V	—• -r-r
DICŢIONARUL
ETIMOLOGICO-SEM ANTIC
AL
LIMBEI ROMÂNE
Care arată originile şi semnificările vorbelor, a numirilor geografice române şi a multor nume de persoane.
întocmii după cele mai noui cercetări filologice, cu o prefaţă asupra formării Limbei Roipâne
DE
ALEXANDRU RESMERIŢA
£5 css
S "S Î3 Si
.ipia' C=>« î=^. sas;
-INSTITUTUL DE EDITURĂ „RAMURI/ S. A. CRAIOVA
3WS
1 9 2 4.
închinare:
Străbunilor, omagiu,
1 Urmaşilor, iubire şi îndemn.
Este o prii S publicarea sub formă de dicţionar, chiar şi cu o altă denumire, e identificărilor etimologice originale din această lucrare,
j*unându-o sub protecţiunea legei.
AUTORUL.
*
Abreviaţiuni şi semne
(a)v a (ac)	/ particulă a infinitivului ver-1 belor, care trebue pusă îna-( inte: a (se) face etc.	Bol. Dor. B.	Dolj [judeţ] Doroboi [judeţ] Est
3	terminaţia adjectivului Teme-	ebr.	ebraic
	nim bun bunU,	Bm.	Eminescu
adj.	adjectiv.	etc	etcetera
agric.	agricol	ev	evul
a Chr.	înainte de Christos	ex.	exemplu
Alkx.	Alexandri	J. (fom.) femenin	
anat.	anatomie	fam.	familiar
ar chit.	architectoral	farm.	farmaceutic
Arg.	Argeş 1 judeţ]	Fale.	Fălciu [jud ]
a'ritm.	aritmetic	Fălt.	Fălticeni [Suceava]
astr.	astronomie	f	foarte
Bac.	Bacău [judeţ]	fig- .	senz figurat
Băle,	Bâlcescu	filos.	filosofic
Banat	Banatul Timişoarei	fmanc	financiar
biser.	bisericesc	fzic	termin de fizică
Bol	Bolintineanu	fiziol.	fiziologic
Bot.	Botoşani [judeţ] .	fr-	francez
bot.	botanic	getter.	generalizat
Bră,	Brăila [judeţ]	geol.	geologic
Buc.	Bucureşti	geam	geometric
Buig.	Bulgaria	germ	german [nemţesc]
bttlg.	bulgăresc	Gor.	Gorj [judeţ]
Bus	Buzău [judeţ]	gr-	grecesc
cap.	capital	Gr-Al.	Grigore Alexandrescu
Car.	Caragiali	gram.	gramatical
c. /.	conform	gr. mod	grecesc modern
cit.	citeş e	laşi	Iaşi [judeţ]
cernere.	comercial	fii l.	Ialomiţa [judeţ]
conf	conform	îlf.	Ilfov (judeţ]
conj.	conjuncţie	inf.	infinitiv
Const,	Constanţa (judeţ!	ist.	istoric
contab	contabilitate	ital.	italian
Cov.	Covurlui [judeţj	j, jud.	judeţ, judecătoresc
Cr.	Creangă	C. F.	căi ferate
cutin.	culinar	jurid.	juridic
dacQ*qr.	daco-grecesc	km.	kilometru
d. Chr.	după Christos	lai, l.	latinesc
"Dăm,	Dâmbdviţa [judeţ]	liter.	literar
di al.	dialectal	loc.	locuitor
ditn.	diminutiv	logic.	de logică

40
m.	masculin	Pul.	Putna [judeţ]
marii.	maritim	tel.	religios
mec an.	de mecanică	retor	de retorica
med.	medical	rom.	românesc
Meh,	Mehedinţ [judeţ]	Rom	Roman [judeţ]
milit.	militar	R-t>.	Romnr.aţi [judeţ]
miner.	de mineralogie	R. Sar	Râmnicu Sărat [jude ]
mt/ol	de mitologie	rus.	rusesc
Mold.	din Moldova [ţară]	rut.	rutenesc
Munt	din Muntenia	S.	Sud
Mus.	Muscel [judeţ!.	s	substantiv
muzic.	muzical	sârb.	sârbesc
n.	neutru	şcolar.	şcolăresc
N.	Nord	şc. nat	de ştiinţe naturale
navig	de navigaţie	S. E.	Sud-Est
N, E	Nord-Est	sf.	sfânt, sfântă
Negr.	Negruzzi	sing.	singular
ttemf.	nemţesc	şiiinf.	şliinţ fie
num.	nume	Silf.	sufix
numer.	numeral	Tec	Tecuci [judeţ]
N. V	Nord-Vest	lei.	Teleorman [judeţ]
Od	Odobescu	teolog.	teologic
Olt.	judeţul Olt	terni.	termin
OU.	oltenesc	tipogr.	tipografic
oral.	oratoric	1 rans	Transilvania
part.	particulă	Tul	Tulcea [judeţ]
pici	de pictură	turc	turcesc
pi.	plural	Tul.	Tuto va [judeţ[
poet.	poetic	ungur	unguresc
■pop	popular	urm.	următorul
post IU	poştal telegrafic	V	vezi
Prati	Prahova [jud |	V.	Vest
prec preced.	precedent	Văl	verb Vâlcea [judeţ]
prcf	prefix	Vas	Vaslui ,
prep	prepoziţiune	Via	Vlaşca „
pron	- pronume	Zool.	Zoologic
Numerele 1), 2 >, 3),		4), 5), etc.	arată seria accepţii
(înţelesurilor).
(	) închide particula inlinitivală (a | s*?); precum şi forma
primă din c-are derivă cuvintele; sau închide o explicare.
| arată separaţie în a şi a | se.
„ arată repetarea vorbei de deasupra acestui semn.
precede exemple sau citaţiuni.
; desparte feluritele accepţiuni.
= însemnează la jel cu.
N. G. D. A. V. = Nominativ, Genetiv, Dativ, Acuzativ, Vocativ. ’	arată că pe acea literă se apasă intonaţia.
, sub ţ face sunetul tz; iar sub ş, sunet ca fr. che.
* * vezi explicarea !a ă â î.
FORMAREA LIMBEI ROMÂNE
A studia graiul omenesc, în orice limbă, este interesant pentru cei ce preţuiesc acest minunat mijloc de exprimare a cugetului şi a simţimintelor omeneşti. Pentru filolog îndeosebi prezintă interes desvoltarea limbilor, în decursul veacurilor, începând dela acele expresiuni rudimentare, onomatopeice, până la complicatele cuvinte de astăzi, ale limbilor cultivate.
Limba jiecărui popor, în structura ei, înfăţişează toate straturile de influenţe, primite în decursul desvoltării ei, conform Prin cari a trecut apel popor şi pe a.cg§^ straturi — asemJu^tPJixSL xu straturile geologice ale^ scoarţei pământului — filQlomiLjiflÂnd seamă de împrejurările ad.ev:ltfate istorice, constată c,6 s'â,iuţ4l^!MJî} trecut cu poporul ce.vor-] beşte o anume limba, carijiujfosţ_£rep^cupările şi înclinările# lui; iar după sunetele limbei, el va putea deduce chiar.cgrac^ terul poporului, mai rafinat, mai dulce, sau mai aspru ; mai armonios sau mai înţepător; mai clar sau mai confuz; .mai dur său mai moleşit, după .preterinţa ce el dă unor anumite supele sau după combinarea lor.
Studiul limbei române arată mai întâfr că fiinţe omeneşti au locuit în insulele fluviului nostru Dunărea încă din epoca de peatră — s’au afiat în insula Corbului ciocane de peatră, cuţite de cremene şi mici idoli, — acum în muzeul din T.-Severin. Acei insulari, adăpostiţi de atacul fiarelor sălbatice, având la îndă-mână peştele ca hrănă lesne de dobândit din apa fluviului, au adus din leagănul primitiv al Arilor, vorbe din cari puţine au rămas până azi în graiul românesc, ca cele privitoare la foc şi ardere, de ex; bîjaî—arde; frige (ce se zice în dialect moldovean la copii) din sanscritul j<zs=fierbe, frige şi care s’a des-voltat apoi în jar şi jar atee—cărbuni ce ard, iar apoi în prâ-ji. Focul şi întreţinerea lui era o grea problemă pentru omul primitiv, până când a descoperit cremenea şi easca, din cari să aprindă cu uşurinţă focul.
Apoi vorba soare, aduce mai mult cu baza sanscrită svar, din care s’a format swWa:s=soareleî deşi după fonetism, sol latin se transforma şi el în soare. Furtuna se aseamănă cu
sanscritul ftra(2M»<$=furtună (şi tot de acolo credem că este şi italianul fortuna, iar nu dela latin. fortuna=noioc). Caracteristic este şi cuvântul vădană şi văduvă, apropiat de sanscritul vidhava, mai mult de cât de latin, vidua (pe care Slavii îl pronunţă diform vdova). Pronunţia giu în loc de viu, şi jivină, arată o apropiere de sanscritul givam= trăesc, vieţuesc, pe care îl au şi slavii în vorba jiv, jivota. Este de mirare cum prin miile de ani aceste rămăşiţi sanscrite se menţin în limba românească. Minunată este şi vorba pluti, din sanscritul fiu.
După insulari, ţermul productiv al Dunării, atrage spre aceste ţinuturi triburi din părţile mai puţin productive ale Tracieî propriu zise, căci, de şi clima era mai aspră Mei, de cât pe ţermul mării sudice, hrana era mai îmbelşugată pentru oameni şi pentru turmele lor; aceşti oameni aduceau cu dânşii şi graiul dinspre miazăzi. Când navigatorii greci află despre bogăţia acestor locuitori, explorează fluviul şi îi dau numirea de Istru (îstros), din vorba istoreo—a explora; iar pe Nistru nia se încumeteau să urce, de aceea numirea Iul arată că nu era explorat. Pe ţlocuitoriidepe amândouă ţermurile Dunării, penţrucă cultivau ^amantul, Herodot îi numeşte	Geţi == cultivatori de pământ
|din getomos sau gatomos=care taie pământul); jar pe cei de *pe Tolinc şi plaiuri, cari' nu cultivau pământ, îi numeşte 'a gates |sau^a-gaiers, Agatirsi, despre cari zice că purtau podoabe de (aur; din nisipul rîurilor ce curg din munţi şi se ocupau cu creşterea vitelor, fiind şi multe albine în aceste locuri; iar pe cei ce se îmbrăcau în piei (cojoace) fiind ţara lor friguroasă, căci cădeau mulţi fulgi (de zăpadă) îi numeşte Skvthes, dela 'Skytos=piele de animal; şi cari se adăposteau şi ei ca şi insu-j larii în delta Dunării şi pe lângă bălţile numeroase de acolo, funde' urmaşi ai Sciţilor,—Ri. şii şi Lipovenii, se ocupă şi astăzi |cu pescuitul şi cu conservarea peştelui, iar cei mai dela nord ■ştiu să prepare piei şi blănuri de animale.
Navigatorii greci stabilesc colonii şi fac depozite de produse în anume cetăţi, spre a fi în siguranţă, pe ţermul Pontului Euxin=marea streinilor (ce nu erau din neam grecesc); dar legăturile zilnice de negoţ, fac	pe	aceşti streini Geţi	şi Agatirsi
să înveţe graiul Grecilor	antici	şi	să primească din	obiceiurile
şi credinţele lor, pe cari	le mai aduceau şi pastorii	ce veneau
din-Tracia de sud. Când	Geţii	şi	Agatirsii se văd	atacaţi de
Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, care trece Dunărea şi abia poate străbate cu cavaleria prin lanurile de grâu ale Geţilor, cari fug spre munţi, atunci aceste popoare învaţă şi ele arta războiului şi tribul cel mai priceput la luptă s’a numit dak, din vorba scurtă greacă da şi dak=a şti, a înţepa şi a muşca. Aceşti. Daci iau conducerea triburilor din şesul Dunării şi din Carpaţi, după ce făcuse tovărăşie şi cu Sarmaţii, locuitorii din
VI
munţi, şi împreună cu ei construise drept capitală o cetate ce o numesc sarmi-getă, a Sarmaţilor şi a GeţiJor — Sarmisege-tv'zacapitala Daciei. Ţara şi poporul ia numirea de Dacia şi Daci. Dela aceşti străbuni râmaseră în limba română până astăzi un mare număr de cuvinte, având rădăcinile în cuvinte clasice greceşti, însă cu făptură locală dacică şi pe cari, în acest dicţionar le numim elemente daco-yreceşti. Dela sine se înţelege câ din această grupă fac parte multe numiri de cultivarea pământului, ale Geţilor (cari am văzut că semănau lanuri de grâu) ca: flug, plazf otic, cormana, greblă, grapă, brazdă, prăşi, lopată, oi, oaie, miel (gr. ois, melon); hora şi doina, naiul — flautul cu mu’le ţevi al Iui Pan, cu care el încântă pe naias, nimfele rîurilor; cobza şi scripca, instrumente de mujică ; 'cuvântul bucurie, dela serbările vesele ale bucholilor — bucholes, de unde şi numele obicinuit la ciobani Bucur=*=buc* hol= păstor; de asemenea numiri de comerţ: ocaua, litra, dram, chila. Apoi numiri de membre ale corpului: mustaţă, buză, ceafă, spate (ca şi sp.ita de ţesut); numiri de flori: mac,crin, magheran, mintă, trandafir; zine cosinzene, sînziene, ţinând de mitologia greacă, precum şi invocarea lui zeus, vocativ zeu/ în mărturii, exclamări, sau în jurământul popular. Numiri de acţiuni şi simţiminte; grija, patima, mila, mânia etc. precum şi numiri de rîuri şi de câteva localităţi s’au păstrat până astăzi din limba ce o vorbeau Geto-Dacii. Câ au trecut multe vorbe, de acestea ta vecinii Sciţi şi sunt la urmaşii lor Slavi — cu>j |pronunţie mai diformată — acest lucru I’am menţionat la ase-J • menea cuvinte, aflătoare în acest dicţionar.
*
Dar Geto Dacii, cari locuiau şi cultivau ambele ţermuri ale Dunării, sunt loviţi de Romani, cari pun stăpânire pe ţermul drept al fluviului. Parte din Geţii refugiaţi pe ţermul stâng, fac mereu incursiuni pe fostul lor pământ-şi aceasta supară pe sta pânitorîi Romani; de aci lupte, în cari, la început Dacii sunt biruitori şi impun tribut Romanilor; însă nu multă vreme, căci împăratul Traian, în două răsboaie cumplite, pe cari le înfăţi-şază şi astăzi măreaţa columna iraiană din Roma, reuşeşte să supună acest viteaz popor şi să prefacă Dacia în provincie romană.
Deci peste v-aţa originală, mai mult patriarhală a Dacilor, se suprapune cu temeiu civilizaţia romană. Istoria arată documentat viaţa cetăţenească din Dacia Traiană, zisă şi Dacia Felix (fericită): erau garnisoane militare, cu castre; erau temple, ma gistraţi, decurioni, edili; erau corporaţii de meseriaşi, — şeful unei corporaţii are nume daco-grec, iar ceilalţi nume romane; se găsesc monede multe din acel timp rămase în pământ, statui,

10
inscripţii funerare; se vede că se învăţa carte — se găsesc table cerate scrise ;-erau colonii din elemente romane şi roma' nizate, la oraşe şi la sate, în cât in 164 de ani provincia este deplin romanizată. Se vorbeşte şi se impune cu străşnicie limba latină, mai mult cea cultă şi mai puţin cea vulgară. Vorbele rămase de atunci în actuala limbă română formează aproape 3/4 din vocabular'şi dau în totul aspectul latin acestei limbi. Că se vorbea o limba aleasă, nu este de mirare; împăraţii vizitau aceasta provincie; — o legendă spune ca un împărat este salutat în ţinutul Bistriţa-Nasaud de căpetenia militară locală cu vorbele: Ronmli parves nepotes, salve! — ai lui Romulus mici nepoţi salută! — şi că împăratul ordonă să se numească cu a-ceste vorbe, patru sate ce sunt şi acum în acel judeţ: Romuli, Parva, Nepos, Salva. Se spune ca mama unui împărat locuia în Alba lulia. Astfel se explică je ce multe cuvinte în limba română păstrează înţelesul clasic latin, pe când în alte limbi neolatine accepţiunea s’a mai schimbat Ovidiu cel exilat în aceste părţi, lasă şi el un cuvânt creat de imaginaţia lui ştrengărească — sucuba-fsuccubina), — pronunţat şugubina=concubină. Dar multe cuvinte latine s'au diformat grozav în timpul năvălirilor barbare, când nu mai exista scriere, că abia mai putem recunoaşte pe vapor latin în abur, sau pecuatus (pe-cuarius) în bogat, etc.
Se înţelege lesne că limba română nu cuprinde toate cuvintele limbei latine; unele s’au pierdut, de ex.: în loc de mas maris şi vir, avem bărbat, dar în vorbele mărita şi virtute 'se întrevăd cele două cuvinte dispărute; paganus a fost înlocuit cu ţeran (dela terra, pământ, în loc de pagus, sat), dar in vorba păgân avem pe pag anus, pentrucă sătenii nu se des-bărau de sărbătorile păgâne, cărora şi acum le mai păstrează numiri: fior alia florii, rosalia- rusalii, marina, foca, dragobete, etc. Dar dacă s’au perdut unele vorbe latine, s’au şi creat altele noi din baze latine: cumătru, cumătră, naş. sau nanaş, nun şi nună, cutreeră, adună, alergă, ferecă, etc. etc.
Gu deosebire la introducerea creştinismului, daco-latinii caută a desrădacina vorbele de cult şi adoraţiune păgâne, alcătuind vorbe cu multa judecată potrivite la noţiunile şi spiritul credinţei noui, de ex.: duc (duh), sfânt, biserică, slavă, jertfă, împărtăşi, Dumnezeu, ce trebue să înlocuiască pe: spirit, sacer şi sanct, templum, gloria, sacrificium, deus sau seus. Din aceste vorbe unele sunt şi la Slavi, pentrucă aceştia s’au creştinat în vecinătatea daco-latinilor, dela bizantini; iar apoi Slavii sunt acei Sciţi, ce tot pătrundeau pela gurile Dunării în imperiul roman de răsărit, deşi monumentul circular al lui Traian, în Dobrogea (la Adam-Clisî, diform are turcă din ad-inclusium) le închidea drumul şi prin basoreliefele lui arăta acelor barbari că vor fi
11
legaţi, bătuţi şi făcuţi sclavi. Aceşti locuitori ai Sclavoniei şi Serbiei, învăţau şi ei o limbă vulgară latină, iar liberaţi de către religia creştină, au făurit şi ei vorbe din elemente latine ca ţirkva (din circus-circua)=biserică, pentrucă şi îa circuri se adunau creştinii pentru serbările noii religii.
Asupra raporturilor dintre vorbele slave şi daco-latine, mulţi filologi s’au înşelat, pentrucă nu căutau rădăcina cuvintelor; căci atunci ar fi văzut că rădăcina şi pronunţia mai apropiată şi mai corectă este la daco-latini şi arată evident că dela ei au împru* mutat Slavii un bun număr de cuvinte — de şi au şi ei cuvinte latine bine pronunţate, de ex : domt casa; leva (laeva) stânga; spina, spinare ; usta, gura (unui rîu! ostium); glava din calva= tigva capului, etc. Toate erorile acelor filologi cari, ca A. de Cihac, afirmau că 2/s din cuvintele limb ei române ar fi slave, sunt corectate de dicţionarul de faţă, care arată origina etimologică a acelor vorbe, pronunţia românească, precum şi, la unele, pronunţia diformată slavă.
*
Creştinismul cu cultul sau organizat de sinoadele ecumenice din orient, aduce în limba română un însemnat număr de cuvinte greceşti, în cât vedem alături de popa latin, pe preut; iar alături de rugăciune, închinare, cruce latine, avem liturghie, prescure, aghiazma, icoană, greceşti.
Apoi şi politiceşte, concomitent cu părăsirea Daciei de către soldaţii şi funcţionarii romani, la anul 273, se mai produce o uşoară renaştere a elementelor daco*greceşti. Acele multe colonii dela oraşe şi sate*) au început singure a se organiza pe grupe mici, spre a se apără (ca şi în occident) contra năvălirilor barbare. Ceata din lat. centa (centum) este grupă de 100 ostaşi, condusă de o căpetenie (caput-tenere); altă grupă de 1000, millia sau miria (cu înţeles de mir=mulţime, număr foarte mare ca şi în latineşte) este condusă de un henez, din latineşte co-nexu&= unit, asociat, ca şi In occident commissus=un\X, asociat (comite — şi din care co-next şi co-nectus s’a format slavul knez şi germ. honig, apoi englezul king. Peste aceşti conducători de cete era un pan sau ban, din gr. pa«=peste tot, general, care ocârmuia un panat sau banat, precum ducele din occident, un ducat, şi tot ca acela putea bate moneda-&«K. Banul avea ajutoare pe vice-pan (fiş-pan) şi pe sub-pani (jupâni) adică notabilii din oraşe, cari mergeau şi ei la luptă. Peste aceştia era voe-vodul, din grec. voe-votes=conducător la alarmă de lupta, şi care
O	Mullas colonias ad urbes el agrcs colendas AureJian 223 — inscripţie aflată în firida unei stânci, p** ţermul Nistrului, lângă Sotoca, de profesorul M. Girniţeanu, la 31 August 1923.
12
punea totdeauna înaintea numelui său titulatura iwX = de sine însuşi este (nu vasal).
In această organizare se văd şi numiri cu bază latină şi numiri cu bază greacă, iar lupta, bătălia se numeşte râsboiu, din gi. rasso-bof=a bate alarma de luptă, şi acestor numiri ie vom zice daco-latine şi daco-greceşti întrucât sunt făurite în Dacia. Organizaţia aceasta şi-a îndeplinit misiunea, fiind ajutată de o reţea de linii de semnale prin aprindere de focuri (după sistemul roman), ce pleca dela Chişineu {Qui‘Signec=care fac semn), care era apărat între două valuri dela Nistru la Prut şi linia întărită cu mari blocuri de piatră, pe ţermul Bîcului şi ajungea semnalul până la Mezo-Tur (turnul meziu); iar pe alte linii mergeau semnale spre miazăzi şi spre miazănoapte a Daciei, pe unde, lângă micile posturi, s’au tot format orăşele aşezate în linie dreaptă, cum sunt: Iaşi, Botoşani, Dorohoî, Cernăuţi, Coţmani; sau Huşi, Bârlad, Tecuci, Focşani, R.-Sărat, Militari (Bucureşti), Zimnicea; sau acea dela Straja din Banat până la Straja din Bucovina şi altele, dela cari unde localităţi au păstrat numiri latine de semnalizare, sau de turn, Faptul că în cuprinsul Daciei Traiane se văd toarte multe numiri de localităţi latine, pe cari astăzi le înţelegem însă greu (prin bălţile nordice ale Tisei este Tarpa, aşezată pe o stâncă asemănătoare cu stânca Tarpea din Roma; iar un sat, pe o mică insula între bălţi este numit i?awt/<3=broscuţa); faptul că puţine insule de streini se văd pe suprafaţa Daciei (cei mai mulţi streini sunt în oraşe) şi faptul că limba română este deplin înţeleasă de taţi Românii din orice parte a Daciei; că portul şi datinele sunt la fd, toate, acestea arată ca admirabila organizaţie a Daciei, deşi părăsită de Aurelian, i-a menţinut cu tărie şi graiul şi frontierele pământului pe care este aşezat poporul nostru şi că mai mult sânge barbar va fi ajuns în occidentul Europei, dar în Dacia vor fi rămas mai multe oase de barbari. Când totuşi unii barbari, trecând valurile dm Basarabia şi din Do-brogea, supărau pe Grecii din Bizanţ aceştia cu necaz numesc pe daco-latini Vlak=moale (dar şi mândru), sau viask (lat. flacceo, fr. fiasque), în loc de Valah—apărător de valuri, cum ziceau daco latinilor Germanii de pildă.
*-
O perioadă grea pentru limba română este atunci când călugării şi predicatorii bizantini, după ce creştinează pe Slavii dela sud şi pe Bulgari, le făuresc un alfabet propriu, din litere greceşti simplificate, zis alfabet chirilic. *) Conducătorii bisericeşti,
’ t Numirea literelor acestui alfabet, în loc de alpha, beta, gamma, delta ca în greceşte, se chiamă slavoneşte: az, bukva, vediu, gla&olia, dobre... ce însemnează: eu litera conduc mintea bine, etc.; adică un îndemn de a învăţa literele. Când sclavonii au ştiut a scrie cuvinte prin litere, ‘atunci .din vorba greac'i
13
pentru ca poporul român să nu se îndepărteze de biserica orientală prin uzul alfabetului latin, introduc şi Ia daco-latini acel alfabet, adăugând litere anume pentru sunete ca LJ = g (e), car; nu erau la Greci, nici Ia Slavi. Cum slavo-bulgarii se interpun între Bizanţ şi Dacia, şi cum cei ce mânuiau alfabetul chirilic erau slavi, aceştia, sub pretextul literelor, caută să introducă limba slavonă în biserică şi în actele de administraţie la daco-latini; se scriu; chrisoave şi anaforale în limba slavonă, neînţeleasă de popor (cum se scriea în occident în limba clasică latină) şi se scriu cărţi bisericeşti în limba slavonă, unele cu traducere, frază cu frază in româneşte, ca românii sa poată mai uşor deprinde limba slavonă; dar asemenea cărţi rămân neîntrebuinţate, noui cum au eşit din mâna scriitorului (o asemenea psaltire, aflată în Banat, este la liceul „Traian“ din T.-Severin); căci românii — daco latini — cunosc că limba slavilor are cuvinte latine diformate, şi unele rău adecvate, cum de pildă în rugăciunea Tatăl Nostru se spune ca D-zeu locueşte în nori — (»fc£>es=nebese) în loc de ceriu.
Din această tentativă de slavizare au. rămas în limba ro mână câteva vorbe, nici 3 %t ca: zapis, letopiseţ şi bisericeşti: ciaslov, molitfelnic, alături de greceştîle: evanghelie, triod, mineiu, penticostar, octoich, liturghiei1, având ca fond sfânta şerif tura; apoi vecernie, utrenie, strană, pridvor, ţârcovnic, alături de grec. dascăl şi ec7esiark, călugăr, monah, diacon, arhimandrit, etc. Dealtfel călugării greci, cari se aşezau prin mănăstirile numeroase din voevodatele române (vechea Dacie) ţin la vechea legătură cu Bizanţul, unde s’a întronat creştinismul sub Constantin cel Mare, deaceia, în mod excepţional, o biserică (a mânăs-tirei Sttehaia din jud. Mehedinţi) în loc sa fie construită cu altarul spre răsărit, îl are îndreptat spre Constantinopol — cu 31 0 mai spre sud de direcţia răsăritului). In justiţie şi în „obiceiurile pământului11 se vede influenţa dreptului roman, codificat de Justinian; între numirile demnitarilor vechi, de pe lângă voevozi, vedem numiri latine ca: spatar} armaş, paharnic, vistiernic, comis; iar scriitorul actelor poartă numire greacă de logofăt (meseria scrisului nu era cu mare prestigiu în vremile vechi); iar numirea slavă (?) de clucer, nu este decât claviger (cl avi s-ger o), păstrătorul de chei; însă dvornic, portar, este numire slava.
Prin cucerirea Constantinopolului de către Turci şi prin supu-nerea la tribut a voevodatelor Moldova şi Valahia, ai căror voevozi menţin totuşi titulatura de neatârnare ItoN, arătată mai
sttllave=literă, silabă, cuvânt=s/c£rt 'slav], ei şi-au zis sloveni, slovaci, slavi; iar cei ce au scris ca dânşii şi au luat graiul lor, s’au chemat slavi Ruşii, Polonii, Rutenii, Cehii.
14
sus, se introduc în limba româna un număr de vorbe turceşti: beiu, beilic, baccea, sadea, etc.; dar sunt în limba română şi vorbe zise turceşti, pe cari însă Turcii le-au aflat în Bizanţ, formate din rădăcini latine; apoi stăpânirea romană de câţiva secoli în Asia mică a lăsat şi acolo multe vorbe latine; alte vorbe zise turceşti sunt însă din baze greceşti, cum de pildă din gr. istam-pole, este numirea de Stambul; iar altele sunt arabe sau persane. In acest dicţionar se arată atât bazele de formaţiune a unor asemenea vorbe cât şi pronunţarea turcă. Din timpul domnilor fanarioţi rămân in limba română vorbe ca: isihie, sindrofie, catadicsi, eşite acum din uz.
Răsboaiele dese dintre Ruşi şi Turci, cu trecerea armatelor prin principatele române, aduc vorbe ruseşti în limba română şi mai ales, in timpul ocupaţiei şi a regulamentului organic (1848) întră numiri administrative de; zapciu, ispravnic, pomojnic, polcovnic, ce aproape toate au dispărut acum din uz; dar au rămas: pol, raniţă, leat, zimţi, pacheşti, etc.
Influenţa latină veche asupra popoarelor germane, explică asemănarea unor vorbe române cu cele germane ca : astupa, stupuş, tencui, etc.
Ungurii au introdus în părţile Transilvaniei câteva vorbe, ce nu sunt generalizate în limba română; în schimb ei au primit dela daco-Iatini multe vorbe, pe care le pronunţă diform ca: palaczinta în loc de plăcintă; haraczoni în loc de crăciune; alâomaş în loc de adalmaş.
*
La începutul secolului al 19 lea, tinerii români mergând la studii Ia Roma şi la Paris, se produce o puternică atracţiune către cultura latină occidentală; alfabetul chirilic este înlăturat, principatele Moldova şi Valahia se unesc de bună voie, ţara ia numele de România şi poporul numele de Români, numire care de fapt nu dispăruse în decursul veacurilor, ci numai se diformase în rumân; se traduc cărţi de învăţătură din limba tran-cezâ, puţine din italiană, se introduc codicele de legi din Europa occidentală, se organizează armata de instructori francezi şi astfel intră în limba română un mare număr de cuvinte noui, privitoare la ştinţe, literatură, arte, justiţie, armată, ce se altoesc minunat în graiul românesc, pentrucă multe sunt tot din baze latine, iar unele greceşti; de aceea unele din aceste vorbe, deşi luate din limba franceză, capătă în româneşte formă apropiată de cea latină de ex.: egal/te, egalitate, liberte’ libertate, etc. de aceea în acest dicţionar arătăm şi bazele etimologice respective.
Dacă cităm şi puţine elemente italiene ca salam, stambă, sardea etc., şi cele germane intrate mai de curând ca: ghevint, gkeşeft, şanţ, etc,, am încheiat straturile din cari s’a alcătuit limba română în curgerea veacurilor.
15
Toate limbile au elemente împrumutate unele dela altele ; jar limba poporului locuitor în Dacia veche, România de astăzi, fiind la încrucişearea atâtor neamuri şi trecând prin atâtea H::e( are mai numeroase straturi în alcătuirea ei, fără aJşi perde :sâ caracterul curat latin şi având ca bază limbile celor două .nari civilizaţiuni clasice europene, greacă şi latină.
In sfârşit acest dicţionar corectează şi numeroase erori din vechile dicţionare (A de Cihic sau Lazăr Şeineamt), că de ex. învăţul ar fi din latinescu vitium (nărav); câştigul, din lat. castigo (pedepsesc) sau înşelat din a pune şaua (1), cum şi alte greşeli inadmisibile *).
Dar cel mai mare serviciu pe care îl va aduce îimbei române acest dicţionar, va fi că, acele cuvinte ce se credeau* din obârşii streine rasei noastre şi încurcau pe scriitor şi pe vorbitor dacă este bine sau nu să le întrebuinţeze, vor fi puse în circulaţie mai fără sfieală; iar din adâncurile de veche înţelegere a noţiunilor, cugetarea românească îşi va trage c puternică sevă pentru înflorirea Îimbei române în viitor.
Tttmu-Şeverin, 15 Uni 1924.	Alexandru Resmeriţa.
*) Ia anii 1887 — 88, încă şcolar fiind, şi aflând dicţionarul lui A de Cthac cum şi încercările de semasiologie română dc L_ Şeinemiu, în biblioteca episcopului de Roman Melchisedek, protectorul meu, am bănuit că afirmaţia lui Cihac curr.eă 2/5 din vorbele româneşti ar fi slave, nu poate fi adevărată,' de atunci, cunoscând apoi limbi slave, am aduna- material pentru această lucrare, iar în anii 1917—918, când am fost închis de Germani ca ostatic în mănăstirea Tismana, şi apoi trimis în Bulgaria pela Tarnova, Filipopoli şi Gaîemo-Konare, am folosit acel timp amar, de un an şi jumătate, pentru coordonarea întregului ma'e-
r.al adunat, pe care IJam transcris apoi în curs d; patru ani.


V
Transformările sunetelor.
Vorbele clasice latine sau greceşti antice au ajuns, multe din ele, la formele actuale din limba română prin transformarea sau degradarea unor sunete, de ex.:
a se transformă şi în sunet închis ă (ca e în que francez), mai ales la sfârşitul substantivelor fem. nearticulate : casă, popă; se lungeşte în oa: fames, foame ; â, caniş, câne ; în o, ca axis, osie ; în i, annellus, inel.
b foarte rar are forma p, în felin din bilis, bilinus; v în varvar p. barbar.
c = p în coclus, copt, factus, fapt, pectns, pept, derectus, drept; sau g, caulae. gaură, mrbo, gârbov; excep. 5 în centum [centa] = suta; sau k, în hulub din columb; sau gata din l'iia; che chi se citeşte ke ki.
d — z în dens, «eu, dies, zi, decern zece, medius, miezu ; în dialectul popular bănăţean ajunge până la gh — ghe ghin-colo = de dincolo; sau ghiavol pentru diavol. Mold.
se transformă în a, e = ă (în sunet închis): metaxa, mătasa,
mensa, masa; sau în i : mentem, minte, lens, lentis, linte, dens, dentis, dinte, vigil, vesel.
*>! f except. în v şi b\ fest—bist(riţa).
^ g = h şi c în ganea, han ; garrio, cârăi şi hârăi; sau m în pugnus, pumn.
tT	ghe ghi se citeşte ca greceşte g(h)e, £(h)t; excepţional în
ST	vesel, din lat. vigil, g*se face 5.
3 h îl atlăm ca g în gânsac din hanser (anser); dar la început -- de cuvinte el dispare ca: om p. homo; hospes, oaspe.
2’ i e în wilium, meiu; siccus, sec; sau în o ca hiematns, ZZ omăt; în ă, visus, văzu.
w 1 = r foarte adeseori: sal sare, palus, par; pesiolus, picior;
adeseori se suprimă în mijlocul cuvintelor: palea, paie ; miile, milita, mie, mii, baineae, baia, (compară balie). n se află sub forma r în naiis, raţă; fenestra, fereastra.
2
18
O se prelungeşte oa, în olla, oală; mollis, moale; mo.'a, moară; sau u in bonus, bun, mons, monlis, munte, frons, frontis, frunte;	pontis, punte; în â. monasierimn, mănăstire,
p =_£ în papns (bătrân) = baba ; palus, faludis, balctâ şi baltă; prodire, brodire; boire, pentru pol-ire. q (que, qua) se citeşte c, în qualis, care: ce p. que: quinque, cinci.
r se vede l numai ca în latin eseu miseiius, mişel, cin miser, dispare în far in.. = făina.
s = z în serumy zer; scoria, zgură;	vaz şi foarte des
în ş (c/z ir.) ca în s&v, şase, septem, şapte; şedere, şedere; excepţional s--/ în sttrus, ţăruş. Ca	limb2 latină, s
între două vocale se pronunţă în româneşte ca z, insa mi tocmai aşa ca în latină; adeseori el"îşi păstrează sunetul s; deci multe cuvinte scrise în acest dicţionar după a-ceastă regulă cu z, ca: dezuetudine, dezamăgire etc., nu este o greşeală a le scrie cu s. t se face d in sad, sădi din saturn, sădire; se fac ţ (tz) în ier va, ţara, tenere, ţinere ; în z şi c din ternus, zernat şi cernit — negrit, învineţit; se face d în ir aho (atragi drag, atracţios.
u se face o în vulnus, volnu sau bolnu— bolnav; ă în pupa, păpuşă ; sau in v (ca şi în lat. qum) Ia sfârşitul unor vorbe de ex.: sociaua, suceava, moldaua, moldava (numiri de rîuri); în â, din curculio (curculicia) = gărgăriţă, etc. v în b ca în vu-nus} volnus, bolnavveteranus, bătrân; boci,.
bocit din vocito ; v = g, lat. favus, favulus, fagur.' x se preface în s, c, ţ, j: sex, şsse; axis, osie ; âux, duce. lux, lucire; pax, pace; bilanx, balanţă, mustax, mustaţă; vertex vârtej. Se întâlnesc însă şi excepţii dela aceste regule de transformare a sunetelor.
In timpul nostru sunetele nu se mai schimbă total, ci numai se îndulcesc, se rafinează J) a şi a nu mai sună ca acum o sută de ani, ci se apropie spre sunetul e închis; iar â, î, se apropie de i, Apoi deşi ortografia oficială cere uneori să scriem genetivul femeiesc cu «, — fonetismul, auzul, cere ca atunci când sunt prea mulţi i la sfârşit, sau chiar în lăuntrul vorbei, să călcăm regula plicială, scriind făţărniciei în Ioc de făţărnicia, etc.
q In timpul năvălirilor barbare, mai multe sunete sonore ale limbei latine
au devenit închise, reflectând astfel starea sufletească de atunci __________ sunt de
20 ori mei multe cuvinte începând cu b, în I. franceză, italiana, română, de eât în 1. latina; s’au produs însă şi sunete \ibran:e, de energie : r cin l, Ş din 5.
19
Prefixe şi sufixe.
Nu putem da aici regule complecte de întrebuinţarea prefixelor şi sufixelor în limba română — ele se pot deduce din studiul amănunţit al acestui dicţionar — dar întrucât unele prefixe şi sufixe au indus în eroare pe filologii cari în trecut au cercetat limba româna, trebue să menţionăm pe unele, de pildă, ca prefixe: a ca şi în latineşte la începutul unor vorbe, înlocueşte pe ab sau ad: adduco, aduc; aminte pentru ad-mentem, etc. bi se întâlneşte mai rar, ca: bi-ruere, biruire; biianx, balanţă, cof con, sau com, cum se aud sub forma aceasta, dar mai des cu şi cum: cuprind pentru comprehendo; cuminte pentru cum-mentetn.
de şi des se aud ca în latineşte, în detună, desfăşura; dar uneori şi diformate do, dă, în domoli, dărăpănă, etc. e se aude ca în latineşte în exire, eşire; sau i, în iscăli p. e-scoli.
ex se tace şi în is ca în ex-panere, isbăvire ; ex-novo, iznoavă. in şi im se pronunţă mai închis : în, îm, în vorbe ca întinde, întins, pentru intendere, intensum, sau împarte, împinge, etc. n se introduce uneori în corpul cuvintelor ca în cinste din lat. castus, cestus, ca şi la lat. phalanx, din grec. phalagx, fr. phalange.
ne ca prefix negativ, este ca în I. Latină in vorbe; nevăzut, nespus, netot.
nă şi na este un prefix format din elementele latine = in-a pentru in-ad, scurtat in *n-a, spre a arăta direcţiune sau loc: în-la. sau bc-spre, sau în a, sau în-pe, de ex.: năvală pentru fw a(d)-val, sau in-ad-velo; năzări pentru în-a-zări; năruire pentru în-a-ruere; — acest prefix se aude şi mai des la slavi.
o şi ob se aud des în opune, obţine, obraz din lat. ob-rasus, etc. po uneori pă, este un prefix, pe care până acum filologii îl credeau exclusiv slav, dar care în realitate este grec antic fo — încă, având deci un înţeles de repeţire şi de multiplicare, ca în cuvintele po-negri, po-căi, po-trivi, sau în cuvântul pâ'dnre, care însemnează „mulţi arbori* şi acest prefix po, chiar în limba greacă antică are corespunzător pe kâ; în cât ko-drus — codru, înseamnă tot ca pădure „mulţi arbori sau stejari", Acest prefix făcea să se creadă că multe vorbe româneşti sunt slave deşi de ex.: în po>negri se vede bine că baza negru (nigrum) este latină, re şi res, prefixe latine, se prefac uneori în vă şi raz sau, ca în rămâne, răsturnă, răsvrâti (din lat. res şi vertere = a întoarce încontra);şi acest prefix latin se aude foarte des la
20
vorbe slave, unde arată şi noţiunea de descompunere, îm-prăştiere ca şi în româneşte în răsfiră, răspândi. s este un prefix întăritor şi augmentativ ca în sfărâma din fărâma; sirobi, din drob; scump, din s şi latin cupide acest adaus se vede ca la trecerea unor vorbe din greceşte în latineşte : din hepta, septem ; erpo, serpo. să este ca precedentul în săvârşi pentru sfârşi. tă to = lat. de, se aud în tăvăli sau în tovarăş, din lat. de-paris — de păreche.
*
Sufixele în limba română se aseamănă cu cele latine şi unele cu cele greceşti.
ar şi ariu, ca aurar, măcelar, se face în er, ca vier, scâuer, cuer.
aş în diminutive paner aş, flueraş, copilaş, este latin, ax, adus. an în vorbe ca ţeran sau ţăran, băcan, arătând ceva prea mare : lungan etc.
al, sufix mai nou, în duminical, seral, vamal, (după forma franceză).
eş şi el sunt diminutive: sumăeş, sumăel, mălăeş, plăieş (de pe plaiu) ; mititel.
ean arată de unde este: bucureştean, muscelean, vălean, câmpean.
esc, eşti arată cui aparţine ; boieresc, ţerănesc şi nume Io-nescu (al lui Ion).
ica (vezi urm.) diminutiv măturică, lopăţică. iciu icia latine (ca în fabricius, felicia) se fac şi iţiu, iţia sau iţă: ca în scândurice, scândurifă, pricoliciu, mâzgă-liciu, loaniţiu, Ioniţă, bădiţă, lădiţă etc. nic, sufix de provenienţă greacă şi neolatin, ca în demonic, cinic., este ades în româneşte: făţarnic, statornic, prielnic, dornic, voinic,— se aude mult şi la Slavi, or este sufix diminutiv, adesea prin transformarea dimin-, latin olus, ca în pes, pesiolus, picior, sau fetus, jetiolus, fecior; frăţior-, — ceeace arată un sentiment deosebit de afecţiune la daco-latini.
os este sufix din greceşte, dar este si la lat; ni: duios, fricos, tăios, aţos.
s ca sufix latin a dispărut în 1. română ca şi în alte limbi neolatine: bonus, bunu.
tor toare, sufixe latine, se aud des în vorbe ca : semănător, făcător, mijlocitor, născătoare. ş pare o rămăşiţă din 5 latin în; urcuş, stupuş, arcaş, tăiuş. t şi eţ se aude în drumeţ, călăreţ, vorbăreţ, ca lat. ax, adus, icius, itio; vere verax.
Unele sufixe ca iţiu, iţa precum şi nic se credea că sunt
de provenienţă slavă, pentrucă sunt şi la Slavi; aceasta a adus multe aprecieri greşite, în trecut, asupra vorbelor limbei române.
In timpul din urmă se arată în limba română şi o înclinare de a forma cuvinte combinate, de ex.: aşafel, din aşa fel, pedeoparîe, din pe de o parte, etc. Acestea trebuesc consfiinţite de uz.
Exemple gramaticale.
Substantivul: masculin are forme ca: lup pl. lupi; om, oameni; tată, taţi; cal, cai; cot, coţi; părete, păreţi; măr, meri etc. femenin, are lorme : ţară. ţari; mamă, mame; masă, mese; saltea, saltele; ladă, lăzi, etc. neutru sau ambigen, are forme : scaun, scaune ; măr, mere (fruct); pat, paturi (un pat, două paturi).
Articolul este enclitic de ex.: masculin : lupul, lupului, lupule; pl. lupii, lupilor; sau păretele, păretelui, păreţii, pă-reţilor: femenin: mama, mamei, pl. mamele, mamelor.
Articolul proclitic ca: cel, celui, cei, celor ; cea, celei, cele celor; sau al, a, ai, ale se pune despărţit înaintea substantivelor sau adjectivelor: cel mare-; al omului; a ţărei.
Articolul nehotărât ca; un, unui, o, unei, nişte se pune tot înaintea subst. şi adject.
Declinările substantivelor.
Deci. I.
Substantive femenine şi unele masculine terni cu a.
Deci. II
Substantive terminate cu o consoană sau cu u.
cn ari. hol.
cn ari. nehot.
cu art. hol
cu art. nehot.
N mama	[o] mamă		lupu/	(un) lup
G (a, al) mamei	[a] unei mrme	(a)	iupu/«»	(a) unui 'up
D mamei	„ mame		lupu/wi	unui lup
A [pe] mama	(pe o) marnă		lupu/	(pe) un lup
V [o] mamă/	(o mam? !		lupu/e/	(o lup !
N mam ele	(nişte) mame		lupii	(nişte) lupi
G [a] marnelor	(unor) mame	00	lupi tor	(a) unor lupi
D mamelor	mame		lupi lor	(unor) lupi
A [pe] mamele	(nişte/ mame		lup»'	(nişte) lupi
V [ol mameioi!	(o) mame!		lupilor 1	(o) nişte lupi
Tot aşa: vaca, vaci, vacile', zi,ziua zile; masă, mese, mesele ; popă, popi, P pii; saca, sacale; iar lata, taţi, sing. deci I, plur. III.
Tot aşa: sat, satului, sate; bou, boi-, socru, socri\ condeiu, condeie; zid, ziduri-, băiat, băieţi; cumnat, cumnaţi-,
22
Deci. III.
Substantive masculine sau femenine terminate cu e.
CU	artic. hol.	cu artic. nehot.	cu artic hot.	cu artic. nehot.
N	frat ele	(un) frate	fraţi»	(nişte) fraţ
0 (a) frat lui		(a) unui frate	(a) fra;ilor	(a unor fraţi
D	frat elui	unui frate	fraţi lor	unor fraţi
A	fratele	(pe] un frate	fraţi»	nişte fraţi
V	frate(le) !	(o) frate !	(o) fraţilor!	(o) nişte fraţi 1
Tot aşa: vale, văii, văi; vulpe, vulpi; nume, pi. nume; stare, stări; cale, căi, cleşte; pl. cleşte, dare, dări, etc.
Declinări de nume proprii.
De localităţi, râuri, ctc.
Masculine
Femenine
N Gibraltarul Oltul G (al) Gibraltarului Oltului D Gibraltarului Oltului A ipe Gibraltar(ul) Oit(ul) V (o) Gibraltar(ul) 1 Oltule 1
Eurspa Dunărea Europei Dunărei Europei Dunărei Europa Dunăre ;al Europă 1 Dunăre 1
De
Masculine
N Andrei, Victor, Toma G (a, ale) lui Andrei Victor Toma D lui Andrei V.ctor Toma A [pe] Andrei yictor Toma V (o) Andrei! Victore! Tomo!
persoane.
Femenine.
Ana, Elena, Maria (a, ai, ale) Anei Elenei Măriei Anei Elenei Măriei (pe) Ana Elena Maria (o) Ano ! Eleno 1 Mario 1
Declinarea adjectivelor.
Singular:
Masculine
După substantiv
N Omul bun G [a, ale] omului bun D Omului bun A [pe] omul bun V (e) omule bun 1
sau
N Omul cel bun G (al) omului celui bun D Omului celui bun A (pe) omul cel bun V. (o) omul cel bun!
înaintea substantiv.
bunul om (a, al) bunului om bunului om [pe] bunul om 1°) bunule om '
sau
acel bun o.n (a) acelui bun om acelui bun om [pe] acel bun om (o) acel bun om!
23
	Femenine
N casă bună G [a, ale) casei bune D casei bune A [fe] casa bună V (o) casă bună/	buna casă (a, ale)- bunei case bunei case [pe] buna casă (o) bună casă!
sau	sau
N casa cea bună G (a) case* celei bune D case» celei bune A [pe] casa cea bună V (o) casa cea bună!	acea bună casă (a) acelei bune case acelei bune case (pe) acea bună casă (o) acea bună casă! Plural: Masculine
După substantiv	înaintea substantiv.
N oamenii buni G (a) oamenilor buni D oamenilor buni A [pe] oamenii buni V (o) oameni buni!	bunii oameni (a) bunilor oameni bunilor oameni (pe) bunii oameni (o) buni oameni!
sau	sau
N oamenii cei buni G (a) oameni lor celor btmi D oamenilor celor buni A (pe) oamenii cei buni V (o) oamenii cei buni'	acei buni oameni (a) acelor buni oameni acelor buni oameni pe) acei buni oameni (o) acei bum oameni !
N case bune G (a) caselor bune D caselor bune A (pe) case. le) bune V (o) case bune !	Femenine bunele case la) bunelor case bunelor case fpe) bune le) case (o) bune case!
sau	sau
N casele cele bune G (a) caselor celor bune D caselor celor bune A (pe) casele cele bune V (o) casele cele bune!	acele bune case (a) acelor bune case acelor bune case (pe) acele bune case (o) acele bune case 1
Adjectivul femenin,	luat ca substantiv, face vocativul în o
ca: iubito I scumpo ! proasto ! excepţie dragă /
24
Pronume personale.
Pers I.
N eu
G (al) meu
D mie !mi, 'mi, mi-, îmi) A (pe) mine (mă, m’)
V (o) eu !
N noi
G (ai) noştrii D nouă (ne, ni) A (pe) noi (ne) V (o) noi!
N eu
G (a) mea D mie (mi, 'mi, mi-) A (pe) mine V (o) eu !
N noi
G (a ale) noastre D nouă (ni, ne' A (pe) noi (ne)
V (o) noi!
Masculine
Singular:
Pers. II.
tu
tău
ţie (ţi, îţi. -ţi, ţi-)
tine (te)
tu!
Plural: voi
(aii voştri vouă (vi)
(pe) voi (vă v’)
[o) voi!
Femenine
Singular: tu
(a) ta
ţ*e (ţi, îţi, ţi, 4'»
(pe) tine (te)
(o) tu !
Plural:
voi
voastre
vouă (vă, vi, v’) (pe) voi (vă, v’t (o) voi !
Pers. III.
el, dânsul lui, dânsului lui, dânsului (îi i, -i, i-) el. dânsul (/, î() el, dânsul!
ei, dânşii (ai) lor, dânşilor lor (li, le) dânşilor (pe) ei, dânşii 4, i-) (o) ei!
ea. dânsa (a) ei dânsei ei, dânsei (i, i-, îi) ea, dânsa ;o) ea >
ele, dânsele (ai lor, dânselor lor, dânselor (li, Ie) (pe) ele, dânsele (le) (o) ele, dânsele 1
Ex : mi'-e drag; d ă-mi; spun e-mi; ţi-& zis; spună-#; zi-#; mă trage, m 'apucă.
Pronume de onoare.
*Ss întrebuinţează foarte adeseori pentru persoana către care cineva se adresează cu respect sau cu atenţiune; însă către Dumnezeu, Is. Hs. Sf. Fecioară (sau Voevod în vechime) se întrebuinţează pronumele personale: tu, ţie.
Pers II
Singular:
Pers. 111.
abreviat
N. domnia-ta (dumneata)
G (a) domniei-tale (dumneatale) D domnie tale (dumneatale)
A (pe) domnia ta (dumneata)
V io' domn a ta ! dumneata!;
domnia-sa (lui; fem. ei (dumne sa) domniei-sale (dumnealui) domniei sale (dumnealui (fem.
dumneaei)
domnia-sa (fem dumneaei)
(o; domnia-sa ! (<em dumneaei !
25
Plural:
N domnia-voastră (dumneavoastră) G (a) domniei-. oastre	„
D domniei-voastre	.
A (pe) domnia-voastră	„
V (o) domnia-voastră!
abreviat
d mnia-lor (dumnealor) (ai domniei-lor „ domniei lor (pe) domnia-lor „
(o! do o nia lor »
(se întrebuinţează mai mult forma abreviată'.
Pronumele de onoare se scriu, în semn de mare atenţie, cu literă mare la început; cele mai adese ori se scriu prescurtat : d-ta, d-sa, d voastră, d-lor, d-ei.
Pronume reflexive.
Pronume e reflexive de pers. I mă, îmi (m’) fi. ne ni; pers. If te, îţi pl. vă, (v); pers. HI se (şi sau s’ ş’) sing. şi plur. iau forme ca pronumele personale:
mă duo	te duci
mi&m adus ţi-ai adus im! aduc	îţi speli
m’apuc
se duce ne ducem vă duceţi şi-& dus »»-am dus v’aţi dus îşi duce sau ne-am dus t/’apropiaţi ’şi face
se duc îşi duc ’şi-aduc sau yi-au adus
Pronume posesive şi adj. posesive.
Singular:
	Pers.	I.	Pers.	II.	Pers. III,
	mase.	fem.	. mase.	fem.	mase. fem.
N	meu (mi)*)	mea (mi)	tău (-ţi)	ta (-ţi)	său, lui (-i) sa, e (-i) *)
G	(a lui) meu	(alei) mele	(a lui) tău	(alei) tale	(a lui) său, lui (a lei) sale, ei
D	(lui) meu	(alei) mele	(a lui) tău	(alei) tale	său, lui „ sale „
A	(pe) al meu	(pe) a mea	(pe) al tău	(pe) a ta	(pe) al său „ (pe) a sa
V	(o) al meu!	(o) a mea	(o) al tău!	(o) a ta!	(o) al său „ (o) a sa! „
Plural:
U nostru	noastră vostru	voastră	săi, (lor) sale, (lor)
g ,a lui nostru	(alei	noastre	lalui vostru	alei voastre	alor săi *	(a lor) sale „
Dralui nostru	(alei	noastre	(aluij vostru	(alei' voastre	(alor)săi „	„ sale „
A (pe alnostru	(pe anoastră	(pe al vostru	(pe) a voastră	pe ai săi „	(pe'ale salt.
V (o) al nostru!	^o; a	noastră	io) al vostru	(o) a voastră	o) ai săi „	(o) ale sale„
Cu posesiune multiplă: (ai) mei, (alor) mei; (ai) tăi, (alor) tăi; (ai) săi (lor), (alor) săi, lor; (ai) noştri, (alor) noştr, ; (ai) voştri (alor) voştr ; (ai) săi (lor); (alor) săi, lor. Eemenin: (ale) mele, (alor) mele; (ale) tale, (alor) tale; (alt) sale (ei), (alor) sale, ei; — pluralul: (ale) noastre, voastre, sale (lor).
*) Ex.: La casa-i din vale: la spaie-\i. în ărefitu-mU
26
Pronume posesive arătând un singur posesor.
Mase. al meu, al tău, al său (lui); ai mei, ai tăi, ai săi ilui. Fem. a mea, a ta, a sa 'ei,; ale mele, ale tale, ale sale (ei.
Pronume posesive arătând mai mulţi posesori.
Mase. al nostru,sal vostru, al lor; ai noştri, ai voştri, ai lor. Fem. a noastră, a voastră, a lor; ale noastre, ale voastre, ale lor.
declinarea se face ca la cele precedente
Pronume şi adjective demonstrative.
Masculine.
Sing.	Forme întrebuinţate în scris
N.	acest (om)	(omul) acesta	acel (om)	(omul) acela *)
G.	(a) acestui om	a omului) acestuia	(a) acelui om	(a omului) aceluia
D.	acestui „	(omului) acestuia	acelui „	(omului) acelui
A.	(pe) acest „	ipe omul) acesta	(pe) acel	(pe „ ) acela
V,	(o) acest om !	(omul) acesta!	(o) acel om !	(o) omul acela!
Sing. Forme întrebuinţate în vorbire.
	N.	ăst (a)	ăl (ala)*)	
	G.	(a) ăstuia	(a) sluia	
	D.	ăstui (a)	ălui (a)	
	A	. (pe) ăst (a)	'pe) ăl (a)	
	V,	(o) ăsta:	(o) ăla!	
Plur.		Forme întrebuinţate in scris		
N..	aceşti (oameni) (oamenii aceştia		(oamenii)	acei (oameni)
G	(a) acestor ,, (a	„ lor) acestora	(a oamenilor) acelor (a) , „	
D.	acestor „ (oamenilor) acestora		(oamenilor)	acelor „
A.	(pe aceşti „ (pe	oamenii) aceştia	(pe oamenii)	acei (a)
V.	(o) aceşti ! (o) oamenii) aceştia !		(o) oamenii !	acei (a) „
Plur, Forme întrebuinţate în vorbire.
N.	ăşti	ăi *)
G. (a) ăstor (a)	(a) ălor (a)
D: ăstor (a) ălor (a)
A.	(pe) ăşti (a) (pe) ăi (a)
V, io) ăşti (a) !	(o) ăi (a) !
Femenine
Sing.	Forme întrebuinţate în scris.
N.	această (femee)	(femeea) aceasta	acea (femee)	(femeea) aceea
G.	(a) acestei (femei)	(a)	lemeei acesteia	'a1 acelei (femei)	la femeei aceleia
D.	acestei (	„	)	( „ ) acesteia	acelei (	„	)	( „ (acelei(a)
A.	(pe) această (femee)	;pe	femeea) aceasta (pe acea (femee)	'pe femeea) aceea
V. (o) această (femee)! (o) femeea aceasta! (o) acea (	) (o)	„ aceea!
') Aceste forme se aud mai des m Muntenia iar în Oltenia mai puţin.
27
Sitig Forme întrebuinţate în vorbire
N. asta a (aia)*
'	G. (a) astei (a) alei (a)
D. astei alei (ai A. (pe) asta (pe) a (aia)
V. io) asta! (o) a (aia !
pînr.	Forme întrebuinţate în scris.
(femeile) acelea a femeilor) acelor „ acelor (pe femeile; acelea o, femeile acele (a)!
Plur. Forme întrebuinţate in vorbire
G.
D.
A.
V.
aceste (femei
(a) acestor . acestor (pe aces'
(o) acest
ifemeile! aceste .a)
(a femeilor) acestora „	acestor(a■
(pe femeile acestea (o) ,	acestea!
acele tfemei (a) acelor „ acelor „ (pe) acele „ (o) acele „
N. aste (a)
G. (a astor (a) D. astor (a)
A (pe) aste (a) V. (o) aste (a) !
ale (a)*)
« alor (a) alor (a)
(pe) ale (a) (o) ale (a) 1
p onumc şi adjective demonstrative compuse.
jfiţ.r ne. Cestă-lalt, cestui-lalt; cel(a)lalt, celui.lalt; sau: ăsta-lalt;
ăla-lalt. Ceştia-lalţi, cestor-lalţi; ceia Uiţi; sau: ăştia-lalţi; ăia-lalţi.
remenine Ceastă-laltă. cestei-lalte; ceia laltă,celei-lalte; sau: asta-laltă, aia-laltă, ceste-lalte; cestor-lalte; cele-lalte ; celor-lalte; sau: aste-lalte; ale lalte.
declira-rea ca la cele precedente
Sunt apoi variaţiuni: aceleaşi, aceluiaşi; aceiaşi, aceloraşi; fem. aceiaşi, aceleiaşi; aceleaşi, aceloraşi, — se declină ca precedentele.
Pronume relative şi interogative: care, cine, ce.
Mase
Singular
Fem.	Mase sau Fem.
N care (om)
G. (ai cărui (om) D cărui , A. (pe) care V (o) care „ !
care (femee)
(a) cărei (femei) cărei	„
(pe) care (femeei (o) care	,	!
Mase.
Plural
Fem.
cine
(a ale) cui cui
(pe) cine (o) cine!
Mase sau Fem.
N. cari G. (ai) căror D. căror A. (pe) cari V. (o) cari!
(cine la plural este ca şi care, cari).
care
(a le) căror căror (pe) care (o) care!
Cineva, careva face G. D. cuiva, căruiva.
(ce face G. D cărui;
Ac-ce sau care: ex. pe ce scrii?
’) Aceste forme se and mal des în Muntenia, tar în Oltenia mai puţin.
28
Pronume şi adjective nehotărîte.
Singular.
Mase.
Fem.
N unul	altul
G. (a) unui (a) altui a! D. unui (a)	altui
A (pe) unul	altul
V. (o) unul!	altul
una (o) alta ia) unei (a). altei (a) unei (a) altei (a; (pe) una (o) (pe) alta (o) una (o) ! (o) alta
Plural.
Mase
Fem.
N.	unii	alţii	unele
G	[ai] unor (a)	altor [a]	|aj unora
J).	unor [aj	altor ja]	unor [a]
A.	[pe] unii	[pe] alţi	ji]	[pej unele
V.	[o] unii!	[o] alţi [i]	|oj unele!
altele
fa] altora [a] altor [a|
Ipe] alte[le] [o] altele]!
Alte pronume şi adjective nehotărîte — de ex. mase. câţiva, câtorva: mulţi, multor; aţâţi, atâtor; fem. câteva, câtorva ; multe, multor ; atâtea, atâtor ; sau oarecare, oare-căror; cutare, cutăror, se declină ca cele de mai sus, şi unele numai la plural dacă au numai forma plurală.
Numerale cardinale.
Numeralele cardinale sunt numirile ce se dau numerelor dela unu la zece, o sută, o mie, milion, miliard; au forme diferite pentru gen numai următoarele:
Masculine: un, unul, (a) unui; doi, (a) doi, dela doi, la doi;
doisprezece, douăzeci şi unu, douăzeci şi doi ; o sută unu, doi ; o mie unu, doi etc.
Femenine : o, una, (a) unei ; două (a) două, dela două, la două; douăsprezece, douăzeci şi una; douăzeci şi două; o sută una, două ; o mie una, două.
Au aceiaşi formă Ia ambele genuri: trei, (a) trei; patru, (a) patru; cinci, (a) cinci; o sută, (a) o sută; o mie, (a) o mie ; un milion, (a) un milion şi toate celelalte.
29
Numerale ordinare.
Numeralele ordinare au formă masculină şi femenină astfel:
Masculine	Femenine.
întâi, întâiul, (primul) apoi:	întâia întâia, (cea) întâi prima! apoi:
(cel) dintâiu	al unsprezecelea	a doua	a	unsprezecea
al doilea	„ doisprezecelea, etc.	„ treia		douăsprezecea, etc
, treil a	„ douăzecelea	„ patra		douăzecea
* patrulea	„ douăzeci şi unulea	„ cincea	n	douăzeci şi una
„ cincilea	„ douăzeci şi cincilea	„ şasea		douăzeci şi cincea
„ şaseiei	„ cincizecilea	„ şaptea	n	cincizecea
„ şaptelea	„ o sutălea	°Pta	n	o suta
„ op;utea	„ două sutele a	„ noua	V	două suta
„ noulea „ zecelea	„ o mielea, etc	„ zecea	ff	o miea etc.
Declinare.
Mase. N, întâiul primul ; al doilea; al zecelea, etc
G (a) întâiului (primului) ; celui al doilea ; — al zece ea. D întâiului (primului ; celui	„	„ ; — „
A. (pe întâiul (primul); al doilea; al zecelea V. !o) întâiul (	„	)! (o) al doilea!
Femen. N. întâia, (prima), a doua, a zecea
G. (a) celei întâi primei (a) celei a doua (a) celei a zecea
n v »	»	«	n	.
A. (pe) întâia (prima: pe (a) doua (pe) a zecea V. (o) întâia (prima)! (o) a doua! (o) a zecea!
Numerale distributive.
N. A V. Câte unu; câte una; câte doi două); câte trei; etc. câte douăzeci şi unu (unal etc.
G. D. a) câte unui; câte unei, câte doi (două); câte trei; etc. câte douăzeci şi unu unei etc
Tot aşa ins trei. tus trele. tus patru
Numerale multiplicative.
N. A. V', îndoit, îndoită; întreit, întreită; împătrit, împătrită; înzecit (ăl, însutit ă) etc.
G. D. (a! îndoitului, îndoitei; întreitului (—iţei); împătritului (—iţei); înzecitului, (iţei) şa). etc.
Numerale adverbiale.
Aceste numerale arată repetarea lucrării sau stării: o dată, de două ori, de trei ori, de cinci oriy de o sută de ori, de o mie de ori, etc.
30
Conjugarea verbelor.
Conjug. I cuprinde verbe termin, la infinitiv în â : (a) adună, umblă, călca ele, „ II „	„	»	„	„ eâ: (ai vedea, tăcea, fărea*
„III	»	„	„	„	„ e: (a) scrie, prinde, trece.
„ VI	„	„	„	„	„	. I: (a.) auzi. veni, fugi.
Indicativ
		a) Prezent	
r	II	III	IV
adun	tac	trec	fug
aduni	taci	treci	fugi
adună	tace	trece	fuge
adunăm	tăcem	trecem	fugim
adunaţi	tăceţi	treceţi	fugiţi
adună	tac	trec	fug
		b) Imperfectul	
adunam	tăceam	treceam	fugiam
adunai	tăceai	treceai	fugiai
adună	tăcea	trecea	fugiâ
adunam	tăceam	treceam	fugiam
adunaţi	tăceaţi	treceaţi	fugiaţi
adunau	tăceau	treceau	fugiau
	' c)	Perfectul simplu	
adunai	tăcui	trecui	fugii
adunaşi	tăcuşi	trecuşi	fugişi
adună	tăcu	trecu	fugi
adunarăm	tăcurăm	trecurăm	fugirăm
adunarăţi	tăcurăţi	trecurăţi	fugirăţi
adunară	tăcură	trecură	fugiră
	dj	Perfectul compus	
am adunat	am tăcut	am trecut	am fugit
ai adunat	ai tăcut	ai trecut	ai fugit
a adunat	a tăcut	a trecut	a fugit
am adunat	am tăcut	am trecut	am fugit
aţi adunat	aţi tăcut	aţi trecut	aţi fugit
au adunat	au tăcut	au trecut	au fugit
e) Mai mult ca perfectul
adunasem	tăcusem	trecusem	fugisem
adunaseşi	tăcuseşi	trecuseşi	fugiseşi
adunase	tăcuse	trecuse	fugise
adunasem	tăcusem	trecusem	fugisem
adunaseţi	tăcuseţi	trecuseţi	iugiseţi
adunase	tăcuse	trecuse	fugise
(pop. olten. adunaserăm, adunaseră, tăcuseră, fugiseră).
31
f| Mai mult ca perfectul
	(forma	de perifrasă)
:m fost adunat	am fost tăcut	am fost trecut
ai fost adunat	ai fost tăcut	ai fost trecut
a fost adunat	a fost tăcut	a fost trecut
am fost adunat	am fost tăcut	am fost trecut
aii fost adunat	aţi fost tăcut	aţi fost trecut
au fost adunat	au fost tăcut	au fost trecut
	g)	Viitorul.
voiu adună	voiu tăcea	voiu trece
vei adună	vei tăcea	vei trece
va adună	va tăceâ	va trece
vom adună	vom iăceâ	vom trece
veţi adună	veţi tăceâ	veţi trece
vor adună	vor tăceâ	vor trece
	h) Viitorul anterior	
voiu fi adunat	voiu fi tăcut	voiu fi trecut
vei fi adunat	vei fi tăcut	vei fi trecut
va fi adunat	va fi tăcut	va fi trecut
vom fi adunat	vom fi tăcut	vom fi trecut
veţi fi adunat	veţi fi tăcut	veţi fi trecut
vor fi adunat	vor fi tăcut	vor fi trecut
	Subjonctivul.	
	i)	Prezent. .
să adun	să tac	să trec
să aduni	SA taci	să treci
să adune	să tacă	si treacă
să adunăm	să ăcem	să trecem
să adunaţi	să tăceţi	să treceţi
să adune	să tacă	să treacă
	i	) Trecut.
să fi adunat	să fi ’ăcut	să fi trecut
am fost fugit ai fost fugit a fost fugit am fost fugit aţi fost fugit au fost fugit
voiu fugi vei fugi va fugi vom fugi veţi fugi vor fugi
voiu fi fugit vei fi fugit va fi ;ugit vom fi fugit veţi fi fugit vor fi fugit
să fug sA fugi să fugă să fugim să fugiţi să fugă
să fi fugit .
(la toate pers. sing. şi plural, la fel); mai mult ca trecut:
să fi fost adunat — tăcut, — trecut — fugit (la toatei
Condiţionalul.
1]	Prezent.
adună	aş tăceâ	aş trece	aş fugi
adună	ai tăceâ	ai tr:ce	ai fugi
adună	ar tăcea	ar trece	ar fugi
1 adună	am tăceâ	am trece	am fugi
adună	aţi tăceâ	aţi trece	aţi fugi
adună	ar tjceâ	ar trece	ar fugi
32
aş fi adunat ai fi adunat ar fi adunat am fi adunat aţi fi adunat ar fi adunat
adună |să] adune [sâj adunaţi Isâ] adune
nu adună {să] nu aduni jsă nu adune [să] nu adunaţi [săj nu adune
ml Trecut.
aş fi tăcut ai fi tăcut ar fi tăcut am fi tăcut aţi fi tăcut ar fi tăcut
aş fi trecut ai fi trecut ar fi trecut am fi trecut aţi fi trecut ar fi trecut
Imperativul.
[să] taci [sâj tacă [să J tăceţi [;âj tacă
n] Afirmativ.
[să] treci [să] treacă [sâj treceţi [sâj treacă
o]	Negativ
nu tăcea
|sa
[să
[s:
[să
nu iaci nu tacă nu tăceţi nu tacă
nu trece [să] nu treci jsă] nu treacă [sâj nu treceţi jsă, nu treacă
Infinitivul.
aş fi fugit ai fi fugit ar fi fugit am fi fugit aţi fi fugit ar fi fugit
[ss] fugi [săj fugă [sâj fugiţi Jsă] fugă
nu fugi [să] nu fugi (să] nu fugă jsăj nu fugiţi [sa] nu fugă
p] Prezent.
a adună a tăcea	a trece	a fugi
(arhaic — la cronicari -	— era şi forma a trecere ; a fugire).	
a fit adunat a fi tăcut	r] Perfect. a fi trecut	a fi fugit
adunând tăcând	Participiul. s] Prezent. trecând	fugind
adunat [ă] tăcut [ă]	tj Trecui. trecut [ă]	lugit [ă]
adunaţ [te] .ăcuţi [te]	trecuţi [te]	fu«iţi [te]
Verbe cu forma reflexivă Unele verbe au forma reflexivă, primind		înainte pronume
reflexive: mă dur,	te duci,	se duce
mă bag,	te b.igi,	se bagă
mă suiu,	te sui,	se sui;
ne du.em.	vă duceţi,	se duc
ne băgăm,	vă băgaţi,	se bagă,
ne suim,	vă suiţi,	se suie,
(astfel urmează toate	modurile şi timpurile de conjugare.)	
33
Verbe cari schimbă terminaţiunea
La conjugarea I sunt puţine verbe cari formează indic, prez. subjonctivul şi imperativul cu terminaţia ez, ează: lucrez, revezi, lucrează, lucrăm, lucraţi, lucrează; subjonct. să lucrezi, unprerativ lucrează, lucreze.— Cedez, citeţ, vărez, pisez, etc.
La conjugarea IV sunt multe verbe terminate cu esc, eşti; ia indicativ vorbts -, vorbeşti, vorbeşte, vorbim, vorbiţi, vorbesc; subj (să) vorbesc, vorbeşti, vorbească ; imperativ vorbeşte, vorbească, vorbească. — Primesc, trăesc. sucesc, citesc, gătesc, privesc etc.
Conjugarea verbelor terminate cu î.
Verbele terminate cu i, precum sunt: hotărî, coborî, doborî, amari se conjugă ca verbele de conj. a IV, însă unele primesc la indic. subj. imperativ terminaţiunea ăsc /'pentru esc).
Indicativul
prezent	Imperfectul
hotărăsc	cobor	hotărâm	coboram
hotărăşti	cobori	hotărai	coborai
hotărăşte	coboară	hotăra	cobora
hotărîm hotărîţi hotărăsc	coborîm cobor.îţi coboară	etc.	etc.
Perfect simflu		Mai mult ca perfect	
hotărîi	coborîi	hotărîsem	coborîsem
hotărîşi	coborîşi	hotăriseşi	coborîseşi
hotări	coborî	etc.	etc.
etc.	ele.	Viitorul	
Perfect compus		voiu hotărî	voiu cobori
am hotărît	am coborît	vei hotărî etc. Viitorul	vei coborî etc. auter.
ai hotărît etc.	ai coborît etc.		
voiu fi hotărît voiu fi coborît
Condiţionalul
prezent	trecui
aş hotărî aş cobori	aş fi hotărît aş fi coborît
ai fi hotărît ai fi coborît etc.	etc.
34
prezent
Subjonctivul
Perfect
să hotărăsc să cobor	să fi hotărî’, să fi coborit
să hotărăşti	să	cobori	etc.	etc.
să hotărască	să	coboare
să hotărîm	să	coborîm
etc.	etc. Imperativul	
hotărăşte	coboară horrrîţi	coborîţi
hotărască	coboare hotărască Infinitivul a hotărî a coborî Participiul	coboare
	prezent	trecut
hotărînd	coborînd hotărît	coborît
Verbe unipersonale
Verbele unipersonale ca: plouă, ninge, tună, fulgera, se conjugă numai la a IlI-a persoană: plouă, ninge tună; a plouat, a nins, a fulgerat; va plouă, va ninge, va tună, va fulgeră; fiind fenomene sau .lucrări pe cari le îndeplineşte natura, firea, iar nu oamenii, de nu pot fi înfăptuite de persoana I sau a II, de cât dacă s’ar întrebuinţa figurat: l’am fulgerat cu privirea; l’ai trăsnit în cap, etc.
Conjugarea verbelor auxiliare
Indicativ A fi
Prezent	Perfect	Perfeet	Viitorit II
sunt	simplu	compus	voia R
eşti	fui	am fos	vei fi
este	fu şi	ai fost	va ti
suntem	fu	a fost	vom fi
sunteţi	furăm	am fost	veţ fi
sunt	fur ,ţi	aţi fost	vor fi
Imperfect eram	fură sau	au fost Mai mult	Viitorul ll voiu fi fost
grai
era
eram
eraţi
erau
fusei
fuseşi
fu
ctc.
ca perfect
fusesem
fuseseşi
fusese
fusesem
fuseseţi
fusese(ră)
vei fi fost va fi fost vom fi fost veţi fi fost vor fi fost
35
Subjonctiv
Condiţionalul
prezent	'trecut	prezent	trecut
să fiu	să fi fost	aş fi	aş fi iest
să fii	idem.	ai fi	ai fi fost
să fie		ar fi	etc.
să fim		am fi	
si fiţi		aţi fi	
să fie		ar fi	
Imperativ
fii fie fiţi fie
Infinitiv
a i'i
Participiu
prezent		trecut
fiind	fost	foastă
	foşti	foaste
Indicativ	*
A avea	
prezent
am
ai
are (a) avem (am) aveţi (aţi) au
Imperfeci
aveam
aveai
avea
aveam
aveaţi
aveau
Perfectul
simplu
avui
avuşi
avu
avurăm a vurăţi
avură
sau
avusei
avuseşi
avuse
avuserăm
avuserăţi
avuseră
Prefect comp.
am avut ai avut a avut am avut aţi avut au avut
Mai m ca -perfect
avusem
a.useşi
avuse
avuserăm
avuserăţi
avuseră
Viitorul /
voiu avea vei avea va avea vom avea veţi avea vor avea
Viitorul ll
voiu fi avut vei fi avut va fi avut vom fi avut veţi fi avut vor fi avut
Subjonctiv
să am	Condiţional	1 recul	Condiţ ti
sâ ai	prezent		
să aihă		să 11 avut	aş fi avut
sa avem	aş avea	idem	ai fi avut
să aveţi	ai avea		ar fi avut
să aibă	ar avea		idem
	am idem		
trec.
3(3
Imperativ		Participiu	
aibi	aveţi	prezent	trecut
aibă	aibă	având	avut avută avuţi avute
Verbul auxiliar voiu se conjugă la viitorul 1 şi II. ca verb ajutător, precum se vede în toate conjugările verbelor de mai sus, la timpul viitor.
Adverbe
Sunt adverbe proprii de timp: acum, apoi, adesea, târziu, etc. de loc: aici (aci) acolo, dincoace, sus, jos, etc. de mod: aşa, bine, abia, încet, repede etc.
Sunt adverbe formate din substantive, de timp ca : aseară, dimineaţă, denoapte, luni, mercuri etc; de loc: acasă, alături; de mod: alene, anevoie, a pustiu, etc
Adverbe formate din adjective: voiniceşte (voinic); omeneşte (omenesc); părinteşte (părintesc), franţuzeşte (franţuzesc).
Locuţiuni adverbiale sunt foarte multe: azi dimineaţă, din cale afară, cel puţin; cu drept cuvânt, cum se cade, de ajuns, de obiceiu, de sigur, de vreme ce; fără veste, din nou, în zadar, în parte, în curând etc. etc, Adeseori aceste locuţiuni împreunându-se formează un singur cuvânt: deajuns, desigur etc.
Gradele comparative la adjective şi la adverbe
Sunt trei grade de comparaţie ale adjectivelor sau adverbelor
şi anume pozitiv bun	comparativ mai bun	cel	mai	bun	superlativ .sau foarte (prea) bun
puternic	mai puternic	cel	mai	puternic	foarte ( , ) puternic
iute	mai iute	CCI	mai	iute	„ ( , ) Alte
repede	mai repede	cei	mai	repede	„ ( „ ) repede
încet	mai încet	vel	mai	încet	, ( „ ) incet
Prepozijii
Prepoziţia arată raportul de timp, loc, sau mod între verb şi compliment: pare a domnului; cade asupra noastră; vine spre şcoală; trece către apus; merge la loc; cade în lac : tot astfel: de, contra, din, după, fără, împrejur, între, lângă, până, pentru, peste, prin, printre; sau compuse : de la (deJa), despre (de spre), dintre (de între).
37
Unele prepoziţii cer cazul nominativ sau acuzativ, altele dativ sau gsnetiv: pune pe cal; aruncă asupra calului; se vede prin geam.
Conjucţii
Conjucţia leagă vorbe sau propoziţii de acelaşi fel : dau şi primesc; omul cu calul său; tot astfel: însă, ci dar, sau, nici etc. Conjuncţiuni de subordonare sunt: că, dacă, deşi, ctim, când, de cât, etc. Conjuncţ. compuse: fiindcă, aşadar (aşa dar), pentru că, îndată ce; afară dacă etc. Pentru a învăţa limba română, este necesar studiul gramaticei însoţit de exemple cât mai multe.
A
A, a. s. m. 1) Litera întâia din alfabetul seri erei de tipar, după formele scrierei lapidare romane, = 4, a din scrierea curentă, de mână; 2) serveşte uneori ca număr, indicând primul sau întâia parte, capitol, aliniat, etc.
a artic. fem. precede pronume, numerale şi substantive: a doua.
a pronume sau adj. p. aceea, cea: a frumoasă.
a prep. ca lat. a — ad, spre, la (de, dela).
1)	arată poziţie sau direcţie: este a casă, merge a casă, trage a sărăcie; 2) fig. ia a minte; 3) arată bănuială sau presimţire:— miroase a ploaie, pare că va plouă; 4) arată fel sau asemuire:— pute a usturoi = ca usturoiul ; 5) arată modul: merge a lene.
a part. prep. 1) dela genetiv: a binelui, a şc oalei; 2) dela infinitivul verbelor: a zice, a scrie (pentru forma nominală zicere, scriere).
a sufix, artic. arată genul femenin: în are, marea, sare, sarea, al interj. 1) exprimă mirare, surprindere;
2)	indignare; 3) exclamare de-durere; 4) regret/
a? interj. 1) exprimă întrebare; 2) prescurtare pentru aud? ce-ai zis?
ă s. m. 1) reprezintă sunetul a închis: barba, bărbos; 2) interj, ca a! 3) reprezintă sunetul e din latineşte: mensura, măsura, m dulia, măduva (de aceea acest sunet în pronunţia românească tinde a se apropia de e ca în fr. que).
â s. m. 1) reprezintă un sunet închis al lui a sau i: din lat. manus, mâna; ridere, rî-dere sau râdere; 2) ă! exprimă desgust, scârbă, regret (în vorbire şi în scris acest sunet tinde a lua forma a sau i).
aba î interj. Exprimă mirare şi îndoială (fiind un compus din a! şi negativ ba).
abâ (vechiu habâ) s. f. (din lat. habeo (cit. abeo), a ţine, din care habitus, îmbrăcăminte, de unde si fr. habit, haină (cit. abi). 1) Pos- \
tav, mai ales alb, foarte tiainic pentru haine ţărăneşti; 2) haină lungă din acest postav;— compară hpbaciu şi haină. — Şi Turcii zic abâ. (Femeea româncă clin vechi timpuri ştiu a ţese felurite pânzeturi şi stofe; produsele fabricate moderne au nimicit vechea industrie casnică, totuşi se văd încă stofe ţesute cu măiestrie de femei (in Oltenia şi Muntenia).
abacă s. f. (lat abacus din gr. abax, tablă, planşă). Arhit. Placă groâsă, patrată ce formează partea de sus a capitelului.
abagerie s. f. 1) Fabrică de abâ; 2) atelier unde se lucrează haine ţărăneşti din abâ.
abagiu (.abagiu) s. m. V. abâ. 1) Cel ce fabrică sau vinde abâ; 2) croitor de haine ţărăneşti din abâ.
abajur s. n. (fr. abat-jour, din abattre, a abate, jour, ziua, lumina). Coperiş mic pus deasupra lămpei ca să abată lumină în jos.
abanos s. m. (gr. ebenos). Un arbore din India, cu lemn foarte negru, tare şi greu, ce serveşte pentru făcut bastoane, instrumente de muzică, sau lucruri de artă. Fig. foarte negru: păr de abanos.
abătătoare s. f. V. abate. Loc de popas, han; adj. ceea ce serveşte pentru a abate un curs de apă.
abate s. m. (lat. abbas, tata). Biser. Stareţ, superiorul mânăstirei.
abate (a şi a se). V. (lat. abbatere). 1) A îndepărtă, a schimba în altă direcţie mersul, eursul; 2) a face un încunjur din drum; 3) a veni asupra — s’rm abătut peste noi nenorociri; 4) a calcă o lege, o dispoziţie; 5) gram. a face o excepţie; 6) fig. a doborî, distruge (acesta după fr. abattre).
abatere s. f. 1) Faptul de a (se) abate; 2) infracţiune, faptă nepermisă; 3) gram. excepţie; 4) discurs, digresiune, abatere dela subiect.
abaţie s. f. V. abate. Mănăstire condusă de un abate; bis. catolic.
aba
2
abj
abatoriu s. n. (Ir. abattoir, din lat. a-buitare, spre a lovi). 1) Loc unde se taie vite; fig. măcel, cruzime.
abatson (fr.) Archit. Lame Ia ferestrele clopotniţei, spre a abate în jos sunetul.
abătut, ă adj. V. abatere. 1) Dat la o paite, înlăturat, reţinut dela o înclinare; 2) venit asupra; 3) aplecat; 4) trist, lipsit de curagiu.
abc s. n. (dela literile a b c), 1) Primele litere; 2) fig. început de învăţătură sau artă.
abces s. n. (lat. abcessus, dela abscecio, a face buboiu). Buboiu, bubă dureroasă cu puroi (medic).
abdică (a) u. (lat. abdicare, a refuza). Politic, a părăsi demnitatea de suveran sau o funcţiune suprema; fig. a renunţa de bună voie la ceva; a se sustrage.
abdicare s. f. V. prec. Renunţarea la o funcţiune supremă; renunţarea de bună voie sau sustragere (dela o demnitate, drepturi etc.).
abdomen s. n. (lat. abdomen, pântece). Pântecele, ce conţine intestinele şi stomacul, 'abdominal adj. Şcttnţ. Dela abdomen, abecedar s. n. (dela numirea literelor a, b, c, d. dela începutul alfabetului). Cartea pe care copiii învaţă să cunoască literele, să le citească şi să le scrie.
aberaţiune s. f. (fr. aberration, din lat. a-berare, a rătăci). 1) Părere, opinie cu totul greşita despre ceva; 2) astron. mişcarea aparentă a stelelor fixe; 3) optic, descompunerea unei raze luminoase.
abeş adu. (albanez dela bessa, credinţă). Pre lege, pre credinţă — afirmativ (întreb. în Banat),
abia adv. (lat. ab-vim). 1) Cu anevoinţâ, silnic; 2) îndată ce, la începutul unei lucrări; abia prins, abia început; 3) puţin; abia urnit din loc.
abil, ă adj. (fr. lat. habilis, cu dibăcie, cu pricepere). Priceput, îndemânatec; fig. şiret abilitate s. f. V. prec. 1) Dibăcie, îndemnare ; fig. şiretenie.
abis s. n. (gr. pref. a şi byssos, fund). A-dâncime f. mare. Fig. depărtare mare; deosebire mare; ce nu poate pătrunde mintea.
abitir adu. (lat habiliter, cu iscusinţă — li dispare ca în milium, meiu sau milli., miile = mie). 1) Cu dibăcie, iscusit — lucrează mai abitir; 2) mult, tare—şi mai abitir; 3) distins, bine—el era mai abitir. (Şi Turcii au vorba abeter=cu înţeles de mai luminos?).*).
*) Turcii au adoptat multe vorbe latine ce le-au aflat în fostul imperiu latin de răsărit şi în cetatea lui Constantin cel Mare şi cari se cunosc după formă şi înţeles.
abject, ă adj. (fr. lat. abjectus. aruncat a;aiă). Dispreţuit, netrebnic, josnic.
abjecţîune s. f. V. prec. Ticăloşie; faptă de dispieţ.
abjura (a) v. (lat. abjurare, a negă cu jurământ). A se lepăda cu jurământ sau cu totul şi pe faţă de o opiniune sau de o credinţă religioasă.
abjurare s. f. Faptul de a abjură, ablativ (lat. ablativus dela sufero, abla-tum, a aduce). Gram. Numirea cazului al (5-lea din declinarea latină.
abluţiune s. f. (lat. ablutio {citit abluţio[, spălare). Spălarea corpului sau membrelor la Orientali; spălarea mânilor la preoţi când o-îiciază.
abnegaţiune s. f. (fr. lat. abnegatio jcit. ab-negaţioj refuzare cu stăruinţă). Renunţare de sine; devotament cu renunţare de sine pentru un scop.
aboală s. f. (scurt, din acea boală, — v. boală). Numire pop. a epilepsiei; v. epilepsie.
abolire s. f. (lat. aboleo-ere, a desfiinţa). Desfiinţarea unei legi, a unui regulament; a unei îndatoriri, a unui drept, aboliţiune s. f. V. preced. abona (a) v. (fr. abonner). 1) A face învoiala de a avea ceva (cu preţ determinat şi la anume timp): gazetă, loc la teatru, etc.;
2)	a face plata pentru aceasta, abonament s. n. V. precedent. 1) învoială,
tocmă făcută; 2) plata pentru învoiala făcută, abonat s. m. Persoana care se abonează, aborda (a) v. (fr. aborder din a-bord^la margine, ţerm). 1) A pune la ţerm un vas plutitor; 2) a atinge, apropia un vas de altul;
3)	Fig. a opri de vorbă pe cineva; 4) a a-bordă o chestiune, a atinge, a lua în cercetare o chestiune.
abordabil, ă adj. V. prec. care se poate abordâ.
aborigen s. m. (lat. din ab-origo, dela o-rigine). Cel ce ’şi are originea în locul unde se află (opus celui venit din alt loc).
abracadabrant ă adj. Fantastic (dela abracadabra, cuvânt cabalistic, cu care se vindeca unele boale, după credinţa pop. antice.
abraş, ă» adj. (lat din ab-rasus, [citrazus] cu zgâriere, înţepătură). Fig. (om) ce zgârie, înţeapă cu vorba, caută să facă altuia rău. Se zice şi de caii ce au câte o pată albă, de paie ras părul; (la Arabi, cal cu pată albă la coadă).
abreviaţiune s. f. (fr. din lat. brevis, scurt abreviation). Scurtarea unui cuvânt prin suprimare de litere, ex.: d-lui pentru domnului, etc.
abreviat, ă adj. Gram. Scurtat, prescurtat, abrogă (a) v. (lat. abrogare). A desfiinţa, a suprimă, o lege, o dispoziţie, un regulament.
abrogare s. f. Anularea, desfiinţarea unei legi, etc.
abrupt, ă adj. (lat. abruptu s). Prăpăstios, eu râpe adânci; cu ţerm nalt şi vertical.
abrutizâ, (a se) v. (din fr. abrutir, dela lat. brutus, greoiu, prost). A (se) prosti şi a (se) îndobitoci, tâmpi.
abrutizat, ă adj. V. prec. Prostit, îndobitocit.
absent, ă adj. (lat. absens, absentis, care lipseşte (dela ab sum). Care nu este de faţă; lipsă la apel.
absentă (a) V. prec. A fi lipsă, a nu fi de faţă (fr. absenter).
absenţă s. f. V. prec. Lipsa de undeva, neînfăţişarea (fr. absence).
absidă s. f. (iat. habsis, habsidis, boltă). Archit. Boltă, partea boltită din tavanul bi-sericei la altar, în laturea stângă, şi cea dreaptă.
absint s. n. (gr. a-psinthos, fără dulceaţă). 1) Plantă amară (pelin); 2) beutură alcolică tăcută cu această plantă, în Franţa.
absolut, ă, adj. (lat. absolutus, din ab-solvere, a libeiâ). Neînfrânat, deplin liber. Suveran absolut, care dispune de soarta poporului său. Logic absolut, este opus relativului; tot ce este de sine stătător, necondiţionat. Animal este numire absolută; leul, este numire relativă. Ca adverb, absolut= neapărat, negreşit.
absolutism s. m. (fr. absolutisme V. şi preced). Puterea nelimitată ce o practică un suveran absolut.
absolutist s. m. V. prec.Partizan, susţinător al sistemului de guvernare absolută, absolvent s. m. (lat. dela absolvere, a liberă, a scăpă). Cel ce se liberează de îndatoririle şcolare, cel care a terminat o şcoală sau un şir de învăţături.
absolvi (a) v. (lat. absolvere, a da drumul, a liberă). A termină studiile, şcoala. Jurid. a liberă de sub o acuzare, a achită.
absolvit adj. V. prec., Jurid. Ertat, liberat de ceva.
absolvire s. f. V. absolvi. 1) Şcolar. Terminarea studiilor unei şcoale; 2) jurid. liberarea de sub o învinuire sau îndatorire.
absorbi (a) v. V. urm. A trage, suge j fig. a acaparâ, copleşi.
absorbire s. f. (lat. absorbere. a suge). I) Tragere, sugere a unui lichid; sorbirea în ceva; 2) preocupare cu totul de o lucrare, absorbit, ă adj. 1) supt sorbit; 2) aca-
parat, copleşit sau cufundat în studii, gânduri, calcule, etc.
absorbant, V. preced, (formă fr.) care absoarbe, pământ absorbant; fig. lucru, o-cupaţie absorbantă. Medic, un absorbant, medicament sau mijloc de a absoarbe.
absorbitor, oare. adj. V. prec. care are puterea de a absorbi.
absorbţiune s. f. (fr. absorbtion V. şi preced.). 1) Acţiunea de a absorbi; 2) fiziol. funcţiunea de a se nutri.
abstenţiune s. f. (din lat. abs-tenere, departe ţinere, fr. abstention). Stăpânire, reţinere de a face ceva.
abstihenţă s. f. (lat. abstinentia). 1) Abţinere dela ceva; 2) bis. postire, abţinere de mâncăii, beuturi, plăceri.
abstinent, ă. adj. Cel ce are puterea de a se abţine.
abstract, ă. adj. (lat. abstractus, dela abstrahere, a smulge, a îndepărta). 1) Opus concretului; ce nu cade direct sub simţuri, de ex. sinceritatea, bunătatea, etc.; 2) metafizic, necuprins cu mintea, cu judecata,— ştiinţele abstracte; 3) aritmet. numere ab-siracte, al căror fel de unităţi nu este cunoscut.
abstracţiune s. f. (fr. abstraction V. şi prec). 1) Consideraţia ca neexistând ceva; făcând abstracţie de, închipuind că n’ar fi; neţinere seamă de ceva; 2) operaţia de a abstiage.
abstrage (a) v. (lat. abs-trahere, a trage afară). A nu ţine în seamă, a face abstracţie, a lăsa la o parte; a considera o parte, făiă a ţine seama de celelalte.
absurd, ă adj. (lat. ab-surdus = de-a surda). Ce nu este cu putinţă, ne mai auzit: adv. zadarnic, cu neputinţă, de geaba, de-a surda.
absurditate s. f. V. prec. Ce este contrar raţiunei,'—lucru cu neputinţă de a fi.
abţine (a se) v. (lat. din ab-tenere = ţinere dela). A se reţine de a face ceva; a se înfrânâ.
abţinere s. f. V. prec. Reţinere dela ceva; dela vot, dela o discuţie, etc.
abtibă (pop.) V. bubă. Med. umflare dureroasă a gurii la prunci; stomatită ulceroasă.
abundă, (a) v. (lat. abundare, a se revărsă, a fi din belşug). A (se) pi oduce cu prisosinţă, a fi din belşug, peste măsură de mult. abundent, ă adj. Din belşug, cu prisos, abundenţă s. f. îmbelşugare, prisosinţă, abur s. m. (lat. difotmăre din vapor, = a-por, şi prin degradarea sunetelor: b=p, >■--o s’a făcut abur rom.) Fizic. Apa sau alt lichid transformat în stare gazoasă. Umiditatea din
----------------3>----------------------------
aer, ceaţă. Se mai înţelege şi suflet, respiraţie.
aburcă (a) v. (lat. ab -f rom. urca). A rădica sus.
abureala s. f. V. abur. Ceaţa; umiditatea din aer; vânt uşor şi cald; evaporare în genere.
aburi (a) v. 1) A preface lichide în stare de vapori; 2) a aburi o sticlă, a se aşeza ceaţă, a precipita vaporii pe ea; 3) a suflă uşor asupra; 4) a fi abur mult în aer.
aburire s. f. Formare sau depunere de a-buri sau de ceaţă.
aburit, ă adj, V. abur. Acoperit cu aburi, cu ceaţă; fig. asudat la faţă; obosit tare;
s.	n. faptul de a aburi.
aburos, oasă adj. Care conţine sau produce aburi; fig. diafan.
abuz s. n. (lat. abusus—dela abutor—rea întrebuinţare). Rea întrebuinţare; ce e peste măsura cuvenită; abuz de putere, întrebuinţarea puterii în afară de lege; abuz de încredere, folosinţa de încrederea cuiva spre a face un rău; tot ce se face peste măsura sau regula cuvenită.
abuzâ (a) u. 1) A trece peste ce se cade; 2) a folosi ceva fără învoire sau peste regulă.
abuziv, ă adj. Ce e făcut în afară de regula, legea, ordinea stabilită; adu. ce este cu călcarea legilor sau regulelor anumite.
ac *) s. n. (lat. acuş, acul de cusut — din gr. a/f = ascuţit). 1) Mică sârmuliţă de oţel, ascuţită, cu urechi, pentru cusut; 2) ac de cap, spilcă, sârmuşoară îndoită, de prins părul ; 3) ac de cale ferată, bucată ascuţită ce formează capul de divizare a şinelor. 4) Fig. ac de cojoc, mijloc potrivit de pedeapsă sau constrângere; 5) ac cu gămălie, bold (Mold.); 6) boldul albinei, vespei; 7) Bot. planta numită acul-doamnei; 8) arătător de ceasornic.
acadea s. f. (lat. dela a-condire, a îndulci, şi a da gust bun). Bomboane tari, de zahăr colorat, ce se topesc în gură sugându-le. (Cuvântul poate fi bizantin — Turcii zic akidej este rudă cu germ. Konditor).
academic, ă adj. V. academie. Ce ţine de o academie, ce este dela o academie, academician s. m. Membru al unei academii, academie s. f. (gr. academia, dela numele unui grec Akademos, ce avea nişte grădini nu departe de Athena, sub pomii cărora se adunau filosofii şi discutau. Acolo Platou făcu
*) Vechiul ac era un fir de păr de porc, de care se prindea aţa, şi se trecea prin găurile făcute cu sula.
chiar şcoală cu discipolii săi.) 1) Asociaţie de savanţi; 2) şcoală superioară: academie de arte, comerţ, etc. Academia Română este asociaţia celor mai învăţaţi români, înfinţatâ în anul 1867 şi organizată în 1879 de un grup mic de literaţi şi istorici, avea de scop cultivarea limbei române şi cercetări în domeniul istoriei; astăzi are mai multe secţii literare şi sciinţifice. Academia Mihăileană, un fel de liceu înfiinţat la Iaşi în an. 1835 ; sunt şi şcoli superioare, pentru arte şi învăţături speciale, ce poartă numele de academie: de muzică, de arte frumoase, de studii comerciale, etc.; pict, Studiu pictat după omul în natură sau după model clasic.
acaju. Numele unui arbore din America, a cărui lemn roşiatic şi tare este căutat pentru făcut mobile: paturi, mese, etc. (fr. acajou).
acalmie s. f. (dela vorba calm). Linişte după o furtună (marin); fig. potolire, toropeală.
acantus s. m. (1. din gr. akanthos dela ak, înţeapă). Bot. Plantă cu frunza lată şi cu spini .pe vârfurile ei; arhit. motiv dela capitelul corintic, ca frunza de acantus.
acaparâ (a) v. (fr. accaparer, din lat. ad-capere, a apucă). A adună, cumpără în cantitate mare un produs oare care, ca ne mai găsindu-se apoi, să se poată vinde pe preţ mare. Fig. a acapara o persoană, a o a-trage spre sine cu totul; a cuprinde cu lăcomie, acaparator, oare s. Cel ce acaparează, acar s. n. V. ac. 1) Cutiuţă de pus ace; 2) fabricant de ace; 3) cel ce schimbă direcţia acului la calea ferată, macagiu.
acaret s. n. (lat. a+fcreo, cresco) cretum, făcut, înălţat). Construcţie, casă de preţ; a-careturi, construcţii, dependinţe la casa unui proprietar precum şi maşini, unelte de preţ.— Şi turcii zic acaret.
acăriţă s. f. (dela ac). 1) Zool. Insectă mică, ce se lipeşte de corp şi, mai ales de urechile cânelui, a boilor, etc.; 2) cutiuţă de pus ace.
acarniţă s. f. 1) Cutiuţă de ţinut ace; 2) perinuţă anume făcută pentru înfipt ace.
acasă adu. (lat. a-casa, la casă). In casă; la, spre, casa cuiva.
acăţâ (a se) v. (lat. din a -f cctptio, prindere), 1) A prinde, a prinde repede, înţepând ca cu o cange; 2) a atârna ceva sus ; a se a-târnâ de ceva sau de cineva. Fig., a căuta ceartă cuiva. V. agăţa şi caţă.
acăţărâ ţa se) V. preced. A se urcă |plante| încolăcindu-se pe ceva; a se găibărâ animalele pe arbori sau pe stânci; se caţără. acătări adj. (lat. dela a-catus, de price-
put, deştept). Cum trebue, la locul seu; deştept, priceput.
acăţătoare s. f. V. caţă. 1) Cheutoare pentru acăţat; 2) cârlig de care se atârnă, se acaţă ceva; 3) zool. pl. ordin de pasări ce se acaţă, ca papagalul; 4) bot. pl. plante ce cresc acăţindu-se.
acăţele s. f pl. V. prec. Cârcei cu cari se acaţă viţa de vie.
acatist s. n. (gr. akathistos, dela a-ka-tkeso, fără a pleca genunchii la pământ). Biser. 1) Rugăciune către Maica Domnului sau către un sfânt, făcută de preot, şi prin care se cere ajutor (la o nevoie sau la o nenorocire) pentru cel ce dă acatistul; 2) plata pentru această rugăciune (rugăciunea se citeşte stând în picioare).
acatistler s. n. V. prec. Carte ce conţine rugăciuni pentru acatiste.
accede (a) v. (lat. accedere). A consimţi, a conveni.
acceleră (u) v. (fr. acc6lerer, din lat. 'cic+celer, cu grabă). A grăbi, a iuţi (mersul, lucrul).
accelerat, ă adj. şi adv. V. prec. Grăbit, cu mers repede; s. n. tren care merge mai repede de cât cel personal sau mixt.
accent s. n. (fr. accent, din lat. ac-cantus, cu cântec). 1) înălţarea sau apăsarea tonului pe o silabă a vorbei; 2) semnul ce se pune pe litere în acest scop: aşa; 3) intonaţie particulară a unor sunete şi semnul corespunzător : accent grav ; accent circon-flex, w ,* accent închis, v ; accent ascuţit. ? ;4) intonarea deosebită a vorbelor spre a exprimă mai bine un sentiment; accente duioase ; 5) fig. felul de intonar e strein: accent francez, etc.
accentua (a) u. V. prec. 1) A apăsa tonul pe anume silabe; 2) fig. a insistă; 3) fig. a se intensifică.
accentuaţie s. f. 1). Felul de a accentuâ; 2) felul de a însemnă accentele.
accept s. n. V. urm. 1) Poliţă prin care cineva se obligă ă plăti o sumă de bani; 2) formula de acceptare: bună şi aprobată pentru suma de... urmată de semnătura ac-ceptantului.
acceptă (a) v. (lat. acceptare a primi, a se învoi). 1) A se învoi înscris sau verbal la o condiţiune; 2) comerc. a scrie acceptul sau formula de acceptare pe poliţă.
acceptabil, ă adj. V. prec. £e se poate recepta.
acceptant s. m. 1) Persoana care acceptă; 2) comerc. persoana care scrie formula de accept şi semnează o poliţă.
acceptare s. f. V. acceptă. Lucrarea sau faptul de a acceptă.
accepţiune s. f. (fr. acception), convenire asupra înţelesului complex al unei vorbe ca: univers, natură, just,-etc.
acces s. n. (lat. acces sus, venire lângă, apropiere, dela accedere, a se apropiâ). 1) Apropiere, putinţa de a se apropia; a auea, acces, a avea treceie, a se putea apropia de cineva, a fi primit; 2) apucare neaşteptată (de tuşă, de o boală; 3) fig. pornire subită.
accesibil a adj. De care se poate apropiâ; care primeşte să se apropie; fig. cu putinţă.
accesit s. m. (fr. accessit). Şcolar, şcolar care e aproape aşa de bun, ca şi premiaţii.
accesoriu, e. adj. (lat. accedo, accesi, ere, a veni lângă). Alipit, adaus ; adv. adăugat, ca adaus, pe lângă.
accident s. n. (lat. dela accidere, (cado) a cădea, a se întâmpla, (ceva rău). întâmplarea rea, nenorocire neprevăzută; pic#, pl. variaţiuni de lumină, de planuri, în tablou.
accidental ă adj. V. prec. Din întâmplare ; adv. întâmplător.
accidentat ă adj. Cu înfăţişare neregulată; teren cu râpi, de. luri.
acciz s. n. (fr. accise, din lat. accessus, ducere la). Taxă de aducere în oraş a beutu-rilor spirtoase.
acclzar s. m. Funcţionarul care percepe accizul.
această adj. î. (lat. din ecce-iste, ecce-ista (istud) pronume demonstr: iată acesta (de aici). Aceasta,—acesta, anume care e aci, aceea (aceeaşi pron. şi adj. (lat din ecce — ea, iată aceea). In locul unei numiri feme-nine, sau determinând un nume femenin; ca adv. după aceea, arată timpul următor, în urmă; înir’aceea, în acelaş timp.
acefal adj; (gr. a, kephale, fără cap). Căruia îi lipseşte capul; monstru, animal făia cap; stridiile sunt acefale.
acel, aceia, acelaşi, adj. pron. (lat. din eccilum, dela ecce-ille). Ţine locul unui nume masculin; sau determină (ca adj.) un nume masculin: acela, nu un altul.
aceră s. f. (Iad diformat din aquila vultur pajură — (apropiat de lat. acer. înţepător, care apucă şi înţeapă cu ghiarele). Acvilă, vultur; pasăre răpitoare, acest, acesta, pron. V. aceasta. acetat. s. n. (lat dela acetum, oţet). Chimic. Sare produsă prin acid acetic combinat cu o bază.
acetic adj. V. prec. Se numeşte aşa aedul oţetului şi derivatele compuse cu el.
achită (a) v. (fr. din lat. aquiesco, aquie-tum; ere, a consimţi (mai înseamnă şi a fi liniştit, a linişti). 1) A plăti o sumă ce ai consimţit pentru ceva; 2) a fi liniştit, împăcat că ai îndeplinit o datorie, fie bănească, fie morală; 3) fig. a se răsbuna; 4) jurid. a declara nevinovat.
achitare s. f. 1) Plata unei sume convenite ; îndeplinirea unei datorii, obligaţii; 2) jurid. scăpare de osândă.
achitat, ă adj. 1) Plătit; (îndatorire) îndeplinită; 2) declarat nevinovat de justiţie.
achiu s. n. (fr. compus din ă—queue (cit. cheu, — coadă). Coadă de biliart; prima bilă aruncată la joc de biliart.
achiziţiune sf. (fr. acquisition. din lat. acquirere, a dobândi, a câştiga). 1) Obţinerea prin cumpărare a unui lucru; 2) luciu dobândit.
achizitor s. m. V. prec. Cel ce caută să cumpere anume lucruri pentru sine sau pentru un altul care l’a angajat, aci cdv. (lat. a — hiccine = la aice). Locul de faţă; de aci înainte, urmare de timp, ce acum înainte; aci... aci, curând, îndată; cât pe aci, aproape (ca timp); aci, i-aci, aci sau acum e greu, dificil.
acid s. m. (lat. acidus, acru). Chimic. Compusul unui corp simplu cu oxigenul sau cu hidrogenul şi care are un gust înţepător; el face să se coloreze în roşu o materie zisă de floarea soarelui, ce se extrage din u-nele lichene fermentate cu urină, acilea adv. (pop) din aci, V. aci. acioae s. f. (din lat. acies, oţel), pop. Bronz, sau «uneori, tuciu.
acioâ (a) (se) v. (lat. din acquiere, a se odihni, a se linişti). 1) A (se) potoli, a linişti, a adormi—despre copii turbulenţi sau despre păsări gălăgioase; 2) fig. a se aşeza, cuibări.
acioală s. f. V. prec. Potolire, liniştire, culcare.
aclamă (a) v. (lat. a+clamare, a chemă, a strigă). A saluta sau a aproba prin strigăte prin bătăi din palme, pe un orator, pe un artist.
aclamaţiune s. f. V. prec. Aprobare, exprimarea admiraţiei prin strigăte; bătae din palme, sau admiraţie.
aclimatlzâ, (a) (se) v. (după fr. accli-mater dela gr. klima, starea atmosferică a unei localităţi). A (se) deprinde cu clima locului.
aclimatizare s. f. V. prec. Deprinderea cu clima.
acoiu s. n. Ac mare. V. ac.
acoladă s. f. (lat. a-collata. (din con-
feră) la înpreunată). Semn de împreunare, a mai multor cuvinte : J acolea adv. (lat. ac, ca illuc, illoc, acolo). Care este în acest loc, sau alături, sau aci, în apropiere, de faţă.
acolit s. m. (gr. a-colouthos, servitor). Partizan politic (ironic) pl. amici ce însoţesc într’una pe cineva.
acomoda, (a | se) V. (fr. accomrnoder, din latin, commodus, potrivit). A potrivi, a (se) adapta; a se îngădui, învoi.
acomodare s. f. V. prec. Adaptare, potrivire; învoire cu cineva sau cu o stare de lucruri deosebită.
acompania (a) v. (fr. accompagner) din lat. compago, inis, legare împreună, unire). A însoţi, a fi împreună, a întovărăşi; muzic. a seconda la cântare cu un instrument.
acompaniament s. n. V. prec. Muzical, însoţire cu cântecul unui instrument.
acompaniare s. f. V.- prec. Acţiunea de a acompania, însoţire la drum, etc.
acompaniator s. m. V. prec. 1) Cel ce a-companiază (muz.) ; 2) însoţitor.
acont s. n. (fr. a + compt, din lat. com-puto—are, a socoti). Plată parţială anticipată dintr’o sumă datorată sau din preţul unui lucru; arvună.
acoperi (a) v. (lat. a-\-cooperire, din o-perio, operire, a acoperi a pune un lucru peste altul). 1) A pune ceva deasupra unui lucru; 2) fig. acoperi de dispreţ, a arunca dispreţ asupra cuiva; 3) fig. a proteja, apăra;
4)	fig. a întunecă (de nori); 5) cornerc, a a-chita, a plăti; 6) a se îmbrăca; 7) a cuprinde; 8) a ascunde.
acoperământ (lat. a -j- cooperimentum). Lucrul ce stă deasupra şi acopere; fig. casă.
acoperire s. f. Acţiunea de a acoperi; ascundere sau tăinuire a unui fapt; fig. protejare, scutire; corn. plată.
acoperiş s. n. V. acoperi. învelişul unei construcţii, ce o apără de ploae, ninsoare, etc.
acoperit, ă adj. Care e sub un înveliş, acoperiş; fig. ascuns, secret (caracter); camere. achitat, garantat; adv. sub un acoperiş; fig. pe ascuns, în secret.
acoperitoare s. f. Lucru ce serveşte pentru acoperit; cuvertură.
acoperitor s. m. Cel ce acopere, fig. cel 'ce apără, protejază.
acord s. n. (fr. accord din lat. a-cordis, dela inimă); 1) Sentiment, simţire la fel; bună înţelegere; armonie; 2) Gram. Raport întie cuvinte; 3) Muz. unirea mai multor sunete formând o armonie; 4) fig. consimţire la ceva;
5)	pl. fig. versuri melodioase.
aco
7
aer
acordă (a) v. A pune de (în) acord: sentimente; muz. instrumente, tonuri; gram. cuvinte. A acorda anume timp,— a da răgaz, a îngădui; comerc. a acorda credit, a deschide credit.
acordat, ă adj. Pus în concordanţă cu altul. Consimţit, îngăduit.
acordeon s. n. (dela acord, muzic). O armonică mare.
acordor s. m. (fr. acordeur). Cel ce acordează instrumente de muzică (piano).
acotiledon adj. V. cotiledon. Bot. Fără cotiledon, plante ce nu au sămânţă cu înveliş cărnos, ce adăposteşte colţul, ce va fi viitoarea rădăciuă, — fără cotiledon sunt ciupercile şi altele; s.—a. acotiledoane, marea diviziune de plante fără cotiledon.
acov s. n. (lat. a—cavus, de pivniţă). Vas, tutoi f. mare de pivniţă, pentru vin.
acreală s. f. Proprietatea de a fi acru, V. acri.
acredita, (a) v. (fr. accrediter, din baza lat. credo, cred, a avea încredere). 1) A fi primit cu încredere; 2) â da credit (comerc.);
3)	a fi autorizat în misiunea sa (un diplomat, ambasador); 4) fig. a se acredita o versiune, a începe să fie crezută ca adevărată.
acreditare s. f. V. prec. Acţiunea, faptul de a credită, de a da încredere, acri (a) v. (lat. dela acor, acoris, acreală).
1)	A face un lncru să fie acru; 2) fig. a fi cu neplăcere; 3) a se acri, a fi nesuferit ;
4)	a se urî.
acricios, oasă, adj. Cu gust acru. acrime s. f. 1) Proprietatea de a fi acru ;
2)	fig. desgust.
acrire s. f. Acţiunea de a acri. acrişor, oară, adj. Cu gust puţin acru, dar plăcut.
acrit,	ă adj. Devenit acru; făcut acru. acritură s. f. 1) Lucru acru; 2) fructe a-
crite (murături).
acriu,	e adj. Cu gust aproape acru. acrobat s. m. (fr. acrobate din gr. akron,
culme; bainâ, merg). Cel ce merge pe frânghie, pe sus; jucător dela circ, care face jocuri şi sărituri grele; fig. farsor, înşelător.
acrobatic, ă, adj. De acrobat (mişcare, ţinută).
acromatic, ă, adj. (gr. a~chroma, fără culoare) 1) Care vede lucrurile fără culoare; 2) care face să se vada lucrurile fără influenţă de colori streine.
acromatism s. n. Fizic. Proprietatea unor lunete, sticle acromatice.
acrostih s. n. (gr. akron, capăt; stichos, vers). Poezie astfel compusă, ca literile din
capul versurilor să formeze un cuvânt, de ex : o Caro), regele cel mare,
> A fost domn bun şi deştept;
» Românimea, cu admirare,
O Observând faptele sale, c L’a numit: Cel înţelept. acru, ă adj. (lat. «cor, acru), 1) Cu gust acru, înţepător; 2) fig. supărat, necăjit; încruntat; 3) fig. cu desgust. acsiz s. n. V. acciz.
act. s. n. (lat. actum, lucru, fapt). Lucrare înfăptuită, fapt; a lua act, a ţine seamă. Act, document scris, care constată ceva: naştere, căsătorie, deces, etc; act (teatru), pai te dintr’o piesă.
acţiona (a) v. (fr. actionner, din lat. actio-onis, afacere, proces). 1) A face proces, a da în judecată; 2) a pune în mişcare.
acţionar s. m. (fr. actionnaire). Cel ce posedă acţiuni de ale unei întreprinderi, afa-ceii, bancă, etc.
acţiune s. f. (lat. adio onis facere, afacere, proces). 1) Dare în judecată, proces; 2) titlu, hârtie de valoare constatând capitalul pus într’o afacere; 3) acţiune chimieă, felul de a lucra un corp asupra altuia; 4) lucrare (mişcare); 5) jocul unei piese de teatru.
activ, ă adj. (lat. adivus, activ, ocupat). 1) Care nu stă. ci lucrează ceva ; 2) s. n. co-comercial, averea ce posedă comerciantul (opus pasivului, adecă ce are de plătit); 3) fig. activ, energic, întreprinzător; A)şciinţif. principii active, energii ce pun în mişcare ;
5)	Term. gramatical, activ, în mod activ, cu mişcare către altul (despre verbe); 6) adv. activ, în chip vrednic, cu vrednicie, hărnicie; 7) milit. activ, care este în serviciu, nu de rezervă.
_ activitate s. f. 1) Puterea de mişcare de acţiune, de înfăptuire; 2) milit. starea de activ; 3) muncă, lucru.
actor s. m. (lat. dela adus, declamarea unei bucăţi). Artist care joacă la teatru; fig. persoană care se preface cu dibăcie.
actriţă s. f. (prescurt din actoriţă V. actor. Artistă care joacă la teatru.
actual adj. şi adv. (lat. adualis, e, de acum). Care este acum, care se face acum; în timpul de faţă.
actualitate s. f. (fr. actualii4) 1) Ceea ce este pentru timpul de acum, după cerinţele de acum; 2) starea de actual, acu adv. scurtare din acum. V. urm. acum adv. (lat. a-cum sau a-quum = de îndată ce) 1) în timpul de faţă; 2) acum trei ani, în urmă cu trei ani; 3) fig. repede grabnic (V. acu). 4) = aşa, dar, deci.
acu
8
ada
acumula (a) v. (lat. acumulo, are, a a-dunâ la un loc, a grămădi). A îngrămădi, a-dunâ mult la un loc. acumulare s. f. îngrămădire, acumulator s. m. Cel ce adună din toate părţile. Fizic, aparat ce înmagazinează e-nergie electrică.
acurat, ă adj. (lat. accuratus. îngrijit). îngrijit, exact, curat.
acurateţa s. f. V. preced. Starea îngrijită, curată, a unui lucru.
acuş, (acuşica) adv. (ca sanscrit aqu, a-qus, repede). 1) Repede, îndată; 2) chiar acum nu de mult; 3) astfel, aşa (ca şi gi e-cescul okus, repede).
acustic ă, adj. (gr. akoustikos, relativ la sunet). Cu răsunet.
acustică V. prec. Fiz. Paitea din Fizică ce se ocupă cu studierea sunetelor. Răsunetul unei săli.
acut, ă adj. (lat. acutus, ascuţit, violent etc). 1) Medic, violent, cu furie (boală; 2) muz. pătrunzător; 3) grav, violent.
acuză (a) v. (lat. acciiso, are, a acuză a învinui). A învinui de o faptă rea; fig. a fi dovadă acuzatoare — faptele il acuză. acuzabil, ă adj. Care poate fi acuzat, acuzare s. f. învinuite, inculpare, acuzat, ă ac/j. învinovăţit că a făcut o faptă'rea.
acuzaţlune s. f. (lat. accusatio, învinovăţire, acuzate). Juridic. învinuire pentru o faptă pedepsită de lege.
acuzativ s. n. V. acuză. Gram. Al patrulea caz din declinare, care arată substantivul ca primind, suferind, acţiunea verbului: pe Ion l’au pârît vecinii; ia scaunul. acuzator, oare s. Care acuză, învinueşte. acvarelă s. f. (lat. din aqua, apă). Coloare ce se disvolvă în apă spre a putea colora, pictâ, zugrăvi: tablou aşa colorat.
acvarelist s. m. Pictor care lucrează cu acvarele.
acvariu s. n. (lat. aquarium, pentru apă). Rezervor, vas mare cu apă, în care se întreţin plante de apă, sau animale de apă, peşti, etc.
acvatic, ă adj. (lat. dela aqua, apă). De apă, care trăeşte în apă sau pe apă—plante, animale, păsări.
acvilă s. f. (lat. aquila). Vultur, acvilin, ă (lat. aquilinus=de aquilă). (Nas) încovoiat ca pliscul vulturului.
adagiu s. n. (lat. adagium). Proverb, zi-câtoare.
adălmaş s. n. (lat. din ad-almas (acuzat, dela afma)^spre (cele) bune; de folos, urare 1 tină). Cinste, beutură, după o vânzare, la
care se fac urări de bine, ca să trăiască vitele şi cumpărătorul să aibă folos dela ele—ca şi noroc! să fie de bine. (Ungurii au de a-semenea aldomas cu înţeles de oala cu vin toast sau binecuvântare, a cărui factură este însă latină, dar l’au diformat. S’a transmis şi Rutenilor cu forma de adomas).
adamască. Numirea unei stofe, de Damasc, oraş din Siria.
adânc, ă adj. adv. (lat. aduncus, încovoiat, curbat). 1) Afundat tare; 2) cu fundul foarte jos (apă, râu); 3) scobit mult; 4) greu (somn adânc); 5) fig. greu de pătruns—cu înţeles adânc; 6) fig. serios; 7) s. n. fundul— adâncul inimei.
adâncat, ă adj. Care este afundat, scobit, dar nu prea mult.
adâncătură s. f. Scobitură mare, groapă, vale. adânci (a) v. 1) A scobi, săpa adânc; 2) fig. pătrunde bine cu mintea; 3) a băgă, în-plânta mult.
adâncime s. f. 1) Scobitură mare; 2) cât este de adânc; 3) fig. seriozitate.
adâncit a adj. 1) Scobit nu prea mult; 2) fig. preocupat de (gânduri, calcule); 3) fig. absorbit.
adapă, (a) v. (lat. ad. la, până la; rom. apa — ca şi lat. adaquare. 1) A duce vitele la apă; 2) a adăpa la.., a’şi forma opiniile după.., _3) a bea mult (fig.) ; 4) a absorbi apă multă (pământul).
adăpat, ă adj. 1) Cate a băut apă; 2) fig. format după... (principii, teorii dela alţii), adăpătoare s. f. Loc unde se adapă vitele, adăpost s. n. (lat. ad~posrfes=aşezc t c.e la) Loc de aşezat lucruri spre a le feri; fig. protecţie, sprijin, siguranţă.
adăpostire s. f. Scutire, apărare de, acţiunea de a adăposti, adăpostit, ă adj. Care e la adăpost, adaptâ (a) v. (lat. adaptare, a potrivi). A potrivi-un lucru la un altul; a se adaptâ, a se conformă, potrivi, alipi, deprinde cu; fig. a (se) acomoda.
adaptare s. f. Acţiunea de a (se) adaptâ. adăsta (a) v. (lat. ad-a-stare, a sta pentru). A aştepta, adăstare s. f. Aşteptare, adăugă (a) v. (lat. ad+augeo, ere, spre a creşte, a spori). A mai pune, — a spori, adăugare s. f. Sporire, adăugat, ă adj. Alipit Ia, sporit cu. adaus s. m. Ce este alipit; anexa, adecă adv. (lat, ad aeque, tot una). Arată asemănare şi comparaţie: fuge, adecă aleargă; la adecă, dacă e vorba aşa; explicativ: precum ar fi.
ade
9
a di
adecătelea adv. V. adecă. ademeni (a) v. (lat. din ad-emano [mano], a primi o înrîurire). A atrage (prin mijloace înşelătoare, prin promisiuni); a momi.—Şi Ungurii zic adomany.
ademenire s. f. Atragere, momire. V. preced. ademenitor, oare, adj. Care atrage; care ispiteşte.
adept s. m. (lat. adeptus (adipiscor), do-bândit, câştigat). Câştigat pentru o cauză; cel ce este convertit şi susţine ca atare un nnncipiu, o cauză.
aderă (a) v. (lat. adero (din ad-sum), a
i	la dispoziţia cuiva). A se alipi de tot la fitul; fig. a se alătura către; a se lipi.
aderent, ă, adj. Care aderă, se alipeşte de ot (propriu şi fig.)
aderenţă s. f. Proprietatea de a se alipi, ades, adesea, adv. (lat. ad+densus, des, neîntrerupt). In chip repetat: de mai multe >ri; des.
adevăr s. n. (lat. ad-de-vero=adevăr). Realitate ; lucru cert, sigur; principiu sigur; uăţişare conformă cu realitatea. Adevărul, iar politic, de pela 1890, cu atitudine totdeauna opoziţionistă.
adevărat, ă adj. V. prec. Ce nu este prefăcut, falşificat; adv. în mod onorabil şi drept, cum este sau cum se cade a fi.
adeveri (a) v. V. prec. A confirmă, a încredinţa de adevăr.
adeverinţă s. f. V. prec. încredinţare scrisă, chitanţă, dovadă.
adeverire s. f. Confirmare, încredinţare; realizare.
adeveritor, oare, adj. Care încredinţează, confirmă.
adeziune s. f. (lat. ad haesio, spre alipire). Aderare, alipire, întovărăşire ; fi tic. atracţi-une moleculară.
ad-hoc adv. (lat).=Pentru aceasta, anume, adia (a) v. (adiere) (lat. adeo, ad-ire = a veni spre), A adia vântul, a veni, a sufla uşor vântul; fig. a atinge foarte uşor.
adiacent, ă, adj. (lat, ad-jacentus din ad-jaceo, a zace lângă). A fi aşezat lângă geom. despre unghiuri, linii, suprafeţe alipite.
adică adv. V. adecă. La adică; la nevoie, când o fi vorba.
adiere V. adia. Acţiunea de a adia. adineaori, adinioare adv. (lat. din ad-imam-horam, ca de-o oră). Nu de mult
ii	mg, aproape acum.
adlns (în adlns) adv. (lat. din ad-is sau ipsum, spre aceasta, însuşire aşa). Anume, ca să fie ; intenţionat, adinterim adv. (lat. ad, spre, pentru; in-
terim, provizoriu, între timp). înlocuitor, pro-vizor.
adio interj, şi s. n. (lat. ad-deo, spre sau cu Dumnezeu). Salut de despărţire, invocând ajutorul lui D-zeu, pentru cel ce pleacă sau pentru cei ce rămân.
adiţionâ (a) v. (lat. dela additio, adunare (calcul). 1) A face caclulul adunării; 2) a face un adaus (la o lege).
adiţional, ă adj. care este, ori trebue adunat; adăugat.
adiutant s. m. (lat. dela adjugo, a . a-dăugâ la, a alipi la). Care este alipit, (ataşat) pe lângă; milit. subofiţer sau o’i-ţer care este ajutor sau ataşat pe lângă un superior.
adjectiv s. n. (lat. adjectivus, care se adaugă). Gram. vorba ce se adaugă la un substantiv spre a-i arăta însuşirea sau a-1 determină: casa nouă; casa aceasta.
adjectival, ă adj. V. prec. Vorbă luată ca adjectiv gram.
adjudicâ(a) v. (lat. ad-judicare = prin judecare). I) A vinde prin licitaţie ceva, după holărîrea justiţiei, judecăţei; 2) a încredinţâ o lucrare cuiva, prin concurenţă între ofertanţi ; 3) fig. a decerne, adjudicaţiune. Faptul adjudecărei. adjunct adj. (lat. adjunctus, care este a-lipit). Alipit, ataşat (ca ajutor) pe lângă altul.
adjura (a) v. (lat. adjurare, a rugă cu stăruinţă). A stărui cu mare rugăminte, a insista (pentru numele lui Dumnezeu.
adminlstrâ (a) v. (lat. administrare, a conduce). 1) A conduce o afacere privată sau publică; 2) medic, a administra un tratament — a supune la anume tratament; 3) a aplică — admin. o pedeapsă.
administraţie (administraţiune) s. f. 1) Di-riguirea, conducerea; faptul de a administra; 2) autorităţile administrative; 3) biroul sau reşedinţa administratorului; 4) guvern.
administrativ (ă) adj. 1) Care serveşte pentru administraţie; 2) unde este reşedinţa, biroul autorităţii administrative.
administrator, oare, s. Cel ce administrează ; funcţionar însărcinat cu dirigerea conducerea; administrator de plasă, subprefect (care admin. plasa) admiră (a) v. (lat. admir ad, a admiră, a se miră). A admiră, a se miră de ceva neaşteptat ; a se minună; a lăudă.
admirabil (ă) adj. Vrednic de mirare, de admirat; minunat; fig. foarte bun (bine), admirat (ă) adj. De care se miră. admlraţiune s. f. Mirarea; faptul de a admiră.
adm
10
adr
admirator, oare. Care admiră, se minunează ; fig. curtezan.
admis, (ă) adj. (lat. dela admitto, admis-sum, ere, a admite, a da voe, a primi). Primit, admis, îngăduit
admisibil, (ă) adj. Care poate fi primit, admis, îngăduit.
admisibilitate s. f. Calitatea de admisibil, admlsiune s. f. Faptul de a admite, admite (a) v. (lat. admitere, a primi). A primi, a îngădui., a învoi; a aproba, admitere. Faptul de amdmite. adnota (a) v. (lat. ad + notare, a face un semn, a însemnă prin scris). A face o însemnare sau observaţie notată, scrisă pe scurt, asupra conţinutului unei căiţi sau scrieri de orice fel.
adnotaţiune s. f. v. prec. Faptul de a ad-notâ ; notiţă explicativă.
adolescent s. m. ( lat. dela adolescere, a creşte în vârstă). Tânăr, crescut în vârstă, (lat. adolescentis), flăcău.
adolescenţă s. f. V. prec. Vârsta de flăcău.
adoptă (a) v. (lat. adoptare, a adoptă, a luă de suflet). 1) A lua ca al seu, drept al seu; a lua de suflet (un copil); 2) a ’şi apro-piă, însuşi; 3) a admite; 4) a luă nn obiceiu.
adoptare s. f. V. prec. Acţiunea de a a-doptâ.
adoptat, (ă) adj. V. prec. 1) Luat de altul, luat de suflet, înfiat; 2) însuşit; 3) admis, adoptiv, ă V. prec. Luat de suflet, adoră (a) v. (lat. adorare, a se închină la. a adoră). A exprimă cinste şi iubire mare, ca lui D-zeu; fig. a iubi nespus de mult.
adorabil ă. adj. 1) Care merită să fie adorat ; ce este adorat; 2) foarte frumos, plăcut, adoraţiune. s. f. Faptul de a adoră, adorator, oare s. Cel ce adoră, adormi (a) v. (lat. ad+dormire, spre a dormi). 1) A închide ochii spre a dormi. 2) Fig. a fi neglijent, moale la lucru; 3) a linişti, potoli; 4) fig. a minţi, înşelă; 5) a muri.
adormire s. f. Faptul de a adormi; fig. moarte Adormirea Maicii D-lui; serbătoare la 15 August; fig. potolire.
adormit, (ă), adj. 1) Care doarme; 2) fig. moale, neglijent; 3) mistificat; 4) răposat, mort.
adormitor, oare adj. Care adoarme, adormiţele s. f. Bot. Plante ce produc somn, mac sălbatic.
adresă, s. f. (fr. adresse, adresă). 1) Arătarea (pe o scrisoare) a numelui şi locuinţei celui ce trebue să o primească; 2) scrisoare trimisă de o autoritate către o alta, de ace-
laşi giad; 3) locul unde are casa cineva; 4) îndămânarea de a face ceva (la lucru).
adresă (a) v. 1) A trimite o adresă; 2) a îndrepta către cineva (o rugăminte, o vorbă).
adresant s. m. 1) Cel ce trimite o scii-soare; 2) cel cărui este adresată o scrisoare.
aducător, oare adj. V. aduce. Cel ce a-duce.
aduce (a) V. (lat. adducere, a aduce). 1) A aduce ceva; 2) a înapoia ceva; 3) aduce la îndeplinire, a executa ceva; 4) aduce la cunoştinţă, face cunoscut; 5) aduce aminte, a reaminti. 6) aduce, curbă, îndoi; 7) a fi a-semănător puţin cu altul.
aducere s. f. Faptul de a aduce (ca şi precedentul).
adulare (a) o. şi s. f. (lat. adulari). A linguşi ; mângâia.
adulmeca (a) V. (lat. ad-oleo-mico: ad. după; oleo, a mirosi; mic o, a se mişca repede). A se pune în mişcare după miros, a urmări, a simţi, (se zice despre câne, când caută ceva mirosind urmele).
adulmecător, oare, adj. Care adulmică, cercetează după miros ca să afle ceva.
adult ă adj. (lat. adultus, crescut, dela a-dolescere, a creşte în vârstă). Om crescut, în vârtă deplină (ia 21 de ani în sus).
adulter, ă adj. (lat. dela adulterare, a corupe, a desonorâ). Care se desonorează, călcând cinstea de soţ sau de soţie. V. urm.
adulteriu s. n. (lat. adulterium). Călcarea cinstei de soţ sau de soţie (curvie).
adumbri (a) v. (lat. adumbrare, a face umbră). A acoperi cu umbră, a umbri; fig. a proteja, apără.
adumbritor, adj. Care adumbreşte, adumbrit, ă adj. Care este la umbră; fig. adăpostit, protejat.
adună (a) v. (lat. adunare). 1) A pune
unul lângă altul la un loc : unităţi, lucruri; 2) a întruni; 3) a strânge (recolta); 4) a face lucrarea aritmetică a adunârei.
adunare s. f. 1) Operaţiune aritm. de a adună, întruni, cifre; 2) reunire, întrunire de oameni. 3) Adunarea deputaţilor, întrunirea reprezentanţilor naţiunei; 4) Colecţie.
adunător, oare adj. Care adună, colecţionează.
adunătură s. f. 1) Punere la un loc fâiă nici o regulă; 2) mulţime de oameni fără însemnătate ; 3) amestec de felurite lucruri.
adus, ă adj. 1) Dus aici de undeva. 2) aplecat, curbat. V. aduce.
adventism s. n. (lat. din advento, a se apropia). Secta religioasă care pretinde a fi mai aproape de preceptele evangelice.
adv
11
aer
adventist s. m. Din secta adventismului. adverb s. n. (lat. din ad-verbum, lângă vorbă). Gram. Cuvânt ce stă pe lângă un verb şi-i modifică sau complectează înţelesul.
adverbial, ă Gram. Ce tine de adverb, ca şi adverbul, ca un adverb.
advers, ă. adj. (lat. adversus, contra). Opus, contra, contrariu, protivnic. adversar s. V. preced. Cel ce este contra, adversitate s. f. (ir. adversite). 1) Stare în contra, contrarietate; 2) neprielnicie.
advocat s. m. (lat. advocatus, dela ad-vocare, a chemă într’ajutor, a chemă pentru apărare). Cunoscător de legi, chemat să apere, să ajute pe cineva înaintea judecăţii; fig. cel ce vorbeşte pentru un altul..
advocăţesc, adj. De advocat; cum face avocatul.
advocăţeşte adv. ca advocaţii, cum fac advocaţii.
advocăţime, s. f. Totalitate, sau număr mare de avocaţi.
advocatura s. f. Profesia de advocat, advon s. m. V. amvon. aed s. m. (gr. aidein, cântăreţ). Numire ce se da preoţilor greci, în epoca primitivă. Or-feu a fost un aed.
aer s. n. (lat. gr. aer, aer). Aerul, substanţa gazoasă ce acopere globul pământesc şi pe care o respirăm. Fig. înfăţişare; felul de prezentare: bis. sf. aer, icoană zugrăvită pe muşama, ce reprezintă luarea depe cruce a Mântuitorului şi cu care se înconjură biserica în Vinerea mare. aerian adj. Din aer, al aerului, aeriform, ă, adj. Ca aerul, în forma a-erului.
aeriseală s. f. Lăsarea aerului să intre şi să pătrundă (în casă), aerisit, ă adj. Cu aerul împrospătat, aerolit s. m. (gr. aer, aer; lithos, piatră). Numire dată bucăţilor mari de mineral, ce cad câte o dată din cer pe pământ Prin căderea lor, produc în aer dungi luminoase. Aceste corpuri rătăcesc în spaţiu; iar când se apropie de pământ, sunt atrase spre el dela mari distanţe; greutatea lor este uneori de mii de kiograme. Pe dinafară capătă coloare ca arama; prezintă pe suprafaţă forme de mici valuri şi adâncături, ce arată că au fost în stare moale, topite; iar în lăuntru, mineralul are culoarea albă-cenuşie ca ferul, însă cu structură deosebită.
aerometru s. m. (gr. aer, aer; metron, măsură). Fizic. Instrument pentru a măsura densitatea aerului; (aerul la înălţime este tot mai rar).
0
aeronaut s. m. (gr. aer, aer; nautis, navigator). Cel ce sboară prin aer cu un aparat.
aeroplan s. n. (aer +fr. planer; a pluti, a sta deasupra). Maşină de sburat prin aer. aeros, oasă, adj. Cu mult aer. aerostat s. n. (gr. aer, aer; statos, care stă, se ţine). Balon (beşică mare) ce pluteşte în aer, din cauză că este plină cu gaz mai uşor de cât aerul.
aerostatică adj. Care se ocupă cu aerostatele (ştiinţa despre aerostate), afabil, ă adj. Prietenos, afabilitate s f. (lat. affabilis, prietenos). Sentiment de prietenie.
afacere s. f. (lat. a-facer. a face, a făptui). înfăptuire, faptă săvârşită. Se mai înţelege prin afacere: proces, cumpărătură sau vânzare, întreprindere de ori ce fel; ocupaţie ; treabă; negoţ; fig. obiect; fig. problemă; afacerile streine, raporturile cu ţările streine.
afână a v. (din a -f fân). A face un lucru să fie înfoiat şi uşor (ca fânul): pâne, aluat dospit şi crescut mult, etc.
afânat, ă. adj. înfoiat, moale şi uşor (despre cozonac, prăjituri).
afară adv. (lat. din a-foras; de, în, afară). Locul de afară (nu în casă). Se mai înţelege excepţie, = fără de ceva, sau cineva. Cu ton poruncitor, înseamnă eşi afară.
afectă (a) v. (lat. affectare, a se îndrepta spre (un lucru), a căută, dori cu stăruinţă).
1)	Juridic, a amanetă un imobil pentru un împrumut. 2). Moral, a lua înfăţişare de sentimente sau calităţi ce în realitate lipsesc. 3) A suferi, a fi atins de o supărare, de o per-dere; 4) a se fandosi, afectat, ă adj. V precedent. afecţiune s. f. 1) Suferinţă morală sau fizică; boală. 2) înclinare spre ceva sau spre cineva; 3) dragoste.
afectiv, ă adj. Care emoţionează, care mişcă sufletul.
afectos, oasă, adj. şi adv. (lat. affectis, bună dispoziţie, iubire). Cu bună dispoziţie, cu iubire, cu drag.
afemeiat, ă adj. (compus rom. dela vorba femee). Cu înclinări femeeşti sau cu totul înclinat spre femei.
afereză s. f. (fr. apherese dela gr. aphoireo, suprim, ridic). Gram. A suprimă o literă sau o silabă înaintea unui cuvânt: nainte vreme ; în loc de înainte; ci-că, în loc de zice-că.
aferim 1 interj: (turc-aferim = aşa să fie). Bravo! cu înţeles de aprobare sau tron. de desaprobare. Origina pare să fie latină, dela a + firme, sau afirmo = aprob, întăresc ; ca rom. aşa! bravo!
afe
12
aii
afet s. n. (fr. dela affăt, afet). Pat (de tun), afierosi (a) v. (gr. dela aphieroo, a dedică, consacră). Bisericesc, a dedică, închină (în onoarea unui sfânt) o biserică, sau un lucru bisericesc. Fiy. a fură, a dosi un lucru.
afif adj. şi adu. (fr. ă vif, sprinten). Uşurat (de parale), fără nici un ban; stors (la joc de noroc).
afilia (a) v. (lat. din a - filius, de fiu). A alipi (către altul mai mare) ca fiul de părinte; a ataşă către altul; a (ine de altul mai mai e.
afin s. m. (daco-gr. ăphenos = îmbelşugat). Bot. numirea unui arbore cu multe fructe negre mici plăcute.
afin s. n. (lat. dela affinitas, înrudire). Jurid. Rudă prin alianţă; rude, neamuri prin căsătorie.
afină s. f. Fructul de afin gustos, iar sucul roşu se întrebuinţează la văpsit.
afinitate s. f. (fr. lat.’ă/yimfds-înrudire). înrudire ; mare apropiere şi asemănare. Ohi-mic, tendinţa corpurilor de a se uni.
afion s. n. (diformat din gr. opion, dela opos, suc, zeamă). Numire poporală pentru opium; farmaceutic, extras din mai multe specii de mac, ce are proprietatea de a a-dormi.
afirmă (a) v. (fr. din lat. affirmare, a afirmă, a asigură). A întări că aşa este, a asigura ; a zice da.
afirmaţiune s. f. Faptul de a afirmă, afirmativ adj. Care afirmă; adu. în mod afirmativ, asigurător.
afiş s. n. (fr. affiche, citit afiş). înştiinţare scrisă şi lipită ca să se poată citi de public; (dela lat. affigere, a înfige, a fixă şi fr. fiche, cuiu; a prinde în cuie).
afişă (a) v. (vezi afiş). A lipi o înştiinţare scrisă pentru public ; fig. a (se) arăta în văzul tuturor.
afişare, s. f. Faptul de a anunţa publicul prin afiş; fig. lăudare, arălare către toţi.
afişer s. m. v. prec. Cel care lipeşte sau distribue afişe.
afix s. n. (lat. affixus, lipit). Gram. Particula lipită la sfârşitul sau la începutul u-nui cuvânt, modificându-i înţelesul d. e. despărţire este format din rădăcina parte şi afixele des şi ire.
află (a) v. (lat. a - fio, fiare — prin a suflă, a inspira, şi a vorbi în şoaptă). 1) A lua cunoştinţă indirect despre cevâ; a lua cunoştinţă pe ascuus; 2) a se informă; 3) a găsi; 4) a fi, a există (a se afla); 5) a descoperi;
6)	a inventa.
aflare s. f. 1) Acţiuuea de a afla, a se in-
formă; 2) descoperire, inventare; 3) găsire; 4) stare de faţă.
aflător, oare adj. 1) Care află, se informează ; 2) care se găseşte, existent; 3) inventator; 4) descoperitor.
afluent s. m. (lat. dela afluo - ere, a curge spre). Râu care curge spre altul mai mare şi se varsă în el.‘
afluenţă s. f. preced. Mulţime mare (de oameni sau lucruri); revărsare, scurgere mare.
aflux s. n. Medic. îngrămădire, revărsare (de liquide într’o parte a corpului). V. prec.
afon, ă adj. (gr. a - phone, fără voce). Lipsit de voce, sau de sunet.
afonie s. f. V. prec. Lipsa de voce sau de sunet.
aforism s. n. (gr. aphorismos, definiţie). Maximă, cugetare generală spusă în puţine cuvinte d. e. o mul sfinţeşte locul.
Africa s. f. (gr. dela a, fără; phrike, frison, tremur (de frig). Continent călduros, fără frig.
african s. m. Locuitor al Africei, adj. din Africa.
afront s. n. (fr. lat. dela ad, frontem, în frunte). înfruntare, batjocură, -ocară (faţă cu alţii).
aftă s. f. (gr. aphthai, bubă, beşici). Puş-chea, bubă în gură (la vite).
aftos, oasă adj. De bubă în gură, cu bubă în gură (boală de gură la vite, febra af-toasă).
afumă (a) v. (lat. a - fumare, a scoate fum). 1) A pune la fum, a expune la fum (carnea ca să se păstreze); 2) a avea miios de fum; 3) a răspândi, a scoate fum; 4) Big. pop. a fi beat; 5) a produce un fum mirositor de răşină sau de alte substanţe, afumare s. f. Acţiunea de a afumă, afumat, ă. adj. 1) Care a fost expus la fum; 2) cu miros de fum; 3) fig. pop. beat.
afumătoare s. f. Loc (încăpere) de afumat; obiect cu care afumă; materie mirositoare pentru afumat.
afumător s. m. Cel care afumă, afumătură s. f. Lucru afumat, carne afumată; fig. beţie.
afund s. n. (lat. a - fundus, la fund). Adâncimea dela fund, fundul; adj. care este la fund; adu. către fund, până la fund.
afundă (a) v. V. preced. 1) A băgă spre fund, în apă, ori în alt lichid; 2) a adânci mai mult; 3) a se scufundă; 4) fig. a dispărea; 5) fig. a fi preocupat foarte mult; 6) a fi copleşit (de datorii etc).
afundare s. f. Dare spre fund; adâncire; scufundare.
afu
13
afundător s. m. Care se scufundă, afundătură s f. Adâncătură, colt înfundat,
retras ; desiş (de pădure), afnndiş s. n. Adâncime, loc retras, afurisenie s. f. (gr. af - orizo, a exclude, a da afară, a excomunica) Bis. I) Escludere ca nedemn dintre credincioşi; 2) pop. blestem.
afurisi (a) v. V. prec. A blestemă ; bis. a exclude dintre credincioşi, afurisire s. f. Excomunicare ; blestem, afurisit, (ă) adj. 1) Excomunicat, dat afară dintre credincioşi; 2) blestemat; 3) fig. foarte rău, ticălos, netrebnic; 4) ironic, fam. teribil.
agă s. n. (turc. aga, comandant). Polit iu, comandantul şef al poliţiei (la turci).
agănău s. n. (din a şi gonău). Horă repede bătută.
agale adu. (daco. gr. a şi galenos, liniştit). Liniştit fără grabă (despre mers). — Grec. md. agali.
agasa (a) v. (fr. agacer). A sicăi, a aţâţa, a nu lăsă în pace.
agasant, a adj. Care sicăe, nu lasă în
pace; supărător.
agăţă (a) v. (diformare din acăţa prin îmue-rea lui c în g.) v. acăţă.
agată s. n. v. (gr. achatos, agat). Peatiă preţioasă cu felurite colori vii, aprinse, agăţat V. acăţat.
agiamiu, e adj. (turc, din porecla arabă a-gem, cu vorba îngrămădită ; adjami, novice). Nepriceput încă la lucrare ; novice.
agent s. m. (fr. agent din lat. agens, dela agere, a pune în mişcare) 1) Cel ce se pune în mişcare, sau pune în mişcare; 2) Fizic. lumina, căldura; administr. funcţionar executor ; idem de comerţ, de afaceri.
agenţie, agentură s. f. Biurou sucursală, sub conducerea unui agent, care face afaceri (de comerţ, întreprinderi etc).
ager, ă adj. (lat. din agilis, e, sprinten). -Sprinten, vioiu la mişcări sau la minte; priceput, iute, adv. Cu iuţeală; cu pătrundeie (de minte).
ageri (a) v. V. prec. A iuţi; fig. a îmboldi ; a deveni ager.
agerime s. f. V. prec. Vioiciune de mişcări ; pătrundere (de minte).
aghesmui (a) v. (V. aghiasmă). A stropi cu aghiasmă; fig. a bea puţin, a fi beat. aghesmuire s. f. Stropire cu aghiasmă. aghesmuit ă adj Stropit cu aghiasmă; fig. ironic cam beat.
aghiasmă s. f. (gr. aghiasma, lucru sfinţit) Biseric. Apa sfinţită prin rugăciunile preotului.
agh
aghiasmatar s. n. Bis. Cartea ce conţine rugăciunile pentru a sfinţi apa, ce se face a-ghiasmă.
aghios s. n. (gr. aghios, sfânt). Cântare bisericească în care se repetă de 3 ori voiba sfânt. Fig. popor, a trage un aghios = a dormi cu sforăituri.
aghiotant s. m. Pronunţare greşită în loc de adjutant sau adiutant (V. adiutant).
agie s. f. (turc, V. agă). Prefectura de poliţie; localul poliţiei (vechiu).
agil, ă (fr. agile ca şi lat. agilis, e, sprinten). Ager, sprinten la mişcări. (V. ager).
agilitate s. f. V. prec. Agerime; sprinte-teueală.
agio s. n. (italian, aggio, pus peste, pe deasupra). Diferenţa între o monetă mai depreciată, faţă cu alta streină mai urcată.
agiotaj s. n. V. prec. Negoţ asupra agiului, speculă cu diferenţa de curs asupra efectelor publice.
agită (a) v. (lat. agitare, a mişcă din loc, a întărâtă, turbură). A pune în mişcare, a turbină, (cu înţeles fizic şi moral), agitat, â. adj. Mişcat, turburat, neliniştit, agitaţiune s. f. Mişcare, turburare, nelinişte, agitator s. m. Care aţâţă lumea la mişcări, turburări.
agllcă s. f. Bot. Floare zisă şi cioboţica cucului.
agllciu s. n. V. preced, aglomera (â) (fr. agglomârere, din lat. ad şi glomus — ghem). A îngrămădi, a înghesui, aglomerat, ă. înghesuit, îngrămădit, aglomeraţie s. f. îngrămădire, înghesuială, aglutinantă, ă adj. (lat. din glutinare, a lipi). Care lipeşte, se lipeşte, se împreună (substanţe). Limbă aglut., limbă în care unele cuvinte sunt formate din rădăcini de vorbe diferite spre a exprima o noţiune nouă.
agneţ s. m. (lat. agnus, miel). Bisericesc: Sf. agneţ, parte din prescure, ce se pune la împărtăşanie şi care reprezintă mielul sacrificat, adică pe Isus Christos; fig. sacrificarea Mântuitorului (şi Slavii au acest cuvânt).
agonie s. f. (lat. gr. agon, luptă [în jocurile publice], pe moarte). Lupta cu moartea; timpul când se luptă cineva cu moartea, când e pe moarte.
agoniseală s. f. (daco-gr. dela agoni*bm :i = muncesc). Produsul muncei; provizii; câştig.
agonisi (a) v. V. prec. A adună cele necesare traiului; a câştigă; a economisi.
agonisire S. f. V. prec. Acţiunea de a a-gonisi.
agonisit, ă. adj. V. prec. Câştigat, economisit
agr
14
agu
agrafă s. f. (fr. agrafe, din gr. agreyo, a prinde, a apucă). Ac îndoit, cu care se prind margini de ştofă, foi de hârtie, etc.
agrar, ă, adj. (lat. agrarius, care se referă la câmp). Care priveşte agricultura şi pe agricultori.
agrava (a se) v. (lat.agravare, aîngreuia ţdela gravis, greu). A se îngreuia tsituţia, boala).
agravant, ă adj. Care îngreuiază, care face mai greu, mai rău.
agrea (a) (fr. agreer, a primi cu plăcere [din lat. gratum, plăcut). A primi cu plăcere, a simpatiza.
agreat, ă, adj. Primit cu plăcere, plăcut. ' agreabil, ă adj. (fr. agreable). Plăcut; adv. cu plăcere.
agregare s. f. (lat. aggregare, a reuni, dela grex, grămadă). împreunare, unire.
agregat s. m. (dela lat. aggregcre a primi). Profesor netitular, care predă un curs la uni-vnrsitate, urmând să fie cu timpul profesor definitiv.
agregaţiune s. f. (fr. agregation). Admiterea ca agregat; examen de agregat: fisic. împreunarea, unirea părţilor ce formează un tOt.	!
agrement s. n. (V. agrea). Plăcere, distracţie ; diplom. acceptare plăcută.
agresiune s. f. (fr. agression din lât. ag-gredi, a atacă). Atacare, năvălire asupra cuiva.
agresiv, ă, adj. V. prec. Care atacă, arţă-gaş; adu. cu pornire de a atacă, bătăios, agresor s. m. Cel care atacă întâi, agricol, ă adj'. (lat. agricola, agricultor (dela ager, câmp). De agricultură, de lucrarea câmpului.
agricultor s. m. (lat. din ager, agri, câmp; cultor, lucrător, cultivator). Lucrător de câmp; cultivator al câmpului, al pământului.
agricultură s. f. (V. preced.) Cultivarea câmpului, lucrarea pământului.
agrimensor s. m. (lat. agri, de câmp; men-sor, măsurător). Măsurătorul câmpului.
agrimensură s. f. (V. preced.) Ştiinţa care arată cum se măsoară câmpul, matemat.
agriş s. m. (lat. dela acer, acris, acru, înţepător). Bot. arboraş ce face fructe mici roşii, acrişoare.
agrişă s. f. Fructul agrişului, agronom s. m. (gr. dela agrott, câmp; no-mos, lege). Cel ce cunoaşte regulele (legea) agriculturei şi face agricultură după reguli sciinţifice; 2) funcţionar cu îndatoriri agricole.
agronomic, ă. Ce pliveşte agronomia, agronomie s. f. (V. agronom). Ştiinţa de
a cultiva cu regulă câmpul, spre a trage mai mult folos.
agud s. m. (lat. diformat din aduci (udus) cu udeală, cu zeamă). Bot. Pom ce face fi uc-te cu multe bobiţe negre sau albe f. zemoase. Cu frunza lui se nutresc gândacii de mătasă. agudă s. f. Fructul agudului. aguridă s. f. (lat din acor, acreală; id, aceea). Strugure acru, necopt, bun numai p,en-tru a acri o fertură.
aguridar s. m. V. prec. Viţă sălbatică ce face aguridă.
ah! (lat. ah! ah, vai). Exclamare de durere, de mirare sau de regret.
aha! interj, (amplificat din ah). Exclamare de mirare şi uimire ; uneori de ameninţare; alteori de aprobare.
aho! iutei j. (din a-ho). Exclamare de a opii în loc boii.
aht s. n. (din interj, ah!) Dorinţă; sau oftare după ceva; oftat; suferinţă.
ahtiat ă adj. şi adv. (din vorba aht). Care pofteşte tare ceva.
al Zoolog. Av.imal ce-i mai zice şi leneşul. ai 1 interj. Exclamare de uimire, de dojana sau de spaimă, ai ? într. Ce ai zis ? aialaltă pron. (V. aia). Ceialaltă. ăi si ai pronume (dela, al, ale, din lai. alius, alia, cellalt, cealaltă). Cei, acei, ceilalţi.
ai particulă pers. II a verbelor la optativ: ai dori, ai face.
aia pron. (scurtat din lat. alia, cealaltă). Aceia, ceialaltă.
alan s. m. (cuv. turc). Primar de sat, turc, în Dobrogea.
alar s. m. Bila cântarului care arată măsuri (dela aiu, căpăţină de usturoi), alazmă s. f. Scurtare din vorba aghiazmt. aici adv. (lat. din a — hic (hice) spre aid,
I)	Locui de faţă, de aici: vino aici, şezi aid, cu arătarea locului apropiat pentru a sta, i veni, etc ; 2) prezent, de faţă.
aida-de inte/’j. Exclamare de neîncredere; (dela aide, haide, merge, cu senz contnr de: nu merge, nu se poate).
aide! aidem, aideţi, (lat. a, spre ito, Han, a merge; [t s’a degradat în d; se mai menţine în forma haiti! mergi, pleacă]. Mergeri; să mergem. — Şi Slavii au ide, dela lat. iio, a merge.
aidoma adv. (lat. din a-idem-ci, aceiaşi, la fel). întocmai Ia fel. aiduc s. 77?. V. haiduc. aievea adv. (din a şi ivi). Vădit; pe faţ; la vedere, aior. V. alior.
aiş
15
aju
aişor s. m. (V. aiu.) Bot. 1) Plantă din familia liliaceelor; 2) usturoi sălbatic.
aiti! Exclm.: (din lat. a Ito, itere [imperativ : ite], a merge). 1) S’a dus ! s’a terminat; 2) plecă, du-te! 3) iată!
alturl s. pl. (dela ciiu). Mold. Tr Răcitmi, piftii făcute cu usturoiu, ctiu.
aiu s. n. (lat. alliiim, usturoi). Usturoi, plantă cu miros f. tare.
aiurea odv. (lat din alia-ora, altă [regiune] parte). 1) în altă parte; 2) neatent; distrat; cu mintea ne la loc; fig. zmintit.
aiureală s. f. (lat. hariolari [citit ariolari] = a aiurâ). Sâiire'din minte; vorbire în neştire; fig. lucru, idee neverosimilă.
aiuri a V. preced. A vorbi în neştire (din cauză de boală); a spune lucruri imposibile, aiurit s. n. Stare de aiureală, aiuritor, oare adj. Cel ce aiurează, aiuşor s. m. Bot. Plantă din speţa usturoiului (V. aiu).
ajumit s. n. (lat din assumo = a prinde, a luă) Joc de-a prinsul. Olt. Banat.
ajun s. n. (lat. din a+fad-junium) jeju-nium, post, foame). Abţinere de a mânca în ziua ce precede o sărbătoare mare; de aici generalizat: ziua ce precede o sărbătoare; şi mai generalizat: ziua precedentă. ajuna (a) v. (V. preced.) A posti, a nu mânca, ajunge (a) v. (lat. a 4- jurtgere a uni, a împreună). 1) A reuşi să fie pe un loc, împreună, (cu altul); 2) a reuşi să apuce, să pună mâna pe ceva; 3) a sosi; 4) a atinge de departe ; 5) a fi destul, suficient; 6) ajunge bine, a progresa; a avea o bună situaţie;
7)	ajunge rău, a decădea; 8) a se ajunge, a conveni; 9) a pătrunde; 10) a parveni.
ajungere s. f. V. prec. Acţiunea de a a-junge.
ajuns adj. 1) Sosit; 2) reuşit; 3) fig. parvenit; 4) adv. de ajuns, cu îndestulare.
ajustâ (a) v. (fr. ajuster din lat. justus, drept). A face, a potrivi, drept, cum trebue, (o haină, un lucru); iron. a bate. ajustare s. f. Potrivire drept cum trebue. ajustor, oare, = s. V. prec. Care ştie să ajusteze.
ajută (a) v. (lat. ad-juturn, din juvo, juvi, jujutum, juvare, a ajută). 1) A sprijini, a susţine ; 2) a uni, împreună puterile, spre a face ceva; 3) a înlesni,; 4) a protejâ;5) a milui. ajutare s. f. V. prec. Sprijinire, protejare, ajutat ă, adj. 1) cel ce primeşte ajutor;
2)	sprijinit; 3) favorizat.
ajutător, oare s. V. prec. Care protejează, sprijine; adj. cel ce dă sprijin, protecţie; care complectează un înţeles, (verb ajut.)
ajutor s. n. (lat. adjutorium). 1) Sprijin, protecţie; 2) adaus pentru siguranţă; 3) pomană; 4) funcţionar care ajută — ajutor de judecător.
ajutoră (a) v. (dela vorba ajutor). A ajută a da ajutor; a sprijini (pe un sărac), milui. ajutorare s. f. Faptul de a da ajutor, ajutorinţă. Sprijin, protecţie, al (a, ai, ale,) art. (din lat. iile. illa, acela, aceea ca şi ital. îl. sau fr. le.) Indică genul şi genetivul pe lângă subst. sau pronume, ăl, pronume pop. (lat. iile). V. acel. ăla, pop. pron. V. prec. în loc de acela. alabala s. (lat. alio-balo, a zbieră pe aiurea). Veste, vorbă, strigăt de pe aiurea.
alabastru s. n. (gr. ulabastros). Un fel de marmură transparentă din' care se fac vase.
alac s. n. (lat. conf. alica). Bot. Numirea unei speţe de grâu, timpuriu; se mai zice şi la o şpeţă de orz timpuriu, ce se samănă în Moldova.
alaciu, ie, adj. De coloarea sau felul grâului alac.
alagea s. f. (cuvânt turc). Numirea unei stofe f. subţiri, cu flori, ce se rupe uşor; se fabrică în India — (indiană). Fig. a păţi a-lageauct, a fi înşelat (cum e înşelătoare stofa).
alaiu s. n. (turc alaiu = regiment). 1) Pompă zgomotoasă; 2) suită numeroasă; iron. zgomot; manifestaţie (ostilă sau de simpatie);
3)	manifestaţie de triumf, ăllalt pron. în loc de celălalt (ăl + alt), alaltăeri adv. (Compus, rom. din al-alta-eri, cealaltă eri). Ziua înaintea celei de eri.
alaltăseară adv. (Compus, rom. din al-altă-seară). Seara înaintea celei de eri. alantăîeri (alantăseară) adv. V. preced. alamă s. f. (lat din aeramen, aramă ca ital. lama). Metal galben, ce se întinde, din amestec de aramă şi zinc, din care se fac felurite instrumente, alămâe. V. lămâe.
alămar s. m. Cel ce lucrează alama, face lucruri de alamă.
alămărie s. f. Fabrică, atelier unde se lucrează alama.
alambic s. n. (arab. al + am bic = (vas) de destilat). Aparat pentru destilat apa prin ferbere şi prefacere în vapori, sau pentru fabricat alcoolul, ţuica.
alămîu, e, adj. Ca alama, galben ca alama, alămuri pl. dela alamă. 1) Lucruri de alamă;
2)	instrumente de muzică (de alamă).
alandala adv. (lat. din alia-a d-alia s = pe aiurea spre alt fel). în toate felurile, cu totul neregulat.
ală
16
alb
alăpta, (a) v. (lat. (a) Icictare, a alăpta).
A da să sugă lapte.
alăptat ă adj. Care suge lapte. s. acţiunea de a alăpta.
alarmă s. f. (ital. aii - arme, la arme!) Chemarea grabnică la luptă, sau pentru a da ajutor, prin strigăt, trompete, clopote.
alarmă (a). A da alarma; a (se) înspăimânta (după fr. alarmer).
alarmant ă adj. V. prec. Care înspăimântă, ce îngrijorează.
alătură (a) (din a + latură). A aşeza, a pune alături, lângă ceva sau cineva; a a-dăugâ, alipi.
alăturare s. f. Alipire lângă, alăturat ă adj. Aşezat lângă, alipit, apropiat de; anexat.
alăturea adv. Lângă, pe lângă ceva; calcă alăturea, se abate spre rele.
alân s. n. (lat. dela alo, ere, a hrăni), Hrana ce se pune în plasa (pânza) de prins peşte spre a-1 momi.
alaun s. n. (lat. alumen). Sulfat dublu de aluminiu şi potasă; sare de acest fel — piatră acră (care strânge şi întăreşte), bună pentru a fixa colorile pe pânză şi ştofă, pentru a trata umflarea gingiilor, etc.
alb, ă adj. (lat. albuş alba, alb, palid). Care are culoarea albă; s. coloarea albă; fig. sile albe, zile fericite; ziua albă, zi în plină lumină.
alba s. Numire la dif. lucruri albe: ziua, ninsoarea, făină, cal etc.; săptămâna albă, când se mănâncă lapte şi brânză (înaintea postului mare).
Albania (baza alb, luminos sau palid). Ţară pe ţermul de est al Mării Adriatice; (numire dată de latini, fiindcă din această parte se lumina de ziuă).
albanez ă. Care este din Albania, albăstrea s. f. V. albastru. Bot. Albă-striţă, floare albastră ce creşte mai adesea prin grâu.
albăstreală s. f. V. albastru. Coloare ce bate în albastru; sau materie ce colorează albastru rufele — sineală, scrobeală. albaştri (a) v. A colora în albastru, albăstrime s. f. 1) Coloare multă în albas-tm; 2) fig. Orăşeni, oameni din oraşe, ce se îmbracă cu haine colorate, spre deosebire ae ţerani, cari' poartă îmbrăcăminte mai mult albă.
albăstrîţă V. albăstrea. albăstriu, uie, adj. Coloare ce se apropie de cea rlbastră; albastru f. slab.
albastru ă. adj. (lat. din alb + astrum, senin cerul). Coloare albastră ca cerul senin.
albeaţă s. f. V. alb; Văpsea pentru albit, albeaţă s. f. (lat. albities.) 1) Starea de a a fi alb; 2) med. acoperirea ochiului cu o membrană albicioasă, ce împiedică de a mai vedea.
albi (a) v. V. alb. 1) A face un lucru să fie alb prin spălare sau prin văpsire; 2) a apare ceva alb sau luminos, 3) a se zări, ivi;
4)	a încărunţi părul; 5) fig. a insistă, a supără stăruitor — m’a albit (mi-a scos peri aibi).
alblcios oasă adj. Ce se apropie de coloarea albă; şters ; decolorat.
albie s. f. (lat. alveus, albia rîului, vas de spălat, scobitură). Vas scobit in lemn, cu formă lungă, ce serveşte pentru spălat albituri, sau pentru alte trebuinţe, jghiabul rîului. albime s. f. Calitatea de a fi alb. albină s. f. (dela aluear, stiip, alvina, de stup). Zool. Musca cea cuminte şi harnică, ce adună ceara şi mierea în stup; dar care şi înţeapă f. dureros; fig. gospodină, gospodar bun.
albinar s. m. Cel ce îngiijeşte de albine.^ albinărel s. m. Zool. Cuib de vespi, vespar. albinărle s. f. Cultivare de albine, alblnărit s. n. Cultura albinelor; vechia, dijma din stupi.
aibineţ, eaţă adj. V. alb. 1) Alburiu, mult de coloare albă; 2) speţă de grâu bănăţan.
albire s. f. 1) Lucrarea de a albi; 2) spălarea rufelor.
albişoară s. f. (dela alb) Zool. Mic peştişor de râu, cu solzi albi strălucitori.
albit, ă adj. Făcut alb (prin spălare); s. n. acţiunea de a albi.
albituri pl. Rufărie din pânză albă (cămeşi etc.)
albiu adj. V. albicios. album s. n. (lat. album, tablă albă pentru scris). Carte cu foi albe, nescrise, pe cari se pot scrie versuri, cugetări, ca amintire, sau pe caii se pot prinde fotografii, desemne, etc.
albumeală, albumioară s. f. (lat. albumen). Bot. Floare albă, în formă de stea, ce creşte pe stâncile nalte din munţii Carpaţi, Alpi etc. (edehveiss).
albumtnă s. f. (lat. album, albuşul de ou). 1) Substanţă la fel cu aceea a albuşului de ou; 2) albuşul de ou.
albuminos, oasă adj. Care conţine albu-mină.
alburiu, ie adj. Foarte aproape de coloarea albă.
albuş s. n. (dela alb). Substanţa albă din oul fert; albumină; partea albă a ochiului, alcâ s. f. (daco-gr. ctlha, forţă, sprijin).
17
ale
ale
Scoabă, adaus, lat, ce prinde şi ţine cu pu-teie ceva (la căruţă, hamuri etc).
aîcaic, ă adj. (gr. dela ălhe, [poetic] acţiuni strălucitoare). Uter. Numire dată unor a-nume versuri, sau măsură de versuri grece şi latine.
alcali s. m. (arab al art. kali, o plantă de mare, din care se extrage soda). Chimic. Substanţă cu proprietăţi chimice, asemănătoare sodei; apoi morfina, chinina, nicotină sunt alcali.
alcalin, ă adj. V. alcali. Cu proprietăţi de
alcali.
alcaloid s. m. Substanţă organică cu proprietăţi de alcali.
alcătui (a) v. (lat. din a + ligcitus legat către lângă). A împreună la un loc, a combină, a formă. — Şi Ungurii zic alkatni.
alcătuire s.f. Formaţiune, compoziţie; combinare.
alcătuit, ă, adj. V. grec. Format; compus; combinat.
alcătuitor, oare adj. Care alcătuie, formează; compunător.
alchimie s. f. (fr. alchimie). Artă închipuită în evul mediu 'pentru a schimba natura metalelor în aur sau a descoperi lucruri ciudate ca: piatra filosofală; mijlocul de a prelungi la infinit viaţa, etc. (Totuşi s’a descoperit praful de fosfor, pulberea de puşcă, de alchimistul Bacon Roger, călugăr englez, la 1214 - 1294).
alchimist s. m. V. prec. Cel ce se ocupa cu arta periculoasă a alchimiei.
alcool s. n. (arab al cohol = foarte fin, u-şor). Chim. 1) Lichid ce se obţine prin distilarea vinului şi sucurilor fermentate şi care nu îngheaţă; — se volatilizează însă f. repede; 2) băutură alcoolică, spirtoasă; spirt.
alcoolic, ă adj. Care conţine alcool; de pers. beţiv, care se îmbată cu beuturi spirtoase, alcoolism s. n. Patima de beuturi spirtoase, alcooliză (a) v. V. alcool. A pune^ alcool în cevâ; a (se) beteji din beţie.
alcoolizare s. f. Formarea alcoolului, producerea de a’cooi într’un lichid.
alcooîometru s. n. (v. alcool + gr. metrou măsură). Instrument pentru a măsura cantitatea de alcool dintr’un lichid.
alcov s. n. (spaniol alcoba cameră de culcare din lat. cnbo=culc). 1) Acoperiş format din draperii deasupra patului; 2) fig. Camera de culcare.
aldămaş s. n. V. adălmaş. alde art. adj. (lat. alius-de, altul despre). Cam ca (arătând persoana) alde Ion, cam ca ion ; alde tata, cam ca tata, etc.
ale art. V. al, pL ale. alean s. n. (daco. gr. din aleainâ, a înfierbânta). Suferinţă, ferbinţeală (foc) la inimă; fig. durere ; dor mare. aleatorius, (lat. la noroc), aleatoriu, ie adj. Jurid. Care se întemeiază pe un fapt nesigur, la întâmplare; d. e. asigurarea contra incendiului, este un contract aleatoriu.
alebardă s. f. (lat. din alia = a doua, şi barda). Suliţă scurtă, ce are adaptată o mică dublă bardă lăngă vârf; armă de luptă în evul mediu.
alebardier s. m. Luptător cu alebarda. alee s. f. (fr. allee. drumuşor cu arbori pe de laturi). Drumuşor de preumblare în grădini sau parcuri.
alegaţlune s. f. (fr. allegation, citaţiune, zicere despre ceva, spusă din (lat. allegatio trimitere). Vorbii e despre ceva, din spusa altuia ; aserţiune ; zisă; scornitură.
alegător, oare s. V. urm. Cel ce are dreptul de a alege (politic) pe reprezentanţii naţiunni; adj. care alege ceva, deos -beste.
alege (a) v. (lat. eligo, eligare şi allegere a alege). 1) a deosebi un lucru de altul; 2) a preferă un lucru faţă de altul 3) a curăţi, a îndepărta ce este rău; 4) a votâ; 5) a decide — urma alege; 6) a se folosi; nu s’alege cu nimic; 7) a rămâne, rezultă, s’a ales prafu.
alegere s. f. 1) Deosebire; 2) pref rinţă 1
3)	curăţire; 4) votare.
alegoric, ă adj. în formă de alegorice; V. alegorie.
alegorie s. f.- (gr. allos, altul; agorein, a reprezenta). A prezenta o imagine astfel ca să deştepte în cuget idei despre alt lucru. Vorbire figurată; reprezentare figurată în pictură sau sculptură : zimbrul = Moldova, alei! interj. Exprimă mirare — vai! alei! pârtie, a pronumelor posesive, alei mele (genet. dativ.).
alelei! interj, (din ale o!) Exclamare de mare mirare, uimire sau regret.
aleluia! (ebreu alleluia, lăudaţi pe D-zeu). Cântare bisericească, exclamare de laudă lui D-zeu, (dela verbul ebr. halal, a lăudă).
alene adv. (pref. a şi lene). Cu lene, moleşit; foarte încet.
alergă (a) v. (lat. din a.—largus—de largu), 1) A fugi în toate părţile; 2) a fugi după altul ; 3) fig. a umbla mult (formaţiune ca şi alungă).**
alergaciu adj. Care fuge repede ; s. m. Om care face serviciul de a duce ceva repede.
2
ale
18
all
alergare s. f. V. alergă. Acţiunea de a fugi în lung şi în lat; fugă repede; cursă, alergare de cai (pentru întrecere şi premii).
alergat s. n. adj. Fugărit. Acţiunea de a alergă.
alergătoare' s. f. 1) Piatra de moară care se învârteşte ; 2) depănătoarea.
alergător oare, adj. Care aleargă; s. m. cal, armăsar; pl. pasări ce sboară pe sus.
alergătură s. f. 1) Fugă, ducere repede; 2) umblare multă; 3) Ireburi în jurul casei.
ales, easă adj V. alege. 1) Ales deosebit 2) distins; 3) superior; 4) de bună condiţie socială; 5) reprezentant al naţiunei în parlament în special; 6) adv. mai ales, cu deosebire.
alesătură 1) Cărare (de peptănătură a părului; 2) pl. flori pe pânză, făcute ca ornament prin combinarea firelor la ţesut, sau prin cusuturi; ornamentare colora ă a scoarţelor.
aleu 1 interj. Exclamare de durere sau de compătimire.	'
alexandrin, ă adj. Din oraşul Alexandria (Egipt) dela numele Alexandru ; ce ţine de şcoala din Alexandria : (poetic.) vers de 12 silabe în o poezie ce cânta pe Alexandru cel Mare.
alfa s. f. Num: le primei litere din alfabetul grec, a. Fig. alfa şi omega, începutul şi sfârşitul (omega este numele celei din urmă litere din alfabetul grec 6).
alfabet s. n. (grec dela alfa b6ta numele literelor a şi b). Numirea totalităţii Eterilor sau semnelor de scris a unei limbi de la a până la z.
alfabetic, ă adj. şi adu. După ordinea literelor alfabetului; a alfabetului.
alfavita s. f. V. alfabet. Veche numire al abecedarului.
algă, alge. s. f. (lat algă, o plantă de mare.) Bot Plantă ce trăeşte la suprafaţa sau pe fundul mării, sau şi a apelor dulci.
algebră s. f. (cuvânt arab ce denumeşte o parte diti matematică). Ştiinţa de a calcula valori reprezentate prin litere. A fost introdusă în Europa de către Arabi pe la anul 950; ei o învăţase în tratate greceşti aflate în biblioteca din Alexandria. Diophant din Alexandria (sec. IV) este autorul celui mai vechi tratat de Algebră.
algebric ă adj. De algebră, după regulele algebrei.
algerian ă s. Locuitor din Algeria, alia (a se) v. (fr. allier din lat. ad-ligare, a uni, a legă). A uni, a împreuna, a se întovărăşi (la luptă).
) aliaj s. n. (fr. alliage). Amestec, combinaţie (de metale).
alianţă s. f. (fr. alliance). Unire ; asociere; unire între ţări, popoare.
aliat, ă adj. şi s. V. prec. Unit, cel ce a făcut alianţă cu altul.
alibi s. n. (lat. alibi, în alt loc). Jurid. Aflarea în alt loc; deci nu acolo unde s’a comis un fapt, o crimă; a invocă un alibi, a susţine că a fost în alt loc.
alic pl. alice s. n. (din lat. allicio, dela lado, lacesso, a lovi de multe ori). Gloanţe mici, rotunde, de plumb, cu care vânătorul produce multe lovituri deodată. (Numirea se aplică în vechime pentru pietricele puse în praştie).
alidadă s. f. (lat, din alias, celalt; datum, dat). Aparat ce arată poziţia unui alt punct, faţă de cel dat, spre a stabili mărimea unghiurilor ; linie pentru ingineri , cu o construcţie specială.
aliena (a) v. (lat. alienare, a înstreinâ, a rătăci). 1) Jurid. a înstreinâ o avere ; 2) med. a aiura, a sări din minţi, a înebuni.
alienabil ă adj. V. prec. Jurid. Care se poate înstreinâ, vinde.
alienat, ă adj.V. prec. Jurid. înstreinat, dat, vândut altuia; med. eşit din minţi, nebun.
alienare s. f. Jurid. Instreinare, vânzare de bunuri; med. nebunie.
alienaţiune s. f. med. Eşire din minte, nebunie.
alienist s. m. med. Care studiază boalele nervoas , nebunia; sau care le tratează.
alifie s. f. (gr. aliphie, unsoare). Med. Unsoare în care e amestacat un medicament, aliluia s. m. V. aleluia. aliman s. n. V. liman. alimănit, ă, adj. (daco-gr. dela allomai, ellomen, a sări). Nestaşnic, nestâmpărat, rebel; (verbul alimăni s’a perdut).
aliment s. n. (lat. alimentum, hrană, nutriment). Nutriment, mâncare, hrană, alimenta (a) v. V. prec. A nutri, alimentar, ă adj. Pentru nutrire. alimentare s. f. Nutrire, hrană, alimentat, ă, adj. Nutrit, hrănit, alimentaţiune s. f. V. alimentare. alimon s. m. (gr. alimon-maritim). Bot. Plantă numită şi peliniţă şi lemnul domnului.
alină (a) v. (lat. dela a-\-lenio, ire a muia, a linişti). 1) A linişti (o durere) în înţeles fizic şi moral; 2) a mângâia; 3) a (se) potoli (gerul, vântul).
alinare s. f. Liniştirea unei suferinţe, alinător, oare, adj. Care linişteşte, uşurează o suferinţă.
aii
19
alo
alinia (a) v. (din o şi linie) Milit. A aşeză soldaţii ca pe o linie, în rând drept; a se alinia, a se aşeza bine, în linie cu ceilalţi.
aliniat s. n. (lat. dela ad lineum, la linie). Pai te dintr’un articol de lege, sau din text tipăiit, care începe dela capul rândului (dela linie) şi conţine o dispoziţie sau o idee deosebită de cele pr cedente. aliniere s. f. Aşezare în rând drept ca linia, alintă (a) v. (lat. dela a + lenitas, cu indulgenţă, moliciune). A răsfăţa, a fi indulgent peste măsură cu copiii, a tolera, alintător, oare, adj. Care alintă, răsfaţă, alipi (a se) v. (daco-gr. dela lipareo, a se lipi, a se alipi). 1) A aşeză lângă; 2) a piind , a adera de ceva. (Şi slavii au vorba lepiti, a lipi).
alipire s. f. V. preced. 1) Aşezare lângă, apropiere;. 2) aderare, împreunare.
alipit, ă adj. Aşezat lângă, împreunat, lipit de.
alipzit, ailpzi, dela al pi, formă întrebuinţată puţin în Oltenia.
alişveriş s. n. (şi pronunţia turcă alîş-uerîş arată un compus rimat, ca rom. tăriş-grăpiş, sau ca lat. volens-nollens; — deci pare lat. alici-ferens ~ aducând câştig, momeală, a-tracţi ). Ducere de muşterii şi vânzare multă la prăvălie.
aliteraţiune s. f. (fr. alliteration) Literar repetarea aceloraşi litere sau aceloraşi silabe; d. e: Sună surle sus pe culme, sunt flăcăii buni de glume.
(de-a) allvanta adu. (lat. a-levitas, pe luciu, lunecuş). De-alunecuşu, rostogolindu-se s’a dus de-a alivanta.
alivenci s. f. pl. (daco gr. dela alivantes, uscat). Prăjituri rotunde din brânză proaspătă, amestecată cu puţină făină, ouă şi unt, prăjite repede şi apoi între ele unse cu smântână. Mold.
almanah s. n. (arab. al, manach, socotire). Calendar ce arată lunile, zilele anului şi diferite date şi fapte însemnate, cuprinse în o carte ce se tipăreşte în fiecare an.
a’minterea adu. (lat, din aliumiter — pe altă cale). Altfel, prin alt mijloc; de altfel.
alocă (a) v. (lat. ad loco, are, a aşeză, a stabili). A hotărî (a prevedea în budget) o a-nume sumă pentru ceva.
alocare s. f. Financ. înscrierea în budget a unei sume de bani, cu anume destinaţie.
alocat (ă) adj. V. prec. Cu anume destinaţie, anume hotărît.
âlocurea adu. (din a + locuri). Pe unele locuri.
alocuţiune (lat. alocutio (dela loqui, a
vorbi) vorbire către cineva,/. Orator. Vorbire, discurs scurt, aloc s. m. V. adăgaciu. alopat s. m. Medic. Care tratează boli prin
metoda alopatiei V. alopatie.
alopatie s. f. (gr. allos, altul, pathos, suferinţă, boală). Medic. Metoda de a vindeca o boală, prin remedii de natură opusă acelei boale.
alor pârtie, a genet. pronumelor posesive — alor sale.
alpaca s. f. (lat. pref. al, pactio legământ). Metal din aliagiu, amestec de diferite metale, din care se fac obiecte felurite.
alpagâ s. f. (fr, alpagă, dela alpaca numirea unui animal rumegător, din America de sud). Stofă lucioasă, subţire, din păr d / alpaca.
alpl. (v. alb) Munţi f. nalţi, albi de zăpadă şi în timpul verii.
alpic, (ă) adj. Ce este din munţii Alpi (nordul Italiei).
alpin, (ă) adj. Ce creşte sau trăeşte în nţunţii Alpi; din Alpi.
alpinist, (ă) s. Cel ce studiază mulţii Alpi sau face excursii pe acei munţi.
alt (ă) pron. şî adj. (lat. alter, a, altul, alta). Altul, alta (nu aceasta).
altă-aia s. f. (lat. din alter-alia alt, alta). 1) Ceva altfel; 2) arătare neobicinuită, monstru; 3) ceva absurd.
aPădată adu. (compus rom. din altă, dată). în alt timp.
altaic, ă, adj. (Dela munţii Altai din centrul Asiei). Rase de oameni ce ’şi au origina în munţii Altai; ce este din munţii altai.
altar s. n. (lat. altare-is şi altaria-ium, altar). Masa pe care se aducea jertfă, sacrificiu zeilor ; biser. locul din biserică, în partea de răsărit, unde preotul’îndeplineşte închipuit, sacrificiul pe care l’a făcut pentru omenire Mântuitorul.
alte-ale s. f. pl. (compus, rom.) 1) Alte celea. 2) pop. aiurări, imposibilităţi; 3) eşire din minţi, nebunie.
altera (a) v. (fr. alterer, din lat. alter altul, a schimbă în rău). A strica, a preface în rău ceva; a se descompune, a falsifica, alterat, ă, adj. V. altera. Stricat, alteraţiune s. f. Acţiunea de a altera, altercaţlune s. f. (lat. alter cari, a schimba cuvinte, a se certa). Dispută, contestaţie, ceartă.
alternă (a) u. (lat. alternare). A face cu rândul ceva: unul, apoi cellalt, alternare s. f. Rânduire; după unul, cellalt, alternativ, ă adj. şi adu. Pe rând, care se repetă unul după altul.
alt
20
alu
alternativă s. f. Perindare ; fig. nesiguranţa (de a alege, a decide) între unul şi altul.
alteţă s. f. (lat. altissimus, forte înalt)* Prea înslt, mărire, mărie — alteţă regală, titlul principelui moştenitor.
altfel adu. (compus rom. din alt şi fel) 1) în alt chip; 2) osebit de asta.
altimetru s. n. (lat. altus, înalt, gr. metrou. măsură). Aparat adaptat Ia un aeroplan, care aiatâ la ce înălţime se află în zbor.
altiţă s. f. (lat. dela altus, mândru). Mân-d.reţă; cusutură. de artă naţională română, la umărul cămeşei femeieşti, cămaşe cu altiţe. altitudine s. f. (lat. altus, înalt). înălţime, altmintrelea. V. alminterea. altoi (a) v. (lat. dela altus (din alo, a creşte, a rîesvoltâ).11) A înfige un mugur (lăstar) dela un pom sau arbust în coa'a altuia spre a înbunătăţi fructele, rodul; 2) a inocula un serum în corp, pentru a-1 feri de boli contagioase ; a vaccina; 3) fig. pop. a lovi p? cineva să curgă sânge, altoire s. f. Acţiunea'de a altoi, altoit, ă adj. V. altoi. Care a fost altoit; s. n. 1) faptul de a altoi; 2) vaccinarea.
altoitor s. m. 1) Cel ce altoeşte; 2) cel ce vaccinează.
altoiu s. n. 1) Crenguţa mică, ce se împreună ca să crească la un alt pom, spre a-i desvolta, înbunătăţi, fructele (V. altoi); 2) vaccinul (V. vaccină).
altruism s. n. (fr. altruisme, din lat. alter altul). Sentiment de a face bine pentru alţii— opusul egoismului, altruist, ă adj. Devotat pentru alţii, aluat s. n. (lat. din a-\-lavatum, udat, muiat). Făină de grâu muiată şi frământată, spre a face pâine, care creşte, se ridică, dacă e a-mestecată cu drojdie. După alţii din lat. le-vatum, ridicat; ca ital. levato). Se înţelege şi numai drojdie, dospeală. aluclna (a) v. V. halucinâ. alucinaţiune s. f. Idem. alumină s. f. Chimic. Oxidul metalic ce are ca bază aluminium, aluminiu s. n. (fr. aluminium). Numirea unui metal alb, foarte uşor, ce seamănă cu argintul.
aluminos ă. Cu proprietăţi de alumină, alun I. s. m. (lat. dela avellana (coryllus), alunul). Arbore ale cănii fructe sunt rotunde mici, cu coarjă tare. alun II. s. n. V. alaun. alună s. f. Fructul alunului; alune americane, fructele unui arboraş, ce dau un oleiu, alb; au o coajă f. slabă şi un gust plăcut când sunt prăjite ca alunele.
alunar s. m. Vânzător de alune — în specii] de alune americane.
alu nat, ă adj. (dela vorba lună). Om bolnav, cu privirea rătăcită, ca lunaticii; holbat, alunea s. f. V. alunele. alunecă (a) v. (dela lunecă compus rom. din lat. lubric.um, lunecuş). A fugi, a scă-păta piciorul pe ceva f. neted; a scăpăta pe ceva lucios, umed, uns, sau înclinat. Fig. 1) a cădea în greşală; 2) a decădea.
alunecare s. f. V. prec. Faptul de a luneca prop. fig.
alunecos, oasă, adj. (lat. lubricus, lunecos). Neted, pe care se alunecă.
alunecuş s. n. Loc pe care se alunecă; pantă, povârniş propr. şi fig..
alunele (alunlcă) s. f. dela alună. 1) Mică excrescenţă rotundă, în coloare închisă; 2) Punct negru, făcut anume pe faţă (de femei) cu scop de frumuseţă; 3) Bot plantă a cărei rădăcină are gust de castană; 4) Plantă cu frunza crestată în multe feluri.
alungă (a) v. (din lat. a. rom. lung, îndepărtat). 1) A îndepărtă; 2) a da afară; 3) a fugi după altul.
alungare s. f. Lucrarea de a alungă, alungat adj. îndepărtat, dat afară, alungător, oare, s. Cel ce alungă, alunîş s. n. (V. alună). Loc unde sunt mulţi aluni.
aluniţă s. f. V. alunele. aluviune s. f. (lat. alluvio, onis). Nămol din revărsarea rîului apelor.
aluziune s. f. (fr. allusion, din lat. adlu-sum, spre joc, glumă). Vorbă sau frază, prin care se dă a înţelege despre alt ceva; vorbă în pilda cuiva.
alvâ s. f. (turc. halva). Pasta dulce, albă, zaharoasă, ce se fabrică mai mult de către turci, din zahăr şi din făină de chimion.
alveolă s. f. (fr. lai alveole, din alveolus, mică scobitură, albiuţă). 1) Celula albinelor; 2) scobitură în care e băgată rădăcina dintelui.
alviţă s. f. V. alva. Compoziţie dulce din făină, zahăr şi scrobeală (crohmoală) amestecată şi cu miez de nucă sau de alune.
am particulă la pers. 1 plur. a verbului la optativ: am dori.
am verb. a avea. pers. I prez. indic. ama ! interj, (turc. ama, dar). Exclamare de aprobare, însă câte o dată cu neîncredere sau ironie ca: chiar aşa ! tocmai! foarte bine !
amabil, ă adj. (lat. amabilis, e, plăcut, vrednic de iubit). Plăcut, îndatoritor, drăguţ; adv. cu drag. îndatoritor.
amabilitate s. f. Purtare plăcută şi îndatoritoare.
amă
21
atră
amăgeală s. f. V. urm. 1) înşelăciune ; 2) ! ademenire ; 3) părere greşită ; 4) fi.g. iluzie.
amăgi (a şi a se) V. (lat. din amentiri, piin forma minci(nos) = minţitor = «-minci(ţi) = a-mânci, a-măngi — ca şi minciună din minţire). 1) A înşelă; 2) a ademeni; 3) a seduce; 4) a’şi face iluzii.
amăgire s. f. 1) Faptul de a (se) amăgi; 2) înşelare ; 3) ademenire ; 4) fig. iluzie, amăgit, ă adj. înşelat; minţit, amăgitor, oare s. 1) Cel ce amăgeşte, în-sală; 2) ademenitor.
amalgam s. n. (gr. ama-gamein, împreună a căsători). 1) Sciinţ. Combinaţie de mercur cu un alt metal. 2) Fig. amestec straniu ; 3) con-fuziune. Fr. amalgame.
amalgamă (a) v. A face un amalgam; V, amalgam.
aman s. n. (turc. dela Arabi, aman, ertare!)
1)	Exclamare de despeiare sau de a cere a-jutor; 2) a ajunge, a fi la aman, a fi istovit de orice putere sau putinţă de reuşită, de scăpare.
amână (a) o. (lat. din a-manere, spre a rămâne). A lăsă pentru mai târziu, pentru altă dată.
amânar s. n. V. amnar. Mold. 1) Amnar;
2)	capăt sus la stâlpul casei, amânare s. f. Faptul de a amână, amânat, ă adj. 1) Lăsat, păsuit pentru mai
ţârziu; 2) întârziat; adv. cu întârziere; 3) păsuit dela tiştire.
amandea! int. (persan iagmande!). Daţi năvală! atacaţi cu furie 1 amândoi adj. (lat. din ambiduo, împreună doi). Doi împreună, pereche.
amanet s. n. (lat din a (manent) mânere, spre a rămâne, a ţine, a aşteptă). Lucru ce rămâne ca garanţie; gaj *). (Şi Bulgarii au acest cuvânt şi Grecii şi Turcii.
amanetă (a) v. A lăsa ca gaj, ca garanţie ; V. amanet.
amanetare s. f. Faptul de a amanetă, amant s. m. (lat. amans, amantis, iubitor). Iubitor; cel ce iubeşte o femee fără a-i fi soţie.
amantă s. f. V. prec. Care iubeşte un bărbat fără a-i fi soţ.
amănunt s. n. (lat. dela a minute, din mărunt). Lucru mic, mărunt; detal'.u; adv. cu amănuntul, detailat; în detaliu.
amănunţime s. f. V. prec. Detaliu, lucrare cu amănuntul; migălire.
amar s. n. adj. şi adv. (lat. arnarus, a-mar). 1) Amar la gust; 2) fig. nesuferit; 3)
*) Ce rămâne bun dat, dacă nu se plăteşte datoria.
gieu de suportat; 4) dureros; 5) exclamare exprimând suferinţa; 6) amar de vreme, n. îndelungare de timp; 7. chin. amarul vietei.
amărăciune s. f. (lat. amarii as, amărăciune). 1) Lucru amar; 2) fig. supărare, tris-teţă; 3) calitatea de amar.
amăreaîă s. f. Calitatea de a fi amar. Bot. plantă amară, susaiu.
amărî (a se) v. (rom. dela lat. arnarus, a-mar). 1) A se face amar; 2) fig. a produce supărare; a se supără, întrista; a se tortură, amărîre s. f. Acţiunea de a amărî. amărît, ă adj. 1) Care este amar: 2) fig. foarte trist, supărat, nenorocit; torturat, chinu t.
amarnic, ă adj. V. amar. Crud; teribil; excesiv; adv. idem. Mold. amărunt V. amănunt. amărunţi (a) v. (din a. şi mărunt). A face mărunt, fărâmiţă; fig. a cercetă de aproape, cu atenţie.
amărunţit adv. Cu atenţie, bucăţică cu bucăţică; minuţios.
amăruţă s. f. Bot. plantă amară medicinală, amator, oare s, (lat. amator, iubitor, în-diăgostit). 1) Care iubeşte; doritor de a avea ceva; 2) cel ce iubeşte o artă fără a o practică.
amazonă s. f. (gr. a, fără; mazos, ţâţe). 1) Femee curagioasă ca un bărbat la resbel. (Se povesteşte că în vechime erau asemenea femei, care îşi ardeau ţâţa dreaptă, ca să poată trage mai bine cu arcul la bătălie). 2) Rochie lungă, anume făcută pentru femeile ce călăresc; 3) damă care merge călare, fr, a-mazone.
ambala (a se) V. (fr. emballer). 1) A îrn-pachetâ; 2) fig. a se aprinde; a lua vânt (caii), ambalaj s. n. (fr. embailage, [citit ambalaj . împachetare.
■ambalat, ă adj. 1) împachetat; 2) fig. înfuriat, aprins, luat vânt. s. n. acţiunea de a (se) ambala.
ambasadă s. f. (lat. dela ambo + sidere, a sta împreună). Reprezentanţă a unei ţări streine, carii i se permite să stea pe lângă suveranul altei ţări. ambar s. n. V. hambar. ambasador s. m. Reprezentantul unei ţări, într’o altă ţară streină. V. ambasadă.
ambii, ambele adj. şi numer. (lat. ambo, ambae). Amândoi, amândouă.
ambiant, ă (lat. ambiens, care învălueşte, încunjoară). împresurător, încunjurător; fizic, mediu ambiant, materia încunjurătoare ; fig. lumea dimprejur.
ambiguu, ă adj. adv. (lat. ambigo, a şovăi). Nesigur, şovăelnic, cu două înţelesuri.
atnb
22
ame
ambiguitate s. f. 1) Nesiguranţă, îndoială; 2) vorbă cu două înţelesuri, ambiţie s. f. V. ambiţiune. ambiţiona (a) v. (lat. dela amhitio, onis, ambiţie, linguşire, stăruire). 1) A stărui spre ceva; a face pe altul să stărue, să nu cedeze; 3) a stărui, îndemnă.
ambiţios, oasă adj. (lat. ambitiosus, ambiţios). 1) Cel ce stărue din răsputeri pentru ceva; 2) cel ce-i place să fie linguşit sau admirat; 3) cel ce ţine să reuşească; 4) mold. supărăcios, capriţios; 5) adu. cu năzuinţă mândră.
ambiţiune s. f. (lat. ambitio-onis, ambiţie, stăruire, linguşire) 1) Stăruirea din răsputeri pentru a reuşi; 2) mândrie de a reuşi sau de a întrece pe alţii; 3) mândrie.
ambră s. f. (arab. amber, ambră chihlimbar). Substanţa râşinoasă mirositoare de diferite colori. Cea de coloare galbenă, formează chihlimbarul (chiftii, galben, amber, ambră) din care se fac obiecte felurite.
ambrîboiu s. m. (dela ambră). Bot. Numire floarei mirositoare de câmp, ce-i mai zice albăstrică.
ambrozie s. f. (lat. ambrosia, ambrozia, hrana zeilor, balsam ceresc dela gr. a fără, brotos, moarte). Nu se ştie exact ce anume era acel minunat aliment al zeilor din Olimp ; se zice că era cu mult mai dulce ca mierea. Cine gusta din el, devenea nemuritor (mitol)— floarea unor pomi are gust foarte dulce, a-ceasta poate fi ambrozia.
ambulant, a adj. (Iăt. dela ambalare, a umblă). Care umblă, nu stă într’un loc; comerţ ambulant, vânzare pe strade.
ambulanţă s. f. V. prec. Spital, sau trăsură de spital, ce merge pe lângă o trupă la resbel> ameliora (a) v. (fr. ameliorer, a îmbunătăţi, dela lat. amelior, mai bun). A îmbunătăţi (o stare, o situaţie, o lucrare).
ameliorare, amelloraţiune s. f. V. preced. îmbunătăţire, mergere spre mai bine.
amendă s. f. (lat. a menda, pentru gre-şală). Pedeapsă bănească pentru o greşală; corecţiune, îndreptare, recunoaşterea unei greşeli — amendă onorabilă.
amendă (a) v. (lat. amendare, a cercetă, îndreptă). 1) A supune la o amendă; 2) a corijâ, a îndreptă.
amendament s. n. (fr. amendement, din lat. amendare, a corectă). Adaus de îndreptare, la o lege ce se votează.
amendare s. f. V. amendă. 1) Pedepsirea cu amendă; 2) îndreptarea, corectarea prin amendament.
amendat, ă adj. V. prec. 1) Pedepsit cu
amendă; 2) corectată, îndreptată prin amendamente (o lege).
ameninţă (a) u. (lat. a+minanter, ami-naciter, ameninţător). 1) A face gestul de a lovi, cu scop de a înspăimântă sau de a îndemnă; 2) a fi gata să cadă asupra; 3) a fi aproape să pornească să înceapă ceva (ploa-ea, furtuna); 4) a intimidâ, spăimântâ; 5) a aiătâ degetul arătător ca semn de ameninţare, ameninţare s. f. Faptul de a ameninţă, ameninţat, &adj. Asu ra cărui se îndreaptă o ameninţare; primejduit.
ameninţător, oare adj. adv. Care ameninţă (V. ameninţă); cu ameninţare.
amentacee s. f. pl. ('r. amentacces). Bot. Gen de arbori ca ulmii, mesteacănii, salcia etc., cu frunze ce miroasă.
America s. f. (dela numele Americ Vetipii cio, corăbier Florentin, care vizită de patru ori continentul cel nou, descoperit de Columb la 1492 d. H.). 1) Continentul cel nou ce se compune din două mari părţi: America de Nord şi de Sud; este populat în mare parte de europeni emigraţi, deci oameni curagioşi şi întreprinzători, fapt care explică marile progrese americane, pe lângă fertilitatea solului virgin; 2) hartă ce reprezintă acest continent.
americă s. f. Numire dată unei pânze tari, nu tocmai superioare, gălbuie, adusă din A-merica.
american, a adj. şi s. Ce este din America, amestec s. n. (lat dela a-j-mixtim—amestecai). 1) împreunare la un loc (asem. cu mes-tecarea alimentelor); 2) aliagiu; 3) intervenţie, ingerinţă; 4) învălmăşag.
amestecă (a se) v. V. preced. 1) A împreună la un loc; 2) a reuni; 3) a turnă peste; 4) a se băga peste alţii; 5) a interveni.
amestecare s. f. V. amestec. împreunare la un loc; acţiunea de a (se) amestecă.
amestecat, ă adj. 1) Pus la un loc; 2) împreunat cu; 3) băgat printre alţii; 4) combinat; 5) felurit; 6) nehotărît.
amestecătură s. f. V. amestecare şi fig. îmbulzeală, neorânduială; grămadă din lucruri felurite.
ameţeală (lat. dela amens, amentis—fârâ minte). Perderea conştiinţei, întunecarea minţii ; vârtej în creer, turburarea minţii.
ameţi (a) v. V. ameţeală. A perde conştiinţa, a turbura mintea; a simţi că totul în jur pare că se învârteşte; fig. a se ameţi, a bea, a se îmbăta; fig. a cicăli; a plictisi; a turbură.	.
ameţire s f. 1) întunecarea sau perderea
ame
23
ami
conştiinţei; 2) fig. turburare continuă; 3) ci-călire.
ametist s. n. {gr.amethystos, care nu este beat). Numirea unei pietre preţioase, de coloare violetă, despre care cei vechi credeau că ea apără de beţie.
ameţit (ă) adj. care* este cu mintea turburată (V. ameţeală) fig. beat. ameţitor, oare adj. Ce ameţeşte, amtibiu, e adj. şi s. n. (gr. dela ap ho, două; bios, viaţă). Zoo/. Animale ce trăesc şi în aer şi în apă ca broasca, crocodilul, toca, ce au nevoe să iasă din apă ca- să repire aer.
amfibologie s. f. (gr. amphibolos, cu două înţelesuri; logos vorbire). Vorbiri cu două înţelesuri—despre oracolii cari spuneau vorbe cu două înţelesuri.
amfibologie, ă adj. Cu dublu înţeles, amfictioni s. rn. pl. (gr. amphi-hiiones= cari locuesc împrejur). Numire dată delegaţilor cetăţilor grece, cari se întruneau spre a discuta interesele politice comune, sau spre a judeca neînţelegerile ivite între cetăţile confederate—primăvara se întruneau la Delphi, toamna la Anthela lângă Termophile.
amfiteatru s. n. (gr. amphi,împrejur, thea-tron, teatru). Incintă vastă, rotundă încunju-rată cu multe rânduri de trepte, unde se făceau serbările la Romani. Se mai zice aşa părţii de teatru ce este în faţa scenei; sau loc în amfiteatru, ce se înalţă treptat.
amforă s. f. (lat. amphora, vas mare cu două toarte). Un fel de urcior cu două toarte.
amiant s. n. (gr. amiantos, ce nu se strică). Amiant, un mineral ce se faoe în fire f. subţiri, din care se ţese o pânză fină; aruncată în foc, ea nu arde, ci numai se curăţă; o a-semenea pânză de amiant, cu proprietatea de a nu arde, poate avea multe întrebuinţări.
amiazi adv. (lat. a-meclia, la mijloc). La mijlocul zilei; timpul când este mijlocul zilei, la ora 12.
amic, a s. şi adj. (lat. amicus, amica, iubitor, binevoitor, prietenos). Cel ce iubeşte şi voeşte binele, piieten.
amical, a adj. şi adv. Cu iubire, cu prietenie.
amicie, amiciţie s. f. (lat. amiciţia}. Legătură de iubire, prietenie.
amidon s. n. (fr. amidon, din gr. amylon). Scrobeală albă, crohmoală, substanţă ce se extrage din cartofi sau cereale.
amigdale s. f. pl. (fr. amygdalion, migdală (fruct de migdal). Anat. Glande de o parte şi de alta a gâtului, ce au forma lunguiaţă ca migdalele; gâlci.
amigdaiită s. f. Medic. Umflarea amigda-lelor, (v. preced.), gâlci.
amigdaloid s. m. Geolog. Roce cari conţin multe corpuri albe lungueţe în forma migdalelor.
amiji (a) v. V. miji. A închide puţin ochii de oboseală ; a se repausâ, a adormi f. puţin.
amin ! interj, (ebreu ctmen, aşa să fie). Biser. Exclamare de aprobare — aşa să fie 1 aminte adu. (lat. a-mente, cu minte). A-tenţie, băgare de seamă.
aminti (a) v. V. preced. A readuce în minte a atrage atenţia: a memoiiza; a menţiona, amintire s. f. Memorizare; ţinere în minte, amintitor, oare adj. care reaminteşte, a-duce aminte.
amiral s. m. (arab amir, şef). Gradul militai cel mai înalt în nraiină: vas amiral, vasul pe care este amiralul. Fr. amiral.
amiralitate s. f. (V. amiral). Administraţia supremă a marinei.
amlrosi (a) v. (daco-gr. dela myrosis, par-fumare). A simţi parfumul, mirosul unui luciu.
amirui (v.) ardelean (lat. a-mereo, de a câştiga). A câştiga, a profita.
amnar s. m. (lat. din a-manare, a eşi în afară). 1) Lamă de oţel, dela mânerul cuţitului, carii face să iasă schintei, când loveşte cu dânsa cremenea; 2) întinzătoaie în afară la pânză când se ţese; 3) grindă ce ţine în sus vârful co„ erişului casei.
amnistia (a) v. (gr. amnistia, uitare). Er-tare acordată de un suveran condamnaţilor politici; ertare, uitare.
amnistiat, ă adj. V. preced. Ertat, graţiat.
amnistie s. f. V. prec. Faptul de a amnistia, amoniac s. n. (fr. ammoniaque). Chim. Gaz format din combinaţia azotului cu hidrogenul ; are miros foarte pătrunzător, în cât deşteaptă, readuce în minţi, pe cine este a-meţit sau adormit ori leşinat, amoniacal, ă adj. Care conţine amoniac, amor s. n. (lat. amor, iubire). 1) Iubire, ' dragoste de cineva sau de ceva; 2) figură mit. de copil cu aripi, reprezentând amorul, amoraş s. m. Diminutivul vorbei amor. amorez s. m. Bărbat iubit sau care iubeşte o femee, care nu-i este soţie.
amoreză s. f. Femee iubită sau care iubeşte un bărbat care nu-i este soţ.
amoreză (a se) v. (lat. dela amare, a iubi). A se îndrăgosti, a iubi. amorezat, ă adj. îndrăgostit, ă. amorf, ă adj. (gr. o fără, morphe, formă). Chim. Ce nu are formă determinată sau regulată—corp amorf, fără formă.
amo
24
amu
amoros, oasă adj. Drâgostos, cu iubire. V. amor.
amorţeală s. f. (lat. din a+mors, de moarte). 1) Insensibilitate a unei părţi din corp sau a unui membru—ca şi cum ar fi mort; 2) anesteziere; 3) înţepenire; 4) fig. lipsă de vioiciune.
amorţi (a) v. (compus rom. din lat. a-mors, morţiş, de moarte). 1) A deveni insensibil, ca mort; 2) a înţepeni; 3) fig. a îngheţa puţin noroiul.
amorţire s. f. V. amorţeală. amortisment s. n. (fr. amortissement, dela baza lat. mors, morţiş, moarte). Fitianc. Desfiinţare, suprimare sau achitare treptată a unui cont, a unei datorii.
amorţit, ă adj. V. amorţi, 1) înţepenit; 2) fig. îngheţat puţin.
amortlzâ (a) v. Financ. A suprimă, şterge, a face să înceteze, un cont, o datorie, prin achitare treptată.
amortizabil, ă adj. V. prec. Care poate fi amortizat.
amortizare s. f. Acţiunea de a amortiza, amortizat, ă adj. Suprimat, desfiinţat; achitat treptat.
amovibil, ă adj. (lat, a+movere, a mişcă). Care poate fi mutat, mişcat, transferat (funcţionar), fr. amovible.
amovibilitate s. f. Mişcare din loc, transferare, mutare.
amplifica (a) v. (lat. amplificare, a spori, a desvoltâ). A extinde, a spori, a desvoltâ mult, a întortochea o vorbire, scriere, etc.
amplificare s. f. Desvoltare, sporire, întor-tochiare.
amplitudine s. f. (fr. amplitude). Arcul curbei descrise de un proectil \milit.\; mărimea unui unghiu (geom.). amproor s. n. V. proor. amputâ (a) v, (lat. amputare, a tăiâ, a scurtă). Medic. A scurtă prin tăiere, a reteză (un picior, o mână).
amputaţlune s. f. Operaţia chirurgicală de a amputâ; fig. simplificare, reducere, amputat, ă adj. Tăiat, scurtat, redus, amuletă s. f. (lat. amuletum, dela amoliri, a îndepărta). Giuvaerica purtată cu credinţa că apără de nenorociri.
amurg s. n. (daco-gr. dela amauroâ = a se întunecă; — după alţii, dela a mulge, timpul mulgerei, ca gr. antic). V. murg. Crepuscul, timpul când se întunecă după apusul soarelui.
amurgi (a) v. V. preced. A se însera, a fi în timpul cât mai este roş cerul, după apu-nerea soarelui, dar se întunecă.
amurgit s. n. Timpul amurgirei. amuţi (a) v. (lat. a+mutire, a nu vorbi). A fi mut, a nu vorbi; a tăcea, amuţire s. f. încetare de a vorbi, amuză (a se) u. (fr. amuser, dela lat. masa, muză şi cântec). A (se) veseli, a (se) desfăta.
amuzant, a, adj. înveselitor, hazliu, amuzare s. f. Desfătare, petrecere, veselie, amvon s. n. (gr. amvon, înălţăturâ, ridicâ-tură rotunzitâ). Locul înălţat şi în foi mă rotundă, unde se citeşte evangelia, sau se piedică în biserică.
an s. m. (lat. annus). An, timpul de două sprezece luni; fig. timpul, iecolta-; începutul anului; anul nou, ziua de 1 Ianuarie.
anabaptiştl s. m. pi. (gr. ana, din nou; baptizd, botez). Bis. Sectă de creştini, ce ’şi botează copii la vârsta când aceştia încep a raţionâ, a putea să piiceapă; sau cari îi botează din nou la această vârstă.
anacoret sau anahoret s. m. (gr. ana, contra; choreo, merg). Călugăr, schimnic, ce trăeşte în pustietate—pustnic.
anacronism s. n. (gr. ana, îndărăt; chro-nos, timp). Inexactitate privitoare la timp; neconform cu timpul; greşală în ce pliveşte succesiunea faptelor.
anaforâ s. f. (gr. anaphoră, raport, adresă). Bis. Adresa unui episcop sau mitropolit către preoţi sau către credincioşi.
anafură s. f. (gr. din anaphora, ofrandă din sacrificiul adus lui D-zcu). Biseric. Bucăţică din pânea sfinţită, (prescurea) ce a servit la efectuarea împărtăşaniei.
anagnost s. m. (gr. dela anagnosis, lectură, citire). Biser. Cititor în biserică; copil de servicii pe lângă episcop, când oficiază şi îi ţine cartea să citească.
anagramă s. f. (gr. ana, îndărăt; gramma, literă). Aşezare greşită a literelor, ce dă un alt cuvânt cu alt înţeles—dor—rod.
anale s. f. (fr. annales, dela lat. annus, an). însemnare an cu an a evenimentelor — (conf. cu slavul letopiseţ). «Analele Academiei R.» revista de publicaţiuni a Academiei Române.
analecte s. f. (gr. analektos, culegere). Culegere de bucăţi alese penfru lectură din diferiţi scriitori.
analfabet s. m. (gr. an, fără; alfabetos, alfabet). Neştiutor de carte ; care nu ştie literele.
analist s. m. (gr. analysis, descompunere). Cel priceput în facerea unei analize — V. analiză, fr. analyste.
analitic, ă adj', şi adu. care observă, studiază analizând parte cu prte, descompunând.
ana
25
ana
analiză s. f. (gr. analysis, descompunere).
1)	Descompunerea unui lucru sau unei idei in părţile din cari constă, spre a le putea studia şi cunoaşte—sciinţ. Uter. filosof; 2) cercetare amănunţită.
analiză (a) v. Acţiunea de a face o analiză, analizare s. f. Faptul de a analiză, analizat, ă adj. Cercetat şi studiat plin descompunere în părţile din cari constă ceva >' observat şi studiat cu amănuntul.
analog, oagă adj. V. analogie. Asemănător, la fel sau corespunzător cu un altul,— logic, jurid. liter. sciinţ. analogic, ă. De analogie, după analogie, analogie s. f. (gr. analogia, raport, apropiere, asemănare). Asemănarea unui lucru ci altul; logic, judecare prin analogie — prin fapte şi lucruri asemănătoare, cari au acelaşi raport unele faţă de altele; vorbe, fapte, măsuri analoage, — asemănătoare, la fel.
ananas s. n. (lat ananas sativus). Bot. Numirea unei plante din America, ce are fructul gustos şi aromat ananghe s. f. (gr. ananghe constrângere, suferinţă, mizerie = necesitate). Mare necesitate, mare nevoie; mizerie ori sărăcie.
anapoda adv. (gr. ana-podoo, a întoarce îndărăt). Contrariu, dea’ndărătul; adj. con-trariant, îndărătnic,—om anapoda, ciudat.
anarhic, ă adj. V. anarhie. Fără rându-ială; contra stăpânirei.
anarhie s. f. (gr. a, fără; arche comandament, anarchia). Lipsă de şef, de cârmuire, de ordine în stat, în armată, etc.
anarchist, ă s. Distrugător al orânduelei; revoluţionar care are scopul a nimici cârmuirea.
anason s. n. (daco-gr. anison, ca şi arab yansun (propriu gr. marathron) mărar). Bot. Numirea plantei aromatice, care se pune deasupra muiăturilor (castraveţi) spre a-i menţine tari, zisă şi mărar.
anastrofă s. f. (gr. anastropM, răsturnare). Liter. Schimbarea ordinei cuvintelor, ex.: m’am dus — dusu-m’am.
anatemă s. f. (gr. anăthema, blestem). Bis. Blestem bisericesc, excomunicare.
anatematizâ (a) v. A pronunţă anatema asupra cuiva, a blestemă (în fel bisericesc).
anatomi: adj. V. anatomie. Care priveşte, se raportă la anatomie, anatomiceşte adv. în mod anatomic, anatomie s. f. (gr. anatome, disecţiune, ana, dea curmeziş ; tomtţ, tâere). 1) Arta de a desface prin tăere un corp de om sau de animal; 2) reprezentarea în gips, sau în rit material, a unui corp disecat, tăiat; 3) şfiinţa
privitoare la anatomie; 4) cunoştinţa despre alcătuirea corpului din muşchi, oase, etc.
anatomist s. m. Cel ce se ocupă cu anatomia.
ancâtele (d’) adv. (dela a ’n (în) câtelea). De ori cât ar fi, ori cât ar dură, necontenit.
anchetă s. f. (fr. enquete, din lat. quae-rere, a căută). Jurid. Cercetare făcută de o autoritate asupra unui fapt.
anchetă (a) v. A face o anchetă, o cercetare spre a a&inâ probe asupra unui fapt.
anchiloză s. f. (gr. ankylos, îndoit, curbat). Medic. înţepenirea articulaţiei, de nu se poate desdoi sau îndoi un membru.
anchiloză (a se) v. A deveni ţeapănă o articulaţie, de nu se poate desdoi sau îndo; un membru : fig. a rămâne fixat (în opinii).
ancoră s. f. (lat. ancora, dela gr. ankyra, ghiară). Ghiară de fer, cu 2 sau trei vârfuri, ce se înfige în pământ spre a opri un vas plutitor ca să nu-1 ducă apa.
ancoră (a) v. A fixa un vas plutitor prin lăsarea ancorei.
ancorat, ă adj. Fixat cu ancora; s. n. fixarea unui vas prin ancoră.
andărătelea (d’) adv. V. îndărăt). îndărăt, contrar de cum e mersul obicinuit.
andosâ (a) v. (fr. endosser, din lat. dor-sum, dos, spate). Comerc. A scrie semnătura ca gir pe dosul unei cambii, andosare s. f. Faptul de a andosâ. andosat, ă adj. Care are pe dos girul, semnătura girantului.
andrea s. f. (lvt. dela intro, intrare, a pătrunde, pentru forma intrea). Beţişor de lemn sau de fer, ce intră prin ochiurile împletitura spre a împleti; anat. pop. claviculă. (V. îndrea).
androc s. n. (daco-gr. dela andrakas, ca pentru bărbat). Fusta scurtă la femeile de ţară, cam ca o cămaşă bărbătească (fustanela).
androgin, ă (gr. andro-gynos, comun ambelor sexe). Bot. Vegetale ce au (deodată flori masculine şi femenine : nucul, alunul, etc.
anecdotă s. f. (fr. anecddte din gr. a-nekdotos, ne publicat). Liter. Scurtă povestire, veselă, însă puţin verosimilă.
ane dotlc adj. Ce este ca o anecdotă; de anecdotă.
anelide s. f. (fr. annelides, din lat. annn-lus, inel). Zool. Diviziune de animale, ca formate din inele, cu sânge roş (ca unii vermi)^ anemic, ă adj. V. anemie. 1) Care este slab şi lipsit de sânge; 2) fig. slab, fără valoare, putere.
anemie s. f. (fr. anemie, din gr. a, fără ;
ane
26
ang
aima, sânge). Medic. Lipsă de sânge; sânge puţin; slăbiciune; fig. lipsă de vioiciune, anestezia (a) u. A produce anestezie, anestezic, ă adj. V. anestezie. Substanţă care produce anestezie.
anestezie s. (gr. an, fără; cdsthesis, simţire). Medic. Suprimarea sensibilităţii nervilor ; amorţire (când face o operaţie).
anevatb adj. Un gen de broderie (gr. ane-vaâ, a ridică).
anevoie adv. (a-\-nevoie). Nu cu voe, nu în voe; cu greutate, dificil, cu trudă.
anevoinţă s. f. V. prec. 1) Dificultate, greutate de a face ceva; 2) străduinţă, anevoios adj. Dificil, greu. anevrism s. n. (gr. dela aneyrysma, di-lataţie). Medic. Tumoare formată de sânge şi comunicând cu o arteră (cauzează moartea).
anexă s. f. (lat. annexus, unire, lipire). A-daus.
anexă (a) v. A adăugă, a pune ca adaus; polit. a cuceri şi alipi (un teritoriu), anexare s. f. Faptul de a anexă; adăugare, angaja (a se) v. (fr. engager, a pune sau a lua gaj, chezăşie). 1) A face o învoială, o convenţie ; 2) a tocmi; 3) a se obligă; 4) a arvuni.
angajament s. n. Convenire, învoială, angara s. f. (lat. dela angor, mâhnire, întristare mareTurcii tot de aici au vorba angara, sarcină impozit). 1) îndatorire grea şi neprevăzută ; sarcină supărătoare; 3) datorie de plată; 4) impozit; 5) muncă sau transport fără plată. Şi grec. mod. ang aria.
angelic, ă adj. adv. (gr. dela aggelos, trimis ; lat. angelus, înger). Care este ca îngerii (Ia figură sau la suflet) — frumos ideal sau f. bun şi nevinovat.
anghelică s. f. Bot. Plantă ombeliferă cu miros tare, zisă şi buciniş.
anghlnă s. f. Medic, (dela lat. angere, a sufocă). Umflătură în gât, care sufocă, împe-decă respiraţia prin formarea unei membrane alburii.
anghinare s. f. Boot. (gr. an, fără ghen, naştere). Plantă potageră a cărei floare este acoperită cu un fel de solzi cărnoşi şi se cultivă deosebit.
anglican s. m. Care este de religia angli-c nă, din Anglia.
anglicanism s. n. Religie de stat în Anglia datând dela 1534. Despărţirea de bis. catolică s’a făcut din cauză că papa n’a aprobaf despărţirea regelui Henric VIII de soţia sa Cate-iina de Aragon. Are dogmele calvine şi luterane şi multe asemănări cu catolicismul. Capul statului este şi cap al bisericei anglicane.
anglie s. f. Numirea unei aţe de împletit sau de cusut.
angro adv. (fr. en-gros). Cu toptanul, angrosist s. m. (fr. V. preced). Camere. Cel ce vinde mărfuri în mari cantităţi, nu cu amănuntul,—toptangiu.
anihila (a) v. (fr. annihiler, dela lat. ni-hil, nimic). 1) A distruge ; a nimici o forţă;
2)	a zădărnici o acţiune.
anilină s. f. Dela anii, numirea plantei din care se extrage indigo. Coloare extrasă din indigo; alcaloid artificial obţinut din oleiul de indigo prin o ardere repede.
animă (a se) v. (lat. animare, a însufleţi, (dela anima, viaţă). A însufleţi, a pune în mişcare, a prinde viaţă.
animal s. n. şi adj. (lat. animal, vieţuitoare). 1) Vită, dobitoc; 2) ce ţine de vieaţă şi vieţuitoare.
animalcul s. n. (lat. animalculus). Sciinţ. Mică vieţuitoare ce se poate vedea numai cu microscopul.
animalitate s. f. 1) Ceea ce este în felul animalelor; 2) apucătură animalică.
animat, ă adj. şi adv. însufleţit, vioi; V. animă.
animaţiune s. f. (lat. animatio, însufleţire). Mişcare vioae, însufleţire.
animozitate s. f. (fr. animosite). Duşmănie, ură, ceartă.
anin s. n. (lat. alnus, anin). Arbore ce creşte în locuri umede; însă rom. anin, pare dela lat. annitor, a sili, grăbi—creşte repede.
anină (a) v. (lat. anilor, a se sprijini). A se sprijini, agăţă de ceva sau de cineva, propriu, şi figurat; a căută cuiva pricină.
aninare s. f. V. preced. Agăţare propr.
Şi f a-
anison s. n. V. anason. Mărar, aniversar, ă adj. (lat. annus, an; versari, a (se) întoarce). împlinitor de un an ; de întoarcerea a un an sau mai mulţi ani dela un eveniment.
aniversare s. f. V. preced. Zi de împlinire a unui sau mai mulţi ani dela un eveniment şi care se serbează.
anocato adv. (gr. ana-kampto, a reîntoarce). Dea ’ndoasele, anapoda.
anodin, ă adj. (fr. anodin, fără efect, nesărat). Searbăd, fără efect, fără noimă.
anomalie s. f. (fr. anomalie, din gr. an, fără; omalos, regulă). Abatere dela regulă, neregulă.
anonim, ă s. şi adj. adv. (fr. anony-me, din gr. an, fără; onyma, nume). Fără nume, fără să se ştie a cui este (despre o scriere).
anonimat s. n. V. preced. Ascunderea sau lipsa numelui autorului la o scriere.
anorganic, ă adj. (gr. anorganos, fără organe). Care nu se serveşte de organe. Şciinţ.
anormal adj. (fr. o+lat. norma, regulă). Fără regulă, contrar regulei; nefiresc.
anost, ă adj. (gr. anostos, fără nici un gust). Fără gust, fără haz.
anosteală s. f. V. preced. 1) Lipsă de haz (în vorbă); 2) vorbire fără haz; 3) răsfăţeală cu strâmbături.
anosti (a se) v. 1) A spune vorbe fără haz, fără gust; 2) a se răsfaţă, spunând vorbe în zădar sau făcând grimazuii. anostie s. f. V. anosteală. anotâ (a) v. (fr. arinoter, din lat. note, însemnare). Liter. A face însemnări asupra unei scrieri, asupra unei opere.
anotaţiune s. f. V. preced. Notare, însemnare, observaţii asupra unei scrieri.
anotimp s. n. (lat. annus, an; tempus, timp). Timp al anului; unul din cele patru timpuri ale anului după felul climei.
antagonism s. n. (gr. antagonistis, adversar, protivnic). Adversitate, stare împotrivă, neîngăduinţâ, duşmănie.
antagonist, ă V. preced. Adversar, protivnic, cu totul opus. (în opinii, fapte, idei).
anţărţ adu. (compus rom. din cm-f-lat. terţius. al treilea). Acum trei ani.
antarctic, ă adj. Geogr. (gr. ant, contra; arktikos, de nord). (Jumătatea din globul pământesc) dinspre sud.
antebraţ s. n. (lat. ante, rom. braţ). Partea din ’nainte a mânei, dela palmă la cot.
antecedent s. n. (lat. dela antecedere, a merge înainte). 1) Fapt de mai ’nainte sau premergător; 2) purtare, conduită anterioară.
antecesor s. şi ar/.'. V. preced. Cel ce a mers, (a fost) mai ’nainte.
antedeluvlan,ă adj. (lat. ante, înainte di-luuium, potop, deluviu). Care a fost înainte de deluviu; iron. cu totul din vechime.
antemeridian, ă adj (lat. din ante, înainte ; meridies, mezul zilei). Ce este înainte de mijlocul zilei, înainte de amiază.
antene s. f. pl. (gr. anteno, întins în sus).
1)	Maritim. Prăjini înălţate, ce susţin pânzele la corăbii. 2) Zool. Coarne subţiri la unele insecte ca fluturii, etc; 3) prăjini nalte (stâlpi) pentru telegrafia fără fir.
antepenultim, ă adj. (lat. ante, înainte; paenultimus, înainte de ultim). înaintea celui înainte de ultim.
anteră s. f. (gr. antheros, înflorit). Bot. Săculeţ în vârful staminelor unei flori şi care conţine polenul.
antereu s. n. V. anteriu. anterior, oară adj. şi adv. (lat anterior, care e înainte). Cel din ’nairite, de mai ’nainte. anterioritate s. f. Faptul de a fi mai ’nainte. anteriu s. n. (gr. ant-eres = ce se pune pe deasupra). Haină lungă preoţească, ce se pune deasupra hainelor obicinuite civile. Sub influenţa bisericească şi a orientului, şi bo-erii vechi purtau astfel de haine lungi.
antic, ă adj. (lat antiquus, antiqua, vechiu, de mult). Vechiu, din vechime, de demult, antică s. f. Obiect vechiu de preţ. anticameră s. f. (lat. ante, înainte; camera, odae, cameră). încăpere ce este înainte de a intra în cameră.
anticar s. m. (lat. antiquarius, care ţine la lucrurile vechi). Cel ce are lucruri (în special cărţi) vechi de vânzare.
antlcărîe s. f. preced. Magazin cu cărţi vechi.
antichitate s. f. (lat. antiquitas, vechime). 1) Vechime; timpurile vechi. Lucruri din vechime : statui, monete, etc.; 2) lumea antică.
anticipă (a) v. (lat. anticipare, a luâ înainte). A o luâ înainte; a face ceva mai ’nainte de cât altul sau mai ’nainte de timp. anticipat adv. V. preced. Mai ’nainte. anticipaţie s. f. Acţiunea, faptul de a o lua înainte, a fi mai ’nainte.
anticlerical, ă adj. (gr. anti, contra; kle-ros, preot, cleric). Contra preoţimei, contra clerului.
anticonstituţional, ă adj. şi adv. (pref. gr.
anti, contra şi constituţie V). Contra constituţiei, în opoziţie cu prevederile constituţiei (legei fundamentale de întocmire).
anticreştin, ă adj. (prefix gr. anti, contra şi creştin V.) Contra religiei şi învăţăturilor creştine.
anticreză s. f. (gr. antichresis, uzare de un lucru pentru un altul). Jurid. Cedarea u-zufruclului unui imobil de către debitor, creditorului său.
antidatâ (a) v. (lat. ante. înainte; datare, a da, a preciza). A da o dată anterioară.
. antidot s. n. (gr. anti, contra; dotos, dat). Medic. Medicament dat contra unei otrăvi; fig. remediu pentru ceva rău.
antifon s. n. (gr. anti, contra, în faţă; fone, cânt, voce). Biseric. Verset ce se cântă înaintea unui psalm sau după acesta.
antifonar s. n. V. preced. Cartea de anti-foane.
antifrază s. f. (gr. anti, contra; frazis, vorbire). Retoric. Ironie, numire ironică, tocmai contrară realităţii; a zice sărac unui om bogat.
ant
antiguvernamental, ă adj. Contra guvernului.
antlhârt s. rn. (diformat ironic din anti-Christ). V. urm.
antihrist s. m. (anti-Christ). Persoană închipuită, care va precede venirei a doua a lui Chiistos, şi este contra lui Christos.
antilopă s. f. (gr. dela antilepsis, sensibilitate). Zool. Numirea unui animal foarte speiios.
antimis s. n. (lat. ante, înainte; missum, expus). Bis. Pânză sfinţită, ce se aşterne pe sf-ta masă şi pe care se efectuiază taina cuminecătura ; având reprezentat pe ea scobo-rîrea depe cruce a Mântuitorului.
antimoniu s. n. Sciinţ. Numirea unui metal alb albăstrui, ce se sparge uşor; pop■ sarea pisicii.
antinaţional, ă adj. (anti, contra; naţional). Contrar naţiunei, sau intereselor naţionale.
antiparlamentar, ă adj. (anti, contra + parlamentar). 1) Contra sistemului parlamentar de guvernare; 2) afară din uzanţele parlamentare.
antipatic, ă adj. V. antipatie. Nesuferit, respingător.
, antipatie s. f. (gr. anti, contra; pathos,
* suferinţă). Sentiment de respingere, de nesu-ferire pentru cineva sau ceva.
antipirină s. f. (gr. anti, contra; pyros, foc, ferbinţeală). Medic. Numirea unui medicament alb, extras din gudronul de huilă, ce combate febra, căldura la boală.
fentipod s. n. (gr. anti, contra; podos, picior). Punctul de pe globul pământesc, axact opus acelui pe care stă cineva. Fig. De un fel cu totul contrar, opus (de caracter).
antirepublican, ă adj. (fr. anti şi rep.) Contra republicei, a formei republicane de guvernare.
antlrabic, ă adj. (prefix gr. anti, contra; lat. rabies, furie, turbare). Medic. Contra turbării, care vindecă turbarea; unde se prepară medicamentul contra turbării: institutul antiiabic.
antisemit (gr. anti, contra şi semit). Contra semiţilor (evreilor).
antisemitism. Lupta în contra semiţilor— . evreilor—(cari împreună cu armenii, asirienii, aiabii, chaldeeanii, formează familia de popoare semite).
antiseptic, ă adj. (gr. anti, contra; septi-kos, putrezitor). Medic. Medicament, substanţă, contra putrefacţiei, (care fereşte de pub efacţie ucizând microbii vătămători), ca: fenolul, formolul, mentol, clor, borax, sublimat corosiv.
antisepsle s. f. V. preced. Sciinţ. Metoda de a cunoaşte şi întrebuinţa antiseptice.
antisocial, ă adj. (anti, contra-ţ-social—V. societate). Ce este în contra alcătuirii sociale.
antistrofă s. f. (gr. anti, contra; strophe, strofă). Liter. A doua stanţă, strofă, dintr’o poezie lirică la Greci-prima se chemă strophe.
antitetic, ă adj. Care conţine antiteze—V. antiteză.
antiteză s. f. (gr. antithesis, opoziţie). Life/*. Figură de stil în care se întrebuinţează idei opuse: D-zeu e bun, oamenii sunt răi-antologie s. f. (gr. anthos, floare ; legă, culeg). Culegere de poezii şi bucăţi literare alese, floarea—cele mai bune.
antonim, ă adj. (gr. ant, contra, opus; o-nyma, nume). Liter. Cuvânt cu înţeles opus altuia ex.: onoare şi hoţie.
antracit s. n. (gr. antrax, cărbime). Miner. Numirea unui cărbune fosilă, cărbune de piatră.
antrax s. n. (gr. anthrax, cărbune). Medic. Boala ce se mai zice şi dălac şi serpengea, se produce de un microb ce se află în pământ.
antrena (a se) v. (fr. entrcdnen (citit an-trene)—a trage, a pune la tras), a deprinde la tras un cal; fig. a se deprinde la ceva greu prin exerciţii treptate; a înteţi.
antrenare s. f. V. preced, a deprinde prin exerciţii (special la mers, fugă, jocuri).
antreprenor s. m. (fr. entrepronear (citit antrepr.). Care se angajează să facă o lucrare, o construcţie.
antrepriză s. f. V. preced. Luarea cu angajament a unei lucrări spre a o execută.
antreu s. n. (fr. emtree, (citit antre) = intrare]. Camera de intrare, tinda.
antropofag, ă (gr. anthropos, om ; phago, mănânc). Mâncător de oameni, la sălbatici.
antropologic V. antropologie. Care priveşte antropologia, se ocupă de aceasta.
antropologie s. f. (gr. antropoş, om; logos, vorbă). Anat. Istoria naturală despre om.
antropometrie s. f. (gr. anthropos, om; metron, măsură). Sciinţ. Măsurarea diferitelor organe ale unui om—special, a umn crimi-n 1, pentru a i se stabili uşor identitatea.
antropometrie, ă V. preced. De antropometrie.
anual, ă adj. şi adu. (lat. dela annus, an). Pentru un an ; pe an; cu anul.
anuar s. n. Dare de seamă pe un au, sau pe fiecare an; (carte cu acest, conţinut).
anuitate s. f. (fr. anniiite). Paitc ce trebue plătită anual, dintr’o datorie.
anulă (a) v. (lat. dela a, la; nu//I!S, niciu-nul nimicit). Nimicire, desfiinţare (a unui act, sau dispoziţie).
(
anu
29
apă
anulare. Faptul de a anulă, anume adv. (lat. a, spre; rom. nume). 1) Tocmai pentru ceva sau cineva; 2) pe nume;
3)	inenţionat, expre; 4) cu destinaţie precizaţi
anumit, ă adj. şi adv. (lat. a, la; rom. numit). Cel numit sau determinat, ştiut, cunoscut.
antnciu, anunţ s. n. (lat. dela annuncio şi amuntio, anunţ, vestesc, înştiinţez). înştiinţare, vestire (prin scris sau publicitate).
anunţă (a) v. V. preced. 1) A vesti, a înştiinţa, a aduce la cunoştinţa tuturor; 2) a prevesti.
anunţare s. f. înştiinţare, vestire, anunţat, ă adj. Vestit, înştiinţat, aoleu ! Exclamare de mirare sau de durere din au! şi oleu ! onomatop.
aoli, (a) v. (din exclamarea aoleu !). A se vaită, a scoate exclamări de durere, aolitură s. f. V. preced. Văicăreală, aorist s. n. (gr. aoristos, nedeterminat). Gram. Numirea unuia din timpurile conjugării grece {trecutul indefinit).
aortă s. f. (gr. aorte, vână). Artera care începe dela ventricula stângă a inimei şi din care purced arterele ce duc sângele roşu în toate părţile corpului.
apă s. f. (lat. aqua, apă). î) Lichidul din râuri, mări, puţuri, compus din hidrogen şi oxigen, ce serveşte la băut, spălat, etc.; 2) apă minerală, care conţine substanţe minerale şi se bea ca medicament; 3) apă ele viţă, de trandafir—suc, sevă din acestea; 4) apă de colonia, parfum pregătit la Colonia; 5) apă-tare (vezi); 6) apă curgătoare, de rîu sau de fântână; 7) apă stătătoare—de baltă;
8)	apă neîncepută — luată dimineaţa, cea întăi, din fântână şi fără să bea cineva (se crede bună de leac); 9) apă vie — din poveşti — care redă putere şi vieaţă; 10) apă moartă, care încheagă rănile (în basme); 11) apa sâmbetei — (s’a dus pe) — s’a pierdut; 12) rîu; 13) o apă fig. = una peste tot, egal; 14) ape, luciri schimbătoare de colori (la stofe, etc. aşa cum se schimbă colorile pe valuri de apă); 15) fig. dispoziţiune, sentiment, opinii — în apele adversarului; 16) ca apa, curgător, fără întrerupere — spune lecţia ca apa; 17) pe apă, trecător, fugitiv; 18) a lăsa gura apă, a pofti foarte tare; 19) med. dro-pică; 20) apă la plămâni, congestie pulmonară.
apanaj s. n. (lat. apanagium, (dela panis, pâne=venit anual). Venit dat suveranului şi pe care îl lasă moştenire urmaşului său. apără (a) v. (lat. apparare, a pregăti cu
pricepere). 1) A feri de ceva, a preîntimpinâ ceva rău; un atac, o învinuire; 2) a scuti; 3) a păzi; 4) a pledâ; 5) a adăposti, apărare s. f. Faptul de a apără, a scuti, apărat, ă adj. Care este ferit, păzit de ceva tău ; adăpostit, ocrotit.
apărat s. n. (lat. apparatus, maşină, u-unelte; pompă, calabalâc). 1) Maşină, unelte ;
2)	pompă, solemnitate, suită.
apărătoare.s. f. 1) Obiect ce apără; 2) streşină.
apărător, oare adj. 1) Cel ce apără ; s. m. avocat, care apără pe un inculpat. Bot. O plantă ce se aseamănă cu menta.
apărea (a) v. (iat. apparere, a apărea). A se arătă, a apare, a se ivi, înfăţişă, prezentă.
aparent, a adj. V. preced. 1) Care apare, se iveşte; 2) închipuit, imaginar.
aparenţă s. f. (fr. apparence). 1) Ivire, înfăţişare2) închipuire, probabilitate, apărie s. f. V. apă. Multă apă răspândită, apariţie, apariţiune s. f. înfăţişare, prezentare ; arătare.
apartament s. n. (fr. appartement, din lat. ad, partiri, a împărţi). Locuinţă compusă din câteva camere (cuprinsă într’o casă m^re).
aparte adv. (lat. a, la; rom. parte). La o parte, deosebit; ce se spune nu pentru alţii, ci ca pentru sine, neauzit de alţii.
aparţine (a) v. (după fr. appartenir, comp. rom. din parte şi ţinere = a ţine de partea cuiva;. A fi a cuiva, a se cuveni cuiva; a ţine de ceva sau de cineva, apăsă (a) v. (lat. a, cu pensum, greutate).
1)	A se lăsa cu greutate pe ceva sau cineva;
2)	figurai; a asupri; 3) a îndesă; 4) a atâr nă greu; 5) suferi — apasă conştiinţa.
apăsare s. f. 1) Acţiunea de a apăsa; 2) fig. persecuţie, asuprire.
apăsat, ă adj. 1) Pe care se lasă o greutate, presat; 2) persecutat, asuprit;—ario. cu tărie, serios, accentuat.
apăsător, oare adj. şi s. m. Care îndeasă; fig. care peisecută, asupreşte, apăsătură s. f. V. apăsare. apă-tare s. f. (lat. V. apa, V. tare). Ştiinţific. Acid azotic (lichid care roade, arde).
apatic, ă adj. V. urm. Care nu simte, nepăsător.
apatie s. f. (gr. a, făiă; pathos, suferinţă). Nesimţire sufletească, nepăsare; delăsare.
apătos, oasă adj. V. apă. Apos; cu multă apă (în loc de alte substanţe).
apeduct s. n. (după lat. aquaeductus, ducător de apă). Jgheab construit pe stâlpi de peairâ, ca să ducă apa. apel s. n. (fr. appel, din lat. appellare, a
ape
chemă). Chemare, strigare pe nume; juriti. chemare în judecată la Curtea de Apel.
apelă (a) v. (lat. dela appellare, a cere ajutor cuiva). A face o cerere cuiva, a cere ajutor ; juricl. a face apel la o instanţă superioară de judecată.
apelativ, ă adj. Gram. Care chiamă, denumeşte o întreagă speţă, cum este vorba om, arbore; jurid. de apel.
apelpisi (a) v. (gr. ap-elpizo, a desesperă).
A exaspera.
apelpisit, ă adj. Desasperant, extraordinar ; (uneori) minunat de bun.
apendice s. n. (lat. dela pendeo, atârn). Adaus; supliment; anat. mică parte ce ţine de un organ.
apendicită s. f. V. urm. Med. Inflamarea intestinului zis apendice, boală mortală a-deseori.
apercepţiune s. f. (lat. dela per dpiere a prinde). Puterea de a prinde cu mintea, a înţelege.
aperitiv s. n. (fr. aperitif din lat. aperire, a deschide). Care deschide pofta de mâneaie ; ţuică sau rachiu luat înainte de masă.
apetal, ă adj. V. petală. Care nu are petale. Bot. floare fără petale.
apetit s. n. (lat. appetitus, poftă). Poftă; pofta de mâncare.
apetisant, ă adj. (fr.) Care face poftă, apicultor s. m. (lat. apis, albină; cultor, care îngrijeşte). îngrijitor de albine, care cultivă albinele, prisecar.
apicultura s. f. V. preced. Cultivarea, îngrijirea albinelor.
apia adv. (fr. din ă-plat, pe neted şi figurat: ordinar, prost). Neted, pe faţă, pe şleau; fig. prosteşte.
aplana (a) v. (fr. aplanir, baza lat. planus, neted, drept). A netezi, a îndreptă; fig. a linişti, a potoli, a înpăcâ.
aplanare s. f. V. preced. îndreptare; fig. liniştire, potolire; împăcare.
aplaudă (a) v. (lat. applaudo, ere; a lovi cu zgomot în ceva, a bate din palme). A bate din palme în semn de admiraţie şi aprobare ; a da semne de aprobare în chip zgomotos.
aplaudat, ă adj. V. prec. Admirat şi aprobat prin bătae din palme; admirat în mod zgomotos; s. n. aplaudare, aplaudator s. m. Cel care aplaudă, aplaus s. n. Faptul, acţiunea de a plaudâ. , aplecă (a se) v. (lat. dela applicare, a îndoi spre). 1] A îndoi în jos, sau a plecă în-pre; 2) fig. a închină spre; 3) fig. a vomită, a vărsă; 4) a da să sugă (mielul, vieţeii). aplecare s. f. 1) îndoire în jos, înclinare
spre; 2) aptitudine, îndemn; 3) greaţă; 4) dare la supt (a mieilor).
aplecat, â adj. îndoit în jos, înclinat; fig. predispus.
aplecătoare s. f. Despre oi, oae care dă lapte şi la care suge şi mielul.
aplică (a se) V. (lat. applicare). A lipi la; a aşeză pe, a aşeză lângă; jurid. a întrebuinţâ; a pune în uz; şcolar, a se dedă; a înclină; a da (o pedeapsă).
aplicabil, ă adj. Care se potriveşte, caie se poate întrebuinţâ, aplică.
aplicaţiune s. f. 1) Aşezare prin punere deasupra ; 2) fig. sîrguinţă şi înclinare; 3) punere în practică; 4] ornament aplicat pe ceva.
apocalips s. n. (gr. apokalypsis, descoperire, revelaţie divină). Teologic. Titlul scrierilor bisericeşti, în care se arată descoperiri mistice, ale S-tului Ioan.
apocaliptic, ă adj. V. preced. în felul scr ierilor apocalipsului; fig. greu de înţeles, alegoric, mistic; grozav.
apocopă s. f. (gr. apokopos, tăere, castrare). Grcimat. Omiterea unei litere del.r sfârşitul cuvintelor :*omu, în loc de omul, etc.
apocopat, ă adj. Care conţine apocope (scriere).
apocrif, ă adj. (gr. apokriphos, ascuns). Cu autor (scriitor) necunoscut (despre scrieri istorice).
apofiză s. f. (gr. apophisis). Anat. proeminenţă de pe un os, unde se prinde sgârciul, capul unui muşchiu.
apoftegmă s. f. (gr. apophthegma, sentinţă). Vorbă memorabilă, spusă de un personagiu mare.
apogeu s. n. (gr. apo, departe; ge, pământ). Astr. Punctul unde luna se găseşte la cea mai mare depărtare dela pământ. Fig. Punctul culminant.
apoi adv. (lat. dela a, la; pos, după, apoi), în timpul sau locul următor; după; pe urmă; apoi de! = deci, iată.
apolog s. n. (gr. apo, supra; logos, vorbire). Liter. Un fel de fabulă ce conţine un adevăr moral.
apologetic, ă adj. V. urm. Care conţine apologii (discurs).
apologie s. f. (gr. apologia, povestire a-mănunţită). Liter. Retor. Discurs sau naraţiune amănunţită asupra faptelor sau meritelor cuiva.
apolog ist s. m. Care face apologia cuiva, apoplectic, ă adj. Care priveşte apoplexia. apoplexle s. f. (gr. dela- apo, deasupra; plesso, lovesc). Medic. Boală care loveşte creerul şi suspendă orice simţire şi mişcare.
'r :r
apo
31
apr
apos, oasă adj. V. apă. Care conţine multă apă.
apostat, ă adj. şi. s. n. V. urm. Care este în stare de apostasie.
apostazie s. f. (gr. apostazia, părăsire). Teolog. Cel ce părăseşte o credinţă; fig. părăsirea unui partid politic.
apostol s. m. (gr. apostello, trimis). Relig. Trimişii lui Isus Christos ca să predice învăţăturile lui; fig. Cel ce predică, învaţă pe alţii lucruri morale, de bine, fără interes material.
apostolat s. n. Misiunea de apostol, prop. şi fig.
apostoleşte adu. Cum fac apostolii; fig. mergând pe jos, pe picioare.
apostolic, ă adj. Dela apostoli, întemeiată de apostoli.
apostolie s. f. V. apostolat. apostrof s. n. V. urm. Grarnat. semnul elisiunei (’), ce se pune când lipseşte o vocală: pentr’un în loc de pentru un.
apostrofă s. f. (gr. apo departe; strophe, întorsură, rând). Retor. Figură prin care vorbitorul se adresează direct celor de faţă, sau celor ce lipsesc; la fiinţe însufleţite sau la cele neînsufleţite : voi, timpuri vitrige!
apostrofă (a) v. V. apostrofă. A adresa direct şi violent o vorbă cuiva; a înfruntă, mustrâ.
apotemă s. f. (gr. apothema). Geom. Perpendiculara dusă din centrul unui poligon regulat pe una din laturile lui.
apoteoză s. f. (gr. apo, deosebi; theos, d-zeu).Zeificarea, asemănarea cu zeii a împăraţilor romani şi a eroilor. Fig. Onorurile cele mai multe date cuiva.
apoziţiune s. f. Gram. împreunarea a două nume, din care cel de al doilea explică pe cel întâi, ex.: Ştefan, domnul Moldovei.
apreciâ (a) v. (fr. apprecier din lat. pre-tium, (cit. preţium) preţ). A preţui; a calculă, a valoră; a evalua; fig. a recunoaşte meiitul cuiva.
apreciabil, a adj. V. preced. Care are o valoare, preţueşte ceva; vrednic de luat în seamă; binişor, multişor.
apreciere s. f. V. prec Preţuire; părere despre ceva sau cineva, apreciat, ă adj. Preţuit; luat în seamă, apreciator s. m. Cel ce apreciază, apreţia (a) v. V. apreciâ. apreţiat, ă adj. V. apreciat. apreţui (a) v. V. aprecia şi apreţia. apreţuit, ă adj. V. apreţiat. apriat, ă adj. şi adu. (lat. dela apertus, lămurit). Clarificat, demonstrat, lămurit, aprig, ă adj. (lat. din ab, cu; rigor, ne-
înduplecare, severitate, asprime). Cu multă vioiciune, cu mult îndemn, curagios, năvalnic : neînduplecat; sever.
Aprilie s. m. (lat. Apirilis luna Aprilie dela apricare, a se "încălzi la soare). Luna a patra a anului.
aprinde (a) v. (lat. dela apprehendere, a prinde, a cuprinde, a luă). 1) A da sau a lua foc; 2) fig. a se înfuria; 3) fig. a se întărită;
4)	a avea febră, călduri.
aprindere s. f. Acţiunea de a, sau a se a-piinde.
aprins, ă adj. 1) Cu lumină, cu foc; 2) fig. furios; 3) cu căldură mare; 4) roşu la faţă de oboseală; 5) cu febră; 6) de coloare foarte roşie. s. n. iluminare, dare de lumină, la a-prinsul lumânărilor.
aprinzător, oare adj. Care dă foc; aprinde; e. aparat de aprins.
aproape adu, (lat. a, de ; prope, aproape). în apropriere, lângă; aproape să— cât pe aci să.
aproapele s. m. V. prec. Vecinul, omul de lângă.
aprobă (a) v. (lat. approbare, a încuvinţâ, a socoti ca bun). 1) A încuviinţă; 2) a permite ; 3) a socoti ca bun; 4) a admite, aprobare s. f. Faptul de a aprobă, aprobator s. m. Cel care aprobă, aprod s. m. (lat. diformat din aporto, a-duc). Cel care aduce introduce pe cei chemaţi la judecată; uşierul dela Tribunal; în vechime curtean al divanului domnesc, care ducea poruncile domnului.
aprofundâ (a) v. (lat. dela a-profundum, în, adâncime). A adânci cu judecata cu mintea, a judeca adânc; a pătrunde adânc.
aprofundare s. f. V. preced. Faptul de a aprofunda.
aprofundat, ă adj. Bine judecat, cugetat adânc; pătruns adânc.
apropia (a se) V. aproape şi lat. ad-pro-priare=a apropia). 1) A pune, sau a aduce, lângă 2) fig. a compară; 3) fig. se asemănă. 4) a’şi apropia, a’şi însuşi cunoştinţe.
apropiat, ă adj. Care este lângă, aproape; de care te poţi apropia; fig. simpatic, plăcut; fig. asemănător,
apropiere s. f. 1) Faptul de a apropia; 2) locul de lângă, de aproape; 3) comparaţie; 4) asemănare puţină.
apropo adu. (fr. ă-propos, tocmai, chiar). Tocmai; apropiat de;—cu privire la ; relativ la.
apropria (a ’şi) v. (lat dela proprie, pro-piiu, personal). A fşi) însuşi, a lua ca al său.
aproprietor adj. V. apropria. Cel ce a-propie sau se apropie, aprovizionâ (a se) v. (fr. din lat provisio
apr
32
ara
prevedere). A aduna din timp cele trebuitoare; a (’şi) strânge provizii.
aprovizionare s. f. Faptul de a aproviziona ; adunarea de provizii; serviciul militar al proviziilor.
aprovizionat, ă. Prevăzut cu cele necesare; cel ce are provizii.
aproximaţie s. f. (lat. dela proxim us, a-propiat). Apropiere (de preţ, valoare, mărime) ; valoare, preţuire aproape exactă.
aproximativ, ă adj. şi adv. Cam aproape (de valoare, câtime, număr).
apt, ă adj. (lat. aptus, potrivit pentru). 1) Potrivit pentru; capabil; în stare de ; 2) priceput.
aptitudine s. f. V. preced. Dispoziţie naturală de pricepere la ceva. apucă (a se) v. (lat. din a, cu; buca, gură).
1)	A prinde cu gura sau cu mâna; 2) a surprinde ; 3) a începe; 4) a luâ o direcţie; 5) a reuşi; a se apucă: a începe, a se îndeletnici ; 6) a avea un acces, atac (de boală) — apucă frigurile; 7) fig. a prinde (trenul); 8) a trăi — am apucat zile fericite.
apucare s. f. Faptul de a (se) apucă, apucat, ă adj. Prins cu gura; ţinut cu mâna ; fig. neastâmpărat, nebun; adu. cu nelinişte, cu zor; cu convulsiuni; s. n. bolnav de epilepsie.
apucător, oare adj. Care apucă, ia; hră-pitor.
apucătură s. f. 1) Prindere cu mâna, luare ;
2)	inclinaţiune, obiceiu, deprindere; 3) pop. dureri la stomac; 4) dureri spasmodice.
apunâtor adj. Care apune, apune (a) v. (lat. apponere, a pune lângă sau jos). A asfinţi, a se ascunde soarele; a dispare; fig. a încetă; a muri, a se stinge, apunere s. f. V. preced. Faptul de a apune, apururea (de) adv. V. pururea. apus s. n. V. apune. 1) Partea încotro a-pune soarele; 2) ascunderea, dosirea soai e-lui; 3) fig. declin; 4) dispariţie.
apusean, ă adj. 1) Din părţile sau ţările dinspre apusul Europei; 2) fig. catolic.
ar verb. pers. I sing. indicativ, prez. din verbul ară.
ar s. m. (lat. dela area, suprafaţă). Măsură metrică pentru suprafeţe de câmp—hectarul are 100 metri patraţi.
ar Particulă a verbelor la pers. III s. şi pl.
la optativ; ar dori.	t
ară (a) v. (lat. arare (şi gr. areo) a ară). A săpa pământul cu ajutorul plugului.
ara! (daco-gr. ara ? e cu putinţă). Exclamare pentru: cum se poate! e cu putinţă ? arab, ă adj, din ţara Arabilor; s. m. negru.
arababură s. f. (lat. a, cu; labo, labi, a cădea, bullci, bulbuc). 1) Neregulă, amestec de lucruri cum ar cădea învălmăşit; 2) învăl-măşag. — Şi Veneţian — alababura.
arabesc adj. De al Arabilor, dela Arabi; artist, s. n. ornament de pictură sau sculptură cum făceau Arabii, constând din împletituri de rugi, cu frunze, printre cari felurite combinaţii de linii şi de forme capricioase.
arabic, ă adj. Care este din Arabia (gumă arabică).
arabil, ă adj. V. arti. Care se poate ara, bun de arat.
arac s. m. (daco-gr. harax, par; arac). Par pe care se sprijine plantele agăţătoare şi viţa de vie.
arachidă s. f. Bot. Plantă din a cărei seminţe se scoate un oleiu alb, cu gust plăcut, arăcl (a) v. V. arac. A pune araci, arăcit (ă) adj. Care are araci; s. n. punerea aracilor la vie.
aracnide s. f. (lat. dela aranea, păianjen). Zool. Clasă de animale articulate, între caii şi păianjenul, scorpionul şi altele, arald s. m. V. erold.
aramă s. f. (lat. aeramen). Metal roşiatic şi moale, şi care bătut cu ciocanul se întinde şi se pot face din el vase din trio bucată.
arămărie s. f. Fabrica unde se lucrează aramă sau unde se vînd lucruri de aramă, arămeasă s. f. Cănuţă de aramă, aramină s. m. Pop. poreclă dată ţiganilor, care lucrează vase de aramă — sinonim şi cu hoţ, şarlatan, arămuri s. n. Vase-de aramă, arândul (de) adv. V. rând. Pe rând, unul după altui.
aranjâ (a) v. (fr. arranger). A rândui, a întocmi; a aşeza; a regulă; a deretecâ; a potrivi; a sta frumos (o găteală).
aranjat, ă adj. Regulat, bine întocmit; de-retecat; potrivit.
aranjator oare s. Care aranjează, pune în regulă.
arap s. m. (turc, harap, numire dată oamenilor negii). Om negru, african; (se înţelege şi arab, deşi arabii nu sunt negri pe faţă).
arăpesc ească adj. V. arab. F e rasă arabă; se zice şi celui cu piele neagră (puiu arăpesc).
arăpilă s. rn. Negru, spăimântător. arăpime s. f. Neamul arapilor, a negrilor.
arapină s. f. Femee neagră, negreasă. arapnlc s. n. V. harapnic. arăpoaică s. f. Femee de arap.
olten. adunaseram, adunaseră, tăcuseră, jugi»er~,.
ara
33
arc
arar s. n. (dela ară). Cort pentru adăpos- ! tit la aratul câmpului.
arareori adv. (rare, ori). în răstimpul i rari; câte o dată.
arat, & adj. (lat. aratus, arat). Ce este a-rat cu plugul; s. n. Lucrarea de a arâ.
arătă (a) v. (lat. dela a, în; rectum, drept).
1) A îndreptă, a indică; 2) a face să se vadă ;
3)	a mărturisi; 4) a învăţa; a se arăta, a apare; 5) a se părea.
arătare s. f. V. preced. 1) Faptul de a arătă; 2) monstru; 3) apariţie.
arătător, oare adj. 1) Care arată; 2) acul care arată orele la ceasornic.
arăţel s. n. Bot. Plantă zisă şi limba câinelui, căci frunza ei are forma acesteia — se mai cheamă şi boranţă. V. arătcr, oare adj. Care ară. arătos, oasă adj. V. arăta. Impunător, prezentabil.
arătură s. f. V. ară. Pământ, loc arat. arazna adv. (slav dela razno, deosebit, aparte). Aparte, osebit; fig. în neştire, într’o parte.
arbitraj s. n. (fr. arbitrage din lat. arbi-ter, judecător ales şi arbitrium, bun plac).
1)	Judecată a unui arbitru ; 2) lucrare după bunul plac al cuiva.
arbitrar ă adj. şi adv. V. preced. După bunul plac, după cum vrea.
arbitru s. n. (lat. arbiter, judecător ales, de cei ce nu sunt de aceiaşi părere, spre a se pronunţa el cum crede că este drept sau adevărat.
arboră (a) v. (fr. arborer, din lat. arbor copac arbore). A înfige (ca un arbore) sus, uu drapel, steag.
arbore s. m. (lat. arbor, copac) 1) Copac;
2)	butuc de roată mecanică; 3) catarg (navig);
4)	arbore genealogic, schema descendenţilor unei familii.
arborescent, ă adj. Care are caracterul arborelui, sau se desvoltă în formă de arbore.
arbust s. m. (fr. arbuste). Mic pomişor, tufiş, cum este agrişul, etc.
arc s. n. (lat. arcuş, arc dela arcuo, a ■ îndoi). 1) Linie curbă ca parte din circonfe-rinţă; 2) boltă architectoralâ; 3) armă de a-runcat săgeţi; 4) arc flecsibil la trăsură; 5) resort la ceasornic; 6) acoladă la scris.
arcă s. f. (lat. arca, ladă, celulă). Corabia cu încăperi a lui Noe (din biblie).
arcadă s. f. (lat. arquata, încovoiată). Arc de zid, boltă.
arcan s. n. (lat. dela arceo, cuprind). Laţ de frânghiuţă, sau de sârmă, care prinde mi-
nunat animalul din fugă, prin aruncare dela distanţă.
arcăni (a) v. a prinde cu arcanul, arcar s. m. Cel ce face arcuri, arcaş s. m. Cel ce ştie să lupte, să tragă cu arcul, să arunce săgeţi cu arcul, arcat, ă adj. V. arc. îndoit ca un arc. archebuză s. f. (Ir. arquebuse, din italian arco, arc, burgio, gaură). Puşcă primitivă sprijinită pe o furcă — arc ce găureşte, căci are glonţ în loc de săgeată.
archebuzier s. m. Soldat care trăgea cu archebuza.
arcer s. n. (lat. dela arcere, a ascuţi). Piatră de ascuţit.
archit s. n. (daco-gr. de!a arkeythos, ienu-per). Bot. Numirea unui fel de brad mic — ienupcr.
areilc, ă adj. {gr. arMikos de miază noapte). Din partea dinspre miază noapte.
arcuit, ă adj. V. arc. îndoit în formă de arc; s. n. faptul de a îndoi şi a da formă de arc.
arcuitură s. f. Curbă în formă de arc. arcuş s. n. V. arc. Arcul, vergea ce ţine întinse firele de păr; cu care se cântă, trăgând pe strunele dela vioară.
arde (a) v. (iat. ardere, a arde). 1) A se consumă prin foc; 2) a avea călduri în corp; 3) fig. a da o lovitură; 4) a avea neastâmpăr să facă ceva; 5) a îndură, suferi; 6) a simţi usturime mare; 7) a fi prea cald.
ardeîa (a) v. (din vorba arde). A pune mult ardeiu; a face iute prin punere de ar-deiu.
ardeîat a adj. Iute, înţepător la gust, din cauza ardeiului.
ardeiu s. m. (dela arde). Bot. Planta care face fructul în forme unei gogoaşe, adeseori cu gust foarte iute şi cu miros tare — Cap-sicum annuum. Mold. pipăruş sau chipăruş.
ardelean, că. adj. (dela Ardeal, numirea Transilvaniei). Român din Transilvania, din Ardeal.
ardere s. f. V. arde. Faptul de a arde prop. şi fig.
ardezie s. f. (lat. compus din ardea -f-desum, = ard - lipsesc, nu trebue arsă). Piatră neagră, din care se taie plăci, ce nu au nevoe să fie arse, pentru a acoperi casa (cum sunt olanele). Pe placa (tăbliţă) de ardezie scriu şcolarii începători, ardicâ (a) v. V. a ridică. ardoare s. f. (lat. ardor, ardoare, aprindere). Fig. Aprindere, tragere de inimă, mare îndemn, râvnă.
3
are
34
arg
areciului (a) v. V. urm. 1) Baterea tobei (barabanei) pentru adjudecare la licitaţie — 2) a adjudeca.
areciu s. n. (lat. dela aries = bate, din arietare, a lovi). Adjudecarea Ia licitaţie, cu semnal dat prin baterea barabanei (rămas din uzul bizantin): areciu odată i — bate odată, de două ori, iar la a treia oară se declară făcută adjudecarea.
arenă s. f. (lat. arena, loc nisipos, loc de luptă în mijlocul circului). 1) Loc neted pentru exerciţii, jocuri; 2) fig. teren de luptă politică.
arendă (a) v. (lat. dela a reddita, cu dare înapoi). A da cu chirie un pământ, o moşie, o moară, etc., pe anume timp — după care revine iarăşi proprietarului.
arendă s. f. V. prec. Plata sau chiria pentru un pământ sau obiect arendat.
arendaş s. m. V. preced. Cel ce ţine cu chirie, pe unul sau mai mulţi ani, un pământ, o moşie, o cârciumă, moară etc.
arendăşesc, şească adj. Ce este al arendaşului; ca la arendaşi, arendăşle s. f. Meseria de arendaş, arendăşoaică s .f. Femeia arendaşului, sau femee care ţine ceva în arendă.
arendat, ă adj• Ce este dat cu arendă, închiriat.
areometrle s. f. (gr. araios, puţin dens; metron, măsură). Sciin. Măsurarea densităţii lichidelor.
areometru s. n. V. preced. Instrument pentru măsurat densitatea lichidelor.
areopag s. n. (gr. mitologic, Consiliul zeului Ares, al resbelului — ca Marte la romani). Adunare de oameni de stat; adunare de savanţi sau de jurisconsulţi.
arest s. n. (lat. dela arestare, a se opri a rămâne). închisoare pentru pedeapsa celor ce fac abateri.
aresta (a) v. V. preced. A opri, a închide, arestant s. m. Cel oprit pentru a fi închis; cel pus la închisoare.
arestare s. f. V. arest. Faptul de a închide pe cineva.
arestat, ă adj. Cel ce este pus la închisoare.
arete s. m. V. herete. Zool. Pasăre răpitoare, uliu.
arfonistă s. f. (dela arfă sau harpă). Cântăreaţă care cântă cu harpa.
argăseală s. f. (daco-gr. argos, alb). Compoziţie care albeşte şi servă spre a tăbăci piei de animal pentru industrie. V. argăsire.
argăsi (a) v. V. urm. A lucra pieile cu argăseală.
argăsire s. f. V. argăseală. Lucrarea pieilor prin argăseală, ca sâ se albească, să se curăţe şî să nu mai aibă materii organice, (tăbăcire).
argăsitor adj. Care se ocupă cu argăsi-rea.
argat a. m. (daco-gr. dela ergates, lucrător). Servitor dela curtea boierească şi care face lucrări din greu. (Şi în 1. bulgară este vorba argat).
argăţi (a) v. V. preced. A fi servitor în curte; a face servicii ordinare, greie. argăţie s. f. Starea de a fi argat, argăţitne s. f. Mulţime de argaţi, argea s. f. (lat. dela arcuş, boltă). Adăpost sub pământ, anume făcut pentru a ţese, vara la răcoare; gârliciu de pivniţă.
argilă s. f. (lat. argila, lut). Creol. Pământul galben, lutul.
argilos, oasă adj. Care este de lut, lutos, teren argilos.
argint s. n. (lat. argentum, argint). Metal preţios de coloare albă; pl. fig. bani de argint; bani, avuţie, argintă (a) v. A polei cu argint, argintar s. m. Meşter ce lucrează obiecte de argint.
argintare s. f. Lucrarea de a argintă, argintărie s. f. 1) Vase de argint şi cuţite în argint; 2) atelierul argintarului.
argintat, ă adj. Poleit cu argint, sau acoperit pe deasupra cu argint.
arginţică s. f. Bot. Floare albă cu opt petale (dryada.
argintiu, ie adj. Strălucitor alb, ca argintul.
argintos, oasă adj. Care are mult argint; câ de argint; poet. strălucitor.
argintui (a) v. A lucră cu argint, sau în argint; a polei sau fereca în argint.
argint-viu (V. argint şi viu) Min. Mercur, metal alb ca argintul, însă în stare lichidă şi foarte greu. — Introdus în corp, acest metal nu se elimină, ci atacă şi sfarmă oasele şi ţesuturile, de aici numirea lui de viu. arglnturi s. n. Obiecte de argint, argosî (a) v. (gr. argos, inactiv, scos din activitate). A suspenda din serviciu.
argument s. n. (lat. argumentum) probă, dovada prin care se susţine o părere, o opinie.
argumentă (a) v. (lat. argumentări). A produce dovezi pentru susţinerea unei idei.
argumentaţie s. f. Acţiunea de a argumentă.
argumentator, s. m. Cel ce argumentează; V. argumentă.
I
arguţie s. f. Oat- argutio). Voibire cu dibăcie.	w
arhaic ă adj. Scinţ. (gr. archaios, vechiu). Vechiu, din timpurile vechi.
arhaism s. n. V. preced. Uter. 1) întrebuinţarea de vorbe vechi; 2) vorbă veche ce nu se mai întrebuinţează acum: ex. veşnic, în loc de necontenit.
arhanghel s. m. (gr. archos, mai mare, şef; şi V. angel). Bis. Mai marele între îngeri; calificativ al sf. Mihail şi Gavril. Pop. Sfânta-arhanghel, biciul, varga de pedepsire; Sf-ţii Arhangheli, sărbătoare bis. la 8 Noembrie.
arheolog s. m. V. arheologia. Stinţ. Cel ce studiază lucruri rămase din vechime, ca: pietre cu inscripţii, documente, etc.
arheologic, ă. Ce ţine de ştiinţa arheologiei.
arheologie s. f. (gr. achaios, vechiu; logos, vorbire). Ştiinţa care ne spune şi descopere lucruri şi date privitoare la monumentele şi artele din vechime.
archidlacon s. m. (gr. archos, mai mare; şi diacon). Primul diacon; grad bisericesc t între diaconi, când sunt mai mulţi la o biserică.
arhiduce s. n. (gr. archos, mai mare; V. duce). Prinţ care este foarte de aproape rudă cu împăratul — fiu sau frate al împăratului.
arhiepiscop s. m. (gr. archos, mai mare V. episcop). Bis. Mai mare peste episcopi; grad bisericesc de mitropolit.
arhiepiscopie s. m. Demnitatea, gradul de arhiepiscop; autoritatea administrativă superioară episcopiei; reşedinţa arepiscopului.
arhieresc ă adj. V. arhiereu, a arhiereului.
arhiereu s. m. (gr. dela archos, mai mare, şef; hieros, sfinţit, preot). Bis. Mai mare peste preoţi. Grad bisericesc superior preoţiei; el poate hirotoni diaconi şi preoţi şi nu poate să fie căsătorit, ci călugăr; înlocueşte pe episcop când acesta lipseşte şi ia parte cu episcopii la lucrările Sinodului.
arhimandrit s. m. (gr. archos, şef, superior; mandra, loc închis cu ziduri, staul). Bis. Superiorul unei mănăstiri; mai mare peste călugării dintr’o mănăstire ce este închisă cu ziduri.
arhimilionar s. m* (gr. archos, mai mare; V. milionar). Om extraordinar de bogat, care are avere de mai multe milioane.
arhlpăstor. s m. (gr. archos, mai mare; lat. pastor, păstor). Mai mare peste păstori: fig. bisericesc, mai mare peste preoţi, arhiereu, episcop, sau mitropolit
arhipelag s. n. (gr. arhi, mai sus, superior; pelagos de mare). Insule multe la un loc, ridicate mai sus de cât nivelul mării.
arhitect s. m. (gr. archios, şef, mai mare; tekton, lucrător, tâmplar, constructor). Şef peste constructori; în special constructor de case, cu pregătire technică şi artistică specială.
arhitectonic ă adj. Care ţine de arhitectură, arhitectură s. f. (gr. arhitektonia, construire — V. şi arhitect). Cunoştiinţa şi arta de a face construcţii, arhitectural adj. De arhitectură, arhitravă s. f. (gr. archos, superior; lat. trabs, grindă). Architect. Numire dată părţii de perete, ce stă imediat deasupra capitele-lor coloanelor (şi deasupra căria vine apoi friza).
arhivă s. f. (lat. archivum, păstrare de documente). Locul unde se păstrează acte şi documente. «Arhiva» veche revistă istorică şi literară ce apare la Iaşi.
arhivar s. m. Cel ce are în păstrare actele, documentele arhivei.
arhondar (gr dela archon, şef, superior). Bis. monah. Cel ce are în seamă şi îngrijire pe superiorii ce vin la mănăstire (de aci s’a extins şi la vizitatorii obicinuiţi).
ardondărie s. f. V. preced. Locuinţe rezervate în mănăstire, pentru găzduirea superiorilor ce ar veni, sau a vizitatorilor.
arhonte s. m. (gr. archon, şef). 1) Veche numire dată magistratului, funcţionarului superior; 2) nobil.
arhontologie s. f. V. preced. Erarhia nobleţei ; registrul titlurilor de nobleţă; nobilime.
arian s. m. 1) Bis. Cel ce ţine de învăţătura lui Arie, care a negat consubstanţialitatea Duhului St. cu Tatăl şi cu Fiul; 2) al vechilor Ari, seminţie din Asia centrală.
arianism s. n. Bis. Erezia lui Arie V. preced.
ariceală s. f. V. ariciu. Medic. Scorţoşarea pielei, asprirea şi crăparea pielei, aricit ă adj. Care are ariceală. ariciu s. m. (lat. hericius, ariciul). Zool. Animal ce are corpul acoperit cu ţepi lungi, spre a nu putea fi atacat; medic, o boală la picioarele cailor.
arid, ă adj. (lat. aridus, uscat, ars). Neproductiv din cauza uscăciunii, sec (teren); fig. care nu dă rezultate după munca depusă.
ariditate s. f. Cusurul de a fi arid. arie s. f. Muzic. (dela lat. arieto, a bate tactul). Bucată muzicală în anume tact şi cu anume compoziţie melodică.
arie s. f. Agric. (lat. area, loc neted). Loc netezit unde se face treeratul cerealelor.
ariergardă s. f. (fr. arriere, în urmă; garde, pază, ferire). Milit. O parte de armată, ce merge în urmă spre a feri armata de un atac. arin s n. V. anin.
ariniş, arinişte s. Loc plantat cu arini, aripă s. f. (lat. din ala, aripă; şi alipes, cu aripi la picioare). 1) Aripa cu care sboară pasărea; 2) fig. protecţie ; 3) apărătoare deasupra roatelor trăsurii ca să nu stropească cu noroi; 4) fig. protecţie; 5) poet. zbor. G) lăture; 7) plan din pânză, în formă de aripă (la aeroplan).
aristrocat, a (gr. aristos, excelent, foarte bun ; kratos, putere). Denumirea dată marilor nobilili, boerilor de neam mare.
, aristrocatic, ă. 1) Ca la aristocraţi; ca marii boeri; V. preced. 2) format din aristocraţi (partid).
aristocraţie s. f. V. aristocrat. Clasa nobililor, a marilor boeri.
aristocraţime s. f. Mulţimea, numărul nobililor, al marilor boeri.
aritmetică s. f. (gr. arithmetikos, dela arithmos, număr). Ştiinţa numerelor, de a calculă cu numere.
aritmeticîan s. m. Care ştie bine, în special, aritmetica.
aritmograî s. n. (gr. arithmos, număr, grapho, scriu). Aparat cu ajutorul căruia se fac cu uşurinţă calcule de aritmetică.
arm s. n. (lat. armus, umăr). 1) Articulaţia dela braţ sau dela umăr; 2) piciorul dela şold cu carnea lui (la măcelărie); pulpă.
armă s. f. (lat. arma, armorum, arme de apărare). 1) Instrumente de luptă, de ucidere sau de vânătoare; 2) fig. mijloc de combatere ; 3) specialitate militară.
armă (a) v. (lat. armare, a înarma). A da arme, a lua armele; fig. a se pregăti cu mijloace de luptă.
armament s. n. Totalitatea armelor, felul de armare.
arman s. n. (lat. arm, umăr). 1) Os dela articulaţia piciorului de miel, cu care se joacă copiii; 2) lat. dela armentum, turmă). Curtea, locul unde stau închise vitele şi unde se păstrează productele.—Şi Turcii zic harman.
armân s. m. (lat. dela a, din Roman). Român din munţii Pindului şi din Macedonia, unde se ocupă în deosebi cu păstoria şi care are cunoştinţa că se trage din Romani, armangiu s. m. Cel ce păzeşte un arman, armării s. f. pl. V. armă. Câtime mare de arme
armaş s. m. (lat. dela arma = armă, ac. armas, peste arme). 1) Cel ce mânuia bine o armă; 2) dregător (vechiu) care aplica pedepsele corporale ordonate de judecată; 3) comandant de artilerie în vechime; 4) cel ce bate, la jocul de arşice. V. arşic, şi sicii); 5) mold. un vin bun de cotnari.
armăsar s. m. (daco- r. dela armozo = a da un soţ, a împreună). Cal ce serveşte la împreunare pentru reproducţie; cal tânăr, necastrat.
armăşie s. f. V. armaş. 1) Funcţiunea de armaş; 2) localul unde stă armaşul, armată s. f. V. armă. 1) Totalitatea oamenilor (soldaţi) înarmaţi, puşi sub comandă militară; 2) forţa de apărare a unei ţări: 3) parte din oştire pusă sub osebită comandă de luptă: arm. I, II etc. 4) armata de uscat, care luptă pe teren, spre deosebire de marină; 5. arm. permanentă, care este îti-cazarmată; 6) fig. mulţime.
armator s. m. (lat. dela armamenta, corăbii). Cel ce are corăbii sau duce mărfuri, cereale cu corăbiile, cu vapoarele. Fr. armateur.
armătură s. f. V. armă. 1) înzestrare cu arme; 2) tăria, puterea de rezistenţă cu care este prevăzut ceva; 3) accesoriile cari dau putere.
armean, eanca adj. Om sau femee din Armenia.
armenesc, east ă adj. Ca la armeni, dela armeni.
armeneşte adv. 1) Cum fac armenii; 2) vorbire, limbă armenească.
armie s. f. (lat. dela arma V. armata). Armată mare, numeroasă (vechiu).
arminden s. n. (lat. dela armentus, turmă, armentens, de turmă, pastoral]. Serbare câmpenească cu mâncări (friptură de miei), băuturi (pelin), şi cu lăutari, în ziua de 1 Mai (Istoria Rom■ de Xenopol, V. I pag. 233, arată cum în Dacia, o corporaţie de meseriaşi adună 166 denari, însemnaţi pe o fabulă cerată, din cari cumpără 5 miei — 18 d.; 1 purcel — 5 d.;ponem candidum (păne albă) — 2 d.; pentru rest, ore-o trei feluri de vin, ceapă, sare, oţet şi tămâie. Deci era serbare cu caracter religios păgân ziua de 1 Mai). — Biserica creştină a-şază în această zi pe sf. Eremia, în cât sla-voneşte eremiin-deni = ziua lui Eremia, să explice ce este armindenul!
armistiţiu s. n. (lat. din arma, armă; sis-tere, a opri). încetarea luptei, suspendarea luptei (în timp de răsboiu) pe un timp scurt.
armonie s. f. (gr.-lat. harmonia, aranjament de sunete; şi armonia, ajustare]. 1)
Muzic. Coordonare de sunete mur ic ale; 21 coordonare de lucrări; 3) fig. bună înţelegere, îngăduinţă; 4) prietenie; 5) armonie, imitativă, şir de vorbe cu anumite sunete ce pot imita acţiuni sau obiecte: ropot de ploaie.
armonic, ă adj. Cu armonie: fig. cu bună înţelegere, unde diverse părţi duc la un bun rezultat.
armonică s. f. V. preced. Instrument muzical, care prin suflare produce deodată mai multe sunete, ce se combină armonic.
armonios, oasă adj. adv. Cu bună armonie; fig. în deplină înţelegere.
armonist, ă s. m. 1) Cel ce cântă cu armonica; 2) Cel ce ştie bine să armonizeze (muzic.).
armoniza (a) v. V. armonie. Muz. A coordona sunete cari, producându-se simultan, să formeze un acord sau o serie de acorduri ; fig. a aduce bună înţelegere şi împăciuire — armonizarea intereselor. armură s. f. (lat. dela armare, fr. armure).
1)	Denumirea cu un cuvânt a: coifului cu îmbrăcămintea de metal şi cu armele ce are un soldat (medieval); 2) fig. toi ce servă ca să întărească, să fortifice la rezistenţă.
armurar Bot. Floare zisă şi schinteuţa. armurăriţă s. f. V. arm. Medic. Boală de articulaţie la animale.
armurier s. m. V. armă. Cel ce fabrică sau repară arme.
arnăut s. m. (lat. din ornatus şî armatus, înarmat). Om din Albania, albanez înarmat, care servea şi apără pe boer (în vechime);
2)	adj. specie de grâu de primăvară, arnăuţesc, scă adj. Ca la arnăuţi. arnăuţeşte adv. Cum fac arnăuţii. arnăuţitne s.f. Mulţime de arnăuţi, Albanezi, arniciu s. n. (daco-gr. dela arneytes, care
se bagă în apă). Aţă colorată roşie, ce serveşte la cusut ornamente pe cămăşi şi care spălată ori cât cu apă, nu se decolorează.
aroga (a ’şi) v. (lat. arrogo, însuşesc). A ’şi lua asupra, a ’şi însuşi.
arogant, ă adj. (lat. arrogans, dispreţuitor). Mândru, dispreţuitor, aroganţă s. f. Mândrie, semeţie. aromă s. f. (gr. aroma, parfum). Substanţă mirositoare din fructe, plante sau din seminţe de fructe.
aromat, ă adj. V. preced. Cu miros puternic, tare.
aromatic, ă adj. Ce dă aromă, aromaţi : ă (a) v. A da miros, aromă, aromi (a) v. V. preced. aromitor, oare adj. Care poate aromatizâ. arondisment s. n. (fr. ai rondissement,
plasă (dela rond, cerc, ocol). Despărţământ administrativ, plasă.
arpăcaş s. n. (ungur arpa, orz, kasa, gris'1. Orz jupuit de coajă, bun pcntiu a face tei tură.
arpagic s. m. (turc. arpadjgk). Ceapă ce se face direct din sămânţă; se culege de timpuriu; iar la anul viitor, se pune în pământ şi din ea se face ceapă cu mult mai mare. (Şi Bulgarii au acest cuvânt).
ars, ă adj. (lat. arsus, ars). Care a fost în foc şi s’a ars sau s’a consumat de tot prin foc ; fig. în mare suferinţă, nenorocit, perdut; fig. păţit, păcălit.
arş! militar (scurtare din fr. marche. t mergi). Comandă ca să pornească soldaţii la mers, sau să înceapă o mişcare, un exerciţiu, arşâ s. f. V. harşă. arsătură s. f. V. arsură. arşâu s. n. (daeo-gr. din aroo, aroso, erosa = a ară). Un fel de sapă ia lucrarea pământului; hârleţ în loc de plug.
arsenal s. n. (fr. arsenal). Magazin sau fabrică de arme; fig. mulţime (de probe).
arsenic s. n. (gr. arsenikon lat. arseni-cum). Chim. Substanţă metalică volatilă, care dă un miros de usturoi. Se dă ca medicam. pentru a combate slăbiciunea, anemia.
arsenios, oasa adj. Chim. Combinaţie de arsenie şi oxigen.
arsenită s. f. Chim. Sare foi ma tă din acid arsenios şi o bază.
arşic s. n. (lat. diformare din articulus, încheetură). 1) Os dela înclicetura piciorului; capăt de care se leagă şleaul (la trăsură). V. siciu şi soalbă. arşîcar s\ m. Jucător cu arşice, arşinic s. n. Bot. Plantă în forma de cruce, arşiţă s. f. V. ars. 1) Căldură mare de soare; 2) febră, căldură mare în corp. arsură s. f. V. ars. Loc ars ; pădure arsă. artă s. f. (lat. ars, artis, pricepere, îndă-mânare). "Deosebită pricepere şi îndămânare în a face ceva prea bine şi frumos; măestrie ; dibăcie; muzica, pictura, sculptura, teatrul, oratoria, arhitectura, poezia, sunt arte.
arţag s. n. Mânie, căutare de ceartă. V. harţă.
arţăgos adj. V. preced. Care are arţag; care caută ceartă; cârcotaş.
arţar s. m. (lat. acer, aceris). Bot. Arbust cu flori albe şi cu miros plăcut.
arteră s. f. (lat. gr. artheria). Anat. Vas (vână) ce duce sângele roşu dela inimă în tot corpul; fig. cale de comunicaţie.
arterial, ă V. arteră. Ce este în artere, de arteră:
artezian, â adj. (fr. artesien, dela Artois
la nordul Franţei, unde tişnesc ape). în care ţişneşte apa în sus (fântână, puţ artesian}.
arţlbur s. m. (lat. artis, pur, a priceperei cuiate). Denumire a sectei religioase a armenilor (ca şi denumirea de ortodox) cari au păstrat neştirbite unele forme ale primilor creştini. Pop. rom. are înţeles, ca batjocură, numirea unui căţel, la care s’ar închină Armenii.
articol s. n. tjr. cirticle deîa articulus. dela articulare, a despărţi). 1) Despărţituri, pasagii, dintr’o lege; 2) Anat. încheetură dela o insectă, plantă, oase organ. 3) Comerr. Orice obiect de comerţ- 4) Gram. Parte din cuvânt care determină genul; 5) gener. o-biect aparte.
articula (a) v. V. preced. 1) A accentua, a pronunţă apăsat fie care parte; 2) a prinde, a încheia ceva; 3) a pronunţă.
articular, a adj. Ce se produce la închee-turi, la articulaţii.
articulat, ă aclj. Cu încheeturi; gram. care are articol; om, omul.
articulaţiune s. f. I) Anatom. încheietură;
2)	gram. accentuare; pronunţare.
artificial, ă adj. adu. (lat. din ars, artis, artă, pricepere; facere, a. face). Făcut cu dibăcie, cu meşteşug (opus celui natural).
artificialitate s. f. Prefecătorie; facere cu dibăcie.
artificiu s. n. (lat. artificium). 1) Dibăcie, meşteşugire; 2) pi. focuri frumoase de piro-tecnie la serbări.
artilerie s. f. (fr. artillerie din lat. ars, artis, artă, pricepere; laedere, a lovi). Armată prevăzută cu tunuri ce lovesc din depărtare.
artilerist s. m. Militar din artilerie, artist, artistă s. (fr. artiste din 1. ars, artis, artă). Cel ce are ca ocupaţie o artă; teatru, pictură, muzică, etc.
artistic, ă adj. Cu artă; făcut cu mare dibăcie şi frumos, minunat.
artisan s. m. (fr. artisan). Meşteşugar priceput la ferărie, tâmplărie, etc.
artofor s. n. (gr. artoforon, ducător de pâne). Bis. Vas în care se păstrează pânea sfinţită pentru împărtăşanie.
artos s. n. (gr. artos, pâne). Bis. Pâne sfinţită, prescure sfinţită.
artrită s. f. (fr. arthrite, dela gr. arthria, vână). Inflamare, durere la încheeturi, din cauza sîngelui (artritism).
artritlc, ă adj. V. prec. Care are artrită.
animă (din arvum, ogor). Bot. Plantă zisă şi piciorul viţelului, fr. arum.
aruncă O) v. (lat. averrunco, averrun-care, a îndepărtă). A îndepărta, a asvârli. aruncare s. f. Faptul de a aruncă, aruncat, ă adj. Ce este asvârlit; în neregulă, aruncător, oare s. Care aruncă, aruncătură s. f. V. aruncare. arvonă (arvună) s. f. (lat. arrhabo, arrha-bonis, arvonă). Angajament; bani daţi înainte de a se face deplin o vânzare, arvuni (a) v. A angaja, a da acont, arvună, arzător, oare adj. V. arde. Care arde; fig. foarte doritor.
arzoiu, oaie adj. (dela arde). Vioiu, iute, simţit. Mold.
as s. m. (lat. as assis, unitate). Carte de joc, ce reprezintă unitatea, unul.
aş! interj. (dela aşa). Exclamare de neîncredere.
aş particulă la persoană I a verbelor la optativ; aş veni.
aşa adv. (lat. a-sic, de aşa; — ca forma aşi). 1) Astfel, în acest chip; 2) atât—aşa de frumos! 3) încurajare aşa, aşa! 4) mediocru aşa, şi-aşa; 5) foarte mult; şi aşa m’a durut; 6) aşa! neîncredere.
asalt s. n. (lat. a saltare, spre a sări). Milit. Sărire, năvălire asupra inamicului in timpul luptei.
asalta (a) v. V. preced. A da năvală asupra inamicului; fig. a insista mult.
asasin, s m. (arab. haşiş, haşisin, cel ce ucide cu haşiş — fr. asassin). Cel ce asasinează, ucide pe furiş, fără vină şi cu premeditare.
asasină (a) v. A ucide pe furiş, pe neaşteptate şi fără vină şi cu premeditare.
asasinat s. n. Uciderea pe neaşteptate, pe furiş şi cu premeditare.
ascendent, ă adv. adj. şi sub. (lat. as-cendo, urc, sui). 1) Cu tendinţă de a se tot înălţâ; 2) de înălţare; 3) stare mai înaltă, mai sus; 4) fig. impunere, prestigiu.
ascensiune V. preced. Acţiunea de a se înălţa.
ascensor s. n. Urcător; mecanism care urcă. ascet s. m. (gr. askeptos, ascuns). Călugăr ce trăeşte ascuns, între stânci, în pădure şi care se supune singur la lipsuri, ascetic, ă adj. Ca de ascet, ascetism s. n. Viaţa de ascet, aşchia (a) v. (lat. dela ascia, teslă (de tâmplar). A tăia fâşii, surcele, din lemn (ca cele dela teslă).
aşchie s. f. V. preced. Surcea, fâşie din tăerea lemnului (cu tesla).
asclepiade s. pl. Bot. Gen de plante cu boabe antiotrăvitoare (fr. asclepiade).
ase
39
ase
ascultă (a) v. (lat. auscultare). 1) A fi a-tent cu auzul; 2) a auzi 3) a lua în seamă; 4) a fi supus; 5) medic., a examinâ; 6) a îi supus şi disciplinat.
ascultare s. f. V. prec. 1) Auzire; 2) supunere ; 3) examinare; 4) disciplină monahală.
ascultător, oare adj. Care ascultă, supus şi disciplinat.
ascunde (a) v. (lat, cibscondere, a ascunde). A dosi, a face nevăzut; a nu spune, ascundere s. f. V. preced. Dosire, ascuns, ă adj. Dosit; tainic, misterios: de-a ascunsu (ascunsele); Joc de copii, în care unul închide ochii, iar ceilalţi se ascund şi el îi caută.
ascunsele (de-a). Ca să se ascundă şi să fie căutat (joc) V. preced.
ascunzătoare s. f. Loc pentru ascuns, vizuina.
ascunzător, oare adj. Care ascunde, sau se ascunde.
ascuţl (a) v. (lat. preî. a -j~ cos, cotis, ascuţitoare, (piatră de ascuţit). 1) A trage pe sau cu cutia, piatra de ascuţit; 2) a face ceva tăios ; 3; a scoate tonuri sunete stridente ; 4) a face vârf ascuţit.
ascuţime f. Calitatea de a fi ascuţit. V. preced.
ascuţire s. f. Lucrarea de a ascuţi. ascuţiş s. n. Partea ascuţită, tăioasă a u-nui lucru.
ascuţit, ă adj. 1) Care e tăios, sau cu vârf ce împunge; 2) (voce) care ia tonuri ridicate;
3)	fig. pătrunzător; 4) gram. accent ascuţit (r); 5) ager —ascuţit la minte, ascuţitoare s. f. Obiect, piatră care ascute, ascuţitor s. m. Cel ce ascute, aseară adv. (lat pref. a-{-sera, seară). în seara trecută.
asediâ (a) v. (lat. assidere, a împresură). Milit. A împresură o cetate ; fig. a năvăli a-supra.
asediat, ă adj. împresurat, asediator s. m. Cel care împresoară, asediu s. n. împresurarea, încunjurare cu armată; stare de — regim militar.
asemălui (a) v. (lat. dela assimilare. a face la fel). A părea la fel cu.
asemănă (a) v. (lat. assimilo, are, a face la fel). 1) A face la fel; 2) a egala; 3) a compară ; 4) a netezi; 5) a se părea la fel cu altul.
asemănare s. f. V. preced. 1) înfăţişare la fel; 2) comparaţie; 3) netezire ; 4) egalare. asemănătură s. f. V. preced. asemenea adj. şi adu. (lat. a-\-similis, asemenea). La fel cu, asemănat cu. asemui (a) v. V. asemălui.
asemuire, s. f. V. preced. asemuit, ă adj. Cu aparenţa la fel; jurid. conform cu.
aserţiune s. f. (lat. asserfio, afirmare). A-firmare, zisă, spusă.
aservi (a) v. (lat. asservire, a se supune). A supune; a umili.
asesor s. m. (lat. assesor, ajutător). Ajutor — într’o funcţiune.
aşeză (a se) v. (lat. assidere, a aşeză jos).
1)	A pune jos; 2) a regula; 3) a fixa; 4) a instala; 5) a stabili; 6) a începe cu temeiu; 7) a se potoli; 8) a se depune la fund.
aşezământ s. n. Aşezare; instituţie; dispoziţie, orânduire.
aşezare s. f. Stabilire, instalare; fig. seriozitate, cuminţenie; depunere; statornicire.
aşezat, ă adj. Pus la loc; instalat; regulat; fig. serios, cuminte.
asfalt s. n. (gr. asphaltos (a, fără; sphalo, a cădea, a se luă). Bitum, smoală ce se lipeşte şi nu se ia.
asfaltâ (a) v. V. prec. A aşterne cu asfalt (strada).
asfinţi (a) v. (lat. dela prefix abs-{-finis, la sfârşit). A se ascunde soarele, a apune la sfârşitul zilei; fig. a merge spre sfârşit, a decădea.
asfinţit s. n. Apus; fig. declin; sfârşit, asfixia (a) v. (gr. a fără; sfyxis, puls). A înăduşi, sufocă; a înceta respiraţia şi pulsul.
asfixiant, ă adj. înăbuşitor, sufocant; care produce încetarea respiraţiei, asfixiat, ă adj, Mort prin asfixie, asfie s. f. V. asfixiâ. încetarea respiraţiei şi a pulsului prin înăbuşire, asfixiere s. f. V. preced. asiduitate s. f. (lat. assiduitas, şedere lângă). Sîrguinţă; necontenită stăruinţă, aşi! inter. V. aş, şi aşa (6). asiduu, â adj. şi adu. Stăruitor, cu stăruinţă, sîrguitor.
asigură (a) v. (lat. dela a — securus, sigur). 1) A pune în siguranţă; 2) a încredinţâ;
3)	a face un contract cu o societate de asigurare, plătindu-i cotizaţii, pentru ca în caz de incendiu, moarte, etc. să dea despăgubiri.
asigurare s. f, 1) Punere în siguranţă; 2) încredinţare; 3) facerea unui contract de a-sigurare.
asigurat, ă adj. 1) Pus în siguranţă ; 2) încredinţat ; 3) adăpostit; 4) angajat la o societate de asigurări (v. asigură 3).
asimila (a se) v. (lat. a, spre; similis, asemenea). A (se) face sau a fi as emenea cu altul.
asimilabil, ă adj. Care se poate împreună şi face la fel cu altul.
asi
40
asp
aslmilaţlune s. f. Facere la fel, contopire, complectă asemănare; absorbirea alimer-, clor.
asin s. m. (lat. asinus, măgar). Animal ce duce greutăţi mari şi urcă pe munte cu înlesnire — are urechi mari.
asirian ă adj. Case este din As'ria (ţară in Asia).
asiriologie s. f. (Asiria + gr. logos vorbire). Ştiinţa ce se ocupă cu descoperiri privitoare la vechii asirieni.
aşişderea sau aşijderea adr. (lat. a + sic-cine = de aşa fel). La fel, în acelaş fel.
asistă (a) o. (lat. dela ad, lângă, sistere a sta) 1) A asta faţă sau lângă; 2) a sta în ajutor (ca medic), asistare s. f. Stare de faţă. asistent, ă adj. 1) Care stă de faţă; 2) elev în farmacie, sau ajutor de farmacist.
asistenţă s. f. Lume, privitori ce stau de faţă.
asmaciuc sau asmaţuiu (daco-gr. dela asth-matikos, de respirat greu). Bot. Plantă cu miros tare, greu de respirat, p. salată.
asmuţă (a) v. (lat. dela abs + mutio, mu-tire, a murmură printre dinţi). A îndemna câinele prin şoaptă, să muşte pe cineva; fig. a întărâtă pe cineva contra altuia, asmuţare s. f. Faptul de a asmuţa. asocia a v. (lat. ad sociare, însoţire, împreunare). A însoţi, întovărăşi, asociat (ă) adj. însoţitor, tovarăş, asociaţiune s. f. însoţire, tovărăşie, asonanţă s. f. (fr. assonance dela lat. a -f-sonare, a sună). Cu sunet asemănător; liter. vorbe ce se aseamănă ca sunet ca: culegere înţelegere; căldare, răbdare.
asortă (a) v. (fr. assortir dela lat. sors, sortis, gen). A combină lucruri, colori, cari se potrivesc, să fie în acelaş gen, fel; a potrivi la fel.
asortare s. f. 1) Combinare, potrivire; 2) Corner, aprovizionare cu mărfuri de toate felurile (în deosebi stofe), asortiment V. preced. asortat (ă), adj. 1) Combinat, potrivit; 2) aprovizionat cu mărfuri felurite.
aspect s. n. (lat. aspectus). înfăţişare, formă.
aspic s. m. (fr. aspic, din gr. aspis, scut, fig. acoperiş, apărare). 1) Bot. Plantă numită şi livant, a cărei floare se pune în stofe şi blănuri spre a le apăra de molii; 2) Culinar (fr. aspic) gelatină, piftie anume preparată, ce acopere ca o garnitură şunca, etc.
aspidă s. f. (lat. aspis, aspidis, viperă). Viperă, şarpe veninos.
aspira (a) v. (lat. aspir are) ; 1) a trage aer în plămâni; 2) a dori, a tinde).
aspirant s. m. Cel ce aspiră, tinde la ceva; candidat la o funcţie.
aspirat, ă adj. Tras în plămâni, respirat, asplraţlune s. f. Lucrarea de a aspiră, asprealâ V. aspru. Calitatea de a fi asp; u. aspri (a se) v. (lat. asperare, a face aspru, a aspii). 1) A face un lucru aspru, ţepos, scorţos, neregulat, înţepător; 2) a fi sever, riguros. 3) a fi înţepător (vinul); 4) a fi friguros (timpul).
asprime s. f. (laţi asperitas, asprime). 1) Calitatea de aspru, neregulat, înţepător; 2) severitate.
asprişcară s. f. Bot. Plantă cu fructul acoperit de mici cârlige, ce se agaţă uşor de haine.
aspru, ă adj. şi adv. (lat. asper, aspru).
1)	Ce este scorţos, ţepos, înţepător, ce nu e neted; 2) fig. sever; 3) fig. friguros, geros, asta (ăsta) pron. V. aceasta, acesta. astâmpăr s. n. V. astâmpăra. Linişte, potolire: cuminţenie.
astâmpără (a se) v. (lat. pref. abs -j- temperare, a linişti, a potoli). A potoli, a Iii işti, a sta liniştit.
astâmpărat, ă adj. Liniştit, moderat, potolit.
asfar s. n. O pânză groasă pentru căptuşit haine (turcesc).
astăzi adv. (compus din această — zi. V. aceasta zi). în timpul zilei acesteia.
aşteaptă s. m. Sfânta Aşteaptă, ironic, a-lată dată nehotărâtă sau niciodată, plăteşte la sf. aşteaptă.
aşteptă (a) v. (lat. din a -f- spectare, a privi cu interes, a tinde, a ţinti şi expectare, a aşteptă). 1) A fi cu atenţia spre ce are să fie; 2) a sta pe loc până vine cineva sau se face ceva; 3) a nădăjdui; 4) a păsui.
aşteptare s f. V. preced. Faptul aşte^ -tarei.
aşteptat, ă adj. Cel adăstat să sosească ; dorit; păsuit.
aşteptător, oare adj. Care aşteaptă, asterisc s. n. (lat. astrum, stea) Tipograf. Steluţa (*) ca semn tipografic de trimitere la o notă din text.
aşterne (a se) (lat. asteniere a întinde pe). 1) A întinde jos; 2) a face patul pentru' culcare ; 3) fig. a scrie (pe hârtie; 4) fig. a a-ranja; 5) iron. a pâri; 6) a pardosi; 7) a se aşeză; 8) a cădea frunzele, zăpada.
aşternut s. n. 1) Pat pregătit pentru culcare ; 2) ceace se aşterne pe pat; 3) pae pentru culcat vitele.
aşt
41
ast
aşternut ă adj. 1) Ce este întins jos sau pe ceva; 2) fir/, scris; înşirat.
astfel adv. V. acest, fel. în felul acesta; adj. idem.
astm s. n. (gr. astma, respiraţie grea). Medic. Boală caracterizată prin grea respiraţie.
astragaciu s. m. instrument de cizmar pentru a trage şi a îndoi carâmbul cizmei (pare adus din gr. astragalos, gleznă, deşi este şi în ungureşte esztergazni).
astragal s. m. gr. astragalos, arşicul dela gleznă). Anat. 1) Osul dela glezna piciorului;
2)	Archit. cercul dela gâtul turei coloane, imediate sub capitel.
astrahan (dela numele districtului Astrahan, din Rusia). Piele cu lâna neagră, frumos încreţită, dela miei din Astrahan.
astringent, ă adj. (lat. astringens, dela astringere, a strâge). Care sirînge (medical).
astrolog s. m. V. urm. Care se ccupă cu astrologia.
astrologie a. f. (gr. astron, corp ceresc, stea; logos, vorbire). Vorbire, prezicere după stele. Arta pretinsă a Chaldeilor şi Egiptenilor, cari afirmau că din observarea stelelor pot să prezică feluritele întâmplări din viată. * în Europa au fost astrologi pe la curţile regilor până prin sec. 37. De aci a rămas în popor credinţa în steau, sub care se naşte stea conducătoare; i-a apus steaua; cometele şi luna după cari prevestesc astrologii.
astronom s. m. Cel ce se ocupă cu astronomia.
astronomie s. f. (gr. astron, corp ceresc, stea, nomon, lege). Ştiinţa care arată legile după cari se mişcă corpurile cereşti, stelele. A luat naştere în orient, în timpuri depărtate. Pitagora, filosof şi matematic grec, îşi dete părerea că pământul se învârteşte în jurul soarelui; dar Ptolomeu, astronom din Alexandria, mai târziu stabili alt sistem, după care se credea că astrele se mişcă în jurul pământului. Copernic, astronom german, în sec. 15 stabili astronomia pe principiul lui Pitagora.
astru s. m. (gr. astron, corp ceresc, stea). Stea de pe cer; corp ceresc.
astruca (a) v. (lat. a -j- struo din strugvo, a aşeza). A aşeza, a culca.
astupa (a) v. (lat. a stipo, stipare, a umple cu ceva). A pune un astupuş; a închide un orificiu, o gaură; fig. a astupa gura, a face cumva ca să tacă (moral); fig. a astupa o gaură, a împlini o lipsă, o nevoie.
astupare s. f. Faptul de a astupa.
astupătoare s. f. 1) Obiect care astupă ; 2) loc unde se astupă coşul, hornul, astupătură s. f. V. astupare, astupuş s. n. V. stupuş. Obiect pentru astupare: dop, tanpon, cep.
asud s. n. V, sudoare? Bot. asua'ul calului, plantă zisă şi dărmotin.
asudă (a) v. (lat. sudare, a asuda). 1) A scoate sudoare din corp, a transpiră, a năduşi ; 2) a face să asude; 3) a sufla si depune aburi pe un corp sece; 4) fig. a munci din greu.
asudare s. f. Acţiunea de a asuda. (Pentru a asuda, se dă ciai de floare de soc). » asudat ă adj. Năduşit, transpirat; s. n. transpiraţia.
asudătoare s. f. Care produce vapori; e-tuvă.
asudeală s. f. Sudoare, asumă (a) v. (lat. assumare, a lua cu sine sau pentru sine). A lua asupră’şi (o răspundere).
asupra prep. (lat. a super, pe deasupra). Deasupra, către; în spre; pe, peste.
asupreală s. f. (comp. rom. V. preced) Apăsare asupra; fig. persecuţie.
asupri (a) v. V. prec. A apăsa, a persecută, a nedreptăţi, asuprire s. f. Faptul de a asupri, asuprit, ă adj. Cel ce sufere asuprire, asupritor, oare adj. Cel ce exercită o asuprire, o persecuţie; tiran.
asurzi (a) v. (lat. dela surdus, surd). î) A nu auzi; 2) a perde auzul; 3) fig. a supără tare auzul cu zgomot — m’a asurzit. asurzire s. f. Faptul de a asurzi, asurzitor, oare adj. 1) Care poate provoca asurzirea; 2) cu zgomot foarte mare.
asvârli (a) v. (prefix a -j - svârii). 1) A a-runcâ departe; 2) fig. a da afară; 3) a lovi cu piciorul (calul), asvâriîre s. f. Aruncarea departe, asvâriit, (ă) adj. Aruncat, asvârlltură s. f. Aruncare; faptul aruncă-rei departe; lovire cu piciorul (de cal); de-o asvârlitură de băţ — la mică depărtare de aici.
aţă s. f. (lat. acia, aţă). 1) Fir pentru cusut ; 2) fir din materie textilă; 3) fig. soarta, destinul; 4) fir dela gura briciului când se ascute; 5) destin — îl trage aţa; 6) fibre Ia teaca de fasole.
atac s. n. (lat. dela atingo, attactum, a atinge). I) Atingere; 2) năvălire asupra (militarilor) ; 3) acces; med. pop. ftizie, oftică ;
6)	fig. insultă, înfruntare, atacă (a) v. V. preced. 1) A atinge; 2) a
năv
42
a te
năvăli asupra (milit.); 3) pop. a deveni ftizie; 4) a lovi (cu vorba); 5) a lovi; 6) iron. a cere ceva.
atacabil a adj. De care se poate atinge, care se poate lovi.
atacat a adj. Atins, lovit; pop. ftizie, ofticos.
atare adj. (lat. din at alius, de altă parte altul). De acel fel, aşa, asemenea.
atârnă (a se) v. (lat. dela (ad)-torno ; tor-nare, rostogoli (pe jos.) 1) A spânzură în jos ; 2) a se ţine de ceva care e mai sus; 3) a agăţă; 4) a depinde; 5) a fi supus, vasal.
atârnare s. f. Faptul de a atârna.
- atârnat ă adj. Acăţat, prins de, legat; vasal, atârnătoare s. f. De care se atârnă'ceva. ataşa (a) v. (fr. attacher (citit ataşe) a alipi). A alipi pe lângă ceva sau cineva.
ataşat ă adj. Alipit pe lângă—ataşat militar (diplom). ofiţer alipit pe lângă o legaţie.
atâta, (atât) adj. şi adu. (lat. din a — f antum, atât). 1) In această măsură sau cantitate ; aşa, astfel; 2) aşa de mult — atâta anţar de vreme; 3) prea puţin — atâta pagubă; 4) pretext — atâta i-a trebuit; 5) dorinţă după...; 6) nici de cum — atâta să trăeşti (trăesc).
aţâţă (a) v. (lat. dela a + titio (citit tiţio) tăciune). A aprinde, a face să ia foc; fig. a jndemna, a excită, întărită, aţâţare s. f. Faptul de a aţâţă aţâţător, oare. Cel ce aţâţă atavic adj. adv. Prin atavism (călit, defecte), atavism s. n. (lat. atavus, al 4-lea strămoş). Asemănare cu străbunii.
ateist s. (gr. a fără; theos, D-zeu). Cel ce nu crede în existenţa lui D-zeu.
ateism s. n. V. preced. Doctrină sau păreri de ateu.
atelier s. n. (fr. atelier). Local unde lucrează meseriaşi, ori artişti etc.
ateneu s. n. (gr. dela Atene, numele zeiţei ce, se mai chiamă şi Minerva, zeiţa înţelep-ciunei). 1) Instituţie, asociaţie de persoane iubitoare de cultură; 2) palatul acestei insti-tuţi din Bucureşti unde se ţin conferinţe, se dau concerte, se fac expoziţii.
atenian s. m. (dela Atena capitala Greciei). Locuitor din Atena; adj. dela Atena.
atent ă adj. (fr. attentif din attendre, a aştepta). Cu luare aminte, cu băgare de seamă.
atentă (a) v. (lat. attentare, a atacă, a încerca). A atacă sau a încercă un atac criminal asupra cuiva; a se năpusti asupra ; atentat la bunele moravuri, expunere de lucruri ruşinoase.
atentare s. f. Acţirnea de a atenta, atentat s. n. Faptul atentarei. V. atentă. atenţiune s. f. (lat. atentio, luare aminte), 1) Ascultare, luare aminte; 2) luare în seamă de cel mai superior; 3) îngrijire, prevenire.
atenuă (a) v. (lat. attenuare, a slăbi, în-muia (o lucrare); a moderâ şi micşora din însemnătate (gravitate etc).
atestă (a) v. (lat. attestari, a mărturisi, dovedi). A încredinţâ, a mărturisi; a certifică.
atestat s. n. V. preced. 1) încredinţare. -2) act scris, prin care se face dovada despre studiile urmate în şcoală, ateu s. m. V. ateist.
aţi particulară a verbelor la pers. II pl. a optativului: aţi putea.
atic ă adj. Ce este din Atica. — Atena (Grecia); ca la Atenieni: sarea atică, liter. glumă de spirit fin.
aţică s. f. V. aţă. 1) O pânză subţire dar tare ; 2) mamele unei hore munteneşti.
aticism s. n. (gr. attikismos). Fineţea gustului Atenian.
aţine (a se) v. (pref. a + ţine). Mişcare sau atitudine spre a ţine, spre a prinde ; a se ţine, a sta în cale spre a prinde, spre a opri.
atingător, oare adj. V. urm. 1) Cel ce a-tinge ceva sau pe cineva ; 2) fig. emoţionat;
3)	privitor la ; 4) fig. jignitor.
atinge (a se) v. (lat. attingere, a atinge). 1) A lovi uşor de ceva sau de cineva; 2) a jigni; 3) fig. a emoţiona; 4) a realiză, reuşi; 5) a lua, a’şi însuşi.
atingere s. f. V. preced. Faptul de a c-tinge.
atins, ă adj. 1) Care sufere acţiunea atin-gerei; 2) fig. influenţat; 3) contagiat; 4) jignit, ofensat.
aţinti (a) v. (pref. a şi ţinti). 1) A privi fix; 2) a tinde spre un punct central, principal ; 3) a ochi, 4) a fixă; 5) a aspiră, aţintire s. f. Acţiunea de a aţinti, aţintit, ă adj. Fixat, ochit aţipeală s. f. V. aţipi. aţipi (a) v. (lat. ad-sopire, spre a adormi), început de a adormi; a dormi uşor şi puţin, aţlşoară s. f. V. aţă. Aţă mică, aţă subţire, atitudine s. f. (italian attitudine din lat. aptitudo potrivire). Ţinută înfăţişare, poziţie.
atlas s. n. (gr. dela numele zeului Atlas, fiul lui Jupiter, condamnat să se prefacă în-ti’un munte f. nalt, pe care se sprijină cerul. El mai e reprezentat ca un om ce duce în spate globul pământesc). Carte în care sunt reprezentate în hărţi geografice ţările şi continentele; idem cu planşe ştiinţifice.
atl
43
atr
atlaz s. n. (lat din ad-laxux = de întins). Pânză netedă de mătasă, foarte lucitoare pentru anume lucruri de frumuseţă. — Şi Turcii zic atlaz.
atlet s. m. (gr. athlos, luptă şi athleâ, a luptă). Om foarte puternic; în antichitate, luptător la jocurile oficiale, — gr. athlites. atletic, ă adj. V. preced. Ca de atlet, atmosferă s f. Ştiinţ. (gr. atmos, abur ; sphaira, sferă, corp rotund). 1) Totalitatea aerului ce învâlue pământul, având o grosime dela pământ în sus, aproximativ 40 kilometri ; 2) Măsură de forţă pentru presiunea ma-şinelor. (Presiunea cu care apasă atmostera asupra unui om de mărime mijlocie este calculată la 17.000 de kilograme ; omul însă nu este strivit de această greutate, fiind presiunea e-gală din toate părţile; fig. sentiment, dispoziţie sufletească; mediu.
atmosferic, ă adj. V. preced. Dela atmosferă, din atmosferă, a atmosferei.
atom s. m. (gr. atomos (din a, fără; fomi tăetură) — ce nu se taie). Ştiinţ. Părticică dintr’un corp, atât de mică în cât nu se mai poate divide; fig. Ceva foarte mic. atomic ă adj. Care se raportă la atomi, atomism s. n. Ştiinţ. filos. Sistemă filosofică, ce caută să explice formarea universului prin combinarea spontană a atomilor; chim. teoria atomică a chimiei.
atonie s. f. (gr. dela a fără; tonos, ton). Fără putere, lipsă de putere.
aţos, oasâ adf. V. aţă. Cu fire ca de aţă; fig. pretenţios, mofturos, supărăcios.
atotputernic a adj. V. tot şi putere. Care poate orice — atribut al lui Dumnezeu.
atotputernicie s. f. Calitatea de a putea face orice.
atotştiutor, oare adj. V. tot şi^ a şti. Călit tea de a şti totul; atribut al lui Dumnezeu.
atotţlltor, adj. V tot şi ţine. Puterea de a ţine toate (atribuţie a lui D-zeu); s. m. fig. D-zeu.
atracţiune s. f. (lat. din attrachere, a atrage). Fis. Puterea de a atrage spre sine cu care sunt înzestrate toate corpurile şi părţile ce le compun.
atractiv ă adj. V. precedCare atrage spre sine; ademenitor.
atrăgător, oare adj. Care are puterea de a atrage.
atrage (a) (lat. attrachere, a atrage). 1) A trage spre sine ; a momi; 2) a ademeni; 3) a produce cauză.
atragere s. f. Faptul de a atrage, atribui a (v) (lat. attribuere, a da ceva
cuiva). A pune pe seama cuiva; fig. a impută.
atribuire s. f. Faptul de a atribui, atribut s n. V. atribui. 1) Ceea ce este propriu, distinctiv unei fiinţe, unui obiect; 2) Gram. Log. Ceea ce se zice despre subiectul unei propoziţii; 3) semn distinctiv simbolic.
atrîbuţiune s. f. (lat. attributio, însărcinare). însărcinare ; competinţă.
atributiv ă adj. (fr. attributif). Gram. Care conţine, exprimă, un atribut, atroce adj. fioros.
atrocitate s.'f. (lat. atrocitas, grozăvie). Grozăvie; înspăimâutare.
atroflâ (a se) v. (gr. dela a fără; trophi, nutriment). Medic. Slăbiciune peste măsură; încetarea sensibilităţii.
aţii s. n. (fr. atout). Carte de coloarea care .poate bate (la joc de cărţi).
atuncea, atunci, adv. (lat. a -f- tune, a-tunci). 1) După timpul de faţă: mai înainte sau după timpul de faţă; 2) deci, aşa dar. -au conj. (lat. aut, sau ori). Sau, ori. au I interj. Exclamare de durere, sau de spaimă.
audienţă s f. (lat. audienţia, audienţă). 1) Ascultare; 2) primire ca să vorbeşti unui suveran sau unui personagiu superior ; 3) ascultare la judecată; 4) locul de audienţă; 5) timpul de audienţă.
audiţlune s. f. (lat. dela audire, a auzi, a ascultaj.Muzic. Ascultarea unui concert; jurid. ascultarea martorilor.
auditiv, ă adj. V preced. Care priveşte auzul.
auditor, oare adj, şi a. Cel ce ascultă lecţii, cursuri, la şcoală.
auditoriu s. n. Mulţimea care ascultă: o conferinţă, un discurs, muzică, etc.
augment s. n. (lat. augmentum, sporire). Gram. Adausul unei vocale la începutul unui verb grecesc.
augmenta (a) v. (lat. augmentum (dela augere), sporire). A spori, a adăugă, augmentare s. f. Sporire, adăugare, augur s. m. (lat augur). 1) Cel ce prezicea viitorul după zborul sau cântecul păsărilor ; 2) prevestire, prezicere, piază. (La Romani, preot ce prezicea viitorul, după sborul sau cântecul, sau intestinele păsărilor).
augurâ (a) v. V. preced. 1) A prevesti; 2) a serbători un început, o întemeiere, augural, ă adj. V. prec. Privitor la auguri. August s. n. Numirea lunei a 8-a din an. în unele ţinuturi August, se zice şi gustar. august, ă adj. (lat. augustus, mare, vene-
avi
44
rabil — titlu dat împăraţilor romani începând dela Octavian August, an 63 în. H.). Titlu dat suveranilor, cu înţeles de prea înălţat, prea respectat.
aui (a) şi haui v. (onomat rom. dela strigătul cu vocalele a! u!). 1) A striga tare cu răsunet, ca să se audă departe; 2) a răsună prelung; 3) a urlă prelung.
auială s. f. V. preced. Strigare cu vocale a, u; urlet prelung.
aulă s. f. (lat. aula, curte, sală mare). Sală mare pentru solemnităţi la o universitate, etc.
aulic, ă adj. (lat. aulicus, de curte). Curtean, din nobilii dela curtea suveranului (titlu de funcţionari sau profesori în vechia Austrie).
aur s, m. (lat. aurum, aur). Metal galben, lucitor, f. preţios; fig. bani; avere; fig. strălucit — viitor de aur, ţara noastră are.
aură s. f. (lat. aura, boare, adiere). Adiere plăcută de vânt; zefir.
aurar s. m. (lat. aurarius, aurar, giuvaergiu). Cel ce aureşte sau cel ce adună, căută aur.
aurărie s. f. Atelier unde se lucrează cu aur; obiecte de aur.
aurată s. f. Bot. Floare cu mijlocul galben rotund, şi cu petale albe, zisă şi ochiul boului.
aurel şi auraş s. m. 1) Diminutiv dela aur;
2)	varietate de struguri gălbui.
aureolă s. f. (lat. aureola, de coloarea aurului). 1) Cercul auriu, din jurul capului, la sfinţii zugrăviţi; 2) fig. strălucire, glorie.
auri (a) v. A polei cu aur, a fi de coloarea aurului, strălucitor.
aurică s. f. Bot. Floare măruntă cu petale galbene.
auriculă s. f. (lat. auricula, urechea). Anat, Urechea; locul urechei.
auricular, ă adj. V. preced. Dela ureche, privitor la ureche.
aurifer, ă adj. (lat. aurifer, care produce aur). Ce produce sau conţine aur. aurire s. f. Lucrarea de a auri.
aurit,	ă adj. Poleit, acoperit cu aur; fig. strălucit, frumos.
auriu,	ie adj. Galben lucios, de coloarea aurului.
auroră s. f. (lat. aurora, zorile ce vestesc răsăritul soarelui). 1) Roşeaţa de pe cer înainte de a răsări soarele; 2) fig. început frumos, strălucit; 3) aurora boreală, o lumină ce se vede pe cer în spre polul nordic, noaptea.
auscultaţiune s. f. (fr. auscultation). Medic. Ascultarea de către medic, pe spatele şi pe peptul pacientului, spre a se încredinţa cum funcţionează inima şi plămânii, auşel s. n. (din lat. avus pentru avis, pa-
săre). Zoolog. O pasăre mică se se mai chiamă bourel şi sfredeluş.
auspiciu s. n. (lat. auspicium, începutul cu semn bun — proorocire după zborul păsărilor). Prezicere bună; semne bune de nceput la o lucrare; fig. patronagiu, sprijin.
auster, ă adj. adu. (lat. austerus, aspru, sever). Aspru, sever, riguros, foarte sobru, viaţă austeră.
austeritate s. f. Severitate, asprime (privitor la traiu sau caracter.
austral, ă adj, (lat. australis, de miază zi)., Dela miazăzi.
australian, ă adj. Care este din Australia (o insulă mare a Oceaniei, unde sunt mine bogate de aur).
austriac, ă adj. Ce este din Austria (di la lat. austeria, severă, aspră, neprietenoasă — relativ la pământul neprielnic, neproductiv).
austru s. m. (lat. auster, vântul de miază zi). Geogr. Vântul de miază zi.
autentic, ă adj. adv. (fr. authentique, gr. authentes. care lucrează prin sine însuşi). Făcut de însuşi; veritabil; jurid. act. făcut şi subscris în prezenţa magistratului; fig. cert, adevărat.
atenticitate s. f. (fr. authenticite) Calitatea de a fi autentic.
autentifică (a) v. (fr. authentiquer). Jurid. A face şi semna un act în prezenţa magistratului ; a legalizâ. autoare s. f. V. autor. autobiografie s. f. (gr. autos, însuşi; bios, viaţă; graphein, a scrie). Scrierea, povestirea, vieţei sale însuşi.
autocefal, ă (gr. autos, însuşi; kephale, cap). Bis. Cu căpetenie proprie; neatârnat, independent; biserica română este autocefală.
autocefalie s. f. V. preced. Bis. Neatârnare, independenţă (bisericească).
autocrat s. m. (gr. autos, de sine; kratos, putere). Suveran cu dela sine putere absolută, autocratic, ă adj. De autocrat—V. preced, autocraţie s. f. Guvernare absolută de autocrat.
autodafeu s. n. (în limba spaniolă înseamnă interzicerea credinţei (pe timpul inchiziţiei). Pedeapsa cu arderea pe care o ordonă Inchiziţia. Extins, hotărîrea de a distruge ceva prin ardere.
autodidact, â adj. (gr. din autos, de sine; didasko, învăţ). Care a învăţat singur, fără şcoală.
autogara] s. m. (din automobil şi garaj). Garaj de automobile.
autograf s. n. (gr. autos, de sine; graphâ,
aut
45
ava
I
\
i
scriu . Scrisoare cu propria mână (a unui suveran, etc.),
autografia (a) v. V. preced. Printr’un a-nume procedeu, a reproduce exact o scriere sau o semnătură a cuiva.
autografie s. f. V. prec. Reproducerea exactă a scrierei sau semnăturii cuiva.
autohton adj. şi s. m. (gr. autos de sine; chthdn, pământ). De fel, de origine, depe pământul pe care trăeşte cinevâ; din strămoşi depe acel pământ pe care trăeşte.
automat, ă s. şi adv. (gr. din autos, de sine; maomai, mă mişc). Maşină, care prin mecanismul ei, se mişcă de sine, ca o fiinţă vie. Fig. p. om — cel ce face mişcări maşinale, ca o maşină; fără iniţiativă proprie, automatic, ă adj. şi adu. Ca de automat, automatism s. n. Caracterul, felul de automat.
autonom, ă adj. Care are autonomie, autonomie s. f. (gr. din autos, de sine; nomos lege). Libertatea (unui popor) de a’şi face singur legi şi a se guverna singur.
autopsie s. f. (gr. din autos de sine; op~ sis, vedere). Medic. Tăerea corpului pentru a vedea cauza unei boale sau cauza morţii.
autor s. m. (lat. auctor, producător, înte-meetor). 1) Cel ce" produce, dă naştere la ceva; 2) cel ce face, compune o carte, o scriere, o bucată de muzică, un tablou; 3) o-peră literară veche; 4) jurid. părinte.
autoritar, ă adj. V. autoritate. Cu impunere, cu autoritate.
autoritate s. f. (lat. auctoritas, autoritate, împuternicire, drept). 1) Puterea legitimă la care urmează a fi supuşi oamenii. 2) Fig. Măsură impunătoare; 3) fig. influenţă morală ; 4) fig. autor mare recunoscut; 5) opinia unui autor sau ascendenţa lui.
autoriză (a) v. A trece altuia puterea, autoritatea, de a face ceva. autorizaţie s. /. Faptul de a autoriză. , auxiliar adj. adv. (lat. auxiliaris, din auxi-lium. sprijin, ajutor). De sprijinire, de ajutor, ca ajutor, ca adaus; gram. ajutător (verb): a fi, a voi, a avea.
auz s. n. V. auzi. Facultatea, putinţa de a auzi cu urechea ; fig. înştiinţare, veste, aflare. - auzi (a) v. (lat. audire, a auzi). 1) A auzi cu urechea; 2) a află; 3) a ascultă, auzire s. f. Faptul de a auzi. auzit, ă adj. care s’a auzit; s. n. zvon; — din auzite.
auzitor s. m. Cel care aude. avă s. f. (lat. avia, fără drum, fără ieşire). Plasă cu trei pânze de prins peşte, avalanşă s. f. (fr. avalanche (citit ava-
lanş). Grămadă mare de zăpadă ce se surpă de pe munte.
avalma (d’) adv. (lat. dela vallum, val).
1)	Cu toţi împreună, învăluit; 2) de toate felurile la un loc.
avan, ă adj. (lat. a, vanesco a pierde, a pieri). Teribil; de pierzare. — Şi Turcii zic havan, perfid.
avangardă s. f. (fr. avant-garde, inainte pază). Milit. Partea unei armate, ce merge înaintea grosului trupelor.
avanie s. f. V. avan. Execuţie; impozit peste puterea oamenilor, (vechiu).
avanpost s. n. (fr. avant-poste). Milit. Grupă de soldaţi, aşezată cel mai înainte, a-proape de duşman.
avans $. n. (fr. dela avancer (citit avansâ), a înainta). Arvună; suma de bani dată mai ’nainte cuiva; fig. propunere; ademenire.
avansa (a) v. V. preced. A înaintâ, a progresă, propăşi; a plăti, a spune — avansează atâtea neadevăruri. avansare s. f. înaintare, avansat, ă adj. p înaintat; 2) trecutîntr’o funcţiune sau grad superior; 3) plătit înainte. ' avanscenă s. f. (fr. avant înainte; scenă). Partea din sala de teatru, ce este înaintea scenei.
avânt s. n. (din a şi vânt). Mişcare repede ca vântul; iuţeală; fig. curaj, îndemn, însufleţire mare.
avântă (a se) v .V. prec. A inaintâ iute; a se repezi; a se aruncă curagios, cu însufleţire.
avantaj s. n. (fr. avantage, profit, folos), înlesnire, folos, câştig.
avantajos, oasă adj. şi adv. De folos, cu folos.
avar, ă adj. (lât. avarus, zgârcit, lacom). Zgârcit, lacom. (Şi în 1. bulgară este v. avar). avariat adj. V. avarie. Stricat avarie s. f. (lat. a + variare, a schimbă, a preface). 1) Maritim. Stricăciune produsă la un vas plutitor; 2) Comerc. Stricăciune produsă mărfurilor în timpul transportării, avariţie s. f. V. avar. Sgârcenie, lăcomie, avea (a) v. (lat. dela habeo, habere, a a-vea). A fi în stăpânirea a ceva; a poseda ceva.
avat s. n. (lat. avus, moş (ca şi la babo-iu). Un fel de peşte de Dunăre gustos ca şalăul.
avenire s. f. (dela fr. avenir, a sosi, a pică pe neaşteptat ceva). Venire pe negândit, pe neaşteptat.
aventură s. f. (fr. aventure, din lat. ad-venturus. care să vie, să se întâmplă). Acţiune, faptă necugetată; faptă la întâmplare,
ave
46
avu
la noroc; aventură galantă, întâmplare de dragoste.
aventură (a se) v. V. preced. A se arunca într’o afacere la noroc, la întâmplare.
aventurier, ă adj. V. prec. Cel ce nu e statornic; cel ce încearcă afaceri îndrăzneţe la noroc, la întâmplare; om neserios; vântu-ratec.
aventuros, oasă adj. V. prec. Care se ţine de aventuri; în felul aventurilor.
avere s. f. (lat. habere — avere). 1) Bunuri ce are cineva: bani, imobile, etc.; 2) bogăţie — aceasta e o avere ! preţueşte mult.
aversiune s. f. (lat. aversio, dela avertere, a întoarce, a da la o parte). Scârbă, desgust.
avertisment s. n. (fr. avertissement, dela lat. avertere, a întoarce). 1) înştiinţare, prevenire de ceva rău; 2) dojană oficială.
avertiză (a) V. preced. A înştiinţâ, a preveni; fig. a dojeni,
aviaţie s. f. (fr. aviation dela lat. aves, pasăre). 1) Sborul omului prin aer cu aeroplanul; 2) instituţie ce se serveşte de aeroplane ; 3) administraţia şi comandamentul a-vioanelor.
aviator, oare s. Cel care sboară cu aeroplanul.
avid, ă adj. (lat. avidus, lacom, poftitor). Lacom, ahtiat
aviditate s. f. V. preced. Lăcomie, ahtiere. aviz s. n. (lat. a, spre; visus, vedere). 1) înştiinţare scrisă despre ceva pusă la vedere, ca să ia cunoştinţă toţi; 2) părere, opinie; 3) prevenire; 4) Corner, -scrisoare de plată.
aviză (a) v. V. preced. A înştiinţa prin a-viz; fig. a preveni, a atrage luarea aminte; fig. a se îngriji.
avocat s. m. Forma franceză a vorbei advocat; V. advocat.
avort s. n. (lat. ab, prefix, ortus, (dela orior, oriri, a se naşte). Naştere înainte de timp; lepădare.
avorta (a) v. V. preced. A naşte înainte de timp; fig. a nu ajunge la scop o acţiune, avrame adj. V. prune avrame. avrămeasă s. f. Bot. Plantă din familia persoanelor, cu proprietatea purgativă.
avut, ă adj. V. avea. Care are avere multă în bani sau orice, avuţie s. f. V. avere. axă s. f. (gr. axon, axă, osie de roată). Osie în jurul caria se învârteşte ceva; linie imaginară ce ar trece prin centrul globului pământesc şi prin cei doi poli; generalizat linie ce trece prin mijloc.
axionă s. f. (gr. axioma; dela axios, preţios, de valoare). Ştiinţ. Adevăr vădit prin el însuşi, care nu mai sufere nici îndoială, nici discuţie, ca: orice parte este mal mică de căt întregul; două cantităţi egale cu o a treia, sunt egale intre ele.
azbuche s. f. (slav. bulgar dela az; eu; bukva, litera, numirea celor două litere, a, b, dela începutul alfab. slav chirilic. V. alfab. chirilic). Cartea începătoare, în care se învăţă alfabetul chirilic şi citirea cu acele litere; fam, învăţătură începătoare.
azi adv. (Scurtare din astăzi, această zi'. In această zi, în timpul zilei; fig. acum. aziatic, ă adj. V. asiatic. azil c. n. (gr. a-sylos, loc de refugiu, azil (dela a fără, syleo, a atăcâ, — ferit de atac). Casă de adăpost pentru orfani, infirmi, etc. fig. adăpost.
azimă s. f: (gr. a-zymos fără drojdie (zy-mi, drojdie) şi lat. azyma, azimă, pâne fără drojdie). Turtă de pâne nedospită, fără drojdie.
azot s n (gr. a, fără; zââ, viaţă). Chimic. Gaz ce formează patru cincimi din compoziţia aerului din atmosferă şi care singur nu întreţine nici respiraţia, nici arderea.
azotic adj. V. azot. Chim. Calificativ al unui acid care este al cincilea grad de oxi-daţie al azotului.
azotos, oasă adj. V. azot. Chim. Ce conţine azot.
azur s. m. (arab. al-azurd, albastru). 1) Un fel de mineral din care se face coloarea albastră frumoasă de azur f. preţuită; 2) coloarea cerului albastru şi a mării. Piatră de azur — lapis-lazuli. Marea de azur, marea ce are coloare azurie, azurat, azuriu adj. Ce are coloare ca azurul, azuriu, ie adj. Ca azurul, de coloarea cerului senin.
B
B,	b s. m. A doua literă a alfabetului, ba adv. (ca şi fr. pas, dela lat. pausa, o-prire — prin transf. lui p. in b). 1) Particulă de negare sau de oprire ori de refuz; 2) o-punere stare contra; 3) exprimă afirmare: ba să te duci, ba să vii; 4) ba da; ba nu; ex-
primă nesiguranţă; 5) ba că chiar, are înţeles de exact.
bă! (daco-gr. bă—mirare şi invocaţie). Excl. de mirare.
babă s. f. (lat. dela. papus, bătrân, făcut papa şi baba, cu transf. p = b). Femee bă-
bab
47
băc
trână. (Şi slavii au această vorbă, însă cu înţeles mai mult de femeie în genere).
babacă c. m. (turc. baba, tată, ce pare tot din lat. papus = bătrân). Numire dată tatălui de către copii. în familiile boereşti, în epoca fanariotă.
babalâc s. m. V. babă. Om bătrân, ca o babă.
babană (dela babă). Ooaie bătrână, băbârcă s. f. V. babă. Babă mică. băbărie s. f. Superstiţie băbească, babaua s. f. (dela baba). Arătare fantastică cu care se sperie copiii, ca o babă.
babele s. f. Zilele dela 1—9 Martie cu timp f. variabil; (asemănat cu caracterul bătrânelor : şi bun, dar şi supărăcios).
băbesc, ească V. babă. De babă; făcut de babe — descântec băbesc.
Babei (turnu lui) (dela Bobylon, capitala Chaldeei, pe rîul Eufrat). Turn înalt ce; după spusa Bibliei, voiau să construiască oamenii, spre a scăpa de un nou potop; dar care a rămas neterminat, căci D-zeu amestecă limbile lucrătorilor şi nu se mai putură înţelege.
babilonie V. preeecl. Neînţelegere (ca la lucrătorii turnului Babei); mare zăpăceală.
bablţă s. f. Zool. Nunţire păsării zisă şi pelican, fiindcă-i atârnă bărbia, guşa, ca la bătrâni; med. boală la copii prin stricarea şj umflarea stomacului, (ce atârnă apoi ca la babe), băbolu s. n. Babă mare. baboiu s. n. Zool. Numirea unui peştişor mărunt şi cu pântece umflat, băcănie V. băcălie.
babord s. n. (fr. bâbord). Marin, latura stângă a unui vapor ori vas plutitor; cea opusă sfe chiamă tribord. baborniţă s. f. (iron.) Babă foarte bătrână, babuin s. m. (fr. babouin. Zool. Numirea unei specii de măimuţe mari.
băbuşcă s. f. V. babă. 1) Babă mică; 2) peştişori de rîu, numiţi şi svârlugă sau baboiu ; S) pasăre bătrână care nu .mai cântă; 4) fig. prostit, prost.
bâcă! adv. (rom. onomat dela sunetul bac ! pac ! produs de căderea unui lucru). Cazi, cade !; a da bâca, a cădea. Mold.
bacal s. m. V. băcălie şi băcan. Negustorul care vinde într’o băcănie.
bacalâ s. m. V. băcălie. Zoo’. Peşte zis şi batog, uscat dar nesărat, bacalauriat, ă s. (lat. bacca, boabă, lau-
Obs. — Cuvintele începând cu lit. B, au a-deseori origine f. diferită, provenind din transformarea sunetului p în b, ori a sunetului v grec. în b; limba latină are foarte puţine vorbe începând cu b; uneori şi f se transformă în b.
rus, laur (arbore). Titlu dat celui ce a terminat cursurile liceului. (La romani se punea pe cap cunună de lauri sau de stejar cu boabe, celui ce reuşea, se distingea la ceva).
băcălie s. f. (lat. dela bacca, fruct, bob, sămânţă). Magazin unde se vând coloniale adecă fructe aduse din colonii şi felurite seminţe sau alte lucruri de mâncare.
băcan s. m. V. băcănie şi băcălie. 1) Negustor de coloniale; 2) Lemn roş (acum se aduce din Basarabia) . pentru făcut vopsea roşie. V. băcănie.
bacanale s. f. (gr. dela Bacchos, zeul vinului dela baza fa*h, a ţipă). Serbări, petreceri zgomotoase cu beţie, ca la serbările lui Bacchus la Grecii vechi şi la Romani.
băcăni (a) v. A văpsi cu culoare roşie din lemn zis băcan-, a se băcăni, a da pe o-braz cu roş, cu farduri, ca la serbările lui Bacch.
bacău s. n. (dela jud. Bacău) locuţia: şi-a găsit Bacăul = a fost bătut (se explică prin faptul satelor dese ungureşti, unde drumeţii erau atacaţi de unguri, cari nu se temeau de nimeni. *)	-
bacantă s. f. (gr. dela Bacchos, zeul băuturii, a vinului). Femee care, la Greci şi Romani, sărbătorea pe Bacchus, prin sărituri, jocuri, ţipete. (Serbările carnavalului în occident sunt urme din serbătorile lui Bacchus.
bacarâ s. f. Un joc de cărţi, bacara adj. stfclă cristal dela oraşul Bacarat în Franţa.
baccea s. f. (turc. baccea, vechiu, bătrân). Om foarte bătrân.
baccell (a se). A fi de tot bătrân, ramolit baccelit, ă, adj. V. baccea. Inbătrânit de tot, ramolit
bâchic ă adj. (gr. dela Bachos, zeul vinului). Mitol. De a lui Bacchus, ca la serbările lui, cu petreceri şi cu orgii.
bacii s. m. (lat. bacillum, beţişor). Vermu-şor foarte mic, microscopic, ce are formă de beţişor.
baclu s. m. (lat bacillum şi baculum, băţ, toiag)). 1) Păstorul care este stăpân al turmei de oi (toiagul fiind insigna păstoriei şi a stăpânirei). 2) Şeful jocului de osişoare al coopiilor sau a jocului dea mingea.
baclava s. f. (din lat bacca, fruct, lavare, a stropi, a muia). Plăcintă cu nuci şi cu miere stropită apoi cu miere subţiată cu apă. — şi Turcii zic baclava. Bot. Tutun de calitate proastă, ce doar linişteşte, alină pofta fumătorului. V. şi padoc.
bâcsl (a) v. (daco-gr. din pukazo, a face
*) Cunosc fapte precise, dela bătrâni.
Jt-IrWf «.«te***.
bac
48
băg
compact, dens, dela pux, bătut cu pumnul). A înghesui, a bătutuci, a înţesă.
bacşiş s. n. (latin bizanţ, baca-sis, fructe dacă pofteşti). Mic dar oferit cuiva pentru un serviciu, sau pentru o urare (cum este obiceiul la anul nou), în fructe: nuci, alune, smochine; iar mai târziu în bani; ce se dă copiilor cari urează.
bâcsit a adj. V. bâcsi. înţesat, bătătucit; încărcat, plin (de praf), de necurăţenii; încâlcit.
bacterie s. f. (gr. bakterion, mic baston, beţişor). V. bacii.
bacterioiogie s. f. V. preced. Ştiinţa care se ocupă cu studierea baccililor, bacteriilor, mai ales a celor producători de boale. învăţatul francez Pasteur a- pus bazele acestei ' ştiinţe, în sec. 19-lea.
băcuiu s. m. (lat. dela baca, fruct). Transilvănean — care aduce fructe spre vânzare.
bădădăi (a) v. (din lat. battuendum, bătând, lovind). A merge pe dibuite, (prin întunerec) căutând să se păzească (să nu se lovească de ceva).
bădană s. f. (lat. boita, putină). Putină f. mare pentru făcut vin — (botana). bădănâ V. bidinea.
bădăran că s. (dela bot, botoran, ca şi botos). Om grosolan, om nesimţit. (Este evidentă diformarea sunetelor: pot = bot).
bădărănesc, ească adj. Ca de bădăran. V. bădăran.
bădărăneşte adv. V. preced. bădărănie s. f. V. bădăran. Purtare grosolană de om nesimţit.
bade s. m. (din gr.-lat. pater, tată). Calificativ de onoare dat unui om mai în vârstă, sau unui frate mai mare. — (Şi slavii zic batinca, batiuşca).
bădică, bădiţă, bădlşor diminuative dela bade, V. preced.
baftă s. f. (gr. bathys. abundenţă, bogăţie). Câştig, procopseală.
băgă a v. (lat. dela pago, din pango, a vârî, a băgă). 1) A pune înăuntru, a vârî; 2) a pune sub ceva; 3) a introduce; 4) a scufundă ; 5) a se pune în serviciu; 6) a se a-mestecâ printre; 7) a băga seama, a observă; bagă zizanii, face intrigi.
bagă s. f. (lat. dela bacca, mărgăritar). Solz, os din carapace de broască ţestoasă, din care se fac unele lucruri: piepteni, ace de cap. Şi turc. baga.
bagabond s. m. (lat. bacchăbundus, vagabond, desfrânat). Om fără căpătâi; uşernic, care umblă de colo, colo. bagaj s. n. (fr. bagage, lucruri cu cari
pleci la drum; fig. bagaj de cunoştinţe, cunoştinţele ştiinţifice posedate.
băgare s. f. V. băgă -f- Băgare de seamă, luare aminte*
bagatelă s. f. (fr. bagatelle, dela ital. ba-gatella învârteală, de scamator, — lucru de puţin preţ). 1) Lucru fără valoare; 2) fleac;
3)	lucru foarte uşor de făcut, băgător, oare adj. V. băgă. Care bagă. bagdadie f. (turc. arab. bagdadiq, tavan tencuit). Tavan din ’năuntrul unei camere.
bageacă s. f. (dela băgă) 1) Deschizătură, fereastră deschisă, ce dă din pod pe acoperişul unei case; 2) coş ce dă afară pe co-periş.
baghetă s. f. (fr. baguette, (din lat. bacu-lum, baston mic). Baston, beţişor scurt şi frumos lucrat. Bagheta magică, beţişor cu care scamatorii fac semne şi comandă să se facă diferite minunăţii.
bagseamă adv. V. băgă şi seamă. Se paie că; mi se pare; observ.
bahadârcă s. f. (dela babă). Babă spăi-mântătoare, groasă.
băhanle s. f. (diformare din dihanie, din vorba duh, suflet). Arătare, monstru, dihanie.
bâhll (a se) v. V. urm. A prirde miros bâhlit.
bâhlit ă adj. (lat. faeculentus = de nămol prin forma peculent şi pacient, bâclent). Cu miros de nămol dela ţermul apei; puturos.
bahment s. m. (turc bahmet), Mic cal tă-tărăsc.
bahnă s. f. (laţ din vagus, liber, nehotă-rît, cu sufix ’n — a). Loc liber, cu tufişuri de arbori, pe lângă un râu şi unde umblă vitele, bahniţă s. f. V. băhanie. bâhtisi (a) v. (daco-gr. dela pux, pumn şi puktes = care bate cu pumnul). 1) A îndesă, bătuci, apăsă; 2] fig. a plictisi, baiaderă s. f. (turc). Dansatoare turcă, bălaş s* m. V. bae. 1) Cel care prepară baea; 2) miner, lucrător într’o mină, băiat s. m. (formaţiune românească din baza puiu, ca oltenescul puete, pueţi—copil, lăstar dela arbori şi plante — compară însăşi vorba copil cu două înţelesuri, la om şi plante). 1) Copil de sex bărbătesc; 2) ucenic; 3) servitor ; 4) om tânăr.
baibarac s. n. (lat. din baiulo, a aduce în spinare, braca îmbrăcăminte). Haină ordinară (fără mâneci), de lână, obicinuită Ia ţara.
baidir s. n. (turc) Numirea unui brâu de lână pentru înfăşurat îif jurul gâtului, baie sau baie s. f. (lat. dela balneum *)
*) Pentru transf. vezi balie.
bai
49
băl
sau balineum, baie. 1) Scufundarea şi spălarea corpului în apă; 2) apă pentru spălat;3) instalaţie cu ape • minerale pentru scăldat; 4) vasul de scăldat; 5) mină de unde se extrag metale; 6) loc cu instalaţii de spălat corpul si de aburi; 7) scăldătura; 8) cameră a-nume pentru baie şi spălat ; 9) căldură f. mare.
baler, baeră s. f. (lat. dela baiulare, a duce o sarcină). Legătură, frânghiuţă de care atârnă o greutate — baierile pungii, baierile inimei, baierile traistei, băetan s. m. V. băeat. Un băeat — ca de 15 ani.
băeţandru s. m. V. băeat cu adaus gr. androd, a deveni bărbat). Băiat mare, a-pioape bărbat.
băeţaş, băieţel s. m. V. băeat. Băiat mic. băleţoiu s. m. v. băeat. Băeat bine crescut, mare, gras. bâigui (a) v. V. buigui. baioneta s. f. (fr. bai'onette, dela oraşul Bayonne (Franţa), unde s au fabricat întâi baionete). Un fel de ţepuşe de fer, ce se a-daptează la vârful puştei, ca să străpungă pe duşman în luptă.
bairam s. n. (turc). Numirea petrecerii, serbării, dela sfârşitul ramadanului (postului) Mahomedanilor (Paştele Turcilor). Serbare zgomotoase, petrecere zgomotoasă.
baiu ! interj. V. ba (ba + lat. es, ire, a merge) Negare, cu înţeles de nu merg, nu voesc. '
bâja! interj. (lat. bi, dublu + jas. (sanscrit) frige). Prevenire că frige.
băjbăi sau bojbăi sau bâjbăi (a) v. (dela pas-pui = a pune pas). A umblă în nesiguranţă, prin întunerec, punând pas cu pas.
bal s. n. (fr. bal). Petrecere unde se dansează în costume frumoase.
băl ă adj. ((lat. scurtat din palor, coloare gălbuie-albă). De coloare alb-gălbuie, blond ca şi pal. — (De aici slavul bălti şi belii = alb).
bală s. f. (lat. dela balare, a zbieră); Monstru, arătare; fig. femeie desfrânată.
bălăbăni (a se) v. (lat. din volvens, dela voluere, a învârti). A clătină, balanţă (mâinile, capul); fig. a se bălăbăni, a se lupta mereu şi nesigur cu cineva, sau să ridice ceva cu anevoie.
bălăbănit s. n. V. preced. Clătinare, balansare multă.
balaban s. m. (lat. dela volvens, învârtit). Numirea şoimului ce se roteşte.
bălăbănos, oasă adj. (dela bălăvâni). Bleoj-dit, tare buzat; răscrăcănat. bălăcări (a se) v. (lat. dela palus. palu-
dis, baltă (pal = bal) ca băltăcărî). 1) A se scălda în baltă mult; 2) a se scălda zgomotos, aruncând stropi de apă; e) fig. a (se) ceita cu vorbe murdare; 4) a înjură.
bălăcărlt s. n. şi adj. V. preced. 1) Faptul de a (se) bălăcări; 2) Cel ce este bălăcărit. bălăci (a) V. bălăcări. bălăcit ă V. bălăcărit. baladă s. f. (din spaniol balare a ,se balanţa la joc). 1) Cântec, poezie divizată în stanţe egale, terminate cu câte un cuplet scurt; acum însă, odă cu caracter legendar sau fatastic, mai totdeauna cu sfârşit trist;
2)	cântec bătrânesc despre domni, haiduci etc.
bălăioară, ior adj. V. bălan. Cu părul galben, blondină, bălaiu ie adj. V. bălan. bălălăi (a) v. (daco-gr. din ballo, a aruncă). A se mişca încoace şi n colo; a se mişca atâinat fiind.
bălălău adj. V- prec. Care bălălăeşti. balama s. f. (daco-gr. balanarga, încuietoare). Susţinătoare de fer a unei uşi (o placă se prinde pe uşă, alta pe uşor; fig. articulaţie, încheetură; fig. s’au slăbit balamalele, au slăbit puterile.
balamiş-balmoş s. n. (din valma, vălmăşi— a amesteca la un loc). Mâncare ciobănească, în care se amestecă, aruncând la un loc: unt, ouă, brânză. (V. şi forma latină talmeş).
balamuc s. n. (lat. dela balo + mugio, a zbieră şi a mugi). 1) Casă de adâportirea oamenilor nebuni, cari ţipă şi zbiară; 2) fig. staie de nepriceput, încurcată; 3) fig. zgomot foate mare. Şi Turcii au acest cuvânt.
bălan ă adj. V. băl. De coloare galbenă alburie, blond.	ţ
bălăncăni (a) v. (lat. dela bilanx, balanţă). A se mişca şi aplecă, într’o parte şi ’n alta.
balangă s. f. (lat. dela balans, sbierătoare şi oaie). Clopot pentru pus la vite şi special la oi.
bălăngăni (a) v. V. preced. 1) A scoate sunete ca de balangă; 2) a se clătina atârnând.
bălăngănit s. m. Sunet ca de bâlangă. balanţă s. f. (lat. bilanx, (bi-Janx dublu taler), balanţă). 1) Cântar cu două talere: pe unul se pune greutatea, iar pe altul marfa de cântărit; 2) fig. echilibru; 3) comerc. starea activului şi pasivului; 4) fig. nesiguranţă.
balanţă (a se) v. V. preced. 1) A face mişcări ca balanţa, adecă în sus şi în jos; 2) a se cumpăni, a fi în nesiguranţă; 3) a fi deopotrivă, în echilibru.
balanţare s. f. 1) Mişcare ca de balanţă; 2) punerea în echilibru; 3) stare nesigură.
4
băl
50
bal
bălărie s. f. (lat. palus baltă, pnluria). Buruiene de baltă multe şi dese. Oii.
balaş s. n. (fr. balais. Numirea unui rubin de coloare roză sau roş-violetă.
balast s. n. (cuvânt englez, bnllast)• 1) Greutate anume pusă (din pietre sau nisip) spre a se contrabalanţa un vas, vapor, balon şi din care se aruncă după trebuinţă; 2) pietriş între traversele de cale ferată ; 3) fig sarcină, povară morală.
balaur s. m. (daco-gr. dela bani zeitate asiriană în formă de şarpe). Şarpe mare înaripat sau sunător, fluerător (în poveştile populare, locuesc în lacuri şi fântâni) fig. monstru, arătare; fam. ţigan; fig. un cerc de lemn ce încinge luntrea.
bălbăi, bâlbâi (a) v. (lat. balbutlo, a gângavi, bâlbăi). A vorbi cu limba încurcată, repede şi neînţeles.
bâlbâit, ă adj. (lat. balbus). Care bâlbă-
eşte.
bălbaş s. n. (lat. din bullo-apes — a fierbe albină). Med. beutură dulce din fagure de m ere, stors în apă caldă, foarte' gustoasă după ce a fermentat.
bâlcă s. f. (lat. dela poculum vas de băut). Urcior.
bâlbătale s. f. (lat. din palpito, are, a se agrtâ, sbate). Pară mare de foc ce se agită.
bâlcăi (a) v. (onomat. dela plescăitul apei în lăuntrul unui vas). A plescăi lichidul în-tr'un vas.
balcanic, ă adj. Ce este din munţii Balcani, balcâz ă adj. (lat. pollicis (polex) — ca degetul gros). Gros, corpolent.
bâlciu s. n. (din germ. burg, târg, în forma burgiu). Târg săptămânal, sau la anume e-pocă, unde se face vânzare de vite şi de felurite lucruri. — (Şi Ungurii zic bold).
balcon s. n. (italian balcone, podişcă de scânduri). Podişcă cu balustradă împrejur, ce ese din părete înafară, dinaintea unei ferestre sau uşi la etaj;
bâldâbâc! interj. (Onomat; imitând zgomotul căderei în apă a unui corp). Căzut în apă; poticnit; căzut.
baldachin s: n. (fr. baldaquirî). Un fel de coperiş cu drapeiii, deasupra unui tron, sau deasupra unui pat.
baldâr s. n. (lat. dela bullatus, (bullator) = umflat). Burtă, stomac uinîlat de animal, pântece; poreclă, femee grasă.
bale s; f. pU (daco-gr. dela bados, ceea ce se aruncă]. Saliva, scuipatul ce curge d a gură (la om sau animale).
balegă s.f. (daco-gr; din ballos (ballikos)= ceace este de aruncat). Escrement an mal,
dela vite mari, sau dela vite mici, sau şi dela om; fig. om moale; sau ceva moale.
balenă s. f. (gr. phalaina, balena). Zool. Peşte foarte mare ( mamifer din genul ceta-ceelor) care ajunge până la 35 metri lungime.— Un fel de vărguţe flexibile din oase de balenă ce se întrebuinţează la corsete, balenar s. ni. Vânător de balene, balenieră s. f. Vas special pentru pescuirea balenei.
balercă s. f. (fr. baril (barilca sub infl. slavă ca şi butălca dela bouteille). Butoiaş mic pentru rachiu sau vin.
balerină s. f. V. bal. Femee specializată în arta de a dansă.
balet s. n. V. bal. (fr. ballet piesă de teatru, reprezentată mai mult prin dansuri dc bale-tiste sau balerine, baletistă s. f. V. balerină şi balet, balie s. f. V. (lat. balneae, baie). Vas mare rotund, mai scund ca o baie, în care se spală cămeşi. Mold. baligă s. f. V. balegă, băligar s. n. V. preced. Gunoiu provenit dela grajdul vitelor, amestecat cu baligă.
băligări (a) v. A răspândi gunoiu şi băligar pe câmp spre a îngrăşa pământul.
batistă s. f. (lat. ballista, maşină, la Romani, pentru aruncat pietre în timp de luptă.
balistică s. f. V. preced. Milit. Calculul a-runcării proiectilelor (bombelor) la artilerie.
baliză s. f. (fr halise). Semn plutitor ca să se ferească navigatorii de locuri periculoase.
bălmăji (a) v. (din vălmăşi, a amestecă). A vorbi amestecat, încurcat; a aiura.
balmeş s. n. (din vălmăşi = a amestecă). Amestec de unt, brânză, ouă, făină, făcut cu oarecare pricepere, şi care formează o mâncare ciobănească: fig. amestec feluri'; (şi ungurii zic balmoş).
bălmăjit, ă adj. V. prec. şi s. 1) Spus nelămurit ; încurcat; 2) făcut în neregulă, balmuş s. ti. V. balmeş. balnear, ă adj. (lat. bâlneum, bae). De băi, pentru băi de scăldat — stafia balneară, localitate unde se fac băi cu ape minerale pentru căutarea sănătăţii.
balon s. n. (fr. ballon). Aerostat, beşică rotundă, plină cu un gaz mai uşor de cât aerul, astfel că pluteşte în aer. Baloanele mari pot duce oameni şi greutăţi; mai multe baloane aşezate în şir orizontal şi cuprinse în-tr’un înveliş, prevăzut cu helice şi motor formează un balon dirijabil, numit şi zepelin (V. Z.).
balonat, ă adj. V. preced. Umflat ca ba-| Ionul.
băl
51
bal
bălos, oasă adj. V. bale. Căiuia îi curg bale, saliva din gură; fig. viscos, ud şi cleios.
balot s. n. (fr. ballot). Pachet mare de mărfuri. *
balotaj s. n. (fr. ballotage, (dela balloter, a înclină în deosebite feluri), nehotărîrea ale-gerc-i). Nehotărîrea unei alegeri prin vot, din cauza numărului egal de voturi întiunite de candidaţi.
ba?sam s. n. (lat. balsamum şi gr. balsa-mon, balsam şi arbust de balsam). Răşină mirositoare extrasă din unii arbori; medicament cu care se unge o parte dureroasă spre a alină durerea ; fig. mângâiere ; alinare, balsamic, ă adj. De balsam, balsamină f. Bot. O mică plantă de toamnă cu florile de diferite colori.
bălsămit, ă adj. V. balsam. 1) Acoperit cu răşină sau oleiuri de balsam (spre a împedecâ putrezirea unui cadavru; 2) cu miros ca de balsam.
balţ s. n. (lat. dela balteus, curea, cingătoare). 1) Şină subţire ce leagă roata; 2) jnvâţ. laţ; 3) văl de mireasă.
baltă s. f. (lat. dela paluda, paludem, diformat palcia şi balta, mlaştină). Apă ce stă, nu curge; a lăsa baltă, a lăsa să stea o a-facere; a neglija, părăsi. — Şi turc. balta şi slav. blato.
bălţă (a) v. V. bălţat. A face pete. baltac s. n. Mică baltă, băltăcăî (a) b. (baza baltă şi onomapot, imitând sunetele ce face apa clătinată într’un vas). A face zgomot ca apa clătinată într’un vas.
băltăcări (a se) v. A se scălda mult (în baltă).
băltag s. n. (din bardă, bârdac). Toporaş cu coada lungă, ca armă pentru călător; (este şi la Macedoneni, Bulgari, Turci).
băltăreţ, eaţă adj. 1) Dela baltă; 2) vânt de miază zi.
băiţat, ă adj. (lat. halteatas, încins, dela 6a/feus=cingătoare—ca şi vărgat din varga).
1)	Cu pete în fâşii mari, aruncate neregulat;
2)	neregulat; 3) lăsarea în jos, strângerea firelor urzelii la ţesut.
bălţătură s. f. 1) Ceva bălţat, pătat; 2) fire lăsate în jos la ţesut. 3) Bot. Plantă, zisă şi voronic, din familia labiatelor. băltău s. n. V. baltă. O baltă mare. băltiş s. n. Loc cu multe bălţi, bălţit, tă adv. V. bălţat 2. băltoacă s. f. V. baltă. Baltă întinsă, mare.
băltos, oasă adj. Cu multă umiditate; cu bălţi.
’ aluşcă s. f. (dela băl, alb). Bot. Floare
ce se deschide numai cât ţine lumina zilei şi aie coloare albă.
balustradă s. f. (fr. balustrade). Archit. Grilaj de balustre (stâlpuşori) la un balcon sau la o scară, ca să împiedece căderea alături a celui ce merge.
balustru sau balustră s. (fr. balustre). Ar-chit. Stâlpuşor rotund, puţin umflat la mijloc, cu o mică placă sus şi alta jos, ce se pune la balustrade.
bălvan s. n. V. bolovan. Giindă la temelia casei.
bambe V. bame.
bambu s. m. Numirea indiană a unui fel de treslie din care se fac bastoane şi unele mobile.
bame sau bambe s. f. (lat. dela pampinus, lăstar de viţă, viţă). Numirea unei plante ce face fructe lungueţe (ca boabele de struguri) şi cari se mănâncă, pregătite ca aliment.
ban! interj, exprimă un sunet mare ca de clopot sau de tun, etc.
Ban s. m. (daco-gr. dela (to) pan, principalul, importantul, totul, şi pan, peste tot, general). 1) General, comandant militar, mai mare de cât kenezii, mai mic ca voevodul. 2) Guvernator al unei ţări.
ban s. m. V. preced. 1) Monedă bătută de guvernatorul sau prinţul unei ţări, cu titlul de ban; 2) monetă în general; 3) fig. pl. avere ; 4) extins, a suta parte dintr’un leu; centime.
banal, ă adv. adj. (fr. banal, întrebuinţat de toţi, cunoscut de toţi). Obicinuit, cunoscut de toţi — de rând, ordinar.
banalitate s. f. V. preced. Ceva obişnuit, ştiut de toţi.
banan s. m. Arbor din India ce face banane ; are frunze lungi de 2—3 metri.
banane s. f. pl. Fructe de banan, dulci, gustoase şi plăcut mirositoare.
bănănăl (a) v. (daco-gr. din baino, a umbla de colo, colo). A se clătina, a se mişca într’o parte şi ’n alta un lucru atârnat, bănănăit s. n. Acţiunea de a bănănăi. bănărie s. f. V. ban. Fabrica de bani, de monete.
bănărit s. n. V. bănet. banat s. n. V. Ban. 1) Funcţiunea Banului; 2) ţara guvernată de un Ban; 3) actual mici provincii: banatul Olteniei, Severinului sau special Timişoarei; 4) grâu din Banat.
bănat, s n. V. bănui. Supărare dintr’o bănuială; să nu vă fie cu bănat...
banc s. n. (fr. banc). 1) Grămadă, înălţă-tură de nisip; 2) la joc de cărţi, cel ce pune o sumă mare contr a două partide de jucători.
ban
52
băn
bancă s. f. (baza latină bancus). 1) Scaun îngust şi lung (mai ales în şcoală); 2) (clin cauza mesei, tejghelei, bancherilor vechi, în formă de scaun lung), instituţie de bani, unde se schimbă monete, sau sc emite monetă, sau se primesc bani in păstrare ori se dau bani cu împrumut. [Numai Banca Naţională are dela Stat privilegiul de a emite bani dc hârtie •n valoare cam de trei ori pe cât aur are în fiinţă].
banchet s, n. (răd. tot dela bancă). Masă mare, cu scaunde lungi, pentru mulţi oaspeţi, ce se dă spre a sărbători un eveniment, sau o persoană deosebită, banchetă (a) v. A petrece la un banchet, bancnotă s. f. (engl. bank-note). Bilet de bancă sau bani de hârtie, care poartă semnele şi semnătura băncii care l’a emis.
banco s. n. (ital. banco). Fin. Cuvânt calificativ, prin care se disting într’o bancă valorile fixe, de valorile de schimb sau variabile-bancrut s. m. (italian banco bancă, roita, ruptă. —După tradiţia de a se distruge de creditori tejgheaua sau masa bancherului falit). Falit; cel în stare de faliment, de insolvabilitate, neputinţă de a mai plăti.
bancrută s. ţ. V. preced. Starea de faliment, de insolvabilitate; b. frauduloasă, când falitul caută a înşelă pe creditorii săi.
băncuţă s. f. V. ban. 1) Ban mic; monetă de 50 bani (de argint); 2) bancă mică.
bandă s. f. (Germ. bând, legătură). Făşie, pentru legat; (italian banda, orchestră), asociaţie de lăutari, orchestră; prin extens. — ceată, asociaţie (de hoţi).
bandaj s. n. (fr. bandaje). Chirurg. Făşie pentru legat o rană ; legătura unei răni.
bandajă (a) v. V. preced. A legă o rană cu un bandaj.
banderolă s. f. Bandă mică ce se lipeşte pe un pachet spre a nu-1 deschide cineva.
bandieră s. f. (din Germ. bând, drapel, steag). Steagul de pe catargul unei corăbii, unui vapor.
bandit s. m. (ital. bandito, hoţ, tâlhar V. şi bandă). Tâlhar, hoţ care atacă, nu fură pe ascuns.
banditism s. n. V. preced. Tâlhărie, hoţie pe faţă.
bandraburcă s. f. (cartofi de Bradeburb ?). Numirea unor cartofi în Mold.
bandulieră s. f. V. bandă. Miiit. Făşie de încins sau de trecut peste umăr şi de care e prinsă arma.
bănesc, ească adj. V. Ban şi ban. Dela ban sau privitoare la bani. băneşte adv. Cu bani, ca în bani.
bănet s. n. V. ban. Mulţime de bani. bănică s. f. (dela floarea ca forma rotundă a banului). Bot. Plată zisă şi baraboiu sau barlaboiu, ce se mănâncă drept salată, atât foile cât şi rădăcina.
bănie s. f. V. Ban. Funcţiunea Banului ; ţara Banului sau reşedinţa lui. bănlşor •s. m. Ban mic ; pi. fam. bani. baniţă s. f. V. Ban şi ban. Măsură de capacitate pentru cereale, impusă de guvernatorul numit Ban (ca şi monetă ban). Cu capacitate de 4(1 oca, iar după sist. metric, de litii 67,93.
bănos, oasă adj. Producător de bani; cu mult câştig, bantă s. f., V. bandă. băntueală s. f. Faptul de a bântui, bântui (a) v. (lat. dela battus, battuere, a bate, a lovi). 1) A cauză stricăciuni; 2) a invada, încălca, năvăli; 3) a exaspera ; 4) a purtă cu vorba.
bântuire s. f. V. preced. 1) Invadare, năvălire într’una, încălcare ; 2) stricăciune ; 3) purtare cu vorba, bântuire (şi ungurii zic bani, bântuire).
bântuit, ă adj. Care a suferit bântuire, băntuitor, oare adj. Care produce bântuire, bănuială s. f. V. bănui. 1) Presupunere ; neîncredere; 2) cu bănuială, cu supărare.
bănui (a) v. (lat. diformare din pono, panere, a propune, a presupune). 1) A presupune ; 2) a avea neîncredere; 3) a prepune pe nedrept; a suspectă ; 4) a opina — bă-nuesc că ar fi bine să,.. bănuicios, oasă V. bănuitor. bănuit, ă adj. Presupus, suspect, bănuitor, oare adj. Neîncrezător, presu-punător.
bănuţ s. m. V. ban. 1) Ban mic; 2) sămânţa din ouTde pasăre, ce dă naştere puiului.
bănuţ (e) i pl. (dela forma ban). Bot. Flori rotunde albe, ca forma bănuţilor.
bară s. f. (fr. barre). Grindă de lemn sau de metal; băţ de metal; stavilă ; grilaj în faţa judecătorilor; fig. la bara justiţiei, înaintea judecăţei.
bară (a) v. V. prec. A staviii, a pune zăgaz, a închide trecelea cu o bară.
barabană s. f. (onomatopeic, imitând sunetul bătăilor barabanei: bărr.., bărr.., ban, ban!). Tobă mică, pe care se bate în tact repede cu două beţe, în scop de a da tactul mersului unei grupe de soldaţi, sau de a vesti lumea ca să ia cunoştinţă despre o măsură administrativă sau poliţienească.
baraboiu s. m. (lat. par a bulli = asemenea beşicii). 1) Bot. Plantă ordinară, cu tu-
bar
53
bar
bercule în forma morcovului; 2) o horă în Muntenia.
barabulă s. f. (denumirea luată dela bara-boiu : par-a-bv.Ua = asemenea cu o beşică, gogoloiu). Plantă adusă din America şi ale cărei rădăcini, tubercule, sunt r'oune de mâncare ; cartof.
baracă s. f. (lat. baraca). încăpere construită vremelnic din scânduri.
bărăgan s. n. (daco-gr. dela par ago, las, la o parte). Loc întins nelucrat, stepă. Câmpia Bărăganului în jud. Ialomiţa.
baragladină s. f. (din para şi lat. clciu-clens — răs-şchiop, slutit). Denumire de batjocură dată ţiganilor; ţigan, nalt, mar e.
bărăni (a) u. (daco-gr. barnami, a lupta, a bate). 1) A se aruncă (cu bătae) asupra cuiva; 2) a avea poftă mare să facă ceva.
bărat s. m. (gr. dela baros, autoritate şi de aci turc. bercii, autorizaţie). Preot catolic autorizat a funcţiona în principatele române, pe timpul vasalităţii turceşti.
bărăţie s. f. V. preced. Biserica catolică unde funcţiona baratul.
bărătui (a) v. (daco-gr. borotatos, foarte cu lăcomie). A insistă, a stărui foarte mult, a da năvală.
barbă s. f. (lat. barba, barbă). Barbă, părul ce creşte la bărbat pe obraz şi bărbie. Bot. Barbet boerului, plantă cu flori din multe firişoare ; barba caprei, plantă cu rădăcina bună de mâncat; barba împăratului, floare, un fel de pansea; barba luputui, (ellebore) plantă purgativă ; barba ursului, plantă (fugeră) cu fire mărunte ; barba ungurului, plantă cu fire mari şi subţiri.
barbar, ă adj. (gr. barbaros, strein, dela barbaroâ, a vorbi bâlbâit, neînţeles). Om sălbatic, necultivat, necivilizat (care nu vorbea bine greceşte sau latineşte).
barbarie s. f. V. preced. Starea de sălbă-tăcie ; deprindere, obiceiu de sălbatic; cruzime.
barbarism s. n. (dela barbar). Gram. Cuvânt diformat sau întortochiat: îngânfarist, în loc de îngânfat, etc.
bărbat s. m. (lat. barbatus, cu barbă, bărbos). 1) Omul ce are barbă ; 2) fig. curagios;
3)	soţ. om căsătorit; 4) fig. harnic, vrednic, bărbăţel s. m. Bărbat mic, bărbat drăguţ, bărbătesc, ească adj. De bărbat, masculin : ca de bărbat; fig. curagios.
bărbăteşte adu. Ca bărbaţii, cu vrednicie, cu curaj.
bărbăţie s. f. Calitatea de bărbat; fig. cu-ragiu, putere, vrednicie, bărbăţime s. f. Mulţime de bărbaţi, barbet s. m. (fr. barbet). Numire unui fel
de câne, ce are un soiu de barbă mică.
barbete pl. (dela barbă). Păr lăsat anume să crească pe obraz (pe fălci) ca barba—zise şi favorite.
bărbie s. f. Anat. Partea de sub falca inferioară pe care creşte barbă.
bărbier s. m. (dela barbă). Cel ce are meseria de a rade sau a tunde barba, părul, bărbieri (a) v. V. prec. A rade barba, bărbierie s. f. 1) Meşteşugul de a rade barba şi a tunde părul; 2) localul unde se bărbiereşte.
barbişon s n (fr. dela barbiche). Barbă mică ce creşte numai din dreptul gurei în jos, iar nu şi pe obraz, bărboae s. f. Zoo/. Un fel de peşte, bărboasă s. f. Bot. Plantă zisă şi pir sau iarba câinească, cu fire subţiri ca părul, bărboitf s. n. Barbă mare. bărbos, oasă adj. Cu mare barbă, bărbun s. m. Zool. Un fel de peşte mic. bărbure s. n. Trans. (baza-barba). Hora tinerilor înrolaţi la armată (din barbuncula, bărbuţă).
barbur s. m. (dela barba). Fr. Brodărie la cămeşi dela ţară, cu fir de mătasă.
bărbuşoară s. f. Bot. Plantă din familia cruciferelor.
barcă s. f. (ital. barca (dela vechiul gr. baris — barcă). Barcă, luntre, de plutit pe apă.
barcarolă s. f. (italian V. barca). Cântec al luntraşilor, barcagiilor, italieni.
bard s. m. (lat. dela barditus, cântec de resbel şi celticul bardas). Poet ce cântă e-roii şi faptele eroice din răsboiu.
bardă s. f. (lat. barda, topor, bardă). Instrument de tâmplar, pentru cioplit; topor cu lama lată şi prelungă şi cu coada scurtă, îndoită anume ca să poată ciopli lemnul.
bărdacă s. f. (lat. compus din porto-aqua, duc-apa). Vas mic de lemn, pentru luat apă la drum sau pentru alte băuturi. (Şi bulgarii au acest cuvânt).
bardace adj. v. prune bardace. V. prec. bărdăhan s. n. V. burduhan. bârdăhăni (a se) v. 1) A sfâşia, spintecă burta; 2) a se umflă burta.
bărdaş s. m. V. bardă. Cel ce lucrează cu barda.
bărduială s. f. Cioplire cu barda. • bărdui (a) v. A ciopli cu barda, barem conj. (lat. din par-im, egal în, totuna). Măcar, cel pnţin.
baretă s. f. (fr. barete, căciuliţă de stofă, adeseori colorată, cu forma nu înaltă.
bârfeală s. f. (lat. dela parvus,-mic). Micşorare — adică înjosire — prin vorbire de rău, clevetire; defăimare.
bir
54
bar
bârfi (a) v. V. p; eced. A voibi rău de cineva pe ascuns, a cleveti, bârfire s. f. V. bârfeulă. bârfitor, oare, adj. Care bârfeşte barhenf s. m. Numirea unei stofe moi, pufoase şi călduroase, de bumbac (gr. m. bar-chent).
baricadă s. f. (fr. baricade). Bară ce se aşează ca o stavilă; obstacol ce opreşte tie-cerea; stavilă ; oprire. • baricadă (a) v. (fr. barricader). A face baricade; a se apăra prin facere de baricade.
barieră s. f. (fr. barriere). Locul unde se pune stavila de intrare în oraş, ca să se perceapă taxele pentru marfă, băuturi, etc. deîa cei ce vin în or;:ş.
bariş sau bariz s. n. (fr. barege, ţesetură subţire din oraşul francez Barege). Pânză de lână foarte subţire pentru broboadă de barege, purtată de femei, barit. Chim. Protoxid de barin. bariton s. m. (gr. bary -tonos = voce profundă) Muzic. Voce bărbătească între tenor şi bas.
bariu s. m. (gr. dela barys, greu). Min. Metal alb ca argintul şi foarte greu. barlaboiu V. bnraboiu. bârSSgat ă adj. (lat. din per - ligatus, de jur împrejur legat). îndoit şi făcut cerc; îndoit în sus; rădicat; coteii umblă cu coada bârligată.
bârlog s. m. (lat. ferae - locus, locuinţă de fiară). Vizuină, vizuina ursului; locuinţa săracului, (şi ungur, barlang).
bârnă s. f. (daco-gr. premnon (ca şi prum-na), partea de j s a trunchiului unui arbore= buştean). 1) Buştean; 2) buştean fasonat ce serveşte, la casă ţărănească, de fundament;
3)	grindă puternică la construcţii, (gr. premnon însemnează şi fundament). — Cehoslovacii zic brn, pronunţat b(â)r(â)n(â).
bârneţ s. n. (lat. per - nexum = de încins). Cingătoare; fâşie îngustă, care încinge de mai multe ori mijlocul.
barometrîc, a adj. Care priveşte barometrul.
barometru s. n. (gr. baron, greutate; metrou, măsură). Fizic. Instrument inventat de Toricelli (discipol al lui Galileu) la 1643, şi care serveşte pentru a măsura presiunea aerului; aerul uscat şi aerul unred având greutăţi deosebite şi apăsând deosebit de tare asupra coloanei de mercur din barometru, prin aceasta el arată, în oare care măsură, timpul de secetă sau de ploae, cu ceva mai înainte; fig. indicaţiune, stare, baron s. m. (german de nord bar, om li-
ber). Titlu de nobleţă (în ţătilc occidentului) cu un grad mai mare de cât acel de conte, (origina mai probabilă pare gr. baros sau baron, fig. însărcinare, putere, autoritate, abondenţă de onoare, avere), baroneasă s. f. Soţia unui baron, baronie s. f. Boieria, titlul de baron, baros s. n. (daco-gr. baros, greutate). Ciocanul cel mare şi greu al ferarului.
barosan ă, adj. V. baros. 3) Baros mare: 2: ceva mare impunător.
barou (dela bară de tribunal). Locul sau corporaţia avocaţilor de pe lângă un tribunal.
bârsă s. f. ilat. dela buris. coamele plugului). Lemnul ce leagă osia din urmă a calului cu cea dinainte, bifurcat spre a prinde mai bine, cum sunt coarnele plugului.
bârsă s. f. (daco-gr. din bursa, pântec). Fig. Lemn gros ce uneşte plazul cu grindeiul plugului.
bârsan, ă adj. (Oaie) cu formă rotunjoară, şi cu lâna lungă şi de bună calitate, din Ţara Bârsei (în Transilvania), bârz, ă. V. bo/’Z.
bârzoi V. preced. Ridicat înainte, ţepos, sau umflat.
barză s. f. (lat. dela parra şi parus, şoim alb de maie). Zoo/. Pasăre din ţări calde, ce vine vara la noi; arc picioarele şi pliscul f. lungi, penele albe şi aripi negre; îşi face cuib pe case la ţară.
bârz, bârzoi adj. var. v. dârz. Mold. bârzăun s. m. onomat. dela sgomotul băzz! Zool. Albină sălbatică; insectă ce bâzâe tare.
bas s. m. (gr. lat. basis, fundament, bază). Muzic. Voce care cântă cu tonurile cele mai de jos.
baş adj. (turc, însă din gr. bas, principe). Prim; întâiul; cap; principal.
başă s. m. V. preced. Şef (al unei corpo-jaţii de meseriaşi).
basamac s. n. (lat. bas, de jos, a, pentru macus prostime, tipul prostului). Băutură din alcool brut, amestecat cu apă, care prosteşte pe cel ce o bea şi chiar urmaşii lui sunt tâmpiţi, proşti — prosteşte, tâmpeşte fundamental. (Şi Sârbii au această vorbă basamac).
başca s. f. (lat. basis, fundament, soclul clădii ei; qua, pe unde). 1) Pe unde se merge :n pivniţă; încăpere sub soclu, la fundamentul casei; 2) închisoare, carceră.
başca adu. (lat. dela jiasus, pas trecere, qua, care). Ce întrece; deosebit; de întrecut; pe deasupra.
băşcălui (a) v. A separa, deosebi (pe copii în avere).
băşcăşi (a) v. V. preced.
baş
55
baş
başchie s. f. (lat. bas -j- quies = în jos culcare). Cioaca dogarului, pe care se apasă jos cu piciorul şi atunci ea prinde şi ţine nemişcat lemnul pentru a fi lucrat.
basculă s. f. (fr. bascule). Maşină pentru cântărit greutăţi mari, înzecit mai mari de cât greutatea ce se pune în cumpănă.
başibuzuc s. m. (turc. înseamnă mare, teribil agitator). Speţa de luptători sălbatici în timp de răsboiu.
băşică s. f. (lat. vesica, beşică). 1) Anat. Sac membranos în care se adună urina; 2) orice fel de corp asemănător cu ea, umflat; 3) bubuşoară cu pojghiţă subţire ce conţine un lichid.
băşică (sau beşică) a se v. A face băşici, umflături ca beşica, din poşghiţă subţire, băşicare s. f. Facerea de beşici. băşicat, ă adj. Cu băşici.
' băşicoasă s. f. Bot. O plantă brobonţoasă, cu beşici.
băşicos, oasă adj. Ce produce băşici; cu beşici.
băşicuţă s. f. Mică beşică. basilic s. m. (gr. basiliskos). Zool. Şerpe fabulos, care ucidea numai cu privirea lui.
basin s. n. (lat. basis, fund, inno a pluti). Loc afundat ce ţine apa; albia unei ape.
basist s. m. (dela bas). Lăutar ce cântă cu basul; cel ce cântă la bas.
basm s. n. (lat. diform, din passum, întins, înşirat). Poveste, naraţie; înşirare de fapte puţin verosimile.
basma s. f. (lat. vasum, înveliş). 1) Batistă mare, patrată, adeseori cu flori colorate, imprimate pe dânsa; serveşte ca broboadă sau pentru a lega în ea merinde sau alte lucruri ; 2) fig. basma curată iron. nevinovat; 3) legătoare la gât. băsmăluţă s‘ f. Basma mică. basmangiu s. m. Care face sau vinde basmale, băsnaş s. m. (Diform, din basm). Care spune basme.
băsni (a) v. (V. basm). 1) A spune basme;
2)	a spune lucruri neverosimile; a aiura.
basso - relief s. n. (italian, însă dela lat. basis, fund, partea de jos; şi relevări, a ridică, înălţă). Placă sculpturală pe care figurile se ridică în relief, eşite în afară, într’o măsură potrivită.
basta 1 interj. (Italian basta, terminat). S’a terminat.
bastard ă adj. (ital. bastarde, contrafăcut, nu drept). Din căsătorie neligitimă. — copil bastard, zis şi copil din flori.
bastiment s. n. (italian, bastimento, vas plutitor, vapor). Vas mare plutitor, vapor.
baştină s. f. (slav .bulgar dela başta, tată ; baştin = patern). Obârşie ; locul de naştere.
băştinaş ă s. şi adj. Dela origină; din locul său de naştere; aborigen.
bastion s. n. (fr. dela bastillon, mic fort'. Milit- Şanţ întărit, formând o eşitură, cu 2 feţe laterale şi 2 înainte, formând un unghia.
baston s. n. (fr. baston, însă baza gr. bas-tazo; a sprijini). Băţ de sprijin pentru bătrâni; băţ de apărare; băţ purtat de plăcere.
bastonadă s. f. (fr. bastonade, lovituri de baston). Bătae cu bastonul.
băţ s. n. (lat. scurtare din bacilum, băţ). 1) Vargă de lemn; 2) mic leiun rotund; 3; baston; 4) lovitură cu băţul; 5) a pune beţe in roate, a face dificultăţi; adu. tare.
bată s. f. (lat. dela balteum, cingătoare, curea). Făşie îngustă pentru încins.
bâtă s- f. (lat. dela botta, putinică). Băţ foarte gros şi mare.
bâţăeală s. f. (lat. dela bi - ciere, a mişca dublu). 1) Mişcare, clăitnare, într’o parte şi în alta; 2) tiemurare de fnică.
bâţăi (a) v. V. preced. A mişca într’o parte şi în alta; a clătina; a mişca din coadă; fig. a tremură de frică.
bătâlaş s. m. V. bate. Om care bate tufişurile ca să alunge vânatul; hăitaş.
bătaie s. f. (lat. dela battere, a bate şi battualia, bătaie). 1) Lovire cu băţul sau cu orice; 2) luptă; 3) bătălie; 4) bătaie de cap, frământarea minţii, preocupare mintală; 5) bătae de joc, derîdere; 6) fecundarea şi depunerea icrelor de peşti; 7) distanţă unde poate ajunge glonţul de puşcă; 8) pedeapsa (lui Dumnezeu); 9) muz. tact; 10) bătaia soarelui, vântului, locul unde loveşte mai tare soarele, vântul; bătaea : focului, tunului, soarelui, vântului, — unde loveşte căldura focului, sau bate tunul, sau lovesc razele soarelui, ori suflă taie vântul.
bătăios, oasă adj. (răd, bate). 1) Care e gata la bătae; 2) furios; 3) fig. puternic.
bâţăitoare s. f. V. bâţăi. Zool. Numirea pasărei ce i se zice şi codobatură, fiindcă mişcă într’una coada în sus şi în jos.
batal s. m. (lat. dela patalis = cu coarnele desfăcute). Berbece castrat, bun de îngrăşat iar nu pentru reproducţie.
batalama s. f. (gr. battalamă, ultim - general (peste tot). Diploma de ultimul examen general; certificat de absolvire; diplomă în general; fig. confirmare scrisă.
bătălie s. f. (lat. battualia). 1) Bătaie între armate în timp de resbel; 2) bătaie între doi sau mai mulţi oameni; 3) expediţie militară între popoare.
bat
56
bat
batalion s. n. (fr. bata lion). Milit. Unitate militară de infanterie, formată din 2 companii, sau mai multe.
batăr aciv. (lat. diformare din patior, a permite). Cu îngăduire minimă; cel puţin; măcar.
bătătarnică s. f. Bot. Plantă, zisă şi cruciuliţă, într buiriţată în medicină ca emolient.
bătător adj. V. bate. 1) Care bate ; 2) lemn gros pe care se tae ceva; 3) bătător la ochi, care atrage atenţia, privirea; 4) uneltă de bătut.
bătători (a) v. (lat. din vorba batuo, bate î) A călca mult cu picioarele pământul ; 2) a închide în ogradă, curte (animalele).
bătătorit ă adj. Călcat cu picioarele (pământul) încât rămâne uscat, neproductiv.
bătătură s. f. V. bătători. 1) Curte ogradă; 2) loc bătătorit; 3) Piele învârtoşată la degetele picioarelor; 4) fire transversale ale pânzei ; 5) crenguţe uscate căzute din arbori.
bătăuş s. m. 1) Om care bate; 2) polit. agent electoral (în secol, trecut).
bate (a se) (lat. batere, a bate). 1) A da lovituri cu mâna, cu băţul, sau cu orice alt obiect; 2) fig. â pedepsi (D-zeu); 3) a suferi, a se tortura; 4) în genere a lovi; 5) a goni (fecunda) caii, peştii; 6) a înfige prin batere (cuiul); 7) fig. a bate şaua, a face aluzie, a da să se înţeleagă i 8) a bate câmpii, a vorbi întraiuri sau neserios; 9) a învinge (pe duşman la răsboiu); 10) a bate capul (cuiva), a nu lăsa în pace cu vorba; a-i spune într’una despre acelaşi lucru; a-i p;opune sau cere în mod repetat ceva; 11) a vătăma, strică vegetaţia (grindina sau bruma); 12) a latră (cânele); 13) a roade (la picior sau pielea — încălţămintea); 14) a merge a străbate spaţiul (glonţul, proectilul de tun) ; 15) a bombarda; 16) a avea coloare cam la fel cu alta — bate ’n verde, este cam verde ; 17) a svâcni, a palpită — bate inima; 18) a ciocăni şi a sună: bate ceasul, bate toaca; 19) a ciocăni coasa spre a o ascuţi; 20) a pune jos o carte mai mare (la joc de cărţi); 21) fig. a întrece; 22) a-şi bate joc: a lua în rîs; a nesocoti; a risipi zadarnic; 23) a bate palma, a da mâna în semn de convenire asupra preţului tocmit; 24) a bate-pu-tineiul, a bate smântână în putineiu spre a alege untul; 25) a sufla tare — bate vântul;
26)	a pătrunde cu razele — bate soarele;
27)	a fabrica bani — bate monedă ; 28) a bate la ochi, a supăra vederea (o coloare prea tare); a eşi în evidenţă; fig. a da de bănuit.
băteală s. f. 1) Firele ce se bat (la pânză);
2) braţele ce ţin spata de ţesut; 3; fig. insistenţă ; 4) titirezul morii; 5) stă băteală, stârneşte mereu.
bate-joc (a’şi) v. U Aşi rîde (de cineva), a ironiza; 2) a strica fără senz ; 3) a deso-nora, a silui; 4) a desconsidera.
bătelişte s. f. Loc bătătorit unde stau animalele sau unde se face joc.
batere s. f. Acţiunea de a bate, a lovi, a suflă (vântul; V. bate.
baterie s. f. fir. batterie). 1) Militar. Subdiviziune de artilerie, având câteva tunuri sub comanda unui căpitan; 2) localul unde stă comandantul bateriei; 3) Fizic. Mai multe butelii de Leyda îeunite spre a produce electricitate. Fig. Sticle cu vin şi sifon puse într’un vas cu gtaiaţă.
batic s. n. dela (bâtă). Un instrument pentru dogari zis şî cioaca dogarului.
batistă s. f. (fr. batiste, dela num ie unui ţesător Batiste care ţesea pânză f. subţire). Pânză foarte subţire; bucată de pânză albă, subţire, pentiu şters nasul.
batjocuri (a) v. (V. bate şi joc). A lua în bătae de joc; a ocări, a insultă, a necinsti; fig. a murdări.
batjocorit ă adj. Insultat, ocărât, luat în derâdere.
batjocoritor, oare adj. Luâtor în rîs, insultător, ocărâtor.
batjocură s. f. V- pree. Luare în rîs; o-carâ, insultă; fig. lucrare rea, în bătaie de joc.
bătian s. m. (bot - cioc mare). Zool. Numirea unei păsări de baltă cu ciocul şi picioarele lungi, ce trăeştc cu reptile sau cu peştişorii ce-i prinde prin bălţi.
bâtlănos adj. V. preced. Care atacă, loveşte cu vorba pe alţii, impulsiv.
batog s. m. (dela bâtă, bâtoc). Peşte lung şi rotund (fără oase) ca o bâtă. Bucăţi din acest peşte (morun tânăr) sărate, tescuite şi conservate în butoae sau afumate. (Acest cuvânt este la toate popoarle din jurul Mării Negre).
bătogit ă adj. Fig. Uscat, conservat ca batogul.
băţos, oasă adj. şi adv. V. băţ. Drept ca băţul; rigid, ţeapăn.
batoză s. f. (ital. rădăcina bate). Maşină de bătut porumb, de trerat, etc.
batracieni s. ni. pl. (gr. bafrachos, broască). Zool. Grupă de toate animalele din clasa reptilelor, al căror organism se aseamănă cu al broaştei.
bătrân ă adj. (lat. din veteranii s, soldat bătrân eşit din serviciu şi om bătrân, făcut beteran şi betran). 1) Om în vârstă înain-
băt
57
ba z
tată, cu părul aib; 2) de mulţi ani (pom, aui-mal); 3) fig. vechiu; 4) bătrânii, predeceso;i, oameni de demult.
bătrânatec, ă adj. Care are înfăţişare de bătrân.
bătrânesc ească adj. Dela bătrâni; din timpuri vechi; în teiul bătrânilor.
bătrâneşte adu. Cnm fac bătrânii; fia. înţelept, cu atenţ'e; liniştit; încet.
bătrâneţe s. f. pl. Vârsta de om bătrân; fig. slăbiciune, neputinţă ca de bătrân.
bătrânicios oasă adj. Cu înfăţişarea de bătrân.
bătrâniş m. Bot. Un soi de arbust stufos, bătuci (a) v. V. bate. A întări prin bâtei e, sau prin multă călcare.
bătut, ă adj. V. bate. 1) Lovit de multe ori; 2) învins; 3) înfipt prin batere (cuiu);
4)	bătut de gânduri, preocupat; 5) bătut cu fluturi (pietre preţ), împodobit peste tot; 6) bătut de stele, de D-zen, pedepsit, nenorocit; 7) stricat, vătămat de brumă-, 8) lapte bătut — lapte prins, smântânit, apoi bătut în putineiu; 9) flori: micşunele mac bătut — învoalte; 10) fecundată de armăsar (iapa); 11) fabricată — moneta; 12) ascuţită prin batere (coa.-.a); 18) sunat (ceasul); 14) mestecat mult prin batere.
bătuta. Joc de ţară în care se bate pe loc cu picioarele.
bau ! interj. Exclamam pentru a speria, baubau sau baibau (gr. baybao, a adormi), îndemnare la culcat (pentru copii), băut, tor V. bea, băut. băutură V. prec. 1) Orice lichid care se bea; 2) vin, rachiu,-etc. 3) doctorie» lichidă de băut; 4) fig. beţiea. bavarez ă adj. German din Bavaria. bâză s. f. (onomatop. imitând bâzăitul insectelor). Insectă, muscă, albină.
bază s. f. (lat. gr. basis, fund, temelie). Fund ; temelie ; fig. temeiu. bază (a) v. A întemeia, a sprijini, bazaconie s. f. (slav bez, fără, zacon, lege, rânduială). Ceva fără nici o regulă; arătare.
bâzăi (a) v. (onomatop. imitând zgomotul ce fac insectele când zboară). A face zgomot ca sborul insectelor; fig. a plânge, bâzâit s. n. Acţiunea de a bâzăi. bâzâitoare s. f. Instrument ce face zgomot ca bâzăirca, sfârlează. bâzâitură s. f. V. bâzăit. bazalt s. n. (fr. basalte din lat. basis, fund; altus, adânc). Miner. Numire dată unor roce vulcanice de coloare închisă; bazalt artificial, cărămidă arsă până devine lichidă, şi cu care se pavează strade.
bazaltic, ă adj. Format din bazalt, bazaochiu adj. (lat. pasa, care sufere -f-ochiu). Care se uită strâmb; care are un neajuns la ochi.
bazar s. n. (arab bazar, târg, vânzare). Loc sau magazin unde se expun f. multe şi felurite lucruri spre vânzare.
bâzdâc s. n. (lat. din fest (festinus) repede). Iuţeală, furie. Mold.
bâzdâganie s. f. (slav bez, fără dâhanie respiraţie, suflare). Arătare, monstru.
băzdoagă s. f. V. bâzdoc. Băţ mare, ciomag gros, lemn pentru bătut, pentru lovit, pentru aruncat după vite cum fac păstorii.
bâzdoc s. n. (lat. dela fustis, ciomag, di-min. fusticulus). Băţ gros, ciomag de lovit; băţ scurt şi gros la un capăt, de aruncat.
fcazea s. f. (turc). Numire a unei stofe de mătasă.
băzoiu s. m. V. bâzăi. Cel ce bâzâe. băzni (a) v. V. basm şi băsni. bea (a) v. (lat. dela buo, buere, a sorbi, a bea). I) a bea, sorbi, orice lichid; 2) pop. a fuma (tutun; 3) a avea viciul beţiei.
beat, ă adj. (lat.buatus, buo). Cel ce a beut vin, sau alcool, şi s’a îmbătat.
beatitudine s. f. (lat. beatiiudo, fericire). Stare de fericire.
bec s. n. (cuvânt celtic, însemnând cioc de pasăre). Căpeţel de fer unde se aprinde lumina dela gazul aerian; sau globul de sticlă în care se produce lumina electrică; cioc.
becar s. m. (ital. din lat. bi-quart, două sferturi). Muzic. Semn muzical ce arată că nota lângă care stă, trebue rădicată sau scăzută cu o jumătate de ton, de oarece se suspendă acţiunea diezului sau bemolului dela cheie.
becaţă s. f. (dela rădăcina bec, cioc). Zool. Pasăre călătoare, cu picioare scurte şi cioc lung; trăeşte la baltă.
becaţină s. f. V. preced. Pasăre la fel cu becaţa, dar mai mică.
becer s. ăi. V. beciu. Cel ce avea în seamă beciul domnului.
becher s. m. şi adj. (german bekehrer, călugăr, misionar). Bărbat rămas neînsurat.
bechiu adv. (lat. bi-quin, dublu să nu'. Nimic (pgp.).
becisnic, ă adj. (dela piciu, mic=picisnic). Om slab, debil, neformat, neputincios; mic de statură.
becisnicie s. f. V. preced. Starea de bicisnic.
beciu s. n. (daco-gr. bessa, adâncime, cavitate — mai însemnă şi un fel de vas de băut). Pivniţă, cavitate sub pământ, unde se păstrează băuturi, etc.
bed
58
bel
bedernîţă s. f. (slav. dela bec/ro, partea de sus a piciorului). Biser. Insignă patrată, care arată distincţiune preoţească şi care se poartă -atârnată de şold în dreapta, în timpul serviciului bisericesc.
bedreag s. n. (germ. dela be-drtingen—a. presa cu putere). Tejgheaua cu şurup de presă şi cu toate uneltele de lucru, a unui meseriaş.
Beduin, ă adj. şi subst. Numirea unor a-rabi nomazi din Africa; fig. om sălbatic.
beglerbeiu s. m. (turc) Guvernator general asupra unei provincii în Turcia.
behâi (a) v■ (onomatop. imită sberătul oilor, caprelor). A zbiera ca oile. behăit s. n. Acţiunea de a behăi. behehehe! interj. V. prec. 1) Sbierăt de oi; 2) fig. s. berbece, oaie. t beilic s. n. (turc dela bei, prinţ). 1) Palatul unui beiu; 2) transport de rechiziţie; 3) lucrare fără plată; 3) clacă pentru prinţ sau boier, belu s. m. V. preced. Prinţ turc, boier, beizadea s. f. (turc bei-sadea, prinţ veritabil, prinţ de sânge). Fiu al suveranului; fiu de principe domnitor.
bejenar s. m. (slav dela bejati, a fugi). Fugar, emigrant.
bejenări (a) v. V. preced. A umbla fugar, bejenărit s. n. Fuga dintr’un loc în altul; refugiu de răsboiu.
bejenie s. f. (slav din bejati, a fugi). 1) Emigrare; 2) fugă de teama duşmanului; 3) fig. strămutare cu repezeala; 4) roitul albinelor.
belacoasă s. f. (fr. diformat din belle e-cossaise,). Numire unei stofe zisă ecossaise, cu adausul belle, frumoasă.
beladonă s. f. (italian bella frumoasa; donna, doamnă). Bot. Numirea plantei otrăvitoare zisă şi mătrăgună, întrebuinţată şi în medicină.
belaliu, ie adj. V. belea. Neputincios, nefericit, de perzanie, (om, animal).
belciug s. n. (lat. din bellum-cingulum— bună cingătoare). Cârlig sau verigă care prinde şi dă drumul, după trebuinţă (belciug la uşă, la car etc.).
beldie s. f. (lat. palea (prin forma paleat). Kluj, cotor dela o plantă, de pe care s'a luat fructul şi frunzele.
belea s. f. (lat. dela pila,, boambă — cu înţeles figurat greutate). 1) Greutate; 2) Lucru neplăcut, sau situaţie neplăcută, de care ai vrea să ocupi; 3) întâmplare sau afacere neplăcută; 4) aruncare asupra, învinuire pe nedrept; încurcătură; 5) fem. pop. menstruaţie. Şi Turcii zic belă. bele-arte s. f. (lat. bellus, a=frumos, oasă;
urs, tis, artă). 1) Artele frumoase (desemn, pictură, arhitectură, sculptură); 2) şcoale de aite frumoase.
beletrist s m (fr. dela belles-lettrcs, frumoase scrieri (literatură). Literat, om care are talentul de a scrie literar frumos.
beletristică s. f. V. preced. Ocupaţia de a fi literat, de a scrie literatură, poezii.
belemnită s. f. Şc. nat. Scoică fosilă, ce aparţine clasei cefalopodelor.
belfer s. m. (germ. behelfer (helfer) = de ajutor). Mold. Pedagog evreu care duce dela şcoală acasă copiii mici. Iron. fam. institutor, profesor.
belgian, ă s. adj. Care este din Belgia, belhiţă s. f. Zool. Numirea unui animal, ce se aseamănă cu vulpea, zis şi jder.
beli (a) v. (lat. dela pellis, pele, (cu diform. p — b). 1) A lua pelea, a jupui de pele ;
2)	a luă, îidica pelea sau coaja de pe ceva;
3)	fig. a jupui de bani; 4) a holba (ochii), belicos, oasă adj. (lat. bellicosus, de răsboiu). Răsboinic; fig. dispus la ceartă.
beligerant, ă adj. (lat. dela belligerare, a fi în resbel, a se lupta). Cel ce se află în resbei.
beişiţă s. f. (dela baltă, belţi). Bot. Un fel de trestie de baltă.
belşug s. n. (lat. dela bi-seges — [ndoită recoltă (în Oltenia bişag, iar Ungurii zic boseg). Abundenţă, mulţime mare (de recoltă şi de alimente în special).
beltea s. f. (lat. dela balteum, curea, fâşie). Dulceaţă fscută din zahăr şi zeamă de gutue, închegată bine în cât se poate tăia în făşii subţiri (cureluşe).
belterie s. f. (lat. din balteus, curea, cingătoare). Făşie îngustă de încins sau de legat ceva.
belvedere s. m. (ital. din lat. bellus, frumos, -j- vedere). Pavilion sau terasă ridicată de unde se desfăşură o frumoasă privelişte.
bemol s. m. (ital. din lat. bimollis, îndoit moale). Muzic. Semn, care arată să se cânte cu jumătate de ton mai jos, nota la care este pus.
benchetui (a) v. (fr. dela banquet, masă, ospăţ, de ceremonie). A petrece cu mâncări, beuturi, şi cu lăutari, benchiu V. benghiu.
benedictînă s. f. (lat. dela numele călug. Benedictus, bine cuvântat — dela călugării din togma, ordinul, sf. Benedict). Băutură făcută de călugări benedictini.
benedlcţiune s. f. (lat. benedicere, a vorbi de-bine). Binecuvântare (biseric).
beneficia (a) v. (lat. dela beneficium, privilegiu, favoare). A trage folos, a se folosi.
en
9
ber
beneficient, ă adj. Cel ce beneficiază, trage folos.
beneficiu s. n. V. beneficia. Folos, câştig, benevole adv. (ital, bene, bine; volere, a voi]. De bună voe.
benga s. m. (ţigănesc benga, diavol). Diavol, bengal, ă adj. (dela Bengal, o parte din Indii). Foc bengal, cu luniină strălucitoare şi colorată, produsă prin arderea unui amestec de praf de pucioasă cu alte substanţe şi care serveşte la luminaţii de paradă; fig. cu foc bengal —cu mare scandal.
bengalină s. f. V. preced. Numire dată u-nei ştofe de mătasă amestecată cu lână.
benghlu s. n. (lat. diform, din pingo, pinc-tum, văpsit, zugrăvit). Mică pată făcută pe faţă înadins (pentru frumuseţă) sau întâmplător mică mânjitură. Şi Turcii zic benk pală.
beniş s. n. (lat. compus din bi-\-nexus, dublu înodat, încheiat). Nume dat unei haine lungi şi cu mâneci răsfrânte, sumese. (Şi Turcii au acest cuvânt).
benişel s. n. V. preced. Un beniş mai scurt.
benoar s. n. (fr. baignoire (citit begnoar) dela baigner, a face baie (sau poate peigner, a se pieptăna). 1) Numirea unei haine lungi cu care se îmbracă cineva când ese din bae (halat) sau damele în timpul când s ■ peap-tănă; 2) lojă la teatru în primul etaj de jos.
bente s. j. benţi pl. (german bând, legătură). Făşie lungă şi îngustă, de metal sau de ştofă, ce servă pentru a lega, sau a mărgini ceva.
benzină s. f. (fr. benzine). Oleiu volalil, extras din păcură, foarte întrebuinţat în industrie (pentru motoare); spală repede orice pată de grăsime, iar în apropiere de lumânare ia foc de departe şi face explozie.
beoţian, ă adj. Din Beoţia, (parte din vechea Grecie, cu capitala Thebes); mai însemnează şi greoiu, cum erau beoţienii. berar s. m. V. bere. Fabricant de bere. berărie s. f. Local unde se vinde bere. berat s. n. (turc). Diplomă de învestire într’o funcţiune înaltă.
berbant s. m. (lat. dela verbero, ştrengar (bun de bătut). Om stricat, ce se ţine numai de petreceri; imoral, depravat, berbănţie, berbantlâc, s. n. V. berbant.
Purtare de berbant.
berbeca (a se) v. V. berbece. A se lovi cap în cap, cum se luptă berbecii, berbecar s. m. Păstor de berbeci, berbece s. m (lat. vervex, berbece). Parte bărbătească a oilor; fig. aparat de bătut pari, sau piloţi (se zice şi berbec).
berbecel, berbecuţ s. m. Mic berbece, berbeleaca (dea) adv. (dela berbec, cum se rostogolesc berbecii, când se luptă). A a-runca dea rotogolu; a da peste cap; dea rostogolu.
berberiţă s. f. (lat. verber, vargă). Plantă (arbust) cu spini, zisă şi drăcilă, care se distruge ane voe.
berbinţă s. f. (lat. verberare, a bate). Pu-tineiul în care se bate smântână spre a face unt.
berc, bearcă adj. (lat. din vechea formă bregus (breg = berg) a lui brevis, scurt). Cu coada foarte scurtă, sau scurtată, sau fără coadă, (despre pasări şi animale). (Bercu, poreclă celui ce-şi taie f. mult părul, chica, sau perciunii (la evrei).
berci (a) v. V. preced. A scurta coada de tot.
bere s. f. (din bere, dela lat. buere, a bea). Băutură fermentată, făcută din orz şi hamei (acest cuvânt dim rom. a bea, bere, este ca şi Slavul pivo, din piti, a bea).
berechet s n (turc. bereket). Abondenţă, belşug; fig. om darnic (cu înţeles ironic, om sgârcit); noroc.
berechet-bersina (turc. mulţumire celui ce dă ceva, însemnând: D-zeu să-ţi dea mult). Abundenţă peste măsură.
beregată s. f. (lat. compus din bi-rego, reda — dublă conductă). înghiţitoarea, care are două conducte: una pentru mâncare şi băutură, alta pentru respiraţie.
beretă s. f. (fr. beret). Căciuliţă de stofă, rotundă şi turtită (specială pentru marinari)* bergamotă, e s. f. (dela Pergam, vechiu oraş în Asia Mică). Pere sau fructe din Pergam, renumite pentru gustul şi aroma lor.
berii s. n. (fr. beryl). Miner. Numirea u-nei varietăţi de smarald.
berile s. n. (turc. birlic, unu (numărul 1). Carte de joc cu un singur punct în mijlocul ei.
berlină s. n. (dela oraşul Berlin). Trăsură ca la Berlin, cu două scaune, unul în faţă altul în fund.
berlinez, ă adj. şi s. Care este din oraşul Berlin.
bernevici s. m. pl. (lat. hibernivus (hi-bernus), de iarnă). Pantaloni ţerănesti, de lână, pentru earnă. besactea s. f. V. bisactea. beschie s. f. (lat. bi-scissus, dublu despicat). Ferestrău lat, pentru despicat lemne groase spre a face blane, scânduri.
beşi (a) v. (daco-gr. dela bessâ (bexo) a tuşi). A elimină pe jos gaze stomacale, producând zgomot asemănător cu tuşirea.
beşină s. f. V. prec. Eliminarea de gaze stomacale pe jos.
beşleagă s. n. V. beşlegi. Om dezordonat şi moleşit.
beşlegi (a se; u. (lat. bis-laxus, de două ori moleşit). A deveni cu totul neregulat, dezordonat şl moleşit.
beşîii s. m. pl. (turc). 1) Soldaţi de cavalerie uşoară turcă; 2) fig. jefuitor; 3) corp de călăreţi în Moldova şi Muntenia pe timpul vasalităţii.
beşniţă s. f. (lat. bisnates = duble buci (de şezut]. Femee peste măsură de grasă şi groasă.
beşteli (a) v. (lat. dela bestialis, animalic, dobitocesc). A insulta pe cineva cu numiri de animale: porc, măgar, bou, porc-de-câine, — bestie: generalizat: a ocărâi a batjocori rău. V. sudui.
bestial, ă adj. şi adu. V bestie. Animalic, dobitocesc.
bestialitate s. f. Animalitate; simţ dobitocesc ; faptă dobitocească; purtare ca de animal, fără ruşine.
bestie s. f. (lat. bestia, vită). 1) Animal, vită, dobitoc; 2) fig. Om cu simţuri dobito-ceşti, fără ruşine şi fără conştiinţă; 3) se zice greşit în loc de beschie.
bete s. f. (lat. balteus, curea). Cingători înguste ca şi cureaua, ţesute şi împodobite uneori cu mult gust.
beteag, ă adj. (lat. bi-tegere, a bandaja, a înveli dublu). Suferind, infirm (şi Ungurii au acest cuvânt, beteg).
beteală s. f. (dela bete, betelie, fâşie îngustă). Făşii foarte înguste de metal lucitor, galben sau alb, pentru a împodobi capul miresei şi pieptul mirelui şi al nuntaşilor.
betegi (beteji) a v. V. beteag. A deveni infirm; a se lovi rău; fig. a se deranja, scrinti.
betegos, oasă adj. V. beteag. Nesănătos, bolnăvicios.
betelie s. f. (lat. dela balteus, curea). Făşie îngustă pentru legat sau pentru încins.
beteşug s. n. V. beteag. Infirmitate, boală; cusur, neajuns.
beţie s. f. V. bea şi beat. Patima de a bea băuturi spirtoase; fig. petrecere; fig. ame-ţire, extas de plăcere, beţişor s. n. V. băţ. Băţ mic. beţiv, ă V. beţie. adj. Care sufere de patima beţiei.
beţivan s. tu. Un mare beţiv, beton s. n. (fr. beton). Archit. Amestec de nisip, petriş şi ciment cu apă, în anume proporţii, cu care se face fundamentul unui zid, sau chiar zidul, ori un pavaj.
beton-armat s. n. Beton, prin mijlocul căruia, la turnare se pun vergi de fer, spre a-i asigura complect rezistenţa.
betonică s. f. (din petunia). Bot. Numele unei plante din familia labiateior, zisă şi iarba tăieturii.
beut, ă adj. V. bea. Care s’a beut; care a beut (beat).
beutor, oare s. şi adj. Care bea. beutură s. f- 1) Orice fel de lichid care se poate bea; 2) beutură alcoolică; vin, rachiu, sau altele.
bez adu. (siav bez, fără, afară de). Fără, afară de.
bezea s. f. (fr. dela baiser (citit bete), a sărută, sărutare). 1) Sărutare transmisă de departe, prin aplicarea degetului pe buze; 2) prăjitură uşoară dela cofetărie, făcută din şocolată şi cremă; sau din albuş de ou bătut cu zahăr şi cu migdale.
bezerel pl. (lat. bi-serere=a lega dublu). Poşghiţa ce acopere maţele la miel, viţel, etc.
bezmetic, ă adj. (îat. bis-metus = dublu neliniştit). Neastâmpărat, turburat, zăpăcit.
băzmetici (a) v. V. preced. A deveni bes-metic.
beznă s. f. (lat. bis-«o;v=dublu întunerec— (x ca şi s final latin, dispărut in română), întunerec mare. (Apropierea de slavul bes-dna=lsiâ fund. este neverosimilă) biban s. m. Zoo/. Numirea unui peşte de apă dulce, zis şi cosiră«.
bibelou s. n. (fr. bibelot). Mic obiect de lux, însă de mică valoare, ce se pune pe o etajeră, pe o masă.
biber s. m. (dela lat. bibere (?) a bea). Zool. Numirea animalului zis şi r astor, ce ’şi construeşte vizuina pe apă şi a cărui blană este foarte căutată.
biberon s. n. (fr. dela lat. bibere, a bea). Mică sticluţă în care se pune lapte, pe care îl suge copilul cu ajutorai unui tub de cauciuc, adaptat ia gura sticluţei; orice aparat de alăptat copii.
bibic s. ni. (dela lat. bibo, bibere, a bea). Zool. Numirea pasăref de pe lângă ape, zisă şi nagât şi ciovllcă; fam. adj. drăguţ.
bibil s. ti. (lat. bi beli (us,. a), dublu frumos). Ornamente naţionale r omâneşti, aplicate pe cămeşi şi pe alte îmbrăcăminte; cusutură, broderie românească.
bibilică s. f■ Zoo’, (lat. bi-bella, dublu frumoasă). 1) Pasăre, zisă şi pichirie, de coloare cenuşie cu multe picături albe: 2) Bot. O plantă din familia iiliaccelor. biblic, ă adj. Din biblie, biblie s. f. (gr. biblion, carte). Cartea ce
■conţine învăţăturile ebraice şi creştine ale vechiului şi noului testament, cu caracter ju-ridico-istoric, etic sau moral şi teologic, scrisă de regii şi proorocii evrei, iar apoi de apostolii lui Isus Cristos; fig. cartea cea mai de seamă.
bibliofil s. m. (gr. biblion, carte philos (amic) iubitor de). Cel ce iubeşte cărţile, şi ţine să aibă felurite cărţi.
bibliograf s. m. (gr. I iblion, carte; graphd, scriu). Scriitor bine cunoscător în ce priveşte cărţile de seamă apărute în diferite timpuri.
bibliografic, ă adj. Privitor la bibliografie.
bibliografie s. f. (gr. biblion, carte; graphd, scriu). Cunoştinţa despre feluritele cărţi apărute, fie în general, fie numai cu privire la anume subiect; înşirarea şi descrierea cărţilor apărute.
biblioman s. m. (gr. biblion. carie, mania, nebunie, furie). Patima, slăbiciune, manie de a avea cărţi.
bibliotecă s. f. (gr. biblion, cate; theke, dulap). 1) Dulap pentru păstrat cărţi; 2) colecţie de cărţi diferite; 3) instituţie care posedă număr mare'de cărţi spre a le citi specialiştii şi publicul doritor de ştiinţă şi de cultură ; 4) biblioteca pentru toţi — editură care tipăreşte cărţi în format mic şi le vinde pe preţ ieftin. Biblioteca celebră din Alexandria (Egipt) — care a ars — cuprindea 700.000 volume; Biblioteca din Paris cuprinde peste 2 milioane volume şi 150 mii manuscrise ; cea din Londra peste U/2 milion volume.
bibliotecar s. m. Cel ce îngrijeşte şi păstrează biblioteca.
bicarbonat s. n. (lat. bi, dublu ; carbonat). Chim. O sare cu baza de sodiu, ce conţine de două ori mai mult acid carbonic de cât carbonatul neutru, pentru aceiaşi greutate de bază.
bîcarbură s. f. Carbură ce conţie două pioporţii de carbon.
bicefal, ă adj. (lat. gr. bi, două; kephale, cap). Cu două capete.
biceps s. n. (lat. bi, două; capio, cepi, a apucă). Anat. Muşchiul dela braţ care este dublu şi se prinde în două locuri de osul braţului.
bicicletă s. f. (din gr. bi, două; kiklos, roată). Aparat, maşină, cu două roate, pe care poate călători repede un om. Fr. biciclete.
biciclist, ă s. Cel ce ştie să meargă cu bicicleta.
biclcliu s. n. (gr. bi, două; kiklos, roată). V. Ciclu. 1) Repetarea de două ori a unui ciclu astronomic, fie solar sau lunar; 2) timpul necesar pentiu aceasta.
biciu s n (lat. bacillum, vaigă). Băţ de care e legată o frânghiuţă sau o cureluşă subţire, ce serveşte pentru a îndemnă boii sau caii la mers ; fliuşcă ; fig. biciul lui D-zeu, pedeapsa Dumnezeiască, biciuială s. f. Acţiunea de a biciui, biciui (a) v. V. biciu. 1) A bate cu biciul; 2) fig. a critică; 3) fig. a lovi.
biciuire s. f. Faptul de a biciui; fig. critică aspră; imputare aspră, biciuşca s. f. Vezi biciu. Biciu subţire, mic. bkcncav, ă adj. (lat. bi, dublu; con, împreună; cavus, scobit). Cu dublu scobitură; dubiu scobit.
biconvecs, ă adj. (lat. bi, dublu; convexus, umflat, rotunzit). Dublu umflat, cu două feţe umflate.
bicsaltea s. f. V. bescictea. bidihanie s. f. (prefix, bi -}- dihanie). Monstru, arătar e; fiinţă neobicinuită.
bidinar s. m. V. urm. Fabricant sau vânzător de bidinele.
bidinea s. f. (lat. din paedida = mânjită— rnânjitoare). Perie rotundă, din păr lung, a-nume făcută spre a vărui păreţii. Şi Turcii zic bcidana.
bidiviu s. m. (lat. bi, dublu; de — viu (vi-vus) de tot vioi). Cal foarte vioi, arăbesc. (Şi turcii au acest cuvânt).
bidon s. (fr. bidon (din fr. bedon, pântece (burtă) mare). 1) Militar. Vas cilindric sau turtit, de luat mâncare — supă, pentru soldaţi; 2) cutie de tinichea, de 1 litru, pentru untdelemn.
bienal, ă adj. (fr. din lat. bi dublu; annus, an). Cu durată de doi ani; care se produce din doi în doi ani.
biet, biată adj. (lat. vietus, gârbovit, to-flegit, sfrijit, putred). Nenorocit, ofilit, sărac, în suferinţă, neputincios, sărman; un biet om; bietele flori, vite, etc.
blftec s. n. (englez beef (citit bif), bou; steak (cit. stek) friptură la grătar). Culinar. Muşchiu de bou, fript la grătar.
bifurcă (a se) v. (lat. bi, dublu;. furca, furcă (despicată la vârf). A (se) despărţi în două un lucru, cum se desparte o furcă a (se) r unifică.
bifurcare s. f. Faptul de a bifurcă, bigam ,s. m. (gr. bi-gameo, de două ori a se însura). Care se însoară cu două femei de o dată.
bigamie s. f. V. preced. însurarea cu două femei de o dată (se pedepseşte de lege).
bigot, ă adj. (fr. bigot). Peste măsură de religios, şi crezând mai mult în formele de cât în fondul cultului.
bigotism s. n. Religiositate peste măsură. V. bigot.
bijog s. m. V. ghijocigă. Animal decăzut, bătrân, cocoşat, ghebos.
bujuterife s. f. (fr. bijouterie, dela bijou, giuvaerica). Giuvaeri'câ, mic obiect preţios pentru podoabă: inel, brăţară, etc; fig. lucr u fin şi de preţ.
bijutier s. m. (fr. bijoutier). Giuvaergiu, bilă (1) s. f. (lat. bilis, fiere). Anat. Secre-ţiune verde, amară a ficatului zisă şi fiere.
bilă (2) s. f. (lat. pila, minge, bilă). Corp rotund, sferă de lemn, de metal sau de os, etc. bilă s. f. (3) V. ghilă. bilanţ s. n. (lat. bilanx, balanţă). Contabil. 1) Balanţa între conturile debitoare ş cele creditoare ale unei afaceri: bănci, magazin, societăţi; 2) fig. socoteala şi rezultatul—unei lucrări, guvernări.
bilateral, ă adj. (bi, dublu; latus, eris, lăture, parte). Cu două părţi, feţe, laturi.
bileală s. f. (slav. dela belii, alb). Albeală, văpsea albă; (farm. praf de bismut); zisă şi ghileală (vezi ghili şi ghileală).
bilet s. n. (fr. bilet (dela lat. billa, ţidulă, scrisorică). 1) Mică scrisoare; 2) cartă de intrare la spectacole; 3) buletin de loterie ; 4) bilet de bancă — monedă de hârtie; 5) bilet la ordin, poliţă; 6) buletin de vânzarea vitelor; 7) carte de vizită, bileţel s. n. V. bilet. Mic bilet, bili (a) sau ghili v. V. bileală. A albi pânzele la râu; a le spăla şi usca la soare de multe ori la rând, până devin albe. A da cu fard alb (bili este slavizarea vorbe; ghili. Vezi această vorbă).
biliard s. n. (fr. biliard, dela răd. lat. bila). 1) Joc cu nişte bile de os de ivoar, aruncate cu tacul, cu îndămânare şi calcul deosebit, pe postavul verde al unei mese, special construite, pentru acest joc; 2) masa pentru biliard; 3) sala unde se joacă biliard.
biUon s. n. (fr. billion, o mie de milioane). Miliard, o mie de milioane.
bilios, oasă adj. V. bila. Cel ce are fiere, bilă, multă.
bilunar, ă adj. adv. (lat. bi, dublu de două ori, + lunar). De două ori pe lungă; sau la două luni odată.
biman, ă adj.(lat. bi, dublu; manus, mână). Care are două mâni; omul este biman.
blmbaşa s. m. (turc. bim, o mie ;başa, şef— comandant peste o mie de oameni; colonel'. fig. Om avut, care nu are nici o grijă; — ca bimbaşa trăeşte.
blmensual, ă adj. (lat. bi, dublu; mensis, lună). Care are loc, apare, de două ori pe
lună (ziar, revistă) sau la două luni odată.
bina s. f. (lat. din tini, pus împreună, [| ca parte din con-bina şi im-bina). Construcţie nouă, casă de zid (dela ideea de alcătui, punere, aşezare împreună). (Şi Turcii au acest cuvânt cu înţeles de construcţie; şi binagi, constructor).
binagiu s. m. V. preced. Constructor, bine s. (lat. bene, bine). 1) Binele, starea bună; 2) acţiunea bună; 3) fig. împrumut ;
4)	fig. reuşită, noroc; 5) peste, mai bine de un an; adv. felul bun de a lucră; 6) cum e bine, cum trebue; 7) favorabil, priincios; 8) frumos, prezentabil; 9) solid, trainic; 10) sănătos; 11) s’auzim de bine, salut de despărţire.
binecuvânta (a) v. (compus rom. din bine j-cuvântă ca latin benedico). Biser. 1) A chemă mila, harul lui D-zeu pentru om ; 2) a aduce laude lui D-zeu; 3) fig. a vorbi de bine şi cu mulţumire de cineva; A) fig. a mulţumi cu recunoştinţă; 5) bis. a face semnul bine-cuvântărei (cruce) cu mâna, preotul sau ; r-hiereul.
binecuvântare s. f. Faptul de a binecuvânta propr. şi fig.
binecuvântat, ă adj. Asupra căruia s’a îndreptat sau a venit binecuvântarea; fig. îmbelşugat; bine întemeiat; fig. foarte priincios.
bineţe s. f. (lat. scurtat din bene esse=a fi bine). Salutări; a da bineţe, a da bună ziua, etc.
binevenit, ă adj. (comp. rom. din bine-venire, a veni bine). A fi venit bine, sănătos ; sau a fi venit la timp; a fi bine primit în societatea unde vine.
binevoi (a) v. (compus rom. din bine si a voi). A avea bună voinţă; a pofti, dori, să facă ceva; fig. a îngădui, permite.
binevoitor, oare adj. şi adv. C"re voeşte altuia bine; cu voe bună; cu plăcere, biniş s. n. V. beniş.
binişor adv. V. bine. Diminitivul vorbei bine: 1) bine, însă nu complect bine; 2) de mijloc, mediocru; 3) încet, cu băgare de seamă.
binoclu s. n. (lat. binus, dublu; oculus, ochiu). Fiz. Ochean; instrument cu două rânduri de sticle, prin cari se văd mult apropiate lucrurile cele mai depărtate.
binom s. n. (gr. prefix, bi, -j- nome, diviziune). Algebric. Expresiune algebrică cu doi termeni, ca a — b.
biograf s. m. (gr. bios, viaţă; grapho, scriu). Cel ce descrie amănunţit viaţa cuiva, biografic, ă adj. Privitor la biografie, biografie s. f- V. biograf. Descrierea amănunţită a vieţei cuiva.
bio
63
bis
biologic, ă adj. Ce tine de biologie, biologie s. f. (gr. bios, viaţă; logos, vorbire). Ştiinţ. Ştiinţa despre viaţa corpurilor organice.
bîologist s. Cel ce se ocupă cu biologia, bioxid s. n' V. oxid. Chim. Oxid în al doilea grad, dublu.
biped adj. (lat. bi, dublu; pes, pedis, picior). Cu două picioare (pasări, animale).
bir s. n. (din vorba birui, tributul plătit de cel biruit). Contribuţie, dare către stat; — în vechime tribut plătit de cel învins. (Şi Turcii au acest cuvânt cu înţeles de dare, contribuţie). V. şi birui.
birjă s. f. (din gr. byrsa, burduf de piele). Trăsură de stradă cu burduf (coş) de piele; (Tot din gr. byrsa, slavii au vorba lor birja= bursa de afaceri,— ca şi fr. bourse). birjar s. m. Cel ce conduce o birjă, bijăvaneă s. f. V. birjă. Trăsură in care încape mult; căruţă de transport, cu coviltir, birlic s. n. V. berlic.
bîrnic s. m. V. bir. Cel ce plăteşte bir, contribuabil.
birt s. n. (german wirth, birt, restaurant). Restaurant, local unde oricine poate mânca cu plată.
birtaş s. m. Proprietarul unui birt. birtăşoaică s. f. Proprietara unui birt. birui (a) v. (lat. din bello, a lupta, a se bate în răsboiu [ca şi lat. debello = a birui, a bate pe duşman, a învinge] cu trasf. lui bel în bir). A învinge pe duşman; ca bene — bine.
biruinţă s. f. 1) învingerea duşmanului; victorie; 2) fig. reuşită, triumf, biruit, ă adj. învins, supus prin luptă, biruitor, oare adj. învingător; victorios, bisactea s (lat. bi-cista = dublă cutie sau lădiţă—bisactea). Cutie de lemn, frumos lustruită, împodobită cu incrustaţii de sidef — casetă — pentru pus obiecte de toaletă sau bijuterii.*) Mold.
bis adv. (lat. bis). De două ori; încă odată: bis! = repetă!
blşag s. n. (lat. bi, seges, îndoită recoltă). Belşug, ambundenţă. V. belşug.
bisat (bizat), ă adj. V. bis. Teatr. Repetată de două ori (o bucată) după cererea spectatorilor sau auditorului prin vorba bis.
blşcot s. n. (lat. bis, dublu, de două ori ; coctus, copt). Pânişoare din făină, ou şi zahăr, cari după coacere sunt încă odată puse la
*) După origina însuşi a lat. cista, din gr. kifste, unii pronunţă şi bicsatea — p-.ntru bi-chiste.>
căldură, spre a se usca, şi aşa se păstrează mult timp fără să se strice (mucezească).
bisect, ă (lat. bis, dublu; sextilis, a şasa lună dela Martie). An la care se adaugă la sfârşitul lui Februar, sau început de Martie, o zi în plus, făcând în total anul de 366 de zile, în loc de 365. Toţii anii dela Hr. divizibili cu 4, sunt bisecţi: 1860, 1864, etc.
blsectrice, bisectriţă s. f. (lat. bi-seco, în două taiu). Geom. Linie care, pornind din vârful unui unghiu îl împarte în două.
biserică s. f. (gr. dela basilikos, locaş împărătesc (la romani servea ca palat de justiţie). Templul creştin; mare construcţie arhitectonică, unde se fac serviciile religioase creştine; fig. totalitatea credincioşilor creştini. (După proclamarea Creştinismului ca religie în Bizanţ, celebrările s’au făcut în palatele împărăteşti de justiţie), bisericaş s. m. Om de bistrică. bisericesc, ască adj. Care aparţine bise-ricei.
biserieos, oasă adj. Care se duce f. adese orî de se închină la biserică. • bisericuţă s. f. Mică biserică; fig. politic mică grupare dintr’un partid politic.
bismut s. n. Miner. Metal alb puţin gălbui, ce se sfarmă uşor şi se preface în praf.
bisturiu s. n. Medic. (lat. dela bastoria, baston, băţ). Instrument de chirurgie în formă de cuţît, ce serveşte pentru a face incisiuni.
bitum s. n. (lat. bitumen). 1) Un fel de păcură solidificată, ce se topeşte repede şi se aprinde; 2) asfalt pentru pavarea stradelor, etc. 3) pict. Coloare neagră, de oleiu, puţin roşcată.
bîtuminos, oasă adj. Care conţine bitum sau are proprietăţi ca bitumul.
biurocrat s. m. (dela vorba biurou şi gr. krateo, a fi puternic, a fi stăpân). Funcţionar într’o cancelarie, la un biurou, care uzează sau abuzează de putere.
biurocratic, ă adj. Ce ţine de, sau se referă la biurocraţie.
biurocraţie s. f. V. biurocrat. Puterea, stăpânirea prin funcţionari. (Se întrebuinţează in înţeles de abus de putere al funcţionarilor).
biurou s. n. (fr. dela vorba bure, stofă groasă de lână din lat. bura, păr, lână),— biureau, masa acoperită cu o stofă de lână). Masă pentru cancelari?, cu mai multe cutii în ambele părţi şi acoperită cu postaV verde sau de orice altă coloare.
biv adj. (slav. scurtare din vorba bîvşii — fost (dela biţi, a fi). Fost (vornic, etc. întrebuinţat în vechile hrisoave domneşti, sub influenţa slavonă, ca şi latinescul ex, — ex mi-
biv"
64
b *z
nistru, sub infl. latină): biv. vel. spătar—fost mare spătar.
bivalv, ă adj. (lat. bi, dublu; valvae, canaturi de uşă ce se închid şi deschid). Şt. nat. Cu două capace, ce se închid ca: scoica, stridia sunt bivalvc.
bivol s. m. (daco-gr. dela ooy.bou; voleâ, a se trânti). Zool. Speţă de bou negru, care se trânteşte vara îri apă, în noroi. (Şi Bulgarii au acest cuvânt).
bivolar s. m. 1) Cel ce păzeşte bivolii; 2) fig. Om grosolan, bivolaş s. m. Mic bivol, bivoliţă s. f. Pafte femeească de bivol (al cărei lapte este gttstos si gras).
bivuac s. n. (german dela bei wacht, de gardă (însă în 1. română este luat dela fr. bivouac). Locul unde staţionează o armată în câmp cu pază de santinele.
bivuacâ (a) v. V• bivuac. A staţiona o armată în câmp, sut> corturi.
Bizanţ (gr. dela Bizos, Bizantos, Bizante, numele fondatorului. Constantinopolului). Numire dată oraşului actuai Constantinopole şi de aci şi imperiului roman de răsărit. (Iar Constantinopole, dela împ. Constantin Cel Mare).
bizantin ă adj. s- in felul cum se făcea în Bizanţ; stil biz. construcţii cu ornamente şi felurite motive ca la bizantini (cum sunt multe biserici vechi şi în România, având patru arcuri pe cari se rîdică cupola: iar ca pian pe teren, având forma crucei); biserica Sta-vropulos din Bucureşti Şi cea dela Curtea de Argeş sunt în stil bizantin.
bizantinism s. n. V. Bizanţ. Fig. Şireten'e sau formalism ca la Bizantini. In discuţie, mai înseamnă preocupare cu nimicuri, neglijând fondul; (aluzie la certurile călugărilor din Constantinopol asupra unor mici chestii de disciplină monacîială, pe când cetatea cădea în mâinile Turcilor la 1453).
bizar ă adj. (ir- bizarre din lat. bis ars, cu îndoită arta, cu îndoit meşteşug). Neînţeles, ciudat, sucit, capricios; de tot înţorto-chiat.
bizarerie s. f. formă franceză dela bizarre). Ciudăţenie; lucru sau fapt neînţeles, fantastic ; întortocherc.
bizeţ s. m. (germ- besatze). Bucată de piele pusă ca ornament la vârful ghetelor.
bizon s. m. Zool (gr. bison). Bou sălbatic, zimbru.
bizui (a se) v■ (daco-gr. dela biazo, a susţine, a operă cu forţă (bis. = forţă). 3) A se încrede în sine, î« forţele proprii; 2) a se încrede în forţă de orice fel; 3) a se încumetă;
4) a se băga (la o lucrare grea). Şi Ungurii au această vorbă.
bizulală (bizuire) s. f. Faptul de a se
bizui.
bizuinţă s. f. V. încumetare. blagoslovenie s. f. Bis. 1) Binecuvântare; 2) permisiune, învoire.
blagoslovi (a) v. (slav dela blago, bine; slovo, cuvânt; cuvântare de bine). 1) A binecuvânta; ce binecuvintează; 2) a sfinţi.
blagoslovire s. f. V. preced. 1) Binecuvântare preoţească; 2) sfinţire.
blagoveştenle s. f. Biser (slav. blaga, fericire, bine; veşci, veste; — bur.ă-vestire). Buna-Vestiie, sărbătoare bisericească, ce cade totdeauna ia 25 Martie. V. Buna-vestlre.
blaivas s. n. (germ. blai, plumb; vais, alo). Plumb, creion pentru scris.
blajin ă adj. (lat. dela placidum, blând, liniştit (din placeo, ere, a place) — acest cuvânt, piin diformarea lui p în b, a luat forma slavă a cuvântului blajenîi, fericit; însă înţelesul este cel latin). Liniştit, blând.
blama (a) v. (gr. blama, blamatos, dău-nare). A vorbi de rău; a critică; a desaproba; a aduce învinuiri, blam s. n. Acţiunea de a blama, blamabil, ă adj. Vrednic de a fi blamat, blamat, ă adj. Vorbit de rău, criticat, desa-probat.
blană (îmbrăcăminte) s. f. (1) (lat. din ab, cu, luna, lână). Haină dublată, căptuşită cu lână; pielea de animal cu lână cu tot.
blana (scândura) s. f. (2) (lat. plana, dreaptă, netedă). Lemn plan, cu suprafaţă plană, netedă ; scândură.
blănar s. m. V. preced. 1) Cel ce face sau vinde haine de blană sau care îmblăneşte sau vinde blănuri; 2) Cel ce vinde blane, scânduri. Olten.
blănărie s. f. V. blană. 1) Magazin de haine cu blană; sau cu blănuri; 2) depozit de lemne de construcţie şi de scânduri.
blanc adj. (fr. blanc, alb). 1) Fig. Valabil, bun (pentru orice); 2) un fel de talpă pentru-cizme.
blancbet s. n. (fr. dela blane, alb). Formular de hârtie, necompfectat, alb, pe care urmează a se scrie: o telegramă, etc.
blând ă adj. şi adv. (lat. blandus, blând). Blând, liniştit, care nu face râu; care nu e sperios.
blândă s. f. (lat. dela blandiri, a gâdela). Medic. Pete Voşii pe piele ce produc mân-cărime, provenite din boala de stomac urti-caria V. urticare.
blândeţă s. f. V. blând. Linişte, bunătate.
65
tle
blăni (a) v. V. blană. 1) A căptuşi cu ! blană; 2) a acoperi cu scânduri.	I
blănit s. n. V. prec. Lucrarea de a blăni. j blasfem s. n. (gr. blasfimeo, a zice vorbe | vestitoare de rău). Invocare de ceva rău, dela ' D-zeu, asupra cuiva.
blasfemâ (a) v. V. preced. A zice, a cere, ceva rău asupra cuiva: trăsni-'.-ar d-zeu. blasfemator, oare adj. Care blasteină. blasgonie s. f■ (diform din blagoslovenie) ironic. Numirea dată cântărilor şi rugăciunilor improvizate şi neînţelese, slavone, blastăm Mole/, p. blestem, blastru şi blasture ori blastur, s. n. V. plastur. Medic. Unsoare, medicament, întins pe pânză şi care se aplică pe o bubă, sau pe locul bolnav.
blazat ă adj. (fr. blase, desgustat de tot). Desgustat de viaţă.
blazon s. n. (fr. blason). Marca, insigniîe unei familii de nobili (mai ales în timpul feudalismului).
bleandă (1) s. f. (lat. plat ea, bâtlan). Zool. Pasăre zisă şi vul tuiică şi arefe.
bleandă (2) şi bleandură s. f. (lat. pla-gula, mică perdea). Bucată, cârpă, treanţă.
bleandă (3) s. f. (lat. planctus, lovire cu zgomot). Lovitură de palmă cu zgomot.
bleasc s. n. (daco-gr. dela blastano, a lua viaţă, a germina). Sufletul (animalelor).
bleau sau bleah s. n. (germ. blech, lamă). Lamă de fer, aplicată pe osia carului spre a o cruţa de roadere.
bleg, eagă adj. (daco-gr. dela blechron, slab, moale, moloşit). 1) Moloşit, fără viaţă;
2) cu capul sau cu urechile lăsate în jos; 3) fig. prost.
blehăi (a) v. (daco-gr. dela blehe, sbierat).
1) A lătra (cânele); 2) iron, a vorbi într’una ; a certa înti’una, mold.
blehniţă s. f. (din bâhli). Zool. Peştişor ce trăeşte în nămolul apei.
blejdît ă adj. (daco-gr. delaiăd. blax, (de unde şi lat. flexus) moale). Moale, atârnat (despre urechi, haine udate).
blendă s. f. (fr. blende) Mineral de zinc, zinc sulfuros.
blendisi (a) v. V. bleandă (2 şi 3). A sfă-şiâ, a bate, a hărtăni.
blendisit a adj. V. prec. Ghiontit, bătut, cu hainele rupte din îmbulzeală.
bleojdi (a se) v. (slav. blujdati, a privi, observa). A privi fix şi cu ochii f. des-ch'şi.
bleojdit, ă adj. Cu ochii f. deschişi şi cu privirea fixă; cu privirea speriată, bleot, ă adj. (daco gr. dela bletos, lovit,
lovit de apoplexie). Neghiob, tâmpit; cu privirea de tâmpit.
bleotăcări (a şi a sv.) (lat. din plecto, a lovi; gario, a face zgomot). 1) A vorbi mult tare şi neînţeles; 2) a se scălda şi a lovi apa, făcând mişcări, scoţind ţipete şi aruncând stropi (cum fac copiii sau păsările, când se scaldă vata în apă), blestem s. m. V. blasfem. blestemă (a) v. V. blasfemâ. blestemare s. f. V. blasfem. blestemat, ă adj. şi s. 1) Asupra cărui s’a pronunţat un blasfem sau blestem; 2) stricat, ticălos, netrebnic, păcătos, criminal.
blestămăţesc, ească, adj. De ticălos, de stricat, de blestemat.
blestămăţie s. f. Ticăloşie, netrebnicie; faptă de blestemat, rea.
bleşti (a) v. (lat. dela blatio, blatire, a spune, a zice). A zice încet, a murmură.
blid s. n. (lat. dela pluteam, plutei = masă). Vas în care se toarnă mâncare; pl. vasele de masă; strachină.
blidar s. m. 1) Meşter care face vase: talere,
I străchini, oale ; 2) dulap pentru păstrat vasele j de bucătărie.
j bloc s. n. (germ. block). 1) Bucată consi-j derabilă şi grea (de peatră, etc). 2) şcolar: j Caet mare cu foi multe de hârtie pentru desemnat ; 3) fig. unire, întovărăşire strânsă; 4) asediu maritim.
I bloca (a) v. (fr. bloquer (dela germ. block-| haus). A împresură o localitate, un oraş, ne-j lăsând să intre sau să iasă cineva, blocadă s: f. Acţiunea de a bloca, blocare s. f. V. blocă. blogodorl (a) v. V. bodlogtiri. blond (ă) adj. (fr. blond). Bălan, cu părul gălbui şi faţa albă.
blondă s. f. (fr. blonde). Numirea unei dantele de mătasă.
blondin ă adj. (fr. blondin). V. blond Bălăior.
bluză s. f. (-r. blouse) 1) Haină scurtă, uşoară, largă, de pânză sau de altă stofă pentru femei; 2) idem, pentru soldaţi, şcolari, lucrători, etc.
boâ s. n. 3) Zool. Numirea şarpelui din cea mai mare speţă, din toate ţările tropicale 2) numirea unei legături lungi de înfăşurat gâtul damelor.
boabă s. f. (lat. dela bulbus, ceapă). 1) Grăunte; 2) fruct rotund al legumelor, cerealelor ; 3) fig. picătură; puţin; 4) fig. şcolar. vorbă: nu ştie o boabă. — Şi Sârbii zic boba.
boacă s. f. (lat. dela baca, bob, fruct, ca şi preced, boabă). 1) Căpăţină seacă (ca
5
boa
66
bob
fructul, nuca); 2) fig. cap sec; 3) nu ştie boacă — nu ştie un bob, adică nimic; 4) prost, nerod.
boacăn, ă adv. şi adj. V. preced. Prosteşte, neînţelept, nerozeşte. boaghe s. f. V. buha. boaită s. f. (lat. boatus, mugire, strigăt). 1) Vită ce zbiară; 2) pop. poreclă dată în vechime popilor — aluzie la cântarea proastă.
boală s. f. (lat. arhaic din volnus, rană, fig. suferinţă). Suferinţă corporală; fig. suferinţă morală; 2) a boală, epilepsie; fig. spaimă. — Şi Slavii zic boli, boală boală 1 s. f. (lat. dela balo, a zbiera). Fig. Animal, vită care zbiară, rage mereu şi cere demâncare (= zbierătoare!) boambă V. boabă şi V. bombă. boancă s. f. V. Fasole boambe (mold.) — adică cu boabe mari. boanţă V. boaţă. bont. Oaie bătrână ştirbă, boante s. f. pl. V. bont. Fig. degete; fig. picioare.
boar s. m. V. bou. Păzitor de boi. boare s. f. (lat. defe boreas, vânt rece (de nord). 1) Adiere de vânt rece ; 2) răcoreală din aer răcoros; 3) miros adus de aer sau de vânt.
boarfă s. f. V. borfă. boarze pl. Bot. Plantă cu fire subţiri şi ţepoase V. borz. boaşe s. n. V. boş.
boată V. bâtă. Ciomag, bâtă. (Şi ungurii zic bot, cârjă, baston).
boaţă s. f. (dela păţi, paţă). Faptă nesocotită (păţanie).
bob s. n. (lat. bulbus. ceapă, gogoloiul. 1) Bot Plantă alimentară ; 2) Grăunte; fir; fig. puţin. Şi ungurii zic bab, bob.
bobâlnic s. m. (onomat. dela bobălc, sunet ce face apa când se clatină sau păt unde afară pr.n gaura unui vas). Loc cu găuri din cari izvorăşte apa cu zgomotul bobălc. bobârci (a) v. V. pobârci şi pogârci. bobăreasă s. f. V. bobi. Femee care ghiceşte cu ajutorul boabelor de porumb, fasole, etc.
bobârnac s. n. (daco-gr. din po-pornikos— încă de ruşine (de piostiteţie1. 1) Vorbă de înfruntare şi ruşinare, ce se spune cuiva, însoţită de gestul aiuncării din degetul mare încOidat sub policar, ca spre a arunca ceva scârbos; 2) gestul acesta arătat cuiva în semn de dispreţ; 3) gestul singur.
bobârnică- s. f. Zool. Pe.?te zis şi fâsar> cu bot f. ascuţit
bobi s. pl. V. bob. 41 de grăunţi în cari ghicesc babele sau vrăjitoarele.
bobi (a) v. V, bobăreasă. 1) A ghici; 2) a nimeri la timp; 3) a alege repede ; 4) a ghici cu bobii; a da cu bobii.
bobină s. f. (fr. bobine). Mosorel pentru aţă; fizic, bombiţă de metal la aparate electrice.
bobiţâ s. f. V. boabă. Boabă mică (de strugure, fructe); fig. puncte rotunde ca ornament pe o stambă.
bobiţâ (a) v. V. pred. A culege boabele de pe un strugure.
bobţel s. m. Bot. Arboraş cu flori ca de legume, zis şi drob.
bobileţ, eaţă adj. (pref. bi -f- bleot. V). De tot neghiob, tâmpit.
boboc s. m. (lat. dela pupus, pupa, pu-punculus, păpuşă, copilaş). 1) Floare încă nedesvo.tată de trandafir, pup ; 2) puiu (de raţă sau de gâscă); 3) fig. frumos ca un boboc de floare); 4) tânăr şi mic. — Ca olten. pup, dim. pupuc.
bobocel s. m. V. Preced. Mic boboc, bobornic s. m Bot. Plantă cu florile albastre.
boboroji (a) v. Diformare din bolborosi r.) boboşat ă adj. V. bubă şi bolboşat. 1) Umflat; 2) eşit din orbite (ochiii). bobotae s. f. (Diform, din bălbătae). bobote (în) adv. (lat. din bi + poate (potis); îndoit cu putinţă). La întâmplare; pe dibuite; (pe poate).
bobotează s. f. (lat. bi + botez — al doilea botez.— Primul botez al lui Isus Christos fiind după ritul mozaic, serbat la 1 Ianuarie; iar al doilea, în apa Iordanului, primit dela Ioan Botezătorul), e serbat la 6 Ianuarie.
boboti (a se) v. V. bubă. A se umflă (o bubă).
bobuşor s. m. Mic bob; Bot. plantă zisă şi măzăiiche.
boc 1 interj. (Ca şi poc, onomatopeic, imită sunetul căderei sau lovirei cu un corp tare). Sunet de cădere; fig. căzătură, cădere.
boc s. n. (lat. din pactum, prins, înfipt). Butuc de scânduri nedesprinse.
bocâncă s. f. (dela sunetul onom. boc !>.
1) încălţăminte scurtă, greoaie, ce produce zgomot boc! boc! în timpul mersului; 2) partea de jos a cismei. — Şi unguiii zic ba-kancs).
bocâncar s. m. Cel ce poartă bocânci; c?l ce face bocânci.
bocânci pl. mold. V. b căncă (bocanci), bocăni (a) v. (din onom. boc) A bate şi a produce zgomotul boc! boc ! — a bate cu ciocanul.
bocănit s. n. Acţiunea de a bocăni.
bocănitoare s. f. 1) lnslrument ce bocăneşte ; 2) Zool. Pasăre care ciocăneşte tare cu pliscul.
boccea s. f. (ital. buccia, ^al, Invelitoare). 1) Şal (broboadă mare; 2) legătură mare cu felurite mărfuri, lucruri. — Şi turcii zic boccia.
bpcceaglu s. m. V. preced. 1) Fabricant sau vânzător de şaluri; 2) Cel ce duce legături în spate cu mărfuri de vânzare.
boccealâc s. n. Mulţime de boccele ; fig. trusou, zestre.
bocciu, e adj. (din turc bok escrement). 1) Măcelar la abator; 2) dobitoc, prost; tâmpit, bocet s. n. V. boci. Bocire. boci (a) v. (lat. vocito, a striga des). A plânge pe un răposat, strigându-1; extins. a plânge tare.
bocit ă adj. Plâns, regretat, bocitoare s. f. Femeie care plânge după un mort în timpul înmormântării.
bocluc s. n. (turc, bucluc, guri oi u, băligar). 1) încurcătură, belea; 2) pi. lucruri mărunte, bagaje.
boclncaş s. V. preced. Cel ce face încurcături ; cei ce caută gâlceava.
bocşă s. (daco-gr. dela. bapsis, văpsea). Văpsea neagră pentru lucruri de tuciu. bodârlău s. m. Zool. Pasăre zisă şi pescărel. bodaproste V. bogdaproste. bodiu s. m. (daco-gr. delr potenos = care sboară). Vultur sau uliu, arete, Trans.
bodegă s. f. (italian bottega; prăvălie). Cârciumă boerească.
bodlogări (a)1 v. (compus lat. votum-lo-quor = a spune rugăciunea (ironic). A tot vorbi neînţeles, a mormăi.
bodoală s. f. (lat. dela bi-tela = dublă pânză). Iron. Haină sau .broboadă de prisos.
bodogăni (a) v. (lat. bi-de-ganio, dublu a tot bodăgăni). A murmura, a vorbi neînţeles şi mult.
bodogănit s. n. Acţiunea de a bodogăni, bodolan s. n. (daco-gr. dela polis, podos-podolan) = dela picior). Ciolan mare. Mold. bodrogănî (a) v. bodogăni. boem ă adj. (fr. boMme). Numire dată nomazilor, ţiganilor.
bofte s. f. pi. Bot. Floare zisă şi văzdoâgă-bogaci s. n. (scurtare din crambogaci). Pânişoare prăjite în untură; un fel de pră-jitnră. V. crambogaci.
bogasier s. m. V. bogasin. Negustor de pânzeturi şi stofe^ în special de bogasiu sau bogasin.
bogaserie s. f. Prăvălia, magazinul unui bogasier.
bogasin s. n. (fr. diformare din boucassin numirea unui fel de barhet, pânză flanelată). Bucasin.
bogat, ă, adj. şi (lat. pecuatus p. pecua-rius, care are multe vite şi apoi mulţi bani, pecus latin a format pecunia = vite, avere, bani; transformarea pecuat ajunse boguat). 1) Care are avere multă, bani mulţi; 2) fig. abundent; 3) fig. preţios; 4) fig. numeros. Slavii au şi ei cuvântul bogaţii.
■ bogătaş, ă s. V. prec. Persoană foarte bogată.
bogăţie s. f. V. bogat. Avuţie, avere; fig. abundentă, belşug.
bogdan s. m. (din băga, băgădan). Lemn băgat ca să oprească apa la stăvilarul morii.
bogdaproste interj, (slav compus : bog, D-zeu; da, să (da); prosti, ierte). Mulţumire zisă de cerşetori la o facere de bine, sau la o pomană pentru cei morţi (ca rugăciune să ierte D-zeu pe răposaţi).
boger s. m. Bot. (baza bob). Plantă cu rădăcina în formă de tubercule.
bogomilic ă adj. (slav dela Bog, D-zeu ; şi mila). Bis. Sectă religioasă în Rusia.
bogonosi (a) v. (slav bog, d-zeu; nos, nas). A vorbi pe nas, a mormăi numele lui d-zeu, ori rugăciune către d-zeu, cum fac babele.
bogorodicină s. f. (slav. bog şi rodi). Bis. Rugăciune către Născătoarea de D-zeu. bogorodiţă s. f. Olten. V. porenic (plantă), boi (a) v. V. boia. A acoperi cu boia, a vâpsi.
. boiâ s. f. (lat. din poiio—prin suprimarea lui l, poio şi boio = văruesc, ung). Coloare (obţinută din combinaţii), văpsea. (Acest cuvânt este şi la Turci, Bulgari şi Sârbi), boială s. f. V. boia.
boiangiu s. m. (dela vorba boia). Cel ce boieşte, văpseşte.
bolangerie s. f. V. preced. Văpsitorie pentru stofe, ţeseturi. lână.
boiastră s. f. V. buestru. Vacă neastâmpărată, de gonit.
boier s. m. (daco-gr. boe-archos = şeful trupelor de ajutor—din organizaţia de apărare a Daciei în epoca creştină primă—ca şi pan = ban, vice-pan, sub-pan, kenez, etc.) 1) Proprietar (care mergea cu oamenii depe moşie să dea ajutor la luptă); 2) moşier cu mare avere; 3) om de seamă—nobil; 4) demnitar (cu diferite numiri) pe lângă voevod; 5) titlu de distincţiune (ca domnule) — azi decăzut. Şi Ungurii zic bojar şi Slavii boiarin.
boieresc, ă adj. Ce aparţine boierului; în felul boierului; s. lucru datorat prin angajament la moşia unui boier.
oo
DOI
OO 1
boiereşte adv. Ca boierii, cum fac boierii; I
se scoală boiereşte, târziu.
boieri (a se) v. V. boier. A (se) face bo- j ier; a ridica la grad de boier; fig. a nu mai lucra; iron. a se lenevi; a deveni mândru, fudul.
boierie s. f. 1) Demnitatea, calitatea de boier; 2) nobleţă; 3) fig. boală venerică;
4) fig. mândrie nejustificată; 5) fig. lenevire. boierime s. f. Nobilime, totalitatea boierilor, bolerinaş s. m. Mic boier, boier de grad mai mic.
boierlre s. f. V. boieri, boierism s. n. 1) Deprinderi de bdier; 2) privilegii boiereşti.
boierit, ă adj. Devenit boier; fig. devenit mândru, fudul sau leneş.
boieroaică s. f. Femeea unui boier; femeie bogafă şi de neam mare, aristociată.
boieros, oasă adj. Cu deprinderi de boier; aristocratic.
boit, ă adj V. boia. Dat cu boia, văpsit. boiu s. n. V. boia. Aspectul, înfăţişarea; natura, felul unui lucru.
bojăţei s. m, pi. (dela boz.) Bot. Plantă ce i se mai zice şi spânţ. bojbăl (a) v. V. bâjbâi. bojdeucă s. f. V. bujdulă. Casă mică şi urâtă, poiată; colibă pentru pamic la câmp.
bojogar s. m. (lat. pref. bo (din bi) dublu; jocari, a juca, a glumi). Şiret, care fură prin şiretenie ; care fură la joc. bojogări (a) v. A înşelă, fură. bojogi, bojog s. m. (lat. pussula, pussun-cul; be.ică:. Plămânii; f.g. măruntaie (la om sau animale).
bol s. n. (englez bowl, pilulă, înghiţitură). Pilulă; înghiţitură de mâncare (bolul alimentar; ext. vas pentru mâncare, sau pentru spălat gura. bolând adj. V. blând. bolboacă s. f. V. bulboacă. bolboare, s. f. (lat. din volvere, a în-vârteji). Vârtej de apă, unde pare că fierbe apa.
bolbol interjecţie pentru chemarea şi mân-găerea paserilor.
bolborosi (a) v. (daco-gr. dela borboros, dela borboroo, a face zgomot, a borborosi).
1) A face zgomotul unui lichid ce fierb ; 2) a vorbi neînţeles, confuz; a zice cuvinte neînţelese,
boiborosire s. f. V. preced. Faptul de a bolborosi.
bolborosit, ă, adj. Spus confuz, neînţeles. | bolborositor, oare adj. Care bolboroseşte. | bold s. n. (daco-gr. bolizo şi boliaos, a j
străpunge, sondă). Ac cu gămălie, care înţeapă şi prinde; pi. ţepuşi în vârful casei.
boldeiu s. m. (daco-gr. bolidos, ce se aruncă şi pălrunde). Câne mic ce se aruncă şi muşcă.
boldi (a) v. (daco-gr. dela bolis, bolidos, cel ce pătrunde). 1). A înţepă, a îndemnă înţepând; 2) a fixă, a pătrunde cu ochii; 3) a deschide tare ochii şi a privi fix. boldiş adv. Prin boldiie, înţepate, ghiontire. bolesc, ească adj. V. boglă. De boală, boleşniţă s. f. Epidemie, boală molipsitoare, bolfă s. f. (daco-gr. dela poltos, gogoaşă). Umflătură mare sub piele; fig. legătură umflată.
boii (a) v. V. boală. A fi bolnav; a zăcea. Şi Slavii zic boli, boală; boliţi, a durea.
bolid s. m. Astron. (gr. bolidos aruncare). Corp ceresc aprins, ce trece câte o dată prin atmosferă şi cade undeva pe pământ.
boiindeţ s. n. (daco-gr. dela boletinos, pâne în formă de ciupercă). Pânişoară, colac ce se dă colindălorilor, bolire s. f. Starea de boală, bolişte s. f. Răspândirea boalei epidemice, bolnav ă adj. (lat. dela iminus, rană, — cu dublarea lui u — volnuus, rănit). Cel ce avea o rană ; cel ce sufere de o boală; fig. stricat — despre vin.
bolnăvi (a se) v. V. boală şi bolnav. A a-vea dureri, a suferi, a fi bolnav, a cădea bolnav, a provoca o boală.
bolnăvi ios, oasă adj. Care se bolnăveşte adeseori.
botniţă s. f. (dela vorba boală). Infirmerie spital (la mănăstiri). Şi Slavii zic bolniţa.
boloboc s. n. (lat. bullo-poculum — cupă umflată ca o beşică). Vas, butoiu de pus vin, sau rachiu, ori altă băutură; — ironic om foarte gras şi umflat.
boloboţ s. n. (lat. bulla şi boţ). Boţişor de unt.
bolocan ă adj. (lat. bullo, a se umflă; canus, bătrân). Greoi, umflat şi bătrânicios; fig. grosolan.
bologeană s. f. (lat bulla, băşică, umflătură; genus, fel sau naşfere). Cartof (sen ş-te din tuberculă, nu din sămânţă). (Numai prin persistenţa limbei latine în evul mediu, se explică unele numiri ca aceasta cum şi aceea a cartofului zis şi barabula şi clumpeni sau crumpeni, precum şi aceea a porumbului.
bolonică s. f. Bot. Plantă din familia om-beliferilor, zisă şi cosiţei.
bolovan s. m. (daco-gr. bolion, mic bulgăre). 1) Fiatră de râu rotundă; 2) piatră mare cu knnă neregulată; 3) bloc, bucată
de sare; 4) bulgăre de pământ; 5) fig. gre- ) oiu, nesimţitor.
bolovăni (a) v. V. prec. 1) A aruncă cu bolovani; 2) a holba (ochii) şi a piivi fix. Mold.
bolozâ s. f. (turcesc). O luntre mare. bolşevic s. m. Cel ce ţine la bolşevism, bolşevism s. n. (dela voi ba rusească bolişe — mai mult, fiindcă conducătorii socialişti-co-munişti, la un congres al lucrătorilor în Petei sburg (Petrogiad), obţinuiă mai multe voturi, de cât ceilalţi socialişti, denumiţi men-şevici, dela menişe, mai puţin). Doctrina marxistă-comunistă de a socializa totul şi a desfiinţa proprietatea privală, căpitalul şi burghezia, pusă în practică în Rusia, dela 1918 prin revoluţia soldaţilor depe frontul de luptă; nu se ştie ce rezultat va da.
boltă s. f. (dela lat. voluta=rotundă; ital. volta). 1) Tavan zidit, în formă rotundă şi bombată; 2) coperiş în formă de boltă; 3) magazin. Mold.
boltaş s. m. Negustor ce are magazin cu boltă sau cu tavan zidit), bolti (a) v. A face boltă, boltit ă adj. Cu boltă sau în formă de boltă.
boltitură s. f. Construcţia bolţii; curbătură, ridicătură bombată.
bolundarîţă s. f. (lat. dela volutare: a învârti). Bot. Plantă zisă şi ciumăfae, otrăvitoare, pioduce ameţeli.
bombă s. f. (fr. bombe). 1) Corp rotund sferă; 2) proectil de tun; 3) fig. fapt neaşteptat şi impiesionant—căzu ca o bombă.
bombă (a) v. (fr. bomber). A face convex, sau umflat ca o bombă.
bombăni sau bombotii (a) v. (daco-gr. dela bombos, răsunet surd, bâzâirC). A voibi pe înfundat şi cu supărare; a bodogăni; fig. a descântă.
bombănit s. m. Acţiunea de a bombăni, bombănitor, oare adj. Cere bombăneşte. j bombardă s. f. V. bombă. (fr. bombarde). Maşină ce servea pentru aruncare de bombe.
bombardă (a) v. (fr. bombarder). A arunca bombe de tun asupra unei poziţii de res-bel; fig. a cădea (tiimite) pe neaşteptat, bombardare s. f. Acţiunea de a bombardă, bombat, ă adj. V. bombă. In formă de bombă, umflat.
bomboană s. f. (fr. bonbon, cofetură). 1) Acadea; cofetuiă făcută din zahăr, ciocolată, etc; fig. încântător, plăcut: pl. bomboane, farmece (delâ bomboni). Olten.
bombonieră s. f. Cutie p ntru pus bomboane; vas pentru servit bomboane.
bonpres s. n. (fr. beuupre). Mărit. Catarg oblic în capătul navei.
bon s. n. (fr. bon). Scrisoare de plată; autorizaţie de a plăti; bon de tezaur, obligaţie de plată a statului; efect public.
bonă s. f. (fr. bonne), Femee pentru serviciu în casă; fată care îngrijeşte de copil pentru o plată.
boncălui (a) v. (lat. compus din boo boare, a mugi; calo, a chemă, adună). A mugi disperat boii, scormonind ţărâna cu picioarele, [când află locul unde a fost tăiat un animal (?) la care muget se adună alte vite şi încep a mugi.
boncăluit s. n. V. prec. Faptul de a boncălui boii.
bondă s. f. (dela bont, scurtat). Haină j scurtă cu mâneci, de blană sau de stofă, adeseori cu fiumoase cusutuii şi flori brodate.
bondar s. m. (daco-gr. din bombos, bâ-zâire). Insectă mare ce bâzâe. bondiţă s. f. V. bondă. Bondă mică. bondoc, oacă adj. şi s. (din baza bont, scurt). Copil sănătos, grăsuţ, robust.
bonet s. n. (fr. bonnet). Căciulă de stofă, de catifea sau de împletitură; militar, chipiu.
bonetărie s. f. Fabrică de tricotaje, bongoase s. f. (daco-gr. dela bombos, bâ-zâitură). Mold. Voibe neînţelese (de prin cărţi) — a învăţat la şcoală atâtea bongoase (ca bomboni). Olt. gunoaie.
bonifică (a) v. (lat. bonus, bun; facere a face). 1) A face mai bine; 2) a da profit; 3) a credită.
bonjur s. n. (fr. bon-jour, bună ziuă). Salut prin urare de: bună ziuă, bon-jour, în-ti ebuinţat la Francezi; adoptat de Români cu studii din Franţa, în secolul 19-lea.
bont, ă adj. (lat. dela puto, a tăia a reteză). Tăiat la vârf, ciontit, retezat; turtit la vârî; pl. iron. degete, mâni boante.
bontăni (a) V. preced. A bate la vârf, sau a bate cu vârful în ceva; a face bont.
bonţi (a) v. Lucrarea de a face un lucru din ascuţit să devină bont.
bon-ton s. n. (fr. bon-ton). înfăţişare şi vorbire de om bine crescut—distincţiune. bonuri plur. V. bon.
bonz s. m. Numirea preotului chinez sau japonez.
bor s. n. chimic. Numirea unui corp simplu solid.
boradiciu s. V. Poradiciu. borangic s. n. (lat. compus din bura, păr, puf; angniculus, şerpisoi). Fir de mătasă obţinut din gogoşile viermilor da mătasă, prin

