viritis, d. vir, bărbat). Bărbătesc: etatea virilă (30—60 de ani). Fig. Plin de forţă, de vitejie; aparentă vt-rilă. Adv. A păşi viril. V. masculin. * vlrllitâte f. (lat. virtlitas, -ătis). Vtrsta bărbăţiil, bărbăţie. Fig. Vigoare, forţă. * vlrim£nf, V. virament. vlrnânţ m. (ung. virnanc). Trans. Rufă. vlroâgâ (oa dift.) f., pl e (var. din iroagă, ierugă, ca văloagă faţă de văiugă, sau (1. vsl. vira, clocotire [bg. slrb. vir, bulboană], d. vrieti, a ferbe, şi deci înrudit cu rom. vir, iz-vor ţi var). Dun. GIrlă provizorie. Est. Loc mocirlos. — tn Olt. Iroagă şi (ArhO. 1928, 158) IroaVă. * virtuâl, -ă adj. (oiiai. virtuălis, d. virtus, virtute, putere). Care exjstă numai tn putere (tn posibilitate), nu şi tn act Fiz. Focar, virtual al anei oglinzi, locu unde razele luminoase divergente reflectate de oglindă, prelungite ideal, ar converge tn apola oglinzii, imagine virtuală, acela pe care ochiu e vede ca şi cum ar fi formată tn locu unde ar converge aceste raze prelungite ideali Mat. Muncă virtuală (tn cal-culu infinitezimal), munca pe care ar produce-o un mdbil disloclndu-se infinit de puţin tntr’un moment dat. Adv. Jn mod virtual--armată virtual învinsă. V. efectiv, reai. * virtualitate f. (d. virtual; fr. -atiti). Calitatea de a fi virtual. * virtuos, oăsă adj. (lat. virtuosus ; fr. vertueux ; it. virtuoso. V. virtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care ştie să ctnte foarte bine dintr’un instrument muzical (şi fig. priceput tn ceva): Paganim fu un mare vituos (sau virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute : a trăi virtuos. * virtuozitâte f. (d. Virtuos, virtuoz; fr. -ositi). Calitatea de a fi virtuos (tn muzică)! a ctnta c’o virtuozitate rară. * virtute f.(lat. virtus, -litis. V. virtute). Caracteru omului fără păcat şi fără viţii: a nu fura, a nu ucide şi a dtt ajutor celor ce aă nevoie e o mare virtute. Castitate (a unei femei). Proprietate, eficacitate: virtuţile plantelor. in virtutea..., tn urma, pe baza, pin forţa..: in virtutea legii. Virtutea militară (cu tnţ. latin de „vitejie"), o decoraţi-une militară românească înfiinţată tn 1872 ca să se răsplătească vitejiile ostăşeşti (De la 1916 se dă numai soldaţilor, iar ofiţerilor li se dă Mihai Viteazu. Virtutea aeronautică, decoraţiune înfiinţată de regele Carol II p. a-I răsplăti pe aviatori. * virulent, -ă adj. (lat. virutentus, d. virus, suc virus, venin). Plin de virus, de forţă morbidă infecţioa.să: boală virulentă. Fig. Veninos, acerb: critică virulentă. * virulânţS f , pl. e (lat. virulentta). Caracteru de a fi virulent 89 www.dacoromanica.ro * vlruldiă f.. pl. e (d. virulent, virus). Med. Rar. Sifilis, * virus n., pl. rar uri (lat. virus, suc, venin). Veninu boalelor infecţioase: virusu turbării. Fig. Veninu contagiunii morale: virusu anarhiil. vis n„ pl. uri, rar e (lat. visam, viziune, vis; pv. vfr. vis). Lucruri pe care ţi se pare câ le vezi tn somn: o babă 11 tălmăcea vlsu. Fig. Ideie himerică: visurile unul ideolog. ldeie urmărită cu pasiune: visu Iul Columb era să ajungă in India pin apus. Ca pin viS| vag, confuz: a-fi aduce aminte ca pin vis. vlsâre f. Acţiunea de a visa. Reverie, imaginafiune vagă. Ideie vană, himeră: visările ideologilor. vls-â-vis Ioc. adv. (cuvinte franceze care se pronunţă viz-a-vi şi Înseamnă „faţă In fafă“). Barb. Peste drum, faţă In faţă, vis-ă-vis de llceă. vlsărds, -oăsă adj. (d. visare). Cant. Fantastic. ' vlsăt6r, -oâre adj. Care visează. Contemplativ, preocupat de himere, gtnditor, distrat: o minte visătoare. S. m. şi f. Ideolog. * viscere n., pl. (lat viscus, pl. viscera). Anat. Rar. Măruntaie. * visceral, -ă adj. (mlat. visceralis, d. viscera, măruntaie). Anat. Al măruntaielor: cavitatea viscerală. viscol n.. pl. e (d. a viscoli). VInt cu ninsoare. —In nord şi vicol. viscolesc v. intr. impers. (ung. * vesz-kalni tld. veszkOdni, a fi agitat). Bate vtntu pe clnd ninge: viscolea straşnic. — In nord şi a vlcoll. viscolltură f., pl. I. Zăpadă viscolită, vlscoldsf -oăsă adj. (d. viscol). Plin de viscol: iarna viscoloasă. vlsect, V. bisextil, visez v. tr. (d. vis ori lat. * visare. V. visez 2). Am visuri: a visa un lup, a visa că zbori. Fig. Mă gtndesc la himere: nu visa I Btigui, vorbesc fără socoteală: visezi, prietene I vison şi vls6n n,’ pl. uri (ngr. vyssos. vgr. byssos, ac. -on, a. I.). L. K, Ptnză fină de in, V. purpură. vistavoT n„ pl. tot aşa (rus. vlestovdl, vestitor, vistavoi). Rar azi. Ordonanţă (soldat servitor la un ofiţer). vlsternlcâl m., pl. ei. Un fel de agent, supt autoritatea marelui vistier. 1) vlstlâr şi (apoi) -l£r şi -târ m, (mgr. vestiăris, un fel de boier bizantin, probabil, Ia început, garderobieru împăratului, d. lat. vestiarius, negustor de haine; vsl. vistiiari. V. vestiar). Vechi. Marele teza-urar, ministru de finanţe (de care depindeau ispravnicii). Une-orl lua parte la sfat, dar numai ca să primească poruncile.— Şi vls-ternlc, vistiernic (vsl. vistiiarnlkii). V. boTer. 2) vlstlăr şi -Ier n., pl, e (lat. vesliari-utn, dulap de haine, trecut pin limba mgr. sau vsl. V. vestiar). Vechi. Tezaur, comoară, loc unde-s ascunse lucrurjle preţioase. Fig. Vistiera bunătăţilor, comoara fericirilor. vistierie şi vlsterie f. (vsl. vlstllariia, d. mgr. vesti- şi vistiărion, d. lat. vestiarium, vestiar). Vechi. Tezauru statului. Ministeru finanţelor. Demnitatea de vistier. visultdr, -oâre s. Bibi. 1683. Visător. vişin m. (d. vişină). Un fel de cireş cu fructele acrişoare (prunus cirasus ori ci-rasus vulgdris), originar din Asia Mică. E foarte cultivat Ia noi şi creşte şi sălbatic, E întrebuinţat Ia hotarele viilor, ca şi sal-ctmu. Vişin turcesc, mălin. vişlnâp n., pl, uri (turc fd. pers.] vlş-nab, adică „apă de vişine". V. gherdap, hoşav, nahlap). Est. Rar azi. Rachiu de vişine. — Azi ob. vlşlnâtă, f., pl. e (după limonată, salată ş. a.).' vişină f., pl. e (slrb. bg. rut vfânja, d. turc. [d. pers.] vişne, vişină). Fructu vişinului. vlşlnică f, pl. ele (dim. d. vişină). Vişină mică : clnd va face plopu pere şi răchita vişinele (sau micşunele), Ia care se mal adaugă şi: şi tlnjala viorele (= nicl- o-dată). vişinii!, -ie adj. (d. vişină). De coloarea vişinei, roş spre violet. * vltâl) -ă adj. (lat. vitalis, d. vita, viată). De viată, al vieţii, de care atlrnă viata : funcţiuni vitale. Fig. important, esenţial, absolut necesar acţiunii sau conservării : forfele vitale ale unei fărl. * vitalitate f. (mlat. vttalitas, -atis). Caracteru de a fi vital. Puterea de viată: vitalitatea unui popor. * vitalizm n. (d. vital). O teorie biologică după care acţiunile organice ar depinde de un principiu vital deosebit şi de suflet, şi de organizm. * vitamină f., pl, e (lat. vita, viată, şi amină. V. amină). Chim. O subsatnfă nedeterminată chimic, dar necesară asimilării alimentelor In organizm şi care, ctnd lipseşte, cauzează scorbut (Descoperită de medicu Olandez Eijkman In insula Java şi preparată In stare pură de chimistu Funk, care a scos-o din tărlţă. Deci orezu cu coajă e mai hrănitor de ctt cel descojit). vită f., pl. e (lat. vita, viafă, adică „vietate", ca vgr. zdon, animal, d. zoi, viafă; it vita, pv. cat sp. pg. vida, fr. vie, viafă). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeie proastă : ce vită I Vită mare, boa, cal. Vită mică, oaie, capră, porc. V. jivină. vlteâzf -& adj., pl. ejl, eze (vsl. vitenzl, bg. strb. vttez, rus. vltiazl; ung. vitiz). Plin de vitejie, care înfruntă moartea: soldat viteaz. S. m. Erou, luptător, cavaler.— Viteji se numeau călăreţii veniţi cu Dragoş. Stră- www.dacoromanica.ro lucită călărime boierească a lui Ştefan cel Mare se compunea din viteji (lorga, Ist. Arm. Rom. 1, 69, 70 ;i 196). V. voînic. 1) vitejesc, -eăscă adj. (d. viteaz). De viteaz : moarte vitejească. 2) vitejesc v. intr. (d, viteaz; vsl. «-tenziti, a învinge). Trăiesc ca viteaz, fac vitejii. V. refl. Iron. Mă arăt viteaz, mă voinicesc (fără să fifi ori fără să fie nevoie). vitejeşte adv. Ca vitejii: a mttri vitejeşte. — Şi -zeşte (N. Cost. Let. 1, 162 şi 460). vitejie f. (d. viteaz). Calitatea de a fi viteaz. Faptă de viteaz (eroizm). — Şi -zie (N. Cost. Let. 1, 158 şi 437). vit^şte adv. (trad. după ngr. şi vsl.). Ap. Vor. Ca vitele. * viteză (., pl. e (fr. vitesse, de unde ar fi trebuit să se facă viteţă, ca /Inefă, tris-tefă, justeţă). Barb. Iuţeală, răpegiune, rapiditate, celeritate. * viticol, -ă adj. (d. lat. vitis. vită, şi -col din agri-col). Relativ la cultura vitei de vie. * vlticultâr m. (d. lat. vi tis, vită, şi -cultor, cultivator). Cultivator de vită devie. * viticultură f., pl. I (lat. vitis, vită. şi cultura, cultură). Cultura vitei de vie. viti6n, V. hltlon. vltleăn, V. viclean. vitreg (est) şi vftrlg (est), -ă adj. (lat. vitrlcus, tată vitreg). Nu natural, ci numai pin căsătorie pin formele legii; tată vitreg, mamă vitregă, copii vitregi, frate vitreg (după mamă sad după tată). Fig. Fără iubire, aspru: guvern vitreg. S. m. şi f. Tată vitreg, mamă vitregă, fiică vitregă ş. a. Adv. big. A te purta vitreg. V. maştehă. vitregie f. (d. vitreg). Fig. Tratament fără Iubire. Vitregia timpurilor, dificultăţile împrejurărilor. * vitrific, a -ă v. tr. (d. lat vitrum, sticlă, şi -fie, ca In vivi-fic; fr. vitrifier). Prefac In sticlă : foca vitrifică ntsipu. * vitriflcăbll, -ă adj. (d. vitrific). Care se poate vitrifica. * vltrlflcaţlune f. (d. vitrific). Acţiunea de a vitrifica. — Şi -âţle şi -ăre. * vitrină f., pL e (fr. vitrine, d. vltre, geam). Fereastră de expus marfa la prăvălie. * vltrlâl n., pl. uri (fr. vitriol, d. mlat vitriolum, dim. d. vitrum, sticlă, din pricina aspectului sticlos al acestor săruri). La vechii chiraişti, sulfat; vitriol alb (sulfat de zinc), vitriol albastru (sulfat de cupru), vitriol verde (sulfat de fer). Azi, acid sulfuric concentrat. * vitriolez v. tr. (fr. vitrioler). Arunc cuiva vitriol In fată ca să-l desfigurez. * vltrâs. -oăsă adj. (mlat. vitrosus, d. lat vitrum, sticlă : fr. vitreux). Care seamănă a sticlă, sticlos; ochii sticloşi ai unul mort. vltrutâsc v. tr. (rut. vtrditi, vtrdlvati, a otrăvi: pol. wytrui, a sttrpi pin otravă. Cp. şi Dac. 3,718), Nord. Sleiesc, storc de puteri pin boale safi viţii (Şez. 32, 108): po* por vttruit de beţie. V. gîncelult. viţă f.. pl. e (lat. vitea, „de vită", adj. fem. devenit subst. d. vitis, vită). Ori-ce copăcel căţărător, şi In special un copăcel că-ţător cu ramuri noduroase (numit şi „vită de vie") care face struguri (poamă), din care se face mustu şi pe urmă vinu (vitis vintfera). Vifă albă, o plantă călătoare ranunculacee care creşte pin păduri şi tufişuri (climatis vitabla). Fig. Descedentă, neam: Român de viţă veche. A fi de viţă, a fi nobil: boier de vifă (nu ajuns acum), era mai de viţă de cit el. Suvifă de păr; o vifă de păr pe frunte. Vinişoară roşie pe sub epidermă : viţele de pe nasu beţivului. V. lăuruscă, aguridă. viţeă şi -ică f., pl. ele (fem. d. viţel sau lat. * vitella). Vacă ttnără nu Incă juncă. vlţ^l m.. pl. ei (lat. vit&llus, it vitello, pv. vedel, fr. veau, cat vedell). Boa tlnăr, pui de vacă nu Incă june. Pele de vitei; pantofi de viţel (V. teletln). Fig. Om prost: ce viţel I Viţel de mare, focă. A Injunghea viţelu cel gras, a întinde masă mare, a face mare veselie (pin aluz. la parabola Fiului erdut). A adora viţelu de aur, a te închina ogătiii şi mai ales banilor (pin aluz. la idolu pe care 1-afl adorat Jidanii la poalele muntelui Sinai). Ca yiţelu la poarta noăă, V. poartă. viţelar m. (d. viţel). Păzitor de vitei. Pălciană. Mormoloc. * vlţlabil, -ă adj. (lat. vitiabilis, fr. viciable). Care se poate vi(ia. — Ş viciaţii. * viţlâz v, tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric aer viţiat. Jur. Fac nul, defectuos : cea ma\ mică omisiune poate viţia un act. — Ş1 viclez. vlţlâs, -oăsă adj. (lat. vitiosus, fr. vi -cieux). Care are un vitiu sau defect • clauză, pronunţare viţioasă. Dedat viţiului (beţiv, hot ş. a.): un servitor viţios, Relativ la vi-ţifl .• porniri viţioase. Adv. A pronunţa viţitis. — Şi vicios. * vlţlQ n. (lat vitium, fr. vice. V. învăţ). Defect, imperfecţiune (fizică sau morală) .• viţii de conformaţiune, de stil, de auz. Stricăciune morală (beţie, furt, desfrlu): a reprima viţiu (V. virtute). Jur. Defect lipsă, greşală: viţii de formă la un act. — Şi vIciQ (Cp. cu servicii!). vfţâs, -oasă adj. Cu multe vite; rădăcini viţoase. 1) vid, vie adj., pl. m. şi f. vil (lat. vl-vus, rudă cu vsl. ztvi, via [V. jivină]; pv. cat. viu, it sp. pg. vivo, fr. vif. V. viaţă, vlez). Care trăieşte, care nu e mort. Gard vii, gard de copaci verzi. A tăia In carne vie, a tăia In carne sănătoasă, (fig.) a proceda energic pentru a pedepsi vinovaţii, Qe www.dacoromanica.ro VIU viă, din viată, trăind Incă: a ars de viă. Fig. Vioi, Irsufletit; povestire vie, Limbă vie, limbă care se vorbeşte tncă In popor. S. m, Persoană vie: viii şi morii!. Adv. A călca viă. 7) viă v. intr. V. viez. * vivace f. (lat. vivax, -ăcis). Organizat aşa In cit să trăiască mult; Animal vivace. Fig. Vioi î copil vivqce. Rezistent, greu de stlrpit: prejudiciă vivace. Plante vivace, acelea care trăiesc mai mulţi ani şi rodesc de mal multe ori. Adv. Cu voiciune. * vivacitate f. (lat. vivăcitas, -ătis). Calitatea de a fi vivace, vioiciune. * vlvandi£ră f., pl. e (fr. vivandiere, it--iera, d. vlvanda, mlat. vivenda, alimente, vipt). Cantinieră militară ambulantă (la FrancejO. Fig. Iron. Femele zdravănă şi îndrăzneaţă. V. zdrahon, amazoană. * vivat interj. Cuv. latin care înseamnă „trăiască". * vlviflc, a -â v. tr. (lat. vivi-fico, -fi-căre, d. vivus, viu, şi facere, a face). Dau Viata, însufleţesc. ♦vlvlficânt. -ă ad\.(\&t.vivtficans,-dntis). Dătător de viqtă. InsuSleţitor. * vlvlpâr, -ă adj. (lat vhiparus, d. vivus, viu, şi părere, a naşte. V. ovlpar, acoper). Care naşte pul vil (ca mamiferele) tn opoz. cu ovipar, care face ouă (ca păsările). S. n. pl. e. Animal vivipar. * vivlsecţlune f. (d. lat. vivus, vid, şi secfiyne, tăiere). Disecqrea animalelor vil p. studiu unor fenomene fiziologice; omului civilizat ii repugnă vivisecfiunea. vivorit, V. tnvlforat. * vizavi, V. vls-ă-vls. 1) viză f., pl. e (rut. viz). Un peşte ga-noid cu botu lat mal mare de cit cega (aci-penser glaber). Clnd e mic (50 c. m.) ce numeşte bogzar. 2) * viză f., pl. e (fr. visa, d. lat visa, „văzută" saa „văzute", part. d. vidire, a vedea). Cuvinte, semn ori iscălitură pin care se atestă că un act a fost văzut: a-fl pune viza pe un paşaport. vizdeT m., pl. tot aşa (cp. cp ung. viz-dlsz, o buruiană de baltă). Ban. Serbia, Olt. ş. a. Un fel de trifoi, de mal multe feluri şi el (lotus/corniculatus, maior, siliquo-sus, uliginosus şi tetragonâlobus), — In est ghJ— 1) * vizez v. tr. (fr. viser, d. lat. visa „văzute", adică „acte văzute"). Verific un act, un bilet 2) vlzăz v. tr. (fr. viser, din aceiaşi origine cu rom. a visa). Barb. Ochesc. * vizibil, -ă adj, (lat. vlsibilis, d. vidire, visam, a vedea). Care se poate vedea / o stea vizibilă un ochii liberi. Care se poate ară,ta clnd te duci tn vizită; boleru nu e vizibil azi. Fig. Evident, manifest; şarlatanie vizibilă. Adv. Vizibil emoţionat. * vizibilitate f. (mlat visibilitas, -ătis). Calitatea de a ii vizibil. vlj * vizlără f., pl. c (fr. vlslere, d. vis, fată). Cozoroc. * vlzJonăr, -ă s. (d. lat. visio, visionis, viziune; fr. visionnaire). Care are viziuni, visător, ideolog. Adj. Fire vţvionari. vizir m. (turc. vezir, d. ar. vezir, hamal, adică „acela care poartă pe umeri greutatea statului". V. alguazll). Ministru musulman, mal ales de externe. Fig. Iron. Satrap, tiran. Marele vizir, primu ministru. La ţrşic (Mold.), arma?, 1) vlzlrăsc, -eâscă adj. De vizir Slujba vizirească. 2) vizlrăsc v. tr. Prelac In vizir. V. intr. Trăiesc ca vizir. vlzlrie f. Demnitatea de vizir. — Şi vl-zirlic, pl. uri (turc. vezirlik) ţi, ca neol., vlzlriât, pl. urf şi e. * vizitator, -oâre s. (d. a vizita; lat visitator). Acela care vizitează de plăcere o localitate, un local: vizitatorii Sinail, al unu( muzeu. Musafir. * vizită f., pl, e'(fr. vislte, it vlslta). Acţiunea de a vizita ca musafir, ca prieten: a te duce la cineva in vizită, a-l face o vizită, Acţiunea de a vizita ca medic ori ca inspector; medicu l-a făcut o vizită, bolna-vu s’a prezentat la vizită, căpitanu portului a făcut o vizită corăbiii. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă. Cartă de vizită, V. cartă. * vlzltâz v. tr. (lat. vlsito, -ăre, fr. visi-ter). Intru ca să văd ca prieten, ca medic, ca inspector safi de curiozitate: a vizita un prieten, medicu işi vizitează bolnavii, co-mandantu vasului beligerant trimese o barcă cu un ofiţer ca să vizite vasu nostru, străinii vizitează Elveţia. vlzlţio (vest) şi vezeteO (est) m. (ung. vezete, conductor). Cel ee mină caii la o trăsură. * viziune f. (lat. visio, -onis, d. vidire, visum, a vedea. V. pre-, pro- şi re-vl-ziune). Apariţiune supranaturală, revelati-une: viziunile profeţilor. Vedenie, nălucă. Himeră. * vizual, -ă adj. (mlat. vtsuails, d. lat. visus, văz). Al văzului, al vederii: razele vizuale. vizuină, tn Ban. vlzurină, In Olt Trans. vîezuină (Cor. şi NP1. Ceaur, 20 şi 57), In Mold. vizunie, In nord. şi bizu-nie, In Munt şi ghizunie f- (d. viezure, ca fr. tanUre, din taisnlere, * taxonaria, d. lat. ta*us, viezure, ori ca vsl. bg. iazvina, d. iazvă, viezure). Ascunzătoarea pe care şi-o face o feară In pămlnt Fig. Casă mică şi proastă, bordei; ce vizuinăI V. chlţumie, cocToabă, birlog, crov. 1) vîj m. V. flhîuj. 2) vij interj, cure arată huietu unul vlnt puternic pintre trestii, ramuri, frlnghil de corabie ş. a. V. vîj ii. - 1412 www.dacoromanica.ro vîjddc n,, pl. oace. Munt est. O parte din turmă (o sută dofiă de ol), clrd mare (In GrS. 6, 53, „clrd plnă la 600 de oi“). vtjgălăB n., pl. ăfe (aspect ung. Poate fi rudă cu vi]li, ca şi cu vîjgău). Cov. Vijălie (cu ploaie sau cu viscol). vtjgăi] m. (cp. cu ung. vizi guvat, cristei de baltă, rallus aquattcus). lai. Avat vîjtl, a -f v. intr. (d. vij. V. fîşîl). Fac vîj: vijila vintu pintre ramuri, pintre frln-ghiiie corăbiil, vijiiaă gloanţele şi boambele. Curg In abundanfă (Munt.): curge vijiind. A-fl vijii urechile, a auzi hulete fără cauză externa, cum se Intlmplă la vre-o boală. vtjllălă f., pl. leii. Acţiunea de a vljli, Sunet vljlit, vljlitură. vfjtlt n., pl. uri. Sunet vljlit: vtjiitu vin-tului, al funiilor corăbiii, al gloanţelor. vljlitură f., pl. I. Rezultatu vljliril; a auzit vljiiturile gloanţelor. Huiet pe care-1 simţi In urechi la vre-o boală: vtjiituri-le urechilor. 1) vîj6I m. V. ghYuj. 2) vîj6I n., pl. oaie (d. vl]). Vest. Plrău care curge furios. A curge vlioi, a curge furios. V. şiroi, doldoraf viitură şi avalanşă. vtlceă, V. vălcoa. vilced, -ă adj. (cp. cu it vincido, moale. V. mirced, gilfed). Est. (rev. I. Crg. 7, 154). Căllu, cam umed, nu destul de uscat, vorbind de lemnele de foc (In Nt. milced). Serbia ş. a. Vlnăt, stricat — Şi crînctd (laşi, Meh.): lemne crlncede. V. jilav. vtlcel, V. vălcel. vllcezesc(mă) v. refl. Bc. Fc. Mă fac vilced. Serbia. Mă învineţesc, mă stric, vilfă şi vilhvă, V. vilvă. v!lh6vnlc m. (vsl. vlăhovlniku). L. V. Mag. V. vîrhovnic. vtlhovnicie f. L. V. Magie, vîlnlc n., pl. e (vsl. * vluniku, d. vlănle-nă, de ltnă, vlăna, lină; bg. vulnlănik, fota din apoi, ca ie d. lat. linea, de in. Cp. şi cu vsl. vluninu, de val, d. vlăna, val, adică „încreţită"). Olt. Trans. ţ. a. Fota din apoi (In Trans. şi zodie). V. fotă. vflsăn m. (cp. cu slrb. vlasan, păros). Vest. Avat. vllşebnlcfe f. (d. vsl. vlu&ebiniku, magie). Dos, Magie, vtltăn, V. vuJtan. vllto&re, V. vuitoare, viituri V. vultur. vilvă şi (vechi) vilfă şi (mal vechi) vilhvă f., pl. e (vsl. vlăhva, vrăjitor, bg. vulhva, vrăjitor, hot, de unde s'a dezvoltat Int. de „geniu,spirit,arătare fantastică, faimă"). Vechi. Mag. Azi, Geniu, spirit, monstru, arătare, ştimă, zlnă; vtlva băii (stahia minelor de aur In Ardealj.fYg. Strălucire, pompă.-cu mare vilvă. Glorie, fală (Mold.) .-acea vilfă, acea fală (Con. 263), vilfa despolicească (Con. 2?fl) Renume, deşertăciune: vilva trufiilor. Veste, zvon:-o;a mergea vtlva. Emoţiune, mişcare; vestea pricinut mare vilvă. Punct culminant, toi: vilva Influentei slavoneştl. Vllvătaie: Foc de trei părţi le punea, Vilva'n cer se ridica (Păsc. 193). vtvătăle şi -otâte f., pl. dl (d. vilvă şi -tăie din bobotale). Vest. Bobotaie, pălălale, bllbără, mare flacără. vilviT, a -f v. intr. (d. vllvă). Hulesc, răsun, merge vtlva: vllvile lumea de el. vtlvoăre, V. vulvoare. vilvdl, -lât, V. vulvoi, -lat. vtlvorâz şl -ăr^z v. tr. (d. vtlvoare). Munt. Rar. Ridic vtlvoare, ard cu mare flacără. V. refl. Focu s’a tnvllvorat. V. tnvîl-volez. vlnâre f. Acţiunea de a vina. Ps. S. (virare). Vlnat (acţiune şi animal). vînăt n., pl. uri. Acţiunea de a vina; s’a dus la vinat, trăieşte din vinat. Feară bună de vlnat ori vlnati: o pădure plină de vlnat un vinător incărcat de vlnat. vînă f., pl. vine, In vest vine, vechi (Cor.) vene (lat. vina, it. pv. cat. sp. vena, pg. vela). Ţeavă pin care slngele se întoarnă tn inimă după ce a fost distribuit de artere. Bălaia vinei, pulsu. -4 apuca de vină (vechi), a constata pulsu. Tendon gros (ca cel pe la pulpe): un hot bătut cu vina de boi (cu rlnca). A şedea pe vine, a şedea pitulat (cu genuchii îndoit! aşa In cit trupu pare că şade pe tendoanele pulpelor). Pantaloni strlnşfpe vine, pantaloni strtnşl pe pulpă. Cu coada Intre vine, cu coada Intre picioare, ruşinat ori descurajat. Dungă In structura lemnului saâ a marmurii. Şiroi de apă ori strat metalifer supt pămlnt; a da de o vină de apă, de aur. Fig. Izvor de inspirafiune, geniu; vină poetică. vînăt, -ă adj,, pl. vineţi, vinete (lat. v£-nitus, veneţian, albastru ca marea. V. venetic. Cp. cu sur). Albastru închis (cum apare pe pele după o lovitură). Violet; pătlăgele, prune vinete; vlnăt ca Jicata. Cenuşia (Mold. Pop.); un motan vînăt. V. păt-lăginlâ, stngeap 2, turchez. vinătâle f., pl. ăl (lat. * venetalla, vlnă-tăi. Cp. cu bătaie). Semn vlnăt rămas pi pele după o lovitură (echimoză). — Vechi vl-nătăre,pi.drî. Vinătările cerului,marginea pămlntulul, unde ceru pare câ se uneşte cu pămtntu. vtnătdr, -oăre s., pl. f. oare (lat. Venator). Persoană care vlnează: un vinător. Un fel de infanterist tn a cărui uniformă e caracteristic verdele. Vtnători călări, un fel de călăraşi sau roşiori. V. dorobanţ şi lăncer. vfnătoăre f., pl. ori (lat venatoria [ars, arta] vlnătorească). Acţiunea sau ocupafiunea de a vina: a te duce la vinătoare, a organiza o vinătoare, a trăi din vinătoare. vînător^sc, -eăscă adj. De vinător sau de vinătoare; minciunile vinăioreştl Is renumite, uniformă vlnătorească. www.dacoromanica.ro VtN vlnâtorâşte adv. Ca vlnătorli. vtnătorfe f. VInătoare, meştsşugu de a vina. vtnc, V. înving. vlnd şi vînz, -ut, a vfnde şi (vechi) vânde v. tr. (lat. vindere, it. vindere, sp. pg. vender, pv. fr. cat. vendre. — Vlnd, vinzi, vfnde, vindem, vindeţi, vlnd; vindeam ; vln-dui; vlndusem; să vlnd, să vinzi, să vindă: vlndut; vtnztnd). Dau pe bani (In sohimbu banilor): negustorii cumpără şi vinde marfă. Sacrific pentru bani saA pentru un interes: a-ţt vinde conştiinţa. Trădez: luda l-a vlndut pe Hristos. A-ţi vinde scump viaţa, a muri uciztnd mulţi duşmani. — In vest vlnd şi vini, vinduî, vlndusem, s& vlnd, vlndut, vlnzînd. vîndâlăcu(de-a), V. berbeleacu. vînez v. tr. (lat vinari, pv. venar, fr.ve-ner). Ucid feareie lovindu-le de departe cu suliţa, cu săgeata saa cu glonţu: a vina lupt. Fig. Urmăresc, ochesc: a vina o funcţiune vîng, V. înving, vîn] n., pl. uri (vsl. vonzu, legătură. V. zavescă. Cp. cu glnj). Veniş. Fig. Forţă, vigoare, putere, vînjol-, V. vînzol-. vîn6s, -oăsă adj. (d. vtnf). Robust, musculos, virtos, plin de putere: om, trup vlnjos. vînjoşie f. Calitatea de a fi vlnjos. vînos, -oăsă adj. (lat. venosus, it. sp. venoso, fr. veineux). Plin de vine : marmură vlnoasâ. Fig. Vlnjos, viguros: om vtnos. Anat. Singe vtnos, stngele care adus de vine la inimă şi care e de un roş mal închis de cit cel arterial, vinslă, vînslâsc, vînslez, V. vîsl-. vînt n., pl. uri (lat. v&ntus, it pg. vento, pv. fr. cat. vent, sp. viento). Mişcare a aerului cauzată de diferenţa de temperatură In-tr’o regiune oare-care: vintu adie, bate (ori suflă) turbat. Fig. Zbucium; vlntu patimilor.  