distrugerea gândacilor ce le-au făcut şi tragerea pufului îngurzit pe ele. Şi Turcii zic burundjuk.
boranţă s. f. (lat. borrcigo). Numirea unei plante medicinale, ce are flori albastre sau albe şi frunze late, ce i se mai zice şi ostru-ţel şi limba mielului şi are proprietăţi diuretice şi depurative.
borax s. n. Chim. Substanţă chimică — borat de sodă; o sare albă.
borbolină s. f. (daco-gr. bolborion, măciulie de ceapă sau de ustui oi). Măciucă mică de luptat.
borborosi (a) v. V. bolborosi. borcan s. n. (daco-gr. bor, mâncare; ka-neon, coş: pentru senzul mold. din baza porc(an). 1) Vas de pământ ars în formă cilindrică: gavanos, de pus dulceţuri, lucruri de mâncare; 2) Mold. muci mari (grămadă).
borcăuaş, borcănel s, n. Mic borcan ; gavanos mic (de farmacie).
borcănat ă adj. (dela sau ca de porc). Ca râtul porcului, turtit şi gros (despre nas).
borcani pl. s. m. V. borcan ; 2) Secreţiune nasală, (muci).
borceag s, n. (daco-gr. dela boros, păşune). Bot. Numirea unei plante furagere.
bord s. n. (fr. bord). Margine; marin, latura unui vas; ţerm.
bordea s. m. (iat. dela vorba bortă prir. forma bortea, apoi bordea, — fiinţă ce vine, iese din bortă). Închipuire fantastică, cu ca; e se sperie copiii că adică ia, fură copiii, bordelaş s. n. V. bordei. Mic bordeiu. bordeiu s. n. (dela vorba bortă V). Locuinţă săpată în pământ; fig. locuinţă, casă.
bordel s. n. (dela fr. bord, margine). Qasă de toleranţă, îngăduită numai la marginea o-raşelor.
, borderou s. n. (fr. bordereau, cont). 1) însemnare amănunţită a unei socoteli, după care urmează a se trece în registru; 2) foaie ce însoţeşte un titlu de rentă şi constată vânzarea lui.
bordd s. n. (fr. dela Bordeaux mare oraş din Francia). 1) Numirea unui vin roş-negru, din viţă adusă din regiunile oraşului Bordeaux;
2) maritim, ativ. adus la bord.
bordură s. f. (fr. bordure (v. bord). Cu-sutură făcută pe margine; ceea ce formează marginea; margine ornată (cusut sau grafic).
boreal a adj. (gr. lat. boreas, nordul). De nord, dela nord.
boreasă s. f. (din boereasă). Femeea bo-erului; nevastă, soţie.
borfă s. f. (mai mult pl. boarfe), (diformat din bolfă). 1) Lucruri de aşternut, pe-
rine ; 2) trenţe murdare ; 3) bagaje mărunte.
borfăi (a) a. V. borfă. A fura lucruri mici de casă ; perine etc.
borfaş s. m. V. boarfă. Ho ţ de lucruri mici de casă.
borfăşie s. f. îndeletnicirea borfaşului, borhan s. m. (lat. de uoro, înghit). Stomac (mai ales de animal).
borhot s. n. (lat. dela varo a mânca (din gr. boros, nutriment). Restul de cereale din cari. s’a fabricat rachiu şi cu care se îngraşă vitele pentru măcelărie.
borî (a) borîre v. (lat. dela voro, a mânca (din gr. boros mâncare) şi ire, a (duce). A da afară mâncarea ; a vărsă, vomită.
borlc ă, adj. Chimic. Un acid format din bor şi oxigen.
borilă s, m. V. boreal. (Difonnare pop. a vorbei boreal). Vânt dela nord, dela miazănoapte.
borîtură s. f. V. borî. Vărsătură, vormitare. bornac s. n. (lat. din vorno pentru uorto) a învârti. Colac mic pentru colindători şi urători la anul nou.
baroană şi borună s. f. (lat. prefix por, încă; rima, lance, ţepuşă). Agricol. Instrument cu multe ţepuşe pentru mărunţat pământul arat; grapă cu ţepuşe de fier sau şi de lemn.
boroboaţă s. f. (para-boaţă, boaţă mare, v. boaţă. Faptă necugetată, din cauza căreia sufere cineva mult; greşaiă ce aduce supărare.
boroni (a) v. V. baroană. -A trage cu baroana peste arătură spre a mărunta pământul, sau peste porumbul mic înăbuşit de buruiană, spre a o mai nimici (cu boronitul, la nevoe, se înlocueşte praşila dintâi), boronit s. n. Lucrarea de a boroni. borş s. n. (daco-gr. dela boros, mănâncă mult (de unde şi lat. vorax, mâncăcios). Zeamă acrişoară, obţinută prin fermentarea tărâ-ţelor, — foarte higienică pentru mâncare, de oarece conţine acidul lactic; se poate rerbe cu legume ca şi cu carne. (Şi slavii au vorba. borşci, însă nu cunosc fermentarea borşului, ci pun în zeamă substanţe acre: oţet, etc).
borş! (a se) v. A căpătă acreală ca a borşului ; fig. a se irita, a se răsti (uită acru).
borşire s. f. Acţiunea de a (se) borşi, a se face ca borşul (când se strică vinul).
borşişor ş. m. 1) Bot. Plantă grasă, ier-bacee, ce creşte pe coperişuri şi pe ziduri vechi; i se mai zice şi urechelniţă ; 2) diminutivul vorbei borş.
borşit ă adj. V. borşi. Acrit ca borşul; stricat, alterat, prin acrire.
1
bor
71
boş
borţ s. n. daco-gr. dela bursa, burduf, pungă mare). Pântecele când este mare.
bortă s. f. (daco-gr. dela bothros, gaură). 1) Gaură; 2) scobitură în pământ; 3) despi-cătură, încheietoare, cheutoare. Mold.
borteli (a) v. V. bortă. A face gaură prin instrument sau prin mişcare în spirală.
borţos oasă adj. V. borţ. 1) Cu pântecele mare; 2) femee însărcinată, gravidă.
borviz s. n. (lat. dela buor (buere) — a bea; vis, tărie). Apă minerală, gazoasă naturală, din Carpaţii Transilvaniei, care ajută digestia şi care se bea amestecată cu vin.
borz, ă adj. şi adv. (daco-gr. dela poros, •trecere, pătrundere, din peiro = a străpunge, a înţepă). Ţepoş, ridicat în sus, gata să înţepe. V. bărz şi bârzoi. Şi Slavii zic bârz, cu înţeles de înţepător, iar ungur borz = ariciu. borză s. f. V. prec. Insectă care înţapă. boş s. n. (lat. pusula, beşică). Testicul, boşar s. m. (lat. dela pusu, (pusula, beşică). Bot. Numirea harbuzului, pepenele verde.
boşi (a se). V. boş. A avea hernie, umflare de testicule, surpare.
boscar sau boţcar (baza lat. vox = descântec). Scamator, care face lucruri de necrezut, înşelând vederea spectatorilor, fie prin mişcări foarte iuţi şi îndămânoase, fie prin alte combinaţii, sau care ghiceşte ori prezice, (ca şi coţcar).
boschărie s. f. V. boscar. Faptă de boscar ; scamatorie.
boschet s. n. (fr. bosquet). Grupă de arbori sau de arbuşti (într’un parc), boscoană s. f. V. bosconi. bosconl (a) V. boscar. A face scamatorii, boscării.
boscorodi (a) v. (lat. dela vox, descântec; corrogo, rog încet). 1) A murmura un descântec ca o rugăciune, neînţeles ; 2) a descântă; a face vrăjitorii; 3} fig. a murmură, a vorbi prea încet şi neînţeles.
Bosfor s. (gr. bos, bou; poros, trecere). Strâmtoare, apă îngustă pe care o trece un bou înotând — lângă Constantinopol. boşmachii s. m. V. buşmachii. boşorog oagă adj. V. boş. 1) Boşit, om neputincios, bătrân ; 2) care are hernie, boşorogeală s. f. V. preced. boşorogi (a se) v. 1) Acăpăta hernie; 2) a deveni neputincios, bătrân; 3) a zminti în bătae.
bostan s. m. (lat. puştan p. pustula, beşică). Bot. Plantă din familia curcubitace-elor (cu fruct f. mare), dovleac. Cuvântul bostan este şi la turci, bulgaii, etc. bostănărie s. f. V. preced. Grădinărie; loc
unde se cultivă pepeni şi alte plante sau legume.
boştlnă s. f. (lat. post, în urmă, mai târziu; teneo, a ţine). Tescovină, sau rămăşiţa dela stoarcerea strugurilor, sau dela prunele din care s’a făcut ţuica, sau dela faguri, şi care are proprietatea de a fermenta. Şi Slavii au acest cuvânt.)
boştinar s. m. Cel ce adună boştină sau o cumpără spre a face apoi rachiu, ţuică.
boştur, boştură adj. (lat. dela pustula, beşică). Ce este sec, gol înlăuntru ca beşică; găunos, scorburos, (despre un arbore, un fruct).
bosumflat adj. (buză-fumflat). Supărat, cu buzele umflate.
bot s. m. (daco-gr. dela bothroă, gaură). Gură animalelor; fig. vârf, (la plug, la încălţăminte, etc.) injurios, gură.
boţ s. V. boţi (lat dela pus, beşică). Cocoloşi sau gogoloi, Mold. Gogoloiu mare de mămăligă, cu brânză în mijloc şi apoi prăjit pe jar.
botă s. f. (lat botta, butoiaş). Un fel de butoiaş turtit, sau scurt pentru luat beuturâ la drum; pop. botă (la cap), tâmpit prost.
botanic, ă adj. s. (gr. botand, plantă). Privitor la plante; ştiinţa despre plante.
botanică s. f. Ştiinţa despre vegetale, plante, arbori.
botanist s. m. Cel ce se ocupă cu studierea plantelor, cu botanica.
botău s. n. (dela botă, ca butea). Talaz de apă, val de mare.
botcă s. f. (dela bothros, gaură, scobitură). Scobitulă, alveolă de albină, matcă. .
botez s. n. (gr. baptizo = a scufunda în apă, gr. baptizo, scufund). Bis. Scufundarea în apă, ce se face la efectuarea tainei botezului, prin care cel botezat declară solemn că se uneşte cu biserica creştină.
boteză (a) v. V. preced. A efectua taina botezului; fig. a da nume la ceva; extens. a se converti; pop. a amesteca apă în vin sau altă băutură.	'
botezat â. V. boteză. Cel ce s’a botezat; fig. amestecat cu apă (vin).
botezător oare adj. Care săvârşeşte botezul.
botfori s. m. pl. (fr. scurtat din vorbele bottes-fortes (citit bot-fort) — cisme tari). Cisme cu tureatca tare şi cu încreţituri la gleznă, ca să se poată lungi în sus.
botgros s. m. Zool. Pasăre cu ciocul scurt şi grosYbot şi gros). boţcărie S. f. v. boscurie. boţi (a) v. (din vorba boţ, cocoloş sau go-
bot
72
boz
goloiu). A mototoli, a face boţ; a îndoi în j tot felul, a cocoloşi.	|
botină s. f. (fr. bottine, ghiată). Ohiată, în- j călţăminte de piele.
boţit ă adj. V. boţi. Mototolit, făcut bot, botniţă s. f. V. bot. Legătura pusă la bot ca să nu poată muşca, sau să nu poată suge animalul.
boţochină. V. boţ. l)Un boţ mare; 2)umflătură mai e.
botos, oasă adj. V. bot. Cu botul mare ; fig. obraznic.
botros s. m. Zool. Numirea unei pasări cântăreţe.
bou s. ni. (gr. boos, lat. bos, bou). Zool. Animalul pairuped, întrebuinţat mai mult la noi pentru tracţiune şi munca câmpului; fig. prost, tâmpit; a se duce dea boul, dea rostogolul.
bou de baltă s. Zool. Numirea unui fel de broscoi, al cărui orăcăit aseamănă cu mugetul boului.
bou de noapte s. Zool. Pasăre de noapte ca o bufniţă.
boul — domnului sau vaca — domnului s. Zool. 3) Numii ea gândacului roşu, mic, cu puncte negre, ce apare îndată primăvara;
2) Zool. Gândac mare negru, cu coarne înţepătoare, zis şi răgaşcă sau caradaşcă.
boule.i (dea’n) adv. (lat. din bulla, minge.) Dea rostogolu (a trânti pe cineva, a’l da dea’n boulea, a’l rostogoli (ca mingea), boulean s. rn. Bou mic. bour s. m. (lat. bou [- ure, înfuriat). Zool.
1)	Bou furios, bou sălbatic, zimbru; 2) stema Moldovei — capul de bour sau de zimbru.
bourean s. m. V. bou. Bou în felul bourului.
bourel s. m. V. bour. 1) Bou mic şi iute;
2)	pasăre zisă şi sfredeluş. boureşti adj. (melcul scoate coarne boti-
reşti). Ca de bour, ca ale bourului, bouşor s. m. Bou mic. bovină (rasă) adj. (lat. bovinus). De bou, a boilor (rasă).
box s. ii, (englez, box). 1) Instrument de fer, cu patru găuri, prin cari intrând degetele, se prinde cu mâna şi înarmând pumnul serveşte spre a da lovituri cuiva la luptă; 2) numirea unui fel de piele tare, pentru făcut încălţăminte.
boxor s. m. V. preced, Cel ce ştie să lupte cu boxul.
boz s. m. (lat. ebulus, boz, abrev, bulus şi buus). Bot. Plantă de câmp, cu fructul din o mulţime de bobiţe negre. Pe unde creşte boz este pământ productiv.
bozăi (a se) v. V. boz. A prinde mucegai (vinul) ca zeama de boz, care în loc să fermenteze, prinde mucegai, bozărle s. f. Mulţime de boz. bozăţel s. in. (deia boz). Bot. Plantă cu proprietate purgativă, zisă şi spânţ şi iarba nebunilor (în vechime se credea că vindecă nebunia).
bozie s. f. V. boz.
bozumLa (a) şi bosumfla (compus rom-din buză -f umflă). A face buzele umflate* mari, în semn de supărare; a fi supărat; a se arătă nemulţumit de ceva.
bozumflare s. f. Faptul de a fi bosumflat ; supărare, nemulţumire.
bozumflat, ă adj. Supărat, făcând gest de buze-umflate.
brăbete s. m. V. vrabie. Vrăbioiu (în Oltenia).
brăbln s. m. Bot. Numirea unei plante ce creşte pe câmp umed, zisă şi cadarmă.
brac s. n. V. brăcui. Rămăşiţă, mărunţă-tură, din lucruri ce au fost brăcuite, adică rest după ce s’a luat ce a fost mai mare şi bun.
brâcie s. f. (lat. dela bracae, de iţari). Legătura, cingătoarea cu care se leagă iţaiii, pantalonii ţeiăneşli.
brăcinar s. n. V. preced. Cingătoare, curea, brăcui (a) v. (daco-gr. brachys, mic, mărunt). înţelesul general este de a fărâmiţa:
1)	a răsfoi, scormoni, lucruri ce sunt aşezate ;
2)	a alege lucrurile cele bune, mari şi a lăsa pe cele mai rele; 3) a tăia din pădure arborii cei mai buni; 4) a vâna fără permisie, nu după regulamentul statului.
brăcuit, ă V. preced. Scormonite şi lua'.e lucrurile cele mai bune.
brad s. m. (daco-gr. dela brados, încet) 1) Bot. Arbore cu frunzele totdeauna verzi• creşte încet şi îi prieşte clima rece; 2) fig. de statură naltă, (om); 3) lemn, scânduri, de brad; brad, brad, se zice aşa la copii când încearcă să stea în picioruşe.
brâdet, brădlş s. n. Pădure de brad, mulţime de brazi.
brădişoară s. f. Zool. Găinuşă, un fel de pasăre sălbatică ce se aseamănă cu potârnichea^ brădlşor s. m. Bot. 1) Speţă de brad mic, zis şi ienuper; 2) numirea unei plante ctip-togsme.
bradoş s. m. (dela brad). Colăcel în chip de brad sau de om ce se face la Mucenici. Olt.
braga s. f. (Cuvânt întrebuinţat în peninsula Balcanică, pare dela gr. bregma, infuziune, fiertură). Numirea unei băuturi iăcoii-ritoare fermentate, care se prepară în scurt
bra
73
brâ
timp, şi durează puţin, căci se acreşte; însă este destul de gustoasă; se face din făină de meiu, apă caldă şi drojdie sau alt ferment.
bragagerre s. f. Local unde se prepară sau se vinde braga.
bragagiu s. m. Cel ce vinde braga, traghină s. f. [lat. din prasina (cit. prăsi na, apoi brazilia), de coloare verde). Speţă de struguri ai căror boabe au coloare verzie şi nu durează mult, nu se pot conservă (opus V. razachia).
b âgle s. f. pl. Olt. (lat. din praecludere, pracclusum, închis). Vataie între care este prinsă spata la ţesut. V. vataie. brâglar s. n. V. prec. Băţ dela brâgle. brahă s. f. (daco-gr. dela bre,ma, infuzie, fiertură). Mold., slari, rămăşiţă de orz din care s a extias berea, care nu ţine mult şi se alterează, se strică, brahman V. următor. brahmanic, ă adj. (Dela Brahma, zeul cel mai mare al Induşilor). Care ţine de religia iui Brahma.
bralimanism s. n. Religia brahmanică. braică s. f. (fr. dela braque). Un fel de câne de vânătoare.
brânar s. m. V. brâu. Cel ce face sau vinde brâuri.
brâncă s. f. I. (daco-gr. dela brogchos, gât şi gr. brunchos, răguşeală). 1) Boală ce se manifestă la porci mai ales la gât; 2) denumire dată uneori porcului. 11. (lat. branca labă de animal). Genunchiu, braţ (când în-brânceşte). Bot. plantă din mlaştini sărate, din care se extrage sodă; brânca porcului, plantă ce se crede că vindecă scrofule; brânca ursului, o plantă ce creşte la munte.
brânci (a) v. V. brâncă. II. A împinge cu braţele şi cu picioarele sau cu genunchiul, brânciş adu. V. prec. Prin brâncire. brânciu s. m. împingere cu braţele sau cu genunchiul; flg. imbold, impuls.
branciog s. n. (lat. de ia bracchium, braţ,crengi, ţermul mării). Loc pietr s, de ţerm.
brâncuţa-voinicului s. f. Bot. Numirea unei plante din familia cruciferelor.
brandeburg s. n. (dela numele oraşului Brandeburg). Brodeiie, sau cusuturi de găitan, pe tunica milita.ilor de cavalerie, după felul celor din Brandeburg.
brânduşă s. f. (daco-gr. dela brentkos, mândru, arogant). 1) Bot. O plantă otrăvitoare, zisă şi safran de primăvară, ce apare îndată primăv ra, cum şi toamna şi serveşte la vopsit; 2) nume dat la unele vaci. branhii s. f. pl. Şciinţ. nat. (gr. bragchia,
\ oîganul respirator al peştilor (urechile peştelui); prin extens. organe respii atorii.
| brânişor s. n. V. brâu. Mic brâu.
' b anişte s. f. (lat. pronia, înclinat, porvârnit).
; Pădure aşezată pe un povârniş; coastă.
brânza s. f. (daco- r. brosis - aliment solid). Aliment format din părţile solide ale | laptelui închegat, după ce s’a scurs zerul; flg.
| ispravă, treabă — nu-l nici o brânză de el; • fg. nimic; n’ai făcut nici o brânză. brânzar s. rn. Cel ce fac: brânză, brânzărie s. f. Depozit de brânză, brânzeturi pl. Felurite soiuri de brânză, brânzoaică s. f. Mică plăcintă cu brânză, braşoave a. f. (dela oraşul Braşov). 1) Glume vesele, invenţii, cum obicinuiau a spune negustorii din oraşul Braşov, când veniau la iarmaroc (calciu) cu felurite mărfuri; 2) minciuni, exagerări — spune la braşoave.
braşoveancă s. f. 1) Femee din Braşov; 2) Căruţă mare cu mărfuri, ce venea din Braşov.
braşovetiesc, ească adj. Din Braşov, braşoveneşte aciv. Ca la Braşov; flg. cu exagerări, cu şiretenie.
braşovenie s. f. 1) Marfă din Braşov; 2) prăvălie cu marfă din Braşov.
brasieră s. f. (fr. brctssiere). Peptăraş fără mâneci, pentu femei sau copii.
braţ s. n. (lat. brachium, braţ, ramură).
1)	Braţul manei; 2) ramificaţie a unui râu, sau ! a unui obiect de apucat cum este cleştele, etc. brăţară s.f. V. braţ. 1) Giuvaerica de metal preţios ce se pune la braţul mâaei; 2) verigă de metal.
brăţea s. f. V. preced. braţeletă s. f. (formă franceză brctcelet). Mică. brăţară.
braţet (la) adv. (fr. diminutivul vorbei bras, cu rom. braţ). Ţinându-se de braţ (două persoane) :n timpul mersului.
brăţiş adv. Cu ambele braţe, apucat în braţe, — se luptă brăţiş, brâu s. n. (lat. diformat din prendo (pre-uo, breno) prind, apuc (ca şi din freno, frâu; preno, brâu). 1) Fă şi. lată pentru a încinge mijlocul, prizând şi pantalonii; 2) ornament de architectură c.e încunjură o coloană, o casă; 3) dungă; 4) fâşie de sţofă; 5) joc, în care dănţuitorii se ţin de brâu; 6) partea dela mijlocul corpului; 7) cingătoare.
brav, ă adj. (fr. brave, viteaz). Viteaz, cel ce luptă cu mult curaj.
bravă (a) v. (fr. braver, a înfruntă). A sfida, a înfrunta.
bravo ! interj. V. brav. 1) Exclamare ce confirmă curajul cuiva; aprobă vorbirea cuiva,
bra
74
bre
sau alte calităţi; 2) ca sens contrar, des-aprobă o purtare sau o faptă rea. bravură s. f. V. brav. Vitejie, brazdă s. f. (daco-gr. dela prasia, secţiune şi strat [răzor) de legume, rudă cu prăşi). 1) Făşie de pământ tăiată de plug; 2) şanţul format prin tăierea brazdei; 3) răzor, făşie de pământ, plantată cu flori sau legume; 4) şirul de iarbă cosită ce se formează în timpul cositului; 5) fig. dungă, urmă (ca o brazdă) lungă; 6) a (se) da pe brazdă; a (se) deprinde la treabă; a deveni ascultător, disciplinat. Acest cuvânt este şi la Macedoneni şi la Bulgari.
brăzdâ (a) v. V. brazdă. 1) A tăia cu plugul o brazdă; 2) fig. a avea zbârcituri pe faţă; 3) fig. a fi cu şanţuri sau cursuri, de ape; 4) fig. a străbate; a tăia de-a lungul; 5) fig. a formă dungi, brăzdar s. n. Fer la plug care taie brazda, brăzdare s. f. Acţiunea de a face brazde, brăzdat, ă adj. 1) Care are brazde; 2) fig. care are sbârcituri pe faţă; 3) fig. străbătut.
brăzdătură s. f. Tragere, facere de brazde; loc cu brazde.
brăzdiţa s. f. Joc de copii. Mold. bre! brea! interj, (lat din prae (citit pre) = prea, foarte, mult). Mirare pentru ceva prea mult sau neaşteptat.
bre adj. şi prec. V. prec. Adaus prietenos la substantive; bre omule = omule; pron. du-te bre; ascultă bre (= d-ta, tu). (Acest cuvânt (care arată şi superioritate ca şi în precuvioase, precinstite) e şi la Turci, Bulgari, etc.).
breaslă s. f. (slav dela bratstvo = frăţie). Corporaţie, asociaţie de meseriaşi — prin extensie are şi înţeles de meserie, profesiune.
breaz, ă adj. (daco-gr. dela bryzo, a face spumă albă, a fi înflorat (bryo). Pătat cu pete albe; cu pată albă în frunte (calul), prin extens. însemnat, de seamă, distins; — nu-i mai breaz, nu-i mai bun.
breb s. m. (lat. brevis, scurt). Numirea u-nui animal de munte.
brebenei s. m. pl. (lat. dela breve, în scurt timp). Bot. Cele mai timpurii flori ce ies primăvara.
brebeneac s. m. Zool. (lat. dela brevis, scurt). Numirea pasărei zisă si mierloi. brebenoc s. m. Bot. V. brebenei. brec s. ii. (engl. break (citit brec). Trăsură cu patru roate şi în care sunt două bănci, pe cari pot sta mai multe persoane.
breiu s. m. Bot. Numirea unei plante cu foile argintii şi cir proprietăţi purgative, de curăţenie.
brelan s.'in. Trei cărţi de joc de acelaşi fel. breloc s. n. (fr. breloque). Bijuterie de mic preţ, ce se atârnă la ceas sau la brăţară.
brenduş s. n. V. bradoş. breslaş s. m. V. breaslă. Meseriaş ce face parte dintr’o corporaţie.
breşă s. f. (fr. breche). Spărtură făcuta de o lovitură de tun. Artil.
bretele s. f. pl. (fr. bretelles). Fâşii ce susţin pantalonii, trecând peste umeri.
breton, ă adj. 1) Locuitor din ţinutul nord-vestic al Franţei ce se chiamă Bretagne; 2) părul tras pe frunte şi retezat ca la bretoni..
brevet s. n. (fr. brevet). 1) Titlu, certificat pentru a putea practica ceva; brevet de invenţie dat inventatorului spre a practica invenţia; 2) certificat pentru pui tarea unei medalii.
brevetă (a) v. V. preced. A da brevet pentru o invenţie, o descoperire, ca numai inventatorul să se poată folosi de dânsa.
brezaie s. f. V. breaz. Măgăoae cu care se umblă la anul nou, reprezentând o capră, ce are coarnele împodobite cu mărgele, salbe, panglice etc. (Rămăşiţă din serbările pastorale antice). Prin extens. ridiculizare pentru o femee cu prea multe podoabe aşezate fără gust, sau care se văpseşte pe obraz.
bric s. n. (engl. brick). Vapor militar nu prea mare, cu 2 catarde. briceag s. n. V. briciu. Cuţitaş. brichetă s. f. (fr. briquette, (dela brique, cărămidă). 1) Bucăţi negre, în forma cărămizii, făcute din rămăşiţi de cărbune de piatră, pentru ars; 2) mîcă maşină, care aprinde repede un fitil.
briciu s. n. (daco-gr. dela bryko şi bryxo, a roade, a râzui). Cuţit f. tăios, ce serveşte la ras barba sau părul în genere.
bridj s. n. (engl. bridje). Un joc de cărţi ca şi wist.
brie s. f. Bot. V. breiu. brigadă s. f. (fr. brigade). Două regimente întrunite sub comanda unui general constitue o brigadă; 2) corp de agenţi poliţieneşti pentru siguranţă.
brigadier s. m. (fr. brigadier). Primul grad militar la cavalerie (egal cu caporal); şeful unei brigade.
brigand s. m. (fr. brigand). Hoţ înarmat care pradă la drumul mare.
brigandaj s. n. (fr. brigandage). Hoţie la drumul mare.
briliant, ă adj. (fr. briliant dela fr. briiler, a sttăluci). 1) Diamant, piatră preţioasă, tăiată cu multe făţişoare ce reflectează lumini,
brî
75
bro
străluceşte; 2) prin extens. strălucit în mod strălucit.
brillantin, ă adj. Ca briliantul, briliantină s. f. (fr. brillantine). Unsoare specială care dă luciu părului.
briiioancă s: s. (lat. dela proelior, a combate). Bot. Plantă cu seminţe mătăsoase, cărora li se atribue combaterea otravei.
brio s. n. (ital. brio, căldură, foc). Muzic. art. Căldură, vioiciune de execuţie muzicală; fig. mare vioiciune, răsunet, vâlvă.
brişcă s. f. (lat. prefix, ab-riscus, cu ladă) Trăsurică construită din scânduri (ca o ladă) şi scaunul formând o lădiţă.
britanic, ă. Dela Britania (Anglia). Al Angliei, din Anglia.
broajbă s. f. (diformat din lat. brasica, varză, curechiu, cu forma brasiva). 1) Că-păţină de varză înfoiată; 2) rămăşiţe dela curăţatul verzei; 3) frunze de varză.
broască s. f. !. (daco-gr. dela brahe = a orăcăi broaştele). Zool. Mic animal de apă, cu patru labe, gură largă, ochii foarte eşiţi din orbite: broasca ţestoasă poartă o carapace mare în. care se ascunde, scoţind a-fara „numai capul şi picioarele. II. figurat 1) încuietoare la uşă, formată dintr’o carapace din care ies 2 mânere şi 3 piese ce închid (ca membrele broaştei ţestoase); 2) umflătură sub falcă la vite; 3) scrofuie; 4) orzişor la ochi (boală, umflătură); 5) ciocul cleştelui ia dogaii; 6) şurupelniţa teascului; 7) capăt de grindeiu la roata morii; 8) tălpig la capul de sus al unui stâlp; 9) rândea; 10) iron. copii mic. V. brotac.
brobinţă s. f. 1) Bot. Numirea unei plante colorante; 2) mică broboană V. broboană.
broboadă s. f. (lat. dela probata, de bună cuviinţă, convenabilă, din lat. probo şi pro-bitas, cinste, virtuate). învelitoarea capului la femei, după ce se mărită; (fetele umblă fără broboadă; să se vadă că sunt frumoase).
broboană s. f. (lat. dela bulb as, ceapă, umflătură). 1) Beşicicuţă; bubuliţă; 2) grăunte, bob; 3) picătură de sudoare.
brobodelnic s. n. V. broboadă. învelitoarc de cap pentru mireasă, voal de mireasă.
brobonî (a) v. V. broboană. A se acoperi cu broboane.
brobor.ţă (a) v. V. preced. Idem. brocat s. n. (fr. brocart). Numirea unei stofe ca o brodărie, cu felurite flori.
brociu s. n. (lat. dela procer, nobil). 1) Miner. Coloare roşie (ochră); 2) Bot. Planta garanţă, zisă şi roibă.
broda (a) v. (fr. broder [dela răd. bord, margine). A desemna şi coase în relief flori
pe o stofă; fig. a împodobi, a înşiră (despre o povestiie).
brodat s. Acţiunea de a broda; adj. care aie brodărie.
brodeală. V. brodi. Nimereală, eşire în cale. broderie s. f. V. broda. Ornament din flori cusute în relief pe o stofă sau pânză; cusutură la gherghef.
brodi (a) v. (lat. dela prodire, a merge, a veni înainte, a se înfăţişă ca martor, a ieşi la iveală). 1) A veni la timp, a face o lucrare ja timp; 2) a fi faţă (la o întâmplare, la un fapt); 3) a fi potrivit, nimerit; a nimeri. (Şi slavii au cuvântul brod, vad, trecere prin apă, ce pare tot din 1. prodire).
brom s. n, (gr. bromos, putoare). Chimic. Corp simplu cu miros urât.
bromură s. f. Chim. Combinaţie de brom cu un ale corp simpu.
bronhie ă adj. V.]bronhii. De bronhii dela bronhii.
bronhii s. f. pl. (gr. brogchos, gât (organ, respirator). Anat. Cele două conducte, prin cari se introduce aerul în plămâni.
bronşită s. f. V. preced. Medic. Inflamarea bronhiilor.
bronz s. n. (fr. bronze, ital. bronze). Metal galben, obţinut prin amesteg de aramă, oţel şi zinc.
bronza (a) v, 1) A acoperi cu un strat de bronz; 2) a văpsi cu coloare metalică ce
seamănă cu bronzul,
brenzărie s. f. 1) Obiecte de bronz; 2) magazin cu lucruri de bronz.
bronzat ă adj. De culoarea bronzului; fig. cu faţa arămie, arsă de soare.
broşa s. f. (fr. broche, ţepuşă; ac de prins părul). Bijut rie, podoabă ce se prinde cu un ac, pe care îl are în dos; bijuterie ce se poartă ia gât atârnată.
broşa (a) v. (fr. brocher). 1) A face cusături cu fir sau cu mătasă pe o stofă; 2) a coase foile unei cărţi, punând şi scoarţe S'.bţiri.
broşat ă adj. V. preced. Ce este broşat, bros ănesc, ească adj. V. broască. Din speţa broaştelor.
broscărie s. f. V. broască. 1) Mulţime de broaşte.
bsoscăriţă s. f. Bot. O plantă de baltă, broscoi s. in. V. broască. Zool. Broasca de parte bărbătească; fig. iron. cu ochii bulbucaţi.
brosculiţă s. f. Bot. Plantă otrăvitoare, de baltă; baltă cu multe broaşte.
broştean s. m. Bot. Arbust cu flori albe f. mirositoare.
bro
76
bru
broştesc ească adj. De broască; în felul brorştelor. Bot. Lână broştească, o plantă, din familia algelor, (de pe baltă), broşteşte adu. Ca broaştele (a înnotă). broştet s. n. 1) Mulţime de broaşte ; 2) fig. fam. orăcăit (de copii).
broşură s. f. (fr. brochure). Carte din puţine foi cusute la un loc.
brotac s. m. (daco-gr. brotachos, din ba~ trachos, broască), Zool. 1) Puiu de broască;
2)	capăt de grindeiu la roata moi ii.
bru 1 interj. Exclamare de fcig sau de neplăcere.
brudnic, ă adj. (şi brodiu).— (lat din pro-deo, ire, a merge înainte). Alergător; zburdalnic.
bruft s. ti. (daco-gr, dela plefteo, a umplea, mânji, — ca şi praftură). Tencuială de zid, din pământ, lut sau din var cu nisip — mortar.
bruftuială s. f. V. bruftui. 1) Acţiune1, de a bruftui (propriu şi figurat). 2) pământ subţiat cu apă; amestec de var, nisip, apă pentru tencuit.
bruftui (a) v. (daco-gr. dela plefteo, a mânji). 1) A încărca cu tencuială groasă zidul (înainte de a drişcui); 2) fig. a aruncă vorbe grele cui.a; a ocărî, a înfrunta.
brumă s. f. (lat. brama, in urnă). Brumă; strat subţire alb, din abulii ce îngheaţă din cauza frigului; 2) coloare alburie ca bruma, depusă pe fructe; 3) fig. de scurtă durată, puţin.
brumă (a) v. A se aşeză brumă, brumar s. m. pop. Numire dată lunei No-embrie, în care cade brumă.
brumăre! s. m. preced. Numire dată lunei Octombre.
brumăriu, e adj. 1) De coloare cenuşie, ca bruma; 2) de toamnă, tomn.tic.
brumat ă adj. Distrus sau bătut de brumă; 2) fig. indispus, trist.
brumatec ă adj. Acoperit cu brumă; cu multă brumă; cu ceaţă sau cu frig.
brun ă adj. (fr. brun). L e coloare negricioasă ; care are părul negru; se zice şi oacheş.
brunet (ă) adj. Diminutivul vorbei brun : negruţ, oacheş, sau ocheşel.
brunei s. n. (dela brun). O stofă neagiă lucioasă.
bruş s. m. (daco-gr. dela bruzo, a fi umflat). 1) Bulgăre, bolovan; 2) bucată; 3) Bot. Plantă zisă şi cernuşcă.
brusc, ă adj. V. bruscă. Ce! ce bruschează ; adu. cu bruscheţă; fig. cu repezeală, bruscă (a) v. (fr. brusquer). 1) A înfruntă
cu vorbe aspre; 2) fig. a repezi, a împinge cu putere; 3) a certa.
bruscheţă s. f. 1) Acţiunea de a brusca ; 2) înfruntaie cu asprime; 3) grosolănie.
bruston s. m. (daco-gr. dela bruaso, gros; tanaos, prelung). Bot. Numirea unei plante cu foi groase şi lungueţe.
brusture s. m. (daco-gr. dela bruso, gros; tule, broboanţă). Bot. Plantă cu frunze mari, groase şi brobonţate ; fig. greoiu, gras.
brut ă adj. (lat. brutus, greoiu). Nelucrat; necioplit; nerafinat; fig. nesimţit, necivilizat ; comerc. în sumă sau greutate totală; fig. o brută, grosolan, dobitoc.
brută s. f. v. preced. Finţă grosolană, nesimţită.
brutal ă adj. (fr. brutal, (dela lat. brutus). Grosolan; adu. Cu grosolănie.
brutalitate s. f. Grosolănie, asprime grosolană; acţiune sau vorbă brutală.
brutaliza (a) v. A trata cu grosolănie; a maltrata.
brutar s. m. (dela gr. brotos, mâncare, aliment solid — de aci şi german, brot, pâne). Pâinar, cel ce coace pâne; pitar.
brutărie s. f. V. preced. Fabrică de pâne; cuptor de copt pâne, pitărie.
bubă s. f. (daco-gr. boubon, tumoare, bubă). Umflătură pe piele, abces ; fig. o supărate, nemulţumire; bube dulci, bube în forme de pete roşii (la copii; buba mănzului, daiac ; răpciugă; fig. meteahnă.
bubat ă adj. Cu bube multe; s. medic. variolă coriu, vărsat.
buberic s. m. Numirea unei plante întrebuinţată o_inioară in medicină contra scrofulclor.
bubolu s. n. V. bubă. Bubă dureroasă ; abces, ce coace şi dă puroi (pare însă şi gr. poupoios — care face să supureze), bubos, oasă acj. Care are bube. bubui (a) v. (onomatopeic imitând zgomotul, bubuitul). A detună; a face zgomot mare ca de tunet,
bubuitură s. f. Detunătură, acţiunea de a bubui.
bubuliţă s. f. Mică bubă. buburos, oasă adj. Cu multe bube; sau cu proeminenţe.
buburuză s. f. (din bubon -J- lat. russus, roş). 1) Foarte mică bubă; 2) Zool, Gândac ros cu pete negre (boul lui D-zeu); 3) fărâmiţă rotundă.
buc. s. m. (daco-gr, pokos, floc, dela poko, a pieptăn ). 2) Mototol rămas de pieptăna-rea lânei, inului, cânepei; 2) pleavă dela grâne; 3) orice mototol de fire îmbâcsit; fig. rămăşiţă din caer; într’un buc, îndată.
77
buc
buc
bucă s- f. (lat. bucea, gură). Buca obrazului ; obraz ; bucă dela şezut.
bucal ă adj, (fr. bucal dela lat. bucea, v. preced). Al gurei; privitor la gură.
bucălae adj. (lat. dela bucculenta, rotundă, umflată la obraz — bucea = obraz). 1) Rotunjoară, umflată (oiţă); 2) Cu obrajii rotunji (om).
buccalat ă adj. (lat. bucculentus). Cu o-brazul mare, sau rotund la faţă.
bucată s. f. (lat. dela bucea, gură, bucata = cât rupe sau apucă cu gura). 1) Parte ruptă din ceva; 2) pachet, val — de pcmză, stofă; 3) parte (sau operă) literară, muzicală; 4) spaţiu, interval: o bucată de vreme; 5) fel de bucate, Olt. 6) fig. om dintr’o bucată, viguros sau grosolan; 7) porţiune, de pământ; 8) îmbucătură de mâncare — bucată dela gură; fig. hrană ; existenţa.
bucătar s. rn. (lat. bucea, gură şi rom. bucate). Cel ce pregăteşte bine bucate.
bucătăreasă s. f. V. preced. Femee care prepară mâncări, bucate.
bucătărie s. f. V. preced. Camera unde se prepară bucate.
bucate s. f. (lat. dela bucea, gură). (Pentru gură) mâncări preparate; prin extens. cereale, recoltă.
bucăţi, bucăţel! (a) v. A face în bucăţi mici; a sfărâmă, bucăţi ă s. f. Mică bucată, bucătoiu s. n. Bucată mare. bucătură s. f. V. bucată. Porţiune de mâncare cât se apucă cu gura.
btccea sau bucea s. f. (lat. dela bucea, gură; dimnutiv buccea. 1) Piuliţă (şurup) ce se imbucă la capătul osiei unei trăsuri, care ţine să nu iasă roata; 2) fofează de sfeşnic, de policandru.
buche s. f. (slav dela bucva, li'erară). 1) Literă; 2) numirea literei b în alfabetul chirilic (V. alfabetul chirilic); 3) plur. alfabetul; 4) iron. ştiinţă.
bucher s. m. Cel ce invaţă literile, alfabetul ; şcolar începător.
buchereşte adv. V. buche. Ca un şcolar care abia citeş+e liteiile; ca un începător; fig. în felul vechiu, ca în timpul vechiu.
bucherie s. f. învăţătura cititului; fig. învăţare după buchea cărţii, maşinal.
buchet s. n, ffr. bouquet citit buche). Mănunchi» de flori; fig. adunătură (de tot felul).
buchetieră s. ţ. (fr. bouquettiere). 1) Vas de pus b chete; 2) vânzătoare de buchete.
buchini a (v) V. buche. A învăţa literă cu literă ; a silabisi.
buchinlst s. m. (fr. bouquiniste, antiquar; negustor de cărţi vechi, ce se legau în scoarţe acoperte cu piele de bone, ţap). Antiquar, vânzător de cărţi vechi. Şi Ruşii au acest cuvânt b..chinist = anticar).
buchiseală s. f. (dela bucă de obraz; şi chisa, pisa) Batere peste obraz, peste cap.
buchisi (a) v. V. preced, A bate cu pumnii peste cap, peste obraz, spate, buci s. m. pi. V. buc. şi bucă. buciniş s. n. Bot. Numirea unei plante mirositoare, zisă şi angelică.
buciuc s. n. (turc buciuc, jumătate) 1) .Trupă pe jumâtate (din Tuiu); 2) steagul e .
bucium s. n. (lat. buccina, bucium (din corn de bou, trâmbiţ'). 1) Trâmbiţă foarte lungă (1 m. 50 c. m.) din coarja subţire a unui lemn în folmă de corn de semnal; 2) Un fel de flaut păstoresc : 3) s. m. Sui de hârtie; 4) buştean, trunchi» de lemn.
buciumă (a) v. (lat. buccinare, a buciuma, a trâmbiţa). 1) A suna din buc'um; 2) a da semnal cu trâmbiţa; 3) fig. a vesti, a înştiinţa ;
4)	fig. a spune la toţi; a divulgă, buciumaş s. n. 1) Mic bucium; 2) Cel ce
dă semnal cu buciumul, bucuimat s. n. Sunet de bucium, bucuimătura s. f. Sunare prelungă din bucium.
buclă s. f. (fr. boucle, cârlionţ). Câlrlionţ de păr, zuluf.
bucla (a) v. (fr. boucler. a încârlionţa). A face cârltonţi (părul); a face zuL.fi.
buclarisi (a) v. V. bucluc. 1) A încurca, a cădea în încurcătură; 2) a nu reuşi, bucluc s. n. V. bocluc. buclucaş, ă adj. V. boclucaş. bucmea s. f. (turc bucmea, cingătoare). Şiret, şnur.
bucoavnă s. f. (slav dela bulcva, literă). Abecedar; cartea în care se învăţa cum se citesc literile.
bucolic, ă adj. (lat. bucolicus, păstoresc). (Cântece) păstoreşti.
bucsaiu s. m. (lat buxeus (dela bucea, bucă de obraz). Băiat bucălat, gras şi scurt, mic.
bucsău s. u. (lat. buxeus, ca simicerul). Bot. Numirea unui arbust cu flori galbene.
bucură (a şi a se) (daco-gr. dela boukoleo, a îndulci, a alină (suferinţa). 1) A înveseli.
2)-a fi vesel; 3) fig. a dărui; 4) a se folosi;
5)	a posedă — se bucură de reputaţie-bucureştean, că s. şi adj. Care este din
Bucureşti.
bucurie s. f. V. bucură. Veselie; plăcere sufelteascâ.
buc
78
buf
bucuros, oasă adj. Vesel, cu bună dispoziţie, cu plăcere,
budacă, budale, budaşcă (lat. dela botta, putină). 1) Putineiu; 2) iron. femee f. grasă.
budălău şi budău. V. preced. Putineiu mare din trunchiul scobit al unui arbore gros, ce serveşte uneori la captarea izvorului de apă; prin extens. — izvor captat.
budapestan ă adj. Care este din oraşul Buda-Pesta, (numire daco-română din: Buda, izvoare captate; peste, dincolo, de cea parte (de Dunăre); capitala Ungariei aşezată pe de Iul cu izvoare; iar jumătate peste Eu-năre).
budhic, ă adj. (hindus dela Budha, înte-meetorul religiei budiste în secol. V înainte de Ghristos). Ce se raportă la Budha. budism s. n. V. preced. Religia lui Budha. budist s. m. Cel ce este de religia lui Budha.
budihac s. f. (lat. dela botta, batoiu). 1) Om sau fiinţă foarte voluminoasă ;2) monstru.
budihală s. f. (lat dela botta, butoiu şi alo ' a creşte. 1) Om sau fiinţă enorm de mare; 2)1 monstru 3) sperietoare făcută în chip de om sau de monstru.
budincă s. f. (englez poudding). Mâncare dulce englezească din făină, lapte, ouă, stafide zahăr; aceeaşi se prepară româneşte în diferite chipuri.
- budoar sau buduar s. n. (fr. boudoir (citit budoar)..Cameră, odaie anume, unde o doamnă se îmbracă şi se găteşte. • ' buduhală s. f. V. budihală. Se mai înţelege şi boală molipsitoare. buduiu sau budăiu V. budălău şi budacă. budulac adj’, (baza lat. botta, butie).
1) Simplu, prost, naiv; 2) vagabond.
budur s. n. V. buturuga). Trunchiu de copac găurit prin ardere.
bufi interj. Exprimă; 1) cădere la pământ ; 2) izbitură, ciocnire.
buf, bufă adj. (italian buf fa, de i îs). Pentru rîs, veselă (despre o operă muzicală de teatru — opera bufă.
bufant ă adj. (fr. bouffant (însă dela german buffen, a sufiâ). Care se umflă şi se ridică la adierea vântului (despre ornamente sau adausuri uşoare la rochii; despre părul resfirat).
bufet s. s. (fr. buffet, dulăpior cu lucruri şi tacâmuri pentru masă). ') Dulap cu tacâmuri pentru masă; 2) camer i unde se serveşte mâncare şi beuturi la serbări, iea-tiu etc.
buftea s. m. (dela onomatop. rom. puf, a pufăi, a sufla, a respiră greu). Om foarte
gras, care abea răsuflă, suflă greu; sau om cu pântecele umflat, bufnă s. f. V. bufniţă. bufnea s. m. (dinformat din onomat (bufni) pufni). Om înbufnat, ţifnos, certăreţ.
bufni (a) v. (dela onomat. rom. puf! sau buf! 1) A trânti lucrurile cu supărare ; 2) a pufni (de râs) a nu putea să stăpânească râsul.
bufniţă s. f. Zool. (dela lat. bubo, buhnă, bufnă, cucuvae). Buhnă, 'cucuvae, sau cucu-mea, pasăre de noapte ; sunt credinţe că prevesteşte răul, când la cei vechi simboliza ştiinţa, căci ea ăre ochi ce văd în întunerec.
bufon, ă adj. şi s. (fr. bouffon, dela ital. buf fa, de rîs). Care te face să râzi; comic, care spune vorbe ce provoacă rîsul.
bufonerie s. f. (fr. bouffonerie) V. preced. Comicărie, charaghioslâc; vorbă sau faptă anume pentru a înveseli, a provoca rîsul.
' buged, ă adj. (lat. de!a bucca-bucae, obraz, umflătură). Umflat la faţă şi palid, nesănătos.
bugeniţă s. f. (diform din bucă buci (bu-ceniţă). Muşchii din dărăt (din spate) ai iepurelui sau alt animal, buni pentru gătit mâncare zisă bugeniţă sau bujeniţă.
buget s. n. (vechiu fr. bougette, mică pungă). Socotelile de venituri şi plăţi ale statului sau ale oricărei administraţii.
bugetar, ă adj. Prevăzută în buget, conform cu bugetul.
bugezi (a se) u. buged. A deveni buged. buh! s. n. (onomat. imită zgomot surd de cădere sau detunare). Răsunet surd; zgomot de cădere său de pufnire.
bubă s. ■ V. bufniţă; fig. femeie cu părul vâlvoi, nepieptănată.
buhăeală s. f. V. buhai. Umfarc bolnăvicioasă.
buhai (a se) v. (lat dela bucea, obraz şi bucclentus, umflat la obraz). A se umflă la faţă, a deveni umflat şi nesănătos.
bubaiu s. m. (daco-gr. bou-gaio, bou mândru de forţa lui). 1) Bou de reproducţie, taur; 2) buhai de baltă, broscoi; 3) fig. băibat puternic.
buhav ă adj. dela buhăi. Umflat, palid şi nesănătos.
buhnet s. n. V. buh ! Zgomot mare dar înfundat.
fcuhos, casă adj. (Dela buhă). Cu părul zbârlit şi neregulat, — urât ca o buhâ.
buhur s, ti. (turc buhur). Numirea unei stofe de bună calitate, pentru rochii, buiac, ă adj. (lat. dela bullio a bullire,
bui
79
bul

ferbe, a clocoti). 1) Fugător şi săritor neastâmpărat (despre un animal tânăr); 2) zburdalnic, nepotolit.
buieci (a) v. A fi buiac, a zburdă, bulestraş s. m. V. buestru. Cal ce merge în buiestru.
buestru s. m. (lat. diformat din bis iter, dublu mers) Mersul în pas grăbit (fără trap) al calului, care nu oboseşte pe călăreţ ca mersul în trap.	,
buigueală s. f. V. buigui. Aiureală; vorbire neînţeleasă; vorbă neclară.
buigui sau bâigui (a) v. (lat. dela ambigue, nelămurit). 1) A vorbi confuz, nelămurit; 2) a aiura; 3) a vorbi în vis.
bulguire s. f. V. -preced. 1) Vorbire nelămurită, încurcată; 2) aiureală.
buimac, ă adj. (daco-gr. poi-makon, din poios, în felul, makon, de mac sau opju).
1)	Ameţit (după o boală sau de somn gieu, ca şi cum ar fi luat opiu sau mac, ca să doarmă); 2) cu capul greu; 3) zăpăcit. (Şi turcii ad acest cuvânt).
buimăceală s. f. V. preced. Ameţeală de cap; zăpăceală ; durere de cap.
buimăci (a) v. V. buimac. 1) A avea ameţeli şi zăpăceală după somn sau din boală;
2)	a ameţi sau a zăpăci pe cineva cu strigăte, cu zgomote, etc.
buimăcit (ă) adj. V. preced. 1) Ameţit; 2) zăpăcit; 3) cu mintea greoaie.
buimatec, ă adj. V. buimac. Slab de suflet; ameţit; zăpăcit.
bujdi (a) v. (lat. din pulsare, a împinge afară, ca şi francezul pousser — cu sufixul augm. de). A izbucni, a ţâşni în afară.
bujdulă s. f. (lat. dela pustula, umflătură, buboiu). Casă puţin ridicată; bordeiu, cocioabă ; casă dărăpănată.
bujor s. m. (din lat. bi, dublu + rom. jar; foc) 1) Bot. Numele floarei cu culoare roşie aprinsă; fig. 2) încântător; 3) colorat în roş aprins ; 4) fig. frumos şi roşu la faţă. bujorat, ă adj. Aprins la faţă, roşu. bujorire s. f. V. prec. Umflare şi roşire (la faţă, sau despre o bubă).
bulă s. f. (lat. bulla, beşică globulă). 1) Be-şică ce pluteşte deasupra unui lichid; 2) scrisoare a Papei, pecetluită cu plumb.
bulumac (bulumac) s. m. (lat. palas, pa-lum stâlp). Stâlp de lemn, care se bate în pământ (pentru gard).
bulb s. n. (lat. bulbus, ceapă şi gr. bolbos, usturoi). Bot. Rădăcină ca a cepei sau a usturoiului din care răsare o plantă. Anat. Parte umflată globulară.
bulboacă s. f. (lat. bullo, a ferbe, clocoti;
bucea, umflat (ca obrazul). Adâncime de apă, unde apa se pare că ferbe, producând un fel de umflături la suprafaţă.
bulboană s. /. (lat. volva, a vârteji; vana, gol, deşert). Adâncime mare de apă, acolo unde se fac vârtejuri de pare că apa ferbe.
bulbos oasă adj. V. bulb. Bot. Format dintr’un bulb: anat. care are un bulb.
bulbuc s. n. (lat. bulla, beşisă, bucea, umflătură ca obrazul). 1) Beşică de apă cu săpun (nu complect rotundă, ci pe jumătate sferică); pl. beşici de apă în general; 2) Bot. numirea unor flori de munte, galbene, cu forme umflate.
bulbucă, (a) v. V. preced, 1) A se umflă; 2) a face bulbuci.
bulbucat, ă ădj. V. preced. Umflat (în formă semi sferică), buibuci (a) v. V. bulbucă, buldog s. m. Numirea câinilor din speţa dogue.	. *
buleandră s. f. (lat. bi-laniter (lani-atus) = dublu sfâşiat). 1) Haină murdară, ruptă şi uzată; 2) cârpă murdară; 3) iron. haină sau rufă murdară; 4) pl. iron. aşternuturi, bagaje; fig. femeie murdară, depravată.
bulearcă s. f. (lat. dela bullare, a ferbe).
1)	Beutură stricată, sau ţinută la căldură;
2)	rachiu slab, prost şi cald.
bulendros, oask adj. V. buleandră. Cu haine rupte şi murdare.
buletin s. n. (fr. bulletin). 1) Hârtie cu nume pentru votare (la alegeri); 2) hârtie, act (pentru naştere, deces, căsătorie, vaccinare);
3)	publicaţie cu decretele sau ordinele unei administraţii; 4) hârtie cu notări şi însemnări în general; 5) publicaţie specială a unei instituţii sau asociaţii; 6) notă, însemnare.
bulevard s. n. (fr. boulevard, citit bulvar dela germ. bollverk, înălţătură a unui şanţ, val, întăritură în jurul unui oraş). 1) Stradă largă, cu plantaţii, pentru preumblare, în marginea oraşului sau în oraş ; 2) fig. loc larg de trecere; 3) întăritură naltă de pământ pentru aşezat tunurile (Bălcesca).
bulfee sau bolfee s. f. pl. V. bol fă Două scândurele ce unesc partea de sus cu cea de jos a jugului (odinioară cu bolfe ca la jugul calului). Şi ungurii zic belfa.
bulgar oaică adj. Din Bulgaria, dela lat. vulgaris, din vulgus sau volgus, popor; numire dată de daco-rom. şi latinii din orient, fiindcă bulgarii, veniţi în Balcani, nu aveau clasă de nobili, ci numai popor. Dacă numirea ar fi dela fluviul Volga, proprie slavă, nu şi-ar z'ce Bulgarii bugari, bugri, dela rîul Bug.
bul
bum
bulgăre s. m. (daco-gr. comp. bolos; gogoloi (de pământ); guros rotund). 1) Gogoloi, bucată de pământ neregulată sau rotuudă; 2) gogoloi rotund (de orice), bulgăresc-ească adj. Dela bulgari, bulgăreşte adO. Cum fac bulgarii, bulgări (a) v. V. bulgăre. A arunca cu bulgări (după cineva sau ceva).
bulgărime s. f. Bulgarii, neamul bulgăresc.
bulgăroiu s. m. iron. Bulgar ; (flg. grosolan).
bulgur s. m. (bulgar dela gr. bolos, gogoloi ; guros rotund). Boabe de grâu fierte.
bulhac s. n. (lat bulla, gogoloi; hac, pe aici). Loc bolovănos, cu bolovani, bulibaşă s. m. V. bulubaşă. bulicher s. n. (lat. pollicaris, cât un deget sau pentru degete). Cuţitaş ce se închide şi se poate purta în buzunar, (deosebit de cuţitul mare cu plăsele sau cu teacă); iron. cuţit prea mic.
bulin s. n. (lat. dela bulla, gogoloi, beşică umflată). 1) Pastă rotundă, sau hârtie gumată lotundă pentru lipit; 2) farm. gogoloi de învelit medicamente.
bulion s. n. (fr. bouillon (cit. buion) dela lat bullo, a fierbe). Zeamă de carne fiartă.
bulon s. n. (fr. boulon din lat. bulla, beşică). Cuiul gros, cu gămălie la capăt, al unui şurup.
bulibaşa s. m. (gr. boule, consiliu, adunare, bas, prinţ). Şeful unei cete de ţigani; 2) şeful unei trupe de albanezi.
buluc s. n. (ture buluc, grămadă). Grămadă ; adv. cu grămada, mulţime.
bulz s. n. (daco-gr. bolos, gogoloi). Boţ, din brânză fiământată, acoperit cu un strat de mămăligă şi apoi copt p i căi buni; 2) boţ cu brânză; 3) boţ obicinuit; 4) gogoloiul de caş strecurat.
bum! interj, (onomatop). Imită detunătura de puşcă, tun, etc.
bumaşcă s. f. (slav bumaga, hârtie, bu-majka, hârtiuţă). Ban de hârtie, bancnotă.
bumb s. m. (lat. dela bulbus, ceapă şi bulla, nasture). Nasture (care primitiv avu forma de bulb, sferică). Ungurii zic gomb.
bumbac s. n. (gr. bombux, bombukos, gogoaşă de vierme de mătasă). Bot. Numirea plantei orientale din gogoaşa cărei se scoate puful alb numit bumbac şi din care se toarce firul, aţa de bumbac. (Numirea pri i asemănare cu gogoaşa de mătasă, e rămasă din vechi timpuri şi se păstrează în aceste părţi.
bumbăcar s m. Torcător de bumbac sau vânzător de bumbac.
bumbăcărie s. f. Magazin de bumbac sau de pânzeturi.
bumbăcel s. n. Fir subţire de bumbac, de aţă de bumbac.
bumbăcos, oasâ adj. Cu mult bumbac, bumbaşir s. m. (turc. mubaşir, uşier). Aprod, agent de poliţie (în vechime).
bumben, bumbene adj. şi adu. Olt. (lat. din plumbeum de plumb). Aşezat greu, gre-oiu, nemişcat: doarme bumbene (greu ca plumbul).
bun, ă adj. şi subst. (lat. bonus, bona; bun, bună). 1) De calitate bună; cu suflet bun ; 2) Necesar, prielnic, favorabil; 3) Curat ; 4) Norocos. Juridic, s avere, proprietate ; 5) fam. rudenie, — tată mare; 6) valabil;
7)	adevărat, legitim; 8) considerabil, — mamă mare (bunic, bunică).
bună s. f. locuţiune pentru : împrejurare bună, reuşită bună, acţiune bună.
bună - cuviinţă s. f. (compus rom. din vorbele bună şi cuviinţă). Purtare cum se. cade; politeţă.
bună-oară adv.- (comp. din bună şi oară, dată). Aşa zicând spre pildă; de exemplu.
bunar s. n. (din ^ r. pi no, a bea, latinizat pinar şi punar). Fântână. Şi turcii zic punar şi bunar.
bună-seamă (de) adv. compus rom. din bună şi seamă V.) Bună socoteală, bun principiu — fireşte, natural, sigur.
bunătate s. f. (lat. bonitas, bonitatis, bunătate). Calitatea de a fi bun material şi moral; îngăduinţă.
buna-vestire s. f. (compus rom. din bună şi vestire. (V. vorba veste). Biseric. Ziua de 25 Martie în care se serbează vestirea Fecioarei Maria de căfre archanghelul Gavriil că va naşte pe Isus Christos — (peste 9 luni fiind naşterea Domnului, la 25 Decembrie).
bună-voinţă s. f. (compus rom. din bună şi voinţă). Voie bună; bună dispoziţie sufletească ; îngăduinţă; atenţie, bundă s. f. V. bondă. bundiţă s. f. Mică bondă sau bundă V preced.
, bunduc c. m. V. bondoc.
bunget s. n. (lat. dela pungere, a înţepă, a turmenta, necăji). Desiş cu spini şi mărăcini de pădure.
bur.geni (a) v. V. preced, fig. a se tortură, a arde stins, prost, focul.
bunic, bunică V. bun. Tatăl mare şi mama mare (li s’a zis aşa fiindcă sunt buni, toleranţi cu nepoţii şi nici vitregi), bunicel, Ică, s. şi adj. 1) Diminutiv dela
bun
81
bur
bun şi bună; 2) de potrivită calitate, binişor, nu chiar bun.
bunt s. n. (slav bunt, revoltă, răscoală). Revoluţie, răscoală.
buntaş s. m. V. preced. Revoltat, revoluţionar.
bură s. f. (lat. burra, farsă, glumă).. O bură de ploae, glumă de ploae (puţină).
bură (a) V. preced. A cădea în cantitate mică, măruntă (ploaia). — Bulgar bura, furtuna.
buradiciu s. V. poradiciu. buratic s. m. V. brotac. burcă s. f. (lat. bura, păr de animale). Haină de lână, sarică, pentru ciobani.
burdios, oasă adj. Diformat din vorba burtos şi- burduf.
burduf s. n. (din vorba burtă). 1) Stomacul animalelor, pântecel:; 2) burduf de piele, sac de piele; 3) beşică (cu brânză); 4) cope-rişul de piele al unei trăsuri; 5) spărtură în ghiaţă pentru adăpat vitele (stricat din produc ; vezi produşcă). Fig. adj. şi adu. umflat, plin de (carte), etc.
burdufos, oasă adj. V. prec. Umflat, cu pântecele mare.
burduhan s. n. V. prec. 1) Stomacul animalelor ; 2) pântec; 3) umflat, cu pântec mare.	.
burduhănos, oasăV. urm. burduhos, oasă adj. V. budufos. burdulea s. rn. Om cu pântele mare (poreclă).
burduşeală s. f. 1) Umflătură; 2) coşco-veală de vechime ; 3) fig. bătae pe înfundate.
burduşel sau burdujel s. m. Mic burduf, burduşi (a) v. 1) A bate pe înfundat, a umflă în bătae; 2) a se produce umfături prin vechime în ceva.
burduşire s. f. Acţiunea de a burduşi, burduşit, ă adj. V. burduşi. burete s. m. (lat. boletus, burete, ciupercă). Burete ce creşte pe fundul mării şi burete, ciupercă.
buretos, oasă adj. Ca buretele, burghez, ă adj. şi subst. (german dela burg, oraş mare). Orăşean, târgoveţ; politic cel ce nu este lucrător, muncitor, nici ţăran şi nici nobil.
burghezime s. f. V. prec. Populaţia orăşenească; politie, clasa de orăşeni ce nu sunt lucrători, muncitori nici nobili de sânge.
burghiu s. n. (daco-gr. dela bothreio a găuri, a borteli, prin rom. bortiu). Sfredel pentru dat găuri. — Şi turcii zic burgii. burghiuleţ s w. Mic burghiu.
buriaş s n. V. buriu. buric s. n. (daco-gr. borikos, nutritor, dela bor, nutriment). 1) Intestin, maţ de legătură între prunc şi placentă, şi prin care pruncul se nutreşte pănă la naştere; 2) Capătul a-cestei legături, pe mijlocul pântecelui, la om, animal. (După alţii din lat. umbilicus, buric.
burică (a se), v. A ridica în sus pântecele, a se umfla de pântece.
buricat ă. adj. pop. Cu pântecele ridicat în sus. (Adesea vorbele burica şi buricat se întrebuinţează şi pentru aburcă. (Vezi) a rădică sus sprijinându-se şi pe pântece.
buriu s. n. (lat. din buare, a bea—buariu şi buriu, de a bea). Butoiu de vin ca de 160 — 300 litri (mai ales pentru oţet).
buimac s. m. (slav burlak, muncitor necăsătorit). Bărbat rămas necăsătorit, burlăcle s. f. Starea de burlac, burlan s.n. (daco-gr. por-lanos. din poros, jghiab, albia apei lanos, lin). Tub; jghiab (de lin); coş de sobă ; jghiab dela coperişul casei în jos.
burlesc ă adj. (italian burlesco dela lat. burra, farsă, glumă). De râs, de glumă.
burlinc s. m. Zoi. Numire dată puiului de mistreţ, porc sălbatic.
burlui s. n. (daco-gr. poros, jghiab, loyâ, a turnă, udă). Ţeavă de turnat (vin, lichide); cană, robinet; ţeavă de pâlnie, de Ieică.
burniţă s. f. V. bură. Ploae măruntă cu ceaţă.
■ burnuz s. n. (lat. dela bura, burnus, de lână). Haină, peptar de lână pentru ţărani, fiumos împodobit, burnujel s. n. Mic burnuz. bursă s. f. fr. (dela gr. bursa, piele tăbăcită, pungă). 1) Stipendiu, sumă de bani sau întreţinere dată unui şcolar, ca să poată urma la şcoală, la învăţătură; 2) locul unde se a-dună bancherii, se cumpără şi se vând valori, rentă, etc.
bursier s. m. V. prec. Cel ce capătă, primeşte o bursă.
bursuc s. m. (lat. dela bura, păr. suculus, purcel). 1) Zool. Animal patruped, păros, mic, ca un purcel, zis şi viezure; 2) Fig. om scund şi gros, bondoc ; iron. om posac, tăcut;
4)	om păros şi nepieptânat.
bursucă s. f. V. preced. Femeea bursucului. Bot. Numirea unei plante alpine.
bursucă (a se) v. Fig. A se irita şi umfla (de mânie) ca bursucul.
bursuear s. m. Numirea cânelui de vânătoare cu picioare scurte, ce caută viziunele bursucului.
burtă s. f. (daco-gr. dela din bursa, bur-
bur
82
buş
duf — cu trasformarea s în t, ca în gr. glo-ssa=glotta; prasso—pratto). Pântecul, abdomenul ; stomacul.
burlă-verde s. m. ironic. Se zice c:lor ce ţin numai la bunul traiu şi la avere. (Numirea provine dela şorţul verde obicinuit pe timpuri a se purta de către negustori).
burtă-verzime s. f. V. preced. Clasa celor ce ţin numai la bun traiu şi avere, iar nu şi la cultură, învăţătură, burticică s. f: Burtă mică. burtos, oasă adj. V. burtă. Cu pântece mare.
buruiană s. f. (daco-gr. bruon, muşchiu verde de copac). 1) Iarbă netrebuitoare sau plantă netrebuitoare ; 2) bălărie; 3) pl. ierburi de leac; 4) numiri pentru plante medicinale : buruiană de bubă rea; spanac porcesc; buruiană de cinci degete zisă şi scrintitoare, etc. (vezi dicţionarul special farm). — Şi Ungurii zic buryan.
burueniţă s. f. Mică buruiană. Bot. numirea unei plante ce se crede că vindecă unele boale de ochi.
buruenos, oasă, adj. Cu buruene multe, burzului (a se) v. (lat. dela buro, burssi, burere, a arde, a aprinde). A se aprinde de mânie, a se irita, supără; fig.' a se strica vremea.
burzuluit ă adj. V. preced. Supărat iritat, buş s. m. (daco-gr. dela pux=cu pumnul). Lovitură de pumn.
buşi (a) v. V. buş. 1) A izbi cu pumnu; a trânti jos; 2) a izbi; 3) a năpădi, a podidi.
buşilea (de-a) adv. 1) In patru lab ; (cum merg copiii de-a buşilea); 2) a se duce de-a buşilea, de-a rostogolu. buşitură s. f. V. buşi, başeală. buşmachii sau baştnachii s. m. (daco-gr. basis, mergere ; mache, lovire, batere). Pantofi, bocanci, ce se lovesc sau bat (fac bătături) la mergere.
busna adv. V. buzna. Cu năvală, năvalnic, buşnl (a)" o. (lat. din pulsare, a împinge în afară, ca şi fr. pousser—cu sufix n.—m.) A izbucni cu putere; a năvăli.
busolă s. f. (ital bossola, mică cutie). Cutiuţă ce conţine un ai magnetic, care arată totdeauna unde este Nordul (Miază noapte) şi cu ajutorul căria marinarii se conduc, când sunt în largul mării. (Inventată de Flavio Gioja în secolul al XIII).
bust s. n. (italian busto). Partea superioară a corpului (pieptul cu capul). In sculptură şi pictură, înseamnă chip se reprezintă numai această parte, busta şi busna adv. buzna.
buştean s. m. (lat. dela fustem, fustis =■ prăjină.) 1) Trunchiu de copac din care se face grinzi — scânduri; butuc de făcut scânduri ; adv. culcat şi fără să simtă, ca mort,— doarme buştean.
busuioc s. m. (daco-gr. dela basilik). Plantă cu miros puternic care şi uscată şi-l păstrează; — se ţine în casă la icoane casă miroase frumos; se întrebuinţează la descântece ; din el se face feştocul cu care preotul stropeşte cu aghiazmă; — fir de busuioc, luat din feştocul dela Bobotează, şi pus sub perină de fetele mari, face ca, prin vis, să vadă dacă se mărită şi cu cine, făcând deducţii după visul ce visează în acea noapte.
but s. n. (daco-gr. but, o parte din bou). Şoldul cu tot piciorul dela un bou tăiat.
butaciu, le adj. (lat. dela puto, a curăţi, a tăia, reteza). Cu vârful tăiat, ciuntit.
butar s. m. (lat- dela botia, butoiaş). Cel ce face butoae, buţi. butărie s. f. V. butnărie. butaş s. m. (lat. dela puto, a reteză via'. Beţişor retezat din viţa de vie pentru a fi butăşit.
butăşi (a) v. V. preced. A reieza la vârf o joardă de viţă şi a o băga cu acel capăt în pământ, până va face şi la acest capăt rădăcină ; tăind-o apoi dela rădăcină veche, se obţine o nouă viţă.
butâşlre s. f. V. preced. Acţiunea de a butăşi.
butcă s. f. (din botcă, alveolă, celulă). Trăsură cupeu, în care se sade comod.
butelie s. f. (fr. bouteille, garafă, sticlă pentru vin). Sticlă (de vin).
butie s. f. (lat. botta). Butoi de pus vin sau alt lichid (ca de 1000 litri).
butnar s. m. V. butie. Cel ce face butoae,. buţi.
butnărie s. f. V. preced. Atelierul unde se fac buţi şi butoae. butoară s. f. Trans. V. buturugă. butoiaş s. m. Mic butoiu. butolu s. m. V. but e. Vas de pus vin sau alt lichid (500—1000 litri).
buton' s, m. (fr. bouton). Nasture de că-maşe, sau de manşete.
butonieră s. f. (fr. boutonniere). 1) Cheutoare de nasture; 2) cheutoare specială la haină în clapa stângă la pept.
butuc s. m. (lat. dela botta, putineiu sau putinică). 1) Trunchiu gros de arbore tăiat;
2)	trunchiu înfipt — biîtuc de viţă; 3) căpă-ţina în care sunt înfipte spiţele roţii (prin care trece osia); 4) piciorul vârtelniţei; 5) lemn gros cu anume găuri în care se piindea
but
83
buz
picioarele, manile, criminalilor; 6) scaunul de cioplit al rotarului; 7) fig. nesimţit, prost;
8)	adv. doarme butuc, fig. greoiu, ţeapăn, nesimţitor.
butucănos; oasă adj. Greoi ca butucul; grosolan.
butuci (a) v. A prinde în butuci picioarele şi mânile unui condamnat cum se pedepsea odinioară.
butucit (ă) adj. V. preced. Prins în butuci, butucos, oasă adj. V. butucănos. buturugă s. f. (lat. dela puto, a reteza; ruga, sbârcitură, scofâlcitură). Trunchiu de arbore cu scofâlcituri, noduros, sau putrigăios.
buză s. f. (daco-gr. dela byzd, a astupă, a strânge, a apără). 1) Buzele ce astupă, închid gura; 2) marginea dela gura unui vas, oală, etc. (Şi bulgarii au acest cuvânt), buzat, ă adj. Cu buzele mari, groase, buzdugan s. n. V. bâzdag sau bâzdoc şi băzdoagă. — 1) Măciucă scurtă, cu un cap rotund, adeseori cu multe ţinte pe el, ca să lovească rău; (la Bulgari bozdugan a luat
C s. m. 1) A treia literă din alfabet. Se pronunţă cu sunet asemănător Iui k sau qu, afară de cazul când este urmat de un e sau i; atunci, ca şi în 1. latină se pronunţă ce, ci. 2) Cifră romană însemnând 100. , ca conj. (lat. dela quam) cu înţeles diferit:
1)	La fel cu; 2) aproape cât; 3) ca să, — pentru a (arată relaţiune, comparaţie, aproximaţie) ; 4) intensiv: ca mai ba, ca mai bine—nici de cum, cât inai bine.
că conj. Cu diferite aplicări: împreună douâ piopoziţiuni: vede că se duce; arată cauza: mulţumesc că veniţi ; dubiu : că nu te-o pune păcatul...
cabală s. f. (ebreu cabbalah, tradiţie). La Ebrei înseamnă interpretarea mistică a bibliei. In evul mediu, însemnă arta misterioasă de a lucra cu spiritele). Astăzi înseamnă: 1) urzire de intrigi contra cuiva, înţelegere, asociere în ascuns contra cuiva, complot ; 2) Cei ce complotează; 3) pretinsă ştiinţă medievală de a comunica cu spiritele, cabalist s. m. Interpret al bibliei, la evrei, cabadaiu s. m. (turc kaba, mojic ; dayi, voinic). Voinic=porecla ostaşilor lui Pazvan-toglu, rebel turc (1797—1812).
cabalistic a adj. V. cabală. 1) Care ţine de aita cabalei de a comunica cu spiritele ;
2)	neînţeles de oricine; mistic.
cabană s. f. (fr. cabane, dela celticul cab,
înţeles de sceptru, cum era odinioară şi la Români): 2) atribut al marelui armaş ; 3) armă favorabilă de luptă; 4) Numirea unei plante de baltă; 5) 7 rans. Cocean de porumb, buzilă s. n. V. buză. Om buzat, buziş adv. (dela vorba buză). Din faţă, drept din faţă. buzişoară s. f. Mică buză. buzna adv. (daco-gr. buzân, cu grămada, dela buză, a îndesă). Indesându-se, grămă-dindu-se, năvălind: au dat buzna la mân care.
buzunar s. n. (lat. din pos-sinus=pmgă. desupt). Pungă, mic sac, de desuptul hainei sau pantalonilor (prin forma pos-sinuare—a băgă, îndoi sub).—Grec. mod. buzunari, are terminaţie latină, buzunăraş s. n. Mic buzunar, buzunări (a) v. A luă cuiva lucruri sau bani din buzunar; a cercetă scotoci buzunarele cuiva; a fură banii.
buzunărit s. n. Faptul de a buzunări; adj. Care a fost buzunărit, furat.
baracă.. 1) Baracă de adăpost în munţi; 2) pelerină cu glugă la unii preoţi sau la unii militari.
cabanlţă s. f. V. preced. 1) Haină princiară cu blană la domnii vechi; 2) manta, suman gros.
cabaz s. m. V. cabazlăc. 1) Glumă, farsă; 2) Glumeţ, bufon, cel ce face eabazlâcuti.
cabestan s. n. (din lat. capesso, a apucă). Scripete de urcat greutăţi pe vapor.
/f cabazlâc s. n. (turc). Farsă, glumă, glumă proastă. (Pare a fi rămăşiţă latină din capax, priceput).
cabină s. f. (fr. cabine, diformat din cabane). Cameră mică pe bordul unui vas plutitor ; cameră pentru făcut bae.
cabinet s. n. (fr. cabinet, diminutiv din cabine). 1) Cameră mică pentru îmbrăcare ; 2) cameră de lucru a unui profesionist: doctor, avocat, etc. fig. privată.
căbji (a) v, (lat. capesso, ere = a apuca repede). — A apuca repede, cu lăcomie, mai ales lucruri de mâncare), căbjît s. n. Acţiunea de a căbji. căblărît s. n. (din lat. cupula, măsură de cereale). O dijmă veche de cereale.
cablu s. n. (fr. cable, dela basa-iat. cap-ulum, frânghie). Frânghie groasă; frânghie din sârmă împletită (marin); sârmă groasă pentru telegraf.
cab
cad
84
cabrioletă s. f. (fr. ccibriolet). Trăsuiică pe arcuri, însă numai cu două roate nalte.
caca s. f. (daco-gr. dela kakos, rău, murdar şi kakke). Escrement uman. adj. rău.
căcă (ajse) v. V. prec. A elimină escrc-mente; fig. a murdări (pop), a strica.
căcălău s. n. V. prec. Baligă, escrement; fig. cantitate mare.
cacao s, n. (fr. cacao). Fructul pomului cacao, ce creşte în America, şi din care se prepară ciocolata.
căcăsder s. ni. (daco-gr. kokkos, ghindă, măciulie). Bot. Măceş, căcat s. m. V. caca.
căci conj. (lat. dela quo circa, iată pentru ce). Pentru că, fiindcă, căciugă s.f. zool. Numirea peştelui zis şi cegă. căchită s. t. V. căpiţă. Mold. căciulă s. f. (lat din cuculus, glugă; care s’a pronunţat cu ciul şi gugiul). 1) Acoperitoare pentru cap, căciulă din blană de miel sau de alt animal (având formă ca o glugă); 2) fig. alt ceva sau alt cineva — asta-i altă căciulă; 3) fig. persoană, individ — cute căciuli sunt ?—pop ; 4) lucru ce are forma de căciulă; 5) conţinutul unei căciule — o căciulă de cireşe; 6) Trans. glugă.
căciular s. m. V. preced. 1) Soldat de infanterie ce purta pe cap, drept uniformă, o căciulă cu coardă tricoloră şi cu o pană de curcan (în resbeiul pentru independenţă, din 1877); 2) cel ce face sau vinde căciuli.
căciuleală s. f. V. căciulă şi căciuli. 1) Umilirea de a sta cu căciula în mână (cu capul descoperit) şi a ruga pe cineva ; 2) ru-gare umilinţă.
căciuli (a se) u. V. căciulă. 1) A se rugă stând cu capul descoperit înaintea cuina; 2) fig. a se ruga cu umilinţă şi stăruinţă, de cineva,
căciulie s. f. V. căciulă 4. Bot. căpăţină de usturoi (dela forma căciulei). căciuiire s. f. V. căciuli. căciuîiţă s. f. Căciulă mică. căcluioiu s. n. Căciulă foarte mare. cacofonie s. f. (gr kakos, rău; phone, voce). Li ier. împreunare de sunete, silabe sau cuvinte ce sună rău: fiindcă, când. Music. Sunete discordante.
cacom s. m. zool. Numele unui animal din America, ce dă blana scumpă, numită hermină, de coloare albă.
cactus s. m. Bot (gr. koldos, cactus). Plantă ornamentală cu fiunze late, cărnoase şi acoperite cu spini.
cactee adj. Bot. Familie de plante cum este cactusul.
! cadă s. f. ( lat. cadus, vas de lemn, butie i din gr. kados, mare vas pentru lichide). To-j citoare; vas cu doage, nu prea nalt, larg. cu j formă rodundă sau prelungă ca o putină de bae; vas pentru făcut bae.
cadână s. f. (turc kadyn). Femeie măritată turcă, femeie de harem, cadastru s. n. V. cadastrare. Măsură-i toarea unei moşii, arătată pe un plan făcut de inginer.
cadastrare s. f. (lat. dela cado, a se cădea ; astare, a sta înaintea (tribunalului). Planul de măsurătoare a unei moşii (proprietăţi) făcut de un inginer, care are valoare înaintea justiţiei.
cadaveric, ă, adj. De cadavru, cadavru s. n. (lat cadaver). Corpul omului mort; mortul; mortăciune.
cădea (a şi a se) v. (lafin cado, cădere, a cădea, a se cădea). 1) A cădea (de sus în jos, a se scoborî; 2) a se poticni, prăvăli; 3) a aiunecâ ; 4) fig. a nu reuşi (la examen); 5) a se nimeri (în anume timp); 6) a se întâmplă ; 7) a se cuveni, a fi permis ; 8) a apăsă •
9)	a reveni; 10) a ajunge — cade in mâna duşmanului.
cădelniţă s. fig. (lat. dela cadus, vas, urnă, illicio, illiciere, a legă cu lanţuri). Bi-seric. Vas din care ese fum de tărnâe prin arderea ei pe cărbuni; obiect de artă pentru tămâiere în biserică, în formă de mică urnă, atârnată de trei lănţişoare cu clopoţei.
cădelniţă (a) v. Bis A tămâia, a produce !um de tămâe prin balanţarea cădelniţei în timpul slujbei bisericeşti (la auume date).
cadenţă s. f. (italian caclenza, dela cădere, a cădea). Măsura după care se fac paşii la dans. 2) Music mişcarea grăbită asupra celor două note dela sfârşitul unei fraze muzicale; 3) extins, accentuarea unor anume sunete din o cântare; 4) Uter. intonarea anumită, armonică a unui vers sau a unor vorbe.
cadenţă (a) v. V. preced. A executa cadenţa.
cadenţat, â adj. V. preced. Cu cadenţă bine aplicată şi bine accentuată.
cădere s. f. V. cădea. 1) Faptul de a cădea ; 2) răsturnarea; 3) fig. atribuţiune, com-petinţă; 4) ruină complectă ; 5) răpunere ; 6) timpul când începe — la căderea iernei; 7) nereuşita unei piese de teatru; 8) cascadă.
cadet s. m, (fr. cadet, adoptat şi în alte limbi). 1) Al doilea fiu la părinţi. 2) Militar. Elev militar, care începe cariera ca simplu soldat.
cădi (a) v. V. cădelniţă. A face mişcări
81
cu cădelniţa spre a produce fum de tămâie, cadlu s. m. (turc) Judecător turc. cadou s. n. (fr. cadeau | citiţi cado). Dar. lucru dăruit ; prezent.
cadră s. f. (fr. cadre, dela lat. quadruiv, patrat). 1) jRamă, pervaz de tablou ; 2) prin extens, tablou; 3) fig. chip frumos: pl. rnilit. clase de soldaţi; pl. şefi de grupe.
cadră (a) v. (fr. cadrer, a concordă). A fi în acord; a se lovi. potrivi.
cadran s. n. (fr. cadran). Placa dela ceasornic pe care sunt scrise, însemnate, orele (sau alte diviziuni, ca la busolă) etc.
cadril s. n. (fr. quadriiUe | din lat. qua-tuor, patru). 1) Joc, dans, în care joacă patru persoane, sau grupe de câte patru perechi de dansatori ; 2) pi. figuri patrate pe o stofă, pânză.
cadrilat, ă adj. V. preced, (lat. quadriUe)■ Aşezat în figuri patrate ; cu ornamente patrate.
cadrllâ (a) v. V. cadril 2. 1) A face figuri pafrate ; 2) a dansa cadrilul.
cadru s. ri. (fr. cadre dela lat. quadruiv, patrat). 1) Ramă, pervaz patrat pentru o oglindă, un tablou ; 2) fig. cuprins, cuprindere ; 3) pl. rnilit. totalitatea ofiţerilor şi subofiţerilor unei companii; 4) mediu, într’un cadru nepotrivit.
caduc, ă (lat. caducus, care cade). Jurid. Care cade, nu mai are valoare, anulabil; (o lege, o dispoziţie, un regulament, un acri ; fig. căzut, doborât de vârstă.
caduceu s. m. (lat caduceum, băţ de măslin împodobit cu panglici, băţ de crainic). Alitologic. Băţ cu două aripi la vârf şi cu doi şerpi încolăciţi în jurul lui, ce este semnul distinctiv al zeului Mercur, patronul comerţului la cei vechi; — şerpii înseamnă prudenţa şi şiretenia, iar aripele, — alergarea, activitatea, cele ce se cer unui comerciant.
caducitate s. f. V. caduc. Faptul de a fi sau a deveni caduc (mr regulament, un articol de lege, un act).
cafas s. n. (gr. dela kathepto şi kathapso, •i suspendă) Biseric. Loc suspendat (ca un Pod) în partea de apus (sau şi lateral) din interiorul unei biserici, împrejmuit cu grilaj, ’-inde poate sta lume, unde,cântă corul; balcon s'u balustradă la ferestre.
cafea s. f. (Dela numirea arboraşuîui ce Produce boabe de cafea, descoperit mai întâi Etiopia (Egipt) cum că boabele acestea •fu proprietate de a stimula sistemul nervos, Prin faptul că un păstor a observat că oile ¥i caprele, după ce mâncau fructe şi frunze de cafeu, deveneau vioae şi neastâmpărate.
Cafeaua fu apoi întrebuinţată ca băutură de plăcere în tot orientul, iar pela 1650 se întrebuinţa în toată Europa). Fructul arboraşuîui kafe (sau Kave) ce se prăjeşte şi apoi râşnit se ferbe pentru a face băutura numită cafeu, ce are un miros şi gust plăcut şi care stimulează, excită sistemul nervos, producând bună dispoziţie — abuzul poate fi vătămător din cauza cafeinei. Se face uz în ţările călduroase pentru a stimula la lucru.
cafegiu s. m. Cel ce prepară cafea ; cel ce vinde această beutură.
cafeina s. f. Medic. Otravă extrasă din cafea.
cafeluţă s. f. O ceaşcă mică de cafea, cafenea s. f. Local unde se bea cafea, cafeniu, ie adj. Ce are coloare cum este cafeaua prăjijă — castaniu.
cafeu s. m. V. cafea. Bot. Ar.boraş ce produce cafea, creşte în ţăiile călduroase.
caftan s. n. (turc kaftan) 1) Haină de o-noare, haină lungă, cu mâneci şi cu felurite podoabe, după moda orientală, pentru vodă, nobili, boeri; 2) titlu vechiu de boetie dat celor ce au un drept a purta caftan: Vodă şi trei clase superioare de boieri.
căîtăni (a) v. V. caftan. A da caftan şi cu aceasta titlul de nobil (sub Turci).
caftanglu s. m. V. prec. Boier, curtean, care prezenta lui Vodă caftanul.
cahiă (căhleaţă) s.'f. (germ. kachel). Horn, coş de eşit fumul. Trans. Mol.
căi (a şi a se) v. (daco-gr. dela kato, a arde, fig. a se consumă (moral). !)A compătimi (pe cineva); 2) a regret?, a avea părere de rău (pentru o faptă făcută).—Şi slavi’ au cuvântul kainstvo, cu înţeles de căinţă ; dar înţelesul şi forma vorbei căi şi căinţă, arată mai lămurit origina sa daco-greacă.
cală s. f. (dela gr. kaio, a arde în foc). Cui specia! lătăreţ, pentru potcovit c a i sau boi.
caiafă s. f. (ebreu de la numele lui Kaiaf judecătorul lui Christos). Fig. ipocrit, şiret.
caic s. n. (gr. dela kagke, un vas scobit în lemn (cauc). Corăbioară, lungă şi îngustă, în mările orientale.
caicciu s. m. V. caic. Luntraş, vâslaş pe un caic.
caier s. n. (lat. din cohaereo, a fi legat prins împreună) 1) Vălătuc de lână, in, sau cânepă, ce se leagă de furcă, spre a fi tors. (Acesta a dat naştere lui incăieră, a se prinde unul de altul); 2) fig. părul, chică, i tnoc de păr; 3) fig. încăierare la bătaie.
caiet s. n. ifr. cahier \ citit caie din lat. cohaereo, a prinde împreună). Mai multe foi de
cai
86
căi
hârtie cusute la un loc; caiet de sarcini, toate condiţiunile unei lucrări date prin licitaţie.
caitet s. n. (turc, kayiafet, aspect). 1) înfăţişare, aspect; 2) lux ; 3) boierie, rang. calmă s. f. V. urm.
caimac s. n. (turc). Spumă ce se rădică deasupra (la lapte, la cafea); fig. Ce este mai bun, mai de seamă.
caimacam sau caimacan (turc kaimakan). Guvernator provizoriu | peste o provincie); locţiirorul marelui Vizir; locţiitor de domn.
căimăcănie s. f. Locotenenţă domnească până la alegerea sau numirea domnului.
căina (a şi a se) v. V. căi. (daco-gr. dela kaiv/a se consumă (moral). 1) A compătimi;
2)	a regretă, a se plânge.
câinărie s. f. V. câine. Mulţime de câni. câine sau câne s. m. (lat. caniş. câne). 1) Zool. cânele, animal domestic ce păzeşte casa, turma, şi care muşcă; 2) fig. om rău ;
3)	cânele babei, Zool. un fel de molie cenuşie, lată; 4) astr. numele a două conste-Jaţiuni; 5) fig. păgân, duşman ; 6) tejgheaua dogarului.
câine-câineşte adu. Cu mare greutate, abia. câinesc, ească adj. Dela câine; cum este câinele; fig. Cu cruzime. Lemn câinesc, bot. un arbust cu frunza măruntă. Boala câinească, boală ce constă în slăbire necontenit.
câlneşte adu. şi adj. ca câinele ; fig. rău, în suferinţă ; cu anevoie.
cainic, â adj. V. căi şi căina. De căinat, de compătimit, nenorocit, câinle s. f. Purtare cu răutate,—V. câinos. câinos oasă adv. şi adj. Rău, cu răutate ; ne-nduplecat, neîndurat.
căinţă s. f. V. căi. Regretul pentru o faptă rea cu dorinţa de îndreptare, de a reveni la starea bună de mai ’nainte. — Şi siavii au vorba kainstuo, cu înţeles de căinţă.
călre s. f. V. căi. Faptul de a se căi, sau a se căi.
cais s. m. (daco-gr. kuysos, de căldură mare). Bot. Pom ale cărui fructe se coc în timpuţ cel mai călduros şi sunt f. gustoase, caisă s. f. Fructul de cais. caisiu e, adj. De coloare galbenă roşiatică, cum este fructul caisului, căit ă adj. V. căi. Regretat; compătimit, căiţă s. f. (lat. dela calix, calicis, cupă). Scufiţă (de pus pe cap la copii, — prin asemănare cu o cupă).
cal s. m. (lat. dela cabalns, cal prost, mârţoagă | deosebit de equus, cal bun niili-tăresc). Zool. Animalul mare domestic pentru tracţiune şi călărie. Fizic. Unitate de forţă
motrice. Fig. om puternic şi. mare. Cal de mare, zool. animal aquatic zis şi morsă; caîu dracului: fig. îemee foarte rea; insectă de apă zisă şi libelulă; fig. cal de bătaie, obiect de supliciu. Mold. lemn ce sprijină coşul morii. Trans. piedică la sulul î ăsboiului.
calabalâc s. n. (turc, calabalâc, amestecătură ; bagaj de tot felul). Bagaj; lucrul i de casă de tot felul; amestec, înghesuială.
călăf s. n. (arab dela kalafa, a astupa, închide) Cutie în care se închide ţigareta ori luleaua.
calafat V. prec. Stinghia dela fundul butoiului.
călăfătui (a) v. (arab, dela kalafa, a închide | Marin. A astupa cu smoală şi câlţi crăpăturile navei.
calaican s. m. (gr. kalakanti, din gr. antic
haikanthon). Chim. Sulfat de fer; o sare solubilă, de coloare verzie, ce se întrebuinţează în industrie ; iar uneori pentru a înegri părul când albeşte — (şi Turcii au acest cuvânt).
călămară s. f. (dela gr. lat. kalamos, trestie şi condeiu de scris). Vas pentru cerneală de scris în care se ţinea şi calamul).
calambur s. n. (fr. calembour | citit calambur). Joc de cuvinte care dau înţeles deosebit, dacă le despărţim sau ie grupăm diferit: nu că mănânc—nucă mănânc...
calaminâ s. f. (fr. calamine). Miner. Oxid de zinc natural.
calamitate s. f. (lat. calamitcs, nenorocire, pagubă). Lovitură a soartei însoţită de distrugere.
calanglu s. ni. V. căli (lat. deia calybs, fer călit), Cel ce căleşte- ferul; călitor.
calandru s. n. (lat. din caieo, ere, a în-ferbânta). Fer de lustruit hârtiea, ori stofele, calapanta adu. (grec]. Neîncetat calapăr s. m. (gr. kalloparo, frumos, a exală). Plantă cu frunze mirositoare.
calapod s. n. (gr. kalopos formă, podo de picior kalo-pous). Formă de picior, făcută dîn lemn, pe care se lucrează încălţămintea ; —calup pentru ciobote.
calarabă sau chelerabe s. f. Hat diformat din cauiis-rudix=it varză rădăcină | francez chou [varză] ravej. Gulie. — Şi Ungurii şi Germanii au cuvânt asemănător.
călăraş s. m. V cai (şi lat. calalarius— rândaş la cai). Soldat de cavalerie care merge călare ; vechiu, — jandarm.
călare adv. încălecat pe cal.1 fig. stăpân pe ceva.
87
cal
căi
călăreţ eaţă adj. care merge călare; sub. om din cavalerie.
călări (a) v. A merge călare pe cal ; a fi călare.
călărie s. f. Acţiunea de a merge călare, călărime s. f. 1) Mulţime de călăreţi; 2) armată de cavalerie.
că'ărit s. n. şi adj. Meşteşugul de a merge călare; purtat la călărie (calul).
călător s. m. (dela vorba cale). 1) Drumeţ; cel ce se duce undeva departe; voiajor: 2) adj. fig. nestatornic, nesigur; 3) vagabond;
4)	pop. aproape de a decedâ; suflet călător.
călători (a) v. A umblă la drum, a voiaja. V. cale. .
călătorie s. f. Mergere la drum; voiaj; ducere departe; excursiune.
călătorit, ă adj. Umblat la drum, voiajat; s. n. voiaj.
călău s. m. (ţigănesc kalo = ţigan, negfri). Gâde, cel ce tae capul celor condamnaţi la moarte, sau îi spânzură, de obiceiu ţigan; fig. om rău, torturator.
călăuz(ă) s. f. (lat. dela callis, drum; usus, practică, cunoştinţă, mers). Conducător, cel ce cunoaşte şi arată altuia calea pe unde să meargă. (Şi Ungurii zic kalauz).
călăuzi (a) v. V. preced. A conduce, a povăţui, a îndrumă.
călăuzire s. f. Faptul de a călăuzi; îndrumare.
călăuzit, ă adj. Condus, îndrumat, calc s. n. (fr. calque dela lat. calcare, a călca). Copierea unui desemn prin mersul a-păsat cu creionul — hârtie de calc, hâitie subţire translucidă pentru copierea unui desemn sau a scrierei.
calcă (a) v. (lat. calco, călcare, a călcâ cu picioarele). 1) A apăsă cu picioarele; 2) a merge; 3) a parcurge; 4) a trece peste; 5) a atăcâ, a prădâ; fig. 6) a desconsinderâ, a înfrânge (legea); 7) a ajunge din urmă; 8) a netezi cu ferul ferbinte (rufele); 9) a fecunda (cocoşul, ori altă pasăre); 10) a sări peste, a păşi; 11) a’şi călca pe inimă, aseresemnâ; a cedă.
călcâius. n. (lat. calcaneum). Anat. Partea din dărăt a talpei piciorului, care atinge întâi pământul când calcă cineva; pi. fig. pinteni; lovituri de călcâiu. câlcăi (a) v. V. gâlgăi. calcan s. n. (lat. dela calco, a călca, cuprinde, strivi). 1) Streşina (de trestie la casele vechi dela ţară). 2) Ciubucăria sau păretele de sub streşină la o casă. Zool. Numirea unui peşte lat şi rotund; 3) podoabă de metal la hamul cailor.
calcaneul s. n. (lat. calcaneum). Osul călcâiului. Anatom. calcar s. m. (lat. calx, var). Var. călcare s. f. V. călcă. Acţiunea de a călca, calcaros, oasă adj. V, calcar. De var, văros.
călcat, ă adj. V. călcă (şi lat. calcatus). 1) Pai curs, (drum); 2) bătătorit, cu picioarele prin călcare; 3) prădat, invadat (de răufăcători); 4) netezit cu ferul ferbinte (stofa, rufele); 5) presat, apăsat; 6) fig. umilit; 7) fecundat (de păsări); 8) s. n. acţiunea de a călcâ.
călcătoare s. f. 1) Care calcă rufele; 2) presă pentru struguri (şi călcător); 3) scândură p. călcat lutul, — la olar. călcător, oare adj. V. călcă. Care calcă, călcătură s. f. (lat. calcatura). 1) Acţiunea călcării;2)urmă de picior; 3) Medic, eplilep-sie, boală rea; 4) locul unde s’a culcat şi rostogolit un cal.
calcavură s. f. [lat. dela calco a călcâ, a bătătuci; furs, a fi furios). 1) Bătae din furie, bătae la repezeală. 2) Cursă, laţ pe care calcă animalul sau pasărea şi se prinde; 3> cureaua rotundă a cismarului, pe care calcă şi care prinde ghiata, ciobota la care lucrează.: calce s. f. (lat. calx, calcis, var). Var, peatră de var.
calcea (calului) — (lat. calceamen, încălţăminte). Bot. Planta zisă şi călinică sau găl-binele, ce creşte prin bălţi.
calchiâ (a) v. (fr. calquer). A copia un desemn prin tragere apăsată peste el cu creionul, punând sub el o hârtie colorată zisă de calc, sau a copia pe hârtie subţire translucidă.
calcina (a) v. (fr. fr. calciner, dela lat. calx, var). A preface în var (piatra de var) prin ardere.
calcinaţiune s. f. V. preced, (fr. calcina-tion). Prefacerea în var.
calciu s. m. (lat. calcium dela calx, var). Miner. Metal alb gălbui, ce se obţine prin discompunerea varului cu ajutorul electricităţii (obţinut de Davy în 1808).
calcopirită (dela calciu şi pirită). Pirită (mineral) compus din aramă, fer şi sulf.
calcul s. n. (lat. dela calculus, petricică (fiindcă în vechime se făceau socoteli cu pe-tricele, cu boabe). Socoteală cu numere de aritmetică; fig. chibzuială, plan.
calculă (a) v. V. preced. A face socoteală, a socoti; a chibzui.
calculabil, ă adj. Cu putinţă de a se calculă, calculat, ă adj. Socotit, chibzuit, măsurat, calculator s. m. V. calcul. Cel ce caicu-
cal
cal
lează: Contabil. Carte în care se afiă calculate dobinzile pe orice număr de zile, pentru felurite sume.
cald, ă adj. (laf. caldus şi calidus, cald). 1) Care are sau dă căldură; 2) copt de. curând; proaspăt; 3) de curând făcut; 4) fig. animat, vioi; 5) fig. duios; 6) s. n. căldură.
caldarâm s. n. (lat dela caldarium, de baie — fiindcă baea la Romani era pavată cu plăci de peatră sau de bazalt ori de mozaic, ca să tină la apă), Pavagiu, aşternerea cu pietre mari, cu lespezi, a stradei sau a trotuarului, ca să nu se facă noroiu. Turcii zic caldyrym.
caldarâmgiu s. m. V. preced. Cel ce pavează, face caldarâm.
căldare s. f. (lat. caldarla, baie, căldare).
1)	Vas mare de aramă pentru a ferbe apa (spre a spăla, a frce bae); 2) escavaţie mare, vale rotundă.
căidăruşă s. f. 1) Căldare mică; 2) căldare foarte mică, în care preotul duce aghiazma ca să sfinţească prin stropire locuinţele credincioşilor la Bobotează; 3) Bot. Plantă de apă care face flori frumoase, cu feluiite colori. Varietate de struguri, căldicel, ică adj. V. cald. Puţin cald. căldură s. f. (lat. calidum, căldură). 1) Emanaţie ferbinte dela foc sau dela soare ;
2)	starea corpului cald; 3) fig. vioiciune; 4) a-fecţiune.
călduros, oasă adj. V. prec. Cald, cu căldură ; fig. cu multă iubire, dragoste ; cu pasiune, cu sentiment.
cale (căi pl. s. f. (lat. callis). 1) Drum;2) drum lung; 3) calea ferată, drumul şi aşezământul de călătorit cu trenul; 4) calea lui Traian şi 6) calea lactee, dunga alburie ce se vede pe cer vara; 7) stradă mare şi mult umblată: calea Victoriei, Dorobanţilor (Bucureşti) ; 8) fig. îndrumare, directivă; 9) a pune la cale, a complotâ; a sfătui; 10) căile respiratorii, traheea arteră; 11) cu sau/ă? « cale, potrivit, drept sau nepotrivit, nedrept; 12) adv. în cale, înainte; 13) din cale afară, prea mult; 14) pe cale aproape (de a începe), face ceva; 15) pe ce cale, cum în ce chip (aş putea).
căleală s. f. (lat. calybs, fer călit). Acţiunea de a căli ferul; fig. fam. îmbătare, beţie ; fig. întărire, fortificare; prefacere în oţel.
căleap s. n. (daco-gr. kalopos, formă din arab kalab, tipar, formă). Mold. Scul de fire de tort din cânepă sau din in.
caleaşcă s. f. (fr. caleche, citit caleş, dela gr. kalias, căsuţă). Trăsură cu coş, trăsură luxoasă cu acoperiş, cupeu, (prin rusesc ka-leşka).
calea-valea adv. V. cale şi vale. Ca drumul pe vale, merge sau se face mai cu uşurinţă, mai cu putinţă.
caleidoscop s. n. (gr. kalos, frumos; eidos, imagine; skopeo, văd). Un aparat dintr’un tub, în care sunt aşezate un număr de sticle colorate, cari mişcându-se, se grupează astfel în cât prezintă ochiului, minunate combinaţii de suprafeţe colorate şi de linii.
calem s. n. (din lat. calamus, condeiu). Vechiu. Cancelarie, biurou.
calemgiu s. m. V. calem. Scriitor al Divanului, logofăt.
calendar s. n. (lat. calendarium, dela ca-lendae, numire dată de Romani primelor zile din fiecare lună. Calendele erau consacrate zeiţei Junona şi serveau ca termen pentru plata datoriilor. Grecii nu aveau aceste calende, de aceia romanii au făcut zicătoarea: ad calendas grecas solv ere, a plăti la calendele greceşti — adică niciodată). Calend -sul este tabloul cu cele 12 luni ale anului şi cu zilele fiecărei luni, arătând cărui sfânt este consacrată fiecare zi, când anume cad sărbătorile bisericeşti şi cele naţionale, precum şi fazele lunei pe cer. Calendarul roman, făcut de Romulus, avea numai 300 zile; iar împăratul Iuliu Cezar la anul 708 (dela fond. Romei), îl puse în legătură cu mersul soarelui şi-l făcu de 365 zile, iar din patru în patru ani de 366 zile. Totuşi, fiind o mică nepotrivire cu anul soarelui, în 900 de ani se observă o întârziere de 7 zile. Papa Gregorie XIII în anul 1582, văzând că în acest an diferenţa era de 10 zile, adause aceste zile la calendar şi de la el se adaugă câte o zi la o epocă anume calculată, ca să nu mai rămână calendarul în urmă faţă cu anul solar, de aci i se zice calendar Gregorian. Fig. Zăpăceală (prin obligarea de a ţine minte prea multe lucruri) — mi-e capul calendar, sunt zăpăcit.
calende s. f. Vezi explicarea la vorba calendar.
calendroiu s. m. (gr. dela kalos, frumos, andros (aner), bărbat). Ştrengar, care se ţine de ticăloşii; curtezan (cu înţeles rău). Şi Ungurii au vorba kalandor, aventurier.
calevril s. m. pl. (gr. dela kalovateo, a merge cu adausuri la picioare, cu picioroagc). Galoşi, şoşoni (de piele, pâslă, etc.).
calfă s. f. (turco-arab dela kalafo, a încheia, a închide). Ucenicul, dela o meserie, care ajunge să încheie el singur un lucru, i se zice calfă: luciător priceput într’o meserie; fig. priceput tare. călfie s. f. V. preced. Starea de calfă.
89
cal
că 1
căli (a) v. V. căleală. A amestecă ferul roşit cu putină cantitate de cai bon (prin frecare) şi îndată a-1 scufunda în apă.—Căleala îl face tare ca oţelul. Fam. a se căli, a fi puţin beat; fig. a se foitifică, întări, deprinde. Şi Slavii zic kaliti.
calibru s. n. (fr. calibre, însă dela arabul kalab, tipar (chip, formă, calup). Militar. Diametrul sau mărimea cilindrului unui cartuş ori proectil, sau a ţevei de tun ori de puşcă. Fig. Calitate, mărime.
calic, ă s. (lat. dela caligo, a fi orbit, a nu vedea lămurit; şi sub influenta gr. kaleo, a cerşi, a cere). Cerşetor schilod (chior, oib, şchiop, olog). Prin contra înţeles,=bogat avar. Şi Slavii au cuvântul kalek, cerşetor, schilod.
calicesc, ească adj. De calic—în amândouă senzurile.
caliceşte adv. 1) Cum fac calicii; fig. cu avariţie.
calici (a) v. V. calic. 1) A deveni cerşetor; 2) sărăci; 3) a se umili; 4) a se arăta avar, a fi zgârcit.
calicie s. f. V. calic. 1) Sărăcie; 2) cerşetorie; 3) sgârcenie, avariţie, callcime s. f. Mulţime de calici, calicire s. f. 1) Cădere în sărăcie ; 2) cerşetorie; 3) fig. umilire prin cereri; 4) fig. avariţie, sgârcenie.
calicit, ă pop. adj. Ruinat, ajuns sărac, caliciu s. n. (gr. lat. kalyx, cupă, potir). Bot. învelişul exterior al unei flori, în formă de cupă.
calif s. m, (arab chalifa, vicar — şef al credincioşilor). Titulatura celor dintâi suverani mahometani, fiind şi şefi religioşi, succesori ai lui Mahomed.
călifar s. m. (daco-gr. dela kaUi-pareos= cu fălci frumoase, dela pareia, falcă de vultur). Zool. Răţoi sălbatic, cu fălcile desvoltate (din cauză că prinde şi ucide reptile).
califat s. m. V. calif. Funcţiunea sau ju-risdicţiunea califului.
califică (a) v: (lat. dela qualis, quale, ce fel ? facere, a face, a aşeză). A stabili felul; a arătă calităţile sau defectele; a determină, a defini, potrivit cu calităţile sau defectele; a denumi după fapte pe cineva, calificare s. f. Faptul de a califică, calfficat, â pop. adj. Denumit; apreciat; jurid. determinat, clasificat,^definit.
calificaţiune s. f. Atribuirea unei calităţi, unui titlu: determinare, denumire.
calificativ, â adj. (Vorbă) care califică; s. Denumire, epitet.
caligraf s. m. V. caligrafie. Cel ce scrie frumos, artistic.
caligrafie s. f. (gr. kalligraphia; kallos, frumuseţă; gr ap ho, scriu). 1) Scriere frumoasă; 2) arta de a scrie frumos.
călimară şi calatnară (lat. dela calamus, condeiu de scris; piin calamar). Vasul în care se păstrează cerneală pentru scris şi în care era şi condeiul (primitiv calamar).
călin s. m. Bot. V. călind. Arbust ce face fructe roşii acre-amare.
călină s. f. (lat. dela caleo, a fi aprins, înflăcărat). Fructul călinului care are coloare roşie aprinsă.
călindar s. m. V. Calendar. căllndroiu s. m. V. Calendroiu. căllnică s. f. Bot. Floare galbenă zisă şi calce şi gâlbinele dela lat. collino, a unge peste tot, fiind întrebuinţată pentru a coloră), căllre s. f. V. căli. Acţiunea de a căli. călit, ă adj. V. căli. care este călit; fig. ameţit de beutură; fig. fortificat, deprins la greu. '
călită adj. (varză) — (lat. dela caleo, a încălzi). Prăjită puţin în untură (varză călită. Olten.).
calitate s. f. (lat. qualitas, calitatea, felul) 1) Felul, forma; 2) însuşire bună; 3) titlu de..
calitativ, ă adj. şi adv. în raport cu calitatea ; după calitate.
calm, ă adj. (fr. lat. dela callum, nesimţire). Linişte, potolire.
calmă (a) v. (fr. calmer, a linişti). A linişti, a potoli.
calmant, ă adj. V. preced. Care linişteşte, calmuc s. m. 1) Numirea unui popor din Mongolia şi sud-estul Rusiei, de religie budistă; 2) numirea unei stofe lăţoase de lână ca la calmuci.
calomel s. m. Medic. Protoclorură de mercur. Se dă ca purgativ şi desinfectant; însă poate provoca moartea dacă nu se păstrează anume regim, nici urj aliment sărat în 48 ore.
calomfir s. m. (gr. dela kallon-phillon == cu frunze frumoase). Bot. uumirea plantei cu miros tare calapăr.
calomnia (a) v. (lat. calumniari, a învinui pe nedrept). A învinui pe nedrept.
calomniat, ă adj. V. preced. învinuit pe nedrept.
calomniator, oare s. Cel care calomniază, calomnie s. f. (lat calumnia). învinuire nedreaptă.
calomnios, oasă adj. şi adv. Care produce învinuire nedreaptă.
caloric, ă adj. (lat calor, căldură). Care dă căldură, de căldură, calorie s. f. (fr. calorie) Fizic. Cantitatea
cal
90
căi
de căldură, ce rădică temperatura unui litru de apă, cu un grad centigrad.
calorifer, ă adj. (lat. color, căldură; ferre, a duce). Ce duce căldură, dă căldură; s. n. Maşină de încălzit toate camerile unei case, prin trimiterea căldurii prin nişte ţevi; aparatul care primeşte în camere căldura din acele ţevi.
calorific, ă V. preced. Care dă căldură, calorimetru s. m. (lat. calor, căldură; gr. metrou, măsură). Fizic. Instrument pentru măsurat căldura conţinută în diverse corpuri.
calos adj. (lat. dela calleo, a avea bătături). Corp calos, membrană vârtoasă în e-misferul cerebral.
calositate s. f. V. preced. învârtoşare a pielei, bătătură.
calp, ă adj. (lat. dela calvo, înşel). Fals, falsă (despre monete). Fig. Fără valoare, decăzut, degenerat.
calpac s. n. (gr. kolpoo, a umflă, a rotunzi). Căciulă mare rotundă, umflată. (Şi Slavii au kolpa şi Ungurii kalpag şi Turcii cu acelaşi înţeles ca în rom.).
calpuzan s m (V. calp, + lat. usus, întrebuinţare). 1) Cel ce întrebuinţează, monede calpe, falşe; 2) şarlatan, înşelător. Şi turcii zic kalpazan.
caltaboş a. m. V. cartaboş. calţavete s. f. pi- (lat. dela calceus, încălţăminte; bentulus, bantă). Bente elastice pentru legat colţunii, ca să nu cadă jos.
câlţi sau căiţi s. m. (lat. dela collisus, bătucit, sfărâmat). Rămăşiţe încâlcite, bătucite, dela răgilarea fuiorului de in sau de cânepă.
călţui (a) v. A astupă cu câlţi o crăpătură, un loc ce curge.
călţun s. m. (lat. dela calceus, calceum, încălţăminte). Ciorap, colţun. Bot. călţunul doamnei, floare în forma de călţun. călţunar s. /«.‘Cel ce face călţuni. călţunaş s. m. 1) Mic ciorap; 2) pi. mici plăcinte triunghiulare (fierte, amestecate cu unt şi zahăr; sau coapte); 3) Bot.. O plantă bună de mâncat, zisă şi păpădie.
calu-dracului s. m. V. cal, drac. Zool. O insectă mare, subţire, cu aripi lungi.
călugăr s. m. (gr. kalos, bun ; gheraias bătrân). Bis. Bătrân retras la o mănăstire, urmând disciplina monachală, petrecându-şi viaţa în rugăciune şi fapte bune.
călugăraş s. m. 1) Monah tânăr; 2) fig. gogoloi negru, conic, care aprins, face un fum mirositor, cu care se afumă şi se parfumează casa.
călugăresc, ească adj. Dela călugări, ca la călugări.
călugăreşte adv. V. călugăr. Ca şi călugării; după obiceiurile călugărilor.
călugări (a se) v. V. călugăr. A deveni monah, călugăr; a îmbrăcă haina de călugăr; fig. a deveni abstinent.
călugărie s. f. 1) Situaţia sau îndeletnicirea de călugăr; fig. mănăstire.
călugărime s. f. Mulţimea de călugări; tagma, ceata călugărească.
călugărie s. f. Actul ţie a intra în tagma călugărească, a se face călugăr; care se face cu anume reguli, rugăciuni, postire.
călugăriţă s. f. 1) Femee care duce viaţă călugărească într’o mănăstire; Zool. Un fel de insectă neagră, ce face mişcări de pare că se închină.
calup s. n. (arab kalab, tipar; formă). 1) Forma de lemn pe care se lucrează botine, ciobote, cizme, zisă şi calapod. V. 2) Formă pentru făcut pe ea pălării, căciuli; 3) formă, bucată (de săpun); 4) tipar în general. Şi Turcii şi Bulgarii au acest cuvânt, calupciu s. m. Fig. înşelător, căluş c. n. (daco-gr. dela kolos, trunchiat, scurtat). 1) Trunchişor de lemn, conic sau piramidal, ce se bagă forţat spre a astupă gura cuiva (de către răufăcători); 2) V. cal-mic cal; 3) suport pentru tablou (la pictori— după fr. chevalet, căluţ); 4) scăunaş de vioară; 5) mic cleşte de lemn pentru prins cămeşile la uscat; 6) partea frâului ce se pune în gura calului; 7) buştean despicat în scânduri.
căluşari s. m. pl. (lat. dela colusor, tovarăş de joc). Tovorăşie, ceată de jucători, ce dau un fel de reprezentaţii cu caracter vechiu roman, însoţite de jocuri, cu o agerime deosebită de mişcări, cam în timpul serbătorilor Ru-salilor, (corespunzătoare cu rozaliile antice).
căluşel s. m. V. cal. 1) Mic cal; 2) căluţ de lemu (ce se îuvârteşte de o roată mare) pe caie încalecă copiii la serbările dela moşi sau altă dată. căluţ s. m. Cal mic.
calvariu s. n. (ebreu, este numele muntelui pe care a fost răstignit Christos). Fig. tortură mare.
calvinesc ească adj. V. urm. Ce este de ritul calvin.
calvinista s. n. (Dela numele lui Calvin, (1509—1564 întemeetorul sectei religioase, care se deosebeşte de celelalte rituri piotestante prin : forma cu totul democra ică a ierarhiei; suprimarea oricărei ceremonii; negarea tradiţiilor, reducerea tainelor numai la botez şi cuminecătură). Religia dominantă în Elveţia, Scoţia şi Olanda.
calvinist s. m. V. preced. Cel ce tine de religia calvină.
calviţle s. f. (lat. calvities, chelie). Lipsa de păr pe cap.
cam adv. (lat. dela quam, cât, de cât). 1) Aproape ca, aproape cât; cât; 2) oare cum; cam încet.
cămară s. f. (daco-gr. kamara, cameră boltită). Cameră mică, în care se păstrează mai ales lucruri de mâncare. Şi ungurii ziic kamara.
camarad s. m. (Spaniol camarado, din aceiaşi cameră). 1) Militar de acelaş grad cu un altul sau care stă la un loc în aceiaşi cameră ; 2) tovarăş, coleg; 4) prieten, amic.
camaraderie s. f. V. preced, (fr. camaraderie). Prietenia între camarazi.
cămăraşs. m. V. cămară. Cel ce aie cheile dela cămară. — în vechime funcţiunea de a administra bunurile domnitorului, sau veniturile de la ocne, din vânzarea sărei. (Şi ungurii zic kamaros).
cămărăşei s. m. pi. în vechime funcţinoarii subalterni ai cămăraşului. cămărăşie s. f. Funcţiunea de cămăraş. camarilă s. f. (spaniol diminutiv dela cant ar a, cameră). Prietenii de cpneră ai suveranului în Spania, cari îl infuenţau în actele de guvernare; de aci, gaşcă în jurul unui suveran sad unui personagiu, care îl in-iiuenţează în guvernare, cămăruţă s. f. V. cămară. Cămară mică. cămaşă s. f. (lat. camisa, cămaşă). î) Prima îmbrăcăminte de pânză a corpului; 2) pojghiţă, înveliş (la vin); 3) înveiitoare la un dosar ; 4) pojghiţa unui bob. cămăşuţă e. f. Cămaşă mică. camătă s. f. (din gr. bizantin kămatos; dela kamatodes, care seacă). Dobândă mare ia banii ce se împrumută cuiva, în cât îi seacă, îl sărăceşte.
cămătar s. nu V- camătă. Cel ce ia camătă la împrumuturi de bani. cămătăresc, ească adj. Ca de cămătar, cămătăreşte adv. Cum face un cămătar, cambial, ă adj. Ca pentru cambie, privitor la cambii — acţiune cambială.
cambie s. f. (italian cambio poliţă, dela rambiare, a schimbă). înscris de datorie făcut pe anume formular de hârtie şi care e supus la anumite reguli de judecată în caz ac neplată la termen. V. poliţa.
camee s. f. (fr. camee). Peatră fină (pentru bijuterie) sculptată în relief.
cameleon (fr. cameleon). Zool. Numele unei reptile care îşi schimbă coloarea pielei sau după aceea a vegetaţiei unde trăeşte,
sau sub influenţa fricei, corpul lui ia difefite nuanţe: roş, galben, negru, verde, alb. şi cari apar prin pielea lui foarte subţire. Prin asemănare se zice cameleon omului făţainic sau omului politic, care bece dintr’un partid într’altul, care îşi schimbă opiniile.
camelia s. f. (fr. camelia) Bot. Numirea unei flori frumoase (dela numele călugărului Camelii care o aduse în Europa din Asia orientală).
cameră s. f. (lat. camera, odae, cameră).
1)	Odae, încăpere dîntr’o casă, locuinţă; 2) Adunarea deputaţilor, localul unde se adună deputaţii şi discută facerea legilor şi le votează.
. camerier s. m. (fr. camerier). Odăiaş, om care face serviciul de a curaţi şi îngriji ca-merile.
cameristă s. f. V. cameră. 1) Femee care curăţă şi îngrijeşte de camere la o casă boe-rească.
camfor s. n. (lat. camphora). Substanţă cu miros foarte pătrunzător, extrasă din dafinul camforat; bună contia Umflăturilor şl contra insectelor rele.
camforar s. m. Bot. Plantă ce produce camfor (laur, dafin de camfor).
camforat ă aaj. Cu camfor sau cu miros de camfor.
camgar s. n. Numirea unui fel de stofă englezească, având oare cari figuri reliefe in ţesătură.
cămila s f. (lat. camelus, cămila, gr. ka-melos). Zool. Animal mare patruped cu una sau două umflături (gheburi mari pe spate; trăeşte în ţările calde şi duce greutăţi mari pe spinare (rari exemplare trăesc şi la noi).
camilavcă s. f. (gr. dela kam, a se anevoi; laf, a vedea). Biser. Broboadă neagră, ce se pune peste potcap la călugări şi care are scopul de a împiedecă vederea în dreapta şi în stânga.
cămilar s. m. Cel ce îngrijeşte de cămilă, cămin s. n. (lat. caminus, vatră, cuptor).
1)	Vatră ; 2) casă ; 3) fig. locuinţă ; 4) azi!;
5)	internat pentru studenţi.
cămină s. f. V. comină. Vechiu. Dare zecimală pe băuturi din comină. Mcld.
căminar s. m. (dela vorba comină, rămăşiţă din struguri storşi, din care se face spirt). Vechiu funcţionar, care adună dările din fabricarea de băuturi spirtoase.
căminar s. m. V. preced. Funcţionar care adună comină.
camion s. n. (fr. camion). Car format din-ti’o platformă lată, aşezată pe patru roate, care serveşte pentru transportat mobile sau alte obiecte grele.
cam
92
can
camlonaj s. n. V. camion. Transportarea cu camionul, sau plata pentru aceasta.
camlzol (strict cam'zon) s. n. (fr. cami-sole — dela lat. camisa, cămaşă). Haină subţire, bluză, pentru femei,- croită nu pe talie, ci ca o cămaşă scurtă.
câmp s. n. şi s. m. (lat. campus, câmp ş:s). 1) întindere mare plană, de pământ; 2) păşune 'ntinsă ; 3) locul cu sămănături; 4) fig. lărgime, spaţiu, libertate ; 5) artist, fundul unui tablou ; 6)militar. locul unei lupte ; 7) fig. câmp (de activitate), cuprins.
campâ (a) v. (fr. camper). A aşeza o armată în lagăr, în câmp.
campanie s. f. (fr. campagne). Expediţie militară, merge la resbel, la luptă; fig. campanie, luptă (electorală, de presă, etc).
câmpean, eancă s. Cel ce este dela câmp, .dela şes.
câmpenesc, ească adj. Ca la câmp; dela câmp.
câmpie s. f. V. câmp. Câmpie mare. cântpit ă s. f. Câmpie mică între munţi, campion s. m. (fr- Champion, cel ce luptă), Cel ce este în fruntea unei lupte de întrecere (politică sau sportivă).
cană sau canea s. f. (lat. canna, ţeayâ, tub). Robinet, slăvină.
cană s. f. (lat. dela canna, tub ţe-'vă). Vas în forma de tub, cilindric. Şi ungurii zic anna.
canaf s. n. (daco-gr. dela kannavos, fuior de cânepă). Ciucur, format din multe fire legate împreuuă la un capăt, iar testul atârnând liber, ca un fuior. — Şi ungur, kanaf şi germ. cnauf.
canal s. n. (lat. canalis. ţeavă, şanţ) 1) Tub,; 2) jghiab pentru scurgere, şanţ; 3) geogr. parte foarte îngustă a mării; 4) mat. conduct; 5) fig. mijlocire.
canalie s. f. (fr. canaille, dela lat cana-glia (din caniş, câine). Insultă ce se spune unui om rău, vrednic de dispreţ.
canaliza (a) v. V. canal. A face canaluri de scurgere, a aşeză tuburi sau a face şanţul i de scurgerea apei sau lichidelor; fig. a da directivă, îndrumare, canalizare s. f. Faptul de a canalizâ. canalizat ă adj. Care are canaluri de scurgere ; fig. îndreptat, dirijat.
canapea s. f. (fr. canapi). Scaun lung cu răzămătoare sau spătar, pe care pot şedea 2 sau 3 persoane.
canapeluţă s. f. V. preced. Canapea mică. canar s. m. (lat. dela canere, a cântă şi insulele Canare). Zool. Pasăre cântăreaţă cu penele galbene.
canară s. f. (lat. dela canora, răsunătoare, încântătoare). 1) Stâncă din munte ce produce ecou ; generalizat — stâncă; 2) păşune îmbelşugată. — Şi turcii zic kanară. cănăriţă s. f. Parte femeiască de canar, canat s. n. (daco-gr. kanes, kanetos, capac). Jumătatea unei uşi (sau ferestre) cu două deschideri, care se îmbină ca un capac. — Şi turcii zic kanat..
cănăţue s. f. V. cană. Cană mică. canava s. f. (fr. canevas din gr. kanavios, ce serveşte ca model). 1) Brodătie cu fire de lână sau de aţă colorată, jre o pânză rară, ale cărei pairate se aseamănă cu ale modelului şi servesc drept îndrumare Ia aşezarea colorilor şi formei figurilor; 2) pânza pentru canava. Se crede că şi de la această pânză, care în 1. italiană se chiamă canavaccio, ar fi numirea acestui fel de broderie.
canavăţ s. n. (ital. canavaccio) O stofă vărgată de lână.
cancan, uri s. n. (fr. cancan dela gr. kan, kan (?) aşa, aşa). 1) Bârfeli reciproce; intrigi ordinate; 2)joc francez indecent, cance s. f. V. cange. cancelar s. m. V. cancelarie. 1) Demni-* tarul cel mai înalt al unui imperiu, pe lângă persoana împăratului; 2) secretar de consulat.
cancelar e s. f. (lat. dela cancellare, a încuujura cu gratii (cancellus, gratie, ţepuşă).
1)	încăpere (în vechime închisă cu gratii) unde lucrează, scriu funcţionarii; 2) camera rezervată persoanelor oficiale ale unei instituţii; 3) fig. autoritate oficială; 4) autoiitatea şi birourile cancelarului.
cancelarist s. m. Funcţionar dintr’o cancelarie, copist.
cancer s. n. Medic. (lat. cancer, tac). 1) Umtlătură rea ce se poate produce în dife- ‘ rite părţi ale corpului şi care nu are încă leac; 2) un semn al zodiacului ce aparţine lunei Iunie; 3) o constelaţie pe cer; 4) fig. un rău care distruge treptat.
canceros, os să adj. V. preced. în genul cancerului; cu cancer.	'
canciog s. n. (dela vorba cance). 1) Mistrie de zidar pentru aruncat tencuială; 2) uneltă îndoită ca o cance.
când adv. şi conj. (lat. quando, când).
1)	Arată timpul sau însoţeşte vorba ce determină timpul unei lucrări; 2) înlocueşte pe cum — ca şi când ar fi fraţi; 3) când şi când, rar; 4) când ae când — aproape —
aproape.
candel s. n, (fr. dela candir, a cristaliza (zahărul). Zahăr cristalizat, compact, iar nu poros.
candelă s. f. (lat. candela, lumânare — dela tandeo, a (fi strălucitor). 1) Vas cu untdelemn, ce aide prin ajutorul unui fitil, mai ales întrebuinţat în biserici, adeseori susţinut de fiumoase vase de metal, artistic lucrate şi suspendate cu lanţuri în faţa icoanelor; 2) Candela, veche şi serioasă revistă bucovineană.
candelabru s. n. V. candel"1, (lat. candela + habere, (candelabrum) a avea candele). Luminător, sfeşnic cu mai multe candele sau cu mai multe lumânăii.
candid, ă aaj. (lat. candidus, strălucitor, senin, curat, sincer, cinstit). Curat, nepătat, senin, cinstit, nevinovat.
candid adv. V. preced. Cu nevinovăţie, senin, nepătat.
candidă (a) v. (lat. dela candeo, ere, a fi ‘ alb, strălucitor (candidaţii la Romani, spre a ii recunoscuţi, se îmbrăcau în. haină albă). A fi propus sau a se propune pentru o funcţiune, pentru o demnitate, spre a fi apoi ales sau numit în acea funcţiune sau demnitate.
candidat s. m. V. preced. Cel care candidează.
candidatură s. f. V. candidă. Propunerea de a fi ales sau numit într’o funcţiune sau demnitate, mai ales politică şi care se depune la.tribunal de către un număr de alegători prin petiţie scrisă.
candoare s. f. (lat. candor, strălucire, seninătate, nevinovăţie, virtute). Seninătate şi nevinovăţie sulletească.
candriu adj. (fr. diform din cendree (cit. sandre) cenuşiu). De culoare cenuşie (stofă de lână).
cândva, adv. (lat. V. când -f- vagus nesigur, nehotărît). Timp nehotărît, nesigur; vreodată.
câne s. m. V. câine. canea s. f. V. cană.
căneală s. f. (lat. canus, sur (părul). Văp-seală neagră (pentru păr).
cânepă s. f. (lat. şi grec. kannabis, cânepă). Bct. Numirea plantei text le şi olia-genoasc, din firele căreia se ţese pânză şi se fac frânghii, iar din săminţe, oleiu. — Cânepa dracuiui. Bot. o plantă asemănătoare cânepei ; fam. chica, părul. Slavii zic karaplea.
cânepar s. m. V. prec. Zool. Numele unei păsărele cu pene cenuşii, ce cântă plăcut cânepioară s. f. Bot. Plantă asemănătoare cu cânepa.
cânepişte s. f. Loc unde creşte multă cânepă; sămănătoare de cânepă.
cânepiu adj. De coloarea cânepei — verde cenuşiu; fig. fam. cam beat.
cange s. f. (lat. dela cancelus, gratie» ţepuşă, ca ital. gancid). Băţ lung cu un cârlig la capăt (şi uneori şi cu o ţepuşă în vârf, servind ca armă, spre a înţepa şi spre a prinde). Fig. ghiară mână. cângiuit ă adj. Cu cârlig ca o cange, cangrenă s. f. (fr. gangrâne, din gr. gag-graina, dela grad, consum). Medic. Distrugerea, putrezirea, ţesuturilor vii în carne, cu tendinţa de a cuprinde şi a ucide tot organismul. Fig. Corupţie, stricăciune care se întinde şi distruge — cangrenă socială.
cangrenă (a se) v. V. preced. A începe putrezirea, distrugerea cărnii vii, prin cangrenă.
cangrenos, oasă adj. Cu cangrenă, în stare de cangrenă.
cang.ru s. m. Zool. Numirea unui anima, rozător, care are la burtă o pungă, în care îşt poartă puiul.
căni (a) v. V. căneală. A văpsi (părul); a da coloare la ceva; a se căni(un metal) a prinde rugină, cocleală.
canibf.l s. m. (indian kanw'ba, numire dată uuor sălbatici cari mănâncă oameni). Mâncător de oameni. Fig. om aud, foarte rău.
canibalism s. n. V. pre ed. Mâncător de oameni; fig. cruzime, răutate mare, faţă de oameni.
caniculă s, f. (lat. dela caniş, câine, canicula, căţeluşă, — de aci numirea constelaţiei de pe cer zisă a câinelui mare, ce corespundea o dată cu cele mai mari călduri din Iftlie şi August). 1) Vacanţă, repaus pe timpul de vată, la şcoli şi la alte instituţii din tfauza marilor călduri.
canicular, ă adj. V. prec. Din timpul marilor călduri; de vacanţă.
canin ă adj. (lat. caninus, câinesc). Câinesc (dinte ascuţit).
caniotă s. f. (fr. cagnotte), un vas în care se pun contribuţiile impuse jucătorilor (de cărţi) în anumit scop). Sumă adunată dela jucătorii de cărţi spre a plăti ceva sau a da bacşiş servitoiilor.
cănit, ă adj. V. căni. 1) Văpsit (părul), colorat; 2) ruginit (o tinichea, un vas de metal).
canon s. n. (gr. kanon, regulă, disciplină, îndreptare). 'Bis. 1) Regulamentul bisericesc statornicit de părinţii.Biseiicei; 2) pede psă conform canoanelor; 3) citire mică, zilnică, în onoarea unui sfânt; 4) fig. tortură, chin; 5) fig. iron. intonaţie de rugă, de cerşitoiie.
canonadă s. f. (fr. dela canon, tun (de artilerie). Tragere cu tunul; lovituri de tun.
canoni (a) v. V. canon. 1) A impune o pedeapsă canonică; 2) a tortură, a chinui (fig)-
--COTT
m
.
canonic, ă acfj. 1) Privitor la canoanele bisericeşti; 2) funcţiune eclesiastică în biserica catolică; persoana ce o îndeplineşte, canonicat s. n. Funcţinnea de canonic, canoniceşte adv. Conform cu prescripţi-unile canoaneler bisericeşti.
canonieră s. f. dela canon tun) Marin. Vapor de răsboiu înarmat cu unul sau mai multe tunuri.
canonit, ă adj. V. canoni. Chinuit torturat; bis. pedepsit conform canoanelor.
canoniza (a) v. Bis. V. canon. A aşeza în numărul sfinţilor (pe un martir, sfânt, ori personagiu deosebit al creştinătăţii).
canonizare s. f. V. preced. Faptul de a canoniza.
cânt s. n. (lat. cantus). Acţiunea de a cânta ; felul cântărei; poet. cântec.
cântă (a) v. (lat. cantare). 1) A scoate sunete plăcute sau a execu a o compoziţie muzicală cu vocea sau cu un instrument; 2) a recita o poezie; 3) a articula sunete (o pasăre); 4) fig. a lăudă, celebră ; 5) fig. a prevesti, a prezice, a preveni: i-am cântat-o eu lui, dar n’a ascultat; 6) a zice, cântă art. 2 din lege.
cantalup s. m. (fr. cantaloup). Bot. Mic pepene galben (zămos) foarte plăcut la gust şi cu miros plăcut.
cântar s. n. (lat. dela quantum, câtă cantitate; cu terminaţia arj. 1) Instrument cu care se măsoară cantităţi de mărfuri după greutate. (Acest cuvânt s’ct format in imperiul latin de răsărit *şi este la toate popoarele din peninsuta balcanică şi la Unguri). 2) măsură de greutate, în vechime, de 100 ocale. V. o că.
cantaragiu s. m. V. preced. Cel ce măsoară cu cântarul mărfuri; cel ce cântăreşte (la vamă, la gară .
cântare s. f. V. cântă. 1) Acţiunea de a cântă ; 2) bucată muzicală: Cântarea cântărilor, o parte din S-ta Scriptură, atribuită lui Solomon.
câtităreală s. f. Acţiunea de a cântări, măsurare cu cântarul; fig. apreciere miti-culoasă.
cântăreţ, eaţă adj. şi s. 1) C.ei care ştie să cânte ; 2) muzicant profesionist; 3) bis. dascăl ce cântă în timpul serviciilor bisericeşti la strană ; 4) fig. poet.
cântăreaţă s. f. Femee ce ştie să cânte ca artistă.
cântări (a) v. V. cântar. 1) A măsură cu cântarul greutatea unui obiect; 1) a avea o greutate; 3) fig. a aprecia just; 4) a fi cu precauţie, cu luare aminte.
cantarldă s. f. (gr. hantharos, cărăbuş ei-dos, aspect). Zool. Numirea unei insecte cole-optere, ce creşte mai ales pe arborele numit frasin şi care uscată se preface în praf foarte iritant, ce se pune la vizicători (luat cu băutură, intern, este foarte vătămător sănătăţei).
cântărit, ă adj. Măsurat cu cântarul; s. n. măsurarea cu cântarul. Fig. bine judeca*, bine apreciat; moderat, chibzuit, cântat s. n. Făptui de a cântă, cantată s. f. (lat. cantatus cântat). Muzic.
1)	Mică poemă compusă spre a fi cânta â ;
2)	muzica pentru o astfel de poemă, cântător, oare adj. 1) Care cântă; 2) fig.
cocoş ; 3) )Jur. zori de ziuă sau timpul când cântă cocoşii de ziuă. cântate (pe) adv. Fig. Pe nimic, cantatrîce s. f. (fr. cantatrice din lat. cantatrix). Femee cântăreaţă de mesei ie.
cântătură s. f. cântare (bis. pentiu morţi).
cântec s. n. (lat. eantieum). 1) Acţiunea de a cânta; 2) şir de sunete piăcute, produse cu vocea—cântec popular, compus de popor fără a se şti când; 3) ciripit de pasai i cântat, are ; 4) compoziţie în versuri, — baladă ; 5) cântec de lume, poiezie de dragoste ; 6) cântec de stea, ce se cântă mergând cu steaua !a Crăciun; 7) fig. complicaţie — e cu cântec.
cântecel s. n. Mic, scurt, cântec, cantilenă s. f. (lat, cantilena, cântec obişnuit, uzat). Muz. Romanţă sentimentală cu accente grave.
cănţilerie s. f. (şi canţilerist). V. cancelarie.
cantină s. f. (fr. cantine). 1) Mică prăvălie unde se vinde mâncare şi beutură soldaţilor sau lucrătorilor; 2) mic restaurant pe lângă o şcoală sau o autoritate, cantinier s. Stăpânul unei cantine, cantinieră s. f. Femeea cantinierului sau stăpâna unei cantine.
cantitate s. f. (fr. quantite dela lat. quan-tus, cât de mare). Câtime, câtăţime ; aceea ce are proprietate de a se spori sau a se micşora; muzic. şi gram. durata sunetelor sau a silabei , r.
cantitativ ă adj. adv. Cu privire la cantitate ; de cantitate, după cantitate.
canton s. n. (fr. canton). 1) Subdiviziune administrativă conţinând un număr mai mar; sau mai mic de comune (în Elveţia şi în Franţa); 2) Locuinţa unui cantonier, aşezat la marginea drumului de care el îngrijeşte, de cale ferată ori şosea, dela un canton la altul; 3) dimensiune.
can
95
cap
cantonâ (a) v. (fr. cantonner, a aşeza o trupă de ostaşi într’un canton (mai multe comune). Milt. A aşeză o trupă militară prin casele unei localităţi de sat sau oraş.
cantonai ă adj. (fr. cantonai). Cu privire la ca ton, de canton.
cantonament s. m. (fr. cantonnement). Acliunea de a cantonâ trupele ; aşezarea în gardă a trupelor.
canţonetă s. f. (fr. chansonette, dela chanson, cântec). Mic cântec; cântec scuit, disfrac iv (şi ital. canzone).
cantonier s. m. (fr. cantonnier). Cel însărcinat să îngrijească de o porţiune de drum şi care locueşte într’un canton. , câni or s. m. (lat. cantor, cântăreţ). Cân-1ăreţ la biserică sau la un temp u.
cantar s. n. (lat. dela quantum, câţi bani, ce preţ, câtă cantitate). Biuroul de primirea banilor şi facerea plăţilor unei întreprinderi, (fr. comptoir).
canulă s. f. (lat. canula dela canna, ţeavă). Medic. Mică ţeavă, pentru introdus sau scurs un lichid.
cânură s. f. (lat. dela cana, bătrână, lână din firele mai bătrâne, groase, vârfurile părului de oae, cari sunt mai vechi de cât rădăcinile ; din canură seiace b. tătura la ţesut.
câolin s. n. Num rea chineză a unui pământ ce intră în compoziţia porţelanului (un fel de cretă albă, ce se găseşte şi în jud. Mehedinţi).
caos diformare din haos. ■ cap, s. m. n.(p-l. capi, capuri şi capete) (lat. din caput, ca ). 1) Organ ce conţine creerul;
2)	Şeful, comandantul; 3) început sa • sfârşit; 4) Vârful; 5) Geogr. o parte de pământ înaintată în apă; 6) Fig. inteligenţă, pricepere ; 7) cap, individ, fiinţă, pe soană; 8) Scuitat, cap.=capitol; 9) pl. fete) capitol;
10)	fig. grijă, sarcină—toate’s pe capul meu.
capabil, ă adj. (lat. cap + halite, cap priceput). Cu cap priceput, inteligent, înţelept (prin fr. capable).
capac s. n. (cap-flat. ac=ca şi—cap). 1) Acoperiş ce se pune deasupra pe oală sau pe orice alt vas: 2) partea de deasupra a îăz i; 3) ’nchizătoare d * ceas:mic, cutie, etc. 4) coperiş de sic iu; 5) petec ce acoper e buzunaru ; 6) dublură la fundul nădragilor; 7) î velişul b oaştei ţestoase; 8) Strâmbarea capetelor la smeul de hârtie; 9) i-a pus capac — a complectat, a sfârşit. Se aude şi l i Turci. B lgari.
capacitate s. f. (lat. capacitas, încăpere^ cupri dere). I) Cuprindere (cât încape); 2) fig. int lig nţ;, pricepere; 4) om f. pr.ceput şi inteligent.
capamâ s. f. (turc kapamă). Numirea unei mâncări de puiu sau de miel cu sta ide sau c ceapă măruntă, ce se ferbe acoperită.
capangă s. f. (lat. compus din capio, prind ; ango, strâng). Laţ, cursă, ce prinde şi strânge, ghiară, caţă.
căpăstru s. n. (lat. capistrum, căpăs'ru). Legătură anume p ntru capul calului, făcută din frânghie sau dn curea.
capăt s. n. (1 t. caput, capăt). 1) început;
2)	sfâi şit; 3) vârf, margine ; 4) vârful osiei; 5) fi . rezultat, scop.
căpătă (a) v. (lat. dela captare, a umblă să apuce cevâ, a at age). A obţine, a dobândi prin cerere, prin stăruin ă.
căpâtâiu s. n. (dela cap şi capăt). 1) Sprijin de pus capul (perină); 2) vârf de I ran, butuc pentru aşezat lemnul spre a-1 tăi r; 3) bucată mică (de frânghie); 4) început ; 5) sfârşit; 6) fig. o locuinţă, adăpost om fără căpătâiu.
câpăţină s. f. (lat. capito, caritoriis — cu cap mare). 1) Tîgvă mare de cap; 2) cap de animal; 3) fig. cap sec, prost; 4) rădăcină (bulb) de ceapă sau usturoi etc. ?) Lrmă conică (de zahăr); 6) butuc de roată.
căpăţinos ă adj. Cu cap mare ; fig. gro* la cap, încăpăţînat, căpătare s. f. Acţiunea de a căpăta, capătueală s. f. (lat. dela cuptio, prindere, apucare). 1) Prindere, a ucare | de beneficii);
2)	situaţie, aşezar e fig. funcţie de procopseală. căpătui (a I se) v. (lat. d:la captio, capto)
prindere, apucare ; captatio, căutarea de a pune mâna pe ceva). 1) A apucă, a obţine s situaţie, un beneficiu; 2) fam. a se câsăto.i;
3)	fig. a prinde stare, avere ; 4) a pune ta o sl i. bă.
căpcân şi căpcăun s. m. (compus rom. din cap-\ căne). 1) Om rău, teribil, ca un câine;
2)	măn ător de oameni; 3) barbar, sălbatic ; se ap'ică mai ales la tătari barbari.
căpcană s. f. (lat. din capio, apuc ; camus; laţ), i rinzăt rare c e animale ; cursă anume construită spre a prinde, căpcăun s. m. amplif. din căpcăn. căpchiea (a) v. (lat. comp. cap + quies, quietis, sfârşit, încetare. 1) A sări din minţi, a î, ebuni; 2) a turbă, cap-d’operă s. n. V. capod peră.
•capelă s. f. (ita. cappella). 1) Mică biserică. 2) Cu înţelese de cădire sau a operiş pentru cap, vine dela lat. cap + pellis, căciulă ; Muzic. Orchestră sau cor în care cântă şi femei.
capelan s. m. V. capelă. Bis. Cel ce îngrijeşte de o capelă.
cap
96
cap
capel-maistru s. m. (V. capelă şi ma'sti u). Conducătorul unei orchestre ; şeful unei iţjuzic: militare.
căpeneag s. n. (dela vorba cap). 1) Stâlp cu mai mui e capete (vârfu; i) în cate se atârnă vase; 2) stâlp de care se leagă o frânghie ;
3)	manta care nu se îmbracă pe mâneci, ci numai se leagă cu un şnur în dreptul gâtului, specială pentru păst ri. V. şi chepeneag. Şi Ungurii zic kopepyeg.
caper s. m. (fr. câprier). Bot. Numirea unui aiboraş din ţările călduroase, ce face fiUcte de mâncare.
caperă s. f. V. preced. Fructul de ca; er. căpeţeală s. f. (lat. captio, piindere ; cap-tialis, de pindere). Partea frâului ce cuprinde capul calului.
căpeţel s. V. capăt. 1) Mic capăt, mi.ă bucăţică din ceva lu.ig ; 2) mic rest de lu-riiânai e ; 3) lumânărică la mort.
căpetenie s. f. (lat. cap-\-teneo, cap a ţine, hotărî, stăpâni). Şef, conducător, comandant. superior ; adj. de căpetenie=principal, fundamental. (în vechime era capul unei unităţi de luptă — ceată).
căplâ (a) v. (lat. capio, capere, a fi prins de o boală). 1) A îi.ebuni, a fi sărit din minţi ;
2)	a fi turburat la minte ; 3) fig. a ameţi.
căpiat, â adj. V. prec. 1) Turba1, sărit din mir ţi; 2) fig. ameţit.
câpie s. f. V. p; eced. 1) Turbare la minte, ameţeală de cree.; 2) nebunie.
capilar, ă adj. (lat. capilla/iu>?, dela ca-piilus, păr). 1) Pr.vior la peri; 2) subţire, in ca un fir de păr; 3) anat. mici ramificări ale vinelor.
capilaritate s. f. V. preced. 1) S'area unui iub sau vas fin, subţire ca un păr; 2) fizic. Proprietatea atrăgătoare sau respingătoare a tuburilor, vaselor capilare, faţă de lichidele ce trec prin ele.
capântortură s. f. (din cap şi întoarce). Zoo/. Numirea unri păsări agăţătoare, ce suceşte capul mereu.
capişon s. n. (fr. capuchon, (citit capiuşon).
1)	Glugă, penru acoperit capul; 2) căciuliţă ca o glugă, peniru copii mici.
capişte s. f. (slav dela capi, ido', casa idolilor). 1) Num re dată templului păgân ;
2)	locaş de desfrânări.
căplstere s. f. (lat. capistrum, căpăstru, botniţă şi lat. capisterium albiuţă de vânturat grâul). 1) Legătură de pus în capul calului, căpăstru ; 2) Covăţică, albiuţă de luat făina, sau în care curge făina la moară.
căpiţă s. f. (baza cap, căpuţ). Clar, grămadă de fân, adunat în grabă, pe câmp, în
formă de mic stog. Şi Bulgarii ai acest cuvânt kopiţa.
capital s. n. şi adj. (lat. capitalis, de căpetenie, principal). 1) Esenţial, principal; 2) sumă de bani ce produce venit 3) avere ;
4)	fond intelectual ; 5) adj. de execuţie, decapitare.
capitală s. f. V. preced. Oraş de căpete lie, oraş principal, oraş unde stau autorităţile principale ale ţâr i, judeţului sau provinciei.
capitalist, ă. V. capital. Cu privire la capital; bazat pe capital; s. m. cel ce aie bani mulţi, capital mare.
capitaliza (a) v. A adăuga la capita , la banii ce formea/ă capitala).
căpitan s. m. (fr. capitaine, din lat. caput capitis, cap). Cap, şef ai unei companii de soldaţi, al unei baterii, etc. fig. şeful suprem, căpităneasă s. f. Femeea căpitanului, căpitănie s. f. V. 'prec. Funcţiunea de căpitan; reşedinţa căpitanului (de poit).
capitaţiune s. f. (lat. a.pitatio). Contribuţie pe cap.
capitel s. n. (lat. capitellum, dela caput, cap). An it. Capăt..l împodobit delr vârf 1 unei coloane architecto,ale.
capitol capitoliu s. n. (lat. Capitolium). Cetăţue pe muntele Capitoliu în Roma, unde se încoronau vitejii, (lat. capitulum, capitol, (dela caput, cap). 1) Parte dintro scriere, care are un început nou, deosebit; 2) dest.-naţie budgetară a unor sume; 3) veche fortăreaţă în Roma.
capitonat ă adj. (fr. dela capitonner, a umplea ca câlţi sau vată (o pernă, saltea, etc.) şi din loc in loc a prinde cu fir tare de aji). Umplut cu vată, etc. şi cusut pe deasupra cu foj me de romburi sau prns d n loc în loc, cum se fac saltelele, cap tul s. n. V. capitol. captulă (a) v. (lat. dela caput, cap; tol-lere, a iâdicâ, a lua cu totul). A se supun?, a se da învins, a se predă.
capitular acj. V. capitol. Aparţinător unui capitol.
capitulare s. f. V. capitulă. Faptul de a capitulă.
căplu, e adj. şi adu. V. căpia, căpiat. capo (d’a) adv. (ital. d’a capo). Dela capăt, dela început.
capo-doperă s. f. (ital. capo, cap ; de; opera, lucrare). Lucrare originală de mare importanţă mai ales artistică; compoziţie literară sau artistică de mare valoare.
caporal s. m. (fr. caporal, din lat. cap-\-ora-lis, de capăt). Şef dela capăt; primul grad cu care începe ierarhia militară în infanterie.
cap
97
cap
capot s. n. (fr. capote, manta lungă cu capişon). Haină lu gă, uşoară, ce poartă femeile în casă.
capoţel s n. V. capct. Mic capot, capră s. f. (lat. capra, capră). Zoo!, î) Nemirea animalului patruped, ca e cu uşurinţă se agaţă pe stânci; 2) scaunul pentru vizitiu la o trăsură; 3) scaun din două perechi de lemne crucişe, pe care se aşează orizontal lemnul .spre a-1 tăia cu îerestiăul;
4)	aparat pentru ridicat greutăţi; 5) scândură pe patru picioare pentru dlilgheri, etc.; 6) suport pentru scânduiile patului (la ţară); 7) osişor articular pentru joc ; 8) partea din pod a coşului, (horn); 9) ironic, poseda Grecului ; 10) Capra dracului, — lupul vrăbiilor; Zool. capră neagră, capră sălbatecă, din munţi.
, capre s■ pl. Petece care repară încălţămintea dela jumătate până la vârf.
căprar s. m. V. capră. 1) Păzitor de capre; 2) caporal, primul grad militar în infanterie.
căprărie s. f. V. preced. 1). Funcţiunea, giadul de caporal; 2) mică trupă de soldaţi sub ordinile unui caporal, capricios, casă adj. Cu capricii, capriciu s. n. (lat. dela vorba capra, din cauza felului de a umblă al caprei, pe unde vrei ea). Gust cu încăpăţinare de a face ceva, adesea făiă anume raţiune ; fig. întâmplare în afară de regula obicinuită — capriciu al naturii.
capricorn s. n. (del i vorba capra şi corn). Astron. Al zecelea semn al zadiacului, dela care soarele intiă în solstiţiul de iarnă şl începe a se urca şi zua a se mări.
caprifoiu s. n. (conf. cu fr. chevre-feuille). Bot. Numirea unui arbust agăţător, ce înfloreşte iarna şi are fiori fiumos mirositoare.
caprilemă s. /• (lat. dela caprile, pentru capre) Bot Numirea unei plante din familia exercifeielor.
căprioară s. f. (lat. capriolus, capriola).
1)	capră mică; 2) capră de munte, sălbat că, ce seamănă cu cerbul; 3) poet. pop. ageră şi sprintenă la mişcări— ca o căprioară.
căprior s. m. (lat. capriolus, capră mică, dela caprea, capră, care înseamnă şi stâlp de spiijii.it) 1) Grindă de sprijinit, la coperişul casei: 2) Zool. bărbătuşul căprioarei (2). căpriorea’ă s. ţ. Aşezarea căpriorilor casei, căprlşor s. n. Bot. Numirea unei plante de baltă, cu flori galbene, originară din insula Cipru.
căpriţă s. f. 1) Capră mică; 2) Bot. numirea plantei zisă şi lobodă de grădină;
3)	numii ea unui joc şi exerciţiu de gimnastică cu sărituri, precum şi aparatul ce serveşte
la el.
capriţlos, oasă adj. adu. V. capriciu. Cu caprici', cu gusturi voluntare fără raţiune ; fig. neregulat, neînţeles, capriţiu V. capriciu.
căpriu, căprui, adj. (Ochii) negri, ai căror iris are culoare puţin verzuie sau galbenă-verzuie, ca la capră.
capsă s. f. (lat. capsa, cutie). 1) Bot. gogoaşa ce conţine seminţele unei plante (la maci); 2) mi Ut. cutiuţa cilindrică ce conţine materia aorinzibil i a unui proectil, cartuş ;
3)	mică ghioace de metri, care se prinde, se'adaptează la ceva — patente cu capse pentru închei-t.
capsoman ă adj. (compus: cap -f Sr< mania, nebunie). Încăpăţînat; cu încăpăţi-nare nebunească.
capsula s, f. V. capsă. 1) Bot. înveliş tare ce conţine seminţele unei plante; 2) farmac. înveliş tare dar solubil, ce conţine o doză de medicament; chimic. Vas rotund ce serveşte la evaporaţiuni; milit. capsă (2). capsnlar, a adj. De capsulă, cum e capsula, căpşun s. m. (din vorba căpuş (căpuşor). Bot. Planta mică ce face fructe roşii, ca fragii, dar mai mari şi mai mirositoare, căpşună s. f. V. preced. Fructul de căpşun, captă (a) v. (lat. captare, a prinde, a a-pucâ). A prinde în jghiab (un izvor de apă);
2)	jurid. a pune stăpânire pe cineva prin insinuări, şiretenie.
captalan s. (lat; dela captare, a apucă). Bot. Plantă cu frunze mari cam lipicioase şi cu Hori roşii, considerată ca bună contra ciumei şi căderei părului.
captar s. n. (lat. captare, a cuprinde). Strachină mare lată ce serveşte ca un cope-riş, deasupra unui stup de albine; coperişul u ui stup, făcut din lemn şi şindrilă. Şi Ungurii zic kaptar, iar ia stup kaptalan. captare s. f. V. captă. Acţiunea dea captă, captator s. m. Cel ce captează (2). captatorlu adj. Care are de scop captarea (jurid.).
capţlos, oasă adj. adu. (lat. captiosus). înşelător, cu viclenie (jurid.).
captiv, ă adj. (lat. captivus, prins în rls-boiu, robit). 1) Prizonier, rob de răsboiu; 2) fig. subjugat; 3) fig. lipsit de libertate.
captivă (a) v. (lat. dela captare, a prinde). Numai în inţeles figurat: a subjugă, a fer-niecâ, a atrage, a robi, a ademeni.
captivitate s. f. (lat. captiuitas, robie)-Robie, starea de rob; fig. subjugare.
7
căp
98
car
căptuşeală s. f. (lat. dela captus, prins; alia, alta, a doua). 1) Pânza, stofa ce formează dosul (dublare) unei îmbrăcăminte ; 2) ori-ce se prinde spre a dubla ceva, spre a acoperi, întări; 3) fig. înşelăciune.
căptuşi (a) v (lat. dela captus, prins). 1) A pune căptuşeală, dos (la haină, etc.); 2) fig. a înşelă; 3) a se căptuşi, a câştigă ceva (bun sau rău); 4) fig. iron. a pălmui.
căţtuşire s. f. V. preced. Acţiunea de a căptuşi.
căptuşit, ă adj. 1) Cu căpluşeală; 2) fig-înşelat; 3) pop. ameţit de beutură; 4) fig. iron. pălmuit; 5) fig. prevăzut cu multe (bancnote, acte, etc.).
capuchehaia s. m. (capu-)-turc. chehayasy, intendent, administrator). Agent al principatelor române la Constantinopol (în vechime).
căpul (a) v. V. căpătui, capugi s. m. (turc.). Portarul saraiului, sau şambelan al Porţii turceşti.
capugi-başa s. m. (turc.). Marele şambelan al Porţei turceşti.
căpuşă s. f. (lat. dela capsa, cutie). Bot. 1). Gogoaşă dela planta de riţin, ce dă oleiul purgativ, riţina; 2) boboc, mugur de plantă;
3)	mugurul de viţă; 4) Zool. păduchele de oae.
căpută s. f. (lat. capta, prinsă). Partea de jos a încălţămintei (ce se coasă la nişte turetce vechi) care cuprinde în ea piciorul.
căpută (ă) V. preced. A adăugă căpute, făcute din nou, la ciobote, cisme, ciorapi.
capuţiner s, n. (Germ. însă dela ital. ca-pucino, călugăr din ordinul Franciscanilor). Numirea unei cafele cu lapte, în care este mai multă cafea şi prea puţin lapte (ceea ce-i ,dă coloarea ca la haina de şeiac închis, cafeniu, cum poartă călugării capucini).
car sau ceriu s. m. (lat. dela caries, vechime, putregai, carie). Zool. Verme ce găureşte lemnul vechiu.
car s. n. (lat. carrus, car de cărat greutăţi).
1)	Car cu patru roate, pentru dus greutăţi;
2)	astron. Constelaţii zise şi ursa mare sau mica.
câr! interj, (onomat.). Exprim? strigătul cioarei, al corbului; fig. poreclă ţiganilor.
câr! interj. Exprimă cârâitu la păsărilor (ca şi lat. queror, a ţipă).
cărâ (a şi a se) v. (dela vorba car). 1) A duce cu carul ceva; 2) a transportă; 3) fig. a lua cu totul; 4) pop. a mâncâ mult şi repede ; 5) fig. a da lovituri; 6) a plecă repede; 7) a spune multe — cară la minciuni.
câră s. f. (daco-gr. kara, cap). Se ţine de căra lui = de capul lui; cicăleală.
carabană s. f. V. carâmb. Fig. Pulpă, carâmb de cismă.
cărăbăni (a se) v. (compus din cdrâ-f-lat. bene, bine, foarte). 1) A căra cu totul; 2) a duce tot; 3) a lua repede şi mult; 4) fig. a da lovituri multe (bătae). 5) A se cărăbăni, a plecă, a se duce cu totul; 6) a mâncâ repede şl mult..
carabină s. f. (fr. carabine, carabină). Puşcă scurtă şi uşoară.
carabiner s; m. Soldat ce poartă carabina ca armă.
cărăbuş s. m. (daco-gr. karabos, cărăbuş). Zool. Numirea unei insecte mari, ce apare câte odată în număr mare şi distruge frunza pomilor.
carâcal s. m. (fr. caracal). Pisică sălbatică din genul râsului sau dihorului, se află mai ales în nordul Africei, are blană bună.
caracatiţă s. f. (daco-gr. kara, cap, ke-tos, monstru). Zool. Numirea unei vietăţ de mare, din clasa moluştelor, Care are un cap (fără corp) şi 8 ghiare lătăreţe, ca nişte cuţite; se prepară pentru mâncare, dar are un miros displăcut (diform, cracatiţă).
caracter s. n. (gr. charakter, dela cha-rasso, a gravă, a întipări o formă, un chip— cu aplicare mai ades la suflet). 1) Figură întipărită, literă pentru tipărit; 2) psichologic, felul sufletesc al cuiva; 3) prin extens. ex-presiunea, firea, inclinaţiunea; 4) voinţă fermă, statornicie; 5) trăsuri distinctive; 6) fig, om de caracter, hotărît.
caracteristic, ă adj. 1) Care evidenţiază caracterul; 2) s. f. felul caracterului.
caracudă s. f. (gr. kara, cap; lat. caudat coadă). Zool. Num rea unui mic peşte, care nu are corp, ci doar capul şi coada; fig. Om fără importanţă. Şi Turcii zic karakuda.
caradaşcă s. f. (daco-gr. kara, cap ; dax, muşcător). Zool. Numirea unei mari insecte, negre, ce are la cap două coarne tari; cu cari prinde şi muşcă, înţeapă f. tare.
carafă şi garafă s. f. (arab garafa = a scoate apă, de unde şi fr. carafe, ital. ca-raffa). Sticlă albă pentru apă sau pentru vin.
carafte s. f. pl. (din ca şi raft). Stinghii ce ţin vatalele. Mold.
caragace s. f. (lat. garricax, garriccais, cârâitoare). Zool. Coţofană; cioară mică.
caraghios, oasă adj. (turc. format din grec. kara, arătare, înfăţişare, ghethâ, a se înveseli, ghesâ). Ridicol, de râs; comic care provoacă râsul.
caraghioslâc s. n. V. preced, Comicărie, glumă de râs; adv. (în) bătae de joc. cârăi (a) v. (onomat ca şi lat. garriot
fjarrire şi gaeror, a ţipă, a ciripi). 1) A scoate sunete ca cioara sau ca pasărea ce-cârăe; 2) a flecări; 3) a necăji cu vorbe şi aluzii pe cineva; 4) a plânge zgomotos.
cârâit s. V. preced. 1) Acţiunea de a câ-râi; 2) adj. pop. tachinat, ironizat.
cârăitoare adj. V. cărăi. Care cârăe; s. fig. cioară; ţigan.
cârăitor s. m. Fig. Ţigan ; cel ce fură, hoţ. carâmb s. m. (daco-gr. korymbos, extremitatea superioară, partea de sus a unui lucru). 1) Tureatea ciobotei, cismei; 2) drug orizontal ce formează coşul carului şi în care se vâră capetele spetezelor.
carambol s. n. (fr. dela caramboler (din lat. careo, a se liberă; ambo, amândouă). 1) Lovire a două bile dintr'o dată prin cea împinsă cu tacul (la jocul de bileart); 2) fig. păţanie neaşteptată, şugubină.
caramel s. f. (fr. caramel). Zahăr topit prin ardere; acadele din astfel de zahăr.
cărămida s. f. (daco-gr. keramidos — de argilă arsă). Pământ argilps frământat, apoi uscat şi ars, în formă de plăci groase, ce .servesc la zidit.
cărămidar s. m. V. preced. Cel ce face cărămizi.
cărămidărie s. f. Fabrica de cărămizi, cărămizioară s. f. 1) Cărămidă mică; 2) un joc de copii, în care o cărămidă serveşte drept ţintă.
cărămiziu, ie adj. şi s. De coloarea cărămizii ; coloare ca de cărămidă roşie.
carantină- s. f. (fr. quarantaine, dela qua-rante, patru zeci). Supraveghere într’un Ioc izolat, a unor persoane suspectate că s’ar putea îmbolnăvi, pentru că au fost în contact cu bolnavi, sau vin din locuri bântuite de o boală (termenul de manifestare a bolii se credea de 40 zile; de aci numirea de carantină).
caraoţchi sau caraoschl s. m. V. scara-
oschi.
carapace s. f. (fr. carapace, dela gr. kara, cap; passâ, acopăr). 1) Coajă, scoarţă tare ce acopere broasca ţestoasă ; 2) orice înveliş tare, ca al broaştei ţestoase, care pune la a-dăpost sau apără o fiinţă.
cărare s. f. (lat. dela carraria, drum de car). 1) Drumuşor foarte îngust de mers cu piciorul, de străbătut undeva; 2) urmă de mersul carului pe câmp; 3) despărţitiira părului pe cap; fig. drum, ducere, indiciu.
caras s. m. (gr. dela karakos, numele u-nui peşte). Zool. Numirea unui peşte lătăreţ şi mic.
carat s. n. (fr. carat). 1) A 24-a parte de
aur curat din greutatea unui obiect de aur ; 2) mică măsură de greutate pentru cântărit diamantele, egală cu 21 centigrame.
cărat, ă adj. V. căra. Dus cu carul; dus cu totul; s. n. ducere, transport cărător s. m. Care duce cu carul; cel ce cară.	;
cărătură s. f. Ducere cu carul, transport fig. dare sau ducere pe repezeală.
cărăul, le adj. (daco-gr. dela kara, cap— paralel cu căpiu, căpiă). Pe jumătate beat ameţit la cap. Pann. cărăui pe dritm când vine.
caraulă s. f. (lat. compus calo, a vesti uluia, a strigă tare). Paznic, santinelă (caer în timpurile vechi da veste prin strigăte, când se întâmpla ceva, s’au strigă unul dela altul ca să arate că sunt deştepţi la post, cum dau gardiştii acum cu fluere semnale noaptea). Cuvânt întrebuinţat şi la Ruşi în armată şi la Turci.
cărăuş s. m. (dela căr şi lat. usus, întrebuinţare, folosinţa). Ce ce face transporturi cu carul pentru plată; cel ce umblă cu carul la drum lung,Şpe distanţe mari.
cărăuşie s. f. V. cărăuş. îndeletnicirea de cărăuş.
caravană s. f. (persan karuan, trupă de călători). 1) Grupă de călători, cu cămile, în părţile africane şi orientale spre a transporta mărfuri; 2) bucureştean, dric, pataşcă.
caravani s. m. pl. (lat. dela qualis, quale, felul, cum este, vanus, deşert, gol). Pantaloni f. largi (acest cuvânt, de formaţie latină răsăritean, imită numirea turcă şaravari, calificând această formă de pantaloni).
caravanserai s. n. (turco persan). Otel, găzduire peniru caravane, călători.
carboavă şi carboanţt s. f. (rus. karbo-veţ şi karbovaneţ, dela karbovati, a în-crestâ). Rublă, monedă mare de argint, cu zimţi crestaţi pe margine — valora 5 franci.
carboj s. n. (fr. dela courbe, (curbaj . Schelet din fierărie curbă a unui vas (vapor) carbon s. n. (lat. vorbo, cărbune). Chimic Corp simplu, f. rar în stare curata — formează diamantul.
carbonat s. n. V. carbon. Chimic. Numirea dată serurilor formate din acid carbonic cu o bază.
carbonic, ă adj. Se numeşte astfel un acid ce rezultă din combinarea carbonului cu oxigenul.
carbonifer, ă adj. Chimic. Care conţine carbon.
carbonlzâ (a) v. A preface în cărbune, carbonizare s. f. Prefacerea în cărbune.
căr
100
câr
cărbunar s. m. dat. carbotiarius). CU ce face sau vinde căibuni.
cărbunărensă s. f. V. preced. Vânzătoare de cărbuni.
cărbunărie s. f. Locul unde se face sau se vinde cărbuni sau mangal.
cărbune s. m. (lat. carbo, carbonis, cărbune). 1) Lemn sau lucru complect ars; 2) Medic., tumoare ce se înegreşte şi se preface în cangrenă; 3) o boală la grâu şi la porumb (tăciune); 4) cărbune de pământ, cărbune petri icat, scos din pământ; 5) pop. a sta pe cărbuni, a fi grăbit şi nerăbdător; 6) a stinge cărbuni, a descânta de deochiu. cărbuni (a se) v. A se face cărbune, carbură s. f. (fr. carbure). Chimic. Combinaţie de carbon cu un alt corp simplu.
cârc s. n. V. câr. încercare de a pronunţa; început de pronunţare (ca la. cârcâitul de pasări) — să nu zici cârc, să nu pronunţi o vorbă; cârc! cârc! onom. ciripit de găină.
cârcă s. f. (daco-gr. dela korikos, sac). Sac sau desagă dusă în spate ; însuşi umerii şi spatele — a duce în cârcă copilul - a-1 duce în spate ca pe sac.
cârcăl (a) v. V. cârc. I) A ciripi (găina; 2) a fi. în număr mare şi a foi (insecte,, paraziţi).
cârcâlac s. m. V. preced. Zool. Un fel de paraziţi ce se înfig în piele fa găini.
cârceiu s. m. (lat. diformat cârd, în loc de circ, ceic, inel rotund; pentru circeus). Legătură circulară cu care se prind plantele agăţătoare, special la viţa de vie: plur. dureri ce încleştează; crampe. (Şi Ungurii zic gorcs, cârceiu).
cârcel s. m. V. preced. 1) Legătura circulară a plantelor grimpante cu caie agaţă (în special la vie); prin asemănare, ciorchina dela strugure; 2) durere care constractă, strânge, sgârge.te.
carceră s. f. (lat. car cer, loc închis, închisoare). Strâmtă închisoare de pedeapsă, pentru ceî condamnaţi, lipsită de lumină.
cârd (a se) v. ilat. dela circino, a rotunzi, a face cerc). A se strânge rotund, a se curbă; a rămâne scurt, mic, necrescut.
cârciob s. n. (lat. dela circum, împrejur şi cubo, a fi culcat). Zool. Un parazit ce se încuibă în piele la găină.
cârcioc sau cârciog s.- n. (lat. dela circum-ago, a umbla pe încunjur prin tr nsf. circ în cărei). 1) Subteifugiu, încunjur; 'chichiţă; pretext, chiţibuş; vină închţ uită; 2) V. cârciob.
cârciocar sau cârciogar (mold. cârclobar) adj. V. preced. Chiţibuşar; pricinaş, caie caută ceartă.
cârciuma s. f. (lat. dela c/ocum şi cro-ceum, vin văpsit cu şofran). Local unde se vinde vin şi rachiu ce se şi bea acolo; în jurul cârciumei se face şi joc, horă, sau scrânciob la Paşti. — Slavii zic krucima, iar Ungurii koresma. (La fereastra cârciumei se puneau ca reclamă, vinuri văpsite cu galben, roşu). Mold. crâşmă. cârciumar s. m. Cel ce are cârciumă, cârciutnăreasă s. f. Femeea cârciumarului, sau care are cârciumă, cârciumări (a) v. A vinde în cârciumă, cârciumărit s. n. Impozit asupra cârciumilor în vechime.
cârcni (a) v. V. cârc. A murmură, a zice cârc.
cârcotă s. f. (prescurtare din încurcată— ’curcată). 1) încurcătură; afacere încurcată, ce trebue regulată; 2) neînţelegere, ceartă;
3)	fig- proces, judecată; 4) pricină.
cârcotaş, ă adj. V. preced. Pricinaş, care se ţine de cârcote. cârcoteală s. f. Facerea de cârcote. cârcoti (a) v. A face cârcote. cârcotelnic, ă adj. Căruia îi plac cârcotele.' cârc-serdar s. m. (turc. kyr-serdary). Comandant de jandarmi.
cârd s. n. (lat. collatus, întrunit). 1) Grupare, giup (împreunare de mulţi); 2) grup de animale, de pasări; 3) mulţime.
cardamâ s. f. (gr. kardamon). 1) Numirea unei plante din familia cruciferelor, antiscor-butică, ce creşte în micile ape curgătoare; 2) Plantă ale cărei foi dau o coloare albastră.
cârdăşie s. f. V. cârd. Asociaţie, grupare (cu scop rău).
cardiac, ă adj. (gr. dela kardia, inimă). 1) Medic. Cel ce sufere de inimă; 2) care priveşte inima.
cardialgie s. f. (fr. dela gr. kardia, inimă). Medic. Durere de stomac sau de inimă.
cardinal, ă adj. (lat cardinalis, dela cardo, punct principal). Principal.
cardinal s. m. V. preced. Bis. 1) Unul din cei 70 prelaţi superiori ai biseiicei catolice, cari compun sf. colegiu. 2) Numele unei pasări cu pene roşii din America de nord; 3) eşarfă, cingătoare neagră a magistraţilor.
care pron. (lat. dela qualis, ce). î) Cuvânt ce înlocueşte un nume de persoană sau lucru, sau determină mai bine un nume (înlocueşte şi pe cine)] 2) care de care, pe întrecute: fiecare — care cum vine.
carenă s. f. (lat. carina). Marin. Partea corăbiei, a vaporului, care stă sub apă.
caretă s. f. (lat. dimin. d Ja carrus, car). Trăsură de lux, cupeu.
car
101
câr
carctaş s. m. V. preced. Cel ce face caiete, trăsuri de lux.
căretăşle s. f. Ocupaţia, meşteşugul care-taşului.
careu s. n. (fr. carre, patrat). Patrat; figură cu forma patrată. careva pron. (careva.) Vreunul, carfiţă s. f. (daco-gr. kara, cap, lat. fixa, înfiptă). Peptene de prins părul pe cap, împodobit cu pietre de preţ.
cări (a se) v. (lat. caries, vechime, putre-giune. — V. şi cariu). A fi ros de cari, pu-trigăit din cauza Yechimei (un lemn).
cartă (a se) v. V. preced. A se găuri (o măsea, un dinte).
cariat, ă adj. V. prec. găurit, stricat (dinte, măsea).
cariatidă s. f. (gr. kara cap ; thiso, a pune). Archit. Stâlp, coloană ca o figură de om ce , susţine pe cap o parte din o construcţie—se pune la intrări, susţine balcoane, etc.
carie s. f. (lat. caries, vechime, putregiune). Medic. Găurile prin putregiune (la dinţi, măsele).
carieră s. f. (fr. carriere, ital. cariera dela lat. carrus, car). 1) Ocupaţie ca mijloc de a trăi (cei vechi, când aveau car, aveau mijlocul de a lucra şi a trăi).
carieră s. f. (fr. carribre). Loc de unde se scoate piatră sau nisip.
caritabil, ă adj. (fr. charitable, din lat. caritas, iubire, dragoste). Moral. Care are iubire şi milă de aproapele.
caritate s. f. (lat. căritas, iubire, dragoste, dela gr. charis, har, graţie). Bunăvoinţă şi iubire de aproapele.
cariu s. m. (lat. caries, putrigaiu). Vierme ce roade, găureşte lemnul putrigăios.
cârjă s. f. (lat. dela crux, cruce; ca fr. crosse, cârjă). 1) Baston, băţ în formă de cruce, pentru şchiopi ca să umble; 2) Bis. insigna păstoriei, a conducerii poporului, ca atribut al archiereilor; 3) baston curb la mâner; 4) fig. sprijin.
cârjoiat, ă adj. V. cârjă. îndoit ca o cârjă.
cârlan, ă s. '(lat." dela cornulum, corunţ sau cornulan). Miel de 2 ani, căruia i-au crescut coarnele şi care se poate tunde.
cârlănar s. m. V. preced. Cel care păzeşte cârlanii.
câriig s. n. (daco-gr. dela kyklik(os) circular, ca şi gr. kykliskos, verigă). Cange care agaţă, prinde şi ţine lucrul prins — cu felurite întrebuinţări: de împletit, de prins peşte, de închis o uşă, de atârnat, etc. fig. mijloc de a prinde, a agăţă.
cârligat, ă adj. V. preced. îndoit în formă de cârlig.
cârligaţi pi. Bot. Un fel de floare roşie,
agăţătoare.
cârllgătură s. f. V. cârlig. îndoire şi prin-d re ca a cârligului.
cârlionţ s. m. (daco-gr. kyglios, circular rotund). Şuviţă de păr îndoită rotund, buclă de păr.
cârlionţă (a se) v. V. prec. A (se) face cârlionţi.
cârlogancă s. f. (baza cârlig). Varieta e
de struguri albi.
cârmă s. f. (daco-gr. kormos, vâslă). Vâslă ce dă direcţie unui vas plutitor; fig. direcţiune, guvernare. Şi Slavii zic korma şi Ungurii.
cărmac s. m. (slav dela korma, hrană). Mold. Undiţă cu hrană în câilig.
cârmâjiu s. m. (lat. culmus, băţ de plantă). Lemn din cari se fac coade de biciu.
cârmaciu s. m. (dela vorba cârmă). Cel ce mânueşte cârma unui vas plutitor,; pilot, conducător.
cârmâz s. n. (arab kirmir). Numirea unei substanţe din insecte de cocenile, ce dă o coloare roşie aprinsă; chimic, oxid de antimoniu sulfurat; (şi fr. kerrnes). — Şi Turc kyrmyzy.
cârnrâzlu, e adj. De coloarea cârmâzului. cârmeală s. f. V. cârmi. 1) fig. Nehotărîre;
2)	schimbare de atitudine.
cârmi (a) v. V. cârmă. 1) A mănui cârma unui vas plutitor; 2) a da sau a lua o directe;
3)	fig. a schimba direcţia, părerea, atitudinea, carmin s. n. (fr. carmin ha-a pate kermes,
V. câitnâz). Numirea unei colori roşii strălucitoare.
cârmoajă sau cârmoj s, f. m. (daco-gr. kormos, bucată). 1) Bucată de pâine; gogo-lo'u de aluat copt; 2) coajă de pâine; 3) mici colaci sau plăcintuţe; 4) gogoloiu.
cârmui (a) v. V. cârmă. 1) A conduce, a dirige cârma luntrei, vaporului; fig. a guvernă, a administra.
cârmuire s. f. 1) Acţiuhea de a 4 cârmui: 2) guvern, administraţie ; S) vechiu, prefectura judeţului.
cârmultor s. m. Cel ce guvernează, dirige, administrează, vechiu prefect de judeţ.
cârn (ă) adj. (dela cârmi). Cu nasul strâmbat, sau turtit, ori fără nas. — Şi Slavii zic krăny.
câmaţ s, m. (lat. caro, carne; carnaceus de carne). Intestin de porc umplut cu carne tocată şi anume preparată cu'mirodenii, cârnăţar s. m. Cel ce face sau viqde cârnaţi.
câmăţărie s. f. V. lărnaţ. Magasin unde se vinde cârnaţ', şuncă sau jambon şî carne de porc.
carnaţiune s. f. V. carne. Pict. 1) Coloare ce redă aparenţa cărnii; 2) părţi nude ale coipului.
câmău adj. (diform, p. grănău). Denumirea unui fel de grâu de calitate inferioară.
carnaval s. n. (fr. carnaval dela lat. car-nis, de carne; avaler, a înghiţi). 1) Timpul când după religia creştină se mănâncă carne (dela Crăciun şi până la începutul postului mare); 2) Numirea serbărilor ce se fac în acest timp, ca rămăşiţă dela bachanalele ori saturnalele antice.
carnaxl interj, (gr. karnaxi, crapă, să crăpi). Exclamare de resping re, de opunere (se aude în porturile dunărene).
carne s. f. (lat. caro, carnis, carne. 1) Carne de orice fiinţă ; ?) prin asemănare, pa -tea cărnoasă a fructelor, poamelor.
câmeleagă s. f. (compus din carne, leagă—opteze, interzice carnea). Numirea săptămânii ultime din carnaval, după care începe postul mare, în care este oprită mâncarea de carne, după regula bisericească.
carnet s. n. ,fr carnet). Carte mică cu însemnări sau pentru a însemna în ea; carnet de identitate, pentru a dovedi identatea persoanei. 1
cârpi (a) v. (din cărn). 1) A strâmbă nasul sau a’l turti; 2) a da o altă direcţie, a întoarce (pentru înţelesul 2, din vorba cârmi).
cântic, ă adj. V. preced. Care apucă într’O/parte (oaie).
cămlcicâ s. f. V. carne. Diminutiv cela vorba carne.
cârnit ă adj. V. cărni. 1) Int rs într'o parte ; 2) turtit (naşul), cârnltură s. f. Intojsătură la o parte, carnivor ă adj. (lat caro, carnis, carne; voro, înghit lacom). Cel ce se nutreşte cu carne; fig. prea lacom de a mânca carne.
cârnog, oagă adj. V. cărn. Turtit; cam câ n.
cârnogi (a) v. V. preced. A turti; a face cârn.
cărnos, oasă adj. (lat. carnosus, cărnos). Cu carne multă; fig. cu miez mult (huct). c&rnoşi (a se) v. A prinde carne multă. car6 s. n. (plur. carale). (fr. carreau, dela carri, patrat, figură patrată). Carte de joc ce are pela figuri (puncte) pătrate de coloare roşie.
cărnuri s. pl. V. carne. Multă carne; diferite feluri de carne la uh loc ; extins, mâncări făcute cu carne.
carotidă s, f. (fr. carotide). Anat. Fiecare din cele două artere principale, ce duc sângele la inimă.
cârpă s. f. (lat dela cârpo, a rupe). 1) Bucată de pânză ruptă; 2) broboadă pen ru cap; 3) pânză. — Şi Buiga ii au acest cuvânt.
cârpăceală s. f. Dregerea unei haine lupte; fig. înjghebeală.
cârpaci (a) v. V. cârpă. A drege, a repară ceva rupt, stricat; a pune petece. — Şi slavii au acest cuvânt, cârpăcie s. f. V. cârpăceală. cârpaciu s. m. V. preced. Cel ce repară încălţăminte sau haine rupte; fig. nepriceput, necompetent, carpăn s. m. V. carpen. cărpănos adj. Fig. Cum este lemnul de carpen (aţos, cu fibre tari, ce nu se despică); om care caută pricină şi cu care nu ; e poţi înţelege ; fig. avar ; fig. răutăcios.
cărpănoşie s. f. V. preced. Firea sucită a omului cărpănos.
cârpărie s. f. Adunătură de cârpe multe, carpatic ă adj. Din munţii Carpaţi (dela lat. carpere, a rupe, munţi abrupţi, cu prăpăstii).
carpatin şi carpantln ă adj. V. preced. Din Carpaţ', al Carpaţilcr.
cârpeală s. f. V. cârpă. 7) Dregerea lucrurilor rupte; 2) fig. înjghebare ; 3) fig. reparaţie nedurabilă.
carpen s. m. Bot; (lat. carpinus). Arbore de pădure, cu lemn alb şi cu fibre foaite îndesate, încât se despică f. cu greu ; serveşte la facerea de roţi şi de juguri, carpenă s. f. Fiuctul, sămânţa de carpen, cârpi (a) v. (lat. carpere, a rupe, a sfăşiâ). 1) A coase, a drege ce este rupt; a pune petece; 2) fig. a aplica o lov.tură cu palma pe obraz; 3) a turnă, spune (o minciună) ;
4)	a înjghebă5) a născoci; 6) a astupa crăpături ; 7) a se imbătâ—s’a cârpit bine.
cărplniş s. n. V. carpen. Mulţime de carpeni.
cârpit ă adj. V. cârpi. 1) Reparat, dres; cusut cu petece unde e rupt; 2) fig. ameţit de beutură; 3) lovit cu palma sau altfel;
4)	astupat, lipit —.cu ochii cârpiţi de somn. cârpitură s. f. V cârpeală. cârpoci sau cârpogi (a) V. cârpi. A cârpi înlr’una ; a drege, a repară mereu, cârsnic s. n. V. crâst.ic. cârstaş .s. m. (slav dela crest, crăst, cruce). Plasă de prins peşte, legată de capătul a două beţe îndoite şi încru işate. cârsteiu s. m. V. cristeiu. cartă «. f. (fr. carte dela lat. charta, hâr-
car
103
cftr
tie .1) Carte de joc, rintr’o hârtie ce are pe dânsa figuri, sau puncte de coloare roşie sau neagră, în cele patru forme cunoscute : un patrat, un trifoiu, o inimă sau o cupă şi pica (fr. pique) suliţă, ca un vârf de suliţă; 2) lis ă de bucate ; 3) cartă de vizită, mic carton, pe care es'e scris numele şi adresa cuiva; 4i cartă poştală, foaie de scrisoare deschisă.
cartaboş s. m. (lat. caro, carne, tabus, sânge închegat). Cârnaţ făcut din intes-inul gros al potcu ui, care se umple cu carne şi cu sânge închegat, precum şi cu orez sau meiu, etc.
cartaginez, ă adj. Cel ce este din cetatea Cartigina africană (antică) aproape de Tuni-s 1 de astă'i, sau din Cartagina din Spania, ori cea din Columbia.
carte s. f. (lat. charta, hârtie). 1) Foi de hâ ti tipărit'e şi cusute într’un volum, ce tratează despre ceva; 2) foae de hârtie cu numele c iva, cu adresa sau cu o anume in-oicaţie şi scop (carte de vizită, de alegător, de legitimaţi~); 3: pop. scrisoare; 4) carte de joc (vezi cartă); fig. şcoală, învăţătură ;
5)	carte de judecată, hotărîre definitivă de judecată; a da în cărţi, a ghici cu cărţi de joc; a da cărţile pe faţă, a spune deschis.
cârteală s. f. (lat. dela garritium, murmurat). Nemulţumire de ceva, nsoţită de murmur.
cartel s. n. (fr. cartel, provocaţiune). înţelegere (a fabricanţilor) cu scop de a provoca urcarea preţului fabricatelor lor; înţelegere între negustori pentru a aduna mărfuri şi apei ale vinde cu preţ urcat.
cârti (a) v. V. cârteală. A murmură cu nemulţumire contra cuiva sau pentru ceva.
cărticică s. n V. carte. I) Carte mică. 2) Foiţă de ţigară în formă de carte.
cartier s. n. (fr. qu< rtier, a patia parte). 1) o pai te din oraş, mahala 2) cartier general, locul unde stau ofiţeiii superiori de stat major ai unei armate şi dau ordine ; locul ocupat de nişte trupe provizoriu.
cartilage s. n. (fr. cartilage, din lat car-tilago, fgâ.ciu). Anat. Sgârciul care leagă muşchii cu oasele.
cartilaginos oasă adj. V. preced. Care es'e de sgâiciu sau din sgârciu sau în felul scârciului.
cartilaj s. n. V. cartilage. cârtire s. f. Faptul de a cârti, cârtiţă s. f. (lat. dela cortex, cortecis, în-velitoarel. Zool. Mic animal negru ce stă ascuns în pământ la câmp şi scoate morman de ţărână; fig. Om care nu vede (ca şi cârtiţa), sau om refractor la lucruri noi, la pro-
gres. — Şi Sârbii zic krtiţa, tot din o bază krti, a înveli.
cârtitor oară adj. V. cârteală. Care cârteşte.
cartof s. m. (din (gr. karto, tare şi lat. folis, gogoloi, beşică). Bot. Nu . irea plantei ce produce rădăcini ca nişte gogoloae, tubercule, tari şi cari se pot păstia. Această numire se vede a fi dată în peninsula Balcanică şi de aici a trecut şi la Germani ; vezi şi numirea barabală şi clumpeni sau crumpeni.
cartofărie s. f. V. preced. Mulţime de cartofi.
cartofor s. m. şi adj. (gr. chartis, foae hârtie ; foros, purtător). Care poartă cărţile de joc; cel căzut la patima jocului de căiţi.
cartoforie s. f. V. preced. Patima jocuiui de cărţi.
cartografie s. f. (fr. cartographie, din gr. chartis, foae de hârtie ; graphe scriere). Desemnarea hăiţilor de geografie în mod artistic şi ştiinţific.
cartomanţie s. f. (fr. carte, carte de joc ; şi gr. manteig, prezicere). Pretinsă attă de a ghici viitorul cu ajutorul cărţilor de joc (trăgând mai multe căiţi şi prin combinarea lor făcând deducţii).
carton s. n. (ital cartone, delu lat. charta, hârtie). 1) Hârtie groasă şi taie, obţinută prin lipirea mai multor foi între ele şi prin presarea lor; 2) cutie de carton; 3) pict. desemn, schiţă; 4) scoarţă de carte, din carton.
cartona (a) v. (fr. cartoner). A îmbrăca, legă, o carte în scoarţe de carton.
cartonaj s. n. (fr. cartonage) Acţiunea, lucrarea de a cartona.
cartonat ă adj. îmbrăcat, legat în carton (o carte).
cartular s. n. (fr. cartulaire). Bis. Carte despre drepturile, privilegiile unei mănăstiri.
cărturar s. m. (dela vorba carte). 1) Om care ştie carte, învăţat; 2) Cel ce ştie să ghicească cu căiţile de joc; 3) biblic. învăţat, cunoscător şi tălmăcitor al legilor la Evrei.
cărturăreasă s. f. Femeie ce ştie să ghicească, să prezică, cu ajutorul cărţilor de joc.
cărturăresc, ească adj. V. cărtun. r. 1) Privitor la cel ce ştie carte, la cei învăţaţi; 2) de cădurăreasă.
cărturărie s. f. învăţătură de carte, ştiinţă de carte.
cărţulie s. f. (dela carte). 1) Carte mică; 2) livret; 3) paşaport.
cartuş, cartuşă, s. n. (fr. cartouche, citit cartuş) dela italianul cartoccio, fişic, înveliş cilindric de hârtie). încărcătură de puşcă,
car
104
căs
anume pusă într’un tub de carton sau de metal.	•’
* cartuşieră s. f. V. preced. 1) Cutiuţă de piele atârnată la cingătoare şi în care se pun cartuşe ; 2) curea lată, încinsă cu locuri de purtat cartuşe.
cărucior, cărucioară s. (dela lat. carrus, car, din carruseollus). Micuţ car; trâsur.că de plimbat copiii.
cărunt ă adj. (lat. dela canutus, cărunt, cărunţit, canus). Cu păru' începând să albească sau în bună pai te albit; fig. albit de zăpadă.
cărunţeală s. f. V. preced. Albirea păiului. cărunteţe s. f. Vâistă când începe să albească părul; începutul bătrâneţei.
cărunţi (a) v. V. cărunt. A începe să se albească părul.
cărunţit, ă adj. Cu părul albit în parte, căruţ s. n. V. car. Mic car (pentru copii), căruţă s. f. (ca italian carrozza, dela lat. carrus, car). Car, nu pentru greutăţi prea mari, ci pentru întrebuinţarea obicinuită.
căruţărie s. f. Meşteşugul de a face căruţe.
căruţaş s. m. 1) Cel ce face căruţe; 2) Cel ce face transporturi cu căiuţa.
carvasară s. f. (turc karavan seray).Vamă, han de caravane.
caş s. n. (lat. caseum, caş, brânză).
1)	Biânză proaspătă, nesăiată, din lapte de oi; 2) Bot. Caşu popii, floare violetă cu dungi al're; 3) materie albicioasă la colţurile gurei, (ca la pui de vrabie).
casă s. f. (lat. casa, căsuţă colibă). 1) Casa de locuit, locuinţă ; 2) menajul, grspodăria ; 3) ladă de fier pentiu bani; 4) păstrarea banilor, averea bănească; 5) instituţie, aşezământ de bancă sau de comerţ (în acest înţeles se se: ie şi cassa); 6) familie domnitoare ; 7) familie, gospodărie; 8) placenta (pruncului); 9) casa civilă sau militară, personalul de serviciu al suveranului.
caşa s. f. (rus kaşa). Fertură din hrişcă cu lapte sau cu unt, ori untură.
caşă (a) v. *fr. casser, dela lat. quassare, a sfărâmă). A sfărămâ, a anulă o alegere, un examen, o hotărîie judecătorească.
caşalot s. m. (fr. cachalot, citit caşalot). Zool. Un peşte mzre din speţa balenelor.
casâncă s.f. (slav. dela kosâ, coadă (de păr). Broboadă colorată pentru femei, ce acopere capul şi se leagă sub bărbie, formând un colţ la spate, ce acopere coadele.
casâp s. m. (turc kasap). Măcelar, cel ce tae vite şi vinde carne (în Moldova). — Cel ce taie vite pentiu anume plată.
căsăpesc easci adj. De casap, ca la casap, căsăpi (a) v. V. casap. A tăia vite; fig. a măcelăii, a tăia ca pe vite.
căsâpie s. f. V. preced. Baracă unde se taie vite; abatoriu.
casare s. f. V. casă. Faptul de a casă, a-nularea unei sentinţe, alegeri sau examer.
căşărie s. f. V. caş. Locul unde se face caşul; depozit de caş.
căsaş s. m. (dela casa). Om care are casa lui; familist.
casaţie s. f. (Curtea de). Instanţa supremă judecătorească, ce are dr ptul a casă, a -nulă o hotărîre dată de o instanţă de judecată inferioară, dacă o găseşte nedreaptă sau neconformă cu legile; Curtea de Casaţie poate interpreta legea şi dă jurisprudenţ’.
căsătoresc ească adj. V. căsători. Privi'or Ia căsătorie.
căsători (a se) v. (dela casă, piin lat. ca-satus, cu casă). A însu ă sau merita ; a da la câsa lor pe cei tiner.
căsătorie s. f. Actul de a se căsători: căsătorie civilă, semnarea actului de că ătorie la primărie ; căsătoria religioasă se face la biserică
căsătorire s. f. V. preced, caşcă s. f. (lat din quatio, a lovi, mână lovind, quassa, quassacă, lovita). Lemnuş cu cate se joacă copii, bătându-1 cu beţe.
cască s. f. (spaniol casco). Coif de me al; (dela lat. casis), coi; de metal jeniru soldaţi.
căsătorit ă adj. însurat sau măritată; dat la casa lui.
căscă (a) v. (daco-gr. chasko, a sta cu gura ceschisă); 1) A deschide gura; 2) a deschide gura mare de oboseală sau de i edor-mire; 3) a se face o deschizătură, o spinte-cătură; 4) a (se) lărgi; 5) a deschide (o.hii).
cascadă s. f. (Lai. cascata, cădere). Căderea apei dela o mare mălţime ; cădere de apă.
cască-gnră s. (dela căscă şi gură). Cel ce umblă cu gura căscată; prost.
căscat ă adj. V. căscă. Deschis, desfăcut; crăpat: lărgit; s. n. căscatul (de somn).
căscătură s. f. Faptrl de a ii căscat, starea de căscat; acţiunea de a căscă.
căscăun s. m. (dela căscă, căscău). Zăpăcitul, caie umblă aiurit, se zice despre câini, sau despre omul ce umblă zăpăcit, aiurit, şi nu trage la casa lui.
caşcaval s. iu (rom. caş lat. cavere, a păstră, păzi). Brânză anume preparată şi care se păstrează mult timp şi nu se strică, caschetă s f. V. cască. Cască mică; pă-

I
105
cas
I
căs
i
lăiie în formă de cască; (ir casquete)=chi-piu de militar.
căscioară s. f. V. casă. Casă mică. câşlă s. f. (lat din casa, colibă, şi ca-sella, mică colibă). Adăpos, colibă de ciobani unde se face caşul — Şi Turc kisla, adăpost pentru trupe.
câşlar s. m. Cel ce îngri eşte de o câşlă, cioban del i c şlă. câşlărie s.f. V. câşlă. câşlegi s. n. (lat. dela cassus, căzut, cuvenit; lex, legis, de lege). Denumirea timpului câ d se dă libertate de a mânca dulce, carne cum şi alte libertfţi ce erau la Romani. Numirea arată o reminiscenţă de moravuri romane, supuse legei creştine.
caşmir s. n. (dela Kaşmir, localitate la nordul Indostanului). Numirea unei mitei ii, stofe de lână moale şi fină.
casnic, ă adj. V casă. 1) De casă; 2) om care se îngrijeşte de casă; 3) al casei.
căsnlcl (a) v. V. casă. A alcătui o fami'ie, o casă.
căsnicie s. f. Viaţa de om căsătorit; viaţa f miliar;.
casoletă s. f. (r. cassolette). Cutie de păstrat sticluţe cu parfum.
căşos, oasă adj. V. caş. Prefăcut in caş; care conţine, brânză.
cassă s. ţ. (lat. dela capsa, cufăr, ladă). 1) Ladă de fer pentru păstrat bani; 2) administraţie, păstrare de bani; 3) instituţie corn rc ală sau industrială; 4 ’ Cassa de Depuneri, instituţie de păstrare de valori şi bani;
5)	Casă de Economie, instituţie unde se păstrează bani economisiţi de oameni.
cassetă s. f. (fr. cassette). Lădiţi, cutie de lemn sau de metal, pentru păstrat bani sau giuvaer cale.
cassier s. m. V. cassă. Cel ce păstrează banii aflător i în cassa unei administraţii-sau întreprinderi.
cassierie s. f. Instituţia sau localul unde se păstrează cassa cu banii unei administraţii ;— administraţie financiară.
cassieriţă s. f. Femeea ce primeşte şi păslreazâ banii unei întreprinderi,magazin, etc.
cast, ă adj. (lat. castus). Cinstit, neprihănit, feciorelni:.
castă s. f. (spaniol casta, neamestecat — dela lat. castus, cinstit, curat). Clasă socială, care se ţine separată de altele (mai ales în Indii se mai văa caste).
castan s. m. (gr. kastanon). Bot. Arbore frumos, mare, ce produce castane şi creşte în ţările calde şi în unele părţi în România, castană s. f. V. preced. Fructul castanului.
castaniu, ie adj. De coloarea coajei de castană.
caşte s. f. (fr. diform, din cassete, cutiuţă). Cutiuţele în care se păstrează literile tipografice, la tipografie.
căşteiu s. m. (dela vo,ba câştiu). Om strâns, zgârcit, avar, care caută numai să câştige.
castel s. n. (lat. castellum, fortăreaţă, în-tăritură). 1) Cetăţue; 2) casă boerească sau princiară, cu întărituii de jur împrejur, cum erau în veacul de mijloc 3) fig. casă mare. castelan s. m. Cine locueşte în castel, castelană s. f. Femee ce locueşte într’un castel, sau proprietara unui castel.
câştig s. n. (lat. quaesticulus, mic câştig — ca şi din quaestus, câştiu). 1) Profit bănesc din muncă sau din afaceri; 2) agonisită ; 3) fig: folos moral; 4) ceeace se poate dobândi peste obicinuit; 5) sumă sau obiect dela joc de noroc.
câştigă (a) v. 1) A agonisi, obţine, dobândi bani prin muncă sau afaceri; 2) fig. a trage un pi ofit moral — câştigă experienţă; 3) a dobândi prin noroc; 4) a dobândi ceva neaşteptat sau peste obicinuit, întârzierea trenului se poate câştigă; 5) fig. a atrage pex cineva de partea sa.
câştigare s. f. V. preced. Obţinere, dobândire de beneficii băneşti sau morale.
câştigat, ă adj. Obţinut, dobândit; fig. atras spre sine.
câştigător, oare adj. Care câştigă; cărui îi revine câştig la o loterie, câştigos, oasă adj.Care produce mult câştig, castitate s. f. (lat. castitas, curăţenia nevinovată a trupului). Nevinovăţie feciorelnică.
câştiu s. n. (lat. dela quaestus, câştig, beneficiu). 1) Venitul cerut de proprietar pe un anume timp (o jumătate de an) dela o moşie arendată; 2) termenul de plată a arenzii (la sf. Dumitru s au la sf. Gheorg’^e).
castor s. m. (lat. castor). Zool. Numirea animalului mamifer, rozător, cu coada solzoasă şi cu părul foarte fin, din care se fac blăni, pălării; trăeşte lângă lacuri unde îşi face un fel de colibă.
castra (a) (lat. castrare). A jugăni; a tăia organele bărbate,ti la om sau la animal, castrare s. f. Acţiunea de a castrâ. castrat adj. V. castrâ. Jugănit, castravete s. n. (lat. castri, de câmp, de ogor; beta, sfeclă; în loc de lat. curcubita). Bot. Plantă din familia curcubitaceelor, al cărei fruct nu trebue rupt cu mâna, ci tăiat uşor cu cuţitul dela rădăcină. Şi Bulgarii zic krâs-taveţ.
caş
106
cat
castron s. n. (fr. casserole). Vas mare în care se pune supa sau ciorba.
castra s. n. (lat. castrum). Lagăr, cetăţue în care sta armata romană; (urme de castre se văd ori unde a fost un lagăr roman) cum este şi la T.-Severin.
căşună (a) v. (lat. compus casus, cădere, caz; ’n-a; în a). A cădea, (t se năpusti) pe cineva, sau pe ceva; a se apucă de ceva cu tot dinadinsul.
căşuhătură s. f. V. preced, 1) Necaz re pede; 2) capriciu; 3) năpustire pe cevâ sau cinevâ.
căsuţă s. f. V. casă. Casă mică. cat s. n. (daco-gr. dela kata, de sus). Etaj, rând (dela o casă cu mai multe etaje).
cât, ă adj. adv. şi pron. (lat. quantus, a, cât de mult sau cât de mare). In ce mărime, în ce număr (de bani) sau măsură, ori greutate; s. n. rezultatul împărţirei.
câţ! interj, (dela lat. cattus (ca şi germ. katze şi fr. chat) — căţel, aplicat la pisică). Exclamare pentru a alunga mâţa, pisica.
cătâ (a) v. (lat. capto, captare, a căută).
1)	A căuta (un lucru pierdut); 2) a luă a-minte; 3) a-privi spre; 4) a tolerâ, a avea - consideraţie — cată în cinstea părinţilor; 5) a urmări; 6) a pretinde, aşteptă — cată să-i dau ; 7) a urmă, a trebui; 8) a înclina spre.
caţă s. f. (lat. din cassis, laţ). Băţ lung, cu un cârlig la vâif, cu care ciobanul prinde oaea.
câţă s. f. (daco-gr. dpla kas, pătat). Zool. Numirea pasărei de curte, ce are f. multe pe-tişoare albe; zisă şipichire, care face ouă foarte tari la coajă, pătate şi ele cu petişoare roşcate.
cată-ceartâ s. V. căută şi ceartă, cârcotaş, gâlcevitor.
cataclism s. n. (gr. kataklismos, mare răsturnare). Prăbuşire mare; extins, mare nenorocire.
catacombe s. f, (gr. kata, de sus în jos; kumbos, cavitate). Grote, peşteri subterane, în cari îşi îngropau morţii romanii şi apoi unde se adunau primii ci eştini pe ascuns.
catacreză s. f. (gr. kata, de sus în jos; krâsai, a amestecă). Liter. Metaforă în care un cuvânt se întrebuinţează cu înţeles schimbat de cât însemnarea-i proprie: o carte aurită frumos cu argint.
catadicsi (a) v. (gr. din katadechomai, a acceptă, a binevoi). A binevoi, a acceptă cu condescendenţă.
catafalc s. n. (ital. catafalco, din gr. kată, peste tot; falios, negru pătat cu alb). Ex-
tradă îmbrăcată în doliu — (negru cu alb) pe care se aşază sicriul, coşciugul mortuar.
catagrafie s. f. (gr. kată, peste tot; grâphia, scriere). 1) înscrierea pe o listă a tuturor lucrurilor ce constitue averea cuiva; invenlariu; 2) recensiment. catahris s. n. (gr. mod. katachrisis). Abuz. căţăi (a) v. (dela vorba căţel sau căţea). Fig. A vorbi stăruitor şi supărător cuiva (cum ar lătrâ o căţea sau un căţel), căţărie s. f. V. căţăi. Acţiunea de a căţăi. cataif s. n. (turc. kataif sau kadaif). Culinar. Numirea unei prăjituri, plăcinte dulci, formată din firişoare foarte mărunte de un. special aluat, cu cremă pe deasupra şi cu aromă.
catalepsie s. f. (gr. katalepsis, de sus luat). Medic. Paralizia creerului, care suspendă orice simţire exterioară precum şi mişcările voluntare ale corpului.
cataleptic, ă adj. Cel ce este lovit de catalepsie.
catalige s. pl. (gr. kata, pe deasupra; ly-gos, băţ flexibil). Picioroage, beţe anume făcute; cari se adaptează la picioare şi cu cari se poate face paşi mari; fig. încălţăminte sau picioare lungi.
catalog s. n. (gr. katalogos, (dela kata, de sus în jos; logos, zicere). 1) Listă pe care sunt scrise în ordine alfabetică numiri; 2) Şcolar, lista pe care se înseamnă numele, notele şi absenţele şcolarilor; 3) carte de reclamă arătând mărfurile unei fabrici sau magazin.
catalogâ (a) v. V. catalog. A înscrie diferite numiri sau lucruri în anume ordine de catalog.
cătană s. f. (lat. dela catenatus, legat). Militar, soldat din vechime, când se prindea cu arcanul). Şi Ungurii zic katona.
cătănesc, ească adj. De militar; milităresc, soldăţesc.
cătăni (a) v. V. catană. 1)- A înrola în armată ; a face militar, soldat; 2) a face serviciul militar;
cătănie s. f. Serviciul militar, militărie. cătănime s. f. Mulţimea de soldaţi (catane)* caţaon s. m. (gr. dela kassa, prostituată)* Pop. iron. Denumirea, poreclă, dată de români grecilor depravaţi..
catapaxlna adv. (gr. dela kata paizo, a’şi bate joc). Pop. Exclamare de sfidare, de bă-tae de joc (se aude printre lucrătorii din porturi).
catapeteazmă s. f. (gr. dela kata, de sus până jos; petapennymi (petasd) a deschide). 1) Perdeaua (in templul ebreu) ce despărţea
cat
107
cat
altaru de templu; 2) bis. Despărţitura din lemn sculptat şi aurit, pe care sunt zugrăvite c le 12 sărbători principale, apostolii, cina de faină şi prorocii şi care desparte altarul de restul bisericei.
cataplasmă s. f. (gr. kataplasma, din kata, pe deasupra; plasma, aplicare). Medic. Compoziţie medicinală, ce se aplică pe o parte bolnavă a corpului, spre a înmuia sau resorbi o inflamaţie.
catapult s. n. (lat. catapulta, din gr. kata, asupra; palleint a aruncă). Maşină de răs-boiu din vechime, cu care se aruncau săgeţi, pietre sau alte proectile.
catar s. n. (fr. catarrhe, din gr. kăta, de sus în jos; rhein, a curge). Medic. Guturai, curgere din nas.
catâr s. m. (daco-gr. dela katarases, contrariere, împotrivire). Zool. Numirea animalului provenit din încrucişarea rasei calului cu măgarul şi care are acelaşi caracter îndărătnic ca şi măgarul.
catâră s.f.V.catâr.Partea femeiască de catâr, căţărâ (a se) v. V. caţâ şi acăţă. A se prinde şi urcă pe ceva.
cataractă s. f. (gr. kataraktes, stăvilar). Cădere mare de apă dela oarecare înălţime.
cataramă s. f. (daco-gr. kata, pe deasupra ; rama, legătură cusută, prinsă din kata-rapto, a coase, a încheia). 1) încheietoare de metal, pentru prins cureaua, sau cingătoarea; 2) cingătoare; 3) fig. la cataramă, foarte strâns; intim; 4) foarte tare.
cătărămâ (a),v. V. preced. A încheia cu catarama; a încinge bine.
căţărătoare adj. şi s. f. V. căţăra. Care se cajără; pl. gen de pasări sau animale ce se caţără, ca papagalul, etc.
cătare s. f. scurtat din căutare. 1) Privire cu ochii; 2) ţinta de ochire a puştii; 3) înfăţişare, aspectul fetei; 4) ochire, viză; 5) căutare, cercetare.
catarg s. n. V. catart.	'
catargâ s. f. (din vorba targă). Trans. O sanie mică.
catargiu s. m. 1) Cel ce îngrijeşte de ca-targuri; 2) care vinde lemne pentru catarguri;
2)	care se urcă pe catargul corăbiei.
catarlge s. f. pl. (daco-gr. dela gr. katar-rizod, a prinde fix). 1) Patine ce se prind la picioare pentru a luneca pe ghiaţă; 2) gelatină; piftie, (prinse, închegate), cataroiu s. n. V. catar. catart s. n. (gr. katarti, din kat-artios, catarg, catart —dela kat-artaâ, a suspendă, a atârnă). Prăjină lungă, înfiptă pe o corabie şi de care se atârnă pânzele.
catastif s. n. (gr. katastichos, kata, de sus în jos; stichos, rând scris). Caet de însemnări; registru cu însemnări de plăti sau de primiri de bani (cu ajutorul căruia se urmăreşte şi se constată afacerile).
catastrofă s. f. (gr. katastrophe, răsturnare, ruinare). întâmplaie de distrugere; mare nenorocire; prăpăd.
câtăfime s. f. (lat. dela quantitatem, câ-tăţime). Cantitate; parte dintr’u.i întreg; rnubime.
catavasie s. f. (din gr. katavasis, s:obo-rîre în iad). Cântare bisericească despre sco-borîrea lui Isus în iad.
caţaveică s. f. (daco-gr. kassa, cuvertură păroasă; vechos, de tuşă). Haină lungă femeiască, cu blană, care tine cald iarna şi fereşte de răceală şi de tuşă; fig. pop. femee guralivă, certăreaţă, cătcăun s. m. diform din căpcăun. câte pron. şi adj. (lat dela quantus, a, cât, câtă). Plural fem. dela cât.
căţea s. f. (lat. cattela). Câine de parte femeiască.
catecumen s. m. (gr. katechoumenos, instruit prin viu graiu). Teolog. Adept care ' esfe pregătit prin învăţături spie a primi botezul si a intră în rândul credin rioşilor.
catedră s. f. (lat. cathedra, scaun (dela gr. kath, pentru; edra, scaun; 1) Scaun înalt, sau sus aşezat; 2) scaun pe care stă profesorul; 3) prin extens. masa ce stă în faţa scaunului profesorului; 4) fig. specialitatea ori studiul ce predă un profesor.
catedrală s. f. V. catedră. Bis. Biserica la care este scaunul (reşedinţa) şefului clerical dintr’o localitate, sau la care serveşte acel şef — biserica principală din oraş.
categoric, ă adj. adv. (gr. katâgorikâs, în mod afirmativ). Afirmativ, definit, decisiv, hotărît.
categorie s. f. (gr. kategoria, atribuit calitate atribuită unui obiect; 1) Clasificare după felul lucrurilor; 2) fig. clasă, speţă, fel.
kategorisi (a) v. (gr. kat-egored, a blama, a acuză). 1) A blamâ şi îndepărtă pe cineva.
2) a clasifică, clasă (dela categorie).
catehet s. m. (gr. katechesis, instrucţiune)^ Bis. lustruitor, cel ce învaţă pe şcolari catehismul şi rugăciunile ori religia.
catehisi (a) v. V. prec. A învăţă după catehism.
catehism s. n. V. preced. Bis. 1) Carte ce conţine învăţămintele principale privitoare la credinţa creştină; 2) învăţăturile credinţei creştine.
căţel s. m. (lat. cattelus).^) Puiul de câne.
căt.
108
cat
2)	larva de albină (de matcă); 3) grăunte (din căpăţina de usturoiu); 4) cuişor în broasca uşei (ce intră în cheie); 5) pl. bube mărunte în jurul unui buboiu; 6) scândurice de oprire a sulului dela răsboiu (stative); 7) fig. linguşitor, servil; 8) j uiu de animal carnivor;
9)	câtelu pământului, animal mic, rozător, ce stă în pământ; 10) câine mic.
căţelandru s. m. V. preced, (cu adausul gr. androâ, a deveni bărbat, în vârsta de bărbat). Căţel mare.
căţelu-pământului s. m. Zool. Numirea unui animal mic, ce trăeşte în pământ, din speţa rozătoarelor, a cărui blană serveşte la căptuşit haine.
căţeluş s. m. V. căţel. 1] Câne mic, puiul de câine; 2) fig linguşitor.
catenă s. f. (lat. catena, lanţ). 1) Lanţ; 2) verigă de lanţ; 3) şir de munţi..
câteodată adv. (Compus din câte o dată). Rar, uneori.
caterincă s. f. (Diformarea din ital. cantore, canterinca, — rus. katerinka). Flaşnetă ; o mică orgă ca o lăd ţă, ce cântă diferite cântece, prin o serie de flaute ce are în lăuntru.
caterisi (a) v. (gr. katerikâ, a opri). Biser. A înlătura din o demnitate clericală sau dintre credincioşi pe cineva.
caterisire s. f. V. preced. Excluderea din cler sau dintre credincioşi.
caterisit, ă adj. Exclus din o demnitate clericală, sau dintre credincioşi, câteşi pron. câteşi trei = toţi trei. catetă s. f. (gr. kat-ithus, în faţă de). Gecm. Baza triunghiului dreptunghiu.
câteva pron. (comp. câte, (cât) şi V. va). Arată un număr nehotărât; puţine.
catifea s. f. (dela gr. katifâs, închis, som-bru (de coloare). Numirea stofei ce are faţa din fire tunse, foaite fine, — mai adeseori de coloare neagră sau formând tonuri închise. Şi Turcii zic katife.
catifelâ (a) v. A face o suprafaţă pluşată, în felul catifelei; a lucră cu catifea, aplicând catifea.
catifelat, ă adj. în felrl cum este cat-feaua; lucrat cu catifea; fig. moale la pipăit; cu pufuşor fin ca o catifea, catifeliu, ie adj. V. preced. catifeluţă s. f. V. catifea. 1) Panglică de catifea; 2) aţă de catifea pentru brodat;
3)	Bot. Numirea floarei zisă şi pansea.
catihis s. n. V. catehism. Prescurtare din vorba catehism, cu aceiaşi însemnare, catihisi (a) v. V. catehisi. catigorie s. f. V. categorie.
catilinară s. f. (lat. dela Catilina şi cati-linarele (cuvântările lui Ciceion contra lui Catilina, care voia să răstoarne republica (an 63 a. H.). Discurs contra lui Catilina, sau ca acelea; fig. discurs vehement.
câtime s. f. (lat. dela quantum, cât). O parte din întreg; pat te, cantitate.
cătină s. f. (lat. dela catena, lanţ). Bot. Plantă arbust, ce se împleticeşte şi se încurcă în cât nu se poate străbate — se întrebuinţează pentru garduri vii.
cătinat, ă- adj. Cu cătină; ghimpat cum este cătina.
cătinel adj. (dela vorba cât). Câte puţin, în cantitate mică ^încelinel.
câţiva adj', şi pron. (lat. dela quantui câţi şi va). Un număr oare-care, un număr mic, puţini.
catod s. m. (dela gr. kata, de sus in jos). Fizic. Polul negativ al pilei electrice, catodic, ă adj. V. prec. ce plecă dela catod. catolic, ă adj. şi s. (gr. katholikos, universal). Bis. 1) Denumire dată bisericei care are de ş/ef pe Papa dela Roma, că este biserica universală; 2) credincios creştin, care ţine de biserica apusană, catolică; fig. mai catolic de cât papa, m; i devotat sau mai riguros de cât trebue.
catolicesc, ească adj. De al catolicilor, ca la catolici.
catoliceşte adv. Cum este la catolici, după uzul catolicilor.
catolicism s n. V. catolic. I) Doctrina, învăţătura bisericei apusene, catolice, prin care această biserică se deosebeşte de cea ortodoxă răsăriteană; 2) totalitatea credincioşilor ce ţin de biserica apusană, catolică.
catoptrlcă s. f. (fr. catoptrique, dela gr. katoptron, oglindă). Fizic. Parte din optică ce se ocupă cu reflectarea luminei.
cătrăbuţe s. f. pl. (lat. dela quod, care, trabis, de masă). Pop. Lucrurile trebuitoare mărunte; vase de bucătărie felurite (ce aparţin casei unui om); fig. bagaje.
catrafuse s. f. pl. (varianta din cătrăbuţe). Pop. Lucruri felurite împrăştiate; lucruri mărunte de casă şi vase de bucătărie — a’şi lua catrafusele, a pleca repede cu toate lucrurile ce are; fig. bagaje.
catramlnă s. f. (format din vorba catran = fr. goudron). Extras de gudron — hapi ri de catramină.
catran s. n. (arab. gatrari). Substanţă neagră, extrasă din unii arbori râşinoşi, care pătrunde în lemn şi’l fereşte de a putrezi, având şi un miros tare. Şi Slavii zic katran şi Ungurii, kâtrâny; iar fr. goudron.
căt
v 1$)
cătrăneala s. f. 1) Acţiunea de a unge cu catran ; 2) fig. înfăţişare (mină) supărăcioasă sau rea ; 3) fig. beţie, îmbătare; 4) gust rău.
cătrăni (a) v. 1) A unge cu catran; 2) fig. a se mâ:iiâ, supără; 3) a avea hărţag din beţie; 4) a se îmbăta; 5) a înegii.
cătrănit, ă adj. 1) Uns cu cătran; 2) fig. supărat, furios ; 3) rău dispus (din beţie);
4)	beat; 5) negru ca de cătran.
cătrănos, oasă adj. Cu mult cătran; 2 fig. mâni )s, furios.
către prep. (lat. contra). 1) Arată direcţia spre (cine â sau ceva) cu sau fără mişcare; 2) în ce priveşte, — rău către sine.
catrinţă s. f. (lat. din quatri, (quatrincia) în patru). Bucată patrată de ştofă, ţesută din lână, (mai ales neagră) cu care îşi înfăşură corpul ţărancele, în loc de fusta, şi care se leagă cu betele la brâu, iar pe mai gir i şi pe poale, are uneori ornamente coloiate, cusute, sau făcute din ţesătură. — Şi Ungurii zic katrinka.
căţue s. f. (daco-gr. kotyle, lingură, koty-los, cupă). Mic vas din tablă îndoită (prins de o t oadă) în care se pun cărbuni (iar peste ei smirnă sau tămâe) şi cu care preotul agitând, poate tămâia la morţi sau la unele servicii bisericeşti.
cătun s. n. (dela vorba cot, din lat. cu-bitum). Mic sat ţa o parte, ce ţine de o comună. — Şi Albanezi zic katun.
cătuşă s. f. (lat. dela cateja, armă (mi-^ ciucă) legată de mână cu o curea, — dela această curea). 1) Brăţară ds fer (unita cu o alta prinţi’un lanţ) şi care se prinde la manile sau la picioarele hoţilor, tâlharilor, ca să nu poată scăpă; 2) Tr. pisică ; 3) adaus la proţap prin care trece cuiul ce prinde jugul; 4) adaus ce prinde 2 căpriori; 5) Bot. plantă, cu miros înţepător (senz. 2 din lat. cattus).
câtuşi ado. (Amplificare a vorbei căt cu adaus şi). Măcar cât: cât de puţin.
cătuşnică s. f. (daco-gr. kutisos, planta bo-biţel, drob — kutisnike, ca drobul). Bot. Plantă cu miros tare, căreia i se atribue proprietăţi de a vindecă, a suprimă dureri.
câtva adj. (Dela vorba cât-vo). Can itate nehotărâtă; nu mult.
cauă s. f. (lat. dela caveo, a se pâri). Sperietoare, arătare, monstu; vorbă cu care se sperie copii şi de care se tem. Mold.
cauc s. n. (daco-gr. kauke , vas de bănt, vas scobit în lemn). 1) Vas scobit în lemn, pentru a lua apă cu el; 2) căciulă, comsnac pentru călugări; căciulă mare de blană pentru boeri. — Şi Turcii zic kavuk. caucciu s. m, V. preced. Cel .e f -ce caucuri.
can
cauciuc s. n. (Indian kahuşu). Numirea substanţei elastice râşinoase, ce se extrage prin spintecarea scoarţei, dela unii arbori din America şi din India, etc.
căuş s. n. (daco-gr. kauos, măsură p. cereale (ocâ). 1) Vas de lemn scobit, cu coadă, pentru luat lichide sau făină, cereale, etc.; 2) vas asemănător, din metal. — Şi Polonii zic kausz = pahar.
caustic, ă (gr. kaustikos, care arde). Met.ic. Care arde, mănâncă, roade; fig. muşcător, înţepător, care arde.
causticitate s. f. V. preced. Proprietatea de a fi caustic.
căută (a) y. (lat. dela caveo (cautus) — bag seamă, observ). 1) A urmări şi cerceta cu băgare de seamă; a observă; 3) a încercă ; 4) Medic, a (se) îngriji; 5) a întoarce privirea spre; 6) a pretinde, a aşteptă; 7) a lua în consideraţie — caută în cinstea; 8) a se sili; 9) a î.icercâ; 10) a se cere — se caută marfa.
căutare s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a răută; 2) -îngrijire, tratament medical; 3) cercetare, inspecţie; 4) luare în consideraţie.
căutat, ă adj. 1) Urmărit, cercetat; 2) îngrijit, tratat.
căutătură s. f. 1) Urmărire multă; 2) privire, înfăţişare ; felul de a privi.
cauteriu s. n. (gr. kauterion, dela kautos sau kaustos, care arde). 1) Medicament care arde carnea; 2) rana [ redusă prin acest tratament.
cauteriza (a) v. (gr. kauteriazâ'. Medic. A arde o rană printr’un medicament caustic, sau prin fer roşit.
cauterlzare s. f. Acţiunea de a cauteriza, cauterizat, ă adj. Ars cu un medicament caustic sau cu ferul roşu.
cauţiune s. f. (lat. cautio, chezăşie, garanţie). Sumă de bani depusă ca garanţie.
cauză s. f. (lat. causa, pricină, pricină de judecată, cauză). 1) Pricină; principiu începător, origină; 2) pricină de judecată ; 3) motiv, subiect; 4) proces ; 5) înţelegere, tovărăşie — cauză comună.
cauză (a) v. (lat. causari, a cauză, a pricinui). A pricinui; a produce, a provocă; a da naştere.
cauzal, ă adj. V. causa. 1) Care arată r aportul între cauză şi efect; 2) ce ţine de o iauză.
cauzalitate s. f. Felul cum lucrează o cauiâ şi produce efect, căuzaş s. m. Părtaş la o cauză, cauzativ adj. Gram. care arată o cauză, cav, cavă adj. (vâna cavă), lat. cavus,
J
cav
110
caz
scorburos, scobit). Anat. Denumirea celor două vine groase, ce sunt prinse în partea dreaptă a inimei.
cavaf s. m. (turc. kavaf). Negustor de pantofi ordinari, sau cismar ordinar.
căvăfie s. f. Atelieiul sau magazinul ca-vafului.
caval s. n. (turc kaval). Fluer mare păstoresc, ce scoate sunete profunde, frumoase cavală s. f. (lat caballus, cal prost). Iapă (întrebuinţat de poet. Bolintineanu).
cavalcadă s. f. (fr. cavalcade, dela italian cavalcare, a călări). Mergere călare la plimbare (domni, doamne).
căvălerie s. f. (Vezi cavalerie 2). Pop. Decoraţie.
cavaler s. m. (ital. cavalliere, dela ca-vallo, cal). 1) Călăreţ, cel ce merge călare ; 2) tânărul ce însoţeşte o damă la danţ; 3i fig. ad;. corect, curtenitor; 4' băi bat tânăr neînsurat; 5) Cel decorat în grade de cavaler, primul grad al unei decoraţiuni; 6) cavaler de industrie, şarlatan fin ; 7) fig. cinstit.
cavaleresc, ească adj. Ca de cavaler; fig. demn, cinstit, curtenitor, cavalereşte adv. Cum s’ar purta un cavaler ; fig. onorabil, demn.
cavalerie s. f. (ital. cavaleria, fr. cavalerie). 1) Armată ce merge călare pe cai; 2) vechia, decoraţie, medalie (cu grad de cavaler (după rus. kavaleria).
cavalerime s. /. Mulţime de cavaleri; trupa de cavelerie.
cavalerism s. n. 1) Atitudinea sau purtarea cavalerească. V. cavaleresc; 2) instituţie din evul mediu, a nobililor, ce obliga a fi cinstit şi curagios.
cavalerist s. m. V. cavalerie. Ostaş, soldat din cavalerie.
cavalin, ă adj. (rasa), (italian dela ca-vallo, cal). De cal, privitor la cai.
cavatină s. f. (ff. cavatine). Muzic. O arie scurtă, fără repetare.
cavaz s. m. (cuvânt turc). Agent de poliţie . turcesc.
cavernă s. f. (lat. caverna). Vizuină, peşteră, scobitură mare într’o stâncă.
cavernos, oasa adj. 1) Care are caverne;
2) (ca) din caverne, caviar $. n. (fr. caviar). Icre negre, cavitate s. /. (fr. cavitâ dela lat, canare, a scobi, găuri). Scobitură, gaură; cavitatea toracică, coşul pieptului.
* cavou s. n- (fr. caveau | ci it cavo) dela lat. cavare, a săpâ). Groapă, mormânt zidit, urde se aşează morţii.
caz s. n. (lat. casus (dela cado). 1) Cădere ; 2) întâmplare ; 3) împrejurare; 4) a face caz, a lua mult în seamă ; 5) gram. una din formele declinării vorbelor; 6) caz de conştiinţă, restricţie religioasă.
cază (a) v. (fr. caser, a pune în ordine . fig. a procura o ocupaţie). A aşeză; a căpătu i (pe cineva.
cazac s. m. (sliv. kozac). 1) Numirea locuitorilor din sud-estul Rusiei europene, cari sunt organizaţi, chiar în timp de pace, ca armată de cavalerie, exercitându-se de mici copii la călărie şi la lupte; 2) fig. brutal, arbitrar; 3) Trdns. fig. Crivăţ.
căzăcească s. f. V- preced. Joc al cazacilor, cu mişcări f. repezi şi cu felurite sărituri.
căzăcesc ească adj. De cazac, ca la cazaci, căzăceşte adv. Cum fac cazacii; fig. arbitrar, samovolnic.
căzâcime s. f. V. cazac. Mulţime de cazaci, căzăcioaică s. f. Femee de cazac, cazaclie s. f. V. cazac. Căciulă ca la cazaci : înaltă şi cu fundul de postav alb sau roşu.
cazan s. n. (lat dela cadus (cadă, cădan). vas, butie, prin transf. d în z). 1) Căldare nare şi adâncă de aramă; 2) olten. alambic pentru fabricat ţuică. — Şi Turcii zic kazan.
căzangiu s. m. V. preced. Fabricant de cabane; cel ce lucrează vase de aramă.
căzănărie s. f. V. prec. Topitoare du seu (în cazane) la măcelărie.
cazanie s. /. (slav. dela kăzati, a zice, a povesti). Bis. Naraţiune despre viaţa şi patimile unui sfânt; pred'că ocazională la o sărbătoare (care se citeşte la sfârşitul liturghiei) ; fig. povestire prea lungă şi plictisitoare,
cazarmă s. f. (ital. casa-arma). Casa unde stă armata şi unde se păstrează armele, căzător oare adj. V. cădea. Care cade. căzătură s. /. V. cădea. 1) Faptul căderei; fig. ruină, dărâmătură.
cazeină şi caseină s. f. (lat. dela caseum, caş, brânză). Substanţa din lapte, care se preface în brânză.
cazin s. n. (ital. casino, casă pentru reuniuni, întruniri). Casă de reunire şi petrecere; cafenea.
cazmâ s. /. (turc kasmă). Numirea unui instrument de fer pentru săpat, făcut groapă, având două vârfuri: unul puţin lat, celalalt opus ascuţit, iar în mijloc prins de o coadă ca cea de topor.
cazna s. f. (lat. casus (cit-caz), pi rzare, doborîre, primejduire-f sutix, n—a — în sper).
căz
111
cea
chin, tortură; străduinţă, sforţare. (în dialect mold. caznă şi căzni, ţin de înţelesul a doborî, a culcă, a cădea şi însemn, siluire sexuală). Slav. kazni, pedeapsă.
căzni (a se) V. preced. 1) A chinui; 2) a se strădui, a se sili. — (Slavul amplificat kazniti, arată a fi derivat din căzni). căznire s. f. Chinuire, tortură, căznitoar, oare adj. Care chinueşte, torturează.
cazon ă adj. (Slav. kazentt, al statului). Milităresc; de cazarmă.
cazual ă adj. (fr. c asii el, dela lat. casus, caz, întâmplare). Accidental, fortuit; (rezultat prin forţa împrejurărilor — un fapt, un beneficiu).
ca^uar s. m. (fr. casdar). Zool, Numele unei pasări mari ce păşeşte ca barza, şi trăeşte în Noua-Guinea şi Australia.
cazuist s. m. (fr. casuiste). Teolog. Teolog care caută a rezolvi cazurile de conştiinţă prin reguli de morală.
cazuistică s. f. Teol. Parte din teologie, care tratează despre cazurile de conştiinţă.
căzut ă adj. V. cădea. 1) Cel ce a că ut jos, surpat; 2) cuvenit, meritat; 3) dedat la (ceva r ău); 4) ajunâ (în sărăcie); 5) eşit (la sorţi'.
ce pron. (lat. dela qui, que, care, ce). 1) înlocueşte un num: sau numirea unui lucru, obiect; 2) serveşte ca întrebare şi mirare de ceva nehotărât: ceP cel cea pron. Pronumele femenin dela ce. cea! (din ceală). interj, (lat. din cieo, a mişcă; cie-a, mişcă spre). îndemnare la mers pentru boul din dreapta, spre a trage către cel ce mână, spre stânga. V. ceală.
ceacâr, ă adj. (lat. caecare, a orbi, cit. cecare). Cu un ochi de un fel (de o coloare) şi altul de altfel (om sau animal); p. extens, ce se uită cruciş, încrucişat; chior.
ceac pac adu. (lat. caecus, nesigur; paco, a lucra). încet şi nesigur. Şi turc.=aşa şi aşa.
ceacşlri s. m. pl. (laf. din caecsor (cecsor) orbitor). Numele unor pantaloni largi, turceşti, de coloare f. roşie, bătătoare la ochi. — Şi Turcii au acest cuvânt.
ceadărlu adj. t at. dela cedrus, cedru, cedrinus-de cedru). De coloarea cedrului, — verde.
ceafă s. f. (daco-gr. dela kefalâ, cap). Partea dindărăt a capului şi a gâtului.
ceahlău s. n. şi m. (daco-gr. dela kyklou, rotund, din kykleo, a face rotund). 1) Zool. Numirea unui vultur ce se roteşte în zbor; 2) numirea unui munte cu vârful înalt în Carpaţii din jud. Neamţu (denumirea dela kykleo ca şi în lat. uerfex din verto).
ceair s. n. (turc. ciair). Izlaz mic. ceaiu s. n. (din chinezesc theă, theaiu, p. ce = th, compară thasa=ceaşca). Băutură caldă, fertură din frunze sau flori de diferite plante (romăniţă, teiu, soc, sau dela arbo-raşul chinezesc thea), care se bea pentru a înviora, a pune în mişcare, a chemă la viaţă (în caz de boală). Acest cuvânt e foarte întrebuinţat de Ruşi pentru denumirea produsului arboraşului chinezesc the, şi pentru băutura, fertura cu acest produs, dar nu are nici o bază care să-l ti produs în limba slavă, pe când românii cunosc felurite ceaiuri.
ceală! interj, (lat. din cieo-alio, a mişcă de dincolo). îndemn la mers pentru boul ce trage la jug în dreapta, să mişte spre stânga.
cealma s. f. (turcesc) — Legătură făcută la cap în jurul fesului; turban.
ceambur s. n. (turc). 1) Cuvânt turcesc Însemnând năvălire de tătari; 2) diform din V. tamburi) — a bate ciamburii, a alerga tare, lovind bucile. Mold. (la copii).
ceanac s. n. (lat dela cena, mâncare). Castronaş, strachină mică (mai ales de lemn). — Şi Turcii zic ceanac.
ceangău, ceangăi s. m. (lat. dela cingo, a încunjurâ). Ungurii rămaşi sau aduşi în mijlocul Românilor şi împresuraţi de Români; (sate în judeţele Bacău, Roman şi în Carpaţi). V. Secui. Şi Ungurii zic czango. (Numirea este ca şi cea de sclav (slav) dela clavis, cheie).
ceapă s. f. (lat caepa (cepa). Bot. Numirea plantei, ale cărei şi foile şi rădăcina sunt bune pentru mâncare, deşi au gust dulce şi iute.
ceapcân, nă adj. (turc). Şiret foarte, ştrengar, derbedeu. (Pare însă compus latin din typ(us)—caniş, chip de câne, ca şi căpcăne).
ceapraz s. n. (turcesc) ciucure, fireturi, sau franjuri.
ceaprazar s. m. Meşter care lucrează ceaprazuri.
ceaprazărie s. f. Magazin, sau atelier unde se lucrează ceaprazuri. ceapsă s. f. (ung. czapsza). Tr. scufie, ceară s. f. (lat cer a, ceară). 1) Ceară (produs al albinelor); 2) ceară roşie materie bituminoasă pentru petcetluit; 3) cerumen.
cearcăn s. n. (baza cerc). 1) Cerc vânăt în jurul ochilor; 2) Cerc mare ce se vede câte odată în jurul soarelui sau lunei; 3) compasul dogarului.
ceardac, cerdac, s. n. (turc. ciardak). Balcon lung ca un mic pod, ce uneşte, leagă încăperile în şir dela etajul casei; terasă la o casă boerească.
cea
112
ceb
ceardaş s. n. (ungmesc, insă din gr. kordax, danţ lydian indecent). Jocul naţional unguresc —ce se joacă de către peiechi, cu felurite mişcai i, învârtiri şi strângeri de talie.
cearşaf s- n. (turc. ciarşaf, din dar, pânză, şeb, noapte). Foae de pâr.ză lată, cai e se prinde jur împrejur la o plapomă, sau caie acopere peste tot patul; fig. ziar prea mare.
ceartă s. f. (lat. certare, a desbate, a dispută). 1) Observaţie făcută cuiva cu asprime ; 2) altercaţie, ocară; 3) dispută.
ceas s. m. (lat. dela caesum, bătut, lovit).
1)	Măsura de timp ce trece şi care se anunţă prin loviri, bătae; oră ; 2) fig. ceas rău, moment nenorocit; 3) ceasornicul. — Şi Slavii au acest cuvânt, făsâ a avea o bază îr I.slavă.
ceaşcă s. f. (din arab. thasa, cupă; tha-sica). Cupă mică în care se oferă o băutură. Slavii zic ceaşa, iar Ungurii zic csisze.'
ceaslov s. n. (slav din vorba ceas şi slovo cuvânt). Bis. carte mare bisericească, în cai e sunt rugăciunile ce trebuesc citite la anumite ore, din timpul serviciului religios — se mai zice şi orologiu.
ceasornic s. n. Vezi ceas. (compus din ceas -|- ornic din 1. ora, ceas, oră). Aparat care măsoară trecerea orelor, ornic.
ceasornicar s- m. V. preced. Meşter care face sau repară, drege, ceasornice.
ceasornicărie s. f. Magazin unde se vând, se fabrică, sau se repară ceasornice.
ceată s. f. (lat. dela centum, o sută, sau mulţi p. centa şi ceta). 1) Bandă, tovărăşie de mai mulţi oameni; 2) grup numeros — cete îngereşti; 3) numărul de servitori (suită) la vechii domni; 4) vechiu corp de 100 de ostaşi. — Şi slavii zic ceta.
ceaţă s. f. (lat. dela caeca \ citit ceea), întunecoasă, nepătrunsă). Abureală în aer, care împiedecă vederea, negură.
ceatlău s. n. (daco-gr. din kykleyo, a învârti şi a cuprinde împrejur). 1) Par, care băgat pe sub o frânghie ce leagă (fânul ori lemnele din car) prin răsucire şi învârtire, strânge legătura foarte tare; 2) fig. par mare (transformarea lui kykle, este aceia i ca la ceahlău). — Şi Ungurii zic csatlo. ceat-pat adv. V. ciac-pac. ceaucă s. f. Zool. Stanca, mică cioară sură, ce scoate sunet ceau ! ceau !
ceaun s. n. (diform din ciugun, tuciu). Vas de tuciu pentru făcut mămăliga, sau pentru fert apă. ’
ceauş s. m. (turc ceouş—căprar). Trimisul special cu o corespondenţă; 2) uşier dela curtea domnească sau dela Tribunal, aprod ;
3)	grad militat=căprar; 4) numele unei hore;
5)	şeful poştelor tjn timpuri mai vechi) sau şeful surugiilor.
cebare s. f. (lat. din cibaria, de mâncare.) Bot. Numirea unei plante aromate, ce se pune la salată şi care se mai t urneşte şi pim-pincă (fr. primprenelie) şi haţmaţuchi.
cec şi cek s. n. (fr. cheque — din engl. to check=a controla). Financ. Un bilet, cu o anumită formă, pe baza căruia o bancă plăteşte, la prezentare, cuiva o sumă ordonată de o altă bancă ce a emis cecul.
cecitate s. f. (lat. caecitas, dela caec. s, orb). Medic. Orbire, slăbirea vederei.
cecmegea s. f. (turcesc). 1) Cutia unui biurou ori a tejghelei; 2) tejghea.
cedă (a) v. (lat. ceo’o, cedere, a cedă). 1) A trece (un lucru) alt cuiva; 2) a renunţa în favoarea altuia; 3) a lăsă, a nu mai insistă;
4)	fig. a nu mai rezista, a se îndoi, ase rupe, după multă sforţare şi rezistenţă, cedare s. f• Acţiunea de a cedă. cedru s. ■ rn. (gr. kedros). Numirea unui arbore din familia coniferelor, din regiunile calde.
cedulă s. f. V. ţedulâ. ceafalic, ă adj. (gr. dela kefdle, cap). A capului, dela cap.
cefalopode pl. (gr. kefaU, cap; podos, picior). Zool. Molusce cari au în jurul capului mai multe tentacule, picioare, cum este caracatiţa.
cegă s. f. (lat. din caeca | ceea) oarba). Zool. Numirea unui peşte f. bun pentru mâncare din speţa morunului. — Slavii (Ruşii) zic siga.
cegarnlţă s. f. V. cegă. Plasă specială de piins cegă.
ceh s- m. Numirea slavilor aşezaţi în centrul Europei (Boemia).
cel (cei, cea, cele) art. şi pron. (scurtare din acel, acea). 1) Inlocueşte numirea unei persoane sau a unui lucru, despre caie se spune ceva; 2) prepozitiv adjectival: cel bun, cel mare.
ceea, cea pron. f. V. preced. cel (ă) latt art. şi pron. V. cel şi alt. Altul (nu acesta); cei de alături.
celar s. n. (lat. dela cella, cămară, magazie). Magazie, cămară de pivniţă, unde se ţin provizii la răcoare.	1
celebiu şi clllbiu'ar//. (lat. dela caelebs \ ce/ebs), cavaler sau tânăr neînsurat). Elegant, cu maniere alese; simţit în ţinuţi şi mişcări. — Şi Turcii zic celebi.
celebră (a) v. (lat. celebrare, a face ceva cu solemnitate, cu adunare mare). A săvârşi solemn, cu adunare mare (o nuntă, botez, etc).
cel
113
cen
celeorare s. f. V. preced. Săvârşii ea, ofi- i cierea, unui act cu solemnitate.
celebritate s. f. (lat. celibritas). 1) Serbare solemnă; 2) renume; 3) persoană celebră.
celebru, ă adj. (lat. ceieber, vestit). Vestit, renumit.
celenterate s. pl. (lat. dela celer, grabnic). Bot. Plante crescute grăbit, ca salata, etc.
celibat s. n. (lat. caelebs, holteiu, necăsătorit). Stare de necăsătorit — necăsătoiirea' celibatar s. m. Bărbat care trăeşte necăsătorit.
celtic ă adj. Dela Ceiţi, popor vechiu, locuind în nordul Franţei şi în Anglia, celulă s. f. (lat. cellula,. dela cella, cameră mică, celulă de stup). 1) Cameră mică de tot;
2)	carceră pentru pedeapsă; 3) despărţitură mică a fagurilor, în care albina pune mierea;
4' părticică mică, din care e construit organismul.
celular ă adj. Cu celule, de celulă, celuios, oasă adj. împărţit în celule, celuloid s. m. (fr. celulloid). chim. Substanţă cu bază de celuloză nitrică şi de camfor (din care se fabrică pepteni şi alte mici obiecte).
celuloză s. f. V. celulă. Materie particulară a corpurilor organice, (ce învălueşte celula) care constitue partea [tare, solidă din Corpul vegetalelor (se fabrică multă din lemnul de brad).
cenaclu s. n. (lat. coenaculum (citit ce-naculum) dela certa, cină, masă). 1) Odae de mâncare, sufragerie; 2) fig. societate, cerc intim.
cenotaf s. n. (gr. kenos, gol, thapos, mormânt). Mormânt monumental în onoarea şi amintirea unui mort dispărut în răsboi.
cens s. rt. (lat. census şi censum, socoteală; starea persoanelor după averea lor).
1)	Starea, categoria după avere a cetăţenilor;
2)	condiţia de a fi alegător politic, după avere.
censitar, ă adj, Pe baza censului, după cens: sistem censitar de impozite.
censor s. m. (lat. censor. 1) preţuitor;
2) magistrat roman; 3) judecător aspru, critic literar). 1) Cel ce supraveghează ca în administraţia unei societăţi (bancă etc.) să nu se comită nereguli; 2) supraveghetor al scrierilor în timpul de resbel când funcţionează censura; 3) fig. critic aspru; 4) supraveghetor de ordine la cameră; 5) şcolar, monitor, cestor al clasei.
censura s. f. (lat. censura). 1) Servicrul censorului; 2) critica severă, censura (a) v. 1) A supraveghea şi con-
trola ca'censor; 2> a aplică legea sau regulamentul privitor la censură; 3) a face observaţii aspre; 4) a pedepsi; 5) a suprima ceea ce nu e permis să se scrie în ziare, când e stare de asediu., censurabil ă adj. Care trebue să fie cen-surat şi se poate censură.
centaur s. m. (lat. centaurus). Mitologic. Fiinţă închipuită, fantastică, jumătate om (capul şi pieptul) şi jumătate cal (cu patru picioare) se vede în sculpturile antice, centaură s. f. V. ţintaură. centenar s. m. (lat. dela centum, o sută). Suta de ani; împlinirea a o sută de ani.
centesimal, â adj. (fr. dela lat. centum, o sută). Care este divizat în o sută de părţi; care priveşte un lucru ce are diviziuni de o sută.
centiar s. m. (fr. centiar). A o suta parte dintr’un ar (măsură de suprafaţă pentru câmp).
centigrad s. n. (lat ceatum, o sută (cenţi, a o sută); gradus, grad). Fizic. Unul din o sută de grade; (termometru) care eîmpărţit în o sută grade pentru măsurat temperatura, etc. — (spre deosebire de cel împărţit în 80 grape).
centigram s. n. (lat. centum, o sută + gram (V. gram). A o suta parte din greutatea unui gram.
centilîtru s. m. (lat. centum, o sută, + litru). A o suta parte din conţinutul unui litru.
centimă s. f. (ir. centime, a o sulă parte din franc). A o suta parte dintr’un leu — un ban.
centimetru s. m. (lat. din centum, o sută (cenţi, a o suta + metru (V. metru). A o suta parte dintr’un metru.
centiron s. n. (fr. centuron (din lat. cingtura, cingătoare). Curea de încins, cingătoare militară, de care se atârnă baioneta şi cartuşiera.
central, ă adj. dela (lat. cenfrum, punctul din mijloc, al unui cerc). 1) Din mijoc dela centru; 2) principal, din capitală.
centraliză (a) v. (fr. centraliser). A reuni într’un centru, într’un singur loc sau localitate.
centralizare s. f. V. preced. Acţiunea de a centraliza.
centrifugal, ă adj. (fr. centrifuge, dela lat. centrum, mijloc, centru; fugio, a fugi). Mecanic. Care caută să se depărteze, să fugă dela centru în afară (ca orice obiect învârtit repede în jurul unui centru).
centripetal, â adj. (fr. centripete, (dela lat. centrum, centru î peto, a merge către).
8
ceti
114
cer
Care tinde a se apropia de centru (opus lui centri fugat).
centru s. n. (lat. centrum). Mijlocul, punctul din mijloc al unui cerc; fig. capitala, puterea de căpetenie.
centurie s. f. (lat eenturia dela centum o sută). Grupă de o sută de oameni în armată la Romani.
centurion s. m. (lat. centuria, onis). Unul din cei o sută solda# ai unei centurii, sutaş.
cenuşă s. f. (lat. cinis, cineris, cenuşă). Praful mărunt alburiu ce rămâne din arderea unui lucru; 2) fig. corpul unui mort; 3) fig. nimicire, rămăşiţă de nimic bună.
cenuşar s. m. V. preced. 1) Cel ce adună cenuşă; 2) locul, cutia în care cade cenuşa, dela sobă.
cenuşer s. m. V. cenuşa. Ironic. 1) Scriitor, funcţionar prost care pune cenuşă pe scrierea proaspătă să o usuce, sau ar fi bun să facă focul şi să scoată cenuşa din sobe;
2)	un lac japonez.
cenuşeriţă, *sau cenuşereasă s. f. 1) Fe-mee care face focurile şi scoate cenuşa din cuptor şi din sobe; 2) basm. fată care sub înfăţişarea modestă şi prefăcută de cenuşereasă, avea calităţi bune sufleteşti.
cenuşiu, le adj. V. cenuşă. Care are coloare ca cenuşa.
cenuşoasă s. f. Bot. Numirea unei plante din familia compozeelor. cenuşos, oasă adj. Plin de cenuşă, cenuşotcă s. m. V. cenuşereasă. Băiat ca şi cenuşăreasa.
cep s. n. (lat. cippus, trunchiu, par). 1) Băţ ascuţit cu care se astupă o gaură, la un vas sau putină; 2) gaura unei putini; 3) nodul înfipt în lemnul de brad; 4) (de viţă) joardă retezată scurt. — Şi Bulgarii au acest cuvânt.	4
cepar s. m, V. ceapă. Vânzător sau cultivator de ceapă.
cepc'r.en s. n. (cuvânt turcesc). 1) Peptar, sau vestă cu blană ce acopere numai peptul şi spatele; 2) haină boierească veche, cu blană.
cepeleag, ă adj. (daco-gr. din siopelos, siopelon, taciturn, înrudit cu şopăi). Gângav. — Şi Slavii zic şepeliavii.
ceplegea s. f. (turc). Numirea unui fel de grâu, ce se mai chiamă şi alac.
cepşoară sau cepuşoară s. f. V. ceapă. Ceapă mică; 2) arpagică.
cer sau ceriu s. n. (lat. coelum, cer — citit celum). 1) Bolta cerească; 2) albastrul cerului; 3) cerul gurii, bolta adâncă a gurii; 4) atmosfera; 5) fig. relig. locaşul Dumne-
zeirei, al îngerilor şi a sufletelor; 6) fig. Dumnezeu; 7) Providenţa; 8) parte dintr’un tablou, ce reprezintă cerul; 9) adv. in cer, la cer, foarte sus, fig.
cer s. m. (lat. cerrus, cer, un fel de stejar). Bot. Stejar mărunt, bun pentru foc, dă căldură multă.
ceramică s. f. (fr. din gr. keramos, pământ bun pentru făcut oale). 1) Olărie, meşteşugul de a face oale din pământ; 2) modelare de figuri şi ornamente din pământ, arse apoi în foc şi bine zmălţuite.
cerărie s. f. V. ceară. 1) Comerţul cu ceară; 2) cantitate multă de ceară ; 3) depozit de ceară.
cerat, ă adj. V. ceară. Acoperit cu ceară, uns cu ceară, ceruit — table cerate, pe care scrieau Romanii.
cerb s. m. (lat. cervus, cerb). Zool. Numirea animalului patruped, rumegător, ce are coarnele cu multe ramificaţii.
cerbice s. f. (lat dela cervix, ceafă). 1) Ceafa (în special a boului); 2) fig. tenacitate; îndărătnicie; 3) partea de sus a jugului.
cerbicie s. f. V. preced. Tenacitate, persistenţă, opintire, îndărătnicie.
cerbicos, oasă adj. Tenace, îndărătnic; persistent.
cerboaică s. f. V. Cerb. Cerbul de parte femeească.
cerbuţ, cerbuşor, s. m. Mic cerb. cerc s. n. (lat. circulus). Geam. 1) Suprafaţă plană rotundă, adică mărginită de o circonferinţă; 2) legătura ce ţine doagele dela un vas; 3) fig. adunare de persoane, în anume scop; 4) localul unde se adună aceste persoane; 5) întindere anumită, cuprins; 6) cerc viţios. raţionament defectuos ce nu duce la o concluzie.
cercă (a) v. lat. circare, a merge în jur. (circa, împrejur). 1) A observă, a examinâ;
2)	a probă, a supune la probă; 3) a căută; 4) a gustă; 5) a face început la o lucrare, cereală s. f. Crâsnic (dela cerc). cercare s. f. V. cercă. Acţiunea de a cerca.
cercător, oare adj. V. cercă. Cel care încearcă
cercătură s. f. V. prec. încercare; control (vechiu).
cercei s. m. (lat. dela circus, cerc, dimin. circelus = cercuşor). 1) Giuvaerica rotundă, în formă de mic cerc, (împodobită uneori şi cu pietre preţioase) ce o atârnă femeile la urechi; 2) inel de fier ce prinde leuca de carâmb; 3) cercelu doamnei, o floare roşie ce atârnă ca un cercel.
cer
115
cer
cercelar s. m. Fabricant de cercei, sau negustor de cercei; extins, vânzător ambulant de mărunţişuri.	j
cercelat, ă adj. Cu cercei, buclat, inelat, în formă de cercei.
cerceluşi s. m. pi. Cercei mici; Bot. floare zisă şi mărgăritărel sau lăcrămioare (în Do-brogea).
cercetă (a) v. (lat. cir cit are). 1) A vedea de aproape; 2) a observă cu atenţie ; 3) a explorâ; 4) a examinâ; 5) a interogă; 6) extins, a vizită; a se interesă de cineva bolnav ; 7) a instrui o afacere penală.
cercetare s. f. V. preced. 1) Exăminâre;
2)	interogator; 3) explorare ; 4) perchiziţie;
5)	verificare; 6) vizită; 7) iscodire spre a afla ceva.
cercetaş s. m. V. preced. 1) Cel ce explorează, caută să afle; 2) milit. soldat din patrula de explorare; 3) tânăr sau şcolar ce face parte din asociaţia de cercetaşi, care are de scop educaţia fizică, morală şi patriotică (înfiinţată în 1912).
cercetăşle s. f. V. cercetaş. Asociaţia cer-cetaşilor; 2) ocupaţie de cercetaş.
cercetător, oara adj. şi s. 1) Cel care cercetează; 2) care scrutează; 3) care explorează.
cercevea s. f. (lat. din gingiva, gingină, fig.) Ramă în care sunt prinse giamurile ferestrei şi care se poate deschide sau scoate ; ramă, cadru de tablou. (Forma primă a fost girgiva, girgivae, din care se făcu giur-give şi apoi cerceve).
cerchez s. m. (dela Circasia sau ţara Cerchezilor, situată în partea vestică a Cau-casiei). Om sau soldat din Circasia.
cerchezească s. f. V. prec. Horă ce se joacă repede. (Mold.) mai ales la nuntă.
cercul (a) v. V. cerc. 1) A pune cercuri la un vas; 2) a pune şină la o roată; 3) a limita de jur împrejur ceva J 4) a lega viţa de vie. cercuit s. n. Acţiunea ee a cercui. cercultor s. m. 1) Cel care pune cercuri la vase; 2) dogar, butnar.
cerculeţe s. n. pl. Mici îndoituri lungi cusute ca ornament la cămeşi, peiine, etc. cerdac s. n. V. ceardac. cere (a se) (lat. quaero (citit cvero) a cere, a dori, a pretinde). 1) A rugă să ţi se dea, a solicita; 2) a pretinde ; 3) a dori ceva; 4) fig. a se cădea; 5) a se fi necesar. 6) a peţi; 7) a cerşi; 8) a se căuta ca trebuitor. (Şi Ungurii zic kâres cerere).
cereale s. f. (lat. dela Ceres, zeiţa agricultura — extins, cerealis dela Ceres), Numirea generală a plantelor gramineie, ale căror
grăunţe se pot preface în făină (grâu, orz ovăz, orez, porumb, secară, hrişcă meiu).
cerebral ă adj. (lat. cerebrum, creer, cap). Anatom. Care aparţine creerulni sau se raportă la creer.
cerebro-spinal, ă adj. Anat. Care are raport, legătură, cu creeruf şi cu coloana vertebrală, sau cu şira spinării.
ceremonial adj. şi s. n. V. ceremonie. Formele întrebuinţate la o ceremonie, la un serviciu bisericesc, sau act politic însemnat.
ceremonie s. ţ. (lat. querimonia plângerea (morţilor). 1) Forme exterioare (pompă la servicii religioase, serbări, sau la acte însemnate politice); 2) formă de politeţă, de prezentare deosebită.
ceremonios, oasă adj. şi adv. V. ceremonie. Cu forme multe; cu fast; pompos.
cerenţel s. m. (lat. cerintha). Bot. O plantă cu floare galbenă — mătăcină.
cerere s. f. (lat. quaerere (cit. cverere, a cere). 1) Acţiunea de a cere, a ruga să ţ se dea; 2) petiţie, cerere scrisă.
ceresc, ească adj. V. cer. 1) Care este dela cer; 2) fig. dumnezeesc; 3) imperiul ceresc, fig. China; 4) providenţial.
cerezină s. f. (dela ceară). Produs «ce seamănă cu ceara, din care se fac lumânări.
cerevis s. (laţ. dela cerne de ceară; visio, aspect, închipuire). Seu de animale topit şi sleit ca ceara, din care se făceau lumânări ca şi din ceară, — Şi Turcii zic cerviş.
cergă s. f. (lat. dela tergus), blană de â-nimal). Pătură groasă păroasă, miţioasă ca pielea de animal, pentru acoperit patul (la ţară); sau de pus împrejurul picioarelor, când este frig la drum; sau de acoperit caii; sau pentru aşternut, în loc de ţol, etc. — Şi Bulgarii şi Turcii aii acest cuvânt.
cerinţă s. f. V. cere. Trebuinţă, necesitate, nevoie; obligaţie.
cerium s. m. Metal rar, al cărui oxid a-mestecat cu ytrium servă pentru manşoane incandescente.
cerne (a) v. (lat. cerno, ere, a cerne, a deosebi, a despărţi). 1) A trece făina prin sită spre a o despărţi de tărâţe; 2) -fi'j. a a-lege cu deamănuntul; 3) a (se) strecura, a se introduce; 4) a ploua mărunt, fig.
cerneală s. f. (lat. din terrnus, pentru te • rrenus, pământiu (ca francez terni, întunecos, negricios) cu terminaţie ternală (ca şi infern-al, ală) cuvânt din epoca medievală, când începu scrierea pe hârtie; formaţia o arată harta peutingeriană, unde Cerna din Banat, este numită Tierna, definind coloarea acestui râu ca ţerna, negiu-verzui (vezi
cer
116
cer
zărna).—Lichid negru sau de orice altă coloare închisă, cu care se poate scrie pe hârtie.—Şi Slavii au vorba cernii şi cernila> negru, negreală, cerneală, din aceiaşi bază arătată mai sus.
cernere s. f. V. cerne. Acţiunea de a cerne, cerni (a) v. (lat. din teren (tei remis), pământiu — de cbloare închisă ca ţeina (vezi cerneala). 1) A acoperi cu negiu; 2) a îmbrăca în doliu ; 3) fig. a deveni trist: fig. a fi vânăt în jurul ochilor. — Şi Slav cernii, negru.
cernit, ă cdj. V. cerni. l)Acopeiit cu negru ; 2) îndoliat; 3) fig. trist.
cernitor s. m. V. cerni. Cel ce aşează doliul la o înmormântare.
cernuşcă s. f. Bot. N. mirea unei plante cu foile de colo re vei de închis şi fructul cu seminţe negre (din cerni şi ternă).
cernut, ă adj. V. cerne. 1) Trecut prin sită; 2) ; nalizat, cercetat; 3, ales, selecţionat; s. n. acţiunea de a cei ne.
cerşetor, cerşetoare s. V. cerşi şi cerşetori. Care merge şi ceie ; sărac care umblă şi cere de pomană.
cerşetoresc, ească, cidj. Ca de cerşetor, cerşetori (a) (amplif di a cerşi). A umbla şi a cere; a cere de pomană.
cerşetorie s. f. 1) Faptul de a cerşi, sau a cerşetori; 2) îndeletnicirea cerşetorilor, cerşetorime s. f. Mulţime de cerşetori, cerşetorlt s. n. V. Cerşetorie, cerşi (a) r. (lat. quaero — sic = (a cere aşa). A umbla şi a cere; a cere de pomană ; a eere stăruitor.
ce> şi-, ă adj. şi s. Cerut de pomană., cer. ă adj şi adv. (lat. certa?, hotărît, ferm, sigur). Hotărît, sigur.
certă (a se) r. (lat. certo. are, a discuta, a se hmtâ, a rivaliza). 1) A face observaţii cu asprime cuiva; 2) a se dispută (delaVeva sau pentiu ceva); 3) a pedepsi; 4) a se ocărî.
certare s. f. V. preced. 1) Obseivaţie aspră ; 2 pedeapsă ; 4) gâlceavă.
certăreţ, eaţă adj. Care caută ceartă, care se ceartă des.
certat, ă adj. V. certă. 1) Cel r-are a primit observaţii aspre ; 2) cel care a avut o disput , o ceartă; 3) cel care a fost pedepsit (de justiţie).
certăto-, oare s. Cel care ceartă, certie s. f. (la. din certo, a se sili). Zool. O pasăre agăţătoare pe aibori, care caută stăruitor prin crăpăturile scoarţei lor, ouăle de omizi sau de alte insecte.
certifică (a) v. (după fr. certifier, dîn lat. certum, facere, a face sigur). A încredinţa
cu siguranţă; a da încredinţare sigură scrisă, printr’un certificat.
certificare s.f. Acţiunea, faptul,de a certifică, certificat s. n. (fr. certificat). încredinţare sigură-; hârtie, document, dela o autoritate, care încredinţează sigur despre ceva.
• certiflcator, oare adj. Care ceriiiică.
certitudine s. f. (lat. certitudo, dela certus, hotărît, sigur). Siguranţă, încredinţare neîn-doioasă despre ceva.
cerueală s. f. V. ceară. Ungere şi lust u-ire cu ceară a parcoselei sau a parchetului.
cerul (a) v. V. ceară. A unge cu ceară (ob.ec;^ parchet) şi apoi a frecă spre a obţine lustru.
cerult, ă adj. Ui.s cu ceară, ceruire s. f. Acţiunea de a cerui. cerut, ă adj. V. cere. 1) Solicitat; rugat a se da; 2) pretins ; 3) împeţit.
ceruză s. f. (fr. ceruse). Farm. O alifie, unsoare albă, ce conţine carbonat de plumb ;
, o . ştiubeciu.
cervană s. f. (lat. dela cerca, ciută, cer-boaicâ). Bot. Numirea unei plante cu foile dinţate, ramificate ca şi coarnele ce bulei, care face mici flori albe. (Lykopous).
ceşculi'ă, ceşcuţa s. f. V. ceaşcă. Ceaşcă mică.
cesiona (a) v. (lat. ceh cedo, cedare ce-ssum, a trece spre\ A trece către a a da altuia; a transmite un drept, o creanţă.
cesionar s. m. V. preced. Cel care trece, transmite un lucru altuia.
cesiune s.f. (lat. cessio, cedare). Acţiunea de a trece altuia, de a transmite, de a cedă; jurid. cesiunea bunurilor, părăsirea b. de către debitor în folosul creditorului, ceşmea s. f. V. cişmea. cestiune s. f. V. chestiune. cesură s. f. (lat. caesura, tăere, tăeturîi). Uter. poet. Pauză ce im arte versul în două părţi sau emistihuri: Ca un glob de aur luna strălucea.
cesvârtă s. f. (lat. din caesus), (citit ces) tăiat; quartum, sfert). 1) Sfertul dintr'un a-liimal tăiat (un picior şi sfertul de corp ce-i corespunde); 2) piciorul cu şoldul dntr’un mimai tăiat, o cesvârtă de miel; extins, bucată mare de carne.
cetaceu s. n. (lat. dela cetus, chit, balenă, peşte foarte mare). Şt. nat. 1) Animal din clasa mamiferelor mari, ce au forma de peşte ;
2)	pl. Ordinul mamiferelor ca balena, delfinul, etc.
cetaş s. m. V. ceată. 1) Cel ce face parte dintr'o ceată ; 2) şeful unei cete, unei bande;
3)	partizan, tovarăş de ceată.
cet
117
cez
cetate s. f. (lat. dela civitas, tivit atem, cetatea, statul). 1) Oraş sau orice localitate încunjurată cu ziduri de apărare sau cu fortificaţii ; 2) extins. întăritură; 3) fig, tărie, siguranţă mare.
cetăţean s. m. V. preced. 1) Locuitorul unei cetăţi; 2) politic, locuitorul unei ţări, care se bucură de toate drepturile ce-i dau legile acelei ţări; 3) locuitor în genere.
cetiţeancă s. f. V. preced. 1) Femee care se bucură de drepturile ce-i acordă legile ţării în care locueşte, sau caria aparţine.
cetăţenesc, ească adj. De cetăţean, ale cetăţeanului (drepturi sau datorii).
cetăţeneşte adu. Ca de cetăţean, ca cetăţeanul.
cetăţenie s. f. V. cetăţean. Calitatea, dreptul de a fi cetăţean, cetăţue s. f. Cetate mică. cfeteră (din gr. kithara, lat. vulg. citera). Trans. Un fel de liră la cei vechi; tn instrument de muzică, cu coarde, ceterâş s. m. Trans. Cel ce cântă cu cetera. ceterâ (a) v. Trans. 1) A cânta cu cetera;
2)	a cânta tare şi tieplăcut; 8) fig. a an.eţi cu vorbă multă pe cineva, ceti (a) v. V. citi.
cetină s. f. (lat. dela citimus citima, foarte îndesit, apropiat). 1) Desiş, tufiş al crengilor de brad; 2) desiş de brazi; 3) creangă, tufă de brad; 4) varietate de brad — pin. Şi Sârbii ?ic cetina, creangă de brad. cetl'iş s. n. Desime de brazi, cetlui (a) v. V. ceatlâu. 1). A strânge o legătură cu ajutorul ceatlăului; 2) fig. a legă şi strânge cu tărie.
cetluit s. n. şi adj. Legat şi strâns cu cea-tlăul. 1
ceucă s. f. (onomato \ dela articulaţia ceau). Zool. Un fel de cioară mică, sură, cu ochii alburii, care scoate articulaţii ceau / Şi Sârbii zic ceoka.
cevâ pron. (lat. quae-quam == ce, cât de cât). Un lucru oarecare; o cantitate mică; puţin.
cevaşllea pron. pop. (dela ceva cu adaus lat. ex-ille, din acela). O cantitate mică din ceva; o oarecare câtime; foarte puţin.
cezarlan, ă adj. (dela luliu Cesar marele general şi dictator roman). Caie se raportă la Cezar; ca la Cezar sau ca la un împărat ori suveran. Medic-chirurg. operaţie cezariană, opeiaţia chirurgical^, care constă în deschiderea complectă a abdomenului — operaţie f. grea.
cezarism s. n. (fr. cesarism — c ela luliu Cesar V. preced.). Dominaţia absolutistă a
unor suverani, după ce au ajuns la patere prin democraţie, iar apoi se sprijină pe armată, cezură s. f. V cesură.
C.	F. Cale ferată; C. F. R. căile ferate române, cfit, ă adj. (fr. quitte, dela lat. quietus, li iştit). Chit; achitat; descărcat de o datorie.
cfitui (a) v. V. preced: A achită, a se plăti de o datorie; fig. a (se) termină ceva.
cheau! interj, (onomat. dela ţipetul căţeilor mici). Exprimă ţipete de căţel (sau de copil).
chebap s. f. (turc. kebab). Friptură de berbec la frigare, pe cărbuni şi stropită cu un sos de ceapă ori alt aromat.
chebe s. f. (turc. kebb). O haină lungă, bărbătească de abâ albă cu feluri*e cusuturi şi înflorituri, cum se purta în vechime, chedlcă s. f. V. piedică. chedicuţă s. f. Bot. O plantă criptogamă. chef s. n. (lat. dela quies, quietis, linişte, tihnă). 1) Dispoziţie sufletească ; voie bună; 2) petrecere veselă —cu băutură, cântare; 3) stare de beţie —e cam cu chef; 4) gust, plăcere — n’ani chef de aşa ceva ; — vezi cheji. Şi Turcii au cuvântul chef = linişte,
t.hnă (la băut cafeaua) dar ei nu au celelalte semnificări, ceeace arată că acest cuvânt l’au aflat şi ei în Bizanţ.
chefal s. m. (gr. kefaloy. 3) Numirea unui peşte de mare; 2) icrele sărate şi tescuite dela acest peşte.,
chefălueală s. f. V. chef. Beţie; peti ecere cu beutură.	i
chefălui (a) c. V. chefui. chefliu, e adj. V. chef. 1) Vesel din beutură; bine dispus; 2) dispus la glume şi la dragoste din cauza beuturii. cheftea s. f. V. chiftea. chefui (a) v, V. chef. 1) A petrece cu beu-turi şi alte distracţii; 2) a face orgii, chefuit s. n. Faptul de a chefui, chefuitor s. m. Cel ce face chef. cheglă s. f. (germ. kegel, popică). Popică (lemnişor rotund şi nalt pentru jocul de popice).
chehaia s. f. (turc. kehaia — stăpânul casei). Administrator, intendent (mai ales la păduri). La Turci, intendent al vizirului.
cheie s. f. (daco-gr. dela kleis, cheie (pentru încuiat) şi keytho, a încuia), lţf Instrument pentru a încuia uşa sau un lacăt; 2) fig. punct, loc pri cipjl; 3) muz. semn pentru aşezarea notelor pe portativ; 4) fig. mijloc de a află s u a înţelege ceva; 5) trecătoare p rinti e mutrţ.
cheiropter s. pi. (fr. cheiropteres dela gr. cheir, mână; pteron, aripă). Şciinţ. nat. Numirea speţei animalelor ce au asemănare cu liliecii de noapte.
che
118
che
clfelţă s. f. V. cheie. Cheie mică. cheiu s. n. V cheu.
cheji s. m. pl. (lat dela quies, linişte—ca şi chef). Mold. 1) Dispoziţie, stare sufletească (veselă sau ti istă); 2) prevestire, simptom; piază bună sau rea.
chel, cheală adj. (daco-gr. dela kelyfos carapace, ţeastă). Om care nu are păr pe cap şi are ţeasta capului goală; 2) Bot. că-păţină de varză (o/ten.).
chelălăi (a) v. (onomat. dela felul cum che-lălăeşte câinele când e lovit; apropiat şi de gr. keladeâ, a face zgomot m3re). A zbieră, ţipă cum face câinele când e lovit; 1) fig. a atrigâ cu glas tare şi necontenit contra cuiva.
chelălăit s. n. Acţiunea sau zgomotul de a chelălăi.
chelar s. n. (lat. de!a cella, pivniţă (cămară), îngrijitorul pivniţei, cămărei; cel ce ţine cheile dela magazii, pivniţă. Şi grec. mod. kelari?. chelăreasă s. f. V. chelar. chelbe s. f. V. chelie şi chelbos. Boală care produce căderea părului, chelia.
chelbos, oasă adj. (daco-gr. dela kelyfos, cirapace, ţeastă). Cel ce are boală zisă chelbe; cel ce are capul chel. chelboşi (a) i>. V. chelbos. A deveni chel. cheleş, ă adj. V. chel. chelfăneală s. f. V. chelfăni. Bătae aplicată cuiva la repezeală.
chelfănl (a) v. (daco-gr. kelyfion, diminutiv din kelyfos, ţeastă). A lua de cap — de păr; a bate pe cineva, cheli (a) v. V. chel. A deveni chel. chelie s. f. V. chel. 1) Faptul de a fi chel; căderea părului de pe cap ; 2) partea capului unde a căzut părul, pleşuvie.
chelnă sau chllnă s. f. (daco-gr. kyl, a fi curbat; kylon, curbat). Adaus cui bat la fundul unei căruţe, ca să nu cadă lucrurile din ea ; zis şi codârlâ.
chelner s. m. (germ. kellner). Om de serviciu la cafenele, berării, hoteluri.
chelnăriţă s. f. V. chelner. Femee de serviciu la hotel sau la berării, etc.
cheltuială s. f. V. cheltui. Faptul de a cheltui.
cheltui (a) v. (daco-gr. keleythos, ducere).
1) A se duce (banii, forţele, etc.); 2) a risipi;
3)	a da bani pe lucrurile necesare. Şi Ungurii zic kâlteni.
cheltuire s. f- V. preced. cheltuit, ă adj. V. cheltui. l)Dat; 2) risipit, cheltuitor, oare adj. şi s. Care cheltueşte; risipitor.
chemă (a) v: (lat. clamo, clamare, a strigă, a chemă). 1) A strigă (pe cineva) ca să se
apropie; 2) a urni, a zice numele cuiva; 3) a trage (în judecată); 4) a invită, pofti; 5) a invocă; 6) a purta un nvme sau denumire; 7) fig. a se zice, a se pretinde.
chemare s. f. V. preced. 1) Striga e (pe nume); 2) poftire; 3) convocase; 4) tragere, (în judecată); 5) fig. vocaţiune; 6) misiune; 7) denumire.
chemat, ă p p. 4) Numit, strigat; 2) citat
3)	poftit; 4) convocat; 5) tras da judecată) ; 6; fig. menit, destinat.
chemător, oare adj. Care chiamă. chembrică s. f. (engl. dela numele oraşului Cambridge, citit chem bridge). Pânză neagră sau cehuşie, lustruită, ce se pune drept căp-tuşa.ă la haine.
chenar s. n. (lat. dela verbul quinare, a păta, a, mânji (dela care s’a format inqui-năre). Au şi Turcii acest cuvânt. 1) Margine ornată cu flori de jur împrejur la o broboadă, la o stofă, la o haină. 2) Ornament pus în jurul unei stofe sau haine cusute; 3) brâu’ dungă, în jurul uşei ori ferestrelor la ţaă;
4)	cornişa, ciubucele de sus la o casă; 5) ornament sculptat de jur împrejur.
cheneg s. m. Vezi kenez. chenzină s. f. (fr. quinzaine cit. chinzen) dela quinze, cincisprezece .10 cinspreze-cime; timpul de 15 zile (jumât .te d.ntr’o lună); 2) salar, solda pentru 15 zile (la militari).
cheotoare s. f. (daco-gr. keitho, a închide, a încheiâ . 1) Cea ce servă l i încheiit (ga ra pe .tru nasture, etc.) ; 2) mâner dela un vas;
3 balamale la uşă sau poartă; 4) colţul dela i ăreţii unei case, sau dela un gard.
chepă s. f. (ital. chepia). Zool. Numi ea unui peşte de mire. chepeneag s. n. V. căpemag. chepeng s. n. (ci şi căpeneag şi chepeneag, ori capac). Capac, uşă ce pivniţă. (A-cest cuvânt este şi la Turci şi la Bulgari).
chercheli (a se) v. V. (deîa ghergheli). A se ameţi şi muia de beutură; a fi beat şi a umblă sau a vorbi în neştire.
cherchelit, ă adj. V. preced. Ameţit de beutură; beat.
chercură s. f. (lat. din circ - curro = cerc a alergă, a se învârti). Bot. Numirea unei plante agăţătoare.
cherem s. n. (turc. kerem, discrete, bun plac). 1) Bunul plac al cuiva; 2) capriciu.
cherestea s. f. (dela vorba ferestâu (din lat. ferreus fer-\-taiu) prin forma heres-treu). 1) Lemne de construcţ e sau schelet dc lemn al unei construcţii; 2) depozit de lemne ddt construcţie; 3) locul unde sunt ins-
che
119
che
talate ferestae (herestae) pentiu tăierea de scânduri di brad, etc.; 4) fig. structură, mecanism interior, constituţie. (Această vorbă ' este şi la Unguri şi la T rei).
cherestegie s. f. V. -preced. Depozit de em e de construcţie.
cherestegiu s. /«.'Vânzător de lemne de construcje.
cherhană s.f. (lat. dingrero-îngrijesc, ganea, han). Colibă şi depozit de uneltele pescarilor şi de peşte (Dobrogea). Şi Turc. kerhane.
cherpedln s. n. (lat. dela quero, a căută; pedem-şe picior). QJeşte de apuca1, de prins şi de ţinut sau tras cuiele din cupiti sau potcoava calului. Şi Turcii zi. kerpedin.
chersin s. n. (lat. ger o, păstrez, sinus, a-dâncătură). 1) Bazin de apă; 2) spărtură, a-dâncătură, văgăună; 3) Mold. troc, covată adâncă.
chertic s. n. (dacp-gr. dela kertomeo a face o tăetură). Crestătură, tăetuiă de probă, cheruvlc s. n V. heruvic. chervan s. n. (turc. kervan, caravană).
1) Ca1 avană; 2) mare transport; 3)mare trăsură sau car de transport; 4) şir lung de cară ce duc ceva.
chervangiu s. m. \. preced. Vizitu, conducătorul unui chervan.
chesacă s. f. (at. quies-aqude = somnul apei). Zool. Un fel de peştişor mărunt, care se ascund; şi tă nemişcat sub pietre—zod/--lugâ, ce seamănă cu somnul.
chesat s. n. (lat. quies-ad = spre repau»). 1) Nelucrare, stare fără lucru; 2) * lipsă de dever. Şi Turcii au acest cuvânt, chesea s. f. V. chisea. cheson s. n. (fr. caisson (din lat. capsa ladă. Lada cu proectilele dela un tun.
chestionâ (a) v. (dela lat. quaestio, căutare» cercetare, întrebare şi de aci fr. questionner, a întrebă). A întrebă, a pune întrebări cuiva (la examen, !a judecată).
chestionar s. f. V. prece’. Listă de în-tre.bări.
chestiune s, f. V. preced, (lat. quaestio, quaestionis, întrebare, ceicetare, problemă). Inlrebare, problemă, cauză de judecată; a-facere.
chestor s. m. (lat. quaestor, magistrat roman, însărcinat cu afacerile băneşti), li Deputat, membru al pailamentului, însărcinat cu dirigerea întrebuinţării fondurilor destinate Adunării; 2) V. pesfor şi cenzor.
chestură s. f. Autoritatea, funcţiunea de chestor.
chetă s. f. (fr. quete, dela lat. querere, a cere, a căuta). 1) Adunare de bani cu talerul,
dela spectatori sau auditori, de către câtăreţi sau cei ce dau mici spectacole ; 2) talerul cu care se adună aceşti bani.
cheu sau cheiu s. n. (fr. quai). Ţerm îâ-dicat şi construit, al unui curs de apă; ţerm construit anume pentru acostarea vaselor.
cheunâ (a) v. (onoma\ dela articulaţia cheau ce scot un le mici animale: pisici, căţei). A ţipa (ca) căţeii mici. cheutoare s. f. V. cheoto t.re. chezap s. n. (comp. din lat. quies, moarte, ah, de). Chim. Acid sulfuric; sau acid azotic. Şi Turc. kezap. • chezaş sau chezeş s. m. (lat. quies, linişte, esse, a fi). Intermediar într’o afacere ; garant într’o afacere (ca şi la chitanţă, achită). Şi Ungurii zic kezes şi Turcii, chezăşie s. f. V. preced. Cauţiune, garanţie, chezăşui (a) v. V. chezaş. A garanta, a asigura.
chezăşuire s. f. Faptul de a chezăşui. chiab s. n. (dela cibus lat.) Castron, chiabur adj. (lat. din habere, a avea, prin o formă habor, apoi heabor, cel ce are). 1) Cel care are avere, om cu bani mulţi; 2) brodărie cu aur; cusut cu aur (ca la oameni chiaburi).
chiaburi (a) o. V. preced. A se îmbogăţi, înavuţi; a avea bani.
chiag s. n. (lat. dela coagulum, cheag). 1) Substanţă care încheagă laptele (ce se ia din micul stomac (al patrulea) dela miel; 2) total 3 perinefri de pescuit; 3) fig. fond, capital» bază; putere în afaceri. (Şi slavii şi turcii au acest cuvânt.
chiar adv. şi adj. (daco-gr. kairios, şi kairos, tocmai, tocmai la timp, drept pe măsură). Tocmai; întocmai aşa; la fel; însuşi.
chibltca s. f. (rusesc). Numirea unei trăsuri mici ruseşti.
chibrit s. n. (la'. qrmVcare; gr. pyritâs, de foc). Beţişor, care la un capăt are puţin fosfor, ce se aprinde. (La popoarele din penins. balcanică se întrebuinţează acest cuvânt, care s'a format de către latinii din orient.
chlbritelnlţă s f. Vas, cutie în care se ţin chibrituri.
chibz s. n. (daco-gr. dela typos, formă, prin forma chip, chipos). 1) închipuire cum ar trebui făcut ceva; 2) cugetare serioasă >
3)	calcul prealabil, chibzuială s. f. V. chibz şi chibzui. chlbzul (a) v. V. chibz. 1) A reflectă, a cugetă serios; 2) a socoti bine; a plănui bine 3) a combină bine; 4) a decide, a (se) consultă. Ungurii zic Mpzelni.
chibzuinţă s. f. V. chibzuia’ă, chibzui, chibzuire.
chi
120
chl
chibzuire s. f. V. chibzui. 1) Reflecţiune serioasă; 2) consultare sau calcul prealabil asupra unei acţiuni.
chibzuit, ă adj. 1) Bine cugetat; 2) serios; 3) fig. cuminte; 4) cumpătat; 5) cu calcul prealabil.
chibzuitor, oare adj. Care chibzueşte; prevăzător; cu calcul.
chică s. f. şdela moid. chica, a cădea, a-târnâ). 1) Părul ce atârnă pe ceafă la om ;
2)	moţul din fr nte la cal: 3) mătasaporumbului.
chicheriţă s. /'. (lat. cicer, bobiţă de mazăre). Zool. Numirea unei insecte ce, supără caii pe cari se prinde obicinuit, precum şi oile.
chichineafă s.f. (daco-gr. dela kyklinos, ro'und). ’ncăpeie foarte mică, strâmtă; căsuţă f. mică; licru mic şi strâmt.
chichion s. n. (daco-gr. kykeon, încurcătură, turburare). încurcătu.ă (de afacere); întâmpla; e rea ; bocluc.
chichirez s. n. V. urm. Haz, efect, gust, plăcere—în expresia n’are nici un chichirez.
chichl ez s. n. (lat. qui, care ; quirito, a ţipă, a face zgomot). Zbârnâitoare, zdrăncănea la moară, ce face într’uni zgomot. , chichiri-michiri s. pl. (lat. cicer, bobiţă-j-mic maced.) fisticuri. fruct de fistic. Fig. Subterfugii, şiretenii, fleacuri.
chichirneţ s. n. V. chichineaţă. Ceva mic, pipernicit.
chichiţă s. f. V. chichineaţă. 1) Mică încăpere; 2) cutia de sub capra unei trăsuri;
3)	fig. întorsătură, neajuns, motiv, pretext ;
4)	subterfugiu.
chiciură a. f. (la . dela cicer, mazăre, năut).
1)	Plcâtui i de apă cari îngheaţă (măzăriche);
2)	brumă groasă prinsă pe crengile arborilor, zisă şi promoroacă. V.
chicot s. n. V. chicoti. Rîs zgomotos, chicoti (a) v. (onomit dela sunetele hiho, cu suf. ti). A r de cu zgomot.
chicui (a) v. V. chică. A trage pe cineva de chică, de păr.
chiez pl. chiezi sau chieji s.m. (lat. quies, linişte, odihnă). Dispoziţie (bună; rea).
chiflă s. f. (germ. kiepfel). Pânişoară mică din făină albă; corn de pane albă; pituşcă.
chifte i s. f. (daco-gr. din kyfotes, rotund şi um’lât, cocoşat). Turtă mică (gogoaşă) din carne tocată şi prăjită.
chifteriţâ s. f. (gr. kyfoo, a rădica în sus; lat. ierris, d; pământ). Zool. Mic animal ce trăeşte în pământ, seamănă mai mult a vierme sau insectă şi care ridică dâră de pământ, unde se vâră.
chifti (a' v. (daco-gr. dela kyfod (şi kyfo-
tes) a se ridică în sus, a se umflă). 1) A pluti, într’un lichid • 2) a se scurge, a produce zeamă; 3) a se formă puroi dintTo umflătură;
4)	a se lichifiâ.
chihiibar s. n. (turc. kehlimbar, din ki-hli, galben; arab amber (chihiibar). Ambră galbenă, substanţă râşinoasă, aromatică, a-proape transparentă (numită în greceşte electron, de unde şi-a luat numirea electricitatea. V.); din el se fac: ţigarete, mărgele, cercei, mătănii.
chihlibariu adj. Galben ca chihlibarul. chil s■ n. (scurtare din- vorba kilogram). Kilogram: pop. şi litru.
chilă s. f. (gr. dela chilioi, o mie). Măsură de capacitate care avea odinioară ca subdiviziune o mie de măsuri mai mici. (Chila este egală, în sistem metric, cu 6791 268 în Muntenia şi 4301 în Moldova.
chiladu adj. (din vorba chil, litru). Băutor, beţiv.
chileală s. f. V. chili şi pitii). Băutură, bp-ţie. (V. şi chiler).
chiler s n. (lat. dela cella, pivniţă (ca şi fr. celiier). 1) Pivniţă; 2) pivnicer.
chîli (a) v. (daco-gr. dela chilizd, a suge sucul unei plante). A bea mult; a se îmbăta. V. şi pili.
chilie s. f. (daco-gr. kalia, baracă de lemn, co'ibă, bordeiu, vizuină), i) Cameră mică; 2) odăiţă în care locueşte un călugăr.
chiliflcaţlune s. ţ. (fr. chylification, dela gn chylos. suc). Şc. nat. Absorbirea sucuri-tilor gastrice în intestine.
chilim s. n. (din gr. cheiloma, bordură). Covor, scoarţă mare’de lână, cu lată bordură şi ornamente, pentru aşternut pe jos, sau de pus pe părete (la unele mănăstiri de călugăriţe, se ţese mari şi frumoase chilimuri), chilimbar s. n. V. chihiibar. chil oară s. f. V. chilie. Mică chilie.
1 v chilipir s. n. (turc kelepir jaf). 1) Marfă neaşteptat de eft nă, de ocazie; 21 ocazie favorabilă ; 3) fig. noroc, câştig neaşteptat; 4) f.g. ceva bun şi plăcut ce vine pe neaşteptat.
chilipirgiu s. m. V. chilipi , ce caută chilipir, umblă după chilipir, (ternii ,aţia giu i nu este turcească: ex. pomanagiu, cânta-r::giu, laptagiu). chiliuţă s. f. V. chilioară. chilit, ă a j. V. chili. Beat, sătul de beu-tură.
chilnă s. f. V. chelnă. chilo s. n. (scurtare din vorba kilogram). Măsură de un kilogram sau de un litru, chilom s. m. (daco gr. dela kelomai, a
împinge, apăsa"). 1) Mare ciocan; 2) greutate
chi
121
mare; 3) fam. lovitură puternică de pumn.
chiloman s. n. (daco-gr. kelomai, a striga) 1) Petrecere sgomotaosă cu râsete şi ţipete; joc zgomotos; 2) îdela gr. chilos, suc, *beu-tură) oală de băut.
chllds, oasă adj. (daco-gr. kyllo:, diform). Greoiu (la corp, la minte). Moid, chilotă s. f. (din lat. pela, minge de păr, ca fr. pelote). Pernă sau saltea elastică, moale chilug s. h. V. piluQ. 1) Pisălog; 2) adj. fig. cap cu părul ras (cum este neted pisălogul]..
chim s. m. (gr. chymos). Şc. net. Suc a-limentar din st mac.
chintă s. f. (daco-gr. dela chyma, ceea ce se răspândeşte). Sămânţă; ceea ce se seamănă şi se prinde; germene.
chimen s. m. (gr. kyminon). Bot. Plantă odorantă adusă din Africa ; este chimen dulce, chimen negru.
chimenet s. n. (lat dela caminus, vatră şi cantino —a bolii), Dulap ior sau firidă în părete, poliţă in colţ de cameră ţărănească, chimic, ă adj. V. chimie. 1) Produs după ştiinţa Chimiei; 2) care priveşte Chimia.
chimie s. f. (gr. chemeia; dela kymos, suc). 1) Ştiinţa care studiază natura şi proprietăţile corpurilor simple acţiunea moleeu-lai ă a corpurilor, unele asupra altora şi combinaţiile produse p;in aceste acţiuni. Cercetările chimiei capătă tot mai mult întrebuinţare practică; 2) carte care tratează despre chimie.
chimist s. m. Cel ce se ocupă cu ştiinţa chimiei.
chimion s. n. V. chimen. chimioniu, e adj. Ce are coloare ca chimionul.
chimir (chijner) s. n. (lat, camerus, în chip de ţeavă sau canal — dela camero, a bolti). 1) Cingătoare foarte lată din piele îndoită, având înlăuntiu loc gol ca un canal, spre a pune bani sau mici obiecte; 2) fig. pungă pentru ban;. Şi Bulgarii şi Turcii au acest cuvânt: Turcii prin kemer înţeleg şi boltă.
chim ţă s. f. (daco-gr. dela kyma, gogoaşă, căpăţină mică (de varză). Om prost, mărginit care totuşi se îndeasă între ceilalţi; om cu cap mic şi prost; fig. caraghios.
chimval s. n. (gr. kymbalon (dela kimbos lucru scobit). Talere de metal) ca acele dela toba mare) în care lovind, se produc sun te tari şi prelungi.
chin • n. (daco-gr. dela kined, a apăsa, a urmări, a nu lăsa în pace, a persecuta). Tortură, suferinţă mare. Şi ungur kin. chin chină s. f. (dela numele arboraşului
quinquina din Peru). Medic. Extras din at-arboşul quinquina, cu gust f. amar şi care vindecă frigurile.
chindie s. f- (lat dela quinta, a cincia; c’iei, a zilei). 1) A cipcea parte dintr’o zi (că-trâ sfârşitul zilei); dimineaţa, amiaza mică, ameaza, du;:ă amează şi chindia; 2) fig. horă, joc vioi (înteţit către sfârşitul zilei de petrecere); 3) o cântare a muzicei domneşti (vechiu); 4) un turn construit de Vlad Ţepeş în Târgovişte.
chindiseală s. f. V. chindisi. Broderie care cere un lucru migălos.
chindisi (a) v. (daco-gr. dela kined, a se ocupă, a’şi da osteneală, aidos, conştiinţă). A lucră conştiincios, migălos şi cu atenţie (la broderie sau la alt lucru), chlndros s. n. Mold. V. chinoros. chinez, ă s. 1) Om care este din China;
2)	fig. om care nu are cunoştinţă de loc de ceva sau nu poate pricepe. V. urm.
chinez sau chenez s. m. Vezi kenez. Ard Trans.
chinezesc, ească adj. 1) Din China; 2) făcut de chinezi; 3) fig. zid chinezesc, izolare de tot ce este strein.
chinezeşte adv. 1) Cum fac chinezii, ca chinezii ; 2) fig. cu totul neînţeles.
chingă s. f. (lat. cingula, chingă, cingătoare). 1) Cureaua care încinge calul peste mijloc şi peste şea; 2) cingătoare lată şi taie;
3)	traversă de lemn, grindă (la o casă); 4) moşie îngustă şi lungă.
chinină s. f. (fr. quinine). V. chinchinu. chinoros s. n. (daco-gr. kyano-chroos, negru). Praf negru, de* fum, care serveşte pentru a văpsi, atrage brâie negre la păreţi,, sau chenare.
ch novar s. r. (gr. kinnavari). Chioare roşie, dintr’un compus chimic din sulf. (pucioasă) şi mercur (este otrăvitoare).
chinovie s. f. (gr. ko'nos, comun; bios, viaţă). Bis. 1) Viaţa în comun a călugărilor; 2 mică mănăstire sau grupare de călugări, ce ţine de o altă mănăstire mai mare.
chlnovit s. n. Cel ce ţine de o chinovie; starea de monah al unei chinovii, chlntezenţă s. f. V. cvintezenţă. chinui ( ) v. V. chin. A tortură, a supune la chinuri (şi ungurii zic kinoz, chin), chinuire s. f. Acţiunea de a chinui, chinuit, ă ad . V. chin. Torturat; jig. o-bosit.
chinuitor, oare adj Care torturează; nelinişteşte ; oboseşte.
chioara (de-a) ude. V. chior, Pe nevăzute (joc de copii).
chl
122
cht
chiomb ă adj. (daco-gr. dela îrb, a duce, op, (opsomai), a vedea). Cu vederea dusă; cate se uită încrucişat, nu vede bine.
chiombie s. f. Starea de chiomb, defectul vederei.
chiondorâş adu. şi adj. Amplificare din ghiont; (uitătură) pătrunzător cu supărare; încruntat; 2) (atitudine) contrariantă, pro-tivnică.
chior, oară adj. (lat. din cocles, chior, dim. cocleolus şi coclpor, ca şi pesiolus, picior; 1) Care are numai un ochiu; 2) care nu vede bine; 3) fig. care nu luminează bine. Şi Turcii şi Bulgarii aii acest cuvânt.
chiorăi (a) v. (lat. queror, queri, a murmură). A face zgomote intestinale, de foame.
chlorăttură s. f. V. preced. Zgomotul chio-răitului.
chiorâş adv. V. chior şi V. chiondorâş.
1)	Strâmb, încrucişat la vedere; 2) cu supărare şi ură: se uită chiorâş.
chiori (a) u.V. chior. 1) A perde vederea ; 2) a nu avea de cât un ochiu; 3) fig. a mistifică, a înşelă pe cineva.
chiorâlă s. m. V. chior. Om gigant cu un singur ochiu (ciclop) în poveşti.
chiorâre s. f. Acţiunea de a chiori, propriu şi figurat.
chlorpeacă s. /. (slav. din kirpik, cărămidă). Mold. şindrilă f. groasă, chioşc s. n. (turc kieuşk, vedere frumoasă).
1)	Pavilion mic (pe un Ioc mai nalt) de unde se desfăşură o frumoasă privelişte; 2) mică gheretă pentru a vinde ziare.
chioşcar s. m. Vânzător în chioşc, chlostec f. n. (daco-gr. kystegx, mică pungă). 1) Inel sau pungă de piele, ce se pune la picioarele cailor ca să nu se atingă (cosească); 2) brâu, chimir (vechîu); 3) ciucure ; 4) în unele localităţi din Mehedinţi se zice la mucul, căpăţelul de ţigară, din care nu se mai poate fumâ.
chiot s. n. (daco-gr, dela baza gr. kg, a strigă, a ţipă, a chemă, a chema în ajutor-f-ode, cântec). Strigăt tare sub forma excla-matoare, mai des pentru chemare de departe, chioti (a) v. V. preced. 1) A strigă tare;
2)	a scoate exclamaţiuni (de bucurie), chloto re s. f. V. cheutoare. chlovean s. m. (daco-gr. kiâ, a pune în
mişcare; vainâ, a merge, a umblă). Conducătorul unui chervan. V.
chip s. n, (daco-gr. din typos, formă (urmă întipărită plin apăsare) dela typdn, a tipări, apăsa ca să se facă o urmă, o formă). 1) Formă ; 2) figură (portret, icoană, statue; 3) faţă;
4)	fel, manieră (de a lucra); 5) înfăţişare ;
6) mijloc, putinţă; 7) pretext, motiv; 8) adv. adică, oare, cum: chip şi seamă. Şi ungurii zic jcâp, chip, icoană.
chiparos s. m. (gr. kyvarisson). Bot. Numirea unui arbore râşinos, totdeauna verde, cu un miros deosebit, chlper <. n. V piper.	*
chipeş, ă adj. V. chip. Cu înfăţişare impunătoare. (Ungurii zic kepes cu însemnarea de capabil).
chipos, oasă adj. V. preced. chipiu f. n. (fr. kepi). ţa"că de uniformă pentru militari şi şcolari.
chlpotă s. f. (daco-gr. dela kepos, organul femeiesc). Mold. Organul genital fem. la a-nimale.
chipurile adv. V. chip. Oare-cum; cum s’ar zice; cum ar părea, chir s. n. plantă v. pir Mold. chir s. m.-(gr. kyrie, domn, boier). Ironic. Domnul, boierul.
chirăi (a) v. (lat. quirito, a strigă, a cere aîutor). A ţipă ca pasările, ca găinile; fig. a plânge (copiii).
chirăit s. n. V. ch răi. Ţipet de păsări, sau ca al păsărilor.
chiraleisa ?. f. (gr. dela kyrie, doamne; eUison dela eleos, milă, compătimire). Biser. Doamne-milueşte (vechiu). chirchilit, ă adj, V. cherchelit. chirci (a şi a se) v. V. chircit. A se restrânge din creştere; a rămâne mic şi ne-crescut.
chircit, ă adj. V. cârciu. Cel ce nu creşte (om, arbore, plantă, fruct etc.) ci se strânge şi rămâne mic. chircitură s. f. Ceva chircit, chircoti (a) v. V. pircoti. chirîoseală s. f. (daco-gr. din baza chylos zeamă). 1) Zeama din fructele prea coapte ; 2) amestec de fructe zămoase; 3) fig. no-roiu moale. Olt Mold.
chlrfosi (a se) v. V. prec. A se muia şi a curge zeama (de fructe prea coapte).
chirfosit, ă ad. Zămos şi moale (fruct prea copt).
chirlarh s. m. (gr. kyrios, domn. stăpân; arehos, conducător). Bis. Şef. bisericesc; episcop sau mitropolit.
chiriarhie s. f. V. preced. Autoritatea chi-riarhului; reşedinţa chiriarhului.
chiriaş, ă s. V urm. Care locueşte în casa unui proprietar şi-i plăteşte chirie; sau cel ce devine timporar stăpân al unui lucru plătind în schimb o sumă convenită.
chirie s. f. ţlat. dela quaerere, a cere şl-a câştigă). Preţul ce se cuvine proprietarului

pentru lucrul închiriat, (vezi şi căştiu din a-ceiaşi bază quaerere).
chirigiu s. m. 1) Cel ce închiriază carul cuiva, pentru transport de lucruri sau cereale; 2) omul ce conduce un car închiriat; 3) cel a plăteşte chirie pentru casă sau pentru alt lucru.
chlromanţie s. f. (gr. cheiros. mână; manteia, ghicire). Pretinsă artă de a ghici după dungile şi semnele ce se văd în palmă.
chiroşcă (slav. piroşki (dela gr. pyr, foc). Un fel de gogoşi coapte la un foc repede, în untură ori olei. chiroti (a) v. V. piroti. chirurg s. m, (gr. keir, mână; ergon lucrare). Medic. Medic care operează, tae şi scoate părţile bolnave din corp.
chirurgical, ă adj. De chirgie. ce priveşte arta şi ştiinţa chirurgiei.
chirurgie s. f. V. chirurg. Ştiinţa medicală care cere şi o mare îndemânare de a operă, a tăia, şi a scoate părţile bolnave din corp. chişâ (a se) v. V. pişă. chisăllţă s. f. (slav. kiseli (dela kislîi, a-cru). Fertură de fructe (cireşe, vişine prune etc.) compot.
chlşcă s, f. (daco-gr/fci/sfigx, mică beşică beşica din corp). 1) Maţele groase dela porc bine curăţate şi umplute apoi cu carne tăiată mărunt şi cu orez etc; 2) prin analogie, perină rotundă şi moale la jugul calului, ca să nu-i roadă peptul când trage ; 3) flg. umflat şi îndesat, chişcar s. m. V. pişcar. chlscoi, chiscoaie s. V. piscoi. chiscui (a) v. (onomat dela ciripitul puilor mici de găină). A scoate sunete scurte, ascuţite ca puii de găină: chiscuie banii în p ungă.
chiscuit f. n. Zgomotul chiscuirei. chiser (de cioplit) s. n. (lat. caesor, care taie). Uneltă de cioplit, pentru tâmplari, în formă de ciocan. Şi Turcii zic keser.
chisea s. f. (daco-gr. din baza ky — a fi umflat, kyo, ekysa = a fi umflat de unde şi gr. kystis = beşică, purgă). 1) Vas de sticlă sau cristal, în care se păstrează dulceaţa pentru tratat oaspeţii; 2) Pungă de piele, sau de beşică pentru ţinut bani, tutun, etc. Şi Turcii au acest cuvânt.
chişlţă s. f. (daco-gr. dela kystis, um lă-tură). 1) Umflătură dela glezna piciorului la cai, unde se ating cu potcoava în mers (când se cosesc).
chlşiţă s. f, (lat j inxicia din pingo, zugrăvesc). Instrument din un beţişor cu cioc de metal fin şi cu fire de păr, cu care se în-
condeiază ouăle la paşti (cu ceară topită, spre a le coloră apoi). Mold.
chlşleag s. n. (latin dela ca cum, caş> brânză; lego, a prinde, legă). Laptele înche-ghat, care se adună şi se face apoi brânză.
chişmlş s. n. (turc). Numire dată stafidelor mici roşii, de pus în pilaf.
chisnă (sau chiznă) s. f. (lat. din quae~ sitio, quaesitionis — scurtat în pronunţia chesfni(s) = de necaz, de tortură). Necaz, tortură; a face în chisnă = a face în necaz. Mold.
chisnovat adj. V. preced. Cu chisnă, cu oare care răutate, necaz—vorbe chisnovate.
chist s. n. (gr. kystis, beşică umflată). Medic. Umflătură, buboiu (intern).
chit s. m. (gr. ketos, balenă) Zoo/. Balenă, peşte foarte mare.
chit adj v. cfit. 1) Achitat; 2) s. (şi germ. kitt), din gr. kyth = a acoperi, astupa) pastă din făină şi olei, sau gips pentru chituit geamuri. V. chitui.
chită s. f. V. chiti. 1) Mănanchiu (de flori fructe); 2) legătură, pacheţel; 3) dela pffct= pâine.
chitaciu, e adj. V. chiti. Care chiteşte, o-cheşte bine, potriveşie bine; priceput, ingenios.
chiţâi (a) V. (onomat. dela sunetul ascuţit chiţ chiţ, ce scot şoarecii). A scoate sunete ca şoarecii.
chlţăit s. n. V. preced. Zgomot de şoareci, chitalu s. n. (slav dela kitai = China (ţara chinezilor). Numirea unei pânze de bumbac ce serveşte la căptuşirea hainelor. ■ chitan s. n. (din vorba pită). Mălai dospit, chitanţă s. f. V. şi chit 1. (fr. quittance, (dela quitte din lat. quietus, liniştit). încredinţare scrisă, prin care se constată primirea unei sume de bani sau a unui obiect de valoare.
chitară s. f. (gr. kithara). Instrument muzical cu patru sau şase coarde, chitarist s. m. Cel ce cântă cu chitara, chiţcăl (a) v. V.'chiţăi. chlţcan V. chiţăi. Şoarece mare, guzgan, chiteală s. f. V. chiti. 1) Găteală, împodobire ; 2) fig. cugetare, rellecţiune; 3) fig. nimeri re, ţintire, ochire.
chiii (a) şi (a se) v. (lat. dela quies, qui-etis, culcare, apoi a luat înţeles în rom. de aşezare jos). 1) A se apleca jos; 2) a se ascunde ; 3) a aranjâ, a aşeza bine, a potrivi;
4)	fig. meditâ, raţionâ, socoti; 5) a ochi, a ţinti; 6) a nimeri; 7) a se aşeză, a se pune (cu pumnii, cu bătae). V. şi piti.
/chiţibuş s. n. (lat. dela quasi + pusillus,
chl
124
chl
ca foarte mic). 1) Lucru de nimic, foarte mic bagatelă; 2) pretext; 3) supterfugiu.
chiţibuşar s. m. 1) Cel ce întrebuinţează chiţibuşuri (2—3) la judecată; cel ce caută mici neajunsuri cu scop de a contraria; 3) miticulos.
chiţibuşerie.s. f. întrebuinţarea de chiţibuşuri.
chitic s. ni. V. pitic. Peştişor, chitic adv. Fig. a tăcea chitic, a tăcea ca peştele.
chitie s, f. V. tichie.
chitit, ă adj. V, chiti. 1) Aranjat, gătit;
2)	ochit, ţintit; 3) îndoit şi aşezat în două, în patru ; 4) fig. cugetat, judecat.
chitiu ă s. f. (dela chiti, a ascunde)' 1) Mald. Diavolul; 2) scufie, tichie (dela cutie).
chitonag s. n. (fr. cotignat, dela coing, gutuie şi cotir, a strivi. (Pastă de gutui (fructe) care, după ce a fiert, se întinde şi se lasă ca să se răcească, iar apoi se taie în bucăţi de diferite forme.
chiţoran s. m. (dela chiţcan, cu adaus ţoran). Guzgan de câmp.
chitră s. f. (gr. kitrion, lămâiul sau chi-trul). Fructul chitrului.
chltru s. m. V. preced. Bot. Pom din ţările calde care tace fructe ca lămâile însă mult mai mari.
chitui (a) v. (daco-gr, dela kyth, a acoperi şi german kitt). A unge, a lipi, cu chit geamurile ferestrelor sau crăpătul ile de lemn. V- chit.
chituire s. f. Astuparea, lipirea cu chit —. a ţiunea de a chitui.
chiu interj, şi s. (daco-gr. dela baza gr. ky, a ţipă, a strigă). Strigare, ţipet, de durere etc. cu chiu cy vai, cu mult chin, cu greu. chiub s. /7. V. chiup. chiui (a) v. (daco-gr. dela baza kj a ţipa, a striga). A strig,y taie, a da chiot; a vorbi prea tare.
chli.it s. n. V. prece' . Strigăt tare, ţipet. chluitură s. f. V. chiuit, strigăt; vorbe de glumă strigate la horă, la nuntă.
chiul s. 77. (turc ghiul, gem de sfoară, sfoară). Tragere pe sfoară, înşelare (după sistemul unor hoţi de a tiage cu sfoară lucrul ce vrea să fure).
chiulaf s. n. (turc kulah). Căciulă turcească, chiulangiu s. m. V. chiul. Cel ce trage pe sfoară, cel ce înşeală în mod priceput; cel ce se sustrage dela dato.ii ori dela saviciu.
chlulhan s. n (lat. c > - anco = cu b ţi-vanu — ganea — loc de desfrâu, cârciumă, han). Petrecere' cu beţie straşnică şi cu cântece sgomotoase.
chiup (sau chiub) .s. n. (dela gr. kyp Uon, cupă, doniţă). Vas foarte mare de pământ pentru păstrat în el oleiu, untură sau seminţe etc. — Şi turcii au acest cuvânt.
chivără s. f. (dela gr. kyve, asemănat cu gr. kidaris = diademă a regilor asiatici). Coif de metal (pentru ostaşi); diademă în formă asiatică (cum poartă copiii la vicleim). — Nu se poate să fie prim t dela Ruşi, ci este cuvânt vechiu.
chiverniseală s. f. (daco-gr. dela kivernao, a dirige, a conduce). 1) Conducerea gospodăriei; 2) agonisită ; 3) profit); 4) iron. căpătuială, sinecură.
chivernisi (a) v. V. prec. 1) A conduce bine casa; 2) a economisi; 3) a căpătui;
4)	iron. a se procopsi, înavuţi prin mijloace nedrepte.
chivernisit, ă adj. V. preced. 1) Cu bună rânduială; 2) prevăzător; 3) căpătuit.
chivemlsitor, oare adj. Care ştie a chivernisi.
chivot s 77. (gr. kivos, cutie). Biblic. Cutia, lada în care se păstrau lucrurile sacre la Ebrei; cutie pentru relicve ; bis. cutie de păstrat sfânta cumenicătură şi stă pe sf. masă.
chivuţă s, f. (gr. dela kyvistao, a face gălăgie, a sări într’un picior şi ’ntPaltu). Femee care strigă pe stradă că este spoitoare, care vărueşte casele, (special în Bucureşti).
chix s. 77- (gr. kixai, dela kichano, (a atinge). Atingere fără a prinde, fără succes; nereuşită.
ch. (daco-gr. kisthos, păi ţile femefi). Numirea organului femeesc (dialect moldav), chizmă s. f. Mold. V. pizmă. ci conj. (lat. que = şi, sau, adecă). 1) Dar, nu azi, ci mâine; cu imperativul: ci vino mai repede; 2) şi deci — ci au stat la sfat toţi (vechiu ce). cia V. cea.
clacâu s. 77. (Ungar, csako). Numirea chi-piului milităresc tare şi nalt, ca acel vechiu dela artilerie şi geniu. Trans.
cianhidric ă, adj. V. cianură. Numire ştiinţifică a acidului prusie.
cianog n s. tz. V. urm. Chimic. Gaz compus di > carbon şi azot.
cianură s. f. (fr. c., anure). Chim. Combinaţie de cianogen cu un corp simplu.
cică conj. locuţie. Scurtare din vorbele zice — că. Mold.
cicală s. f. dat. dela cicala=greiere, ca şi ital. cicala). 1) Zicere întruna; hărţuială cu vorbe necontenit repeiate ; 2) a cere necontenit ceva; 3 cel ce cere necontenit, cicăleală s. f. V. preced.
cic
125
elf
I
cicăli ( ) v. V. cicală. 1) A vorbi peste măsură de mult; 2) a vorbi cu insistenţă şi mult; 3) a certă sau a cere într’una. clcălitor, oare adj. care cicăleşte. cicâlitură s. f. V. cicală. cicaric (şi cicric) n. (daco-gr. dela kykli-kos, circular învârtit). 1) Instrument care prin învârtire suceşte firul; 2) depănătoare.
cicatrice s. f. (lat. cicatrix). Rană vindecată; urma unei rane, vindecate.
cicatri â (a se)- v. Medic. A se face o cicatrice.
cicatrizare s. f. Formarea unei cicatrice prin vindecarea unei rane.
cicerone s. m. (dela numele oratorului roman Ciceron, care a trăit pela anul 106 a H). — Cuv nt format de italieni, cu însemnarea de bun conducător, povăţuitor.
ciceronian adj. V. preced. Oratoric. In felul discursurilor lui Ciceron, care fu cel mai mare orator al latinităţii, ca eloquenţă juridică şi politică.
ciclic, ă adj. V. ciclu. Care se raportă la un ciclu.
ciclon s. n. (gr. kyklon, cerc'. Vârtej mare de vânt; vijelie mare ce rupe arborii şi surpă clădiri.
ciclop s. m. (gr. kyklâ' s dela kykloo, a roti; ops, vederea). Mitologic. Numirea (în mitologia greacă) a unor uriaşi, ce aveau un singur ochiu în frunte, ce-1 roteau şi vedeau în foate părţile ; (se înţelege aici uriaş cu înfăţişare înspăimântătoare).
ciclopic, ă, adj. V. prec. Ca de ciclop, ciclu s. n. (gr. kykloş, cerc). Astron. Măsură de timp după care fenomenele astronomice încep a se repeta: de ex. ciclul lunar, timpul de 19 ani în care luna schimbă diferite faze şi poz ţii, iar atunci iarăşi se găseşte exact în aceiaşi poziţie faţă de pământ şi de soare; ciclul solar este o perioadă de 28 ani, după care anul începe în aceiaşi zi a săptămânei; Uter. grupă de poeme epice cu acelaş subiect; extins, grupă, serie de lucrări intelectuale.
cicni (a) V. (scurtare din ciocni). 1) A sparge puţin ţrrin lovire; 2) a atinge uşor.
cicoare s. f. (lat. cic har ea). Bot. 1) Plantă cu floarea albastră, ce creşte prin grâu;
2)	plantă scundă tufoasă, bună de salată, iar rădăcina uscată şi prăjită, dă un surogat de cafea.
cidru s. n (fr. cidre). Beutură fermentată, făcută din zeamă de mere, dela gr. kedros. pin, enuper, din care grecii făceau şi ei o beutură).
ciflic s. n. (turc). Moşie, proprietate.
cifră s. f. (arab dela ka ar, zero (numirea cifrei zero). Semn care reprezintă un număr; semnele arabe 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9,10 sunt cele mai întrebuinţate: I, II, III, IV, V, VI, VII, Vin, IX, X; L (= 50); C (100); M (1000); apoi latine, grece, slave etc. 2) monogramă cu iniţialele regelui, sau alt cuiva.
cifră (a) v. 1) A însemnă cu cifre; 2) a se socoti cu cifre; 3) a evalua; 4) a scrie convenţional cu cifre în loc de litere (telegramă cifrată a diplomaţilor).
cif . at ă adj însemnat cu cifre; scrisă cu c.fre convenţionale io telegramă), cigâ s, f. V. cegă.
cigă—migă s. f. (lat. caeca, neprevăzută -f- mică). Bot. Numirea unor mici ciuperci; 2) vorbe de nimic, flecarii.
cighir s. n. (turc gigher=peliţă). 1) Peliţă ce desparte intestinele de plămâni la miei; 2) plăcintă cu măruntae de miel, învălită şi coaptă în această peliţă.
cihăi (a) v. (slav cihati, a tuşi). 1) A tuşi înti’una; 2) a nu mai înceta cu vorba, cilibiu, e adj. V. celebiu. cilic s. n. (turc celic). 1) Mărgeluţe cu feţe lucioase făcute din oţel.
cilihoaie s. f. v.' urm. F meuşca ciliho-iului.
cilihoiu s. m. (daco-gr. dela kylio = a se învârti şi a se ridica învârtindu-se). Zool. Vulturul mieilor ; pasăre răpitoare care se înălţă rotindu-se în sbor.
cilindric, ă, adj. In formă de cilindru, cillndr j s. n. (gr. kylindros, dela kyliein, a învârti). Geom. Corp îotund, lung şi drept ale cărui baze sunt două cercuri egale; orice sul din hâ.tie sau alt material este un cilindru.
cimblstră s.' f. (daco-gr. dela kimbix, apucător, strângător). Cleştişor din două mici lame pentru a scoate dinţii (la copii), sau pentru a smulge un fir de păr, sau a apuca ceva f.
. mic. Mold.
cimbru s. m. (gr. kimbroi şi lat. zinzim-heris). Bot. Plantă aromatică ce se pune în j bucate, mai ales la friptură, j cijnhruşor s. m. V. preced. Bot. Plantă mirositoare, asem-năfoare cu cimbru.
cimel-cimel s. f. V. cimilitură. Zicere înainte cea spune o cimilitură = preocupă-te I cum ar fi.
! ciment s- n. (lat. caementum, (cit. ce-I mentum, mor'ar). Archit. 1) Praf (compoziţie din var şi humă) care se petrifică dacă este udaf şi care serveşte la construirea de fundaţii, de beton; 2) zid de ciment; 3) jig. 1 -gământ tare etc.
cim
126
cin
cimentă (a) v. V. ciment. 1) A zidi cu ciment ; 2) fig. a întâii, a strânge, a uni puternic.
cimilitură s. /'. (daco-gr. dela vorba cimel, din prefixul grec dubitativ ke, cum ar fi; melâ a se preocupă). Ghicitoare, — care dă de gândit cum ar fi, ce ar însemnă cimilitura sau ghicitoarea de ex.: câmp alb şi oile negre; cine le vede, nu Ic cred3; cinele paşte le cunoaşte=YAere\e, scrisoarea.
cimilitor s. Cel ce ştie se spună cimilituri, ghicitori.
cimişir s. m. V. cimşir. cimitir s. n. (fr. cimetiăre, din gr. koime-terio 1, dela koimao, fac să doarmă; loc de odihnă). Locul anume destinat pentru îngroparea morţilor.
cimotie s. f. (lat. dela cymatus sau cy-mosus, cu ramificaţii sau cu vlăstaii). 1) Rudă mai de departe (care ţine de aceiaşi tulpină, de aceiaşi familie); 2) ramură familiară, cimpazeu s. m. V. şimpazeu. clmpi (a se) v. V. ciump. A se micşora, a se face răscopt; a se chirci, cimpoiaş s. n. Cimpoiu mic. cimpoier s. m. V. cimpoi. Cel ce cântă cu cimpoiul.
cimpoiu s. n. (din lat. şi grec. symphonic= împreună Intonare, cântare; de unde ital. zampagna şi ung. czimpolya). Instrument vechiu pastoral pentru cântare, prin umflarea cu aer a unui burduf, la care sunt adaptate unul sau două flaute, cântând simfonic.
cimşir s. m. (lat. dela cymosus, cu mulţi vlăstari). Bot. Merişor, plantă se îndeseşte prin mulţimea lăstarilor şi care stă verde şi în timpul ernei. Şi Bulgarii zic cimşir şi Turcii.
cin s. n. (lat. dela cens, census, starea socială după avere (a persoanelor, — se ştie că s latin dispare la sfârşit unus, unu). Stare socială; grad de robleţa; funcţiune. (Acest cuvânt a fost adoptat de Slavi şi a luat la ei o mare desvoltare, ca: — ci-novnic, funcţionar; cin, grad, funcţiune, de aceea este considerat ca slav).
cină s. f. (lat. cena, cină, masă, mâncare). Mâncare; masa de seara.
cină (a) v. (lat cenare, a mânca cu poftă).
A mâncâ, a luă masa de seară.
clnabru s. n. (lat. cinnabaris), chim. Combinaţie de sulf cu mercur, care formează o substanţă roşie, foarte aprinsă, ce se întrebuinţează la fabricarea colorii cu ace*t nume.
clnătui (a) v. (lat. dela cena, masă, mâncare; tueri, a veghea). 1) A pregăti pentru masă, pentru mâncare; 2) fig. a tăia o pasăre, sau o vită (pentru mâncare).
cincar adj. (V. cinci). Mânzul de cinci ani. dnchi (a se) v. (dela lat. cingere, a îm-, presură, cuprinde). A se cinchi, a sta ăsat în jos, cuprinzând genunchii cu braţele. Mold.
cinci adj. şi numer. (lat. quinque (ca ital. cinque, cinci). 1) Care este în număr de cinci, adică cu unul mai mult decât patru; 2) bot, cinci degete, plantă cu frunza ca degetele dela palmă.
cinci-coade s. f. V. cinci, V. coada. Bot.
, Plantă din familia renonculaceelor, care face nişte frumoase flori de felurite colori.
cinci-degete s. pl. Bot. Plantă din familia rozaceeior. V. cinci 2.
cinci-foi pl. Bot. Plantă medicinală din familia ombeliferelor.
cincime s. f. V. cinci. A cincea parte din-tr’un întreg.
cincisprezece, adj. V. cinci şi zece. Număr ce cuprinde pe lângă zece, în cinci unităţi, cincizeci adj. şi numer. V. prec. Care cuprinde de zece ori câte cinci unităţi, sau de cinci ori câte zece unităţi.
clndură (că) conj. (diformat din fiind (că) fiindure). Fiind (că); de oare ce. Mold.
cine pron. (lat. dela quinam, care). Care, cel care.
cinegetic adj. (gr. dela kynâgheo, a vână kyân, câne; ago, a conduce, a comandă). De vânătoare; privitor la vânătoare.
cinematograf s. n. (din gr. kinematos, mişcare de danţ sau pantomimă şi grapho, a scrie). 1) Aparat cu care se fotografiază ori şi ce mişcări, pe o bandă (peliculă) care apoi rulată prin faţă unei lămpi electrice, se proec-tează pe o pânză albă acele mişcări sau figuri fotografiate; 2) meşteşugul sau arta de a combina şi fotografia astfel scene ori vederi; 3) local unde se reprezintă vederi sau scene cu cinematograful, cinei-cinei: V. cimel. cineva pron. (din vorba cine cu adaus scurtat din lat. quam ca şi cum vrei). 1) Nesigur cine; oare-care, oare-cine; un om oare care; o persoană necunoscută; 2) cu senz bun — o persoană de seamă: — e cinevă.
cinevaşilea pron. (din cineva cu adaus lat. ex. iile, din acela). Nesigur cine din a-ceia, un oare-care din aceia; (olten).
cingătoare s. f. lat. cinctura dela cinge, cingere, a încinge, încurajâ). Făşie, curea cu cari: se încinge.
cinge (a) v. (lat. 1) scurtare din încinge; —
2) dela lat. incendo, incensum, a aprinde a da foc, (din (candeo) — ca şi fr. ceindre)•
1)	A încinge, cuprinde (poet.); 2) a înferbântâ propriu; 3) fig. a iuţi.
cin
127
cio
cinghel s. n. (lat. dela cingulum, cingătoare). Juvăţ sau cârlig de care so atârnă carnea (miel sau vită), etc. Şi Turcii zic cen-ghel = cange.
cinic, ă adj. ado. (gr, dela kynikos, cănesc neruşinat); cel ce tace sau spune lucruri ruşinoase, fără a se sfii. cinism s. n. V. preced. Neruşinare, dnocefal s. n. (gr. kynos, de câne; kefale, cap). Cu capul ca de câne; asemănător cu capul de câine.
cinste s. f. (lat dela cestus, di a castus, onorabil, cinstit, (opus lui incestus, necurat spurcat, de ruşine). Onoare, castitate. Slavii, zic ceşti, cuvânt şi mai aproape de forma latină, (compară Precesta = prea nevinovată, imaculata).
cinsteţ s. m. Bot. Plantă medicinală, aromatică, zisă şi salvie, întrebuinţată ca for-ti iant, excitant şi antispasmodic.
cinsti (a) v. V. cinste. 1) A onora; 2. fig. a oferi; a oferi băutură.sau o tra^a^ie; 3) a b ea; 4) a da un .bacşiş; iron. a ocări.
cinstire s. f. V. prec. 1) Faptul de a o-norâ, venera; 2) ospătare, tratare.
cinstit, ă adj. 1) Onorat, onorabil; 2) o-nest; 3) venerabil; 4) fig. tratat; ospătat, cintaură s. f. V. fintaură. cintez, ă s. m. (lat. dela cantrix cântăreţ). Numirea pasărei care începe să cânte îndată ce vine soarele de primăvară.
cinzeacă s. f. (dela vorba cincizeci. Măsura de cincizeci dramuri (cam 140 grame).
cioacă s. f. (onomatop. dela zgomotul ce face — asemănător şi cu fr. choucas (şuca). Zool. Pasăre sură zisă ceucă şi stâncă, ce scoate suretul ceau; fig. ţigancă; hoaţă;
2)	dela cioc, plisc), vârf, culme ascuţită de deal; 3) ciocănitoare (la vie).
cioaclă s. f- V. cioclu. 1) Trăsură ordinară, acoperită, pentru dus morţii; 2) cange pentru tras morţii de holeră sau ciumă; 3) căruţă mică?
cioancă s. f. (dela cioc = plisc, cu ironie). Lulea, pipă pentru fumat.
cioandă . f. (daco gr. dela kindyn, kin y-nos, pericol, bătălie). 1) Ceartă, gâlceava, supărare ; 2) gălăgie de ceartă; început de sfadă.
cioatie s. f. pl. idaco-gr. dela kyâon, câne —plantă câinească). Bot. Plantă din familia labiatelor cu flori purpurii sau albe, zisă şi creasta cocoşului, ce dorează un an; zisă şi talpa găştei.
cioară s. f, (gr. lat. korax, corb, cioară). (La Greci era mare insultă . a da cioarelor pe cineva). Zool. 1) Pasarea neagră, sau sură cu aripi negre, care trăeşte pe câmpi şi strică sămănăturile; 2) fig. iron. ţigan.
cioareci s. pl. (turc. ciarik, încălţăminte).
1)	Pantaloni de ţară, din lână, groşi; 2) ciorapi lungi de ţară.
cloarsă s. f. (comp. cea-roasâ). Cuţit care nu tae, cu tăiuş ros. V. ciorsăi.
cioască s. f. (scurtare din pucioasă, murdară). Zool. Broască râioasă. Mold.
cioată s. f. V. ciot. Buturugă de copac; rădăcină cu trunchiul scurt rămas în pământ.
ciob s. n. (lat. dela ciborium, cupă, ceaşcă). 1) Spărtură dintr’o oală, dinti’un vas; 2) oală spartă; 3) pl. fig. oale, vase.
clobacă s. f. (lat. cippus - ac (cipac) = ca trunchiu). 1) Luntre uşoară, primitivă dintr’un lemn scobit, ca;e se pune în mişcare cu un băţ lung (în loc de vâsle); 2) scorbură de copac, ce seamănă, sau din care se poate face, o asemenea luntre.
cioban s. m. dela cabana (1. capanna), colibă). Păstor de oi, ce stă în colibă. Acţst cuvânt este şi la Slavii de sud şi la Turci, ciobănaş s. m. Mic cioban, ciobăncuţă s. m. Mică păstoriţă de oi. ciobănesc, ească adj. Cum fac ciobanii, ca ciobanii.
ciobăni (a) v. A păzi oile, a fi păstor de oi. ciobănie s. f. Ocupaţia, îndeletnicirea de a păzi oile, a le îngriji a le mulge şi a face din laptele lor brânza, etc.
ciobotă s.f. (lat. prefix sic, aşa ca botta, pu-tinică (de unde şi francez botte, încălţăminte), încălţăminte de piele, cu tureatca naltă că o putinică. Şi Ruşii zic ciobot. clobotar s. m. Cel ce face ciobote, cizmar, ciobotărie s. f. 1) Meseria de ciobotar; 2) taelier de cizmărie.
cloboţică s. f. V. ciobotă. încălţăminte de piele pentru femei sau copii; gheată.
cioboţlca-cucuhii s. f. Bot. Plantă ce înfloreşte la începutul primăverei, când începe să cânte cucul (seamănă cu un pantof).
cioc 1 interj, (onomat.). Exprimă lovirea cu un corp tare sau ascuţit la vârf.
cioc s. n. (lat dela sica, pumnal sau vârf ascuţit). 1) Plisc cu care loveşte sau ciuguleşte pasărea; 2) vârf ascuţit în forma pumnalului sau a pliscului de pasăre sau a ciocului; 3) barbă tăiată în formă ascuţită.
ciocul-berzel s. Bot. Planta tip a geran'a-ceelor, cu floarea frumoasă (zisă şi geranium dela gr. geranos, cocor, barză).
clocălău s. m. (amplificat din cioc (ca ciocan). Cocean, tulpină de plantă (zis şi ciocan mold.); cocean de porumb, care stau prinse grăunţele.
cioc-boc! interj. Onomatopeic, imitând sunetele de ciocănit şi bocănit.
cio
12R
c*o
clocâlteu s. n. (dela cioc, vârf). Cuiu cu cioc, la jugul carului.
ciocan s. n. (de oncmatop. cioc! şi dela cioc 2). 1) Instrument de bătut cue, etc. a cărui lovituri produc sunet; 2) fig. păhăruţ mic. Mold. ştiulete sau, cotor de porumb, varză, etc.
ciocănaş s. n. V. ciocan. 1) Ciocan mic:
2)	lucrător minier (cate tae sase cu ciocanu*.
ciocănea s. f. (din cioc!) Zoo/. Pasăre cu cioc ascuţit zisă şi becaţ' sau becaţină.
ciocăneală s. f. (dela cioc ! şi ciocan). Zgomot de la băfaea cu ciocanul sau cu alt obiect tare.
ciocănel s. n. 1) Ciocan mic; 2) clapă dela piano ; 3) mic păhăruţ.
ciocăni (a) v. 1) A bate cu ciocanul; 2) a\ face zgomot de lovituri ca şi ciocanul. Si Slavii au vorba cekăniti, a lucră ca cu ciocanul.
clocănire s. f. E ătae cu ciocanul; lucrare cu ciocanul.
ciocănit s.n. 1) Zgomotul bătăilor de ciocan; 2) adj. bătut cu ciocanul.
ciocănitoare adj. s. f. Care ciocăneşte, scoate sunete prin loviii de ciocan, sau de cioc ori alt obiect tare; zool. pasăre care ciocan ?şte în coajă arborilor spr e a găsi larve sau vermuşori — ghionoaie. ciocănitor s. adj. Care ciocăneşte, ciocănifură s. f. V. ciocăneală. ciocârlan s. m. (dela cioc, văif ascuţit — ciocârlă). Zool. Pasăre mică de câmp, cenuşie, ce umblă repede pe jos, are un moţ ascuţit, din pene, în vârful capului, iar când zboară, roteşte în spirală sborul şi se tot înalţă.
ciocârlie V. preced. Parte femeiască a ciocârlanului, ce se urcă foarte sus în aer, rotind zborul şi cântând, până nu se mai zăreşte ; 2) Un fei de horă Mold.; 3) butaş de viţă: 4) cârlig, cioc de lemn, pentru a opri plutaşul pluta.
ciocârleţ s. m. (deîa vorba cioc — plisc). Zool. Pasăre cate ciuguleşte, prin încreţiturile scoarţei de copac, ouăle depuse de omizi sau alte insecte, zisă şi ciocănităare.
ciocârti (a) v. (dela lovitura cioc). A tăia neregulat prin loviri la suprafaţă (un Iern i sau un băţ, lăcându-i multe crestături.
ciochie s. f. (din vorba cioc). 1) Cioacă, un fel de pedală, pe care dogarul apasă cu piciorul şi o pune în mişcare, astfel că prinde cu capătul de sus (în formă de cioc) doaga sau cercul şi-l ţine nemişcat, spre a-1 putea lucră; 2) capul de jos al spetezelor ce susţin vatalele.
| ciochină s. f. (din vorba cioc). 1) Capătul curbat dela şea, care sprijină mişcarea călăreţului (să nu alunece înaiăte sau îndărăt); i oblânc; 2) cataramă,' cârlig, la cingâtoarea ţărănească; 3) glezna piciorului, 4) fig. a | pune la ciochină, a pune la spate, a lăsa uitării.
! cioci pi. (italian cioccia). Ciorapi groşi de j postav alb, lungi cum se poartă în Trans'i-| vrrnia (aduşi din Italia).
cloclaş s. m. V. cioaclă. Care vinde crengi şi cioate.
cioclej s. m. (dela vorba cioc, plisc, capăt ascuţit). 1) ciocălău; 2) ramură uscată; 3) rădăcină sau tulpină îâmasă pe câmp după tăierea porumbului; 4) tulpina dela varză.
ciocloavă, cioclovină s. f. (lat. sic, aşa ca clivus înclinare, coborâş, hop clivosus, prăpăstios). 1) Loc ce merre înclinat; loc uirde se adună noroi; 2) fig. fecior boieresc;
3)	boer rău (senzul 2 şi 3 derivă dela amplif. lui ciocoiu).
cioclovină s. f. iron. Ciocoiu. cioclu s. m. (lat. dela cyclicus — servitor de circ, care lua cadavrele celor morţi în circ). Dricari, oameni ce duc mortul la groapa şi cari merg pe iângă carul mortuar îmbrăcaţi în anume haine negre.
ciocmăgi (a | se) v. (un compus din cioc ! lovire şi ciomag). A se întărită Ia ceartă; a. se certa; a (se) bate cu ciomegele.
ciocmănl (a se) v. (amplificare din cioc ! -Dvire). 1) A se gâlcevi, (ciocănind), înţepând cu vorba; 2) a se bate ; 3) a’şi bate capul •
4)	a insista mult şi repetat; 5) a discuta zgomotos şi întăr âtat.
clocmănlre s. f. V. preced. Acţiunea de a cioc r ăni.
ciocni (a) v. (dela onomat. cioc!; 1) A atinge, lovi repede, sau a atinge puţin; 2) a sparge puţin un ou; 3) a atinge paharele când se bea şi se felicită; 4) a fi, a sta opus-(interesele, vederile); 5) a se lovi (trenurile, trăsurile); 6) fig. a pedepsi câte puţin. - Şi rusesc ciocnuti, a lovi, ciocnire s. f. V. ci cni. 1) Faptul, acţiunea de a (se) ciocni; 2) fig. conflict; 3) izbire (de trenuri, vapoare).
ciocnit, ă adj. V. ciocni. 1) Lovit; 2) spart puţin ; 3) fam. beat puţin, ciocnitură s. f. V. ciocnire. ciocoi (a se) v. V. ciocoiu. l i A se face ciocoiu, a se boeri; 2) a se plecă, închina, înaintea unui ciocoiu. ciocoiaş s. m. Mic ciocoiu. ciocoioesc, ească adj. De ciocoiu, ca la ciocoiu.
cio
129
cio
clocolme s. f- Mulţimea de ciocoi; ciocoii.
ciocoism s. m. SerVilitate, plecare umilită, în faţa unui ciocoiu, sau a ciocoiului faţă de stăpânulsău.
ciocoiu s. m. (turc. dela cioc mult; coi, pune încarcă). 1) Administrator de moşie boerească; 2) om de casă al moşierului (care încărca la socoteală şi pe proprie'ar şi pe ţăranul lucrător); 3) om ajuns bogat, parvenit; 4) generalizat, = boier, om bogat, funcţionar superior; 5) veckiu, agent fiscal care încărca la plata dărilor; 6) om servil faţă de su-neriori.
ciocoladă, ciocolată s. f. (ital. cioccolata, dela ciocco, bloc, tabletă). 1) Pastă făcută în mici blocuri, din făină de cacao, lapte şi zahăr; 2) băutură din lapte cu ciocolată (în loc de cafea).
ciof s. m. V. ciuf. 1) Arătare cu părul vâl-voiu : iese ciof ui dintr’o bortă, cu’n papuc şi cu-o ciobotă; 2) măscăriciu deghizat;
3)	secătură.
clofăi (a) v. V. preced. 1) A face mişcări ca un ciof; 2) a mânca suflând, şi molfăind (senzul 2 onomatopeic).
ciofieac s. 'm. (lat. sic, aşa, atât, flecto, a îndoi). 1) Care se mişcă mult îndoindu-se, clătinat sau aplecându-se; 2) copil răsfăţat.
ciofleagă s. f. V. preced. Instrument de tipografie zis şi galion, sau şif.
ciofUgar s. m. V. ciofleac. Vagabond, destrăbălat, hoţ.
ciohodar s. m. (lat. dela cieo, a duce ; corfa, cauda, coadă). Valet, fecior în casă la domnitor; ce ducea coada mantiei, sau mergea în urma lui.
cioinag s. m. (lat. dela cieo, a mişcă ; inaequo = a egala, a netezi). 1) Cuţit îndoit pentru viaşi sau grădinari, zis şi cosor; 2) speţă de struguri (asemănaţi cu fora a co-sorului).
ciolac ă adj. (turcesc). Olog, cu mers moale, slab.
ciolan s. m. (daco-gr. klen, osul piciorului). 1) Os mare, articulaţii osoase; 2) fig. obezile roţii. Mold.
ciolănos, oasă adj. V. preced. Osos, cu oase mari.
ciolnac s. n. (lat, dela celox, corăbioară). Luntre ce se poate uşor răsturna. — Şi Ungurii zic czolnak.
ciolpan s. m. (daco-gr. xyl-pan = tot trunchiu de arbore (xylon, trunchiu de arbore). Trunchiu de la un arbore rupt de furtună ; trunchiu de arbore rămas la suprafaţa păm ntului şi din care dau lăstari.
cioltar s. n. diformare din coltar.
ciomag s. n. (lat. dela cyma, măciulie, căpăţină). 1) Băţ gros, măciucă, pentru a bate, sau pentru sprijin la mers ; lovitură de ciomag. Şi Turcii zic ciomac.
ciomăgaş s. m. V. ciomag. Cel ce bate cu ciomagul: bătăuş, ciomăgeală s. f. Bătae cu ciomagul, ciotnăgel s. ti. Ciomag mic. ciomăgi (a) v. A bate cu ciomagul, ciomofaiu s. n. (lat. cyma, gămălie, căpăţină, foeda, puturoasă). Bot. Plantă din familia solaneelor—laur—cu gămălie puturoasă şi otrăvitoare.
cionate s. f. pl. (lat. cio, a mişca ; natus, făcut). Picioarele, (popor).
dondăni, ciondrăni, (a se) v. (daco-gr. dela kindyneyâ, a fi în primejdie de bătaie). A se gâlcevi, sfădi, (înaintea unei certe, unei bătăi), clomp, ă adj. şi s. V. ciump. ciont, ă adj. (amplificat din ciut, v. ciut, din lat. caeduus = tăeat). Retezat, cir vârful tăiat; cu vârful lipsă; cu mână lipsă.
cionti (a) v. V. preced. A tăia sau rupe capătul, vârful la ceva; a scurtă.
ciontcrog, ă adj. (din ciont şi olog). Olog de o mână sau de picior, fiind tăiate, ciopârtă s. f. V. ciopârţi. Bucată, frântură, ciopârţi (a) v. (lat. din caedo a tăia; par-tio, a împărţi'. 1) A tăia în bucăţi mărunte, a face în părţi, mici; 2) a da multe lovituri cu un corp tăios.
ciopârţit, ă adj. V. preced. 1) Tăiat, tăiat în bucăţi; -2) crestat cu lovituri tăioase.
ciopli (a) v. (daco-gr. xio, a răzui, plasis fasonate). 1) A fasona lemnul sau piatra prin tăere (răzuit); 2) a subţia cu barda sau cu toporul un lemn; 3) a sculpta; 4) fig. a fa-sonâ, a civiliza, educă.
cioplit, ă adj. V. preced. 1) Fasonat; tăiat cu anume formă; 2) sculptat; fig. manierat, educat.
cioplitoare s. f. 1) Instrument pentru a ciopli; 2) locul unde se ciopleşte.
cioplitor s. m. V. ciopli. 1) Cel care ştie să cioplească; 2) sculptor din gros; 3) instrument de cioplit.
cioplitură s. f. 1) Fasonare prin tăere; 2) sculptură din gros; 3. surcea; aşchie dela cioplire.
ciorăi (a) v. V. cioară. A scoate sunete ca cioara.
ciopor s. n. (lat. cippulus, mică buturugă). 1) Grămadă ; 2) transil. mică turmă de oi.
ciorap v. m. (daco-gr. krepis (cit. cirepi) încălţăminte) V. Călţuni.
ciorăpar s. m. Cel ce face, împleteşte sau vinde ciorapi.
clo
130
cio
clorapărie s. f. Fabrică sau magazin cu ciorapi.
clorăpior s. m. Mic ciorap, ciorbă s. f. (lat. dela sorbeo, a sorbi, a înghiţi un lichid). 1) Sorbitură; supă ; fertură cu zeamă multă ; bulion : 2) fig. noroi; mortar pentru zidit. — Şi turcii şi slavii au ace t cuvânt (în peninsula balcanică, ciorbagiu = proprietar, boer (care mănâncă, ciorbă, mâncare de lux).
clorbalâc s. n. 1) Vas pentru ciorbă.; 2) căuş de luat mortar la zidărie.
ciorchină s. f. V. V. ciochină. 1) Codiţele de cari sunt prinse bobitele strugurelui; 2) strugure.
ciordi (a) v. (lat. dela sordeo, a ti mânjit din sordes, mânjire, faptă ruşinoasă — poate figurat ca şterge actual). A fură lucruri mici; a se deprinde la furat.
ciorecar s. m. V. cioareci. Cel ce poartă cioareci; ţăran.
doresc, ciorăsc, ască, adj. 1) De cioară, pentru cioare; 2) fig. ţigănesc.
clormoiag s. n. (dela lat. gero, îngrijesc şi muia). Bot. Numirea unei plante de câmp, cu proprietăţi de a vindeca slăbiciunea, moliciunea.
ciornă s. f. (dela slav ciornii, negru; nu pare strein şi de lat. cerno — a deosebi a discerne, a hotărî). Concept pentru o decizie, hotărâre sau adresă ; bruion.
cloroalcă sf. 1) Cioară cu pete; 2) fig. negricioasă.
clorobor s. n. (lat. ciere, a aţâţă; loquor, a vorbi). Ceartă; aţâţare Ia ceartă.
doroiu s. m. V. cioara. Corb; cioara de parte bărbătească ; fig. ţigan, cioropină s. f. V. grec. fam. Ţigan, ciorovăială s. f. V. ciorovăi, ceartă, gâl-ceavă, dispută,
ciorovăi (a se) (lat. cic, a aţâţă loqui, a vorbi). 1) A se certă, a se înteţi la ceartă; 2) a se tocmi mult la vânzare.
clorpac s. m. V. ciorbă. 1) Vas de luat mortar; 2) loc, groapă unde se adună apă cu noroi; izvor de apă.
ciorsăi (a) v. V. cioarsă. A tăia cu un cuţit prost; â tăia prost, a roade, a zgâria, a răzui; fig. a se deda, deprinde, roade, dorsăitor s. m. care ciorsăie. ciorti (a) v. V. ciordi, cloşmoli (a se) (lat. cis + molis, moale).
A 'şi face loc pe moale, a se cuibări; a se aşeză şi acoperi în plapumă; a se potoli, linişti,, closvârtă s. f. V. cesvârtă. ciot s. n. (lat. din caeduus, cit. cedu — care esîe tâeat, retezat). 1) Scurtătură de
lemn, trunchiu; 2) nod, cep într’un arbore ; 3) proeminenţă; 4) fig. mic obstacol.
clotcă adv. (dela ciot). In număr mare, îngrămădit, grămadă; in grabă şi grămadă.
ciotoane s. pi. (dela vorba ciot fam.) Picioare mari.
ciotoiu s. n. (V. prec.) Picior, clotură s. f. V. ciutură. Găleata de scos apă din fântână; jghiabul în care se toarnă apa pentru vite la fântână.
cloturos, ă adj. V. ciot. Cu multe cioturi (lemn); noduros.
ciovlcă s. f. (dim. din ciof). Zool. Pasăre rapace ce seamănă cu bufniţa; trăeşte la ţară şi în mahalale la oraş.
ciovlică s. f. V. prec. Pasăre călătoare, stă pe câmp, dar îşi face cuib în sat la case omeneşti.
ciplcl şi ciupicl s. pl. (rar la singular), (lat.
sub-pes = sub picior). 1) Papuci; 2) ghete.
cipru s. m. (gr. kiparissos). Bot. Arbore verde, un fel de brad; zis şi chiparos.
cir s. n. (daco-gr. chylos, zeamă, prin forma hir). Apa în care a fert puţină făină; zeama de mămăligă înainte de a o mestecă. .
cirac s. nu (daco-gr. dela 'kyriak(os) ~ domnesc, dela stăpân). 1) Discipol al cuiva;
2)	protejat sau partizan al unui domn (care-1 susţine). — Turcii au acest cuvânt cu înţeles de „favoritu.
circ s. n. (lat. circus, cerc). Loc destinat pentru jocurile publice la Romani, care avea forma circulară, iar împrejur numeroase rânduri de scaune pentru spectatori; — loc rotund şi acoperit în care se dau reprezentaţii acum cu cai şi animale dresate şi jocuri de gfmnastică.
circa adv. (lat. circa, împrejur, aproape). Aproape, cam, ca la, aproximativ.
circulă (a) v. (lat. circular, ari, a merge în cerc). 1) A merge într’una ; 2) a se mişca ;
3)	a merge peste tot; 4) a se răspândi, circular, â adj. (lat. dela circus, cerc). In
formă de cerc.
circulară s. f. Scrisoare, adresă prin care se înştinţează mai multe autorităţi sau mai multe persoane de o dată asupra aceluiaşi fapt.
circulaţiune s. f. 1) Acţiunea de a circulă; mişcarea, mersul (sângelui, a monetei, trenului etc).
circulator, oare adjr Care poate circula, care circulă.
circumcide (a) v. (lat. circumciderp, a tăia împrejur, a reteză). 1) A limita, mărgini,
2) a opera circumcisiunea.
circumcis adj. V. preced. 1) Tăiat împrejur, retezat; 2) mărginit; 3) determinat.
cir
131
cir
circumcislune s. f. V. preced. Tăiere împrejur a prepuţului (după ritual, la Evrei).
circumferinţă s. f. (lat. circum, împrejur; ferre, a duce). Geom. Linie continuă curbată la o egală depărtare în jurul unui punct interior numit centru; linia ce mărgineşte suprafaţa unui cerc. fig. cuprins.
circumflex, ă adj. (lat. circum. împrejur; flexus, îndoit). Liniuţă frântă, îndoită; accent ce se pune deasupra literei î şi arată o întunecare a acestui sunet.
circumlocuţiune s. f. (lat. circum, împrejur; locare, a aşeza). Geom. Acţiunea de a circumscrie o figură la o alta; ceea ce determină întinderea unui corp.
circumnavigaţie s. f. dela lat. circum, împrejur; navigare, a naviga). Călătorie în jurul pământului.
circumpolar adj. (lat. circum, împrejur ; polus, polul pământului). Ce se află sau se mişcă în jurul polului pământesc.
circumscrie (a) v. (lat. circum, împrejur; scribere, a scrie). 1) A închide în anume margini; 2) a limita de jur împrejur. Geom. A construi o figură în jurul unui cerc având fiecare latură tangentă la acel cerc.
circumscripţie s. f. V. preced, 1) Ceea ce limitează un corp sau o suprafaţă; 2) despărţământ administrativ, parte dintr’un oraş, judeţ, etc.
circumspect ă adj. şi adu. (lat. circum, împrejur; specto, privesc). Cu luare aminte ; băgător de seamă; prevăzător.
clrcumspecţiune s. f. V. preced. Luare aminte; băgare de seamă circumstanţă s. f. (lat. circum, împrejur; staiuo, ere, a sta, a aşeza) Starea, felul, împrejurările (unui fapt).
circumstanţial ă adj. Gramat. care arată felul împrejurărilor, (compliment).
circumvoluţiune s. f. (lat. dela circum-volvo, a se îmvârti împrejur). învârtirea împrejurul unui centru comun sau a unei axe.
cireadă s. f. (lat. dela gyrare, a ţine jur împrejur, gyrus, ocol, gyrata, ocolită, încercuită). Turma de vite dată spre îngrijire unui păstor, care le duce şi aduce dela păscut.
cireaşă s. f. (lat. dela cerasus, cireş). Fructul, poamele cireşului.	'
cireş s. m. V. preced. Boţ. Pom roditor ce dă fructe gustoase felurite (după cum este cultivat) în luna Mai; cireşe hultoane, cireşe mari din cireş altoit.
cireşar s. m. V. preced. 1) Numirea poporală a lunei Mai, când se coc cireşile ; 2) Zool. Numirea pasărei zise şi bot-gros. cireşiu, e adj. Roş ca cireşile.
cirezar s. m. V. cireadă. l)Cel ce păzeşte turma de vite; 2) cel ce are turmă de vite.
clric s. n. (lat. dela cirrus, şuviţă, moţ). O cantitate mică; sfert (de stânjen).
cirilic, ă adj. (gr. dela numele călugărului Kiril (şi Methodiu), cari au făcut alfabetul slavon). Care a fost făcut de Kiril şi Methodiu, (alfabet sau scriere, care în mare parte are forma literilor greceşti, cu adaosul câtor-va semne pentru sunetele ce nu sunt în 1. greacă: ă, i ş, ţ) g, ia, etc.
ciripi (a) u.' (onomatop. dela articulaţia cirip a păsărilor şi în special a vrăbiilor). A scoate articulaţii vocale ca vrăbiile.
clripie s. f. (lat. cirrus, şuviţă, fir; pie de încredere, cu credinţă sfântă). Construct. Fir atârnat cu un plumb (greutate) care arată absolut exact aşezarea ce trebue dată la zidit cărămizilor sau blocurile de piatră, ciripit s. n. V. ciripi. Zgomotul ciripirei. ciripitor, oare adj. Care ciripeşte, ciriş s. n. V. cir. Cir îngroşat; cir mult; cocă subţire de lipit.
ciritei pi. (lat. dela cirrus, şuviţă şi moţ, nod). Mici coceni sau rădăcini dela nuele ori lemne, ce au fost tăiate, ciriviş s. n. V. cereviş. cirtă s. f. (lat. dela certe, cel puţin măcar); Puţin, nimic — nici o cirtă, nici o picătură. Şi Ruşii zic: ni certă, nici câtuşi de puţin.
clsalpin, ă adj. (lat. cis, dincoace de Alpi, munţii Alpi). Care este dincoace de Alpi (regiune).
cişit s. n. (lat. cis, în limită, la limită; si-tus, aşezat, situat). Comerc. 1) Asortiment de mărfuri, aşezarea lor în ordine; 2) lichidare, vânzare de desfacere.
cislă s. f. (slav. dela cislo, număr). 1) Re-censiment, repartiţia impunerilor; numărătoare pentru plata dărilor; 2) fig. conversaţie, şedere la vorbă (între săteni). — (Este multă probabilitate că slavul cislo, vine din lat. censitum = numărat).
cislui (a) v. V. preced. 1) A face repartiţia impunerilor, numărătoarea; 2) a sta la sfat (sătenii); 3) fig. a pune la cale.
cismă s. f. (lat. scissum, spintecat). încălţăminte cu tureatcă naltă până la genunchi, care, pentru călăreţii Romani, se făcea spintecată în faţă şi legată apoi-cu şnur — dela calitatea, felul ei, a rămas numirea. Şi Ungur. cissma.
cismar s. m. V. preced. Cel ce face cisme, ciobotar.
cistnăresc, ească adj. De cismar; ca la cismar.
,/ cismărie s. f. 1) Atelier de cisme, de încălţăminte ; 2) meseria de cismar.
cişmea s. f. (daco-gr. chisis, revărsare; mao, a se aruncă cu furie). Fântână din care ţişneşte apa singură; izvor de apă captat. Şi Turcii au acest cuvânt, clsmuliţă s. f. V. cismă. Cismă mică. dşniu s. n. (lat. censionis (censio) — de preţuire). Vechili. Expertiză de preţuire, cisternă s./v(lat. cisterna). Rezervor de apă. cit s. n. (din italian citta, oraş). Stambă, pânză subţire de fabrică, cu desemne colorate, întrebuinţată la oraş. Şi Turcii au acest cuvânt.
cită (a) v.’ (lat. citare, a chemă, a chema în judecată, a spune numele cuiva). 1) A chemă în judecată; a chemă; 2) a reproduce un pasagiu dintr’o scriere; 3) a pronunţa numele cuiva; 4) a menţionâ; 5) a semnală.
citanie s. f. (lat. V. cit-). Citire lungă, ca la biserică.
citare s. f. V. cită. Acţiunea de a cită. citarea s. f. V. cit. 1) Mulţime de cituri, stămburi; 2) cit, stambă specială pentru an-tereu (în vechime).
citat s- n. V. cită. 1) Reproducerea unui pasagiu dintr’o scriere; 2) adj. chemat, chemat în judecată ; 3) menţionat, semnalat.
citaţlune, citaţie s. f. 1) Judec. Hârtia prin care se cheamă cineva să se înfăţişeze la o instanţă de judecată; 2) liter. Pasagiu reprodus dintr’o scriere.
citeţ, eaţă V. citi. Lesne de citit (tipăritură sau scris); s. m. Cel care citeşte, cititor.
citi (a) v. (lat. dela cit o, citare, a spune numele, a chemă, a intonâ). 1) A spune (chemă) numele literelor şi astfel a zice cuvintele scrise; (citirea în vechime se făcea şi cu intonare; 2) a redă prin sunete vorbele scrise cu litere; 3) a cerceta cu vederea ce este scris; 4) fig. a pătrunde; 5) a ghici observând. Şi Slavii au vorba citttti, a citi. citire s. f. V. citi. Acţiunea de a citi. citit, ă adj. 1) Care a fost văzută şi citită (carte, scriere); 2) care a Citit mult, are multe cunoştinţe adunşte prin citire de cărţi; 3) s. n. Faptul citirei.
cititor, oare s. 1) Care citeşte; 2) pasionat de citire; 3) fig. cel ce obserfă şi ghiceşte— cititor în palmă; in. st ele — astrolog.
citric adj. (ir. citrique din kitron, lămâe). Chim. (acid) care se extrage din lămâe, care are acreală ca acea de lămâe.
ciubăr s. n. (lat. dela ciborium, cupă mare, vas de băut). Vas de lemn mare cu două toarte, pentru dus apă, lichide, sau lături; ori pentru opărit albituri spălate, sau pentru pus
lapte la stână. Şi Ungurii au acest cuvânt diformat czeber şi cebur. ciubeică s. f. V. ciubuc. Pipă, lulea proastă, ciubotă s. f. V. ciobotâ. ciubuc s. n (lat. siphonculus=mică ţeavă).
1)	Pipă, ţigaretă, lulea cu care se turnează tutun, trăgând fumul prin mişcarea obrajilor;
2)	arhit. mulură adusă din tencueală, la cor-nicea unei zidării; ornament de teracotă în relief; 3) dungi desenate pe stofe; 4) cane-lure de coloană, jghiaburi; 5) mic băţ de a-cadea. Şi-Turcii au vorba ckibuk, pipă, lulea.
ciubucar s. m. 1) Cel ce face sau vinde ciubuce; 2) cel ce face ciubuce (2).
ciubucărle s. f. 1) Mulţime de ciubuce; 2) muluri, ornamente în relief la o zidărie.
ciubucclu s. m. V. ciubuc. 1) Servitor care îngrijea de ciubucul şi tutunul domnitorului, ciucă s. f. V. ceucă.
duci (a se) u. (lat. din sisto, sistere, a (se) aşeza). 1) A se lăsa de tot în jos; 2) a se aplecă pe vine; a se piti; 3) a se da puţin la o parte.
ciucit, ă adj. Aplecat de tot, pitit, ciuciu! interj. Arată sărire şi pitire jos-ciuciulean s. m. V. ciuci. Zool. Crap mic, pitic.
ciuciulete adj. şi s. m. V. ciuci. 1) Strâns grămadă, mototolit; 2) mototol, cocoloş, boţ.
ciuciun s. n. (V. ciuci). Jghiabul teascului dela vie.
ciucure s. m. (lat. sica, sicula = vârf uşor ascuţit). 1) Canaf, mănunchiu de fire, legate numai la un capăt, iar restul lăsate liber, ce formează ornamente pentru o draperie sau o haină. 2) Mănunchiu, grupă, ciucuraş s. m. Mic ciucure, ciucurat, ă adj. Ornat cu ciucuri, ciucure s. m. V. ciucur, ciudă s. f. (lat. din citus, cita = aţîţat, mişcat tare). 1) Aţîţare, furie, necaz; 2) ură;
3)	mânie; iritare.
ciudat, ă adj. şi adu. (dela ciudă). 1) Care se irită, furios — om ciudat (sau înciudat); 2) curios, de neînţeles, minunat (Olt.) ciudat om? — (din acest al doilea senz se vede că a luat fiinţă vorba slavă ciudo, minune, ciud-nîi, (desnîi), minunat — procesul contrar, ca ciudo să fi dat pe iritat, furios, este neadmisibil). V. şi urm.
ciudăţenie s. f. V. preced. Fapt neînţeles, minune; ceva neobicinuit; apariţie, arătare, ciudăţle s. f. V. preced. ciudi (a se) v. V. ciudat. A se miră, minună, a rămâne uimit.
ciudos, oasă adj. V. ciudă. Cu ciudă, furios.	*
ciu
133
clu
ciuf, ă s. şi adj. (ca ital. ciuffo, moţ de pâr). 1) Mănunchiu, tufă de păr; cu părul ridicat, stufos; 2) ZooL Bufniţă; 3) Mold. Trans. om care râde de alţii; 4) vagabond.
ciufos, oasă adj. V. preced. Cu părul sau pe iele sbârlite.
ciufuli (a) v. V. ciuf. A sbârli părul sau penele; pop. a se peptănâ; fam. fig. a luă de păr.
ciufulit, ă adj. V. preced. Cu părul sau penele sbârlite; cu părul nepeptănat, în neregulă.
ciufut adj. (turc. ciufut). Sgârcit; sucit, îndărătnic.
ciuguli (a) v. (dela cioc, (plisc) cioculi, sau ciuguli — ca migăli, piguli, etc.). 1) A rupe şi a mânca mici fărâmiţe din ceva; 2) a căută şi a apucă cu pliscul (pasărea) boabe, grăunţe sau fărâmituri; 3) fig. a se sărută; 4) fig. a se căuta de insecte parazite.
ciugulire s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) ciuguli propr. şi fig.
ciugun s. n. Glten, V. ceaun (diformat ciugun), tuciu.
ciuhă s. f. 1) Femeiuşcă ciutului; 2) mo-mâie, sperietoare de pasări.
ciuhurez s. m. (lat. cio, a chemă; horresco, a înfricoşa). 1) Zool. Pasăre care prin strigătul ei produce teamă; huhurez. cluin s. m. V. ciulin.
ciul, ă (turc. ciul, a îndoi, a întinde). 1) Cu urechile tare plecate sau aţintite şi în nemişcare; 2) cu urechile retezate de nu le mai poate mişca. V. ciuli.
ciulama s. f. (turc. dela ciul, a se întinde ; a-ma, foarte). Mâncare cu sos alb (de puiu, ciuperci etc.).
' ciulea s. f. (turc. dela ciul, a îndoi, întinde).
1)	Jurub ţă de aţă; 2) pachet de foi de tutun, ciuli (a) (urechile) V. cinl, 1) A ţine urechile aţântite şi nemişcate (ca să asculte);
2)	a pleca urechile (calpi când vrea să lovească); 3) fig. a ascultă cu mare atenţie.
ciulin s. m. (lat. dela cilium, gene). Bot. 1) Plantă a cărei fruct are nişte peri ce agaţă şi cu a cărei zeamă feartă, se spală petele de unsoare depe haine; 2) «Ciulinul», revistă umoristică ilustrată, în a doua jumătate secol. XIX.
clulină s. f. Fructul de ciulin, ciulit, ă adj. V. ciuli. Ţinută în nemişcare şi atentă (urechea).
ciumă s. f. (daco-gr. din keîmai — a fi întins murind (baza sansc. ki, a culcă). Medic. 1) Boslă aziatică fulgerătoare, ce produce repede moartea, — zisă şi pestă; 2) fig. urâţenie, răutate. Şi Slavii au acest cuvânt.
ciutnăfae s. f. V. cimofoiu. ciu mare s. f. V. ciumă. A se molipsi, con-tagia, de ciumă
ciumat, ă adj. Contagiat, molipsit de ciumă, ciumărea s. f. V. ciumă. Bot. Plantă ghim-poasă şi otrăvitoare.
ciumlec s. (turc. ciomlek). Numirea unei mâncări cu f. multe legume — ghiveciu.
ciump,	ă adj. (dela ciunt). Scurtat, retezat; s. scurtătură, rădăcină de arbori sau de plante, rămasă la suprafaţa pământului.
ciumpav, ă adj. V. preced. Retezat, scurtat, tăiat.
cîumurluială s. f. V, ciumurlui. Istovire, epuizare de osteneală, oboseală mare.
ciumurlui (a se) v. (lat. ci>, a pricinui; morior, a se consumă, prăpădi). 1) A istovi, a prăpădi de oboseală; a avea dureri în membre de oboseală; 2; a se simţi istovit de puteri, bolnav.
ciung,	ă adj. (diformat din ciunt). 1) Cu mâna sau piciorul retezat, scurtat, ori de tot lipsă; 2) fig. neîndămânatec, stângaciu.
ciunt, ă adj. V. ciont. ciunti (a) v. V. preced. 1) A reteză, a tăea capătul; 2) a suprimă o parte; 3) a sluti prin tăiere.
ciuntire, ciuntit, ciuntitură V. cionti, ciupag s. n. (ca şi ciupi, a prinde, a apucă). Pieptar pentru ţărance, făcut cu alesături, flori brodate şi căptuşit cu satin negru.
ciupeală s. f. V. ciupi. 1) Apăsare uşor cu vârful degetelor; 2) fig. mic furt.
ciupercă s. f. (lat. tuberculum (tubercula) = umflătură mică — gogoaşă). 1) Bot. Produs vegetal din speţa criptogamelor, cu formă de căpăţină, unele fiind bune de mâncat, cele mai multe însă otrăvitoare; 2) fig. pălărie diformată, veche; 3) jaf in ciuperci! = nici o pagubă, nici un regret = atâta pagubă! Şi. Ungurii zic cseperke.
ciupi (a) v. (lat. cipore, din capio, cepi, capere, a prinde, a apucă). 1) A apucă şi a strânge cu vârful degetelor; 2) a culege cu deamănuntul, fir cu fir; 3) fig. a fură puţin, a şterpeli. Şi Sârbii zic ciupat.
ciupici s. pl. (lat. sub-pes = sub piciorX Papuci, încălţăminte pentru umblat prin casă. Şi Bulgarii zic cipici. ciupire s. f. V. ciupi. Faptul de a ciupi, ciupit, ă adj. Cu mici ciupituri, găuri (ciupit de vărsat, bubat'. ciupite (pe) adv. Pe apucat, pe furat, ciupitură s. f. V. ciupi. 1) Loc unde s’a ciupit; 2) mică scobitură; 3) iron. furt mic, ciur s. n. (lat. din cribrum, ciur, — prin scurtare criru şi duru, două consoane ală-
du
134
clu
turi fiind greu de pronunţat, una din ele dispare). 1) Sită cu fund de piele (în vechime) având găurele făcute cu ferul roşit în foc, mai mari sautnai m ci, pentru a cerne seminţe sau cereale, etc.; 2) sită foarte mare făcută din reţea de sîrmă spre a cerne nisip, pietriş, etc.
ciurar s. m. Cel ce face ciururi, ciurcluvea s. f. V. cercevea. ciurdă s. f. V. cireadă. (Stricat din vorba cireada). Şi Ungurii zic csorda.
ciurec s, n. (lat. dela gyrus, rotogol). Gogoloi, gogoaşă, boţ cu brânză (la ciobani).
ciuruc s. n. (V. ciur şi lat. runco, arunc). Rămăşiţă, rest netrebuitor, ce a rămas rău după ce s’a, ciuruit şi s’a luat ce era bun. Şi Turcii zic ciuruc, stricat, ciurueală s. f. V. ciuruire. ciurul (a) v. V. ciur. 1) A cerne prin ciur; 2) a selecţiona, a alege ce e bun.
ciuruire s. f. Acţiunea de a trece prin ciur ; fig. alegere, selecţio ’ are.
ciuruit, ă adj. 1) Trecut prin ciur; fig. selecţionat, ales ce este bun; 2) găurit, cu găuri ca ciurul.
ciuruitor s. m. Care cerne prin ciur. ciuruitură s. f. V. ciuruire. ciuş, ă adj. (lat. scurtare din caecus (citit cecus) — orb). Miop; care vede anevoe; Trans. ciof. Şi Turcii zic dus.
ciuşcă s. f. (lat. caestica, citit cestica (caestus) = mănuşă sau curea, armată cu plumbi, la jocul sau luptă antică caestus). împletitură noduroasă, frânghie scurtă (făcută dintr'o basma) cu care se aplică lovituri la palmă, mai dureroase sau mai uşoare, la jocul de copii, ce se chiamă ţuşcă sau ciuşcă, şi în care arşicul, (os articular dela piciorul de miel) fiind aruncat pe rând de copiii ce se joacă, de cade cu latura îngustă cea mai frumoasă în sus, acel copil se zice că e împărat ; de cade cu latura îngustă opusă; acela este armaş; de cade cu partea lată nescobită, se zice că este om bun; iar la cel ce cade cu partea lată şi scobită, în sus, se zice că este tâlhar, hoţ; atunci împăratul întreabă pe armaş că „ce a furat ?“ şi după vină el dă ordin armaşului să-i aplice un număr de ţuşte sau ciuşte, încet, dacă e vina mai mică; pipărate sau ardeiate, adecă foarte tari, dacă vina este mare.
ciuşdl (a) v. (dela ciuş, figurat a lua pe nevăzut). 1) A lua pe furiş, a fură, a şterpeli; 2) a se piti, a se aşeză jos ca să nu se vadă.
ciut (ă) adj. (lat. din caeduus, cit. ceduus — care se taie, tăeat). Cu coarnele retezate, sau fără coarne (vită) ca să nu împungă.
ciută s. f. V. prec. Zool. Cerboaică, căprioară ; animal cu coarne scurte sau retezate. dutac, ă adj. V. ciut. ciutură s, f. (lat. situla ciutură). 1) Găleata cu care se scoate apă din puţ; 2) jgheabul în ca e se pune apă ca să bea vitele, ciuturos, ă acfj. V. cioturos. civic (ă) adj. (lat. dela civis, cetate; civi-cus, de cetăţean). Cetăţenesc, de cetăţean.
civil, ă adj. (lat. civilis, cetăţenesc, ca de cetăţean). Cetăţean, care nu aparţine clasei militare sau clericale; îmbrăcat nu militar.
civiliza (a) v. (fr. civiliser, dela lat. civis, cetate, oraş şi civilis de cetăţean). A deprinde cu purtări şi cu vieţuire ca de cetăţeni, de orăşeni (a ridica din starea de sălbatici).
civilizat, ă adj. V. preced. Cu purtări şi vieţuire mai bună decât a sălbaticilor.
civllizaţiune s. f. Acţiunea de a civiliza; 2) vieaţa .popoarelor cu oraşe şi cultură, civilizator, oare adj. Care poate a civiliza, civism s. n. (fr. civisme). Zel, ardoare, devotament pentru patrie, pentru binele public..
clvit s. n. (lat. dela civis, cetate, oraş). I) Coloare albastră liliachie (din materia colorantă indigo) a hainelor orăşeneşti (c. f. al-băstrime).
cizelâ (a) v. (fr. ciseler (dela v. fr. cisel, daltă). A sculpta, a tăiâ metalele cu dăltiţa; a grâvâ.
cizelat, ă adj. V. cizelă. .(Obiect de sculptură) care a fost'/tăiat amănunţit cu dăltiţa. cizmă s. f. V. cismă. cizmar s. m. V. cismar. clabie s. f. V. urm. Păr lăţos, clăbat s. m. (lat. collabi, a cădea la o laltă). Căciulă lăţoasă.
clăbuc s. m. (lat. col, împreună; bucea, beşică umflată). Băşică de săpun (ce se dublează, triplează, umflându-se cu aer).
clăbuci (a) v. A face spume, clăbuci de săpun; a spăla rufe în spuma de săpun.
clac s. n. (fr. claque, dela claquer, a pocni). Numirea pălăriei nalte, cilindrice, care printr’un mecanism interior se strânge de tot; iar când se destinde repede, face o pocnitură^ clacă s. f. (lat dela clangor, răsunate, strigăt). 1) Adunare la lucru a sătenilor, cu lăutari şi băutură dar fă. ă plată; ci ca un a-jutor reciproc; 2) zile de lucru impuse ţăranilor pentru boerul proprietar, în schimbul pământului ce deţineau din moşia lui. Vorbă de clacă, de geaba, zadarnic, de glumă, clăcaş s. m. V. prec. Lucrător la clacă, clăcul (a) v. A merge la clacă; a lucra de clacă.
cladă s. f. (lat. dela collata, pusă alături
clă
135
clă
(dela confero). Adunătură, amestec, grămadă.
clădărle s. f. V. preced. Adunătură, amestec pus una peste alta; construcţie.
clădi (a) v. (lat. dela collatus, aşezat alături (din confero). 1) A aşeza unul peste altul; 2) a face grămadă; 3) a zidi, a construi. Şi slavii zî£ klad, sklad, depozit clădire s. f. V. preced. Construcţie ; casă edificiu.
clădit â adj. V. clădi. Aşezat unul peste altul; construit zidit
clăditor oare adj. Care construeşte, zideşte, claie s. f. (laţ. dela clava, de, măciucă).
1)	Grămadă (de fân), mic stog; 2) grămadă;
3)	amestec în neregulă (de lucruri grămădite).
clampă s. f. [lat dela clavis, (clava), chee, zăvor). Clanţa, cuiul pe care apăsând cu degetul, deschide uşa. Mold.
clămpăni (a) v. V. preced. 1) A face zgomot ca-o clampă; 2) fig. a vorbi în zadar, clămpănit s. n. 1) Zgomot ca de clampă;
2)	vorbire zadarnică, vorbire fără înţeles, clăncăl (a) v. (lat dela clango, a răsună
a sună). A produce sunete metalice, sau prin lovire .de corpuri tari.
clăncăit s. n. V. preced. Sunet de clăn-căire.
clăncăni (a) v. (lat. dela clango, a răsuna; cano, a scoate sunete, a cânta). A scoate sunete repetate, ritmice.	,
clăncănlt s. n. V. preced. Sunet, sgomot de clăncănire.
clăncănitoare s. f. Care clăncăneşte. clandestin ă adj. adv. (lat. clandestinus, care lucrează pe ascuus). Ce este pe ascuns, dosit.
clăngăi (a) v. (lat clango, a răsuna, a scoate sunete). V. clăncăi.
clanţ s. f. (lat clavus, cuiu. cheie). 1) Sunet de clănţănire; 2) fam. gură; vorbire ; 3) fig. vorbire de rău ; cicălire; 4) clonţ, plisc; 5) fig. închidere repede.
clanţă s, f. V. preced. 1) Clapa pentru deschis uşa; 2) fig. iron. gură rea, cicălitoare.
clănţăni (a) v. clanţ. 1) A scoate sunete repetate prin lovire de obiecte tari; 2) prin lovirea dinţilor, (tremurând de frig sau altfel;
3)	fig. a vorbi mereu.
clănţănit s. n. Actul de a clănţăni, clap! clatnp ! interj, (lat. dela clango, a răsună). 1) Reprezintă sunetul căderii unui corp tare peste un altul; 2) sunetu deschidere! unei încuetori de lacăt ori de uşă; 3) cădere şi închidere.
clapă s. f. (fr. clapet, clapă, capac). 1) Capac ce se rădică şi se lasă spre a acoperi
ceva: la flaut, la piano, armonică, cursă; 2) supapă; 3) pedală.
clăpăug ă adj. (lat, dela collabi, a cădea la o Ialtă, auges, a fi mult). Care atârnă mult în jos; cu urechile blegi; cu părul crescut peste urechi; pleoştit, bleg.
clapcă s. f. V. clapă. Prinzătoare, cursă, prevăzută cu o clapă.
clapon s. m. (lat. capo, caponis, clapon), Cocoş castrat (scopit) spre a fi îngrăşat.
clar ă adj. adv. (lat. clare, clarus, limpede, luminos). Limpede, desluşit, luminos.
clarifică (a) v. (lat. claro, a lumină; facere, a face). A face lumină; a desluşi; a limpezi, lămuri.
clarificare s. f. Acţiunea de a clarifică, clarinetă s. f. (fr. clarinette). Instrument muzical de suflare, prevăzut cu clape.
claritate s. f. (lat claritas). Strălucirea luminei; răsunetul glasului; limpezimea vor-birei.
clasă s. f. (lat. classis, clasă). 1) Gradaţie, grupare, treaptă, categorie; 2) Şcolar, treaptă de învăţământ pentru- şcolari — într’un an se trece o clasă; 3) ordine, despărţământ de ştiinţe nat.; 4) sală în care învaţă şcolarii dintr’o clasă; 5) clasă socială, categorie de cetăţeni după ocupaţie.
clasă (a) o. (fr. classer). 1) A aşeză pe clase, pe categorii; 2) jurid. a închide, o urmărire sau cercetare.
clasat ă adj. V. preced. 1) Ce este aşezat pe clase; 2) jurid. încetat închis, (procesul, afacerea).
clasic, ă adj. (fr. classique). l)Ce este statornicit, tipic şi categoric (într’un anumit gen de activitate şi mai ales în arte, litere, ştiinţe) după epoce diferite şi la popoare diferite / 2) scriitor sau artist al epocei clasice; 3] ce aparţine epocei vechi greco-romane; 4) fig. tipic.
clasicism s. n. V. clasic. 1) Sitemui sau felul de concepţie al clasicilor; 2) totalitatea operilor clasice ; 3) învăţământ clasic, clasicitate s. f. Calitatea de a fi clasic, clasifică (a) v. V. clasă. A aşeza pe clase pe grupuri sau speţe.
clasificat ă adj. Aşezat în anume grup, speţă, treaptă, categorie, clasificaţiune s. f. Acţiunea de a clasifică, datări (a) v. V. clăti. A agită în apă, a spăla, rufe sau alte lucruri.
clăti (a) v. (daco-gr. dela klydon, mişcare clătinare, mişcarea valurilor). 1) A mişcă, a-gitâ; 2) a urni; 3) a spăla rufele mişcându-le în apă; 4) a spăla gura agitând apa luată în gură; 5) a limpezi cu cea din urmă spălătură.
V-
V
clătină (a) v. V. preced. 1) A mişcă; 2) a urni, a zgâţina; (a se) 1) a se mişcă, a se îndoi; 2) a oscilă; 3) fig. a fi nesigur, clătinare s. f. Acţiunea de a (se) clătină, clătinat, ă adj. Care se clatină; s. mişcarea de clătinare.
clătinătură s. /’. V. preced. Mişcare, oscilare, zguduire.
clătlre s. f. V. clăti. Acţiunea de a clăti, clătit, ă «r//. V. c/ârt. 1) Mişcat, urnit, clătinat; 2) spălat, curăţat definitiv prin mişcare în apă.
clătită s. f. (dela clădi, aşeză una peste alta). Culinar. Prăjitură din foae de aluat, îndoită de mai multe oii şi având înăuntru dulceaţă ori brânză, iar apoi prăjită în unt sau grăsime.
clauză ş. f. (lat. dela claudo, închid, în-cheiu; dansa, încheiată). Condiţiune anume prevăzută înti’un contract.
claviatură s. f. (germ. klaviatur, din lat. clavis, cheie). 1) Aşezarea clapelor undi piano sau orgă; 2) exerciţiul de a cânta prin atingerea c'apelor dela orgă sau piano; felul de atingere şi cântare pe clapele de orgă sau piano.
1 claviculă, e s. f. (lat. clavicula mică cheie, încheetoare). Anatom. Cele două oase ce se împreună la baza gâtului în faţă şi de aci merg către umere.
clavir s. n. (fr. clavier din lat. clavis, cheie). Piano, pianină (instrument de muzică cu multe clape).
clean s. m. (lat. dela elino, a îndoi). Zool. Peşte cu carne moale, de mărime mijlocie.
defăi (a) v. (onomat. dela sunetul ce se produce prin mestecarea zgomotoasă a alimentelor). A produce zgomot mestecând a-limente.
clefăit s. n. Zgomotul mestecării alimentelor.
clefeti (a) v. (daco-gr. dela rădăcina klef (kleidos) a închide). 1) A strânge cu putere cercurile dela o butie; a astupa crăpăturile între doagele butiei.
cleios oasă adj. V. cleiu. Lipicios ca cleiul, cleiţă s. f. (dela cleiu). Bot. Arbust ce dă o substanţă lipicioasă.
» cleitură s. f. 1) Lipire cu cleiu; 2) stare lipicioasă; 3) locul unde este încleiat.
cleiu s. f‘ (daco-gr. dela kleio, a închide şi a împreună, a uni). 1) Substanţă care lipeşte, gelatină; 2) substanţă lipicioasă din scoarţa unor arbori; .3) fig. fam. beat de tot; 4) Mold. adv. fig. de loc, nici cum nu p/icep, cleiu! Şi slavii au acest cuvânt, dematită s. f. (gr. klematites, răsucit).
Bot. Numirea unei plante agăţătoare zisă şi clocotici.
demenţă s. f. (lat. clementia). Irîduraie, milă, iertare — clemenţă regală.
clempuş s. n. V. clampă şi clapă. Clampă mică la uşă, pe care se apasă spre' a deschide uşa.
clenciu (şi clinciu) s. n. (lat. dela elino, a înclină, îndoi, clinaciu). 1) Cârlig ascuţit şi îndoit, care agaţă, prinde; 2) fig. pretext vină închipuită; 3) Mold. crestătură în unghiu la urechile vitelor ca semn osebitor; 4) clanţă ;
5)	colţ de stâncă, Ban. Olt. clenciuros, oasă adj. Cu clenciuri. cleptoman ă adj. (gr. kleptis, hoţ, fur;
mania, nebunie). Nebunii de a fura; aplecare fără voe la furat.
cler s. n. (gr. kl&ros, funcţiunea preoţească, prdot, cleric, dela klerâ, a celebră, a lăudă, a chemă). Biser. Personalul ce serveşte bi-sericei: diaconi, preoţi, arhierei, călugăii. cleric s. m. Cel ce este din cler. clerical ă adj. Ce aparţine clerului, ce priveşte clerul; ce este de competinţa autorităţii bisericeşti.
clericalism s, n. Opinie ce ţine ca put rea clerului să domine asupra puterei civile, cleştar s. m. Diformat din vorba cristal. deşte s. m. (daco-gr. dela kleio, kleist-hesomai, a închide, fixă, înţepeni). 1) Uneltă cu două ramuri cu care apucă tăciunii, cărbunii; 2} uneltă pentru a apucă şi a trage, scoate, cuie; 3) uneltă de oprit moara; 4) uneltă din două beţe scurte, cu care seprin::e şi strânge buza de sus a calului ca să stea Li potcovit; 5) uneltă de extras măsele, dinţi;
6)	numire dinţilor incisivi ai calului; fig, a strânge în cleşte, a constrânge, a forţă. — Şi unii Slavi zic kleşti. y
clevetă s. f. V. cleveti. Acţiunea de a cleveti. — Şi Slavii au vorba klevetă.
cleveti (a) v. (daco-gr. dela kleos, reputaţie proastă, vorbire de rău; d la răd. klg, klef, vorbire de rău). A vorbi de rău, a ca-lomniă.
clevetire s. f. V. clevetă şi cleveti. clevetitor, oare adj. Care cleveteşte, calomniator.
clică s. f. (fr. clique). înţelegere între mai mulţi oameni cu scop rău; mică tovărăşie de oameni răi.
i client, ă s. (lat. clines, clientis, om devotat cuiva). 1) Istor. La Roma, plebeu, om de rând care se alipea şi se punea sub patro-nagiul unui patrician (nobil); 2) cel ce îşi încredinţează interesele, afacerile, îngrijirea (unui avocat, medic, etc.); 3) comerc. Cel
cil
137
cil
ce face afaceri de cumpărare dela un altul în mod obicinuit; 4) iron. client al puşcăriei, care a stat la închisoare.
clientelă s. f. (lat. clientela : 1) Sprijinul clienţilor; 2) totalita ea clienţilor). Totalitatea clienţilor. V. preced.
climă s. f. (gr. klina). Starea atmosferică, privitoare la căldură sau frig, după zonele pământului sau după anotimp.
climateric, ă adj. V. preced. Care e în raport cu clima, de climă.
climatologic, ă adj. (gr. Mima, klimatos, climă; logos, vorbire). Care tratează despre ciime.
clin s. n. (lat. elino, a înclină, a aplecă).
1)	îndoitură; 2) adaus îmbinat, îndoit: 2) înă-ditură triunghiulară, la subsuara mânecei de cămaşă, sau la poalele rochiei; fig. a nu avea în clin nici în mânecă cu cineva, a nu avea nimic de a face cu el. clină s. f. V. preced. Aplecare, pantă, clinchet s. n. (onomat dela sunetul clopoţeilor sau lovirea repetată uşor de corpuri sunătoare). Sunet de clopoţei; sunete repetate.
clinică s. f. (fr. clinique dela gr. Mine, pat). Medic. 1) Căutnrea, îngrijirea bolnavilor ce stau‘în pat; 2) învăţământul practic din ştiinţa medicală; 3) instituţie unde se dau consultaţii pentru boale.
clinti (a se) v. (lat. dela elino, a aplecă, clinatus, povârnit) ;1) A (se) mişcă puţin de tot; 2) a urni din loc.
clipă s. f. (daco-gr. dela rădăcina klep, a ascunde). 1) închiderea, acoperirea repede a ochiului cu pleoapa ; 2) timpul scurt cât o clipire de ochi; 3) moment, timp scurt; adv. foarte repede: înir’o clipă.
clipeală s. f. V. preced. Timpul de o clipire.
clipi (a) v. V. clipă. 1) A acoperi repede ochii cu pleoapele; a mişca pleoapele; 2) a apare o lumină, a licări; 3) a se mişca repetat şi repede, clipire s. f. Acţiunea de a clipi, clipiş adv. Prin clipire; printre clipe; fig. repede.
clipită s. f. V. clipeală şi clipă. clipoceală s. f. V. clipi. închiderea ochilor de somn, somnolenţă.
clipoci (a) v. V. prec. A se închide ochii de oboseală, de nedormire; fig. a lumină rău.
clironom, oamă adj. şi s. V. urm. Moştenitor, succesor.
clironomie s. f. (gr. kleronomed, a moşteni). Moştenire, succesiune, cliiă s. f. (daco-gr. dela Muză, a unge cu
o substanţă moale, a măli). 1) Argilă ; mâl;
2)	murdărie, lip.
dişâ (a) v. (fr. chlicher (citit clişe). V. clişeu. A face uh clişeu de fotografie.
clişaj s. m. Facerea, prepararea, developarea unui clişeu.
clişeu s. n. (fr. cliche) Tipograf. 1) Formă obţinută prin turnarea unui metal topit peste o figură cu relief; 2) placă cu impresiune fotografică • 3) placă de zincogravură sau de gravură; 4) planşă fotogiafică formată din litere; 5) fig. liter. formă uzitată, cugetare gata, des întrebuinţată.
clismă s. f. (gr. klysma). Spălare internă pe jos Medic.
clisos, oasă adj. V. clisă. 1) Cu humă, cu argilă; 2) lipicios; 3) murdar, necurat.
clistir ,s. n. (gr. klyster dela klysis, spălare). Medical. Aparat pentiu a face spălă turi interne, înlănntrul coipului cu lichide medicinale.
cllvagiu s. n. (lat. clivus înclinare). Chim. Proprietatea unor minerale de a se desface în foiţe.
cloacă s. f. (lat. cloaca, canal de scurgere, cloacă). 1) Canal de murdărie; 2) intestinul gros dela şezut; 3) loc necurat şi noroios.
cloambă s. f. (lat. dela clava, băţ). Tr. Creangă de arbore, (ca şi clampă).
cloanţă s. f. V. clonj. Bătrână cu dinţi puţini în gură.
clobanţ s- n. (aceiaşi bază ca şi clampă şi cloni). Tr. Plisc, clocăi (a) v. V. cloncăni. cloci (a) v. (lat. dela glocire, a cutcudăci găina (când face ou). 1) A sta în cuibar deasupra ouălor, spre a scoate pui (pasărea); 2) fig. a sta in lenevire, în casă; 3) a nu eşi în lume; 4) fig. a plănui în ascuns; 5) a se împuţi — apă clocită. — Şi Bulgarii zic aşa.
clocire s. f. Acţiunea de a cloci, propr. şi fig.
clocit ă adj. 1) Cu miros rău, ca oul clocit ; 2) stat sub cloşcă (ou); 3) fig. plănuit în taină; 4) fig. s. n. şedere mult în casă.
clocitoare s. f. 1) Care cloceşte; 2) s. f. maşină de clocit ouă şi scos pui. clocitură s. f. Care este clocit, clocociov s. m. V. urm. Bot. Plantă zisă şi lăptucă.	-
clocot s. n. V. clocoti. 1) Ferbere cu putere, cu zgomot; 2) fig. agitaie. zgomot clocoţel s. m. Bot. Numirea unei plante agăţătoare din familia renonculaceelor (Cle-matis integrifolia).
clocoti (a) v. (onomat. dela sunetul ce dă îeiberea unui lichid în clocot). 1) A ferbe tare apa, producându-se beşici de aer, cari dau sunetul de clocot; 2) fig. a se agita cu furie; 3) a răsună prelung (tunetele).
clocotici s. m. Bot. Plantă z'.să şi creasta cocoşului.
clocotire s. f. Acţiunea de a clocoti, clocotitor, oare adj. Care este în ferbere de clocot; fig. foarte agitat, sau răsunător, clocotiş adv. Prin acţiune de clocotire, clone s. n. (dela cloni). Undiţă cu cârlig mare.
clone! interj, (onomatopeic). Articulaţie pe care o face cloşca ce îşi chiamă puii, sau cioara când stă în repaus.
cloncan s. m. V. preced. Zool. 1) Corb ce cloncăne ; 2) fig. om hrăpitor, care aşteaptă profit, pradă.
cloncăni (a) v. V. clone. A scoate sunete ca cloşca; fam. a flecari, cloncănit s. n. Acţiunea de a' cloncăni. cloncăt s. n. Cloncănire multă, clondir s. n. (daco-gr. dela kondilos lucru umflat, umflătură şi gr. kondy, vas de 41/2 litri pentru băutură). Sticlă mare, umflată, pentru beutură, ca de 4—5 litri.
clonţ s. n. (lat. dela clavus. cuiu, piron, cârma corăbiei). 1) Pliscul, ciocul pasă-rei; 2) fig. gura omului sau nasul; 3) dinte izolat.
clonţan s. m. V. preced. 1) Care face zgomot, strigă, vociferează; 2) piatră colţuroasă.
clonţar s. m. Zool. Pasăre cu ciocul gros şi puternic.
clonţos, ă adj. Fig. Guraliv, gălăgios; obraznic, îndrăzneţ; agresiv.
clopot s. n. (daco-gr. dela râd. klog, a răsună ;.pot, a fi puternic). 1) Toxin, cam-pană, cu sunet puternic, ce vesteşte servicii bisericeşti, serbări, ori a da alarma; sau spre a semnala anume timp sau oră; 2) obiect de sticlă sau de metal în formă de clopot pentru experienţe de fizică etc; fig. a trage clopotele, a stărui pe lângă cineva; a face curte; 3) sunet de clopot.
clopotar s. m. Cel ce face clopote, sau care trage^-sună, clopotul.
clopotărie s. f. Turnătorie de clopote, fabrică de clopote, clopoţel s. m. Mic clopot, clopotlre s. f. Dăngănitul clopotelor, clopotniţă s. f. (dela clopot). Turnul bi-sericei, unde sunt aşezate clopotele.
clor s. n. (gr. chloros, galben-verziu). Chim. Corp simplu, gazos, cu mirosul tare
sufocant. Disolvat în apă, el distruge unele t materii colorante şi se întrebuinţează la albirea pânzei.
clorat s. n. V. prec. Chimi Sare formată prin combinarea acidului chloric cu o bază.
clorhldrlc adj. Acid clorhidric, combinaţie de clor cu hidrogen.
cloroform s. n. Chim. Substanţă lichidă, incoloră, compusă din alcool şi clorură de calce, care respirată, are puterea de a adormi şi a nimici orice simţire.
cloroformizâ (a) v. V. preced. A adormi prin cloroform.
cloros, oasă adj. Care conţine clor; un acid de clor.
clorotic, ă adj. Medic. Boală ce dă coloare galbenă feţei, zisă şi gălbinare.
clorură s. f. Chim. Combinaţia clorului cu un corp simplu sau compus, afară de oxigen sau hidrogen.
cloşcă s. f. V. cloci. Pasărea care.Cloceşte — special găina clocitoare.
cloţ s. n, (lat. diformare din clusus, închis). Mică cţiee rudimentară.
cloţan s. m. (lat. dela clusum, ascuns). Zool. chiţcan, şobolan.
clovoţ s. m. (lat. dela clavus, cuiu fig.). Zool. Numirea unui mic peşte de ap dulce.
clown s. m. (englez cla-aune, farsor). Artist comic dela circ.
club s. n. (fr. club din lat. globus, grămadă de oameni). 1) Local de întâlnire pentru distracţii, conversaţie; 2) localul unei grupări politice; 3) însăşi grup rea.
clucer s. m. (slav. dela cliuci, cheie; dar' terminaţia îi arată că este lat. claviger = păstrător de chei). Marele intendant, care păstra cheile încăperilor domneşti, pe timpul voevozilor.
clucerie s. f. Funcţiunea de clucer, cneaz tau kneaz, s. m. (slav kniaz, prinţ din baza kenez, vezi kenez). Prinţ rusesc.
cneziat, s. n. Demnitatea de kneaz; ţara kneazului (principat).
cnut s. n. (slav rus. knut). Biciu cu trei curele scurte, având la capete câte un bob de plumb; fig. tirania rusească a ţarismului.
coacăz s. f. (daco-gr. kokos = bombiţă). Bot. Arbust ale cărui fructe au formă rotundă de bombiţe.
coace (a) v. (lat. coquo, coquere, a coace),
i)	A coace în cuptor; 2) a prăji pe foc; 3) a se pârgui fructele în pom; 4) fig. a ţine ură, a căta răzbunare; 5. fig. a se umflă şi face puroi (o bubă); 6) fig. a ajunge la deplină desvoltare.
co a
139
coa
coacere s. f. preced. Acţiunea de a coace, coadă s. f. (lat. cauda şi coda) 1) Partea finală a corpului unui animal; 2) partea din urmă a unei construcţii, (opus capului); 3) părul împletit la femei; 4) partea din urmă a rochiei; 5) băţul (lemnul) dela un topor, mătură, ciocan, biciu etc; 6) suportul unei frunze, fruct, flori; 7) unghiul ochiului opus lăcrămarului; 8) locul dela urmă, dela sfârşit coada mesei, coloanei, etc. Bot. coada boului; plantă cu multe fire mărunte —un fel de ferigă; coada cocoşului, plantă cu foi îndoite lungi; coada mielului, planta de ace-laş fel ca şi coada boului; coada racului plantă zisă şi cinci foi; coada şoricelului,, plantă cu foile lungi formate din mare număr de firişoare (frunzişoare; coada vaiii, aceiaşi plantă ca şi coadu boului.
codlnă s. f. V. coadă 6.1) rămăşiţă, pleavă;
2)	Bot. varietate ordinară de struguri.
coacţiune s. f. (lat. dela coago, a lucra de odată, a constrânge). Constrângere, suprimarea libertăţii de a mai alege, a mai face altfel.
coacuzat ă adj. şi s. (lat. dela co, con, împreună, şi acuzat). De o potrivă, împreună, acuzat cu un altul.
coadjutor, s. m. (lat co şi ajutor). Care ajută împreună pe un altul.
coafâ (a) v. (fr. coifer (citit co fe) — cu baza lat. coffia, un fel de cască). A freză părul, a face peptănătură frumoasă pe cap. coafeur s. m. Frezer ce coafeză, coafură s. f. (fr. coiffure, citit coafiur). Peptănătură frumoasă a părului pe cap.
coagulă (a) v. (lat. coagulo, a închegă). A închega (laptele, etc.).
coaie s. n. pL (daco-gr. koia, gogoloiu), Testicule.
coajă scurtare din coarja s. f. (lat, dela cortex care în fr. se făcu (â) corce, în rom. (s) coarţa şi coarja — (din lat. corium. piele de animale, tare; tego, a înveli). 1) Scoarţă de arbori; 2) înveliş tare dela ou, sâmburi, fructe; 3) partea arsă dela pâne; pojghiţă ce acopere ceva. — Şi slavii zic coja, = piele blană, (corja este din familia : lat. corium, cortex, scortia, ital. scorza, fr. 6corce).
coală s. f. (gr. dela kolla, substanţă de lipit). Foae de hârtie în formă de patrulater.
coaliţie s. f. V. coaliză. înţelegere şi legământ între mai mulţi cu scop de a se apără sau a atacă).
coaliză (a) şi (a se) v. (fr. coaliser, din lat. coalescere, a se împreună). A se asocia cu legământ de a săvârşi o acţiune, un atac, sau de a se apără.
coalizare s. f- Faptul de a se coaliză. coalizat, ă adj. Care face parte din o coaliţie.
coamă s. f. (lat. coma, coamă, chică). 1) Părul lung de pe gâtul calului; 2) chică, păr lung; 3) creasta muntelui sau a dealului; 4) partea de sus a coperişului casei; 5) făşie de lumină ce o aruncă o cometă; 6) fig. vârfurile valurilor.
coapsă s. f. (lat. coxa, coapsă). Anat. partea laterală a pântecelui, deasupra şoldului; şoldul sau partea dela şold până la genunchiul coardă s. f. (lat. charda coardă de la gr. chorde, maţ, intestin, de oarece coarda se face din intestin). 1) Strună de vioară; 2) coarda arcului ; 3) Geom. linia dreaptă ce uneşte capetele unui arc de cerc; 4) resortul dela o maşinărie; 5) îndoitura gâtului la cal; 6' frânghie ce leagă calul când îl deprinde la mers, şi la călărie; 7) fig. nerv (simţitor); 8) joardă de viţă; 9) grindă- de coperiş sau de atârnat haine; funie ce leagă lateral proţapul de sanie sau de car; 11) închegare tare a şerbetului.
coarnă s. f. (lat. cornus, corn). 1) Fructul cornului; 2) adj. în formă ascuţită (specie de struguri poamă coarnă); 3) coarne de mare, fructele de roşcov, roşcove, coarja s. f. V. coajă. coasă s. f. (daco-gr. ko-xyo = încă (tot) a răzui — din xyo, exusa, răzuesc, rad). Instrument agricol cu care se tunde (răzuind) iarba. — Şi slavii zic kosă şi Ungurii kasza,. (adjectivul (kosii, kosoi — strâmb, pare dela forma coasei), ca rom. cruciş dela cruce.
coasoclât, ă adj. (lat. dela co, împreună; sociare, însoţire). Asociat împreună cu altul la o afacere.
coase, (a) v. (lat. dela consuo, ere a coase şi gr. kassio, a coase). 1) A împreună prin ac şi cu aţă părţi de pânză, etc 2) aprinde şi uni tare; 3) a brodâ; 4) a prinde şindrila cu cuie, una de alta, pe acoperiş.
coastă s. f. (lat. costa, coastă). 1) Anat. Os subţire din cele ce formează coşul pep-tului; 2) ţermul mării; 3) lăture; 4) capăt de coloană (militar). — Şi slavii zic kosti, os, oase.
coate-goale s. m. (dela cot şi gol). Fig. Om sărăcăcios, sărac; zdrenţeros.
cobai s. f. pl. V. cobe). Păsări domestice, (cari ar avea cobe — vorbă de ocară pentru păsări).
cobâi (a) v. V. preced. A cotcodăci urât ca găinile ce au cobe.
cobăit s. 1) Acţiunea de a cobăi; 2) adj care are cobe.
cob
140
cob
:jj_
cobalu s. m. (fr. cobaye). Animal rozător, numit şi purcel de India; serveşte la experienţe microbiene.
cobalt s. n. Miner. Mineral de coloare alb-violetă.
cobâlţăi (a) v. (lat. co-pulso, a zgudui, agită). 1) A clătina un lichid în vasal în care este; 2) a se clătina un obiect pe locul unde e aşezat; 3) a face zgomot agitarea unui lichid în vas sau butie.
cobâlţâlt s. n. Acţiunea de a cobâlţăi, adj. clătinat.
cobâlţăire s. f. Clătinare, cobe s. f. (lat. dela copis, şi gr. kopis, cuţit curbai pentru sacrificiu). 1) Boală la găini, dintr’un apendice ca un cuţitaş, ce creşte sub limbă şi atunci găina scoate zgomot, câr-câit sinistru; 2) pasăre prevestitoare de rău (dhpă credinţele celor vechi) j 3) prezicere rea; 4) fig. nenorocire; 5) fig. persoană sau fiinţă ori lucru ce prevesteşte a rău — tu eşti o adevărată cobe.
cobeţ s. m. V. cobăi Zool. Numirea unei păsări rapace; uliu.
cobi (a) v. V. cobe 1) A cârcăr (găina ce are cobe); 2) a prevesti sau a meni de rău.
cobila s. f. (lat. dela cubile, pat). 1) Scăunel Xla căruţă); 2) capră, scaun la rotar. (Nu este admisibil să fie dela slavul kobâla‘ = iapă; care şi acesta este lat. c&ballus).
cobiliţă s. ţ. (lat. co, împreună, bilix, bili-cium, dublă legătură). Băţ anume făcut, la ale cărei ambe capete se atârnă câte o legătură, sau oală, ori alte greutăţi, ducându-!e astfel pe umăr.
cobitor, oare adj. V. cobi. Care cobeşte, cobllzan s. m. (lat. dela co, cu; plus, mai mult, cu sufix augm. an). Măgădan. Mold.
coblant s. n. (amplif. din cloriţ, clanţ). Cioc, plisc. Mold.
cobori (a) v. (lat. co, împreună; obruo, ere, a doborî, a da jos). 1) A lăsă în jos; ) a merge în jos sau la vale; 3) a trece dela tonuri ascuţite, 'nalte spre cele groase; 4) fig. a’şi trage origină 5) fig. a se degrada, înjosi.
coborîre s. f. Acţiunea de. a coborî, coboriş s- n. Mergerea în jos; 2) pantă, drum ce coboară; 3) fig. decădere.
coborît, ă adj. V. cobori. 1) Lăsat în jos;
2)	originar din; 3) fig. decăzut.
coborîtor, oare adj. 1) Care se lasă în jos; 2) originar din.
cobur s. m. (lat. dela cubulus, cubuşor, cutioară). 1) Traistă atârnată la şea; militar, sac de piele la şea, pentru armă sau pentru merinde.
cobuz s. n. (daco-gr. dela kubos, cub, cutie în formă de cub). Instrument muzical primitiv, format dintr’o cutie cubică, pe care fiind întinse coarde, răsună. — Şi Ungurii zic koboz.
cobza s. f. (femenin dela vorba cobuz şi * conform cu capsă latină, cutie). Instrument muzical primitiv, întrebuinţat de lăutari numai pentru acompaniat vioara; primitiv formată dintr’un fel de cutie răsunătoare.
cobzar s. m. Cel ce cântă din cobză; cobzarul, piesă teatrală, de Elena Văcărescu, jucată la Paris, pela 1912. cobzărie s. f. Meşteşugul cobzarului, cocă s. f. (lat. dela coquo, ere, a coace).
1)	Aluat pentru copt, pentru făcut pâne; 2) amestec de făină de grâu cu apă pentru a lipi; 3) fig. prăjitură, plăcintă; 4) în dialect Moldav = copil sau fetiţă mică de boer (prescurtare din cocon şi cocoană).
cocaină s. f. Chim. Alcal. anestesic ; extr as din foile şi nuca plantei coca, întrebuinţat în tratamentul ochilor şi dinţilor.
cocardă s. f. (fr. cocarde). Insignă cu culorile naţionale purtată de militari la chipiu, iar de civili la butonieră (2).
cocârja (a şi a se) v. (prefix, co -j- cârja, baston îndoit la capătul de sus). 1) A se curbă; 2) a se gheboşâ (de bătrâneţe).
cocârjat, ă adj. V. preced. 1) Curbat; 2) ghebos, curbat de spate.
cocârlâ s. f. (prefix co, cârlâ — scurlare din cârlig), jCârlig de tras cărbuni; strâmbătura (băţ, lemn, fier şi prin a emanare, om îndoit ca cârligul). Trans. bărgeică.
cocârţă s. f. (dela coace). 1) Brânză ciobănească coaptă tare (un fel de caşcava);
2)	caş cu zer (mâncare ciobănească), cocăzar s. m. V. coacăză. Bot. Un fel de
trandafir sălbatic.
cocclnelă 's. f. (lat. dela coccum, o insectă ce dă coloare roşie purpurie ; coccineus, de purpură). Zool. Insectă hemipteră din care se extrage o coloare roşie purpurie.
cocean s. m. (lat. co + cyma, cocean de varză). 1) Tulpina de porumb sau de altă plantă mare ; 2) stulete, ciocălău de porumb ;
3)	tulpina detvarză; cocean căpret; bot. plantă zisă şi salvie. — Şi Bulgaiii zic ko-cian.
cochet, ă adj. şi adv. (fr. coquet). 1) Care caută sa placă ; 2) gătit, împodobit, îmbrăcat frumos, ca să placă; 3) cu ţinută şi mişcări pentru a plăcea.
cochetă (a) v. V. preced■ 1) A căuta să placă cuiva; 2) fig. a linguşi; a căută prietenia cuiva.
cochetărie s. f. Acţiune de tot felul pentru
coc
141
coc
a plăcea (în îmbrăcăminte, (imită, vorbire, glumă).
cochetat s. n. Dorinţa, silinţa de a cochetă ;
cochetărie.
cocie s. f. (din baza coş, ca un coş). 1) Trăsură mică, sau căruţă foarte mică; 2) conţinutul unei as fel de căruţe mici — Şi Ungurii şi Slavii au acest cuvânt.
cocină s. f. (din baza coş împletit, coşcină).
1)	Locuinţă îngrădită din nuele ; 2) locuinţă murdară; 3) coteţul porcilor, grajd de animale. — Şi Bulgarii zic kocin cocioabă s. f. lat. co, împreună; rom. ciob). Casă mică dărăpănată şi diformă.
cociobăi (a) v. V. preced. A căuta cu deamănuntul până şi prin vasele de mâncare (cioburi).
cociac s. m. V. cocean. Cocean dela trestie (apropiat de vorba cioc, ascuţit ca pliscul).
cociorbă sau cociorvă s. f. (lat. dela coa-cervo, a grămădi, a strânge la un loc); 1) Uneltă de adunat cereale (grăunţe); 2) uneltă de tras cenuşa din cuptor; 3) idem de preparat mortar; 4) famil. lovitură, bătaie cu cociorva.
coclauri s. m. pl, (perfix co (c) -f- lauri, mătrăgună). 1) Loc râpos unde creşte mătrăguna ; 2) fig. locuri pustii, depărtate ; râpe ; a umblă pe coclauri, a hoinări. Mold.
cocleală s. f. (iat. dela cochlear, lingură). Otrava verde ce se formează pe' lingurile de metal şi pe vasele de aramă. , cocleţ(e) s. n. Mold. cotleţ (lat. quod -j-licium, care (e) cingătoare); 1) Ochiu dela o împletitură sau dela iţele de ţesut; 2) laţuri de prins păsări; 3) fig. cursă ; 4) fig. pricină de ceartă.
cocli (a) v. V. cocleală. A prinde cocleală.
coclit ă adj, Care ar' cocleală, cocoană s. f. V. c ocon Doamnă, femee de boier.
cocoaşă s. f. (daco-gr. din kogchos, ce este umflat (ca un ghioc), şi kokkis, pilulă, boabă rotundă). 1) Gheb; proeminenţă, umflătură ; 2) gogoaşă umflată.
cocoli (a) v. (dela coc, coace). A ţine prea la căldură, prea ferit de frig (un copil); a îngriji excesiv.
cocolit, ă adj. V. preced. îngrijit excesiv şi ferit de frig.
cocoloş s. n. (daco-gr. dela goggulos = rotund). 1) Ce este rotund : boţ, ghem; 2) Mold. ştiulete de porumb necurăţat.
cocoloşi (a) v. V. preced. 1) A face grămadă, a mototoli, a boţi; 2) fig. a acoperi, a feri, a ascunde de răspundere.
cocoloşlre s. f. Faptul de a cocoloşi, cocoloşit, ă adj. Mototolit, boţit, ghemuit; fig. ascuns, acoperit.
cocon s. m. (gr. kokkonas, cocon, (din gr. antic kokyax, kokydn, bunic, moş) — domn, boer, prinţ bizantin). 1) Domn, boier ; 2) copil de neam mare, fiu de boier.
coconar s. m. (pref. co -f lat. conus, fructul pinului). 1) Fruct conic de brad, de pin ; 2) brad ce face acest fruct; 3) plur. fig. fără sens, fără miez — foaie verde coconari Olt.
coconară s. f. preced. Boabă din fructul de pin.
coconaş s. m. V. cocon. Fiu de boier; boier tânăr ; iron. tânăr încrezut şi care nu vrea să lucreze nimic.
coconei pl. V. prec. Bot. Prime flori de primăvară zise şi ghiocei.
coconet s. n. V. cocoană. Mulţime de cocoane.
coconi (a se) v. V. cocon. 1) A se' face boer sau cocoană ; 2) a nu vrea să mai lucreze, a se lenevi; 3) a zice cuiva cocon.
coconiţă s. f. Diminutiv al vorbei cocoană ; cocoană tânără.
cocor s. m. (dela Koka localitate călduroasă din Africa, unde se duc păsările călătoare). Zool. Pasăre călătoare cenuşie, cu picioarele lungi, care petrece iarna la căldură în Africa în ţinutul Coca.
cocoş s. m. (daco-gr. dela kokkos sămânţă (plur) testicule). Zool. 1) Pasărea bărbat al găinilor; floricele din grăunţe de porumb; 3) fig. apăsătorul sau trăgaciul dela puşcă; 4) CocO'Ş de mare, peşte zis şi calcan ; 5) Trans. cuiu prin grindeiu plugului; 6) coada cocoşului, o plantă cu frunza lată.
cocoşă (a) v. V. cocoaşă. A deveni ghebos, cu cocoşă; a se curba, îndoi, aplecă.
cocoşar s. m. Zool. Pasăre galbenă de pădure.
cocoşat, ă adj. V. cocoaşă. Care are cocoaşă, gheb ; curbat, îndoit de spinare.
cocoşei s. m. V. cocoş. Boabe de porumb coapte, zise şi floricele. cocoşei s. m. Cocoş mic. cocoşilă s. m. pop. V. cocoşă. Ghebos, cocoşneaţă s. f. iron. Cocoană din mahala, cocoşoaică s. f. Bot. Numirea unei plante cu flori roşii.
cocostârc s. m. (dela kokostirps, orig'na neani, dela Kuca sau Koca, localitate călduroasă în Africa). 1) Zool. Speţă de pasăre din ţările calde — cum este Koka — cu picioarele lungi, roşii, zisă şi barză. V. cocor şi barza; 2) fig. iron. om nalt şi slab ; 3) Basarabia fig. Puţ cu cumpănă.
V
'COC
142
cod
cocoţă (a se) v. Variaţie din cocoşă. 1) A (se) ridică sus propr. şi fig. (o persoană); 2) a se urcă în spatele cuiva 3) a ajunge la o demnitate înaltă fără a merită.
cocoţat, ă adj. V. preced. Urcat, ridicat •propr. şi fig.
cocotier s. n. Bot. (fr. cocotier). Pom din ţările calde, care produce fructul coco, un fel de palmier.
cocuţă s. f. V. cocă 4). 1) Copil mic de tot, fetiţă mică ; 2) păpuşă.
cod s. n. (lai. codex, codicis. Condica de legi.
codaciu adj. V. coada. 1) Rămas în urmă, dela sfârşit; 2) fig. leneş ; 3) cu coada lungă.
codalb ă adj. (compus: coadă + alb). 1) Cu coada albă (bou, vacă); 2) cu şuviţe albe.
codălbi (a) v. 1) A păli, a îngălbeni; 2) fig. a holbă ochii; a o sfecli.
codălbiu, e adj. iron. Blond, cu păr galben alburiu.
codan, ă adj. V. coadă. Cu coada pe spate; fig. fetiţă mare ce are coadele pe spate.
codănac adj. V. preced. Băiat de vârsta codanelor.
codărîşte s. f. (lat. coda, coada; restis, ' frânghie). Coadă de biciu ; joardă de bătut.
codârlă s. f. (lat. — coda + ulla — coadă oarecum). 1) Pai tea din dărăt a căruţei; adaus la capătul din urmă a căruţei; 2) cel din urmă la jocul de arşic.
codaş, ă adj. V. coadă. 1) Cel dela urmă, dela coadă; 2) fig. sărac, scăpătat; 3) inferior;
4)	ţăran fără boi.
codat, a adj. V. coadă. 1) Cu coadă; 2) pl. ochi codaţi, ochi prelungi în formă de migdală; 3) mormoloc cu coadă.
codea s. nr V. prec. pop. fig. Diavolul, cel cu coadă.
codeală s. f. V. coadă. Tărăgăneală, ezitare, lenevire, nehotărîre la cevâ.
codeină s. f. (fr. codeine,. Alcaloid extras din opiu, cu efect calmant, codex s. n. V. codice. codi (a se) v. V. coadă. A ezita; a nu se hotărî; a se lăsa greu; a fi leneş ; a si lăsr la urmă.
codice s. n. (lat. codex). Jurid. Legiuire, sau mai multe legi, care privesc o anume speţă de drept codice de comerţ, de justiţia militară; codice ciril, care priveşte afaceri de rudenie, moşteniri, testamente şi afaceri între cetăţeni; codice penal, cuprinde clasificarea şi pedeapsa delictelor şi crimelor, în România, dela 1865 s’a adoptat codicele lui Napoleon din 1804, înlocuind codicele ce
legi ale lui Caragea şi Calimah (1817) cari şi ele înlocuise pravilele lui Matei Basarab şi Vasile Lupu (1652) ce erau copie după codi-c le bizantin — Vasilicale ( = imperiale) cuprinzând şi unele obiceiuri ale pământului ce devenise legi. Codicele voroneţean, manuscris român (Faptele Apostolilor) din prima jum. a sec. 16-lea.
codicil s. n. (lat. codicillus). Scriere adăugată pe un testament, care îl complectează sau îi schimbă cuprinsul.
codicilar, ă adj. V. preced. Privitor la un codicil.
codifică, a v. V. codice. 1) A adună la un loc legi deosebite, formând un corp de legislaţie; 2) fig. a coordonâ. codificare s. f. Acţiunea de a codifică, codină s. f. V. coadă. 1) Lâna tunsă de pe coada oilor; 2) rămăşiţa dela ciuruirea sau vânturarea, grâului; 3) Bot. Plantă zisă şi dintele câinelui. codire s. f. V. codeală. codiţă s. f. 1) Coadă mică; 2) fig. cusur;
3)	fig. pretext; 4) ortogr. sedilă, virgulă (ş ţ);
5)	pop. diavol.
coditor, oare adj. Care se codeşte, codobatură s. f. (lat. coda, batuo, ora,— coada, bat, ţerm). Zool. Pasărea cenuşie, ce stă pe ţermul apelor şi bate din coadă.
codobelc (adj.) (melc codobelc) — coda-\-berc = bele). Cu coada scurtă.
codrean, ă adj. V. codru. Om din codru, din pădure; pădurar.
codresc, ească adj. De pădure, de codru, codru s. m. I (daco-gr. ko-drus = încă arbore, stejar — şi sanscrit drus). Pădure foarte mare şi deasă, ce conţine şi stejar.
codru s. m. II (lat. dela quator, patru). A patra parte (din pâine); bucată mare, sau bucată (de pâine, mălaiu).
coeficient $. n. (fr. coefficient, din lat-coeo, a merge împreună). Număr pus înaintea unei cantităţi pentru a o multiplică. Matern.
coercibil, ă adj. (lat. dela coercere, a constrâng", a sili). Care constrânge, pedepseşte.
coercitiv, ă adj. V. preced. De constrângere, sau de pedepsire.
coerent, ă adj. (fr coherent din lat. co-haerens, care se leagă, se poate alipi). Care se leagă şi poate formă un tot (idei, fapte, materii).
coerenţă s. f. (lat cohaerentia, legătură, alcătuire). Legătură unire, îmbinare de materii, idei, etc).
coexistă (a) v. (lat. co, împreună, existere, a fi, a există). A fi, a avea fiinţă în acelaş timp.
coe
143
coj
coexistent, ă adj. V. preced, care e îa fiinţă în acelaş timp cu altul.
coexistenţă s. f. Existarea, fiinţarea în acelaş fimp, împreună.
coeziune s. f. V. coerenţă. Aderenţă, unire, forţa care uneşte între dânsele părţile ce formează un corp.
cofă s. f. (daco-gr. dela kofinos, vas de măsurat lichide). Vas de lemn pentru adus apă dela fântână, cu mâner şi în formă de cilindru nalt. — Şi bulgarii zic kofa, căldare.
cofăel s, n. V preced. Cofă de mărime mijlocie, împodobită cu diferite puncte negre, făcute cu ferul roşit (cum se vede în Mold. şi Trans.).
cofetar s. m. V. cofetară. Care face cofeturi, bomboane, prăjituri.
cofetărie s. f. Atelierul sau magazinul cofetarului.
cofeturi s. pl. (lat. dela confingere, a plăsmui). 1) Boabe rotunde din.*substanţe zaharoase amestecate cu felurite colori şi mirosuri; 2) fructe zaharisite; 3) bomboane.
cofiţă s. f. V. cofă. Cofă foarte mică, ornată ca şi cofăelul.
cofterie s. f. (turc. kufteri). Magazin cu stofe fine; o stofă de mâtasă, orientală.
cogâlţll (a) v. (lat. co, cu glutio (gluţio), a înghiţi); 1) A înghiţi cu zgomot (vin, apă);
2)	a face zgomot ca înghiţirea, cogâlţăit s. Zgomotul cogălţâirei. cogeamite adj. (lat. dela congemmatus
(congemino) = de două ori pe atâta). Mare şi gros (om sau lucru). Şi turcii au acest cuvânt şi Sârbii.
cohortă s. f. Hat. cohors, tis, gardă, trupă de soldaţi, Vio dintr’o legiune). 1) Mulţime, grămadă, trupă cam de 600 de oameni; 2) Unitate din asociaţia cercetăşească, numărând ca o sută şi mai bine de cercetaşi.
coif s. n. (lat. dela coffia, un fel de cască). Cască de metal pentru soldaţi sau pompieri. r
coinac s. n. (lat. co, împreună, ineo, a merge). 1) Glezna, arşicul dela picior; 2) sfoară de care se leagă o piatiă mică sau cărămidă, pentru a prinde smeul copiilor, prin aruncare;
3)	noada şezutului.
coincidă (coincide) (a) v. (lat. co, împreună; incidere, a cădea pe). A cădea în acelaşi timp; a se întâlni de o dată, a se întâmpla în acelaş timp; a corespunde, a se potrivi.
coincidenţă s. f. V. preced. Potrivire; întâmplare la fel sau în acelaş timp: brodire. \ colu s. n. V. coaie.
\ojan s. m. (lat. dela co, împreună, gens, nea\ rasă, specie). Om din acelaşi neam;
om din regiunea câmpului (la fel român tot ca cei dela munte).
coji (a se) v. V. coarjă şi coajă. A se luâ coaja depe ceva; a se lua pielea, cojlre s. f. Acţiunea de a se coji. cojit, ă adj. Cu coaja luată, cojiţă s. f. Coajă mică; coajă de pâine, cojoc s. n. V. coajă şi coarjăţ. Haină de iarnă din pielea de oae cu lâna ei, sau de orice piele de animal. Şi Slavii zic la fel, din baza koja — piele.
cojocar s. m. Cel ce ce lucrează, face cc-joace». — Şi Bulgarii zic kojokari, pielar.
cojocărie s. f. 1) Atelier unde se fac cojoace; 2) meseria de cojocar; 3) negoţul cu cojoace.
cojos, oasă, adj. V. coajă. 1) Cu coaja groasă; 2) care se cojeşte.
coks s. n. (englez coks). Cărbune de peatră; propriu rest din huilă după extragerea gazului volatil.
colabora (a) v. (lat co, împreună; labo-rare, a lucră). A lucră împreună; a lua parte la facerea unei opere (literare, etc.).
colaborator, oare s. V. preced. Care lucrează cu un altul sau pe lângă un altul la o operă, la cârmuire, etc.
colac s. m. (daco-gr. dela kolla, aluat şi kollix, kollikos, pâne rotundă de orz). 1) Ti rtă din aluat, împletită ca o cunună rotundă, ce se împarte pomană la eomândare şi praznice; — în colaci se înfig lumânări de ceară ce se aprind; de asemeni se înfig po-muşori crenguţe artificiale ornate cu hârtie> colorată şi purtând în vârf înfipte fructe: mere, smochine, lămâi poleite cu şic aurite în Mold.); 2) pl. daruri (colac, cozonaci) ce aduc finii naşului; 3) ori ce lucru rotund ca un cerc;
4)	piatră rotundă la gura fântânei; 5) mold. pop. colac peste pupăză, plocon (sau câştig, ori întâmplare) pe neaşteptate — rus kulici = cozonac.
coîăcar s. m. Cel ce face colaci. V. şi colăcer. colăcari s. m. pl. (lat dela collocare, a mărita o fâtă). 1) Flăcăi ce recită versuri la o nuntă: 2) cei ce stăruesc să se facă o nuntă: 3) tineri cari fac onorurile la o nuntă mbrăcaţi în costume cu frumoase cusuturi cu cordele sau panglici la pălărie şi merg călări în procesiunea nunţei de ţară, înaintea mirelui sau însoţind trăsura n iresei.
colăcărl (a) v. V. preced. A îndeplini rolul de colăcer sau colăcar.
colăcărie s. f. Urare în versuri ce se zice la nuntă de către colăcaii. Vezi Uter. pop.
colăcărit s. n. 1) Invitaţie la nuntă; 2) o-cupaţia de colăcar sau colăcer.
col
144
col
■ colăcer s. m. V* colăcari. 1) Cavaler de on are la nunta dela ţară; 2) plur. ură o i, colindători, la anul nou sau la crăciun.
colăci (a) v. (lat. de'a colatio, punere împreună, apropiere, întâ nir:). 1) A' apropia pe cineva (a atrage); 2) a stărui pentru a se face o căsătorie; a se colăci, a se i si-nua, a s: umili.
colăcire s. f. 1) Acţiunea de a colăci; 2) scurtare din colăcărie.
colan s. n. (lat. d:la collum, gât, de unde şi fr. collier, colan). Legătură frumoasă în jurul gâtului sau de încins mijlocul.— Şi Bulgarii şi Turcii zic kolan.
colărez s. n. (lat. dela colatio, (con fero) a pune împreună, a reuni). Un fel de coci pentru lipit, clei, pap; fig. pricepere, colastră s. f. V. coraslă. colătău s. . (lat. co-latuo, îm; reună dus). Mânerul sucalei.
colateral, ă adj. (lat. co, împreună, latus. lateris, parte lăture). Lăturalnic (grad de rudenie) • adv. în mod lăturalnic.
colaţionâ, (a) v. (fr. collationner din lat. con fero, collatus, pus alături). 1) A compară două scrieri; 2) a aşeză şi controlâ foae cu foae o carte să nu lipsească di i ea.
colaţionare s. f. V. preced. Faptul de a colaţionă.
colaţiune s. f. (fr. collation, din lat. col-latio, reunire, întâlnire). 1) Un mir prânz; 2) întrunire la o masă intimă.
colb s. n. (lat. din pulvis, colb — cu transformarea polo şi colv,' ca mold. chept = pept, etc). Mold. Praf mărunt, ce se rîdică de pe drum; pulbere ce se d pune pe lucruri.
colbăi (a se) v. A se umple de colb, a se prăfui.
colbăit, ă adj. Plin de co b, prăfuit, colbăire s. f. Faptul de a se colbăi. colbărie s. f. Mulţime de colb. coibos, oasă adj. Tr. I lin de colb. colcăi (a) v. (onomat. deh colc, sunetul fieiber i). A fierbe; a sălta ca apa când fierbe.
colceac s. n. (lat. dela collum, gât; cingo, încing). 1) Infăşurătură de gât; 2) manşon (de mâni); 3) pl. brăţări la mâni sau 1 r glezne. — Şi Turc kolciak. colcot s. n. V. clocot. colcrem s. n. (c gl. cald - cream, (citit col-crem). Numire î unei alifii pentru a mu a pielea cănd se aspreşte.
colea adv. V. acolo, ocolea, acilea. In acest loc ; aici aproape.
coleaşă s. f. (daco-gr. dela kollix, pâne ordinară de orz). Fertură din boabe de grâu,
secară, etc. V. colivă. — Şi Sârbii zic kuiieş colectă s. f. (lat. collecta, contribuţ e de bună voe, (dela colligo). Adunarea unei sume, dând fiecare cit vrea (pentru o binefacere, ajutorare).
colectant s. m. Cel c: colecţionează, colecţlonâ (a) v. (fr. collectionner, din lat. collectio, culegere, reunire (colligo). A cu ege, a aduna lucruri rari şi vechi; a reuni la un loc, (cu suri de ape); a face o colecţie, culegere, de poiezii, poveşti, ziare, ete.
colecţiune s. f. V. preced. Adunare (de lucruri rari, de preţ, tablouri monede, etc.).
colectiv, ă adj. (f . colleciif, cela lat col-iectus). 1) Făcut de mai mulţi; lucrare, instituţie, etc; Societate în nume colectiv, societate prin întovărăşire (de ccmerţ); 2) adv. de către mulţi; de mulţime; 3) gram. vorbă ce exprimă ideea de mai mulţi: roiu, stol, etc.
colectivism s. n. V. preced. 1) Teoria de a remite Statului proprietăţile particulare; 2) fig. adunătură; 3) politic, iron. pariidul liberal.
colectivist s. m. V. preced. Care face parte dintr’o adună ură; politic, iron. liberal, colectivitate s. f. Adunătură, colector s. m. (fr. collecteur, din lat. colligo). 1) Cel care adună; 2) inginer, tub, canal, care adună apă din mai multe părţi;
3)	loterie. Cel ce ia bilete de loterie spre a le vinde publicului.
coleg, ă s. m. f. (lat. collega, coleg). Cel ce are aceiaşi ocupaţie cu un altul ca: funcţiune, învăţătură; şcolar sau student din aceiaşi clasă sau aceiaşi facultate. V. colegiu. colegial, ă adj. Ca de coleg, prietenesc, colegian s. m. V. colegiu. Cel ce învaţă într’un colegiu.
colegiu s. n. (lat. collegium, dela colli-gere, a reuni). 1) Corp de persoane cari au aceiaşi posiţie superioară; 2) institut de învăţământ secundar; 3) colegiu electoral, parte dintre alegători, cu anume drepturi de a alege reprezentanţi politici.
coleoptere s. f. (gr. koleos, cutie, toc; petron, aripă). Zool. Cu aripi tari ce formează un fel de cutie tare; speţă de insecte, cum e cărăbuşul, etc.
coleşer s. n. V. coleaşă. Melesteu, făcăleţ p. coleaşă.
colet, s. n. (fr. colis). Pachet poştal cu lucruri, marfă etc.
colibă s. f. (daco-gr. dela kalios, kalybe— colibă). 1) Locuinţă înjghebată în câmp, din nuele, coceni, pae, pentru adăpostire în timpul lucrului la grădinari, paznici de ogoarf-etc; 2) adăpost pentru vite. — Şi Bulphîi zic koliba.
/
col
145
col
colibaş s. m. Cel ce locueşte într’o colibă, colibioară s. f. Colibă mică. colibri s. m. Zool. Pasăre din America, foarte mică şi frumoasă.
colică s. f. (daco-gr. cholike = de fiere, dela ficat — ca fr. colique). Durere în intestine sau la ficat.
colier s. n. (fr. collier dela 1 t. collum, gât). Ornament preţios ce se pune în juiul gâtului la f n ei.
colilie s. f. (lat. dela collum, vrej, hluj'.
1)	Bot. Vrej, beldie de cânepă ete.; 2) o floare de coloare aJbă-gălbuie; 3) coloare albă ivo-iie (a une pânze, stofe, fată ca paiul).
collmvitră s. f. (gr. kolimveter, scufundător . Bis. Vas mare în care se scufundă de 3 ori copilul când se botează. — Şi Bulgarii au acest cuvânt.
colină s. f. (daco-gr. kolone, colină). Deal, lidicăiură de pământ nu prea naltă.
colind, colindă s. (lat. dela calendae, prima zi a lunei, care se anunţa pela case). Urare la prima zi a anului nou; după introducerea creştinismului, urare trecu şi la crăciun, ca prima zi a ciclului de serbăto i creştine. — Urarea o zic copiii cântând, mergând seara, dela o casă la alta unde il se dă covrigi, fructe sau bani). .
Colindă:
Sculaţi, scuiati boeii mari —. florile dalbe! Că vă vin colindători —	„	,,
Noaptea pela cân’ători —	,,	„
Şi nu vă vin nici cu ’n rău —	„	„
Ci v’aduc pe Dumnnzeu —	„	„
Un Dumnezeu mititel —	„	„
Mititel şi ’nfăşetel — etc. etc.	„	„
(sunt vaiiante de colinde în diferite regiuni).
colindă (a) v. 1) A merge şi a cânta urarea colindei; 2) fig. a umbla sau a căuta peste tot, prin toate părţile, dela o casă la alta; 3) a umbla m lt.
colindător s. m. Cel ce colindă; fig. care umblă de colo, colo.
collndeţ s. n. Pânişoară, colac ce se dă copiilor cari vin cu colinda, collr s. n. Doctorie f. bună pentru ochi. colivă s. f. (daco-gr. kolliban, un fel de prăjityră cu cofeturi). Biser. Pastă din grâu fiert, amestecat cu miere şi miez de nucă, împodobită deasupra cu zahăr pisat de diferite colori şi cu cofeturi, formând figuri felurite, cruci etc. (Se face pentru pomenirea celor morţi sau ca prinos adus lui D-zeu din primul rod; sau la sărbători); coliva se sfinţeşte de preot, apoi se împarte mai ales la săraci ca pomană.
collvar s. m. 1) Cel ce duce coliva la morţi;
2)	cel ce ştie să prepare şi să împodobească coliva; 3) iron. cleric.
colivie s. f. (daco-gr. dela koleos, cutie). Cuşcă pentru păsări cântăreţe sau pentru fiare.
colivioară s. f. 1) Mică colivă; 2) colivie mică.
colizeu s. n. (lat. colliseum). Numirea marelui amfiteafru din Roma, în care încăpeau până la 80.000 de spectatori, unde aveau loc luptele gladiatorilor şi unde martirii creştini erau aruncaţi fiarelor.
coliziune s. f. (fr. collision, dela lat. col-lido, a lovi unul de altul). 1) Ciocnire (de idei, de partide politice); 2) lovire între două corpuri.
colnic s. n. (diminutiv din colină). 1) Creasta colinei, creasta dealului; 2) poiană, luminiş ;
3)	colină mică.
colo adu. V.' acolo, acolea. Arată o direcţie sau loc în altă parte, sau loc mai depărtat.
coloană s. f. (lat. columna dela columen. sprijin). Architect. Stâlp rotund, înalt terminat cu un capitel şi având jos o bază; 2) Fizic. Masă de lichid în formă cilindrică; 3) anatom. coloana vertebrală, şira spinării;
4)	militar, şir de soldaţi; 5) tipogr. parte verticală a unei pagini; 6) fig. sprijin; 7) aritm. şir vertical de cifre la adunare.
coloare s. f. (lat. color, îs, coloare de văpsea; înfăţişare, aspect). 1) Boea sau văp-sea ; 2) faţa, aspectul vizual al vâpselii; 3) coloritul, înfăţişarea feţei; 4) fig. aspectul lucrărilor sau purtării, a faptelor, etc. 5) deosebire de partid politic ; 6) colori naţionale colorile ce compun steagul, drapelul unei naţiuni ; 7) fel, serie (din cele patru) a cărţii:r, de joc ; 8 circumscripţie, parte poliţienească dinti’un oraş; 9) Uter. felul stilului.
colodiu s. n. (fr. collodion, dela gr. kollâ-des, lipicios). Soluţie din praf de bumbac într’un amestec de alcool şi eter, care vărsată pe ceva, aderă şi se preface într’o pojghiţă albă, îndată ce eterul şi alcoolul s’a evaporat. Se întrebuinţează la preparatul plăcilor fotografice, etc.
colofonru s. n. (dela gr. Kolophon, oraş t în Asia Mică, de unde se extrage). Sacâz, substanţă râşinoasă aderentă, cu diferite întrebuinţări, cu care se unge arcuşul de vioară ca să, vibreze strunele ; topit în alcool face un fel de lac lucios.
cololde s. n. (fr. coloid). Substanţe vegetale cleioase.
colon s. m. (lat. colonis). 1) Plugar, om aşezat într’o colonie, la Romani; 2) (dela gr.
10
hol6n, intestin). Anatom. Partea din intestinul gros care se uneşte cu cecum.
colonadă s. f. (fr. colonnucle). Rând de coloane ce servesc drept ornament exterior la o construcţie şi drept portic.
colonel s. m. (fr. colonel). Ofiţer superior care comandă un regiment, colonial ă adj. V. colonie. Din colonii, coloniale s. f. pl. V. colonie. Comerc. Articole de comerţ, merinde, mărfuri, ce se aduc din coloniile ţărilor mari, din Asia sau Africa: fructe de tot felul: cafea, măsline, orez, smochine, etc. etc.
colonie s. f. (lat. colonia, moşie, pământ; loc de aşezare). 1) Populaţie ce pleacă din-tr’un loc, dlntr’o ţară, spre a se aşeza în altă parte; 2) locul ocupat de o colonie; 3) ţară barbară supusă unei ţări civilizate ; 4) grup de streini ce locuesc în altă ţară; 5) fig. grupări, mulţime de vietăţi.
colonlst s. m (lat colon). Om aşezat înti’o colonie.
colonizâ (a) v. (fr. coloniser). V. colon. A stabili o colonie sau coloni pe un pământ.
colonizare s. f. Aşezare de colonii; po-pularea unei regiuni cu oameni din altă ţară, şi de neam deosebit, colonizator adj. Care colonize ză. coloră (a se) v. (lat. colorare). 1) A văpsi cu o coloare; 2) fig. a da o înfăţişare, un aspect; 3ypictur. a da colorit frumos; 4) a căpătă colorit felurit (cerul, apa), colorare s. f. Acţiunea de a colora, colorat ă adj. 1) Vâpslt cu coloare; 2) cu colori frumoase ; 3) fig. împodobit; 4) fig. cu obrajii roşi.
coloraţiune s. f. 1) Stare colorată a unui . lucru; 2) acţiunea de a coloră.
colorist s. m. 1) Pict. Pictor care are talentul de a reprezenta prin f. frumoase combinaţii de colori ceea ce pictează; 2) cel ce colorează stambe, etc.
colorit s. n. 1) Pict. Efectul pe care-1 dau diferitele combinaţii de colori; 2) felul de armonizare a colorilor • 3) liter. Strălucirea stilului; 4) felul general al stilului; 5) fig. aspect, înfăţişare vizuală s u de idei.
colos s. n. (lat. colossus). 1) Statue de mărime etraordinară, cum era în vechime statua lui Apollon de 60 de coţi în insula Rhodos; 2) fiinţă sau lucru de mărime estra-ordinară; 3) uriaş, om foarte mare.
colosal ă adj. V. preced. Extraordinar de mare.
colpprtâ (a) v. (fr. colporter, din lat. collo (collum) gât; portare, a purtă). A purta atârnat pe după gât (mărfuri, mărunţişuri,
de vânzare ; fig. a duce de colo, colo (vorbe, versiuni).
colportaj s. n. (fr. colportage). îndeletn -cirea de a colporta.
colportor s. m. (fr. colporteur). Cel ce are ocupaţia de a colporta; vânzător ambulant ; fig. răspânditor (de ştiri); în senz rău
—	intrigant.
colţ s. n. (lat. collis, deal). 1) Vârful format de întâlnirea a două linii sau două suprafeţe,
—	unghiu; 2) sfărămătmă ascuţită; 3) dinte (canin); 4) fig. ură, răsbunare; 5) Bot. germene ce apare din sîmbure ori sămânţă; 6) colţul babei, plantă cu floare dinţată. Şi Polonii zic koleţ.
colţan s. m. Bot. 1) Plantă de baltă, cu rădăcină în formă de castană; 2) un fel de muguri de stejar întrebuinţaţi la tăbăcărie.
coltar s. n. (lat. collo, a împodobi; torus, perină). Acoperemânt ornat pentru şaua calului ; şabiacă.
colţar s. n. V. colţ. 1) Uneltă în forma unui unghiu drept, equier, pentru tâmplari sau zidari; 2) dulap ce stă în colţul unei camere ; 3) stâlp, coloană din colţ. colţat, ă adj. 1) Care are colţi; unghiuros »
2)	fig. agresiv la vorbă; 3) cu dinţii prea mari. colţişor s. n. 1) Mic colţ; 2) loc restrâns;
îngust; Bot. mic germene; plur. dantelă.
colţorat, ă adj. Cu colţuri; neregulat, unghiuros.
colţuros, oasă adj. V. preced. colţos, oasă adj. V. colţat. coltuc s. n. (din colţ, colţuc). 1) Perină mică ornată, ce se pune la colţul din fund al patului; 2) colţ, capăt dela o pâne lunguiaţă ;
3)	cotul mânei, (arătat ca semn de a refuza ceva). Şi Slavii zic coltuc la colţul dela pâne.
colţun s. m. V. câlţun. colţunaşi s. pl. V. colţ. Plăcintuţe cu tre colţuri, umplute cu brânză, fierte şi apoi pus unt şi cu zahăr. V. şi călţunaş.
columbă s. f. (lat. columbus). Porumbiţa colubiţă.
colutnbacă adj. (dela Columbaci, sat pe ţermul drept al Dunării, înainte de a pătrunde Carpaţii). Musca columbacă din acea localitate, se răspândeşte şi fiind veninoasă, înţeapă mortal vitele şi chiar omul. Ea apare în luna Maiu, ucide mii de vite; spre a le feri se face fum de foc în jurul îbr sau se ung cu său gros, ceros, părţile cu puţin păr columnă s. f. V. coloană. colun s. m. (diformare din vorba cal, căluţ, cătun). Mic măgar sau măgar sălbatic.
coma s.*ţ. (fr. kâma, somn). Medic. Boală care constă într’un lung somn letargic.
comă s. f. (lat coma, chică, moţ, panaş la cap). Semn ortografic circumflex, virgulă sau apostrofă; muzic. bis. semn muzical ce înseamnă o optime de ton.
comanac s. n. (lat dela comans, păros, aceiaşi noţiune ca şi la pălărie). Bis. Căciulă pentru călugări, împletită din lână ori din păr, fiind uniformă călugărească.
comând s, h. (lat eo -(- mandare = a recomandă; a da în rrână; de aici, a face o-frandă, pomană. V. şi urm). Bis. Pomenire şi praznic ce se face pentru un raposat.
comândâ (a) v. (lat comandare = a face pomană (ev. mediu). A face pomenire şi praznic pentru un răposat, la epocele prescrise de datinile bisericeşti.
comandă s. f. Faptul, acţiunea de a comandă; însărcinare, încredinţare.
comandă (a) v. (lat. co, împreună; mandare, a încredinţâ, a însărcina). 1) A da o însărcinare; 2) a ordonă; 3) a da unui meseriaş să facă un lucru; 4) a conduce exerciţii militare sau o trupă militară.
comandament s. n. V. precd. Milit. Autoritatea care dă ordine, însărcinări; Jurid. dela mandare, a da în mână, a încredinţa), înştiinţare dată prin portărei debitorului,înainte de a se face o vânzare forţată.
comandant s. m. (fr. commandant). Ofiţer care comandă, comandare s. f. V. comandă. comândare s. f. A comânda, a face pomană pe t u răposaţi.
comandat, ă adj. 1) Ordonat; condus de un şef militar; 2) poruncit, dat spre a fi lucrat.
comandir s. m. Numire veche pentru comandant (rus komandir).
comandită s. f. (lat. dela commendo-are, a încredinţâ). Corner. Societate comercială, în comandită, în care o parte din membri depun capital, dar nu iau parte la conducere ; alţii au însă responsabilitate nemărginită şi solidară.
comanditar s. m. V. preced. Cel ce încredinţează capitalul său într’o societate det comerţ în comandită.
^ comandor s. m. V. comandă. 1) Grad superior al unui ordin (decoraţie); 2) comandantul unui vapor, (ofiţer superior de marină).
comăndulre s. f. V. comandă. Autoritatea militară, care observă purtarea în afară de cazarmă a militarilor dintr’o garnizoană.
comarnic s. n. (lat. dela coma, creastă, culme). 1) împletitură de nuele, pusă sus, pe care se lasă caşul să se zvânte; 2) încăpere de păstrat astfel caşul; 3) streşina dela poarta târlei, sau dela strungă.
comat, ă adj. (lat. coma, coamă, chică, creastă). Pletos, cu coamă.
~ combatant s. m. şi adj. V. urm. 1) Care luptă, luptător; 2) care combate (2 şi 3), combate (a) v. (fr. combattre, din lat. corn, împreună; batere, a bate). 1) A luptă cu un altul; a atacă; 2) lit. a critică, a arătă neajunsurile unei scrieri, unor opiniuni; 3) a discută; 4) a se împotrivi cu argumente; 5) pop. a prigoni.
combătut, ă adj. V. preced. Discutat, criticat; respins, prigonit.
combină (a se) v. (lat. combinare, din con, împreună şi bini, câte doi). 1) A alcătui; a întocmi; 2) a înjghebă; 3) a împreună; 4) a face un amestec; 5) a potrivi.
combinaţiune s. f. V. preced. Acţiunea de a combină şi rezultatul ei.
combustibil, ă adj. Pentru ardere, care arde; s. n. ce arde : lemne; cărbuni. V. urm.
combustiune s. f. (lat. dela comburo, ere. combustum, a arde cu desăvârşire). Ardere, nimicire prin ardere, prin foc.
comediant s. m. V. comedie. 1) Cel ce joacă o comedie; 2) cel ce spune vorbe de râs; acrobat; gimnastic; 3) fig. şarlatan, mistificator.
comedie s. f. (lat dela comoedia, piesă de teatru comică). 1) Spectacol teatral de haz, comic; 2) piesă , de teatru comică, biciuind moravurile; 3) farsă; 4) pop. întâmplare de haz; fig. caz extraordinar; 5) locul unde se joacă comedia. (Origina antică este în serbările lui Bacus, cu procesiuni *şi glume'.
comedios, oasă adj. V. preced. Comic, de haz.
comemora (a) v. (lat. pref. co, împreună; memorare, a aminti). A reaminti; a sărbători prin reamintire.
comemoraţiune s. f. Faptul de a comemora.
comemorativ, ă adj. Pentru reamintire, de reamintire.
comensurabil, ă adj. (lat. co, împreună; mensuraribilis, care poate fi măsurat). Care poate fi măsurat, apreciat sau cuprins cu mintea. Matern. Cantităţi ce au o măsură comună.
comensurabllltate s. f. Calitatea de a fi comensurabil.
comentă (a) v. (lat, commentari, a se gândi, a explică, a desbate). A desbate, a’şi da părerile, a explică; fig. a interpretă în bine sau răutăcios.
comentare s. f. V. preced. Acţiunea de a comentă.
comentariu s. n. (lat. commentarius, ex
. com
148
com
plicare). 1) Note explicative asupra unei scrieri;
2)	interpretare răutăcioasă; răstălmăcire, comentator s. m. Cel ce comentează, comercial, ă adj. V. comerţ. Privitor la
comerţ, de comerţ, pentru comerţ.
comerciant s. m. Cel ce face comerţ; negustor.
comerciu sau comerţ s. n. (lat. commer-cium (dela co + meroc, mercis, marfă, negoţ). Negoţ, negustorie; afacere de vânzare şi cumpărare de mărfuri; (in latineşte mai înseamnă şi raporturi, relaţiuni de orice fel între oameni; şi in rom. începe să aibă acest înţeles).
comesean s. m. (form. rom. pref. co-t-me-sean, care stă la masă). Cel ce stă împreună cu alţii la o masă de petrecere.
comestibil, ă adj. şi s. (lat. dela comedere (comestum), a mânca tot). 1) Care este bun de mâncat; 2) lucru de mâncare.
cometă s. f. (lat. cometes, cometă — dela jat. coma, gr. kome, chică). Stea cu coadă luminoasă, ce apare la unele epoce în mersul ei prin spaţiu; prin calculele astronomice se ştie când va apare o cometă.
comic, ă s. adj. adv. (lat. comicus, de comedie). I) Om care spune vorbe de haz, care provoacă veselie; 2) ceeace provoacă rîsul ;
3)	hazliu.
comină s. f. (lat. comminuo, a rupe în bucăţi, a mărunţâ). Resturile dela strugurii sfărâmaţi şi ştorşi, din cari s’a extras vinul; — din comină se face ţuică, rachiu.
comis s. m. (lat. dela comes, comitis, însoţitor—ca şi conte sau comte francez). Demnitar pe lângă principe, care supraveghea caii, grajdurile principelui şi-l însoţea. Marele comis, rang înalt de boierie în vechime^ comis, ă adj. (fr. dela commettre, a face). Făcut, făptuit.
comisar s. m. (fr. commissaire, dela lat. commissus, delegat). 1) însărcinat cu o funcţiune temporară; 2) funcţionar de poliţie care are în seama sa o circumscripţie sau o însărcinare specială poliţienească, comisariat s. n. V. preced. 1) Autoritatea de comisar; 2) cancelaria, reşedinţa comisarului ; 3) secţie de poliţie.
comisie s. f. (fr. commission, lat. com-missio (dela con mittere, a încredinţa). 1) însărcinare temporară dată de o autoritate mai multor persoane; 2) grup de persoane cu o anume însărcinare; 3) pop. comisariat, secţie de poliţie.
comision s. n. (fr. commission). 1) însărcinare de afaceri comerciale dată cuiva; 2) plată pentru însărcinarea dată cuiva în co-
merţ ; 3) taxă percepută de o bancă la suma1 împrumutată, peste procentul obicinuit.
comisionâ (a) v. (fr. commissionner). A da o însărcinare cuiva, un mandat pentru o afacere.
comisionar s. m. (fr. commissionnaire).
1)	Cel ce vinde sau cumpără pe contul altuia, luând comision; 2) agent trimis de o fabrică spre a găsi muşterei pentru produsele fabricei şi a le desface; 3) om de încredere anume (în oraşele mari) care stă la dispoziţia publicului, în stradă, spre a fi trimis să ducă un pachet, o scrisoare, etc., la anume adresă, comislune s. f. V. comisie. comitat s. n. (lat. comitatus, însoţire; dela comito, a însoţi, întovărăşi). Grupare de comune, district, judeţ, în Transilvania şi în Ungaria.
cbmlte s. m. (lat. dela comes, comitis, însoţitor, asociat). Nobil de gradul al treilea, între baron şi marchiz, care avea dreptul să aibă coroana ca insignă (în Transilvania, Ungaria, etc.).
comite (a) v. (fr. dela commettre). A făptui, a face.
comitere s. f. V. preced. Săvârşire, făptuire, comitet s. n. (fr. comite dela lat. comito, a întovărăşi). Adunare de câteva parsoane cari au o anume însărcinare administrativă; comitet permanent, pe lângă prefectura judeţului; comitet şcolar, pe lângă fiecare şcoală.
comiţii s. f. pl. (lat. comitium citit comi-ţium, loc de adunare a poporului în forum la Romani). Adunări ale poporului, la Romani, pentru a alege pe magistraţi sau a decide asupra afacerilor publice.	|
comoară s. f. (lat. dela cumera, vas de lut pentru păstrat lucruri şi cumerum, coş cu lucruii de zestre ale miresei). 1) Vas ascuns în pământ, conţinând bani sau lucruri preţioase (aceasta o făceau străbunii în timpurile vechi spre a’şi feri averea de prădători sau de barbari năvălitori); 2) fig. lucru foarte de preţ la care ţine cineva n.ult; 3) persoană nespus de simpatică; 4) fig. abundenţă de bunuri.
comod, ă adj. (lat. commodus, potrivit), îndămânatic, favorabil, prielnic; fig. puţin a-tent pentru alţii, greoiu, boieros.
comodă s. f. (fr. c mmode). Mobilă de casă, cu mai multe săltare, cutii, pentru păstrat albituri, etc.
comoditate s. f. V. comod. 1) Stare de îndămânare; 2) fig. privată, loc de eşiie afară.
comoţiune s. f. (fr. commotion. dela lat. commotio (din commovere), mişcare a su-
com
149
_L
com
fiefului). Zguduire, cutremurare (fizică sau sufletească).
compact, ă adj, adu. (fr. compact). Tare strâns, cu molecule foarte îndesate; strâns s nit.
companie s. f. (fr, compagne, din lat, com> împreună; panis, pâne — cari sun"împreună la pâne, la mâncare). 1) Tovărăşie; 2) însoţitor la drum, etc.; 3) milit. unitate de o sută de soldaţi comandată de un căpitan; 4) econom. asociaţie pentru o mare întreprindere industrială, de comerţ, de căi ferate, etc.
companion s. m. (fr. compagnon). 1) însoţitor de drum; 2) asociat; 3) amic; 4) camarad.
compară (a) v. (lat. cela com, împreună; paro, parare, a pune alături). 1) A asemui;
2)	a face probă între două lucruri; aprubului.
comparabil, ă adj. V, preced. Care se poate compară.
comparat, â.'Asemănat cu; pus alături spre a face .probă.
comparaţiune s. f. Asemănare, semăluire ; prubuluire.
comparativ, ă adj.şi adu. Asemănător cu; faţă cu ; faţă ce.
comparaţiune s. f. V. compară. înfăţişare împreună, de-odată; asemăluire.
compartiment s. n. (fr. compartiment dela lat. com şi partior a împărţi). 1) Despărţământ sau încăpere pentru câteva persoane într’un vagon, vapor; 2) câteva camere pentru a locui o familie înfr o casă mare, unde locuesc multe familii; 3) încăperi anume pentru ceva, pentru băi, e c.
compas s. n. (lat. com, împreună; passus, pas). Geom. Instrument cu două picioare ascuţite, ce se deschid ca picioarele când păşesc şi cu care se trag circomferinţe, se iau diferite măsuri, se construeşte cercul şi alte felurite figuri geometrice.
compasiune s. f. (fr. compassion, lat. compassio, dela patior, a suferi). Compăt -mire, suferinţă ce simţim pentru durerea altuia.
compatibil, ă adj. (fr. compatible, din lat. com, împreună;~patior, a tuferi, a permite). Care poate sta împreună cu altul; îngăduit,— e compatibil a fi preot şi profesor.
compatibilitate s. f. V. preced. îngăduinţă, permitere (de a putea face ceva, când ai şi o altă ocupaţie).
compătimi (a) v. prefix com, şi rom. pătimi). A suferi pentru durerea altuia, a lua parte la durerea cuiva.
compătimire s. f. V. preced. Faptul de a compătimi.
compătimitor, oare adj. Care compătimeşte.
■ compatriot S. (lat. com, împreună-ţ-pafriof şi patrie). Om din aceiaşi ţară cu un altul.
compendiu s. n. (lat. compendium, prescurtare) Uter. Scriere în care se tratează pe scurt despre ceva.
compensa (a) v. (lat. compensa, are, a da în schimb). 1) A da în schimb; 2) a umplea o lipsă.
compensaţiune s. f. Faptul de a compensâ. compensator adj. şi s. 1) Cel ce compensează; 2) pendulă, ceasornic, după care se îndreaptă greşala ce o fac pendulele obicinuit în mersul lor, din cauza învârtirei pământului.
competent, â adj. (lat. competens, dela competo, er&, a fi capabil, a se pricepe, a fi de drept al cuiva). 1) Priceput, capabil, în măsură de a face ceva; 2) Jurid. De drept, cu drept (după lege) de a judeca un fapt.
competenţă s. f. V. preced. Calitatea sau dreptul de a fi competent.	«
competlţiune s. f. (la*, com, împreună; petere, a cere). Cerere de către mai mulţi a unui lucru, a unei funcţiuni, etc.
competitor s. m. (lat. com, împreună ; petere, a cere). 1) Cel care cere de odată cu altul în căsătorie pe cineva; 2) care aspiră ia aceiaşi funcţiune.
cofnpilâ (ă) r. (lat. compilare, a lua dela altul, a fură, a jefui). Liter. A face o lucrare cu bucăţi din scrierile altora.
compilaţiune s. f. V. preced. Lucrare, scriere, compilată.
compilator s. m. Autorul unei lucrări compilate.
complăcea (a) v. (lat. com, împreuna; rom. plăcea). A fi pe plac unul la altul; a te plăcea unul altuia.
complect, ă adj. şi adu. (lat. completus, împlinit, desăvârşit). Deplin, desăvâişit; încheiat — un lucru, lucrare; a fi gata.
complectă (a) u. (lat. compleo, ere). A umple; a împlini (o lipsă); a desăvârşi, complectare s. f. împlinire; umplere, complement s. n. (lat. complementum, împlinirea, desăvârş rea unui lucru). 1) Adausul pentru complectarea unui lucru; 3) Geom. Partea ce lipseşte unui unghiu ascuţit până la mărimea unui unghiu drept; 3) Gramat. Cuvântul care complectează înţelesul unui alt cuvânt.
compllmentar, ă adj. V. precâd, 1) Care îndeplineşte o lipsă; 2) adăugat, complet, ă adj. şi adu. V. complect. complet s. n. Petrecere la cârciumă, cu jocuri (în mahalale la Bucureşti)—dela voi ba complect, plin; sala plină, nu mai încap alţii
cnnt
150
corn
completă (a) v. V. complectă. completare s. f. V. complectare. completiv, ă adj. (fr. completif, din lat. compleo, ere, a împlini). Gramat. Care servă de compliment, — propoziţie completivă. complex, ă adj. (lat. complexioi 1) adu-'nare la un loc; 2) încurcătură). 1) Ce este din mai multe lucruri: din multe părţi; 2) încurcat; felurit; gram. subiect ce are un termen adăugat; aritm. număr din unităţi de diferite speţii: metri, decimetri, etc.; s. complexitate.
complexitate s. f. Starea de complex, complexiune s. f. V. prec. Structura felu-rită a unui lucru.
complezant, ă adj. (fr. complaisant citit complezant). V. complezenţă. Cel ce se poartă cu complezenţă faţă de oameni. ' complezenţă s. f. (fr. complaisance, citit complezans). Manieră şi vorbire plăcută şi îndatoritoare.
complică (a) v. (lat. com, împreună; pli-care, a îndoi de mai multe ori). A multiplică compoziţia sau înfăţişarea unui lucru; a întor-tochiâ; a încâlci.
complicat, ă adj. V. preced. Amestecat, felurit; întortochiat, încurcat.
compllcaţiune s. f. întortochere, încâlcire, încurcătură.
complice s. m. (lat. complex, complicis). Tovarăş, însoţitor la o faptă rea, la o crimă sau furt.
complicitate s. f. V. preced. Participare, tovărăşie, la o faptă rea.
compliment s. n. V. complement. Salut prin înclinarea capului; salutare; salutare de laudă; laudă.
complimentă (a) v. A salută; a saluta prin înclinarea capului; a aduce laudă unei persoane.
complimentator s. m. Cel ce face un compliment.
complini (a) v. (lat. com. împreună ; ple-nus, plin). A împlini o lipsă; a desăvârşi ceva.
complinire s. f. Faptul de a complini, complinitor, oare adj. Care complineşte, complot s. n. (fr. complot din lat. corn* * împreună; şi anglo saxoni plot, intrigă). înţelegere între mai mulţi pentru o faptă rea (contra stăpânirei, sau alt cuiva).
complotă (a) v. V. preced. A pune la cale « faptă rea împreună cu alţii; a face intrigi, complotare s. f. Acţiunea de a complotă. component, ă adj. şi s. (lat. com, împreună ; pono, ere, a pune, a aşeză) 1) Mecanic. Una din forţele ce concură la un re-
z Itat; 2) alcătuitor; 3) Chimic. Corp ce serveşte la compunerea altui corp.
comporta (a) o. (la*, comportare, a duce la un loc). 1) A fi necesar, a fi de trebuinţă; a se comporta, a se pnrta cum cere situaţia, conform cu cerinţele împrejurărilor.
compot s. n. (fr. compote). Fructe feite cu zahăr (ce se şi pot păstra).
compotieră s. f. V. preced. Farfurie de sticlă sau de cristal pentru pus compot.
compozee s. pl. (fr. compose). Familie de plante cu florile aşezate în mai multe rânduri pe receptacol.
compozlţiune s. ~f. (lat. compositio, dela compono, a pune jmpreună). 1) Compunere muzicală sau literară; 2) alcătuire ; 3j amestec din mai multe feluri; 4) tipograf, zaţ, text cules; 5) pict. alcătuirea unui tablou; 6) temă de şcolar.
compozitor s. m. Mu sic. 1) Cel ce compune cântece, bucăţi muzicale; 2) tipogr. culegător, zeţar; 3) s. n. vingalic.
comprehensibil, ă adj. (lat. comprehen-sibilis, e). Uşor de înţeles. • comprehensiv, ă adj. V. preced. Care înţelege uşor.
compresă s. f. din (lat. compressus, apăsat). Medic. Făşie de pânză, îndoită de multe ori, muiată în apă sau într’un medicament şi care» se leagă peste o parte bolnavă ; comprese de apă rece stropite cu spirt se numesc prişniţe.
compreslbilitate s. f. (ir. dela lat. com-pressus, din comprima, a îndesă, apăsă). Fizic. Proprietatea corpurilor de a putea f comprimate.
compresiune s. f. (fr. compressiori). Fizic. Acţiunea de a comprimă; efectul compri-mărei.
comprimă (a) v. (fr. dela lat. comprimere, a îndesă; a apăsă asupra unui corp pentru a-i micşora volumul; fig. a apăsă ; a înăbuşi, comprimare, s. f. Acţiunea de a comprimă, comprimat, ă adj. îndesat tare; apăsat, compromis s. n. (lat. compromissum, învoială). învoială, cădere la o înţelegere. : compromis, ă adj. V. compromite. 1) Expus la perdere (un lucru, o afacere); 2) defăimat, desconsiderat, desonorat; 3) încurcat în afaceri neoneste. compromiţător, oare adj. Care compromite, compromite (a se) v. (fr. compromettre).
1)	A pune în pericol, a expune la perdere;
2)	a defăima, a desonorâ. compromitere s. f. Acţiunea de a se compromite.
comptabil s. m. V. contabil.
com
151
com
compt s. n. (fr. compte, dela lat com-puto, a socoti). Calcul, socoteală; 2) cont_ b. socoteala scrisă a fiecărui fel de afaceri; 3) socoteala sumei de plătit pentru o cumpărătură.
compulsa (a) v. fr. compulser). A cercetă, a răsfoi prin registre, hârtii, cotnpulsare s. f. Acţiunea de a compulsa. compunător s. m. V. compune. Cel ce compune.
compune (a) v. (lat. com. împreună;'po-nere, a pune). 1) A alcătui ceva din mai multe părţi deosebite; 2) a întocmi o scrisoare, o temă de şcoală ; 3) liter, artisf, a întocmi, a face o lucrare literară sau muzicală;
4)	tipogr. a culege şi aşeză litere spre a forma cuvin e ; 5) a alcătui un tablou pictural ; 6) a ticlui..
eompunere s. f. V. compoziţie. 1) Alcătuire ; 2) şcolar, lucrare literară sau de artă. compus, ă adj. Alcătuit, întocmit, comun, ă adj. (lat. communis, al tuturor, obştesc). 1) Care este al tuturor; 2) care se găseşte pretutindeni, obişnuit, de rând ; 3) Gram. Nume comun, care se dă la toate fiinţele sau lucrurile de acelaş fel; om, arbore ; 4) fig. de rând, nu ales, nu frumos.
comună s. f. (lat. commune). 1) Totalitatea cetăţenilor ce locuesc într-un oraş ori într’un sat sau o grupare de sate; 2) autoritatea ce reprezintă comuna ; 3) locul, cuprinsul un i comune; 4) localul — autorităţii comunale, comunal, ă adj. Ce este al comunei, comunică (a) v. (lat. communico, are).
1)	A face cunoscut tuturor; 2 a înştiinţa;
3)	a împărtăşi (V. cuminică); 4) a intra în legături, în relaţiuni cu cineva; 5) a trece, a pătrunde dela un loc dincolo; 6) a corespunde prin scris.
comunicabil, ă adj. Care se poate comunică.
comunicare s. f. Acţiunea de a comunică, comunicat, ă adj. şi s. n. V. comunică.
1)	Adus la cunoştinţă, împărtăşit; 2) înştiinţare, pe care o publică, în timp de răsboiu, comandamentul suprem al armatei despre mersul luptelor.
comunicaţiune s. f. 1) Acţiunea de a comunică; 2) mergerea dela un loc la altul.
comunicativ ă adj. 1) Cel care înlesneşte trecerea de la un loc \% altul; 2) vorbăreţ, care ştie şi caută să stea de vorbă cu alţii;
3)	care se transmite, trece dela unul la altul.
comunism s. n. (dela lat. communis, al tuturor). Doctrină socialistă, care constă în a pune toate bunurile în comun, în devălmăşie. V.- socialism şi bolşevism.
comunist s. m. Cel ce ţine de doctrina comunismului.
comunitate s. f. (dela comun). 1) Starea de a fi comun, aparţinem tuturor; 2) obşte a credincioşilor de altă confesiune sau de altă naţionalitate, cu scop de a întreţine biserica, şcoala şi a se ajută ; 3) jurid. devălmăşie de bunuri îutre soţi.
con s. n, (gr. dela kânos, fructul pinului). Geom. Solid geometric ce seamănă cu fructul pinului, adecă rotund şi ascuţindu-se spre vârf, iar baza fiind un cerc sau o elipsă; (se obţine prin mersul unei drepte ce ar avea un capăt într’un punct ca vârf, iar cellalt capăt ar urma drumul unei circonferinţe sau elipse ce servă de bază).
conabiu, e adj. (lat. diformare din cinna-baris, cinabarium coloare roşie). Roşu închis.
conac s. n. (baza han cu sufix lat. ac~ hănac — prin întărirea lui h în ch ~ ca şi cenac, cenaculum din cena). 1) Casă mare la moşiea proprietarului; unde pot fi găzduiţi oaspeţi; 2) han pentru călători; 3) popas, răstimp de mers sau de lucru (cam o jumătate de zi), — în 1. sîrbă konak, palat; la Turci, reşedinţa unui funcţionar superior.
conăcarî s. m. pl. V. preced. 1) Tineri sosiţi ca oaspeţi la nuntă spre a zice urările tradiţionale şi a fi cavaleri de onoare. (V. co-lăceri); s. m. Vechiu îngrijitorul unui conac sau gazda domnului ori a altor demnitari.
conăcărle s. f. Urare în versuri zisă Ia nuntă de către tinerii conăcari. t conăci (a) v. 1) A găzdui; a poposi; 2) a zice urările conăcarilor la o nuntă, conăcit s. n. Popas; găzduire, concărs. f. (gr. koncM). Scoică, (şi francez conque).
concav ă adj. (lat. concavus). Scobit, cu scobitură adâncată şi rotunjită.
concavitate s. f. Scobitură adâncată; partea adâncată, scobită, concedâ (a) v. (lat. concedo, ere). 1) A lăsă pe placul cuiva; 2) a îngădui; 3) a renunţă la ceva; 4) a trece cu vederea, a iertă.
concedare s. f. preced. Faptul de a concedâ.
concedia (a) v, (lat concedo, ere, a renunţa la ceva). 1) A încuviinţa plecarea cuiva dela serviciu; 2) a scoate din serviciu pe cineva, a’l da afară.
concedlare (sau ere) s. f. Acţiunea de a concediâ.
concediat ă adj. V. concedia. 1) îngăduit a pleca; 2) lăsat liber, scos din serviciu.
concediu s. n. îngăduirea de a pleca dela serviciu pe un timp anume.
con
152
con
conceni (a) v. (lat. con, cu; cinis, nimicire). A sfârşi, a se termina; (şi Slavii au vorba konceno, terminat; dela konciati, a termină).
concentrâ (a se) v. (fr. concentrer, din lat. con. împreună, centrum, centru, punctul din mijloc). 1) A adună din toată părţile la un loc ; 2) Milit. a adună ostaşii; 3) chim. fizic, a face să fie tare (oţet concentrat)-,
4)	a-şi încorda atenţia.
concentat, ă adj. V. preced. 1) Adunat din toate părţile la un loc ; 2) chemat la armată pentru serviciu ; 3) chim. Tare, dens;
4)	cu atenţia încordată.
concentraţiune s. f. Acţiunea de a concentra.
concentric, ă adj. (lat. con, împreună; centrum, centru, punctul din mijloc). Care are acelaş centru cu altul; care ţinteşte spre acelaş punct sau spre acelaş scop; geom. cercuri cari au acelaş cenlru.
concepe (a) v. (lat. concipio, ere, a concepe, a plăsmui) A plăsmui; a lua început ; a închipui; a zămisli.
concepere s. f. V. preced. Faptul de a concepe.
concept s. n. (lat. conceptus, zămislire, plăsmuire). Alcătuirea repede a unei scrisori, a unui act, a unui plan, după care se transcrie apoi pe curat; ciornă, brulion.
concepţiune s. f. (lat. conceptio, onis, plăsmuire). 1) Plăsmuire; 2) zămislire; 3) închipuire începătoare despre ceva.
conceput ă adj. V. preced. 1) închipuit;
2)	zămislit; 3) înjghebat.
concert s. n. (italian concerto dela lat concerta, are, a dispută, a desbate). 1) Bucată de muzică armonizată pentru multe feluri de voci, sau şi pentru instrumente, în care unele voci sau unele instrumente cântă câte odată şi apoi toate împreună; 2) Fig. bună înţelegere între mai mulţi.
concertă (a) v. V. preced. A face un concert propriu şi figurat); a se concerta, a se înţelege şi a pune la cale ceva.
concertist s. m. 1) Care cântă li concert;
2)	compozitor de concerte.
concesionar s. m. V. concesiune şi con-cedă. Cel care obţine o concesiune.
concesiune s. f. (lat. concessio, onis, lăsare altuia, învoire, dare). Dare, învoire cuiva, îngăduite de a face ceva, a execută o lucrare).
concetăţean, ă s. (lat. con. rom. cetăţean). Conlocuitor în acelaşi oraş.
conchide (a) v. (prefix co ; rom. închide). A încheia, a face încheere, (din cele zise); a trage o concluzie.
conchis ă adj. V.prec. Statornicit; dedus, conchisip s. f. (a face o conchistâ). (fr. din conquite, dela conquerir, a obţine prin luptă). Captivare, obţinere, dobândire (despre un lucru rar, sau despre o femee frumoasă).
concll a (a) v. (lat. concilio, are, a uni, a împacă). A împăca, a îngădui, a stabili o bună înţelegere între cei cu păreri sau sentimente deosebite, ori duşmănoase.
cdhfiliabll, ă adj. V. prec. Care se poate conCHWi, împăciuitor.
concillabll s. n. V. prec. 1) întruniie secretă, pentru a stabili o înţelegere ostilă; bis. 2) întrunire a prelaţilor schismatici.
conciliant, (ă) adj. V. concilia. împăciuitor, îngăduitor.
conciliator, oare adj. Care caută a concilia pe alţii.
conciliatoriu, e adj. Care este în stare a conciliâ.
concl'iere s. f. Faptul, acţiunea de a concLiâ. conciliu s. n. (lat. concilium, adunare întrunire). Bis. Adunare de teologi şi părinţi ai Bisericei, cari au discutat şi stabilit asupra chestiunilor privitoare la doctrina sau la disciplina bisericească; — au fost 19 concilii: pi imul în Nikeia (325) ultimul la Roma (1870); actual unul în Constantinopole pentru modificarea calendarului.
conclnă s. f. (lat. dela concinno, a combină cu pricepere, a potr ivi'bine, şi concinna, iscusită, plăcută). Joc de cărţi distractiv (ve-chiu).
concis ă adj. şi adv. (lat. concisus, (con-cido) tăiat, scurtat). Pe scut, scurtat (despre felul de a scrie sau a vorbi), — stil concis.
condu s. n. (lat. conus, con, vârf ascuţit dela cască). 1) legătură de pâr sau cocul ce împodobeşte capul unei femei; 2) scurtătură rotundă de lemn, pe care îşi aşează cocul unele femei (în Oltenia); 3) generalizat proeminenţă. Olt.
conciziune s. f. V. concis. Starea de a fi concis.
conclavă s- f. (lat. con. împre nă; clavis, cheie). Bis. Adunarea (sub cheie) a cardinalilor bisericei catolice, spre a alege pe papă. Ei nu pot comuuicâ în acest timp cu nimeni, f.ind astfel forţaţi să nu plece, până nu vor alege pe unul din ei papă; căci în anul 1268, timp de doi ani nu se putuse înţelege asupra alegerei unui papă în locul lui Clement al IV-lea.
concludent, ă adj. (lat. concludo, ere, a cuprinde, a încheia). Care face încheierea (la o vorbire sau scrisoare) — argument concludent.
con
con
1 ?3
concluziune s. f- V. preced. încheiere, sfârşit, al unei vorbiri sau scrisori.
concordă (a) v. (lat. concordare, dela con, împreună ; cor, inimă). A se potrivi; a fi în'armonie, de acord, concordant, ă adj. Cate concordă. ‘ concordantă s. f. Potrivire, armonizare, concordare s. f. Acţiunea sau faptul de a concordă.
concordat s. n. Tratat întte Papa şi suveranul unui stat, asupra afacerilor bisericei catolice din acel stat.
concordiş s. f. (lat. concordia, (dala con, împreună; cor, inimă). Bună înţelegere, potrivire, armonie sufletească.
concret, ă adj. (lat. concretus, (dela eon-cresco) format, închegat). în fiinţă; văzut cu ochii (nu închipui, abstract). Aritm. număr care arată felul unităţilor; chim. solid (nu lichid sau gazos).
concreţiune s. f. (lat. concretio, alcătnire din părţi şi fr. concretion). Fizic. Acţiunea de a îndesă, tondensâ; reunirea părţilor într’un corp solid cum este concreţiunea sărurilor, etc.
concretiza (a) v. V. concret. A face vădit ; fig. a face înţeles, lămurit.
concură (a) v. (lat. con, împreună; currere a alergă). 1) A alerga dimpreună la întrecere; 2) a da probă de întrecere; 3) a da examen pentu o funcţiune ,\4) a participă, a contribui împreună Ia reuşita unei lucrări; 5) a da imbold.
concurent, ă adj. şi s. V. preced. Cel ce concurează.
concurenţă s. f. 1) întrecere (mai ales între comercianţi); 2) pretenţiunea mai multora asupra ceva.
concurs s. n. V. concură. 1) întrecere ;
2)	examen pentru a obţine un loc, o funcţie;
3)	participare la o acţiune, ca ajutor, sprijin, condac s. n. (gr. kontakion, mic imn,
cântare mică), Bis. Cântare mică, în care se spun suferinţele sau meritele sfântului, care se serbătoreşte în acea zi.
condamnă (a) v. (lat. condemno, are, a osândi). 1) A osândi, a trimite la o pedeapsă; 2) fig. a desaprobâ; a vesteji (o faptă etc).
condamnabil, ă adj. V. preced. De o-sândit.
condamnare s. f. V. condamna. Acţiunea de a condamnă.
condamnat, ă adj. Osândit; trimis la pedeapsă ; fig. desaprobat, vestejit.
condelu s. n. (lat. dela condo, ere, a sere, a compune, a strânge, a închide, a păstră). Toc, unelta pentru scris cu cerneală; în el
se prinde peniţa (în vechime pana de pasăre mare servea de peniţă şi condeiu).
condensa (a) v. (lat. condenso, are; a grămădi). A îndesa, a înghesui; a strânge apropiat; a face des, gros, tare. condensare s. f. Acţiunea de a condensâ. condensat, ă adj. îndesat, strâns, apăsat, condensator s. n. (ir. condensateur). Fizic. Aparat pentru a condensa electricitatea rau aburii, ori forţele unui motor, etc.
condescendentă adj.W. condescendenţă. Care se apleacă cu bună voinţă ; binevoitor.
condescedenţă s. f. (lat. con, împreună; descendere, a scoborâ). Bunăvoinţă (arătată cuiva); fig. atenţiune binevoitoare.
condescinde (a) v. A cedă altuia (de politeţă).
condică s. f. (lat. dela condo, a scrie o operă, a compune; dico, a zice). Registru în care se scriu procese-verbale sau în care se transcriu acte, etc. (Pare a fi şi diformare din lat. codex, adunare de legi, cod), condicar s. m. Cel ce păstrează condicele. condicuţă s. f. 1) Cărţulie mică pentru însemnări ; 2) livret de control poliţienesc!
condiment s. n. (lat. condimentam, ceea ce dă gust bucatelor; sare piper, etc). Adausul la bucate spre a le da gust ca cimbru, piperul, scorţişoară, etc.
condisclpol s. m. V. discipol. Coleg, tovarăş la învăţătură cu.un. altul.
condiţional, ă adj. şi adv. (lat. dela condiţia, onis, învoială tocmă). Cu tocmă, cu învoială; Gram. Modul verbelor cu part. aş, ai, ar.
condiţiune s. f. (lat. conditio, stare, învoială, tocmă). 1) Stare situaţie (condiţie socială); 2) învoială, tocmă.
condoleanţă s. f. (lat. dela condoleo, ere, a suferi dimpreună cu altul, a suferi mult). Vorbirea prin care se exprimă cuiva părerea de rău, durerea, pentru că i-a murit cineva.
condotier s. m. (italian condotiero). Şef de bandă sau de soldaţi mercenari.
condrăţei s. m. pl. (lat. dela condire a presăra cu piper, sare). Fig. inseefe, paraziţi (păduchi, pureci) ce inţapă.
conducător, oare adj. şi s. V. conduce. Cel care conduce, îndrumează, însoţeşte la drum, fig. povăţuitor.
conduce (a) v. (lat. con. împreună; ducere, a duce). 1) A însoţi pe cineva şi a-i arătă drumul; 2) a îndrumă; 3) fig. a povă-ţui; 4) fig. a ditige; a supraveghea ; 5) a mână; 6) a se purta.
conducere s. f. V. preced. Faptul de a conduce; diriguire; povăţuire; supraveghere.
con
154
con
conduct, ă s. (dela conduce). Ingin. Ţeavă prin care curge un lichid dela un loc la altul.
conductibil, ă adj. Fizic. Care duce; prin care trece căldura sau un fluid.
conductibilitate s. f. (fr. conductibilite). Fizic. Proprietatea unor corpuri de a transmite căldura sau fluidul electric.
conductor s. m. V. conduce. 1) Cel ce conduce; 2) funcţionar care conduce trenul în mersul lui; 3) cel care duce corespondenţa şi pachetele poştale dela oficiul poştal in judeţ sau la gară; 4) inginer conductor, care supraveghează lucrările de construcţie.
conduită s. f. (fr. conduite). Felul de a se purta cineva; purtare (bună sau rea).
condur s. m. (daco-gr. dela kothornos, încălţăminte cu tocuri nalte în antichitate). Pantofi frumoşi cu toc (călcâi) nalt, sau cu vârf nalt şi ascuţit ca la orientali. — Bot. condurul doamnei, floare în formă de pantof. Şi Turcii zic kondur, ghiată).
conexă (a) v. (lat. connecto, connexi, ere; a legă împreună). Jurid. A împreună (o afacere cu o alta, fiind în legătură, spre a se judeca odată); a uni, alipi.
conex, ă adj. V. preced. Alipit,.împreunat, unit.
conexitate s. f. Starea de a fi conex, conexiune s. f. Raport de unire, legătură între mai multe obiecte sau afaceri.
confecţionâ (a) v. (fr. conf ectionner dela lat. conficio). A lucra, a fabrică, a face un lucru (haină, încălţăminte, etc).
confecţionare s. f. Faptul de a confecţionâ.
confecţionat, ă adj. Lucrat, făcut (despre îmbrăcăminte, etcp.
confecţiune s. f. V. confecţiona. Lucrul facerea (unui obiect).
confederâ (a se) v. (lat. eonfoederare', dela cum, cu ; foedus. foederis, alianţă). A se aliâ mai multe ţări.
confederaţlune s. f. Unire, alianţă între mai multe state.
confederat, ă adj. V. preced. Unit, aliat, confederativ ă De confederaţie, conferenţă s. f. (fr. conference, dela lat. conferre, a adună, a sta de vorbă, a compară). 1) Desbatere asupra unei afaceri; 2) întrunire de persoane oficiale, pentru a discuta asupra chestiunilor de afaceri, de studii, etc. 3) disertaţiune publică privitoare la un subiect de literatură, ştiinţă sau artă; 4) întrunire de reprezentanţi a diferite state spre a discută chestiuni politice.
conferenţiar s. m. Cel ce ţine o conferinţă, o disertaţie.
conferi (a) v. (lat. dela conferre, a aduna, a sta de vorbă, a compara). 1). A desbate, a discută asupra unei afaceri (între persoane politice); 4) a oferi (o medalie, decoraţie sau un titlu ori rang), conferinţă s. f. V. conferenţă. confesa (a) v. (lat. dela confiteor, con-fessum, ere, a mărturisi, a se spovedi). 1) A mărturisi o credinţă; 2) a spovedi, a ascultă mărturisirea (spovedania) cuiva; 3. fig- a se conf să, a ’şi spune tainele, secretele, păcatele, a se spovedi.
confesional, ă adj. 1) Privitor la o confesiune ; 2) al unei confesiuni.
confesiune s. f. V. confesa, Teol. 1) Mărturisirea credinţei; 2) felul de credinţă religioasă ; 3) mărturisirea păcatelor; 4) totalitatea unor credincioşi după ritul lor.
confesor s, m. V. prec. 1) Preot care are dreptul de a contesă (spovedi); 3) preotul ce face serviciu pe lângă o trupă militară; duhovnic.
confla (a) v. (fr. confier, diformat din lat. confidere, a avea încredere; 1) A încredinţa (cuiva un secret, o taină); a se confla, a avea încredere ; a ’şi încredinţa secretele, tainele, cuiva; 2) a da în seama sau îngrijirea cuiva.
confident, ă s. V. preced. Cel ce ştie şi păstrează tainele, secretele, cuiva.
confidenţă s. f. (lat. dela confidere, a avea încredere). încredinţare de secre e cuiva, destăinuire.
confienţă s. f. V. confiă. încredere deplină în cineva.
configurâ (a) v. (lat. con, împreună; figura, formă, figură). A închipui forma, înfăţişarea unui lucru în conturul lui.
configuraţiune s. f. (fr. configuration). înfăţişarea exterioară a unui lucru, a unei localităţi, a terenului cu dealuri, văi, etc.
confinil s. pl. (lat. con, cu finis, hotar). Hotare, margini (de ţară).
confirmă (a) v. (lat. confirmare, a întări). 1) A întări; 2) a adeveri; 3) a sancţiona, ratifică.
confirmare s. f. Faptul de a confirmă; întărire, adeverire.
confirmaţiune s. f. V. confirmă. 1) întărire, adeverire ; 2) Bis. cat. taină de confirmare a botezului la vârsta de 12 ani a copiilor, prin împărtăşirea harurilor Sf. Spirit.
confiscă (a) v. (prefix con, şi fisc. (vezi vorba fisc). A lua forţat pentru cassa statului; a râdicâ (avere, lucruri particulaie) în folosul statului, de către o autoritate, confiscabil, ă adj. Care se poate confiscă.
confiscare s. f. Faptul de a confiscă, conflscaţlune s. f. V. preced. confiscat ă adj. V. confiscă. 1) Ridicat, luat în folosul statului; 2) luat cu drept de o autoritate.
conflserie s. f. (fr. confiserie). 1) Meşteşugul de a face cofeturi, bonboane; 2) fabrică sau magazin de cofeturi, bomboane.
conflagraţiune s. f. (lat. conflagrare, a se aprinde, a arde). 1. Luare de foc din mai multe părţi; 2) fig. încăierare la luptă între state; 3) mare turburare şi ciocnire violentă.
conflict s. n. (lat. conflictus, (dela con-fUgere) ciocnire). Ciocnire (mai mult figurat); neînţelegere, ceartă; fig. disputarea unui drept. Juridic, luptă de competenţă între instanţe juridice.
confluenţă s. f. (lat con, împreună; fluo, ere, a curge). Geograf. Locul unde se împreună doua cursuri de apă.
conform, ă adj. şi adv. V. conformă. întocmai, la fel, după cum se cere.
conformă (a se) v. (lat. conformare, a alcătui, a întocmi). 1) A fi sau a face întocmai ; 2) a se conformă, a se supune, a face întocmai după cum se cere; 3) fig. a urmă întocmai.
conformare s. f. Făptui de a se conformă, conformaţiune s. f. V. conformă. îl) Alcătuire ; 2) felul de alcătuire; 3) faptul de a se conformă.
conformitate s. f. V. conformă. Faptul de a fi întocmai la fel.
confort s. n. (fr. confort). îndămânare bună şi îndestulare de vieţuire ; belşug de lucruri necesare vieţuirei; fig. traiu tihnit, confortabil ă adj. şi adv. Cu confort, confrate s. m. (pref. lat. con, împreună ; rom. frate). Cel ce are aceiaşi ocupaţie ca altul: (mai mult de intelectuali, medici, avocaţi, scriitori).
confraternltate s. f. V. preced. 1) înfrăţire (la o ocupaţie sau la luptă, între armate aliate); 2) legătură strânsă de prietenie între cei de o profesiune.
confruntă (a) v. (prefix lat. con împreună; rom. frunte) Jurid. A pune faţă ’n faţă spre a verifică, spre a scoate adevărul.
confruntare s. f. V. prec. Punere faţă’n faţă spre a afla adevărul, sau a veiifica.
confundă (a) v. (lat. confundo, ere, a amestecă, a încurcă). 1) A amestecă să nu se mai cunoască; 2) a nu putea deosebi;
3)	a lua un lucru sau o persoană drept un altul; 4) jig. a uimi.
confundare s. f. V. preced. Faptul de a confundă.
confuz ă adj. (lat. confusus). 1) Ame -tecat, încurcat, nelămurit ; 2) buimăcit.
confuziune s. f. (lat. confusio, onis). 1) Amestecare, contopire; 2) încurcătură ; 3) turburare ; 4) neînţelegere ; 5) nedumerire ; 6) buimăcire.
congediu s. n. diform din concediu. congelat, ă adj. (lat. con împreună; gelare, a îngheţă). închegat, îngheţat.
congener, ă adj. (fr. congener, din lat. con, împreună; genus, generis, fel, neam). • Bot. 1) De acelaş gen, de acelaş fel, speţă; 2) anat. muşchi cari iau parte la aceiaşi mişcare. 3) Gram. Vorbă din aceiaşi rădăcină.
congenital, ă adj. (lat. con-ţ-geno, nasc). Din născare.
congelator s. n. V congelat. Fizic. Aparat pentru congelat lichide.
congestiona (a) v. (lat. dela congestio, onis, congero) îngrămădire). A îngrămădi la un loc. Medic, a se aduna sânge mult în-tr’un loc.
congestionare s. f. V. preced. Acţiunea de grămădire într’un loc.
congcstiune s. f. Starea de îngrămădire la un loc; grămădire de sânge la cap, etc.
conglăsui (a) v. (prefix lat. con, împreună î rom. glas). A fi de aceiaşi părere, în acelaş fel, de acord.
conglăsuire s. f. Acord ; deplină înţelegere, conglomerâ (a) v. (lat. conglomerare, a strânge în formă de. ghem). A îngrămădi una peste alta ; a amesteca la un loc grămadă.
conglomerat s. n. V. preced. 1) Amestec la. un loc, îngrămădire ; 2) geolog, stâncă sau corp format din substanţe felurite.
conglomeraţlune s. f. Acţiunea de a conglomerâ.
congregaţiune s. f. (lat. dela congrego, are, a adună la un loc, a reuni). Bis. 1) Reuniune, asociere de persoane bisericeşti cari duc aceiaşi viaţă; 2) întrunire de prelaţi cari judecă unele afaceri bisericeşti la Roma.
congres s. n. (lat. congressus). Adunare, întrunire de persoane, cari au de scop a discuta şi decide asupra unor anume chestiuni politice, economice sau de anume specialitate.
congresist s. m. Cel ce ia parte la un congres.
congruent, ă adj. (lat. congruens, tis). Bine potrivit, prielnic.
coniac s. n. (fr. cogriac (dela numele orăşelului francez Cognac, din Charente, unde se fabrică). Rachiu, preparat din alcool tare, exttas dîn struguri de bună calitate şi mirositori.
conic, ă adj. V. con. în formă de con.
conifer, ă adj. V. con. Bot. Plantă ce produce fructe în formă de con ca pinul, bradul, tisa, etc.
conjectură s. f. (lat. conjectura, presupunere, ghicire). Presupunere, tălmăcire ; o-pinie după probabilităţi.
conjectură (a) v. (fr. conjecturer (dela lat. conjicere). A judeca prin presupuneri, a se întemeia pe probabilităţi.
conjugă (a) v. (lat. conjugo, are. a uni). Gram. A zice sau a scrie un verb, cu toate schimbările ce capătă în timpurile şi modurile după cum se fâce lucrarea ce el arată şi după numărul singular sau plural, al persoanelor ce fac acea lucrare.
conjugal ă adj. (lat, dela conjugare, a uni; a mărită). De căsnicie; de căsătorie.
conjugare s. f. V. preced. Gram. 1) Clasă de verbe cu aceleaşi forme după timp, mod şi persoană; 2) acţiunea de a conjugă.
conjugat, ă adj. V. conjugă. Gram. Trecut prin toate timpurile şi modurile unei conjugări ; anat. ce concură la aceiaşi funcţiune (nervi).
conjucţiune s. f. (lat. conjunctio, onis, unire, legătură). 1) împreunare; 2) gram. vorbă care uneşte cuvinte de acelaşi fel, sau propozîţiuni ori fraze; 3) Astr. întâlnire aparentă a două stele.
conjuctiv ă adj. (fr. conjonctif). 1) Gram. Vorbă ce serveşte drept conjucţiune : care, nici, etc.; 2) gram. mod dela conjugarea verbelor, arătând o acţiune subordonată sau legată de o alta.
conjunctivă s. f. (fr. conjonctive). Anat. Membrană ce acopere globul ochiului şi se prinde de pleoape.
conjunctivită s. f. V. preced. Medic. Inflamarea membranei ce acopere globul ochiului şi dedesuptul pleoapei — conjuctivită granuloasă, boală de ochi contagioasă (mai ales la soldaţi)—se Iratează cu colir.
conjunctură s. f. (lat. conjunctus, unit). Reunire de împrejurări.
conjură (a) v. (lat. conjurare). A legă prin jurământ.
conjuraţiune . s. f. 1) înţelegere întărită prin jurământ între mai mulţi spre a făptui contra statului sau a suveranului; 2) exorcism.
conjurător s. m. 1) Cel ce face parte dintr’o conjuraţie; cel ce conjură.
conlocui (a) v. (lat. con, împreună; rom. locuire). A locui împreună, conlocuire s. f. Locuirea împreună, conlucra (a) v. (lat. con, împreună ; rom. luc/ăj. 1) A lucră dimpreună, de odată; 2) a contribui.
conlucrare s. f. Acţiunea de a conlucrâ. conlucrător s. m. Lucrător dimpreună cu alţii; contribuitor,
conochifteriţă. conopişteriţă (daco-gr. dela kânaps + steros = ţînţar tare). Zool. Verme roşcat, de pământ, cu multe picioare, care se îndoae şi merge repede ocolind.
conopidă s. f. (gr. dela konao, încunjur, pidax, de apă), Bot. Speţă de varză, cu un miez din bobiţe fragede, gustoase pentru mâncare, dar care trebue mult udată când creşte.
conovăţ s. n. (slav-rus koni cal, viazati, a legă). Par sau frânghie de care se leagă caii în bivuac.
consacră (a) v. (lat. con, împreună; sa-crare, a sfinţi, a promite zeilor). 1) A consfinţi ; 2) a adeveri deplin; 3) a. închină, a oferi; 4) a destină.
consacrat .ă adj. V. preced. 1) Consfinţit; 2) închinat; 3) destinat.
consângean, s. m. (prefix lat. con, împreună ;’ rom. sânge)., Om de acelaşi sânge, din acelaşi neam.
conşcolar s. m. (prefix lat. con, împreună; rom. şcolar). Şcolar care învaţă în aceiaşi şcoală cu altul.
conscris s. m■ (prefix 1 t. con, împreună; rom. scris, pentru lat. conscriptus). 1) Scris cu alţii; scris la o laltă; 2) chemat la oaste ; (la Roma conscriptus = senator).
consecinţă sau consecvenţă s. f. (lat. dela consequor, a urmă de îndată). 1) Urmare neîntârziată a unei acţiuni, fapt; 2) rezultat, consecinţe sau consecvent adj. V. preced.
1)	Următor întocmai la fel cu ; potrivit cu;
2)	gram. a doua propoziţie a unui raţionament; 3) aritm. al doilea termen al unui raport.
consecutiv, ă adj. şi adv. (lat, con, împreună ; sequor, a urmă). Urmând unul după altul; fără întrerupere, în şir.
consemn s. n■ (prefix lat. con, împreună. rom. semn, după fr. consigne). Milit. 1) Ins-trucţii date unei santinele pentru a păzi ceva; dispoziţie pentru pază militară.
conseninâ (a) v. V. preced. 1) A luă însemnare, a notă, a face menţiune despre ceva; 2) milit. a opri în cazarmă, a aresta;
3)	financ. a depune o sumă la Cassa de consemnaţiuni la dispoziţia cuiva.
consemnare s. f. V. preced. Acţiunea de a consemnă.
consemnat, ă adj. V. preced. 1) Notat, menţionat în scris; 2) milit. oprit în cazarmă ; 2) depus în păstrare la Cassa de consemnaţiuni.
con
157
con
conservă (a) v. (lat. conservo, ere). 1) A păstră; 2) a îngriji; 3) a apăra de stricare.
conservaţiune s. f. V. preced. Păstrare, îngrijire.
conservator, oare, adj. V. prec. 1) Care păstrează; 2) politic, care aparţine sistemului politic ce .ţine la păstrarea aşezămintelor şi organizaţiei vechi sau a celei existente a statului.
conservatorlu s. n. (ir. conservatoir). 1) Numirea şcoalei superioare de muzică şi declamaţie ; 2) instituţie unde se păstrează ceva.
conserve s. f. pl. V. conservă. Fructe sau legume mume preparata şi păstrate pentru iarnă, în cutii, sticle, etc.
consfătui (a se) v. (pref. laf. con, împreună ; rom. sfătui). A se vorbi, a se înţelege împreună; a pune la cale impreună.
consfătuire s. f. V. prec. 1) înţel agere, convorbire; 2) adunare spre a se sfătui.
consfinţi (a) v. (prefix lat. con, împreună ; sfinţi). 1) Deplin a întări; a aprobă definitiv ; 2) bis. a consacra.
consfinţire s. f. V. preced. Acţiunea de a consfinţi.
consfinţit, ă, adj. 1) Deplin întărit şi admis ; 2) bis. sfinţit, consacrat.
consideră (a) v. (lat. considerare, a privi cu atenţie). 1) A luă în seamă, a ţine seamă; 2) a stimă; 3) a preţui.
considerabil, ă adj. 1) Vrednic de luat (n seamă; 2) vrednic de cinste, onorabil; 3) adv. destul de mult.
considerare s. f. Acţiunea de a consideră consideraţie s. f. 1) Acţiunea de a considera; 2) atenţiune, stimă, respect; 3) pl. observaţiuni, temeiuri; motive.
considerat ă adj. 1) Luat jn seamă; 2) preţuit; 3) respectat, onorat.
consîliă (a) v (după fr. conseiller, (lat dela consilium, sfat, povaţă). A sfătui, a povăţui, a îndrumă.
consiliu s. n. (lat. consilium, sfat). 1) Sfat ; îndemn; 2) autoritate administrativă compusă din mai multe persoane cari se sfătuesc curn să îndeplinească însărcinarea ce au; 3) consiliu de miniştri, întrunirea miniştrilor spre a se consfătui; 4) localul unde se ţine consiliul; 5) consiliu judeţean, consiliu comunal — întrunirea persoanelor cari au îndatorirea a se îngriji de trebile judeţene sau comunale ; 6) consiliu judiciar care administrează averea unui om pus sub interdic-ţiune ; 7) consiliu de familie, care administrează averea unui minor ; 8) consiliu (, e-neral al instrucţiunei, întrunirea reprezentanţilor tuturor gradelor de învăţământ care
se ocupă de mersul învăţământului; 9) consiliu de răsboiu, tribunal militar, care judecă pe ostaşii ce făptuesc delicte sau crime;
10)	consiliu superior admninistrativ, consiliu care se ocupă de chestiu i de administraţie publică; consiliu de inspectori, etc.
consimţi (a) v. (lat. con rom. simţi). 1) A se învoi; a fi de aceiaşi părere; 2) a admite, a accepta; 3) a da învoire fiului, fiicei^ ca să se căsătoreuscă.
consimţimânt s. n. V. prec. învoire, în-găduire ; 2) învoire specială pentru căsătoria fiului sau fiicei.
consimţire s. f. Acţiunea de a consimţi, consistă (a) v. (lat. con, împreună ; sistere a fixă, a sta nemişcat, a fi închegat). 1) A fi alcătuit, a se compune din; 2) a se întemeia ; 3) a ’şi avea raţiunea fiinţei.
consistent ă adj. 1) Alcătuit; 2) închegat, prins bine, tare.
consistenţă s. f. 1) Alcătuire; 2) tăria al-cătuirei; trăinicie.
consistoriii s. n. (lat. consistorium, dela consistere, a sta împreună). Bis. Autoritate de judecată bisericească, compusă din trei preoţi, cari judecă abaterile preoţilor dintr’o eparhie.
consoană s. f. (lat. dela consonare, a suna împreună). Gram. Literă care nu are sunet decât dacă se pronunţă însoţită de o vocală de ex. b, c, d, sunt consoane.
consoartă s. f. (lat. con, împreună; sors, soartă). Soţie, femee.
consolă s. f. (lat. con, cu; soleo, a pune talpă). Archit. 1) Mică proeminenţă — suport, eşit din zid şi pe care stă ceva (în deosebi la cornişa ionică sau corintică); 2) mobilă de salon, ca o măsuţă ce stă lipită de părete; 3) suport, prins în părete, pe care e aşezat ceva.
consolă (a) v. (lat. consolor, ari, a mângâia). A mângâia; a alină suferinţa, consolabil, ă adj. De mângâiere, consolaţiune s. f. Mângâiere, consolator, oare adj. Care mângâie, consolida (a) v. (lat. dela cum, cu; soli-dus, tare). 1) A întări, a înţepeni bine; 2) financiar, a asigna un fond pentru plata unei datorii; 3) fig. a căpăta trăinicie, consolidare s. f. Acţiunea de a consolida, consolidat, ă adj. V. consolidâ), întărit; asigurat, (pentru plată).
consonanţă s. f. (lat. con, împreună; sonore, a sună). Music. Acordul a două sunete a căror împreunare place auzului; Uter. uniformitatea sunetelor ce termină cuvinte sau fraze.
con
158
con
consonantism s. n. Totalitatea consoanelor şi regulile ce privesc schimbările sunetelor lor.
consorte s. m. V. consoartă. Soţ, bărbat căsătorit.
consorţiu s. n. (lat. consortio, tovărăşie). Financiar. Asociaţie de capitalişti pentru a face o mare întreprindere.
consoţ s. m. (prefix lat con, împreună; rom. soţ). Soţ, tovarăş.
conspect s. n. (lat. conspectus). 1) Vedere, înăfţişare; 2) arătare pe scurt, rezumare; 3) tablou sinoptic.
conspiră (a) v. (lat. conspirare). A fi de acord, a se înţelege în ascuns contra cuiva, sau pentru a făptui ceva rău sau bun; a com-plotâ contra suveranului, guvernului; fig. a face ceva pe ascuns.
conspiraţiune s. f. înţelegere în ascuns contra statului; înţelegere între mai mulţi contra cuiva.
conspirator, oare adj. De conspiraţie; s. cel ce face parte dintr’o conspiraţie.
constă (a) v. (prefix lat. con, împreună; rom. stare). 1) A sta împreună; 2) a fi alcătuit, a fi întocmit din.
constant, ă adj. (lat. dela constantia, statornicie). Statornic, nestrămutat, neschimbător; fig. credincios.
constanţă s. f. V. preced. 1) Statornicie; 2) credinţă nestrămutată.
constată (a) v. (lat. con, împreună ; statuo, a stabili). A stabili împreună; a află şi stabili cum se înfăţişază, cum este, un lucru, o afacere; a consemnă aceasta prin act scris.
constatare s. f. V. preced. Cercetarea şi stabilirea despre ceva; consemnarea prin scris a celor aflate.
constatator, oare adj. 1) Care constată; 2) care constă, e alcătuit din.
constelat, ă adj. (lat. con, împreună; + sf el-lat). Presărat cu stele.
constelaţiune s. f. V. preced. Astron. Grupă de stele reprezentând o figură oarecare şi având o numire; carul mare (ursa) etc.
consternat, ă adj. (lat. consternare, a înspăimânta, a îngrozi). îngrozit; — (şi dela lat. consternere, a doborî, a răsturnă); doborît, (de groază de o impresie mare) fig. înlemnit, înmărmurit; abătut de tristeţă.
conştient, ă adj. V. conştiinţă. 1) Care are conştiinţă; 2) cu bună ştiinţă; 3) cu pricepere deplină.
conştiincios, oasă adj. V. conştiinţă. Cu conştiinţă; cinstit la lucru.
conştinciozltate s. f. Calitatea de a fi conştiincios ; cinste deplină la o lucrare, conştiinţă s.f. (lat. con, împreunâ-\-scientia,
ştiinţă). 1) Cugetul prin care omul îşi dă seama de sine însuşi, de ce este bine şi de ce este rău; 2) fig. cinste, onorabilitate; 3) grijă, mi-nuţioţiozitate; libertate de conştiinţă, libertatea de a profesa ori nu o religie.
constîpă (a se) v. (lat. consiipare, a astupă). Medic. A se încuiâ, a se opri eşirea afară cu şezutul.
constlpaţiune s. f. V. preced. Incuiere; neputinţa de a eşi afară cu şezutul.
constipat, ă adj. Care sufere de cons-tipaţie.
constipător, oare adj. Care produce cons-tipaţie.
constituantă s. f. V. urm. Adunare legislativă (Cameră şi Senat) anume alese spre a modifică constituţiunea (2).
constitui (a) o. (lat constituere, a întemeiâ, a statornici). A întemeiâ, a formă, a întocmi, constituit, ă adj. Format, întocmit, constituţie s. f. V. constituţiune. constituţional, ă adj. V. constituţie. După constituţie; cum cere constituţia (2).
constituţionalitate s. f. Starea conformă cu constituţiunea (2).
constituţiune (şi constituţie) s. f. V. constitui. 1) întocmire, alcătuire, formă; 2) legea fundamentală, după care este întocmită guvernarea unei ţări sau naţiuni; (constituţiunea României a fost întocmită în 1866 după cea Belgiană).
constitutiv, ă adj. De constituire; de întocmire, de înfiinţare, conştlut, ă adj. Cu bună ştiinţă, constrânge (a) v. (pref. lat. con, împreună; rom. strângere). A strânge din toate părţile; a forţă, a sili.
constrângere s. f. Forţare, silire. constrâns, ă adj. V. preced. Forţat, silit, construcţie s. f. (lat. dela con, împreună; struere, a zidi). 1) Clădire, zidire; 2) alcătuire, aşezarea părţilor unui tot; 3) gram. aşezarea cuvintelor sau propoziţiunilor. constructor s. m. Cel ce costrueşte. construi (a) v. V. construcţie. 1) A zidi; 2) a combină, a face o construcţie; 3) geom. a desemnă o figură geometrică sau a o întocmi ; 4) gram. a forma propoziţii sau fraze, construire s. f. Acţiunea de a construi, construit, ă adj. V. construi. 1) Zidit; 2) întocmit, alcătuit; 3) desemnat după reguli geometrice.
consul s. m. (lat. coşul, numirea a doi magistraţi principali din Roma antică). Reprezentant al unei ţări streine, cu scop de a proteja pe supuşii ţărei ce el reprezintă şi a Ie viză paşapoartele. ‘
con
159
con
consular, ă adj. De consul, ce se raportă la consul şi la autoritatea lui.
consulat s. n. Autoritatea sau reşedinţa consulului.
consult s. n. V. consultă. 1) Sfat; 2) medic. întrunire de medici spre a se pronunţa asupra unei boalc si a tratamentului de urmat.
consultă (a se) v. (lat. consulta, are, a desbate mult, a deliberâ). 1) A întrebă; 2) a cere sfatul cuiva; 3) a se consultă, a se sfătui; 4) a cercetă texte, cărţi, autori.
consultaţiune s. f. V. preced. 1) Sfat, po-, ' uire; 2) meclic, cercetarea unui bolnav; 3J‘ opinia urmi avocat asupra unei afaceri.
consultativ ă adj. 1) De povăţuire; 2) cu care se consultă.
consultător, s. m. Povăruitor, sfătuitor, consum s. n. V. consumă. Societate de consum, care procură Asociaţilor produse şi articole de consumaţie (2).
consumă (a se) v. (lat. consumere, a cheltui, a mistui). 1) A nimici prin întrebuinţare ; a (se) sfârşi, a (se) termină; 2. jurid. a făptui, a săvârşi. 3) a mistui, a arde de tot; 4) fig. a mânca, a bea; 5) a se istovi, a slăbi.
consumare s. f. 1) Acţiunea de a (se) consumă.
consumaţie s. f. 1) Mistuire, terminare ; 2) fig. mâncare, băutură ; 3) comerc. vânzare, desfacere ; 4) uz, întrebuinţare.
consumator, oare adj. 1) Cel ce consumă;
2)	cumpărător (de alimente), consunantă s. f. V. consoană. cont s. n. V. compt. 1) Socoteală 2) însemnare de plată; 3) contabil, partidă în registrul maestru de debit şi credit pentru fiecare fel, de operaţii; 4) fig. credit; 5) fig. a da cont, a răspunde; 6) a tine cont, a lua în consideraţie, în seamă.
conţ s. u. (lat. dela conus, con). Mănuachiu, sul de coaie de hârtie pentru scris ; testea de coaie. V. şi condu. — Şi Ungurii zic konc contă (a) v. prescurtare din comptă). V. compt ă.
contabil s. m. V. comptabil. contabilitate s. f. V. comptabilitate. contact s. n. (lat. contactus (din contingo> a atinge). Atingere!
contanglos, oasă, adj. V. preced. Medic. Pe care nu trebue a se atinge (boală); molipsitor, care se ia prin atingere; fig. care are înrâurire asupra altora.
contagiune s. f. 1) Atingere; 2) mo-lipsire.
contamina (a) v. (lat. contaminare, a amestecă, a mânji). Medic. A (se) umple, a molipsi de boală, a răspândi boaia.
contaminare s. f. V. preced. Umplerea de boale, molipsire.
conte s. m. (prescurtare din fr. comte, dela lat. comes, itis, însoţitor, tovarăş). V. comite.
contemplă (a) v. (lat. contemplări). A privi mult; a privi cu admiraţie şi îndelung, contemplaţiune s. f. Faptul de a contemplă, contemplativ, ă adj. Care contemplă mult sau este de contemplat.
contemplator, oare adj. şi s. Cel ce contemplă.
contemporan adj. şi s. (lat. con, împreună; tempus, timp). Din acelaşi timp; care tră-eşte aceiaşi vreme cu altul. V. Contimporan.
contencios, oasă adj. şi s. (lat. conten-tiosus, în desbatere, în litigiu (dela contendo, ere, a întinde tare, a face sforţări, a luptă) Jurid. Instanţă de desbateii asupra unor fapte, sau acte ori afaceri, ce ,trebuesc judecate; biurou care.se ocupă de mersul proceselor unei întreprinderi; Contencios administrativ, secţiune a Curţii de Casaţie, care judecă ilegalitatea comisă de o autoritate faţă de funcţionar.
conteni (a) v. (laţ. dela contero, ere, ^ slei, a istovi). A încetă, a (se) termină, a (se) sfârşi. (Ca ital, contenuto, contenere) — a contenit ploaia, durerea.
contenire s. f. V. prec. încetare, sfâr-şire.
contenit, ă adj. V. prec. încetat, sfârşit, — a contenit durerea, ploaia, etc.
conteş s. n. (lat. dela contego, contexi, contegere, a acoperi). îmbrăcăminte lungă şi cuprinzătoare, brodată |i îmblănită, cum se purta în timpurile vechi. — Şi Polonii zic contus.
contesă s. f. V. conte. Femeea contelui, contestă (a) v. (lat. contestări, a cere probă, a cere dovadă). A tăgădui cuiva un drept, a negă veracitatea unui fapt; a tăgădui, a nu recunoaşte — se contestă o alegere (sau un drept) ca nelegal.
contestabil, ă adj. Care ar puteâ să nu fie recunoscută; care poate fi tăgăduit.
contestaţiune s. f. V. preced. Jurid. 1) întâmpinare ce se poate face Ia punerea în executare a unei hotărâri definitive ; 2) tăgăduire, negare de a recunoaşte ceva ca drept sau legal.
contestat, ă adj. Contra cărui s’a făcut o contestaţie, i s’a tăgăduit dreptul ca neîntemeiat, nelegal.
context s. n. ţfr. contexte). Uter. Cuprinsul unei scrieri în întregime ; parte de text caie stă în legătură cu ceeace procede sau urmează, i
con
160
con
contextură s. f. (fr. contexture (V. ■preced. Legătura între părţile ce formează cuprinsul unei scrieii; fig. contextură unui discurs.
contiguitate s. /. (fr. contiguitâ, dela lat. contingo, a atinge). Starea de atingere, de contact a două lucruri.
contimporan ă adj. V. contemporan. „Contimporanul“ revistă literară apărută pela 1§80, în Iaşi.
conţinător, oare adj. Care conţine, conţină s. f. V. concină. conţine (a) v. (lat. con, împreună; rom. ţine). A ţine înăuntru, a cuprinde în sine.
continent s. n. (fr. continent, dela lat. con, împreună ; tenere, a ţine). Geogr. întindere foarte mare de pe faţa pământului, care e despărţită de alte asemenea întinderi, plin oceane sau mări şi are un caracter deos.bit al climei şi al solului: Europa, Asia, Africa America şi Oceania sunt cele 5 continente. America se mai numeşte şi continentul nou.
continental ă adj. Ce pe continent sau privitor Ia continent.
contingent s. n. (lat. dela contingere, a atinge, a ajunge 1^. Milit. Numărul de tineri, cari au atins vârsta de a fi chemaţi la serviciul militar; fig. număr sau, cantitate ce se ia la intervale anume; filosof, ceeace poate sau nu poate să se întâmple, să fie.
continuă, a v. (lat. continuare); A urma înainte, a face să urmeze înainte (o lucrai e sau o stare); a prelungi.
continuator, oare adj. şi s. Care urmează înainte ; urmaş ; care duce mai ’nainte »(o lucrare).
continuitate s. f. V. preced. Urmare mai departe; înlânţuire, urmare neîntreruptă, conţinut s. n. V. conţine, cuprins, continuu, ă adj. şi adv. V- continua. Neîntrerupt, întruna, mereu.
contoar s. n. (fr. comptoir, citit comptoar). 1) Biurou unde se înscriu primirile de bani şi se primesc bani (dela o afacere, întreprindere) ; 2) agenţie de comerţ într'o ţară streină ; 3) masă specială pentru scris la contabilitate.
contopi (a se) v. (lat. con, împreună; rom. topi). 1) A topi împreună; 2) a amestecă deplin; a se uni com lect. contopire s. f. Acţiunea de a (se) contopi, contopit, ă adj. Amestecat deplin unul într’altul (substanţe, sume, partide .
contor s. m. V. conta şi compt. Aparat (maşină) de socotit; maşină care înregistrează, „are arată cantitate! ce se consumă (de electricitate sau de alt ceva), contorsiune (lat. contorsio, onis, întor-
tochere, întorsătură). 1) Mişcare de contrac-ţiune puternică a muşchilor; 2) strâmbătură la corp, la faţă; Uter. încâlcire (de stil), contoş s. n. V. conteş. contra prep. (lat. contra). împotrivă, opus. contra-amiral s. m. V. amiral. 1) Ofiţer supe.ior de marină, cu un grad mai mic de cât amiralul; 2) vasul ce el comandă.
contrabalanţâ (a) v. (din contra-\-balanţă după fr. contrebalancer). 1) A cumpăni; 2) a echilibrâ; 3) a compensa; 4) a opune contra.
contrabandă s. f. (spaniol contra, împotriva ; bando, ordonanţă). Negoţ contrar >■-donanţelor guvernului; negoţ pe furiş, pe ascuns (dintr’o ţară în alta).
contrabandist s. m. V. preced. Cel ce face contrabandă.
contrabas s. m. (lat. contra, opus ; bas). Muzic. 1) Instrument de coarde, cu sunete mai jos cu o octavă de cât basul obicinuit • 2) cea mai joasă voce de bas.
contrabasist s. m. CeJ ce cântă cu contrabasul.
contracciu, s. m. V. contract. 1) Cel ce transmite un contract altuia; 2) contractant, contract s. n. (lat. contractus, învoială).
1)	Actul scris, de învoială între contractanţi;
2)	învoiala însăşi pentru o afacere, vânzare, închiriere, etc.
contractă (a) v. (lat. contractus, unit; dela con, împreună ; trahere, a trage — contra-here, a uni, a’şi trage, a se învoi). 1) A se învoi, a face o învoială cu cineva; 2) a’şi atrage, a’şi apropia (o deprindere, o boală);
3)	fizic; a (se) strânge, a (se) sgârci, a (se) micşoră; 4) a rncordâ; 5) a reuni două vocale sau două silabe spre a formă una.
contractant, ă adj. şi s. 1) Cel ce face contract cu un altul; 2) cel ce contractează (2).
. contractat, ă adj. V. prec. 1) Strâns, diminuat ; 2) molipsit.
contracţiune, s. f. Anat. încordarea prin strângere a muşchilor, nervilor ; gram. reducerea prin prescurtare a două silabe sau două sunete : d’urf, p’un.
contradans s. n. (fr. contredanse). Al doilea cadril (dans), în timpul unui bal.
contradicţie s. ţ. (lat. contra dictio, zicere). Zicere în contra; împotrivire, opunere.
contradictor s. m. Care contrazice; împo-trivitor. '
contradictoriu adj. şi adv. Prin contrazicere; cu discuţie contra şi pentru.
contrafăcâtor, oare adj. (prefix, lat. contra, în contra ; rom. facere). Cel ce face contra; cel ce săvârşeşte o contrafacere, contraface (a) v. V. preced. 1) A falşificâ ;
2)	a reproduce un lucru sau o vorbire cu înţelesul sau cu cuprinsul schimbat; 3) a imită.
contrafacere s. f. V. preced. Acţiunea de a contraface ; schimbare, falsificare.
contrafăcut, ă adj. Schimbat, falşi .icat, imitat.
contrage (a) v. (forma rom. dela contractă). V. contractă.
contragreutate s. f. (rom. contra şi greutate). Greutate opusă; greutate de cumpănire.
contralovitură s. f. (rom. contra şi lovitură). Lovitură cin paitea opusă ; fig. preîntâmpinare la o acţiune care ar lovi, contralto s. m. (italian contralto). Music. Cea mai groasă voce de femee.
contramanda (a) o. dat. contra şi man-dare (dela manum, do) a însărcina, a ordonă). 1) A retrage un ordin, o însărcinare dată; 2) a amână (o solemnitate, o serbare, o reprezentaţie).
contramandare s. f. Faptul de a contramanda.
contramandat, ă adj. (V. contramanda). Amânat sau suspendat.
contramarcă s. f. (compus; contră şi marcă). Semn adaus la un bilet, ce dă drept la intrare de spectacol sau la o cumpărare.
contramarş s. n. (contra şi marş). Marş în urecţie opusă.
contra-ordin s. n. V. contra şi ordin. Ordin opus altui ordin dat.
contra-partldă S. f. V. contra şi partidă. O paitidă din nou, contra celei precedente sau contra altei partide.
contrapunct s. n. (cuv. italian]. Muzic. Arta de a face o compoziţie muzicală în două sau , mai multe partide ; compoziţie făcută după regulele de contrapunct.
contraprolect s. n. (după fr. contrapro-jet). Proiect contrar altuia.
contrapropunere s. f. (compus : contra şi propunere). Propunere contrară, opusă alteia.
contrar, ă adj. ş adv. (lat. contra, împotrivă . Opus, dimpotrivă; protivnic.
contraria (a) v. (fr. contrarier, dela la', contra). A fi sau a sta contra; a sta împotrivă.
contrarletate s. f. (fr. contrar.ete). împotrivire ; stânjenire. contrariu, ie adj. V. contrar. contraschimb s. n. (compus: contra şi schimb). Schimb reciproc.
contrasemna (a) v. (compus contra şi semnă). A semnă lângă, împreună ; a semnă un act în calitate de inferior responsabil, pe lângă semnătura superiorului.
contrasemnare s. f. Acţiunea de a contrasemna.
contrast s. n. ('r. contrast, din lat. .contra, stare). Deosebire opusă, înfăţişare cu totul altfel de cât o alta: este contrast între alb şi negru ; avar şi risipitor, etc.
contrastă (a) v. V. preced. A avea înfăţişare sau a fi cu totul opus, cu totul altfel de cât altul fizic, moral, intelectual.
contraveni (a) v. (fr. contravenir). A lucră contrar unor ordine, dispoziţiuni sau legi; a face o abatere, o călcare de lege sau de regulamente..
contravenţlune s. f. V. preced. Călcare de regulament sau lege; faptă contr.-ră legei sau regulamentelor; neîudeplinirea unei înda-riri prevăzute de lege sau regulament.
contrazicător, oare adj. V. contrazice. Cel ce conirazice.
contrazice (a se) v. (compus: contra şi zicere). A zice contra de cum zice altul; a se contrazice ; a spune contra de cât altă dată; fig. a se împotrivi.
contrazicere s. f. Acţiunea de a (se) contrazice.
contribuabil s. m. V. contribui. 1) Cel ce contribue; 2) cel ce plăteşte o contribuţie (dare cătră stat, comună).
contribui (a) v. (lat. contribuere, dela con, împreună; tribuo, ere, a da, a destină,-a împărtăşi). 1) A da sau a lua parte împreună cu alţii la ceva ; 2) a plăti dările cătră stat; 3) a sprijini, a ajuta, contribulre s f. Acţiunea de a contribui, contribuitor, oare adj. Părtaş împreună la ceva ; ajutător la ceva.
contrîbuţiune s. f. V. contribui. 1) Dare cătră st:t; bir 2) fig. ajutorare la ceva.
control s. n. (fr. contre, opus; role, registru). 1) Registru în dublă partidă care verifică socotelile şi împedică de a se face greşeli ; 2) verificare de socoteli; 3) inspecţie.
controla (a) v. V. preced. A verifică; a inspecta ; a supravegheâ ; a cercetă.; controlare s. f. Acţiunea de a controlâ. controlat, ă adj. 1) Verificat; 2) su. ra-vegheat de aproape, cercetat.
controlor s. m. Funcţionar însărcinat să controleze, să verifice, îndeplinerea îndatoririlor puse de legi şi regulamente ; funcţionar fiscal pentru a verifică încasările dărilor.
controversă s. f. (lat. dela contra, îndărăt, opus; versus, întors). Desbatere, contestaţie asupra unei chestiuri sau opinii (mai des de ordin teologic >au ştiinţific).
controversa (a) v. V. preced. A desbate, a discuta şi a combate o opinhin \
11
con
162
• con
controversat, ă aaj. Supus controversei; ce nu este stabilit definitiv.
contur s. f. (fr. contour). 1) Forma de jur împrejur; marginea de jur împrejur a unui luciu; 2) fig. formă nelămurită ; urmă.
contuzionâ (a) v. (lat. contusio, onis, lovitură tare de ciomag, dela contus, par). A lovi pe cineva tare ca să rămână urmă, vâ-nătae.
contuzionat, ă adj. V. preced. Cu urme de lovituri tari ; cu vână;ăi de loviri.
contuzlune s. f. Urmă rămasă pe corp, după o lovitură dată cu un băţ sau cu alt obiect tare; vânătaie din lovitură, zdrelire."
convalescent, ă adj. şi s. (lat. convalesco, ere, a luă puteri, a prinde putere). Medic. Cel ce începe a prinde puteri după o boală grea.	_
convalescenţă s. f. V. preced. Starea de întremare, prindere de puteri (când omul e încă slab după o boală grea).
convenabil, ă adj. şi adv. (lat. convenio,. ire, a se potrivi), Potrivit, prielnic; -bun de primit.
conveni (a) O. V. preced. î) A se potrivi;
2)	a fi de acord; 3) a se învoi; 4) a piimi o propunere ; 5) a fi prielnic.
convenienţă s. f. (fr. convenance). 1) în-găduire, acord; 2) cuviinţă; 3) formalitate de bună cuviinţă între oameni.
convenit, ă adj. V. conveni. Admis, primit, căzut la învoială, tocmit.
convenţional, ă adj. şi adv. V. convenţie. După convenţie ; după cum se poate cădea la învoială.
convenţie, convdnţlune s. f. (lat. conven-iio). 1) înţelegere, învoială între mai mulţi; 2) tratat de raporturi între State; 3) obici-nuinţă de raporturi sociale.
converge (a) v. (lat. convergete, a se întoarce împreună (dela cum şi vergere). A tinde, a ţinti spre un acelaş punct (fizic, despre raze de lumină; geom. linii; logic idei, raţionamente), convergent, ă adj. Care converge, convergenţă s. f. Direcţiunea comună către acelaşi punct. V. converge.
conversă (a) v. (lat. conversari, a vizită, a umblă cu cineva). A vorbi prieteneşte cu cineva, a sta de vorbă.
conversaţie s. f. V. preced. Şedere la vorbă; schimb de păreri între mai mulţi; felul de a sta de vorbă.
conversiune s. f. (lat. conversio, mişcare de învârtire; întoarcere, schimbare). Mutare dintr’un Ioc în altul: financiar, mutarea, schimbarea unei datorii dela un loc şi dintr’o
formă în alta; jurid. schimbarea unui act în altul; teolog, schimbarea da credinţă religioasă. Arta milit. Schimbare de front, întorsătură.
converti (a) v. (lat. convertere, a învârti, a schimbă). V. preced. A face o conversiune; teol. a trage spre o credinţă ; fig. a înduplecă.
convertibil, ă adj. V. preced. Care se converteşte sau şe poate converti, convertire s. f. Acţiunea de a converti, convertit, ă adj. V. converti şi conversiune. 1) Schimbat, trecut dintr’un loc sau dintr’o formă, ori dela o credinţă la alta; 2) fig. înduplecat, ademenit.
convertitor, oare adj. Care converteşte sau vrea să convertească.
convex, ă adj. (lat. convexus). Cu suprafaţă rotundă şi bombată, umflată, bulbucată.
convexltate s. f. 1) Starea, felul de a fi convex; 2) suprafaţa bombată, umflată a unui obiect. .
convicţiune s. f. (fr. conviction, dela lat. convictio). 1) Efectul ce produce în suflet o probă vădită; 2) certitudine raţională.
convieţui (a) v. (lat, con, împreună; rom. vieţui), A trăi împreună., convieţuire s. f. Vieţuirea împreună, convingător, oare adj. V. convinge. Care convinge. ;.
convinge (aj v. (lat. convinco, ere). A încredinţa pe deplin.
convingere s. f. Deplină încredinţare. convins, ă adj. Deplin încredinţat, convocă (a) v. (lat. convocare, dela con, împreună; no care, a chemă). A chemă împreună pe mai mulţi (la o adunare sau consfătuire).
convocare s. f. V. preced. Chemare către mai multe persoane spre a se întruni, convocat, ă adj. Chemat să se întrunească, convoiu s. n. (fr. convoi, dela con, împreună; voie, cale, drum'. 1) Mulţimea ce merge pe stradă şi conduce la groapă un mort; 2) număr de vapoare de comerţ cu es-i orta lor în mers; 3) număr de arestaţi sau de prizonieri cu escorta lor; 4) coloană de piovizii sau de muniţii; 5) grup de călători conduşi spre anume loc.
convolvulacee pl. (lat. deli eonvolvere, a învălătuci). Bot. Familie de plante agăţătoare.
convorbi (a) v. (prefix lat. con, împreună; rom. vorbi). A sta de vorbă, a se sfătui împreună.
convorbire s. f. Voibire între doi sau mai mulţi; sfat; înţelegere. «Convorbiri Literare». Revistă literară a soqietăţii „Junimea" din Iaşi (dela 1878).
convorbitor, oare adj. Cel care slă de vorbă, sfătueşte, cu altul.
convul&iune s. f. (lat. cohvulsio, Vnis). Contractare puternică şi fără voie a muşchilor; zvârcolire de suferinţă mare; Fig. Mare agitaţie, zbucium, convulsiv, ă adj. CU convulsiuni. coopera (a) v. (lat cooperări). A lucră împreună la ceva; a luă parte la o afacere, la o lucrare (de comerţ, etc).
cooperativ, ă adj. V. preced. La care iau parte mai mulţi; de întovărăşire; Societate Cooperativă, societate cu scop bancar sau comercial, în care membrii ce contribuesc cu sume se pot uneori retrage.
cooperator adj. Ce ce lucrează împreună cu altul sau cu mai mulţi.
coordonâ (a) v. (fr. coordonner, din lat. coordinare, a aşeză la.rând). ,A aşeză lucruri după locul ce trebue să ocupe fiecare; a pune în ordinea trebuitoare şi potrivită.
coordonare s, /'. Acţiunea de a coordonâ, sau starea coordonată.
coordonată s. f. V. coordonat. Aşezat după cum trebue; gram. propoziţie cu înţeles corespunzător alteia.
coordonate şi geom. Elementele necesare pentru a fixa poziţia unui punăt pe un plan sau în spaţiu.
copac pl. copaci s. m. (lat. dela cupa, doniţă, cofă, prin forma copac, cepac = ca o cofă). Arbore gros; pom care nu dă roade. Şi Bulgarii şi Albanezii zic kepak.
copăcel s. m. Bot. Plantă cu flori colorate felurit — balsamină.
copăcel s. m. 1) Arbore mic; 2) copăcel! exclam, la copiii mici pen'ru a sta în picioare, copaciu s. m. V. copac. copae s. f. (lat dela cupa, vas de lemn scobit, doniţă, cupă). Vas de lemn scobit; mică albiuţă, trocuţă; căuş; albia unde curge făina la moară.
copan s. n. (daco-gr. dela kope, spinteca-tură, tăetură). Bucată mare de carne; cios-
vârte.
copărtaş adj. (prefix lat. co, împreună; rom. părtaş), impreună părtaş, la o faptă sau la câştig.
copcă s. f. (lat. dela capto, a prinde). 1) încheetoare ca un cârlig mic, ce prinde în tăetura de încheiat; 2) încheetoare dela o carte; 3) tâetută fâculă în ghiaţă spre a putea adapa vitele; de aci dus pe copcă, per-dut pentru totdeauna; 4) obadă; 5) mold. săritură de galop (dela hop).
copai (a) v. (daco-gr. dela kope, săpătură, tăiere). A prăşi (a doua oară) porumbul.
copaie s. f. (lat. dela cupa, vas de lemn doniţă . 1) Albiuţă de luat făină; 2) lada în care curge făina la moară, copăit s. n. Faptul de a copăi. copeica s. f. (slav rus, kopeika). Diviziune monetară cu valoare de a o suta parte dintr’o rublă.
coperi (a) v. (lat. cooperire, a acoperi). A înveli, a pune înveliş.
coperlş s, n. V. preced. înveliş, acoperişul casei.
copertă s. f. V. coperi. 1)'învelişul unei cărţi; foaea cu titlul unei cărţi; 2) plic, îrive-litoare din hârtie pentru a închide în ea o scrisoare.
cdpla s. f. (gr. kopis, cuţit de sacrificiu). Bis. Cufitaş în formă de vârf de suliţă, ce . serveşte la tăierea de mici părticele din pres-cure, când preotul oficiază liturghia.
copiă (a) v. (lat. dela copia, înmulţire, a-bondenţă). 1) A face mai multe lucruri la‘ fel cu altul, întocmai după făptura altuia ; 2) a reproduce, a imită la fel; 3) a scoate pe hârtie forma unui desemn; 4) şcolar, a face o lucrare după carte sau după lucrarea altui şcolar; 5) a scrie întocmai după alt cineva.
copie s. f. V. preced. Reproducere întocmai, la fel cu alta (scriere, desemn, lucru).
copier s. n. Cornerc. Registru cu file de hârtie f. subţiri şi' numerotate, ps cari comerciantul copiază scrisorile sale de afaceri, umezind puţin foiţa, punând sub ea scrisoarea şi apăsând apoi cu putere registrul la presă.
câpil pl. copiii s. m. (lat. dela copulo, a uni, a împreună, a face legătură de orice fel, propriu şi fig.). 1) Ţiţină, proeminenţă; 2) clempuşul dela uşă în care se prinde clanţa;
3)	anat. omuşorul, mică proeminenţă cărnoasă ce atârnă în cerul gurii; 4) bot. vlăstar, sau lăstar. V. şi urm.
copil s. m. (lat. co, împreună pullus, puiu).
1)	Puiul de om; 2) fiu; 3) băiat până la 12 ani; 4) moştenitor; 5) vechiu. fecior în casă (la domn); 6) fig. ţîţînă de uşă (V. copil); 7) vârful leucei; 8) mânerile scoabei dulgherului; 9) bastard, copil nelegitim—în Maramureş — de sigur aceasta a fost accepţiunea mai veche, în loc de filius, fiu.
copilă s. f. V. preced. Copil de sex fe-meesc, fetiţă.
copilandru s. m. Copil mare, adolescent copilăresc,- ească adj. De copii, pentru copii ; fig. neserios, uşuratec, naiv.
copilăreşte adu. Ca copiii, cum fac copiii; fig. neserios.
copilări (a) v. 1) A fi copil; a petrece viaţa de copil; 2) a se copilări, a face ca copiii
164
cop
cop
ceva; a spune naivităţi sau vorbe neserioa e copilărime s. f. Mulţime de copiii, copilăros, oasâ adj. în felul cum sunt copiii; naiv, neseiios. copilaş s. m. Mic copil, copileţ s. m. 1) Vlăstar eşit dela tulpina unui pom ori păpuşoi (copchileţ); 2 ('mic copil, copiliţă s. f. Fată mică, feţişoară, copios,Joasă adj. (lat. copiosus,dela copia, abondenţă). Abondent, din belşug, (despre masă).	,
copist s. m’. V. copia. Funcţionar inferior, care copiază, scrie ce i se dă de către şef.
copită s. f. (lat. dela cubitus, cot, articulaţie anatomică). Unghia tare dela picioru calului, cu osul ce este în lăuntrul ei; idem la alte animale; iran. unghie f. mare.
copleşi (a) v. (lat. dela complector, corn- , plexus sum, a cuprinde, a înconjură). A cuprinde, a năvăli peste, a acoperi cu totul ; a împovorâ.
copleşire s. f. Cuprindere; năvălite peste; împovorare.
copleşit, ă adj. Cuprins de; acoperit de tot; împovorat.
copleşitor, oare adj. împovorător, cuprinzător.
copoaică s. f. V. copoiu. Căţea de vânătoare.
copolu s. m. (lat. co-pius, cu devotament, cu credinţă). Câne de vânătoare credincios, care aleargă şi descopere vânatul; fig. iron. agent dectiv de poliţie. Şi Ungurii zic ftopo»^ coporle s. f. (lat. dela capere, a apucă). Mânerul dela coasă, ce se apucă cti mâna dreaptă.
coprinâ s. f. (dela gr. kopreion, de băligar). Bot. Floare zisă şi narcisă.
coprinde (a) v. (lat. co, împreună; prendo (prehendo) a prinde, a apuca). 1) A îmbrăţişâ complect; 2) a ocupă; 3) a acoperi complect; fig. a pricepe, a înţelege; 4) a apucă (frica).
coprlndere s. f. V. preced. 1) Apucare;
2)	ocupare; 3) năvălire; 4) conţinut.
coprins, ă adj. 1) Apucat; 2) ocupat; 3) acoperit; 4) năvălit; 5) s. n. conţinutul, întinderea ; 6) fig. avere; cu avere, bogat, coprinzător, oare adj. Care coprinde, coproprietar s. m. (prefix lat. co, î npreună; rom. proprietar). Proprietar împreună cu altul pe o avere.
coproprletate s. f. V. preced. Proprietate ce aparţine la mai mulţi.
copt, coaptă adj. (lat. cactus, copt). 1) Copt în cuptor; 2) fruct copt, ajuns Ia maturitate ; 3) fig. matur, vârstnic; serios; s. n. stare de maturitate.
coptoroşit, ă adj. (dela copt;. Copt, uscat şi găunos (fruct, arbore).
coptură s. f. V. copt. 1) Aliment copt în cuptor; 2) puroiu dela o bubă umflată ; 3) coacere.
copulă s. f. (ir. copule, din lat. copula, a uni). Logic. Cuvânt ce uneşte atributul cu subiectul; verbul a fi, este, formează o copulă în propoziţiuni.
copulativ, ă adj. V. preced. Ce serveşte diept copulă; prin copulă.
cor ş. n. (gr. choros, cor de cântăreţi şi de dănţuitori). 1) Antic. Horă' de persoane ce cântau şi jucau după cadenţa cântecului; 2) Muzic. Trupă de cântăreţi ce execută împreună cântări armonizate; 3) cântec executat de mai multe voci; 4) locul unde cântă corul în biserică; 5) poezie lirică în tragediile vechi. 6) fig. strigăt de mai multe voci.
corabăţică s. f. (lat. dela collibetere, a plăcea). 1) Bot. Numire dată floarei albastre zisă cicoare sau albăstriţă de câmp; 2) Zool. Cioară albastră, un fel de pasăre al-bastiă.
corabie s. f. (dela lat. carr, car, căruţă ; a, cu; velum, pânză; — de aci grec .carabia cit. caravia (cuvântul este format însă de Italieni). Luntre mare cu pânză; vas plutitor, care merge prin puterea vântului,- ce suflă a-supra pânzelor atârnate de catarguri.
corăbler s. m. Cel ce ştie să coducă o corabie.
corăbioară s. f. 1) Corabie mică; 2) pi-prăjituri mici, din p astă făinoasă, cu forme diferite (de semilună, sau corăbioară). coral, ă adj. V. cor. Pentru cor, de cor. coral, coraliu s. n. (gr. korallion). Un fel de polypier (vietate de mare) din suportul căror se fabrică mărgele şi bijuterii roşii, albe sau negre; mărgean.
coran s. n. (arab koran, carte). Cartea ce conţine legea religiei Mahometane.
corasan s. n. (turc). Cuvânt din localitatea Khorasan.
coraslă s. f. (lat. colostru). Primul lapte ce se mulge după fătat; 2) lapte închegat, stricat.
corăsll (a se) v. V preced. A se face coraslă, a se închega laptele stricat.
corb s. m. (lat. corvus, corb). 1) Cioară complect neagră; 2) varietate de struguri negri ; 3) pl. fig. oameni rapa.i; 4) fig. negru tare. corblu, e adj. Cum e corb 1. corboaică s. f. Femeia corbului, corbuleţ s. m. Mic corb. corchezl (a) v. (stricat, din crocezi cro-cezare, croceşare). V. corci.
cor
165
cor
corci (a) v. (diformat di. vorba croce, cruce). 1) fnciucişâ speţa (de animale); 2) a ii bastard; 3) a degenera prin încrucişare iplantele).
corcle s. f. (lat. din croce, (crux). Covercă din beţe încrucişate.
eorclre s. f. V. preced. 1) încrucişarea de speţe animale; 2) degenerare ce speţă prin amestec cu altele, eorciţ, ă adj. Produs al corcirei. corcitură s. f. !) Produs al încrucişării de speţe; 2) speţă degenerată; 3) fig. deger.e-ia?, mic şi nedesvoltat. corciu s. n. V. preced. corcoaţă ?. f. (comp. curg-aţe). Treanţă, cârpogitură din care atârnă aţe.
corcodan s. m. (lat. corax — quidem, = la fel coraiu). Curcan negru (asemănat cu corbul cu coadă mare).
corcodel s. m. (lat. dela corax, corb, quidem, la fel'. 1) Pom cu fructe negre mici, din speţa prunelor; 2) alifie de corcoduş.
corcoduşă s, f. V. preced. Fructul de corcodel sau corcoduş.
cordar s. n. (lat. dela chorda, coardă, strună). Ferestrău încordat pentru dogari, butnari.
corcoli (a) v. (lat. corculum, drăguţ). 1) A alintă; 2) a creşte alintat şi prea îngrijit. Olt.
corcolit, ă adj. V. prec. Prea îngrijit, cordea s. f, (fr. cordelette, cordea). 1) Panglică, făşie lungă şi îngustă de mătasă;
2)	medic. Tenia, un verme f. lung ce se face în intestine.
cordelar s. m. V. preced. Fabricant sau vânzător de cordele, cordeluţă s; f. Cordea mică, îngustă, cordial, ă adj. şi adv. (dela lat. cor, inimă). Din inimă, cu prietenie strânsă; f. prieteneşte.
cordialitate s. f, V. preced. Prietenie din niinâ; strânsă prietenie.
cordon s. n. (fr. cordon, mică frânghiuţă (dela corde, frânghie împletită). 1) Frânghiuţă împletită (de mătasă) sau altfel; 2) c ngâtoare 11 rochii; 3) panglicuţă pentru atârnat o medalie, decoraţie; 4) fig. decoraţie, ordin; 5) milit. linie de posturi militare spre a opri trecerea.
cordonaş s. n. V- prec. 1) Mic cordon; cingătoare mică ; 2) miliţie de cordon (la 1834);
3)	soldat din acea miliţie.
corduc s. n. (din coardă). încordarea lim-bei la vite (boală).
corect, ă adj. (lat. correctus, dela rectus, diept). 1) Fără greşală, făiă cusur; 2) drept,
cinstit, nepătat, necompromis; 3) fig. exâct şi scrupulos.
corectă (a) v. V. preced. A îndreptă gre-şala; a îndreptă; şcolar, a vedea o lucrare şcolară indicându-i greşelile.
corectare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) corecţâ.
corectat, ă adj. îndreptat, corijat, corecţîonal, ă adj. (lat. correctio, îndreptare). Jj/ id. De îndreptare, pentru îndreptarea (celor ce fac abateii dela legi sau regulamente)—procese, pedepse; legi sau tribunal cc aplică pedepse minorilor spre a-i îndreptă.
corectitudine s. f. V. preced, şi corect. Starea sau însuşirea de a fi corect; purtare fără cusur, cinste.
corecţiune ş. f. (lat. correctio, îndreptare).
1)	Lucraiea de. a corecta ; 2) fig. pedeapsă . de îndreptare ; mică pedeapsă.
corectiv s. n. Care corige; îndreptător; un corectiv, mijloc sau măsură de îndreptare cum ar fi ; o pedeapsă, o mustrare, o a-mendă).
corector s. m. Tipograf. Cel ce face corectarea greşelelor de tipar la proba unei tipărituri.
corectură s.f.V. corectă. Tipogr. îndiep-tarea greşalelor la o probă de tipăritură, etc. Şcolar, corectare la desemn.
corelaţiune s. f. (lat. co, împreună, relaţie' raportare). Raport \apropiere) între teimeni, obiecte, expresii, etc.
corelativ s. n. (fr. corelatif). Care exprimă o relaţiune reciprocă; d. e. tată şi fiu—sunt termeni corelativi.
coreligionar, ă s. (prefix co şi religiune).
1)	De aceiaşi religie; 2) fig. de aceiaşi credinţă sau coloare politică, coreografic, ă adj. V. urm. De coreografie, coreografie s. f. (gr. choreia, danţ, joc, horă; grapho, a scrie). Arta de a învaţă cum se dansează, arta sau descr ier ea-jocurilor.
coresponda (ă) o. (fr. correspondre). 1)
 avea corespondenţă; a răspunde dela unul la altul (prin scris sau altfel); 2) a comunică, a trece dela un loc spre altul.
corespondent, ă adj. şi s. 1) Cel care corespunde ; 2) Cel ce ţine corespondenţă, trimite corespondenţe; şcolar. Persoana care îngrijeşte şi răspunde de purtarea unui şcolar în lipsa părinţilor lui.
corespondenţă s. f. (fr. correspondence).
1) Trimitere şi ptimire de scrisori; 2) scrisoare trimisă cuiva; 3) trecerea dintr’o încăpere în alta.
corespunde (a) v. V. coresponda. A avea corespondenţă cu cineva; 2) a fi exact sime-
cor
166
cor
trie (ca formă, ca loc, sau timp): unghiuri corespunzătoare; camere, etc.; 3) a comunica dela un loc la altul; 4) a fi în drept sau visavi.
corespunzător, oare adj. Care corespunde, coridor s. n. (spaniol corredor, dela cor-rere, a fugi). Sală îngustă şi lungă prin care se poate intra în mai multe camere la rând, sau care duce dela o încăpere la alta ir ai depărtată ; fig. trecere îngustă.
corifeu s. m. (gr. koryphaios, şef conducător, dela koryphe, vârf, creştet). 1) Şef (de partid sau de grupare politică)'; 2) personagiu dintre conducători (politici); 3) antic cel ce conducea corurile în tragedia greacă.
corigent, ă adj. (lat. dela corrigere, a îndreptă, a drege). Şcolar. Elev care trebue să dea un nou examen pentru a ’şi îndrepta nota la unul sau mai multe studii.
corlgenţă s. f. V. preced. Şcolar. Examenul de îndreptarea notei spre a putea fi promovat.
corijă (a) v. (lat. corrigere, a îndrepta). Şcolar. 1) A îndreptă greşeli la o lucrare şcolară; 2) a da examen pentru corigentă ;
3)	a îndreptă o vorbă, o afirmare greşită;
4)	a însemna greşelile; 5) fig. a (se) des-bârâ' de apucături rele.
corijare s f. V. prec. îndreptare; acţiunea sau mijlocul de îndreptare (mai ales cir înţeles de intelect sau moral).
corimb s. ii. (gr. korymbos, ciorchină de flori sau fructe). Bot. Numirea unei grupe de flori sau de fructe ale unei plante, ce se îm-preună' în forma unei umbrele. i corintîan, â ud . (gr. dela Korinth, cetate înfloritoare în Grecia, la golful cu acelaşi nume). Cel ce este din oraşul Corint.
corintic ă adj. 1) Din Corint; 2) stil arhi-tectoral, cel mai elegant şi mai ornat, având capitel cu 3 rânduri de foi de akantus. corist, ă s. V. cor. Care cântă în cor. corltă s. f. (lat. dela curro, a curge). Vas în care curge vinul din teasc. — Şi Slavii zic horite.
coriu s. m. (lat. dela coriarius, de piele, din lat. corium, piele). Medic. Boală de piele, numită rujeolă, zisă şi bubat mic, când pacientul trebue să stea la căldură şi să se înlesnească eşirea bubelor pe piele, căci altfel coriul se duce la inimă şi bolnavul moare.
corjl (a) v. V. coarja şi coajă. A luă coarja, depe ceva.
corjit, ă adj. Cu coarja luată, jupuit, coriza s. f. (gr. koriza). Medic. Numirea guturaiului din răceală adâncă la creer. corlă £. f. (lat. dela corax, corula, cioară
mică)i V. urm. Zool. Pasăre de baltă zisă şi găinuşă de baltă, ce se scufundă în apă când se vede îh pericol de a fi vânată.
coriată s. f. (lat. din corelata, din referre. relatum, a înturnâ, a răsfrânge, reîntoarce). 1) Poliţă dela coşul sobei sau cuptorului, pe care se aşează mici lucruri; 2) boltitură din lemne pe care se acaţă, se urcă viţa de vie;
3)	închisoare tare pentru vite, din pari şi nuele înşirate.
corii (a) v. V. corlă. A se cufundă în apă ca corla.
cormană s. f. (daco-gr. dela kormazo, a frânge, a despică, a crăpă). Scândură ca o aripă în dreapta plugului; care răstoarnă şi frânge brazda, o curmă.
corn s. m. (lat. cornus, i, corn (copac) şi cornu, us, corn de animale). Bot. 1) Arbore cu lemnul foarte tare; s. n. 2) pânişoară rotundă şi ascuţită la capete ca un corn de animal; 3) trompetă; corn de vânătoare;
4)	ţepuşă tare ce creşte pe capul animalelor cornute; 5) mânerele dela plug; 6) con de hârtie pentru pus cumpărături mici de băcănie; 7) orice lucru cu formă ascuţită; 8) fruntar în forma unui mic cub. ce pun pe frunte evreii' la rugăciune; 9) capătul semi-lunei; 10) capăt de prescure; 11) colţ dela stea; 12) Trans. colţ, unghiu.
comaclu s. m. V. prec. Cel ce ţine de coarnele plugului la arat.
cornărit s. n. Impozit vechiu pe capetele de vite.
cornăţel s. m. Bot. Plantă zisă şi ciulin, care are fructul lungueţ ca fructul cornului, foarte tare şi prevăzut cu ghimpi agăţători.
cornea adj. (dela corn, coarne). Pop. Numirea diavolului, care este închipuit ca un om-animal negru, cu coadă şi cu coarne.
comeclu s. n. Mic corn (con de hârtie pentru pus ceva).
cornee s. f. (lat. corneus, a, de corii, tare). Anat. învelişul exterior al ochiului, zis şi albul ochiului.
cornet s. n. (fr. cornet). 1) Mică trompetă (muzică); 2) mic corn făcut din hârtie pentiu pus bomboane, etc. s. m. milit. numire veche pentru ofiţerul de cavalerie.
cornişă s. f. (fr. corniche (cit. corniş) dela vorba corn). Archit. Ciubucul cel mai eşit înainte şi cel mai de sus, dela coronamentul (ornamentaţia superioară) a păretului unei construcţii, îndată sub acoperiş.
cornişor s. h. Bot. Numirea unei plante criptogame. zisă şi brădişor. cornlst s. m. V. corn. Milit. Soldat, care
cor
167
cor
dă semnale cu cornul, trompeta; cel care cântă cu trompeta.
corniţă s, f. V. corn. 1 dornul mic dela un animal; 2) speţă de struguri cu boabele ascuţite ca fructul cornului (1).
cornorat, ă adj. 1) Cu coarne; 2) fantastic, exagerat; 3) fam. trădat, înşelat de soţie sau soţ; 4) s. m. pop. diavolul. , cornut, ă adj. (lat. cornutus). Cu coarr.e: vite cornute.
cornută s. f. (fr. cornue dela vorba corn). Chim. Vas de sticlă, cu un gât lung în formă de corn îndoit în jos, ce serveşte pentru a face distilarea.
coroabă (şi coroambă) V. scoroambă. s. f. (lat. dif. din columba, porumbel). Porumbă, fructul porumbrelului.
coroagă s. f. (lat. dela corrugo, are, a zbârci). 1) Scoarţă de copac; 2) piele uscată de oaie.
coroană s. f. (lat. corona, cunună, coroană, dela gr. korone, lucru curbat, îndoit). 1) Ornament pentru pus pe cap, ca atribut al paterei suveranilor; (Coroana României este făurită din oţel dela un tun luat dela Turci în răsboiul pentru independenţă, din 1877-78), 2) cunună de flori sau de verdeaţă ; numirea unităţei de monetă în Ungaria şi Austria; 4) fig. suveranitate; 5) bis. cunună de glorie, aureolă ; 6) Coroana României, decoraţie înfiinţată în 188!; 7) cunună ca premiu şcolar; 8) creasta casei de ţară; (!) partea superioară a măselei.
corobcă s. f. (dim. dela corabia corăbucă). Cutie ca o luntre mică în care poartă mărfuri de vânzare prin sate, negustorii ambulanţi.
corobcar V. prec. Negustor ambulant cu corobcă. Mold.
coroborâ (a) v. (lat. corroborare, a întări — dela robur, tărie). Jurid. A întări, a sprijini un fapt cu alte fapte sau împrejurări, coroborare s. f. Acţiunea de a coroborâ. coroda (a) v. (fr. corroder, dela lat. ro-dere, a roade). Chimic. A roade treptat, a mânca, a găuri (apa tare roade metalele).
corogi (a) v. (lat. corrugo, are, a zbârci, a îndoi). 1) A îndoi, curbă; fig. a bate tare pe cineva.
corogit, ă adj. îndoit, scovârdat, (lemnul, scândura, etc).
coroiat, ă adj. V. coroiu. Curbat şi aplecat puţin în jos (nasul), acvilin (sau ca de coroiu).
coroiu s. m. (lat. dela corax, corb). Corb, cioară cu totul neagră; fig. ţigan mare.
corolă s. f. (lat. corolla, mica coroană). Bot. învelişul staminelor şi a pistilului, totalitatea petalelor ce constitue floarea.
corolar s. n. (fr. corollaire). Urmarea ce decurge dintr’o propoziţie sau temă ce a fost demonstrată (matern. logic).
coromâslă s. f. (lat. co -ţ- remusula, cu lopăţică — remuş = lopată). Lemnul bun flexibil, lătăreţ şi puţin îndoiţ, ce se aşazâ pe umăr, iar de capetele lui se atârnă greutăţi ce trebuesc duse (mâi ales vase cu lichide, căci nu se varsă prin acest mijloc de a le duce). V. cobiliţă.
coropişniţă s. f. (diformare .din conopis-teriţa sau conochiftervţă). Zool. Mic vierme de pământ, roşcat, cu multe picioare.
corovatic s. m. (lat. curo, a vindeca, notes, ghichitor, vrăjitor). Bot. Plantă amară, ce se pune în beutură (sau a cărei zeamă se bea) pentru a vindeca boale de 6tomac; zisă şi genţiană.
coroziune s. f. V. coroda. Roadere prin o substanţă corosivă.
, coroziv sau corosiv adj. V. preced. Substanţă care-roade, mănâncă,'distruge (un metal); fig. lit. înţepător, sarcastic.
corp s. n. pl. corpuri (lat corpus, cor-poris). 1) Trup omenesc; 2) partea alcătuitoare a unei fiinţe organice ; 3) sciinţ. orice substanţă organică sau neorganică; 4) unitate, asociaţie, grupă sau clasă de funcţionari: corpul profesoral, etc. 5) geom. figură ce înfăţişază un solid geometric; 6) gener. obiect; 7) milit. corp de armată, unitate militară care cuprinde două sau mai multe divizii; 8) unitate militară cu anume îndatorire ; detaşament, trupă; 9) parte principală dintr’o maşină — de pompă; 10) clădire osebită — corp de casă; 11) corpuri legiuitoare, Camera şi Senatul; 12) corpul diplomatic. ambasadorii sau miniştrii ce reprezintă ţări străine,
corporal, ă adj. De corp; pentru corp, trupesc.
corporaţiune sau corporaţie s. f. V. corp. 1) Grupare asociaţie de oameni ce au aceiaşi ocupaţie sau meserie; 2) localul sau sediul acestei asociaţii.	*
corpolent, ă adj. (lat. corpulentus). Plin la corp; gras; mare la corp.
corpolenţă s. f. V. preced. Starea de corpolent ; plinătatea corpului.
corpuscul s. n. (lat. corpusculum). Şciinţ. Corp f. mic, corpuşor.
corpuscular, ă adj. V. prec. Privitor la corpuscule; ca de corpuscule..
corsaj s. n. (fr. corsage). 1) Talia, trunchiul corpului omenesc dela subţiori până la şolduri; 2) partea "din rochie ce îmbracă această parte din corp.
cor
168
coş
Corsar s. m. (ital. dela corset, cursă, prin-zătoare). Pirat, hoţ de mare, care prinde şi jefueşte corăbiile.
corset s. n. (ff. corset. V. corsaj). Îmbrăcăminte femeiască, făcută din pânză tare şi din oase flexlibile de balenă, ce strânge mijlocul spre a-1 face subţire şi a da foi mă frumoasă corpului, (se zice însă că întrebuinţarea lui este dăunătoare sănătăţii, de aceea se şi părăsi întrebuinţarea lui), corsetier s. m. Fabricant de corsete, corsican s. m. Om din insula Corsica. cort s. n. (lat. cortex, învelitoare). Adăpost făcut din pânză prinsă pe beţe înfipte în pământ (pentru militari); 2) şatiă de ţigani;
3)	Cortul mântuirei, templu improvizat ca un cort la vechii Evrei — Sanctuar în templul din Ierusalim; 4) ca la uş . cortului (ocară, horă) ca la ţigani.
cortej, cortegiu, s. n. (italian, cortegio; dela corfe, curte (princiară, regală). Mulţime de persoane ce însoţesc pe cineva în semn de onoare; fig. mulţime însoţitoare.
coitel s. n. V. cort. Mic cort pentru a-părat de ploae, format din pânză prinsă pe vergele ce se închid, sau se deschid, după trebuinţă; umbrelă.
cortină s. f. (ital. cortina). Perdea mare care acopere vederea dinspre public pe scena teatrului.
cortorosi (a) v. V. cotorosi. corupător, care adj. V. corupe: Cel ce corupe.
corupe (a) v. (lat. corrumpo, ere, a strică» a distruge). 1) A strică (în înţeles mai mult moral); 2) a (se) dedă la stricăciuni, a deprinde la stricăciuni, la fapte imorale; 3) a ademeni prin daruri la o faptă rea.
corupt, ă adj. V. preced. 2) Sta icat, dedat la stricăciuni; 2) ademenit prin mituire (un funcţionar) să facă acte ilegale.
cofupere s. f. 1) Stricăciune; 2) ademeni, e prin daruri sm mită la o faptă rea. coruptibil, & adj. Caie se poate corupe, coruptibilitate s. f. Starea de a putea să se coiupă; putinţa d; a se strică.
corupţlune s. f. 1) Stricăciune morală; necinste; 2) organic, putreziciune, descompunere ; 3) ademenire la rău prin mituire.
corupător, oăre, adj. Care corupe; s. m. ademenitor la rău.
corvadă s. f. (lat cor vad a). 1) Muncă pe degeaba (clacă); 2) milif. munca de curăţenie în curtea cazarmei; fig. lucru greu neplăcut şi fără folos.
corvetă s. f. (fr. corvette). Marin. Nu-
mirea unui mic vas de resbel cu rangul între fregată şi bric.
coş (pl. coşuri) s. n. (lat. casis, împletitură, reţea). 1) Paner înpletit; 2) învelitoare, de perină; 3) învelişul trăsurei (burduful);
4)	horn ; 5) coşul pieptului, toracele format din îmbinarea coastelor; 6) coşul moi ii, lada în care se pun grăunţele spre a cădea. încet sub piatra de moară; 7) conţinutul unui coş (1); 8) împlttitură de nueluşe formând cuprinsul căruţei; 9) mică traistă de papură sau de altă împletitură; 10) pungă de hârtie.
coş s. m. (pl. coşi) (daco-gr. choos, proeminenţă, umflătură). Mică umflătură (bubiţă) pe piele.
cosac s. m. (lat. cos-ac — ca cutea). Numele unui peşte mic, ca o cute.
cosânzeana s. f. (daco-gr. ko—syn—zen== încă împreună cu zeus). Fiumuseţă femeiască nespusă, ca de zeitate; ca în poveşti de frumoasă. Iliana Cosânziana, zână foaite frumoasă din basmele poporului — ea are părul de aur.
coşar s. m. 1) Mare şi nalt coş, împletit din nuele (pătul), pentru păstrat păpuşoiul (porumbul); 2) împletitor de coşuri; 3) măturător de coşuri (4), hornuri; 4) staul, adăpost pentru vite; 5) fig. casă.proastă, poiată.
coşarcă s. f. (comp. rom. coş, suf. arca, Coş mare împletit din nuele, însă în formă încovoiată la fund, pentru cărat seminţe de legume, cereale, etc.
cosaş s. m. V. coasă şi cosi. 1) Cel ce coseşte iarba; 2) numirea unui gândac verde, ce trăeşte în iarbi şi sare foarte tare.
coşciug s. n. (baza coş şi lat. cingo, a cuprinde jur împrejur). 1) Sicriu (pentru mort);
2)	Mold. coşul căruţei; coş de papură.
coşcodan s. m. (rom. coş, burduf; codan, cu coadă mare). 1) Animal diform cu coada mare (maimuţoiu); 2) om diform, mare, sau cu chica mare.
coşcogea (mite> adj. (rom. coş, burduf; lat. cogere, a grămădi; sufix mi-te). Ca un burduf îndesat şi foarte mare.
coşcov, ă adj. V. coşcovi. Găunos, răscopt ; cu scoarţa răscoaptă şi gata să cadă, (un arbore, un părete, etc).
coşcovi (a se) v. (baza coş, umflat, lat. cavo. cavare, a scobi, a sparge). A se ridică scoarţa, coaja, de pe ceva (din cauza ve-chimei); a cădea cojile, a se jupui (un arbore, un păr.te); a se jupui vaiul cojit depe părete; fig. a coşcovi în bătăi, a bate până să se facă umflătură, vârci. coşcovit, ă bdj. V. preced. Găunos la
cos
169
cos
coajă şi gata a se jupui de vec/iime; fig. umflat de bătaie.
cosecantă s. f. (lat. co, împreună, v. secantă). Geom. Secanta complimentului unui
un,ghiu.
coşenilă s. /. (fr. coehenille, din lat. coc-
cinus, roş stacojiu). Zool. Insectă din care se extrage o coloare roşie stacojie. V. coc-cinelă.
coşer s. n. V. coşar.
cosi (a se) v. coasă. 1) A tăia eârba cu coasa; 2) fig. a nimici, a ucide — moartea coseşte; 3) a se cosi, a se atinge cu potcoava la picioare calul. — Slavii zic fcosift.
coşi (a) v. (deli vorba coş, umflătură). A umflă în bătăi; 2) a se coşi, a prezenta umflături la suprafaţă; a face coşi pe obraz.
cosin s. n. (lat. dela co -f- sinus, îndoitură, încovoiere). Geom. Sinus complimentar al unui unghiu.
cosit, ă adj. Lucru ce este cosit, tăiat cu coasa; s. lucrul cositului, cosirea.
. cosiţă s. f. (diminutiv din plural cozi, coziţe şi cosiţe — coade mici, codiţe — de aceia se întrebuinţează mult la plural). 1) Codiţă de păr, împletită din trei şuviţe (pep-tănătura femeiască; 2) plantă de câmp ce creşte prin iarba de cosit şi face în vârf un fel de spic pufos cu săminţe, ca o codiţă.
cosiţei s. m. Numirea unei plante din familia ombeliferelor, ce se mai chiamă şi balon el.
cositor s. n. (lat. co, împreună; sutor care coasă (dela suo, ere, a uni, a coase). Numirea metalului alb (stannum) ce se întrebuinţează la lipirea unor metale între ele, şi la spoitul vaselor de aramă; intră şi în compoziţia bronzului.
cositori (a) v. V. preced. A spoi un vas de aramă cu cositor ca să nu coclească, cositorire s. f. Lucrarea de a cositori, cosmetic s. n. (gr. kosmâtikos, de găteală, din kosmeo, aranjez, pun în ordine).
1)	Numirea substanţelor ce au de scop a aranja, a întreţine frumuseţa feţei, a pielei;
2)	numirea unui fel de ceară specială pentru a aşeză bine părul.
coşmagă sau coştnoagă s. f. (din coş şi lat. magalia, colibe). Mold. Colibă de ciobani;
poiată.
coşmelie s. f. Variantă din cosmoagă. Casă proastă, d'n nuiele; poiată.
cosmogonie s. f. (g . kosmoe, lume; gonos, creaţiune). Ştiinţă, sistem de învăţături, despre felul cum s’a creat lumea.
cosmografie s. f. (gr. kosmos, lume ; grapho, scriu). 1) Descrierea universului, a
corpurilor cereşti cu sistemele lor şi cu fenomenele ce prezintă; cartea ce cuprinde această ştiinţă.
cosmologie s. f. (gr. kosmos, lume; logos, vorbire). Ştiinţa despre legile generale ce stăpânesc universul.
cosmopolit adji şi s. (gr. kosmos, lume; polites, cetăţean). Cetăţean din toată lumea, care nu are patrie, ci toată lumea o consideră ca patria sa; oraş cosmopolit, in care trăesc oameni de toate neamurile.
cosmopolitism s. n. 1) Felul de a trăi al cosmopolitului; 2) lipsa iubirii de patrie, coşniţă s. f. (baza coş + lat. nexa, legată). 1) Coş cu toartă, de adus cumpărăturile zilnice din piaţă; 2) fig. Olten. cumpărătura de merinde zilnică; 3) stup de albine împletit din nuele.
coşolină s. /. (dela cosi-f-lat. lino, a mânji, a .păta). Fân cosit şi înegrit sau mucezit de ploi.
. cosor s. n. dela vorba coasă). 1) Cuţit încovoiat puţin la vârf care în acelaş timp apucă şi taie (pentru pomicultori şi viticultori). 2) bot. plantă naltă ce creşte prin iarbă de fâneţe, cu frunza tăioasă ca briciul/ cosoraş s. n. Cosor mic. cosproabă s./. (mai corect costoroabă), (lat, costa, coastă; robur, lemn tare de stejar). Grindă puternică de stejar, p e care se sprijină alte grinzi sau căpriorii dela podul unei case.
cost s. n. (germ. kosten, cost, evaluarea preţului). Preţul cu care se vinde şau se cumpără ceva.
costă (a) v. V. preced. A fi de preţ, a avea preţ; fig.' a suferi moral —Va costat mult pierderea soţiei, etc.
costal, ă adj. V. coastă. De coastă, dela coaste.
costaş adj. şi s. V. coastă. Cal de doi ani, care trage alăturat pe lângă caii dela trăsură.
costeliv, â adj. V. coasfd. 1) Osos, care i se văd coastele ; 2) nucă costelivă, osoasă, cu coaja foarte tare şi cu miezul prins în coajă de nu se poate scoate; cusută (Mold).
coştireaţă sau coştineaţă s. /. (baza coş-j-lat. tereus — (terracia) de pământ). Poiata împletită din nuele pentru ţinut păsări sau porci şi care nu este naltă ci scundă, şi li-lipită cu pământ.
costiş, ă adj. V. coastă. Aplecat într’o paite; s. coastă, povârniş de deal.
costisitor, oare adj. V. costă. Care costă mult; scump.
costiţă s. f. 1) Coastă mică; 2) friptură de eoaslă de porc, cotlet.
cos
170
cot
costorit, ă adj. V. cositor şi cositori. Spoit cu cositor (vas de aramă), costoroabâ s. f. V. <?osoroabă. costrâş s. m. (baza coastă). Zool. Numirea unui peşte ce are multe oase (coaste).
costreiu s. n. (lat. co, împreună; strio, are, a face dungi, vergi). Bot. Plantă erboasă cu băţul tare (un fel de meiu) şi care zgârie pielea.
costum s. n. (italian costume, deprindere, fel de a se îmbrăcă). Îmbrăcăminte complectă pentru un bărbat; 2) rând de haine; 3) felul de îmbrăcăminte la teatru; 4) îmbrăcăminte de ceremonie.
costumă (a se) u. V. preced. A îmbrăca un fel de haine, deosebit cu totul de cele ce obişnueşte cineva; (cu scop de a se distrâ ori de a merge la un bal costumat).
costumar s. m. Cel ce face sau vinde costume, haine.
costumat, ă adj. V. costumă. 1) îmbrăcat în haine cu totul altfel de cum obicinueşte cineva; 2) deghizat; 3) bal costumat, bal unde oamenii se duc îmbrăcaţi în costume deosebite de cât cele obicinuite, sau în costume felurit combinate.
cot s. n. (lat. cubitum, cot (dela mână şi cot de măsură). 1) îndoitura ce formează braţul cu antebraţul; vârful din afară al acestei îndoituri; 2) măsură de lungime dela cotul mânei până la vârful degetelor, îndoind şi peste dosul palmei (cam 75 cm. vezi rup, gref); 3) unghiu îndoitură; 4) fig. a’şi da coate, a se înţelege prin semne, dându-şi lovitură cu cotul; 5) măsură de capacitate pentru buţj; 6) fig. cot la cot, deopotrivă cu, în prietenie cu.
cotă s. f. (lat. dela cubitum, măsură de lungime de un cot). 1) Măsură de lungime sau de înălţime ;'2) cifră care arată pe un desemn sau pe o hartă lungimi sau înălţimi măsurate;
3)	valoare ce se stabileşte la bursă pentru vânzarea de acţiuni şi titluri; 4) partea de Impozit ce revine cuiva; 5) cantitate proporţională.
cotă (a) v. V. preced. A stabili cota, măsura sau valoarea propr. şi fig.
cotangentă s. f. (lat. co, împreună, + tangentă). Geom. Tangentă complimentară a unui unghiu.
cotar s. m. V cot. 1) Cel ce măsoară capacitatea sau cuprinsul unui vas cu băutură, spre a percepe taxa legală.
cotarea s. f. (V. cot şi coti = a măsură). Coş împletit ce serveşte de măsură pentru cereale.
cotări (a) v. V. cot. A măsură, a coti; a stabili măsura, cuprinsul.
cotărit s. n. Măsurare, cotire (2). cotărljă s. f. V. cot. Coş ce servă ca măsură pentru cereale sau legume — coşarcă.
cotarlă (lat. dela coda, coadă, codar, co-dău). Câine cu coadă mare sau câine slab, urât.
cotat, ă adj. V. cotă şi cotă. Măsurat; stabilită măsura sau valoarea; preţuit propr. şi fig.
cotcă s. f. (dela cot, întorsătură). Ghem, vălătuc.
coţcă s. f. (lat. din cos, peatră tare, dim. cosica — petricică). Joc de^opii cu o pe-tricică sau zar.
coţcar s. m. V. prec. 1) Cel ce ştie a juca cojea; 2) fig. Comediant care face lucruri minunate, prin faptul că înşală vederea, ia ochii privitorilor, fie prin mişcări repezi şi calculate, fie prin alte artificii; fig. înşelător, şarlatan. — Şi Bulgarii zic koţkar, pungaş, derbedeu.
coţcărie s. f. Joc minunat, lucru inexplicabil făcut de un coţcar; 2) fig. înşelătorie cotcodac! (a) v. (dela onomat. cotcodac! strigătul găinei după ce face ou). A strigă găina, sau ca găina.
cotelu s. m. (daco-gr. deal koteo, a fi rău). Câine mic şi rău.
coteli (a) v. (dela vorba cot, colţ, unghiu). A căută prin toate coturile sau unghiile.
cotellclu s. m. Cel ce caută prin toate unghiurile, coturile.
coteneaţă s. f. V. cot şi coteţ. Mică închisoare pentru porci sau pasări, improvizată prin închiderea unui unghiu format de două ziduri sau două garduri.
coterie s. f. (fr. coterie). însoţire, tovărăşie de oameni politici sau de litere ori arte (cu-înţeles rău); cârdăşie.
coteţ s. n. dela cot, cotuţ, coteţ. 1) închisoare, încăpere mică pentru porci sau păsări ; (uneori formată într’un unghiu de garduri); 2) leasă de nuiele pentru bătut porumbul.
coti (a) v. (dela vorba cot). 1) A merge ocolind; a ocoli; a merge în zigzag; 2) a deviâ, a apucă în altă direcţie; 3) a măsură cuprinsul unui vas.
cotidian, ă adj. şi adv. (lat. dela quoti-die, de fiecare zi, zilnic). Care apare zilnic ; ziar ce apare în fiecare zi.
cotigă s. f. (dela coti, a ocoli). 1) Osie cu o roată mică şi una mare de care se prinde plugul spre a fi tras şi a putea face ocolirea, întoacerea; 2) căruţă foarte îngustă, care face întoarcerea ocolind pe departe, cotlgar s. m. V. preced. Mold, 1) Car simplu,
cot
171
cot
lung a cărui osie de dinainte este unită cu cea din urmă prin câteva lemne puternice lungi, şi serveşte la dus butoae sau greutăţi mari; 2) Cel ce face transporturi cu cotigarul. cotigi (a) v. V. coti.
cotiledon s. n. (fr. cotyledon din gr. kotyle, cavitate, (vas). Bot. Numirea acelei părţi din fructul, grăuntele unei plante, care e din unul sau mai multe iobu.i ce acoper colţul (viitoarea rădăcină).
cotiledonat, ă adj. V. preced. Plantă a, cărei fruct este cotiledon.
cotilion s. n. (fr. dela cotte, fustă ţărănească, — cotilion, fustuliţă). Numirea unui dans, la care iau parte f. multe perechi de dansatori; fac felurite figuri şi se dau mici cadouri celor ce iau parte la acest joc de bal. cotlre s. f. V. coti. 1) Ocolire; 2) fig. evitare, cotiş adu. V. coti. Pe departe, pe încunjur, prin cotire.
cotit, & adj. 1) Ocolit, încunjurat; 2) în zigzag, cu coturi; 3) măsurat, evaluat (cuprinsul unui vas); s. acţiunea de a coti (1 şi 2).
cotitate s. f. (fr. quotite, din lat. quot, cât). Câtime, partea cât se cuvine, cât trebue. cotitură s. f. V. coti. întorsătură; unghiu. cotiugă s. f. V. cotigă. cotlzâ (a) v. (fr. cotiser, dela cote, câtime, parte). A participă (cu o sumă de bani) pentru un scop de binefacere sau la o afacere.
cotizaţlune s. f. V. preced. Suma cu care participă cineva.
cotleţ (e) s. n. (dela cot, laţ). 1) îndoi-tură de aţă care leagă; 2) fir ce se încâlceşte, se leagă, la ţesutul pânzei; 3) laţ din fir de păr alb din coada calului, ce se prind pe o scândurice, pe care se presară mălai, sau seminţe, spre a prinde de picior păsărelele ce ar veni să ciugulească; 4) răsuc tură a firului de bătătură ce rămâne afară la ţesutul pânzei.
cotlet sau cotletâ s. (fr. cdtelette citit cotlet). Costiţă friptă de porc, de berbec sau de viţel) cu partea de muşchiu corespunzătoare ei.
cotii (a) v. V. cocli.
cotlon s. n. (compus din cot şi lat. luno, a curba în semicerc). Firidă la soba de ţară; scobitură ce serveşte ca adăpost cotoane s. pl. (baza cot). Picioare mari. coţofană s. f. (daco-gr. dela kossufos, mierlă). Pasăre de mărimea unei mierle, cu pete negre şi albe — gaiţă.
cotoiu (pl. cotoare) s. n. (dela vorba cot); Piciorul cu toată articulaţia — cotcyu de puiu, Olt. Cotoiu s. m. (pl. cotoi) — lat. catulus. căţel). 1) Câne de soiu mic; 2) motan. Olt.
cotonog, oagă adj.V. cotonogi. Cu picioarele vătămate; s. f. cotonoagâ, ţepuşă de lemn, cu care grădinarul face loc în pământ pentru a pune sămânţele primăvara.
cotonogeală s. f. Vătămarea picioarelor prin lovituri primite dela cineva; ologeală.
cotonogi (a) v. (Vezi cotoane şi lat. nocea, a vătăma). A lovi peste picioare pe cineva, ca să nu mai poată merge; 2) a* nu mai putea umbla pe picioare.
cotor s. n. (at. dela cauda, codă, codor pentru caudex,(codex), trunchiu). 1) Rădăcina sau trunchiul de care sunt prinse ramuri, foi sau părţi ce se pot desprinde; 2) partea unde sunt prinse, cusute, foile unei cărţi ori registru;
3)	duplicatul unei chitanţe ce rămâne la registru din care e scos, cotor! (a) v. V. preced. A tăia vrejii netrebuitori dela viţa de vie. cotorit s. n. V. prec. Tăeatul viţei, cotoroage s. f. pl. (V. cotor; pentru co-tonoage). Picioare mari.
cotoroanţă s. f. (baza cotor+roasa). Babă rea, răutăcioasă, furioasă sau urîtă.
cotorobuşcă s. f. (lat quot-robusta, cât de viguroasă). Bot. Plantă a cărei rădăcină rezistă la frig şi îndată ce vine primăvara, înfloreşte.
cotorosi (a'< v. (compus rom. cotor, tulpină; ros, desprins prin roadere). A desprinde dela tulpină; a îndepărta dela sine; desbărâ.
cotoşman s. m. (lat. quot, cât summa, grămadă, totalitate). 1) Ce este mare, umflat, grămadă (îmbrăcăminte p.ea groasă şi multă pusă pe cineva (încotoşmăni, a îmbrăca multe haine groase de o dată). 2) Zool. Numire dată cotoiului, motanului. V. cătuşa 2.
cotro adv. dela încotro; (lat. din quo, încotro ; tra, peste). In ce patre, în ce direcţie.
cotrobăi (a) v. (lat. co, împreună, turbo, a pune în nerânduială, a râsipi). A scotoci, a căuta răscolind prin lucruri.
cotroc s. n. (baza cot — ca şi coteţ). Adăpost mic; firidă, cotlon.
cotroci (a) v. V. preced. 1) A îngrămădi, a strânge grămadă, a înghesui; 2) a învăli, Munt.; 3) a scotoci.
cotropire s. f. Năvălire asupra altora, acaparare, cuprindere; încălcare.
cotropi(a) v. (din cof-|-rdpi,a răpi cotind). 1) A răpi (cotind în moşiea altuia; 2) a cuprinde, acapara, usurpâ.
cotropit, ă adj. Acaparat; cuprins; răpit, cotropitor, oare adj. şi s. Care cotroape. peşte.
cotroşl (a) v. (baza cot). A câutâ prin toate coturile; a scotoci.
cotruţă s- f. (dimin. dela cotroc). Mic adăpost la gura sobei sau după sobă; firidă, ocniţă.
coturn s. n. (gr. kothornos). încălţăminte cu tocuri înalte în antichitate, purtată de actori.
covaciu s. m. (lat. dela cavo, are, a scobi, a săpa, a sparge, înrudit cu vorba covată). Ferar, potcovar, lăcătuş (cel ce lucrează ferul în toate felurile). — Şi slavii zic kovaci.
covârşi (a) v. (lat din co, cu, împreună; veftex, verticis, vârf, culme). A acoperi peste vârf; a trece peste, a întrece orice. (Prin barbarizsre x = ş — de aci slavii au ver-şina, verşeţ, înălţime, culme).
■' covârşire s. f. Acţiunea de a covârşi, covârşitor, oare adj. Care covârşeşte, covaşă s. f. V. covăsi. Beutură fermen- : tată, din făină de porumb şi cu făină de grâu amestecate cu apă călduţă; după fermentare se ferbe şi atunci capătă gust acrişor şi dulce.
covăseală s. f. V, covăsi. Substanţă care poate produce fermentare sau închegare şi care se pune la covăsire; fig. fam. contagiune.
covăsi (a) v. (lat. dela coacesco, a se înăcri, prin forma covacesco). 1) A am:s-. tecâ cu o substanţă ce fermentează şi a învârti, vântura, ca să se amestece un aliment lichid: de ex. laptele amestecat cu un chiag oarecare, spre a se închegă; borşul, cu huşte sau altă substanţă ca să fermenteze; idem ’covaşa, etc. 2) fig. a se covăsi, a se ump e de o boală contagioasă; idem, a se converti, covăsire s. f. Acţiunea de a covăsi, covăsit, ă adj. V. covăsi. 1) Preparat prin covăsire; închegat, fermentat; 2) fig. fam• molipsit de o boală urâtă.
covată s. f. (lat dela cav o, a scobi; cct-vata, scobită). Albie, vas mare; scobit în lemn de salcie sau plop, pentru preparat pâne sau pentru spălat etc. — Şi Turcii zic kuvata.
covăţea, covăţică s. f. Covată mică,r lbiuţă. covergă s. f. (lat. dela convergo, ere, a curbă, a întoarce). 1) Adăpost, colibă de nuele îndoite şi acoperită cu frunziş; 2) acoperiş Ia o căruţă, format din nuele curbate pe cari se pune o pânză.
coviltir s. n. (din lat. cubile, locuinţă, bârlog — cubiliter). Acoperiş pentru căruţă ce formează un adăpost (ca bârlogul) când merge la drum.
coviţ! interj, (onom). Imită ţipetul porcului, coviţăi (a) v. V. preced. A ţipă, porcul (la" fel cu gr. antic koizo, a coviţăi).
covor s. n. (lat dela cooperire, (copăr), ca şi fr. couvrir (couverture) a acoperi).
Scoarţă frumos ţesută la fabrică, pentru aşternut pe jos, sau de pus pe părete; fig. ceeace acopere pământul covor de jlori• — (Şi slavii zic kover, citit cavior). covoraş s. n. Covor mic. covrig s. m.(lat. dela covergare, a întoaice)* Un cerc mic din aluat, copt; fig. cerc mic ; a se face covrig, a se face ghem (de frig).
covrigâ (a se) v. 1) A se îndoi ca covrigul;
2)	a se zgribuli, cocoşă;
covrigar s. m. 1) Cel ce face sau vinde covrigi; 2) iron. orăşan, târgoveţ (mâncător de covrigi).
covrigat, ă adj. îndoit ca un covrig; curbat, cocoşat.
covru s. n. (lat. dela cav re, a scobi, a găuri pământul). Scobitură, adâncătură în pământ. V. crov.
coz s. m. (ital. dela cozn din lat causa).
1)	Numire dată cărţei de joc începătoare, ce poartă numărul unui as. 2) adj. frumoasă cos, frumoasă tablou, ca o cadră, ca un tablou (fiindcă pe cartea de joc zis coz, erau mici tablouri, vederi colorate (poate cele întâi tablouri cunoscute de popor).
cozonac s. m. (lat dela condio, condire, a prepară lucruri de mâncare cu mirod : nii cu gust, frumos şi dulce — condionatus). Pâne dulce făcută din cea mai bună făină de grâu, după anume regulă: plămădirea se face cu lapte şi cu drojdie; plămada stă la căldură potrivită şi apoi se amestecă cu aluatul ce se face din făină muiată cu lapte cald şi zahăr bine pisat. După un timp de frământare se adaugă un număr de ouă, şi mai apoi unt topit cald şi filaşi se frământă, însă frământarea se face împungând mult cu pumnii aluatul, sau se şi bate chiar aluatul cu palma şi cu pumnii; se apucă aluat şi se rîdică în sus, izbindu-1, apoi se pun şi mirodenii; cui-şoare, şau vanilie, etc. iar apoi aluatul stă acoperit la loc cald, şi îşi măreşte volumul, creşte; din el se fac cozonaci; puşi apoi în forme şi în cuptor, încă mai cresc; dacă însă îifainte de coacere dau de frig, cozonacii scad, nu cresc. (Felul de pregătire al cozonacilor aparţine ţării cu grâu mult şi de calitate bună; numirea latină se înrudeşte cu konditor (conditor) cofetar german.
cozondraci s. pl. (germ. hosentrăger). Bretele, legături ce trec peste umeri şi susţin pantalonii să nu cadă; îi trage în sus.
cozoroc s. n. (rus kozyrek, dela koja, piele). Adaus în faţa la şapcă, din piele lăcuită, în dreptul ochilor, ca să se poată lua şapca, sau vedea, când bate soarele ori ploaea.
era
173
eră
crab >. m. (lat. carabus). Zoi. Crustaceii decapod, un fel de rac de mare.
crac 1 interj. (Onomatopeic). Reprezintă sunetul când se rupe ceva brusc.
crac s. m. (lat. cras: 1) piciorul dela genunchi la geznă; 2) trunchiu de^copac, dim. cruculus ca fr. croc = cârlig). 1) Ramificaţie de arbore ; 2) partea de pantalon ce îmbracă un picior ; 3) picior propr. şi fig.;
4)	i amură dela un copac ; 5) picior de compas. — Şi Bulgarii zic krak, picior, gambă.
cracă s f.\. creacă şi creangă. Ramura groasă, ce se despaite din tulpina arborelui şi creşte în sus. (V. şi copac).
crăcană . f. (din crac) 1) Băţ ramificat, bifurcat la capăt; 2) furcă; 3) par cu crăci ;
4)	capră de tăiat lemne pe ea; 5) beţe legale cruciş ca un suport de care se <-atârnă cia-unul.
crăcănat, ă adj. 1) în formă de crăcană» bifurcat; 2) cu picioarele strâmbe ; 3) cif picioarele desfăcute.
crăci (a se) v. V. crac. A despreunâ tare picioarele.
crăciun s. n. (lat. dela creatio, creatio-nis (citit creaţionis) naştere, prin forma creăciune, ca şi rugăciune, etc). 1) Sărbătoarea naşterei lui Isus Christos. 2) Moş crăciun, bătrân închipui*, cu barba mare albă, care aduce copiilor daruri în noaptea spre crăciun ; 3) jig. ciomag.
crâcni (a) v. (onomat erăc! sau cârc V. cârcăi). A zice cârc, a scoate exclamaţie de nemulţumire (se în'rebuinţează însă cu negativ, a nu crâcni, să nu zici cârc sau crăc); a nu zice nimic, a nu protesta.
crafne s. f. pl. (germ. krapfen). Gcgoş* coapte în grăsime.
crăiasă s. ţ. V. craiu. Femeea craiului; prinţesă, regină.
craidon s. m. (dela craiul; tânăr desfrânat, care se ţine de chefuri şi îşi permite orice.
crăie s. f.V. craiu. 1) Demnitatea de craiu, funcţiunea craiuluui; 2) reşedinţa craiului 1
3)	ţara ce o stăpâneşte craiul.
crăiesc, ească adj, V. craiu. Ca de craiu; de craiu ; de al craiului.
crailâc s. n. Petrecere de craiu; des râ-nare chef.
crâiliclu s. m. (dela noţiunea de craiu). Bot. Speţă de plantă parazitară ce creşte pe rădăcinile plantelor leguminoase.
crainic s. m. (dela craiu şi lat. inicio, a menţionâ de). Trimis ce craiu ; cel ce mergea şi făcea cunoscut prin strigăte sosirea sau ordinile craiului, ale stăpânirei; vestitor oficial»
pop. bă at destrăbălat, care îşi pierde timpul în alergări şi jocuri sgomotoase.
crăişor s. m. 1) Craiu mic, principe; 2) mic ştrengar ; Zool. Un fel de păstrăv-peşte.
crăiţă s. f. 1) Fiică a craiului, prinţesă; Bot. Floate de speţa macului.
craiu s. m. (daco-gr. dela kreion, şef, căpetenie — baza krat, forţă). 1) Principe, domnitor ; rege ; 2) om desfrânat, imoral, (cum erau unii crai); 3) craiu nou, semi-lună; lună nouă (după credinţa în semne şi prevestiri, când se arată luna nouă, oamenii prevesteau schimbarea craiului — pe care o doreau, după cum se vede din noţiunea legată cu vorba ,craiu. — Şi Slavii au vorba aceasta diformată krali, rege, principe; iar slavul krai este dela gr. krainâ, a sfârşi, a terminâ=margine, capăt* cramă s. f. (daco-gr. dela krama, amestec de vin). 1) Teascul în care se storc strugurii spre a scoate vinul; 2) şoprul sau magazin dela vie, unde se storc strugurii şi se face vinul.
crambogaci s. m. (gr. diform din krambo-tatos, foarte prăj.t, foarte uscat). Un fel de pesmeţi rotdnzi, prăjiţi în unt sau untură, fragezi la mâncare. Olten.
crampe s. f. pl. (fr. crampes) Med. Con-tracţiune dureroasă a unor muşchi; dureri în stomac sau in intestine.
crâtnpeiu s. n. (daco-gr. krambe, căpăţină» dela kras, cap şi capăt). Capăt mic,' rupt sau rămas deia ceva ; mică rămăşiţă ; căpeţel (de frânghie); fig. bucăţică nefolositoare.
crâmpoţi (a) v. V.prec. A pre'ace în bucăţele mici un luciu; 2) crâmpoţi s. m. mei turte de aluat, coapte; mici gogoloşi. crâmpoţire s. f. Acţiunea de a crâmpoţi. crâmpoţit, ă adj. Prefăcut în bucăţele, în crâmpoţi sau gogoloaie.
crâmpoşie s. şi adj. V. prcc. Speţă de stiuguri cu boabe dese şi rotunde, crâncăni (a) v. V. croncăni. crâncen, ă adj. (lat. comp. cruentigenus= în fel ciunt, sângeros). Crunt; sângeros; cumplit.
crâncenie s. f. Starea de a fi crâncen ; faptă crâncenă, de cruzime.
crânceş s. m. Zool. Numirea unei pasări de pradă.
crâng s. n. V. creangă. Pădurice din arbori mărunţi şi deşi; tufiş.
crânguros, oasă adj. De ciânguri, c i crângui i,
crânguleţ s. n. Crâng mic. craniologie s. f. (lat cranium, ţeasta capului ; gr. logos, vorbire). Ştiinţ. Ştiinţă care are de scop să stabilească după studiul era-
mmmam
174
era
niului dispoziţiunile morale, înclinăiile individului. (Cuvântul frenologie înlocueşte pe acesta).
craniu s. n■ (lat. cranium). Ţeaşta, tigva capului;
crap s. m. (lat. dela crepo, a se rupe, ca şi cârpo, a rupe). Zool. Peşte cu o conformaţie puternică (face sforţări şi rupe plasa, undiţa, când- e prins).
crăpă (a) v. (lat. crepo, crepare, a se rupe). 1) A (se) rupe, a (se) despică; 2) fig. a deschide puţin (uşa); 3) a se ivi (de ziuă);
4)	a plesni; 5) fig. a muri; 6) fig. a mânca foarte mult sau tot; 7) crapă de ciudă, nu mai poate de necaz.
crăpat ă adj. V. preced. Ce este despicat, plesnit, etc. s. crăpatul zilei, ivirea zorilor.
crăpătură s. f. V. crăpă. Deschizătură îngustă ; spintecătură, despicătură, plesnitură.
crăpuşnic s. m. (dela vorba crăpă). Bot. Plantă întrebuinţată ca medicament pop, zisă şi crăstăval şi telişcă. crăpuşor s. m. Crap mic. cras, ă adj. (ît. crasse grosolană). Grosolană, prostească, desgustătoare' — prostie, crasă, ignoranţă, crasă, etc.
crăşei, crăşci s. pl. (lat. dela crus, trun-chiu de copac). Bot. Arbust cu lemn moale, care prefăcut în cărbune măcinat servă la fabricarea prafului de puşcă.
crâşmă s. f. (lat. dela crocum, (crocium) vinul (văpsit cu şofran ce se vărsă pe scena teatrului). Local de petrecere, unde se vând băuturi.
crâşni (â) v. (onomat dela sunetul ce produce, un corp tare frecat apăsăt pe un altul). A produce scrâşnirea cu dinţii sau alte corpuri tari.
crâsnic s. n. (lat. dela crux, cruce, cruxnic, în formă de cruce). Instrument de prins peşte, format din două beţe curbe, legate încrucişat (ca o cruce), iar la capetele lor, prinsă o mică pânză rară. Se ţine cu mâna aplecat, îq apele mici, cu prundiş Ia fund, iar cu piciorul, se stârnesc peştişorii din prurdis să fugă spre pânza crâsnicului, care ridicat îndată, îi scoate afară.
crăstăval s. m. (dela vorba crestă). Bot. Plantă zisă şi crăpuşnic. v. crastavete s. m. V. castravete. crater s. n. (lat crater). 1) Vas cu toarte pentru vin sau pentru pus ori pentru fert untdelemn; 2) prin asemănare, gura vulcanului, prin care aruncă lavă.
cratimă s. f. (gr. kratema, alipire). Trăsătura de unire la seriei ea unor cuvinte, cratiţă s. f. (lat. dela cratea -f- testa vas
de pămâqt, vas de untdelemn). Vas de bucătărie, din pământ ars, în care se prăjeşte mâncare cu untdelemn sau cu grăsime.
cravaşă s. f (fr. cravache, citit craVaş). Un fel de biciu pentru călăreţ, constând din o simplă vargă, groasă la mâner şi subţire la capăt, acoperită cu împletitură de aţă sau de piele.
cravaşa (a) v. V. ^cravaşă. A bate cu cravaşă; fr. cravacher.
cravată s. f. (fr. cravate). Panglică, cordea, sau nod de panglică, ce se pune la gât în jurul gulerului cămăşei mai ales de către bărbaţi; legătoare de gât.
creâ (a) v. (latin, creare). A creâ, a înfiinţa, a da naştere, a produce, creacă s. ■f. V. crac. Ramură, cracă, creangă s. f. (daco-gr. kreagra, cârlig sau fuică). Ramură de arbore. V. şi crac, creacă.
creanţă s. f. (fr. creance, din croyance, credinţă, încredere, de_ la lat. credere, a crede). Act de datoria unei sume de bani; chitanţă, titlul de constrângere la plata unei datorii.
creare s. f. crea. Faptul de a creâ, de a da naştere; înfiinţare.
creastă s. f. (lat. crista, creastă). 1) Partea cărnoasă roşie ce împodobeşte capul cocoşului; 2) partea cea mai înaltă de la un zid, de la un deal sau munte; bot. creasta cocoşului, plantă cu flori mici, roşii, creat, ă adj. V. ereă. înfiinţat; făcut, creaţiune s. f. (lat. creatio, naştere). 1) înfiinţare; 2) facerea lumii; 3) producţie, făptură; 4) teatr. rol jucat pentru întâia dată în anume fel; 5) desemn original de modă.
creator s. m. (lat. creator). 1) întemeietor, ziditor; 2) tatăl ceresc; 3) făcător al unui lucru sau a unei opere originale.
creatoare s. f. Care crează, dă naştere, născătoare.
creatură s. f. 1) Făptură, lucru făcut; 2) fig. cel ce are o stare sau vază dobândită prin altcineva.
crede (a) v. (lat credo, credere) 1) A crede; 2) a avea încredere sau credinţă; 3) a nădăjdui, a speră; 4) a ’şi închipui; 5) a presupune; 6) pop. a scuză, eitâ.
credibil, ă adj. De crezut; care poate fi crezut.
credincios, oasă adj. 1) Care crede ; 2) devotat; 3) care ţine Ia cineva şi păstrează credinţă; 4) devotat următor al preceptelor religiei.
credinţă s. f. V. crede. 1) Credinţă în D-zeu; 2) admitere că e cu putinţă ceva; 3) devotament către cineva; 4) încredere, credit '•
ere
175
ere
5) nădejde, siguranţă; 6) profesiune de credinţă,'principiu sau convingere declarată.
credit s. n. (fr. credit, dela lat. credere, a crede). Comerc. 1) Reputaţia de bun platnic a cuiva; 2) îngăduite, păsuire de plata;
3)	partea aceea a unui cont, unde se sciie ceea ce este dator comerciantul către o altă persoană sau ceea ce a primit cela o altă persoană; 4) a deschide credit cuiva, a da bani sau mărfuri pe cari să le plătească mai târziu ; 5) fig. credit, consideraţie, autoritate; 6) Instituţie ce înlesneşte sume de bani cu anume condiţiuni de garanţie pentru achitare; 7) pe credit, pe credinţă, pe datorie, plătibil.mai târ iu; 8) credit funciar urban (sau rural) — institut financiar ce dă bani cu ipotecă de case (sau pământ).
credită (a) v. (fr. crediter). Corner. A înscrie la contul cuiva suma ce i se datorează ; a acordă credit cuiva, creditare s. f. Faptul de a credită, creditor, oare adj. şi s. Cel ce creditează, acordă credit cuiva; sau dă păsuire de plată (opus debitorului); cont creditor.
credul, ă adj. (lat. credulus). Cel ce crede uşor, se încrede lesne.
credulitate r. f. V. preced. Lesne încredere.
creier s. m. (lat. diform din cerebrum, creier). 1) Substanţă conţinută în cavitatea craniană, în care se formează cugetarea şi judecata asupra lucrurilor;' 2) fig. minte, inteligenţă ; 3) fig. creerii munţilor, adâncul sau fundăturile munţilor.
creion s. n. (fr crayon, (citit creion — dela răd. craie, din lat. creta). Substanţă din grafit sau altă materie, cuprinsă într’un beţişor de lemn, ce serveşte pentru a scrie, a desemnă sau liniă.
creionâ (a) v. (fr. crayonner). A desemnă din creion, a schiţă.
creiţar s. m. (germ. kreuzer, dela kreuz, cruce). Ban cu cruce, sau subdiviziune din-tr’un ban cu cruce (în Austria) egal cu 2 centime; fig. pl. bani, monete.
cremă s. f. (fr. creme). 1) Smântână; 2) substanţă în felul smântânei, spumă, ce se pune la prăjituri; 3) fig. partea cea mai aleasă, superioară; 4) cremă p. ghete, substanţă colorată sau neagră pentru lustruit ghete.
cremaţiune s. f. (lat. cremo, are, a arde, a mistui prin foc). Arderea corpurilor; arderea morţilor.
crematoriu s. f. V. preced. Instalaţiune anume pentiu arderea morţilor, sau pentru arderea gunoaelor şi necurăţeniilor ce se a-runcă dintr'un Oraş.
cremene s. f. (lat. cremens, arzător, dela cremare, a .arde). Piatra foarte tare, zisă şi silice (silex) în care lovind cu amnarul, ies schintei şi se aprinde foc.
cremotartor s. n. (fr. din 'creme de tar-tre). Spumă de drojdie de vin. crenguţă s. f. Mică creangă, creol, ă adj. şi s. (fr. creole). Persoană născută în colonii (Africa) din părinţi europeni, dar care ia înfăţişare neagră.
creozot s. n. (fr. crăosote). Chim. Lichid foarte caustic (rozător prin ardere) extras din gudron (păcură) pi in distilare şi întrebuinţat în tratarea dinţilor, a lemnului ca să nu putrezească.
crep s., n. (fr. crepe dela lat. crispus, încreţit, sbârcit). Pânză, stofă cu suprafaţa încreţită; în special pânză de acest fel, neagră, ce se poartă în semn de doliu.
crepitaţiiine s. f. (lat. crepitatio). Pârâit, plesnitură.
crepon s. n. (fr. crepon). Numirea unei stofe mai groase, dar în formă de crep.
crepuscul s. n. (lat. crepusculum). Amurgul serei.
crepuscular, ă adj. De crepuscul, crescător, oare adj. V. creşte. 1) Care e în creştere; 2) cel ce creşte; 3) fig. educator ; 4) economic. Cel ce creşte vite multe pentru comerţ.
crescătură s. f. Umflare, meşterea aluatului, pânei.
crescendo ado. (ital. crescendo). In creştere ; muzic. din ce în ce mai tare.
crescut, ăadj. 1) Umflat, mărit volumul ; 2) fig. educat, îndrumat; 3) făcut mare.
crestă (a) o. (lat. dela crista, creastă, vârf, culme ascuţită). A face crestături, tăeturi puţini adânci, pe lemn sau pe altceva, ca să formeze un fel de creste: a sculpta în felul săpăturilor naţionale în lemn; a însemna cu crestătură; â se brăzda faţa cu crestături, zbârcituri.
crestare s. f. Acţiunea de a crestă, crestat, ă adj. Care are crestături, crestată s. f. (slav dela knest, cruce). Colivă cu cruce la morţi.
crestăţea s. f. (dela a cresta) Bot. Un fel de lăptucă creaţă, crestată.
crestătură s. f. 1) Tăetură puţin adâncă, făcută unghiular cum este la creasta cocoşului ; 2) brăzdare, zbârcitură pe faţa omului când îmbătrâneşte; 3) săpătură, sculptura naţională, în lemn.
creşte (a) v. (lat. crescere). A se mări, a se ridica, a spori ; fig. a educa; a dresa, a cultiva.
ere
176
ere
creştet s. n. 1) Paitea superioară a craniului; vârful (muntelui); culmea (muntelui; partea cea mai de sus.
creştin, ă (lat. christianus, cel ce crede In Christ). Cel ce crede în Isus Christos şi în învăţăturile bisericei creştine.
creştină (a se) V: V. preced. A face pe <ineva creştin; a (se) boteza în religia creştină; a deveni cieştin.
creştinare s. f. Actul de a (se) creştin-’, botezarea în religia creştină, creştinătate s. f. Mulţimea de creştini, creştinesc, ească adj. 1) De creştin; ca Ia creştini; 2) fig. umanitar.
creştineşte adj. 1) Cui* fac creştin i; cum cere învăţătura bisericei creştine; 2) fig. umanitar.
creştinism s. n. Religiunea creştină, întemeiată de Isus Christos şi de apostolii săi.
crestomaţie s. f. (gr. chrâstos, util, folositor-, mathein, a învăţa) Carte în care sunt adunate bucăţi literal e cu cuprins folositor pentru şcolari (carte de citire).
cţestds, oftsă adj. Cu creasta mare; cu multe creste (munte).
creţ, eaţă adj. (lat. dela crispus încreţit, sbârcit). 1) îndoit în formă de inele (părul);
2)	cu îndoituri, cu zbârcituri; s. hidoitmă, zbârcitură.
cretă s. f. (lat. creta). Un fel de lut alb, ce se găseşte în unele insule şi mai ales în insula Creta.
cretaceu adj. V, preced. în felul cretei, cum este creta (pământ).
cretin, ă (fr. cretin). Om tâmpit, prost, găgăuţă şi deseori guşat; fig. idiot. (Aseme-na oameni degeneraţi şi idioţ, la cari doar simţul vederei este normal, se nasc mai ales prin văile umede ale munţilor în Franţa).
cretinism s. n. (fr. cretinisme). Starea de cretin; conformaţie vicioasă a cretinilor ; fig. prostie de găgăuţ. cretînţă s. f. V. catrinţă. creţişoare s. f. Bot. Numite dată unei flori cu petale creţe.
creţitură s. f. V. creţ. îndoitură, cută; în-doitură pe faţa omului; cusătură cu multe cute, îndoituri,
creton s. n. (fr. dela Creton, numele primului fabricant al acestei şfofe). Pânză cu o ţesătură deasă, feaite tare şi groasă.
cretos, oasă adj. V. cretă. Cu multă cretă; conţinător de cretă.
creţuşcă s. f. Bot. Plantă mică, ce creşte piin iarbă şi are frunza creaţă.
crevetă s. f. (fr. crevette). Numirea unui mic rac de mare.
crez s. n. (lat dela credo, ere. a aede)_
1)	Credinţă religioasă; 2) fig. credinţa politică ; 3) rugăciunea numită şi simbolu credinţei, prin care creştinul măituriseşte felul cum crede în învăţăturile date de biserica ci eştină.
crezământ s. n. V. crede. 1) încredere ;
2)	îngăduite, păsuire; 3) compătimire cu îngăduinţă.
crezător, oare adj. Cel ce crede; ‘ncrezător. cribda (a face cu) (d:co-gr. krybda, pe ascuns, secret). A face cu cribda Olten. a face cu nedreptate, cu stiâmbătate; a înşelă.
cribdos, oasă adj. Care face cu cribda; înşelător.
crichin s. m. (lat. dela creacă). Bot. Numirea unui fel de prun.
■ cridă s. f. (diform din cretă). Mold.
crihan s. n. (daco-gr. dela krivanos, cuptor de ţară şi krivane, un fel de pâine). Bucată mare de mălai sau de pâine.
crilă s. f. (lat. dela curulis, curule, scaun, jeţ). Bătae (la jeţ, aşezat la scaun, ca şi la falangă); a bate în crilă, a da bătae ţinut la scaun.
crima s. f. (lat. dela crimen, acuzare, imputare). Faptă rea, pentru care făptuitorul este acuzat de procuror, chiar dacă nu l’ar acuza altcineva ; d. e. omorul, tâlhăria, punerea de foc, otrăvirea.
criminal, ă adj. şi s. V. prec d. 1) Cel ce face o crimă; 2) ceea ce se raportă la crime, fig. s. n. închisoare grea, puşcărie.
criminalitate f. Jurid. 1) Natura, felul faptei criminale; 2) făptuirea de crime.
crin s. m. (daco-gr. krinon, crin). Bot. Floare cu petale mari albe şi cu miros foartfr tare; crin de baltă; crin vănăt; crin sălbatic, specii de crin; (floare distinsă, ca emblemă la principi şi regii vechi şi ca simbol de feciorie).
crinol nă s. /V(r. crinoline, dela gr. krinon, floarea crinului). Fusta albă, din stofa zisă crin; fustă bufantă (în seci. XIX).
crintă s. f. (lat. dela crinita, de păr). 1) Strecurătoare, sită din pânză de fiie de păr (din coada calului) pentru strecurat caşul; 2) speţă de brânză. — Şi ungurii zic kerenta.
crioci s. m. pl. (slav krivoci, din criuo, îndoit, din gr. krivanos scobit). Un fel de hulube curbate, pentru înhămat calul, criptă s. f. (gr. dela kryptos, ascuns), încăpere zidită, sub biserică, în care odini-nioară se îngropau morţii.
criptogam, ă adj. (gr. dela kriyptos, ascuns ; gamos, măritiş) Bot. Numire dată plantelor, cari au organele pentru făcut fruc-
cri
cri'	177
tul, ascunse ca: muşchiul de copac, ciupercile, feriga, etc.
criptografie s. f. (gr. kryptos, ascuns; grapă, scriu). Scriere ascunsă, adecă făcută prin semne convenţionle sau piin felurite prescurtăii; oii cu cerneală invizibilă, crisalidă s. f. V. crizaiidă. criş, crişă (crişan) adj. (lat. dela cresco, a spori, a -se mări). Norocos, care-i merge cu spor.
crispaţiune s. f. (lat. crispus, încreţit, sbârcit). Contracţiun? a muşchilor; strângere, sbârcire prin contracţiune.
cristal s. n. (gr. krystallos, cristal). Sub-slanţâ minerală, transparentă albă şi cu forme simetrice; prin asemănare cu cristalul se zice şi sticlei care este albă curată şi transparentă dar; anat. parte lenticulară a ochiului prin care se formează imaginea.
cristalin, ă adj. V. cristalTransparent cum este cristalul. -
cristaliza (a) v. V. cristal. A luă forme regulate ca cristalul; a se forma în cristale, cristalizabil, ă adj. Ce se poate crîstalizâ. cristalizaţie s. f. Acţiunea de a cristaliza sau a se cristaliza.
cristalograf s. m. (dela vorba cristal şi grapă, scriu). învăţat care studiază cristalele.
cristalografie s. f. V. preced. Ştiinţa despre cristale şi legile după cari se face cristalizarea.
cristaloid, ă adj. V. cristal. Care seamănă cu un cristal.
cristei s. m. (lat. dela crista, creastă). Pasărea cu moţ (creastă de pene) zisă şi ciocârlan; (lat. crex prătensis) cristelniţa s. f. (dela Christ. cristierniţă). Bis- Vas în care se botează copii, se face împreunarea cu Christos.
cristos s. m. (gr. Christos, uns. V. mesia) Fig. Foarte drept şi sfânt.
criţă s. f. (daeo-gr. dela kreissăn mai tare). Oţel, fer prefăcut în oţel, întărit prin călire.
criteriu s. n. (gr. kriterion, dela krenă, judec). Total de izvoare îndrumătoare pentru stabilirea unei judecăţi despie ceva, pentru a recunoaşte un adevar.
critic, ă adj. (fr. critique, din gr. kritikos, dela krinein, a judecă, de aci lat. criticus). Care dă de gândit; situaţie critică, îngri-jontă; periculoasă, încurcată, critic s. m. V. critică. Cel ce face o critică.
critică s. f. V. critic. Judecată despe calităţile sau defectele unui om sau. unei opere, critică (a) v. V. prec. 1) A face o jude-
cată, despre caiităţ’le sau defectele unei , opere; 2) pop. a bârfi, a vorbi de rău pe cineva.
criticabil, ă adj. Care poate fi criticat, criticat, ă ajd. I) Supus la critică; 2) bârfit, ponegrit.
crivac s. n. (daco-gr. dela krivanos, esca-vaţie, scobitrră, gaură; ac, ascuţiş, vârf). Roată cu scobituri şi colţi (la moară).
crivat s. n. (daco-gr. dela kryphedon, cu secret, acoperit). Pat închis de jur împrejur, având dedesupt un mare saltar (cutie) pentru pus albituri. — (Şi Slavii au cuvântul kro-vati, pat).
crivală i . f. V. criuea. crivăţ s. n. (daco-gr. krylos, frig. glacial, care îngheaţă). Vânt de miază noapte, ce urlă cu zgomot şi care îngheaţă.
crivea s. f. (slav krivoi, îndoit, curbat). 1) coasă cu crivea; adaus ca un cârlig la vârful coasei (de cosit iarbă); 2) ciaca de joagăr; 3) unelttă la stative, sau de suit fire.
crivină s. f. (daco-gr. dela krivanos, scobitură, escavaţie). 1) Tăetură de pădure; 2) mărăciniş, râpă,' loc adâncat, râpă, escavaţie;
3)	cotitură — Şi slav krîvîi, curb, îndoit.
criză s. f. (gr. krisis, deîa rădăcina kri, a alege). 1) Fază decisivă, moment hotărâtor,
2) lipsă mare (de bani); 3) criză ministerială, faza de schimbare a guvernului; 4> criză de nervi, suferinţa acută de r.ervi.
crizaiidă s. f. (gr. chrysallis, chrysalli-dos). Starea unei insecte încă neformate şi închise în căpuşa ei.
crizantemă s. /. (gr. dela chrisos, aur; anthema, floare). Bot. Plantă ce înfloreşte târziu toamna, zisă şi tufănică şi dumitriţă (dela sf. Dumitru).
croat, ă adj. Din ţara numită Kroaţia (nord-veslul Serbiei).
croazea s. f. (fr. croisăe, dela croix (citit croa), cruce) Stofă cu dungi încrucişate.
crochiu s. n. (fr. croquis). Desemn făcut v în g abă; schiţă.
crocodil s. m. (gr. krokodeilos). Numele ' reptilei mari (7—8 metri) ce trăeşte”mai ales în apa fluviului Nil; fig, lacrimi de crocodil, lacrămi sau — regrete ipocrite.
croeală s. f. V. croi. 1) Tăierea după măsura şi forma trebuitoare pentru a face o îmbrăcăminte; 6) forma unei haine; 3) fig. concepţiune, plan.
crohmoală s. f. (germ. kraftmehl, amidon, crohmoală): Chim. Amidon, feculă (substanţă albă extrasă din cereale sau cartofi) cu care se impregnează albiturile ca să devină tari prin călcare. V. scrobeălă.
12
cro
178
cro
crohmoll (a) v. A muia rufele în crohmoală dizolvată în apă.
croi (a) v. (diformare din lat. creo, creare, a face, a înfăptui, a da naştere). 1) A da formă unei haine piin desemnul după care se taie stofa; 2) a da primele forme prin măsură şi desemn, la tăierea materiei din care se va face ceva; 3) extins, a rupe, a sfâşia (o haină); 4) fig. a bate, a trage o lovitură care lasă dungă (cu băţul sau cu palma); 5) a croi la fugă; a începe să fugă; 6) generalizat, a începe; 7) a’şi croi drum, a’şi a-lege calea; 8) a croi o minciună, a potrivi minciuna; 9) a adoptă, modelă. Şi Slavii zic kroiti.
croit, ă adj, V. croi. Lucru ce a fost supus croirei; s. acţiunea de a croi propr. şi fig.
croitor s. m. V. croi. 1) Cel ce croeşte şi coase haine; 2) zool. insectă zisă capricorn.
croitoreasă s. f. V. prec. Femee care cfo-ieşte şi coasă îmbrăcăminte pentru femei.
croitorie s. f. V. croi. 1) Meşteşugul dea croi (care a ajuns aproape o artă); 2) atelierul unde se coasă haine.
croket s. n. (fr. croquet). Joc cu bile de lemn, ce, prin lovire cu un ciocan cu coada lungă, sunt trecute pe sub o serie de arcuri mici de sârmă, înfipte pe pământ. Fie care jucător caută să treacă mai repede bila sa, şi a înlătura pe a adversarului.
crom s. n. (fr. chrome, dela gr. chrâma, coloare). Chim. Corp simplu, metalic, ce colorează toate combinaţiile ce se fac cu dânsul; pict. coloare galbenă deschisă.
cromatic, ă adj. V. preced. Care se raportează la gradaţie de colori. Mus. Serie de sunete prin întrebuinţare de semitonuri în urcare sau scoborîre: gamă cromatică.
cromolitografle s. f. (gr. chrâma, coloare şi litografie). 1) Litografie cu colori; 2) tablou reprodus prin acest mijloc.
croncan s. m. (transformare din cloncan). V. cloncan.
croncăni (a) v. V. cloncăni. croncănit s. V. cloncănit. cronic, ă adj. (gr. dela chronos, • timp). Medic. Se zice despre boala care durează de foarte mult timp, sau a cărei vindecare se face în timp lung (contrar de acut).
cronică s. f. (gr. dela chronos, timp). I) înşirare sau descriere de fapte, succesiv, în ordinea timpului în care s’au petrecut; 2) istorie pe scurt, s.crisă de vechii cronicari;
3)	rubrică de ziar în care se povestesc întâmplările petrecute zilnic sau într’un anume răstimp; 4) cronică scandaloasă, povestire de fapte urâte, întâmplate în familii.
cronicar s. m. 1) Scriitorul unei cronice;
2)	istorie din vechime.
cronograf s. m. (gr. chronos, timp; grapho, scriu). 1) Sciinţ. Instrument care a-rată variaţiile de timp; lucrare în care se a-rată după date statistice variaţiile timpului; 2) istorie (cronică) a timpurilor vechi începând cu Biblia şi până în evul medic.
cronografie s. f. V. preced. Descrierea variaţiur.ilor timpului după datele observato-riilor meteorologice.
cronogram s. n. (gr. chronos, timp; gram-ma, literă). Antic. Data anului, reprezentată prin litere numerale (ce însemnau cifre) arătate într’o frază sau vers antic, ce servă drept inscripţie de ex :
fran Cor VM t Vrbis s ICVLV s fert francorum turbis sicuîus fert
f Vnera Vesper. Larousse). Literile ca-funera Vesper. '
pitale, cari înseamnă cifre latine," aşezate în M l CC | L |
ordine şi anume:
o mie [ două sute, | 50
V V V V V V	I II 1
-j-5~j-5-j-5 j-5+5-f-5 = opt zeci ] doiJ=1282, dau data Vesperelor siciliene. Sau: Mihai viteazu odată uni Da Cia toată = 1600.
cronologic, ă adj. V. urm. După cronologie după mersul succesiv al timpului, al anilor.
cronologie s. f. (gr. chronos, timp; logos, vorbire).,Ştiinţa despre timp sau despre datele istorice.
cronologist s. m. V. preced. Cel ce se ocupă cu cronologia şi cunoaş e bine datele istorice.
cronometru s. n. (gr. chronos, timp; /mj-tron, măsură). Instrument de măsurat timpul, ceasornic care arată exact timpul.
cronţănl (a) v. (onomat. dela cranţ! sunetul sfărâmării între dinţi a unui lucru). A face zgomot mestecând sau rozînd cu dinţii ceva tare; a sfărâmă cu dinţii, mâncând, alimente tari.
croşă s. f. (fr. croche). Music. Semn de notă, cu un cârlig la vârf, care are valoare de o jumătate dintr’o notă neagră.
croşetă s. f. (fr. crochet, dela croc, cârlig). Cârlig subţire de fer pentru împlelit dantelă.
croşetă (a) v. V. preced. A împleti dantelă cu croşeta.
croşetat, ă adj. Făcut cu croşeta; s. îm-pletitul cu croşeta.
crosnă s. f. (lat. crus, ghiară). 1) Agăţătoare, cârlig de dus greutăţi pe spate (la hamali); 2) pachet dus astfel.
crosnaş s. m. V. preced. Hamal ce duce greu'ăţi cu crosna.
cro
179
cru
crotal s. m. (fr. crotale). Şc. nat. Numire ştiinţifică ce se dă şarpelui sunător.
crov s. n. (diformat din covru). Scobitură în pământ, în care iese apă. Şi Slavii de sud au acest cuvânt.
cruce s. f. (lat. crax, cruciş, cruce). 1) Semnul crucei, pe care a fost răstignit Isus Christos; 2) semnul crucei pe care îl fac creştinii,, punând primele trei degete ale mâ-nei drepte mai întâi pe frunte, apoi pe peptt pe umărul drept şi pe cel stâng; 3) cruce de lerr n sau de alt material ce se pune la morminte ; sau care se pune pe biserici; 4) cruce de decoraţiuni de tot felul; 5) crucea roşie, institutiune care s’a înfiinţat întâi în Elveţia, pe tru căutare medicală a răniţilor şi ajutor în răsboiu, şi de aceea poartă ca semn o cruce roşie pe o pânză albă (steagul elveţian fiind o cruce albă pe pânză roşie); fig. a pune cruce, a termină, a se sfârşi, a perde pentru totdeauna; cruce de voinic, om puternic, bărbat bine făcut; crucea pământului, boi. plantă zisă şi brânca ursului; adv.în cruci, sus de tot; pop. pe crucea mea, confirmare ca un jurământ; cruce de aur! ferească D-zeu: cruce ajută, D-zeu să ajute ; fă-ţi cruce, ferit-a D-zeu; nu se poate; mare cruce, decoraţiune cu grad mai mare decât acel de comandor.
cruci (a se) V. 1) A pune cruciş; 2) a se cruci, a’şi face semnul crucii; 3) fig. a rămâne uimit.
cruciat s. m. V. cruciată. Ostaş dintr’o cruciată.
cruciată s. f. (dela vorba cruce). Expedi-ţiune întreprinsă în mai multe rânduri, în sec. 11—13-lea, de către Europa creştină, pentru a desrobi Ierusalimul şi locurile sfinte pentru creştini, de sub stăpânirea Musulmanilor, cari le cucerise; ostaşii purtau pe pept şi pe coif semnul ciucei.
crucifică (a) v. (lat. crucifigo, crucifigere, a înfige pe cruce). A răstigni pe cruce, crucificare s. f. Răstignire pe cruce, crucificat, ă adj. Răstignit pe cruce, crucifix s. n. (lat. crux, cruciş, cruce; fixus, fixat, înţepenit). Representare sculpturală, în lemn, metal sau alt material, a figu-rei lui Isus Christos pironit pe cruce.
crucire s. f. 1) Acţiunea de a face cruce; fig. uimire mare.
cruciş, a adj. şi adv. 1) în formă de cruce; 2) încrucişat; 3) dea curmezişul; 4) în lung şi ’n lat.
cruciuliţă s. f. 1) Cruce'mică; 2) Bot. Numirea unei plante, cu forma de cruce, întrebuinţată ca medicament emolient; 3) fig. iron. decoraţie mică.
crud, ă adj. şi adv. (lat. crudus, cu sânge; necopt (verde); crud, neomenos; aspru). în româneşte are 'toate însemnările ca şi în latineşte ; 1) sângeros; 2) necopt, neformat; 3) neomenos, feroce ; 4) iau la fire. cruditate s.f. Starea unui lucru crud (necopt)-crug s. n. (slav rus krug, cerc). Crugul soarelui, cursul, mersul, circuitul soarelui sau al lunei, al anului, al timpului.
crumpeni s. p/. (diformare din columbeni ca (şi porumb,) deia Columb descoperitorul A-mericei). Plantă adusă din America, ale cărei rădăcini sunt bune de mâncare; zisă şi cartofi, barabule săli piceuce. cruntă v. V- crunt. A umple de sânge, crunt, ă adj. şi adv. (lat. cruento, are, a umple de sânge). Fioros, feroce, gata să verse sânge; crud.
crup s. n. Medic. Un fel de angină f. periculoasă.
crupă s. fi (fr. croupe). Şalele cu partea dindărăt (bucile) calului.
crupe s. f.pl. (lat. dela crep are, a sfărâmă). Grăunţe de porumb sfărâmate puţin la moară; uroae.
crupier s. m. (fr. croupier) însoţitor al unui jucător (bancher) la jocul de cărţi, care observă mersul jocului şi face plăţile.
cruşi (a) v. (fr. cruor, cruis, sângele ce curge). 1) A roşi de sânge, a însângerâ; 2) a tăbăci, a vopsi (opincile sau lemnul cu o substanţă colorată); 3) a se colora roşcat;
4)	a urina roşu, cu sânge.
crustă s. f. (lat. crusta). Scoarţă, înveliş tare (ca la melc sau ia broasca ţestoasă).
crustaceu, e adj. V. preced. Zool. Animal învelit într’o crustă: melcul, racul, etc.
cruţă (a) v. (lat. dela qpusto, crustare, a proteja, a înveli (ca scuti dela scut). 1) A feri, a apără; 2) a economis'; 3) a păstră ;
4)	a avea milă; 5) a trată cu indulgenţă; 6) a protejâ.
cruţare s. f. V. preced. Faptul de a cruţă, crutcâ s, f. (lat. dela crusto, a înveli). învelişul caerului pe furcă; caerul cu învelişul iui.
cruzăţea s. f. (dela vorba crud). Bot. Numirea unei plante foarte fragede.
cruzime s. f.\. crud. 1) Cruzime<fructelor ; 2) răutate, ferocitate; 3) starea aluatului necopt bine.
ctitor s. m. (gr. dela tikto, a da naştere (şi tektor) conslructor). 1) Fundator, ca;e a întemeiat şi zidit o biserică; 2) cel ce a înzestrat sau îngrijeşte de o biserică, ctitori (a) v. V. preced. A fondâ (o biserică), ctltoricesc, ească adj. A ctitorilor, ctitorie s. f. 1) Actul de fondare sau do-
cu
180
cuc
na^e pentru o biserică; 2) administrarea a-verei ctitoreşti a unei biserici.
cu prjip. (lat. cum, cu). 1) împreună; 2) deodată; 3) al:turi; 4) locut. adv. cu sila, cu anevoie; 5) c ntrar cu toate că; 6) prin, în timp, cu vremea; conj. Ion cu Vasile. cub s. n. (lat. cubus, cub, dela gr. kubâs).
1)	Geom. Corp solid, care are şase fete pătrate şi egale. 2) Aritmet. Produsul înmultirei duble cu aceiaşi cifră, de ex. 3X3 = 9; 9 X 3 = 27; deci 27 este cifra 3 la cub; 3) măsura volumului, capacităţii (spre deosebi e de măsura liniară — metru cub); 4) zar de jucat la table.
cubaj s. n. (fr. cubage). Măsurarea cuprinsului capacităţii unei încăperi, sau unui volum, cubic, ă adj. V. cub. 1) în formă de cub;
2)	prin calcul de cub.
cubitus s. n. (lat. cubitus, cot). Anat. tisul cel gros dela cot până la palmă.
cuc s. m. (onomatop. dela cântecul articulat cucu). 1) Zool. Numirea pasării călătoare, ce cântă cucu ; 2) adv. fig. si gur, singuratec ;
3)	cât cucul, nici o dată; 4) de flori de cuc, înzădar, degeaba; 5) cucul ţiganului,: cioara; 6) cucul armeanului, pupăza; 7) batere drept în sus a mingei.
cucă s. f. (lat. cuculus, glugă (de pus pe cap). Căciulă mare de catifea ornată cu blană şi penaj, cum purtau domnii din Muntenia şi Moldova.
cucă! (a) v. (scurtare din culcă). A voi să se culce; a domita aplecând capul de oboseală şi de nedormire.
cuceri (a) v. (lat. dela conquiro, conqui-rere, a adună). 1) A lua în stăpânire prin luptă;*2) fig. a captivă; 3) a'şi atrage iubirea ; 4) vechiu, a se devotâ cu tot sufletul, a se rugă cu supunere, cu evlavie, circerie s. f. V. cucernicie. cucerire s. f. V. cuceri. Acţiunea de a cuceri.
cuceritor, oare adj. 1) Cel ce ia în stăpânire prin luptă; ) fig. cel ce atrage, captivă.
cucernic, ă adj. (lat. dela cum şi cernuo, a aplecă capul în jos). 1) Evlavios; 2) smerit; 3) titlu dat protoiereilor sau preoţilor; cucernice părinte sau prea cucernice. cucernicie s. f. Calitatea de cucernic, cuci/, cuciu! interj, (scurtare din voiba căţel, cutu, cuciu). Chemare ca că vină cânele, cucoară s. f. V. cocor, cucui (a) v. V. cucu. A cântă câ cucul, cucuiâ (a se) v. (lat. dela cuculus glugă de pus în cap). 1) Fig. A se sui în cap; a -se sui sus; 2) a se produce un cucuiu ; a se umflă.
cucuiat, â adj. V. preced. 1) Moţat, cu moţ, cu pene umflate pe cap (găina) 2) suit undeva sus; 3) cu umflături, cucuiuri 4) în forma de cucuiu.
cucuiata s. f. V. cucuiu. Fig. Moaitea> care ridică, ia pe sus (ca olten. moţata).
cucuiu s. n. (lat. dela cuculus, glugă ascuţită de pus pe cap). Medic. 1) Ridică'ură ascuţită, buboiu, pe piele; 2) umflătură în urma unei lovituri, cuculete s, m. Mic cuc. cuculion s. n. (lat. dela cuculus, glugă de pus pe cap). Căciulă împ et tă, de lână, pentru monahi.
cucumea s. f. V. cucuvae. cucură s. f. (lat. cum, currus, cu plugul).
1)	Corinană, scândură adausă în dreapta plugului spre a răsturna brazda; 2) tolbă, desagă (cu derivare din 1. cuculus, glugă).
cucurbetă s. f. (lat. cucurbita, bostan, dovleac). Tigvă; tăităcuţă; bostan.
cucurbiţeă s. f. V. preced. O plantă agăţătoare curcubitacee.
cucurigu! (onomat, dela cântul cocoşului'. Interjecţie exprimând cântatul cocoşului; fig. la cucurigu, sus de tot, la etajul cel de sus. Ol.
cucuruz s. m. (lat. dela cuculus, cucuşor (pasăre)—numire paralelă cu acea de porumb (columb). — V. porumb. 1) Porumbul, păpuşoiul ; 2) în Mold. rodul conic al bradului. Şi popoarele slave vecine zic kukuruţ..
cucută s. f. (lat. cicuta). Plantă din familia ombeliferelor, care conţine o otravă puter nică.
cucuvae, cucuveâţs. f. (daco-gr. dela kokky, cucu; voaâ, a strigă). Zool. Pasăre de noapte (care vede noaptea) şi scoate sunetele tari cucu-mea.
cudalb, ă adj. V. codalb. cufăr s. n. (germ. koffer). Ladă naltă pentru pus'lucruri mari, când cineva călătoreşte, cufărar s. m. V. preced. Fabricant de cufere. cufăraş s. n. Cufăr mic. cufundă (a şi a se) v. (lat, confundere).
1)	A băga de tot în apă; a împinge la und:
2)	a se adânci (în gânduri); 3) a înnecâ un vas plutitor; 4) a se surpă, adâncă (pământul);
5)	a se înecă.
cufundar s. m. V. preced. Zool. Raţă sălbatică, căria ’i place să se scufunde şi să iasă ia o mare depărtare, cufundare s. f. Acţiunea de a cufundă, cufundat, ă adj. Băgat de tot în apă; dat la fund ; adâncit propriu şi fig. cufundător, oare adj. Care se cufundă, cufundăturâ s. f. V. cufundare. cufundlş a. n. 1) Acţiunea de a cufundă;
2)	loc adâncat, prăbuşit.
cuf
181
cui
cufuri (a şi a se) v. (daco-gr. dela koproo, a unge cu baligă (kopros, baligă). 1) A murdări cu baligă;, 2) a avea dizinterie; 3) fig. a scăpă cerneală pe hârtie; a mânji cu ceva.
cufurit, ă adj. V. preced. 1) Mânjit, murdărit ; 2) plin de baligă; s. dezinterie.
cuget s. n. V. cugetă. 1) Gând, gândire ; 2) idee; 3) judecată cu mintea; 4) conştiinţă.
cugetă (a) v. (lat. cogitare, a cugetă). A gândi, a judecă cu mintea.
cugetare s. f. 1) Acţiunea de a cugetă; 2) Gram. propoziţie ; 3) maximă; 4) facultatea de a cugetă.
cugetat, ă adj. Gândit, judecat cu mintea, cil bzuit; calculat bine.
cugetător, oare adj. 2) Cel ce cugetă; 2) fig. învăţat, filosof; liber cugetător, care nu are nici o religie.
cuhne sau cuhnie sau cuine s. f. (dela lat. culina, bucătărie). Bucătărie; încăpere unde se coace şi se fierbe mâncarea. Şi slavii zic kuhnia.
cuib s. n. (lat. dela cubo, a sta culcat şi cubile, cuib). 1) Culcuşul în care stă culcată pasărea şi cloceşte ouăle; 2) fig. locuinţă; casă; 3) scobitură în pământ unde s’a sâmă-nat legume; 4) tovărăşie ascunsă fig.
cuibar s. n. (lat. dela cubare, a sta culcat. V. cuib). Culcuşul în care găina sau altă pasăre îşi pune ouăle ori le cloceşte.
cuibări (a se) v. 1) A’şi face cuib; 2) a se adăposti; 3) a se vârî, băgă; 4) a prăşi şi a pune ţărână la rădăcina legumelor, cuibuşor s. n. Mic cuib. cuier s. n. V. cuiu. Mobilă de casă cu mai multe cuie pentru atârnat hainele, cuine s. f. V. cuhne. cuirasă sau chiurasă s. f. (fr. cuirasse). 1) Peptar de metal pentru ostaşi ■ 2) căptuşeală de otel pe dinafară la unele vapoare-cuirasat, ă c.dj. şi s. V. preced. 1) Care este acoperit cu plăci de metal; 2) vas din marina de răsboiu, acoperit cu plăci groase de otel, spre a nu putea fi spart de bombele tunurilor.
cuirasier s. m. (fr. cuirassier). Ostaş francez car e poattă cuirasă.
cuişoare pl. s. f. V. cuiu. Bot. Fruct, în forma unui mic cuiu, al unui arbust din insulele Moluce, care dă o aromă puternică.
cuiu s. n. (lat. dela cuneu, pară de despicat lemn, de aici cuiu de lemn, depărtat astfel de lat. clavir, cuiu). Ţepuşă ascuţită, de lemn sau de metal, care trebue să pătrundă în lucrurile prin care se bate; fig: împide-car e; grijă; întristare; durere acută, cuiuleţ sau cui, or s. n. Cuiu mic.
cuiva pron. V. cineva şi careva. Genetiv, Dativ, dela cineva şi careva.
cujbă s. f. (diform din lat. cur bus, îndoit, curb). 1) Cârlig de care se atârnă ceaunul pe foc; 2) cârlige de lemn; 3) baston îndoit la capăt, cârjă.
culă s. f. (lat. dela cubile, cubula, locuinţă, cuib, odaie). Locuinţă statornică, de zid, la taiă, formată din două părţi: partea de jos cu o singură uşă puternică; pait a de deasupra, având încăperi de locuit, iar împrejur balcon cu stâlpi. Felul construcţiei ara'ă preocuparea de siguranţă; iar felul balconului, arată construcţia special românească, ferind de ploae şi de ninsoare; tine căldură iarna; iar vara se poate sta afară în aer liber; partea superioară se aseamănă cu casele româneşti ce au stâlpi împrejur, iar în total cula imilează castellum roman (vezi Columna Traiană). — Şi Turcii şi Bulgarii zic kula, iar italian culla, însemnează leagăn, tot din lat. cubile sau cubula = cuib.
culacbiu, e adj. (lat. cum, cu; lacus, lac, apă mare). Bleu-maiin, culoarea albastră ca faţa măi ii.
culant, ă adj. (fr. coulant, dela lat, cotare, a strecuiâ, a curge). Curgător, lin; fig. comercial: îngăduitor, c u bună înţelegere.
culanţă s. f. V. preced. Cornerc. - îngă-duire pentru bună înţelegere la tocmeală. ' cutată sau culasă s. f. (fr. cullase). Milit. artil. Astupuşul dela fundul tunului.
culbec s. m. (lat. dela collum. gât; pecus, cap de vită). Zool. Moluscă târâtoare şi â-căţătoare, ce are o crustă în spirală, iar gâtul şi capul cu coarne, are asemănare cu acela de vită cornută.
culbecească s. f. dela vorba culbec. Bot Numire populară a ierbei zisă trifoi şi lucernă.
culcă (a şi a se) v. (lat. culco, are, a sta culcat). 1) A (se) aşeză orizontal, a pune întins; 2) a doborî; 3) a (se) aşeză bine pe saltea şi pe perină spre a se odihni sau a dormi; 4) fig. a doborî cu o lovitură mortală; 5) a aplecă; 6) fig. a ucide.
culcare s. f. 1) Acţiunea de a (se) culcă; 2) timpul de culcare; 3) doborîre; 4) dormire» odihnă; fig. ucidere.
culcat, ă adj. 1) Aşezat orizontal; 2) întins jos sau pe pat; 3) doborît; 4) fig. ucis;
5)	s. culcare.
culcătură s. f. V. culcare. culcuş s. n. Vr culcă. 1) Locul unde se culcă cineva (mai ales despre pasări). 2) scobitură unde se aşează ceva.
culcuşul vace! s. n. Bot. Numirea unei plante, zisă şi vulturică.
cui
182
cui
culduşică sau culducuşă s. f. (lat. dela cum, cu; dulciculus, dulcişor). Bot. Speţă de prune f. dulci, zise şi renclode.
culegău s. n. V. culege. Tipogr. Instrument de tipografie pentru cules litere.
culegător, oare adi. 1) Cel ce culege, a-dună una câte una; 2) tipografic. Care a-dună şi compune cuvintele din litere; 3) Uter. cel ce adună bucăţi scrise sau spuse din felurite părţi; 4) care culege porumb, fructe, struguri, |etc. .
culege (a) u. (lat. prefix cum, cu; lege, legere, a culege). 1) A adună fir cu fir; 2) a strânge fructele, cerealele; 3) a face o colecţie,'adunare de lucruri alese, rari; 4) tip. a formă cuvinte din litere.
culegere s. f. V. preced. 1) Lucrarea de a culege propr. şi fig. 2) carte cu bucăţi literare alese.
cules, easă adj. Adunat, strâns la un loc; s. n. Culegerea, timpul recoltei (strugurilor, viei), culeşer s. n. V. coleşer. culiciu sau curlrciu s. m. (lat. curro, a alerga). Zool. Numirea unei păsări care fuge repede, zisă şi şnep.
■ culinar, ă adj. (lat. culma, bucătărie). De bucătărie, a bucătăriei, culion s. n. V. cuculion. culisă s. f. (fr, coulisse (citit culis, dela lat. colare, a se strecură). Teatr. Mic spaţiu de trecere în dosul sau pe laturile scenei; fig. în sau între culise, pe dindos, pe ascuns ; în secret.
culme s. f. (lat. culmen, vârf, culme). 1) Coama, creasta dealului; 2) lemn aşezat orizontal pentru atârnat pe dânsul haine, pânză (la ţară); 3) fig. gradul cel mâi înalt; 4) fig. prea de tot; 5) extraordinar.
culminâ (a) v. (fr. culminer, dela baza lat. culmen, culme). A ajunge în cel mai înalt punct.
culminant, ă adj. De cel mai înalt grad. culminaţlune s. f. V. preced. Ridicarea la cel mai înalt grad.
culminiş s. n. V. culme. Poziţie dela vârf, creastă de munte.
culoar s. n. (fr. couloir (cit. culoar), dela lat colare, a strecură). Tindă, sală foarte îngustă şi lungă pentru trecere dela o încăpere la altele, culoare s. f. V. Coloare, culpă s. f. (lat. culpa). Greşeală, vină. culpabil, ă adj. (lat. culpabilis, e). Vinovat ; Cel ce a făcut o crimâ sau altă faptă lea.
culpabilitate s. f. V. preced. Vinovăţie, învinuire.
culpa; adj. Făptuitor de rele, vinovat.
cult s. n. (lat. cultus, dela colere, a o-noră, a cinsti) Cinstirea lui D-zeu ; religiune ; fig. Cinstire veneraţiune deosebită.
cult, ă adj. (lat. dela colere, a cultiva, o-goarele). Care are cultivat sufletul prin învăţături alese, prin cunoştinţe multiple şi deprinderi bune.
cultivă (a) v. V. preced. 1) A semăna şi a îngriji semănăturile puse în pământ; 2) a îmbunătăţi ceva, a perfecţiona; 3) a se devota pentru ceva; fig. a menaja; a căuta cu îngrijire ; a se cultivă, a se perfecţiona su-. fleteşte prin citirea scrierilor folositoare şi prin bune deprinderi, cultivabil, ă adj. Care se poate cultiva, cu tivare s. f- V. cultivă. Acţiunea de a cultivă.
cultivat, ă ajd. V. cultivă. 1) Agric. Să-mănit şi îngrijit (pământ, grădină); 2) perfecţionat cu îngrijire; 3) intelect, perfecţionat prin multe învăţături şi cunoştinţe folositoare.
cultivator s. m. Cel ce cultivă: pământul, pomii, albinele etc. etc.
cultuc s. n. V. şi coltuc, (cu apropiere de lat. culcita, perină). Perinuţă mică de pus în colţul patului.
cultură s. f. (lat. cultura dela colere, a îngriji, a cultiva). 1) îngrijirea câmpurilor cu 1 sămănături, a pomilor, etc. etc. 2) intelect. perfecţionarea sufletească prin bune învăţături, deprinderi şi fapte alese.
cultural, a adj. De cultură, privitor la; cuitui ă.
cum adv. (scurtare din lat. quomodo, în ce fel). 1) în felul ce, în felul care; 2) îndată ce; de îndată; cum de nu, fără îndoială, sigur.
cumar s. n. (lat. cumera, vas de lut pentru pus grâu). Oală, vas de noapte. V. ţucal.
cumaş sau coma; s. n. (lat. dela cum, cu; max (maxime) întocmai). 1) Stofă întocmai cât trebue pentru o rochie sau haină; 2) căciulă de mărime exagerată (Ia vechii boeri); işlic. — Şi Turcii zic kumaş.
cumătră s. f. (lat. dela cum, cu, împreună ; mqter, mamă). 1) Naşa (faţă de părinţii celui căsătorit sau botezat, se chiamă cumătră, fiindcă devine a doua mamă prin botezarea sau cununarea copilului); toate rudele de acest fel îşi zic cumătră, cumetri; 2) fig. femee guralivă; Slavii au numai kuma = cumătră.
cumătru s. m. V. cumătră. 1) Bărbat în acelaşi grad de rudenie ca şi cumătră; 2) fig. prieten, vecin.
cumetrie s. f. 1) Gradul de rudenie al cu-metrelor; 2) petrecere între cumetre, rude;
cum
183
cum