face vint, a sufla cu fbiu sad a agita evantaliu ca să te răcoreşti. Fig. A împinge ca să ajungă mal departe; a facevlnt (şi: a faee forţă) unor copii care se dail in leagăn. A împinge, a Imbrtnci: i-a făcut un vint da-a ajuns afară. A ajuta să se înalţe răpede In rang: partidu i-a făcut vint. A-şi lua vint, a se porni pe o fugă dezordonată, cum fac caii clnd se sperie. Fig. A se aprinde, a se porni fntr'o acţiune. A te da tn vint după cineva, după ceva, a-ţl plăcea foarte. Nu ştia nici vlntu, nici pămtntu, nu ştia nimonl, era absolut secret Vlntu cel turbat, V. turbat. In vint. In zădar, fără folos: a munci, a vorbi tn vint. Prov. Cine seamănă vint, culege furtuni, cine sttrneşte un lucru, trebuie să se aştepte la urmări. — Austru e vlntu de vest In Oltenia. (V. Îiorneag) şi’n vestu Munteniii şi de sud n estu Munteniii. Băltăreţu e cel de sud In Munt şi de est In R. S. Braşoveanu e cel de nord In Muşcel. Crivăfu e cel de est VlN In Munt. şl de est ori nord-eat tn R. S. şi’n Mold. Haţeganu e cel de nord tn Mehedinţi. Mutiteanu e cel de nord tn Munt. şi de vest In R. S. V. furtună, uragan, vifor, vijălie, viscol. vintă f., pl. vinte (poate s. verbal d. lat. * vanitare, de unde şi fr. vanter şi it. van-tare, a lăuda). Dos. Del. Faimă, mărire, glorie. — La As. 57 şi 88, vîntă şi vlntă. vîntărăTe f. Mare vint din toate părţile: ce vintfiraie I vîntlcgl n., pl. e (dim. d. vint; it. venii-cello, sp. ventecillo). Zdfir, vint liniştit. vînt6s, -oăsă adj. (lat. ventosus. V. ventuză). Plin de vint: o zi vintoasă. S. f. Est, nord. Vint violent (cu vtrtejuri): se stlrnise nişte vtntoase. Zlnă de vint. V. iudă. vintre, V. vintre. vîntr£le f., pl. (d. vitrilă, pl.ucW/e,aupt infl. lui vint şi a cuvintclor de forma vio-rea-viorele). Vechi. Plnze de corabie, vele. — Sing. ar ii vintrea, că dac’ar fi -eală, pl. ar fi -e/f. vîntulâţ n., pl. e (dim. d. vtnf). Vint liniştit. vintur, a -ă v. tr. (lat. vintulo, -ăre, d. ventus, vtnt. V. zvîntur, ventilez). Curăţ grăunţele de pleavă, arunclndu-le In aer ca să le bată vlntu şi să înlăture pleava sad le aşit cu lopata ca să se ventileze. Fig. Resping, tmprăştil: a-i vtntura pe duşmani. Cutreier : a vtntura lumea. Agit, discut (tn ainte de a aduce tn deliberare): a vtntura o ideie. V. refl. Vin des, mă tot duc şi vin, mă zvtntur, mă flţli, cutreier: Ce te tot vtnturl pe aici? Acest om sa vlnturat pin toată 1lumea. vînturăt, -ă adj. Care s’a vlnturat pin lume, aventurier, haimana, nestatornic. Fig. Zvăpăiat, nestatornic. — Şi zv-> vînturătlc, -& adj. Cam vlnturat, cam zvăpăiat, sturlubatic, fluturatic. — Şi zv-. vintură-lume şi vîntură-ţară m. fără pl. Aventurier: un vtntură-ţară, nişte vtntură-ţară. vfnturăt6r, -oăre adj. Acela care vtn-turâ. Fig. Rar. Aventurier (adică „vtnturător de lume, de tară11). S. f., pl. ori. Maşină de vlnturat grlnele. vfntur6s, -oăsă adj. (d. vint, -uri). Vtntos. Fig. (Cant). Imaginar, neîntemeiat vînzăre f., pl. ărl (d. vtnz). Cp. cu ere~ zare, perzare). Acţiunea de a vinde. Fig. Tră" dare. A fi de vtnzare, a fi destinat vinderii1 marfă, casă de vtnzare. — In Serbia vin" zare. vînzâş m. Vechi. Vlnzător. vînzăt6r, -oăre s. Care vinde (tn prăvălie saa aiurea). Fig. Vechi. Trădător. vînzoâlă (oa difl.) f., pl. e (d. a se vtn-zoli). Est. Vtnzoleală. vînzoleălă f., pl. eli. Est. Acţiunea dea te vlnzoli. — 1414 - www.dacoromanica.ro vtnzolesc(mă) v. refl. (ung. vonzdăni, a se simţi atras; voncolni, a trage, a zmunci; vonzani, a trage, a atrage). Est. Mă lupt mult, mă zmuncesc mult, mă joc mnlt: toată noaptea ne-am vlnzollt cu dracii. — Şi vtnj- In nord. V. hîrjonesc. vtr, a -i v. tr. (din mal raru vlrăsc, d. bg. * viram, na-viram şi za-viram,v\r, care vine d. vsl. vrleti-vron, a închide. V. vre-tie. Cp. cu plrăsc, tlrăsc, zădărăsc). Bag, introduc: a vlrl sullţa’n coastă. A te vtrl, a intra, a te insinua: nu te virl In societatea lor I A te vlrl slugă, a te vlrl la stăpln, a te face servitor. vîrcă f„ pl. t (poate d. bg. * vărvka, d. virva, sfoară). Est. Dungă lăsată de lovitura biciului sau a vergii: l-a bătut plnă ce i-aă rămas vtrci pe spinare. vtrc6l n., pl. -oăle (slrb. vrtlog, a. I., de unde s’a făcut * virtgol, * vlrtcol, vlrcol. V. zvtrcolesc. Cp. şi ca rotocol). Olt. (ArhO. 1928, 158). Volbură, rotocol, vlrtej : apa curge tn vtrcoale. vtrcolăc m. (bg. vârkolak, d. vsl. vlă-kodlaki, carp vine d. vluki, lup). Monstru fabulos (strigoi, pricolici ş. a.) care mănlncă soarele şi pricinuleşte eclipsă. — Şi viraşi -act. vtrcolâsc, V. zvtrcolesc. vtrf şi (Moxa) virh n., pl. uri (vsl. vră-hi. V. co-, o- şi să-vtrşesc, obîrşle). Partea cea mal de sus? vlrfu unul munte (pisc). Mul copac. Partea cea mal ascuţită (mal Impungătoare), extremitate: vtrfu nasului, al degetelor, al suliţei, al cuţitului. Plin cu vtrf, foarte plin, foarte îndesat (un pahar de apă, o baniţă de grlu). Cu vtrf şi îndesat, cu prisos, mai mult de cit trebuie: l-am restituit datoria, m'am răzbunat cu vtrf şi îndesat.—la nord vîrv. V. creştet, culme. vîrfăr n., pl. e. Furcă lungă de format Tflrfu clăii. — In nord virvar. vtrfâvnlc, V. vtrhovnlc vtrfutâsc v. tr. (d. vtrf). Fac să albă vtrf, pun ca să se facă vlrf: a vlrfui o baniţă (a o încărca cit se poate), a vtrfui o claie de fin. — Şi tnv- un car invlrfuit (Munt vest. CL. 1910, 4, 434). vfrghe şi -le f., pl. t Cat. virgula, de unde s’a făcut *verghe, apoi i’lrghe. V. vargă. Cp. cu plrghie). Bă), ciomag. Par. — Şl virghlnă, la Viciâ -fnă, pl. I, ca-pătu blrnei Ieşit din zid, stinghie, virgolăc, vtrgolesc, V. vîrc-. vtrh, V. vtrf. vtrhdvnlc m. (vsl. vruhovinikă, rus. verhâvnik). L. V. Şef.— Şi vtrf- şi verh-. V. vSIhovnlc. vtrlăn m. (vsl. Vrălă, bg. virl, violent, Iute, adică .viol*. V. azvtrl). Un peşte mic (10 c. m.) şi viol cu trup cilindric înrudit cu ţipam, cu care se şi confuudă (cobitis bar-bătula). — Se numeşte şi grindel, moină, molan şi molete. vtrlfg, V. birlig. vtrlugă, V. zvirlugă. vtrstăt, -ă adj. (d. vlrstă). Cu vrlste, cu dungi; lemn vlrstat. Alternativ; zile vtrs-tate. Adv. Alternativ: se mănlncă vlrstat post şi carne. — In est vrtstat: catrinfă vristată (Sadov. VR. 1911, 1, 6). Şi tnv-. virstă (vest) şi vriştă (est) f., pl. e (vsl. vrăsta, vristi, slrb. vrsta, etate; rus. verstă, verstă). 1. Etate, durata vieţii, timp trăit: vlrsta omului cuprinde copilăria, tine-refa, bărbăţia şt bătrlnefa. 2. Epocă a vieţii omului, a animalelor sau a lumii: Matusa-lem a murit la vlrsta de 969 de ani (Biblia). A fi tn vtrstă, a fi destul de bătrin. A fi de vlrstă (Vechi), a fi de vlrsta cuvenită (de ex., maior). Intre doiă vlrste, Intre tinereţâ şi bătrlnefă. Cele patru vtrste ale lumii (de aur, de argint, de aramă, de fer), epoce legendare Iii timpu cărora se crede ci oamenii au fost din ce In ce mal răi şl mal nefericiţi. Vlrsta de peatră, de bronz şi de fer, trei epoce preistorice In care oamenii au întrebuinţat unelte de peatră, apoi de bronz şl apoi de fer. 3. Dungă vargă, linie (pe o suprafaţă): o pinză alba cu vtrste negre 4. Trans. Pop. (şi vtstră şi zvtrtă). Buchet: vlrstă de flori.—In Olt. şi vtrste, f. fără pl. vtrstăz v. tr. (d. vlrstă, dungă, ca slrb. vrstati, a alinia). Însemn pin dungi. — Şi Inv-.—In est vrtstez: lucrurile lumii vtrs-tează toate şi turbură (Cost 1, 293). virstnic şi virsnlc, -ă adj. (vsl.vrăs-tlni şi si-vristiniti, de aceiaşi etate,, bg. vristnik, slrb. vrsnlk). Adult, major, ajuns la vlrsta legală (21 de ani). —In estvrtst-nlc şi vrîsnic. vtrstnlcie şi vtrsnlcie f. (d. vrtstnic). Majorat — în est vrîstn- şi vrtsn-. vîrşă (nord) şi vfrşe (vest) f., pl. i, ca ciriă-cîrji, şi vîrşle (sud) f. (vsl. * vriia, slrb. vrScr rut. rus. vdrsa). Vintir de nuiele. V. vatra, cursă 1, veîsă. vtrşâg n, pl. oage (vsL * vriSdkă). Gura vlrşiii (ca o pllnie). virta, V. hurta. vtrt^j n., pl. e (vsl. vritiezi, melc, şurub, d. vratiti, a Invlrti; bg. vârtez, Invlrtire, ameţeală, slrb. vrtez, şurub. V obraţ, sfoară 1, răzvrătesc). Vinci, aparat de ridicat puţin vagoanele deraiate, căruţele încărcate ş. a. Partea carului unde roatele din ainte se tnvtrtesc tn prejuru unui cui (V. fercheteQ). Fîrgău. Volbură, vuitoare, anafor (V. genune). Sorb, trombă de colb tnvlrtit de vint. Fig. Ameţeală la oi. Agitaţiune, val, zbucium, mişcare: vlrteju lumii, al afacerilor. vtrtejâsc v. tr. (d. vtrtej). Rar. Invlr-tejeac, tnvtrtesc: curenta tnvlrtejea apa. vtrtelnlcloărft f., pi. e. Trans. Pane-raş, lumtnărică înfăşurată care se arde la denii. www.dacoromanica.ro vtrtelnlţă şi (Mold. sud şi) vîrtânlţă f., pl. t (nsl. vretenica, macara, bg. viMei, frigare, d. viirtiy, Invlrtesc). Unealtă de depăna^ numită şi depănătoare. vtrtâp, V. htrtop. vtrtos, -oâsî adj. (lat. virtuosus. V. virtuos). Robust, tare, puternic, vlnjos.' om, braf vlrtos. Est. Solid, tare, consistent. Nu moale: ouăle virtoase se mistuie greu. Adv. Mult, tare, straşnic; a bea vtrtos. Mat vtrtos, ma! ales, mat cu samă. vtrtoşâre f. Vechi, invtrtoşare. Vîrtoşie. virtoşfe f, (d, vlrtos). Calitatea de a U vtrtos. vtrtucTâs, >oasă adj. (fi. virtute). Dos. Vlrtos, robust. vtrtuto I. (lat. virtus, virtătis, virtute, vitejie; pv. vertut, fr. vertu. La It. Cat Sp. Pg. e neol.). Vechi. Rar azi. Tărie, putere, vigoare, forţă fizică : cetea- mai cu virtute rugăciunile (Şez. 30, 199). vtrv> V. virf, vtrvâr, V. vtrfar. vtrxAb, V. htrzob. vtse şi (Mold,) văsc ra., pl. inuz. şti ca plantă, şi n., pl. uri, ca substanţă (lat vis-cum, „vise" şi „clei" ; it. vesco, fr, guis, gui. V. veşted). O plantă parazită cu frunze groase care creşte pe ramurile merilor, perilor, stejarilor, sălciilor şi bradului alb şi rămlne perpetua verde (viscum ălbum, Iar cel de pe stejar lorănihus europăeus). Din bobitele lui oamenii neciopliti şi răi fac ele! de prins păsărelele. Druizii t| considerau ca plantă sacră, vtsalinoyenle fi (d. vsl, văskliknonti, a striga). Dos. Strigare. — Scris văsel». * vîscâs, -oâs& adj. (după fr. vrs-queux, d. lat. viscosus. V. veşted). Cleios. vtslâş mi (d. vlslă). Lopătar, vtsiltor. —Şi vislar (bg. strb. veslar) In Bibi. 1688. 1) vistă f„ pl. e (vsl. bg. strb. veslo). Ramă, lopată de minat luntrea. Dan. Opacină, lopată mai scurtă şi mai lată cu care pes-caru, şezlnd la coada unei luntri mici (ora-nite ş. a.), ţine clrma ctnd trage altu la lopeţl, iar ctnd e singur, se serveşte de ia şi la minat, şi la ctrmit tn acelaşi timp. Mare lopată de băgat şi de scos ptnea din cuptor, Căuş mare. — Vechi vtnslă. 2) vîelă' f., pl. e (bg. visio, svisio şi Sveslo). Munt. Clădărie.^ vîsieso v tr. (d. visiă 1 saa ceh. strb. vesiati, a vtsli), Trag la lopeţi, mişc vtslele ca să înainteze luntrea.—Vechi vînsleso şi vinslez» vlstră, V> vlretii vtşc, a -ă v. intr. (var. din mişc). Nord, Mă mişc răpede şi-mi schimb locu (vorbind de peşti ctnd ti ptndeştl ca să-i loveşti cu 09tia), Mă mişc puţin (ca să scap): băietanu n'are'ncotro vişca (Drum drept, 1916, 377). vîştT interj. V. ţuştT. vtzdoăgă (oa dift) f., pl. e (rus. gvoz-dlka şi -yka, boboc degarofă [de unde s'a făcut * vozdică, * vtzdoacă, vizdoagăj, dim. d. gvazdi, cui, V. găvozdesc. Cp. cu cuişoare). Est. Crăiţă. vtzdtrjănte f., (vsl. vuzdrăianiie). L V'. Cumpătare, tnfrtnare. — Fals vă-. vfzdirjnlc, -ă adj. (vsl. vuzdrtiilnik&y. L. V. Cumpătat, tnfrtnat — Fals vă-, vtzglaşănle, V. vozglaşenTe. vfznesenle şi vp- f. (vsl văzneseniie, rus. vozn-). L. V. înălţare la cer. — Fals vă-. vtznesesc v. tr. (vsl. văz-nesti). L. V'. Ridic, înalţ. Fig. Proslăvesc. V. refl. Mă fudulesc. — rals vâ-r vtzvijânle f. (vsl. văzdvizeniie). Dos. înălţarea (ziâa) crucii (14 Sept.).—Fals vă-. vtzvfjuTesc v. tr. (vsl. vii zid vizaţi, -dvi-zon). Dos. Ridic, înalţ (crucea). — Fals vă-. Vlad m, (nume bărbătesc foarte freeaent la tară). După ce e prost, ti mal cheamă şi Vlad, se zice despre un om care are mai multe defecte, ctnd şi unu e prea mult Despre femei: După ce e slută, o mal cheamă şi Vlada (Neacşa sau Rada). vlâdnlc, -ă adj. (vsl. vladină, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechi. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n, pl, e. Lac mare (numele unui lac tntre Iaşi şi Unghenl. Btş. (vlânlc).Şes pe deal; am semănat grtă pe vlanic. — Şi hlâdnlc,s.n. vlagă f,, pl. ăgi (vsl. vlaga, umezeală, suc, aaică „sevă, vigoare"; slrb. bg. vlaga). Vigoare, energie : om cu vlagă (V. snagă). Fig. Bogăţie. . vlaT6g n., pl, oage, Bz. Fam. Ciomag,, haliăfi. Lovitură de ciomag: i-a tras două vlaioage. V. tăujer. vlânic, V. vladnlc. vlâstT f. invar, (vsl, vlasti). Ps. S, 162 40. Stăplnire. ’ vlădesc, V. vlăduTesc. vlădică m., pl. i (vsl. vladyka, domn, duce, d. vlasti-vladon, a porunci, a guverna; rus. vladyka, domn şi titlu onorific dat epis-copilor; bg. strb. vladika, V. vladnlc, oblăduTesc). Vechi. Guvernator, principe. Dela vlădică plnă la opincă, dela domn plnă la ţăran, tot popota (V. Isop). Azi. Fam. Episcop safi arhiereu. — Vechi şivlă-dic. 1) vlădicăsc, -eăscă adj. Fam. De vlădică. 2) vlădlcâsc v. intr. Fam. Funcfiontz ca vlădică. vlădlceşte adv. Fam. Ca vlădicii, vlădlcfe f. (d. vlădică). Fam. Funcţiunea, demnitatea de vlădică. vlăduTesc şi -dese v. tr, (vsl. vlado-vatl, vladăti, vlasti-vladon, d. vladi, putere, derivat d. got. valdan, germ. walten, a administra. V. vlădică, oblăduTesc). Ps. 5. Stăptnesc, oblăduiesc. www.dacoromanica.ro vlA vlădultdr m. Ps. S. OblSduitor. vlăguTesc v. tr. (d. vlagă). Storc vlagă, ostenesc, consum: om olăguit, vlăjâr şi (ob.) vlăjgan m. (d. vlagă)-Munt. Fam. Zaplan, zdrahon, ttnăr înalt şi zdravăn. vlăstar şi lăstâr m. şi n., pl. e (ngr. vlastări, d. vgr. blastărlon; bg. vlastăr şi lastăr, vsl. vlastarl). Ramură răsărită de curlnd; vlăstar! tineri răsăriţi din tulpinele unor giganţi trtntili de furtună (A. Frunză, VR, 1922, 7, 77). Fig. Odraslă, progenitură: educarea tinerelor vlăstare ultlmu vlăstar al unei familii. Munt. Lăstăriş: stau la umbră în lăstar (Br.-Voln. Puiul).—Şi vlă-stâre, f., pl. ări. vlăstărcSsc v. intr. (d. vlăstar). Dau vlăstar!, încolţesc, răsar: trunchlu tăiat vlăstăreşte. — Şi lăst-. vlăstăret şi vlăstăriş a, pl. uri (d-vlăstar). Totalitatea vlăstarilor. Pădure tl-nâră. — Şi lăst-. vlog n. pi. uri (bg. vlog, depozit). Cer întunecat peste tot urmat de ploi lungi; s'a făcut vlog de toamnă (şi ploaie cu vlog). Vlog mocănesc, ploaie de toamnă, vătămătoare oilor, v’oi V. vre-< voăYe (să voale), să vrea. V. voT 2. * voal (oa dift.) n., pl. uri (fr. voile). Văl, ţesătură fină şi rară pe care femeile o poartă pe faţă. voâmei V. vom 1. voăspă, V. hoaspă. * vocăbul n„ pl. e (lat. vOcabulum). Cuvlnt (la Invăfarea unei limbi): tema cu vocabulele el. * vocabulăr n., pl. e (lat. vocabula-rium). Dicţionar, mai ales mic (glosar): o carie de teme cu vocabular la urmă. * vocali -ă adj. (iat. vocal/s, d. vox. vocis, voce). Relativ la voce: coardele vocale ale gitulul. Cu vocea, din gură; muzica vocala (tn opoz. cu cea instrumentală). S. f. Gram. Sunet care se pronunţă fără ajutoru unei consonante; a, e,i, o, a, ă, t is vocale. Adv. Pin voce. * vocalic, -ă adj. (d. vocală; fr. voca-lique). Gram. De vocală, relativ la vocale: armonie vocalică. * vocalizez v. intr. (d. vocală; fr. vo-caliser). Muz. Fac primele exerciţii de muzică vocală fără să numesc notele şi fără cuvinte, ci numai variind vocea pe o vocaiă ori pe clte-va silabe. * vocalfzm n. (d. vocală). Gram. Sistema vocalică a unei limbi, a unui cuvlnt. * vocativ n.,pl. e (lat. vocatlvus). Gram. Căzu chemării, precum: omule, măi vecine; o, Doamnei * vocaţiiine f. (lat. vocătio, -ânis, chemare. V. con-i e-i in-i pro- şi re-vo-oaţiune). Chemare, pornire, inclinare, dis- VOI poziţiune, aplicaţiune, talent; acest artist are o adevărată vocafiune pentru vioară.— Şi -âţle. * vice f. (lat. vox, vocis. V. bocesc). Glas, sunetu vorbelor omului şi a strigătului animalelor; o voce de copil. Fel de voce din punct de vedere muzical; voce de tenor. Apel, îndemn, sfat: vocea raţiunii, vocea stngelui. Formă (la verb): vocea activă (mai des formă). — Vocile omeneşti se împart In bărbăteşti (tenor şi bas) şi femeieşti ori copilăreşti (sopran şi contralto). Sopranu şi tenoru, contralto şi basu formează cuartetv vocal. Baritonu, tenoru uşor şi sopranu mediii Is voci mixte. Afară de rare excepţi-uni, fie-care din aceste feluri de voci cuprinde 13-14 note. * vociferez v. intr. (lat. voclfero, -ăre şi voclferor, -ări; fr. vocifirer). Răcnesc furios ; beţivii începură a vocifera unu la altu. vddă m. fără pl„ gen. al Iul (vsl. voda, care conduce, d. voditt, vesti, a duce, a conduce. V. nevedesc, ovidenle, pod-vadă, voievod). Vechi. Azi fam. Dom-nitoru ţării: vodă vrea, dar Hincu ba (se zice cînd un inferior e mai influent de clnd un superior). Epitet pus după numele domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti: Ştefan-Vodă, Mihai-Vodă. * vodevil n., pl. uri şi e (fr. vaudevllle, alteraţiune din Vau de vire [ctntece din) valea [rlulull Vire [In Calvadosl) Mică fiiesă teatrală cu cuplete. — Olivier Basselin, ucrător de postav In orăşelu Vire, In sec. XV, compunea ctntece satirice care străbătură curlnd valea rlului Vire. Depărtlndu-se de locu de origine (vau de Vire), numele degeneră In vaudevtlle. Primele vodeviluri fură ctntece de beţie, pe care licenţa băutorilor le făcu curlnd caustice şi răutăcioase. Acest gen dură plnă la sfîrşitu secolului XVIII. Chear de la Inceputu acestui secul, ast-fel de ctntece fură intercalate tn piesele teatrale de bilei, care se numiră atunci „piese cu vodeviluri" saii, mal pe scurt, „vodeviluri”. Cînd comedia cu cuplete, ilustrată de D£saugiers, Scribe, Labiehe dispăru, numele de „vodevil" râmase aplicat ori-cărel comedii uşoare, cu intriga bine ţesută şi cam liberă. * vodeyili'st, -ă s. (fr. vaudevilliste). Autor de vodeviluri. voevdd, V. voTeyod. vohod şi yă- n., pl. oade (vsl. vuhodă. V. prohod. L. K. Mersu solemn al preu-tulul pin biserică. 1) vot, pron. personal de pers. II pi. (lat. vfis; it. voi, vfr. cat. sp. pg. vos, nfr. Oous): tu mergi, voi mergefl. V. vă. 2) vot, vet, va, vom, veţi, vor v. ajutător care, tn unire cu inf., formează viit. lit. (lat. * vâleo, vdlire [după doleo, dâlire, a durea], cl. vSlo, velle, a vrea. Vel vine din vilis [lld. vis/, de unde s'a făcut vrom. veri, apoi vel, pop. ei (munt oi), -i; va vine din vâlet [V. ori], de unde s'a tăcut * veare, — 1417 — www.dacoromanica.ro vare, va, pop, a (munt. o, din * ua, * uă): vom vine din * volemus, de unde s’a făcut * vurem, vrem, vechi vem şi vătn, azi vom, pop. om; veţi vine din * voletis, de unde s’a făcut * vureţl, Vreţi, vefl, pop. eţl, îţi [munt. oii]: vor vine din volunt, rom. pop. or. V. vreau şi aş 1): voi merge (fam. munt o să merg, mold. am să merg). Voi, va şi vor. se întrebuinţează (numai lit.) şi ca v. tr.: nu voi, nu va, nu vor Ud. nuvreaă (eu saii ei), nu vrea. Subj. vechi şi să voaTe (lat. * voleat). * voTâj n., pl. uri şi e (rus. volăz, d, fr. voyage). Barb. Călătorie. * voiajez intr. (fr. voyager). Barb. Călătoresc. * voiaj 6 r, -oâre s. (fr. voyageur). Barb. Călător. v6Te f., pl. voi (vsl. bg. volta, voie. V. ne-vole). Voinţă; greşeală cu voie saă fără de voie. Dorinţă, plăcere, plac : l-am împlinit voia, i-am intrat in voie, l-am făcut pe voie Libertate (vechi). Permisiune : a cere, a da voie. Voie bună, bună dispo-zifiune; i-a urat noroc şi voie bună. De voTe, voluntar, nesilit: pas de voie, servicii de voie, q pleca de voie (sau de bună voTe. Cp. cu it. di buona voglia!). □ e voTe, de nevoTe, vrlnd, nevrlnd, gui, negui. fn voie, tn libertate, la largu tău, buiecind: la munte vulturii „trăiesc m voie, acolo cresc in voie brazii. In voTa cea bună, tn plină libertate şi fericire: a trăi în voia cea bună. voîesc v. tr. (d. voie sau d, vsl. vollon, voiesc. voliti, a voi). Vreau (In limba scrisă) V. refl. L. V. Mă Invoiesc. voI£ş(t)niţă f., pl. e (cp. cu bg. vos-tenica, luminare). Un fel de mintă (mentha silvestris). voTevâd sau voevbd şi (rar) volv6d m. (vsl. voievoda, d. voi, armată, şi voditi, a conduce; bg. voev- şi volv-, rus. voev-, V. voTnic şi vodă). Vechi, Căpitan, generalisim. Principe, domn (ca titlu pus după nume): Ştefan Voievod. Azi. Şefu căluşarilor (Ban.). Volevodu Ţiganilor, traducere neobişnuită tld. Vătafu Ţiganilor, după germ. Zigeuner-Hauptmann sau -Baron (numele unei operete de Strnuss). Sfinţii Voievozi, Sfinfii Arhangheli Mihail şi Gavril, voievozii cetelor îngereşti (sărbătoare la 8 Novembre).