3)	fig. Întovărăşire, înţelegere strânsă între mai mulţi.
cuminecă (a) v. (din lat. communicare; dela communis împreună al tuturor). A transmite ; a împărtăşi (cu sfintele taine), a griji, cuminecătură ş. f. împărtăşanie, grijanie, cuminte adj. şi adv. (lat. dela cum, cu; mens, mentis, minte). 1) înţelept, deştept; 2) cu bune purtări; 3) liniştit; 4) prudent.
cuminţi (a şi a se) v. V. preced. A fi sau a deveni cuminte.
cuminţenie s. f. Calitatea sau starea de a fi cuminte.
cumnat, ă adj. (lat. cognatus, cognata, cumnat, cumnată — din cog şi natus, născut). Fratele sau sora soţului ori a soţiei, fiind din aceiaş naştere, se chiamă vum nat sau cumnată.
cumnăţel, ică s. Mic cumnat sau cumnată, cumnăţie s, f. Rudenia între cumnaţi, cumpănă s. f. (lat. cum, împreună; pondus, greutate). 1) Balanţă în care se pun de odată şi greutăţile de măsură şi marfa de cântărit;
2)	pârghie ce serveşte pentru balanţare; 3) lemnul oblic mişcător, care trage ciutura, la fântâna dela ţară; 4) braţul dela moară; 5) grinda orizontală din vârful coperişului la o casă; 6) greutate de plumb legată cu o sfoară ce arată direcţia verticală la zidari sau tâmplari; nivelă de apă, sau cu greutate verticală; 7) acţiunea de a balanţă; 8) moment hotărîtor; 9) fig. pericol mare; 10) dubiu, nehotărîre.
cumpăni (a) v. V. preced. 1) A cântări cu cumpăna; 2) a aşeză după cumpănă (zidăria);
3)	fig. a clribzui, a reflecta, a examinâ; 4) a păstră echilibrul.
cumpănire s. f. V. preced. Acţiunea de a cumpăni.
cumpănit, ă adj. 1) Măsurat cu balanţa;
2)	aşezat după cumpănă (de construcţie); 3) fig. moderat, măsurat, chibzuit; 4) s. cumpănire.
cumpănitor, oare adj. Care cumpăneşte, stabileşte echilibrul.
cumpără (a) v. (lat. comparare, a cumpără). A obţine, a căpătă, un lucru dând bani în schimb (din lat. parare = a face negoţ ; fig. a ademeni, corupe prin bani sau altfel, cumpărare s. f. Faptul cumpărărei. cumpărat, ă adj. 1) Obţiuut în schimbul banilor; 2) fig. ademenit, mituit, cumpărător s. m. Cel ce cumpără, cumpărătoare s. f. Femee care cumpără. 2) acţiunea cumpărărei.
cumpărătură s. f. Lucru cumpărat sau lucruri multe cumpărate, târguială.
cumpăt s- n. V. cumpătă. 1) Băgare de seamă; 2) moderaţiune, reflecţiune.
cumpătă (a) v. (lat. dela computus, socoteală). I) A nu depăşi; 2) a modera.
cumpătare s. f. V.preced. 1) moderaţie ; 2) abţinere; 31 chibzuială.
cumpătat» & adj. 1) Măsurat în fapte, echilibrat; 2) sobru, moderat.
cumplit, ă adj. (lat. dela completus, de tot, cu totul). 1) Teribil, spăimântător. grozav; 2) adv■ crud; .îngrozitor; 3) foarte tare sau foarte mult (în bine sau râu), cumplitate s. f. Starea de a fi cumplit, cumsecade adj. adv. Cum trebue; cinstit, de omenie.
mimul s. n. (lat. cumulo, are, a grămădi, a copleşi), 1) Jurid. împreunare deodată de mai multe abateri dela lege, delicte; 2) acaparare de ntai multe funcţiuni» cumulâ (a) v. V.preced. A avea de odată mai multe (funcţiuni ori delicte etc.). cumulard s. «i. Cel ce cumulează, cumva adv. (rom. cum şi lat. vtigus, nesigur). înti’un fel nesigur; la întâmplare întâmplător.
cuneiform ă adj. (lat. dela cuneus, pană de lemn pentru despicat). în forma penei de lemn (despre forma semnelor cu care scrieau Chaldeenii, Asirienii, etc.) scriere cuneiformă.
cunoaşte ia se) v. (lat. cognosco, ere, a cunoaşte, a şti, a citi). 1) A pricepe forma şi însuşirile fiinţelor şi lucrurilor; 2) a şti şi a reţine în minte înfăţişarea cuiva; 3) a şti în general; 4) a se observa; 5) pop. a avea consideraţie sau recunoştinţă, cunoaşteri s. f. Faptul de a cunoaşte, cunoscător, oare adj. 1) Cel ce cunoaşte, ştie, are cun oştinţe; 2) priceput, competent.
cunoscut, ă adj. 1) Ştiut; 2) s. cel ce are cunoştinţă cU un altul; 3) vestit, reputat.
cunoştinţă s. f • 1) Acţiunea de a cunoaşte; 2) persoană icunoscuta.
cunună s. f- (lat. din corona, cunună). 1) Cerc împreun at dintr’o ramură verde din frunze, sau din flori. 2) împletitură lungă din coadele de ceapă sam de usturoi cu fructul lor; 3) şuviţe împietrite la un loc; 4) fig. semn de glorificare — cununa biruinţei; 5) şirag, şir, lanţ.
cunună (a se) v. V. preced. 1) A (se) însoţi prin căssătorie; 2) a oficia actul căsătoriei ; 3) a s;e întovărăşi pentru totdeauna — doară nu mi'am cununat.
cununat, ă. adj. însoţit prin celebrarea căsătoriei; căsătorit legal, cununie s. f■ 1) Actul, slujba căsătoriei:
CUtl
184
cur
2) cununa ce se pune pe cap tinerilor la căsătorie.
cununiţă s. f. 1) Cunună mică; Bot. Numirea plantei de primăvară, ce face flori mici (lat. pervinca)..
cupă s. f. (lat. cupa. vas de băut), 1) Vas pentru băut vin, pahar mai larg la gură de cât adânc; 2; albiuţă, jgheab (la moară); 3) forma roşie a unei cupe (la figurile cărţilor de joc), bot. cupa vacii, un fel de volbură.
cupar s. m. Cel ce turnă vin în cupa dom- _ nitorului (în vechime).
cupeţ s. m. (slav kupeţ dela cupati, a cumpără) neguţător). Mic neguţător, care cumpără şi -vinde mărfun V. precupeţ.
cupeu s. n. (fr. coupe (citit cupe). 1) Trăsură complect închisă având uşi şi ferestre; vagon de drum de fer pentru călători.
cupiditate s. f. (fr. cupidite dela lat. cupida, inis, lăcomie poftă nesăturată). Lăcomie mare, poftă ne săturată de avere.
cuplet s. n. (fr. couplet (cit. cuple) dela lat. copula, legătură, jmpreunare). 1) Poet. Stanţă ce face parte dintr’o poiezie sau cântec; 2) stanţe cu caracter distractiv, comic, ce se cântă în reviste.
cupolă s. f. (fr. coupole, ital. cupolă, diminutiv din lat. cupa, ceaşcă, vas de băut). 1) Coperiş sau tavan boltit (ca o cupă); 2) turnul unei biserici.
cupon s. n. (fr. coupon, dela couper, a tăia). 1) Rest din bucata de stofă; 2) fâşie tăiată dintr’o acţiune de bancă sau titlu de rentă, ce dă drept a primi dobânda cuvenita pe un anume timp. cuprinde (a) v. V. coprinde. cupru s. n. (lat. cuprum). Miner.' Aramă, metal roşiatec şi maleabil.
cuptor s. n. (derivând din copt, pentru copt). 1) Scobitură boltită, de zid sau în pământ, care se înfierbântă cu foc mult spre a coace pâne, mălaiu, cozonaci; 2) idem pentru topit minerale, ars var sau cărămidă ; 3) cantitate d; pâne (var sau cărămidă) ce se scoate odată din, cuptor; 4) încăpere în care este cuptorul; 5) luna Iulie (cea mai călduroasă);
6)	brutărie.
cur s. n. (lat. culus). Şezutul; anusul, cură (1) s. f. (lat. cura, îngrijire). Medic. îngrijirea, căutarea sănătăţii printr’un tratament mai îndelungat).
cură (2) (lat. curro, currere, a alerga, a curge). Trece, curge, (poetic) pers. IlI-a.
curabil, ă adj. V. cură. Care se 'poate vindeca.
curagios, oasă adj. (dela curaj din lat
cor, inimă; agere, a pune în mişcare). Care se mişcă cu inimă, inimos; fără frică.
curaj sau coraj s. n. V. preced. Vioiciune, îndrăzneală, neînfricoşare; avânt la luptă; fig. pop. bună dispoziţie, îmbătare uşoară. Mold.
curălice s. f. (dela vorba curea (de încins). Bot. Plantă ce creşte Lingă şi se învălătuceşte pe altele.
curamâ s. f. (turc quramă). 1) Parte care ajunge să dea, cineva; cota-parte; 2) colectă.
curând adv. (lat. curra, currere, a alergă). Alergând, îndată, repede.
curar s. n. (dela curea sau cură). Gură de ham, făcută din curea tare, care se pune la gâtul calului pentru a trage.
curarisi (a se) v. V. cură. A ’şi îngriji sănătatea; a (se) vindecă.
curat, ă adj. şi adv. (lat. cura, îngrijirej curatus, îngrijit). 1) Lucru îngrijit, neîntinat, nemurdărit; limpede; 2) fig. cinstit, onorabil;
3)	exact, tocmai; 4) adv. la fel. întocmai; 5) scuturat, măturat, aerisit; 6) nefalsificat î
7)	adv. făţiş, fără încunjur, hotăiît.
curăţă (a) v. V. curăţi. curăţel, ică adj. şi adv. V. curat. 1) Mic şi curat; 2) binişor îngrijit; 3) fig. frumuşel.
cufatelă s. f. (fr. curatelle, dela lat. cura re, a îngriji). V. curator. Funcţiunea sau sarcina de curator.
curăţenie s. f. V. curat. 1) Starea de a fi curat: 2) fig. nevinovăţie, cinste; 3) medic. purgativ; 4) felul de îngrijire şt mâturatul străzilor; 5) îngrijirea şi aerisirea locuinţei, curăţ! (a) v. (lat. dela cur are, a îngriji).
1)	A şterge de murdărie, a şterge petele; 2) a şterge de praf, a mătură, a periâ; 3) a elimină ; 4) a jupui de coajă; 5) a spălă; 6) fig. pop. a perde tot, (banii sau averea> — s’a curăţat; 1) a muri, pieri; 8) a se scăpa de ceva.
curăţie s. f. Starea de a fi curat; fig. castitate.
curăţire s. f. Lucrarea de a curaţi, curăţit, ă adj. V. curăţi. 1) Neîntinat; 2) şters de murdărie; 3) măturat sau periat;
4)	jupuit de coajă; 5) spălat; 6) desbărat; 7) mântuit]; 8) ucis.
curăţitoare s. f. 1) Care face curăţenie;
2)	ştergătoare de noroi (pentru încălţăminte);
3)	răzuitoare.
curâţitor, oare adj. Care curăţă, curăţltură s. f. I) Cea ce rămâne dela o curăţire; 2) faptul curăţirei; 3) materie rea ce se elimină.
curătoare s. f. (lat. curro, ere, a curge). Albie sau jghiab în care curge apă sau vin etc.
cur
185
cur
curator s. m. (lat. curator, dela curare, a îngriji). Juridic. Persoană însărcinată de lege a îngriji de un copil rămas fără părinţi sau de un interzis, şi a administra averea; epitrop pus să îngrijească de o avere dată n seama sa.
curătură s. f. (rom. dela curat). 1) Pai te tăiată dintr’o pădure şi amenajată, curăţită, spre a se putea face sămănături; 2) curgere multă (dela cură); 2). 3) potecă de fugă; hogaşul unui râu; 4) (dela curat); curăţitură dela ciuruitul grâului.
curb, ă atfj. (lat. curuus, dela curvo, are, a strâmbă, a îndoi). îndoit, strâmb, în forma unui arc.
curbă s. f. Geom. Linie îndoită, în formă de arc; orice formă de acest fel.
curbă (a se) v. (lat. curbare). A îndoi ca un arc; a (se) îndoi, strâmbă, curbat, ă adj. îndoit, arcuit, strâmbat, curbiliniu, e adj. [din curb şi linie). Format din linii curbe (figură geometrică).
curbură s. f. 1) îndoiturâ curbă; 2) starea de a fi curb; 3) fotma curbă, curcă s. f. Parte femeiască de curcan, curcan s. m. (din gr. korax, corb; ko-rakon, ca corbul). Pasăre mare domestică a-deseori neagră ca corbul; fig. numire dată dorobanţilor în răsboiul din 1877-78, pentru că purtau la căciulă o pană de curcan—(alţii cred că ar fi din vorbă slavă kurok=cocoş). V. corcodan.
curcubetă s. f. (lat. curcubita, bostan, tigvă). Bot. 'Tigvă, speţă de dovleac (bostan) cu coaja f. tare.
curcubeu s. n. (lat. dela con, curb, eo, — împreună curb merg). Curbă mare, ce se face pe cer, având toate colorile în cari se descompun razele soarelui, când trec prin picături de ploae, ce le reflectează ca nişte prizme de cristal: Bot. Numirea unei 'flori multicolore.
curculez s. m. (lat. dela curculio). Gărgăriţă.
curcumă s. f. (lat. dela curro, alerg). Boi-Numirea unei plante care se întoarce spre soare.
curcut s. n. (din curgu). Cir, terciu. curea s. f. (lat. coriurn, piele lucrată, curea). 1) Făşie de piele de animal, tăbăcită;
2)	îngustă făşie de piele tare, cu cataramă, ce serveşte pentru încins; cingătoare; 3) fig. putere, forţă; 4) făşie îngustă de pământ;
5)	măsură de lungime de 16 picioare (îu vechime).
curechlu s. n. (lat. cauliculus, mic cu-rechiu, din caulis, curechiu). Bot. Varză
plantă de mâncare ce se poate păstra pentru iarnă şi care se cultivă udată mult şi sistema ic.
curelar s. m. V. curea. Cel ce face curele şi hamuri pentru cai.
curelărie s. f. Fabrică sau atelier de cur ele şi hamuri.
cureluşă s. f. Curea mică îngustă._. curent, ă adj. (lat. dela curro, cyrrere, a curge). 1) Care este în curgere, în curs (zi, lună sau an); 2) cate este curgător, în formă curgătoare (scriere repede; vorbire fără împiedecare ; 3) ori ce lucrar e în curs ; 4) adu. care nu este în întârziere.
curent s. n. V. preced. 1) Curgerea, mersul (lucrurilor, afacerilor); 2) curgerea, cursul repede (al apei); 3) vântul care trage; mişcarea aedului când sunt ferestre deschise. fig. 4) direcţiune (literară) îndrumare; 5) opiniune generală.
curgător, oare adj.. V. curge. 1) Care curge; care merge ca şi curgerea apei; 2) fig. lesnicios, fără împiedecare.
curge (a) v. (lat. curro, currere, a curge).
1)	A se duce la vale un lichid; 2) a trece (timpul etc.); 3) a pătrunde, a eşi afară, a se răspândi (făină, nisip etc.); 4) a veni în cantitate mare (banii); 5) a pică, a picură (ploaia); 6) a da din toate părţile şi mult (lovituri).
curgere s. f. Acţiunea de a curge, curie s. f. (lat curia). 1) Subdiviziune de triburi Ia Romani; 2) locul unde Senatul roman ţinea şedinţe; 3) autoritatea bisericească supremă la catolici; 4) vechiu Trc-silv. Curtea de Casaţie.
curier s. m. (fr. courrier, dela lat. currere, a alergă). 1) Cel ce este trimis să aducă o corespondanţă, o scrisoare; 2) împărţitorul de scrisori sau de telegrame; 3) totalitatea scrisorilor de corespondenţă.
curios, oasă adj. şi adv. (lat. curiosus, care cercetează, caută să ştie). 1) Doritor să afle ceva; iscoditor, indiscret, cercetător; 3) minunat, de neînţeles; 4) ciudat, capricios.
curiozitate s. f. V. preced. 1) Dorinţă mare de a află ceva; 2) lucru minunat, ciudăţenie.
curmă (a) v. (daco-gr, kormazâ, a tăia în bucăţi, a frânge, a crăpă). 1) A reteză; 2) a face, o tăietură adâncă de jur împrejur; 3) a suspendă brusc, a întrerupe (o acţiune ;
4)	a înlătura, a stârpi (un rău); 5) â strânge prea tare cu o legătură; 6) a termină.
curmal s. m. (turc korma). Bot. Numirea unui arbore din Africa ce dă fructe foarte dulci şi cu coaja fină, moale.
cur
186
cur
curmală s. f. Fructul de curmal, curmare s. f. V. curmă. Acţiunea de a curmă.
curmat, ă adj. V, curmă. 1) întrerupt, retezat ; 2) încetat; 3) strangulat; 4) stârpit;
5)	terminat.
curlnătură s. f. V. curmă. 1) Locul unde se produce o curmare ; 2) întorsătura bruscă (a drumului); 3) strângere, sugrumare.
curmeiu s. n. (dela curmă). 1) Frântură, capăt de frânghie; 2) frânghie proastă de coajă de teiu; 3) joarda viţei de vie, ce se retează.
curmeziş, ă adj. şi adu. (daco-gr. dela kormazo, a despică). Dea latul; pieziş; oblic ; perpendicular; fig. opus, contra.
curpen s. m. (daco-gr. dela grupon, curbat, îndoit). 1) Joardă ce creşte lungă şi se târăşte sau se agată, ca la pepeni, dovleac, castraveţi şi alte plante agăţătoare; 2) viţă sălbatică.
curpeni (a se) v. A se întinde şi agăţă ca şi curpenii.
curpenoş, oâsă adj. Ce dă mulţi curpeni. curs S. n. (lat. cursus, mersul, curgerea, şirul). 1) Curgerea apelor ; 2) mersul vremei; 3) şirul unei învăţături sau ştiinţe ; 4) preţul valoarea banilor sau a lucrurilor pe piaţă. 5) mişcare de rotaţie a planetelor; 6) înlănţuirea faptelor şi a evenimentelor; 7) şir de Jecţiuni; 8) carte, manual; 9) timp concomitent.
; cursă s. f. (italian cor sa, cursă, prinză-toare). 1) Prinzătoare pentru şoareci sau animale sălbatice şi stricătoare; 2) fig. mijloc viclean de a prinde ; 3) — (dela lat. curro, currere, a alergă) alergare de cai pentru întrecere ; 4) un ocol, (mers cu trăsura sau pe jos) ; 5) distanţa de parcurs (cu vaporul, etc).
cursătură s. f. (dela curge). Lichid care a curs, scursoare.
cursier s. m. (fr. cursier). V. cursă. 3) C.d de alergare ; cal de rasă.
cursiv, ă adj. (lat. dela currere, a curge)-
1)	Curgător; 2) tipogr. litere aplecate spre dreapta; 3) scriere cu mers curgător, lără întrerupere.
cursoare s. f. V. cursătură. curtâ (a) v. (dela fr. coiir, curte ograda casei şi: faire. la cour, a face curtea, adică a ocoli curtea; .a umbla în juiul curţii, a casei). 1) A umbla după cineva mereu din dragoste ; 2) fig. a linguşi.
curtaj s. n. (fr. curtage, dela courtier, agent de cumpărări şi vânzări, misit). Plata uuui curtier (misitie) pentru o afacere.
curtat, ă adj. V. cuită. Linguşit; plăcută, curte s. f. (gr. chortos şi lat. chors, chor-tis, ogradă, curte împrejmuită cu gard sau cu zid). 1) Locul din jurul casei, închis cu gard sau cu zid); 2) casă mare boierească; 3) palatul domnitorului (în vechime); 4) totalitatea persoanelor din juiul suveranului; 5) (dsla vorba curta) — faptul de a curtâ propr. şi fig. 6) Curte de Apel, instanţă de judecată superioară tribunalului, unde se judecă sentinţele date de tribunale; 7) Curtea de Casaţie şi Justiţie, insţanţă supremă care judecă recursuri şi dă jurisprudenţe 8) Curte cu Juraţi instanţa pentru judecarea crimelor în fiecare judeţ; 9) Curte de Conturi, instanţă care verifică toate cheltuelile făcute de Ministere şi autorităţi, dacă sunt făcute în conformitate cu legile. (Curtea Domnească, Curtea de Argeş, localităţi unde au fost curţi domnitoare în vechime).
curtean, ă s. V. curte 2. 3. Persoană de pe lângă un suveran; om dela curte, curteni (a) v. V. curta. A se luă cu binele pe lângă cineva; a linguşi.
curtenitor, oare adj. şi adv. V. curteni. Care curteneşte; cu atenţie deosebită faţă de cineva.
curtezan s. m. (fr. courtizan). 1) Om dela curte, al palatului; 2) cel ce linguşeşte pentru un interes; 3) cel ce face curte. (5) curtezană s. f. (fr. courtisane). V. curtă şi curte (5). Femee cu purtări rele, care însă mai păstrează un fel de cuviinţă, curticică s. f. O curte mică. curtier s. m. (fr. courtier). Interpus; agent pentru cumpărări şi vânzări; misit.
curtuazie s. f. (fr. courtoisie). Politeţă deosebită; purtare foarte aleasă şi afabilă faţă de cineva, curuiu s. m. V. Coroiu. curul adj. (lat. curulis). Scaun curul. scaun de fildeş pe care şedeau magistraţii la Romani.
curvă s. f. (lat. dela curva, strâmbă). Femeie necorectă, prostituată ; femee care îşi înşală bărbatul.
curvar adj. V. prec. Bărbat adulter, curvie s. f. V. prec. Patima adulteriului. cus&toreasă s. f. V. coase. Femee care ştie să coase cămeşi, rufărie, etc. şi îşi câştigă bani cu această meserie.
cusătură s. f. (lat. consutura). 1) Locul pe unde este cusut; 2) acţiunea cusutului ; 3) locul unde s’a vindecat pielea tăiată; 4) locul unde s’a împreunat, lipit, foi de metal.
cuşcă s. f. (dela vorba coş). 1) încăpere mică făcută din nueluşe împletite, (sau din
sârmă), pentru a ţine închise pasări; 2) colivie; 3) fig. Cortul în care stau Evreii la sărbătorile de toamnă, ale Tabemaculului; ty fiff. închisoare, celulă; 5) fam. casă mică.
cuscră s. f. (lat. cum, împreună: socer; socrii, p. con-soacră). Mama miresei şi a mirelui, una faţă de alta au numirea de cus-C/'â, fiind şi una şi alta soacre.
cuscrie s. f. V. preced. Rudenia între socrii miresei şi ai mirelui.
cuscru s. m. (lat. cum, împreună; socert socru, p. cum-socru). Tatăl miresei fată de tatăl mirelui se nhmeşte cuscru, fiind amândoi socri.
: cuscută s. f. V. cucută.
. cuşcuş s. n. (arab kuşkuş). Carne tooată, ■amestecată cu făină (un fel de mâncare ca „ cheftelele sau ca sarmalele).
■ V cuşer, ă adj. (din slav kuşennii, bun de /mâncaţi. Numirea dată de hahamii evrei cernii bune de mâncat.
: cuşmă s. f. (din baza cutia, (lat. cucullvş) .'de unde gugiu şi căciulă). Căciulă mare.
cuşmelie s. f. V. coşmelie.
. cusniţă s. f. (dela coş — coşnită). Poiata împletită din nuiele, ca un coş, în care lucră ţiganul potcovar sau micul ferar odinioară. — Slavii au zis kusmţă, fierărie, iar kuzneţ ~ fierar, potcovar.
custode s. m. (lat. custos, custodis, pă-zitoi). Supraveghetor pus, ca să nu se fure, să nu se înstrăineze o avere sau lucruri ce i s’au dat în păstrare de o autoritate sau de un magistrat.
custură s. f. (din lat. cast rum = cuţit). 1) Cuţit special pentru rismari, (ciobotari) foarte tăios, cu care taie talpa; 2) cuţit stricat, care nu taie bine; 3) brăzdarul de la plug (ferul ce înseamnă şi spintecă brazda; 4) lamă de cuţit; 5) uneltă de retezat fagurii din stup.
cusur s. n. (lat. dela causula, mică, pricină). 1) Neajuns (moral) care se iveşte câteodată ; lipsă; 2) diferenţa de restituit dela o monetă, care întrece valoarea cumpărăturii;
3)	neajuns fizic, defect; 4) fig. aluzie fină; 5) fig. viţiu. — Şi Turcii zic kusur.
cusut, ă adj. (lat. cum, cu împreună; şutam, cusut). împreunat prin cusutură; s. acţiunea de coase, cusutură s. f. V. cusătură, cută s. f. (daco-gr. dela kyth, a acoperi, a ascunde,). 1) îndoitură de stofă, ce acopere pe o alta; 2) încreţitură a pielei pe faţă; 3) fâşie îndoită şi lungă; 4) fig. pl. adâncuri tăinuite.
cută (a) v. V. preced. A face cute, a plisâ. cutare pronume, (lat dela quod, care;
alius, altul). 1) Oarecare, oarecine; 2) anume, acel.
cutat, ă adj. V. cută, Cu cute (îndoituri), plisat.
cute s. f. (lat. cos, cotis, cute de ascuţit). Piatră tare cu care se ascute cuţitul, coasa, etc.
cuteză (a) v. (daco-gr. dela koteâ kotessd, a fi iritat contra cuiva). 1) A avea curaj, a îndrăzni; 2) a ’şi permite.
cutezanţă s. f. V. preced. Curaj, îndrăzneală.
cutetător, oare adj. Curagios, îndrăzneţ, semeţ; agresiv.
cutie s, f. (daco-gr. kutis, cutie). 1) Lă-diţă mică de lemn, de metal sau de carton pentru pus lucruri mărunte; 2) sertar de masă sau de dulap ; 3) fig. încăpere mică. cutioară, cutiuţă s. f. Cutie mică. cuţit s. n. (lat. dela cum, cu; caedo, (cedo), a tăia — citit cu -f ce do, în loc de lat. culter sau castram = cuţit). 1) Instrument cu care se taie; 2) fig. mare strâmtoare, mare apăsare morală; 3) ajunge cuţitul la os; la cuţite, cu mare . furie, sau cu mânie; 4) pop. junghiu; 5) ferul lung dela plug.
cuţltar s. m. Cel ce face sau vinde cuţite, cuţltărie s. f. Fabrică sau magazin de cuţite.
cuţitaş s. n. Mic cuţit, cuţitoae s. f. 1) Cuţit mare, special, cu mânere perpendiculare la ambele capete, servind pentru a lua aşchii: de pe un lemn, de pe copita calului sau de pe cercuri de butie; 2) Zool. Peşte mic zis şi zvârlugă. cuţl oiu s. n. Cuţit mare. cutiuţă s. f. V. cutioară. cutnie s. f. (fr. diform, din cotone). Stofă de satin, lucioasă, cu urzeala de coton bumbac.
cutră s. f. (lat. din cautor, (cautus) — şiret). Femee cu moravuri rele; fig. şiret perfid, prefăcut.
cutreerâ (a) v, (comp. cu + treeră). 1) A alergă peste tot; 2) a umblă în toate părţile ; 3) a străbate tot cuprinsul; 4) a voiaja mult.
cutreerat s. n. V. preced. Alergarea peste tot locul; umblare pretutindeni, cutreerător, oare adj. Care cutreeră. cutremur s. n. (lat. cum. cu; tremere, a tremură). 1) Tremurarea, zguduirea pământului ; 2) tremurare mare în genere ; 3) fig. fior ’de groază. "
cutremură (a se) v. V. preced. 1) A (se) zgudui cu putere (pământul); 2) a tremură de grdază ; 3) fig. a se înfiorâ.
cut
188
cuv
cutremurare s. f. Acţiunea de cutremur propr. şi fig.	,
cuţu-cuţu! interj. V. cuciu, cuciu. cuvânt s. n. (lat. conventum, din cum, cu; ventio înţeles, înţelegere). 1) Vorbă; 2i discurs, cuvântare; 3) înţelegere ; 4) raţiune;
5) pretext, motiv; 6) promisiune, făgăduială;
7) onoare; 8) fig. fiinţa Dumnezeirei (după Evang. loan); 9) vorbă scrisă.
cuvântă (a) v. 1) A vorbi; 2) a ţine un dis:urs.
cuvântare s. f. 1) Vorbire ; 2). discurs, cuvântător, oare adj. 1) Care vorbeşte, poate vorbi; 2) vorbitor, orator; 3) înzestrat cu raţiune — fiinţă cuvântătoare este numai omul.
cuveni (a se) v. (lat cum, cu, împreună; venio, ire, a veni), i) A (se) datoră ; a se cădea; 2) a fi de drept; a reveni; 3)a se permite.
cuvenire s. f. Datorinţa cum, sau cui tre-bue să fie.
cuvenit, ă ad\. Datorat; de drept; permis, cuviincios, oasă adj. şi adv. V. cuviinţă.
Cel ce se poartă cum trebue, cu atenţie, cu cuviinţă.
cuviinţă s. f. (lat. cum, cu; venia, îngăduie, iertare şi convenţia, învoire). 1) Purtare sau înfăţişare, după cum este îngăduit, iertat; aşa cum se cere,.. sau cum se cade;
2) echitate.
I)
D- s. m. 1) A patra literă din alfabet. 2) . în cifre latine, D = £00.
da adv. şi locuţ. (daco-gr. dela rădăcina antică da, a şti, a pricepe şi da = foarte).
1) Aşa este ; 2) pricep, înţeleg; 3) convin;
4) recunosc; 5) negreşit 6) în fine — da du-te o dată! condiţional — da ’mi dai ceva ? (Acest afirmativ se mai aude la fracesii din sudul Franţei, sub forma oui-da-aşa; foarte rar îl întrebuinţează şi unii scriitori francezi; de asemenea da esfe afirmativ în limbile slave, luat tot din origină greacă).
da (a) v. transitiv. (lat. do, dare, a da).
1) a da; 2) a propune (un preţ); 3) a eşi (muguri, iarba); 4) a lăsa liber (drumul) 5) a începe (să facă ceva); 6) a apucă o direcţie (dă pe aici); 7) a încercă, — da să ' iasă; 8) a scoate (un ţipet); netransitiv: apare (soarele); 2) a lovi (în cineva); 3) a continua (da înainte); 4) a \la îndărăt a retiage; a rezervă; 5) a răsturnă (a da jos)!
cuvinţel s. n. V. cuvânt. Cuvânt mic. cuvios, oasă s. şi adj. (daco-gr. dela ku-fos, curbat (de bătrâneţe) plecat). Biseric. !) Călugăr bătrân şi evlavios; 2) sfânt ca-nonist dintre asceţi; 3) cu înfăţişare smerită ca de călugăr; 4) jig. foarte evlavios; 5) titulatură pentru grade călugăreşti — cuvioase;
6)	prea cuvioase, (p. arhimandrit, stareţ).
cuvioşie s. f. înfăţişare de cuvios; smerenie, devoţiune; cuvios (5).
cvartal s. n. (lat. dela quartum, sfert). A patra parte, sau o despărţire dintr’un oraş, circumscripţie, secţie.—Şi Nemţii, Slavii, Turcii au acest cuvânt.
cvartir s. n. (fr. dela quartier). Mil't. Loc de aşezare a trupelor; găzduirea soldaţilor (formă luată de la Ruşi).
. cvas s. n. (rus kvas). Băulură fermentată, răcoritoare, având coloare ca berea.
cvintezenţă s. f" (fr. quintessence, din lat. quinta, a cincea; essentia miezul de viaţă).
1)	Cea ce este mai bun, mai de seamă; 2) fig. culme, gradul cel mai înalt.
evit, ă adj. (fr. quitte, dela lat quietus, liniştit). V. achită şi chitanţă. Achitat de o datorie, de o obligaţie.
cvitui (a) v. V. preced. 1) A achită o datorie; 2) a scăpă de o obligaţie; 3) fig. a termină, a suprimă ; 4) fig. a cheltui toţi banii, cvltuit, ă adj. V. prec. 1) Achitat deplin;
2)	fig. terminat complect; 3) cheltuit tot.
G) a ghici (cu cărţile)! 7) bombarda; 8) a aproba — a da din cap; 9) a cădeâ — da de râpă, în gropi; 10) a da pe faţă, a descoperi; Îl) â încredinţa — da pe mână; reflexiv^: a se da, a se oferi, a se supune, a capitulă; 2) a se da jos, a se scoborî, a se lăsa în jos ; 3) a se da (drept), a se înfăţişă ca; 4) a se da (după), a alerga (a lătrâ cânele); a se ascunde; 5) a se da lângă, a se apropia; 6) a se da pe vatră a naşte (la ţară); 7) a se lăsa (lenei).
da interj, (daco-gr. de, acum). Da încetează; da spune; = spune acum.
dă, sau de interj, (daco-gr. de, ei bine, să vedem). De, nu ştiuj dă, poate = să vedem, nu ştiu, poate ; dă că nu ’ţi fac (zic), ei bine nu’ţi, (adese ori dă, în comp. reprezintă pe des sau de, ca în decurge desface).
dăbălăzat ad . (iat. debîlis, slăbit). Atârnând haine’e, descheiat, nesimţit.
dabilă s. f. (lat. debilis, e, slab). Pop. Cal slab, gloabă. — Şi Ung. debella.
dac s. m. (doco-gr. dela rădăcina dak, a şti, a înţepă, a mu câ; dakos, animal care muşcă, animal pericolos; de aci Dacia, ţara plină de fiar: sălbatice, cari atăcau pe primii păstori veniţi dinspre Tracia; dar poate fi şi denunţ ire dată dacilor fiindcă până azi se observă că la furie mare ţeranul muşcă cu dinţii sau şi pentru că faţă de alte triburi erau mai ştiutori) Locuitor din vechea Dacie, provincie romană cuprinsă între Dunărea, Marea Neagră, Nistru şi Tisa.
Dacia-Românla. Veche Societate de asigurări în Bucureşti. «Dacia», ziar bucureştean 1919 - 1922.
dacă conj. (lat. de, a, quo, contra dela care). Dac---, arată condiţionare şi presupunere de caz contrar; — dacă vrei; primesc dacă’mi dai... dacic, ă adj. Al Dacilor, dacian sau dacic adj. V. dac. De’a daci, piivitor la daci.	„
daco-rotnsn adj. Din Dacia, după alipirea ei la i nperful roman ; cu caracterul roman-(latin) păstrat în Dacia (colonişti, limbă, monumente, etc.).
dactil s. m. (fr. dactyle dela gr. daktylos, deget). Poet. Se numeşte aşa versul latin sau grec, când un picior (de vers) este lung şi două scurte (neegal, ca forma degetelor).
dactilograf, vă s. (gr. daktylos, deget. graf6, scriu). 1) Maşină care scrie prin lovii ea cu degetele pe nişte clape ce reprezintă literele;
2)	persoană care scrie cu această maşină.
dadă s. f. (daco-gr. da-da = a şti, a piicepe). 1) Soră mai mare; 2) mătuşă. — Acest cuvânt la slavi este: diadla=unchiu, nene, moş.
dădacă s. f. (daco-gr. didaktQ, instruită). 1) Fc-mee cate îngrijeşte de creşterea copiilor (pentru plată); 2) guvernantă sau bonă.
dădăci (a) v. V. dădacă '. 1) A îngriji de creşte; ea copiilor ; 2) fîg. a îngriji ca pe copii), (ca dădaca).
dădăcit, ă adj. 1) Cre cut de o dădacă;
2)	s. faptul de a dădăci.	*
dădulci (a) v. V. dedulci. dafin s. m. (gr. ciaphne). Bot. Arbust întotdeauna verde, zis şi lemn câinesc ; Iacei vechi era simbolul gloriei (laurus nobilii).
dagherotip s. n. (fr. numele lui Daguerre (1789—1851) şi gr. typos, tipar impiesiune). Aparatul cu care Daguerre a fi.vat pe sticla de fotografie cele întâi chipuri, figuri, obţinute piin acţiunea luminei asupra plăcii de fotografie daguerotipâ (a) v. V. preced. A fotografia după sistemul lui Daguerre. dagherotipie s. f. V; preced. Arta de a
face fotografie primitivă ca Daguerre, adecă imaginea se fixă chiar pe placa fotografică negativă şi nu se reproducea p : hârtie ; o placă forma o singură fotografie.
dahin adj. (daco-gr. dela ddk şi cakno, a înţepă şi a muşâ). Viclean, rău, şiret, înţepător (fig.).
dăhulâ (a) v. (lat. decolo, are, a lipsi de ceva). A istovi, a extenuâ.
daică s. f. V. dadă. Femee mai în vârstă, mai pricepută—mătuşă; însă cu înţelesul numai de bătrână.	,
dăinăuş s. n. (lat din de -f- ineo = a merge repetat). Scrânciob în care se balansează copiii. Olt.
dăln J (a) v. (lat. de + ineo, inire, iară, mereu, a merge). A ţine într’una, a dură, a continuă.
dăinuire s. f. V. preced. Faptul de a dăinui, dăinuitor, oare adj. Durabil, persistent, dairea s. f. (lat. dela de + ire, a merge mereu). Tobă mică, după ale cărei bătăi ursarul joacă ursul sau după care joacă oamenii.— întrebuinţat şi la Turci, dajdie s. f. (slav dajdia). Bir, dare. dajnic adj.’V. preced. Cel ce plăteşte dajdie, contribuabil.
dălăbâzare s. f. Starea celui dălăbăzat. dălăbăzat (ă) adj (lat. dela de + labes, cădere, de toţ). Cu înfăţişare de decădere şi nesimţire: murdar, neîncheiat la haine.
dalac s. n. (daco-gr. dela dalos, aprindere). Medic, veter. 1) Boală ce constă în inflamarea splinei la vite; se capătă prin introducerea microbului de dalac, care se găseşte în pământ, sau se află împrăştiat pe iarba unde a murit o vită bolnavă de dalac ; 2) Med. se mai zise şi buba neagră (la om);
3)	Bot. Numirea unei plante ce se credea că provoacă sau vindecă dalacul. — Şi Turcii zic d^lak.
dalal-latna s. m. (tibetan : = marele-lama) Şeful religios al locuitorilor din Tibet (Asia centrală).
dalanga interj. V. balanga. dalb, ă adj. (la . de ţ- albuş, alb). De tot alb; alb la coloare ; fig. delicat, drăgălaş, dălcăuc, ă adj. V. clălcăuş. dălcăuş s. m. (din ducăuş). 1) Om sau fiinţă nestatornică; 2) hoinar, care umblă dintr’un loc în altul; 3). cârmaciu (timonier) la un vapor, care cunoaşte mutările locului, ştie pe unde să conducă vasul.
daldon f. m. (daco-gr. din dialuton, dizolvat, răspândit). Undiţă cu multe câilige.
dalgâ s. f. (turc dalga). Tunică de mătasă cu ciucuri (vechiu).
dai
dan
190
dalie s. f. (dela numeje Dahl al botanistului Suedez). Bot Plantă de grădină, cu flori f. frumoase.
dâlmă s. f. (lat. dela dolium, butoi). Ridi-cătură de pământ, movilă.
daltă s. f. (daco-gr. dela răd. dai a scobi, a dăltui -)- te, pentru (de unde şi lat. dotare).
1)	Instrument cu vârf lat şi tăios, pentru a scobi lemnul sau peatra ; 2) custură de dogar.
dăltui (a) v. V. preced. A scobi sau a retezi cu dalta.
dăltuire s. f. Luci ar ea de a dăltui. dăltuitor s. m. Cel ce dăltueşte. dăltuitură a f. Săpătură sau netezire cu dalta.
dam s. m. pl. damuri (dela lat. domus şi gr. domos — casă). Case mari, şi frumoase. — Şi Slavii-ruşi au vorba dom — casă, şi Turcii dam.
damă s. f. (fr. dame, dela răd. gr. dam, damazo, a supune, a stăpâni şi damar famee măritată). 1) Femeie măritată, doamnă ;
2)	figură femeiască pe cartea de joc; 3) un fel de joc de şah ; 4) cu inţeles rău, femeie nu prea cinslită.
dafnască s. f. (dela oraşul Damasc (Asia mică). Ştofă de damasc de mătasă şi cu flori, damaschinat, ă adj. şi s. V. preced. In-, crustat cu fire de aur său de argint pe fond •de fer sau de oţel.
dâmb s. n. (lat. diformare din tumulus, movilă, ridică tură de pământ). Deal mic ; movilă.
damblâ s. f. (lat. dela de-ambulare a nu mai umbţâ). Medic. Apoplexie■; boală care constă în revărsarea sângelui într'o parte a creierului şi care paralizează adeseori mersul şi a'te funcţiuni organice — apoplexie; fig. iroti. şi-a făcut damblaua cu el, şi-a făcut gustul, chefu.
damblagiu, loaică s. şi adj. Paralizat de picioare sau mâni; fig. iran. beat, care nu se ţine pe picioare.
damigeana s. f. (ital. dami-giana şi fr. dame-jeanne, (liter. cacoana-ioana). Denumire (poreclă) dată unei sticle mari şi umflate, în care încap 10—20 litri de vin. — Şi Bul aiii au acest cuvânt, damlâ s. f. V. Damblă damnaţiune s. f. (Ist. damnatio, osândire; dela răd. gr. dam a subjuga, a supune). Osândire la muncile iadului; torturi eterne.
dănănăl (a) (lat. dela donc, a da met eu ; ineo, a merge). A se mişcă, clătină; a oscilă, ceva atârnat (ca limba clopotului).
dănănae s. f. V. preced. Faptă extravagantă, de mare impresie ; fig. scandal zgo- , motos (mişcător).
danciu ş. m. (lat. prefix, d = de, ancilla, sclavă). 1) Copil de ţigan, care ştie să joace sau să cânte ; 2) iron. fiu de ţigan; 3) lăutar ţigan-dănciuc s. m. Mic danciu. dancing s. n. V. danţ. Petrecere publică cu danţ.
dandanâ s. f. (lat. din tonus-dono = a da răsunet). 1) Faptă cu mare răsunet; 2) scandal; 3) zgomot; 4) încărcătură grea; 5) păţanie, dăndănaie s. f. V. preced. dăndăni (a) v. V. dandana. A scoate mereu sunete sau vorbe neînţelese ; a auiurâ.
dandărătele adu. (comp. de, a, şi Indărăt). Cu mers înapoi, înd făt.
dandoasele adu. (comp. de, a, îndos). Pe dos contrar de cum trebue. danez, ă adj. şi s. Care e din Danemarca., dang 1 interj, (onomatop). Imitarea sunetului unei lovituri în clopot sau în alt obiecc ce dă sunet ca clopotul.
danga s. f. (daco-gr. dela danos, de ars ; ga, cel puţin). Arsura uşoară făcută cu ferul roş, pentru a însemna o vită, un lucru.
dăngănl (a) v. (onomat. dela dang!) A suna clopotul sau alt obiect la fel, dăngănlt s. n. Sunet de clopot, dăngăt s. n. V. preced. danie s. f. (lat. dela dano, a dărui). 1> Donaţie (din pietate); 2) avere dată unei biserici, sau unei instituţii de ^binefacere; 3} testament de dăiuirea averei, încă din viaţa, cătră cineva. — Şi Slavii dela aceiaşi bază lat. au această vorbă.
dănos, oasă adj. V. preced. Cel ce dă-rueşte, darnîc.
dans s. n. (fr. danse (V. şi danţă). Joc după o cadenţă, după sunetul muzicei, făcând ■paşi şi mişcări după regula fiecărui fel de joc.
dansă (a) u. V. preced. A juca după tactul muzicei cu mişcările şi paşii fiecărui fel de joc.
dansant, ă adj. 1) Care se poate dansă ; 2) cu dans.,
dansat, ă adj. Jucat; care a jucat, dansator, oare s. Care dansează, dânsele s. f. pl. V. dânsul. (Pronume luat ca subst. pentru a nu spune numele). Duhuri necurate, ielele; luat de dânsele, paralizat sau reumatic.
^dânsul, sa pron. (lat. comp. de, -j- in, se (sui) = de în el). El, acela sau acesta.
dânţ s. n. V. danţă. Jocul după tactul muzicei. sau după cântec.	‘
danţă (a) v. (ital. da mare V. şi dănţui).
V. dănţui.
dantelă s. f. (fr. denie le, (citit daniel) d la lat. dens, tis, dinte). împletitură cu col-ţui ele, în formă de dinţi, pentru împodobit ceva.
dantelat, ă adj. V. preced. 1) Cu dantelă ; 2) cu forme dinţate.
dănlui (a) v. V. danţă. A juca cu felurite mişcări după muzică sau după cântec ; la .Romani nu jucau nobilii ci sclavii, ca să distreze pe stăpâni de aceia credem că baza vorbei dans, danţ în limbile neolatine vine deîa ancilla, sclavă prin forma d’ancilla = de sclavă).
dănţuitor, oa e s. Cel ce danţează, joacă, dantură s. f. V. dentură. danubian, â adj. (lat. dela Danubium). Dela Dunărea, al Dunării.
dăpără (a) v. (comp. dă = de -{-păr (de cap) ca şi lat. depilare, a smulge părul). 1) A smulge părul. cui-va (la bătae); 2) fig. a omorî în bătae.
dar s. adv. (lat. dela dare, a da; şi do-num, dar). 1) Lucru daVdăruit cuiva; prezent, cadou ; 2) calitate, talent (dat de D-zeu).; 3 iron. defect, viciu (darul beţiei) ; 4) putere, har, binecuvântare, (de preoţie); 5) jertfă lui D-zeu (sf. daruri) ce constă din pânea şi vinu! pentru cuminecătură; 6) loc. adv. în dar, de geaba, nefolositor. — Şi slavii zic dar om, în dar de geaba.
dar, dară conj. şi adv. (lat. comp d-\-alia pe.aiurea, pe altă cale, de altfel; alt-fel). Insă, dacă ; deci; de altfel.
dară s. f. (gr. derra, înveliş). Diferenţa de greutate (la cântar) cât este înveiişul unui lucru, unor mărfuri. — Şi Turcii zic dară ; şi ital. tara ca şi fr. tare, din baza gr. derra.
dâră s. f. (lat. de + ire. = de mergere).
1)	Urmă lungă din mers, pe unde a mers omul sau o trăsură; 2) trăsătură; 3) cărare;
4)	şir; 5) fîg. început. — Şi Slavii zic dâră .şi diră: urmă din mers, semn, trăsătură.
dărab s. n. (lat. de + rumpo, a sparge, a rupe din). Bucată ruptă; bucată mare. — Şi Slavii au dela rumpo lat. vorba rubiti, a sfărâma, -r Şi Ungurii zic darab. bucată.
dărăbana s. f. (din barabană). Tobă mică, ce se bate foarte repede, pentru a înştiinţa populaţia despre ceva; sau pentru a da cadenţa de mers soldaţilor. — Şi Bulgarii au acest cuvânt.
darabanele s. m. (dela vorba darabană). Cel ce bate darabana.
darac s. n. (daco-gr. prefix da, foarte ; rakod, a sfăşiâ, a face în bucăţi). Instrument pentru tras şi scărmănat lâna. — Şi Bulgarii au acest cuvânt.
dărâcl (a) v. V. preced. A lucră lâna cu ■dăracul.
dărăcit, ă adj, şi s. Scărmănat cu daracul. dârăcltor, oare adj. Cel ce dărăceşte.
daradaică s. f. (pref. dcL (P- d.); raeda, (vorbă galică) = trăsură cu patru roate; — redaicus, redaica). Căruţă de scânduri naltă, sau trăsură veche, fără arcuri, care zdruncină tare şi care face zgomot când merge.
dărâmă (a) v. (lat. dela de -f- rumpo (de-rumpo) = a doborî de tot). 1) A sutpâ; 2) a distruge propriu şi figurat. (La pers. I derump (o), s’a perdut p şi a rămas derum. dărâmare s. f. Acţiunea de a dărâmă, dărâmat, ă adj. V. preced. Surpat, ruinat, distrus.
dărămător, oare adj. Care dărâmă, dărâmătură s. f. 1) Ruină, zidărie ruinată; casă ruinată. .
dărăpănă (a şi a se) v. lat. prefix de -f-rumpo, dobor, de tot, cu sufix ’n-a). 1) A coborî, a da jos prin lovituri; 2) a (se)ruină pe încet; 3) a împrăştia; 4) a irosi, dărăpănare s. /'. Acţiunea de a dărăpănă, dărăpănat, & adj. 1) Decăzut; 2) ruinat ;3) scormonit şi aruncat; 4) doborît şi împrăştiat.
dărăpănător, oare s. Cel ce dărăpănă; distrugător.
dărăpănătură s. f. 1) Ruină; 2) lucruri căzute şi împrăştiate.
daraveră sau daravelă s. (daco-gr. dela dar os (deros) de lungă durată; fer 6, a puitâ).
1)	Afacere de lungă durată, în înţeles foarte diferit; 2) afacere de comerţ; întâmplare neplăcută ; 4) accident; 5) socoteală de bani; 6) judecată, proces; 7) ceartă, neînţelegere; 8) afacere secretă, ascunsă ;-9) alcătuire, lucru complicat; pudic, membru genital.
dardă s. f. (celtic, dart, ascuţiş însă din gr. doration, suliţă. Suliţă cu vârf de fer.
dărdăi a) v. (onomat imitând articulaţii de voce când cineva tremură tare de frig). 1) A tremura tare de frig;/?) a sălta tremurat din mersul repede al unei căruţe; 3) a clănţăni din dinţi; 4) fig. a bârfi, a răspândi vorbe; 5) a divulgă; 6) a vorbi prea mult şi fără scop. Mold.
dârdăit s. n. V. preced. Acţiunea de a dârdăi.
dârdală s. f. V. dărdăi 4, 5. Cel ce răspândeşte voibe, divulgă ; cel ce vorbeşte prea mult degeaba.
dârdorâ s. f. (lat pref. d + ardor, aprindere). 1) Grabă mare, zor; 2) preocupare mare; 3) fig. aprindere după ceva; 4) toiu.
dare s. f. (lat. dare, a da). 1) Acţiunea de a da; 2) impozit, bir; 3) prezent; 4) dare de mână, avuţie ; 5) dare la semn, tragere la ţintă cu arma.
dare-de-seamă s. f. date şi seamă. Ş^ coteală dată despre ceva.
13
dâr
192
des.
dâtj adj. şi adv. V. dârz. dârloagă s. f. (lat. dela durus, tare, ţeapăn ; ligo, leg, înhăm). 1) Cal di.rorm şi slab sau bătrân; 3) iron. om bătrân; 4) prăjină de care se leagă un cal se trage alături pe lângă cei înhămaţi; 5) fig. de dârloagă, de continuă muncă.
dârlog s. m. V. preced. Frâu, hăţul mic dela calul de călării sau cel înhămut. dărmâ (a) v. V. dărâmă. dârmon s. n. (daco-gr. del&derma, piele, dermon, de piele). Sită din piele, cu găini mai mici de cât 1i ciur, pentru cernut şi curăţat seminţe de legume sau de cereale.
dârmotin s. m. (daco gr, dela derma, piele ; dermatinos, de piele). Bot. Plantă ce pare a avea proprietăţi rele asupra Vitelor, dacă o mânâncă.
dârmoz s. m. (daco-gr. dela thermos, cald). Bot. Plantă agăţătoare ce rezistă la căldur i şi ţine umblă. (lat. uiburnum).
. darn (în) adv. V. zadar şi dar. Degeaba, fără folos, (ca ital. in darno).
darnic, ă adj. (lat. âare, a da). Cel ce dă, dărueşte, milostiv.
dărnicie s. f. V. preced. Calitatea de darnic, dârstă s. f. (sau ' dârste) — (lat. dela o formă tetsite din ter&um, curăţit, netezit). Trans. Piuă de postavuri.
dârstar ;. m. V. prec. Cel ce are sau luci ează la piuă.
dâruială s. f. V. dărui. Lucru dat, oferit, cuiva.
dărui (a) v. (lat. dare, a da). 1) A da i:n lucru degeaba, fără plată, cuiva; 2) a oferi, a acorda; 3) a milui; 4) fig. a înzestra.
dăruire s. f. 1) Acţiunea de a dărui; 2) lucru dăruit.
dăruit, ă adj. 1) Dat degeaba; oferit; 2) înzestrat (de D-zeu). dăruitor, oare s. Care dărueşte. dârvală (de) loc adv. (lat. dela derivare, a înturna dintr'o pai te în alta). Pentru uzat, întrebuinţat mereu — cal de dârvală.
dârz, ă adj. şi adv. (lat. dela derigere,a înţepeni). 1) Fig. ţeapăn; tenace; neclintit;
2)	înverşunat, cuiagios; 3) arogant. — De aici au şi Slavii vorba derzkii, obraznic, cutezător.
dârză c. f. (lat. tersa, roasă). Cârpă uzată, treanţă.
dârzle s. f. Faptul de a fi dârz; tenacitate, curaj, îndrăzneală.
dăsăgăriţâ s. f. V. dăsag. Femee (călugăriţă) care umblă cu desagii şi cere pentui mănăstire.
dăsag, desagă s. m. (f. —(lat. di rsaccus
' aparte din sac—ca şi fr. bisace). 1) Un sac foarte scurt de pus făină sau alte lucruri;
2)	un sac spintecat la mijloc formând ambele capete trairie şi purtat pe umăr.—Şi Bulgarii au acest cuvânt.
desăgi (a^u. 1) A duce în spate ca pe desagi; a căra cu desagii.
dascăl s. m. (scuitare din grec.didaskalos, învăţător, dela verb. didasko, învăţ). 1) Cel care învaţă carte pe copii (profesor, insti u-tor, învăţător cu senz învechit; 2) cântăreţ la biserică (care era în vechime şi învăţător); 8) fig. iron. pedant, cel ce se crede se gio-zăveş e de ştiinţa sa. — Şi Bulgarii au acest cuvânt.
dăscălesc, ească adj. V. preced. Al dascălilor ; ca la dascăli, dăscăleşte adv. Ca dascălii, dăscăli (a) v. A predă, a face lecţii; 2) a face morală, observaţii asupra purtării; 3) a instrui, a educi.
dăscălie s. f. Ocupaţia de dascăl; funcţiunea de dascăl
dăscălime s. f. 1) Corpul de profesori; 2) cântăreţii dela biserică.
dăscălit, ă adj. Fig. învăţat; povăţuit, sfătuit,-dresat, pus Ia cale. dat, â adj. (lat. dare, datum). 1) Oferii;
2)	predestinat; 3) obicinuit, statornicit; s
3)	deprindere ; obiceiu ; 4) farmec; 5) acţiunea de a dă.
dată s. f. V. dată şi dat. 1) Timpul (în trecut, prezent sau viitor); 2) termen, noţiune;
3)	arătarea zilei, lunei şi anului pe o scrisoai e ;
4)	fig. soartă, destin; 5) însemnări (date) ; 6) lăstimp unic; 7) o dată—de mult, cândva.
dată (a) v. (dată, datare, dela do, d re). A pune dată, a însemnă ziua, luna şi anul pe o scrisoare sau act. datare s. f. Faptul de a dată. dătător, oare adj. şi s. V. da’. Cel ce dă. dătăturâ s.f. 1) Lovitură dată ; 2) dat, far-. mec făcut cuiva.
datină s. f. (1 t din dătum-teneo, ţin ce e dat). Veche deprindere, obiceiu, uzul vechiu; pl. moravuri. — Şi Bulgarii au acest cuvânt.
dativ s. n. (lat. tiativum dela do; dare, a da). Cazul declinărei în care substantivul arată că primeşte cev i şi răspunde la- întrebarea cui ?
dator, oare adj. (lat. - dator, cel ce dă).
1)	Care datorează, care are să plătească cuiva;
2)	obligat, în..atorat să facă ceva.
datoră (a) v. dela prec. 1) A fi dator bani cuiva; 2) a avea obligaţie faţă de cinevâ; 3) a se trage din graţia cuiva—educaţia o datorăm părinţilor şi şcoalei.
datori (a) v. V. preced. datorie s. f. V. prec. 1) Ceea ce se datorează (sumă de plătit); 2) obligaţie morală;
3)	însărcinare de îndeplinit, datorinţă s. f. Datorie, obligaţie, datorit, ă adj.-1) Ce este de dat, de restituit ; 2) atribuit (cuiva).
datornic, ă s: Persoană care datorează bani cuiva ; debitor, dăulâ (a) v. V. dăhulă. dăulat, ă adj. V. prec. Istovit, extenuat, dăunâ (a) v. urm. A strică; a cauză daune.
daună s. f. (lat. damnum, daună). Pierdere suferită; stricăciune făcută de alţii în avere sau onoare cuiva. jur. daune interese, despăgubiri pentru o stricăciune.
dăunător, oare adj. V. preced. Care face daună.
daurl '(a) v. (prefix, d, rom. auri). 1) A polei, ă acoperi pe deasupra cu aur; 2) fig. a da înfăţişare frumoasă, strălucitoare numai pe deasupra; 3) poet. a se coloră în auriu.
daurlt, ă adj. V. preced. Poleit cu aur ! strălucitor ca aurul; poet. în colorit ca auriri.
davalma adv. (prefix de-a, lat. volumen, învălătucite, cerc). De-a împreună; la un loc cu toţi; în comun, (prin form. rom. val).
davălmaş s. m. V. prec. Cel ce este la un loc cu toţi; asociat (la o cumpărătură, la o posesiune sau lucrare).
davălmăşie ş. f. V. davalma. 1) Comunitate, obşte asociaţie ; 2) faptul de a fi davălmaş ; 3) pământ, moşie stăpânită în comun de mai mulţi.
de 1 dă!) (mold. interj, (ca gr. ant. dai, exprimând mirare şi curiositate). 1) Exprimă mirare şi nedumerire — de! domnule, cum se face asta ? 2) uite, poftim; 3) n’am ce ţi face !
I)	condiţiune: de! să. vdem. 5) lasă: — de! că nu cazi ; 6) speranţă : de! bun e Dumnezeu.
de prep. (lat. de cu înţeles felurit ca şi în rom.) 1) =din (arată substanţa, constituirea sau origină) —de lemn; 2) prin (dacă arată mţcare) — de fugă ; 3) pentru — merinde de drum; 4) arată mod; de grabă, de a-bia; 5) cantitate numerică: de două ori;6) din partea, — mă tem de câini; 7) din cauza— tremur de frig; 8) punct începător de timp ori spaţiu; de azi; de aci; 9) despre— vorbeşte de mine; 10) ca să: uşor de zis, dar greu de făcut; 11) spre: de pomană; de pomină.
de con/. 1) dacă: de nu mergi; 2) în,câi: de-ti vine să fugi, aşa e de rău.
de-a prep. (de-\-a). 1) Arată felul de mişcare; de-a curmezişul; de-a roata; 2) prelun-.
gire de mişcare: de-a lungul; 3) complecteazâ infinitivul:. n’are de aface; de-a mirare.
deal s. n. (lat. de-altus, înalt tare —din de-alo, (altus), a screşte tare). 1) înălţime de pământ, colină; 2) vie aşezată pe deal; 3) Ţrans. pădure; 4) adv. la deal, în sus.
deavolna adv. (rus. de-volno). îndestul. Mold.
deavalma adv. V. davalma. debarcă (a) v. (ital. dela barca, luntre mare după fr. dăbarquer). 1) A se da jos de pe un vas plutitor; 2) a scoborî din vapor; 3) extins. —a se da jos din tren (o armată); 4) fig. a lăsa la o parte, a elimină.
debarcader s. n. V. preced. Locul unde se dau jos din vapor călătorii.
debarcare s. f. V. debarcă. Darea jos din vapor; milit. poposire şi scoborârea trupelor, din tren.
debil, ă adj. (lai debilis, e). Slab, neputincios, slăbănog.
debilitate a. f. (lat. debilitas). Slăbiciune
•	propriu şi figurat.
debit s. n. (fr. debit dela lai debeo, a fi obligai îndatorat); 1) Magazin unde obligatoriu trebue să se găsească spre vânzare o marfă; 2) datoria cât trebue să dea cineva;
3)	cât trebue să producă o maşină; un cuis\ de apă, etc; 4) contab: partea contului unde se scrie ce se datorează; 5) jurid. sumă datorită.
*	debită (a) v. V, preced. 1) Comerc. A înscrie o datorie la nuţnele cuiva; 2) a vinde o maţfă a statului sau. după anume obligaţie de stat; 3) a vinde la îndămână şi repede; 4) fig. a răspândi vorbe (rele, minciuni despre cineva).
debltant s. m. V. debit. 1) Gel ce are un
debit (magazin).
debitor s. m. (lat. debitor, dela debeo, a a fi obligat, îndatorat). Cel ce datorează cuiva bani sau alt ceva: fig. îndatorat, obligat.
deborda (a) v. (fr. d&border, dela bord, marginea unei suprafaţe). 1) A trece, a eşj, peste margine; 2) a curge pe deasupra; 3)a se revărsă; 4) fig. a vărsă, vomită; 5) fig. a isbucni.
debordare s. f. Acţiunea de a deborda, debursă (a) v. (fr. dObourser, dela gr. bursa, pungă). A da din pungă, a cheltui bani. deburşare s. f. V. preced. Cheltuire de bani. debut s. n. (fr. debut, dela bout, (cit but) = capăt, început). 1) începutul prim al unei lucrări, al unei ocupaţii intelectuale sau artistice; 2) începutul unei cariere ; 3) începutul reprezentaţiei teatrale; 4) prima încercare a unui atcor de a juca pe scenă.
deb
194
dec
debufâ (a) v. V. preced. 1) A începe, a se manifestă pentru întâia oaiă cu o producţie de artă sau de intelect; 2) a jucâ întâia oară pe scena teatrului.
^debutant, ă s. V. preced. începător, dec 1 interj, (lat. dela dico, a zice). Ce spui, ce, zici! (exprimă neîncredere şi sfidare); oare I
decadă s. f. (fr. dicade din gr. deka dos, de zece). Grupă de zece zile dintr’o lună.
decădeâ (a) v. (prefix de ; romr cădea). A cădea pe încetul; a se ruină; a perde, a scădea din ce era, a degenerâ.
decadent, ă adj. Cel ce decade; literar. gen de literatură, care întrebuinţează mijloace stilistice şi cuvinte anume alese ca să producă forţat impresie cât mai puternică.
decadenţă s. f. Starea de decădere; faptul de a fi în decădere; istor. timpul dela sfârşitul' imperiului roman din occident, decădere s. f. V. preced. decaedru s. n. (gr. deka, zece; edra, faţă). Corp geometric cu zece feţe.
decagon s. n. (cr. deka, zece; gonia, un-ghiu). Geom. Figură geometrică cu zece unghiuri.
decagram s. n. (gr. deka, zece; gramma, greutate). Măsură de greutate de zece grame. V. gram.
decallţru s. m. (gr. deka, zece + litru). Măsură de capacitate pentru lichide conţinând 10 litri.	.	-
decalog s. n. (gr. deka, zece; logos, vorbă, cuvântare). Teolog. Cele zece porunci sau precepte de credinţă şi morală, date de Moise Evreilor pe muntele Sinai şi pe cari le păstrează şi creştinii,
decametru s. m. (gr. deka, zece -,-^metru). Măsură de lungime de zece metr.
decan s. ml (lat. decanus, cel numit sau ales după vârstă, după naştere). Cel mai în vârstă dintr’o corporaţie: decanul diplomaţilor streini pe lângă un suveran este cel mai în vârstă; decanul avocaţilor dintr’o localitate este şeful ales al corpului de advocaţi ; decanul facultăţii şeful profesorilor dela o facultate; bis. cat. un înalt demnitar bisericesc; fig. cel mai vechiu.
decanat s. n. 1) Demnitatea şi funcţiunea de decan; 2) cancelaria decanului; 3) durata funcţiunei unui decan.
decapltâ (a) v. (fr. decapiter din de şi lat. caput, capitis, cap). A tăia capul, decapitare s. f. Tăierea capului, decapode 8. n. pi. (gr. deka, zece; podos, picicr). Zool. Felul ce vietăţi cu zece picioare cum are racul.
decasilabic, ă adj. (gr.deka, zece;-]-silabă). Cuvânt cu zece silabe.
decaster s. m. (lat. deca, zece; -(- ster). Măsură pentru lemne sau lucruri solide, de zece steri sau zece metri cubi.
decât adv. (comp, din de şi cât). 1) în loc ; decât să stai, mai bine lucrezi; 2) peste cât, mai mare sau mai sus decât; 3) dar, însă: decât, vezi d-ta, nu pot.
decatir s. n. (fr. decatir, dicatissage). Lucrarea de a nimici apretul (scorţoşarea şi luciul) unei pânze sau stofe dela fabrică.
decăzut, ă adj. V. decădea. înjosit din ceea ce eră.
de ce sau dece conj. 1) pentru ce; 2) pe măsură ce; 3) cu cât timp — dece trece e mai rău.
decedat, ă adj. (lat. decedere, a plecă, a se duce, a muri). Mort, încetat din viaţă.
decemvir s. m. (laţ. decern, zece; vir, bărbat). 1) Unul din cei zece magistraţi, instituiţi la Roma după restabilirea republicei, cu scopul de a face legi (cele 12 table; — anul 450); 2) unul din cei zece studenţi, cari la 1889, au manifestat simpatia Românilor din Regat pentru Transilvănenii Români, pedepsiţi de guvernul Unguresc.
decemvrie s. m. (lat dela decern, zece). Luna a zecea la Romani (când calendarul a-vea numai zece luni).
deceniu s. n. (lat. decennis, care are 10 ani). Răstimp de zece ani.
decent, ă adj. (lat.decens, tis, cuviincios). Cuviincios, cu ruşine.
decenţă s. f. <lat. decentia). Cuviinţă, purtare cuviincioasă.
decepţionat, ă adj. V. urm. 1) Desamăgit;
2)	desnădăjduit.
decepţiune s. f. (lat. deceptio). Desamăgire despre ceva, sau cineva; desnădâjduire despre ceva.
decerne (a) v. (lat. decernere, a judecă, a decide). 1) A acordă (după o apreciere, după un merit) un premiu, o răsplată, o medalie mai ales la expoziţii; 2) jurid. a hotărî, a fixă — decerne o pedeapsă.
dieces s. n. V. decedat. Moarte, încetare din viaţă.
dechis s. n. V. dichis. deci conj. (din de aici). Aşa dar: ca urmai e. decide (a) v. (lat. decidere, dela cgedere. a tâiâ). 1) A hotărî scurt (fără să încapă discuţie); 2) a dă sau a luă o hotăiîre; 3) a îndemnă şi a hotărî te un altul la ceva; 4) a determină.
decigram s. n. (lat.decern, zece;-)-gram). Greutate cât a zecea parte dintr’un gram.
dec
195
fiec
decilitru s. m. (lat. decern, zece;-}-litru). Măsură de lichide cât a zecea parte dintr’un litru.
decimă (a) v. (lat. decimare, a ucide din zece unul). A nimici, a ucide în număr mare.
decimal s. n. (lat. dela decimalis, e, de zece). Cântar mare, balanţă care cântăreşte greutăţi de zece ori mai mari de cât greutatea pusă în cumpănă; cu 10 kilograme cântăreşte 100.
decimetru s. m. (lat. decern, zece; gr. m'etron, măsură). Măsură de lungime cât a zecea parte dintr’un metru.
decindea adv. (lat. decc,—inde; de dea-colo). De cea-laltă parte; pe ţermul cel-lalt.
deciocălâ (a) v. (pref. de, ciocâlău). 1) A descompune, a desface (în bucăţelele din care e compus) un lucru; 2) a curaţi grăunţele de porumb depe ciocălău.
decis, ă adj. V. decide. Hotărît determinat; fig. pornit.
deciziune s. f. (lat. decisio). Hotărîre.
' deciziv, ă adj. şi adv. Care hotărăşte; ho-tărîtor.
derizoriu, ie adj. Hotăiîtor. declamă (a) v. (lat. declamare, a striga tare). 1) A zice tare şi răspicat vorbele; 2) a spune frumos şi tare (o poezie sau o vorbire); în înţelesul rău,—a. vorbi cu intonaţie teatrală şi nenatural.
declamare s. f. V. preced. 1) Arta de a voibi frumos şi înţeles; 2) acţiunea de a declamă.
declamator, oare adj. V. declamă. 1) Cu vorbire tare şi cu intonaţii de declamare.
declară (a se) v. (lat. declarare, a spune lămurit, dela clarus, limpede). 1) A face cunoscut ; 2) a spune pe faţă; 3) a spune în public; 4) a denunţă; 5) a se da de partea cuiva, declarare s. f. Acţiunea de a (se) declară, declarat, ă adj. Ce este spus; spus pe faţă, in public; fig. făţiş hotărît.
declaraţlune s. f. (lat. declaratio). 1) Faptul de a face cunoscut; 2) hârtia pe care e scrisă declaraţia.
de:lasat, ă adj. (fr. declasse, din lat. de -f- classis,. clasă, grad, treaptă). Căzut din reapta socială; decăzut; prăpădit.
declin s. n. (fr. declin, din lat declinare, a da în jos). 1) Scoborîş în jos (prop. şi fig.): -) sfârşit.
declină (a) v. (lat. declinare, dela elino, are, a înclină, a aplecă). 1) A merge în jos, a decădeâ; 2) Jurid. a ’şi înclina, lăsa (dreptul, competinţa); 3) gramat. a trece un substantiv, sau un adjectiv, prin toate căzui ile unei declinări; 4) fig. a slăbi; 5) a’şi spune
—calitatea, numele; 6) astr. a se depărta de ecuator.
declinabil, ă adj. Care se poate declină, declinare sau declinaţiune s. f. 1) Faptul de a declină. 2) Astron. Distanţa unui aştrii către equatorul ceresc; 3) gram. formele ce ia un substantiv sau un adjectiv, în diferitele cazuri ale intrebamţârii în vorbire r 4) unghiu format de acul magnetic.
decoct s. n. (lat. decoctum, fertură). Me-< ic. Doctorie din medicamente fierte la un loc cu plante medicinale.
decoloră (a) v. (lat. decolorare, dela color, coloare). A pierde coloarea; a se şterge coloarea; a păli (1). decolorant, ă adj. Care decolorează, decoloraţiune s. f. Acţiunea de a de-colorâ.
decolta (a şi a se) v. (fr. dicolleter, dela lat. collum, gât). 4 descoperi gâtul; a lăsă descoperit gâtul şi parte din pept până la umeri, precum şi mânile până la umeri (când doamnele merg la baluri mari).
decoltat, ă adj. V. preced. Cu gâtul şi parte din pept gol; fig. cam decoltat, cam • indecent.
decoltâ adj. şi s. Cu formă decoltată; s. rochie decoltată,
deconcertă (a) v. (fr. deconcerter, dela concert, acord, armonie). 1) A strică şirul, mersul, măsura, armonia.; 2)/rp. a încurcă, a zăpăci; 3) a intimidâ.
deconcertat, ă adj. V. prec. Fig. Turburat; zăpăcit, intimidat.
decoplâ (a) v. V. copiă. A scoate o copie după o altă copie.
decor s. n. (dela lat. decorare, a împodobi). 1) Podoabă, înfrumuseţare; 2) tablouri anume pentru scena teatrului.
decora (a) o. (lat. decorare, a împodobi şi a onoră). 1) A împodobi o încăpere, o casă cu tablouri, mobile, etc,; 2) a onoră pe cineva dându-i o decoraţie.	,
decorare s. f. V. preced. Acţiunea de a decorâ.
decorat, ă adj. 1) împodobit, înfrumuseţat; 2) onorat prin decernerea sau purtarea unei decoraţiuni.
decoraţie sau decoraţiune (fr. dicoration, dela lat. decorare, a împodobi sau a onoră).
1)	Podoabă, ornament pentru a înfrumuseţâ;
2)	insignă (în forma de cruce ori stea, făcută din metal, cu emaliu sau cu pietre preţioase) pe cari suveranii o dau persoanelor ca semn de onoare pentru vre-o faptă de merit.
decorator s. m. V. decora şi decor. Cel. ce împodobeşte cu ornamente ; pictor care
dec
196
ded
are specialitatea de a picta pâaze pentru decoruri de teatru; zugrav de camere.
decovll (tren) s. n. (fr. dela numele inventatorului). Tren de mici vagonete, ce merg pe şine uşoare, demontabile, servind la transportate de pietriş, pământ, nisip, la facerea de şosele şi la construcţii.
decrepitudine s. f. (lat. decrepita s, (dela crepo, a plesni, a se rupe), decăzut, slăbit). Stare de slăbire a puterilor fizice şi intelec- ■ tuale din cauza bătrâneţe! (fr. dâcrepitude).
decret s. n. (lat. decretum, din de-\-cer-nere, a decide). Decizie, hotărîre suverană, asupra faptelor şi raporturile între particulari şi autorităţi: decret de mobilizare, de amnistie, etc. decret-lege, decret regal ce ţine Ioc de lege.
decretă (a) v. V. preced. A da un decret a decide.
decretare s. f, Acţiunea? de a decretă, decurge (a) v. (cumpus de şi curge). 1)
A curge din; 2) fig. a urmă, a se trage din;
3)	a se scurge, trece.
decurs s. n. V. preced. Mersul continuu', cursul; desfăşurarea (timpului sau a unei acţiuni); răstimp; în decursul viefei.
dedă (a şi a se) (lat. dedo, dedere, a lăsa în voie). 1) A se lăsă atras (spre ceva rău) ; a înclină spre ceva; 2) a se deprinde; 3) a se devota.
dedeţei s. m. (lat. dela deditio (citit de-diţio) închinare). Bot. Plantă ale cărei flori -cresc aplecate, înclinate şi apar primăvara.
dedică (a) v. (lat. dedico, are, a consacră, a închină). 1) A consacra cultului; 2) fig. a închină cuiva în semn de cinste (o carte), dedicat, ă adj. închinat, oferit ca omagiu, didicaţiune s. f. V. dedică. 1) Acţiunea de a dedică; 2) scrisoarea prin Care se dedică;
3)	cuprinsul dedicaţiunei.
dedicatoriu, e adj. Care conţine textul dedicaţiei.
‘ dedublâ (a) v.-(fr. didoubler, V. dublu).
A face în două, a (se) despăiţi ca şi cum ar fi dublu.	•	'
deduce (a) v. (lat. deduco, ere, a scoate din, a deduce). 1) A scoate, trage, un înţeles; 2) a scădea.
duducţiune s. f. V. preced. 1) înţelesul tras.(din o judecată); 2) sustragerea din, scădere ; 3) logic, apreciere specială trasă din verităţi generale, deductiv adv. Prin deducere, dedulci (a) v. (compus de şi dulce). 1) A se înfruptă; 2) a prinde gust: 3) fig. a prinde patimă ce ceva.
dedulcire s. f. Faptul de a se dedulci.
dedulcit, ă adj. V. prec. Fig. Deprins cu patimă.
dedus, ă adj. V. deduce. 1) Obţinut prin deducere; 2) scăzut.
defăimă (a) v. (compus de şi faimă). 1) A nimici faima, reputaţia ; 2) a bârfi, a vorbi de rău.
defăimare s. f. Acţiunea de a defăimă. defăimat, ă adj. Ponegrit, bârfit, defăimător, oare adj. şi adv. Care defăimează; bârfitor.
defalcă (a) v. (fr. defalquer). A scoate din loc; a extrage, a despărţi câtva dintr’un tot. defalcate s. f. Acţiunea de a defalcă, defavoare s. f. (fr. defaveur. V. favoare). Ne-favoare, stare în contra; neprielnicie.
defavorabil, ă adj. şi adv. Neprielnic, contrariu.
defect s. n. (lat. defectus, din deficere, a lipsi dela, a fi lipsă). 1) Lipsă, neajuns, cusur; 2) adj. stricat, cu neajunsuri.
defectiv, ă adj. (fr. d&fectif). Gramat. Se zice despre un verb sau conjugare ce nu aie toate timpurile, sau modurile, ori persoanele după regula gramaticei.
defecţiune s. f. (laţ. defectio). 1) Părăsirea unei partide; 2) lipsa dela o obligaţie luată.
defectuos, oasă adj. şl adv. Cu neajunsul i, cu lipsuri; stricat.
defectuozitate s. f. Stare defectuoasă, defensiv, ă adj. (lat. dela defendere, a depărta duşmanii, a respinge). De apărare, pentru respingerea duşmanilor ; răsboiu, a-Uănţă defensivă.
defensivă s. f. V. preced. Apărare de duşmani ; r espingere de atacuri duşmane.
defensor s. m. (lat. defensor, apărător, avocat). 1) Cel ce apără o parte într’un proces ; 2) funcţionar bisericesc care cercetează abaterile preoţilor şi face oficiul ce procuror pe lângă un consistoriu eparhial.
deferenţă s. f. (fr. d$f£rence). 1) Condescendenţă, atenţie respectuoasă ; 2) înfăţişare respectuoasă.
deferi (a) v. (lat. defero, a propune; a denunţă, a da). 1) A denunţa (justiţiei); 2) a da, a propune (jurământ, în judecată); 3) a da în cercetarea sau în judecata unei anume autorităţi.
deficit s. «. (lat. deficere, a fi lipsă). Neajuns, lipsă (de bani).
deflge (a) v. (lat. defigere, a înfige, a împlânta). A hotărî anume; a fixă.
defila (a) v. (fr. defiler, dela lat filum, fir şi fr. file, şir). 1) a merge în şir unii după alţii; 2) a trece într’una; militar, a trece armata în şir, în ţinută de paradă, prin faţa
comandantului, pentru a fi văzută şi admirată de autorităţi şi de spectatori.
defilare s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a defilâ; 2) parada defilărei militare.
defileu s. n. (ir. defilâ (V. şi defibă). Trecere foarte îngustă printre stânci sau munţi; trecătoare, pas.
defini (a) v. (lat. definire). 1) A mărgini propriu şi figurat; 2) a fixă, a determină, a arătă pe scurt, forma caracteristică a unui lucru sau înţelesul unei idei. definire s. f. Acţiunea de a defini, definit, ă adj. V. defini. 1) Mărginit, fixat;
2)	arătat prin vorbe cum este.
definiţiune s. f. Arătare pe scurt însă desăvârşit, despre o formă, un lucru sau un înţeles. V. defini.
definitiv, ă adj. şi adv. (lat. de + finis, margine, sSârşit, hotar). Hotărît; până la sfârşit; pentru totdeauna; complect.
deflpt, ă adj. (formă română din lat. defigere; V. defige). Fixat, hotărît, determinat.
deflorâ (a) v. (lat. defloresco, a’şi perde florea). fig. A necinsti o fată, a desvirginâ. deflorarea, f. Actul deflorărei. deformâ (a) v. (lat. deformare, a schimbă forma). A strică forma unui lucru; a schilodi, sluti.
deformaţiune s. f. V. preced. Acţiunea de a deformâ; starea de deformare.
defraudâ (a) v. (lat. defraudare, a lua prin înşelăciune). A fură cu înşelăciune (mai ales bani dela stat).
defraudare s. f. Furt prin înşelăciune; dosire (mai ales de bani).
defunct, ă adj. (lat defungor (defunctus), a muri). Mort, răposat.
degajă (a şi a se) (fr. dâgager (din de şi gage, arvună, legământ). 1) A da la o parte (ceea ce împiedecă), a libera locul; 2) a fi liber, nestânjenit; 3) a’şi lua înapoi vorba, angajamentul; 4) a se cotorăsi, a scăpă (de ceva, de o răspundere).
degajare s. f. Acţiunea de a (se) degajă, sau starea de a fi degajat (2).
degajat. & adj. V, degajă. 1) Liber, fără împiedecare; 2) nestingherit, nestânjenit; 3) fig. cu curaj, desgheţat la vorbă; 4) coţo-rosit, scăpat, descotorosit degeaba adv. (pref. de şi geaba). 1) în zadar; 2) gratis, fără plată; 3) fără folos.
degenerâ (a) v. (lat. degenerare; (dela genus, generis, rasă) = a strică, a decădea). A decădea, a se stârpi; a perde calităţile vitale, a fi în scădere; a îmbătrâni, chirci, degenerare s. f. Faptul de a degenerâ.
degenerat, ă adj. V. preced. Decăzut stârpit, chircit.
degenerescenţă s. f. V. degenerâ. Mergerea spre degenerare, decădere.
degeră (a) v. (prefix de şi rom. ger (din lat. geto, gelare, a îngheţă). 1) A îngheţă de frig (fiinţe sau plante); 2) a se strică din cauza frigului (planta); 3) fig. a suferi de frig. degerat, â adj. îngheţat de frig. degerătură s. f. Rană produsă de ger; îngheţare.
deget s. n. (lat. digitus, deget). Unul din cele cinci terminaţii ale palmei sau ale piciorului.
degetar s. n. (dela deget). 1) Căciuliţă de metal, ce se pune în capătul degetului ca să împingă acul în timpul cusutului; 2) înveliş la un deget. Bot. Plantă ale cărei flori au forma de deget (fr. digitale).
degeţel s. n. 1) Deget micuşor; Bot. Plantă ale cărei rădăcini au forma unor degete.
deghiza (ase) v. (fr. dâguiser). 1) A schimbă hainele pentru a nu fi recunoscut; 2) fig. a se preface a ascunde; V. dechis; 3) A se găti şi îmbrăcă frumos, de nerecunoscut, deghizare s. f. Acţiunea de a se deghiza, deglutiţiune s. f. (lat dela glutus, înghi-ţitoare). Medic. Felul de a înghiţi.
degradâ (a se) v. (fr. dâgrader, dela lat. gradus, treaptă, înălţime), 1) A scoborî, în grgd (militar, a lua gradul); 2) a (se) deso-norâ; 3) a strica prin uz (efecte militate); 4) a schimba, slăbi pe nesimţite o coloare, degradare s. f. Acţiunea de a (se) degradâ. degradat, ă adj. 1 )Milit. Scoborît din grad şi desonorat; 2) decăzut; 3) stricat, uzat.
degradator, oare adj. Care înjoseşte, de-sonorează.
dehiscenţă s. f. (lat. dehiscere a despică). Şciinţ. nat. Deschiderea la maturitate a organelor închise (fr. dâhiscence).
dehocâ (şi dihocă) (a) v. (lat. prefix de şi hiulco, a crăpă, a deschide). 1) A rupe de tot, (hainele sau alt ceva); 2) a se tupe de tot; 3) fig. a eşi afară mult. Mold. dehocat, ă adj. Rupt de tot. deicld s. m. (lat. dens, d-zeu; caedere, a ucide). Cei ce au ucis pe d-zeu (vorbind de Christos).
deificâ (a) v. (lat.deus d-zeu; facere). A
îndumnezei; a considera ca pe D-zeu.
delsm s. n. (fr. dâisme, dela lat. deus, d-zeu). Teolog. Credinţa în D-zeu singur, fără a admite revelaţiunea, diferit de teism, care înseamnă credinţa în D-zeu admiţând şi revelaţiunea.
deist s. m. Cel se ţine de deism.
delmpărţit s. n. (pref. de şi împărţi). Aritmet. Număr sau cantitate ce trebue a f se împărţi.
dejâ adv. (fr. deja). 1) Chiar de acum;
2)	mai din’ainte — deja sosise.
dejâ s. f. (lat. dela dejacio, a aruncă jos). Curătoare sau hârdău în care curge vinul din teasc.
dejecţiune s. f. (lat. dejectio, darea afară). Mkdic. 1) Darea afară a excrementelor; 2) materii evacuate prin dejecţiune.
dejucâ (a) v. (prefix de şi juca). A s'ricâ jocul, sau planul, gândul, cui-va; a zădărnici acţiunea sau intenţia cuiva.
dejugă (a) v. (prefix de şi jug). A scoate jugul boilor sau a scoate boii din jug; fig. a poposi.	-
dejugat s. n. Acţiunea de 3 dejugă; pl. adj. scoşi din jug (boii).
dejun s. n. (dejeunG). 1) Prânzul; 2) mâncarea- dela prânz; 3) timpul de prânzit, dejunâ (a) v. (fr. d&jeuner). A prânzi, dejurnă s. n. adj. (fr. de + journee, zi). Serviciul de (a)zi; serviciu de 24 ore la armată sau aiurea.
de la sau dela prep. (compus din de şi la). Arată : de unde, dela cine, din ce timp; din ce loc sau direcţie.
delapida (a) v. (lat delapidare, dela djla-bor, a fugi, a dispare, a desface). A fură (o sumă de bani) şi a dispărea.
delăsă (a) v. (prefix de şi lăsa). 1) A părăsi ; 2) a lăsa de tot; 3) a slobozi; 4) a neglija
delăsare s. f. Acţiunea de a delăsă. delaţiune s. f. (lat. delatio, onis). Denunţare, pâră.
delator s. m. Cel ce pâiăşte. dele s. pl. (slav delo, lucru, afacere). Vechia. Dosar de judecată.
delean s. m. V. deal. Locuitor de munte sau deal.
delectâ' (a) v. (lat. delectare, a desfăta). A desfătâ, a distra, delectare s. f. Desfătare, petrecere, delegă (a) v. (lat delegare). A trimite, a însărcina.
delegat s. m. Trimis, împuternicit, însărcinat să facă ceva.
delegaţiune s. f. 1) Trimitere, împuternicire;
2)	număr de doi sau mai mulţi delegaţi.
deleter, ă adj. (fr. deletere, dela gr. dele o, distrug). 1) Distrugător, stricător (al vieţei) — substanţe deletere; 2) fig. corupător (de moravuri).
delfin s. m. (gr. dela localitatea Delphes).
1)	Numirea unor mari vietăţi marine din speţa
cetaceelor; 2) fiul mai mare al regilor francezi.
delibaşa s. m. (turc). Şeful deliilor, soldaţi de gardă.
deliberâ (a) v. (lat. deliberare, a desbate, a cumpăni;. A desbate, a discută asupra unei legi sau propuneri, ori hotărîri. deliberant s. m. Cel ce deliberează, deliberare s. f. Acţiunea de a delibeiâ. deliberativ, ă adj. şi adv. De discuţie; cu,discuţie, care se raportă la deliberare.
delicat, ă adj. (fr. delicat, lat. delicatus, plăcut). Plăpând, fraged, slăbuţ; adv. plăcut, cu încetul; frumos, cu blândeţe.
delicatese s. f. pl. (fr.. delicatesses). V. preced. Lucruri plăcute (de mâncare) de băcănie sau de cofetărie.	"
delicateţă s. f. V. delicat. 1) Manieră plăcută, purtare blândă, plăcută; 2) frăgezime ;
3)	fineţă.
delicios, oasă adj. şi adv. (lat. dela deli-cium, plăcere). 1) Foarte plăcut, foarte gustos ; 2) minunat (fr. delicieux)^ deliciu s. n. prec. Plăcere extremă; desfătare.
delict s. n. (lat. delictum Greşală). Abâtere dela legi sau ordine.; fapt pedepsit de tribunalul corecţional, delict de presă.
dellmitâ (a) v. (lat. de + limes, limitismargine, hotar). A hotărnici, a pune hotare; a mărgini.
delimitare s. f. Acţiunea de a delimita, delicvent s. m. V. delict. Cel ce săvârşeşte un delict.
delir s. n. (lat. deliro, delirare = a ieşi din brazdă). 1) Eşire din sărită, eşire din minte ; aiureală; 2) fig. entusiasm excesiv.
delira (a) v. V. preced. A eşi din sărită; a aiurâ (de boală, de o emoţie, bucurie mare), delirant, ă adj. Care produce delir, deliu adj. (turc deli, nebun). Soldat de cavalerie brav (neînfricoşat, desperat); pop' brav; mare, nalt.
delnlţă s. f. (slav. deliti, a despărţi). O fâşie sau despărţitură îngustă de pământ deltă s. f. (gr. dela delta, semnul literei D = A grecesc). Gura unui fluviu care se varsă prin mai multe braţe formând o deltă.
delung, ă adj. şi adv. prefix de şi lung).
1)	Cu durată mare; 2) pe distanţă mare.
delungâ (a se) v. V. preced. A ţine mult timp; a amâna mult; a se preluugi mult.
deluros, oasă adj. V. deal. Cu multe dealuri.
deluviu s. n. V. diluviu. demagog s. m. (gr. demos, popor; ago, conduce). Cel ce vorbeşte în placul poporului
dem
199
dem
se dă drept susţinător al intereselor lui, pentru a’i căpăta încrederea, demagogic, a adj. Ca la demagogi, cum
face demagogul.
demagogie s. f. V. demagog. Politic. Sistem de a câştigă-încrederea poporului, prin exagerarea ideilor favorabile lui; atâţarea dorinţelor mulţimei.
demarcaţi(un)e s. f. (fr. dâmarcation dela, marquer, a însemnă). însemnarea hotarului până unde se întinde o suprafaţă (de moşie, ţară).
demers s. n. (prefix de şi mers). l)Tnfer-venire, stăruinţă pe lângă cineva; 2) început de acţiune; punere la cale.
demisiona (&) v. (lat. demisio, onis, despărţirea, depărtarea, din demittire, a da drumul). De bună voe a renunţa.la o funcţiune; a eşi din o slujbă.
demisionare s. f. V. preced. Eşirea din funcţiune de bună voe.
demisionat, ă adj. Eşif din o funcţiune de bună voie.
demisiune s.f. Cererea prin care cineva roagă să fie desărcinat de o funcţiune.
demn, ă adj. şi adv. (lat. dignus, vrednic).
1)	Vrednic; 2) onorabil; 3) fig. cu hotărîre şi curaj.	^	'
demnitar s. m. (lat dela dignitas, demnitate, treaptă înaltă socială). Funcţionar din cei mai înalţi ai ţării.
demitate s. f. V. demn şi demnitar. 1) Vrednicie ; 2) onorabilitate ; 3) curaj şi mândrie ; 4) funcţiune din cele mai înalte într’o ţară.	v
democrata. m.\ .^democraţie. Cel ce ţine la principiile şi la sistemul politic al democraţiei.
democratic, ă adj. De democraţie, al democraţiei.
democraţie s. f. (gr. demds, popor; kratos, autoritate, stăpânire). Politic. Sistemul de guvernare, în care poporul, mulţimea, hotă-
t ăşte cum să se întocmească legile şi rân-, duiala într’o ţară.
democratizâ (a) v. A deveni democrat sau
democratic.
demoda (a se) v. (fr demoder, dela mode, modă). A eşi din obicinuinţă, a nu mai fi după modă; fig. a nu mai corespunde gustului actual.
demodat, ă adj. Eşit din modă, care nu se mai obicinueşte (rochie, îmbrăcăminte etc.).
demon s. m. (gr. daimon, zeu, zeitate). 1) Zeitate rea, diavol; 2) fig. spirit rău; 3) copil f. rău, ştrengar.
demoniac, ă adj. Al demonului, drăcesc.
demonetiza (a) v. (prefix de şi monetă).'l) A perde din preţ 2) fig. a scoate din întrebuinţare ; a nu mai avea căutare.
demonic, ă adj. V. demon. Diabolic, drăcesc ; rău:
demonlzâ (a) v. A înfăţişă ca pe un diavol, demonstrâ (a) v. (lat. demonstrare). 1) A arătă întocmai; a dovedi deplin; 2) matern. a face calcul probatoriu, demonstrat, ă adj. Deplin dovedit, demonstraţiune s. f. V. demonstrâ. Acţiunea de a demonstrâ.
demonstrativ, ă adj.. Care arată anume, intocmai; adv. înadins, pentru a arăta anume. gram. care arată anume (pronume: acest, acel).
demonstrator s. m. Cel ce demonstrează, demorallzâ (a) v. (pref. de şi moraliza).
1)	A strică moravurile bune; 2) a scădea curajul, moralul, cuiva.
demoralizat, ă adj. V. preced. 1) Cu moravuri stricate, vicios; 2) abătut, fără curaj.
demoralizaţia ne s. f. Acţiunea de a demoraliza.
demoralizator, oare adj. V. demoraliză. Care demoralizează; ce slăbeşte curajul.
demotic, ă adj. (gr. dela demos, popor). Se numeşte demotic, un fel de scriere a Egiptenilor, destinată pentru popor, pe când scrierea hieratică, aparţinea preoţilor, denaturâ (a) v. (prefix, de lat. natura)
1)	A schimbă firea, felul unui lucru; 2) fig. a schimbă înţelesul; 3) a fi lipsit de sentimente umane.
denaturat, ă adj. V. preced. 1) Stricat;
2)	schimbat în rău; 3) nefiresc, contrar firii ;
4)	ticălos; 5) care nu are sentimente omeneşti— mamă denaturată.	.
denegâ (a) v. (lai prefix de, negare, a negă, a zice nu). A tăgădui.
denegare s. f. V. preced. Tăgăduire, tăgadă (de dreptate sau de adevăr).
denie s. f. (slav. bdenie, veghere (dela deni, ziuă). Bis. Serviciu bisericesc ce se face seara, în zilele din săptămâna patimilor (înaintea paştelor); priveghere.
denominativ, ă adj. (lat. prefix de, nomi-nare, a numi, ji da nume). Care denumeşte, dă nume.
denotă (a) v. (fr. denoter, dela lat, nota, semn). A însemnă; a avea înţeles de; a determina.
dens, ă adj. (lat. derisus). Des, compact; (corp) ce conţine multă materie într’un volum mic.
densitate s. f. Calitatea de a fi dens. dental, & adj. (fr. denta). Gram. Se nu-
mese dentale consoanele ce se pronunţă cu dinţii ca t, d; 2) privitor la dinţi.
dentar, ă adj. (dela dinte). Care priveşte dinţii; pentru dinţi.
dentifrice adj. (fr. dentifrice, din lat. dens, dentis, dinte, frico, frec). Pentru frecat dinţii, (praf, pastă, apă).
dentist, ă s. (fr. dentiste). Specialist în a ■scoate, a repară (plombă) dinţii şi a face danturi artificiale.
detiţiune s. f. (fr. dentition). Eşirea dinţilor la copii (întâia şi a doua oară).
dentară s. f. (fr. denture). 1) Felul cum sunt crescuţi dinţii; ~2) placă cu dinţi artificiali, ce se pune în locul unde lipsesc dinţii • naturali; 3) dinţii gurii.
denumi (a) v. (prefix, de şi numi). A da nume la ceva.
. denumire s. f. 1) Numirea, nume dat; 2) acţiune de a denumi.
denunţă (a) v. (lat denuntiari şi denun-ciare). 1) A vesti; 2) a da pe faţă; 3) a pâri;
4)	a declara încetarea (unui tratat), denunţare s. f. Acţiunea de a denunţa, denunţător a. m. Cel ce denunţă, deoarece conj. (comp. de, oare, ce). Intru cât; cum ; pentru că.
deocamdată adv. (comp. de şi înterv. cam o dată). Pentru un moment; acum ; ca început, deochlâ (a şi a se) u. comp. de şi ochiu):
1)	A îmbolnăvi prin uitare cu ochii îndelung şi cu mirare asupra efiiva; 2) fig. a se strică (timpul, omul sau altceva) din cauza admirării prea îndelung. .
deochiare s. f. Acţiunea de a (se) deochiâ. deochlat, ă adj. 1) Bolnav din deochiare >
2)	fig. stricat din deochiare ; 3)_cu reputaţie rea; 4) fig. frumos; nostim; 5) fig. enorm; prea de tot
deochlu s. n. V. deochiâ. 1) Acţiupea de a deochiâ; 2) boala din deochiare vine cu durere de cap, căldură — (se vindecă cu descântec, stingând 9 cărbuni într’o ulcică cu apă şi se udă puţin tâmplele'.
deodată adv. (compus de o dată). în ace-laş timp ; 2) repede, pe neaşteptat deoparte adv. Alături, la o par,e. deopotrivă adv. (compus de şi potrivi). La fel, în acelaş chip. egal. .
deosebi (a) v. (compus de şi osebi). 1) A distinge; 2) a separă; 3) a diferenţia, a alege.
deosebire & /. V. deosebi. 1) Diferenţă;
2)	acţiunea de a deosebi; cu deosebire, în special, anume.
deosebit, â adj. 1) Separat, despărţit; 2) ales; 3) alt fel; 4) distinct; 5) fig. rar, excelent.
deosebitor, oare adj. Care deosebeşte, prin ce se deosebeşte.
depănă (a) v. (lat. de şi pono, ponere, a pune). 1) A învălătuci şi a pune tirul de tort sau de bumbac, pe un mosor sau pe alt ceva, prin învârtire, cu ajutorul depănătoarei;
2)	fig. iron. învârti de păr; 3) certă; 4) fig. a vorbi mereu.
depănat s. n. Acţiunea de a depănă propr. şi fig.
depănet, ă adj. învălătucit prin depănare; fig. iron. învârtit de păr; certat, răfuit; s.
n.	.acţiunea de a depănă.
depănătoare s. f 1) Acţiunea di a depănă; 2) instrument care se învârteşte pentru a putea depănă firul, depănător s. m. Care deapănă.
Idepănătură s. f. V, depănă. Acţiunea de a depănă.
deparazitare s. f. V. parazit. Despădu-chere (în timp de răsboiu).
departament s, n. (fr. dbpartement (baza lat. pars, partis, parte), 1) Despărţământ administrativ; o parte din administraţia statului ; 2) minister—departamentul justiţiei.
depărtă (a se) v.- V. departe. 1) A (se) duce departe; 2) a înlătură; 3) a da afară, depărtare s. f. 1) Acţiune de a depărtă;
2)	distanţă, drum lung; 3) loc sau timp depărtat; 4 separare, deosebire.
depărtat ă adj. V. preced. 1) Care este ' departe; 2) înlăturat; 3) separat.
departe adv. (din ce şi parte (de loc, timp, calitate). 1) La o distanţă mare (de loc sau timp); 2) deosebit cu total (calitativ);
3)	departe t = pleacă, fugi; 4) pe departe, pe încunjur, indirect; 5) nici pe departe nici de cum.
depăşi (a) v. (comp. de şi păşi, pas). 1) A păşi peste, a trece peste; 2) a întrece.
dependent, ă adj. (fr. d&pendant din lat. de + pendere a atârnă de). Care nu e de sine stătător, ci atârnă, ţine, de altul.
dependenţă s. f. V. prebed. Starea de a-târaare de altul (supuşenie).
depeşă s. f. (fr. depeche, dela dbpâcher, a face în grabă, la timp). înştiinţare grabnică prin ajutorul telegrafului; scrisoare grabnică ■ prin telegraf.
depeşă (a) v. V. preced. A telegrafia, depinde (a) v. (lat. de şi pendere, a a-târnâ). 1) A ţine de altul; a fi sub altul; 2) a fi în puterea cuiva; 3) a fi o urmare; 4) a fi condiţionat de.
depinge (a) v. (lat de şi pingere, a văpsi, a pictâ). A zugrăvi, a reprezenta; a descrie; mai mult se întrebuinţează figurat, a
dep
201
dep
zugrăvi, a înfăţişă prin vorbire prin discurs : un om, sau o stare de lucruri, o afacere, viitorul sau trecutul, evenimentele).
depinzător, oare adj. V. depinde. Care depinde.
deplânge (a) v. (comp. de şi plânge). A regretă, a jeli.
deplâns adj. Care merită să fie plâns; jelit, deplasat, â adj. (fr. deplace, dela place, loc). 1) Urnit din loc; 2) fig. ne la loc, nepotrivit; 3) abătut; 4) mutat; trimis undeva.
deplin, â adj. şi adu. (com. de şi plin). 1) Plin; 2) complect, desăvârşit.
deplinătate s. f. Starea de deplin, desăvârşit ; fără nici o lipsă; întregime.
deploră (a) v. (lat deplor are, a deplânge). A deplânge) a jeli.
deplorabil, ă adj. De plâns, jalnic propr. şi fig.
deponent, ă adj. (lat. de, pono, a pune). 1) Gramat. Se zice aşa uni verb latin, care are forma pasivă, iar înţelesul activ; 2) s. n. Cel ce face o depoziţie, declaraţie în faţa judecătorului; 3) cel ce depune bani în asociaţie sau la păstrare.
deportâ (a) v. (lat. deportare, a duce undeva ca pedeapsă). A duce silit undeva, în o ţară streină; a duce în surghiun, ca pedeapsă poiitică.
deportat, ă adj. V. preced. Surghiunit, deportaţîune s. f. Surghiun, deposedă (a) v. (de şi posedă). A lua a-verea; a lua cuiva dreptul de a stăpâni ceva.
deposedare s. f. Luarea dreptului de a îi stjpân pe averea sau lucrul său.
depou, depozit s. n. (fr. d&pot). 1 )Comerc. Locul de depunere; deposit, magazie; 2) miiit. deposit de muniţii sau îmbrăcăminte;
3)	cancelaria de recrutare.
depozit s. n. (lat. depositum). 1) Locul de depunere ; magazie; 2) obiect depus ; 3) sumă depusă; 4) sediment, drojdie.
depozitar s. m. 1) Cel ce are în depozit; in păstrare; 2) cel ce a depus (senz greşit).
depravâ (a şi a se) v. (lat. depravare, a str ică (dela pravus, pervers, stricat). A strică (în înţeles moral), a corupe.
depravare s. f. Stiicăciune, ticăloşie, corupţie.
depravat, ă adj. Stricat, corupt, depravaţiune s. f. V. depravă. Stare de corupţie, ticăloşie.
depredaţiune s. f. (fr. c ipredation din lat. depraedari, a prăda). Juridic. Furt cu spargere, făcut chiar de cel ce administrează
o avere.
depresiune s. f. (lat. dela deprimo, essum, ere, a lăsă în jos). Lăsare în jos; scoborâre; afundătură; neapăsare, depresiune atmosferică.
depreţiâ sau depreciă (a) v. (laţ. depre-tiare, dela pretium, preţ). A perde din preţ, din valoare a (se) efteni. depreţiare sau depreciare, s. f. V. preced.
1)	Scăderea preţului; 2) eftinire; 3) 'fig. scăderea importanţei.
depreţiat sau depreciat, ă adj. Eftenit; fără preţ, prop. fig.
deprimă: (a) v. (lat. deprimere, 1) a apăsă în jos; 2) a umili). 1) A scufunda în jos;
2)	a scădea curajul,, u umili, a întrista, deprimare s. f. V. preced. 1) Scufundă-
tură; 2) scăderea curajului, tristeţă.
deprinde (a se) v. (comp .de şi prindere). A începe; a Învăţă, a (se) exercită; a (se) dedă; a se nărăvi.
deprindere s. f. 1) Apucătură, obiceiu; 2) exerciţiu; 3) înclinare (bună sau rea).
deprins, ă adj. 1) Exercitat, învăţat; 2) acomodat (cu cineva), depunător, oare adj. şi s. Care depune, depune (a) v. (comp. de şi pune). 1) A pune anume ceva; 2) lăsa jos; 3) jurid. a face o depoziţie, o mărturisire despre ceva;
4)	a închide, a pune la arest.
depus, ă adj. V. preced. 1) Pus spre păstrare ; 2) aşezat jos; 3) pus la închisoare de justiţie.
deputat s. m. (fr. d&pute din lat. depu-tare, dela puto, a socoti, a judecă, a crede că, a admite). 1) Cel ales să reprezinte pe alţii penlru că este admis de ei şi socotit că poate să-i reprezinte; 2) reprezentant, trimis de cetăţeni în Adunarea ţării spre a face legi. deputăţie s/.Calitate, demnitatea, de deputat* deputaţiune s. f. V. deputat. Grupă de mai mulţi reprezentanţi, ce au o însărcinare dela cel ce i-au ales.
deralâ (a) v. (prefix de şi englez ra-ie sau rele, şină de fer pe care merge trenul). J) A eşi depe şine (trenul); 2) fig. a pierde şirul vorbirei, raţiunei, conduitei.
deranj s. n. (fr. derangement, din de şj ranger, a' aşeza la rând, a rândui). 1) Neorânduială; 2) întrerupere dela ceva; 3) smintire, clintire din loc; 4) supărare; 5) turburare (de funcţiuni organice).
deranja (a) v. V. preced. 1) A împrăştia; 2) a stingheri, a întrerupe dela ceva; 3) a sminti,clinti din loc-; 4) a turbură liniştea; 5) a supără; 6) a strică mersul (la o maşină sau la funcţiunile organice), deranjare s. f. Acţiunea de a deranjâ.
der
202
des
deranjament s. n, V. deranj. derăpănâ (a) v. V. dărăpănă. derazâ (a) v. (comp. de şi rază). Sciinţ. A îndepărta razele, a abate razele de lumină.
derbedeii sau derbeder s. m. (turc der-beder, care umblă din poartă ’n poartă). Cel ce umblă degeaba, se duce şi vine fără nici o treabă; haimana, vagabond; copil sau tânăr care umblă fără ocupaţie.
dereş, ă adj. (ungur der, brumă, dereş. brumariu). Cu părul din colori alb, vânăt, roşcat, ca şi cum ar fi brumat (cal dereş). derfec s. m. V. direc. deretică (a) v. (lat. din de şi recte, drept, cum trebue, bine). A aşeză cum trebue, drept la locul lor, lucrurile în casă; a face curăţenie şi ordine în casă.
dereticat, ă adj. şi s. Aşezat în ordine (în casă).
derivă (a) v. (lat. dela derivare, (rivus, râu), a întoarce cursul apei; a abate). 1) A trage din; a proveni din; a despărţi din; 2) Gram. a trage origina, a se trage din; 3) a abate un curs de apă; 4) medic, a abate o tumoare.
derivare s. f. V. preced. Acţiunea de a derivă.
derivat, ă adj. 1) Extras din; scos din; 2) provenit din; s. ceea ce derivă; vorbă ce derivă din o alta.
derivaţiune s. f. V. derivă. 1) Abaterea cursului unei ape; 2) Gram. origina unui cuvânt; 3) Medic. Acţiunea de a abate sângele sau tumorile.
derivativ ă adj. Medic. Medicament care produce o derivaţie. V. preced.
deriziune s. f. (lat. derideo, derisum; ere). Bătae de joc, derâdere, luare în râs, derizoriu, ie adj. De râs, ridicol, deraia s. f. (gr. derma, piele). Anat. Ţe-setura pielei, pielea,
derogă (a) v. (lat. derogare). Jurid. A desfiinţa o parte dintr’o lege; a se abate dela lege în anume scop; sau dela condiţiile unui contract.
derogaţiune s. f. Abatere îngăduită dela o prescripţiune a legei sau a unui contract.
derogatoriu, ie adj. Care conţine o de-rogaţie.
derviş s. m. (turc.). Numirea unui fel de călugăr turc, ce se roagă ferbinte lui Alah şi apoi cere ajutor dela credincioşi.
des sau dis prefix (lat. dis). Arată ideia de despărţire. (Cuvinte cu prefix) des, vezi de).
des, deasă, adj. (lat. densus, des). Care este îndesat, strâns, apropriat, compact; adv. de multe ori, la mici intervale; repede.
desăgăriţă s. f. V. dâsâgăriţă. desagi pî. dela desag V. dăsag. desăgi (a) v. V. prece:'. 1) A căra. a duce în desagi, cu desagii; a purta în spate ca pe desagi (un copil).
deşanţ adv. (lat. de-sentio (senţio), fără senz). Bizar, ciudat.
deşănţă (a şi a se) (lat. de şi sentio (citit senţio), a simţi). A fi nesimţit, fără ruşine.
deşănţare s. f. Faptul de a deşănţa, stare de deşănţat.
deşănţat, ă adj. V. preced. 1) Nesimţit^ fără ruşine; 2) îmbrăcat ridicol şi fără ruşine. Trans. trist, mâhnit.
desârg adv. (de şi sârg). De mânecate, cu grabă, repede.
desăvârşi (a) v. (compus de şi săvârşi). 1) A face ceva deplin, complect'şi bine; 2) a complectă, a termină; 3) a perfecţionâ.
desăvârşire s. f. V. preced. 1) Perfecţiune; 2) terminarea deplin, complect (a unei lucrări); adv. cu desăvârşire, de tot.
desăvârşit, â adj. şi adv. 1) Complect, 2) perfect; 3) terminat de tot; 4) fntreg, deplin.
desbăieră (a) v. (compus des şi baieră). 1) A desface de băieri; a deslegâ; 2) a deschide punga.
desbărâ (a se) v. (lat. des şi par, pereche, tovarăş). 1) A desvăţa de ceva rău; 2) a despărţi de cei la fel, de tovarăşii răi; 3) a părăsi o deprindere.
desbărare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) desbărâ.
desbărat, ă adj. 1) Despărţit de ceva sau de cineva; 2) desvăţat de ceva (rău), desbarcâ (a) v. V. debarcă. desbârnâ (â) v, (compus des şi brănă, dela brâu şi bârnă). 1) A rupe, a desface din legături din încheieturi (urechea); 2) a scoate bârnele dela o casă.'
desbârnat, ă adj. Desfăcut, desprins, de tot: cu urechea desbârnată.
desbâtâ (a se) v. (corn. des şi beat). A (se) trezi din beţie, desbătşre s. f. Trezire din beţie, desbate (a) v. (com. din des şi bate). 1) A desface ce este bătut, îndesat; 2) fig. a discuta mult şi între mai mulţi asupra unei afaceri, legi, etc; 3 vechiu, a se lepăda de ceva.
desbatere s. f. V. preced. Acţiunea de a desbate.
desbâtut, ă adj. 1) înfoiat, desfăcut; 2) discutat.
desbinâ (a şi a se) v. (compus des şi lat. bini, a câte doi; opus lui îmbină). 1) A desface din încheeturi (picioarele); 2) fig. a (se) despărţi ; 3) a (se) învrăjbi, desuni. ■
203
des
des
desbinare s. f. V. preced. 1) Desfacere din încheieturi (a picioarelor); 2) despărţire;
3)	fig. vrajbă, desunire,; 4) sciziune.
desbinat, ă adj. 1) Cu piciorul desfăcut din încheietură; 2) despărţit; 3) fig. învrăjbit, desunit. '
desbrăca (a se) v. (comp. des şi lat. braca bernevici, pantaloni). A lua îmbrăcămintea de pe cineva; 2) a lepăda hainele; 3) fig. a bisa la o parte (patima, omenia, etc); 4) fig. a luă cuiva tot ce are, a jefui.
desbrăcare s. f. V. preced. Acţiunea de a desbrăcâ propr. şi fig.
desbrăcat, ă adj. V. desbrăca. 1) Fără haine; 2) fig. lipsit de (omenie, etc); 3) fig. despoiat, sărăcit; 4) fig. lipsit de podoabă.
desbrobodi (a se) v. (comp. des şi broboadă). A (’şi) luă broboada depe cap.
desbrobodire s. f. Acţiunea de a se des-brobodi.
desbumbâ (a) v. (comp. des şi bumb). A descheia din bumbi.
deşcă s. f. (slav. rus dedskii, bătrânesc, dela diadia, moş). Soldat mai vechiu decât altul; soldat bătrân (cuvânt din cazarmă). V. leat.
descâlci (a) v. (comp. des şi căiţi opus lui încâlci). A desface ce este încâlcit; fig. a lămuri, a limpezi.
descâlcire s. f. Acţiunea de a descâlci, descâlcit, ă adj. Descurcat; lămurit, descălecâ (a) v. (comp. des şi vorba cal, opus lui incâlecă). 1) A se scoborî de pe cal;‘2) a poposi; 3) a se aşeză undeva (venind din altă parte) — fig. a întemeia politiceşte (ca voevozii vechi veniţi cu călăreţi din Ardeal).
descălecare s. f. 1) Acţiunea de a descă-iecâ; 2)politic. întemeierea voivodatelor Munteniei şi Moldovei.
descălecat, &adj. Scoborât depe cal; fig. aşezat, întemeiat.
descălecătoare s. f. Poposire; fig. întemeiere politică.
descălecător s. m. Cel ce descalecă; fig. întemeietor politic.
descălţă (a se) v. (pref. des lat. calceuSj încălţăminte). A scoate încălţămintea. V. şi urm.
descălţat, ă adj. (lat. discalceatus). Fără încălţăminte; cu încălţămintea scoasă.
descântă (a) v. (com. des şi cântă). V. descântec. 1) A desface de vrajă; a spune anume vorbe de vrajă, cuţn ştiu babele, spre a vindeca de o boală (ce se crede provenită din o vrajă); 2) fig. iron. a convinge prin multă vorbire; 3) fig. iron. a vorbi singur cu sine.
descântare s. f. Acţiunea de a descântă, descântat s. n. Faptul descântărei. descântat, ă adj. Cel ce i s’a făcut un descântec.
descântătoare s. f. Femee care ştie să descânte.
descântătură s. f. Vorbirea ce se zice de babe când descântă, şi prin care spiritele rele, care aduc boale şi suferinţe, sunt ameninţate să ducă boala şi să libereze pe bolnav.
descântec s. n. (compus des şi cântec din lat. cantore, care înseamnă a cânta, dar şi a vrăji). 1) Desvrăjire, liberare de vrajă prin anume vorbe ce ştiu babele; 2) vindecare de boală prin vorbe de vrăjitorie; 3) vorbire de ameninţare cătră spiritele rele, ca să ia o boală şi să libereze de suferinţă pe bolnav (adese-ori o înşelătorie).
descăpăţinâ (a) o. (comp. des şi căpăţină). 1) A tăia căpăţină, capul; 2) a smulge din rădăcină; fig. a nimici încăpăţinarea (cerbicia) cuiva.
descăpăţinare s. f. Acţiunea de a descăpăţinâ.
descăptuşl (a) v. (com. des şi căptuşi). A desface căptuşala. descăptuşit, ă adj. Fără căptuşală. descărca (a) v. (comp. des şi car). 1) A da cevâ jos din car ; 2) fig. a'lua jos o pb-voară, o greutate, o sarcină; 3) a slobozi de o obligaţie bănească; 4) a scoate încărcătura dela o puşcă; 5) a slobozi arma, a detuna cu puşca; 6) fig. a ’şi vărsa mânia; 7) a declara liber de o datorie; 8) a (se) slobozi fluidul electric; 9) fig. a da jos din vapor, tren.
descărcare s. f. Acţiunea de a descarcă propr. şi fig.
descărcat, â adj. 1) Dat jos din car; 2) uşurat, desărcinat; 3) fără încărcătură, fără cartuş (puşca); 4) desărcinat; 5) gol de fluid electric; fig. uşurat la-suflet, răsbunat. descărcăţor s. m. Cel ce descarcă; descărcătură s. f. I) Ce este dat jos din car; 2) uşurare de sarcină; 3) detunătură (de puşcă); 4) acţiunea de a descărca.
descătărămâ (a) v. (comp. des şi cătâ-ramă). A descheia din cătăramă; a descinge de curea.
descătărămat, ă adj. Desfăcut, descheiat din câtăramă. ''
descendent s. m. (lat. dela descendere, a merge în jos). Scoborâtor; cel ce se trage din alţii (fiul din părinţi şi străbuni); adj. care descinde.
descendenţă s. f. Scoborfie (din neam, din bătţâni); scoborîre în general.
des
204
des
descentralizâ (a) v. (comp. des şi cen-traliză). A împărţi, a desface dela centru, a împrăştia dela centru; administrativ politic, a împărţi atribuţiile de administrare pe întinsul ţării la autorităţi subalterne, ca să nu dea ordine numai autoritatea centrală penti u orice lucru neînsemnat; a da autonomie comunală şi judeţiană.
descentralizare s. f. Acţiunea de a descentralizâ ; sistemul de a da atribuţii administrative subdiviziunilor locale. „ descemi (a se) v. (corn. des şi cerni). A lăsă, lepădă hainele negre de doliu.
descheiâ (a) v. (comp. des şi cheie . V. încheia. A desface haina din încheietură, din nasturi ; a desface un lucru încheiat.
deschiat, ă adj. Desfăcut din nasturi; des-bumbat; cu haina neîncheiată.
deschide (a se) v. (lat discludere, a deschide, descuia). 1) A desface ce este închis; 2) a descuiâ; 3) a ridica capacul; 4) a face loc, a da drumul; 5) a da aspect (coloare); 6) a începe (vorba); 7) a se lumină (cerul); 8) fiff- a provocă, deschide pofta de mâncare; 9) a 'şi deschide inima, ase confiâ; 10) a deveni mai clară (coloarea).
deschidere s.f. 1) Acţiunea de a deschide; 2) spărtură, spintecare.
deschiegâ (a) v. (comp. des şi chiag). A descompune, desface; a deveni moale.
deschlngâ (a) v. (comp. des şi chingă). A scoate chinga.
deschis, ă adj. V. deschide. 1) Desfăcut; 2) dat la o parte; 3) descuiat; 4) fig. cu înfăţişare frumoasă; 5) colorat clar; 6) de coloare nu prea sombră; 7) luminos; 8) începută (şedinţa, vorba); 9) adv. pe faţă, fără înconjur, sincer.
deschizătură s. f. V. deschide. Loc îngust de trecere, despărţitură îngustă; crăpătură.
descifrâ (a) v. (comp. des şi cifră după forma fr. dâchiffrer). 1) A citi (cu anevoie) ce este scris încurcat; 2) a citi notele de muzică; 3) a descurcă ceva nelămurit, descifrare s. f. Acţiunea de a descifrâ. descifrat, ă adj. 1) Citit cu anevoie; 2) descurcat.
descinde (a) v. (lat. descendere).. 1) A merge în jos; 2) a se scoborî; 3) jurid. a merge la faţa locului spre a cercetă.
descindere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a descinde ; 2) jurid. cercetare la faţa locului.
descinge (a se) v. (comp. des şi cingătoare). 1) A desface cingătoarea; 2) a scoate brâul; 3) a deslegâ sabia dela brâu.
descins ă adj. 1) Fără cingătoare; 2) scos dela cingătoare (sabia, cureaua); 3) poposit.
desciocălă (a) v. V. ciocălău. A desface din toate articulaţiile, încheieturile.
desclel sau descleia (a se) v. (comp. des şi clei), 1) A desface din cleiu; 2) a înlătura cleiul; 3) a (se) deslipi. r'escleire s. f. Acţiunea de a descleia. descleit, ă adj. Desfăcut, desprins din cleiu.
descleştâ (a) v. (comp. des şi cleşte). 1) A desface ce este închis, strâns ca cleştele; 2) a deschide cu greu gura; 3) a desprinde;
4)	fig. a începe cu greu să vorbească, descleştare s. f. Acţiunea de a descleştâ. descleştat, ă adj. Desfăcut, deschis cu greu. desclironomosl (a) u. (comp. des şi cli-ronomie). A scoate din clironomie, a des-moşteni.
descoase (a se) v. (comp. des şi coase).
1)	A desface din cusături; a rupe cusătura;
2)	fig. a iscodi, a cerceta cu amănuntul; 3) a face să spună ce ţine ascuns.
descoji (a) v. (comp. des şi coji). A luă coaja; a desface de coajă, descojire s. f. Acţiunea de a descoji. descojit, ă adj. Cu coaja desprinsă; fără coajă.
descolorat, ă adj. (comp. des şi coloare).
1)	Cu culoarea ştearsă, dusă, eşită de soare;
2)	palid la faţă (mai des) se zice decolorat, după forma franceză decolorâ.
descomplectâ (a se) v. (comp. des şi complecta). 1) A nu mai fi în întregime sau în număr deplin; 2) a fi cu lipsuri.
descompune (a se) v. (comp. des şi compune). 1) A (se) risipi, împrăştiă; 2) a (se) desface; 3) a putrezi; 4) a se strică; 5) a pierde calităţile sau elementele constitutive.
discompunere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a (se) descompune ; 2) putrezire, stricare.
descompus, ă adj. 1) Desfăcut, împrăştiat; 2) stricat, putrezit.
desconcentrâ (a) v. (comp. des şi concentra). 1) Milit. A da drumul dela concentrare ; a trimite acasă soldaţii după o concentrare ; 2) fizic, a slăbi, a face mai puţin concentrat; 3) a împrăştiă.
desconcentrare s. f. V. preced. Acţiunea de a desconcentrâ.
desconsideră (a se) v. (comp. des şi consideră). A despreţui, a nu luă în seamă; a pierde stima.
desconsideraţie s. f. Ne luarea în seamă, despreţuire.
desconsiderat, ă adj. Despreţuit. descopcea (a) v. (comp. des şi copcă). A scoate din copci, a descheiâ. descoperi (a) v. (comp. c es şi coperi).
des
205
des
1)	A lua coperişul; 2) a desveli; 3) a afla. prin cercetare şi urmărire; 4) a inventă; 5) a da la iveală; 6) a ’şi scoate pălăria de pe cap, sau chipiul.
descoperire s. f. Acţiunea de a descopeii. descoperit, ă adj. 1) Desvelit, gol; 2) aflat, găsit; adu. gol; fig. pe faţă. descoperitor s. m. 1) Cel ce descopere;
2)	inventator ; 3) aflător.
descotorosi (a) v. (comp. des şi cotorosi). A despresurâ, a înlătură; a se scăpa de ceva sau de cineva.
descotorosire ş. f. Scăpare, de cineva sau de ceva.
descovoia (a) v. (comp. des şi (in) co-voia (dela lat. cauo, a scobi)..A des:!oi. descovolare s. f. Desdoire, descreierare, s. f. Eşire din minţi; faptă de zmintit.
descreierat (ă) adj. (din des şi creier). Eşit din minţi, zmintit.
descreşte (a) v. (comp. des şi creşte). A se micşoră; a fi în scădere său în împuţinare.
descreştere s. '. Acţiunea de a descreşte, descreţi (a) v. (comp. des şi creţ). 1) A desface încr ţiturile (unei cusuturi); 2) fig. a netezi; 3)'a însenina descreţi fruntea. descreţit, ă adj. Fără creţi, descrie (a) v. (comp. de şi scrie). 1) A face sau a urma o formă anume; 2) a scrie cu totul amănunţit înfăţişarea unei localităţi;
3)	a spune sau scrie toate amănuntele despre i ineva : 4) a înfăţişa forma unui lucru cu toate amănuntele; 5) gecm. a trage cu linii o figură.
descriere s. f. Acţiunea de a descrK descriptiv, ă adj. Care descrie, înfăţişează forma în amănunte ; geometrie descriptivă, care arată prin proiecţiuni forma desfăşurată a solidelor.
descripţlune s. f. Scriere, desemn sau vorbire prin care se arată amănunţit ceva.
descris, ă adj. 1) Geom. înfăţişat prin formă desemnată, scrisă; 2) arătat în toate amănuntele, prin vorbire sau scriere; 3) urmat prin o mişcare : drumul descris.
descuia' (a) v. (comp. des şi cuiu). A scoate, trage încuietoarea de la uşă; a deschide — cu cheia (incuierea să făcea in vechime prin punerea unui cuiu, ca şi ccum la porţile cela ţară). descuiat, ă adj. Deschis, neîncuiat, descuietoare s, f. Clanţă de descuiat; cheie.	*
desculţ, ă adj. V. descălţă. Fără încălţăminte.
descurajă (a se) v. (comp. des şicur.aj sau coraj). A perde curajul, a intristâ. ' descurajare s. f. Lipsă de curaj; perderea curajului.
descurajat, ă adj. Fără curaj; abătut, trist, descurcă (a se) v. (comp. des şi curg dela curge). 1) A găsi cursul, şirul; 2) a (se) lămuri, a limpezi; 3) a se descurca, a scăpa de ceva; 4) a descâlci aţa; 5) a scăpa de datorii băneşti. .
descurcare s. f. Acţiunea de a (se) descurca.
descurcat, ă adj. 1) Cu şir; 2) lămurit, limpede; 3) scăpat de datorii; 4) descâlcit descusut, ă adj. V. descoase. 1) Cu cu-sutura ru^tă; 2) fig. iscodit, cercetat cu a-mănuntul.
desdăunâ (a) v. (comp. des şi daună). A plăti perderile cauzate ; a despăgubi, desdăunare s. f. Plata perderilor pricinuite, desdoi (a) v. (comp. des şi (în) doi opus lui îndoi). A desface o înd itură, a (se) îndreptă ce e îndoit.
desdoire s. f. Acţiunea de a desdoi. desdoit, ă adj. Făcut drept (diii îndoit), deseară adv. (comp. de şi seară). La timpul de seară, în astă seară, deşelâ (a) v. (comp. de şi şale sau şea).
1)	A rupe şalele; 2) a schilodi; 3) a se curbă, gheboşâ, (de spate); 4) a luă şaua de pe cal.
deşelare s. f. Acţiunea de a deşelâ. deşelat, ă adv. 1) Cu şalele rupte, frânte ;
2)	schilod, cocoşat; 3) cu şaua luată; adv. pe deşelate, fără şea (la călărie).
desemn s. n. V. urm. 1) Reprezentarea înfăţişării unui lucru, sau unei forme, prin linii sau trăsături de creion, condeiu sau penel ; 2) figuri ce ornează ţesături, stofe, etc.
3)	arta de a desemnă; 4) învăţământul şcolar al acestei arte; 5) planul unei construcţii; 6) desemn liniar care reprezintă cu preci-ziune prin linii, umbre sau culori forme geometrice şi înfăţişări de obiecte sau construcţii.
desemnă (a) v. (lat. designare, a însemna; a trage linii). 1) A face un desemn; 2) fig. a numi sau hotărî mai dinainte pe cineva — desemna ca succesor; 3) a propune; 4) a se desemnă, a apare, a luă formă ; 5) a şti arta desemnului.
desemnare s. f. Acţiunea de a desemnă, desemnat, ă adj. 1) închipuit prin linii trăsături; 2) indicat, hotârît.
desemnator, oare s. Care ştie bine să desemneze.
desen s. n. (după fr. dessin). V. desemn, desenă (a) v. după fr. dessiner). V. desemnă.
des
des
206
desenat, ă adj. V. desemnat, desenator, desemnator, s. m. Cel ce desemnează bine.
desert s. n. (fr. dessert). Ultim fel de bucate ca: brânză, fructe, deşert s. n. (lat. desertum, pustietate).
I)	Loc pustiu unde nu sunt plantaţii nici locuitori; 2) anai. locul gol, adâncat, deasupra şolduiilor; 3) spaţiul gol.
deşert, ă cdj. (lat. desertum pustiu, urde nu e nimic). 1) Fără nimic înăuntru, gol; 2) nu plin complect (un vas); 3) fig. van, sec, uşuratec; 4) anat. locul scăzut de lângă şold; 5) adv. in deşert, zadarnic.
deşertă (a) v. V. preced. 1) A goli; 2) turnă ceea ce este într’un vas ; 3) a lăsa liberă o locuinţă.
deşertăciune s. f. 1) Stare de deşert; 2) fig. vanitate, îngâmfare; 3) nimicnicia (lumească).
deşertare s. f. Acţiunea de a deşertă, desetină s. f. (slav desiatina, dela desiati zece). Dare către stat sau proprietar, din zece unul, la stupi, în timpurile vechi — zecimală, dijmă.
desface (a şi a se) v. (comp. des şi face).
J)	A strică ce este făcut; 2) a descompune;
3)	a lichidă, termina, o afacere; 4) a vinde mărfurile fortat; 5) a nimici, distruge (o vrăjitorie făcută); 6) a curăti porumb; 7) a descinde; 8) a spintecă, a tăia; 9) a frage şi da la o parte; 10) a se desprinde; 11) a se descheiâ; 12) a divorţa ; 13) a înceta tovă-iăşiea; 14) a se descleia, descoase, etc.
desfacere s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) desface; vânzare forţată (de mărfuri).
desfăcut, ă adj. 1) Descompus, stricat, demontat; 2) separat, dat la o parte; 3) curăţat ; 4) descheiat; s. n. scoaterea de sub o vrăjitorie (făcui): 5) Olten. despărţit; 6) socotit şi achitat; 7) descusut, descleiat, etc.
desfăşâ (a) o. (comp. des şi faşă). A des-legâ din faşă (copilul), desfăşat, ă adj. Deslegat de faşă. desfăşură (a se) v. (comp. des şi faşă, opus la înfăşură). 1) A desface din o înve-litoare în care e legat ceva; 2) a întinde ceea ce este înfăşurat; 3) a pune în mişcai e (energie); 4) a da la iveată şi înşiră (un program, idei); 5) milit. a destinde, a întinde, a înşira trupă.
desfăşurare^ s. f. V. precept. Acţiunea de a desfăşură.
de făşurat, ă adj. Desfăcut, întins, înşirat.
desfătâ (a şi a se) V. (prefix des şi lat. fauturri, priitor). 1) A face plăcere — muzica
desfată auzul: 2) a se simţi mulţumit, fe / ricit; 3) a trăi în plăceri; 4) a petrece ; 5)1 a se răsfăţâ'(în lux).	i
desfătare s. f. 1) Traiu cu plăceri şi bel-j şug; 2) încântare şi mulţumire ; 3) acţiunea' de a desfătâ.
desfătător, oare adj. Care desfată.	,
desfătui (a) v. (prefix de şi sfătui). A sfă- / tui contrar; a îndemnă să nu urmeze un / sfat.	’
desfide (a) v. (prefix des şi lat. fido, a I. avea încredere). 1) A făgădui încrederea / cuiva; a nu-1 crede; 2) a provoca să c'ove- 'j dească, să facă proba pentru a fi crezut. / desfidere s. f. Acţiunea, faptul de a desfide, desfigura (a) v. (comp. des şi figură).
1) A strica chipul, înfăţişarea; 2) a sluti; 3) fig. a suprimă, a şterge (să nu mai figureze în registre însemnări ce nu mai trebuesc)J,
4)	fig. a difoima.
desfigurare s. f. Acţiunea de a desfigurâ. desfigurat, ă adj. 1) Slutit la faţă; 2) şters în registru; 3) fig. diformat.	/
desfinţa (a se) v. (compus des şi fiinţă).
1)	A nimici, a suprimă fiinţa; 2) a încetă de a fi; 3) a abrogă, a anulă.
desfiinţare s. f. Acţiunea de a desfinţa. desfiinţat, ă adj. Nimicit, suprimat, anulat, desfiinţător, oare adj. Care suprimă, desfirâ (a) v. (compus des şi fir). A desface, despărţi, firele, desfirare s. f. Acţiunea de a desfirâ. desfoia (a) v. (compus des şi foaie). 1)
A deschide, restrânge, foile (de la o floare, plantă); 2) a rupe foile, frunzele, desfoiare s. f. Acţiunea de a desfoiâ. desfoiat, ă adj, 1) Cu foile deschise, răsfrânte : 2) lipsit de foi (frunze).
desfrână (a) v. (comp. des şi frână). 1)
A da drumul frânei (lâ tren sau la trăsură):
2)	a se desfrână, a se deda la vicii şi stricăciuni.
desfrânare s. f. 1) Dedarea la stricăciuni;
2) corupţie neruşinată; 3) slăbirea frânei.
desfrânat, ă adj. 1) Slobozit din frână (la tren); 2) corupt, destrăbălat.
desfrâu s. n. (comp. des şi frâu). Libertate deplină la stricăciuni, orgii şi corupţie.
desfrunzi (a şi a se)u.(comp. des şi frunză).
A cădea frunza; a fi fără frunze (arborii), desfrunzit, ă adj. Fără frunze, desfunda (a şi a se) v. (comp. des şi fund). 1) A lua fundul; 2) a destupă; 3) a ară şi răsturna (pământul ce n’a fost arat);
4)	a da drumul cu totul la un' conţinut; 5) fig. a se muia de tot pământul (de ploi), desfundare s. f. Acţiunea de a desfundă.
desfundat, ă adj. Cu fundul luat; destupat; răscolit pământul; arat întâia dată.
desgărdină (a) v. (comp. des şi gardină). A eşi din gardină, a se stiica la gardină.
desgheţ s. n. (comp. des şi ghiaţă). Topirea gheţCT; încălzirea până la desgheţare.
desgheţâ (a şi a se) v. V. preced. 1) A se încălzi şi a se topi ghiaţă; a înceta gerul;
2)	a se muia pământul îngheţat; 3) fig. a se deşteptă, a deveni mai inteligent, mai vorbăreţ.
desgheţat, ă adj. 1) Cu ghiaţa topită; 2) fig. curagios şi deştept (inteligent); 3) adu. deschis pe şleau.
desghln s. n. (diformat din desbină şi desbin). V. desbină.
desghinâ (â) o* V. desbină.
, desghiocâ (a) v. (comp. des şi ghioc, ;.yhioace). 1) A desface din ghioace (nuci); :i) a scoate grăunţele de pe ciocălăul de porumb ; 3) a desface boabele din păstăi.
desghlocat s. n. 1) Acţiunea de a desghiocâ ; 2) adj. curăţat din ghioci sau păstăi.
desgoli (a) v. (comp. des şi gol). A lăsa ciu coi pul, cu membrele goale; 2) a descoperi ; a desveli.
desgolit, ă adj. 1) Cu corpul descoperit; 2) despletit, descoperit desgoveală s. f. (prefix rom. des şi slav goviati, a ajunâ). Se zice aşa la luarea vălului de pe capul miresei — înţeles iron. încetare de a ajunâ; hora desgoveli.
desgrădl (a) v. (comp. des şi gard). A desface, a distruge gardul, desgrădit, â adj. Fără gard. desgrădlna (a) v. (comp. des şi grădină).
A distruge grădina, a strica locul de grădină.
desgropâ (a) v. (comp. des şi groapă). 1) A scoate din groapă; 2) a scoate din pământ (viea); 3) fig. a aduce vorba, a reaminti despre fapte uitate (şi neplăcute), desgrppare s. f. Acţiunea de a desgropâ. desgropat ă, adj, 1) Scos din groapă ; 2) scos din pământ; 3) s. ~n. scoaterea joar-delor de vie din pământ, unde au fost aplecate la adăpost de ger; fig. reamintit.
desgust s. n. (prefix des şi gust). 1) Neplăcere; 2) tristeţă; 3) scârbă; 4) greaţă; 5) repugnanţă.
desgustâ (a se) v. A perde plăcerea, gustul, de ceva; 2) a se scârbi, urî.
desgustat, ă adj. 1) Fără plăcere; 2) scârbit,
desgustător, oare adj. Desplăcut, scârbos, respingător; greţos.	'
deshămâ (a) v. (comp. des şi ham). A lua hamuri’e de pe cal. deshămat, ă adj. Scos de la ham.	|
deşi conj. (comp. de şi şi). Cu toatg că (este aşa); măcar că (se scrie şi deosebit: de şi).
desime s. f. (lat. densus, des, îngrămădit). 1) îngrămădire ; 2) starea lucrului des; 3) desiş.
deşiră (a) v. (comp. de şi şir). 1) A desface şi a înşiră (un fir); 2) a scoate de pe firul pe care este înşirat ceva, (mărgelele);
3)	fig. a creşte înalt şi subţire ; 4) a lungi, întinde prea mult.
deşirat, ă adj. V. preced. 1) Starea de deşirare; 2) lung crescut; 3) prea mult întins său lungit.
desiş s. n. (lat. densus, des). Desime de arbori sau de plante.
desjugă (a) v. (comp. des şi jug). A scoate jugul, sau a scoate boii din jug; fig. a poposi.
desjugat, ă adj. Scos din jug; s. n. Scoaterea boilor dela jug.
deslânâ (a se) v. (des şi lănă). A se slăbi ţesătura prop. şi fig.
deslănţui (a şi a se) v. (comp. des şi lanţ). A se desface lanţul ; 2) fig. a da drumul cu furie; a se porni furios (furtuna, lupta, etc.).
deslănţulrels. f. Acţiunea de a (se) deslănţui.
deslănţuit, ă adj. Pornit, dat drumul cu furie.
deslega (a se) v. (comp. des şi legă). 1) A desface legătura, nodul; 2) a liberă, a da drumul 3) a da peimisiune, învoire; 4)'fig. a scuti, a dispensă; 5) a scoate de sub (jurământ) ; 6) a găsi soluţia unei probleme; 7) ierta de păcate; 8) fig. a deslega limba, a prinde curaj de vorbă.
deslegare s. f. Acţiunea de a deslega pr. şi fig.
deslegat', ă adj. 1) Desnodat; 2) liberat;
3)	scutit de; 4) rezolvat; 5) ertat. deslegătură s. f. Scoaterea de sub vrajă, desllpi (a se) v. (comp. des şi lipi). A (se) desprinde; fig. a despărţi, a îndepărtă, desliplre s. f. Faptul de a deslipi. deslipit, ă adj. Desprins, destăcut. desluşi (a) v. (prefix des, lat. lux, lumină).
1)	A zări puţin; 2) a (se) lumina, lămuri; 3) a (se) descurcă, 4) a explică, desluşire s. f. Acţiunea de a desluşi, desluşit, ă adj. 1) Luminat, clar; 2) lămurit, explicit.
desmădulat, ă adj. (comp. des şi mădular). Desmembrat, descompus (vechiu).
desmânia (a se) v. (comp. des şi mânia).
A trece mânia, supărarea, desmăţa (a şi a se) v. (comp. des şi lat.
des
208
des
motio (cit moţio) mişcare). 1) A nu mai sla, a nu avea astâmpăr; a se destrăbăla; 2) a umblă rupt şi neglijat sau descins, desmăţare s. f. Faptul de a se dbsmăţâ. desmâţat, ă adj. 1) Cu totul neastâmpărat; 2) cu hainele rupte, descheiate sau descins.
desmetnbrâ (a se) v. (prefix des, lat. mem-brum, membru, parte din încheieturi din corp). 1) A .desface membrele corpului; 2; fig. a descompune, desface (o asociaţie); 3) a deslipi ţări ce alcătuiesc un stat.
desmembrare s. f. Acţiunea de a (se) desmembrâ.
desmembrat, ă adj. 1) Descompus; 2) desfăcut din încheietură.
desmeţi (a şi a se) v. (prefix des, lat. mens, mentis, minte ; opus ameţi). 1) A veni 'în minţi; 2) a trece ameţeai -. desmeţit, ă adj. Venit în minţi, desmetlc, ă adj. (prefix des, lat. mens, mentis, minte). A fi turburat la minte, zăpăcit ; care umblă fără rost.
desmetici (a şi a se) v. V. preced. 1) A (’şi) reveni în minţi; 2) fig. a reveni la o mai bună şi serioasă cugetare sau purtare.
desmeticire s. f. V. preced. Luminarea la minte pr. şi fig.
desmeticlt, ă adj. Luminat la minte, deştept, desmlerdâ (a) v. (lat. pref. des+mellituni, iubit, plăcut — cu transformarea mier pentru lat. meii — trebue să fi fost şi un substantiv desmierdul, care s’a pierdut). 1) A mângâia şi a spune vorbe de dragoste; 2) a răsfăţa, alintă; 3) a se deda la plăceri senzuale; (greşit s’a crezut că ar fi dela lat. merda, escrement).
desmierdare s. f. Faptul de a desmierdâ. desmierdat, ă adj. 1) Mângâiat) 2) răsfăţat, alintat; 3) s. faptul de a desmierdâ.
desmierdător, oare adj. 1) Care desmesrdă, răsfaţă; 2) ce dă iluzii de bine şi plăcut.
desminţi (a) v. (comp. des şi minţi). A arătă minciuna, a arătă că nu este adevărat ; a rectiticâ. . desminţire s. f. Acţiunea de a desminţi. desminţit, ă adj. Arătat ca rjeadevărat; dovedit ca mincinos; rectificat.
desmormântâ (a) v. (comp. des şi mormânt). 1) A scoate din moimânt, a desgropâ ; 2) fig. a reaminti despre lucruri neplăcute din trecut; 3) a cerceta trecutul.
desmorţi (a se) v. (prefix des şi amorţi). t) A readuce la viaţă, la simţire, un membru amorţit; 2) fig. a desgheţâ, încălzind puţin, ceeace este îngheţat de frig; 3) a se des-gheţa puţin pământul îngheţat; 4) fig. a redeşteptă.
desmorţire s. f. Acţiunea de a (se) des - j morţi; fig. redeşteptare.	/
desmorţlt, ă adj. 1) Readus în simţire; 2)'; fig. desgheţat puţin prin încălzire; 3) re-1 deşteptat.	(
desmoşteni (a) s. (comp. des şi moşteni).
1) A luă cuiva dreptul de moştenire; 2) a j răpi moştenirea (averea moştenită). '	/
desmoştenire s. f. Acţiunea de a desmoşteni. desmoştenit, ă adj. 1) Cel scos din dreptul j de a moşteni; 2) fig. sărac; lipsit de orice ; desmoşteniţi de soartă, veşnic săraci şi / nevoiaşi.
desnădăjduire s. f. Perderea nădejdii. / desnădăjdu t, ă adj. Fără ni i o speranţă; / desperat.	/
desnădejde s. f. (des şi nădejde). Dean perare.	/
desnaţionallzâ (a re) v. (comp. des şi noi-, ţiune). 1) A pierde naţionalitatea, adecă în-} suşirile caracteristice naţiunii; 2) a (’şi) sehimbâj caracterul naţional.
desnaţionalizare s. f. Acţiunea de a (sei) desnaţionalizâ.	j
desnodâ (a) v. (comp. des şi nod). 1) A deslegă, desface un nod; 2) fig. a află soluţia, / deslegarea unei chestiuni; 3) fig. a frânge (în bătae).
desnodământ s. n. V. preced. 1) Desle-garea unui nod; 2) fig. sfârşitul şi deslegaj-rea (unei probleme, unei acţiuni complicat^ încurcate) ; 3) fig. — desnodământ fatal, sfârşit inevitabil; moartea.	*
desnodare s. f. Acţiunea de a desnoda propr. şi fig.
desnorâ sau desnourâ (a se) v. (comp. des şi nor). A se risipii norii, a se duce no; ii ' depe cer; fig. a se înveseli puţin.
desobişnui (a şi a se) v. (comp. des şi obişnui sau obicinui). A pierde, părăsi, deprinderea, obiceiul; a desvăţa de un obiceiu.
desobişnuire s. f. Taptul de a (se) deso-bişhui.
desobişnult, ă adj. 1) Desvăţat de un obiceiu; 2) desvăţat de a mai face o lucrare, desonorâ (a) v. V. dezonora. desorganlzâ (a) v. V. dezorganiza. desunl (a) v. V dezuni. desvăţă (a) v. V. dezvăţă. desvo tâ (a) v. V. dezvoltă. despacheta (a) v. (comp. des şi pachet).
A desface pachetul; a scoate lucrurile din pachet sau împachetate.
despachetat, ă adj. Scos, desfăcut din pachet; s. despachetare.
despachetare s. f. Acţiunea de a despacheta.
des
209
dar
despăduchere s. f. Curăţirea de păduchi, prin diferite mijloace în timp de răsbciu.
despăduri (a) v. (comp. des şi pădure). A nimici pădurile; a lăsa locurile,fără păduri prin tăere nesistematică, despădurire s. /.' Acţiunea de a despăduri. despăduriţ, ă adj. Rămas fără păduri; cu pădurea distrusă (muntele).
despăgubi (a) v. (comp. des şi pagubă). 1) A plăti ceia ce s’a distrus; 2) a repară' paguba, stricăciunea făcută.
despăgubire s. f. 1) Acţiunea de a despăgubi ; 2) plata penti u o pagubă cauzată cuiva;
3)	fig. compensare.
despăgubit, ă adj. 1) Plătit de paguba ce a suferit; 2) compensat.
despărţenie s. f. V. despărţi. Despărţirea soţilor, desfacerea căsătoriei; divorţ, despărţi (a se) v. (comp. des şi parte).
1)	A desface în două sau mai multe părţi;
2)	a depărtâ un lucru de altul; 3) a desface
0	căsătorie, a divorţâ; 4) a descompune; 5) a bifurcă; 6) a separă pe cei ce se bat; 7) a deosebi.
despârţemânt s. n. 1) încăpere mică despărţită de altele; 2) diviziune de-regnuri; 3) parte; 4) departament.
despărţire s. f. Acţiunea de a (se) despărţi ; 2) divorţ; 3) suburbie sau comisariat de poliţie.
despărţit, ă adj. 1) Separat; deosebit; 2) divorţat; 3) divizat, despărţitor, oare adj. Care desparte, despărţitură s. f. 1) Un loc sau încăpere despărţită, osebită; 2) diviziune; 3) ceeace desparte.
despecetlul (a) u.Jcomp. des şi pecete). A
1	upe pecetea; a desface ce este pece luit.
des pecetluire s.f. Acţiunea de a despecetlui. despecetluit ă adj. Cu pecetea ruptă; deschisă (scrisoarea).
desperă (a se) (lat. despera, desperare). 1) A perde speranţa; 2) a (se) desnă-dăjdui; 3) a aduce la desperare, a scoate din r: bdare.
desperare s. f. V. preced. Desnădăjduire. desperat, ă adj. Desnădăjduit; adu. cu
desnădejde, cu furie.
desperechea (a) v. (comp. des şi pereche sau păreche). A despărţi o pereche (de a-tiimale, păsări, încălţăminte, etc.
desperechlat, ă adj. Despărţit de perechea lui; stingher.
despică (a) v. (lat. despicare, din prefix. de, lat. spica, vârf). 1) A spintecă dela vârf (cu cuţitul); 2) a tăiâ în lung; 3) a face ţăndări ascuţite de lemn; 4) fig. a sfâşiâ de
durere — ţi se despică inima.
despicat, ă adj. Tăiat în lung şi desfăcut în bucăţi.
desplcăturâ s. f. 1) Tăere în lung; 2) bucată de lemn, ţandără, tăiată în lung.
despledecâ (a) v. (comp, des şi piedecă). A scoate, lua, piedeca.
despledecat, â adj. Cu piedeca luală, fără piedecă (calul, roata).
despleti (a) d. (comp. des şi plete). A desface pletele (coadele împletite la femei) sau ce este împletit (o frânghie), despletit, ă adj. 1) Cu coadele despletite;
2)	desfăcută împletitura; 3) dessucită (frânghia), despoia, a v. (prefix, de şi lat. spoliare, a
desbrăca, a jefui). 1) A desbrăcâ; 2) a jefui!
3)	fig- electoral, a scoate şi citi toate buletinele din urna de votare.
despoiat, ă adj. V. preced. 1) Fără haine, desbrăcat, gol; 2) jefuit; 3) fig. elect. scoa e buletinele de vot.
despopi (a şi a se) v. (comp. des şi popa). A nu mai fi popă; a lua darul- preoţiei; a părăsi preoţiea.
despoplre s. /. Acţiunea, faptul de a despopi. despopit adj. Scos din popie, despopulâ (a şi a se) v. (prefix, des şi lat. populus, popor). A dispărea, a se împuţina poporul; fig. a se rări anume animale.
despopulare s. f. 1) împuţinarea poporului, oamenilor); 2) fig. rărirea (unor anume animale). •
despopulat, ă adj. Cu populaţie rărită; lipsit de oameni sau de animale; aproape pustiită (tara).
despot s. m. (gr. despotes, stăpân al sclavilor). Stăpânitor absolut; fig. tiran.
despotic, ă adj. V. prec. De despot; ca de despot, tiranic.
despotism s. m. V. despot. Guvernare ab-' solută ca a unui despot; tiranie.
despovărâ (a) v. (comp. des şi povară). A luâ, uşurâ, povara.
despovărare s. f. Uşurare de povoară, de greutăţi; fig. de îndatoriri.
despovăţui (a) v. (comp. des şi povaţo). A da o contra povaţă.
despre prep. (comp. de şi spre). De către ; din partea; către; în spre; de; cu privire la. '
despresurâ (a) v. V. împresură. 1) A înlătura ceeace împresoară; 2) a libera de asediu.
despreţ şi dispreţ s. n. (comp. des şi preţ ca lat. spretio (cit. spreţio) ' despreţ). înjosirea, desconsiderarea (cuiva).
despreţul (a) v. 1) A desconsideră; 2) a nu luâ în seamă; 3) fig. a nu se teme.
des
210
des
despreţulre s. f. Acţiunea de a despreţui. despreţult, ă s. f. Desconsiderat, înjosit, ut ît. despreţuitor, oare adj. Care o'espreţueşte propr. şi fig.
despreunâ (a) v. (comp. de, spre, una, opus lui împreună). 1) A face să nu fie una; 2) a despărţi, desface.
despreunare s. f. Acţiunea de a despreurâ; desunire.
desprimăvărâ (a se) o. (comp. des şi primăvară). A veni primăvara; a se apropia de primăvară; fig. a înverzi câmpul.
despiimăvărat s. n. V. prec. Timpul de către primăvară.
desprinde (a şi a se) v. (comp. des şi prinde). 1) A desface ce este prins, a des-lipi; 2) a trage (un înţeles), desprindere s. f. peslipire, desfacere, desprins, ă adj. Desfăcut, deslipit. desproprietări (a) v. (co t p. des şi proprietate). 1) A lua proprietate cuiva; 2) a forţă prin lege pe proprietari să vândă pământul la ţărani.
desproprietărire s. f. V. preced. Acţiunea, fatpul de a desproprietări. despuiâ (a) v. V. despoiă. despuia (a) v. (comp. des şi puia). A rupe puii, vlăstarii, de pe lângă un pom.
despuiere s. f. V. despoia şi V. despuia. Acţiunea de a despoia sau a despuia.
desrădăcinâ (a) v. (comp. des şi rădăcină). A scoate cu rădăcină cu tot; fig. a stârpi c e tot (un rău).
desrădâcinare s. f. Acţiunea de a desră-dăcina; fig. stărpire.
desrădăcinat, ă adj. Scos din rădăcină sau cu rădăcină cu tot; fig. stârpit de tot.
desrămurâ (a) v. (comp. des şi ramură). A rupe, rări, ramurile unui pom.
desrobl (a) v. (comp. des şi robi). A scoate dtiin robie; a liberh; fig. a răscumpără, desrobire s. f. Acţiunea de a desrobi; liberare.'
desrobit, ă adj. Scăpat din robie; liberat, desşurupâ sau deşurupâ (s) v. (comp. des şi şurup sau şurub). A desface şurupul. desşurupare s. f. Acţiunea de a desşurupâ. desşlrâ sau deşiră (a) v. (comp. des sau de şi şir). 1) A întinde şirul; 2) a desface aţa depe ghem; 3) fia. a (se) lungi prea mult; 4) fig. a creşte prea nalt.
destăinui (a) v. (comp. des şi taină). 1) A nu ţine taina, secretul; 2) a spune ceeace este secret, intim; 3) a se destăinui, a spune ce are pe suflet; 4) a divulgă.
destăinuire s. f. Faptul de a destăinui; divulgare.
destăinuit, ă adj. Divulgat; confiat; mărturisit
dest&lnuitor, oare adj. Care destăinuie desţ&râ (a) v. (comp. des şi ţară). A plecă din ţară de tot; a expatria. desţărat, ă adj. Expatriat; dus din ţară. desţeleni (a) u. (prefix des; daco-gr. xyli-nos, dur, tare. — V. ţelină). 1) A desfundă cu plugul un pământ tare, care n’a mai fost lucrat; 2) fig. a face propriu pentru cultuiă;
3)	fig. a lucră, a cultivă, a educă din greu ca pentru început.
desţelenire s. f. Acţiunea de a desţeleni propr. şi fig.
desţelenit, ă adj. 1) Arat pentru prima dată (un loc defrişat); 2) fig. făcut cu anevoie apt pentru cultură.
deştept, eaptă adj. (lat. dispectus, luare de seamă, înţelegere, din specto, pricesc).
1)	Cel ce e în stare a înţelege şi a şti; cel ce'şi dă seamă; 2) cate nu doarme; 3) inteligent, cuminte.
deşteptă (a se) v. V. preced. 1) A sculă din somn; 2) a aduqe în stare să priceapă, să ştie; 3) a lumini mintea, piin învăţătura;
4)	fig. a provocă (ură, invidie, simpatie), deşteptăciune s. f. V. deştept. 1) Calitatea
de a fi deştept; 2) inteligenţă, pricepere.
deşteptare s. f. 1) Ac iuneade a deşteptă; J) milit. semnal de trompetă pentru a se scula soldaţii.
deşteptat, ă adj. V. deştept. 1) Sculat din somn; 2) făcut apt de a înţelege, a pricepe;
3)	fig. provocat.
deşteptător, oare adj. Care deşteaptă; s. n. aparat de ceasornic, care la ora anume face zgomot şi deşteaptă.
deşterne (a) v. (prefix de, lat. sternere, a aşterne). A strică aşternutul; a desveli patul sau a luă ce este aşternut.
destin s. n. (lat. destino, destinare, a hotărî anume, a fixă). Hotărîrea de mai ’nainte despre ce are să fie; soartă. Mitol. Zeitate oarbă ce hotărăşte soarta oamenilor, destină (a) v. (lat. destinare). 1) A fixă;
2)	a hotărî de mai nainte; 3) a se consacră, devotâ.
destinare s. f. Acţiunea de a destină, destinat, ă adj. Sortit, hotărît de mai ’nainte ; consacrat.
destinatar s. m. (fr. destinataire). Cel cărui e destinat ceva; cel care trebue să primească ceva (o scrisoare, marfă, etc.).
destinaţiune s. f. (fr. destination). 1) Hotărîre; 2) direcţiune, drum hotărît; 3) întrebuinţare de dat.
destinde (a) v. (prefix des şi lat. tendere,
des
211
des
a în'inde). 1) A lăsă în voe ceva ce e întins sin încordat; 2) a desfăşură; -3) a slobozi;
4)	a întinde (corpul, membrele).
destins, ă adj. 1) Lăsat în voe; 2) slobozit;
3)	desfăşurat; 4) întins, destinzător, oare adj. Care destinde, destitui (a) o. (lat. destituo, ere, a lăsă singur, a păiăsi). A da afară din o funcţiune.
destituire s. f. Acţiunea, faptul de a destitui sau de a fi destituit, destituit, ă adj. Dat afară din o funcţiune, destoi (a) v. (comp. de şi lat. sto, a stă). A descărca un animal care a stat, luându-i, din greutate ce duce şi l-a obosit.
destoinic, ă adj. (lat. de-\-sto, a fi în stare), în stare (dea face, de a începe ceva): vrednic.
destoinicie s. f. V. preced. Calitatea de a fi destoinic; vrednicie. — Şi Slavii au vorba dostoinîi, cu acelaşi înţeles de vrednic.
destrăbăla (a şi a se) v. (lat pref. de; stra (exfra) afară din; balatro, ştrengar, om de nimic). A fi afară ‘ din cale ştrengar sau om de nimic; a se ştrengări; a fi cu hainele şi lucrurile în neregulă.
destrăbălare s. f. 1) Faptul de a se des-trăbălâ; 2) ticăloşie, stricăciune; 3) negli-genţă mare.
destrăbălat, ă adj. V. destrăbăla. 1) Ştrengar, om de nimic; 2) cu îmbrăcămintea murdară şi în neregulă; 3) negligent, des-ordonat.
destrăma (a şi a se) v. (des şi lat. trama, firele de bătătură ale pânzei). 1) A scoate firele de bătătură ale pânzei; a se desface o ţesătură; 2) fig. a se deda la ştrengării, stricăciuni; 3) fig. a se descompune sau risipi.
destrămare s. f. 1) Acţiunea de a des-trămâ; 2) fig. decăderea moravurilor, stricăciune ; 3) fig. descompunere.
destrămat, &,adj. 1) Cu firele de bătătură scoase (din pânză, ştofă); 2) fig. stricat, dedat la stricăciuni.
destrămătură s. f. Fire de bătătură scoase din pânză.
rîestronâ (a) v. V. detronă.
destrunâ (a) v. (comp. de şi strună). 1)
A slăbi struna sau strunele, a desacordâ (vioara); 2) a slăbi sau a scoate struna dela zăbala calului; 3) fig. a lăsă mai slobod, mai în voie.
destul, ă adj. şi adu. (prefix de şi lat. suturo, are, a îndestulă). 1) Deajuns de mult ;
2) cât trebuie; 3) mulţumitor.
destupă (a) v. (prefix de şi stupuş). A scoate: dopul, stupuşul, astupăto’rea.
destupat, ă adj. Fără stupuş, fără dop; s. n. ficţiunea de a destupă.
destupătoare s. f. 1) Locul unde se destupă; 2) uneltă de destupat.
destupător s.* n. Instrument pentru destupat; tirbuşon.
deşuchiat, ă adj. (lat dissociatus, ne la un loc, de tot nepotrivit). Zăpăcit; zmintit şi neastâmpărat,- nebunatic, dasuetudine s. f. V. desuetudine. deşugubinar s, m. V. şugubină. Vechiu. Care amendă şugubinele.
desvălul (a) v. (comp. des şi văl). 1) A lua vălul, învălitoarea depe ceva; 2) a descoperi, a da la iveală; 3) a desface un val (de pânză); 4) a desfăşură, expune, desvălulre s. f. Acţ unea de a desvălui. desvăluit, ă adj. 1) Descoperit; 2) dat la iveală; desfăşurat (vălul).
desvâţ s. n. V. învăţă. 1) Părăsirea, lăsarea unei deprinderi; 3) uitare; neîndămânare (de a face).
desvăţâ (a se) v. V. învăţă. 1) A părăsi o deprindere; a uită! a perde îndămânarea, aptitudinea; 3) a desbărâ.
desvăţat, ă adj. 1) Cu îndămânarea sau deprinderea dispărută; 2) neîndămânatec; 3) desbărat.
desvell (a se) v. (prefix des şi lat. velum, văl, învelitoare). A da la o parte învelitoarea; a descoperi; fig. a da la iveală, a face cunoscut..
desvelire s. f. Acţiunea de a desveli. desvelit, ă adj. Descoperit propr. şi fig. desvlnovăţi (a şi a se) v. (comp. des şi
vinovat). A disculpă; a arăţâ că nu este vinovat.
desvinovăţlre s. f. Acţiunea de a (se) des-
vinovăţi.
desvinovăţlt, ă adj. Disculpat, apărat de vină.
desvinui (a) v. (comp. des şi vină). 1) A înlătura o vină; 2) a scoate de sub vină.
desvirginâ (a) v. (comp. des şi virgină). A rupe himenul virginal.
desvoltâ (a şi a se) v. prefix des şi ital. voltare, a învârti). 1) A (se) desfăşură; 2) a (se) forma, a creşte; 3) a expune pe larg sau în amănunt.
desvoltare s. f. 1) Desfăşurare; 2) creştere, formare; 3) expunere pe larg sau a-mănunţită.
desvoltat, ă adj. 1) Desfăşurat; 2) crescut, format; 3) expus, spus pe larg sau amănunţit.
deszice (a şi a se) v. (comp. des şi zice).
1)	A zice contrar; 2) a da de. gpl; 3) a se lepădă de ce a zis.
deszls, ă adj. 1) Contrazis; 2) neţinut de cuvânt; 3) lepădat de.
det
212
det
detalia,(a) v. (fr. detailler). 1) A vinde cu mărunţişul; 2) fig. a descrie amănunţit; 3) a spune cu amănuntul.
detaliu s. n. (fr. detail). Amănunt, mărunţiş ; fapt neînsemnat.
detaşă (a) v. (fr. dbtacher, citit detaşe).
1)	A desface, a desprinde, a despărţi, a depărta ; 2) a t. imite.
detaşament s. n. V. preced. Milit. Un grup de soldaţi, luat dintr’o unitate mai mare, spre a fi trimis undeva.
detaşare s. f. V. detaşă. 1) Trimiterea unui funcţionar dintr’un loc, ca să facă tim-porar serviciu în alt loc; 2) faptul de a detaşă.
detaşat, ă adj. Trimîs timporar pentru a funcţiona aiurea.
detectiv s. m. (lat. dela detectus, descoperit). Numirea de "poliţist (în englezeşte) care descopere pe hoţi.
detenţiune s. f. (fr. detention). 1) Deţinere, păstrare; 2) închisoare; ţinere la închisoare (jurid).
deteriorâ (a şi a se) v. (fr. detâriorer, din lat. deterere, a roade, a strică). A strica prin întrebuinţare, deteriorare s. f. Stricare, uzare, deteriorat, ă adj. Stricat prin uzare, determină (a) v. (fr. determiner). 1) A hotărî, a decide; 2) statornici; 3) a pricinui ;
4)	a împinge la o faptă, determinare s. /\ Acţiunea de a determină, determinat, ă adj. Hotărît, statornicit ; decis.
determlnaţiune s. f. V. determină. Ho-tărîre.
determinativ, ă adj. (fr. determinatif). Gram. Hotărîtor.
determinism s. n. (fr. determinisme). Fi-tosof. Sistemul filosofic, care tăgădueşte influenţa personală înti’o hotărîre luată, şi o atribue numai puterei cauzelor din afară.
detestă (a) v. (lat. detestări). A uiî de moarte, a urî cu scârbă.
detestabil, ă adj. şi adv. V. preced. Uiît şi scârbos.
deţinător, oare adj. Cel ce deţine, deţine (a) v. (comp. de şi ţine). 1) A ţine cu forţa; 2) a avea asupra; 3) juz-id. a ţine la închisoare.
deţinere s, f. Faptul de a deţine, deţinut, ă adj. 1) Ţinut cu foiţa; 2) jurid. închis pentru o faptă.
detractâ (a) v. (fr. ţtetracter, din lat. detrahere, detractumj. A înjosi meritul cuiva.
detractor s. m. (lat. detractor). Clevetitor ; cel ce scoboară meritul cuiva.
detreabă adj. şi adv. (comp. de şi treabă).
1)	Bun pentru a face ceva; 2) cinstit, onorabil.
detriment s. n. (lat. detrlmentum). Pagubă; in detrimentul meu, împotriva mea.
detronâ (a) v. (com. de şi tron). A da jos dupe tron (un suveran).
detronare s. f. V. preced. Scoaterea din domnie.
detronat, ă adj. Scos din domnie, detună (a) v. (comp. de şi tună). 1) A pocni cu mare răsunet; 2) a zgudui prin tunet sau trăsnet; 3) a produce mare zgomot o explozie.
detunător, oare adj. Cu pocnet răsunător ca tunetul.
detunătură s. f. Pocnitură ce cutremură ca tunetul; răsunet mare de explozie.
deunăzi adv. (comp. de, una, zi). Dincolo cu o zi; cu vre-o zi mai ’nainte; în zilele trecute; nu de mult.
deus ex machlna s. m. (lat. = zeu din maşină), fig. Persoană sau mijloc ce rezolvă neaşteptat o a afacere încurcată (cum făceau vechii poeţi dramatici).
devansâ (a) v. (fr. devancer, cit. devanşe).
1)	A o lua înainte (altuia), a apuca mai în-nainte; 2) a eşi înainte, a întrece.
devastă (a) u. (lat. devastare). A pustii; a sfărâma şi distruge, devastare s. facţiunea de a devasta, devastator s, m. Cel ce deyastează. devastat, ă adj. Pustiit; jefuit prin distrugere.
deveni (a) v. (com. de şi veni). A veni aşa; a ajunge; a se face; a se înfăţişă; a începe a fi.
devenit, ă adj. Ajuns, dever s. n. (lat. din defero, a duce de vânzare). Vânzare (de mărfuri în prăvălie). Şi Turcii zic devr.
devia (a) v. (prefix de şi la1, via, cale, drum). 1) A se abate; a apucă în altă parte din calea hotărîtă; 2) fig. a se abate din calea cea bună, morală.
deviaţlune s. f. Acţiunea de a devia, abatere din direcţia firească.
deviz s. n. (fr. devis). â ratarea amănunţită, în scris, de cum se va face o lucrare reprezentată pe un plan, proect, cu preţurile materialelor şi a lucrului.
deviză s. f. (fr. decise). 1) O cugetare spusă în puţine vorbe şi exprimând o idee superioară de ex: Nihil sine Deo = nimic fără Dumnezeu; 2) principiu călăuzitor; .3) medieval, figură de blazon.
devlă s. f. (slav. deblo, butuc). 1) Cap prost, cap de idiot; 2) cap de porc.
dev
213 '
tfez
devlet s. n. (turc;. Numirea ce se da poiţei turceşti: înaltul Devlet, Sublima Poartă.
devoluţiune s. f. (fr. dâvolution). Jurid. Transmiterea unui drept la o altă persoană.
devoră (a) v. (lat. devorare). A înghiţi cu lăcomie.
devorat, ă adj. Mâncat cu lăcomie sfâşiat, devot, ă adj. (fr. divât şi lat. devotus). Cucernic, devotat lui D-zeu.
devota (a se) v. (lat. devotare, a jertfi).
3)	A se deda cu totul, a se jertfi pentru ceva sau pentru cineva; 2) a fi cu totul credincios.
devotament s. n■ V. prec. 1) Credinţă mare neclintită şi jertfire pentru ceva, sau pentru cineva; 2) ascultare şi supunere deplină şi cu credinţă.
devotat, ă adj. Supus şi credincios, dev^lune s. f. (lat. devotio). Jertifire, legământ de credinţă către D-zeu.
devreme adj. (comp. de şi vreme). 1) Timpuriu, din timp; nu târziu; de dimineaţă.
devreme - ce conj. V. preced. Din moment ce; deoarece.
dexteritate s. f. (fr. dextdritg, dela gr. dexia, mâna dreaptă; lat. dextera, dreapta şi dexteritas, îndămânare şi dibăcie). Indă-mânare şi dibăcie de a face, a lucra; agerime de mişcare a mânei: şcolar: învăţământul desemnului, caligrafiei, muzicei, gimnasticei şi lucrului manual în şcoală.
dezabonâ (a) v. (com. des şi abonâ). A nu mai fi abonat la ceva. (Sunetul s din des, la cuvintele următoare, se pronunţă şi z în l. rom. dar adeseori se scrie s).
dezabonare s. f. încetarea de a mai fi abonat.
dezacord s. n. (comp. des şi aâord). 1) Muzic. Lipsa armoniei între mai multe sunete; 2) neînţelegere, desunire între persoane.
dezacordâ (a şi a se). Muzic. A nu mai fi strunele întinse ca să dea sunetele necesare acordurilor; a se slăbi stiunele (pianului, vioarei).
dezacordat', ă adj. Cu strunele slăbite, dezacri (a) v. (comp. des şi acri). A face să nu mai fie acru, a slăbi acreala.
dezamăgi (a) v. (comp. des şi amăgi). A înceta amăgirea sau speranţa deşartă.
dezamăgire s. f. Constatarea unei stări opuse aşteptării; perderea iluziei despre ceva.
dezamăgit, ă adj. înşelat în aşteptări; deziluzionat.
dezameţi (a) v. (comp. des şi ameţi). A trece ameţeala; fig. desbâtâ. dezameţire s. f. Trecerea ameţelei. dezameţit, ă adj. Cu ameţeala trecută; fig. desbătat.
dezaprobă (a) o. (com. des şi aprobă).
A nu aproba, a nu încuviinţa, dezaprobare s. f. Neîncuviinţare. dezaprobat, ă adj. Ne aprobat, neîncuviinţat.
dezarmâ (a) v. (comp. des şi armă). 1)
A depune (sau a lua cu sila) armele din _ mâinile soldaţilor; 2) fig. a lua cuiva mijloacele de luptă (în viaţă); logic, a distruge toate argumentele cuiva; 3) a lua tunurile depe un vas:
dezarticula (a) v. (comp. des şi articul sau articula). 1) Anat. A desface din articulaţii, încheeturi, oasele; 2) gram. a suprima articolul dela vorbele articulate.
dăzarticulare s. f. Acţiunea de a dezarticula.
dezarticulat, ă adj. 1) Desprins din în-cheetuii; 2) gram. fără articol.
dezastros, oasă adj. Care produce dezastru.
dezastru s. n. (lat. prefix de şi astrum, cer, planetă, sfea). 1) Distrugere venită din cer, dela o furtună, ploae mare, trăsnet; 2) distrugere mare; 3 prăpăd; (fr. d&sastre).
dezavantaj s. n. (fr. desavantage — şi avantaj). Neajuns, lipsă, cusur.
desavantajos, oasă adj. Nepriincios; fără folos, iără câştig.
dezertâ (a) v. (lat. desertio, părăsire, fuga dela oaste). I) A fugi dela o datorie; 2) a fugi dela oaste; 3) fig. a se sustrage, dezertare s, f. faptul de a dezertâ. dezertor s. m. Fugar din oaste (dela datorie), deziderat s. n. (lat. dela desiderium, dorinţă). Dorinţă; cererere de cega ce ar dori cineva.
dezlluzlonâ (a şi a Se) v. (comp. des si iluzie). A perde iluziile (părerile bune unite cu speranţe) despre ceva, sau despre cineya; a nu ’şi mai face păreri înşelătoare bune.
deziluzie s. f. (prefix des şi lat. illusio, onis, părere înşelătoare). încetare unei păreri înşelătoare; desamăgire.
dezinenţă s. f. (fr. desinence, dela lat. desinere, a termină). Gram. Terminaţia cuvintelor.
dezlnfectâ (a) o.'(prefix des şi lat. in-' fectus, otrăvit, stricat) 1) A desotrăvi ; a despuţi; a premeni (aerul); 2) a nimici microbii vătămători din ceva; a curaţi (ce este infectat, stricat, sau molipsit) prin mijloace sau substanţe anume.
dezinfectant s. n. V. preced. Substanţă care are puterea de a desinfectâ, a curaţi aerul, sau a nimici microbii; berizonaftolul este desinredant pentru stomac.
dezinfectare s. f. Acţiunea de a dezinfecta, dezinfectat, ă adj. Curăţit de microbi; piemenit (aerul).
dezinteresâ (a şi a se) v. (prefix des şi lat. interesse, a fi necesar, trebuitor). A nu mai ţine (ca necesar) la ceva ; a nu mai purta grijă de; a lăsa în părăsire.
dezinteresare s. f. 1) Lipsa de interes, de vre-o tiebuinţă; 2) lăsarea în părăsire.
■dezinteresat, ă adj. 1) Fără vre un scop sau interes personal; 2) lăsâtdr, fără grijă de ce e necesar 3) fără plată.
dezistâ (a se) v. (lat desistere, a sta la o parte). A se da la o parte, a se retrage, a au se mai ocupa (de o afacere, proces), dezistare s. f. Faptul de a se dezistâ. dezola (a) v. (lat. desolare). A întrista cu totul.
dezolare s. f. întristare mare, desnădejde. dezolat, ă adj. De tot întristat şi des-nădăjduit.
dezolator, oare adj. Cu totul întristător, dezonoare s. f. (pre'ix des şi onoat e). Necinste, ruşine.
dezonorâ (a şi a se) o. V. preced. A necinsti. '
dezonoare s. f. Necinstire, perderea o-noarei. '
dezonorat, ă adj. Necinstit, fără onoare, dezordine s. f. (prefix des şi ordine). Neregulă.
dezordonat, ă adj. Neregulat; zăpăcit, dezorganlzâ (a) v. (comp. des şi organiză). A strica organizarea, alcătuirea, sau mersul regulat al funcţionării; a'Strică mecanismul ; a se destrăbăla.
dezorganizare s. f. Lipşă de regulă în funcţiuni; dezordine.
dezorganizat, ă adj. Descompus; fără n'ci o regulă.
dezorlentâ (a) v. (comp. des şi orientă). A per de şirul, drumul, cursul; a se zăpăci, îătăci.
dezorientare s. f. Zăpăceală; perderea şirului; rătăcire.
dezorientat, ă adj. Fără şir, nesigur; zăpăcit, rătăcit.
dezotrăvl (a) v. (comp. des şi otrăvi). A distruge otrava din ceva; a scăpă dela o-trăvire.
dezuetudlne s. f. (lat. desuetudo, inis).
1)	Perderea uzului, a obiceiului; 2) neîntre-buinţare, (despre o lege, o dispoziţie) căzută în desuetudine.
dezumflă (a şi a se) v. (comp. des şi umflă). A scădea umflătura, dezumflare s. f. Acpuriea dea se dezumflă.
dezumflat, ă adj. Cu umflătura micşorată, dezumfl&tură s. f. V. dezumflare. dezuni (a şi a se) v. (comp. des şi uni). A despreuna, a despărţi; a slăbi unirea, dezunire s. f. Acţiunea de a dezuni, dezunit, ă adj. Ne unit, despărţit, diabet s. n. (fr. diabete din gr. dia, cu; lat. beta, sfeclă de zahăr). Medic.. Boală cauzată de zahăr (urma conţine materii zaharoase).
diabolic, ă adj. (lat. diabolus diavol, dela gr. diabolein, a ademeni). Drăcesc, ca de diavol; foarte viclean.
diac s. m. (gr. dela diakonia, serviciu). Scriitor (în vechime) într’o cancelarie.
diacon s. m. (gr. dela diakonia, serviciu). Bis. Cleric ajutător al preotului, diaconeasă s. f. V. diaconiţă. d aconesc, ească adj} De diacon; al diaconului.
diaconic s. n. Bis. Locul unde se ţin o-doarele şi vestmintele bisericeşti.
diaconie s. f. V. diacon. Funcţiunea de diacon, antemergătoare preuţiei. diaconiţă s. f. Femeia diaconului, diademă s. f. (gr. diadema, (dela aiadeo, împresur, încing). Bandă de metal oinată cu pietre preţioase, ce încinge fruntea, se aşază pe cap de către regine sau doamne. /' diafan, ă adj. (gr. dia, prin, ce; faină, strălucesc). Străveziu, prin care poate trece lumina puţin.
diafragmă s../. (gr. dia, prin ce; ‘phragma, închidere). Mică placă sau pojghiţă, ce în-hide obiectivul sau un orificiu (fotograf); anat. muşchiu lat ce sepaiă conţinutul pep-tului de al pânlecelui; pojghiţă ce separă nările. Bot. pojghiţă ce separă boabele unui fruct.
diagnostic s. n. V. diagnoză. I) Semnul sau semnele de cunoaştere a unei boate interne ; 2) partea din ştiinţa medicinei care se ocupă cu mijloacele de a cunoaşte boalele.
diagnostică (a) v. A recunoaşte o boală după simptomele ei.
diagnoză s. f. (gr. diagnosis, cunoaştere). Medic. Cunoaşterea unei boale după simp-tomele ei.
diagonal, ă adj,„şi s. f. (gr. dia, prin gănia, unghiu). Geom. linie dreaptă, ce u-neşte, intr’un poligon, vârfurile a două unghiuri opuse; adv. in diagonal, decurmezişul.
diagramă s. f. (gr. dia, prin, gramma, scrisoare).. Geom. Figură desemnată pentru a explică văzut mersul în creştere sau sco-botâre a unei acţiuni, a unor fetiomene. dialect s. m. (gr. dialektos). Vorbirea deo-
215
rfîfi
rtir*
sebilâ a unei părţi dintr’un neam, a unei provincii.
dialectal, ă adj. De dialect, în dialect, dialectică s. f. (gr. dialektikos, care ştie să raţioneze). Arta di a şti raţiona, judecă, metodic şi drept. ' dialectician, ă s'. m. V. preced. Cel ce predă dialectica; cel ce dă raţionamentelor sale o formă metodică, dialectologie s. f. Ştiinţa dialecticei, dialog s. n. (fr. dialogue din gr. dia, cu prin; logos; vorbire). 1) Convorbire întie două (sau mai multe) persoane, conversaţie; 2J operă literară în formă de dialog.
dlalogâ (a) v. V. prec. A vorbi dela unul la altul, în dialog.
diamant s. n. (gr. dia, prin; manteyd, a ghici). J) Piatră preţioasă greu de recunoscut înainte vreme, dacă este sau nu adevărată. Acum se ştie că este un cărbune cristalizat, strălucitor şi cel mai clar dintre minerale; zgârie toate corpurile şi nu poate fi zgâriat nici nu e atacat de vre-un agent chimic.. Se găseşte în Indii, în Brazilia şi în Africa de sud. E căutat ca ornament pentru strălucirea lui şi preţios prin raritatea lui. Se obţine şi în mod artificial. Se mai întrebuinţează la tăierea sticlei şi la maşinăria ciasor-nicelor de buzunar; 2) fig. ceva, foarte preţios ; 3) tipogr. litere de patru puncte.
diamantlcale s. pl. Bijuterii cu diamante sau alte pietre preţioase.
diametral, ă adj. 1) Care priveşte diametrul; 2) fig. cu totul contrar; 3) ca diametrul.
diametru s. n. (gr. dia, prin mijloc; metr on, măsură). Geom. Linie dreaptă care trece prin centrul unei circomferinţe şi o împarte în două.
diapazon s. n. (gr. dia, prin; pasoti toate (notele). 1) Mazic. Instrument cu două ramuri de oţel, care lovit, dă sunetul notei la, prin care se poate afla apoi orice altă notă; 2) tensiune de sunete; 3) fig. nivel, grad.
diaree s. f. (gr. dia, prin mijloc; rheo, a curge). Medic. Eşire afară a escrementelor des şi cu dureri.
diată s. f. (gr. dela dia, prin; atyzo, fiica de moarte). Testament pentru caz de moarte.
dlatonic, ă adj. (gr. dia, plin; lat. tonus, sunet). Muzic. Care se cântă pe tonurile naturale ale gamei, fără schimbări de sunete prin diezi sau bemoli, ori alte semne.
diatribă s. f. (gr. diatribă, strivire). Critic r cu răutate şi ciudă; învinuire nedreaptă şi rea; fr. diatribe.
diavol s. ni. (lat. diabolus, diavol, drac; dela gr. diabolein a ademeni). Spiritul rău,
ademenitor la rău; drac; fig. copil rău, neastâmpărat.
diavolesc, ească adj. De diavol, drăcesc ; fig. rău şi \iclean.
diavoloaică s. f. Drăcoaică; fig. fată teribilă, neastâmpărată.
dibăcie s. f. (din chip, tip, imagine, chi-paciu, mold. ghibaciu).. 1) Indămânaie ; 2) pricepere deosebită ; 3) iscusinţă, dibaciţi, e adj. V. preced. I) Cu multă în-. dămânare; 2) priceput, iscusit.
diblă s. f. (dela lat. tubula trâmbiţă mică). Muzic. Instrument muzical — odinioară poate trâmbiţă—astăzi o supra numire dată vioarei.— Slovean dibla, ţeavă de suflat; şerb diple, cimpoiu.
dibui (a) v. V. dibuire. 1) A căuta în nesiguranţă, în două sau mai multe părţi; 2) a încercă; 3) a pipăi prin întunerec ; 4) a prinde prin stratagemă.
dibuire s, f. (dela tip, chip, imagine; mold. ghibui, chipâi).. I) Căutare [prin pipăire spre a putea prinde ; 2) nesiguranţă ; 3) încercare ; 4) căutare prin întunerec; 5) prindere prin stratagemă; 6) părere nesigură.
dibuit, ă adj. V. preced. Găsit, aflat, prins priri căutare în mai multe direcţii, dibuitor, oare adj. Cel ce dibueşte. dică s. f. (lat. dela dico, dicere, a zice, a decide, fixă). Moment decisif, hotărîtor; la dică, la urma ur.i ei.
dlcasterie s. f. (gr. dikasterion). Tribunal bisericesc pentru divorţuri. Vechiu.
dlcher s. n. (gr. di-kerus, bi corn). Sfeşnic pentru două lumânări, portativ, cu care binecuvântează arhiereul. V. tricher.
dichiclu s. n. V. dichis. Uneltă de cismar pentru înflorat ghete.
dichis s. a. (daco-gr. dikes, regulă, de-' prindere de a trăi a regilor). 1) Confort, în-dămânare; 2) regulă, ordine la lucru; pl. unelte pentru lucru; 3) găteală femeiască ;
4)	aranjament; 5) deprindere ; 6) pl. mici lucruri pentru toaletă.
dichisi (a şi a se) v. V. preced. 1) A aranja;
2)	a se găti; 3) a lucră cu deamănuntul şi frumqs; 4) a se peptănâ frumos; 5) fig. a aranja; 6) a pedepsi; 7) a pâiî.
'"'’dichlsire s. f. Acţiunea de a dechisi. dichisit,ăadj. Gătit frumos, peptănat frumos, dichiu s. m. (gr. dikeios, care cu dreptate îndeplineşte datoriile). Superiorul, stareţul unei mânăstiii, sau un administrator bisericesc (in vechime), dician s. m. V. dichiu (în Dobrogea). dicotiledon, oană adj. V. cotiledon. Bot-Plantă cu duble cotiledoane.
216
dic
dlf
dictă (a) v. (lat dictare, dela dicere, a zice). Şcolar. A spune şcolarilor frază cu irază ceea ce trebue să scrie, sau ceeace ar trebui să zică; 2) a porunci cu impunere; 3) a îndemnă — dictează conştiinţa.
dictando adv. V. dictă. Şcolar. Scriere curantă după dictare.
dictare s. f. V. dictă. Acţiunea de a-dictâ. dictat, ă adj. Şcolar. 1) Spus de altul, cum trebue să se sciie; 2) impus, poruncit.
dictator s. m. istoric. 1) Magistrat suveran la Roma pe timpul Romanilor; 2) Cel ce dictează ; persoană cu autoiitatea de a dictă ;
3)	fig. funcţionar care abuzează de autori-tea sa.
dictatorial, ă adj. De dictator sau de dictatură.
dictatură. Autoritea dictatorului; starea de guvernare prin dictator.
dicţionar s. «. (lat. dela dictio citit dicţio, zicere, spunere). 1) Carte' ce spune înţelesul tuturor vorbelor aşezate în ordine alfabetică;
2)	idem, care arată numiţi sau ziceri speciale de ştiinţe* arte, etc. 3) idem care arată înţelesul vorbelor dintr’o limbă în alta. dicţiune s. f. (lat. dictio, spunere, zicere).
1)	Arta de a spune frumos vorbele, de a pronunţa corect; 2) studiu special privitor la această artă ; 3) elocuţiune.
dicton s. n. (lat. dictam, zis, zicere). Zică-toaie, proverb ca: ce e’n mână, nu-i minciună.
didactic, ă (gr. didasko, învăţ; didakticos, de învăţătură). 1) Pentru Învăţătura de carte;
2)	de şcoală; ca de şcoală.
didactica s. f. Arta, meşteşugul, de a învăţa carte.
didahie s. f. (grec. mod.). Precepte pentru educata copiilor.
diedru adj. şi s. (gr. di, două; edra, faţă). Ceom. Unghiul format de două suprafeţe.
diereză s. /. (gr. di, două; eirgo, eirxo, separ). Gram. Despărţirea unui diftong în două silabe.
dietă s. f. (gr. diaita, regim, stăpânire).
1)	Medic. Stăpânirea, abţinerea dela anume mâncări din cauza unei boale ■ 2) politic, numirea adunârei naţionale ce guvernează o provincie (în Polonia'.
diez s. n. (gr. diazeyxis, desfacere armonică). Muzic. Semn care urcă cu jumă-tate de ton nota pe care e aşezat, în scop de a obţine un acord voit.
diferend s. n. (lat. dela differentia, deosebire). 1) Deosebire în felul de a vedea; 2) neînţelegere între două persoane sau întie statgjh. differend).
diferenţă s. f. (lat. differentia, deosebire între cifre). Aritm. 1) Deosebire între 6 cifră mai mare şi alta mai mică; 2) deosebire între o persoană şi alta.
diferenţiâ (a se) Matern. A obţine creşterea infinit de mică a! unei cantităţi variabile ;
2)	a se deosebi.
diferenţial, ă adj. (fr. differentiel). 1) Matern. Caie procedează prin diferenţe infinit de mici. Cantitate diferenţială, — infinit-de mică calcul diferenţial, calculul cantităţilor diferenţiale; 2) ce depinde de vie-o diferenţă, s. n. instrument ce arată diferenţa.
diferi (a) v. (lat. differo. ere, a fi deosebit). 1) A fi deosebit; a nu fi la fel cu altul; 2) a fi de altă părere.
diferit, ă adj. şi adu. V. preced. 1) Deosebit, altfel; 2) felurit.
dificil, ă adj. (lat. difficilis, e). 1) Anevoe, cu greu ; 2) fig. mofturos ; 3) delicat.
dificultate s. f. (lat. difficultas). Anevoinţă, greutate.
diform, ă adj. (fr. difforme). Pocit, schilod, diformă (a) v. V. deforma. diformitate s. f. (prefix di, lat. forma, chip, înfăţişare). Schilodire ; beteşug.
difteric, ă adj. V. urm. Care este bolnav de d.fterie.
difterie s. f. (gr. dela diphthera, membrană, pojghiţă de piele tare). Medic. Boală care constă în formare^ unei membrane, pojghiţe, în gât care astupă respiraţia, şi omul moare înăduşii.
• diftong s. m. (gr. dis, două; phthogos sunet). Gram. Silabă compusă din două sunete diferite, ce se pronunţă deodată (mai mult în limbile streine, ca fr. Journal, (cit. jurnal'.
difuz, ă adj. (lat. diffusus). împrăştiat, î ăspândit.
difuziune s. f. Fizic. Acţiunea prin care un fluid se răspândeşte.
dig s. n. (celtic duc sau dik, stavilă). Stavilă pentru oprirea apei, sau pentru abaterea cursului (prin fr. digue).
digeră (a) v. (lat. diger ere, a mistui). 1) A mistui (mâncarea); 2) fig. a tolerâ, răbda, digestiv, ă adj. V. preced. De mistuire, pentru mistuire.
digltigrade s. n. pi. (lat. digitus, deget; gradior, merg). Zool. Numirea animalelor ce fac urme de degete când merg: cânele, hiena, pisica, etc.
digresiune s. f. (lat. digressio, onis, îndepărtare dela cale, din mers). Uter. orat. îndepărtare, abatere, dela şirul ideilor.
dihai interj, (comp. di! şi hai!). îndemn ţigănesc al ursarului când joacă ursul.
dlh
£17
dlm
dihai sau ditaaiu adv. (daco-gr. dela dicha, dublu, în două). De două ori, cât mai mult; încă o dată, repetat, dublu: — femee care munceşte mai dihai de-cât un bărbat.
dihanie si f. (din baza duh, suflare, aier (ca anima latin). 1) Animal; 2) fiară sălbatică;
3)	monstru, arătare ; 4) om urit; Vechiu : suflare, fiinţă — toată dihonia să laude pre domnul (Coresi). — Şi Slavii zic dihanie, suflare, respiraţie, din baza duh.
dihonie s. f. (daco-gr. digonos, din două; în două). Despărţire, neunire; gâlceavă, ceartă.
dihonlţă s. f. (îrf loc de dohotniţă). Vas de lemn în care se păstrează păcura, doho-tul, pentru uns roatele la car.
dihor s. m. (lat. di + horeo, a speria tare). Zool. Numirea unui animal mic, care mănâncă păsări domestice; blana lui este căutată; el sugrumă păsările în număr măre. , dijmă s. f. (lat. dela decima, a zecea parte). Dare din zece, una; (în vechime); zeciuială. dijmărlt s. n. Luarea dijmei.	,
dljmui (a) v. A lua dijmă; fig. a decimă, a pieri din zece unul; fig. a lipsi; a luă din ceva.
dijmuit ă adj. 1) Luată dijma; 2) pierit din zece, unul ; 3) decimat ; cu lipsă, dijmuitor s- m. Cel ce ia dijma, dilapldâ (a) o.V. delapida. dilapidare s. f. V. delapidare. dilată (a se) (lat. dilatare, întindere, destindere). Fizic. 1) A (se) mări volumul prin încălzire ; 2) a se întinde; a se lărgi, destinde, dilatabll, ă adj. Care se poate dilata, dilataţiune s. f. V. preced. Fizic. Proprietatea unor corpuri .ce a se dilata, mări, prin căldură ; mărirea volumului; întindere.
dilemă s. f. (gr. dilcmjna, dela dis, de două ori ; lambano, prind). 1) Prinderea cu vorba (sau cu fâpta) din două părţi fără chip de scăpare; 2) argument din două propoziţii centrare, ce duc la aceiaşi concluziune.
diletant s. m. (italian dilettante, amator de muzică). 1) Cel ce face o lucrare nu din meserie sau de nevoe ; ci de plăcere, ca să'şi treacă timpul;, 2) cunoscător de muzică sau de a artă fără a fi specialist, diletantism s. n îndeletnicire de diletant, dlllgenţă s. f. (lat. dUigentia, sîrguinţă). 1) Sîrguinţă la .lucru, la învăţătură; 2) trăsură de poştă în vechime, când nu era drumul de fer.
dllljenţă s. f. V. preced. Trăsura de poştă în vechime.
dlluâ (a) v. (lat. diluere). A topi (într’un lichid, sare, zahăr); a amestecă in apă sau în alt lichid.
diluviu s. n. (lat. diluvium). tnnec de apă, potop.
dimensiune s. f. (lat. dimensio, onis, măsură, măsurare). întindere; mărime.
dimerlle s. f. (daco-gr. delâ dimoiria ==' dublă porţie, rudă cu dimoiros, o măsuţă de 1/2 livră). Măsură de capacitate de 12 litii actuali (aceasta trebue să fi fost o măsură mică la început, dar cejce aveau interes de luat cu ea, au tot mărit-o).
dlmlcaton s. n. (fr. diform din demi-co-toh = jumătate bumbac). Numirea unei stofe în care este pe jumătate bumbac, zisă în fr. percaline.
dimie s. f. (turc. dimi, pare, însă un daco-gr. dela di-amao = a râcăi — ca şi la postav (şi drap) după felul de fabricare). Postav alb, foarte bine lucrat (p. haine ţărăneşti).
dimineaţă s. f. (lat dies zi; minax, mi-nacis, ce răsare, se iveşte). 1) începutul sau ivirea zilei; 2) timpul dela ivirea zilei'până la amează; 3) bună dimineaţa, salut obicinuit în timpul dimineţei.
dimlnuâ (a şi a se) (lat diminueze). A împuţind; a micşoră.
diminuare s. f. Acţiunea de a diminua ; împuţinare.
diminutiv, ă adj. Care micşorează; arată mai puţin; Gram. forma în care un cuvânt exprimă lucrul mai mic: căluţ, omuşor. dimon, dimone s. m. V. demon. din prep. (lat. de-irij. De-într’o ; de-înăun-tru ; de-în; pentru ; de către; arată: 1) punct de origine în spaţiu sau timp; 2) partitiv : unul din ei; 3) cauzal; din naştere;
4)	instrumental: dă din cap.
dinainte adv. (comp. de şi înainte). 1) Mai din timp; 2) în faţă; 3) înainte (caloc).
dinamic, ă adj. şi s. (gţFdynamis, forţă, putere). Ştunţ. 1) Parte din mecanică ce se ocupă cu calculul mişcărei şi a forţei; 2) cu forţă, sau cu putere lăuntrică.
dinamism s. n. V. preced. Doctrină şciin-ţi'ică, ce nu admite în elementele materiale altă proprietate fizică de cât forţa sub dife-lite forme.
dinamită s. f. (gr. dynamis, forţă). Chimic. Numirea substanţei explozibile, formată din nitroglicerină şi o materie neutră, care ajută explodarea (ca nisip, etc.).
dinamitard s. m. V. preced. Cel ce comite crime cu ajutorul dinamitei.	~
dinamometru s. n. (gr. dynamis, forţă, metrou, măsură). Instrument care măsoaiă forţa unui om, a unui animal, ele.
dinapoi adv. (comp. de şi înapoi). îndărăt, în urmă, la spate; s. f. dinapoeă, spatele-dinar s. m. (lat. denarius, veche monetă romană). Moneta sârbească de un franc. .
din
218
dio
dinastic, ă adj. V. dinastie. 1) De dinastie;
2)	care ţine la dinastie, dinastlclsm s. n. Ţinerea Ia dinastie, dinastie s. f. (gr. dynasteia, putere). Familia suveranului, domnitorului.
dinăuntru sau dinlăuntru adv. (comp. de şi înăuntru). în interior; din interior.
dincoace adv. (comp. d şi încoace). 1) De partea asta; 2) de partea de alături, dincolo adv. (comp, de şi încolo). Arată - un loc mai departe; In alt loc; în altă încăpere sau cameră; în altă regiune, ţară ; peste limită.	,
dincotro adv. (comp. de şi încotro). Din cc parte, de unde (vine).
dindărăt adv. (comp. de şi îndărăt). 1) Opus de cum e drept; 2) din urmă ; din’apoi;
3)	de'ndoaselea; dela spate ; s. n. spatele, dineu s. n. (fr. dîner, a cină, dine, cina).
1) Cină, mâncarea de seara; 2) ospăţ mare dat seara.	,
dinfoare adv. V. adineaori. dinspre adv. (comp. de, în, spre). De către; din parţea,
dlnţar s. m. V. dinte. 1) Uneltă de strâmbat dinţii ferestrăuîui; 2) zăgaz cu ţepuşi ,1a scocul morr.
' “rfintăiu adv. şi adj. (comp. de şi întâi). înainte ; mai ’nainte; primul.
dinţărit s. n. V. dinte. Dare ce se zice că luau Turcii pentru că’şi osteneau dinţii când mâncau la un creştin. ' dinţat, ă adj. V. dinte. 1) Cu dinţi; 2) iron. cu dinţii urâţi, strâmbi; 3) fig. cu (ţolţi, cu zimţi; cu ţepuşi.
dinte s. n.. (lat. dens, dentis,dinte şi tot ce se aseamănă cu dinţii). 1) Dinte cu care muşcă omul; 2) dinţii, colţii, dela greblă sau grapă ; 3) ornament de arhitectul ă la cornişa stil. ionic şi corintic sau compus; fig. a avea un (Ante asupra cuiva; a avea o ură ascunsă ; Bot. dintele cânelui, numirea, unei plante; dinte de cal, specie de porumb cu grăunţe mari şi late.
dinţişor a. m. Dinte mic. dintre prep. (comp. de şi intre). 1) Din mijloc, de între ; 2) din, dela.
dinţură s. f. Bot. Plantă cu floarea dinţată roşie.
dioceză s. f. (gr. diăthesâ, despart). Eparhie.
diocezan, & adj. V. dioceză. Eparhial.
- diochiu s. n. V. deochiu.
diolc, ă adj. (gr. dioickizo, a separă). Bot. Numire dată plantelor ce au lloarea bărbat şi lloarea femee pe ramuri separate, dionisiac, ă adj. (gr. dela Dionisos, fiul
lui Zeos şi al Semelti, adecă acelaşi Bachus,	9
sub alt nume). De orgii, ca la serbările lui	9
Bachus.	■
dioptrică S. f. şi adj. (gr. di, dublu; opteyo,	■
a vedea şi opter, observator). Fizic. Partea	■
din. ştiinţele fizice, care se ocupă cu acţiunea	m
corpurilor prin cari trece lumina; privitor la razele luminoase.
dioramă s. f. (gr. ais, dublu ; orama, ve-	j
dere). Spectacol, vedere, asupra unor tablouri circulare, de dimensiuni f. mari, cu efecte minunate, obţinute sau prin jocul de lumină asupra lor, sau prin faptnl că, In primul plan sunt obiectele chiar naturale iar, dela al doilea . plan începe pânza, ce reprezintă prin colori, perspective în depărtate, diplă s. f. V. diblă.
diplomă s. f. (lat. diploma, scrisoare de reeomandaţie). Act prin care se arată studiile sau meritele cuiva; în vechime, document care stabilea un drept sau un privilegiu.
diplomat a. şi adj. lat. diploma, atis, scrisoare de reeomandaţie; paşaport, bilet de voie). 1) Cel ce a obţinut o diplomă pentru studiile făcute său pentru merite deosebite ;
2)	s. m. cel ce face parte din diplomaţie, cel ce cunoaşte diplomaţia; 3) fig. şiret (iron).
. diplomatic, ă adj. De diplomaţie.
diplomaţie s. f. ‘(fr. diplomaţie). 1) Ştiinţa r aporturilor şi intereselor dintre ţări şi popoare ; 2) personalul dfplomatic; 3) fig. dibăcie, şiretenie;
dlpter s. m. (gr. dis, două ; pteron, rripă),
Zool. Insectă cu două aripi.
* dlrec s. m. (turc direck). Stâlp.
direct, kadj. şi adv. (lat. directus, în linie dreaptă, (dela dirigere, a duce după regulă).
Deadrepiul, drept, în linie dreaptă.
direcţiune s. f. (fr. direction* dela lat. dirigere a duce drept, după regulă). 1) îndrumare dreaptă; 2) autoritatea care îndrumează, conduce după anume lege sau regulamente o > intistuţie sau o afacere ; 3) cancelaria acestei autorităţi.
: director s. m. V. preced. 1) Diriguitor, cel ce conduce o instituţie sau o afacere; 2) profesor sau institutor care conduce o şcoală.	i
directorat s. f. Funcţiunea de director sau	|
de directoriu (2).
t irectorlu, e adj. 1) Care dă direcţiune,	y
îndrumează; 2) Consil.u dfn 5 membri care	ţ
guvernă în Franţă (1795—1799).
dirige (a) v. (lat. dirigere, a duce după regulă*. A îndrumă, a duce bine, a da îndrumare ; a conduce, a cârmui.	^
diligent s. m, Care dirige; care administrează pro vizor.	<
dlr
219
dis
diriginte s. m. Profesor ce conduce disciplinar o clasă.
dirijâ (a) v. (din fr. diriger, care se citeşte ' dirije). V. dirige. (în deosebi se zice de conducerea unui cor, orchestre, jocuri).
dirijabil s. n. Balon care se poate conduce. V. ţepelin.
dirijare s. f. V. preced. Conducere, îndrumare.
dirijor s. m. V. preced. Conducătorul unui cor sau' ochestre.
dis a v. (lat. de ex, de din). Chiar din, de tot din sau de: dis de dimineaţă, de tot de dimineaţă.
disc s. n. (gr. diskos). ■) Taler plat şi rotund, la jocurile atleţilor antici f 2) taler nu adânc; 3) faţă plană rotundă — discul Iunei;
4)	bis. taler de adunat bani dela credincioşi.
discerne (a) v. (lat. discernere ; a deosebi (dela cerno). 1) A pătrunde cu mintea şi a deosebi, a pricepe ; 2) a deosebi cu vederea ceva care se vede anevoe, a zări, a distinge.
discernământ s, n. (fr. discernement). Puterea de a pricepe şi judecă [sănătos lucrurile şi faptele.
disciplină s. f. (lat disciplina, învăţătură, sistem, regulă). 1) Regulă de purtare, regulă de -viaţă; 2) fig. înfrânare ; 3) ordine ; Consiliu de disciplină, comisiune care judecă diferendele între avocaţi.
disciplină (a se) v. A (se) supune la o regulă de purtare, de vieţuire.
disciplinabll, ă adj. Care se poate disciplină.
disciplinar, â adj. De displplină. disciplinat, ă acj. Format prin disciplină; cu regulă, cu bună purtare.
discipol s. m. (lat. discipulus (dela dis o, a învăţă, şi capio, cepi, a apucă, a cuprinde). 1) Cel ce învaţă dela altul; 2) şcolar; 3) învăţăcel, ucenic al lui Hristos. discordâ (a şi a se). V. desacordp. discordant, ă adj. (fr. discordant). 1) Music. Care nu e în acord; 2) fig. care nu este în înţelegere, acord, cu alţii.
discordanţă s. f. (fr discordance). Starea de a fi discordant.
dicordie s. f. (lat. discordia, dela dis, şi cor, cor dis inimă). Neînţelegere, neunire în sentimente ; ceartă.
discredit s. n. (lat. dis şi credere, a crede). Perderea crezării; neîncredere.
discredita (a se) v. A perde crezarea, a perde creditul; a nu mai avea trecere.
discreditare s. f. Distingerea creditului, crezământului; fig. depreciere, discret, ă adj. (lat. disc retuş, dela discer-
nere, a deosebi). Care ţine ascuns; care nu spune, sau nu arată la alţii; care nu destâinuie.
discreţionar, ă adj. (.lat. disc retuş, osebit, deosebit). Deosebit, aparte ; putere discreţionară, putere deosebită dată de lege unui magistrat.
dlscreţiune s. f. V. discret. 1) Reţinere, tăinuire ; 2) fr. discretion), la discreţie, la voie, Ia poftă, cât pofteşti.
disculpă (a şi a se) v. (lat. disculpare (dela culpa). A desvinui, desvinovăţi. disculpare s. f. Acţiunea de a disculpa, discurs s. n. (lat. dela discursus, alergarea încoace şi încolo). 1) Vorbire pe larg despre ceva, din toate punctele de vedere; 2) cuvântare publică.
discută» (a) v. (ir. discuter din lat. discu-tere, a scutură, a zdruncina). 1) A desbate; a vorbi pentru şi contra despre ceva; 2, a convorbi, a sta de vorbă.
discutabil, ă adj. De discutat, ce se poate discuta.
discuţie sau dlscuţiune s. f, 1) Desbatere despre ceva; 2) şedere la vorbă.
disecă (a) v. (lat. di -f- secare, a tăia). Medic. A spintecă un cadavru sau alt corp organic pentru a-1 studia ; fig. a studia amănunţit ceva.
disecţiune s. f. Acţiunea de a disecă ; fig. cercetarea amănunţită.
disensiune s. f. (lat. disensio, nepotrivire). Desacord, despărţire de vederi, asupra unei idei sau afaceri, ori directive, dlsenteric, ă adj. Privitor la disentei ie. disenterie s.f. (gr. dys, neplăcere ; entera, măruntae, maţe). Med. Boală de intestine cu eşire afară; urdinare cu sânge.
dlsertâ (a) o. (lat. disertare). A discută pe larg, a ţine o cuvântare scurtă, discutând o anume chestiune.
disertaţie sau disertaţiune s. f. Cuvântare; în care se discută pe larg una sau mai multe chestiuni sciinţifice, literare, etc.
disgraţiâ (a) v. (lat. prefix dis şi graţia, bună voinţă, favoare). 1) A retrage bună voinţa, favoarea ; 2) a urgisi, dligraţlat, ă adj. Urgisit, urât. disgraţie s. f. V. preced. 1) Ură, urgisii e,
2)	displscere, lipsă de graţie, disgraţios, oasă adj. Urât, displăcut, disident, ă adj. (lat. dela dessideo, ere a şedea la o parte). Retras la o parte (din-tr’o grupare politică); cel ce are o opinie diferită de a majorităţii.
desldenţă s. f. V. preced1) Separaţie ; deosebire de vederi; 2) grupare despărţită (dintr’un partid politic).
disimula (a) v. (lat. dissimulare, a ascunde, a deghiza). A tăinui, a ascunde ; a se preface.
disitnulaţle' s. f. Acţiunea de a disimulâ; deghizare, prefăcătorie penlru a ascunde o faptă, un gând, un scop, o înfăţişare.
disjunctiv, ă adj. (lat. ^ disjung ere, a despărţi). Gram. Vorbă care deşi uneşte două cuvi »te, Ie despaxte cu totul ca idee: lupta pe viaţă şi pe moarte.
disjunge (a) v. (lat. disjungere, a despărţi ce este unit). A despărţi: o idee, o chestiune, o acţiune de judecat.
• dislocă (a se) v. (prefix dis şi lat. focare, a aşeză). 1) A scoate din loc; a strămută;
2)	anat. a ieşi din încheietură, dislocare s. f. Mutare, clintire din loc. dislocat, ă adj. Muta1, strămutat din loc. disolubil, ă adj. (lat. dissolubilis, e, ce
se topeşte (în apă, etc.). 1) Care se poate topi; 2) jurid. Ce se poate anulă.
disoluţiune s. f. 1> Fisic. Dispompunerea mui corp printr’un altul care îi desparte moleculele pătrunzindu-1; 2) topire, disolvare, descompunere.
disonant, ă •adj. (lat. dissonas, care sună rău). Muzic. Care produce desacord; ce sună rău.
disonanţă s. f. (fr. dissonance, din lat. dissonus, ce Sună rău). 1) Muzic. Acord falş, sunet displăcut; 2) Gramat. Reunire de silabe neplăcute, ce sună utât în vorbire;
3)	lipsă de acord în stil şi idei. disparat, â adj. (lat. dispar are, a despărţi). Despărţit, împrăştiat.
dispăreâ (a) v. (lat prefix dis şi pareo, ere, & se arătă, a apare). A se ascunde, a pierij a nu se mai vedea.
disparitate s. f. (fr. disparite, dela lat. dis şi paro, are a se asemăna). Deosebire > semănare, nepotrivire, dispariţiune s. f. V. dispărea. Acţiunea dă a dispărea; pieire. dispensă s. f. V. urm. Scutire, dispensă (a) v. (lat dispensare, a administra, a împărţi drept). 1) A distribui; 2) )tcuti (după cum este drept); a ieitâ de o obligaţie conform cu legea, dispensare s. f. Acţiunea de a dispensa, dispensariu s. n. Medic. Instituţie unde se dau consultaţii medicale.
dispensator, oare adj. Care dispensează 1, şi 2.
dispepsie s. f. (gr. dys, anevoe; pepsis, mistuire). Medic. Mistuirea anevoe a alimentelor.
dispersat, ă adj. V. urm. împrăştiat.
dispersiune s. f. (lat. dela dispergere, a îăspândi). Răspândire, împrăştiere.
displăcea (a) v. (comp. dis şi plăcea). A nu plăcea, nu fi pe plac. dlsplâcere s. f. Faptul de â displăcea, displăcut, ă adj. Neplăcut, respingător.
' disponibil, ă adj. (fr. disponible dela lat dispono, a aşeza la loc, a pune la cale). 1) Liber, neocupat; 2) de care se poate dispune. V. dispune.
disponibilitate s. f. Lăsare în libertate (să dispună cum vrea); scoatere din serviciu vremelnic.
dispoziţiune sau dispoziţie s. f. (lat, dis-positio). 1) Aşezare în ordine; 2) măsură de oi dine; 3) ordin; 4) fig. starea fizică ori sufletească (bună sau rea); 5) jurid. statornicire (prin lege); 6) aşezarea părţilor unui discurs; 7) pregătire de drum.
dispozitiv s. n. (fr. dispositif, dela dis-poser, a aşeză). 1) Măsură, dispoziţiunea luată de o autoritate; 2) mecanic, parte dintr’o maşină, care regulează un anume mers de funcţionare.
dispreţ, s. n. V. despreţ. disproporţionat, ă adj. (comp. dis şi proporţional). Fără măsura cuvenită (prea mic sau prea mare).
disproporţie s. f. V. preced. Lipsa cuvenitei măsuri a părţilor alcătuitoare.
dispune (a) v. (lat. dispono, ere). 1) A aşeză la locul lor; 2) a regulă; 3) a hotrî;
4)	a lua măsuri; 5) a avea bani; 6) a fi în măsură de; 7) a fi stăpân deplin; 8) fig. a provoca plăcere sufletească/ dispunere s. f. Acţiunea de â dispune, dispus, ă adj. V. dispune. 1) Aşezat, fixat, hotărît; 2) fig. cu plăcere sufletească sau ffeică; 3) înclinat spre.
dispută s. f. V. urm. Desbatere agitată ; discuţie vie la ceva; ceartă.
dispută (a) v. (lat. disputare). 1) A discută, a desbate cu argumente pentru şi contra ; 2) a. cere, a pretinde un lucru cerut şi de alţii; 3) a luptă pentru o întrecere, un premie, disputare s. f. Acţiunea de a dispută, distanţă s. f. (lat. disiantia). Depărtare ; fig. deosebire de rang social.
distanţă (a) o. V. preced. A depărta; a lăsa departe, în urmă. distanţare s. f. Lăsare în urmă. distilâ (a) v. (lat. distillare, dela stilla, picătură). Fizic. 1) A preface un lichid în Stare de vapori, ca apoi prin răcirea lor să se prefacă iar în picături; 2) a curaţi un lichid prin distilare; 3) a curaţi; limpezi; 4) fig. a infiltra introduce pe încetul.
221
dls
dîs
distilare s. f. Acţiunea de a distila, distilat, ă adj. Curăţit, limpezit prin distilare ; s. n. distilare, distilaţiurie s. f. V. distilare. distilator s. m. Aparat pentru distilat distileria s. f. Locul uude se distilează; fabrica pentru făcut alcool, rachiu.
distinct, (ă) adj. V. distinge. Deosebit, osebit; fig. ce se vede sau se aude bine.
distincţiune s. f. Deosebire ; fig. onoare, cinste.
distinctiv, ă adj. De distingere, deosebitor, distinge (a se) (lat. distinguo, distinctum, ere). 1) A deosebi prin simţuri; a face deosebire (după chip şi semne); 2) fig. a da un semn de onoare cuiva; 3) fig. a se face cunoscut, renumit.
distins, ă adj, V. distinge. Deosebit; fig. onorat, cinstit, reputat.
distra (a şi a se) v. (fr. distraire, dela lat. dis'raho, a trage încoace şi ’n colo). 1) A atrage atenţia cuiva în altă parte; 2) a înveseli, a procura plăcere, pentru a uită grijile obişnuite; 3) a petrece ; 4) a nu fi cu luar e aminte.
distracţiune sau distracţie s. f. V. prec. 3. Plăcere, înveselire, glumă, jucărie; uitare de griji-
distractiv, ă -adj. înveselitor, de petrecere, distrage (a) v. V. distra. 1) A abate luarea aminte de la ceva; 2) a lua o paite ointr’un tot; 3) a (se) distrâ ; 4) a (se) abate dela griji sau îndatoriri, distragere s. f. Acţiunea de a distrage, distras, ă adj. V. distrat. distribui (a) v. (lat. distribuere). 1) A împărţi la mai mulţi; 2) a dărui; 3) a repartiza.
distribuire sau distribuţie s. f. 1) împărţire; 2) dare în parteliecărui. distribuitor, oare adj. Care distribue. distributiv, ă adj. (fr. distributif). Care distribue; gram. ce separă şi individualizează.
district s. n. (lat. districtus dela distringo, districtum, ere, a da de lucru în multe locuri). împărţire administrativă a ţării pentru înlesnirea*guvernării, având organe administrative, judecătoreşti şi fiscale, de sebite, se zice şi judeţ.
districtual, ă adj. De district, judeţian. distrucţiune s. f. (lat. destructio). Nimicire, dărâmare.
distructiv, ă adj. V. preced. Care nimiceşte.
distruge (a) v. (lat. destruere, a dărâmă).
A dăr âma, a nimici.	*
distrugere s. f. Acţiunea de a distruge.
distrus, ă adj. Dărâmat, nimicit, ditiramb s. n. (lat. dithirambicus). Cu entusiasm; cu înflăcărare sufletească; poetic odă în stanţe neregulate, plină de entusiasm poetic.
'ditirambic, ă adj. Cum este un ditiramb; însufleţit, înflăcărat, dito adu. (fr dito). Zis, sus zis. diuretic, â adj. (fr. diuretique dela lat. urina, ud). Medic. Care produce urină, ud); care înlesneşte urinarea: ciaiul de mătasă de porumb este diuretic.
diurn, ă adj. (lat. diurnus, de zi şi diar-num, ceea ce se dă zilnic). Zilnic, de fiecare zi ; ce se face într’o zi.
diurnă 8. f. V. preced. Plata ce se dă pe zi unui funcţionar sau unui deputat, pe zilele cât lucrează sau funcţionează.
div, divă adj. (lat. divus, diva). Zeesc, înzeit, ca zeii.
dlvagă (a) v. (lat. prefix di şi vagare, a umbla în coace şi încolo). A rătăci cu mintea; a aiurâ; a vorbi în neştire.	>
divan s. n. (turcesc). 1) Numirea unei canapele, pat moale; 2) consiliu, adunare, sfat de pe lângă sultan sau un domnitor; 3) curte* înaltă de justiţie) 4) adunare de reprezentanţi ai poporului; liter. adunare de- poezii orientale.
divanîst, ă adj. Care ţine de divan, face parte din adunarea numită divan; s. m. membru al divanului.
divergent, ă adj. (lat. dela divergere, a se despărţi). Care se desparte, de despărţire (despre linii, raze).
divergenţă s. f. V. preced. Deosebire, despărţire (de opinii).
divers, ă adj. (laţ. dela divertere, a îndepărta). Deosebit; felurit.
diversifică (a) v. V. preced. A schimbă, a vaiiâ, a face felurit, diversitate s. f. Deosebire, felurime, diversiune s. f. înturnare în altă parte, abatere a atenţiunei sau a ideilor.
divide (a) v. (lat. divido, ere a împărţi). 1) A împărţi; 2) a separă, despărţi.
dividend s. n. (lat. dividendus, ce trebue împărţit). I) Aritm. Numărul ce trebue împărţit ; 2) suma de bani ce se împarte acţionarilor unei societăţi, ca beneficiu anual, divldendă s. f. V. preced. 2. divin, â adj.- şi adv. (lat. divinns). 1) Dumnezeiesc; 2) fig. nemai văzut de bun sau de frumos; 3) fig. supranatural, divinaţiune s. f. (lat. divinaţia). Ghicite, divinitate s. f. (lat. divinitas). Dumnezeire; zeu, zeitate.
dlv
222
divlnizâ (a) v. V. divin. A îndumnezei; fig. a adora sau admiră excesiv.
divinizare s. f. Acţiunea de a diviniza prop. şi fig.
diviza (a) v. (fr. diviser, din lat. divide, divisi, ere). A despărţi; a împărţi.
divizibil, ă adj. Care şe poate diviza, împărţi.
divizibilitate s. f. Proprietatea de a fi divizibil; împărţire exactă, aritm. divizie s. f. 1) Despărţitură, despărţire ;
2)	milit. Unitate n.ilitară care cuprinde mai multe regimente şi o comandă un general;
3)	aritm. împărţire; 4) parte dinti’un minister cu anume atribuţii, fr. division.
divizionar, ă adj. 1) Care divide, desparte; despărţit; 2) privitor la o divizionară.
divizionară s. f. Şcolar. Clasă paralelă cu alta.
diviziune s. f. V. divizie. divizor s. m. Aritm. Numărul care împarte pe un altul, împărţitor.
divorţ s. n. (lat. divortium). Despărţenie între soţi; fig. iran: complectă separaţiune.
divorţâ (a şi a se). V. preced. A se despărţi din căsătorie soţii; fig. a se osebi cu totul.
divulgă (a) v. (lat. divulgare, dela vul-gus, popor, mulţime). A împrăştia vorba, a spune la toţi, a destăinui, a da în vileag.
divulgare s. f. Vj. preced. Acţi.nea de a divulgă.
divulgat, ă ad'. V. prec. Destăinuit', dizolvă (a) v. (lat. dissolvo, din solvere, a desface). 1) Fizic. A topi (în apă); 2) fig.. politic a împrăştia (o adunare); 3) a con-cediâ pe deputaţi, parlamentul.	„
dizolvant, ă adj. 1) Care dizolvă; 2) fig. care desparte, desuneşte, învrăjbeşte, dizolvare s. f. Acţiunea de a dizolvă pr.
Ş» fig-
dizolvat, ă adj. 1) Topit, discompus ; 2) împrăştiat; 3) politic. închisă adunarea, parlamentul, încetând şi mandatul deputaţilor.
do s. m. Aluzie. Numirea piimei note din gamă. V. notă şi mi.	-
doagă s. f. (lat. dela doga, un fel de vas pentru lichide). 1) Scândură puţin îndoită, care adaugată lângă altele şi prinse cu cercuri formează un vas, un butoi, o putină; 2) fig. stare mintală (rea): intr’o doagă; 3) i-a sărit o doagă ; s’a zmintiţ la creier.
doamnă s. f. (lat. domina). 1) Stăpâna casei, soţia stăpânului; 2) piinţesă, s verana:
3)	titlu dat oricărei femei de bună condiţe socială.
doamne-?jută 1 s. m. (doamne şi ajuta),
doa
exprimă = 1) Cerere de ajutor dela D-zeu ; 2) îmbărbătare la început de lucru; 3) calitate bună; 4) iron. bătaie, păţanie, ocară.
doar adv. (lat. cin pref. d şi oare). A\ ată îndoială (se aseamănă cu mă rog, în unele împrejurăii); dar arată şi încredere: numai, poate, căci. (Şi Bulgarii zic dori, cu înţeles de chiar, încă).
doară adv. V. preced. într’o doară — la întâmplare, fără intenţie.
dobă s. f. (dela onomat dup). 1) Instrument muzical dint’o mare veşcă (cilindru) având la capete prinsă şi întinsă o piele, în care se dau lovituri cu o măciucă tot de piele, spre a obţine dupâituri, ca necesare orchestrei;
2)	caltaboş rotund turtit în formă de dobă. V. tobă- — Şi Ungurii zic dob.
bobândă s. /v (lat. dela dependo, a plăti, din pendo şi penso = a plăti (a compensa) de unde şi pensio, chirie [(pensum pentru pendtum = plătit).' 1) Plata ce se dă (drept Compensare sau chirie) pentru un împrumut de bani; 2) beneficiu bănesc la o sumă depusă la casa de economii sau la o bancă ;,
3)	fig. câştig. — Slavul dobîti, o obţine şi dobîtca — obţinere, lucru căpătat, se aseamănă cu dobânda, dar nu cuprinde noţiui ea de plată sau de compensaţie.
dobândi (a) v. V. preced. (3) 1) A obţine (ca răsplată, drept compensaţie); 2) a câştigă, a căpătă.
dobândire s.f. Câştigare, obţinere, căpătare. dobândit, ă adj. Obţinut, câştigat, căpătat, dobândite r, oare adj. Cel care dobândeşte.
dobitoc s. n. (daco-gr. prefix to 4- bioti-kos — cel cu viaţă ordinară; apropiat de lat. vita, cu aceiaşi bază gr. bio = vivo). 1> Animal, vită; 2) fig. prost, idiot, tâmpit.
dobitocesc, ească adj. Animalic; ca de dobitoc; prostesc.
dobitoceşte adv. Ca dobitocul; prosteşte, dobitoci (a şi a se în). A se prosti, a se tâmpi ca un dobitoc.
dobitocie s. f. V. dobitoc. I) Viaţa de dobitoc; 2) prostie; 3)-faptă necugetată, dobitocire s. f. Tâmpenie, prostie, dobitocit, ă adj. Prostit, tâmpit, doborî (a) v. (lat. prefix d şi obruo, a răsturnă la pământ, a doborî), 1) A suipâ la pământ; 2) a cădea de sus la pământ; 3> a dărâmă; 4) a scoborî; 5) a trânti jos, a răsturnă.
doborîre s. f. Acţiunea de a doborî, doborlt, ă adj. Trântit jos, căzut jos; dărâmat.
doborîtor, oare adj. Care doboară.
223
dof

________________dob
. *
dobronic, s. m. (slav dela dobro, bun, bine). Numirea plantei zisă şi melisă şi mătăcine de pădure.
dobzălâ (a) (gr. prefix dia; şi psallo, a zgâţăi, a zgudui). A certă, .pentru o abatere şi a bate. Mold.
dobzălat, ă adj. 1) Certat tare; 2) bătut (cuvânt ce pare rămas de!a călugării şi dascălii greci).
doc s. n. (englez dock). Comerc. Mare magazie de cereale, antrepozit mare de mărfuri în porturi; 2) numirea unei pânze tari, zisa şi dril.
docil, ă adj. (lat. docilis). Supus, blând, ascultător.
docilitate s. f. Blândeţă cu ascultare şi supunere.
dock s. n. V. doc.	-
doct, ă adj. (lat. dela doceo, doctum,do-cere, a învăţă). învăţat; cel ce ştie multă carte.
doctor s. m. (lat. dela doctus, învăţat). 1) învăţat ; cel ce a terminat studiile cele mai înalte şi a adăugat apoi o lucrare proprie a sa, în ramură unor învăţături; 2) medic.
doctorand s. m. V. doctor. Student care a terminat învăţătura şi îşi pregăteşte lucrarea sa pentru a deveni doctor în medicină.
doctorat s. n. V. doctor. 1) Gradul de doctor ; 2) examenul pentru a deveni doctor.
doctorie s. f. V. doctor. Medicament, leac dat de doctor pentru a vindeca o boală, doctoroae sau doctoriţă s. f. Femeie medic, doctrină s. f. (lat doctrina). învăţătură statornicită, neschimbată, despre o ştiinţă sau despre o credinţă religioasă.
doctrinal, â adj. De doctrină; după o doctrină.
doctrinar s. m. Care se ţine numai de doctrină şi nu admite schimbări (în ştiinţă, politică, etc,).
document s. n. (lat. documentum'. 1) Dovadă, probă; 2) act scris, din care se* învaţă sau se constată ceva. dodă s. f. V. dadă.
dodecaedru s. m. (gr. dod&ka, 12; edra, (faţă). Geom. Corp geometric cu douăsprezece feţe.
dodecagon s. q. (gr. dodeka, 12; gonia,tm-ghiu). Geom. Figură, poligon, cu 12unghiuii şi 12 laturi.
dodii (în) adv. (lat. ciformare din cubium, dubii, îndoială, şovăire). Mold. Nesigur; zăpăcit, buimăcit; în neştire, — vorbeşte sau umblă in dodii.
dodoloiu (dodoloaie s. (lat. de -{- udulus,,-uaula, i dişor, udişoară). Banat. 1) Ud de tot; 2) paparuda care aduce pio .ie.
doftă s. f. (diformare din gr. doxă). V. doxă doftor s. m. V. doctor. doftoricesc, ească adj. De doctor, docto-resc.
doftorie s. f. V. doctorie.
doftoroae s. f. V. doctoroae.
dogar s. m. (V. doagă şi lat. dogarius).
1)	Cel ce face doage; 2i Cel ce face din doage butoae şi putini.
dogărie s. f. Fabrica de doage sau de putini şi. butoae.
doge s. m. (diform din lat. dux, ducis, principe, duce). Numirea şefului vechilor republici ale Veneţiei sau Genevei.
dogi (a se) v. 1) A se strică doagele la o putină; 1) a crăpa (clopotul, sau o oală); fig. a suna rău (ca dogit), dogire s. f. Acţiunea de a (se) dogi. dogit, ă adj. 1) Cu doagele crăpate, slăbit;
2)	plesnit, crăpat (clopot, oală); 3) fig. cu unet rău, displăcut.
dogmă s. f. (gr. dogma, dela doked, învăţ), învăţătură statornicită şi nestrămutată, considerată ca nediscutabilă şi necontestată (mai ales în religie).
' dogmatic, ă dej. şi adu.' Care priveşte, dogmele ;fig. sentenţios; ca dogma.
dogmatică s. f. Ştiinţa despre dogmele unei religii.
dogmatism s. n. 1) Filosofie care admite dogmele; 2) fig. afirmare sentenţioasă.
dogmatizâ (a) v. Teolog. A învăţă o doctrină falsă (în materie religioasă).
dogoare s. f. V. dogori. Ferbinţeală mare, ce vine dela foc sau dela. soâre. dogorealâ s. f. V. urm. dogori (a) v. (slav. do-goreti = a aide . până la). A arde de depaite; a trimite raze foarte ferbinţi (focul, soarele); â se frige de căldură; fig. a se roşi la faţă de căldură, dogorire s. f. Acţiunea de a dogori, dogoritor, oare adj. Care înferbântă dela distanţă; foarte ferbinte.
dobot s. n. (din baza duh, miros rău). Ţiţeiu extras din păcută, ce serveşte ca unsoare pentru curele şi pentru osiile căruţei. — Şi Ungurii zic dohot şi Slavii dohti.	N
doi, două adj. şi numer. (lat. duo, duae).
1)	Numărul 2; 2) o pereche; 3) doi-de mănă, numele unei hore munt. 4) n’a zis două, na mai repetat o vorbă, n’a zis pis.
doică s. f. (slav dela doiti, a mulge, a da lapte). Femee care alăptează, pentru plată, un copil strein.
doici (a) v. A fi doică; a lăpta un cop 1 strein.
doicle s. f. Meseria de doică.
doi
224
dom
doicit, ă adj. Alăptat şi erescut de o doică, doină s. f. (daco-gr. gela duion. trist-aceiaşi bază ca şi duios). Cântecul pastoral românesc din vechime: în partea întâia duios, melancolic; iar în partea a două, vioiu şi entusiast (poporul zice că în partea primă, ciobanul a perdut oile; iar în partea a doua, le-a găsit).
doinaş s. m. Cel ce cântă bine doina, doini (a) v. A câniâ doina; fig. a cânta seara la câmp cum cântă ciobanii.
doisprezece numer. şi adj. (comp. doi, spre, zece). Numărul zece la care s’a adăugat doi s= 12.
dojanâ s. f. (prefix do (penlru de) lat. gena, obraz). Observaţie, mustrare (ca să roşască obrazul, să se ruşineze — la fel cu obrăznici.
■	dojeni (a) u. V. preced. A mustră, a face observaţii pentru purtare rea.
dojenire s. f. Acţiunea de a dojeni, dojenit, ,ă adj. Mustrat pentru o faptă rea. dojenitor, oare adj. De dojană; cel ce dojeneşte.
doi s. n. (gr. dolao, a prinde prin şiretenie şi lat. dolus, fraudă), jurid. înşelătorie.
dolar s. m. Monetă americană din Stat. le-Unîte cu valoare de 5 lei sau 5 franci aur.
doică s. f. (fem. dela dulău). Căţea de vânătoare.
doldora adv. şi adj. (lat. tollo, a creşte; a ridica, torus, pernă). Plin, umflat şi îndesa*, ca^şi o pernă — punga doldora de bani.
doleanţă s. f. (lat. dela doleo, a suferi). Suferinţă mâhnire; plângere; fr, doteances. dolf s. m. (scurtare din lat.,dolphinus, ca
■	fr. dauphin). V. delfin.
dolicefal, ă adj. (gr. dolikhos, lung kep-hali, cap). Cu craniu lungueţ.
doliu s. n. (lat. doleo, sufăr). 1) Măhrîre pentru perderea, moartea cuiva; 2) draperie său postav negru, ce se pune la înmormântare, ca semn de întristare; 3) îmbrăcămintea neagră ce o poartă rudele în semn de mâhnire pentru moartea cuiva; 4) fig. tristeţă pentru o mare nenorocire (după fr. deuil). .
dolman s. n. (amplificare din vorba du-lamă, dulăman). V. dulamă. Un fel de haină cu blană, ca poartă husarii (militari din cavalerie, în special ofiţerii).
dolofan, ă adj. (lat. dela dolium, butoiu ; vanus, gol). Umflat ca un butoiu; gras, grâ-suliu (despre copii).
dofoniltă s. f. (fr. dolomite, dela gr. tfo/o-mâta, şireală, vicleană). Chimic. Numire dată unui amestec de carbonat de calciu şi de magnes'e.
dom s. n. (gr. doma, lat. domus, casă zidită). Archit. 1) Cupolă mare demisferică, ce acopere o clădire, o biserică; 2) templu cu o asemenea cupolă.
domenial, ă adj. V. domeniu. De domeniu, dela domenii, al domeniilor.
domeniu s. n. (lat. domanium, dela domini) s, stăpân, domn). 1) Proprietate, moşîe mare; 2) fig. cuprins, întindere (în domeniul ştiinţei, etc.); 3) pl. moşiile şi pădurile Statului : domeniul Coroanei, 12 moşii date Coroanei (regelui) prin legea din 1879.
’domesnlc sau domestic, ă (lat domesticus, dela domus, casă). Ce stă pe lângă casă (păsări, animale); fig. îmblânzit.
domestici (a se) v. A îmblânzi, a face să stea pe lângă casă.
- domesticire s. f. Acţiunea de a domestici.
domesticitate sf f. Calitatea de a fi domestic.
domestlcitor, oare adj. Care domesticeşte, domicilia (a) u. V. domiciliu. A lecui, a şedea cu locuinţa undeva.
domiciliar, ă adj. De locuinţă, privitor la locuinţă; casnic, de casă.
domiciliu s. n. (lat. domicilium, locuinţă, dela domus, casă). Locuinţă, casă;'locul unde locueşte de obiceiu cinevâ.
domină (a) v. (lat. dominări, a stăpâni). 1) A stăpâni, a fi stăpân; 2; fig. a fi mai ptesus; a cuprinde pe deasupra; 3) fig. a se impune cu tărie.
dominant, â adj. V. preced. Care domină.
dominanta s. f. Music. Al cincilea grad de ton şi una din cele trei note generative, dominare s. f. Acţiunea de a domină, dominat, ă adj. Stăpânit, dominaţiune s. f.V. domină. Stăpânire; fig. influenţă morală puternică.
dominator, oare adj. V. domină). Cate domină.
dominical, ă adj. (dela duminecă, din lat.’ dominicalis, (dominus) a domnului). De duminică, (ziua Domnului).
dominican, a adj. (lat. dela numele sf. Dominicus). Călugăr din ordinul, tagma. înfiinţată de sf. Domrnic pela an 1200.
- domino s. n. (lat. dela dominări, a fi stăpân, a cuprinde peste tot). 1) Costum de bal - mascat, cu un capişon, ce îmbracă în întregime corpu'; 2) joc cu 28 bucăţele dreptunghiulare de os, având puncte negre dela 1—7 sau 9 şi din cari cel ce poate cuprinde mai multe, apela câştigă.
doiniri sau dumeri (a se) v. (lat. de,-f-, merus, limpede, curat). A se lămuri; a ’şi
dom
225
dop
*da seamă deplin; a face să înţeleagă, să priceapă complect.
domirlt, ă adj. V. preced. Clarificat; lămurit ; priceput deplin.
domn s. m. (lat. dominus, stăpân al casei ; proprietar; domnitor). 1) Stăpân 2) Dumnezeu ; 3) prinţ domnitor; 4) denumire dată ■oricărui bărbat liber şi cinstit.
domnesc, ească adj. V. domn. Ce prinţ, de domnitor; de domn.
domneşte adv. Ca domnii, ca prinţii; fig. din belşug.
domni (a) v. A fi domn; a stăpâni; fig. a trăi princiar.
domnlat s. n. Timpul de domnie, domnie s. f. V. domn. 1) Stăpânire, guvernare ; 2> calitatea de a fi domn.
domnişoară s. f. 1) Fiică a unui domn; 2) fată mare; 3) titlu dat oricărei fete mari de bună condiţie socială.
domnişor s. m. Fiu al unui domn; mic domn; copil de boer.
domniţă s. f. 1) Femee tânără a domnului, a prinţului; 2) prinţesă; fiică de prinţ: domnitor s. m. Prinţ, cel ce domneşte, suveran.
domnitor, oare adj. Care domneşte, care este suveran peste o ţară.
domol, oală adj. (lat. prefix do, pentru de; mollis, molie, moale, moleşit). încet, cu încetul; fig. liniştit adv. idem.
domoli ("a) v. (lat. prefix do, pentru de ; molior, a mişca greu şi mollis molie, moale). A lăsa moale; a înmuia ; a linişli; a înceteni; a potoli, a astâmpăra.	, '
domolire s. f. Acţiunea de a domoli don s. m. (spaniol don, donna, = domn, titlu de onoare). Don-juan, domn tânăr; cavaler vesel.
donâ (a) v. (lat. donare). 1) A dărui; 2) a înzestrâ,o instituţie.
donator, oare adj. şi s. 1) Care donează;
2)	cel ce înzestrează cu o avere.
donaţiune s. f. V. donă. Dar; avere sau moşie dăruită unei instituţii, donator s. m. Cel ce donează dondăni (a) v. (lat. dela dono a da; tonus, sunet). A 1) scoate sunete neînţelese]; a vorbi înăbuşit; 2) a vorbi în neştire; a murmură, mormăi.
doniţă s. f. (lat. dela dolium, v:s de lemn, diminutiv dolicium (fem dolicia, doliţia) pentru doliotum, vas mic). 1) Vas mic de lemn, cu un mâner înalt, pentru muls lapte, Mold. 2) vas pentru adus apă, cofă. Munt. Olt. — După alţii ar fi dela slavul doiti, a mulge, rloiniţa ?
dop s. n. (lat. dela tubus, ţeavă). 1) Astiţpuş cilindric sau conic de lemn, sau de metal ori de plută; cep (la putină); âstupuş în genere; 2) fig. iron. copil scund şi gras.
dop, doapă adj. Ca un dop; scurt şi îndesat ; gras şi scund.
dopros s. n. (slav doprositi, a întrebă). Interogatoriu; cercetare de judecată, anchetă. Mold.
dor s. n. (lat. dela doleo, dolere, a durea a suferi o durere, a jeli). 1) Iubire sentimentală ; amor; dragoste; 2) nostalgie; 3) dorinţă, poftă de ceva; 4) durere morală sau fizică.
dori (a) v. V. dor. 1) A avea dor, a fi cuprins 1 de dor; 2) a avea poftă; 3) a voi ceva;
4)	a ură.
dorinţă s. f. V. dor, 1) Ardoare sufetească * pentru ?eva; 2) poftă ; 3) aşteptare, dorire s. f. Acţiunea de a dori. dorit, ă adj. 1) Iubit; 2) aşteptat; 3) poftit, doritor, oare adj. Cel ce doreşte, dormeză s. f. (ff. dormeuse, dela lat. dormire, a dormi). Canapea fără spate, ridicată la un capăt, pentru a sta cineva culcat pe ea.	•
dormi (a) v. (lat. dormire). 1) A închide ochii, a fi cuprins de somn şi în deplin re-paos. a simţirilor; 2) fig. a fi neatent, neglijent ; 3) fig. a ti în depiină linişte şi repaus: dorm şi florile ’n câmpie, noapte bună! Emin.
dormit s. n. Actul de a dormi, dormită (a) v. A închide ochii de somn. dormitor s. n. Camera de dormit, dornic, ă adj. V. dori. Doritor, dorobanţ s. m. (din germ. trabant, ostaş, jandarm, din lât. trabeatus, cavaler, dela trabea, haină albă cu podoabe din făşii roşii). 1) Jandarm în timpurile mai vechi; 2) soldat infanterist (teritorial). (Dorobanţii purtau căciula îndoită la o parte, având o pană de curcan prinsă cu o cocardă tricoloră; ei sau luptat vitejeşte în 1877—78).
dorobănţime s. f. Armata de dorobanţi, infanteria (teritorială).
dorsal, ă adj. (lat. dorsum, dosul, spatele). Anat Delâ spate, dela dos, regiune dorsală.
dos s. n. (lat. dorsus, vulgar dossum). 1) Dos, spate; 2) fig. şezutul; 3) partea de din dos (verso) la o foae ; 4) pe-âos, contrar;
5)	o da dosul, a fugi, a se ascunde; 6) căptuşeală ; 7) umbră; 8) fig. loc retras; 9) adăpost (de viscol).
dosadă $. f. (slav dosada, necaz, neplăcere, supărare — pare însă din lat. desua-
15
dos
226
dov
dere = a des-plăcea). Mâhni e, amărăciune.’ dosădi (a) v. V. prec. A certă; a mâhni, dosădit, ă adj. Mâhnit, amărât foarte; certat, ruşinat.
dosar s. n. V. dos şi dosi, (după fr. dos-sier). Totalitatea hârtiilor de administrat e sau justiţie ce privesc o afacere, aşezate şi cusute la un loc spre a fi păstrate; fig. a pune la dosar, a nu da curs sau atenţiune unei cereri.
dosi (a) v. V. dos. A pune la spate; a ascunde.
dosire s. f. Acţiunea de a.dosi; ascundere, dosmoză s. f. V. endosmozâ. dosnic, ă adj. Dela des, ascuns, retras, dosnică s. f. V. dos. Bănat. Bot. V. Clocoţel.
dospeală s. f. V. dospi. 1) Drojdie pe care o fac femeile la ţară din aluat, care a fost fermentat şi din care. păstrează uscată o bucată, spre a o întrebuinţa la făcut pâne sau mălaiu dospit; 2) faptul şi timpul dos-piiei.
dospi (a se) v. («lav do-spiti, a dormi deajuns — insă baza comună este lat. de-sopire = a adormi bine). 1) A amestecă aluatul cu dospeală şi a-1 lăsa bine acoperit şi la căldură o noapte (ca şi cum ar dormi) ca să fermenteze; 2) fig. a dormi prea mult. Mold. dospire s. f. Acţiunea de a dospi, dospit, ă V. dospi. Umflat prin dospire şi fermentat (aluatul).
dotă s. f. dat. dela dotare, a înzestra). Zestre, avere dată ca zestre, dotă (a) v. V. preced. A înzestrâ. dotai, ă adj. De zestre, dotare s. f. înzestrare, dotat, ă înzestrat, dăruit; fig. talentat, dotaţie sau dotaţiune s. f. 1) Avere dată anume din care să beneficieze o instituţie: Casa dotapunei oastei; 2) acţiunea de a dotă.
două numer. şi adj. (lat. duo). Numărul doi la gen femenin; două-ori, două date sau răstimpuri.
douăsprezece adj. şi număr. V. doisprezece la gen femenin.
douăzeci adj. şi numer. (lat. duodecies). Numărul de douăzeci.
dovadă s. f. (lat. prefix do, pentru de + •video, videre, a vedea). 1) încredinţare văzută; probă; mărturie ce o dă cineva; 2) chitanţă de primire sau descărcare.
dovedi (a) v. (lat. do, p. de-video, ere, a vedea) 1) A probă văzut; 2) a descopeii, a află; 3) a învinge, a răpune, a supune; 4) a demonstrâ; 5) a constată.
dovedire s. f. Constatare ; aflate; probare.'* dovedit, ă adj. 1) Aflat, constatat, probat;
2)	clar ; sigur ; 3) învins, doveditor, oare adj. Care dovedeşte, dovleac s. m. (daco-gr. prefix do pentru io, vlak, moale; şi lat. flacus, flacceo, a fi moale). Bot. Numirea plantei de giădină, ce face fruct foarte mare, rotund, care nu durează, având miezul moale; iar sâmburii produc oleiu. — Şi Turcii zic dovlek. dovlecei s. m. pl. Mici dovleci. doxă s. f. (gr. doxa, opiniune, judecată; dela dokeâ, a cuprinde, a înţelege). învăţătură; fam. inteligenţă.
doxologie s. f. (gr. doxologhia, glorificare). Cântare de laudă şi preamărire lui Dumnezeu.
doxostar s. n. V. prec. Carte de doxologii pentru Te-deum. (Anton F an, 1841).
doză s. f. (gr. dosis, acţiunea de a da,— daie). Cantitate de dat (de medicamente); extins. Cantitate.
doză a) v. V. prec. A împărţi în doze sau a stabili doza.
drac s. m. (gr. drakon, lat. draco = balaur, şarpe mare). 1) Diavolul, spiritul rău care este închipuit în Biblie sub forma unui şarpe); 2) fig. neastâmpărat şi şiret; 3) ispititor şi viclean; 4) al (a) dracului, îău, teribil: 5) salba dracului, fam. nepot rău ; 6) calu dracului, babă afurisită; 7) a face pe dracu in patru, a face orice pentru a îeuşi.
drăcârie s. f. Lucru drăcesc, neînţeles, de nepriceput.
drăcesc, ească adj. 1) Care e dela dracul; 2) rău ; 3) neînţeles, misterios.
drâceşte adv. Cu răutate sau abilitate ca de drac.
drăcie s. f. 1) Faptă de drac; faptă rea; 2) fig. maşinărie neînţeleasă; luciu'neînţeles complicat; 3) surpriză, jucărie, glumă, farsă ;
4)	drăcia dracului, ciudăţenie neaşteptată.
drăcllă s. f. Bot. Numirea unui aibust spinos, a crărui rădăcină serveşte la văpsitorie.
drăcoaicâ s. f. Femeie de drac; fig. fată neastâmpărată.
draconian, (ă) adj. (dela numele lui Drakon, legiuitor grec). Aspru şi tiranic, cum erau legile lui Drakon.
drăcos, oasă adj. Cai e face drăcii (3); glumeţ, neastâmpărat, drăcovenie s. f. V. drăcie. dracul (a) v. 1) A da dracului (pe cineva); 2) fig. a insultă, a afurisi.
drăcuşor s. m. I) Drac mic; 2) fig. mic şi neastâmpărat, vioiu.
drag, ă adj. şi s. (lat. dela traho a atrage, a seduce). Atracţios, seducător; plăcut, iubit ; frumos, s. n. iubire. — (La Slavii de sud este această vorbă, dar vine de la slavul dorog, scump).
dragă s. f. (ff. drague). Maşină de curăţit fundul apelor, de nămol.
drăgkică s f. (dela vorba drag, dragă). 1) Numire dată celei mai frumoase fete (aleasă'la o zi de sărbătoare) dintre cele venite Ia horă; 2) joc, horă jucată la această alegere de frumuşeţă; 3) ziua de Sf. Ioan (când se face drăgaica în Muntenia = Sânziene în Mold.); 4) Bot. Numirea unei flori galbene (Gallium verum).
draga) s. n. (fr. dragăge). Curăţirea nămolului cu drrga.
drăgălaş, ă adj. V. drag. Atracţios,- plăcut, frumuşel. (în acest cuvânt apare şi mai bine noţiunea de atracţie, a cuvântului drag, care se raportă nu numai la frumuseţa fizică).
drăgănele ş. f. pl. Denumire dată cireşelor pietroase mari şi frumoase, din regiunea Argeşului şi a Piteştilor.
dragaveiu s. m. (lat. dela traho a trage, a scoate; şi viu (vivo) a rămâne în viaţă, a fi viu). Bot. Plantă potageră de piimăvară, căreia deşi i se rup foile de mai multe ori, rădăcina rămâne vie, nu se usucă; zisă şi stevie şi măcriş (nu piere în timpul iernei).
drăghlnă s. f. (din drug, drughină). Lo-itra carului, în care sunt prinse spetezele.
drăginar s. n. Lemn care prinde draghina, (Ia car)1	-
dragobete s. m. (daco-gr. tragopodos şi 1 it. trago-pedes = cu picioare de ţap (tra-gos) — faun, divinitate (lâ greci şi latini) cu coarne şi cu picioare de ţap, care prezidă la creşterea animalelor, le apără contra lupilor şi proteja agricultura — reprezintă şi instinctele senzuale. V. drag). Ziua de 1 Martie se chiamă dragobetele şi se serbează de popor făcându-se apa de dragoste: zeitatea este închipuită ca un flăcău drăgostos, ce umblă prin păduri şi prinde fetele sau femeile cari nu i-ar serba ziua.
dragoman s- m. (ital. dragomanno). Interpret pe lângă autorităţile turceşti pentru limbile altor naţiuni; tălmaci oficial.
dragon s. n. (gr. drakon, şarpe, balaur). 1) Zool. Balaur mare, înfăţişat cu picioare şi aripi; 2)soldat din cavaleria franceză; 3) o;-nament de curea sau de fireturi, legat la mânerul săbiei, sâmănând cu un şarpe; 4) fig. femeie naliă şi cu mers ţeapăn.' * dragoste s. f. V. drag. 1) Atracţie simpatie pentru ceva sau cineva; 2) sentiment al
pubertăţii; 3) amor; 4) fig. intim, raport sexual.
drăgostl (a) v. 1) A arăta dragoste, afecţiune ; 2) a mângâia, a desmerdâ. drăgullţă adj. şi s. Dragă mică, iubită mică. drăguş adj. V. drag, numai în locuţiunea mold. drăguş la căuş: care-arată dragoste de interes când vine la împrumutat cu căuşul.
drăguţ adj. V. drag. Mic şi drag; mic şi frunros; s. iubit, amant.
drăguţă adj. Mică şi dragă; frumuşică, plăcută; s. iubită, amantă.
drahmă s. f. (gr. drachţne, măsură de greutate de 3 grame şi 24 centigrame ; şimonetă antică greacă). Monetă greacă de 1 leu, actuală.
dram s. n. (prese, din gr. antic drahma). V. preced. 1) Măsură de greutate în vechime, ca de 3 grame şi 38 c. gr. 2) fig. puţin, o picătură; un dram de noroc.
dramă s. f. rgr. drama). 1) Teatral, Uter. Acţiune teatrală (piesă), care deşi reprezintă o tragedie şi este serioasă în fond, adeseori însă este comică în formă; 2) fig. şir de întâmplări grozave, cu sfârşit catastrofal; dramatic, ă adj. De dramă; Ca de dramă, drămălul (a) v. V. dram A cântări cu dramurile, până la dram; fig. a măsura cu excesivă scrupulositate.
dramatiza (a) v. (fr. dramatiser şi gr. drama). L ter. A da formă sau interes de dramă unei scrieii, unei recitări.
dramaturg s. m. (gr. drama, acţiune dramatică; ergon, lucrare). Uter. Autor, scriitor de drame.
dramaturgie s. f. Talentul Şi îndeletnicirea de dramaturg.	' '
drâmbă s. f. ţital. tromba, un fel de corn de sunat; ciocul elefantului; ciocul foarte lung* şi ascuţit al unor insecte). 1) Instrument mic de cântare, cu o lamă vibrantă, lungă şi ascuţită ca ciocul unei insecte, care dă sunete când este ţinut între dinţi şi atins cu degetul); 2) vălătuc, fâşie învălătucită (de pânză); 3) vârtej ce înalţă în sus praful ca o trombă; 4) vechiu, şir lung, ceată (de Tatari);
5)	făşie de pădure. — Şi Ungurii zic do-romb.
drâmbol (a) v. 1) A vibra ca drâmbă; 2) a cânta cu drâmbă.
drâng s. n. (onomatop. imitând vibraţiile unei coarde sau corp vibrant, încordat). 1) Denumire pentru drâmbă, senzul 1; 2; orice obiect care e încordat şi ..vibrează.
drăngălău s. m. V. prec. şi apropriat de drag. Pop. Curtezan ordinar. -drăngăni (a) v. A face să vibreze ceva. V. drâng. 2.
drăngănit s. n. 1) 'Sunet vibrant; 2) acţiunea de a drăngăni.
draniţă s. f. (daco-gr. droinos = din lemn de stejar sau de pin — dela drus — stejar, pin). Şindrilă sau şiţă mare şi groasă, din lemn de pin (ca nişte scândurele), pentru acoperit casa.—Acest cuvânt se aude şi Ia Slavi.
drăniţlt s. n. V. preced. Aşezarea, felul de aşezare al draniţelor; adj. acoperit cu dra-niţă.
drapa (a) v. (fr. draper (baza lat. drcpus, ştofă de lâi.ă). A înşiră, a atârna, o stofă ca să acopere şi să împodobească ceva.
drapel s. n. (fr. drapeau, dela lat drăpus, stofă de lână). Ştofă cu colorile naţionale, prinsă pe o prăjină, ce are în vârf un vultur cu o cruce în plisc. Drapelul este un simbol care înfăţişază ţara, patria,—steag.
draperie s. f. (fr. draperie). Stofă frumos atârnată, pentru a acoperi ceva (fereastra, u ?a, patul).
drastic, ă>adj. şi adu. (fr. drastique, dela gr. drastâs''. Care lucrează ertergic, cu putere (despre un medicament purgativ); fig. cu violenţă, violent.
dreaptă adj. şi s. (lat. directa, dreaptă).
1)	Ce merge drept, în linie dreapta; 2) mâna (dreaptă) din partea opusă inimei. dreanţă s. f. V. treanţă. dreava (pl. dreve) s. f. (lat. trabs grindă, prin forma drab). Stinghie, zăbrea. Olt.
dregător s. m. (lat dela dirigo, ere, a aşeză în linie dreaptă, a îndreptă). 1) Funcţionar superior (director) în vechime; 2) tpdjf Cel ce îndreaptă, drege un lucru stricat, v dregătorle s. f. V, preced. Funcţiunea sau autoritatea de dregător (1). drege (a se) v. (lat. dela dirigere, a îndreptă).
1)	A îndreptă un lucru stricat sau greşit ;
2)	a repară, a cârpi; 3) a reface, restabili (vocea, sănătatea; 4) fig. a falsifică, a da aparenţă; 5) fig. a unelti; ce face, ce drege;
6)	a da gust (la bucate); 7) a da cu văpseli pe faţă; 8) iron. a face un nou chef a doua zi după o beţie ; 9) Vechiu. a da direcţiune, îndrumare.
dregere s. f. Acţiunea de a drege propr. şi fig.
drele s. f. pl: (daco-gr. dryales—drys— de stejar). .Ciuperci moi ce cresc la rădăcini de stejar, bune de mâncat. Mold.
drenă s. f- (englez to dr'âin, a uscâ). Conductă ce duce o apă (care altfel ar stagnâ)-drenare sau drenaj s. V. preced. Scurgerea unei ape, ce ar stagnâ; scurgerea bălţilor, uscarea mlaştinilor, drepnea s. f. (lat dreparus, rândunică de
ziduri). Zool. Numire dată lăstunilor (un fel de rândunele) cari nu fac nici-o stricăciune la pomi sau la sămănături, nu devastează, şi al căror cuib nu trebue al sfărâmă (lăstunii distrug insecte vătămătoare), drept, dreapta adj. (lat. derecfus derect a).
1)	Drept, în linie dreaptă; 2) fjg. just, corect, echitabil; 3) adevărat; 4) adu* de-a dreptul, în linîe dreaptă, direct; 5)adevărat;
6)	bis. moral, bun la Dumnezeu; 7) drept aceea, în consecinţă. ,
drept s. ti. 1) Ştiinţa dreptului, a legilor;
2)	dreptate, justiţie; 3) fig. proprietate, avere proprie; stăpânire pe avere; 4) Ce este conform cu raţiunea sau cu legea — dreptatea; f) urmarea sau răsplata unei acţiuni sau îndatoriri — orice îndatorire presupune un drept, şi viceversa; 6) parte din ştiinţa dreptului; dreptul roman, drept civil, drept comercial, etc.; 7) dreptul ginţilor, totalitatea regulelor şi convenţiilor privitoare la raporturile între state şi naţiuni; 8) drepturile omului, egalitatea cetăţenilor în faţa legilor, proclamată de Adunarea naţională franceză din 1789, adoptată apoi de toate popoarele culte; 9) dreptul canonic, legiuirile bisericeşti conform canoanelor;. 10) drepturi civile, drepturile ce are fiecare cetăţean în raporturile zilnice: de a’şi administra bunurile şi a dispune de ele, de a cumpără şi a vinde, etc. etc. 11) drepturi politice, dreptul de a ocupa funcţiuni, de a alege şi a fi ales în adunări legislative sau administrative, de a fi jurat; 12) impozit, taxă: dreptul fiscului, drept de vamă. «Dreptul» revistă juridică; se apare în Bucureşti din sec. XlX-lea.
dreptaciu s. m. Cel ce lucrează cu mâna dreaptă, — opus lui stângaciu.
dreptar s. n. (dela dreptj. 1) Instrument format din o aţă, de care atârnă o gieutate, pentru a arăta linia verticală (la zjdărie şi la tâmplărie); 2) linie lungă de lemn; 3) fig. normă, directivă.
dreptate s. f. V. drept. 1) Justiţie, ceiace se cuvine după legile omeneşti; 2) ceiace este drept; 3) cugetarea sănătoasă, raţiunea; adv. a-i dreptate să... se cuvine, e rezonabil.
dres, easă, adi. V. drege. 1) îndreptat, reparat; cârpit; 2) fig. falsificat, amestecat;
3)	culin. făcut gustos — dres cu ou şi ţţi smântână; 4) pl. pregătiri; 5) farduri.
dresă (a) v. (fr. dresser, delă lat. direc-tus, drept — a instrui, a deprinde). 1) A deprinde un animal.să meargă după anume îndrumare, sau să facă diferite jocuri; 2) a deprinde un om Ia diferite servicii; 3) a aşterne în scris: acte, plan, proces-verbal.
dresare s. f. A cţiunea de a dresă, dresat, â adj. V.preced. 1) Ins ruit, deprins;
2)	redactat, scris; 3) s. învăţarea, deprinderea.
d iadă s. f. (gr. dryas, dryados). Mitol. Numele unor nimfe, zine ele pădure, a căror viaţă era legată' de câte a' unui arbore—zeiţele arborilor.
dric s. n. (lat. dela directus, asezar orizontal). î) Mortuar. Car împodobit, cu geamuri mari de sticlă, pe care se aşază şi se duce sicriul cu mortul la groapă: 2) suport deasupra osiei de dinainte a carului sau trăsurii, care aşază în poziţie orizontală coşul carului şi pe care se mişcă această osie spre dreapta sau spre stânga, pentru a da direcţia voită la mers; 3) fig. toiu, mijloc ; in dricul târgului.
dricar s. m. V. dric. 1. Cel ce conduce carul mortuar.
drichea s. /'..Lemnişor tăiat la capete oblic ca dricul,, cd care se joacă copiii. * drlghnout s. n. (engl. citit, drignaut). Vapor loarte mare de războiu, cu păreţi groşi de oţel.
drll s. n. (diform cin fr. treillis, împletitură încrucişată). Pânză tare, cu înfăţişare de împletitură, pentru haine de vară, zisă şi doc.
drişcă s. f. (lat. tritus-qua = care este de frecat). Instrument de zidar, o mică scândură dreptunghiul ră de frecat fi netezit tencuiala pe părete, zisă şi mala.
drişcul (a) v. V. prec. A freca şi netezi cu drişca.	.
drit s. n. (ital. dritto). Drept, privilegiu, droagă s. f. (lat. delâ traho, tragă). 1) Căruţă închisă cu scânduri, pentru cărat (se poate trage şi cu mânile); 2) fig. iron., car funebru, dric; 3) căruţă cutie a hengherului.
droaie s. f- (dela dâră, dâroi, dâroaie, şir lung). Şir lung, mulţime, cârd (de păsări, insecte, copii).
drob s. ii. (lat: dela dirumpo, a rupe, a sfărâmă). 1) Prapure învelişul (ce pare rupt) al maţelor dela miel); 2) plăcintă din mârun-tae de miel, învelită în prapure (drob); 3) sfărâmătură, bucată (de sare); 4) cutia, încăperea teascului de sfărâmat struguri. — Şi unii Slavi zic drob (1 şi 3).
drobinţă s. f. (lat pref. d -j- rubens, care roşeşte). Bot. Plantă care dă o coloare frumoasă galbenă.
drobiţă s. f. '(lat. pref. d -f- rubens, care roşeşte). Bot. Un arbust cu flori galbene ce servă la văpsit.	—
drobuşor s. m. (lat. prefix, d, rubens, roşu). Bot. Plantă întrebuinţată la văpsit pentru că frunzele ei dau o coloare albastră. (Se vede
că a roşi, luase în rom. noţiunea de a coloră).
drog s. n. (fr. dr&gue). Numire dată substanţelor de văpsitorie, de farmacie, de chiînie.
drogherie s. f. (fr. droguerie). Magazin unde se vând droguri, substanţe de vlpsit şi . de farmacie (cari nu trebuesc prescrise de medic).	•
droghist s. m. (fr. droguiste). Cel ce vinde droguri.
drojdie s. f. (lat. prefix de+residia, (rezi-diu)—care rămâne, rămăşiţă). 1) Materiile ce se - depun la fund din vin, conţinând fermenţi şi din care se face . rachiu; 2) substanţă ce conţine fermenţi, dospeală pentru aluat, ce se extrage din bere; 3) orice substanţă depusă de un lichid şi care se aruncă) 4) fig. lepădătură, parte netrebnică: drojdia societăţii—Şi Slavii zic drojdi.
dromader s. f. (fr. dromadaire, din gr. dromăs alergător; deire, gât). Zool. Cămila ' cu gâtul lung, cu o singură umflătură în spate şi care fuge repede.
dropicâ (prescurtat din hidropică). V. hi-dropie.
dropie s. f. (daco-gr. druops). Zool. Pasăre căutată mult de vânători* mai ales toamna când este grasă.
droşcă s.,f. (slav rus, droşka, trăsură de piaţă). Trăsură frumoasă, de casă. — Şi german droschke.
drot s. n. (lat. dela tortus, sucit, întors). Sâimă sucită în spirală, ce se pune la canapele sau scaune, ca să fie elastice.
drug s. n. (lat. dela truncus, trunchiul de arbore). 1) Lemn rotund nu prea gros; 2) bară de fer rotundă ; 3) încuietoare Ia uşă sau poartă; 4) fig. lucru în formă cilindrică;
5)	parul dela teasc.
drugă s. f. V. prec. 1) Fus mare; 2) fructul porumbului.—Şi Slavii zio drug şi druga.
drugar s. m. (germ. dela drăcker tipograf). Lucrător dela. maşina tipografică (acest cuvânt german a luat forma română drugar, căci apăsarea la presa primitivă, se făcea cu un drug).
drughlneaţă s f. V. drug. 1) Lemn lung , legat de un capăt şi de altul spre a forma o bară de oprire; 2) orice lemn lung şi rotund, druguleţ s. m. V. drug. Mic drug. druid s. m. (sanscrit drus, arbore şi stejar de aici grec drus şi celtic deru, stejar).
1)	Preoţii vechilor Gali, cari oficiau misterele religiei or în păduri, au lăsat numirea'aceasta a religiei druizilor şi de aici unele pietre enorme, aşezate pentru cultul lor, se numesc druide; 2) ce este dela druizi.
dru'
dub
23tr
drum s. n. (dacc-gr. dromos, mersul, mergerea). 1) Locul pe unde se merge cu picioarele sau cu trăsura, cu carul; 2) călătorie; cale; 3) libertate de a merge; 4) mers; 5) drum buni urare de bine celui ce pleacă;
6)	a da drumul: a) a lăsa liber; b) a lăsa să plece; c) a pune în mişcare; d) a începe ; e) a permite să intre; f) a deslegâ. drumaş s. m. V. preced. Călător, drumeţ s. m. V. drum. Călător, drupă a. f. (lat. druppa, fruct cărnos şi copt). Bot. Numire dată fructelor cărnoase cu un singur sâmbure.
druşcă s. f. (slav dela drujba, prietenie, drujka, mică prietenă). Prietenă a miresei ; domnişoară de onoare la nuntă.
dual s. n. (lat. dualis, duale, din două părţi). Gram. Caz în care o vorbă (verbul) are formă deosebită pentru acţiune feme-nină sau masculină, cum este în 1. greacă.
dualism s. n. V. preced. 1) Compunere, combinare din două părţi deosebite; 2) sistemă religioasă după care lumea subzistă prin concursul a două principii: binele şi răul.
dualist, ă adj. Compus din două părţi;
2)	ce ţine de dualism (2î.
dubă s. f. (lat; tuba, ţeavă, jghiab). 1) Luntre simplă, dintr’un jghiab făcut în lemn ;
2)	butuc despicat şi perforat cu două găuri, în cari se prindeau mânile sau picioarele hoţilor (ca in cătuşile de astăzi în forma de ţevi de metal) —de aici, 3) droagă închisă, în care sunt . duşi hoţii; 4) jghiabul dela piuă în care :e bate postavul (trans.); 5) coş cilindric din coarjă de cireş, pentru pus cireşe;
6)	fam. închisoare, puşcărie — băgat la dubă.—Şi Rutean dub, luntre.
dubală s. f. V. dubi. 1) Argăseală; 2) Mold. -denumire de batjocură vitei slabe (bună de argăsit).	„
dubălar s. m. Cel ce lucrează pieile de animal cu dubală; tăbăcar.
dubas s. n. V. dubă. Mold. * Luntre mare şi largă.
dubi (a) v. (dela slavul dub, stejar; fiindcă se întrebuinţează coarjă de stejar la tăbăcirea pieilor, conţinând tanin). A tăbăci, a argăsi.
dubios, oasă adj. V. dubiu. îndoelnic, nesigur.
dubitativ, ă adj. Care arată o nesiguranţă; îndoelnic.
dubiu s. ti. (lut. dubium). îndoială, nesiguranţă; scepticism.
dublă (a) v. (lat. duplo, are). 1) A îndoi, a face îndoit; a face încă o dată; 2) a pune căptuşală, a căptuşi; 3) teatr. a înlocui pe actorul obicinuit într’un rol, cu alt actor.
f	7
'-zi&St'*-?,
dublet s. n. (fr. dublet. V. preced.); 1) Piatră falşă (nu adevărat preţioasă); 2) acelaşi număr eşit pe ambele zaruri la joc de table;
3)	lovitură dublă la joc de biliard ; 4 gram. vorbe duble pentru acelaş înţeles: cap şi capăt.
dublu, ă adj. şi adu. (lat. duplum). De două ori; îndoit (de mult, gros, lat, etc).
ducă s. f. V. duce (a). Ducere; preumblare; plecare; fig. aproape de moarte, ducă s. m. (ital. duca). Duce, prinţ (vechia), ducat, ă adj. V. duce. De duce, al ducelui, ducă-se-pe-pustli s. m. (Dela o se duet, şi pustie). 1) Diavolul; 2) ca interjecţie, = „D-zeu să ne ferească" ; 3, fig. epilepsie (boală).
ducat s. ii. V. duce. 1) Ţara ce o stăpâneşte un duce; 2) moneda unui duce.
duce s. m. (lat. dux, ducis, conducător; comandant de oaste, prinţ). Cel care domneşte într’un ducat ; nobil mai mare de cât mar-‘ chizul şi mai mic decât prinţul.
duce (a şi a se) (lat. duco, ducere). 1) A transportă, purta, cărâ; 2) a merge (pe picioare sau cu trăsura); 3) a mâna, a conduce; 4) a îndrepta, dirige; .5) a plecă; 6) fig. a trăi; 7) a petrece ; 8) a suferi, suporta ; 9) a duce dorul, a aştepta, a pofti în zadar; 10) a se scufundă; 11) a cheltui, pierde; 12) a pieri, muri.
ducere s. f. 1) Acţiunea de a duce ; 2) plecare.
ducesă s. f. V. duce. Femeea ducelui, ducipal s. m. (diformat din Bucephat). Numele calului lui Alexandru cel mare, regele Macedoniei (dela gr.’ bou -f kephalos, cu cap de bou, denumire ce se da unei rase de cai foarte renumiţi din Tesalia). De aceia prin ducipal = bucifal se închipue un cal cu un corn în frunte ; fig. 1) cal minunaţ foarte bun; 2) iron. cal prost, gloabă. , ductil, ă adj. (lat. ductilis). Care se poate trage, întinde (despre metalele ce se întind, prin batere).
ductilitate s. f. Proprietatea de a fi ductil^ dud s. m. (lat. pref. de -K udus, foarte^ ud), Bot. Pom cu fructe foarte zemoasa^ apoase, zis şi agud; — frunzele servesc jt nutri viermii de mătasă. — Şi Turcii zic dud. dudă (1) s. f. Fructul de dud, agudă. - ţ dudă (2) s. f. (lat. din duda, de dus,, că, şi con ducta). Ţeavă; coş îftgust la sobă; Trans.	?.
dudău s. n. (lat. compus: de -Ţ udum =~, de umed). Buruiană, bălărie ce creşte mare/ şî multă când ede mdltă ploaie, — De aici ungurescul dudv .

dud
231
duh
duducă s. f. (daco-gr. dela diadoche, succesor, moştenitor); 1) Fiică de boier, domnişoară ; 2) cucoană tânără. Mold. dudue s. f. V. preced. Domnişoară, dudui (a) v. (onomat. dela sunetul de loviri surde: da / du') 1) A detună, a răsună surd; 2) Olten. a dupăci, a izgoni, a certă* duduit, ă adj. J) Bătut; izgonit; certat; 2) s.'zgomot surd.
dudulean s. m. (de-tulean). Vrej, tulpina porumbului uscat; cocean.
dudureaţă s. f. (lat de-doliaris= de bute). Oala cu gât cilindric, iar la mijloc, umflată, bună pentru pus lapte la prins, căci produce multă smântână. ' _
duel s. n. (lat. duellum, luptă, resbel). 1) Luptă cu armele între doi, mai ales în .timpurile medievale, când omul de arme, cavalerul, chemă.la duel pe cel ce l’ar fi insultat, pe dânsul sau familia sa, pentru ca, prin lovit,., ra de arjmă, după cum va voi soarta sau providenţa, să fie pedepsit cel vinovat şi prin sânge să se spele onoarea; 2) fig. luptă între doi (prin scris, vorbire), duelglu s. m. Cel ce se tine de scandaluri şi de dueluri; fig. tânăr svăpăiat, cu educaţia făcută în occident (pela anul 1848).
duellst s. m. Cei ce ştie să se bată în duel şi cunoaşte regulile duelului..
duet s. n. (italian ctuetto, dela lat. duo, doi). Muzic. Bucată de muzică pentru două voci sau două instrumente; fig. perfectă înţelegere între doi. duetist s. m. Cel ce cântă în duet. dugheană s. f. (lat. de-ganea, de cârciumă). Mold. Magazin, prăvălie, mai ales de băuturi şi coloniale. — Şi Turcii zic dukian.
dugleş s. m. (baza duh, miros râu putoare). Mold. Leneş, puturos. Trans. \ţţiugos (format după ungurescul dtig => duh, miros iau).
dugos, oasă adj. (dâco-gr. dela dokos, bârnă, lemn). Ţeapăn, rigid; tare ca lemnul, băţos ; ,ig. nesimţitor.
duh s. n. (lat. dela duco, ducere, (cu înţeles primitiv latin a trage) care, în compunere cu alte vorbe, însemnează şi a respira (tot aşa cum rom. -trage, înseamnă şi a respiră, fără să Se mai zică trage aer sau suflet). 1) Aerul ce se respiră; 2) respiraţie ; 3) suflet; 4) spirit (sfânt) — 5) spirit rău; 6) fig. agerime de rninte; 7) fig. umor; 8) miros, putoare; 9) curaj. — Şi slav duh.
duhul - sfânt „s. Teolog- Puterea inspiratoare a Dumnezeire!; una din cele trei ipos-t isuri ale lui Dumnezeu. — Slavii au acest cuvânt cu aceleaşi însemnări, la carj se a-
daugă şi alte forme. Ei au şi verbul dăhati a respira; iar româhii vorba duhneşte, a duhni; a respira cu miros rău. (Ar fi greşit a crede că voi ba duh, care se pronunţă la facerea crucei, ar fi luată dela Slavi, când vorba cruce e latină'.
duhan s. n. (compus din duh). Trans. Tutun prost (care se aspiră, trage), duhliu, ie adj. V. duh 4, 6. Cu duh, cu haz. duhneşte v. V. Duhni. Dă o respiraţie cu miros rău; exalează putoare.
duhni (a) v. (comp. din duh, respiraţie, sufhre, suflet). 1) A mirosi urât respiraţia cuiva (când este beat); 2) a exală din ceva un miros de nerespirat, puturos.
duhneală s. f. V. preced. Exalare cu miros . urât.
duhoare s. f. (dela vorba duh). Respiraţie cu miros rău; putoarea rea de nerespirat; exalaţia cu miros râu.
duhovnic s. m. (compus din rom. duh, lat. ob, pentru). Biserie. Cei ce introduce în învăţăturile spirituale; confesorul, preotul care spovedueşte. — Şi Slavii au asemenea cuvinte compuse cu baza duh, dar cu terminaţii diferite.
duhovnicesc, ească adj. V. preced. Teol.
1)	Inspirat sau care se inspiră de Duhul-Sfânt; 2) de duhovnic, al confesorului; *3) prin extens. preoţesc, bisericesc.
duhovniceşte adv. Ca duhovnicul; fig. Cu sfa* uri părinteşti, blânde, duhovnici (a se) v. V. prec. A se spovedui. duios, oasă adj. şi adv. (daco-gr. dela duios, dyi'os, trist, nenorocit). Sentimental şi mângăetor dar cu melancolie, trist.
duioşie* s. f. V. preced. Afecţiune melancolică; iubire mângâietoare.
duium s. n. (lat. dela dolium, hârdău, ciubăr, butoiu). Cantitate înare, mulţime năvalnică ; — se întrebuinţează mai des: cu du-iumu; (ca şi {plouă) cu găleata). — Şi Turcii au acest cuvân1, care înseamnă abundenţă.
dulamă s. f. (lat. dela togula, togulam, mică togă — scurtat prin pronunţie rioglam* şi dolam). Manta bojerească (în vechime) căptuşită cu blană. — Şi Turcii zic dolamă.
dulandragiu s. m. (gr. dolos - andros = bărbat viclean). Mold. Haimana, şarlalan. —
Şi turc. dolandridji, şarlatan.
dulap s. m. I (lat. dela delabra, rândea, bardă). Scândură mare groasă, cum ese dela herăstrău.
dulap s. n. IIV. preced A) Mobilă de casă, din scânduri, cu uşă ce se închide şi în care se păstrează lucruri, îmbrăcăminte, etc. 2)
dul
232,
dum
dăinăuş, scrânciob (de Paşti) aie cărui scaune sunt închise, formând un fel de ladă, sau cutie.
dulău s. m. (lat. dela doliolum, butoiaş).
1)	Cânele mare dela stână; câne mare, puternic ; 2) fig, ir>n. om puternic, mare.
dulcatnarâ s. f. V. lesnicior. dulce adj. (lat. dulcis, dulce, plăcut la gust, dulce). 1) Care are dulceaţă (ca mierea sau ca zahărul); 2) de dulce (mâncare), de frupt cu carne, unt, grăsime, lapte, ouă)'; 3) câşlegi; 4) fig. bun, blând, plăcut; • 5) adv. drăgălaş; 6) u;or, lin.
dulceag, & adj. Puţin dulce; fig. care da senzaţie ca de dulce (stil, colorit, vorbire), dulceaţă s. f. 1) Calitatea de a fi dulce;
2)	fructe fierte cu zahăr mult (pentru tratat oaspeţi); 3) fig. drăgălaşie, plăcere.
dulcişor, oară adj. Dulce puţin şi plăcut la gust; s. m. Bot. planta numită şi trifoiu.
■ dulgher s. m. (lat. dela dolare, a ciopli, a trage la rând:a şi- doliarius, cioplitor cu barda). Lemnar, care ciopleşte şi lucrează din bardă acoperişuri de casă, porţi etc. — Şi Bulgarii au acest cuvânt şi Turcii.
dulgherle s.f. Meseria de dulgher.
, duluţă adv. (daco-gr. dela dolichos îndelung (sanscrit dîrghas) — tot de aici slav doigo; apoi gr. endelecMs, de unde daco-gr. îndelete). Repede şi cu pas lung: să te duci duluţă,
dulvarl s. m. (turc. dela dul, larg\ Pantaloni cu fundul f. larg şi în total largi.
dumbeţ s. m. (lat dela duplex, îndoit, din două). Bot. Numirea unei plante labiate (cu floare din două loburi principale) ce se mai chiamă şi jugănel.	’
dumbravă s. f. (lat. prefix d, pentru de, umbra, (umbrua), umbră şi copaci umbroşi).
1)	Pădure nu prea mate, plăcută mai ales pentru şedere la umbră; 2) pădurice cu copaci umbroşi; 3) Zool. Num rea cioarei albastre zisă şi cioara pucioasă,
dubravnic s. tu (dela vorba dumbravă). Bot. Melisă, mătăcine sălbatică, de pădure, dumeri (a) v. V. domiri. dumesnic V. domestic. dumică (a) v. (lat. prefix du, pentru de; mica, fărâmiţă). A fărâmiţă cu lingura pânea sau mămăliga pusă în lapte sau în alt aliment lichid.
dumicat s. n. 1) Fărâmiţarea cu lingura;
2)	ciorbă, supă sau borş cu bucăţele fărâmate de pâne sau de mămăligă; 3) îmbucătură.
duminecă s. f. (lat. dominica, a domnului, a stăpâ ului, dela dominus, domn). Numirea zilei a şaptea din săptămână, închinată săr-
bătorirei Domnului, lui Dumnezeu. Dumineca mare, prima duminecă după Rusalii.
dumltale pron. (scurtare din domnia~tar domniei-tale). Pentru numirea persoanei a doua cu deferenţă, cu cinstire (în loc d; tu, ţie).
dumitriţă s. f. (dela sf. Dumitru). Bot-Floare de toamnă ce înfloreşte la sf. D-tiu zisă şi tufănică.
dumneaei pron. (în loc de domia-eî). V.
dumitâle.
dumnezee s. f. V. Dumnezeu. Foarte rar întrebuinţat în loc de Maica-Domnului. dumnezeesc, ească adj. V. Dumnezeu..
1)	Al lui Dumnezeu, dela Dumnezeu; 2) fig. foarte bun, admirabil, minunat, delicios.
dumnezeeşte adv. 1) Ca Dumnezeu; 2)-fig. admirabil', minunat.
dumnezei (a) v. A diviniza, a consideră ca dumnezeu.
dumnezeire s. f. 1) Fiinţa lui Dumnezeu;
2)	puterea dumnezeiască.
Dumnezeu s. m. (compus din domn şi zeu, pentru a înţelege o Fiinţă superioară zeilor păgâni). 1) Fiinţa supremă a tot puternică, a toi ştiutoare, a tot văzătoare şi a tot creatoare, la care se închină creştinii cum şi oamenii de alte religii; cum Dumnezeu t cum se poate; ferit-a, ferească D-zeu. nu se poate; păcat de D-zeu, regretabil, trist ,*
2)	fig. ceea ce adoră cineva mai mult — .dumnezeul lui e banul.
dunărean, ă adj. V. Dunărea. Al Dunării; dela Dunărea.
dune s. f. pl. (celfic dun, înălţime). Grămezi mari de nisip adunate de vânt pe ţermul mării sau al Dunării.
dungă s. f. (lat. pief. d pentru de-^ungo, ere, a unge, a umple, a mânji). 1) O pată lungă şi îngustă, colorată; 2) îndoiturâ în - lung; 3) margine în linie dreaptă; 4) margine— dunga patului; 5) adv. in dungă, pe mu-ehie, pe o lăture.
, dungat, ă adj. Cu dungi, vărgat.
dung&tiiră s. f. Starea de a fi cu dungi, dunguliţă s. f. Mică dungă, duo s. n. (italian duo din lat. duo, doi)-Music. Bucată de muzică pentru două voci sau două instrumente; fig. familiar, pereche; înţelegere sentimentală între doi.
dup! dup! interj, (onomat.). Reprezintă sunetul surd al lovirei cu pumnul în părete,, masă, etc; sau al lovirei .ori mersului cu pi* dorul; batere în tobă.
dup s. m. (lat. dela tuber, umflătură)-Mold. Mototol de păr sau de lână mai mia . de cât pumnul.
dup pL dupi (mold. duchi). (lat. dela tu-bus, ţeava, tubulus, ţevuşoarâ). Beţişoare multe şi mici, despicate în forma chibriturilor, dar mai mari, cu cari copiii se joacă, luând în pumn un număr, apoi repede îi aruncă în sus şi îi pri de pe dosul palmei câţi poat:; iar îi aruncă în sus şi prinde în pumn câţi poate — aceştia sunt de câştig; cel ce prinde mai mulţi din această dublă aruncare, câştigă mai 'mult dela ceilalţi jucători (ca având mai multe puncte) —şi la urmă se plătesc cumva.
după pre. (lat. du pentru de; pos, în urmă, apoi — ca şi italian dopo, după). 1) Pe urmă, apoi; 2) în dos; 3) pentru, moare după ea;
4)	conform potrivit, cu — după putere. dupac &% m. V. dup! Lovitură cu pumnul, dupăcl (a) v. I) A da lovituri înţesate.cu pumnul,' a bate cu pumnul; 2) a fac 3 cusu-turile ce prind salteaua în diferite puncte (împingând tare), sau cusuturile dela o plapumă (ogheal) umplută cu lână.
după! (a) v. V. dup! A face zgomotul dup : bătând cu pumnul sau cu alt ceva, ori mergând. ■ ' ;»•
duplică (a) v. (lat. duplicare). A face îndoit, sau de două ori; a face în două exemplare.
duplicat s. n. \.preced. 1) Al doilea exemplar după- un act; 2) copie după un act, sau chitanţă.
duplicitate s. f. (lat. dela duplex în două feluri, viclean, mincinos). Făţărnicie.
dur adj. şi adv. (lat. durus, tare). Tare, vârtos; fig. aspru.
durr! interj, (onomat.). Exprimă sgomotul mersului roatelor trăsurei; rostogolire.
dură (a) v. (lat. dela durare, a întări). 1) A înălţa, a construi (o casă); 2) a fabrică;
3)	a ţine, a fi trai i: ic, â continuă; 4) fig. a turnă, a inventa (o minciuni). — Senzul 1 pare şi din laţ. dolare, a ciopli.
dura (de-a) adv. V., dură şi durr. De-a rostogolul, de-a roata. .
dură s. f. (daco-gr. eforii, bucată de trun-chiu de arbore). 1) Trunchiu mic de arbore, pe care se rostogoleşte, pentru a fi dusă, o piatră mare de construcţie sau alt lucru greu;
2)	ioată, rotiţă, compactă, plină, obţinută prin tăerea unui trunchiu rotund de arbore si iăcându-i o gaură la mijloc, ca la iţele de ţesut; 3) duriţă, rotiţa dela pinten.
durabil, ă adj. (lat. durabilijî). Trainic, durabil.
durac s. n. (slav durak, prost). Joc de cărţi zis în Oltenia. Radu-prostuL durabilitate s. f. V. preced. Trăinicie, durai (a) v. V. durui.
durâitoare s. f. Jucărie care prin în ârtîre face zgomot, durue.
durăitură s. f. Zgomotul duruirei, zgomotul produs de roatele trăsurei în mergere.
dura-vura interj, (onomat dela duri zgomot de mers). Vorbărie multă: ce atâta duta-vura, ce atâta vorbă multă sau ce atâta tocmeală, durăt s. n. V. duruit. durată s. f. V. dură. Timpul cât ţine, cât durează, ceva; trăinicia.
durbacă s. f. (lat. dolium, butie, baca• fruct,' bob, sămânţă). 1) Hârdău, putină, de ţinut fructe să fermenteze; 2) tocitoare pentru stiuguri.
durd, ă adj. (daco-gr. dela doratos, de de trunchiu). Cu corpul gras şi puternic, muşchiulos (despre copii). — Şi Ungurii zic durda.
durdă s. f. (daco-gr. dela doration din doru, doratos, suliţă şi trunchiu de lemn şi sceptru). 1) Măciucă groasă scurtă pentru a io 4 tare; 2) carabină, puşcă scurtă de vânătoare; V. şi dardă.
durducâ (a se) v. V. durd. A lua o înfăţişare umflată, de măreţie, de putere.
durdui (a şi a se) v. (onomat. dela dur!). A se tremura pământul din mersul tare cu carul (se durdue, pământul, casa, carnea, pe om).
durduiţ s. n. V. preced. Tremurarea ce o produce mergerea greoae sau repede cu carul etc.
durduliu, ie adj. (dela vorba durd). Gras, rotund; bine făcut (copil).
dureă (a) v. (lat. dela dolor dolgris, durere). 1) A simţi durere; 2) a suferi cu corpul sau cu sufletui; 3) fig. a avea pierderi mari;
4)	mă doare inima, regret.
durere s. f. V. preced. 1) Suferinţa mare simţită de nervi; 2) fig. întristare, suferinţă sufletească; 3) nenorocire mare; 4) regret dureros, oasă adj. 1) Care produce durere, suferinţă; 2) fig. foarte întristător; 3) regretabil.
duritate s. f. (!at. dela duritia tărie, împietrire ; şi duritas, asprime (în stil, vorbire).
1)’Tărie, vârtoşenie, împietrire; 2) asprime.
duriţă s. f. V. dură. Rotiţa mică dela pintenii călăreţului.
duroare s. f. (dela vorba durere). Numirea reumatismului, boală ce provoacă mari dureri la oase, la încheeturi.
durul (a) i\ V. durr! A produce zgomot prin rostogolirea unui corp rotund, sau unei roate, sau prin mersul trăsurei. durultoare s. f. V. durui. 1) Jucărie ce
dur
234
duş
face zgomot, duruit, prin învârtire; 2) căruţă proastă ce durue.
duruit s. n. V. durui. 1) Zgomotul dur!
2)	zgomot de trăsura, sau de învârtirea roţilor, dus, ă adj. (lat. duco, duxi, ducere, a
duce). 1) Plecat undeva; 2) distrat (neatent);
3)	pierit, distrus; uzat ; 4) s. n. ducerea, depunea mergerei; 5) adv. profund: doarme dus.
duş s. n. (fr. douche, citit duş). 1) Ţiş-nitură de apă (la baie); 2) fig. fior, spaimă;
3)	răspuns neaşteptat, duşamea s. f. V. duşumea. duşcă s. f. (lat. dela duco duxi dueere, a sorbi, a bea). 1) Cantitate mică de beutură, atât cât înghite o dată omul; 2) o ceaşcă de rachiu; 3) adv. a da de duşcă, a înghiţi dintr’o dată, a da peste cap.
duşi (buni sau răi) s. m. (din vorba duh= suflet). Stare sufletească; dispoziţie.
duşlag s. n. (germ, durchschlag). Priboiu de dat găuri pentru a nitui cercurile.
duşman, ă s. şi dj. (daco-gr. dys-menâs, duşman; din sanscrit dush, a strică, a face rău). Cel. ce ţine să facă rău; inamic, vrăjmaş. — Şi Turcii zic duşman.
duşmănesc, ească adj. V. preced. Voitor de rău, vrăjmăşesc.
duşmăneşte adv. Ca duşmanul; cu vrăjmăşie.
duşmăni (a) v. A căuta şi a face rău cuiva; a vrăjmaşi.
duşmănie s. f. (daco-gr. dysmeneid (V. şi duşman). Vrăjmăşie, ură, inamiciţie.
duşmănit, ă adj. Urât de c neva, v.ăj-mâşit; persecutat.
duşmănos, oasă adj. Cuuiă, cu viăjmăşie, V. duşman.
duşumea sau duşamea s. f. (lat. vulg. dela dossum = dos — ca şi dosi din paradaşi, pardoseală). Pardoseală, podeaua de pe jos, care doseşte, acopere pământul. — Şi Turcii au acest cuvânt
dutcă s. f. (rutean dudka). Trans. Ban de patru creiţari.
duvalm s. m. (dela slav dvalma, armăsar'. Paznic de cai, de armăsari.
duzină s. f. (fr. douzaine (citit duzen) = douăsprezece). Douăspreze bucăţi sau lucruri de acelaşi fel, formează o duzină (de creioane, de batiste, etc.\
dveră pl. dverl s, f. (slav dveri, uşi). Bis. Uşă, uşi din mijlocul iconostasului. — (origina sanscrită dvăr, uşă).
dvori (a) v., (slav. dela dvor, curte şi poartă). Vtchiu. A sta de pază la uşă sau în curte.
dvorbltor s. m (din de şi vorbi* vorbitor). Cel ce sta de vorbă, de conversaţie cu domnitorul, cu Vodă, în timpul de repaus (un cuvânt din cronicarii vechi, format din de vorbă, stare de conversaţie — spre a nu se confunda cu sfetnic, consilier; această formă a făcut să se creadă că ar fi vorba de slavul dvor, poartă, curte, şi că deci vorba, n’ar fi latinescul verbum).
E
E e s. m. 1) A cincea literă din alfabet; 2) locuţiune pentru este: e bine, e rău.
E abrev. Punctul cardinal est, răsăritul (pe plan, hartă).
e 1 interj. Exclamare de surprindere, ori de neplăcere, sau de regret.
ea pron. (lat. dela ea, aceasta). Ţine loc de substantiv fetnenin. eacă adv. (lat. ecca, ecce). Astfel, iată. uite earbă s. f. V. iarbă, *) ebdomadar, ă adj. (lat. hebdomadarius, dela gr. hebdomas, săptămână). Săptămânal (ziar sau revistă).
eben s. n. (fr. 6bene, dela gr. ebenoş). Abanos; fig. foarte negru.
ebenist s. m. (fr. ebăniste). Cel ce face lucruri din abanos.
*) Multe cuvinte cu e la început, se află la lit. i, ca ertare, iertare, etc.
ebenisterle s. f. (fr. eb&nisterie). Fabrica de lucruri de abanos; arta de a lucra în a-banos.
ebraic, ă adj. (gr. hebraios (hebraikos), evreu). Ce este dela Evrei, evreiesc.
ebraism s. n. V. preced. 1) Felul evreiesc de a vorbi; 2) cunoştinţă despre evrei, ebraist s. m. Cunoscător al limbei ebraice^ ebreu s. m. (gr. hebraios, evreu). Cel ce este din poporul israelit, care a locuit în vechime Palestina.
ebrietate s. f. (lat. ebrietas). Beţie, ebuliţhtne s. f. (lat. ebullitio din ebullio, ire, a clocoti). Ferberea în clocot.
ecarteu s. n. (fr. ecarte din ecarter, a separă). Numirea unui joc de cărţi unde se separă unele cărţi.
ecatombă s. f. (fr. hecatombe dela gr. hekaton, o sută ; bous, bou — sacrificiu de o sută boi la zeii anţici). Fig. Ucidere a unui
ech
235
ech
tnrre număr de fiinţe dintr’o dată (în răsboiu).
echer s. n. (fr. âquerre, dela lat aeqmis, egal). Instrument cu formă triunghiulară, sau de unghiu drept care serveşte pentru a desemnă linii perpendiculare, unghiuri drepte şi linii paralele.
echilibrâ (a se) v. (fr. equllibrer, dela lat. aequus, egal; libra, balanţă). 1) A cumpăni drept; 2) a face de o potrivă; 3) fig. a’şi potrivi cheltuelile după venituri.
echilibrare s. f. V. preced. Cumpănire; egalare, potrivire* echilibru s. ti. Cumpănire, echilibrist s. m. V. preced. Jucător dela circ, ce merge pe frânghie, cumpănindu-se bine, salt face mişcări de cumpănire.
echilibristică s. f. V. prec. Străduinţa de a Cumpăni, de a potrivi.
echimoză s. f. (gr. ek, în afară; chymos puroi). Medic. Umflătură şi vânătaie produsă de o rănire sau de o lovire tare (din cauza grămăditei sângelui în ţesutul adânc al pielei).
echingil s. m. (turc. ekindji). Vechiu corp de ecleroii turceşti, echinopţiu s. n. V. ecvinoxiu. echipă s. f. V. echipă. 1) Grupă de lucrători; 2) grupă de vase plutitoare legate unul de altul; 3) grupă de jucători la sporturi; 4) grupă de soldaţi.
echipă (a) v. (fr. equiper). A prepara, a înzestră cu tot ce trebue pentru a pleca la drum, la o lucrare; militar, a îmbrăcă şi inarmâ soldaţii, — (din lat. e şi clypeo, a înarmâ cu scut).
echipaj s. n. (fr. equipage). 1) Trăsură luxoasă urmată de valeţi şi de curteni; 2) trăsură de lux; 3) Maritim, totalitatea oamenilor din serviciul unui vas; 4) Artiler. Toate accesoriile ce urmează artileria la luptă.
echipament s. n. V. echipă. Milit. îmbrăcămintea soldatului: micul echipament, albiturile de îmbrăcăminte, ciorapi, mănuşi; marele echipament, hainele şi arma.
echitabil, ă adj. (fr. ăquitable, dela lat aequus, deopotrivă, egal). Aşa cum cere dreptatea naturală, echitatea.
echitate s. f. (lat. aequitas, dreptate). Dreptatea firească, mai presus de cum poate fi cuprinsă uneori în legile făcute de oameni.
echltaţlune s. f. (fr. iquitation dela lat. equus, cal). Călărie, arta de a călări.
echivalâ (a) v. (lat. aequus. egal; vaiere, a valoră). A îi sau a face de o potrivă valabil: a echivală o diplomă streină.
echivalent, ă adj. V. preced. De aceiaşi valoare, de o potrivă.
echivalenţă s.f. Calitatea de a fi de o potrivă.
echivoc, ă adj. (fr. equiuoque, din lat ăequus, egal; vox, voce, înţeles al vorbei). Cu două înţelesuri, nelămurit; a. n. înţeles dublu sau îndoios; dubiu, echlvocitate s. f. Starea de echivoc, eclectic, â adj. (fr. dela gr. eklektismos; eklegein, a alege). De eclectism; s. partizan al eclectismului.	■"
eclectism s. n. V. preced. Metodă a filosofilor, medicilor, oamenilor politici, etc. de a alege, adună şi combină diversele sisteme ale predecesorilor şi contimporanilor lor, pentru a forma un tot, un corp ştiinţific, cât mai aproape de adevăr. Eclecticii cei mai de seamă au fost la Alexandria în secol. III înainte de Christos.
ecleraj s. n. (fr* eclairage, citit ecleraj, dela lat. claro, a lumină). Luminarea (felul de a lumină în timp de noapte).
eclerori s. m. (fr. Vclaireurs). Milit. Cercetători, soldaţi trimişi înaintea unei armate pentru a afla cum stă duşmanul, eclesier s. m. V. ecleziarh în Mold. ecleziarh s. m. (gr. dela ekklesia, comunitate — adunare de popor, biserică; archos, conducător). Bis. Cel ce îngrijeşte de biserică, de lucrurile bisericei, sau cel ce face servi* ciul de întreţinere şi curăţenie în biserică.
ecleziastic, ă adj. şi s. V. preced. 1) Ce ţine de biserică, este în serviciul bisericei; bisericesc; 2) s. m. membru al clerului.
eclipsă s. f. (gr. fr. Eclipse, din ekleipsis, lipsă). 1) întunecare, în parte sau totală, a lunei sau a soarelui, care se produce: pentru lună, când pământul, în rotaţia lui, ajunge de se interpune exact între soare şi lună ; pentru, soare, când luna se interpune între pământ şi soare, făcându-se astfel o pată de umbră pe astrul ce este acoperit. Acest fenomen este ştiut şi precizat exact de calculele astronomice; 2) fig. întunecare timporară morală sau intelectuală.
eclipsă (a şi se) v. V. preced. Fig. 1) A întunecă; 2) fig. a face umbră cuiva, a’l întrece ; 3) a dispăreâ, a se face nevăzut, eclipsare s. f. Acţiunea de a eclipsă propr.
Şi fig-
ecliptică s. f. Astron. Drumul ce descrie pământul în mersul anual în jurul soarelui şi pe care drum se întâmplă eclipsele; ecliptica are o înclinare de aproape 23 grade pe ecuatorul solar.
econom, oamă adj. (gr. oikonomos; dela oikia, casă, nomos, regulă). 1) Cel ce are totul cu regulă în casa şi avutul lui; 2) cel ce nu risipeşte, ci adună şi păstrează avutul său
3)	s. Cel ce îngrijeşte de o gospodărie, de
avutul şi lucrurile necesare hranei la o instituţie, şcoală; 4) Tr. Cel ce se ocupă cu creşterea si negoţul de vite.
economat s. n. V. preced. 1) Birou sau instituţie care se ocupă de cele necesare în-treţinerei şi hranei; însărcinarea economului (3).
economic, ă adj. V. econom. De economie; adv. cu economie, economlceşte adv. Cu economie, economie s. f. V. econom. 1) Regulă în conducerea casei, averei ; 2) restrângerea la cheltueală; 3) adunare de rezervă în bani sau alte lucruii; 4) cruţare; 5) prevedere bună; 6) armonia părţilor unui tot; 7) ştiinţa de pre producţia şi avuţia unei ţari; economia politică.
economisi (a) u. V. economie. 1) Atace economie ; 2) fig, a administrâ bine; 3) a păstră, economisire s. f. Acţiunea de a economisi, economisit, ă adj. Păstrat; cruţat; fig. bine administrat.
economist s. m. V. econom. 1) Om de ştiinţă, care cunoaşte regulele de conducere a avuţiei unei ţări şi raporturile în această materie cu alte ţări ; 2) Cel ce se pricepe să conducă şi să mărească avutul unei moşii terme, etc.
ecou s. n. (gr. echâ, sunet). Răsunetul vo-cei, a strigătulu.
ecpaia s. f. (din lat. eclypeo, înarmez cu scut). Vechili. Suită domnească.
ecrin s. n. (scurtat din scrin). 1) Lădiţă de pus bijuterii; 2) bijuterii.
ectar sau hectar s. n. (fţ. hectare, dela gr. hekăton, o sută; lat. area, arie). Suprafaţă de loc, de o sută de arii, sau de zece mii de metri patraţi.
ectenie s. f; (gr. dela ektos, din echo, să pot avea, dorinţă). Bis. Scurtă rugăciune călre D-zeu, prin care se arată dorinţa, cererile credincioşilor, mai ales în timpul liturghiei şi pe care o zice diaconul sau preotul.
ectogram s. n. (gr. hekaton, o sută; gramma, greutate). Măsură de greutate de 100 grame, a zecea parte dintr’un kilogram.
ectolitru s. m. (fr. hectolitre, din gr. hekaton, o sută; -j- litra, măsură de lichide)-Măsură de lichide de o sută de litri. V. litru.
ecţometru s. m. (fr. heciomătre, din gr. hekaton, o sută ; metron, măsură). Măsură de lungime de 100 metri. V. metru.
ecuaţiune sau equaţiune s. f. (fr. equation, din lat. aequus, egal, deopotrivă). Algebr. Formulă de egalitate între două cantităţi exprimate diferiţi Astron. Diferenţă între timpul adevărat şi inegal arătat de soare şi între
timpul mijlociu arătat de un ceasornic ce merge exact.
ecuator s, n. (lat. aequator, dela aequare, a face egal). Cercul; ce împarte globul în două părţi egale, fiind egal depărtat de a-mândoi polii.
ecuatorial, â adj. Dela ecuator; rituat în zona ecuatorului.
ecumenic, ă adj. (gr. oikoumenekos, de peste tot pământul locuit). Univfrsal biser-Sinod ecumenic, sinod al tuturor bisericilor de aceiaşi confesiune : patriarh ecumenic ; biserică ecumenică a răsăritului.
ecvestru, ă adj. (lat. equester, dela equus, cal'. 1) Călare; 2) de călărie.
ecvilater s. n. (lat. aequus, egal; latus lateris, lăture). Geom. Figură care are laturile egale cu o alta.
\ ecvilate; al, ă şi echilateral adj. V. preced. Geom. Cu laturile egale între dânsele. ecvlnoxial, ă adj. De ecvinoxiu. ecvinoxlu s, m. (lat. aequus, egal; nox, noapte). Timpul când ziua este egală cu noaptea adecă la 21 Martie şi 21 Septembrie.
eczemă s. f. (gr. exemeo, a aruncă, a da afară). Medic. Boală de piele, ce constă în mulţime dp beşicuţi ce se sparg şi produc arsură; bube dulci.
edec s. n. (turceşte edec, trage bine; pare însă dela lat. educo, a trage din, a scoate V. si edecuri). 1) Un lucru vechiu, păstrat, deşi scos din întrebuinţare; 2) a trage la edec, a trage barca cu o- frânghie, mergând pe ţerm şi în susul apei.
edecuri s. pl. (lat. dela aedicula, comtrucţi mici alipite pe lângă templu). Lucrări ce sunt în jurul unei case; accesorii; fig. un edec, odor vechiu ; fig. unelte, edecliu s. m. V. idecliu. edelwelss s. n. (germ. edel, nobil; weiss, alb). Bot. Numirea unei flori albe, ce creşte pe stâncile munţilor, zisă şi floarea reginei, (îi plăcea mult reginei Elisabeta a României) creşte la noi numai pe muntele Caraiman (Prahova).
edict s. n. (lat. edictum). Proclamaţie, înştiinţare cu putere de lege.
edifică 'a) v. (lat. edificare, a clădi, a construi). 1) A construi; 2) fig. a lămuri şi a convinge; 3) a înălţa sufletul prin exemple şi cuvinte.
edificare s. f. Acţiunea de a edifică propr. şi fig.
edificator, oare adj. V. edifică. 1) Cel care edifică; 2) fig. cel ce lămureşte şi convinge* edificiu s. n. V. edifică. 1) Construcţiei mare, zidire monumentală; 2) instituţiune'.
edl
237
efl
edil s. m. (lat. aedilis, e, magistrat roman, însărcinat cu supravegherea clădirilor publice). Consilier comunal care se îngrijeşte de bună starea şi înfrumuseţarea oraşului.
edilitate s. f. V. preced. Seiviciul comunal care se ocupă cu buna întreţinere a strade-lor, curăţenia şi înfrumuseţarea oraşului.
edita (a) v, (fr. editer, dela lat edere, a da naştere, a făptui; editio, darea în public, publicarea, reprezentarea). 1) A pubLcâ, a tipări şi pune în vânzare (cărţi, gravuri, etc.);
2)	fig. a spune ceva sub altă formă, editare s. f. V. prec. Acţiunea de a editâ. editat, ă adj. Publicat, tipărit şi dat spre vânzare.
ediţiune s. f. V. edita. Publicare, tipărire, editor s. m. Cel ce editează o lucrare grafică.
editură s. f. 1) Calitatea de editor; 2) întreprinderea de editare.
educă (a) v. (lat. educare, a creşte, a hrăni, a instrui). A da copiilor o bună creştere (moral şi fizic).
educaţiune s. f. Bună creştere,-prin des-voltarea facultăţilor moral?, intelectuale şi fizice; educaţie fizică, gimnastică, sport.
educator, oare adj. şi s. V. educă. Cel ce dă o bună creştere.
efeb s. m. (gr. ephâbos). Tânărul trecut de vârsta copilăriei, adolescent, la Atenieni.
efect s n. (lat effectum, dela efficere, a produce, a săvârşi, a înfăptui). 1) Produsul, urmarea, rezultatul unei lucrări; 2) corner. poliţă, act de valoare; 3) milit. haine şi armament.
efectiv, ă adj. (fr. effectif). Care dă un rezultat; care este în realitate, s. n. Mdit. Numărul real de ostaşi al unei trupe.
efectuâ (a) v. V. efect. A înfăptui, a produce, a face, a lucră.
efemeiâ şi afemeia (a şi se) v. (după fr. effeminer). 1) A fi ca femeile; 2) a se ţine numai de femei.
efemeiat adj. Ca femeile; femeielnic. efemer, ă adj. (gr. epi, pe; Mmera, zi). De o zi, de f. scurtă durată, repede trecător.
efemeride s. f. pi. V. preced. i)Zool. Numirea unor musculiţe ce trăesc numai o zi;
2)	astron. table astronomice indicând poziţia planetelor în fiecare zi â anului; 3) notarea evenimentelor după zile.
efendi s. m. (turc. efendi). Domnule, domn.
efervescenţă s. f. (fr. efferverscence, din lat. effervesctre, a clocoti). I) Ferbere, clocotire ; 2) fig. agitaţie, eficace adj. (lat. efficacitas, putere şi ef~
ficaciter, cu reuşită).“Cu putere; care reuşeşte (mijloc, medicament), eficacitate s. f. Calitatea de a fi eficace, efigie s. f. (lat. effigies, chip ; dela effi-gere, a înfăţişa). Chipul desemnat, zugrăvit sau sculptat al unei persoane sau al suveranului.
eflorescenţă s. f. (lat. efflorescens, înflorire). 1) începutul înflorirei; 2) chim. transformarea sărurilor cari se prefac în materie pulverulentă; 3) medic, erupţiune pe piei .
efor s. m. (gr. ef-oros=care spraveghează, dela ephorăâ, veghez). 1) Istor. Magistraţi spartani (5) care supravegheau executarea legilor; 3) veghetor; 4) administrator superior a] unei instituţii.
eforie s. f. (gr. ephoreia). 1) Autoritatea de efor; 2) administraţia unui aşezământ, instituţii de binefacere sau de cultură.
efracţiune s. f. (lat. dela effringo, effrac-tum, ere, a sfărâmă, a sparge). Spargere.
efuziune s. f. (lat. effusio, vărsare, dela effundo, effusum, ere, a revărsă). 1) Revărsare, vărsare (de sânge sau de o substanţă chimică); 2) fig. răs;ândire de sentimente.
egal, ă adj. şi adu. (lat. aegalis, e (citit egal). Deopotiivă, tot una. egală (a) v. A face deopotrivă, egaliză (a) v. V. preced. egalizare r. f. Facerea deopotrivă, la fel. egalitar, ă adj. (fr. egalitaire). Care are de scop eg.Mtatea cetăţenilor: civilă, politică şi socială.
egalitate s. f. V. egal. Starea de a fi tot una, deopotrivă, la fel.
egemonie s. f. (gr. hegemonia). 1) Supremaţie ; 2) stăpânirea unui oraş asupra altora (în vechime).
egidă s. f. (fr. egide, din gr. aigidos, piele de capră «din^care se făcea scutul). Fig. Scut,, protecţie.
egiptean, ă s. şi adj. 1) Locuitor din Egipt;
2)	din Egipt său dela Egiptene.
egiptolog s. m. (comp. Egipt şi gr. logos, vorbire). Cel ce ştie bine istoria egiptenilor; cel ce se ocupă cu descoperirile ce se fac în Egipt şi citeşte inscripţiile egipteni, eglendisl (a se) v. V. inglindisi. eglendislt, ă adj. V. prec. Distrat; îngândurat.
eglogă s. f. (fr. eglogue, din gr. eg-gelad, a glumi, a râd?). Poet. Mică poemă pastorală.
egoism s. n. (fr. egoisme, dela lat. ego, eu). Viciul de a ţine numai la sine.
egoist, ă adj. (fr. Egoist). Cel ce ţine numai la sine. ■

238
ele
egr
egrasie 8. f. V. igrusie. egretă s. f. (fr. aigrette, citit egret). Mă-nunchiu de pene scumpe sau de păr, ce se pune la o pălăiie de damă sau la un chipiu militar (la paradă).
egumen s. m. (gr. dela eghemon, conducător). Supeiiorul, stareţii unei mănăstiri, egumenie, ă adj. De egumen, egumenie s, f. 1) Autoritatea de egumen ;
2)	mănăstire condusă de un egumen.
eh! sau ehei! (daco-gr. din eche! .impe-perat. dela echo! ei bine, haide!). Exclamare de regret sau nesiguranţă.
eH interj. Exprimă ideea' de surprindere» mirare, îngrijorare.
el ? interj. Expiimă ideea de întrebare» nedumerire, incertitudine, îngrijorare.
el pron. (formă lat. dela iile, acela). Ţine locul unui.nume la a treia persoană.
elabora (a) v. (lat. elaborare, â lucră cu îngrijire). J) A produce o lucrare prin muncă îngrijită: un proiect de lege, o carte; fiziol. a transformă prin digestie, elaborare s. f. Acţiunea de a elabora, elan s. n. (fr. elan, dela gr. elayno, a împinge înainte). însufleţire, imbold sufletesc mare.
elastic, ă adj. şi s. (fr. elastique, din gr. elasies, care împinge). Care se întinie şi singur se strânge la loc (ca guma, cauciucul).
elasticitate s. f. (fr. elasticitâ). Proprietatea de a fi elastic.
eldu s. m. (turc. elei dela elkiu, luminos, strălucit). Excelenţă, tiimisul unei ţări streine, ambasador.
elcovan s. m. (daco-gr. dela gr. alkuon). Zoo/. Numirea unei păsări de mate, pescăruş de mare.
electiv, ă adj. V. urm. De alegere, pentru alegere.
elecţiune s. f. (lat. electio, dela eligere, a alege). Alegere.
elector s. m. (lat. electoF). Care alege; .politic. 1) Cel ce se ocupă de organizarea politică în vederea alegerilor; 2) Vechiu. principe german, care avea drept a alege pe împăratul Germaniei.
electoral, ă adj. De alegeri, pentru alegeri (politice).
electorat s. n. Istoric. Demnitatea de principe elector în Germania.
electric, ă adj. V. urm. Cu electricitate, de electricitate.
electrician s. m. Cel ce se ocupă cu electricitatea, sau face instalaţii electrice.
electricitate s. f. (fr. electriciid, dela numirea gr. elektton,chihlimbar galben, pentru
că la acesta Thales, la 700 a. H, a constatat că prin frecare se desvoltă proprietâţ. ce dau naştere la fenomene electrice). Fizic. Fluid de două categorii: pozitiv şi negativ, ce se găseşte în toate corpurile, dar care produce fenomene numai în anume caiuii şi din anume cauze, ca frecarea şi căldura, oii re-acţiuni chimice, etc. Când un corp, încărcat cu fluid electric numai negativ, se află aproape de altul încărcat cu fluid pozitiv, aceste fluide se împreună repede şi atunci s .■ produce o scânteie foaite luminoasă, însoţită de detunătură ; aşa se produce fulgerul şi trăsnetul, când un nor are fluid electric pozitiv, iar altul, sau pământul, fluid, negativ. Electricitatea dă: for.ă enormă, căldură, lumină şi are întrebuinţări multe şi folositoar .
electriza (a) o. 1) A desvoltă într’un corp forţa electrică; 2) fig. a însufleţi tare şi brusc.
electrizat, â adj. 1) încărcat cu fluid electric;
2)	fig. însufleţit brusc.
eiectro-chimie s. f. Partea din ştiinţa Chii-rnrei, ce se ocupă cu fenomenile chimice, în cari electricitatea are întrebuinţarea principală.
electrod s. m. (fr. electrode din electron şi gr. odos, cale). Punctul unde un curent electric pătrunde într’un corp ; corp conducător de electricitate.
electro-dinamică s. f. Tratat d.spre acţiunea reciprocă a curenţilor electrici şi. acţiunea lor asupra magneţilor.
electrofor s. n. (gr. electro şi p hor os, care poartă). Aparat fizic, cu ajutoru» căruia se condensează electricitatea.
electro-magqet s. rn. Fer simplu transformat în magnet prin curentul electric.
electro-magnetism s. n. Ştiinţă care se ocupă cu relaţiunil: dintre electricitate şi magnetism.
eleclofnetru s- n. V. (e ectricitate şi gi. metron, măsură). Instrument care arată câtă electricitate se află într’un corp.
electromotor s. n. V. motor, Aparat care produce electricitate.
■ electroscop s. n. (fr. electoscope din gr. skopeo, cercetez, examinez). Instrument care constată prezenţa şi determină felul de electricitate ce conţine un corp.
etectrotipie s. f. V. tip. Reproducerea prin galvanoplastie a gravurilor.
efefant s. m. (g’. elephas, elephantors). Zool. Numirea animalului mare, care în loc de nas are o trompă lungă,, cu care poate apuca cele mai mici lucruri. Trăeşte în ţările calde, duce greutăţi mari. Este căutat
ele
239
eli
şi pentru osul colţilor lui care se chiamă fildeş.
elegant, â adj. (lat. elegans dela eligere, a alege). Cu ţinută şi deprinderi alese, deosebit de frumoase; s. tr. persoană cu maniei i c. alese; fig. foaite frumo s şi ca gust îmbrăcat.
eleganţă s. f. V. preced. Distincţiu e în forme, deprinderi, înfăţişare şi îmbrăcăminte.
elegiac, ă adj. De elegie, ca elegia; fig. trist, plângător.
elegie s. f. (gr. dela elegos, plângere). Liter. Scriere sau poezie plângătoare, tristă.
elei! interj, (daco-gr. dela eleeinos, vai de..., vrednic de plâns). Exprimă mirare şi compătimire.
element s. n. (lat. elementum materie, material). Fizic. Chim. 1) Corp simplu care nu se descompune ca: argintul, ferul, azotul ;
2)	principiu sau materie ce constitue ceva ;
3)	fig. individ, persoană dintr’o întrunire;
4)	fiy. mediu, împrejurare de existenţă sau desvoltare (bun, favorabil, rău); 5) noţiuni începătoare despre o ştiinţă sau artă; 6) pi. acte sau date necesare; 7) element rău, om, sau şcolar cu deprinderi rele.
elementar, ă adj. V. element 5. De cu-noştinţi începătoare.
elen, ă adj. V. urm. A Elenilor sau Grecilor rntici.
elenism s. n. Particularitate de expresie specială limbei gx'eceşti.
el nlst s. m. (gr. • hellen, grec). Cel ce ştie bine limba elenă, greacă.
eleşteu s. n. (daco-gr. eleios, baltă ; ste-umai, â ţine în sus). Apa stătătoare anume închisă între maluri înălţate; baltă pentru prăsit peşte; iaz; fig. băltoacă.
elev, ă s. (fr. ă/ăue, - dela lat. elevare, a înălţă; a rădică). Şcolar, copil care învaţă carte.
eliac, ă adj. (fr. heliaque, dela gr. helios, soare). Astron. Despre răsăritul sau apusul unui astru, faţă cu răsăritul sau apusul soarelui.
eliberă (a) v. (pref. e şi lat. liberare). A da drumul, a slobozi, a liberă.
eliberare s. f. 1) Punere în libertate, slobozire (d n armată); 2) acţiunea de a da, liberă.
eliberat, â adj. 1) Liberat, pus în libertate ; slobod; 2) emis (act).
elice s. f. (gr. helix şi elix, spirală, dela helissein, a învârti. Geom. Linie care în-vârtindu-se în jur, se înalţă; 2) aparat de propulsiune format din mai multe aripi, aşezate în forma unei elice şi care serveşte la vasele de plutire pe apă sau în aer.
elidâ (a) v. (lat. elidere). A face să iasă ceva prin lovitură; gram. a face o eli-siune. V.
eligibil, ă adj. (lat. dela eligere, a alege).
‘ Care poate fi ales.
eligibilitate r. f. V. preced. Dreptul sau putinţa de a fi ales.
elimină (a se) v. (lat. eliminare). 1) A da afară, a aruncă afară; 2) fig. a suprimă; 3) şcol. a izgoni din şcoală, eliminare s. f. Acţiunea de a elimina, eliminat, ă adj. Dat afară, elin, â adj. s. (gr. hellen). Grec, grecesc.
eliotrop s. n. (gr. hâlios, soare; trepâ, întorc). Bot. Numire dată plantelor cari se întorc către soare ca floarea soarelui.
elipsă s. f. (gr. ell&ipsis). Geom. Curbă continuă, care are forma unei circomferinţe turtite, sau care se obţine prin secţiunea o-blică a unui con; Gramat. Suprimarea unor cuvinte întrio propoziţie, frază sau în vorbire.
elipsoid, ă adj. şi s. n. Geom. 1) Solid format prin'învârtirea unei demielipse în jurul axei sale; 2) corp în forma unui ou, ce ar avea capetele peopotrivă de ascuţite.
eliptic, ă adj. V. elipsă. în formă de elipsă; gram. Caie are lipsă unul sau mai multe cuvinte.
elită s. f. (fr. Uite, dela lat. eligere, a alege). Lumea cea mai>, aleasă din oraş, etc., persoanele cele mai meritoase dintr’o clasă socială.
elixir s. n. (fr. Elixir, dela arab al eksir, esenţă). I) Farm. Medicament făcut prin disolvarea în alcool a unei substanţe; 2) vechia, băutură cu efect sigur şi bun; 3) fig. ce este mai btin şi preţios în ceva.
ălisiune s. f. (fr. elision, dela lat. eligere, a alege). Gram. Suprimarea unei voc le finale înaintea unei vo ale începătoare: s’a dus, în lcc de se a dus.
elocuţiune s. f. (lat. elocutio dela eloqui, a vorbi). Felul de a se exprimă, de a vorbi; retoric, partea din retorică, ce se ocupă cu regulele dc stil.
elocvent, ă adj. (lat. eloquens dela elo quor, a rosti, a^vorbi). 1) Care vorbeşte foarte bine şi frumos; 2) Care impresionează mult; 3) fig. convingător.
elocvenţă s. f. V. preced. Arta de a vbfbi frumos, impresionant, mişcător, convingătoH.
elogios, oasă adj. V. elogiu. De lauda^» cu laude pentru cineva.
elogiu s. n. (lat. elogiam). Discurs, sau vorbă de laudă la adresa cuiva, elucidâ (a) v. (lat. dela eluceo. ere şi lu-
elu
240
emf
cidus, luminos, lămurit). A lămuri ce este încurcat, neînţeles sau discutabil; fr. elucider. elucidare s. f. V. preced. Lămurire, elucidat,'ă adj. Lămurit, descurcat, elucrubaţiune s. f. (lăt. prefix e -j- lucu- ' brare, a veghea, a lucră noaptea la lumânare). Lucrare forţată (de intele.tual); fig idee neverosimilă; fr. elucubration.
eluda (a) v. (lat. eludere'. 1) A înlătură cu dibăcie o greutate; 2) a da la o parte ceea ce împiedecă (;n discuţiune, în des-bateri).
elveţian, ă adj. din Elveţia, elveţie, ă adj. V. preced. emană (a) v. (lat. dela emanare, a curge afară). 1) A porni*dela; 2) a veni dela; 3) a răspândi.
emanat, ă adj. V. prec. 1) Pornit dela, emis, dat; 2) evaporat din.
emanaţiune s. f. 1) Acţiunea de a emană;
2)	ceea ce emană.
emancipă (a şi a se) v. (lat. emancipare, a liberă de sub tutelă, de sub autoritate; dela manas, mână, putere). JurM. 1) A scăpa de sub tutela sau aut ritatea altuia (a epi-tropului, tutorelui, j ărintelui, bărbatului); 2) a se liberă din robie; 3) a deveni de sine stătător ca om.
, emancipare s. f. Acţiunea de a (se) e-manci; â.
emancipat, ă adj. Liber de sub tutelă; fig. iron. cam destrăbălat, emancipator, oare adj. Care emancipă. emanet s. n. V. amanet. embatic s. n. (daco-gr. dela em-bateyâ a intra în posesiune). închirierea unui teren pe timp nelimitat, în schimbul unei plăţi anuale, tn vechime.
emblemă s. f. (gr. dela emblema, lucrare în relief). Figură simbolică, însoţită de cuvinte sentenţioase (leul, vulturul, cocoşul) leul este emblema forţei, vulturul a înălţării, cocoşul a vegherii, etc.
emblematic, â adj. De emblemă, cu emblemă.
embrion s. n. (gr. em-b'yon, nou născut)..
1)	Fruct care începe a se forma; 2) puiu sau prunc ce începe a se forma; 3) fig. lucru abia urzit, început, embrionar, ă adj. De embrion, emerit s. m. (lat. emeritus, dela emergo, a merită). Vechiu. 1) Ostaş veteran; 2) persoană retrasă din funcţinne dar cu mari merite.
emetic s. n. (fr. 6m6tique dela gr. eme-tikon). Care provoacă vomitare, vărsătură, (medicament).
emfatic, ă adj. Cu emfază V. uim. emfază s. f. (fr. emphase dela gr. empha-sis, cu strălucire: din phaino, a străluci). Măreţie iretenţioasă în vorbire; exagerare în ţinută, gesturi.
emiciclu s. n. (gr. emi, jumătate; kyklos, cerc). 1) Jumătate ce cerc, de ciclu; 2) îngrădire de acest fel.
emigra (a) v. (lat. emigrare, a se mută din loc). 1) A plecă cu totul în altă parte, sau în altă ţară; 2) a se duce în ţerile c alde păsările călătoare.
emigrant s. m. V. preced. Cel ce emigrează.
emigrare s. f. Acţiunea de a tmigrâ. emigrat s. m. Cel plecat cu totul- dintr’o localitate sau din ţară ; fig. fugar, fugit.
eminent, ă adj. (lat. eminens, dela emi-nere, a se ridică, a se înălţă, a se deosebi în bine). Foarte deosebit între alţii; cu mari calităţi, foarte bun.
eminenţă s. f. 1) Calitatea de a fi eminent;
2)	titulatură dată episcopilor, cardinalilor.
emir s. m. (turc, dela arab emir, şef, căpetenie). înalt demnitar, prinţ arab sau turc.
emis, ă adj. V. emite. A da la iveală: părere, monedă emisă, etc.
emisar s. m. (lat. emissarius). Trimis să cerceteze, să sondeze.
emisferă s. f. (gr. emi, jumătate, sphaira, beşică, sferă). Jumătate de sferă.
emisferlc, ă adj. Ca o jumătate de sferă; d; emisferă.
emisiune s. f. (lat. emissio, onis, dela emittere, a scoate, a da afară, a aruncă). 1) Scoatere, dare afară; 2) publicare, dare la lumină; 3) tipărire din nou; fr. imission.
emistih s. n. (gr. emi, jumătate; stkhos, vers). Poetic. Parte dintri un vers; vers tăiat prin cesură.
emite (a) v. (lat. emitto, ere, a da afară, a scoate). 1) A scoate, a da la iveala, la lumină ; 2) a publică; 3) a da: a emis o idee ; un mandat de aducere etc. emitere s. f. Acţiunea de a emite, emolient, ă adj. s. m. (fr. imollient din lat moliis, moale). Care înmoaie (cata-. plasmă).
emoragie s. f. (gr. haima, sânge; ng-numi, a erupe). Revărsare mare de sânge.
emoroid, emoroizl s. rn. (gr. haima, sânge ; rehd, a curge). Medic. Tumoii ce se formează în jurul anusului şi din cari curge sânge uneori; trânji. emoroidal, ă adj. De emoroizi. emoţionâ (a se) v. (lat errţotio, din monere, a mişcă, a zgudui). A. zgudui sufletul,
emo
241
end
a se tuiburâ tare simţirea; a se spăimântâ; a se sinchisi; fr. emotionner.
«noţiune s. f. Zguduire, turburare sufletească; fr. emotion.
emotivitate s. f. Puterea de a emoţionâ. empireu s. n. (gr. en,. în; pyr, foc). Numire dată părţii celei mai ridicate a cerului (în credinţa că acolo ar fi foarte cald), fig. centru superior.
empiric, ă adv. şi adj. (ir. empirique o delu gr. en, în; peira, experienţă). 1) După experienţă; 2) s. m.. filozof care raportă toate la experienţă; 3) cel ce vindecă cu leacuri din experienţă. f emplrie s. f. V. preced. Experienţă, empirism s. n. V. empiric. întrebuinţare de medicamente după simpla experienţă, fără cunoştinţi teoretice; lecuire cu mijloace din simplă experienţă, fără cunoştinţi teoretice, lecuire cu mijloace practice.
empirlst, s. m. Medic. Partizan al empirismului; cel ce întrebuinţează mijloace empirice.
emporiu s. n. Bănat. Diformare din empireu.
emul s. m. (lat. aemulus, concurent, rival ; dela aemulatio, întrecere). 1) Cel care se între e cu un altul; rival, concurent; 2) fig. îndemn, îndemnare.
emuţaţiune s. f. V. preced. îndemn de a ntrece sau a egala pe altul.
emulslune s. f. (lat. dela emulgere (emul-sum) a mulge). Medic. Substanţă lăptoasă, extrasă din unele plante sau din seminţe oleioase; fr. emulsion.
encefal s. n. (gr. en, în; kephale, cap). Anat. Organele din lăuntrul craniului.
encefalită s. f. V. prec. Inflamaţia organelor din lăuntrul craniului.
enciclică s-f. (gr. enkyklos, circulară dela
l.yklos, cerc). Bis. Circulară, scrisoare dată către toţi credincioşii, de către o autoritate superioară bisericească.
> enciclopedic, ă adj. V. urm. De enciclopedie.
enciclopedie s. f. (fr. encyclop&die, din gr. en, în; kyklos, cerc; paideia, învăţământ).
1)	Scriere care tratează despre toate ştiinţele şi artele ; 2) totalitatea cunoştinţelor despre o singură ştiinţă: erpeiclopedie medicală.
< enclclopeditşjKs. m. V. preced. Numire dată marilor autori de enciclopedie din sec. 18-lea; fig. cel ce rre cunoştinţi întinse despre toate ştiinţele, artele, etc.; fr. encyclopediste.
enclitic, ă adj. (gr. en, în; kleio, a împreună). Gramat. Cuvânt care se uneşte cu cel precedent, — ex: vezi-1, .spune-L 'endemic, ă adj. (fr. end&tnique, din gr.
en, în; demos, popor). Medic. Care aparţine mereu unei rase, unui popor, unei ţări sau localităţi: boală endemică. endemie s. f. V. preced. Starea de endemic ; boală ce bântue regulat o ţară sau o regiune.
endosmoză s. f. (fr. endosmose din gr. en, în; dosis, a da şi a primi; moza (mouza) ştinţăi, arta). Fizic. Proprietatea de a trece din afară înăuntru, ce au lichidele de densitate diferită, când sunt separate de o membrană f. subţire, endruşaim s. m. V. indrişaim. energie s. f. (gr. energeia, forţă, hotă-rîre-; dela en, în; ergâ mişc, agit). Forţă, vigoare, putere (fizic şi moral . Fizic. Proprietatea ce au unele corpuri de a lucră.
energumen s. n. (gr. energoumetios, posedat de demon). Fig. Om care vorbeşte şi gesticulează ca un exaltat.
enerva (â) (lat. e, afară din; nervus, nerv). A strica linişte^ nervilor; a turbură răbdarea cuiva, a nelinişti; fr. dnerver. enervat, ă adj. Care enervează, enervare, s. f. 1) Acţiunea de a enervă;
2)	medic, mare slăbiciune cu nelinişte.
enervat, ă adj. V. erervă. Scos din răbdare; turburat, foarte neliniştit englendesi (a şi a se) v. V. eglendisi. englez, ă sau oaică s. (dela inglich, cit. engliş, cum îşi zic locuitorii Angliei). Locuitor din Anglia sau Eng.itera.
englezesc, ească adj: V. preced. De la englezi, a englezilor.
englezeşte adv. Ca englezii; s. limba engleză.
engolpion s. n. (gr. eingolpion). Bis. Ornat arhieresc, ca o iconiţă; se poartă la piept de către episcopi.
enibahar s. n. (diformare turcă din lat. iuiiu-perus, dela iunus (iunior) tânăr; pareo, par).
1)	Arboraş ce stă totdeauna verde, tânăr, brădişor; 2) boabe de ienupăr, uscate şi pisate, ce se pun la ciorbă sau în mâncări, (se zice că au bune proprietăţi pentru funcţiunile stomacale). — Forma dată de Turci, ar însemna: yeni-bahar = nouă aromă, enicer s. m. V. ienicer. enigmă s. f. (gr. ainigma, cuvânt neînţeles). Idee nelămuiită, care trebue ghicită; fig. ce este ascuns şi încurcat de nu se poate şti.; mister.
enigmatic, ă adj. şi adv. în formă de enigmă, cu înţeles neclar; vorbeşte enigmatic, cu înţeles ascuns.
enoriaş, ă s. V. urm. Care face parte dintr’o enorie.	ar
eno
242
ene
enorle s. f. (gr. enoriaş, de la en, în; orion limită, margine). 1) Circumscripţie bisericească ce aparţine unei biserici; 2) toţi credincioşii din o enorie.
enorm, ă adj. şi adv. (lat. enormus, din e, afară de; norma, regulă, dreptar). Peste măsură; afară din cale ; mare de tot.
enormitate s- f. V. preced. Ceea ce este peste măsură; a ară din cale ; fig. exagerare; minciună. M enterltă s. f■ (fr. ent&rite din gr. entera, intestin'. Medic. Boală care constă în inflamarea intestinelor, mai ales la porci.
entimemă s. f. (gr. enthymema dela enthy-meomai, a reflectă cum ; a deduce prin raţionament). Logic. Silogism redus a două propor ziţiuni, dintre cari una este subîr/ţeleâsă: mă mift, trăesc (deci ce se mişcă, trăeşfe).
entitate s. f. (lat. ens, entis, fiinţa, ceea ce este).„Filosof. Ceea ce constitue esenţa şi natura unui lucru (sau a orice se vede şi există)'independent de l .crul însuşi.
entomologie s. f. (gr. entomon^ insectă; logo?, .vorbire). Zool. Partea din zoologie care descrie felul şi viaţa insectelor.
entomologist s. m. Savant care se ocupă cu studierea insectelor.
entuziasm s. n. (gr. enthousiasmos, furie). Mare îndemn la ceva; înflăcărare pentru ceva; fig. admiraţie exagerată.	,
entuzlasmâ (a şi a se) v. A (se) însu-ffeţi, îuflăcăra (la, sau pentru ceva).
entuziast, ă s. Care înflăcărează sau se înflăcărează (pentru o acţiune, lucrare ; cu multă însufleţire.
enumeră (a) u. (lat. enumerare). A înşiră, numără, spune pe rând.
enumerare s. f. Acţiunea de a enumeră; înşirare.
enunţă (a) v. (lat. enunţ re). A da pj faţă; a spune o gândire deosebită, enunţare s. f. Acţiunea de a enunţă, eolian, ă adj. (dela Eolida regiune în Asia-Mică, între Troia şi Ionia). Vorbire, dialect ca al eolienilor; muzică sau harpă eoliană (dela Eole, zeul vânturilor), harpă fină ce cântă la adierea vântului.
epactă s. f. (gr. epaktos dela epago, a adăugă). Adausul de zile în calendar pentiu ca anul lunar să fie egal cu cel solar* ep&ngea s. f. V. ipângea. eparhie s. f. (gr. eparhia, provincie sau guvernământ). Unitate administrativă bisericească, compusă din mai multe districte şi condusă de un episcop sau mitropolit.
eparhiot adj. Care administrează o eparhie (episcop).
epenletic, ji adj. (gr. epei, lângă, după thesis, punere). Gram. Cu punerea a două litere una după alta:. Juppiter, Apolion.
epenteză . f. V. preced. Dublarea unei litere.
epic, ă adj. (gr. dela epos, cuvânt voibă). De epopee (vezi epopee).
epicraniu s. n. (gr. epei, lângă; lat. cra-nium, ţeasta capului). Anat. Totalitatea părţilor ce împresoară craniul.
epicurlan, a adj. (gr. dela filozoful Eficur, a cărui învăţătură era de a trăi numai pentru corp şi plăcerile corporale). După morala lui Epicur; fig. voluptos.
epicureism s. n. V. preced. 1) învăţătura lui Epicur; 2) traiu exclusiv pentru plăceri corporale.-
epidemic, ă ad'. (gr. epi, asupra; demos, popor). Care cuprinde mulţimea, popouri (boală), care se întinde în p 'por.
epidemie s. f. V. preced. Medic. Boală care se întinde în popor (holera, ciuma, etc.).
epidermă s. f. (gr. epi, deasupra;. derma piele . Pojghiţa ce este deasupra pielei; fig. ce este la suprafaţă.
epidermic, ă adj- V. prec. De epidermă, epigastric, ă adj. (gr. epi, deasupra; guşter, pântece). Anat. Partea lăuntrică, îndată deasupra pântecelui.
eplglotă s. f. (gr. epi, deasupra; glâtta, limbă). Anat. Cartilagele ce formează cerul gurii.
epigoni s. m. pl. (gr. epigonos). Care se naşte şi se desvoltă în belşug; fig. mulţi şi neînsemnaţi — ca rom. fig. caracude.
epigraf s. n. (gr. epi, deasupra; graphd, scriu). 1) Inscripţie pe un edificiu ; 2) cugetare deosebită scrisă pe o carte — moto. epigrafic, ă adj. V. epigraf ie. De epigrafie. eplgrafle s. f. V. epigraf. Arta de a citi, a desciîră inscripţiile vechi şi a le explică — (astăzi o ramură de ştiinţă).
epigraîlst s. m. Cel ce se ocupă cu epi-grafia.
epigramă s. f. (gr. epigramma din epi„ deasupra; gramma, literă, scriere). 1) Poetic.. Câteva versuri, cari se termină cu o vorbă de: spirit, înţepătoaie; 2) fig. batjocură fină în: versuri.
eplgramatic, ă adj. în genul epigramei, epigramist s. m. Cel ce compune epigrame-epilepsie s. f. (gr. epMpsia, dela epilăm banein, a apucă repede). Medic. Boală de;, nervi, în care suferindul cade fără simţire şii se zbuciumă tare ; — pop. a boală, ducă-see pe pustiu, alte-ale (duhuri rele). epileptic, ă adj. Cel ce sufere de epilepsie-.

epi
243
epl
epilog s. n. (gr. epi, deasupra; logos, vorbire, cuvânt). 1) Vorbire concludentă asupra nnei lucrări literare; 2) fig. urmare; 3) concluzie la un discurs.
epingea s. f. (daco-gr. epinizo, a muia la suprafaţă). Mania de ploaie la ciobani şi la ţărani.
episcop- s. m. (gr. episkopos, care observă, care veghează asupra). Biser. Grad în ierarhia bisericească, îndată după mitropolit şi care administrează o eparhie, fiind membru al Sinodului şi de drept membru al Senatului, episcopal, ă adj. De episcop, a episcopului, episcopat s. n. 1)- Demnitatea de episqop;
2)	totalitatea episcopilor; 3) timp cât un e-piscop e în funcţiune, episcopie s. f. 1) Autoritatea episcopului;
2)	biserica unde este reşedinţa episcopului ;
3)	cancelaria episcopului.
epistaf s. m. (gr. dela epistc sia, supraveghere). 1) Supraveghetor; 2) subcomisar de poliţie (în vechime).
epistolă s. f. (lat. epistola). Scrisoarea trimisă cuiva; ştire (origina es'e în gr. epi-stellâ, a trimite — a trimite scrisoare); bis, scrisoare pastorală a apostolilor.
epistolar, ă adj. De epistolă; s. n. căite cu formulare de epistole.
epistolie s. f. V. epistolă. 1) Scrisoare cu caracter bisericesc; 2) cărticică cu rugăciuni.
epitaf s. n. (gr. epi, deasupra; taphos, mormânt). 1) Inscripţie pe o cruce sau pe piatra mormântală; 2) bis. aier, sau reprezentarea pe o pânză a luării lui Isus Christos depe cruce; 3) carte cu cântări bisericeşti la înmormântarea Domnului.
epitalam s. n. (gr. epithalameos). Poet. Cântec sau poezie de nuntă.
epitet s. n. (fr. epitete, din gr. epi, deasupra; tithimi, aşez, pun). Denumire, calificativ, dat cuiva; poreclă, epitrahil sau epltrafir ş. n. (gr. epi deasupra ; trahelos, gât). Biseric. Vestmânt preoţesc, ce se pune pe după gât şi ormează o banta lată, ce cade în faţă dela gât până jos, cu podoabe de cruci şi fireturi.
epitrop s. m. V. urm. Cel ce administrează averea unui minor sau a unui aşezământ, biserică, etc.
epitropie s. /. (gr. epitropeia, tutelă, administrare). 1) Administraţia averei unui aşezământ, a unei biserici; 2) tutela unui minor ; fig. autoritate asupra altuia.
epizod sau episod s. n. (gr. epeisodos, acţiunea de a interveni, amestec). Mică întâmplare în legătură cu o acţiune principală; Uter. acţiune incidentală pe lângă o alta principală (în poemă sau roman).
episcdlc, ă tdj. De episod, epizootie s. f. (fr. epizootie, din gr. epi, asupra; zdon, animal). Boala rea ce se întinde asupra animalelor.
epocă s. f. (gr. epochâ, oprire, punct fix, perioadă de timp). Punct fix în istorie; dată; perioadă de timp, răstimp. Epoca, ziar conservator din Bucureşti (sec. 19-lea).
epolet s. m. (fr. dela epaule, umăr). Militar. Adaus, ca ornament, din metal aurit şi cu ciucuri, ce stă deasupra umărului la uniforma de. ofiţer, pentru paradă cu scop şi de parare a umărului de lovitură; — fig. grad de ofiţer.
epopee s. f. (gr. epos, cuvântare; poiein, a compune). I) Liter. Mare compoziţie literară poetică, în care se descrie, se cântă, un însemnat fapt eroic (Iiiada, Eneida); 2) gen de poemă epică; 3) epopee populară, cântece populare de vitejie sau poveşti despre eroi; 4) acţiune demnă de epopee.
eptagon s. n. (gr. hepta, şapte; gonia, unghiu). Geom. Figură, poligon, cu şapte laturi şi şapte unghiuri.
epură s. f. (fr. epure dela gr. eporouâ, a se aruncă repede). Geometr. Desemn prin care se reprezintă deplasarea unui punct, -unei linii, unui plan etc., în diferite poziţii.
eră s. f. (lat aera (cit era). Durată anume de timp; dată de unde începe numărarea anilor; era creştină. erarhie s. f. V. ierarhie. eraldic, ă adj. (lat. heraldus, dela herous, eroic). Despre eroi şi insigne eroice.
eraldică s. f. V. preced. 1) Descrierea ar-murelor (blazoanelor) pajurilor (principilor şi ţărilor); 2) ştiinţa despre aceste insigne.
erată s. f (lat erratum, dela errare, greşală, a greşi). Liter. Lista greşelUor de tipar ce sunt într’o căite.
eratic, ă adj. (fr. erratique, dela lat. errare. a rătăci). Medic. Neregulat, cu răstimpuri (boală). Geologic. Rocă sau bloc eratic, ce se află dus în a tă parte, de cât unde s’a format.
eraaceu, le adj. (lat dela herba, earbă). Bot. Plante erbaceie, fragede ca iarba şi cari după ce au produs fruct pier în fiecare an. „erbariu s. n. (lat. dela herba, earbă). Bât. Colecţie de tot felul de plante şi flori, aşezate dup» speţe şi lipite pe hârtie (la şcoală).
erbivor, ă adj. (lat. herba, earbă; voro, are, a înghiţi). Mâncător de earbă; pl. speţa animalelor ce se nutresc cu earbă.
erborizâ (a) o, (lat. herba, earbă). Bot. aduna plante spre a le studia; fr. herboriser.
erborizator s. m. Cel. ce studiază plantele şi faee eibare.	*
erborist s. m. V. preced. erecţiune s. f. (lat. dela erigere, a rădica în sus). Râdicare în sus, sculare.
erede s. m. (lat. heres, heredis). Moştenitor, urmaş.
ereditar, ă adj. V. preced. Moştenit; de moştenire; ce se transmite dela părinţi la copii — boală ereditară.
ereditate s. f. (lat. hereditas). 1) Moştenire ; 2) dreptul de a moşteni; 3) succesiune la tron.
eremit s. m. (lat. dela eremita, pustnic.
Cel care trăeşte retras; singur. .
eremitaj s. n. V. preced. 1) Locuinţă de eremit; 2) viaţă retrasă de eremit; pustnicie.
eres s. n. (gr. hairesis, dela haireo, a îndepărtă). Credinţă depărtată de cea adevărată; superstiţie, credinţă greşită, deşartă, erete s. m. V. arete. eretic, & adj. (gr. airetikos. sectar, eret'c). Bis. Cel îndepărtat dela adevărata credinţă.
ereziarh s. m. (vezi eres 4- gr. archos, şef). Conducătorul, şeful ereticilor.
erezie s. f. V. eres. Bis. Credinţă îndepărtată dela adevăr; credinţă greşită; fig. opinie cu totul greşită despre ceva. erl adv. V. ieri.
erlge (a şi a se) v. (lat. erigere, a ridica în sus, a sculă). 1) A se rădică; 2) ă se impune.
erizipel s. n. (gr. erysipelas). Medic. Inflamare superficială a pielei, cu mâncărime şi durere.
ermafrodit, ă adj. (gr. compus: Erm6s, zeu, fiul lui Zeus; Afrodită, zeiţa frumuse-ţei). Bot. Care are organele genitale ale amândoror sexelor, (cum sunt şi unele flori).
ermeneutica s. f. (gr. dela hermeneyo, a explică). Teolog. Explicarea învăţăturilor teologice.
errrelin s. re. (rădăcina Armenie, (armelin) ţară de unde venea această blană). Zool. Mic . animal alb, foarte căutat pentru blana lui, ce se punea la mantiile împărăteşti, princiare.
ermetic, ă adj. şi adv. (gr. dela Hermes, zeul ştiinţelor ascunse). 1) De nepătruns; 2) astupat să nu pătrundă nimic.
ern'e s, f- (lat. hernia). Medic. Surpare, vătămare (la organele genitale), boşire.
eroare s. f. (lat. dela errare, a greşi). Greşală; rătăcire; opinie falşă.	'
erodlu s. m. (daco-gr. dela gheranos, cocor). Zool. Pasăre mare, cu picioare lungi şi plisc lung care prinde reptile prin bălţi, zisă bâtlan (fr. h&rori).
eroic, ă adj. şi adv. (gr. heroikos, eroic, de erou). De erou; ^vitejesc, vitejeşte; medic. foarte energic.,»
eroină s. f. V. erou. Femee erou, femee vitează; fig. personagiu care are rolul principal într’un roman sau dramă, eroism s. n. V. erou. Vitejie, bravu ă. erold s. m. (lat. heraldus, eroic). Ofiţer de paradă (vechiu); crainic.
eronat, ă adj. şi adv. (lat. dela errare, a rătăci). Greşit, rătăcit (în păreri, opinie, judecată, apreciere).
erotic, ă adj. (fr. Grotique, gr. brotjkos, privitoare la amor — Eros, zeul amorului). Liter. Privitoare la amor, dragoste (poezie» scrieri); de dragoste (sexuală).
erou a. m. (gr. dela hero , semi-zeu, şef, conducător). 1) Viteaz luptător; brav care se sacrifică luptând; 2) liter. persoana principală într’un roman, dramă, poem; 3) fig. cel ce face o faptă neobicinuită — eroul silei, cel ce a făcut o ispravă.
erudit, ă adj. (lat. dela erudiţi”, învăţătură înaltă, ştiinţă). Om învăţat, care a citit mult şi are întinse cunoştinţe.
erudiţie s. f. V. preced. Ştiinţă multă, cunoştinţe întinse din citirea cărţilor.
erugă s. f. (lat. din irrigare, a conduce apa). Revărsare de apă din ploi (pe ogoare) Olt.
erupţiune s. f. (lat. dela erumpere, a izbucni; a ţişni). Izbucnire; Medic. 1) Ţişnirea sângelui; 2) apariţia de bubiţe sau de pete pe piele; izbucnirea lavei la un vulcan.
eruptiv, ă adj. De erupţie, ca erupţia; care (poate) erupe.
eşafod s. n (fr. echafaud, citit eşafod
1)	Schelă de lemne ce se înalţă în jurul unei case când se zideşte; 2) platformă (schelă) de lemn, pe care se decapitează (în Franţa) condamnaţii la moarte.
eşafodaj s. n. (fr. ichafaudage). 1) Schelă;
2)	fig. înjghebare; alcătuire de raţionamente (falşe).
eşantllon s. re. (fr. echantilîon, citit eşare-tion). 1) Probă de stofă; 2) fig. tip deosebit, specimen.
eşarfă s. f. (fr. icharpe, citit eşarp). 1> Bantă lată de pânză ori de stofă, ce se leagă peste umăr şi peste pept; 2) cingătoare bicoloră ce poartă şefii de autorităţi civile la serbări oficiale; 3) cingătoare lată la rochii.
escadră s. f. (fr. escadre). O diviziune din flota de resbel.
escadron s. re. (fr. escadron). O parte dintr’un regiment de cavalerie, cc mandată de un căpitan.
escortă s. f. (fr. escorte). 1) Trupă; armată care însoţeşte şi păzeşte; 2) vase de răsboiu ce însoţesc un transport, spre a-1 păzi.
i
esc
245
eta
escortă (a) v. V. -preced. A conduce cu pază militară.
escroc s. m. (fr. escroc). Cel ce fură pe cineva prin o înşelătorie cugetată.
escrocă (a) o. V. preced. A fură prin înşelătorie plănuită..
escrocherie s. f. V. preced. Furtul prin înşelătorie plănuit5.
escuadă s. f. (fr. escouade, citit escuad). Mllit. Grupă de călăreţi, ce merg să cerceteze de mai ’nainte unde este inamicul, cnm sunt drumurile, etc.
eşec s. n. (fr. dchec, citit eşec) Nereuşită, neizbândă.
esepţă s. f. (lat. essentia, dela esse, a fi).
1)	Partea principală care corstitue ceva; 2) chim. substanţă concentrată din ceva; 3) substanţă aromatică volatilă; 4) bot. specie anume (de arbori); 5) oţet preparat chimiceşte.
esenţial, ă adj. şi adv. V. preced. Ce ţine de esenţă; principal, de căpetenie.
esofag f. n. (gr. oiso, duc; ţhagein, a mânca). Anat. Canal ce duce mâncarea în stomac.
_ esperanto s. n. Limbă cu vorbe combinate convenţional, formată pela anul 1887.
est s. n. (fr. est). Răsăritul, partea dinspre răsărit.
estetic, ă adj. şi adv. (gr. estetikos, care are facultatea de a simţi; fin). Frumos; cu gust deosebit; ales, plăcut.
estetică s. f. (gr. esthesis, senzaţiune). Artist. Ştiinţa care se ocupă cu senzaţiile frumosului din artă şi din nâtură şi cir sentimentul ce ele produc.
estetician s. m. Cel ce se ocupă cu chestiuni de estetică.
estimp adv. (comp. est, din acest, şi timp).
1)	în acest timp, acum; 2) în anul acesta.
estompă s. f. (fr. estompe). Desen. Mic vălătuc de piele de căprioară sau de hârtie moale, cu care se fac umbrele netede la de-semnul artistic.
estompă (a) v. V. preced. 1) A umbri cu estompa; 2) fig. a se arătâ {închipuirea uşor, ca o umbră.
estradă s. f. (fr. estrade; pref. e şi italian strada). Platformă, podişcă făcută lângă o stradă sau trecere, spre a putea s a şi p ivi.
et (scris şi & format din e şi t; lat. et, şi). Şi, împreună cu. etac s. n. V. iatac.
etaj s. n. (fr. etage, citit etaj). 1) Rând de camere deasupra altuia (la o casă); 2) partea de deasupra, raftul unui dulap, etajeră s. f. Mobilă cu mai multe rafturi, etalâ (a) v. (fr. italer, din etal, tarabă).
1)	A expune; 2) fig. a (se) pune în evidenţă, etalaj s. n. V. etalâ. Acţiunea de a etalâ. etalon s. n. (fr. etalon). Modelul tip de măsură (etalonul metrului este la Paris); banc. modul de emisiune de bilete, pe măsura stocului metalic ce pos:dă banca (de aur, argint).
etapă s. f. (fr. etape). Milit. Loc de oprire a trupelor în ma>ş sau în campanie, etate s. f. (lat. aetas, tis). Vârstă, eter s. n. (gr. aither, aer depe sus, curat). Fisic. Fluid imponcerabil, elastic, ce umple tot spaţiul şi pătrunde toate corpurile, căruia i se atribue cauza fenomenelor luminei, căl-durei, electricităţii, etc. 2) Chimic. Lichid volatil care se obţine prin combinarea unui acid cu alcool; 3) poet. cerul, regiunile din înălţimea aerului.
etera s. f. (din lat. hietare, căscare). Pla ă întinsă pe 4 cercuri (de prins peşte), etereu, ee adj. De eter, ca eterul. eterie s. f. (gr. etaireia, asociaţie de camarazi). Revoluţie; special, revoluţia greacă dela 1P21, pentru liberarea de sub Turci, eterist s. m.*Părtaş la o eterie. eterlzâ (a) v. V. eter. 1) A combină cu eter; 2) a linişti piin înghiţire de eter (bolnavul).
eteroman s. m. Cel care are mania de a se îmbăta cu eter.
etern, ă adj şi adv. (lat. aeternus). Fără început şi fără sfârşit; veşnic.
eternitate s. f. (lat. aeternitas). 1) Veci-nicie; 2) fig. timp foaite lung; 3) viaţa viitoare.
etemlzâ (a) v. V. preced. A face să fie veşnic, etern.
eterocllt, ă adj. (gr. heteroklitos, sucit, neregulat). 1) Ce se abate dela regula artei sau gramaticei (cuvânt); 2) fig. Ciudat, sucit.
eterodox, ă adj. (gr. heteros, alt; doxa, opinie, credinţă). Bis. Cel de o altă credinţă sau confesiune.
eterodoxia s. f. V. preced. Credinţa în altfel de cât cea ortodoxă.
eterogen adj. (gr. heteros, alt; ghenos, gen, speţă). 1) Gram. Se numea (altădată) în loc de ambigen (substantive care la singular au forma masculină, iar la plural fente-nină); neutru; 2) de natură sau fel diferit, amestecat.
eterogeneitate s. f. V. preced. 1) Naşterea din altă speţă (la animale, plante); 2) ce este eterogen.
etlaj s. n. (fr. itage). Nivelul cel mai scăzut al apei, rîului; sau cel mai ridicat.
etic, ă adj. şi s. (gr. ethikos, moral şi e-tikton, povăţuire). 1) Felul de bună- condu-
eti
246
euc
cere (în viaţă, în îume); 2) Ştiinţa moralei; morală; Ir. âtique.
etichetă s. f. (fr. etiquette. V. şi preced).
1)	Felul de conducere în lume ; 2) ceremonialul dela cuiţile domnitoare; 3) forme ceremonioase; 4) mică hârtiiiţă, ce se lipeşte la o marfă, peniru a arăta conţinutul, calitatea şi preţul.
etimologic, ă adj. 1) De etimologie; 2) care arată etimologia cuvintelor.
etimologie s. f. (gr. etymos, adevărata; logos, vorbire). 1) Oiigina vorbelor; 2) ştiinţa care se ocupă cu origina vorbeloi şi cu înţelesul lor adevărat; 3) parte din gramatică zisă şi morfologie.
etimologist s. m. 1) Cel. ce se ocupă cu etimologia; 2) cel ce ţine la etimologie şi la oitogralia etimologică.
etîologie s. f. (fr. Miologie din gr. aitia, cauză, logos, vorbire). Partea medicinei care tratează despre cauzele boalelor.
etnic, ă adj. (gr. etfinos, naţiune)1. Privitor la o naţiune şi locul unde ea trăeşte.
etnograf ş. m. ţgr. ethnos, naţiune; grapho, scriu). Cel ce se ocupă cu etnografia, etnografic, ă adj. De etnografie, etnografie s. f. V. etnqgraf. Studierea şi descrierea diferitelor naţiuni în c.e priveşte-limba, obiceiurile, literatura, religia, starea politică, îmbrăcămintea, etc.	,
etnologic, ă adj. De etnologie, etnologie s. f. (gr. ethnos, naţiune; logos, vorbite). Ştiinţa care tratează despre feluritei rrse omeneşti, din punct de vedere al for-maţiunei şi caracterului fizic.
etnologist s. rr. V. prep. Cel ce se ocupă cu etnologia.
etno-psicologie s. f. (V. etnic şi psiholS-pie). Ştiinţa despie crednţele popoarelor, rezultând din literatura populară.
etopee s. f. (fr. Mhopee din gr. ethos, obiceiu, poiein, a face). Zugrăvirea obiceiurilor şi patimilor omeneşti.
etrusc, ă adj. (dela Etruria (partea din Italia între rîul Tibi u şi munţii Apenieni). Din Etruria.
etuvă s. f. (fr. Muve). 1) Cameră de bae, încălzită foarte tare, prin aburi, pentru a provoca transpiraţia; 2) cutie mare de metal, în care se introduce o mare cantitate de aburi fierbinţi, spre a desinfecta haine puse înăuntru şi a ucide microbii ori păduchii; 3) maşină pentru desinfectat cu felurite substanţe, o încăpere, o locuinţă, unde a fost o boală molipsitoare.
eu pron. (lat. ego, eu). 1) Ţine locul unui nume la persoana întâi singulară; 2) s. n. eul, persoana, individualitate (cuiva).
eucallpt s. m. (gr. dela eukalos, calm). Bot. Numirea unui arbo:e gigantic din genul mirtului; frunzele servesc ca febrifuge.
eucaristle s. f. (gr. euchar ştia, lucrare de iertare, mântuire). Bis. 1) împărtăşanie; 2) taina prin care, după rugăciunile preotului, pânea şi vinul împărtăşaniei, se prefac în însuşi carpul şi sângele lui Isus Christos.
eufemism s. n: (fr. euphemisme din gr. eu, bine; phemi, a zice). Vorbire pe înconjur: nu e bine, în loc de: e rău. eufemistic, ă adj. şi adu. Prin eufemism, eufonic, ă adj. (gr. eu, bine; phone, voce). Gram. De eufonie; care produce eufonie.
eufonie s. f. V. preced. Gram. Alegere frumoasă de sunete în voibire; succesiune armonică de vocal* şi consoane (opus lui cacofonie).
eunuc s. m. (cuvânt turc). Păzitor al seraiului; om scopit.
eurltmie s. f. (gr. eu, bjne; rhytmos, mişcare regulată). Estetic, filos. Fruniuseţa armonică a proporţiilor.
european adj. (gr. Europa — dela Eur-6pe, î urnirea fiicei lui Okeanos (mitologic), fiica oceanului; — nai exact: eu, mult; reo, curge: e de apă = cu multe iîuii). Din continentul Europei, care are f. mu.te fluvii şi lîuri.
europenesc, ească adj. Ca la europeni, cum sunt europenii, civilizat; nu sălbatic, nu barbar.
europeneşte adu. V. preced. Câ europenii; fig. civilizat.
europeniza (a se) v. A lua deprinderi civilizate de europea ’.
ev, evul s. n. (gr. evion, dela vidă, biod, a vieţui'. 1) Vieţuire; răstimp (ditl istoria lu-mei); 2) una din diviziunile istoriei: evul antic, mediu şi modern.
.. evacuâ (a) v. (lat. evacuate, a deşerta).
1)	A deşerta; 2) milit. a libera, a deşertă un oraş de populaţia lui sau de trupe; 3) jurid. a'scoate din casă pe chiriaş; 4) medic, a goli stomacul, a ieşi afafâ.
evacuare s. f. Acţiunea de a evacuâ. evadâ (a) v. (lat. pfefix e, afară; vadere, a tiece, a merge). 1) A fugi din închisoare;
2)	fig. a scăpa pe furiş.
evadare s.f. V. preced. Acţiunea de a evadâ. evadat, â adj. şi s. Fugit din închisoare. - evaluă (a) v. (lai. prefix e şi vaiere, a valoră). A apreţiâ, a preţălui; fr. evaluer.
evaluare s. f. V. preced. Preţuire; pre-ţăluire.
evan^-diat s. n. Ca:tea ce conţine toate evangeliile ce se citesc în cursul anului.
eva
247
eto
evangelie, ă adj. De evangelie, conform cu evanghelia; fig. de nediscutat; hoţărit.
evangelie s. f. (gr. evangghelion, bună veste, bună ştire). Biser. 1) Parte din scrierile apostolilor, în care se descrie viaţa, învăţăturile, faptele şi minunile lui Isus Christos şi câte se citeşte în biserică 2) cartea în care sunt scrise aceste evangelii; 3) fig. proclamaţie solemnă; 4) anume psrte din evangelie ce se citeşte în biseiicâ la liturghie.
evangellst s. m. V. evangelie. Apostol al lui.Isus Christos, care a scris viaţa şi faptele :'J1 ui Isus, (sunt patru evangelişti: Ioan, Luca, Marca şi Matei). evangheliei, f. V. evangelie. evantaliu s. n. (fr. iventail, citit evantai dela lat. ventus, vârit). Obiect cu care se face vânt, pentru a se ră ori de prea mare căldură, întrebuinţat mai mult de doamne.
evaporă (a şi a se) v. (lat. evaporare). A eşi aburi, a se preface în vapori, evăporaţiune s. f. Prefacerea în aburi, evaziune s. f. (fr. evasion, dela lat. eva-dere, a eşi din, a scăpa). 1) Scăpare ; 2) fugă pe furiş; 3) fi . vorbă sau răspuns nesigur, de-a scăpare.
evasiv, ă adv. şi adj. V. preced. De scă- \ pare; de-a scăpare; de evitare; răspuns evasiv.	-
eveniment s. n. (fr. Eveniment, dela lat. evenire, a se întâmplă). Mare întâmplare; fapt însemnat.
eventual, ă adj. şi adv. (fr. eventuel, dela lat eventus, întâmplare). întâmplător ; subordonat unui eveniment eventualitate s. f. V. preced. întâmplare ; starea de eventual.
evghenicos, oasă adj. (gr. eugenia; dela eu, bine; genesiss, naştere, creaţiune). Nobil din naştere; de origine nobilă (eşit din uz).
evghenie s. f. V. prec. Nobleţă (in uz pe timpul fanarioţilor). evghenist s. m. Nqbil, boier mare. evicţlune s. f. (lat dela evincere, a învinge). Jurid. Deposedare prin judecată.
evident, ă adj. şi adv. (lat. evidens, vădit). Vădit, lămiĂit, limpede, evidenţă s. f. Starea de evident; vădire, evită (a) v. (lat. evitare). 1) A fugi de, a se feri, a înlătură; 2) fig. a ocoli; 3) a se abţine.
evitabil, ă adj. Care se poate înlătură, sau ocoli.
evlavie s. f. (gr. eulaveia). Frică de D-zeu; religiositate.
evlavios, oasă adj. Cu frică de D-zeu; pios, devotat.
evocă (a) v. (lat. evocare, a chemă afară). •
1)	A chemă; a face să apară (trecutul, fapte din trecut, spirite, amintirea); 2) a chemă prin farmece spiritele; 3) a reaminti, evocare s. f. Acţiunea de a evocă, evocator, oare adj. Care evocă, readuce în amintire trecutul.
evoluă (a) v. (lat. dela evolvo, ere, a desfăşură). A se desfăşură; a (’şi) urmă cursul (boala); a se desvolta treptat; a propăşi. evoluţiune s. f. Acţiunea de a evoluă. evolutiv, ă adj. şi adv. Prin evoluţie, de evoluţie.
evreu s. m. (gr. hebraios). Ebreu, iudeu, izraelit.
evreesc, ească adj. De evreu; a evreilor evreeşie adv. Ca evreii; s. limba evreiască evreică s. f. Femee de evreu. . evrica ! (cuvânt grec evrika! = am aflat). Slrigă.ul lui Archimede când descoperi principiul hidrostaticei. Exlamare de bucurie când deslegi o problemă grea.
evul-mediu s. n. V. ev{ şi mediu. Răstimp de mijloc în istoria omenirei — dela căderea imperiului roman (475), până la luarea Con-stantinopolului dă către Turci (1453). ex adj (lat. ex, din). Fost; ex-ministru, exact, ă adj. (lat. exactus, terminat, întocmit). întocmai, tocmai; la fel; la timp. exactitate s. f. Starea de a fi exact; punc-■ tualitate; regularitate.
exaedru s. n. (gr. hex, şase; edra, faţă). G'iom. Corp solid cu şase suprafeţe.
exageră (â) v. (lat. exaggerare, a îngrămădi mult; a mări). 1) A spune, sau a face, mfti mult de cât este sau de cât trebue; 2) a umfl’, a încoinorâ; 3) a trece peste măsură, exagerare s. f. Acţiunea de a exageră. exagerat, â adj. 1) Trecut de măsură; mărit; 2) fig. umflat; 3) fig. din cale afară.
exageraţlune s. f. V. exageră. Fig. Umflare, spunere sau facere cu mult mai mult de cum este, sau trebue să fie ceva.
exagon s. n. (gr. hexa, şase; gonia, un-ghiu). Geom. Figură geometrică mărginită de şase laturi şi având şase unghiuri.
exală (a) v. (lat. ex, afară; halare, a suflă). A ieşi (aburi cu miros); a răsuflă; a-eşi miros (rău).
exalaţiune s. f. Acţiunea de a exală, exaltă (a şi a se) v. (lat. exaltare, a ridică, a înălţa). 1) A eşi din fire; 2) a înebuni.
exaltare s. f. V. preced. 1) Eşire din fire (de bucurie, de emoţie); 2) nebunie, înne-bunire.
editat, ă adj. 1) Eşit din fire; 2) nebun.
exaltaţiune s. f. V. exaltare.
examen s. n. (fr. examen — V. examina).
exa
248
exc
1)	Cercetare amănunţită; 2) întrebarea unui şcolar despre cele ce a învăţat.
exametru s. n. (gr. hex, şase; metron, măsură). Foet. Vers cu şase măsuri, examina (a) v. (lat. examinare, a cercetă).
1)	A cercetă amănunţit; 2) a cercetă pe şcolar despre cele ce a învăţat.
examinare s. f. Acţiunea de a examinâ. examinat, ă adj. 1) Cercetat de aproape;
2)	supus la examen (şcolar), examinator, oare adj. şi s. m. Care examinează.
exarh, s. m. (gr. ex, în afară; archos, conducător, şef). Bis. Şef, conducător în afară de eparhie, însărcinat cu administraţia bisericească ; mitropolitul primat este şi exarh al plaiurilor.	'3
exarhat s. n. 1) Autoritatea de exarh; 2) ţinutul de sub administraţia exarhului.
exasperâ (a) v. (lat exasperare). A întărită; a scoate din fire, din răbdări, exasperat, ă adj. Scos din fire, din răbdări, excavaţiune s. f ‘. (lat dela excavate, a scobi). Scobitură adâncă.
'excedâ (a) v. (lat. dela ex, afaiă; cedere, a merge). A întrece peste.
excedent s. n. Rnanc. Sumă ce întrece peste prevederile budgetare; prisos de bani. excela (a) v. (lat. excellere din ex şi cello,
- ere, a urcă). A fi superior,a fi minunat de bine. excelent, ă adj. şi adv. Foarte bun. excelenţă s. f. (lat. excellentia). 1) Mărire;
2)	bună calitate; 3) titlu de onoare dat unui ministru, sau unui demnitar de stat,' tot aşa de superior; 4) prin excelenţă; maicudeo-. sebire.
excentric, ă cdj. şi adv. (lat. ex, în afară; centrum, centrul circomferinţei). 1) Geom. Circomferinţă cupiinsă într’alta, însă având centru diferit; 2) aşezat la margine (departe de centrul oraşului; 3) din cale-afară; neobişnuit; 4) ciudat — om excentric.
excentricitate s. f. (fr. excentricitâ). I) Originalitate; 2) geom. distanţa dela centrul unui elipse până la un focar; 3) astron. distanţa dela soare până la centrul elipsei, ce o descriu planetele în jurul lui; 4) ciudăţenie.
exceptâ (a) v. (lat. exceptare). 1) A lua, a eşi, sau a fi afară din rând, din regulă; 2) a face deosebire; 3) a lăsa osebit, exceptare s. f. Eşire din regulă, excepţional, ă adv. şi adj. Deosebit; a-fară din regulă sau din obicinuinţă.
excepţiune şi excepţie s. f. (lat exceptio). Deosebire; eşire din regulă sau din obi-ceiu. s
exces s. n. (lat. excessus, din ex, afară
din; cesum, mers). Afară din cale; eşire din mersul regulat; trecere peste măsură.
excesiv, ă adj. şi adv. Prin exces; cu exces, peste măsură.
excită (a) v. (lat. excitare). A aţâţa, a întărâtă.
excitabil, ă adj. Aţâţător ; care poate fi aţâţat
excitant, ă adj. Care excită, aţîţător. excitare s. f. Acţiunea de a excită, excitator, oare adj. Aţâţător, exclamă (a) v. (lat. exclamare). A spune tare; a da strigăt (de bucurie, miiare).
«xclamaţiune sau exclamare s. f. V. preced. Strigăt (de mirare, bucurie, etc.).
exclude (a) v. (lat. excludere). A da a-f ră; a îndpăitâ.
excludere s. f. îndepărtare, dare» afară, (a cuiva).
exclus, ă adj. 1) Scos şi îndepărtat de undeva; adv. fig. neadmisibil, cu neputinţă.
exclusiv, ă adj. şi adv. 1) Care exclude; care înlătură ce este contrar; 2) anume, numai, special; 3) afară de; 4) adv. numai şi i umai.
exclusivism s. m. Caracterul de exclusiv; de neadmitere în altfel.
exclusivist, ă adj. Care nu admite, care înlătură ce este al altuia, dela altul (produc-iiune, opinie etc.); care nu ţine seamă de altul.
excomunică (a) v. (lat. ex, afară din; comunicare, a ii împreună). Bis. îndepărtare dintre credincioşi, din comunitate, di.r biserică,—a afurisi.
excomunicare s. f. Acţiţinea de a excomunică. ✓
excomunicat, ă adj. Dat afară din rândul credincioşilor, din biserică; afurisit.
excrescenţă s. f. (lat; dela excrecere, a creşte în afaiă). Tumoare, umflătură pe corp sau pe arbori, vegetale.
excreţlune s. f. V. preced. Dare afară din corp a materiilor netrebuito ne organismului.
excrement s. n. (lat. .excrementum). Ce se dă afară (baliga).
excursionist, ă s. Cel ce face o excursie, excursiune s. f. (lat. excursio, alergare).
1)	Călătorie de plăcere (împreună cu mai mulţi); fig. îndepărtare dela subiect (în timpul unui discurs sau conferinţe).
execrabil, ă adj. şi adv. (fr. exicrable, dela lat exsecrari, a blestemă, a urî de moarte). Nesuferit; de tot urît, scârbos.
execută (a) v. (fr. ex6cuter, dela lat. ex-sequi (executum); a săvârşi, a efectuâ cevâ).
1)	A săvârşi o lucrare ; 2) a aplica o hotărîre
exe
249
exe
judecătorească sau o pedeapsă dată; 3) fig. a certă, a face aspre imputări; 4) muzic. a cântă; 5) a ucide un condamnat la' moarte, executant s. m. Cel ce execută, executare s. f. Acţiunea de a execută, executabil, ă adj. Care se poate execută, execuţiune s. f- V. executare. executiv, ă adj. Care execută; putere executivă, care pune în aplicare, sau observă aplicarea legilor (procuror, portărei, poliţie).
executor, oare adj. 1) Care ordonă executarea ; titlu executor, ordin dat în numele Regelui, către autorităţile executive, ca să aducă la îndeplinire o hotărîre dată de o instanţă judecătorească; 2) cel ce stărueşte ca să se execute hotărîri.
executoriu, ie adj. V. preced. Care urmează a se execută.
- exeget s. m. (gr. exegesis, interpretare). Teolog. Cel ce ştie a tălmăci scrierile teologice.
exegetica s. f. Teolog. Ştiinţa care tălmăceşte scrierile, învăţăturile teologice.
exegesă s. f. V. preced. Interpretarea gramaticală a terminilor din Biblie şi din cărţile de teologie.	■
exemplar s. n. (fr. exemplaire, dela lat. exemplum. model). 1) Care poate servi de model; 2) tip; 3) unul din multele lu.ruri, ce sunt făcute după acelaşi tip ; carte, lucru etc.
exemplifică (a) v. V. preced. A da ca exemplu; a confirma prin exemple.
exemplu s. n. (lat. exemplum). 1) Pildă; chip, ce poate servi ca pildă; 2) text citat spre a sprijini o idee. -exequator sau. exequatur s. «.Cuvânt latin care înseamnă: să se execute. Diplomatic. Ordonanţă în puterea căieia un suveran autoriză pe uh consul strein, să îndeplinească pe teritoriul ţării sale, funcţiunile cu cari este însărcinat de statul ce-1 reprezintă consulul.
exercită (a) v. (lat. exercere). A pune în mişcare; a practică; a deprinde (fizic şi intelectual) ; fig. a impune (o influenţă).
exercitare s. f. V. preced. Acţiunea de a exercită.
exerciţiu a» n.W.prec. 1) Facere de mişcări regulat; 2) deprindere la ceva prin repetare ;
3)	practicarea, îndeplinirea (unei îndatoriri, funcţiuni); 4) temă dată şcolarilor pentru deprindere; 5) răstimp de perceperea veni--turilor statului; 6) instrucţie mii tară.
exergă s. f. (fr. exergue, dela gr. exer-gon, afară din lucrate). Gravor. Mic spaţiu in jurul unui chip depe o medalie, unde se pune numele sau inscripţia cuvenită, exersâ (a) v. (fr. exercer cit. exerse). V.
exercita. A face exerciţii de muzică, la piano.
exersare s. f. V. preced. Acţiunea de a exersâ.
exhibă (a) v. (lat. exhibere). A reprezenta, a arăta în public, a expune.
exhibare sau exhibiţlune s. f. Acţiunea de a exhibă.
exige (a) v. (lat. exig ere). 1) A pretinde, a cere, în puterea unui drept; 2) a impune, a obligă.
exigent, ă adj. Care pretinde, sau cere stăruitor sau poruncitor.	,
exigenţă s. f. Pretenţiune; ceea ce se cere sau trebue să se facă.
exigibil, â adj. V. exige. Care urmează să se ceară, să se execute (contract, poliţă).
exigibilitate s. /". Putinţa de a cere sau a pretinde.
exigultate s. f. (lat. exiguitas). Micime; puţină întindere sau cantititate; starea de a fi ceva puţin.
exil s. n. (lat. exilium). Surghiun; trime-tere cu forţa în altă parte, exila (a) v. V. preced. A surghiuni, exilare s. f. Sui ghiuriire. exilat adj\ Surghiunit, există (a) v. (lat. exist ere). A fi, a trăi; a se află în fiinţă.	'	■
existent, ă adj. Care este în fiinţă, existenţă s. f. V. există. 1) Fiinţa; aflarea în fiinţă; 2) traiul; 3) mijloacele de traiu; 4) fig. hrana.
exod s. n. (gr. exocfos, eşire). 1) Eşire în număr mare; 2) numirea cărţii a 12-a din Pentateuc ; unde se descrie eşirea, plecarea Ebreilor din Egipt; 3) emigrare.
exofllsi (a) v. (gr. mod.). Pop. A expedia; a şterpeli.
exorbitant, ă adj. (lat. ex, afară din; orbita, cerc, urmă c?rculară). Afară din cale, peste măsură.
exoprica s. f. (lât. ex, afară din; oper-culum, (operio) capac, acoperire). Jurid-Averea femeei, care nu este dotală şi nici* rpărată de regimul dotai.
exorcism $. n. (gr. exorkezein, a goni, a vână). Biseric. A goni demonii prin rugăciuni religioase.
exorcist si m. V. preced. Cel ce goneşte demonii.
exordiu s. n. (lat. ex, afară din; ordior, a începe). Orator. începutul unui discurs oratoric.
exortă (a) v. (lat. exhortari a încuraja, a îndemnă). Orator. A ţine un discurs de îndemn, de încurajare la ceva.
exo
250
exp
exortaţlune s. f. preced. Acţiunea de a exortâ.
exoteric, ă adj. (gr. exoterikos, în afară). Filozof. Numire dată doctrinei expuse în public de către iilozofii antici; opus lui esâ-teri\os (înăuntru), doctrină secietă, numai pentru cei iniţiaţi.
exosmoză s. f. V. endosmoză. Curent, pătrundere de lichid din lăuntru celulei în afară, când densitatea este diferită.
exotic, ă adj. (gr. exotikos, dela exo, afară). Se zice aşa plantelor şi animalelor ce jsunt aduse din altă climă: lămâiul, cămila, etc.
expansiune s. f. (lat. dela expahdere, a desfăşură a inundă). Fig. Izbucnirea sentimentală ; propriu, revărsare, întindere, expansiv, ă adj. V. preced. Fig. Care se înflăcărează,; sentimental; propr. de răspândire, de întindere; fisic. care creşte în volum.
expatria (a şi a se) v. (lat. ex, afară din; patria, patiie). 1) A scoate afară din patrie;
2)	a trăi totdeauna în străinătate.
expatrlare sau expatriere s. f. Faptul de a (se) expatriâ.
expectativă s. f. (fr. expectative, dela lat. eXpectare, a aşteptă). Starea în aşteptare.
expectoraţie s. f. (lat. expectorare, a scoate din piept). Medic. Scuipare de flegmă.
expedia (a) v. (fr. expediez- dela lat. ex-pedire, a descurcă, a regulă, a se scăpă de).
1)	A dâ curs, a regulă (lucrări de cancelarie);
2)	post. telegr. a trimite ia destinaţie ; 3) a trimite ceva; 4) fig. a da afară, izgoni.
expediare s. f. V. preced. Acţiunea de a expedia.
expediat, ă adj. V. prec. 1) Tiimis; 2) pornit ; 3) fig. izgonit
expedient s. n. (lat. expedire, a se scăpa de). Mijloc lăturalnic de a se scăpa (de încurcături, datorii)— trăeşte din expediente.
. expediţiune s. f. V. expedia. 1) Postai Trimiterea la destinaţie (de scrisoii, telegrame). 2) Milit. (lat. expediţia). Pregătre - de resbel; 3) durata răsboiul i; 4) călătorie de descoperii i.
expeditiv, ă adj. şi adv. (fr. expeditif dela lat. expedire, a se scăpa de, a regulă).
1)	Care dă curs repede; 2) care nu întârzie;
3)	grăbit.
expeditor s. m. Cel care expediază, trimite (o scrisoare, o marfă).
experienţă s. f. (lat. experientia, .încercare). 1) încercare, ptobaie ; 2) pricepere obţinută prin încercări; 3) lucrai e de laborator ia fizică sau chimie; 4) practică.
experiment s, n. (lat. experior, & încercă). Probă, încercare ştiinţifică; ital. experiment.
experimentă (i) v. (fr. experimenter). A probă prin experienţă, a face proba prin încercare imai ales de ştiinţă); a încercă.
experimental, ă adj. (fr. experimentat). întemeiat pe experienţă.
experimentare s. f. Acţiunea de a experimentă.
experimentator s. m. (fr. experimenta-teur). Care face experienţe de fizică sau de chimie.
expert s.m. (lat. expertus,încercat, priceput (dela experior, a încercă). Cel ce este pri-c put, specialist, în o anume ştiinţă, artă, meserie ; Jurjd. Cel ce este chemat să dea lămuriri justiţiei într’o materie în cate se pricepe în special, sau să preţuiască ceva.
expertizăs. f. V.preced. Jurid. 1) Lucrarea făcută de un expeit pentru a lămuri judecata în anume materie; 2) actul scris despre această lucrare.
expiâ (a) v. (lat. expiare, a împăca prin sacrificiu (pe zei); a ispăşi). 1) A ispăşi, a răscumpără (o greşală, un păcat) prin suferinţă; 2) a obţine -ertare prin pocăinţă, suferinţă, jertfă, expiare s. f. V. pieced. Ispăşire, expiator, oară adj. Care răscumpără, ajută la ispăşire.
expiră (a) v. (lat. expirare, a sufla afară).
1)	A’şi da sufletul, a muri ; 2) â se termină, sfârşi (termen, contract, etc.). expirare s. f. Faptul de a expiră, expirat, â adj. 1) Răposat, mort; 2) terminat, trecut.
expletiv, ă adj. (fr. expletif, dela lat. expiere, a împlini). Gram. Cuvânt ce pare de prisos, dar care dă mai multă putere cugetării exprimate.
explică (a) v. (lat. explicare). A lămuri, explicabil, ă adj. Care se poate lămuri, expllcaţiune s. f. V. explică. Lămurire; arătare cu deamănuntul.
explicativ, ă adj.Q&xe poate lămuri; care lămureşte.
explicator, s. m. Care dă lămuriri; care explică.
explicit, ă adj. şi adv. Lămurit, pe înţeles deplin.
exploata a) v. (fr, exploiter, citit exploate).
1)	A pune în valoare ; a cultivă; 2) a pune în lucrare (o mină, o pădure) pentru a trage folos ; 3) fig. a trage folos prin şiretenie ;
4)	a profită peste măsură, exploataţiune s. f. Acţiunea de a exploata, exploatator s. m. V. exploata. Cel ce exploatează.
explodă (a) v. (lat. explodere, dela ex, în afară, plodere, a lovi). 1) A izbucni cu
mare zgomot prin aprindere (un gaz, pulberea de puşcă, etc.), producând loviri, nenorociri;
2)	fig. a izbucni (de mânie).
explodare s. f. Acţiunea de a explodă prop. şî fig.
explorâ (a) v. (lat. explorare). 1) A cercetă amănunţit (o ţară, o localitate, un teren);
2)	a face cercetări ştiinţifice pentru a descoperi ceva ; 3) fig. a căuta cu'amănuntul, exploraţiune s. f. Acţiunea de a explorâ. explorator s. m. V. explorâ. Cel ce explorează.
explozibil, â adj. (fr. explosible). V. explodă. Cate explodează; s. corp explozibil.
explozie, exploziune s. f. (fr. explosion). V. explodă, propr. şi fig. 1) Isbucnift cu zgomot şi spargere (a unui gaz, pulbere etci;
2)	isbucnire neaşteptată şi zgomotoasă cu vorbe, aplauze, etc.
exploziv, ă adj. Care explodează; s. materie (pulbere, dinamită etc.' care face explozie, izbucneşte cu detunătură, aruncă şi sfarmă.
exponent s. n. (lat. dela exponere a pune afară, în vedere). Algebr. Număr care arată puterea la care este rădicată o cantitate.
exponenţial, ă adj. V. preced. Matern. Care are de scop căutarea unui exponent nedeterminat sau necunoscut.	■-
export s. n. (lat exportare (fix, afară; portare, a duce). 1) Ducerea produselor ţăiii, prin vănzare, in străinătate*; 2) cantitatea de mărfuri exportată..
exportă (a) v. V. preced. A face comerţ de export.	*
exportaţinne s. f. V. export. exportator s. m, Cel ce viii de şi duce în străinătate produsele ţării. -expozant, ă adj. (fr. exposant). Cel care expune produsele sale într’o expoziţie publică.
expozi ie sau expoziţiune s. f. (fr. expo-sition, lat expositioti dela lat. exponere, a pune în vedere). 1) Aşezarea spre vederea publicului, a produselor de aită sau de industrie, ori de agricultură, etc.; 2) locul sau localul unde’sunt expuse asemenea produse, exprfe adj. şi adu. V. expres. expres, & adj. şi adv. (fr. expres). 1) Anume, înadins ; 2) s. tien ce face un anume drum şi merge f. repede (dela vorba cngf. express, cu iuţeală).
expre lune s. f. (lat expresia). 1) Vorbă, vorbire ; 2) rostire ; 3) fig. înfăţişarea fe.ei (veselă, vioâe, tristă).
expresiv, ă adj. Cu expresiune; care exprimă, înfăţişează cu putere o idee, un sentiment.
exprimă (a) v. (lat. exprim ere). 1) A rosti,
a zice, a spune; 2) a vorbi; t3) a înfăţişă ;
4)	a arătă prin trăsurile feţei (un sentiment intern).
exprimabil, ă adj. V. preced. Care se exprimă, se spune, se arată, exprimare s. f. Acţiunea de a exprimă, exproprlâ (a v. (lat. compus ex, afară din ; proprius, ce este propriu al cuiva). A scoate din proprietate pe cineva ; a lua proprietatea cuiva în chip silit.
expropriare sau expropriere s. f. Acţiunea de a expropriâ.
expulză (a) v. (lat. expulsio, alungare). 1) A alungă din ţară pe cineva (pentru o faptă, pedepsită astfel de legi). 2\Medic. a da afaiă din organism; 3) a da afara cu sila. expulzare s. f. Acţiunea de a expulză. expulzat adj. şi s, 1) Alungat din ţară ;
2)	eliminat din corp, din organism; 3) dat afară cu sila.	'
expune (a şi a se) v. (lat. exponere). 1) A pune lucruri spre a fi văzute de public ;
2)	a pune o lucrate, un produs, la o exp -ziţie ; 3) a pune înainte ; 4) fig. a fi, sau as; p'une în primejdie ; 5) a arăta pe larg, a descrie, a spune amănunţit o întâmplare, un fapt; 6) a întoarce, arătă, pe altă faţă; 7) a scoate în stradă, sau afară—expus la ploi, etc.
expunere s. f. V.\preced. Acţiunea de a (se) expune. *
expus, ă adj, V. expune. 1) Pus spre vedere ; 2) pus în primejdie; 3) arătat cu dea -mănuntul; 4) lăsat—expus la vânt, soare, etc. extatic, ă adj. De extaz, în extas. extaz sau extas s. n. (gr. exiasis, plăcere înălţătoare). Plăcere cu uimire, în care sufletul pare că se înalţă din corp ; fig. admiraţie mare.
extaziâ (a şi a se) v. 1) A produce extaz;
2)	a fi, sau a cădea în extas.
extazlare s. f. Rămânerea, căderea in extas.
extemporal sau extemporală s. (lat. ex-temporalis (ex tempore) nepregătit, afară de timp). Şcolar. Temă, compoziţie dată şco- * larilor pe neaşteptate, pe nepregătit.
extensiune s. f. (lat. extensia). întindere ; desfăşurare. '
extensiv, ă adj. în mod întins; pe întindere mare.
extenuâ (a) v. (lat extenuare). A slăbi; a slei, a istovi (de puteri».
exterior, oară adj. şi adv. (lat. exterior).
1)	De afară, din afară; 2) s. partea de afară, înfăţişarea pe dinafară; 3) relativ la ţările streine, comerţ exterior. exterlorâ sau exteriorizâ (a) v. (fr. exte-
252
ext
Ixt
rioriser). A da la iveală, ap vădi, a exprimă (o simţire, un sentiment).
extermină (a) v. (la. exterminare). A nimci.
exterminare s. f. Acţiunea de a extermină.
exterminator, oare adj. şi s. Care nimiceşte.
extern, ă adj. adv. şi s. (lat. externus).
1)	Care este în afară; pe dinafară; 2) şco-, Iar care nu este în internat; 3) din străinătate ; 4) din afară; 5) Medicament extern, care nu trebue băut; 6) ministru de externe, de afaceri cu străinătatea; 7) mecic,.s. student la medicină «are face practică la spital fără a sta în spital.
externat s. n. V. preced. Şcolar. 1) Institut de învăţământ particular fără internat;
2)	şcoală secundară de fete fără internat, extra adj. (lat. ext fa). Afară, în afară;
extra-şcolară, în afară de şcoală; extrabugetar, etc. extins, foarte bun; ceva deosebit.	' <
extract s. n. (lat. extradus, dela extraho, a scoate, a trage din). 1) Substanţă extrasă, scoasă din ceva printr’o operaţie chimică;
2)	bucată scoasă dintr’o scriere; 3) rezumat al unei scrieri mari; 4) copie după un act de stare civilă (naştere, căsătorie, deces).
extracţiune s. f. (lat. extractio, dela ex-trahere, a scoate). 1) Acţiunea de a extrage ;
2)	scoaterea unei măsele, dinte; 3) aritm. scoatere, scădere din o cantitate mai mare, extrădâ (a) v. (lat. comp. extra, afară; do, dare a da). A da afară peste graniţă (pe un străin cerut de ţara lui), extrădare s. f. Acţiunea de a extrădâ. extrafin, ă adj. (fr. extra-fin). De o calitate cu totul superioară.
extrage (a) v. (la1, dela extraho, extra-here). A ! coate: 1) a scoate un suc, o substanţă, din ceva prin. mijloace chimice ; 2) a scoate un dinte, o măsea; 3) aritm. a scoate, a scădea dintr’un număr, dintr’o cantitate ; 4) •a scoate din pământ (minerale, etc.); 5) a scoate o parte difltr’o carte, registru, extragere s. f. Acţiunea de a extrage.
extralegal, ă adj. V. extra şi legal. Afară din lege; nelegâl.
extrahimesc, ească, adj. V. extra şi lume. Afară din lume; ce nu este în lume; din altă lume.
extraordinar, ă adj. şi adv. (lat. extra afară; ordinarius, obicinuit). 1) Afară din obicinuit, neobicinuit. 2) afară din rând, peste rând, peste ordinea stabilită.
, extraurban, ă adj. V. extra şi urban. Ce este afară din oraş.
extravagant, ă adj. (fr. extravagant). Ciudat cu toane, năstruşnic.
extravaganţă s. f. (fr. extravagance dela lat. extravagare). Ciudăţenie, năstruşnicie.
extravază (a se) v. (fr. extravaser, dela lat. extra şi vas). Anat. a eşi din vase sângele ; a eşi seva din arbori.
extrem, ă adj. (lat. extremus). 1) Care e, în margine, la margine ; 2)r dela sfârşit, dela capăt ; 3) cel din urmă; 4) cel mai de sus ;
5)	s. marginea, capătul, partea din urmă; la extrem, la urma urmei.
~ extremitate s. f. (lat. extremitas). Margine, capăt, sfârşit.
extrinsec, ă adj. (lat. extrinsecus). Din afară; de din afară (căuză, valoare) -- opus lui intrinsec.
exuberant, ă adj. (lat. exuberan ). Care prea abundă în; care e din mult, cu belşug (de produse, de vorbire, de sentimente), exuberanţă s. f. (lat. dela exuberure, a avea în abundenţă). îmbelşugate; V. şi preced..
exultă (a) v. (fr. e&ilter dela lat. exultare, dela saltare, a sări). A avea o bucurie mare; a sări de buctrie. \
ex-voto s. n. (lat. ex, şi votum, jertfă). Obiect pus în biserică drept ofrandă.
ezită (a) v. (lat. haesitare, a fi încurcat, nesigur). î) A se feri; 2) a nu îndrăzni; 3) a- sta la îndoială; 4) a fi în nehotărîre, a şovăi.
ezitaţiune s. f. V. preced. Neputinţa de a se hotărî; nehotărîre (de a face sau nu).
ezoteric, ă adj. (fr. esoterique, dela gr. esâterikos, înăuntru). Filosof. Denumire dată doctrină secrete, rezervate celor iniţiaţi, la filosofii , antici, — opus era exoteric.
F
FV f, s. m. A şasea literă din alfabet f. abreviaţie pentru foarte. fa s. m. Miizie. Numirea notei a patra, din gama muzicei occidentale.
faI fă 1 interj, (daco-gr. din baza fa,fao, faos, strălucire, fericire — de unde lat. fa-
veo, a fi favorabil şi fauta, iubită). La început a însemnat iubită, dragă: faFlorico, fă leliţă ; acum senzul s’a cam pierdut, dar întrebuinţarea subzistă numai la ţară, fără â fi o ocară cum cred unii. V. şi mă. fabrică s. f. (lat. fabrica). Localul unde
se lucrează acelaş fel de obiecte în cantitate mare, cu meşteri mulţi şi cu maşini.
fabrică (a) v. (lat. fabricare, ă face, a lucră, a născoci). A lucra în cantitate mare cu maşina sau cu lucrători mulţi; fig. iron. a plăz-mui, a ticlui.
fabricant s. m. 1) Proprietarul unei fabrice;
2)	meşter care lucrează în fabrică, fabricat s. n. Lucru produs de fabrică, fabricaţiune. c. f. Produsul unei fabrice, fabricator s. m. Cel ce fabrică, lucrează cu maşina în fabrică.
fabulă s. f. (lat. fabula): Povestire mică adeseori în versuri, care ascunde un înţeles moral, sub forma de întâmplări sau convorbiri neverosimile (între parări, animale, etc.) ca Boul şl viţelul, etc. fabulist s. m. Scriitor de fabule, fabulos, oasă adj. şi adv. Ca din fabule ; minunat; de pomină.
făfcăleţ s. n. (lat comp. faco, fac; lado, ere, a lovi de multe ori, a rupe fâşii). Băţul cu care se mestecă mămăligă şau o mâncare; melesteu.
făcălul (a) r. A mestecă mult cu făcăleţul o mâncare de fasole, mazăre, bob, sau o mămăligă; fig. a da lovituri cu băţul cuiva.
făcător oare s. V. face. 1) Creator, ziditor ;
2)	cel ce lucrează, face ceva.
făcătură s. f. (lat. factura, facere). Descântec, vrăjitorie pentru a face rău cuiva: fâcâu s. n. (dela fac, făcător). 1) Roata cu fus vertical dela moară; 2) râşniţa de cafea.
face (a]se) v. (lat. facere). 1) A crea; 2) a lucră • 3) a produce roade; 4) a întemeiâ;
5)	a naşte ; 6) a cauză ; 7) a săvârşi; 8) a compune; 9) a numi In funcţiune, a avansâ ; 10) a se acri-oţetul; 11) a fi gata; 12) a porecli ; 13) a hotărî (pe cineva) determină ; 14) a coase; 15) a prepară, a coace; 16) a constrânge ; 17) a înduplecă — l’am făcut să primească ; 18) a practică—face pe negustorul ; 19) a adună—face bani, câştigă ; 20) a încheia pace ; 21) a se apropia, veni i 22) a apucă, a mergc—fă la dreapta; 23) a deveni ; 24) a’şi alege o meserie sau funcţiune; 25) a merită — face! 26) a fură — face la stângp.: 27) a începe — se face ziuă 1 28) a preţui; 29) â se preface, a simulâ; 30) a se sinucide — a’şi face seamă; 31) a se părea (în vis); 32) a predă, învăţă, — am făcut geometria; 33) a păcăli, a se răsbuna — i-am făcut-ol 34) a zice — face cătră mine... (Olt.).; 35) fig. a face cu ou şi cu oţet, a face de râs, a face de pomină, — a ocărî, a certâ, â baljocori; 36) a trece tim
pul — am făcut o oră; 37) a parcurge, am făcut 5 kilometri; 38) a se face bine, a se însănătoşâ ; 39) a vrăji, a face de dragoste (de uxît); 40) a’şi face de cap, ai se deprava, a se expune la peire ; 41) pop. face pe dracu..., nu poate face nimic; 42) pop. face pe dracu ’n patru, face şi imposibilul ca să reuşească (vorbă din descântecul vrăjitoarelor, cari ameninţă pe diavol că-1 face in patru, dacă nu îndeplineşte ordinul ce-i dă).
facere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a face; 2) rezultatul acestei acţiuni; *3) bis. geneza, cartea facerei; 4) actul naşterei.
fachie s. f. (daco-gr. fakelos, mănunchiu). Mold. Mănunchiu de vărguţe uscate, aprins noaptea, spre a airage peştii la mal.
fachin s. m. (fr. faquin). Om făiă merit care uneşte cutezanţa cu josnicia.
facial* ă adj. (lat dela facies, faţă). Al feţei ; unghiul facial format de o verticală ce trece pe frunte şi prin încheietura nasului, cu o orizontală ce trece prin orificiul urechei şi încheietura nasului; cu cât se apropie de unghiul drept, arată superioritatea fiinţei umane.
facil, ă adj. şi adv. (lat. faciljs). Uşor, cu înlesnire.
facilita (a) v. V. preced. A uşurâ, a înlesni.
facilitate s. f. (lat. facilitas). Uşurinţă; înlesnire; uşurătate.
faclă s. f. (lat. fax, facis, (faxula) făclie; însă mai apropiat de origină gr. fakelos, mănunchiu); 1) Făclie, lumânare mare; 2) mănunchiu de fire, fâşii unse ce ard; 3) torţă; 4) «Facla» numirea unei reviste literare actuale; 5) fig. lumina ştiinţei.
făclie s. f. V. preced. Lumânare mare de ceară, pentru biserică, făclier s. m. Meşter care face făclii, faximiie s. n. (lat. dela facere, a face; similis, e, asemenea). Scrisoare, desemn, gravură, exact făcută după un altul.
factice adj. (lat. facticius). Meşteşugit, artificial; care are numai aparenţă că este ceva.
facţios, oasă adj. (lat factiosus). Turburător, care turbură lucrurile, liniştea publică ; care face parte dintr’o facţiune, facţiune s. f. (fr. faction), Partid de tur-burare (în viaţa publică).
factor, s. m. (lat. factor, cel ce face) 1) Funcţionar postai care aşează şi împart^ corespondenţă sau valori poştale ; 2) agent de comerţ la o casă ori fabrică mjare > 3) matern. fiecare număr care împreună cu altele dau un pr<JHus; 4) fig. tot ce conlucrează_şi "imbold la ceva.
factorie s. f. V. factor. Agenţie de comei ţ în colonii.
factorlţi s. f. Femee care înlesneşte un comerţ ruşinos, de prostituţie.
factotum s. m. (lat. fado, fac, toturr, totul). Cel ce face toate treburile.
factură s. f. (lat. factura, lucrare). 1) Hârtia pe care se înseamnă mărfurile vândute cuiva, cu preţurile lor şi orice alte amănunte de împachetare, calitate etc. 2) felul cum este făcut, efectuat ceva.
facultate s. f. (lat. facultas, putinţă de a face ceva ; puterea, aptitudinea sufletească'. 1) Putere, aptitudine sufletească;2)putinţă;
3)	îngăduinţă; 4) instituţie din învăţământul cel mai înalt, ce constitue universitatea, având de scop studierea: ştiinţelor, medicinei, dreptului, filosofiei, literaturilor sau teologiei.
făcut, ă adj. şi s. (lat. dela factus,facta). 1) Acţiunea de a face; 2) construit, întocmit, zidit; 3) vrăjit; vrăjitorie; 4) născut; 5) numit sau înaintat în fucţiune.
fad, ă ădj. şi adu. (fr. fade). Fără nici un gust (propriu şi figurat).
faeton s. n. (fr. phaeton). Numirea unei trăsuri frumoase, înalte, cu patru roate, neacoperită, având două locuri în faţă pentru domni şi unul în urmă pentru lacheu.
făfălug s. n. (lat. dela voivo, a rostogoli'. Vălătuc cilindric de lemn, pentru a duce prin rostogolire piatra de moară.
fag s. m. (lat. fagus). Arbore de pădure, ce creşte drept, iar lemnul s; despică regulat; bun pentru mobile şi pentru foc.
■ făgădău s. n. (daco-gr. dela phagomai şi phagedaUiod, a devoră, a mânca). Cârciumă unde se a lâ mâncare, locantă ; han de drumul mare. — Şi Utigiirii zic fogado. făgăduealâ s. f. V. făgădui. Promisiune, făgădui (a) v. (lat. comp. faco-datum = fac dar, sau ofertă). 1) A (se) oferi (să facă ceva); 2) a promite, făgăduinţă s. f. V. făgăduială. făgăduit, ă adj. Promis, făgaş s. n. (lat. dela fugax, fugitW) 1) Drum la vale, bătut de m rsul căr.iţelor; 2) urmă de la roatele în mers; 3) fig. dâiă ; 4) fig. calea bătută, obicinuită; u;ul. făget s. n. Mulţime, pădure de fagi. > fagur (e) s. m. (lat. fduus, fauulus, fa-gur, făgurel). Felie din celule de ceară, în cari albinele au pus mierea în stup.
falenţâ sau faianţă s. f. (dela oraşul italia Faenţa unde s'a început în vechime fabricarea vaselor de pământ fin, zinălţuite). Vase, olărie fin zmâiţuită şi de chioare albă.
falanţerie s. f. Magazin sau fabrică de vase de faianţă.
faier s. n. (germ. feuer, ioc, fig. repezeală). 1) Mustrare aspră, dojană iute; 2) ropot cu lovituri (de ploaie repede); 3) bâl-bătaie repede de foc. Mold.
faimă s. f. (lat. fama). Renume, reputaţie.
faimos, casă adj. 1) Cu renume; 2) fig. minunat de bun.
faiu (ă) adj. (germ. fein, citit fain). Fin, de calitate bună; subţire (despre mărfuri, stofe); ddv. foarte bine, minunat.
făină 8. f. (lat. farina). Materia cbţinută prin măcinarea cerealelor, fălnar s. m. Cel ce vinde făină, făinârie s. f. Magazin san depozit de făină, făinos, oasă adj. 1) De făină; 2) neconsistent, care se preface în pulbere.
faiu s. n. (fr. faille). Stofă de mătasă foarte lucioasă.
fachir s. m. (mahometan din India). Numirea unor preoţi sau călugări, pusnici maho-metani din India, cari pot sta timp îndelungat în stare cataleptică, (chiar şi îngropaţi).
fală s. f. (lat. vale, dela vaieo, vaiere, a avea putere morală, a r^uşi, a fi în stare de a face ceva). 1) Mândrie mare; 2) ţinută mândră şi măreaţă; 3) glorie- vază d. osebită;
4)	fig- podoabă de preţ. — Şi Bulgarii zic fald; iar alţi Slăvi zic hvola şi hvali, a lăudâ.
falangă s. f. (gr. phalanx). 1) Ist. Numirea unui corp de infanterie în ai mata Macedoneană; 2) anat. osişor din aeele ce compun degetele sau totalitatea a :estor osişor re; fig. tovărăşie de luptători (liter. politic.) fălâştuc s. n. V. foloştoc. falbalâ s. f. (tr. falbala). Bandă îndoită dintr’o stofă; stofă cu îndoituri multe ; ha nă largă cu încreţituri multe.
falcă s. f. (lat. dela falcatus, încovoiat ca o coasă, ca o secere). Anat. 1) Ooasele în cari sunt prinşi dinţii; 2) partea dinspre urechea a obrazului; 3) craci de la inima carului ; 4) beţe verticale ce susţin vatalele.
fălcărlţă s. f. (dela vorba if.lcă). 1) Durere de dinţi şi măsele ; 2) numirea unei buruieni ce se crede că vindecă durerea de dinţi.
falce s. f. (lat. falx, coasă). Măsură de suprafaţă pentru câmp, care odinioară se măsura cu lungimea coadei dela coasă (eg lă cu 12, 32 m. patr.)
fălcea s. f. (V. falcă). 1) Talpa une: sănii' (ce se aseamănă prin încovoiere cu falca); 2) lemn curb cu o falcă, ce prinde inima ca-
xului cu osia, precum şi alte lemne curbe dela căruţă.
fald şi faldur s. m. (germ. falte, indoitură, cută). Indoitură din materie făcută la o rochie ; cută.
falenă s. f. (gr. phalaina). Zool. Numi-reu unui fluture mare de noapte.
fălfăi (a) v. (lat. dela volvo, volvere, a se jostogoli şi desfăşură). 1) A face mişcări de desfăşurare 'şi rostogolire în aer (o pânză, un drapel, haine; 2) a da din,aripi cu zgomot o pasăre.
fâlfâire s. f. Acţiunea de a fălfăi. fălfăitor, oare adj. Care fâlfâe. fălfăitură s. f. V. fâlfâire. făli (a se) v. V. fală. A se arăta măreţ; a se mândii; a se grozăvi; a se lăudâ. — Şi Bulgarii zic făli. falie s. fi V. felie.
falimă s. f. (lat. dela fallere falsum, a înşelă). Aparenţă înşelătoare; chip, speţă.
faliment s. n. (lat. dela fallere, a lăsa să cadă; a înşelă). Comerc. încetarea plăţilor; aflarea în imposibilitate de a mai duce un comerţ; fig. nereuşită, căderea unei întreprinderi.
falit s, m. (lat. allens, fallentis, înşelă-
tor). 1) Comerciantul care a fost declarat în stare de faliment de către justiţie; 2) fig. cel ce nu mai are bani.
falnic, ă adj. V. fală. Mărefc mândru, Viteaz.
fălos, oasă adj. V. fală. Lăudăros, grozăvit, mândru prea muit.
fals, ă adj. şi adu. (lat falsus)■	) înşe-
lător; 2) de rea credinţă; 3) prefăcut; 4) neadevârat; 5) contra făcut; 6) imitat după ■alt ceva; 7) muzic. ton nearmonic, n:adevărat.	"
falsar s. m. V. prec Cel ce înşală. falset s. n. V. fals. Muz. Ton de tenor, luat sus, cu voce subţire, ca femenină.
falsifică (a) v. V. fals. 1) A face ceva neadevărat ; 2) a p, eface; a schimba în rău; 3)
.a imita la fel (o monetă, o sciiere). falsificare s. f. Acţiunea de a falsifica, falsificator, oare adj. Cel ce falsifică, falsitate s. f. V. fals. Prefăcătorie; rea credinţă.
falţ s. n. V. fălţui Scobitură dea lungul, fălţui (a) v. (germ. dela falzen, cit. fa'ţen).
A face o scobitură în lung la o scândură; a face îndoituri, cute, sau ciubuce în lung la ceva.
fălţuire sau fălţueală s. f. Acţiunea de a fălţui.
fălţultor s. m. Cel ce ştie să fălţuească.
famelic, ă adj. (fr. fam&lique, dela lat. fames, foame). Flămând, înfometat (despre un poet sau autor torturat de mizerie).
fam&lie s. f. diform, din familie pop.
. famen s. m. (lat. dela femina, femee). Bărbat ce nu are barbă, mustăţi, atribute bărbăteşti ci seamănă a femeie.
familiar, ă adj. şi adu. V. familie. 1) De familie; 2) fig. blând, prietenos.
familiaritate s. f. 1) Manieră ca de famiiiş, ca în familie; 2) fig. blândeţă prietenească; 3) intimitate mare.
familiarizâ (a şi a se) u. 1) A apropia, a îmblânzi; 2) a se deprinde; a se dedă.
familie s. f. (lat familia). 1) Părinţii şi copiii la un Joc; 2) rudele de aproape; 3) grup de naţii din aceiaşi origină; 4) vorbe derivate din aceiaşi rădăcină; 5) fiinţe sau plante cu caractere comune, familist s. m-. (Bărbat) căsătorit, fân s. n. (lat. fenum). Iarba cosită şi uscată.
fanai s. n. (fr. fanai). Felinar (fănar) mare pe bordul unui vapor.
fânar s. n. (lat. bizantin dela gr. phaino, a străluci, fainolis, strălucitor). 1) Cutie din geamuri de stică, în care arde lumânarea sau lampa, pentru a lumină afară, în timpul nopţii, curtea sau strada; 2) lumină pentru stradă, pusă pe un stâlp, în timp de noapte.
fanaragiu s. m. Cel ce îngrijeşte de fânare (felinare).
fanariot, ă adj. şi s. (dela Phanar, mahalaua farului sau fânarului din Constanti-nopol). 1) Cel venit din mahalaua Phanar; 2) domn din Muntenia sau Moldova, numit de Turcia dintre grecii din mahalaua Phanar din Constantinopole, în secol. 18-lea ; 3) din timpul domnilor fanarioţi; dela fanarioţi; 4) fig. grec hrăpăreţ şi cu moravuri rele; 5) fig. cu caracter viclean, rău, levantin.
fanariotism s. n. Sistemul hrăpăreţ de domnie al fanarioţilor; fig. ipocrizie, şarlatanie. fânărie s. f. V. fân. Depozit de fân. fânaţ pf.fâneţe s. n. Loc cu iarbă bună pentru fân.
fanatic, ă adj. (lat. fanalicus, inspirat de zei; entusiasffiat). 1) Foarte credincios şi devotat religiei; 2) entusiasmat, pasionat, fanatism s. m. Starea de a fi fanatic, fandoseală s. f. (daco-gr. dela fantazo, a a face aparenţe, închipuiri, st imita gesturi). Vorbire sau gest cu strâmbătură, prin care arată răsfăţare, alintare, fasoane.
fandosi (a se) u. V. prec. A face fasoane; a se alinia, răsfaţă, prin mişcări sau prin vorbire.
fan
256
fan
fandosit, ă adj. şi s. Cel ce face fandoseli ; răsfăţat.
t fanfară s. f. (ir. fanfare). 1) Trupă de muzicanţi cu instrumente de alamă şi de suflare; 2) poet. cântare răsunătoare.
fanfaron, oană adj. şi s. (ir. fanfaron, (baza fanfară, instrument ce face răsunet). Cel ce face zgomot în jurul său ; lăudăros ; mândru; înfumurat.
fanfaronadă s. f. (fr. fanfaronade). Lău-dăroşie; înfumurare zgomotoasă.
fanion s. n. (fr. dela gr. phanion, lumină mică). 1) Felinar mic pentru câmp ; 2) mllit. drapel mic, ce se pune în campamentul unei trupe, acolo unde este şi un felinar (unul servind ca semn de noapte, celalt de zi) spre a arăta unde se termină o unitate milit. regiment, etc.	'
fânoasă s. f. (fr. faneuse). Maşină de ţre-sat fân.
fanon s. n. (fr. fanon). 1) Zool. lamă flexibilă ce o are o balenă în gură (servă să prindă peştişori); 2) bis. Cele două despărţituri ale mitrei, la episcopii catolici. > fântână s. f. (lat. fontana, de izvor (dela fons, fontis, izvor). 1) Izvor de apă închis, zidit, captat; 2) fig. început, origine ; 3) istor. document original; 4) coş de fum (la casa de ţară).
fântânar s. m. Cel ce sapă şi face fântâni, fântâneâ s. f. 1) Mică fântână; 2) mică adâncătură în pulpa vacei lângă uger (semn că are lapte mult).
fântânlcă s. f. Medic, veter. 1) Fistulă, rană la piciorul unui animal din care curge puroi; 2) fântâneâ.
fantasmă s. f. (gr. fantasma). Arătare, stafie.
fantasmagoric, ă adj. V. urm. Ca de fantasmă.
fantasmagorie s. f. (gr. fantasma, stafie, arătare; agoreyo, a vorbi. Vorbire despre arătări, stafii). 1) Arta de a produce, a face să apară fantome, figuri închipuite într’ocar. eră întunecoasă ; 2) întrebuinţarea de imagini supranaturale, nefireşti, pentru a produce efect (în literat, sau discurs); fr. fantasmagorie. fantast s. m. Om bizar, ciudat, fantastic, ă adj. şi adv. (fr. fantastique, dela gr. fantasia, închipuire). închipuit, din imaginaţie; fig. supranatural, fantaxi (a se) v. diform, din fandosi. fantazle s. f. (gr. phantasia). Imaginaţie, închipuire; fig. capriciu, toană.
fantazist, ă adj. V. prec. Din închipuire; s. m. Care face lucrări sau scrieri după închipuire, nu după realităţi.
fante s. m (italian fante; dela fantaccino, infanterist-militar). Figură de pe cărţile de joc, ce reprezintă un om cu armă, un militar, un valet i fig. cavaler de salon, de petreceri ; iron. tânăr prea cochet.
fantomă s. f. (fr. fantome dela gr. fantasma). Apariţie, arătare, stafie ; fig. închipuire deşartă (mai ales de noapte).
fapt s. n. (lat. factus, făcut, făptuit). I) Lucrare (îndeplinită); 2) întâmplare, caz; 3) început (de zi); 4) fig. lealitate, real; 5) vrajă, fatmec.
faptă s. f. (fat. fada, făcută). Lucrare, acţiune, tieabă îndeplinită.
faptaş s. m- V. făptui. Cel ce a făcu ceva rău.
făptui (a) v. (lat. din fado, factum, facere, a face). A face, a execută, a îndeplini; a săvârşi (ceva rău), făptuire s. f. Acţiunea de a făptui, făptuitor, oare adj. şi s. V. făptui. Cel ce făptueşfe.
făptură s. f. (lat. factura). 1) Felul cum este făcut; 2) fiinţă, creaţiune, vieţuitoare. , far s. n. (gr. pharos, far ; dela insula Pha-ros, de lângă Alexandria,. unde Ftolomeu Philadelphul ridică un turn de marmoră cu un felinar mare pentru orientarea navigatorilor). Turn cu felinar la intrarea într’un port; fig. călăuză.
fără prep. (lat. dela foras, afară). 1) Afară de, lipsit de; 2) excepţie — fără numai.
fără-de-lege s. f. (comp. fără, afară de ; lege). 1) Nelegiuire; lucrare în afară de ce este legiuit, îngăduit; 2) păcat.
farafastlc sau falafastlc s. n. (lat folio-, faliere, înşelă; fastigium, mărire, rang). Ceeace arată o mărire sau nobleţă, falşă; moft, fasoane, strâmbături de nobleţă imitată; pl. mofturi; fig. podoabe inutile.
fărămâ (a) v. V. urm. 1) A prefaoe în bucăţele; 2) a distruge; 3) a dărâmă; 4) a pisă.
fărâmă s. f. (lat. fragmen). 1) Bucăţică mică din ceva; 2) fig. foarte puţin; 3) parte foarte mică ; 4) sfărâmare, fărâmiţare, fărămare s. f. Acţiunea de a fărămâ. fărâmătură s. f. V. fărâmă. 1) Bucată dintr’Un lucru fărâmat; 2) ruină; 3) rămăşiţă din pânea dela masă. fărâmlclos, oasă adj. Care se fărâmă, fărâmlturâ s. f. V. fărâmă. 1) Bucăţică mică; 2) bucăţică mică de pâne;. 3) pl. mici bucăţele de pâne, mămăligă sau făină muiată cu apă, pentru dat hrană la pui.
fărâmiţă (a) v. V. urm). A preface în bucăţele mici; a pisă.
făr
257
Iar
fărâmiţă s. f. Bucăţică foarte mică — fărâmă mică.
faraon s. m. (egipt. Farao). Tit'ul regilor vechi ai Egiptului; fig. iron. ţigan; s. n. numirea unui joc de căiţi; adj. varietate de pere — pere faioane.
făraş s. n. (gr. foreus, ducător). Obiect pe care se adună gunoiul şi se aruncă afară, farbarâ s. f. V. falbară. fard s. ti. (fr. fard). O compoziţie pentru uns obrazul ca să strălucească.
fardâ (a se) v. (fr. farder). A da cu fard pe obraz.
farbă s. f. (germ. farbe). Văpsea (mai ales albă).
farfarâ sau falfara s. f. şi adv. (lat. for-/rm'=vorbesc, a vorbi). 1) Cel ce vorbeşte mult şi neserios (vorbeşte ca să vorbească); 2) adv. (V. fdlfăi). Fâlfăind.
farfurie s. f. (gr. dela vor a, nutriment; fored, a duce, a duce la gură, a mânca). Taler alb, de bună calitate, pe care se aduc şj se taie bucatele, î n care se pune mâncare. (După alţii ar fi vorba turcească: far furi — porţelan de China, adică tradus obiectul la vorbă).
farfurier s. m. Cel ce vinde farfurii sau fabrică farfurii.
farfurioară s. f. Mică farfurie, faringe s. n. (gr. pharynx). Gâtlej, faringilă s. f. (fr. pharyngite dela gr. pharynx, gâtlej). Inflamaţia faiingelui, a gâtlejului.
fariseic, ă adj. (ebreu dela numirea unei caste religioase Ia Ebrei, foarte ipocrită). De fariseu; fig. ipocrit, perfid, fariseism s n. V. preced. Fig. ipocrizie, fariseu s. m. V. preced. Ebreu din casta fariseilor; fig. ipocrit, fărmâ (a) v. V. fărâmă, farmaceutic, ă adj. De farmacie, farmacie s. f. (fr. pharmacie dela gr. pharmakon, remediu, doctorie, medicament).
1)	Arta de a prepara medicamente; 2) locul unde se prepară medicamente ; 3) profesiunea de farmacist; 4) fig. fam. mulţime de medicamente.
farmacist, ă s. Cel ce cunoaşte farmacia şi ştie să prepare medicamente.
farmacopee s. f. (fr. pharmocopee dela gr. pharmakon, medicament; poieo, a combină, a compune). Regulamentul cu prescrip-ţiunile pentru prepararea medicamentelor la farmacie.
farmazon, oană — (în loc de francmason). adj. şi s. (fr. dela franc, liber, fără spese; măşon, zidar; aceşti zidari fără mij-
loace* aveau o asociaţie de ajutorar e, de unde vine francmasoneria). 1) Cel ce face parte din asociaţia francmazonă; 2) fig. vrăjitor (din cauză că francmazonii se adunau noaptea şi aveau semne convenţionale prin cari se cunoşteau unii pe alţii şi prin caii se înţelegeau).
3)	fig. şailatan (senz rău dat fracmazonilor, pentru că se întruneau numai noaptea şi lucrau în secret).
farmazonie s. f. V. preced, fig. Vrăjitorie, şarlatanie.
farmec s. n. (daco-gr. dela pharmakon, medicament). 1) Medicament făcut prin descântece de o vrăjitoare; 2) fig. atracţiune;
3)	încântare prin frumseţă; 4) anume vrajă (descântec) pentru a atrage dragostea cuiva;
5)	vorbele ce zice vrăjitoarea (descântecul) prin care face farmecul; 6) obiectul vrăjit, descântat (cărbuni, băutură, o cârpă, etc. ce se dă, se aruncă pe furiş celui (celei) ce i se face farmecul. Farmecul se face atât pentru a iubi pe cineva, cât şi pentru a urî — din gelozie ; sau pentru a face să nu se ştie, să nu observe ceva, etc. etc., măi bărbate fermecate, nu le băga în seamă toate (dicton atribuit femeei incorecte). Prin farmec şi descântec vrăjitoarea conjură spiritele (diavolul) să facă ceia ce doreşte sau ordonă ea. farmecă (a) v. V. fermeca. . fârnăi (a) v. V. fornâi. farniente s. n. (italian dela fare, a face; nîente, nimic). Care nu face nimic ; leneş.
farsă s. f. (italian, farsa). 1) Piesă de teatru, comică; pentru a ridiculiza prostia, viciul; 2) surpriză; păcăleală; 3) imitare glumeaţă a unui fapt serios, farsor s. m. Cel ce joacă, face, o farsă, fârţă s. V. urm. Copil neastâmpărat, fârţăî (a se) v. (lat. verso, a întoarce, a învârti mereu; eo, ire, a merge). 1) A se tot suci în timpul mersului; 2) a umblă mereu de colo până colo; 3) a nu sta locului.
fârţăit, â adj. şi s. Cu mers sucindu-se ; seastâmpărat; s. n. umblare mereu de colo până colo.
fârtat s. m. (daco-gr. fertatos, brav). Amic, prieten, camarad (cu înţeles şi de brav).
fârţog, oagă adj. şi s. V. fârţăi. Neastâmpărat.
faşă s. f. (lat. fascea). 1) Bucată de pânză îngustă şi f. lungă, pentru a lega copilul mic peste scutice; 2) idem pentru înfăşurat un membru bolnav; 3) fig. pruncie; 4) fig. dela început de tot, din faşă.
fâsăl (a) v. (onomatop. imitând sunetul eşirei forţate a aerului printr’un mic orificiu).
1)	A produce sunet ca aerul, sau ca un gaz,
17
258
fâs
ce ese forţat pe un mic oiificiu; 2) Idem ca gâscă ce 'şi apără bobocii; 3) idem ca lemnul verde când arde greu.
fâjăl (a) v. (onomatop. dela sunetul ce face în frecarea ei o stofă sau frunzele). A produce sunet ca al mătasei prin frecare, sau ca stuful, trestia ori foile de poiumb adiate de vânt.
fâşălt s. n. Sunetul fâşăirei. fâsâit s n. Sunetul sau acţiunea fâşăirei. fâsar s. m. Zool. Peşte mic cu botul ascuţit ca un fus.
fasce sau fascie s. f. (lat. faseis, mănun-chiti). Mănunchiu de nuele sau de alte lucruri ca firele mărunte.
fasciculă s. f. (lat. fasciculus, legăturică, fasciculă). 1) Mică legătură ca mănunchiul;
2)	tipăritură (broşură) numai din câteva foi.
fascie s. f. (ital. fascia, mănunchiu). Grupare politică în Italia formată din foşti luptători în răsboiul din 1915—1918).
fascină ^a) v. (lat. fascinare). A deochia a vrăji cu privirea, a ameţi, a fermeca, fascinare s. f. Acţiunea de a fascină, f&scioară s. f. Fascie mică. f&şcuţă s. f. (lat. dela vasculus, vas mic). Butoiaş mic.
fâşie s. f. (lat. fascea, fâşie). 1) Bucată de pânză f. îngustă şi lungă; 2) bucată îngustă de [pământ; 3) idem din o haină, hârtie etc.
faşine s. f. plur. dela fasce. îâşioară s. f. Faşă sau făşie mică. fâşnet s. «. Sunet de fâşăire. V. făşăi. fasole s. f. (lat. faselus). Bot. Numirea plantei leguminoase, al cărei fr uct este căutat pentru mâncare, fiindcă are multe substanţe nutritive. (Numiirea aceasta şi la germani, slavi, etc).
fasoleală s. f. V. fasoli. Acţiunea de a se fasoli.
fasoli (a se) v. (diformate din vorba fason, fa&onî). A face fasoane, mofturi, strâmbături de faţă.
fasollcă s. f. 1) Mică fasole ; 2) plantă numită şi lintea pratului, măzăriche.
fason s. n. (fr. faqon, citit fason; dela lat. facies, faţă, figură, formă). 1) Strâmbătură la faţă, grimaz; 2) dificultate, mofturi; 3) formă (de rochie sau alt luciri); 4) i-a făcut fctsonu, şotie, pocinog.
fasonâ (a şi a se) v. V. preced. A da o formă, o înfăţişare plăcută, îasoni (a se) o. A face fasoane, fast s. n. (lat. fastus). Trufie, lux, pompă; cheltueală mate.
îâstâc! interj, (lat. festinus = repede).
Exclamare când alunecă sau se poticneşte ceva.
fâstâc s. n. (lat. dela vesticula, hăinuţă, mică îmbiăcăminte). Mică ţesetură colorată, de lână, ce se chiamă şi opreg sau fotă.
fâstâci sau fâstici (a se) v. (lat. fatiscere, a se obosi). 1) A se zăpăci; a'şi pierde cumpătul (de emoţiune); 2) a se grăbi zăpăcit.
fâstăclre s. f. 1) Zăpăceală; 2) grabă prea mare.
fâstâcit, ă adj. 1) Zăpăcit; 2) intimidat; 3) jrrea grăbit.
faste s. f. pi. (lat. fastus (dies). Zi în care , pretorii romani judecau procese şi pronunţau sentinţe). Istoric. 1) Zile faste (ia Romani), opuse celor- nefaste, când nu era permis a face ceva; 2) table cronologice la Romani;
3)	fig. anale istorice.
fastidios, oasă adj. şi adv. (lat. fastidi-osus). Desgustat, nemulţumit; de desgust ; cu desgust.
făt s. m. (lat. fetus, puiul, rodul). 1) Copil, băiat; 2) fiul, 3) tânăr, cavaler.
fată s. f. (lat. femenin dela fetus, feta, copil, copilă, şi feta, care rodeşte (dela feor). 1) Copilul degenfemeesc;2) fiica;3)fecioară;
4)	fată in casă, servitoare care face curăţenie şi alte servicii.
fătâ (a) v. (lat. feor, fetare, a naşte, a fătâ, a rodi). A naşte pui ('animalele,).
faţă s. f. (lat. facies, faţă, formă, figură, înfăţişare). 1) Faţa, partea dinainte a capului sau a corpului; 2) obrazul; 3) partea dinainte sau partea exterioară a unui lucru; 4) învelitoare, cuvertură, înveliş,1'faţă de masă;
5)	persoană, om distins; 6) coloarea; 1) înfăţişare, aspect, formă; 8) înainte, înaintea; 9) pagina; adv. 10) aici, prezent; 11) pe faţă, desvăluit, fără încunjur; 12) în prezenţa — de faţă cu toţi.
fâţă s. f. (lat. dela facilis, mlădios). 1) Fiinţă mică; 2) feţişoară zburdalnică; 3) zool. zvârlugă (peştişor mlădios).
fâtăciune s. f. V. făta. 1) Mieluşea de curând fătată.
faţadă s. f. (fr. faqade, dela lat. facies, faţă). Partea din faţă a unui edificiu, a casei; fig. înfăţişare aparentă.
fâţăi (a se) v. (lat. dela facilis, care se mlădie uşor). A merge repede mlădiindu-se, sucindu-se.
fâţăit s. n. 1) Mersul repede şi cu sucitul i; 2) neastâmpăr.
fatal, ă adj. şi adv. (lat. fatalis). Ce tre-bue să se întâmple, sortit; fig. funest, neno-îocit, moment fatal.
fatalism s. n. V. preced. Opinie filosofică
fat
259
fău
ce tăgădueşte libeitatea sufletească şi atribue totul destinului, soartei; opinie falşă şi în acelaşi timp periculoasă, dacă virtutea ca şi criminalitatea s’ar crede că sunt predestinate. Pe fatalism se întemeiază religia mahometană.
fatalist s. m. V. preced. 1) Partizan al fatalismului; 2) fig. om căruia nu-i reuşeşte nimic.
fatalitate s. f. (fr. faialite). Destin, soartă; fig. nenorocire, întâmplare nenorocită..
făţar s. n. V. faţă. Suprafaţa netedă, aria din faţa şurii, a grajdului.
tătare s. f. V. făta. Acţiunea şi timpul de a fătâ.
făţărle s. f. V. făţărnicie-făţarnic, ă adj. (dela # voi ba faţă). Cu două feţe, om şiret, ipocrit, nesincer.
făţarnici (a) v. V. preced. A fi, a se~pui ta făţarnic.
făţărnicie s. f. Purtare de om făţarnic; ne-sinceritate; prefăcătorie, fâţăşoară s. f. Mică fâţă. fătat s. Timpul fătărei; adj. născut, fătătoare adj. şi s. V. făta. Care fată ; care nu este stearpă (oae, vacă).
faţetă s. f. (fr. facette). Suprafaţă mică, feţişoară dela o piatră preţioasă lucrată.
făt-frumos s. m. V. făt şi frumos. 1) Cavaler, tânăr frumos (din poveştile, basmele populare); 2) idem fiu de împărat; 3) fig. băiat f. frumos.
făţiş, ă adj. şi adv. Pe faţă, făiă înconjur, făt-logofăt s. m. (comp. făt şi logofăt). Ţânăr frumos şi inteligent (din poveşti), făţuială s. f. Acţiunea de a făţui. făţui (a) v. V. faţă. A da o suprafaţă frumoasă; a netezi, lustrui faţa unui luciu, făţuit, ă adj. şi s. Netezit, lustruit, făţultoare s. f. Instrument pentiu făţuit (la tâmplărfe, zidărie).
faun s. m. (lat. Faunus). Zeul câmpiilor la Romani, închipuit ca om cu coarne şi cu picioarele de ţap.
fauna s. f. V. preced. Zool. Totalitatea speciilor de animale ce se nasc şi trăesc în anume regiune.
faur s. m. (lat. dela faber, meşter, dibaciu).
1) Meşter ferar; care lucrează şi dă formă ferului şi care ştie a oţeli; 2) fig. luna Februar, în care pământul şe desgheaţă, (asemănat cu lucrul ferului care se moaie la căldură, iar după alţii pentru că în această lună se făureau uneltele de arat), făurar, s. m. V. faur. făurărie s. f. Locul, baraca unde lucrează făurarul.
făuri (a) v. (lat. fabrire). 1) A lucră ferul;
a da formă ferului; 2) a oţeli ferul; 3) fig. a formă, a înfăptui; 4) a turnă; a compune, a plăzmui.
făurire s. f. Acţiunea de a făuri propr. Şi fig-
făurişte s. f. V. făurărie. făuritor s. m. V. faur. Meşter care făureşte; fig. plăzmuitor, compunător.
favoare s. f. (lat. favor). 1) Sprijin, ajutor, bună voinţă; 2) protecţie, 3) trecere, hatîr.
favorabil, ă adj. şi adv. (lat. favorabilis). 1) Priincios; 2) binevoitor; 3) de folos ; 4) cu câştig, cu spor.
favorit, ă adj. şi s. (fr. favori). Care place mult; răsfăţat, protejat mult; iubit; norocos.
favorite s. f. (fr. favori). Părţi de barbă nerase pe un obraz şi pe altul (barba şi bărbia fiind rase).
favoritism s. n. (fr. favoritisme). 1) Preţuirea după favoare şi nu după merit; 2) guvernare prin favoriţi, favoritor, oare adj. Cel ce favorizează, favorizâ (a) v. V. favoare. 1) A sprijini, a da ajutor, a proteja; 2) fig. a fi prielnic.
fază s. f. (gr. phasis, apariţia unei stele). Astron. înfăţişarea unei planete îţi timpul rotaţiei — fazele lunei; 2) aspectul, înfăţişarea timpului; 3) fig. înfăţişare succesivă; 4) stare, stadiu.
fazan s. m. (lat. phasianus). Zool. Cocoşul sălbatic, de pădure, cu pene aurii strălucitoare.
fazanerie s. f. V. fazan. Locul unde sunt crescuţi fazanii, feară s. f. V. fiară.
febră s. f. (lat. febris, friguri). Medic. 1) Frigurile, boală în care omul are căldură mare la suprafaţa corpului şi totuşi tremură de frig. (Chinina vindecă; ea omoară baccilii frigurilor, dacă este luată cu şase ore înainte de răstimpul când vin frigurile); 2) căldură în corp mai mare de cât cea obicinuită, din cauza grăbirii bătăilor inimei.
febrifug, ă adj. (comp. din febră şi fuga). Care alungă frigurile; potoleşte.
febril, ă adj (lat. febrilis, dela febris, friguri). V. febră 2. 1) De friguri; 2) cu grabă mare, repede.
Februarie s. m. (lat. dela februa, orum, ceremonia de purificare anuală care aveâ loc în luna Februarie). Numirea lunei a doua de la începutul unui an, care are 28 de zile, iar din 4 în 4 ani câte 29 zile, când sunt ani bi-secţi — zisă şi faur sau făurar.
fecioară s. f. V. urm. 1) Fată nevinovată, virgină; 2) Sf. Fecioară, Maica lui Isus Chris-
fee
260
fee
os; 3) semn al zodiacului, ca o fecioară, corespunzător lunei August fecior s. m. (lat fetiolus (cit feţiolus, mic copil). 1) Băiat, fiu; 2) tânăr în vârstă de a servi în armată; 3) servitor în casă boierească; 4) vătăjel la moşie.
fecioresc, ească adj. 1) De fecior, sau de fecioară; 2) neprihănit.
feciorelnic, ă adj. 1) Ca o fecioară; 2) neprihănit, cinstit; 3) virgin; 4) de fecioaiă.
fecioreşte adj. şi adu. 1) Ca fecioiii sau ca fecioarele; 2) tinereşte.
feciori (a) v. V. fecioară. A fi fecioară; a trăi vâirsta fecioriei.
feciorie s. f. 1) Vârsta de fată mare, de fecioară ; 2) virginitate; castitate de fecioară.
feculă s. f. (lat. faecula, drojdie de vin). Partea făinoasă, scrobeala, din grâne sau din cartofi, etc.
feculent, ă adj. Care convine feculă. fecund ă adj. (lat. fecundus). Rodnic, producător, îmbelşugat.
fecundă (a) v. V. preced. 1) A face producător, rodnic; 2) a săvârşi actul împreunării trupeşti; 3) a cădea polen pe flori.
fecundare s. f. Acţiunea prin care se face fecund, rodnic.
fecunditate a. f. Rodire din belşug; calitatea de fecund.
fedeleş s. n. (lat. dela fidelia, vas, oală; cu forma fidelisMicuţ butoiaş cu forma turtită şi cu fundul oval, în care se ia apă la drum, sau la câmp (sigur că nu se sparge ca oala sau urciorul); fig. adv. a legă fedeleş, strâns, '
federal, â adj. (lat. dela foedero (citit federo) foederare, a uni, a se alia). De unire, de alianţă (între ţări), de întovărăşire.
federală s. f. V. preced. Asociaţie de bănci populare.
federalism s. n. V. preced. Sistem politic, în care mai multe state mici se aliază pentru a face unul mai mare. federalist s. m. Partizan al federalismului, federat, â adj. (lat. foederatus). Unit, aliat, asociat.
federaţiune s. f. (lat. dela foedis, foe-deris). Alianţă, unire, legământ (între state sau altfel de grupări).
federativ, ă adj. De federaţie, prin federa-ţiune.
federweis (cit. federvais) s. n. (german fe-der, fulg; iveiss, alb). Piaf, pulbere uşoaiă, fină (din steatită, un fel de pământ alb-al-băstriu săpunos şi lunecos) care se presoară ca să alunece ceva (în ghete, mănuşi etc). fee s. f. (fr. fie din lat. fata, vrăjitoare).
Mitologic. Fiinţă femeiască cu puteri supraomeneşti, din mitologia orientală, transmisă de Perşi, Arabilor şi apoi prin Spanioli europenilor. Puterea lor stă într’o baghetă magică. In evul mediu aveau rol mare; familiile însemnate aveau câte o fee protectoare cu numiri ca Melusina, Morgana, Urgela, Dama albă, etc. feeric, ă adj. De feerie, ca în feerie, feerie s. f. (fr. feerie). V. fee. Arta feelor (magie, vrăjtorie); lucrare sau piesă de teatru, în care apar fee, sau în care sunt jocuri de vrăjitorie', cu lumini ce dau vederi minunate, impresionante.
fel s. n. adj. şi adv. (lat dela velut = ca şi cum). 1) Asemănare ca şi cum: este un fel de... 2) Chip, mod; 3) gen,speţă, natură;
4)	origine, obârşie, de fel din...; 5) adv. de fel, nici de cum. — Şi Ungurii zic fel.
felcer s. m. (germ. feldscherer, chirurg militar). 1) Chirurg militar; 2) ajutor de medic sau de chirug; 3) iron. medic sau chirurg prost, nepriceput.
feldtnareşal s. m. (german felt, (feld), câmp + mareşal). Mareşal de câmp, titlul cel mai înalt în ierarhia militară din Germania, Anglia, Rusia.
feldspat s. m. (germ. dela fels, rocă, piatră; paten, a boteză). Miner. chim. Numirea siiicatului dublu de aluminiu, cu un alcaloid (intră în compoziţia rocelor primitive).
felegean s. n. (lat. comp. fideliae-genus— speţă de strachină). 1) Vasr de aramă larg;
2)	ceaşcă mare fără toartă semănând cu strachina. — Şi Turcii au cuvântnl acesta de origine latino-bizantină. * felendreş s. n. (diform, germ. flandrisch, de Flandra). Postav de Flandra.
feleştiuc s. n. (lat dela folium, foae; stric-tu s, (stringo) strâns). 1) Făşioară de pânză răsucită strâns, ce servă ca fitil la opaiţ; 2) cârpă sau foi de papură, legate sau prinse în capătul crăpat a unui băţ (serveşte feraru-lui potcovar ca să stingă cărbunii, când nu trebue să ardă); 3) orice mototol din pânză sau din foae strânsă; 4) mototol de câlţi sau cârpă, legat de un băţ, cu care se ungecsia (roatele) cu păcură.
felezău s. n. (lat. dela filum, fiii, fir; suo, a împreună, a uni). Perie sau scuturătoare, făcută din fire de păr împreunată, prinse la un loc; fig. coadă de părar de cal. — Şi Ungurii zic feleio.
felezul (a) v. V. preced. 1) A scutură cu unfelezeu; 2) a netezi cu peria firele de păr, pârul, ca să pară unit şi lucios (mai ales pe cal); 3) a agită coada (calul); 4) a mişca ceva mereu, cum dă calul cu coada.
fel
261
fen
felibri s. m. pl. (cuv. provensal — francez de sud). Numire dată poeţilor provensali, din şcoala lui Mistral, sau şcoala Roumanilâ, (La serbările de primăvară, în anul 1881, aceşti poeţi au premiat pe Vasile Alexandri, poet român, ca poet al latinităţei, pentru poezia sa Ginta Latină).
felicită (a) v. (lat. dela feliciter, cu belşug, cu noroc şi felix, fericit, norocos). 1) A urâ noroc cuiva; a’i dori binele prin vorbe sau prin scris; 2) a exprimă cuiva admiraţiapen-o reuşită sau pentru o faptă deosebită; fig. a se felicită, a se simţi mândru de o faptă.
felicitare s. f. 1) Acţiunea de a felicită; 2) urare scrisă, pentru anul nou, sau la zi onomastică, ori la un eveniment fericit.
felie s. f. (lat. din offeUa, felie). Bucată tăiată îngustă, din pâne sau din alt aliment ifălie).
felinar s.n. Amplificat din fănar sau fânar
—	vezi-le.
fellu s. n. V. fel.
feliuşag s. n. (rom. baza ţel, feliuş, ca şi rămăşag, etc.). Felul, caracterul moştenit:
—	aşa-i feliuşagul lui... — Şi Ungurii, zic feleseg.
felon s. n. (gr. mod. feloni). Bis. Vezmânt preoţesc larg şi ornat, în formă de mare con trunchiat
felonie s. f. (gr. dela pheldo, a înşelă). Trădare, înşelăciune.
felurime s. f. V. fel. Mulţime de feluri; diversitate.
felurit, ă adj. şi adu. în diferite chipuri; variat; divers.
femeie s. f. (lat. din femina, femeie, prin femella, femeiuşcă). 1) Soţie ; 2) omul de sex opus bărbatului; 3) fig. delicat, slab — e femele, nu-i bărbat. femeiesc, eastă adj. De femeie, femeieşte adu. Ca femeile; fig. fără putere, femeiuşcă s. f. 1) Mică femeie; 2) parte femeiască dela păsări, sau vietăţi.
femenin, ă adj. (lat. femininus). De femeie, femeiesc; gramat. de gen femeiesc.
feminism s. n. Afirmarea drep ului femeilor, de a lua parte deopotrivă cu bărbaţii la con-duceiea statului şi la afacerile publice.
feminist, ă adj. Privitor la femei sau la feminism.
femur s. n. (lat. femur, coapsă)). Anat. Osul mare al piciorului, care se prinde sus de coapsă.
ferslc ( cid) adj. (gr. dela phenâ, a ucide). Chim. Acid extras prin distilarea cărbunelui de pământ (huilei), este caustic şi desinfec-sant — ucide microbii; ucide vieţuitoarele.
fenicieni s. m. pl. Jstor. Locuitorii ţării din vechime ce se numea Fenicia, în Asia, pe coasta mării unde este acum Syria, popor de navigatori şi comercianţi; ei au combinat scrierea alfabetică (cu câte un semn pentru fiecare sunet) şi aveau o civilizaţie însemnată. V. Tyras num. geogr. fenlx s. m. (gr. dela phenax, înşelător).
1)	Mito!, pasărea fenix se credea că este o pasăre unică în felul ei, trăia mai multe sute de ani şi, după moarte, renăştea din cenuşa ei; 2) simbol al renaşterei şi nemu-rirei.'; 3) fig. fiinţă minunată.
fenol s. n. V. fenic. Chim. farm. Numirea unei substanţe extrase cin gudron, păcură şi din huilă.
fenomen s. n. (gr. phenomenon dela phai-nomai, a apare). 1) Apariţie; ce se arată, ce apare; 2) apariţe neobicnuită în aer sau pe cer; 3) fig. tot ce este rar, deosebit şi surprinzător, uimitor.
fenomenal, ă adj. 1) Ca un fenomen; 2) nemai văzut; minunat; 3) extraordinar; 4) grozav.
fer s. n. V. fier. ferbe (a) V. fierbe.
fercheş, ă adj. (lat. ferox, ferocis, mândru, fudul curagios). 1) Gătit frumos; 2) curat şi îngrijit; 3) elegant; 4) prezentabil; 5) curagios; 6) fudul.
fereliez s. n.V.ferchezui. Gătirea; îngrijirea de frumuseţa corpului prin spălare, peptă-nătură, pai fumare; aşezarea îmbrăcămintei, etc.
ferchezui (a) şi a se) v. V. fercheş. 1) A se găti fiumos şi pe îndelete, a se aranja, dichisi; a se spălă şi peptăna mult; 2) fig. iron. a bate pe cineva luându-1 de păr, stri-cându-i peptănătura, etc.
ferchezuială s. f. V. preced. Acţiunea de a ferchezui, propr. şi fig.
ferchezuit, & adj. 1) Spălat, curat, gătit, îh iijit; 2) iron. luat de păr, pălmuit, fere s. f. V. fiere.
fereală s. f. V. feri. Pază, păzire; adăpost; evitare.
fereastră s. f. (lat. fenestra). 1) Deschizătura în zid pentru a veni lumină în casă;
2)	geamurile şi lemnăria ferestrei.
ferecă (a) v. (lat. comp. fer, ferrum-f-ec, (e, ex), din). 1) A face din fer; a pune legături şi cercuri sau osii de fer la un car; 2) a legă cu fiare, a încătuşâ: 3) a lega foarte strâns; a strânge o legătură; 4) a pune adausuri şi oramente de metal preţios—ferecată cu argint (evanghelie); 5) a bate cu ciocanul piatra de moară (când s’a tocit) ca să macine bine iarăşi.
fer
262
fer
ferecare s. f. Acţiunea de a ferecă, ferecat, ă adj. 1) Legat cu fer sau cu alt metal; 2) legat foarte tare; 3) bătută cu ciocanul (peatra de moară).
ferecătură s. f. V. ferecă. 1) Legăturile de fer la o căruţă; 2) întărituri cu fer, balamale etc; 3) ciocănirea pietrei de moară; 4) legătură şi Împodobire cu reliefuri de metal (la o evanghelie, cruce), ferece s. f. ,V. feregă. feredeu s. n. (lat. dela fervidus, ferbinte— balneae fervidae—băi ferbinţi). 1) Băi minerale, ce vindecă boalele, mai ales băi cu ape termale, calde; 2) baie caldă; 3) baie de orice fel.—Ungurii zic ftirdo, baie, feredeu. feredul (a şi a se) v. A face baie. feredelţă s. f. Femee care pregăteşte baea. feregă s. f. plur. ferige (lat. filix, feregă). Bot. Plantă, cu multe frunzişoare, ce creşte în locuri sălbatice şi nisipoase; se mai numeşte şi spata dracului; după ştiinţă, este cea întâi plantă apărută pe pământ.
fereguţă s. f. preced.. Speţă de feiigă mică, zisă şi coada şoricelului (are f. multe frunzişoare ascuţite mici pe dreapta şi pe stânga).
feregeâ s. f. (turc feredjâ). Numirea voalului la femeile turce; haină largă care înfăşoară corpul.
ferentar s. m. (germ. ferenter, schimbător). Soldat de infanterie cu schimbul; schimbaş. feresâu s. n. abreviare din ferestrău. ferestrău s. n. (lat. dela ferri(s)terus din ferrum, fer; tero, a frecă, a roade). Instrument cu o lamă dinţată de fer sau de oţel, ce taie lemnul prin roadere. — Şi Ungurii zic făresz şi făreszto.
ferestue sau ferestrue s. f. Mică fereastră, terestrul (a) v. A tăia cu ferestrăul. ferestrueală sau ferestruituri s. f. 1) Tăe-tură cu ferestreul; 2) tărâţă de lemn ce cade dela tăerea cu ferestreul. ferestruică s.-f. Mică fereastră, ferfăn s. m. (lat. fervens, aprins — la coloare). Vâzdoagă—floare ce se duce la sărbători şi astăzi.
ferfeniţă s.f. (lat dela filum, fir -j- finis, sfârşit). Haină purtată cu desăvârşire, uzată şi ruptă; treanţă.
ferfeniţos, oasă adj. Uzat de tot, rupt de tot; trenţeros.
feri (a şi a se) v. (lat. dela fer o, ferre a duce). 1) A (se) duce la o parte; 2) a (se) apăr â;
3)	a evită; 4) a sta la adăpost; 5) a scăpă, salvă; 6) a cruţă; doamne fereşte, ferească D-zeu; nici de cum adv. sau f c rit-a sfântul. ferice adj. şi adv. (lat. fellx felicls, ferice).
Complect mulţumit; bucuros în totul, fericit* ferici (a) v. V. preced. 1) A face fericire;
2)	a crede tericit (pe altul); 3) a se simţifericit. fericire s. f. (lat. felicitas, fericire; şi felicit er, cu noroc). 1) Mulţumire şi plăcere deplină; 2) bucurie. 3) noroc.
fericit, ă adj. şi adv. V.preced. 1) Complect mulţumit; 2) cu noroc; 3) bis. Sfânt plăcut lui D-zeu.
ferigă s. f. V. feregă. ferire s. f. V. feri. Acţiunea de a (se) feri. ferit, ă adj. Adăpostit; păzit; păstrat; scutit, ferm, ă adj. şi adv. (lat. firmus, tare, vânjos). Tare, hotărît; neînduplecat; neclintit.
fermă s. f. (fr. ferme, dela lat. ferme, aproape). Mică moşie cu instalaţiile necesare pentru agricultură sistematică şi p. creşterea vitelor, etc. (de obiceiu în apropierea oraşelor pentru a desface cu preţ şi necontenit produsele).
fermecâ (a) v. V. farmec. 1) A face farmece, leacuri descântate de babe, şi a le da cuiva cu un scop de bine sau de rău; 2) a încânta cu totul prin frumuseţă; 3) a lua minţile, a zăpăci, a înnebuni; 4) a face descântece de dragoste.
fermecare s. f. Acţiunea de a fermecâ propr. şi fig.
fermecat, ă adj. 1) Transportat, încântat de frumuseţă; 2) zăpăcit; înnebunit de farmece ; 3) vrăjit; 4) atras, îndrăgostit prin descântece.
fermecător, oare adj. şi adv. 1) încântător, minunat de frumos; 2) s. care face farmece, vrăjitor, vrăjitoare; 3) care face descântece pentru îndrăgostire.
fermecătorie s. f. V. fermecâ. 1) Mijloc, metodă de a fermecâ; 2) vrăjitorie; 3) arta de a fermecâ; 4) descântec de dragoste, fermece s. n. pi. V. farmec. fermenea s. f. (turc. fermene). O îmbrăcăminte scurtă şi bine încheiată (la ţărani) vechiu. haină largă, scurteică, la boierii vechi.
ferment s. n. (lat. fermentum dela fer-vere a ferbe). 1) Drojdii; 2) orice substanţă care amestecată în alta produce fermentaţie ;
3)	fig. ceeace provoacă agitaţie, nelinişte (în societate); 4) ştiinţ. fiinţă microbianâ care provoacă fermentare.
fermentă (a) v. (lat. fermentare). 1) A face să dospească, a dospi; 2) a se produce feibere din cauza fermenţilor, la fructe, vin, drojdie; 3) a se acri.
fermentaţiuhe s. f. Acţiunea de a fermentă, dospire; fierberea vinului.
fermier s. m. V. fermă. Cel ce are sau ad ninistiează o fermă.
fer
263
ikt
feroce adj. şi adu. (lat. ferox, ferocis, sălbatic). Sălbatic, crud, rău (ca fiara).
ferocitate s. f. (lat. ferocitas). Sălbăticie, cruzime de fiară.
feros, oasă adj. (lat. ferox). Sălbatic; ca fiara.
feroşie s. f. V. ferocitate, ferşter $. m. diform din nemţ fOrster, pentru forestier.
fertil, ă adj. (lat. fertilis). Roditor, productiv.
fertilitate s. f. viat. fertilitas). Rodire, îm-belşugare.
fertilizâ (a) v. (fr. fertiliser). A face roditor, ferugihos, oasă adj. (lat. ferrugineus).
1)	Cu gust de fer, cu miros de fer; 2) care conţine fer (apa).
fervent, ă adj. (lat. fervens, ferventis). Fig. Inferbântat, ferbinte ; aprig, zelos. -fes s. n. (turc, arab, fes). 1) Căciulă (scufie) din postav roşu sau alb, pe care o poartă Turcii şi Grecii; 2) fig. scufie ce poartă unii bătrâni sau unele bătrâne.
fesfesele s. f. (turc fes fese). Giuvaericale mici, pentru împodobit (de puţină valoare).
feşnic s. n. (lat. din fax, facis, făclie, lumânare şi facinic (us), pentru lumânare). V. sfeşnic.
festă s. f. (lat. dela festivus, glumeţ). Glumă, farsă, păcăleală, feştanie s. f. V. sfeştanie. feştell (a) u. (lat. dela faex, necurăţenie— faextere). A mânji, a umple de unsoare, a murdări; fig. a scrinti, a o păţi—a feşte-lit-o, — a da de ruşine, de ceva rău. feştellre s. f. Acţiunea de a feşteli. feştelit, ă adj. Mânjit, murdărit, pătat, uns. feştilă s. f. (lat. dela fax, facis, făclie, torţă— prin forma facitela, şi sub influenţa gr. foste-ros =ce luminează). 1) Cârpă răsucită sau aţă, muiată în său sau în ceară, ori în altă grăsime şi care se aprinde pentru a lumină (la opaiţ); 2) fitilul, sfoara din mijlocul lumânării.
festiv, ă adj. (lat. festivus). De serbătoare, de veselie; de sărbătorire.
festivitate s. f. (lat. festivitas). Sărbătoare, serbare.
feston s. n. (fr. feston). 1) Ghirlandă de flori; mănunchiu de frunze şi de flori ce atârnă ; 2) broderie tăiată în forma de feston. Arhit. ornamente la construcţii în forma de ghirlande.
fetesc, ească adj. De fată, pentru fete. fetică s. f. 1) Mică fată; 2) Bot. planta numită şi valeriana.
fetid, & adj. (lat. foetidus). Care miroasă rău, puturos.
fetle s. f. fată. 1) Starea de fată; 2) virginitate.
fetiş s. n. (fr. f&tiche (citit fetiş,) diformare din lat. fides, credinţă). Idol la care se închină sălbaticii, barbarii, fetişcană s. f. Fată de 12—14 ani. fetişism s. n. V. fetiş. închinarea la idoli de cătră barbari; fig. devotament şi admiraţie exagerată, fetiţă s. f. Fată mică. feud s. n. (lat. feodum). Domeniu, mo,ie mare, pe care un vasal o ţinea dela prinţul, stăpânul său, în annme condiţîuni, pe timpul feudalismului (evul mediu). V. feudalism.
feudal, ă adj. V. preced. 1) Privitor la feude ; 2) din timpul feudalismului.
feudalitate s. f. 1) Starea condiţia feudului; 2) timpul, epoca feudalismului.
feudalism s. n. (numire lat, feodom, dela baza fidere, a avea încredere, fides, credinţă). Sistem de stăpânire, care a domnit în Europa occidentală dela sec. 9-lea pănă la terminarea evului mediu. Constă în faptul că pro-pr etarul de moşie sau prinţul, făcea jurământ de credinţă cătră un altul mai mare de cât dânsul şi îi închina moşia, cu condiţia ca să-l apere de alţii, să-l protejeze. Moşiea îi' era dată însă spre administrare şi folosinţă tot vechiului proprietar, condiţional ca să nu’şi calce jurământul de credinţă, adecă să dea ajutor stăpânului său la resbel, să contribue cu anume sume pentru trebuinţele lui, etc., în schimbul protecţiei ce stăpânul acordă. Astfel toţi proprietarii erau înfeudaţi unii la cei mai mari, la prinţi, iar aceştia la regele ţării. Clerul şi femeile, fiindcă nu făceau serviciu militar, nu puteau fi înfeodaţi; (această organizaţie a fost şi în Dacia, arătată de numirile : boier, jupăn, vice-pan (fişpan) che-nez sau kenej, pan sau ban şi voevodt vezi-le).
feudator s. m. Posesorul unei feude sau moşii feudale.
feze s. pl. (fr. fesse). Bucile şezutului, fezandâ (a) v. (după un cuv. francez). A ţine carnea să şadă un timp pănă se frăgezeşte, dând spre putrefacţie.
Fevruarie s. m. V. Februarie, fl 1 interj, (fr. fi!) Exclamare de neplăcere, dispreţ, scârbă.
fi (a) v. (lat. dela sum, fui, esse, a fi). 1) A se află în fiinţă, a există, a trăi; 2) a se găsi; 3) a avea (a fi sete); 4) a trebui (a fi să); 5) o fi (p. va fi), se poate, posibil-fiară s. f. (lat. fera). Animal sălbatic; fig' fiinţă rea.
. fiare s. n.’pl. (lat. ferrum, fer). 1) Lanţuri
fia
264
fie
de fer, cătuşe de fer pentru legat hoţii sau pentru împiedecat caii; 2) drugi de fer la fereastră; 3) felurite lucruri de fer.
fiasco s. n. (fr- fiasco, dela ital. fiacco, obosit, slăbit)- Nereuşită; neizbutire (îutr’o întreprindere), a făcut fiasco.
«astru s. »*• (lat- filiostrum). 1) Fiu vitreg;
2)	fig. poeţic ~ ca stelele: ochii tineri, dulcii cerului fiaştri (Etninescu).
fibră s. f. 0at- fibra fir, firişor). 1) Fir cărnos din cafe sunt formaţi muşchii, tendoanele ; 2) fifişoarele ce constituesc ţesetura frunzelor, coaja sau partea lemnoasă a «nor plante sau arbori’-
fibrină s. /. v- prec. Substanţă animală, albă şi inodor^ ce constitue materia principală a fibrelor, care intră şi în compoziţia sângelui, a chiMuL e^c-fibros, oasă acfj• Care are fibre, ficat s. m. (lat- ficatum, maiu, ficat (poreclă latină ce vine dela vorba ficus, smochin, fiindcă Romar)ilor li plăcea mult o mâncare făcut din smochine cu ficaţi; vorba ficatum= cu smochinei a rămas ca numire îti loc de iecur, ficat). Anat. Organ intern, de coloare roşie închisă, care secretează fierea; pop. figi—mă dod^e ia. ficaţi, simt mare întristare.
fică'ei s. m. Pl- Friptură de ficaţi, fichleş s. m- (lat. fictrix, care dă formă, înrudit cu figitlus, olar). Seândurice cu care lucrează olarul-
ficţiune s. f- (lat- ficfio, onis). închipuire ; lucru ce nu este în realitate, ci numai aparent.
fictiv, ă adj■ Ş> adu. (fr. fictif; din lat. fictus, închipuit)- 1) închipuit ; neadevărat; 2) falş.
ficus s. m. (dela latin, ficus, smochin). Bot. Numire de împrumut dată unei plante exotice, de ornament, cu frunze late, cărnoase.
fidanţat s. rfi. (lat- dela fidens, fidentis, care se încrede)- Logodnic ; care încredinţează, îşi dă cuvântul, că va lua în căsătorie (după fr. fiance).
fidanţatâ s f.-V. preced. Logodnică, fidea s. f. (gr- mod. fidis, dela feidos, rezervă). Firişoare de aluat, uscate şi preparate anume (ce se pot păstră) pentru a fî puse şi fierte în supă.
fldejulsor s.m- (fr. fidejusseur). Jurig. Cel ce depune cauţiune pentru un altul.
fidel, â ad adu. (lat. fidelii). Credincios, devotat; î» care te poţi încrede.
fidelitate s. /• (lat- fidelitas). Credinţă către cineva, devotament, statornicie.
fiduciar, ă adj- (lat. dela fiducia, încredere, bună credinţă).De încredere, pe încredere;
monetă fiduciară, monetă de hârtie negarantată prin stoc metalic, ci numai pe încredere.
fie 1 interj, (dela a fi). 1) Exclamare care arată convenire, învoire la ceva; 2) ajun:ă, destul — fie că ai greşit-o; 3) imperativ dela a fi —să. fie.
fle-(mea, sa), s. f. (lat. filia). Prescurtare în Ioc de fiica (mea).
fiecare prom. (comp. din fie, dela a fi şt care . 1) Care ar fi sau este; 2) oricine, oricare ; 3) toţi fără excepţie.
fier s. n. (lat. fer rum). 1) Metal vânăt albăstriu, care se poate îndoi şi care muiat pn'rt mare înfierbântam în foc, poate căpăta orice formă spre a servi în industrii; 2) maşină mică încălzită în foc, cu care se netezesc albiturile după spălare, hainele, etc.; 3) mic instrument de fier pentru încreţit părul; 4) vârful ascuţit cu care plugul taie pământul ;,
5)	poet. sabie; 6) fierul roşu—fig. stigmat, oprobriu; 7) de f ier, tare, neînduplecat; 8) pl. fiare, lanţuri, cătuşe pentru hoţi; 9) fig. epoca de fier, epoca de barbarie şi de lupte a omenirei.
fierar s. m. 1) Cel ce ştie să lucreze fierul,, să facă din el potcoave şi unelte diferite şi să ferece carul; 2) vânzător de fer şi de o-biecte de fer.
fierărie s. f. 1).Locul unde se lucrează fierul, atelierul ferarului; 2) magazin unde se vinde fer şi obiecte de fier; 3) bucăţi vechi de fier; 4) cantitate mare de fier.
fierbe (a) v. (lat. fervere, a fierbe). 1) A clocoti un lichid din cauza marei călduri; 2) a ţine ceva în lichidul ce clocoteşte; 3) fig. a se turbură, a se frământă (de mânie); 4) fig. (a se) a se uni (ferul); 5) a se cicatriza (osul).
fierbere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a fierbe; 2) agitaţie, turburare mare; 3) contopire, unire (ferul, osul frânt).
fierbinte adj. şi adv. (lat. fervens, fre~ ventis, feibinte). 1) Ce este foarte cald; ce arde; 2) adv. fig. cu căldură; aprig; cu devotament mare; f. stăruitor.
fierbinţeală s. f. V. preced. 1) Starea de a fi fierbinte; căldură mare ; 2) fig. ardoare.
fiere s. f. (lat. fel, fiere, venin, otrar^fc a-mărăciune). Anat. 1) Substanţă de coloare galbenă-verde, secretată de ficat (maiu) şi cate este foarte amară; 2) fig. orice substanţă f. amară; 3) fig. amărăciune propr. şi fig. 4) Bot. fiereg-pământului, plantă a-mară, zisă şi cintaură şi gettţiană.
fiert, fiartă adj. V. fierbe. 1) Care a fiert-a clocotit la ioc; 2) fig. gata, terminat; 3>
fie
265
fU
Pg. dus, pierdu*, deprimat; 4) istovit de mare căldură.
fiertură s. f. V. fierbe. 1) Mâncare fiartă; supă, ciorbă; 2) acţiunea de a fierbe; 3) locul unde se fierbe (5).
flesc, ească acfj. V. fiu. De fiu. fleştecare pron. (comp. fi (a fi); este şi care). V. fiecare (greşit fiteşcare).
figură $. f. (lat. figura). 1) Chip,' formă, înfăţişare; 2) faţa, obrazul; 3) desemn sau formă geometrică; 4) statue, statuetă; 5) portret, chip'; 6) fig. personagiu deosebit; 7) tron. păcăleală, farsă, tragere pe sfoară, a face figura; 8) gram. formă de cugetare expresivă; 9) anume parte din cadril (joc).
figură (a) v. (lat. figurare). 1) A sta de faţă; 2) a exista în; 3) a fi amestecat: a figură în proces; 4) Uter. a reprezentâ alegoric.
figurant, ă s. V. preced. Teatr. Actor improvizat, care pe scenă reprezintă persoane de decor, de complectare a jocului, fără să vorbească: oameni de serviciu, popor; fig. funcţionar de formă, figurare s. f. Acţiunea de â figură (4). figurat, ă adj. şi adu. 1) Care figurează, reprezintă, închipueşte; 2) simbolic; 3) închipuit, imaginar; 4) asemănător cu ceva real. figurativ, â adj. şi adu. V. preced. figurină s. f. (fr. figurine‘. Mică figură, statuetă de pămânL ars, de metal, etc. fiică s. f. (dela fiu), Fată a cuiva, fiind-că conj. (compus din fiind, a fi; şi că). Pentru că; de oare ce.
fiinţă s. f. (comp. dela a fi, fiinţă — după forma latină ca din scio, scientia). 1) Ceeace există; 2) vieţuitoare, animal, (spre deosebire de lucrui i); 3) fig. realitate; 4) prezenţă, starea de faţă; 5) fiinţa supremă, Dumnezeu, fiinţă (a) v. A fi în fiinţă, a există, filă s- f. (gr. fillon, foaie, frunză). Foaie de hârtie dintr’o carte sau din caiet.
filă (a) v. (fr. filer deia lat. filum, fir de aţă). 1) A face fir; 2) a scoate, a trage firele din pânză sau din gogoşi de mătasă; 3) a lucra după fire; 4) f.g. a scoate fum subţire ca firul, a fumegă (lampa sau lumânarea); 5) a trage încetinel o carte de joc; 6) a scurge încet, ca un fir (siropul).
filaliu s. n. (lat. dela filum, fir). Ţese tură fină, tlul în care se cunosc firele.
filament s. n. (fr. filament). 1) Acţiunea de a filă, a trage fire; 2) firişoare In apă şezută, stricată; 3) mici fibre dela muşchi sau dela plante.
filamentos, oasă adj. Cu filamente, filantrop, oapă adf. şi s. (gr. philos, iu-
bitor; anthrâpos, om). Care are milă de oamenii săraci, nevoiaşi şi îi ajută; milostiv; binefăcător pentru săraci.
filantropic, ă adj. De filantropie, de binefacere.
filantropie s. f. V. filantrop. Iubire de oameni; binefacere; ajutorare pentru cei săraci sau bolnavi; un spital în Bicureşti.
filarmonic, ă a (gr. philos, iubitor; şi armonia). Iubitor de armonie, de muzică şi care dă audiţii muzicale (societate filarmonică).
filatelist şi filatelie s. (fr. philathlie din gr. philos, iubitor; tilâ, departe). Iubitor, colector de mărci poştale din toate ţările şi din toate timpurile.
filatură s. f. V. filă. Acţiunea de a filă. fildeş s. n. (turc. fii dinte dişi, elefant). 1) Os alb din dintele de elefant; ivoriu.
filer s. m. (germ. austr. filler). Centimă (ban), a suta pai te dintr’o coroană.
fileu sau filea s. (fr. filet, dela lat. filum, fir). Reţea împletită din fire f. subţiri de mătasă neagră, care se pune peste părul frezat (la cucoane), ca să nu fie stricată frezura de vânt.
filfizon s. m. (gr. philos, iubitor de; phi-suo, a se umflă de succese), pop. 1) Tânăr spilcuit, încrezut, elegant şi mândru de succesele lui; 2) cu înţeles mai rău — tânăr neserios, secătură.
filial, ă adj. (lat. dela filius, fiu). De fiu; fiesc, fiească.
filială s. f. V. preced. întreprindere sau instituţie mai mică, ce aparţine alteia mai mari de acelaşi fel; secţiune, sucursală (de comerţ bancă).
filiaţiune s. f. (fr. dela lat. filius, fiu). 1) Tragerea, coborîrea neamului din tată în fiu; 2) fig. urmare treptată, desvoltare succesivă (de idei).
filieră s. f. (fr. filiere, instrument cu mici găuri prin care se trage şi se formează firul metalic de anume grosime). Fig. Şirul, mersul neînirerupt, cursul (unei afaceri).
filigrană s. f. (fr. filigrane, dela lat. filum, fir; granosus, grăunţos). 1) Lucrare din fir metalic de aur sau argint, formând un fel de reţea (mai ales lucruri orientale şi de biserică); 2) figuri încrustate în hârtie prin presare (ca la hârtia timbrată); 3) literele sau clişeul ce dă aceste figuri.
filipică s. f. (fr. philippique, dela Fittp). 1) Oratoric. Denumirea discursurilor celebre ale lui Demostene (mare o ator atenian, 385—322 înainte de Hs.), contra regelui Filip al Macedoniei, care voia să cucerească Grecia; 2) fig. discurs violent îndreptat contra
fU
266
fii
cuiva ca disc. lui Cicerone contra lui Antoniu; x
3)	fig. atac violent prin scris sau prin vorbire.
filisteni s. m. Numirea unui popor, învecinat cu ludea (Palestina), film s. n. (germ. film, dela lat. filum, fir).
1)	făşie lungă (de peliculă fotografică) pe care sunt fotografiate vederi, sau mai ales scene, mişcări, jocuri (prin fotografiere instantanee, însă continuă); care făşie, desfăşurându-se apoi treptat, şi proiectând prin acele fotografii o lumină puternică pe o pânză albă, redă mişcările ce au fost fotografiate. V. cinematograf. Reproducerea filmelor de cinematograf, formează o distracţie uşoară, câte-odată şi instructivă; 2) Uter. scurtă descriere de întâmplări şi situaţii comice.
filite s. f. pl. (fr. phyllithe din grec.). Şciinţ. Foae, frunză, petrificată, sau piatră ce poartă impresiunea, forma, unei frunze.
filolog s. m. (gr. philos, iubitor; logos, cuvânt, vorbă). Literat care se ocupă cu filologia şi cu critica literară, filologic, ă adj. De filologie, filologie s. f. V. .filolog. Ştiinţa privitoare la lucrări literare şi limbi, din punctul de vedere al erudiţiei, al criticei textelor şi al gramaticei ; filologie clasică, care priveşte limba greacă şi latină; filologie comparată, care studiază raporturile între diferite limbi.
filomelâ s. f. (gr. philos, iubitor de; melos, cântare). Zool. Numirea ce se mai dă privighetoarei.
ffion s. n. (fr. filon, dela lat filum, fir). Miner. Fir, făşioară de metal ce se găseşte în piatră, intri o mină. filosof s. m. V. filozof. filotim, ă adj. (gr. pjiilotimia, iubire de onoare). Onorabil; delicat: cu bună cuviinţă, filotimie s. f. V. preced. 1) Onorabilitate;
2)	delicateţă; 3) bună cuviinţă; 4) cinste, omenie.
filoxeră s. f. (gr. phyllon, frunză; xeros, uscat). Microb, parazit ce se formează pe.rădăcina şi frunza de vie şi o usucă (adus din America).
filozof sau filosof s. m. (gr. phylos, iubitor de; sophia, înţelepciune). 1) Cel ce studiază fllosofia sau care o practică; 2) fig. om învăţat, înţelept; 3) fig. om retras; 4) fig. iron. om nepăsător.
filozofă (a) v. sau filosofâ V. preced. A face aprecieri filosofice (se ia şi în î.ţeles ironic; a fi prea idealist a nu vedea realitatea, a trăi cu iluzii).
filosofală adj. (piatră). Piatra pe care o căutau alchimiştii şi cu care credeau că se poate preface orice metal în aur (deoarece
toate metalele se găsesc în piatră...); fig. lucru imposibil, filozofic, ă adj. De filosofie. fllozoficeşte adv. în chip filozofic; după ştiinţa filozofiei.
filozofie s. f. (gr. philos, iubitor de (amic); sophia, înţelepciune). 1) Cunoştinţa despre toate lucrurile fisice, morale şi intelectuale prin cauzele şi prin efectele lor; 2) sistem filozofic particular fiecărui filozof celebru: filozofia lui Platon, Aristotel, etc.; 3) sistem particular pentru vieţuite; 4) ştiinţa ce ia în consideraţie cauzele şi efectele despre ceva: filozofia istoriei, etc.; 5) specialitatea de studiu cea mai înaltă din învăţământul clasic. — Scopul filozofiei, definit în afară de numirea sa, este căutarea adevărului. învăţământul filozofiei cuprinde trei părţi principale.: logica, metafizica şi morala, având ca obiect sufletul, pe D-zeu şi omul. Ea răspunde unei cerinţe a sufletului de a căuta adevărurile prime ce au dat naştere filozofiei. — în înţeles mai larg şi cu numai moral, filozofia este acea tărie sufletească ce înalţă pe om mai presus de patimi, de opiniile de rând, şi’l face să nu pună preţ pe onoruri şi bogăţii sau pe prejudecăţi. Filozofi mari au fost la Greci: Thales, Pythagora, Socrat, Platon, Aristotel, Epicur, Zenon, etc.; la Romani: Ciceron, Seneca, Marc-Aurelia din evul mediu până în timpii noui: Abailard, st. Tomas, Bacon, Descartes, Bossuet, Leibniz, Kant, Condilac, Hegel; apoi francezii de curând: Collard, Jouffroy, Cousin, Aug. Comte, Bergson, Einstein; iar dintre români; V. Conta, a emis o teorie filosofică originală; 6) curs de filozofie (carte); 7) fig. tărie sufletească, superioritate intelectuală.
filtrâ (a) v. (fr. filfrer). A curăţi apa sau alt lichid, scurgându-1, strecurăpdu-1 printr’o hârtie poroasă, sau prin vată pusă într’o pâlnie (teică); prin nisip sau printr'o piatră poroasă.
filtraţiune s. f. N .preced. 1) Acţiunea de a filtrâ; 2) pătrunderea apei prin straturi de pământ nisipoase.
filtru s. n. Aparat pentru a filtra apa. V. filtra.
fin, ă adj. şi adv. (fr. fin). 1) Subţire, delicat, ales; 3) de calitate superioară; 3). adv cu delicateţă, subţire; 4) fig. cu abilitate.
fin s. m. (lat. fiUnus, de fiu). Cel ce este botezat sau cununat de cineva.
fină s. f. V. preced. Cea botezată sau cununată de cineva (fină şi naşă).
final, ă adj. (lat. finalis). Dela urmă; dela sfârşit; s. n. sfârşitul.
fin
267
fir
finalmente adj. (fr. finalment). De sfârşit, finalitate s. f. V. preced. Sfârşirea, terminarea; desnodământul.
financiar, ă V. urm. De finanţe, de bani publici, ai statului.
finanţe s. pl. (fr. finances, dela fenus (faenus), produs, dobândă, venit, capital). 1) Banii statului; 2) veniturile In bani ale statului, ale ţării; 3) administraţia banilor ţării, fine s. m. (lat. finis, hotar). Sfâşit, terminare, fineţe sau fineţă s. f. V. fin. 1) Starea de a fi fin; 2) delicateţă; 3) agerime; 4) dibăcie.
finez, ă adj. Locuitor din Finlanda sau din ţările Nord-Estice ale Europei.
fini (a) v. (fr. finir, dela lat. finis, margine, hotar). A termină, a sfârşi.
finic s. m. (gr. phoinix, palmier, curmal; de aici se numeşte şi ţara Fenicia, vecină cu ludea). Bot. Arbore exotic, curmalul, palmierul (cu ramuri din acest arbore a fost întâmpinat Isus Christos, când a intrat în Ierusalim).
finle s. f. V. s. fin. Rudenia de fin. finire s. f. V. fini. Terminare, isprăvire. finişor, oară s. Mic fin sau fină. finit, ă adj. V. fini. Terminat, isprăvit, mântuit.
fionc sau fiong s. n. (italian fiocco, egretă, nod). Fundă sau funtă, nod frumos făcut din cordea, din panglică lată, pentru a fi pus pe cap de fete, sau a servi ca ornament ori drept legătui ă, cravată la gât, etc.
fiolă s, f. (gr. fialâ, vas fără toarte sau picior). Mic vas tubular de sticlă, pentru medicamente.
Hor sau hior s. n. (lat. diformat din fri-gus, frigoris, fior, groază). 1) Tremurare în corp din cauza fricei; 2) senzaţie repede de frig; 3) senzaţie mare în general (chiar şi de surpriză plăcută).	•
fiorin şi florin s. m. (italian dela fiore, floare; şi dela Florenţa, unde s’au desvoltat instituţii de bancă în epoca ei de înflorire). Numirea banului austriac de 2 koroane (în primul timp era florentin).
fioros sau hioros, ă adj. şi adv. V. fior. Spăimântător; care dă fiori de spaimă.
fir s. n. (lat filam). 1). Aţă; 2) tort; 3) lăstar f. subţire; 4) păr (fir de); 5) iarbă; 6) bob (de piper, etc.); 7) sârmă subţire — de rnefai, de aur, pentru brodat; 8) fig. şirul, mersul (afacerei); 9) aţe subţiri (tlela painjen, sau dela viermi de mătasă); 10) sîrma telegrafică sau telefonică; 11) a prinde firul, a dibui, a află urmele; sau a reluă şirul (de fapte sau idei); 12) de-a fir-a-părul, foarte cu deamănuntul — sau din fir până in aţă.
fire s. f. V. a fi. 1) Starea de a fi, a există; 2) felul, natura; 3) temperamentul, caracterul; 4) a veni în fire, a ’şi da seama; a avea conştiinţă; 5) in toată firea (om), om matur ; conştient, zdravăn: 6) a se pierde cu firea, a se intimida, grăbi.
flreav, ă adj. V. fir. Subţiratec, slăbuţ, debil.
firesc, ească adj. V. fire. Natuial; posibil; adv. fireşte, bine-î ţeles, natural.
firet pl- fireturi s. n. V. fir 7- 1) F*r de aur răsucit; 2) lucrătură cu fir de aur sau de argint; 3) ciucuri, trese, galoane de fir ale uniformei ofiţerilor.
firfiric (sau firfirică) s. m. (germ. din fiinfer, de cinci (p. fiinferic). wMonetă mică de argint, care era de 15 parale pe timpul când- Austria ocupă ţara, sau trecea cu oştile prin ţările române, firicel s n. Mic fir.
firidă s. f. (lat. hidrata (p. hiatus), deschizătură, căscătură). 1) Scobitură făcută anume sub vatră, sau iu corpul sobei ca să dea căldură; 2) scobitură la fel în părete, firisău s. n. V. feresău. firiz s. n. Olt. v. feresău şi ferestrău. firmă s. f. (fr. firme, dela lat. firmare, a întări, a consolida, dovedi). 1) Insigna unui magazin, (sau numele comerciantului) care se înscrie la tribunal (pentru că negoţul are anume reguli prevăzute în codicele de comerţ) ; tabla cu acel nume sau insignă; 2) tăbliţă expusă, pe care un avocat, medic sau inginer îşi arată profesiunea; 3).fig. recomandare sau înfăţişare aparentă; pretext.
firmament s. n. (lat. firmamentum, tărie, sprijin, cerul). Bolta cerească, cerul.
firman s. n. (turc firman). Decretul sultanului Turciei (pare însă din lat. firmare, a întări).
firoscos s. m. (diform din filozof). Vechia. Filozof; fig. mintos; fig. şiret.
firoseală s. f. V. urm. Risipă; răspândire pe jos.
flrosi(a) v. (daco-gr. dela phyrao,phyraso, a stropi pe jos). 1) A răspândi pe jos; a stropi, a curge, risipă; 2) a cheltui zadarnic.
flrtă s. f. (dif. din sfert dela lat. quar-tum (cfart) sfert, ca si germ. viertel). Suprafaţa de pământ ca o jumătate, sau sfert de pogon (sfert dintr’o măsură mai mare) — de vie, etc.
firuţă s. f. (dela vorba fir). Bot. Plantă din familia gramineelor, ce creşte prin iarbă.
fiş s. n. (fr. fiche, citit fiş. Cuiu, cârlig).
1)	Ţeruş; 2) fiţuicâ, însemnare; 3) tipogr. amestec de felurite litere.
fls
268
fit
lisă s. f. (fr. fichet cit. fişe). Semn făcut din o tăbliţă, rotundă ca banul, sau din carton, care se dă drept valoare (de chelneri când iau marfă să o ducă la consumatori) sau de jucătoiii la cărţi ori table; sau drept bilet pentru intrare, etc.
fisc s. n. (lat. fiscus, ladă (de bani). 1) Vistieiia, casa de bani a statului; 2) dreptul dat de legi pent.u încasări de bani în folosul, statului, pentru nevoile statului, fiscal, ă adj. V. preced. De fisc, al fiscului, fiscalitate s. f. Al.ătuirea sau sistemul legilor, ce dau drept la încasări de bani în folosul statului.
fisetru s. n. (lat. pistris, balenă). Zoo/. Numirea unul peşte foarte mare (nisetru ?).
fişic s. n. (lat. dela fiscus, coş sau ladă, cutie de bani). 1) Vălătuc înfăşurat (din hârtie) în care sunt puşi bani de aceiaşi mărime ; 2) sul sau con din hârtie, pentru pus un praf san marfă (orez, etc.), care altfel s’ar risipi; 3) cartuş de carton. — Şi Turcii au acest cuvânt.
flşlu S. n. (fr. fichu (citit fişiu). Broboadă subţire şi lungă pentru înfăşurat pe cap; năframă.
flsslped, ă adj. (fr. fissipede, dela lat. fissio, a despică; pes pedis, picior, ghiară, copită). Zoo/. Animale ce au laba despărţită în mai multe degete.
fistic s. n. (lat. pistacium). Pom ce face un fruct cu coaja tare şi miezul verziu. V. lentisc. — Şi Turcii zic fâstac, fistic.
fistichiu, ie adj. V. preced. De coloarea fisticului \verziu); fig. ciudat, straniu, neînţeles.
fistulă s. f. (lat. fistula)- Med. Umflătură care are intrarea îngustă însă înăuntru este largă, comunică cu o cavitate na urală şi produce puroi.
fit adj. (scurtare din cfit, vezi acest cuvânt). Achitat, nemai având nimic de dat sau de luat; s. şcolar, fugire dela şcoală, dela eurs — trage la fit, în sală.
fitil s. n. (ital. dela fitto, înfipt, băgat). 1) Făşie sau şnur din bumbac, ce se pune în lampa cu olei sau cu gaz ca să ardă; sau plută, în candelă; 2) orice dop subţire introdus şi cu scopul de a comunica focul; 3) făşie sau şnur de bumbac ce se aprinde din schinteile de cremene sau din maşina de aprins (brichet); Medic. 4) astupuş subţire de vată, (cu medicamente) introdus în o cavitate bolnavă; 5) fig. a pune fitil, a aţîţâ, a face intrigi.
fitui (a) v. V. fit. 1) A achită; fig. a termină; a perde tot; a dispare.
fiţuică s. f. (dimin. din vorba foiţică, foiţă, foaie mică). 1) Bucăţică de hârtie; 2) fig. chitanţă; însemnare pe o bucăţică de hârtie ;. notă.
fituit, ă adj. V. fit. Achitat; terminat; sustras.
fiu s. m. (lat filius, fiu). 1) Copilul de sex bărbătesc al cuiva; 2) băeat; 3) bis. Fiul, Isus Christos.
fix, ă adj. şi adu. (lat. fixus). 1) Neclintit,, înţepenit, determinat, hotărît; 2) întocmai, la ,imp, precis.
fixă (a) v. V. preced. 1) A determină; 2) a înţepeni ceva; 3) a face să nu se şteargă;
4)	a preciza; 5) a ţinti, a ochi; 6) a se uită ţintă.
fixare s. f. Acţiunea de a fixă. fixat, â adj. \) înţepenit de nu se mişcă;
2)	determinat, hotărît; 3) ochit, ţintit cu privirea.
fixitate s. f. 1) Starea de a fi fix, înţepenit bine; 2) neclintire, neschimbare, nestrămutare.
fizic, ă adj. (gr. physis, natura, firea lu-mei). 1) Ceea ce este natural, material, din substauţă ce cade sub simţurile omeneşti; (spre deosebire de ceea ce este de ordin abstract sau moral, sufletesc); 2) s. n. făptura sau înfăţişarea cuiva; 3) corpul omului.
fizică s. f. (gr. physiki, dela physis, natura). 1) Ştiinţa care cercetează proprietăţile corpurilor şi acţiunea ce au unele asupra altora, fără să 'şi schimbe natura; 2) cartea ce tratează despre legii ; şi cunoştiinţele fizice; 3) fcursul, învăţământul fizicei.
fiziceşte adu. 1) După fizică; 2) de stare fizică; fig. corporal.
fizician s. m. Cel ce se ocupă în deosebi cu ştiinţa fiz.cei.
fiziognomlc, ă adj. De fiziognomie. fiziognomie s. f. (gr. physis, natura; .gndmon, care cunoaşte). 1) Arta de a cunoaşte oamenii după înfăţ şarea, după fizionomia lor; 2) înfăţişarea, faţa omului cu expresia ei caracteristică; 3) fig. ca.acter distinctiv al cuiva.
fiziografie s. f. (gr. physis, natura; gra-phd, scriu). Bot. Partea din Botanică, ce se ocupă cu descrierea naturii plantelor, fiziologic, ă adj. V. urm. De fiziologie, fiziologie s. f. (fr. phUiologie, dela gr. physis, natura; logos, vorbire). Ştiinţa care tratează despie viaţă şi despre funcţiunile organice prin cari se manifestă viaţa; cartea despre această ştiinţă.
fiziologist s. m. învăţat care se ocupă cu fiziologia.
fizionomie s. f. (fr. physionomie, cela
fiz
269
flă
gr. physis, natura; nomos, lege). 1) înfăţişarea, trăsurile feţei; faţa cu «xpresia ei caracteristică; 2) fig. caracterul distinctiv al unei finţe sau al unui lucru de un altul.
fizionomist s. m. Cel ce poate cunoaşte caracterul, firea cuiva după Înfăţişare, după trasurile feţei.
fizură s. f. (lat. fissura, despicătură)' Despicătura sau cărarea peptănăturei părului. Mold.
flăcăiandru s. m. V. flăcău. Băeat de 18— 20 ani.
flacără s. f. (lat. dela flagro, flagrare, a arde). 1) Pară ce se ridică dela un luciu ce arde; 2) revistă literală din Bucureşti; 3) fig. pasiune mare.
flacără (a) v. A se ridica pară, flăcări, flăcăraie s. f. Pară mare de foc, văpaie, flăcărare s. f. Izbucnire de flăcăii, flăcău s. m. (lat. dela floccus, floc de păr). 1) Băiat în vârsta când începe a creşte barba, musteţile; tânăr de însurat; 2) băsbat care nu s’a căsătorit. (Numirea aceasta latină făcea distincţiunea între barbatus, cel ce avea barba mare).
flacon r. n. (fr. flacon). Sticluţă pentru doctorii.
flagel s. n. (lat. flagellare, a biciu, a bate dela flagellum, biciu). 1) Mare nenorocire prin care D-rzeu bate pe oameni; 2) fig. boale, mortalitate etc; 3) bătae crudă, cruzime.
flagelă (a) v. V. preced. 1) A bate crud cu biciul; 2) fig. a critică aspiu în public; a biciui (figurat).
flagrant, ă adj. (lat. flagrare, a arde (propriu şi fig. a fi aprins de .patimă; şi flagrans, arzător). Ce se consumă, se săvârşeşte; în momentul săvârşirei; în flagrant delict, asupra faptului săvârşit.
flaimuc s. m. (după doctor Flaimnc din teatru lui Alexandri)). Nătăfleţ, ridicol.
flamand adj. şi s. Locuitor din Flandra (partea de sud a Belgiei şi de nord a Franţei) locuitori renumiţi pentru comerţul lor şi mai ales pentru arta veche a picturii, care are caracter deosebit — pictura flamandă.
flămând, ă adj. (lat. compus din fie o, a plânge; mando, a mânca). Care sufere de foame, care nu are ce mânca; înfometat, care nu a mâncat. (După alţii ar fi fanulentus, dela fames, foame).
flămânzi (a) v. V. pr ced. A avea foame; a nu avea ce mârnca.
.flămânzilă s. m. Om nesăturat; f. mân-căcios.
flămânzire s. f. Starea de a fi flămând; dorinţa, nevoia de a mânca.
flămânzit, ă adj. înfometat flamură s. f. (lat flammula, plur. flam-mulae, steaguri mici). Steag; pânza dela drapel; drapelul cu insignele ţării pe dânsul.
flanc s. n. (fr. flanc, coastă). Militar. La-turea sau capătul (. in dreapta sau din stânga).
flăncult, ă adj. 3) Aşezat pe flanc; 2) a-ta^at pe flanc, oii apărat din fl.nc.
flanelă s. f. (fr. fianelle). 1) Stofă ţesută din lână foaite fină, pentru îmbrăcăminte de corp; 2) îmbrăcăminte de corp, cămaşă, din pânză subţiie de lână; 3) îmbrăcăminte împletită din lână, ce se pune peste vestă, flaneluţă s. f. Mică, sau subţire flanelă, flasc, ă adj. (fr. flasque). Moare, fără putere; moloşit.
flaşnetă s. f. (germ. flaschnett, din fr. flagillet). Instrument ^oigă portativă, mică) ce cântă prin un număr de flaute, în cari nişte foaie interiore suflă, fiind puse în mişcare cu o manivelă — mai ades italienii erau flaşnetari, ce cântau pe stradă pentru bacşiş.
flatâ (a) v. (fr. flatter, dela lat. flatus, trufie). 1) A lăudă pe cineva ca să-i facă plăcere; a măguli prin laude; 2) a exagera frumuseţa sau calităţile cuiva; a se flata, a se mândri, a se lăudă, a se Îngâmfă.
flatat, ă adj. V. prec. 1) Lăudat; 2) îngâmfat; 3) înfrumuseţat pe fotografie.
flaut s. n. (lat. dela flatus, suflul, din fiare, a suflă). Instrument muzical lung, din lemn scobit, având mai multe clape şi care cântă prin suflare.
flautist s. m. Cel care cântă bine cu flautul, fleac s. n. (lat. floccus). 1) Lucru de nimic ; ceva fără nici o valoare; 2) fig. om de nimic; 3) pl. vorbe în zadar, neserioase, fleancă s. f. V. floancă sau fleoancă. fleandură s. f. (lat. din fluenter, care curge). 1) Haină de tot ruptă din care curg, atârnă bucăţi; 2) cârpă, treanţă.
fleaşc 1 interj, (lat. dela fligo, flexi, fli-gere, a lovi, a se lovi). Exclamare care exprimă. 1) o lovitură dată (cu palma); 2) o cădere bruscă; 3) cădere în noroi sau în baltă.
fleaşcă s. f. V. preced. 1) lovitură (de palmă) şi (dela lat. flexus, îndoire, curbare);
2)	moleşit, nesigur; 3) fig. om fără caracter, flebită s. f. V. flevită. flec s. n. (germ. fleck). Pielea tare, îndoită, ce vine la o încălţăminte în jurul călcâiului.
flecar, ă adj. V. fleac. 1) Cel ce vorbeşte fleacuri; 2) om neserios.
flecări (a) V. fleac. 1) A spune fleacuri, nimicuri, glume; 2) a vorbi de rău pe alţii, a critica.
fie
270
fio
flecărire s. f. Spunere de fleacuri; glumire prea mult.
flecul (a se) v. V. fleac. Ase face moale, a se moleşi.
flecuşteţ, eaţă s. (din fleac, flecuş). 1) înjghebare uşoară; 2) lucru de nimic; 3) mititel, neînsemnat.
flegmă s. f. (gr. phlegma). 1) Scuipatul gros din pept; 2) fig. caracter de om lăsător, liniştit.
flegmatic, ă adj. V. preced. Lăsător, liniştit. Medic, limfatic.
fleică s. f. (lat. dela fligo, fUgere, a bate). Friptură din o făşie de carne, care a fost întâi bătută, cu anume ciocan de bucătărie, apoi friptă pe grătar la jăratec, întorcând-o repede.
flencheş adj. (lat. dela flecto, flexum, ere, a îndoi). îndoit, care atârnă în jos. flencănl (a) v. V. preced. A atârna în jos. fleoancă s. /. (lat. dela fligo, lovesc, ciocnesc). 1) Gură vorbăreaţă, trăncănitoare; 2) lulea; 3) plisc, bot.
fleoncăni (a) v. V. preced. 1) A vorbi de lău; 2) a vorbi în zadar; 3) a cloncăni.
fleoncănit s. n. 1) Vorbire de rău, clevetire ; 2) vorbire în zadar.
fleoş adj. (lat. dela flexum, îndoit, curbat), îndoit, moale, veşted, fleşc ! interj. V. fleaşc. fleşcăi (a şi a se) (lat. dela flexum, îndoit, curbat). 1) A se îndoi, a se nroloşi; 2) a se muia de udeală; 3) a se uda tare; 4) fig. a se vesteji.
fleşcăit, ă adj. V. preced. 1) înmuiat, moale; 2) udat tare; 3) vestejit.
flevltă s. f. (gr. dela phleps, phlebos, vână). Mec ic. Boală ce constă în umflarea părţii interioare a vinelor; de aci umflarea picioarelor (mai ales la unele femei după ce au născut).
flexibil ă, adj. (lat. flexibilis). Mlădios, 'care se îndoaie.
flexibilitate s. f. V. pre ed. îndoirea, proprietatea de a fi flexibil, flexionar, ă adj. Cu flexiune, flexiune s. f. (lat. flexio). 1) încovoierea, mlădierea; 2) Gram. Schimbarea formei unui cuvânt, după regulele gramaticei, prin declinare sau conjugare.
flintă s. f. (germ. flinte). Puşcă scurtă (din timpurile vechi).
fliuşcă s. f. dat. dela figo, flixi, ere, a lovi; 1) Lovitură de biciu; 2) biciu scuit, cravaşă.
floancă s. f. V. fleancâ.
floare s. f. (lat. flos, floris, floare). 1)
Organ colorat la plante şi pomi, din care iese fructul; 2) fig. partea cea mai fină, mai bună (mai aleasă); 3) epoca cea mai frumoasă; 4) mucigai format deasupra vinului sau altui lichid; 5) partea îndoită dela chee, ce intră în lacăt şi descuie; 6) floare broştească, plantă şi floare de baltă din speţa renoncu-laceelor; 7) floarea grâului, floare albastră ce creşte prin grâne; 8) floarea reginei, V. edelweiss; 9) floarea soarelui; plantă înaltă cu flori mari galbene ce se întorc după soare; iar seminţele ei dauolei; 10) de flori de măr; de florile cucului = de geaba; 11) floarea vântului; floare cu şase petate ascuţite, din familia renonculaceelor; 12) tipogr. relieful literei; 13) floare la ureche, lucrate nu grea, ceva obişnuit.
flora s. f. (Numele zeiţei Flora, a florilor (după mitologie). Totalitatea plantelor ce cresc într’o regiune.
floral, â adj. Ce priveşte florile, despre flori.
floranţă s. f. (dela floare). Mătasă subţire şi înflorată ce serveşte pentru căptuşit.
florar s.m. 1) Cel ce se ocupă de flori; 2) fig. numirea lunei Mai când e timpul înflo-tirei.
florăreasă s. f. Femee care vinde flori, sau care cultivă flori.
florărie s. f. 1 - Locul unde se cultivă flori; 2) seră; 3) magazin unde se vând flori.
florean s. m. (dela floare). Bou cu felurite pete.
floretă s. f. (fr. fleuret). Un fel de sabie foarte subţire, lungă şi mlădioasă, cu care sc fac exerciţii de scrimă, de luptă în duel, prin împunsături.
floricele s. f. pl. (dela floare). 1) Mici flori; 2) grăunţe de porumb plesnite prin înfierbântate la foc şi având forma unei flori albe ; 3) fig. împodobire prin desemn; 4) figuri uşoare în vorbire sau în scriere, floricică s. f. Floare mică.
Florii s. f. pl. (baza floare). Dumineca dinaintea Paştelor, zisă şi dumineca stâlpă-rilor. (Numire rămasă dela serbările florale ale păgânilor), florin s. m. V. fiorin. florinte s. m. (lat. dela florens, entis, înflorit, strălucit, vestit). Zool. Cinteză, pasărea ce vesteşte sosirea primăverii, florist, ă s. Vânzător’ de fior. floron s. n. (fr. fleuron, baza flora). Arhitect. Ornament în forma unei flori desfăcute, ce se pune în vârful construcţiilor stilului gotic.
flotă s. f. (fr. flotte, dela lat. fluito, are,
fio
271
ilu
a pluti). 1) Un număr de vase plutitoare; 2) flota de răsboiu, vapoarele înarmate, de toate măiimele, ce seivesc la lupta pe apă; 3) flota comercială, vapoarele şi şlepurile ce servesc la transportarea de mărfuri flotabil, ă adj. (fr. fiotable, dela fat. flui-tare, a pluti). Cate pluteşte, poate pluti.
flotant ă adj. (fr. flottant). 1) Care pluteşte pe apă; 2. fig. datorie flotantă, care este nesigură, nedeterminată, din ce şi când anume să se plătească, flotilă s. f. Flotă mică. fluctuant, ă adj. (fr. fluctuant). 1) Neho-tărît, nesigur; 2) Medic, mişcător, nestatornic (despre mersul unei boale).
fluctuaţiune s. f. (fr. fluctuaiion, dela lat. fluctus, val; fluctuare, a fi cu valuri). 1) Nesiguranţă; 2) schimbare continuă de urcare şi scoboiâre în mersul afacerilor, în preţuri, operaţiuni, etc.); 3) fig. variaţiune.
fluid, ă adj. şi s. n. (lat. fluidus, care curge). 1) Curgător; 2) corp a!e cărui molecule nu stau fix unite, ci lunecă şi tind a se răspândi, de ex.: aerul, apa, electricitate sunt fluide; 3) gener. corp fluid, fluiditate s. f. Starea de fluid, fluier s. n. (lat. din fio, fiare, a sufla).
1)	Instrument simplu de cântare, făcut dintr’o ţeavă de lemn, cu 6 găuri, şi car e cântă prin suflare într’un mic orificiu de la un capăt, (special pentru păstori, din timpurile vechi şi până astăzi); 2) fig. fluerul piciorului, osuf cel mai gros al piciorului dela genunchi în jos (anat. tibia); 3) orice instrument pentru fiuerat, signal; 4) şueratul de signal.
fluerâ (a) v. V. preced. 1) A cânta din fluer; 2) a şuerâ dnlr'un fluer; 3) a şueia vântul suflând cu putere; 4) a dezaproba prin şuerat (o piesă teat.).
. flulerar s. m. Zool. Pasăie din felul celor ce aleargă; zisă şi şnep. fluierat, ă adj. şi s. 1) Cântat din fluer;
2)	şuerat (în batjocură); 3) şueratul (semnal), fluierător, oare adj. şi s. 1) Cel ce flueră;
2) jucărie cu care se poate fluerâ.
fluierătură s. f. 1) acţiunea de a fluiera ; 2) şuerare ; 3) semnal prin fluerare. fluieră-vânt s. m. Fig. Zmintit, nebun, fluor s. n. (fr. fluor). Chim. Un gaz incolor şi foarte fin, pătrunzător. Miner. Un cristal colorat felurit, ce imitează pietrele preţioase.
fiuorescenţă s. f. (baza floare). Desvol-tare în felul înflorirei.
fluorhldric adj. Chim. Numire dată unui acid format din fluor şi hidrogen, fluştura (a) v. (lat. dela fluxatura (fluxio)
din fluctuare, a fi agitat, a şovăi). A mişcă, a agită, a învârti prin aer (o pânză, o batistă, coada, etc.); a fâlfăi.
fluşturatec, ă adj. V. preced. 1) Nestatornic, şovăelnic; 2) neserios; 3) neastâmpărat.
flutură (a) v. V. flutur, V. fluture, fluş-tură.
fluturaş s. m. 1) Fluture mic ; 2) mic fluture (de metal, de aur), fluturatec, ă adj. V. fluşturatec. fluturător, oare adj. Care flutură, fluture s. m. (lat dela fluctuor, fluctuare, a fi agitat, a şovăi). Zool. 1) Insectă prevăzută cu 4 aripi albe, sau cu felurite colori (provenită din omizi), ce sboară în zigzaguri, şovăind; 2) fig. tânâr nestatornic; 3) foarte micuşor disc de aur sau de argint lucios, care se atârnă la ciucuri sau se coasă pe unele haine ca ornament strălucitor, fluvial, ă adj. De fluviu, fluviu s. h. (lat. fluvius). Rîu foarte lat şi lung.
flux s. n. (lat. fluxux, care curge). 1) Revărsarea apelor mării, oceanului, pe o întindere maie, la o anumită oră din zi (la amează), care durează câteva ore şi apoi se retrage iarăşi la loc (ceea ce se chiamă reflux): 2) f-.g. năvală; abundenţă; 3) medic, grămădire (de sânge).
foaie s. f. (lat. folium.) 1) Frunză; 2) bucată de hâltie ; 3) bucată de pânză; 4) plur. foi, fustă pentru femei; 5) aluat întins foarte subţire; 6) jurnal, ziar; 7) pi. foaie ; 8) pi. pă-nuşi de porumb ; 9) placă metalică lată şi subţire.
foaie-în-fir s. f. Bot. Floare de primăvară (latin, pervinca).
foaier s. n. (fr. foyer). Teatral. Salon unde se preumblă spectatorii dela teatru în timpul pauzelor.
foaie s. n. (lat. follis foaie, burduf). 1) Bnrduf de piele, pe care apăsând, suflă cu putere în căibuni printr’o ţeavă şi produce foc taie în care se roşeşte ferul pentru a fi lucrat; 2) fig. plămânii; 3) fig. buită, burduf.
foame s. f. (lat. fames). Poftă de mâncare; trebuinţă de a mânca.
foamete s. f. V. preced. 1) Lipsa totală de alimente, de grâne şi legume ; 2) suferinţa oamenilor din această cauză.
foarfece s. f. pl. (lat. forfex). Instrument cu două lame, ce servă pentru tăiat stofe, pânză etc.
foarte adv. (lat. fortis, forte). 1) Mult; 2) tare; 3) cu putere; 4) în cel mai înalt grad!
fob
272
foi
foburg s. n, (fr. fou bour a, dela lat. foris, afară; burgum, oraş) Partea din afară a oraşului ; mahala.
foc s. n. (lat. focus). 1) Arderea cu sau fără flacără a lemnelor sau a altor materii; 2) incendiu, arderea casei sau averei; 3) tragere cu puşca sau cu tunul, descăxcătină de armă; 4) lumina pietrelor preţioase; 5) strălucirea ochilor; 6) fig. vioiciune, ardoare; 7) fig. supărare mare, nenorocire; 8) fig. căldură prea mare ; 9) focul nestins, iadul; 10) adu. teribil, grozav; foarte; adj. supărat tare.
focă s. f. (lat. phoca).Zool. Animal mamifer, amfibiu, ce frăeşte în apă, dar ese şi afară, ca să respire.
focar s. n. (baza foc). 1) Fizic. Punct unde se concentrează razele de fumină ce trec printr’o lentilă; 2) geom. centrele ce servesc pentru a construi elipsa grădinarului; 3) locul unde se manifestă întâi o epidemie sau o mişcare revoluţionară; 4) om ce întreţine focul la o maşină de C. F.
fochist s. m. Cel ce întreţine focul la o locomotivă.
focos, oasă adj. Cu foc; cu aprindere; s. artil. capsa ce dă foc la un obuz sau la un cartuş.
focşănean, eancă adj. şi s. 1) Locuitor din Focşani; 2) horă din Focşani.
focsia s. f. (exact fuxeia, dela numele botanistului german Fuchs). Bot. Floare de casă, ce face flori roşii, focşor s. n. Foc mic. fofează s. f. (lat. fovea-fixa, scobitură sau prinzătoare înfiptă). 1) Aripa de la roata sau dela elicea unei mori (de vânt); 2) adaus ce se scoate şi se mişcă; 3) lemhişor crestat, înfipt la vârtelniţă, pe care se pune tortul sau bumbacul, ca apoi să fie depănat pe mosor sau pe ţevi; 4) ramură de la un can-delabru.
fofelniţă s. f. V. preced. Aripă orizontală dela vârtelniţă în care se pune fofeaza; fig. Cel ce nu ţine secretul, şi divulgă.
fofengher s. m. (lat. dela fax, stea, fin-gere, a înfige). Luceafărul de dimineaţă.
foflenchiu! int. (lat dela fovea, gaură flectere, a se aplecă). Exclamare care arată că a căzut, s’a despiins, frânt, îndoit ceva; s. clempuş curb dela clanţa uşei.
fofolog, oagâ adj. (compus din fonf şi olog). Care se mişcă greu şi vorbeşte neînţeles; trântor.
foi (a şi a se) v. (daco-gr. dela foitao, a se duce şi a veni neîncetat). 1) A umbla de colo colo; a mişca într’una; 2) a umbla gre-
oiu şi zăpăcit; 3) a se înourcâ, a întâiziâ; 4) a mişună (insecte, viermi), foi s. pl. V. foaie.
foiletâ (a) v. (fr. feulleter). 1) A răsfoi o carte; 2) a citi superficial.
foileton s. n. (fr. feuilleton). Bucată de literatură, ce se publică într’un ziar de obi-ceiu în partea de jos a paginelor. foiletonist s. m. Scriitor de foiletoane, îolofoiu s. m. (baza foaie). V.' fonchiu şi foaie-in-fir.
foios s. n. (lat. dela folis, burduf). Stomacul, burduhanul animalelor rumegătoare.
foişor s. n. (dela foaie, foiş, sau frunziş). 1) Construcţie mică cu acoperiş ascuţit, în o grădină, uneori acoperită de plante agăţătoare; 2) balcon la casele vechi, boereşti;
3)	turn înalt, unde este observatorul de foc şi de unde se dă semnal în caz de incendiu.
foiţă s. f. 1) Mică foaie; 2) hârtie subţire pentru făcut ţigara; 3) suliman în forma de foi roşii; 4) pl. cron.*cărţi de joc; 5) mici scoarţe cu alesături; 6) foileton.
fojgăi Să i foşcăi (a) v. (variat dela ono-mat. făşăi). A produc® fâşăit.
foliaceu, ele adj. (lat dela folium, foae, fiunză). Ca frunza, în forma de frunză.
foliant s. n. (lat dela folium foaie). Lucrare de tipografie (carte) cu foi mari, infolio.
folitţiune s. f. (fr. foliation, dela lat. fo-//um,Jfoaie). Bot. Aşezarea frunzelor pe joardă, pe crenguţă; desv^ltarea lor.
folklor s. n: (cuvânt exglez, dela lat. vul-gus, (folk), popor). 1) Ştiinţa despre tradiţiile şi obiceiurile poporale); 2) adunare de zicători, poveşti şi datine populare, foikloric, ă adj. De folklor. folklorist s. m. Care se ocupă cu folklorul. fo'os s. n. (daco-gr. dela foros, care produce, fecund, productiv, ca şi gr. bizantin felos), Profit, câştig; beneficiu; înlesnire.
folosi (a şi a se) v. 1) A fi de folos: a fi de înlesnire; 2) a trage profit, câştig; 3) a întrebuinţa; utiliza; 4) a profita; 5) a se înlesni.
folosinţă s. f. 1) Profit, câştig; 2) înlesnire; 3) într ebuinţare.
folositor, oare V. folos. 1) Cate aduce folos; 2) util, trebuincios; 3) care produce câştig; care ajută la ceva. foloştoc V. feleştiuc şi foloştină. foloştrnă s. f. (lat. foliosus, frunzos; feri eo, a apuca, a ţine). 1) Gogoloi, grămadă, mototol (de frunze, de cârpe); 2) foi de varză;
3)	fulgi mari de zăpadă; 4) înghiţitură mare de fân (la vite); 5) înghiţitură mare de mâncare. .
fol
273
fon
foite, foltea s■ m. (lat. dela follis, burduf). Om gras şi pânticos.
folticu s. n. (lat. dela follis, burduf). Pântecele (la copii).
fomentâ (a) v. (lat. fomentare, dela forare, a încălzi, şi fomentum, cataplasmă). Midie. A încălzi prin cataplasme sau alt medicament; 2) fig. a întreţine, a excită (ura, turbarea).
fomentaţiune s. f. V. preced. Acţiunea de a fomentâ.
fometos, oasă adj. V. foame. Cate are foame des; flămând.
fomf, foanfă adj. (daco-gr. dela (a) forte, fără voce). Care vorbeşte pe nas, cu voce stinsă, care nu are voce clară.
fotnfăl (a) v. A vorbi fomf, pe nas: a vorbi nedesluşit.
fomfoni (a) v. V. preced. A vorbi ca fomful.
fonchiu s. m. (lat. termirîaţia viitca din * voi ba pervinca). Bot. Floare care anunţă sosirea primăverei (lat. pervinca).
fonciar, ă adj. (fr. foncler, (dela lat. fundaş, bază, temelie) — întemeiat pe un fond). Care priveşte averea de fond — pământul casele (imobile). — Credit fonciar, Societate de credit pe avere de pământ sau de case (rural sau urban).
foncieră s. f. V. preced. Impozit, dare, bir pe pământ sau pe case.
fond s. n. (fr. fond dela at. fundus, fund, temeiu, bază). 1) Capital (avere în moşie, case,'bani)- 2) temelia, baza; 3) esenţa, partea principală; 4) Pict. partea din fund, planul din urmă al unui tablou; 5) câmp, coloarea generală a unei pânze cu desene, flori;
6)	partea serioasă, de adâncire sufletească (opus formei).
fonderie s. f. (Ir. fonderie). Turnătorie, unde se toarnă felurite lucruri din metal topit.
fonetic, ă (fr. phonetique, dela gr. phone, voce). Care explimă sunetele vocei; care priveşte sunetele vorbirei.
fonetica s. f. V. preced. Exprimarea vorbelor.
fonetism s. n. V. preced. Felul de exprimare a sunetelor vorbirei. fonetist s. m. Care se ocupă c(T fonetismuh fonic, ă adj. De sunet, fonograf s. n. (gr. phone, voce; grapho, scriu). Aparat prin care sunetele vocei şi vorbele, sunt înscrise pe o placă sau sul, prin faptul că vibraţiile vocei, fac să tremure o di rfragmă, care Ja rândul ei, face să tremure un ac, ce zgârie (prin tremurare) mai adânc sau mai puţin adânc placa sau sulul cel moale
pe care lunecă acul. După ce placa s'a întărit, acul ce ar luneca pe zgârieturile făcute, tremură la fel şi el o diafragmă şi atunci se reproduc, piin vibrare, aceleaşi sunete sau vorbe precum au fost înscrise. (Acest minunat aparat este invenţia fizicianului american Edison, în 1878).
fonologie s. f. (gr. phone. voce; logos, vorbire). Regulele de pronunţare a vorbelor j unei limbi.
fontă s. f. (fr. fonte, dela lat. fundere, a turnă). Produs metalic, ce se obţine prin tratarea mineralului de fer cu carbon; dia el se fac obiecte turnate şi nu este mlădios, ci se sparge.
fonf, ă adj. V. fomf. for s. n. (lat. forum). 1) Piaţa publică la Romani, pentru adunări; 2) tribunal; 3) „Fig. Judecata intimă, conştiinţa.
forăî (a) v. (onomatopeic dela zgomotul fragerei foiţate a aerului prin nări). A face zgomot prin nări (în timpui sofnnului sau cum fac caii când se sperie).
forceps s. n. (lat. forceps, cleşte). Medic. Cleşte anume făcut pentru extrrgerea fetusului sau pruncului în anume cazuri.
forestier, ă adj. (fr. forestier dela foret, pădure). De păduri, pentru păduri; s. pădurar.
forfecâ (a) v. (dela vorba foarfecă). 1) A tăia mărunt cu foaifecele; 2Y fig. a critici aspru; a aduce imputări, a certă; 3) fig. a bârfi.
forfecări s. pl. Bot. Numirea plantei zise şi rochiţa rândunicei.
forfota adv. V. urm. Cu agitaţie, umblând de colo, colo.
forfoti (a) v. (onomat. imită zgomotul berberei unui lichid gros). 1) A ridică bulbuci, ® zeamă groasă când fierbe, făcând şi un zgomot surd; 2) fig. a se agită, a umblă agitată (mulţimea) de cclo, colo; 3) a flecari, a vorbi mult şi înăbuşit
formă s. f. (lat. forma). 1) Tipar; 2) chip, mod, tip ; 3) formalitate, îndeplinirea unei cerinţe legale sau uzuale; 4) vas cu anume formă pentru prăjituri; 5) aparenţă, aspect, înfăţişare; 6) regulă stabilită; 7) tipogr. per-, vaz pentru pagina zeţuită.
formă (a şi a se) v. (lat. formare). 1) A da o formă; 2) a alcătui, a întocmi; 3) a cieşte, a se des^oltâ; 4) a se produce; 5) a instrui, educă; 6) a concepe, imagină; 7) a se aşeză (militar).
formal, ă adj. Cupă formă; după cerinţa legei; în regulă; fig. de formă, pentru aparenţă.
formalism s. n. (fr. formalisme). Ţinere
18
for
274
for
peste măsură la forme legale sau la uzanţe.
formalist, ă adj. Care ţine mult la fo me legale sau de uzanţe.
formalitate s. f. 1) Dispoziţiune, cerinţă legală; îndatorirea pusă de lege; 2) act scris conform cu legea.
formaliza (a se) v. V. formă. A se supără; a se arăta nemulţumit de neîndeplinirea unei forme de uzanţă socială, formare sf. V. formă. Acţiunea de a formă, format, ă adj. Alcătuit, întocmit; s. formă şi mărime dată unui lucru, unei cărţi, hârtii, etc.
formaţiune s. f. 1) Alcătuire, întocmire;2} grupare militară,
formic (acid) adj. (lat. dela formica, furnică). Chim. Acid er^ras din furnici.
formidabil, â adj. (lat. formidabilis). înspăimântător; peste măsură de grozav; (dela formido, a tremură).
formulă s. f. (lat. formula, formă frumoasă, regulă lege). 1) Model, tip, arătând reguleie cum trebue făcut ceva; 2) regulă de a se a-dresâ, a se purtă; 3) rezultatul unui calcul algebric, ce se poate aplica într’un mare număr de cazuri.
formulă (a) v. A alcătui; a prezentă (o ideie, o cerere).
formular s. n. V. formula. 1) Tip după care trebuesc făcute altele la fel; 2) adunare de formule necesare pentru ceva.
fornăi (a) v. V. forai. 1) A face zgomot pe nas‘prin respiraţie; 2) a vorbi pe nas ş* neînţeles.
fornăit s. n. V. preced. 1) Zgomot nasal prin respiraţie forţată; 2) vorbire nasală neînţeleasă ; 3) om care vorbeşte astfel.
fort s. n. (fr. fort din fortis, forte, puternic, tare). întăritură de cetate, prevăzută cu tunuri pentru apărarea unei localităţi.
forţă s. f. (lat dela fortis, tare, puternic).
1)	Putere, tărie; 2) energie morală; 3) mijloace de apărare militare;' 4) constrângere;
5)	forţă majoră, împrejurare grea, neînlătu-rabilă.
forţă (a) v. V. preced. 1) A sili; 2) a constrânge ; 3) a împinge; 4) a face exces ; 5) fig. a sparge.
forţat, ă adj. Silit; constrâns; împins; fig, spait.
fortăreaţă s. f. (fr. forteresse). Loc întărit; cetate.
forte adj. şi adv. (lat. fortis, forte). 1) Puternic, tare; 2) solid; 3) fig. în stare, capabil; 4) muzic. cu voce puternică.
fortifică (a) o. (lat. dela fortis tare şi facere). A face tare; a întări; a construi forturi. (după fr. fortifier).
fortificaţlune s. f. V. fort. Lucrare de apărate militară, prin săpături, înălţar e de pământ, etc.
fortuit, ă adj. şi a do. (fr. fortuit, dela lat. forte, din întâmplare; fortuitus, întâmplător). întâmplător; prin întâmplare.
fose (nazale) s. f. pl. (fr. fosses, din lat. fossa, groapă, gaură). Găurile, bortele, nărilor.
fosfat pl. fosfaţi s. m. V. fosfor. Chim. Sare obţinută prin combinarea acidului fos-foric cu baze diferite.
fosfor s. n. (gr. phos, lumină; phoros, car; poartă). Chim. Corp simplu, gălbuiu, foarte aprinzibil şi luminos în întunerec; se extrage din oase, serveşte la fabricarea chibriturilor.
fosforâ (a) v. 1) A amestecă cu fosfor; 2) a face fosforescent.
fosforat, ă adj. Cu fosfor, ce conţine fosfor, fosforescent, ă adj. (fr. phosphorescent). Care are proprietate ca fosforul (de luminează la întunerec fără căldură şi fără ardere), cum luminează licuricii sau unele putrigaiuri.
fosforescenţă s. f. V. prec. Proprietatea de a fi fosforescent.
fosforic, ă adj. (acid). Combinaţiune de fosfor şi oxigen.
fosforos (acid) adj. Format prin cotnbus-tiunea înceată a fosforului.
fosil, ă adj. şi s. f. (lat. dela foss.lis, des-gropat, dela fossa, groapă). Corp organic petrificat, considerat ca ntideluvian şi care se găseşte în pământ (feluri de melci, scoici, etc.). foşnet s. n. V. urm. Zgomotul foşnirei. foşni (a) v. (onomatop. dela sunetul ce produce mişcarea frunzelor uscate, sau a stofei de mătasă, ori a frunzelor de stuf). 1) A produce sunet ca mişcarea frunzişului uscat, sau ca stofa de mătasă, ori ca rochiile; 2) a mişcă ceva fâşăind.
fost, ă adj. (trecutul dela verb. a fi). 1) Care a existat (uitr’o funcţiune); 2) care a avut fiinţă; 3) care nu mai este; 4) precedentul.
fotă s. f. (daco-gr. dela -/of,;s, de strălucire). Velinţă ce se pune în jurul corpului de femeile dela ţară, mai ales la serbătoii la horă, şi având pe ea frumoase cusături şi ornamente, cu fluturi de metal ce strălucesc.
fotograf s. m. V. urm. Cel ce se ocu. ă cu fotografierea şi face portrete prin fotografiere.
fotografia (a) v. (fr. photograhier din gr. fâs, fâtos, lumină; grapho, scriu . A face imagini prin ajutorul luminei, pe o placă, după sistemul lui Daguerre (ftancez), sau pe hârtie, după Talbot (englez) sau pe sticlă după francezul Niepce; ori pe pelicule, se obţine
fot
275
fra
imaginea prin faptul că, razele luminoase, a-tingând o substanţă ce conţine nitrat de argint, face ca acele părţi atinse, să atragă pe ele un precipitat de fer, sau o altă substanţă; iar unde nu a atins lumina, rămâne transparentă sticla, sau hârtia,, albă; astfel se obţine imaginea, care apoi se fixează prin tratarea cu alte săruri. Fotografia s’a descoperit la începutul sec. 19 şi guvernul francez a dat un premiu de . şase mii fr. lui Daguerr* şi cinci mii lui Niepce fiul, ca încurajare.
fotografic, ă adj. şi adu. De fotografie; prin fotografie.
fotografie s. f. 1) Imagine obţinută prin fotografiere ; 2) portret; 3) arta de a foto-grafiâ; 4) atei er de fotografiat.
fotografiere s. f. Acţiunea de ji fotografia.
fotolitografie s. f. V. heliografie.
fotoliu s. n. (fr. fauteuil, citit fot mi, dela lat. fotus, călduros). Scaun larg, cu spătar şi răzămători, îmbrăcat cu stofă groasă, pluş sau catifea, ori piele.
fotosferă s. f. (gr. photos, lumină; sfaira, sferă). Sfera de lumină pe care o formează soarele în jurul lui.
fototipie s, f. (gr. photos, lumină; typos, chip, mo iei). Arta de a gravă, săpâ, o placă de zinc prin ajutorul luminei şi- a face astfel un tipar, un clişeu de tipărit. înlocueşte gravura; se face fotografia pe placa netedă de zinc, anume preparată, apoi locurile neatinse de lumină, sunt roase cu o substanţă caustică şi se obţine un relief ce serveşte de clişeu pentru tipografie.
frac s. n. (germ. frack). Haină bărbătească de postav (pentru ceremonii), care dela brâu în jos, nu ar; pulpane în faţă.
fracţionâ (a) v. A preface în fracţiuni; a imbucătăţi.
fracţionare s. f. Prefacere în f acţiuni; îm-bricătăţire.
fracţiune s. f. (fr. fraction, dela lat. fractura, frângere, a rupe, a frânge). Bucată dinti'un corp mai mare; porţiune, p rte; Aritm. Cantitate mai mică de cât unitatea; parte din unitate; fracţiune ordinară, nu-‘măr ce arată părţi dintr’un întreg divizat; fracţiune zecimală, care arată părţi dintr’un întreg împărţit în zece.
fractură s. f. (lat. fractura, frântură). Frângere (a osului, a piciorului, etc.).
frag s. m. (lat. fraga, fragorum). Mici fructe roşii; foarte gustoase şi cu miros plăcut, ale unei plante de câmp.
fragă s. f. V. preced. I) Frag. 2) fig figura delicată a unei fete tinere—ca o fragă. frăgar s. m. Locul unde sunt fragi.
fraged, ă adj. (lat. fragilis). 1) Puţin consistent ; care se frânge uşor; moale; delicat; 2) necopt; 3) fig. tânăr de tot; 4) proaspăt— (despre plante, om, animale, lucruri de mâncare).
frăgezi (a şi a se) v. A înmuiă, a se face fraged.
frăgezime s. f. Starea de a fi fraged; delicateţă; moliciune; fineţă în structură; fig. tinereţă.
fragil, ă adj. (lat. fragilis). Care se frânge, se sfărâmă uşor, fără tărie, slab, rieresistent (despre subs'anţe şi lucruri).
fragilitate s. f. V. preced. Stai ea de a fi fragil.
fragment s. n. (lat. fragmentum). 1) Bucată, sfărâmătură; 2) parte dintr’o scriere.
fragmentă (a) v. A face în bucăţi; a fărâmiţă.
fragmentar, ă adj. împărţit în bucăţi; frăguliţă s. f. 1) Mică fragă; 2) arbust, ce seamănă cu leandru şi din care se face parfumul de mosc.
fraht sau fract s. n. (germ. fracht, trăsură, încărcătură). Corner. Hârtie, însemnare, ce însoţeşte şi arată din ce pachete se com-' pune o încărcătură, un transport de marfă» se zice şi scrisoare de trăsură sau de expediţie.
frământă (a şi a se) v. (lat dela fragmentum, frântură, ruptură). I) A rupe aluatul într'una; a amestecă şi împunge aluatul cu pumnii; 2) fig. a se zbate, a avea neastâmpăr mare; a se zbuciumă; 3) a răscoli, vânzoii— viscolul frământă lumea.
frământare s. f. Acţiunea de a (se) frământă; fig. zbuciumare, agitaţie.
frământat, ă adj. 1) Amestecat cu mânile ş; apăsat mult cu pumnii (aluatul); 2) agitat, turburat.
frământătură s. f. V. frământare. frână s. f. (lat. frena, frâu). 1) Aparat de oprirea loateior dela tren sau dela o trăsură, când scoboarâ la vale; 2) frâu, zăbală pentru cai; 3) fig. reţinere, oprire.
frânar s. m. V. preced. Funcţionar de Cale Ferată, ce strânge frânele la timp.
franc s. m. (ir. franc). Numirea monedei franceze de argint, egală cu un leu; numire ce se dă adeseori monetei de un leu, care, fiind după sistemul monetar zecimal francez, se aseamănă cu francul ca formă şi valoare.
franc, ă adj. (fr. franc, de unde fran-chement). 1) Liber, scutit âe plată; 2) fig. sincer, deschis; pe faţă; fără încunjur.
frâne, ă adj. (dela Frânei, locuitorii străvechi ai Franciei). Al Fiâncilor, dela Frânei.
fra
276
fra
francă (a) v. (fr. dela franc, liber, scutit de plată). A pune marca pe o scrisoare (spre a nu fi supusă la plată); a plăti taxa de expediere (la poştă, tren).
francare s. f. V. preced. Acţiunea de a francă.
francat, ă adj. Marcat că s’a plătit taxa. francez, ă adj. (fr. franqais, dela Francia).
1)	Locuitor al Franciei; 2) dela francezi, al francezilor.
franceză s. f. V. prcc. 1) Limba franceză;
2)	căite de 1. franceză; 3) femee din Franţa, francheţă s. f. (fr. franchise, dela franc,
liber). Fig. Sinceritate, suflet deschis.
franciscan, ă adj. (dela numele lui Francis d’Assise, care pela anul 1200 înfiinţă ordinul călugăresc al Franciscanilor). Dela Franciscani, al Franciscanilor (călugări catolici).
franclză (a) v. A da o formă sau accent francez vorbelor sau sctisului.
franctnazon s. m. V. explicarea la vorba farmazon. Cel ce face parte din asociaţia secretă a francmazonilor, cari astăzi nu sunt numai zidari, constructori, ci orice persoană, de orice naţionalitate.
franctnazonerie s. f. Asociaţie de franc-mazoni, răspândită pe tot globul pământului, eu scop de ajutor reciproc.
fr?nco adv. (italian franco). Liber, nesupus la taxă; cu taxa plătită (pentru transport sau expediere).
franc-tlror s. m. (fr. franc-tireur). Soldat care luptă fără a face parte însă din armata regulată.
frângător, oare adj. Cel ce frânge, frânge (a se) v. (lat. frângere). 1) A rupe prin îndoire; 2 a îndoi, a curbă; 3) a sfărâmă ; 4) fig. a extenuâ, zdrobi — frânt de oboseală.
frângere s. f. Acţiunea de a frânge ■ frângerea tortei, serbare familiara de aniversarea naşterei, când se frânge o tortă deasupra capului copilului (când împlineşte un an).
frânghie s. f. (ca italian frangia, făşie, bandă de stofă din lat. fimbria, ciucure, ceapreaz). Funie, sfoară groasă, împletită din mai multe şuviţe.răsucite, de cânepă, ce servă la legat puternic.
frânghier s. m. Cei ce face sau fabrică frânghii.
frânghlerie s. f. Fabrica de frânghii, frânt, ă adj. V. frânge. Rupt; îndoit, curbat, frântură s. f. Bucată ruptă; îndoitură. franţuzesc, ească adj. De francez, a francezilor.
franţuzeşte adj. (dela francez). Ca francezii. . franţuzism s. n. V. preced. 1) Tendinţa
exagerată de a imita pe francezi; 2) expre-siune împrumutată din limba franceză, fără să fie nevoie.
franţuzit, ă adj. Adaptat felului francez (de a se purta, a trăi, a vorbi, a se îmbrăcă), franţuzoaică s. f. Femeie franceză, franzelă s. f. (dela Franţa). Pâne din făină foarte fină, albă, preparată după sistemul francez, cu formă mică, prelungă, despicată prin mijloc (baza franz indică Franţa şi terminaţia el — dimin. ca scăunel, mititel, explică etimologia aceasta, dar avem temeiu să credem că este vorba de lat. frangile, p. fragile, moal , fraged, fiind cunoscut românilor şi cozonacul). franzelar, s. m. Cel ce face franzele, franzelărie s. f. Brutăiie unde se fac franzele.
franzeluţă s. f. Mică franzelă-frapant, ă adj. (fr. frappant dela frapper* a lovi). Izbitor, (în mod figurat) bătător la ochi; vădit.
frasin s. m. (lat. fraxinus). Bot. Numirea unui arbore frumos de pădure, cu lemn alb şi tare; pe dânsul creşte şi se nutreşte cu frunza lui gândacul numit cantarida.
frăslnel s. m. Bot. Numirea unei plante aromatice zise şi frănţinel. frăslnet s. n. V. frasin. Pădure de frasini, frate s. m. (lat. fraier, fratris). 1) Băiat,, fiu din acelaşi păiinte cu un altul; 2) lăstar ce creşte la rădăcina arborelui sau a porumbului; 3) călugăr încă neconfirmat; 4) fig. prieten intim ; 5) fig. conaţional; 6) frate de cruce, tovarăş pe viaţă şi pe moarte — se fac fraţi de cruce crestând în foi mă de cruce puţin pielea şi sugănd unul dela altul puţin sânge.
fratern, ă' adj. (lat. fraternus). Frăţesc, de frate.
fraternitate s. f. (lat. f rut emit as, fraternii atis). 1) Frăţie, înfrăţiie; 2) strânsă amiciţie.
fraternizâ (a) v. V. prec. 1) A se înfrăţi, a se declara fraţi; 2) a se veseli ca fraţi; 3) a se împrieteni de aproape; 4> a ţine parte, a se simpatizâ (popoarele între ele), fraternizare s. f. Acţiunea de a fraternizâ. frăţesc, ească adj. De frate; ca de frate, frăţeşte adv. 1) Ca fraţii; 2) fig. în mod cinstit şi drept.
frăţie s. f. 1) Calitatea de frate, starea de frate; 2) fig. prietenie strânsă; 3) alianţă, frăţior s. m. Frate mic. fratricid, ă s. şi adj. (lat. fratricida). Omo-rîtor de frate.
frâu s. n. (lat. frenum); 1> Căpăstru; le-
fra
277
fre
gătură anume făcută f entru legat calul de cap; 2) frânhiuţă sau curea cu care se ţine şi se stăpâneşte calul.
fraudă s. f. (lat. fraus, fraudis). înşelăciune.
fraudulos, oasă adj. şi adu. De înşelătorie ; prin înşelăciune.
frază s. f. (gr. phrasis, dela phrazo, a vorbi). Gram. Propoziţiune desvoltată, sau grupare de câteva propoziţiuni, pentiu a exprima deplin o idee; frază muzicală ; şir de mai multe acorduri, frază (a) v. A meşteşugi frazele, frazeologie s. f. V. frază. înşirare de vorbe; discurs cu voibe mari şi de efect, dar fără fond serios.
freamăt s. n. (lat. fremitus). Zgomot înăbuşit sau îndepărtat; zgomot de mulţime de cai sau de frunzişul arborilor când bate vântul.
frecă (a) v. (lat. fricare). s. 1) A şterge ceva apăsat şi repetat; 2) a trage apăsat cu mâinile pe corp; 3) a roade prin ştergere apăsată; 4) a atinge în treacăt; 5) fig. a necăji, a suci; 6) a tortură ; 7) a şicană; 8) şcolar. a interoga cti severitate şi mult. frecare s. f. Acţiunea de a frecă, frecat, ă adj. 1) Curăţit prin frecare; 2) fricţionat; 3) fig. necăjit, torturat.
fr. căţei s. m. pl. Aluat nefrământat, ci fărâmiţat cu degetele (pentru pus în supă).
trecătoare s. f. 1) Femeie care freacă pe jos, scânduiile; 2) perie sau cârpă pentru frecat.
frecător s. m. 1) Instrument de frecat; 2) om care freacă parchetul (în case), frecătură s. f. V. frecare. frecuş s. n. V. frecare. fecvent, â adj. şi adu. (lat. frequens, entis). Ades, des, m.4t; adeseori ; de repetate ori.	*
frecventă (a) v. (lat. frequentare). 1) A merge adese ori, a vizită des; 2) a urmă ;
3)	a merge la şcoală.
frecventare s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a frecventă; 2) mergere la şcoală; la cursuri;
3)	mergere des undeva.
frecventativ, ă adj. şi s. (fr. frequentatif Se zice despre vorbele ce arată o lucrare des repetată; clipitul, respirarea.
fredonâ (a) v. (fr. fredonner). A cântă încet cu jumătate de voce. fredonare s. f. Acţiunea de a fredonâ. fregată s. f. (italian fregata). Vas de res-bel, având o singură baterie acoperită şi care are mers repede.
frenetic, ă adj. V. urm. De frenezie, frenezie s. f. (gr. phrenesis). 1) Turburare ;
agitaţie sufletească; 2) plăcere furioasă; 3) patimă fără mărură.
frenghle s. f. (turc frenghi = frâncă sau franceză (stofă). 1) Numirea stofei brocart, care are desenuri în relief, fabricată de francezi sau de ital.eni; 2) brâu din brocart; — pop. ...că te-aşteaptă Tulionu, Talion fecior de domn, cu tichie de frenghie, cu pană de ciocârlie.
frenolog s. m. Cel ce se ocupă cu ştiinţa frenolegiei.
frenologie s. f. (gr. phren, spirit; logos, vorbire). Ştiinţa despre caracterul şi funcţiunile intelectuale al omului, deduse după con» formaţiunea craniului, întemeiată pe faptul că afundăturile ţi ridicăturile ce prezintă craniul, arată cari anume părţi din creier sunt mai desvoltate şi mai active. Frenologia însă n’a fost consfinţită ca o şt.inţă pozitivă până acum.
fresc s. n. (italian fresco, proaspăt). 1) Pictură făcută cu colori înmuiate în apă de var şi pe un părete cu tencuiala proaspătă, neuscată; 2) fig. adj. înviorat (la faţă).
freză s. f. (din fr. friser şi frisure). V-friza (2).	s
friabil, ă adj. (lat. friabilis). Sfărîmicios, care se poate preface în pulbere, friabilitate s. f. Starea de friabil, frică s; f. (daco-gr. phrike, tremurătură, frică). Teamă, spaimă, groază.
fricos, oasă adj. 1) Care are fiică, teamă
2)	fără curaj.
fiicţionâ (a) o. (lat. frictio, frecare). A freca (cu o docto ie).
fricţiune s. f. V. preced. 1) Frecătură pe corp ; 2) medicament pentru frecătură 3) fig~ pl. nemulţumiri reciproce, mici certuri.
frig s. n. (lat. frigus). 1) Răceală mare ;
2)	senzaţia frigului.
frigare s. f. V. frige. Ţepuşă de lemn sau de fier pentru fript carne.
frigărue s.f. 1) Mică frigare; 2) friptură din, mici bucăţele de carne, fripte în o ţepuşă mică.
frlgător s. m. Vânzător de friptură, frige (a) v. (lat. frigere, dela gr. phry-gein, a frige; phrigâ, frig). 1) A pune carnea sau alt aliment pe jăratec; 2) a dogori căldura dela foc sau dela so;re; 3) fig. a (se) înşelă; a avea o perdere ; 4) a (se) da de gol; 5) opus, a fi ger mare; 6) fig. a durea, ustură tare.
frige-llnte s. m. V. frige şi linte). Fig. Om zgârcit (care nu’şi pregăteşte de ale mâncării).
frigere s. f. Acţiunea de a frige, frlgian, ă adj. (din Frigia regiunea cen-
fri
278
fri
trală a Asiei-Mici, care în vechime a fost un regat înfloritor). Ce este din Frigia.
frigiditate s. f. (lat. frigiditas, dela fri-gus, frig). Senzaţiunea de frig.
frigor s. (dela friguri). Bot. Numirea unei plante medicinale, zisă şi centaură ; se crede bună contra frigurilor.
frigorifer, ă adj. şi s. (lat dela frigus, frig, fero, a purtă = care ţine frig). Cutie 'mare cu păreţii dubli, între cari se puneghiaţă, spre a ţine astfel la frig, în timpul verei, alimente, băuturi, etc).
friguri s. n. pi. (dela vorba frig). Medic. Febra recurentă, boală în care suferindul, deşi are călduri mari, tremură de frig. Se vindecă cu chinină luată cu şase ore înainte de a începe furia; fig. zor, grabă, agitaţie, îngrijorare. (Ţeranii dinspre Dunăre (Mehedinţi) cunosc o plantă foarte amară, care vindecă îndată frigurile, poate centaura).
friguros, oasâ adj. 1) Cu frig; 2) ca:e sufere de frig.
fript, ă adj. V. frige. 1) Prăjit pe jăratec; 2) ars puţin de foc; 3) fig. înşelat, păcălit; zile fripte, zile de suferinţă.
fripta (dea) adv. şi s. Joc, în care unul aşează cu precauţiune palmele sale pe ale altuia, fiind atent ca să le retragă repede, când acesta caută să-l lovească. Dacă este lovit, continuă a le pune iarăşi; dacâ lovitura n’a reuşit să-l atingă, jucătorul al doilea ia locul celui întâi şi jocul continuă.
friptură s. f. V. frige. 1) Carne friptă pe foc ;. 2) arsură uşoară.
frişcă s. f. (lat. dela fricare, a frecă). Smântână bătută, frecată mult cu lingura; cremă.
frivol, ă adj. (lat. frivolus, care se sfarmă uşor, fără tărie, fără valoare). 1) Uşuratec;
2)	care ţine la nimicuri; 3) care se consumă In desfrâuri.
frivolitate s. f. Starea, caracterul de frivol, friză s. f. (fn frise dela lat. frisium, broderie). 1) Arhitect. Partea ornată dela mijlocul coronamentului unei construcţii, între cornişă şi arhitravă; 2) peptănătură frumoasă a părului; cărarea părului. V. frizură.
friză (a) v. (fr- friser). 1) A face o peptănătură frumoasă a părului; a face părul creţ cu ajutorul ferului încălzit sau altfel;
3)	fig. aproape să atingă (după vorbirea franceză: frizează excrocheria, e aproape o escrocherie.
frizat, ă adj. Frumos peptănat. frizer s. m. (din fr. frisure, frizură). 1) Care ştie a friză; care face lucrări din păr (peruci, coade); 2) bărbier.
frizură s. f. V. prec. Peptănătură frumoasă a părului; cărarea părului.
front s. n. (fr. dela lat. frons, frontis, frunte). 1) Milit. Partea din faţă a armatei; 2) aşezarea soldaţilor în rând şi cu faţ i în aceiaşi parte; 3) aşezarea armatei pe o linie de luptă; 4) linia de luptă, frontal, ă adj. Dela frunte, despre frunte, frontavoiu s. m. V. front. Soldat de front, care merge la luptă (cuvânt ruses:).
frontieră s. f. (fr. frontiere). Hotarul ţării, graniţă.
frontispiciu s. n. (lat. frons, frontis, frunte ; spicere, a privi). 1) Partea din faţă şi de sus a unui edificiu (în arhitectura clasică, formând un triunghiu); 2) fig. locui din faţă pentru titulatură; 3) titlul ornat al unei cărţi.
fronton s. n. (fr. fronton) V. frontispiciu.
fruct s. n. (lat. fructus, folosinţă, venit, rod). 1) Rod. 2) sămânţa vegetalelor ; 3) produs ; venit; 4) fig. folosinţă.
fructieră s. f. V. preced. Vas frumos pentru fructe la masă.
fructifer, ă adj. (lat. fructus, rod ; fero, a purtă). Care face fructe; roditor.
fructifică (a) v. (lat. fructus, rod, venit, folos ; facere, a face). 1) A produce venit, dobândă (un capital; 2) a face să producă venit.
fructificare s. f. 1) Acţiunea de a fructifcâ; 2) produsul, venitul dela un capital.
fructuos, oasă adj. şi adv. 1) Cu folos, cu rod, cu venit; 2) cu rezultat bun.
frugal, ă adj. şi adv. (lat. frugalis, cumpătat). 1) Cu cumpătare (felul de a mânca ceva uşor); 2) uşor de mistuit.
frugalitate s. f. V. preced. Felul frugal de a mânca.
frugivor, ă adj. (lat. fruges, fructe ; voro, mănânc). Cel ce îi place să mânânce fiucte multe.
Frumoasele s. f. V. frumos. Pop. Fiinţe închipuite (ielele), cărora superstiţia poporului le atribue puteri răufăcătoare, sau binefăcătoare asupra oamenilor şi vitelor — V. Ielele.
frumos, oasă adj. şi adv. (lat. formosus, formosa). 1) Care are formă plăcută; plăcut vederei; 2) bine, îngrijit; 3) plăcut împodobit;
4)	moral, cu bună cuvinţă, cu bune purtări;
5)	de laudă.
frumuseţă (frumseţă vechiu biser.) s. f.
1) Calitatea de a fi frumos; 2) persoană foarte fi umoasă.
frumuşel, şlcă adj. şi adv. 1) Aproape frumos; 2) mic şi frumos, fruntar s. n. 1) Legătură la frunte; 2) cu-
279
fru
rea ce este la fruntea calului; 3) stratul pietrei de moară.
fruntaş, ă adj. V. frunte. 1) Care este de frunte, de seamă; 2) cu importanţă, cu avere (om); 3) s. soldat deştept, bun, ce poartă un semn distinctiv.
frunte s. f. (lat. frons. frontis). 1) Partea capului care este deasupra ochilor ; 2) partea superioară, partea de seamă sau de preţ;
3)	locul.de onoare. 4) faţa sau partea din faţă; 5) elită — oameni de frunte ; 6) prima calitate (de cereale, etc).
frunză s. f. (lat. frons, frondis). 1) Foae verde dela pom sau dela o plantă. 2) Bot: frunză de bubă, numirea unei plante ce se crede bună contra scrofulelor; frunza voinicului, numirea unei plante agăţătoare; frunză verde şi foae verde (de...); — cuvinte începătoare la multe cântece populare, ca o expresie de admiraţie pentru pădure şi natură; 3) fig. delicat, slab; 4) ca frunza pe apă, nesigur, zbuciumat; 5) câtă frunză şi iartă, nenumărat de mulţi.
frunzar s. n. V. prec. Un adăpost făcut din crengi cu frunze, frunzăreală $. f. Acţiunea de a frunzări, frunzări (a) v. )) A rupe frunzele dela arbori, plante; 2) a lua pe ales şi câte puţin (din mâncări); 3) a citi superficial o carte, a răsfoi.
frunzărit s. n. Iarbă rămasă de pe urma cositului.
frunzet s. n. Mulţime de frunze, frunziş s. n. 1) Frunzele căzute de la arbori; 2) desimea frunzelor.
frunzlşoară s. f. 1) Mică frunză; 2) mică foiţă roşie pentru văpsit buzele sau faţa. frunzos, oasă adj. Cu multe frunze, frupt s. n. (lat. dela fructus, produs, rod— înţeles dela animale—lapte, etc.). 1) Mâncare de brânză, unt, lapte, carne, sau ouă; 2) zilele în cari (după regulele bisericeşti) nu se posteşte; 3) lapte,-unt, smântână.
frustra (a) v. (lat. frustrare). 1) A înşelă ■ 2) a trage folos din averea altuia.
ftizie, ă adj. (gr. phtisikos). Bolnav de ftizie.
ftizie s. f. (gr. phthisis, stingere, pierire ; dela phtihiâ, a pieri, a se consumă). Medic. Boală microbiană, ce se localizează mai ades la plămâni, ce se ia prin contagiune, mai ales prin respirarea aerului, cu microbii de ftizie. Se mai produce prin răceală la plămâni şi viaţa dezordonată.
ftorli adj. (rus. vtoroi). Al doilea (eşit din. uz).
fucel s. m. V. furcel.
fud
fudul, ă adj. şi adv. (lat. fatuus (fatulus), prost, lăudăros — aceiaşi bază ca fr. fatuite (fatuitas), Înfumurare prostească, şi influenţat de lat. fastus (fats)tulus), trufie, mândrie). Mândru, înfumurat. în mod prostesc şi ridicol, fudulache s. m. V. preced. fuduli (a se) v. 1) A se mândri prosteşte ;
2)	a se lăudă.
fudulie s. f. V. preced. 1) Mândrie prostească, îngâmfare; 2) pl. testicule de berbec ;
3)	friptură din acestea.
fugă (1) s. f. (italian fuga). Muzic. Bucată în care diferite părţi se succed repetând acelaş motiv.
fugă (2) s. /'. (lat, fuga, gr. fuge). 1) Acţiunea de a fugi; 2) evitare, ocolire; 3) evadare ; 4) perspect. mergerea liniilor către un singur punct la orizont; 5) adv. repede, fugaciu, e adj. Care fuge foarte repede, fugar, ă adj. 1) Cel ce a fugit de undevă; 2) elev care fuge dela şcoală; 3) dezertor ;
4)	s. Cal bun de alergare.
fugări (a) v. 1) A alergă după cineva (spre a-1 prinde); 2) a alungă; 3) a umblă fugar (2). fugător, oare adj. Care fuge. fugi (a) v. (lat. fugere). 1) A alergă ; 2) a se ascunde ; 3) a se feri; 4) a dispărea ; 5) a evadâ ; 6) a trece iute (timpul) ; 7) a se depărta repede ; 8) a se depărtâ şi micşora în perspectivă.
fuglre s. f. V. preced. Acţiunea de a fugi. fugit, ă adj. 1) Care a dispărut; 2) dus în altă parte ; 3) s. fugă.
fugitiv, ă adj. Care fuge, care dispare repede ; trecător.
fuior s. n. (lat. dela filum, fir, dimin. fi-liolus, firişor). Mănunchiu din firişoare textile de in, sau de cânepă, lucrate şi gata pentru a fi toarse; adv. curge fuior, lunecos, în-tr’una.
fular s. n. (fr. fulard). Basma de mătasă de pus la gât iarna.
fulău s. m. (lat dela fallo, ere, a înşelă, ca lat fallox, înşelător). Om neserios şi fără ocupaţie ; famfaron; om fără căpătâiu, derbedeu.
fulg s. m. (lat. diform din floccus, fulg, puf). Pană f. mică dela pasăre; puf; floc de zăpadă, ninsoare.
fulger s. n. (lat. fulgor). 1) Lumină ce scânteiază pe cer, când norii conţin electricitate, şi care produce tunetul; 2) lumină ca de fulger; 3) lovire neaşteptată, (moral); 4) denumirea sultanului Baiazid (Fulgerul); 5) blesteme sau anateme pl. 6) tren rapid; 7) fig. urgie cerească neaşteptată, fulgeră (a) v. (lat. fulgurare)• 1) A se
280
fum
produce fulgere pe cer; 2) a trăsni; 3) fig. a trtce repede (o idee prin mitate); 4) a simţ •o durere repede trecătoare, fulgerare s. f. Acţiunea de a fulgeră, fulgerat, ă adj, 1) Lovit de fulger, trăsnet; 2) venit repede în imagi: aţie ; 3) poame fulgerate, se zice la prunele crude căzute din pom, şi având o coloare violetă.
fulgerător, oare adv. şi adj. 1) Care fulgeră; 2) fig. care izbeşte repede; i) fig. jepede, iute ca fulgerul; 4) fig. grozav, a-meninţător.
fulgerătură s. f. 1) Producerea unui fulger; 2) trăsnet; 3) pop. apoplexie.
fulgeros, oasă adv. Ca fulgerul, foaite repede.
fulgul (a) v. V. fulg. A cădea fulgi de zăpadă ; a începe să ningă, fulguşor s. m. Mic fulg. fulie s. f. (gr. dela falia, ramură). 1) Floare ■de narcisă; 2) bijuterie din mai multe frunze, formate din diamante şi briliante, pentru a împodobi capul doamnelor; 3) egretă. — Şi Turcii zic fulia.
fulmlcoton s. n. (lat. fulminare, a trăsni; Ir. coton, bumbac). Substanţă explozibilă, a-prinzătoare, ce se obţine prin acţiunea acidului azotic asupra scamei de bumbac, şi serveşte pentru aprinderea capsei dela cartuşe; obuze, etc.
fulminat s. n. (fr. dela lat. fulminare, a trăsni). Chim. Combinaţie de acid fulmic cu o bază oarecare.
fulminic, ă adj. Chim. Se numeşte astfel un acid ce formează combinaţii metalice, cari produc explozie.
fultueală s. f. (lat. dela fultus, sprijinit). Dopul de cârpă ce se băgă cu o vargă în în ţeava puştii sau tunului, spre a sprijini praful, pulberea (puşca veche se încărca pela gura ţevii).
fultui (a) v. A pune şi a ăsâ fultueală. fum s. h. (lat. fumus). 1) Gaz albăstriu ®au negru, ce se produce prin arderea unui ;	2) fig. alcoolul ce se u că Ia cree^
din băutură; 3) fig. fumuri, mândrie, vanitate; 4) fig. amăgire, aparenţă; 5) pl. a-buri de mercur cu cari unele babe tratează boli (f. periculos); 6) afumare.
turnă (a) v. (lat. fumare). 1) A produce fum (dela foc); 2) a trage fum dela ţigara aprinsă, sau din lulea); 3) a avea obiceiul fumatului de tutun.
fumăraie s. f. 1) Mul. fum; 2) năpădire de fum în casă.
fumărică s. f. Bot Numirea unei plante •amare, întrebuinţată în medicină.
fumărie s. f. V. fumăraie. fumat s. n. 1) Acţiunea de a fuma; 2) fumare de tutun.
fumător, oare s. Care fumează tutun, fumegă (a) v. (lat. fumigare). 1) A produce fum; 2) a produce abuii în formă de fum; 3) a începe să iasă fum.
fumegos, oasă adj. Plin de fum, afumat; cu miros de fum.
fumlgaţiune s. f. (fr. fumigation, dela lat. fumigare). 1) Afumare cu anume substanţe, pentru a curăţi aerul; 2) producerea unui fum care să servească drept medicament pen-tiu o boală.
fumuriu, ie adj. J) Ce are coloare ca fumul; 2) fig. ameţit puţin de beţie.
îumuros, oasă adj. Mândru, pretenţios, capriţios;
funambul s. m. (lat. funia, funie; ambu-lare, a umblă). Care merge pe funie (echi-librist dela circ).
funcţionâ (ă) v. (fr. functionner, dela lat. functio, dela fungor, fungi, a împlini ceva). 1) A îndeplini un serviciu, o îndatorire; 2) a fi în mişcare, în lucrare (o maşină sau organele corpului).
funcţionar s. m. V. prec. Cel ce îndeplineşte un serviciu, o îndatorire publică sau particulară.
funcţionare s. f. Acţiunea de a funcţionâ. funcţionarism s. n. Tendinţa de a ocupa funcţiuni pub ice.
funcţiune s. f. (lat. functio. muncă, exerciţiu). 1) îndeplinirea unor lucrări, conform cerinţelor legei sau obligaţiunilor luate; 2) lucrarea ce îndeplineşte un organ în corp;
3)	mişcarea, lucrarea, unei maşine sau a elementelor ce o compun; 4) termen algebric pentru litere cu valoare determinată, dar variabile când li se atiibue valori diferite.
fund s. n. (lat. fundus). 1) Partea de jos a unui vas; 2) albia unui rîu sau ape; 3) scândură mică ce serveşte pentru acoperit sau pentru tăiat pe dânsa ceva; 4) partea din depărtare, planul din urmă al unui tablou ; 5) adâncul (cugetulu;, inimei, sufletului);
6)	partea dela spate a pantalonilor; 7) partea adâncă, adâncul dela orice (pădure, pământ, etc). 8) pachet de lumânări de spermanţetă (dela funt V.). fundă s. f. V. funtă.
fundă (a) v. (lat. fundare). A întemeiâ, a zidi, a clădi prop. şi fig.
fundac s. n. 1) Căpiţă de fân; 2) cel ce şade în fund, departe.
fundament s. n. (lat. fundamentam). Temelie, bază.
fun
281
fur
fundamental, ă adj. şi adu. De temelie, din temelie; total.
fundat, ă adj. întemeiat, zidit, propr. şi fig. fundaţiune s. f. V. fundă. 1) Temelia unei clădiri, şanţul în care se zideşte temelia; 2) aşezământ, instituţie înzestrată; Fundaţiunea Carol 1, Bibliotecă pentru studenţi, aşezământ înzestrat cu anume fonduri, în scop de a înlesni învăţământul superior, instituit de regele Carol I.
fundătură s. f. 1) Loc adânc; 2) stradă înfundată (ce nu mai comunică înainte); 3) colţul dela fundul unui sac; 4) unghiu între dealuri.
funebru, ă adj. (lat. funebris, de îngropare (funus, mort). De înmormântare; trist, jalnic; adu. ca de înmormântare, de ducere la groapă.
funeralii s. pl. (lat. dela funerare, a petrece la groapă, a înmormânta). Ceremoniile şi uzurile înmormântării.
funerar, ă ad. şi adu. Dela ceremonia de înmormântare; de înmormântare, funerarii V. funeralii. funest, ă adj. şi adv. (lat. funestus, aducător de moarte, de nenorociri). De nenoro-' cire, pierzanie (gând, pas, întreprindere).
funlcel s. n. (lat. dela funginus, din fun-gus, ciupercă şi ecrescenţă de carne). 1) Bubuliţă roşie cu vârful alb, — coşi, ce se fac pe faţă sau la ceafă; 2) ecrescenţă sau mică modâlcă, ce se formează sub piele, când se răsuceşte un muşchiu, Ia mână sau la picior. Mold. Trans.
funicular, ă adj. şi s. n. (lat. funiculus, frânghie; dela funis, funiî). Care e tras cu funie sau merge, lunecă pe o funie de metal; tren funicular, vagonete ce merg (urcă sau scoboară) fiind trase cu o puternică frânghie de sârmă; sau cari alunecă atârnate pe o frânghie de sârmă, prinsă pe stâlpi.
funie s. f. (lat. funis). Frânghie lungă-; sfoară groasă, împletită din multe şuviţe de cânepă; (împletită din sârmă se zice cablu). funier s. m. V. frănghier. funingine s. f. (lat. fuligo; fuliginis, funingine). Pulberea măruntă neagră, ce se formează pe coş (pe horn) dela fum sau care se depune pe ceva, din fum.
funinginos, oasă adj. Cu funingine, plin de funingine.
funt s. n. (englez). Numirea măsurei de greutate cam de o jumătate de kilogram (şi Ruşii au această numire şi măsură); funt de lumânări; pachet de 5—6 lumânări de spermanţetă, ce au greutate de un funt. funtă s. f. (daco-gr. dela futon, cucui, proe-
minenţă). Nod frumos făcut din panglică; fionc.
fur s. m. (lat. fur). Cel ce fură, tâlhar, fură (a) v. (lat furări). 1) A luâ pe ascuns ceva; 2) a sustrage; a răpi; 3) fig. a cuprinde (somnul); 4) a lua repede; 5) a ameţi; 6) te fură sfinţii — te i-a naiba, o păţeşti.
furaj s. n. (fr. fourrage). Fân, pae, nutreţ pentru vite.
furajere adj. pl. Bot. Plante ierboase, furajor, s. m. (fr. fourrageur). Cel ce vinde, procură, furaj la armată.
furat, ă adj. V. fură. 1) Răpit, luat pe ascuns; 2) prădat, 'deposedat; 3) fig. cuprins — furat de somn; 4) apucat cu dibăcie mare.
furcă s. f. (lat. furca). 1) Băţ anume făcut pentru a lega pe dânsul caerul (de cânepă sau in, ori de lână) spre a-1 toarce; 2) ţe-poiu, băţ bifurcat lung cu două sau cu trei vârfuri ascuţite, anume iăcut pentru a lua cu el fânul sau paiele; 3) stâlp gros (la o poartă); 4) proptea; 5) furca pieptului, anat. osul din mijlocul peptului (sternum);
6)	a avea de furcă, întâmpina greutate, dificultate ; 7). adv. tare, mult (a se certa furcă); 8) a da de furcă, a produce mari dificultăţi; 9) la furcă, la şezătoare de tors.
furcărie s. f. Şezătoare, adunare de fete şi femei cu furcile la tors. Olten.
furcel sau fuscel s. m. (lat. dela furcilla, furcuţă). pl. Două vergele (ce odinioară formau o furcuţă), ce trec dea curmezişul ir-zelei înaintea iţelor când se ţese pânza.
furcoiu s. n. Furcă mare, lungă (pentru aruncat fânul pe stog).
furculiţă s. f. 1) Furcă mică; 2) obiect pentru masă, cu trei sau patru vârfuri ascuţite, ce serveşte pentru luat bucatele.
furdâ s. f. (lat. dela horrenda, nesuferită urîtă). Lepădătură; ce se aruncă afară; rămăşiţă murdară.
furgon s. n. (fr. fourgon). Car mare de furaje (militar).
furibund, ă adj. (lat. furibundus). Furios, pornit cu furie.
furie s. f. (lat. furia). 1) Nebunie, turbare; 2) aprindere de ură sau necaz; 3) iritare;
4)	fig. iuţeală, .repezeală, (dela Furiile, cele trei zeiţe mitologice ale infernului, ce aveau îndatorirea să pedepsească pe criminali).
furios, oasă adj. şi adv. 1) Iritat, turbat de răutate sau de mânie; 2) cu furie, vijelios.
furiş, ă adj. şi adv. V. fură. Pe ascuns,
fur
282
fur
(cum fură hoţul); muşcă furiş, fără să latre, pe ascuns (cânele).
furişă -(a se) v. 1) A se duce pe furiş; 2) a se introduce pe ascuns; 3) a se ascunde, furlşare s. f. Acţiunea de a se furişă, furlandisi (a se) v. (lat. dela furos, extas; Jatus, dus). A se îngâmfă; a se fuduli (cu o îmbrăcăminte).
furlandisire s. f. Acţiunea de a se furlandisi.
furnal s. n. (lat. furnun). Cuptor pentru topit metalele.
furnică s. f. (lat. formica). Zoo!. 1) Insectă mică himenopteră, ce locueşte în pământ în asociaţii mari; 2) pl. înţepături u-şoare în muşchi, în corp; 3) simbol de străduinţă şi economie.
furnică (a) v. 1) A simţi o gădiîătură în coip, asemănătoare cu senzaţia cedă mersul nnei furnici; 2) a se mişca în mare număr ca furnicile; 3) fig. a fi în număr considerabil.
furnicar s. n. 1) Moşuroi, ridicătură de pământ, amestecat cu beţişoare şi frunziş, unde locuesc furnicile; 2) fig. mulţime de oameni în mişcare; 3) toate furnicile din furnicar;
4)	fig. mulţime mare de fiinţe..
furnitură s. f. (fr. fourniture). 1) Provizii, mărfuri, sau lucrări de îmbrăcăminte cumpărate; 2) materiale necesare spre a lucra ceva. furnicătură s. f. V. furnică. fumizâ (a) v. (fr. fournir). A aproviziona, a procura mărfuri, lucruri necesare, (la armată în deosebi şi la autorităţi, etc.).
furnizor s. m. V. preced. Cel ce aprovizionează, procură, vinde (măi furi, lucruri necesare cuiva).
furnizare s. f. Acţiunea de a furniza, furoare s. f. (lat. fur or). 1) Furie, eşire din minţi, nebunie; 2) mânie mare; 3) fig. face furori, produce mare admiraţie şi uimire.
furt s. n. (lat. furtuni). Furare, hoţie; sustragere de lucruri pe furiş.
furtişag .s. n. (dela furt, cu sufix, ca şi fel, feliuşag, rămas, rămăşag). Săvârşirea de furt; obiceiul de a fură.
furtună s. f. (ca italian fortuna, care nu e latin fortuna — noroc; ci mai curând din baza sanscrită hrădunî = furtună). 1) Vânt mare cu mişcare de noroi şi cu tunete; 2) fig. agitaţie; turburai e mare ; 3) fig. sbucium sufletesc; 4) zgomot mare, (de aplauze). — Şi Bulgarii zic furtuna.
furtunatic, ă adj. şi adv. 1) Agi'at, cu mare neastâmpăr; 2) supărăcios.
furtunos, oasă adj. şi ad . 1) Cu furtuni, cu vijelie, vijelios; fig. cu mare iuţeală, furios.
\
\
furuncul s. a. (lat. furunculus). Medic. Buboîu.
fus s. n. (lat. fusus). 1) Beţişor rotund, cu o mică floare sau umflătură la capătul de jos, cu care se răsuceşte şi se formează firul când se toarce şi pe care apoi se învălătuceşte firul; 2) osie la o roată ce se învârteşte; 3) grindeiul roţii de moară; 4) fus (de piele; dela german fusz, picior) măsură de pielea necesară pentru a face încălţămintea la un picior; 5) olten. sool. un peşte cu bot a cuţit.
fuşalău s. n. (lat. dela fuşile, de împrăştiat). Mold. Dărac, scărmănătoare de lână (două tăblii patrate, prevăzute pe o faţă cu mulţi dinţişori mobili de sârmă, întie cari se scărmănă lâna).
îusar s. m. 1) Cel ce face fuse pentru tors; 2) Zool. Peşte subţire şi lung zis şi ţipar, sau fus (Olten.).
fust s. m, (lat. fusiis, băţ, par). 1) Băţul tulpina unei plante; 2) corpul rotund al unei coloane.
fustă s. f. (gr. mod. fustani şi fusta-nella). 1) îmbrăcămintea femeiască dela brâu în jos, care se făcea cât mai largă pentru frumuseţă (astăzi f. îngustă din economie (?); 2) fig. iron. femeie. — Acest cuvânt se aude la Turci fust an, la Greci fustani şi fustanella.
fustanela s. f. (gr. fustanella). Fustă scurtă şi mult încreţită, ce purtau arnăuţii şi soldaţii greci.
fuşteiu şi fuştel s. m. (lat. dela fustis, băţ rotund). 1) Trunchiul, tulpina dela ceapa care face sămânţă; 2) treaptă dela o scară; 3) scândurice orizontală dela roata pe care cade apa (la moara cu turbină; 4) druguleţ, vergea.
fu... (daco-gr. dela phuteid, a procreâ). Acţiunea de procreare prin contact trupesc.
fuzibil, ă adj. (laţ. fusio, topirea). Care se topeşte, se disolvă.
fuzlbllltate s. f. Proprietatea unui corp de a se topi.
fuziform, ă adj. în formă de fus. fuziona (a) o. (fr. fusionner dela lat. fusio, fusionis, topire). A se contopi, a se împreună cu totul.
fuzionare s. f. Acţiunea de a fuzionâ. fuzionat, ă adj. Contopit, fuzionist s. m. Cel ce ţine să se facă o fuziune (î tre partide politice, societăţi etc.).
fuziune s. f- (lat. fusio, onis, topirea, turnai ea metaleloi). 1) Contopire, unire complectă; 2) fizic, trecerea unui corp solid în s are lichidă, topire; 3) fig. alianţă desăvârşită.
o
283	'
găg
G
G. g. s. m. A şaptea literă din alfabet, care înainte de literile e şi i se pronunţă a-proape ca j; ca ge italian, ga s. m. A treia notă de muzică orientală, gabelă s. f. (din lat. capere, a apucă, a lua — vezi gâbui). Impozit vechiu pe sare sau pe carne.
gâbier s. m. (fr. gabier), Marinarul ce păstrează echipamentul unui vas.
gablon s. n. (fr. gabion). Coş rotund, împletit din nuiele şi umplut cu pământ, ce servea ca adăpost de gloanţe soldatului, în resbelul din 1877—1878. găbjl (a) v. V. câbji.
gâbui (a) v. (lat. diform, din capio, capere, a apucă). A prinde la strâmtoare; a apucă prin surprindere; a înhăţâ.
gabrovean s. m. (din oraşul Gabrova în Bulgaria). Neguţător din Gabrova (de cuţite ordinare).
gâci (a) v. V. ghici.
gâde s. m. (lat. din gladius, fig. ucidere). Călău; ucigaş; fig. om foarte rău.
gâdilă sau gâdili (a) v. (lat. dela gandere, a înveseli). 1) A face pe cineva să rîdă, atin-gând-1 cu degetele la subţiori, coaste, ori pântece; 2) a produce plăcute senzaţii atingând cumva pielea; 3) fig. a linguşi, a flata (iron).
gâdilat, ă adj. şi s. 1) Cel ce se gâdilă;
2)	gâdilare.
gâdllltor, oare adj. 1) Care gâdilă; 2) fig. iron. care linguşeşte.
gâdilătură s. f. 1) Gâdilare; 2) fig. linguşire.
gâdilâcios, oasă adj. V. Gâdila. 1) Cel ce se gâdilă; 2) prea sensibil, gădiliclu s. n. Scărpinător; care gâdelă. gadinâ s. f. (lat. dela cauda, coadă cau-dina, cu coadă, codată). 1) Reptilă, sau gângănii în formă de reptilă; 2) pasăre, pl. ga-dine, păsări de curte; 3) fig. iron. copil răsfăţat care se ţine după mamă (coadă). Mold. gâfăeală s. f. V. gâfâit. gâfăl (a) v. (onomat. dela hâf, zgomot de răsuflare grea). A respira din greu, de mare oboseală, scoţind sunetul hâf.
gâfâit s. n. Respiraţia grea din cauza o-boselei.
găgăi (a) v. (onomat. dela ga, ga, ga! articulaţie ce scoate gâscă). 1) A t coate arti culaţii vocale gâştele sau ca gâştele; 2) fig. a face zgomot mare, a vorbi toţi deodată, gâgălice s. f. (dimin. din gogoloi). Un go-
goloi mic, un lucru sau fiinţă f. mică; ceva abea înjghebat (o gâgălice de om, copil).
găgăuţă s. (daco-gr. dela gogyizd, a murmură, a mormăi). 1) Om prost, pe care nu-1 înţelegi ce vrea să spună; idiot; 2) gângav;
3)	oameni de naţiune nehotăiîtă (Dobrogea).
gaibă s. f. (ca şi italian gamba şi fr. gambe, picior; dela gr. lat. iambus, picior (de vers). Picior, partea de sus a picioiului.
găibărâ (a se) v. V. preced. A se agăţa cu picioarele şi cu mânile (pe un aibore, stâlp) spre a se urcă. găibărat, â adj. Urcat, agăţat, gâlbărac s. n. V. gaibă. Picior lung. galcă s. f. (lat. dela cheie, cheică). încheietoare de haină (la spatele mantalei), gaidă (pl. gaide). pop. iron. V. gaibă. gale s- f. (lat. dela gallia (galina), de găini — ca lat. vulgar gaia). Zool. Pasăre răpitoare; vultur, ce răpeşte pui şi găini; 2) dea puia gaia, joc de copii; unul reprezintă gaia toţi ceilalţi puii, apăraţi de unul care este cloşcă, şi care stă în faţa lor; lupta se dă pentru a răpi câţi mai mulţi pui.
găină s. f. (lat. galina, găină, dela gallus, cocoş). Pasăre domestică ouătoare, cu pene de culori felurite.
găina (a) o. A fi trist, abătut (ca găina bolnavă), fig.
găinar s. m. 1) Cel ce fură găini; 2) fig. Cel ce fură lucruri mărunte; 3) Zool. V. gaie. găinare s. f. Acţiunea, starea de a găină, găinăreasă s. f. 1) îngrijitoarea de găini;
2)	vânzătoare de găini, găinărie s. f. Locul unde stau găinile, găinaţ s. m. (lat. gallinacis, de găină). Excrementul de găină, găinăţâ (a şi a se) v. A face găinaţi, gălnăţat, ă adj. Murdărit de găinaţi, gălniţă s. f. (dela găină) Bot. Numirea unei plante cu flori albe şi frumoase.
găinuşă s. f. (dela vorba găină). 1) Zool. Numirea unei păsări de baltă de mărime mijlocie ; 2) numire unei grupe de 7 stele mici, ce se vede noaptea pe cer în emisferul boreal; 3) Zool. Numirea unei mici insecte roşii ce apare primăvara, care strică plantele.
gaiţă s. f. V. gaie. 1) Zool. Coţofană, pasăre din speţa cioarei, neagră şi cu pete mari albe In aripe şi la coadă, vine pe lângă casă şi fură ouăle găinilor din cuibar, spărgându-le ;
2)	fig- femeie guralivă; 3) mânerul cleştelui de dogar; 4) un fel de lampă (p. opaiţă). găitan s. n. (dela gr. keythano, a încheia.
găl
284
găl
a prinde). 1) Şnur, sfoară neagră de lână din care se fac cheutori şi caie se coasă ca ornament pe hainele de abâ; 2) cusuturi, flori <fin găitan; 3) încheetoare de găitan la o haină; 4) brandenburguri pe tunica de cavalerist; 5) adu. fig. sigur, drept: merge găitan. — Şi Bulgarii au acest cuvânt şi Turcii, găltănar s. m. Fabricant de găitanuri. gâltănl (a) v. A împodobi cu flori de găitan; fig. a se răsuci, împletici.
găiţişoară s. f. V. gaiţă. O pasăre al-băstrue.
gaj s. n. (fr. gage (citit gaj). Lucru dat ca garanţie; chezăşie.
găjulie s. f. V. gâză. Mold. gagist s. m. (fr. gagiste). Muzicant Ţăvil, angajat la o muzică militară.	“
gală s. f. (fr. gală, masă de mare ceremonie). Mare ceremonie, mare lux, mare strălucire (la serbare); haine, toaletă de gală, adecă pentru serbări, baluri petreceri de mare lux.
gălăgie s. f. (lat. dela coldquium, coloquii, vorbire între doi, vorbire într'o adunare). Vorbă multă şi zgomotoasă; sgomot de vorbe de strigăte.
gălăgios, oasă adj. şi adu. Sgomotos-oasă; care vorbeşte tare; cu zgomot.
gălămoz s. n. (lat. dela co; cu; limus, notoiu, lut). Moluz: sfărămături de cărămizi, cu tencuială sau lut, ori mortar (dela un zid dărâmat, sau pe lâugă un zid când se construeşte; gunoiu, murdărie; fig. desor-dine.
galant, ă adj, şi adu. (fr. galant). 1) îndatoritor, atent faţă cu femeile; 2) care plăteşte bucuros, nu e zgârcit; 3) fig. frumos îmbrăcat, luxos; 4) s. m. persoană galantă.
galantar s. n. V. preced. Fereastra magazinului, unde se aşază spre vedere obiecte frumoase, de lux, ce sunt de vânzare — vitrină.
galanterie s. f. (fr. galanterie). V. galant. Faptă de om galant.
galantină f. (fr. galantine). Un fel de mâncare din bucăţele de carne fiartă, de pasăre, cu legume şi pe deasupra cu un preparat de gelatină.
galanton, oană adj. V. galant. 1) Cheltuitor, risipitor; 2) generos, darnic, galantonie s. f. Starea de galanton, gălăţean, eancă s. Persoană din oraşul Galaţi; s. f. o horă şi un fel de joc de cărţi.
ga/aţită s. f. (dela oraşul Galaţi. Numirea unui explozibil puternic, descoperit de un ofiţer- superior român, din oraşul Galaţi, gălbează s. f. (dela lat. galbus, de culoare
galbenă). 1) Boală ce o capătă oile (se crede că din cauza unei plante ierboase cu floarea galbenă ; 2) un vierme stricător la vie; 3) plantă parazitară ce îngălbeneşte trifoiul.
gălbegios, oasă adj. (lat. g. lbus, galben). Care are coloare galbenă; palid la faţă. gălbejit, ă adj. îngălbenit, palid, galben, ă adj. (lat. galbus). 1) De coloare galbenă (ca lămâia); 2) palid la faţă; s. 3) ban de aur (de 11—12 lei); A) pop. numire de cal sau bou cu păr galben; 5) văpsea sau culoare galbenă.
gâlbeneală s. f. V. preced. 1) Starea de a fi galben; 2) culoare pentru îngălbenit; 3) paliditate; 4) Bot. Plantă ce dă o coloare galbenă. Seratula tinctoria. gălbnet s. n. Mulţime de bani de aur. gălblnlclos, oasă adj. 1) Gălbuiu; 2) palid - la faţă.
gălbioare s. f. 1) Medic. Boală de care omul se îngălbeneşte la faţă, la piele şi chiar la albuşul ochilor; provocată de revărsarea fierei de la ficat.
gălbinet s. n. V. galben. Mulţime de bani de aur.
gălbinuş s. n. 1) Partea galbenă din mijlocul unui ou de pasăre; 2) Bot. Planfă din familia cruciferelor, zisă şi gălbior şi bubiţ.
gălbior adj. şi s. m. V. preced. 1) Puţin galben; 2) galben mic (ban de aur).
gălbuiu, Ie adj. De coloare ce se apropie de galben.
gâlcă plur. gâlci s. f. (lat. dela gula, gâtlej; galică = de gâtlej). Medic. Amigdalite, glande ce se fac la gâtlej din cauza răcelei.
gâlceavă s. f. V. urm. Ceartă mare, sgo-motoasă; turburare.
gâlcevi (a | se) v. (din gălăgie, gălăciv,— coloquivus. latin). A se certa zgomotos; a căuta ceartă; a produce ceartă şi duşmănie.
gâlcevltor, oare adj. şi s. Care se ceartă, se sfădeşte.
gâldău s. n. (comp. din gol şi dau). Râpă, groapă dela prăpastie, în Muntenia.
găleată s. f. (lat. galeatus, (galea, coif de metal) ca un coif). 1) Vas de metal (asemănat cu coiful militar roman care, la împrejurări, probabil servea şi ca găleată); 2) vas pentru scos apă; 3) măsură de lichide ca de 25 litri.
galenă s. f. (fr. gaUne). Miner. Combina-ţiune de plumb şi pucioasă.
galenţl s. pl. (lat. dela gallica, papuci de lemn). Un fel de sandale, ce poartă arestaţii, puşcăriaşii. — Şi grec. mod. galentza.
galeră s. f. (lat. dela galea, un fel de corabie de luptă, cu multe vâsle şi cu pânze,
gal
285
bni
în timpurile vechi). l)pl. pedeapsa la galere, era condamnarea să rameze, să vâslească la o galea sau galeră; 2) numirea a rămas apoi pentru cei condamnaţi să execute forţat o muncă pentru stat, ca pedeapsă pentru criminali (în Franţa).
galerlan s. m. V. preced. Condamnat Ia galere, adecă la munca silnică.
galerie s. f. (fr. galerie). 1) încăpere, coridor lung şi îngust; 2) scobitură îngustă şi adâncă în fundul minelor pentru scos cărbunele, sarea sau metale ^diferite; 3) colecţie de tablouri; 4) sala de păstrare a acestor tablouri; 5) locul cel mai de sus pentru spectatori la teatru ; 6) fig. mulţimea, poporul de rând; 7) drug metalic sau de lemn de care atârnă perdelele; 8) tăblie ornată, jos înaintea sobei.
galeş, ă adj. şi adv. (daco-gr. dela gale-nizâ, a fi calm). Liniştit, trist, melancolic; cu melancolie.
gâlgâl (a) v. (onomatop. dela gâl. gâll zgomotul unui lichid prin înghiţire repede, sau de curgere sacadată, pe un orificiu strâmt). 1) A face zgomot înghiţind o beutură; 2) idem zgomot de curgerea unui lichid din sticlă, gâlgâit s. n. Zgomot de gâlgăire. gâlgăitură s. f. V. preced. gâl-gâl! interj, onomatop. (Exprimă înghiţirea cu zgomot a beuturii sau curgere sacadată de lichid.
galic, ă adj. (dela Galia, patria Galilor, străbunii Francezilor). Dela Gali, din Galia.
galican, ă adj. V. preced. Ce aparţine ga-licanilor, adecă bisericei franceze, care tindea la neatârnarea ei de Vatican.
galicism s. n. V. galic. Gram. Construcţie în limba franceză, care, deşi se depărtează de ţegulele obicinuite, este totuşi consfinţită prin uz.
găligan s. m. (daco-gr. kolekanos, om mare, lung şi slab). Om nalt şi puternic; ora grosolan.
galilean s. m. (dela Galilea, provincie a Palestinei, unde a predicat Isus Christos). Cel ce este din Galilea; fig. Isus Christos.
galimaţie s. f. (fr. galimatias). Vorbâiie încurcată.
galinacee s. f. pi. (lat. dela gallina, găină). Din speţa găinelor, pasăre de curte.* gaiion s. n. (fr. dela galăe). 1) Un instrument de tipografie ; 2) un fel de corabie mare, cu multe pânze, ce servea Spaniolilor pentru transporturi din America.
galiţe s. f. pi. (lat. dela gallus cocoş). Pasări de curte.
gâlmă s. f. (lat. diformare din columen,
culme). Ridicătură de pământ, deal; culme.
galon (1) s. n. (fr. galon). 1) Panglică (cordea) din fir de aur sau de argint, ce se coasă la haina militară, pentru a arăta gradul militar ; 2) panglică groasă.
galon 2) s. n. (englez gallon). 1) Măsură pentru lichide în Anglia, având 4 Va litri;
2)	sticlă mare, neagră, pentru pus băuturi. Mold.
galonat, ă adj. (V. fr. galon). Cu galoane ; iran. s. gradat militar.
galop s. n. (fr. galop). 1) Cea mai repede fugă a calului; 2) fig. mers f. «repede; 3) joc foarte repede în ftlul valsului, galopă (a) v. V. preced. A fugi în galop, galopant, ă adj. Cu iuţeală foarte mare. galoş s. m. (fr. galoche, citit galoş — un fei de papuci cu talpă de lemn pentru a feri de umezeală). Pantofi, încâlţă i inte de cauciuc, ce se încalţă peste ghiată (botină), spre a feri de umezeală, de frig, de noroiu.
găluşcă s. f. (lat. dela gula, înghiţitură, diminutiv guluşca). 1) Gogoloiu de orez (cu stafide şi ceapă prăjită), sau de crupe, învelit în frunză de varză şi fert, adăugând şi ceva untură; — sarmale mari. Unii preferă a mâncâ reci găluştele ca mai gustoase;2) fig. iron. — a avea găluşte în gură, a avea defect la vorbire ; 3) a înghiţi găluşca, a muri subit; ase abţine, a nu putea răspunde nimic.
galvanic, ă adj. (dela numele lui Galvani, fizician, şi medic (1737—98). Care priveşte galvanismul.
galvanism s. n. V. preced. 1) Mijloc de a produce electricitatea în substanţe an'male, atingând nervii şi muşchii cu metale diferite, sau cu un metal şi o substanţă râşinoasă. (Galvani făcuse disecţia unor broaşte, pentru a studia nervii şi le atârnâse pe un balcon de fer, înţepându-le cu un cârl g de aramă ; când picioarele broaştelor atingeau fierul balconului, făceau un fel de mişcări; se producea electricitatea, din cauză că arama şi feriri se uneau prin corpui broaştei. Producerea e-lectricităţii prin pila lui Volta este bazată pe acelaşi principiu, căci plăci de aramă şi de zinc împreună, dar separate de un postav ud, dau electricitate); 2) producere de electricitate prin acţiuni chimice.
galvanoplastie s. f. (dela Galvani (v. preced.) şi gr. plassein, a formă). Arta de a face, cu ajutorul unei pile electrice, ca un met al să se prindă pe suprafaţa altui i; astfel se poate auri, arginta obiecte de un alt metal.
galvanizâ (a) v. V. galvanism. 1) A produce electricitate prin pila voltaică; 2) fig. a da imbold.
gal
286
gân
galvanizare s. f. Acţiunea de a galvanizâ. gamă s. f. (gr. dela gamos, uniune, împerechere). 1) Muzic. împreunare de şapte note succesive (de tonuri naturale); 2) gradaţiune (de colori de lumină. (V. şi notă); 3) fig. succesiune de vorbe c\ri de fapte; 4) fig. ton, cântec.
gămălie s. f. (lat. c ela coma, spic, coamă ; comalia, cea dela spic). 1) Capăt rotund la vârful unei plante, sau la vârful unui băţ; 2) la chibiit, capătul rotund, ce conţine fosfor;
3)	capăt rotund la un ac — măciulie.
găman, ă adj. (lat. dela gumia, lăcomie la mâncare, gumianus). Lacom la mâncare.
gambă s. f. (italian gamba). Piciorul dela genunchi până jos.
gambieră s. f. V..preced. Făşie de stofă pentru învălătucit gamba, ca să o apere de fiig.
gamelă s. f. (fr. gamelle dela lat. camelia, cupă, doniţă). Vas de metal în care soldaţii '■ îşi primesc supa.
gamopetal, ă adj. (gr. gamos, măritiş f petală). Bot. Se numesc aşa florile cu petalele împreunate, concrescenţe.
gând s. n. V. gândi. 1) Cugetare; 2) me-ditare; 3) idee; 4) intenţie; 5) reflecţie, judecată. — Şi ungur. god.
gândac s. m. (daco-gr. din kanthai os, kantharis, cărăbuş, cantaridă şi alte insecte). Insectă de tot felul — care n’ar avea nume hotărît. Gândaci de mătasă, anume viermi ce se nutresc cu frunze de dud (agud) şi fac apoi nişte gogoşi, din cari se trage firul de borangic (mătasă). — Sârbii zic gundo. gândăcel s. m. V. preced. 1) Gâdac mic;
2)	cantaridă.
gândi (a) v. (lat. dela condo% condere, a alcătui, a combină). 1) A cugetă; 2) a medita ; 3) a reflectă; 4) a crede; 5) a speră;
6)	a opina-; 7) a memora, gândire s. f. Acţiunea de a gândi, gândit, ă adj. Meditat, judecat, chibzuit, /gânditor, oare acj. şi s. 1) Cel care gândeşte; 2) cugetător; 3) cel ce meditează îndelung.
gang s. n. 1) (german gang, mergere; durch-gang Irecere). 1) Trecere pe sub un arc, pe sub o boltă de zid 2) boltă de zid, pe sub care se poate trece undeva; 3) loc îngust de trecere.
gang 2) s. n. V. preced. Mineralog. învelişul nemetalic, ce acopeie un mineral.
gângănl (a) v. V. gângănii şi gângăvi. 1) A murmură cu alţii sau după altul vorbe neînţelese; 2) a începe să vorbească (copilul*;
3)	a face zgomot (insectele).
gânganle s. f. (baza sanscrit gan, a naşte,
repetat gan-gan; din aceiaşi bază gr. gen-nao, lat. gigno, nasc; gr. gennema, copil). î 1 1) Insectă; gândac; 2) fig. copil foarte mic. gângav, ă adj. V. urm. Care gângăveşte. 1 gângăvi (a) v. (daco-gr. dela gungami, murmui). A vorbi stricat şi neînţeles, a voibi încurcat, a avea defect la vorbire.
gângăvlt s. n. V. prec. Vorbire încurcată, neînţeleasă.
ganglion s. m. (gr. gagglion). Medic. Un fel de nod ce ss formează din vase sau din nervi împleticiţi într’o mică masă de ţesături celulare; tumoare tare, ce nu produce nici o durere.
ganglionar, ă adj. De ganglioni, privitor la ganglioni.
gangrena s. f, (gr. gaggraina, dela grad, consum). Distrugerea complectă a vieţei organice într’o parte a corpului, cu tendinţa de a se întinde şi a ucide tot corpul; fig. Stricăciune adâneă, corupţie, demoralizare ce se întinde; med. rană ce dă caggrer ă.
gengur s. m. (lat. galgulus, cocoşel, dela gallus, cocoş). Zool Numirea unei pasări cu penele galbene aurii, care are o vdce tare, răsunătoare (latineşte se chiamă şi aurum, aur).
gângurl (a) v. (lat. ganio, a murmură şi gura). 1) A vorbi neînţeles (că copii când încep să vorbească); 2) a muramrâ uşor (apa când curge).
ganiotă s. f. V caniotă. gânj s. n. (diformare din vănj — V. vânj).
Cerc, făcut din o nuia împletită, cu scop de a legă, a ţine ceva împreunat (la poartă, ia car, etc.).
gânjeiu s. n. V. prec<0. 1) Cerc cu care se leagă caierul împrejurul furcei; 2) cerc de legătură la moară, zis şi pârparitâ.
gânsac s. m. (lat. din anser, cu asp. hans şi gans şi cu sufix ac) în germ. gansV Partea bărbătească dela gâşte — lat, anser.
găoace s. f. (lat. dela cavus, scobit, ca-vucia, scobita). Coarja oului, sau a nucii, a-viermilor de mătasă, etc. găoază a. f. V. prec. (gaură, senz pudic), gar! interj, (onomat articulaţia ce o pronunţă cioara). 1) Exprimă ţipetul cioarei; 2) indirect, batjocură pentru ţigani; 3) gar-gar, joc de copii, cu mânile cruciş, apucând uşor de piele pe ale altuia aşezate dedesupt.
gară s. f. (fr. gare, dela garer, a adăposti). Locul şi edificiul unde sosesc şi de unde pleacă trenurile, şi unde se adăpostesc maşini, vagoane şi mărfuri, gârăeală s. f. Acţiunea de a gărăi. garafă s. f. V. carafă. gărăi (a) v. V. gar! A zice repetat gar\
gâr
• 287
gar
ca ciorle; a ţipa ciorile gar!; a ghiorăi (intestinele)'
gără'.t s. n. V. gărdeală. garaj s. n. (fr. garage, dela garer. a a-dăposti). Loc de adăpost pentru automobile.
găra-măra s. f. (dela gar şi măr). Discuţie, ceartă fără sfârşit.
garant, a s. (fr. garant). Chezaş; cel ce garantează, răspunde de ceva; cel ce iscăleşte ca girant pe o poliţă.
garantă (a) v. (fr. garantir}. 1) A răspunde pentru; a fi chezaş pentru cevâ; 2) a asigură, a încredinţa.
garanţă s. f. (fr. garance). Plantă din familia rubiaceielor, din a cărei rădăcină se extrage o coloare frumoasă roşie, garantare s. f. Acţiunea de a garantă, garantat, ă adj. V, garantă. 1) Cu asigurare, sigur; 2) chezăşuit de altcineva.
garanţie s. f. V. garantă. Chezăşie, asigurare, încredinţare.
gârbaclu s. n. (lat. dela curb, îndoit, baci slum, vargă, băţ). Băţ de care sunt legate curele sau biciul de bătut; băţ gros de bătut. Şi Turcii zic kyrbacii.
gârbiţă s. f. (lat. dela curbo (curvo), a îndoi, curbitio). îndoitura gâtului, curbătură ce formează gâtul animalelor; spatele în dreptul umerilor.
gârbov, ă adj. (lat. dela curbo (curvo), a îndoi). Cu spatele curbate, ghebos, cocoşat; fig. bătrân. — Şi Slavii au cuvântul gorb şi gorbatâi, tot dela curbo şi curbat; şi Bulgarii zic. gârbov.
gârbovi (a se) v. V. preced. A se îndoi de spate, a se cocoşă; a deveni ghebos, (slav gorb, cocoaşă, gheb, are baza curbo iatin, îndoi).
gârbovit, ă adj. Ghebos, cocoşat, gard (1) s. n. (lat. din crates, împletitură de nuiele). 1) împrejmuire făcută în jurul unui loc, prin împletirea, cu nuele pe după pari bătuţi în pământ; 2) gard viu, gard din arbuşti spinoşi crescuţi des; 3) iron. a lega in gard, a mistifică pe cineva; 4) fig. stavilă de oprire.
gard (2) s. m. V. guard. gardă s. f. (fr. garde). Milit. Trupă de pază sau soldat de pază; gardă de onoare, trupă aleasă pentru paza suveranului; garda civică, 1rupă militară, formată din cetăţenii civili, pentru paza oiaşului (în anii 1879—80).
gardenie s. f. Un arbust cu flori mirositoare.
garderobă s. f. (fr. garde-robe; garde, pază; robe, veşmânt, haina). Locul, camera
sau dulapul, unde se păstrează hainele; fig. totalitatea hainelor, hăinărie.
gardian s. m. (fr. gardien). Păzitor, paznic (la penitenciar, ocne, etc.).
gardină s. f. (daco-gr. dela kartynâ, a fixă solid, a prinde bine). Scobitură făcută în doage şi în care se fixează, se prinde, fundul, putinei sau al butoiului.
gărdinar s. n. Instrument ascuţit cu care dogarul face gardina.
gărdinl (a) u. V. preced. A face gardina la un butoiu.
gardist s. m. V. gardă. Sergent de poliţie, care păzeşte ordinea şi siguranţa într’un oraş, în timpul zilei şi în timpul nopţei.
gărdui (a) v. V. gard. A face un gard; a închide cu gard.
gărduşcă s. f. (dela gard). împletitură, plasă de prins peşte.
gargară s. f. (dela gr. gargarizein). Medic. 1) Clătirea gurii şi a cerului gurii cu un lichid; 2) medicament lichid cu care se clăteşte gura şi cerul gurii.
gargarisi (a şi a se) v. V. preced. A face gargară.
gărgăriţă s. f. (lat. curculio şi gurgulio, prin forma diminutivă gurgulicia, gurgur -cia). Zool. Insectă mică, neagră, ce roade, găureşte, boabele de legume şi de cereale; fig. element distrugător. — Slavii zic gug/iţa.
gărgăun s. m. (lat. din gurgulionis, de gărgăriţă). 1) Zool. Un fel de gânganie, muscă, ce bâzâie tare când sboară; 2) fig. fantezie; 3) pl. fig. zminteală la minte; extravaganţe.
gârlă s. f. (lat. dela curro, a curge (ţiul) dimin. curriculum, mică curgere). Mic rîu; 2) adv. curge gârlă, curge într’una, necontenit.
gârllciu s. n. (baza gura (lat gula), dim. gulula, gurula (gât) gurliciu). 1) Gură mi :ă, prin care se intră în pivniţă; 2) jghiabul teascului ; 3) gura la mijlocul pietrei alergătoare,
"■ la moară, pe unde trec grăunţele; 4) strunga pe unde intră oile la muls. (Asemănarea gu slavul gorlo, gât, explică provenienţa acestei vorbe din lat. gulula, gurula, mic gât).
garmond s. n. (fr. garmond). Tip. Nuntirea unui fel de literă mijlocie de tipografie, de zece puncte.
gârneţ s. m. V. gărniţă. Creangă, băţ de stejar.
garnisi (a) v. (fr. dela garnir, a orna, a împodobi). 1) A împodobi, a adăugă ornamente (la o îochie); 2) culinar, a adăuga în jurul unei mâncări o alta de complectare ; 3) a aşeză pe margini ceva; 4) a pune toate adausurile
gar
288
gas
necesare Ia o maşină; 5) fig. iron. a se con-tagiâ, umplea, de o boală, garnisire s. f. Acţiunea de a garnisi, garnisit, ă ar j. 1) Ornat, împodobit; 2) cu adausuri împrejur; 3) fig. iron. molipsit de boale lumeşti.
garnitură s. f. V. garnisi. 1) Toate accesoriile dela o maşină; 2) ornamente la o rochie; 3) adausuri la o mâncare.
gârniţă s. f. (lat. dela quernus, quernicia, de stejar). Bot. Numirea unui fel de stejar mărunt, noduros.
garnizoană s. f. (fr. garnison). 1) Trupă (trupe) militară aşezată într’o localitate pentru a o păzi sau pentru a sta acolo; 2) localitatea unde stă o trupă militară.
garoafă s. f, (grec. karofalon). Bot. Floare cu un miros plăcut, tare, şi colorată în roş, roz, sau alb.
gaşcă s. f. (din casa, dimin. casuca, micuţă casă). 1) Colibă; 2) cuib de adăpostire (pentru insecte); 3) fig. tovărăşie, între cei ce se admiră reciproc şi se ajută reciproc (cu înţeles rău).
gâscă s. f. (femenin dela vorba gânsac). 1) Zool. Pasăre mare domestică, ce se apără şi ameninţă deschizând gura; 2) fig. femeie proastă; 3) fig. aripile dela şurupul teascului;
4)	fig. capitelul stâlpilor dela unghiurile prispei ; 5) aripele vârtelniţei; 6) Trans. bulz de mămăligă cu brânză.
gâscan s. m. Bârbătuşul gâştei V. gânsac. găsi (a | se) u. (lat. din co-sum, co-esse, a fi, a se află). 1) A (se) află; 2) a fi; 3) a află şi a’şi apropia un lucru perdut de cineva;
4)	a descoperi lucrul căutat; 5) a apreciâ, a constată; 6) întâlni (pe cineva); 7) a procura— fi-am găsit post; 8) a apucă, a cuprinde; (frigul, boala, grija, mila); 9) a crede, găsire s. f. Acţiunea de a găsi. găsit, ă adj. 1) Aflat (şi luat); 2) întâlnit ;
3)	apucat; 4) surprins; 5) descoperit, inventat ;
6)	ţi-ai găsit, nu se poate; 7) şi-a găsit(naşul, bacău, etc.) a dat de ceaită, ocară, bătaie, .găsitor s. m. Cel ce găseşte, gaşper s. m. (lat. prefix pentru co, cu, asper. crud, înverşunat, rău), pop. fig. 1) ţig n; 2) fiinţă răutăcioasă.
gaşperlţă s. f. V. preced. 1) Ţigancă; 2) fiinţă răutăcioasă; 3) fiinţă închipuită care înfăţişază răutatea rin poveşti pop.).
gasteropode pl. (gr. gaster, pântec, stomac ; podos, picior). Zool. Clasă de molusce cari se târăsc pe pântece.
gastric, ă adj. (gr. gastâr, stomac). De stomac, stomacal; sucul gastric, lichid ce se formează în stomac şi ajută digestia.
gastrită s. ţ. (fr. gastrite din gr. gaster stomac). Medic. Boală din inflamarea membranei mucoase a stomacului.
gastronom s. m. (gr. gasfâr, stomac; no-mos, lege). Om care ţine să aibă mâncări bune şi deosebite.
gastronomic, ă adj. De gastronom sau de gastronomie.
gastronomie s. f. 1) iubirea de mâncări bune şi alese; 2) arta de a pregăti mâncări alese, gustoase.
gât s. n. (lat. guttur, gât). 1 Anat. Pai tea corpului, ca uneşte capul cu corpul ; 2) prin asemănare, gâtul sticlei, garafei etc.; 3) un gât de vin, o înghiţitură; 4) trecătoare îngustă între munţi; 5) a-l da in gât, a-1 prec pita;
6)	a’i pune unghia în gât, a strânge de gât, a sili tare. a constrânge.
gata adv. (daco-gr. dela hat a, complect, deplin). Terminat, isprăvit, complect; 2) pregătit ; 3) fig. extenuat.—De aci Slavii au vorba gotovo şi gatovîi.
gâţă s. f. (dela lat. cassis, laţ). 1) Şuviţe lungi de lână ria oae) ce se agaţă de mărăcini ; 2) coadele împletite (de păr) la fete.
găteală s. f. V. gata. 1) îmbrăcăminte frumoasă; 2) acţiunea de a se îmbiăca fiumos, de a se găti; 3) prepararea bucatelor; 4} (pregătire de drum).
gătej sau găterj s. n (lat. co + tigilum* lemn de ars). 1) Băţ rupt din gard; 2/ băţ, uscat (pentru pus pe foc), vreasc.
gătejel s. m. Zool. Numirea păsărelei mici zisă şi rostul gardului.
găti (a şi a se) o. V. gata. 1) A termină ; 2) a (se) pregăti; 3) a prepara mâncare; 4) a se îmbrăca frumos, a se peptenâ, etc.; 5) a fi deplin coaptă recolta ; 6) fig. a istovi, extenua.
gătire s. f. Acţiunea de a (se) găti. gătit, ă adj. 1) Terminat; 2) preparat; 3> îmbrăcat frumos; s. 4) preparare; 5) toaletă.
gâtiţă s. f. V. gât. înghiţitoarea din gât; canalul de înghiţire.
gâtlan s. n. V. gât. Gât mare de atlet; gât lung de pasăre.
gâtlej s. n (rom. gât şi lat. lexis, vorbă). Anat. Partea din gât unde se pronunţă sunetele, vorbele.
gâtos, oasâ adj. Cu gâtul gros, fig- puternic, curagios.
gâtul (a) v. V. gât. 1) A strânge de gât spre a ucide; 2) fig. a oprimă; 3 a constrânge.
gâtuire s. f. V. preced. Stangulare; acţiunea de a gâtui pr. şi fig.
gâtuit, ă adj. Strangulat; strâns de gât pr. şi fig.
gău
289
gaz
găunos, oasă adj. (lat. dela cavum, gaură, cauunosum). I) Gu găuii; 3) sec (nuca); 3) fără miez.
gaură s. f. (lat. caulae). 1) Bortă; 2) scobitură, orificiu; 3) încheietoare; 4) borceiu;
5)	fig. lipsă, neajuns — atâtea găuri de astupat; 6) iron. a face gaură ’n cer, ceva extraordinar.
găuri (a) v. A face găuri; a scobi; a străpunge; a boi teii.
găurit, ă adj. Cu găuri; bortelit; ban găurit.
găvan s. n. şi adj. (lat. dela cavum, gaură, scobituiă). 1) Partea s.obită a lingurei; 2) mare vas de pus mâncare; 3) orice parte scob tă; 4} scobitura furcei; 5) scobitura mesei dulgherului; 6) vechiu, îaler de cumpănă.
găvânătură s. f. V. preced. Scobitură, cavitate.
gavanos s. n. (lat. dela cav o a scobi; cor-vinosus, scobit). Vas cilindric, de pământ ars, pentru pus dulceţuri. Mold. găvănoşel s n. Mic gavanos, găvdzdi (a) v. (lat. dela cavus, vizuină; sidere, a aşeză într’un loc). Â băga, a în- ' ghesui lucruri într’un colţ, într’o ladă (într’un ioc îngust).
găvozdlt, ă adj. Băgat în silă: înghesuit, gaz (1) s. n. (lat. din eandens (cit. cam şi caz) care se aprinde cu flacără). Numire dată petroleului (în Peninsula Balcanică).
gaz (2) s. n. (fr. gaz)'. Orice fluid car e este uşor ca aerul (cuvânt format de fizicianul Van Helmont pela anul 1644.
gaz (3) s. n. V. prec. Stofă extraordinar de subţire, transparentă.
gâză s. f. (daco-gr. scurtat din goggizo, a bâzăi, a murmură). însectă care bâzâie; insectă în genere.
găzar s. m. Cel ce vinde gaz, petrol, gazdă s. f. (dela lat. hostis, oaspe, ca şi gotic gastis, germ. gast. engl. guest, şi slav gosti, oaspete — noţiunea primă a fost strein). 1) Cel ce dă ospitalitate cuiva pentru un timp; 2) cel ce adăposteşte pentru plată şi timporar pe alţii în casă 3) femeie care (ine şcolari în casă pentru plată; 4) fig. stăpân, stăpâna ca ei; 5) fig. obârşie, origine, izvor, gazdă de minciuni; 6) casa unde e găzduit cineva. — Şi un ur. gazda.
găzdui (a) v. V. preced. 1) A primi, a ţine în casă pe cineva; 2) a ospăta, găzduire s. f. Faptul de a găzdui, găzduit, ă adj. 1) Ospătat; 2) ţinut, primit a sta în casa cuiva, găzduitor, oare adj. Care găzdueşte. gazelă s. f. (arab ghaza). Zool. Numirea
arabă dată antilopei, un animal sălbatic foarte sprinten,
gazetă s. f. (italian gazetta, dela lat. ca-sus, întâmplare). Ziar, jurnal, în care se scrie despre ce se întâmplă şi ce se face în lume sau în ţară.
gazetar s. m. Cel ce scrie, publică, o gazetă.
gazetărie s. f. Ocupaţia de a publica gazete sau de a scrie articole în gazetă.
gazier s. m. (V. gaz, pânză.). Cel ee lucrează pânza numită gaz.
gaziu s. m. (cuvânt turcesc însemn, victorios).
gazogen s. n. (dela gaz şi gr. gennao, a naşte). Care produce gazuri (chimice).
gazometru s. n. (dela gaz şi gr. metrou, măsură). 1) Aparat care măsoară cât gaz (iluid) se consumă undeva; 2) aparat care regulează consumaţia şi distribuirea gazului aerKorm printr’o presiune constantă.
gazos, oasă adj. Care are forma gazului (aerifoim).
geaba adv. (daco-gr. din za, foarte; pauo — a lăsă în repaus; a reţine pe loc, a opri). 1) în repaus — stă degeaba; 2) gratis, pe nimic; 3) fără motiv, fără cauză;
4)	fără rezultat; 5) fără folos; 6) fără ocupaţie; fără lucru. — Şi Turcii au acest cuvânt.
geaizea s. f. (cuv. turcesc). Bacşiş ce da domnul fanariot Sultanului, la instalare, gealat s. m. V. gelat. gealâu s. n. (lat. nela caelo — (citit cefo) = a sculptâ, a săpâ în lemn). Instrument de tâmplar cu pare răzueşte şi netezeşte scândura. — Şi Ungurii zic ghialu-.
geam s. n. (lat. dela gemma, piatră scumpă, cristal). 1) Sticlă; 2) sticla ce formează fereastra ; 3) sticla dela ceasornic. — Şi Turcii şi Bulgarii au acest cuvânt.
geamăn, â adj. şi s. (lat. geminus). 1) Născut deodată din aceiaşi mamă; 2) împreunat, ciescut unit (fruct).
geamandură s. f. (germ. zu-montur, — pentru îmbiăcăminte). 1) MilU. Mică lădiţă cilindrică la spatele şeii ofiţerilor de cavalerie şi artilerie; 2) marin, lădiţă cilindrică de metal, plutitoare, ca semnal maritim.
geamantan s. n. (turc djamadan — conţinând haine (pare a fi însă germ. zuman-tel = pentru manta; dar şi ruşii zic cemo-dan). Lădiţă pentru luat haine şi lucruri mici în călător e.
geamăt s. n. (lat. gemitus). 1) Murmur de durere; 2) fig. mugetul vântului.
geambaş s. m. (turc. geambaz, scamator, înşelător). 1) Negustor de cai; care cumpără
19
290
/
gea
get
şi vinde cai; 2) fig. şiret, şarlatan; 3) samsar neqnest; 4) vechiu, acrobat, geamoaşlâc s. n. Meseria de geambaş. geamgiu s. m. (dela geam). Cel ce vinde sau aşează geamuri la ferestre.
geamie s. f. (tare djami). Biserică turcească.
geamlâc s. n. V. geam. 1) Părete format numai din ferestre cu geamuri; coridor cu geamuri multe. •
geamparale s. f. (turc cial-para = patru discuri). 1) Numirea unui joc turcesc după un cântec oriental; 2) castaniete; 3) horă după nuntă (Mold.).
geană s. f. (lat. gena, pleoapă). 1) Părul ce creşte pe margenea pleoapei; 2) fig. aurora; 3) dungă îngustă de lumină; 4) orizontul.
geanabet s. m. (turc djenabef). Om rău, afurisit, şarlatan.
geandrâ s. f. (lat. din cenitare, a cina des). Cină improvizată prin o fiertură din bucăţi de pâne sau de mămăligă prăjită.
geanta s. f. (lat. dela cincta — încinsă, legată la brâu). 1) Mic sac de piele sau de alt material, care se poartă atârnat de cingătoare sau atârnat pe după umăr; 2) idem, mic sac de piele de pus bani; 3) ghiozdan şcol resc pentru cărţi; 4) servietă de purtat acte, hârtii; 5) cartuşieră.v(Geantă era cin-gătoarea, chimirul de piele. — Şi Turcii au vorba djanta.
gear a. n. (turc. djar). Numirea unui şal de lână gros. gearbă s. f. V. vearbă. gebrea s. f, (turc. djebră). Prosop sau cârpă de ş'erş.
gelat s. m. (lat. dela caelator, tăietor de peatră). Călăul care execută sentinţa de moarte. — Şi Turcii zic djulat.
gelatină s. f. (fr. g&latine, dela lai. gelare, a îngheţă; teneo, ere, a ţine). 1) Substanţă extrasă din oase şi din cartilage şi care la răceală şi uscăciune se întăreşte, se încheagă; 2) cleiul de peşte; 3) mâncare dulce preparată cu gelatina,
gelatinos, oasă adj. Care conţine gelatină, ori se aseamănă cu gelatina.
gelep s. m. (turc djelepi). Negustor care cumpătă vite din ţara românească şî le vindea în Turcia.
gelos, oasă adj. (gr. gelaios, gelos de unde şi fr. jaloux). 1) Invidios de binele altuia; 2) temător de onoarea şi iubirea soţiei ori soţului (ca să nu fie înşelat, trădată); 3) cel ce ţine mai mult la ceva; 4) fig. ambiţios, gelozie s. f. (gr. gelosis, gelozie). 1) In-
vidie de bunul altuia; 2) teama de a nu fi trădată onoare şi iubire între soţi. -gelui a) v. V. gealău. A curăţi, a subţia, cu gealăul o scândură; a trage la rândea. geluit, ă adj. Curăţit cu gealăul, gemă s. f. (fr. gemme, dela lat. gemma, piatră scumpă). Sare gemă, sare în formă de piatră —scoasă din pământ; (spre deosebire de sarea din mări).
gemănare s. f. (dela vorba geamăn). Unirea, îmbinarea, îmbucarea a două lemne sau fructe, etc.
gemaţlune s. f. (fr. gemmation dela lat. gemmare, a înmuguri). Bot. înmugurirea; epoca înmugurirei pomilor, gemător, oare adj. Care geme. geme (a) v. (lat. gemo, gemere). 1) A scoate din piept muget înăbuşit şi prelung de durere; 2) a fi înghesuială mare (de lume);
3)	a suferi (sub împilare); 4) a fi în număr mare; 5) fig. a mugi vântul.
gemeni adj. 1) Fraţi născuţi odată; s. pi. Astr. 1) Constelaţia gemenilor; 2i al treilea din cele 12 semne ale zodiacului-, ce corespunde cu luna Mai.
geminat, ă adj. V. geminaţiune. înmugurit
gen s. n. (lat. genus,generis). 1) Origine, neam; 2) fel, speţă; 3) mod (de a scrie, a compune, de a vorbi); 4) gramatical, forma (băibătească, femeiască sau neutră) în care se află un substantiv, adjectiv sau pronume;
5)	şc. nat. grupare, clasă bot. zool. genealogic, ă ad;. şi adv. De genealogie, genealogie s. f. (gr. genos, naştere, iasă; logos, vorbire). Ştiinţa despre cum se trage, se scoboaiă, cineva din străbunii sei; spiţa neamului _
genealogist s. m. Autorul unei genealogii, general, ă adj. (fr. general, dela lat. ge-neralis, ce aparţine totalităţii). Peste tot; în deobşte; s. m. Milit. înalt grad militar, comandant al unei armate sau al unui corp de armată, ori divizii, sau brigăzi.
generalisim s. m. ilat generalis imus, superlativul dela cuvântul generalis). V. preced. Comandantul cel mai mare al armatei unui stat.
generalitate s. f. V. general. Calitatea de a fi general, peste tot.
generallzâ (a) v, (fr. generaliser) V. general. A întinde peste tot; a extinde, generalizare s. f. Acţiunea de a generalizâ. generalizator s. m. V. preced, cel ce generalizează.
generaţlune s. f. (lat. generatio). 1) Reproducerea neamului, funcţiunea de reprodu-
cere; 2) totalitatea oamenilor ce trăesc într’o epocă; 3) timpul cât trăeşte un om; 4) grad de rudenie.
generator s. n. (fr. generat eur, dela lat. generare, a produce). 1) Mecanic. Cazanul unde se adună aburii ce pun în mişcare locomotiva; 2) care produce sau face să se producă ceva
genere (în) adv. (prescurtat din general). în de obşte; peste tot. .
generic, ă- adj. (fr. genenque, dela lat. genus, naştere, origină). Privitor la gen; de gen: nume generic.
generos, oasă adj. (lat. generosus). Cn inimă bună; făcător de bine; darnic.
generozitate s. f. V. preced. Bunătate de inimă; dărnicie.
genetic, ă adj. V. urm. De naştere, genetlv s. n. V. genitiv.
■ geneză s. f. (gr. gennesis, naşterea). 1) Numirea cărţii scrise de Moise (profetul izraelit) despre facerea lumei; 2) origine, obârşie; 3) formaţiune începătoare.
genial, ă adj. (fr. genial). 1) Care ţine de geniu; fig. prea minunat, foarte iscusit;
3)	extraordinar de inteligent.
genialitate s. f. V. geniu. 1) înaltă înţelepciune; iscusinţă rară; 2) caracterul de genial.
genital, ă adj. (fr. genital, dela lat. geni-talis, de naştere). De naştere; organ genital, care dă naştere.
genitiv s. n. (fr. genitif, lat. genitivus). Gram. Cazul al doilea din declinarea unui substantiv, răspunzând îa întreb, al cui?
geniu s. n. (lat dela genius, demon binevoitor; gust, talent). Mitolog. 1) Zeitate care, după părerea păgână din vechime, conduce viaţa fiecărui om: geniu bun sau rău; 2) cel mai înalt grad de pricepere omenească;
3)	cel care produce ceva deosebit şi superior cum nu au mai produs alţii (în filozofie, ştiinţe, arte); 4) milit. armată specială pentru lucrări tecnice, necesare la lupte: poduri, telegrafie, etc.; 5) fig. înger păzitor; 6) fig. persoană care are influenţă bună sau rea asupra cuiva; 7) arta construcţiilor militare.
gentil, ă adj. şi adu. (fr. dela lat. gentilis, de neam ales). Binevoitor; drăguţ; cu bunăvoinţă.
gentlleţă s. f. V. preced. Bunăvoinţă; dră-gălăşie.
genţlană s. f. V ghinţură. gentilom s. m. (fr. gentilhomme, din: homme, om; şi gentil). Orice om de bun neam; om nobil şi cu' purtări £ alese, genuncbiu s. m. (lat genu, genunchiu; din
genuculum, mic genunchiu, genuncheş, (di-min. ca şi picior din pesiolus). Articulaţia, încheietura, unde se îndoaie piciorul.
genuflexiune s. f. (lat genu, genunchiu; flexus, încovoierea). Acţiunea de a îndoi genunchii până la pământ.
genuin, ă adj. (lat. genuinus). De neam; de origine curată.
genunchiat, ă adj. V. genunchiu. Pe genunchi, şezând în genunchi.
genunchlere s. f. pl. 1) îmbrăcăminte a-nume pentru genunchi sau pentru partea piciorului dela genunchiu în jos; 2. mold. haină lungă până la genunchi.
genune s. f. (lat dela genuinus, a, firesc, al firii; de naştere, născătoare). 1) Din ce se naşte tot — natura; 2) fig. inspiraţie ; ce dă inspiraţie poetică; 3) profunzime, abis. geodezic, ă adj. De geodezie, geodezie s. f. (gr. ge, pământ; daio, împart). Ştiinţa care are de scop a măsura suprafaţa globului pământesc.
geognozie s f. (gr. ge, pământ; gnosis, cunoştinţă). Ştiinţa despre feluritele minerale ce compun globul pământesc.
geograf s. m. Cel ce se ocupă cu ştiinţa geografiei.
geografic, ă adj. De geografie, geografie, s. f. (gr. ge, pământ; graphein, descriu). 1) Ştiinţa care descrie pământul, cu privire la suprafaţa lui şi la climă sau cu privire la producţiunea lui, la popoarele ce-1 locuesc şi la împărţirea ţărilor, oraşelor; cu privire la comerţ şi transporturi şi cu privire la poziţia ce ocupă globul pământesc faţa cu alte corpuri cereşti; 2) cartea, manualul de geografie; 3) şcol. lecţie (oră) de geografie, geolog s.m. învăţat care se ocupă cu geologia, geologic, ă adj. De geologie.' ' geologie s. f. (gr. ge, pământ; logos, vorbire). Ştiinţa care studiază materiile ce compun globul pământesc, natura lor, aşezarea lor şi cauzele cari au determinat acea aşezare; ştiinţa despre tot ce se află în sânul pământului.
geometric, ă adj. De geometrie; adv. după geometrie.
geometrie s. f. (gr. ge, pământ; metron, măsură). 1) Ştiinţa care are de scop a calcula întinderi sub forma de linii, de suprafeţe şi de corpuri, ca o ramură din ştiinţa matematicei; 2) cartea, manualul de geometrie;
3)	şcolar, curs, oră de geometrie.
geometru s. m. Cel ce se ocupă în deosebi cu geometria.
georglţe s. pl. Banat. Mărgăritarele (ce înfloresc la Sf. Gheorghe).
ger s. n. (lat. gelu, ger; şi' gelare, a îngheţa). Frig care face apa să îngheţe; frig mare.
gerâ (a) v. (lat. gero, gerere). A adminis-trâ, pentru un timp oarecare; a ţine locul cuiva, într’o funcţie.
geraniacee s. f. pl. V. urm. Bot. Familie de plante ce au ca tip geranium.
geranium s. m. gr. geranion — dela ge-ranos, cocor). Bo+. Numirea plantei ce face flori frumoase, iar fr uctul seamănă cu un plisc de cocor; se mai numeşte şi indr.şaim, şi sângele voinicului, etc.
gerar s. m. (dela vorba ger). Numire pop. alunei Ianuarie, fiind cea mai friguroasă.
geretnea s. f. (turc. djeremej. Glpabă, a-mendă; lucru de geremea, lucru prost, ca de gloabă.
gerg Sr n. (diformare din verb, hietb, (ca şi hiers, giers, dela lat. verbum, vorbă). Zicere, vorbire deosebită de cea obicinuită; jargon (ca şi ital. gergo). gergevea s. f. V. cercevea. gerld s. n. (turc. djerid), 1) Suliţă groasă turcească; joc de călăreţi cu suliţele.
ghergheli (a se) v. (daco-gr. dela gher-gherimos — csae cade dela sine (fruct copt) din gârao, a îmbătrâni). A se muia, a se to-flegi; a se cocoşă ,de bătrâneţe; a se ramoli, gherghelit, ă adj. Căzut, muiat, ramolit, gerllă s. m. V. ger. Frigurosul (din poveştile pop).
german, ă s. (pare dela lat. germanus, de aceiaşi oiigine, la fel; înrudit, aliat). Numire dată de latini locuitorilor din Germania, cari sunt de aceiaşi origine, se aseamănă, deşi poartă numiri diferite; neamţ; ce este din Germania.
germană s. f. V. prec. 1) Femeie din Germania; 2) limba germană.
germanic, ă adj. De germani, din Ger-mania.
germanizâ (a) v. 1)‘ A preface în german; a da înfăţişare, de german; 2) a pronunţa ca germanii.
germanism s. m. 1) Mulţimea de germani; 2) înclinaţiune spre germani.
germanist s. m. Cunoscător al limbei germane şi a literaturei germane.
germen s. m. (lat. germen). 1) Sămânţă, mugur, colţ, lăstar; 2) fig. cauză primă; 3( început; 4) încolţirea unei seminţe.
germină (a) v. rlat. germinare). A încolţi; a da muguri; a creşte, germinare s. f. încolţire, înmugurire, germinaţiune s. f. Acţiunea de a germina, geros, oasâ adj. Cu ger; friguros,
geruială s. f. 1) Ger trecător; 2) expunere la ger.	•
gerui (a) o. 1) A fi ger; 2) a expune lucruri la ger, la îngheţ (rufele spălate).
gerundiv s. n. dat.gerundivus). Gramat. lat. Mod dela conjugare asemănător cu participiul; — vezi ex. gram. la început.
gerynziu s. n. Gramat. Modul impersonal dela conjugarea verbelor, care se aseamănă cu gerundivul latin.
gest s. n. (lat. gestus, ţinuta corpului; mişcate făcută). 1) Mişcare făcută (mai ales cu mâna) cu un anume înţeles, sau spre a complectă ori a spori înţelesul unei vorbe;
2)	fig. fapt spontan.
gestaţii ne s. f. (lat. gestatio, purtarea în braţe a copiilor). 1) Purtarea în pântece a pruncului; 2) timpul de formare a rodului sau a pruncului; 3) sarcina la animale.
gesticula (a) v. V. gest. A face multe gesturi (cu mâinile).
gesticulare s. f. Facerea de 'gesturi, gesticulat or s. m. Cel ce face gesturi, gestiune s. f. (lat. gestio, gestionis). îndeplinite, administrare, executare; gestiune financiară, administrarea conducerea afacerilor băneşti în anume timp.
get-beget adu. (lat. dela genţi bi-genti, de neam şi de două ori neam). Neam (şi) răsneam; de adevărată origine.—Şi Turcii zic djed bi djed.
gevrea s. f. (lat. dela cervix, găt). Basma frumos brodată cu fir de aur, pentru legat la gât. — Şi Turcii zic cewâ.
geyser s. m. (genn. dela geiser, spume). Isvor spumegând dela ape termale, gheaţă s. f. V. ghiaţă. gh b s. n. (lat. gibus)- Cocoaşă în spate, ghebă s. f. V. chebă, chebe. ghebos4, oasă adj. (lat. gibus, gheb). Cu gheb, cocoşat; cu spatele îndoite.
gheboşi sau gheboşâ (a se) v. A deveni ghebos; a se curbă-spatele, ghebrea s. f. V. gevrea. Cârpă, basmâ. gheenă s. f. (gr. geenna, lat. gehenna, dela ebraicul ghe hinnom, valea lui Binom, de lângă Ierusalim, unde se jertfeau copii, zeului Moloh, designată; de Biblie ca loc pentru epiarea păcatelor). Biblie. Locul de tortură în iad, pentru cei păcătoşi.
ghelir s. n. (turc ghelir, venit;. Venit neaşteptat ; câştig lateral.
ghem s. n. (lat. glomus). 1) Vălătuc rotund, format prin suprapunere de aţă sau de cârpe, etc.; 2) mototol strâns grămadă, înghesuit.
ghem ş s. nt (baza ghem, cu terminaţiune
iş). Legătură, bandaj, la un deget bolnav.
ghemotoc sau ghemoltoc s. n. (comp. din ghem şi motcă (vezi ambele).' Vălătuc, rotund din cârpe, trenţe sau orice alt ghemul (a şi a se) v. 1) A se face ghem;
2)	a înghesui; 3) a (se) face ghem şi a (se) băgă într’un loc strâmt ghemulre s. f. Acţiunea de a se ghemui, ghemuit, ă adj.- Făcut ghem; înghesuit, îndesat.
Ghenar s. m. (diformare din Ianuar). pop. Numire dată lunei Ianuarie, ^influenţat de gr. genea, naştere, fiind începutul anului).
gheojghioare adu. (lat compus quisque, fiecare, orior, a se ivi). Cu totul văzut, e-vident pentru toţi.
gheonoaie s. f. (daco-gr. dela kenoâ, a a lua cu toiul şi apropiat de gegoneo, a ţipă). 1) Zoo/. Numirea unei pasări ţipătoare în felul ciocănltoarei; 2) fig. femeie rea, guralivă.
gheonoiu s. m. V. preced. gheorghln s. m. Numirea unui arbust spinos cu flori albe şi colorate ce înfloreşte pe la Sf. Gheorghe.
gheorghină s. f. Bot. Numirea floarei frumoase ce se mai chiamă şi dalia. — Şi nemţesc georgine.
gheran s. n. V. ghiară. Mâner la cleştele dogarului.	1
gherdan s. n. (turc gherdan). Salbă de bani pentru pus la gât de către femei.
gherdapurl a. n. (turc gherdap). Cataracte, cădere de apă; Porţile de fer, (la trecerea Dunării prin Carpaţi).
gheretă s. f. (fr. gubrite). 1) Căsuţă de scânduri, unde stă de pază santinela; 2) încăpere mică psrlttu un comerţ uşor: de zarzavaturi, carne, etc.
gherghef s. n. (din gergev, şi gergevea, cerci vea). Instrument ca o cercevea, care ţine bine întinsă o pânză spre a o putea brodâ, (sunt diferite sisteme).
gherghir s. n. (gr. gherghira = închisoare ascunsă subterană). 1) Cameră boltită, cavou; 2> cămară de pus felurite lucruri. — Şi Turcii zic kiavghir = subterană.
gheridon s. n. (fr. gu&ridon). Masă mare rotundă, ce se sprijină pe un singur picior gros, cu trei, patru ramificaţii jos.
gherlă s. f. (daco-gr. dela gherghira, închisoare subterană). închisoare pentru hoţi, carceră, temniţă.
gheroc s. n. (germ. geh-rock din gehen, a merge, rock, haină). Haină neagră de bărbat, ce se îmbracă la ceremonii; redingotă, gheşeft s. n. (german geschăft, citit ghe-
şeft, afacere). Afacere de. negoţ; fig. câştig; pop. câştig nepermis; înşelătorie.
gheşeftar s. m. 1) Cel ce caută câştiguri nepermise; 2) funcţionar care se corupe prin bani şi face afaceri de câştig nepermis prin funcţiunea sa.
gheţar s. m. (lat. dela glacialis, îngheţat). Bloc mare de ghiaţă ce se topeşte foarte cu greu, sau nici de cum, aşa cum şunt la poli sau pe munţii Alpi.
gheţărie s. f. V. ghiaţă. 1) încăpere anume făcută în pământ pentru păstrat gheaţa în timpul verei; 2) fig. camei ă foarte friguroasă, gheţolu s. m. Bucată mare de gheaţă, gheţos, oasă adj. Cu gheaţă, îngheţat, ghete s. f. pl. (ital. ghette şi fr. guetres, un fel de încălţăminte dela gleznă în jos). Botine, cioboţele, încălţăminte de piele ce .cuprinde picioiul până la gleznă; (fiind un cuvânt nou, nu este nici vorba gheţar.)
ghetre s. f. (fr. guetres). Un fel de încălţăminte, de postav adaus pe gheată dela gleznă în jos sau şi în sus de gleznă şi se' .încheie cu nasturi (bumbi).
gheţuş s. n. V. ghiaţa. Apă îngheţată, sau lunecuş de apă îngheţată (pe stradă, prin curte).
ghevent s. n. (germ. gewinde, ghirlandă). Mecanic. Crestătură în formă de helice, răsucită, dela un şurub, ghevghir s. n. V. gherghir. ghiară s. f. (daco-gr. dela gherron, suliţă, săgeată, cange). 1) Unghia ascuţită şi încovoiată a pasărei; 2) cârlig de fier în forma de ghiară; 3) fig. mână; 4) fig. stăpânire despotică.
ghiaţă s. f. (lat, glăcies). 1) Apa solidifi-ficată prin frig mare; (se produce şi prin electricitate, scăzându-se brusc temperatura prin anume procedeu şi aparate); 2) locul unde se dă pe ghiaţă, se patinează; 3) fig. bani ghiaţă, bani în numerar de metal; 4) fig. foarte rece, complect rece (corpul omului bolnav); 5) fig. fără sentiment, nesimţitor.
ghiaur s. m. (turc, ghiaur, necredincios, păgân). Numire dată de Turci creştinilor, fiindcă nu cred în Mahomet. ghiavol ş. m. V. diavol. ghibaciu adj. V. dibaciu. ghlblrdic s. m. (lat. dela qui, care; per-ditus (perdo) prăpădit). (Om) mic, chircit; mititel; micuţ (un ghibirdic de băiat; — un băiat f. mititel). — Şi Turcii au acest cuvânt ghibirdic cu înţeles de mortăciune, fără viaţă (pare o formaţiune latino-bizantină) ghibirdisl (a) v. V. prec. Fig. a fură, a dosi. ghici (a) v. (lat dela dicere, a zice). 1) A spu-
ne, a nimeri, ce înţeles are o vorbă sau o cugetare enigmatică-; 2) a deslega o ghicitoare sau, o şaradă; 3) a’şi da părerea pe nimereală despre ceva; 4) a află ceva pe nimerite;
5)	a spune trecutul şi a prezice viitorul prin cărţi de joc, bobi, etc.	,
ghicire s. f. Acţiunea de a ghici, ghicit, ă adj. 1) Aflat prin nimereală; 2) s. ghicire.
ghicitoare s. f. 1) Cuvânt sau cugetare enigmatică, ce se spune cuiva spre a-i afla înţelesul ascuns: mănăstirea într’un picior = ciuperca (asemănarea este coperişul curbat al turlei dela bisericile orientale cu ciuperca); 2) femeie care spune trecutul sau prezice viitorul; 3) ehigmă; lueru de nepriceput.
ghicitor s. m. Om care ghiceşte, prezice 'viitorul sau spune trecutul.
ghicitorle s. f. V. ghici. Meseria ghicitoarei (2); arta de a ghici.
ghid s. n. (fr. guide). 1) Călăuză, îndrumător, povăţuitor; 2) carte cu hărţi şi îndrumări pentru a putea călători, ghidă (a se) v. V. prec. A (se) îndrumă, ghidon s. n. (fr. guidon, dela guider, a îndrumă). Cârma dela o bicicletă sau dela automobil, cu care îi dă direcţie spre dreapta sau spre stângă.
ghidi- ghidi! interj, (lat. dela guidem, astfel). Exclamare de mirare sau de dojană— aşa, aşa! — Şi Turcii zic ghidi.
ghiduş s. m. (lat. dela in-quietus=ne potolit; prefixul in s’a pierdut — se zice însă obicinuit un ghiduş, care aminteşte de in-quietus). Cel ce face farse, glume, spre a distrâ, înveseli, sau spre a intrigă ; om glumeţ; neastâmpărat
ghlduşie sau ghlduşerie s. f. Faptă de ghiduş ; farsă; glumă; vorbă de spirit.
ghies sau ghes s. n. (lat. dela quasso, quatio, quassum, a zgudui, a lovi). 1) împingere înainte; impulsiune; 2) îndemn, îmbol-dire: a da ghes, a da zor, imbold.
ghiftul (a şi a se) v. (daco-gr. dela kyfo-tes, umflare, cocoşare). 1) A satură deplin (de mâncare sau de avere, bogăţie); 2) a mânca cu prisosinţă; 3) a avea stomacul prea încărcat de mâncare, ghiftuire s. f. Faptul de a (se) ghiftui. ghiftuit, ă adj. V. preced. Sătul peste măsură; cu stomacul încărcat de mâncare; fig. bogat, plin de bogăţie.
ghlglllc (turc ghedjelic). Bonetă de noapte obicinuită de boierii bătrâni.
ghlgorţ s. m. (lat. dela de-hqreus—toarte spinos). Zoo/. Numirea unui peşte de mărime
mijlocie, cu solzii f. strălucitori şi cu multe oase, zis şi cosac.
ghigosl (a) v. (lat. decusum, dec ud ere, a. bate, a lovi tare). A lovi îndesat; a bate bine, a purnnui.
ghijoagă s. f. (daco-gr. dela gheisou, cocoaşă ; ogkos, curbură, strâmbătură). Animal slab, cocoşat şi strâmb (cal, vacă, bou).
ghilă s. f. (daco-gr. din kyle, rotund). Trunchiu rotund, bilă.
ghilan (1) adj. (daco-gr. dela kylon, sucit, întortochiat, greoiu). 1) Vărgat cu alb, cu dungi albe (bou); 2) (om) greoiu, puternic; leneş.
ghileâlă s. f. (daco-gr. dela ghelao, a S luminos, strălucitor). Farm. praf alb de bismut, alifie de bismut.
ghllemele s. f. pi. (fr. guillemets). Tipogr. Semnele de citaţiune « », între cari se pune un cuvânt cu înţeles împrumu at, sau o frază ori pasagiu împrumutat dela alt autor.
ghlli (a) v. (lat. de-luo, a spăla mult,—făcut ghe-luo şi ghe-li). A spâla pânza ca să se facă albă strălucitoare, prin repetată înmuiere în apă şi uscare la soarele strălucitor de vară.
ghilit s. n. şi adj. Acţiunea deaghili; albit prin ghilire.
ghiUtoare s. f. Locul unde se ghileşte pânza, ghilotină s. f. (fr. guiUotine, dela numele doctorului Ghillotin, membru în Const tuanta franceză de după. Revoluţie, care propuse. Adunărei să nu mai fie torturaţi condamnaţii politici, ci să fie repede executaţi prin tăierea gâtului, cu un instrument (ce funcţiona la italieni), care lasă să cadă un cuţit tăios peste gâtul condamnatului şi îi rătează capul). Instrument de tăierea capului, în Franţa, la criminalii ce „sunt condamnaţi la moarte; funcţionează dela 1792.
ghilotină (a) o. A tăia capul cu ghilotina, ghilotinare s. f. Acţiunea de a ghilotină, ghilotinat adj. Decapitat prin ghilotină, ghimber s. m. (lat. zinziberis). Numirea rădăcinei unei pla.ite din India, ce are un gust aromatic şi aprins.
ghimie s. f. (turc, ghemi). Numirea unei luntre mari; şalupă.
ghimirlie s. f. (lat din camerarius, sau cameralia, care formează boltă, arc). 1) Numirea unui ferestrău foarte îngust, ce permite a tăia lemnul după o linie boltită curbă;
2)	coşmelie, cocioabă.
ghimpe ă. m. (daco-gr. dela glypheion, cuiu ascuţit). 1) Ţepişor ce creşte pe unii rugi de plante; 2) spin ce înţeapă; 3) fig. înţepătură (cu vorba); 4) fig. ceea ce supără mereu.
ghl
295
> ghl
ghimpos, oasă adj. Cu ghimpi, ghin s. n. (gr. dela ghenys, tăiuşul toporului). Daltă, scobitoare, răzuitor (unelte de tâmplar).
ghinărar s. m. pop. V. general, (comandant militar).
ghindă s. f. (lat. dela glans, glandis). 1) Numirea fructului de stejar; 2) de ghindă, (valent, fante, de treflă, din cărţi de joc) ce reprezintă pe omul cu părul în coloarea ghindei de stejar.
ghindar s. m. V. ghindă. 1) Bot. Stejar, arbore ce face ghindă; 2) fig. Zool. pasărea ce-i mai zice şi gaiţă: ghindură s. f. (lat dela glandula, din glans, glandis, ghindă de stejar). Mtdic.
1)	Tumoare, umflătură ce se formează întâmplător în gât sau sub piele; gâlcă; 2) orice proeminenţă tare.
ghenă s. f. Scurtare din ghinion. ghinion s. n. (fr. guignon). 1) Nenoroc;
2)	piază rea; 3) perd.-re la jocul cjp căiţi; 4) înt mplare nenorocită.
ghint s. n. 1) (Scurtat din ghevint). Crestătura din interiorul ţevii dela o puşcă militară, tăcută cu scop de a înlesni tragerea; 2) (di-formare din vorba ghindură). Proeminenţă tare; gămălie, cap rotu d proeminent dJa un cuiu mare (cum se făcea în vechime).
ghinţ s. n (din ghiont, ghionţ). Lemnuş de împins în cizmă spre a - lărgi.
ghintui (a) v. V. p eced. 1) A face ghevint în ţava dela puşcă; 2) a pune, a bate multe cuie cu gămălii proeminente (pe o uşă, pe măciucă spre) a o face rezistentă la loviri.
ghintuire s. f. V. preced. Acţiunea de a ghintui.
ghintuit, ă adj. V. ghint şi ghintui. 1) Care are ghevint; 2) care are gămălii de cuie, proeminenţe.
ghlnţură s. f. (lat. din gentiana). Bot. Numi ea unei plante cu proprietăţi medicinale, amară, însă tonică.
ghloacă şi ghioace s. f. V. găoace. 1) Coaja de ou făiă conţinutul ei, care se aseamănă cu un ghioc; 2) coajă dela nucă, alună sau alt fruct.
ghioagă (daco-gr. din gogghylos, rotund). Băţ gros; măciucă.	>
ghioalcă adj. V. 'ghiol. Udat cu totul, lac (d apă).
ghiobec s. n. (din ghebe). Ghebe mai scurtă, zăbun.
ghloază s. f. (din ghioace). Mărunţişuri jucărie, bibelou (din ghioci, scoici de mare).
ghioc s. m. V. ghioace. 1) Scoică de mare cu forma umflată şi vârfuri ascuţite; 2) Coaja
de ou sau de orice alt fruct (prin asemănare) şi din care nasc fiinţe sau plante noui.
ghiocel s. m. V. ghioc. Bot. Mică floare de câmp, ce iese îndată primăvara.
ghiol s. n. (daco-gr. dela ghyaldn, esca-vaţie, gaură) 1) Groapă adâncă în fundul unei ape curgăt are sau a unui lac; 2) vârtej mare în apă; 3) lac (în Dobrogea). — Şi Turc ghiol = lac.
ghiold s. n. V. urm. Lovitură dată cuiva în chip de împungerere cu cotul sau cu pumnul.
ghlo'di (a) v. (lat. diformat din collidere, a lovi unul de al.ul). 1) A da ghiolduri; 2) a lovi şi a împinge pe cei dimprejur (într’o îngrămădire de oameni); 3) fig. a îndemnă.
ghloldum s. n. (amplificare din vorba ghiold şi ghioldi). Lovitură puternică de pumn.
ghionghlonele s. f. pl. (daco-gr. dela ghe-ghone6, a ţipă, a răsună). Mici lucruri de gătealâ, de podoabă pentru femei ; bijuterii ce ţipă, atrag atenţia; zorzoane, ghlonoaie s. f. V. gheonoaie. ghiont s. n. Y. ghiold. ghionti (a) v. V. ghioldi. ghiorăl (a) v. V. chiorăi ghiordan s. n. V. gherdan. ghiorlan s. m. (dela voiba gherlă, subterană, temniţă). 1) Om fioros; şi puternic: 2) iron. ţăran puternic, mare; 3) şobolan, guzgan.
ghiorţ I interj. Onomatop. imitând zgomotul intestinelor din cauza foamei, ghlorţăeală s. f. Zgomot de ghiorţăire. ghiorţăi (maţele) (â) v. V. preced. A produce zgomot (maţele) din cauza foamei sau altfel.
ghiozdan a. n. (din gr. kysteon, sac de piele). Geantă de piele pentru purtat hârtii sau pentru şcolari de dus cărţile; geantă de orice fel; servietă de avocat. — Şi Turcii zic ghezdan.
ghlpcan s. m. (daco-gr. dela hippos, cal, hippegon, cal de transport). Numire pentru calul de poştă (din vechime).
ghips s. n. (gr. ghipsos). Praf, dintr’o anume piatră calcaroasă, care a fost arsă ca varul; are coloare albă şi după ce este amestecat cu apă se întăreşte repede.
ghircă s. f. (lat dela quercus, stejar, cu înţeles de ghindă). Denumire dată unei speţe de grâu ce se poate semăna toamna ca şi primăvara.
ghirlandă s. f. (italian ghirlanda). Jerbă, şiiag de flori şi verdeaţă, îndoit în orice formă, ghlsdelu s. m. (daco-gr. dela kysteos, be-
ghi
296
gig
sică). Bot. Numirea unei plante cu floare în forma unei beşice.
ghişeu1 s. n. (fr. guichet cit, ghişe). Mică ferestrue pe unde se fac plăti ria bancă, teatru) sau unde se primesc hârtii la un biurou postai, etc.
ghitară s. f. (gr. kithara). Instrument de muzică, făcut din lemn foarte subţire, având 4 sau 6 coarde.
ghitarist s. m. Cel ce cântă cu. ghitara, ghîţimani s. p/.,(dela înghiţi), Mold. Alivenci cu smântână.
ghiţos, oasă adj. V. gâţă. Cu gâţe de lână sau de păr, în neregulă; cu părul ne-peptănat, lăţos.
ghiudem s. n. (german dela gedărm (citit ghederm) intestin). Un fel de salam (cârnaţ) presat, cu forma lătăreaţă.
ghiu] s. m. (daco-gr. dela gheison, cocoaşă, gheb). Bătrân cocoşat, ghebos (ca batjocurii).
ghiul s. n. (din gr. kyl, rotund). 1) Ghem de sfoară; 2) petricică de diamant la un inel.— Şi Turcii 2is kiiL
. ghiulea s. f. (din gr. kytle = (kyl) ce este rotund). 1) Bomb i de metal; 2) bombă, pro-ectil de tun; 3) fig. mare greutate.—Şi Turcii zic giile.
ghium s. n. (turc ghium). Caria, ibric, ghiunie s. f. (lat. genu, dela genunchiu). Colţar de zidar.
ghiughiurliu, ie adj. (turc ghiughiurli). De coloare roşie stacojie, roş aprins.
ghiveci s. n. (turc ghiveci, pare din fr. cuvette, castron, — vorbă din timpul stăpâ-nirei franceze în Bizanţ). 1) Oală pentru pus flori, — gavanos — 2) mâncare cu tot felul de legume şi zarzavaturi şi cu carne, de berbec, ce se coace cu castron cu tot în cuptor.—Şi Turcii şi Slavii de sud au acest cuvânt.
ghivint s. n. V. ghevent. ghivlziu, e adj. (turc ’ghivizi). Roşu inchis.
ghizd s. n. (daco-gr. dela kystis, gogoloiu umflătură). Piatră, bolovan din păretele interior al fântânei.
ghizdui (a) v. V. preced. A zidi cu bolovani interiorul fântânei, puţului.
ghizdav, ă adj. (din gr. kystis, umflătură). Balonat, măreţ, umflat.
ghizdult, ă adj. V. preced. Zidită cu bolovani (fântâna), giar a. n. V. gear.
gfbernâ s. f. (fr. giberne). Milit. Cutie de piele pentru cartuşe; cartuşieră, gig s. n. (diformat din vig). Val de pânză, gigant s. nu (gr. gygas, gygantos). 1)
Uriaş, om foarte mare (din mitologie); 2) fig, geniu, om de mare valo ne.
gigantic, ă adj. 1) De gigant; 2) foarte mare, colosal, uriaş ■ 3) un aparat de gimnastică p. făcut alergare cu pa?i mari.
glgât, ă adj. (lat. dela sicus, slab; sicu-tus). 1) Cel ce este svelt, sau subţiratic Ia gât.
gigea, giglcă adj. (lat. dela cicer, bobuşor (de năut sau de mazere). Frumuşel, frumuşică (răsfăţare ca actual bombonică). — Şi Turc gigea, mic. gimnazial, & adj. De gimnaziu, gimnaziu s. n. (gr. gymnasion, şcoală de educaţie şi exerciţii atletice în antic, dela gymnazo, a se desbrăcâ pentru a face exerciţii de luptă (în antichitate). — Această numire a fost adoptată mai ales pentru şcoa-lele latine din Germania. Şcoală mijlocie, în care se predau cursurile de ştiinţe, literatură şi arte ca în cursul inferior de liceu.
gimnastic, ă adj. V. urm. De gimnastică, de exerciţii corporale; s. cel ce ştie să facă gimnastică.
gimnastică s. f. (dela (ymnos, gol şi dela gymnazo, a se desbrăcâ pentru a face exerciţii de luptă). Arta de a exercită corpul la felurite mişcări cu scopul de a fi sănătos şi puternic.
gin (1) s. n. (lat. dela genius, geniul tutelar, soarta). Geniu, soartă, soartă rea.
gin (2) s. n. (lat. dela genus, obârşie). Sondă de pescar pentru a găsi unde se prăseşte cegă.
gin (3) s. n. (daco-gr. dela zennimi (zen), a fierbe, a fermentă). Vinul în timpul fermentatei.
glneceu s. n. (lat. gynaeceum, din gr. gyne, cit. ghine, femeie). Bo*. 1) Organul femeiesc dela plante; 2) fig. locuinţa intimă a familiei; 3) carnetile femeilor la Grecii antici.
ginecologie s. f. (gr. gyne, femeie; logos, vorbire). Medic. Parte din ştiinţa medicală privitoare la femei şi la naşteri.
ginere s. m. (lat. gener). 1) Bărbatul fiicei cuiva; 2) mirele.
gineri (a) v. V. preced. A face ginere, ginerică s. m. Mic ginere, gingaş, ă adj. (daco-gt. gynaikeios — ca o femeie). 1) Ce este delicat, fin, moale (din naştere sau plăpând; 2) drăguţ frumuşel; 3) adv. cu delicateţă, încetişor. — Şi Ungurii zic gyonges.
gingăşie s. f. V. preced. Starea de a fi gingaş.
gingie s. f. (lat, gingiva). Anat. Partea cărnoasă ce prinde dinţii de falcă.
297
gin
giu
gingîrliu, ie adj. (turc. djundjuli). 1) Delicat, cochet; 2) delicios, foarte p.ăcut.
ginte . f. (lat. gens, gentis). Rasă de oameni, neam, naţiune, gioarsă s. f. V. cioarsă. giol s. n. (lat. gyrus, cerc, învârteală). 1) Aşezarea la rând a arşicelor ce servesc la joc; 2) cuvânt ce anunţă că totul e aşezat şi deci se poate începe jocul, aruncând zarul;
3)	a da g ol, a câştiga toate arşicele; 4) fig. a lila, a şterpeli tot. gionată s. f. V. donate. giorno (a) adu. (italian giorno, ziua). Ca ziua luminat cu multe lămpi—salonul), giorsăi (a) v. V. dorsăi. gios, asă adj. V. jos. gips s. n. V. ghips.
gir s. n. (itai n giro, lat. dela gerere, a purtă, a duce, a îndeplini). 1) Semnătura, iscălitura pusă pe dosul unei poliţe sau cambii, ca garanţie de plată; 2) cel ce girează, girant.
gira (a) v. V. preced. A pune girul, semnătura de garant, pe o poliţă sau cambie (să nu se confunde cu geră).
girafă s. f. (arab. zaraf eh). Zool. Numirea unui animal patruped, din Africa, blând şi cu gâtul foarte înalt; iron. persoană naltă şi deşirată.	■.
girant s. m. Cel ce pune semnătura ca garanţie de plată, ca gir, pe o poliţă, glreadâ s. f. V. cireadă. giubea s. f. (arab. djuba, haină orientală lungă). 1) Haină lungă îmblănită cu spinări şi coade din blană de vulpe, sau de alt animal; haină lungă şi largă pentru preoţi.
giubeliu & m. Boier ce purta giubea (în vechime); fig. iron. din tilnpurile vechi; retrograd.)
giuben s. n. V. joben. giugiuleală s. f. V. urm. Mângâiere de dragoste, desmierdare.
giugiuli a şi a se) o. 'f. gigea. A mângâia de dragoste (întrebuinţând vorba gigea), a (se) desmierda (pasările, oamenii).
giulgiu s. n. (gr. gelgis, pojghiţă subţire). 1) Pânză fină; 2) pânză ce se pune peste mort, sau în care i se înfăşură trupul un vechime), giulgiui (a) v. A înveli în giulgiu (pe mort), giuli (a şi a se) v. (lat. din caelo, a sculpta, a tăzui). A se răzui, râcăi, puţin pielea sau co rja.
giulit, ă adj. Cu pielea sau coaja, jupuită, luată puţin.
giumbuş s. n. (turc. djumbuş). Distracţie, veselie, haz.
giumbuşluc s. n. V. prec. Distracţie, farsă, giur adj. V. jur.
giurgiuvea s. f. V. cercevea. giurutnea s, f. V. geremea. giuvaier s. n. (lat. dela jubar, strălucire, luceafăr). 1) Obiect scump, de împodobire (brăţea, cercei, inel), care poate avea şi pietre preţioase; 2) fig. lucru plăcut şi de mare preţ; bijuterie de preţ; 3) cu senz contrar iron. podoabă, netrebnic. — Şi turc^djevahir.
giuvaergiu s. m. Fabricant sau vânzător de giuvaeruri.
giuvaericâ s. f. V. giuvaer. giuvelâ s. f. V. preced. givorniţă s. f. (din vifor, viforniţă, gi-forniţă). Vifor cu ploaie, cu lapoviţă sau cu zăpadă; furtună.
glacial, ă adj. (lat. glacialis). 1) îngheţat; 2) rece ca ghiaţa,
gladiator s. m. (lat. gladiator, luptător la jocuri (dela gladius, o spadă scurtă, cu două tăiuşuri, cu care se luptau şi se ucideau, fie între dânşii la luptă, fie că ucideau fiarele sălbatice anume aduse în circ). Gladiatorii erau dintre sclavi, prizonieri sau criminali. Lupta lor era urmărită cu interes*de către spectatori. Cel ce era rănit, putea fi ucis de învingătorul lui, dacă nu intervenea publicul să-l ierte. Când împăratul asista la aceste jocuri sălbatice, gladiatorii îl salutau cu vorbele : monturi te salutant, cei ce merg să moară te salută. Creştini mul a făcut să înceteze aceste petreceri barbare.
gladiş s. m. (lat. dela gladius, spadă scurtă ascuţită). Bot. Numirea unei speţe de pin ce creşte în formă de lame de cuţit.
glaf s. n. (gr. dela glafâ, a scobi). 1) Firidă cu arc; 2) scobitură prelungă,jranelură.
glagole s. m. (slav.). 1) Numirea literei ghe din alfabetul chirilic; 2) fig. minte, înţelepciune.
glagore s. m. V. preced. glagolitic adj. (alfabet). Se mai zice alfabet glagolitic în loc de chirilic. glajă s. f. Tr. sticlă—(din germ. glas, sticlă), glandă s. f. (lat glans, glanois. ghindă de stejar). Medic. îvârtoşare rotundă lunguiaţă formată din o tumoare, ce se pi oduce în gât; gâlcă; glande salivare, ghindurile ce produc saliva, balele.
glandulă s. f. V. preced. Ghindură mică. glandular, ă adj. De glande, glanţ s. n. (german glanz). 1) Strălucire, lustru; 2) lac la ghete: 3) piele cu lac, lucioasă.
glas s. n. (daco-gr. dela glazâ, a scoate sunete). 1) Voce; 2) unul din cele opt moduri de cântare bisericească veche foarte complicată ; 3) fig. vorbire, strigare; 4) pop. vot;
5)	fig.^vorbă, ştire.
298
glo
gla
glasfe (mănuşi de) adj. (fr. glac&s). Netede, lucioase (mănuşi) de piele lucioasă.
glastră s. f. (ge.man de la glasieren, a zmălţui). Oală zmăltuită anume pentru pus în ea flori ca să crească în casă; ghiveciu pentru flori.
glăsul (a) v. V. glas. 1) A vorbi; a scoate sunete; 2) a zice; 3) a cântă ; 4) a cuvântă;
5)	fig. a fi scris (la carte, în lege).
glavă s. f. (latin din calua, tigva capului, craniul). Cap, (cu înţeles şi de minte sau lipsă de minte). — Acest cuvânt este însă în uz la Slavi, făcând apoi din el şi golovă, cap. glăvoc s. m. V. tglăvoc. glebă s. f. (lat. glaeba). 1) Brazdă, bulgăre de pământ; fig. moşie; 2) dreptul vechiu a-supra lucrătorilor depe moşie, ce se vindeau odată cu moşiea.
gleznă s. f. (daco-gr. dela Jdision, loc unde se încheie, se închide). în.heietura piciorului dintre talpă şi piciorul propriu zis. — Şi Bulgarii au acest cuvânt. ^ glicerină s. f. (fr. glycerine, dela gr. glg-kys, dulce). Chim. Principiul dulce al oleiu-rilor, substanţă întrebuinţată în industrii; lichid viscos şi dulce astfel extras. gUcoză s. f. V. glucoză. glie s.f. (transformare din lat. gleba, brazdă, moşie). 1) Brazdă; 2) fig. moşie; pământul de aiătură.
gligan s. m. V. găligan. gllptlcă s. f (gr. glyptos, gravat, sculptat). Arta de a gravă în piatră fină, preţioasă.
gliptotecă s. f. V. preced. Colecţie de gravuri în piatră fină (dela inele vechi, etc.).
gloabă s. f. (iat. globo, are, a strânge grămadă şi glubere, a jupui). 1) Amendă pentru o stricăciune făcută (mai ales de vite);
2)	cal prost, bătrân, slab; 3) obor de gloabă, închisoare la primărie pentru vitele găsite că au făcut stricăciuni sămânăturilor sau sunt perdute şi tiebue a plăti amendă—gloabă.
gloată s. f. (lat. dela collata, adunare, reunire, (collatio). 1) Mulţime; 2) poporuj de jos; 3) armata de ultimă rezervă; 4) fig. familie numeroasă; 5) oameni mulţi la mân-are.
glob s.n. (lat. globus). ’) Sferă mare, gogoloiu mare rotund, bombă rotundă; 2) forma pământului înfăţişată prin o sferă; 3) pământul (in totalitatea şi forma lui).
global, ă adj. V. gloabă. Totalizat, împreună, peste tot, total.
globi (a) v. V. gloabă. 1) A amendă; 2) a supune la plată grea; 3) a ştrăfui. globit, ă adj. Amendat, ştrăfuit. globulă s. f. (lat. globulus). 1) Glob mic;
foarte mic gogoloiu; 2) bobiţi microscopică din sânge, etc. globular, ă adj. De globule, globulos, oasă adj. Compus din go-bule.
glod s. n. (daco-gr. din gloiodes, cl ios).
1)	Noroiu cleios; noroiu, tină foold. 2) ciocălău . (acesta dela lat. glandis, glonţ), în Oltenia.
glodaş s. m. (lat dela glans, glandis, ghindă, glonţ). Cel ce încarcă bulgăii mici de sare la ocne.
glod! (a) v. (lat. dela glans, glandis, glonţ).
A împunge uşor (în carne); a înţepă ca ghiontul. Olt.
glodos, oasă adj. 1)* Cu glod, noroios; 2> cu proeminenţe, înţepător, noduros, gloduros, oasă adj. V. preced. glomotoc s. n. (lat. glomus, ghem). 1) Bulgăre; 2) ghunotoc.
glonţ, glonte s. n. (lat. glans, glandis,. glonte şi ghincă). 1) Proectil de plumb (în forma de ghindă) pentru împuşcat; 2) fig. sfărămături, boabe ; adv. ca glonţul, repede şi drept unde trebuia; dea dreptul. — Şi Ungur. galacs.
glorie s. f. (lat. gloria). Slavă, mare o-noare; mare laudă.
glorifică (a) v. A slăvi, a preamări; a aduce mari laude.
glorificare s. f. Acţiunea de a glorifică, gloriolă s. f. (lşrt. gloriola, laudă mică). , Laudă pentru un lucru mic.
glorios, oasă adj. şi adv. (lat. gloriosus, a). Cu glorie, încărcat de laudă, slăvit.
glosă s. f. (gr. lat. glossa, limbă). Explicare unui cuvânt sau unui text prin vorbe mai foiţele *e; poet. poiezie în care versu' final al strofelor formează o strofă ce conţine tema.
glosar s. n. V. preced. Dicţionar care explică vorbele vechi sau rari ale unei limbi, glosator s. m. Autorul unui glosar, glotă s. f. (gr. glotta,'limbă). Anat. Deschizătura laiingelui pe unde iese vocea.
glotaş s. m. V. gloată. Soldat din gloată, mi iţian.
glucoză s. f. (gr. dela glukus, glykys, dulce). Substanţa dulce, zaharoasă, din sfeclă şi din alte plante.
glugă s. f. (lat. dela cuculus, glugă, fem. cucula). 1) Capuşon, acoperiş pentru cap (pe timp de ploaie) în forma unui con, făcut din poriav (sau obţinut prin îndoirea colţurilor unui sac, traiste); 2) gramadă de strujeni, aşezaţi în formă de glugă.—Şi Bulgarii zic gugla. gluguş s. n. V. prec. Capuşon, glugă, glumă s. f. (daco-gr. dela ghelaomai, a râde; ghelcdasmos, glumă). 1) Voi bă de ve-
299
gog
glu
selie, de râs; 2) farsă; 3) haz; adv. în glumă, nu serios. — Şi unii Slavi zic gluma. glumeţ, eaţă adj. Hazliu, vesel, glumi (a) v. V. gldmă. 1) A spune sau a face glume; 2) a tachina; 3) a necăji cu vorba; 4) a vorbi fără seriozitate, glumit s. n. Haz, tachinare. ghipav, ă adj. (lat. dela gula, poftă mare de mâncare ; şi paveo, a se spâimânta). 1) Spăimântător de ilămând; 2) grozav mâncă-cios; cu mare foame. V. hulpav.
gluten s, n. (fr. gluten, din lat. glus, glu-tinis, clei). Materie cleioasă, aflată în bobul •cerealelor, grâului, etc.
gneiss s. n. (cuvânt format de germani). Geolog. Numirea unei roce compuse din quarţ, feîdspath şi mica.
gnom s. m. Numire pe dare ebreii o dau ■unor fiinţe închipuite, ce stau, în fundul pământului şi păzesc comorile, bogăţiile lui.
gnomic, ă adj. (gr. gnomi, maximă). Liter. (Bucată literară) ce conţine maxime.
gnostici s. m. pl. Partizani ai gnosticismului.
gnosticism s. n. (lat. dela gnosco, a şti, a învăţa). Sistem filozofico-religios, ai căi ui partizani pretind că cunosc în mod transce-dental şi complect natura şi atributele lui Dumnezeu.
goană s. f. (daco-gr. dela konao, a purta c e jur împrejur). 1) Alergare, fugă (după cineva),; 2) fugă mare (galop); 3) adv. în goană, în fuga mare; 4) fig. urmărire; 5) persecuţie; 6) expulzare. V. şi goni, gonire.
goangă s. f. (scurtat din gânganie). 1) Insectă, gândac; 2) fig. copil f. mic. goărdină s. f. V. gardină. goarnă s. f. (dela vorba corn). Corn, cornet, instrument de alarmă cu care se dă semnale militare şi se cântă în timpul marşului.
godac s. m. (slav. dela vorba godan). Purcel de un an; famil. copil grăsuţ. godle s. f. V. gadină. Reptilă, godină s. f. (lat. dela catena, lanţ, ca şi cătină). Dovleac, (bpstaii) sau plantă târâtoare, agăţătoare.
gog adj. (daco-gr. goggule, căpăţină de gulie). Căpăţină (fig.) prost.
gogă (gogu) s. f. Scurtare din gogoriţă.
gogâlţ 1 interj, onomat. Imită sunetul înghiţit ei unui lichid.
gogeamite adj. şi adv. V. cogeamite. gogi (a) v. (lat. coquere, a arde). Mold.
1)	a avea colduii (febră) şi a boli; 2) diformară p. coji. '
gogleaţă s. f. V. gog. Prostie, vorbă displăcută, nerozie.
gogleţ, eaţă adj. şi s. V. preced. Nătăfleţ, prost.
gogoaşă s. f. (daco-gr. dela kokkos, bo-biţă, pilulă'. 1) Orice lucru rotund şi umflat ca
0	beşică; 2) căsuţa gândacului de mătasă şi a altor insecte; 3) beşica peştelui; 4) fruct de plante, cu forma umflată (macul, etc.); 5) prăjitură din aluat dospit, ce se coace repede în oleiul ce fierbe şi atunci se umflă ; 6) fig. plur. vorbă umflată, neadevărată; lăudăroşie; exagerare; 7) fig. pl. minciuni; 8) copilaş mic; 9) gheb; 10) gogoşi de tufă, fleacuri.
gogoll (a) v- V. quguli. gogoloiu sau gogoloş (daco-gr. goggulos, rotund). Boţ, boţişor rotund, făcut din pământ, zăpadă, pâine, etc. gogoloşi (a) v. V. cocoloşi. gogoman s. n. (daco-gr. dela rădăcina gug, a murmură; mania, nebunie). Om prost, prostovan; mare şi prost —care nu ştie a vorbi, ci murmură. Mold. gogomănie s. f. Prostie; faptă de gogoman, gogon s. n, (daco-gr. dela goggulo, a rotunzi). 1) Boaba de mărgăritar sau de diamant ; 2) bob de piper; 3) ardeiu rotund.
gogonat, ă adj. V. preced. 1) Umflat; 2) fig. exagerat.
gogoneţ, eaţă adj. V. preced. 1) Puţin umflat; rotunjor; 2) fig. cam exagerat.
gogoriţă s. f. (daco-gr. gug-goeris, care murmură-geme). Sperietoare, ţipătoare.
gogoşar s. m. V. gogoaşă. 1) Cel ce vinde gogoşi (de aluat); 2) fig. cel ce spune vorbe neadevărate exagerări.
1	gogoţâ (a se) v. V. cocoţă. goguştiuc s. n. V. gogoaşă. Fruct rotund
(gămălie) dela unele plante (macul, etc.). gojgogea adj. V. coşcogea. gol, goală adj. (daco-gr. dela kolyo, a se desface, a da la o parte, a lepădă şi koli, fco/eon, membrele corpului omenesc). 1) Des-brăcat (cu membrele văzute); 2) deşert; fi) scobit, găunos; 4) fig. fără fond, neserios (vorbe goale); 5) fig. lipsit de haine; 6) fig. curat, făţiş, fără încunjur; 7) întocmai; 8) scos din teacă (sabia); 9) a da de got, a trâdâ. s. n. 1) deşertul (ca spaţiu); 2) vârf d munte pleşuv. — Şi Slavii au acest cuvânt însă cu mai puţine semnificări.
golan, ă adj. V. prec. 1). Desbrăcat; om gol; 2) trenţeros; 3) s. m. om fără ocupaţie, haimana; 4) fig. cerşetor; 5) destrăbălat (copil din mahala).
golănie s. f. V. prec. î) Starea de golan;
2)	faptă de golan (5).
gol
300
gon
golănime s. f. Mulţime de golani, golaş (ă) adj. V. gol. Fără pene (pasăre), goldan s. m. (germ. din gold, aur, aurit). Bot. Prun care face prune rotunde mari şi de coloare galbenă aurie. (Pomul a luat nume dela frucl). Mold. goldană s. f. Prună de goldan, golf s. n. (fr. golfe, dela gr. kolpos, sân). Parte din apa mărei ce înaintează rotund în uscat, formând un fel de sân. golfuleţ s. n. Golf mic. golfstrum (engl. gulf (gheult), golf, stream (strim), curent). Curent cald, e în oceanul Atlantic, dela golful Mexic până în Norvegia Golgota s. f. (ebreu, înseamnă craniu, căpcţină). Numirea muntelui pe care a fost crucificat fsus Christos, în apropiere de Ierusalim.
goli (a|se) v. (daco-gr. dela koly6, a lepădă, a da la o parte). 1) A deşerta, (lepădă, ' turna din); 2) a elimină, a scoate afaiă ; 3) fig. a bea până la fund (paharul); 4) a se deşertă (sala de spectatori).
goliciune s. f. V. gol. 1) Starea de a fi desbrăcat; 2) deşertare; 3) evidenţă; arătare pe faţă; 4) despoiere; 5) fig. lipsă, menajare, golire s. f. Acţiunea de a (se) goli. gologan s. 72. (daco-gr. din kolluvos, ban— prin forma koluvon şi kolooan). Ban, monedă mare de aramă (acum de nichel); fig. pl. bani, avere.
gologăni (a) v. A cere, a luâ gologani; a stoarce de bani.
gologoţ s. m. (lat. dela collocatio, aşezarea la un loc). Boţ rotund, gogoloiu.
golomoţ s. 72. dat. dela glomus, ghem).
1)	Boţ, gogoloiu, ce rămâne în sită (la strecurat, la cernut; 2) fig. încurcătură ; 3) plantă ce are gogoloaşe, măciulii.
gonaciu s. m. V. goni. 1) Care goneşte, aleargă ; 2) fig. cal iute; 3) fig. care persecută.
' gondolă s. f. (italian gondola). Luntre, barcă (mai ales de plăcere).
gondolier s. m. V. preced. Cel ce conduce gondola, luntraş, gongâlău s. m. Goangă mare. gongăni (a) v. V. urm. gongănl (a) v. (daco-gr. gangumi, murmur şi sanscrit gungami = mui mur). A murmură, a începe să vorbească (copilul mic).
gongoneală şi gongonit s. Acţiunea de a gongoni.
goni (a se) v. (daco-gr. dela kdnao, a purta de jur împrejur; şi dela goneyd, a reproduce, a procrea). 1) A alerga după cineva; 2) a fugi foarte tare r 3) a fecunda, a se repioduce,
procrea (animalele); 4) fig. a elimină; 5) fig. a risipi, goneşte patimile ; 6) fig. a înlătură, a alungă.
gonlometru s. n. (gr. gdnia, u-'ghiu ; me-fron, măsură). Instrument ce serveşte la măsurarea unghiurilor cristalelor, gonire s. f. Acţiunea de a goni. gonit ă adj. V. goni. 1) Alergat; 2) eliminat, dat afară; 3 fecundat (despre animale) ; 4) fugărit, alungat.
gonitor s. m, V. goni. 1) Cel ce aleargă după altul; 2) bou de 1—2 ani; taur mic care gon. şte (3).
gorână s. f. (lat. dela carina, grindă ce forma culmea corăbiei). Un fel de culme (la ţară) pe care se atârnă haine.
gorgoase s. f. pl. (daco-gr. korchoros, legume sălbatice). Fructe necoapte, sau sălbatice ; poame. Mold. gorgan s. n. (slav, rus şi tătar kurgan).
1)	Movilă mare de pământ despre cari în Rusia se crede că ar fi morminte străvechi.
2)	(din lat. gurges, prăpastie) Trans. Groapă mare.
gorilă s. 772. (fr. gorille). Maimuţoiu mare. gornic s. m. (dela goarnă). Tr. Pădurar (ce poartă goarnă).
gorun s. 772. (lat. dela quernus, de stejar). Speţă de stejar, stejar mărunt.
gospod adj. (scurtat din gospodar). De gospodar (domnitor, prinţ din veciiime), domnesc.
gospodar s. m. (lat. compus din casae, al casei; potior, a fi stăpân). 1) Stăpân al casei; om care are casa lui; 2) ca adj. de casă, care îngrijeşte bine de casa lui; 3) domnitor al principatului (Moldovei sau Va-lahiei) voevod. — Şi slavii au acest cuvânt: gospodin, care în rom. se află sub forma de gospodină, având aceiaşi origine latină dela casae-potens, stăpân de casă; (ca şi lat. dominus dela domus, casă).
gospodăreasă s. f. Femeia gospodarului, stăpâna casei.
gospodăresc, ească adj. De gospodar; serios, cu bună rânduială ce casă.
gospodăreşte udv. Ca gospodarii chibzuit, serios.
gospodări (a) v. 1) A conduce casa, gospodăria; 2) a (se) însura, a da la casa lui.
gospodărie s. f. (lat. dela cusa-potire, a stăpâni casa). 1) Tot avutul din jurul casei; 2) administrarea, conducerea unei case;
3)	căsnicie, menaj.
gospodină s. f. (lat. dela casae-\-potens, a fi stăpân al casei). Stăpâna casei; ai /. care îngrijeşte bine casa; fig. serioasă, ones ă.
gos
301
gra
gosti (a) v. (lat. dela hostis, oasp ). 1) A ospăta şi adăposti pe un strein; 2) a avea vizită, oaspeţi: 3) a trata bne. — Şi Slavi au cest cuvânt cu mai multe variaţi.
gosti s. m. pi, V. preced. Oaspeţi, oaspete. Banat.
goştină s. f. (V. gosti). Impozit pe oi şi porci în timpurile vechi (se lua în natură) — denumit astfel ca pentru ospăţ are streinului... ce era găzduit în ţară — impus de Mihnea Vodă 1576-1593).
gotcă s. f. (lat. dtla gutta plur. pete roşii pe piel a animalelor). 1) Roşeaţă pe piele; roşeaţă în genere; 2) baston roşu; 3) zool. cocoş sălbatic (cu pete roşii).
gotic ă adj. (dela Goţi, poporul din care sunt germanii). Archit. Stil gotic, cum se construeşfe in nord-vestul Europei; adică în loc să se facă arcul rotund, semicircular, ca în con trucţiile orientului şi ale renaştei ei (care cete mult sprijin ca să nu crape, s’a făcut arcyl ascuţit sus ; şi atunci greutatea apasă mai mult vertical de cât latei al; de aici caracterul stilului gotic de a fi cu arcuri şi cu turn ascuţit şi înalt; scrierea gotică este formată din linii drepte şi unghiuri, deci tot fără linii curbe sau ovale; în genere ce este deh Goţ.
gdvie s. f. (slav din goviati, a ajuna). Sei bători populare la hramul unei biserici i Dolj).
gozi s. a. (din coadă, cozi). Mold. Pleavă dela’ vântur area grânejor.
grabă s. f. V. grăbi. Repezeală, zor, iuţeală
grăbi (a şi a se) v. (lat. diform din co, cu; rapio (rapidus) = a grăbi). A iuţi a da repede; a merge repede; a îndemna la mers.— Slavul grablea, răpire, are tot baza latină, rapio.
grăbire s. f. Acţiune de a grăbi, grăbit, ă adj. 1) Care se grăbeşte, care lucrează repede, sau face orice repede ; 2) înteţit, zorit.
grabnic, ă adj. şi adv. 1) Cu grabă, repede, îndată; ') subit.
grad s. n. (latin gradus, treaptă, poziţie socială, grad de rudenie, pas, mers). 1) Măsură care aiată î. ălţime sau scoborâre (de temperatură, de tărie, etc.); la 100 grade fierbe apa; la 0 gr. îngheaţă apa; 2) treaptă aşezare (mai sus sau mai jos); 3) semnul unei funcţiuni militare ; 4) trepte de funcţiuni, de slujbe în genere; 5) măsură cât a 360 a parte din lungimea circonferinţe i şi care se înseamănă cu o — 30° sau 45» (grade); 6) gram. treaptă comparativă a ad-ject vului.
gradă (a) v. V. grad. 1) A măsură cu gradul; 2) a aşeză, a face ceva progresiv, treptat; 3) a însemnă gradele pe un instrument de gradare; 4) a conferi grade, gradare s. f. Acţiunea de a gradă, gradat, ă adj. Treptat; 2) s. m. militar care are un grad de subofiţer; 3) adv. treptat, pe încetul; 4) s. n. acţiunea de a măsura gradele (de alcool, etc).
gradaţiuue s f. 1) Aşezarea pe grade, pe ptrepte, după grad; 2) spor de salar, de leafă după un anume timp (la unii funcţionari, ce nu au alte înaintări în funcţiune), grădea s. f. V. gard. Vargâ, nuia din gard. grădiryi s. f. (Ir fel cu ital. giardino şi fr. jardin, dela lat. ger o, prin forma ger dens a produce (pământul). 1) Loc Lchis, unde se cultivă flori sau legume, ori pomi; 2) fig. încântitor, plăcut; 3) fig. grăaină de co vii, şcoală cu grădină pentru copiii mai mici de 7 ani; 4) fig. fam. om ce posedă calităţi admirabile — e o grădină.
grădinar s. m. 1) Cel ce ştie să cultive flori, legume, pomi roditori; 2) cel ce îngrijeşte de o grădină; 3) zarzavagiu, grădinăreasa s. f. Femeie de grădinar, grădinărie s. f. 1) Meşteşugul de a cultiva legumele; 2) loc la câmp unde se cultivă în special zarzavaturi, pepeni, harbuji etc.
grădiniţă s. f. 1) Grădină mică; 2) grădină pentru flori.
grădişte s. f. (lat. dela gradus, treaptă, înălţătură, şi poziţie de luptă). Loc înalt, colină prelungă (bună în timpurile organizării Daciei de către Romani, ca poziţie de luptă, de aici multe localităţi fortificate au rămas cu acest nume.)
graf s. m. (german graf). Titlu de nobil egal cu acel de conte.
grafic, ă adj. (gr. din grapho, sgâriu :,i scriu). 1) Scris, făcut prin scrierere sau prin desemn; 2) de scriere.
grafie s. f. Scriere (dela gr. grapho, a sgâ-ria şi a scrie — se scriea prin zgâriere la început).
grafit s. n. (dela gr. grapho, scriu, care înseamă şi a zgâria). 1) Miner. Cel mai moale mineral, de coloare cenuşie, care se zgârie foarte uşor şi din care se fac creioanele de sc.is; 2) văpsea de grafit (bocşa) pentru maşina de gătit.
grafometru s. n. (gr. grapho, scriu me-tron, măsură). Instrument pentru măsurarea unghiurilor pe ţeren (pentru ingineri).
grăi (a) v. (lat. dela garrio, garrire, a ciripi, a orăcăi). A zice, a pronuţâ, a vorbi, gralu s. n. 1) Voce; 2) vorbire; 3) fig.
gra
302
gra
limbă (vorbită);' 4) dialect. = Si unii Slavi zic grai = ciripit (ca în lat. garrio).
grajd s. n. (lat. dela grex, gregis turmă, cireadă, gregidus, de turmă). 1) Incăperej adăpost anume făcut pentru oi sau vite mari;
2)	fig. locuinţă foarte murdară. — Şi Slavii zic grajdi.
gram s. n. (g . gramma, greutate). 1) Mică măsură de greutate după sistemul metric (cântăreşte cât un centimetru cub de apă destilată, la temperatura de 4 grade centigrade; a o mia parte dintr’un chilogramj;
2)	fig. o picătură, puţin de tot.
grămadă s. f. (lat. din grumus, grătne-joară, moviliţă, — grumata). 1) Adunătură multă (de orice); 2) movilă ridicătură, morman ; 3) mulţime; 4) cantitate mare ; 5) grupă (mai mare sau mai mică; 6) înghesuială. — Şi Slavii zic gromada.
grămădi (a şi a se) v. 1) A adună la un loc; 2) a face grămadă; morman ; 3) a înghesui ; 4) a da năvală.
grâmădlre s. f. 1) Acţiunea de a grămădi;
2)	îmbulzeală, năvală, grămăjue s. f. Grupă mică, grămadă mică. grămătic s. m. (gr. gramatikos, arta de a citi şi a scrie . Scriitor de cancelarie; contabil de moşie (în vechime); secretar — acum dispărut din uz.
grămătic s. m. V. gramatică. Cel ce ştie bine gramatica; adv. după gramatică, după regulele gramaticei..
gramatică s. f. (gr. gramatikos, aita de a scrie şi a citi; dela gramma, lileră). 1) Arta de a citi şi scrie corect, după anume reguli ale fiecărei limbi; 2) cartea ce conţine aceste regule.
gramatical, ă adj. şi adv. De gramatică; după regulele gramaticei, grămejoară s. f. Grămadă mică. graminee adj. pl. (lat. gramen paiu) Bot. Speţă de plante a căror tulpină este formata dintr’un paiu, ca grâul, orzul, ovăzul, porumbul, mohorul etc. (păioase).
gramofon s. n. (gr. grama, literă scrisă şi phone, sunet) V. fonograf.
grânar s. n. (lat. granarium) 1) Magazie cu grâne; 2) vânzător sau cumpărător de grâne în cantitate mare; 3) fig. localitate c? produce mult grâu.
granat s. n. (lat. dela granatum, rodie).
1)	Bot. Numirea unei plante d:n familia com-pozeelor; 2) numirea unei pietre preţioase de coloare roşie (ca sîmbuiii dela rodie; 3) numirea unei stofe de coloare roşie vişinie.
granată s. f. (fr. grenade, dela lat. granatum, rodie). 1) Bot. Rodie, fructul de ro-
die ; 2) milit artil. bombă de artilerie, ce se aruncă cu mâna şi care în interior conţine multe proectile, gloanţe. V. rodie.
grandios, oasă adj. şi adv. (lat. grandis). Mare, solemn, strălucit; cu măreţie.
grandoare s. f. (fr. grandeur). Măreţie, strălucire.
grandoman s. m. Cel se sufere de grandomanie ; cel ce se crede grozav, măr.ţ.
grandomanie a. f. (lat. grandis, mare, strălucit; gr. mania, nebunie). Nebunia de a se crede grozav, mare; mândrie peste măsură; tendinţa peste puteri de a fi superior, important
grâne s. f. pl. (lat. granum, grăunţe, seminţe,. 1) Sămănăturile de cereale; 2) cereale.
grangur s. n. V. gangur. grănicer s. m. V. graniţă. Soldat care păzeşte îiontiera, graniţa.
granit s. n. (lat. dela granum, grăunte, bob). 1) Peatră foarte tare şi grăunţoasa; 2) fig. tărie, rezistenţă.
graniţa s. f. (daco-gr. dela kranis, (forma dorică a lui krenis, început, obârşie şi kraino, a (se) termină). Locul unde începe o ţară şi se termină alta, hotar, frontieră. — Şf Slavii şi Germanii au acest cuvânt din aceiaşi sui să greacă.
granitic, â adj. Ca granitul, în felul granitului.
granivor, ă adj. (lat. granum, grăunte; voro, mănânc). Care se nutresc cu grâne (pasări).
grăniţui (a) v. A pune graniţă, a statornici graniţa.
granulă s. f. (fr. granule, dela lat. gre-num, grăunţ). Bobiţă mică dintr’un corp grăunţos.
granulaţiune s. f. (fr. granulatiort). 1) Prefacerea în mici bobiţe; 2) formaţia din mici bobiţe.
granulos, oasă adj. V. granulă. Format din granule; grăunţos.
grapă s. f. (daco-gr. dela grapho, a sgâ-ria). Agricol. Instrument cu mulţi ţepi de lemn sau de fer, cu care se sgârie brazdele de arătură spre a sfărâma bulgării de pământ; a se ţine grapă, a se târî după cineva (ca grapa'.
grăpâ (a) v. A purta grapa peste arătură spre a sfăiâma brazdele.
graperiţă s. f. (daco-gr. dela grapho, a zgâria). Bot. Numirea unei plante sălbatice, cu săminţe negre ca neghina.
grăpiş adv. Târâş, agăţindu-se cineva — tărăş-grăpiş, cu anevoie. V. grapă.
grăpşinâ (a se) v. A se agăţa şi ţâri după cineva. '
gras, ă adj. (lat. crassus). 1) Cu multă grăsime 2) gios, umflat; 3) fig. din plin, Îmbelşugat; adv. mult, din plin, deajuns. grăscean, ă adj. V. preced. Grăsuţ. grăsime s. f. (răd. gras). Partea unsuroasă, grasă, din corpul unei fiinţe; 2) untura de porc din slănină sau osânză; 3) starea de a fi gras, obesitate ; 4) fig. avuţie, grăsuliu, ie adj. Potrivit de gros, grăsuţ. grăsun, ă adj. şi s. 1) Binişor îngrăşat; 2) porc de un an, îngrăşat; 3) porc gras. grăsuţ, ă adj. Grăsuşor, potrivit de gras. grătar s. n. (laţin crates, gratii). 1) Obiect de bucătărie, din mai multe beţişoare paralele de fer, sau de sârmă, pe care se frige friptură; 2) placă de metal cu mai multe desch zături înguste paralele, pe unde curge cenuşa din sobă; 3) orice plasă făcută din beţe rari de lemn, sau de fier, ori din sârmă.
gratie s. f. V. preced. 1) Beţişorul, (fietul) deia un grătar; 2) părete improvizat din beţe sau din vergi de fer, aşezate vertical la o mică depărtare; 3) drug de fer de la o fereastră ; 4) reţea de sârmă sau de fier la o uşă sau fereastră.
graţiâ (a) (lat. deia gratia, frumuseţă, binefacere, favoare). A ierta de pedeapsă pe un condamnat.
graţie s. f. V. preced. 1) Frumuseţă, farmec, drăgălăşie; 2) favoare gratuită; 3) iertare de pedeapsă; 4) teolog, har.
.graţiere s. f. Iertarea de pedeapsă a unui condamnat (prerogativă pe care o are numai Regele, prevăzută prin Constituţie).
gratifică (a) v. (lat gratificari, deia grăim, plăcut şi facere, a face). 11 A face plăcere cuiva oferindu-i un dar; 2) a oferi dar; 3) fig. a adresa vorbe frumoase cuiva.
gratificaţiune s. f. 1) Dar; 2) sumă de bani dăruită unui funcţionar la serbători, la încheierea anului; 3) fig. aderare de vorbe frumoase; felicitare.
graţios, oasă adj. şi adv. (lat. grăcilis, delicat subţire). Svelt, delicat; cu drăgălăşie.
graţiozitate s. f. 1) Politeţă deosebită; atenţiune drăgostoasă ; 2) ironic, ocară.
gratis adv. (lat. gratis) Pe degeaba; degeaba, fără plată.
gratitudine s.f. (lat. grattitudo, deia grăim, recunoscător). Recunoştinţă pentru o binefacere.
gratuit, ă adj. şi adv. (lat. gratuitus). Fără plată ; degeaba.
gratuitate s. f. (fr. gratuite, deia lat gra-
tuitus, fără plată) Starea de a fi gratuii, fără plată.
grâu s. n. (lat. deia granum, grăunte, bob, seminţe). Bot. 1) Plantă din familia gramineelor, păioaselor; 2) sămânţa, boabele acestei plante, din cari se face făină şi apoi painea, alimentul principal al omului, (această plantă, odată ce a răsărit, are proprietatea de a supoita frigul şi gerul iemei fără să degere); 3) pl. grâul, cereală.
grăunte (pl. grăunţe) s. m. (compus din grâu -ţ-lat. unitas, unitate). Un bob, o sămânţă (de grâu, de porumb etct. plur. boabe de porumb.
grăunţi (a) v. A preface în grăunţe, în' boabe.
grăunţos, oasă adj. Format din grăunţe sau din mici fărâmiţe ca grăunţele; gra-nulos. .
graur s. m. (lat. graculus, vulg. graulus). Zool. Pasăre din speţa vrăbiilor, cu pene cenuşii, trăieşte la câmp.
grâuşor s. m. Bot. Numirea unei plante din familia' renonculaceelor, ce creşte prin fâneţe; se poate mânca sub forma de salată— untişor.
grav, ă adj. şi adv. (lat gravis). 1) Greu (fig.) important; 2) de mare însemnătate; 3) serios, sever; 4} periculos; 5) posomorât; 6) muzic. gros (sunet); accent grav (\).
gravă (a) v. (fr. graver din (gr. graphâ, â zgâria şi a scrie). 1) A săpa, a scobi în aramă, lemn, sau alt material, cu un instrument ascuţit, în scopul de a face o figură, o literă, un desemn; 2) a face un chip săpat în ceva; 3) fig. a face o impresie adâncă; a întipări sau a lăsa o urmă (în minte, în a-mintire, în suflet).
gravltâ (a) v. (fr. graviter deia (lat. gra-vitas, greutate). 1) A atârnă greu spre ; a înclină către; 2) fizic, a tinde către un punct.
gravitate s. f. (lat. gravitas). 1) Fizic. Greutate (cât atârnă); 2) fig. primejdie; 3) însemnătate, importanţă; 4) seriozitate; 5) centru de gravitate, punct prin care trece rezultanta de greutate a moleculelor unui corp în orice poziţie ar fi.
gravltaţlupe s. f. (fr. gravitation). Fizic. Forţa în virtutea căreia toate corpurile se atrag reciproc, în raport direct cu massa lor şi în raport, invers cu pătratul distanţei dintre dânsele.
gravor s. m. V. gravă. Artist care gravează.
gravură s. f. V. gravă. 1) Figură gravată, săpată; 2) imagine grafică, obţinută prinlr’o gravură.
grea adj. V. greu. (Femeie) însărcinată, care are să nască în curând.
greaţă s. f. (lat. scurtare din excreiio (creţio), dare afară fexcerno). Medic. Suferinţă de stomac, cu tendinţa de a da afară pe gură alimentele, de a văi să; fig. scârbă neplăcere, repulsiune, desgust.
grebăn s. n. (daco-gr. dela gryphon, curbat,, îndoit). 1) îndoitura şirei spinării (Ia animale), mai ales partea dela gât, între umeri. — Şi Sârbii zic grebeni.
grebănar s. n. Cureaua hamului dela gre-bănul calului.
grebenos, oasă adj. Cu şira spinării curbată (între umeri); ghebos.
greblă s. f. (din grapă; dim. grapelă, mică grapă; baza gr. ant. grapho = a zgâria). Instrument agricol (ca o grapă mică) cu dinţişori din lemn sau de fer, pentru adunat pae sau fân, pentru a fărâmiţa pământul săpat, sau a curăţi şi a netezi straturile, ră-zoarele.
greblă (a) v. A adună cu grebla,
' grebleş, ă adj. şi adv. 1) Ca grebla; 2) fig. îndoit; târâşi.
greacă, s- f. V. urm. 1) Femeie din Grecia ; 2) limba greacă.
grec, eacă adj. (lat. graecus). 1) Om din Grecia; 2) ce este din Grecia sau al Grecilor.
grecesc, ească adj. V. preced. Ca la greci, cum fac, sau cum vorbesc, ori cum sunt Grecii.
greceşte adv. V. preced. 1) Câ Grecii; 2) fig. fără nici o grijă; boiereşte; — stă greceşte; a sta cu picioarele aduse ca orientalii.
grecism s. n. Exprimare, vorbire defectuoasă cum pronunţă grecii (z în loc de j; te în loc de ce, etc,î. grecit, ă adj. D venit grec. greclzâ (a şi a se) v. 1) A converti, a se face grec; 2) a întrebuinţa vorbe greceşti.
greco-catolic, ă adj. Bis. Ce ţine şi de biserica greacă (orientală) şi de biserica catolică, — unit, adică creştini având ritul oriental, grecesc, numai că au fost convertiţi ■să recunoască autoritatea papei dela Roma şi alte cerinţe catolice.
greco-latin, ă adj. Care se raportă la greci fi latini sau la limba greacă şi latină.
greco-orlentală adj. Bis. Ce este de ritul grec ortodox.
greco-roman, ă adj. Dela greci şi romani diri timpurile antice.
grecoteiu s. m. (compus din grec şi co-teiu). Iron. Grec, grec rău, răsbiinător.
gref s. m. (gr, dela grapho, a zgâria)-: Semn zgâriat, tăiat, pe măsura zisă cot şi
care reprezenta i/ib din lungimea cotului, la măsurat stofe (când nu era sistemul metric de măsură). V. ru .
grefă s. f. (fr. greffe, dela gr. graphein, a sdrie). Cancelaria grefierului unei instanţe judecătoreşti.
grefă (a se) v. V. prec. A încrusta, grefier s. m. V. preced. Şeful c ncelariei i nei instanţe judecătoreşti, caie asistă pe magistrat şi scrie sentinţele.
greghetin s. n. (lat. dela grex, gregis turmă; fenneo, a reţine). Bot. Plantă zisă şi indrişaim de câmp — de care trebue a feri oile să nu ’l mănânce.
grego ian, ă adj. Dela Papă Grigorie Xlli-lea, care la anul 1582 aşeză calendarul după ştiinţa astronomică, adăugându-i 13 zile, faţă de calendarul vechiu Iulian, care rămăsese în urma anului adevărat astronomic cu acele 13 zile, — calendar gregorian, adoptat în Europa şi în alte ţări civilizate.
greier s. m. (lat. gryllus, greiere). Zoo/. Insectă de câmp (care se face şi în casă dacă nu este destulă curăţenie) şi* care cântă noaptea.
greieruş s. m. Mic greiere; fig. nebunie, zminteală (în creier).
grenadină s. f. (fr. grenadine). 1) Numirea unu sirop roşu; 2) numirea unui fel de mătasă pentru biodat.
grenadir s. m. (fr. grenadier). Soldat, francez de < lită, care odinioară avea însărcinarea de a lupta cu gienade (granate).
grenată s. f. (lat. dela granatum, rodie cu fruct roşu). Bot. Numir a unei plante din familia compozeelor, cu flori roşii.
greolu, oale adj. şi adv. V. greu. 1) Care se mişcă înce'; 2) anevoios; 3) fig. lipsit de fineţă şi delicateţă — grosolan.
greş s. n. V. greşi, (lat. gressus, păşit). 1) Abatere; 2) nesiguranţă: fără greş, sigur, întocmai; a da greş, a nu nimeri; a se înşelă.
greşalâ s. f. (lat. dela gressus, păşit; alia, pe aiurea). 1) Abatere (dela d doi ie, dela regulă); 2) eroare (părere falşă); 3) omisiune; inexactitate; scăpare din vedere; 4) păcat, păcătuire.
greşelnic, ă adj. Supus greşelei, cu putinţă de a greşi.
greşi (a) v. V. greş. 1) A depăşi sau a încălca regula ori datoria; 2) a face o abatere (ără voie); 3) a scăpă din vedere, a omite; 4) a păcătui; 5) a avea o părere falşă, a se înşe'â. — Şi Slavii au cuvântul greh şi greşnîi, cu înţeles de eroare şi de păcat gresie s. f. (ca fr. gris). 1) Piatră (cute) formată din nisip mărunt, ce serveşte la as-
305
._____________gre	___________________
cii^it cuţite; 2) pământ tare nisipos; 3) pe-rinocul căruţei; 4) ardezie. greşire s. f. Acţiunea de a greşi, greşii, ă adj. V. greşi. 1) Cu omisiuni; defe tuos; 2) inexact; 3) vinovat; 4)păcătos.
greţos, oasă adj. V. greaţă. Care produce greaţă; desgustător, scârbos; fig. mofturos.
greu, a adj. şi adu. (lat. dela gravis, grave, greu (propriu şi figurat). 1) Care atârnă mult; 2) penibil, apăsător; 3) anevoios;
4)	îngiijitor, serios; 5) de seamă, important;
6)	Jignitor, ofensator (cuvinte grele); 7) s. greutate, dificultate; 8) grosul, mulţimea; 9) fig. anevoinţă; 10) povoară.
greutate s. f. (lat. gravitatem). 1) Proprietatea lucrurilor de a atârnă, a cădea în jos; 2) măsură de metal cu care se constată cât de grea este o marfă; 3) încărcătură, povoară; 4) dificultate, anevoinţă; 5) suferinţă <la cap, la stomac); 6) apăsare (pe suflet, pe conştiinţă).
grevă s. f. (fr. greve, ţermul de nisip pe mai ginea mării, plajă; (de aici încetarea lucrului şi şederea pe nisip a lucrătorilor când erau nemulţumiţi). încetarea' lucrului de către lucrători cu scopul de a obţine îmbunătăţiri de traiu sau satisfacerea pretenţiilor de la patron.
grevă (a) (fr. grever, dela lat. gravare, a încărca, împovăra). Jurid. A încărca cu o datorie (ipotecă etc.), ce se înscrie la tribunal.
grevat, ă adj. V. preced. încărcat cu o datorie înscrisă Ia tribunal.
grief s. n. (fr. grief, dela lat. gravis, supărător). Jurid. 1) Plângere, petiţie pentru o supărare, daună, adusă; 2) daună, supărare suferită.
grier s. m. V. greier. grijă s. f. (daco-gr. dela krisis, discernere, judecată asupra unui fapt îndoielnic). 1) Judecată şi preocupare; 2) pl. treburi; 3) supraveghere; 4) atenţie, băgare de seamă; 5) pază, ferire; 6) teamă; 7) pl. pomeniri pentru morţi. = Şi Slavii au vorba grija, cu mai puţine înţelesuri.
grijanie s. f. V. preced. Bis. împărtăşanie (vezi explicarea împărtăşi).
griji (a şi a se) v. 1) A curăţi; a face curăţenie în casă, a vărui; 2) a se spovedui (confesa) şi a se împărtăşi (cuminecă).
grijlliu, ie sau grijiliv adj. Cu grijă, cu preocupare, atent.
grijit, ă adj. 1) Curăţit, deretecat; 2) împărtăşit.
grilă s. f. (fr. griile). Qărduşor din vergele de fer aşezate la mică depărtare.
gri
grilaj s. n. (fr. grillage, din lat. crotes, împletitură de sârmă groasă pusă la ferestre). 1) Gărduşor din vergele de fer sau din lemn, aşezate la mică depărtare; 2) gratie din vergele de fer.
grimâ (a şi a se) v. (fr. grimer). Ase deghizâ, a da feţei o altă înfăţişare prin colori şi mijloace artificiale (pentru actoii la t;atru).
grimasă s. f. (fr. grimace). Strâmbătură la faţă (ce o face cineva ca semn de ridi-cularizare sau de nemulţumire, ori de batjocură.
grimea s. f. (daco-gr. dela grymea, vestmânt). Broboadă neagră sau colorată, de’ mătasă.
grind s. n. (lat. diformat din gradus, treaptă). Mică ridicătură de pământ grindă s. f. (daco-gr. dela grynos, lemn uscat, cu sufix da, foarte). 1) Lemn gros şi lung, tăiat cu patru feţe, totdauna bine uscat, de pus la podul casei, etc. 2) puntea teascului. — Şi Slavii zic greda.
grindeiu s. n. V. preced. 1) Lemnul lung dela car, ce leagă osia dindărăt cu cea dinainte ; 2) fusul dela roata mare a unei mori;
3)	partea de deasupra a jugului; 4) pl. sulurile dela stativele de ţesut; 5) lemnul lung dela plug.
grindină s. f. (lat. grando, grandinis).
1)	Boabe de ghiaţă, din picăturile de ploae îngheţată, ce cad uneori vara cu ploile mari;
2)	fig. ploaia de gloanţe (în timpul bătăliei), grindină ia) v. A cădea (a bate) grindina, grindiş s. n. V. grindă. 1) Depozit sau
mulţime de grinzi; 2) schelă de grinzi.
gripă s. f. (fr. grippe). Medic. 1) Un fel de guturaiu contagios, uneori mortal; 2) pop. a lua în gripă, a persecută.- Olt.
gripcă s. f. (daco-gr. dela grapho, a sgâria, a râcăi — ca şi grapă). 1) Custură de râcăit doagele unui vas ca să le curăţe ; 2) idem cu care rotarul strujeşte lemnul; 3) roata de fer, zimţată, dela fusul mic al joagărului (dela acest cuv. gripă 2).
grlş s. f. (germ. gries). Foarte mărunte crupe de grâu, sau altă cereală, ce se pune la supă.
griv, ă adj. (daco-gr. diformat din graph-ein, a scrie). Pătat cu dungi negre şi albe ; pătat (despre animale, pasări).
grivă s. f. V. preced. Câne de vânătoare pătat.
griveiu s. m. (daco-gr. dela graphein, a zugrăvi). Câinele de vânătoare cu pete albe şi negre sau colorate pe corp. groapă s. f. (lat. dela scrobs = groapă
gro
306
gro
de pământ). 1) Adâncătură; 2) adâncătură în pământ; 3) mormânt; 4) fig. cui să, — cine sapa groapa altuia, cade singur în ea. Şi Slavii au cuvântul grob şi German grab= mormânt.
groază s. f. (lat. dela horseo, (gorzeo) = a se îngrozi). 1) Spaimă, frică mare; 2) fig. mulţime mare (de speriat). — Şi Slavii zic groză = furtună.
groaznic, ă adj şi adv. V. preced. Teribil, înfricoşat, spăimântător. — Şi Slavii au cuvântul groznîi, te.ibil, înfricoşat.
grobian, ă (german grob, grosolan; grobian). Brutal, giosolan. — Şi Ruşii au acest cuvânt grubîi. . grof s. m. Diformat din graf. grohâl (a) v. (onomatop. dela zgomotul ce face porcul prin articulaţiile obicinuite lui). A scoate sunete, articulaţii de voce (ca) porcul.
grohăit s. n. Articulaţiile vocale (ca) ale porcului.
grohotă s. f. (daco-gr. din krupte, cavernă ca fr. grotte). Movilă de pietre. Mold.
groom s. m. (englez gioom (se pronunţă grum) = om mic). Băiat de serviciu, în casă mare boierească, îmbrăcat într’un fel de . uniformă cu mulţi nasturi la piept
gromolnlc s. n. (din gr.chrono-\-lunic ~ timpul lunilor). Carte veche de astrologie, ce prezicea timpul fiecărei luni, după fazele ei.
grop s. n. (englez citit grup, sac cu “bani pecetluit pentru a fi expediat). 1) Fişic cu bani în monetă metalică; 2) plic pecetluit ce conţine bani (pentru expediat), gropană s. f. Groapă mare. gropar s. m. V. groapă. Cel ce are meseria de a săpa gropi, în deosebi morminte.
gropiţă s. f. 1) Mică groapă; 2) mică a-dâncătură, ce se formează la unii copii în obraz, în timpul râsului.
groprticer s. m. V. groapă. 1) Cel ce sapă morminte; 2) cel ce face cavouri; 3) cel ce păzeşte şi îngrijeşte un cavou.
gropniţă s.f. şi grobniţă (baza rom. groapă, cu adaus lat. nisa, sprijinită). Groapă zidită, cavou, pentru înmormântare. — Şi slavii au cuvântul grobniţă, dela grob.
gros, oasă adj. (lat. grossus). 1) Mare, voluminos (în lărgime); 2) îndesat; 3) plin (opus lui subţire — stofă); 4) fig. nesimţitor, prost. adv. 1) mult; 2) din belşug; s. n. 1) mulţimea, massa, puterea; 2) trunchiul arborelui; 3) fig. închisoare, penitenciar; 4) groasă (femee) însărcinată.
groş s. m. (germ. groschen). Numirea unei monete; ban de 10 centime (Banat. Trans.).
grosdor, oară adj. Cam gros; puţin gros-grosime s. f. 1) Starea de a fi gros 2> dimensiunea de lărgime sau adâncime; 3) dimensiunea de jur împrejur, — perimetrul;
4)	grosime de obraz, nesimţire, neruşinare.
grosolan, ă adj. şi adv. 1; Greoiu, nefasonat; fig. necivilizat, fără bună creştere.
grosolănie s. f. 1) Starea de grosolan; 2) mojicie; vorbă sau purtare urâlă. grosoman s. m. V. grosolan. groso-modo adv. (gros şi mod). în mod sumar, nu complect sau amănunţit.
grotă s. f. (fr. grotte, dela gr. krupter cavernă).
Cavernă, peşteră naturală sau făcută cu artă.
grotesc, ească adj. şi adv. (fr. grotesque). Se zice despre ceeâ ce este exagerat cu totul, falsificat, nenatural şi displăcut sau ridicol (ca peplănătură, îmbrăcăminte, ornamentare în genere); fig. ridicol exagerat.
grozatnă s.f. (comp. din gros şi zeamă). Bot. Numirea unui arbust eu flori galbene.
grozav, ă adj. şi adv. V. groază. 1) Spăimântător; 2) iron. mândru, înfumurat.
grozăvenie, grozăvie s. f. 1) Oroare; 2> lucru de spaimă; 3) iron. palavră; 4) măreţie.
grozăvi (a se) v. V. grozav. 1) A se arăta grozav; teribil; 2) iron. a se lăuda; a 'şi a-tribui fapte neveiosimile; 3) a fi măreţ.
grozăvit, ă adj. V. preced. Lăudăros, încrezut
gruiu s. m. (lat. grus, gruem). Cocor; tri.ns. I) movilă- 2) piscul carului, grum s. m. V. groom. grumăjer s. n. V. grumaz. 1) Locul dela gât (ceafă) unde se prinde craniul cu •©-Ioana vertebrală, — junghietura gâtului; 2) armătură ce apără gâtul.
grumaz s. m. (lat dela grnmus, înălţătură de pământ, movilă, culme, coamă de deal)
1)	Partea de sus a gâtului la bou; 2) gener. partea dela ceafă, gâtul la om, dar mai des la animalele de tracţiune, unde se produce o umflătură; 3) culme de deal.
grumăzare s. f. (dela grumaz). Boală ce se face la gât, zisă şi biâncă.
grund s. n. (geim. grund, fund, fundament, bază> Coloare preparatoare (din oleiu şî o văpsea de pământ sau humă) cu care se văpseşte mai ’nainte de a zugrăvi sau de a da coloarea definitivă (pe un părete, pânză, lemn).
grunz s. n. (lat. scurtat din gr anus şi granos(us), grăunţ(os). Mică sfăiămătură (grăunte) de sare, d,e gheaţă sau de pământ îngheţat. — Ungurii zic garangy. grunzuros, oasă adj. Cu grunzuri.
gm
307
srui
gmp s. n. (italian groppo, împreunare la un loc). 1) Reunire de câteva persoane sau de obiecte la un loc; [grămăjuie, grămadă.
grupă s. f. V. prec., grupă (a) v. -1) A împreună la un loc; 2) a face grupe, grămezi; 3) a se strânge în jurul cuiva.
grupare s. f. 1) Acţiunea de a grupă; 2) reunire; 3) partid mic politic.
grupat, ă adj. Aşezat în grupe sau într’o grupă.
guano ». n. (fr. guano, dela cuvântul pe-ruvian huano). îngrăşăminte pentru înbună-tăţirea pământurilor slabe (compusă dîn găinaţii păsărilor, ce formează un fel de dealuri pe ţeimul mediteraneu al Africei) şi care se aduce cu vapoarele în Europa pentru a în-grăşa ogoarele.
guard s. m. (fr. garde, dela garder, a păzi). 1) Paznic; 2) funcţionar însărcinat cu paza pădurilor, a câmpului, etc.
gtibav, â cie(/V(lat. dela cubo, are, a sta culcat). 1) Bolnav umflat; 2) plin de o boală contagioasă.' .
gubernie s. f. (rus guberniia, din lat. gu-bernare, a cârmui, â conduce). Numirea unei diviziuni administrative în Rusia, cuprinzând mai multe districte.
gudron s. m. (fr. goudron). 1) Cătran, substanţă neagră lipicioasă, ce se extrage din unii arbori răşinoşi; 2) ţiţeiu, păcură; 3) un extras din huilă şi alte substanţe; 4) farm. preparat medicinal contra tusei, gudrona (a) v. A unge cu gudron, gudură (a se) v. (lat. co, cu; dulo, dulare, a linguşi). 1) A (se) linguşi, a linge, mâna stăpânului (cum face cânele); 2) fig. a se face servil, linguşitor, pe lângă cineva.
gudurător, oare adj. şi s. Care (se) gudură, linguşeşte.
gudurătură s. f- V. gudură. Linguşire (de câne).
gugiu s. ti. (din cuciu — ca şi cucul—după lat. cucullus = cuc şi glugă). Glugă, gluguş' capuson. — Şi Turcii au acest cuvânt.
gugiuman s. n. (compus din rom. gugiu, lat. magnus, mare). 1) Căciulă foarte mare, de blană scumpă, cum purtau voevozi şi unii boieri; 2) Banat, gluga cabaniţei.
guguleă s. m. (gr. dela gogullos, rotund). Drăgăstos, scump.
guguli (a) v. (gr. dela gogullos, rotund).
A mângâia cu mâna pe obraz, a răsfăţa, a-lintâ, desmierda.
guguştiuc, gugtiştiucă s. (daco-gr. dela goggustikos, care murmură). 1) Zool. Nu-
I mire dată porumbelului sălbatic; 2)gogoşică, măciulie (dela gogoaşă).
gui-negul adu. (lat. dela queo, quii şi nequeo, nequii — dela qulre, a putea, şi a nu putea) Poţi nu poţi; vrei nu viei.
guiţă (a) v. (onomatop. dela ţipetul porcului, la fel şi cu gr. koizo, a guiţă, dela koi, porc). A ţipă (cum ţipă) porcul sau purceii, guiţat s. n. Ţipetul porcului, al purceilor, gujbă s. f. V. cujbă. Tr. Gânj. gul s. n. (lat. dela culus, şezut). Hamul de dindărăt (la cal).	*
gujulie s. f. V. găjulie. gulaş s. 7W. (lat. dela gulosus, mâncăcios). Fel de mâncare din bucăţele de carne, cu caitofi tăiaţi, ori mici găluşte de aluat şi cu untură. (Deşi această mâncare este favorită ungurilor, numirea ei este evident latină).
guleaiu s. n. (slav dela guleati, a se preumblă, a petrece, a se distrâ). Petrecere, chef, orgie.
guler s. n. (lat. gula, gât; gulear, pentru gât). 1) Locul unde iese gâtul (la o cămaşa, haină); 2) partea răsfrântă din jurul gâtului, dela cămaşă, sau dela haină; 3) fig. spuma albă deasupra berei în pahar.
* guleraş s. n. Mic guler.
gulerat, ă adj. 1) Care are guler frumos; cu guler de uniformă militară; 2) fig. obraznic, curtezan, (ciocoiu gulerat); 3) pop. agent de poliţie în uniformă; 4) care are o pată de jur împrejur la gât (cânele).
gulie s. f. (daco-gr. goggulis, gulie). Bot. Plantă potajeră, care face fructul rotund în pământ. — Şi Bulgarii au acest cuvânt, gulfstream s. n. V. golfstream. gumă s. f. (arab. kommi, gumă şi lat. gum-mis, cleios'. 1) Substanţă cleioasă, ce curge din scoarţa unor arbori; 2) bucăţică de cauciuc ce serveşte şcolarilor pentru şters liniile de creion depe hârtie, — radir. gumat, ă adj: Cu gumă. gumilastic s. n. (compus din gumă şi e-lastic) Făşie subţire de cauciuc, ce se întinde, elastică); 2) pânză cu fire de cauciuc elastice, pentru pus la ghete (ce nu au şireturi sau nasturi).
gutnos, oasă adj. Cu gumă; lipicios; ca guma.
gunguri (a) v. (sanscrit gungami, eu murmur). A murmura vorbe (copii când încep să vorbească).
gungurit s. V. preced. Murmur de vorbe (când încep a vorbi copii).
gunoi sau gunoiu s.'n. (daco-gr. dela feo-nis, koneos, praf, pulbere, colb). 1) Praf, colb; 2) rămăşiţă de tot felul, paie mărunte
aruncate; 3) rămăşiţe şi băligar din grajd, dela vite; 4) necurăţenii mărunte diii stradă sau din ogradă, curte; 5) fig. rămăşiţe de aruncat, lepădătuiă. — Şi Bulgarii au vorba gundiu.
gunoiâ (a) v. A pune băligar, gunoaie pe ogor pentru ingrăşarea pământului.
gunoier s. m. 1) Om care adună,, mătură gunoaiele din curte; 2)'loc unde se pun gunoaiele.
* gunoios, oasă adj. Plin de gunoaie, gunoire s. f. Acţiunea de a gunoi.
, gunoişte s. f. Depozit, mulţime de gunoaie.
gură s. f. (lat. dela gula, ( âtlej, înghiţi-toare). 1) Cavitatea feţei, cu care mâncăm şi cu care omul vorbeşte; 2) fig. zgomot, strigăt; 3) certare, ocară; A)'fig. om de hiănit;
5)	înghiţitură (de vin, apă); 6) fig. orificiu, deschizătura (dela fântână, pivniţă, groapă, cuptor, vale); 7) locul de vărsare a unui rău; 8) orificiul, deschizătura (unei oale, sticle, tun, cămaşă); 9) gură-mare, gălăgie; 10) gură bogată, vorbăreţ tare. Mold.
gură-cască s. f. (compus gură şi a păscă). 1) Prost, om ce stă cu gura căscată; 2) leneş ce pierde timpul.	*
gura-leulul s. f. Bot. Numire dată unei flori, ale cărei petale sunt deschise în forma unei guri de animal.
guraliv, ă adj. (rom. gura; cu term. lat.
Uu, lia — ca în florale floralia, etc). Care vorbeşte mult, bun de gură; fig. certăreţ, gurar s. ni. Cel ce stă la gura unei mine. gureş, ă adj. V. gură. 1) Vorbăreţ; 2) certăreţ.
gurgulâ (a) v. A formă un gurguiu, a ridică în formă de gurguiu. gurguiat, ă adj. Ridicat în formă de gurguiu. gurguiu s. n. (lat. dela gurgulio, gâtlej, înghiţitoare). 1) Numire dată proeminenţei dela ţâţă, prin care suge copilul; 2) orice ridicătură în forma aceasta de con rotunzit la vârf; 3) mic gât prin care se bea apă din urcior; 4) gâtul unei sticle; 5) vârful dela opincă.
gurguţâ (a se) v. V. prec. 1) A se ridică, a se Sui, a se cocoţa; 2) fig. a fi mândru, gurist s. m. (dela gură 2). V. zicaş. guriţă s. f. 1) Gură mică; 2) sărutare; 3) gura pe unde curge făina măcinată (la moară).
gurmetă s. f. (fr. gourmette, strună dela zăbala calului). Brăţară (bijuterie) cu forma de strună dela zăbală. -gurluiu s. n. (compus din rom. gura şi guruliu, dela gură). Jghebuleţ la gura unei cane sau oale.
guşă s. f. (daco-gr. din kustis, beşică (ca
organ corporal) scurtat kus şi gus). 1) Umflătură ce se produce la gât la unii oameni; 2) mic sac în faţa gâtului la pasări, unde se opresc alimentele înainte de a merge în stomac ; 3) orice pungă membranoasă ce atârnă;
4)	fig. gâtlejul, înghiţitoarea; 5) partea de sub gât la animale.—Şi Bulgarii au vorba guşa.
gura-porumbelului s. f. 1) Bot. Numirea unei plante ce se mai cheamă şi năvalnic,* 2) coloare vânăt-roşu, ca guşa porumbelului sălbatic.
guşat, ă adj. V. guşe. Om care are umflături la gât, guşe, cum se vede în unele localităţi dela munte.
guşlă s. f. (cuv. sârbesc). Vioară sârbească cu o coardă.
gust s. n. (lat. gustus). 1) Unul din cele cinci simţuri ale omului, prin care se apreciază calitatea plăcută sau displăcut a alimentelor şi beuturilor, cu ajutorul limbei; 2) facultate a spiritului prin care se apreciază ce este plăcut sau frumos, de ce este displăcut sau urit; 3) fig. preferinţa din punct de vedere al gustului în general; 4) fig. n’am gust, nu voesc (mold); 5) gusturi, mofturi;
6)	graţie, eleganţă; 7) savoarea alimentelor; 8) dispoziţie pentru frumos şi arte ; 9) felul de a redă prin artă ceva.
gustă (a) v. 1) A încerca punând pe limbă sau mâncând puţ:n; 2) a mânca puţin; 3) fig. a încerca puţin, plăcere; 4) a savura.
gustar s. m. Denumire poporală dată lunei August.
gustare s. f. 1) Acţiunea de a gusta; 2) mic prânz.
gustări (a) v. V. gustă. A mânca puţin câte puţin.
gustărlcă s. f. Mică gustare, mâncare puţină între timpul mesei.
guşter s. m. (daco-gr. din gaster, pântece şi fig. a mânca). 1) Numirea unui fel de şarpe mic, veninos, care se repede şi muşcă; 2) angină, boală de gât; 3) jigăraie, boală de gât la cai; 4) gâtlejul (omului); 5) omuşorul (din cerul gurii); 6) fig. văgăună râpă.
gustos, oasă adj. V. gust. Plăcut la mâncare, la gust.
gut s. m. (lat. dela guttur, gâtlej). Zool. Numirea porumbelului sălbatic ce scoate sunete numai din gât.
gută s. f. (fr. goutte). Medic. Numirea boalei ce produce dureri maii la articulaţii, numită şi podagră (se produce prin stricarea rinichilor cu băuturi tari, ca şi prin viaţă sedentară).
guta-percă s. f. (fr. gutta-percha). Numirea unei substanţe cleioase, elastice, es-
gUt
309
guv
rase dintr’un arbore din Sumatra şi care se aseamănă cu cauciucul.
gutos, oasă adj. Bolnav de gută, poda-gios.
gutue s. f. (lat din c6tonius, de gutuiu ; dela cotis, de peatră = pietros, petroasă). Fruct galben de gutuiu, cu miros tare ş? care păstrat mult timp devine bun de mâncare, dar care altfel este pietros.
gutuiu s. m. Bot. V. preced. Pomul care face gutui.
gutunar s. n. V. urm. gutu aiu s. m. (lat. guttur, gâtlej: ruere, a scoate, a aruncă). Boală din răceală, cu scurg, re de mucozităţi din gât şi din nas.
gutural, ă adj. dat dela guttur, gâtlej). 1) De gâtlej; din gât; 2) s. pl. gram. sunete ce se rostesc din gât: g, h, etc.
guvern s. n. (lat. dela gubernare, a câr-mui, a conduce). 1) Cârmuirea, conducerea ţării; 2) miniştrii cari conduc afacerile ţărei.
guvernă (a) v. (lat gubernare, A cârmui, a conduce tiebile, afacerile ţărei. guvernamental, ă adj. V.' preced. 1) De
H* h. Litera a opta din alfabet ha 1 interj. Exclamare de satisfacţie, de bucurie.
ha? interj. Pop. Exprimă întrebare, nemulţumire, sau îndoială.
hat ha! hat Articulaţii ale râsului tare, zgomotos.
habaclu s. m. (Dela vorba abâ). Numirea unui haine făcute din abâ.
habar s. n. (lat dela habere, a şti, a cunoaşte . Cunoştinţă, ştiinţă, — grijă, teamă,— Şi Turcii zic habar = veste.
hăbăuc) ă adj, (lat dela hebes, tâmpit, prost). Zăpăcit, dezorientat; ameţit; prost.
hăbăuca (dea) adu. V. preced. în neştire, „peste câmpi* — umblă hăbăuca, dă pe alături cu drumul.
habeas-corpus s. n. (lat. = să ai corpul). Dreptul de a fi liber acuzatul (pe cauţiune) până la judecare, haber s. n. V. habar. habotnic, ă adj. şi s. (lat. dela. habitus, obiceiu, îmbrăcăminte). Cel ce ţ ne obiceiurile şi îmbrăcămintea veche; bigot; încăpăţînat.
hăbuc adu. (lat. dela obuncus, strâmbat, scâlciat). Rupt în bucăţi.
hăbucâi (a) v. V. preced. A strica, strâmba (trăsura, roatele) a slăbi, a uză.
guvern, al guvernului; 2) care ţine la guvernul în fiinţă; 3) s. partizan ai guvernului.
guvernantă s. f. (fr. gouvernante). Femeie care îngrijeşte de educaţia, creşterea unor copii, pentru anume plată, guvernare s. f. Acţiunea de a guvernă, guvernator s. m. (lat. gubernator). Câr-muitor, administrator şef al unei instituţii; — în Rusia, administratorul unei gubernii.
guvernpr s. m. V. guvernă. Profesor ce se ocupă de educaţia copiilor unei familii boiereşti.
guvidie s. f- (lat. din globius, zvârlpgă, gobidia). Un fel de zvârlugă.
guzgan s. m. (din chiţcan, câţcan, cuţ-can). Zool. Chiţcan, şobolan.
guziu s. m. (din gâză)..Zool. Animalui de câmp, ce găureşte pământul, cârtiţă.
guzul (a) v. V. preced. A scormoni pământul ca guziul.
guzuit, ă adj. Scormonit de cârtiţe (pământul).
gvardie s. f. (Diformate rusă din vorba fr. garde, gvardia). Armată din oameni civili pentru paza oraşului — eşit din uz.
hac s. n. (lat. diform, din hiulco, a despică). 1).Porţiune, parte, bucată; 2) fig. salar; 3) colţ de fer (sub potcoava calului, ca să nu alunece); 4) pl. bucăţi, rămăşiţe de a-nincat; 5) «a veni de hac», a da de cap, a se opune cu succes.
hachiţe s. f. pl. (lat. din acris, acritis, agerime, înfocare). îndărătnicie, toane, capricii.
hăciu adv. V. hiciu.
hâcui (a) v. (lat. dela hiulco, a crăpă, a despică). A tăia în băcăţi mărunte; a tocă.
hăcultor s. m. 1) Cuţit mare, satâr; 2) lemn pe care se hăcuie, tocător.
hâd, ă adj. (daco-gr. dela hyden, neregulat, lăbărţat). Neregulat, sucit; strâmb la faţă, urât. V. hidos.
hădărag s. m. (comp. lat. ad, ca şi românesc arac). 1) Băţ gros, drept şi rotund cu care se învârteşte piatra la râşniţă; 2) par de lemn pentru bătut cereale, legume uscate; umblăciu; 3) drug de lemn la capătul vclo-gului; 4) par mare.
haglalâc s. n. V. hagiu. Călălorie la locurile sfinte; pelerinagiu.
hagimă s. f. dat. ad, pentru; cyma, miez de plantă). Ceapă măruntă eşită direct din sămânţă zisă şi arpagic.— Şi Ungurii zic hagyma.
1
hai
hag___________________ 310
hagiograf s. m. (gr. hagios, sfinţit; graphâ, ■ seria). Scriitor despre lucruri sau locuri sfinte. hagiografie s. f. V. preced. Scriere despre sfinţi, lucruri sau locuri sfinte. hagiu s. m. (gr. dela aghya călătorie şi aghios, sfănt, sfinţit). Cel ce a călătorit, a vizitat, locurile sfinte (Ierusalismul pentru Creştini, sau Meca pentru Turci). Şi Turcii au acest cuvânt, cu înseninarea de pelerin. hahalera s. m. (lat. hac-alarius (alatus), repede pe aici). Om cu apucături repezite — haplea. haham s. m. (german dela hoch, înalt; amt, serviciu — serviciu divin). 1) Rabin, preot evreiesc; 2) Cel ce taie carnea şi păsările pentru evrei. hahâmbaşa s. m. (haham şi turc başa, şef, căpetenie). Marele rabin. hai 1 interj, (lat. a, pentru, de; i (dela ire) a merge, mergi). îndemn, chemare la mers. hăi! interj. V. preced. 1) îndemnare la mers pentru boi; 2) fată-hdi; femeie-Mi, (exclam, lat, hei!). haldaiura adu. (compus tom. haide şi lat. ira, furie). La disperare, nebuneşte; sără socoteală. hăi sau hâl (a şi a se) o. V. hai. A se urni din loc; a se mişcă şi strâmbă, diformă. Mold. haidamac s. m. (comp. haide, şi lat. macto, a ucide, a tăia). 1) Om care ucide, pornit să taie; 2) vagabond, tâlhar; 3) puternic. — Şi Slavii de răsărit au acest cuvânt haidău s. m. (dela vorba haide). 1) Cel ce umblă cu vitele pe câmp, la păscut; 2) hbi-mana. haide! (mai corect aide), interj, (lat. dela o, de, pentru; ito, itare, a merge). De a merge (îndemnare); să mergem, mergi. — Şi Slavii au acest cuvânt, intru cât din lat. ito, au făcut ide, îdl» idtl, a merge. haiduc s. m. (compus din haide şi duc (ducere). Cel care se despărţea de ai sei şi se ducea în codru, făcându-şi tovarăşi, spre a se răzbună de o împilare sau nedreptate a stăpânirei (în timpul fanarioţilor); cu timpul a luat înţeles de bandit, hoţ.—Şi Bulgarii au cuvântul haiduc, bandit şi Ungurii hajdu. haiducesc, ească adj. De haiduc, haiduceşte adv. Ca haiducii; cu forţa; prin teroare, haiduci (a) v. A fi haiduc şi a face fapte de haiducie. haiducie s. f. V. haiduc. Lupta întreprinsă de haiduci, pentru răsbunarea împilărilor; starea şi îndeletnicirea haiducului, haihulu s- m. şi adv. (lat. din hebeo, a fi	tâmpit — hebioiu şi heihoi). Care umblă zăpăcit, nebun, desminţat, căpiat. haimanâ s. f. (comp. hai, merge şi lat; maneo, ere, a dură, a persistă, a ţine). 1» Cel ce ţine să umble; vagabond; cel ce nu stă locului şi nu are ocupaţie; 2) adv. de haimana fără stăpân; care umblă fără căpătâi; 3) din grabă, negligent. — Şi Turc. haimana. hain, â adj. (turc. hain, trădător, necredincios, nesupus). Rebel; răutăcios; trădător. haină s. f. (dela lat t, abena, curea, din habeo, a ţine, de unde habitus, îmbrăcăminte ca şi fr. habit, haină). 1) îmbrăcăminte, vestmânt obicinuit, în genere (afară de albiturile de corp); 2) îmbrăcăminte cu mâneci, ce se îmbracă peste vestă şi acopere trunchiul corpului, ca şi curelele legionarilor romani ; 3) plur. toată îmbrăcămintea: 4) palton, hălnar s. m. Cel ce vinde haine bărbăteşti, hăinărie s. f. Magazin de haine, hăini (a se) v. A deveni hain. hăinuţă s. f. Haină mică, hăis! in erj. (compus din hai şi lat. is, acela). îndemnul la mers pentru boul din dreapta, de a cârmi spre stânga. hâit, ă adj. V. hăi. Mold. Urnit din loc, mişcat; strâmbat, diformat. haiti! interj, (lat. prefix a, de, pentru; ito, are, a merge). Exclamare cu înţeles de: 1) pleacă, porneşte! 2) s’a dus, a plecat, s’a perdut! 3) iată, tocmai; 4) s’a stricat haită s. f. (lat. dela coitus, împreunare, adunare de mai mulţi). 1) Grupă de câni sau de lupi, ce merg în tovărăşie; 2) căţea după care umblă cânii: 3) bandă de mulţi oameni ce aleargă şi stârnesc vânatul din păduri sau din tufişuri; 4) fig. femeie depravată. hăitar sau hăitaş s. m. Om din banda ce stârneşte vânatul. V. haită. 3. hăitaş s. m. V. preced. hăit&le s. pl. (lat. comp. ha, a, de pentru; iter, mers, drum). Uneltele cu cari pleacă la drum un meseriaş, hăltic s. n. MLă haită, haltiş, ă adj. şi adv. V. haită. 1) Cu picioarele aduse înăuntiu, sucit de picioare;2) s. n. puiţă, haită mare de câni. haitoş, ă adj. V. hăitâ, Curtezan (ironic), hăitueală s. f. v. haită. Stârnirea vânatului prin hăitaşi. hăitui (a) v. 1) A stârni vânatul, animalele sălbatice, grin hăitaşi ce dau chiote şi-l alungă în spre vânători; 2) fig. a urmări cu înverşunare. hal s. n. (daco-gr. dela chalao, a destinde, a slăbi). 1) Stare de slăbiciune, osteneală,
hai
311
hal
istovire; 2) situaţie, grea (decădere) ;—într’un hal fără hal, în stare nespus de rea.
hală s. f. (fr. huile). Piaţă publică, acoperită, unde se vînd legume, fructe, carne, etc.
hălăciugă s. f. (lat. de:a holus, legume, verdeţuri; cingo, ere, a încinge, împresura).
1)	Legume crescute încurcai; încălcitură de verdeţuri, legume amestecat crescute; 2) fig. părul încâlcit, nepieptăiat.
hălădui (a) v. (lat. dela elatum (effero)= dus, a duce); 1) A umblă pe câmpi, a se duce colo şi dincolo; 2) a bântui; 3) a umblă în neştire 'sau pe ascuns (despre bande, hoţi, ori armate de invazie sau om fugar, etc); 4) a se oploşi; 5) a trăi cumva; 6) a colinda (fig.) a voiaja — hălădui prin ţări streine. hălâgie s. f. V. gălăgie. halal 1 adj. şi interj, (cuvânt oriental halal, în ebraică înseamnă lăudat; în turceşte — bine reuşit, minunat). Admirabil; de laudă ; foarte bine.	*
hălălaie $. f. (onomat. dela zgomotul unei discuţii în caie toţi vorbesc foarte tare). Zgomot mare de vorbe, de discuţie.
hălăstâncă s. f. (rus. din holst, pânză, holsticj pânzişoară). O stambă de calitate proastă. Mold.
halat s. n. (lat. dela a + latus, larg). Numirea unei haine lungi şi largi, cu mânecile largi. Această numire este generală la orientali, turci, tătari, etc.
halat s. n. (lat. dela a -f latus, gros). 1) Frânghie foarte groasă, cablu de tras greutăţi mari; 2) pl. unelte mari, scule. Mold.
halău s. n. (dela hâli). Un fel de plasă rotundă, de prins peşte, cu greutăţi de plumb pe margine, ce se aruncă în apă. — Şi unguresc halo.
halbă s. f. (germ. halb, jumătate). Măsură, cană de o jumătate litru de bere.
hălboacâ $. f. (lat. dela alveus, albie (de rîu), scobitură — albeoacă). Loc unde apa rîului este adâncă dar la suprafaţă liniştită ; bulboană.
halcă s. f. (lat. dela arcuo, arcare, a încovoia, a îndoi). 1) Scoabă; cârlig; 2) tot ce apucă şi prinde, fiind în acelaşi timp îndoit.— Şi Turcii zic halca, inel.
halcă s. f. (lat. d'n arcuă, curbătură). Bucată mare din pânea rotundă.
hălci (a) v. V. preced. 1) A tăia bucăţi mari; 2) a ciopli din bucăţi mari; 3) a pregăti cioplirea prin crestături cu barda Ia intervale mari.
hălcitor s. m. V. preced. Cioplitor în mare. hăldan s. m. (Ut. dela altum, înalt. rom. ăltanj. Bot. Cânepă ce creşte mai naltă şi
care produce sămânţa din care se extrage oleiu.
haldeu, haldeian adj. din Chaldeia, ţară din antichitate în Asia, pe care istoricii o mai numesc şi Babilonia.
halea-malea (de-a) adu. (rom. dela hăli j-lat. male, rău). Joc de copii. Mold.
hăli (a) v. (lat. halo, a suflă). 1) Fig. a suflă = a fură, luă repede; 2) la joc cu min~ gea, a lovi din sbor.	'
hali! hali! hali 1 inter. (lat. dela alias şi aii», aiurea). Expresie pentru alungarea gâştelor.
halima s. f. (arab). Numirea unor lungi şi complicate basme arabe; fig. poveste lungă, complicaţie.
hăiitor s. m. V. hăli. 1) Cel ce loveşte mingea din aruncare; 2) cel ce aruncă uşor mingea spre cel ce o bate (la oină).
hâlpav, ă adj. (dela hulpe). Cel ce mănâncă lacom (ca vulpea).
hâlpi (a se) o. V.' prec. A se piti, culcă ia pământ (ca vulpea).
haltă s. f. (germ. dela halt, oprire, stai). Staţie foarte mică de drum de fer, unde se opresc numai trenurile de persoane timp de un minut,
hălult, ă adj. (lat. dela aZio, aiurea). Care aiureşte; paralizat, zmintit.
halvâ s. f. (turc.). Numirea unui preparat din făină, susan, zahăr, miere şi oleiu, foarte dulce şi gustos.
halvagiu s. m. Cel ce prepară sau vinde halva.
halvlţă s. f. V. halva. Preparat dulce din făină, scrobeală şi zahăr cu miere în care se pune şi miez de nuncă sau de migdale.
halviţar s. m. Vânzătorul de alviţă sau halviţă.
ham s. n. (lat. hamus, cârlig, dela camus— laţ). Curelele ce se pun pe cal şi cari la urmă se prind cu un cârlig de corpul trăsu-rei spre a trage; fig. a’şi lua hamul, a se deda la treabă.
ham î interj, (onomatop). Articulaţie de lă-trare a cânelui.
hâm 1 interj. Exprimă mirare cu îndoială, hamac s. n. (fr. hamac). Leagăn de reţea din sfoară groasă, în care un om poate sta* culcat, şi care se atârnă de doi arbori.
hătnăi (a) v. V. ham• A scoate articulaţii de lătrat (cânele), a lătra, hămăit s. m. Lătrat.
hamal s. m. (lat. dela hamus, cârlig, (rom. ham). Cel ce duce (la gară, în piaţă) eu spatele sau pe umăr, greutăţi mari, atârnate cu un cârlig sau ham. — Şi Turcii au acest cuvânt.
ham
312
hao
hamalâc s. n. 1) Meseria de hamal; 2) muncă din greu.
hambac s. n. (grec. mod. ampakos, calcul). Tabla înmulţirei.
hambar s. n. (lat. dela amburo, aarde de jur împrejur). 1) Groapă arsă de jur împrejur în care se păstra grâul în vechime; 2) magazie de păstrat cereale; 3) ladă pentru făină.— Şi Turcii zic hambar. hambăraş s. n. Mic hambar, hameiu s. m. (daco-gr. dela hamal (cha-mai), pământ = ;numirea latină humulus, pămânţel). Bot. Plantă ale cărei seminţe au coloare ca pământul şi se întrebuin ează la fabricareş berei lat. humulus, lupulus).
hămesit adj. (lat. amissum, pierdut). Flămând tare, istovit de foame.
hămisi (a) v. V. prec. A se prăpădi de foame; a fi prea flămând.
hămurar s. m. V. ham. Cel ce face hamuri, curelar.
hamut s. n. (dela ham). Curea groasă dela ham, ce vine la peptul calului, în care trage calul.
hamzâ s. f. (turc. hamză, ce ţine). Scocul morii (ce sprijine apa).
han (1) s. m. (tătar cham). Titlul suveranilor tătari.
han (2) s. n. (lat. ganeum, han). Cârciumă unde poposesc călătorii; hotel pentru ţerani. handrălău s. m. V. hondrălău. hang s. n. (lat. dela gannio, a mârăi, gan-nicus, de mârăială). 1) Acompaniament unison (în timpul cântărei bisericeşti vechi); 2) fig. (a ţine) parte cuiva; 3) aprobare într’una;
4)	o ţeava dela cimpoiu, ce cântă unison. — Şi Ungurii au vorba hangzas.
hangan adj. Mold. Dela Hangu, porumb ce se coace de vreme.
hanger s. n. (turc. kandjar). Sabie sau cuţit lung şi curbat.
hangioaică s. f. V. han. Stăpâna unui han; hangiu s. m. Stăpânul hanului sau cel ce vinde la un han. hanos s. m. Scurt, din anason. hanţă s. f. V. hănţui. împingere, înbrân-cire; glumire prin împins ; apucare cu mânile.
Han-Tatar s. m. 1) Hanul Tătarilor; 2) fig. naiba; 3) adj. fig. de demult, vechiu. hănţău s. n. Patul carului, hănţui (a şi a se) v. (lat. quatio (cit. qua-jio), a zgudui, clătină). 1) A trage, a împinge încolo şi ’n coace; 2) a glumi, a se jucâ îm-pingându-se.
hănţuşcă s. f. Fată sau femeie neastâmpărată. v. hă nţ i.
haos s. n. (gr. chaos, nesfârşit). 1) Spaţiu
fără margini; infinit; 2) mitol. amestec nelămurit al elementelor, înainte de creaţlune;
3)	f ig. dezordine.
haotic â adj. De haos; cu privire la haos. hap s. n. (ca lat. capio, apuc; onomatop. dela sunetul prinderei repede cu gura). 1) Porţiune de medicament pentru luat odată;
2)	pilulă; 3) fig. otravă; 4) fig. observaţie sau ironie (pe care o înghite, o suportă cineva).
hap! interj. V. preced.' Exclamare pentru apucare, prindere, muşcare cu gura sau muşcătură de câne.
hăpăi (a) v. V. hap. 1) A mânca repede, zgomotos şi nemestecat; 2) fig. a usurpâ, a răpi; 3) a muşcă sau mânca (cânele).
hapca (cu) s. f. (ba'a hap). Apucare, răpire, luare pe nedrept.
haplea s. m. V. hap. 1) Cel ce caută să apuce repede, să răpească — răpitor; 2) nerod, prost; 3) cel ce dă, merge deadreptul; 4) nedelicat.
hapsân, ă adj. (lat. dela capesso, a apucă, a căută să ia). Cel ce caută să răpească pe nedrepţ; lacom, apucător.—Şi Turcii au vorba hapsân, apucat, prins, arestat, hapul (a) v. V. hăpăi. har s. n. (gr. dela charis, ceea ce străluceşte şi chara, bucurie). Graţia (dumnezeiască); marea bunăvoinţă; darul (dumnezeiesc).
harabâ s. f. (lat. dela carrus, car, a, cu, basis, fund). Car înrundat de jur împrejur cu scânduri, pentru dus bagaje, luci uri, etc.— Şi Turcii au acest cuvânt, harabagie s. f. Transport cu harabale. harabagiu s. m. Cel ce face tiansporturi cu harabaua; căruţaş.
hărăbor adj. (slav hrabro, cu vitejie). Vioiu, sprinten şi tare. har c s. m. V. harag. haraciu s. n. (turc.). Numirea tributului ce plăteau ţările vasale sultanului turcesc.
hâr! interj. lipită mârâitul cânelui; sau târâitul unui lucru.
hârăi (a) o. 1) A mârăi ca şi cânele când vrea să muşte; 2) a târî pe pământ (ca şi latin, hirrio (şi irrio) a hârăi).
harag s. m. (daco-gr. har ax, harakos, par, harag de vie). Par pe care se sprijine plantele agăţătoare şi viţa de vie.
haram (de) adj. şi adv. (daco-gr. dela haragma, ruptură, arsuiă). 1) De rupt; de apucat; tlectemat; 2) s. numire de baljocoră vitelor — vită slabă. — Şi Turcii au acest cuvânt, dar din origine arabă charam (lucru sfinţit).
harambaşa s. (turc). Şef de bandiţi.
har
313
har
haramln s. V. preced. Hoţ, bandit, harap s. m. (diformat din arab, om din' Ai abia). Negru, om negru, (deşi oamenii din Arabia nu su t de tot negri la piele).
harapnic s. n. (daco-gr. arabos, pocnire, ciocniie — arabnikos, pocnitor). Biciu foarte lung, care pocneşte tare, pentru mânat caii, când sunt înhămaţi patru sau şaşe în şir; biciu foaite lung. — Şi Polonii zic harapnic.
harar s. n. (daco-gr. dela kar, păr). 1) Traistă din păr împletit; 2) ţesătură din păr pentru făcut traiste.
hărăţi (a) o. (daco-gr. dela charasso, a irita, întărâta). A întărâta câinii ca să hârâie, să labe; a întărită în genere.
hârău s. m. (lat. horreo, a se îngrozi). Zool. Pasăre răpitoare zisă arete şi huit an.
harăxi a) v. (gr. charaxis, incisiune). Medic. A face o serie de incisiuni, tăieturi uşoare, (scarificaţiuni) în unele cazuri de tratament. (di.ormat se mai zice hărăpsi). hărăxlre s. f. Acţiunea de a hărăxi. hărâxlt, ă adj. 1) Cu incisiuni; 2) fig. bătut şi zgâriat.
hărăzi (a) v. (lat. dela heres, moştenitor). A da, a lăsa ca moştenire; a donâ, a dărui.
hărăzit, ă adj. 1) Dăruit; 2) lăsat ca moştenire.
hârb s. n. (lat. diform, din cârpo, rup). 1) Bucată ruptă dintr’o oală; 2) oală sau vas spart; 3> fig. p/. vase de bucătărie; 4) fig. dărăpănătură veche.
hârbar, ă şi hârbareţ adj. 1) Cel ce e stricător, mănâncă de prin oale; 2) fig. desfrânat.
hârbul (a şi a se) A sparge, a strică, a (se) uzâ, a (se) dărăpănă, hârbuit, ă adj. Spart; dărăpănat, harbuz s. m. (lat. ar-pusula — de be-şică). Mold. Bot. Plantă ce face un fruct rotund, umflat, verde şi cu miezul roşu sau alb, fiind foarte apos; zis şi pepene verde.— Şi Turc harbuz.
harbuzârie & f. Grâdinărie, loc unde se cultivă harbuji.
hârcă s. f. (lat. arca, iezătură). Fundaţia dela casa ţerănească.
hârcă s. f. (lat. dela or ca, oală de lut). 1) Craniu, tivga capului; 2) fig. iron. bătrână urâtă..
hârcă! (a) v. (onomatop dela hâr, hărăi).
A face în .piept zgogiot de hârăire (bolnavul).
harcaleţ (harcalete sau harhaleţ s. m. (gr. chara, plăcere; kâlitâs corupere). Băiat destrăbălat; haimanâ din mahala.
hărch'nă s. f. (variat din halcă). Bucată mare (de slănină).
harcea-parcea adj. şi adv. (lat. din her-cisco, a împărţi şi pars, partis, paiţe). Rupt îu bucăţi, bucătăţit; fărâmiţat şi risipit; fig. distrus, la făcut harcea-parc a.
hârclog s. m. (dela onomat, hâr şi hăr-căi). Zool. Numirea unui animal ce scormoneşte în pământ zis şi ţincu-pămăntului.
hârdău s. n. (lat- dela horridus, urât, murdar). 1) Vas pentru aruncat lături; 2) ciubăr de adus apă. Şi Ungurii zic hordo.
hardughie s. f. V. hurdubăi. Clădire de lemn, mare şi ruinată; fig. ruinătură.
hardughit, ă. adj. V. preced. Ruinat ; strâmbat de vechime., hareâ s. f. (gr. dela charieis, plăcut, fin). Numirea unei stofe de tafta, moar.
harecllul (a) v. V. areciu şi hareciu. A adjudecă la licitaţie o vânzare, prin pronunţarea vorbei areciu şi prin bătaea tobei, hareciu s. ni. V. areciu. harem s. n. (anb charam, lucru sau loc sfinţit). Camere în cari locuesc femeile unui mahometan; fig. femeile ce aparţin unui ma-hometan.
harfă s. f. (germ. harpe din gr. harpe, obiect recurbat). Instrument mare de muzică, cu forma triunghiulară şi cu multe coarde metalice, cunoscut din cele mai vechi tim-' puri.
hârjoână s. f. (românesc din hârşăi, a frecâ cu zgomot). Joacă alergând, trăgându-se cu mânile, luptându-se şi făcând mare zgomot, râzind, sărind (copiii, tinerii).
hârjoni (a se) v. V. preced. A se juca zgomotos, alergând, tragându-se, luptându-se (copiii, tinerii).
hârla s. f. (lat. dela hiare, a crăpa). Sfărâmare, spargere, nimicire — s’a ales hârla, s’a sfărâmat, distrus.
hârleţ s. n. (lat. diformat din hirpex, grapă de fer pentru sfărâmat brazdele). Lopată de fer pentru săpat pământul.
harmalaie s. f. (lat. comp. garrio-male, a orăcăi (a chirăi rău). 1) Zgomotul mulţimei, agitaţie; 2) încăierare între câini; 3) lătrat zgomotos.
hărmăsar s. m. V. armăsar. hămiaiu ş. m. (lat. orneum, ca de frasin). Bot. Numirea unei plante, ale cărei grăunţe au un înveliş mătăsos şi este bună contra otrăvirei; după alţii iarba fiarelor.
harnaşament s. n. (fr. harnachemenf). Hamurile pentiu cal (mlitar).
harnic, ă adj. şi adv. (daco-gr. dela char-iein, (charieinik-os), care are plăcere de a face ceva). Silitor, sirguitor, activ, hărnicie s. f. Sirguinţă la lucru.
harp! interj, (onomat). Zgomotul sorbirei repede a unui lichid, harpă, s. f. V. harfă. harpagon adj. şi s. m. (gr. arpax, arpa-gos, arpagon, rapace, hrăpitor). 1) Om avar, zgârcit; 2) om hrăpitor.
hărpâi (a) v. V. harp! A sorbi, a mâncâ repede şi zgomotos.
harpist, ă s. V. harpă. Cântăreţ cu harpa, taarş interj, (dela ars, arie). Exprimă lovire cu palma repede, sau mişcare de tăiere repede.
hârş ! interj, (onomat.) Zgomot de “frecare şi roadere.
harşâ s. f. (dela hârşăi)■ Pătură, învelitoare moale ce se pune sub şea, ca să nu se roadă spinarea calului.
hârşăi (a) v. V. hârş! 1) A roade un lucru frecându-1 de altul; 2) a rade cu cuţitul; 3) a freca zgomotos.
hârşâlt s. n. Zgomotul frecărei, răzuirei. hârşcăi (a) u. V. hârşăi. hârşcăit s. n. V. hărşăit; adj. Zgâriat prin frecare sau radere.
hârşi (a şi a se) v. (rom. dela hârşăi, a roade). 1) A se deda, a se deprinde; 2) a se desgustâ, obosi; 3) a fi torturat din cauza avariţiei.
hârşle s. f. (dela hârşi). Piele de miel tăbăcită şi rasă.
hârşit sau hârslt, ă adj. V. hârşi. 1) Dedat, deprins (cu munca sau cu suferinţa); 2) des-gustat; 3; istovit; 4) avid, foarte doritor (de avere).
hârşt! interj. V. harş. hart! inteij.V. preced. hart s. n. (lat dela arde, strâmt). Lăture, • Îngustare, strângere-	v-
hârţ.. scârţ 1 inteH- (onomatop). Imită zgomotul mersului, unei căruţe cu roatele stricate, care 'se rod, se ating şi scârţâie; scârjere din mişcare.
hartă s. f. (fr. carte dela lat. charta, foaie de hârtie). Foaie mare de hârtie pe care se reprezintă înfăţişarea pământului, sau un continent, ţară, district, ori înfăţişarea constelaţii; lor cereşti.
harţă s. f. (lat. dela arceo = a opri şi a alungă). 1) Acţiunea de a hârţui; 2) ceartă, dispută; 3) întăiîtare, aţâţate, iritare, harţag s. n. V. arţag. harţăgos, oasă adj. V- arţăgos, (se mai zice şi hărţăgaş).
hărtan s. n. (lat. dela artus Încheietură, articulaţia oaselor (parte din ceva). 1) Bucată mare de came; -2) fig. bucată mare ruptă dintr’o haină; orice bucată mari-
hărt&nl (a) v. V. preced. 1) A rupe în bucăţi mari; 2) a desface din articulaţii carnea unui animal tăiat; 3> a siăşia (hainele). 1 hărtăpăll (a) v. Amplificat din hărtăni. hărţaş s. m. Cel ce hărţuieşte. harţi (săptămâna harţii), (din gr. charis de desfătare). Săptămâna a treia din’naintea postului mare, în care şi Mercuri şi Vineri este permis a se mâncâ carne.
hârtie s. f. (gr. chartes, foaie de papirus sau de hârtie; lat. charta, foaie de papirus).
1) Foaie subţire (obţinută prin pretacerea cârpelor sau a lemnului moale de biad, ori altor substanţe, într’un fel de pastă ce se întinde, se usucă şi se lustrueşte) şi care serveşte pentiu .scris, imprimat, împachetat etc.; 2) act, document; 3) scrisoare ; 4) petiţie, reclamaţie ; 5) monetă de hârtie, hârt uţă s. f. Hârtie mică. harto 1 interj, (lat. dela arto„ strâng). Esclam. pentru ca să strângă piciorul (calul), sau să facă o mişcare de întoarcere.
hârţoagă s. f. V. hărţui. 1) Fiinţă sau lucru uzat, hărţuit; îmbătrânit; 2) fig. carte veche, uzată.
hârtoapăşi frârtop s. (daco-gr. dela or thos, care se înalţă drept; to/ oş, loc). 1) Loc abrupt, prăpastie, adâncătură de pământ, râpă;
2)	fig. mare încurcătură.
hartol (a) v. (lat. arcto, strâng). A apropia şi aşeză alături, hărţuială s. f. V. harţă. hărţui (a şi a se) v. V. harţă. 1) A trage de ceva sau de cineva în toate p rţiie sau când într’o parte când într'alta; 2) a atacă neregulat sau cu întreruperi şi din diferit părţi (pe i amic); 3) a întrebuinţa necontenit
4)	a uza peste măsură, hărţuire s. f. Acţiunea de a hărţui. hărţuit, ă adj. V. hărţui. pop. 1) Uzat pe^te măsură; 2) tras când într’o parte, când într’alta 3) atacat (inamicul) necontenit; 4) fig. trudit, ostenit, hărţuitor, oare adj. Care hărţuieşte. hârcă s. f. (lat dela arvum câmp). Viţă de câmp, sălbatică.
hârzob s n. (lat. orsus-ob, de urzit), 1) împletitură urzită Care acopere o sticlă sau o damigeană; 2) împletitură în care se atârnă ceva; 3( atârnătoare în care se poate pune oul fiumos colorat şi scris, la Paşti (formată dintr’o coală de hârtie crestată în mod simetric cu foarfecă, încât formează ca un fel de pungă prelungă Împletită).
hârzobat, ă adj. Ca hârzobul, cu găur ; împletit; s. m. hoţ, pungaş, hâş 1 interj. V. huş.
haaâ s. f. (lat dela assa, arsă, uscată). Numirea unei pânze albe, cu firele foarte subţiri, strâns unite şi lucioasă, fiind scrobită şi călcată — zisă acum madapolam apretat. (Numirea, ca multe alte vorbe, pare formată din element latin, denumind un obiect mai nou).— Şi turcesc hasă.
haşcă s. f. (oin aşchie, aşcă). Bucată mare şi uscată, ruptă sau tăiată din lemn, din pane, slănină etc., etc.
haşl; a. n. (indian). Numirea unui preparat narcotic, a cărui bază este o speţă de cânepă şi care produce o ameţeală cu halucinaţii, haşmă s. f. V. hagimă. hăşti! interj. V. hărşti. hat s. n. (lat. quantum, câtime). Porţiune mică de pământ, ca hotar între ogoarele sau pământurile cultivate ale ţăranilor şi arată cât este al fiecărui. V. hotar. — Şi Turcii zic had == hotar.
haţ! interj, (lât. dela qaatio, (citit caţio sau qoaţio) a zgudui, a mişcă). 1) Exprimă apucarea repede ; luarea din fugă, cu repezeală ; prindere repede fără veste; 2) strigăt la porc ca să fugă — hat -f hăt adv. (lat. dela quot, cât). Tocmai cât; mai mult de cât — hăt departe — tocmai colo departe.
hăţ s. rt. (lat dela cassis, laţ). Frâu lung de piele, ce se prinde de zăbale la o parte şi alta, servind a conduce calul înhămat la trăsură; (întrebuinţat mai mult la plural hăţuri) ; hăţ l la dreapta, hăţuire spre dreapta.
hâţăi (a şi a se) (lat. quatio, a zgudui, a mişcă). A mişca din loc, a clătina; a împinge repetat
hâţăltură s. f. V. preced. Acţiunea de a hâţăi,
hâţănâ (a) v. V. hâţăi. hâţănat, ă adj. Mişcat din loc, clătinat, zguduit
hatâr s. n. (turc hatâr). 1) Favoare, părtinire (cu călcarea dreptului sau a legei); 2) plăcere făcută cuiva; 3) concesie, hatârgiu adj. Care favorizează, părtineşte, hăţaş s. n. (lat. dela quatio, (cit cvaţio), a zdruncină, a hărţui). Drum, potecă neregulată prin pădure.
hăţiş 8. n. V. preced. 1) Drum neregulat, cu mărăcini; 2) mărăciniş.
hatişerif s. n. (turc). Decret imperial turcesc.
hatman s. m. (slav căzacesc). 1) Numirea, titulatura şefului Cazacilor; 2) şeful poliţiei, apoi ministru de răsboiu (în limbagiul vechiu). hătmănie s. f. Demnitatea de hatman, haţmaţuchlu s. m. V. asmaciuc.
hâtru adj. (lat cautor, (cautus), şiret), 1) Şiret; 2) priceput.—Şi slavii au vorba hitrti, viclean, şiret.
hăţul (a) v. (lat. quatio (cit cvaţio), a trage, a hărţui). A trage de hăţuri caii; fig. a dirige a conduce.
hau 1 hau 1 interj. Imită urletul lupului, sau a cânilor.
hău s. n. (daco-gr. prescurtare din chaos, spaţiu, nemărginit). Gol, pustiu mare; prăpastie fără fund; nemărginire, infinit; cât hău, nici o dată. hăugaş s. n. V. hogaş. hăul (a) v. V. hau l A strigă ; a se văicărâ tare.
hăul! (a) v. (onomat. dela esclamări hau / hau!) 1) A scoate strigăte; 2) a plânge cu vaiete, cu zgomot; 3) a urlă.
havalea s. f. )lat. avello, a lua cu sita). Lucrare impusă silit.—Şi turc havqle.
havan s. n. (turc havan). 1) Piuliţă în care se pisează; 2) maşină de tăiat mărunt tutunul.
havană s. f. (dela Havana, capitala insulei Cuba). Ţigară mare făcută din foi întregi de tutun de {{avana.
havră s. f. (pare. scurtare din hebreus, hevrea, evreiască — turc havra). Sinagogă, -biserica ebreilor.
havuz s. n. (daco-gr. avussos, profund, adânc). 1) Basin de păstrat apă; 2) aruncător de apă (fr. jet d’eau).
haz s. n. (daco-gr. din chasmâ, subiect de admiraţie). Plăcere, veselie, glumă, rîs, distracţie; are haz, e distractiv.
hazard s. n. (fr. hasard). întâmplare, soartă.
hazardâ (a şi a se) v. (fr. hasarder). A merge la întâmplare, la noroc.
hazardat, ă adj. şi adv. V. preced. La întâmplare; periculos.
hâzenle s. f. V. hâd. Starea de hâd; strâmb*' neregulat, urât.
hazliu, le adj. şi adv. V. haz. Cu haz, vesel.—Şi Turcii au vorba hâzii, comic.
hazmodie s. f. (daco-gr. dela chasmâ, subiect de admiraţie). Faptă de distracţie, farsă, glumă.
haznă s. f. (baza îndepărtată este lat. casa, (citit caza); de unde slav. cazon şi fr. ea-sern; — apoi turc hazna, casa de bani a statului; slav kazntxcei, casier). 1) Casa de bani a statului (în limbagiul vechiu); 2) canal de scurgerea murdăriilor; 3) groapa zidită a latrinei.
haznadar (haznatar) s. m. Casier domnesc, hăzos, oasă adj. Cu haz; vesel.
\
hazran s. n. (turc hazaran). Baston de bambu, cârjă (vechiu).
he! interj. Exclamare: 1) pentru a atrage atenţia; a lua seama; 2) exprimă câte o dată şi regret, părere de rău.
hegirâ s. f. (arab hegireth, fugă). Numirea erei (numărătoarea anilor) la mahometani, dela fuga lui Mahomet din Meca, la anul 622 d. Hs.
hei I interj, (lat. hei!) 1) Exclamare de regret, părere de rău; 2) strigăt de luare aminte (şi adaus cu acelaşi înţeles: femeie hăi! fată hăi! în loc de hei).
heluri sî'pl. (lat. dela hiulco, deschid). încăperi'deschise, şopruri pe lângă casă. helbet adv. (turc helbet). Cu siguranţă, cert. heleşteu s. n. (lat. dela eluo, a curge apa; şi (stau) stare, a sta pe loc). Baltă formată prin oprirea unui curs mic de apă, cu scopul de a cultiva peştii în ea; iaz de .peşte.
helgea şi helciu s. f. (daco-gr. heliake, ca soarele). Zool. Numirea unui animal alb, zis şi nevăstuică; adj. foarte alb, strălucitor — spălat helciu, Mold.
heliografle s. f* (gr. helios, soare, lumină; grapho, scriu). Arta de a grava cu ajutorul razelor solare (prin fotografie pe zinc), hellogravură s. f. V. preced. heliotlpie s. f. (gr. helios, soare, lumină; typos, tip, chip). Facerea de chipuri, gravură, prin acţiunea luminei (prin fotografie pe metal — vezi fototipie). heliotrop s. n. V. eliotrop. hem 1 interj. V. hăm. hemeiu s. m. V. hameiu. hemioptere sau hemiptere s. pl. (prefix hemi şi gr. pteron, ăiipâ). Zool. Speţă de insecte ale căror aiipi sunt jumătate scorţoase, tari; şi îumătate membranoase, ca la greier.
hengher s. m. (germ. henker, calau). Cel ce prinde cânii vagabonzi cu un laţ, pe care îi aruncă cu mare îndămânare. (Această meserie o practicau germanii încă de mult şi făceau comerţ cu pieile de câne).
hep ! interj. Exclamare de vânători, împrumutată dela streini şi întrebuinţată de vânători, când strigă prin pădure ca să afle unii de alţii unde sunt.
herculean, ă adj. (gr. dela Hercules, erou mitologic, care reprezintă forţă fizică, muş-chiulară). Le Hercule, ca de Hercule; a lui Hercule ; fig. foarte puternic.
hereseu sau hirisău s. n. Ciformare din herestrău. Mold.
herestrău s. n. (diform din ferestrău). Loc unde se taie scânduri cu ferestraiele, fabrică de tăiat scânduri.
herete s. m. (daco-gr. haratto, a înţepă, paralel cu acera). Uliu, herestrui (a) v. 1) A'tăia cu ferestăul; 2) a se roade ca şi cum ar fi tăiat.
heretisi (a) v. (gr. chairetizo, a face vizită de pol.teţă; a zice cui.a verbul chairâ, mă bucur). A felicită, a urâ cui a feiicire, bine să trăiască; pop. a bea în săi.ătatea, sau pentru a fe icita pe cineva, heretiseâlă s. f. Felicitare, urare de bne. herghelie s. f. (daco-gr. dela aghelaia, de turmă;. Turmă de cai. — Şi Turcii zic herghele.
hergheligiu s. m. V. herghelie. Cel ce conduce sau păzeşte o herghelie, hermetic, ă adj. V. ermetic. hernie s. f. (lat. hernia). Medical. Vătămare, surpare; ieşirea intestinelor din abdomen în părţile de jos (în organele g nitale).
heruvlc s. n. (diformare în loc de heru-uimic, din cuvântul ebreu cherubin, înger din al doilea rang). 1) Bis. Cântare (heruvi-mică: tainic închipuind pe heruvimi credincioşii) când preotul iese cu sf. daruri şi trece prin mijlocul biseticei; 2) carte cu aceste cântări.
heruvim s. m. (ebreu cherubin). Bis. înger de al doilea rang (se reprezintă prin figură de copil cu aripi).
hervanea s. f. (turc. hervani). Mantie domnească (1832, în locul cabaniţei).
hexametru s. n. (gr. hex, şase; metrou, măsură). Poet. Numirea versurilor cu şase picioare.
hll! interj, (lat. dela eo, ire, a merge). Strigare ca să meargă caii.
hiat s. n. (lat, dela hiatus, gură căscată). Gram. Cacofonie prin repetarea a două vocale la fel: mama a adus.
hlc 1 interj, (onbmatop). Sunet articulat, în tiippul când cineva sughiţe.
hlci adv. (lat. hic, sau fiice, aceasta). Nici hici, nici atât, nici cum; de loc, hidalgo s. m. (spa iol). TitL.l nobililor spanioli de neam vechiu.
hidos, oasă adj. V. hâd. Urât de nesuferit ; respingător de slut (şi fr. hideux).
hidră s. f. (lat. hydra tdela gr. ydor, apă)-Zool. Numirea dată şarpelui de apă dulce;— şarpe, balaure. Mitol. hidra cu 7 capete cu care s’a luptat Hercule; fig. fiinţă foarte rea.
hidrat s. m. (gr. dela ydor, apă). Chimic. Corp chimic format din apă şi dintr’un oxid metalic sau din apă şi un acid.
hidrat, â adj. V. preced. Corp combinat cu apă.
hidraulic, ă adj. (gr. ydor, apă; aulos,
ţeava, tub). De dus sau de rădicat apa prin ţevi; de tras apa, de scos apa: maşină hidraulică, ce pompează, trage apa; var hidraulic, var care nu prinde umezeală.
hidrocarbură s. f. (g. ydor, apă; lat carbon, cărbune). Chim. Hidrogen carbonat.
hidrocefal, ă adj. (gr. ydor, apă;' keph-ale, cap). Cu apă la cap.
hidrogen s. n. (gr. ydor, apă; gennao, a produce). Chim. Corp simplu, gazos, ce se află în compoziţia apei. Se chiamă astfel, pentru că în combinaţie cu oxigenul, formează apa. Arde cu o lumină strălucitoare; este foarte uşor şi cu el se umflă baloanele, fiind mai uşor decât aerul.
hidrografie s. f. (gr. ydor, apă; gr ap ho, scriu). Şciinţ. Reprezentarea şi descrierea apelor, cu adâncimile lor, curenţii maritimi, insule, etc.
hidrologie s. f. (gr. ydor, apă; logos, vorbire). Ştiinţa despre ape şi proprietăţile lor, etc.
hldromel s. n. (gr. ydor, apă; lat. mei, miere). Beutură făcută din apă şi din miere zisă şi mied.
hldroplc, ă adj. şi s. (lat. hydropicus, dela gr. ydor, apă). Medic. Boală ce constă în grămădirea unor serosităţi morbide, în pântece sau la picioare, producând umflare, hidropizie s. f. V. preced. hidrostatic, ă adj. (fr. hydrostatique, baza gr. ydor, apa şi lat. stare, a sta). Privitor la starea, plutirea pe apă; — v. urm.
hidrostatică s. f. V. preced. Parte din ştiinţa mecanicei, care are de obiect echilibrul lichidelor şi presiunea ce exercită asupra vaselor. Balunţa hidrostatică, aparat care determină greutatea specitică a corpurilor.
hidroterapie s. f. (gr. ydor, apă ;t thera-peia, tratament). Medic. Tratamentul unor boale prin întrebuinţarea apei sub formă de fricţiuni, stropiri, duşuri, înfăşări, băi etc.
hienă s. f. (gr. hyaina). Zool. Numirea unui animal carnivor, cu picioarele dindărăt mai scurte de cât cele din’ainte; trăieşte în Asia şi Africa (se zice că mănâncă mortăciuni).
hieratic, ă adj. (gr. dela hieros, sfinţit). Scriere hieratică, ce aparţinea numai preoţilor (la Egipteni).
hierofant s. m. (fr. hierophante dela gr. hieros, sfinţit; phăinâ, prezic). Preot care prezida misterele dela Eleusis, lângă Atena.
hieroglifă s. f. (gr. hieros, sfinţit; glypho, gravez). Scriere săpată în piatră pe monumentele din Egipt, de către preoţii egiptenii.
Semnele acestei scrieri reprezenta: unele sunetele voibirei, altele chiar obiectul despre care se scriea, astfel că scrierea aceasta era şi fonetică şi simbolică. A fost descifrată de către egiptologul f.ancez Champollion, după expediţia lui Napoleon în Egipt şi astăzi se pot cti inscripţiile hieroglifice.
hieroglific, ă adj. Cu semne hieroglifie ca scrierea egipteană; fig. neînţeles, nedescifrabil.
higiu s. n. (din rom. huciu). Pădurice mică pentru lemne de foc.
hiiimică s. f. (daco-„r. chilos, iarbă; mikka, mică). Bot- Plantă cu floare galbenă şi miros tare, zisă şi călinică.
himen s. n. (gr. dela Hymen, numele zeului ce prezida la căsătorie, fiul lui Apellon). Anat. Membrana castităţii, fecioriei; fig. căsătorie.
himenoptere s. pl. (gr. hymen, membrană; pteron, aripă). Zool. Insecte ce au aripile membranoase.
himeră s. f. (gr. chimaira, numele unui monstru, animal închipuit). închipuire deşartă, părere fantastică; ideie nerealizabilă.
himeric, ă adj. şi adv. De himeră; de închipuiri deşarte; fără tcmeiu, neserios.
hindlchlu s. n. (lat dela induco, a duce în). Jghiab mic, pe unde curge încet vinul din teasc sau din lin. — Şi Turc hendec. hingher s. m. V. hengher. hioală s. f. (lat dela hiatus, prăpastie, din hio, are, a fi deschis). Mare adâncime; prăpastie.
hloid, ă adj. (lat. dela hio, a căsca, a deschide). Anat. Un glie os ce formează rădăcina limbei.
hipic, ă adj. (gr. hippos, cal). Despre cai, privitor la cai.
hipodrom s. n. (gr. hippos, cal; dromos, alergare). Loc anume, unde se fac alergări de întrecere cu caii, dându-se premii cailor ce reuşesc să mtreacă pe ceilalţi.
hipofag s. m. (gr. hippos, cal; phagâ, mănânc). Cel ce mănâncă carne de cal.
hipologie s. f. (gr. hippos, cal; logos, vorbire). Ştiinţa despre creşterea şi îngrijirea cailor.
hipopotam s. m. (gr. hippos, cal; pota-mos, fluviu, apă). Zool. Mare animal patruped, ce trăieşte pe ţermurile fluviilor din Africa.
hirlbă s. f. V. hrib. hiritlsi (a) v. V. heretisi. hirotonie s. f. (gr. cheirotoneia, întinderea mânei, punerea mâtielor, alegere prin ridicarea mânelor). Bis. Ridicarea (sfinţirea
prin rugăciune şi suprapunerea mânelor arhiereului) a unei persoane într’o funcţiune sau demnitate bisericească de preot, diacon, etc.
hirotonosi (a şi a se) v. V. preced. A sfinţi preot, diacon, etc; a se consacră unei funcţiuni bisericeşti.
hirtă s. f. (lat. diformat din quarta, sfert).
A patra parte din suprafaţa de un pogon • (optime dintr’un hectar).
histologie s. /. (gr. istion, ţesătură; logos, vorbire). Anat. Partea din anatomie, care tratează despre ţesăturile organice.
histrion s. m. (lat histrio, onis). Comedian, farsor.
hîţi! interj, (daco-gr. hys, porc). Exclamare pentru a înlătură, alungă poicul.
hlamidă s. f. (gr. lat. chlamys, manta). Mantie mare cu blană de hermină, ce poartă suveranii
hlandan s. m. V. haldan. hleab s. n. (lat. dela clavus, cuiu, piroiu). Bucată de fer ce căptuşeşte osia la car; felurite cuie la car; pl. fierărie, lucruri vechi de fer.
hleiu s. n. (diform din cleiu). Noroiu, glod lipicios; lut.
hlepâi (a) v. (onomat. dela zgomotul mersului prin noroiu sau sorbirea cu zgomot a mâncării lichide). 1) A merge cu zgomot prin noroiu, prin glod; 2) a mânca,mesteca, sorbi zgomotos.
hleba s. f. (rus. hlebă). Pâne neagră ordinară.
hllză s. f. (y. clisă). Bucată, brazdă mică de pământ
hlizi (a şi a se) o. (daco-gr. chleyazo, a râde batjocoritor). A zămbi, a râde batjocoritor.
hloabă s.f. (daco-gr. dela kollabos, cheie pentru instrunat). plur. hloabe, hlube, — prăjinile Intre cari se înhamă strâns calul, spre a trage căruţa. V. hulube. hlubă s. f. V. hulubă. hluj, hiujan, hlujer s. m. (daco-gr. dela chloos, verde îngălbenit). Cotorul, partea lemnoasă a plantei după uscare, ce devine galbenă.
ho! interj, (lat dela huc, aici acolo). Exclamare pentru a opri în loc, sau pentru a alungă, izgoni, (.nai multe animale), hoancă s. f. V. hoaşcă. hoarţă s. ţ. V. hărtâi. Căruţă veche care hârţăie. ,
hoaşcâ s. f. (din lat avus, bunic, strămoş, ca macedo-rom. avuşu, moşu, scurtat vuşu, voşu, femenin voaşă (moaşă) şi voaşcă sau
hoaşcă — vezi şi vuşcă). 1) Uscătură; 2) fiinţă ;babă) uscată, slabă; 3) coajă de pâne uscată; 4) coăijă, scoarţă uscată.
hoaspâ s. f. (lat. asper, asprime). Par ea aspră, tărâţa, dela măcinarea cerealelor.
hoboe s. f. (fr. din hautbois, (citit oboa). Music. Instrument de lemn, ce dă sunete claie, ascuţite.
hobot s. n. (lat. dela habitus, îmbrăcăminte şi datină, obiceiu). Voal, pânză cu care se acopere faţa miiesei, cum este obiceiul lâ nuntă — compară cu nevastă.
hodină s. f. V. hodini. 1) Repaus; 2) şedere din lucru; 3) dotmire; 4) fig. lene.
hodini (a şi a se) v. Amplificat din odihnă şi odihni). 1) A se repausa din lucru; 2) a şedea; 3) a dormi. V. şi odihni. — Se apropie şi de slavul otdâh, hodină.
hodolan s. m. (diform, din anatolian, de Anatolia). Numirea unui grâu negru, zis şi tătarcă, zis şi grâu sarrazin.
hodoroagâ s.f. X. hodorogi. 1) Vechitură, lucru vechiu şi stricat slăbit; 2) căruţă veche stricată; 3) iron. bătrân, ă (căzătură); 4) fig. cel ce vorbeşte fără rost.
hodorog 1 interj. Zgomotul căderei unei putini, uttiii lucru ce nu se ţine blnş, e şubred.
hodorog s. m. V. urm. Om bătrân de tot; lucru stricat din vechime.
hodorogi (a şi a se) V. hodorog! 1) A cădea sau a se rostogoli cu zgomot greoiu;
2) fig. a vorbi degeaba, fără şir; 3) a se slăbi cercurile dela buţi, puţine ; 4) fig. a deveni cu totul bătrân; 5) a (se) ruina'; 6) a se şubrezi.
hodorogit, ă adj, 1) Ruinat, stricat (un lucru); 2) slăbit din cercuri (un vas); 3) fig. iron. îmbătrânit, slăbit de tot.
hodoronc 1 interj. V. hodorog! Exclamare ce expriînă căderea cu zgomot tare şi pe neaşteptat
hodoronc-tronc l interj. V. preced. Exclamare care exprimă căderea sau pronunţarea nu la timp şi nepotrivit a unei vorbe ;— i-a căzut cu hodoronc-tronc la inimă — s’a îndrăgostit.
hogaş s. n. (lat. occasus, cădere). 1) Drum prăpăstios, neregulat prin pădure; 2) râpă, vale.
hoge s. m. (turc). Numirea preotului turc. hogeac s. n. V, oceag. — Şi Macedo-bulgarii zic hogeac.
hoher s. m. (ungur hoher — pare Insă cuvânt german). V. Hingher..
hohot s. n. (onomat. dela hal hal zgomotul râsului). Zgomot de râs; râs^. Se zice şi hohot de plâns, plâns zgomotos.
hoh
319
hop
hohoti (a) v. 1) A râde cu zgomot; 2) a plânge zgomotos, holnă s. f. diform din oină. hoinar s. m. (dela oi, oinar, care păzeşte oile, umblă pe câmp după oi). Cel ce umblă degeaba făiâ treabă; vagabond, hoinăreală s. f. Umblare făiă ocupaţie, hoinări (a) v. V hoinar. A umbla degeaba, fără treabă, fără nici o ocupaţie; a vagabondă, holsa) int. V. hăis.
hoit s. n. (daco-gr. koite, culcat). Cadavru de animal.
hojma adv. (daco-gr. chosma, grămadă, mult1. Mult necontenit.
hojmalău s. m. (daco-gr. chosma, grămadă). Om crescut mare, robust (ca batjocură), holbă (ochii) (a şi a se) v. (daco-gr. kol-poo, a rotunzi, căsca, umflă). A deschide f. tare ochii şi a se uita cu nedumerire sau ameninţător, sau prosteşte.
holbat, ă adj. Cu ochii foarte tare deschişi.
holdă s. f. (lat. holus, legume; do, dau). Producţiunea câmpiilor sămănate; grânele crescute mari.
holeră s. f. (gr. cholera). Medic. Boală contagioasă, cu vărsături dese, eşiri afară şi dureri mari interne. Bot. Numii ea unei buruieni ce face ghimpi mulţi ce înţapă f. dureros.
holercă s. f.. (polonez horylka, rachiu prost. Rachiu, alcool.
holtelu s. m. (lat dela altus, crescut, nalt, mândru). Cavaler, om tânăr, flăcău; necăsătorit
homeric, ă adv. (gr. dela numele lui Homer, cel mai mare poet grec, care a scris Iliada şi Odiseia). Ca stilul lui Homer, cum scriea Homer ; rîs homeric, rîs zgomotos.
hondrălău s. m. (daco-gr. dela andros, băibat; aleos, neghiob, smintit). Tânăr, sau bărbat care se ţine de ştrengării; curtezan de mahala (iron).
hondroc s. n. V. androc. ‘ hondroni (a) v. (daco-gr. phoni-dromo6= a precipită sunet). A vorbi tare şi necontenit, a murmură. — Şi Ungurii zic hadarni.
honvezi ((honved) s. pl. (ungur). Numirea armatei teritoiiale ungureşti.
hcpî interj. 1) Exclamare care exprimă sărire; 2) s. n. săritură; 3) fig. greutate, dificultate; 4) şanţ, adâncătură de sărit hopa ! interj. 1) Exclamare de săritură;
2)	de aşezare undeva, pe ceva (pentru copii);
3)	= urcă-te, aşează-te, şezi.
hoplea! interj, (fr. hop-lal) Exclamare de a sări peste ceva.
hop-ţopj interj. = exprimă gest sau fapt grăbit, neaşteptat.
horă s. f. (daco-gr. choreia, danţare, joc; dela choreio, a juca în cerc, în horă). 1) Jocul tiaţional românesc de origine clasică, în care jucătorii, ţinându-se de mână, formează un cerc şi fac paşii după cântecul muzicei, astfel: doi paşi înainte (începând cu stângul, iar dreptul păşeşte în urma celui stâng); un pas înapoi (cu dreptul), un pas înainte (stân- , gul); apoi doi paşi înapoi (cu dreptul', apoi un pas spre stânga (lateral cu stângul) şi unul spre dreapta (cu dreptul) şi iar dela început. .figura se repetă iarăşi cu doi paşi înainte etc. în care timp cercul se şi învârteşti câte puţin spre dreapta. Jocul este ritmic, liniştit şi impunător; 2) cântec pentru acest joc; 3 fig- danţ în cerc; 4) Trans. doină.—
Şi Bulgarii zic hora.
horăi (a) v. (onomatop. dela zgomotul respiraţiei greoaie în timpul somnului). A face zgomot prin respiraţia grea în timpul somnului.	"
horbotă, e s. f. (lat. dela orbita (orbatio) formă circulară). Colţuri sau găurele tăiate în pânză şi apoi brodate ca o dantelă, ce se pune ornament la poalele fustelor.
horbotărie s. f. Magazin sau atelier de horbote; mulţime de dantele, horbotat, ă adj. Dantelat, cu horbote, horboţică s. f. Dantelă mîcă. horcăială s. f. V. horăi. 1). Zgomotul ho-răirei prin somn sau prin suprimarea respiraţiei; 2) acţiunea de a horcăi. horcăi (a) v. V. horăi. horcăit s. n. V. horcăială. horcoti (a) v. V. horcăi (mai ales când un, animal tăiat moare).
hordă sau hoardă s. f. (mongol ordou, câmpul cu armata şi curtea regelui tătar). . Mulţime năvălitoare de barbari.
horhăl (a) v. (lat. dela erro, a rătăci şi rom. hai, hăi, merge). A umbla în nesi- ' guranţă (prin întuneric); a rătăci noaptea; a căuta prin întunerec.
hori (a) v. V. horă. 1) A cântă şi a juca hora; a cântă cântece naţionale; 2) a aduna fânul de pe cămp (în jurul stogului ce se clădeşte).
horn s. n. (lat. fig. dela cornu, corn de animalica şi alte lucruri în forma aceasta: bucium, trâmbiţă). Coşul pe unde iese fumul dela vatră (larg la bază şi mai ascuţit spre vârf formând ca un corn sau coarne la casă).—
Şi german horn şi polon horno.
hornar s. m. Coşar, care curăţă funinginea din horn.
. hor
320
hot
horol s. m. V. coroi. horopsi (a) v. (lat caro \~absum = lipsesc de drag), lj. A lipsi de îngrijire şi dragoste (un copil); a-1 îndepărta şi lăsă în părăsiie;
2)	a persecută; horopsit ele top, îndepăitat şi nfeiubit de nimeni.
horpăi (a) v. (onomat. dela harp! zgomotul sorbirei unui lichid). 1) A sorbi zgomotos o mâncare lichidă; 2) a mânca repede şi cu lăcomie.
horpăît s. n. Mâncarea cu zgomot de sorbire, hortensie s. f. (lat. hortensis, de grădină). Bot. Numirea unei flori aduse din China şi care face flori de culoare roză. horticoIT ă adj. V. urm. De grădinărie. horticultor s. m. Cel ce se ocupă cu horticultura, — grădinar.
horticultură s. f. (lat. hortus, grădină’ cultura, lucrarea, îngrijirea). Lucrafea şi îngrijirea gradinei, horţog s. m. V. hoarţă. horţlş adu. V. hărţui. Tras dea curmezişul; în curmeziş.
. horum-harum pl. (zicătoare latină horum harum), De tot felul de lucruii; amestec.
hospodar s. m. (din gospodar, prin degradarea sunetului g în h). Titlu dat domnilor (principilor) din Moldova şi Muntenia, care şi ca structură etim. este egal cu acel de domn V. gospodar.
hoştină s. f. (daco-gr. oxidion, ca oţetul). Rămăşiţele dela strugurii storşi, din caii s’a scos vinul; sau dela prunele din cari s’a făcut ţuica; orice rămăşiţe cari se acresc şi dau oţet. hoţ s. m. (lat. dela hostis, inamic, duşman).
1)	Tâlhar; cel care fură, pradă ucide; 2) fig. înşelător, şiret.
hotane s. pl. (din ciotoane, diformat coloane şi hotane). V. ciotoane. Picioarele animalelor.
hotar s. n. (dela vorba hat, cu terminaţia rom. ar). 1) Marginea despărţitoare (dela o ţară, dela o moşie) care arată cât are, cât cuprinde; 2) fig. limită, sfârşit. — Şi Ungurii zic hotar, dar este luat din româneşte.
hotărî (a) v. V. hotar. 1) A spune cât (trebue); vorbind de cantităţ ; 2) a (se) decide; 3) a determină, a stabili, a fixă; 4) a pronunţa o hotărîre judecătorească, hotărîre s. f. 1) Deciziune judecătorească;
2)	determinare; 3) voinţă nestrămutată; 4) tenacitate.
hotărît, ă adj. Determinat; statornicit; decis ; sigur; tenace.
hotărîtor, oare adj. şi adu. Cu hotărîre; definit.v; fig. serios.
hotarnic adj. Care arată hotarele (moşiei);
inginer hotarnic, inginer autorizat a face planuri de moşii.
hotărnici (a) v. A pune hotare sau a face planul, hotarul unei moşii; a delimitâ.
hotărnicie s. f. Stabilii ea, fixarea hotarelor unei proprietăţi printr’un plan ingineresc, hotărnicire s. f. V. preced. hotel s. n. (fr. hotel (citit otel). Casă cu multe încăperi, unde sunt găzduiţi călătorii pe plată.
hotelier s. m. Stăpânul unui hotel, hoţesc, ească adj. V. hoţ. De hoţ, ca la hoţi; de înşelătorie.
hoţeşte adu. Ca hoţii, pe furiş, fig. pe nedrept şi cu sila.
hoţi (a) u V. hoţ. A prădâ, a fură; a fi hoţ. hoţie s. f. 1) îndeletnicirea hoţului; 2) prădare; 3) furt; 4) fig. înşelătorie, hoţiş adu. Ca hoţii; pe furiş, hotnog s. m. (ungur hadnaghi = cap de ceată). Comandant de călăraşi (vechia).
hoţoman s. m. (dela hoţ, cu adaus man, magnus latin, mare, puternic). Maie hoţ. hraconit s. n. (onomat, hrâc!) Scuipătură, hram s. n. (gr. dela chraomai, a pune la dispoziţie). Bis. 1) Patronul căruia i-a fost închinată (pusă la dispoziţie) o biserică; 2) sfântul luat ca patron pentru o biserică; 3) ziua când se serbează pahonul unei biserici. Şi slavii au acest cuvânt, dar ei înţeleg prin hram însăşi biserica mare de zid.
hramă s. f. (gr. chrama, amestecat). Numirea unei stofe din lână amestecată cu bumbac.
hrană s. f. V. hrăni. Nutriment, mâncare. Şi Bulgarii zic hrană; iar în slav. hrăniţi, a păstra, are aceiaşi bază gr. chronizo.
hrănaclu, e adj. Care se nutreşte bine, mâncăcios.
hrăni (a şi a se) v. (daco-gr. dela chronizo, a trăi, a fi viu). 1) A nutri (a întreţine viaţa); 2) a da demâncare; a mânca; 3) a ’şi trage substanţele necesare vieţuirei (din pământ, planta).
hrănîre s. f. Acţiunea de a nutri, hrănit, ă adj. Nutrit, alimentat, hrănitor, oare adj. Care nutreşte, care satură.
hrăpelnic, ă adj. V. hrăpi. Care hrăpeşte. hrâpi (a) v. (lat. rapere). 1) A lua pe nedrept lucrul altuia; a lua cu forţa; 2) a a-pucâ repede dela altul; 3) a încălca, ase face stăpân pe pământul sau orice lucru al altuia.
hrăpire s. f. Acţiunea de a hrăpi. hrăpit, â adj. Luat cu forţă, apucat dela altul.
hrâ
321
hud
hrăpitor, oare adj. şi s. Cel care hrâpeşte; ia pe nediept.
hrean s. n. (lat. dela hira (ira) iuţeală, iritaţie). Eot. Plantă a cărei rădăcină se întrebuinţează la mâncare, dar care produce o iritaţie puternică la respiraţie şi la ochi în deosebi. V. şi irean.—Şi Slavii zic hren.
hreapcă s. f. (daco-gr. graphike, de zgâriat). Geblă mare. V. greblă şi gr.pă.
hreniţâ s. f. V. hrean. Plantă aspră la pipăit ce creşte în locuri sterpe.
hrenţui (a) v. (lat. din reneo, a desţese, renetum, desţesut). A purta o haina până se desţese, se rupe de tot. h enţult, ă adu. V. preced. Rupt, zdrenţuit, hrepclu (a) v. V. hreapcă. A adună cu hreapca.
hrib s. m. (slav rus hrib). Bot. Numirea unei specii de minătărci, ciuperci, cari se usucă şi se.păstrează pentru iarnă; foarte mijiţi în pădurile din Rusia.
hrincă s. f. (lat. dela ringor, a scrâşni din dinţi). Bucată mare (de slănină, de mălaiu, mămăligă, etc).
hrişcă s. f. (slav dela grecika = grecească—grâu grecesc). Grâu- negru adus din Asia.
hrisov s. n. (gr. kriseos (krisis), deciziune judecătorească). Document, act din vechime, care conţine o deciziune a domnitorului sau o hotărîre judecătorească întărită de Domn; fig. pl. acte vechi.	'
hronic s. n. V. cronică. însemnări istorice, din timpurile vechi, lăsate de cronicari, hronograf s. m. V. cronograf. hropot s. m. V. ropot. Zgomot de mersul cailor.
hropoti (a) v. V. hropot. A se produce hropot.
hrubă s. f. (lat. dela rupes, peşteră). 1) Escavaţiune pe sub pământ; 2) pimniţă nezidită, ci numai adânc scobită pe sub pământ şi unde vinul se păstrează foarte bine. Mold.
huceag s. n. V. huciu. Tufiş des de mă-lăcini în care se poate ascunde.
huciu s. n. (daco-gr. dela hosis, grămădire). Desiş de pădure; pădure măruntă şif. deasă. Mold.
huclui (a) o. V. prşc. A alunga să se ducă (găinile).
hudiţă s. f. (slav. dela hoditi, a merge). Stradă îngustă.
hudubâl sau hudubi (a se) o. (lat. din hia-tus (hieto, hio), căscat, crăpat, surpâtură, prăpastie — diform, hiadu (i), sau hiadu (bi). A (se)crăpă,dărăpănă, prăvăli la o parte (o casă, teren, şopru, căsoaie, mai ales făcută din lemn).
hudubaie s. f. V. preced. Casă, şopru sau magazie dărăpănată şi aplecată la o parte. Mold.
hududoiu s. n. (lat. din hiatns, prăpastie, prin forma hiatudo, hiadudo). Prăpastie, rîpă adâncă a unui părîu ce vine repede şi apoi seacă. Olten.
huet s. n. (onomat. dela hu!... zgomot surd şi prelung ca sunetul u). Zgomot surd şi prelungit.
huhurez s. m. (onomatop. dela zgomotul hui hui pe cate îl face). Zool. "Numirea pasatei de câmp care strigă hu hu.
hui (a) v. V. huet. A face zgomot prelung sau necontenit; fig. a (se) certă.
huideo 1 interj, (ho! şi lat. ito, a merge). Exclamare de dispreţ şi de alungare (pentru porci).
huiduială s. f. 1) Acţiunea de • a huidui, de a striga cuiva huideo! ~ 2) alungare cu dispreţ.
huidui (a) v. V. huideo. A zice huideo!; a alungă cu dispreţ; fig. a manifesta contra cu strigăte de dispreţ.
huilă s. f. (fr. houille dela lat. hullăe). Cărbune de pământ zis şi cărbune de piatră, ce dă multă căldură, din care se extrage gaz aerian, gudron, acid fenic, benzină şi colori.
huilier, ă adj. V. preced. Unde se află huilă, ce conţine huilă.
hulă s. f. (gaco-gr. dela cholos, fiere, venin, ură). Vorbire de rău cu ură despre cineva; bârfire; calomniare, defăimare, dispreţ.
huli (a) v. V. preced. A vorbi de rău pe cineva din ură; a Critică; a defăima, calomnia, huligan s. m. V. găligan. hulire s. f. Acţiunea de a huli. hulit, ă adj. Bârfit, criticat, dispreţuit, hulitor, oare adj. Care huleşte, hulpi (a) v. (diform, din lat. oppleo, ere, a umplea). A turna grâul în saci; a umplea sacii cu grâu.
hulpav, ă adj. V. glupab, din gulpav. hultan s. m. (lat haliaetus, haliaetum, vultur de mare). Zool. Pasăre răpitoare din speţa vulturilor.
hultenoală s. f. (dela hultan). Bot. Plantă ce creşte pe înălţimi şi rîpi, zisă şi vulturicti.
hultoană s. f. V. hultui. 1) Cracă de pom hultuită sau altuitâ; altoi; 2) cireaşă din pom hultuit.
hultui (a) u. (lat. dela cultus, lucrat; îngrijit). 1) A cultivă pomul prin adaptarea la o tulpină de pom sălbatic, a unei crenguţe din alt pom de speţă bună, care dă fructe gustoase; 2) prin asemănare se zice hultui sau altui, la inocularea vaccinului (vaccinare);
21
hui
322
hur
3)*fig. iron. a aplica o lovitură tare, a umplea de sânge.
hulub s. m. (diformare din lat. columb, columba). 1) Zoo/. Pasărea semidomestică zisă şi porumbel; 2) colac mic, împletit în formă de pasăre (cu ochi din boabe de piper). Mold. Şi slavii zic golubi.
hulubă pl. hulube sau hlube s. f. (daco-gr. dela hulă (yle), prăjină, lemn; ubos, cuib). Prăjinile de cari se înhamă calul pentru a trage căruţa.
hulubărie s. f. V. hulub* Căsuţa unde stau hulubii, porumbeii.
hulubaş s. m. Zool. 1) Mic hulub; 2) turturea.
huludeţ s. m. (daco-gr. hule, lemn; di-exerhi (diă), a trece dincolo). 1) Beţişorul din mijlocul suveicei, ce trece piin ţeava pe care este firul pentru ţesut; 2) cuiul ce trece prin baza proţapului sau oiştei şi prin dricul carului.
humă s. /'. (lat. humus, pământ). Pământ vânăt, cleios; argilă. — Şi Bulgarii zic huma.
humor s. n. (englez humur). 1) Dispoziţie sufletească de veselie; 2) provocarea bunei dispoziţii, veselie; 3) vorbă de haz; 4) haz.
humos, oasă adj. Care conţine humă. humui (a) v. V. humă. A lipi cu humă sau a mânji; a coloră cu humă muiată în apă (vatra, sau brâul de jos dela casă, etc).
hun s. m. Om din neamul Hunilor, popor sălbatic de pe ţermurile mării Caspice care năvăli în Europa în secol. V-lea.
hunie s. f. (lat. dela conus (conie), în formă de con, — ca lat. cuneus, cunea). Pâlnie sau leică, pentru turnat vinul în butie.
huo! interj. Exclamare ca şi ho! pentru oprire: pentru îndepărtare, alungare cu dispreţ.
hup! interj. V. hop.
hupăl sau hopăi (a) v. (Dela interj, hop!). A sări în sus (ca joc).
hupit, ă adj. (lat. cupidus). 1) Lacom; 2) ioarte flămând. Olt.
hur! interj, (onomat). 1) Zgomot de mersul roatelor,; 2) ruinare, dărîmare cu zgomot.
hura! interj, (englez—strigăt de aclamare ; la Cazaci, strigăt de luptă). 1) Strigăt de a-clamare — 2) strigăt de îndemn la atac, la-asalt în răsboiu (ura!).
hurătul (a) v. (lat. dela horridus, de spaimă). A alungă, a speriâ păsările (de casă), hurdubaie s.f. V. hur! Casă dărîmată,veche, hurdubăi (a | se) v. V. prec. A se slăbi, aplecă într'o parte, de vechime.
hurducă (a) v. (lat. horeo, tremur, duco, duc). 1) A zdruncină (căruţa când merge);
2)	a duce clătinând mereu, hurducat, ă adj. V. prec. Zdruncinat, hurducătură s. f. V. prec. Zdruncinătură.
hurduz-burduz adu. (lat. horridus-bihor-ridus, cu frică, străşnicie şi dublă străşnicie).
Cu forţa şi cu străşnicie — a aduce hurduz-burduz pe un vinovat.	‘
hurez s. m. V. huhurez şi ciuhurez. hurlul (a) v. (dela hur, hurui). Măcinare mare (prin huruitul pietrei de moară) făcând crupe în loc de făină.
hurlulală s. f. V. preced. Grăunţe de porumb sfărâmate, crupe. V. urloaie, u-roaie.
hurmuz s. n. (dela oraşul Urmuz (în golful Persic) de unde se aduce mărgean). Mărgele (ca mărgeanul) din sticlă colorată, ce se fabricau în Veneţia. Bot. Numirea unui arbust ce face fructe ca mărgelele albe. hursuz, ă adj. V. ursuz. hurta s. f• V. vurta. hurueală s. f. V. huruit. huruf (a şi.a se) v. (dela onomat. hur!).
1)	A face zgomot roatele în mers, sau pietrile morii când macină; 2) a se ruina cu zgomot ceva; 3) a se rostogoli cu zgomot.
huruit s. n. adj. 1) Zgomot de huruire; 2) dărâmat.
huruitoare s. f. 1) Jucărie de copii care huruie; 2) aparat care prin bătaia vântului face zgomot, zis şi sfârlează.
huş! interj, (lat. huc-ciere = a mişcă acolo1). Exclamare pentru a face să zboare, a alunga pasările.
husar s. m. (ungur). Numirea cavaleristului ungur.
husărime s. f. Armată de husari, huşte s. pl. (lat. dela usitor, are, (citit uzitor), a se uză). Tărâţe cari au servit la facerea borşului şi cari apoi se aruncă fiind uzate.
huştiu! V. urm. Exprimă mişcare repede.
huştiuliuc! interj, (un compus din huşii . şi tuli). Exprimă ducerea dea rostogolul, sau căderea şi scufundarea în apă.	|
huţa s. f. şi adv. (lat. din huc-ciere, a mişcă acolo). Balanţare, dare cu scrânciobul, sau cu ţuţeica, cu dăinăuşul: se dă huţa. j huţăi (a şi a se) v. V. preced. A se balanţa; a se clătina într’o parte şi ’n alta; a se da în scrânciob, sau în dăinăuş, ori « dulap.	\
huţupină s. f. V. oţopină.	■;
iffîrfiifmitiv~	• ■f f i ‘ft iruriiiiriHi'iiifiifilfiliiiiiiiiawiiinu
huz
323
huz
huzmet s. n. (turc. huzmet). (vechiu). 1) Venitul total al statului, de care se folosea mai ales domnitorul; 2)* vechiu, funcţiune publică.
huzur s. n. (lat. dela uşura, (cit. uzura\ folosul dela un lucru). Traiu Îmbelşugat şi
cu mulţumiri, cu plăceri ticnit. — Şi Turc. huzur.
huzuri (a) v. V. prec. A se folosi de traiu bun, a trăi în desfătare şi belşug; fig. a sta la adăpost şi la căldură, huzurit s. n. V. huzur.
I
I.	i s. n. Numele litererei a noua din alfabet.
II.	interj. Exclamare de uimire, de mirare sau de aducere aminte. •
i part. pen'ru i>ei. De-i vedea= de vei vedea.
i part. pentru e sau este : mare-i D-zeu 1 i pron. pentru lui, ei: dă-i pace; fă-i loc. i conj. (slav i = şi). Şi (numai în documente vechi).
la! interj. 1) exprimă ascultare : ia! — auzi! 2) atenţie: ia vezi, fii atent, bagă seamă;
3)	nepăsare, repugnantă.
la adv. (din lat. eo, ire, a merge). Iă cântă, ia să vedem (pentru hai, haide).
ia verb. Imperativul per. II dela a luă: ia banii.
labaşâ s. f. (turc dela iavaş, încet). 1) Un
fel de cleşte, din două bete de lemn, cu care se prinde şi se strânge buza de sus a calului, pentru a ’l face să stea liniştit la pot-covire; 2) fig. frâu; 3) iron. ochelari.
iacă s. f. (gr. iakos, o haină romană; turc; guler de haină iacă). Un fel de haină în vechime, fig. a feşteli iacaua, a se compromite, a se face de fâs.
iacă s. f. (prescurtat din neneaca). Mamă mare, bunică, bunicuţă. Mold.
iacă 1 interj, (lat. ecca = ecce, iacă, iată). Ast-fel; iată; uite, poftim.	«
iacătă ! interj. V.iacă. (din eaca şi cată — ia uite). Iată.
iacobin s. m. (ff. jacobini). Ist. Revoluţionar din acei ce ţineau consfătuirile la biserica iacobinilor din Paris.
iad s. n. (daco-gr., Aic/es, Ades sau Hades, numele lui Pluton, zeul infernului, al iadului). Infernul, locul de chin, pe lumea cealaltă, pentru oamenii păcătoşi; fig. chin, suferinţă continuă. — Şi slavii zic ad şi iad.
iadă s. f. V. ied. Puiul de parte femeiască al caprei.
iadeş s. n. (lat. dela edicere, a hotărî, a declară'. A se apuca la rămăşag, joc în care cei doi angajaţi caută să nu primească în mână dela celalt vre-un lucru, fără a zice înainte de a-1 primi, vorba ştiu, adecă ştie,
nu a uitat că sunt în rămăşag; dacă însă unul uită şi primeşte lucrul dat fără să zică ştiu, atunci cel ce dă, zice vorba iadeş, şi l’a rămas; deci trebue să-i dea preţul sau darul pe care s’au prins rămăşag. Jocui are origină romană (dela Augurii care preziceau după zborul sau după intestinele păsărilor) de oarece începe prin aceia că, osul ce formează furca pieptului (săniuţa) la păsări, luat de un mesean în timpul mesei, îl propune celui cu care vrea să prindă rămăşag, zicând amândoi vorba iadeş, şi trag fiecare de câte un crac, până se rupe osişorul; acel la care vine un crac întreg şi cu vârful furceî, zice vorbele: eu am să te îngrop — probabil o diformare prin uz din inculp, adică am să te rămân. — ,De aci osişorul furcii peptului dela pasări se chiâmă şi iadeş, servind jocului sus arătat.
iagod s. m. V. agud. Bot. Dud sau agud; generalizat după slavi, înseamnă fruct sau pom fructifer.
iahnie s. f. (daco-gr. dela iakchos, porc). Mâncare prăjită Su multă grăsime de porc, sau cu untdelemn mult, în care se pune şi multă ciapă măruntă. — Şi turc. Yahny.
Iaht s. n. (fr. yacht,- olandez jacht şi în alte limbi la fel). Numirea unei mici corăbii sau vaporaş luxos pentru preumblare şi călătorii de plăcere.
laloviţă s. f. (lat. dela eluvies, apă vărsată, scursoare; zoaie). 1) Apă prea multă vărsată pe jos, băltoacă; 2) Numire dată animalelor ce se moaie în noroiu (bivolul); 3) bivoliţă; 4) Mold. vacă grasă. — Şi Sârb. ialoviţa.
lama s. f. (turc, gama). 1) împrăştiere, râsipă, distrugere, (despre bunuri, avere, fructe, bani). A da iama, a râsipi, a distruge, a fură; a vinde pe nimic; 2) năvală, invazie (vechiu).
Iamb şi Iambic adj. (gr. iambos). Poetic. Vers antic cu un picior scurt şi unul lung.
ian! interj, (din fa şi ’n = ia în). Exprimă ideea de ipoteză sau de condiţiune: ian du-te; ian ascultă; ian auzi! (ca şi latin en, iată, hai!).
ian
324
iar
ianiceri sau ieniceri s. pl. (turc ieni, nou; ceri, miliţie). Armată turcească formată din creştini convertiţi la mahometanism.
ianod s. n. (lat. dela in, în; o dos sau odor, miros, parfum). Zool. Numirea unui animal carnivor, ce are deasupra anusului o pungă cu 6 grăsime mirositoare din care se face parfum.
Ianuarie s. m. (lat. dela ianua, poartă şi lanus, zeul porţilor, al intrărilor). Numire dată de Romani Iun ei întâia din an, cu care se intră în noul an.
iapă s. f. (lat. equa (citit ecva). 1) Cal de parte femeiască; 2) pl. tălpige dela stative;
3)	cioaca dela plută.
iar, iară, iarăşi conj. şi adv. (lat. ergo). Aşa dar, deci prin urmare, însă; din nou; încă o dată.
iarbă s. f. (lat herba (citit erba). 1) Pajişte, iarba verde pentru păscut; 2) ierburi, plante medicinale; 3) iarba de puşcă, praf, pulberea explozibilă pentru puşcă. Bot. iarba amară, plantă din familia compozeelor; iarba, aspră, cu rădăcina mirositoare zisă şi nard şi ţepoşică; iarba codrului, zisă şi mătrăgună; iarba de curcă, plantă amară întrebuinţată în medicină; iarba de lungoare, plantă ce se dă contra frigurilor; iarba de, mure, plantă maiină din familia algelor, serveşte pentru tapiţeri la umplut perne de scaune; iarba de leac, fig. ceeace este foarte preţuit, căutat; iarba fiarelor; 1)
, plantă cu flori albe-gălbui ce se credea bună contra otrăvirei, ea însăşi veninoasă; 2) iarbă închipuită de popor că ar putea descuia lacătele ; iarba găii, plantă cu gust amar; iarba grasă, plantă cu foi cărnoase pline ; iarba iepurelui, plantă ce se clatină, zisă şi tremurătoare; iarbă mare, plantă ce se crede bună pentru menţinerea şi creşterea părului (spălat cu zeama ei), rădăcina bună pentru afumat; iarba nebunilor, plantă zisă şi spânţ, întrebuinţată în farmacie ca purgativ, — se ciedea în vechime că vindecă nebunia; iarba şarpelui, plantă ce creşte răsucit, zisă şi cărligată; iarba stupului, plantă-zisă şi melisă şi mătăcină cu miros plăcut, se unge cu ea stupul nou pe dinlăuntru, pentru ca să-i placă roiului; iarba tăieturei, plantă din familia labiatelor, ce se crede că vindecă tăietura; iarba vântului, plantă subţire şi naltă; iarba vulturului, plantă din familia compozeelor, zisă şi vul-turică, ce creşte pe locuri râpoase.
lard s. m. V. Yard.
iarmaroc s. n. (german iahrmarht din iahr (citit iar), an; markt, târg). Târgul
anual ce se face într’o localitate şi unde se aduc mărfuri, vite şi producte spre vânzare.— Şi Ruşii zic iarmark.
iarnă s. f. (lat. hiberna). Timpul friguros când cade ninsoare şi îngheaţă apa.
iască s. f. (daco-gr. deia iske, burete ce creşte pe stejar sau pe nuc, de unde şi italian esca). 1) Burete de stejar sau de nuc, fieit şi apoi foarte mult uscat, în cât schinteia ce iese din amnar, îi aprinde repede fibrele, dacă este pus pe cremene unde loveşte amnarul; 2) fig. lucru sec şi fără gust.
iasomie s. f. (arab iasmin). Numirea unui arbust cu floricele mici albe, foarte mirositore.
lasp(ls) s. n. (gr. lat. iaspis). Numirea unei pietre preţioase, opacă cum este agata, iată prep. tranform din iacă. iatac s. n. (turc iatac, pat). Camera de culcare.
iatagan s. n. (fure). Cuţit foarte mare şi curbat, ce se purta la brâu şi servea ca sabie, iaurgiu s. m. Cel ce face sau vinde iauit. iaurt s. n. (turc iogurt). Lapte mai ales de oi), fiert şi apoi puţin acrit cu chiag sau cu alt lapte acru, şi lăsat liniştit, nemişcat, să se închiege. Se recomandă ca foarte hi-gienic, de oarece conţine acid lactic. — Numirea se întrebuinţează în peninsula Balcanică.
iavaşâ s. f. V. iabaşă. laz s. n. (daco-gr. dela izo şi izano, a adânci, a se afundă), 1) Lac, balta prinsă între ţermuri măi ridicate ; heleşteu; 2) canal ce duce apa la moară; 3) dig ce stăvileşte apa. — Şi Bulgarii zic iaz. iazer s. n. V. iaz. Lac, baltă, lazmă s. f. (daco-gr. dela iasimos, convalescent, sculat de pe boală). 1) Om slab; schelet; 2) fig. fantomă, arătare; 3) Banat. aghiazmâ.
ibâncă s. f. (daco-gr. ipponikon, ipponike, pentru cal). Pătura de cal sau petina ce se pune sub şea.
Iberic, ă adj. (dela Iberia, numele vechiu al peninsulei ce formează acum Spania şi Portugalia). Din peninsula iberică.
ibldem adv. (lat. ibidem). Chiar la aceasta, chiar acolo, sau chiar acolea (se întrebuinţează numai literar).
ibovnic (slav liubovnic). Om tânăr, car este iubit de o fată; amant; iubit. — Şi Bulgarii zic ibovnic, amant, iubit.
Ibovnică s. f. V. ibovnic. Amantă, fată ubită de un tânăr.
Ibric s. n. (lat. dela abirrigo: ab, spre, pentru ; irrigo, duc apa). I) Vas de metal de dus apă; 2) vas mic de metal pentru fiert apa. — Şi
ibr
325
Ico
Turcii au acest cuvânt, format de latinii din orient.
ibrictar s. m. Cel ce turna apă cu ibricul ca să se şpele domnul.
ibrid, ă adj. (lat. hibridus). Copil sau puiu, născut din părinţi neasemeni, adică unul de un neam, de o speţă şi altul de o altă speţă.
ibridism «. n. V. preced. Naşterea din împeiecheri de speţă deosebită.
ibrişin s. n. (turc Ibrişim). 1) Aţă de mă-tasă foarte tare; 2) fig. a trage ibrişinul, aluzie, ironie înţepătoare; 3) adv. şiret; di-bac u; 4) adv. minunat, strună, cu fineţă.'
Ic s. n. (lat. dela ico, a lovi). Pană în care loveşti pentru a despică un lemn gros. — Şi Ungurii zic ik.
ichiu a, n. (lat. aequius, mai potrivit). 1) Osişor, arşic piumbat, ca să cadă cum trebuie (la jocul cu osişorul); 2) strună sensibilă, caie se acordă; 3) fig. dificultate, ce trebuie aranjată.
ici adv. (din lat. hic = aici (ca şi fr. ici, citit isiV. 1) Aiatâ locul de faţă, acolea; 2) loc apropiat.
icni (a) v. (nomat. dela aiticulaţia ec / sau ic! când sughiţe, plânge sau vine să vomiteze cineva). A scoate un sughiţ: de vomitare, sau de suspine de plâns, sau din o cădere, sau primind o lovitură în coastă ori în pântece, icnltură s. f. Zgomotul, articulaţia de icnire. icioglan s. m. (turc. ici oglany). Fecior de casă Ia domnii vechi.
Icoana s. f. (gr. eikon. imagine, chip, icoană— dela eiko, a fi asemenea). 1) Cjripul zugrăvit, ce reprezintă sfinţi la cari se închină creştinii;
2)	imagine, tablou; 3) fig. închipuiri din imaginaţia poeţilor; 4) reprezentare, înfăţişare-*-icoana vremii de demult.
iconar s. m. Cel ce zugrăveşte icoane sau vinde icoane.
iconoclast s. m. (gf. din eikon, icoană, klao, sfărîm). Cel ce combătea închinarea la icoane (în primele timpuri ale creştinismului, secol VIII).
Iconografie s. f. (gr. eikon, icoană; graph-ein, a scrie). Scriere despre icoane şi cum ti ebuie zugrăvită o biserică şi cum trebuiesc zugrăviţi sfinţii.
iconolatru s. m. (gr. eikon, icoană; latreyo, a adoră, a se închină). închinător la icoane. iconom,ă adj. şi s. V. econom. iconostas s. n. (gr. eikon, icoană ; stasis, fixare, aşezare). Suportul pe care se aşează icoana la care se închină creştinii când intră în biserică.
icosaedru s. n. (gr. eikosi, 20; edra, faţă). Geom. Corp geometric cu douăzeci de feţe.
Icosar s. m. (gr. eikosi, 20). Monetă turcească de 20 lei vechi, aproximativ 7 lei1 noui.
icre s. f. (lat. dela iecur, iecoris maţul sau ficatul). 1) Ouăle mărunte, roşcate sau negre, ce se află în interiorul peştelui; 2) muşchii dela pulpa piciorului, ictenle s. f. V. ectenie. icter s. n. (gr. ikteros, gălbineală). Medic. Gălbinare, boală de ficat, din care omul căpătă coloare galbenă.
Ictiofag s. m. (gr. ichthys, peşte; phagein, a tnâncâ). Cel ce mănâncă peşte.
ictlosaur s. m. (gr. ichthys, peşte ; sau-ros, şopârlă). Animal mare antideluvian cu forma de peşte şi coada ca de şopârlă (crocodil).'
ide s. f. (lat. idus). Numirea la Romani a zilei a 15-a din lunile Martie, Mai, Iulie şi Octombrie şi a 30-a zi din celelalte luni ale anului.
ideal, ă adj. (fr. ideal, dela gr. idea, întruchipare, concepţiune a spiritului). 1) Ceea ce este numai în închipuirea minţii; 2) ceeace întrece lucrurile sau fiinţele văzute, concrete ;
3)	s. ţintă către care tinde cineva; 4) adv. cum nu se poate mai bine, admirabil; 5) s. tipul peifecţiunei.
ideallzâ (a) v. (fr. idealiser, dela ideal). A da un caracter ideal; a schimbă înfăţişarea naturală, căutând perfecţionarea prin imaginaţie.
Idealizare s. f. Acţiunea de a idealizâ. idealism s. n. Filos. Doctrină filozofică, ce dâ importanţă exclusivă noţiunilor şi adevărurilor concepute de raţiune.
idealist s. m. 1) Care practică doctina idealismului; 2) care se conduce mai mult de închipuire şi de raţiune de cât de realităţi.-idee s. f. (gr. idea, întruchipare, aspect, înfăţişare). 1) înţelegere, gândul ce se formează în mintea omului despre ceva; 2) părere, opinie despre ceva sau cineva; 3) plan, planuire. «Ideea Europeană» revistă socială, critică, literară, apărută acum în loc de „Noua Revistă", mai veche.
idem adv. (lat. idem). Acelaşi, la fel, de acelaşi fel, asemenea.
Identic, ă adj. şi adv. (fr. ident'que dela lat. idem). Exact la fel, întocmai.
identifică (a şi a se) v. V. preced. A fi, a face, sau a se face întru totul una (cu un altul).
identitate $. f. V. identic. 1) Asemănare întocmai; 2) constatarea că este chiar o anume persoană; 3) bilet de identitate, act prin care se constată că persoana care-1 posedă eşle cea arătată prin cuprinsul lui.
ide
326
led
ideografie s. f. (gr. idea, idee; graphO, scriu). Reprezentarea ideilor prin chipuri desemnate.
ideografie, â adj. (idee şi gr. grapho scriu). (Scriere) în care un semn reprezintă o vorbă (ca la Chinezi).
ideolog s. m. V. ideologie. Cel ce se conduce şi'preţueşte mai mult idealitatea şi ideile de cât realismul.
ideologic, ă adj. Care priveşte ideologia, ideologie s. f. (gr. idea, idee; logos, vorbire). Ştiiţa ideilor; ştiinţa obţinută exclusiv pe bază de judecată şi de raţionament.
idilă ş. f. (lat. idyllium). 1) Mică poiemă pastorală sau bucholică ; 2) flg. mărturisiri de dragoste în singurătatea şi farmecul na-turei; pereche care’şi face astfel de mărturisiri, idilic, ă adj. De idilă, ca în idilă, idiomă s. f. (gr. idiâma, dela idios, propriu). Ljmba proprie unei naţiuni sau unei provincii.
idiomatic, ă adj. De idiomă. idlopatie s. f. (gr. idios, propriu; pathos, suferinţă, boală). Medic. Maladie, boală ce are caracterul ei propriu, independent de o altă afecţiune.
idiosincrasie s. f. (gr. idios, propriu; syn, cu; krasis, temperament). Desgust involuntar pentru ceva, numai din cauza temperamentului, firii omului; — şi contrar, plăcere pentru ceva numai din cauza temperamentului.
Idiot s. m. şi adj. (gr. dela idiâtes, om particular nepriceput în afaceri de stat; apoi— prost). Lipsit cu totul de minte; prost, nerod.
Idioţie s. f. V. preced. Prostie, neghiobie, nerozie.
idiotism s, n. (gr. dela idios, deosebit). Gram. înţeles deosebit ce au unele vorbe într’o.limbă sau într’un idiom; de ex. a tuna ’n sobă, a intra în casă (bănăţean).
idol s- m. (gr. eidolon, chip, formă). 1) Statue ce reprezintă o divinitate păgână şi la care se închină sau se închinau păgânii. 2) Fig. Persoană pe care o adoră, o admiră, sau o linguşesc cei interesaţi; 3) obiect preţuit mai presus de orice (banii — pentru avar); 4) pop. diavol.
idolatră sau idolatriză (a) v. 1) A adoră, a se închina ca păgânii la idoli; 2) fig. a iubi f. mult.
Idolatrie s. f. (idol şi gr. latreyd, ador). Adorarea idolilor.
Idolatru s. m. V. preced. închinător la idoli.
le s. f. V. vie.
ied s. m. (lat. haedus cit. edus). Puiul de capră.
ledec (la) adv. şi s. V. edec şi edecuri. iedecllu s. m. (turc yedecly). Servitor în casa domnitorului.
iederă s. f. (lat. hedera). Bot. Plantă agăţătoare ce stă verde şi iarna.
ieftin, ă adj. (lat. ec, din; tenuis, sărăcăcios, fără pretenţie, simplu). 1) Ce se poate cumpără cu preţ mic; 2) fig. adv. pe uşor, cu puţin; cu preţ mic; 3) fig. ieftin la făină şi scump la tărâţe—cel ce preţueşte lucrul mic mai mult de cât pe cel mare. ieftinătate s. f. Scădere mare a preţului, ieftini sau iefteni (a şi a se) v. V. ieftin.
1) A vinde cu preţ mic; 2) a scădea preţul, ieftinire s. f. Scăderea preţului, ieftinit, ă adj. Cu preţ redus, ieftior adj.' Cam ieftin, lehova s. m. (ebreu lehovahj. Dumnezeu. Ielele s. f. pl. (daco-gr. dela eleios, din baltă, fiinţă ce trăieşte în baltă). 1) Fiinţe create de închipuirea poporului, şi cari caută să facă rău oamenilor, în deosebi să producă paralizie; ielele se adună noaptea şi joacă în vârtejuri. —dumirea aceasta, care le defineşte că sunt din baltă, arată mai mult că din cauza bălţilor şi miazmelor cari produc reumatism, friguri palustre, etc., cei vechi zicea că aceste boale provin din baltă, iar ' închipuirea şi superstiţia poporului a înţeles sub acest cuvânt numele unor fiinţe răufăcătoare; 2) fig. luat de iele, dus la repezeală;
3)	luat din iele, paralizat; A) coarda ielelor, plantă ce se crede bună contra paraliziei; zisă rătnnjoară: ienicer s. m. V. ianicer, ienlceresc, ească adj. De ienicerii ienicerime s: f. Armată de ieniceri, ienupăr s. m. (lat. iuniperus dela iuni, june, tânăr). Bot. Speţă de brad ce pare totdeauna tânăr, nu face crengi mari şi este totdeauna verde.
iepure sau epure s. m. (lat. lepus, leporis, iepure). Zool. Animal ierbivor, ce trăieşte în câmp şi prin tufişuri, foarte frisos şi singurul mijloc de apărare îi este fuga; oamenii îl vânează pentru carnea lui fragedă şi pentru că strică sămănăturile. iepuresc, ească adj. De iepure, iepureşte adu. Ca iepurele, iepuroaică s. f. Iepure de parte femeiască. lerarch s. m. (gr. ieros, sfinţit; arcos, şef, cel ce conduce). Bis. Şef, conducător bisericesc; episcop care conduce, administrează o eparhie.
ierarhic, ă adj. V. ierarhie. După ierarhie. Ierarhie s. f. (gr. ieros, sfinţit; arche, comandament, autoritate). 1) Aşezământul de
Ier
327
leş
a ascultă şi a se supune cei mai mici celor superiori ; 2) treptele stăpânirei, autoritatea fiind consacrată în antichitate prin voinţa lui D-zeu; iar în lumea de astăzi, prin voinţa poporului, sub forma de lege).
iefbar s. a. V. iarba. 1) Bot. Colecţiune de tot felul de ierburi, plante, flori, aşezate şi presate pe foi de hârtie, cu arătarea numelui şi a speţei; 2) pop. primul stomac al animalelor rumegătoare.
lerbărîe s. f. 1) Loc cu iarbă multă; 2) Milit. fabrică sau depozit de praf de puşcă.
ierbărit s. ti. 1) Dare, imposit pe iarbă (în vechime); 2) loc de păşune, ierbos, oasă adj. Cu multă iarbă, ierbuliţâ sau lerbuşoară s. f. Iarbă tânără, fragedă.
Ierburis.f.pi. 1) Buruieni de tot felul; 2) plante medicamentoase'.
ieremiadă s. f. (dela profetul Ieremia, care a prezis rtiinarea Ierusalimului şi a plâns suferinţele patriei lui). Fig. Plângere, deplângere nelalocul ei. iereu s. m. (gr. iereys). Preot, ieri adv. (lat. fieri, ieri). Ziua din’naintea acelei în care ne aflăm.
Iernă (a) v. V. iarnă. A trece timpul de iarnă.
iernare s. f. (lat. hiberna, hibernare). Trecerea iernei; adăpostirea în timpul iernei.
iematec s. n. V. iernă. 1) întreţinerea vitelor în timpul iernei. 2) adj. de iarnă.
ierneu s. n. (de iarnă). Ţol dela coviltirul carului. Trans.
ieromonah s. m. (gr. ieros, sfinţit, preot; rom. monah.). Preot făcut dintre monahi.
iertă (a) v. (lat. din libertus, sclav liberat, iertat). A trece cu vederea (abaterea, păcatul, fapta rea); 2) a permite, a îngădui; 3) a graţia, a scuti de o pedeapsă; 4) a scuti de o datorie.
iertăciune s. f. V. iertă. Faptul de a iertă, iertare ş. /. V. preced, ertare! int. Graţie, îndurare.
iertat, ă adj. 1) Graţiat; 2) scutit; trecut cu vederea (de greşală); 3) permis, îngăduit; 4; dispensat.
iertător, oare adj. Cel ce iartă, ieruncă s. f. (lat. erunco, are, a smulge but uienile, a plivi). Puiu mare de găină care începe să ciugulească şi să strice plantele prin grădină.
ieşi (a) o. (lat. dela ex-ire, a merge din).
1)	A merge afară (din casă); 2) a răsări din pământ (planta); 3) a apare ..pentru întâia dată ceva; 4) a se naşte (puii); 5) a sări dela loc, a se scoate; 6) a veni înainte, a întimpinâ;
7)	a demisiona, a lăsa funcţiunea; 8) a ieşi bine' a reuşi; 9) a ieşi rău, a nu reuşi; 10) a ieşi la capăt, a termină bine; 11) a ieşi din minţi, a înnebuni; 12) fig. a ieşi afară, a merge la latrină; 13) a ieşi de soare, a se decolora; 14) a se putea spăla (o pată);
15)	a apare din apă.
ieşire s. f. V. ieşi. 1) Acţiunea de a ieşi; 2) fig. mijloc de scăpare; 3) uşa, poarta.
ieşit, ă adj. V. ieşi. Mers, dus afară; —şi celelate însemnări dela ieşi.
ieşitură s. f. Rîdicătură, proeminenţă; eşire din marginea dată.
Iesle s. f. (lat. dela esuries, foame, şi din esus, mâncare). Coş mare de nuiele sau jghiab în care se pune fân sau paie ca să mănânce animalele.
iesm ş. n. Numirea unei pietre tari de coloare verzie.
iezăt'urâ s. f. V. iaz. închiderea oprirea apei (prin o lucrare sau stavilă); canalizarea apei.
iezer s. n. V. iaz. Lac anume închis pentru crescut peşte.
îezi (a) v. V. iaz. 1) A stăvili apa; 2) a face un zăgaz; 3) a înghesui lucruri.
iezuit s. m. (dela numele Iesus, al lui Isus Christos; ordin călugăresc la catolici (înfiinţat de Ignaţiu de? Loyola la 1534) care a săvârşit multe cruzimi, crezând că apără creştinismul). 1) Călugăr din ordinul jezuiţilor;
2)	fig. ipocrit, făţarnic, iezuitic, ă adj. Ca la iezuiţi, lezuitlsm s. n. Sistemul jesuiţilor. ififliu, e adj. (gr. iphi, cu putere; phlio, a scurge). Fig. Stors de bani, sărac.
ifos s. n. (gr. modern). Măreţie, îngâmfare, mândrie.
ighemonicon s. n. (gr. dela heghemonia, autoritate superioară). Regulă de înfăţişare, protocol de ţinută a boierilor din timpurile fanarioţilor.
ighemonicos adj. V. prec. Nobil, ighiptean s. m. Diformare din egiptean. igienă s. f. (gr. hygiainein, a fi sănătos). Ştiinţa care ne învaţă cum să ne păstrăm sănătatea,
igienic, â adj. De igienă; după preceptele igienei.
igienist s. m. Cel ce se ocupă cu higena. ingliţă s. f. (slav igliţa din igla, ac). Ac lung, cu un cârlig la vârf, ce serveşte pentru a împleti dantele de aţă.
ignobil, ă adj. şi adv. (lat. ignobilis, pen-tiu innobilis, care nu este nobil). Josnic, detestabil, păcătos.
ignoră (a) o. (lat. ignorare). 1) A trece
ign
328
iU
cu vederea înadins; 2) a nu lua In seamă;
3)	a nu şti, a nu cunoaşte; 4) fig. a despreţul.
Ignorant, ă adj. V. preced. Care nu ştie nimic; prost; care nu se pricepe la ceva.
Ignoranţă s. f. V. preced. Neştiinţă, nepricepere ; prostie.
ignorare s. f. Acţiunea de a ignoră; Ignorat, ă adj. Ne luat în seamă; neştiut. Igrasie s. f. (gr. igros, umed). Umezeală ce se formează în păreţi şi nu se mai usucă, igrasios, oasă adj. Qare are igrasie. Igumen s. m. V. egumen. iha 1 interj. Exprimă sentiment de mare bucurie, mare satisfacţie, ihnea s. f. V. iahnie. ii s. f. pl. (lat dela ilia, pântecele; şoldurile). Şoldurile, pântecele în dreptul cingă-torii.
îî pârtie, p. verb, vei: ii face şi aşa, vei face şi...
H v. abrev. pop. pentru este: îi dus, îi leneş (numai pers. III s).
iie s. f. (lat. dela ilia, şolduri). Cămaşă de ţărancă, dela şolduri în sus (mânecile şi pep-tul) împodobită cu felurite cusuturi, broderii, fluturi.
llac adj. (lat. Mac, pe acolo). îndepărtat, dat la o parte.
‘ilaritatje s. f. (gr. lat. hilaro, a înveseli, hilaritas). Veselie,, bucurie, râs.
ilariant, ă adj. V. preced. De veselie, de râs.
ilău s. n. (lat. dela ilevo, a nu ridică). Ciocan foarte’ mare şi greu cu care ferarul bate şi lucrează ferul; proverb: între ilău şi nicovală=in grea situaţie, în dilemă.
ilegal, ă adj. şi adu. (fr. iliegal din le;;al). Ne legal; altfel de cum prevede legea; ne permis de lege.
ilegalitate s. f. (fr. Migălite). Abatere dela lege; călcarea legei.
ilegitim, ă adj. (fr. ill&gitime). Nelegitim, ‘ nu după lege; contrar de cum prevede legea.
ilegitlmitate s.,f. (fr. iilegitimite). Abatere dela lege.
ileri s. m. pl. (lat. din eluere, a udă). Cio-bote mari pentru timp de udeală, de ploaie.
iliac adj. (lat. dela ilia, şolduri). Osul Mac. Anat. Osul şoldurilor în care este prinsă şira spinării şi picioarele.
llic s. n. (lat. dela ilia, şolduri). Haină scurtă până la şolduri şi fără mâneci, adeseori împodobită cu felurite cusuturi şi cu fluturi, purtată de ţerani.—Şi Turcii au acest cuvânt şi această formă de haină, de origine latină-bizantină (ca şi iie). Şi turc. ilek vestă, llice s. f. (lat. illix, atrăgător). Bot. Numi-
rea unui arbore ce stă totdeauna verde şi are frunzele lucioase, late şi pe margine dinţate, prevăzute cu mici ţepi.
ilichie s. f. (gr. mod. dela ilekemi, a fi proprie). Vârsta propice.
ilicit, ă adj. (lat. illicitus). Nepermis, neîngăduit, nelegiut, oprit.
illmitat, ă adj. (fr. illimite dela lat. limes, limitis, hotar margine). Nemărginit.
Ilizibil, ă adj. (fr. illislble, dela lat. legere, a citi). Necitibil, care nu se poate citi.
ilogic, ă adj. şi adu. (fr. illogique, V. logică). Fără logică, nelogic, fără înţeles, fără raţiune; contrar dreptei judecăţi.
ilot s. m. (lat. illotus, dela illautus, ne lăut, nespălat; după alţii dela gr. eilotes, adică din oraşul Helos din Laconia-Grecia veche). Sclav al Spartanilor, dintre acei he-lioţi supuşi de către Lacedemonieni şi trataţi cu cea mai mare asprime şi în cea mai josnică stare. Astăzi se numesc aşa oamenii decăzuţi cu totul, pe care societatea îi dis-preţueşte.
ilumina (a) v. (fr. illuminer, dela baza la-tină lumeţi, lumină), A aprinde lumina; a face să fie lumină; a lumină, iluminare s. f. Acţiunna de a ilumina, iluminat, ă adj. Luminat, iluminaţie s. f. V. ilumind. Aprinderea de multe lumini noaptea (spre a sărbători a procura distracţie) la serbări naţionale.
ilustră (a şi a se) v. (fr. illustrer, dela lat. illustris, luminat). 1) A (se) face strălucit (în mod figurat) a (se) face cu renume; 2) a explică o carte prin gravuri sau fotografii adăugate în text.
ilustrare s. f. Acţiunea de a (se) ilustră, ilustrat, ă adj. V. ilustra. I) Renumit, strălucit; 2) cu fotografii sau gravuri în text; s. carte poştală pe care este o fotografie sau o gravură.
Uustraţiune s. f. 1) Renume, strălucire; 2) celebritate; 3) gravură sau fotografie dintr’o carte; 4) fig. personagiu ilustru.
llustrislm, ă adj. (lat. illustrisimus). Foarte strălucit sau renumit, nobil, distins.
Uustru, ă adj. Renumit, strălucit, distins, iluzionâ (a) v. (fr. illusionner, din lat. dela illudo, ere, a’şi bate joc). A amăgi; a pro-* duce o aparenţă înşelătoare.
Uuziune s. f. V. preced. .Aparenţă înşelătoare ; părere, închipuire falşă.
iluzoriu, ie adj. şi adv. înşelător; cu aparenţa falşă.
im ş. n. (lat. din limus, noroiu, murdărie). Necureţenie, murdărie (pe piele sau pe cămaşa nespălată de mult timp).
ima
329
îmb
imaculat, ă adj. (lat dela macula, pată). Nepătat, neîntinat, neprihănit.
imagină (a) v. (lat. imaginari, a'şi închipui). 1) A închipui; 2) a născoci; 3) a’şi da cu părerea; 4) fig. a crede.
imaginabil, ă adj. şi adv. De închipuire; după închipuire.
imaginar, â adv. şi adj. Din închipuire ; care este numai în închipuire; nereal. lnţaglnat, ă adj. închipuit născocit, imaginaţune s. f. (ir. imagination, din lat imago, chip). 1) Puterea de a ne închipui cu mintea ceva; de a crea în minte ceva; 2) fig. părere, aparenţă.
imaginativ, ă adj. (fr. imaginativ). Care ’şi închipuieşte cu uşurinţă, repede.
imagine s. f. (lat. imago, imaginis). 1) Chip văzut; 2) chip creat cu mintea; 3) figură desemnată; 4) portret; 5) figură retorică sau poietică, metaforă; 6) chipul văzut în oglindă; 7) asemănare exactă.
imală s. f. (lat. dela limus, noroiu, murdărie). 1) Noroiu, glod ; 2) murdărie multă, lip. imam s. m. (turc). Preot mahometan. Imameâ s. f. (turc). Capacul dela pipă, lulea.
imanent, ă adj. (lat. immanis, e, nemăsurat, necuprins). Care este necuprins cu mintea; (după noţiunea franceză immanent dela lat, in, în; mânere, a rămâne — care rămâne). Justiţia imanentă, justiţia necuprinsă în legi, justiţia cea mare, dumnezeiască; justiţia care e din firea lucrurilor; pita imanenţa faptelor, prin firea ce persistă sau mersul lucrurilor; filozof, ce persistă sau lucrează constant (nu transitoriu).
imanenţă s. f. V. preced. Starea de imanent.
imaş s. n. (lat. dela emissio, trimitere; slobozire). Loc liber de păşune, unde se trimit vitele să pască.
imaterial, ă adj. (fr. immatâriel, dela lat. materia). Care nu este făcut din materie, din substanţă ce cade sub simţuri.
imaterialitate s. f. V. preced. Starea de a fi imaterial.
imaterializâ (a) v. A deveni imaterial, imatriculâ (a) v. V. matriculă. A înscrie in matriculă şi a pune semnul sau a da numărul din matriculă, celui ce a fost înscris (la armată; la înscrierea în şcoală; la numărătoarea vitelor, etc.).
îmbâcsit, & adj. V. bâcsi. Bătătucit; des; înţesat; fig. copleşit, îmbibat.
Imbătâ (a şi a se) V. inbătă.
Itnbăiâ (a şi a se) v. V. baie. A scăldâ în baie.
îmbăierat, ă adj. V. baieră. Atârnat de baiere; legat cu baiere. îmbăiere s. f. Scăldare în baie. îmbălâ (a) v. V. bale. 1) A umezi cu bale, cu salivă; 2) fig. a spune vorbe urâte, a înjură.
îmbălorâ (a) v. V. preced. A pronunţa vorbe urâte, injurii.
îmbălsămâ (a) v. V. balsam. 1) A unge cu balsam; 2) a unge şi a prepara corpul unui mort cu felurite substanţe cari împiedecă putrefacţia; 3) fig. a umple de mirosuri aromatice (aerul).
îmbălsămare s. f. Acţiunea de a îmbălsămâ. îmbalsamat, & adj. V. preced. 1) Preparat cu balsam contra putrefacţiei; 2) plin de mirosuri plăcute şi tari.
îmbărbătâ (a) v. V. bărbat. A îndemna să fie curajos ca bărbaţii, îmbărbătare s. f. Acţiunea de a îmbărbăta, îmbărbătat, ă adj. încurajat, îmbarcă (a şi a se) v. V. barcă. A se urcă pe un vas plutitor sau pe vapor pentru a călători; milit. a urca în tren trupa spre a porni undeva.
îmbarcader s. n. Locul de urcare pe un vapor (opus lui debarcader).
îmbătâ (a şi a se) v. V. bea şi beat. 1) A ameţi prin. beutură spirtoasă; 2) fig. a se ameţi (de bucurie, glorie, succes); 3) a încântă.
îmbătat, ă adj. 1) Ameţit de beutură; 2) fig, transportat, ameţit (de succes, glorie);
3)	ameţit de plăcere, miros, etc.
îmbătător, oare adj. V. preced. Care îmbată, ameţeşte prop. şi fig.
îmbătrâni (a) v. V. bătrân, A deveni bătrân; a trece de maturitate (plantele); fig. a fi surmenat (de griji, necazuri), îmbătrânire s. f. Faptul de a îmbătrâni. îmbătrânit, ă adj. Devenit bătrân; trecut de maturitate; fig. surmenat de griji sau necazuri.
imbecil, ă adj. (lat. imbecilis, slab, neputincios). Mărginit Ia minte; slab la minte şi la corp; prost
Imbecilitate s. f: Starea de imbecil.
. îmbelclugât, ă adj. V. belciug. 1) Curbat, în formă de belciug; 2) prins cu belciuge.
îmbeişugare s. f. V. belşug. Mult belşug; abundenţă mare.
îmbelşugat, ă adj. Abundent, cu mult belşug.
Imberb adj. (lat. imberbis sau imberbus). 1) Tânăr fără barbă; 2 iron. copil, om neformat încă.
îmberezat, ă adj. V. brezaie. Supra ‘încărcat (cu podoabe multe).
Imb
330
imb
Imbiâ (a) v. prefix îm, lat. bi-eo sau bi-ire, a merge împreună). 1) A chemă (pe cineva) să meargă împreună; 2) a îndemnă.
Îmbibă (a şi a se) v. (laţ. imbibo, ere). A absorbi; a face să absoarbă; fig. a băga în minte (principii, idei).
îmblbare s. f. Acţiunea de a îmbibă.
Îmbiere $■ f. V. imbia. Acţiunea de a îmbiâ.
Îmbietor, oare adj. Chemător, îndemnător.
Îmbină (a) v. V. bină. A uni, a împreună (capetele a două lemne lucrate, îmbucându-le); a adaptâ.
Îmbinare s. f. împreunare, unire; adaptare.
Îmbinat, ă adj. împreunat perfect (la capete); îmbucat.
imbir s. n. (din lat. zinzimberis de unde şi cimbru). Bot. Plantă cu aromă tare, a-dusă din India zisă şi cimbru, se întrebuinţează pentru a da gust fripturei.
Imblăci (a) v. A bate cu îmblăciul sau cu ciomagul.
Imblăciu s. n. (lat. din ambulo, umblu ; cio, mişc, zgudui). Băţ gros de bătut fasolea uscată sau alte legume, ca să iasă boabele din păstări (teci); însă format dintr’un băţ scurt prins cu două cureluşe la vârful altui băţ mai lung. Băţul cel scurt loveşte legumele, dar fiind mişcător, nu le sfarmă; trebuie îndămânare pentru a mânui îmblăciul.
Îmblăni (a) v. V. blană. 1) A pune blană la o haină; 2) a pune scoarţe la o carte (a o legă); 3) a acoperi cu scânduri. -
Îmblănit, ă adj. V. preced. 1) Căptuşit cu blană (haina); 2) legată cu scoarţe (cartea);
3)	acoperit cu scânduri.
Îmblânzi (a) v. V. blănd. 1) A face să fie blând; 2) a domesteci; 3) fig. a linişti.
îmblânzire s. f. Acţiunea de a îmblânzi.
Îmblânzitor, oare s. Cel ce îmblânzeşte, dresează animale sălbatice; adj. care linişteşte.
Imblăti (a) o. V. îmblaciu. A bate cu îmblăciul.
Imblătît, ă adj. Bătut cu îmblăciul.
Imblătitor s. m. Cel ce bate cu îmblăciul.
Itnblâ (a) v. V. umblă.
Îmboboci (a) v. V. boboc. 1) A face boboci (pupi) floarea; 2) fig. a se desvolta, a . se formă.
Imbobocire s. f. Acţiunea de a îmboboci.
Îmbobocit, ă adj. Bot. Cu boboci (pupi) formaţi (floarea, pomii); fig. desvoltat, format.
Imboboroji (a) v. (pentru îmbroboroji, dela broboadă). 1) A înveli cu multe bro-boâde capul; 2) a se îmbrăcă cu multe haine.
îmbodoli (a) v. (pref. im şi bodoală). A
înveli bine, a îmbrăca cu multe haine (ca să nu răcească, să nu se îmbolnăvească).
Imbodolire s. f. Acţiunea de a îmbodoli.
Imbodolit, ă adj. îmbrăcat cu multe haine; acoperit, învelit bine contra frigului.
Îmbogăţi (a şi a se) v. V. bogat. 1) A face sau a deveni bogat; 2) fig. a avea mai mult— a ’şi îmbogăţi cunoştinţele.
îmbogăţire s. f. Faptul de a aduna avere, de a deveni bogat.
Îmbogăţit, ă adj. Care a adunat avere multă; avut.
Imbolboji (a) v. (prefix îm; lat. bulbus, ceapă). A înveli de multe ori capul (cum sunt foile din căpăţina cepei).
Imbolbojit, ă adj. Cu capul acoperit, învelit mult.
Imbold s. n. V. bold. îndemn prin înţepare (mai mult figurat); stimul.
îmboldi (a) v. V. preced. 1) A îndemna, prin înţepare vita; 2) fig. a îndemnă; excită.
îmboldire s. f. îndemn, impulsiune.
îmboldit, ă adj. îndemnat, împins; stimulat.
îmboldltor, oare adv. şi s. Care îndeamnă, care sileşte; care înţeapă.
Imborţoşâ (a) v. V. borţos. A face bor-ţoasă, însărcinată; a însărcina (femeea).
Imbourâ (a) v. (prefix îm; bou -f- lat. uro, ard). A însemnă cu fierul roşit şi cu emblema de bour.
Îmbrăcă (a şi a se) 'u. (prefix îm; lat. braca pantaloni, iţari; bracatus, îmbrăcat cu pantaloni). 1) A pune haine pe corp; 2) a dărui haine cuiva; 3) fig. a acoperi, a iprinde înveliş; 4) a se acoperi (câmpul cu verdeaţă).
Îmbrăcăminte s. f. V. preced. 1) Hainele ce acopere corpul omului; 2) vestmânt; 3) fig. ceea ce acopere.
Imbrăcare s. f. Acţiunea de a îmbrăca.
Îmbrăcat, ă adj. 1) Acoperit cu haine corpul ; 2) fig. învelit, acoperit.
Îmbrânci (a şi a se) v. V. brânci şi brâncă. 1) A lovi şi împinge cu braţele sau cu genunchiul; 2) a împinge repede şi pe neaşteptat ; 3) fig. a excită.
Imbrânclre s. f. Acţiunea de a îmbrânci.
Îmbrâncit, ă adj. 1) împins cu braţele sau cu genunchiul; 2) împins repede; 3) excitat.
Imbrânzit, ă adj. V. brânză. Făcut brânză (laptele stricat).
îmbrăţişâ (a şi a se) v. V. braţ. 1) A cuprinde cu braţele pe cinevâ; 2) fig. a’şi alege (o carieră); 3) a se ocupă de aproape, stăruitor (de o afacere); 4) fig. a cuprinde cu vederea, cu mintea; 5) fig. a sărută.
întb
331
Imb
îmbrăţişare s. f. Acţiunea de a îmbrăţişa, prop. şi fig.
îmbrăfoşâ (a) v. V. îmbrăţişa. îmbrăzdâ (a) v. V. brăzda. A trage o brazdă, cu plugul, de jur împrejur.
Imbrebenat, ă adj. V. brebenei. înflorat; acoperit cu flori ce se chiamâ brebenei.
Îmbrobodi (a) v. V. broboadă. 1) A acoperi capul cu broboadă; 2) fig. a face să nu vadă, a mistifică, a înşelă.
Îmbrobodit, ă adj. 1) Acoperit cu broboadă pe cap; 2) fig. acoperit ca să nu vadă; înşelat, mistificat.
imbrogllo s. n. (italian imbroglio). Neînţelegere, confuzie,' zăpăceală.
imbohor s. m. (turc imbrohor diform, din lat. impero-phor, cel ce duce ordinile imperiale). Valet, omul de serviciu al împăratului (rămasă dela latinii din orient).
îmbrumâ (a se) v. V. brumă. 1) A cădea brumă; 2) a lua înfăţişare brumoasă sau coloare cenuşiu-aigintie ca bruma.
fmbrumat, ă adj. Cu brumă sau cu coloare ca bruma.
îmbucă (a şi a se) v. V. bucă. 1) A mânca puţin şi grăbit; 2) a înghiţi; 3) a băga unul într’altul, a îmbina; 4) a băga repede în gură. îmbucare s. f. Acţiunea de a îmbucă, îmbucat, ă adj. 1) înghiţit repede; 2) prins, îmbinat, încleştat.
îmbucătăţi (a) v. V. bucată. A rupe sau a tăia în mai multe bucăţi, îmbucătăţire s. f. Acţiunea de a îmbucăţi, îmbucăţlt, ă adj. Despărţit sau rupt ori tăiat în bucăţi.
îmbucătură s. f. 1) înghiţitură de mâncare;
2)	îmbinarea, prinderea unui lucru într’altul;
3)	locul de. revărsare a unui râu într’altul sau în mare; 4) fig. puţină mâncare; 5) capătul ce se pune în gură (de la instrumentul de muzică).
îmbucături (a) v. A da bucăţele de mâncare; a hrăni câte puţin.
îmbucură (a şi a se) v. V. bucurie. A înveseli ; a prinde bucurie.
îmbucurător, oare adj. Aducător de bucurie.
Îmbufna (a se) v. V. bufni. 1) A fi pornit, gata de ceartă, de sfadă; 2) a fi supărat.
îmbufnat, â adj. Supărat şi gata a se certa.
Îmbuibă (a şi a se) v. (prefix îm 4- lat. bullio, a umfla). 1) A fi sătul, sau a hrăni prea mult; 2) a fi îmbelşugat, bogat; 3) a trăi în belşug şi lenevie, îmbuibare s. f. Starea de îmbuibat, îmbuibat, ă ădj. 1) Sătul de mâncare ; 2)
cu traiu îmbelşugat; 3) moleşit de traiu bun,.
îmbujora (a se) v. V. bujor. A se roşi la., faţă (ca bujorul).
îmbujorat, ă ădj. Roşit, (ca bujorul \k faţă), îmbulzeală s. f. (prefix îm, lat pulso, are, a împinge). împingere, îngrămădire ; aglomeraţie, înghesuială.
îmbulzi (a şi a se) v. V. preced. 1) A împinge a (se) înghesui mulţi; 2) a da năvală spre.
Îmbulzit, ă adj. înghesuit, îngrămădit, îmbunâ (a şi a se) v. (baza bun). 1) A deveni bun ; 2) a linişti, a face să fie ’bun;
3)	a (se) împăca; 4) a consolă; 5) a înduplecă.
îmbunare s. f. Devenire mai bun; liniştire ; acţiunea de a îmbunâ; împăcare.
îmbunătăţire s. f. (baza bun şi bunătate). Revenire spre mai bine; ameliorare.
îmbunătăţire s. f. Acţiunea de a îmbunătăţi; ameliorare.
îmbutuclt, ă adj. V. butuc. Prins cu mâ-nile sau cu picioarele în butuci (hoţul).
Imediat, ă adj. şi ado. (fr. immMiat dela lat. medium, mijloc). Nemijlocit, dea dreptul; de îndată, numai de cât.
Imemorabil, ă adj. (lat. in -j- memorabil lis, de aducere aminte). Ce nu se poate ţine minte; ce nu se ştie; foarte de demult. Imemorial, ă adj. V. preced. imens, â adj. (lat immensus). Nemăsurat — (mensio = măsură); fig. excesiv.
imensitate s. f. V. preced. 1) Nemăsu-rare; 2) nemărginire; 3) mulţime mare; 4) întindere nemărginită.
imershme s. f. (fr. immersion, dela lat mergo, ere, a scufundă). 1) Scufundare, afundare, băgare în apă; 2) Astr. intrarea unei planete în umbra alteia.
imiţllc s. n. (turc). Tainul servitorilor (ve-chiu).
Imlgrâ (a) v. (lat. imigrare). 1) A se Introduce în; 2) a veni să se aşeze într’o ţară streină.
Imigrant s. m. V. preced. Cel venit şi aşezat într’o ţară streină.
Imigrare s. f. V. prec. Ducere In; aşezare în o ţară streină.
iminei pl. (lat dela imminuo,- a Şcurtâ). Pantofi de ţară groşi, de piele, ce nu au de loc tureatcă (numai până sub gleznă, dar legaţi). Mold.
lmlnent,ă adj. (lat imminens dela in-ţ-ma-nere, a rămâne). Ameninţător, gata a se întâmpla ; numai de cât.
Iminenţă s. f. Starea de a fi iminent.
Imită (a) v. (lat. imitări). A face la fel ca
im!
332
împ
altul; a căuta să facă la fel ca altul; a copiâ.
imltabil, ă adj. V. preced. Care se poate imită.
Imitat, ă adj. V. imită. Făcut la fel ca altul; s. n. faptul de a imită.
imltaţiune s. f. 1) Acţiunea de a imită;
2)	scriere imitată ;-3)Jucru, stofă care seamănă cu alta, dar e inferioară.
imitativ, ă adj. şi adu. în felul cum face altul; de imitaţie, prin imitare, imitator, oare s. Cel care imită, imn s. n. (gr. hymnos, cântec) Cântec de laudă lui D-zeu (la antici, poemă in onoarea zeilor sau a eroilor); imn regal, cântarea prin care se cere protecţia !ui D-zeu asupra Regelui şi a patriei; imn naţional, cântarea care exprimă sentimentul naţiunei.
imobil, ă adj. (lat. immobilis, care nu se mişcă). 1) Care nu se poate urni din loc;
2)	nemişcat, ţeapăn; s. n. Jurid. avere nemişcătoare (casă, moşie).
imobiliar, ă adj. Care priveşte averile imobile (credit/impozit), imobilitate s. /. Nemişcare.
Imobillzâ (a) v. V. imobil. 1) A face să nu se mai mişte; a opri în loc; 2) Jurid. a da caliiate de imobil unui lucru mobil; 3) a face capitalul să nu circule, punându-1 într’un imobil.
Imobilizare s. f. Acţiunea de a imobiliza, imoderat, ă adj. (fr. din lat. moderări, a cumpătă). Necumpătat.
imoderaţiune s. f. V. preced. Necum-pătare.
imoral, ă adj. şi adv. (lat. dela moralis, moral, ce ţine la bunele moravuri). Cel ce nu ţine la bunele moravuri; destrăbălat, necinstit, stricat; contrar pr eceptelor moralei.
imoralitate s. f. Destrăbălare, necinste stricăciune; fapt contrar moralei.
imortal, ă adj. V. urm. Nemuritor/ ne-peritor.
imortaliza (a) v. (lat. dela immortalis, nemuritor). A face nemuritor; fig. a face să se amintească pururea de cineva.
imortelă s. f. (fr. immortelle). Bot. Floare ce se mai chiamă şi siminoc, florile ei durează mult timp.	’
imos, oasă adj. V. im. Cu im; murdar; cu murdărie unsuroasă.
Impăcâ (a şi a se) v. (dela pace). 1) A face pace (între cei certaţi, supăraţi); 2) a linişti; 3) fig. a se învoi, acomodâ, a conveni; 4) a încheia pace (luptătorii).
Impăcăclos, oasă adj. Care se împacă, face pace lesne.
impâcăciune s. f. V. împăcare.
împăcare s. f. 1) Acţiunea de a (se) îm-păcâ; 2) fig. liniştire ; 3) acomodare.
împăcat, ă adj. 1) învoit, înţeles; 2) liniştit ; 3) satisfăcut, mulţumit; împăcat in conştiinţă, cu conptiinţa neturburată.
Impachetă (a) v. (fr. empaqueter). A face pachet, a aşeză şi legă la un loc mai multe lucruri.
împachetare s. f. Acfiunea de a împacheta, împachetat, ă adj. Aşezat bine şi legat la un loc; învălit pe deasupra şi legat, impacient, ă adj. (fr. impatient, dela lat. patientia, răbdare). Nerăbdător, neliniştit. Impacienţă s. /. Nerăbdare, nelinişte, impacientă (a şi a se) v. V. impacient.
A perde răbdarea; a se nelinişti; a aşteptă cu nerăbdare.
împăciul (a) u. (prefix im, şi pace). A mijloci să se împace; a linişti, a potoli (pe cei certaţi).
împăciuitor, oare adj. Care împăciueşte, liniştitor; s. m. Care stărueşte să împace; cu spirit împăciuitor, cu caracter şi dorinţa de a împăcâ.
împăcllt, ă adj. V. pâclă. Cu pâclă, ceţos.
împăduri a se) v. V. pădure. A creşte pădure ; a se acoperi cu păduri; a plantă din nou pădure.
împădurire s. /. Acţiunea de a împăduri, îrnpăiâ (a) v. V. paiu. 1) A umplea cu paie; 2) a prepară pielea de pasăre sau 'de animal vânat, (cu pene sau cu păr cu tot), apoi a o umplea cu paie, tărâţe dela feres-trău, şi punându-i anume ochi de sticlă, să, i pară ca viu (servind la învăţământul ştiinţe- j lor naturale).	']
împăiere s. f. V. preced. Acţiunea şi me- J seria de a îrnpăiâ.
împăinjeni (a şi a se) o. V. păianjen. 1)	-
A se face mulţi păianjeni şi pânze de pa-	î
injen; 2) fig. a se acoperi sticla cu o ceaţă	.
sau necurăţenie ce împidecă pătrunderea lu-minei; 3) a pierde strălucirea ochilor ; 4) a j nu se vedea clar, luminos.	j
împăinjenit, ă adj. 1) Plin de pânze de păianjen; 2) fig. fără strălucire, mat, (ochii); ■; nestrăveziu.
împământeni (a) v. V. Pământ. 1) A da pământ, a înzestra cu pământ (cum a dat Statul luptătorilor după unele răsboaie —
1878, 1913, şi 1920 ; 2) politic, a da drepturi politice streinilor la fel ca şi românilor pă- ; mânteni, făcându-i români.	'
împământenire s. /. V. preced. Acţiunea \ de a împământeni.	4
lmpământenif adj. 1) Cel care a primit ^
împ
333
imp
pământ dela Stat; 2) politic, cel ce a obţinut drepturi la fel cu românii pământeni.
Împăna (a) v. V. pană. 1) A împodobi cu pene de pasăre; 2) a bate pene de lemn (spre a consolida, întări); 3) fig. a înfige, a băgâ; 4) a răspândi, a umplea — a împănat oraşul cu veşti.
împănat, (ă) adj. 1) împodobit cu pene (de pasări) ; 2) bătut, întărit cu pene de lemn;
3)	înfipt, străpuns, pătruns; fig. umplut.
împânzi (a) v. V. pânză. 1) A cuprinde sau a străbate pe dearând; 2) a împrăştia peste tot; 3) a căuta în toate părţile; 4) a aşeza sau a merge în şir, lat, larg; 5) fig. a se înfiripa idei, imagini.
Împărat s. m. (lat; imperator, şef de armată ; dela verbul imperare, a comandă, a ordonă). 1) Suveranul unei ţări şi a unui popor mare, care comandă şi armata sa; 2) cel ce comandă la jocul de arşice. V. arşic şi siciu; 3) pop. rege din vechime.
împărăteasă s. f. 1) Femeia împăratului;
2)	Bot. planta otrăvitoare zisă şi mătrăgună (beladona).
Impărăţel s. m. Zool. Pasăre mică zisă şi bourel şi sfredeluş, (pentru că trece nes-trâmptorat prin rostul gardului).
Impărăţi (a) v. 1) A fi împărat, a domni peste o ţaiă; 2) fig. a fi stăpân absolut, desăvârşit.
Împărăţie s; f. 1) Ţara care are de suveran un împărat; 2) puterea împăratului; fig. împărăţia cerului’, puterea cerească, dumnezeiască; (sub dominaţia turcească însemna autoritatea sultanului).
impărâtuş s. n. 1) V. impărăţel; 2) V. oniuşor 1.
Impăroşat, ă adj. V. păr. Cu păr mult, plin de păr.
împărtăşanie s. f. V. împărtăşi. Biser.
1)	Cuminecătură sau grijanie (constă din vin, care prin rugăciunile preotului, reprezintă sângele lui Isus Christos, şi din pâine (preş-cure), ce reprezintă corpuljui Isus Christos)—
2)	fig. părticică mică dintr’un lucru de mâncare.
Împărtăşi (a şi a se) v. V. parte şi im-pătăşanie. 1) A comunică, a face cunoscnt;
2)	a lua parte; a fi la fel cu; a fi aceiaşi (părere); Bis. 3) a da împărtăşanie, a cuminecă ; 4) a primi împărtăşenie.
Împărtăşire s. f. Acţiunea de a împărtăşi prop. şi fig.
Împărtăşit, ă adj. 1) Făcut cunoscut, comunicat ; 2) luat parte, participat; 3) bis. cuminecat, grijit.
Împărţeală s. f. V. împărţi. 1) Prefacere j
.în mai mplte părţi; 2) distribuire, dare de-părţi.
Împărţi (a) v. (lat. impartire). 1) Aritm. A face o împărţire, aflând de câte ori o parte se cuprinde într’un tot sau într’un număr mai mare; 2) a distribui, d da la mai mulţi;
3)	a deosebi partea cuvenită fiecărui; 4) a separă, divide ; 5) Olten. a da pomană ; 6) a se împărţi părerile, a se forma diverse opinii.
imparţial, ă adj. şi adv. (fr. imparţial, dela lat. pars, partis, parte). Care nu ţine parte nimenui — nepărtinitor, imparţialitate s. f. Nepărtinire. împărţire s. f. ii Acţiunea de a împărţi;
2)	operaţiune aritmetică — diviziune.
Împărţit, ă adj. 1) Prefăcut în mai multe părţi; 2) distribuit, dat la mai mulţi; 3) răspândit ; 4) divizat (număr).
Impărţitor, oare adj. 1) Care împărţeşte;
2)	s. aritm. numărul mai mic prin care îm-părţim pe un altul mai mare, zis deîmpăr-ţit; 3) distribuitor (de scrisori, etc).
împărţltură s. f. Desfacere în mai multe părţi.
impas s. n. (prefix im şi pas). 1) Neputinţă de a trece ; 2) fig. încurcătură; 3) stare de strâmtorare, piedecă.
impasibil, ă adj. (fr. impassible, din lat patior, sufăr, pătimesc). Nesimţitor; liniştit; neturburat.
impasibilitate s. f. V. preced. Linişte; ne-turburare;. nesimţire.
Impâşli (a şi a se) v. V. pâslă. A se bătături ; a se face ca pâslă, împâslit, ă adj. Ca pâslă; bătătucit. împătimi (a) v. V. pătimi. A supune lâ patimă, la suferinţe.
Impătimire s. f. Acţiunea de a împătimi. Împătimit, ă s. f. 1) Supus la suferinţi;
2)	dedat Ia patimă, Ia viciu, stricat.
Împătri (a) v. V. patru. A (se) face de patru ori mai mult.
împătrire s. f. Acţiunea de a împătri, împătrit, ă adj. De patru ori (mai mult). Impăturâ (a) v. V. pătură. 1) A îndoi şi aşeză (ca o pătură); 2) a acoperi bine cu pătura.
împăvăzat, ă adj. V. pavăză. Apărat cu pavăză; prevăzut cu scut.
impecabil, ă adj. şi adv. (fr. impeccable, dela lat. peccare. a păcătui, a greşi). 1) Fără nici un greş; fără cusur; 3) foarte bine.
impecabilitate s. f. Starea de a fi impecabil.
impeliţat, ă adj. (dela peliţă). 1) Abia format puiul în ou; 2) fig. neastâmpărat cu
334
______________ţmp
totul; 3) drăcos, îndrăcit; 4) s. A. diavol, drac.
impenetrabil, ă adj: (lat. dela penetrare, a pătrunde). 1) Prin care nu poate pătrunde, de nepătruns; 2) fig. de neînţeles.
impenetrabilitate s. f. 1) Mzic. Proprietatea corpurilor de a nu putea unul să ocupe, în acelaş timp, locul ce ocupă în spaţiu un altul; 2) starea de a nu putea fi pătruns; 3) starea de a nu putea fi înţeles, priceput.
impenitenţâ s. f. (fr. impănitence). Per-sistarea în păcătuire; neîntoarcere la penitenţă.
imperativ adu. şi s. n. (lat. dela impcrare, a ordonă). Poruncitor ; gram. modul din conjugarea verbelor, când lucrarea se porunceşte, se ordonă: mergi, ascultaţi.
imperator s. m. (lat. imperator). Comandantul suprem al armatei la Romani şi suveranul poporului Roman.
imperceptibil, ă adj. (lat. prefix im + per-cipere, a prinde, a cuprinde cu simţurile, a înţelege). 1) Care nu se pote simţi cu văzul, cu auzul, cu pipăitul; 2) foarte fin, foarte mic.
imperceptlbilitate s. f. Starea de imperceptibil.
împerechea (a) u. V. pereche. 1) A face perechi, a pune câte doi împreună; 2) a însoţi (vite de tracţiune); 3) fig. vechiu, a face însoţiri cu scop de- turburat e; 4) a se însoţi (porumbeii); 5) a se întovărăşi.
împerechiat, ă adj. însoţit; fig. despărţit în grupe, tabere.
împerechiere s. f. 1) Acţiunea de a împe-rechia; 2) vechiu,. desbinare, discordie (socială).
imperfect, ă adj. (lat. im + perfectus, desăvârşit). 1) Nedesăvârşit, necomplect; 2) gram. Timpul verbului când arată o lucrai e încă nesfârşită, pe când o alta are loc; citeam când ai venit.
imperfecţiune s. f. Siarea de imperfect; nedesăvârşire.
imperial, â adj. (lat. imperialis). 1) Care aparţine unui împărat sau unei împărăţii; 2) s. n. banca depe coperişul unor vagoane de tramvai, unde merg călători; 3) monedă rusească de aur egală cu 40 franci.
imperialism s. m. Tendinţa de guvernare cu forţa.
imperialist s. m. Partizan al sistemului de guvernare cu forţa ca prin împăraţi.
imperios, oasă adj. şi adu. (lat. dela imperare, a ordonă, a porunci). 1) Poruncitor ; 2) neapărat; 3) impus, silit.
imperiu s. n. (lat. imperium). 1) Stat guvernat de un împărat; 2) fig. putere, stă-
imp
pânire, impnnere; 3) fig. cuprins, întindere.
impermeabil, ă adj. şi s. (lat. permeo, are, a merge prin, a pătrunde). 1) Prin care nu pătrunde apa sau alt lichid; 2) manta de cauciuc.
impermiabllitate s. f. Propiietatea de a nu putea fi pătruns de apă.
impersonal, ă adj. şi adu. (fr. imper-sonnel, dela lat. persana, persoană, om, individ). Care nu are sau nu priveşte o persoană ; Gramat. Se numeşte aşa verbul care se conjugă numai la a treia persoană: plouă, ninge. Mod" impersonal, adică infinitivul, care nu are persoane: a. lucră.
imersonalitate s. f. Caracterul de a fi impersonal.
impertinent, ă adj şi adv. (fr. impertinent, dela lat. pertinere, a se întinde la). Cutezător, îndrăzneţ, obraznic.
impertinenţă s. f. îndrăzneală mare; cutezanţă, obrăznicie,, neobrăzare.
imperturbabil, ă adj. (lat. dela perturbare, a turbură). Neturburat (sufleteşte) ; care nu îşi iese din fire, nu se turbură; adv. Cu linişte, fără turburare.
împestâ (a) v. V. pesta. A răspândi ciuma.
Impestriţâ (a) v. V. pestriţ). 1) A mânji cu mici pete albe ; a face pete felurite şi multe;
2)	a amestecă diferite feluri la un loc (de colori, fapte, lucruri, etc).
împestriţare s. f. 1) Acţiunea de a împestriţa ; 2) amestec felurit.
împestrlţătură s. f, V. preced. 1) Amestec felurit; 2) coioraţiune cu pete de felurite văpseli.
împeţi (a) v. V. peţi. A cere în căsătorie ; a face propuneri pentru căsătorie, împeţire s. f. Faptul de a împeţi. împeţit, ă adj. şi adv. Cu propuneri pentru luarea în căsătorie : s’a dus împeţit.
împeticâ (a) v. V. petec. 1) A cârpi, cu petece; 2) a rupe în bucăţi, în petece.
Impetuos, oasă 'adj. şi adv. (lat. impe-tuosus, dela impetus, năvală). Năvalnic, aprig.
impetuosltate s. f. V. preced. Repeziciune mare; aruncare năvalnică.
împiedecă (a) v. V. piedecă. 1) A legă picioarele unui cal ca să nu poatăjfugi; 2) fig. a opri ceva, sau pe cineva, dela ceva;
3)	a pune piedeca la o roată (când scoboară carul la vale); 4) fig. â stingheri, a se împiedecă, a se opri piciorul de ceva (în timpul mersului) a se poticni; fig. a întâmpină un neajuns sau un obstacol.
împiedecat, â adj. 1) Cu piedecă la pi-
cioare sau la roată; 2) oprit; 3) fig. stingherit.
fmpledecătoare s. f. V. piedecă. impledecător, oare adj. 1) Care împiedecă, 2) care stinghereşte.
impiegat s. m. (italian impiegato, dela impiegare, a întrebuinţâ, a da de lucru, a ocupă). Funcţionar într’un oficiu sau administraţie de C. F. sau Poştă.
impielmâ (a) v. V. piemn şi pielm. A unge cu pieln; fig. a cuprinde .puţin.
impietate s. f. (lat. dela pietas, pietatis, sentiment religios; sentiment de afecţiune şi datorie către bătrâni sau relicve; milă, îndurare'. Călcarea, nesocotirea ori batjocorirea sentimentelor sau datoriilor sfinte religioase sau de cinstire, de pietate.
Împietri (a) v. (dela vorba piatră). 1) A preface în piatră; a (se) întări ca piatra; 2)
, a fixă, a face să nu se mai şteargă (coloarea unei stofe sau lâne văpsite); 3) fig. a rămâne uimit şi în nemişcare; 4) a se îndărătnici, înrăi (inima); 5) a deveni nesimţitor;
6)	a aşterne cu pietriş (drumul).
împietrire s. f. Acţiunea de a (se) împietri.
împietrit, ă adj. 1) Prefăcut în piatră; 2) fig. întărit ca piatra; 3) înspăimântat, uimit;
4)	îndărătnicit, înrăit; 5) aşternut cu pietriş, împletrul (a) v. V. împietri 6. împila (a) v. (lat. dela pilum, pisălog). A împovăra mult, a asupri (a pisă, pisălogi figurat).
împilare s. f. Acţiunea de a împila, împilat, ă adj. Asuprit, nedreptăţit, torturat, împilător, oare adj. şi s. Cel care asupreşte, nedreptăţeşte, torturează.
împingător, oare adj. V. imringe. Cel ce împinge.
îrflpîngătură s. f. Acţiunea de a împinge, împinge (a) v. (lat. împingere). 1) A a-păsă înainte; 2) a urni prin apăsare; 3) a da la o parte, a înlătură; 4) a îndemnă; 5) fig. a tentă, ispiti — l’o împinge păcatul.
împins, â adj. 1) Apăsat; 2) urnit, mişcat prin apăsare înainte; 3) dat la o parte; 4) îngrămădit, înghesuit; 5) fig. constrâns, — împins de mizerie; 6) îndemnat — împins de alţii.
împinteni (a) v. V. pinten. A înţepă cu pintenii (calul); fig. a sili, a forţă tare.
împistrit, ă adj. V. împistriţă. împodobit cu felurite colori, cu felurite pete mărunte.
împiu, ie adj. (lat. dela (in) pius, devotat şi cu dragoste sfântă). Fără dragoste şi devotament sfânt; nelegiuit, păgân, necredincios, împiasmui (a şi a se) v. V. pizmă. A avea
pizmă (pe cineva) ‘r a invidiâ; a se îndărătnici; a se învrăjbi.
împlântă (a) v. (lat. dela plantare, a sădi). A băgă în, a înfige, a vârî adânc.
. împlântare s. f. Acţiunea de a împlântă, împlântat, ă adj. înfipt tare; băgat adânc, împlătoşat, ă adj. V. platoşă. îmbrăcat cu platoşă.
îrnpleâ (a) v. V. umplea. împleteci (a şi a se) v. (lat. dela plectere a împleti). 1) A (se) încrucişâ şi împiedeca picioarele în mers; 2) a se clătină, poticni în mers; 3) încâlci, răsuci, învălătuci (frânghia sau aţa, ori planta agăţătoare), împleticire s. f. Acţiunea de a împleteci. împleticit, ă adj. şi adu. încurcat, învălătucit, răsucit.
împleti (a) v. (lat. plecto, plectere, a împleti). 1) A răsuci şi împreuna mai multe fire sau şuviţe pentru a face o sfoară, cunună, sau frânghie; 2) a face, cu ajutorul cârligului sau andrelelor, ciorapi sau o îmbrăcăminte prin înlănţuirea firului de lână sau de aţă; 3) a îndoi (pe după pari sau beţe) nuiele spre a face coşuri, gard, etc.; 4) a face (prin legare cruciş) pânză sau plasă din fir de aţă, de sârmă, de trestie, de papură, etc.; 5) fig. a se combină.
împletire s. f. Acţiunea de a împleti, împletit, ă adj. Ce este făcut prin împletire ; s. împletire.
împletitoare s. f. 1) Femeia care împleteşte; 2) instrument sau maşină de împletit, împletitor s. m. Om care împleteşte, împletitură s. f. 1) Lucru făcut prin împletire ; 2) felul de împletire.
implică (a) v. (lat. implicare). 1) A amestecă, a încurcă (pe,cineva); 2) a cuprinde în sine; a uni cu; 3) a atrage după sine (o lucrare, o acţiune).
implicat, ă adj. Amestecat, încurcat (într’o făptuire rea).
implicit, ă adj. şi adv. A tras după; următor de sine; în unire cu; deodată cu.
împlini (a şi a se) v. (lat. dela plenus, plin). 1) A face să fie deplin, a complectă; 2) a (se) realisâ; 3) a execută; 4) a termină ; 5) fiscal a urmări pentru plată; 6) a atinge un timp. vărsta de — împlineşte 5 ani.
împlinire s. f. 1) Complectare; 2) efectuare, realizare; 3) executare.
împlinit, ă adj. 1) Complectat; 2) terminat; 3) efectuat, săvârşit; 4) fisc. urmărit pentru plată.
împlinitor, oare s. f. şi adj, 1) Care împlineşte, complectează; 2) executor.
Imploră (a) v. (lat implorare, dela plo-
336
imp
împ
rare, a plânge). A cere sau a rugâ cu la- | crămi, plângând.
hnplorare s. f. Acţiunea de a imploră. Împodobi (a) v. V. podoabă. A înfrumu-seţâ, a ornâ prop. fig.
Împodobire s. f. Acţiunea de a împodobi. Împodobit, ă adj. înfrumuseţat, ornat, impoliteţă s. f. (fr. impolitesse — V. politeţă). Necuviinţă, grosolănie; purtare necuviincioasă.
imponcişâ a se) v. V. ponciş. 1) A se înţepă (fig.), a se contraria; 2) a se uita, cu răutate.
Imponcişare s f. Acţiunea de a imponcişâ. imponderabil, ă adj. (lat. dela pondero, are, a cântări). Ce nu se poate cântări — foarte mic sau f. uşor.
Impopoţonâ (a şi a se) v. (lat. dela pupa, pupuşă, p. pâpuşonâ). A se împodobi ca o păpuşe, a se găti prea mult, (cu ironie).
Impopoţonat, ă adj. V. preced. Gătit, împodobit prea mult.
_ împoporâ (a şi a se) v. V. urm.
impopulâ (a) v. (lat. dela populus, popor, mulţime de oameni). A fi cu oameni mulţi, populat.
impopular, ă adj. (fr. impopulair, din lat. populus, popor; mulţime). Neplăcut poporului, mulţimei.
Impopulare s. f. Acţiunea de a împopulâ. impopularitate s. f. Lipsa de simpatie în popor, neplăcerea din paitea mulţimei.
import s. n. V. urrh. Introducere, aducerea în ţară.
importă (a) v. (lat. importo, are, a aduce în, a introduce). 1) A introduce în ţară (mărfuri etc.); 2) a introduce un obiceiu strein;
3)	a privi, a fi de trebuinţă—nu mă importă.
important, ă adj. (fr. important). De seamă; de luat în seamă; însemnat.
importanţă s. f. V. preced. însemnătate, valoare sau autoritate — de persoană sau lucruri.
importaţiune s. f. V. importă. 1) Aducerea în ţară $e mărfuri); 2) lucru sau deprindere adusă de aiurea, importat, ă adj. Adus din altă ţară. importator s. m. V. importă. Cel ce a-duce mărfuri din alte ţări.
importun, ă adj. (lat. importunus, de care nu se apropie, nepotrivit). 1) Nepotrivit; 2) ne la loc, ne la vreme; 3) supărător, plicticos.
importunâ (a) v. 1) A fi nepotrivit, ne la vreme ; 2) a supără, a plictisi cu ceva. importunltate s. f. Aţiunea de a importunâ. împosesui (a) v. (lat. pela possessio, stă-, pânire, proprietate, moşie). 1) A pune în stă-
pânire ; 2) a da în stăpânire; 3) a da în a-rendă (moşiea) Mold. împosesuîre s. f. Acţiunea de a împosesui. imposibil, ă adj. şi adu. (fr. imposdble, dela lat. possum, potui, posse, a putea) Ce nu se poate; cu neputinţă; s. n. lucru cu neputinţă.
imposibilitate s. f. 1) Neputinţă (de a f sau a se face ceva); 2) ceva cu neputinţă, neexistent.
impostor s. m. (fr. impos’eur, dela lat. imponere, verb care înseamă şi a înşelă). înşelător; care se dă drept altcineva spre a înşelă (îmbrăcat ca preot, ofiţer, etc).
impostură s. f. Acţiunea de a înşelă (prin impunere, prestanţă); prefăcătorie cu scop de a înşelă.
impotent, ă adj. şi s. (lat. impotens). Neputincios; cel care nu mai poate întrebuinţa membrul genital.
impotenţă s. f. Starea de impotent, împoţoţonâ (a) v. V. impopoţonâ. Împotrivă prep. (lat. dela protinus, şi pro-iinam, înainte). Ce stă înainte, în contra, opus.
Împotrivi (a se) v. V. preced. 1) A se o-pune, a sta contra; 2) a rezista; 3) a contrazice; 4) a nu se supune. — Şi Slavii- au vorba protiu şi protivno, protivnîi cu înţeles de contra, opus, cohtrar, dela aceiaşi bază lat. pro, înainte; teneo, ţin.
împotrivire s. f. V. preced. Opunere; rezistenţă ; contrazicere, împotrivltor, oare adj. Contrar, opus. împovărâ (a) v. V. povoară. A pune greutate mare; a încărcâ prea mult; fig. ă sui-
u.enâ.
Împovărare s. f. încărcare peste măsură, împovărat, ă adj. Peste măsură încărcat, impozant, ă adj. (fr. imposant). Care se impune, care atrage atenţia şi admiraţia; impunător, măreţ.
impozit s. n. (lat. impositum, dela impo-no, ere, a impune, a pune cu sila). Bir, dare ce trebuie plătită (pentru ca Statul să întreţină aşezămintele ţării).	"
impracticabil, ă adj. (fr. imprficticable dela gr. praktikos, pus în acţiune, în mişcare). Care nu se poate pune în acţiune, în folosinţă sau în mişcare.
Imprânzi (a) v. V. prânz. A ajunge Ia ora prânzului; a întârziâ până la amiază.
Împrăştia (a şi a se) v. V. praştie. 1) A arunca în toate părţile; 2) a (se) risipi; 3) a (se) răspândi prop. şi fig. împrăştiat, ă adj. Risipit, răspândit, aruncat. Imprăştiere s. f. 1) Acţiunea de a împrăş-
337
imp .
fmp
tia; 2) risipă,' 3) răspândire; 4) propagare.
imprecaţiune s. f. (lat. imprecari, a dori cuiva binele sau răul; a blestemă sau a bi-necuvântâ). 1) Blestemare; 2) vorbire de rău asupra cuiva; 3) mustrare.
impregnat, ă adj. (lat. praegnans). Plin de, umflat de ; îmbibat.
împrejmui (a) v. V. preajmă. A îngrădi de jur împrejur (un loc), împrejmuire s. f. îngrădire (a unui loc). Împrejmuit, ă adj. îngrăţiit. împrejmuitor, oare s. f. 1) Care închide, îngrădeşte;' 2) care încunjură, învecinează (locuri).
împrejur prep. (prefix im, lat. per, prin; gyrus, cerc, ocol). 1) Ocolind; 2) fiind în jur; 3> pe din afară; 4) pe de margine; 5) pe aproape; tăiere împrejur, circunrcisiune.
împrejură (a) v. 1) A ocoii în jur; 2) a cuprinde din toate părţile ; 3) a îngrădi, închide împrejur.
împrejurare s. f. î) Acţiunea dfe a împrejură; 2) întâmplare; 3) situaţie, circumstanţă.
împrejurat, ă adj. înconjurat, cuprins din toate părţile.
împrejurime s. f. 1) Loc în apropriere; 2) vecinătate.
impresariu s. m. (italian impressario). Cel ce conduce o Întreprindere teatrală (din punct de vedere al afacerei băneşti) — dela vorba italiană impresa, întreprindere.
imprescriptibil, ă adj. (fr. imprescripti-ble). Jurid. Care nu se poate prescrie ; drept imprescriptibil, drept care nu are termen şi nu se poate perde prin vre-o dispoziţiune a legei.
impresie s. f. (lat. impressio). întipărire; emoţie.
impreslonă (a) v. (fr. impressionner, dela lat. impressio, întipărire). I) A lăsa întipărire, urmă; 2) a lovi simţurile cu putere; 3) a mişca sufletul; 4) a uimi; 5) fizic. chim. a produce o acţiune asupra.
impresionabil, â adj. V. preced. Cel ce (se) impresionează.
impresionism a. n. Liter. Curent,literar şi artistic, ce urmăreşte în primul loc impresionarea simţurilor.
impresionist, ă adj. Apaiţinător curentului numit impresionism. impresiune s. f. V. impresie. împresură (a) v. (prefix im, lat. per. împrejur; sero, a legă, înlănţui). 1) A înfăşură, a înpinge; 2) a încunjură din toate părţile ;
3)	a acoperi de jur împrejur; 4) a asediâ (milit); 5) pop. a cuprinde, a copleşi; 6) fig. a uzurpă.
împresurare s. fi V. preced. Acţiunea de a împresură, prop. şi fig.
împresurat, ă adj. 1) încunjurat din toate părţile; 2) asediat; 3) cuprins; 4) fig. uzurpat împresurător, oare adj. Care împresoară, împreună a dj. (prefix im, lat. per, împrejur, cu totul; una, una). 1) La un loc; 2) întrunit;
3)	cu altul sau cu alţii.
împreună (a şi a se)' v. V. preced. 1) A întruni; a adună la un loc; 2) a însoţi, a imperechea; 3) a alipi, a lipi; 4) a combină, amestecă.
împreunare s. f. 1) Adunare la un loc; 2) însoţire, împerechiere ; 3) alipire; 4) contopire ; 5) combinare; ,6) unificare, unire; 7) căsătorie.
împreunat, ă adj. 1) Unit; 2) împereehiat, însoţit; 3) lipit; 4) combinat, amestecat.
împricina (a se) v. V. pricină- 1) A se certă; 2) a căuta ceartă, împricinat, ă adj. 1) Care se află în ceartă;
2)	care se află în proces, în judecată, împrieteni (a se) o- V. prieten. 1) A deveni
prieten; a ţine la cineva; ) a se alia, întovărăşi.
împrietenire s. f. Acţiunea de a se împrieteni.
împrietenit, ă adj. 1) Devenit prieten; 2) întovărăşit.
împrilostl (a) v. (prefix im, lat. praelus-tris, care străluceşte tare). A orbi cu strălucirea; a fermeca; a seduce.
împrilostit, ă adj. V. preced. Fig. Orbit de strălucire; fermecat; sedus.
Imprimă (a şi a se) v. (lat. imprimo, ere, a apăsa pe; a întipări). 1) A scrie cu ajuto-lul tipografiei, a tipări; 2) a întipări; a lăsa ut mă prin apăsare; 3) a se păstra în amintire, în închipuire, în suflet; 4) a transmite— imprimă o mişcare unei maşini imprimare s. f. Acţiunea de a imprimă, imprimat, ă adj. şi s. n. 1) Tipărit; 2) tipăritură, hârtie tipărită.
împrimăvărâ (a se) v. (lat dela prima, întâia, şi rom. vara). A începe timpul de primăvară; fig. poet. a reîntineri.
imprimerie s. f. (V. imprimă şi fr. imprimerie). 1) Tipografie; 2) atelier de tipografie.
împroprietări (a) v. V. proprietar. 1) A deveni proprietar ; 2) a pune în stăpânire ;
3)	a da pământ (la ţărani) cu preţ hotărît de Stat.
împroprietărire s. f. 1) Punere în stăpânire ; dare de pământ la ţerani cu preţ hotărît de Stat.
împroprietărit, ă adj. 1) Intrat în stăpâ-
itîlp
338
imp
nirea unui imobil; 2) dotat, înzestrat cu pământ de către Stat.
impropria, ă adj. (lat. improprius, ne-propriu, nepotrivit). 1) Nepotrivit, nelaloc; 2) neapt, nefolositor.
împroşcâ (a) v. (daco-gr. dela prosehed, a stropi cu apă, a împroşcâ). 1) A stropi departe cu apă (cu o pompă (proaşcă) sau cu gura); 2) a aruncă departe şi în cantitate mare ceva (pietre, nisip, gloanţe); 3) fig. a aruncă insulte).
împroşcătură s. f. 1) Acţiunea de a îm-proşcă; 2) aruncare cu cantităţi mari (de pietre, sau de proiectile la luptă) ;Jfig. aruncare (de insulte).
Improspătâ (a) v. V. proaspăt. 1) A reînoi vioiciunea, foiţele; 2) a face să fie proaspăt (aerul, apa, etc.); 3) fig. a reaminti, a memora din nou; 4) a înlocui, a primeni cu ceva din nou.
împrospătare s.f. Acţiunea de a împrospătâ.
Împrospătat, ă adj. 1) Reînoit; 2) înlocuit, primenit; 3) fig. rememorat.
Improstlt, ă adj. V. prost. Devenit prost.
Improviza (a) v. (fr. improviser; din prefix im şi lat. provisus, prevăzut). 1) A face o lucrare pe nepregătit; 2) a compune (versuri sau discurs) pe nepregătit; 3) fig. a ticlui, a scorni.
Improvizare s. f. Acţiunea de a împrovizâ.
improvizator s. m. Cel ce improvizează.
imprudent, ă adj. şi adu. (lat. imprudens, tis). 1) Nebănuitor; 2) fără băgare de deamă;
3)	fără pricepere şi prevedere.
Imprudenţă s. f. (lat. imprudentia). Lipsă de prevedere şi nebăgare de seamă.
Împrumut s. n. (prefix im lat. promutuus — bani daţi înainte, din lat. mutuor, are, a se împrumută). 1) Sumă de bani luată sau dată, cu îndatorirea de a fi restituită; 2) lucru dat cuiva pentru un timp, ca înlesnire;
3)	acţiunea de a împrumută.
Împrumută (a se) v. V. preced. 1) A da sau a primi (bani sau altceva) cu îndatorirea de a restitui îndată, sau după un anume timp; 2) fig. a’şi apropia.
Împrumutare a. f. Acţiunea de a împrumută.
împrumutâtor s. m. 1) Cel ce ia un lucru sau bani cu împrumut; 2) cel ce dă cu împrumut.
impudic, ă adj. (lat. impudicus). Desfrânat, fără ruşire.
Imputat, â adj. V. puf. 1) Plin cu puf; 2) înforat, moale.
Impuiă (a) v. V. puiu. 1) A face pui, a naşte mulţi pui; 2) a face lăstari; — 3) fig. a
impuia urechile sau capul,—a ameţi cu voba, a vorbi prea mult cuiva.
impuls a. n. (lat impulsus). îndemn, imbold.
impulsiune a. f. (lat. impulsio, onis). 1) îndemn, încurajare; imbold; 2) mişcare de împingere dela un corp la altul, impulsiv, ă adj. şi adu. îmbolditor. impunător, oare adj. V. urm. Care impune; care inspiră atenţie sau respect.
impune (a) v. (lat. impono, ere). 1) A pune cu sila; 2) a supune la bir, la contribuţie; 3) a inspiră atenţie sau respect; 4) a constrânge să fie luat în seamă, impunere s. f. Acţiunea de a impune, împungător, oare adj. Care împunge (propriu şi figurat).
Împunge (a) v. prefix im, lat, punge, ere, a împunge). 1) A înţepă cu un vârf ascuţit sau cu coarnele; 2) fig. a înţepa cu vorbe, a necăji, a supăra. A se împunge, a se înţepa cu vorbe.
impunitate s. f. (lat. impunitas). Scutirea de a fi pedepsit; nepedepsire.
Împuns, ă adj. V. împunge. 1) înţepat cu coarnele sau cu un vârf ascuţit; 2) fig. îmboldit cu vorbe.
Împunsătură s. f. 1) înţepătură; rana dela o împungere; 2) fig. vorbă înţepătoare, aluzie răutăcioasă.
Impupăzâ (a) v. V. pupăză. 1) A împes-triţâ, a se găti, împodobi cu felurite colori;
2)	fig. iron. a murdări, a mânji cu necurăţenii; 3) a (se) strică, degenera.
impur,	ă adj. (lat. impurus). Necurat,
murdar, spurcat.	*
impuritate s. f. (lat. impuritas). Ne urâţenie, întinare, murdărie.
impus,	ă adj. V. impune. 1) Pus cu sila ;
2)	supus la dări, la conţi ibuţie.
Împuşcă (a se) u. V. puşcă. 1) A trage cit puşca; 2) a (se) ucide prin armă de foc; 3) fig. iron. — a împuşca francul, a câştigă greu, a nu avea bani.
\ Împuşcă ’n lună s. m. Fig. Zmintit, nebun, extravagant.
împuşcare s. f. Acţiunea de a împuşcă. Împuşcat, ă adj. Ucis sau rănit prin o armă de foc; s. n. acţiunea de a împuşcă.
Împuşcătură s. f. 1) Detunătură prin descărcarea unei arme de foc; 2) rană făcută prin împuşcare.
impută (a) u. (lat. imputo, are). 1) A pune la socoteală, a pune îţi sarcină; 2) atribui;
3)	a învinui (fără probe).
imputabil, â adj. Ce se poate impută, imputaţlune s. f. 1) Punere la socoteală
împ
339
ina
m
(a unui lucru stricat); 2) fig. învinuire fărâ probe; atribuire.
împuternici (a şi a se) v. V. putere. 1) A învesti cu putere, a da procură; 2) a prinde, a căpăta puteri; 3) a se însănătoşâ (după boală).
împuternicire s. f. V. preced. 1) Căpătare de putere; 2) autorizaţie, procură, delegaţie;
3)	însănătoşare, întremare, împuternicit, ă adj. 1) întărit în puteri;
2)	însănătoşat, restabilit (după boală); 3) autorizat; 4) s. m. trimis de o tară streină cu o anume misiune, — plenipotenţiar.
împuţi (a şi a se) v. V. puţi. 1) A căpăta miros rău; 2) a da, a răspândi, un miros rău;
3)	fig. a se lenevi cu totul; 4) a fi foarte murdar.
împuţina (a şi a se) u.V. puţin. A reduce; a face mai puţin; a diminua.
împuţinare s. f. Acţiunea de a împuţina; reducere.
împuţinat, ă adj. Redus, diminuat, împuţire s. f. Acţiunea de a (se) împuţi, împuţitură ş. f. 1) Lucru care are miros foarte urât; 2) fig. fiinţă leneşă de tot; 3) murdărie, necurăţenie.
imun adj. (lat. immunis, scutit de dări, curat de ceva). Medic. De care nu se prinde boala; devenit imun, cel care. prin altoire, vaccinare, este ferit de o boală; politic, cel ce ocupă o demnitate în stat, care-1 scuteşte de a fi urmărit sau pedepsit de lege, fără o anume formă : suveranul, miniştrii, deputaţii, senatorii se bucură de imunitate.
imunitate s. f. V. preced. Starea de a fi imun.
imutabil, ă adj. (lat. immutabilis). Neschimbător; care nu se transformă.
imutabilitate s. f. Starea sau calitatea de a fi imutabil.
in s. n. (lat. linum). Bot. Plantă textilă, din care se face pânză foarte durabilă şi foarte subţire, numită în comeţţ Olandă, din cauză că în olanda se cultivă mult in şi se fîce pânză de in; iar din sămânţa inului se face oleiu de preţ.
in prep. (lat in). Arată loc : înăuntru; în-tr’un cuprins ; la anume poziţie; în faţă, in dos ; ţine locul lui de : doctor în medicină ; ţine locul lui pe : în loc; ţine locul lui cu : în totul; peste — în două zile.
inabordabil ă adj. (fr. inabordable, dela fr. bord, margine, ţerm). De care nu te poţi apropia, lipi.
înăbuşi (^) v. V. înnăbuşi. inacceptabil, ă adj. (din lat. acceptare, a primi). Qare r.u se poate primi (învoi).
inaccesibil, ă adj. (din lat. accedere, a veni lângă, a se apropia). De care nu te poţi apropia; care nu primeşte lângă; de care nu se. prinde.
înăcri (a şi a se) v. V. acru. 1) A acri; 2) â se face acru.
inăcrire s. f. Acţiunea de a deveni acru. inacţiune s. f. (lat. dela actio, actionis, faptă, lucrare). Nelucrare; şedere (fără a face ceva).
inactiv, ă adj. (lat. in ~f~ activus, care lucrează, ocupat). Care nu lucrează, nu face nimic.
Inactivitate s. f. Starea de nelucrare. înădl (a) u. V. înnădi. înadins adv. (lat. in, în ; ad, spre tensum (tendo), ţintit spre — tendenţios). Anume ; tendenţios, cu intenţie; precugetat; expre.
inadmisibil, ă adj. şi adv. (fr. inadmis-sible). De neprimit; neîngăduit.
inadmisibilitate s. f. V. preced. Neadmi-tere, neprimire. înăduşi (a) v. V. innăduşi. înalntâ (a) v. V. înainte. 1) A merge înainte ; 2) a spori; 3) a progresă; 4) a pătrunde ;
5)	a da (petiţie); 6) a transmite; 7) a avansa în grad.
înaintare s. f. 1) Acţiunea de a înainta;
2)	înălţare în grad, avansare; — înaintare pe loc; avansare ca salar şi titlu dar în aceiaşi functfupe.
înaintaş s. m. 1) Care merge înaintea altora; 2) care a trăit înainte de; predecesor;
3)	care mişcă, conduce înainte, promotor;
4)	pl. caii sau boii dinnainte, când sunt mai multe perechi în şir la plug, sau la trăsură.
înaintat, ă adj. V. înainta. 1) Care se află mai înainte; 2) înălţat în grad, avansat; 3) în progres, propăşit; 4) civilizat, cult (popor).
înainte prep. (prefix în, lat. ante, înainte). Arată: 1) locul înaintat faţă cu altul; 2) timpul de mai înainte (atât ca trecut cât şi ca viitor); adv. 1) mergere, mişcare de înaintare, progres; 2) întrecere; 3) ordin de a merge; 4) odinîoaiă, de mult.
înainte-mergător s. m. 1) Cel ce face sau pregăteşte o lucrare înainte de alţii; 2i cel ce deschide o cale nouă (în ştiinţe, litere, arte, filosofie, morală); 3) numire dată Sf. îoan Botezătorul.
înălbi (a şi a se) v. V. alb. 1) A face să fie alb; 2) a deveni alb; 3) a văpsi cu alb ;
4)	a spăla pânza mult, sau cămeşile, tufele, ca să se albească, înălbire s. f. Acţiunea de a înălbi. înălbit, ă adj. Devenit alb; albit; s. n. acţiunea de a înălbi.
340
Ină
Ina
înălbitor, oare adj, Care albeşte; care spală şi albeşte pânza.
inalienabil, ă adj, (lat. in + alienare a a înstreinâ). Jarid. Care nu se poate înstre-inâ,.vinde — cum este averea unor minori, a inierzişilor, etc.
înalt, & adj. (prefix în, lat. altus, Înalt). Ridicat mult; lung (in sus) s. n. înălţimea: inaltul cerului, sus de tot.
Înălţă (a şi a se) v. V. preced. 1) A ridica în sus; 2) a creşte în sus; 3) a preamăii;
4)	a se sui;*5)a zbura sus. 6) fig. a avansa;
7)	a progresa; 8) iron. a se mândri, a se lăuda mult.
Înălţare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) înălţă; înălţarea Domnului, serbătoarea rîdicărei la cer (la 40 zile dela Paşti); înălţarea Sf. Cruci, serbătoare bisericească în 14 Septembrie (în amintirea unei ceremonii .ce avu loc la Ierusalim, în timpul împăratului Heracliu, în onoare adevăratei cruci;.
înălţat, ă adj. 1) Ridicat sus; 2) suit; 3) crescut nalt; 4) f.g. avansat; 5) onorat;
6)	mărit.
Înălţător, oare adj. 1) Care înalţă, care ridică; 2) fig. care onorează ; 3) s. n. aparat mic, adaptat la puşcă, cu ajutorul căruia se regulează ochirea şi tragerea la distanţe mai depărtate sau mai apropiate.
inalterabil, ă adj. (fr. inalterable (V. al-terâ). Ce nu se poate alterâ, strica, discom-pune.
Înălţime s. f. V. înalt 1) Loc foarte ridicat, deal, munte; 2) poziţie sus în spaţiu ; 3) fig. mărire ; 4) titlu vechiu la fel cu alteţă sau majestate — înălţimea Sa. inamic s. m. V. inimic.
Inamorâ (a se) v. (prefixîn, lat. amor, iubire, dragoste). A se îndrăgosti.
Înamorat, ă adj. V. preced. îndrăgostit, inamovibil, ă adj. (lat. in + amoveo, amovere, a da la o parte, a depărtâ). Care nu se poate îndepărta (din funcţiune) — £câre ,nu poate fi permutat în altă localitate fără o anume cauză, (cum sunt unii magistraţi şi profesorii).
inamovibilitate s. f. V. prec. Dreptul sau calitatea de a fi inamovibil.
inanltate s. f. (lat. inanitas). 1) Gol, deşertăciune; 21 vanitate, inutilitate.
inaniţie s. f. (fr. inanition, d'n lat. inanis, gol, fără viaţă). Slăbiciune mare din cauza lipsei de nutrire.
inaplicabil, ă adj. V. aplică. Care nu se poate aplică, împlini, sau pune în executare.
înapoi adv. (prefix în, rom. apoi. 1) în urmă ; 2) îndărăt; 3) fig. în ârziat.
inapoiâ (a şi a se) u. V. preced. 1) A da îndărăt; 2) a restitui; 3) a se întoarce îndărăt.
Înapoia adv. şi s. f. 1) înapoi; 2) partea de a spate.
înapoiat, ă adj. 1) Dat înapoi, restituit
2)	rămas în urmă, întârziat; 3) fig. mărginit la cunoştinţe ; 4) retrograd ; 5) venit de unde a fost.
Înapoiere s. f. 1) Venire sau ducere îndărăt ; 2) reîntoarcere; 3) restituire, dare înapoi;
4)	fig. mărginire de ştiinţă.
inapreciabil, ă adj. (fr. dela appr&ciable, din lat. pretium, preţ). Ce nu se poate preţui, aprecia, — foarte mic.
inapt, ă adj. V. apt. Ne apt, nepoţi ivit, nedestoinic, nepriceput.
inaptitudine s. f. V. preced. 1) Nedestoi-nicie ; 2) nepotrivire pentru ceva.
' inaripâ (â se) v. V. aripă. 1) A prinde, a face aripi; 2) a ’şi lua avânt; fig. a prinde curaj, a progresă.
Înaripat, ă adj. 1) Cu aripi; 2) fig: cu avânt.
inăriţă s. f. (dela vorba in). Bot. Plantă ale cărei frunze seamănă cu inul; Zool. Pasăre galbenă mică, — canar.
inarmâ (a şi a se) v. V. armă. 1) A înzestra, prevedea, cu arme; 2) fig. a prinde, a lua, a se pregăti cu (curaj, voinţă, cunoştinţe).
Înarmare s. f. Acţiunea de a sau a se înatmă.
Înarmat, ă adj. Pregătit, prevăzut cu arme (sau cu mijloace de luptă în viaţă).
Înăspri (a şi a se) v. (prefix in; rom. aspru). 1) A deveni aspru, zgâriitor, înţepător ; 2) fig. a deveni friguros, rău, supărător;
3)	fig. a se face acrişor (vinul); 4) fig. a înrăutăţi (starea, tratamentul).
Inăsprime s. f. Devenirea aspru, înăsprire s. f. Acţiunea de a se aspri sau a înăspri prop. fig.
Înăsprit, ă 'adj. 1) Devenit aspru; 2) fig. sever; 3) de timp, — friguros, înţepător;
4)	fig. înrăutăţit.
inatacabil, ă adj. V. atăcă. Care nu poate fi atăcat, lovit, stricat.
inaugurâ (a) v. (dela lat. augur, ghicitor ; prevestitor (preot) şi agurare, a prevesti, a prooroci). A pune început la o construcţie sau lucrare făcând urări, prevestiri de bine (cu slujbă bisericească sau cu ceremonie deosebită).
inaugural, ă adj. De inaugurare, inaugurare s. f. Ceremonia cu care se pune început, se inaugurează.
inaugurat, ă adj. început, întemeiat cu ceremonie.
Înăuntru adv. (prefix în ; lat intro, înăuntru). In cuprinsul; opus lui în afară; fig. în ţară, în casă, în corp. înaurit, ă adj. V. aur. Poleit cu aur. înavuţi (a şi a se) v. (prefix în, şi avuţie). A produce, a face aveie (în bani sau alte bunuri); a (se) îmbogăţi.
înavuţire s. f. 1) Acţiunea de a face avere ;
2)	obţinere de-Cunoştinţe), înavuţit, ă adj. Cu avere multă, bogat, inc s. n■ V. incui. 1) Joc de copii cu zgomot şi alergare; 2) capriciu de copii.
încă adv. (ca ital: anche, (fr. encore) din lat. atque sau acque = şi încă). 1) Arată repetare, iarăşi pe atât; sau continuare la fel, sau adăugare : încă o dată; încă curge; 2) neajuns: încă n’a sosit, încă nn-i gata.
Incadrâ (a) v. V. cadru. 1) A pune în cadru, în râmă (tabloul); 2) a închide din patru părţi; 3) rnilit. a pune sub comandanţi reglementari soldaţii.
Încadrare s. f. Acţiunea de a încadra. Incadrator s. m. Care încadrează, incâi, Incale sau Încaltea adv. (prefix în, lat. qualis, quale, aşa precum, oricum). 1) Oricum, cel puţin, măcar.
Incăibărâ (a) v. V. gaibă. 1) A Încleşta, cuprinde, pe cineva cu mânile şi cu picioarele ; 2) a apucă şi a strânge bine; 3) a culege repede din toate părţile; 4) a se încă-ierâ la bătaie.
Incălerâ (a şi a st1) v. (fig. dela vorba caier). 1) Fig. A se apuca la ceartă sau la bătaie; 2) a se provocă la discuţie; 3) a se lua de păr; 4) a se mânca (câinii) după asemănarea părului din cap cu caierul.
încăierare s. f. V. preced. Acţiunea de a a se încăiera.
încăierat adj. şi s. 1) înhăţat, apucat la bătaie; 2) harţă, bătaie.
Incailea adv. pop. V. incai. încâină (a se) v. V. câine. A deveni rău (ca un câine); a se îndărătnici tare.
încălâ (a se) v. A avea multă carne; gras la corp, (ca un cal).
Incălâfat adj. (dela arab kalafa, a închide). Cu închizătoare, cu capac (luleaua).
Incălat, ă adj. Cărnos la corp.
Încălca (a) v. V. călca. 1) A trece peste hotar; 2) a nesocoti, a înfrânge (o lege sau dispoziţie); 3) a invadâ; 4) a cotropi; 5) a prădâ.
încălcare s. f. Acţiunea de a încalcă, încălcat, â adj. 1) Trecut peste; 2) neso-tit, călcat; 3) cotropit; 4) prădat.
Încâlci (a) v. V. căiţi. A încurca firele, aţa; a se Încurcă, amestecă.
Încâlcire s. f. încurcare de fire; amestec, îngrămădire.
Încâlcit, ă adj. 1) încurcat; fig. nelămurit, neînţeles.
incalculabil, ă adj. V. calcula. Ce nu se poate socoti, calculă; fig. foarte mult.
încălecâ (a) v. (prefix în; rom, cal). 1) A se aşeza călare pe cal; 2) a se aşeza călare (pe orice) ; 3) fig. a fi deasupra; 4) fig. a stăpâni.
încălecat, ă adj. Aşezât călare; s. ti. acţiunea de a încălecâ ; fig. dominat.
incalificabil, ă adj. V. califică. 1) ce nu se poate califica; 2) nespus de rău.
incălţâ (a şi a se)'u. (prefix in; lat. calceo' calceare, a încălţă). 1) A pune încălţămin e la picioare; 2) fig. iron. a înşelă; 3) a pune obezi la roate.
Încălţăminte s. f. (prefix în ; lat. calcea-mentum, încălţăminte). Tot ce serveşte la încălţare: botine, ghete, ciobote, cizme, etc. Încălţare s. f. Acţiunea de a încălţâ. încălţat, ă adj. 1) Cu încălţăminte la picioare; 2) fig. cu pene la picior (pasărea);
3)	cu pete albe la picioare (calul); 3) fig. înşelat; 4) cu obezi din nou (roata); 5) batjocură: vită încălţată, idiot (care se deosebeşte de vită numai prin încălţăminte). Încaltea adv. V. încai şi încale.
Încălzi (a şi a se) v. (prefix în; -j- cald).
1)	A începe să dea căldură; 2) a face să fie cald; 3) fig. a (se) însufleţi, încălzire s. f. Faptul de a (se) încălzi. Încălzit, ă adj. 1) Ce este cald; 2) fig. însufleţit, animat; 3) s, n. faptul de a încălzi. Încălzitor, oare adj. Care încălzeşte, incadescent, ă adj. (lat. inc an dese o, ere a înfierbântă până la flacără, albire, aprindere). Care se înfierbântă şi dă flacără; fig. înflăcărat aprins, (lumina albă ’dela o lampă electrică, cu arc voltaic, este incandescentă, căci se produce prin aprinderea şi arderea cărbunelui).
incandescenţă s- f. Starea unui corp înfierbântat până la aprindere sau înflăcărare (ca ferul prea tare roşit în foc, când devine alb strălucitor).
Încântă (a şi a se) v. V. cântă. 1) A desfăta, a produce distracţie; 2) a măguli; 3) fig. a ademeni.
Încântare s. f. Acţiunea de a încântă, încântat, ă adj. 1) Cu multă plăcere sufletească ; 2) satisfăcut; 3) fig. măgulit, ademenit.
Încântător, oare adj. Care produce plăcere
deosebită sufletului; foarte frumos, fermecător.
Incăntec s. n. Farmec (de vrăjitorie), incapabil, ă adj. V. capabil. 1) Nepriceput la cap ; 2) care nu este în stare (să facă ceva);
3)	nedestoinic»
incapacitate s. f. V. capacitate. Nepricepere ; nedestoinicie ; neputinţă; Jurid. Starea unei persoane pe care legea o lipseşte de unele drepturi.
încăpăstrat, ă adj. V. căpăstru. Prins, legat cu căpăstrul (calul).
incăpăţinâ (a se) v. V. cap şi căpăţină. A’şi pune’în minte o hotărâre nestrămutată; a stărui tare în ceva anume; a se îndărătnici ; a se opune.
încăpăţlnare s. f. V. preced. Acţiunea de a se încăpăţinâ.
încăpăţînat, ă adj. Cu hotărîre nestrămutată; îndărătnic.
încăpător, oare, adj. Care încape, cupin-de; larg.
încăpea (a) o. (prefix în, lat. capio, ca-pere, a cuprinde). 1) A (se) cuprinde înlă-untru ; 2) a intră deplin; 3) a pătrunde ; 4) a reuşi să intre (în o funcţie); 5) fig. a cădea (în mână).
încăpere s. f. 1) Cupridere, spaţiu; 2) cameră, locuinţă ; 3) acţiunea de a încăpea.
incăpuşat, ă adj. V. căpuşă. Cu muguri, cu boboci.
încăpută (a) v. (prefix în, şi căpută). 1) A face din nou (şi a prinde la tureatca veche) partea dela gleznă în jos a unei ciobote, cizme, sau ciorap, colţun; 2) a repara, adăugând o mare parte din nou (la o haină; mânecă) ; 3) a înjgheba, a pregăti în grabă.
încăputare s. f. 1) Lucrarea de a încăpută ; 2) reparaţie mare; 3) fig. înjghebare.
încăputat, ă adj. V. căpută. 1) Cu căpute puse din nou; 2) fig. înjghebat.
încărca v. (dela vorba car). 1) A pune lucruri sau materiale, cereale, în car sau în tren. ori vapor; 2) a pune cartuş, sau a umple cu pulbere puşca; 3) a pune lucruri sau o greutate pe cineva ; 4) a împovăra ; 5) a oferi, a dărui mult; 6) fig. a se încărca de, a atiage asupra ’şi; 7) a copleşi, — s'a încărcat de dofimne ajută (bodaprosti) a primi ecări în loc de mulţumiri, încărcare s. f. Acţiunea de a încărca, încărcat, ă adj. 1) împovărat; plin cu ;
2)	cu pulbere sau cartuş (puşca); 3) copleşit ; 4) prea complicat şi greoiu.
încărcătură s■ f. V. încărca. 1) Ce este pus n car sau tren ori vapor; 2) cantitea de pulbere sau cartuşul pus în puşcă; 3) com-
plexitate ; 4) ceeace este pus de prisos; 5) cantitatea de tencuială pe zid.
tncârceiâ (a) v. V. cârcel. 1) A avea cârcei ; 2) a se prinde, a răsuci pe după (cârceii).
încarceră (a) v. V. carceră, a închide în carceră.
încarcerare s. f. Acţiunea de a încarceră. încarcerat, ă adj. închis în carceră, încârdoşâ, încârdui (a) v. V. cârd. 1) A se grupa; a se face cârduri; 2) a umbla în cârduri; 3) fig. a se întovărăşi cu mulţi.
încârjoia (a se) v. V. cârjă. A se îndoi, a se curbă, a se gheboşâ.
încârllgâ (a se) v. V. cârlig. A se prinde îndoindu-se; a se agăţă; a se împreuna, încârligare s. f. Acţiunea de a încârligâ. încârllgat, ă adj. 1) Prins, agăţat prin îndoire ; 2) făcut în formă de cârlig, îndoit (coada căţelului).
încârllonţâ (a) v. V. cârlionţ. A face părul cârlionţi (în formă de inele), încârlionţat, ă adj. Cu cârlionţi, incarnâ (a|se) v. (pref. in şi carne). 1) A lua forma corporală de om (Isus Christos) ; 2) a pătrunde cu tottil; a se identifică (credinţa, viciu etc.).
incarnat, ă adj. 1) In forma de corp omenesc ; 2) pătruns cu totul, identificat; 3) s. n. coloare roşie ca de carne.
Incarnaţiune s. f. V. incarnâ. Teol. Luarea de formă şi corp omenesc (de către Isus Christos); 2) pătrundere în totul; 3) reprezentare, înfăţişare — incarnaţiunea lenei.
încărunţi (a) v. V. cărunt. A deveni cărunt, a începe să albească părul, încărunţit, ă adj. Devenit cărunt.
Incassâ (a) v. V. cassa. .1) A pune bani în cassăa aduna bani; 2) fig. iron. a primi (o apostrofă, ironie, reproş).
Încasare s. f. Acţiunea de a încasa. Încasat, ă adj. Primit la cassa de bani. Încasator s. m. Cel împuternicit să incaseze bani (pentru mărfuri, abonamente).
Incasso s. n. (italian dela incassare). 1) Valoare, sumă intrată în cassă; 2) acţiunea de a incasa o poliţă; 3) comisionul de încasat.
încât adv. (comp. în + cât). Arată felul, stare, situaţie ; în măsură ce ; astfel că.
încâtărămă (a) v. V. cataramă. A încheia catarama.
încătuşâ (a) v. V. cătuşă. A pune în câtuşi; a lega în lanţuri (hoţii); fig. a opri pe cineva cu constrângere ; a stâmtorâ.
încătuşat, ă adj. 1) Pus în cătuşe, în lanţuri; 2) figr. oprit prin constrângere; 3)strâmp-torat tare.
Inc
343
fnc
încazarmâ (a) v. V. cazarmă. A băga, a obligă să stea în cazarmă.
încazarmare s. f. Băgare în cazarmă; obligare de a locui în cazarmă.
încazarmat, ă adj. Obligat a sta în cazarmă ; adăpostit în casarmă.
incendii (a) v. (lat. incendere). A aprinde, a da foc, a lua foc.
incendiar, ă adj. Care face să ia foc; fig. care produce tulburare mare sau revoluţie, incendiare s. f. Acţiunea de a incendia, incendiat, ă adj. Aprins, luat foc. incendiu s■ n. (lat. incendium). Foc mare; aprindere de casă, etc ; fig. turbuiare revoluţionară mare.
începător, oare adj. şi s. (prefix în, lat. caepto, (citit cepto) a începe, a se apucă).
1)	Cel ce face întâia oară o lucrare; 2) cel care abea se deprinde la ceva; 3) cu care se începe o lucrare.
începătură s. f. V. începere. începe (a) v. (prefix în, lat. caepto (cepto) are, & începe). 1) A se apucă de o lucrare;
2)	a tăia, a rupe, a gusta, a muşca pentiu întâia dată din ceva; 3) a porni; a pune, a. face început unei lucrai i; 4) a lua fiinţă din nou (iarna, vara).
începere s. f. Acţiunea de a începe, început, ă adj. V. începe. 1) în curs de efectuare; 2) muşcat rupt; 3) s. capăt de unde ia fiinţă; 4) fig. fundament, temelie, obârşie.
încercă (a) v. (prefix în + cercă). 1) A cerceta bine; 2) a pune la probă ; 3) a gusta ;
4)	a se apucâ de ceva la întâmplare; 5) a ispiti; 6) a se încumetă, a cuteză, încercare s. f. Acţiunea de a încercă, încercat, ă adj. 1) Bine examinat; 2) supus la probă; 3) gustat; 4) deprins bine ; 5) experimentat; 6) bântuit (de necazuri).
incert, ă adj. (lat. incertus). Nesigur, ne-hotărît.
Incertutidine s. f. V. preced. Nesiguranţă, nehotărîre.
incest s. n. (lat. incestus, dela incestăre a desonorâ, a pângări). împreunare trupească între cele mai de aproape rude (pedepsită de lege).
Incestuos, oasă adj. V. preced. De incest, încet, eatâ adj. şi adu. (prefix în, lat. quies, quietis, linişte). 1) Potolit, liniştit nu repede ; 2) nu zgomotos, nu tare ; 3) nu apăsat ;
4)	fig. leneş.
Încetă (a) u. V. preced. A se sfârşi a termină (o lucrare), a opri.
' încetare s. f. Acţiunea de a încetă, încetat, ă adj. Terminat, sfârşit.
încetăţeni (a | se) v. (prefix în, -j- cetăţean). 1) A da unui strein drepturi la fel cu cetăţeanul român; 2) fig. a prinde temeiu ; a se statornici; 3) a intra în uz (un cuvânt).
. încetăţenlre s. f. Acţiunea de a (se) încetăţeni.
încetăţenit adj. Devenit cetăţean român, prin lege votată de Cameiă şi Senat sau după prevederile constituţionale.
încetineală s. f. V. încetini. Mişcare înceată, potolită, liniştită.
încetinel sau încetişor adu. Cu încetul, foarte potolit.
încetini (a) v. V. încet. A potoli mersul sau lucrarea.
încheia (a) u. (prefix în ; + cheie). 1) A prinde în nasturi, bumbi, sau în cheutorile hainei; 2) a îmbină lemnele din cari se con-strueşte ceva; 3) a formă, a dresă (un pro-ces-verbal); 4) a face o concluzie, a sfârşi o vorbire sau scriere; 5) a face (un contract);
6)	a face (pace); 7) a termină, a sfârşi; 8) a închide (un cont); 9) a sta, a da de un obstacol — am încheiat-o— încheiat, ă adj. 1) Prins cu nasturii, 2) împreunat, lipit; 3) sfârşit, terminat; 4) complect ; 5) închis; 6) redactat, scris, (contract, proces-verbal).
încheiere s. f. 1) Concluzie; 2) rezumat;
3)	extins, proces-verbal; 4) acţiunea de a încheia.
încheietoare s. f. I) Deschizătura de băgat nasturele ; 2) cârlig ce prinde şau încheie;
3)	Bot. Numirea unei plante ce creşte pe locuri râpoase, bună pentru vindecat rănile cu sucul ei roşu.
încheietură s. f. 1)'Locul unde se încheie se împreună; 2) articulaţie a oaselor.
închelbără sau încherbă (a) v. (prefix în,. lat. corporare, a întrupa). A adună, a constitui, cu anevoie.
închide (a) v. (laL dela includo, ere. a închide). 1) A lipi la loc uşa, fereastra, etc; 2) a cuprinde în; 3) a astupă (o deschizătură, sau uşa, fereastra; 4) a opri drumurile; 5) a acoperi (cu capacul; cu pleope’.e, ochii);
6)	a face gard împrejur; 7) a aresta; 8) a se cicatriza (rana); 9) a sfârşi (discuţia); 10) a lua vacanţă (parlamentul, şcoala) a suspendă, închidere s. f. Acţiunea de a închide, închlegâ (a şi a se) v. (comp. în şi chiag). 1) A se întări, prinde, laptele, după ce s’a pus chiag înăuntru; 2) a se întări puţin apa (prin îngheţare sau prin amestec de gelatină, cleiu); 3) fig. a (se) formă, a (se) constitui;
4)	a se uni bine.
închlegare s. f. Acţiunea de a (se) închiegâ.
inc
344
Inc
închis gat, ă adj. 1) Prins, întărit (prin cliiagî; 2) congelat, îngheţat puţin; 3) fig. constituit, unit, format.
închieg&toare s. f. 1) Vas mare pentru închiegat laptele; 2) Bot. plantă zisă năprasnic.
închină (a şi a se) v. (prefix în; lat. alinare, a aplecă). I) A face semnul crucei cu mâna; 2) a face semnul crucei şi a săruta icoana; 3) a se ruga lui D-zeu; 4) a se a-plecă în semn de stimă înaintea cuiva; 5) fig. a dona, consacră, a dărui; 6) a se supune, a se predă; 7) a bea în sănătatea cuiva; 8) a dedică; 9) a avea prea mare admiraţie pentru ci/ieva; 10) fig. a se feri, fugi.
. închinăciune s. f. 1) Acţiunea de închinare; 2) rugăciune; 3) compliment.
închinare s. f. V. închină. 1) Acţiunea de a, sau jr se închină; 2) fig. salutare; 3) fig dedicaţie.
închinat, ă adj. ') Oferit, dăruit: 2) consacrat ; 3) fig. pop. teribil, f. rău; s. diavol; afu: isit.
închinător s. m. 1) Cel care se roagă se închină; 2) donator; 3) adorator.
închingâ (a) v. V. chingă. 1) A încinge cu chingă (calul); 2) a încinge strâns.
închingat, ă adj. încins cu chinga; strâns legat.	,
închiorchioşâ (a se) v. (baza chior). A se uita strâmbându-se din ochi în semn de mândrie, sau de ură ori dispreţ.
închiorchioşat, ă adj. Cu uitătură strâmbă, de ifos.
închipui (a) v. V. chip. 1) A plăsmui a face un chip; 2) a înfăţişă, a reprezenta prin chipuri, figuri (desemnate sau descrise); 3) a ci ea în imag naţie ceva, a concepe cuminţea ; 4) a înjghebă; 5) a procură.
închipuire s. f. 1) Puterea de a făuri cu mintea chipuri; 2) acţiunea de -a închipui, a face chipuri; 3) viziune; 4) părere deşartă;
5)	alegorie.
închipuit, ă adj. 1) Format In minte, imaginat ; 2) imaginar, fictiv, nereal; 3) pop. Olt. împeliţat, afurisit, închircit, ă adj, V. chircit. închiria (a) v. V. chirie. A da (o casă sau orice alt lucru) pentru folosinţă altuia, în schimbul unei plăţi şi pentru un anume timp.
închiriat, ă adj. Dat spre folosinţă în schimbul plăţii; arendat, închiriere s. f. Acţiunea de a închiria, inchirietor s. m. Cel ce dă cu chirie, închis, â adj. V. închide. 1) Astupat; 2) cuprins înăuntru; 3) arestat; 4) zăvorit, în-
cuiat; 5) fig. de coloare sombră, întunecoasă;
6)	trist, tăcut, misterios, închisoare s. f. Arest, temniţă, închizăturâ s. f. Locul unde se închide, inchiziţiune s. f. (fr. inquisition, dela lat inquisitum, inquirere, a cerceta cu deamă. nuntul şi inquisitor, cel ce urmăreşte şi cer. cetează, face anchetă). Instituţia unor anume tribunale bisericeşti, cu menirea de a urmări, ' descoperi şi pedepsi pe eretici. încep a func. ţiona în anul 1184 în sudul Franţei, apoi şi în Italia şi In Spania, unde comit schingiuiri îngrozitoare şi durează până la anul 1808; fig. tortură sau sistem de urmărire ca la inchiziţie.
Inchizitor s. m. Membru din tribunalul inchiziţiei; fig. torturator.
inchizitorial, ă adj. De inchiziţie; ca la inchiziţie.
incident s. n. (fr. incident, din lat. inci-dere, a cădea peste, a se întâmplă). 1) în-tâmplare în cursul unei lucrări, unei desba-teri; 2) Jurid. Observaţie, întâmpinare în cursul unei acţiuni judiciare; 3) conflict, ceartă scurtă; adj. cu caracter întâmplător.
incidenţă s. f. 1) Mecanic. Se numeşte astfel direcţia după care o linie sau un corp merge şi întâlneşte pe un altul. Unghiu de incidenţă, este acel cuprins între o rază incidenţă pe un plan, cu perpendiculara dusă la acel plan în punctul de incidenţă; punct de incidenţă este punctul de întâlnire a razei cu planul pe care cade; 2) caracterul de incident.
incidental, â adj. Prin incident; ădv. întâmplător.
Inclnchi (a) o. V. cinchi. A (se) aşeză pe vine, cinchit.
Incinchit, a adj. Aşezat pe vină, cinchit. incincl (a) v. V. cinci. A face sau spori de cinci ori mai mult.
încincit, ă adj. şi adv. De cinci ori mai mult sau mai mare.
incinerâ (a) v. (lat. dela cinis, cineris, cenuşă). A arde şi a preface în cenuşă morţii (cum se practică la Romani).
inclneraţiune s. f. Arderea morţilor şi păstrarea cenuşei lor.
încinge (a) v. I (lat. incingere, a încin- . ge). 1) A legă împrejurul pântecelui; 2) a lega de jur împrejur; .3) a apuca; a cuprinde.
încinge şi incintă (a) v. II (lat. dela in-cendo, ere, a da foc). 1) A (se) înfierbânta; 2) fig. a îmboldi; a iuţi; a se aprinde, (apropiat de lat. incitare, a giăbi, a aţâţă).
înclntat, ă adj. V. preced. înfierbântat; aprins.
inc
345
inc
incintă s. f. (italian incinta). Spaţiul mate din mijlocul unei sale de şedinţe (la tribunal, curte, parlament). , înclocălâ (a şi a se) v. V. ciocălău. 1) A se formă pe ciocălău grăunţele; 2) a combină şi a. alcătui la loc (bucăţile ce formează
o.	roată, un car, o maşină); 3) fig. a recăpăta puteri, a se întremă.
înoiocălat, ă adj. 1) Combinat, format; 2) fig. întremat.
Includă (a se) v. V. ciudă. A se irită, supără tare.
înciudat, ă adj. Iritat; supărat tare, furios.
incizâ s. f. (fr. incise, din lat. incisus, tăiat). Liter. O frază mică cu înţeles deosebit, aruncată în mijlocul unei fraze mai importante.
inciziv, ă adj. (fr. incisif din lat. incido (caedo), ere, a tăiă). Care taie; dinte incisiv, dinte din cei patru din faţă; stil incisiv, pătrunzător, muşcător, tăietor; (fig.).
înclei (a) v. V. clei. A lipi cu cleiu; a lipi tare.
incleioşâ (a se) v. A deveni cleios, lipicios, încleire s. f. Acţiunea de a încleia. încleit sau încleiat, ă adj. Lipit cu cleiu ; lipit, tare.
inclemenţă s. f. V. clemenţă. Lipsă de clemenţă; neîndurare.
încleştâ (a şi a se) v. V. cleşte. A prinde sau a cuprinde cu putere; a strânge tare; a se înţepeni (dinţii, fălcile), încleştare s. /. Acţiunea de a încleştâ. încleştat, ă adj. Strâns, apucat, cu putei e; înţepenit.
înclină (a şi a se v. (prefix in, lat. cdinar e, a înclină). 1) A aplecă; a se aplecă; 2) fig. a simpatiza; a trage spre.
înclinat, ă adj. Aplecat, propr. şi f igurat; oblic.
încoa adv. V. incoace. incoactiv, ă adj. (fr. inchoactif, (verb) dela lat. incohare, a începe ceva). Forma începătoare, primă, a unui verb: a duce, a face, etc. dela care se încep celelalte moduri şi timpuri.
încoace adv. (prefix in lat. quo, încotro; hicce, aici). Arată direcţia sau locul spre cel cel ce vorbeşte; în această parte, pe aici.
încocleţi (a) v. V. cocleţe. A se apucă, a se prinde (la luptă); ă se înşfăcâ.
incoercibil,.ă adj. (fr. incoercible, dela lat. coercitio, constrângere). Ce nu se poate constrânge, pedepsi.
incoerent, ă adj. şi adv. (fr. incoMrent, dela lat. cohaerentia, legătură, alcătuire).
Fără legătură, alandala, zăpăcit, (vorbire, fapte).
incoerenţă s. f. V. preced. Lipsa de legătură, de înţeles; zăpăceală.
incognito adv. şi s. (lat. incognitus, necunoscut).'Fără să fie cunoscut; pe necunoscute; călătorie incognito, călătorie fără a se anunţă, vesti (cum merg suveranii, când nu doresc să li se facă primiri cu paradă).
încoifat, ă adj. V. coif. Cu coiful pus pe cap.
încolăci (a şi a se) v. V. colac. 1) A (se) învârti şi învălătuci pe ceva; 2) a cuprinde împrejur de mai multe ori. încolăcire s. f. Acţiunea de a încolăci, încolăcit, ă adj. 1) Prins pe după, de jur împrejur; 2) cuprins de mai multe ori împrejur.
încolăcitură s. f. V. încolăcire. încolo adv. pref. in şi colo). 1) Arată o altă direcţie de cât unde este vorbitorul, spre altă parte; 2) fig. de altfel; altminteri, încolo! interj. V. preced. Pleacă, du-te. incolor, ă adj. (fr. incolore, dela lat. color, văpsea, coloare)» Fără coloare; 'ce nu are nici o coloare (apa, aerul).
încolţi (a) v. V. colţ. 1) A da colţ, a da, mugure, a germina (un fruct); 2) a înfinge colţii, a muşcă; 3) fig. a se prinde, a începe să dea rezultat; 4) a lua început (o idee);
5)	a constrânge, a atacă, înţepă.
încolţire s. f. Acţiunea de a încolţi propr. şi fig.
încolţit, ă adj. 1) Cu colţul (germen) dat (o sămânţă); 2) înţepat cu dinţii, muşcat puţin; 3) constrâns, prins la strâmtoare; 4) fig. atacat, înţepat cu vorba, încolţurat, ă adj. Cu colţuri; neregulat, incomensurabil, ă adj. (fr. incomensu-rable din lat. mensura, măsură). 1) Geont. Se zice astfel despre două mărimi cari nu pot fi măsurate cu o măsură comună de ex. circomferinţa, nu poate fi măsurată prin diametru; 2) ce nu poate fi măsurat, adică foarte mare.
incomod, ă adj. şi adv. (lat. incommo-dus). Nepotrivit, neindămânos, stingheritor.
incomodă (a) v. (lat. incommodare). A cauză neplăcere; a stingheri; a supără ; a împiedecă.
incomoditate s. f. (lat. incomoditas). Neplăcere, stingherire, supărare.
Incomparabil, & adj. (Ist. incomparabiiis). Neasemănat; fără asemănare; ce nu are seamăn.
incompatibil, ă adj. V. compatibil. Ce nu se poate suferi împreună; neîngăduit, (se
346
inc
inc
zice despre funcţiuni sau ocupaţii cari nu se împacă şi nu pot fi exercitate de o aceiaşi persoană) şi despre medicamente.
incompatibilitate s. f. V. preced. Neîngă-duirea între ocupaţii de ex. preot, şi căr-ciumar.
incompetent, ă adj. V. competent. 1) Nepriceput, neînstare; 2) nu In drept; 3) adv. fără pricepere; 4) fără si fie în drept.
incompetenţă s. f. Starea de a fi incompetent.
incomprehensil, ă adj. V. comprehensibil. Cu neputinţă de a fi înţeles; de nepriceput.
inconciliabil, ă adj. V. conciliabil. De neîmpăcat; de neîngăduit.
Încondeia (a) v. (dela vorba condeiu). 1) Fig. a scrie despre cineva de rău; a pâiî, denunţă; 2) a critică; 3) a desemnă felurite ornamente pe ouăle roşii dela Paşti; 4) a colora cu negru, a văpsi (sprincenele); 5) a desemnă cu negru.
Incondeiare s. f. Acţiunea de a încondeia.
Încondeiat, ă adj. 1) Desemnat, înegrit, ornat; 2) fig. criticat; pârît, notat râu; 3) s. n. ornarea, desemnarea (ouălor la Paşti).
înconjur s. n. (prefix înr lat. con, cu; gy-ru$, cerc, ocol). Ocolire, ocol; adv. pe înconjur, indirect; fără înconjur, direct.
Înconjură (a) v. V. preced. 1) A ocoli; a merge prin prejur; 2) a se, a adună pe lângă sine; 3) fig. a evita, înlătură; 4) a asediâ.
Înconjurare s. f. 1) Ocolire, evitare; 2) împresurare..
Înconjurat, ă adj. V. preced. 1) Ocolit; 2) împresurat, asediat.
Înconjurător, oare adj. Care înconjură, ocoleşte, împresoară; care cuprinde.
Inconştient, ă adj. (lat. dela conscio, con-scire, a avea cunoştiinţă de sine). 1) Care nu are cunoştinţă de sine, nu ’şi dă seama; 2) adv. în neştire, necugetat; 3) s. n. starea sau acţiunea ce nu depinde de simţurile noastre.
inconscienţă s. f. (prefix in, lat. consci-entia). Neştire de sine; necugetare.
inconsecvent, ă adj. şi adv. V. consecvent. Neconsecvent; care nu urmează cum zice, sau cum ar trebui să facă, ori să zică; sucit; care nu se ţine de făgăduială.
inconsecvenţă s. f.' V. preced. 1) Lipsa de şir, de urmare firească; 2) nesocotinţă.
inconsistent, ă adj. V. consistent. Neconsistent; care abia se ţine; moale; fârâmi-cios.
inconsistenţă s. f. V. preced. Lipsă de consistenţă.
inconsolabil, ă adj. V. consolabil. Ne-mângâiat.
inconstant, ă adj. V. constant. Nestatornic.
inconstanţă s. f. V. preced, Nestatornicie, inconştient, ă adj. V. inconscient. inconstituţional, ă adj. V. constituţie. Neconstituţional, contrar dispoziţiunilor prevăzute în constituţie.
incontestabil, ă adj. V. contestă. Netăgăduit.
încontrâ (a se) v. V. contra. 1) A fi contra cuiva; 2) a se opune; 3) pop. a discuta, a se certa. Olt.
inconvenient s. n. (prefix in, lat. convenire, a fi de acord, a se potrivi). Nepotrivire; cusur; piedecă, neajuns..
inconvenlenţă s. f. V. preced. 1) Starea de nepotrivire; 2) împiedecare, neîndâmânare.
încopcâ (a) v. V. copcă. A prinde, încheia, cu copci. .
încordâ (a şi a se) v. (prefix în, lat. chorda, strună, coardă). 1) A întinde coardele, strunele (unei yiori); 2) a se contracta, curba (gâtul calului); 3) a lega coardele (joardele) viţei de vie; 4) a face o sforţare; 5) a se înţepeni (muşchii); 6) a aţinti (atenţia, mintea);
7)	a se produce o tensiune de raporturi (între state).
încordare s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a (se) încordâ; 2) fig. iritare, înăsprire (de raporturi).
încordat, ă adj. 1) întins tare; 2) întărit, contractat; 3) cu multă atenţie şi stăruinţă;
4)	fig. iritat, înăsprit (raporturile între oa-mepi); 5) înţepenit.
Incordătură s. f. V. încordare. incorect, ă adj. şi adv. V. corect. 1) Necorect, neregulat; 2) fig. necinstit.
incorectitudine s. f. V. preced. 1) Nere-gularitate; 2) abatere dela datorie; 3) greşălă.
incorecţiune s. f. (fr. incorrection). Uter. Qreşală (de stil).
incorigibil, ă adj. V. corige. 1) Care nu poate fi îndepărtat de apucături rele; 2) care nu se poate drege, îndrepta.
încornorâ (a) v. 1) A pune coarne; 2) fig. a exagerâ; 3) a trăda soţul.
încornorat, ă adj. V. corn, coarne. 1) Cu coarne; 2) fig. exagerat, mărit; schimbat; 3) fig. mândru, măreţ; 4) fig. iron. trădat (soţul).
încoronâ (a şi a se) v. V. coroană. 1) A pune coroană (cunună) pe cap; 2) a celebră, a sărbători, punerea coroanei pe cap a unui suveran, ca semn de consfinţire a puterei ce reprezintă; 3) fig. a desăvârşi o lucrare;
inc
347
inc
4)	fig. a recompensă, a premia; 5) a împodobi.
încoronare s. f. Acţiunea de a încoronâ; pop. serbătoarea încoronărei suveranilor.
încoronat, ă adj. 1) Cu cunună pe cap; 2) cu coroană pusă pe cap; 3) terminat (cu succes).
încorporă (a) v. (lat. dela corpus, cor-poris, corp; adunare de mai mulţi). 1) A face un corp, a împreună de tot; 2) milit. a deveni soldat al unui corp sau unităţi de armată.
incorporai, ă adj. (fr. incorporel V. corp). Ce nu are corp.
încorporare s. f. Acţiunea de a încorporă. incorporat, ă adj. 1) Contopit într’un singur corp; 2) milit. repartizat şi intrat ca militar într’o unitate de armată; 3) întrupat.
incorubtibil, ă adj. V. corupe. 1) Ce nu se corupe; 2) ce nu se strică; 3) ce nu se ademeneşte la rău; 4) ce nu se lasă a fi mituit
incoruptibilitate s. f. Calitatea de a nu se corupe.
Incot s. n. V. inc.
încoţopeni (a) v. (pref. în-f-co, (împreună)-ţepeni). 1) A prinde la strâmtoare, a apucă; 2) a silui.
încotoşmănâ (a şi a se) u. V. cotoşman. A îmbrăca prea multe haine; a învăli prea mult.	|
incotrd adv. (prefix in, lat quo, încotro; tra, peste). In ce direcţie, în ce parte.
încovoiâ (a şi a se) v. (prefix în, lat. cavo, cavare, a scobi). 1) A curbă, a îndoi; 2) a cocoşa, gârbovi; 3) fig. a nu se supune, ^lecâ.
încovoiat, ă adj. V. preced. Curbat, îndoit; gârbovit.
încovoietură s. f. 1) îndoitură; 2) cocoşare, gârbovite.	/
încovrigă (a şi a se) v. V. covrig. 1) A împreună cercuri mici unul într’altul; 2) a învălătuci pe după un corp; 3) a se împreună unul într’altul; 4) a se îndoi de tot făcându-se ca covrigul.
încovrigare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) încovrigă.
încovrigat, ă adj. I) învârtit, învălătucit; 2) curbat de tot; 3) împreunat unul prin altul.
Incrâncinâ (a se) v. V. crâncen. 1) A deveni crâncen; 2) a se cutremura de groază, de frică.
fticrede (a se) v. V. crede. 1) A se destăinui; 2) a ’şi pune credinţa ori speranţa în cineva; 3) fig. a se sprijini.
încredere s. f. 1) Credinţă pusă ori dată cuiva; 2) siguranţă ori nădejde mare.
Incredinţâ (a şi a se) v. 1) A da în seama (cuiva); 2) a destănui; 3) a fi pe deplin sigur; 4) a se convinge.
încredinţare s. f. V. preced. Acţiunea de a încredinţa; verificare, controlare; siguranţă.
încredinţat, ă adj. V. credinţă. 1) Sigur, asigurat; 2) dat în seama (cuiva); 3) confiat.
incredul s. m. (lat. incredulus). Care nu crede, sau nu se încrede.
Incredulitate s. f. (fr. incr&dulite din lat. incredulus). Neîncredere; lipsă de încredere, încremeni (a) v. V. cremene. Fig. 1) A „ rămâne uimit, nemişcat; a înlemni de spaimă sau frică); 2) a stagna, sta locului, a nu se face (o lucrare).
încremenire s. f. Acţiunea de a încremeni.
încremenit, ă adj. Fig. înlemnit, uimit, înţepenit (de frică sau spaimă).
încremenltor, oare adj. Care înspăimântă uimeşte, înlemneşte.
încrestâ (a) u. (în -f- crestă — ca fr. in-crusterj). 1) A tăia puţin coarja, ori suprafaţa, unui b.âţ, sau lemn, pentru a-1 orna, sau pentru a face un semn); 2) a face desemne, orna-mante, pe coâj'a ouălor (la Paşti); 3) fig. a face o mică rană, tăietură, la piele, încrestare s. f. Acţiunea de a încrestâ. încrestat, ă adj. V. încrestâ. Cu crestături ; ornat, sculptat.
încreţi (a se) v. V, creţ. 1) A face îndoituri (pe ceva); 2) a face cârlionţi' (părul); 3) a se zbârci (faţa, pielea); 4) a face unde mici (apa); 5) a încreţi din sprincene, a se posomori.
încreţire s. f. Acţiunea de a încreţi, încreţit, ă adj. 1) îndoit, cu îndoituri; 2) buclat, cârlionţat (părul); 3) zbârcit.
încreţitură s. f. îndoitură (pe stofă sau pe piele); zbârcitură.
încrezător, oare adj. V. încrede. Cel ce se încrede; cel ce se bizuie; cel ce dă crezare cu uşurinţă.
încrezut, ă adj. 1) Fig. Cel ce se crede mai mult de cât este; cel ce ’şi atribuie calităţi ce nu le are; mândru de sine; 2) confiat, destăinuit altuia; bizuit.
încriminâ (a) v. V. crimă şi criminal. 1) A învinui (de criţpâ); 2) fig. a acuză, încriminare s. f. învinuire; acuzare grea. încriminat, ă adj. învinuit; acuzat greu. încrop s. n. (lat. dela increpo, increpare, a clocoti, a aţîţâ). Apă încălzită puţin (până începe a clocoti).
Încropi (a) u. V. preced. 1) A încălzi puţin apa; 2) fig. a îmbunătăţi, îmbuna; 3) fig. a înjghebă, a face rost.de ceva.
*
Inc
348
înc
încropit, ă adj. 1) încălzit puţin; 2) îmbunat, liniştit..
încrosnâ (a) v. V. crosnă. 1) A pune o sarcină grea pe spate, a împovorâ; 2) a prinde agăţa în crosnă (cârlig).
Incruci (a şi a se) v. V. cruce. 1) A 'şi face semnul crucei (în semn de mare mirare);
2)	a rămâne uimit, spăimântat.
încrucişâ (a şi a se) v. A întretăia sau a se întâlni în formă de cruce; 2) a se uită cruciş; 3) maritim a sta vasul de răsboiu . la intrarea în port.
încrucişare s. f. Acţiuneâ de a încrucişâ. încrucişat, ă adj. 1) întretăiat sau întâlnit în forma de cruce;. 2) cel ce se uită pieziş;
3)	s. m. saşiu.
încrucişător s. n. Care vine cruciş ; maritim. Vapor de marină militară, de mărime mijlocie, care staţionează sau pluteşte pe a-nume distanţă, pentru a supraveghea navigaţia.
încruntă (a şi a se) v. (prefix în, lat. cru-entare, a umple de sânge). 1) A încreţi sprânceniie şi a se uita fioros; 2) â se păta de sânge, a umple de sânge ; 2) a curge puţin sânge din gură.
încruntat, ă adj. 1) Cu uifătură fioroasă; 2) pătat, plin de sânge, încruşit, â adj. V. cmşit. încrustâ (a) v. (fr. incruster, dela lat. crusta, coarjă). 1) A săpâ, tăiâ, sculptâ ornamente, puţin adânci, pe o suprafaţă; 2) a se formă o crustă, o coarjă calcâroasă; 3) a combina diferite forme sau colori.
incrustaţiune s. f. 1) Ornamentare cu săpături la suprafaţă; 2) formarea de coarjă calcaroasă pe un corp, ce a stat într’un loc ce conţinea seruri calcatoase; -3) combinare de felurite forme ca ornament.
încrustat, â adj. 1) Ornat cu săpături, sculpturi; 2) învelit într’o coarjă calcaroasă.
incubaţiune s. f. (lat. incubatio, clocirea, dela cubare, a sta culcat). Medic. Clocirea până izbucneşte o boală — timpul de când microbul a pătruns în corp şi până'când se înmulţeşte de se produce boala.
incul (a se) v. (lat. incutio, zbeguiie). A se jucâ, zbegui (copii).
încuiâ (a) v. (compus îtr şi cuiu\ 1) A pune cuiul, zăvorul, la uşă (cum era forma veche; se punea un cuiu care oprea deschiderea) ; 2) a răsuci cheia în broască, spre a opri deschiderea. Medic. pop. a se opri eşirea afară cu şezutul, a (se) constipâ.
încuiat, ă adj. V. preced. închis cu cheia; medic, constipat.
încuibâ (a se) v. (prefix in şi rom. cuib ;
din lat. cubare, a sta culcat). 1) A-şi face cuib; 2) fig. a se aşeza bine; 3) a pătrunde înăuntru; a se înrădăcinâ (o boală, un viciu, etc).
încuibare s. f. Acţiunea de a se încuibâ. încuietoare s. f, V. încuia. 1) Cuiul, cârligul, aparatul, care încuie; 2) broasca uşei.
inculre s. f. V. incui. Zbeguire. încujbâ (a) o. V. cujbă. 1) A curbă, îndoi, gârbovi; 2) a înmuia, pleoşti.
Incujbat, â adj. Curbat, gârbovit; pleoştit, inculci (a) v. (lat. inculcare, a întipări în minte). 1) A băga în minte; 2) a face să se prindă (o ideie, etc).
inculpi (a) v. (prefix in, lat. culpo, are, a învinui (dela culpa, greşeală, vină, crimă). A acuza, a învinui de crimă sau de o faptă rea.	-■
inculpare s. f. Acţiunea de a inculpa; învinuire, acuzare.
inculpat, ă adj. Acuzat, învinuit: s. m. Cel învinuit în faţa judecăţii, de un delict sau crimă.
incult, ă adj. V. cult şi cultură. Cel ce nu este cult, nu are cultură.
incultură s. f. Lipsa de cultură (a sufletului şi a minţii).
incumbă (a) v. (lat. incumbere a,se ră-zima pe ceva, a se aruncă asupra cuiva). A fi de datoria, a fi obligat, a fi în sarcina (cuiva, de a face. ceva).
încumetă (a se) şi încumete (prefix în, lat. cum, cu; metare, a măsură). 1) A se măsura în puteri; 2) a se bizui; 3) a îndrăzni.
Incumetare s. f. Bizuinţă. încumetri (a se) v. V. cumătră. A se face cumetri (prin căsătoria copiilor, sau prin botezarea lor).
Incumetrire s. f. înrudirea cumetrilor. Incumnăţi (a se) v. V. cumnat. A deveni cumnat (prin luarea în căsătorie a fratelui sau surorei cuiva).
incunabul adj. (dela lat. incunabulum, faşă, scufie de copil). Fig. Se zice despre o căite tipărită în primul timp al invenţiei tipografiei.
încunjură (a) v. V. înconjură. încunoştinţâ (a) v. V. cunoştinţă. A aduce la cunoştinţă; a face cunoscut; a înştiinţa.
incunoştinţare s. f. Acţiunea de a înştiinţa; aviz; anunţ; informare; (incuncş-fiinţare este formă greşită).
Incunoştlnţat, ă adj. înştiinţat; avertizat, informat.
încunună (a şi a se) v. V. cunună. 1) A
înc
349
ind
pune cununa pe cap; 2) fig. a termina cu succes ; 3) a desăvârşi, încununare s. f. V. preced. Acţiunea de
a încunună.
încununat, ă adj. I) Cu cunună pe cap; 2) fig. desăvârşit, terminat cu succes. , Incurâ (a şi a se) v. (piefix în şi lat. curro cnrrere, a alergă). 1) A alergă; 2) a face să alerge (caii la întrecere) — Lat. incurrere-inc urare s. f.’V. preced. Alergare de întrecere a cailor (în ziua de Sf. Gheorghe) în timpurile vechi (după alţii în ziua de Sf. T eodor).
incurabil, ă adj. (lat. prefix in; curro, currare, a îngriji, a vindecă). Ce nu se poate vindeca; fără leac.
incurabilitate s. f. V. preced. Neputinţl de a vindecă.
încuraja (a) v. V. curaj. A da curaj; a îndemnă.
încurajare s. f. 1) îndemn; 2) ispitire, încurajat, ă adj. 1) însufleţit; 2) îndemnat ; ispitit.
încurajator, oare adj. Care dă curaj; în-demnător.
încurcă (a şi a se) v. (lat. deîa inculcare, a grămădi). 1) A grămădi fără vre-o regulă (lucruri); 2) a încâlci (aţa); 3) a strică şirul;
4)	a se zăpăci; 5) fig. a ademeni; 6) a zădărnici ; 7) a împiedecă, încurcată s. f. Mare zăpăceală, confuzie, încurcă - lume s. m. Zăpăceşte pe alţii, îi încurcă.
încurcare s. f. Acţiunea de a încurcă, încurcat, â adj. V. încurca. 1) încâlcit; 2) neregulat; 3) amestecat; zăpăcit; 4) fig. a-demenit, atras; 5) pop. căsătorit nelegitim.
încurcătură s. f. încâlcire, neregulă; zăpăceală; complicaţie.
incursiune ?. f. (lat. incursio). 1) Năvălire ; 2) fig. preocupare în treacăt de subiecte streine cunoştinţelor obişnuite.
lncuscri'(a şi a se) v. V. cuscru. A deveni cuscru ; fig. a se înrudi de departe prin căsătoria unui fiu sau fiică.
încuscrire s. f. V. preced. Acţiunea de a se încuscri.
încuscrit, ă adj. Devenit cuscru, încuviinţă (a) v. (prefix în ; lat. convenţia, învoire). A învoi, îngădui, a permite, încuviinţare s. f. îngăduire, permisiune, încuviinţat, ă adj. Permis, îngăduit, încvartirâ (a) v. V. cvartir. A aşeză soldaţii în cvartir, pe la case.
îndăinui (a) v. V. dăinui. A face să dăinuiască.
îndărăt adv. (prefix în, lat. de, contra,
opus; recte, drept, cum se cade). înapoi; contrar; în urmă ; după.
îndărătnic, ă adj. V. preced. 1) Carecon-trariează, este contra; 2) opus; 3) capricios;
4)	nesupus, neascultător; recalcitrant, îndărătnici (a se) v. A fi îndărătnic, îndărătnicie s. f. Opunere ; încăpăţinare ; nesupunere, neascultare.
îndârji (a şi a se) v. V. dârj şi dârz. I) A întărită; 2) a deveni ţeapăn, tenace ,** 3) a se înrăi; 4) a se înfuriâ. îndârjire s. f. 1) Întărîtare; 2) tenacitate, îndată adv. (prefix în, lat. data fixată, hotărîtă). La timpul fixat; curând; repede; grabnic.
îndatinâ (a se) v. V. datină. 1) A se face datină, obiceiu; 2) a obicinui, a deprinde.
îndătinat, ă adj. V. preced. Obicinuit; intrat în datine, în deprinderi. " îndatora (a şi a se) v. V. dator. 1) A face un bine, un serviciu, cuiva, (obligându-1 prin aceasta să fie dator); 2) a deveni dator, împrumutând dela alţii (bani, etc.); 3) a obligă.
îndatorat, ă adj. V. preced. 1) Dator a înapoia un lucru împrumutat, sau un serviciu, o facere de bine primită; 2) obligat; însărcinat.
îndatorire V. datorie. 1) Obligaţie, însărcinare; 2) serviciu.
îndatorit, ă adj. 1) Obligat, dator; 2) servit.
îndatoritor, oare adj. V. îndatoră. Serviabil; cel ce face bine altora (obligându-i indirect să i-se facă la fel).
înde (înde ei) prep. (comp. în şi de). între, de acelaşi fel; numai.
Incedent, ă adj. şi adv. (lat. indecens). Necuviincios ; neruşinat.
Incedenţâ s. f. V. preced. Necuviinţă; neruşinare.
indecis, ă adj. V. decis. Nehotărît, nelămurit.
indeciziune s. f. Nehotărîre. indeclinabil, ă adj. Gram. Care nu se declină.
Indefinit, ă adj. şi adv. V. defini. Nelimitat; nesfârşit; nehotărît.
îndegetâ (a) v. V. deget. A arăta cu degetul ; a arăta anume; a determină.
indehiscent, ă adj. (lat. dela dehiscere, a se despică). Bot. Care nu se despică, desface (floare, fruct, păstare). , indelebil, ă adj. (lat. indelebilis). Care nu se poate şterge, nimici (pată, urmă, semn — propriu şi figurat).
îndelete (pe) adv. (în şi lat. dela delecto,
lnd
350
lnd
delectare, a face plăcere, a desfăta). Fără grabă, încet şi aşezat, liniştit (când cineva face o lucrare din plăcere, iar nu silit).
îndeletnici (a se) v. (lat. dela delectare, a face plăcere, de unde diligens, sîrguitor). 1) A lucră, a face ceva (mai mult de plăcere, ca să nu şadă); 2) a se exercită.
Îndeletnicire s. f. 1) Ocupaţie, treabă, lucru; 2) exerciţiu; 3) meserie.
fndellcat, ă adj. şi adu. pop. V. delicat. Cu delicateţă, delicat.
indelicat, â adj. şi adu. (fr. indelicai). Nu delicat, grosolan, necuviincios.
indelicateţă s. f.’(îr. indelicatesse). Lipsă de delicateţă; grosolănie, obrăznicie, necuviinţă.
Îndelung, ă adj. şi adu. V. lung. Care ţine mult timp, care durează mult, — mult.
îndelungă (a şi a se) v. (prefix în, de şi lung). A prelungi (ca timp); a dură mult.
îndelungat, ă adj. şi adu. Prelungit (in timp); de lungă durată ; mult (timp).
îndemână sau îndămână s. f. V. mână. 1) Potrivire; bună aşezare; 2) bună dispoziţie ; 3) adu. potrivit, lesnicios, (de luat cu mâna).
■ îndemână (a şi a se) V. preced. A înlesni ; a se ajută.
îndemânare s. f. 1) Agerime de mâini; 2) înlesnire, ajutorare.
îndemânatec, ă adj. V. îndemână. Cel ce are manile agere la lucru, sau prinde cu mânile bine.
îndemn s. n. (prefix în lat. de-minari, a ameninţa mereu). Imboldire, încurajare (pentru a sfârşi sau a face o lucrare); fig. sfat, consiliu.
îndemnă (a şi a se) v. V. preced. 1) A îmboldi, încurajâ; 2) fig. a sfătui; a se încuraja.
îndemnare s. f. Acţiunea de a îndemnă, îndemnat, ă adj. împins, îmboldit, încurajat; fig. sfătuit.
îndemnător, oare adj. şi s. Cel ce îndeamnă ; fig. sfătuitor; instigator.
indemnitate s. f. (fr. ir\demnite, din lat. damnum, pagubă, perdere). Despăgubite, desdăunare ; repararea stricăciunilor suferite.
indemniză (a) v. V. preced. 1) A plăti pagubele; 2) a plăti un adaus la salar.
indemnizare s. f. Despăgubire, plată pentru daune; plată pentru cheltuelile de transport şi întreţinere (unui funcţionar trimis undeva).
indemnizaţie s. f. 1) Despăgubire ; 2) plată suplimentară unui funcţionar (pentru chirie sau transport, etc).
îndeobşte adu. V. obşte şi obşti. Peste
tot; în general; în comun ; de ordinar ; de obiceiu.
îndepărtă (a se) v. V. departe. 1) A da la o parte; 2) a exclude; 3) a fi mai deoparte, mai apoi.
îndepărtare s. f. Acţiunea de a îndepărtă, îndepărtat, ă adj. 1) Care este departe; 2) dat la o parte, exclus.
independent, ă adj. (lat. dela pendeo, pendere, a atârnă; dependere, a atârna de; independere, a nu atârna de). Neatârnat, liber, slobod.
independenţă s. f. V. preced. Neatârnare, liberare (politică sau de lucrări).
îndeplini (a) v. V. plin şi deplin. 1) A face depiin; 2) a efectua; 3) a exercită, îndeplinire s. f. Acţiunea de a îndeplini, îndesă (a se) v. (lat. dela denseo, ere, a îndesă Şi densus, des). 1) A face să fie des, grămădit, strâns, apăsat; 2) a repeta des; 3) a se grămădi; 4) a se vârî. îndesare s. f. Acţiunea de a se îndesă, îndesaţ, ă adj. şi adu. 1) Des; grămădit; 2) compact; 3) plin şi puternic; 4) tare; 5) băgat tare; 6) apăsat tare.
indescifrabil, ă adj. (dela fr. indeschiffra-bil, de la vorba arabă kafor, cifră, număr). Ce nu se poate citi; greu de descurcat, de citit.
indescriptibil, â adj. (lat. dela descripiio, descriere, înfăţişare; dela scribere, a scrie). Care nu se poate descrie, înfăţişă sau povesti ; negrăit, nespus, neînchipuit.
îndestul, ă adj şi adu. prefix. V. indes-desiulă. De ajuns; cât trebuie; suficient.
îndestulă (a) u. (prefix în lat. de -{- sa-turo, saturare, a sătura, a îndestulă). 1) A da îndeajuns (cele necesare, mâncare); 2) a sătura; a aproviziona; 3) a fi îndeajuns.
îndestulare s. f. V. preced. 1) Aprovizionare ; 2) săturare; 3) prisosinţă, belşug.
îndestulat, ă adj. 1) Săturat; 2) aprovizionat; 3) îmbelşugat.
îndestulător, oare adj. 1) Care îndestulează, dă din belşug; 2) cu prisosinţă; îndeajuns.
index s. n. (lat. index). 1) Cel care arată; arătător; 2) degetul arătător; 3) fig. apune la index, a pune sub supraveghere ca bănuit.
indian, ă adj. (dela India, ţară mare la sudul Asiei). 1) Locuitor din India; 2) care este din India; 3) indiană, o pânză f. subţire, lucioasă.
indic, ă adj. V. preced. Al Indienilor, dela Indieni.
indică (a) u. (lat. indicare). A arătă; a face cunoscut.
ind
351
Ind
indicaţie sau indicaţiune s. f. (lat. indi-catio, onis). 1) Arătare, îndrumare; 2) informaţie.
indicat, â adj. V. preced. Arătat, indicativ s. n. V. indică. 1) Gram. Primul din cele cinci moduri ale conjugării verbelor, în care lucrarea se arată în chip hotărît ; 2) adj. cel care indică.
indicator, oare adj. (dela lat. indicare, a arătă). î) Arătător, îndrumător, povăţuitor, călăuză; 2) stâlp pus la încrucişarea drumurilor şi pe care stă scris unde merge fiecare drum ; 3) aparat ce indică.
indice s. n. (lat. indicium). 1) Arătare, descoperire, dare pe fată; 2) urmă, informaţie.
indiciu s. n. V. preced. indiferent, ă adj. şi adv. (fr. indifferent, din lat. diferenţia, deosebire). 1) Fără deosebire ; 2) nepăsător; adv. 1) cu nepăsare; 2) fără părtinire.
indiferenţă s. f. V. prec. I) Nepăsare; 2) nepărtinire.
indiferentism s. n. Sistem de a fi indiferent ; starea de indiferenţă.
indigen, ă adj. (lat. indigena). Născut în ţară; din ţară; localnic.
indigenat s. n. 1) Calitate de indigen; 2) politic, dreptul de a fi cetăţean român, recunoscut prin o lege, după cum prevede constituţia: împământenire, naturalizare.
indigest, ă adj. (lat. indigestus). Nemistuit, care nu se poate mistui (de stomac); fig. nesuferit.
indignă (a şi a se) v. (lat. indignări). 1) A privi ceva ca nevrednic; 2) a supăra, a atrage dispreţul cuiva ; 3) a se scârbi; a fi nemulţumit (de ceva sau de cineva).
indignare s. f. V. preced. Nemulţumire ; scârbă; dispreţ.
indigo s. n. (din lat. indicus, din India). Materie colorantă adusă din India, care văp-seşte în albastru frumos.
indirect, ă adj. şi adv. (lat. indirectus, dela directus, drept). Nu dea dreptul lăturalnic; pe încunjur; gram. compliment indirect, care depinde de un verb.
indisciplină s. f. V. disciplină. Lipsă de disciplină ; neregulă şi neascultare; nesupunere la legile şi regulamentele (armatei, şcoalei, bisericei).
indisciplinabil, ă adj. V. preced. Care nu se poate disciplină.
indisclplinat, ă adj. Neascultător, nesupus, •dezordonat.
indiscret, ă adj. (fr. indiscret din lat. in-discretus, nedeosebit, nedesluşit, nelămurit).
Cel ce caută să desluşească, să afle, să dea pe faţă (ceea ce ar trebui să nu se afle) —
opus lui discret.
indlscreţiune s. f. V. preced. Aflarea şi darea în vileag (a unui lucru secret); faptă sau vorbă destăinuită.
Indiscutabil, ă adj. V. discută. Care nu se discută, fără discuţie.
indisolubil, ă adj. V. dizolvă. 1) Care nu se topeşte (în apă sau în alt lichid); 2) fig. care nu se poate desface.
indisolubilitate s. f. Calitatea de a nu se topi.
indispensabil, â adj. V. dispensă. 1) Neapărat trebuitor; 2) fam. indispensabili, izmene.
indisponibil, ă adj. V. disponibil. Juriti. De care nu se poate dispune cu titlu gratuit.
indispoziţiune s. f. V. dispoziţiune. 1) Stare sufletească sau fizică neplăcută; 2) fig. mâhnire, supărare, tristeţă; 3) fig. boală scurtă.
indispune (a şi a se) v. V. preced. A pri-cinui o tristeţă, supărare, indispunere s. f. Acţiunea de a indispune, indispus, ă adj. V. preced. Trist; fig. uşor bolnav.
indistinct, ă adj. şi adv. V. distinct. Care nu se poate zări; nezărit, nedeosebit.
individ, ă adj. (lat. individus, nedespărţit sau nedescifrabil). 1) Fiinţă (care nu se poate despărţi, divide, cum este omul sau şi animalul) ; 2) om de rând; 3) persoană.
individual, ă adj. V. preced. Care aparţine unui singur om; care priveşte pe un singur om.
individualism s. n. (fr. individualisme (V. individ). Sistemul de a face fiecare om sforţări (pentru viaţă şi bine), iar nu a aştepta numai dela societatea organizată.
individualist s. m. Cel ce susţine teoria individualismului.
Individualitate s. f. (fr. individualite). Particularităţi cari constituesc pe individ; caracterul distinct a unei persoane.
individualiza (a) v. (fr. individualiser). A considera sau a prezenta lucrurile în mod separat, după individ.
indiviz, ă adj. (lat. indivisus). Care n’a fost despărţit, împărţit; (avere, pământ).
indivizibil, ă adj. V. divizibil. Care nu se poate divide, despărţi, împărţi.
indivizibilitate s. f. Calitate de a nu putea fi divizibil.
indiviziune s. f. V. indiviz. Jurid. Nedes-părţirea, neîmpărţirea unei averi; stăpânirea împreună; devălmăşie.
înd
352
înd
Îndobitoci (a şi a se) v. V. dobitoc. A prosti cu totul; a deveni ca un dobitoc; a se tâmpi.
îndobitocire s. f. Decădere, înjosire cu totul; tâmpire.
Îndobitocit, ă adj. Decăzut cu totul, tâmpit.
indocli, ă adj. V. docil. Nesupus, neascultător.
Indocilitate s. f. V. preced. Nesupunere, neascultare.
Indoctrinâ (a şi a se) v. V. doctrină. A deveni doctrină, lege; fig. a intră în uz ca o doctrină.
Indo-europeân, ă adj. (dela numirile India şi Europa). Se chiamă aşa popoarele ce se trag din seminţia Arilor, cari s’au răspândit din India în Europa de sud-est şi din caii se trag: Induzii, Iranienii, Grecii, Lat niii, Celţii, Germanii şi Slavii.
Indoeală s. f. 1) înclinare în două direcţiuni ; nesiguranţa (între două sau mai mul e presupuneri), nehotărîre; stă la îndoială-,
2)	dublare.
îndoi (a şi a se) v. (în + doi). 1) A face un lucru să fie dubla; 2) a curbă; 3) a mototoli ; 4) a nu fi sigur; 5) a mi avea încredere.
Îndoielnic, ă adj. V. îndoială. Cu îndoială, nesigur, nehotărît.
Indoinţă s. f. V. îndoială.
Indoios, oasă adj. Nesigur, nehotărît.
Îndoire s. f. Acţiunea de a îndoi (1, 2).
Îndoit, ă adj. (prefix in, rom. doi). 1) Făcut din două părţi, dublu; 2) curbat; 3) mototolit, boţit. 4) fig. nesigur.
indoitură s. f. 1) Strâmbare, curbătură; 2) loc unde se îndoaie ori s’a îndoit ceva.
îndoldorâ (a) v. V, doldora. Ă umplea îndesat; a încărcâ (în sac, în sîn) a fi plin, încărcat (pomul, cu fructe; punga, cu bani).
indolent, ă adj. şi adu. (lat. prefix in + do-leo, dolere, a suferi); Nesimţitor, lăsător, nepăsător.
indolenţă s. f. (lat. indolenlia). Nesimţire, nepăsare.
îndopâ (a şi a se) v. (prefix în, rom. dop, astupuş). 1) A sătura până în gât, până se astupă mghiţitoarea; 2) a da mâncare forţat;
3)	a îngrăşâ păsările prin nutrire forţată; 4) a mânca peste măsură; 5) fig. a da prea mult.
Îndopare s. f. Acţiunea de a îndopâ.
Îndopat, ă adj. 1) Nutrit forţat; 2) îngrăşat prin nutrire forţată; 3) sătul de tot; 4) fig. supra încărcat.
indosă (a) v. (după fr. endosser: prefix în, rom. dos, spate, partea din dos). Financ.
Banc. 1) A iscăli pe dosul unei poliţe sau cambii, cek, etc. 2) a girâ, a pune girul. Indosare s. f. Acţiunea de a îndosâ. îndosator s. m. V. îndosă. Cel ce semnează pe dosul unei poliţe; girant. Cel ce garantează achitarea la termen a unei poliţe pe care o scontează, adeverind prin semnătura de îndosare că a primit suma.
Indosi (a) u. V. dosi. A ascunde, a pune după ceva.
Îndrăci'(a şi a se) o. (prefix în, rom. drac, diavol). 1) A forţă, a sili prin înfricoşare; 2) a deveni furios.
îndrăcit, ă adj. adv. şi s. 1) Rău de tot; 2) furios ; 3) fig. foaite neastâmpărat, 4) fig. ghiduş, poznaş.
îndrăgi (a) o. V. drag. 1) A avea dragoste pentru cineva sau pentru ceva; 2) fig. a se deda; 3) a se duce adeseoii; 4) â iubi. îndrăgit, ă adj. Iubit, îndrâgitor s. m. Care îndrăgeşte, îndrăgosti (a şi a se). 1) A iubi, a se iubi;
2)	a avea pasiune pentru ceva. îndrăgostit, â adj. 1) Amorezat; 2) pasionat de ceva.
Îndrăzneală s. f. V. îndrăzni. 1) Curagiu, semeţie, cutezanţă; 2) obrăznicie; 3) fig. impulsiune.
Îndrăzneţ, eaţă s. f. 1) Curagios; fără fiică, cutezător; 2) obraznic; 3) agresiv, care atacă; 4) întieprinzător; 5) fig. riscant.
îndrăzni (a) v. (prefix în, lat. trans -j- ineo, inire, a înfruntă peste; a merge, a intiâ peste). A înfrunta (pericolul); a avea curaj; a cuteză. (Această vorbă deşi ca foimă ar părea înrudită cu slavul drazniti (drati), a întârîta, a irită; dar înţelesul şi prefixul în, vădesc origina ei latină).
Indrea s. f. V. andrea. îndreptă (a) v. (prefix în, rom. drept-, 1) A face să fie drept; 2) a corectă greşeli; 3) a dirige, a da direcţie; 4) a arătă drumul pe unde să meargă; 5) a repară, a drege ; 6) a aşeza cum trebuie. A se îndrepta. 1) a se însănătoşâ; 2) a se face bun, frumos (timpul):
3)	a se cuminţi,; 4) a deveni drept; 5) a se duce spre; 6) a se adresă (cu o rugăminte, cerere); 7) a se corija, a deveni cuminte. -
îndreptare s. f. 1) Acţiunea de a face un luci u drept; 2) corectare; 3) reparaţie; 4) îmbunătăţire ; 5) însănătoşare; îndreptarea legii, codice tradus din limba greacă, tipăiit la Târgovişte în 1652.
îndreptăţi (a) u. V. drept şi dreptate. 1) A da dreptate; 2) a justifică; 3) a autoriză.
îndreptăţire s. f. Acţiunea de a îndreptăţi. .
îndreptăţit, ă adj. Cu drept; autorizat; justificat.
' . îndreptător, oare adj. şi s. Cel care îndreaptă; diriguitor; conducător.
indrişaim s. m. Bot. Floare numită şi gre-ranium şi sângele voinicului (turc ytri-şahi = esenţă regală), cu miros plăcut îndritui (a) v. (prefix in, lat dirigo, di-rectum, dirigere, a îndreptă, a conformi după). A da dreptate ; a fi cu drept; a îndreptăţi.
îndrituit, ă adj. îndreptăţit, autorizat indru^t (a) o. (prefix in, lat trunco, irun-care, a tăia o bucată). Fig. 1) A tăia verzi şi uscate, a spune lucru, i de necrezut, a pălăvrăgi; 2j a nu mai încetă, a vorbi într’una ;
3)	a înghiţi bucăţile mari nemestecate; 4) a lucra sau a face ceva în mod grosolan, îndrugare s. f. Acţiunea de a îndrugă, îndrugâtură s. f. 1) Fir grosolan din cânepă (buci) pentru ţesut saci, etc.; 2) lucru grosolan sau de mântueală. îndrumă (a) v. V. drum. A arătă cuiva . drumul pe unde poate sau trebuie să meargă; fig. a introduce, a povâţui, călăuzi, îndrumare s. f. Acţiunea de a îudiumă. îndrumător s. m. Povăţuitor, sfătuitor, conducător.
indubitabil, ă adj. V. dubiu. Neîndoios, induce (a) v. (lat. induco, ere). A duce în (eroare, greşală); a face să (greşască). inducere s- f. Acţiunea de a induce, inductiv, ă adj. (dela lat. inducere, & duce in, a introduce şi inductio, dovedirea prin exemple). Care procede prin inducere: metodă inductivă, de introducere treptată şi prin exefnple spre a învăţa pe copii.
înduioşă (a şi a se) v. V. duios, A face pe cineva să fie duios, milos; a deveni duios, mângâios.
. înduioşare s. f. Devenire duios, îmbunarea inimei.
îndulci (a şl a se) v. V. dulce. A face să : fie dulce; fig. a îmbunâ, a linişti.
îndulcire s. f. V. preced. Acţiunea de a îndulci propr. şi f ig.
Îndulcit, ă adj. 1) Făcut sau devenit dulce ;
2)	fig. îmbunătăţit; 3) fig. liniştit, îndulcitor, oare adj. Care îndulceşte, indulgent, ă adj. (lat. indulgeo, a fi binevoitor şi indulgens, lesne iertător). Iertător, trecăţor cu vederea, lesne iertător.
indulgenţă s. f. (lat indulgentia). 1) Bunătate sufleteâscă pentru a ierta greşalele altora; 2) Bis. cărţi de iertarea păcatelor, pe /cari le cumpărau ciedincioşii catolici.
îndumnezei (a) v. (în şi Dumnezeu). A
diviniza; a crede ca în Dumnezeu, sau a preamări.	^	4
îndumnezeire s. f. Divinizare ; acţiunea de a îndumnezei.	•
înduplecă (a) v. (prefix în, lat. duplecare, a îndoi). 1) A face să se aplece să cedeze;
2)	a convinge ; 3) a determină, a hotărî; 4) a converti; 5) a ademeni.
înduplecat, ă adp Determinat, făcut să cedeze ; ademenit, convertit.
îndură (a) v. I (lat. indurare, dela durus, * aspru). A se face dur, tare.	*
îndura (a se) v. 11 (prefix în, lat. doleo, dolere, a simţi durere, a fi întristat de durerea altuia). A avea milă de; a se milostivi; a nu se îndura, a nu-i veni, a nu voi (să facă, să cedeze, să lase), îndurare s. f. V. preced. Milă, milostivire, îndurat, ă adj. Suferit, răbdat.
•îndurător, oare adj. Milos, milostiv, îndurerâ (a) v. (prefix în, şi durere). 1) A cauză durere; 2) a întrista foarte, a mâhni foarte.
îndurerat, â adj. V. prec. Foarte mâhnit, înduşmănl (a) v. (prefix în, -f- duşman).
A băga duşmănie (între); a învrăjbi.
industrial, ă adj. De industrie, pentru industrie.
industrialism s. n. Sistem care consideră industria ca scop principal al omului în societate.
industrie s. f. (Iat. industria, dela intus, în lâuntru; struere, a construi; — a lucra in fabrică (nu la câmp). Meşteşug, meserie care produce în cantitate mare un articol, o marfă, şi mai ales cu ajutorul maşinelor. Cavaler de industrie, şarlatan, pungaş.
industrios, oasă adj. Care se ocupă stăruitor cu o meserie, cu o industrie.
inedit, ă adj. V. edită. Ne editat, nepublicat, netipărit încă.
ineficace adj. (lat. inefficax, inefficacis).
Fără efect, fără lucrare, fără folos, ineficacitate s. f. Lipsă de folos, inegal, ă adj. şi adv. V. egal. 1) Neegal; nu deopotrivă; 2) fig. neregulat.
inegalitate s. f. Starea nu deopotrivă; ne-egalitate.
Inel s. n. (lat. annelus, inel). 1) Verigă rotundă din metal; 2) verighetă mică de metal preţios şi cu pietre preţioase pentru împodobit degetele ; 3) idem ca semn al logodire! ori căsătoriei.
inelar s. n. 1) Degetul din’naintea celui mic, pe care se pune inelul; 2) cel ce face inele; 3) adj. de inel, ca inelul, inelat, ă adj. în formă de inele, buclat,
23
Ine
354
ine
cârlionţat; din inele. $. m. pl. Zool. Vietăţi al căror corp este format ca din inele, cum sunt unele reptile, viermii, eţc.
ineligibil, ă adj. V. eligibil. Neeligibil, care nu poate fi ales. ineluş s. n. Inel mic.
ineluş-învârtecuş s. n. Joc distractiv, care :se face astfel: pe o sfoară de 3-4 metri, se bagă un inel, apoi se leagă sfoara la capete. Toţi jucătorii aşezaţi în formă de cerc, ţin cu amândouă mânile de sfoară şi trec inelul dela unul la altul, mişcând necontenit pumnii închişi pe sfoară, ca să nu se observe când şi cine trece inelul altuia; iar un jucător stă în mijloc şi caută să surprindă la cine este inelul. El apucă mânile celui presupus, şi-dacă l'a aflat, atunci acesta intră în mijloc şi trebuie să caute inelul; contrar, continuă a-1 -caută.
inept, ă adj. (lat. ineptus). 1) Care nu este la locul său, nepotrivit; 2) prost, absurd, nepriceput. ■
inepţie s. f. (lat. ineptiae, arum pl.). Prostie, nimicuri, fleac.
inerent, ă adj. (lat. inhaerens (citit ine-rens) dela haerere, a fi lipit de, a ţine de). Care din fire este nedespărţit, nelipsit cuiva: greutatea este inerentă materiei; fig. gre-i.şala este inerentă spiritului omenesc.
inerenţă s. f. Starea sau efectul lucrurilor inerente V- preced.
inert, ă adj. (lat. iners, inertis). 1) Care nu se poate mişcă; 2) leneş; 3) care nu produce nimic.
inerţie s. f. (lat. inerţia). Nepăsare, nemişcare, lene, desgust; lipsă complectă de energie. Puterea inerţiei (fizic.) proprietatea ce au corpurile de a rămâne în o stare de repaus, sau într’o stare de mişcare, până când intervine o altă cauză de le schimbă acea stare.
inevitabil, ă adj. (lat. prefix in + evita-bilis; dela evitare, a. se feri de). De care nu se poate feri; neînlăturabil.
inexact, ă adj. (lat. in -f- exactus, nedesăvârşit). 1) Nu întocmai, nu la fel; neadevărat ; 3) greşit; 4) adv. în mod greşit, neadevărat.
inexactitate s. f. V. preced. 1) Starea de inexact; 2) neadevăr; 3) nepotrivire tocmai.
inexecutabil, ă adj. V. execută. Care nu se poate executa; ce nu se poate îndeplini.
inexorabil, ă adj. (lat. inexorabilis, neînduplecat, dela exorare (orare) a obţine prin rugăciune). Neînduplecat, neîndurat.
inexperienţă s. f. V. experienţă. Lipsă de experienţă; nepricepere, neştiinţă.
Inexperimentat, ă adj. V. experimentat. Neexperimentat, neîncercat, nesupus la probă.
inexplicabil, ă adj. (lat, inexplicabilis). De neînţeles, ce nu se poate explică; ciudat.
inexploatat, ă adj. V. exploatat. Neexploatat; nepus în lucrare.
inexplorat, & adj. V. exploră. Care n’a fost explorat, cercetat, cutreerat; neumblat.
irtexplozibil, ă adj. V. explozibil. Care nu face explozie, nu izbucneşte.
inexpresiv, ă adj. V. expresiv. Fără expresie, fără înfăţişare expresivă.
Inexprimabil, ă adj. V. exprintă. Ce nu se poate spune; ce nu se zice, pl. fam. pantaloni albi pe dedesupt; izmene.
infailibil, ă adj. (fr. infaillible, dela lat. fallacia, înşelăciune). Care nu se înşală, care nu greşeşte; adv. fără greş'.
infailibilitate s. f. Calitatea de â fi infailibil, făiă greşală (ce se atribuie persoanei Papei din Roma), infăinâ (a) v. A băga în făină, infăinat, ă adj. Băgat în făină, plin de făină; fig. pop. pudrată, fardată.
infam, ă adj. (lat. infamis). Cu nume rău, necinstit, dispreţuit, ticălos.
infamant, ă adj. (lat. dela infamare, a defăimâ, a face nume rău). Care defăimează; de necinste, de dispreţ.
infamie s. f. (laf. infamia, dela fama, reputaţie, renume). 1) Nume rău, defăimare, bârfire; 2) necinste, ruşine; 3) faptă de necinste ; 4) ticăloşie.
Infante s. m. (spaniol, dela infans, copil). Titlul copiilor mai mici de cît moştenitorul tronului, ai regelui Spaniei sau Portugaliei.
infanterie s. f. (fr. infanterie (din lat. infans, infantis, tânăr, copil). Numire dată trupelor militare ce luptă mergând pe jos ; pedestrime.
infanterist s. m. V. preced. Ostaş din infanterie.
infanticid, ă adj. (lat. infans, infantis, copil; caedere (cedere), a ucide). 1) Ucidere de copil; 2) cel care ucide copilul său propriu.
infantil, ă adj. (fr. ţnfantil, din lat, infans, tis, copil). Pentru copiii mici, de copii mici (igienă, studiu, etc.).
înfăptui (a) v. V. făptui. A realiză; a traduce în fapt.
înfăptuire s. f. Acţiunea de- a înfăptui; realizare.	^
Înfăptuit, ă adj. Realizat.
Înfăşa (a) v. (prefix fn, rom. faşă). I) A înveli în scutice şi a lega apoi cu faşa (copilul mic); 2) a învăli pe deasupra de mai multe ori.
înf
355
tnf
Înfăşură (a) v. V. preced. 1) A încinge, înveli, de mai multe ori împrejur; 2) a învălătuci; a acoperi de jur împrejur.
înfăşurare a. f. Acţiunea de a înfăşură, cuprindere de jur împrejur.
, înfăşurat, ă adj. învelit şi acoperit de jur împrejur.
înfăţâ (a) v. V. faţă. A pune fată curată, învelitoare albă (la perine, ogheal). înfâţat, ă adj. Cu învelitoare albă. înfăţişă (a şi a se) v. V. faţă. A veni de faţă; 2) a (se) prezentă; 3) a expune; 4) a pune faţă în faţă, a confruntă.
înfăţişare s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a sau a se înfăţişă; 2) termen, dată de judecată ; 3) felul de a se prezenta; 4) faţă* ţinută, privire; 5) aparenţă, înfăţoşă (a şi a să) v. V. înfăţişă, infect, ă adj. (laf, infectus (dela fado) nelucrat, nefăcut; dela inficio, stricat, otrăvit, mânjit). 1) Murdar, necurat, mânjit, stricat; 2) cu miros rău, puturos, spurcat; 3) fig. foarte rău.
Infectă (a şi a se) w. V. preced. I) A murdări ; 2) a mânji; 3) a otrăvi; 4) a molipsi ;
5)	a spurcă; 6) a se împuţi.
Infectant, ă adj. V. preced. Care infectează.
Infectare s. f. Acţiunea de a (se) infectă.
Infectat, ă adj. 1) Murdărit, mânjit, spurcat; 2) împuţit; 3) molipsit, infecţie s, f. V. infecţiune. infecţios, oasă adj. (fr. infectieux, din lat. infectus). 1) Care produce infecţiune sau infecţie; 2) molipsitor.
infecţiune s. f. (fr. infection). 1) Necurăţenii, murdărie multă; 2) putoare mare; 3) medic, molipsire, intrare în sânge ă unei necurăţenii sau boale molipsitoare, ori otravă.
infecund, ă adj. V. fecund. Neroditor,reproducător, sterp, infecunditale s. f. Stărpiciune. înferbântă (a şi a se) v. V. înfierbântă.
. inferior, oară adj. (lat inferior, mai jos, de desupt). 1) Mai jos sau mai mic (în grad);
2) fig. mai de puţin preţ, mai prejos; 3) mai râu, prost.
inferioritate s. f. (fr. inferioritâ). Stare sau calitate mai joasă, de mai puţin preţ.
infern s. n. (lat. dela inferi, zeii de sub pământ, iadul, şi infernus, de sub pământ). Iad, locul de tortură a sufletelor celor păcătoşi (care se credea că este sub pământ) ; fig. 1) loc de suferinţă, chin mare; 2) amestec de oameni cu zgomot mare; 3) zgomot asurzitor.
infernal, ă adj. (lat infernalis). Din iad; ca din iad; fig. drăcesc; foarte rău.
înfertil, ă adj. V. fertil. Neroditor, sterp, neproducător.
infertilitate s. f. Stârpiciune, nerodire. infesta (a) v. (lat. infestare, a nelinişti, a turbură, a hărţui). A se răspândi, a năvăli, a pătrunde peste tot (inamicul, o boală, o molimă, lăcustele, etc.).
infestat, ă adj. V. preced. Copleşit, cuprins (de ceva rău).
Infeudâ (a) v. V. feudal şi feudalism. A deveni feud; ase face feudal; fig. a (se) alipi cu totul şi în chip subordonat, către altul, înfeudare s. f. Acţiunea de a înfeudâ. înfeudat, ă adji'l) Devenit feud,, aliat şi subordonat; 2) alipit cu totul şi cu subordonare la altul.
înfiâ (a) o. (prefix in, rom. fiu). A adoptă ca fiu un copil strein; a lua de suflet, înfiat, ă adj. Adoptat ca fiu.
Infidel, ă adj. şi adv. (lat. infidelis dela fides, credinţă). 1) Neciedincios; 2) de rea credinţă.
infidelitate s. f. (lat. infidelitas). Necredinţă, nestatornicie.
înfieră (a) v. (prefix în, rom. fier). 1) A însemnă cu fierul roşit, fierbinte, vitele; 2) fig. a stigmatiza, a critică aspru în public; a vesteji.
înfierare s. f. Acţiunea de a înfieră, înfierat, ă adj. V. preced. I) însemnat cu fierul roşit în foc (vitele); 2) fig. stigmatizat, vestejit, hulit.
înfierbântă (a şi a se) v. (prefix in, rom. fierbinte). 1) A face să fie fierbinte, a deveni ferbinte; 2) fig. a se însufleţi tare; a se înfuriâ.
înflerbântare s. f. Acţiunea de a înfierbânta propriu şi figurat.
înfierbântat, ă adj. 1) încălzit tare; 2) însufleţit tare; 3) înfuriat.
înfiere s. f. V. in fia. Acţiunea de a înfiâ; adoptare.
înfietor, oare adj. Care înfiează, adoptă, înfige (ajse) o. (prefix in, lat. figo, figere, a înfige). 1) A băga, a împlânta; 2) a împunge cu ceva ascuţit; 3) a arbora (drapelul);
4)	fig. a se băgă (în vorbă, în afaceri).
înflgere s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) înfige.
înfiinţă (a) v. (prefix in, rom. fiinţare). A face să fiinţeze; a crea; a fondâ; a institui; a stabili; a inventa, înfiinţare s. f. Acţiunea de a înfiinţa, înfiinţat, ă adj. Creat, fondat, întemeiat, instituit.
inf
356
înf
înfiinţător, oare adj. Care înfiinţează, inîiltrâ (a xşi a se) v. (fr. infiltrer, V. fii* tru si filtră). 1) A pătrunde ca lichidul, ca apa, prin porii unui filtru; 2) fig. a face să pătrundă în (suflet, în mulţime); 3) a băga în cap (idei — în înţeles rău sau bun).
infim, ă adj. (lat. infimus, superlativul , dela inferus). Care este cel mai de jos, cel mai din urmă, cel mai mic; cel mai de nebăgat in seamă.
Infinit, ă adj. şi adv. (lat. infinitus). Nesfârşit, nemărginit, nemăsurat, nehotărît; fig. extrem; s. «. nemărginirea în timp sau în spaţiu.
infinitate s. f. (lat. infinit as). Nesfârşire, întindere fără margini; număr, mulţime, nesfârşită.
Infinitezimal, ă adj. (fr. infinitesimal (dela lat. infinitus). în cantitate nemăsurat de mică. Geometr. Calcul infinitezimal, partea din matematică, ce cuprinde calculul diferenţial şi calculul integral şi care are de scop calcularea până la infinit de mic.
infinitiv, ă adj. (lat. dela infinitus, neho-fărît). Gram. Modul verbului, care arată lucrarea în chip general, nehotărît: a lucră, facere, etc.
infiorâ (a şi a se) v. V. fior. A produce, a da, fiori (de plăcere, dar mai ades de spaimă); a se cutremură de spaimă, a tremura de groază ; a se spăimânta tare.
înfiorare s. f. V. preced. Simţirea de fiori, de tremur (de plăcere, dar mai ades de spaimă).
înfiorat, ă adj. Spăimântat, cu fiori.
^ înfiorător, oare adj. Ce dă zguduire, tremur, de spaimă, fioros.
înfipt, ă adj. V. înfige. 1) împlântat, băgat; 2) arborat; 3) fig. hotărît şi activ; 4) îron. înfumurat şi îndrăzneţ.
înfiră (a) v. V. fir. 1) A aşeză firele; 2) a brodă, coase, cu fir (de aur, argint).
înflrat, ă adj. V.preced. 1) Aşezat pe fire; 2) cusut cu fir.
înfiripă (a şi a se) v. (pref. în şi fire). 1) A prinde puţin putere (după boală); 2) a începe să meargă, să umble; 3) fig. a alcătui, înjghebă puţin.
înfiripare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) înfiripă.
înfiripat, ă adj. 1) Restabilit, însănătoşat puţin; 2) împuternicit puţin; 3) fig. înjghebat.
infirm, ă adj. (lat. infirmus, slab bolnav). 1) Neputincios din cauza boalei; 2) schilod.
infirmă (a) v. (lat. infirmare). Jurid. A anulă, a face fără putere ; a de fiinţa, infirmare s. f. V. preced. Anulare, infirmerie (fr. infirmerie, dela lat. infir-
mitas, boală, slăbiciune). Casă pentru bolnavi; special, casă pentru izolarea celor ce au boli molipsitoare.
infirmier s. m. V. preced. Ajutor de medic, care supraveghează o infirmerie, sau cel ce îngrijeşte de bolnavi.
infirmieră s. f. Femeie ce îngrijeşte de bolnavi în spital.
infirmitate s. f. (lat. infirmitas). 1) Parte slabă sau bolnavă a corpului; 2) lipsa unui organ corporal.
înfîăcără (a şi a se) v. V. flacără. 1) A se aprinde cu flacără; 2) fig. a se însufleţi foarte.
înflăcărare s. f. 1) Acţiunea de a înfîăcără ;
2)	fig. însufleţire sau pasiune mare, ardoare, înflăcărat, ă adj. 1) Cu flacără; 2) fig. însufleţit; 3) pasionat foarte tare.
inflama (a se) v. (laţ. inflammare, dela flamma, flacără). 1) A se aprinde cu flacără ; 2) medic, a se roşi, având şi fierbinţeală mare (o bubă); extins a se umflă.
inflamabil, ă adj (lat. dela inflammare, a aprinde). Care se aprinde lesne.
inflamat, ă adj. V. inflama. 1) Aprins ; 2) medic, roşit, fierbinte; 3) umflat.
Inflamaţiune s. f. (lat. inflammatio). 1) Aprindere; 2) medic, roşirea şi înfierbântarea unei bube; 3) umflare.
inflexibil, ă adj. şi adv. (lat. inflexibilis, dela flexio, incovoiare, mlădiere). Ce nu se poate îndoi; fig. neînduplecat.
inflexibilitate s. f. Caracterul de a nu se putea îndoi; fig. tărie mare de caracter, ne-strămutare.
inflexiune s. f. (lat. inflexio, onis . 1) îndoire, mlădiere; 2) gram. declinare sau conjugare ; 3) fizic, deviarea unei linii, sau raze ;
4)	schimbarea tonului Sau accentului in voce. inflige (a) v. (lat. infligere). A impune o
pedeapsă.
înflorat, ă adj. V. floare. 1) Cu multe florj (brodate sau pictate); 2) împodobit mult:
3)	cu figuri frumoase de stil. inflorescenţă s. f. (lat. dela florescere, a
înflori). Bot. Felul de aşezare al florilor pe ramura plantei.
înflori (a) v. (lat. dela floresco, ere, a înflori şi rom. floare). 1) A face flori (plantele, pomii); 2) fig. a se desvolta frumos; 3) jig. a prosperă; 4) a împodobi (stilul, vorbirea);
5)	a prinde spumă, mucigai (vinul, borşul) ;
6)	fig. a fi radios, foarte vesel; 7) a lua avânt, extensiune.
înflorire s. f. V. preced. Acţiunea de a înflori propriu şi figurat. înflorit, ă adj. 1) Cu flori; 2) desvoltat
frumos; 3) fig. prosper, cu belşug; 4) împodobit (stil).
înfloritor, oare adj. V. infiori, 1) Care înfloreşte; 2) care este in plină propăşire.
înfloritură s. f. V. înflori. 1) împodobire cu flori (pictate, brodate); 2) împodobire prea multă (de stil, vorbite, etc.); 3) muzic. tonuri adause în cântare, înflâ (a) v. umflă.
influent, ă adj. (lat. dela influere, a pătrunde, a se băga în). 1) Care are trecere la cei mari; 2) cu ascendenţă asupra mulţimei, om influent.
iufluenţă (a) v. (fr. influence, dela lat. influere, a pătrunde). 1) Acţiunea pe. care un lucru sau o persoană' o impune altuia ;
2)	pătrunderea cu o putere sau acţiune; 3) Fig. trecere, hatâr; 4) autoritate, înrîurire ;
5)	medic, gripă.
influenţare s. f. V. preced. Acţiunea de a influenţă.
înfocâ (a şi a se) v. A înfierbântă peste măsură; fig. a se înfuriâ.
înfocare s. f. 1) înfierbântare mare; aprindere ; 2) înfuriere.
înfocat, ă adj. şi adv. 1) înfierbântat tare
2)	aprins (fig.) furios.
înfofoli (a se) v. (prefix tn; lat. follis, foaie, burduf). A se înfăşură şi îmbrăca cu multe haine sau învelitori (ca un burduf umflat).
înfoiâ (a şi a se) v. (prefix in, rom. foaie).
1)	A face să fie răsfirat din mai multe foi, sau uşor ca din foi multe; 2) a desbătuci, ca ‘ să fie umflat şi moale (o perină); 3) a fi format din foi multe şi rari; 4) fig. a se umfla de mândrie.
înfoiat, ă adj. V; preced. 1) Format din foi răsfirate; 2) moale, umflat şi uşor; 3) fig. umflat(ă) de mândrie, înfoiere s. f. V. preced. Acţiunea de a ^Infoia.
‘ v in-folio s. n. (lat. folium, foaie). Format de '■ carte,'cu foea îndoită numai o dată ; (carte) ^cu file de formă mare.
înfometâ (a) v. V. foamete. A face să sufere de foame; a suferi de foame, înfometare s. f. Lipsirea de hrană, inform, ă adj. (fr. informe, din lat. forma, formă, chip). Fără nici o formă hotărâtă ; nelămurit.
informă (a) v. (lat. dela informare, a’şi face o idee despre). A aduce la cunoştinţă; a face ştiut; a înştiinţa.
Informat, ă adj. înştinţat. inrormaţiune s. f. V. informă. 1) înştiinţare ; 2) ştire ce se publică în ziare.
informator, oare s. Care informează, aduce ştiri.
Infracţiune s. f. (lat. infradio, onis, frângere, spargere). înfrângerea, călcarea dispo-ziţiunilor legei sau regulamentelor (care se constată de autoritate).
înfrăgezi (a) v. V. fraged. A face să fie fragedă (carnea); a deveni fraged.
înfrânâ (a şi a se) v. V. frâu şi frână.
1)	A pune frâul (la cal); 2) a strânge frâna care împiedecă mersul repede (la tren, sau la trăsură); 3) fig. a reţine, a opri dela ceva;
4)	a se abţine; 5) a (se) stăpâni.
înfrânare s. f. 1) Acţiunea de a (se) înfrâna; 2) abţinere, abstinenţă.
înfrânat, â adj. 1) Cu frâul pus; 2) împiedecat cu frâna; 3) abstinent; 4) oprit înfrânge (a) v. V. frânge. 1) A călcâ peste, (o lege, regulă, măsură); a nesocoti; 2) a învinge, a zdrobi, a bate (pe duşman), înfrângere s. f. Acţiunea de a înfrânge, înfrânt, â adj. 1) Călcat, nesocotit; 2) învins de tot; 3) zdrodit.
înfrăţi (a şi a se) v. V. frate. 1) A se face ca fraţi, a se împrieteni strâns; 2) a da mai mulţi lăstari (planta, grâul sau arborele).
înfrăţire s. f. 1) împrietenire strânsă; 2) producerea de lăstari, copileţi.
înfrăţit, ă adj. Unit prin strânsă prietenie; s. timpul când se produc lăstari, copileţi (la grâu).,
înfrăţitor, oare adj. Care înfrăţeşte, înfrlcoşâ (a şi a se) v. (prefix în, tom. frică şi fricos). 1) A înspăimântă, a speriâ;
2)	a ameninţă.
înfricoşare s. f. 1) Acţiunea de a înfricoşa;
2)	ameninţare.
înfricoşat, ă adj. 1) Speriat; 2) spăimân-tător, grozav; 3) fig. pop. minunat, admirabil.	.
înfricoşător, oare adj. Care produce frică, spăimântător.
înfrlgoşat, ă adj. V. urm. înfrigurat, -ă adj. V. frig. 1) Pătruns de frig; 2) fig. cu ardoare, emoţionat tare.
infructuos, oasă adj. şi adv. (fr. infruc-tueux, din lat. fructus, fruct). 1) Sterp ; 2) fig. zadarnic.
înfrumuseţa (a) v. V. frumos. A face să fie frumos, a împodobi, a oină.
înfrumuseţare s. f. Acţiunea de a înfru-muse,â.	*	■
înfrumuseţat, ă adj. Ornat, împodobit, înfruntă (a) v. (prefix in, rom. frunte). 1)
A reproşâ în faţă; 2) a certă, a face observaţii aspre; 3) fig. a se expune curagios;
4)	a trece cu curaj (o primejdie).
358
Înfruntare s. f. Acţiunea de a înfruntă propr. şi fig.
înfruntător, oare adj. Care înfruntă. Înfrunzi (a) V. frunză• A da frunze; a se acoperi cu frunze.	,
Infrunzlre s. /. Acţiunea de înfrunzi. Înfrunzit, â adj. Cu frunze, înverzit Înfruptă (a se) v. V. frupt. 1) A mânca de frupt (carne, lapte, etc.); 2) fig. a beneficia, a trage oarecare folos; 3) fig. a se dedulci, momi; 4) fig. a obţine puţin de tot.
înfruptat, ă adj. 1) Care a mâncat carne, lapte, etc. 2) fig. iron. dedulcit, amestecat la profit pe ascuns; 3) care a obţinut puţin.
Infulicâ (a) v. (lat. infulcio, ire, a îndopâ, a introduce cu sila). A mânca repede şi cu lăcomie.
Infullcat s. n. Acţiunea de a înfulicâ. Infumurâ (a se) v. V. fum. Fig. A fi uşu-ratec şi mândru peste măsură; încrezut şi mândru; vanitos.
Înfumurare s. f. Starea de înfumurat; uşurătate cu mândrie mare.
Înfumurat, ă adj. Foarte încrezut şi mândru; vanitos.	-
Înfundă (a şi a se) v. (prefix în, rom. fund).
1)	A pune fund la un vas ; a astupă bine;
2)	a se închide strada, drumul; 3) a astupă (o uşă, fereastră); 4) a îndesă până la fund;
5)	fig. a încurcă, a prinde, a descoperi^gândul intenţia cuiva); 6) a prinde la stâmtoare, a surprinde; 7) a se înfundă; a fi la strâmtoare, în încurcătură; 8) a se dosi, ascunde; 9) a nu mai scăpă nepedepsit.
Infpndare s. f. Acţiunea de a (se) înfunda. Înfundat, ă adj. 1) Astupat bine, astupat cu fund ; 2) fig. strâmtorat; 3) surprins, constrâns ; 4i pus în impas, încurcat; 5) dosit, ascuns; adu. pe ascuns, pe tăcute, înfundate (pe) aav. Pe tăcute, pe ascuns. Înfundătură s. f. 1) fig. impas; 2) strâmtoare ; 3) stradă înfundată; 4) loc retras, ascuns.
înfuniâ (a) v. V. funie. A legă cu funii o încărcătură.
înfuniare s. f. Acţiunea de a înfuniâ. Infurcat s. n. V. furcă. Tăietură, crestătură în forma de unghiu, făcută ca semn la urechea oilor.	f
Infurci (a se) v. (dela vorba furcă). A 'se despărţi în Houă direcţii.
înfurciere s. f. Bifurcare, despărţire în două direcţii.
înfurcltură s. f. Bifurcare ; răspântie, răscruce;
înfurlâ (a şi a se) v. V. furie. A face să fie furios, a irită, a (se) mănia tare.
înf
Infuriare s. f. Iritare, mânie f. mare. înfuriat, ă adj. Pornit cu furie, cu mare mânie.
înfurnicâ (a) v. V. furnică. A şe produce o furnicătură (tremurătură, emoţie, gâdilătură, în corp).
Infuz, ă adj. (lat. infusus, revărsat, injectat). 1) Fig. Ce este cuprins în firea, în sângele, spiritul (ca înţelepciunea, ştiinţa); 2) injectat, revărsat.
infuză (a) v. (fr. irifuser. dela lat. infun-dere, infusum, a vărsă, revărsă în). 1) Farm.
A amestecă, a turnă, vărsă o substanţă într’un lichid ce fierbe spre a face un suc; 2) a introduce, a vărsa (sânge în vinele unui om).
Infuzare s. f. Acţiunea de a infuză ; 2) produsul acestei acţiuni.
infuzlbll, ă adj. (fr. infukible). Ce nu se poate turna sau topi. infuziune s. f. V. infuzare. infuzoril s. n. (lat. dela infusus răspândit). Zoo/. Animale foarte mici, microscopice, cari trăesc în lichide, în apă.
îngădueală s. f. V. îngădui. Toleranţă, permisiune ; acomodare ; fig. aşteptare.
îngădui (a şi a se) (prefix in, lat. gaudeo, gaudere, a primi cu plăcere). 1) A primi cu plăcere; 2) a tolera, a permite, a încuviinţă; aface pe plac cuiva; 3) a se acomoda(cu altul);
4)	a aştepta puţin (să vină şi altul). — Slavii cu prefix po, au po-gadi — aşteaptă şi gaditi-sea, ase cădea; iar Ungurii, engedni. i.
îngăduinţă s. f. V. preced. 1) învoirea de a fi, sau a se face ceva ; 2) toleranţă; 3) per-misinne; 4) acomodare.
Ingăduire s. f. Acţiunea de a îngădui, îngăduit, ă adj. Permis, tolerat, suferit. Îngăduitor, oare adj. Tolerant, indulgent. Ingăimâ (a) v. (lat. dela verb. nereg. in-quam, zic). 1) A zice încurcat (vorbele), a vorbi încet; 2) a spune puţin şi neclar (câteva voibe); 3) a prinde, a coase ceva foarte slab,
' netrainic; 4) a face (o lucrare) de mântuială, înjghebată.
Ingăimat, ă adj. 1) Spus încurcat şi de mântuială; 2) abia cusut; cusut nesigur ; 3) adv. nesigur, înjghebat, nelămurit.
îngăimeală s. f. Nesiguranţă, încurcătură, bâlbâire (de vorbe).
Îngălat, ă adj. (prefix în, lat. galla, văpsea, negreală).' Negru, murdar (pe corp sau haine).
Îngălbeni (a şi a se) v. V. galben. 1) A deveni galben ; 2) a deveni palid ; 3) a se vesteji; 4) a văpsi cu galben.
Ingălbenire s. f. Acţiunea de a (se) îngălbeni, îngălbenit, ă adj. Devenit galben; palid la faţă; vestejit; s. n. colorare cu galben.
r-
359
Ing
îng
îngână (a) u. (prefix în, lat gannio, a mormăi, a bogodăni, a mării). 1) A mormăi (in bătaie de joc cuvintele) ce vorbeşte altul; a imita felul de vorbire al altuiâ; 2) a se îngână ziua cu noaptea, a încerca ziua să biruiască noaptea (începutul zorilor); 3) a fi nelămurit, confuz, nesigur; 4) a spune puţin, confuz şi nesigur ; 5) poet. a se desfăta.
îngânat, â adj. V. preced. 1) Amestecat confus; 2) imitat in derîdere ; 3) în stare de încercare, de silinţă, de balanţare nesigură ;
4)	s. n. îngănatul dimineţei, începutul zorilor.
îngândurat ă adj. V. gând. Cuprins de gânduri ; îngrijorat; dus pe gânduri.
îngâmfă (a şi a se) v. (prefix în, lât. con-flare, fig. a se îngâmfă, a se umflă), de unde şi îx. gonfIer, a se umflă, fig. îngâmfă). A se umflă de mândrie, de bine. îngâmfare s. f. Mândrie excesivă. . îngâmfat, â adj. Cuprins de îngâmfare, îngărdînâ (a) v. V. gardină. A prinde bine, a fixa în gardină.
îngemănâ (a) o. V. gemem. A împreuna uiiul într’altul.
îngemănare s. f. Acţiunea de a îngemănâ. ingenios, oasă adj. şi adv. (fr. ingenieux,. dela lat. genius (V. geniu). 1) Cu foarte mare dibăcie şi pricepere; 2) minunat.
ingeniozitate s. f. (fr. ingeniosite). 1) Dibăcie mare; 2) alcătuire foarte minunată (a unei maşini, mecanism).
îngenunchlâ (a) v. V. genunchiu. 1) A se aşeză în genunchi; 2) fig. a supune, a umili.
îngenunchiare s. f. Acţiunea de a înge-nunchia.
îngenunchiat, ă adj. 1) Aşezat în genunchi, pe genunche; 2) fig. supus complet şi umilit.
ingenuitate s. f. (fr. ing4nuit4 din lat in-genuitas). Naivitate, simplicitate naturală, ca de copil.
ingenuu, ă adj. şi adu. (lat. ingenuus, firesc, înăscut, natural). Simplu, naiv; cu simplicitate şi naivitate naturală (despre fete tinere, copii, oameni sau lucruri).
înger s. m. (din lat. angelus, dela gr. ag-gelos, mesager, trimis, vestitor). Teol. Fiinţă spirituală, din lumea duhurilor celor bune, curate, cari îndeplinesc voinţa lui D-zeu. înger păzitor, spirit bun care însoţeşte şi ! apără pe om de rele şi de ispite. Fig. persoană bună; fiinţă nevinovată; persoană fru-m<ipsă şi cu suflet bun. (S-ta scriptură dă numele a trei îngeri: Mihail, care prăbuşi în infern pe Lucifer, îngerul răsvrătit; Gabriel, care anunţă pe Fecioara Maria că va naşte fiu; şi Rafael care conduse pe Tobie; aceştia
se mai numesc arhangheli); — slab de înger, care nu duce mult, nu rezistă (fără însufleţire); fricos.
îngeraş s. ni. 1) înger mic; 2) fig. Copil mic şi frumos. •
îngeresc, ească adj. 1) De înger; ca de înger ; 2) bun, binefăcător.
îngereşte adu. Ca îngerii; minunat de frumos sau de bine.
ingerinţă s. f. (fr. ingirence, din lat. in-
gerere, a duce în). Amestec (nepermis sau silnic) într’o afacere publică, alegere etc.; presiune morală.
înghemui (a) v. V. ghem. 1) A înghesui, a îngrămădi; 2) a face ghem. grămadă, înghemuire s. f. Acţiunea de a înghemui. Inghemult, ă adj. îngrămădit, făcut ghem. înghesueală s. f. V. înghesui. 1) îngrămădire, îmbulzeală; 2) apăsarea, împingerea oamenilor mulţi; 3) desime mare.
înghesui (a şi a se) u. (lat. dela incesso, ere (din incedo), a năvăli asupra). 1) A îngrămădi şi împinge; 2) a se îngrămădi tare (mulţimea, oamenii) ; 3) a aşeza prea aproape, prea des.
înghesulre s. f. Acţiunea de a înghesui, înghesuit, ă adj. îngrămădit, apăsat, des. îngheţ s. n. V. îngheţare. îngheţă (a) u. (prefix în, rom. ghiaţă). 1) A se preface în ghiaţă (apa); 2), a degera de frig; 3) fig. a rămâne uimit şi' nemişcat (de frică mare; 4) fig. a se răci tare trupul.
îngheţare s. f. Acţiunea de a îngheţă; de-gerare.
îngheţat, ă adj. 1) Prefăcut în ghiaţă; 2) degerat; 3) răcit de tot.
îngheţată s. f. V. ghiaţă. Lichid cu siropuri de fructe, sau cu lapte; cu vanilie şi ou, în care se pune mult zahăr şi apoi se amestecă la o temperatură rece (în ghiaţă cu sare) până se in gheaţă. Se serveşte ca răcoritoare dulce, mai ales vara.
îngheţător, oare adj. Care produce îngheţ.
înghimpâ (a) u. V. ghimpe. 1) A înţepă cu ghimpele ; 2) fig. a atăcâ, înţepă, înghimpat, ă adj. înţepat, înghioldi (a) u. (prefix în, rom. ghioldi).
1)	A lovi împungând, a împinge cu ghiolduri;
2)	fig. a îndemnă.
înghioldlt, ă adj. împins cu ghiolduri; figi îndemnat, forţat.
înghiţi (a) u. (lat. inglutire). 1) A introduce pe gât (alimente, apă); 2) fig. a absorbi; ■>
3)	a dispare; 4) a se scufunda de tot; 5) fig. a devoră.
înghiţire s. f. Acţiunea de a înghiţi.
îng
360
Ing
înghiţitoare s. f. Gâtlej, canal prin care apa şi mâncarea se introduc în stomac.
Înghiţitură s. f. 1) Acţiunea de a înghiţi;
2)	cantitate cât se poate înghiţi odată.
Inginer s. m. (fr. ingenieur, dela lat. in-genium, talent, pricepere, capacitate). Specialist în ştiinţă matematicelor aplicate, cu ajutorul cărora execută lucrări de construcţii de tot felul, de lucrări technice, de maşini; face invenţiuni etc.; iron. fam. inginer de şosele, vagabond.
Ingllndisi (a) v. (turc inglindise, sau englezi, distracţie). A fi preocupat distrat; a fi surprins pe neaşteptate.
Inglodă (a şi a se) v. V. glod. 1) A se umplea de glod; a intră cu picioarele în glod;
2)	fig. a se afundă, încurcă (în datorii).
Inglodare s. f. 1) Băgare în noroiu; 2) fig. scufundare (în datorii).
Înglodat, â adj. 1) Băgat în noroiu ; 2) copleşit, încurcat.
Inglotă sau Ingloti (a) v. V. gloată. A însuma în gloată (armată teritorială de miliţieni); a aduna gloatele^
Îngrădi (a) v. V. gard. 1) A încunjură cu gard, a împrejmui; 2) a împleti gardul din nuiele; 3) fig. a apără, a lua măsuri de apărare ; a feri.
îngrădire s. f. 1) împrejmuire, gard; 2) fig. mijloc de apărare, de protejare.
Îngrădit, ă adj. 1) încunjurat cu gard; 2) fig. prevăzut cu mijloace de apărare ; 3) pus în siguranţă, garantat.
Îngrăditură s. f. 1) Gard, împrejmuire ; 2) felul de împletitre al nuielelor în gard.
îngrămădi (a şi a se) v. V. grămadă şi grămădi. 1) A adună mult la un loc; 2) a împingfe, înghesui; 3) a face grămezi; 4) a ’ se aglomerâ.
îngrămădire s. f. Acţiunea de a îngrămădi; aglomerare.
Îngrămădit, ă adj. 1) Adunat grămadă şi înghesuit; 2) băgat, îndesat.
ingrăşâ (a şi a se) v. V. grai. 1) A face sau a deveni gras, cu grăsimi; 2) a pune gunoiu spre a face pământul roditor; 3) fig. a se îmbogăţi; 4) a da multă mâncare spre a se face gras (porcul).
îngrăşământ s. n. V. preced. Substanţe cari îngraşă pământul (băligar, găinaţi de pasări, substanţe chimice anume preparate).
. Ingrăşare s. f. Acţiunea de a îngrăşă.
Îngrăşat, ă adj. Gras, cu grosime; s. n. gunoierea pământului.
Ingrăşător, oare adj. Care îngraşă.
ingrat, ă adj. (lat. ingratus). 1) Care nu mulţumeşte pentru ceva; fără recunoştinţă;