—Vechi şi voTevodă (ca nom.). Fals voivod. V. bulibaşa. * voievodal, -ă adj. De voievod, de voievozie. * voievodat n., pl. e. (d, voievod). Voievozie. voTevozie f. (d, voievod). Domnie, crăie, principat. volnic in. (vsl. [bg. slrb.] volniku, soldat, d. voi, armată. V. voîevod). Vechf. Soldat pedestru, deosebit de viteaz, care era călare (lorga, Ist. Arm. Rom. I, 196). Azi, Adj. Viteaz. Zdravăn, robust: om voinic, femeie volnică. votnlcăme f, pl. âml. Cor. Voinicime. 1) voinicesc, -eăscă adj. (d. volnic). Vitejesc, plin de îndrăzneală şi vigoare: ino-tătură voinicească. S. f. Voiniceasca, un fel de a înota răpezind alternativ mtnile pin aer (E cea mai răpede tnotătură). 2) voinicesc v. intr. (d. voinic). Trăiesc ca voinic, fac voinicii; mult timp a voinicit. V. refl. Mă arăt voinic, mă vitejesc: nu te volnici degeaba I voiniceşte adv. Ca voinicii. voinicică f., pl. ele (d. volnic). Ustu-roifă. volnicie f. (d. volnic). Vitejie. Faptă de voinic. Tărie, for(â fizică. voinicime f. Mulţime de Voinici. voInlc6s, -oăsă adj. (d. volnic). Iron. Viteaz aparent, dar tn realitate fricos: Ific e voinicos. voinţă f., pl. e (d. a voi). Facultatea de a voi : mişcările reflexe nu atirnă de voinţă. Energie, tăria de a voi, de a rezista : acest om are multă voinţă, om de (sau cu) voinţă. Bună voinţă sau bunăvoinţă, dispozifiune favorabilă fată de cineva ori de ceva. Rea voinţă, voinfă rea contra cuiva sau contra unei acţiuni, viclenie. voI6s, -oăsă adj. (d. voie). Plin de voie bună, bine dispus, vesel. Adv. Ctntaă voios. voioşie f. (d. voios). Starea omului voios, voie bună : voioşia trupelor la război. volt m. (pol. wdjt, rus. foht, germ. vogt, vojgt, d. lat. advocaius). Mold. Vechi. Şol-tuz : volt şl pîrgart (I. Nădejde, VR. 1906. 6, 408, şi lorga, Negoţ. 119). voitor, -oăre adj. Carp voieşte: un om voitor de bine (binevoitor), voitor de râu (rău-voiiQr). voivâd, V. voievod. voi, V. văl. * volan n., pl. e (fr. volant, adică „zburător", d. voler, a zbura). Un fel de garnitură fllflitoare tn prejuru poalelor unei rochii (V. (albala). Volant. Ctrma automobilului (de forma unei roate tn partea din ainte). V. fodor. * volant, -ă adj. (fr. volant, d. voler, a zbura; lat. volare, part. prez' volans, voia ntis. V. volatil). Necusut, liber, care nu se ţine de alte foi; foaie volantă. Care se răpede tn coace şi’n colo p. a linişti un te-ritoriO : coloane (de trupe) volante. S. n. (şi volan), pl. e. Roată mare şi grea care, la o maşină, păstrează uniformitatea- mişcării (pop. tuturtgă). V. tircol. * volapfik n„ pl. uri (formaţiune artificială d. engl. world, lume, şi speak, spoke, a vorbi, adică „limba lumii, limba universală"). O limbă artificială inventată la 1879 de preutu Elveţian Schleyer (+ 1911), astăzi înlocuită de esperanto. www.dacoromanica.ro VOL — 1419 — VOL volatil*,-ă adj. (lat. volătilis, d. yolare, a zbura. V. volant). Fiz. Care se evaporează uşor: benzina e foarte volatilă. Alcali volatil, amoniac. — Fals -til (fr. volatil). * volatilitate f. (d. volatil; fr. -iliti). Fiz. Calitatea de a fi volatil: volatilitatea eterului. * volatilizez v. tr. (d. votătil; fr. -iliser). Fiz. Fac volatil, prefac In abur, vaporizez: a volatiliza pucioasa. Fig. Iron. Fur: a volatiliza fondurile secrete. V. refl. Mă evaporez : eteru se volatilizează îndată. volbură şi (Mold. pop.)h6lbură f., pl. i (lat. pop. * i’Olvula, d. * volvulus, ci. con-vilvulus, volbură, d. vâlvere, a rostogoli, a răsuci. V. boltă, tnvolb, vuitoare, de-voluţlune). Vechi. Vifor furtună. Azi. Rotogol, vlrte] (de apă, de abur, de fum): volburi de mare (Con. 280), se făceau volburi in urma vaporului, volburi Ieşeau din hornu locomotivei. O plantă căţărătoare sălbatică cu flori albe In formă de pllnie (convâlvulus ar-vensis), numită şi bolbură, bolboră (Ban. Olt. Serbia), h6lbură (Mold.), volvură (unde?) şi rochia rindunicil. V. cupa (vacii) şi zorele. volbur£z, V. Involburez. volburos, -oăsă adj. (d. volbură). Plin de volburi: apă volburoasă. * volcamerie f. (după numele botanistului Volkamer). Bot. O plantă verbenacee cultivată p. florile ei frumoase şi mirositoare plăcut (volkameria fsau clerodendronl frag-rans). E originară din China şi Japonia. — Vulg. volgameră şi volcamelie. volic n., pl. e (turc. volyk, un fel de caic). Sec. 18 (Tkt.), Un fel de corabie. vollntir m. (rus. volontir, pron. volon-t&âr, d. germ. volontăr, care vine d. fr. vo-lontaire; bg. volontir. V. voluntar). Vechi. Voluntar (mal ales de cei Înrolaţi In armata grecească a lui Ipsilante, In timpu zaverei, la 1821): tocmai din vremea volintirilor. Azi. Fig. Fam. Zurbagiu, scandalagiu: aista-i cam volintir. V. zavergiO, joîmir. volintiresc, -eâscă adj. De volintir' Fig. Hoţie volintirească. vollntireşte adv. Ca volintirii. vollntirie f. (d. volintir). Veclii. Viata de volintir: l-a trimes la volintirie. Azi. Fig. Fam. Apucături de scandalagiu: mai lasă-te de volintirie, măit * voliţiune f. (format de filosofi d. lat. voluntas, voinţă, sau volo, vreafl; fr. voliti-on). Voinţă. volmot6c, -esc, V. holmotoc. volnic, -ă adj. (bg. volnik, om liber, emanicipat, d. vsl. volinu, spontaneu, voluntar, d. volta, voie; rus. vdlinyi, liber. V. samo-volnlc). Vechi. Liber, slobod : om volnic. Adv. A primi volnic, a primi nesilit. voinicesc v. tr. Vechi. Prefac In volnic, liberez. V. refl. Capăt permisiune. Îmi permit ; Omit s6 nu se prea voinicească l volnicie f. (d. volnic). Vechi. Starea omului volnic. vol6c, şi -6g n., pl. oace (rus. vâlok, d. volocitl, a tlrl; voloktisa, nSvod; bg. vlak, plasă. V. năvoloacă). Est. Plasă (de prins peşte) purtată de doi oameni. V. orie. volomoc, -esc, V. holmotoc. volon£ţ, -eăţă adj., pl. pl. e(e. Est. Dolofan, durduliu: copil voloneţ. — Şi -u-neţ (Munt.?). volotic, V. verotic. * voltâic, -ă adj. (după numele fizicului Volta, mort la 1827). Fiz. Al lui Volta după sistema lui Volta (pin pile electrice): arc voltaic. V. galvanizm. * vdltă f., pl. e (fr. volte d. it. volta. V. volută, bgltă, volbură, vuitoare, revoltă), Jnvlrtire a calului In fugă aşa in cit să descrie un cerc. In scrimă, întorsătură p. a para o lovitură. Fig. Schimbare subită In păreri, In atitudine .-o voltă politică. V. viraj. * volterlăn, -ă adj. (după numele filosofului Voltaire, mort la 1778). Al Iul sau ca al lui Voltaire (sceptic, incredul, ironic, muşcător): spirit volterian. * volterianizm n. Spirit volterian. S. m. Om sceptic şi sarcastic. * voltij n„ pl. e şi uri (fr. voltige, s. f.). Un exerciţiu de călărie in care un cal legat de funie aleargă In cerc, iar cel ce se deprinde la călărie trebuie să Incalice din fugă apuclndu-se cu mlnile de şa. * voltijor m. (fr. voltigeur). Cel ce face volţi]. In Francia, In ainte de 1870, un fel de soldaţi de eiită, scunzi, aşezaţi la stingă batalionului. voltom6c, -esc, V. holmotoc. * volubil, -ă adj. (lat. volubilis, d. vâl-verc, a rostogoli). Bot. Care se învălătuceşte In prejuru unui băt (cotor, trunchi), ca volbura, fasolea ş. a. Fig. Pronunţat cu uşurinţă; vorbăvolubilă. Adv.Cu volubilitate. * volubilitate f. (lat. volubllitas, -ătis). Calitatea de a fi volubil, pronunţare uşoară şi răpede: a vorbi cu volubilitate. * volum n., pl. e (fr. volume, d. lat. vo-liimen, vălătuc, din * volvumen, derivat d, vdlvere, a rostogoli. Cp. cu specimen). La cei vechi, vălătuc care înlocuia cărţile noastre de azi, carte, trup de carte, tom: O carte in două volume. Spaţiu ocupat de un corp: a măsura volumu unul bloc de peatră, Amazonu (pin volumu apel Iul) e cel mat mare fluviu. Muz For(ă, intensitate (de sunet, de voce). * volumlnds, -oăsă adj. (lat. volumt-nosus, fr. volumineux). Care are un volum mare: pachet voluminos. Iron. Gras, gros : om voluminos. voluneţ, V. voloneţ. * voluntar, -ă ădj. (lat. voluntarius.V. volintir). Al voinţei: acte voluntare. De bună VOie, nesilit: (fct voluntar. Soldaţ ţl^ www.dacoromanica.ro rolat de voie tn ainte de etatea legală sat) fără să datorească serviciu militar. Adv. De bună voie. * voluntariăt n., pl. e (d. voluntar; fr. volonlariat). Serviciu soldatului voluntar. * voluptăte f. (lat. voliintas, -ătis). Mare plăcere, mare poftă: a bea cu voluptate. * voluptuds, -oăsă adj. (lat.voluptao-sus, fr. -tueux). Plin de voluptate, de poftă ; om voluptuos. Care inspiră voluptate. Adv. Cu voluptate. — Şi -t6s. * volută f., pl. e (lat. voluta. V. voltă şi boltă). Arh. Ornament învălătucit (ca la capitelele columnelor ionice). vAIvură, V. volbură. 1) vom, -utf a voâme v. tr. şi intr. (lat. vdmere, id.). Ban. Mac. Vărs, borăsc. 2) vom, V. voT 2. * vdmlc, -ă adj. (lat. vămicus, d. vdmere, a vărsa, a da înapoi cele înghiţite). Med. Nucă vomlcă, bobită veninoasă de stricnină. * vomltez v. tr. (lat. vâmtto, -ăre, a vărsa des, d. vdmere, a vărsa). Med. Vărs, dau înapoi pe gură cele înghiţite. * vomitiv, -ă adj. (d. lat. vămiius, vărsat, vomitat, cu sufixu -iv; fr. vomitif). Med. Care cauzează vărsături, emetic.’ medicament vomitiv. S. n, pl. e. Medicament vomitiv. vonicer m. V. salbă 2. vops-, V. văps-, vor, V. voT 1. * vorace adj. (lat. vdrax, -ăcis, d. vorare, a înghiţi cu lăcomie. V. de-vorez). Lacom. * voracitate f. (lat. vorăcitas, -ătis) Lăcomie. vorbăreţ, -ă (est) şi vorbăreţ, -eăţă (vest) adj., pl. eti, e(e (d. vorbă. Cp. cu hirbareţ). Care nu e tăcut, cîruia-i place vorba: om vorbăreţ. V. guraliv, limbut, flecar. . v6rbă şi (vechi) dvârbă f., pl. e (vsl dvoriba, curte, adică „adunare", ca şi cu-vint, taifas şi zbor 2. V. voroavă). Vechi (dvorbă). Serviciu la curtea domnească, omagiu .- ţineai dvorba (Cost. 1, 288). Azi (vorbă). Cuvlnt, una sau mai multe silabe unite (printr’un acent) care reprezentă o ideie : din vorbă in vorbă au ajuns lacociorbă (la bătăie cu cociorba). Accent glas, pronunţare, timbru de voce: l-am cunoscut după vorbă că-i străin. Vorbire, convorbire, con-versatiune, întreţinere, taifas; vorba lungă (e) sărăcie, s’aude vorbă pin părete, a te pune la vorbă cu cineva, asta de vorbă cu cineva, a-l ţine de vorbă (a-1 întreţine cu vorba). Zisă, spusă, cugetare, proverb : asta-i curat vorba celula: .1Jndenu-icap, vai de picioare 1" învoială, înţelegere; aveam o vorbă cu el. Pl. Palavre, mofturi, vorbe goale care nu se potrivesc cu faptele; acestea-s vorbe /Vorbă cu vorbă, cuvlnt cu cuvlnt, exact: a copia, a traduce vorbă cu vorbă. Vorbă să fie, expresiune ironică pin care arăţi că nu crezi ceia ce ti se povesteşte; El a ucis balanru. — Vorbă să fie I Nu e vorbă»., dar.», nu se poate yorbi, e de prisos a mal spune; Nu e vorbă, ştiam că n’avea nevoie. Dar tot i-am irimes bani. A lăsa (ori a transmite) vorbă cuiva, a-l vesti, a-l anunţa, a-I comunica. A purta (sau a ţine) cu vorba, a tot amina pe cineva fără a-l da. E vorba că, realitatea e că : e vorba că n'ai reuşit1 E vorba de (sau despre), se vorbeşte de. Era vorba să, se hotărlse să. A întoarce vorba, a replica, a riposta. Vorba ceia (sau vorba celuia), cum zice proverbu. Nici o vorbă I tăcere, nu crlc-nil A pune o vorbă bună pentru cineva, a vorbi In favoarea Iul. A deschide vorba, a tncepe conversafiunea ori discusiunea. A face vorbă pentru un lucru (de ex., p. o căsătorie), a începe să tratezi. A fi tn vorbă cu cineva, a trata p. un lucru (de ex. p. o căsătorie). A intra in vorbă, a începe o con-versafiune (ca să treacă timpu ori ca să tratezi ceva). A înţelege de vorbă, a te supune fără altă constrlngere. Fie (sau rămiie) vorba tntra noi, să nu spui nimic altuia. Fără multă vorbă, fără dificultăţi, fără mofturi, brusc: a pleca, a refuza fără multă vorbă. Dintfo vorbă sau din două vorbe, îndată, uşor: a admis din două vorbe.—Şi horbă (Mold. Pop.). vorbărie f. (d. vorbă). Vorbă multă, vorbă goală, frazeologie. vorbesc v. intr. (d. vorbă). Articulez vorbe exprimlnd o cugetare, cuvlntez, grăiesc: copilu începe a vorbi. Articulez vorbe ca omu, dar fără a cugeta: papagalu vorbeşte. Pronunţ.- <* vorbi pe nas. îmi exprim ideile Intr'un mod oare-care: a vorbi pin gesturi, ca muţii. Mă exprim, îmi desfăşor ideile: acest orator vorbeşte frumos. Tratez: profesoru a vorbit despre Cezar, cartea asta vorbeşte despre astronomie. V. tr. Mă folosesc de o limbă: a vorbi româneşte, limba românească. Stabilesc, mă Involesc, mă înţeleg: am vorbit să-mi trimeată pachetu acasă. V. refl. îs vorbit, Is Întrebuinţat: limba franceză se vorbeşte mal pretutindeni. Mă înţeleg, stabilesc o învoială: s’aă vorbit să fugă. A vorbi răi safi bine despre cineva, a-l defăima saă a-l lăuda. A vorbi pe cineva de rău sau de bine, a-l defăima saă a-l lăuda. A vorbi de sus, a vorbi ca un superior, cu mtndrie. A vorbi tntr'alurea, a aiura. — Şi horghesc (Mold. Pop.). vorbire f. Acţiunea de a vorbi, de a te exprima: a avea vorbire curentă. Cuvlnt: părţile vorbirii. vorbitâr, -oăre adj. Care vorbeşte: papagalu e o pasăre vorbitoare. S. m. şi f. Orator: un vorbitor excelent. S. n., pl. -oare. Cameră destinată vorbirii (conversatiunii) părinţilor cu elevii Intr'un internat. 1) voresc v. tr. (cp. cu borăsc). Ps. Hurm. (la Cdr. Ps. S.). Vărs. 2) voresc v. tr. (cp. cu ză-vorăsc) Ps. Hurm. (la Cdr. Ps. S.). lncui. vârnic m. (vrom. dvornic, d. vsl. dvori-nikă, curtean, şambelan, dvoră, curte de suveran, dviri, uşă; rus. dvdrnik, portar. V. www.dacoromanica.ro d verâ). Vechi.Judecător care şedeala poarta palatului domnesc şi judeca procesele mal mici (Erau 12, numiţi şi vornici de poartă). Mare vornic, boier de divan (tn rang după marele logofăt) cu funcţiunea de guvernator: vornlcu tării de sus (Iaşii, Hotinu, Cernăuţii, Soroca), vornlcu tării de jos. Mai pe urmă, judecător urban (V. pîrcălab). Ministru de interne şi boier cu acest titlu; mare vornic. Azi. Mold. Pop. Primar (sau ajutor de primar) rural (administrator sau şi perceptor). Munt. Vornicel la nuntă. — In Moldova (1399—1400) erau doi vornici, iar de la 1506—1507 apăru şi un vornic de Suceava. Clte 2—3 vornici figurează In documente plnă la 1452—1453, după care găsim un singur vornic. La 1569—1570, Bogdan VI institui iar doi vornici (cel de tara de sus şi cel de tara de jos). In Ţara Românească, vornicu apăru supt Mircea cel Bătrtn (1414—1415), tn rang după marele ban. vornlceâsă f, pl. ese. Soţie de vornic. Druşcă (la cununie şi la uncrop). vornicul m„ pl. el (dim.d. vornic). Vechi. Pl. Soldaţi de supt comanda marelui vornic. Mal pe urmă, ales al opştii satului (primar, consilier). Azi, colăcer, cavaler de onoare la nunţile ţărăneşti. vornicfe f. Demnitatea de vornic. Juris-dicfiunea (ţinutu) lui. Ministeru de iaterne. Primărie de sat. voroavă f., pl. e (var din vorbă, pin-tr’un intermediar rusesc). Mold. Trans. Vechi. Vorbă, convorbire, discusiune. voronic m. şi voronică f., pl. l (cp. cu rus. voronic, o plantă şi ung. veronlka, veronică, o plantă scrofularicee). Trans. Vulg. O plantă labiată care creşte pin locuri necultivate şi pin ruine (marrubium (pere-grinum şi vulgare]). — Şi ungftraş. vorotfc, V. verotic. vorovâcî, -ce adJ. (d. voroavă). Dos. Cant. Vorbăreţ, elocuent. vorovesc v. intr. şi tf. (d. voroavă). Vechi. Azi 7rans. Rar. Vorbesc, convorbesc, discut voscreăsnă f„ pl. esne (vsl. văskruse-nlle, rus. voskresinle, înviere, voskrisenie. Duminică). Vechi. O ctntare care se ctRtă ia biserică tn fie-care Duminică tn onoarea învierii. Vostru» voastră, pron. posesiv de pers. II pl, pl. voştri, voastre (lat. vester, pop. vdster; it vostro, pv. cat. vostre. vfr. vostre, nfr. voire, sp. vuestro, pg. vosso). Pe care II posedaţi ori care vă posedă ; cărţile veastre, părinţii voştri, tara voastră. Al voştri, rudele, amicii voştri. V. nostru, voştfn&i V. hoştlnă. *vot h., pl. urî (fr. voie, după engl. vote, d. lat. votum, dorinţă). Sufragiu, voinţă exprimată tntr'o adunare p. alegerea unei persoane ori p. admiterea unei propuneri: acest deputat s’a ales cu multe voturi. * votant, -ă s. (fr. votant, d. voter, a vota). Care votează, alegător. * votez v. intr. (fr. voter, după it. votare şi engl. to vote, a vota, d. lat. votum, dorinţă). îmi dau votu: alegătorii ai votat pentru el. V. tr. Alegătorii l-ai votat pe acest deputat, deputaţii ai votat legea. V. refl. Legea s'a votat. V balotarlsesc. * votivi -ă adj. (lat. votlvus, d. vovdre; votum, a hărăzi, a închina, a dori). închinat, hărăzit: biserică votlvă. vodă, dativu d. voi (lat vfibe, lld. vâbts)•• na-vă şi vaiă, voiă vă dă, voiă vl se dă. Vovldenie( V. ovldenie. yozglăs n., pl. uri (rus. vozglăs, vsl. vizglasi). Fârmula de încheiere a unei rugăciuni, pe rare preutu o pronunţă c’o voce mal tare. — In Munt. şi ecfdnis. , vozglaş£nle şi vîzgl- f. (rus. vozgla-Sinle, vsl. vfizgl). Vozglas. vrabie f. (vsl.'vrabll, bg. vrablel, rus. vorobii). O păsărică care trăieşte pe lingă casele oamenilor şi-şi face cuIdu pe supt streşini şl pin alte ascunzători ale clădirilor şi chear pin flntlnl (fringilla domestica). Maram. Pasăre. A da vrabia din mină pe cioara de pe gard sau din par, V. cioară. ■— In Olt. brabete, din vrabete (bg. vrabec), de unde s’a făcut un pl. vrabefl, apoi bra-betl şi sing. analogic brabete. Brabefl se numesc şi resturile de mămăligă din ceaun. Pe la Hâfeg cloclete. V. vrăbioi.—Vrabia (femela) e cenufie pestriţă, Iar vrăbioiu cafeniu pestriţ. Se prinde foarte rar tn prinză-toare, şi dacă tn sftrşit cade prinsă, moare de întristare, ca şi pifigoiu. vracevânle f. (vsl. vracevanlie). Dos. Medicament. vraci m., pl. tot aşa (vsl. vrai, medic, strb. „vrăjitor". V. vrajă). Vechi. Medic. vraf n., pl. uri (vsl. vrahi, trelerare, morman. V. vraşilă, vrăşuiesc, răvăşesc şi h ral). Grămadă, morman (degrtu adunat la steajăr, la păru ariii). Grămadă confuză (nu teanc): vrafuri de htrtil, de cârfl. — In nord vrav şi (pin confuziune cu brac 1) şi brac: bracuri de cârfl. In Ban. vraS. V. ciaîo, cllt. vraişte f., pl. vrălşti (vsl. * vrahilte, d. vraM, vraf). Evolufiunea înţelesului a fost de la „treierare" la „cutreierare, loc deschis, casă pe unde poţi cutreiera ca tn arie". V. vraf). Lucruri aruncate claie peste grămadă, tn dezordine. Loc ori casă tn care pofl intra şi cutreiera fără să fii oprit•• casa as-ta-l vraişte. Adv. Cu uşile deschise.- am găsit casa vraişte. — Şi hralşte (nord), ra-Işte şi haişte (Olt. Ml.). V. hardughie. vrajă f., pl. ăji (vsl. vraza, d. vrăkatl, a boscorodi. V. vrăjesc, vraci). Munt. Farmece, magie, uneltire făcută cu desctn-tece: o babă făcea vrăji. vrâjbă f., pl. e şl vrăjbl (vsl. vrazlda, duşmănie, confundat cu vrazlba, magie, vrajă; ceh. vrazba, ură mortală. V. vrăjmaş). Duşmănie, dezbinare, rivalitate; era mare vrajbă Intre el. — In Munt. vest şi vraj-mâ (lsp. 2, 66). www.dacoromanica.ro vrâm(n)lţă, V. vranlţă. vrană f., pl. e şi 6ni (bg.vrană, vrană). Gaura cea mare pin care se toarnă vinu tn butoi. Gaură, răsuflătOBre. V. preduf. vrânclnă, V. vancină. 1) vrăniţă f., pl. e (strb. vratnlca, canat, valvâ, d. vrata, poartă). Vest. Poartă de nuiele, portiţă. — Şi vragnlţă (Maram.) şi vrâcniţă (Ban. A lăsa vracnifă, a lăsa vraişte) şi vrămlţă (Munt. vest, Crişeana), şi vramniţă. 2) vrăniţă, V. oranlţă. vrăscă f., pl. âştl (din vreasc ori vsl. hrastu). Trans, Nula, vargă. — La Dos. vrăscurâi f., pl. i. v vrâşllă f., pl. e (vsl. * vrasilo, d. vrahă, vraf. V. vraf, învrăşulesc). Vest. Răvăşire, risipire. A face vraşilă, a pălangi, a culca la pămtnt: ploitt, vqca a făcut vraşilă in semănătură (rev. I. Crg. 7, 312, şi 9,126). V. palancă 1 şi polog. vraştT, V. hîrştî. 1) vraQ, V. vraf. 2) vraQ, V. vreaQ. vrav, V. vraf. vrăbioără (oa dift.) f., pl. e (dim. d. vrabie). Partea cărnii de vacă de la spată (de la omoplat). Friptură din assmenea carne. V. fleică. vrăbidT m., pl. tot aşa. Mâsculu vrăbiii. — In Trans. şi păsăroi. vrăcebnlcesc, -eăscă adj. (vsl. vracebinu). Dos. Medical, vrăcebnlcie f. Dos. Medicină, vrăclulesc v. tp (d. vraci). L. V. Vindec. V. intr. Practic medicina. vrăcTuinţă f., pl. e. Dos. Vindecare. vr&fuTesc v. tr. (d. vraf). Fac vraf, răscolesc, răvăşesc: nu-mi vrăfui hirtiilel — In nord vrăvuTesc (Şez. 30, 202). vrăjbesc v. tr. (d. vrajbă ; vsl. vrazi-dovati, a duşmăni). Ps. S. ş. a. Duşmănesc. V. învrăjbesc, vrăjbie f. (d. vrajbă). Ps. S. ş. a. Vrajbă, vrăjesc v. tr. (vsl. vrazatt, a vrăji, vra-ztii, a face farmece. V. vrajă, vracT). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc. vrăjitor, oăre s., pl. f. ori, ca ursitori, privighetori. Vest. Fărmăcător, -oare (care face farmece). — Ca adi, pl. f. oare: femei vrăjitoare. V. bahorniţă. vrăjitorie f. Fărmăcătorie, magie, vrăjmaş, -ă (d. vrajmă, var. din vrajbă). Duşman.- vrăjmaş de moarie. — Ca adj. e fals. 1) vrăjmăşesc, -eăscă adj. De vrăjmaş ; privire, ţară vrăjmăşească. 2) vrăjmăşesc v. tr. Vrăjbesc, duşmănesc. — Vechi şi -ăşuTesc. vrăjmăşeşte adv. Ca vrăjmaşu ; a lucra vrăjmăşeşte. vrăjmăşie f. (d. vrăjmaş), Duşmănie. vrăsuTesc (mă), V. frăsuTesc. vrăşrilesc v. tr. (d. vraşilă). Vest. Răvăşesc, lmprăştii, risipesc. vrătilică şi vrotllicăf., pl./(bg. vrăt-liga. V. vetrice 2). O buruiană (gircaea utetiana). — Şi telişcă. vrăvuTesc, V. vrăfuTesc. vre-(var. din veri-), particulă care arată aproximafiunea numerică sau temporală : vre-o zece oameni, dă-mi vre-un franc doi dacă ai, vre-odată. — Vre-o se pronunţă, tntr'o singură silabă (adică cu e scurt), vreun se pronunţă tn două silabe. Moldovenii, fiind-că zic on tld. un, zic şi vre-on tntr’o singură silabă. Din vre-o, vre-un tn limba familiară tn Mold. şi Munt. s’a făcut v'o, v'un, precum: v'o una, v'o una, v'o două, v'o zece, v'o sută, v'odată, v'un franc (tn Mold. şi v’on franc). In Mold. nord. tld. v'o se zice şi h'o iar tn Munt. vest şi Olt. fo şi f’un. vreâm&ti V. freamăt, vreasc şi (vechi) hreasc (ea dift.) n., pl. uri (vsl. hvrastu, hrastu, vreasc, hvras-tiie, vreascuri ,• bg. hrast, copăcel, fraste, vreascuri; strb. fh/rast, stejar. E rudă cu it. foresta, pădure. V. vrască, htrşag). PI. Ramuri uscate, găteje de aprins focu. — Şi răscote (pl.) tn vest, şi [vjrascurT In Trans., şi hreşt[î]urT tn nord. Pe alocuri şi hreast. vreâti (vest), vreQ (Mold. sud) şi vraQ (nord), vrut, a vrea v. tr. (lat. * vdlere. V. voT 2). Voiesc, am voinţă să: vreau să plec. — In nord se conjugă aşa : vrau, vrai, vra. Subj. (In toată Mold. să vreie, tn sud şi să vrea). Se zice şi vroT, vroTesc, a vroi (amestec din voi, voiesc, şi vreau). Cp. cu iau şi beau. Vrom. vruind şi vrund, azi vrtnd. vreăvă f., pl. evi (vsl. vrieva). Cor. Strigare, strigăt. vrednic, -ă adj. (vsl. vriedinu, bg. vrie-den, a. t. cr., vriednik, om vrednic, rus. vrid-nyi, vătămător). Capabil, tn stare (rar azi) ; nu e vrednic să plătească. Harnic : albină vrednică. Deqin: vrednic de laudă. Adv. A te purta vrednic. — In est şi vreTnic (ca udmă, aimă), tn vest şi vrenlc. vrednic^sc v. intr. Rar. Muncesc cu vrednicie. V. învredn-. vrednicie f. (d. vrednic). Capacitate (Rar). Hărnicie. Demnitate : a te purta cu vrednicie. — Şi vreTn- (est) şi vren-(vest). vrej m. (strb. vrei, -za, bg. -za). Munt. Curpen, cotor de plantă ttrttoare, ca la dovleac, la pepene ş. a. vreme f., pl. vremi şi vremuri (bg. vreme, d. vsl. vriemen ; rus. vremea). Timp : in (saii pe) vremea Romanilor, in vremea de azi. Răgaz : n'am vreme. Prilej. Starea atmosferei ; vreme frumoasă. înrăirea atmosferei spre Iarnă : pisica, porcu face a vreme. Devreme, timpuriii, nu ttrziu ; a te scula devreme. Din vreme, din timp; adă-ţi lemne dinvreme, că vine iarna. La vreme, la timpu cuvenit; toate lucrurile la vreme (la vremea lor). Pe vreme de, pe timp de : pe vreme de iarnă. De vreme ce, (vechi şi de vreme că), de oare ce, fiind-că. în vreme ce, pe ctnd: cărbunelee negru, în vreme ce varu e alb.Pevremurl (vest), odinioară: ce era acest om pe vremuri t www.dacoromanica.ro vremelnic, -ă adj. (vsl. vrierneninu cu sfifixu -ic). Temporar, pe cltva timp. Adv. A trăit vremelnic In străinătate. — Mai rar şi -Icesc (adj.), vremelniceşte adv, Pe cltva timp. vremuieşte v. intr. (d. vreme; rus. vre-menlti, a temporiza, vremeni se, e vreme frumoasă). începe să se strice vremea iarna. V, zbtrgoTeşte. vrere f. Voinţă: cU vrerea lui Dumnezei. vrespere m. (rus. serepir şi Şerspdr), Rar. Avat. , vrătle f. (slrb. vreca, bg. vretiste, torbă, d. vsl. vrieti, de unde rom. vir). Serbia. Torbă. vreS, V. vreaS. vrevăsc v. intr. (d. vreavă). Vechi. Murmur, protestez, clrtesc. vrîsn-, V. vîrsn-. vrîst-, V. vîrst-. vroi, V. vreaD. vrotllică, V. vrătillcă. vruh m. (gr. vrukds). Biblia 1688, Ltv. 11, 22. Lăcustă, cosaş. vrut, -ă adj. Voit. S. n. pl. Vru le ţi nevrute, verzi şi uscate, palavre, fel de fel de vorbe, vtori, V. ftorl vuTesc, V. vuiet, V. hu-. * vulcan m. (fr. volcan, d. ii volcano, vulcan, care vine d. lat. Vulcanus, zeu focului [care locuia tn vulcanu Etna şi fabrica fulgerele lui JoIeJ). Munte care scoate abur, fum şi foc şi revarsă lavă pin crater: Etna, Vezuviu şi Strdmboli ts cei trei vulcani ai Italiii. Fig. Om energic şi impetuos. Stare de lucruri care nu se poate linişti declt pintr’o izbucnire periculoasă. — Vulcanii cauzează de multe ori cutremure. La 79 după Hristos, o teribilă eruptiune a Ve-zuviului dărămă tn parte şi acoperi cu cenuşă şi lavă orăşelele Pompeji, Herculanum şi Stabiae, lingă Neapole. In zilele noastre, cele mal celebre ts erupţiunile vulcanului Kra-katoa (1883), care distruse o parte din insula cu acelaşi nume, In Oceania, şi a vulcanului Pelâe (din Martinica), cade a ucis 35.000 de oameni (19o2). Slnt şi vulcani care aruncă apă clocotită (geyszri), noroi, pucioasă, aer cald şi gazuri inflamabile. * vulcanic, -ă adj. (d. vulcan, fr. volca-nique, it. vulcănico). Din sau de la vulcan: scorii vulcanice, teren vulcanic. Fig. Ardent, impetuos: imaginafiune vulcanică. * vulcanlzez v. tr. (d. vulcan', fr. vut-caniser). Amestec cu pucioasă ca să reziste căldurii şi frigului (vorbind de cauciuc). * vulg n., pl. uri (lat. vulgus). Plebe, mulţime de oameni neciopliţi. V.popor. * vulgar, -ă adj. (lat. vulgarts). De vulg, trivial, comun, ordinar: maniere, vorbe vulgare. Comun, ordinar, nedistins, necioplit, ignobil: o faţă cu trăsături vulgare. Adv. In mod vulgar. V. popular. * vulgaritate f. (lat vulgăritus, -ătis), Caracteru de a fi vulgar. * vulgarlzat6r, -oâre adj. şi s. Care vulgarizează (Mai bine zis popularizator). * vulgarizez v. . zădă, V. zeadă. zădle f. (vsl. zadnyt, posterior, zadt, înapoi, venit, probabil, d. strb. ori rut., adică .fota posterioară11, apoi .fotă In general". V. zatcă). Trans. Vllnic, catrinţă, fotă !n general; iţi prinse in brtă zodiile 90 www.dacoromanica.ro (Rebr. 36), se dăduse jos din pat şi-şl lega zodiile (50), reveni cu copilaşu in zadia el din apoi (2, 65). zădră, V. zeadă. zagăn, V. zăgan. zagară f. (turc. zaghara, adică „blană de Zagara“, un oraş tn Macedonia). Vechi. Azi Braşov. Guler de blană lat care acopere umerii. Azi Mold. Chenaru sau panglica de pe marginea pălării! (rev. 1. Crg. 3,346) sau chenar de blană de altă coloare la căciulă. Fig. Iron. Pl. Zorzoane, zahăn, V. sahan. zahanâ, V. zalhana. zahăr (est) şi zahăr (vest) n., pl. uri (ngr. zăhari, rar zahdri, ar. sukkar, sohkar, turc. leher pers. Sakar, Sakkar d. ser. săr-kară, păli sakkhară, de unde vgr. săkhar, săkharon, lat. săccharum ; It, zăcchero, fr. sucre, germ. zucker, ung. cukor, rut. cukor ; bg. zăhar. V. şichlrglQ). O substanţă albă, friabilă şi dulce care se scoate din diverse plante, mal ales din trestia de zahăr şi din sfeclă: cine n'a gustat amaru, nu ştie ce e zaharu ţProv.). Zahar de gheată (est), candel, zahăr cristalizat, translucid. (E bun contra tusil. Copiii tl mănlncă ca acadea). Zahăr toz, zahăr granulat, tn grăunte mici aproape ca nisipu. — Patria zahărului de trestie e India (Bengalu). Prima ştire autentică despre zahăr a fost adusă tn Europa la 327 tn lainte de Hristos de doi generali ai lui Alexandru cel Mare, care povesteau că tn India se face miere fără de albine. Această „miere" era sucu trestii! de zahăr. Acest suc s’a întrebuinţat mult timp In stare lichidă, ca şi mierea, şi abea tn seculu 111—VI după Hristos s'a inventat şi răsplndit metoda fabricării zahărului consistent. — Cultivarea trestii! de zahăr şi fabricarea zahărului s’a răsplndit mai tntli tn China şi insulele Sonde. In seculu V după Hristos zahăru se introduse şi tn Persia, de unde a trecut tn Arabia (mai ales după cuceririle Arabului Omar, tntre 634—644). Apoi cultura trestii! de zahăr se răsptndi tn ţările cucerite de Arabi, tn Cipru, Sicilia, Spania. Rafinarea zahărului se perfecţionase mai ales tn Egipt, a cărui sistemă s'a menţinut ptnă pe la sftrşitu secuiului XVIII. — In urma marii mişcări tntre Occident şi Orient tn seculu XI (cruciate, comerciu), zahăru se introduse tot mai mult tn Europa. In Orient se consuma pe atunci tn mare cantitate ca zaharica. Veneţienii şi Genovejii înfiinţară In Siria şi Palestina plantatiuui de trestie şi fabrici de zahăr. Italienii 11 duseră apoi In Germania şi Austria. — Pin evu mediu şi tnceputu celui modern zahăru era scump ca un medicament: ctteva sute de franci chilogramu! In seculu XIX, tn timpu blocului continental, a tnceput să se facă zahăr din sfeclă, care azi e principala plantă din care se scoate zahăru. Dar cel mai bun zahăr din lume e cel de trestie şi anume din San Domingo, unde trestiii, aduse din insula Ma- zaharâ, V. zaherea. zaharez v. tr. îndulcesc cu zahăr: apă zaharată. zaharlcăle f., pl. (d. un sing. mal rar -ică, ngr. zaharikă, adj. n. pl. Cp. cu istericale, poric-, zumaric-). Fam. Lucruri dulci: bomboane, prăjituri ş. a. * zaharfnă, V. saharlnă. zaharisesc (vest) şi zăhărăsc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar sau ngr. zahariăzo, mă cristalizez, zahardno, zaharisesc). Ferb In zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceaţa stricată). Fig. Mă ramolesc.' un zaharisiţi V. izmenesc. zahărnlţă f., pl. e (bg. zaharnica. Cp. cu solnifă). Chisea ori cutie de ţinut zahăru pe masă. zahătă, V. zăhată. zahăr, V. zahar. zahereă f., pl.e/e,şi zahară f. (In doc. şi zahare, zahrea şi zahirea, turc. [d. ar.l zahire, zehire, şi [mal desj zahre). Vechi. Proviziuni, merinde (p. armată ş. a.): hambare, care de zaherea. Azi, Est (zahară). Mtncare preparată p. vite (tărtţă cu apă, sare ş. a.). zaî n,, pl. uri (ung. zaj, zgomot). Nord. A umbla in zaiu cuiva, a te tine după el. A sta de zalu unul lucru, a te ocupa de el: staă de zaiu stupilor (Neam. Rom. Pop 4, 365). zaiafet, V. zlafet. zaif, -ă adj. (turc. ar. zayif slab). Sec. 18—19. Fam. Indispus, cam bolnav, zalfcţt, V. zlafet. zalflic n., pl. uri (turc. zayiflyk). Sec. 18—19. Fam. lndispozitiune. zaim m. (turc. zaim, d. ar. ze’im). L. V. Posesoru unei moşii militare care aducea un venit mai mare de 2000 de lei pe an. V. timar, zăle, V. za. zalhană şi (nord) salhană f. (turc. salhana, d. pers. selh hane). Rar ai.I. Pop. Tăietoare, abator. — Şi zahană, zaană, zalhanagiQ m. Agent de zalhana. zălud, V. zălud. zamăn n., pl. uri şi e (turc. zaman). Nec. Ocaziune. V. aman. zămă, V. zeamă, zambă f. (turc. zenba). Fc. Potricală, preducea. V. jigală. zambăc m. (turc. ar. zambak, crin; ngr. zambăki, bg. zămbak). Mold. sud. Rar azi. Crin roş. zambilă f., pl. e (turc. [d. ar.l silnbitl, pop. siimbiil şi ziimblil; ngr. zimblli [scris -mpili]; bg. iumbul). lacint. — Vechi şi zambul, zlmbul, pl. II. zambol, V. zimbll. zambulică f., pl. I. Est. Fam. Hăinuţă scurtă. V. venghercă. dera, i-a priit mai mult de cit ori-unde. V. trestie. www.dacoromanica.ro ZÂM zămcă t., pl. t şi zâmcl (Vsl. zanfukă, gen. zamka, îngrăditură ; slrb. zamka, laţ; rus. zămok, castel). L. V. Îngrăditură de cetate •• se auzeai tunurile dlnd din oeopurl şi de pin zdmel (Nec 2, 259). V. sancâ. zamfir, V. safir, zamdzi V, zâmos 1. zamparăi V. geampara. zamparagiO m.(din geamparagiu, după pron. ngr., adică „acela care umblă după ctntece", mai degrabă de cit d. turc. pers. zen-pare, care, la Şăin., înseamnă .cel ce aleargă după femei", dar care nu e tn dicţ.). Fam. Berbant, ştrengar. zamparalic n., pl. uri (d. zampara mai degrabă de cit d. turc. zamparalyk, -care nu e In dicţ.). Fam. Berbantllc, ştren-gărie, chef, beţie: se finea de zamparalicuri. zamuz, V. zimos 1. zanât, V. zănat. zanfir, V. safir. zang şi (rar) ztng (d. zăngănesc, ca zbir, zbirn d. zbor, zbirnll) interj, care arată sunetu ciocnirii lamelor de» metal (de ex., al unor săbii) şi a paharelorsupţiri.V. zdrang, .zur, dang, ţanc 2. zap şi zâpa-zăpa (nord) interj, care arată lâtratu, ca şi ham. V. zăpăT. zapcierie f. Funcţiunea de zapcia. Biu-rou zapciului (taht). 1) zapciesc, îâscă adj. De zapcia. Fig. Sumar, aspru ; execufiune zapciască. 2) zapciesc v. tr. (d. zapciă), Fam. Execut aspru ca să plătească. V. intr. Trăiesc ca zapcia. zapciâşte adv. Ca zapciii. Fig. Sumar, aspru. -zapclie f. Zapcierie. Taht. zapcllturâ f., pl. I (d. zapciesc 2). Exe-cuţiune aspră. zapcilfc şi (rar) -lic n., pl. uri (d. zapcia). Funcţiunea de zapcia. Fig. Iron. Exe-cuţiune administrativă aspră. zapciO tn. (turc, zabtcv, cel ce ţine In ■disci plină, rudăcuzabi/.şef.V.zapt şizabet). Vechi. Executor, jandarm. Ofiţer. Suprefect de plasă. Aii. iron. Administrator (suprefect de plasă, pomojnic) chilpirgia. zaphanâ, V. gephana. zâpis n., pl. e (vsl. za-pisă. V. ispisoc, opis). Rar azi. Contract, act scris. V. zdelcă. zăplscă f , pl. şte şi şti (rus.zăpiska. V. peripiscă). Pechl. Certificat de moarte, zapirstea, V. ptrslea. zaplăn m. (cp. cu zablăă 1 şi cu slav. za, dincolo, şi pianina, munte, adică „de peste munţi"). Om tnalt şi robust (vlăjgan, ■zdrahon, zaporojan, hojmalău). — In Munt. est. jăpian, la Zanf. (Mirifă, XII japlan. — Fem. -ncă, pl. e. V. julan. ZAR zaplâz a., pl. ari şi e (rut. zaplaz. V. plaz). Est. Gard de sclnduri. — Pl. a. II (Let 3, 205 şi 215). V. ulucă. zaporojan şi japorojân m. pl. enl(d. rus. Zaporâiec, d. zapor6zle, regiune de dincolo de cataracte, d. za, dincolo, şi po-r6g, prag, cataractă. V. prag). Cazac de dincolo de cataractele Niprului. Mold. Fig. Zaplan, zdrahon, vlăjgan, om înalt şi robust ■ V. tătar, ţuţuTan. zapt n., pl. arfţturc. nr. zabt, stăptnire, luare, adminstraţiune. V. iabet). Vechi-Stăptnire, autoritate, administraţiune ; supt zapta Iul. A face ceva zapt, a pune mina pe ceva, a confisca, a sechestra. A face zapt cuiva, a-l Infrlna. Azi. Olt. Jaf. 1) zar n., pl. uri (turc. pers. zar, zar; alb. bg. zar, ngr. zări: it. zara, şi Id. ar. az-zarj azzardo, sp. azar, fr. hasara). Mic cub de aruncat la joc. V. arşic, coţcă, madăi 2) zar n., pl. uri (ung. zăr). V. zăvor. zarăf m. (vechi şi saraf, d. turc. saraf. ar, sarraf; ngr. sarăfis, alb. bg. slrb. saraf). Schimbător de bani tn schimbu unul mic folos. V. bancher, tîrgar. zarafir n., pi. uri (turc. pers. zer, aur şi -afir, ca’n baibafir. V. zarmacup, zarnacadea). Vechi. Baibafir, fir de aur (de brodat). Stofă brodată cu aur (pl. şi -e) zaraflic n., pl. uri (turc. saraflyk). Meseria de zaraf (Rar). Agiu, atlta la sută p. schimb (vechi). Fig. JronL Speculă neruşinată. zaraphaneâ, V. tarapana. zâră f., pl. inuzitat zări (înrudit cu alb. dhală, lapte acrit, de unde şi mrom. dhală, zară, şi cu vgr. gala, lapte. P. dă = z, cp. cu barză, viezure şi mazăre). Zer rămas din smtnttnă după ce s’a scos untu saa din laptele de oaie după ce s’a scos caşu şi jintuitu. zarbâ, V. zarpa. zardavâ şi zerd- ra. (turc. zerdeva şl -ava). Sec. 18. Jder. Blană de jder. zâre f, pl. zări (vsl. zarla, zorla, strălucire ; bg. zarea, rus. zar&ă. V. zorT, zăresc). Lumină «labă depărtată: se redea o zare de lumină. Orizont: un escadron, o corabie se ivi in zare. în zare, privind contra lumini tpln acest plic se vede in zare. Pe zarea dealului, pe culmea dealului privit de departe. De zare, numai ca Să zăreşti,de loc; nu era mtncare nici de zare. zarf n., pi. uri" (turc. ar. zarf; ngr. zdrfi). Tas, suport de pahar de ceai ori de felegean, de care să poţi apuca ca să nu te frigă. zargân m. (ngr. turc. zarghăna). Un fel de tipar marin (belone bilone) lung de 50—80 c. in. zarif adj. (turc. ar. zarif, id.). Vechi. Nostim, elegant, cochet V. muchelef. zariflic şi -ic n., pl. uri (turc. zarifiik). Vechi. Eleganţă, cochetărie. - 1427 - www.dacoromanica.ro zârişte f. (d. zare). Let. Zare, orizont, zarmacup m. (turc. pers. zer mahbub, aur favorit). Vechi. Mold. Galben care valora 5 lei. zarnacadeâ f>, pl. ele (turc. [d. pers.] zerin-kadah, pop. zirimkadă, d. pers. zirin, de aur, şi ar. kade, cupă; ngr. zernekades). Est. Narcis. zarpă şi (ma! vechi) -bă f. (turc. pers. zerbaf, f. zer, aur, şi bafte, ţesut). Vechi. O stofă scumpă de matasă ţesută cu aur sau cu argint, brocat. Haină din această stofă. Ornamente din această stofă .■ umbla numai in zarpale. zarpalâtlc, V. zărpălatlc. zarţăle f. pl. (vsl. rus. zercălo oglindă! slrb. zrcalo. Cp. şi cu bg. zurkoli, termin ironic lld. „ochi"). Munt. la ţară. Ochelari. zarvă f., pl. e (d. zărvuiesc). Vechi. Cearta gtlceavă. Azi. Tumult, zăhăială, agitaţiune: mocanu se uluise de atita zarvă: trenuri şi iar trenuri, cai, tunuri, căruţe, cornişti care buciumau ca arhanghelii la judecata din urmă (Sov. 231). — Şi zârvură, pl. I (Munt. est). zarzâlef V. zarţale. zarzam, V. ţarţam. zarzavagiii m. (turc. zarzavatcy). Cultivator sau vtnzător de zarzavat. — Fem. -gToafcăi pl. e. zarzavat n., pl. uri (turc. zarzavat, zer-zevat. d. pl. ar. sebzevat, care vine d. pers. sebze zarzavat, d. sebz, verde). Legume verdeaţă ; un cimp de zarzavat, un chilogram de zarzavat. Pl. Feluri de zarzavat. — Şi zerz- (Doc). zarzavela m. (mrom. zarzavul, dracu). Fam. Un nume al diavolului (Al.), zârzăn m. Olt. Zarzăr. Corcoduş, zârzănă f., pl. e. Olt. Zarzară. Corcoduşă. zarzăr m. (d. zarzără). Mold. Munt. est. Un pom rozaccu originar din Turchenstan şi Mongolia (prunus armentaca). Florile lui ts albe şi apar tn aintea frunzelor. Poamele lui (nişte drupe mari galbene) ts foarte gustoase şi au slmburele amar. Trans. Corcoduş.—Şi -zar (Mold). zăn (Olt), -zăl (Gorj), zăr-zăluT (Meh.). V. cais. zarzără f., pl. e (ngr. zirzalon, zerdali, d. turc. pers. zerdolu, prună galbenă [pers. zerd, galben, şi alu, prună]; bg. zărzala. V. zerdlceaf). Mold. Munt. est. Poama zarzărului. Trans. Corcoduşă. — Şi -zară (Mold.), -zănă (Olt.), -zălă (Gorj), zăr-zălie (Dolj, Meh. Serbia, după ngr. zarza-liă. Cp. cu păpădie, străgălie). V. caisă. zasc n., pl. uri (ung. ăszok). Trans. Bucată de lemn care se pune supt un butoi ca să nu-! putrezească fundu or! ca să nu se clatine (Se numeşte şi căpătii, chezaş şi podval). zastălnlţă f., pl. e şi zăstălhifi (slrb, zastavnica). lai. Ţargă. zastăvă f., pl. e (rus. rut. zastăva. casa vămii. V. zăstăvesci stavă). Sec. 19. Vamă •• a lua cu chirie încăperea de zid aflată la zastavele portului Galaţi (Mon. Of. al Mold. 3, 820, 13 Nov. 1861. pag. 1307, col. 3). Şerbia (după slrb.). Steag. zâtcă f., pl. e şi zătci (vsl. * zadka, d. zadi, înapoi, V. zadle şi nazat). Vest. lntinzâtor, crivea, băţu cu care pinza ţesută se strtnge pe sulu din ainte. — Şi zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuş. zatocânle f. (rus. zatodenie, id.). Exil (Cost.). zat6nf V. zăton, -nesc. zaţ n., pl. uri (germ. satz, d. setzen, a pune, a aşeza. V. zeţar). Compoziţiune tipografică, litere aşezate gata p. tipărit (a-şezături). Munt. Olt. Rar. (germ. boden-satz). Drojdie. zavâl n„ pl. uri şi e (vsl. * zavală, d. va/ii, val. V. val 1). Dun. Privai înfundat la un capăt Japşe unite tntre ele. zavaTdoâcef V. zabaldoace. zavăz n., pl uri şi e (Cp. cu zăvadă). Vechi (Od,). O haină femeiască. zaveădă şi -eăsă V. zăveasă. zavelcă) ză- şi zu- f , pl. i (bg. za-vivka, Invălitoare, d. z avivam, In văl esc, învălătucesc; vsl. za-viti, a Învălătuci), rest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota dia ainte. V* vilnic. zaveră f„ pl. t şi e (bg. zaviera, complot^ d. viera, fidelitate). Revoluţiunea Grecilor la 1821, Eteria. Fig. Fam. Tumult, dezordine.* ce zaveră e asta ? zaverglsâsc(mă) z. refl. (d. zavergiu). Vechi. Rar. Mă revolt, fac revoluţiune V. buntuluTesc. zavergîQ m. (d. zaveră). Vechi. Revoluţionar din zaveră, eterist. Azi. Fig. (pop. zavragiii). Scandalagiu. zavescă f., pl. şti (vsl. * zavenzka, rus. zaviăzka, legătură. V. vinj). Vecii. Ferie (tn doc. sl.). zavistie f. (vsl. zavistiie, zavisti, zavida, d, za-vidieti, a invidia, vidieti, a vedea, ca lat in-videre, a invidia, d. videre, a vedea). Rar azi. Ură, pizmă, invidie. — Vechi zavist, pl. uri. zavis(t)nicf -ă adj. (vsl. za'viştinikă). Invidios. — Şi zavistos (Od.). zavls(t)lfv-ă adj. (vsl. zavistilivu). Dos. Zavistnic. zavlstuT£sc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. — La Delv. -tiesc. za vrac n, pl. uri (vsl. zazrakă, d. za-zrieti, a ocări. V. zăresc). Fam. Ocară, săpuneală; i-a tras un zavrac.— Şi zabrac. zavragiii m. -gToâTcă f. (din zavergiu). Munt. Iron. Ţigan vagabond ou căruţa* zăbală şi (est) za- f., pl.e (ung.zabola* zăbală, d. ceh. zubadlo, bg, zăbolec, care vine d. vsL zombă, dinte. Feru (dintr’o singură www.dacoromanica.ro ZĂB bucată) care se pune tn gura calului ca să poată fi strunit clnd nu ascultă numai de zăbălută (Se numeşte şi muştiuc şi trinzea). Pl. Un fel de bubulite molipsitoare care se lac la încheieturile buzelor la cai şi la oameni. zăbavă f. pl. ave şi ăvi (vsl. eabava, dificultate, slrb. rus. .amuzament", bg. „zăbavă, amuzament". V. zăbăvesc). Vechi. Ocupaţiune, treabă. Amuzament, distracţlu-ne. Azi. lntlrziere, amlnare: a sosi fără zăbavă. Mold. nord. Pop. Nu zăbavă, fără zăbavă, curlnd. Vechi. Nezăbavă vreme, fără zăbavă vreme, curtnd. zăbăvnlc, -ă adj. (vsL * zabavtniku, d. zabaviti, a zăbovi). Zăbovltor, greoi: om ză-bavnic. zăbălos, -oâsă adj. Bolnav de zăbale. zăbăluţă f., pl. e (dim. d. zăbală). Zăbala cea mică (numită şi trinzeluţă, compusă din două braţe de fer), care, de ordinar, ajunge p. a conduce calu (Ţăranii nu se servesc de cit de ia). V. strună* zăbăuc, V. zăpăuc. zăbăvesc şi (mai des) zăbovesc, v. intr. (vsl. za-baviti, a Impedeca; bg. zabavSam, baviy, Intirzii; slrb. baviti se, a fi undeva, a rămlnea, zabaviti, rus. zabă-viti, a amuza, a Intlrzia. V. Iz-băvesc, iz-bîndâ). Intirzii.' unde ai zăbovit atit ? Vechi. Nu zăbovi vreme, nu trecu multă vreme; nezăbevind vreme, netreclnd multă vreme. V. tr. Intirzii, ţin, reţin: nu mă zăbovi atltl Mai rar. întreţin, distrez, am uzez: a zăbovi un prieten bolnav. V. refl. Vechi. Intirzii, trec timpu. Petrec, mă distrez, mă amuzez. Mă ocup: se zăbovea după vinat, să te zăboveşti cu sflnta scriptură (Let 1, 44). zăbfc şi -ig n., pl. ari (turc?). Olt. Ban. Un fel de mlncare făcută din fărlme de mălai (turtă) ori şi de mămăligă uscată şi din ouă prăjite In untură. — Şi zăplq (Gorj), zlbic (CL. 1922, 372, şi ArhO. 1928, 158), zabic şi -ig< Şi cocîrţăâ (Olt Ban.) şi puricei (Munt. Mold.). zăblăB, V. zablăB 1 şi 2. zăbleălă f., pl. ele. (d. zăbrele). Cod. Vor. Fereastră, zăbovesc, V. zăbăvesc. zăbranic n., pl. e (bg. zabradnit, tes-temel, d. za, la, şi brada, barbă. V. broboadă). Munt. Ptnză neagră de doliu. zăbreâ şi (rar) -eăiă f„ pl. ele (vsl. zabralo, d. *zabradlo, fort, Intăritură, apărătoare, d. braniti, a Impedeca. fntll s’a zis zăbrele, de unde s’a format unsing. zăbrea. V.zabranf branişte, zăbleală). Munt. Gratie de fer: ferestre cu zăbrele, a privi de la zăbrea (a privi de la gratiile ferestrei). Pl. Parmacllc de fer. V. ostreţ. zăbrei£z şi -£sc V. tr. Pun zăbrele: a zăbrela o fereastră (-esc la Rebr. 140). — Şi înz-. ZĂE zăbun n., pl. e (turc. zebun, vestă, d. ar. al-gubba [V. gîubea, şubă]: bg. za-bun, slrb. zubun, ung. zobony, zubony, it. giubbone). Odinioară, o haină fără mlnici pe care o purtau boierii şi cocoanele; mai pe urmă anteriu vătuit; azi, surtuc ţărănesc de şiac, mintean vătuit, polcă vătuită. — In nord zobon, pl. oane (după ung.) şi ză-bum, pl. e şi uri. zăbunâr m. Croitor sau vlnzător de ză-bune: rufetu zăbunarilor pămlnteni din Bucureşti. zăbunărfe f. Meseria, marfa sau prăvălia zăbunarului. zăcăre f.(d. zac). Starea bolnavului care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Şez. 39, 227), a cădea in răcare, slăbit de zăcare. zăcărişte f. Dos. Loc de zăcere, zăcăş, -ă adj. (din jacaş supt infl. lui zac). Munt. vest. Vindicativ. * zăcămint n., pl. inte (d, zac, după fr. gisement). Depozit, grămădire naturală de minerale In pămlnt: In România is mari zăcăminte de sare şi petrol. „ zăcăresc v. intr. Zac mult timp (Agrb. înt. 159 şi 186). zăcăşeălă f,, pl, e/f, şi zăcăşie f. Munt. vest. Caracteru omului zăcaş, dorinţă de răzbunare. ' zăcâtor, -oăre adj, Care zace. Peatra zăcătoare a morii, peatra fixă (In opoz. cu peatra umblătoare, mişcătoare sau mobilă). S, f., pl. ori. Tocitoare, cadă colosală, Trans. Loc de odihnă, stanişte. zăcere f, Starea omului care zace, zăcare: un bolnav slăbit de zăcere. zăcnătă, V. zăgneată. zăcut n. Starea celui ce zace: slăbit de atita zăcut, 1) zădar m. (d. zeadă). Pt. Zeadă. 