care nu aduce nici un folos, sau prea puţin în raport cu munca cerută — teren ingrat.
ingratitudine s. f. Cusurul de a fi ingrat.
ingredient s. n. (lat ingrediens, entis, care intră). Medic. farm. Substanţele ce intte în compunerea unui medicament, a unei băuturi.
ingreţoşâ (a şi a se) v. V. greaţă. A produce greaţă sau desgust.
îngreţoşare s. f. 1) Desgust; provocare de greaţă.
Ingreulâ (a şi a se) v. V. îngreuna.
Ingreunâ (a şi a se) v. (prefix in, rom. greu). 1) A deveni greu; 2) a deveni apăsător, împovărător; 3) a fi anevoie, d ficil;
4)	a deveni, însărcinată (femeia).
îngreunare s. f. Acţiunea de a îngreuna.
îngreunată adj. însărcinată (femeea ce are să nască).
îngreunător, oare adj. împovărător; care face dificil, anevoie; care agravează.
Ingrijâ (a şi a se) v. V. grijă. 1) A da de gândit, de judecat; 2) a fi neliniştit.
lugrijare s. f. Preocupare, grijă, nelinişte sufletească.
Ingrijat, ă adj. îngândurat, preocupat, neliniştit.
Îngriji (a şi a se) v. V. grijă. 1) A avea atenţie, grijă; 2) a judecă bine şi a lua măsuri; 3) a se preocupă; 4) a căuta'(un bolnav); 5) a procura cele trebuitoare; 6) a su-praveghia; 7) a întreţine bine şi curat; 8) a se teme.
Îngrijire s. f. V. preced. Acţiunea de a îngriji.
Îngrijit, ă adj. 1) Curat, ordonat, regulat;
2)	supraveghiat; 3) căutat (bolnavul); 4) preocupat, îngândurat; 5) corect.
< Îngrijitor, oare adj. Care preocupă, dă de gândit, de temut, de judecat; s. m. Om care supraveghează, administrează; s. f. femee care supraveghează gospodăria.
Ingrijurat, ă adj. îngândurat; preocupat; cu teamă.
Ingropâ (a) v. V. groapă. 1) A pune în groapă, a înmormânta; 2) a băga; a băga în pământ (viţa de vie); 3) a face muşuroi la rădăcina porumbului; 4) a se îngropă, fig. a se a-funda, scufunda; 5) a da uitării, a ascunde (o afacere necinstită saif neplăcută).
Îngropăciune s. f. înmormântare.
Îngropat, ă adj. 1) înmormântat; 2) pus în pământ; 3) fig. dat uitări1, dosit; 4) băgat în.
Îngropător s. m. Care îngroapă.
Ingroşâ (a şi a se) v. V. gros. 1. A face să fie gros; a deveni gros (ca volum sau ca
J
361
înh
In?
densitate); 2) fig. a deveni serios, periculos, se îngroaşă gluma.
îngroşare s. f. Acţiunea de a (se) îngroşâ. îngroşat, ă adj. Devenit gros (ca volum sau ca densitate).
îngrozi (a şi a se) v. V. groază. 1) A umple de groază; a (se) spăimântâ; 2) fig. a se miră, uimi tare. îngrozire s. f. Spăimântare. îngrozit, ă adj. Spăimântâ*, speriat, îngrozitor, oare adj. şi adu. 1) Spăimân-tător, teribil; 2) uimitor; 3) fig. foarte tare.
îngurlul (a şi a se) v. (prefix în, lat. gur-gulio, gât). 1) pop. A se lua pe după gât, a se desmierda, a se Îndrăgosti; 2) a se legă prin dragoste, a se încurcă prin dragoste.
îngurluit, ă adj. Legat prin dragoste; încurcat prin dragoste, prin amor.
îngnrzi (a) v. (prefix în; gurzi, din co -urzire (lat ordiri, a urzi). A începe să se facă, să se formeze; a se forma puţin (fructul unei plante, bobiţele de porumb), îngurzit, ă adj. Abia încep să se formeze, îngast, ă adj. (lat. angustus). 1) Strîmpt; m lat; 2) fig. îngust la minte, incapabil.
îhgaistâ (a şi a se) v. 1) A face sau a deveni strâmpt, îngust; a micşoră lăţimea; 2) fig. a se restrânge, micşoră.
Îngustare s. f. Acţiunea de a îngustă, îngustat, ă adj. Restrâns, strîmptat. îngustime s. f. 1) Lăţime, strâmtă, strânsă; 2) fig. limitare, mărginire, îngustime de vederi.
înhâitâ (a se) v. V. haită. 1) pop. A merge ta tovărăşie (câinii); 2) a se întovărăşi, asocia, (cu oameni răi); 3) a lega dragoste (iron.). înhăitare s. f. Acţiunea de a se înhaitâ. înhăitat, â adj. pop. întovărăşit, împrietenit ; îndrăgostit (iron).
tnhală (a) v. (lat. inhalare). A respiră, a-dânc; a trage în piept (aer, aburi, etc). inhalaţle s. f. Acţiunea de a inhalâ. înhâmâ (a j se) v. V. ham. 1) A aşeză hamurile pe cal şi a-J pune fa trăsură; 2) fig. a se angaja la o treabă grea.
înhămat, ă adj. Pus cu hamurile la trăsură (calul).
înhflpâ (a) v. prefix în, + onom. hap). 1) A apuca repede cu gura (cum face cânele) ; ?) fig. a răpi, a apucă.
înhăpat, ă adj. Apucat repede cu gura; fig. răpit
hihârzobat, ă adj. V. hărzob. Aşezat în hârzob.
inbâtâ (a) v. V. hăţ. 1) A apuca repede şi a trage; 2) a apucă repede; 3) a prinde pe neaşteptat; 4) fig. a arestâ.
înhăţare s. f. Acţiunea de a înhăţâ-înhăţat, ă adj. 1) Apucat repede; 2) prins pe neaşteptate; 3) fig. arestat.
înhobotă (a) o. V. hohot. A acoperi cu voal (mireasa); a pune voal pe faţă; fig. a acoperi la ochi să nu vadă. înhobdtat, ă adj. Invălit cu hobot. Inhorbotat, ă adj. V. horbotă. Cu horbotă, cu dantele.
înhumare s. f. (lat. inhumare). Punere în pământ, înmormântare.
inie, ă adj. (fr. inique, din lat in -j- aeq-uns, drept, just). Nedrept, injust fnichltate s. f. (fr. iniquite — V. şi preced.). Injustiţie, nedreptate.
inie s. f. (lat. prefix in -j- nix, nivis, zăpadă, nea). Sloiu de gheaţă plutitor.
inimă s. f. (lat. anima, viaţă). 1) Anat. Organul muşchiulos aşezat în partea stângă a pieptului, principalul organ al circulaţiei sângelui, ale cărui mişcări dacă încetează, arată că şi viaţa a încetat; 2) fig. locul simţurilor morale şi al pasiunilor — mă doare inima; 3; fig. curaj, vioiciune; 4) îndemn, bunăvoinţă — tragere de inimă; 5) melancolie, tristeţă — de inimă albastră; 6) secret, sentiment intim — îşi deschide inima;
7)	mâhnire, — inimă rea; 8) milă — om fără inimă; 9) culmea, teiul — in inima iernii; 10) pop. stomacul — doare la inimă (are crampe); lf) caracter, suflet (bun sau rău); 12) miezul dela un fruct; 13) fig. lemnul care uneşte pe sub car amândouă osiile;
14)	partea din mijfoc a trunchiului, lemnului;
15)	om de inimă, om cu bune sentimente, om filantrop, om energic; 16) din toată inima, cu tot sufletul, din adâncul simţimin-telor; cu tot curajul; cu toată puterea.
inimă (a) v. V. preced. A face să prindă curaj.
inimic s. m. (lat, inimicus). Duşman, vrăjmaş, neprieten.
Inimiciţie s. f. (lat inimiciţia (citit inimiciţia). Duşmănie, vrăjmăşie.
inimitabil, â adj. V. imită. Ce nu se poate imita, nu se poate face ia fel.
Inimos, oasă adj. V. inimă. Curagios, vioiu, îndrăzneţ.
inimoşie s. f. Curagiu, vioiciune, inişte s. f. (dela in (plantă). Sămănătură, câmp, de in.
inlţă s. f. Bot. Plantă parazit din familia convolvulaceelor, zisă şi cătină-iniţlâ (a) v. (lat. initio, initiare). A deprinde, a învăţa, a pune început Iniţial, & adj. V. preced. începător, dela început, cu care se începe ceva.
inlţiare s. f. Acţiunea de a iniţia.
Iniţiat, ă adj. Deprins, introdus in cunoaşterea unor taine.
iniţiativă a. f: (fr. iniţiative, dela lat. ini-tium, început). 1) începutul, lucrarea începătoare, pornirea (unei afaceri, lucrări); 2) îndemn: om de iniţiativă, om întreprinzător. / '
iniţiator, oare adj. şi s. Cel care ia iniţiativa unei fapte, unei afaceri.
injectâ (a) o. (fr. injecter, din lat. in -f-jacere, a arunca înlăuntru). Medic. 1) A introduce un lichid în o cavitate a corpului, cu ajutorul unui instrument care aruncă, ţişneşte;
2)	a se injectâ, a se . grămădi sângele în anume organ sau parte a corpului; 3) a se roşi tare (ochii).
injectare s. f. Acţiunea de a injectâ. injectat, ă adj. (fr. injecte). Medic. 1) înroşit prin grămădirea sângelui; 2) introdus prin injecţiune.
injecţiune s. f. V. injectâ. Medic. 1) Acţiunea de a injectâ; 2) medicament lichid pentru a fi injectat.
injector s. n. (fr. injecteur, din lat. in + iacere, jactum, a aruncă înăuntru). Medic. Instrument cu ajutorul căruia se introdnce, prin ţişnire, un lichid în corpul omului, sau în alt loc.
Înjghebă (a) v. (dela vorba jghiab, în care se adună şi prin care curge apa). 1) A adună din mai multe părţi câte puţin; 2) a alcătui, a combină; 3) a pune început (cu anevoie);
4)	a construi şubred, înjghebare s. f. Acţiuea de a înjgheba, înjghebat, ă adj. V. înjghebă. 1) Alcătuit, combinat, organizat; 2) adunat din mai multe părţi; 3) construit şubred.
înjosi (a şi a se) o. V. jos. 1) A scoborî în jos; 2) fig. a umili, a degradâ. înjosire s. f. Umilire, degradare, înjosit, ă adj. Degradat, umilit, înjositor, oare adj. Umilitor, degradator, înjosori (a) v. A necinsti, ocări, înjugă (a) v. V. jug. 1) A pune la jug (boii); 2) fig. a robi, subjugă; 3) a se înjugă, fig.: 1) a ’şi lua o însărcinare grea; 2) a face o tovărăşie.
înjugat, ă adj. 1) Pus la jug; 2) s. n. acţiunea de a înjugă; 3) fig. angajat, obligat;
4)	întovărăşit.
înjumătăţi (a) v. V. jumătate. 1) A împărţi în două jumătăţi; 2) a rămâne numai pe jumătate.
Injumătăţire s. f. 1) împărţire în două; 2) reducere la jumătate.
înjunghiâ (a) v. V. junghiă. 1) A înfige
cuţitul între 'coaste sau la încheietura gâtului;
2)	fig. a avea o durere acută trecătoare, înjunghiare s. f. Acţiunea de a înjunghiâ. înjunghiat, ă adj. Lovit prin înfigerea cuţitului sau pumnalului între coaste sau în gât.
înjură (a) v. (lat. dela injuria, nedreptate, vătămare, ultragiu). A ocări; a insultă; a sudui; a ultragiâ.
, înjurăţor, oare,adj. Insultător, înjurătură s. f. Insultă grea; sudalmă, injurie s. f. (fr. înjure, lat. injuria, vătămare, atingere, nedreptate). Insultă, batjocură.
injurios, oasă adj. V. preced. Insultător, ocărîtor.
injust, ă adj. şi adu. (lat. injustus). Nedrept.
injustiţie s. f. (lat. injustiţia). Nedreptate, înlănţul (a) v. V. lanţ. 1) A lega cu lanţuri ; 2) fig. a lega, a prinde unul de altul, a împreună; 3) fig. a cuprinde (cu braţele);
4)	fig. a coordonă; 5) fig. a captivă.
înlănţuire s. f. 1) Legare în lanţuri; 2) împreunare strânsă, legătură (de idei, de fapte);
3)	ţinere în şir unul de altul; 4) cuprindere;’ captivare.
înlănţuit, ă adj. 1) Legat cu lanţ; 2) fig. împreunat; 3) cuprins, captivat.
înlătură (a) v. V. latură. I) A da la o parte; 2) a se feri, a evita; 3) a exclude, înlăturare s. f. Acţiunea de a înlătură. Înlăturat, ă adj. 1) Dat la o parte; 2) exclus; 3) evitat. ' înlăuntru adv. V. înăuntru. înlemni (a) v. V. lemn. Fig. 1) A înţepeni (de frig); 2) a rămâne uimit tare şi nemişcat (de frică, de teamă sau de o altă emoţie mare).
inlemnire s. f. Acţiunea de a înlemni, înlemnit, ă adj. 1) Tare ca lemnul; 2) fig. nemişcat de emoţie mare; 3) îngheţat (de frig)-
înlesni (a) v. V. lesne. 1) A face să fie în voie, uşor; 2) a ajută; 3) a împrumută.
înlesnire s. f. 1) Acţiunea de a înlesni;
2)	ajutorare.
înlesnltor, oare adj. Care înlesneşte, ajută, înlocui (a) v. V. loc. 1) A pune pe cineva în funcţia ocupată de altul; 2) a schimbă printr’un altul; 3) a scoate din lucru sau din fundţie; 4) a pune un lucru în locul altuia; 5) a ţine locul cuiva, 3 suplini, înlocuire s. f. Acţiunea de a înlocui, înlocuit, ă adj. 1) Schimbat prin altul; 2) suplinit de altul; 3) scos din funcţiune, înlocuitor s. m. Cel ce înlocuieşte pe altul, înmagazinâ (a) v. V. mag asin şi magazie.
inm
363
înn
1)	A adună în magazie (cereale, mărfuri); 2) a acumula, a se aduna ceva In cantitate mare (căldură, forţă).
inmagazlnare s. f. Acţiunea de a înmagazina.
înmâna (a) v. V. mâna. A da în mână; a predă personal.
Inmânare s. f. Acţiunea de a înmânâ. Înmânat, ă adj. Dat în mână, predat personal.
înmărmuri (a) v. V. marmoră. Fig. A rămâne împietrit, nemişcat, (de frică mare). Inmărmurire s. f. Acţiunea de a înmărmuri, înmatriculâ (a) v. V. matriculă. 1) A înscrie în condica matriculă (pe un elev, soldat etc); 2) a da sau a imprimă numărul ce are în ordinea matriculei.
înmatriculare s. f. Acţiunea de a înmatriculâ.
inmatriculat, ă adj. 1) înscris în condica sau fegistrul matricul; 2) prevăzut, imprimat sau însemnat cu numărul matricular.
înmii (a) v. V. mie. A face de o mie de ori mai mult.
înmiit, ă adj. De o mie de ori mai mult; fig. cu mult mai mult. înmlădia (a) v. V. mlădiă. înmormântâ (a) v. V. mormânt. 1) A în-gropă, a pune în mormânt (mortul); 2) fig. a scoate din discuţie şi a face uitată (o chestiune, o afacere).
înmormântare s, f. Acţiunea de a înraor-mântâ.
înmormântat adj. 1) Pus în mormânt, îngropat; 2) fig. dat uitării (cu intenţia de a ascunde).
Înmuguri (a) v. V. mugur. A da muguri, înmugurire s. f. Acţiunea de a înmuguri, înmuia (a şi a se) v. (prefix in, rom. muia).
1)	A face să fie moale; 2) a băga în apă sau în alt lichid; 3) fig. a domoli, a linişti;
4)	a se face mai puţin aspru (gerul, frigul), înmuiere s. f. Acţiunea de a înmuiâ. Înmulţi (a şi a se) v. V. mult. 1) Aritm. A face un număr de atâtea ori mai mare câte unităţi conţine un altul; 2) a face să fie mai mult la număr, a spori; 3) a prăsi (pasări, animale); 4) a creşte mai mulţi (arbori). Înmulţire s. f. Acţiunea de a înmulţi. Inmulţitor, oare adj. Care înmulţeşte sau se înmulţeşte; s. m. aritm. multiplicator, numărul cu care se înmulţeşte.
Inmurgi (a) v. V. amurg. Ase face seară, :întunerec.
Innâbuşi (a) o. (prefix în -j- nă şi lat. bucea, bucae (citit buce), gură (ca şi fr. bouche (citit buş) gură). 1) A astupă gura (ca să nu
mai zică nimic); 2) a astupă la gură o oală ce fierbe; 3) a astupă gura ca să nu mai răsufle (asfixia); 4) fig. a face să tacă; 5) a potoli cu forţa (o revoluţie); 6) a se sufocă, innăbuşlre s. f. Acţiunea de a înăbuşi. Innăbuşit, ă adj. 1) Astupat la gură; 2) în-năduşit, asfixiat; 3) surd, depărtat (sunet, zgomot); adv. 1) pe tăcute, pe ascuns; 2) înfundat, nelămurit; 3) potolit.
înnăbuşltor, oare adj* 1) Care sufocă, în-năduşă; 2) care potoleşte, stinge, astâmpără. Înnădi (a) v. V. inădi. înnăduşi (a) v. (prefix în + n? Şi lat. duco, ducere, a inspiră, respiră). 1) A opri respiraţia, răsuflarea; 2) a acoperi să nu se răsufle ; 3) a transpiră, a asudă.
Innăduşlre s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a înnăduşi; 2) sufocare.
înnăduşit, ă adj. 1) Astupat ca să nu răsufle; 2) transpirat, asudat.
înnătneţi (a şi a se) v. (prefix in, rom. nă-mete). 1) A acoperi cu mari valuri de ninsoare ; 2) a se înzăpezi, scufunda în zăpadă, omăt; 3) a nu mai putea merge din cauza riinsoarei, zăpezii.
Innărâvi (a şi a se) v. V. nărav. A prinde un obiceiu, o deprindere rea.
Innărăvit, ă adj. Care are o deprindere rea; vicios.
Înnăscut, ă adj. (prefix in, rom. născut).
1)	Din naştere; 2) intrat în firea cuiva.
Înnebuni (a) v. V. nebun. 1) A scoate din minte; a duce la nebunie pe altul sau a deveni nebun, zmintit; 2) fig. a plictisi; 3) a stărui mult; 4) a necăji mult înnebunire s. f. Ieşire din minţi; scoatere din minţi.
Înnebunit, ă adj. 1) Scos din minte; devenit nebun; 2) fig. zăpăcit; 3) plictisit.
Innec s. n. (prefix în, lat. neco, necare, a omorî). 1) Astuparea respiraţiei; 2) astuparea în gât; 3) moartea prin scufundare îndelung în apă.
innecâ (a şi a se) v. V. preced. 1) A scufunda în apă, un vas plutitor; 2) a se opri respiraţia; 3) a se opri ceva în gât; 4) a se scufunda şi muri In apă: 5) fig. a fi plini de lăcrămi (ochii); 6) a fi aproape să izbucnească (plânsul); 7) a fi copleşit (de datorii), înnecâcios, oasă adj. Care produce înnec. Innecâclune s. f. V. înnec. innecare s. f. 1) Scufundare în apă; 2) acţiunea de a Innecâ.
Innecat, ă adj. 1) Mort prin scufundarea în apă; 2) scufundat cu totul în apă; 3) fig. cuprins, copleşit.
Înnegri (a) v. (în şi negru). 1) A face ne?
înn
364
!nn
gru, a văpsi cu negru; 2) fig. a defăima, a voibi de rău; 3) a se întunecă.
Innegrire s. f. Acţiunea de a înnegri. înnegri1, â adj. Văpsit cu negru, plin de negreală; fig. defăimat, calomniat; întunecat.
înnegurâ (a) v. V. negură. 1) A se face negură, ceaţă; 2) a se face întunerec; 3) fig. a fi urât, nesuferit.
înnegurare s. f. Acţiunea de a înnegurâ. înnegurat, ă adj. 1) Cu negură; 2) întunecat, înserat.
înnoblli sau înnobilâ (a) v. V. nobil. 1) A face să fie nobil sau cum sunt nobilii; 2) a face să fie cu alese calităţi; a cultiva (sufletul).
înnobilare s.f. Acţiunea de a înnobila. Înnodă (a) v. V..nod. A face nod, a legă cu nod; fig. a înjghebă. A se înnodă, a se legă, împreună, încâlci, tnnodare s. f. Acţiunea de a (se) înnodă. Înnodat, ă adj. 1) Legat cu nod; 2) fig. înjghebat; 3) împreunat, încâlcit.
Înnoi (a şi a se) v. V. nou. 1) A face iarăşi, a repetă; 2) a face din nou; 3) a face ca nou; 4) a 'şi luă haine noui. înnoire s. f. Acţiunea de a înnoi, înnoit, ă adj. 1) Făcut din nou; 2) reparat complect; 3) repetat (o lucrare); 4) fig. cu haine noui.
înnomoli sau înnămoli (a şi a se) o. V. nămol. 1) A băga, scufundă în nămol sau în zăpadă; 2) fig. a ajunge în impas, a (se) încurcă (în afaceri).
innămolire s. f. Acţiunea de a (se) înnămoli.
binămollt, i adj. 1) Scufundat, băgat în nămol sau în omăt; 2)fig. încurcat, copleşit Innoptă (a şi a se) v. V. noapte. 1) A se face noapte, a se lăsa întunerec; 2) a întâr-ziâ pe timp. de noapte (la drum); 3) a rămâne pe timp de noapte undeva.
Înnoptat, ă adj. V. preced. 1) întunecat;
2)	întârziat pe timp de noapte; adv. pe timp de noapte; târziu tare; când se lasă noaptea.
înnorâ (a) v. V. nor. 1) A se adună nori pe cer; 2) fig. a se întristâ; a; se posomori (la faţă).
înnorat ă adj. 1) Cu nori pe cer; 2) fig. posomorit
înnorolâ (a se) o. V. noroi. 1) A băgă, scufunda în noroi; 2) a se umplea de noroi.
înnot adv. (lat innato, innatare, a înnotâ). Prin înnotare, plutind, înotând; s- n. acţiunea de a înnotâ.
înnotâ (a) v. V. preced. 1) A pluti pe apă omul sau alte fiinţe, prin dare din mâni sau din picioare; 2) fig. a fi în belşug (de avere
sau de datorii, etc); 3) a merge greu (prin zăpadă, noroi mare; 4) a pluti — înoată in grăsime, unt.
înnotat s. n. Acţiunea de a înnotâ. înnotătoare s. f. pl. Fiinţele cari pot să înnoate (pasări, animale).
Innotător, oare adj. Care înnoată. înnotătură s. f. Felul de a înnotâ; acţiunea de a înnotâ.
Inocent, ă adj. (lat innpcens, nevătămător (dela noceo, a vătăma, a face râu). Nevinovat, fără nici o vină; cu suflet curat.
inocenţă s. f. (lat. innocenti , Mândeţă, nevinovăţie, cinste). 1) Nevinovăţie; 2) curăţenie sufletească; neştiinţa de rele şi de păcat
Inoculâ (a) v. (lat. inoculare). 1) A altoi în sânge, (a vaccină); 2) fig. a băga, a introduce (idei) ; a sugeră.
Inoculare s. f. Acţiunea de a inoculâ. inoculat, *â adj. Băgat în sânge, altoit, vaccinat.	~
Inodor, ă adj. (lat. prefix in -f- odor, miros). Fără nici un miros.
. inofensiv, ă adj. (fr. inoffensiv, din lat offensare (din offendo), a lovi). Care nu face nici un râu; nevătămător, nesupârător.
inoportun, â adj. (lat. inopportunus). Nepotrivit, nu la timp, ne la loc.
inoportunitate s. f. V. preced. Venire, întâmplare, ne la timp sau ne la loc potrivit.
inorganlc, ă adj. ■ (fr. inorganique). Corp care nu are viaţă şi organe (mineralele).
inorog s. m. (slav prefix ino + rog, unic corn (de animal). Cu un singur corn — numire slavă a animalului fabulos despre care cei vechi credeau că are forma unui cal cu un corn în frunte.
inovâ (a) v. (lat innouare). 1) A înnoi;
2)	a face ceva cum nu se obicinuieşte, în-tr’un chip nou.
Inovaţie S. f. V. preced. Acţiunea de a inovâ.
inovator, oare s. Care face inovaţii, înrădădnâ (a) v. V. rădăcină. 1) A prinde rădăcină; 2) fig. a se infiltra, a se prinde adânc (despre obiceiuri, deprinderi, vicii, credinţe).
înrădăcinare s. f. Acţiunea de a se înră-dăcină.
înrădăcinat, ă adj. 1) Cu rădăcină adâncă ;
2)	fig. infiltrat; învechit Inrăfturat, ă adj. V. raft. 1) Cu rafturi;
2)	aşezat pe rafturi.
înrăl (a şi a se) v. V. rău. 1) A se face sau a deveni rău (cu înţeles fizic sau moral) ; 2) a se agrava.
fnr
365
tnr
înrăire s. f. Acţiunea de a sau a se înrăi. înrăit, ă adj. 1) Devenit rău (ca fizic, sau ca moral); 2) agravat.
inrămurâ (a se) o. V. ramură: ,A creşte ramuri copacului.
înrămurat, ă adj. Cu multe ramuri, înrăutăţi (a) v. V. inrăi.
Înrăutăţire s. f. 1) Devenire mai rău; 2) agravare.
înrăutăţit, ă adj. V. înrăit. înrâuri (a) v. (dela vorba rîu, după forma latinescului influo, influere, a curge în, a se revărsă asupra, a pătrunde). A influenţă, a pătrunde (moral), înrâurire s. f. Influenţă, înregimenta (a) v. V. regiment. 1) A intră, a băga în regiment; 2) a se înregimenta, (politic), a se înscrie într’o grupare politică.
înregimentare s. f. Acţiunea de a sau a se înregimenta.
înregistra (a) v. V. registru. 1) A înscrie în registru, în condica de primire sau trimitere; 2) fig. a menţionâ, a indică, înregistrare s. f. Acţiunea de a înregistra, înregistrat, ă adj. 1) înscris în registru (pentru primirea sau ieşirea unei hârtii, petiţii, adrese, ordin) la o cancelarie; 2) indicat, arătat.
înregistrator s. m. Care înregistrează, înrodî (a) w.'V. rod. A produce fructe; a da roade.
înrodire s. f. Acţiunea de a face roade' fructe.
înrolă ţa) v. (fr. enroler, dela fr. role, listă, catalog). 1) A înscrie în rol (condica de impozite), catalog); 2) a înscrie în armată, a intra în armată.
înrolare s. f. 1) înscriere în rol; 2) intrai e în rândurile armatei.
Înrolat, adj. 1) înscris în - rol; 2) luat în rândurile armatei ca-militar.
înroşi (a şi a se) v. (prefix în, rom. roşi).
1)	A se roşi; a roşi; 2) a văpsi cu roş ; 3) a face să fie roş (ferul prin înferbântare).
înroşit, ă adj. 1) Roşit; devenit roş; văp-sit cu roş; 2) înfierbântat până a fi roş (ferul).
înrotat, ă adj. V. roată şi rotat. Care are forme rotate (porumbelul cu coada, calul cu pete rotunde).
' înrouă (a) v. V. rouă. A acoperi, a fi plin cu rouă.
înrobinâ (a) v. V. rubin. 1) A avea roşaţă ca a rubinului; a presăra cu pietre de rubin.
înrudi (a se) u. V. rudă. A deveni rudă cu altul ; 2) a fi de acelaşi neam sau speţă, înrudire s. f. Acţiunea de a se înrudi.
înrudit, ă adj. Din acelaşi neam, sau aparţinând aceleiaşi speţe.	$$>
ins, insă s. (lat. is, acel). Persoană, om: doi inşi — doi oameni. Olten.
îns proti. (lat. dela ipse, ipsa, însuşi, însăşi). In compuse: însumi, eu singur; însuşi, el singur, chiar el; însuţi, tu singur.
însă con/, (prefix în, lat. si, dacă, opoziţie, dacă cumva). 1) Arată condiţionare şi îndoială ; 2) reflecţiune şi revenire (egal cu dar).
însăila (aî v. (lat. dela insuere, a coase, V. saia). 1) A coase cu împunsături rari şi netemeinic, — provizoriu; 2) fig. a începe, înjgheba.
însăilare s. f. Acţiunea de a însăila, însăilat, ă adj. 1) Cusut uşor, prins cu aţă puţin ; 2) fig. abia înjghebat.
insălbâtlcit, â adj. pop. V. sălbatic. Devenit sălbatic.
insalivaţiune s. f. V. salivă. Adunare de salivă; umplere de salivă.
insalubritate s. f. V. salubritate. Starea de necurăţenie care vatămă sănătatea.
insalubru, ă adj. (lat. insaluber). Nesănătos, care produce boală.
însănătoşi sau însănătoşâ (a şi a se) v. V. sănătos şi sănătate. 1) A face sănătos (pe cineva); a se face sănătos ; a se vindeca ; 2) a deveni la mai bine — a însănătoşi moravurile.
însănătoşire s. f. Acţiunea de a însănătoşi.
Însănătoşit, ă adj. Făcut sănătos, vindecat, însângerâ (a) v. V. sânge. 1) A se umple de sânge; a curge sânge; 2) fig. a se roşi ca sângele.	„
însângerare s. f. 1) Umplere de sânge; 2) vărsare, curgere de sânge, însângerat, ă adj. Plin de sânge, insanitate s. f. (fr. insanite, din lat. in-sanus, nesănătos, nebun, prost). 1) Lipsă de judecată; 2) prostie, nerozie.
însărcinâ (a se) v. V. sarcină. 1) A împovăra ; 2) fig. a (se) obligă, a (se) înda-torâ; 3) a îmborţoşă.
Însărcinare s. f. Acţiunea de a însărcinâ; îndatorare, obligaţie, misiune.
Însărcinat, ă adj. împovărat; 2) îndatorat, obligat; 3) (femeie) însărcinată, borţoasă; care este aproape să nască copil.
înscăunâ (a) v. V. scaun. A aşeză în scaun, a întronă.
înscăunat, adj. Aşezat în scaun, întronat, înscrie (a se) v. V. scrie. 1) A scrie numele cuiva la o autoritate ; 2) a însemna, a notă; 3) geam. a desemnă înlăuntrul unei alte figuri.
înscriere s. f. Acţiunea de a înscrie.
inscripţie sau Inscrlpţiune s. f. (lat. inscripţio, scrierea pe). 1) Scriere săpată în piatră sau făcută anume pentru a se păstră, sau a arăta un fapt mare, sau timpul, scopul şi autorul unei construcţii; 2) scriere săpată pe piatră mormântală; 3) înscriere într’un a-nume registru al tribunalului pentru ipotecarea unui imobil; 4) înscriere Ia cursurile unei facultăţi.
înscris s. n. V. scrie, Jurid. Act scris, ce cuprinde o învoială între părţile interesate, sau dispoziţiunile cuiva privitoare la a-vere, etc.
înscris, ă adj. Scris în anume loc, sau în anume registru.
însdrăvenl (a se) v. V. zdravăn. 1) A se împuternici; 2) a se însânătoşâ.
insectă s. f. (lat. insectnm, insectă). 1) Zool. Fiinţă mică, nevertebrată, al cărei corp este despărţit mai totdeauna în trei părţii capul, peptul şi pântecele (albina muştele, etc.); 2) generalizat, parazit; 3) fig. fiinţă foarte mică.
insecticid, ă adj. (lat. insectnm, insectă ; caedere, a ucide). Care ucide insectele (praf).
insectîvor, ă adj. (lat. insectum, insectă; voro, are, a mâncâ). Ce mănâncă insectele; care trăiesc mâncând insecte, cum sunt unele pasări; mierla, ciocănitoarea, etc.
înşelă (a şi a se) v. (prefix în; lat. celare, a înşelă). 1) A minţi; 2) a induce în eroare, a mistifică; 3) a se înşelă, a face o gre-şală; 4) a lua un lucru drept altul; 5) a trădâ soţul; — impropriu se întrebuinţează şi pentru înşeuă.
Înşelăciune s. f. Acţiunea de a înşelă.
înşelat, ă' adj. Mistificat, minţit; trădat.
Înşelător, pare adj. şi s. Care înşală; trădător de soţ.
înşelătorie s. f. Inducere în eroare ; mistificare ; minţire.
însemnă (a) v. (prefix în, rom. semn). 1) A pune sau face un semn pentru a se şti, a cunoaşte ceva; 2) a notă, a scrie; 3) a semnifică, a voi să zică; 4) a se distinge, deosebi.
Însemnare s. f. 1) Acţiunea de a însemnă,
2)	notă; 3) scrisoiică ; 4) semnificare; 5) observaţie scrisă.
însemnat, ă adj. 1) Cu semn; 2) notat, scris; 3) deosebit, important, de seamă.
Însemnătate s. f. V. semn şi preced. Importanţă, distincţie.
însenină (a şi a se) v. V. senin. 1) A se face cerul senin (fără nori); 2) a se lumină ;
3)	fig. a deveni vesel la faţă; 4) fig. a ajungej a se duce pe departe, înseninare s. f. Acţiunea de a însenină. Înseninat, ă adj. 1) Devenit senin, luminos, fără nori (cerul); 2) fig. învoioşaţ, înveseli (la faţă); 3) fig. dus, apărut departe.
insensibil, ă adj. (fr. insensible, din lat. sensiblis, care simte). 1) Nesimţitor; 2) care, nu are simţuri (materia moartă); 2) care nu se poate simţi, foarte uşor, fin; ativ. uşor de tot, pe nesimţit.
Insensibilitate s. f. Starea de nesimţire, inseparabil, ă adj. (fr. inse rar able, din lat. separare, a despărţi). Nedespărţit, ne-deslipit.	*
inserâ (a) v. (lat. insero, inserare, din in + serere, a semăna). 1) A introduce, a intercală, a înscrie printre ; 2) a publică (în gazetă).
inserâ (a) v. (prefix în; rom. seară). A se lăsă seara, a se termina ziua; a începe să se întunece; a întârziâ până seara, înserare s. f. Venirea serei; întunecare. Inserat (pe) adv. Seara, spre seară, inserţiune s. f. V. inserâ. 1) Intercalare, înscriere printre; 2) publicare, scriere în gazetă.
Înseta (a) w. (prefix in, rom. sete, din lat. strig). 1) A avea sete; 2) fig, a avea mare dorinţă.
Insetare s. /". Acţiunea de a înseta; sete. însetat, ă adj. 1) Care are sete; 2) fig. foarte doritor, avid; 3) uscat (câmpul).
insetoşâ (a) v. V. înseta. 1) A avea mare sete ; 2) fig. a căută, aşteptă cu ardoare.
inşeua (a) v. (prefix în, rom. şea). A pune şeaua pe cal.
înşeuat, â adj. Cu şeaua pusă.
Înşfăca (a se) v. (prefix în; daco-gr. sfac din sfekoo, a strânge cu o legătură; şi sfak-tos, apucat de gât). A "apuca cu grabă; a înhaţă ; a cuprinde cu braţele, inşfăcare s. f. Acţiunea de a (se) înşfăca, înşfăcat, â adj. Apucat repede ; Înhăţat ; cuprins cu braţele.
insidios, oasă adj. şi adv. (lat. insidio-sus). Care întinde curse; care caută să înşele.
insignă s. f. (lat. insigne). Semn de distincţie.
Insinuă (a şi a se) (lat. insinuo, are, a vârî în; a se vârî în inima cuiva), 1) A băga vorbe, a vârî, a strecura bârfeli; 2) a se linguşi; a se introduce pe lângă cineva.
insinuant, ă adj. (fr. insinuant din lat. insinuare). Care are talentul, darul de a se insinuă, a se băgă.
ins
367
ins
insinuare s. f. Acţiunea de a (şi a se) in-sinuâ.
insipid, ă adj. (lat. insipidus (din in, privativ; sapidus, gustos). 1) Fără nici un gust ;
2)	fără nici un haz.
insipiditate s. f. V. prec. Vorbă fără nici un haz.
înşiră (a şi a se) (lat. dela inserere, a semănâ (împrăştia seminţe) şi insero, inser-tum, inserere, a pune alături cu). 1) A pune unul lângă altul spre a forma un şir; 2) a împrăştia în neregulă; 3) a se aşeza în rând;
4)	a se împrăştia; 5) fig. a spune, a povesti îndelung; 6) a expune pe rând.
inşlrare s. f. 1) Aşezare în rând ; 2) îm-piăştiere;3) expunere pe rând; 4) narare, povestire.
Înşirat, ă adj. 1) împrăştiat; 2) aşezat în şir, la rând; 3) fig. povestit.
înşiră-te-mărgărite s. n. Fig. Naraţiune, povestire foarte lungă şi fără frumuseţă; (formulă cu care încep unele poveşti).
Înşirui (a) u. V. înşira. A formă şiruri, rânduri.
insistă (a) u. (lat. insist o, insist ere). A stărui mult.
insistenţă s. .f. V. preced. Stăruinţă mare. insolaţiune sau insolaţie s. f. (lat. inso-latio, stare la soare; dela' sol, soare). 1) Medic. Boală la cap, din cauza şederei cu capul gol la razele prea ferbinţi ale soarelui;
2)	expunere la razele soarelui.
insolent, ă adj. şi adu. (lat. insolens, entis). 1) Obraznic; 2) peste măsură de îndrăzneţ şi încrezut.
insolenţă, s. f. (lat. insolentia). îndrăzneală, semeţie, obrăznicie.
insolit, & adj. şi adv. (lat. insolitus, dela solitus, deprins). Neobicinuit; cum nu se obicinueşte.
. insolubil, ă adj. (fr. insoluble, din lat. solvere, a desface, a deslegâ). 1) Care nu se topeşte în apă sau în alt lichid; 2) fig. care nu se poate rezolva, hotărî.
insolubilitate s. f. V. preced. Starea de insolubil.
insolvabil, ă adj. (fr. insolgable, din lat. solvo, ere, a desface). Care nu mai poate ,şi nu are cu ce plăti, insolvabilitate s. f. Starea de insolvabil, insomnie s. f. (fr. insomnie, din privativ in şi lat. somnus, somn). Lipsa de somn, nedormire noaptea (boală).
lnşomoltâci (a) v. V. şomoltoc. 1) A învălătuci în multe cârpe; 2) a face un şomoltoc (de paie); 3) a învăli de multe ori. insondabil, ă adj. V. sondă şi sondă. 1)
Care nu se poate străpunge cu sonda; 2) fig. care nu se poate cercă, încercă, afla, ispiti.
însoţi (a şi a se) v. (prefix în rom. soţ).
1)	A întovărăşi; a merge cu cineva împreună; a conduce; 2) a împerechea; 3) a se căsători; 4) a se asocia.
însoţire s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a însoţi; 2) căsătorie; 3) împerechere; 4) a-sociaţie.
însoţit, ă adj. V. însoţi. 1) Acompaniat, întovărăşit; 2) împerecheat; 3) asociat.
însoţitoare s. f. Femeie care însoţeşte pe cineva.
însoţitor s. m. Om care însoţeşte pe cineva; companion, tovarăş (de mers).
înspăimânta (a) v. V. spaimă. A produce spaimă, frică mare. înspăimântare s. f. Spaimă; groază, înspăimântat, ă adj. îngrozit, speriat, înspăimântător, oare adj. înfricoşător ; adj. teribil, îngrozitor.
inspectâ (a) v. (lat. inspectare, dela spec-tare, a privi). 1) A observă cu luare aminte;
2)	a supraveghea mejsul tuncţiunei şi a cercetă ca inspector; 3) a verifica operaţiuni (de bani).
inspecţiune sau inspecţie s. f. Acţiunea de a ibspectâ; vederea şi cercetarea, supravegherea mersului unei lucrări, a unei organizaţii sau instituţii.
inspector, oare s. Funcţionar care are atribuţiunea de a inspectâ.
inspectorat, s. n. 1) Funcţiunea de inspector; 2) autoritatea de inspector ; 3) cancelaria inspectorului.
înspinâ (a şi a se) v. V. spin. 1) A înţepă cu spini; 2) a se forma spini.
înspinat, ă adj. înţepat cu spini; plin de spini.
inspiră (a) v. (lat. inspirare; dela in, în ; spirare, a suflă). 1) A însuflâ, a trage în piept aer; 2) fig. a insuflă idei sau sentimente, a sugeră; 3) a se inspiră, a primi sau a avea spontan sentimente, idei deosebite ; 4) a primi idei sau revelaţii dela D-zeu. inspirare s. f. V. urm. inspiraţie, inspiratiune s. f. Acţiunea de a sau a se inspiră.
inspirator, oare adj. 1) Care inspiră, trage înăuntru aer; 2) fig. care insuflă idei, sentimente ; 3) care pune la cale.
înspiţâ (a) v. V. spiţă. 1) A pune spiţe la o roată; 2) a face (cu) spiţuri (dantelă), înspiţat s. n. Punerea, aşezarea spiţelor, însplinat s. n. V. splină. Boală de splină la animale.
!ns
368
ins
insprincenat, ă adj. V. sprincene. 1) Cu sprincene frumoase; cu privire' măreaţă ; 2) cu adausuri (petece din nou) la ghete, dela' vârf până la mijloc (Mold. capre).
înspulberat, & adj. V. spulberă. 1) Cu vârtejuri, cu vânt ce ridică pulberea; 2) neastâmpărat, vijelios (fig.) înspumat, ă adj.V. spumă. Plin cu spumă, instabil, ă adj. (lat instabilis). Nestatornic, nesigur; nefixat bine. instabilitate s. f. Starea de instabil, instalâ (a şi a se) v. (fr. insttaler şi ital. instalare). 1) A pune cu solemnitate într’o funcţiune pe cineva; 2) a se instala, a se , aşeză temeinic; 3) a construi şi aşeză (o uzină, fabrică, etc.); 4) a se aşeza cu locuinţa.
instalaţiune s. f. 1) învestirea cu ceremonie într’o demnitate ; 2) aşezarea temeinic ;
3)	construirea şi aşezarea unei uzine, fabrici, maşini, etc. 4) totalitatea mobilierului şi maşinilor unei fabrici, etc.
instanţă s. f. (fr. instance, din lat. ins-tantia, stăruinţă, prezenţă). 1) Cerere, urmărire in justiţie; 2) prezenţă in judecată;
3)	treaptă, grad de justiţie ; 4) instituţie de judecată de anume grad (de prima instanţă, instanţă superioară).
instantanietate s. f. Calitatea de a fi instantaneu.
instantaneu, ie adj. şi adv. (fr. dela ins-tant, moment, clipă). Momentan; care durează o-clipă ; foarte repede.
Înstări (a şi a se) v, (prefix în, rom. stare). A face avere, a deveni avut; a dotă, a dărui cu avere.
Înstărit, ă adj. înavuţit, cu stare, cu avere bună.
Înstelat, ă adi. V. stea. Cu stele (cerul); cu ornamente în formă de stea.
instigă (a) v. instigare. A împinge,, a aţâţa; a îndemna la, sau contra.
instigaţiune sau instigaţie s. f. Aţâţare, îndemnare (pe ascuns) la ceva rău sau la revoluţie, turburare.
instigator, oare adj. şi s. Care aţâţă; care face instigaţii.
înştiinţa (a) v. (prefix în, rom. ştiinţă). A face ştiut, cunoscut; a vesti, înştiinţare s. f. Vestire; aviz, anunciu. Înştiinţat, ă adj. Vestit, avertizat, avizat, informat.
instinct, s. n. (lat. instinctus, dela ins-tinguo, a îmboldi). 1) îmboldire lăuntrică (în afară de judecată) după care îşi conduc viaţa animalele (ca să-şi perpetueze speţa şi să-şi păstreze viaţa); 2) primul imbold al
nunţii, care precede judecata şi reflecţiunea omului. După instinct animalele mal pot face felurite lucrări, fără a le înţelege rostul, sau a face vre-o legătură înfee mijloacele între-trebuinţate şi scopul urmărit. Instinctul la om se deosebeşte de inteligenţă prin faptul că rămâne totdeauna acelaşi — adeseori la fel cu al animalelor — pe când inteligenţa, aduce judecată şi idei potrivite cu feluritele împrejurări.
instinctiv, ă adj. şi adv. Din instinct, sau după instinct.
institui (a) v. (lat. instituere). A aşeză, a formă, a înfiinţâ, a orândui. instituire s. f. Acţiunea de a institui, instituit, ă adj. Aşezat, orânduit, format, înfiinţat.
institut s. n. (lat. institutum). 1) Aşezământ; 2) clădire în care funţionează un aşezământ (de cultură, de binefacere etc. etc);
3)	extins, şcoală particulară.
intituţiune s. f. (lat. institutio, aşezare, plan, învăţătură, sistem). Aşezământ cu caracter special, public, mai ales pentru învăţătură, cultură, binefacere, administrare de bunuri publice etc.
institutor, oare s. (lat. institutor, dela instituo, a învăţă, a .deprinde). Care învaţă carte pe copii în şcaoala primară (din oraş).
tnstrăinâ (a şi a se) v. V. străin. 1) A duce între streini; 2) a da la alţii (un lucru);
3)	a îndepărtă; 4) a-şi părăsi pe ai sei, a părăsi ţara; 5) a lua caracter sau deprinderi streine ; 6) a vinde avere moştenită.
instrucţie s. f. (lat. instructio, dela ins-truere, a instrui, a aşeză în ordine). 1) M-lit. învăţarea mişcărilor militare, înlrebuih-ţarea armei, etc. etc.; 2) învăţătură şcolară ;
3)	învăţătură ce-şi apropie cineva prin citire de cărţii 4) pl. povăţuiri, indicaţii ce se dau unui trimis; 5) cercetarea afacerilor criminale, de către judecătorul de instrucţie; 6) Judecător de instrucţie, judecător care face toate cercetările pentru aflarea şi stabilirea vinovăţiei criminalilor sau delicvenţilor; 7) Cabinetul Jud. de Instrucţie, instrucţiune s. ţ. V. preced. 2—5, 7. instructiv, ă adj. V. instrui. Care instru-eşte, ajută la învăţare.
instructor s. m. V. instrucţie. 1) Cel ce face instrucţie cu aoldaţii.
instrui (a şi a se) o. (lat. dela instruere, a instrui, a pregăti). 1) A învăţa carte; 2) a da lecţii; 3) mitit. a face pregătirea soldaţilor pentru luptă; 4) a ’şi apropia tot felul de cunoştinţe prin citire de cărţi; 5) a face cercetarea judecătorească a unei crime.
\ instruire s. f. Acţiunea de a instrui.
' instruit, ă adj. V. instrui. I) învăţat, cel posedă multe cunoştiinţe; 2) pregătit prin. exerciţii şi învăţătură; 3) cercetat ie judecătorul de instrucţie.
instrument s. n. (lat. instrumentum). 1) Uneltă pentru a lucra ceva, într’o meserie, artă sau ştiinţă; 2) fig. om interpus pentru a ■ face ceva; 3) aparat anume pentru cântare.
instrumentă (a) v. (fr. instrumenter). Jurid. A face cercetări şi a încheia procese-verbale într’o afacere publică.
instrumentă!, ă adj. Care se execută cu instrumente (de mnzică).
instrumentaţlune s. f. Muzic. Felul cum este aşezată partea cântată cu instrumente înti’o bucată muzicală.
instrumentist s. m. (fr. instrumentist). Cel ce cântă cu un instrument.
înstrunâ (a) v. V. strună. 1) A Întinde o coardă (la vioară sau alt instr. muzic.); 2) a pune struna sau a strânge struna (la cal) ;
3)	a întinde orice legătură în formă de strună;
4)	fig. a disciplină.
instrunat, ă adj. 1) Cu strunele bine întinse (muzical); 2) cu struna scurtată sau ţinut din scurt (calul); 3) întins tare ca o strună; 4) fig. disciplinat.
insubordonat, ăadj. (k.insubordonne,— privativ in, fără, nu; sub; ordin). Nesupus, neascultător de ordine.
insubordonare s. f. V. preced. Neascultare, nesupunere.
insuficient, ă adj. şi adu. (prefix privativ in, nu, ne; şi suficient). Ne îndestulător, nu deajuns.
insuficienţă s. f. V. preced. Lipsă, ne-îndestulare; neştiinţă.
insuflă (a) v. (prefix in, rom. suflă). 1) A inspiră, — a veni sau a băga în minte sau în suflet o idee, un sentiment bun sau rău;
2)	a transmite,sa răspândi; 3) a impune, însuflare s. f. Acţiunea de a insuflă, însofeţl (a şi a se) v. (prefix în, rom. su-. flet). 1) A da curaj; 2) a prinde suflet; a se animă.
însufleţire s. f. Animaţie, vioiciune, curaj, însufleţit, ă adj. 1) Animat; 2) pătruns în cuget; 3) vioiu.
Insufleţîtor, oare adj. Care însufleţeşte.
- insulă s. f. (lat. insula). 1) Ostrov, mic ioc Incunjurat de apă muliă; 2) fig. grup izolat, singuratec.
insular, ă adj. De sau din insulă; om primitiv din acei ce se adăposteau în insule.
insultă s. f. (lat. insultatio, ocară). Ocară batjocură, sudalmă.
, insultă (a) o. (lat insultare, a ocări). A ocărî, batjocori, necidfeti, sudui. insultat, ă adj. Ocărit, necinstit, batjocorit, insultător, oare adj. şi adv. Ocărîtor, de ocară; batjocoritor; s. cel ce insultă.
însumă (a) v. (prefix în, lat. suma, total, sumă). A cuprinde la un loc; a aduna împreună; milit. pus împreună cu ceilalţi soldaţi (la hrană, etc.)
însumare s. f. Acţiunea de a însumă. Insuportabil, ă adj. şi adv. (fr. insuppor-table, din lat. supportare, a duce). Ce nu se poate duce ; nesuferit.
însura (a şi a se) v. (lat. dela soror, soră, dar mai înseamnă şi tovarăşe, păreehe). A (se) căsători; a’şi lua tovarăşe, soţie, însurat, adj. Căsătorit; s. n. căsătorie. Însurăţel a. n. Tânăr de curând căsătorit, însurătoare s. f. Căsătorie, insurecţlune s. f. (fr. insurrection, din lat. insurgo, insurrexi, insurgere, a şe ridică, a ameninţă). Resculare, îevoltă, răscoală.
insurgent s. m. V. precejt. Resculat, revoltat, răzvrătit, revoluţionar.
insuri (a) v. V. sur. A deveni sur, a încărunţi, a albi pârul pe jumătate, inşurupâ sau înşurubâ (a) v. V. şurub.
1)	A răsuci un şurub; 2) a strânge şurubul;
3)	a prinde cu un şurub.
inşurupat, ă adj. Prins cu un şurub; strâns, răsucit şurubul; s. n. răsucirea, strângerea şurubului.
însuşi (el) pron. V. ins. în persoană; chiar el.
însuşi (a’şl) v. (dela însuşi). 1) A lua la > sine; 2) a’şi atrage; 3) a’şi lua asupra;. 4) a fură.
Însuşire s. f. V. preced. 1) Proprietate intimă (bună sau rea); calitate sau defect;
2)	atribuţiune; 3) dispoziţie; 4) acţiunea de a’şi însuşi, luare, furt.
f Însuşit, ă adj. Apropriat, luat asupra’şi; luat dela altul.	«
însuti (a) v. prefix în, rom. sută). A face de o sută de ori mai mult.
intablament s. n. (fr. entablement). Arhit. Coronamentul unei construcţii; partea de deasupra coloanelor, sau de sub streşină, eom-pusă din cornişă, friză şi arhitravă.
intact, ă adj. (lat. intactus). Neatins, nevătămat.
Întâietate s. f. V. întâi. I) Starea înnaiate, în frunte; 2) onoarea de a fi întâiu; 3) locul de frunte; 4) preponderenţă.
Întâiu, a adj. (lat. din ante, înainte)i 1) Cel ce este înaintea tuturor; 2) cel deia îa-
24
m
370
*>
înt
int
ceput; 3) fig. cel mai bun, mai de seamă;
4)	primul; 5) adj. la început, înainte, în primul loc.
întâlni (a şi a se) v. (amplificat, din între şi uni). 1) A veni spre sau în faţa cuiva; 2) a se împreuna prin încrucişare (drumurile);4
3)	a se lovi, potrivi (in idei, intenţii); 4) a afla, găsi pe cineva.
întâlnire s. f. 1) Acţiunea de a întâlni;
2)	adunare împreună, întâlnlş s. n. y. preced.
întâlnit, â adj. 1) Ieşit în cale; 2) văzut;
3)	împreunat sau întretăiat (drumul), intâlnitură s. f. V. întâlni. Pop. Paralizie
parţială a corpului (dela credinţa că a întâlnit, i-a ieşit în cale un spirit răufăcător).
întîmplnă (a) v. (lat. comp. ante -\-pono, pun, înfăţişez). 1) A veni sau a sta înainte (pentru a primi sau a respinge pe cineva);
2)	a întâlni, a se împiedeca de ; 3) a opune ;
4)	a răspunde, a face o obiecţiune, a obiectă;
5)	a suporta (cheltueli).
întfmpinare s. f. Acţiunea de a întâmpină. Întîmpinarea Domnului, Sărbătoarea prezentării pruncului Isus Christos la templul din Ierusalim, care se serbează la 2 Februarie.
întâmplă (a se) v. (lat. din prefix privativ in, = ne; şi temperare, a regulă, a ordonă).
1)	A ft sau a se produce în afară de regulă;
2)	a surveni; 3) a se face pe neaşteptat, pe negândit; 4) â fi posibil, cu putinţă.
Întâmplare s. f. 1) Acţiunea de. a se întâmplă ; 2) accident, caz nenorocit; 3) fapt neaşteptat; 4) fig. noroc; 5) neprevăzut.
întâmplător, oare adj. şi adv. 1) Pe neaşteptat; 2) afară din regulă; prin coincidenţă.
intangibil, ă adj. (lat. prefix privativ in, tangibilis, din tango, ere a atinge). De care nu se poate sau nu trebuie a se atinge.
Întărită (a şi a se) v. (prefix în, lat. de-irrito, de-irritare, a hărţuita irita mult). A provocă; a irită; a se înfuriâ. întărltare s. f. Acţiunea de a întărită, tntărttat, ă adj. Iritat, zădărît; înfuriat; provocat.
Inţărcâ (a) ~v. (prefix în, rom. ţarc). 1) Punerea mieilor sau viţeilor în închisoare (ţarc) ca să nu poată merge să sugă la mame; 2) a încetă de a mâi da ţâţă, lapte copilului; 3) fig. a suprimă, a înceta de a mai obţine ceva.
înţărcat, ă adj. Luat dela lapte, dela sîn; s. n. suprimarea laptelui pentru copii şi animale mici.
inţărcătoare s. f. Femeie care înţarcă copii ; 2) ţarc pentru înţărcat.
Întări (a şi a se) v. V. tare. 1) A face să Se tare; a face compact, rezistent; 2) a (se)
solidifică; 3) a confirmă; 4) a da putere; 5) a fortifică; 6) a se face tare înţepător (oţetul sau altă băutură); 7) a propti sprijini, drege, > (un lucru slab, stricat); 8) fig. a spori, a intensifică.
Întărire s. f. Acţiunea de a Întări.
Intăritură s. f. 1) Fortificaţie, lucrare de apărare; 2) reparaţie, proptea.
Întârzii (a) v. (prefix în, rom. târziu). 1)
A lăsa, a fi mai pe urmă; 2) a veni după timpul obişnuit; 3) a înnoptâ, a înseră; 4) a amână.
Întârziat, ă adj. 1) Mai pe urmă, după timpul obişnuit; 2) pe înserat, înoptat; 3) rămas în urmă cu cunoştinţele.
Întârziere s. f. Starea de a fi sau a veni mai târziu.
Intârzietor s. m. Cel care întârzie.
integră (a) v. (lat. integrare). A restabili aşa cum a fost ; a pune la loc în funcţiune; matern, a. determină integralul unei cantităţi diferenţiale.
Integral, ă adj. (fr. integral, din lat. in-teger, întreg). I) întreg, complect, desăvârşit.
2)	Matern. Calcul integral, calcul prin care se ajunge, dela o cantitate infinit de mică, la cantitatea întreagă din care ea derivă ; 3) s. f. suma totală prin opoziţiune la element;
4)	adv. în total; 5) făină integrală, făină mijlocie din care nu s’a extras făina cea mai albă.
Integrant, & adj. (fr. integrant, din lat-integer). Care face parte din totalitatea unui întreg; întregitor, nedespărţibil.
integraţlune s. f. Matern. Lucrarea de a integră.
integritate s. f. (lat. int eg rit as). 1) Bună stare, nevătâmare, neatingere; 2) cinste; 3) nepărtinire.
integru, ă adj. (lat. integer, integra). 1) Neatins, nevătămat; cinstit; 3) nepărtinitor.
intelect s. n. (lat. intellectus). Pricepere, înţelegere, inteligenţă.
Intelectual, ă adj. V. preced. De. pricepere’, de inteligenţă; s. m. cel ce se ocupă în deosebi cu cartea, cu învăţăturile; cel ce are o profesie bazată pe ştiinţe sau literatură, ori artă superioară.
Înţelegător, oare adj. V. urm. 1) Cel care înţelege, pricepe; 2) cel ce ascultă, se supune.
Înţelege (a|se) v. (lat. intellego, intelle-gere). 1) A pricepe, a prinde cu mintea; 2) a fi de acord, de aceeaşi părere; 3) a fi ascultător, a se supune; 4) a se învoi; 5) a se consfătui; 6) se înţelege, rezultă urmează că.
371
int
Wt
r Înţelegere s. f. V. preced. 1) Pricepere ;
2)	învoială; 3) întovărăşire 4) acord;
Inţeleni (a şi a se) v. (prefix in, + ţ elină (daco-gr. dela xylinos, tare, dur). 1) A se întări pământul prin necultivare, nearare; 2) a se înfige şi rămâne fix, de nemişcat; 3) a rămâne pământul mult timp necultivat; 4) fig. a amorţi.
înţelenit, ă adj. V. preced. 1) Nearat de loc (pământul); 2) fig. greu de cultivat, de învăţat; 3) prins, înfipt de nu se poate scoate, mişca.
Înţelepciune s. f. V. urm. 1) Pricepere mare; inteligenţă; 2) luare aminte; 3 cuminţenie (opus nebuniei).
Înţelept, eaptă adj. (lat. intellectus, pricepere, înţelegere). 1) Priceput, f. inteligent;
2)	cuminte ; 3) s. m. învăţat; 4) fig. filosof;
5)	adv. cu luare aminte, inteligent, chibzuit.
ftiţelepţeşte adj. în mod inteligent, cu pricepere.
înţelepţi (a şi a se) v. V. preced. A face cuminte, înţelept; a se cuminţi.
înţeles, easă adj. 1) priceput; 2) convenit, învoit; de înţeles, cu judecată, ascultător.
Inteligent, â adj. şi adv. (lat dela intel-ligentia, pricepere, inteligenţă, minte). 1)'Priceput, ager la minte; 2) fig. învăţat, cu carte;
3)	cu pricepere deosebită; cu luare aminte;
4)	chibzuit.
inteligenţă s. f. (lat. intelligentia). Pricepere ; minte; înţelegere; puterea de a pricepe lucruri şi fapte.
■inteligibil, ă adj. (din lat. întellegere). Care se poate uşor înţelege, pricepe.
întemeiâ (a) v. (prefix în, daco-gr. the-meilia, fundament). 1) A fonda, a pune temelie; 2) a pune începutul; 3) a forma; 4) a se, a se bază, a se bizui, sprijini; 5) a se constitui, înfiinţâ.
întemeiat, ă adj. V. preced. 1) Bazat; 2) sprijinit; 3) sigur.
întemeiere s. f. Acţiunea de a (se) întemeiâ. întemeietor, oare adj. şi s. Care întemeiază ; fondator.
i întemniţa (a) v. V. temniţă. A băgă în temniţă sau în închisoare de criminali, întemniţare s. f. Acţiunea de a întemniţa, intemperanţă s. f. (lat. intemperantia).
1)	Necumpătare, neînfrânare (la băutură sau mâncări); 2) lăcomie, desfrâu.
intemperie s. f. (lat. intemperies). Starea neliniştită a aerului; vreme rea.
intempestiv, â adj. şi adv. (lat. intempestiviis). La timp nepotrivit; care yine la timp nepotrivit, neaşteptat.
Intendent s. m. (ii. intendent, din lat. in-
tendo, intendere, a’şi îndreptă mintea asupra şi intendens, care supraveghează). 1) Supraveghetor, administrator (al unei mari construcţii, al unor bunuri); 2) ofiţer de administraţie.
intendenţă s. f. V. preced. Administraţia întreţinerei, hranei şi materialului armatei ; cancelaria acestei administraţii.
intensitate s. f. V. urm. Calitatea de a fi intens; tărie, forţă; întindere, mărime.
intens, ă adj. adv. (lat. intensus). Tare, puternic; concentrat; cu tărie, cu forţă; plin, din plin ; cu stăruinţă, stăruitor.
intensiv, ă adj. şi adv. Cu putere; cu stăruinţă; cultură intensivă, în care se seamănă felurite cereale şi legume ce dau mult câştig (depe un mic loc).
intentă (a) v.' (lat. intentare, a întinde spre, a ameninţa cu, a acuză). Jurid. A începe (un proces); a intenta acţiune de, a introduce acţiune de, a da în judecată, intenţie s. f. V. intenţiune. intenţional, ă adj. (fr. intentionnel, din lat. intentio, scop, grijă, gând). De intenţie, privitor la intenţie.
Intenţiune s. f. (lat. intentio, intentionis).
1)	Scop, grijă, gând; 2) Filos. actul voinţei prin care formăm un plan, un gând de realizat ; 3) proiect, punere la cale.
Intenţionat, ă adj. Cu anume scop, ci^a-anume gând; înadins.
înţepă (a) v. V.ţeapă. 1) A împunge uşor; -
2)	fig. a atinge, iionizâ, prin vorbe ; 3) a produce senzaţii de înţepare (vinul nou) la limbă.
înţepare s. f. V. preced. Acţiunea de a înţepă propriu şi fig.
înţepat, ă adj. 1) împuns cu ceva ascuţit;
2)	fig. atins, ironizat prin vorbe; 3) fig. mândru, înfumurat, rigid.
înţepător, oare adj. Care înţeapă propr. şi fig.
Înţepătură s. f. 1) împunsătură; 2) f ig. atingere prin vorbe, ironie.
înţepeneală s. f. V. urm. învârtoşare, întărire, rigiditate.
înţepeni (a) v. (prefix în şi ţeapăn). 1) A ii sau a sta ţeapăn, nemişcat; 2) a fixă, a propti; 3) a (se) întări, învârtoşa; 4) a (se) opri; 5) a amorţi.
înţepenire s. f. V. preced. Acţiunea de a înţepeni.
înţepenit, ă adj. 1) Fixat; 2) întărit; 3) nemişcat; 4) rigid; 5) amorţit; 6) proptit bine; 7) fig. constrâns.
intercală (a) v. (lat inter, între; calare, a adună, împreună). A adăuga printre (rânduri, o vorbă sau o cugetare).
int
372
int
intercalare s. f. Acţiunea de a intercala, intercalat, â adj. Adăogat peste (sau printre rândut i).
intercede (a) v. (lat. irtter, între; cedere, a veri).. A stărui pentru cineva, a interveni.
interceptă (a) v. (lat. inter, Intre; captam, prins). 1). A prinde, a află dela alţii (fiind între); a prinde o telegramă în cursul trans-miterei. ...
interceptare s. f. Acţiunea de a intercepta, intercesiune s. f. (lat. inter, între; cedere, a se trece spre). Cedarea, trecerea între, transmitere dela unul la altul prin cedare (a unui lucru, averi), intercesor s. m. Cel ce intercede. lnteadicţiune s. f. (lat. interdictio). Oprirea dela ceva; Jurid. Punerea sub tutelă, interzicerea de a’şi mai administra singur averea.
interegnu s. n. (lat. interregnumt din inter, între; regnum, domnie). Timpul până se aşază un suveran nou în locul altuia.
interes s. n. (lat. inter, între; esse a f; = ce este la mijioc). 1). Folosul ce are sau aşteaptă cineva (şi pe care îl dispută dela alţii); 2) câştigul; 3) dorinţă; 4) Uter. ceea ce mişcă, emoţionează înti’o compoziţie literară ; 5) atentie de curiozitate; 6) procent, dobândă.
Interesă (a şi a se) u. .V. preced. 1) A prezentă un folos; 2) a atrage atenţia; 3) a se ocupă, îngriji (de ceva sau cineva).
interesant, â ac(/Vrednic de luat în seamă; de luat aminte; fig. plăcut-fândr interesant.
interesat, ă adj. Care urmăreşte un folos, un câştig; cu grijă, preocupat.
faterit, â adj. V. înteri. Izgonit, alungat, dat afară (cânele).
interi (a) v. (lat. in -f- terreo, terr&re = a pune pe fugă). Mold. A izgoni, a da afară (cânele).
interim s. n. (lat. interim, între timp, pro-vizor). înlocuirea provizor, suplinire (între miniştri sau autorităţi).
interimar, îfiadj. De înlocuire provizorie— comisie interimară, delegaţie, dată de guvern câtorva cetăţeni, de a ţine loc de consiliu comunal şl a administra o comună.
interimat s. n. Suplinirea, înlocuirea provizorie (Intre miniştri sau autorităţi).
interior, oară adj. şi adv. (lat. interior, înăuntru). 1) înăuntru; 2) s. partea lăuntrică ;
3)	locuinţa (casa) pe din lăuntru.
interjecţlune s. f. (lat interjectio, dela interjicere, a arunca între). Gram. Cuvânt scurt pronunţat exclamator, care exprimă un simţimânt sufletesc oarecare (durere, veselie, etc.}: ah! vai!
interliniă (a) v. (lat.j inter, între; rom. linie). Tipograf. Pi despărţi rândurile prin linii.
interliniar, ă adj. (lat. inter, între ; îom. linie). Ce este scris printre linii, printre rânduri.
interlinle s. f. Spaţiu dintre rândurile scrise.
Interlocutor, oare s. (lat. inter, între.; lo-quor, loqui, a vorbi, locutor, vorbitor). Cel ce vorbeşte cu un altul.
interlop, â adj. (lat. inter, între;' lupa, figurat comerţ pe furiş, afaceri murdare, ruşinoase). De comerţ sau de afaceri necurate; ruşinos.
intermediar, ă adj. şi adv. (lai- inter, între; m edium, mijlocul). Mijlocitor, care este la mijloc; s. Cel ce mijloceşte (într’o afacere de comerţ1.
intermediu s. n. V. preced. 1) Spaţiu de timp liber, răgaz între două lucrări, între două piese ce se joacă la teatru; 2) mijlocire.
interminabil, ă adj. (lat. privativ in-{-terminare, a sfârşi, isprăvi). Nesfârşit, ce nu se mai sfârşeşte.
intermitent, ă adj. şi adv. (lat. dela in-termitere, a lăsa să treacă, a întrerupe). Cu întreruperi, în răstimpuri.
intermitenţă s. f. V. preced. întrerupere (din o lucrare) şi reluarea ei; răstimp, răgaz (în timpul lucrărei).
intern, ă adj. (lat. internus, din lăuntru).
1)	Ce este în lăuntru! (corpului, al ţării etc. etc.); s. 2) şcolar ce are locuinţa şi întreţinerea la şcoală (dela stat); 3) student ce stă întrtin spital unde face practica de medicină;
4)	ministru de interne, al afacerilor administrative din lăuntrul ţării; 5) pl. interne, ministerul de interne.
internă (a) v. (fr. interner, din lat. internus, înlăuntru). 1) A închide pe cineva în anume locuinţă sau anume localitate ca fiind periculos (în timp de răsboiu>; 2) a băga un elev sau o elevă într’un internat (1).	...
Internat s. n. 1) Locuinţa elevilor inter ni;
2)	om care este internat (o. internă 2).
internaţional, ă (lat. inter, între -^ naţional). Dintre naţiuni; între ţări; drept internaţional, drept bazat pe convenţii ce stabilesc raporturile între state.
internundu s. n. [(lat. internuntius) 1) , Intermediator; 2) trimis al Papei pe lângă o curte domnitoare, în lipsă de nunţiu.
interoceanlc, ă adj. (lat. inter, între; V. ocean/ Dintre oceane.
Interogă (a) v. (lat interrogare). A întrebă, a pune întrebări — la judecată, la şcoală.
interogare s. f. V. preced. întrebare; examinare. V
interogaţie sau interogaţiune s. f. (lat. interrogatio (citit interogaţio). întrebare — în justiţie sau la şcoală.
Interogativ, ă adj. (fr. interrogatif, din lat.interrogare, a în1rebă\ întrebător; gram. semnul — ? — care arată o înţrebare.
interogatoriu s. n. V. interogă. 1) întrebare şi cercetare judiciară; 2) procesul-ver-bal în care se scrie răspunsurile date la în-trebăi ile' ] udecătorului.
interpelă (a) v. (lat. interpellare, a întrerupe vorbirea cuiva; a năvăli asupra cuiva cu întrebări). Politic. A pune o întrebare în şedinţa parlamentului (de către un deputat ori senator unui ministru); a întrebă pe cineva în mod oficial, solemn.
interpelare s. f. V. preced. întrebare pusă în şedinţă publică, de către un membru al parlamentului, unui ministru şi la care acesta trebuie să răspundă, să dea lămuriri îndată sau înti’un timp prevăzut de regulamentul parlamentului.
interpelator s. m. V. interpelă. Cel ce adresează o interpelare.
interpolâ (a) v. (lat. interpolare, a face ca nou, a falsifica). Literar. A introduce într'o scriere capitole cu conţinut cu totul strein, cari nu aparţin lucrării originale (cum se întâmplă când nu există tiparul şi cărţile se scrieau cu mâna).
interpolaţiune s. f. Faptul de a interpolâ. interpolator s. m. Cel ce face o interpolare, interpret s. m. V. urm. Cel ce traduce dintr’o limbă în alta ; tâlmaciu.
interpretă (a) v. (lat. inţerpretor, interpretări). 1) A traduce dintr’o limbă în alta; v
2)	a explică ceva neînţeles; 3) a înţelege, a judecă, a’şi da cu părerea; 4) a tâlmaci.
interpretare s. f. Acţiunea de a interpreta, interpretativ, ă adj. Care explică înţelesul, interpune (a şi a se) v. (lat. inter, între; rom. pune). 1) A pune între, la mijloc; 2) a se pune, a se amesteca întie doi (într'o a-facere, discuţie sau ceartă) cu scop de a despărţi, linişti sau a mijloci ori a împiedecă ceva.
intervenise sau intervenţie s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a interveni; 2) mijlocire;
3)	stăruinţă.
intervertl (a) v. (lat. intervertere, a întoarce). A întoarce, a abate cursul, mersul obicinuit; parlamentar, a schimbă şirul chestiunilor (dela ordinea de zi).
Intervertire s. f. V. preced. Acţiunea de a inter vei ti.
intervlev s. n. (englez* interview cit. interviu). A vedea pe cineva şi a sta de vorbă anume ; politic, comunicare făcută anume de un om politic unui gazetar spre a fi publicată.
intervievâ (a) v. V. preced. A obţine o comunicare dela un om politic spre a fi publicată în gazetă.
interzice (a) v. (lat. din interdicere). 1) A opri dela ceva; 2) a suspenda din funcţiune; 3) jurid. a pune sub interdicţiune. interzicere s. f. Oprire, oprelişte, interzis, ă adj. V. interdicţie. 1) Oprit;
2)	jurid. pus sub interdicţie.
< înţesă (a) v. (prefix in, tom. ţese). A înghesui; a se îngrămădi; a întrebăgâ. * Înţesat, â adj. îngrămădit, plin (de oameni, lume, soldaţi etc. etc.).
înţestat, â adj. (prefix în, rom. ţeastă, sau ţest). 1) Cu ţeastă, cu carapace; 2) pus sau copt în ţest oii aşezat în ţest.
intestin s. n. (lat. intestinum, dela tntes-tinus, din lăuntru). Anat. Maţ, conduct mem-branos ce duce dela stomac până la anus.
intestin, ă adj. (lat. intestinus, din lâun-tru). Ce se petrece în lăunti u, intern; lupte intestine, lupte lăuntrice, în ţară.
intestinal, â adj. V. intestin s. De maţe, despre maţe.
.înteţi (a şi a se) v. (lat. dela intenţia (citit intenţio, încordarea corpului sau a spiritului şi intente, cu încordare, cu silinţă). A se încordâ, a se iuţi; a deveni mai aprig; a excită, a întărită; a da zor, a zori; a se agravâ.
intim, ă adj. (lat. intimus). 1) Cel mai secret ; 2) cel mai de aproape; 3) cel mai prieten; adj. de aproape; cu prietenie.
Intimă (a) o. (lat. intimare, a notifică). 1) Ă face cunoscut prin autoritate — juridic. intimat s. V. prec. Chemat în judecată, intimidâ (a şi a se) v. (prefix in, lat. timi-</usA fricos, sfios). A înfricoşâ; a se sfii, a se înfricoşă; a speria, intimidare s. f. Acţiunea de a intimida. Intimitate s. f. (fr. intimite, dela lat. intimus). Prietenie de-aproape; strânsă apropiere.
întlnâ (a şi a se) v. prefix în, rom. tină). A murdări cu tină; a mânji prop. şi fig. întinare s. f. Acţiunea de a întina, întinat, ă adj. Murdărit, mânjit înţinat, ă adj. (prefix în, rom. ţine). Care abia se ţine, .abia prins, prins slab. 1 întinde (a şi a se) v. (lat prefix in -f- tendere, a întinde). 1) A trage ca să se mai lungească; 2) a lungi; 3) a răsfiră, desfăşură pe o suprafaţă cât mai mare (o materie, o
pânză); 4) a face să fie încordd) şi drept '(o strună); 5) a aşeză (o cursă); 6) a merge într’una (la drum); 7) a desface (pânza la corabie, umbrelă); 8) a se culcă lungit; 9) a se trage (dulceaţa, etc.); fig. 10) a se obrăznici, a’şi permite; 11) a lungi vorbă ; 12) a se răspândi, propagă (o boală un viciu, etc.); 13) a se juca, hârjoni; 14) a îndreptă (puşca spre) ; 15) întinde mâna, a da mâna cu altul; 16) fig. a continua mult.
Întindere s. f. 1) Acţiunea de a (se) întinde ; 2) suprafaţă ; 3) răspândire ; 4) durată ;
5)	joacă, hârjoană.
întineri (a) v. (prehx în, rom. tânăr). 1), A se face tânăr; 2) fig. a renaşte (natura, plantaţia).
întinerire $. f. V. preced. Acţiunea de a întineri.
întinerit, ă adj. 1) Cu înfăţişare de tânăr > 2 renăscut (pomul, câmpia).
întinge (a) v. (lat. intingo, intingere). A muia în ; a băgă puţin (într’o substanţă lichidă sau în mâncare).
întins, ă adj. şi adv. V. întinde şi întinge. 1) încordat, lungit, desfăcut, răspândit; dea dreptul ; 2) băgat, muiat puţin.	>
întinsoare s. f. 1) întinderea membrelor corpului; 2) tragere de mâni, joacă; 3) curea de cizmar sau calapod de întins; 4) îhtingere.
întinzător s. n. Instrument care întinde ; cel ce întinde.
întipări (a şi a se) v. (prefix în, rom. ti-tipări). 1) A apăsă (cu ceva) şi a lăsa urma, forma; 2) fig. a lăsă imagine (în minte); 3) a se păstra amintirea sau chipul, în memorie.
întipărire s. f. Acţiunea de a, sau a se întipări.	“
întltulâ (a şi a se) v. (lat. în, pe, deasuprâ; titulas, titlu, inscripţie, calificativ de onoare)'. 1) A pune titlu, denumire; 2) a’şi spune calificativul de onoare sau de funcţiune ori demnitate.
întitulat, ă adj. V. preced. Denumit; cu titlu.
întoarce (a şi a se) v. (prefix în, lat. tor-
queo, torquere, a întoarce, a învârti, a da înapoi). 1) A lua mersul drumul, înapoi; 2) a răsturnă, rostogoli; 3) a aşeză pe partea opusă; 4) a înapoia, a da îndărăt (banii); 5) a schimâ (vorba); 6) a reveni (a se înbună);
7)	a răsuci (coarda, frânghia, mecanismul ceasornicului) ; 8) a’şi recâştiga (banii); 9) a face întoarcere — operaţie de atrofiere a testiculelor, la boul tânăr, răsucindu-le şi legându-le aşa câtva timp; 10) a converti; 11) a veni acasă ; 12) a se adresă.
Întoarcere s. f. Acţiunea de a întoarce.
Întocmai adv. V. tocma. Aşa cum trebuie; exact; la fel.
întocmi (a) v. V. tocmi. A combină (cum se pare mai bine); a alcătui; a aşeză; a constitui, organiză.
întocmire s. f. 1) Aşezare şi combinare ;
2) organizaţie; 3) redactare, compunere.
întocmit, ă adj. 1) Aşezat cum e bine, cum trebuie ; 2) organizat, combinat; 3) re-dijat, redactat, compus.	’
întocmitor, oare s. Care ştie a întocmi, intolerabil, ă adj. (lat. intolerabilis, dela toleram, a răbda, a suferi). Nesuferit, de nesuferit; neîngăduit.
intolerant, ă adj. (lat. intolerans, care nu sufere, nu rabdă). Care nu îngăduie, nu per-ipite; — extins, care nu tolerează pe cei de alt neam, ca credinţă religioasă.
intoleranţă s. f. V. preced. Neîngăduire, nepermitere.
înţoli (a şi a se) v. V. fol. Fig. A înjgheba îmbrăcăminte; a’şi face haine (pop. cu ironie) a prinde stare.
înţolit, ă adj. îmbrăcat (ironic). întonâ (a) v. V. ton. Muz ic. A începe un cântec; a articulâ, a pronunţă tonuri de cântare cu vocea.
intonaţiune s. f. Felul de a intona; acţiunea de a intona.
întorcător s. n. V. întoarce. Care întoarce, răsuceşte.
întors, oarsă adj. 1) .înapoiat, înturnat;
2)	răsucit; 3) răsturnat pe dos; 4) steril, stârpit (boul); 5) învârtit; 6) venit acasă.
întorsătură s. f. V. întoarce. 1) Curbătură, îndoitură; ocolire; 2) fig. schimbare (de mers, de urmare); 3) felul de a aduce (vorbirea, fraza).	t
întorţel s. n. Bot. Numirea plantei zisă şi cuscută.
întortochiâ (a) v. (prefix în, lat. tortuus, din torqueo, a suci, a întortochiâ, a strâmbă).
1) A suci în tot felul propr. şi fig. 2) a încarcă cu podoabe, peste măsură; 3) a complică, întortochlare s. f. Acţiunea de a întortochiâ. întortochlat, ă adj. 1) Cu multe cotituri, sucituri; 2) încărcat cu podoabe prea multe;
3)	complicat, amplificat.
Intortochetură s. f. 1) Sucire, cotire, în
toate felurile ; 2) încărcare cu podoabe fără rost; 3) prea mare complicaţie.
înţoţonă (a se) v. (prefix in, lat. sustento, are, a ţine în sus). A aşeză podoabe şi a sta mândru.
înţoţonat, ă adj. Cu multe* podoabe şi mândru.
întovărăşi (a se) v. V. tovarăş. 1) A se
lnt
375
lnt
face tovarăş; 2) a se asocia la ceva; 3) a se împrietehi; 4) a împerechea.
întovărăşire s. f. Asociere; împrietenire.
Intoxică (a şi a se) o. (lat- prefix in, toxi-cum, otravă, venin). Medic. A otrăvi, a se otrăvi (prin mâncare, beutură ofrăvită sau stricată).
intoxicaţiune s. f. V. preced. Otrăvire prin mâncare stricată, etc.
Intră (a) v. (lat. intrare). 1) A pătrunde, a merge înăuntru; 2) a fi primit, admis (în şcoală); 3) a intra la bănuială, a pătrunde în cuget bănuiala; 4) a intră în luptă, in convalescenţă, a începe; 5) intră la apă, (stofa), se strânge, ingustează; 6) a nu face jocurile cerute şi a plăti (la joc de cărţi); 7) a se da (în vorbă).
întradlns adv. (prefix într' lat. ad-ipse, spre însuşi, chiar). 1) Chiar pentru aceia ;
2)	anume; 3) ca pildă; 4) ca să se ştie ; 5) serios.
Intraductibil, ă adj. (lat. prefix în (privativ); traducere, a trece). Care nu se poate trece pe înţelesul unei alte limbi; ce nu se poate traduce.
intransigent, ă adj. şi adv. (lat. prefix privativ in; transigere, a străpunge, a scoate la capăt,aaranjâ).Neînduplecat; neîngăduitor.
intransigenţă, s. f. V.prec. Neînduplecare.
intransltîv, ă adj. (fr. intransitif, din lat. transire, a trece). Gram. Se numesc astfel verbele a căror lucrare nu trece asupra unui compliment drept, ca: prânzi, călători; adv. netransmisibil.
Intrare s. f. V. intră. 1) Acţiunea de a intră; 2) loc pe unde se intră; uşă, poartă ;
3)	restrângerea, îngustarea (stofei prin udare);
4)	a tiu putea face jocul (de cărţi) şi a plăti suma pe care se jucâ; 5) Intrarea în Biserică, serbătoarea ducerei la templul din Ierusalim a Fecioarei Maria (la 8 Septembrie); 6) dreptul sau plata pentru a intră.
intraripă (a) v. V. înaripă.
întrarmâ (a) v. V. înarmă şi V. întrema.
intre prep. (lat. inter). 1) Arată locul la mijloc, sau printre ; 2) deosebire, despărţire sau diferenţă.
întrebă (a) v. (lat. din interrogarre, a întrebă, a cercetă). 1) A pune o întrebare; 2) a cere desluşire ; 3) a se informă; 4) a cere un sfat; 5) a examinâ pe şcolar.
Întrebare s. f. 1) Acţiunea de a întrebă; chestionare; 2) semnul care arată—?.
întrebător, oare adj. şi adv. Care întreabă; ca întrebare, ca şi cum ar întreba—expresiune, privire întrebătoare.
întrebulnţâ (a) v. V. trebuinţă şi trebui.
A pune în lucrare ; a face uz ; a (se) folosi de.
întrebuinţare s. f. Acţiunea de a între-buinţâ; utilizarea, folosirea, întrebuinţat, ă adj. Folosit, utilizat, uzat. , întrece (a şi a se) v. V. trece. 1) A trece , peste; 2) a fi mai mult de cât; 3) a (se) concură; 4) fig. a depăşi (peste buna cuviinţă). ,
întrecere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de * a (se) întrece ; 2) concurenţă.
întreciocni (a se) v. (comp. rom. între şi ciocni). A se ciocni, izbi, împreună.
întreciocnire s. f. Acţiunea de a se întreciocni.
întrecut, ă adj. V. întrece. Depăşit; trecut peste.
întredeşchlde (a) v. (comp. între şi deschide). A deschide puţin; a deschide pe jumătate.	*
’ întreg, eagă adj. (lat. integer, integra).
1)	Complect, din care nu lipseşte; 2) desăvârşit ; 3) capabil; 4) fig. sănătos la minte.
întregi (a) v. (lat. integrare). A complectă, / a face deplin.
întregime (în) s. f. V. preced. 1) Totalitate ; 2) desăvârşire, plenitudine; adv. în întregime, peste tot, complect, întregire s. f. Acţiunea de a întregi, întregit, ă adj. Complectat, între! (a) v. (prefix. în, rom. trei). A fi de trei ori mai mare sau mai mult; a triplă, întreit, ă adj. şi adv. De trei ori; triplu, întrema (a şi a se) (prefix în, lat. trama, firele de bătătură la pânză). 1) A prinde putere; a se restabili (după boală); 2) ă prinde, a înjghebă, (opus lui destrămâ), (se zice şi într ama).
întremare s. f. Acţiunea de a întrema. Întremat, ă adj. V. întremă. 1) Restabilit (după boală)2) înjghebat, înfiripat.
întrepid, ă adj. (lat intrepidus, fără frică, curagios). Curagios la afaceri, fără teamă, intrepiditate s. f. Curagiu, îndrăzneală, întrepozit s. n. (lat. interpositum, pus la mijloc). Magazie mare unde stau mărfurile până la vămuire sau ridicare.
întrepozltar s. m. Cel ce ţine mărfuri în întrepozit.
întreprinde (a) v. (după fr. entreprendre,
A lua hotărîrea de a face ceva; a se apucă de o lucrare sau afacere; a pune la cale ceva.
întreprindere s. f. Acţiunea de a întreprinde ; afacere, lucrare mare.
întreprins, ă adj. început, pus la cale, plănuit; făcut, executat.
Întreprinzător, oare adj. V. întreprinde.
T
Care se apucă de lucrări, de afaceri, s. m. care ia în antrepriză o lucrare, întrerupător, oare adj. Care întrerupe, întrerupe (a) v. (Comp. rom. între şi rupe).
1)	A rupe dela mijloc; a curma lucrarea ori şirul; 2) a împiedeca unui vorbitor şirul vor-birei; 3) a opri o lucrare pe câtva timp.
întrerupere s. f. Curmarea şirului, mersului ; răstimp; pauză.
întrerupt, ă adj. Rupt dela mijloc; suspendat pe câtva timp.
întretăia (p|se) v. (comp. rom. intre şi tăia). 1) A tăia sau a trece cruciş ; 2) fig. a se opri de odată; 3) a se întâlni şi trece cruciş (drumuri).
întretăiat, ă adj. Tăiat sau trecut cruciş, întretăiere s. f. Acţiunea, sau locul unde se întretaie.
intreţese (a) v. (comp. rom. între şi ţese).
1)	Fig. A trece unii printre alţii; 2) a se a-mesteca venind din diferite părţi; 3) a ţese (propriu) fire de altfel printre cele obicinuite.
Întreţesut, ă adj. 1) Amestecat printre;2) ţesut printre.
întreţine (a) v. (comp. rom. între şi ţine).
1)	A păstră, îngriji; 2) a urmă; a purtă (re-laţiuni; 3) a da hrană şi cele necesare; 4) a se întreţine, a’şi câştigă: pentru traiu; 5) a se nutri; 6) a (se) întreţine, a convorbi (după fr. entretenir); 7) a avea ca soţie nelegitimă.
întreţinere s. f. 1) Acţiunea de a întreţine;
2)	necesarele şi hrana pentru traiu; 3) convorbire.
întreţinut, ă adj. 1) îngrijit şi păstrat; 2) s. /. întreţinută, femeie care trăieşte, nelegitim cu cineva; 3) ţinut de vorbă.
întrevăzut, ă adj. (comp. rom. între şi văzut). 1) Văzut printre, zărit; 2) fig. presupus, bănuit, prevăzut.
întrevedea (a) v. V. preced. 1) A vedea printre, a zări; 2) fig. a ghici, a prevedea;
3)	a se întâlni anume cu cineva spre a convorbi.	,
Întrevedere s. f. 1) Acţiunea de a întrevedea ; 2) întâlnire anume.
bitrevorbire s.f.(comp. rom.între şi vorbi). împreună vorbire, conversaţie anume, consfătuire.
Întrezări (a) i>. (între şi zări). 1) A zări printre ; 2) f ig- a bănui; a presupune; 3) a speră puţin.
intrigă s. f. (lat. intrico, intricare, a încurcă). 1) încurcătură făcută prin vorbe neadevărate ; 2) curiozitate aţîţată; 3) ceea ce stârneşte interes într’o piesă (de teatru), intrigă (a) v. V. preced. 1) A face curios
şi nedumerit; 2) a băga intrigi (neînţelegeri, încurcături). *
Intrigant, ă s. Cel ce face intrigă, intrigat, â adj. Curios de a afla o taină, intrinsec, ă adj. (lat. intrinsecus, lăuntric). Care este în lăuntrul, în însăşi natura, in firea unui lucru sau fiinţe; valoare infrinsecâ, efectivă.
Intrlstâ (a şi a se) v. V. trist. 1) A face să fie trist; 2) a deveni trist, mâhnit; 3) a supăra, nemulţumi; 4) fig. a regretă, întristare s. f. Starea de trisţeţă ; mâhnire, îutrlstat, ă adj. Devenit trist, întristător, oare adj. 1) Care întristează;
2)	regretabil.
\ introduce (a şi a se) v. (lat. introducere).
1)	A băga înăuntru ; 2) a prezentă; 3) a face cunoscut în lume ; 4) a (se) Vâri; 5) a face cunoştinţe, a vizită; 6) a pune în uz (o carte, o dispoziţie, etc.
introducere s. f. 1) Acţiunea de a introduce • 2) prefaţă, lămurire asupra conţinutului unei cărţi, scrisă la începutul ei; 3) începutul unui discurs sau scriere; 4) punere în uz. introducţiune s. f. V. preced. 2. introductiv, â adj. De introducere. Introductor, oare adj. (fr. introducteur). întroducător, care introduce.
Introdus, ă adj. 1) Băgat înăuntru; 2) cunoscut, prezentat, (la cineva); 3) fig. cunoscut şi primit în familii, societate; 4) pus In uz. Introieni (a şi a se) v. V. troian, troieni.
1)	A (se) acoperi cu foarte multă ninsoare
2)	a se opri, scufundă ori împlânta în zăpadă prea mare.
Introienire s. f. 1) Acoperire cu zăpadă prea multă; 2) înnămolire în mare zăpadă.
Introlenlt, ă adj. 1) Acoperit cu foarte multă zăpadă ; 2) înzăpezit, prins sau scufundat în zăpadă mare.
întronă (a) v. V. tron. 1) A aşeză pe tronul (scaunul) de suveran 2) fig. a face să domnească; a impune.
întronare s. f. Acţiunea de a întronă (propriu şi figurat). într’ prep. V. urm'.
întru prep. (după lat. inter). 1) ta; 2) înăuntru; 3) prin; 4) după (frate întru Domnul) ; întru cât — atât cât: într’o parte, la o parte, fig. zmintit, apucat; într’o doară, nesigur, la noroc; într’o doagă, zmiattt.
întruchlpă (a) v. V. întru şi chip. I) A formă întru câtva, a combină, a înjghebă cam cum ar li să fie; 2) a (se) reprezenta prin o imagine; 4) a luă chip, formă.	*
într’una adv. (comp. întru şi una). 1) in acelaş fel; 2) necontenit; 3) în una.
Int
377
inu
Întruni (a şi a se) u. (Comp.intre şi uni).
1)	A unr Ia un loc; 2) a (se) adună împreună;
3)	a obţine peste'tot (un' număr de).
Întrunire s. f. 1) Acţiunea de a împreună,
întruni; 2) adunare de multe persoane.
Întrunit, ă adj. 1) Adunat la un loc; 2) obţinut în total.
întrupâ (a şi a se) v. V. trup. 1) A luă formă de trup, de corp omenesc ; fig. 2) a lua sau a da fiinţă, formă; 3) fig. a exprimă;
4)	a cuprinde în sine.
întrupare s. f. Acţiunea de a (se) întrupâ propriu şi fig.
Întrupat, ă adj. 1) încarnat, în formă de corp omenesc; 2) fig. cuprins; 3) exprimat.
intuifiune s. f. (fo. intuition, din lat. in, în ; tueor, tueri, a vedeâ). 1) Cunoaşterea, priceperea lămurită şi imediată a adevărurilor, fără intervenţia raţionamentului; 2) facultatea de a pricepe repede.
intuitiv, ă adj. şi adv. Care se face prin intuiţiune ; metodă intuitivă (şcolar) metodă de a învăţă prin ajutorul vederei directe, a lucrurilor, său prin imaginea lor desemnată.
Întunecă (a şi a se), (scurtare din vorba întuneric). 1) A face întuneric; 2) a face sumbru, întunecos; 3) a închide, înnegri (coloarea); 4) fig. si deveni supărat sau foarte întristat (la faţă).; 5) a se înnorâ; 6) a se face noapte.
Întunecare s. f. Acţiunea de a (se) întunecă prop. şi fig.
întunecat, ă adj. V. intunecă. 1) închis la coloare, negricios ; 2) înserat şau înoptat: 3) fig. posomorit, supărat, sau foarte trist.
Întunecime s. f. (din întuneric). întuneric mare, adânc.
Întunecos, oasă adj. 1) Fără lumină, som-bru; 2) închis la coloare, negricios ; 3) fig. posomorit la faţă.
Întuneric s. n. (prefix în, lat. tenebricus, întunecat, negru (tenebrae). 1) Lipsă de lumină; 2) noapte ; 3) fig. negru, negreală
4)	fig. neplăcut, nesuferit, mi-e întunerec înaintea ochilor «ând îl văd.
tnturnâ (a şi a se) v. (prefix în şi răd. lat. torno, are, a învârti strung). 1) A merge, a aduce, sau a veni, înapoi; 2) a restitui (la Românii din Macedonia s’a auzit şi forma. torna = mergi înapoi — torna fratre!).
fnturnare s. f. Acţiunea de a înturnâ.
Inuman, ă adj. şi adv. (lat. inhumanus). Neomenos; fără milă.
inundă (a) v. (lat inundare). 1) A se î e-vărsa apa; 2) fig, a năvăli mulţimea.
Inundaţie sau.inundaţiune s. f. Re văi sare de ape, potop ; fig. copleşire.
inutil, ă adj. (lat. inutilis). Nefolositor. Inutilitate s. f. Nefolosinţă; zădărnicie, invadâ (a) v. (lat. invado, ere). A năvăli, invadat, ă adj. Cuprins peste tot, potopit, învălătuci (a) v. V. vălătuc. 1) A face vălătuc ; 2) a răsuci pe după ; 3) a învăli de jur împrejur.
invalid $. m. (lat. invalidus (din in 4- va-lidus, sănătos, puternic). Fără putere, slab (infirm mai ales din resbel).
invalidă (a) v. (fr. invalider, din lat. va-lidus, puternic). Politic. A ridică împuternicirea, a anulă alegerea unui deputat Ori -senator, etc.
invalidare s. f. V. preced. Faptul de a invalidă.	~
invalidat, ă adj. Nevalabil; anulat. Invălmăşag, învălmăşeală s. V. vălmăşag.
1)	Mişcare de îngrămădire a mulţimei; 2) amestec laolaltă; 3) mişcare multă în toate direcţiile.
învălmăşi (a se) v. 1) A se mişca îngră-mădindu-se (mulţimea); 2) a se amesteca laolaltă ; 3) a se mişca în diverse părţi; 4) a cuprinde ce valurile.
învălmăşit, ă adj. 1) Amestecat în neregulă ; 2) nelămurit, încurcat.
învălui (a) v. V. văl şi val. 1) A acoperi (ca valurile) ; 2) a cuprinde; 3) a înfăşură, învăli.
învăluire s. f. Acţiunea de a învălui, îuvălult, ă adj. Cuprjns din toate părţile ; înfăşurat:	‘
învăpăiat, ă adj. V. văpaie. Foarte arzător ; arzind cu flăcări; fig. furios tare.
învăpăiere s. f. V. preced. Aprindere cu putere, cu furie, — propr. şi figurat.
învărâ (a se) v, V. vară. A se face timp de vară, a se face cald.
invariabil, ă adj. şi adv. V. variabil. Neschimbat, statornic; într’una.
invariabilitate s. f. Neschimbare, statornicie.
învârstâ (a) v. (prefix în, lat. verso, şi verto, a schimbă). 1) A schimbă felul sau înfăţişarea ori coloarea alternativ; 2) a coloră felurit; 3) a alternă; 4) a variâ.
înv&rstat, ă adj. şi adv. V. preced. Alternativ, într’un fel şi înti’altul.	*
învârteală s. f. V. învârtire. învărtecuş s. n. (prefix în, lat. vertigo, vertiginis, vârtej, învârtire). 1) Lucru care se învârteşte în juru-i; 2) titirez (jucărie);
3)	vârtej în apă; 4) acţiunea de a se învârti. V. ineluş învărtecuş, joc.
învârteji (a) v. V. vârtej. 1) A produce un vârtej în apă; 2) a spulberă ca un vârtej
378
{de aer); 3) a se roti, mişcă împrejur ca vârtejul, cu iuţeală.
învârtejire s. f. V. preced. Acţiunea de a
invârteji.
învârti '{a şi a se) v. (prefix in, lat. verto, vertere, a învârti). 1) A întoarce în juru-i;
2)	a înfăşură pe după; 3) fig. a suci în diferite feluri; 4) a ademeni, a alrage; îi învârteşte capul; 5) fig. a se învârti, a’şi face afacerile; 6) fig. a reuşi, izbuti; 7) a conduce cu dibăcie, învârteşte afaceri mari.
Învârtire sau învârteală s. f. Acţiunea de a învârti şi a se învârti — prop. şi fig. — (în timpul de faţă învârteala ia înţeles de afacere necorectă pusă la cale prin corupţia autorităţilor).
învârtit, ă adj. 1) Răsucit în jur; aşezat în formă de spirală sau de elice.
Învârtită s.f. (bazaînudrfi). Prăjitură dulce, făcută din foaie de aluat bine întinsă, apoi . unsă, pe care se presoară zahăr pisat şi miez de nuci, (ori brânză amestecată cu ou şi zahăr) apoi se învârteşte (învălătuceşte) şi se aşază în forma de spirală în tava de copt.
învârtitoare s. f. V. învârti. Instrument care se învârteşte; manivelă.
învârtitor, oare adj. Care învârteşte ; cu care se învârteşte.
îuvârtitură s. f. V. învârti. 1) Răsucire împrejur; 2) ocolire pe după; 3) fig. dibăcie ; ' 4) afacere dibace.
învârtoşâ (a şi a se) v. V. vârtos. A deveni tare, a se îngroşâ—(câte odată şi fig.).
învârtoşare s. f. Acţiunea de a se întări, îngroşâ.
învârtoşat, ă adj. întărit—opus lui moale.
învăscut, ă adj. (lat. dela viscum, (yâsc) planta parazitară ce se înfige şi creşte pe un alt arbore). Băgat, înfipt în altul; îmbinat, prins de altul (ca şi ud scul, ca şi cum ar fi crescut de acolo).
învăţ s. n. V. învăţă. Practică, deprindere, obiceiu; povaţă, sfat.
învăţă (a) v. (pref. în, lat. vates, prooroc, sfătuitor, dela care şj lat. vaticinor, a învăţă iscusit, a da povaţă). 1) A deprinde la o practică; 2) a se instrui prin citire; 3) a’şi pregăti lecţiile ; 4) a urmă cursuri şcolare ;
5)	a povăţui, a îndemnă, a sfătui; 6) a dresă (animale); 7) a se obicinui, a se deprinde’ (cu ceva, cineva); 8) a deprinde un meşteşug ; 9) a se deda; 10) a se nărăvi.
Învăţăcel s. m. V. preced. Cel ce învaţă (dela altul), discipol, elev.
Învăţământ s. n. V. învăţă. 1) Consiliu, povaţă, sfat; 2) ocupaţia de a învăţa carte pe copii; 3) sistem sau categorie de prădare
Înv
a studiilor (primar, secundar, superior, etc.);
4)	lecţie ; 5) organizaţia instrucţiunei (de stat sau particular).
învăţare s. f. i) Acţiunea de a învăţa; 2) studiu; 3) deprindere.
învăţat, i adj. V. învăţă. 1) Deprins să facă, să practice ceva ; 2) dresat; 3) sfătuit;
4)	dedat, acomodat; s. savant, cel ce ştie multă carte; erudit.
învăţătoare s. f. Femee care învaţă carte pe copii în şcoalele dela sate.
învăţător s. m. 1) Bărbat care învaţă carte pe copii în şcoalele dela sate; 2) cel ce sfă-tueşte, povăţuieşte ; 3) cel care învaţă, deprinde.
învăţătură s. f. V. învăţă. 1) îndrumare şi deprindere de a face ceva; 2) ştiinţa căpătată din şcoală sau din citirea cărţilor; 3) povaţă, consiliu; 4) extins, predarea cursurilor în şcoală; 5) doctrină ; precepte (biser.y,
6)	fig. morală, educaţie ; 7) fig. corecţiune, pedeapsă; 8) pildă învăţătură de minte pentru alţii; 9) fig. şcoală; 10) deprinderea unei meserii.	'
invazie şi invaziune s. f. V. invada. Năvălire asupra, cuprindere.
învechi (a şi a se) v. (prefix în, lat. vetus, vechiu). 1) A fi de mult timp; 2) a fi purtat, uzat; 3) fig. a fi bătrân; învechit în sile rele, rămas cu deprinderi rele de demult.
Învechire s. f. V. preqed. 1) Faptul de a se învechi; 2) uzare.
învechit, ă adj. 1) De mult timp ; 2) purtat, uzat; 3) stătut; 4) demodat.
învednâXa şi a se) v. V. urm. A fi aşezat lângă; a se mărgini cu.
învecinat, ă adj. (prefix în; lat. vicinus, vecin). Aşezat lângă; mărginit cu.
Invecinlci (a) v. V. vecinie şi vecinicie. A eternizâ, a fi pentru totdeauna.
invectivă s. f. (lat. invectum, din înveli ere, a se repezi contra, a atacă, a batjocuri). Vorbă grea, jignitoare, injurie, ocară.
învedera (a) v. (comp. în şi vedere). A face să fie evident; a probă, a demonstrâ. învederare s. f. Acţiunea de a învederâ. învederat, ă adj. 1) Făcut să se vadă; 2) probat, demonstra^ dovedit; 3) adv. sigur.
înveli şi învăli (a şi a se) v. (prefix în; lat. velum, văl ce acopere). 1) A acoperi; 2) a înfăşură de deasupra sau de jur împrejur.
înveliş s. n. V. preced. 1) Cea ce acopere;
2)	acoperiş (de casă)'; 3) poşghiţă, ori crustă ce acopere.
invelitoare s. f. V. preced. 1) Acoperitoare pentru pat; 2) cergă; 3) plapomă sau ogheal pentru acoperit omul când doarme;
4)	stofă de ţesătură pentru acoperit lucruri sau animale; 5) acoperiş de casă, de şogru, etc. 6) orice lucru care acopere; ,7) hârtie, care- acopere scoarţele cărţii.
învenlnă (a) v. (prefix în; lat. venenare, a învenina, a otrăvi). 1) A introduce, a pune, otravă; 2) a provoca o mare neplăcere ; 3) a turbură, amărî (figurat); 4) av înrăi, înrăutăţi.
înveninare, s. f. Acţiunea de a învenina, înveninat, ă adj. 1) Otrăvit; 2) plin de venin sau fiere; 3) supărat tare, amărît; 4) înrăit; înrăutăţită — cearta , discuţia.
inventă (a) v. (lat. invenio, inventum, invenire, a află, a descoperi). 1) A descoperi ceva necunoscut; a născoci; 2) a creâ un lucru nou, o maşină; 3) fig. a spune lucruri nereale, imaginare; 4) iron. a minţi.
inventar s. n. (fat. inventarium, dela in-venirâ, a află). Jurid. Starea în care se află şi numărătoarea bucată cu bucată a lucrurilor, a averei în amănunt (a unei persoane, sau a unui comerciant); contabil. registrul în care se <scrie âmănunţit averea unui comerciant cu preţuirea ei. Jurid. Sub beneficiu de inventar (moştenire); condiţionat ca, dacă vor fi datorii, moştenitorul va plăti numai atât cât este valoarea lucrurilor inoştenite; fig. fără garanţie de a fi adevărat ori cert.
inventare s. f. Acţiunea de a inventă. Inventaria (a) v. A înscrie averea cu dea-mănuntul.
inventator, oare s. Care descopere sau crează ceva nou.
! invenţiune sau Invenţie s. f. 1) Lucru descoperit sau creat cu totul nou; 2) fig. născocire, spunere de fapte sau lucruri nereale ; iron. minciună.
inventiv, ă adj. Care are priceperea sau talentul de a creiâ cu închipuirea, — spirit inventiv.
Inverlgâ (a) v. V. verigă. A prinde o verigă de alta ; a legă cu ajutorul verigelor;
»a face în formă de verigi.
invers, â adj. şi adv. (lat. inversus, răsturnat). Dea’ndoasele, cu susul în jos; contrar; dinpotrivă; pe dos; dea’ndărătele. inversă (a) v. A schimba în felul contrar, opus. inversiune s. f. (lat. inversio, onis, întoarcerea, întoarcerea înţelesului sau a şirului). Gram. Construcţie gramaticală unde cuvintele sunt aşezate în alt şir de cât cel regulat sau obişnuit, înverşună (a), v. V. învierşună. înverzi (a) v. V. verde. 1) A se face verde;
2)	a răsări iarba (pe câmp); 3) a da frunza.
înyerzlre s. f. Acţiunea de a înverzi, înverzit, ă adj. Devenit verde ; 2) cu iarbă sau cu frunze verzi.
înveseli (a şi a se) v. V. vesel. A provocă veselie, plăcută dispoziţie sufletească; a face să fie vesel; a deveni vesel, plăcut, înveselire s. f. Acţiunea de a înveseli, înveselitor, oare adj. Care produce veselie sau bună dispoziţie sufletească.
înveşmântâ (a şi a se) v. V. veşmânt. A îmbrăcă cu veşminte; a îmbrăcă cu haine luxoase (în vechime); fig. a da o formă, o înfăţişare sau un înţeles deosebit (gândirei, frazei).
înveşmântat, ă adj. îmbrăcat cu veşminte sau cu haine preţioase ori preoţeşti.
învesti (a) v. (lat. in -\-vestio, vestire, a îmbrăcă, a coperi). 1) A îmbrăca (figurat) pe cineva — cu o putere, cu o autoritate ; 2) jurid. a învesti cu titlul executor (o hotărîre judec.) — a pune la începutul ei formula de executare; 3) comerc. a băgă (un capital într’o întreprindere), învestire s. f. Acţiunea de a învesti, investigaţie s. f. (lat. investigare, a lua urmele, a căută). Jurid. Urmărirea şi cercetarea pentru a descoperi şi a stabili un fapt şi felul cum s’a produs — a face investigaţii.	•
învestitură s. f. Ceremonia de a investi, a aşeză într’o demnitate mare ' (pe un mitropolit, episcop, etc.)
învia (a) (prefix in + viu). 1) A deveni viu, cu viaţă; 2) a renaşte natura, plantele ;
3)	fig. a se însănătoşa după o boală grea;
4)	fig. a se arăta, a prinde curaj iarăşi, invidiâ (a) v. (lat. invidia (din invidere,
a privi chiorîş sau cu râvnă). 1) A simţi neplăcere, ură, pentru binele sau fericirea altuia; 2) a râvni.
invidie s. f. V. preced. 1) Ură şi neplăcere pentru binele altuia; 2) dorirea, râv-nirea de a fi sau a avea binele altuia.
invidios, oasă adj. (lat. invidiosus). Cel oe are invidie ; adv. cu invidie.
înviere s. f. V. învia. Revenirea la viaţă;
2)	fig. renaşterea plantelor, vegetaţiei; 3) bis. înviere, serviciul divin din noaptea de Paşti; A) noaptea de Paşti sau ziua Pastelor;
5)	minunea învierii din moarte a lui Isus. învieat, ă adj. Revenit în vieaţă. înverşună (a şi a se) (prefix în lat. verso,
are a învârti des, a întoarce — rudă cu neolatinul vertiginos, ca vârtejul). A se porni cu furie, 2) a (se) mai înrăi contra cuiva.
înverşunare s. f. V. preced.. înrăire, în-furiere; tenacitate.
380
înv
înv
înverşunat, â adj. şl adv, V. preced. 1) Cu furie; 2) înrăit; 3) tenace.
învletor, oare s. f. Care învie; care dă viaţă.
învlforat, ă adj. şi adv. V. vifor. Cu vifor.
invincibil, ă adj. (fr. invincible, din lat. vinco, ere, a învinge). Neînvins; care nu poate fi învins.
învineţi (a şi a se) v. V. vânăt. A deveni vânăt.
învineţire s. f. Acţiunea de a deveni vânăt.
învineţit, ă adj. Devenit vânăt, învingător, oare adj. (prefix in, lat. vinco, înving). 1) Cel ce învinge, birueşte, răpune;
2)	fig. care reuşeşte.
învinge (a) v. V. preced. A răpune, a birui ; a reuşi, izbuti.
învingere s. f. Acţiunea de a învinge; biruinţă.
învinovăţi (a) v. V. vină şi vinovat. A da vina pe cineva; a aquzâ.
învinovăţire s. f. Acţiunea de a învinovăţi, de a acuză.
învins, ă adj. V. învinge. Răpus, biruit, învinui (a) v. V. învinovăţi. învinuire s. f. V. preced. Acuzaţie, culpă, învinuit, ă adj. Acuzat, inculpat. ' inviolabil, ă adj. (lat. inviolabilis, care nu poate li încălcat, vătămat, dela violare, a lovi, a vătăma). Jurid. Ce nu poate fi încălcat, atins, vătămat, domiciliul este inviolabil.
. inviolabilitate s. f. V. preced. Neatingere, neştirbire, nevătămare (a persoanei, a domiciliului — garantată de lege.
înviora (a şi a se) v. (prefix în lat. vipere, a fi viu (pentru vivoră). 1) A prinde viaţă; a se însănătoşâ; 2) a se înveseli, înviorător, oare s. f. Care înviorează, învioşâ (a) v. (prefix în, rom. viu). A prinde puteri, viaţă, învioşat, ă adj. însănâtoşat, cu viaţă, invită (a) v. (lat. invitare). A pofti la sine; a chemă cu politeţă sau cu anume forme.
invitaţie sau invitaţiune s. f. V. preced.
1)	Poftire, chemare cu anume vorbe de politeţă; 2) hârtia pe care este scrisă invitaţia, invitat, ă adj. Poftit, chemat cu politeţă, invizibil, ă adj. (lai. invisibilis, care nu se vede). Ce nu se poate vedea, nevăzut.
invizibilltate s- f. Fizic. Proprietatea de a nu putea fi văzut.
invocă (a) (lat. invocare, a chemă, a rugă).
1)	A chema, a propune ca martor sau ca mărturie; ?) a chemă în ajutor; 3) a rugă;
4)	fig. a cita, propune ca sprijin ; 5) a motivă. Invocaţiune s^f. Acţiunea de a invocă, învoială s. f. (prefix în rom. voi). 1) Convenire, înţelegere; 2) întovărăşire, asociaţie;
3)	permisie, îngăduială, învoi (â şi a se) v. (prefix în, rom. voie).
1)	Â da voie, a permite, a îngădui; 2) a se înţelege, a conveni; 3) a se asocia, întovărăşi.
învoioşă (a şi a se) o. (prefix în, rom. voios). A deveni voios, cu voie bună, a înveseli.
învoire s. f. învoi. 1) Permisiune,' îngăduinţă ; 2) autorizaţie; 3) convenire.
învoit, ă adj. 1) îngăduit, permis, tolerat;
2)	înţeles, întovărăşit; 3) autorizat; 4) angajat, tocmit.
învolbă (a) v. Banat. Holbă (ochii), învolbură (a) v. (prefix în, lat. volvere, a învârti). 1) A suflă ca un vârtej (vântul); 2) a cuprinde de jur împrejur volbura (planta).
învoit, oaltă adj. (prefix în, lat. volutum, învârtit). Cu petalele creţe, învârtite (floare— se mâi zice şi bătută).
învoită (a se) v. V. preced. A se deschide şi răsfrânge (petalele florii); fig. a se expune deschis, arătos, desfăcut.
involucru s. n. (lat. involucrum, înveliş). Bot. Mănunchiul bracteelor ce formează'în-velişul florilor la ombelifere.
involuntar, ă adj. şi adv. (prefix privativ in, lat. voluntarius, de bună voie). 1) Fără de voie; 2) din greşeală.
Învrăjbi (a) v. V. vrajbă şi vrajmă. A produce vrajbă sau vrajmă între cineva, învrăjbire s. f. Acţiunea de a se învrăjbi, învrăjbit, ă adj. în stare de ură, de- vrăjmăşie ; certat, duşmănit (cu cineva).
învrăjbitor, oare adj. Care face vrajbă, discordie.
învrăjmăşi (a şi â se) v. V. vrăjmaş. A deveni vrăjmaş; a se duşmăni; a provocă duşmănie, vrajbă.
învrednici (a şi a se) v. (prefix în ~j- vrednic). 1) A (se) face vrednic, demn de ceva;
2)	a fi capabil, îh stare ; 3) fig. harnic ; 4) fig. a se înputernici; 5) fig. a reuşi, a parveni abia; 6) a condescinde, a binevoi. — Şi Slavii au vorba vrednii.
învrednlcîre s. f. Acţiunea de a (se) învrednici.	*
invulnerabil, ă adj. (lat. pref. priv. in; vulnerare, a răni (vulnus, rană). Care nu poate fi rănit; fig. inatacabil.
înzăbălâ (a) v. V. zăbală. A pune zăbala în gura calului; fig. a înfrânâ, a stăvili, a struni.
i
381
Iod
iaz
inzâmbi (a) v. ( in şi zâmbi). A zâmbi pufin.
Inzăpâdi (a) u. V. zăpadă. A cuprinde în zăpadă, a întroeni.
fnzâvoni (a) v. {ia -f- gr. dela diavuno tl — z), a se înfundă, a se acoperi). Biser. călugăr. A (se) acoperi cu voalul călugăresc pe cap.
Înzeci (a) v. (lat. dela decern, zece). 1) A face de zece ori mai mult; 2) a împărţi în zece.
Înzecit, ă adj. şi adu. V. preced. 1) De zece ori mai mult; 2) fig. cu mult mai mult Inzei (a> v. (prefix in şi zeu). 1) A face zeu ; 2) a adoră ca pe un zeu ; a diviniza, a îndumnezei.
înzeire s. f. Acţiunea de a înzei. înzeit, â ădj. Făcut zeu; adorat ca un zeu, divinizat.
îpzelat, ă adj. V. zale. Acoperit sau îmbrăcat cu zale.	~
înzestrâ (a) v. V. zestre. 1) A dărui zestre unei fete ce se mărită; 2) a dărui sau a procură cele trebuincioase pentru bunul mers sau pentru întemeierea unui aşezământ; 3) a dărui cu talent sau cu inteligenţă. , înzestrare s. f. Acţiunea de a înzestra, înzestrat, ă adj. 1) Dăruit cu zestre la facerea căsătoriei; 2) dăruit cu toate cele necesare funcţionărei; 3) fig. dăruit cu înţelepciune, talent.
înzili (a) v. V. zi pl. zile. A dărui cu zile (Dumnezeu); a ţine în viaţă, înzilit, ă adj. Dăruit cu zile (de D-zeu). înzorzonâ (a şi a se) v. V. zorzoane. A pune zorzoane; a împodobi cu multe şi felurite adausuri în mod excesiv sau ridicol; a adăuga la îmbrăcăminte felurite podoabe, ornamente, de metal sau alftel ca: cercei, salbe, panglice, etc. etc.
înzorzonat, ă adj. împodobit cu zorzoane; gătit, încărcat cu f. multe ornamente.
iobag s. m. (lat. comp. e + vagus, rătăcitor, vagabond, nomad). Ţeran care ne-având pământ, primea dela un boier pământ şi loc de casă, dar în schimb devenea servul lui; numire dată ţeranilor sărăciţi sub stăpânirea din vechime în Transilvania). — Alţii cred că vine dela unguresc jobbugy — căpetenie de răsboiu (?). iobăgîme s. f. Mulţimea de iobagi.
-Iod s. n. (gr. iodes, violet (coloare violetă).
1)	Chim. Corp simplu, de coloare albăstrie ce se descompune la o temperatură puţin ridicată; încălzit, produce aburi violeţi; 2) medicament în care intră iod.
- iodat, ă adj- Care conţine iod.
lodic adj. Chim. Al doilea dintre acizii produşi prin combinarea iodului cu oxigenul.
iodoform s. n. V. iod. Farm. Medicament galben, în formă de praf, cu miros foarte tare şi neplăcut; — vindecă rănile.
iodură s. f. Chim. Combinaţie de iod cu un corp simplu.
Ion titlu (I<oN) (gr. comp. I pron. =de sine însuşi el, 6n, este — din eimi, a fi). Titulatură ce se scriea înaintea numelui voe-vodului pe documente vechi (imitaţiune după titulatura ca împărat al Iui Isus Christos pe icoaneie bizantine 0(*)N = cel ce este (în jurul capului, pe aureolă); — această titulatură arată că voevodul nu era vasal, ci de sine stătător (Mihai viteazul scrie însă Iaul^ tocmai spre a nu se crede că ar fi Ion (nume).
ionic, ă adj. (dela Jonia numirea Asiei-Mici în vechime). Din Ionia; stil ironic, stil de arhitectură, al căi ei capitel de coloană are ca ornament voluta (spirală, ca melcul).
iotă s. f‘ (gr. iota, numele literei i, a noua din alfabetul grecesc). Fig. câtuşi pe puţin, foarte puţin — nici o iotă (nu ştie), zicere rămasă dela dascălii greci, sând şcolarul nu ştia nici să facă litera i, cea mai uşoară din alfabetul grecesc.
iotacism s. n. V. preced. Gram. întrebuinţarea deasă a literei i într’o limbă.
iov s. m. Bot. Numirea unei plante ce nu durează mult şi piere; după alţii salcia ple-* toasă sau plângătoare.
Ipac adv. (după (lat. in-pacto, învoială). De asemenea, întocmai.
ipftngea s. f. (prefix e, lat, pirigere,a coloră, a zugrăvi). 1) Haină cu felurite flori colorate, brodate sau aplicate (din stofă colorată) pe postavul alb de aba, purtată mai ales de vizitiii boiereşti şi de poştă; 2) cuvertură de stofă, cu felurite cusuturi colorate, pentru a acoperi şaua de călărie, la ceremonii (în vechime).
ipecacuana s. f. Numirea unui arboraş din America, a cărui rădăcină sau coajă provoacă vărsaturi.
iperbolă s. f. (gr. hyper, dincolo; bal-lein, a aruncă). Retor. stil. Figură de vorbire, în care se exagerează peste măsură, în mare sau în mic, pentru a da mai multă putere expresiunei sau ideei. Geom. Curba care face legătura unor puncte, a căror distanţe dela două puncte fixe au o diferenţă constantă (ca vârful unui elipsoid'.
iperbolic, ă adj. şi adv. Cu iperbole, sau în formă de iperboiă.
îperborean, ă adj. (gr. hyper, dincolo;
ipe
382
ipo
boreas, dela nord). Dela nordul cel mai depărtat (ţară, mări, etc.)
ipercritică s. f. (gr. hyper, peste, dincolo; critică din gr. krinein, a judecă). Judecată peste măsură de severă (apreciere) despre ceva.
ipeftrofie s. f. (gr. hyper, peste; tro-phee, nutrire). Peste măsură creştere (a unui organ, a unui sentiment).
{pingea s. f. V. ipăngea. ipnotic, ă adj. (gr. hypnos, somn). De adormire prin ipnotizm sau ipnotizare.
ipnotizâ (a) v. (gr. hipnos, somn). A adormi prin privirea fixă şi Îndelung în ochii altuia, sau la un punct strălucitor (fenomen ce se observă la cocoşi şi la unii oameni); fig. a captivă cu privirea sau cu farmecul.
ipnotizare s. f. Acţiunea de a ipnotizâ, ipnotizat, ă adj. Adormit prin hipnotlzare; fig. influenţat şi stăpânit de voinţa altuia (ca în hipnotizm).
Ipnotizm s. f. Puterea de a adormi prin privire fixă asupra sau în ochii cuiva, după care cel adormit este stăpânit de voinţa ipnotizatorului şi execută orice îi porunceşte acesta, chiar şi numai prin gând. Cel ipnotizat aţe puterea de a vedea prin lucrurile opace şi la depărtări foarte mari. Numai unii oameni pot ipnotizâ sau. pot fi ipnoti-zaţi. V. magnetism.
ipochimen s. m. (gr. hypo, sub; hymen, peliţă). (tron). Un om neînsemnat, neformat, mic, din clasa de jos; fig. om scund; fig. arătare, împeliţat.
Ipoclorat s. n. (gr. ypo, sub -j- clorat
v.	clor). Chim. Combinaţie din clor şi oxigen.
ipocoomisar s. m. (gr. ypo, sub; + comisar). Subcomisar (numire veche), funcţionar de poliţie mai mic de cât comisarul.
ipochondriac, & adj. (gr. ypohondriakos). Bolnav de ipohondrie.
ipocondrie sau ipochondrie s. f. (gr. ypochondria, din ypo, sub; chondros, car-tilage, zgârciurile de dedesuptul coastelor). Medic. Boală care constă în temerea de o suferinţă închipuită, care temere face să se contracteze membrana cartilaginoasă de sub coaste.
ipocondru s. m. V. preced. Om care sufere de ipocondrie.
ipocrit, ă adj. V. ipocrizie. Cei ce are caracter nesincer, ascuns, prefăcut, făţarnic.
ipocrizie s. f. (gr. ypokrisis, rol sau piesă jucată (la teatru); prefăcătorie (ca la teatru). Prefăcătorie; caracter făţarnic, ipodiacon s. m.(gr. ippo, jumătate-ţ- dia-
con), Ajutor de diacon (care serveşte în biserică mai ales pe un arhiereu), ipodrom s. n. V. hipodrom. ipogastru s. n. (gr. ippo, sub; gaster, pântece), anat. Partea dedesuptul pântecelui.
Ipogeu s. n. (gr. ypo-gaios subternană). Subterană ; loc pentru îngropat morţii în ve -chime.
ipohondrie s. f. V. ipocondrie. . ipopotam s. m. V. hipopotam. ipostasă s. f. (gr. ypostasis, fundament, bază). 1) Teol. înfăţişare esenţială a Dum-nezeirei (din cele trei: tatăl, fiul şi sf. duh);
2)	fig. liter. aspect, înfăşurare, latură.
iposulfat sau hiposulfat s. m. (gr. hypo, sub + sulfat). Chim. Sare compusă din acid hiposulfuric şi o bază.
Iposulfuric, ă adj. (gr. ypo + sulfuric). Chim. Acid compus din sulf şi mult oxigen.
iposulfuros adj. V. preced. Chim. Acid. compus din sulf şi o cantitâte mică de oxigen.
ipotecă s- f. (gr. hyphtheke, gaj, arvună). Jurid. Garanţie dată prin act făcut în faţa judecătorului şi transcris în registrul tribunalului, pentru a asigura o plată către creditor.
ipotecar, ă adj. V. preced. De ipotecă, cu ipotecă.
ipotenusă s. f. (gr. din prefix hypo, de-desupt; teinein, a întinde). Geom. Latura opusă unghiului drept într’un triunghiu drept-unghiu.
ipotetic, ă adj. şi adu. (gr. hypo, dede-supt; tithemi, pun, aşez). Prin presupunere; presupus; nesiguri	/
ipoteză s. f. V. preced. Presupunere din care se poate trage o urmare (consecinţă).
iprod adu. (slav i, si; procia, celelalte, = etcetera). Şi altele, etcetera (etc.) vechia, eşit din uz.
ipsos s. n. (gr. gipsos, ipsos). Piatră vă-# roasă arsă şi apoi prefăcută în praf mărunt alb, care udat, se moaie, iar apoi în curând se petrifică.
I. P. S. S. = (înalt prea sfinţia sa). Titulatura înaintea numelui mitropoliţilor.
ir s. n. (scurtare din gr, irinos, olei sau parfum de iris). Pomadă cu parfum sau oleiu de iris.
iradea s. m. (turc). Decret dat ee sultanul turcilor.
Iradiaţiune s. f. (fr. irradiation, baza lat. radius, rază de lumină). împrăştiere de raze luminoase; fizic, izbucnirea de raze în jurul astrelor, care le face să^ pară mai mari de cât sunt.
Ira
383
ire
iranic, ă adj. (persan Iran, numirea re-giunei dintre rîurile Tigru, Eufrat şi Marea Caspică până la golful persic). Din regiunea Iranului, sau de rasa arică, din medo-perşii ce au locuit Iranul in timpurile foarte vechi.
Irascibil, ă adj. (fr. irascible, din 'lat. ira, mânie). Mânios, care se irită îndată* irascibilitate s■ f. V. preced. Starea de a fi irascibil.
iraţional, ă adj. şi adv. (lat. irationalis, fără raţiune). Necugetat, fără înţeles, fără raţiune.
ireait s. n. V. hrean, Oltean şi Banat, irealizabil, ă adj. V. realiză. Ce nu se poate înfăptui.
ireconciliabil, ă adj. V. concilia. Ce nu .se mai poate reconciliâ, împăca.
irecuzabil, ă adj. V. recuză. Care nu se poate recuză.
Ireductibil, ă adj. V. reductibil. Nereductibil ; care nu se poate micşoră.
ireductibilitate s. f. V. preced. Starea de ireductibil.
ireliglos, oasă adj. (prefix lat. negativ i = in + religios). Nereligios.
iremediabil, ă adj. şi adv. (pref. negativ i = in -j- remediabil). Ce nu se poate vindeca ; fig. ce, sau cum nu se mai poate corectă, îndreptă.
, ireparabil, ă adj. şi adv. V. repară. Ce nu se poate drege; de neîndreptat.
ireproşabil, ă adj. şi adv. (fr. irr&pro-chable (v. reproşa). 1) Fără vină; fără cusur, fără vreun neajuns; 2) foarte cum se cade.
ires s. n. V. eres.
irespirabil, 8 adj. (lat. prefix neg. i==in; respirare, a respiră, răsuflă). 1) Care nu se poate respiră; 2) ce nu respiră.
iresponsabil, ă adj. V. responsabil. 1) Care nu răspunde de faptele lui; 2) fig. cel ce nu e în toate minţile şi nu poate fi făcut răspunzător de faptele lui; 3) cel apărat de răspundere prin lege — regele este iresponsabil (politiceşte).
iresponsabilitate s. f. Starea de a fi iresponsabil ; politic, prerogativă dată regelui de constituţia ţării, de a nu fi răspunzător de actele de guvernare (de cari răspund miniştrii).
♦ Ireverenţă s. f. V. reverenţă. Lipsă de respect.
irevocabilă, ă adj. şi adv. (lai. prefix i — in; revocare, a întoarce îndărăt). Ce nu se poate revocă; neapărat, neamânat.
Irezistibil, â adj. şi adv. (lat. prefix neg.
■ ţ — in; resistere, a se opri). 1) Ce nu poate
fi oprit; 2) fără putinţă de împotrivire; 3) fig. care izbuteşte sigur să captive iubirea cuiva.
irezolut, ă adj. şi adv. (fr. irresolu). Care se hotăreşte cu anevoie, şovăielnic.
irezoluţiune s. f. Starea de nehotărîre, şovăire.
iridenta (corect iredenta) s. f. (italian din lat. reddo, ere, a restitui, a da înapoi). Numirea societăţei politice italiene, ce urmărea recucerirea ţinuturilor italiene luate de vecini (asem. şi la Români)* iridentlsm s. n. V. preced. Agitaţie politică a iredentei.
iridentist s. m. Cel ce face parte din ire-dentă sau agită pentru aceasta.
Iridium s. m. Miner. Numirea unui metal aflat în minereuri de platină.
irigă (a) v. (lat. irrigare, a scurge, duce, apa). 1) A da scurgere apei; 2) a face şanţuri pentru aducerea apei la cultivarea câmpului.
irigabil, ă adj. V. preced. Care se poate irigă.
irigaţie s. f. V. prec. 1) Scurgerea apelor;
2)	sistem de şanţuri pentru aducerea apei pe câmpul cultivabil; 3) medic, spălare în interiorul corpului, prin introducerea lichidului cu ajutorul unui tub de cauciuc.
irigator s. n. V. irigă. Medic. Vas de sticlă, la care este adaptat un tub de cauciuc, prin care lichidul din vas se scurge în interiorul corpului, spre a face o spălătură sau un tratament medical (la organele de jos, intestine, stomac).
iris s. n. (gr. iris, colorile curcubeului; partea colorată a ochiului; floare violetă). Anat. Partea coloraţă, rotundă, a ochiului;
2)	bot. planta cu floare frumoasă violetă, zisă şi stânjinel.
irită (a şi a se) v. (lat. irritare, a întărită). A întărită, a (se) zădărî (o rană); a deveni rău, a se mâniâ. ' iriţă s. f. (lat. dela irritus, fără valoare, sterp, nefolositor). Numire dată grâului roşu de vară.
iritabil, & adj. (lat. irritabilis). Care se supără uşor.
iritabilitate s. f. V, preced. Starea de a fi iritabil.
iritant, ă adj. (lat. irritare, a întărită). Care întărită, zădăreşte, aţîţă; care produce iritaţie.
irîtaţie s. f. V. preced. întării are, zădărîre, aţîţare; medic, acelaşi înţeles privitor la organe, nervi, ţeseturi, răni, etc.
irizaţiune s. f. (fr. irisation, din gr. iris, colorile curcubeului). Proprietate ce o au u-
irt	384
nele corpuri de & produce colori vii ca ale curcubeului.
irlandez, ă adj. (dela' insula britanică Irlanda). Care este din Irljnda.
irmillc s. m. (turc. if mitic, din turc irmi, douăzeci). Monetă de 20 lei vechi, saii 7.40 lei noi, zis şi icosar. V. icosăr (ţ Turci valona 20 parale).
irmizlu, e adj. (turc). 1) Coloare roşie închisă; s. n. piele de coloare roşie închisă.
hmologhion s. n.»(gr. eirmos, serie; logos, vorbire, cuvântare). Bis. Carte ce cuprinde irmoasele — serii de cântări în o-noarea sfinţilor.
Irmos s. n. (gr. eirmos, serie, înlănţuire de fapte, de evenimente dela eirâ, a zice).-Biser• Serie de citiri sau de cântări, privitoare la serbătoarea sau sfântul din ziua respectivă.
Irod s. m. (dela numele lui Herod, regele Iudeilor în timpul când s’a născut Christos).
1)	Băiat, improvizat în actor, ce reprezintă pe regele Herod, sau alte persoane şi joacă scena religioasă ce reaminteşte tăierea celor 40 prunci la naşterea lui Christos; 2) pl. tnipa ce joacă scena de mai sus; 3) fig. mască de carnaval; 4) iron. caraghios, paiaţă, ironic, ă adj. V. urm. Luător în rîs, batjocoritor.
ironie s. /. (gr. eironeia, batjocură). Luare în rîs, riduculizare.
irosi (a) v. V. fierosi. A risipi, a prăpădi, a împrăştia.
irupţiune s. f. (lat. irruptio). Năvălire, invadare. '
îs v. abreu. pop. pentru sunt: îs gata (numai pers. I s. III 4»!.).
îss î Iss ! (sau îssa îl) interj. Semn de îndemnare ca să latre şi să muşte (cânele).
isaiea - dănţueşte s. n. (dela numele profetului Isaia, care a prezis naşterea lui Chris-
tos). Bis. Cântare la cununie (în timpul căreia preotul, naşii şi cei ce se cunună, merg ţinându-se de mână, în jur ca la o horă) zicând că şi prorocul Isaia ar dănţui şi s’ar bucură, căci s'a împlinit prorocia lui de oare ce Fecioara Maria â născut pe Christos; fig. 1) hora cununiei; 2) fam. cununie, căsătorie.
Iscă (a se) u. (lat. dela hisco, hiscare = a se crăpă, a se deschide). A se produce puţin, a se deschide (vorbă, discuţie); a începe, a lua naştere (un foc, o ceartă, bătaie, o boală contagioasă).
iscăli (a se) v. (lat. din e 4- scola = locul unde se scrie şi se citeşte scrisul; de aici verbul a scoli neîntrebuinţat de cât sub a-
isc
——«r-
ceastă formă). A ’şi scrie numele şi pronumele (ca la şcoală); a pune astfel. numele pe un act, chitanţă, etc. fig. iscălesc şi eu, mă înscriu şi eu, aprob şi eu. — In vechime iscălitura se făcea cu foarte multe Înflorituri şi arcuri complicate, iscălire s. f. Acţiunea de a iscăli, iscălitură s. f. V. iscăli. Semnătură; numele şi pronumele scris, al cuiva, cu parafa obicinuită.
Iscare s. f. V. iacă. Acţiunea de a se iscă. iscat, â adj. V. iscă. Produs şi propagat; început, născut.
iscoadă s. f. (lat. dela* ex, dupe; şi cau-tus, a, precaut, iscusit, apropiat de rom. coadă). Cel ce umblă, cercetează în urma, sau după urmele altuia; cel ce caută să afle, să ştie orice; rnilit. grupă de câţiva soldaţi conduşi de un gradat, cari urmăresc, cercetează mişcările şi poziţiunile duşmanului V. escuadă.
iscodeală s. f. 1) Cercetare cu amănuntul, urmărire; 2) fig. invenţie.
Iscodi (a) v. V. iscoadă. 1) A cercetă, a urmări, a căuta să afle totul; 2) a inventa; a spune lucruri închipuite; 3) a ispiti, iscodire s. f. Acţiunea de a iscodi. Iscoditor s. m. V. iscodi. Cel ce iscodeşte.' iscusinţă s. f. V. iscusit. Pricepere <feo-sebită; agerime de minte; talent, t- Şi slavii zic iskustoo, artă, mare pricepere.
Iscusit, ă adj. (lat.ex, din, dupe; şi cău-satus, pledat, de unde lat. causidicus, a-vocat, cel ce ştie legile şi pledează). 1) Cu multă, pricepere, ager la minte; 2) cu multă învăţătură; 3) talentat; 4) îndămânatec; 5) dibaciu. — Şi Slavii zic iskustnii.
Isdat s. n. (lat. ex, din; datus, dat). Medic. pop. Durere în stomac (provenită din ceva dat de un rău voitor: descântec sau otravă). L Isetru s. m. V. nisetru. îşi pron. Pronume de persoana IH-a p. sie însuşi.
isichle s. f. (gr. hesychia, linişte, repaus). Linişte şi repaus.
Islamism s. n. (arab). I) Numire dată învăţăturilor cuprinse în Coran; 2) mulţimea celor ce cred în în Mahomed.
islandez, â adj. (dela insula Islanda). Locuitor din insula Islanda; ce este din Islanda.
islaz s. n. (lat. ex-laxus, de lăsat liber, slobod). Loc acoperit cu tufişuri (necultival) şi lăsat pentru a paşte vitele; extins, loc liber, neîngrădit, părăsit.
işllc s- n. (gr. dela eis, (is), în; liknon, coşarcă, baniţă). Numirea unei căciule sau
385
isp