2) zădar, V, zadar, zădărnic, V. zadarnic, zădărăsc, a -f v. tr. (vsl. * za-drati, -deron, a zâdărl; bg. zadiram, rus. zadirati, id. V. zgîrlî. Cp. cu pirăsc, tirăsc, zălă-răsc, vir, zăresc). Zglndăresc o bubă (Olt.). Întărit, atlţ, înfurii: ntvzădăriţi cinele, copilI Tachinez. — In vest jldărăsc. zădărnicesc v. tr, (d. zădărnic). Fac să fie zadarnic, dejoc: a zănărnici planurile cuiva, zădărnicie f. (d. zadarnic). Caracteru de a fi zadarnic: zădărnicia unul plan. Deşertăciune, vanitate: zădărnicia bogăţiilor. zăduf şi (vechi) -uh şi -uv n., pl. uri (vsl, za-duhu, năduf; bg, zăduh, zaduha, zăduf, năduf; pol. zaduch. V. duh). Căldură înăbuşitoare, zăpuc, zăpuşeală: emare zăduf azi. Fig. Năduf, necaz, supărare: mult zăduf mt-a făcut acest om I zădufos, -oăsă adj. Plin de zăduf. — Vechi -hos. ză(e)fât, V. zieaft. - 1429 - www.dacoromanica.ro ZÂF zftfcht, V. zefchT. zăgăn (vest) şi zagăn (est) m. (turc. zagan, şoim; ngr. zagănos). Sorliţă (Şez, 37, 132). Un (el de vultur pleşuv care se numeşte şi holtar (vultur percndpterus). Un fel de şoim care mănlncă şi mortăciuni (milvus). zăgăz n.. pl. urî ţi e (slrb- zagat, gat, zăgaz, zogatiti, a stăvili. V. zăhată). Stă-vilar, ie2itură, dig. Fig. Infrlnare; a pune un zăgaz pasiunilor. — In Bz. şi zăgastru, pl. e. La Viciu zăgastru, locu gol dintre pâretele grajdului şi iesle pe unde umblă oamenii etnd dau mlncare vitelor, zăgănuţă, V. zânoagi, zăgăzuTesc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. — Si tndigalesc. zăgîrnă f., pl. e (lat. zăberna, torbă, geantă, var. mai ttrzie din tăberna, de unde s'a făcut tăglmă şi ttrnă, V. brînză şi glbernă). Sidilă, torbă de clnepă de strecurat jintita ori de pus brtnza ori urda la scurs. TorbS, traistă mică (Nţ. Rev, I. Crg. 4, 27). — In Bz. şi zăgtlnă) In Bucov. -Tină şi -tlneâţăf pl. eje (In Ml. şi tă-gîrnă). V. Iiîrzob. zăgneâtă f. pl. ete (rus. za-gneta, pod-gnet, surcele de aprins focu, dial. za-gneti, adlncătură de păstrat jaraticu tn stingă sobei, d. vsl. gnietiti, a aprinde) Jaratic care se pune la gura unui cuptor astupat ca să păstreze căldura. Surcea de aprins focu. A da o zăgneată, a face să se mai frigă sau să mai clocotească puţin. Fig. (rev. I. Crg. 3, 287). A da pinteni, a da paiele, a îmboldi, a aţlţa. — In Cov. (şi Trans.) zăgnată, pl. ate (Doina, 1, 15), şi Jegnată ; (tn Jal jegneată, pl. ete (după vsl. zlgati, zesti, a arde. V. jigală); tn Tut. zăgnat, pl. uri şi e; tn Trans. şi zăcnată şi zim-nată. zăhât şi (pop.)za- d„ pl. uri (ca si hat 2 şi zăhată). Mold. Sud. Apărătoare de vreascuri şi spini deasupra unui gard de nuiele. zăhătă şi (pop.) za- f„ pl. e ori ză-hăţt (rut. zahăta, zagăta, părete de nuiele ; ceh. xahata, drum îngust. V. zăgaz şi hat 2). Nord. Hlj. Poiată de porci. Perdea de oi. Trans. Drum îngust. zăhăTâtă f., pl. leii (d. zShăiesc). Est. Dezordine, tărăboi: nu-ml place să prin-zesc tn zăhăială. Lucrări zăh&ite (răvăşite). — Şi z&v-. zăhăTgsc v. tr. (rut. za-haiti, id., d. vsl. * gavitl, de unde şi vsl. o-gavin, a molesta, ceh. o-haviti, a deforma. Bem. 1, 298. V. hlîesc). Est. Rar azi. Hăcuiesc, molestez, turbur Jn treabă: Hanttl tot ză-hăla ctte o aripă de oaste moschicească (Nec. 2, 390). Azi ob. Deranjez lucrurile de la locu lor. — Şi zăvăTesc. V. răvăşesc, zăstesc, zăticnesc, deretic. zăhănSsCf V. zaharisesc» zăhăr6s, -oăsă adj. Care conţine zahăr. ZĂM zăTtfn n., pl. uri (slrb. bg. turc. zeitin. d. ar. zeitun, fd.). Ban. Unt-de-lemn. zălar n, pl. e (d. za, zale). P. P. Platoşă de zale, zăletâsc v. intr. (slrb. za-litjeti, a zbura greşit, a zbura dincolo, a te despărţi zburtnd. V. răzleţesc). Olt. Mă despart de grămadă, rămln rătăcit pe undeva : acest flăcău a zâletit (a rămas nelnsurat), nu şttu cum a zăletit acest lucru tn pod. Zăletit, speriat, leşinat V. zăstesc. zălezesc v. tr. (cp. cu rut. za-lizăti, -lazlti, a se ttrl). Mold. (Tec.). Ostenesc prea multzălezit de drum şi chinuit de străji. — Aiurea şi zillzesc. V. strepezesc. zălezit şi zlllzit a., pl. uri Atrepsie. zăloăgă f„ pl. e (vsl. zaloga, zălog, adică „pus undeva*. V. năloagă). Est. Panglică pusă ca semn tntr’o carte. zăl6g n., pl. oage (vsl. za-logă, za-loga, amanet. V. răz-log). Amanet Ostatic. zălogăş m. Vechi. Acela la care s’a depus zălogu. zălogâsc şi (vechi) -jâsc v. tr. (d. zălog; vsl. zaloiiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zălog (Vechi). zălud şi (vechi) za-, -ă adj. (vsl.•zăludă, d. ludu, prost; bg. zaluden, leneş, zaludno, tn zadar ; strb. zălud, tn zadar, zaludan, leneş, zaludnik, om leneş. V. lud). Est. Cam nebun, zăpăcit, năuc. — în Suc. şi zălug (Şez. 33, 25). zăluz£nie şi -zie f. (d. zălud). Est. Nebunie, zăpăceală. zăluzesc v. tr, (d. zălud. V. aluzesc). Fac zălud. V. refl. Devin zălud: se zăluzise de minte (Şez. 30, 198). V. intr. Zăluzise de spaimă. _ z&mărăsC) V. sămorăsc. zămbăluTâsc v. tr. (d. zamba). Fc. însemn cu zambaua, potricălesc. zămlnteâlă f., pl. e/f. Cant. Amestec, amestecătură. zâmlntesc v. tr. (pol. zamacic şi -cac, a turbura, compus ca şi vsl. ‘ să-montitl, rom. a sminti). Cant. Amestec, învălmăşesc. — Şi zămentesc. zămislesc v. tr. (vsl. la-mysltti, „a cugeta” [d. mvsli, cugetare], de unde, pin-tr’o rară metaforă de la abstract la concret, „a concepe" p. .a naşte*. Cp. cu concep). Concep .- a zămisli un gtnd (Rar). Concep (p. a naşte) : a zămisli un prunc. zămislire f. Acţiunea de a zămisli. Zămislirea sfintului Ion, o sărbătoare la 23 Septembre. aămîrcă, V. zemurcâ. zămitătă, V. zăgneată. zămnlct V. ismnlc. lămorăsc) a -i v. tr. (vsl. za-moriti, rus. -iti, a face să slăbească de foame V. omor). Mold. Vechi. Slăbesc, iad puterea. — 1430 — www.dacoromanica.ro Azi. Ţin cu prea putină mlncare (cil trebuie ca să nu moară); a zămorl vilele, a-ţi ză-mori trapa ca postări. — Şi zămărăsc. V. olejesc. 1) zăm6s m. (din zămaz, zâmoz şi za-maz, cum se mai aude In Btş., cuv., probabil, înrudit cu harbuz). Mold. Pepene galben. 2) zămos, -oâsă adj. Est. Zemos. zămurci, V. zemurci. zămuz, V. zămos 1. zănăt n., pl. uri (slrb. zanat, d. turc-zanat, d. ar. san'at, meserie). Ban. Trans-Meserie. Obicei: in tot satu e zănatu(Haţeg), zănătăr m. Ban. Meseriaş. • zănatic (est) şi -ec (vest), -ă adj. (din * zinatic, d. zinâ, adică „luat de zlne") Lunatic, nebun, zăpăcit. zănăticdsc v. tr. Fac zănatic. V. refl' Devin zănatic. Cp. cu zărnăticesc. zăngănesc şi zingănâsc v. intr.(ung. zengem şi zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit V. zang). Sun (vorbind despre săbii, pahare supţiri ş, a). V. tr, îşi zăngăneau armele. zăngănit n., pl. uri. Sunet de săbii izbite ş. a. zănoăgă f., pl. e (vsl. zanogu, d. noga, picior, adică „la picioru, la poalele muntelui"). Vale ca o strachină cu fundu întins şi •verde la munte, (CL. 1912, 122). — In Cov. zăgănuţâ (din * zănoguţă). vălcea (rev. 1. Crg. 3, 346). V. padină, zăpodie. zăpadă f., pl. ezi (vsl. zăpadă, cădere, d. padati, paşti, a cădea; rus, zipad, occident, zapadâti, zapăsti, a cădea pe, a apune, a se pune la ptndă. V. năpădesc). Vesf. Fulgi albi compuşi din cristale de gheaţă care cad iarna din nori, aşa cum vara cade ploaia. Alb ca zăpada, foarte alb. — In est omăt. Vechi neauă. V, troian. zăpăceăl&f-, pl. eli. Dezordine, confu-ziune: mare zăpăceală’n capu lui, in casa asta I zăpăcesc v. tr. (slav compus ca şi opăcesc). Năucesc, turbur: a zăpăci un copil pin întrebări. Rătăcesc, răvăşesc: a zăpăci nişte scrisori. V. refl. Se zăpăcise de bucurie. zăpăcit, -ă adj. Dezordonat, zăpiuc> năuc, tehui: un copil zăpăcit. zăpădâsc, V. tnz-. zăpădos adj. Plin de zăpadă, zăpăt şi -16sc, a -f v. intr. (d. zap. Cp. şi cu ung. zSpdgni, a pltnge suspinlnd). Nord. Latru furios; etnii săriră zâpăind Sa-dov. VR. 19U, 7, 7). zăpăuc, -& adj. (din zăpăcit şi năuc ori hăbăuc). Zăpăcit năuc.-In vest zăbăuc, „nevleg, idiot". zăpcesc, V. zapciesc. zăpciălă f., pl. eli. Fam. Acţiunea de a zapcii. zăpig, V. zăbic. . zăpodie f. (vsl. zapodu, ascunzătoare, d. podu, dedesupt. V. pod). Ps. S. ş. a. Vale •• mergi in zăpodia lui losajat (Gst,). Azi. Strlmtoare (de rtu, de drum) Intre dealuri safi Intre munţi. Olt. ş. a. (zăpddină), pl. i. Padină Intr’o coastă (CL. 1922, 372). — La Chir. Grăn. „rupturi de deal". Se află de doiiă ori Intr’un doc. din 1702, laşi (rev. Miron Costin, 1, 9). In ArhO, 1928, 158, «zăpadă mare cu sloată* II V. zănoagă. zăpor n., pl. oăre (vsl. zaporu, rătez de uşă; bg. zapor, stăvilar, zăgaz; rus. zapdr, zăvor, oprire; ung. zăpor, povol, undă. V. 0- şi pri-por, zăpresc). Baraj de sloiuri pe rluri; spărgătoru de gheaţă a făcut un canal pin zăpor la gura Şiretului. Opreali de apă din canza sloiurilor (Olt. ArhO, 1928, 158). Fig. Vest. A pune zăpor, a pune opor, a te opune (CL. 1922. 372). A sta la zăpor. a înfrunta nevoile (primejdiile). Viitură, undă, năboi, apă care se revarsă. Apă oprită de stăvilar la moară. V. halt 2 şi baraj. zăporăsc v. tr. (d. zăpor). Inund, aco-per cu apă. V. năboiesc. zăpreălă f., pl. eli. Acţiunea de a zăpri. Starea bolnavului zăprit. zăpresc v. tr. (vsl. za-prieii, a tăcuta, a închide. V. zăpor, zâ-pretesc, o-şi po-presc). îmbolnăvesc de retenţiune de urină. Mai des refl.: calu s’a zăprit. V. ob-sturlez, zăstesc şi cruşesc. zăpreştdnle f. (vsl. za-preSteniie). L. V. Oprire. îngrozire. zăpretesc v. tr. (ca şi zăpresc). Ps. S. ş. a. Opresc. îngrozesc. — Şi -ătesc. zăpretfre f. şi -tit n., pl. uri. Ps. S. ş. a. Acţiunea de a zăpreti. zăpsesc v. tr. (letic zapstit, a apuca, litv. capnoli, a apuca, căpt, hlţl dintr’o răd. reflexă din care vine şi turc. ar. zabt, stăptnire [V. zabet, zapt] şi rom. ţapină, sapină, precum şi sapă şi interj Jap şi hap 2. Bern. 1, 121. V. şi găbjesc). Ban. Trans. Mold. Prind, surprind (un hoţ): ciobanii fusese zăpsit (Sov. 169). V. intr. Oblicesc: de bănetu acesta a zăpsit unu Lungoci, care 1-a furat (Şez. 30, 197). zăpuc n., pl. uri (din *zăpuh, d. a se zăpuşi). Sud. Zăduf, zăpuşeală. — Şl zăpug (Gorj). zăpuşeâlă f., pl. eli (d. a Se zăpuşi). Zăduf, atmosferă înăbuşitoare. zăpuşesc v. tr. (vsl. * zapuSiti, strb. zapusiti, a astupa, a face colb, rus. rapusitl, a acoperi cu gheaţă [geamurile], zapyhatl-sia, a se zăpuşi, a perde răsuflarea, din răd. puh. V. puf, buşesc, fnăbuşesc, bufnesc). Rar. Înăbuş pin căldură. >ăr, V. zer. zărânle f. (d. zăresc). Trans. Ţipenie (de om). zărăffe f. (d. zaraf). Schimbătorie, meseria sad biurou zarafului. www.dacoromanica.ro zărăstesc(mă) v. refl. (slrb. ori bg. Cp. cu bg. za-rastvam, mă acoper, mă cicatrizez). Trans. Dispar, mă rătăcesc. zârculă f., pl. vechi e (ngr. zerktila, turc. pers. zerkiilah, d. zsr, aur, şi ktilah, căciulă, chlulaf; mrom. zărculă, glugă). Vechi. Căciulă brodată cu fir. Azi. Rar. Glugă. zăreăţă şi -ză f., pl. eţe, eze ori efi, ezi. Olt. Munt. vest. Vioiciune, vigoare, snagă: bolnavu s’a sculat, da nu mai are zăreaţi (rev. I. Crg. 7, 312, şi 9, 186). zăresc v. tr. (vsl. zrieti, supt infl. lui zare, V. zare, zavrac, l-zăresc, năzăresc, pri-zărit. Cp. cu pirăsc, tlrăsc, vir, zădărăşc). Încep a vedea puţin: zărirăm o corabie la orizont. V. intr. Rar. Strălucesc: casele zăresc ca soarele (Teod, P. P. 473). V. refl. Mă disting, mă văd puţin; literele se zăresc pin acest plic. zărghit, -ă adj. (d. zărvit). Mold. Fam. Ţicnit, nebun. zărincâsc, zăi-nlcesc şi zărnătf-cesc(mă), V. zîrnesc. zărnăî, V. zornăî. zărpălătec, -ă adj. Munt. Rar. Neserios, uşuratic. — Şi zarpa-. zărvesc v. intr. (d. zarvă). Vechi. Fac turburare. zărvuTâsc(mă) v. refl. (cp. cu ung. zavarni, a turbura). Fac zarvă, mă agit; nu vă mai zărvuiţl pin casă, copiii —La Delv. -ăîesc (intr.). zărzălie, V. zarzară. zărzăluî, V. zarzăr, zăstăvesc v. tr. (vsl. za-staviti, rus. -ăviti, a bara, a baricada. V. zastavă, zăstesc, stăvesc). Cor, Opresc. zăstesc v. tr. (var. din zăstăvesc, ca uluiesc fată de lovesc). Est. Astup pin prea multe lucruri puse unele peste altele: o cămară zăstită de etuvele. Pun lucruri claie peste grămadă: a zăsti nişte lăzi Intr'o odaie. Iezesc. V. zăhăîesc, zălatesc, zăpresc, zătonesc, gîmbosesc. zăstimp şi -imp, V. răstimp, zăstîmpesc v. tr. (vsl. za-stompiti. V. o-stîmpesc). Ps. S. 47,4. Sprijin, protejez, zăstinc, V. răstimp, zăt, V. zet. zătărăsc v. tr. (slrb. za-tirati, -treti, id. V. tlresc). Olt. Potopesc, prăpădesc, extermin: (ogarii şi şoimii urmărind iepurii) Pinii seara a fost prăpădi I-a zătărlt (NPL Ceaur, 84)! zătlcneălă f., pl. c/l. Rar. Acţiunea de a zăticni. zăticnesc şi -gnesc v. tr. (vsl.zatuk-nonti, a opri, a îngrădi, d. tiknonti, a împinge, V. po-tlcnesc). Rar. Turbur, Im-pedesc deranjez, incomodez: ispitele zăticnesc călugăru (VR. 1928, 9, 211). — Şi ză-tîgnesc. La Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 258, zătlhn-. V. zăhălesc. zâtle, V. zltie. zătoăcă f., pl. e (vsl. zatoki, închidere. V. răstoacă). Dun. Glrlă îngustă Intre mal şi o insulă. V. zătun şi Terugă. zătocesc v. tr. (vsl. za-tociti. V. tocesc). Dun. Prefac un braţ de Dunăre In zătoacă. zăton şi zatân n., pl. oant (slrb. za-ton, golf, de unde şi ung. zatony, bancă de nisip. V. zătulă). Dun Brat de rlu închis* la un capăt de natură sau de oameni p. a firinde peştele (Poate fi şi o parte din mal ngrădit p. acelaşi scop): apa a cuprins iot grindu pină la zatonu de lingă sălcii (CL. 1916, 616). Nţ. (zăton). Anafor. — La Dun. de jos şi zătiin, pl. e şi uri. V. japşă. zătonăr m. (d. zăton). Acela care ştie meşteşugu de a închide dintr'o parte o glrlă. (a o zătOHi) ca să prindă apoi cu plasa peştele închis; zătonarii din Folteşti (Cov.). zătonâsc v. tr. (d. zaton. V. po-to-nesc). Dun. Prut. Prefac In zaton. luchid In zaton. Inomolesc, înţepenesc In mal: vlntu a’nzătonit plutele. V. intr. Serbia. Mă revărs fiind Iezit. — In Bucov. zătonesc, pun Intr’un loc nepotrivit (rev. I. Crg. 4, 306). — Şi Inz-. V. zăstesc. zătulă f., pl. e (din zătun). Bc. Zăgaz făcut ca să abată curentu apei care sapă malu. Nţ. Oblon la cuptor. zăB, interj, de jurat (lat deus, zeu, Dumnezeii). Zăi nu ştii, mă jur pe Dumuezeii că nu ştia. Zăi nu, zăi da, jur că nu jur că da. — In nord zăi că... zăiilt, V. uît. zăyâdă, v. zăveasă. zăvăt n., pl. uri (bg. zăviet, id.). Ban. Adăpost scuteală, apărare (de ex., o perdea de arbori contra vlntului). zăvăcust n., pl. şti (rus. zivokosti, pol. zywokosf). Est. Numele mal multor plante, Intre altele al tătinesei (boraginee), şi al unor ranunculacee. — Şi -stă, pl. e (Şez. 36, 73). zăveâsă şi za- f., pl. ese (vsl. bg. rus. zaviesa, perdea). L. V. Perdea, draperie (la uşa bisericii). Azi. Vest (zaveză, pl. e). Scoarţă, toi, covor (de atlrnat pe părete).— Şi zăvastăi -astră, pl. este, estre. La Od. zăveazdă, pl. ezde, perdea, cortină. Şi zaveadă şi zăvadă, pl. ezi (ca gră-maiiă-grămezi). Perdea (adăpost) de vite. La zăvadă (NPI. Ceaur, 126), la adăpost. V. dveră. 1) căveăzdă f., pl. ezde. V. zăveasă. 2) zăveazdă, V. zveazdă. zăvelcă, V. zavelcă. 1) zăvdd ai. (rus. zavâdnyi, bogat, îmbelşugat, ori vsl. * zavodi, d. za-voditi, a conduce, cum face cinele cu oile. V. vodă). Est. Dulău, cine mare: săriţi zăvozi şi Ar-năuţi (tn poveşti, vorbind de nişte păzitori straşnici)! www.dacoromanica.ro ZĂV — 1433 — ZBÎ 2) zăyod n„ pl. oade (rut zăvod, zăvid, rus. zavod, fabrică. V. năvod). Dun. Aşe-zămtnt (casă) de unelte de pescăreşti. V. cherhana. zâvodăr n., pl. e (cp.cu zăvod 1). Trans. Sud. Răvar, lemn crestat pe care ciobanii frâmtntă caşu răzuindu-1. V. fercheted. zăvoi n., pl. oale (vsl. bg. zăvoi, ocol, cotitură de rtfi ori de drum. Cp. cu crivină). Luncă, cohalm, berc, pădure de sălcii, plopi arini, ulmi şi frasini pe malu unui rîu. zăvon, V. sovon. zăvor n., pl. oare (vsl. zăvoru, zavora, drug de’ncuiat uşa, zatvoru, barieră [de unde ung. zăvăr, zăvor, zir], zatvoriti, a’n-cuia. V. pridvor) sfarog). Piesa de fer care se’mpinge cu mtna ori cu cheia ca sâ’ncui ori să descui uşa. Un fel de opritoare la războiu de ţesut.—Şi zovor (bibi. 1683). Şi zar (Trans.), d. ung. zăvorăsci a -i v. tr. (vsl. zăvoriţi, zatvoriti, a inchide. V. voresc 2). Incui (cu zăvoru). zbaltn., pl. uri (din balf. V. zbanţ). Unde ? Balţ, lat format cu o verigă. zbâncă f„ pl. zbănci (rut. bănika, rus. bănka, chiup, vas unflat. V. zbancloc). Est. Ventuză. zbancioc n., pl. oace (rut. zbănok şi zbănocok, dim. d. zban, cană, cofer. V. zbancâ). Nord. Urcioţ de adus vin, zbanghid, -ie adj. (cp. cu şpanchi şi cu litv. spangys, ung. bandza, şpanchi). Munt. Şpanchi, şaşifl, Încrucişat, care are QChii tn două direcţiuni. V. strablzm. zbanţ n., pl. uri (din zbalţ). Braţare lată de metal pusă ca să lege o piesă stricată (obada la roată ş. a.). Bucată de lemn ori de fer cu care se drege o spetează frintă (la zmeu), un picior frint ş. a. (fr. âclisse). Petic la gheată. Veriga de la jugu joagăru-lui (Vc.). Zbancă, zbran), ventuză. 1) zbat n., pl. uri (d. zbat 2). Dun. Lopată (aripă) de la cele două roate laterale care, izbind apa, împinge corabia (vaporu). V. elice. 2) zbat) zbătut a zbâte v. tr. (lat. pop. exbăttere, d. bătere, a bate; it. sbăt-tere, a scutura; fr. i’ibattre, a zburda. V. bat). Scutur, agit; iedu zbătea ugeru (Sa-dov. VR. 1910, 9—10, 196). V. refl. Mă zmun-cesc, mă chinuiesc plnă să scap; pasărea s'a zbătut şi a rupt laţu, bolnavu s’a zbătut mult pin’a murit. V. zyîrcolesc. zbănţulălă f., pl. leii. Acţiunea de a se zbănfui, neasttmpăr copilăresc. zbănţuTesc v. tr. (d. zbanţ). Leg cu zbanfuri. V. refl. (cp. cu balţ şi it. balio, sbalzo, săritură, balzare, sbalzare, a sări). Sar, mă joc, mă agăţ, zburd, măzbenguiesc: copiii se zbănţuiau pin pod. V. bîstîclî. zbănţuit, -ă adj. Care se zbăntuieşte, neastlmpărat: un copil zbănţuit. zbănţultâră f., pl. i. Zbănţuială. zbătale f., pl. ăi. Rar. Acţiunea de a se zbate, zbătucesc, V, bătucesc, zbead, zbăiit, a zbea v. tr. (d. beau saa d. lat. âxbibo). Biblia 1683, Qen. 6, 3. Beau, sug, absorb (de tot). zbeg (vest) şi zbeng (Munt. est) n„ pl. uri (strb. zbjeg, alergătură Împreună, vsl biegu, alergătură). Rar. Zbenguială. zbeguî(mă) şi -Iese (vest) şi zbeng-(est) v. refl, (vsl. su-biegnonti, a alerga împreună, d. biegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghlhut). Zburd, mă joc sărind ori alergtnd; zbeguindu-se (ChN. 1, 14). — In Ban. zbl- (R. C. 258). zbeguîâiă (vest) şi zbeng- (est), pl. ieli. Acţiunea de a se zbengui, zbellşte, V. Izbelişte, zbenghî, V. benghî. zbengui-, V. zbeguî-. zber (est) şi zbier (vest), a -ă v. intr. (lat ex-bilo, -belare, tld. simplu bSlare, cl. balare, a behăi: it. belare, fr. biler, pv. cat. sp. pg. belar Deşi £ se opune la prefacerea lui tn ie, se poate presupune că la noi s’a pronunţat cu a, aşa cum o vum, s’a pronunţat * 6vum. Nu e nevoie să se recurgă la * ex-verrare [de la verres, vier], de unde sp. berrear şi pg. berrar, a mugi ca vitelu). Strig, vorbind de măgari şi de vitei. Iron. Strig, răcnesc: un orator zbera la tribună. zberet (est) şi zbieret (vest) n„ pl. e (d. zber). Strigăt de măgar sau de vitei. Iron. Strigăt, răcnet. 1) zbicesc, v. tr. (slav). Usuc pu(in, zvtntez (rufele, drumu); Wnfu zbiceşte drumu, rufele sau zbicit. V. ujujesc. 2) zbicesc v. tr. (sirb. sa-biti, a apesa). Ban. Olt. Serbia. Zmuncesc. V. intr. Puşca zbiceşte clnd ţragi. V. refl. Mă zmuncesc. zbicer m. Pocnitor din zbici tn jocurile populare, zbici, V. bici. zbiclulez v, tr., (d. zbicesc 2). Rar. Bat» izbesc: cu biciu l-a zbiciula (P. P.). — Şl zmi- (Dos.), zblcluşcă, V. blcluşcă. zbier-, V. zber-. zbigul, V. zbeguî. zbihul, V. zghih ui. zbllţ, V. bilţ. * zbir m. (fr. sbire, d. it. sbirro). Iron. Agent de poliţie. Fig. Om autoritar şi sever, zbirlic, V. birlic, zbîlcl, V. blid. zbîr (d. ibor 1), interj, care redă huietu unui zbor de păsărică: băiatu deschise cuşca, şi pt/sărea zbir pe uşă afară I zbirc, V. smirc. zbfrceălă f., pl. eli. Rar. Zbtrcitură. www.dacoromanica.ro zbtrcesc v. tr. (bg. bărcy, zbtrcesc, [Bern. 1,108], rudă cu zgtrcesc şi zbtrciog). Zgtrcesc, încreţesc, strtng (o suprafaţă): arsura îl zbircise pelea. V. refl. Fata i se zbtrcise de bătrlneţă. V. intr. A zbtrci din nas, a da semne de neplăcere. A zbtrci la joc (Bz.), a spurca, a greşi, a da o lovitură greşită. zbtrcîog (Mold. Trans.) şi zmîrcîâc ori smîrcToc (Gorj) ni. (vsl. * smrucoku, rus. smorcdk, a. I., rudă cu zbtrcesc, smir-cli, smorcăl, smirţog, mirfoagă şi cu bg. bărcâk, zblrcitură). Un fel de ciupercă comestibilă (morchella şi gyrâmitra sau het-vella), numită şi ciuciulete şi pup. Iron. A tine nasu zbtrciog, a stringe din nas însemn de neplăcere faţă de locu ori de societatea tn care te afli (a-ţl face gura’n cret). V. hrib şi rtşcoy. zblrcitură f., pl. l. (d. zbtrcit). Indoitură pe o suprafaţă: zbtrciturile unei feţe tmbă-trlnite. Fig. Iron. Om zblrcit zbircîî şi-T^sc, V. bîrcîî. zbirgâî n., pl. oale (cp. cu zbtrlit ori cu btrzoi). Est. Fam. Intemperie, timp răii : ptnă ’n primăvară trebuie să mat tragă un zbtrgot. zbirgoT^şte (se) v. refl. Est. Fam. Se strică vremea iarna. V. vremuieşte. zbtrlesc şi (nord Şi) zburl^so v. tr. (lld. *btr-, bur-, rus. *burlttt, a face tărăboi, bur-ttvyf, furtunos, zbtrlit; cr. brljati, a răscoli, a scotoci. V. zbor&sc şi bură). Ridic păru sau penele de mtnie (sau de frică): teu işi zbtrleşte coama. Ridic firicelele de pe fata unui postav tmpingtndu-le In răspăr: V. refl. Îmi rtdic păru sau penele de furie (sau de frică): etnii şi cocoşii se zbtrlesc etnd se bat. Rtdic tmpingtnd In răspăr firicelele de pe faţa postavului. Fig. Fam. Mă mlnii, mă înfurii: nu te zbirii degeaba!— Şi sptrlesc (Trans. Ban.). V. zborşesc, burzuluiesc şi urăsc, zblrlic, V. birlic. zbîrlit, -& adj. (d. zbtrlesc). Cu păru saii penele ridicate ori tn dezordine. V. bursuc şi ghlmpos. zbîrn (d. a zbtrnii), interj, care arată huietu unui zbor de insect mare (gărgăun, rădaşcă), unei coarde groase întinse, unei lame flexibile înţepenite la un capăt, unei elici de aeroplan, unui glonţ pin aer ş. a. S. n., pl. uri. P. P. Zblrnlială. V. vtj. zblrnti, V. prisnel. zbîrnîT, a -i v. intr. (vsl. * brlnetl, de unde şi rut. breniti, pol. brniec, ceh. brn&tt, a btzli, a zblrnti. [Bem. 1,95]. Cp. şi cu birctl). Fac zbîrn, vorbind de insectele mari, de coarde mai groase întinse ş. a. Telefoanele zbirntie, ţtrtle (sună) mereu. Fig. A-ţl zblrnti urechile, a fi bolnav de urechi, a ti se părea că tot auzi zbtrn (V. ţluî). V. tr. Fac să zblmtie : băieţii işl zbtrniiau zmeiete. — Rar şi blrnlT. V. ylbrez, blztî. zbîrntTâlâ f.. pl. ieli. Acţiunea de a zblrnii. zbîrnîit n., pl. uri. Acţiunea de a zblrnti. zblrnlitoăre f., pl. ori. Lucru care zbirntie, ca hlrtia care e lipită de sfoara care tine îndoită şindila orizontală superioară a zmeului. Şindila orizontală superioară a zmeului. zbtrnîitură f., pl. I. Rezultatu zbtrutirii: zblrntitara unei coarde. zblehud şi zblehuîât, V. zbretiud. zbâlşte, V. bolşte. 