pălării extraordinar de mări şi bombate, rotunde (tare cum este potcapul dar foarte umflată, ca utţ balon) pe care o purtau numai anume boieri privilegiaţi în timpul domnilor fanarioţi; în urmă îl mai purtau lăutarii.
işlicar s. m. 1) Cel ce făcea işlicuri; 2) cel ce purta işlic; 3) iron. boier vechiu, retrograd sau ridicol.
isnaf s. «.^corect iznav). (slav prefix iz, din; znav, znav(şii), care ştie). Corporaţia celor ce ştiau o meserie (în vechime).
isocron, ă adj. (gr. isos, egal; chronos, timp). Mecanic. Ceea ce se face, se execută, în timpuri egale.
ison s. n. (lat. i, din eo, ire, a merge, a duce, a curge; sonnus, sunetul, tonul, glasul). Cântarea, ţinerea unui singur ton necontenit, spre a acompania pe cântăreţ în biserică; fig. a ţine isonul, a secondâ sau a fi de aceiaşi părere cu altul (din devotament, prietenie), isonar s. m. Cel ce ţine isonul.
Isop s. m. (gr. hyssopos). Bot. Numirea unei plante foarte aromate din familia la-biatelor.
isoscel adj. (gr. isos. egal; schelos. picior). Geom. Triunghiu care are două laturi mai lungi şi egale.
isoterm, ă adj. (gr. isos, egal; thermos, căldură). Cu egală temperatură.
ispas s. n. (lat. ex, dupe; passus, pas, mergere). 1) Bis. înălţarea depe pământ a Mântuitorului; 2) cercetare la faţa locului spre a constata o stricăciune făcută cuiva.
ispaşâ s. f. (lat. ex, depe, din; passus (patior) ce a suferit). 1) Cercetare la faţa locului de ceea ce s’a stricat; 2) plata, despăgubirea stricăciunei suferite.
Ispăşi (a) v. (lat. ex, din, depe; passus (patior) ce a suferit). 1) A suferi pentru ceva; ju* 2) a plăti pentru o pagubă cauzată cuiva; 3) îS, a suporta consecinţele rele.
Wf ispăşire s. f. Acţiunea de a ispăşi.
Ispăşitor, oare adj. V. ispăşi. Care is-păşeşte.
Mi- isplsoc s. n. (slav. din prefix iz şi pisaţi, a scrie). înscris, chitanţă, document (vechiu).
ispiti s. f. (lat. expeto ere = a dori cu Înfocare, a pofti). Atragere, ademenire, poftă, -■* (la ceva rău); tentaţiune, impuls spre rău, spre păcat; bis. îndemn diabolic; încercare dela diavolul.
. ispiti (a) v. V. preced. 1) A atrage, a a-demeni, (spre ceva); 2) a îmboldi; — la acest k* înţeles s’a adăugat şi înţelesul slavului ispâ-jjtfV» tâvati şi ispâtanie; 3) examinare, examen cercetare la învăţătură; 4) încercare.
i ispitire s. f. V. preced. 1) Atracţie; 2) imbold; 3) examinare.
ispitit, ă adj. V. ipită. şi ispiti. 1) Ademenit, atras, tentat; 2) examinat, cercetat;
3)	experimentat.
ispititor, oare adj. Care ispiteşte, ispovedanie s. f. V. spovedanie. ispravă s. f. (.lat. ex, în; probe, probus, bine, tocmai, bun). î) Faptă de bine, de seamă, importantă; 2) (iron.) faptă proastă, rea; 3) rezultat (bun sau rău); — om de ispravă, om de bine şi vrednic.
isprăvi (a şi a se) v. V. preced. 1) A ajunge la bun sfârşit; a termină.
isprăvlre s. f. V. preced. Acţiunea de a ispiăvi.
isprăvit, ă adj. Terminat (epuizat); făcut deplin.
ispravnic s. m. (slav dela isprăviţi, a îndreptă, a cârmui). Prefect, căpetenia districtului.
isprăvnlcel s. m. V. preced. 1) Subprefect; 2) vătaf sau vâtăjel la o moşie.
isprăvnici (a se) v. V. ispravnic. A se face prefect, ispravnic.
isprăvnlde s. f. V. preced. 1) Funcţiunea de prefect ; 2) prefectura (eşit din uz).
Israeiit, ă adj. (ebreu dela numele luilacob căruia îi mai zicea şi Israel, dela care îşi au numele Ebreii). Din neamul lui lacob — Israel V. biblia.
Ista, lasta pron. (lat. iste, ista, pron. de-monstr. de pers. Il-a). Acesta, aceasta Mold.
isteric, ă adj. (gr. ysterikos, boală de matrice, dela ystera, matrice). Medic. Cu boală de matrice.
isterie s. f. V. preced. Medic. Boală provenită din matrice, boală de nervi, istericale s. f. pl. V. preced. isteţ, eaţă adj. şi adv. (lat. diform din astutia, (citit astuţia), şiretenie, viclenie). Deştept priceput şi şiret; curagios. — Şi unii slavi au acest cuvânt.
isteţime s. f. V. preced. Calitatea de a fi isteţ.
istm s. n. (gr. isthmos, trecere). Geogr. Limbă îngustă de pământ ce uneşte două părţi ale uscatului printre două golfuri.
istoric, ă adj. V. urm. Din trecut, din timpurile. arătate de istorie, cuprins In istorie; s. m. savant care cunoaşte istoria.
Istoriceşte adv. După cum arată istoria. Istorie s. f. (gr. historia, cercetare, informaţie. explorare). Stiinţ. 1) Cercetarea şi descrierea întâmplărilor şi faptelor din trecut In ordinea cronologică; 2) cercetarea şi descrierea unui anume eveniment; 3) cerce-
25
ist
iub
386
.	i
taie şi descriere în o anume ramură (istoiia naturală); 4) pop. povestire; 5) fig. întâmplare ; 6) fig. scandal; 7) tron. organ genital, (în aceste din urmă, cazuri accentul este pe silaba penultimă), istorioară s. f. Povestire scurtă, istoriograf s. m. (gr. historia, cercetare istorie; graphâ, scriu). Scriitor care descrie întâmplările, istoria timpului în care trăieşte.
istorisi (a) v. A povesti, a nară, a descrie, istorisire s. f. Naraţiune, povestire, istov (de) adv. V. urm. De tot sfârşit, complect, până la capăt.
istovi (a şi a se) v. (lat. dela extenuo, a slăbi). 1) A slăbi, a slei (de puteri); 2) a scurge, stoarce; 3) a termină cu totul. — La Slavi s’a păstrat mai bine forma latină în vorba istovno, cu acelaşi înţeles de sleire, slăbire, încetare.
iţă s. f. (lat. dela itio (cit. iţio) mersul,1. Reţea de aţă pe două beţe, ce poartă în sus şi ’n jos firele de urzeală în timpul ţesutului pânzei, spre a forma rostul pe unde trece suveica; mişcarea iţelor se face prin călcarea alternativă cu picioarele pe tălpige ; — în patru iţe, cu urzeală dublă (pânză mai groasă); fig. iron. a fi în patru iţe, a fi puţin ameţit de beutură; a se încurca iţele, a da de un obstacol.
...iţă sufix diminutiv djn lat. icius, icia ca la scândurice, scânduriţă, etc.
italian, ă adj. (dela numele Italiei (ţara). Om din Italia; ce este a italienilor.
italic, ă adj, A Italiei, din Italia sau de al italienilor.
iţarl s. pi. (daco-gr. din verbul esso, essa (ennymi)—a îmbrăcă, prin forma essar). Numirea pantalonilor albi ţărăneşti, strâmţi şi foarte lungi, în cât se încreţesc des pe picior mai ales dela genunchi în jos (se poartă în Moldova); se puneau când omul mergea undeva, la horă etc.
. iţi sau iţă (a se) v., (lat. itare, (şi itio citit iţio) a merge des). 1) A se tot uita pe după ceva sau prin uşa întredeschisă 2) a apare puţin de după; 3) a spionă cu privirea pe ascuns.
îţi pârtie, p. verb veţi: îţi veni, îţi face, veţi veni, face.
itinerar s, n. (lat. iter, itineris, mersul, drumul). Drumul de urmat, planul călătoriei: felul cum trebuie să meargă (trenurile).
iubi (a şi a se) v. (bază sanscrită lubh,'a fi cuprins de dor, din care lat libeo, a plăcea — tot aşa ca şi germ. liubs, englez Iove, şi slav liubiti, a iubi). 1) A avea în plac, â
plăcea (pe cineva sau ceva); 2) a fi îndrăgostit, amorezat.
iubire s. f. V, preced. 1) Plăcere de ceva sau pentru ceva; 2) dragoste, amor.
iubit, ă adj. 1) Plăcut, drag, agreat; 2) s. amant, amantă.
iubitor, oare adj. V. iubi. Care iubeşte, pasionat, îndrăgostit.
iudaic, ă adj. (dela numele lui Iuda, unul din cei 12 fii ai lui Iacob, de unde şi regatul format de tribul lui Iuda s’a numit ludea). Dela iudei, al iudeilor; ca la iudei.
iudalzm s. n. Neamul şi cultura iudeilor cu toate datinele păstrate.
iudeu s. m. Om din ludea sau din neamul lui Iuda; ebreu, jidov.
„ luît s. n. (daco-gr. dela iftihmos, tare). Numirea unui fel de piele tare pentru făcut îucălţăminte (box).
iulian, ă adj. (dela nu mei e lui Iuliu Cesar împăratul roman care făcu calendarul după r.nul solar de 12 luni). (Calendar) dela Iuliu Cesar.
iulie s. m. V. preced. Numele lunei a şaptea din an, după numirea lUi Iulius Cesar.
iuncăr sau iuncher s. m. (cuvânt germ.). 1) Tânăr german devotat carierii militare; 2) german din partidul militarist.
Iunie s. m. (dela numele Iunonei, zeiţa căsătoriei). Numirea lunei a şasea din an şi întâia de vară.
iuruş s. n. (lat. irruptio, năvălire, atac). 1) Atac asupra duşmanului (la răsboiu); 2) năvălire cu distrugere; prăpăd. — Şi Turcii zic iuruş, năvălire.
iuruşi (a) v. A da atac; a da năvală şi a distruge.
iută s. f. Bot. (fr. jute. 1) Numirea unei plante textile; 2) un fel de fire, ca de cânepa, ce se scot din această plantă şi din care se fac frânghii şi pânză de saci.
iiiţari pL (dela iute). Bot-. Numirea unor bureţi cu carne fragedă albă, buni de mâncare, dar cam iuţi.
iute adj. (lat. dela ito, itare, a merge a-desea, a merge mereu). 1) Grăbit mersul ori lucrarea; 2) înţepător, ardeiat (la gust); 3) fig. furios, supărăcios, adv. grăbit, repede.
iuţeală s. f. V. preced. 1) Grabă, repezeală de mers; 2) gust înţepător, ardeiat; 3) fig. furie, supărare, mânie, iuţi (a) v. V. prec. A face să fie iute, propr.
şi fig-
iuzbaşa s. m. (turg, yuz, sută, başa, căpetenie). Căpitan peste o sută de oşteni de pază a domnitorului.
ivăr s. n. (lat. dela iuvare, a ajutâ, a spri-
387
Ivb
Izb
jini). Clanţă; încuietoare.: care sprijine, o-preşte, uşa.
iveală s. f. V. ivi. Vedere, apariţie, arătare; eşire la suprafaţă. -Ivi (a şi a se) o. (lat. din evideo şi evi-dens, a se vedea înafară). 1) A apare, a scoate la vedere; 2) a se atâta, a începe să apară; a se zări; 3) a se produce; a izbucni, ivire s. f. Apariţie; începere; eşire la su-' prafaţă, la vedere.
ivit, ă ădj. Apărut, eşit la vedere; fig. produs, izbucnit.
ivoriu s. n. (lat. ebur, eboris). Os din dinte de elefant; fildeş.
Ix s. n. 1) Numele literei X; 2) fig. un necunoscut; iron. un om fără nici o importanţă, izână s. f. V. izină...
izbândă s. f. (prefixul iz şi is, sunt dela gr. lat. ex, neputând pronunţa x); lat. ex-pendeo, pendere, afară din ameninţare). Reuşită; scăpare din pericol; succes;răsbunare. (Şi Slavii au vorba izbttka, reuşită).
izbândi (a) v. V. preced. 1) A reuşi; 2) a se izbândi, a se realiză, a se împlini (ceva dorit sau visat).
izbândire s. f. V. preced. Reuşită; realizare ; răsbunare.
izbânditor, oare s. Cel ce izbândeşte, izbăvi (a şi a se) v. (lat. ez-paveo, pa-uere, în afara de a se teme). 1) A scăpa (de o teamă sau de ceva rău); 2) a se vindecă;
3)	fig. a se cotorosi. — Şi Slavii au vorba izbăviţi cu acest înţeles.
izbăvire s. f. V. preced. 1) Scăpare, mân' tuire (de rău sau de păcate); 2) vindecare, tămăduire.
Izbăvitor, oare s. şi adj. Care izbăveşte, izbelişte s. f. şi adv. V. izbi. 1) Aruncare la voia soartei; 2) nesiguranţă; 3) vagabondare.
izbi (a şi a se) v. (din • prefix ex şi gr. biao, a aruncă cu violenţă, cu putere). I) A """(se) lovi cu putere; 2) a împinge cu putere;
3)	a impresiona puternic; 4) a aruncă asupra cu putere; 5) fig. a reuşi, — (nu pare rudă cu slavul biţi, a bate, ucide) a nimeri o a-facere bună.	*
izbire s. f. Lovitură sau ciocnire cu putere; acţiunea de a izbi. izbit, ă pop. Lovit; atins, izbitor, oare adj. 1) Cu putere lovitor; 2) fig. evident, impresionant.
izbitură s. f. V. izbire.
■ izbucni (a) v. (lat. din ex-pungo, are, a bate în afară). 1) A eşi cu putere în afară;
2)	a pătrunde, a răsbi în afară; 3) a apare deodată, repede; 4) a explodă.
izbucnire s. f. Acţiunea de a izbucni, izbucnitor, oare adj. Care izbucneşte, izbuti (a) v. (lat. ex -j-pote care poate).
1)	A reuşi; 2) a străbate prin forţă. • izbutlre s. f. Reuşită, izgoni (a) v. (prefix ex + goni). A goni afară; a alunga afară; a expulsâ, elimină.— Şi bulgarii şi slavii au acest cuvânt mai diformat.
izgonire s. f. Gonire afară, alungare, izgonit, ă adj. Dat afară, alungat, izgonitor s. m. Cel ce izgoneşte, alungă, îndepărtează cu forţa.
izină s. m. (daco-gr. izano, â se înfunda).
1)	Murdărie băgată, ce nu se poate lesne spălă (pe albituri); 2) chircirea,starea,pipernicită a plantei; 3) grămădire de lucruri (necurate) băgate, ascunse.
izini (a şi a se) v. V. preced. 1) A se mur--dări pătruns (rufele, albiturile); 2) a rămâne nedesvolt, pipernicit, din cauza neîngrijitei;
3)	a lăsa în părăsire şi necurăţenie; 4) a grămădi, băga prin unghere lucruri.
Izlnit, ă adj. 1) Murdărit, de nu se poate spăla; 2) pipernicit, nedesvoltat; 3) părăsit şl neîngrijit; 4) băgat, grămădit, ascuns.
izlaz s. n. (lat. ex-laxus, lăsat slobod). Loc lăsat liber pentru păscut vitele.
izmă s. f. (arab yasemin). Bot. Numirea plantei oleacee, de ornament şi cu miros plăcut, cu gust răcoritor, ce se dă şi ca medicament intern, zisă şi mentă (mentha crispa).
izmene s. pl. (lat. ex-minuo, a schimbă în afară). Pantaloni de pânză albi, care se schimbă şi se şpalâ. —(Slav izmena, schimbare şi trădare).
izmeni (a şi a se) v. V. prec. A scoate .din minţi, a înebuni; a’şi schimbă felul de a judeca şi cugetă; fig. a face nebunii, copilării, izmenitură s. f. fig. Nebunie, copilărie, iznoavă s. f. (lat. ex-novo, a face din nou).
1)	Faptă nemţii făcută—rea; faptă neaşteptată; 2) anecdotă, povestire veselă; adv. de iznoavă, din nou cu totul.
izolâ (a şi a se) v. (fr. isoler din lat. i -ţ-solus, singur). 1) A lăsa singur, a pune la o parte cu totul (ceva sau pe cineva); 2) a feri (de un bolnav ca să nu se molipsească), izolare s. f. 1) Stare singur, singurătate;
2)	lipsa de orice apropiere sau atingere; 3) ferire de boală contagioasă.
izolat, ă adj. 1) Fără nici o atingere; 2) singuratec.
izolator s. n. Care izolează; fizic, mic obiect ca o ceaşcă albă de porţelan, ce se pune la stâlpii de telegraf ca să ţină sîrma
lzv	388
-----------k----------:----:—:------------------
şi să oprească scurgerea curentului electric prin stâlp.
izvj/d s. n. (prefix lat. ex, rom. văd, vădi, a arătă). Plan sau desemn, ce serveşte drept model şi după care se poate copia sau se conduce pentru a lucră (o ţesătură, broderie, etc.).
izvodi (a) v. 1) A face un izvod sau un plan; 2) a inventă sau născoci; a copia un desemn după un model; 3) a plănui, proiectă ceva, a compune.
izvodltor, oare s. Creator, nâscocitor, autor, inventator, compozitor.
Izvor s. n. (lat. ex-foro, a găuri în afară).
1)	Gaură de unde curge în afară apa din pământ; 2) fig. curgere neîncetată; 3) resursă;
izv
4) început, origină; 5) Ut. document original. Izvorul Tămăduirii, sărbătoare în prima Vineţi după Paşti, când se fac şi procesiuni la izvoare cunoscute ca tămăduitoare.
izvoraş s. n. Mic izvor; «Izvorâtul» revistă folcloristă, ce apare de câţiva ani în Corn. Bistriţa, jud. Mehedinţi.
izvorî (a) o. V. preced. 1) A curge în a-fară necontenit; a eşi apa sau alt lichid din pământ; 2) a produce necontenit; 3) a lua început sau naştere (fig.); 4) a derivă, a trage din, a preveni. — Şi Slavii au acest cuvânt.
izvorlre s. f. Acţiunea de a izvorî, izvorltor, oare adj. Din care izvoreşte; care dă început, produce.
fW
J
J. s. m. A zecea literă din alfafet. *) ■ jabă s. f. (daco-gr. dela diabyd a înăbuşi— prin trans. dia-zia-jia). 1) Numirea unei boale la oi, care produce înăduşire; 2) umflătură şi stricarea unghiilor (la om), jăbat, & adj. Bolnav de jabă. jac s. n. (lat. jacio, jactum, ardncare pe jos, ,asvârlire). 1) Stricăciune (sau furt) cu distrugere şi aruncare pe jos; 2) prăpădire sau risipă zădarnică.—Şi Polonii zic jak. j&caş s. m. Care face jac. jachetă s. f. (fr. jaquette). Haină de bărbat, orăşenească, croită strâns pe trup, cu poale lungi şi deschisă în faţă.
jacman s. n. (v. jac şi lat. manus, forţă, putere). Care face jac cu putere.—Şi Ungurii zic z&akmani.
jăcmănl (a) w. V. preced. A lua cu forţa şi pe nedrept; a deposeda sau a prăda cu ' forţa sau prin abuz de putere, jăcul (a) v. A face jac; a prăda, a fură. jăcuitor adj. V. jac. Care jăcueşte. jad s. n. (fr. jade). O piatră foarte tare, de coloare verde închis.
jaf s. «. (daco-gr. dela zafelos, cu violenţa, cu sila — paralel cu lat. jac, jăcmăni).
1)	Stricăciune şi risipă; 2) luare cu forţa, prădare.
jifui (a) v. V. prec. A luă cu forţa, a prăda, a luă tot.
jăfuire s. f. Acţiunea de a jăfui. jăfuitor s. m. Cel ce jăfueşte.
Jaguar s. m. (fr. jaguar după brazilian
*) în dialect moldovenesc se pronunţă uneori ca pe, pi: giumătate, jumătate; gioc, joc,
(d«P, jug, etc.
januara). Zoot. Numele unui leopard din America de sud, ce se agaţă cu uşurinţă pe arbori.
jalbă s. f. (din gr. zeloâ, a căuta cu ardoare ; slav jaloba) V. jale. Cerere sau plângere scrisă către o autoritate. — (Slavii au din aceiaşi rădăcină greacă, vorbele jali, regret şi tristeţâ şi jalovati, a jăli şi a se tângui şi jaloba, plângere, petiţie).
jălbar s. m. Cel ce scrie plângeri; petiţii (pentru neştiutorii de carte) către autorităţi.
jale s. f. (daco-gr. dela zale nenorocire şi zâloo, a dori cu ardoare). 1) Tristeţă Cu suferinţă sufletească, cu părere de rău, de ceva;
2) regret; plângere de regret; 3) mare neno-rocire.—Şi Slavjj zic jali, regret.
jaleş s. m. (dela jale). Bot. Numirea unei plante, ce se mai cheamă şi salvie, întrebuinţată în medicină ca tonic şi excitant.
jalnic, ă adj. V. jale. 1) Cuprins de jale ;
2)	trist3) vrednic de plâns.
jalon s. n. (fr. jalon). Ingin. 1) Băţ sau** par anume făcut, ce se înfige în pământ, din loc în loc, pentru a face o aliniere; 2) fig. măsură, potriveală pentru a înfăptui ceva.
jalonă (a) v. A pune sau a înfige jaloanele . pentru a face o aliniere sau a ridica un plan; fig. a lua primei i măsuri pentru a înfăptui ceva.
jâlţ s. n. (lat. din sella scaun (sellis) transform. sel —jel). Scaun mare,—fotoliu; scaun episcopal sau domnesc.
jaluzea s. f. (fr. jalousie). Scânduri din acele mişcătoare, deja obloanele de lemn, ce se pun la ferestre,'numite şi persiane. jâmbat, ă adj. (slav zubăttt = dinţos, zub
jar
Jat
= dinte). Cu dinţi mari, ui îţi, strâmbi. Mold. jaluz, jaluzle V. gelos. jambieră s. f. (fr. jambiere). încălţăminte <tureatcâ) de postav sau de piele, ce îmbracă piciorul dela gleznă până la genunchi, jâmblă s. f. V. jimblă. jambon s. n. (ir. jambon). Picior de porc {dela şold), sărat, afumat, fiert în zeamă de varză (moare) sau în vin — zis şi şuncă.
jandarm s. m. (fr. dela vorbele gens d’ar-mes, oameni de arme). Militari aleşi, cari fac serviciul de siguranţă şi ordine, jansenism s. n. Ist. Relig. Dela numele , lui Jânsenius, teolog olandez, care stabili o doctrină religioasă despre îndurarea lui D-zeu, liberul arbitru şi predestinare şi formă secta religioasă numită astfel.
jansenist adj. Cel ce ţine de secta janse-nistă.
janţ s. n. (lat. dela jacio, a aruncă a da din sine). Untul ce ese din brânză sau din caşul ce 6e prăjeşte.
jap! int. (lat. dela jacto, are, a aruncă, a trânti). 1) Exprimă darea unei lovituri (cu palma sau cu băţul) producând zgomot;^) căderea jos cu zgomot japcă s. f. V. jaf. Luare cu sila, silnicie, jăpcan s. m. V. preced. Cel ce ia cu sila, fără milă; jefuitor.
jâpcâni (a) v. A luă cu japca, cu sila. japiţă sau jacblţă s. f. (lat. jactatio cit. jactaţio, zguduire, mişcare; fig. turburare).
1)	îmbucătura unde se prinde jugul de proţap şi care permite mişcarea jugului; 2) pop. turburare, mânie de gâlceavă (în Moldova: i*a venit jachiţa).
japlu s. n. V. jupui. Ibâncă, pătura ce se pune sub şeaua calului ca să nu se jupoaie pielea.
japonez s. m. Om din Japonia, jar s. n. (din sanscritul jas, frige coace).
1)	Cărbunii aprinşi (după ce a ars focul) pe cari se poate frige sau coace ceva; 2) căldură mare.—Şi Slavii zic jariti, a frige.
jarcă s. f. V. prec. Cojoc sau blană veche jupuită.
jarcaleţ sau jarcalete s. m. V. prec. Golan, cu hainele rupte (care se încălzeşte pe lângă jar, sau e ars de soare), jarcanâ s. f. V. jarcă. jardinieră s. f. (fr. jardiniere dela jardin, grădină). Vas mare şi frumos pentru pus flori, ce serveşte ca mobilă în casă.
jaretleră s. f. (fr. jarretiire). Legătură ,de panglică elastică, ce ţjne ciorapii, (colţunii) aâ nu cadă în jos; V. calţavete. jârghiuţi s. f. Mold. V. jurubifâ.
389
jargon s. n. (fr. jargon). Vorbire stricată a unei limbi, dialect.
jarlşte s. f. V. jar. 1) Arşiţă mare de căldură; 2) loc ars de multă căldură; 3) ruine după urma unui foc.
jărpan sau jârpănlt s. şi adj. V. jarcă.
1)	Golan, trenţeros, care şade lângă jar, sau care e ars de soare; 2) cal slab.
jarpanâ s. f. pop. V. prec. Haină de blană pentru iarnă.
' jart 1 interj, (comp. jar -f ard). Exprimă aplicarea unei lovituri repezi (de palmă sau biciu).
jasp s. n. (fr. jaspe lat. iaspis). Numirea unei pietre tari, ca agata.
javelJnă s. f. (fr. javeline). Un fel de suliţă subţire.
javel (apă de) s. n. (fr. javelle eau de). Chim. Amestec de hipochlorit, chlorură de # potasiu şi apă, serveşte la spălarea petelor depe rufe, la spălătorie.
javră s. f. (daco-gr. din prefixul augmentativ za, foarte, prea + vrazâ, a urlâ, a mâ-răi). 1) Câine (slab sau urît); 2) fig. intrigant sau bârfitor.
jăvruţă s. f. Câne mic. V. javră. jder s. m. (daco-gr. pref. ze este; dero, a jupui (pielea unui animaj). Zool. Numirea animalului mic, carnivor, zis şi dihor, f. căutat pentru blana Iui. jefui (a) V. jâfui.
jeg s. n. (diform din jep sau jip). Murdărie unsuroasă de necurăţenie a pielei, jegos sau jigos, oasă adj. Cu jeg, sau jig. jelanie s. f. V. jale. 1) Tristeţă mare; 2) plângere de regret, jele s. f. V. jale.
jeli sau jăli (a) v. A. regretă; a plânge după ceva sau cineva, jelire s. f. Acţiunea de a jeli. jelltoare s. f. 1) Femeie care plânge după un mort în timpul înmormântării—bocitoare;
2)	broboadă de doliu.	m
jelitor, oare adj. Care jeleşte, plânge, jelui (a se) v. V. jale. 1) A spune cuiva păsul, suferinţa; 2) a se plângfe; 3) a peti-ţionâ, a reclamă.
jeluire s. f. Acţiunea de a Se jelui, jeluitor, oare s. Care se jelueşte. jemlugă s. f. (lat. din salmo-îocus = sal-mon-local). Zool. Numirea unui peşte foarte gustos (după unii păstrăv, după alţii so- ’ mon).
jenă s. f. (fr. gene). Strâmtorare, suferinţă, neajuns; sfiiciune sau sfieală.
jenă (a şi« se) v. V. prec. 1) A strânge, a strâmtorâ; a produce suferinţă; 2) a se sfii.
jenant, â adj. (fr. gânant). 1) Supărător;
2)	cu sfieală;
jenat, ă adj. V. preced. 1) Sfiit; 2) stâm-torat, stingherit.
jenille (cit. janilie) s. f. (fr. dela chenille, o omidă păroasă cu felurite colori pe ea, de aici). Numirea unei ţeseturi (stofe) păroase cu felurite colori, pentru draperii.
jep s. n. (lat. din seburn, seu, grăsime). Murdărie unsuroasă a piele.
jepl s. m. (prescurtare din lat. sapinus;. Bot. 1) Sapin, speţă de brad de munte foarte râşinos; 2)' aşchii de sapin, ce ard cu flacără ca o torţă.
jerăgaiu s. n. (din jar' lat. caleo, a fi cald). 1) Jar ce dă mare căldură; 2) boală din căldură mare (la câni).
jeratec s. n. (jar -J- lat. atque, şi încă). Jar care încă nu se stinge, ţine. jerbie s. f. V. jirebie şi, jurubiţă. ierpeli (a) v. (jar pele, arde pelea). A despoia; a rupe hainele.
jerpelit, ă adj. V. prec. Rupticios, cu hai-' nele rupte (de se vede pielea).
jertfă s. f. (lat dela sertum-fieri (fio), a se jertfi producte sau buchete (cum duc creştinii noştri, în loc de sacrificium păgân, care prin tăierea de animale şi frigere, producea miros infect). 1) Proaducere Iui D-zeu (din grâu, vin, fructe, flori) la biserică ; 2) fig. sacrificiu, ofrandă de bună voie; 3) Sf. jertfă, închipuirea sacrificiului lui Is. Christos, prin . pâine şi vin, la liturghie.—Şi Slavii au adoptat acest cuvânt cu forma amplificată jertfo-vati p. jertfi.
jertfelnic s. n. (dela jertfa, cu sufix nic, ca în adj. lat. germanicus, etc.). Bis. Locul, masa, pe care se face sf. jertfă.
Jertfi (a şi a se) v. 1) A aduce jertfă (la biserică); 2) a oferi, a dărui; 3) a (se) oferi cu totul, a (se) sacrifică..
jertfire s. f. Acţiunea de a jertfi.
* jertfltor adj. Cel care jertfeşte; bis. Cel ce oficiază sf. jertfă.
jeţ s. n. (lat. diform din sedes, scaun, tron). Scaun mare &u spătar şi răzămători, fotoliu, jeton, jetoane s. n. (fr. jeton}. 1) Un ban > de tinichea sau de lemn, ce serveşte la cafenea, pentru a însemnă câte cafele, etc. s’au _ vândut într’o zi şi cât urmă să se încaseze;
2)	suma ce trebue să primească onorar pentru şedinţele la cari a luat parte un administrator (de bancă) — jetoane de prezenţă.
jeu, Jeurl s. n. (fr. jais, cit. Je). Mici măr-geluţe negre, cu suprafeţe f. lucioase (fosile de carbon).
jghlab s. n. (prefix j din s şi lat gibus,
încovoiere). 1) Lemn scobit, sau tinichea, tablă îndoită, ce serveşte pentru scurgerea unui lichid; 2) locul pe unde se scurge; 3) orice scobitură lungă în lemn, metal etc. ;
4)	trecătoare f. îngustă; 5) şanţ sau canal;
6)	bolovan mare de sare gemă. —"(din gibus, este şi la Slavi sghibati, a curba), jghebuleţ s. n. Mic jghiab. jicniţă s. f. V. jigniţă. jidan s. m. (germ. juden, dela lat. judeurn). Din neamul lui Iuda, sau din ludea—evreu, jldănesc, ească adj. Evreiesc, jîdoavcă sau jidancă s. f. V. jidov. Femeia unui jidov, evreică.
jidov s. m. (diformat din lat. Judeurn, prin forma jiudev). Evreu, istraelit.
jidovesc, ească adj. 1) Evreiesc, ca la evrei, al evreilor; 2) fig. foarte grea, mare (camătă sau preţ).
jidoveşte adv. Cum fac evreii; ca evreii, jidovfme s. f. 1) Mulţime de evrei; 2) partea locuită de evrei.
jidovinâ s. f. (lat. comp. sedeo, a se coborî + vine). Scoborîş repede, drum îngust (unde un car trebue să vină încet când se coboară sau când urcă). * jlg s. n. V, jeg.
jlganie s. f. (daco-gr. dela zoogonia, producătoare de vietăţi). 1) Animal stricător, sălbatec (din acele ce se înmulţesc singure);
2)	fig. animale mici domestice sau păsări.
jigăraie s. f. (daco-gr. din zoo-grays, vietate bătrână). 1) Câine bătrân, slab; 2) boala de bătrâneţe a câinilor.
jigărit, â adj. V. preced. Slab sau îmbătrânit, iron.
jigăreală s. f. V. prec. Slăbire ca de bătrâneţe; fig. înfăţişare slabă cu neîngrijire.
jiglă s. f. (lat. din jugula (jugum), dela jug). Lemnul de sus al jugului.
jignea s. f. (lat dela ex-ignea, de foc, focoasă). Vatra de foc ă fierarului.
jigni (a) v. (lat. pref. j = se + igneus, aprins, furios, supărat). 1) A atinge (cu vorba) pe cineva; 2) a produce cuiva supărare — aprindere iritare (prin vorbă, gest etc.). 3) a supăra, strâmtară; 3) fig. a cauza pierdere. Jignire s. f. Acţiunea de a jigni, jignit, ă adj. V. prec. 1) Ofensat; 2)strâm-torat.
jignită s. f. (lat. dela gignentia, producte). Hambar, magazie pentru cereale.
jigodie s. f. (baza gr. zoo, vietate; şi lat. quod (z6-quod) = ceeace este viu. — (Şi Slavii din sanscrit giv, viu, au jiuotnîi, vieţuitoare, fiinţă). 1) pop. cu dispreţ. Animal, (din felul cânelui, pisicei) etc. — 2) vieţuitoare
Jlt
jll	y	391
în general; 3) med. veter. boală ce se manifestă la cânii bătrâni. V. jigăraie.
jilav, â adj. (lat din se-illavo, illavare, a se udâ, a se înmuia în apă). Umed, care conţine apă; ud, însă nu prea tare. Şi Bulgarii zic jilav.
jilavi (â şi a se) v. A umezi, a prinde umezeală.
jilăvire s. f. Acţiunea de a jilăvi, jiletcă s. f. (fr. gilet). Haină bărbătească (pieptar) fără mâneci, ce se îmbracă peste cămaşă, sub haină, jilţ s. n. V. jeţ şi jălţ. jimblă sau jemlă s. f. (germ. zemmel, baza gr. zime, pâne dospită şi zymoa, a frământa cu drojdie). Pâne din făină de grâu foarte albă, dospită şi f. bine crescută. V. jămblă.	f
jimişcă s. f. (gr. symites). Pânişoară crescută, făcută,cu drojdie din făină albă — zisă şi pituşcă, şi franzeluţă. Olten.
jind s. n. (lat. dela suadeo, a fi plăcut). Dorinţă cu poftă mare de un lucru pe care-1 vezi, mai ales de. mâncare; gener. dorinţă mare după ceva. jindueală s. f. V. preced. jindui (a) v. V. jind. A dori foarte, a pofti ceva; a se jindui, 1) a se lipsi de ceva f. dorit; 2) a se bolnăvi de dorinţă după ceva.
jinduit, ă adj. 1) Foarte dorit, poftit;*2) lipsit de tot de ceva plăcut jlntiţâ s. f. (daco-gr. dela synthesis, amestec, mixtură). 1) Primul lapte ce se mulge după fătare, şi care fiert dă un fel de amestec de zer şi brânză; 2) fiertură dulce, din apa în care se pun părţi obţinute prin retezarea fagurilor, când se curăţă de trântorii încă neformaţi (şi care seamănă cu jintiţa 1). jipi s. m. pi. V. jepi. jipos. oasă adj. V. jep. Cu jip sau jep pe piele.
jir s. n. (lat. din gyrinus, cocoloş). Bot. Numirea fructului rotund al fagului şi al stejarului, zis şi ghindă.—Şi Bulgarii zic jir. Tot dela noţiunea latină de rotund, Slavii zic jir şi jirnâi, gras.
jirebie s. f. (lat. din gyro-bis, a face rotund dublu). Mănunchiul de fire depănate în cerc rotund (pe răşchitor) şi apoi strânse în forma de dublu cerc (ca cifra 8) şi răsucite, că să nu se încurce. V. jrebie şi jurubiţă.
jltar s. m. (baza lat. dela săta, satorum, sâmănătură, seceriş — din care şi slavul jito, săniănătură). Paznicul câmpului cu productele unui sat (comune) angajat de locuitori anual şi care primeşte drept plată, toamna, o cantitate din fiecare fel de producte. Terminaţia
ar ca şi la spătar, ciohodar, este rom.-lat şi arată că jitar s’a zis odinioară sătariu).
jltărie s. f. V. preced. 1) Meseria sau serviciul jitarului; 2) plata (în natură) a jitarului;
3)	coliba unde stă jitarul, la poarta satului.
jitie s. f. (lat. dela jutum, plăcut, din juvo, a face plăcere). Znoavâ de haz; glumă. Mold.
jivină s. f. (din sanscrit giv, viu, şi cu termin. in ca în iaf. mascul(in)us). Vietate mică; animal din cele mai r..ici; insectă, jivorniţă s. f. V. givorniţă. jnap 1 interj, onomatopeic cu amestecul vorbei na, a da). Exprimă darea unei lovituri cu lăsunet, sau a unei căderi cu zgomot.
jnăpăi (a) v. V. preced. A da lovituri cu zgomot, a bate tare (cu băţul sau cu palma).
jnapan s. m. (germ. schnapphahn, bandit şi fr. chenapan, cit. şnapan). Bătăuş, gata să bată pe alţii.
jneapăn s. m. (lat. din geno-pinus). Bot. Oen, speţă, de pin; brad de munte.
joacă s. f. V. joc. Joc cu alergare (al copiilor) sub felurite forme; prov. joaca rupe cojoaca, dela joacă multă se loveşte, spaţge capul sau se rupe haina.
joagăr s. n. (lat. dela jugare, a lega împreună). Fabrica de scânduri, unde mai multe ferestraie unite, taie deodată butucul în mai multe scânduri. (Numirea s’a produs dela acţiunea unită, care dă rezultatul deodată).
joardâ s. f. (lat. sertum, înşirat, legat).
1)	Crenguţă, vargă, băţ; 2) creangă de vie ;
3)	băţ de la ţesut pânza; 4) creangă uscată de ars.
joben s. n. (dela numele francezului Jobin, (Job = Iov), care deschise un magazin de pălării în Bucureşti pela mijlocul secol. XIX). Pălărie cilindrică naltă (lucioasă sau mată) zisă şi cilindru.
joc s. n. (lat. jocus). 1) Joc prin săltări, sărituri sau învârtiri; 2) danţ; 3) alergare sub felurite forme, de distracţie sau de gimnastică ; 4) distracţie sub' felurite forme: — de cărţi, de table, şah, sau cu mingea, arşicul, etei ejc.; 5) joc de cuvinte, spunere de cuvinte cu înţeles dublu; 6) bătaie de joc, derîdere, luare în rîs; 7) mişcare uniformă a unei piese de maşină; a face jocul cuiva, a’i face pe plac; 9) concursuri de sport antice.
jockey s. m. (englez jockey, tânăr vizitiu, ce merge călare (ca vechii surugii) şi conduce poştalionul). Om priceput să călărească şi care, la alergările de cai, este îmbrăcat cu şapcă şi bluză îti felurite colori, cum voieşte stăpânul pe al căiuf cal călăreşte.
jogărar s. m. V. joagăr. 1) Proptfdtar 'de joagăr; 2) lucrător dela joagăr.
joi s. f. (lat. deia Jupiter (care la genetiv se zice şi Jovis) — Zoe, zeul ce stăpâneşte cerul şi pe ceilalţi zei). Numirea zilei a patra a săptâmânei.
joian s. n. (lat dela jejunus, care este galben). Bot. Numirea unei flori galbene, zisă şi garoafă galbenă; 2) (dela joi) numire de viţel născut într’o joi.
jolmârîţă s. f. (comp. din joi-mare). 1) Joia cea mare, sau joia mărită şi sfântă din ajunul Paştelor; 2) fig. arătare din ajunul de Joia cea mare — stafie ce înspăimântă şi pedepseşte pe fetele leneşe; 3) fig. fată îmbătrânită ; 4) Zool. bufniţă sau cucuvaie.
jolmlr s. m. (dela Joi-mare ca şi joimă-riţă 3). Flăcău bătrân fără nici o ocupaţie, de nimic bun. jolfă s. f. V. jufă.
jolne s. f. pl. (daco-gr. dela solen, canal, ca şi lat. fistula, canal). Medic pop. Numire dată scrofulelor (pentru că se scurge din ele mereu puroiu).
joncă s. f. (fr. jonque). Numirea unei anume corăbii mari, cu pânze, în Chirra şi Japonia.
jonglâ (a) v. (fr. jongler (din lat. joculari).
1)	A aruncă în sus şi prinde cu mare îndă-mânare mai multe lucruri de o dată sau pe rând (mingi, bile, cuţite, sticle); 2) fig. a mânui cu multă îndătnânare.
Jonglor sau jongleur s. m. V. prec. 1) Jucător dela circ sau dela comedie de bâlciu (iarmaroc), care ştie a jonglâ; 2) fig. lit. în-dămânatee la argumentare sau în vorbire.
jonglerie s. f. V. prec. 1) Meseria de jonglerii- ; 2) abilitate mare de vorbire, jordie s. f. V. joardă. jos, joasă adj. şi adv. (lat. dela sessutn, aşezat — cu transformarea lui s în ş şi j —).
1)	Care este aşezat pe pământ sau aproape de pământ; 2) scund; 3) care nu este nalt; 4) fig. scăzut (ca valoare); 5) ordinar, de rând;
6)	inferior; 7) afundat; 8) adv. pe pământ; 9) pe scaun; 10) în spre pământ; 11) în vale;
12)	de desupt; 13) în paitea unde şade; 14) pe jos, (merge) = cu picioarele, pedestru ; 15) in jos, la vale; 16) mai pre jos, inferior;
17)	interj, la o parte; să se dea jos; 18) s. partea din jos.
josean adj. 1) Din paitea de jos,; 2) locuitor din paitea de sud a Moldovei.
josnic, ă adj. şi adv. V. jos. ' Care înjoseşte, înjositor; ce scade din demnitate; nedemn.
josnicie s. f. înjosire, scădere de demnitate, josul s. 1) Paitea de jos a unui lucru; 2) şezutul.
jovial, ă adj. (fr. jovial din lat. juvo, ju-vare, a face plăcere). Vesel, bucuros.
jovialitate s. f. (fr. jovialitâ). Veselie, bucurie (ca de om tânăr), jrebie s. f. V. jirebie. jubilă (a) v. (lat. jubilare din vorba ebraică iobel, corn de berbgc, cu sunetele căruia se trâmbiţa la evrei bucuria sosirei anului sfânt (al 50-lea an), când se liberau sclavii, se iertau datoriile, iar pământurile vândute, reve-niau iarăşi proprietarilor). 1) Â serbători o zi mare după un număr de ani; 2) fig. a avea o foarte mare bucurie de ceva; 3) a fi foarte , satisfăcut sau răsbunat de ceva. jâbllar, ă adj. De jubileu; dela jubileu, jubilare s. f. Acţiunea de a jubilă, jubileu s. n. (fr. jubilă, V. jubilă). 1) Serbările istorice ale evreilor (V. jubilă); 2) serbările catolice când papa acordă indulgenţele pientru iertarea păcatelor; 3) serbarea aniversară a unui eveniment sau a unui personagiu.
jucâ (a şi a se) v. (V. joc. lat. jocari). 1) A danţâ; 2) a lua parte la un joc (de cărţi, teatru, etc); 3) fig. a aduce (cu dibăcie) pe cineva să facă ceva; 4) a da reprezentaţii teatrale; 5) a glumi; 7) la bursă, a cumpără şi vinde titluri de valori; 8) fig. a se mişcă, clătina.
jucărie s. f. V. juca. 1) Orice mic lucru cu care se distrează, îşi petrec timpul plăcut copiii; 2) fig. glumă, distracţie; 3) iron. lucru neserios; 4) fig. lucru foarte drăguţ şi mic;
5)	fig. jucăria soartei, ce este la discreţia' împrejurărilor; 6) lucru uşor de făcut.
jucăriei* s. m. Cel ce face sau vinde jucării, jucător s. m. V. jucă. Cel ce ştie să joace felurite jocuri (în special de cărţi, de noroc).
jucăuş s. şi /adj. 1) Jucător pasionat (dănţuitor); 2) care ştie să joace; 3) caie face salturi şi se dă peste cap ca acrobaţii; hulub jucăuş, care face jocuri în sbor. judalc, ă adj. V. iudaic. jude s. m. (lat judex). 1) Judecător, magistrat care judecă; 2) căpetenia unei laie de ţigani zis şi bulibaşă; 3) vechiu, judecător de sat.
judeci (ajse) v. (lat. judiciare). 1) A cer-c tâ o pricină, afacere, şi a da dreptate (ca judecător); 2) a raţionâ, a chibzui, gândi;
3)	fig. a mustră, a ocări pentru o faptă rea ;
4)	a pedepsi; 5) a avea sau a’şi da părere;
6)	a avea proces.
judecare s. f. Acţiunea de a judeca, judecat, & adj. 1) Cercetat şi hotărît de judecată (justiţie); 2) cugetat, chibzuit; 3) fig. mustrat, pedepsit.
judecată s. f. 1) Cugetare, raţiune; fig. minte, înţelepciune; 2) autoritatea care ju> decă (în justiţie); 3) justiţie, dreptate, judecător s. m. (lat dela judicare, a judecă). Magistratul care judecă pricinile, procesele la judecătorie sau la tribunal, spre a da dreptate celui cărui i se cuvine ; judecător de instrucţie, magistrat care cercetează . dovezile crimelor şi delictelor.
judecătoresc, ească adj. 1) Care este dela judecător sau de judecată; 2) al justiţiei sau al magistraturei.
judecătoreşte adu. După, sau cu formele ori reguiele de judecată ale justiţiei.
judecătorie s. f 1) Autoritatea judecătorească; 2) localul unde se judecă procesele, pricinile, dinti’un^ocol (circumscripţie) urban sau rural.
judeţ s. m. (lat. dela judeţ, judecător şi judicium, judecată). O parte din ţară, care se administrează de un prefect şi unde este şi un tribunal pentru judecarea proceselor din acea parte; district; 2) în vechime: judecător; 3) judecată (în term. biser.).
judeţean, ă adj. 1) Al judeţului; 2) din judeţ, de judeţ.
judiciar, ă adj. şi adv. (h.judiciaire). De judecată 6au de justiţie, judicios, oasă adj. şi adv. (fr. judicieux).
1)	Cu bună şi sănătoasă (dreaptă) judecată;
2)	bine chibzuit.
judkiu s. n.' (lat. judicium). Judecată, slujba de judecător, jufă s. f. V. julfă.
jug s. n. (lat. jugum). I) Jugul făcut din lemn, în care boii bagă gâtul şi trag; 2) gura dela ham în care trage calul; 3) fig. robie;
4)	cusătură în jurul gulerului; 5) fig. păreche ae boi; 6) boi de jug, de înjugat.
jugan s- m. Cal tânăr care începe să tragă la ham. -■
jugănar s. m. V. jugăni. Cel ce are ca meserie jugănirea cailor — q specialitate a ruşilor.
jugânel s. (lat din jugo, a legă împreună). Bot. Numirea unei plante zisă şi dumbeţ, v.
jugăni (a) v. (dela vorba jug). A castrâ (a tăia testiculele unui animal) spre a-1 face bun şi liniştit ca să tragă lă jug; de aici a castrâ chiar animale ce nu trag la jug — d. p. porcul.
jugănit, ă adj. V. preced. Care este castrat; s. n. castrarea, jugăr s. n. V. juger. jugărel s. n. V. jugănel. jugărit s. n. Taxă luată dela flecare car ce vine în oraş cu lucruri de vânzare, jugastm s. m. (lat. jugaster, (după forma
df. ex. paluster) de jug). Bot. Numirea unui arbore din' care se face adesea ori partea de sus a jugului.
juger s. n. (lat. jugerum). Măsură de suprafaţă, ca i/t hectar (la Romani); idem în Transilvania.
jugui (a) v. I) A deprinde să tragă la jug (boii); 2) fig. a dedă la o treabă pe cineva; a supune.
jugular, ă adj. (fr. jugulaire, din lat ju-gulum, gât). Anat. dela gât; vână, glandă, etc.
jujub s. m. (lat. ziziphum). Bot. Arbust spinos ce face fructe: sucul e bun contra tusei.
jujâu s. n. (lat. dela jugum, jug, adj. ju-geum, dela jug). Opritoare (care leagă jugul dela hamul cailor, cu capătul oiştei).
julfă s. f. (lat. dela solvo, a muiâ, a di-solvâ). Făină din sămânţă de cânepă bine pisată (până începe se facă olei) apoi amestecată bine în puţină apă caldă şi trecută prin sită, ca să se arunce cojile, iar restul se ferbe puţin şi se produce o spumă ce se amestecă apoi cu puţin zahăr sau miere şi se întinde între foi subţiri de aluat, coapte — v. turte — ce se fac de obicei la crăciun, ca un fel de tortă.
jul! (a şi a se) v. (daco-gr. din syle, des-poiere). A se jupui pielea (din lovire, roadere). julit, ă adj. Jupuit, julitură s. f. Loc julit. jumalţ s. n. V. zmalţ. jumări s. f. pl. (lat. sebum, său ; merus, curat). 1) Resturile de slănină (untură) după topirea şi scurgerea grăsimei; 2) albuşul şi galbinuşuri de ouă coapte, prăjite, cu bucăţele de slănină. —. v. scrob.
jumătate s. f. (din lat. dimidius, transf. ziumide (ca zi = dies) = jumătate — apoi dimidietatem, pe jumătate). 1) O parte egală, din două, încât e divizat ceva; 2) mijlocul unui lucru ca lungime sau cantitate; 3) s. fig. soţia; 4) ceea ce nu este deplin; fig. unu şi jumătate, foarte şiret sau ştrengar.
jumătate de om s. n. 1) Monstru din basme;
2)	om infirm.
jumătăţi (a şi a se) v. 1) A despărţi sau tăia în două; 2) a ajunge (cu lucrul) la jumătate; 3) a şe reduce, a scădea la jumătate* jumişcă s. f. V. jimişcă. jumuli (a şi a se) v. (lat. din sumere, a luă). J) A smulge penele depe o pasăre; 2) fig. a despoia, a lua tot (dela cineva) în deosebi banii.
jumulire s. f. Acţiunea de a jumuli propr.
şi fig-
jumulit, ă adj. V. jumuli. 1) Curăţit de
pene (pasărea); 2) fig, a fi despoiat (de bani’, furat, luat tot
june s. m. (lat.' junix). Viţel mare, mai mare de un an.
juncă s. f. V. preced. Viţea mare. juncan s. m. June mare, de pus la jug. juncţiune sau joncţiune s. f. (fr. jonction, lat. junctio, junctionis). Legătură, împreunare.
june s. m. (fr. jeune din lat. junior, mai tânăr). Tânăr (om), flăcău.
juneţâ sau juneţe s. f. (după k.jeunese). Tinereţea (omului).
jungher s. n. (lat. dela junctura, încheietură). Cuţit cu vârî ascuţit, (ce pătrunde prin încheietura oaselor şi înjunghie, răneşte adânc).
junghetor s. m. Cel ce înjunghie, junghetură s. f. V.junghia. 1) încheietura oaselor gâtului cu ţeasta capului; 2) împingere cu cuţitul prin înfingere în inimă sau în gât; 3) durere tare şi repede în coastă.
junghlu s. n. (lat. jugulum). 1) Durere tare şi repede în coastă; 2) durere la plămâni din cauza răcelei; 3) jungher.
junghlâ (a) o. (lat jugulare). 1) A face o împunsătură în inimă sau între coaste sau în gât, cu cuţitul; 2) a se produce o durere tare şi repede între coaste sau ori unde.
junice s. f. (lat. junix, junicis). Viţea mare (de peste un an), junie 8. f. V. juneţe. junime s. f. (lat. dela junior, mai tânăr).
1)	Tinerime; 2) «Junimea» — societatea scriitorilor tineri din Iaşi pe la jumătatea sec. XIX, din care au făcut parte fruntaşii scriitori ai acelui timp.
jupă s. f. (fr. jupe). Fusta, îmbrăcăminte femeiască dela mijioc până la glezne.
jupân s. m. (transf. din sup-ban, şau sub-pan, boier mai mic de cât banul). 1) Boier din oraş de un rang mai mic; 2) stăpân de prăvălie sau patron; 3) iron. (actual) evreu. V. ban.
jupâneasă s. f. V. prec. 1) Cocoană, .femeia jupânului (în vechime); 2) femeia care îngrijeşte de casă la o moşie; 3) femeia stăpânului de prăvălie; 4) femeie de oraş (ye-chiu).	'
jupânlţă s. f. v. jupân. Fiica jupânului (domnişoară).
jupul (a şi a se) (jupoiu) v. (lat. diformat dela spolia (din spolium, pielea) a lua pielea). 1) A lua pielea depe animal sau coaja depe arbore; 2) fig. a despoia, a luă tot de pe cineva; a lua toţi banii dela cineva, jupuire s. f. Acţiunea de a jupui.
jupultor, oare adj. şi s. Cel ce jupuieşte sau jupoaie. V. jupui.
jupuitură s. f. V. jupui. Luarea pielei sau luarea coarjei; zdrelire.
jur adv. şi s. (lat. gyrus, cerc, ocol). 1) Locul pe lângă; împrejurare; 2) indicativ p.
I dela jură.
Jură (a şi a se) v. (lat. juro, jur are). 1) A depune jurământ (invocând ca garanţie numele lui D-zeu, sau sănătatea, sau alt ceva scump); 2) a angajâ solemn; 3) a încredinţa tare; 4) a promite.
jurământ s. n. 1) Acţiunea de a jură solemn, spunând formula; «jur în numele lui D-zeu, şi pe Sf. cruce, că voi...»; 2) legământ, înţelegere1 solemnă.
jurasic, ă adj. (fr. jurassique, dela Jura). Geol. Teren din era secondară, ce se află în munţii Jura, dintre Francia şi Elveţia.
jurat, â adj. s. V. jură. 1) Cel ce a depus jurământ că va îndeplini ceva; 2) membru al comisiunei care judecă pe criminal, la curtea cu juri; 3) fig. pop. neînduplecat; 4) foarte rău, afurisit.
jurător s. m. Cel ce depune jurămân'. juri s. m. pl. V. jurat. Membrii ce compun o comisiune, cari au să judece sau să hotărască ceva şi cari au depus jurământ.
* juridic, ă adj. şi adv. (lat juridicus). Privitor la justiţie, la dreptate, la ştiinţa .despre drept şi dreptate.
jurisconsult s. m. (lat. jurisconsultuş). Avocat foarte bun, care cunoaşte minunat, legile de drept, de justiţie şi poate fi întrebat (consultat), ascultat, în cazuri de procese, etc.
jurlsdicţiune s. f. (lat. jurisdictio, — juris-dictio, zicere a dreptăţei). 1) Partea de ţară ce aparţine unei anume autorităţi judecătoreşti, — cuprins judecătoresc; 2) cuprins ce ţine de o autoritate administrativă; 3) autoritatea unei jurisdicţii.
jurisprudenţă s. f. (lat. jurisprudentia — juris, de dreptate, prudentia prevedere, înţelepciune). 1) Ştiinţa dreptului; 2) felul cum înţelege să hotărască o instanţă judecătorească dreptatea, când legea nu este clară, sau când speţa procesului nu este anume cuprinsă în lege; 3) hotărîrea unei instanţe superioare judecătoreşti care clarifică un text confuz de lege; 4) totalitatea principiilor de drept urmate într’o ţară, sau asupra unei materii de drept.
jurist s. m. (fr- jurist). Scriitor despre cunoştinţele de drept, de justiţie.
juriu s. n. (engl. jury). Comisiune compusă din juraţi. V. jurat şi juri. jurnal s. n. (fr. jourgal, dela jour, zi). .1)
Ziar, gazetă care apare zilnic; 2) cont registrul în care se trec zilnic toate afacerile dintr’o casă de comerţ şi care se încheie şi se vizează de tribunal la sfârşitul anului; 3) jurid. încheierea Sau procesul verbal ce se face asupra unui proces judecat; 4) încheiere, procesul verbal despre cele hotărîte de o autoritate compusă din mai mulţi membri;
5)	însemnări zilnice ale cuiva; 6) jurnal de bord, registru ‘de notări zilnice pe un vapor.
jurnalism s. n. (fr. journalisme). 1) îndeletnicirea cu ziaristica; 2) starea ziarelor sau activitatea lor; 3) ziaristică, totalitatea ziarelor.
jurnalist s. m. V. jurnal. 1) Cel ce scrie la un jurnal, ziarist; 2) cont contabil special pentru ţinerea jurnalului (2>.
■ juruhiţă s. f. V. jirebie. Mică jirebie; Olt. o jurubitâ de om, un om mic, slab; copil.
jurul (a) v. V. jură. A făgădui, a promite solemn sau cu jurământ; a destină.
juruinţă s. f. V. prec. Promisiune cir jurământ sau solemnă.
just, â adj. şi adu. (lat. justus, justa). Drept; cum trebuie; legal; întocmai; după dreptate.	*
justeţă s. f. (după fr. justesse). 1) Calitatea de a fi drept, după cum cere dreptatea;
2)	exactitate.
justifică (a şi a se) v. (lat. justificare din justus, drept, facere, a face). 1) A face îndreptăţirea (de ce şi cum s’a făcut ceva);
2)	a produce acte doveditoare despre ceva;
3)	a dovedi.
justificabil, ă adj. Care se poate justifică justificare s. f. V. justifică. Acţiunea de a (se) justifică.
justificativ, ă adj. Ce poate îndreptăţi, justifică; care face dovadă, doveditor.
justiţiabil, â adj. (fr. justiciable). 1) Cel ce se judecă; cel ce are proces; supus unei instanţe de judecată.
justiţie s. f. (îat. justiţia). 1) Buna şi adevărata dreptate; 2) puterea sau autoritatea, care hotăreşte dreptatea; 3> judecata care cercetează pricinile, procesele; 4) justiţia imanentă. V. imanent; 5) fig. magistratura sau magistraţii; 6) fig. localul ministerului de justiţie; 7) ministerul de justiţ e; 8) justiţia civilă, judecă afaceri civile; 9) justiţia criminală, judecă crimele; 10) justiţia militară, judecă delicte militare. Ministru sau ministerul de justiţie, persoana sau autoritatea de care depind toate instanţele judecătoreşti.
juvaier s. n. V. giuvaier. juvăţ s. n. (lat. sub - vectio (vecţio) = tragere pe sub). 1) Frânghiuţă ce formează un laţ, care se trage pe sub ochete; 2) laţ cp care se apucă de gât sau cu care se spânzură; 3) laţ (ochete) de orice fel.
juvelnic s. n. (lat. deta sub-velum, cu pânză de desupt). Plasă patrată de prin peşte, întinsă cu două beţe curbe încrucişate şi atârnată de un băţ sau prăjină lungă; în ea se pune un boţ (gogoloş) mare de mămăligă, ce să vină peştii la mâncare.
juvenil, ă adj. (lat. juvenile). De om tânăr, de tinereţă (vârstă întreprinderi); tineresc.
juxtă s. f. V. urm. Traducere exactă a scriitorilor latini (în anume cărţi).
juxtallniar, ă adjK (fr. juxtalineairq din lat. juxta, aproape, lângă + linia). Liter. Care corespunde rând cu rând (traducerea cu textul tradus).
juxtapune (a) v. (lat .juxta, lângă; ponere, a pune). A alipi exact un lucru pe un altul, sau lângă un altul.
juxtapunere s. f. 1) Acţiunea de a juxtapune; 2) fizic, aşezarea alături şi succesiv a moleculelor.
juxtapus, ă adj. Aşezat sau alipit exact peste sau lângă alt lucru.
K
K s. m. Numirea literei a unsprezecea din alfabet. Cu această literă se scriu numirile, mai ales numele, ce vin direct din limbi streine; iar vorbele române au pentru acest sunet litera c.
kalium s. n. (arab kali. sodă, (sare). Miner. Numirea unui fel de sare ce se extrăgea odinioară din planta meridională kali, prefăcută în cenuşă; dar care azi se obţine din sarea naturală.
ke s. m. Numirea notei a 5-a din gama
muzicei bisericeşti orientale. Vezi pa, vo.
kediv s. m. (pare dela gr. kădeyâ, a îngriji). Numirea şefului statului în Egiptul de astăzi.
kenez (sau kinez) s. m. (lat. din conexus— asociat, denumire ca în occident comite, din commisus, asociat (commito). în epoca veche creştină şi apoi medievală, kenezu ca şi corniţele era coasociat spre a putea lupta contra năvălirii barbarilor: el conducea un mir (latin millia şi miria — mulţime) şi era mai
Bfc
ken
396
mic de cât un ban (pan) sau voevod. (Dela acest nume s’a format apoi slavul knez; ca şi germ. konlg (co-nectus) şi apoi engl. king. Numirea s'a păstrat in Transilvania şi Banat cu înţelesul de senior teritorial; apoi de răzeş sau moşnean, după ce a însemnat şi judecător de sat, primar rural, sau notar. — Ungurii zic kinez, iăr Sârbii knez.
kenezat (sau kinezat) s. n. Ţinutul unui kenez. — Erau in Oltenia două kenezate in secolul al XlII-lea.
kennesă s. f. (cuvânt flamand însemnând messa (liturghie) bisericească). 1) Hramul bisericei urmat de petreceri şi iarmaroc (bâl-clu) în Belgia şi Olanda; 2) serbare cu cântări şi petreceri la câmp. kgr. abreviere însemnând kilogram. kilogram s. n. (gr. chilioi, o mie; gramma, greutate). Măsură de greutate, după sistemul metric, având o mie de grame. V. gram.
L> s. m. 1) A douăsprezecea literă din alfabet; 2) cifră romană însemnând 50; ’l pron. pers. III p. el, la dativ sau acusativ.
la prep. (lat. illac). 1) însemnează (cu mişcare) spre, către sau înspre; 2) fără mişcare însemnează: lângă, pe lângă sau asupra, ori în posesiunea cuiva; 3) ca timp însemnează: tocmai atunci când este (la amiază, la 10, la săptămâna, la anul); 4) particulă arată cazul dativ: spuneţi la toţi.
la s. m. Muzic. Numirea notei a şasea din gama muzicei vocale occidentale. Vezi mi. la (a) v. (Iau, lai. lă). (lat. lavo, Iau, spăl).
1)	A spăla capul (cu apă caldă şi cu săpun);
2)	iron. a uda tare.
labă ş. f. (daco-gr. dela labă, pumn). 1) Talpa piciorului, mai ales la animale şi pasări; 2) palma cu degetele; 3) fig. iron. lovitură cu palma. — Şi Ungurii zic lab, şi slav Iapa.
lăban s. m. V. chef al. lăbărţâ (a şi a se) v. (lat. din labascere, a-ameninţa să cadă, a se clătina). A (se) lăsa slobod şi atârnat (nu strâns); a se de-lâsâ (o haină, o legătură).
lăbărţat, â adj. V. prec. Delăsat, lăsat slobod (legătură, haină, cusutură).
lablal, ă adj. (lat. dela labium, buză). 1) Ce se raportă la buze; 2) gram. ce se,pronunţă cu ajutorul buzelor (vocale sau consonante) ca: b. p. v. f. m. v. Anat. muş-chiu labial, al buzelor, lablat, ă adj. (lat. labium, buză). Bot. Se
kilometru s. m. (gr. chilioi, o mie; metrou, măsură). Măsură de lungime, după sistemul metric, având o mie de metri.
kllolltru 8. m. (gr. chilioi, o mie, litra măs. de greut. 12 ontii). Măsură de capacitate de o mie litri după sist. metric. V: litru.
kilometric, ă adj. V. kilometru. 1) De kilometru sau cu kilometru; 2) fig. foarte lung, nesfârşit (iron.).
kilovat (kilovaţi) s.m. (gr. chilioi, o mie, engl. watt, unitate de măsură penlru energii— voltametru). Măsură de o mie de waţi, cu care se constată câtă electricitate s’a consumat sau s’a produs, k. m. abreviaţie însemnând kilometru. krach s. n. (cuvânt german): Faliment, bancrută, V.
kyrie-eleison 1 s. n. (cuvânt grec); Doamne milueşte.
kv. abreviaţiune pentru kilovat.
zice astfel corolei gamopetale şi zigomorfe a cărei margine este despicată în doua jumătăţi suprapuse ca nişte buze. Labiate se numesc plante dicotilidone gamopetale ca: livănţica, cimbrul, menta, rosmarinul — la-biatele au de obiceiu codiţa patrată.
labirint s. n. (gr. labyrinthos). 1) Construcţie compusă dintr’un mare număr de încăperi, în care te pierzi căci nu mai regăseşti intrarea. 2) Ist. Palatul depe ţermul lacului Moeris, din Egiptul 'antic, ce era lung de 206 m. X 150; 3) fig. ceva'foarte vast şi încurcat.
laboare s. f. (lat. labor, fr. labeur). Muncă, lucrare, osteneală.
laboratoriu s. n. (fr. laborătoir, din lat. laborare, a munci). Sciinţ. încăpere unde cu ajutorul aparatelor ştiinţifice se fac felurite experienţe, sau se prepară felurite combinaţii de substanţe chimice, sau se fac analize ori cercetări ştiinţifice.
laborant s. m. (lat. laborare, a lucra, a munci). Farm. Ajutor de farmacist, care prepară medicamente.
laborios, &. adj. (lat. laboriosus, care munceşte). 1) Muncitor, harnic, adv. cu hărnicie, sîrguitor; 2) ce reclamă muncă.
lac (1) s. n. (lat. lacus). 1) Suprafaţă mare acoperită cu apă, — baltă; 2)Jac de... cu mult lichid, plin, ud tare.
lac (2) s. n. (persan lak). 1) Numirea unei răşini ce curge din coarja unor arbori din India); 2) substanţă lichidă obţinută prin to-
lăc
397
lac
pirea unei râşni în alcool sau In alt lichid şi care serveşte pentru a da lustru la tablouri sau la alte obiecte; 3) piele, acoperită cu o substanţă foarte lucioasă, din care se fac cisme, ghete, curele.
lâcărie s. f. V. lac. 1. Mult lichid răspândit — baltă.
lăcaş s. n. (pentru locaş). 1) Locuinţa rezervată ; — 2) bis. flg. biserică.
lacăt s. n. (daco-gr. dela elakati, băţ, drug, fiţrcă — cu care se proptea uşa sau poarta). Aparat de metal care prinde două verigi şi se încuie apoi cu cheia, (ca şi drugul ce trecea prin verigi şi încuia). — De aici ungur, lakat, şi germ. şi fr. loqueţ, dru-guşorul dela o broască, — încuietoare.
lăcătuş s. m. V. lacăt. Cel ce se pricepe să facă lacăte şi chei,— fierar.
lăcătuşerie s. f. Atelierul de fierărie al unui lăcătuş; magazin unde se vînd lacăte.
lacherdă s. f. (gr. m. lakerda dela gr. lakeriza, care ţipă şi italian lacerta, şo-pârlă). Zool. Numirea unui peşte, zis şi ţipar, rotund la corp în forma şarpelui şi care nu are oase; în comerţ se vinde preparat, sărat, tăiat în bucăţi, zis şi thon.
lacheu s. m. (fr. laquais citit lake). 1) Servitor în casă mare boierească, îmbrăcat uneori în haine cu fireturi şi cu nasturi de metal; 2) fig. iron. om servil, târîtor.
lacom, ă adj. (daco-gr. din IGkema, cle-făeală). 1) Cel ce sufere de viciul lăcomiei ;
2)	cel ce mănâncă mult şi clefăind.
lăcomie s. f. V. prec. 1) Mare poftă de a mâncâ; 2) viciul de a dori şi a căută să ai tot mai mult; nesăturare (de ori ce fel).— Şi Slavii zic lakomii.
lăcomeşte adv. Ca un lacom, cu lăcomie, lăcomi (a şi a se) v. V. lăcomie. 1) A dori să apuce, să aibe, cât se poate mai mult; 2) a avea mare poftă de mâncare şi a mânca prea mult, cu poftă şi prea repede.
laconic, ă adj. şi adv. (gr. dela numele Lacoma, o parte din veche Grecie cu capitala Sparta, astăzi numită Peloponez, ai cărei locuitori vorbeau prescurtat). Uter. în chip prescurtat (vorbire, frază sau stil); cu înţeles nedesluşit, sau cu înţeles ascuns.
laconism V. prec. Felul laconic de a vorbi sau scrie, în mod prescurtat sau cu înţeles ascuns.
lâcovlşte s. f. V. lac. 1) Răspândire de multă apă; 2) loc cu lacuri bălţi multe.
. lacră s. f. (daco-gr. dela lagara, scobită sau goală, din rădăcina lag, a scobi). 1) Cutie din lemn scobit cu capac tot de lemn (rotundă); 2) coşciug sau sicriu pentru mort.
lacr|mâ s. f. V. lacrimă.
lăcrămâ (a) v. 1) A da lacrimi (din ochi);
2)	a produce umezeală în formă de picături;
3)	fig. a plânge; 4) a fi f. trist
lacrimă s. f. (lat. lacrima). Picăturile de apă ce curg din ochi când plânge cineva; fig. poet. lacrjma dimineţei, rouă.
lacrimal, ă adj. Care produce lacrămi; anat. glanda lacrimală. -lăcrimaţie s. f. (pop. diformat din reclamare). Reclamaţie, petiţie.
lăcrimos, oasâ adj. Cu lacrimi; care produce picături ca lacrimile.
lactaţlune s. f. (fr. lactation, dm lat lac, lactis, lapte). Alăptare, hrănirea cu lapte.
lactfee adj. (fr. lacte, din lat. lac, lactis, lapte). Ca laptele, de lapte; astron. calea lactee, — bandă albicioasă ce se vede noaptea pe cer, dela miază-noapte spre miazăzi, zisă şi calea robilor, fiindcă robii, luaţi de alte neamuri, fugeau noaptea şi se călăuzeau de această dungă de pe cer, ca să meargă spre ţară.'Astronomii afirmă că este formată din nenumărate stele.
lactic, ă adj. (lat lac, lactis, lapte). Chim. Acid lactic se numeşte un acid organic, ce se găseşte în zer sau în laptele acru, sau în zeama de varză (moare de curechiu) şi este bun pentru stomac mai ales pontra diariei la copii, sau corttra holerei ca preventiv.
lăcul (a) v. V. lac. 1) A da' cu lac, a lustrui cu lac; 2) diform, a locui.
lacună s. f. (lat. lacuna, groapă, scobitură). Uter. gol, lipsă, neajuns; scăpare din vedere.
lăcustă s. f. (lat. lacustra, dela lac, baltă). Zool. Insecta mare, ce se prăseşte în număr foarte mare pe lângă bălţi şi apoi în stoluri porneşte şi distruge cu desăvârşire sămână-turile pe unde se aşază. (Cuiburile lor străvechi erau în bălţile din Dobrogea şi au fost sistematic distruse cu ajutorul armatei); fig. pop. fiinţe lacome, mâncăcioase.
lacustru, ă adj. (lat. lacustrus de lac). De lac, privitor la lacuri, sau cu lacuri multe.
ladă s. f. (daco-gr. din lathâ dela lath (de unde şi lat. lateo, ascund) —a ascunde).
1)	Cutie mare de lemn, cu capac ce se poate încuia, şi în care se păstrează lucruri de casă, mai ales pânză, ţesături, îmbrăcăminte;
2)	orice cutie mare de lemn; 3) ladă de fer, cutie mare de fer, cassa de fer pentru bani.— Şi german Iade — ladă, cutie.
lăduncă s. f. 1) Ladă micuţă (de cismar);
2)	milit. lădiţă mică de metal, atârnată la spate cu un cordon lat aurit, ce trece peste umăr şi peste piept, la ofiţerii de artilerie,
lai
398
lai
cavalerie şi la medici, la uniforma de paradă sau de serviciu.
lai s. n. (turc laf). Vorbă de spirit, ironie lăfăi (a se) v. (daco-gr. lâfao, a se culcă, întinde). 1) A se răsfăţa (fig. scăldâ) în belşug, în traiu înbelşugat; 2) a sta culcat, răsturnat a lene şi satisfăcut.
lăfăială s. f. V. prec. Faptul de a se lăfăi.
lagăr s. f. (germ. lager, pare din lat. focare, a aşeză). 1) Aşezarea armatei într’un câmp, unde caii stau legaţi; tabără militară;
2)	lanţ dela o maşină care leagă şi pune în acelaşi timp în mişcare (transmisiune).
lagum s. n. (turc lagum). Mină. lagună s. f. (italian dela lago, lac; laguna). Lac mic.
laibăr s. n, (germ. sas leibel). 1) Haină largă ce stă neîncheiată; 2) olten. mintean;
3)	haină largă a evreilor.
laic, ă adj. (lat. laicus). Omul care nu face parte din cler, nu este preot lăicer (pentru lăvicer) s. n. (dela laviţă form. lăvicer şi lăicer (laiţă). Scoarţă îngustă, ţesută din lână de felurite colori, care se aşterne pe pat, pe laviţă (la ţară).
laiciza (a) v. V. laic. A face la fel cum sunt laicii, după felul laicilor.
laicizare s. f. Transformare în felul cum sunt laicii; conducerea treburilor bisericeşti (a şcoalelor clericale) de către laici. .
laie s. f. (daco-gr. dela laos, popor şi mulţime, cârd). Cârd, mulţime, grupă (de ţigani). — Şi Polon lata.
lăleş sau lăieţ s. m. V. prec. Ţigan din cei ce umblă în cârd (din laie).
lainic, ă adj. V. laie. Ca ţiganul din laie ; vagabond, rătăcitor, fără căpătâiu.
lăinlcl (a) v. V. preced. A fi lainic; a vagabondă.
laiţă s. f. V. laviţă.
lalu, laie (lână) adj. (daco-gr, dela laos, popor). Pentru popor, vulgară, ordinară; (lână de oaie care are coloare neagră, obicinuită (roşcată) nevăpsită.
lălăi (a) v. (lat. lallo, fr. laleâ). 1) A cântă la la la; 2) a cănta copilului ca să adoarmă: la-li, la-lil; 3) iron. a cântă unt; 4) a face zgomot.
lălăit s. n. V. prec. Cântare tare şi urită, cu silabele la, la, la! — fig. zgomot.
lalanghitâ s. f. (comp. lala + înghite — cântă înghite). Numirea unui fel de prăjitură (clătite ?) cari se înghit repede şi zgomotos— fiind gustoase, plăcute (poate colţunaşi).
lălâu, âie adj. (lat. diform din lanio, a smulge, a sfâşia). Neîngrijit (cu hainele neîn-
eheiate sau rupte, cu părul nepieptănat) ca şi desmăţat. v • lalea1 a. f. (lat. dela lilium, crin, prin analogie). Bot, Plantă din familia liliaceelor, cai e face o mare şi frumoasă floare roşie sau galbenă, ce împodobeşte grădina primăvara.—
Şi Turcii zic laie.
lamă s. f. (fr. lame, din lat. lamina). 1)
Placă îngustă şi lungă de metal; 2) ferul care taie (dela cuţit ori sabie).
lamă s. f. Zool. Numirea unui animal din. felul rumegătoarelor, ce trăeşte în Peru, din a cărui lână se face stofa numită alpagă.
lămâie s. f. (arab leimun, şi gr. lemoni, numirea arbustului care face lămâi). Fruct galben de lămâiu, cu zeama foarte acră. tămâier s. m. Cel ce vinde lămâi, lămâiţă s. f. Floare de lămâiu; coroană de floare de lămâiu ce se pune la capul mi-îesei şi la bucheţele la nuntă.
lămâiu s. m. V. lămâie. Arbust ce creşte în ţerile calde şi produce lămâi.
lambă s. f. (daco-gr. dela lambano, prind, apuc). Lanţul sau frânghia ce leagă capătul osiei dela car cu crucea din mijlocul carului, sau cu cea din faţă.
lămbar s. m. 1) Ferul, cuiul, îndoit dela osie, ce prinde lamba; ?) un fel de rândea.
lamenta (a se) v. (fr. lamenter, din lat. lamentări). A se jeli, a se văicări, văietă, lamentabil, ă adj. Jalnic, vrednic de plâns, lamentaţiune s. f. V. lamenta. Jelire, jelanie, văicăreală,
lamlnâ (a) v. (laţ. lamina, placă de metal îngustă; de aici fr. laminer). A preface un metal în placă, tablă, în bucăţi late, în lame. laminare s. f. Lucrarea de a laminâ. lamoste s. f. (lat. dela lamia-est = este lamia, duh rău ce se credea că suge sângele copiilor). Med. Boală de copii cu colici, dureri foarte mari.
lampă s. ţ. (lat. lampas, faclă, lampă, dela gr. lampo, strălucesc). Vas anume construit pentru a lumină, arzind în el oleiu sau petrol (gaz), etc.
lampadar s. n. (fr. lampadaire). Un fel de policandel cu multe lămpi.
lampaglu s. m. Cel ce îngrijeşte şi aprinde lămpile.	1
lampant adj. Penlru lampă (petrol), lampasuri s. pl. (din gr. lampos = apr ns ca focul). Făşii roşii laterale, la pantalonii ofiţerilor din artilerie).
lampion s. n. (fr. lampion-, lampă mică, opaiţ). Balon mic, de hârtie colorată, in care arde o lumină (ca decor pentru iluminaţie de paradă).
lam
399
lân
lamplst s. m. (fr. lampiste). Lampagiu. lamură s. f. (daco-gr. dela lamyria, ce este esenţial)* 1) Făina cea mai fină (din miezul griului); 2) fig. floarea sau esenţa (dinii ’un lucru).
lămuri (a) v. (daco-gr. din lamyros, profund, esenţial). 1) A descurcă, descâlci; 2) a limpezi; 3) a explică; 4) a dumeri; 5) a purifică (aurul).
. lămurire s. f. Acţiunea de a lămuri: 1) clarificare; 2) desluşire, explicaţie; 3) des-tilare.
lămurit, ă adj. şi adv. V. prec. 1) Descurcat; 2) clarificat; 3) dumerit; 4) explicat, priceput, înţeles; 5) purificat (aurul), lămuritor, oare adj. Care lămureşte, lan s. n. (daco-gr. laion, câmp sămănat). Câmp cu sămănăţuri pe el; ogor.
lână s. f. (lat. lana). 1) Părul ce creşte pe oaie; 2) stofă din lână; 3) lână broş-teascâ, bot. un fel de alge, fire verzi, ce se fac pe baltă; 4) tort din lână.
lânărie s. f. 1) Stofe de lână; 2) atelier unde se lucrează lâna.
lânâriţă s.'f. Bot. (lat din Unum, in; linu-riciă). IJn fel de plantă care seamănă cu inul.
lance s. f. (lat. lancea). Suliţă lungă cu vârful de fier ascuţit.
lânced, ă adj. (lat. langueo, ere, a se moleşi şi languidus, moleşit). 1) Muiat, moleşit, fără putere; 2) slăbănogit; abătut (se zice şi
•	lânced).
lanceolat, ă adj. (fr. lanceole). Bot. în formă de lance (frunzele sau petalele unei
*	plante) adică ascdţite, ca lancea.
lâncezeală s. f. (lat. languens, moleşit).
1)	Moleşea'ă; 2) descurajare.
lâncezi (a şi a se) v. (lat. languesco, a slăbi, a se moleşi). 1) A fi neactiv, a sta moleşit; a se moleşi; 2) fig. a sta în părăsire şi în neactivitate.
Iâncezire s. f. Faptul de a lâncezi, lăncier s. m. V. lance. Soldat ce poartă lance.
landau s. n. (citit lando — fr. landau, din germ. landau). Trăsură mare de lux, cu a-coperiş ce se înalţă dela spate şi din faţă, formând un cupeu.
landgrav s. m. (germ. land, tară pământ; graf, conte). 1) Titlul unor principi din Germania veche; 2) magistrat ce făcea dreptate in numele împăratului.
landgraviat s. n. 1). Ţinutul ce aparţine unui landgrav; 2) autoritatea landgravului.
lang! lang! interj. Exprimă sunet de clopot
lângă prep. şi adu. (din lat. langiim, în
lat, dea lungul). Alipit de; în apropiere de; alături de; pe alături, lângen, ă adj. V. lânced. lângoare (sau lingoare) (lat. languor, slăbiciune, oboseală, boală). Med. Boală care > moleşeşte şi culcă la pat; se zice aşa la febra tifoidă, care ia puterile şi omul zace 4-6 săptămâni; 2 săptămâni după scularea din pat, nu trebue să mănânce de loc pâne, ci alimente moi şi bine fierte.
languros, oasă adj. şi adv. (fr. langou-reus, din lat. langour moleşeală, lene). Mo-leşitor, a lene.
langustă s. f. (fr. langouste). Zool. Rac de mare, de dimensiuni mari.
lanifer, ă adj. (lat. lana, lână; ferre, a purtă). Care poartă sau care produce lână. lînos, oasă adj. Cu multă lână; păros, lansă (a şi a se) v. (fr. lancer — dela lat. lancea, a arunca cu putere — ca lancea). 1) A aruncă, â da drumul; 2) fig. a răspândi, a împrăştia (vestea, un apel, etc.); 3) a pune pe apă un vas plutitor, lansare s. f. V. prec. Acţiunea de a lansă, lanţ ş. n. (daco-gr. din lazeo, a prinde, a agăţă). 1) Şir de verigi prinse una de alta;
2) fig. prins unul de altul; legătură puternică;
4) măsură agricolă ca de 10 stânjeni ; 5) pl. fig. robie; 6) adv. succesiv —se ţin lanţ.—
Şi Ungurii au cuvântul lancz şi slovean lanţ = în şir.
lanternă s. f. (lat. lanterna). Lampă, lănteţ sau lăntete s. m. (dela lat, lăţi, lemn cu forma lătuţă). Fâşie iătuţă, lungă, de ' scândură, ce se bate pe căpriori şi pe care se prinde şindrilă, olanele sau ţigla de pe casă; (se făcea primitiv din lemnul rotund, căruia i se da formă lătuţă).— Şi germ. latle (sas laz) din lat. late şi latus.
lanţetâ s. f. (fr. lancette, dela lat. landa, suliţă). Medic. Cuţitaş ascuţit la vârf, pentru operaţii medicale sau p. vaccinare, deschiderea vinelor, a buboaielor (abcese).
lănţug s. n. V. lanţ. Lanţ mic, pentru legat ceasornicul, etc. lănţult, ă adj. Legat cu lanţ. lănţuşor s. n. Mic lanţ. lânuri s. pl. V. lână. Felurite calităţi sau stofe de lână.
laolaltă adv. (comp. la-o-(am)-alta). De-a una cu alţii, dimpreună, la un loc în grămadă.
lapidâ (a) u. (lat. lapis, piatră; lapidare).
A bate cu pietre, a ucide cu pietre.
lapidar, ,ă adj. (lat. lapis, lapidis, piatră).
De piatră, pentru piatră; litere lapidare, ca acele ale inscripţiilor antice depe pietre; stil
400
Map
lapidar, în felul inscripţiilor antice, stil concis, pe scurt.
lapidare s. f. Acţiunea de a lapida.
lapis sau lapis-lazuli s. m. (lat. lapis, piatră, lazuli, de azur). Med. O sare de coloare albăstrie frumoasă, compusă 4in silicat de aluminiu, sodă şi var; serveşte la cauterizare, arderea unei bube.
lapoviţă s. f. (comp. lat. lavo-nix = a uda nins). Ploaie cu fulgi de ninsoare, care udă tare.
lapsus s. n. (lat. lapsus, lunecare). Gre-şală, omisiune, lipsă.
laptagiu s. m. (comp. lapte -f- lat. agere, a lucră). 1) Care prepară, lucrează şi vinde lapte sub feliţrite forme; 2) aducător de lapte spre vânzare.
lăptăreasă s. f. V. lapte. Femeea care a-duce spre vânzare lapte.
lipt&rie ş. f. 1) Magazin unde se vinde lapte sau unt, brânză, smântână ; 2) locul unde sie adună şi se prepară laptele la o fermă.
lapte s■ m. (lat. lac lactis, lapte). 1) Lichidul alb din ţîţe, cu care animalele mamifere îşi nutresc puii; 3) lapte dulce, lapte de curând muls; 3) lapte acru, lapte acrit sau fermentat; 4) lapte covăsit, idem; 5) lapte bătut, lapte închegat şi apoi bătut, după ce s’a luat smântână, sau şi cu smântână cu tot; 6) laptele rămas în putineiu, după ce a fost bătut şi scos untul (zis şi zară)‘, 7) lapte de pasăre, lapte fiert şi a-mestecat cu albuşuri de ou iar apoi bătut mult ca să se facă spumă; 8) lapte din se-mânţă de cânepă; 9) fig. curat, adevărat; 10) lapţi, substanţă albă şi moale, ce se află în peştii bărbaţi şi serveşte pentru fecundare, înşemânţare; 11) lăpturi, mâncări numai din lapte; 12) substanţa albă 'din boabele de porumb încă necoapte; 13) Bot. laptele cânelui, plantă din fam. dicotiledoanelor care dă, când e ruptă, un lichid alb gros (se mai zice euphorbe); 14) laptele pasării, plantă a cărei flori se deschid numai ziua dela ora 10 sau 11; 15) laptele sţăncei, numirea unei plante dicotiledonă, dialipetală, ce creşte pe stânci.
lăptoc s. n. (lat. dela loc-torcidum, locul dela teasc). Deschizătura dela jghiabul morii, pe unde se dă drumul apei să curgă, când trebue să meargă moara; jghiabul morii.
lăptos, oasă adj. V. lapte. 1) Care dă lapte mult; care are lapte; 2) care este ca laptele; figi îmbelşugat, bogat.
lăptucă s. f. (lat. lactuca). Bot. Plantă din genul composeelor, ce se cultivă în grădini,
iâp
/ pentru salată, numită astfel pentm&ă este fragedă şi are un suc lăptos. ^7 lăptuca-oaiei s. f. Bot. Un fel de lăptucă sălbatică.
lăpţuri s. n. pl. V. lapte. Lapte sub felurite forme preparat pentru mâncare.
lari s. m. pl. (lat. Iar, laris, (dela un cuvânt etrusc, ce înseamnă şef). 1) Zeul patron al casei la Romani ; 2) statuetele acestor zei. larg s. m. (lat. dela largus, din belşug).
1)	întinsul,întinderea (mării); 2) lărgime şi îndămânare; 3)îndămână; 4) fig. piacul, voia deplină.
larg, â adj. V. prec. 1) Mult încăpător, mult cuprinzător, vast, întins; 2) adv. pe larg, desvoltat, explicit, amănunţit; 3) mână largă, dărnicie (ca şi lat. lărgiri, a da cu amândouă mânile, darnic); 4) generos, darnic, lărgi (a şi a se) o. 1) A întinde, a extinde;
2)	a face mai încăpător; 3) a deschide tare. largo adv. (italian larga, încet). Music.
Mişcare de tact sau timp, încet, rar, în care trebue cântat.
laringian, ă adj. V. larinx. A laringelui, de laringe.
larlngitâ s. f. (fr. laryngite). Med. Inflamarea laringelui.
larinx sau laringe s. n. (gr. laryngx). Anat. Partea de sus a traheiei artere unde se produce vocea.
tarului (domnului) s. m. (lat. larulus, mic zeu (domn) = mic dumnezeu). Numire pruncului Isus Christos, ce se repetă într’o cântare de stea, ce o cântă, copii la Crăciun.
larmă s. f. (daco-gr.7alema). 1) Zgomotul mare ce fac câinii când s’a întâmplat ceva;
2)	zgomot mare de bătaie, de .ceartă; 3). gălăgie. — Şi Sârbii zic larma.
larvă s. f. (din lat. larva, arătare). Zool. Insecta în stare de formaţie, după ce a părăsit oul; de asemenea starea de formaţie a unor peşti şi a unor crustacee.
laş, ă adj. şi adv. (lat. din laxus, moale, slab, s’a format fr. lache). 1) Slab de curaj; fricos; fără curaj; 2) cu viclenie din cauza fricei.
lăsă (a şi a se) v. (lat laxo, laxare a lăsa slobod, a slobozi). 1) A lăsa slobod, a slobozi; 2) a părăsi; 3) a se sprijini, bizui; 4) a iertă; 5) a se scoborî în jos; 6) a da drumul;
7)	a se descompune, a se împrăştia, a se muia; 8) a se aplecă sau a se curbă; 9) ase aşeză, a se face (frig, noapte, ger); 10) a permite, a îngădui; 11) a se desbără, desobicinui (de vin, de tutun); 12) a se culcă; 13) a secretă; 14) lasă gura apă, a pofti tare (ceva de mâncare); 15) lasă, lăsa! aşteaptă;
* •	lăs
t
16)	a lăsă de azi pe mâine, a amână mereu;
17)	ameninţare; 18) a lăsa tn plata d-lui, a ierta, (lăsa să-i răsplătească D-zeu).
lăsare s. f. V. preced. Acţiunea de a şi a se lăsă.
lăsat, ă adj. pop. 1) Părăsit; 2) divorţată;
3)	încetat; 4) slobozit; 5) aplecat sau curbat;
6)	muiat; 7) lăsat de D-zeu, creat sau orânduit de D-zeu.
lăsatul de sec sau de carne, sn. (din lăsat şi V sec.) Ziua de când încetează de a Se mai mânca carne sub orice formă şi de când începe (a doua zi) postul paştelui sau al crăciunului, al sf. Petru, sau al sf. Marii.
lasciv, ă adj. (lat. lascivus, care zburdă, glumeţ, vesel, desfrânat). De zburdălnicie, desfrânat; ado. de petreceri desfrânate.
lascivitate s. f. V. preced. Darea la petreceri sau desfrău.
lăscâlaţă s. f. (lat. din lasanum-quasi~ca ' ţucalu). Oală ţărănească cu două mănuşi.
laşitate s. f. V. laş. Starea de a fi laş; frica şi lipsa de curaj.
lăstar s. m. (scurtat din vlăstar, daco-gr. dela vlasted, a încolţi, a îmboboci, a creşte). Mlădiţă, crenguţă ce răsare din tulpina viei, au a unui arbore; fig. fiu, urmaşi.—Şi Bulgarii zic lăstari.
lăstări (a) v. V. preced. 1) A produce lăstari; 2) a naşte, a avea fii; 3) a curaţi de lăstari.	'
lastlc s. n. V. elastic. lastră s. f. (diform, din lustru, lustră ca lustrin). Numire veche a unei ţesetuii de mătasă pentru rochii.
lăstun s. n. (diform laţ. din lustrum gaură de noroiu, vizuină de glod). Zool. Un fel de rândunică ce are gâtul alb în loc de roşu, şi care ’şi face cuibul tot din noroi ca rândunica.
lat, ă adj. (lat. latus, lat). 1) Care are întindere în lăţime,—care nu e îngust; 2) iron, măreţ, grav, important; adu. cu lărgime, întins.
lat s. n. V. prec. Dimensiunea lărgime!, lăţimea, partea lată a unui lucru.
laţi s. pl. (din lat, laţi). Lăţimea de pânză, cămaşe din 2 laţi.
laţ s. n. (daco-gr. dela lazeo, a prinde şi lat lado = a prinde în laţ). 1) Juvăţ, (inel de aţă, de frânghie sau de'păr, care strân-gându-se prin tragere, apucă, prinde; 2) scân-durice prevăzută cu laţuri de păr, ce prind păsările de picior; 3) fig. cursă, prinză-toare.—(din aceiaşi bază este lazo spân. şi lasso fr.).
lâtâhg, ă adj. (V. lat, cu sufix lalin ango
lât
a strânge). Lat, dar nu prea mult (ci cam strâns), lătuţ, lâtişor.
lătăreţ, eaţă adj. V. lat. Cam lat; cam turtit.
laţe pl. (daco-gr. dela lasios, cu păr, păros). Şuviţe de păr (nepeptănate).
latent, ă adj. (lat din lates, a stâ ascuns, latens, latentis). Ascuns, tăinuit; ce nu iese la iveală; termen şciinţific despre: căldura corpului; boale ce stau câtva timp ascunse; muguri sau flori ce nu se desvoltă curând.
lateral, ă adj. şi adu. (lat. dela latus, lateris, coastă, lăture şi lateralis). Dela o lăture, dela o parte; pe margine, lăturalnic.
lateş, ă adj. (din vorba lat, cu sufix latin esse=s fi). 1) Care este lat; 2) cu coamele mult desfăcute (bou), sau lat în frunte.
lăţi (a şi a se) v. (baza lat. latus, lat).
1)	A întinde sau lărgi în lăţime; 2) a turti, a face lat; 3) a răspândi în toate părţile; 4) a împrăştia (vorba); 5) a se răspândi; 6) a se întinde (cerneala la scris), latifundiar, ă adj. V. urm. De latifundiu. latifuncHu s. n. (lat. latifundium). Moşie mare şi întinsă.
lăţime s. f. V. lat. Dimensiunea în lat a unui lucru.
latin, ă adj. (lat. latinus, de neam latin, din cei ce locuiau partea de mijloc a Italiei, numită JLatium). 1) De neam latin, cel ce vorbea latineşte şi era cetăţean roman; 2) care se trage din latini; 3) fig. catolic; 4) latina, limba latină.
latinesc, ească adj. 1) Dela Latini, al latinilor ; 2) catolic.
latineşte adu. 1) Ca latinii; 2) cu vorbire latinească; 3) în limba latinilor, ţ latinism s. n. 1) Tot ce ţine de latini şi de latinitate; 2) construcţie, frază, ca în limba latină.
latinist s. m. 1) Specialist care cunoaşte bine limba latină; 2) care ţine la latinitate sau tinde a latinizâ.
latinitate s. f. 1) Calitatea de latin; 2)modul de a vorbi şi scrie latineşte.
latinizâ, (a) v. 1) A da forme sau termi-naţiunî latine cuvintelor; 2) a întrebuinţa prea multe vorbe latine, latltiizator s. m. Cel ce latinează. latinoman s. m. (din vorba latin şi gr. mania, nebunie). 1) Cel ce are patimă, dragoste prea mare pentru latini; 2) cel ce imitează servil limba latină, lăţire s. f. Acţiunea de a lăţi. latitudine s. f. (lat. latitudo, latitudinis).
1)	Lărgime; fig. îngăduinţă; 3) geograf.
401
26
îât
402
Iau
măsură de lărgime, luată pe pământ dela equator spre nord sau spre sud, prin grade pe meredian; 4) climă raportată la latitudine, lătoc s. n. V. lăptoc. lăţos, oasă adj. (daco-gr. lasios, cu păr, păros). 1) Cu mototoaie de păr încâlcit;
2)	fig. cii părul mare şi neîngrijit; 3) cu păr lung şi creţ 4) păros, cu laţe (cergă, pătură).
litră (a) v. (lat. latro, lat rare). 1) A hămăi (câinele); 2) fig. iron. a striga în zadar; 3) fig. a bârfi.
lairă’n-lună s. m. (din lătra la lună). Om care vorbeşte tare şi zadarnic.
lătrat s. n. Zgomotul lătrării; acţiunea de a latră.
lătrător, oare adj. V. lâtră. Care latiă prop. şi fig.
lătrătură s. f. Zgomotul lătrării; acţiu-uea de a lătrâ.
latrină s. f. (lat. latrina, loc retras). Privată, umblătoare, ieşitoare.
lăţul (a) v. V. laţ, leaţ, lănteţ. A bate laţi sau leaţuri, ori lănteţi pe căpăriorii casei.
lâtunoaie s. f. (dela lat, şi lat. lotus, margine). 1) Lipsa parţială a unui fir de urzeală în pânză ţesută; 2) scândură rea, formată din latura, marginea buşteanului; 3) un fel de plasă pentru prins peşte.
lăturalnic, ă adj. şi adu. (din lat. late-ralis, e). 1) Dela o margine, din coastă ; 2) pe delăturî, pe încunjur; 3) fig. fără însemnătate ; 4) pieziş, indirect, accesoriu.
lăturaş, ă adj. (lat. latus, lateris, margine, coastă). 1) Calul care trage ca adaus, pe margine; 2) de ajutor, adăugat, lăture s. f. V. prec. 1) Coastă, margine ;
2)	faţă; suprafaţă; 3) geam. linie care mărgineşte ; 4) direcţiune; 5) parte, abatere.
lături (în) adv. V. prec. 1) La o parte; 2) spre margine.
lături a. pl. (lat. lotor, lotorîs, care spală— curăţă de grăsime). 1) Apa murdarăJn care s'au spălat vasele de mâncare; 2) apa în care s'au spălat vasele de mâncare şi în care se amestecă rămăşiţe dela gătitul mâncărilor, sau ţărâţe şi care se dă ca hrană la porci;
3)	hrană lichidă ce se dă porcilor; fig. mâncări foarte prost gătite, (pop.)
lăturoaie s, f. V. lâtunoaie. lăudă (a şi a se) v. (lat. laudare). 1) A vorbi foarte de bine de ceva sau despre cineva; 2) a glorifică, a preamări; 3) a^pune aprecieri bune despre sine ; 4) fig. a ameninţă; 5) a se făli.
laudă s. ţ. V, prec. Acţiunea de a lăuda, lăudabil, ă adj. (lat. laudabilis). Vrednic de laudă, de lăudat
laudan s. n. (lat laudanum). Medicament lichid, limpede, cu baza de opium, care are efect de a adormi.
lăudăros, oasă adj. şi s. V. lăudă. Care se laudă mult
lâudăroşie s. f. V. prec. 1) Lăudă maie despre sine; 2) deprinderea de a se lăuda pe sine.
lăudat, ă adj. Despre care se spun vorbe bune, laude; glorificat.
lăudător, oare adj. şi adv. Care laudă ; cu laude.
lăuntric, ă adj. şi adv. V. lăuntru. Din lăuntru, intern ; în lăuntru.
lăuntru (în) adv. (comp. din la şi întru).
1)	In corp; 2) fig. în ţară (nu în străinătate).
laur s. m. (lat. laurus) Bot. 1) Numirea unui arboraş ce este totdeauna cu frunzele verzi, numit şi dafin; la antici era simbolul gloriei, căci din foi (frunze) de dafin se făcea cununa cu care se încununau eroii; 2) fig simbolul victoriei; 3) pop. mătrăgună; ai mâncat lauri ? = eşti nebun. Olten.
laureat, ă adj. (dela vorba laur). 1) Cel ce a terminat studiile unei şcoale superioare de muzică sau de arte frumoase, cu succes— căci în timpurile trecute, se încunună cu cunună de lauri, la solemnitatea de terminarea studiilor; 2) cel ce a terminat cu succes un învăţământ academic.
lăuruşcă ş. f. (din lat. labrusca). Bot. Viţă sălbatică.
lăut, ă adj. V. la. 1) Spălat cu apă caldă pe cap; s. spălarea cu apă caldă pe cap sau pe corp.
lăută s. f. (daco-gr. dela lydos, numirea unui instrument de muzică întrebuinţat de lydion, actor de pantomină (lat. ludius), de aci şi fr. luth). Numirea instrumentului ve-chiu, muzical, cu strune, asemănător cu cobza sau cu ţitera.
lăutar s. m. V. lăută. 1) Cel ce cântă cu lăuta; 2) muzicant (de instrumente cu strune), care cântă pentru plată ; 3) ţigan muzicant
4)	fig. albina trântor (care bâzîe).
lăutoare s. f. V. la şj lăut. 1) Apa caldă pentru spălat capul; 2) spălarea capului cu apă caldă.
lăuză sau lăhuzâ s. f. (daco-gr. dela le-. châos, femee care naşte, din baza lech, culcat). Femeia care stă culcată în pat după ce a născut (mai corect mold. lehuză). lăuzi (a) v. V. prec. A fi lăuză, lăuzie s. f. Starea sau timpul cât o femee este lăuză.
lavă s. f. (italian lavă). Materie aprinsă ce ţişneşte din vulcanul care erupe.
«■
403
lea
iăv
Iăvicer sau lâicer *v n. V. laiţă şi laviţă. Scoarţă îngustă din lână colorată, ce se aşterne pe pat sau pe laviţă.
lavină s. f. (lat din lavo, a spălă şi ve-nio a veni). Cădere mare de apă care ia tot în cursul ei. .
laviţă s. f. (daco-gr. din rădăcina lech şi verb. legă, a culcă şi lechos, pat). Pat de lemn foarte îngust (mai mult un scaun de lemn lat şi lung ce ţine loc de pat) — mai corectă pare forma laghiţă (în Moldova).
lavoar s. n. (fr. lavoir — cit. lavoar, din lat. lauare, a spălă). Mobilă din casă, pe care stă vasul in care se âpală zilnic oamenii pe obraz.
lavră s. f. (gr. dela laura, coridor). Camere în rând (chilii) unite prin coridor, în care stau călugării (cuvânt mai mult întrebuinţat la slavi (Ruşi) spre a denumi mănăstirile cele mari).
lavretină s. f. (pare dela numele plantei laur). Bot. Numirea unei plante din familia labiatelor, zisă şi vineriţă. ' lawn-tenis s. n. (engl. lawn-tennis: lawn, pajişte; tcnnis, joc cu mingea). Sportiv. Joc cu mingea pe un loc neted sau pe o pajişte netedă; jucătorii dintr’o paitidă bat şi aruncă (cu rachetele) mingea spre. adversari, caii trebuie să o lovească şi ei din mers.
laxativ s. n. şi adj. (lat. dela laxare, a întinde, a slobozi). Medie. Medicament care sloboade stomacul şi intestinele ca să meargă alimentele, sau care produce eşire (pur-gaţie).
laz s. n. (lat. laxus, slobod). Pământ curăţit de tufeniş sau mărăcini şi dat spre a se ară.
lazaret s. n. (fig. dela numele lui Lazăr care a fost învieat de Christos). Spital sau loc pentru izolarea şi căutarea bolnavilor ce sufăr de boli contagioase.
lazarone s. m. (cuvânt italian lazzarone). Numire dată populaţiei sărace din Neapole ; care şade tolănită pela marginea oraşului.
lăzească s. f. (dela vorba laz, Ioc curăţit de, tufe — raport ca între bătuta şi bătătură). Horă (ce se joacă pe laz).
lăzui (a) v. V. laz. A curăţi de tufişuri şi a ara un loc.
lăzuires. f. Acţiunea de a lăzui. lazulitâ s. f. V. lapis-lazuli. le pronume, (din lat. iile, acel). Forma plurală a lui îl, dela pers. a treia; fem. o, ca în: le duce, le învaţă (pe ele).
leac s. n. (lat. din lycium, doctorie extrasă din nişte plante — special din gr. ly~ kipn = nerprun, plantă medicinală ce creşte
în Carpaţi zisă şi salbă moale sau paţa-chină, părul ciutei, sau verigar — esenţa se dă ca purgativ, iar femeile fac baie la copii pentru a-i vindeca de unele boalej. Medic. 1) Medicament, sau doctorie (băbească); 2) descântece sau vrăjitorie cu care se vindecă o boală; 3) pop. Vindecare; medicament ; remediu; 4) fig. mijloc, măş.ură, remediu sigur (moral). — Slavii zic lekarsţvp, lecili, şi lekari = medic,-cu> terminaţia ar, daco-latină; amplificarea arată împrumutul dela forma primă simplă leac.	, »M,
teacă (o) s. f. adv. şi adj. (daco-gr.'din lădăcina lik, a fi puţin, a fi mic, oligos, puţin). Cantitate mică; puţin.
leader s. m. (engl. leader, citit lider). Şeful unui partid politic sau unul din căpetenii într'un.partid politic.
leafă s. f. I (dac-gr. din lafyama, mâncare, nutriment). 1) Salariu, remuneraţie, onorariu ; plata lunară sau anuală pentru servicii aduse statului, unei autorităţi, sau unei persoane particulare; vechiu, soldă militară, (compară salar).
leafă s. f. II (daco-gr. dela lafysso, a rupe, a face în bucăţi). l)Tăiuşul toporului (partea făcută din oţel şi care taie) ; 2) lopăţică sau cuţit din lemn.
leagăn s. n. (daco-gr. din lego, a culcă).
1)	Albiuţă în care se culcă copilul mic, sau cutia de lemn, sau de împletitură, ce serveşte-pentru a culcă copilul mic şi care este astfel sprijinită la capete în -cât se poate uşor balanţă, legănă;. 2) dăinăuş sau scrânciob atârnat de furci înalte, pentru a se balanţă, legănă; 3) fig. vârsta fragedei copilării.
, leah pl. Ieşi s. şi.adj. (din slav Ies, pădure, de unde polesia, păduroasă sau peste pădure). Numire veche dată Poloniei şi polonilor — polon.
leal, ă adj. şi adv. (după fr. loyal (citit loaial, din lat. legale, legal). Cinstit, sincer (om la care cuvântul dat este ca o lege).
lealitate s. f. (după fr. loyaliti). Cinste, sinceritate; ţinerea cuvântului dat.
leandru s. m. (dela numele lui Leandro-, bărbat foarte frumos, ce fu iubit de Hero, preoteasă a Venerei, — mit. gr.) Bot. Numire arbustului ce face frumoase flori albe sau roze — oleandru, zis lat. laurus.
leasă s. f. (lat scurtat din plexa, împletită). 1) împletitură de nulele, curbată la un capăt, ce sprijine productele puse în car ca să nu cadă; 2) împletitură din nuiele groase, curbată la un capăt şi cu fundul de jos plan, unde se pun porumbii (păpuşoi) uscaţi şi se bat cu parul spre a desprinde grăunţele; 3)
404

lea
leg
tufeniş sau desime mate de nuiele sau lăstari într’o pădure; 4) fig. desime.
leat s. n. (slav. dela plural leta, ani, iar sing. god, an). 1) Anul; 2) data, timpul; 3) soldat din acelaşi an, camarad.
lebădă s. f. (daco-gr. dela lâbâs, tebetos, scăldător, scăldătoare). Zoo/. Numirea pasării aquatice cu gât foarte lung, şi cu penele de tot albe, care plutind pe apă necontenit se spală. — Şi Slavii zic lebedi.
lectică s. f. (lat. lectica). Pat portativ pentru dus, transportat bolnavii în timpurile vechi; apoi un fel de scaun luxos, pe care era dus nobilul de către doi sau patru sclavi, ţinând loc de trăsură din zilele noastre (în orient).
lecţiune s. f. (lat. din lego, lexi, legere, a citi; şi deci lectio, lectioms, citire, bucată citită). 1) Bucată, parte, dintr’o carte, ce se dâ şcolarului a o învăţă; 2) temă, ori lucrare, exerciţiu, ce se dă anume pentru făcut şcolarilor; 3) fig. morală sau mustrare făcută cuiva; învăţătură de minte; 4) fig. pedeapsă de îndreptare.
lector s. m. (lat. lector, cel ce citeşte). 1) Cititor; 2) profesor de limbi streine^ care învaţă pe studenţi cum să citească corect.
lectui'ă s. f. (lat. lectura). 1) Citire; 2) felul de a citi; 3) cartea cu bucăţi de citire.
lecui (a şi a se) v. V. leac. 1) A vindeca; a căută,-a curarisi cu leacuri; 2) fig. a se părăsi de o deprindere rea.
lecuire s. f. V. prec. Acţiunea de a lecui prop. şi fig.
lecuit, ă adj. V. leac. Vindecat propr. Ş> fio*
lecuţă (o) adj. V. leucă şi lecuţică. lefegiu s. m. V. leafă. 1) Funcţionar, slujbaş, care primeşte leafă, (mai ales dela stat);
2)	soldat plătit, mercenar (în vechime); irort. care se hrăneşte din budgetul statului.
left s. m. (gr. lefton, a suta parte din drahmă). Ban mare de aur, de 5 galbeni, ce poartă fetele de la sate în salbă.
lefter, ă adj. (daco-gr. dela lefto, a salvă, a mântui). Iron. lipsit cu totul (mântuit) de bani; rămas fără bani.
lefteri (a se) v. V. prec. 1) A pierde toţi banii; a mântui, termină banii; 2) a-şi pierde creditul.
legă (a şi a se) v. I (lat. ligo, ligare, a legă, a bandaja). 1) A înodâ, a face nod; 2) a prinde un lucru de altul sau lângă altul (prin frânghie, aţă, etc.); 2) a împresură şi înnodă; 3) a bandajă; fig. 4) a începe (prietenie); 5) a face să nu bage seamă (lega la ochi); 6) a prosti (legă la gard); 7) a opri, interzice (norii, ploaea, — lucrul în zile'e de
sărbătoare); 8) a se — a se prinde, a se agăţă (de ceva, de cineva); 9) a se forma boabele de cereale (a legă); 10) a se închegă (laptele sau dulceaţa; 11) a piine scoarţe (la o carte); 12) a se obligă, angaja; 13) a jură; 14) a conveni; 15) a promite; 16) a nu lăsa în pace; 17) a învinui.
legă (a) v. II (lat. legare). Jurid. A lăsa, a dărui (prin testament) bani sau folosinţă dela un imobil, etc.
legal, & adj. si adu. (lat. legalis). De lege; cum cere legea; după lege.
legalitate s. f. (lat. legalitas). Stare legală, cum cere legea. '
legământ s. n. (lat. ligămentum). Legătură (cu înţeles moral) angajament; convenţie.
legalizâ*(a) v. (ir. legaliser, din lat. legalis). A face pe un act confirmarea că semnătura este adevărată (prin o autoritate judecătorească, administrativă sau de poliţie).
legalizare s. f. 1) Acţiunea de a legaliza;
2)	forma scrisă pentru a legaliza.
legănă (a şi a se) v. V. leagăn. 1) A (se) balanţă cu leagănul; 2) a se clătină (pe valuri) ; 3) fig. a se încântă sau bizui (cu speranţa); 4) a se mişca precum se clatină albia.
legănare s. f. Acţiunea de a legănă, legănat, ă adj. V. legănă. Cel ce se leagănă; s. n. legănarea, legănător, oare adj. şi s. Care leagănă, legănătură s. f. V. legănare. legat, ă adj. V. legă. 1) înodat; 2) prins Împreună, Împreunat; 3) închegat, întărit; 4) cercuit (eu cercuri, vasul); 5) agăţat (de cineva) ; 6) bine format (la corp); 7) cu scoarţe (îmblănită — cartea); 8) obligat, îndatorat; s. n. 1) îmblănirea cărţii); 2)închegarea, întărirea (dulceţei); s. m. jurid. (lat. legatum), dăruire de avere prin testament.
legat s. m. V. prec. Cardinal trimis de Papa cu o misiune specială.
legatar s. m. (lat. legatar)'. 1) Cel ce dă-rueşte o avere prin testament; 2) Cel însărcinat de donator cu executarea dispoziţiilor cuprinse în testament.
legaţiune s. f. (lat. legatis, legationis, solie, ambasadă). Solia, «reprezentanţa unei ţeri (de a doua categorie) sau a unui suveran (misiune cu un ministru plenipotenţiar). V. ambasada.
legătoare s. f. (dela legă). 1) Cravată (funtă la gât); 2) aţa care leagă; 3) broboada albă (pentru femei).
legător s. m. V. legă. 1) Cel ce leagă; 2) cel ce îmblăneşte (cartonează) cărţi, legătorle s. f. Atelier de legat cărţi.
405
leg

legătură s. f. (V. Zegro, lat. ligatura). 1) Nodvînnodare; 2) broboadă pentru cap; 3) basma în care e legat ceva; pachet legat;
4)	îmblănirea cărţii; 5) fig. unire ; înţelegere;
6)	cravată; 7) apropiere, raport, relaţiune ;
8)	angajament, obligaţie; 9) bandaj; 10) fig. căsătorie ; 11) vechiu decret.
legăturică s. f. V. legătură. Mică le^. gătură.
lege s. f. (lat. lex, legis). 1) Legământ de orînduială, statornicit de oamenii dintr’o ţară (prin reprezentanţii lor), şi care se scrie şi se face cunoscut tuturor; 2) poruncile date de D-zeu prin reprezentanţii bisericeşti; 3) statornicirea ce se vede în lumea cerească şi pământească a vieţuitoarelor şi a lucrurilor; (legile* naturii); 4) pop. religie, credinţă ; 5) testamentul (vechiu sau nou); 6) fără-de-lege, faptă blestemată, rea; 7) regulă; 8) datină, obiceiu.
legendă s. f. (lat; legenda, ce este de citit; din lego, citesc). 1) Povestire despie fapte eroice (sau despre fapte de necrezut) din trecut; 2) afirmare exagerată; 3) explicarea scrisă pe o hartă sau pe un plan ingineresc ori arhitectoral, privitor la semnele grafice întrebuinţate sau la alte amănunte.
legendar, ă adj. V. preced. Din legende sau ca din legende; fig. măreţ.
leghe s. f. (baza lat. leuca şi gr. leukas, alb — pentru că leghea, pe drumuri, se însemnă cu semne sau cu pietre albe). Măsură de lungime pe mare sau pe uscat, având cam 4 kilometri.
leglferâ (a) v. (lat. din lex -f- fero). A face legi.
legioană s. f. (lat. leg io, legionis). Corp de armată la Romani.
legionar s. m. (laţi legionarius). Cel ce face parte din legiune (soldat roman).
legislaţiune s. f. (fr. legislation, din lat. lex, legis + latus, de partea legei). 1) Totalitatea legilor sau legiuirile dintr’o epocă, sau de la un popor.
legislativ, ă adj. (fr. legislatif). Care are puterea şi menirea de a face legi.
legislator s. m. (jet. legislator). Legiuitor, care face legi.
legislatură s. f. (fr. legislature). Timpul (de 4 ani) pe cât este aleasă o adunare ca să facă legi.
legist s. m. (fr. legiste'. Cel ce cunoaşte bine legile; medic legist; specialist în medicina legală.
legitim, â adj. (lat. legitimus şi fr. legitime). Legiuit, după cum zice legea, legitimă (a şi a se) v. (fr. legitime/-). 1)
leg
 proba că este, sau a face să fie, cum cere legea; 2) a ’şi proba identitatea şi calitatea sau funcţiunea; 3) a recunoaşte ca al său pe un copil nelegitim.
legitimaţiune s. f. (fr. legitimation). V. prec. Acţiunea de a (se) legitimă; actul de legitimare.
legitimist s. m. (fr. legitimiste). Cel ce susţin principiul legitimităţii iţnei dinastii sau dreptul după naştere pentru a succeda la domnie.
legitimitate s. f. (fr. legitimite). Calitatea de a fi legitim.
legiul (a) v. (dela lege). A face legi; a discuta asupra facerii legilor.
legiuire s. f. V. legislaţiune. 1) Statorni-nicirea de legi; 2) totalitatea legilor^ legiuit, ă adj. Conform cu legea; cum cere legea.
legiuitor, oare adj. Care face legi; s. m. făcătorul legei..
legiune s. f. (lat. legio, legionis). 1) Corp de armată la Romani. (în Dacia erau: legiunea V-a Macedonia (prin Oltenia) şi a XM-a Qemina, la Alba Iuha), numărând cam 5—fi mii de soldaţi complect armaţi pentru a luptă; 2) fig. mulţime mare (de insecte etc.);
3)	milit. trupă de voluntari sau de streini în-tr’o armată care luptă; 4) legiunea de o-noare (fr; ligion d'honneur) decoraţiune militară şi civilă franceză.
legumă s. f. (lat. legumen). Bot. 1) Numirea plantelor ce fac păstări sau păstăi; 2) boabele din aceste păstări; 3) extins, plante bune p. mâncare.
legumi (a) o. V. preced. A mâncâ numai puţin dintr’un fel de bucate ; a gusta din felurile de mâncări numai câte puţjn. Olt.
leguminos, oasă adj. (după fr. legumi-neux). Bot. Plante ce fac fruct în păstări, ca legumele şi aparţin familiei dicotiledoa-nelor, dialipetale superovarâte.
lehăi (a) v. (daco-gr. lekeâ. A face zgomot tare zadarnic ; 2) a lătra câinele; 3) a se certa. Mold.
lehamete adv. (daco-gr. din lekematos, obscen, de ruşine). Lipsă (aruncat cu des-gust) de ceva, de ex: lehamete de aşa ajutor (ajutor prost, fără folos); mi-e şi lehamete să-l mai rog. Mold.
lehâmetisi (a şi ase) v. V. preced. A se des-gustâ ; a se lipsi cu desgust; a nu mai insistă, lehâu s. m. V. lehăi. Cel ce lehăeşte. lehemetult, â adj. V. lehamete. Dusgustat; lipsit, renunţat.
lehlme s. f. V. leah. Mulţime de lehi sau polonezi.
lehuză s. f. V. lăuză, lelea s. f. (dacorgr. din leykanie, gât). 1) Pâlnie; vas mic, găurit la fund şi cu o ţeavă pentru a introduce un lichid; 2) scurtare din vorba lele şi leică.
leit, â adj. (daco-gr. leos, în întregime, întocmai). 1) în întregime, peste tot; 2) întocmai la fel, cu totul asemenea.
leiţă s. f. V- leu. Monetă de % de leu vechid.
lela, adv. (daco-gr dela lulea, a cântă). Fără grijă, degeaba, în neştire, cântând umblă lela. Mold.
lele s. /. (daco-gr. dela laleo, a cânta, ca şi lat. lallo, a cânta (doica). 1) Dragă soră, (soră mai mare) pentru încântătoare (soră);
2)	pop. iron. femeie cu reputaţie rea, imorală (cântăreaţă (?) care încântă).
lemn s. n. (lat. lignum). 1) Substanţa tare a unui arbore; 2) arbore tăiat; 3) fig. nesimţire, care nu mai simte de loc; amorţit de tot; 4) Bot. lemnul câinelui, numirea unui arbust, al cărui lemn prefăcut în cărbune serveşte la facerea grafului de, puşcă; 5) lemn câinesc, numirea unui arbust cu crengile spinoase ; 6) lemnul Domnului, plantă înaltă, numită şi peliniţă; 7) lemn dulce, plantă din genul leguminoaselor, a cărei rădăcină dă un suc dulce, din care se fac beu-turi răcoritoare; 8) lemn galben, arbust cu ghimpi şi cu fructe roşii acrişoare; 9) lemn pucios, arboraş din familia rosaceelor zis şi sorb (v. sorb); 10) lemn sfânt, bucăţică de lemn din adevărata cruce pe care a fost.res-tignit Christos; 11) adv. în nemişcare, în amorţire (de frig); ţeapăn, rigid ; 12) fig. beat în nesimţire.
lemnar s. m. 1) Cel ce lucrează lemnul şi face diferite unelte (roate, car, etc). 2) tâmplar; 3) vânzător de lemne.
lemnărie s. f. 1) Depozit de lemne; 2) atelier unde se fac lucruri, unelte de lemn ;
3)	cantitatea mare de lemne; 4) meseria de lemnar.
lemnos, oasă adj. (lat. lignosus). 1) Ce este din lemn, cu substanţă lemnoasă; 2) ca de lemn, cu fibre tari, băţoase.
lemnuş s. n. 1) Bot. V. lemnul Domnului ; 2) mic lemn.
lene s. f. (lat. lenis, moale). Moleşeală, lipsă de energie la lucru; trândăvie. — Şi Slavii zic leni şi lenivii, leneş.
leneş ă adj. V. prec. Cel ce sufere de lene.
lenevi (a se) v. V. lene. A perde energia de lucru, a se trândăvi, lenevie s. f. V. lene.
lenevos, oasă adj. Cu lene; cuprins de lene.
lenl (a se) v. V. lenevi. lenetiy, ă adj. şi s. n: (fr. lenitif, din laţ. lente, cu linişte). Care linişteşte (medicament).
lent) ă adj. şi adv. (lat. lente şi lentus). încet, cu linişte, moale, uşor (la mişcări), lentă ş. f. (rus lenta). Panglică, cordea, lenticular, ă adj. (dela lat. lens, lentis, bob de linte). în forma unui bob de linte, adică: rotund, mai subţire pe margini şi mai umflat la mijloc.
lentilă s. f. (fr. lentile, din lat. lenticula, bobuşor de linte). Fizic, Sticlă (în forma unui bob de linte), prin care privind, vedem lu-lucrurile mai mari, sau cu forme diferite, după cum mijlocul lentilei este îngroşat în ambele părţi, sau numai într’o parte, sau scobit de ambele părţi, ori numai de o parte; ■sunt şase feluri de lentile; biconvexă, plan-convexă, concav - convexă, bi-convexă, plan-convexă şi convex-concavă, după forma suprafeţelor; .
lentisc s. n. (lat. lentiscus). Bot. Arbore din care se extrage sacâz şi care produce • fructe cu formă lenticulară, cu coarjă foarte taie şi cu miez verziu, zise şi fisticuri.
leoaică s. f. V. leu. Zool. Partea feme-ească a leului.
leopard s. m. (lat. leopardus). Zool. Animal carnivor sălbatic, în felul tigrului, având pe pielea gălbuie multe pete cu forme rotunde neregulate.
leorbă sau leoarbă a. f. (lat. dela labrum, buze). Pop. iron. gură.
leoarcă s. f. (ţlaco-gr. loyâ + arche, ud absolut, extrem. 1) Udare foarte mare, (de ploaie) multă ; 2) vin foarte slab (poate amestecat cu apă la extragerea din rămăşiţile dela teasc); 3) vin prost.
leotă s. f. (daco-gr. din leos.= laos, mulţime, aglomeraţie). Ceată, mulţime (de ţigani), de copii, etc.
lepădă (a şi a se) v. (daco-gr. dela leipo, (,leipteon), a părăsi). 1) A lăsă sau a aruncă jos; 2) a avortâ (a face puiu, copil, înainte de timp); 3) a desbrăcâ (haina); 4) fig. a părăsi; 5) a renunţă ; 6) a se desista; 7) a abjură (dela credinţă); 8) a renegă; 9) a vărsa pe jos; 10) lepădare de sine, renunţare la persoana aa.
lepădare s. f. V. preced. Acţiunea de a şi a se lepădă, prop. şi fig.
lepădat, ă adj. 1) Aruncat, părăsit; 2) avortat; 3) fig. şi s. m. renegat, abjurat; 4) vărsat.
407
Ies
lep
lepădătoare s. f. Bot. Numirea unei plante zise şi cucurbeţicâ.
lepădătură s.f. V. lepădă. Pop. iron. 1) Lucru aruncat şi urlt; 2) fiinţă detestabilă, scârboasă; 3) puiu sau copil avortat; 4) s. acţiunea de a lepădă şi avorta.
lepedeu s. n. (daco-gr. din lebetos, de spălătoare). Trans. Cearşaf. — Şi Ungurii zic lepedo.
lepidoptere pl. (gr. lepis, lepidos, coarjă, solzi, pteron, aripă). Zoot. Speţă de insecte ce au patru aripi acoperite cu un fel de praf în formă de solzi (fluturi)..
lepră s. f. (gr. şi lat. lepra, pare dela verb lepo, a jupui). 1) Med. Boală foarte veche, cunoscută la popoarele asiatice şi a-dusă în Europa de legiunile romane ; este provocată de baccilul zis a lui Hansert, şi acopere corpul cu bube, ce au forma de pete negricioase ce se cojesc; 2) fig. pop. rău care se întinde, se propagă; agăţarea unui rău de care nu poţi scăpa, lepros, oaşă adj. Cel bolnav de lepră, lepşit, ă adj. (daco-gr. lepsis, apucare). Fig. apucat, adică grăbit şi desordonat, repezit.
lerul-domn s. m. V. larului-domnului. les-(majestate) adj. (lat laesio, vătămare, rană). Vătămare (fig. rănire) insultă (adusă majesfăţei regelui) şi care se pedepseşte de lege.
leş s. n. (lat. lessus, ucis, din leto, a ucide, a omorî). I) Trup (de om sau de animal) mort; 2) schelet de mort.
leşesc, leşească adj. (dela leah). Polonesc,' din Polonia.
leşie s. f. (lat, lixivia şi lix). Apă alcalină (de sodă) ce se obţine amestecând apă ferbinte cu cenuşă — ea spală repede petele de unsoare, părul, rufele, (dacă se pune prea multă cenuşă, se jupoaie pielea şi se face rană).
leşin Si n. (lat. dela lax-in + înmuiere, moleşeală). 1) Perderea cunoştinţei, cădere în nesimţire, înmuindu-se de tot corpul şi membrele; 2) sfârşeală (dintr’o suferinţă internă) ; 3) iron. îmi vine leşin, mă prăpădesc (cu înţeles opus că nu ’mi pasă).
leşină (a) v. V. prec. A avea leşin, a perde cunoştinţa prop. şi fig. , leginare s. f. Acţiunea de a leşină, leşinat, ă adj. 1) Căzut în nesimţire; 2) fig. slăbit de tot, istovit.
leşinătură s. f. 1) V. leşinare; 2) om slab (ie tot.
leşiţâ s. f. V. lişiţâ.
> lesne adu. şi adj. (lat. dela laxo, are din
laxus, slobod, lăsat, muiat, s’a format lexin . din laxin (ca marin, virgin etc). 1) Cu uşurinţă ; 2) uşor de făcut; 3) cu îndămânare ;
4)	fig. ieftin.
lesnidor s. m. V. prec. Bot. med. Plantă din familia âblaneelor, cu florile violete şi cu fructe roşii, întrebuinţată în medicină ca purgativ (laxativ) zisă şi dulcamara.
lesnicios, oasă adj. V. lesne. Uşor cu uşu-îinţă.
lespede s. f. (lat. din lapis. lapidis). 1) Peatră mare; placă de peatră; 2) fig. greutate mare ce apasă (pe conştiinţă, inimă).
lest s. n. (germ. last). Greutate anume pusă la fundul unui vas de navigat pentru a-i stabili equilibrul încărcăturii; idem la ba-.loane.
leşui (a şi a se) v. V. leşie. 1) A spăla cu leşie (rufele); 2) fig. a simţi sfârşeală în stomac ; 3) a se desgustâ.
letargic, ă adj. (gr. letargia din lethe, uitare; argos, inactiv). De letargie.
letargic s. f. V. prec. Stare de complectă nemişcare şi nesimţire ca şi leşinul, în care omul pare ca mort.
leţcae s. f. (din leu, leiţă şi leiţică, pl. leiţicăi). A optzecea parte dintr’un leu ve-chiu, sau o jumătate de pară.
letin s. m. (diform din latin). Pop. 1) Catolic ; 2) eretic (care nu este ortodox), letinesc, ească adj. V. prec. letopiseţ s. n. (slav compus din leta, ani; piseţ, scriitor (pisaţi, a scrie, pare din lat. ■pingo, pinxi, scriu, am scris). 1) Cronică ve< che (însemnări istoiice din vechime), leturghie s. f. V. liturghie.
leu s. m. 1 (lat. le o.). Zoo/. 1) Animal mare, carnivor, numit şi regele animalelor pentru puterea lui şi înfăţişarea-i măreaţă; se găseşte în Africa şi Asia; 2) fig. om curajos, brav, eroic; 3) figura a şaptea din zodiac, ce corespunde lunei Iulie; 4) emblemă pe marca ţârei sau a principilor (aceasta este împrumutată dela popoarele din Asia).
leu s. m. II (lat. Zio). Numirea unităţii de monetă in ţările române (după emblema din vechime a Daciei, reprezintată printr’o femeie înarmată, având la dreapta un vultur şi la stânga un leu — emblema forţei şi suveranităţei în vechime la popoarele orientale, de unde a trecut în occident), leu ve-chiu, unitate monetară până la anul 1866, având ca subdiviziune 40 parale, şi fiind egal cu 33 bani sau centime; leu nou, unitate monetară română dela 1870, făcută din argint, după sistemul monetar metric (egală cu 1 franc din Francia), având ca subdivi-
ziuni 100 bani (centime); leul în monetă-hârtie este egal cu leul nou de argint.
leucă s. f. (daco-gr. lugos, lemn Îndoit, îndoi tură). Sprijinitoare de lemn, curbă, dela capătul osiei până la carâmbul carului; 3) fig. lovit cu leuca, sărit din minţi.
leu-paraleu s. m. V. leu cu prep. gr. para, peste, supra). 1) Leu furios, spăimân-tător ; 2) fig. mare viteaz.
leurdă s. f. (pronunţat şi levărdă, din lat.
I evare, a spălă). Bot. Numirea unui fel de usturoiu sălbătic cu flori albe.
leuştean s. m. (lat. din leu ce = hrean alb, leucetin). Bot. Plantă din genul ombelifere-lor aromatice, ale cărei frunze verzi se pun în supă sau în borş, pentru a’i da gust; iar seminţele se pot păstra lesne, tot pentru acest scop, având proprietăţi stimulente.
levant s. n. (ital. lavanda). Bot. Numirea unei plante aromatice medicinale, cu flori galbehe, ce creşte în regiunile mediteranee (Dalmaţia etc). Florile ei sau praful din a-ceste flori, serveşte ca. insecticid şi apără hainele şi ţesăturile contra moliilor. In unele localităţi se mai’zice suljină sau sulcină, sau levănţică.
levant s. n. (fr. levant, din lat. levare, a ridică) Răsăritul, orientul (adică ţările din orientul apropiat: Turcia, Asia-mi că, Grecia).
levantin, & adj. V. prec. Din levant; fig. om şiret.
levantină s. f. V. levant. Numirea unei stofe,orientale din mătasă lucioasă.
. levată s. f. (după fr. lev&e, din lat. levare, a ridica, a luă). Luarea de jos a tuturor căiţilor (ia jocul de cărţi).
levent, ă adj. şi adv. (după fr. levant, răsărit, orient). Cel ce ştiea şi întrebuinţa felul de vorbire şi manierele levantine (cum făceau de ex. Grecii); om deştept şi menie-rat; cu maniere, deprinderi, alese (felul de a se adresa potrivit gradului social şi vârstei; felul de a săruta mâna sau a complimentă, de a vorbi, a şedea în societate, etc). levenţică s. f. V. levant. Bot. levint, ă adj. V. levent. levit s. m. (ebreu dela numele lui Levi unul din fiii lui lacob şi din neamul căruia se alegeau preoţii la Evrei). Preot evreu, din neamul lui Levi.
levitic, ă adj. V. prec. Al leviţilor. lexicograf s. m. (gr. lexis, cuvânt; graphâ, scriu). 1) Autor care scrie şi explică înţelesul cuvintelor; 2) scriere ce arată explicarea cuvintelor.
lexicografie s. f. V. preced. Ştiinţa despre însemnarea şi explicarea cuvintelor.
lexicologie s. f- (gr. lexis, cuvânt; logos vorbire). Ştiinţa care se ocupă în mod raţional despre cuvinte din punct de vedere al etimologiei şi al semnificărilor pentru a putea întrebuinţa şi scrie corect o limbă.
lexicon s. n. (gr. lexikon). Dicţionar care arată cuvintele unei limbi.
Iezâ (a) v. (fr. dela User, citit leze). A vătămâ, a atinge, a atacă (onoarea, cinstea), a jigni.
lezat, A adj. V. prec. Jignit, vătămat, atins, leziune f. V. leză. 1) Lovitură; vână-taie din lovire; 2) rană din lovire.
liană s. f. (fr. liane dela Uer, alega). Boţ. Numirea unei plante aduse din America şi care se urcă şi se încolăceşte pe arbo.i.
libadea s. f. (daco-gr. dela libas, libados, stropire de apă). Manta care apără de ploaie, haină largă boierească în vechime.
llbarcă s. f. (lat. comp. libare-qua, a uda, a stropi pe unde). Zool. Numirea unei insecte ce iese numai noaptea, din speţa or-topterelor şi care se înmulţeşte mai mult unde se face umezeală cu apă, la bucătărie, când nu se ţine curăţenie; iron. pop. fe-mee guralivă.
llbaţiune s. f. (lat. libatio, libationis dela libare, a stropi, a vărsa vin). 1) Vărsare de vin în onoarea zeilor (când se făceau petreceri, serbări) aşa cum obicinuesc şi românii în unele ocaziuni să verse puţin vin din pahar, zicând că este pentru răposaţi; 2) petrecere mare cu prea multă băutură.
libel s. n. (lat. libellus). Carte mică, carnet, libret, notes.
libelâ (a) v. (fr. libeller), Jurid. A re-dactâ în formele ^judecătoreşti un act, o petiţie.
libelist s. m. V. prec. Cel ce a redactat un act după formele judecătoreşti.
libelulă s. f. (fr. libelule) 1) Zool. numirea unei insecte ortoptere, ce zboară pe deasupra lacurilor şi bălţilor, numită şi calul dracului;
2)	fig. o persoană cu forme fine şi cu mişcări sprintene (despre domnişoare).
liber, ă adj. (lat. liber, libera). Slobod; cel ce nu este supus nimănui; cel ce nu este legat, oprit, închis; adv. neocupat; slobod, neoprit; de bună voie; fig. fără jenă, nesimţit; s. m. Bot. şc. unul din cele trei învelişuri, (cel mai subţire) ce formează coarja arborilor.
liberă (a şi a se) v. (lat. liberare). 1) A da drumul, a slobozi; 2) a da, a emite ; 3) a termină, serviciul militar; 4) a scăpa, a se mântui de ceva.
liberal, ă adj. (lat. liberalis). 1) Slobod ;
11b
469
11b
2) politic, cel ce ţine la libertăţile politice, sau are la bază perceptultiancez: libertate egalitate, fraternitate din revoluţia dela 1848; partidul liberal, format de tinerii ce studiase in Francia pela 1848 şi din unele elemente din boerimea şi din poporul din Moldova şi Valahia, care cerea liberarea principatelor de sub protecţia rusească, unirea acestor principate şi legi după cum erau in Francia şi în alte ţeri occidentale, partid care a guvernat mai mult timp în România (în o-poziţie cu partidul conservator)', 3) politic, cel ce face parte din partidul liberal, sau are principiile acestui partid; 4) fig. darnic (care nu e zgârcit); 5) fig. fără prejudecăţi, fără prea multe scrupule.
liberalism s. n.V. preced. Politic. 1) Totalitatea doctrinelor paitidului liberal; opi-niunea, credinţa, lib'erală ; 2) fig. dărnicia ; 3) practicarea libertăţilor politice.
llberalîtate s. f. (fr. liMralite, din lat. libe-ralitas). Dărnicie.
liberare s. f. (lat. liberare, a da drumul, a slobozi). Slobozire; scăpare; 2) terminarea serviciului militar; 3) mântuire de ceva ; 4) emitere, (de chitanţă, titluri; 5) achitare; 6) dare; 7) înmânare; predare. -liberator, oare adj. şi s. (lat. liberator).
1)	Cel ce liberează; 2) salvator, mântuitor, liber-schimb s. n. (V. liber şi schimb, după
fr. libre-ichange, schimb liber). Corner. Comerţul ce se face între naţiuni, când nu se încasează vamă şi nu se fac prohibiţiuni.
llber-schimbist, ă adj. V. prec. Care adoptă schimbul-liber în comerţ.
libert s. m. (lat, libertus). Sclavul căruia stăpânul roman îi dăruia libertatea (drept recunoştinţă aceşti liberţi aşezau câte o peatră cu inscripţie la mormântul stăpânilor lor. libertate s. f. (lat. libertas). 1) Slobozenie ;
; îngăduinţă de a face ceea ce voeşte cineva;
2)	neatârnare sau independenţă ; libertatea . naturală, dreptul ce are omul dela fire, de
a lucra din voinţa lui fără a fi constrâns (dacă totuşi sunt legi de constrângere, acelea şi le fac oamenii înşişi, iar altele sunt dictate de însăşi natura); libertate cetăţenească, dreptul fiecărui cetăţean de a face orice lucru, care nu este oprit de lege; libertatea politică, dreptul de a avea şi a exprima orice convingere politică izvorîtă dintrio judecată luminată; libertatea presei, libertatea sau dreptul de a scrie şi tipări orice; libertatea conştiinţei, dreptul de a avea orice credinţă religioasă pe care cineva o crede cea adevărată; libertatea individuală, dreptul oricărui cetăţean de a fi lăsat în liber-
tate, în afară de unele cazuri prevăzute de lege.
libertlcîd s. m. (fr. liberticide). Cel ce suprimă cu forţa libertăţile.
libertin, ă adj. (lat. libertinus). Desfrânat, imoral.
libertinaj s. n. (fr. libertinage). Desfrâu, destrăbălare morală.
libidinos, oasă adj. (lat. libido, libidinis, pasiune). Dedat plăcerilor sensuale.
librar s. m. (lat. librarius, dela liber, carte). Cel ce se ocupă cu vânzarea de cărţi, de lucruri pentru şcoală său pentru cancelarie; librar-editor, librar care, cu cheltuala sa, tipăreşte lucrarea unui autor.
librărie s. f. 1) Magazinul unui librar; 2) ocupaţiunea librarului, comerţul de cărţi pentru citit.
llbraţiune a. f. (fr. libration din lat. li-brare, a cumpăni). Astron. Balanţarea aparentă a lunei în jurul axei sale.
libret s. n. (ital. libretto). Muzic. Cuvintele. dela o bucată de muzică sau dela o operă muzicală.
libretist, ă adj. V. preced. Cel ce cântă o bucată de muzică vocală, cu cuvintele ce o însoţesc.
libuţ s. m. (lat. dela libaţia, sorbire, stropire). Zool. Numirea unei pasări ce trăeşte pe marginea rîuiilqr; are mărime mijlocie, pene negre sau verzui, iar aripile şi coada pătate cu roş şi gâtul foarte scurt. Carnea este gustoasă şi căutată; se mai numeşte . nagâţ sau ciovUcă.
licăi (a) v. (daco-gr. după leichâ, a linge şi sanscrit ligh). 1) A linge cu zgomot; 2) a face zgomot asemănător cu al lingerei.
licări (a) v. (daco-gr. dela rădăcina lyk, a străluci). 1) A străluci puţin, a străluci din depărtare (o lumină); 2) a lumină deabea.
licărire s. f. V. prec. 1) Strălucire mică de lumină; 2) scânteiere, licărit s. n. V. prec. liceal, & adj. V. liceu. De liceu, licean s. m. V. liceu (după fr. lycieri). Şcolar, elev. care învaţă la liceu.
licenţă s. f. (lat. licenţia, libertate). 1) Terminarea studiilor la o facultate şi obţinerea diplomei respective; 2) libertate, permisiune de a vinde unele mărfuri sau beuturi spirtoase ; 3) Uter. abatere dela unele reguli sau uzuri de a scrie sau de a vorbi; 4) îngăduinţa ce’şi ia cineva de a spune ce n’ar fi cuviincios a se spune, sau a se scrie; 5) licenţă poetică, figură de stil cam incorectă, dar permisă în poezie.
licenţift (a) v. (după fr. Ucencier şi lat.
* 11c
410
11c
licenţia, libertate, îngăduinţă). 1) A da drur mul (din serviciu) cuiva; 2) a pune îrî disponibilitate.
licenţiare s. f. Acţiunea de a licenţia, licenţiat, ă adj. şi s. V. licenţă. 1) Cel ce a terminat complet studiile unei facultăţi şi a obţinut diploma respectivă; 2) cel ce a fost scos sau pus în disponibilitate din o funcţiune, sau din serviciu obligator.
licenţios, oasă adj. şi adu. (fr. licencieux, din lat. licenţia). 1) Abătut dela regule; 2) abătut dela buiia cuviinţă.
liceu s. n. (gr. lykeion, dela numirea unui bulevard în vechea Athenă, unde Aristotel, marele filosof grec (născut însă la Stagira în Macedonia) dădea lecţii discipolilor sei, şi după care numire, s’a format fr. lycâe). Şcoală de învăţământ secundar, cu 8 clase, cuprinzând învăţături de ştiinţă, literatură şi arte, în măsură de a da tinerilor o cultură generală deplină şi pregătindu-i pentru învăţământul universitar.
lichea s. f. (dela gr. leichen, parazit). 1) Om leneş care trăeşte prin linguşire; 2) linguşitor; 3) extins, şiret.
llchefia (a şi a se) v. (fr. liqu&fier). Şciinţ. A se face liquid, adică a trece din starea solidă sau gazoasă în starea lichidă.
lichefiare s. f. V. preced. Acţiunea de a lichefia.
lichen s. nr. (gr. leichen). Şciinţ. Parazit vegetal, ce se formează pe păreţi sau pe pietre, având coloare verde (ca un fel de puf), şi constă- din conveţuirea uftei alge cu un fel de ciupercă
llcher sau llcheor s. n. (fr. liqueur, din lat. liqiiere, a fi lichid şi limpede). Beutură făcută din alcool amestecat cu apă şi în care intră esenţa parfumată dela un fel de fructe ca; vişine, portocale, etc. amestecându-se şi mult zahăr.	«
lichid, ă adj. şi s. (lat. liquidus); 1) Curgător (ca apa); 2) corp ori substanţă curgătoare ; 3) comerc. care nu este cu vre-o jpotecă (averea) sau n’are alte popriri legale;
4)	gram. numirea unor consoane ce se rostesc curgător; l, m, n.
lichidă (a) v. Comerc. î) A regulă şi termină o socoteală; 2) a lichidă un cont; a primi tot ce era de dat de acel cont; 3) a lichidă o afacere, a încetă şi a desface totul prin vânzare, încheind complect socotelile afacerei; 4) a vinde mărfurile cu preţ scăzut în vederea încetării afacerei; 5) a plăti toate datoriile.
lichidare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a lichidă ; 2) desfacere de mărfuri.
lichidator s. m. V lichidă. 1) Cel ce lichidează ; 2) persoana însărcinată de justiţie ca să lichideze o afacere comercială.
licit, ă adj. (lat. licitus, permis). Ceea ce este învoi’t de lege, — mijloace sau fapte licite, adică neoprite de lege sau de morală.
licită (a) v. V. urm. 1) A vinde prin anunţare şi slrigări publice o avere, după o dispoziţie judecătorească; 2) a oferi preţ la o licitaţie.
licitaţie sau llcitaţiune s. f. (lat. licitatio). Vânzarea unei averi prin anunţuri şi strigări publice, după o dispoziţie judecătorească.
licoare s. f. (lat. liquor). 1) Substanţă lichidă, curgătoare ; 2) fig. beutură.
llcopode s- pl. (gr. lykos, lup; podos, picior). Bot. Speţă de plante criptogame, ca un fel de muşchiu de copac.
lictar s. m. (din lat. liquida, topită, moale). Aliment dulce făcut din prune mult fierte, zis şi magion, povidlă sau marmeladă.
lictor s. m. (lat. lictor). Ofiţer roman ce mergea înaintea marilor magistraţi din Roma şi purta într’o mână un toporaş şi un mă-nunchiu’de nuiele (vergi), ca simbol că cine nu se supune legilor este sau ucis, sau pedepsit (bătut); dictatorii erau precedaţi de 24 lictori.
licuri (a) v. V. licări. llcurlciu s. m. (dela licări). 1) Zoo/. Insectă mică de câmp sau de pădure, ce are pe corp un fel de puf cu proprietate fosforescentă, care luminează în timpul nopţei; 2) evâpo-taţie luminoasă prin locuri băltoase sau cu putregaiuri.
licurln s. m. (daco-gr. baza lyk, a străluci), Zool. Numirea unui peşte cu solzii aurii strălucitori, de mărime mijlocie zis şi scrumbiei Oftă s. f. (dela Litva, — Lituania, care până în sed. XIV nu era creştinată). 1) Neam strein;
2)	neam păgân; 3) rasă, naţiune necurată;
4)	om de credinţă eretică, păgână.
ligă s. f. (lat. dela ligo, ligare, a lega, a uni). Uniune, asociaţie, între mai multe state, sau persoane, cu un scop determinat politic sau cultural.
ligament s. n. (lat ligamentum). Anat. Legătură, din fibre tari, ce uneşte un capăt al unui os cu un altul; tendon sau zgârciu.
ligamentos, oasă adj. V. ligament. Format din fibre tari ca zgârciul.
ligatură s- f. (fr. ligature, din ţat. ligare, a legă). Medic. Făşie, bandaj, ce înfăşoară o parte bolnavă; liter. împreunare de litere într’un semn scris, ca: &, fl, etc. ligav, ă adj. şi adu. (dela lat. şi gr. leg o,
aleg). Cel ce alege mâncările, nu-i place sa mănânce de cât pe ales şi câte puţin.
lighean s. n. (din lat. lebes, lighean, prin forma măritâ-lebeari). Vas mare pentru spălat (cu apă pe mâni şi pe obraz) din porţelan sau de metal.
Hghioaie sau lighioană s. f. (daco-gr. dela ligheion, cu sunet ascuţit —cu voce de pasăre). 1) Animal din acele ce vin să strice;
2)	pasări domestice cari cer cu ţipete hrana; fig. om netrebnic, rău sau leneş', llgnl (a) v. V. lihni.
lignit s. n. (lat. dela lignum, lemn, butuc). Geolog. Numirea lemnului care aproape s’a petrificat stând in pământ, dar in care se cunosc urmele de structură vegetală ; se găseşte în multe locuri, se'extrage şi serveşte la încălzit, la fabrici şi locomotive, precum şi în sobe anume făcute, căci altfel produce prin ardere gaze vătămătoare.
lihni (a) v. (daco-gr. dela lichneyo, a linge). A fi foarte flămând; a fi istovit de foame.
lihnit, ă adj. V. preced. 1) Forte flămând, istovit, sfârşit, de foame; 2) fig. foarte doritor de ceva.
lilâ adj. (fr. lilas şi spaniol lilac, numirea arbustului liliac). De coloare ca a liliacului— alfa astru-roz.
liliac s. m. 1 (din lai lilium, ca spaniol lilac). Numirea unui arbust ce face multe flori (cu formă de crin) de coloare albă sau de coloare albastră-roză, cu miros tare şi foarte plăcut, şi care a fost adus din Persia; sunt însă localităţi meditaranee unde creşte dela sine cum creşte şi în puţine locuri în România.
liliac s. m. 11 (daco-gr. dela lighiakein, a scoate ţipete ascuţite). Zool. Animal mic ce seamănă cu şoarecele, având însă aripi de piele subţire, cu cari zboară seara şi noaptea, scoţind ţipete ascuţite.
liliaceu, ee adj. (din lat. liMum, crinul). Bot. Familie de plante monocotiledoane, al căror tip este crinul, (şi lilium latin, este grecescul leighim, crin).
liliachiu, ie adj. V. liliac, I. De coloare violetă (albastru roşiatec) ca floarea de liliac.
Oile s. f. (lat. lilium). Bot. Crinul. Mold. Trans.
liliuţă s. f. V. liliac. Bot. Numirea unui arbust mic, tufos, ce seamănă cu liliacul.
llm s. n. (daco-gr. dela leimma, depozit, rezidiu, drojdie). Murdărie ce se depune pe piele, când cineva nil se spală, lip.
liman s. n. (daco-gr. Iim6n, port, loc de adăpost, refugiu, azil). 1) Port; 2) lac; 3) fig. refugiu, mântuire, scăpare (de rău).
limb s. n. (lat. Umbus, margine exterioară)* Matern. Marginea exterioară, gradată, a unui cerc; marginea exter. a oricărui instrument de matematică. Astr. marginea unui astru; Bot. Suprafaţa lată a unei frunze; partea eşită în afară a unei petale sau sepale. Teolog. locul unde erau sufletele drepţilor înainte de t venirea lui Christos şi locul unde stau sufletele copiilor nebotezaţi.
limbă s. f. (lat lingua. limbă şi vorbire).
1)	Anat. Organ musculos ce stă în gură şi serveşte pentru a gusta, a înghiţi şi a scoate sunete, a vorbi; 2) vorbirea pe care o întrebuinţează un popor; 3) regulele liguistice de pronunţare; 4) limbă vie, vorbire întrebuinţată de popoarele actuale; 5) limbă moartă, vorbirea întrebuinţată de popoarele antice : grecii, latinii; 6) lama dela cuţitaş, briceag; 7) greutatea ce loveşte clopotul ca să sune; 8) atârnătoarea ce se balanţează la ceasornic; 9) acul sau indicatorul dela o balanţă; 10) fig. neam, naţiune streină; 11) limbă de pământ, promontoriu; 12) limbă de pădure, capăt de pădure; unghiu; 13) limbă de moarte, ultima dornţă.a muribundului ; 14) fig. cu limba scoasă, alergând obositor; 15) a prinde limbă, a începe să aibă curaj ca să vorbească; 16) a sta pe limbă, a veni aproape să spună. Bot. limba boului, plantă dicotiledonă (din genul boran-ţei) cu frunza lată şi ascuţită, ce creşte mai ales în regiunile mediteranee, a cărei rădăcină se întrebuinţează pentru văpsit; limba broaştei, plantă din speţa plataginei, cu ffunza in formă de limbă, al cărei spic lung face seminţe cu cari se nutresc păsărelele ; limba cânelui, plantă din genul boranţei (ştiinţific numită cynoglossa — limba cânelui gr.) având cam asemănătoare cu o limbă de câne şi întrebuinţată în medicină; limba vacei sau a cerbului, plantă numită şi sco-lopendă şi năvalnic, limba mielului, plantă numită şi boranţă. Limba oii, plantă numită şi pătlagină, limba peştelui, numirea unei plante erbacee cu frunza puţin lată şi foarte ascuţită; limba vrabiei, plantă din familia compozeelor: 17) orice adaus mobil (de piele, fer sau lemn cam în forma de limbă;
18)	fig. pl. naţiuni (termin, biser.).
limbaj s. n. (după fr. tangaje). Vorbirea, felul de a vorbi, limbarîţ, ă adj.V. limbut. limbariţă s. f. (dela forma de limbă). Bot. Numirea unei plante de baltă, întrebuinţată în medicină. Se mai zice limbariţă şi la limba broaştei. V.
llmblst s. m. (dela vorba limbă fr. lin-
gniste). Cel ce face studii speciale asupra limbilor.
limbric s. m. (lat limbricus). Zool. Numirea unui vierme foarte lung, ca o rimă, de coloare albă gălbuie, ce se face în stomacul sau intestinele omului, mai ales la copii; — copilul slăbeşte, se Îngălbeneşte şi uneori se scarpină; la nas.
llmbricariţi s. f. V. prec. Med. Medicament ucigător de limbrici (santonina, etc.). limbuţă s. f. Mică limbă, limbut, ă adj. V. limbă. 1) Cel ce vorbeşte prea mult; 2) cel ce spune şi ceea ce n’ar trebui spus.
limbuţle s. f. 1) Defectul, neajunsul, viciul de a fi limbut; 2) vorbărie prea multă.
limfă s. f. (gr. lympha, apă). Fiziol. Substanţă lichidă gălbuie, ce ţine in sine globule albe şi circulă prin vasele limfatice din corpul omului. Bot. Suc care circulă în plante.
limfatic, ă adj. V. preced. 1) Care aparţine sau conţine limfă (vase); 2) cel ce are multă limfă; caracter sau temperament limfatic, — care nu este nici sanguin nici nervos, ci liniştit ia fire.
limfatlsm s. n. Temperamentul 'sau caracterul limfaticului (de coloare albă la piele şi cu muşchii mai slabi). -limită s. f. (lat. limes, liniitis). Margine, capăt, hotar, sfârşit .
limită (a|se) v. V. prec. 1) A mărgini, a pune margini; 2) a însemnă hotarul; a îngrădi; 3) a se opri; 4) fig. a interzice, a mărgini fig.
limitare s. f. Acţiunea de a limită. * limi&t, âadj. 1) Mărginit; 2) fig. cam prost, limitativ, ă adj. Care mărgineşte sau hotărăşte anume.
limitrof, ă adj. (lat. limitrophus). Care este la margine, mărginaş. , limonadă s. f. (fr. Umonade, dela vorba limon, lămâie, din arab. leimun numirea lămâiului). 1) Băutură acrişoară, din apă în care s'a topit zahăr şi s’a stors zeamă de lămâie ; 2) băutură din apă cu sirop de fructe, zahăr şi saturată cu acid carbonic.
limonadier s. m. (fr. limonadier). Cel ce vinde limonadă.
llmonlu, ie adj. V. prec. Care are coloare galbenă ca lămâia.
limpede adj. şi adv. (lat. Umpidus, o). 1) Străveziu (ce nu este turbure); 2) curat; 3) senin (cerul); 4) apătos; 5) clar, lămurit; 6). sonor (voce); 7) hotărît limpezeaţi s. f. V. prec. Calitatea de a fi limpede.
limpezi (a) v. V. prec. 1) A face să fie
limpede; 2) a curăţi, a spăla complect; 3) a se însenină (cerul)! 4) a desluşi, clarifică; 5) fig. a se goli, liberă, de ceva rău.
limpeziclune sau limpezime s. f. 1) Claritate ; 2) înţelegere lesnicioasă (de minte), limpezire s. f. Acţiunea de a (se) limpezi, limpezit, ă adj. Care a devenit limpede, V. limpede.
timpi (a) v. diform, din linchi. limpiditate s. f. V. limpeziciune.\ Hmnsină s. f. (fr. dela limousine, manta de lână, pentru ploaie, pe care o poartă ciobanii limousini, adică depe la oraşul Limo-ges). Numire dată trăsurilor automobile cu forma de cupeu, închise, cari apără de ploaie.
lin s. n. I (daco-gr. lenos). Teasc pentru stors strugurii spre a scoate vinul; 11 s. m. (lat. lenis), blând. Zool. numirea unui peşte cu solzi mici galbeni, ce se prinde f. uşor în ape stătătoare.	/
lin, i adj. şi adv. (lat. lenis). 1) Liniştit, încet, domol; 2) fără valuri (apa); 3) fig. blând; 4) fără zgomot.
linchi (a) v. (diform, din linge). A linge cu limba (pentru a mânca).
tinciuri (a) v. (din lat. Ungere, a linge). 1) A linge cu limba (în loc de a mâncă); 2) a lua cu degetul din alimente şi apoi a-1 linge;
3)	a gusta câte puţin din mâncări (neavând poftă de mâncare); 4) a se scălda în puţină apă, plesnind apa cu mânile; 5) a se tot spăla, a se spăla foarte des.
lindină s. f. (lat. lens, lerldis). Ou de parazit (de păduche).
Undinos, oasă adj. V. prec. Cu lindine. lingău 8. m. (lat. Ungo, ling). 1) Cel ce linge; 2) fig. care trăeşte linguşind; 3) leneş* , linge (a) v. (lat. Ungere). 1) A lua alimentele direct cu limba; 2) a netezi cu limba pe ceva; 3) fig. a retrage o vorbă zisă ; 4) a linguşi; 5) a se linge, a se întovărăşi, a se înţelege; 6) a se linge pe bof. a’şi lua nădejdea, a nu mai speră.
linge-talere s. m. (dela Unge şi taler). Fig. Servil, cel ce trăieşte din linguşire.
lingulst a. m. (fr. linguiste, din lat lingua, limbă). V. Umbist.
Ungulstică s. f. (fr. linguistique). 1) Studiu istoric şi comparativ al limbilor; 2) ocupa-ţiunea linguistului.
lingură s. f. (lat. lingula, limbuşoară şi lingură). 1) Obiect pentru masă, cu care luăm alimentele lichide, format dintr’o. coadă şi un găvan, scobitură; 2) instrument asemănător cu lingura, ce serveşte la turnat metale topite, sau mortalul etc.; 3) pop. claviculele;
4)	osul sau sub osul sternum.
Cel
linii
lingurar s.m. 1) Ţigan care face • linguri de lemn; 2) vânzător de linguri.
Ungurea s. f. V. lingurică. llngurlcă s. f. 1) lingură mică; 2) pop. adâncătura dela încheerea claviculelor; sau adâncătura de sub osul sternum, deasupra stomacului; 3) bot. plantă din felul crucife-relor, ce are foile în forma de lingură, întrebuinţată ca stimulent şi ca antiscorbutică.
linguriţă s. f. Mică lingură de metal (mai ales pentru luat dulceţuri), linguroiu s. m. Lingură foarte mare. linguruş s. m. (din lat. languria (şopârlă). Zool. Puiul abia format de broască, zis şi mormoloc (cu coadă), linguşeală s. f.W. linguşire. linguşi (a şi a se) v. (lat. lingua usus, folosinţa, întrebuinţarea, limbei). 1) A arăta devotament (prin lingere cu limba, cum face câinele); 2) a aduce laude cuiva pentru un interes; 3) a fi servil din vădit interes; 4) a se insinuâ; 5) vechiu, a scuză, tolerâ. linguşire s. f. Acţiunea de a linguşi, linguşitor, oare adj. şi s. V. linguşi. ce linguşeşte.
liniă (a) v. V. linie. A trage rânduri, drepte, cu ajutorul liniei, sau cu orice alt mijloc.
linlament s. n. (fr. lineament, din lat. linea-mentum). 1) Trăsătură (ca de linie); 2) formă din linii; 3) schiţă (desemnată;4) trăsături caracteristice depe faţă,, sau ale caracterului ; 5) liniile unui plan, proiect desemnat.
liniar, ă adj. Făcut cu linia sau din linii trase.
liniare s. f. Acţiunea de a linia, liniat, ă adj. Care are linii trase, linlatură s. f. Felul cum sunt trase liniie. linie s. f. (lat. linea (dela linum, in,-—plantă) aţă, fir de in). 1) Trăsătură dreaptă (ca firul de aţă ţinut întins); 2) obiect de lemn sau de metal, cu marginea în linie dreaptă şi care :8erveşte pentru a trage linii; 3) trăsătură subţire şi continuă făcută cu orice şi în orice : formă: curbă, frântă, spirală, etc.; 4) aşezare fn rând drept; 5) şirul sau frontul (armatei) ;
6)	şoseaua sau strada (din sat); 7) linie de purtare, (conduită), directiva, îndrumarea, felul de purtare; 8) şinele şi terasamentul dela calea ferată; 9) calea, drumul (feratsau maritim); 10) reţea telegrafică; 11) măsură de lungime Vio dintr’un deget Ilnioară s. f. V. liniuţă. linişte s. f. (lat. lenis -f sto, stare, a sta lin, liniştit). 1) Starea fără mişcare şi fără zgomot; 2) tăcere adâncă; 3) repaus, odihnă;
4)	lipsa de emoţii sufleteşti; 5) împăcarea
(cugetului, conştiinţei); 6) pace, neturburare;
7)	ordin de a face linişte, tăcere.
linişti (a şi a se) v. V. preced. 1) A potoli, a calmă; 2) a mângâiâ, consolă; 3) a împăca; 4) a mulţumi (îndestulă); 5) a a-dormi; 6) a înceta durerea; 7) pop. a dormi puţin.
liniştire s. f. V. linişte.' Acţiunea de a linişti.
liniştit, ă adj. Potolit, calm, lin, încet; cu caracter blând,
liniştitor, oare adj. Care linişteşte, liniuţă s. f. Mică linie, linon s. n. (diform, linou), (fr. linon dela lin, in). Numirea unei pânze din aţă de in, sau asemănător cu aceasta.
lins, ă adj. V. linge. 1) Şters cu limba, atins cu limba; 2) foarte neted; 3) fig. elegant (de pieptănătură).
linşâ (a) v. (dela numele Lenş, a unui American, care Ucigând un negru, aceia l’au ucis cu pietre ca răsbunare). A ucide cu pietre, drept răsbunare.
linte s. f. (lat lens, lentis). Bot Plarftă leguminoasă, papilionacee, ale cărei boabe sunt în formă de lentilă (subţiri la margine şi umflate la mijloc) groase şi nutritive; pi. linţi; Zoql. speţă de paraziţi, ce se formează în carnea porcului în unele cazuri, cari au coloare albicioasă şi cari în om produc panglica.
lintiţă s. f. (lat. lens, jlentis, mătreaţă depe apa stătătoare). 1) Beşicuţe depe apa stătătoare 1 2) beşicuţi de apă; 3) petişoare pe faţă — pistrui; 4) varietate de linte sălbatică.
llnţoiu sau linţoliu s. n. (lat. linteolum, bucată de pânză albă). 1) Bucata de pânză albă, în care se înfăşoară mortul; 2) fig. poet. acoperemânt alb (de zăpadă, ghiaţă)!
llnx s. m. (gr. lynx). Zool. Pisică sălbatică, cu ochii ageri, vedere pătrunzătoare, numită şi râsul.
lloapă s. f. (lat. dela labeo, buzat). Pop. fam. gură.
lloarbă s. f. V. preced. Gură mare. lioarci adj. şi s. 1) V. leoarcă; 2) broască’ llopl interj, (daco-gr. din lapao, cad). Cădere repede; lovire repede.
Ilopăi (a) v. V. preced. 1) A călca zgomotos prin noroiu sau baltă; 2) fig. (dela lioapă) a vorbi zgomotos.
liorbăl (a) v.y. leoarbă. 1) A vorbi zgomotos; 2) a ocărî, a certă zgomotos; 3) a murmură.
lioarcă s. f. V. leoarcă. liotă s. f. V. leotă.
lip s. n. (lat. lippus, urduros, din gr. lipos,
%
grăsime de animal). Murdărie ce se depune sau se formează pe pielea omului, când nu. s’a spălat de mult timp.
lipăi (a) v. V. liopăi. A face zgomot mergând cu papuci.
lipan s. m. .(daco-gr. dela lipaino, a în-grăşa). Zool. Numirea unui peşte gras ce seaimănă cu somonul.
lipan s. m. V. prec. Bot. Planta cu foi groase, grase, zisă şi brustur.
lipcă adv. (dela lipi = lat. quo, care, prin care). 1) Lipindu-se de tot; 2) nedeslipit; 3) stăruitor — cade lipcă pe mine ca să-i dau...
lipcan s. m. (dela lipi). 1) Care apucă negreşit; 2) ştafetă, informator, curier (care făcea legătură, uniune între state în vechime, dela noţiunea de lipire — contact, legătură.
lipi (a şi a se) v. (daco-gr. lipareo, a se lipi). 1) A împreună un lucru lângă altul; 2) a încheia; 3) a adăugă, anexă; 4; a prinde un lucru de altul; 5) a unge cu pământ muiat (pe jos, păreţii. casa); 6) a fi cleios; 7) fig. ' a aplică (o palmă); 8) a se lipi, a se agăţa, prinde; 9) a avea atracţie; 10) a se apropiâ. de a lua contact. — Şi Slavii zic lepiti, a lipi. lipic s. n. V. lipiciu.
lipicioasă s. f. Bot. Numirea unei plante, ale cărei foi se închid şi prind musca sau insecta ce s’ar aşeza pe ele.
lipicios, oasă adj. V. lipi. I) Care se lipeşte sau care lipeşte; 2) fig. atracţios; 3) molipsitor, contagios,,
lipiciu s. n. V. lipi. 1) Atracţiune cu dră-gălăşie, plăcută; 2) atrâcţie amoroasă; s. n. Bot. plantă numită şi torţiel.
lipie s. f. (bâza lipi). Pâne făcută din aluat moale, fără să fie dospit sau mult frământat, în forma de 'turtă rotundă şi subţire (felul cum se face, ca şi cum ai lipi cu lut — se coace şi repede), lipire s. f. Acţiunea de a lipi. lipit, â adj. V. lipi. 1) Strâns apropiat; 2) adăugat, încleiat; 3) uns cu pământ galben (pe jos, casa); 4) anexat; 5) împreunat, alăturat; 6) ataşat, devotat; 7) în atingere cu;
8)	prins de; 9) sprijinit lângă.
lipitoare s. f. (dela lipi). Zool. Mic animal din familia ahelidelor, ce trăeşte în bălţi şi care lipindu-se de pielea omului, îndată începe a-i suge sângele; întrebuiuţată de medici pentru a lua sânge; 2) iron. cel ce se insinuiază; 3) pop. cămătar; rapace; bot. plantă din familia rubiaceelor. lipitor s. şi adj. Cel ce lipeşte, care lipeşte, lipitură s. f. (dela lipi). 1) Pop. Suferinţă de dragoste (amor) pricinuită de un strigoiu;
2)	acţiunea de a lipi.
Upovean s. m. (slav dela lippa, teiu, e şi Lipova, orăşel în Galiţia de unde veneaumai mulţi lipoveni, şi unde aveau episcop). Rus din secta religioasă numită staro-veci, vechi-credincioşi, cari n’au admis introducerea în biserică a cărţilor traduse în ruseşte din sla-voneşte, pentru care fiind persecutaţi în Rusia, se refugiau în ţările vecine, în Galiţia şi mulţi în Dobrogea, ocupându-se cu pescuitul, cu agricultura, cu albinăritul, cu facerea ole-iului de cânepă, etc.
lipsă s. f. (daco-gr. leipsis, lipsă omisiune).
1)	Neajuns; 2) absenţă; 3) defect, cusur, meteahnă; 4) omisiune; 5) sărăcie, mizerie;
6)	trebuinţă; 7) interj, lipsă = nu ’mi trebuie.
lipscan s. m. (dela oraşul Lipsea — Leipzig dm Saxonia — Germania). Neguţător care aducea mărfuri din Lipsea, de manufactură şi mărunţişuri.
llpscănle s. f. V. prec. 1) Magazinul unui lipscan; 2) marfă de manufactură şi mărunţişuri: aţă, ace, panglice etc; 3) strada unde sunt lipscani.
llpscănoalce pl. Bot. Denumire dată unei plante ornamentale din familia . compozeelor (ca florile artificiale din Lipsea).
iipsi (a) v. V. lipsă. 1) A nu fi la loc; 2) a nu fi de faţă, a nu se află; 3) a priva; 4) a nu fi deajuns; 5) a se lipsi, a renunţa, a se priva; 6) a nu fi complect; — ii lipseşte o doagă, e zmintit, pop. — lipseşte! marş, placă.
lipsire s. f. Acţiunea de a lipsi; absenţă; neajuns.
lipsit, ă adj. V. lipsi. 1) Cel ce nu are;
2)	sărac; 3) fig. fără minte.
liquefiâ (a) v. (fr. liqu&fier, din lat. ii-quefio). A topi, a preface în stare lichidă.
liră s. f. (gr. lyra). 1) Instrument muzical cu 4 sau 7 coarde; 2) Zool. pasărea mare, din Australia, ce are coada în forma de liră;
3)	monet. monetă italiană de un leu; 4) ino-netă turcă de 22 fr. 70 cent; 5) monetă engleză de 25 fr. 70 cent. (probabil numire figurată dela sunetul metalului),
liric, â adj. (dela instr. lira).Liter. Poezie lirică, poezie care în antichitate se cântă cu acompaniament de liră; astăzi numire generală a odelor, ditirambelor, imnurilor şi cantatelor. Fig. Plin de entusiasm, cu multă inspiraţie poetică. Teatru liric, unde se joacă piese cântate sau cu cântece. Gen liric, care cuprinde ode, cantate, etc.
lirism s. n. Liter. Stil1 foarte poetic, cu entusiasm şi căldură.
lişlţă s. f. (daco-gr. dela lâstes, hoţ. pirat).
lis
415
Ut
Zool. Pasăre sălbatică de baltă, ce se scufundă repede în apă.
listă s. f. (din gr. lissas, lissados,. neted lucios, — la slavi s’a format list, frunză, foaie — de aici foaie de hârtie). Foaie de hârtie pe care este sau trebuie să se scrie în şir, pe rând, ceva; listă de bucate, foaie de hârtie arătând felurile de mâncare sau de beutură dela birt, locantă. (Vechiu fr. şi germ. lista, catalog, înşirare scrisă).
litanie s. f. (gr. litaneia, rugăciune). Bis. Rugăciune ce constă din multe invocaţiuni către D-zeu, Maica D-lui, sau către sfinţi; fig. rugăciune foarte lungă.
litargir s. n. (gr. lithos, peatră; argyros, argint). Miner. Protoxid de plumb, topit şi şi cristalizat în bucăţi roşiatice şi care serveşte la zmălţuirea oalelor, lltuan s. m. Om din Lituania, titeră s. f. ■ (lat. litiera). Semnele pentru scris; slovă, buche.
literal, ă adj. şi adu. (dela litera). întocmai cum este scris; în spiritul şi înţelesul exact al vorbei. Algeb. mărime literală,
; adică exprimată prin litere.
literaUtate s. f. V. prec. (după fr. literalii^). Exactitate conform literei, sau înţelesului strict al vorbelor.
literar, ă adj. şi adu. (fr. litt&raire, din lat. literae, literarum, lucrări literare, cultura minţei). 1) De scrieri literare; 2) de literatură; 3) după felul de scrieri alese, literare ; limba literară, limba aşa cum se scrie corect.	,
literat s. m. Cel ce scrie cărţi sau bucăţi de literatură; cărturar.
literată s. f. Femee care scrie cărţi sau, bucăţi literare.
, literator s, m. (după fr. literateur, şi lat. literator). Om care are ca ocupaţie principală literatura, scrierile de literatură.
literaturiza (a) v. V. urm. 1) A luă ca subiect pentru o scriere literară; 2) a da fru-museţa literară.
literatură s. f. (lat. literatura, scrierea, art i de a scrie). 1) Arta de a compune scrieri frumoase sau scrieri de ştiinţă; 2) cunoaşterea reguleJor de a compune şi a scrie frumos ; 3) ocupaţia, profesiunea omului de litere, a scriitorului; 4) totalitatea scrierilor privitoare la anume scop (literatură bisericească, etc); S) totalitatea scrierilor literare ale unui popor, sau dintr’un anume timp, epocă; literatură populară care cuprinde: cântece, descântece, proverbe, ghicitori plăsmuite de popor.	’
Wtâ s. f. V. liftă.
litfean s. m. (dela Lituania, ţară). Om din Lituania.
lltîe s. f. (gr. dela lite, rugăciune). 1) Ru-ciune ce se face la vecernie în ajunul unei mari sărbători; 2) prescure mare (cu formă încrustată, având literile NI. KA. IS. H. S. ce traduce: a învinge Isus Christos (gr. nikao, înving) şi care se aduce de credincioşi la rugăciunea litiei; 3) rugăcuine însoţită de procesiune, în cazuri de calamităţi.
litieră s. f. (fr. litiere din lat. lectus, pat). Un fel de pat sau scaun mare, acoperit (ca un cupeu sau trăsură acoperită), purtat însă pe două lemne lungi de către doi oameni ^au doi cai, unul înainte şi altul îndărăt, cum era la Romani şi în timpurile vechi în Europa, în care erau purtaţi nobilii.
litigios, oasă adj. V. litigiu. De neînţelegere, de proces, de judecată.
litigiu s. n. (lat. litigium, ceartă, sfadă neînţelegere, dela lis, litis, proces, judecată).
1)	Neînţelegere care urmează a se judecă;
2)	proces.
litograf s. mi (gr. lithos, piatră; graphâ, scriu). V. litografia. Cel ce se ocupă cu litografia. '	,
litografia (a) v. V. prec. A scrie, a tipări o scriere prin litografiere, adică scriind pe o peatră specială, calcaroasă, cu un corp gras, se trece după aceea cu suhil de cerneală tipografică pe deasupra, astfel că piatra nu reţine cerneala, ci numai scrierea sau de-semnul, peste care apoi apăsând hârtia, se-obţine scrisul ca de tipar, litografiat, ă adj. Tipărit prin litografie, litografic, ă adj. De litografie, litografie s. f. 1) Arta de a litografia; 2) desemn sau scriere făcută prin litografie.
litoral s. n. (lat. dela littus, littoris, ţerm). Ţermul mării şi regiunea ţermului.
litotă s. f. (fr. litote, din gr. litotes, mic-şurime, mărunţiş). Retor. Figură retorică constând în a spune puţin, dar făcând să se înţeleagă mult.
litră s. (gr. litra, măsură de greutate la Greci). 1) Măsură de greutate veche, 1/4 dintr’o oca, sau 322 grame ; 2) măsură de capacitate pentru lichide 1/4 dintr’o oca, egală cu 0 l. 32; fig. un sfert, o pătrime.
litrosi (a) u. (dela vorba litră). 1) A se perde din lichid când se toarnă în mai multe litre (a se prelinge, a scăpa, curge); 2) fig. a fugi ne observat, a dispărea; 3) a o şterpeli; 4) fig. a se risipi, pierde.
litru s. m. (dela gr. litra, măsură de greutate de 12 oncii la Greci şi Romani). Unitate de măsură pentru lichide, după sistemul m-e
416
liz
lit
trie, modern, cuprinzând volumul unui decimetru cub (tăcând o cutie exact de 1 decimetru cub, avem un litru), liturghie si f. V. liturgie. liturgiar s. n. V. liturgie. Carte bisericească în care se cuprind rugăciunile liturgiei. liturgic, ă adj. De la liturgie. liturgică a. f. Teol. Carte care explică în-ţelesul'rugăciunilor şi oficiului liturgiei, precum şi semnificarea obiectelor sfinţite cu cari se oficiază liturgia.
liturgie şi liturghie s. f. (gr. leitourgia, serviciu public, serviciu religios public). Relig. Jumătatea dela urmă din serviciul religios, c^ se face în biserică la o serbat: are, constând din rugăciuni cântate şi din citirea unei bucăţi din scrierile evangeliştilor şi a apostolilor; (figurat se reprezintă patimile şi sacrificarea lui Isus Christos pentru a predica învăţătura sa).
llturgisi (a) o. A face slujba liturgiei. liturgisitor adj. Preot ce oficiază liturgia. livadă s. f. (daco-gr. livas, livados, pajişte). 1) Pajişte; 2) grădină cu pomi fructiferi.
livan s. n. (gr. libanos). Bot. Arbore ce produce răşina mirositoare, numită tămâie, şi care arbore creşte în Asia-mică; 2) munţi în Siria — Asia-mică.
' livănţică s. f. (italian lavanda). Bot. Plan'ă labiată ornamentală, aromatică şi medicinala, ce creşte în regiunile mediterane; se mai zice şi spichinat. Floarea serveşte pentru a feri vestmintele de molii; tot din ea se fâce şi o apă parfumată pentru toaletă.
livid, ă adj. (lat. lividus). Galben-verziu la faţă ; slab şi galben la faţă. llvlditate s. f. V. preced. înfăţişarea de livid, livră s. f. (lat. fibra (din gr. litra) — măsură de 12 uncii). 1) Numire dată în Francia la măsura dc 7a kilogram; 2) veche numire a francului francez; 3) numirea banului englez livra sterlingă, valorând 25 franci.
livrea s. f. (fr. liur$e, dela vorba livrert a lăsa liber). Costum înpodobit cu galoane şi fireturi ce purtau şi poartă servitorii dela curţile suveranilor sau ale nobililor, pentru a fi recunoscuţi şi a fi lăsaţi liberi să meargă unde sunt trimişi.
livret s. n. (fr. livret, din lat liber, carte, condică). 1) Condicuţă; 2) condicuţa ce o are fiecare ostaş, în care este semnat numele lui şi date privitoare la vârsta lui, locul de naştere; data intrări în armată, gradele obţinute, pedepsele suferite, data eliberărei, etc; 3) condicuţă pentru depunere de bani la economie.
lizibil, ă adj. şi adu. (fr. lisible). Citibil, lesne de citit.
loavă s. f. (lat. dela lavo, a scăldâ, a turna apă). Fig. belşug, abundenţă, loază s. f. (daco-gr. foxe, îndoită curbată).
1)	Mlădiţă subţire, flexibilă; 2) fig. copil mic, sau copil slab; 3) slab la minte.
lob.a. n. (gr. lobos). Anat. Parte rotundă şi bulbucată dintr’un organ; lob frontal; lobul urechei, partea de jos a urechei unde se atârnă cerceii. Bot. Parte rotundă, despicată, şi bulbucată a organelor unei flori. Arhlt. Partea de cerc ce servă ca ornament la un rozas sau la arqul în formă de rozas sau de rozetă, (în stilul gotic, sau în cel roman).
lobat, ă adj. Cu loburi. lobodă s. f. (daco-gr. dela lopados, de hrană). Bot. Plantă de grădină, cu frunze roşii sau albe, bune pentru mâncare (cu borş sau altfel).
lobul s. n. (fr. lobule), V. lob. Mic lob. loc s. n. (lat locus). 1) O suprafaţă de pământ; 2) aşezarea, unde stă cineva sau ceva; 3) poziţia, felul terenului; 4) rangul sau gradul; 5) funcţiune, post; 6) pământ de cultură; 7) proprietate; 8) parcelă (de casă, de grădină); 9) trecere, libertate, permisie, de a trece (a da, a face loc); 10) re-regiune, localitate; 11) spaţiu; 12) adv. in-tr’un loc, undeva.
locacitate s. f. (fr. loquacite, din lat. Io-quacitas) Vorbărie.
local s. n. Construcţie, casă. magazin; adj. din loc, al locului; regional; mărginit.
localitate s. f. V. loc. 1) Regiune; 2) loc;
3)	cuprins.
locallzâ (a şi a se) v. (fr. localiser). A statornici într’un loc; a ţine, opri în loc (o boală) a nu lăsa să se întindă (focul). .
localizare s. f. V. prec. Acţiunea de a localiza.
localnic, & adj. V. loc. Din acest sau din acel loc; local; s. m. Cel din localitate.
locandă sau locantă s. f. (ital. locanda). Birt ospătărie, restaurant.
locaş ş. n. (din lat. locatio, aşezare). Locuinţă; construcţie, edificiu; fig. biserică.
locatar s. m. (lat. locator, cel ce stă cu chirie). Chiriaşul.
locmâ s. f. (turc lokmă, prăjitură dulce, turtă dulce). 1) Un fel de prăjitură dulce;
2)	fig. câştig, său noroc mare. locomobilă său locomotivă s. f. (fr. locomotive, din laţ. locus, loc mobilis, mişcător), 1) Maşină ale cărei roate sunt puse în mişcare şi merg cu f. mare iuţeală prin
log
Ioc
puternica apăsare a aburilor, ce se formează dela un cazan mare din corpul ei, şi care maşină duce după ea vagoane cu mărfuri sau cu călători, mergând pe şinele drumului de fer; 2) aceiaşi maşină care, tot prin apăsarea aburilor, stând Insă pe loc, pune în mişcare, prin ajutorul unei cuiele de transmisiune, mecanismul de învârtire dela o moară, batoză, sau oiice altă maşină.
Iocomoţiune s. f. (fr. locomotion, din lat. locus, loc; motio, mişcare). 1) Mişcare dela un loc la altul; 2) mergere; 3) transportare.
locomotivă s. f. (fr. loeomotive, din lat. locus, loc; motus, mişcare). V. locomobilă 1.
locomotor s. n. (lat. locus. loc; motor, cel ce mişcă). Cel ce face locomoţiunea.
locotenent s. m. (după fr. lieutenant, din lat. locus, loc, teneo, (in). 1) Cel ce ţine loc, înlocueşte timporar pe un funcţionar; 2) milit. Ofiţer cu un grad mai mic de cât căpitanul, pe caie-1 înlocueşte când lipseşte dela serviciu.
loeotenenţă s. f. Funcţiunea de locotenent; autoritate ce tine un loc timporar; locotenentă domnească, comisiune care ţine loc de domnitor.
locşor s. n. (diminutiv dela loc). Mic loc. locţiitor s. m. (loc şi ţiitor). Cel ce ţine locul altuia, înlocuieşte timporar.
locui (a) v. (baza loc). 1) A sta aşezat cătva timp (în casă, o, aş, ţară etc); 2) a avea domiciliul; 3) a ocupă, a sta.
locuinţă s. f. 1) Casa în care stă cineva;
2)	domiciliul; 3) adăpostul.
locuire s. f. V. locui. Şederea în anume loc, sau casă, etc.
locuit, ă adj. 1) Ocupat prin şedeiea cuiva;
2)npopulat.
locuitor s. nu (dela vorba locui). 1) Cel ce 1 cuieşte, stă mai mult timp aşezat; 2) cetăţean; 3) sătea.’. locustă s: f. V. lăcustă. locuţiune s. f. (fr. locution, din lat. lo-cutio, vorbire). 1) Gram. Reunire de vorbe, care ţine locul unei singure vorbe; 2) mod de a vorbi.
lodbă s. f. (daco-gr. diform din lob+da— lobos, parte, despicătuiă bulbucată, coarjă; da s= za, tare). Despicătură dintr’un lemn totund, bucată lungă de lemn şi grea, (unii Olteni zic lobdă).
logaritm s. m. (gr. logos, vorbă; arith-mos, număr). Matern. Număr luat intr’o pro-gresiune aritmetică, corespunzător unui nu-măr/luat în progresie geometrică; tabla de logaritmi conţine numerile de acest fel. logarltmlc, ă adj. De logaritmi.
417
logic, ă adj. şi adv, (gr. logos, cuvânt, judecată, raţiune). Cu judecată; cu drept cuvânt; fig. firesc.
logică s. f. (gr. logikâ, dela logos, cuvânt, raţiune). 1) Ştiinţa care învaţă pe om a îa-ţionâ, judecă bine; 2) carte cuprinzând a-ceastă ştiinţă; 3) fig. felul de a judecă, ra-ţionâ.
logician s. m. (după fr. logicien). V. prec. Cel ce cunoaşte sau se ocupă cu logica.
logodi (a si a se) v. (daco-gr. logos, cu-^ vânt; datos, dat). A da cuvântul (angajament) pentru luarea în căsătorie.
logodnă s. f. 1) Ceremonia făgăduelei sau angajamentului de căsătorie, care constă în schimbarea inelelor; pe inelul logodnicei fiind scris numele logodnicului, iar pe al logodnicului “numele logodnicei, precum şi data logodnei; 2) petrecerea dela această ceremonie; inelele se ascund într'un taler cu grâu, orez ori cofeturi, unde logodiţii le caută şi le găsesc.
logodit, ă adj. Promis, angajat, de a se lua în căsătorie.
logodnic s. m. V. logodi. Tânărul care s’a logodit.
logodnică s. V. logodi. Tânăra logodită.
logofăt s. m. (gr. logothetes, dela logos, vorbă, cuvânt, theteid, a lucră pentru plată).
1)	Cancelarul (voevodului) în timpurile vechi, demnitar după marele Ban; 2) ministru de justiţie; 3) boieraş (dela ţară); 4) secretar (actual); 5) copist, scriitor; 6) notar (dela ţară); 7) îngrijitor sau contabil de moşie; 8) fecior, vătăjel de curte boierească; 9) iron. mold. cavaler, tânăr, domnişor.
logofeţel s. m. V. prec. Mic scriitor, sau secretar.
logofeţie s. f. V. logofăt. 1) Demnitatea, funcţiunea de logofăt al voevozilor; 2) cancelaria logofătului.
logograf s. m. (gr. logos, vorbă; graf o, scriu). 1) Scriitor, literat, în proză — la Grecii antici; 2) istoric din timpurile antice; 3) orator care scriea discursuri sau pledorrii pentru alţii; 4) scriitor de discursuri (stenograf).
logorlf s- n. (gr. logos, vorbă; griphosţ enigmă). Un fel de ghicitoare, constând dintr’o vorbă, ale cărei litere combinate în alt chip să formeze o altă vorbă; fig. vorbire neînţeleasă.
logomahie s. f. (gr. logos, vorbi; mache, lupt ). Dispută de cuvinte.
logos s. n. (gr. logos, vorbă). 1) Cuvântare;
2)	discurs; 3) discurs funebru; 4) fig. toast.
toltră s. f. (germ. leiter, scaiă). Părţile la-
27
loj
418
lor
terale ale căruţii sau carului, ce ;u forma de scară.
lo]ă s. f. (fr. loge, din germ. laubja, mică baracă). 1) Mică Incăpeie în rândurile de sus din lăuntrul teabului, unde pot să stea şi să plivească 4—5 persoane; 2) mică încăpere deschisă în afară din corpul unei case; 3) loja masonică, corporaţie, societate de francmasoni.
-loloţ s. m. V. laţe şi lăţos.
lombago s. n. (lat. lumbago). Med. Durere de şale.
lombară V. lumbară. lombardâ (a) v. (ital.). A amanetă, londonez s. m. (dela London sau Londra). Locuitor din Londra, capitala Angliei.
longevitate s. f. (lat. longa, lungă; vita, viaţă). Vieţuire lungă.
longitudinal, ă adj. şi adv. (lat. longi-tudo, longitudinis, lungime). De lungime; în lungime.
iongitudine s. f. (lat. longitudo). Lungime; geograf, distanţa de lungime, pe suprafaţa pământului, calculată pe gradele e-quatorulut, dela un meridian dat şi numit primul meridian.
lopată s. f. (daco-gr. dela lopas, lopados, taler). 1) Un fel de taler, de lemn sau de fer, cu o coadă puternică mai lungă sau mai scurtă, instrument de curte pentru a ridica noroi, pământ, nisip; 2) vâslă pentru mânat luntrea pe apă; 3) disc patrat sau rotund cu coadă lungă pentru băgat pânea în cuptor;
4)	scândură plană cu coadă ca de lopată.—Şi Slavii zic lopata.
lop&tar s. m. V. prec. 1) Fabricant de lopeţi sau de vâsle; 2) vâslaş; 3) zool. un fel de cocostârc sau barză cu pliscul lat la vârf ca o lopată şi care trăeşte pe ţărmurile mării şi prin bălţi.
lopătare s. f. Acţiunea de a vâsli, a duce barca cu ajutorul lopeţilor.
lopăţea s. f. V. lopată. 1) Mică lopată;
2)	bot. numirea unei plante din fam. crucife-relor cu frunze rotunjoare şi plane.
lopeţlcă s. f. 1) Lopată mică; 2) anat. osul omoplatului; 3) mică lopată de tablă pentru luat cenuşa din sobă sau din cuptor;
4)	scândurice plană cu coadă.
lor pron. şi adj. (din lat illorum, al lor). Pronume de pers. a treia (genetiv şi dativ).
lord s. m. (cuvânt englez lord). Titlul de nobleţă dat pairilor şi membrilor camerei nobilor englezi.
lornietă s. f. (fr. lorgnette). Ochelari mici, portativi, adaptaţi la un mâner de os şi întrebuinţaţi mai mult de doamne.
lOrnîon s. n. (fr. lorgnon). 1) Ochelari pentru domni; 2) mică lunetă.
losnlşor s. m. (lat luxo, a scrinti, nexo, a legă). Bot. Numirea unei plante ce se cred; bună de leac pentru scrintit ră şi alte dureri.
lostopan sau lostopanâ s. (lat comp. rostrum—pono=pun în gură, ca bucată din bucea). 1) Bucată mare (de pâne); 2) brazdă de pământ;3) fulgi groşi de ninsoare; 4) orice bucată lată (de aliment, etc.).
lostriţă s. f. (lat. dela lux-tritum, strălucire de coloare). Zool. Numirea unui peşte de râu, din felul păstrăvilor, cu solzi coloraţi^ numit şi crăişor.
lot s. n. (fr. lot). 1) Parte ce se cuvine fiecărui prin împărţeala unui pământ; 2) partea de câştig ce vine unui bilet de loteriei; 3) parte din vre-o repartiţie.
lotcă s. f. (abtev. din grec. (p)lotikâ, de navigator). Luntre, barcă mică, încheiată din scânduri, întrebuinţată de pescari şi care dacă n’ar sta udă i s'ar usca scândurile, ar intra apa în ea.—Şi slavii zic lodca.
loterie s. f. (fr. loterie dela lat. şi italian lotteria). Joc de noroc, în care jucătorii cumpătă bilete din acele ce vor participa la tragerea loteriei şi cari poartă numere; apoi se trag dintr'o urnă bilete câştigătoare la noroc; numărul depe aceste bilete dă drept la câştig jucătorului, care are biletul său cu acelaşi număr.
loţlune s. f. (lat. lotio lotionis). Spălare, spălătură; medic, medicament pentru spălare, baie.
loton s. n. V. lot şi loterie. Joc de distracţie şi de noroc, în care jucătorii au câte unul sau mai multe cartonaşe cu trei, patru şiruri de numere; iar dintr’un săcuşor se scot pe rând bile ce poartă numere; i- fiecare jucător când aude numărul ce s’a scos, acopere pe cartonaşul său acel număr, dacă-1 are; cine mai curând are noroc să acopere toate numerile, este câştigător.
lotru s. m. (lat. lotro). 1) Hoţ, fur,tâlhar;
2)	adj. gâlcevitor; 3) iute, aprig; 4) om vagabond. Banat.—Şi polon, lotr, şi germ. lotter.
lotus s. m. (laţ. lotus). Numele unei plante, un fel de nufăr albastru ce creşte în Egipt.
lovi (a şi a se) v. (daco-gr dela lovao, a maltratâ, a ultragiâ; a distruge, a strică). 1) A bate, a pâteiui; 2) a păli, a atinge; 3) a atacă, a jigni; 4) fig. a răni, a ultragia; 5) a se. lovi, fig. a întîmpina (un obstacol); 6) a se potrivi la fel, a se nimeri; 7) a’şi face o rană
419
lin
Iov
păhndu-se. (Nu pare rudă cu slavul loviţi, a prinde).
lovire s. f. V. preced. Acţiunea de a, şi a se lovi propriu şi fig.
lovit, i adj. 1) Pălit, bătut; 2) atins, ciocnit;
3)	atacat; 4) apucat; 5) fig. şi prop. rănit.
lovitură 8. f. V. prec. 1) Pălire, ciocnire, atingere sau bătaie cu orice; 2) rană, con-tuziune; 3) Înfrângere morală; 4) nenorocire mare.
loz 8. n. (diform, din lot). Bilet de loterie cu anume însemnări pentru tragerea ei.
lozl sau lăzi (a) v. (lat dela lusum, glu-' mit, amăgit). 1) A spune palavre; 2) a aiura ;
3)	a glumi spunând imposibilităţi.
lozle s. f. (daco-gr. loxe, îndoită). 1) Mlă-diţă de salcie sau de răchită, anume care se îndoaie; 2) vărguţă tânără de răchită, bună pentru împletit coşuri, .panere; 3\fig. copilaş mic.
lozincă s. f. (diform, din logica, în lozica şi lozinca; din gr. logika şi logos, vorbă, cuvânt). Cuvântul de ordine (la o înţelegere făcută între mai mulţi pentru a întreprinde o acţiune, mai ales cu scop politic;—cuvânt format în timpul domniei fanarioţilor, poate cu ocazia intrigilor politice de atunci).
loznlţă s. f. V. lozie. împletitură lată, din lozie, pe caie se pun de se usucă prunele fie ia soare, fie la căldura ce vine dintr’un cuptor; 2) uscătoare de prune.
lua* (a şi a se) v. (lat. din levo, levare, a lua, a ridica). 1) A prinde în mână; 2) a ’şi însuşi, apropia; 3) a ridica; 4) a aduce;
5)	a răpi; 6) a începe (dela capăt, la fugă, etc.); 7) a prinde, a introduce; 8) a ademeni;
9)	fig. a lua ochii, a încânta privirea; 10) a lua minţile, a înnebuni; 11) a’şi lua ochii, a părăsi; 12) a lua la ochi, a bănui, a supraveghea ; 13) a lua la bătaie, a începe să bată; 14) a lua la trei parale, a interogă, a certa, a cercetă; 15) a lua în râs, a ridiculiza, a’şi bate joc; 16) a lua la goană, a fugări, a alungă; 17) a lua de suflet, a adoptă, înfiea; 18) a lua de veste, a pricepe, a observa; 19) a o lua la picior, a pleca repede, a fugi; 20) a o lua la sănătoasa, a scăpă prin fugă, a se duce repede; 21) a lua groaza, a se teme, a se înfricoşâ; 22) a se lua, a se apuca, a începe; 23) a se lua după, a porni, a se îndrumă, a se conduce; 24) a se lua, a se distra; 25) a se lua bine, a se insinua, apropia; 26) a luă seama, a fi atent; 27) a lua în gripă, a persecuta; 28; a-i lua dracul, a păţi ceva rău; 29) a lua
vânt, a se repezi, a lua zăuş; 30) a se lua, a se căsători.
luare s. f. V. luă. 1) Acţiunea de a se luă; luare aminte, atenţii, băgare de seamă; luare în seamă, atenţie, preţuire.
luat, ă adj. V. luă, 1) Rădicat, dus; 2) pe luate, adv. apucând repede; 3) pop. paralizat, bolnav.
luător, oare, adj. 1) Care ia, apucă; 2) fig. care fură; 3) luător în seamă, atent; 4) luător în râs, batjocoritor.
lubenlţâ s. f. (lat. dela lubentia cit. luben-ţia, de plăcere). Plantă din familia curcubi-tacelor, al cărei fruct mare şi rotund, cu miezul roş apătos, sau alb, este foarte plăcut la mâncare, zis şi harbuz şi pepene verde.—Şi slavii de sud zic lubemţa.
lubie s. f. (lat. Iubeţ, place). Plăcere, ca-ţfriciu, toamnă.
Iubit s. n. V. gălbenuş. lubric, ă adj. (lat lubricus fig. desfrânat). Desfânat, desfrâu moral.
lubricitate s. f. V. prec. Abuz de plăceri sexuale.
lucarnă s. f. ( fr. lucarne). Arhit. Fereastră Ia pod.
luceafăr s. m. (lat. lux, luci?, lu.nină; fero a puitâ). 1) Stea strălucitoare, una dintre cele 3 planete ce se învârtesc împrejurul soarelui (Mercur, Venus, Pămânful) fiind mai mică de cât Mercur şi mai mare decât pământul şi ştiinţific numită Venus, după numele zeiţei frumuseţei, dela vechii Romani;
2)	extins., pop. orice stea care străluceşte tare la apusul soarelui sau înainte de răsăritul soarelui, luceafăr de sedra sau l. de ziuă, de dinineaţă); 3) biseric. înger luminos, arhanghel, dar care pentru nesupunere şi aroganţă a fost pedepsit de Dumnezeu şi prefăcut în diavol întunecat—căpetenia diavolilor zis şi luţifer sau lucifer; 4) fig. un luceafăr, strălucit de frumos; 5) fig. reprezentant strălucit, valoros ; 6) fig. strălucire mare; „Luceafărul", revistă transilvăneană, literară, de valoare, apărută la Sibiu.
luci (a) v. (lat. luceo, lucere). 1) A răspândi lumină; 2) a lumina; 3) a fi cu lustru; a luci ochii, a fi vesel bucuros.
lucid, ă adj, (lat. lucidus, luminos, lămurit, limpede). Care pricepe, vede sau vorbeşte limpede, clar, lămurit; momente lucide, momente de pricepere bună (la un om cu mintea rătăcită, nebun).
luciditate s. f. V. prec. Starea de lucid; pricepere lămurită, luminoasă, lucifer s. m. V. luceafăr (biseric.). lucios, oasă adj. (lat. lux, lucis, lumină).
*) indicativul leu, iei, p re a fi din emo=ieu.
luc
420
lum
1)	Care dă lumină, luminează, sttăluceşte;
2)	lunecos.
lucire s. f. Acţiunea de a luci. lucitor, oare adj. şi adv. V. luci şi luciu.
1)	Cu luciu, luminos; 2) cu lustru.
luciu s. n. (lat. lux, lucis, lumină). 1) Strălucirea ; 2) partea netedă strălucitoare; 3) lustru; adj, V. lucios şi lucitor.
lucoare $. f. V. luci. Slabă lumină; fig. aparenţă.
lucră (a) v. (lat. dtla lucror, lucrare, a câştigă, a avea profit). 1) A face ceva, (a confecţiona) a produce; 2) a coase; 3) a se îndeletnici cu oiice ocupaţie manuală Sau mintală ; 4) fig. a lucră (pe cineva), a unelti pe ascuns contra cuiva, a calomnia sau a pâri.	'	'
lucrare a. f. V. prec. 1) Acţiunea de a lucra; 2) lucru tăcut; 3) întreprindere; 4) şcolar, operaţiune, temă ; 5). scriere operă ;
6)	activitate, mişcare; 7) lucrări publice, şosele şi poduri, canaluri.
lucrativ, ă adj. (după fr. lucratif, din lat. lucrativus). Care aduce câştig.
lucrat, ă adj. V. lucră, 1) Făcut, confecţionat ; 2) fig. subminat, calomniat pârît.
lucrător, oare adj. şi s. 1) Cel care lucrează ; 2) muncitor.
lucru s. n. V. lucră. 1) Ocupaţie, muncă;
2)	obiect lucrat, cusătură, împletitură; 3)pro-ducţiune a muncii; 4) afacere ; 5) treabă ;
6)	acţiunea de a lucra.
lugaciu s. m. (lat. loguax, loguacis, ciripitor). Zool. Numirea unei păsărele cu capul negru şi gâtul roşu, care nu cântă frumos, ci numai ciripeşte, numită şi botgros; bot. numirea unei plante de câmp.
lugubru, ă adj. şi adv. (lat. lugubris). De tristeţă, jalnic.
lujer sau luger s. m. (daco-gr. din lygos, .cotorul plantei). Cotorul plantei, coardele viţei de vie.
lulachiu, ie adj. şi s. n. Diformat din lilachiu.
lulea (Hulea) s. f. (din italian ella-ola, oală—prin scurtare el-ola şi l-ola). Vas ca o mică ulcea, de pământ sau de porţelan (înfiptă la capătul unei ţevi) şi în care se pune tutun şi cărbune, spre a trage apoi fumul în gură prin acea ţavă—Şi Turcii zic lule.
luliu 1 sau liuliu! interj, (lat. dela lalo, a cânta). Exclamare repetată, ce formează cântecul ce se cântă în timpul legănării copiilor mici.
lumânărar s. m. V. lumânare. Fabricant de lumânări sau vânzător de lumânări.
lumânări fie s. f. Fabrica unde se fac lumânări, sau magazin de lumânări.
lumânare s. f. (lat. din lumen, lumină—luminare, lumânare). Fitil sau feştilă acoperit cu un strat de ceară, său, sau altă substanţă care arde şi dă lumină.
lumânăricâ s. f. 1) Mică lumânare; 2) bot. lumânărica domnului, plantă de câmp, naFă, drerptă şi cu flori galbene; 3) lumânărica pământulw, plantă de câmp, care se crede bună contra otrăvurilor, dar este otrăvitoare ea însăşi.
lumbar, ă adj. (lat. dela lumbus, şalele). Anat. Paitea dela şale.
lumbi s. m. pi. (lat. lumbi, arum). Anat. Părţile din dreapta şi stânga a, spatelor deasupra şalelor.
lume s. f. (lat. dela lumen, lumină, fig. viaţă). 1) Totalitatea oamenilor; 2)totalitatea creaţiunei, universul; 3) mulţime de oameni;
4)	oameni, persoane; 5) public, la vederea tuturor; 6) lumea cealaltă, viaţa de după moarte a sufletelor ; 7) pop. cercul; 8) lumea mare, nobilime ; 9) fig. viaţă, vieţuire ; 10) ca lumea, cum trebue, cum se cade ; 11) gura lumei, opinia publică; 12) fig. societate.
lumesc, ească adj. 1) Al lumei, de pe lume;
2)	boală lumească, boală sexuală; 3) laic, civil (nu clerical).
lumină s. f. (lat. lumen, luminiş, lumină).
1)	Strălucirea dela un corp ce arde, dela soare, etc.; 2) lumânare; 3) foc ; 4) ziuă; 5) fig. învăţătură, cultuiă; 6) lumina ochiului, pupila; 7) a da la lumină, a publică, a vădi, a denunţa ; 8) dovedire deplină ; 9) lămurire ; 10) paitea luminată ciutt’un tablou.
lumină, (a şi a se) v. V. prec. 1) A produce lumină ; 2) a apiinde lumânarea; 3) fig. a instrui, învăţă, cultiva (mintea); 4) a lămuri, desluşi, învedera; 5) a însemna, limpezi (cerul),
6)	a se face ziuă: 7) fig. a se înveseli; 8) a c istribui lumina într’un tablou; 9) fig. a îndemnă.
luminare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a lumină, pro;1, şi fig.; 2) vechiu, titlul domnului, al principilor sau demnitarilor.
luminat, ă adj. 1) Cu lumină; 2) fig. :n-văţat, instruit; 3) deştept, priceput; 4) clar limpede; 5)s. luminatul, sistemul de a lumină ; 6) săptămâna luminată, săptămâna de după Paşti; 7) bis. curăţit de păcat, adv. fig. cu piicepere cu ştinţă: clar, lămurit, luminaţ s. n. V. opaiţ.
1 mlnaţie s. f. (după fr. illumination). 1) Aprindere de f. multe lumini; 2) aprindere de f. multe lumini, lampioane şi artificii în seara unei serbări naţionale.
luminăţie s. f. V. laminare (vechiu).
luminător, oare adj. 1} Care dă lumină;
2)	fig. îndrumător, învăţător; conducător moral; 3) s. fereastră mică la pod.
luminiş s.n. 1) Pătrunderea luminei; 2) loc mic unde pătrunde lumina; 3) poiană în m j'locul pădurii.
luminiţă s. f. 1) Mică lumină; 2) bot. luminiţa nopţii, plantă de câmp din regiunile temperate.
luminoasă s. f. Bot. Numirea unei plante agăţătoare ornamentală, zisă şi clocotici.
luminos, oasă adj. 1) Care produce lumină, str ălucitor; 2) care este luminat; 3) cu lumină ; fig. clar, lămurit.
lună s. f. (lat. luna). 1) Planetă, (corp ceresc), satelit a Pământului, în jurul căruia se învârteşte în timp de 29 zile şi jumătate, în care timp, după felul cum ea primeşte dela soare lumina, deplin sau numai parţial (din cauza interpunerei pământului) ni se prezintă: puţin luminoasă (crai nou); pe jumătate luminată, deplin luminată sau cu lumina des-crescândă. Luna este de 50 ori mai mică de cât pământul, iar depărtarea dela pământ la lună este de 85.000 leghe. Luna are munţi, văi şi vulcani; nu are atmosferă, de aceea se presupune că nu poate avea finţe vieţuitoare în felul celor de pe pământ; ea are putere de atracţie asupra pământului şi aceasta împreună cu atracţiunea soarelui produce fluxul mărilor şi oceanelor; 2) timpul de 30, sau 31 de zile, adică a 12-a parte dintr.’un an; 3) lumină reflectată de lună; 4) fig. ridicul. chelie, pleşuvie; 5) la lună, v. menstruaţie.
lunar, ă adj. şi adu. 1) A lunei; de lună;
2)	cu luna, pe timp de o lună lunărlcă s. f. (dela vorba lună). Bot. Numirea unei plante din fam. cruciferelor cu frunze rotunde.
lunatic, ă adj. şi s. 1) Cel ce are boala numită somnambulism, care umblă noaptea fiind adormit; V. somnambul; fig. nesănătos la minte.
iunaţiune s. f. (după fr. lunaison, şi lat. lunatio). Timpul de o lună de zile, adică dela o lună nouă până la cea următoare.
luncă s. f. Uat. lucus, luculus, pădure pădurice, luncuşoară). 1) Mică pădure; pădure tânără, zăvoiu de nuele; 2) pajişte, iarbă de cosit sau de păşune lângă o pădure.
lunecă (a) v. (lat. lubricare, a face lunecos).
1)	A se duce repede, tărîşi, pe un loc sau pe o suprafaţă prea netedă sau unsuroasă, ori noroioasă, sau pe ghiaţă; 2) a se prăbuşi la vale; 3) fig. a cădea într’o greşală; a gre,i din tentaţie; 4) a înghiţi cu înlesnire, repede; j
5)	a cădea pe un lunecuş; 6) fig. a se strecură.
lunecos oasă adj. (lat. lubricus, lunecos).
1)	Pe care se poate lunecă; 2) foarte lucios, lustruit.
lunecuş s. n. V. prec. 1) Starea lunecoasă;
2)	loc tinde se poate lunecă şi cădea; 3) fig. înclinaţiune, apucătură (rea).
lunetă s. f. (fr. lunei te). 1) Instrument cu lentile de sticlă, special pentru optică, şi prin care uitându-ne, vedem lucrurile cu formă mărită sau par mai apropiate; 2) milit. fortif. întărire făcută din două feţe şi două flancuri şi deschisă la mijloc. (Luneta întâmplător se formă prin punerea unei sticle concave în faţa alteia convexe, de olandezul Metius (1609); Galileu apoi perfecţionă luneta; iar azi teles-coapele apropie şi măresc copurile cereşti până la de trei mii de ori).
lung, ă adj. (lat. longus, longa). 1) Cu dimensiune întinsă în fel opus lăţimei sau scurtime ; 2) care durează mult timp; 3) s. n. dimensiunea lungimei; 4) fig. vorbă lungă, om care vorbeŞte mult; 5) nalt.
lungan, â adj. şi s. Foarte lung; iron. om foarte nalt.
lungi (a şi a se) v. 1) A face să fie lung; 2) a întinde; a lungi vorba, a vorbi prea mult; 4) a se culcă.
lungime s. f. V. lung. 1) Dimensiunea (opusă lăţimei), cea mai mare a unei suprafeţe ; 2) continuitatea într’una (ca spaţiu sau ca timp); 3) durată.
lungire s. f. 1) Acţiunea de a (se) lungi;
2)	întindere continuă, înainte; 3) culcare, lungiş adv. şi s. Dea lungul, în lung. lungit, â adj. pop. întins, culcat; aşternut pe jos.
lungoare s. f. pop. V. lăngoare. lungueţ, eaţă adj. (lat. longus). I) Prelung;
2)	conic.
luni, lunea s. f. (lat. dela luna). Numire da*ă zilei întâia dela începutul septămânei (după _ numele planetei luna, ce are şi ea faze de începui, creştere şi revenire, ca şi zilele septămânei).
luntraş s. m. V. luntre. Conducătorulunei luntre; cel ce vâsleşte.
luntre s. f. (lat. linter, lintris, din gr. plynter, luntre). Barcă mică în formă de albie, făcută dintr’un lemn scobit (formă primitivă); baicâ. (V. şi lotcă).
luntri (a) v. prec. A conduce o luntre pe apă; a vâsli.
luntriclcă s. f. Mică luntre, lup s. m. (leit. lupus). Zool. 1) Numirea animalului sălbatic, ce se aseamănă cu cânele;
2)	blană din piele de lup; 3) fig. om lacom la mâncare; 4) fig. om rău, crud; 4) lup de mare, un fel de peşte; 5) bot. plantă zisă şi creasta cocoşului; 6) lupul vrăbiilor, pasăre răpitoare zisă şi arete.
lupă s. f. (fr. loupe, umflătură). 1) Numire dată unei sticle rotunde, biconvexe) umflate Ia mijloc) ce are proprietatea de a arătă mărită forma lucrurilor; 2) bot. nod, umflătură pe scoarţa unui arbore; 3) lentilă de sticlă.
lupan, i adj. (dela lup). în coloare ca părul de lup (numire dată boului sau vacii cu păr vânăt ca al lupului).
lupare s. f. Med. Numirea unei umflături sub pjele (boală).
lupesc; ească adj. De lup, ca de lup. lupeşte adv. 1) Ca lupul; 2) lacom; 3) fig. pe furiş fără zgomot; 4) în fuga mare.
lupoaică s. f. 1) Lup de parte femeiască-
2)	sculptură reprezentând lupoaica din legendă, care a alăptat pe Romulus şi Remus.
lupoale s. f. Bot. Numirea unei plante parazitare, ce creşte pe rădăcina sau la tulpina plantelor leguminoase.
lupoiu s. m. 1) Lup mare; 2) fig. om bătrân şi şiret sau hiăpitor.
luptă s. f. (lat. luda, luptă, bătălie). 1) Bătaie sau bătălie; 2) sforţare mare; 3) întrecere, concurenţă; 4) dificultate, anevoinţă;
5)	trânta.
luptă (a şi a se) o. 1) A se bate, a bate pe duşman); 2) a se opinti; 3) fig. a se întrece, a se concură; 4) a se trânti; 5) a o-pune rezistenţă; 6) luptă cu nevoile, ou mizeria, a trăi greu.
luptător, oare adj. şi s. 1) Cel ce luptă;
2)	soldat combatant.
lupulfnă s. f. Numirea dată făinei făcute din hameiu.
lupus s. m. Med. Oftică la oase. lustragerle s. f. V. lustragiu. Gheretă sau local unde lustragii văcsuesc ghete.
lustragiu, loalcă adj. şi s. V. lustrui. Cel ce văcsueşte şi lustrueşte ghete.
lustrln sau lustrlnă 8. (fr. lustrine). Numirea unei stofe subţiri şi lucioase.
lustru s. n. (lat. lustro, lustrare, dela luceo, a lumină). 1) Luciul, strălucirea unui obiect; 2) lac, substanţă care dă luciu, strălucire; 3) candelabru sau policandru în care se aprind mai multe lumânări sau lumini; 4) fig. aparenţa plăcută; superficialitate.
lustru s. n. (lat. lustrum). Perioadă de 5 ani la Romani: opt lustri de domnie (40ani). Alex.
lustrueală s. f. V. prec. Producerea de lustru (prin frecare sau prin alt mijloc);
2)	dare cu lac; 3) lustru, strălucire.
lustrui (a şi a se) v. V. pr ec. 1) A ..face lucios; 2) a freca spre a face lucios; 3) a da cu lac; 4) fig. a da aparenţă frumoasă, sau de cultură. .
lustruit, i adj. 1) Cu lustru, lucios; 2>' frecat ca să lucească; 3) lăcuit, dat cu lac;
4)	fig- cu superficială cultură.
lustruitoare s. f. i) Obiect cu care se poate lustri; 2) lustragioaică.
lustruitor, oare adj. şi s. Cel ce dă lustru; lustragiu.
lut s. n.(lat. lutum). 1) Pământ; 2) pământ de coloare galbenă, argilă; 3) fig. corp omenesc.
lutărie s. f. 1) Locul, groapa din care se ia lut; 2) fabrica de oale de pământ.
luteran, ă s. şi adj. (dela numele lui Martin Luther, întemeiatorul religiei protestante din Germania — 1483—1546). Cel ce urmează învăţăturile religioase ale lui Luther; protestant.
luteranism s. m. Totalitatea învăţăturilor religioase ale' lui Luther, cari formează reli-giunea dominantă în Prusia, Danemarca şi Suedia. V. protestantism.
luţernă sau lucernă s. f. (dela numele cantonului Lucerna din Elveţia, unde se cultivă mult această plantă). Plantă furagerâ, din familia leguminoaselor, care se poate cosi de 3—4 ori pe an — trifoiu. luţifer s. m. V. luceafăr (biser.). lutişor s. n. V. lut. Văpsea făcută din pământ galben zisă şi ohra, sau ocra. lutos, oasă adj. Cu lut, argilos. lutră sau lutru s. (dela gr. louter, scăl-dâtor şi lat. lutră). Zool. Numirea animalului patruped, carnivor, de mărimea unei pisici, care trăeşte în găuri pe la marginea apelor şi a cărui blană lucioasă este mult căutată şi preţuită. EI înoată foarte bine şi se nutreşte cu peşti sau cu pasări, pop. dihor.
lux s. n. (fr. din lat. luxus). 1) Prisos; 2) îmbelşugare mare sau peste măsură în îmbrăcăminte sau traiu; 3) plăcere nemăsurată pentru a avea şi purta podooabe preţioase şi frumoase; 4) risipă cu lucruri frumoase şi de preţ; 5) fig. îmbelşugare, risipă: de argumente, precauţiuni, etc.
luxaţlune s. f. (lat. dela iuxo, are, a scrinti). Medic. Scrintitură, dislocarea unui os din încheietura lui.
luxos, oasă adj. V. lux. 1) Cel ce întrebuinţează lucruri şi podoabe prea scumpe şi frumoase; 2) de lux; 3) adv.ecu lux.
luxuriant, ă adj. (fr. luxuriant, din lat. luxurior, a creşte din belşug, sau a fi desfrânat). 1) Ce este din belşug; 2) de des-frânare.
M. bi. s- m. 1) A treisprezecea literă din alfabet*); 2) cifră romană însemnând 1000.
m! interj. Exclamare de mirare sau de nedumerire, sau de admiraţie.
m pron. V. mă. M’oi, sau m’qş duce; m-ascultă.
mă! interj. Exclamare de mare mirare, de admiraţie sau de nedumerire.
mă adj. (daco-gr. din verb. mao, a dori cu ardoare şi a fi pasionat, aprig). Dorit; drag; aprig, voinic: mă Ioane! pentru dragă, sau voinice, iubite, Ioane. (V. şi fă).
mă pron. (dela lat. ego şi me). Pronume de persoana întâi în cazul acuzativ; mă bate, mă duc.
mac s. m. (gr. doric makon, mac). Bot. Numirea fiorii de câmp, cu flori mari roşii şi care dă un suc lăptos, din care se extrage opium.
maci mac! interj, (onomat.). Imitaţia articulaţiilor vocale cum fac raţele..
maca s. f. (dela gr. mache, luptă la jocuri). Numirea jocului de cărţi zisă şi bacara, în care un jucător este numit bancher şi trage cărţi, iar ceilalţi jucători sunt pontatori, parte la dreapta, parte la stânga bancherului ; dacă bancherul are carte superioară, câştigă; contar, plăteşte pontatorilor echivalentul mizelor.
macabru, ă adj. (fr. macabre, dela arab, makiabir, cimitir). De moaite, de înmormântare ; danţ macabru, un fel de închipuire medievală, cum ar juca hora scheletele morţilor.
macadam s. n. (dela numele unui inventator Mac-Adam'. Pavagiu de stradă, din piatră sfărâmată, peste care se toarnă nisip şi apoi se presează cu nişte roate grele şi late până se aşază şi se fixează petrişul.
macadâmizâ (a) v. (fr. macadamiser). V. preced. A pava strada cu sistemul lui Mac-Adam.
macagiu s. m. V. macaz. Funcţionar dela Calea ferată, care mânueşte şi aşază macazul ; acar.
măcâi (a) v. V. măc! A scoate sunete ar^ ticuljte raţele, sau ca raţele.
măcălt s. n. V. prec. Zgomotul ce fac ra-
*) In dialect moldovenesc m se pronunţă de popor şi ca spaniolul n (gn): gniere, miere; firme, mie; gniaună, miaună; gni-nune, minune, etc.
ţele când măcăesc; fig. vorbire, conversaţie gălăgioasă.
m&căleandru s. m. (daco-gr. din mu, cert, sigur, adevărat, kalandra pasăre cu pete roşii). Zool. Numirea unei păsărele cântă-toare, ce are pene gri cu pete roşii.
macaque s. m. (fr. macaque). Zool. Numirea unei maimuţe de mărime mijlocie ce se găseşte în vechile continente.
măcar sau macar adv. (daca-gr. makar, fericit). 1) Cel puţin — măcar unul; 2) de şi — măcar că nu-l cunosc, de şi, cu toate că nu-l cunosc; 3) măcar de ar fi aşa, ar fi bine, satisfăcător, de ar fi aşa.
macarâ s. f. (dela gr. makella, cazma, târnăcop). 1) Pârghie care poate rădica greutăţi mari, întrebuinţată la lucrări grele, la încărcare sau descărcare de mărfuri pe vapoare, etc, având felurite construcţii; 2) mold. mosorel de aţă.
macaroane s. f. pl. (ital. maccheroni). Aliment. Numirea unor ţevi subţiri şi lungi, făcute din pastă de făină anume preparată şi cari se ferb uşor, se coc, şi formează un aliment f. întrebuinţat în Italia.
macaronadă s. f. (după fr. macaron&e). Fig. Bucată de scriere, sau vorbire, prea lungă, înşirată.
macaronic, ă adj. şi adv. (după fr. mă-caronique). V. macaronadă. Ca macaroanele; fig. prea lung, înşirat.
macat s. n. (turc makat). Cuvertură, în-velitoare din stofă frumoasă, cu care se aeo-pere paturile.
macaz s. n. (din vorba macara). Mecanism cu o pârghie care mişcă lateral acul, vârful mobil, dela întretăierea unei linii de -drum de fer; spre a dirija trenul pe o linie sau pe alta.
macedonean s. m. adj. 1) Cel ce este din Macedonia; 2) ca în Macedonia; 3) din Macedonia ; (iar numele ţării acesteia vine dela gr. makednos, mare, nalt crescut, dela făptura oamenilor nalţi din Macedonia, mai nalţi de cât Grecii din Atena).
măcel s. n. (lat. macellum, piaţa de carne, cărnărie, căsăpie). 1) Tăiere şi ucidere de oameni (la bătălie) ; 2) tăiere şi ucidere în cantitate mare; 3) vărsare de sânge, masacru.
măcelar s. m. (lat. macellarius). Tăietor de vite; vânzător de carne; casap.
măcelări (a) v. V. măcel. 1) A tăia şi ucide mult; a face măcel; 3) a fărâmiţa prin tăiere, carnea.
%
măcelărie s. f. V. măcel şi măcelar. 1) Locul unde se taie vite, abatoriu; 2) locul unde se vinde carne tăiată; 3) fig. carnagiu, masacru.
măcelărire s f. V. măcel. 1) Tăiere sau ucidere de oameni în număr mare2) carnagiu.
măcelărit, ă adj. şi s. 1) Tăiat în bucăţi;
2)	lovit şi însângerat prin tăiere; 3) s. ocupaţia de măcelar.
macerâ (a) v; (fr. macărer, din lat. macerare). 1) A muia şi ţine în apă sau în alt lichid; a pune la murat; 2) a slei de puteri corpul prin postire, a ’l slăbi şi schingiui; 3) operaţie chimică prin care părticele dintr’un corp solid trec în lichidul în care stă mai mult timp.
maceraţlune s. f. V. preced. Acţiunea de a macerâ.
machetă s. f. (ital. macchieta). ‘Sculpt.
1)	Forma mică, făcută din humă, ce serveşte ca proiect pentru facerea unei statui; 2) figură umană din lemn, cu membrele articulate astfel că se pot aşeza în diferite poziţii, servind pictorilor ca să desemneze şi să picteze haine sau draperii ca şi cum ar fi îmbrăcate pe om; 3) model repede făcut pentru un decor de scenă de teatru.
măceş s. m. (lat. dela macesco, slăbesc, usuc). Bot. Numirea arbustului sălbatic ce face trandafiri (roze) şi un fruct roşu, ce nu este zămos, suculent, ci foarte uscat; trandafir sălbatic zis şi rug.
mădeş şi măcleşă s. V. preced. Trandafirul sălbatic şi fructul asestui arbust.
machiavelic, ă adj. şi adv. (ital. dela numele lui Machiavelli, istoric şi scriitor din Florenţa (1460 —1530) care, în scrierea sa principe susţine că şi mijloacele cele mai ruşinoase, în politică, sunt îndreptăţite, dacă duc la reuşită). 1) în felul principiului lui Machiavel, adică prin mijloace detestabile» josnice, sau viclene; 2) fig. cu multă şiretenie sau vicleşug.
machiavelism s. n. V. preced. 1) Sistemul machiavelic; 2) şiretenie, viclenie politică.
machiavelist ş. m. Cel ce practică sistemul machiavelic.
măclnâ (a) v. (lat. dela machina maşină, şi machinaria mola, moara cu maşină, mecanică, iar nu învârtită de animale, cu cai).
1)	A preface în făină boabele de cereale, prin ajutorul morii mecanice; 2) a sfărâma mărunt; 3) a se roade; a se dărăpănă; 4) a se preface în pulbere.
măcinat, ă adj. 1) Prefăcut în făină; 2) sfărâmat mărunt, pulverizat, dărăpănat; 3) s. acţiunea de a măcinâ.
măclniş s. n. Acţiunea de a măcinâ. măciucă s. f. (lai (ca massue fr.) comp. din massa, massae-(qua), care (e) de go-goloiu, de bulgăre). Băţ care are la capăt o umflătură, un gogoloiu mare, din lemn sau adăugat din metal; 2) fig. lovitură cu măciuca; 3) a se ridica părul măciucă, a se zburli părul de pe cap de groază; 4) bot. măciuca ciobanului; numirea unei plante ce creşte în locuri uscate, zisă şi rostogol.
măciucat, ă adj. V. prec. tu capătul umflat ca o măciucă.
măciulie s. f. V. măciucă. 1) Capăt rotund dela un băţ; 2) capăt dela chibrit; 3) fruct depe o crenguţă; 4) gogoloiu; adunătură, grămadă; 5) cuib uscat de larve.de omizi;
6)	gogoaşa cu seminţe dela mac.
mac-mahon s. n. Numire dată unui pahar de vin cu apă gazoasă (de Carageale).
măcriş s. n. (lat. dela macer (macris) slab, fără suc). Bot. Plantă de mâncare, cu un gust acrişor, dar fără să fie suculentă. — Sunt specii de măcriş diferite: măcriş de baltă, zisă şi năsturel;- măcrişul cailor; măcriş de rîuri, sau de spin zis drăcilă; măcriş epuresc.
macrocosm s. n. (gr. makros, lung, kos-mos, univers). Lumea în marile ei creaţii#».
macru, ă adj. (lat. macer, macra). Slab,, fără grăsime (carnea).
maculatură s. f. (fr. maculature, din lat. macula, pată, mânjitură). 1) Tipogr. Foi de hârtie ce au fost mânjite, murdărite în timpul tipărirei ; sau foi tipărite ce nu se pot întrebuinţa, ci servesc ca hârtie stricată; 2) fig. tipăritură, scriere fără valoare.
madam s. f. (fr. madame). Doamnă, cocoană.
madamă s. f. V. preced. 1) Guvernantă streină sau bonă ce creşte copiii boierilor, domnilor; 2) îngrijitoare de casă boierească sau bucătăreasă streină şi pricepută; 3) femee de neam strein, nemţoaică.
mădări (a se) v. (lat. dela madere, a fi muiat, sau beat). A se alinta, a se lăsa moale alintându-se sau îăsfăţându-se (cum fac copiii).
madem s. n. (turc maden). 1) Metal format din amestec de plumb cu alte metale, din care se toarnă unele obiecte ca sfeşnice, etc; 2) obiect din acest aliagiu.
madepolon s. n. (dela Madapolam, un oraş în India, unde se ţese pânză de acest fel). O pânză de bumbac groasă şi tare.
madonă s. f. (ital. madonna, din ma, a mea; donna, doamna). 1) Numire dată de italieni Maicei Domnului, sfintei Fecioare;