1) zbor n., pl. uri (d. a zbura; it volo, pv. fr. cat. vot., sp. vuelo, pg. voo). Acţiunea de a zbura: zboru vulturului e măreţ. Fig. Avlnt, prosperitate: zboru unei societăţi. 2) zbor n., pl. uri şi oare (slrb. bg. zbor> adunare, bilei, sărbare, convorbire, rus. zbor. sobdr, sobor, adunare. Cp. cu cuvint, vorbă, taifas). Vechi. Sobor, adunare. Azi-Vest. Btlci. Horă, dans public (şi'n Mold. sud). Şezătoare, furcărie. V. clacă. 3) zbori a zbură v. intr. (lat. *ex-volo, ex-volare, d. votare, a zbura ; it votare, svo-lare, sard. I. bolare, fr. voler, pv. cat sp. volar, pg. voar). Mă mişc pin aer cu ajutorii aripilor, cum fac păsările, liliecii, unele insecte şi aeroplanele: vulturu zboară pianină ta mari inatfiml. Trec pin aer fiind aruncat cu forjă : zburau petrele, săgeţile, boambele. Fig. Mă răped, pornesc grabnic, fug răpede; zburăm la luptă cruntă (Al. Peneş), acest cal zboară. Trec repede ; timpu zboară. Circul, Is transmis : numele tul zbura din gură'n gură. Cad, dispar: un semn, şi capu-ţi zboară (Al. Dan), averea l-a zburat. V. tr. Iau (tai, fac să cadă) repede: ti zbură (balaurului) un cap cu o săgeată (Isp.). Hrănesc ptnă să mai crească puţin: să-ml zbor puţin copiii. V. refl. cresc răpede; an bou-şor In 2-3 ani se zboară şi se face de Jug (Neam. Rom. Lit. 2, 812). A-ţl zbura creierii (după fr. se brulerla cervelle), a te sinucide Impuşctndu-te In cap. zborăsc, a -î v. tr. (rudă cu zbtrlesc. V. zburat). Dos. Zbtrlesc. V. refl. Mă zbtrlesc.— Azi pop. şi xbu-. zbor&sc, -eăscă adj. (d. zbor). Vechi. Sobornicesc, sinodal. Catolic. zbârişte f. (strb. bg. zboriSte). Vechi. Loc de adunare, de privit [teatru]. zborş m. (var. din borş, adică „ţepos"). Ghiborf. Pălămidă de baltă. — Şi zbârlş şi zborîş (Tut Fc.). zborş^se, V. borşesc 2. zbrănca adv. Mold, A da zbranca In ceva, a da iama, a prăda de tot (VR. 1908, 8, 307). zbranţ n, pl, uri (din zbanf). Nord. Ventuză. zbrehud şi zblehud, -ă ădj. (d. zbre-huiesc).Est. Fam. Sturlubatic, dezordonat, zăpăcit, dezmăţat -.ofată zbrehudă.—Şizbre-hulat, bjehuîat şi (de-) zblehuîât, pop. -let. In Meh. (Doina, 1, 260) brehul. V. brehnesc, tehuî şi destrăbălat. www.dacoromanica.ro zbrehuîesc (mă) v. refl. (V. breh-nesc, brehvî, zbrehud) Mold. Rar. Mi zbenguiesc. V. şi sprehuîesc. 1) zbucium n„ pl. e (d. a se zbuciuma. Cp. cu hirjoană). Acţiunea de a te zbuciuma : am reuşit după mult zbucium. 2) zbucîum (mă), a -â v. refl. (d. a buciuma cu prelixu z- [din lat. ex, ca şi In zbor, scad], adică „a buciuma foarte tare, a da alarma". Cp. cu scornesc). Mă agit, mă zbat, mă chinuiesc, mă bălăbănese ; m'am zbuciumat mult pln'am reuşit. V. trtmbi-ţez. zbucTumătură f., pl. I. Cant. Zbucium, zbucnâsc, V. Izbucnesc, zbugheâlă f., pl. eli. Acţiunea de a o zbughi. zbughesc v. tr., (ung. buggyanni, a Hşni de-odată, bugyognl, a clocoti, a izvorî). Fam. A o zbughi, a o şterge, a fugi, a dispărea pe neaşteptate : băieţii au zbughit-o la scăldat. Zbughi-o (Ild. zbugheşte-o), şter-■ge-o, fugi, du-tel — Şi intr. fără o. zburat, -ă adj. (D. zburăsc, zborăsc, zbir lese, ca urdă d. lat. horrida, zblrlită. Cp. cu it. sburrare, a lua untu ori smtnttna, d. burro, butlrro, unt). Mold. Brinză zburată, un fel de brinză uscată şi sfărâmicioasă din pricina lipsei untului din ia. V. murat, zburâtic, -ă adj. Fim. Uşuratic, zburăsc, V. zborăsc. zburătăcâso şi -ucâsc V. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburături (c’un băţ, c’o peatră): copiii zbarătăceaă nucu ca să cadă nucile. Iau la goană (alung) bombar-dlnd: ne răpezeam pe urma omului şi-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. MS joc zburlnd, ies zburînd: g<î-inile se zburătăciră din poiată.—Şi -tăTesc, -tuTesc. La Chendi (Foiletoane, 101) zbu-rătoresc. zburător, -oâreadj. CarezboarS, înaripat, pasăre: toate zburătoarele cerului. S. m. Zeu dragostei tn mitologia populară -.zburător cu negre plete (Em.). Acest zeu, după credinţa poporului, cauzează şi o boală care se manifestă pin arşiţă şi fiori la cei ce iubesc şi nu slnt iubit! ori îs despărţiţi de -fiinţa Iubită. Ia e foarte frumos descrisă de Eliade In poezia „Zburătoru". V. lipitură şi zmeO). S. f. pl. ori. Nişte pene supt aripile găinilor (Poporu crede că aceste pene ajută la zburat, şi de aceia le tale ca să nu sară găinile peste gard). Râscoage (o plantă). V. zburătură şi aeroplan(ist). zburătuîesc, V. zburătăcesc, zburătură f., pl. i (d. a zbura, a sări In aer, a se face landuri). Bucată, frtntură (de lemn): aruncă c'o zburătură tn ciori. Sfirlmătură de metal (de schijă); o puşcă Încărcată cu zburături (V. mitralIT). Pl. Caiele de bol (nord). 1) zburd n., pl. uri. Rar. Zburdare. Loc de zburdare: 11 va îngropa la mijloc de stlnâ, tn zburdu oilor. 2) zburd, a -â v. intr. (poate vgerm. = ngerm. biirde, sarcină, adică „arunc sarcina". Cp. şi cu lat burdus, cattr. V. Imburd). Sar juclndu-mă, vorbind de vite. Fig. Mă joc a-lerglnd, mă zbenguiesc: copiii zburdă. Petrec fără nici o grijă, mă amuzez: a zburda de bine. V. intr. A-(l zburda a, a avea poftă de, a-ti arde de ceva. — Şi -dez (Cost I, 310, şi Dos.). V. exult, zburdalnic, -ă adj. (d. zburd). Câruia-I Elace să zburde: cal zburdalnic. Fig. Zglo-id, nebunatic, neastimpărat: copil zburdalnic. — Şi -atic (Al,, In rimă cu sălbatic). zburdăcTune f. Acţiunea sau gustu de a zburda: l-a apucat zburdăctunea. zburdălnicie f. (d. zburdalnic). Calitatea de a fi zburdalnic, zburlesc, V. zbtrlesc. zdărtT şi -riT, a -lă, V. zgtrIT. zdelcă f., pl. i (rus. sdlilka, învoială, d. zdielati-sta, a se tnvoi. V. delă). Rar azi. Schifă de contract. Chitanţă, poliţă. zdâriT, a -iâ, V. zgtrIT. zdohnesc, V. zduhnesc. zdârn&Y, a -{, V. zornăT. zdrahon m. (din dragon 1 cu pron.rut.; rus. dragiin). Est. Zaplan, vlăjgan, om înalt şi zdravăn. — Fem. zdrahoancă, pl. e. V. yiyandieră. zdrancanâle f., pl. (var. din franca-nale). Pop. Zdrăngăneli, sunete de viori şi cobze ş. a.: lăutari şi zdrancanale. zdrang şi drang, interj, care arată su-netu unei sibiî care se izbeşte clnd mergi, al unei uşi care s’a deschide de-odată şi-i sună Incuietoarea ş. a.; zdrang I şi uşa se deschise.—Şi (z)drîng. V. zang, tranc. zdrânlţă, V. dranlţă. zdrânţă, V. zdreanţă, zdrâyăn, -ă adj., pl. eni, ene (vsl. su-dravlnu, sudravu, zdravă, sănătos, rus. zdrăvyi, zdordvyi, slrb, zdrav. V. năzdrăvan). Robust. Teafăr, sănătos (la trup ori la minte). Fig. Fam. Mare, ţeapăn: zdravăn paharI Adv. Mult, tare: a bea zdravăn. — Şi zdreavăn (Al.), pl. zdreveni, zdre-vene. Şi stravăn (Bucov.). zdrăngăneâlă f., pl. eli. Acţiunea de a zdrăngăni. zdrăngănesc şi -cănesc v. intr. (imit. d. zdrang I drang l zdrlngl drlnel şi rudă cu bg. drunkam, zdrăngănesc, drăn-kalka, drunkalo, zurgălăii, drangolnlk, vioară; slrb, ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drtmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată In teacă, de o chitară ş. a. Clnt prost ori prea mult din chitară, din pian: nu mal zdrăngăni l V. tr. Soldaţii işl zdrăngăneau săbiile. — Şi drăng-, zdrtng-, drîng-. In Trans. şi strănc-, tn Serbia zdronc-. zdrăyenesc, V. tnzdrăvenesc. zdrăvenie f. Calitatea de a fi zdravăn. V. năzdrăvănie. www.dacoromanica.ro ZDR 1) zdreălă f., pl. ele (d. zdrelesc). Bu-cov. Zdrelitură. L-a făcut sdrele, l-a făcut ferfeniţă. 2) zdreală, V. d reală, zdreanţă f., pl. enţe, şi (TransJ zdrăn- ţăt pl. zdranfe (var. din draniţă, adică “des-picătură, sflşietură"; pol. drance, rut drtani, drănka, zdrenţe; bg. dran, sftşiat. Cp. cu sfîrşesc). Bucată de haină sflşiată sau roasă de vechime: Cucurigu, Neamţule! Cum iţi curge zdrenţele (P. P.)! Haină zdrenţuită. Pl. Olt. Ţol de flşii de plnză veche. — ŞI treanţă (vest), streanţă, streamţă şi zdreamţă (est) şi stran-1ă (Trans.). V. cotrenţe şi bodroanţe. zdreăvăn, V. zdravăn, zdrele, V. dreahlă-zdrelesc v. tr. (strb. drliti, a dezvăli, drljati, a grăpa, a zgtria scriind. V. şi zgîrif). Julesc zdrobind pujin : i-a căzut un lemn pe pictor şi l-a zdrelit degetele.—Şi zdrilesc (Bz.). zdrenţăr m. Rar. Strlngător de zdrenţe, zdrenţărâs şi -ţ(ur)âs, -oăsă adj' (d. zdreanţă). îmbrăcat In zdrenţe : un calic zdrenţăros. Adv. zdrenţăros îmbrăcată (vest). — Şi trenţ-i (s)tremţ- (nord), strenţ-, zdremţ-. La Cant şi strămţos. V. jăr-chinos. zdrenţutesc v. tr. (d. zdreanţă). Prefac In zdrenţe.—Şi trenţ- (vest), (s)tremţ, (nord), strenţ-, zdremţ-. zdreven^sc, V. Inzdrăvenesc. zdrilesc, V. zdrelesc, zdrfncă f., pl. I (ca şi zdrăngănesc). Trans. Scrlncîov. zdrincln, V. zdruncin, zdrîng, V. zdrang. zdrîngănesc şi -cănesc, V. zdrăngănesc. zdroăbă f., pl. e (d. zdrobesc). Trans. Zdruncin, zbucium după atita zdroabă, nici un folos! zdrob, V. drob. zdrobesc v. tr. (vsl. su-dobiti şi drobiti. V. drob). Strivesc (pislnd, băttnd ori căl-cînd): a zdrobi strugurii in teasc, usturoiu In piuă. Fig. Nimicesc : a zdrobi un duşman. A măhni adine: vestea asta l-a zdrobit, zdroblcîune'l. Dos. Zdrobire, zdrobltârj -oare adj. Care zdrobeşte, covlrşeste, Infrlnge, nimiceşte; superioritate, dozezi zdrobitoare. zdrobitură f., pl. i. Lucru zdrobit Zdrobire. zdrobon^ţ m, (din broboană şi infl. de zdrobesc. V. şl zgrăbunţâ). Munt. Pl. Borbonele, zgrunţuri sau picături: zdrobo-neţi de brinză In supă, de sudoare pe frunte. zdrobunţâs, -oăsă adj, (d. zdrobo-nef). Munt. Grunţuros, zgrăbunţos (ChN. 1, 249). zdroncăngsc V. zdrăngănesc. ZE zdroşesc şi zdru- v. tr. (d. zdruhăi Şi zdrobesc). Rar. Zdrobesc. zdruhăT, a -i v. tr. (bg. sgruhvam. V. grohotesc). Rar. Zdrumic. zdrumic, a -ă v. tr. (din * zdumic, d. dumic, supt infl. lui zdrobesc). Zdrobesc, fărlm, frămlnt: a zdrumica caşu. tig. Nimicesc, prăpădesc: a zdrumica o oastef o ţară, un popor. V. zdruhăT. 1) zdruncin n., pl. uri (d. a zdruncina). Acţiunea de a zdrunica; mă doare capu de atita zdruncin in căruţa asta. Fig. Deranjament, zbucium, turburare: e mare zdruncin să te mufi din casă. — în Mold. şi struncin. 2) zdruncin, a -ă v. tr. (lat. * ex-de-răncino, -ăre, d. runcmare, a rlndui, a ge-lui, care vine d. răncina, rindea; derunci-nare, a rlndui, a Înşela). Zgudui slăbind soliditatea, clatin (hurduc) ceva greii sau care trebuie dus lin: cutremuru a zdruncinat casa, căruţa te zdruncină mai tăre de cit trăsura. Fig. Clatin, slăbesc, micşorez: a zdruncina convingerile cuiva, a zdruncina poziţiunea unul guvern, a-(l zdruncina sănătatea. — Vechi, azi Mold. pop. struncin, In Ml. zdrîncin. In Ps. S. strun-cîur, la Cant strîncTun şi -cen. (cp. cu lat. * extruncinare, d. truncus, trunchi). zdruncinătură f., pl. i Efectu zdruncinării; la fie-care zdruncinătură a căruţei. Jidanii strigau „Oi, vei.'“—In Mold. şi str-. zdrunclnâs, -oăsă adj. Cant. (strîn-cenos). Vătămător, zdruşesc, V. zdroşesc. zduhn^sc şi zdohnesc v. intr. (rus. za-ddhnuti-sta, a-şi da sufletu, d. duh, duh. V. odihnesc). Est. Iron. Mor, per, îmi dau sufletu: a zduhnlt păcătosul V. clcnesc. zdup şi zup, interj, care arată zgomotu unei săriri şi a căderii subite :copiii zdup peste gard / V. dupac, dupăî, ţup. zdupăc, V. dupac. zdvor^sc, V. dvoresc. zeădă f., pl. zede (lat. taeda, pop.daeda, copac răşinos, fachie; it. teda, pv. teo, cat. teya, sp. pg. tea. Cp. cu zăglrnă, d. za-berna-taberna). Un fel de brad mai mic şi stufos cu frunze lungi (larix): arde ca zeada. Fachie. — In Olt. Mold. zadă, pl, tot zede (larix). La Panţu şi zad, m. In Pt. zădar, m. In Bc. zadră, pl. zedre, ramură de pin uscată şi Intrebuiţată ca fachie. V. conifer, zeâlă, V. za 1. zeamă f., pl. zemi şi ob. n. zemuri (lat. pop. sima, d. vgr. zima, suc, ferturâ). Sucu bucatelor (mai suptire de cit sosu): zeama stufătului. Sucu poamelor: zeamă de limite. Zeamă de carne, fertură de carne fără nici o legumă. Zeamă lungă (Iron.), zemurcă, heltiugă, mtncare cu prea multă zeamă şt prea puţină carne: zeamă lungă să s'ajunga ! — in nord, est şi Olt. zamă. — 1436 — www.dacoromanica.ro ZEB * zebrăt, -ă adj. (d, aebrâ; ir. zebri!). Vărgat, dungat, (ca zebra ori ca tigru), * zebră f., pl. e (cuv. din Congo, de unde vine şi pg. it engl. zebra, sp, cebra). Un fel de cal african sălbatic care are păru galben deschis vărgat cu negru şi coada ca a măgarului (Din el se trage calu arabic). — Şi zâbru (după fr. zibre, m.). zcţce num. (lat decern, it. dlecl, pv. detz, fr. dtx, cat, dea, sp. diez, pg. dez). De două ori cinci: amindouă mlnile aii la an loc zece degete. Fig. Mult; l-am spus de zece ori, şi tot na înţelege, zecelea (al), zecea .(a) num. ord. Care e in rindu însemnat cu 10, care vine după al noiiâlea, A zecea parte, zecime. Vechi. A zecea (subtnt. „parte"), o zecime. — Vechi al zecele. zcţche, V. zeghe. * zeclmăl, V. decimal. zecime f. (d. zece)- A zecea parte din ceva : o zecime dintran metru, urupâ de zece (tn aritmetică): unimi, zecimi, sutimi. zecîulală f., pl. ieti. Decimă, dijmă, bir care consistă din a zecea parte a venitului (de ex., dac’ai prins zece peşti, să dai unu proprietarului apei). Vamă, uium (iamoară), lecîuîesc v. tr. (d. zece). lafi zeciuială, dijmuiesc. V. decimez, zeelât, V. zlafet. zefchT n., pl. uri. (turc, zevk, id. ar. zevk. V. zeflld). Sec. 18-19. Petrecere, amuzament — Şi zăfchY. La Stam. zefc. * zefir n., pl. inuz. e, ca criveţe, iar ca nume de zeu e m. (lat. ziphyrus, d. vgr. zdptiyros). 1. La cei vechi, vint lin din apus. 2, Azi. Boare, abureală, adiere, vint lin şi plăcut. 3. (după fr. ziphyr, greşit acc. zefir). Un fel de ptnză de bumbac colorată din care se fac mai ales cămăşi bărbăteşti de zi. zeflemeă f„ pl. ele (turc. zevklenrne. V. zefchT). Sud. Ironie, rls, batjocură: a lua in zeflemea, a face zeflemele. zeflemlsesc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, iau tn rts. * zeflemist, -ă s. (d. zeflemea cu su-fixu nou -ist), lronist, luător tn rts. zefliflr -ie adj. (turc. zevkli. V. zeflemea, zefchT). Munt. Sec. 18—19. Vesel, glume(. zeghe (Munt. Olt) şl zeche (Trans.) f. (lat sttula, păr aspru [dim. d. sita, păr gros de animal), mlat. secla, ca zer din seram. D. rom. vine ung. zeke, sas. săcie, surtuc ţărănesc. Cp. cu aşchie, fachie, ureche, veche). Un fel de dimie. Suman lung sur ori alb de iarnă, V. chebe, coporan. zelbeg m. (turc. zelbek). L. V. Ua fel de soldat turcesc din Asia. zeTe, V. zeiţă. zeire f. Ps. S. Dumnezeire. * zeitate f. (d. zeă, după lat diitas, -ătis, divinitate). Divinitate. ZER * 2eiţă f., pl. e (d. zeu). Divinitate fabuloasă de sex feminin, zină. Fig, Femele foarte frumoasă. — Unii încearcă să zică (la sing. numai) xeTe. * zel n., pl. uri (lat. zelus, d. vgr. zilos ; fr. zele. V. zulle). Silinţă, strguintă, hărnicie, rlvnă: a lucra cu zel — Vechi şi zi-los (după ngr.), ca scopos lld, scop. * zelatdr, -oăre s. (lat. zelator). Care lucrează cu zel ; zelatorii credinţei. Membru al unei secte jidâneşti din Ierusalim supt Impâratu Titu. zele f. pl. V. za 1. zelemgt, V. selemet. zeletin n., pl. e (slav). Prah. Baltă care are un loc de scurgere. V. istâS. * zelâs, -oăsă adj. (d. zel. V, gelos, zuliar). Plin de zel: un partizan zelos, zemb/l, *V. zmbll. zemnlc şi zi- n., pl. e (rut semnlk, d. zimno, frig; bg. zimnik). Pivniţă mai mică de păstrat legume ori stupi. — Mold. Pop. zâmnic. In Munt. vest boşcă. V. Testîc, celar, gherghlr. zemos, -oăsă adj. (d. zeamă). Plin de zeamă : lămiile-s zemoase: V. zămos. zemârcă f., pl. i (d. zeamă), Ciorbaltc, mtncare proastă cu prea multă zeamă tn loc să fie mai scăzută, — In est zămurcă şi -trcă. V. heltîugă. * zend şi zendlc, -ă adj. Limba zen-dică, limba persică In care e scrisă cartea sftntă numită Zend-Avesta. zengherliQ, V. glngirlIQ. * zenit n., pl. ari şi e (fr. zinith, cuv. stricai de scriitorii evului medio d. ar.semt, cu art. al-semt, de unde vine azimut). Asfr. Punctu tn care verticala unui loc ajunge sfera cerească. Fig. Apogeu, punctu cel mal tnalt al gloriii. V. nadir, azimut. * zenităl, -â adj. (d. zenit). De zenit: distanţă zemtală. zer n, pl. uri (lat. s&rum, ser, ca zeche din sdula ; mrom. dzăr. D. rom. vine rut. dzer. V. ser 1 şi zară). Lichidu apos gălbui verzui care rămtne după ce se brtn-zeşte laptele sau care se scurge din brtnza pusă tn zăgtrnă safi din Iaurt — în Olt. şi Mold. zăr. zerbhană, V. tarapana, zerdavâ, V. zardava. zerdiceâf n,, pl. uri (turc. zerdeţav, d. pers, nerdecap, d. zerde, galben. V. zarzără). Vechi. Curcumă. — Şizlrdiceab, -ceav, ztrdlceafă şi ztrdiceă. * z6ro n., pl. zaruri (fr. ziro, d. it. zero, mal vechi zefiro, d. ar. şifr (ca Ura din livra, livră], tradus după indianu sânya, deşert, vid. V. cifră). Aritm. Nulă, un semn (de forma literei O) care n’are nici o valoare singur, dar, pus după altă cifră, o măreşte de zece ori. Fig. Om nu], A reduce la zero, a reduce la nimic, a desfiinţa. Fig. Temperatura la care se topeşte gheata ori Ingheajă — 1437 — www.dacoromanica.ro apa: la zero grade. — Iohan Tropfe (Ges-chichte der Elementar-Mathematik voi. I) dă etim. de mal sus şi zice că Leonardo Pisano (pe la 1180—1250) a latinizat cuvtntu scriind zephirum, iar lordanus Nemorarius (+ 1237) şi alţii, anonimi, au uzitat forma cifra. De aci fr. cliiffre (Intr’un ms. de la 1356 şi'n cartea lui Nicolas Chuquet, le Tripartv, din 1434) cu Int. de „zero". — In Italia apare zero. De aici pătrunde In cărţile tipărite (ca la Calandri, In 1491. şi la Luca Bacioli). Apoi fu adoptat de Francej! ca să deosebească chiffre de zero. Dar chear la 1611, 1634, 1643, şi chear la Euler, 1783, şi la Gauss, 1789, cifra înseamnă „zero". —In secnlu 12 apare nulla In traduceri după arabă şi e uzitat de Chuquet In 1484 şi’n-tr’un ms. german anonim din 1488.—In sec. 16 Germanii zic nuli. Tartaglia (1499—1557) zice: circolo, cifra, zero, nulla. — La noi, Asachi zice nulă şi (mai rar) zero. — Deci, din ar. al-şifr (ni art.) vine şi cifră, şi zero. zerphanâ, V, tarapana^ zerzavât, V. zarzavat, zestre f., pl. I (d. lat dextrae, adică „mtnile drepte" a doi care se tnvoiesc: dex-tras renovare, a Inoi tractatu. D, rom. vine bg. -zestra). Dotă, avere care i se dă unei fete clnd se mărită. Lucruri cu care se înzestrează: zestrea unei şcoale. V. trusofi. zet şi (Mold.) zât m, fix (bg. slrb. zet, vsl. zeti). L. V. Ginere: Ienachi zăt lui Gu-liano (Let. 3, 235). * zeţar m. (germ. setzer, aşezător, d. setzen, a aşeza. V. zaţ, blzeţ). Lucrător tipograf care culege literele şi le aşează In coloană (culegător). zeţărie f. Meseria de ze(ar. Locu In care se zeţuleşte. * zeţuTesc v. tr. (germ. setzen, a aşeza). Culeg literele tipografice şi formez cuvinte apoi rtndurl şi coloane. zeO m. (lat d&us. V. zăO, adITo, de-ific). Ps. S. ş. a. (ZeO şi ZăO) Dumnezeu. Azi. Neol. Divinitate păglnească; Joie era zeu cei mal mare. Fig. Om superior: zeu poeziil. zevzec, -eâcă adj. pl. eci, ece (turc. zevzek). Zăpăcit, apucat zevzeclfc n., pl. uri (zevzeklik). Faptă de zevzec, zgalbarâc, V. gaTbă. 1) zgâlbă, zgâlbără,y.galbă, gal-bără. 2) zgâlbă l, pl. e (alb. zgebă, zgaibă, d. lat. scabies. rlie). Vesf. Zgancă, coajă de ,bubă. Fig. Femeie rea: o zgaibă de femele. A te tine de cineva ca zgalba, a te tot tine de el. V. lipcă. zgâlbăr(mă), V. gaTbăr. zgâTbără, V. gaTbă. zgâldă, V. gaTbă. zgalţ n., pl. ari (rus. gâlstuk, d. germ. hals-tuch). Rar azi. Cravată soldăţească. zgâncă t, pl. e şi zgăncl (d. zgăncla-lesc. Cp. cu ginci). Mold. Coajă de bubă, zgaibă. zgarandfv, V. scarandlv. zgârbură f.. pl. I (cp cu it. scărpola, dim. d. scarpa, Incăltămlnt; tirolez sgălbera. V. scarpin). Ps. S. Incăltămlnt zgardă f., pl. zfjărzl (d. rom. vine alb-Şkardhă, zgradă, şi rut gdrda, podoabă. Cp. cu gherdan). Vechi. Azi Maram. Trans. Salbă de mărgele sau de bani (rTP. 3, 9-12, 119). Azi. Ob. Curea (cu plăci de metal) legată la gltu clnilor. Fig. Iron. Om ca zgardă, om In dependenta cuiva, om înscris Intr’un club politic. V. colan, gtrllţă, guler. zgar6T, V. gâroT. zgâlbâs, -oăsă adj. Plin de zgal-be (bube). zgăncTulesc v. tr. (cp. cu zgancă şi cu ung. gdncsolni, a mustra, a ocări). Est. Zglndăresc o bubă. — Şi zgtncToresc (rev. I. Crg. 7, 154). V. şi scocTorăsc. zgărăndiv, V. scarandlv. zgărdâr m. (d. zgardă). Iron. Om cu zgardă, om dependent de altu. zgărdiţă f., pl. e. Zgardă mică. Colier (Sadov. VR. 1926, 1, 67). zgărlT şi -rtT, a -lă, V. zgirIT. ’ zgăO n., pl. uri (cp. cu cav). Ps. S. ş. a. Plntece. Măruntaie. Azi. Banat. Adlncătură In muntl. zgheab, V. jgheab, zgheanţ g., pl. uri, V. cleanţ. zghihuT şi (rar) zghehuf, a -i v. tr. (din mai raru zbihul, poate ung). Est. Iron. Scutur, zgllţli, agit vorbine de un bolnav de friguri, de un speriat, de un nebun: Jidanii se închinau la havră par'că-l zghihuia dracu. — Rar şi zghehun, a -â. zghlhulâlă f„ pl. leii. Est. Iron. Acţiunea de a zghihui sau de a fi zghihuit: l-a apucat zghihulala. zghllţ, V. bllţ. zgicin, a -â v. tr, (cp. cu zgittl). Olt. Zgllţli, hlţln, clatin (NP1. Ceaur, 142).' zgtlesc v. tr. (cp. cn răzgil şi cu slrb. gajati, gojiti, a nutri). Fam. Vulg. Holbez ochii, mă uit uimit V. refl. Ce te zgileştl la mine, mă? V. zgfmboTesc. zgîTm, a -â v. tr. (vsl. gomzati, rus. gomoziti, a foi, a te tot mişca, bg. gumzy, Foiesc, ceh. hemzati, a zglndări. V. gtmză). Munt. est. Zglndăresc. — Şi zgimal şi -uT sau -Tesc, a -ăi şi -ui (Olt.). zgflţfT, zgiţtT şi zgfţuT şi (nord şi) cilţiT şi cîlţuT, a -( v. tr. (bg. kulcam, toc, hăcuiesc, vsl. klucam, mă clatin. Var din hilfil). Clatin, scutur (un pom, o uşă ş. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu ii zgtlţli pe pungaş. Zghihui: Jidana se închina par’că-l zgllfila dracu. — Şi zgiţîn, www.dacoromanica.ro -ZGÎ a -â (Neam. Rom. Pop. 4, 3C0) şi fcgîlţtn, a -a şi a zgitini (vest): uşa se zglţlne (ChN. I, 171). La Tkt. şi zgtrţuT. V. zgîcln. zgimăT, V. zgîTm, zgimb6T(mă), a Se -oTă v. refl. (vsl. să-gombovati, d. gomba, buză. Cp. cu gim-bosesc). Vest. Mă zgliesc, mă tot uit: îmi Ieşiseră ochii zglmboldu-mă la la (VR. 1908, 12, 328). Mă luminez, mă arăt iar (vorbind de soare): dimineaţa, clnd se zglmboaie zorile (Iov. 258). — Şi zgr-. zgimuT, V. zgtTm. zgincTorăsc, V. zgăcTulesc. zgindăr^sc v. tr. (cp. cu zgănclulesc). Scurm (zglim) o bubă, tot umblu la Ia, o -aţiţ: Fig. Aţlf, irit, provoc: a zgtndări lucruri uitate, a zgtndări un duşman. V zgtrIT. zgîrc, V. zgtrcT. zgircânie f. (d. a se zglrci). Avariţie, defectu de a fi zglrcit. — Vechi şi zgîr-ceâlă, pl. eli. zgircdsc v. tr. (vsl. să-grăiiti sen, id. [Bem. 1, 369]. V. cîrcesc, închircesc, ogirjlt). Strlnş mlnile sau picioarele: frlgu şi frica-l zgircise. V. refl. Mă strlng, mă contractez : holericilor li se zglrcesc membrele. Fig. Mă scumpesc, nu mă'ndur să dau s'a scumpit pentr’un franc. V. cupesc. zgtrcT n., pl. uri (bg. gărc, slrb. grc, id. V. zgîrcesc). Sflrc, cartilagine. Tendon. Interj. Sic (adresat cuiva care vrea s’apuce ceva şi n’ajunge): zglrcit — Şi zgîrc, pl. uri (est). zgîrcToăbă f., pl. e (d. zglrcit). Est. Fam. Iron. Persoană zglrcită. V. circTob. zgîrcTbs şi -c6s, -oăsă adj. Ca zglr-ciu, cartilaginos. zgircft, -ă adj. (d. a se zglrci). Avar. V. cupit. zgirie-brinză s. Fam. Iron. Om zglrcit zgîrleturâ f., pl. I. Rezultatu zglrieril; ■copiii s’aii jucat cu pisicile şi s'au ales cu ctteva zglrieturi. zgiriT şi (nord) zgârlT, a -lă v. tr. (la Dos. zgărtT, zdărfT, zdărlTj zderIT, la Moxa dăriT, In Maram. dîraT, d. vsl. duraţi, drati, să-drati, a. I. V. dîră, dî-râsc, dtrstă, zădărăsc, zdreanţă). Julesc cu ghearele sau cu ghimpii: pisica m’a zglriat, m'am zglriat pm mărăcini. A zglria hirtia, a scrie fără talent V. jăr-cănesc. zgfriâs, -oăsă adj. (fabricat ă\nzglril) Care zglrie: zglrios ca un fierăstrău (Pan.)' zgirmăY, a -I, V. scurm, zgirţă f., pl. e (cp. cu zglrcit, adică „zbir--cit“). Nord. Iron. Hodoroagâ, cotoroanţă, babă. zgirţuT, a -i, V. zgtlţtT. zgitle f. (cp. cu gătej şi gadină). Est. Feţişoară vioaie, frişcă: o zgltie de fată. Babă mică şi rea: o zgltie de babă (Şcz. 32,. 107). Pl. Qăteje, vreascuri. ZOR zglăvoăcă şi-oăgăf., pl. e(din zglăvoc. Cp. cu chefal). La munte. Un peşte cu trupu mic şi capu mare (lophius). — Dicf. dau şl forma glăvoc şi glăvoci (slrb. glăvoc, grindel; bg. glavoi, obleţ).—Şi zl-. V. moacă 1 şi guvld. zglăvoc şi -6g m. (slrb. zglavak nod, juncfiune, ă.glava, cap ■, glavoi, obleţ [peşte] şi tătăişă [plantă]. V. zglăvoăcă şi ghioc 2). Zglăvoăcă. Partea de sus a unei plante, căpăttnă, bulb, spic: să se treiere ca să se scuture zglăvocu (Vs.), fără s'o zmlncească, căci aşa s’ar scutura sămtnţa (clnepel) din zglăvoc (Şez. 9. 140). Un fel de centauree numită şi corotatică şi jmoc — Şi zl-. zglobiO, -ie adj. (vsl- zlobivă, răutăcios; vpol. zglobiwy. P. epentează, cp. cu jgheab, sclab, sclav, scleme, p. Int. cu nebun. V. nezloblv). Vechi, (zloblv şi zgloblv). Răutăcios, răâ: om zglobiv, pofte zglobive. Azi. Zburdalnic, vioi: copii, veveriţe zglobii. zgoădă f., pl. e (slrb. zgodd, id.). Ban. Moment potrivit, nemereală: am spus-o şi eă pe zgoadă (la noroc). zgod^sc(mă) v. refl. (bg. zgodl se, se Intlmplă, slrb. zgoditi, a nemeri. V. godac). Ban. Olt. Mă nemeresc, mă prilejesc, mă brodesc, se Intlmplă să fia şi ea pe undeva: mă zgodii şi eă la masa lor. V. dodeTesc. zgomot (Munt.) şi gâmot (Mold. Serbia) n„ pl. e (nsl. gomot, slrb. glomot, zgomot. V.gomotesc, gălămoz, gomon). Hulet, sunet produs de lovirea (mişcarea) lucrurilor saa de voci dezordonate; zgo-motu valurilor, furtunii, dărămării. Vorbă, vociferare, tărăboi, gălăgie, ţi pete: copiii fac zgomot. Fig. (după fr. bruit). Zvon: a da atenţiune tuturor zgomotelor. Sensa-ţiune : vestea a produs zgomot. — La Bcld. (1004, 1610, 1904, 1910 şi 3224) gomot. La Dos. şi ncomot. V. freamăt, zgomotez, V. gomotesc. gomotâs, -oăsă adj. (d. zgotnot). Plin de zgomot; adunare zgomotoasă, copiii ts zgomotoşi. zgornâsc, V. scornesc, zgrăbiinţă f., pl. e (cp. cu brobinţă, zdroboneţ şi zgrunf). Găuncior, granul. Pl. Zgrunturi, asperităţi pe pele (spuzeală) saH pe altă suprafaţă. zgrâbunţ6s, -oăsăadj. Plin de zgră-bunţe, zgrunţuros. Granulos. — Şi zgro-şi zdro-. zgr£benT şivzgrebenţT m. pl. (vsl. grebeni, bg. greben, pieptene, şrebenec, plep-tenel, strb. grebenac, resturi căzute din pieptene. V. greblă). Olt. Ban. Puzdere. Buci, resturi de lină saa de clnepă după ce s’a pieptănat. zgrebul^sc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreţi, a se glrbovi, zgrbljen,. glrbovit ; litv. drebulys, fiori, tremur ; ung. gorbiilni, a se glrbovi). Fam. Mă strlng de 1439 — www.dacoromanica.ro Irig; un proletar trecea zgrebulit. V, intr, A zgribuli de frig, a tremura de frig. — |n nord zgribul-, zgrebur- şi zgrlbur-. zgremţ-, V. grunţuros. zgremţin, a -ă v. intr. Mold. Rar. Rlcli, zgtrfi Ia uşă (ca pisica). zgrepţăn (mă), şi zgr^pţur, V, grapşin. zgrlboT m., pl. tot aşa (d. mă zgre- sau zgribulesc, pin abuz. la aspectu lui zbtrlit). Cov. Ghiborţ, • zgribul-, zgrlbur-, V. zgrebul-. zgrlpcă, V. grlpcă. , zgripsor şi-psur, zgripţor şi -pţur, V. gripsor. zgrlpsoroâTcă safi -ţoroâTcă f., pl. e (fem. d. zgripţor). Pajură, harpie. Fig. Femeie rea, viperă. zgrtmbot(esc), V. zgîmboTesc. zgrombunţos, V. zgrăbunţos. zgromojd n. V. hălămujdie. zgronţ n, pl. uri (V. grunf). Trans, Un zgronţ de pine, un codru de ptne uscată. zgronţur6s şi zgrunţ-, V. grunţ-. zgudui, a -i v. tr. (gep. * skudojan, vsax. skuddian, vgerm. scutten, ngerm. scfttit-ten, a turna, schutteln, a clătina, a zgudui). Scutur (clatin) lucruri grele; a zgudui un zid, se zguduia pămintu de bombardament. Fig. Emoţionez, întristez, consternez, zdrobesc ; moartea fiului lui l-a zguduit adine. Turbur, răstorn: revolufiunea a zguduit fara. zguduire f. Acţiunea de a zgudui, zgudultâr, -oâre adj. Care zguduie. Fig. Care constemă: o veste zguduitoare. zgudultură f., pl. I. Efectu zguduirii.' zguduiturile produse de bombardament. Fig. Dezordine, revolufiune; ţările scandinave evoluiază fără zguduituri. zgulesc (mă) v. refl, (strb, zgăliti, şi fiii Utl, a juli, cu tnţ. lui zguriti se, a sezguli. V. julesc). Ban. Olt. Trans. Mă strtngde frică, de întristare. zgulit, -ă adj. Ban. Olt. Trans, Sărac, descurajat, trist, umilit. V. julit. zgură f., pl. i (alb. zgUra, d. lat scoria; slrb. [d. rom.] zgura. V, scorie). Ceia ce rămlne de la topirea metalelor saQ de la arderea cărbunilor de pămlnt zgurnesc, V. scornesc, zgurâs, -oăsă adj. Crupos, ca zgura: mălai zguros. zguruTâsc v. tr. Prefac tn zgură. Mălai zguruit, mălai zguros. zl şi ziOă f., pl. zile, cu art. ziăa, pl. Zilele (viat dt, cl. dtes, rudă cu d&us, zeu; it pv. vfr. di. V. diurn). Timpu ctt soarele e pe orizont.' vara zileie-s lungi. Spaţiu de 24 de ore; congediă de zece zile. Forma ziiă nu e uzitată de ctt tn locuţiuni ca zori de ziuă, tld. care se poate zice şi zori de zi (zorii zilei). Ziua adv. In timpu zilei. tn toate zilele, tot-de-a-una. Zi mare, zi de sărbătoare, zi solemnă. Zi tntii (Mai), ziua intiia (din Mal). In ziăa de azi, tn timpurile noastre. A trecut şi ziăa de azi, a trecut şi ziua asta. De ca ziăă sau de cu zi, din timpu zilei. La ziuă, etnd se lumina de ziuă. La ziăa Jumătate, la jumătate» zilei, ia amează. A lucra cu ziăa, plătit pe ctte o zi. Zi cu zi, din zi tn zi, In fie-care zi tot mai mult ; copilu creşte zi ca zi. A fi la zi, a fi la curent cu lucrările zilnice, a nu fi rămas tn urmă, A avea zile, a avea viată. A muri cu zile, a muri plin de viată. A face cut-va zile amare (sau fripte), a-} face mizerie, a-1 chinui. Cit toate zilele-(iron,), colosal. Buna ziăa sau bună ziua sau ziua bună, formulă de salutare şi la venire, şi la plecare, — Vechi zloa (lld, ziua), zuoa, zua; gen. dat. ziSăT, zuoeY(tld. zilei). Fără art. zio, zuă, zuo. zi afet n., pl. uri şi e (exact ziiafet, d.-turc. ar. ziiafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăţ cu mare veselie. — Şi zaîafet. Vechi şi zaT-, zee-, zăe- şi zâfet. zlăn n., pl. uri (turc. pers. ziian, pagubă V. izină). Mold. sad. Risipă, perdere •• iit casa asta-l mare zian. * zlăr n., pl. e (ă.zi).Jurnal, gazetă, foaie care se publică tn fie-care zi ori mai rar şi care conţine tnttmplările principale din lume. Memoriu scris zi cu zi. Registru.—Ob. jurnal. * ziarist, -ă s. Scriitor, redactor de ziar, jurnalist, gazetar. * ziaristic, -ă adj.De ziar, gazetăresc; stil ziaristic. S. f., pl. i. Jurnalizm, arta de a scrie la ziar. gazetărie. * zibelină f., pl. e (fr. V. sobol). Samur. * zlb^tă f., pl. e şi zibât m. (fr. civette, it zibetto, d. ar. zabad). Un mic cuadruped carnivor care are la coadă un mic buzunar In care se adună o materie cu un puternic miros de mosc şi care se întrebuinţează tn parfumerie (viverra zibeta). Materia produsă de acest animal. zibic, V. zăblc» zic, zis, a zice v. tr. (lat dlco, di cere, it dlfcejre, fr. dire, sp. decir. — Zisei; zil nu ztcel). Exprim pin ajutoru vorbei saii pin scris, spun, vorbesc, grăiesc, cuvlntez, rostesc; eă zic, cartea zice, Romanii ziceau (fals spuneau/) Klkero nu Cicero. Ordonez, consiliez: le-am zis să plece. Cred, gtn-desc; au ştiă ce să zic. Clnt.- zic un clntec din gură, din fluier. Celebrez, oficiez: zic liturghia. Zi-l „prost" şi pace1 consideră-1 prost, şi gata (şi dă-I pace. şi lasă-1 tn pace) I l-a zis „prost" l-a calificat de prost. Bine zici I adevărat! a-i dreptate I Inima-mi zice, inima-mi spune, Iml prevesteşte, presimt.—In Ps. S. şi azi tn Maram. a gice şi (136, 11) a cIcq. zlcălă f., pl. e (d. zic). Zicătoare, vorbă celebră. zic&toâre f., pl. ort. Vorbă, cugetare-sas expresiune celebri precara: facă-se dreptate chear dacă ar perl lumea I www.dacoromanica.ro ZIC zicătură. f., pl. f, Zicătoare. Vechi. Ctn-tec dintr’un instrument). Felu de a clnta (dinfr'un instrument): halai zicătură l zicere f. Zicală, cuvlnt celebru.—Vechi (şi azi In Maram.) gicere. zid n., pl. ari (vsl. zidit). Lucrare făcută din cărămizi ori petre lipite cu var saii cu ciment p. a forma un părete, un gard ş. a. Ftg. Om saa ceată care opune o mare forţă fizică sau morală: soldaţii formară zid tn prejuru şefului lor. Zidurile cetăţii, îortifi-caţiunile tngrăditoare ale cetăţii. zldâr m. (d. zid). Lucrător care face ziduri. — In est şi petrar. zidărie f. (d. zid). Lucrare de zid, partea compusă din zid la o construcfiune; zidăria casei e gata. Meseria zidarului. zidesc v. tr. (vsl. zidati). Fac din zid, clădesc, construiesc, edific: a zidi o casă, un oraş. Fig. Creiei, lac: Dumnezeă a zidit lumea. închid In zid; legenda zice că nevasta meşterului Manole a fost zidită de vie. V. intr. Fac ziduri: Romanii aă zidit mult. zidire f. Acţiunea de a zidi. Lucrare de zid, clădire, edificiu, construcţiune: măreţele ziduri ale oraşelor. Fiinţă, creatură; toate zidirile lumii. zidit, -â adj. Construit, clădit. Fig. Conformat, constituit; om bine zidit (robust). zlditâr m. Constructor, creator; ziditoru lumii. zlditură f., pl. i. Felu de a zidi sau de a fi zidit Vechi. Zid, zidărie, edificiu. Creatură, fiinţă. zlghlresc v. tr. Est. Zăpăcesc, Încurc, fac să se stiiascăî vezi că se zighireşte, că nu ştie cum să iasă din încurcătură (Ghib. 423). * zigoflleQ, -£e adj., pl. ei, ee, (vgr. zvgds, jug. şi pyllon, frunză, adică „cu frunzele unite"). Bot. Din familia unor plante dicotiledonate din care face parte şi pădu-cherniţa. S. f. O zigofilee. zlgomâtlc, -Si adj. (d. vgr. zygoma, gen. zygâmatos). Anat. De la zigomă; muşchii zigomatici. * zigâmă f, pl. e (vgr. zygoma). Anat. Un os dintre umerii feţei şi ureche. * zigzag n„ pL uri (fr. zigzag, d. germ-zick-zack). Linie frtntă; fulgeru face zigzaguri. In zigzag, făctnd zigzaguri; un beţiv care merge in zigzag zi ier m. V. ziDaş. silesc, V. inzllesc. zilizâsc, zlllzit, V. zălezesc, zilnic, -ă adj. (d. zi, zile). Cotidian, de toate zilele, care se face ori şe dă tn fiecare zi; pine zilnică. Adv. In fiecare zi; trenurile pleacă zilnic. zilos, V, zel. zlmber£c şi -ic n., pl. uri (turc. [d. pers.] zenberik, pop. zemb-, resort, coardă; ngr. zembere’ki. V. ţumburuc). Vechi. Resort. — La Con. 290, -recht. ZIN zimbil şi zembi'l n, pl. uri şi e (turc. [d. ar.l zenbil, pop. zembil, ngr. zembilt, alb. zimbile, slrb. zembil, bg. zimbil). Sud, Coş-niţă de papură de adus lucruri din tlrg. — într’o P. P. zambcSl, pl. oale, In rimă cu stamboale. zimbru şi zimbru m. (vsl. zombri, rut. pol. zubr. Cp. cu răspintie faţă de răspin-tie). Un fel de biTol sălbatic (bison priscus) care mal trăia pin Moldova tn seculu 18 şi al cărui cap (confundat cu al bourului) a fost luat Moldoveni şi de Mecklemburghejl ca marcă a ţării. Astăzi se mai află zimbri (saii poate bouri ?) Ja Altamira (Spania), In Pirigord (Francia), In codru de la Bielovej (Lituania) şi peste 600 tn Caucaz pe foas-tele moşii ale marelui ducc Sergiu Mihailo-vici. Îs foarte sălbatici, evită prezenţa omului şi se zice că-şi ucid puiu dacă omu a Pus mina pe el. Se mai află tn America de Nord un fel de zimbri numiţi bizoni, care trSiau odinioară in turme, iar azi is reduşi la mai puţin de o mie. zlmbul, V. zambilă. zimnic, V. zemnic. * zimogen, -ă adj. (zimo- din zimolo-iogie şi -gen din idrogen). Chim. Care face să fermenteze; microb zimogen. * zimologie f. (vgr. zyme, ferment, ţaică, şi -logie). Chim. Ştiinţa fermentărilor. I zimţăr n.,pl.e (ă.zimţt). Word.Tindeche. zimţat,, -ă adj. Cu zimţi; bani zimţaţi. zimţeă f., pl. ele. Munt. est. VIrfu fusului, partea pe care o ţii tn mtnă. — In est clmcea (rev. I. Crg. 4, 00). V. şi sîm-cea. zimţT m. pl. (d. germ. sims, zimţi, nu d. rus. zubcy, zimţi, pl. lui zubec, dinţişor). Crestături pe marginea unui lucru (la mo-nete, la roatele maşinilor, la lama ferestrău-lui ş. a.). Pl. Bani cu zimţi. — Sing. zimţe (Biblia 1688. Dac. 3, 747). In Mold. sing un Zimţ. zlmţutesc v. tr. Garnisesc cu zimţi: bani zimţuiţi. Oţelu zimţutt = ferestrău (Sadov. VR. 1928, 1, 53). * zinc n., pl. uri (fr. zinc, d. germ. ztnfc, Var. din zinn, zinc). Chim. Un metal alb albăstrui cu structură cristalini — Zincu e bivalent, are o densitate de 6,87 şi o greutate atomică de 65. Se topeşte la 415o şi ferbe la 1040. La 205° e sfărămicios şi se poate pulveriza. Se găseşte tn natură mai ales tn stare de sulfură sau blendă şi de carbonat ori calamină. Din el se face tinichea de acoperit casele şi obiecte de ornament turnate, de multe ori acoperite cu alamă pin galvanoplastie (bronzuri artistice). Feru galvanizat, întrebuinţat la slrmele telegrafice se obţine pin galvanizare sau scu-fundlnd slrma tn zinc topit Cu zincu se fac şi o mulţime de aliaje (alama ş. a.). * zlncitâ f., pl. e (d. zinc). Chim. Oxid de zinc. 91 www.dacoromanica.ro - 1441 - - 1442 - ZIN * zincograf m. (d. zincografie). Lucrător la zincografie. * zincogrâflc, -ă adj. (zinc şi grafic). De zincografie: atelier zincograf ic. Adv. Pin zincograiie. * zincografie f. (zinc şi grafie). Litografie in care peatra e înlocuită pin zinc. Atelier In care se lucrează pin această artă. zinghi-zinghl s. fix fără pl. (ung. -zen-ge-zunga, zăngănit). Nord. Fam. Zurgălăi ; o căruţă cu zinghi-zinghi. zlngirliB, V. ginglrliQ. * zlrconiQ n. Chim. Un metal cenuşiu tetravalent intermediar tntre aluminiu şi siliciu. Are o greutate de 4, 15 greutatea atomică 90, 6, densitatea 6, 25 şi se topeşte pe la 2400°. Din el se fac recipente care trebuie să reziste temperaturilor Înalte. A fost recunoscut de Klaproth la 1789. zlrdlceâbi -ceâv, V. zerdlceăf. zis, -ă adj. Numit, supranumit: Ştefan cel Mare, zis şi cel Sfînt. Menţionat : procesu cu zisu vecin. ziză f, pl. e. Spusă, ceia ce s’a zis, vorbă: eă cred in zisa lui. zitie f. (ngr. zitla, cerere, ca litie, d. Utl, rugăciune, adică „dar lui D-zeu cînd ceri ceva"). Mold. Tărlţă de grîu mai măruntă rămasă din al doilea cernut (Se Întrebuinţează şi la facerea brăgii şi a turtelor‘p. copii). Turtă sau prescură din această tă-ri|ă.—Pop. zitie şi zătie, V, prescură. ziflâş m. (d. zi, cu ziua. Cp. cu pălmaş). Mold. Muncitor angajat cu ziua. —In Trans. ziler (după pl. zile). V. salahor. ziOă, V. zi. ziulică f. fără pl. (d. zi). Fam. Zi ■' copiii aceştia aleargă toată ziulica. * zizanle f. (lat. zizănia, fem. sing. şi n. pl, d. vgr. zizjnion, neghină, cuv. ebr.). Fig. Discordie. — Pop. (chear In Munt.) zî-, ztmboc n., pl. oace sau uri (dim. d. vsl. zombu, dinte). Rar. Clenci, cuiu mobil al cataramei. ztmbesc v. intr. (vsl. * zombitl. d. zom~ bi şi zombru, dinte, adică „a-ţî arăta dinţii", ca a te fasoli şi bg. zybly se, a-ţi arăta dinţii. V. ztmbesc). Surtd, rid puţin. Vechi. Azi nord. Zimbesc a ride (VR. 1923, 4, 22). V. refl. Vechi. S’au zimbit a rlde (Let. 2, 201). - $i jî-. zimbet n., pl. e (d. zimbesc). Surls, rts mai uşor. zimbez v. tr. (var. din zimbesc). Vest. Ştirbez ascuţişu unui cuţit ori buza unui vas. — In est jimbez. Şi refl. „a-ţî arăta dinţii"; cinele se jimba. în Olt. cîum-bresc (vsl. Zombru, dinte ; rus. zubrltî, a se ztmba). zimbitor, -oâre adj. Care zîmbeşte, binevoitor: o faţă zimbitoare. zîmbre f. pl. (rudă cu vsl. zombră. dinte ; pol. zabry, ztmbre. V. ztmbesc). Buhulite care' se fac tn gura calului (şi al- ZLO tor vite) şi care-1 tmpedecă de a mtnca (Po-poru crede că acestea se fac atunci etnd calu vede că alt cal măntncă ceva bun [orz, ovăs] şi ar pofti să măntnce şi el, dar n’are). Fig. A face ztmbre, a dori grozav să ai ce are altu : baba făcea ztmbre (CL. 1910,544). ztmbresc v. intr. (d. zimbre). Mold. nord. Fig. Fac zimbre. zîmbru, V. zimbru, zin şi zfnot m. (d. ztnă). Dos. Zeii. zînă f., pl. e (lat. Dlana, zeiţa vtnătoril, a lunii şi a farmecelor nocturne. V. zănatic). Zeifă, femeie de o frumuseţă divină tn poveştile poporului românesc (Paraliziile subite ori răcelile ori Înţepenelile le atribuie poporu tot unor ztne care fac rău: ielele, vmtoasele, şoimanele ş. a.), ztng, V. zang. ztngănâsc, V. zăngănesc, ztrdioeâfă şi -ceă, V. zerdiceaf. zirnă f., pl. e (cp. cu dacicu prodiârna, elebor, de unde ar veni şi vsl. zruno. bg. zurno, grăunte). V. zirnesc). Dulcamarâ. Elebor. zirnesc v. tr. (d. zirnă, elebor, ale cărei 9emin|e veninoase, după credinţa poporului,ar tmpedica creşterea, sau poate fi-ind-câ ztrna ar tmpedica creşterea altor plante. Mold. Pipernicesc. — Şi zărni-cesc, zărtncesc şi zarnăticesc (vest Trans.) Cp. cu zănăticesc. ztt, interj, de alungat pisicile (ca şi cif). zitie, V. zitle. zizănle, V. ziz'înie. zlac m. (bg. rus. zlak, iarbă). Ps. S. Cor. Iarbă. Azi O plantă ranunculacee (anemone nemorâsa). zlamâc, V. slamac. ziatoust ni. (vsl. zlato-ustu, gură de aur = gr. hrysâ-stomos). Vechi. Epitetu sftntului Ion Gură-de-aur. — Azi zlata-(după pron. rus.). zlămăcuTesc, V. slămăcuîesc. zlătar m. (vsl. zlatari, d. zlato, aur). Munt. (Mold. vechi). Ţigan aurar (căutător de aur tn rtun). — Fem. zlâtăriţă. V. rudar, lăTeş. zlătărie f. Ocupaţiunea de zlătar, zleîesc, V. sleîesc. zleme, V. sleme. zloată, V. sloată. zlobiu, -iv, V. zgloblO-zlot m. (pol. zloty, florin, d. zloto, aur). Vechi. Florin de aur: zlot unguresc, zlot venetic. Mai pe urmă, leu apoi şi s]* din lea adică 30 de parale (lorga, Negoţ. 216 şi 220). Trans, Pop. Zlot rău, monetă de 40 de crăiţari. zlotâş m. (d. zlot). Vechi. Perceptor al visteriii (lorga, Negoţ. 220). zlotos, V. slotos. www.dacoromanica.ro zmac, interj, care arată răpfizirea la ceva . copiii zmac la mere I (rudă cu zmic). V. amandea. zmăcln, V. smacin. zmag, V. smac. zmalt şi zmanţ» V. smalţ, zmarâgd, -ăld, -and, V. sma-rand. zmălţuî£sc, zmănţut£sc, V. smăl-ţutesc. zmâQ, V. zmei. 1) zmeldscj -Iască adj. De zmefi: palatu zmeiesc. 2) zmeT6sc v. tr. (d.zmeu). Munt. Fam. Prăpădesc, potopesc: l-a bătut de ta zmeit. zmeîeşte adv. Ca zmeii: fugea zmeieşte. zmeoâîcă (oa dift) f., pl. (d. zmeu). Monstru femeiesc din poveşti. 0 plantă um-beliferă numită şi somnoroasă (laserpil iu m). zmeresc, V. smeresc, zmâtle, V, smetle. zmeQ m. (bg. zmlel, balaur, zmeu din poveşti, zmita. şarpe, rus. zmiei, şarpe, zmeu cu care se joacă, copiii; vsl. zmii, balaur). Vechi. Şarpe. Balaur. Aii, Monstru fabulos de formă lOmenească, dar cu puteri supranaturale, mtncător de oameni, răpitor de fete de Împărat ş. a. Fig, Cal sireap, cal de rasă. Viteaz, etou: zmeii dela Plevna S. n., pl. zmeie, (In Munt. şi) zmeuri. 0 jucărie compusă dintr’o coală de htrtie pe care se lipesc nişte speteze (şindile) şi care, uvînd atlrnată o coadă de petică şi fiind legată de o sfoară, se Înaltă etnd bate vintu (V. tur-caleţ). O boală popuiară numită şi zburător. — In nord zmăO. zmeur-, V. smeur-. zmTărţă, V. mtarţă. zmiceâ, V, smicea. zmicîulez, V. zblcTulez. zmicur, a -& v. tr. (lat. * ex-miculo, -ăre, d. mlcula, dim. d. mica, fărmătură). Trans. vest. Fărămitesc, fărlm, frămlnt: a zmicura caşu (BSQ. 1937, 96). zmlnt-i V. smint-. zmirdâr, V. smlrdar. zmirnăi V. smirnă, zmic interj, (rudă cu zmac, cu bg. smu-kvam, iafl, apuc, cu rut. pol. smyk, zmic, şi cu rom. zmuncesc), Zmac: copiii zmic la mere I S, n. pl. uri. Mold. Sftrleazâ cu resort pe care o fac băieţii şi o aruncă tn barba Jidanilor ca s’o tnctlcească. xmiceâ, V. smicea. zmicesc, V. zmucesc. zmtnceă| V. smicea. zmingălesc, V. rfiizgălesc. zmtntină, V. smtntînâ. zmirc, V. smirc. zmîrcT6c| V. zbfrcîog. zmîrdoâre, V. stn-> zmtrţog,V. mirţoagă. zmoc, V. jmoc. zmochln-i V. sm-. .zmolnlţă, V. smolniţă. zmom£sc, V. momesc. zmorCi V. smirc, zmorcăT, V. smorcăT. zmred-, V. smred-. zmucesc (vest) şi zmuncesc (est) v. tr. (vsl. să-rhucali, su-mucali,su-muknonti, a zmunci; slrb. smuknuti, a se substrage, a scăpa. V. zmic). Trag zguduind cu violenţă: l-am zmuncit arma dm mină, l-am pus mina’n git şi l-am zmuncit de citeva ori, clopotu cel mare te zmunceşte cind tl tragi, priponu zmunceşte cind se prinde un peşte mare. Izbesc tnapol la descărcare: această puşcă zmunceşte. A zmunci calu, a-1 opri brusc şi des (a-1 sacada). A zmunci vorba, a vorbi zmuncit (sacadat). V. refl. Mă trag zguduindu-mă cu violenţă ca să scap: hoţit se zmuncea din mina. gardianului, calu s'a zmuncit şi a fugit.— In vest şi zmtcesc, în nord (Şez. 9, 140) zmincesc. zmucit (vest) şi zmuncit, (est) -ă adj. Fig. Răpezit, sacadat: vorbă zmuncită. Ră-pezit, cu mişcări bruşte: om zmuncit. — Şi zmî(n)cit. zmucitură (vest) şi zmuncltură (est) f., pl. i Rezultatu zmunciturii; zmunciturile hoţului ca să scape din mina gardistului. Sacadă. — In Munt. vest zmîcitură (CL. 1910, 434). Şi zmtnc-. zmulg, zmuls şi (mai rar) zmult, a zmulge v. tr. (lat*ex-mulgere, lld * ex-mulgire, d. mulgere, a mulge ; it. smmgere, a mulge, a stoarce, a extenua). Scot cu violenţa (penele, păru, baruienele): zmulg o pană unei gişle, zmulg o glscă de pene, îmi zmulg un fir de păr alb din mustaţă, zmulg buruienele din grădină. (V. jumulesc, plivesc). Fig. Obţin tn fine : cu mare ce i-am zmuls o vorbă, o promisiune, un franc. Dezlipesc, despart: de abea l-am zmuls din criciumă. Scot, salvez: l-am zmuls din gheara morţii, din valuri, din minite tilharilor Vechi. Scot din teacă.- cu săbiile zmulse.— 7mult (tn VR. 1925, 7, 41)). zmulgere f. acţiunea de a zmulge. zmuls şi zmult n. pl. uri. Zmulgere. zmunceâ f. V. smicea. zmuncăsc, V. zmucesc. znâgă, şi znahă, V. snagă. znâmăn n., pl. ene (vsl. znamen). DoS. Monument, — In Buc.zneamăn, pl. zne-mene, mormtnt de sinucis. www.dacoromanica.ro ZNA znamgnie f. (vsl. zaameniie).Cor. Semn. znoâvă şi snoavă (oa dift) f., pl- e (ca şi iznoavâ, adică „povestire repetată"). Anecdotă populară. znop-, V. snop-. znovds şi snovds, -oasi ad]. (d. znoavă). Vest. Plin de znoavef care ştie mai multe znoave, sfătos, povestitor, vorbăreţ, glumeţ. zoâTe f., pl. zoi (d. zolesc). Mold. Munt, Apă murdară care se face după ce s’a spălat ceva ; ce zoaie curge de pe masa asta I Mai des la pl. Lături, apă murdărâ de la bucătărie. V. zoarcâ şi soT 2. 1) zoâlă f. col., pl. e (rut. bg. zolă, le- şie. V. zoaTef zolesc). Nord. Zoi, lături. • 2) zoâlă f., pl. e (poate d. zoală 1, adică „spălătură, muncă"). Trans. Mold. Zbucium, trudă: în casa lui, vechea zoală cu slugile. (Slavici), A da o zoală unei trebi, a o face răpede. zoână f. colectiv. Munt. Gozuri. — Pl. zonurî la Chir. (CL. 1910,897). zoârcă (oa, dift.) f.. pl. e (V. zorcăT). Est. Zemurcă, heltugă. V. zoaie. zob n., pl. inuz. uri (slrb. bg. zob, ovăs, dc unde şi ung. zab, ovăs). Serbia. Grăunţe (orz, ovăs). Munt. A face zob, a sfărăma de tot, a preface In fărlme, In ţanduri, In praf. V. cTob. zobesc v. tr. (d. 206). Munt. Fac zob. Fig. Îmi zobesc mintea, Îmi frămlnt mintea. zobân, V. zăbun. zodiac n., pl. uri şi ece (ngr. şi vgr. zodiakos, relativ la zodiac; lat. zodiacus; rus. zodiăk). Zona circulară a cărei parte mijlocie e ocupată de ecliptică şi fn care se află toate ccle 12 constelaţiuni pe care soarele pare că le străbate Intr'un an. Reprezentarea acestei zone şi a constelaţi linilor pin semne sau figuri. Carte de zodii. — Cele 12 semne ale zodiacului corespund cu cele 12 luni ale anului. Pentru primăvară Peştii, Berbecu, Tauru ; pentru vară: Gemenii, Racu, Leu ; pentru toamnă : Fecioara, Cumpăna, Scorpia; pentru iarnă.'Săgetătoru Capricornu, Vărsătorii. Pămlntu străbate tn fiecare lună un interval de 30 de grade, ceia ce face ca soarele să pară că intră In semnu opus. Ast-fel, ctnd pămlntu se află tn Cumpănă, soarele pare tn Berbec, care semHU opus. * zodiacal, -ă adj. ^fr. zodiacal).Relativ la zodiac; stele zodiacale. zodiâş m. (d. zodie). Zodier. zâdle f. (ngr. şi vgr. zâdion. pl. zădia, animalcul, contras din zoidion, dim. d. zâon, animal; bg. zodiia, rus. zodii). Semn al zodiacului, constelaţiune zodiacală. Prezicerea soartei după luna naşterii. Fig. Soartă; aşa t-a fost zodia. Zodia porcului (iron.), zodie nerocoasă. V. ursită. ZOO zodier m. (d. zodie). Ghicitor după zodie. — Şi zodiaş. zof, zuf şi sof n., pl. uri (turc. zof, sof, lină, stofă de Itnă, d. ar. sof). Vechi. O stofă supţire de ltnă de Angora. Azi Mold. nord. Pere de zof, un fel de pere dulci timpurii. zograf-, V. zugrav-, zoi, V. zoaie. zoTer n., pl. e (d. zoi). Mold. Dejă, ciubăr de zoi. * zofl m. (după numele criticului Zoii, [vgr. Zoîlos, lat Zâilus], detractoru lui Omer [sec. IV tn ainte de Hristos]). Critic invidios, zoTos, -oăsă adj. (din soios, supt infl. lui zoi). Munt, Soios: boccea zoioasă (Arh. 1907, 486). zdlcă adj. (var. din ghiolcă). Cov.Ţoşcă: un sac plin zolcă (rev. I. Crg. 4,336). 1) zolesc v. tr. (rut. zoliti, bg. zoliy, spăl cu leşie, d. germ. soole, apă sărată, slatină. V. zoală, zoaTe). Mold. Spăl cu leşie rufele pentru ca, pe urmă, să le limpezesc. Munt. Mold. Spăl rufele prost V. zorcăT. 2) zolesc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoală 2). Trant. Frămtnt V. refl.Mă frâ-mlnt, mă zbucium, mă sforţez: se zolea să-i aducă mlncare. (Agrb. Int. 132). zolit adj. (d. zolescl). Bz. Mălai zolit, mălai amestecat cu apă (ironic despre o mămăligă nu destul de fiartă). zolltură f., pl. i. Mold. Spălătură cu leşie. Munt. Mold. Spălătură proastă a rufelor. zdlniţă f., pl. e (pol. zolnica). Mold. Rar. Buhadă. V. odobaie. * z6nă f., pi. e (lat. zona, d. vgr. zâne, cingătoare). Geom. Secţiune cuprinsă tntre două paralele ale unei sfere. Ueogr. Regiune cuprinsă Intre poli, cercuri polare şi tropice; zona torida (Intre cele tropice), cele doăă zone temperate (tntre cercurile polare şi tropice) şi cele două zone glaciale (Intre poli şi cercurile polare). Astr. Regiune a cerului. Spaţii! de teren lung şi îngust. Porţiune de teritorii! supusă unui regim special. * zoofâg, -ă s. (vgr. zoofăgos, d. zâon, animal, şi phago, măntnc). Mtncător de carne de animal. * zoofagie f. (vgr. zoophagia). Caracteru de a fi zoofag. * zoofft n., pl., e (vgr. zoophyton, d. z6-on, animal, şi phyton, plantă. V. eplflt). Zool. Animal care seamănă a plantă, numită azi mai mnlt celenterat. * zoolatrfe f. (vgr. zâon, animal, şi -latrie din idolatrie). Adorarea de animale. * zoolătru, -ă s. (vgr. edon, animal, şi -latru din idolatru). > Adorator de animale (ca vechii Egipteni). — 1444 - www.dacoromanica.ro * zoolit n., pl. e (vgr. zâon, animal şi lithos, peatră). Animal sau bucată de Animal petrificat. * zoolitlc, -& adj. (d. zoolil). Care conţine zoolite: stincl zoolitice. * zool6g m. (d. zoologie). Acel# care ştie zoologia. — Fem. -oaga, pl. e. * zoolbglc, -ft adj. (d. zoologie). De zoologie; studii zoologice. Adv. Din punct de vedere zoologic. * zoologie f. (vgr. zâon, animal, şi ■‘logic). Ştiinţa care 9e ocupă de animale dise-ctndu-le, observlndu-le formele şi clasifictn-du-le. Ia cuprinde 6 mari ramuri; vertebra-bratele, inelatele, moluscele, echinodermele, celenteratele şi protozoarele. * zoomorf, -& adj. (vgr. zoămorphos, d zoon, animal, şi morphi, formă. V. antropomorf). In formă de animal figură zoomorfi. * zoomorfic, -& adj. (d. zoomorflzm). Relativ ta zoomorfizm. * zoomorfizm n. (d. zoomorf). Înfăţişare de animal: zoomorfizma zeilor Egiptenilor. * zoospâr m. (vgr. zâon, animai, şi spor 2). Bot. Spor cu cili vibratili ta unele alge. * zootecnlc şi -tehnic, -ă adj. (vgr. zâon, animal, şi tecnic). Relativ la zootecme * zootecnif şi -tehnie f. (vgr. zoon, animal, şi -tecnie ca !n piro-tecnie). Arta de a creşte animalele domestice şi a le adapta novoilor omului. zopâr» V. zăpor. zor n. fără pl. (turc. pers. zor, putere, violenţi, constringere; alb. bg. strb. zor, ngr. zâri. V. zurba şi zurliQ). Silnicie, violentă (Vechi). Grabă, urgentă, nevoie : am mare zor să plec azi. A da zor, a grăbi, a zori: dădea zor sa ajungă acasă. Cu zoru, cn grabă: nu-l lua cu zoru, că atunci va lucra prost. De zor, cu hărnicie, cu grabă: a lucra de zor. Loc. adv. Zor-navoTeţ numai de cit, cu ori-ce pre(, aman-zaman: i-am spuS să rămile, dar el, zor-nevoie, să piecel zoralie f. (cp. cu turc. saraly, epileptic). Un dans violent, un fel de bătută: ziseră lăutarilor să cinte chindia şi jocu numit „ca la uşa cortului* sau „zora!ia“ (Şâin.), O horă după masa de cununie. zorba-, V. curba— zorbiluTeso, V. zurbuluîesc. sdreăî şi -Î6*c, a -i v. tr, (slav ori ung. V. zoarci). Mo/d. Munt. est. Spăl prost: o servitoare care zorcăleşte rufele. V. refl. Mă 9păl prost, mă bAlăcesc. V, 10-lm«. zorcăit. -ă adj. Mold. Munt. est. Murdar (spălat prost ort peitrecurat): lapte zorcăit. zoreâ f., pl. ele (cp. cu rus. zorii, leuş-tean, cu rut zoria şi zorii, stea, cu span azorella, o plantă umbeliferă, şi azarolla, ar. az-zomr, fruotu unui pom razaceu). Mold. Munt. Un fel de volbură cu flori mari via colorate care se deschid spre seară şi se închid ctnd arde soarele (ipomoea purpărea, cu varietatea convdlvulus tricolor). — in Mtmt. şt norei. xoreân, V. toCean. 1) zoresc v. tr. (d. (d. Zor). Grăbesc, fac să lucreze mal răpede: mai încet, că nu te zoreşte nimenea I Gfâbesc, iuţesc : a zori lucru. V. refl. Nu te zori l V. intr. Mă grăbesc. 2) zoresc v. intr. (d. zori). Trans. Rar. Zoreşte de ziăă, se arată zorile. zorf f., pl. (bg. vă zori, In zori, zorii, auroră, d. vsl. zorla, zaria, strălucire, zare. V. zare şi prozorlivie). Auroră, timpu ctnd se luminează de ziuă: se revarsă zorile, la revărsata zorilor, tn zorT, la revărsata zorilor. — Şi m. pl. In zorii zilei. zorilă m. fără pl., gen. al lui (d. zori). Luceafăru de dimineaţă. 1) zorit n., pl. uri (d. zoresc 2). Trans. Rar. Răsărit Colindă. 2) zorit, -ă adj. (d. a zori). Grăbit: era zorit s'ajungă acasă. z6rna(T)-z6rna(T) interj, care arată zomâitu. V. zumba. zârnăî şi -Tâsc, a -f v. intr. (imit. înrudit cu ung. ztirdiilni, zOrrenni, ziirăgni, a zornăi, zămi, zavami, a turbura. Cp. cu zurui şi zurgălăii). Sun (vorbind de lucruri de metal sau de sticlă): zornătau săbiile fi pintenii. V. tr. Soldaţii tşi zomăiaă săbiile, pintenii. — Şi zărnăT. Şi zurnuî (lorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163,şi t. Bt.Dat.uit. lt-7). In Serbia zdârnol (după zdrăngănesc). Şi zorzo(n)esc (Rar). zornfiTâlă f., pl. leii. Zornăit zornăit n. Acţiunea de a zornăi. Sunet zornăit: se auzea un zornăit de sabie. zornăltâră f., pl. i. Zornăialâ, sunet zornăit. zârnet n., pl. e. Sunet zornăit zorzdn şi (mai rar) ţorţdn şi torţâl n. pl. oane, oale (înrudit cu zunur şi ţurţur. Cp. şi cu ţarţam şi cu ung. zitzur, tumult, furtună). Fam. Podoabă, ornament (mai ales de metal, dar şialt-fel): uniforma li strălucea de zorzoane, o casă cu zorzoane. zorzo(n)£sc, V. zorn&T. aortoniz, V. tnzoraones. zâtcă f, pl. I (cp. cu bg. zotka, coada, şi turc. zoffta, bott. Sud. Iron. Rtt (Doina, 1, 113). Bot: dă-l peste zotcăl V. teflu, surlă, zovân, V. sovon. wwsntooi V. insavonesc. zortrj V. tStof. www.dacoromanica.ro zuA — 1446 — Z VĂ * zuâv m. (fr. zouave, dupî numele unui trib de Cabili numiţi Zuaua, care fură primii din acest corp). Soldat dintr’un corp de infanterie înfiinţat tn Algeria la 1831 şi care astăzi se compune numai din Franceji, care au totuşi costum arabic. zuf| V. zof. zugrăv (vest) şi zugrav (est) m. (ngr-zegrăfos, vgr. -ăphos, d. zdon, animal, şi grăpho, scriu; vsl. zugrafă. V. agiograf şi caligraf). Pictor de o treaptă mai joasă şi chear văpsitor; zugrav de biserici, de firme, de odăi. L. V. şi -âf şi zogrăf. zugrăveală f., pl. eli. Pictură ordinară (pe părefi, pe firme ş. a.). zugrăvesc v. tr. (d. zugrav). Pictez (mai ales grosolan): a zugrăvi păreţil. hig. Descria, mai ales defavorabil; răă i-a zugrăvit'. — Vechi şi -ăfesc şi zografi-sesc (ngr. zografizti). zugrăvltură f. pl. I Pictură, tabloO. zugrum, V. sugrum, zullâr, -ă adj. zuliăris, şi viliăris. V' zulie). Rar aii. Gelos. zulie f. (ngr. eălia şi zilia, d. zilos, vgr. ilios, zel. V. zllos). Rar azi. Gelozie.— Şi zulie şi zule. zulipsesc v. tr. (ngr. zutevo şi zilivo, aor. zulepsa şi zilepsa). Rar aci. Tem, bănuiesc, ts gelos. zuluf m. (turc. zilluf, d. pers. z'ulf; ngr. zulufi şi dzulufi [scris tz-/, de unde rom. ţuluc. Cp. cu (umburuc). Fire de pâr unite şi răsucite tn spirală paralel unele altora, cum era moda In timpu perucilor, cum purtau cocoanele ptnă pe la 1880 şi cum ts şi perciunii Jidanilor. zulum n., pl. uri (turc. zii 111 m Id. ar. zulmf, nedreptate, tiranie, zalim şi zalim, tiranic; ngr. zuliimi, alb. strb. bg. zulum). L.V. Asuprire, tiranie, nedreptate: zulumu nu suferea (Beid. 4045). zumarlcâle f., pl. (ngr. zvmarikă. Cp. cu zaharicale), Vechi. Prăjitură: dulceţuri, zumaricale, vinuri (Car. VR. 1909, 11, 218). >umba-zumba şi zumbal-zumbal (var. din biz. Cp. cu pg. zumbir, a blzli), interj, care arată btztitu unei cohze ori altul instrument muzical cu coarde ciupite. xumbil, a -f v. intr. Fam. Fac „zumba-zumba": începeai a zumbăi cobzele (Sadov. VR. 1921, 8, 163). V. zornăi. * zumzST, a -( v. intr. (germ. sumsen şi summen). Barb. Btzfi. * zumzet n., pl. i. Barb. Blzlit Zuo, V. zl. zup, V. zdup. zur interj care arată sunetu oprit al metalului, precum e al unei săbii tn teacă, al unor bani In mtnă ş. a. V. zang, tur. zurba şi zurbă f. (din mal vechiu zor. ba, rebel, d. turc. zorba, rebel, pers. zorbaz, din zor, putere, şi baz, jucător, adică „atlet*. V. zor). Revoltă. Azi. Rar. Fam. Bătaie, ceartă, scandal. — In Mold. zurbâvâ, pl. e şi ăvi (după gllceavă): noaptea trecuse fără zurbavă (Sov. 177). zurbagiO m. (din mai vechiu zorbcigiă, rebel. d. zorba, zurba. V. zurba). Fam. Beligiu, volintir, scandalagiu. zurbalic n., pl. uri (din mai raru zor-balic, revoltă, la Beld. 2529 yi tn Serbia, d. turc. zorbalyk). Fam. Zurba, gtlceavă, scandal. zurbâvă, V. purba. zurbulul^sc şi -ălufgsc V. tr. (din mai vechiu zorbăluiesc, d. zorba, contaminat şi de burzuluiesc şi de ung. zurbolni, a turbura). Vechi. Revolt, V. refl S’ar fi zur-buluit (Beld. 2073). zurgălăii şi -SlăS m. (ung. zOrgtiW, care mormăie, zdrgdlddni, a mormăi. V. zornăl). Clopoţel de tinichea compus din două câpăcele concave îmbucate dintre care cel de jos are o deschizătură şi care sună cind se rostogoleşte o bobită care e închisă In el. Slnt şi zurgălăi dintr’o singură bucată turnafi ca şi clopotele. Se întrebuinţează la gttu cailor înhămaţi la sanie, la steaua cu cu care umblă băieţii la Crăciun, la picioarele căluşarilor, care joacă jocuri cadenţate (bătuta, Banu Mărăcine ş. a.). zurliQ, -ie adj. (turc.zoriţi, viguros, violent. V. zor), Dun. Fam. Răpezit, apucat, zăpăcit zum-, V. zorn-. zurna(T)-zurna(T) interj, care arată zornăita. V. zorna. zurnă f. V. surlă. zuruT; a -i v. intr. (d. zur şi înrudit cu zornăi şi cu ung. zSrdgni, a zurui). Fac zur-zur, zornăi: banii zuruiau in buzunar, soldaţilor le zuruiau pintenii-zurulâlă f., pl. leii. Acţiunea de a zurui. Sunet zuruit. zurunibât n,. pl. uri (turc. pers. zurun-bad). Vechi. Ghimber sălbatic (amomum zu-rumbet. zurzur m. (d. zurui, adică „ornament, care zuruie“, apoi şi alt-fel. Var/ ţurţur şi zorzon. V. ciucure). Buc. Pl. Zorzoane, canaturi, ciucuri la harnaşament. (Teod. P. P. 149). zuvâlc v. tr. V. sufulc. zuv^lcă f. V. zavelcă. zuz, -ă adj. Munt. est. Mold. sud. Zăpăcit, zălud.— In nord dud. (Şez. 30, 168). . zvănănăfâsc v. intr. (vsl. zvlnieti, rus> zvenleti, a răsuna, a zăngăni), Cant. Răsun zăngănesc, zvăpăîât, -â adj. (d. văpaie). Neastâmpărat, dezordonat; om zvăpăiat. www.dacoromanica.ro ZVE zveâfdă f, pl. ezde (vsl. zvîezda, stea}. L. V. Steaua cu care e ornat capacu care a-coperei liscu de anaforă. — Şi zăv-. * zv6lt, -ă adj. (fr. svelte, d. it. svelto, d. svellere, a zmulge). înalt şi supfire, dar nu lâltu: om, trup zvelt. zvIduTâsc v. tr. (slrb. izvidati, a vindeca). Vest. Vindec, lecuiesc. — Şi zvinduf (Serbia). zvtci interj, carc arată zvlcnirea unei maşini, unei vine congestionate (d. zvicnesc (ca zvlr, zbir d zvtrl, zbor/ sau d. vsl. zvenkă, zvonkQ, zgomot; bg. zvuk, zlngânit; slrb. zvek, zvuk, zlngânit; rus. zvui, bufnitură. V. sftc). zvtcnâsc v* intr. (din * zvtcnesc, d. vsl. zvenknonti, a hui; slrb.zveknuti, a răsuna). Bat tare, (vorbind de inimă şi artere); II zvtcneaă tlmplele de durere, de furie. O zbughesc (Rar).—Şi zvicîf (Rar). V. palpit. zvtcnltură f.. pl. I. Rezultaiu zvtcniril, puls violent: simţeam zvlcniturile ttmplelor lui cind am pus mina. zvtnt şi -iz, a -ă v. tr. (d. vlnt sau lat. eventare, pop. » ex-ventare; it. svenlare, pv. esventar, fr. iventer. V. avînt 2). Usuc puţin la vlnt: druma, rufele s'aii mal zvlntat. Fig. Potopesc, nimicesc, prăpădesc :be(ivanu zvlnta butoaiele, l-a bătut de l-a zvintatt V. ujujesc. zvintur(mă), a -i v. refl. (d, vtntur saă d. lat * ex-i’entUlare). Mă vtntur pin lume. zvtnturăt(ic)i V. vtnturatlc. zvir, interj, (d. tvtrl) care arată zgomotu unui lucru azvlrlit pin aer; not fugeam, dar el zvlr cu bătu după nott V. şi sfir. ZVO zvtrcoleălă f, pl. ell. Acţiunea de a se zvtrcoli. ivîrcolesc şi (nord) virc-(m&) v. refl. (d. vlrcol. Cp. şl cu ung. vergSdni, a. t). Mă zbat, mă răsucesc de durere ori ca să scap de unde-s prins In Trans. şi zvtrg-, la Dos. vfrg.- zvtrcolitură f., pl’ l. Zvtrcoleălă. zvfrli -it, -iturăi V. azvtrl. zvtrlugă şi (Munt. şi) vtrlugă f., pl. t (d. zvlrl, adică „vioi, violent ager". Cp. şi cu slrb. vrljika, prăjină). Un peşte mic şi vioi (cobitis taenla). A sări ca zvirluga, a fi foarte ager tn mişcări. Fig, Copil sau om vioi: ce zvtrlugă t zvtrtă, V. vlrstă. zvoănă f., pl.'e {Ofivoiesc). Mold. Zvon, gălăgie: cu mare zvoană aii leşilpe poartă (Sadov. VR. 1911, 7, 9), năvală şi zvoană (1924, 1, 9). zvon n., pl. uri (vsl. zvonii, zgomot, clopot ; strb. zvono, clopot; rus. zvon, sunet). Zgomot, huiet: zvonu cascadelor, zvon de lăutari (Sadov. VR. 1923, 12, 301 şi 1924, 1, 7). Tărăboi, tumult: se frămlnta fi făcea zvon (Sadov. VR. 1911, 1, 5). Veste, vorbă din giuâ’n gură: aşa merge (umblă) zvonu. A da zvon, a zvoni. Banat.Clopot V. muştea. zvonesc v. tr. (d. zvon; slrb. zvoniţi, a suna [v. tr.J. rus. -zvoniţi, a suna, a divulga, a zvoni). Dafi zvon, fac să pornească ves-tea’n lume. V.refl. Se zvonise că va fi război. zvoreăni V. dvorean. zvorâsc, V. dvoresc. — 1447 www.dacoromanica.ro Mulţămire După o oşteptore de un sfert de secul cu dlcjlonaru gata de tipar, am reuşit în sfirţlf să-l văd tipărit I Aceasta s'a putut tace numai cu ajutam anaratei biserici catolice din laţi (pin P, S. eplscapu Mlhai Rabu şl mansenlaru Dumitru Ramllâ), a fratelui meu lullu (arhimandrit ţl profesar universitar), a băncii Naflanale a Ramânllî (pin domnu viceguvernator C, Teodorescu), a ministerului Educaflunll naţionale (pin domnu ministru P. Andrei), a rezidentei Prutului (pin domnu prof. unlv, Tralan lonaşcu), a Primării! laţilor (pin domnu general Constantin lonescu), a ' damnulul medic $1 prof. unlv. Ion Tânăsescu ţl a altor prieteni. Plin de bucurie că ml-am văzut vlsu cu Qchll, muljămesc tutulor ajutătorilor, mal aies onoratei biserici catolice I Muliămesc ţl domnului lullu Mai (conducător tehnic al tipograful bisericii catolice), care a avut more ral tn tipărire, la care au muncii următorii lucrătorii: Aurellu Vaslllu, D. C. Mazllu, Frledrlch Sander, Lazâr Gheor-ghlu, Const. Georgescu, Gheorghe Apastol, Ghearghe Llvlnjâ, Petru Hrlstldl, Const. Andreiescu; loslf lenei ţi Petru Savln, Onoare bisericii catolice c’a contribuit la întărirea patrlli noastre I AUGUST SCRIBAN Greşeli de tipar Cer scuze cititorilor că s’au strecurat olci mai multe greţeli de tipar, Le vor îndrepta ţl singuri, dar semnalez totuţi unele: la pagina 19, Şarmanţii îld, Sarmafll. , 22, rîndu 13 de jos, romamă îld, romană. Io cav. stathuder, .care line locu* greţlt, .statu", www.dacoromanica.ro Alte greşeli de tipar la pag 8 Elimologisches tld. Etym-v m 14: la şaie ani.... la 1912, n 18, rtndu 18, ostentativ tld. ostenativ » 21, § 9 , pune 106 îld. 19 6 n 25, la Bulgari, pune 8S4 tld. 1854 n 36 jos şterge strugure, vgr. strobylos » 178 sus i pune bla !ld. bal 9 377 n n cun lld. con » 38Î n B cus , cos » 589 n » har . 0o1 n 597 n » hin » gra n 630 » It Inc . gui n 678 n It 1 nă 9 lan » 759 a It tum , lam »* 821 » It mît 9 mot n 827 » » mol » ml® 894 n It off »t obr n 966 m m per » pap n 1116 9 B ren , rne » 1219 9 • sol » sod »* 1245 • * sto , son» * 1335 » » tra » tar la abandonez pune n care lipseşte, acromatic: hrăna, nu râma auşel pune pendulinus lld. -irus buft adaugă şl boft buntuşnlc pune rebel lld. rebe buric pune cordonu lld. intestinii calvlnizm pune auloru lld. artaru catlllnar şterge c de Ia vehement cattr pune mişcol lld. mişcol căpşună pune „pl. i, e‘ cătinA : lanceolat, nu lac-ceauş : ceauşn poteri!, nu paleriT cherlş : duşamelel, nu -lelti cinematograf: Marev, nu Marcv coloare şi colocaţlune pune steluţă creştlnlzm şterge „de această sectă ţin Armenii” diferenţial i angrenai, nu argr- drugă : răsucit, nu ră\ucft Dumnezeii: di picior, nu pe picior eQcalIpt: mirtaceu, nu miratcacei faTanţă : opacă, nu ap- famen: geamăn-gemmi, nu gemdtlT finalmente : fugit, nu ugit flslped e greşit fisfpedă fistic pune accentu pe tic. franc, rtndu 24 de jos, şterge un de fugăresc : cavaleria, nu -vria geampara s după lld. duptă ghindar i stejar, nu stear ghTorlan s e greşit dhlorlan glicină pune un n la chinensis gregorian : iulian, nu iublau har arm şterge virgula după doreş'l (cuiva rău) Incllnaţiune, la urmă, eclipticii, ou ei— îndulcesc lld. tndut- infalibii s falit lld. ifalit încalc : fr. empiiter (cu accent) înduplec: greşit lud- jefl : ornamente, nu arm- laparatomfe : ca’n. nu c’an I atici avă şterge c din lact- lihnit, V. ohhnesc, nu lo- llmbal, greşit lld. limbaj la ilndină s vsl. *lendina, nu *lnedina „ litrosesc, ngr. elitrosa, nu elltorosa , litru : mihlitru, nu mihtru „ madea : acesta, nu aceasta „ mâdăresc s clocoti, simţi (cu i întreg) , mărgăritar: secunde, nu secude , mecanic: d Alembert, nu d'Ab-„ mintenaş : ung. menten „ mir 4: ignorant, nu -at , mocnesc : vsl., nu vl. „ mounaş pune tn loc morunaş „ naramzA : cat. lld. tcat. şi turunglă . ocarină : inventiune, nu inventa. orgă : lat drganum „ orhestră, -trez i greşit de patru ori cu eh , nepr- (pag. 868) Blnt 8 cuv. care trebuie să „ fie la pag 867 după nepristănit „ papuc: iminei, nu inimei , pertioamdnte : greşit -mănte , pomărle : greşit -nrie „ potcap : pl. e, uri „ propilea pune / , protestaţlune : greşit -anffune, -anfiuni, „ protestez : greşit pto-m rac : zodia, nu rodia , râdiant: căzătoare, nu cără-, raţă : pin aluz., nu abuz. , răd van pune d w rătăcesc: făcut, nu făaut , răzuş : picuş, nu di, regular : unghiuri, nu unglurt w renaştere (pag. 1116): Buonarrotl . Român, rtndu 29 de jos: Aurelian tld. Adrian „ Rusnac: rut. Kusn&ak, nu -iiak „ samar : care vine, nu care vind , sfiesc : abţine lld. ob-, sifilis : credea, nu a credeh , siluTesc : violentă, nu -vşă • spanc: corci'e cu, nu ea > ştafetă pune i tld d • stipulă : lat. stipa, nu stipat ' stridie : gustoase, nu gusntase ’ sah pune aşa: mută eite 16 piese m ţăbăcesc pune b tld. c • toltefl : cu doiiă toarte, nu de • tot (pag. 1333, rtndu, 21): trebuie, nu treaule " tractat: -en-Laye, nu -en-Lave • tralala, ca etimologie: fr. tratata ' tutun : ,iar la 1872 s’a reînfiinţat şi s’a mo- • dificat la 1881 şi 1887“. » umbrelă : V. umbelă undez: „clocotesc, fierb In clocote* ' urecheat pune e, care lipseşte . ' Valah lipseşte E o var. din Gal (Celt) şi " Vallnn (Belgia). Clnd Romanii aii luat locu. ' Galilor, Germanii i-aa numit tot Gali, Iar pe » noi Va'ahi, adică „Romani". De aci vine şi ; slavu Vlah ş. a. velă : vela tld. dela ' veratrlnă e pus greşit la pag. 1398 lld. 1400 ' verbennceS pune b tld. c verisimll şi verosimil lipseşte. Adaugă: ’ lat verisimills, asemenea cu adevăru, care ' pare a fi adevârut; it. veristmiU şi verosimile ’ vtlvătate pune l care lipseşte m zaverglsesc pune „v. refl" tld. „z. refl.“ La tabla înmulţirii pune 81 lld 80 www.dacoromanica.ro