mad

425
mag
2)	tablou sau statue ce repre2ititâ pe Maica .'Domnului; 3) fig. frumuseţă clasică feme-“ iască, expiimând totodată nevinovăţia.
madrepor s. (ităl. madrepora)- Zool. Nu-< mirea unor vietăţi de mare, din ordinul ant-hozoarelor zoanthere, ce formează colonii de polipi mai ales in legiunile sub tropicale.
madrigal s. m. (ital. madrigale). Poet. Cugetare fină, diăguţă şi curtenitoare, exprimată printr’un nuc număr de versuri. Mu-sic. Gompoziţiune vocală scurtă, pentru mai -multe voci.	i '
mădular s. n. (lat. dela medulla, măduva -oaselor, fig. inimă, măruntaie). 1) Oasele mari dela mâni sau dela picioare (ce conţin măduvă); 2) mânile sau picioarele: 3) extins. membru (al unei adunări, comisiuni, etc); 4) membru viril.
măduvă s. f. (lat. medulla). Anatom. 1) Substanţă grasă şi moale, cuprinsă în lăuntrul oaselor sau în interiorul coloanei vertebrale;
2)	substanţă moale cd se află în interiorul unor arbori (ca socul), maea s. /. V. maia.
măeastră adj. şi s. (lat. dela magistra, preoteasă, învăţătoare şi magister, iscusinţă). Zină din poveşti; ursitoare; fiinţă închipuită care poate face luci uri minunate, vrăjite; pl. ielele.
măestreţ, eaţa adj. 1) De măestru sau cu măestrie; 2) minunat, admirabil, ingenios.
măestri (a) v. V. măeastră. 1) A facej a lucră cu multă pricepere sau dexteritate;
2)	fig. a combină; a pune la cale ceva. măestrie s. f. (lat. din magister, ghibăcie,
scusinţă). 1) Pricepere deosebită; 2) artă;
3)	abilitate; dexteritate; 4) fig. şiretenie, măestrit, â adj. 1) Cu multă pricepere ;
artistic; 2) fig. cu dibăcie sau cu şiretenie;
3)	alcătuit cu măestrie.
v» maestru s. m. (imitat după fr. maître din ‘jt, lat. magister, învăţător, profesor). 1) Altist *1*- de mare talent; 2) scriitor, orator sau avocat de mare talent; 3) profesor de învăţământ ’ţ secundar care predă o artă sau dexteritate;
4)	maistru, stăpânul unui atelier de orice me-m serie; 5) fig. om foarte priceput în a face Mii- 'ceva; 6) maestru de ceremonii, cel însăr-Si cinat de a organiza şi conduce recepţiile sau
festivităţile la palat după anume protocol.
măestru, eastră adj. V. măestri. 1) Cu multă artă; 2) minunat; abil; ingenios; cu J vrăjitorie; 3) s. 4) vrăjitor, ursitoare; 5) pl. ielele; 6) zinele.
maestru, ă adj. V. maestru s. 1) Artistic;
2)	minunat.
mag s. m. (gr. magos). 1) Preot care ex-
plica visurile regilor la Mezi şi la Perşii din antichitate; 2) vrăjitor din timpurile vechi;
3)	unul din craii ce au venit să se închine lui Isus, când s’a născut in Betleem.
măgădan sau măgădău s. m. (daco-gr. mekedanos, lung, dela makos, nalt), pop.
1)	Băiat crescut foarte mare, foarte desvoltat;
2)	om crescut foarte nalt (se zice cu dispreţ sau ironic).
măgălie s. f. (daco-gr. dela megali, grămadă mare; de aci proeminenţă). 1) Proeminenţă mică; 2) capătul aprinzător dela chibrit; 3) cap rotund de ac; 4) gogoaşa de mac sau de altă plantă; la fel cu măciulie şi gămălie.
măgăoale s. f. (daco-gr. dela magheyo, a face vrăjitorii). 1) Chip sau arătare mare, fantastică; 2) em mascat de care te sperii;
3)	momâie, în forma de om, ce se pune prin grădini ca să fugă pasările şi să nu facă stricăciuni la sămănături'; 4) figură sau arătare care sperie.
măgar s. m. (daco-gr. dela megaird (fr. meţ/arâ), a se opune sau a refuză). 1) Zool. Numirea animalului patruped, cu urechile mari, mai mic decât calul, ce duce greutăţi şi urcă lesne pe munte, dar care are cusurul că uneori este încăpăţînat, şi nu vrea să meargă; 2) fig. iron. om prost, om răutăcios sau neascultător; îndărătnic.
măgăresc, ească adj. V. prec. De măgar propr. şi fig. tusa măgărească, tusa convulsivă sau rebelă (cu ton răguşit cum zbiară măgarii).
măgărie s. f. Fig. Faptă nepermisă, faptă dobitocească.
măgăriţă s. f. V. măgar. Parte femeiascâj de măgar.
măgăruş s. m. Mic măgar, magazie s. f. (arab makhăzin, depozit de mărfuri). 1) Deposit de mărfuri (la gară, la vamă); 2) hambar de grâne; 3) prăvălie sau dugheană, magasin; 4) depozit de unelte sau lucruri diferite.
magazin s. n. (fr. magasin, din arab. ma- , khăzin). Prăvălie mare cu mărfuri.
thagazlnaj s. n. V- preced. 1) Şederea mărfurilor sau lucrurilor în magazia dela căile ferate; 2) plata pentru această şedere.
magaziner sau magazioner s. m. Şeful unei magazii dela căile ferate.
măgeresc, ească adj. (lat. dela macero, are, a slei de puteri, a slăbi). Slab, cu coastele vizibile şi cu coarne f. lungi (despre vite bovine)..
magheran s. m. (daco-gr. dela mak, mare; gheranion (geranium), muşcată (floare). Bot.
mag
426
Floare de grădl ă şi de casă, zisă şi muşcată mare şi idrişaim, cultivată pentru flotile ei frumoase, dar numele grec gheranion, vine dela gheranos, cocor, fiindcă floarea aceasta, când se trece, are teaca cu fructul ei ca pliscul unui cocor, lungă şi a.cuţită. Se Întrebuinţează şi la colorat, (lat. origanum majorana = muşcata mare).
magherniţă, a. f. (daco-gr. dela maghei-rissa, bucătărie). Baracă; con ărucţie uşoară din lemn; construcţie de lemn dărăpănată (odinioară poate bucătăiie improvizată ?n b racă).
maghiar, ă adj. (pare lat. dela mag-que-ror, a ţipă tare). Numire dată ungurilor, ca o caracterizare pentru felul cum vorbesc tare. Pronunţat însă moghior, vine dela gr. mogheros, prăpădit, amărât.
magTc, & adj. şi adv. V. magie. Minunat; vrăjitoresc.
magie, s. f. (gr. magheia, religia şi arta magilor, vrăjitorie; V. magi. Artă care pretinde că face lucruri minunate, supranaturale. Magia a fost practicată la popoarele vechi. Magii ereau preoţi ai religiei lui Zoroastru şi se ocupau în Persia cu astronomia şi astrologia şi cu ştiinţele oculte, pentru care se credea că ei au puteri supranaturale şi că pot să supună voinţei lor puterile nevăzute, să le cheme, să le facă să apară sub felurite forme şi cu ele să facă vrăji, minuni, vindecări de boale, etc. Magia fu introdusă apoi în Grecia şi mai târziu se afla la toate popoarele sub o formă oarecare. în veacurile de mijloc, magia era urmărită şi erau pedepsiţi cu moartea cei ce se ocupau cu ea. Cu progresul ştiinţelor, constatându-se că magiâ este o înşelătorie, nu se mai practică de către popoarele civilizate. La noi, descântecele şi unele practice de vindecări bărbăteşti sunt rămăşiţe din vechea magie.
magistral, ă adj. şi adv. (fr. magistral, lat dela magister, cel ce comandă, sau cel care învaţă pe alţii —profesor). Cu totul superior; desăvârşit prea bine (despre oratorie, vorbire, stil, operaţiune, demonstraţie, lucrare de artă).
magistrat s. m. (fr. magistrat, din lat. magistratus, dela magister, cel ce comandă). în vechime, la Romani, se numea astfel orice funcţionar superior, consul, precum şi judecătorii. în timpurile noastre magistrat este judecător de orice grad; în rare împrejurări se înţelege prin această numire un funcţionar superior.
magistratură s. f. (fr. magistrature). V. preced. 1) Funcţiunea sau demnitatea de
- «wg
magistrat; 2) autoritatea de magistrat 3) totalitatea magistraţilor.
magistru s. mt (lat. magister), Foarte superior în artă, oratorie, ştiinţă, etc. *
magiun s. n. (gr. magis, pastă frământată, turtă—de unde magion sau maghian). 1) Pastă făcută din fructe, în deosebi din prune, cari după ce li s’au scos sîmburii se fierbe fără apă timp îndelungat, mestecându-le necontenit până ce, evaporându-se zeama, se îngroaşă—se mai zice marmeladă şi po-vidlă; 2) pastă făcută după acelaşi procedeu din paradaise, sau pătlăgele roşii, precum şi din ardei roşii, care serveşte pentru sosuri dând gust bucatelor.
mâglâ s. f. (daco-gr. dela megale, grămadă mare). Grămadă de bolovani de- sare tă'ată în salină (ocnă).
măglaş s. m. V. preced. Lucrător care taie blocuri de sare în ocnă.
măgllsi (a) v. (daco-gr. din maklissomai» a cere, a rugă). A ademeni prin linguşire, a seduce.
tnăgllslre s. f. Acţiunea de a măglisi.
măgllsltor, oare adj. V măglisi. Car e ademeneşte, seducător.
magnat s. m. (lat. dela magnus, mare). Titlu de nobil sau de boier în Ungaria şi în Polonia.
magnesiu s. n. V. magneziu.
magnet s. n. (dela oraşul Magnes, din Lydia (Asia Mică)—magnitos, din Magnes (se zicea lithos magnetos, piatră de Magnes, adică magn&t, păstrând numirea prescuitată de Magnes). 1) Şciinţ. Oxid de fer,' metal asemănător cu ferul, dar care are proprietatea de a atrage la sine ferul şi încă unele metale. în starea naturală, acest metal a fost găsit de Greci în Asia Mică şi prin Macedonia. Din magnet se face acul dela busolă, ce are proprietatea de a se îndrepta şi arăta încotro este polul nordic al pământului; se mai întrebuinţează pentru a constata prezenţa ferului în minereuri, precum şi la maşinile electro-magnetice; 2) fig. atracţiune, putere de atracţie; 3) instrument rau piesă din magnet.
magnetic, ă adj. 1) De magnet, adv. ca magnetul, cu putere de magnet; 2) fig. a-tracţios.
magnetism s. m. V. magnet. Şciinţ. Cunoştinţele despre magnet şi despre proprietăţile şi întrebuinţările lui, despre cari tratează o parte din Fizică. Magnetismul terestru, proprietate presupusă pe care o are pământul şi pe care o exercită asupra acului magnetic dela busolă, atrăgându-1 cu vârful
exact spie polul nord. Magnetism animal, putere de influenţă, adevărată sau presupusă ce o are omul asupra altui om prin mijlocul privirei şi a unor atingeri cu mâna şi p/in concentrai ea voinţei, prin care omul magne-tizat cade în somnambulism lucid şi poate citi în gândurile altora, sau la depărtări mari, vede prin orice şi poate arăta sediul unei boli în corpul omului suferind. Existenţa magnetismului animal a proclamat-o medicul german Mesmer (1733—1815), dar aseastă misterioasă putere nu a putut fi verificată şi primită până acum în cadrul ştiinţelor pozitive. V. hipnotism.
magnetizâ (a) v. 1) A-transmite proprietăţile magnetice unui metal; 2) a aduce pe cineva în starea somnului hipnotic, a hipnotiza.
magnetlzare s. ţ. Acţiunea de magnetizâ. magnetlzat, ă adj. 1) Prefăcut în stare de magnet, cu proprietăţi magnetice; 2) adormit prin magnetism, hipnotizat; 3) pop. fig. ademenit, captivat repede; influenţat.
magnetizator s. m. Cel ce magnetizează; hipnotizator.
magnezie (sare de) s. f. (dela gr. mag-nes—V. magn6t). Chim. Oxid de magneziu, cu o coloare albă lucioasă, cu gust rău şi care se dă ca purgativ sub numirea de sare amară.
magneziu s. n. V. prec. Metal de coloare albă argintie şi care aprins, dă o flacără cu lumină albă şi puternică la fel cu electricitatea.
magnific, ă adj. şi adv. (lat magnus-\-fa-cio a face măreţ). 1). Măreţ făcut ; 2) impunător, cu măreţie 3) foarte frumos sau foarte bine.
magnificenţă s. f. (lat magnificentia). Măreţie, calitate de magnific.
măgnleală s. f. V. urm. Acţiunea de a măguli.
măguli (a se) v. (daco-gr. dela megalino, a lăuda mult, a aduce elogii). 1) A încânta de laude’; 2) a aduce laude cuiva, a flatâ; 3) a linguşi; 4) a se consola, măgulire s. f. V. măguleală. măgulit, ă adj. V. prec. 1) Încântat, flatat; 2) mândru; 3) linguşit; 4) consolat, măgulitor, oare adj. şi s. Care măguleşte, măgură s. f. (daco-gr. din megale, grămadă mare—ca şi măgălie şi moghilă). 1) Deal unde a fost pădure şi s’a ars sau s'a tăiat; 2) colină cu pădure, ce creşte din nou după tăiere; 3) deal cu pădurice.	; ■
mahal s. m. (din grec. megas, megale, mare şi puternic). Hamal; cel ce aduce în
spinare greutăţi mari ; cel ce descarcă mărfuri în porturi sau în gări.	,
mahalâ s. f. (lat. magalia, (cuvânt pu-nic)=colibi, corturi, case de lemn ale popoarelor nomade). I) Cartier; 2) partea dinspre margine a oraşului sau satului; 3) grupă de, case osebită, cătun. (La Turci cu aceiaşi însemnare).
mahalagioaică s. f. V. prec, Femeie ce şade într’o mahalâ; fig. femeie guralivă sau certăreaţă.
mahalagiu a. m. 1) Locuitor dintr’o mahala ; 2) vecin; 3) fig. om grosolan, ordinar.
mahalagism s. ni V. prec. Vorbă de care, se serveec mai mult mahalagii; vorbă ordinară, urâtă.
măhălit s. n. V. mahal. Plata cuvenită unui mahal pentru transport de greutăţi.
mahmudea s. f. (dela sultanul Mahmud (1730—1754). Numirea unei monede turceşti de aur.
mahmur, ă adj. (lat. dela magis, (din mag — la fel cu sancrit mah (a)= magnus) mai mult; morior, a muri) 1) Ameţit de beţie sau după beţie; 2) ameţit, amorţit, mahmurle s. f. Starea de mahmur, mâhni (a) v. (daco-gr. dela mogheo=lmog-hein), a suportă suferinţă). A întrista, a provoca supărare, tristeţe; a indispune.
măhnlcios, oasă adj. V. prec.. întristător dureros; de suferinţă.
mâhnire s. f. V. mâhni. întristare adâncă, supărare, durere sufletească mâhnit, & adj. V. prec. Trist, indispus, mâhnltor, oare adj. Care mâhneşte, întristează. '
mahometan, ă s- (turcesc). Cel ce. ţine de religia lui Mahomet, întemeietorul islamismului, născut la Meka pela anul 571 d. Hs. mort la 632, şi care după 15 ani de meditaţie a făcut reforma socială şi religioasă a naţiu-nei arabe, convertind numeroşi adepţi la islamism, între cari şi pe Turci.
mahometanlsm s. m. V. prec. Totalitatea învăţăturilor date de Mahomet şi cuprinse în Coran; totatitatea celor, ce cred în religia lui Mahomet. (Coranul — numire dela vorba arabă go’ran, ce însemnează carte, cuprinde numeroasele învăţături şi porunci date de Mahomet, privitor la Dumnezeu, la morală viaţă familială şi socială justiţie şi administraţie ; coranul admite predestinarea pentru faptele omeneşti şi totuşi face pe om responsabil de faptele sale.
mahon s. n. (dela Mahon, capitala insulei Minorea, din Baleare, de unde se aducea lemnul de acaju — de mâhon). Lemn roşcat
mah
al unui arbore ce creşte !n America, zis şi acaju, ce se lustiueşte bine şi din cate se fac mobile.
mahorcă s. f. (din vorba rom. mohor, cu adaus ca. V. mohor). Numirea dată tutunului de calitate proastă care este negru la coloare; (această vorbă ca multe altele a fost adoptată şi a tămas în uz mai mult la slavi), mahramă s. f. V. maramă.
Mal s. n. V. Maiu.
mai adv. (lat. din maius, (tiansforare a lui major-maior) mai mult). 1) Arată o augmentare, un plus, comparativ; mai repede, mai Încet; mai bun, mat fericit, mai slab; o continuare, ori intensificare: mai lucrează; mai citesc, mai gândească; 3) mai-mai, aproape, cât pe aci; 4) mai toţi, aproape toţi; 5) mai ales, cu deosebiie, tocmai; 6) mai, încă. măi adj. V. mă. mii! măi! măi! interj. V. mă !. maia . f. (daco-gr. dela maia, mamă—pen-trucă produc la rându-i fermenţi din nou'. Drojdie (care conţine fermenţi şi produce acizi) de vin sau de oţet; drojdie de bere ; drojdie din aluat feimentat, în care a fost amestecată şi făină de porumb, şi care uscată se păstrează mult timp şi serveşte din nou la fermentat mălaiul, la dospit, etc.
maică s. f. (daco-gr. dela maia, mamă, prin diminutiv maica). 1) Mamă; 2) călugăriţă: Maica Domnului, mama lui Isus Chris-tos.
mă culiţă sau măicuţă s. f. V. prec. Mică mamă, sau bună mamă.
maidan s. n. (lat. diformat din medianus, din mijloc, central,—numirea ce s’a dat locului sau pieţei centrale). 1) Loc liber (în centrul "unui oraş sau a unui sat) ce servă de piaţă 2) orice alt loc viran; 3) platou puţin înălţat; 4) suprafaţa cutţei. (ogrăzii) la casa ţărănească. V. şi median, In dialect moldav.—Şi Ţurcii întrebuinţează acest cuvânt
maiestate sau majestate s. f. (lat. majes-tas-majestatls). 1) Mărire, înălţime (dumnezeiască) măreţie. 2) Titulatui ă sau calificativ la numele împăraţilor sau regilor.
malestos sau majestos, oasă adj. şi adv. V. prec. Măreţ cu măreţie.
mai-mare s. m. V. mai şi mare. Conducător, şef, superior.
maimuţă s. f. (daco-gr. dela mimose, imitatoare). Zool. Numirea animalului patruped, ce se aseamănă f. mult cu omul «atât la faţă cât şi la forma şi întrebuinţarea membrelor superioare ce’i servesc şi ca picioare şi ca
mai .	,, ...„0
\ ;\
mâini, şi care imită repede ceea ce face omul. Fig. 1) om care se aseamănă cu maimuţa;
2)	om care imitează în totul pe altul.
malmu ftrl (a) v. V. prec. 1) A imita în totul ceea ce face altul; 2) a face gesturi ridicole, imitând pe cineva, maimuţârie s. f. Acţiunea de a maimuţări, malmuţoiu s. m. V. maimuţă. Maimuţa de sex bărbătesc.
mâine adv. (lat. dela mane, de dimineaţă). Ziua următoare; în ziua ce urmează.
maioneză s. f. (fr. mayonaise). Culinar.
1)	Sos rece, făcut din untdelemn bun, oţet puţin, sare, piper şi muştar, bătute bine cu gălbinuş de ou răscopt. Se serveşte cu carne rece sau cu peşte rasol; 2) fel de mâncare din sosul arătat mai sus cu felii mici de carne rece şi cu diferite legume.
maior s. m. (lat. maior, mai mate). Ofiţer superior cu grad mai mare de*cât căpitanul.
maistor s. m. V. maistru (se întrebuinţează mai mult în Oltenia.
Maiu sau Mai s. n. (lat. maius dela zeul Maius şi zeiţa Maia, ce erau zeii creşterei). Numirea lunei a 5-a din ait, când cresc şi se desvoltă plantele.
maiu s. n. (lat. diform, din malleus, maiu).
1)	Ciocan de lemn foarte mare şi greu; 2t bătătoriu din lemn, lat, pentiu bătut rufele la spălat, sau pânzele la albit (ghilit); 3) bătător mare şi greu din butuc de lemn pentru a aşeză pământul sau pavajul. Anat. ficatul (dela lat maius, rău—pentru gustul amar al cărnii ficatului, care secretează fierea).
măiug s. n. V. prec. 1) Mai mic; 2) planşă mică de lemn cu mai multe găuri şi cu o coadă, ce serveşte la ţetut pentru a fixă sulul din faţă, pe care se înfăşoară pânza.
majă s. f. (lat. massa, grămadă). 1) Legătură sau pachet de 6—12 sau mai multe foi mari de tablă de metal pentru coperiş; 2) transilv. cantitate de 100 oca sare.
majolicâ s. f. (italian majolica). Pământul ars şi zmălţuit, colorat sau alb, din care se fac vase şi oale etc. zise de faienţtt. major, ă adj. (lat major). 1) Mai mare;
2)	în vârsta legiuită pentiu fete şi băieţi, adică de 21 ani; vârstnic. 3) music. gama majoră, care are 5 tonuri şi două semitonuri;
4)	sergent major milit.
majorat- s. n. V. prec. Vârstă legitimă când omul este considerat ca deplin format la 21 ani.
majordom s. m. (lat major maiţ- mare, domus, casă). Şeful casei regale în Italia şi Spania.
majoritate s. f. (lat. dela major, mai mare).
428
maj
429
mal
Pai tea sau numărul mai mare dintr'un număr de oameni, de lucruri, etc.; majoritate absolută, partea mai mult decât jumătatea unui total; majoritate relativă, partea sau .numărul mai mare faţă cu altele mai mici (51 faţă de 100; sau 45 faţă de 35 oii 10).
majusculă s. f. (lat majusculus, mai măricel). Literă mare sau capitală, cu care încep numele proprii.
mal s. n. (lat. dela moles, grămadă, zăgaz). 1) Ţermul înalt al unei ape; 2) ţermul apei râului; 3) deal sau înălţime abruptă; 4) a da de mal, a se prăbuşi în prăpastie prop. şi f.g.—Albanez mali, munte.
mâl s. n. (lat. dela mollis, molie, moale). Nămol, pământ moale adus sau depus de o apă.'
malâ (malaua) s. f. (lat. dela molo, molere, a râşni, a macină). Instrument de zidar, din-tr’o mică scândură, cu care frecând rotund pe tencuiala proaspătă, se netezeşte suprafaţa peretelui. V. drişcă.—Şi Turcii zic mala.
malac s. m. (daco-gr. dela malakos, moale). Zool. Numirea dată puiului de bivol, care se mişcă foarte încet.
raahachie s. f. (gr. dela malakia, înmuiere). Medic. Viţiu secsual periculos sănătăţii,—ona-nie.
malachltă s. f. (gr. malakhites). Carbonat hydratat de aramă, în formă de piatră preţioasă, cu o coloare frumoasă verde; se află mai mult în stare naturală în Sibeiia.
malacov s. n. (gr. dela malakori, înfoiat, flexibil). Numirea unui fel de rochie (care s’a purtat la începutul sec. 19-lea) foarte largă şi rotundă, care pentru a părea înfoiată ş a păstra acea formă, se aşeză pe nişte cercuri metalice subţiri şi flexibile.
mălăeţ, eaţă adj. (lat mollis). Moale, moleşit (vorb. de fructe); fragil mftlăla (a se) v. V. preced. A se muiâ, a deveni fragil, a începe să putrezească (fructele).
maladeţ s. m. (rus molodoi, tânăr dimin. molodeţ, tinerel, fig. brav). Flăcău.
mălaiu s. n. (lat milium, tneiu—prin forma milialiu, abrev. milia(ljiu=de meiu). 1) Meiu, plantă graminee; 2) făina din grăunţe de meiu, din care se făcea turta numită mălaiu;
3)	făina din grăunţe de porumb sau de pă-puşoiu (asemănătoare la coloare cu cea de. meiu, dela care a împrumutat numirea). După «aducerea porumbului din America, făina acestuia, fiind mai gustoasă şi mai nutritivă, a înlocuit pe cea de meiu, dela care s’a mai păstrat numirea şi pentru turta mălaiu şi pentru măligă (mitica).
mălăleş sau mălălaş s. n. V. prec, Mic mălaiu (2)
malarie s. f. (ital. mal, rău; gria, aer). Medic. Numire italiană a frigurilor palustre, ce p ovin dela bălţi şi mlaştine.
mâlc adv. (scurtare din mulcu saumo/cu şi molcom, dela lat molle-cum, cu încet). Foarte încet, f. cu linişte, tăcut, mâlc! (a) v. V. preced. 1) A încetini, a se linişti; 2) a tăcea, a nu mâi zice nimic. (Dela aceste baze au format Slavii vorba molci (molciati), a tăcea).
maldac s. ri. (lat. din molitus, clădit, grămădit, dim. molitac). Claie mică de fân sau de iarbă ori de paie; mic car de fân V. şi urm.	‘
maldăr sau maldăre ori maldur s. m. (lat. din molitor, care clădeşte (face grămadă, din moles, grămadă). 1) fegătuiă mică de fân sau de coceni, strujeni (cât se poate lua în braţe, legătură ca un snop de grâu) ; 2) cantitate ca un braţ; 3) grămadă.
maleabil, ă adj. (fr. malleabie, delr lat. malleus, ciocan). 1) Ce se poate îndoi prin batere cu ciocanul sau se poate lucra astfel (ca arama, etc.). 2) fig. care se poate da după altu, care se mlădie (vorb. de caracter).
maleabiiitate s. f. V. prec. Calitatea de a ii maleabil.
maledicţlune s. f. (lat. meledictio). Vorbire de rău, blestemare.
măli (a şi a se) v. V. măi; A se acoperi cu mâl; a depune mâl; fig. a ajunge înti’un impas.
măligă s. f. (diformarea din milica = dela milium lat. meiu). V. mălai şi mămăligă.
măliguţâ s. f. (dimin. din măligă). V. mămăligă, mămăliguţâ şi mălai. Mică mămăligă.
mălin s. n. (lat. dela maligna, rea şi mititică). Bot. 1) Arbore ce face nişte fructe f. mici negre; 2) în alte părţi — un fel de liliac (mălin roşu); 3) în altele lemnul câinesc. mălină s. f. V. prec. Fructe de mălin, mâlit, ă adj. V. mâl 1) Acoperit cu mâl; plin de mâl; băgat în mâl; 2) fig. încurcat de tot
maliţie s. f. (lat. maliţia). Răutate cu viclenie.
maliţios, oasă adj. şi adv. Cu răutate şi vicleşug ; răutăcios.. maliţlosltate s. f. V. maliţie. mâlos, oasă adj. V. mâl. Cu mâl; acoperit cu mâl.
malotea s. f. (gr. mallotâ, îmblănită). Haină lungă îmblănită, pentru femei; blană lungă.— Şi Turcii zic mallota.
mal
430
mini
malţ s. n. (englez, malt, din gr. malte, substanţă moale şi lat. maltha). Orzul Înmuiat, din care urmează : se face berea.
maltef s. n. (fr. malta Ise, dela Malta insulă in Mediterană Intre Siciliâ şi Africa). Numirea unei stofe de mâtasă ce se aducea cin Malta.
maltez, ă adj. V. prec. Din ins. Malta, maltratâ (a) u. "(fr. maltraiter, din lat. male rău; tractare, a aduce). 1) A îngriji rău; 2) a batjocori; 3) a bate, a necăji, a schingiui.
maltratare s. f. V. preced. Rea îngrijire; schingiuire; bătaie.
maltratat, ă adj. V. prec. Rău îngrijit; bătut; schingiuit.
vmălurft s. f. (dela mâl, mâli, mălură, nămolire). Tăciunele ce se face la spicul grâului sau porumbul şi alte plante, care constă din o specie de paraziţi, ce prefac spicul într'un fel de cenuşă neagră. (Se formează când sunt ploi multe şi grâul creşte în mâl).
măluros, oasă ădj. V. mal şi mălură. 1) Cu multe maluri, surpături c.e dealuri; 2) cu multă mălură.
malvacee pl. (lat. malva, nalbă). Bot. Tipul plantelor ce au florile ca nalba.
tnalversaţiune s. f. (fr. malversation, din lat. male, rău ; versuri a întoarce, a învârti). Deturnare de bani, sustragere de bani publici.
mamă s. f. (gr. şi lat. mamma, mamă şi sînul mâmei). 1) Femeea care a născut copil;
2)	mamă-mare, bunica, adică mama mamei sau a tatălui; 3) fig. ţara de origină; 4) fig. cauză, sorginte ; 5) adv. mama focului, teribil ; 6) la mama dracului, foarte departe;
7)	mama pădurii, — urâţenie grozavă.
mătnaie s. f. V. prec. Mamă dragă. Mold.
mămăi'ă s. f. V. mamă. Mică mamă sau drăguţă mamă.
mămăligă s. f. (prefix riiă (esclamativ) şi lat. milica, din miltum, mălaiu, meiu). 1) Denumire dată alimentului ce înlocueşte pânea şi se face prin fierbere, din făină de [.orumb (păpuşoiu), formând o pastă destul de dulce şi gustoasă, care are calitatea că nu se întăreşte, uscă, repede, se prepară mai lesne de cât pânea şi fiind aliment cald, este plăcut la mâncare, mai ales cu lapte, unt sau brânză, înainte de aducerea porumbului din America, se pregătea din făina de meiu (mălaiu) — milium, dela care îşi are şi numele; 2) fig. iron. om moale, moleşit.
mămăllgar s. m. V. prec. 1) Cel ce se nutreşte cu mămăligă; 2) fig. iron. ţăran, sătean ; 3) om moale.
mămăllguţă s. f. V. măliguţă. Mămăligă mică.
mama-pădurU s. f. (comp. din mama şi pădure. 1) Fiinţă imaginară, din poveşti, care locueşte în pădure şi este foarte rea, închipuită printr’o băbă răutăcioasă; 2) femeie f. urâtă, slută, nepeptănată; 3) Bot. Numirea unei flori de pădure ca lăcrămioarele.
mămăruţft s. f. (lat. mamma -(- roşea, roşie). Zool. Numirea insectei coleoptere de coloare roşie cu puncte negre, rotundă, ce apare piimăvara, zisă şt buburuz şi boul domnului; 2) (lat. mamma-\-maris, a mării, apei), numire dată paparudei, acelora cari invoacă ploaia prin joc şi cuvinte cântate în timp de secetă. V. paparudă.
mamelă s. f. (lat. mamilla, (diminutiv dela n amma). Ţîţă, gurguiul ţîţei.
mamelar, ă adj. V. prec. De ţîţe, privitor Ia ţîţe, al ţîţelor.
mamelon s. n. (fr. mamelon din lat. mamilla). 1) Gurgiul sau sfârcul ţîţei; 2) fig. proeminenţă, rîdicătură; 3) deal, colină.
mameluc s. m. (mameluk, soldaţi turco-eg pteni, din o miliţie formată din sclavi cari fură nimiciţi de generalul Bonaparte (Napoleon) la 1798). Fig. iron. deputaţi din majoritatea guvernamentală, cari ascultă de ordinele guvernului şi nu fac nici o opoziţie în parlament, (cuvânt întrebuinţat în luptele parlamentare în sfertul din urmă al sec. 19-lea).
mamifer s. m. şi adj. (fr. mamifere, din lat. mamma, ţîţă -j- ferre, a purtă). Zool. Animale care au ţîţe şi’şi alăptează puii.
mamornic s. m. V. mămăruţă. Zool. Numire dată în general gândacilor negri, ce trebue ucişi.
mamoş s. m. (gr. mod. mammos, dela mamme, moaşă). Medic specialist în opeta-ţiuni de naştere.
mâmular s. m. (turc. mamele, trafic; ma-melegiu şi mamular'. Cel ce duce şi.vinde mărfuri mărunte pela ţară.
mămulărle s. f. V. prec. Meseria de mă-mulai; locul unde stau mămularii.
mamut s. m. (cuvânt astiac (siberian). Numirea unui elefant gigantic, ce a trăit în Europa şi in Asia, în epoca quaternară; era acoperit cu păr mare; schelete de mamut se află în pământ în stare de fosile. (Sub un canton, din jos de gara Balota, apare din mal un schelet de mamut).
mană s. f. (ebraic man sau manna). 1) Un fel de nutriment, pe care Biblia zice că D-zeu îl trimitea din cer Evreilor pe când rătăceau prin deşert la întoarcerea din Egipt ■
2)	dela lat. minuo, — mintia), a micşoră) —
boală a plantelor şi fructelor, din care boabele fructelor rămân mici, numai cresc; 3) (dela lat. mahus, mana, bun, bună, prielnic), — abundentă, belşug, (de cereale, etc.) j puterea de producţie a pământului; 4) bot. mana jidovului, numire dată pe unele locuri la smeură.
mână s. f. (laţ. mannus). 1) Anat. membrele superioare ale corpului omenesc, braţul; 2) palma şi cu degetele; 3) fig. putere, mână de fer, autoritate mare străşnicie; 4) calitate, de mâna întâi, de prima calitate ;
5)	grupă mică, cantitate mică, o mână de oameni, un mic număr de oameni, o mână de grâu, puţin grâu; fig. mână lungă, deprindere de a fura; hoţ: 7) de mână, Alv. ţinând de mână; 8) de mânr, adj. lucrat cu mână; 9) cu dare de mână, cu avere, avut; darnic; 10) la mână, adv. in mână, în stăpânire, la dispoziţ.e; 11) peste mână, neîndămâ-nă, incomod ; 12) a c a din mână, a gesticula ; fig. a. lucra; 13) a da mâna, fig. a se înţelege, a face o învoială; 14) a'i da mâna, a’i conveni; a puteâ; a cuteză; 15) mână spartă, risipitor de avere; 16) mână fericită, noroc; 17) pe mână lui, sub conducerea sau stăpânirea lui.
mână (a) v. (dela vorba mână — ca şi fr. manier). 1) A conduce vitele care merg sau trag; 2) fig. a îndemnă, a grăbi, a îmboldi;
3)	a trimite; 4) fig. a continua.
mână (a se) v. V. mană 2. A se strică din cauza manei.
mâna-anului s. f. Oidinea în care vin zilele si sărbătorile dintr’un an, după calendarul bisericesc, întocmit pe o perioadă de mai mulţi ani numit pascalia.
mâna-curentă s. /'.'(după fr. maine-cou-rante). Contabil. Registru pe care se notează imediat orice operaţie, zis şi terfelog sau ştraţă.
mâna Maicii Domnului s. f. Plantă de prin Arabia, ale cărei ramuri se învălătucesc după ce cad frunzele.
mână-moartă s. f. (dela mână şi mort şi după fr. maine-mort). Jurid. avere de mână-moartă, avere donată prin testament unei instituţiuni; 2) fig. neîndămânat* la mână; 3) paralizat la mână.
mftnăstlre s. f. (comp. gr. monos, singur; la*, astare. a asistă, a ajută). 1) Loc închis cu ziduri, cu multe locuinţe pentru călugări sau călugăriţe, precum şi biserica sau bisericile în cari aceştia îşi fac rugăciunile, prescrise de canoanele sau regulamentele monachale;
2)	pop. biserică mare de zid (de oarece în vechime, la ţară, se făceau biserici din lemn).
mănăstiresc, ească adj. Ce aparţine mâ-năstirei; dela mănăstire, mânat, ă adj. Stricat de mană (2). mânat, ă adj. V. mână. 1) Condus; îndemnat; 2,i fig. ispitit, tentat; 3) s. n. acţiunea de a mână.
mănătarcă sau mânătarcâ s. f. V. mină-tarcă.
mănător, oare s. Cel ce mână; cel ce îndeamnă.
mancă s. f. (rus mamka, mămlţă, mămucă).
1)	Femeei care dă ţîţă, alăptează un copil strein pentru că este plătită; 2) fig. vaca ce aparţine mânăstirei.
mâncâ (a şi a se) v. (scurtat din lat. man-ducare, a mâncâ; manduco, mâne sau mănânc). 1) A mâncâ; 2) a prânzi; a cină, 3) a mestecă; 4) a sfâşia cu dinţii (ca fiarele);
5)	a muşcă, a ciupi; 6)agâdelâ; 7) a roade;
8)	a nărui, a (se) distruge de rugina), a surpă, mai mâncat de apă; 9) a primi, a suferi (bătaie); 10) a cheltui, a fură; a risipi (banii); 11) a se mâncâ, a fi bun pentru mâncat; 12) fig. a se certă; persecuta ; 13) fig. a mânca cu ochii, a privi cu multă dragoste; 14) a mânca fript, a distruge; a nimici; 15) a măncă urechile, 1) a ruină» sărăci; 2) a merita să fie tras c'e urechile) a te mâncâ pielea, a căută bătaea, prin purtare rea; 17) adv. fuge mâncând pământul, foarte iute.
mâncăcios, oasă adj. şi s. V. prec. Cel ce mănâncă mult; lacom.
mâncare s. f. V. mâncâ. 1) Acţiunea de a mâncâ; 2) alimente pregătite; 3) alimentaţie, nutiment; 4) cina sau prânzul.
mâncărică s. f. v. prec. 1) Fel de mâncare f. plăcut; 2) fel de mâncare din bucăţele de carne cu ceapă şi puţini cartofi.
mâncărime s. f. V. măncă (5). 1) Gâdilare, sau muşcare de inseste (pe piele); 2) irita-ţiune a pielei, ce necesită scărpinare; 3) fig. neastâmpăr; 4) mâncărime de limbă, manie de a vorbi mult.
mâncat, ă adj. V. mâncâ propr. şi fig.
1)	Sfâşiat; 2) mestecat cu dinţii; 3) înghiţit;
4)	ros; 5) năruit: 6) fig. torturat, încercat;
7)	s. acţiunea de a mâncâ; 8; înţepat, gâdilat,
9)	găurit — mâncat de cari. mâncător, oare adj. V. mâncâ.. 1) Care
mănâncă; 2) fig. risipitor; 3) fig.delapidator.
mâncătorie s. f. V. măncă. (9). Risipă (de bani), sustragere, delapidate.
mâncătură s. f. V. mâncâ (7). Surpătură; escavaţiune; rosătură. mâncău s. m. Cel care mănâncă mult. mandă s. f. (diformat din bandă). Atinge-
man
432
mân
9*
rea bilei, (bombei) de vre-o margine sau seândură laterală (la jocul de popice).
mandalac s. n.(lat. din mandare, a mânca). Bot. Numirea plantei cu multe frunzişoare mărunte zisă şi coada şoricelului şi prisnel, caria popoiul li atribue propiietata de a vindeca unele boale.
mandanea s. f. (diform din fr. bande-don-nie, margine dată). Marginea, bordura, interioară dela bileard.
mandant s. m. V. mandat. Cel ce dă mandat.
mandarin s. m. (sanscrit mandalin). Titlu dat de către europeni funcţionarilor publici din China. Fig. prin analogie, învăţat cu mare vază sau prestigiu.
mandarină s. f. (fr. ital.) Numirea unui fel de portocală mică de tot (ce se poate mânca dintr’o dată).
mandat s. n. (lat mandatam). 1) Ordin;
2)	împuternicire; 3) Jurid. mandat de aducere, ordin sau înputemicire de a aduce cu forţa pe cineva la judecată; 4) financ. oi dinul de a se plăti o sumă de bani dela stat;
5)	postai, document pe baza cărui se poate primi dela poştă o sumă de bani depusă la alt oficiu de cineva; 6) politic, înputernicirea ce obţine un deputat dela alegătorii săi prin faptul alegerei; 7) mandat de arestare împuternicire dată de justiţie pentru a aresta pe cineva,
mandatar s. m. (lat. mandatarius). 1) Cel ce are un mandat, cel împuternicit printi’un mandat; 2) cel ce încasează salariile dela stat pentru funcţionarii unei instituţii.
mandibul s. n. (lat. mandibula, dela man-dere, a muşcă). 1) Falca inferioară; 2) cele două părţi a’.e pliscului pasărei.
mandolină s. f. (ital. mandolino). Music. Numirea unui instrument muzi.al, cu mai multe coarde (asemănător cu o cobră mică) pe cari se pot lua până la trei octave, lovind strunele cu o pană.
, mândră adj. şi s. f. (lat. dela min.tor, din minor, a se înălţă, a fi cu ifos). 1) Fe.i eiea cu ifos, orgolioasă; 2) frumos gătită; 3) fig. frumoasă (despre lucruri sau persoane; 4) arogantă; 5) fig. femee cu moravuri uşoare;
6)	Bot. mândra nopţii, numirea unei flori ale cărei’petale se deschid noaptea, iar ziua stau închise.
mândreţe s. f. V. preced. Fri museţă; splendoare.
mândri (a se) v. V. mândră. 1) A fi cu ifos ; 2) a fi încântat de sine sau de ceva ;
3)	a se arătă măreţ; 4) a se lăuda (cu ceva) ;
5)	a se simţi onorat (de ceva).
mândrie s. f. V. preced. I) Ifos, orgoliu!
2)	aroganţă, semeţie; 3) sentimentul demnităţii.
mândru, ă adj. (lat. minitor din minor, a fi cu ifos, măreţ). 1) încrezut prea mult ;
2)	arogant; cu ifos ; 3) onorat, încântat; 4) fig. gătit frumos ; elegant, prea frumos, adv. cu mândrie ; cu demnitate de sine ; cu ifos.
mândrul ţă s. f. V. mândră. 1) Femeie sau fată frumoasă; drăguţă ; 2) femee cu moravuri uşoare.
mâne adv. (lat. dela adv. mane, de dimineaţă). în ziua care urmează (după astăzi). ca mâne, foarte curând;.de azi pe mâne, amânat, neglijat.
maneâ s. f. (turc). Numirea unui cântec turcesc, melancolic.
mâneâ (a) v. (perfect am mas, ai mas, a mas), (lat dela mânere, a rămâne). 1) A rămâne pe timp de noapte ; a se culcă; 2) a dormi (alt undeva de cât acasă) — am mas pe câmp.
mânecă (a) v. (lat mardea). 1) Partea din cămaşă sau din haină care îmbracă, acopere, braţul; 2) tovăşăşie de oameni armaţi; 3) pe sub mânecă, pe ascuns; 4) a băgat-o pe mânecă, s’a înspăimântat, îngrijorat.
mâneca (a) v. (lat. manicare). A se sculă şi a pleca de dimineaţă (la lucru, la drum) sau foarte de dimineaţă, mânecare s. f. Acţiunea de a mânecă, mânecări s. f. pl. V. mânecă. Mânecuţe (manşete) ornate cu fireturi, pe cari le pune la mână preotul când slujeşte liturghia.
mânecat s. n. V. mânecă. Scularea şi pornii ea de dimineaţa.
mânecate (de) adv. V. prec. Foarte de dimineaţă.
manechin s. n. (flamand mannekin, (mann), om mic, omuşor). Figură ca omul, făcută din lemn sau din alt material, având membre articulate, în cât se pot mişcă şi care serveşte pictorilor sau sculptorilor spre a îmbrăca pe el costumul ce voeşte a reprezenta; serveşte şi croitorilor şi croitoreselor pentru a proba pe el forma hainelor, a rochiilor. Fig. om care nu se mişcă, nu are voinţă; om cu mişcări stângace.
manej s. n. (fr. manege, din ital. man g-giare, a mânui, a dirige). Locul închis (ca o baracă f. mare), ori dechis, unde se deprind caii la călărie şi călăreţii (la cavalerie).
mâner s. n. (dela vorba mână). 1) Partea de unde ţinem cu mâna (cuţitul, sabia sau alt instrument); 2) clanţa dela uşă, de care apucăm cu mâna.
manevră s. f. (fr. manaeuvre, din lat. /na-
mau
433
mân
nas mână fi fr. euvre, lucrare). 1) Mânuirea (purtarea cu mâna) spre a pune în lucrare un mecanism, o maşină; 2) militar, exerci-ţ.ile cu mai multe unităţi de trupe spre a le deprinde cu luptele; 3) mişcarea unor trupe după anume ordin şi cu anume scop de luptă;
4)	C. F. R. mişcarea locomotivei cu scopul de a duce sau a lua vagoane, depe liniile gării şi a forma tren; 5) fig. intrigă, şiretlic.
manevră (a) u.V. prec. A face omaneviă prop. şi fig.
manevrare s. f. Acţiunea de a manevră, mangafâ s. f. (turc mankafa, stupid). 1) Om prostănac; 2) neprocopsit.
mângâia (a) o. (lat. de'.a manus, mâna; quiesco, liniştesc). 1) A netezi cu mâna pe cineva spre a-1 linişti sau consolă ; 2) a uşura supărarea cuiva prin vorbe bune; a consolă, a se mângâia, a se linişti de o supărare ; a se consolă; se mângâie cu gândul câ, speră, crede.
mângâiat, ă adj. Consolat; liniştit de o supărare.
mângâiere s. f. V. mângâia. Acţiunea de a (se) mângâia; consolare; fig. bucurie.
mângâietor, oare adj. Care mângâie; consolator.
mângălos, oasă adj. V. prec. mangal s. n. (lat. dela mane-caleo = bu:i a încălzi, a înfierbântă). 1) Cărbuni anume preparaţi, prin arderea înăduşită a lemnelor, cari apoi stinşi îşi păstrează puterea calorifeiă şi sunt întrebuinţaţi de fierari pentru lucrarea fierului în foc, pentru maşina de călcat a -bituri, etc.; 2) cărbuni mari; 3) vas în care se pune mangal. — Şi Turcii au acest cuvânt.
măngălău s. n. V. prec. 1) Vatra unde fierarul aprinde mangalul ca să lucreze fierul;
2)	cuptorul unde şe prepară mangalul; 3) maşina de calat; 4) un fii de fier sau sul pentru călcat şi netezit stofe (germ. mangel).
măngălui (a) v. 1) A lucra cu ajutorul mangalului ; 2) a muia fierul prin încălzirea cu mangal; 3) a netezi cu măngâlăul (4).
manganez s. m. ,(ital. manganese). Numirea unui mineral f. tare, de coloare cenuşie, care totuşi se sparge uşor, şi care se află în stare naturală sub forma de oxid. mangetă s. f. dif. din manşetă. mangosit, ă adj. şi s. (lat. dela manca s, ciunt, slăbănog, neîntreg). Care nu poate să lucreze nimic ; om de nimic bun ; netrebnic, Hetot.
manlâ (a) v. (după fr. manier, dela lat. manus, mână). A mânui; a conduce ; a potrivi cu mâna.
mâniâ (a şi a se) v. V. mânie. A (se) înfuria; a (se) supăra tare.
maniabil, ă adj. (fr. maniable). Care se lasă a fi mânuit, condus ; ce se poate potrivi, mânui.
maniac, ă adj. şi s. V. manie. Care sufere de manie ; care e stăpânit de o idee fixă ; smintit, nebun.
- mânie s. f. (daco-gr. m6nis, menios, mânie). Supărare ; supărare mare cu furie ; iritare.
manieră s. f. (fr. maniere). 1) Felul, modul chipul (cum facem ceva); 2) purtare frumoasă ; gest frumos ; 3) politeţă, manierat, ă adj. V. prec. Cu manieră (2,3). maniere s. f. V. mania. Acţiunea de a maniâ.
manifest s. n. (lat. manifestus, vădit, dat la iveală). Politic. înştiinţare scrisă, prin care un suveran, sau şeful unui partid, face cunoscut tutui or ceeace trebue să se facă, sau ce s’a făcut In o anume împrejurare politică.
manifestă (a şi a se) v. (lat. manifestare A arătă; a vădi; a exprima; a eşi la iveală; a apare.
manifestant, ă adj. şi s. V. prec. Care manifestează sau care participă la o manifestaţie.
manifestaţie sau manlfestaţiune s. f. (fr. manifestation din lat. manifestare). 1) Acţiunea de a manifestă ; 2) exprimarea, arătarea în public a unei opiniuni politice; 3) mulţimea de oameni, ce iese sau se adună într-ufl loc sau pe stradă, pentru a afirmă un sentiment, sau o opiniune ori o pretenţi-une ; 4) exprimarea într’un chip oarecare a unui sentiment bun sau rău faţă de cineva
5)	apariţiune.
maniheism s. n. (fr. manich&isme, dela Manes, fondatorul acestei secte, născut în Persia pela an. 274). învăţătură predicată de Manes, care consideră creaţiunea ca rezultat a două principii: unul bun şi altul rău, adică D-zeu care este spiritul sau lumina; şi diavolul care este expreşiunea îăului şi a întu-nerecului.
maniheu s. m. Cel care crede şi admite maniheismul.
mânios, oasă adj. V. mânie. Cel cupri s de mânie; foarte supărat; iritat; supărăcios.
manipulâ (a) v. (fr. manipuler, din lat. manus, mână, pulsare, a mişcă). 1) A mişcă cu mâna un aparat; 2) a mânui; 3) a ad-ministrâ (bani publici).
manlpulant s. m. V. prec. 1) Cel ce mâ-nueşte un aparat; 2) funcţionar la telegraf sau la poştă.
imn
man -
434
manipulare s. f. V. prec. Acţiunea de a manipulâ; mânuire.
manipulator s. m. V. manipulâ. 1) Cel ce inânueşte un aparkt, o maşină; 2) cel ce mânueşte, administrează (bani).
manlşcă sau maneşcă s. f. (dimin. dela mânuşică, mânuşcă). 1) Mânecută cu dantele (în vechime) ia o cămaşă; 2) peptul dela o cămaşă bărbătească şi gulerul împodobit cu felurite cusuturi, brodat şi călcat, sau cu dantelă, cum se purta în vechime. — Şi Ruşii au acest cuvânt (dar nu au vorba mână).
manivelă s. f. (fr. manivelle din lat. ma-nus, mână şi putere ; volvo, a învârti). Mâner ca o pârghie pentru a învârti un sul, o roată de maşină.
mânjeală s. f. V. mânji. Substanţă cu care se mânjeşte ceva; mânjitură.
mânji (a) v. (daco-gr. dela masa, unsoare, alifie; din verb. masso, a frământă). 1) A unge cu cevâ; 2) a murdări; 3) a păţi; 4) fig. a se mânji, a se corupe (cumpăra); 5) a se înjosi, necinsti; 6) fig. a văpsi rău, a pică urât. Şi Ruşii zic masaţi. mânjire s. f. Acţiunea de a mânji, propr.
Şi fig-
mânjitor, oare adj. V. mânji. Care mânjeşte, pătează, întinează, murdăreşte, mânjitură s. f. Pată ; întinare; murdărire, manometru s. n. (fr. mănom&tre, din gr. mănos, rar ; metron, măsură). Aparat care arată densitatea sau rărimea vaporilor de apă, la o locomotivă în funcţiune.
manoperă s. f. (lat. manus, mână; operări, a lucră). 1) Lucrare cu mâna; 2) fig. dibăcie, înşelăciune, şiretenie.
mănos, oasă adj. V. mană. 3. Cu mană; îmbelşugat; productiv; de calitate bună; fertil.
mansardă s. f. (fr. dela numele arhitectului fr. Mansart, care generaliză micile locuinţe făcute în podul caselor mari şi având ferestrele prin acoperişul casei). Locuinţă din etajul cel .mai de sus (podul casei) cu ferestrele prin acoperiş.
manşetă s. f. (fr. manchette, cit. maşet, mânecută). 1) Banta lată, cu care se încheie jos mâneca unei cămaşe; 2) banta lată scrobită (crohmolităj şi călcată, dela mâneca că-maşei; 3) partea de jos a unei mâneci răsfrânte; mecanic, inel lat de metal, ce prinde două bucăţi rotunde de ţeava, etc.
manşon s. n. (fr. manchon, dela manche, mânecă). Un fel de mânecă portativă, făcută din Mană sau catifea, în care iarna, se bagă palmele şi degetele dela ambele mâni, ca să fie ferite de frig (face parte din îmbrăcămintea doamnelor'.
mantă s. f. (pl. mantale), (fr. manteau cit. manto, din lat. pop. mantelum, cuvertură mare, faţă de masă). Haina mare şi largă, pentru iarnă, a militarilor; haină de uniformă asemănătoare cu preced.; fig. a ‘şi găsi malaua, a da de pricină, de ceartă! fig. manta de vreme rea, cel căutat şi preţuit numai trecător şi pentru o nevoie.
mantecă s. f. (lat. dela mantica, săcuşor, pungă). Numire dată untului din lapte de oaie (pe care ciobanii îl păstrau îri pungi, '-burdufuri, că să nu se iuţească), manteluţă s. f. V. mantilă. mantie s. f. .(din lat. mantele — din manus, mână; tela, ţesătură). 1) Haina mare şi largă, care acopere tot corpul, fără să aibă mâneci, ci e susţinută pe mâneci şi umeri, făcută din stofă scumpă şi în care se îmbracă la solemnităţi suveranii; arhiereii poartă de asemenea mantie cu ornate bisericeşti; 2) voal lung din ţesătură fină pentru doamne (în vechime); 3) fig. văl; 4) fig. poet. văl (de lumină).
mantilă s. f. (fr. mantiile, V. şi preced). Haină largă pentru doamne, fără mâneci, in formă de pelerină.
mântuealâ s. f. V. mântui. 2, Sfârşit, terminare ; de mântuealâ (lucru), făcut neglijent sau cu grabă (de terminare repede).
mântui (a şi a se) v. (lat. man + tueri: manus, mâna; tueri a apără, a păstră). 1) A apără, a feri, a salvă; 2) (lat. dela minu-tum, nimicit (minutu-i), a nimici, a sfârşi, a termină, a extermină, — Şi ungurii zic men-teni.
mântuinţă s. f. V. mântui ]. Scăpare, salvare, apărare.
mântuire s. f. V. mântui 1 şi 2. — 1) Salvare, scăpare, apărare; 2) răscumpărare de păcate; 3) terminare, sfârşit.
mântuitor, oare adj. şi s. V. mântui 1. Salvator, izbăvitor. Mântuitorul, Isus Christos.
mântttş s. n. (lat. dela minutus, mic). 1) Mormoloc; 2) fiinţă abia formată şi mică de tot; 3) mihalţ.
manual s. n. (lat. manuale). Carte care poate fi purtată uşor în mână (pe scurt făcută) — pentrucă în vechime se scria pe table greu de purtat.
manual, ală adj. (lat. ma tualis, de mână). Care se face cu mâna.
manufactură s. f. (fr. manufacture, dela lat manus, măna; factura, lucrare). 1) Lucrare de mână (ca: ţesetură, împletitură, etc.);
2)	instalaţie, fabrică, pentru produse industriale ; 3) produs industrial, marfă de fabrică, manufacturier, ă adj. şi s. (fr. manufac-
tiirier). 1) Produs de fabrică; 2) proprietar de stabiliment industrial.
mânai (a)' i>- (dela vorba mână). 1) A purtă cu mâna; 2) a îndrumă; 3) a şti să întrebuinţezi (puşca, sabiea, condeiul).
mânuire s. f. V. prec. Acţiunea de a mânui.
mănunchiu s. n. (lat. dela manus, mână; manuculus, mânuţă). 1) Cantitate căi cuprinde mâna (de fire, paie, fân, flori) ; smoc;
2)	mâner (de sabie, cuţit).
mănunt, ă adj. (lat. minutus, mic, slab). Mărunt, mic, din fire mici.
mănunţel, Ică adj. V. prec. Micuţ; din fire mici. Mold.
mănuşă s. f. (lat. manucium). 1) îmbrăcăminte pentru mână şi degete; 2) mâner (dela uşă, etc.); 3) cantitate de fire de lână din cari s’ar putea împleti o mănuşă; a aruncă mănuşă — a provoca la duel (după sistema medievală, aruncând o mănuşă în obraz cuiva, înseamnă că l’ai insultat (murdărit) şi trebuia să spele insulta prin duel).
mănuşă (a se) v. V. prec. A ’şi pune mănuşi Ia mâni.
mânuşar s. m. Cel ce face mănuşi, mănuşărie s. f. Magasin sau fabrică de mănuşi.
mănuşat, ă adj. Cu mănuşi puse în mâni. manuscript s. n. (lat. manus, mână; scrip turn, bucată scrisă). 1) Document scris cu mâna; 2) lucrare literară scrisă cu mâna; 3) carte scrisă cu mâna.
manuscris, ă adj. şi s. (lat. manus, mâ i; şi scris). Ce este scris cu mâna; V. şi preced.
rnânz s. m. (lat. dela mas, bărbătuş de animale, ca şi italian manso, taur,- june). Puiul mic de la iapă; calul mic ; fig. iron. copil de 3=4 ani.
mânzală s. f. (daco-gr. dela maza, unsoare). Amestec de făină şi apă cu puţin ou ;i cu care se ung firele de urzeală la ţesut, ca să nu se roadă când se poartă prin iţe şi prin spată.
mânzălău s. m. V. mănz. Viţelul până la un an.
mânzăli (a) v. V. mânzală. A unge (cu mânzală); a mânji, a păta, a murdări mânzare s. f. V. mânz. Mielul care încă sug\
' mânzat s. m. V. mânz. Viţelul în vârstă de un an.
mânzată s. f. Viţea în vârstă de un an. mftnzoc s- m. V. mânz. Mânz în vârstă de un an.
-mapă 8. f. (fr. mappe, din lat. mappa,
pânză, şervet, basma). 1) învelitoare anume făcută din muşama, pânză de cauciuc, pentru a înveli cărţile ; 2) scoarţe de carton, învelitoare cu pânză, între care se păstrează hârtia de scris şi sugativa, ce stă pe biurou.
mapamund s. n. (lat. mappa, pânză; mundus, lumea — cerul cu pământul). Harta care înfăţişază suprafaţa globului pământesc ca formată din două emisfere ; mapamund ceresc, hartă ce reprezintă cerul cu toate constelaţiile ca format din două emisfere.
măr s. n. pl. meri, mere, (lat, malum, gr. melon,' măr). Bot. Arbore din speţa ro-saceelor, care produce fructe mari şi gustoase (când este cultivat; 2) fructul acestui arbore; măr creţesc, (din crescesc) sau măr domnesc, speţe de măr, care face fructe mari, roşii, gustoase şi care se pot păstra pentru iarnă; măr dulce, măr sân-tiliesc, măr care face mere dulci ce se coc de timpuriu (Ia Sf. Ilie); măr tomnatic, care face fructe ce se coc târziu toamna şi se pot păstra. Bot. mărul lupului, plantă veninoasă din familia renonculaceelor, înaltă, şi cu flori albastre închise, zisă şi omeag şi toaie; — fig. de florile mărului, degeaba, pentru nici un folos ; adv. a bate mâr; a bate tare şi mult; mărul lui Adam, nodul dela Inghiţitoare (laringe) vizibil la gât la bărbaţi.
mâr 1 interj. Onomatop. imitarea articulaţiei vocale a cânelui, când ameninţă să muşte.
marabut s. m. (dela arab. marabath, Cucernic, smerit). 1) Musulman pios, ascet; 2) Zool. numirea unei pasări ce seamănă cu barza.
mărăcin ar s. m. Bot. Numirea unei păsărele mici, cam pestriţă, ce trăeşte printre mărăcini.
mărăcine s. m. (lat. marra, cârlig de prins peşti; genus, speţă, fel) Bot. 1) Denumire dată arbuştilor şi plantelor mai mari, cari au ţepi, spini, ghimpi; spin, arbust cu ţepi, ce creşte în locuri sălbatice, nelucrate;
3)	rug de trandafir sălbatic ; 4) buruiană cu ţepi; 5) ghimpe.
mărăciniş s. n. 1) Loc acoperit cu mărăcini; 2) mulţime de mărăcini.
mărăcinos, oasă adj. Cu mărăcini mulţi.
marafet s n- (lat. marra, cârlig (de prins peşte), fetus, făcut, produs — format fc» dialectul latin oriental). 1) Mecanism complicat şi ascuns; 2) fig. cu marafet, cu mecanism ascuns, (cum se zice în moldov. cu elenelu):
3)	fam. dibăcie, abilitate, şiretenie ; 4) pl. marafeturi: fig. mofturi, fasoane, alintări.—
mâr
436
mâr
Trudi înţeleg prin acest cuvânt invenţie, artificiu.
marafetos, oasi adj. V. prec. Cu marafeturi, mofturos. -
mârăi (a) v. V. măr. 1) A scoate articulaţii ca un câine ce vrea să muşte; 2) fig. a arăta nemulţumire şi supărare de ceva; 3) fig. a plânge încet
mârâit s. n. V. prec. Acţiunea de a măi ăi prop'. şi fig.
mârâitor, oare adj. şi s. V. prec. Care mârâie.
maramă s. f. (diform din năframă în măhramă şi scurtat maramă). 1) Broboadă din pânză foarte subţire, Iransparentă, de borangic, ţesută cu alesături sau brodată cu flori; pe care o pun pe cap femeile la sărbători sau la petreceri şi care atârnă mult pe spate; 2) vălul pentru mireasă la ţară;
3)	pânză foarte fină ; 4) şervet sau prosop de bună calitate (la ţară). V. măframă. — Şi Ţurcii zic mahrama.
mărar s. m. (gr. marathron, mărar). Bot Plantă ombeliferă, aromatică, din ţerile temperate, a cărei frunze se pun în bucate pentru a da aromă; rădăcina are proprietăţi diuretice ; pusă în cantitate mare intre castraveţii aşezaţi la murat îi menţine tari, nu se moaie.
maraz s. n. (lat. dela morans, care întârzie, care se împotriveşte ; moror, ari, a se împotrivi). Sentiment de nemulţumire, moft: a face marazuri, a face mofturi, a se arăta nemulţumit de ceva; a se opune; a nu accepta cu plăcere; a nu face cu plăcere.
tnârăraş s. n. (dela mărar). Bot. Plantă din genul ombelifer, ce creşte prin locuri mlăştinoase.
marasm s. n. (gr. marasmos, dela ma-ranein, a uscâ). Medic. 1) Slăbire peste măsură a corpului; 2) slăbiciunea forţelor morale ; 3) descura are totală, mârcă sau mârc V. mâlc. marcă s. f. (fr. marqne, semn). 1) Timbru postai; 2) emblema (ţării, judeţului, oraşului);
3)	blazon de nobil; 4) unitatea monetei germane, mark; 5) semn anume al unei fabrici pentru produsele ei.
marcă (a) v. (fr. marquer, a însemnă). 1) A pune semn (pe ceva); 2) a timbra, a pune marcă; 3) a însemnă, a determină, a-indica.
marcant, ă adj. (fr. marquant). însemnat, de seamă, important, persoană marcantă.
marcat, ă udj. (fr. marqui). însemnat cu anume semn ; determinat.
mftrced, ă adj. (lat. marcidus). 1) Veşted, veştezit; 2) putred; 3) fig. moleşit.
mârceţ s. n. V. prec. Bot. Numirea unei plante de baltă, zisă şi cocoşoaică.
marcher s. m. (fr. marqueur), V. marcă. Cel ce marchează.
marcheterie s. f. (fr. marqueterie). Aşezarea probelor de mărfuri după coloare, calitate (stofe, pânze).
marchitan s. m. (diform din fr. marqueterie). 1) Negustor de stofe şi pânzeturi; 2) negustor de vase de bucătărie (în unele locuri).
marchltănie s. f. V. prec. 1) Magazin cu vase de bucătărie ; 2) magazin cu stofe şi pânzeturi).
marchiz s. m. (fr. marquis, din lat. marcha, frontieră, graniţă, şi germ. marka, provincie militară dela frontiera imperiului). Nobil francez pus să guverneze o provincie limitrofă; nobil care posedă un marchiza*, iar apoi simplu titlu de nobleţă mai mic de cât ducele şi mai mare de cât contele.
marchiză s. f. V. prec. I) Titlu de nobleţă pentru soţia unui marchiz; 2) archi-tect. apărătoare de ploaie, ce se constru-eşte deasupra uşei de intrare la o casă (cum era la casele de marchizi).
marchizat s. n. V. prec. 1) Teritoriul ce aparţine unui marchiz; 2) nobleţă de marchiz.
marchlzetă s. f. (fr. marquisitte). Numirea unei stofe subţiri lucioase ca mătasa.
mardâ s. f. (lat. dela merda, escrement). Rămăşiţă de aruncat; rămăşiţi murdare; resturi fără valoare (din mărfuri).
mare s. f. (lat. mare, marea, apa mării).
1)	întinsă cantitate de apă sărată, ce acopere o mare parte din suprafaţa pământului; 2) fig. o mare de oameni, mulţime nerumă-rată de oameni; 3) imensitate; mulţime mare.
mare adj. (lat. dela moles, mărime, grămadă). 1) Voluminos; 2) înalt; 3) foarte întins ; 4) foarte gros; 5) fig. om mare, om superior, influent, important; 6) mai mare, mai superior sau mai în vârstă; adu. mare, în bucăţi mari: se ară mare, se ară în brazde compacte mari; mare lucru, mare minune, mare comedie — de mirare, ciudat, extraordinar.
măre ! interj, (lat. dela verb. morqr, morari, a sta=exlam. stăi! aşteaptă! l)Ex-presiune de: îndoială, dubiu: mări ce să fac eu; consolare: mări bine că ai scăpat; ameninţare: mări nu te juca; re-flexiune: mări de ce ne-am certa.
mare-cruce s. f. Grad de decoraţiune mai mare de cât acel de comandor, maree s. f. fr. mărie). Numire dată miş-
mâr
437
măr
călii de flux şi refltix a mărilor, care se produce zilnic, retrăgându-se apa departe de ţerm şi revenind iarăşi la loc.
mareşal s. m. (f . marechal). 1) Ofiţer general mai mare peste ceilalţi generali în Francia; 2) administrator al curţii şi casei regale.
măreţ, eaţă adj. şi adv. (dela vorba mare).
1)	înalt, înălţat; 2) mândru; 3) semeţ; 4) grandios.
măreţie s. f. V. prec. 1) Grandoare; 2) semeţie; 3) n ândrie; 4) fast.
marfă s. f. (daco-gr. de.a rădăcina marp, a luâ; de unde în gr. verb. marptâ şi marpso, a luâ, din care latinii au făcut pe merx, marfă). 1) Obiecte ce se pot lua, cumpără; tot ceea ce este de vânzare şi deci se poate lua dacă se plăteşte preţul;
2)	lucririle de vânzare dintr’un magazin sau piăvălie, dugheană; prov. îmi cunosc eu marfa, pricep cine este.
marfagiu s. m. V. prec. Comerciant ambulant, care duce cu sine, măi furi spre vânzare.
margă s. f. (lat. morga). Un fel de lut, pământ; lutos şi amestecat cu calcar, zis şi marnă.
margarlc, ă adj. (fr. margarique, din gr. margaron, mărgăritar-perlă). Sciinţ. Numirea unui acid ce se obţine tratând grăsimea cu un alcali — (sodiu) margarină s. f. (fr. margarine, după gr. margaron, V. preced). Numirea unui fel de grăsime din său şi alte grăsimi animale, care ţine loc de unt pentru pregătit mâncări.
mărgărint s. n. V. mărgărintar şi mărgăritar.
mărgărită s. f, (lat. mărgărită, perlă, mărgărintar). Bot. Numirea plantei din familia composeelor şi a florilor cu un bănuţ galben la mijloc, şi cu numeroase petale în jur, zisă şi bănuţel şi ochiu boului.
mărgăritar sau mărgărintar s. n. (lat. margaritum, perlă, mărgărintar). 1) Numirea micilor mărgele lucioase ce se găsesc în scoicile de mare; 2) Bot. Numirea floiilor din speţa liliaceelor, de coloare albă şi formă măruntă, cu miros plăcut, ce apar la câmp şi în pădure primăvara, zise şi lăcrămioare.
mărgăritărele s. f. pl. V. m5rgăriter 2. mărgea pl. mărgele s. f. (lat margella). Boabe rotunde făcute din sticlă, sau din porţelan, de felurite colori, cari înşirate pe aţă formează şiraguri, cu cari îşi împodobesc gâtul fetele sau femeile tinere; în unele localităţi din Moldova, flăcăii îşi împodobesc
pălăria cu mărgele oferite da fete; cu rriic; mărgele se fac şi un fel de broderii.
mărgean s. n. (lat. comp. mare, marea; genus, naştere, producere). î) Numirea unul fel de polip, ce creşte şi se desvoltă pe fundul mărei în forma unui mic arbore cu flori; din tulpina lui colorată, neagră, roşie sâu albă, se fac mărgele sau bijuterii; 2) şirag de fcoabe din mărgean.
mărgehişe s. f. pL V. mărgea. 1) Mici mărgele; 2) bot. numirea unei plante de câmp cu proprietăţi medicinale; zisă şi meiu păsăresc.
marghiol, oală adj. (daco-gr. din răd- mar, a străluci, a arde, sau a se consumă, prăpădi şi verb. ghelaâ a rîde; a fi vesel). 1) Cel ce face glume de rîs; 2) om şiret; 3) seducător, ademenitor.
marghioală *) s. f. V. preced. Fig. Femee prea veselă, sau femee şireată.
marghiol! (a se) v. V. prec. A face mofturi şi grimase; a se alintă; a se fandosi, ţ marghioUe s. f. V. prec. Fandoseală ; a-lintaie.
mărgică s. f. V. mărgea. Mărgea mică. mărginal, ă adj. (lat. margo, marginis, margine). Dela margine; depe margine.
mărginaş, ă adj. V. prec. 1) Care este la margine; la o parte; 2) pl. dinţii canini ai calului.
margine s. f. (lat margo, marginis). Limită, ţerm; bord; extremitate; frontieră.
mărginean, ă adj. Care locueşte la margine, la frontieră.
mărgini (a şi a se) v. (lat. margihd, are, a face margini). 1) A statornici marginea, a limită; 2) a circumscrie; 3) fig. a opri, a moderâ (cu vorba); 4) a înfruntă; 5) a se limită; a se opri; a se reduce la.
mărginire s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a mărgini; 2) fig. insuficienţă, nepricepere.
mărginit, ă adj. 1) Limitat; 2) învecinat;
3)	circumscris; 4) fig. nepriceput, prostuţ.
margrav s. m. (germ. markgraf). Conte dela frontieră; nobil cu acest titlu în evul mediu.
mării interj. V. măre. mări (a şi a se) v. V. mare. 1) A da proporţii întinse; 2) a spori; 3) a adăuga; 4) a înălţa; 5) a glorifica; a da laudă; 6) a creşte;
7)	a exagera.
măricel, cică adj. V. mare. 1) Năltuţ; 2)
*) Numele propriu Marghioala, deia gr. margMlis, mărgărintar = mărgărinta; tot din mar-ghelao.
măr
438
mir
cam mare; 3) cam adânc -(apa) sau cam revărsată; 4) cam în etate, crescut.
mărie s. f. (dela vorba mare). înălţime (moi ală), măria ta, măria voastră, înălţimea voastră, alteţa voastră (întrebuinţat în vechime pentru a se adresa suveranului, principilor).
mărime s. f. V. mare. 1) Volumul; dimensiunea;^) statuia, talia; 3) înălţime; 4) fig. înălţime (morală); 5) demnitate înaltă; 6) demnitar.
marin, ă adj. (lat. marinus). De mare; dela mare; ce servă la navigaţie; bleu-ma-rin = albastru închis ca marea.
marină s.f. (lat. marina, dela marea).
1)	Arta navigaţiunei pe mare; 2) armata de mare cu vasele ei de răsboiu; 3) marina comercială, vasele maritime de comerţ cu personalul lor; 4) administraţia serviciilor de navigaţie pe mare; 5) tablou reprezentând marea.
marinar s. m. (lat, dela marinus, de marea). I) Soldat,sau ofiţer de marină; 2) om de serviciu pe un vapor, sau la navigaţie.
marinată s. f. (fr. marinade). 1) Saramură pentru conservat (murat) peşte, carne, legume şi care se face din apă cu oţet şi cu sare, în care-.se mai pUn şi frunze de plante, ce dau aromă; frunze de dafin» mărar, pătrunjel, morcovi, boabe de pipei; 2) carne, peşte sau legume conservate în saramura de mai sus.
mărinimie s. f. (comp. din mare şi inimă). Generositate» mărime de suflet; bunătate mare.
mărinimos, oasă adj. şi adv. V. preced. Bun la suflet, genei os; cu generositate.
marionetă s. f. (fr. marionette dela vorba Marion, dela Maria). Păpuşă (de vicleim) de aeele pe carfe le poartă cineva pe după o perdea, le joacă şi pare că vorbesc (la comedii de bâlciu); fig. persoană uşuratică, fără caracter.
mărire s. f, (dela vorba mare). 1) Acţiunea d2 a mări; 2), augmentare, sporire; 3) creştere ; 4) înălţare; 5) fig. înnălţime morală, demnitate înaltă; 6) onoare; 7) glorie, glorificare ; 8) demnitar.	'
mărişor, oară adj. Cam mare, măricel, mărit, ă adj. (dela vorba mare). 1) Crescut, sporit; 2) adăugat; 3) fig. onorat, în-nălţat, glorificat; 4) exagerat.
mărită (a şi a se) v. (lat. marito, mari-tare din mas, maris, bărbat; itare, a merge). A (se) căsători o lată; fig. iron. a vinde. Mold.
marital, ă adj. (fr. marital din lat. mari-tmUs). Care aparţine bărbatului — drept marital, etc.
măritat s. n. V. mărită. Căsătoria (fetei), măritată adj. Căsătorită, măritiş s. n. V. măritat. maritim, ă adj. ((fr. maritime (fin lat. maritimus. 1) Care este lângă mare; dela mare, port maritim; 2) care priveşte legiuirile navigaţiei — cod maritim.
tnăriuţă s. f. (dimin. dela Maria, fiind o insectă ce apare toamna pe'a s-tâ Maria mică). 1) Zool. Numirea insectei rotunde şi roşii, cu puncte negre, zisă şi boul domnului, a cărui apariţie, după datină, vesteşte că a trecut iarna şi că este primăvară; 2) un peştişor cu dungi negre.
mării (a) v. (lat. dela maris, bărbat). A fecundă oile.
marmaziu, â adj. şr s. (dela Malvazia peninsulă a Greciei (Laconia) renumită pentru vinuri). 1) De coloare roşie ca vinurile de Malvazia; 2) vin- de Malvazia.
marmeladă s. f. (spaniol marmelada). Dulceaţă făcută din fructe coapte, cu o cantitate oarecare de zahăr; magiun de mere, povidlă.
marmpră s. f. (lat. marmor). 1) Piatră calcaroasă foarte tare, cu aspect plăcat (albă sau colorată) care se poate lustrui bine şi serveşte pentru lucrări de artă, statui; dar care expusă la foc tare, se strică; 2) placă sau obiect de marmoră, marmoreu, ee adj. Ca de marmoră, marmoră (a) v. A da colorit variat hârtiei (ca marmora).
marmură s. f. V. marmoră. mărmurlu, ie adj. Ca marmora, marnă s. f. (fr. marne, din lat. murga). V. margă.
mârnăi (a) v. (de onomat mâr). 1) A mă-răi; 2) a vorbi neînţeles şi cu sunete nazale; a mormăi.
mard adj. (diform, din maron, dela fr. maron, castan). De coloare castanie sau
caf.nie.
marochin s. n. (fr. maroquin, dela Maroc, .ţară în Africa de nord). Numire dată pielei de capră, tăbăcită, colorată şi lustrukft cum se fabrică în Maroc
marotă s. f. (fr. marotte). 1) Cap de carton sau de ceară, pe care modistele sau coaforii aşază peruci ca reclamă; 2) fig. fam. obiect de'afecţiune rîdiculă şi exagerată.
marş s. n. (fr. marche, mers. dela marcher, a merge). 1) Mersul, mergerea; 2) milit. mergerea trupei dela un loc la altul;
3)	muzic. bucată muzicală după a cărei măsură de timp se poate merge; 4) marş funebru, bucată muzicală ce se cântă la e
mar
procesiune mortuară ; 5) poiezie ce corespunde muzica unui marş. marş ! interj. V. prec. Porneşte, pleacă! marşandă s. f. (fr. marchande■ negus-toreasă). Modistă, care face pălării pentru doamne.
mârşav, ă adj. (lat. comp. din merd-suao : merda, eşcrement; suave, mirositor).
1)	Foarte murdar; scârbos; 2) detestabil; infam; 3) fricos, laş. — Şi slavii au acest cuvânt în forma merzav, merzaueţ.
mârşăvie s. f. V. prec. 1) Murdărie extremă; scârboşenie; 2) in'amie.
marsilleză s. f. (r. marseiUaise). Numirea imnului naţional fiancez din timpul actual, care fu compus — muzica şi cuvintele — de ofiţerul de geniu Rouget de Liste, la 1792, aflător în Strasburg, dar fiindcă;federaţii din Marsilia îl aduseră şi îl făcnră cunoscut la Paris, s’a numit marsilieză.
marşrută s. f. (fr. comp. marche, mers : route, cale, drum). Calea ce trebue de mers; itinerariu.
marsuin s. m. (fr. marsouin după germ. meerschwein, purcel de mare). Zool. Numirea unui animal maritim, mamifer, din speţa balenelor, care face mult rău pescarilor, fiindcă le rupe mrejele; trăeşte în mările reci.
marsupiale s. f. pl. (din lat. marsupium, pungă). Zool. Speţă de animale, cari au un fel de pungă, sac, dinainte, în care îşi poartă puiul când este mic — cum este gangurul.
marţ adj. (dela lat. Marş, zeul luptelor şi al bătăliilor, care da victoria; fig. biruinţă). A face marţi, a învinge complect (Ia jocuri de distracţie, ce se aseamănă cu lupta); fig. te face marţi, te întrece, te răpune de tot. (ital. marcio).
marţ s. m. pop. (dela Marş, zeul bătăliilor, al armelor). Numire pop. ce se mai dă lunei Martie; a face marţ, a bate, a învinge la jocul de cărţi sau în conversaţie.
martac s. n. (lat. martus sau marcus, ciocan). 1) Căprior dela o colibă, şopru; 2) stâlp, par înfipit.
mârtan s. m. (lat. dela maritus), soţ, bărbat). Partea bărbătească la pisicii; motan, cotoiu. '
marţafoiu s. m. (aceiaşi bază ca mârşav, însă prin slavul merzavti, ticălos). Netrebnic, haimana; tânăr fără nicio o ocupaţie.
marţellnâ s. f. (fr. marceline). Numirea unei pânze de mătasă moale şi subţire.
marţi s f. (lat. dela Marş, zeul armelor, a bătăliilor). Numirea zilei a doua din săptămână.
marţial, â adj. şi adv. (lat. martialis, de
a lui Marte zeul armelor şi al luptei). Cu măreţie ostăşească; mândru şi impunător, ţinută marţială.
martie s. m. (lat. Martis, a lui Marte, zeul ostăşesc). Numirea lunei a treia din an.
martingală s. f. (fr. martingale). 1) Cureluşe ce înfrânează calul să nu dea din cap;
2)	fig. sistem de joc la cărţi, dublând suma pontată.
martin s. m. Numire pop. ironic dată ursului — moş martin.
martir, ă s. (gr. martyr, mărturisitor, martur). 1) Cel ce spunea pe faţă, măitu-risea, credinţa sau convingerea şa, şi era torturat pentiu aceasta, sau era ucis; 2) cel ce a suferit moartea pentru că a mărturisit credinţa în Isus Christos; 3) fig. om foarte necăjit, chinuit pentru un devotament.
martinlcă s. f. Din insula Martinica (fel de cafea).
martiriu s. n. (lat. martirium). V. prec. Toitura suferită de un martir; fig. schingiuire, tortură îndelungată.
martirizâ (a şi a se) v. V. prec. A tortură ca pe martiri; a se martirizâ, a se tortură, a se schingiui, a suferi mult.
martirologiu s. n. (gr. martyr, mărturisitor; logos, vorbire). Bis. Lista, catalogul martirilor creştini sau a sfinţilor.
mărţişor s. n. pop. (dela Marş, luna Martie). 1) Numire diminutivă a lunei Martie; 2) ban, monetă, sau altă bijuterie asemănătoare cu moneta; ce se face dar la 1 Martie şi se poartă de fete legată la gât cu un fir de aţă roşie; 3) murţişoare, vărguţe de salcie (răchită) cu boboci, ce se poartă în biserica >a serbătoarea Floriilor.
mârţoagă s. f. (lat. dela mors, moarte, morsicula, mortişară). Cal prăpădit, mort de slab! (ca lat. morticinus, prăpădit, mortăciune).
marţoală s. f. (lat. dela Marş şi ziua de marţi, marţiala (citit marţiala). Cea de marţi, adică zeitatea patronală a zilei de marţi (care era zeul Marte); geniul răufăcător de marţi.
martur s. m. (gr. martur, mărturisitor).
1)	Cel ce mărturiseşte; cel ce spune tot ceea ce ştie, sau tot ceea ce crede adevărat, despre un fapt. 2) Cel chemat de judecător să mărturisească, să spună ceea ce ştie despre un fapt; 3) fig. obiect sau lucrare doveditoare ; 4) martur mi-e cerul — încredinţare solemnă.	-
mărturie s. f. V. prec. 1) Declaraţia făcută de un martur asupra unui fapt; 2) probă, dovadă făcută printr’un martur; 3)
"“măr
410
mas
mică medalie comemoiativă, ce se dă asistenţilor la un botez; 4) probă sau dovadă de orice fel, (la judecată); 5) trans. târg săptămânal.
mărturisi (a şi a se) v. (gr. martureo, a mâiturisi). 1) A spune adevărul despre ceva;
2)	a se confesa, spovedui; 3) a Incredinţâ.
mărturisire s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a măiturisi; 2) spovedanie]; mărturisirea credinţei, crezul.
mărturisitor, oare adj. şi s. Cel ce mărturiseşte, confirmă ca adevărat ceva. V. martir.
marule s. f. (gr. maroulion (lat. amarus, marule). Bot. Numire ce se mai dă lâptucei, plantă cu foi cărnoase şi fragede din care se face salată.
mărunt, ă adj. şi adv. (lat. minute, mărunt sau mănunt). 1) Micuşor; 2) mic: bani mărunţi, cheltueli mărunte; 3) fin; 4) scuit, scund; 5) fig. neînsemnat; 6) adv. în bucăţele f. mici.
măruntaie s. pl. V. preced. Intestinele (maţele) şi organele interne, dela animale şi pasări, (lat. minutalia, părţi mărunte).
mărunţel, ică adj. V. mărunt. Foarte mic; foarte scund.
mărunţi (a) v. 1) A face mărunt; 2) a pisă mărunt; a sfărâmă; 3) a despică mărunt; 4) a fărâmiţă.
măruhţica-craiului s. f. O horă bătută pe loc.
mărunţiş s. n. 1) Obiecte mici de vânzare: ace, aţă, nasturi, etc; 2) bani mărunţi; 3) fig. lucruri făiă valoare, nimicuri.
mărunţişar s. m. V. prec. 1) Neguţător de mărunţişuri; 2) detailist, vânzător cu amănuntul.
mârzac s. m. (tătar, dela Mârza şeful Tătarilor). Şef tătar.
mârzăciţâ s. f. V. prec. Femeea şefului tătar.
mas s. n. (lat. mansum, rămas). Rămânerea şi dormirea peste noapte; poposirea pe noapte, undeva. V. mânea.
masă s. f. (v. şi massa) — (lat. mensa). Îl Mobilă de casă pe care se aşază mâncarea sau pe care stau felurite lucruri; 2) fig. dna sau prânzul; 3) biutou de cancelarie; 4; a da la masă, a pune merindele pe masă-
5)	a pune la masă, V. prec. O) a şedea la masă, a cină sau prânzi; 7) a se scula dela masă, a termina de mâncat; 8) a da o masă, a oferi un prânz sau o cină: 9) a pofti la masă, a invita ia mâncare; 10) fig. iron. a fi după masă, a fi cam ameţit de beutură; 11) masă mare, masă pentru toţi
nuntaşii; banchet; 12) în capul mesei (a sta), la locul de onoare în timpul mesei; 13) cap de ma ă, şef de biurou; cel ce şade în capul mesei; 14) cu ne pus în masă, foarte repede, cu grabă; 15) jurid. averea de împărţit între creditorii falitului, masă (a) v. (fr. masser). 1) A îngrămădi;
2)	a face masaj, a freca şi trage apăsat cu mâinile pe corpul cuiva, sau a apăsa ori a bate cu mânile ori cu pumnii uşor.
masaj s. n. (fr. massage, V. masă; 2) Acţiunea de a masă (2). Masajul se face In diferite feluri şi are de scop să active7e circulaţia sângelui. •
masalâ s. f. (lat. dela massula, despică'ură, măciulie). Primitiv, bucată de lemn unsă cu smoală ca să poată fi aprinsă noaptea la nevoie; — astăzi torţă, un par făcut din smoală amestecată cu păcuiă şi cu fâşii de frânghie, care se aprinde spre a face lumi-naţ e noaptea, când este o paradă, la serbări naţionale, etc. — Şi Turcii au acest cuvânt, cu însemnarea de torţă.
masalagiu .<?. m. V. preced. 1) Cel ce pune la cale manifestaţii, iluminaţia cu torţe; 2) cel ce poartă torţe la paradă; 3) fig. iron. cel ce merge cu torţe să sărbătorească pe un om politic ; 4) iron. partizan politic de-vot .t însă de puţină consideraţie; 5) propagandist politic ordinar.
măsălar s. m. (lat. dela ma sa, grămadă şi massula, giămejeoaiă, măciulie). 1) Numire dată lunei August pentru că se adună în grămezi productele; 2) plantă zisă şi mă-sălariţă-
măsălariţă s. f. V. măselariţă. masat, ă adj. V. masă. 1) Sppus la masaj ; frecat; 2) dela massa, grămădit, adunat.
masat s. n. 1) Acţiunea de a masă; 2) din (grec. massd, a frământa, a frecă) numire dată pietrei de ascuţit cuţite; 3) fig. şiretenie, viclenie (cuvânt puţin întrebuinţat).
mască s. f. (fr. masque). 1) Forma feţei omeneşti; 2) fo ma feţei reprodusă (adeseori caricaturizată) făcută din hârtie presată şi cu care, în carnaval, îşi acoperă faţa cei ce fac jocuri de distracţie, ca să nu fie cunoscuţi;
3)	mică acoperitoare, care ascunde o parte din faţă ochi, nasul, gura) la balurile mascate ; 4) fig. persoană mascată; 5) fig. aparenţă ; deghizare; prefăcătorie.
mască (a şi a se) v. V. prec. 1) A acoperi faţa cu o mască; 2) a acoperi ceva ca să nu fie văzut; 3) fig. a ascunde a tăinui; a disimulâ.
mascară s. f. (lat. mascula, cea de bărbat, şi rom. mascur, m porc). 1) Indecent
441
maş
mas
pop. — numirea membrului masculin; 2) fig. vorbă porcăroasă, de ruşine; 3) om neruşinat ; a face de mascară, a ocări cu vorbe de ruşine; a face de ris.
mascaradă s. f. (fr. mascarade după ital. mascherata). 1) Deghizarea cu măştii 2) petrecere de oameni cu măşti; 3) fig. deghizare, ipocrizie; 4) înşelătorie’prin aparenţe false; prefăcătorie.
mascaralâc s. n. V. mascară. Spunere de vorbe ruşinoase.
măscărlciu s. m. V. mascară. 1) Cel ce spune vorbe ruşinoase, pentru a provoca rîsul; 2) bufon la curte domnească.
măscărie s. f. V. mascară. Obscenitate; spunere de măscării.
mascat, ă adj. V. mască, propr. şi figurat. 1) Cu mască; 2) acoperit pe’ faţă; 3) ascuns, dosit, disimulat.
măşcat, & adj. (lat. com. din mas-\-quani— massa bulgăre, quantus, atât cât). Din boabe sau cu boabe (grăunţe) mari; grăunţos ; mare la fire, flori sau boabe; — se zice despre grâu şi alte feluri de boabe, despre pietriş, nisip, făină, etc.
masculin, ă adj. şi s. n. (lat. masculinus). Bărbătesc, de genul bărbătesc; gram. ce se declină ca substantiv bărbătesc.
mascur s. m. (lat. dela masculus, de parte bărbătească). Porc de parte bărbătească; porc casti at.
măsea s. f. (lat. dela maxilla falcă şi măsea). 1) Dinte din acei mari, dinspre fundul gurii; măsea de minte, măseaua cea mâi din fund, care creşte cea mai târziu (pela 18—20 ani); 2) denticul dela o roată cu angrenaj (dela moară etc); 3) lemnul ce prinde sania de proţap, măselar s. m. V. măsălar. măselariţă s. f. V. măsălar. Bot. Numirea unei plante din familia solaneelor, cu proprietăţi narcotice şi otrăvitoare (provoacă nebunia); dă un miros f. tare şi frunzele sunt lipicioase, iar florile gălbui.
maşină s. f. (lat. machina, maşinărie; dela grec. mâchanâ, artă, şiretenie). 1) Instrument cu un anume mecanism, pentru a produce ceva mai cu înlesnire sau mai repede; 2) fig. totalitatea org melor ce compun corpul omului; 3) fig. iron. om care lucrează fără voinţă proprie; supus Ia î -denumi altuia; 4) automobil; 5) maşină de călcat, fier pentru netezit albiturile, stofa, hainele; 6) maşină (de drum de fer), locomotivă;?) maşină de treerat, de cusut, etc. etc.; 8) râşniţă de cafea, maşinal, ă adj. şi adv. 1) Cu regularitate
mare; 2) ca mersul unfei maşini; 3) iron. în mod mecanic sau inconştient.
maşinărie s. f. V. maşină. 1) Mecanismul unei maşini; 2) fig. uneltire vicleană.
maşinist s. m. (fr. machiniste). Cei ce ştie să conducă sau să lucreze cu o maşină; mecanic.
maslă s. f. (slav maslo, unt şi unsoare). Coloarea (felul de coloraţie) a cărţilor de joc— care se face cu colori oleioase, ca cerneala de tipografie.
măslad s. m. (lat. comp. mas, bărbat; lotus, mândru, trufaş). Numire unui fel de cocoş frumos din orient.
măslin s. m. (slav dela maslo, unt, unsoare). Bot. Arbore din ţările calde, ale cărui fructe presate, frământate, dau oloiul numit unt de lemn.
măslină s. f. V. prec. Fructul măslinului, măslinar s. m. V. prec. 1) Neguţător de măsline; 2) băcan (ironic).
măsliniu, e^adj. V. măslin. De coloare verde-cenuşie, ca a măslinelor.
maslu s. n. (slav maslo, unsoare). Bis. Rugăciune făcută către D-zeu de mai mulţi preoţi, pentru a sfinţi şi a da putere untului-de-lemn, ca ungând cu el pe bolnavul pentru care se face maslul, să se vindece de boala sa.
tnăslui (a) o. V. maslă. 1) A unge pe dos cărţife de joc cu ceva, însemnându-le astfel ca să se poată şti ce figuri reprezintă, (aceasta o fac cei ce vor să înşele la joc de cărţi) ;
2)	fig. a face -o combinaţie spre a înşelă.
măsluire s. f. V. prec. Acţiunea de a măslui.
măsluit, ă adj. pop. Cu şiretlic, cu înşelătorie ; falşificat.
măsluitor s. m. V. măslui. Cel ce ştie a măslui; fig. înşelător, masonerie s. f. V. francmazon. masonic, ă adj. V. prec. (fr. maqonni-que). De masonerie sau de francmazoni.
masor s. m. (fr. masseur). V, masă. Cel ce masează, face masaj (la baie).
massă s. f. (fr. masse din lat. massa, bucată). 1) Alcătuire întriuna; totul ce alcă-tueşte un corp; 2) totalitatea ce alcătueşte un fond; 3) mulţime, grămadă mare; 4) cantitate măre; 5) bulgăre f. mare.
masiv, â adj. (fr. massiv). 1) *n totul din-tr’o bucată; 2) din material compact (obiect de aur masiv, care este compact şi Complect de aur (nu gol pe din lăuntru); 3) fig. greu, dur, greoiu ; 4) solid, trainic, tare. mastic s. n. (gr. mastikhâ). Numirea ră-
-----------Jjţ--------------_-------------—-
şinei gălbui, ce se scurge din arborele producător de fisticuri; un fel de sacâz.
mastică s. f. V. prec. Băutură formată din alcool, în care a fost amestecată şi îîşină de fistic sau esenţă de fisticuri. „ masticaţlune s. f. (lat. dela masticare, a amestecă). Mestecarea, sfărâmarea alimentelor cu dinţii şi amestecarea lor cu saliva.
mastodont s. m. (fr. mastodonte, din gr. mastos, ţâţă ; ontos, de dinte). Şt. nat. Numirea unui animal uriaş (cu dinţi cât ţâţa), din felul elefantului, care a trăit pe pământ în epoca terţiară şi quaternară, din care se găsesc în pământ schelete fosile; fig. iron. om foarte mare la corp şi greoin.
mastold, idă adj. (fr. mastoide dih gr. mastos, ţîţă şi eidos, formă). Anat. Proeminenţa inferioară şi posterioară a osului temporal dela craniu; apofisa mastoidă.
mastoldian, â adj. V. prec. Dela apofisa mastoidă.
măsură s. f. (lat mensura). 1) Instrument de măsurat, adică o cantitate luată drept unitate pentru a evaluâ cantităţi de lungime, de suprafeţe, de volum sau de valoare; 2) Măsura metrică, cantitatea de silabe cerută pentru a forma ritmul; 3) măsura muzicală, diviziunea de durata a unei arii în părţi egale, — tactul sau felul lui; 4) fig. cu măsură, cu moderaţiune, cumpănit; 5) dispoziţiune; 6) ordin; 7) peste măsurâi excesiv; 8) a ’şi da măsura, a arătă cât poate; 9) adv. pe măsură ce, treptat, succesiv.	'
măsură (a) v. (lat. mensurare). 1) A stabili o cantitate cu ajutorul unităţii de măsură ; 2) fig. iron. a aplică lovituri cu băţul cuiva (a bate); 3) a se măsură, a se lua la întrecere ; 4) a se compară; 5) a se modera (la vorbă); 6) a aprecia; 7) fig. a privi cu indignare (de sus până jos), măsurabil, ă adj. Ce se poate măsură, măsurare* s. f. V. prec. Acţiunea de a măsură.
măsurat, ă adj. V. măsură. 1) Stabilit prin măsură; cântărit; evaluat; 2) fig. cumpătat ; moderat; 3) s. n. măsurare.
măsurătoare s. f. V. măsurare. Măsurarea suprafeţei câmpului, trăsurător s. m. Cel ce măsoară, măsurătură s. f. V. măsurare. mat adj. şi s. n. (mat, cuvânt persan ce înseamnă mort). La joc de şah, mat este situaţia regelui in care nu' se mai poate apăra şi atunci se declară partida de joc terminată.
mat, ă adj. (fr. mat. V. preced. Ceea ce
nu este lucios; fără lustru (ca ochiul ce nu mai luceşte).
maţ s. n. (lat. vulg. matia, dim. matula sau matella, vas pentru ud). 1) Intestin prin care trec alimentele şi lichidele în corpul omtllui; 2) tub flexibil (ca un intestin); 3) tub, ţeava de cauciuc; 4) fig. maţe pestriţe sau pesiriţ la maţe, cn caracter sau cu inimă răutăcioasă, mâţ s. m. V. urm. Puiul de mâţă. mâţă s. f. (lat. motio (citit moţio), mişcare; aţâţare; motus, mişcare şi simţire — de aici şi motan). 1) Zool. Numirea animatului domestic, care are o mare iuţeală de mişcări, în cât prinde cu uşurinţă şi stârpeşte şoarecii, — numit şi pisică; 2) roata ce pune în mişcare fusul dela joagăr; 3) Trans. tălpiga de plutaşi.
mata pron. (diminuare din domnia-td, dumnea-ta, apoi mnea-ta (sau gnetă) şi mată). Dumnea-ta, sau domnia-ta. măta în loc de mă-ta — mama ta. mătădune s. f. (dela lat. medus, zeamă de miere (hidromel) — medacia şi meda-ciana, cu suc de miere). Bot. Numirea unei plante mici, aromate, a cărei miros şi flori plac mult albinelor, de aceea ea se cultivă în aproprierea prisecilor cu stupi şi se ung cu ea stupii noui, ca să placă şi să atragă roiul; pentru această calitate se mai numeşte şi melisă dela gr. melissa, albină; — tot din aceaştă plantă se extrage o zeamă ce se întrebuinţează contra ameţelei şi sincopelor ca medicament care escită, înviorează, — esenţa din această plantă amestecată cu zahăr şi alccol dă un liquer cu un gust plăcut şi fin — spirt de melisă.
matador s. m. (spaniol dela vorba matar, a ucide). Luptător care, la jocurile de luptă cu taurii (ce se practică în Spania) are misiunea de a ucide taurul, când acesta este istovit prin scurgerea sângelui şi prin rănile primite dela săgeţile înfipte în el de luptători ; fig. om de mare importanţă (politic); luptător de forţă.
tnătăhăi (a) v. V. mătăhalâ. 1) A umblă ca o matahală, adică numai mişcându-se, dar fără a zice ceva şi fără a putea fi cunoscut ; 2) a umblă cu nesiguranţă prin în-tunerec; 3) a umbla clătinându-se (despre omul beat).
mătăhalâ s. f. (lat. dela macta, mărită — mactacula). 1) Arătare (animal, finţă) foarte mare, ce se mişcă; 2) monstru mare ce se mişcă greoiu; 3) fig. om uriaş, neobicinuit de mare; 4) închipuire de om, făcută din-tr’un par mare, înfipt în pământ, cu un alt
nat
443
m&t
lemn cruciş înclripuidd umerii şi mânile, pe care se îmbracă o haină cu mănicfle întinse ţi de cari se atârnă câte o şindrilă; iar când suflă vântul, atât haina cât şi pălăria şi şindrilele se mişcă şi atunci păsările se sperie, fug şi nu strică seminţele dela semănăturile unde este aşezată mătăhala; 5) fig. sperietoare; stafie.
matale pron. 1) Amplificare a vorbei mata; dativ sau genetiv dela mată.
mităluţă pron. Diminutiv din mata sau matale.
mătănii (a) v. A face mişcări ca de mătănii.
mătanie s. f. (gr. metanoia, corectiune, penitenţă). V. metanie.
mătărângă s. f. (lat. mataris şi matara, un fel de suliţă). Prăjină. Trio. membru viril.
mătăsar s. m. V. mâtasă. Fabricant, ţe-setor sau vânzător de mătasă, sau de pânză făcuţi din mătasă.
mătăsărie s. f. V. prec. 1) Fabrică, ţesă-torie sau magazin, unde se vinde mătasă; 2) felurimi multe de mătasă; 3) mulţime de mătasă.
mătasă s. f. (gr. şi lat. metaxă). 1) Firul lucios fabricat de gândacii de mătasă, zis şi borangie; 2) pânză fabricată, ţesută din mătasă; 3) firile lucioase ce cresc în vârful fructului de porumb (păpuşoiu); 4) mătasa broaştelor, bot. Verdeaţa în formă de fire, ce se formează deasupra bălţii cu apă stagnantă.
mitâsicâ s. f. V. prec. Pânză foarte subţire de mătasă sau în ţesetura căreia este şi puţină mătasă.
mătăsos, oasă adj. Lucios şi fin,'subţire, ca mătasa (pârul).
mătăsuri s. pl. 1) Ţeseturi, stofe de mătasă felurite; 2) îmbrăcăminte luxoasă numai din mătasă.
mătăuz s. n. (lat. maduus (madus) — udat, muiat — madidus). 1) Băţ care are la uh capăt legat un mototol de cârpă şi serveşte pentru a spăla vasele necurate ; 2) sau pentru a unge cu păcură roatele (osia), ori pentru a mânji sau a vărui, etc.
matcă s. f. (lat. scurtare din mater, mamă, ca tătuca, din tată). Regina albinelor din-tr’nn stup, care este sau un fel de mamă;
2)	matca (rîului) albia rîului pe unde curge deobiceiu;3) suşă, duplicat ce rămâne lr cotorul unui chitanţer; 4) fig. obârşie; ţeapă;
5)	anat. mitra; placenta (Ia naştere); 6) matricea.—Şi slav maţi, matika, mămiţă.
mătcă s. f. (din vorba motcă, vălătuc). 1) Bătător cu care se bate laptele sau smân-
tână ca să se aleagă untul; 2) tânjala joa-gărului.
mătcălău s. n. (amplif. din vorba mătcă).
1)	Lingură mare, sau căuş cu coaJa lungă, sau eocioarvă mare pentru amestecat tencuiala (mortarul pentru zidărie) atunci când se formează din var, nisip şi apă.
match s. n. (engl. citit metci sau meci). întrecere de luptă, joc, alergări.
matelot s. m. (fr. matelot, după olandez mattegnoot, tovarăş de culcare). Marinar ; om de serviciu pe o corabie sau pe vapor.
matematic, ă adj. şi s. V. urm. De matematică ; după ştiinţa matematicei; fig. foarte exact; s. savant, învăţat care se ocupă în deosebi cu ştiinţa matematicei.
matematică s. f. (gr. dela mathema, ştiinţă, de aici lat. mathematica). 1) Ştiinţa care are drept obiect numărătoarea, calcularea şi măsurarea mărimilor de otice fel, întru câte se poate măsura şi calculă; — tot de această ştiinţă ţin: geometria, algebra, mecanica, astronomia, perspectiva; 2) carte care are de scop învăţământul privitor la matematică.
matematice s. f. pl. V. prec. Totalitatea ştiinţelor ce ţin de matematică.
matematiceşte adu. După regulele sau calculele matematicei; fig. exact, bine calculat.
material s- n. (lat. materialis, format din materie). 1) Substanţa din care se face ceva, ca: lemn, var, metal, piatră, stofă, etc.; 2) lit. $ea ce serveşte la compunerea unei opere;
3)	obiecte, maşini.
material, ă adj.,şi adv. V. prec. Ge este făcut din materie; fapt material, probă meterialâ, fapt sau probă de lucruri văzute, evidente.
materialism s. n. V. materie. .1) Sistemul sau credinţa celor ce reduc totul, chiar şi sufletul omului, la unitatea materiei; 2) dorinţa mare de bunuri materiale, de avere, etc.
materialist, â adj. V. prec. Care ţine de sistemul materialismului; -s. m. Cel ce caută şi doreşte numai bunuri materiale, avere, bani, etc.
materialitate s. f. (fr. materialite). Calitatea de a fi alcătuit din materie; materialitatea faptului, starea materială, evidentă a faptului.
materlallzâ (a) v. (fr. materialiser). A reda în formă materială ceva imaginar; a consideră ca material.
materializare s. f. V. prec. Acţiunea de a materializâ.
materie s. f. (lat. m .teria, care primitiv
%
mat	444
a însemnat lemn). 1) Orice fel ce substanţă, ce are o întindere, este divizibilă, impenetrabilă şi în stare de a lua felurite forme; 2) substanţa ce formează tot cea ce vedem; 3) pop. stofă (pânză) din care se fac haine; 4) fig. lit. subiectul sau conţinutul unei scrieri, discurs, conferinţă; 5) pop. cauză, motiv, subiect; 6) locuţiune în măterie de (drept, finanţe etc. etc.), când e vorba de; 7) medic. puioiu.
matern, ă adj. (lai maternus). De mamă, iubire maternă, etc.
maternitate s. f. (lat. maternitas, dela mater, mamă). 1) Calitate de a fi mamă; 2) spital unde se piimesc femei însărcinate, spre a naşte ; 3) moşit.
mâţesc, ească adj. V. mâţă. De mâţă, al mâţelor.
matinal, ă adj. (dela fr. matin, dimineaţă).
1)	De dimineaţă; 2) care se scoală foarte de dimineaţă.
matineu s. n. (fr. matinee, dimineaţa adică timpul de la răsăritul roarelui până la a-miază). 1) Serbare sau spectacol, ce are loc de dimineaţă, înainte de amlazi; 2) îmbrăcăminte largă, pe care o poartă doamnele în casă până la amiază sau până îşi pun rochiie, mâţişor s. ih. V. mâţa. Mâţul mic, puiu de mâţă; măţişoare, ramuri de salcie cu boboci (muguri) păroşi, ce se poartă de credincioşi în biserică în dumineca Floriilor.
matiţă s. f. (lat. dela matrix, matricis, trnnchiu de unde iau naştere ramurile). 1) Ftânghiuţa de care sunt prinse toate ochiurile (aţele) împletiturei unui năvod, plase de prins peşte; frânghia sau marginea de jos a plasei pe prins peşte.
matofl (a se) v. (gr. rnatad, matesâ, a fi deşert, fără efect; inutil). 1) A se vesteji; 2) a se îmbătrâni; a nu mai avea farmec; 3) a se ramoli; 4) a-şi perde puterea, mator, ă adj. V. matur. matosi (a şi a se) v. (gr. rnatad, şi f. matesâ, a fi zadarnic, deşert, inutil). 1) A se moleşi; 2) a se îmbătâ; 3) a face cu neglijenţă ceva; 4) a se ramoli.
matosta^s. n. (daco-gr. din amathostis, de nisip ; de unde şi gr. hemathită). Numire dată pe popor pietrei preţioase numi ă jasp, piatră opacă de coloare diferită, ce se pune la inele.
matracucă s.f. (comp. din lat. matura, bătrâna, cucullus glugă). l)pop. Persoană foarte bătrână sau care se îmbrobodeşte cu glugă la cap, ca o bunică, crm se înfăşură la cap bătrânele, când este frig; fig. iron. mi'ropo-litul.
mat . '	/	'''■:
\ ■ ;
mătrăgună s. f. (lat. diform, din mandragora, mătrăgună). Bot. Plantă din fam. sola-neelor, cu frunze late, cu miros displăcut, întrebuinţată în vechime pentru vrăjitorii, dar care este otrăvitoare.
matrapazlâc s. n. pl. matrapazlâcuri (deşi cu terminaţie turcă, pare format din gr. math-rapizo, ştiinţa de lovi). Dibăcie de a ’ înşelă; şarlatanie (ca şi în a da lovitura).
mătrăşi (a şi a se) v. (din mătură, măturoi, a mătura—ca şi fig. a şterge). Fam.
1)	A luâ, a fura repede; 2) a alungă, a izgoni îepede; 3) a se duce, a,pleca repede.
mătreaţă s. f. (lat. motricia, scuturătură). Mici jupuituii albe din pielea capului ce se scutură, cad din păr.
matrice s. f. (lat. matrix). 1) Anat. maţi icea, mitra în care se face concepţiunea pruncului; 2) colici, dureri ale• pruncului, în intestine; 3) bot. Plantă din fam. composee-lor cu miros plăcut.
matrlculâ s. f. (lat. matricula dela matrix, mamă). 1) Registru, condică,, în care sunt înscrişi toţi cei ce intră într’un regiment, în şcoală, spital, .închisoare, în ordinea în care intră şi purtând numărul la care a fost înscris; 2) numărul de ordine ce poartă un soldat.
matriculâ (a) v. 1) A înscrie în registrul matriculă ; 2) a pune numărul din matriculă.
matriculat, ă adj. 1) înscris în registrul matriculă; 2) prevăzut, stampilat cu numărul
respectiv din matriculă.
matrimonial, ă adj. (lat. dela matrimo-nium, căsătoria). De căsătorie, sau de căsnicie.
matronă s. f. (lat. matrona). 1) Femeie, soţie; 2) soţie şi mamă cu calităţi superioare, ca ale .femeilor romane.
matuf, ă adj. V. matofi. Bătrân posac,—supărăcios, răutăcios.—Şi Turcii zic matuf.
matur, ă adj. (lat. maturus). In vârstă deplină; în vârsta bărbăţiei; în vârsta înaintată ; adv. cu înţelepciune, cu seriozitate.
mătură s. f. (lat. dela meta, con—numire dată oricărui lucru în forma de con, inclusiv plantelor—diminutiv metula, conişor, în formă de con mic; din această bază, slavii au păstrat forma metla, mătura). 1) Bot- Numire i unei plante, ce creşte în formă conică şi din care se face mătura de măturat; 2) mănunchiu din planta de mai sus, legat spre a servi la măturat gunoiul; 3) mănunchiu din orice plantă, sau o perie, ce serveşte pentru a strânge, a aduna gunoiul şi a face curăţenie pe jos ; fig. dare afară, mătură (a) v. y. mătură. 1) A aduna cu
f
măt
445
max
mă tui a gunoiul depe jos; 2> fig. a cuiăţi ce este rău, netrebuitor; 3) fig. a îndepărtă, a da afară ca netiebnic; 4) a curaţi (coşul de funingine). .
măturare s. f. Acţiunea de a mătură prop. ţi fig-
măturat, ă adj. 1) Curăţit de gunoiu cu mătura; 2) curăţit de funingine; 3) dat afară, eliminat 4) s. n. acţiunea de am.tură.
maturaţiune s. f. (fr. maturation). înaintare progresivă spre maturitate ; ajungerea la starea matură.
măturătoare s. f. 1) Femeie care mătură ; 2} obiect ce ţine loc de mătură.
măturător s. m. 1) Om care mătură; 2) coşar, cel ce mătură coşul, hornul; 3) obiect ce mătură.
mXturâtură s. f. V. măturare. măturică sau măturice s. f. Mică mătură, măturlci s. pl. Bot. Floare ce creşte în forma conică, zisă şi tufănică, zisă şi du-mitriţă.	.	..
maturitate s.f. (lai. maturitas). V. matur. 1) Vârsta deplină a formaţiunei; văi sta bărbăţiei; 2) timpul coacerei (fructelor); 3) fig. serioasă cugetare, judecată de om matur; 4) medic, starea când puroiul este aproape să spargă.
mătuşe s. f. (,lat. din mater, mam3, însă cu adaosul diminutiv matuca, matucia).
1)	Sora tatălui sau a mamei—care poate folosi ca şi o mamă nepoţilor în lipsa de mamă;
2)	femeie bătrână.
mătuşică s. f. (diminutiv din mătuşă). Mică mătuşă, sau dragă mătuşă. (Şi slavii au vorba matuşka, cu înţeles de măicuţă, măiculiţă),
, maur, ă adj. şi s. (gr. dela vorba mauroâ, a întunecă, aşa au fost numiţi oamenii de coloare neagră). Numire dată locuitorilor negii Berberi) din Mauritania (Africa de nord), de către cuceritori Catarginezi. în ve’curile de mijloc, cuceritorii Spaniei se numesc de asemenea mauri,—ei erau aiabi.
mauresc, ă adj. V. prec. Al maurilor; din stilul artei maure, care a înflorit în Spania.
mausoleu s. n. (dela oraşul Mausola, clin Asia mică, unde regina Aitemisa a Cai iei (Halicarnăs1, înălţă soţului ei Mousol, (an 353 în. Hs.) un monument mormântal de 137 metr. circonferinţă şi 47 m. înălţime). Numire dată monumentelor mormântale foarte mari şi luxoase.
maxilar, ă adj. şi s. (lat. maxilla, falcă)
1)	Dela falcă; 2) falcă.
maxim, ă adj. şi s. (lat. maximus, a). Cel mai mare.
maximă s. f. (lat. maxima, de unde fr. |
maxime). Propoziţie cu un înţeles general în formă de precept — zicătoare, proverb.
maximum adv. (lat, maxime şimaximum). Foarte tare; cel mai mult; cel mai mare.
măzărat, ă adj. V. urm. Ca bobul de mazăre, grăuntos.	“■
mazăre s. f. (lat. din madere, a uda— ca şi numirea latină pisum, din grec. pisos, mazăre ca şi pisos, loc umed). 1) Bot. Numirea plantei leguminoase, cu boabele perfect rotunde şi care trrebue să fie foarte mult udată dela răsădire şi până când rodeşte;
2)	boabele acestei plante; 3) fel de mâncare din acest;a.
mâzărlche s. f. V. prec. Bot. 1) Mazăre sălbatică cu boabe mici; 2) zăpadă, ninsoare în formă de bobiţe f. mici. mazdrac s. n. (turc. myzrak). Suliţă lungă, mâzgă s. f. (daco-gr. maziske, pastă moale). 1) Seva umedă de sub coarja arborelui;
2)	noroiul puţin umed; 3) partea cărnoasă şi umedă de sub coarja arborilor.
mâzgăleală s. f. V. urm. 1) Mânjitură, pată; 2) mănj re cu cerneală; 3) fig. scriere urîtă; 4) pictură proastă, urîtă; 5) lucru mâzgălit.
mâzgăli (a) o. (daco-gr. dela maza, unsoare; kolao, a lipi). 1) A unge în neregulă, a păta, a mânji: 2) fig. a scrie sau a picta urât; 3) a se mâzgăli, a se unge, păta, murdări.
mâzgălire s. f. V. prec. Acţiunea de a mâzgăli.
mâzgălitor, oare adj. şi s. 1) Care mâzgăleşte ; 2) fig. care scrie prost, urât; 3 (care pictează urât.
mâzgălitură s. f. V. prec. 1) Mânjitu.ă, pată; 2) fig. scrie,e urâtă, pătată; 3) tablou urât.
mazil s. m. (turc. mazul, destituit). 1) Fost boier, cărui s’a luat demnitatea; când însuşi domnul ţării era scos din domnie, i se atârna o cârpă neagră pe umăr şi-l declara mazil, trimisul sultanului (dacă domnitorul nu reuşea să fugă); 2) fost răzeş; mic proprietar de pământ
mazili (a) v. V. prec. 1) A scoate din boierie, a destitui dintr’o demnitate; 2) fig. a da afară, a izgoni dm funcţiune, mazilie s. f. V. prec. Starea de mazil. mazilire s. f. Acţiunea de a mazili; destituire.
mazu s. n. (din slav mazati, a unge). 1) Adaus la miza jocului de cărţi; 2) fig. supliment.
mazurca s. f. (slrv polon, dela vorba mazur, hoţ). Numirea unui joc (danţ) polca ma-
*> mea	446
zurcană. (V. polca) dans f. cunoscut=polca hoţească,
mea pron. (lat. mea). A mea şi adj. a nea.
meat int. reprezintă zbieratul oilor, mieilor.
mea (meaua) s. f. V. miel. Miel de parte femeiască, oiţă mică.
meală s. f. V.prec. Arşic, os delaînchee-tura piciorului de miel.
mecanic, & adj. şi adv. (gr. dela m&chane, maşină). 1) Ca mersul maşinei, maşinal; 2) s. m. inginer sau meseriaş ce ştie a face sau a conduce o maşină; 3) s. f. ştiinţa meca-niciei, care este o parte însemnată din stu-• diut matematicelor şi tratează despre mişcarea şi echilibrul forţelor motrice şi a maşinelor;
4)	mecanica cerească, ştiinţa care studiază teoria mişcrrei astrelor; 5) mecanica socială, scriere asupra eyoluţiei sociale, de profesorul Spiru Haret; 6) fig. mecanic, în mod regulat precis dar maşinal, inconştient.
mecanică s. f. V. prec. Manual de mecanică; fig. dispoziţiunea unor funcţiuni sau mişcări.
mecaniceşte adv. V. preced, mecanic propr. şi fig.
macanism s. n. (fr. mecanisme din gr. m&khanâ, maşină). 1) Alcătuirea organelor, pieselor, ce produc mişcarea unei maşini;
2)	fig. alcătuire complectă de funcţiuni; 3) fig. felul de funcţionare.
mecet s. n. (turc metcet). Numire a unei mici moschee; numire dată cimitirului.
med s. n. V. mied.
medallă (a) v. V. medalie. A conferi, a decerne o medalie.
medaliat, ă adj. Recompensat cu o medalie.
medalie s. f. (italian medaglia, (în loc de latin metallia) de metal). 1) Insignă în forma unei monete de metal, făcută în amintirea unui fapt istoric şi care se dă celor ce au luat parte la acel fapt; 2) insignă de metal, cu caie se onorează şi se răsplăteşte un merit personal, al celor ce se disting în îndeplinirea funcţiunilor de stat, ori sociale;
3)	insignă cu care se răsplăteşte meritul celor ce expun produse mai de valoare Ia o expoziţie; 4) insignă cu care se comemorează o persoană cu mari merite, făcândui-se chipul pe dânsa; fig. reversul medaliei, paitea •pusă a unei stări.
medalion s. n. (fr. mâdaillon din ital. moda glia). V. preced. 1) Bijuterie în formă de medalie, ce se atârnă la gât, în forma unei cutiuţe care se deschide, având în lăuntru sau pe capac o figură în relief ori o foto-
grafie ; 2) sculptură (de ordinar poitret) în formă unei medalii, san elipse; 3) lorma de elipsă a cadrului unui portret sau tablou.
medelnlcer 8. n. (lat dela meteUus servitor de oaste, servant, ordonanţă). Numirea unui slujbaş dela curtea voevozilor, care se zice că turna apă pe mâni voevodului când se spăla (din forma metelnic, metel-nicer).
medial, & adj. (fr. medial din lat. media-lis). Care este la mijloc (despre literile ce sunt în mijlocul cuvântului).
median s. n. (lat. medianas, din mijloc). Piaţa centrală a unei comune; piaţă; toc viran, loc liber in cuprinsul unei comune. (Cuvântul acesta a fost diformat în maidan; este fojmat de latinii din orient şi este întrebuinţat şi de Turci).
median, ă adj. (lat. medianus, care este la mijloc). Geom. linie care trece prin mijloc; linia dintr’un triunghiu, care uneşte vârful unui ungiu cu mijlocul laturei opuse lui.
mediat ă, adj. (lat. mediatus). Mijlocit, interpus.
mediaţlune s. f. (fr. mediation, din tet. mediare, a se interpune, a mijloci). Mijlocire ; interpunere pentru a stabili un acord, o înţelegere.
mediator s. m. (lat. mediator). Mijlocitor; interpus; cel ce face o mediaţiune.
medic s. m. I. (lat. medicus doctor, medic, ca şi medens doctor, din verbul medeor, a tămădui, toate par a avea origina Medea renumita vrăjitoare din mitologia greacă). Tămăduitor de boale prin medicamente, după ştiinţa medicihei.
medic, ă II. adj. (dela Media şi Mezi, vecini cu Persia). Privitor Ia poporul sau ţara Mezi-lor.
medical, & adj. V. prec. Al medicilor; de medic; doctoresc.
medicament s. n. (lat. medicamentam). Leac, doctorie; băutura sau altă substanţă, cu care se poate vindeca o boală.
medicină s. f. (lat. medicina, arta de a-tămădui). 1) Ştiinţă vastă cu felurite specialităţi, care are de scop a păstra sănătatea şi a vindeca de boale; 2) profesiunea m dicului;
3)	medicina veterinară, care se ocupă de boalele animalelor; 4) medicina legală, care se ocupă cu sănătatea sau viaţa omului în raport cu unele dispoziţiuni ale legilor,—sunt şi alte specializări felurite ale medicinei.
medical, ă adj. (lat. medicinalis). De medicină ; de doctorii, de vindecarea boalelor.
medie s. f. (lat. media). 1) Mijlocia: 2) care e în mijloc; de mijloc ; 3) şcolar. n*ta ce
.-;^j
_______-_______med__________-______'________
rezultă din împărţirea sumei tuturor not.lor cu numărul lor; 4) cantitate mijlocie.
medieval, ă adj. (lat. medius, mijloc ; gr* evion, vieţuirea). Din viaţa de mijloc a ome-nirei (dela căderea imperiului roman (475) până ia cucerirea Constantinopolui de către Turcii (1453); s. om sau principe din această epocă zbuciumată.
mediocritate s. f. (lat. mediocris, de mijloc). l) Starea mijlocie (între bine şi rău; 2) fig. lipsă de valoare sau de calităţi deosebite >
3)	om fără merit.
mediocru, â adj. adv. şi s. (lat. mediocris, de mijloc). Mijlociu, între bun şi râu,
meditâ (a) v. (lat. meditari). 1) A cugeta* a se gândi; 2) şcolar, a învăţa lecţiile; 3) a preda lecţii în particular, a pregăti pentru examen un şcolar.
meditare s. f. V. prec. Acţiunea de a meditâ.
meditaţiune s. f. (lat. meditatio). 1) Cugetat e, gândire; 2) cugetare adâncă îndelungă; 3) şcolar, pregătirea, citirea lecţiilor; 4) lecţiune particulară; 5) pregătire pentiu examen ; 6) sala de pregătirea* lecţiilor.
meditâtiv, ă adj. (fr. miditatif, din lat. meditari). Care meditează; predispus la meditare.
meditator s. m. (lat. meditator, care cugetă, care pregăteşte). 1) Cel ce cugetă, cel ce chibzueşte; 2) preparator, cel ce dă lecţii particulare.
mediu s. n. (lat. medium, mijloc, loc la mijloc). 1) Loc la mijloc; 2) starea încunju-rătoare; 3) mediu prielnic, loc, stare priin-cioasă; 4) persoană care poate fi hipnotizată ; şi atunci poate vedea Ia depărtare, etc; 5) mijloc, mijlocire.
medular, ă adj. (lat. medalia, măduva oaselor). Anat. Ce apaţine măduvei oaselor, privitor la măduvă.
meduză s. f. (gr. Meduza, zeitate din mi-• toiogie, care avea pe cap şerpi în loc de păr). Zool. Numirea dată clasei vietăţilor în formă de şarpe, ce trăesc în apă.
meeting s. n. (se citeşte miting, cuvânt englez dtla fo meet, a se întâlni). Mare întrunire de popor, cu scop politic sau de altfel.
megieş, ă adj. dela medius, mezius şi mezias). Care este lâ mijloc (aşezat între alţii), vecin.
megieşi (a se) v. j rec. A se învecina, a fi vecin.
megieşie s. f. V. prec. Vecinătate, învecinai e; limita vecină a proprietăţii.
mehenghlu, e adj. şi s. (daco-gr. din mc-
*
447
met
chaneio, a inventa; m&chânikos, abil a face ceva). !) Care ştie a inventa, abil, priceput;
2)	şiret, isteţ, prefăcut la vorbă. Mold. meterhanea s. f. (cuvânt turc). Muzică militară turcească.
mela (a se) v. (daco-gr. dela meioâ, a micşoră, a-face mic). A rămâne de. tot mici bobiţe de struguri (din vre-o cauză a timpului).
meiat, ă adj. V. prec. Rămas cu boabele foarte mici (strugurul).
meiu s. n. (lat. milium, meiu păsăresc). Bot. Numirea unei cereale care face spic cu f. multe şi f. mărunte grăunţe, boabe, din care în vechime se făcea făină; meiu păsăresc, plantă sălbatică ce face spic ca meiul.
mejdină s. f. (comp. din rom. mez (mijloc) .şi lat. de-ineo, a tot intra, a tot merge). Făşie îngustă de pământ, ce tot intră, merge printre locurile altora.
melancolic, ă adj. şi adv. V. urm. Cu melancolie, trist.
melancolie s. f. (lat. melanchotta din gr. melag - cholad, a avea fierea neagră) Tiis-teţă, predispoziţie firească de a fi trist.
melasă s. f. (fr. melasse). Sirop ce rămâne dela fabricarea zahărului, mei s- m. V. miel.
melCvS. m. (daco- gr. din meii, cel. lâ, melikos; cu celulă; ca şi compu-ul grec meli-karis, un fel de rac — în_Lcare vot ba karis însemnează racul, iar meii celula). 1) V. culbec; 2) fig. spirală, forma de spirală;
3)	anat. globula ochiului; 4) fig. inteiiorul spiral al urechei, al unui corn, etc."
melciu s. m. V. preced. melcit, ă adj. V. melc. prop. Cu un corn lipsă, sau ciuntit (ca melcul tare’şi ascunde câte un corn) — vorba de animal cu coarne.
meleag pl. meleaguri s. n. (daco-gr. me-laggheus, de pământ întunecos). 1) Loc, pământ râpos ; 2) locuri neumblate, pustiuri; 3) fig. împrejurimi, vecinăt ţi. Mold.
melean s. m. (lat. dela malus, malum, prăjină). Băiat sau om crescut nalt; vlăjgan ; Transil. baietan de 14—18 ani.
melesteu s. n. (lat. dela molesto, are, a chinui, a bate mereu). 1) Băţ gios de lemn, cu care se mestecă mămăliga; 2) moară de vânt (baza lat. molo şi mola, moară).
melez s. n. (fr. dela meler, a amestecă). Numirea unei stofe din amestec de lână şi mâtasă.	-
mellan s. m. V. melean. melk s. n. (daco-gr. din meli-keris, tumoare). Buboiu la gât; **	* v *
448
metn
mei
melicociu s. m. (daco-gt. meii, alveolă şi kokkos, umfltură). Urcior la ochiu.
mellfer, ă adj. (lat. mei, miere ; fero, port). Care produce miere (insectă, plantă).
meiinitâ s. f. (k.melinite din gr. melinos, coloare de gutuiu). Numire unei pulbere cu mare putere explosibilă compusă din acid picric şi inventată de chimistul Turpln ; cu ea se încarcă obuzele.
metisă s. f (daco-gr. dela melissa, albină). Plantă labiată aiomatică, ce place foarte mult albinelor; din ea se face apa de melisă> bună conlra ameţelei şi sincopelor, precum şi spirt de'melisă, cu gust foarte plăcut.
mellţă s. f. (daco-gr. dela melizd, a des-membră, a ciopârţi). Instrument de lemn, cu o limbă mare, mobilă, cu care se bate şi se sfarmă paiul putrezit din mul sau cânepa ce a stat anume la topire în baltă, spre a se alege numai partea textilă.
meliţâ (a) v. V. preced. A bate cu meliţa inul sau cânepa; fig. fam. a da multe lovituri cuiva, a-1 strivi în bătaie.
meliţat, ă adj. Trecut prin meliţă; s. n. acţiunea de a meliţâ.
melodic, ă adj. V. melodie. Cu melodie ; care se raportă la melodie.
melodie s. f. (gr. melodia dela melos, vers şi 6dâ, cântec). 1) Şir de sunete muzicale ce încântă urechea, auzul; 2) fig. vorbire plăcută; 3) sunete ce încântă auzul.
melodios, oasă adj. şi adv. V. prec. Cu melodie; plăcut auzului.
melodramă s. f. (gr. melos, vers, cânt ; dr.mă, joc de teatru). Dramă acompaniată de muzică instrumentală ; dramă emoţionantă, cu caracter popular.
melodramatic, ă adj. De melodramă, ca melodrama.
meloman, ă adj. şi s. (gr. melos, cânt ; mania, nebunie). Pasionat de cântare.
melomanle s. f. V. prec. Pasiune după muzică, de cântare.
melopee s. f. (gr. melos, cânt; poiein, a face, a combină). Arta de a compune cântece la Grecii antici.
membrană s. f. (lat. membrana). Pieliţă; pojghiţă ce acopere unele organe.
membranos, oasă adj. In formă de membrană.
membru s. n. (lat. membrum). 1) Parte a corpului, organ, mădular; 2) cel ce face parte dintrio societate, corporaţie, adunare; dintr'o familie; 3) expresiune a unei equaţii matematice ; 4) parte a unui tot, a unei maşini, etc.; S) i arte a unei fraze a unui period (gram.) ; 6) organ genit masculin.
memorabil, ă adj. şi adv. (lat. memora-bilis, vrednic de a fi amintit — dela memoria, amintire). Vrednic de amintire; de pomină.
memorand s. n. (lat. memorandum). 1) Lucru ce trebue amintit; 2) notiţă pentru a ţine minte ceva; istoric, rom. petiţiune adresată împăratului Austriei şi rege al Ungariei, de către căpeteniile poporului român din Ungaria, contra prigonirei de Unguri (1890) şi pentru care autorii petiţionari au fost închişi în temniţe. ■
memorial s.' n. (fr. memorial). Diplom.l) Memoriu ce serveşte pentru cercetarea unei afaceri diplomatice 2) carte cu însemnări de fapte memorabile; comerc. însemnările zilnice ale unui comerciant.
memorie s. f. (lat. memoria). 1) Amintire, ţinere de minte ; 2) pi. scrieri, notiţe, însemnări amintitoare (ale unui personagiu), despre fapte sau întâmplări ce-i sunt cunoscute ; 3) culegerea deliberaţiunilor unei societăţi : Memoriile Academiei.
memoriu s. n. (după fr. memoire, din lat. memoria, amintire). 1) Expunere scrisă de fapte împrejurări şi consideraţiuni privitoare la o afacere; 2) descriere amănunţită asupra unor evenimente.
menaj s. n. (fr. menage, dela menager, a ocroti, a îngriji). 1) Căsnicie, viaţa casnică;
2)	gospodăria casei; 3) -felul de a duce viaţa conjugală:
menajâ (a şi a se) v. (fr. menager). I) A ocroti; a îngriji; 2) a proteja-; 3) a feri, a păstra, a păsui, a cruţa.
menajare s. f. V. prec. Acţiunea de a menaja.
menajat, ă adj. V. prec. Ferit, ocrotit, protejat, îngrijit.
menajeră s. f. V. menaj. 1) Gospodină;
2)	femee care îngrijeşte de gospodăria casei pentru o plată.
menajerie s. f. (fr. menagerie dela menager, a îngriji'. Colecţiune de animale vii, din diferite părţi ale pământului, ţinute închise, spre a fi arătate publicului ca dis'raoţie şi de curiozitate.
mendre pl. (mendrele) s. (lat. dela menda„ cusur, (moral). Capricii; plăceri de ambiţiune, sau de răsbunare; a’şi face mendrele, a, se distra după gust.
mengbenea s. f. (turc menghene). Instrument de fierărie, care prinde şi ţine sigur ferul ce trebue pilit, lucrat.
meni (a) v. (daco-gr. dela mend, a dori şi a fixă). 1) A predestină; 2) a prezice ; 3> a ursi; 4) a dori, a urâ (cuiva), meninge s. f. (gr. minigx, membrană.
t
men
449
mer
peliţă). Anat. Numirea a trei membrane ce învălesc creerul şi măduva spinărei.
meningită s. f. V. prec. Medic. Inflama-fiune a peliţei ce acopere creerul.
menire s. f. V. meni. 1) Acţiunea de a meni; 2) predestinare, ursită; 3) destinul;
4)	fig. misiune, vocaţiune.
menit, ă adj. V. prec. 1) Predestinat, destinat; 2) sortit, ursit.
meniu s. n. (fr. menu). Lisla bucatelor dela o masă.
menstru, menstruaţie s. (lat. menstruus, lunar). Fem. La lună; regulă; premenirea sângelui, ce se face regulat la o lună.
mensual, ă adj. şi adv. (fr. mensuel din lat. mensis, luna anului). Lunar, cu luna, pe lună.
mentă s. f. (lat. menta, gr. mint ha). Bot. Plantă labiată odoranlă, cu care se dă aromă băuturilor, bomboanelor, etc.
mentalitate s. f. (fr. mentalite). Fel de a pricepe, de a cugetă.
menţine (a şi a se) v. (lat. dela manus, mână şi ţinere). 1) A ţine cu tărie, a ţine cu persistenţă — in înţeles de idei; 2) a nu renunţă; 3) a nu deszice; 4) a se ţine bine;
5)	a dăinui; 6) a popri (ca fr. maintenir). menţinere s. f. y. prec. Acţiunea de a
menţine.
menţinut, ă adj. Ţinut într’una, rămas locului, neclintit.
menţiona (a) v. (fr. mentionner, din lat mentio, amintire). A aminti; a numi, a zice, a pomeni.
menţiune s. f. (fr. mention, din lat. mentio, amintire). Amintire, zicere, pomenire des-p*e ceva; şcolar distincţiune pentru învăţătură sau bună purtare; menţiune onorabili, distincţia obţinută la un concurs sau la expoziţie.
mentol s. n. (fr. menthol, din lat. mentha, mentă). Numirea unei ape de spălat gura şi dinţii, ce conţine alcool şi are aromă de mentă.
menuet s. h. (fr. menuet). Un danţ francez cadenţat, din secol. XVIII-lea. merar s. m. V. măr. Vânzător de mere. mercantil, & adj. (ital. mercantile, din lat. mercari, a face negoţ, dela merx, marfă). De comerţ, negustoresc.
mercantilism s. n. (fr. mercantilisme). Spiritul negustoresc (în înţeles strâmt de drămuire, precupeţire).
mercenar, ă adj. şi s. (lat. mercenarius, dela merces, leafă, plată). 1) Cel ce face un serviciu numai pentru anume plată; 2) soldat plătit (pe timpul unora din domnii vechi);
3)	fig. soldat care se vinde pentru bani; 4) 'fig. funcţionar coruptibil cu bani.
merceologie s. f. (lat. merx, mercis, marfă; gr. logos, vorbire). Ştiinţa despre mărfuri; curs despre mărfuri, ce se predă în şcoalele comerciale.
mercerie s. f. (fr; mercerie). Prăvălie cu mărunţişuri.
merchez s. n. (lat. dela merces, mărfuri — fig. lucruri, treabă). 1) Amănunt; lucru complicat ; 2) fig. cârlig, şurup (la car, la o maşină) ; 3) lucrare complicată; 4) găteală migăloasă (în ce priveşte bijuteriile, peptănătura); 5) a’i veni la merchez, a-i cădea la îndă-mână.
merchezul (a se) v. V. prec. (paralel cu ferchezui). A se găti, a’şi pune bijuterii (cercei).
mercur sau mercurlu s. n. (lat. dela Mer-curius, zeul “mărfurilor, al comerţului, care aleargă repede, având aripi la picioare). Numire dată unui metal cu formă lichidă, foarte greu, cu coloare ca argintul, i se zice şi argint viu. El are densitatea 13.59, se solidifică la temperatura de—40», şi se întrebuinţează în lucrarea metalelor cu cari se combină, la facerea termometrelor, a oglinzilor ; în medicină la facerea unor medicamente; la minele de aur în culegerea firişoarelor de aur, etc mercurială sau pop. mercurele, s. f. V. preced. Farm. Alifie ce conţine în ea mercur, bună pentru unele bube, sau pentru a ucide paraziţii; dar mercurul introdus în corp are urmări rele asupra sănătăţii, când nu se face după prescripţia medicului.
meredeu s. n. (lat dela merenda, gustare, mâncare—merendeu). 1) Furculiţă mare de lemn pentru a ţine asupra jăratecului came sau brânză să se prăjască, o frigare cu mai multe ţepuşi la vârf; 2) băţ lung, având la capăt un cerc, de care atârnă o plasă ca o pungă, cu care se poate prinde peşte (păstrăvi).
meremet s. n. (lat. compus mire, minunat admirabil, mittere, a pune — din care şi turc. meremet). 1) Reparaţiune (unde se cere ca partea nouă să înlocuiască bine pe cea stricată) ; 2) fig. pi. amănunte, chiţibuşuri, complicaţii.
meremetlsi (â) v. V. prec. 1) A repară, a drege, a îndreptă ceva stricat; 2) a face o reparaţie, provizorie, uşoară.
mereu adj. şi adv. (lat. malleus, ciocan; fig.ca băteală). Continuu;dea’ntr'una; lemn mereu, lemn nedespicat; ca adv. necontenit, neîncetat.	.
mergător, oare adj. V. merge. Care merge.
29
%
mer
450
mer
mergăturăs. f. V. mergere, mers. merge (a) o. (lat. mergo, mergere, a cufunda, vârî, prăvăli). 1) 'A umbla pe picioare; a se duce; 2) a fi în mişcare (ceasul, etc.)
3)	fig. a progresă ; 4) a funcţionâ (moara) ;
5)	a curge (apa etc.); 6) a circulă (banul, trenul; 7) a fi posibil, a fi cu putinţă — nu merge aşâ...; 8) a evoluâ, a se desfăşură (o acţiune); 9) a se comportă, a se află (cu sănătatea); 10) a călători, a naviga, a voiajâ'; 11) a prii, a’i conveni — li merge mai bine la frig; 12) a se potrivi, a se ajustâ ,■ 13) a pătrunde, a intra (cuiul); 14) a pluti.
mergere s. f. V. prec. Acţiunea de a merge prop. şi fig.
meridian adj. şi s. n. (lat. meridianus, de amiază, dela mijlocul zilei). 1) Dela amiază ;
2)	astron. linia circulară ce trece prin amândoi polii pământului şi împarte globul în două emisfere, (prin fiece punct al equatorului pământului, ar putea trece câte un meridian)— această linie se chiamă meridian, fiindcă soarele când se află pe dânsa (în dreptul ei) atunci este amiaza pe orice punct din emis-ferul luminat, aflător pe acea linie.
meridional, ă adj. (lat. meridionalis). Care este spre, sau la miazăzi, adică spre polul sudic.
merinde s. f. (lat. merenda, cină, gustare, mâncare). 1) Alimente pentru călătorie; nutriment, mâncare.
tnerlnos s. n. (spaniol dela merino, turmă rătăcitoare), i) Berbec sau oae de rasă bună din Spania; 2) lâna dela aceste oi. merişoară s. f. V. merişor 3. merlşor s. m. V. măr. 1) Măr mic; 2) bot. plantă ce creşte in locuri umede şi face o floare albastră (lat. pervinca); 3) merişor (turcesc) arboraş ce stă verde şi în timpul ernei (cabuxus).
merit s. n. (lat. meritum). Valoarea sau preţuirea morală a unui om pentru calităţile sau faptele sale ; vrednicie, destoinicie.
merită (a) v. V. prec. 1) A fi vrednic de;
2)	a se cuveni, a se cădea.
meritoriu, ie adj. V. prec. De. merit; de laudă; de mare însemnătate.
meritos, oasă adj. V. merit. 1) Cu valoare deosebită, (morală); 2) cu fapte vrednice de admiraţie sau de laudă.
mers s. n. V. merge. 1)Felul dea merge; 2) umbletul; 3) mersul trenurilor, intine-rarul care arată orele de plecare şi sosire a trenurilor; 4) circulaţia;. 5) evoluarea, pro-gresiunea; desfăşurarea ; (unei acţiuni) 6) curs; 7) plutire.
merţă s. f. (daco-gr. dela merizo, a îm-
părţi, a diviza — dela meros, parte, porţiune şi meris porţiune de nutriment — tot de aici pare şi slav mera, măsură). Cantitate de douăsprezece baniţe (de făină sau cereale), adică 215 litri, ca măsură de capacitate, întrebuinţată în moldova.
mertic s. n. (daco-gr. dela meridos, me-ridik(os, parţial). Măsură mică de capacitate (ca 2 litri) pentru măsurat dijma datorată la moară pentru măcinatul cerealelor; mă-surică; porţiune, (de grăunţe la cai).
mesager s. m. (fr. mesager, din lat. mis-sus, trimis). Cel ce este trimis să ducă ceva sau să spună ceva.
mesagerie s. f. (fr. messagerie). 1) Serviciul de expediere a pachetelor trimise prin poştă; 2) pachet trimis prin poştă, mesagiu s. n. V. mesaj. mesaj s. n. (fr. message, din lat. missus, trimis). 1) Adresă, scrisoare de mare însemnătate politică; 2) mesajul regal, sau mesagiu! tronului, cuvântare sau adresă solemnă, prin care suveranul declară deschisă, sau închisă sesiunea parlamentară.
meschin, ă adj. (ir. mesquin, din ital. mes-quino, sgârcit). Sărăcăcios, fără valoare; adu. fără nobleţă, fără importanţă.
meschinărie a. f. V.' prec. 1) Acţiune meschină, fără nobleţă; 2) faptă sau intrigă josnică.
mescloară s. f. V. masă. Masă mică. mesean s. m. dela masă. 1) Cel ce stă la masă, (cină, prânz) împreună cu alţii; 2) cel invitat la un ospăţ.
meseria; s. m. V. meserie. Cel ce prac-( tică o meserie, meşteşugar.
meserie s. f. (dela meşter în loc de meşterie, meserie). Ocupaţia meşterului, sau a meseriaşului, meşteşug (ferărie, lemnărie, zidărie, cizmărie sau ciobotărie, etc. etc.); 2) îndeletnicire; 3) fig. funcţiune; profesiune.
meşi pi. (turc. mest). 1) Odinioară cisme din piele subţire; 2) numirea unor pantaloni făcuţi din piele subţire (de căprioară, etc.); dacă ’ţi dă meşii, fig. dacă ai tăria, dacă te bizui; 3) pantofi ţărăneşti de postav.
mesia s. m. (ebr. niesha, a unge). Fig. . Salvator; Jsus Christos.
meşină s. f. Piele subţire bună pentru meşi; marochin.
: mesteacăn s. m. (daco-gr. dela mastighion, biciuşor (poate dela forma mlădioasă şi îndoită a crengilor). Bot. Numirea unui arbore : cu coarja albă, cu. puţine pete negre, cu cren-. gile moi şi îndoite în jos.
: mestecă (a) u. (lat. mastico, masticare).
1)	A sfărâmă alimentele cu dinţii, preparân-
mes
451
met
v;
' $■'
du-le spre a fi înghiţite; 2) a învârti şi a bate un lichid sau orice altă substanţă; 3) a aniestecâ.
mestecâni; s. n. V. mesteacăn. Mulţime de mesteacăni; loc cu mesteacăni. mestecare s. f. Acţiunea de a mestecă, mestecător s. m. Cel ce mestecă, mestecătură s. f. V. mestecare. meşter s. m. şi adu. (lat dela magister şi m igisterium, învăţătură). 1) Om priceput foarte; 2) Cel ce ştie bine o meserie; 3) stăpânul unui atelier; 4) fig. abil, îndemânatec;
5)	gener. meseriaş : — Şi Ungurii zic meşter.
meşteri (a) v. V. prec. 1) A lucră; a face un lucru ca de meseriaş; 2) a face o lucrare cu dibăcie; 3) a repară, a drege ceva.
meşterie s. f. V. meşter. Pricepere de meşter, talent, abilitate, artă.
meşteşug s. n. (dela meşter). 1) Ocupaţie de meşter; 2) pricepere; 3) meserie; 4) fig. artă, abilitate; 5) şiretenie.
meşteşugar s. m. (din meşteşug). Cel ce are o meserie, meseriaş.
meşteşugi (a) v. V. meşteşug. 1) A face o lucrare de meşter; 2) fig. a unelti; a intrigă.
meşteşugire s. f. V. prec. Acţiunea de a meşteşugi propr. şi fig.
meşteşugit, ă adj. pop. 1) Făcut cu meşteşug, propr. şi fig. Uter. cu artificii, meşti pl. V. meşi.
metacarp s. n. (gr. meta, după; karpos, pudm). Anat. Oasele mici cari formează legătura între pumn (palmă) şi oasele lungi ale antebraţului.
metafizic, ă adj. Care are raporturi cu ştiinţa metafizicei.
metafizică s. f. (gri meta, după, îndărătul; phisys, natura sau firea lucrurilor). 1) Ştiinţă filosofică, ce se ocupă cu cauze dincolo de lumea fizică (a lucrurilor văzute), despre D-zeu, spirite, sufletul omului, etc.; 2) fig. abuz de abstracţiuni; 3) analiza prea fină a sentimentelor.
metaforă s. f. (gr. metaphora, transport, trecere). Liter. Figură, formă de stil sau oratorie, ce constă în a trece înţelesul unui cuvânt către altul, de ex. mână de fer, în loc de putere sau străşnicie.
metaforic, ă adj. şi adu. De metaforă, prin metaforă; cu metafore.
metal s. n. (lat. metalium, gr. metallon). Ştiinţ. Orice corp simplu care capătă luciu prin frecare, conduce bine căldura şi electricitatea şi care in combinaţie cu oxigenul dă cel puţin un acid. Ferul, argintul, aurul,
ele. sunt metale; toate metalele sunt solide dar se topesc la o mare căldură, numai mercurul este lichid, iar hidrogenul este ga?os.
metalic, ă adj. De metal, ca de metal, că metalul.
metalifer, ă adj. (lat. metalium, metal; ferre a purta). Purtător de metal, care conţine metale.
metalografie s. f. (gr. metallon, metal ; graphein, a scrie). 1) Ştiinţa care se ocupă cu descrierea metalelor; 2) gravură pe metal.
metaloid s. n. (gr. metallon, metal; ei-dos, aspect). Ştiinţ. Corp simplu nemetalic, rău conducător de căldură şi de electricitate şi nu are strălucire metalică: fluoru, chloru, ioaul, azotul, etc. sunt metaloide. metalurgic, ă adj. De metalurgie, metalurgie s. f. (gr. metallon, metal; er-gon, lucrare). Meşteşugul extragerei, cură-ţirei şi lucrărei metalelor.
metalurgist s. m. Om care se ocupă cu metalurgia.
metamorfoză s- f. (gr. metamorphosis, transformare^ din meta, după morphe, formă). 1) Transformarea sau schimbarea unei fiinţe într’o altă fiinţă, ca omida care se transformă în fluture; 2) fig. schimbare neaşteptată, de atitudine, de opinie, etc.
metamorfoză (a şi a se) v. V. prec. A se transformă; a se schimbă propriu şi fig.
metanie s. f. (daco-gr. metahoia, corec-ţiune, penitenţă, din metanoed, a regreta, din vorbele: meta, după, noeo, a gândi, a reflectă). Rel. 1) închinăciune care constă ,in plecarea genunchilor şi mânilor până la pământ; (repetarea acestei mişcări se dă de duhovnic ca penitenţă, pedeapsă, pentru păcatele celui ce s’a spoveduit); 2) mănăstirea sau schitul unde este hotărît să stea un călugăr sau o călugăriţă; pl. 3) mărgele de chihlibar sau din altceva, înşirate pe o aţă (de obiceiu în număr de patru zeci), pe cari le poartă călugării în mână şi servesc pentru a număra de câte ori a repetat o rugăciune, ca doamne milueşte, sau o alta.
metaplasm s. n. (gr. meta, după; plasma, aplicare). Gram. Schimbarea înţelesului unei vorbe prin adausuri sau suprimări — sincopa, eUsiunea sunt metaplasme.
metargan s. n. Gaz incolor, descoperit în aer de chimistul englez Wiliam Ramsay în 1898.
metastază s. f. (gr. meta, după ; stasis, stare metastasis, dislocare). Medic. Schimbare survenită în mersul unei boale. metatars s. n. (gr. meta, după; tarsos,
met
452
met
laba piciorului). Anat. Partea şi oasele ce leagă talpa cu picioru propriul zis.
_ metateză s. f. (gr. metathesis, după the-sis din tithemu, aşez). Gram. Figură gramaticală ce constă în schimbarea locului unei litere într’un cuvânt; perfect în loc de prefect, etc.
metatetic, ă adj. De metatesă. meteahnă s.f. (daco-gr. meta, dupăfec/me, construire; din tek a produce, a creâ). 1) Lipsă, neajuns fizic sau moral (care împedecă funcţiunea, lucrul, normal); 2) beteşug; rană;
3)	stricăciune ; 4) fig. viciu, deprindere rea.
metempslcoză s. f. (gr. din meta, dincolo; en, în; psykhe, suflet). Trecerea sufletului dela un corp la altul (dela om la om, sau la animale). Dogmă admisă de popoarele vechi Egipteni, Indieni, apoi susţinută la Greci de Pitagora; astăzi o mai admit Brahmanii, de aceea ei nu mănâncă nici carnea de animale.
meteor s. n. (gr. metedron, ce este pe sus — dela meta-ai’rd, a înalţă). Ştiinţ. Fenomen ce se arată pe sus, în atmosferă ca : fulger, tunet, curcubeu, ploia, ninsoarea, ceaţa, grindina etc. precum şi stea căzătoare, cometă.
meteoric, ă adj. V. prec. De meteori; ca meteorul.
meteorologic, ă adj. Despre meteori, privitor la meteori. V. urm.
meteorologie s. f. (gr. metedron, meteor; logos, vorbire). Ştiinţa care se ocupă de fenomenele atmosferice (meteori) şi care formează o parte din Fizică, explicând şi cauzele meteorilor; — serviciul meteorologic, institut care adună zilnic însemnări despre meteori şi fenomene meteorologice din diferite localităţi din străinătate şi depe suprafaţa ţăiii asupra: ploilor, căldurii, gerului, vânturilor, cutremurelor, etc.
meteorologist s. m. Cel ce se ocupă cu ştiinţa meteorologiei.
meterez s. n. (daco-gr. dela meta, după; rexis, crăpătură). Vechi militar. Creneu, adică spaţiul lăsat între denticulele depe vârful zidului unei cetăţi, pe unde arcaşii trăgeau asupra duşmanului ce s’ar fi apropiat de cetate; ferestre, crăpături înguste, lăsate anume în partea de sus a zidului unei cetăţi şi pe unde arcaşii puteau trage, (se văd şi acum la o parte din zidul vechiu, ce în-cunjură de exemplu episcopia din Roman).— Cu timpul a luat înţeles cuvântul meterez, de întăritură, fortificaţie militară, sau zid de cetate. — Şi Turcii zic meteriz.
meticulos, oasă adj. şi adv. (fr. meticu-leus din lat. meticulosus din gr. meta după,
dincolo; kolazd, a micşoră). De tot amănunţit, cu deamănuntul; foarte de aproape cercetător.
meticulositate s. f. Caracterul de meticulos; exagerată amănunţime.
metis, ă adj. şi s. (fr. metis). Cel ce este născut dintr’un european şi o indiană.
metoc s. n. (gr. metoche sau metohe, comunitate). Mică comunitate călugărească (mai mică de cât mănăstirea); 2) casă în oraş, aparţinând unei mănăstiri, unde găzduesc călugării acelei mănăstiri când vin după afaceri la oraş.
metodă s. f. (gr. methodos, din meta, după, odos, cale). îndrumarea chibzuită pentru a face ceva; extins, sistem, fel, chip de a lucra sau a învăţă pe alţii să facă ceva; metoda intuitivă, sistemul de a învăţa carte pe şcolari prin intuiţie.
metodic, ă adj. şi adv. Cu metodă; raţional, sistematic.
metodism s. n. V. urm. Doctrina meto-
distă.
metodist s. m. (fr. methodiste). Relig. Membru al unei secte anglicane, întemeiate în sec. XVIII de Iohn Wesley şi caracterizată prin o străşnicie de principii morale.
metonimie s. f. (gr. dela meta, după, dincolo; onoma, nume). Retoric. înlocuirea înţelesului unei vorbe, de ex. ţara geme, în loc de sufere, etc.
metric, ă adj. (fr. metrique dela gr. metrou, măsură si'metrikos). De metru, după metru. Sistemul metric, toate măsurile cari au ca bază măsura de lungime numită metru. Sistemul metric, are superioritate faţă de alte sisteme de măsurătoare, pentru că toate, felurile de măsuri: lungime, suprafaţă, volum, greutate şi monetă, stau într’un raport statornic şi nu pot să difere ; apoi toate diviziunile de măsură fiind zecimale, calculul se face mai uşor. Sistemul metric a fost introdus în Francia dela 1 Ianuar 1840, iar apoi a fost introdus şi în alte siate europene, şi în România.
metrică s. f. (fr. mdtrique dela gr. me-trikos, măsura versurilor). Liter. Studierea măsurii versurilor şi a elementelor din cari sunt formate.
metrologie s. f. (gr. metrou, măsură; logos, vorbire). Ştiinţa măsurilor şi a greutăţilor.
metroman s. m. (gr. mdtron, măsură; mania, nebunie). Cel ce are mania de s.i face versuri.
metromanie s. f. V. prec. Mania de a: face versuri.
met
453
mez
metropolă s. f. (gr. met6r, mamă; polis, oraş). Oraşul âe căpetenie, capitala, metropolie s. f. V. mitropolie. metropolitan, ă adj. 1) Care are caracter de metropolă-, 2) al metropolei, al capitalei;
3)	la Paris, numirea tramvaiului electric ce merge pe sub pământ.
metru s. m. (fr. metre din gr. metron, măsură). Unitatea de măsură pentru lungime (mai mare cam cu un sfert de cât cotul din vechime). Lungimea metrului, este cât a pa-truzecea milioană parte dintr’un meridian al pământului; Academia de ştiinţe din Paris, prin academicienii Mechain şi Delambre, făcu măsurătoarea meridianului pe distanţa dintre Dunkerque şi Barcelona In anii 1792—1799; după această măsură se calculă lungimea totală a meridianului şi se luă porţiunea de lungime sus zisă, care se numi metru, for-mându-se un etalon metalic, ce se păstrează la Paris. Dela metru de lungime s’au format unităţi de măsură de tot felul, cari la un loc se chiamă sistem metric. Metru patrat, este suprafaţa unui patrat cu laturile lungi de un metru; metru cub este unitate de volum, având lungime, lăţime şi înălţime de un metru; litrul ca şi dubludecalitrul ţin tot de metru.
meu adj. şi pron. (lat. meus, al meu). Pronume posesiv de pers I, care arată al cui este un lucru.
mexlcâ s. f. (dela numele statului american Mexico). Furnire dată unei pânze ce se fabrică în Mexic, mez s. n. V. miez.
mezalianţă s. f. (fr. mâsalliance). Căsătorie cu o persoană, care prin poziţia socială sau prin naştere este mult mai inferioară.
mezat s. n. (din mez (mediat) ca şi median, piaţă din mijloc). 1) Vânzare prin licitaţie (după o hotărîre judecătorească) în piaţa publică; 2) piaţa unde se face vânzarea prin licitaţie. — Şi Turcii au acest cuvânt, dar el pare format de latinii din orient.
mezele, mezeluri (nu mezea) s. f. (baza mez, mezea, din lat. medius, media, dela mijloc, sau dela amiază — medialis, mediale din mijloc, intermediat). Lucruri de mâncare gata, ce nu trebuesc pregătite şi cari se pot lua in timpul dintre prânz şi cină, sau înainte de acestea, sau la amiază când cineva este călător, ca: salam, cârnaţi, carne afumată, şuncă, pastramă, slănină, sardele, măsline, etc.—şi Turcii zic meze şi mezelik.
mezelic s. n. (baza mez, mezea, mezilic V. prec.) 1) Mâncare uşoară formată din mezele ; 2) boabe de năut prăjite ; sâmburi
I de bostan (dovleac) prăjiţi, sau alte fructe uscate de mâncat la, sau după amiazi; 3) fig. mic adaus la, cântărirea unui lucru de mâncare (cu înţeles de intermediar, între altele);
4)	fig. lucru uşor, ce nu contează.
mezin, ă adj. (lat. dela missio, încheiere, terminare şi missus, sfârşit). Copilul cel din urmă născut al unor părinţi.
mi (1) s. n. Numirea celei de a treia notă din gama muzicei occidentale; această numire este silaba mi din vorba mira, fiindcă numirile notelor, în număr de şapte, sunt silabe începătoare dintr’o poezie [imn, în onoarea s-tului Ioan Crisostom; în latineşte cam următoarea :
Ut queantes lactis,
/?esonare fibris,
Mra gestorum,
Fabuli tuoram,
Solve poluti Zobori majorum
Sonete Iohâne, etc. din cari ut s’a prefăcut în do, iar so în si.
mi (2) pronume de pers. întâi pentru dativ mie, dativul lui eu: dă-mi pace.
miambal s. n. (diformare din fr. amiable, graţios, plăcut). Numire dată unui parfum* care în farmacie se zice şi parfum de ben.
miarţă s. f. (lat. dela miratio, mirare). Un lucru mic; un te miri ce — o miarţă.
miasmă s. f. (gr. miasma, murdărie, mân-jiturăj. Miros rău, dela lucruri în putrefacţie; şi care primejdueşte sănătatea, miros rău dela bălţi stătătoare.
miasmatic, ă adj. De miasmă, miau 1 interj. 1) Onomat. Imitarea ţipetului pisicei, mâţei; 2) cât să zici miau, fig. îndată, imediat.
miaună (mieună) (a) v. V. prec '. A strigă ca pisicile miau /; fig. a plânge.
miază-noapte s. f. (dela miez, mijloc şi noapte). 1) Direcţiune sau punct opus acelui dela miazăzi, adică spre polul nordic; 2) mijlocul nopţei; 3) fig. satana, diavolul.
miază-zi s. f. (dela miez, mijloc ; şi zi). 1) Direcţiune sau punct încotro se află soarele când este mijlocul zilei; 2) mijlocul zilei.
mic, ă adj. (daco-gr. din gr.-doric mikkos, mic şi mikka mică (în dialect beoţian pentru mikros = mic). 1) Cu dimensiuni f. reduse, mărunt, nu mare;2) scund, scurt;3) strâmpt.— şi ital. pop. mico.
mică (pe) s. f. şi adv. V. prec. îndata, pe mică, pe dată; pe mică, pe cias, în şir, îndată, continuu.
mica s. f. (din lat. mica, fărâmiţă). Ştiinţ. nat. Numele unui mineral format din foi foarte
mic
454
mie
subţiri şi transparente, necesar la instalaţii de-electricitate, căci rezistă la f. mare căldură.
mlcaceu, e adj. V. prec. în formă de mica, cu proprietăţi ca mica.
mlcaton s. n. (fr. diform din mi + coton, jumătate bumbac). Numire dată unei pânze, numită şi percalină.
mlchiduţă s. m. (daco-gr. din mikkos, mic; şi dusis (din dud, dusă) a scufundă, a pătrunde, a se ascunde). 1) Copil mic şi neastâmpărat ; 2) om foarte mic ; 3) fig. diavolul.
micime s. f. V. mic. Starea sau calitatea de a fi mic.
microb s. m. (fr. microbe, din gr. mikros, mic; bios, viaţă). Ştimţ. Vieţuitoare foarte mică, ce nu se poate vedea de cât cu microscopul.—Unii microbi sunt vătămători şi dau naştere la boli.
microcosm s. n. (gr. mikros, mic; kosmos, lume). 1) Lumea fiinţelor mici; 2) resumatul universului.
mlcrograf s. n. (gr. mikros, mic; grapho, scriu). Cel ce se ocupă cu micrografia.
micrografie s. f. V. prec. Descrierea lu-. crinilor sau fiinţelor observate cu microscopul.
micrometru s. n. (gr. mikros, mic; metrou, măsură). Instrument pentru măsurat micile obiecte sau imagini văzute cu microscopul.
microscop s. n. (fr. microscope, din gr. mikros, mic; bkopeo, observ). Instrument de optică, ce măreşte foarte mult obiectele mici şi prin el se pot vedea şi studia cele «e nu pot fi văzute cu ochiul liber.
microscopic, ă adj. 1) Care se face cu microscopul; 2) care nu poate fi văzut de cât cu microscopul; 3) fig. foarte mic.
micsandră s. f. (daco-gr. comp. mix-ai-thria = felurită). Bot. Numirea unei flori de grădină, de colori felurite: alb, roz, roş, violet, zisă şi micşunea, şi care are miros f. plăcut.
micşoră (a şi a se) v. V. prec. A face mic de tot, a face mititel; a reduce, a scurtă; fig. a înjosi, a umili.
micşorare s. f. V. prec. Acţiunea de a micşora propr. şi fig.
micşorat, ă adj. V. mic. Făcut mai mic; redus; scurt; fig. umilit, înjosit, micşorare s. f. V. micime. micşunea s. f. (gr. mixo-nea, din nou, felurită). V. micsandra.
micşuniu, ie adj. Ca micşuneaua, de micşunea.
midie s. f. (după forma fr. midi dela miază zi). Zool. Numirea unei scoici care se află in oceanul Atlantic şi în mările sudice.
mie s. f. şi numer. (lat. dela miile, mie). Numărul ce cuprinde zece sute, sau o sută de zeci.
mie pron. (lat. mihi). Dativul dela eu. miea s. f. V. miaua şi miel. mleală s. f. V. prec. Os dela încheietura piciorului de miel, arşic, — cu care se joacă copiii.
mied s. n. (lat. medus). Băutura formată din miere de albine, amestecată ca apă şi lăsată să fermenteze (numită şi hydromel); de asemenea se face şi din apa ferbinte, in care a fost topită ceara (din care s’a scurs mierea) ca să se aleagă bine ceara curată.
miel s. n. (daco-gr. dela melon, berbece). Zool. Puiul de oaie de curând fătat, mielar s- m. Păzitorul mieilor, mielărea s. f. (dela vorba miel). Bot. Plantă din familia verbinaceelor, al cărei fruct se prinde de lâna oilor.
mielâriţă s. f. (dela vorba miel). Zool. Numirea unui păduche de oi.
mleluşea s. f. V. miel. Mielul de parte femeească.
mieluşel s. m. Miel mic. mieluţ s. m. V. preced. mierâ (a se) v. V. miră. mierc&i sau miorcăi (a) V. miorc şi miorcăi. miercană s. f. (lat. dela mercari, a face negoţ). Zool. Viţea mare care se poate vinde.
miercuri s. f. (dela Mercur, numirea zeului din mitologia antică, fiu al lui Jupiter, mesagerul zeilor, — dar probabil şi dela mica planetă Mercur, ce este aproape de soare). Numirea zilei a treia din săptămână, în care datina creştină este ca să nu se mănânce carne, ci să postească creştinii; în basme Sf. Miercuri, persoană mitică cu caracter bun.
miere s. f. (lat. mei mellis, gr. meii, miere) Substanţă foarte dulce, pe care o prepară albinele din sucul ce adună depe flori şi o depun în celulele fagurilor din stup, ca provizie a lor pentru timpul de iarnă; bot. mierea ursului, numirea unei plante din familia boraginaceelor, care în farmacie se dă contra diariei şi hemoroidelor.
mieriu, e adj. (din lat. merus, curat, limpede). Albastru deschis; coloare de cer senin.
mierlă s. f. (lat. merula). Zool. Pasăre de mărime mijlocie, neagră, cu pliscul galben roşcat şi care, drept cântec, imitează puţin melodii cântate sau fluerate, pe cari le aude şi le învaţă.
mlerloitor, oare adj. V. miorlăi. mierlolu s. m. V. mierlă. Mierla de parte bărbătească.
mieros, oasi adj. Dulce ca mierea.
mie
455
ml)
miez s. n. (lat. dela medius, mijloc, ce este la mijloc). 1) Partea ce este in mijloc, adică înăuntrul; 2) timpul din mijlocul zilei său al nopţii; 3) sămânţa din sîmburi sau din fructe; 4) partea din lăuntru a pânei ;
5)	fig. substanţă, fond, cuprins.
miezi-păresl s. pl. (lat. medius, mijloc, paresimi, postul mare). Mijlocul postului mare (din naintea paştelor) pentru pocăinţa creştină,
miezos, oasă adj. V. miez. Cu mult miez, propr. şi fig. migăi (a) v. V. migăli. migală s. f. (daco-gr. dela mikkyle, foarte mică).Lucrare foarte minuţioasă; amănunţime.
migăli (a) v. V. prec. 1) A face o lucrare prea cu minuţiositate; 2) a lucră prea încet şi fără spor.
migălitură s. f. V. migală. 1) Lucrare prea minuţioasă; 2) broderie, cusutură migăloasă.
migălos, oasă adj. şi adu. (daco-gr. dela mikkylos, foarte mic). 1) Foarte amănunţit;
2)	pe încetul.
migdal s. m. (gr. amygdalion). Bot. Arbore din ţările calde şi temperate, ce face fructe, al căror numai miezul din sîmbure este bun de mâncat (ca şi nuca, aluna etc.) ; creşte şi în România spre sud. migdală s. f. V. prec. 1) Fructul de migdal;
2)	miezul acestui fruct.
migmă s. f. (gr. migma). Substanţă vis-coasă.
migraţiune s. f. (lat. migratio, din migrare, a se duce aiurea). 1) Strămutarea cu locuinţa dintr’un loc în altă localitate sau in altă ţară; 2) plecarea păsărilor călătoare.
migrenă s. f. (fr. migraine, din gr. mi, din emi, jumătate; cranion, craniu). Medic. Durerea a o jumătate de cap.
mihalţ s. m. (daco-gr. dela megaleios, mare). Zool. Numirea unui peşte mărişor, de Dunăre.
mija s. f. V. miji. 1) Mişcarea, închiderea ochilor aproape complect (din cauza somnului ; 2) de-a mija, joc în care un copil închide ochii şi în acest timp ceilanţi se ascund, iar apoi el trebue să-i caute.
miji (â) v. (daco-gr. dela mysis, faptul de a închide ochii). 1) A se micşora, a se închide ochi de somn; 2) a se vedea puţin;
3)	a se miji de ziuă, a începe puţin să se facă ziuă.
mijloc s, n. din miez şi loc (dela lat. me-dius-locus). 1) Centrul; 2) partea din luăn-tru, interiorul; 3) locul dela mijlocul corpului, talia; 4) şalele; 5) fig. intermediu; 6)vinstrument ; l) ajutor; 8) pl. resursă, avere; 9)
adv. de mijloc, mediocru; la mijloc, intermediar; spre centru; adj. de mijloc, mediocru.
mijlocaş, ă adj. 1) Cel ce este mijlociu (între doi, sau între mare şi mic); 2) care este sau merge la mijloc (între doi); 3) de starea mijlocie (nici sărac, nici bogat), mijloci (a) o. V. mijloc. 1) A interveni; 2) a stărui; 3) a se interpune; 4) a contribui a ajuta.
mijlocire s. f. Acţiunea de a mijloci.
mijlocitoare s. f. Intermediară (în raporturi de dragoste).
mijlocitor s. m. Intermediar; om care stă-rue să se facă o afacere, o vânzare.
mijlociu, ie adj. 1) Care e de mijloc (nici mare, nici mic; nici bun nici rău, etc.) 2) mediocru; 3) care este la mijloc, între doi.
mijoarca s. f. (comp. din miji -j- joc, joacă). Jocul de-a mija. Vezi-l.
migios, oasă adj. şi adv. V. miji. Chiorâş; cu uitătură de ochi pe jumătate închişi; fig. obscur.
micado s. m. (japon). Numirea şefului religios şi politic (împăratul) Japoniei.
mila s. f. (ital. mila). 1) Măsură de lungime, care la Romani avea 1000 de paşi; 2) măsură de lungime (specială pentru marină) de 1852 metri.
milă s. f. (daco-gr. dela melo, a avea grijă a îngriji de). 1) Indurare; 2) compătimire; 3) caritate; 4) ofrandă, pomană. — Şi slavii au acest cuvânt, dar vorbele din 1. romană milos, milostenie, milog, milogeală, milogi, din aceiaşi rădăcină arătă cu vorba mila, cu înţelesul actual, s’a format în Dacia, mllcui (a se) v. Diformate din milui. milenar, ă adj. (lat. millenarius, în număr de o mie — mile, o mie). De o mie de ani.
mileniu s. n. V. prec. Serbare Jubiliară de o mie de ani dela un eveniment.
miliar, ă adj. (fr. miliaire din lat mtikt-rus, de meiu). Medic. Numirea unei umflături pe piele, ce pare formată ca din bobiţe de meiu (fel de polip).
miliard s. n. (fr. milliarti). O mie de milioane, sau un bilion.
miligram s. n. (lat. miile, o mie; -f- gram). Măsură de greutate foarte mică, adică a miea parte dintr’un gram.
milimetru s. n. (lat milles, mie; -j- me~ trii). Măsură mică de lungime, adică a miea parte dintr’un metru.
. milîna s. f, (diform din fr. mpusgline). Numirea unei pânze foarte subţiri din mâtasă • lucioasă.
mii
456
mii
milion s. n. (fr. million din lat. milles, mie). Număr care conţine o mie de mii.
milionar, ă adj. şi s. Cel ce are avere de un milion de lei, sau de franci.
milita (a) v. (fr. mtiiter, după lat. militare, fig. a luptă). A fi sau a înclina spre, a trage spre partea.
militant, ă adj. (lat. militare, a lupta). De luptă, luptător (cu armele, dar mai mult luptă politică).
militar s. m. (lat militaris, de luptă, ostăşesc). Ostaş, cel ce este în serviciul şi sub ordinile armatei; soldat.
militar, ă adj. V. prec. Ostăşesc, de oaste, de armată; soldăţesc, milităresc, ească adj. V. preced. milităreşte adu. V. militar. Ca militarii, ca la oaste, ca în armată; fig. sever, cu străşnicie.
milltărie s. f. V. militar. 1) Serviciul militar; 2) însărcinările de ostaş; 3) instituţia armatei.
militarism s. n. (fr. militarisme). Sistem politic care constă în a da armatei o importanţă excesivă în conducerea statului.
milităros adj. Cel ce ţine excesiv la disciplina şi regulele militare.
miliţian s. m. (lat. dela miliţia, serviciul militar, milităria). Soldat dela vârsta de treizeci de ani în sus, care poate fi chemat la serviciul militar, numai în anume cazuri prevăzute de legile militare.
miliţie s. f. (lat. miliţia) 1) Armată; 2) oaste formată din miliţieni.
milog, oagă adj. (daco-gr. din melo, a avea grijă, a îngriji de, logos, vorbă, zicere).
1)	Cerşetor care cere milă; 2) schilod; 3) fig. iron. petiţionar.
milogeală s. f. 1) Cerşitorie, cerere de milă, de pomană; 2) umilitoare cerere; 3) fig. cerere ipocrită.
milogi (a se) v. V. milog. 1) A cerşetori;
2)	a cere în mod umilitor, sau în mod ironic.
milos, oasă adj. V. milă. Cel ce are milă, îndurare ; cel ce ajută pe cei suferinzi şi pe nenorociţi.
milostenie s. f. (din vorba milă şi milos, + lat teneo, a ţine). 1) îndurarea de a milui pe cei săraci; 2) dar sau pomană dată săracilor. — Şi Slavii zic milostenia (fără să aibă vorba milos).
milostiv, ă adj. (din vorba mila şi milos). Cel ce ajută pe săraci; caritabil —Şi Slavii zic milostivii, fără să aibă vorba milos.
milostivă s. f. Bot. Plantă medicinală ce serveşte ca purgativ.
milostivi (a se) v. 1) A avea milă. a se îndură; 2) binevoi, milostivire s. f. îndurare; milă. milui (a) v. (din vorba milă). 1) A da pomană, ajutor unui sărac: 2) a da sprijin şi ajutor; 3) a arăta îndurare cuiva şi a-1 ajuta;
4)	a face o concesie.
miluit, ă adj. V. prec. 1) Ajutat cu ofrandă ; 2) compătimit şi ajutat, miluitor s. m. Cel ce milueşte. mim, ă s. (fr. mime din lat. mimus-şi gr. mintos — comedia populară antică, care imita caractere şi moravuri) 1) Actor de pantomimă; 2) om care ştie să’şi schimbe înfăţişarea şi expresia feţei; 3) fig-expresia feţei, zisă greşit mină în loc de mimă.
mimic, ă adj. Care se raportă la mimă; de expresia figurei, a gesturilor.
mimică s. f. (fr. mimique). Arta de a imită sau de a exprima prin gesturi şi prin schimbarea aspectului feţei.
mină (1) s. f. (fr. mine şi ital. mina, di-formare din mim (vezi). 1) înfăţişarea sau expresiunea feţei; 2) căutătura privirei.
mină (2) s. f. (ital. mina, din lat. minere, a ridica în sus). 1) Groapă adâncă, din care se scot minerale sau cărbuni de pământ; 2> galerie subterană, unde se pun substanţe ex-plosibile pentru a arunca în aer o stâncă;
3)	milit. proectil mare explosibil, care aruncă în aer cu o mare putere.
mină (3) s. (gr. şi lat. mna şi mina). Mo-netă de aur, care valora la Atena o sută de drahme.
mină (a) v. (lat. minare). 1) A aşeză, a pune o mină sub; 2) fig. a distruge câte puţin sau a ameninţa în ascuns (despre sănătatea sau siguranţa cuiva).
minarea sau minaretă. (cuvânt arab). Turnul înalt şi subţire al unei moscheie maho-metane, unde se urcă hogea pentru a anunţa timpul de rugăciune.
minătarcă s. f. (comp. lat. mineo (mino), a răsări, terrica (terra), din pământ). Buretele mare ce creşte din pământ mai ales în pădurile de brad şi care se poate conserva pentru iarnă. V. hrib.
minavet s. n. (diform, din manivela sau manivetă). Flaşnetă, instrument muzical ce cântă prin suflarea unor foaie şi prin învârtirea unei manivele (cu care cântă pe stradă mai ales italienii).
mincinos, oasă adj. şi s. (dela vorba minţi V.). Cel ce minţeşte; cel ce spune minciuni, "neadevăruri; neadevârat, falş. minciog s. n. (din minţi, minciună). Pla-
min
457
min
să de reţea în formă de pungă mare, prinsă de un cerc, la capătul unei prăjini şi cu care se poate prinde peşte sau se prind fluturi în sbor.
minciună s. f. (lat. dela mentior, mentirl citit mentior, a minţi, a spune minciună). 1) Minţirea, spunerea de lucruri neadevărate; neadevăr;2) fig. falş, falşitate; 3) înşelăciune;
4)	fig. ficţiune; 5) un fel de prăjituri sfărâmicioase.
mindlr s. n. (deşi întrebuinţat şi la turci, pare a avea origina în lat. minanter din minări, a se înălţă (ca şi saltea dela saltare). Saltea făcută din paie care se aşează sub salteaua de lână, spre a înălţă patul.
mindirigiu s. m. (dela vorba mindir, cu adansul gin, din lat. cio, a piicinui — care adaos îl întrebuinţează şi Turcii*). Cel ce face mindire, saltele de paie.
mineiu s. n. (gr. dela meniaîos, care durează o Jună, dela mân, lună). Biser. Carte bisericească în care se cuprind rugăciunile pentru fiecare sfânt din zilele unei luni—sunt două-spre-zece mineie pentru lunile unui an.
miner s. m. (dela vorba mină (2). 1) Cel ce lucrează în trio mină la extragerea metalelor sau cărbunilor; 2) soldat care aşează minele explosibile.
mineraiu sau minereu s. n. (fr. mineral V. mină şi mină). Substanţă minerală aşa cum se extrage din mină, adică mineralul amestecat cu pământ şi cu alte corpuri.
mineral s. n. (fr. mineral, din mină). Orice corp anorganic ce se găseşte în pământ, sau pe suprafaţa pământului.
mineral, ă adj. 1) Care aparţine mineralelor, privitor la minerale; 2) care conţine substanţe minerale — ape minerale, ape ce conţin unele substanţe minerale cu proprietate de a vindeca unele boale.
mineralizâ (a) v. (fr. mineraliser). 1) A transforma un metal In minerariu; 2) a adăugă apei unele substanţe minerale.
mineralogic, ă adj. V. urm. Privitor la mineralogie.
mineralogie s.f. (din vorba mineral şi gr. logos, vorbire). Partea din ştiinţele naturale, care tratează despre minerale.
mineralogist s. m. (fr. mineraloglste). învăţat care cunoaşte bine ştiinţa despre minerale.
minereu s. n. V. mineraiu. minge s. f. (lat. din verb. minări, a săţi în sus — minacia, săriloarea). Sferă mică,
*) Nu este de mirare că forme linguistice latine se află la popoarele din orient, pe unde s’a întins odinioară stăpânirea Romanilor.
elastică, ce serveşte la joc copiilor şi care se face din piele, sau din caucic, iar în vechime se făcea din păr de bou mult presat — şi care sare în sus când este izbită de pământ, sau lovită cu băţul. Jocul dea mingea se face de patru sau opt jucători, dintre cari jumătate au beţe şi stau aşezaţi faţă ’n faţă la potrivită depărtare, astupând fiecare cu piciorul o mică gropiţă făcută în pământ; la spatele lor, stau jucătorii alergători, cari aruncă mingea la cei cu beţe, care ţin să o lovească şi să o dea cât mai departe, ca să poată avea timp să se întâlnească cu cei din faţă şlsă’şi încrucişeze lovind beţele; dacă în acest timp alergătorul a prins mingea din înălţime, sau a putut ajunge în grabă să o pună în gropiţa bătăuşului, toată partida alergătorilor trece ■ la bătaie, iar bătăuşii la alergare.
miniatură s. f. (ital. miniatura dela mi-nium, substanţa roşie cu'care se colorau lt-terile majuscule ale manuscriselor; pare însă a fi şi înţelesul lat. minuere, a face mic).
1)	în vechime numirea liteiilor roşii şi ornate ale manuscriselor; apoi; 2) pictură fină, de mici subiecte, pe manuscrisele vechi; 3) tablou cu dimensiuni mici şi lucrat foarte fin în aquarelă sau în colori de oleiu (cum sunt multe tablouri din şcoala olandeză).
miniaturist s. m. V. prec. Cel ce pictează sau desenează miniaturi.
minier, ă adj. V: mină (2). Privitor la mine, despre mine (de extragerea mineralelor).
minieră s. f. (fr. miniere). Mină puţin adâncă, ce se exploatează la lumina din afară.
minim, ă adj. (lat. minimus, minima).
1)	Foarte mic; 2) cel mai mic; 3) cât mai puţin.
minimum adu. (lat. minimum). Foarte puţin, cel mai puţin.
minister s. n. (lat. ministerium, dela mi-nistrare, a servi). 1) Serviciul sau însărcinarea de a guverna, de a conduce un departament din afacerile statului, aţărei;—sunt mai multe ministere în ţară; al administraţiei interne; al justiţiei, instrucţiunei, cultelor şi artelor, războiului, al afacerilor streine, al comunicaţiilor, al lucrărilor publice, agriculturei, industriei, al sănătăţii publice; 2) autoritatea ministerială; 3) localul cu biuroul unui ministru.
ministerial, ă adj. De ministru sau de minister; pentru sau privitor la ministru ori minister; hârtie ministerială — de cea mai bună calitate (ca la minister).
ministru s. m. (din lat. minister, servitor sau slujitor). Funcţionar înalt ai ţărei, căruia
min
458
tnln
suveranul îi încredinţează conducerea unui minister (V. minister), — miniştrii sunt numiţi de suveran dintre oamenii politici, cari au asentimentul ţârei, prin reprezentanţii ei> spre a guvernă; ministru plenipotenţiar, ministru care are însărcinarea de a reprezenta ţara şi pe suveran în capitala şi pe lângă suveranul unei ţări streine; fig. ministru al religiei, episcop sau mitropolit.
minium s. n. (lat. minium). Numirea văp-selei foarte roşii, care este făcută din bioxid de plumb şi care amestecată cu oleiu formează o văpsea ce apără fierul contra ru-ginei.
minologhion s. n. (gr. dela men, lună; logos, vorbire). Bis. Carte care conţine descrieri sau rugăciuni privitoare lâ sfinţii dintr’o lună (V. mineiu).
minor, ă adj. (lat. minor). 1) Mai tânăr; mai mic; mutic, gamă minoră, care se compuhe din trei tonuri întregi, un ton şi jumătate şi din trei semitonuri (V. gamă);
2)	nevârstnic, copil.’
minorat s. n. V. prec. Vârsta de copil nevârtsnic.
minoritate s. f. (lat. minoritas, din minor, mai tânăr). 1) Vârsta de minor, de copil; timpul cât cineva este nevârstnic (până la 21 de ani); 2) numărul mai mic de persoane dintr’o adunare, cari se deosebesc de cei mai mulţi ce se numesc majoritate; 3) partea mai mică, mai puţină, dintr’un tot colectiv;
4)	populaţie de o altă naţionalitate, ce este în număr mai mic decât locuitorii cei mai mulţi ai ţărei.
minoritar, ă adj. şi s. Din minoritate (4).
minotaur s. m. (dela Minos şi taurus, taur). Mitol. Numirea unei fiinţe mitologice cu chip monstruos, având corp omenesc şi capul de taur, fiu al Phasiphei, femeea lui Minos. El fu ucis de Theseu.
mintă s. f. V. mentă.
mintal, â adj. şi adu. (dela minte). Din minte, cu mintea; pe derost, calcul mintal, calcul din minte, fără a scrie cifrele.
minte v. (Dela verbul a minţi, pers. III indicativ preş) — spune minciuni.
minte s. f. (lat. mens, mentis). 1) înţelegerea cu creerul; 2) înţelepciune, inteligenţă;
3)	judecată, raţionament, pricepere; 4) memorie — aducere aminte; 5) fig. creerul; 6) atenţiune, luare aminte.
mintwui s. n. (lat. dela minutum, mieşu-rat). Suman scurt, haină de lână scurtişoară, pentru oamenii dela ţară; haină scurtă vătuită sau umplută cu lână şi apoi cusută pe
deasupra (ca o plapomă) ce se purta de lucrătorii din oraşe în vechime.
. mintenaş s. n. V. prec. Mintean mic. mintenaş adu. (diminutiv din minten sau minteni)• Acuşică, acum îndată, numai de cât. V. urm.
minteni adu. (lat. din minute+in, în scurt, într’un minut). îndată, pe minut, în grabă, acum. (cuvânt întrebuinţat mai mult în Transilvania şi Banat).
minteu'ă s. f. (lat. dela minute, mic). Bot. Numirea unei plante mici ce serveşte ca nutriment păsărelelor.
minţi (a) u. (lat. mentiri). 1) A spune minciună; a nu spune adevărul; 2) a înşela, mlnţire s. f. Faptul de a minţi, V. prec. mintos, oasă adj. V. minte (2) înţelept; cu multă judecată şi pricepere.
minună (a şi a se) v. V. minune. 1) A uimi; a provocă admiraţie; 2) a fi uimit, exta-siat (ca de o minune); 3) a se miră foarte tare; 4) a fi nedumerit, a nii putea pricepe.
minunare s. f. V. minune. 1) Admiraţie mare; 2) uimire ca de o minune; 3) nedumerire.
minunat, ă adj. şi adu. V. minune. 1) Supranatural, miraculos; 2) admirabil; 3) extraordinar; 4) foarte bun, foarte frumos, sau foarte bine; 5) inexplicabil; 6) uimitor.
minunăţie s. f. V. minune. 1) Lucru sau lucrare extraordinară; 2) lucru uimitor sau de mare mirare; 3) uimire mare; 4) fig. mare frumuseţă.
minune s. f. (lat. mirune (vechiu) din miror, a se mira, de unde lat. miraculum, minune, şi mirus, de minune, minunat). 1) Lucrare supranaturală, ce nu se poate explică prin ştiinţă; 2) lucrare, faptă extraordinară, uimitoare, fig. frumuseţă neobicinuit de mare.
minuscul, ă adj. (lat. minusculus). Ce este mici sau foarte mic; minuscule, literile mici ale alfabetului, opus majuscule.
minută s. f. (dela lat. minutus, a, mic; şi gr. minyntha puţin, puţin timp). 1) Timp scurt, care este a 60-a parte dintr’o oră, a-vând durata de 60 secunde, şi se înseamnă cu'adică 15’(minute) ; 2) fig. îndată, în scurt timp, — se mai zice şi minunt şi minut; 3) geometr. a 60-a parte din fiecare grad al unui cerc; 4) arhitect, subdiviziune a mo-dulei; 5) cancelarie, notă, însemnare pe scurt după care urmează să se redacteze un act, un proces-verbal, etc.
minută (a) u. (fr. minuterj. A scrie minută, notiţa, după care se va formă un act.
minutar s. n. (dela minută). Arătătorul de minute dela un ceasornic.
mln
459
mir
minuţios, oasă adj. şi adi). (fr. minutieus din lat. minuţia). Amănunţit; cu deamă-nuntul; cu mult discernământ.
minuţiozitate s. f. V. prec. Observare foarte cu deamănuntul.
mioară s. f. (diminutiv dela mea, meaua). Oaea in vârstă de un an, mieluşea de un an.
mioarcă s. f. (onomat. dela miorc, strigătul broscoilor). Broscoi; fig. iron. copil mic, prunc.
miocen, ă adj. (gr. dela meion, foarte mic; kaihos, nou). Geol. Numirea uneia din cele patru mari diviziuni ale erei terţiare — straturi de pământ miocene.
miop, oapă adj. (gr. miops). 1) Cu vederea scurtă, care vede numai de aproape;
2)	fig. cel ce nu observă.
miopie s. f. V. prec. 1) Infirmitatea de a fi miop; scurtime de vedere; 2) fig. lipsă de observaţie; neatenţie.
mior s. m. V. mea şi mioară. Mielul în vârstă de un an.
miorc! interj, (onomat. dela strigătul broscoilor). 1) Strigăt de broscoi; 2) plâns sau schincire de copil mic.
mlorcâl (a) v. V. prec. A plânge făcând zgomot ca broaştele — sau ca copiiui mic.
miorcăit s. n. V. prec. Plânsul copilului mic.
miorlăi (a) v. (onomat, dela strigătul pisicilor miorlaui). 1) A scoate strigătul pisicesc miorlau! 2) fig. a plânge, a se văita, a geme plângând; 3) fig. a ruga cu vorbe prefăcute, linguşitoare.
miorlăit s. n. 1) Strigăt pisicesc, mieunat;
2)	plâns cu gemete; 3) plâns prefăcut.
miorlăitor, oare adj. V. prec. 1) Care miorlăie; 2) plângător şi rugător.
miorlăituri s. f. V. miorlăi. 1) Acţiunea de a miorlăi propr. şi fig. 2) iron. cântare ' neplăcută.
miosotis s- n. (gr. comp. dela mys, myos, şoarece şi ous, âtos, ureche — adică, urechea, şoarecelui). Bot. Numirea unei flori albăstrele cu petale mici ce se mai chiamă nu-mă-uita.
mir (1) s. n, (gr. myron, parfum, sau oleiu mirositor). 1) Bis. Untdelemn sfinţit cu a-nume ceremonial şi rugăciuni zis şi sf. mir;
2)	untdelemn sfinţit cu care preotul unge fruntea credincioşilor când pleacă la eşirea din biserică; 3) fig. a da la mir, a lovi în cap sau în frunte; 4) a lua mirul, a ucide.
mir (2) s. n. (dela gr. lat myrias, număr mare, mulţime). 1) Comunitate, mulţime, lume multă; obşte; 2) instituţie veche, medievală, comdusă de un kenez; 3) preot de mir,
preot al lumei civile (care nu este călugăr). Şi Slavii zic mir — lume.
miră (a şi a se) v. (lat. mirări). 1) A exprimă mirare, admiraţie; 2) a provoca admiraţie; 3) a uimi; 4) a fi nedumerit, a fi surprins ; 5) a nu putea crede.
miră (1) s. f. (fr. mire). Ţinta de ochire de deasupra capătului ţevei de puşcă (mic adaus de metal); 2) jalon pentru agrimensură.
miră (2) s. f. V. mir. O gumă mirositoare din Arabia.
miracol s. n. (lat. miraculum). Minune; lucru de mirare; lucru supranatural.
miraculos, oasă adj. şi adv. (după forma fr. miraculeux). Minunat; supranatural; admirabil.
miraj s. n. (fr. mirage). 1) Fenomen de optică, prin care obiecte sau vederi de oraşe din mare depărtare se reflectează, înfăţişând o imagine cu capul în jos; acest fenomen se produce sau pe suprafaţa câmpurilor de nisip din ţările călduroase ca Egiptul, sau pe suprafaţa mărilor; 2) fig. iluzie înşelătoare (u-neori dela Constanţa se vede prin miraj Odesa).
mirare s. f. (lat. mirări, a se mira). 1) Uimire ; 2) admiraţie; 3) nedumerire.
mirat, ă adj. V. prec. 1) Uimit;*2) nedumerit; 3) surprins.
mlraz s. n. (turc miras). Moştenire (eşit din uz).
mire s. m. (daco-gr. din meirax, om tânăr sau fecioară tânără). Tânărul soţ în ziua de nuntă.
mirean, ă adj. V. mir 2. 1) Din lumea laică, laic; 2) cel ce nu este cleric.
mireasă s. f. (daco-gr. din meirax, fată adolescentă). Fata tânără în ziua cununiei.
mireazmă s. f. (gr. dela myron, myros, parfum, ma, da — foarte). Parfum tare; aromă plăcută.
mirenesc, ă adj. V. mirean. miriadă s. f. (gr. myrias, myriados). Mulţime nesfârşită, mulţime mare.
mlriametru s. n. (fr. myriam&tre, din gr. myrias, zece mii +- metron). Măsură de zece mii de metri.
miriapod s. n. (gr. myrias, mulţime sau zece mii, pouS, podos, picior). Zool. Clasă de vietăţi articulate, având o mulţime de picioare (câte 2 picioare de fiecare articulaţie).
mirific, ă adj. (lat. mirificus). Minunat, neobicinut.
mirişte s. f. (dela mir 2, obşte, comună). Loc depe care s’a secerat productele (şi'care devine obştesc, să poată paşte vitele), mirodenie s. f. (daco-gr. dela myron,
mfr
460
miş
parfum şi dare). 1) Aromă pentru bucate; 2) plante ce dau aromă, miros, bucatelor. V. urm.
mlrodle s. f. V. prec. Zarzavaturi ce dau miros şi gust bucatelor: mărar, pătrunjel, leuştean, etc. Olten.
mironosiţă s. f. (gr. myron, parfum, oleiu parfumat; slav nositi, a purta, a duce). Bis.
1)	Femeile cari aduseră mir ca să ungă trupul lui Christos; 2) martiră; 3) fig. iron. femeie ipocrită (Olten.).
miros s. n. (daco-gr. dela myrosis, par-fumare). 1) Unul din cele cinci simţuri ale omului de a primi senzaţiile odorante; 2) senzaţia percepută de organul mirosului (nas)
3)	parfum; 4) putoare; 5) fig. percepţiune' fină, pricepere repede ; 6) adulmecatul cânilor.
mirosi (a) v. V. prec. 1) A primi, a percepe senzaţiunile odorante; 2) a răspândi un parfum; 3) a răspândi o putoare; 4) a pricepe repede; a ghici; a simţi; 5) a adulmecă (cânele).
mirositor, oare adj. V. miros. Care produce miros sau are miros, miroznă s. f. conf. cu mireasmă. mirt s. m. (gr. myrtos). Bol. Arboraş cu floricele mici foarte mirositoare.
mirul (a) v. V. mir. Bis. 1) A unge cu mir ; 2) fig. iron. a lovi la cap sau în frunte;
3)	a se mirui, a primi ungerea cu mir (la botez, sau la maslu sau la eşirea din biserică).
miruire s. f. V. mir. Bis. Ungerea cu- mir sau ungerea cu untdelemn sfinţit.
mlruţă s. f. (dela vorba miere). Bot. Plantă mirositoare din fam. boraginaceelor; Trans. limba boului — (floarea ei are miere).
misadă s. f. (daco-gr. dela mesatos, de jumătate). Pe jumătate cu blană (haină).
mişcă (a şi a se) v. (lat. vexare, a mişcă, prin forma viscare). 1) A clătina; 2) a urni din loc; 3) a îmboldi, a îndemnă; 4) a merge; 5) a porni; 6) a nu sta locului sau nemişcat; 7) fig. a emoţiona; a turbura (sufletul) ; 8) a se produce ceva; 9) a se agită.
mişcare s. f. V. preced. 1) Clătinare; 2) urnire; 3) plecare, pornire; 4) agitaţie, tur-burare; 5) emoţie; 6) transferare, mutare ;
7)	mers; 8) circulaţie; 9) fig. însufleţire; 10) funcţiunea unei maşini.
mişcat, fi adj. V. mişcă. 1) Clătinat; 2) urnit; 3) pornit; 4) turburat; 5) emoţionat.
mişcător, oare adj. şi adv. Care mişcă propr. şi fig.
mischet s. n. (diform din fr. muscade (rai-sin). Strugure de speţă parfumată, cu miros tare.
mlşcurici s. pl. pop. mold. Păduchi (mişcători); viermi.
mişel s. m. (lat. misellus, nenorocit, ser-man, slab — diminutiv dela miser). Mizerabil, ticălos; — în limbagiul vechiu însemna: sărac, serman (ca miser latin).
mişelesc, ească adj. V. prec. De mişel; ticălos detestabil.
mişeleşte adv. V. prec. Mizerabil; laş; perfid.
mişelie s. f. V. mişel. Faptă de mişel, de ticălos, de netrebnic; faptă detestahilă de laş. mlşelnic, ă adj. V. mişelesc. mişină s. f. V. mişună. Loc unde se produce, de unde izvorăşte, unde este mare mişcare, — a găsit o mişină de bani. pop.
misionar s. m. (lat. dela mitto, missir mitere, a trimite). Relig. Preot sau călugăr trimis ca să convertească la creştinism pe cei de altă religie.
misir s. m. (cuvânt oriental). Denumirea unei speţe de cai din Egipt.
misit s. m. (gr. misthios, angajat cu plată). Samsar; interpus, intermediar de afaceri.
misitie s. f. V. prec. Ocupaţia misitului; serviciu făcut de misit; plata unui serviciu de misit.
misiune s. f. (lat. missio, missioni , trimitere), 1) însărcinare de a face ceva; 2) de-legaţiune, compusă din mai multe persoane, trimisă cu o anume însărcinare; 3) menire; obligaţiune.
misivă s. f. (fr. missive, din lat. missus, trimis). Scrisoare de afaceri ce trebue trimisă îndată.
mister s. n. (gr. mysterion). 1) Taină; 2) lucru neînţeles sau necupiins cu mintea; 3) relig. dogmă sau act religios care nu poate fi cuprins cu raţiunea ; 4) secret, lucru tăinuit.
mlsteric adj. V. prec. Misterios, misterios, oasă adj. şi adv. V. prec. Tainic, ascuns; fig. făţarnic.
mistic, ă adj. (lat. mysticus din gr. mysterion). 1) în formă de mister; tainic; 2) cu viaţa misterioasă şi aplecat spre idei mistice;
3)	Uter. cu figuri alegorice.
misticism s. n. (fr. mysticisme). Doctrină filosofică sau religioasă, după care perfecţiunea consistă înb’o contemplaţiune ce a-junge până la extas şi uneşte pe om cu Divinitatea.
mlstlcltate s. f. (fr. mysticite). Caracteristica de a fi mistic.
mistifică (a) v. (după fr. mystifier). A induce n eroare; a înşelă; a trage pe sfoară; a ascunde adevărul.
mis
461 -
mit
mistificare s. f. V. preced. Acţiunea de a mistifică.
mistificator s. m. V. mistifică. Cel ce mistifică.
mistreţ s. m. (lat. din mixtus, amestecat, împreunat, făcut mixtrex, care împreună). 1) Porc <Je parte bărbătească ce nu este castrat şi serveşte la reproducere; — vier; 2) porc sălbatic; ca adj. mistreţ, eaţă, amestecat, sălbatic (la gust) mere mistreţe. ■ mistrie s. f. (daco-gr. dela mystron, lingură). Instrument de fer, cu care zidarul ia mortarul (tencuiala) cu o lingură, şi ’l pune pe cărămizi sau pe zid.
mistui (a) v. (lat. dela mixtio, acţiunea de a amestecă). 1) A absorbi; 2) a digera alimentele ; 3) a consumă totul; 4) a distruge cu totul; a ascunde tot; a nu mislui, a nu digeră alimentele; fig. a nu putea suferi sau admite ceva, sau pe cineva. — (Şi unguresc emiszteni).
mistuire s. f. V. prec. 1) Digestie; 2) consumare, distrugere totală; 3) fig. suportare, tolerare.
mistuit, ă adj. 1) Digerat; 2) consumat, distrus; 3) ascuns de tot.
mistuitor, oare adj. Care mistueşte, consumator; distrugător, mişul (a) v. conf. cu mişună. mişună s. f. V. mişină. mişună (a) v. (lat dela mitto, misi, mis-sum, cu înţelesul vechiu latin, a porni, a lăsa să meargă, a da drumul). 1) A mişcă înti’una, cu grămada; 2) a ieşi, a izvorî (mulţime, în număr mare); 3) a mişcă, a fi în necontenită mişcare, în neastâmpăr; mişună lumea.
mişunei s. m. V. prec. Zool. Numirea unui mic animal rozător, zis şi hârcioţj.
mit s. n. (gr. mythos, închipuire, născocire). 1) Povestire închipuită, ce descrie timpuri şi fapte eroice ale diferitelor popoare;
2)	tradiţie despre un fapt real, păstrată sub forma de alegorie; 3) fig. poveste.
mită s. f. (lat. dela mitigo, are, a înduplecă). Bacşiş, dar de bani pentru a corupe, a cumpăra conştiinţa cuiva; corupere de conştiinţă. — Şi slav myto.
miţă şi pi. miţe (lat. missa, slobodă). Şuviţe de lână ce atârnă.
mitarnic, ă adj. Care primeşte mită, coruptibil; nemitarnic, neînduplecat.
mi-te adv. biser. (comp. ml (mie) şi te pe tine). însemnarea acestui adverb ar fi; judecă, socoteşte, bagă-seamă, de ex. dacă mi-te şi eu aşi face ca tine, ce-ar fi ?; dă mi-te ’ncoace — vino la mine, tu. mlteluri sau mitele s. f. (lat. mitella =
legătură pentru mână). Mănuşi fără degete (şi fr. mitaine).
mitic, ă adj. V. mit. De mituri, despre mituri.
mititel, mititică sau mititea adj. (daco-gr. dela mitos, fir, şi lat. talis, tale, aşa, astfel).
1)	Foarte mic, foarte mărunt; 2) foarte scund;
3)	s. copil sau copilă mică; 4) fig. mititelul, diavolul; 5) pl. mititei, câmaţi mici, cren-virşti.
mitoc s. n. V. metoc.
mitocan s. m. (daco-gr. dela metoikos, metoikon, strein care vine şi se aşează în marginea oraşului). Această numire s’a dat locuitorilor dela marginea oraşelor, mahalagiilor, mai ales în jurul Bucureştilor (în vechea Atenă aşa se numeau streinii ce se a-şezau în jurul cetăţii şi plăteau o taxă); numirea de mitocan este puţin cunoscută în marea mulţime a poporului român şi are însemnarea de om grosolan, cu apucături grosolane, mojic.
mltocancă s. f. V. preced. Femee a mitocanului ; femee grosolană, mojică.
mitocănesc,' ească adj. De mitocan, ca la mitocani.
mitocăneşte adv. Ca mitocanii, grosolan.
mitocănie s. f. Purtare sau vorbă grosolană, de mitocan.
mitocănime s. f. Mulţime de mitocani; locuitorii din mahala cu deprinderi grosolane.
mitocosi (a şi a se) v. (lat dela m:xtus (mixticus) amestecat, nelămurit). A amestecă ; 2) a întinâ; 3) a încurcă; 4) a turbura un lichid. Olt.
mitocoseală s. f. V. prec. Turbureală; încurcătură; întinare. Olt.
mltocosit, ă adj. V. prec. încurcat; turburat; amestecat; întinat; făcut în neregulă şi rău. Olt..
mitologie s. f. (gr. mithos, mit; şi logos, vorbire). 1) Antic. Istorie fabuloasă; despre viaţa zeilor, semizeilor şi a eroilor din antichitate; 2) ştiinţa despre miturile diferitelor popoare dela cele mai vechi şi până la cele mai noui; 3) carte ce tratează despre mituri.
mitologic, ă adj. Care priveşte mitologia, despre mitologie.
mlţos s. f. pl. V. miţă. 1) Cu miţe, cu şuviţe de lână; 2) fig. iron. cu părul lung netuns.
mitră (1) s. f. (gr. mitra, diademă). Or-natul archieresc de pus pe cap, în timpul când slujeşte archiereul, episcopul sau mitropolitul precum şi archimandriţii, când au a-cest drept.
462
mlz
mit
mitră (2) s. f. (gr. metra). Matrice, organ genit. fem.
mitralieră sau mltralieză s. f. (fr. mitrail-leuse). Milit. Armă de foc, cu care se poate trage repede unul după altul un mare număr de proectile.
mitralii s. f. pl. (fr. mitrailles). Milit. încărcătură de fer ce se pune in tunuri sau in obuze.
mitrat adj. V. mitră, 1. Cel ce poartă mitră.
mitrică s. f. (lat. dela matrix, matricis, matcă). Registru de naşteri şi de botez, din care se scoteau biletele de stare civilă a naşterilor, în timpul mai vechiu.
mitropolie s. f. (gr. dela metropola, din meter, mamă; polis, oraş — oraş capitală). Bis. -1) Biserica principală din oraşul de capitală unde işi are reşedinţa şi unde oficiază mitropolitul; 2) demnitatea şi autoritatea de mitropolit; 3) cancelaria mitropolitană.
mitropolit s. m. V. preced. Bis. Şeful bisericesc care are reşedinţa într’o capitală şi are sub juiisdicţiunea sa mai mulţi episcopi; mitropolitul primat, mitropolit ce stă în capitala ţării, el este şi preşedinte al sf. sinod (acum făcut patriarh).
mitropolitan, ă adj. V. prec. Al mitropolitului; de mitropolit sau al mitropoliei.
mltui (a) v. V. mită. A da mită, a corupe prin mită (mai ales pe un funcţionar public).
mituire s. f. V. mită. Corupere prin mită.
mituit, ă adj. V. prec. Corupt prin mită. mituitor s. m. Cel ce dă mită, cel ce corupe prin mită.
mixt, ă adj. (lat. mixtus). Amestecat, de mai multe feluri; de mai multe neamuri.
mixtilinlu, e adj. (din mixt şi linie). Ce este format din linii drepte ş( curbe sau frânte.
mixtură s.f. (lat. mixtura, amestec). Farm. Medicament lichid format din diferite substanţe.
miză s. f. (francez mise, din lat. missa, pusă, aşezată). 1) Partea ce se pune într’o asociaţie; 2) suma de bani ce se pune la mijloc în jocul de cărţi.
miză (a) v. V. prec. A depune miza la > jocul de cărţi.
mizantrop, oapă adj. (gr. misein, a urî; anthropos, om). Cel ce urăşte oamenii; cel ce stă retras de societate, de lume.
mizantropic, ă adj. De mizantrop, sau de mizantropie.
mizantropie s. f. V. prec. 1) Predispoziţie sufletească de a nu iubi oamenii sau de a
fugi de societate, de lume ; 2) displăcere de a fi sociabil.
mlzenă s. f. (fr. misaine) Marin. Catargul din faţă al unui vapor.
mizer, ă adj. (lat misere, nenorocit). Nenorocit, sărac.
mizerabil, ă adj. (lat. miserabilis, vrednic de milă, de plâns). 1) Netrebnic, ticălos; 2) mişel; 3) răutăcios; 4) rău, neprielnic ; 5) urît — timp mizerabil.
mizericordie s. f. (lat misericordia). Milă, îndurare, compătimire.
mizericordios, oasă, adj. şi adv. v. prec. Cu milă, cu îndurare sau cu compătimire.
mizerie s. f. (lat. miseria). 1) Nenorocire ;
2)	sărăcie f. mare; fig. a face mizerii, a face şicane, contrarietăţi. mlăciu s. n. V. îmblăciu. mladă s. f. (slav. din mlad (molod)=tânăr; dar pare înrudit şi cu gr. malatto, a muia).
1)	Lăstar, vlăstar, odraslă; 2) răchită tânără, mlădioasă, din care se împleteşte coşuri.
mlădia (a şi a se) V. preced. 1) A îndoi, a curbă ; 2) a face flexibil; 3) a muia, a face maleabil; 4) fig. a se mlădia, a cedă, a se acomoda.
mlădiere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a mlădia; 2) flexibilitate.
mlădios, oasă adj. fi adv. V. mlădia. Cu mlădiere ; suplu, flexibil; care se poate îndoi, curbă.	,
mlădiţă s. f. V. mladă. 1) Mică mladă;
2)	fig. lăstar; 3) copil, urmaş, mlădiu e adj. V. mlădios.
mlajă s. f. (slav dela mladşa, tânără). Răchită tânără, nueluşă, lăstar de răchită, bună pentru împletit coşuri. V. mladă.
mlaştină s. f. (dela mâl, mâlos, mâloş-tină V), Noroiu, mocirlă, loc noroios, baltă mică şi noroioasă, mlăştinos, oasă adj. Cu mlaştini, mnemonic, ă adj. (fr. din gr. mneme, memorie). Privitor la memorie.
mnemonică s. f. V. prec. Arta de a ajută şi a cultiva memoria.
mnemotehnică s. f. (gr. mneme, memorie ; tekhnâ, artă). V. mnemonică — arta de a memorâ.
moacă s. f. V. moagă. 1) Numirea unui peşte mic cu capul mare ; 2) mormoloc — forma primă a broaştei; 3) fig. iron. femee cu, foarte multe broboade pe cap, sau ridicol îmbrobodită; extins, fată sau femee proastă sau ridicolă; 4) măciucă de lovit, moachie s. f. V. moacă 3. moacre s. f. şi adj. (lat dela macen ma-crum, slab, uscăţiv). Cireşe pietroase, tari.
moâ
463
mob
moagâ s. f. (scurtat din măgâlie). Măciucă, ciomag cu măgâlie.
moale adj. şi adu. (lat. mollis, molie). 1) Ne. 1 ezistent; 2) slab, nedurabil ; 3) încet» domol; 4) maleabil, flexibil; 5) fără vigoare >
6)	fraged; 7) afânat, nu. vârtos; moalele capului, creştetul moale al craniului (la copii).
moar s. n. (fr. moire, citat moar). Stofă de mătasă cu felu ite ondulaţii — ape, din ţesetura ei.
moară s. f. (lat. mola, moară). 1) Fabrică sau maşină de macin .t făină ; 2) maşină de măcinat piper, cafea, etc.; 3) fig. moară hodorogită (sau spartă), cel ce vorbeşte prea mulf şi tare; 4) ca’n moară, cu zgomot f. mare.
moarat, ă adj. V. moar. 1) Cu ondulaţii sau ape ca moarul; 2) cu moar.
moare s. f. (lat. muria, saramură). 1) Saramura, apa sărată în care s’a murat varza sau curechlul, ori castraveţii; 2) fig. acritură.
moarte s. f. (lat. mors, morţiş). 1) încetarea din viată, deces; 2) fiinţă imaginată de superstiţii poporului, purtând o coasă şi care ia viaţa, sufletul omului; 3) fig. limbă ce moarte, ultima dorinţă a muribundului; 4) a trage de moarte, a fi în agonie ; 5) pedeapsa capitală ; 6) fig. cauză de distrugere ;
7)	substa ţă ucigătoare.
moaşă s. f. (dela moş, bătrân, fem. moaşa, bătrâna). 1) Femee care asistă la naşteri şi ştie prescripţiile de higenă şi alte datine privitoare la naşteri; 2) femeie bătrână, mătuşă.
moaşte s. pl. (lat. dela mos, datină ; sto> stare, a păstră). 1) Rămăşiţe ce se păstrează cu sfinţenie; 2) bis. fărâmiţă din oasele vre unui sfânt, ce se pune înlâuntrul piciorului ce susţine sf. masă din altarul oricărei biserici, sau se coasă în antemis. (greşit s’a crezut că e vorbă slavă de'a mog, moguşcii moşii, putere).
mobil, ă adj. şi s. n. (lat. mobilis). Mişcător ; care se poate mişca, muta.
mobilă s. f. (după fr. meuble dela lat. mobilis, ce se poate mută). I) Totalitatea obiectelor ce servesc pentru folosinţă sau împodobiiea locuinţei; 2) ori ce obiect de. folosinţă sau podoabă a locuinţei : scaun pat, dulap, etc.
mobilă (a) v. V. mobilă. A aşeza mobile într’o casă; a împodobi cu mobilă casă.
mobilare s. f- V. prec. Acţiunea de a mobilă.
mobilat, ă adj. V. mobilă. Cu mobilă.
mobiliar, ă adj. (din lat. mobUis, miş-
cător). De avere mişcătoare; privitor la avere mişcătoare — avere mobiliară, avere de: vite, unelte, maşini, etc.
mobilier s. n. (fr. mobilier). Totalitatea mobilelor — obiectelor mişcătoare — dintr’o casă, magazin, etc.
mobilitate s. f. (lat. mobilitas). 1) Uşurinţă, putinţă, îndămânare sau repejune de mişcare ; 2) stare de continuă mişcare, mobiliza (a) v. (fr. mobiliser, după lat. i mobilis, mişcător) Milit. A adună şi pune în ! mişcare oastea pentru a porni la răsboiu. mobilizare s. f. V. prec. Acţiunea de a mobilizâ.
mocan s. m. (daco-gr. dela muchon, din fundul, din crăpăturile munţilor). 1) Păstor din munţi; 2) fig. iron. ţeran grosolan, mocancă s. f. Femeea unui mocan, mocănesc, ească adj. V. prec. 1) De mo-! câni; ca la mocani, ca la păstorii din munţi;
2)	speţă de oi mocăneşti; de porumb, etc.
mocănime s. f. V. mocan. 1) Mulţime de mocani; 2) locuri unde locuesc mocani.
mocârţan s. m. (diformare din vorba mocan). Mocănoiu, mocan mare sau grosolan.
mocirlă s. f. (lat. comp. macer + tavo: macero, a muia în apâ, şi lavo, a udă), j Baltă noroioasă, baltă cu glod; mlaştină, (însuşi slavul mocrîi are bază în lat. macero).
mocirlos, oasâ adj. Cu bălţi de noroiu ; cu noroiu sau cu mlaştini. -mocni (a) v. (daco-gr. dela mochleo, a închide). 1) A stagna ; 2) a sta închis, ascuns în sine; (de ex. a sta focul aprins, dar fără ; să ardă bine ; a sta oala la foc, dar a întârzia să fiarbă); 3) fig. a reţine în sine supărarea sau mânia ; 4) a se menţine cărbunii aprinşi sub cenuşă.
mocnit, ă adj. şi adu. V. prec. ,1) Pe încetul, pe înfundat; 2) tăcut, ascuns.
mocofan s. m. (daco-gr. comp. din mokos, ridicol; fanos, vădit). 1) Om ridicol; ţeran ridicol; 2) om parvenit, ajuns, dar cu deprinderi proaste, urâte.
mocoşi (a şi a se) v. (daco-gr. dela mo-gos, lucrare anevoioasă). 1) A face ceva anevoie şi pe încetul; 2) a se pregăti pe încetul şi anevoie.
mocoşit (ă) adj..V. prec. Tardiv, încet. Mold.
mod, moduri s. n. (lat. modus, fel, chip). Fel, chip, de a fi. Gram. felu! cum un verb : exprimă acţiunea ori starea.
modă s. f. (fr mode, după lat. modus, fel, chip). 1) Felul de a se îmbrăca, sau de a face şi a purta îmbrăcămintea; 2) felul de a
mod
464
mod
se purta; 3) obiceiul timpului; 4) felul de a croi haine.
modal, ă adj. V. prec. Gram. Relativ la mod sau la modalitate.
modălcă s. f. (diform din motolcă V.) 1. Ghem, motolcă; 2) umflătură; ghindurâ; 3) buboiu.
modâlcos, oasă adj. Cu modâlci. modalitate s. f. (fr. modalite după lat. modus, chip, fel).- 1) Filosof. Proprietatea ce au substanţele şi acţiunile de a fi, de. un fel oarecare; 2) chip, fel de a lucră sau de a fi; circumstanţă, împrejurare ; 3) Muzic. Felul cum trebue cântat.
modârlan s. m. (lat. modus, chip ; urlans, urlător). Om prost şi gălăgios ; mojic, gâlce-vitor. — (înţelesul prim animal ce urlă).
model s. n. (itşţ. modello, din lat. modus, chip, fel). 1) Obiect ce serveşte ca să fie imitat sau reprodus prin desemn, etc,; 2) tipar după care se croieşte sau se lucrează ceva ; 3) artist, persoană ce serveşte pictorilor sau sculptorilor spre a face studii sau spre a face o operă picturală sau sculpturală ; 4) fig. persoană cu calităţi deosebite ce merită a fi imitate, model de cuminţenie, de cinste.
modelă (a) v. (fr. modeler V. şi model).
1)	Sculpt. A face din ceară sau din humă chipul unui obiect sau unei fiinţe, şi după care urmează să se facă o statue sau o operă sculpturală; 2) fig. pict. a redă relieful pi in umbre; 3) fig. gen. a acomoda, a adapta, a potrivi după altul.
modelare s. f. V. prec. Acţiunea de a modelă.
modelat, ă adj. V. modelă. 1) Făcut din ceară sau din humă; 2) umbiit şi redat în relief prin umbre ; 3) fig. acomodat, potrivit după altul.
moderâ (a şi a se) v. (lat. moderări). A stăpâni, a înfrânâ, a se potoli, a face cu cumpăt.
moderat, ă adj. V. prec. încet, potolit, măsurat; adv. cu încetul, cu măsură, potolit moderaţiune s. f. (lat. moderatio). înf.â-nare, cumpătare, potolire.
moderato adu. (italian). Music. Cu tact moderat, liniştit, nu repede.
moderator, oare adj. şi s. (lat. moderator). Cel ce potoleşte, înfrânează.
modern, ă adj. (germ. modern, din fr. mode şi lat. modernus dela modo, de curând, acum). 1) Ceeace este după moda actuală; 2) ceea ce este acum de curând. Istoria modernă, istoria dela căderea Con-stantinopolului (1453) până Ia revoluţia fran-
ceză (1789); învăţământ modern, care învaţă limbi actuale-, îmbrăcăminte modernă, aşa cum sj poartă acum, cum este moda.
modernitate s. f. V. prec. Caracterul, felul de a fi modern.
modernizâ (a şi a se) v. (fr. moderniser. V. modern). 1) A face sau a deveni modern, adică după cum se obicihueşte acum de curând, rfî timpul mai nou ; 2) a se purta după moda cea mai nou \; 3) fig. a se civiliza.
modernizare s. f. Acţiunea de a, sau a se modernizâ.
modest, ă adj. (lat. modestus). Cumpătat; nepretenţios; cuviincios; adu. cu cumpătare ; cu bună cuviinţă.
modestie s. f. (lat. modestia). 1) Cumpătare ; 2) bună cuviinţă; 3) ruşinare.
modic, ă adj. (lat. modicus). 1) Potrivit, măsurat, cumpătat; 2) de puţină valoare.
modicitate s. f. (lat. modicitas). 1) Cantitate sau sumă potrivită ; 2) valoare puţină, modifică (a se) v. (lat. modificare). 1) A schimbă forma, calitatea sau măsura; 2) a face într’alt fel, a transformă; 3) a aduce schimbări (la legi, lucrări, etc.).
modificare s. f. V. prec. Schimbare într’alt fel.
modificator, oare adj. V. prec. Care modifică, care schimbă într’alt fel.
modistă s. f. (fr. modiste). Care face sau vinde lucruri de modă, în special care face, vinde şi repară pălării pentru dame.
modoran s. m. (lat. dela motor, mişcător, nestabil). Poreclă dată ţiganilor cerşetori şi nomazi.
modorănie s. f. V. prec. Purtate sau vorbă ordinară, ca de ţigan, modorogi (a) v. V. mogorogi. modulă s. f. (lat dela modus, măsură; modula, măsurică). Architect. Unitate convenţională de măsură pentru a stabili înălţimea coloanelor şi a proporţiilor diferitelor părţi ale unui edificiu; de ordinar o modulă este cât o iumătai'e din diametrul dela bază a fustului coloanei.
modulaţlune s. f. (fr. modulation). Muzic.
1)	Ondulaţiunea vocei; 2> arta de a conduce armonia şi cântul succesiv in felurite chipuri corect şi plăcut.
mofluz, ă adj. şi s. (gr. comp. din mă, exclamare de supărare, şi flazâ, a se rupe cu zgomot — aşa ziceau cei înşelaţi de un falit, ca şi în vorba banc-ruta, a rupe tejgheaua V.) 1) Falit; cel ce nu mai poate plăti ;
2)	fig. om sărăcit.
mofluzi (a) v. V. prec. 1) A ajunge falit, a da faliment; 2) fig. a sărăci.
mof
465
mo)
moft s. n. (daco-gr. dela moehthos, dificultate, anevoinţă). 1) Dificultate de gust (care nu admite, nu primeşte oiice şi oricum) întrebuinţat mai mult la plural mofturi V. şi mofturos ; 2) lucru de nimic ; pl. mofturi, nimicuri; 3) fig. palav;e, vorbe neserioase, sau anevoie de crezut. «Moftul român», revistă umoristică şi critică (1893).
moftangiu s. m. V. prec, 2 şi 3. 1) Cel ce spune mofturi, sau lucruri anevoie de crezut; 2) palavragiu ; farsor ; 3) mofturos.
moftangioaică s. f. Femenin dela mof-tu ngiu.
mofturos, oasă adj. şi s. (v. moft şi gr. . mochteros , anevoios, răutăcios). 1) Care . face mofturi, dificultăţi; 2) anevoie de mulţumit ; 3) pretenţios; 4) fig. supărăcios.
mogâldeaţâ s. f. (daco-gr. comp. din me-gale, înaltă, îîdicatâ; daseia tufoasâ). 1) Şomoioc de paie legat pe un par, drept sperietoare pentru păsări; 2) chip de om, înjghebat prin haine puse pe nişte beţe, ce se asază în grădini ca să sperie pasările; 3) fig. ai atare, sperietoare i 4) claie de fân neregulată, urâtă ; 5) ridicâtură, umflătură mare.
moglan s. m. (daco-gr. din baza mega-leion, mare, nalt). 1) Om puternic şi mare la corp ; 2) om mare la corp şi prostănac.
mogorogi (a) v. (lat. din modus, fel, chip; rogo sau rogito, a ruga, a face rugăciune).
1) A vorbi înfundat, repede şi neînţeles (cum zice o rugăciune); 2) a bolborosi, a bodogăni; 3) a vorbi singur cu sine. V. modorogi.
mohor s. n. (daco-gr. dela mauroo, a întunecă). Bot. 1) Iarbă naltă care face un fel de spic de coloare roşcată închisă; 2) nutreţ pentiu vite din felurite plante mai mari decât iarba obicinuită.—Şi slavii au acest cuvânt mohor! (a se) v. (daco-gr. dela mauroo; a întunecă). 1) A se întunecă, propriu şi fig.; 2) a se întrista la faţă, a se posomorî;
3) a se înorâ; 4) a lua o coloare închisă sau înfăţişare tristă.
mohorlt, ă adj. V. prec. 1) întunecat; 2) de coloare roş-închisa; 3) posomorit.
moină s. f. (lat. comp. molle-ţ-ineo, moale a începe, a face). 1) începutul de muiere a gerului; 2) pământ, câmp moale, apos; 3) desgheţat.
moină (a se) v. V. prec. A se face moină, moinos, oasă adj. 1) De moină, de des-gheţ; 2) umed. “
molşcă s. f. (dela vorba muia—din moale). Zool. Numirea peştişorului mic ce se ascunde printre pietre, foarte vioiu în apă, dar cate scos la aer, îndată rămâne moale; se mai zice vârlugă şi zuărlugâ.
mojdeiu s. n. V. mujdeiu. mojdrean s. m. (rom. din vorba must, mustrean). Bot. Numirea arborelui ce seamănă cu frasinul şi care creşte repede.
mojic, ă adj. (slav. dela mujik, ţeran). Foarte grosolan ; bădăran; rău crescut.
mojicesc, ească adj. V. prec. De mojic, ca de mojic.
mojiceşte adu. Ca un mojic, mojicie s. f. V. mojic. 1) Purtare de mojic;
2)	grosolănie; 3) afront — mi-a făcut o mojicie.
mojipime s. f. Mulţime de mojici, molar, ă adj. (lat, molaris, de moară). Anat. Măsele sau dinţii cari macină, mestecă alimentele.
molaş s. m. V. moişcă şi mihalţ. Zool. Numirea unui peşte alb, mic.
molatic, ă adj., şi adu. V. moale. 1) Cam moale, cam leneş ; 2) cam încet la mişcări.
molcom, ă adj. (lat. molie -{-cum, cu încetul). 1) Pe încetul; 2) pe tăcute.
molcomi (a) v. V. prec. A înceteni; a potoli ; a domoli; a linişti; a tăcea.
moldă s. f. (lat. comp. mola, moara; do, dare, a da). Albia în care moara dă făina; zisă şi câpistere.
moldovean, că adj. (dela ţara Moldovei şi de la rîul Moldova—din lat. mollis, molie, moale, mâl, nămol; şi do, dare, a da, — rîu ce revarsă nămol). 1) Locuitor din ţara Moldovei ; ce este din Moldova.
moldovenesc, ească adj. Din Moldova ; al moldovenilor.
moldoveneşte adj. Ca în Moldova, sau ca la moldoveni.
moldovenism s. n. 1) Vorbire în dialect moldovenesc; 2) vorbă întrebuinţată numai în Moldova; 3) caracter moldovean.
moleculă s. f. (fr. molecule dela lat. diminutiv din vorba moles, bulgăre, bucată). Cea mai mică părticică din materia ce compune un corp.
molecular, ă adj. De molecule; privitor la molecule.
moleşeală s. f. V. moleşi. 1) înmuiere ; moliciune în corp; slăbire de puteri; 3) timp moleşitor.
moleşi (a şi a se) v. (lat. dela mollis, moale). I) A înmuia; a (se) lăsa moale; 2) a încetini; 3) a se enevi. moleşlre s. f. V. prec. Acţiunea sau fap- ,
tul de a (se) moleşi.
moleşit, ă adj. V. prec. 1) Devenit moale;
2)	slăbit de puteri; 3) lenevit.
moleşitor, oare adj. Care produce mo-leşeală.
30
ntolfăi (a) u. (lat. mollio, a sfărâmă; fol-lis, obraji sau gura umflată cu aer). 1) A mesteca alimentele cu gura plină, umflată;
2)	a mesteca mult de tot spre a muia alimentele.
molfăială s. f. V* prec. Acţiunea de a molfăi.
moliciune s. f. V. moleşi. 1) Faptul de a fi moale; 2) moleşeală; 3) lenevire. molid s. m.. V. molift. molie s. f. (daco-gr. dela molyo, a toci, a roade şi a muia). 1) Zoo/. Insectă care se face unde e umezeală şi care roade şi strică * ţeseturile de lână, blănuri, etc.; 2) fig. ircn. om moleşit Ia vorbă şi la lucru.
molift s. m. (daco-gr. dela molyvdos, plumb, — prin analogie cu flexibilitatea scândurilor de molift). Bot. Numele unei specii de brad mai durabil de cât bradul ordinarei! calitatea că scândurile şi şindrila, din acest lemn sunt flexibile cum nu este alt lemn.
moliftă s. f. diform din molitfă. molimă s. f. (daco-gr. din prefix ma (diform mo) particulă afirmativă — da, sigur, şi lemma, ceea ce se prinde, se ia\ Contagiune ; prinderea şi luarea boalelor dela un individ la altul.
molipsi (a şi a se) v. (daco-gr. din prefix ma (diform mo) particulă afirmativă — da, sigur, şi lepsis, prindere, luare). 1) A con-tagiă, a se lua boala de la un individ la altul;
2)	a se contamina, a se răspândi o boală;
3)	fig. a lua o deprindere (mai ades rea), molipsire s. f. V. preced. 1) Contagiune,
luarea boalei; 2) fig. luarea unei deprinderi dela altul.
molipsitor, oare adj. V. prec. Contagios, care se ia, se răspândeşte (boală).
molitfă s. f- (slav dela vorba moliti, a rugă).'Bis. Rugăciune bisericească scuită, sau rugăciune anume pentru cazuri din viaţă, (verbul slav moliti pare format în epoca primă creştină din lat. mollio, mollitum, mol-lire, a îmblânzi (pe D-zeu, după cum trebuiau îmblânziţi zeii păgâni); însă daco-Iatinii au avut verbul rog are; iar molifta a venit în 1. rom. numai când sau tipărit cărţile de rugăciuni).
molitfeinic s. n. (slav dela moliti, a rugă) Bis. Carte de rugăciuni bisericeşti, pentru felurite cazuri din viaţă. V. prec.
moloşag s. n. (lat, din mollis, moale). 1) început de înmuiere a gerului; 2) desgheţ ;
3)	timp căldicel şi umed. moloşlt, ă adj. V. moleşit, molotru s. m. (lat. diformat din molitor
(din molior) care întăreşte). Bot. 1) Numirea dată plantei zisă şi mărar; 2) numirea plantei zise sulcină (în alte localităţi).
moloz sau moluz s. n. (lat, dela molo, a măcinâ, a rîşni). 1) Tencuială sfărâmată» amestecată cu cărămizi sfărâmate provenite din dărâmarea unui zid; 2) tencuială aruncată şi sfărâmătură de cărămizi rămase din timpul când se face un zid.
molusc s. m. (lat. dela mollusca, nucă cu coaja moale). Zoii. Numirea animalelor mici şi moi, fără vertebre, cum sunt stridiile şi altele; moluştii au creer, inimă şi aparat digestiv; mulţi din ei sunt hermafrodiţi.
momâie s. f. (arab dela mumia, corp mort şi îmbălsămat, care apoi se întăreşte şi stă ţeapăn). 1) Păpuşă mare, făcut! din îmbrăcăminte de om, umplută cu paie, cu scopul de a speria pasările din grădini şi ogoare; 2) fig. iron. om care stă nemişcat, ţeapăn; 3) păpuşă sperietoare; 4) par dc-hotărnicie cu un mănunchiu de paie legat în vârf.
momeală s. f. V. momi. 1) Lucru care atrage, ademeneşte, ispiteşte; 2) mâncare ce se pune în cursă, pentru a atrage vânatul, sau în plasă pentru a ademeni peştele; 3) mâncare ce se aruncă în anume Joc într’o apă, ca să se deprindă a veni acolo peştii;
4)	fig. ademenire; tentaţiune, atragere.
moment $. n. (lat momentum). Clipă, timp sCurt; la moment, îndată; din momentul ce, îndată ce.
momentan, a adj. şi adv. V. prec. 1) De o clipă, de foarte scurt timp ; într'o clipă, îndată ; 2) f. repede.
momi (a) (daco-gr. din montai, dela mao, a dori cu ardoare). 1) A ademeni, a atrage (prin a face să dorească, să poftesaă ceva);
2)	a atrage prin înşelăciune, momire s. f. Acţiunea de a momi. momiţă s. f. 1) Ca şi vorba maimuţă ; 2) mai are însă însemnare plur. glande gen-tiale la miel; 3) pilaf de rinichi sau măruntaie de viţel (aceste două din lat. mamma, ae, is. gurguiuri, ţâţe).
momlţărie s. f. V. prec. 1) Strâmbătură sau faptă rea ca de maimuţă; 2) fig. imitare ridicolă.
monadă s. f. (fr. monade, dela gr. mo-nas, monados, unitate). Cuvânt şciiuţ. întrebuinţat în sistemul lui Leibniz şi însemnând: substanţă simplă, activă, indivizibillă din care sunt compuse toate corpurile. Zool. Fiinţa mică, microscopică, cea mai simplă dintre vieţuitoare.
monah s. m. (gr. monachâs, singur). Bis.
tnon
467
mon
Călugăr care nu este căsătorit, ci trăeşte singur la mănăstire.
monahal, ă adv. şi adj. 1) De monah, despre manahi; 2) ca la monahi.
monahism s. m. 1) Casta sau tagma monahilor ; 2) instituţiunea monastică; 3) călugăria.
monarh s. m. (gr. comp. monos, singur; arehos, cel ce comandă, şef). Căpetenia, şeful urtic al unei ţări; suveran.
monarhic, â adj. Care aparţin monarhului sau monarhiei; de monarh; al monarhului.
monarhie s■ f. (gr. monarkhia, V. şi monarh). 1) Ţară în care şetul statului este un monarh, adică singur conduce, comandă; 2) sistemul de guvernare cu un şef unic al statului; monarhie constituţională în care puterea de conducere a ţării se împarte între suveran şi parlament.
monarhist, â adj. şi s. 1) Care ţine sau se raportă la sistemul de guvernare printr’un monarh; 2) cel ce' ţine la monarh.
monastic, ă adj. V. monah şi mănăstire. De mănăstire, mănăstiresc sau monahal — disciplină, viaţă, etc.
mondir s. n. (rus mondir). Milit. 1) Tunică de uniformă rusă, cu guler rîdicat foarte înalt, cum se purta la începutul sec. 19-lea;
2)	haină de uniformă militară din timpul ocupaţiei ruse în Principatele române.
monedă, corect monetă s. f. (lat dela Moneda, poreclă a zeiţei Junona, al cărei templu în Roma era aproape de monetărie). Ban, pară, cu care se poate cumpără.
monetar, â adj. De monete, privitor la bani.
monetărie s. f. V. monetă. Fabrica unde se fac; banii.
monitor s. n. (fr. moniteur, din lat. monere, a avertiză). 1) Marin. Vas de răsboiu bine cuirasat; 2) ziarist, titlul gazetei oficiale a Statului sau al unor gazete de informaţii speciale; 3) şcolar s. m. elevul şef al unei clase, care îndeplineşte unele îndatoriri disciplinare.
monoclu s* n. (fr. monocle, din gr. monos, singur; lat. oculus, ochiu). Sticlă rotundă de ochelar, ce se pune numai la un singur ochiu.
monocotiledon adj. (gr. monos, singur; kotylos, cupă). V. cotiledon. Bot. Plantă cu un singur cotiledon; pi. clasa plantelor fanerogame, ce au un singur cotiledon la embrion.
monografie s. f. (gr. monos, singur; graphein, a scrie). Descriere specială privitoare la un singur lucru de un singur fel.
Studiu istoric sau geografic despre o singură persoană sau despre o singură localitate.
monogramă s. f. (gr. mono, singur; gram-ma, literă). Două sau mai multe litere combinate ca şi cum ar fi una singură; gruparea întriuna singură a iniţialelor numelui şi pronumelui cuiva.
monolit & n. (gr. monos, singur; lithos, peatră). Lucrare executată dintr’un singur bloc mare de peatră.
monolog s. n. (gr. monos, singur; logos, vorbire). Scenă teatrală, sau scriere. în care o singură persoană vorbeşte (cu sine însuşi.
monom s. n. (gr. monos, singur; nomos, diviziune). 1) Matern. Expresiune algebrică, în care nu intră nici semnul -f-, nici semnul — (sinonim cu termen): 2) joc sau preumblare de studenţi, formând toţi un şir foarte lung, ţinându-se de mână unul pe altul.
monoman, ă adj. V. urm. Cel ce sufere de monomanie.
monomanie s. f. (gr. monos, singur şi mania, nebunie). Medic. Speţă de nebunie, în care dementul are o singură idee ce îi preocupă mintea.
monopetal, ă adj. (gr. monos, singur; şi petală, gr. petalon, din petad, desfăşur). Planta a cărei floare constă dintr’o singură .petală sau foaie colorată. V. gamopetcU, monoplan s. n. Aeroplan cu un singur plan de- pânză.
monopol s. n. (gr. monopolion, din monos, singur; poleid, a vinde). Privelegiu de a nu vinde nimeni altul decât numai unul singur; privilegiul statului ca numai el să vândă anume produse; extins, drept exclusiv asupra ceva.
tnonopolizâ (a) v. V. prec. 1) A exercita monopolul; 2) fig. a 'şi însuşi un drept exclusiv asupra ceva.
monopolizare s. f. Acţiunea de a monopoliza.
monorimă s. f. şi adv. (gr. monos, singur; rimma, rimă). Poezie în care toate versurile au o singură rimă.
monosilabă s. f. (gr. monos, singur; $yl-labe, silabă). Cuvânt dintr’o singură silabă.
monosilabic, ă adj. Care are numai o singură silabă.
monoteism s. n. (gr. monos, singur; theos, D-zeu). Theolog. Doctrina religioasă, care nu admite de cât un singur Dumnezeu.
monoton, ă adj. (gr. monos, singur; tonoş, ton). Car ste mereu în acelaşi ton) fig. cu totul uniform, lipsit de varietate; fig fără plăceri, distracţii.
mon
468
mor
monotonie s. f. V. preced. Uniformitate supărătoare a tonurilor (în cântare, discurs, etc.); fig. lipsă de variaţie, lipsă de distracţii.
monsenior s. m. (fr. monseigneur). Titlul de onoare ce se dă principilor, episcopilor sau altor înalţi demnitari de acest fel (mai ales streinii).
monstru s. m. (lat. monstru m). 1) Fiinţă cu formă neobicinuită celorlalte fiinţe din speţa sa; 2) fiinţă fantastică din închipuirile mitologice, din poveşti; 3)' fig. om cu deprinderi rele sau vicii nefireşti; 4) fig. om urît de tot; 5) obiect de mărime extraordinară; 6) adj. colosal, neînchipuit de mare sau de mult; 7) gener. urîţenie.
monstruos, oasi adj. V. prec. 1) Ca de monstru; cu totul nefiresc; 2) adu. cu totul anormal, hidos; 3) fig. prodigios, colosal; 4) fig. crud, grozav; 5) groaznic, urît de tot.
monstruozitate s.f. (dupăfr. mostruosite). Lucru sau lucrare monstruasă. V. prec.
mont s. n. (lat. dela montis, dela munte= înălţime). Proeminenţă osoasă, articulaţie la mână etc. Mold.
montă (a) (fr. monter). 1) A înjgebâ, a alcătui (o maşină); 2) a combina şi aranja decorurile pentru o piesă de teatru; 3) a prepară, a ajută; 4) fig. cu înţeles rău, — a aţîţa pe cineva, a împuia capul cuiva.
montă s. f. (fr. dela montee, încălecare). Fecundaţiune la cai.
monument s. n. (lat monumentum). 1) Lucrare de arhitectură sau de sculptură, înălţată cu scopul de a transmite urmaşilor amintirea despre o persoană sau despre un mare eveniment; 2) lucrare de arhitectură cu o deosebită valoare artistică, păstrată din timpurile mai vechi; 3) fig. lucrare literară sau ştiinţifică de mare valoare.	,
monumental, ă adj. V. prec. Ca un monument; măreţ şi frumos sau neperitor.
mops s. m. (germ. mops). Numire dată unui fel de câine cu botul turtit şi cu mişcări iuţi, foarte rău.
moral, ă adj. (lat. moralis, dela mos, moris, datină, regulă). 1) Care se referă la moravuri, la datine; 2) ce este cu bune moravuri şi cinstit; 3) care practică prinoipiile de morală; 4) cu raport la suflet, la facultăţile sufleteşti (opus la material).	^
moral s. n. V. prec. 1) Starea, dispoziţi-unea sufletească; fig. 2) curagiul — a ridica moralul cuiva, a-i da curaj.
morală s. f. (lat. moralis, morale, privitor la obiceiuri, la datine). 1) Ştiinţa care învaţă regulele ce trebue să urmăm pentru
a face binele şi a înlătura răul; 2) carte în care sunt scrise aceste învăţături; 3) fig. mustrare, certare; 4) conclusiunile sau învăţămintele ce rezultă dintr’o scriere, dintr’o fabulă.
moralist s. m. 1) Autor ce scrie despre morală şi moravuri; 2) cel ce dojeneşte şi vrea să facă pe alţii să fie morali.
moralitate s. f. 1) Purtare potrivită cu învăţăturile moralei sau cu bunele moravuri ;
2)	scopul moral al unei scrieri; 3) calitatea de moral.
moralizâ (a şi a se) u. V. morală. 1) A face moral; a îndrumă pe calea bunelor moravuri; 2) a îndreaptă moravurile.
moralizare s. f. V. prec. Acţiunea de a moralizâ.
moralizator, oare adj. Care moralizează; îndreptător de moravuri.
morar s. m. V. moară. 1) Cel ce ştie să conducă mecanismul unei mori; 2) şeful unei moii; 3) proprietar de moară, morărie s. f. V. prec. Meseria de morar, morărlţă s. f. Femeea morarului, moratoriu s. n. (lat. moratorius, dela morar, morari, a întârzia). Jurid. Păsuire de a face plăţile, acordată de judecător unui comerciant ce se află într’o strâmtorare bănească trecătoare, morav s. n. V. urm.
moravuri s. n. pl. (lat. dela mos, moris, datină, obiceiu ; avus,. străbun). 1) Datine, obiceiuri străbune; 2) bunele datine ale strămoşilor ; 3) gener. deprinderi, apucături (bune sau rele).
morbid, & adj. (lat. morbidus, dela mor-bus, boală). Care îmbolnăveşte, care produce boală.
tnorbideţă s. f. Moliciune şi mlădiere de forme (în pictură), morbiditate s. f. Starea de morbid, morbos, oasă adj. (lat. morbosus). Bolnav, suferind.
morcov s. m. (daco-gr. din murikon, parfumat). Bot. Numirea plantei ombelifere,. al cărei pivot roşu este bun de mâncat, dar are un miros tare. Şi slavii numesc la fel această plantă.
morenă s. f. (fr. moraine). Geolog. Numire dată sfărâmăturilor de stâncă ce se depun pe marginile gheţarilor din cauza gerurilor sau a loviturilor gheţarilor de stânci.
morfină s. f. (gr. dela Morphee, zeul somnului). Alcaloid de opium, cu proprietăţi soporifice şi calmante, al cărui ser se întrebuinţează la injecţiuni subcutanee pentru a linişti durerile.
mor
469
mor
morfinoman s. m. (comp. morfina şi gr. mania). Cel ce are mania de a lua morfină adeseori.
morfoli (a) v. (comp. gr. morpM, formă, şi lat. follis, burduf, băşică). 1) A mototoli, a face cocoloş, a boţi, a face boţ; 2) a strică, a murdări.
morfologie s. f. (gr. morphâ, formă; logos, vorbire). 1) Studiul formei exterioare a fiinţelor vii; 2) Uter. istoria formei cuvintelor şi a transformaţiunei lor.
morgă s. f. (fr. morgue). 1) înfăţişare mândră şi semeaţă a cuiva; 2) cameră de disecţii unde se duc cadavrele celor aflaţi morţi din accidente, sau cărora trebue să li se facă autopsie.
morganatic, ă adj. şi adv. (germ. dela morgen şi fr. gagner, — a căpăta sau câştigă dimineaţa). Denumire dată căsătoriilor — căsătorie morganatică — între un prinţ şi o fată de condiţiune inferioară, căreia nu i se transmite rangul şi onorurile soţului, ci primeşte numai daruri şi alte recompense dela cel cu care trăeşte (se practică la curţile regale şi imperiale până în secolul trecui).
morico adj. (fr. moricaad). Coloare al-bastră-închisă (la stofe).
morişcă s. f. (dimin. dela moară). 1) Moară mică; 2) jucărie care se învârteşte; 3) iron. luare de păr cu învârteală (ca pedeapsă).
mormăi (a) v. (rom. dela onomat. mor sau mâr, cum face ursul). 1) A scoate sunete închise ca un urs; 2) a vorbi cu supărare şi neînţeles; 3) a murmură; 4) a ’şi arăta astfel o nemulţumire.
mormoit s. n. V. prec. Acţiunea de a mormăi.
mormăitor, oare, adj. Care mormăeşte, murmură.
morman s. n. (lat. din mol—magna, dela moles, grămadă, magna, mare). Grămadă mare, adunătură mare de lucruri; adv. a cădea morman, sau a arunca,— în grămadă mare.
morpiânt s. n. (lat. monumentum, monument mormântal şi mormânt). 1) Groapa în care se aşază mortul; 2) movila de ţerână pe locul unde este îngropat cineva ; 3) monument mormântal; 4) sfântul mormânt, mormântul Mântuitorului din Ierusalim; 5) fig. sfârşitul vieţei, moarte; 6) fig. încăpere întunecoasă sau nesănătoasă.
mormântal, ă adj. De mormânt; pentru pus pe mormânt; depe mormânt.
mormoloc s. m. (daco-gr. dela mormulos, un fel de peşte, (lat. sparus, peşte ca vârful de suliţă). Zool. I) Numirea puiului de tot
mic de broască, format din cap, coadă, să-mânând a peşte ; 2) fig. copil foarte mic ;
3)	fig. iron. om moleşit, moale de tot. mormoi (a) v. V. mormăi. mormoit s. n. V. mormăit. morocănealâ s. f. V. urm. Faptul de a morocăni.
morocănl (a) v. (lat. comp. morosus, a fi supărat; + cano, a face zgomot). 1) A face zgomot, gălăgie, la supărare ; a bombăni; 2> a certă ; 3) .a murmui â supărat.
morocănos, oas& adj. Cel ce morocăneşte. V. morocăni.
motolu s. m. (lat. dela morior, a muri, şi eo, ire, a merge). 1) Mort care merge, ştii— goiu (care se crede că provine din copilul mort nebotezat); 2) fig. mold. om posac (deli lat. morosus, supărat).
mort, oartă adj. şi s. (lat mortuus, mor-tua). 1) încetat din viaţă, răposat; 2) ucis ; 3) fig. amorţit, în nesimţire; 4) fig. mort după, foarte doritor, ahtiat după ceva; 5) fig. pierdut, istovit, căzut; 6) fig. fără vlagă, fără putere ; 7) fără viaţă ; 8) anorganic ; 9) mort beai; 10) fig. paralizat, are o mână moartă; 11) căzut, doborît (la jocul de popice).
mortăciune s. f. (lat. morticinus). 1) Corp de animal mort, stârv; '2) fig. iron. om foarte moleşit şi fără simţire.
mortal, â adj. şi adv. (lat. mortalis). De moarte, de pieire; producător de moarte.
mortalitate s. f. (lat. mortalitas, mort a-litatis). 1) Moarte răspândită; 2) starea statistică a morţilor; 3) număr mare de morţi.
mortar s. n. (lat. mortarium). Tencuială din var cu nisip.
mortasichie s. f. (turc. mortasile, cânta-ragiu). Taxă de cântărire la vânzări de mărfuri (în Mold.) vechiu.
mortifică (a) v. (lat mortificare, a face mort). 1) A ucide simţurile: 2) a reduce la nesimţire; 3) fig. a schingiui; a slăbi poftele trupeşti.
mortieră s. f. (fr. mortier). ArtU. Un tun mic (scurt) şi larg.
mortlflcaţlune s. f. V. prec. Acţiunea de a mortifică, teol. înfrânare excesivă.
morţiş adv. (lat morţiş, de moarte). Cu primejdia de a muri, cu îndă:ătnicie mare (după forma lui mordicus latin), cu multă tenacitate; — ţinte morţiş să facă . . .
mortuar, ă adj. (lat. dela mortualis). De mort, pentru mort, camera mortuară.
morun s. m. (dela lat. muraena, numirea unui peşte lung). Zool. Numirea unui peşte
470
mos
moş
mare, ce se găseşte în Dunăre şi în fluviile din Rusia.
moş s. m. (din lat. anus, bunic, strămoş, prin o formă ca macedo-ram. avuşu, avoşu (moşu, bunicu), scurtat voşu, apoi moşu; — pentru sunetul v = m, compară murra şi var ; dar v s’a mai păstrat totuşi în vuşcă şi hoaşcâ, vezi-le. Formarea vorbei moş, ne arată însă că daco-latinii au cunoscut şi expresiunea greacă antică mus~leykos=bătrân depravat şi bătrân albit, care adliteram însemnează şoarece alb şi aceasta a în* dnimat la forma moşu din, lat. avus, prin avuşu. Sunetul începător a s’a perdut şi prin scurtare ca de ex. la Oana din Ioana, sau ca abur din vapor etc. Probă că vorba moş are ofigina complexă, este că, pentru corespunzătorul femenin avem trei vorbe: moaşa, mătuşa şi baba, plus vuşcă şi hoaşcă. Albanezul mosa, numele unui peştişor.* s’a crezut greşit că ar fi origina vorbei moş). 1) Omul foarte bătrân care cunoaşte şi ţine sau ordonă în familie datinile, obiceiurile atât religioase cât şi cele privitoare la agricultură, gospodărie, etc.); 2) bunicul, adică tatăl tatei sau al mamei; 3) unchiu, adică fratele mamei sau al tatălui; 4) moşi, ziua sau zilele când se îndeplinesc datinile privitoare la morţi, dându-se pentru sufletele lor pomană sub forma de: viii în oale sau cofiţe noui; mâncări, fructe, de asemenea în vase noui, la cari se leagă flori şi se aprinde lumânare de ceară (sunt moşii de toamnă şi de primăvară) ; 5) serbări ce se fac cu ocazia moşilor în Bucureşti şi în alte localităţi, ca reminiscenţe a unor datine vechi religioase şi pastorale.
mosafir s. m. (lat. comp. din mos-a-ferre, a duce spre (după) datină). Oaspe; vizitator (cel ce urma să fie primit şi găzduit după datină, precum şi cel ce îndeplinea o datină de a vedea, a vizita, pe cei mai bătrâni). — Şi Turcii au acest cuvânt (dar în viaţa lor socială ei nu au vizite şi mosafiri ca la popoarele creştine).
mosc s. n. (lat. muscus, numirea unui animal mic ce are sub pântece o pungă cu o substanţă mirositoare). 1) Parfum sau miros de muşc; 2) animalul ce dă acest parfum.
moscat, ă adj. V. prec. Cu miros de parfum de muşc.
moschee s. f. (turc. dela arab. mesdjid) Biserică turcească, mahometană. (mai probabil dela gr. moscheyo, a înălţă).
moşcotl (a) v. (lat. comp. max+cudere, foarte mult a lucrâ). 1) A lucră prea pe încet-
prea îndelung; 2) a dibui, a lucra cu nesiguranţă şi încet.
moscuşor s. m. (lat. muscus, muşchiu (plantă) verde). Bot. Mică plantă ce creşte pe marginea râurilor.
moşi (a) v. (lat. dela mos, datină, prescripţie, regulă). A asista pe o femee care naşte si a îndeplini prescripţiunile de igienă şi datinele dela naştere, (la moşit sunt multe prescripţiuni şi datine foarte înţelepte, cari ar trebui studiate de medici, în deosebi masajul, care întoarce normal pruncul ce vine anormal, etc.).
moşie s. f. (dela moş, unchiu, bunic; şi lat. eo, ire, a merge, a veni). 1) Pământul ce revine cuiva după datină, după prescripţia legilor — pământ.dela părinţi şi dela străbuni;
2)	suprafaţă mare de pământ, formând proprietatea cuiva; 3) proprietate rurală, pământ cultivabil; 4) fig. pământul ţărei, patria ; 5) fig. ceeace produce venit ca o moşie.
moşier s. m, V. prec. Cel ce stăpâneşte o moşie; proprietar de moşie.
moşinolu s. n. (daco-gr. mossyn, mossy-nos, bordeiu, vizuină). 1) Vizuină unde stă şoarecele ăi câmp ; 2) grămada de pământ de deasupra vizuinei şoarecelui de câmp ; 3) grămadă de ţerână ce serveşte ca semn de delimitare; 4) grămadă de ţerână trasă la rădăcina,plantelor când se sapă. V moşo-roiu sau muşuroiu. moşîre s. f. V. urm.
moşit s. n. V. moşi. 1) Arta, îndeletnicirea de a moşi; 2) învăţământ privitor la moşire; adj. asistat (ă) la naştere.
moşmoală sau moşmoană s. f. (laţ. comp. max-mollis, foarte mult moale) 1) Bot. Fruct al unui arbust, ce face fructe ca un fel de pere mici sălbatice şi cari umai când sunt foarte moi, după ce a dat brumă, se pot mânca; 2) fig. om foarte încet, moale la lucru şi la mişcări.
moşmol sau moştnon, s. m. V. prec. Arbustul care face moşmoale.
moşneag s. m. (dela moş -j- lat. gna-vus (navus), priceput în datine, ştiutor de datine). Bărbat foarte bătrân. V. moş, un-cheaş.
moşnean s. m. (diform din moştean). 1) Cel ce are pământ de moştenire, moştenesc;
2)	moştenitor, care are de moştenit mosoc s- n. (lat. dela mos, obiceiu, deprindere). Câine curagios dela stână.
mosor s- n. (daco-gr. dela mosylon, arbore a cărui scoarţă are forma de ţeauâ, numit pentru aceasta în fr. canriellier, căc1 face ţevi de scorţişoară). Ţeavă mare de
mas
471
moţ
lemn pe care se deapănă aţa sau firul tors, spre a servi la ţesut pânza, mosoraţ s. n. Mosor mic. moşoroi (a) v. A face moşoroaie sau moşunoaie.
moşoroit, ă adj. V. prec. 1) Cu moşoroaie ; 2) s. acţiunea de a moşoroi. moşoroiu s. n. V. moşinoiu. moştean, ă adj. (moş, lat. teneo, ere, a ţine). Cel ce este urmaş după datină; succesor. V. moştenitor.
moşteni (a) v. V. prec. 1) A obţine, a căpătă succesiunea averei; a fi moştenitor;
2)	fig. a se transmite, a primi dela părinţi sau dela ascendenţi însuşiri fizice ori sufleteşti.
moştenire s. f. (dela vorba moş, unchiu, bunic, şi lat. tenere, a ţine). 1) Succesiune ;
2)	avere succesorală după drept;	3)
fig. ereditate, (de însuşiri fizice sau morale).
moştenit ă adj. V. moşteni propr. şi fig Obţinut prin moştenire.
moştenitor, oare adj. şi s. V. moşteni. Succesor ; cel ce moşteneşte averea dela părinţi sau rude ; moştenitorul tronului, principele care va urma la domnie.
mostră s. f. mai corect monstrâ. (lat. dela monstrare, a arătă). Mică probă dintr’o marfă sau ştofă pentru a arăta cumpărătorului calitatea şi preţul (germ. muster). niuşunoiu s. n. V. moşinoiu. moţ (pl. moaţe sau moţuri), (lat. dela motio citit moţio, mişcare). 1) Penaj care se mişcă ; 2) părul care fâlfâie; 3) părul legat cu panglică; 4) părul din fruntea calului; 5) funtă, fionc (de panglică colorată) la cap sau în vârful capului; 6) creasta curcanului î
7)	cocul de pene la găini sau la alte păsări;
8)	moţ ! interj. Iată, poftim 1 Olt. moţăială s. f. (lat. motio (moţio), mişcare).
1)	Clătinare din cauza somnului; piroteală sau pircoteala; 2) fig. pop. mişcare din cap în semn de salut.
moţăi (a) v. V. prec. 1) A clătină din cap, din cauza oboselei, somnului; a pircoti; 2) fig. pop. a se saluta aplecând puţin capul.
motan s. m. (lat. dela moto, motum, mişcat, aţîţat—de aici şi mâţa). Zool. Parte bărbătească dela mâţă, animalul domestic ce sare repede şi prinde şoareci.
moţat, ă adj. V. moţ. 1) Cu moţ; 2) cu fionc sau cu funtă la cap ; 3) fig. îngâmfat, cochet, mândru.
motcă s. f. (daco-gr. dela motos, vălătuc de scamă). Ghem sau vălătuc de aţi, de lână sau de bumbac; jurubiţă, jrebie sau jerbie (de aţă sau de mătasă),
moţi s. m. V. moţ. Numirea dată oamenilor ce poaită chică, păr lung, din munţii Transilvaniei.
motilitate s- f. (fr. motilite din lat. motare, a mişcă). Facultatea de a se mişcă.
moţiune s. f. (lat. motio, motionis (citit moţio), şi fr. motion). Propunere pe care o fac în parlament un număr de deputaţi ca să fie pusă la vot
motiv s. n. (lat. motiuus, care mişcă). 1) îndemnul, impulsul de a face ceva; 2) cauza unei acţiuni, unei fapte ; 3) artist, subiectul unei compoziţii; 4) muzic. fraza muzicală care se repetă cu oare cari variaţii într’o cântare şi îi imprimă caracterul; 5) fel de ornament — motive naţionale.
motivă (a) v. V. prec. 1) A rrăta, a expune motivul, cauza ; 2) a lua drept motiv, a pretextă; 3) şcolar, a motivă absenţele, a arătă cauza ce îndreptăţeşte lipsa dela cursuri.
motivare s. f. V. prec. Acţiunea de a motivă.
motivat, ă adj. V. prec. 1) îndreptăţit;
2)	cu motiv, cu cauză, motoc s. m. V. motan. moţoc s. n. V. moţ. Moţ mare, coc mare; frezură cârlionţată, chică mare, moţochină s. f. V. moţ. 1) Gâlcă; umflătură mare ; 2) excrescenţă cărnoasă ; 3) gogoloi, gălătuş de aluat.
motolcă s. f. V. motcă. 1) Legătură, ghem mare de cârpe; 2) umflătură; 3) desagă plină, umflată; 4) gâlcă.
motor s. n. (lat. motor, oris, cel ce leagănă, mişcă). 1) Cel ce produce mişcare ; 2) fig. aţâţător, instigator; 3) mecanic, maşină care produce mişcare şi serveşte pentru a pune în mişcare mecanismul unei fabrici, mori, vapor, automobil, aeroplan şi care consumă benzină, petrol.
motor, motrice adj. V. prec. Care pune în mişcare.
motoşcă s. f. V. motolcă. mototol s n. (daco-gr. dm motos, vălătuc şi lat. tela,pânză). 1) Ghem; 2) gogoloiu, cocoloş; 3) vălătuc; 4) legătură de cârpe.
mototoli (a) v. V. prec. 1) A face mototol, a cocoloşi; 2) a face ghem; 3) a boţi.
mototolit, ă adj. V. prec. îndoit şi cocoloşit ; ghemuit; boţit.
moţopan sau moţpan s. m. (lat. motio (moţio), mişcare şi gr. pan, peste tot). Vagabond, care umblă peste tdt; hain ană. motroşi (a) v. V. mătrăşi. movilă s. f. mold. mobilă- (daco-gr. dela megatâ, înălţată, ridicată) V. şi măgâlie). 1) Grămadă de ţerână, de nisip, pietriş, etc. 2)
mov
472
muc
de 1 mic ; iîdicătură de pământ; 5) moşu-roiu. (s’a pronunţat moghilă apoi mogilă> mohilă) Şi Slavii zic moghila.
movilit (ă) adj. V. prec. Aşetft, făcut movile.
moviloiu s. n. V. movilă. Modă mare. mozaic s, n. (ital. mosai'ca, proiabil dela arta mosaică, a ebreilor). Art. 1) lucrare de artă ornamentală pentru pardoseali, formată din figuri geometrice, consistând din pieri i-cele, emaliu sau sticlă, colorate; î) lucrare de decoraţie murală, în forma de taSlou, compusă tot din pietricele sau emaliuri colorate, formând un fel de pictură foarte durabilă, mai ales pentru păreţii din afară, fiindcă soarele nu poate decolora emaliul; 3) arta de a face asemenea lucrări; 4) fig. lucrare literară sau de orice fel, compusă din motive sau subiecte deosebite unele de altele, mozaic, ă adj. De religia lui Moise. mozaism s. m. (dela numele lui Moise, profetul care a condus poporul israelit din Egipt In Palestina). Religia instituită de profetul Moise poporului ebreu, având ca fundament zece po unei scrise de el.
mozaist s. n. V. mozaic. Artist care ştie să lucreze în mozaic.
mozoli (a) v. (daco-gr. dela messo, a frământa). 1) A mestecă, a roade mult cu dinţii <un lucru ; 2i a purta mult prin gură; 3) fig. a spăla tufele puţin, prost şi în puţină apă.
mozolit, ă adj. V. prec. 1) Frământat, mestecat cu dinţii mult; 2) fig. spălat prost, zolit puţin (rufele, albiturile).
mreajă s. f. (lat. mersa, scufundată în apă).
1)	Năvod; 2) fig. cursă vicleană.
tnreană s. f. (gr. myraina, lat. murena). Zool. Numirea unui peşte de rîu, ce are la ; ură un fel de musteţe, bun dc mâncare ; dar fiindcă se nutreşte cu corpuri în putrefacţie, icrele şi corpul lui mai adeseori produc intoxicare şi vărsături.
mrejul (a) v. V. mreajă. 1) A prinde peşte cu mrejă; 2) fig. a atrage în cursă, în ispită.
muc s. ni. (lat. mucus, muci, necurăţenie; şi s. n. gr. myxa, vârful ars al feştilei de lumânare şi lat. mucro, vârf ascuţit, capăt).
1)	Mucositate ce se scurge din nas (plur. muci); 2) capătul ars, vârful feştilei dela lumânare (pl. mucuri); 3) căpăt, bucăţică rămasă dintr’o lumânare ; 4) capăt mic rămas dela o ţigară; 5) fig. orice căpeţel; 6) bot. mucul curcanului; numirea unei plante cu flori lungăreţe şi foarte roşii, ce atârnă (ca excrescenţa de la pliscul curcanului).
mucalit, ă adj. (daco-gr. comp. mokos, ridiculizator; kallistos, foarte frumos — din
mâkaâ, a ridiculiza, a face haz şi kallos, frumos). Care spune vorbe de provoacă tis, veselie ; glumeţ, hazliu ; s. bufon, caraghios, de spirit.
mucălitură s. f. V. prec. Vorbă de haz, de rîs; spirit.
mucări s. f. pl. V. muc. 2. Instrument în formă de foarfecă, ce taie capătul, mucul dela lumânare când e prea mare, sau cu cari se stinge lumânarea.
mucavâ s. f. (pare din baza gr. muke, burete, prin forma mucua — fiind hârtie spo-gioasă — Vr şi hârtie şi carton). 1) Hârtie tare, groasă, carton (ce se face prin lipirea mai multor foi de hârtie presate). 2) broderie pe carton. Şi Turcii zic mucava.
muced, ă adj. (lat. mucidus, dela mu-cesco, a mucezi din gr. muke = burete). 1) Care are mucegaiu; care are miros . de mu-cegaiu.
mucezeală s. f. V. mucegaiu.
mucegăit, ă adj. V. muced. Cu mucegaiu, mucezit; putrigăit.
mucegaiu s. n. (lat. mucor, mucigaiu şi mucidus, cu mucegaiu). Vegetaţiune cripto-gamică, în forma unor foarte mici ciuperci, ce se desvoltă pe corpurile organice ce stau Ia umezeală, în întunerec, şi se descompun ; fig. necurăţenie, putreziciune.
mucenic s. m. (slav. dela muciti, a chinui, a tortura, mucenie, tortură). 1) Bis. Sfânt care a suferit chinuri, toituri, pentru credinţa în Isus Christos; —martir; 2) fig. covrig sau colăcel în forma cifrei 8, uns cu miere şi presărat cu miez de nucă (sau şi în altfel îndulcit) şi care se face în ziua celor 40 de mucenici, ce cade în luna Martie; 3) om care sufere mult pentru ceva şi pe nedrept.
mucenicie s. /* V. prec. Martiriu, martirizare.
mucezi (a) v. muced şi mucegaiu. 1) A prinde mucegaiu sau mucezeală; 2)fig.iron. a sta mult timp închis, nevăzut.
mucheriu s. n. (dela vorba muche). Instrument de tâmplar, un fel de broască sau gealău, cu care se face muchea, marginea, dela un obiect lucrat.
muchie sau muche s. f. (daco-gr. dela mekos, mekeos, lungime). 1) Dosul sau partea opusă a tăiuşului dela un cuţit, sabie ori topor; 2) margine îngustă dea lungul; 3) creastă, culme (de munte, deal); 4) partea care e mai îngustă şi lungă faţă cu latul unei scânduri.	,
mucos, oasă adj. (lat. dela mucus, muci, mucosus). 1) Cu muci, plin de muci; căruia îi curg mucii; 2) cu muc mare (lumânarea);
muc
473
muj
3)	fig. iron. s. copil sau fată încă mică.
mucoză s. f. (lat. mucosa). Anat. Membrană a unor cavităţi ale corpului, care totdeauna este umezită de o secreţiune umedă.
mucozltate s. f. V. preced. 1) Secreţiunea care ţine umedă mucoza; 2) secreţiunea unei mucoze.
muezin s. m. (turc. din arab muazzin). Cleric turc, care strigă şi anunţă din vârful minaretei ora rugăciuni.
muftiu s. m. (turc arab. mufti). Preot musulman.
muget s. n. (lat. mugitus). Strigătul, sbie-rătul animalelor.	'
mugi (a) v. (lat. mugio, mugire). 3) A sbieră, a scoate muget; 2) fig. a scoate gemete surde (mai ales de durere).
mugit s. m. V. prec. 1) Acţiunea de a mugi; 2) fig. gemet surd. mugitor, oare adj. Care mugeşte, mugur s. m. (lat. dela macro, vârf ascuţit). Bot. Proeminenţă ascuţită depe crengile arborilor, din care se formează frunzele, florile sau ramurile, mugurel s. m. Mugur mic. tnuhurdar s. m. (lat. diform, din maculator, dela maculo, a pune, a imprimă, un semn, o pată). Funcţionar domnesc din vechime, care punea sigiliul statului pe documente.
muhurel adj. (daco-gr, dela mauros, de coloare închisă). Cu părul ^e coloare neagră pe piept (viţel, bou).
muiâ (a şi a se) v. (lat. molior, molire, a muia). 1) A înmuia, a face să fie moale, adică lichid, maleabil sau flexibil; 2) a băgă în apă sau în alt lichid; 3) fig. a se temperâ, a potoli, a linişti; 4) a înduplecă, a îmbuna; 5) a mai lăsa din pretenţiuni; 6) a slăbi de putere; 7) a-se lenevi; 8) a vorbi mai încet; 9) a mai înceta gerul, muică s. f. diformare din maică. muieratic, ă adj. V. muiere. 1) Femeiel-nic; afemeiat; 2) ca femeile, cu caracter femeiesc.
muierce s. m. V. prec. 1) Cel ce umblă după femei; 2) iron. fig. fricos.
muiere s. f. (lat. mulier). Femeie măritată; fig. iron. om fricos, sau slab, delicat ori cu căracter femeiesc.	\
muieresc, ească adj. Femeiesc, de femeie, muiereşte adv. Ca femeile, cum fac femeile, muieret s. n. V. muiere. Mulţime de femei {iron.).
muieruşcă s. f. Femeiuşcă, mică femeie t neastâmpărată).
mujdea s. f. (lat. dela mustus, musta,
nou,nouă). Noutate; veste nouă, veste bună.
ftiujneiu sau mojdelu s. n. (lat. diform, cin musfum, zeama unui fruct, must). Zeamă formată din usturoi pisat şi amestecat cu puţină sare şi apă sau oţet, ce serveşte ca aliment sau condiment (în timpuri de lipsă, la ţărani).
mulaj s. n. (fr. moulage, din lat. modu-lus, măsură, de unde fr. moule, tipar, formă de turnat sclupturi). Sculpt. 1) Acţiunea de a turna materialul moale într’un tipar pentru a obţine un chip ,sau o formă sculpturală;
2)	acţiunea de a lua depe un chip un tipar, aplicând pe el o substanţă moale, dar care apoi se intăreşte; 3) reproducerea obţinută cu ajutorul acestui tipar.
mulatru s. m. (fr. mulatre, din lat. mulus, catâr, corcitură de cal şi măgar). Numire dată unui născut dintr’un negru cu o femee de rasa albă.
mulcom, ă adj. V. molcom. mulcu adv. V. molcom. mulge (a) v. (lat. mulgeo, mulg ere). 1) A trage, a stoarce laptele din ţîţă; 2) fig. a trage profit; 3) a se, a lăsa să fie muls; a lăsa să curgă laptele din ţîţe; 4) fig. iron. a urină.
mulge-capre s. m. (V. mulge şi capră). Zool. Numirea unei păsări cu pliscul despicat.
muls s. n. mulsoare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a mulge; 2) cantitatea de lapte dela o mulgere; 3) timpul mulgerei; adj. ce este tras din ţîţe; fig. spoliat.
mult, ă adj. (lat multus, multa). 1) in cantitate mare; 2) în număr mare, numeros;
3)	de demult, din timpuri depărtate, din vechime; adv. 1) timp îndelungat; 2) continuu;
3)	lung, întins; 4) în cantitate mare; 5) foarte, prea.
mulţămi (a şi a se) v. V. mulţumi. multicel, multicicâ adj. şi ado. (Diminutiv dela mult). Cam mult; aproape mult.
multicolor, & adj. (dela mult şi coloare). Cu multe colori; pestriţ.
multiflor, ă adj. (dela mult şi floare). Care are multe flori.
multiform, ă adj. (dela mult şi formă). Care are sau capătă felurite forme.
mulţime s. f. (lat. dela multum, mare câtime). 1) Număr, câtime mare; 2) adunătură mare de oameni; 3) fig. poporul de rând, vulgul; 4) majoritate.
multiplică (a şi a se) v. (lat. multiplicare). A înmuţi. ,
multipllcabll, ă adj. V. peced. Care se poate înmulţi.
multlpllcant s. m. V. prec. Aritm. Nu-
mul
474
mun
mărul care trebue înmulţit printr’un altul.
multiplicare s. f. V. multiplică. Acţiunea sau operaţiunea aritmetică de a înmulţi, multiplicat, ă adj. V. prec. înmulţit, multiplicator, oare adj. Care înmulţeşte; s. m. aritm. număr cu care se înmulţeşte un altul, înmulţitor.
multiplicaţiune s. f. Aritm. 1) Operaţiunea înmulţirei unui număr printr’un altul, şi deci pretăcându-1 de atâtea ori mai mare, câte unităţi are numărul înmulţitor; 2) înmulţire aritmetică sau de orice fel.
multiplicitate s. f. (fr. multiplicite, din lat multiplicare). 1) Mulţime mare; grămadă;
2)	diversitate, variaţie.
multiplu s. m. (fr. multiple, din lat. multiplex). Aritm. Număr care cuprinde pe un altul de mai multe ori exact, 8 este multiplul lui 2; adj. Ce nu este simplu, ci complex, felurit; Gram. partea unei propoziţii este multiplă, când se exprimă prin mai multe vorbe similare.
mulţumi sau mulţămi (a şi a se) o. (lat. comp. din mult + amo: multum, mult foarte ; amo, mulţumesc — amo, amare, latin însemnează şi a iubi, a plăcea, şi a mulţămi).
1)	A arăta mulţumire, plăcere, satisfacţie sau recunoştinţă; 2) a satisface, a procura plăcere cuiva; 3) a îndestulă; 4) a recompensa, a dărui cu ceva; 5) a fi satisfăcut; 6) a se mărgini—se mulţumeşte cu puţin; 7) a refuza (cu politeţă); 8) fig. ir o a. a certa, pedepsi, a se răsbunâ.
mulţumire s. f. V. prec. 1) Arătare, exprimarea recunoştinţei; 2) satisfacţie; 3) plăcere; 4) răsplată; 5) mărginire.
mulţumit, ă adj. 1) Satisfăcut; 2) îndestulat; 3) răsplătit; 4) bucuros, vesel, mulţumită s. f. V. mulţumi. 1) Mulţumire;
2)	graţie, noroc, mulţumită mie că ai scăpat, datorită mie că... .
muţumitor, oare adj. V. prec. 1) Recunoscător; 2) satisfăcător, mumă s. f. diform, din mamă. muma-păduril (mama-pădurei). Arătare urîtă sub forma de babă bătrînă, care în basmele populare este fiinţa rea te stăpâneşte pădurea; fig. femee foarte urîtă mumie s, f. (arab. mumia). Corp îmbălsămat al unui morţ, care în loc să putrezească, se usucă, se înegreşte şi se păstrează aşa cum s’au găsit asemenea mumii în,mormintele vechi egiptene; fig. om ţeapăn, ce stă nemişcat,, nesimţitor. .
mumifică (a) v. (după fr. moumifier—din mumia şi lat. facere). A preface un corp în mumie.
muncă s. f. (daco-gr. din rădăcina mog (transf. moch) = a face o sforţare anevoioasă.—Şi slavi au vorba muka, chin). 1) Lucrare anevoioasă; 2) ocupaţie grea; 3) chinuire, tortură; 4) muncă silnică, lucrare anevoioasă şi forţată ce o fac condamnaţii; 5) lucrări agricole.
muncel a. n. (lat. scurtat din mons, munte, ca monticello italian). Muntişor, munte mic. V. şi muscel.
munci, a v. V. muncă. 1) A lucra; 2) a lucra din greu; 3) a chinui, a tortură. (Slavii au vorba muciti, cu înţeles de a chinui).
muncit (ă) adj. V. prec. 1) Lucrat (câmpul, pământul); 2) trudit, obosit de lucru; 3) chinuit, torturat; 4) acţiunea de a munci; s. n. muncă, lucrare agricolă.
muncitor, oare adj. şi s. 1) Care munceşte; 2) harnic, silitor; 3) lucrător de pământ;
4)	meseriaş; 5) lucrător cu braţele.
muncitoresc, ească adj. A lucrătorilor, meseriaşilor.
muncitorime s. f. Totalitatea muncitorilor, municipal, ă adj. (lat. municipalis, V. urm.). De municipiu, al oraşului, al urbei.
municipalitate s. f. (lat. dela municipium, oraş). Autoritatea orăşenească; stăpânirea unui oraş. V. urm.
municipiu s. n. (lat. municipium, oraş—de la lat. munia, sarcini, îndatoriri şi capio, a : apucă). Oraş mare, ai cărui locuitori au îndatoriri, privitoare la pază, curăţenie, etc.—o-ras de reşedinţă a autorităţilor unui district— la Romani era oraş supus direct Romei.
munlficenţă s. f. (lat. munificentia). Dărnicie; virtutea de a fi darnic.
muniţiune s. f. (lat. dela munitio, onis (citit muniţio), întăritură, fortificaţie militară). Milit. Toate aparatele, uneltele şi materialele necesare militarului sau armatei, pentru a putea lupta; restr. proectile, cartuşe.
munte s. m. (lat. mons, montis). 1) înăl-ţătură foarte mare de pământ, de stânci, formată dela natura solului; 2) fig. un munte de om, un om foarte mare şi puternic; 3) fig. grămadă foarte mare. muntean, ă adj. Dela munte., muntean, eancâ s. 1) Om dela munte ; 2) om din Muntenia (Valachia).
muntenegrean, ă adj. dela ţara Munte-Negru, încorporată acum la lugo-Slavia). Locuitori din Munte-Negru.
munte-de-pietate s. m. (ital. monte di : pieta, bancă de binefacere). Bancă unde se : dă bani cu împrumut în schimbul obiectelor • de valoare, pe cari le lasă acolo ca garanţie cel ce se împrumută, până la restituirea sumei.
mun
475
mur
muntenesc, ească adj. Din Muntenia (Va-lahia); ca la munteni.
muntenlsm s. n. V. prec. Liter. Vorbă sau locuţiune In dialectul muntenesc.
Muntenia s. f. (dela vorba munte). Vala-chia, ţara cuprinsă între Dunărea şi munţii Carpaţi, dela Severin şi până la rîul Milcov, care formă un principat până la anul 1859, când s’a făcut unirea cu Moldova, muntos, oasă adj. V. munte. Cu munţi, mur s. m. (lat. morus). Bot. Arbust sălbatic cu mulţi ghimpi, care face fructe negre numite mure.
mură s. f. (lat morum). V. prec. 1) Fructul murului, plăcut la gust; murele gâtului, anat. amigdale, glandele gâtului; 3) stomahul boului.
mură (a şi a se) v. (lat. dela muria, saramură, apă cu multă sare în ea). 1) A pune şi a ţinea In saramură (legumele, castraveţi, varsă, etc.); 2) a conserva în oţet amestecat cu apă; 3) fig. a uda tare (ploaea) pe cineva;
4)	a se acri conservele puse in saramură.
mural, ă adj. (lat. muralis, dela murus, zid). De zid, pentru zid; de părete, de atârnat pe părete.
murat, ă adj. V. mură. 1) Conservat în saramură; acrit în saramură; 2) fig. udat de tot, ploat de tot; 3) s. acţiunea de a mură.
murătoare s. f. V. mură. Saramură de murat
murătură s. f. V. murat. Legumă comser-vată în saramură sau în oţet (special, castraveţi).
murdallc s. n. V. urm. Murdărie, murdar, ă adj. şi adu. (lat. dela merda, baligă, escremenf). 1) Necurat, scârnav, întinat, pătat; 2) fig. necinstit, nedenm, ordinar, trivial.
murdări (a şi a se) v. V. prec. 1) A întina, a pătâ, a scârnăvi; 2) fig. a (se) necinsti; 3) a elimina escremente; 4) a uza mult albiturile de premenit.
murdărie s. f. V. murdar. 1) Necurăţenie;
2)	pată, întinare; 3) noroiu; 4) fig. josnicie, trivialitate; 5) obscenitate; 6) faptă nedemnă.
murdărie s. f. V. murdări. Acţiunea de a (se) murdări prop. şi fig.
murg, ă adj. (daco-gr. din mauros — mau-; rokos — maurok=întunecos). Cu părul închis* negricios bătând în roşu—castaniu; cu coama neagră (cal sau bou).
murgă s. f. V. prec. Eapă murgă, roşcată, închis la păr.
murgană s. f. V. prec. Vacă murgă.
murgi (a) v. V. amurgi.
murgiiâ s. m. V. murg şi amurg. Fiinţă
fantastică din basmele populare, închipuind întunecarea serei'; strigoiu, fantomă nocturnă.
murgolu s. m. V. murg. Zool. Numirea unui peşte cu solzi închişi roşcaţi.
muri (a) o. (lat morior, mori). 1) A încetă din vieaţă, a răposâ; 2) fig. a încetă de a funcţionâ; 3) a se stinge lumânarea, focul ;
4)	a muri de rts, a rîde cât nu se mai poate de mult; 5) a muri de ciudă, a nu mai putea suporta ciuda, necazul; 6) fig. a iubi mult—moare după el, ea.
muribund, ă adj. (lat. muribundus). Cel ce este aproape să moară, murire s. f. Faptul de a muri. muritor, oare adj. Cel ce este destinat să moară; s. om, — Un muritor. murmuitor, oare adj. V. mormăitor. murmura, n. (lat. murmur). 1) Zgomot surd, închis; 2) mormăit de nemulţumire; 3) poet. zgomotul încet al apei curgătoare; 4) freamătul încet al pădurii ; 5) şoaptă, vorbire înceată de tot
murmură (a) v. (lat murmuro, murmu-rare). V. prec. 1) A mormăi; 2) a face zgomot surd şi .neînţeles; 3) fig. a arătă nemulţumire; 4) poet. a scoate sunete foarte încete, cursul de apă, pădurea, etc.; 5) a şopti foarte încet.
murmurare s. f. V. prec. Acţiunea de a murmură.
mursă a. f. (lat dela morus, negru). 1) Mică pată neagră (naturală sau artificială) pe faţă, în semn de frumuseţă (Ia femei); 2) (lat dela morsum, mordere, a muşcă, a despică), crestătura, rosătura dinţilor (la cai); 3) (tot dela lat morsum, mordere, a pişcă de limbă a înţepă), numirea miediului (hîdromeui) fermentat, ce înţeapă limba.
mursecă (a) v. (lat. comp. din morsum, muşcat şi seco, a tăia). 1) A muşca tăind.cu dinţii; 2) a rupe bucata muşcând; 3) a înfige dinţii.
mursecat, ă adj. V. prec. 1) Muşcat şi rupt cu dinţii; 2) încolţit cu dinţii.
muruialâ s. f. V. urm. 1) Lut galben muiat cu apă, sau humă muiată cu apa, cu care apoi se unge ori se lipeşte (tencuieşte) pe deasupra (cu mâna) păretele casei, vatra, etc. 2) vâpsga de acest fel pentru vatră, păreţi; 3) lipirea pe jos sau pe părete cu mu-ruială din humă sau lut.
murul (a) o. (din baza gr. lat. murra, din care s’a format vorba . var). 1) A lipi, a a-coperi (vărui), a unge cu muruială păretele, vatra sau prispa casei; 2) a văpsi cu o coloare de humă, sau de lutişor galben, ele. brâiele păretelui, sau de^ jur împrejurul fe-
mur
476
tnuş
restrelor casei (ca podoabă); 3) extins, a unge pe deasupra mălaiul (înainte de a-1 băga în cuptor) cu o zeamă lăptoasă făcută din apă cu puţină făină de porumb şi cu mai multă de grâu (ca să nu crape). V. var.
muruit, ă adj. V. murui şi muruială. Uns sau lipit ori văpsit cu muruială.
musaca s. f. (din gr. musâtos, tocană de măsline negre cu lire de usturoi). Tocană foarte scăzută, care se face din pătlăgele vinete împănate cu fire de usturoi, cu carne foarte mărunt tocată şi cu mult untdelemn. Şi Turcii zic musaka. musafir s. m. V. mosafir. musai adv. (lat. comp. din mox, îndată; a, spre; i (ire) a merge = îndată a merge). Numai de cât; negreşit; obligatoriu; îndată. Se află acest cuvânt şi la germani în forma prescurtată mufz (mus), însemnând obligatoriu; si ungur, muszai.
muşama s. f. (turc. muşama = unsă cu ceară). 1) Pânză ceruită care nu se moaie când se udă cu apă; 2) pânză vâpsită şi dată cu lac; 3) pânză de cauciuc, impermeabilă. 4) fig. iron. acoperirea unei fraude.
muşamalizare s. f. V. grec. 1) Iron. A ascunde şi a nu pedepsi o fraudă.
muşăţel s. m. (lat. comp. mos-ad (mu-sat, diminutiv muşeţel) — spre datină sau regulă, obiceiu). Bot, Plantă mirositoare cu floare galbenă şi petale albe, ce creşte pe câmp; de obiceiu floarea aceasta zisă şi ro-măniţă (roman V.) se culege şi se păstrează, fiindcă ceaiul cu dânsa, ajută la digestie; apoi asemenea ceai digestiv, este prima băutură, ce se dă pruncului când se naşte (a-ceste prescripţiuni şi datine se vede că au fost aduse în Dacia de către Romani, de a-ceea numirea floarei de roman, romaniţă şi muşat (mos-ad) adică plantă sau floare de datină, de prescripţie anumită este în legătură şi cu moş şi moşi.
muscă s. f. (lat. musca). Zool. 1) Insectă mică de coloare neagră, cu două aripi, ale cărei înţepături sunt periculoase, căci ea umblă şi moaie trompa ei în cadavre şi necurăţenii ; 2) fig. albină; musca columbacă> din satul Columbaci (Golubatz) Serbia — dincolo de Porţile-de-Fer). Zool. Numirea unei musculiţe, care iese în număr foarte mare din larvele ce le depune în apele din acea regiune şi apare în luna Mai în toate împrejurimile, iar vântul o poate răspândi şi mai departe (până pela Bucureşti). Această muscă mică (cât un ţânţar) înţeapă animalele peste tot unde pielea este vizibilă, fără păr: sub coadă, la uget, la nas, sub burtă, în-
ţeapă şi pe om; pentru vite înţepătura este mortală subit. Vitele trebuesc unse cu o substanţă grasă şi groasă pe acele părţi, căci musculiţa se lipeşte pe grăsime şi nu are putere să înţepe; se face foc şi fum de bă-ligar lângă vite, căci musca fuge de fum; în lipsă de unsoare, se poate unge vita chiar şi cu baligă, spălând-o apoi din când în când; la sfârşitul lunei Iulie musca dispare.
muşcă (a) v. (lat. dela morsicare, a muşcă de mai multe ori; — sunetele rs ca şi x, la daco-latini fiind greu de pronunţat, s’au făcut ş). 1) A rupe cu dinţii din ceva; 2) a apucă cu dinţii, a înfinge dinţii, a încolţi; 3) a înţepă (musca, albina); 4) fig. a te muşcă şarpele de inimă, a te tenta diavolul; 5) fig. a înţepă, atacă cu vorba; 6) a’şi muşca degetele, a regreta mult.
muscal s. m. I (dela oraşul Moscova, ce ’şi are numele dela rîul Moscova) capitala veche a Rusiei). 1) Rus stabilit în România;
2)	birjar rus din Bucureşti (cei mai mulţi din secta scopiţilor, ce n’au barbă nici musteţi);
3)	fig- trăsură elegantă de piaţă din Bucureşti, condusă de un rus (muscal).
muscal s. n. II (lat. diform, din musicale (musicalis), de muzică de cântare). Muzic. Instrument de muzică, compus din mai multe ţevi lipite una lângă alta şi din ce în ce mai mici, în care suflând cântăreţul scoate sunete fluerate; numit şi naiu (flautul lui Pan). Turcii zic miskal.
muscalagiu s. m. V. preced. Muzicant care cântă din instrumentul numit muscal.
muscălesc, ească adj. V. muscal, 1. 1) Rusesc, dela ruşi; 2) dela birjarii ruşi din Bucureşti ; 3) ca la birjarii ruşi din Bucureşti.
muscăleşte adv. V. muscal I. I) Ca la Ruşii dela Moscova, ruseşte; 2) ca birjarii ruşi din Bucureşti; 3) fig. în mod autoritar şi brutal (cum era sub guvernarea ţaristă).
muscălime s. f. V. muscal I. Mulţime de soldaţi ruşi; mulţime de ruşi.
muscăloaică s. f. V. prec. Femeea unui muscal.
muscar s. m. (dela vorba muscă). Zool. Numirea unui uliu mic, care atacă păsărelele.
muscărie s. f. V. muscă. Mulţime de muşte.
muşcat, ă adj. V. muşcă. 1) Rupt cu dinţii; 2) încolţit cu dinţii; 3) înţepat; s. muşcătură; 4) bot. muşcatu-dracului^plantă cu floarea în felul muşcatei V.
muşcată s. f. (lat. medieval muscatus). Bof. Numirea unei plante (flori) ce face floare roşie aprinsă, în formă de mic buchet, nu-| mită şi geranium V. magheran.
muş
477
muŞ
muşcăţel s. m. V. muşcată. muşcător, oare s. f. adj. şi adv. Care muşcă (V. muşcă) propr. şi fig.
muşcătură s. f. V. muşcă. 1) Acţiunea de a muşcă; 2) ruptura cu dinţii, loc de unde s'a rupt cu dinţii; 3) înţepătură; 4) fig. înţepare cu toi ba, ironie.
muscel s. n. (lat mons, munte (diformat mus); cu adausul diminutiv cel, ca în munticel, şoricel etc.). 1) Munte mic, muntişor sau munticel; 2) şir de coline, de dealuri ;
3)	imaş de vite pe coline, muşch.ea s. f. V. muştea.
muschetă s.f. (ital. moschetto, fr. mous-quet). Numirea unei puşti, armă de toc, din tipul cel mai vechiu: care se sprijinea pe o crăcană spre a putea trage.
muşchetar s. m. V. preced. 1) Soldat care avea drept armă o muschetă; 2) gentilom din compania ce forma garda regească şi care purtă ca arma muscheta.
muschetărie s. f. (după fr. mousqueterie). Armata de muşchetari.
muschiclu s. m. (lat dela mons, munte — şi rom. muscel). Zool. Numire dată calului mic de munte, ce urcă lepede la munte.
muşchlu a. m. (lat. musculus). Anat. 1) Muşchiu de carne, format din fibre, cari con-tractându-se, mişcă organele corpului (numirea latină vine dela vorba mus, şoarece, musculus, şoricel, — pentru că muşchii se mişcă pe sub piele, când se contractează); 2) carne de muşchiu; 3) friptură de muşchiu;
4)	bot. (dela lat. muscus şi gr. moschos); muşchiul de plantă, format din fire de verdeaţă, ce cresc pe tulpina arborilor, pe co-perişuri, pe piatra umedă, etc.
muşchluşor s. tn. Mic muşchiu. muscoiu s. m. I (mărit din vorba muscă). Muscă foarte mare.
muscoiu s. m. II (mărit din muschiciu). Catâr — cal de munte.
muscular, ă adj. V. muşchiu I. De muş- , chi, despre muşchi; a muşchilor.
musculatură s. f- V. muşchiu I. Starea sau formaţiunea muşchilor, musculiţă s. f. V. muscă. Mică muscă, musculos, oasă adj. V. muşchiu. Cu muşchi mari şi puternici.
mâsellină s. f. (fr. mousseline dela oraşul Moşul în Asia mică, unde se ţese muselina). Numire dată celei mai subţiri şi mai străvezii ţeseturi de mătasă, care se ţesea pe timpuri în oraşul Moşul pentru voalurile mahomedanelor; ţesătură fină de acest fel. muşeţel s. m. V. muşăţel. muşir s. m. (turco-arab, muşir). Ge-
neralisim, comandant suprem al armatei.
muşiţă s. f. (dela muscă — muştiţâ).
1)	Stricăciune sub forma unor foarte mici şi multe firişoare albe, ce se formează pe o bu-bucată de carne în timpul verei, când musca s’ar aşeză şi ar depune necurăţenii pe ea;
2)	stricăciune, putrefacţia cărnii; 3) Zool. numirea unei insecte ca molia.
musiu s. m. (diform din fr. monsieur, domn), iron. Domnul (e), boerul (e).
muşlul (a) v. (lat. dela mus, şoarece, — format verb musilui şi muşlui). 1) A scotoci, sau a căută mirosind după lucruri de mâncare (ca şoarecele); 2) a simţi prin miros ;
3)	a cercetă şi mirosi (cum fac cânii) pe drum, sau pe la garduri; 4) fig. a presimţi.
muştnulă s. f. V. moşmoală.
must s. n. (lat. mustum). 1) Vinul nou abea stors din struguri; 2) zeamă, suc din fructe; 3) must de mere, cidru, zeama dela mere murate; 4) sevă.
mustăci (a) v. A mişca semnificativ din mustăţi, în semn de satisfacţie ori de şiretenie.
mustăcios, oasă adj. V. mustaţă. Cel ce are mustăţi mari.
muştar s. n. (lat. dela mustum suc, zeamă şi toridus, arzător — de unde şi fr. mout-ărde). 1) Bot. Plantă din familia cruciferelor, ale cărei seminţe, prefăcute în făină, au un gust aşa de înţepător, că irită pielea, de pare că arde; 2) preparat din făină de muştar cu oţet şi untdelemn, ce serveşte a da gust la mâncări, fripturi etc. 3) făină de muştar ce se pune în baie sau sub forma de compresă spre a înfierbânta pielea sau sângele; 4) ca-taplasmă cu făină de muştar.
muştăreaţă s. /. (dela must). Sevă, zeamă de mesteacăn.
mustărie s. f. V. must. 1) Cantitate mare de must; 2) locul unde se face mustul; 3) cârciumă unde se vind: must (improvizată) în timp de toamnă, unde se prepară repede şi fripturi.
muştarniţă s. f. V. muştar. Mic vas în care se pune muştar.
mustaţă s. f. (daco-gr. mustax, buza superioară şi mustaţa). 1) Părul ce creşte pe buza superioară la bărbaţi precum şi la multe alte fiinţe. 2) fig. viţe din rădăcina unor plante.
muştea s. f. (lat. dela musstum, zeamă', Ciocanul de cizmar, cu care se bate talpa udată, pentru a se muia şi a se putea lucră; fig. iron. lovitură de ciocan; lovitură de pumn (în limbaj de cizmari). — Şi Turcii zic muşte.
muj
478
mut
muşteriu s. m. (daco-gr. din mistharneo, a face trafic). 1) Cumpărător care vine să vadă marfa; client; 2) amator de a cumpăra; cum-părător; 3) fig. doritor, poftitor. — Şi Turcii zic muşteri.
musti (a) v. V. must. 1) A preface strugurii în must; a ’i supune la presă; 2) a produce zeamă; 3) a străbate puţin un lichid prin ceva, umezind, (ca moarea, saramura) prin doagele putinei.
mustit s. n. V. must. Călcarea, presarea strugurilor şi prefacerea în must.
mustitor, oare s. V. must. Vas sau albie în care se sfarmă strugurii, înainte de a-i stoarce, ca să iasă mustul.
mustos, oasă adj. Cu must, cu zeamă, suculent
muştră (sau muştru) s. f. (lat. dela mon-strare, a arătă). Exerciţii militare, pe cari le fac soldaţii (venit însă prin germ. muster, probă, model, şi ungur, mustra)-mustră (a) v. (lat. monstrare, a sfătui).
1)	A face observaţii cuiva; 2) a certă; 3) a ’l mustra conştiinţa, a avea remuşcări de conştiinţă, a se căi.
mustrare s. f. V. preced. Acţiunea de a mustră.
mustrat, ă adj. V. preced. Certat, admonestat.
muştrului (a) v. V. muştră. 1) A face exerciţi militare cu soldaţii; 2) fig. a certă rău; 3) a exeresâ, a deprinde, a învăţă.
muştuc sau muştiuc s. n. (germ. mund, gură; stăck, capăt — mundstăck). îmbucătura zăbalelor Ia cal; frâul care ţine de zăbale (la cavalerie).
mustul (a) v. V. musti. 1) A presă până dă must, zeamă; 2) fig. a alergă şi obosi tare (calul de ex.) până la asudare, până nu mai poate.
musulman s. m. V. musulman. muşunoiu s. n. V. moşinoiu. mut, ă adj. (lat. mutus). 1) Cel ce nu poate vorbi; cel ce nu are glas; 2) fig. cel ce tace şi nu spune nimic; 3) cel ce nu des-făinueşte ; 4) fără nici un zgomot.
mută (a şi a se) v. (lat muto. mutare).
1)	A pune într’alt loc un lucru; 2) a mişcă din loc; 3) a se muta, a schimbă locuninţa;
4)	a transferă; 5) fig. a 'şi mută gândul, a nu mai speră, a nu mai crede.
mutabil, ă adj. (lat mutabilis). Schimbător; uşor de schimbat, de mutat.
mutabilitate s. f. (lat. mutabilitas). Schim-băciune, nestatornicie; mutarea din loc.
1 mutăîău s. m. (augment, dela mut). 1) Om mut; 2) om prost care nu ştie să vorbească.
mutare s. f. V. mută. Acţiunea de a mută, mutat, ă adj. V. mută. 1) Schimbat cu locuinţa; 2) trecut transferat în alt loc, în altă parte; 3) s. comf. cu mutare.
mutaţiune s. f. (lat. mutatid). Transferare; trecere dintr’un loc în altul; înscrierea unui militar dela o unitate (companie) la alta.
mutătoare s. f. (dela vorba mută). Bot. Numirea unei plante vivacee, ornamentale, din fam. curcubitaceelor, zisă şi curcubeţea.
mutelcă s. f. (din vorba mototcă, gămălie, ghem). Piuliţă cu şurup la capătul osiei dela trăsură.
muţenie s. f. (lat. dela mutio, (cit. muţio), a nu vorbi). 1) Infirmitatea de a nu putea vorbi; 2) fig. tăcere îndărătnică; refuzul de a vorbi; 3) linişte adâncă, tăcere.
muţi (a) v. V. prec. 1) A nu mai putea vorbi; 2) fig. a tăcea; a nu mai spune nimic.
muteşte adv. Ca muţii; cum fac muţii (a vorbi prin semne, prin gesturi).
mutila (a) o. (lat. mutilare). 1) A cionti;
2)	a tăia sau a rupe bucăţi; 3) a schilodi;
4)	fig. a reduce.
mutilare s. f. V. prec. Ciontire, schilodire, tăiere în parte.
mutism s. n. (după fr. mutisme). 1) Muţenie; 2) tăcere.
mutră s. f. (gr. mod. mutra, obraz). 1) Chip, faţă (urîtă); (ironic) persoană; 2) imagine, portret; 3) strâmbătură de faţă, gri-maz; 4) fig. moft, pretenţie.
mutual, ă adj. şi adu. (lat. dela mutuor, a se împrumută; şi mutuum, reciprocitate). Dela unul la altul; reciproc, unul către altul, sau unul pentru altul.
mutualltate s. f. V. preced. Caracterul sau starea de mutual; reciprocitate.
muţunache s. m. (gr. mod. dela mut-zuno = obraz, obrăjor). 1) Frumuşel, încântător (iron); 2) mititel; 3) fig. iron. fiu de ciocoiu; tânăr prea cochet; 4) portret miniatură.
muză s. f. (gr. mousa). 1) Zână; zeiţă din poveştile greceşti — muzele erau fiicele lui Zeus' sau Jupiter, în număr de nouă şi fiecare din ele proteja câte o artă; Clio, istoria; Euterpe, muzica; Thalia, comedia; Melpomena, tragedia; 7erpsichore, danţul; Erato, elegia; Polimnia, poezia lirică; Ura-nia, astronomia şi Caliope, eloquenţa şi poezia eroică; 2) fig. zeitate care inspiră pe artişti; 3) poiezie; 4) inspiraţie poietică.
muzeu s. n. (gr. mouseion şi lat. museim, dela vorba muză. V. prec. 1) Antic. Templu unde se credea că vin muzele; templul muzelor; 2) mică colină la Atena, consacrată
muz
479
muz
muzelor; 3) numirea palatului din vechea Alexandrie (Egipt) unde era biblioteca renumită, care a ars. Modern: 1) Local unde se păstrează o colecţie de lucrări de artă; 2) local unde se păstrează colecţiuni de obiecte privitoare la ştiinţe; 3). colecţiune de obiecte de artă sau de ştiinţă; 4) fig. colecţiune, a-dunătură mare şi variată de lucruri interesante.
muzică s. f. (lat. musica, gr. mou-sike, dela vorba muză, vezi prec.). 1) Arta de a cânta; 2) artă de a combina sunetele într’un chip plăcut; 3) teoria artei de a cânta; 4) famfară; orhestră; 5) cântare ;
6)	pop. instrument de cântat pentru copii (ca jucărie); 7) iron. zgomot mare, ţipet; ceartă. Muzică vocală, cântare cu vocea; muzică instrumentală, cântare cu instrumente; fam-faiă; muzică militară, famfară de regiment; muzică bisericească, cântătile bisericeşti cu semnele muzicei orientale vechi, având opt glasuri cu gamele lor diferite, pe cari sunt aşezate toate cântările slujbelor bisericeşti din cursul anului; această muzică are motive orientale, printre cari multe sunt de
o rară frumuseţă, când sunt bine executate; muzică naţională, cântece sau culegere de cântece cu motive şi melodii, ce s’au păstrat din vechime de poporul român şi cari au fost adunate şi armonizate de compozitori români; muzică de salon, bucăţi muzicale pentru distrat vizitatorii; 8) obiect de învăţământ cu scop de a face educaţia muzicală a şcolarilor.
muzical, â adj. şi adv. 1) De muzică; pentru muzică; al muzicei; 2) fig. cu sunet plăcut, ca muzica ; 3) după regulele muzicei;
4)	unde se cântă, se face muzică.
muzicant s. m. V. muzică. 1) Cel ce ştie, cunoaşte arta muzicei; 2) cel ce cântă frumos ; 3) cel ce are profesiunea de a cântă dintr’un instrument de muzică; 4) cel ce compune bucăţi muzicale.
muzicuţă s. f. 1) Muzică mică; 2) jucărie de cântat pentru copii.
muzulman sau musulman s. m. (dela numirea oraşului Moşul pe rîul Tigru, în Asia).
1)	Numire dată mahomedanilor şi turcilor, cari au venit din părţile acelea ale Asiei;
2)	ce este al mahomedanilor, sau după religia şi obiceiurile lor.
N
N. s. m. 1) Litera a 14-a din alfabet; 2) reprezintă direcţiunea punctului cardinal nord pe planuri şi hărţi.
’n abreviţiune pentru în. na, sau na 1 interj, (lat. comp. din in, prescurtat ’n a — din ad, către, spre *), cu înţeles de în (a fi) — spre, a trece spre, a transmite). 1) îţi dau, ţine, primeşte; 2) iată, uite, priveşte, poftim; 3) exprimă desperare na că l’a ucişi
na-na ! interj. V. prec. Bătaie; a da bătaie, nabab s. m. (cuvânt arab). Titlu ce se dă în India ofiţerilor superiori dela curtea sultanilor, precum şi guvernatorilor de provincii • prin extens, om care trăieşte In mare belşug; mare bogătaş.
hăbădăi s. pl. (lat. prefix, na = ’n a ; batuo, ere, a bate). 1) Sbatere, turburare, fui ie; 2) fig. epilepsie.
*) Foarte adeseori, în compunerea multor vorbe, prefixul na sau nă, reprezintă acest compus latin ’n a — în a; această formaţie este şi la slavi în vorbă na, cu însemnarea la, spre, către ; iar. ca prefix, însemnează tot ’n -f- a = în a, ca de ex.: nastu-pati, a în pălea,) şi mai: clar i este. în prep. nuci, ’n + ad = în supra, sau în spre.
năbădăios, oasă adj. V. prec. 1) Furios, bătăios ; 2) epileptic; 3) teribil, straşnic, aprig.
năboi (a) v. (prefix lat. na = ’n a; şi gr. po, baza vorbelor de lichide, băutură, izvor).
1)	A irupe, a năvăli apa; 2) a inundă ; a co-tropi.
năboiu s. n. V. prec. 1) Ceea ce irupe, se prăbuşeşte ; 2) bucată mare de gheaţă ; cantitate mare de ninsoare.
nâbuşală sau năbuşeală s. f. V, urm. înă-duşire, sufocare; 2) aer greu de respirat; 3) timp cald, şi prea umed; 4) timp cu ceaţă groasă; 5) căldură mare.
năbuşi (a) o. (lat. in prefix — ’n; a, fără; bucea, bucae, gură). 1) A opri respiraţia ; (ţinând închisă gura şi nasul); a sufocă; 2) a stinge, a opri (focul); 3) fig. a potoli (cu i forţa) a opri în loc (o mişcare, o agitaţie, o revoluţie); 4) fig. a oprimă, a apăsă.
năbuşire s. /. V. prec. Acţiunea de a nă-I buşi sau înnăbuşi.
năbuşitor, oare adj. Care înnăbuşe ; sufocant.
i nacafâ s. f. (lat. prefix in ==, ’n;. a, spre; i cavare, a sparge). 1) Furie (apucare) neaş-' teptată (mai, ales: din, cauza beţiei); 2) capriciu ; 3) destin ; 4) supărare repede trecătoare,
năc
480
nâd
mânie — când îi vin nacafele e râu. — Şi Turcii zic nacafa.
năcaz s. n., (lat. ’n-a, în spre (de); casus (cit. caz), primejdie, nenorocire, întâmplare).
1)	întâmplare nenorocită; 2) supărare; 3) ciudă, ură (pe cineva; 4) pl. anevoinţe, dificultăţile vieţei; contrarietăţi; 5) suferinţă, — (este aceiaşi bază cu caznă, iar slavul amplificat kazniti şi nakazivati este din căzni şi năcăji (necăji) — lat. casus).
nacelă s. f. (fr. nacelle, din ital. navicella, navă mică, corobioară). 1) Coşul, atârnat de un balon ce se înalţă în aer, în care stau oamenii; 2) compartimentele de călători, ce sunt atârnate de desuptul unui balon ce pluteşte în aer.
năclăi (a şi a se) v. (prefix rn, a, şi cMu).
1)	A pune prea multă unsoare pe păr sau pe ceva; a unge peste măsură; 2) a. se în-cleioşâ şi umpleâ de o substanţă grasă, sau lipicioasă, sau de noroiu.
năclăios, oasă adj. V. prec. -Care năclă-ieşte; lipicios, cleios, năcri (a) v. V. înăcri. nacru s. n. (Persan nakar). Scoică de stridie albă, cu felurite alte colori şi din care se fac mici obiecte, nasturi, etc.
nadă s. f. (lat. prefix ’n, ad — în după, sau în spre). 1) Adaus, parte adăugată unde nu s’a ajuns (la un lucru, haină etc.). 2) momeală, mijloc de a atrage ca mâncarea aruncată sau pusă, pţnfru a atrage peştii sau alte vietăţi în cursă; 2) fig. iron. cel ce se tot ţine după altcineva (copilul după mamă); 4) înădire, deprindere la ceva.
nădejde s. f. (lat. prefix ’n, în; a spre ; deside (desidero), a dori;—în lat. desidero, are baza sidus, sideris, stea, soare, planete (bune sau iele pentru om) dela care omul aşteaptă cu credinţă). 1) Speranţă; 2) bi-zuinţă ; 3) aşteptare»; 4) fig. de nădejde, cu temeiu, solid; 5) încredere. — Şi slavii zic nadejda, speranţă.
nădăjdui (a) v. V. prec. 1) A speră; 2) a aşteptă şi a dori; 3) a se bizui.
nădăjdulre s. f. V. prec. Acţiunea de a nădăjdui; speranţă.
nadir s. n. (cuvânt arab). Astr. Punctul depe bolta cerească, ce ar fi de desupt de locul unde stă cineva pe pămâut; opus zenitului, care este punctul depe cer aflător deasupra capului.
nadolean, ă adj. (diform, din Anatolia, anatoliân(ă). Găină nadoleană, găină mare din speţa celor din Anatolia; — cocoş nadolean, cocoş de Anatolia. nădragi pl. (lat. ’n, a, pentru; trahere =
tragere, a trage, cu înţelesul de a lua pe sine, a acoperi, a îmbrăcă). Pantaloni largi, pentru a-i putea trage repede, ce se mai poartă mai ales în mahalale ; iron. pantaloni albi, izmene. — Şi Ungurii zic nadrag.
năduf s. n. (mai corect năduh).—lat. prefix ’n — in (negativ) fără; a, spre, pentru ; duco, inspir, respir, răsuflu.—V. duh). 1) Sufocare, lipsă de respiraţie; 2) astmă; înnec, înăduşire ; 3) căldură năduşitoare ; 4) fig. supărare, necaz.
năduh s.. n. (etimolog. v. preced.) Suforare de necaz, de supărare; — întristare, nemulţumire, necaz,
năduşeală s. f. (lat. prefix ’n, in, a, spre; ducere, a inspiră, a trage răsuflarea). 1) Sufocare, lipsă de respiraţie; 2) înnec de respiraţie ; 3) căldură mare; 4) sudoare, asudare;
5)	fig. emoţie, spaimă.
năduşi (a şi a se) v. V. preced. 1) A opri respiraţia, a sufocă; 2) a acoperi bine să nu pălrundă aer; 3) a asudă; 4) a copleşi (buruiana multă, legumele).
năduşlre s. f. V. năduşeală. 1) Asudare, transpiraţie ; 2) sufocare.
năduşit, ă adj. V. năduşeală. 1) Transpirat, asudat; 2) sufocat; 3) acoperit bine să nu tragă, să nu pătrundă aerul (la jăratecul acoperit cu cenuşă), năem s. n. V. năimi. Chirie, plată, nafea s. f. (turc nafe). Blană de pântece de vulpe.
naframă s. f. (lat. din prefix, ’n, a, spre, pentru, fragmen, făşie, bucată). 1) Pânză foarte fină, din mătasă, pentru a acoperi capul (femeile); 2) voal fin, subţire ca o bucată de pânză; 3) batistă fină, subţire; 4) pânza cu care se acopere, (şe drapează) icoana, oglinda; 5) fig. pop. mustrare, dojană. naft s.n. (gr. naftha, un fel de bitum, smoală, păcură). Corp lichid format din diverse hidrocarburi, din care se face petrolul; un produs din destilaţia petrolului se chiamă de asemenea naftă şi untdenaft.
naftalină s. f. (din vorba naft). Corp de coloare albă, care este o catbură extrasă din păcură; oin ea se fac derivate felurite, precum şi multe colori; arde şi astfel se obţine coloarea neagră; conservă stofele şi hainele contra moliilor şi insectelor; se întrebuinţează, şi în tăbăcărie pentru a păstra pielea.
naftol s. n. (fr. dela vorba naftă). Un preparat de farmacie sau de droguerie cu baza de naftalină.
nafurâ s. f. Cuvânt prescurtat din vorba anafură.
năgară s. f. (lat pref. ’n, in; a, pentru ;
nag
481
nai
l;alla, gogoaşă, coaija unui fruct). 1) Bot. Gogoaşa, coarja, învelişul în care stă grăuntele de grâu; 2) plantă ce face un fel de gcgoaşe în loc de fruct.
nagâţ s. m. (lat. prefix ’n = in, fără ; u, de; guttur, gât). Zoo/. Numirea unei pasări ce trăeşte pe marginea apelor, are picioarele lungueţe şi gâtul scurt; se mai chiamă libuţ şi ciovică.
nagodă s. f. (lat. prefix, negativ ’n — in, fără; a, pentru; gaudium, mulţumire,plăcere). I) Neplăcere, nemulţumire ; întâmplare neplăcută ; 2) fig. persoană care nu face plăcere, desagreabilă; 3) monstru arătare; ciudăţenie;
3)	lucru netrebuitor, de nimic, (se apropie de slavul negodnîi; dar însăşi baza slavului godnli, priincios, trebuitor, este latinescul, gau-diurii).
nahlap s. n. dat. pref. ’n, în ; a, spre ; globo, a se adună împrejur). Vârtej de apă curgătoare.
naht adv. (lat. nactus, luat, apucat, prins, dela nancior şi nanciscor, a luă, a pţinde). Comerţ. Cu plata în bani, cu plată imediată (vânzare).
naiadă s. f. (gr. naias, naiados (dela naein, a curge). Zeitate mitologică, ce stăpâneşte fântânile şi rîurile.
naiba s. f. (lat. prefix, ’n; a, dela; ibam, ducă-se, imperativ dela eo). Numire dată diavolului ; ca ducă-se pe pustii.
naie s. f. (daco-gr. nays). Navă, corabie, luntre.
năier s. m. V. pree. Cel ce conduce nava; vâslaş.
năimi (a) u. (lat. prefix ’n, a, spre,pentru; emo, t mere, a lua cu plată, a cumpără). 1)
A angajâ cu plată (un servitor sau lucrător ;— în vechime însă, se cumpărau sclavii); 2) a ademeni cu bani;—(din lat. emo, au şi Slavii multe vorbe: zaem, naem).
năimire s. f. V. prec. 1) Angajarea cu plată; arvunire ; 2) atragere prin plată; corupere ; moa.ire.
naingiu s. m. V. naiu. Cel ce ştie să cânte cu naiul; V. muscalagiu.
naintaş s. m. şi adj. (din vorba înainte). r) Cal care trage înainte) înhămat înainte (când sunt 4 sau 6 cai în şirr 2) predecesor; cel ce a trăit înainte; străbun.
naiu s. n. (daco-gr. dela Naias, ziuă a riutilor, din acele pe caii zeul Pan, le încântă cu sunetele acestui fel de instrument muzical — vezi şi numirea de muscal). Numire oală flautului lui Pan, compus dintr’un nu- I măr de ţevi, de mărime (lungime) treptată, ce dau sunete diferite; — acest instrument
muzical se vede ca un atribut al zeului Pan, pe statuele antice.
naiv,' ă adj. şi adv. (fr. nai'f, din lat. na-tivus, ca dela naştere). 1) Fără experienţă, fără multă pricepere; credul; 2) sincer, nevinovat, fără şiretenie; 3) simplu, mărginit, prostuţ; 4) copilăros.
naivitate s. f. V. preced. 1) Credulitate, sinceritate, nevinovăţie ; 2) copilărie ; 3) lipsă de pricepere; simplitate.
najdac s. n. (Ist. din ’n ~ acedic (aceo) ascuţitor). Numirea unui praf (nisip) dintr'o peatră tare, cu care se freacă cuţitele.
năji (a) v. (lat. din prefix ’n şi verbul ajo, a zice da, şi lat. axo, a invocă zeii: — să dea zeul (să dea D-zeu) fie ca blestem, fie ca ajutor). A invocă blestemul zeilor iprin farmece) asupra cuiva — este o rămăşiţă din credinţele de blestem ale Romanilor; a face farmece rele asupra cuiva ca să se bolnăvească.
năjit s. n. V. prec. 1) Boală din farmecele cuiva ; 2) umflarea urechei; 3) etc. acţiunea de a năji.
năjitură s. f. V. năjit.3) Farmec cu s:op rău. nalbă s. f. (lat. malva). Bot. Plantă din ţări cu clima temperată, are floarea de coloare movă, adică roz-albăstiiu, cu care se fa e ciaiu contra răcelei, etc.; este nalbă mare şi alte varietăţi.
nălbi (a) v. V. înnălbi. 1) A înălbi; 2i a albi pânza nou ţesută, prin repetată muiere în apă şi uscare la .soarele de vară (caie contribue la albire).
nălbit, ă adj. V. prec. 1) Devenit alb ; 2) s. albirea pânzelor noui’prin spălare repetată şi uscare la soarele de vară.% nălbitoare s. f. V. prec. 1) Vas în ' care se fâce spălarea rufelor ; 2) locul unde se albesc pânzele.
nălbitor, oare adj. V. nălbi. Care înălbeşte. nalt, ă adj. (lat. prefix, ’n -j- altus, înalt), li Lung în sus ; ridic A mult dela pământ; 2) superior; 3) naltul cerului, înălţimea cerului.
nălucă s. f. V. urm. 1) Vedenie; 2i fantomă; arătare ; halucinare ; 3) sperietură, frică.
năluci (a se) u. (lat. comp. prefix ’n, a, spre, pentru ; luceo, lucere, a se vedea prin, a apare — format ca şi hallucinor latin, tot cu baza luceo şi însemnând tot a se năluci).
1) A avea vedenii, apaiiţi imaginare; 2) a vedea fantome, chipuri imaginare ; 3) a se părea, a se înşelă prin o păr ere închipuită; 4) a aiura; 5) a se speria de vedenii închipuite-nălucire a. f. V. prec. 1) Acţiunea de a se năluci; 2)*visiune, halucinaţie; 3j fig: iluzie, aparenţă nereală.
năl
482
nap
nălucitor, oare adj. V. năluci. 1) Care provoacă nălucire ; 2) care are năluciri ; 3) cu sperieturi (cal), care se sperie de nimic.
namestie s. f. (lat. prefix ’n, a, la ; mixtus, amestec — dela misceo). 1) Amestec ; felurime (de lucruri); grămadă; 2) unelte diferite. (Acest cuvânt nu are nimic comun cu o vorbă asemănătoare slavă, în-care baza este mesto, loc, slav).
nămet sau nămete s. m. (lat. prefix, ’n, a (ad) la, spre meta, piramidă, moşuroiu, con). Grămadă în lormă de con, de moşuroiu, formată din zăpadă; troian, grămadă naltă de ninsoare.
nămiaza (sau nămezi). adu. (prefix, ’n, şi amiază). La amiază, în mijlocul zilei; în plină zi = namiaza măre.
namilă s. f. (lat. prefix ’n, a, de ; millia, o mie, mulţime). 1) Mărime gigantică, colos;
2)	arătare mare; fantomă mare ; 3) fiinţă extraordinar de mare.
nămit, ă adj. V. năimi. 1) Cumpărat; 2) atras prin bani; 3) angajat cu plată.
nămol s. n. (lat. prefix ’n, a (ad) de, mol-lis, molie, moale). Noroiu, glod); fig. morman, grămadă mare, mulţime, nămol! (a şi a se) v. V. înnămoli. nană s. f. (daco-gr. dela neanis, fata mare). Soră mai mare ; dragă soră.
nănaş sau nânaş sau naş s. m. (lat. comp. in = ’n; ajo, a afirmă, a zice da ; care verb ajo, vine din forma agio şi este în legătură cu axo, axare, a invocă de repetate ori numele unui zeu, de unde lat. axamentum, o rugăciune către zei).-r-l) Persoana care ţine în braţe pe pruncul ce se botează şi în numele pruncului rosteşte solemnul da, afirmând că primeşte religia creştină şi se va conforma învăţăturilor ei; el mai roagă, in-voacă pe D-zeu pentru ocrotirea celui ce se botează; 2) persoana care asistă pe tinerii ce se căsătoresc, şi când trebue să zică fiecare solemnul da, atirmând că voesc a se căsători; asistă şi la ceremonia religioasă când preoţii roagă pe D-zeu şi pe sfinţii ce’şi aleg ca patroni tinerii, spre a-i ocroti, ajuta, în cursul vieţei.
nânaşă sau naşă s. f. V. prec. Soţia nă-naşului.
nani! nanii interj, (lat. ’n + annuo, a clătina din cap în semn de da). Exclamare repetată în formă de cântare, în timpul când copilul este legănat, ca să adoarmă.
naos sau naus s. n. (gr. naos, corabie). Bis. Fig. Corpul mijlociu a interiorului bise-ricef, între altar şi pronaos (primii creştini asemănau biserica cu o corabie care duce
pe credincioşi la liman, linişte, mântuire).
nap s. m. (lat. napus) Bot. Plantă din fam. cruciferelor, cu rădăcina dulce, bună pentru mâncare; se cultivă la loc umed.
năpădi (a) v. (daco-gr. după forma lui cina-patto, a răspândi peste; sau pedcio, a cădea peste, din rădăcina pet, a se arunca). 1) A se arunca asuprâ; a năvăli; 2) a se revărsa (un lichid); 3) a veni asupra în număr mare, în cantitate mare; 4) a cuprinde, a copleşi; 5) a izbucni. — Şi Slavii au acest cuvânt napadati din ptefix na şi verbul padati, a cădea — a cădea peste, tot din baza gr. pedao, a cădea peste.
năpădire s. f. V. preced. Acţiunea de a năpădi.
năpădit, ă adj. V. prec. 1) Cuprins, copleşit ; 2) apucat, zorit; 3) izbucnit; ţişnit (sângele, lacrămile).
năpârcă s. f. (lat comp ’n, ’a, spre peri-culum, primejdie — cum este şi numirea viperei în latineşte, din vivi-pario). Zool. Şarpe mic, a cărui muşcătură veninoasă este mortală; fig. om f. rău şi perfid — viperă. (în timpul iernei înghiaţă şi nu dă semne de vieaţă, pare o cureluşă; dar adusă la căldură învie şi muşcă mortal), năpârleală s. f. V. năpârlire. năpârli (a) v. (lat. prefix, n, a, spre; pilo, pilare, a smulge părul). A lepădă» a cădea părul sau lâna de pe animale în timpul pri-măverei, (în această vorbă se vede un compromis între rom. păr şi lat. pilus, păr), năpârlire s. f. Acţiunea de a năpârli, napârstoc (slav naperstok, dela persto, deget). 1) Degetar, format dintr’un mic con de metal ce se pune în vârful degetului spre a putea împinge acul; 2) fig. un păhăruţ prea mic; 3) fig. un copilaş prea mititel — un năpărstoc de copil.
năpaste s. f. (slav napasti, prefix na şi paşti (padati) a cădea asupra). 1) Prepunere, bănuiaiă asupra cuiva; 2) încriminare pe nedrept, calomnie ; 3) nenorocire; urgie; 4) fig. vechiu, dare, bir nedrept; 5) Năpastea, pişsă teatrală cunoscută, de Caragiale.
năpăstui (a) v. V. prec. 1) A aruncă o bănuială, un prepus ; 2) a învinui pe nedrept;
3)	a oprimă; 4) a calomnia, năpastuire s. f. Acţiunea de a năpăstui. năpăstuitor, oare adj. şi s. 1) De năpăstu-ire; 2) care năpăstueşte.
năplăi (a) v. (lat. prefix ’n, a, spre; pleo, a umple). A umple cu totul de unsoare (părul); 2) a transpira tare de tot din cauza căldurii; 3) a fi cuprins de somn adânc, a fi buimăcit de somn.
năp
483
nar
năplâire s. f- V. prec. Acţiunea de a.năplăi.
năplăit, ă adj. 1) Uns, plin de uns are prea mult; 2) cuprins de unsoare ; umplut tare (mânjit); 3) asudat, transpirat foarte;
4)	cuprins de somn, buimăcit.
napoleon s. m. (deja numele împăratului francez Napoleon). Numire dată monedei franceze de aur, valorând 20 franci şi care purta chipul împăratului Napoleon; extins. monedă de aur de 20 lei, sau de o valoare aproape cu aceasta.
" năprasnă (de) adu. (lat. prefix ’n, a, spre, pentru; pressum din premo, premere, a apăsa, a strânge; a ucide, a supăra; a grămădi, a nimici, a culcă, etc). 1) Cu zor şi cu nenorocire mare; 2) rău şi pe neaşteptat; 3) cu totul neaşteptat; 4) spăimântor şi repede;
5)	de distrugere; nimicitor. (Nu trebue confundat cu slavul naprasno, care însemnează zădarnie, fără folos, şi care pare format din prefixul negativ lat ’n, pentru in, fără ; a, (d), prosum, a fi de folos).
năprasnic, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Cu grabă mare, subit; 2) teribil îngrozitor; 3) nimicitor, distrugător.
năprasnică s. f. (dela vorba năprasnic teribil). Bot. Numirea unei plante agăţătoare, ornamentală, zisă şi clocotici.
năpusti (a şi a se) v. (lat. comp. prefix ’n, a, spre, positas, lepădat, din pono, panere, a lepădă). 1) A lăsa în părăsire; 2) a merge, a năvăli asupra cuiva; 3) a cădea peste, a se repezi asupra. — Şi Slavii au acest cuvânt cu baza pustiii, puskati, a da drumul, a lăsă, şi cu prefiful na, în cât senzul 2, este la fel cu cel slav.
năpustire s. f. V. prec. Acţiunea de a şi a se năpusti.
năpustit, ă adu. V. prec. 1) Abandonat, lăsat în părăsire, părăsit; 2) repezit asupra.
nară s. f. (sau nare) — lat. naris). Anat. Orificiul, gaura nasului, prin care se face respiraţia şi se simte mirosul.
naraclţă s. f. (lat. prefix ’n, a, spre; redusa, reînchisă, reîncheiată). Bis. Numire ' unei făşii late de mătasă, sau coperământ de mătasă, cu care se acopere potirul şi sfintele taine.
naramz s. m. (lat. prefiz n, a, spre; ara-mus, arămiu). Bot. Numirea portocalului ce face fructe cu coarjă roşie-arămie.
naramză s. f. V. prec. Fruct de naramz, portocală. — Şi Turcii au acest cuvânt.
naramzat, ă adj. V. preced. Colorat ca portocala roşcată.
mărămziu, le adj. V. prec. Portocaliu, coloare ca de naramză.
nară (a) u. (lat. narro, narrare)- A istorisi, a povesti.
narare s. f. V. prec. Istorisire, p'ovestire. naraţiune s. f. V. preced. narativ, ă ăclj. V. prec. Povestitor, cum s’ar povesti.
narator s. m. V. prec. Cel ce povesteşte sau istoriseşte.
nărav s. n. (diformare din morav). 1) Deprindere rea moştenită; 2) obiceiu rău; 3) viciu; 4) pornire rea (mai şles la animale), în vechime însemna şi morav. — Şi Slavii au adoptat vorba aceasta diformată în nrav, cu înţelesul de morav, iar apoi şi cu înţeles de gust, plăcere şi au verbul nraviti, a plăcea.
nărăvaş, ă adj. Cu nărav; vicios, nărăvi (a şi a se) v. A se deprinde (rău sau la ceva rău); a îndemna la viciu.
nărăvire s. f. V. prec. Acţiunea de a nărăvi.
nărăvit, ă adj. pop. 1) Deprins, dedat la ceva rău; 2) vicios, capricios.
narcis s. m. (lat, nurcissus, gr. narkissos). Bot. Numirea unei flori ornamentale cu frumoase petale albe sau galbene, în număr de şase, numită şi zarnacadea şi cropină.
narcotic, ă adj. şi s. (gr. narkoţikos, care amorţeşte). Numire dată plantelor sau sub-tanţelor cari au proprietatea de a amorţi, a adormi, ca opium, beladona şi extrase din acestea; substanţă care amorţeşte, adoarme.
narcotină s. f. V. prec. O substanţă extrasă din opium.
narcotiza (a) v. V. prec. A amorţi sau a adormi printr’un narcotic ; fig. a ameţi, a face să nu simtă, a adormi.
nard s. ni. (lat. nardus). Bot. Plantă gra-minee, din spicul sau rădăcina cărei se extrage un fel de cleiu mirositor, ce serveşte pentru fabricare de parfum; se mai numeşte ţepoşică şi iarbă aspră.
narghilea s. f. (turc nargileh). Ţigaretă turcească pentru fumat tutun, dar care trage fumul dela tutun printr’un tub lung, ce trece printr’un frumos vas de sticlă, în care este apă parfumată, astfel că pe de o parte fumul se temperează, perde din proprietăţile vătămătoare, iar apoi capătă şi miros de parfum. Fumul de tutun în acest caz nu predispune aşa repede la oftică, nărod s. şi adj. V. nerod. nart s. n. (lat. prefix ’n'; arto artare, a cuprinde; a constrânge; de unde artus; scurt, sgârcit). 1) Tarif, taxă cuvenită, (dela conţinut, cuprins) ce se încasa pe fisc în vechime ; 2) preţ; 3) cuprins, măsură, scurtime;
nar
484
năs
4)	moderaţiune; 5) măsuţă fixă, 6) sgârcenie;
7)	stimulaţie, îndemn, iniţiativă; 8) determinare anume cât să lucreze — cu nart.
nartecă s. f. (gr. narthex, nartekos, cutie pentru lucruri preţioase'. Bis. V. aduon, sau anvon. Tribună înaltă (în forma unei cutii), unde se urcă preotul sau diaconul şi citeşte evangelia sau predică.
nărtos, nărtoasă adj. (lat. dela naris, nare; naritus, cu nării. Cu nări (nas) mare,
. 2) fig. obraznic, arogant.
nărui (a şi a se) v. (lat. prefix ’n, a, spre; ruo, mere, a surpă, a nărui). A surpă, a dărâmă, a prăbuşi; a se ruină.
năruială s. f. V. grec. Surpare, dăiâmare; dărâmătură (de zid).
năruit,- ă adj. V. grec. Ruinat, surpat, dărâmat.
nas s. n. (lat. nasus din sanscrit nas). Anat. Numirea organului proeminent al feţei care serveşte pentru a respira şi a mirosi precum şi pentru a elimina unele materii mucoase. Fig. 1) îndrăzneală, curaj; 2) aroganţă, mândrie ; a da nas <cuiva, a-i da curaj, a-i permite; a nu avea nas, a nu îndrăzni; a baga nasul, a se amestecă; cu nasul in jos, umilit; cu nasul ge sus, mândru ; a gurta de nas, a conduce cum vo-eşti; a da peste nas, a înfruntă, a dojeni; a strâmba din nas, a nu-i conveni; a nu-i plăcea; a ieşi pe nas; a răsplăti greu, rău, a avea urmări triste; a scoate pe nas, a impută, a pretinde recunoştinţă; a sufla nasul, a curăţi nasul, a arunca mucii; nu-i de nasul lui, nu merită pentru el; nu-i dă nasul, nu îndrăzneşte, naş s. m. V. nânaş. naşă s. f. V. nănaşă. năsălie sau năselie s. f. (lat. pief. ’n, a (ad), pentru: sella, lectică, pat de purtat). Pat de purtat, de dus mortul — în formă de targa dusă de doi sau patru oameni, pe mâni sau pe umeri — cum se puita lectica la Romani. (Deşi cuvântul se apropie de vorba slavă nositi, a duce şi nosilşcic, cel ce duce, ar fi greşit a-1 deriva de aici).
năsărâmbă sau năstărâmbă s. f. (laf. prefix ’n a (ad) spre; se-rubeo, se-rubere, a se roşi (obrazul). Lucru de roşirea (obrazului) de ruşine; lucrare urâtă, faptă ridi-culă şi ruşinoasă: — a făcut sau mi-a făcut o năstărămbă = o faptă (o ispravă) oribilă, ridiculă sau de ruşine — de care te ruşinezi; fig. pudic, membru viril mare.
năsbâtie sau năsbutie s. f. (slav ne şi sbâtie, fiinţare). 1) Imposibilitate, fapt sau lucrare imposibilă, de necrezut; 2) glumă,
ghiduşie, farsă ; 3) vorbă de spirit, de haz; 4) joc sau glumă de copii, năsbâtâios, oasă adj. Poznaş, glumeţ, născare s. f. (lat. nascor, naşei, şi nasco, nascere, a se nasce şi a nasce). Naştere. din născare, din naştere.
născător s. m. V. grec. Cel ce dă naştere ; creator; părinte.
născătoare s. f. V. grec. Cea care naşte; mamă; ca: e dă viaţă ; Născătoare de D-zeu, Mama lui Isus Christos, — Sfânta Fecioară Mai ia.
născoci (a) v. (lat, din nasco -p cieo, nasco-ciere, nacco-citum, a pricinui (a pune în mişcare) a naşte sau a se produce». A inventă, a crea, a imagină ceva. — Şi slavii au un cuvânt asemănător cu acesta, dar cu înţeles de «a sări» dela skakati, a sări). Nasco latin este aci ca şi geno, şi gigno, a naşte, lat. ingenium = iscusinţă, talent, ca şi genius — talent, inspiraţie.
născocire s. f. V. grec. Acţiunea de a născoci; invenţie; creaţiune grop. şi fig.
născocitor, oare s. şi adj. Care inventează propr. şi fig. născocitură s. f. V. născocire. născut, ă adj. (lat. dela nasco, nascere, a naşte). 1) Creat; 2) provenit, rezultat din; 3) care a luat naştere.
năsdrăvan sau năzdfăvan, ă adj. (lat. prefix ’n (in), extra, afară de; (din cale afară) vanus, nereal — fig. minciunos). 1) Supranatural ; 2) de minune ; 3) profetică sau vră-jito;ească; 4) miraculos; s. vrăjitor sau vrăjitoare. (Ar fi eroare să se confunde acest cuvânt cu slavul nezdravii, care înseamnă ne-sănătos, care şi româneşte se zice ne-zdravăn, iar nu năzdrăvan).
năsdrăvănle s. f. V. grec. 1) Putere supranaturală sau magică; 2) faptă supranaturală: 3) farsă, glumă; 4) imposibilitate, năşi (a) v. V. naş. A fi naş. năşie s. /'. V. naş şi nânaş. 1) Calitatea de naş; 2) rudenia de naş; 3) faptul de a năşi, a fi naş.
nasilnic, ă adu. (prefix n-a (n’a) şi silnic. V. silă şi silinţă). Cu sila, silit, forţat.
năsip s, n. (lat. prefix ’n, ă (ad) sabuium sau sablum, (sabulo), năsip). Pulberea, praful din sfărămături de peatră, adus de ape. năsipos, oasă adj. Cu năsip; ca nisipul, năsiperniţă s. f. Vas de ţinut năsip spre a-1 pune pe scrierea udă. năsos, oasă adj. V. nas. Cu nasul mare. năspri (a şi a se) v. (prefix ’n + aspru şi aspri). A se face aspru, a deveni aspru, năstărâmbă s. f. V. năsărâmbă.
năs
485
năt
năstav s. n. V. urm. Năstăvire. năstăvi (a) v. (lat. prefix ’n, a, spre; sta-bilio stabilire, a întări (cu transform lui b în v). întărire sau confirmare (divină); de aici, a inspiră sau a statornici prin inspiraţie (termin vechiu bisericesc).
naşte (a şi a se) v. (lat. nascor, naşei). 1) A procrea; a face copil sau pui; 2) a lua început; a începe; 3) fig. a produce, a începe. (Când naşterea este anormală, sunt moaşe ţerance cari ştiu, prin masaj, să întoarcă pruncul şi nu e nevoie de operaţie chirurgicală).
naştere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a naşte, procrearea; 2) fig.începere, producere;
3)	bis. naşterea lui Iisus Christos; — crăciunul ; ziua de 25 Decembrie; 4) fig. origină.
năstrapă s. f. (lat. din naustibulum = vas în foruiă de barcă — prin naustibur şi prin metateşă nastrib, naustrip şi nostrip, no str ap — compară cu nostrom). Vas de luat apă, cupă ca o barcă. — Macedo-rom. măstrăpă, turcii zic maşrapâ.
năstruşnic, ă adj. şi adv. (prefix, negativ ne ; lat. struo, struxi, struere, a aşezâ).
1)	Ne aşezat, nestatornic; svăpăiat, neastâmpărat; 2) vioiu; 3) teribil.
nasture s. m. (lat. prefix ’n, a (ad), pentru ; stola stolae, tunică cu mâneci). Bumb pentru încheiat hainele, sau pentru încheiat mânicele (ce se întrebuinţa şi la stola romană).
năsturel s. m. Nasture mic. năsturei s. pi. V. nasture. Bot. Numirea plantei crucifere, antiscorbutică şi depura-tivă, ce creşte pe apele curgătoare şi se mai chiamă cardamă de izvoare.
nat s. m. (lat. natus). Născutul; rtaşterea; neamul; fiul; rudenia, — bănăţean: tot natul să vină, tot neamul, toţi inşii.
nătăfleţ, eaţă adj. şi s. (lat. comp. natus, născut; flexus, moale, care se îndoaie). 1) Moloşit din născare; 2) imbecil; prost; tembel, natal, ă adj. (lat. natalis). 1) Al naşterei;
2)	de naştere;' 3) unde s’a născut cineva — locul natal.
natalitate s. f. (lat. natalitas). Naştere (de prunci); înmulţirea copiilor; numărul total de naşteri.
nătâng, ă adj. (prefix negativ ne, lat. tango tungere, a atinge sau a îndupleca). 1) Neîn-dămânatec la mişcări, care nu poate atinge uşor; 2) supărăcios, care nu poate fi atins propriu şi figurat — îndărătnic.
nătângie s. f. V. prea. Defectul de a fi nătâng.
nătărău s. m. şi adj.,(lat. natus, născut; rom. rău). Prost născut, nerod din naştere (ca şi ne-bun).
natimă s. f. (din lat. natum, născut). Speţă — ce natimă de om. Mold.
naţional, ă adj. (lat. dela naţio, onis, origine, naştere). Al neamului; dela originea unui popor; costum, cântec, geniu, artă naţională, ce poartă caracterul osebit al unui neam.
naţionalism s. n. (fr. nationalisme, dela lat. naţio, naştere). Iubire de neam; preferinţa pentru poporul cărui aparţine cineva; caracterul propriu unei naţiuni pus în evidenţă.
naţionalist, ă adj. V. prec. Care se referă la naţionalism; s. cel ce ţine mult la neamul cărui aparţine.
naţionalitate s. f. (fr. nationalite). 1) Grupă de oameni ce au aceiaşi origine, istorie, tradiţii, etc. 2) caracteristica unui neam, unui popor; 3) neam, naţie, naţionallzâ (a şi a se) v. (fr. nationaliser).
1)	A adopta, a primi în sînul unei naţiuni;
2)	a face proprietate a naţiunei sau a ţării;
3)	a da înfăţişarea sau caracterul naţional, naţionalizare s. f. Acţinnea de a n rţionalizâ. naţiune s. f. (lat. naţio, nationis, origine,
naştere). Grupă de oameni din aceiaşi origine, cu acelaşi trecut istoric, datine, limbă, etc.; neam de oameni, popor.
nativ, ă adj. (lat. nativus, care se naşte— primitiv, firesc). Primitiv, dela origine, dela naştere; natural.
natră s. f. (lat. nator, natra, (diformat din nascor), care naşte, care dă naştere). începutul, legătura de unde începe urzeala unei pânze ce este de ţesut; capătul începător al urzelei unei ţeseturi.
natriu s. n. (arab. notrum). Miner. Car-bo at de sodă natural. (Natriul servea Egiptenilor la conservarea mumiilor).
natură s. f. (lat. natura). 1) Totalitatea. lucrurilor reale, pe cari le vedem; 2) totalitatea legilor ce stabilesc raporturile între lucrurile reale, văzute ; 3) firea, existenţa tuturor lucrurilor văzute ; 4) firea, adică felul sau caracterul unui lucru sau fiinţe—deprinderea e te a doua natură; 5) modul, chipul (unei lucrări), artist, modelul natural, văzut, după care desenează sau sculptează artistul; 6) temperament (firea unui om, animal, etc.)
71 lucrul însuşi—hrana in natură.
natural, ă adj. şi adv. 1) Firesc ; 2) după legile fireşti, ale naturei; 3) din natură, din lucrurile reale, fireşti; 4) cum este dela fire, nefalşificat, neprefăcuf, nealterat; 5) jurid_ din căsătorie nelegitimă (copil natural); 6)
nat
. 486
nău
muzic. ton natural, ton nealterat prin bemol sau diez ori alt semn. 7) Ştiinţe naturale, ştiinţe despre legile şi producţiunile naturei;
8)	s. felul natural, înfăţişarea firească ; 9) cert, sigur.
naturaleţă s. f. Starea sau proprietatea de a fi natural, sincer, neprefăcut, nemeşteşugit, sau a fi real.
naturalism s. m. (fr. naturalisme). 1) Caracterul de a fi natural, real; 2) filosof. Sistemul celor ce atribue totul naturei şi legilor naturale, fără a admite nici o putere In afară de cele cunoscute de oameni şi de ştiinţele naturale.
naturalist s. m. (fr. naturaliste d n lat. natura). 1) Cel ce se ocupă cu studierea şi cunoaşterea plantelor, animalelor şi mineralelor; 2) cel ce se conduce de naturalism în artă sau literatură; 3) partizan al naturalismului în filosofie; adj. bazat pe naturalism. V. preced.
naturaliza (a şi a se). Politic. 1) A da printr’o lege unui strein drepturi egale cu ale locuitorilor băştinaşi ai ţărei; 2) a considera ca produs naţional (o marfă, streină); 3) a adoptă şi asimila (ştiinţe, arte, expresiuni).
naturalizare s. f.V. prec. Acţiunea de a naturaliza.
naturalizat, ă adj. V. naturaliza. 1) Cel ce a fost încetăţenit; 2) ce este adoptat.
năuc, ă adj. (lat. ne-huc = nu aici — un compus ca şi netot, nebun). 1) Dus aiurea cu mintea, nu cu mintea aici, zăpăcit, ameţit la cap; 2) zmintit, nebun; 3) turmentat de prea mult zgomot; 4) ameţit de beţie; 5) conform cu oltenescul aiurit. (Nu are nimic comun cu slavul nauka, ştiinţă, din uciti., a învăţa).
năuci (a) v. V. prec. 1) A ieşi din fire ;
2)	a ameţi; 3) a înebuni, Mold. — m’au năucit cu ţipetele lor.
năucie s. f. V. prec. Starea de năuc; zăpăceală ; ameţeală; nebunie.
năucit, ă adj. V. prec. Aiurit, ameţit; scos din minte.
naufragiâ (a) v. V. naufragiu. A se înecă corabia sau vasul plutitor; fig. a se prăbuşi, a se prăpădi.
naufragiu s. n. (lat. naufragium, din na-vis, navă; frângere, a frânge). Sfărâmarea navei pe mare; înecarea vasului plutitor; fig. prăbuşire, prăpădire, ruinare într’o afacere.
naufragiat, ă adj. V. prec. Care s’a înecat cu o corabie pe mare ; care s’a scufundat în mare; fig. pierdut în nenorociri.
năuntru adu. şi s. V. înăuntru. 1) în interior ; 2) ce este în lâuntru, firea lăuntrică.
năut s. n. (lat. pref. ’n, a, spre; udus,. udat — dela aceiaşi noţiune ca muzere-, şi ca lat. pisum, din grec. pison şi pisus = năut, mazăre = loc umed). Bot. Plantă leguminoasă, ce riebueşte mult udată, care f ace boabe rotunde ca mazărea, dar mai fragede şi galbene.
nautic, â adj. (at. nauticus dela nauta, corăbier, navigator). De navigaţie ; de plutire.
nautil s. m. (gr. naytilos). Şciinţ. nat. O scoică de mare univalvă.
năutiu, ie adj. V. năut. Galben cum e coloarea năutului.
navă s. f. (lat. ncwis). Corabie ; vas de plutire pe apă; luntre mare ; vapor.
năvădi (a) o. (lat. prefix ’n, a (ad), spre ; uado, vadere, a trece, a duce). A urzi pânza, trecând firele de urzeală prin ochiurile iţelor şi prin dinţii dela spată. năvădire s. f. Acţiunea de a năvădi. năvădit s. n. Năvădire. năvală adj. adu. şi s. (lat. prefix, ’n, a (ad) spre ; velo, velare, a acoperi). Care cuprinde, acopere; copleşitor; s. 1) copleşire, 2) revărsare; izbucnire ; 3) îngrămădire ; înghesuială ; 4) atac, asalt, (ia bătălie); 5) incursiune ; invazie ; a da năvală, a se arunca, repezi (spre, la).
năvăli (a) v. V. preced. 1) A se revărsă; a cuprinde; 2) a copleşi; 3) a se îngrămădi, înghesui; 4) a se arunca, repezi, asupra ; 5) a invada ; 6) a atacă ; 7) a asalta (la bătălie);
8)	a izbucni.
năvălire s. /. V. prec. Acţiunea de a năvăli., năvălitor s. m. şl adj. V. prec. 1) Care năvăleşte; 2) invadator; 3) atăcător sau agresor.
năvalnic, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Copleşitor ; 2) impetuos, cu năvălire ; 3) teribil» spăimântător.
năvalnic s. m. (lat. pref. ’n a (ad) spre; valeo, a fi sănătos, a fi tare). Bot. Numire dată plantei ce se chiamă sciinţ. valeriana (tot dela lat. vale o), ce are proprietăţi medicinale antispasmodice şi febrifuge, ce se mai chiamă şi iarba pisicei, fiind căutată de pisici pentru mirosul ei (se confundă adeseori cu scolopandra din cauza formei frunzelor)^ năvârlle (daco-gr. dela neuron, (nevron) nerv — neuralia (nevralia) nervositate). — Se întrebuinţează mai mult la plural. Furie ; nervositate: când îi uin nauârliile să te fereşti.
năvârlios, oasă adj. şi adv. V. prec. Cu năvârl i.
navlgă (a) v. (lat. navigo, navigare). 1) A pluti cu nava pe apă; 2) a merge cu corabia sau cu vaporul pe apă; a călători pe apă-
nav
487
năz
navigabil, ă adj. (lat. navigabilis). Pe care se poate pluti cu nava, cu corabia sau cu vaporul.
navigaţiune s. f. (lat. navigaţio). 1) Plutire cu nava cu corabia sau cu vaporul pe apă; 2) administraţia, autoritea care supraveghează mersul vapoarelor, al vaselor plutitoare.
navigator s. m. (lat. navigator). Cel ce pluteşte cu nava, corăbier, marinar.
năvod s. n. (lat. nautus, de navă, de luntre). Plasă lungă, voloc, de prins peşte, format din pânza rară, care. în partea de jos are atârnate greutăţi (plumbi); iar sus nişte lem-nuşoare ce plutesc, astfel că peştele este oprit şi nu scapă neprins; năvodul este purtat de luntraşi în bălţile şi apele mari.
năvodar s. m. V. prec. 1) Cel ce ştie să îacă năvod; 2) cel ce prinde peşte cu năvodul.
năvoloacă s. f. (lat. pref. ’n a (ad) spre; volucer, din sbor, fig. cu nestatornicie, dea repezeala). Semănătură pe un câmp ne arat, necultivat, aruncată la întâmplare (se vede că asemenea semănături se făceau în timpuri nestatornice, de nesiguranţă), naz s. n. V. nazuri.
nazal, ă adj. şi adv. (lat. nasalis dela nasus). Pe nas (cu sunet pe nas); s. f. literă care se pronunţă cu sunet pe nas ca în 1. franceză n în an, etc.
nazalitate s, f. V. prec. Forma nazală, sunetul nazal.
nazaOzâ (a) v. (fr. nasaliser). A pronunţa cu ton nazal.
nazâr s. n. (prefix, ’n, a, şi rom. zări). 1) Luare în seamă (în vedere); 2) vedenie, părere,; nălucire.
năzări (a se) v. (prefix ’n, a, şi zări). 1) A se părea că, vede; a se năluci; 2) a avea spaimă din nimic; a’şi închipui; 3) a presupune, a bănui.
nazir s. m. (turc. nazir). Comandantul unei cetăţi depe ţermul Dunării în timpul dominaţiei turceşti.
năzui (a) v. (lat. prefix ’n, a, spre ; su-eo, (sub-eo) su-ire, a se vârî sub). A tinde; a se vârî înainte ; 2) a aspiră, a pretinde ; 3) a stărui.
năzulre s. f. Faptul de a năzui. năzuinţă s. f. V. prec. Aspiraţiune; tendinţă ; stăruinţă.
năzuit, â adj. V. prec. Aspirat, dorit, nazuri s. pl. (rar la sing. naz). (lat. nasus, citit nazus, nas). 1) Strâmbare din nas în semn de neplăcere, sau de desgust; 2) moft; 3) capriciu; — face nazuri, face mofturi, gesturi de neplăcere.
năzuros, oasă adj. V. prec. Care face nazuri; mofturos ; dificil; capricios, ne adv. Prefix negativ = nu (lat. ne). ne pron. pers. 1 plur. dela noi, la acuzativ.
nea! nea 1 interj. Chemare (la vite), nea (art. neaua) s. f. (lat. dela nix, nivis, nea). Ninsoare, zăpadă.
nea s. m. Prescurtare din nenea în nea.— V. nenea.
neaccentuat, ă adj. (pref. negativ, ne, şi accentuat). 1) Fără accent (^ sau p); 2) fig. fără putere, fără tărie; 3) nu îndestul vădit, exprimat.
neacoperit, ă adj. (pref. neg. ne şi acoperit). 1) Fără acoperiş ; 2) fig. comere. fără garanţie; 3) milit. expus, neprotejat; 4) cu capul gol.
neactiv, ă adj. (prefix, neg. ne, şi activ). 1) Inactiv; 2) care stă şi nu face nimic: 3) milit. care nu e în serviciul militar activ.
neactlvitate s. f. (prefix neg. ne şi activi-tate). Nelucrare, nemişcare; şedere degeaba; milit. retragere din serviciul activ.
neadăpostit, ă adj. (pref. neg. ne şi adăpostit). 1) Fără adăpost; 2) fig. expus.
neadevăr s. n. (pref. neg. ne şi adevăr). Ce este contrar cu adevărul; minciună; inexactitate.
neadevărat, ă adj. (pref. neg. ne şi adevărat). Ce nu este adevărat; inexact, falş.
neadormire s. f. (pref. neg. ne şi adormire). Veghere neîntreruptă; vigilenţă, neadormit, ă adj. (pref. ne, şi adormit).
1)	Nu adormit; 2) fig. vigilent, veghetor,
atent.	*
neagă s. f. (lat. dela nequam, om rău, om ticălos). încăpăţinare, — se fine ca neaga, se ţine cu încăpăţinare, foarte stăruitor. Mold.
neaga-rea s. f. V. prec. 1) întâmplare rea; nenorocire ; 2) piază rea; prezicere rea.
neajuns s. n. (pref. neg. ne şi ajunge; ajuns). 1) Lipsă sau cusur (moral ori fizic),
2)	defect; 3) neplăcere ; 4) încurcătură, dificultate.
neam s. n. (lat din nomen = nume; rasă; popor — prin o diformare ca germ. name (nam). 1) Rudenie (din căsătorie); 2) familie;
3)	gen, speţă deosebită ; 4) naţiune, popor;
5)	rasă; 6) generaţie ; 7) origine ; 8) nobleţă, aristocraţie — e de neam mare. — Şi Ungurii zic nem.
neam adv. (lat. dela nemo, nemonis, nimeni, nici un). Nici cum; nimic ; nici unul; de loc, nici de cum. Olten.
neamanetat, ă adj. V. amanet. Nepus amanet.
nea
488
nea
neamestecat, ă adj. (pref. neg. ne şi amestecat). 1) Fără amestec ; 2) necombinat, neîmpreunat ; 3) ne compromis; 4) ne introdus, ne vârît.
neamputat, ă adj. V. amputa. Netăiat de medic.
neamţ s. m. (lat. prefix negativ, ne, amice (dela amicus, priitor, plăcut, folositor). 1) Numire dată locuitorilor din ţara austeră (Austria), care are pământ nepriitor. (ca şi saşi=saxi, celor din saxia, pietroasă, ţara cu pământ pietros); 2) numire dată germanilor în general ; 3) fig. meşteşugar, meseriaş priceput; 4) fig. catolic. Se susţine de alţii că origina vo bei neamţ ar fi dela slavul nemoi, nemeţ, care înseamnă mut, pentru că nemţii învaţă cu greu să vorbească o limbă streină; dar în cupiinsul ve-chei Dacii, este numirea de neamţ dată unui rin, unui oraş şi unui district cu pământ neprielnic, neproductiv; dela acestea şi cetatea de pe râul din judeţul Neamţu ; iar imediat alături este numirea de Bacău al districtului vecin ce arată producţia de fructe bacuus, lat. bacca, fruct; deci în româneşte numirea de neamţ, vine dela felul pământului locuit, — ca şi vorba austriac, saxon, (sas).
neant s. n. (gr. dela neatos, extrem cel mai din fund). 1) Nesfârşitul (spaţiului sau timpului), nemărginire; 2) nimicire.
neaoş, ă adj. (lat. dela navus (gnavus), din gnosco şi nosco, ere, a cunoaşte, a şti» a mărturisi=cunoscut, ştiut). 1) Bine cunoscut, bine ştiut; român neooş; 2) din naştere, de baştină, din vechime; 3) indigen; 4) veritabil.
neapărat, ă adj. şi udv. (prefix, neg. ne şi apărat). 1) Neînlăturabil; 2) indispensabil ; foarte necesar; trebuitor; 3) nescutit;
4)	numai de cât, grabnic; 5) sigur.
neaplecare s. f- (pref. neg. ne şi aplecare). 1) Ne supunere, ne curbare; 2) inaptitudine.
neapolitan, ă adj. (de a oraşul Neapole— Italia). Din Neapole.
neaprins, ă adj. (pref. neg. ne şi aprins).
1)	Stins, fără lumină; 2) fig. neînflăcărat. ■
neaprobare s. f. (pref. neg. ne şi aprobare). 1) Lipsi de aprobare; 2) refuz -de aprobare; 3) dezaprobare.
neaprobat, ă adj. V. prec. 1) Ne admis;
2)	dezaprobat.
nearat, ă adj. (pref. neg. ne şi arat). Care nu este arat.
nears, ă adj. (pref. neg. ne şi ars). Ne consumat prin ardere; 2) neaprins; 3) nepră-
jit prea tare; 4) fig- neînşelat; 5) fig. nelovit.
nearticulat, ă adj. (pref. neg. ne şi articulat). 1) Ne îmbinat, neîncheiat, neprins unul de altul; 2) gram. fără articul.
neascultare s. f. (pref. neg. ne şi ascultare). 1> Neatenţie; 2) insubordonare; 3) nesupunere; 4) indisciplină.
neascultător, oare adj. V. prec. 1) Neatent; 2) nesupus; 3) insubordonat; 4) nedisciplinat.
neascuţit, ă adj. (pref. neg. ne şi ascuţit). 1) Fără să fie ascuţit; netăios; 2) fig. fără agerime (de minte'1.
neasemănare s. f. (pref. neg. ne şi asemănare). 1) Lipsă de asemănare; deosebire;
2)	nealinare; 3) lipsă de nivelare, netezire, neasemănat, ă adj. V. prec. 1) Fără să
semene, lipsit de asemănare; 2) incomparabil;
3)	fig. neasimilat; 4) fig. nu netezit, nivelat, neasemuit, ă adj. ţpref. neg. ne şi se-
muit). V. neasemănat. 1 şi 2. neaşezai, ă adj. (pref. neg. ne şi aşezat).
1)	Nestatornic; 2) nomad; 3) fig. neastâmpărat; 4) neserios; 5) ne pus bine fa loc; 6) ne deretecat (în casă).'
neasigurat, ă adj. (pref. neg. ne şi asigurat). 1) Fără siguranţă; 2) neabonat la o societate de asigurare contra incendiului, grin-dinei, etc.; 3) negarantat; 4) neîncredinţat.
neastâmpăr s. n. (pref. neg. ne şi astâmpăr). 1) Nelinişte (corpor. sau sufletească);
2)	agitaţie; 3) turbulenţă; 4) nerăbdare, neastâmpărat, ă adj. (pref. neg. ne şi astâmpărat). 1) Neliniştit, nepotolit; 2) sbur-dalnic; 3) turbulent.
neaşteptat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi aşteptat). 1) Fără să fie aşteptat; pe negândit, inopinat; 2) prin surprinde*.e ; repede ;
3)	grabnic.
neaşternut adj. (pref. ne şi aşternut). 1) Nu aşternut; 2) neîntins; 3) fig. nescris.
neastupat, ă adj. (pref. neg. ne şi astupat). Fără astupuş, fără dop, fără astupă-toare.
neatârnare s. f. (pref. neg. ne şi atârna re). Independenţă; libertate.
neatârnat, ă adj. şi adv. prec. 1) Independent, liber; 2) nespânzurat, neagăţat.
neatent, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi atent). 1) Fără luare aminte; 2) neascultător; nebăgător de seamă.
neatenţiune s. f. V. prec. Neluare aminte ; neascultare; nebăgare de seamă.
neatins, â adj. (pref. neg. ne şi atins). 1) Intact; 2) neumblat, nemişcat; 3j nelovit, neatacat.
nea
489
neb
neautentic, ă adj. V. autentic. Care nu este autentic.
neautenticitate s. f. V. prec. Lipsă de autenticitate.
neautorizat, ă adj. (pref. neg. ne şi autorizat). f) Fără autorizaţie, fără împuternicire; 2) neîngăduit, nepermis.
neauzit, ă adj. (pref. neg. ne şi auzit). 1) Ce nu s’a auzit; 2) nemaipomenit; 3) neobicinuit.
neavenit, ă adj. (pref. neg. ne şi a venire). Ne venit la timp; nepotrivit.
neavere s. f. (preţ. ne/, ne şi avere). 1) Lipsă de avere; 2) strâmtoare bănească; 3) lipsă (de orice).
nebăgare s. f. (pref. neg. ne şi băgare). 1) Ne vârîre; 2) ne luare (în seamă sau de seamă); 3) fig. neangajate (la iucru).
nebântuit, ă adj. (pref. neg. ne şi bântuit). ii Ferit, apărat, scutit, neturburat; 2) fig. nemisiificat; 3) neinvadat, necopleşit.
nebânuit, ă adj. şi adv. Fără bănuială sau presupunere; la care nu te-ai aştepta.
nebătut, ă adj. (pref. neg. ne şi bătut). 1) Ne lovit; 2) ne suflat (de vânt); 3) neumblat (drum, loc); 4) nepedepsit; 5) neţesut des.
nebăut, ă adj. (pref. neg. ne şi băut). 1) Rămas fără să fie băut; 2) nu beat; 3) care nu a băut; 4) adv. pe nebăute, fără să fi băut; 5t ne dat adălmaş, fără a face cinste cu băutură.
nebiruit, ă adj. (pref. neg. ne şi biruit). Neînvins.
nebolit adj. Care nu a zăcut, n’a fost bolnav.
nebotezat, ă adj. (pref. neg. ne şi botezat). 1) Care n’a fost botezat; 2) iron. în care nu s’a amestecat apă (despre vin sau altă beutură); 3) necredincios, necreştin.
nebulos, oasă adj. (lat. nebulosus, cu ceaţă, înnorat). 1) Cu ceaţă; 2) fig. nelimpede, nedesluşit, neînţeles.
nebuloasă s. ţ. (lat dela nebula, negură, ceaţă). Ceaţa gioasă; întunerec de ceaţă.
nebulositate s. f. V. prec. 1) Ceaţă; 2) nelimpezime, neclaritate (de cugetare).
nebun, ă adj: şi s. (pref. neg. ne şi bun). 1) Care nu are judecata, mintea bună, sănătoasă ; 2) alienat, zmintit; 3) neastâmpărat, obras-nic; 4) foarte pasionat, amorezat; 5) vechili bufon, caraghios la curtea domnească.
nebunariţă s. f. V. prec. şi V. măsălci-riţă.
nebunatic, ă adj. V. prec. 1) Care nu este cuminte; neastâmpărat; 2) zburdalnic; 3) glumeţ.
nebuneşte adv. V. nebun. 1) Ca nebunii; 2) fără judecată, necugetat; 3) afară din cale, excesiv.
nebunie s. f. V. nebunA) Lipsa de bună judecată; eşire din minte; exaltare; 2) fig. obrăznicie, zburdălnicie, nebunit, ă adj. V. înnebunit. necăji (a şi a se) v. V. năcaz. 1) A supăra; 2) a turbură; a nelinişti; 3) a tortură, a chinui ; 4) fig. a’şi da osteneală, a se strădui. ■
necăjicios, oasă adj. V. prec. Supărăcios, necăjire s. f. V. necăji. 1) Supărare; 2) chinuire.
necăjit, ă adj. V. prec. 1) Supărat; 3) turburat; 3) iritat; 4) chinuit, torturat; 5) preocupat cu ceva.
necâlcat, ă adj. Şpref. neg. ne şi călcat). 1) Neumblat, nepătruns, neexplorat; 2) nebântuit; 3) ne netezit cu ferul ferbinte de călcat rufe; 4) fig. nefecimdată (de cocoş, găină, raţă).
necăpătuit, ă adj. (pref. neg. ne şi căpătuit). 1) Ne aşezat statornic; 2) fără ocupaţie, fără funcţiune; 3) necăsătorit.
necăptuşit, ă adj. ipref. neg. ne şi căptuşit). 1) Fără căptuşală; 2) fig. iron. ne-pălmuit, nelovit. Mold. necârmit, a adj. V. cârmi. Nu cârmit, necârmuit, ă adj. (pref. neg. ne şi cârmuit). Ne condus; ne guvernat.
necărturar s. m. (pref. neg. ne şi cărturar). 1) Neştiutor de carte; 2) neştiutor de prea multă carte.
necăsătorit, ă adj. (pref. neg. ne şi căsători'). 1) Care încă nu s’a căsătoriţ; 2) celibatar.
necastrat adj. Ne jugănit, necătare s. f. X. cătâ sau căută. 1) Ne luare în seamă; 2) părăsire; 3) necercetare; 4) neurmărire (a unui drept), necăutare s. f. V. urm. Lipsa de căutare, necăutat, ă adj. (pref. neg. ne şi căutat). 1) Ne urmărit; ne cercetat; 2) neîngrijit, ne-curarist; 3) părăsit, necaz s. n. V. năcaz. necercat, ă adj. Nu încercat sau neprobat. " necercetat, ă adj. (pref. neg. ne şi cercetat). 1) Ne interogat, ne urmărit (de justiţie); 2) neexplorat, nestudiat. 3) nevizitat.
necertat, ă adj. (pref. neg. ne şi certat).
1) Neocărît, nedojenit; 2) nepedepsit (de justiţie).
necesar, ă adj. (lat necessarius). 1) Trebuincios; 2) s. n. cutie sau pungă de ţinut instrumeute (foarfece, ace etc.); filozof, ceea ce negreşit urmează a fi.
nec
490
nec
necesită (a) v. din (lat. necessitas, trebuinţă). A fi de trebuinţă, a se cere; a trebui.
necesitate s. f- (lat. necessitas). Trebuinţă.
nechez s. n. V. urm. Strigătul cailor, necheză (a) v. (daco-gr. dela neiked, nei-keso, a se certă; a striga unul altuia). A scoate strigăt tare calul, chemând, nechezat s. n. V. nechez. nechibzuire s. f. (pref. neg. ne şi chib-zuire). Nesocotinţă; lipsă de calcul, de economie; imprudenţă.
nechibzuit, ă adj. V. prec. Nesocotit, necalculat, dezordonat; imprudent.
nechemat, ă adj. (pref. neg. ne şi chemat). 1) Ne invitat, nepoftit; 2) fig. necompetent; 3) miltt. ne adus la cazarmă, ia concentrare.
nechitit, ă adj. (pref. neg. ne şi chitit).
1)	Ne aşezat unul lângă sau peste altul, nearanjat; neîmbetit, neîmpachetat; 2) necalculat ; 3) neochit, neţintit.
necinste s. f (pref. neg. ne şi cinste). Desonoare; ruşine; injurie.
necinsti (a) v. cinste. A desonorâ; a pângări ; fig. a deflora.
necinstire s. f. V. prec. 1) Desonorare;
2)	ocărîre; 3) insultare; 4) profanare; 5) deflorare.
necinstit, ă adj. V. prec. 1) Neonest; 2) fără onoare; 3) desonorat; 4) deflorată.
necinstitor, oare adj. V. prec. Care nu onorează.
necioplire ş. f. (pref. neg. ne şi cioplire).
1)	Lipsa de cioplire; 2) fig. lipsa de cultură sau de educaţie; 3) grosolănie.
neciopllt, â adj. V. prec. 1) Netâiat, nefasonat (lemnul sau piatra, etc.); 2) fig. grosolan, fără educaţie, necivilizat.
heciteţ, eaţă adj. (pref. neg. ne şi citeţ). Greii de citit; adu. (scris sau tipărit) iligibil. necitit, ă adj. V. prec. 1) Fără a fi citit;
2)	cel ce nu se ocupă cu cititul, cu cărţile; fără erudiţie.
neciuntit, â adj. (pref. neg. ne şi ciuntit). 1) Ne scurtat; 2) neretezat.
neclar, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi clar). 1) Ne limpede; 2) nelămurit; 3) confuz, încurcat.
neclasat, ă ddj. (pref. neg. ne şi clasat). Neaşezat după clasă, după locul unde tre-bue să fie.
neclătinat, ă apj. V. clătină. Nemişcat de loc.
neclătit, ă adj. V. clăti. Nu clătit, neclintire s. f. (pref. neg. ne şi clintire). Nemişcare; neurnire din loc.
neclintit, ă adj. şi adv. V. prec. Nemişcat, imobil; 2) statornic, neînduplecat; ferm.
neclipire s. f. V. clipi. Stare de a clipi; fig. ţintă (cu ochii).
necolorat, ă adj. (pref. neg. ne şi colorat). 1) Fără coloare; 2) nevăpsit.
necompetent, ă adj. V. competent. Care nu are competinţă.
necomunîcativ, ă adj. V. comunicativ. Care nu este vorbăreţ; ce nu comunică.
necomunicat, â adj. V. comunică. 1) Ne împărtăşit; 2) neadus la cunoştinţă.
necondiţionat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi condiţionat). Fără condiţiune; fără restricţiune ; neîngrădit (fig.) nestingheiit.
neconsecvent, ă adj. (pref. neg. ne şi consecvent). Nestatornic; neurmător.
neconsecvenţă s. f. V. prec. Nestatornicie neurmare după obligaţie sau după o învoială ori promisiune.
neconsistent, ă adj. (pref. neg. ne şi consistent). Nedurabil; slab ; sfărâmicios; moale.
neconsistenţă s. f. V. prec. 1) Moliciune, slabă alcătuire; 2) sfărâmiţare; 3) netrăinicie.
neconsolat, ă adj. V. consola. Nemân-gâiat
neconstituţional, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi constituţional). Contrar prevederilor constituţiei (politic); care nu e cum cere constituţia.
necontenit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi contenit). Neîntrerupt; într’una; fără încetare.
necontestabil, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi contestabil). Incontestabil; netăgăduit; fără îndoială; care nu poate fi contestat (după judecată; alegere).
necopt, oaptă adj. (pref. neg. ne şi copt). 1) Neprăjit destul; 2) neajuns încă la coacere (fructe); 3) fig. nedesvoltat, neformat deplin (omul, la corp sau la minte).
necorect, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi corect). 1) Nu cum trebue; greşit; 2) nedrept; 3) necinstit.
necorupt, ă adj. (pref. neg. ne şi corupt). 1) Ne stiicat; 2) nemituit; 3) nedepravat.
necosit, ă adj. (pref. neg. ne şi cosit). Ne tăiat cu coasa (fânul, iarba).
necotit, ă adj. V. coti. 1) Ne măsurat (cu cotul); 2) fără cotituri.
necrâpat, ă adj. (pref. neg. ne şi crăpat). 1) Ne despicat; 2) neplesnit; 3) neîntredes-chis.
necredincios, oasă adj. şi s. (pref. neg. ne şi credincios). 1) Cel ce nu crede (religios); 2) cel ce nu admite; 3) trădător (în căsătorie); 4) necinstit; 5) nedevotat.
nec
491
nec
necredinţă s. f. V. credinţă. 1) Lipsa de credinţă; 2) lipsă de devotament; 3) trădare.
necrezător, oare adj. (pref. neg. ne şi crezător). 1) Care nu crede; 2) care nu compătimeşte.
necrezut, â adj. V. prec. 1) Care nu se poate crede ; 2) neadmis.
necrolog s. n. (gr. nekros, mort; logos, cuvânt). 1) Cuvântare sau scriere în care se arată biografia unui decedat.
necrologic, ă adj. V. prec. De necrolog ; pentru necrolog.
necrologie s. f. Scriere sau discurs cu privire ia biografia mai multor decedaţi celebri.
riecromant s. m. (gr. nekros, mort; man-teia, prezicere, ghicire). Cel ce evoacâ morţii şi află dela dânşii ştiri despre viitor V. urm.
necromanţie s. f. V. prec. Arta celor ce pretindeau că pot să cheme, să evoce sufletele morţilor şi să le ceară sfaturi — artă ce se practică In vechime la Greci şi la Evrei, iar mai apoi în Europa occidentală în timpurile medievale.
necropolă s. f. (gr. nekros, mort; polis, oraş). 1) Locul unde erau mormintele (cimitirul) în nişte mari subterane, la diferite popoare din antichitate; 2) cimitirul vechiu al unui oraş mare.
nectar s. n. (gr. nektar). 1) Numirea bău- -turii zeilor din mitologia greacă; 2) fig. vin foarte plăcut la gust; 3) licoare prea plăcută— nectarul florilor.	'
necucernic, ă adj. (pref. ne şi cucernic).
1)	Fără cucernicie; nereverenţios; 2) fără prestanţă şi distincţiune clericală.
necucernicie s. f. V. prec. 1) Lipsa de distincţie şi prestanţa preoţească, clericală;
2)	nereverenţă.
necugetare s. f. (pref. ne şi cugetare).
1) Lipsa de cugetare; 2) lipsa de reflexiune sau de luare aminte.
necugetat, â adj. şi adv. V. prec. 1) Fără cugetare şi reflecţiune serioasă; 2) uşuratec; neserios; 3) riscat, periculos.
necules, easă adj. (pref. ne şi cules). 1) Neadunat (recolta, porumbul); 2) tipogr. ne-compus, neformat din litere; 3) nestrâns, neadunat (ceva răspândit).
necuitivat, ă adj. (pref. neg. ne şi cultivat).
1) Ne arat şi nesămănat (loc); 2) fără cultură, fără educaţie şi învăţătură; 3) neexer-cifat, nedesvoltat.
necum adv. (lat ne + cum). Dar încă; cum de nu; cum să nu.
necuminecat, ă adj. V. cuminecă. Neîmpărtăşit.
[ necumpănire s. f■ (pref. neg. ne şi cumpănire). Lipsă de cumpănire, de măsură, de judecată.
necumpănit, ă adj. V. prec. Fără măsură ; fără socotinţă; nechibzuit.
necumpătare s. f. (pref. neg. ne şi cumpătare). Lipsă de cumpătare; lipsă de mo-deraţiune.
necumpătat, ă adj. V. prec. 1) Nemoderat;
2)	lacom (la mâncare); nechibzuit, necunoscut, ă adj. (pref. neg. ne şi cunoscut). 1) Neştiut; 2) s. Ceea ce este nepătruns de mintea omenească (filosof); 3) s. f. termen necunoscut,, care trebue aflat prin calcul (matern.); 4) strein.
necunoştinţă s. f. (pref. neg. ne şi cunoştinţă). Lipsă de cunoaştere, neştiinţă; ignorare.
necurat, ă adj. (pref. neg. ne şi curat).
1)	Murdar; întinat; inpur; 2) s. m. diavolul;
3)	nespălat, neşters.	*
necurăţenie s. f. (pref. neg. ne şi curăţenie). 1) Lipsă de curăţenie; murdărie; 2) fig. escrement.
necurmat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi curmat). Neîntrerupt, întt’una.
necusut, ă adj. (pref. neg. ne şi cusut). Ne prins prin cusutură; descusut.
necuvântător, oare adj. (pref. neg. ne şi cuvântător). Care nu poate vorbi; fig. care n’are raţiune (animalele).
nacuviincios, oasă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi cuviincios). 1) Lipsit de cuviinţă; 2) fără bună creştere; 3) nerespectuos.
necuviinţă s. f. (pref. neg. ne şi cuviinţă). 1) Lipsă de cuviinţă; lipsă de respect; 2) obrăznicie ;3) neruşinare ; indecenţă; faptă ruşinoasă.
nedărâmat, ă adj. (pref. neg. ne şi dărâmat). Ne doborît; neruinat nesui pat (zidul, etc).
nedeclinabil, ă adj. (pref. neg. ne şi de-clinabil). 1) Care nu se poate declina (gram).
2)	jurid. care nu poate fi transmisă sau trecută (competinţa).
nededat, ă adj. (pref. neg. ne şi dedat).
1) Nedeprins; neobicinuit; 2) neintrodus, nepriceput.
nedee s. f. (lat. pref. ’n, a (ad). pentru; dei, a zeului). Serbătoarea hramului, patronului unei biserici, urmată apoi de praznic, adică masă mare cu mâncări şi beutură, la care se aşează sătenii împreună cu preotul ; iar apoi urmează jocuri populare, la cari se adună şi satele vecine (obicinuită această numire mai mult în Oltenia).
nedelicat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi delicat). 1) Nepoliticos; 2) grosolan.
ned
492
ned
nedemn, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi demn). 1) Nevrednic; 2) necuviincios ; 3)necinstit, necorect.
nedefinit, ă adj. (pref. neg. ne şi definit). 1) Nehotărît; 2) nelămurit; 3) nestatornicit;
4)	nemărginit; 5) gram. modul nehotărît al unui verb în conjugare.
neaemonstrat, ă adj. (pref. neg. ne şi demonstrat). 1) Nedovedit; 2) neprobat (prin calcul matemat.).
nedeosebit, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi deosebit). 1) Nedespărţit; 2) neclar.
nedeprlndere s. f. (pref. neg. ne şi deprindere). Neobişnuinţă.
nedeprins, ă adj. V. prec. Neobişnuit; neînvăţat.
nedesăvârşire s. f. (pref. neg. ne şi desăvârşire). 1) Neterminare; 2) imperfecţiune.
nedesăvârşit, ă adj. (pref. neg. ne şi desăvârşit). 1) Necomplect; 2) imperfect.
nedesbătut, ă acj. (pref. neg. ne şi des-bătut). 1) Nediscutat; 2) neclarificat; 3) nelămurit.
nedescărcat, â adj. (pref. neg. ne şi descărcat). 1) Ne dat jos din car; 2) neslobo-bozitâ (arma, ne tras foc); 3) neuşurat (fig. cugetul, inima; supărarea).
nedeschis, ă adj. (pref. neg. ne şi deschis). 1) închis, încuiat; 2) f.ră coloare vizibilă; neluminat.
nedescoperit, ă adj. (pref. neg. ne şi descoperit). 1) Acoperit; 2) neinventat; ne aflat, ne dovedit.
nedescurcat, ă adj. (pref. neg. ne şi descurcat). 1) încurcat; 2) neclarificat; 3) neliberat; 4) (nelichidat afacerile).
nedesfăcut, ă adj. (pref. neg. ne şi desfăcut). ) Ne deschis; nedescoperit; 2) nevândut (marfa); 3) ne repartizat (averea); 4) ne ieşit din indiviziune.
nedesfiinţat, ă adj. (pref. neg. şi desfiinţat). 1) Nesuprimat; 2) în fiinţă încă (lege).
nedeslegat, ă adj. (pref. neg. ne şi des-legat). 1) Legat, inodat; 2) ne rezolvat; 3) ne liberat; ne permis; 4) ne lămurit.
nedeslipit, ii adj. (pref. neg. ne şi desli-pit). 1) Lipit, încheiat; 2) inseparabil.
nedesluşit, ă adj. 1) Neclar, nelămurit; 2) neînţeles; încurcat.
nedespărţit, ă adj. (pref. neg. ne şi despărţit). 1) Ne separat; ne divorţat (din căsătorie); 3) indivizibil.
nedestoinic, ă adj. (pref. neg. ne şi destoinic). Ne capabil; nevrednic; neputincios.
nedesloinicie s. f. (pief. neg. ne şi destoinicie). Incapacitate; nevrednicie.
nedeterminat, ă adj. (pref. neg. ne şi determinat). Nehotărît; ne fixat; ne precizat, nedibăcie s. f. (pref. neg. ne şi dibăcie).
1)	Lipsă de pricepere, neiscusinţă; 2) neîn-dămânare.
nedibaciu, e adj. V. prec. 1) Nepriceput;
2)	neîndămânatec. nedigerat, ă adj. Nemistuit, nedijmuit, ă adj. (pref. neg. ne şi dijmuit). 1) Ne luată dijma; 2) fig. ne furat, ne luat o pai te.
nedinţat, ă adj, (pref. neg. ne şi dinţat).
1)	Fără dinţi; 2) Zool. animal din familia celor ce n’au dinţi.
nedisciplină s. f. (pief. neg. ne şi disciplină). Lipsă de ascultare şi supunere.
nedisciplinat, ă adj. V. prec. Neasculător şi nesupus; dezordonat.
nediscutat, ă adj. (pref. neg. ne şi discutat). 1) Ne desbătut, necercetat; 2) ne combătut; 3) netăgăduit.
nedobândit, ă adj. (pref. neg. ne şi dobândit). Ne câştigat, ne obţinut, nedojenit, ă adj. Ne admonestat şi certat, nedomesticit, ă adj. (pref. neg. ne şi domesticit). Neîmblânzit (animal).
nedorit, ă adj. (pref. neg. ne şi dorit). Ne poftit, nevroit.
nedormire s. f. (pref. neg. ne şi dormire). Lipsa de dormire ; veghere, nedormit, ă adj. V. prec. Care n’a dormit, nedospit, ă adj. (pref, neg. ne şi dospit). Fără dospeală (drojdie); necrescut din drojdie (aluatul).
nedovedit, ă adj. (pref. neg. ne şi dovedit). 1) Ne demonstrat; ne probat; 2) ne răpus, nebiruit; 3) neaflat.
nedrept, eaptă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi drept). 1) îngust, nelegal; 2) părtinitor;
3)	greşit; 4) strâmb.
nedreptate s. f. V. prec. Injustiţie ; ilegalitate ; nedreptăţire.
nedreptăţi, (a) u. A face nedreptate; a nu da dreptate celui ce o are; a răpi dreptul altuia.
nedreptăţire s. f. V. prec. 1) Injustiţie ;
2)	acţiunea de a nedreptăţi.
nedresat, ă adj. (pref. neg. ne şi V. dresat). Neînvăţat; nedeprins să facă ceva (animalul).
nedumerire s. f. (pref. neg. ne şi dume-rire). Incertitudine; nepricepere deplină.
neegal, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi egal). 1) Nu deopotrivă, nu la fel; 2) neregulat.
neegalitate s. f. V. prec. Starea nu deopotrivă; stare diferită.
nee
493
nef
neeltgibil, ă adj. (pref. neg. ne şi eligibil). Care nu poate fi ales (într’o demnitate;.
neestimare s. f. V. estima. Lipsa de preţuire.
neezact, ă adj. şi adv. (piei. neg. ne şi exact), 1) Nepunctual, nu precis ; 2) nu adevărat ; nu întocmai.
neexactitate s. f. V. proc. 1) Lipsa de exactitate ; 2) fig. neadevăr.
neexplicat, ă adj. (pref. neg. ne şi explicat). 1) Nelămuiit; 2i neînţeles.
neexploatat, ă adj. (pref. neg. ne şi ex-ploatat). 1) Ne lucrat (pentru a trage folos);
2)	fig. nejefuit; 3) ne dată în tăiere (pădurea).
nefast, ă adj. (pref. neg. ne şi fast). Nenorocit.
nefăţarnic, ă adv. (pref. neg. ne şi făţarnic). 1) Nu ipocrit; 2) drept, sincer.
nefavorabil, ă adj. (pref. neg. ne şi favorabil). Ne priitor, nepriincios.
nefer s. m. (turc nef ev). Veche numire ce se da soldaţilor albanezi.
neferecat, ă adj. 1) Nelegat cu fer; 2) neprevăzut cu piesele de fer (un car, o uşă);
3)	nebătută cu ciocanul de fer (suprafaţa pietrei de moară).
neferice adj. (pref. neg. ne şi ferice). Nenorocit.
neferici (a) v. V. prec. A nenoroci, a nimici fericirea.
nefericire s. f. Nenorocire, lipsă de fericire.
nefericit, ă adj. (pref. neg. ne şi fericit). Lipsit de fericire; nenorocos.
nefiert, eartă adj. (pref. neg. ne şi fiert).
1) Care nu este fiert; 2) nelipit, aderat (ferul prin înferbântare).
nefiinţă s. f. (pref. neg. » > şi fiinţă). 1) Inexistenţă; 2) neant.
nefiresc, ească adj. (pref. neg. ne şi firesc). 1) Ne natural; 2) neobicinuit.
nefolositor, oare adj. (pref. neg. ne şi folositor). 1) Fără folos, netrebuincios; 2) zadarnic.
nefrancat, ă adj. (pref. neg. ne şi francat). Ne timbrat, fără timbre poştale (o scrisoare) neplăţii ă.
nefript, ă adj. (prefix neg. ne şi fript). Cate nu este fript de loc, sau nu deajuns fript.
nefritic, ă adj. şi s, V. urm. Cel ce sutei e de nefrită.
nefrită s. f. (gr. dela nephros, rinichiu, rărunchiu). Medic. Boală de rinichi, ce constă :n inflamarea acestui organ şi neregulata lui 'uncţionare. neft V. naft.
neftiu, ie adj. V. neft. Numire dată co-loarei închise (la stofe pentru bătrâne) verde închis, ca neftul.
nefugărit, ă adj. V. fugări. Nealungat, nefundat, â adj. (pref. neg. ne şi fundat). Neîntemeiat.
neg s. m. (lat. nevus, neg). Excrescenţă mică şi tare, ce se ridică pe piele, la mâni sau pe corp.
negă (a) v. (lat. neţ/o, negare). A tăgădui; a zice nu.
negândire s. f. (pref. neg. ne şi gândire). Li,.să de cugetare sau de reflexiune.
negândit, ă adj. V. prec. 1) Necugetat, neieSlectat; 2) neaşteptat; neprevăzut; adv. pe negândite, pe neaşteptat, inopinat, negară s. f. V. năgară. negare . f. (lat. negare, a tăgădui). Tăgăduire.
negat, ă adj. V. prec. Tăgăduit, negaţiune s. f. (după fr. negation, din lat. negatio). 1) Tăgăduire; 2) zicerea nu; vorba nu.
negativ, ă adj. şi adv. (lat. negative). Cu negare, cu tăgăduire; s. n. Fotograf, im-presiunea (chipul) obţinut prin acţiunea lu-mrnei pe placa de sticlă sau pe pelicula fotografică, şi în care părţile luminoase sunt închise, opace, iar cele negre sunt transparente.
negel s. m. (diminutiv din neg). V. neg. negelariţă s. f. (dela vorba negel). Bot. Plantă din familia boraginaceeior, ce se crede bună contra negilor, zisă şi heliotrop europenesc.
neghină s. f. (lat. din nigrina, dela niger, nigra, neagră). 1) Bot. Plantă cu seminţe mici rotunde* şi negre, care creşte prin grâu;
2) bobul negru de neghină; 3) fig. viciu, răutate; 4) fig. cauză de discordie.
neghîneâ s. f. V. prec. Bot. Numirea dată uneori floarei ce se numeşte garoafă.
neghiniţă s. f, V. neghină. Bot. Numire dată plantei ce se mai chiamă susan.
neghinos, oasă adj. V. neghină. Cu multă neghină.
neghiob, oabă adj. şi s. (pref. ne -f- cap, fără cap — cu transformarea lui cap în chep, ca în oltenescul închepe, în loc de încape— nechep şi nechiop). Om fără cap, om prost.
neghiobeşte adv. V. prec. Prosteşte, ca prostul, cu totul neinteligent.
neghiobie s. f. V. prec. 1) Prostie ; faptă sau vorbă de om prost.
neglijent, ă adj. (lat. dela negligo, a nu se îngriji; a trece cu vederea). 1) Fără bă-
neg
494
neg
gare de seamă ; 2) destrăbălat; adu. cu ne- | băgare de seamă; neîngrijit, lăsător.
negligenţă s. f. V. prec. 1) Neîngrijire ; 2) nebăgare de seamă; 3) delăsare, destrăbălare ; 4) uitare, omisiune.
neglijâ (a) u. V. prec. 1) A nu avea grijă;
2) a lăsă în părăsire; 3) a nu lua în seamă;
4)	fig. a uita.
neglijare s. f. V. neglijenţă. negocia (a) u. (lat. negotior, negotiari (citit negoţiari). 1) A face negoţ; 2) a tocmi o afacere; 3) ă cumpără şi a vinde; 4) co-merc. a sconta (o poliţă).
negociaţiune s. f. V. prec. Acţiunea de a negocia.
negociator s. m. Cel ce negociază, (V. mgociă 2, 3 şi 4).
negos, oasă adj. V. neg. Cu negi, plin ce negi.
negoţ s. n. (lat. negotium). Ocupaţie de a cumpără şi a vinde, sau de a vinde produse proprii; — comerţ, negrăit, ă adj, şi adu. V. graiu şi grăi.
1)	Nespus; 2) ce nu se poate exprimă prin vorbe (în înţeles de f. bine sau f. rău); 3) extraordinar.
negreală s. f. V. negru. 1) Mânjitură sau coloare neagră; 2) cerneală neagră; 3) văpsea neagră; 4) vacs; 3) fig. întunecime.
negreaţă s. f. (lat. ni g rit ia). 1) Calitatea de a fi negru; negreală; 2) pată neagră; 3) întunecime. 4) medic. întunecimea vederei prin atrofierea nervului optic.
negreşit adu. (pref. neg. ne şi greşit). 1) Fără greş, sigur; 2) numai de cât, neapărat;
3)	obligatoriu.
negricios, oasă adj. V. negru. 1) Care aie coloare cam neagră; 2) oacheş sau smolit la faţă.
negrltean, ă adj. V. negru. Om de rasa neagră, arap.
negru, ă adj. (lat. nigrum). 1) Care are coloare neagră, cum este întunerecul nopţii;
2)	adu. fig. rău, răutăcios; s. m. 1) Om de rasa neagră, arap ; 2) văpsea neagră. 3) adj. de coloare roşie foarte închisă (vin); 4) mu-zic. note negre; 5) s. îmbrăcăminte neagră (de doliu).
negruşcă s. f. (dela vorba negru". Bot. Plantă din familia renonculaceelor, zisă şi chimion negru, şi cernuşcă, ale cărei seminţe servesc drept condiment, dau gust supei.
negură s. f. (lat. nebula). 1) Ceaţă deasă din cauza evaporaţiei; 2) întunecarea serei sau întunerecul nopţei; 3) fig. urît de nesuferit; odios.
negurat, ă sau înnegurat adj. V. prec. 1) întunecat; 2) cu ceaţă groasă; adu. pe întunerec, pe înserat.
neguros, oasă adj. V. prec. 1) Cu ceaţă multă, cu negură; 2) întunecos.
negustor s. m. (lat. din negotiator — citit negoţiator). Neguţător, comerciant, cel ce face negoţ.
negustoraş s. m. V. prec. Mic negustor, negustoreasă s. f. Soţia negustorului sau femeie care face negoţ.
negustoresc, ească adj. 1) Al, sau ca al negustorului; 2) privitor la negoţ şi la negustori ; comercial.
negustoreşte adu. Ca negustorii, cum fac negustorii (calculat, sigur, interesat), negustori (a) u. A face negoţ, negustorie s. f. V. negustor şi negoţ Ocupaţia, îndeletnicirea negustorului; negoţ, comerţ.
negustorime s. f. Mulţimea sau totalitatea negustorilor; clasa negustorilor.
neguţătoare s. f. V. urm. Fetnee ce se ocupă cu negoţul.
neguţător s. m. (lat. negotiator (citit negoţiator). Cel ce face negoţ, comerciant, neguţătorie s. f. V. negustorie. nehirotonit adj. (pref. ne şi hirotonit). Care nu a fost hirotonit.
nehotărlre s. f. (pref.' ne şi hotărire). 1) Lipsă de hotărire; 2) îodoială, nesiguranţă.
nehotărft, ă adj. V. prec. 1) jurid. fără hotărire judecătorească, nejudecat definitiv; 2) nedeterminat, nelimitat; 3) indecisj îndo-elnic; 4) nesigur.
nehotărîtor, oare adj. (pref. neg. ne şi hotărîtor). Care nu hotăreşte, nu determină; nedecisif.
nehotărnicit, ă adj. (pref. ne şi hotărnicit). 1) Fără hotare stabilite (moşie, loc); fără un plan de hotărnicie.
nehrănit, ă adj. (pref. neg. ne şi hrănit). Nenutrit.
nehrănitor, oare adj. V. prec. Care nu nutreşte îndeajuns.
neică s. m. (diminutiv din nene şi nenică). Tânăr, cavaler, bărbat tânăr; (se zice mai mult cu înţeles de dragă, dragul meu).
neiertat, ă adj. (pref. neg. ne şi iertat). 1) Care nu căpătă iertare; 2) neîngăduit, ne-permis.
neigienic, ă adj. V. igienic. Contrar igienii, nesănătos.
neîmbăisămat, â adj. Ce nu a fosf îmbălsămat.
neîmblânzit, ă adj. (pref. ne şi îmblânzit). 1) Care nu este domesticit, îmblânzit; 2) ne-
nei
495
nei
potolit; 3) fig. aprig, feroce; 4) neînduplecat.
neimbrăcat, ă adj. (pref. neg. ne şi îmbrăcat). 1) Neacoperit cu îmbrăcăminte; 2) necomplect îmbrăcat; 3) nemobilată (casa);
4)	neacoperit cu foi sau cu frunziş (fructul, pomul, câmpul).
neîmpăcat, ă adj. (pref. ne şi împăcat). 1) Care nu a făcut pace; 2) care nu are pace, linişte; 3) nesatisfăcut.
neîmpărtăşit, ă adj, (pref. neg. ne şi împărtăşit), 1) Care nu a luat împărtăşanie dela preot; 2) fig. care nu are cât de puţin beneficiu, folos (neîmpărtăşit de bunurile sau bunătăţile, ori de fericirea vieţei); 3) fig. ne-comunicat, nespus şi altuia.
neîmpământenire s. f. V. urm. Escludere dela împământenire propr. şi politic.
. neîmpământenit, ă adj. (pref. neg. ne şi împământenit). 1) Care n’a primit pământ (prin legea dela 1864 sau altă dată); 2) care nu are recunoscută calitatea de cetăţean român.
neîmpledecare s. f. (pref. ne şi împiedecare), 1) Nepunerea piedecei (la car, la o trăsură, etc); 2) fig. neoprirea, nestavilirea la, sau din vreme.
neîmpiedecat, ă adj. V. prec. 1) Care nu are piedeca pusă; 2) fig. neoprit, nestăvilit; adv. liber.
nelmplinire s. f. (pref. neg. ne şi împlinire). 1) Nerealizare; 2) necomplectare; 3) neurmărirea de către lise.
neîmplinit, ă adj. V. prec. 1) Nedeplin, necomplect; 2) nerealizat; 3) neurmărit fiscal.
neîmpodobît, ă adj. (pref. neg. ne şi împodobit). Neînfrumuseţat, ne ornat.
neîmprăştiat, ă adj. (pref. ne şi împrăştiat). Ne răspândit.
neîmprejmuit, ă adj. (pref. neg. ne şi împrejmuit). Neîngrădit; ne închis cu gard sau cu şanţ (locul).
neîmpresurat, ă adj. (pref. ne şi împresurat). 1) Ne încunjurat, ne cuprins de jur împrejur; 2) ne asediat.
neîmproprietărit, ă adj. (pref. neg. ne şi împroprietărit). Cărui nu i s’a dat pământ (la împroprietărirea din anul 1864 sau altă dată).
neîncadrat, ă adj. (pref. neg. ne şi cadru'. 1) Fără cadru sau ramă (tablou); militar. 2) necuprins în rândurile (cadrele) armatei; 3) lipsit de ofiţeri şi gradaţi (trupa).
neîncălecat, ă adj. (pref. neg. ne şi încălecat). 1) Nu călare; 2) necălărit neîncăltat, â adj. (pref. ne şi încălţat). 1) Fără încălţăminte în picioare; 2) fig. fără obezi (roata).
neîncălzit, ă adj. (pref. neg. ne şi încălzit). 1) Fără căldură; fără foc; 2) rece; 3) fig. neanimat.
neîncăpător, oare adj. (pref. neg. ne şi încăpător). Necuprinzător, strîmpt (locuinţă).
neîncărcat, ă adj. (pref. neg. ne şi încărcat). 1) Neîmpovorat; 2) fără povoară, gol (carul); 3) fără cartuş sau încărcătură (puşca); 4) ne pus în car, în vagon.
neîncarcerat, ă adj. (pref. neg. ne şi încarcerat). Neînchis în carceră.
neîncarnat, ă adj. (pref. ne şi incarnat). 1) Ne format în corp; 2) fig. nepătruns în toată fiinţa.
neînceput, ă adj. (pref. neg. ne şi început). 1) Ne apucat a se face (o lucrare); 2) nemuşcat din; întreg; 3) neatins; 4) negustat; — apă neîncepută, bună pentru leac tau farmece.
neîncercat, ă adj. (pref. neg. ne şi încercat). 1) Ne probat; ne supus la încercare propr. şi fig.
neîncetat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi încetat). Fără încetare; într’una; pururea.
nelncetăfenlt, ă adj. (pref. neg. ne şi in-cetăţentt). Fără drepturile de cetăţean.
neîncheiat, ă adj. (pref. ne şi încheiat). 1) Ne prins în cheutori sau ne îmbumbat (la haină); 2) neconvenit, neterminată (o lucrare);
3)	neredactat, necompus (un act); 4) neîndeplinit; nedeterminat; 5) nealcătuit, şi lipit (un dulap, uşa).
nelncherbat, ă adj. (pref. neg. ne şi în-cherbat). 1) Neînjghebat; 2) neagonosit, neadunat.
neînchipuit, ă adj. şi adv. Ne imaginabil; extraordinar; colosal.
neînchiriat, ă adj. (pref. neg. ne şi închiriat). Ne dat cu chirie; nearendat.
neîncins, ă adj. (pref. neg. ne şi încins). 1) Fără încingătoare pe mijlocul corpului; 2) neînfierbântat, neaprins (făina, porumbul). 3) fig. neînsufleţit tare; 4) fig. ne luat la zor.
neîncredere s. f. (pref. neg. ne şi încredere). Lipsă de încredere ; îndoială.
neîncrezător, oare adj. V. prec. 1) Care nu se încrede; 2) bănuitor.
neincrustat, ă adj. (pref. neg. ne şi încrustat). Fără incrustaţie.
neîncuiat, ă adj. (pref. neg. ne şi încuiat) Neînchis cu cheia.
neîncuvilnţare s. f. (pref. neg. ne şi încuviinţare). 1) Neaprobare; 2) nepermitere.
neîncuviinţat, ă adj. V. prec. 1) Neîngăduit, nepermis; 2) neaprobat, neîndatoritor, oare adj. Care nu vrea să
nei
496
neî
facă vre un serviciu gratuit altuia; neserviabil.
neîndemână s.f. şi adu. (pref. ne şi îndemână). 1) Ne comod; nu de tot bine; 2) indispoziţie.
neîndemânare s. f. V. prec. 1) StângTcie, lipsă de îndămânare; 2) stiâmptorare; 3) lipsă de reciprocă înlesnire sau ajutorare (pop.).
neîndemânarec, ă adj. V. prec. Fără îndemânare de mişcări, stângaciu (fig.).
nelndemnat, ă adj. (pref. ne şi îndemnat'. 1) Ne stimulat; 2) nemânat; 3) nepovăţuit;
4)	neîncurajat.
neindepărtat, ă adj. (pref. neg. ne şi îndepărtat). 1) Ne exclus ; neînlăturat; 2) care nu este departe.
neîndeplinit, ă adj. (pref. ne şi îndeplinit). 1) Necomplectat; 2) ne adus la îndeplinire; ne făcut.
neîndestulare s. f. (pref. neg. ne şi îndestulare). 1) Lipsă de îndestulare; 2) ne-sâturare; 3) lipsă, neajuns; 4) lipsă de nutrimente.
neîndestulat, ă adj. V. prec. 1) Nemulţumit, nesăturat; 2) neaprovizionat cu de ale mâncării.
neîndestulător, oare adj. Care nu satisface ; insuficient.
neîndoelnic, ă adj. şi adu. (pref. ne şi îndoielnic). Fără îndoială; sigur.
neîndoios, oasă adj. şi adu. V. neîndoielnic.
neîndoit, ă adj. (pref. neg. ne şi îndoit). 1) Fără îndoitură; 2) necurbat.
neîndrăgit, ă adj. (pref. neg. ne şi îndrăgit). Ne iubit; nesimpatizat.
neîndrăgostit, ă adj. V. prec. 1) Ne a-morezat; 2) nepasionat.
neîndreptat, ă adj. (pref. ne şi îndreptat). 1) Ne corectat; 2) incorigibil (de neîndreptat); 3) ne făcut drept; 4) nedirijat; 5) neîndrumat.
neîndreptăţit, ă adj. (pref. neg. ne şi îndreptăţit). 1) Fără drept, nejustificat; 2) fără calificare; fără rezon ; 3) fără împuternicire legală.
neîndopat, ă adj. (pref. neg. ne şi îndopat). Nehrănit forţat; ne suprasăturat.
neîndrpmat, ă adj. 1) Ne călăuzit; 2) nepovăţuit.
neînduplecare s. f. (pref. neg. ne şi îndupleca?^). Nestrămutată voinţă; inflexibilitate de sentiment.
neînduplecat, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Cu hotărîre sau voinţă nestrămutată; făiă a se înduplecă; 2) fără milă.
neîndurare s. f. (pref., neg. ne şi îndu-rare). Lipsă de îndurare ; cruzime ; severitate.
neindurat, ă adj. V. prec. 1) Fără milă; 2) de neîr.durat. de nesuferit; insuportabil.
neîndurător, oare adj. şi adu. Fără îndurare ; fără milă.
neînîieral, ă adj.(pref. neg. ne şi înfierat).
1) Ne pus semn cu fierul roşit (pe un anini il); 2) fig. nestigmatizat: neblamat.
neînfiinţat, ă adj. (pref. neg. ne şi înfiinţat). Ne creat, neîntemeiat.
neînflorit, ă adj. (pref. neg. ne şi înflorit). 1) Fără Hori desvoltate; 2) fig. neîmpodobit (stil).
neînfrânat, ă adj. şi adu. (pref. neg. ?ie şi înfrânat). 1) Fără frâu sau frână; 2) ne stăpânit; cu'totul liber; = de neînfrănatj, de ne reţinut.
neînfrăţit adj. (pref. neg. ne> şi înfrăţi). Fig. Fără mai mulţi lăstari (grâul), neînfricoşat, ă adj. Fără frică; cura-
gios.
neînfumurat, ă adj. ipref. neg. ne şi in-fumurcit). Fig. Fără deşartă şi exagerată mândrie.
neînfruntat, ă adj. (pref. neg. ne şi înfruntat). 1) Neadmonestat, nedojenit; de neînfruntat, de ne biruit, ori stat contra.
neîngăduire s. f. V. urm. Oprire, interzicere; netoleranţă.
neîngăduit, ă adj. (pref. neg. ne şi îngăduit). Nepermis, netolerat.
neîngăduitor, oare adj. V. prec. Netolerant; neindulgent.
neîngrădlre s. f. V. urm. Fig. 1) Ne circumscriere, nelimitare; 2) neoprire; 3) nea-părare.
neîngrădit, â adj. (pref. neg. ne şi îngrădit). 1) Fără gard împrejur; 2) fig. ne-circumscris; 3) fig. neoprit sau neapărat (de lege); 4) nestăpânit, fără rezeivă.
neîngrljire s. f. (pref. neg. ne şi îngrijire). 1) Lipsă de îngrijire; 2) neatenţie; *3) neorânduială, necurăţenie.
neîngrijit, ă adj. 1) Fără îngrijire; 2) necăutat (la boală); 3) neglijat; 4) necurat, ne-pieptănat, nepremenit.
nelngropat, ă adj. 1) Ne pus în groapă (mortul); 2) ne băgată în pământ (viea).
neiniţiat, ă adj. (pref. neg. ne şi iniţiat). Neînvăţat, necunoscător, nepriceput (în lucrnri grele sau tainice).
nelnjghebat, ă adj. (pref. neg. ne şi înjghebat). Ne pus la cale, neal:ătuit.
neînjunghiat, ă adj. (pref. neg. ne şi înjunghiat). Ne străpuns cu cuţitul la inimă sau la gât.
neî
497
net
neînjurat, ă adj. (pref. neg. ne şi înjurat). Neinsultat.
neînlăturat, ă adj. (pref. neg. ne şi înlăturat). 1) Inevitabil; 2) ne dat la o parte.
neînmormântat, ă adj. (pref. neg. ne fi înmormântat). 1) Neaşezat în mormânt; 2i fig. nedat uitării.
neînmuiat, ă adj. (pref. neg. ne şi înmuiati. 1) Ne devenit moale; 2) fig. ne liniştit ; netemporat (gerul); 3) neînbunat. neînpiedecat, ă adj. V. neîmpiedecat, neînrăit, â adj. (pief. neg. ne şi înrăit). 1) Ne devenit râu; 2) neagravată (boala, starea).
neînregimentat, ă adj. (pref. neg. ne şi înregimentat). Necuprins în regiment; Fig. neafiliat, neînscris în partid (politic).
neînrîurit, ă adj. (pref. neg. ne şi Inrîu-rit). Neinfluenţat.
neînrolat, ă adj. (pref. neg. ne şi înrolat). 1) Ne trecut în roluri; 2) neintrat (în armată).
neînroşit, ă adj. (pref. neg. ne şi înroşit). Ne făcut, nevăpsit, roş; neînfierbântat tare în foc*
neînsănătoşat, ă adj. Nevindecat deplin, neînscriere s. f. (pref. neg. ne şi înscriere). Ne scrierea în, sau printre.
neînscris, ă adj. V. prec- Ne scris pe, sau printre (la şcoală sau la contribuţie, etc.).
neînsemnat, ă adj. (pref. neg. ne şi însemnat). 1) Fără semn pus ; 2) fără valoare mare ; fără însemnătate; 3) fără renume.
neinsemnătate s. f. V. prec. Lipsă de însemnătate.
neînserat adu. şi adj. (pref. neg. ne şi înfierat). 1) Timpul când încă nu este deplin seară.
neinserat, ă adj. V. inserat. 1) Ne publicat în gazetă; 2) necuprins în, nemenţionat.
neînsetat, ă adj. (pi e f. r.eg. ne şi însetat). Fără multă sete.
neînşelat, ă adj. (pref. neg. ne şi înşelat mai corect neînşeuat. 1) Fără şea (calul);
2) ne indus în eroare ; neminţit; 3) nesedusă.
neînşirat, ă adj. (pref. neg. ne şi înşirat). li Neaşezat în şir; 2) neatârnat, nepus în şir pe sfoară ; 3) nerăspândit; 4) fig. neistorisit, neînsorit, ă adj. Ne expus la soare, nelnsoţit, ă adj. (pref. neg. ne şi însoţit).
1) Neîntovărăşit, neacompaniat; 2) lipsit de.
nelnspâimântat, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi înspăimântat). 1) Fără spaimă, fără teamă; 2) curagios. neînstărit, ă adj. Fără avere, neînştiinţat, ă adj. ipref. neg. ne şi înştiinţat). Neavizat; neinformat; neprevenit, oeînstrâinare s. f. (pref. neg. ne şi în-
străinare). 1) Inalienabilitate (juridic); 2) ne ducerea în altă parte, între streini.
nelnstreinat, ă adj. V; prec. 1) Ne dus în altă parte; 2) nedepăitat dela ai sei, sau dela sine ; 3) jurid. nesustras şi nevândut.
neînstrunat, ă adj. (pref. neg. ne şi in-strunat). 1) Fără strună pusă (calul); 2) cu struna <coardai neîntinsă (vioarai; 3i fig. ne reţinut, neînfrânat.
neînsufleţire s. f. (pref. neg. ne şi însufleţire). Lipsa de însufleţire; de avânt ifigu neînsufleţit, ă adj. V. prec. 1) Fără suflet, mort; 2) fig. neanimat, fără avânt.
neînsurat adj. (pref. neg. ne şi însurat). Necăsătorit; celibatar, neîntărit, ă adj. (pref. neg. ne şi întărit).
1)	Ne devenii tare, solid; 2i milit. nefortificat ; 3) neconfirmat; 4) r.efixată (coloarea;.
neîntârziat, â adj. şi adu. Fără întârziere; în curând.	'	,
neînţelegător, oare adj (pref. neg. ne ş; înţelegător). Care nu vrea să înţeleagă, neascultător.
neînţelegere s. f. (pref. neg. ne şi înţelegere). 1) Lipsa de înţelegere, nepricepere;
2)	desacord ; dispută ; ceartă ; 3) diferend, neînţeles, easă adj. şi adu. (pref. neg. ne
şi înţeles) 1) Nepriceput; ) nelămurit; confuz ; 3) neexplicabil.
neinteligibil, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi inteligibil). Care nu poate fi înţeles ; de neînţeles.
neîntemeiat, ă adj. (pref. neg. ne şi întemeiat). 1) Fără temeiu ; 2) neîn Jreptăţit, nefondat.
neinteresat, ă adj. (pref. neg, ne şi interesat). 1) Fără interes, nepreocupat; 2) fără participare (la câştig).
neintervenlre sau neintervenţie s. f. (pref. neg. ne şi înteruenire). Neamestec ; lipsă de intervenire.
nelntimidat, ă adj. (pref. neg. ne şi intimidat). Neînfricoşat; f.ră sfieală.
neîntinat, ă adj. (pref. neg. he şi întinat).
1) Ne murdărit; nepăta ; 2i fig. imaculat, pieacurat.
nelntins, ă adj. (pref. neg. ne şi intins). l i Care nu este întins, sau nu este plan, neted ; 2) cu suprafaţă mică (loc) restrâns ;
3)	nehărţuit.
neîntipăril, ă adj. (pref. neg. ne şi întipărit). Nefixat, nereţinut (în minte); neimprimat prin apăsare.
neîntocmit, ă adj. (pref. neg. ne şi întocmit). Nealcătuit, neformat.
neîntors, oarsă adj. şi adu. (pref. neg. ne. ş; întors). 1) Ne înapoiat (din mers); 2) ne
32
nel
498
neî
remontat (ceasornicul); 3) nerăsturnat; 4) necastrat (boul).
neîntovărăşit, ă adj. (pref. neg. ne şi întovărăşit). 1) Ne acompaniat; fără tovarăş ;
2)	neasociat.
neîntrebat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi întrebat). Fără a fi întrebat; nechestionat (şcolar).
neîntrebuinţare s. f. V. urm. Lipsa de întrebuinţare ; neuzare.
' neîntrebuinţat, ă adj. (pref. neg. ne şi .întrebuinţat). Neuzat; fără întrebuinţare ; nepus la luciu.
neîntrecut, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi întrecut). 1) Nedepăşit; fără egal; 2) fig. incomparabil.
neîntrerupere s. f. (pref. neg. ne şi întrerupere). Neîncetare ; continuitate.
neîntrerupt, ă adj. şi adv. Fără întrerupere, fără pauză, neîncetat.
neîntrevăzut, ă adj. (pref. neg. ne şi întrevăzut). Ne presupus, nebănuit.
nelntrezărit, ă adj. (pref. neg. ne şi întrezărit). Cu totul neprevăzut.
neîntunecare s. f. Faptul de a nu se întuneca prop. şi fig.
neîntunecat, ă adj. (pref. neg. ne şi întunecat). I) Nu de coloare închisă (neagră); nu sombru ; 2) fig. nu posomorât (la faţă);
3)	nu umbrit sau eclipsat (.figurat). neînvârtit, ă adj. (pref. neg. ne şi învârtit). Neîntors împrejur.
neînvăţare s. f. V. urm. Faptul de a nu învăţă. '
neînvăţat, ă adj. (pref. neg. ne şi invă-ţat). 1) Ignorant; neştiutor de carte; 2) ne-deprins la ceva.
neînvestit, ă adj. (pref. neg. ne şi învestit). 1) Fără investire ; 2) neinstalat.
nelnvestit, ă adj. (pref. ne şi investit). Nebăgat în întreprindere (capital).
neînvins, ă adj. (pref. neg. ne şi învins). Nebiruit.
neînvinovăţit sau neînvinuit, adj. (pref. neg. ne şi învinuit). Neacuzat.
neinvocat, ă adj. (pref. neg. ne şi invocat). Nechemat, nepropus, necerut.
neînvoire s. f. (pref. neg. ne şi învoire). 1) Ne permitere ; 2) neconvenire ; 3) interzicere.
neînvoit, ă adj. V. prec. 1) Nepermis ; neadmis ; 2) neconvenit; netocmit la lucrări agrare.
neînvrăjbit, ă adj. (pref. neg. ne şi învrăjbit). Negâlcevit, neduşmănit.
nelnzestrat, ă adj. (pref. neg. ne şi înzestrat). 1) Fără zestre ; 2) fig. nedotat, ne-
dăruit (cu inteligenţă sau talente); 3) fig• fără maşini sau unelte trebuitoare.
neînzorzonat, â adj. (pref. neg. ne şi înzorzonat). 1) Fără zorzoane; 2) fig. fără împodobire exagerată.
neiritat, ă adj. (pref. neg. ne şi iritat). Nu iritat; nu zădărît; nesupărat.
neiscălire s. f. V. urm. Lipsa iscăliturei; refuzul de a iscălv
neiscălit, ă adj. (pref. neg. ne şi iscălit). Nesubscris; nesemnat.
neiscusinţâ s. f. (pref. neg. ne ş iscusinţă). Nedibăcie.
neiscusit, ă adj. V. prec. Nedibaciu. neispăşit, ă adj. (pref. neg. ne şi ispăşit). Nerăscumpărat prin suferinţă ; neexpiat.
neispitire s. f. (pref. neg, ne şi ispitire). 1) Necercetare, neinterogare; 2) neexaminare;
3)	netentare ; 4) neexperimentare.
neispitit, ă adj. V. prec. 1) Netentat; 2) neexaminat; 3) necercetat.
neispravă s. f. (pref. neg. ne şi ispravă). 1) Faptă nereuşită; fig. faptă proastă j 2) insucces.
neisprăvit, ă adj. V. prec. Neterminat; incomplect.
neistovit, ă adj. (pref. neg. ne şi istovit), Nesecătuit; nesleit (de putere).
nelvire s. f. (pref. neg. ne şi ivire). Ne-începere, nearătarea.
neizbândă s. f. (pref. neg. ne şi izbândă). Nereuşită, nebiruinţă. neizbutire s. f. Nereuşită; insucces, neizbutit, â adj. (pr ef. neg. ne şi izbutit). Nereuşit.
nejudecat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne
şi judecat). 1) Ne hotărît de judecător ; 2} nechibzuit, necugetat.
nejelit, ă adj. (pref. neg. ne şi jelit). Neregretat, neplâns.
nelaloc adj. şi adv. (pref. neg. ne şi la-loc). 1) Nu în locul potrivit sau cuvenit; 2) neoportun; 3) nepotrivit.
nelămurire s. f. (pref. neg. ne şi lămurire). 1) Neclarificaie; 2) neînţelegere deplină; dubiu.
nelămurit, ă adj. V. prec. Neclarificat, adv. confuz, încurcat.
neleal, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi leal). Nu pe dreptate; fără lealitate.
netealitate s. f. V. prec. 1) Abatere dela dreptate, încunjurul dreptăţii; 2) nesince-ritate.
nelegat, ă adj (pref. neg. ne şi legat). 1) Necuprins şi înodat (cu aţa, frânghia); 2) neîmblănit (neprins în carton) ; 3) fig. neobligat ; 4) neformat (ţructul cerealelor); 4>
nel
499
nel
neînchegat (zahărul dela facerea dulceţei);
5)	neinterzis (de biserică de a se lucra într’o serbătoare).
nelegitim, ă adj. (pref. neg. ne fi legitim). 1) Nu din căsătorie legitimă (copil); adu. nu conform cu legea.
nelegitimitate s. f. V. grec. Starea de nelegitim.
nelegiuire s. f. (pref. neg. ne şi legiuire). 1) Călcarea sau dispreţuirea legei sau a religiei ; 2) faptă contrară legilor şi moralei;
3)	nedreptate mare.
nelegiuit, ă adj. V. grec. 1) Cel ce calcă legile şi morala ; 2) fără scrupul; 3) oprit sau pedepsit de lege (fapt); fig. păgân sau eretic.
nelenevit, ă adj. (pref. neg. ne şi lenevit). Necuprins de lene.
nelepădat, ă adj. (pref. neg. ne şi 'lepădat. 1) Ne aruncat jos; 2) nedesbărat, nedesfăcut, nerenegat.
neliber, ă adj. (pref. neg. ne şi liber). Nu slobod.
nelicenţiat, ă adj. (pref. neg. ne şi licenţiat). 1) Care nu are licenţa (de studii); 2) neconcediat (din serviciu).
nelimitare s. f. (pref. neg. ne şi limitare). 1) Lipsa de limite; 2) nedeterminare sau ne-circumscriere.
nelimitat, ă adj. V. preg. Fără limită ; ne-
determinat.
nelimpezit, ă adj. (pref. neg. ne si limpezit). 1) Neclar; 2) nedepusă drojdia ; 3) nespălate In ultima apă (albiturile); 4) fig. ne-elatificat, nelămurit.
nelinişte s. f. (pref. neg. ne şi linişte). 1) îngrijorare; turburare sufletească; 2) zgomot ; 3) lipsă de repaus ; 4) fig. alarmare ;
5)	fig. nervositate.
nelinişti (a şi a se) v. V. prec. 1) A turbura liniştea ; 2) a îngrijoră ; 3) fig. a alarmă ;
4)	a se enervă.
neliniştit, â adj. V. prec. 1) îngrijorat; 2) turburat; 3) alarmat; 4) enervat.
neliniştitor, oare adj. V. prec. îngrijorător, alarmant.
nelipit, ă adj. (pref. neg. ne şi lipit). 1) Neprins (unul de altul); neîncleiat; 2) neapropiat, neîmpreunat.
nelipsit, ă adj. (pref. neg. ne şi lipsit). Care nu lipseşte ; fig. inevitabil.
nelocuit, ă adj. (pref. ne şi locuit). 1) Fără locuitori; 2) de nelocuit, ce nu se poate locui; 3) pustiu.
nelogic, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi logic). Fără logică, contrar logicei.
nelovit, ă adj. (pref. neg. ne şi lovit). Neatins ; nepălit; nebătut.
neluare s. f. (pref. reg. ne şi luare). Ne-apucare ; neprimire; nerîdicare (cu forţa); neluare aminte, neobservare, neatenţie.
neluat, ă adj. V. prec. Neapucat; nepii-mit; nerîdicat; neînsuşit.
nelucrare s. f. (pref. neg. ne şi lucrare). Şedere fără a lucră; stagnare.
nelucrat, ă adj. V. prec. 1) Nearat şi ne-sămănat; 2) necultiyat (pământul); 3) nefă-. cut complect; 4) nefăcut de loc.
nelucrător, oare adj. V. prec. 1) Când nu se lucrează (zi sati timp); 2) cel ce nu lucrează.
neluminat, ă adj. (pref. neg. ne şi luminat). 1) Fără lumină; 2) fig. prost, ignorant;
3)	nelămurit.
neluptător, oare adj. (pref. neg. ne şi luptător). Care nu luptă.
nemai adv. (comp. din neg. ne şi mai). Cum nu se mai poate nemai pomenit, — nemai văzut.
nemâncare s. f. (pref. neg. ne şi mâncare). 1) Lipsa de a mâncâ ; 2) abţinere dela mâncare, postire.
nemâncat, ă adj. V. prec. 1) Cel ce nu a mâncat; 2) care nu este mâncat; 3) fig. ne-ros ; nesurpat, nedoborit; adu. pe nemâncat, înainte de a mâncâ ; fără a fi mâncat;
4)	fig. neturmentat (de griji), nemângăiat, ă adj. (pref. neg. ne şi mângâiat). 1) Neliniştit, neconsolat; 2) nedes-mierdat; 4) foarte întristat.
nemânjit, ă adj. 1) Nepătat, nemurdăiit; 2) fig. necorupt, nemituit; 3) corect, cinstit.
nemântuit, ă adj. (pref. neg. ne şi mântuit). 1) Neterminat; 2) nescapat, nesalvat.
nemărginire s. f. (pref. neg. ne şi mărginire). 1) Infinitul; 2) lipsa de limitare.
nemărginit, â adj. V. prec. 1) Fără margini ; nemăsurat; imens ; 2) nelimitat; 3) s. ti. infinitul; adv. fără limită.
nemăritată adj. f. V. măritată. Necăsătorită ; fig. iron. nevândută. Mold, nemărturisit, ă adj. (pref. neg. he şi mărturisit). 1) Nespoveduit; 2) nedestăinuit nemăsurat, ă adj. şi adv. 1) Fără măsură ; 2) foarte mult; 3) imens.
nemerl (a şi i se) v. (prefix comp. ’n-a (sau ni din in prefăcut în ne) lat. ibî-ire=acoloa merge, în hrip ire=merit). 1) A determină, a află exact; 2) a merge exact; 4) a ţinti, a ochi sau a lovi exact; 5) a fi sau a sosi exact, la timp; 6) a ghici; a brodi; 7) a se nemeri, 1) a se întâmplă; 2) a se pottivi.—Slavii au vorba mera, măsură; şi meriţi, a măsura, din gr. merizo, meris (parte, porţiune) care în merismos, a luat înţeles de determinaţiune 1
netn
500
nem
iar namerifi slav însemnează u in-măsurâ, a fi în măsură ; astfel că înţelesul românesc de a nimeri, a potrivi exact, se ap o-pie aparent de slavul nameriti, (forma ne în loc in este ca şi nevestei în loc de ’nvesta). V. şi nemernic.
nemereală s. f. V. prec. 1) întâmplare ; 2) potiiveală Ia întâmplare; 2) fixare, ţintire.
nemerire sau nimerire s. f. 1) Potrivire exact, ca loc, sau ca timp; 2) ghicire.
nemerlt, ă adj. V. nimeri. 1) Potrivit bine, exact ; 2) ochit şi lovit; 3) ghicit, aflat; adu. pe nimerite, la întâmplare ; pe ghicite ; 4) convenabil; 5) sosit la timp.
nemeritat, ă adj. pref. neg. ne şi meritati. Necuvenit.
nemernic, ă adj. din voi ba nemeri, care nu nemereşte cel dezorientat). 1) Cel din nici o parte, vagabond, strein, necunoscut; 2) fără adăpost; fără căpătâi; 3) fără judecată, zăpăcit; 4) nenorocit, ticălos.
nemernici, a v. V. prec. A fi vagabond ; a umblă în toate părţile.
nemernicie s. f. V. prec. 1) Starea de nemernic; 2) faptă de nemernic, faptă fără judecată şi detestabilă ; 3) mizerie, ticăloşie ;
4)	infamie.
nemestecat, ă adj. (pref. neg. ne şi mestecat). 1) Nesfărămat cu dinţii şi cu gura; 2) nefrământat, ne bătut (mămăliga, laptele), nemeşteşugit, ă aaj. şi adv. (pref. neg.
ne şi meşteşugit). Fără meşteşugire, fără artifieşu.
nemete s. m. V. nămete. nemetenie s. f. V. nămete. Mărime piramidală ; mulţime mare ; colos.
nemeteţ s. n. (lat. ’n-a (ad) pentru me-tuens, care se teme). Pânză foarte subţire ce serveşte pentru acoperit la femei faţa, — voal (ca să o ferească să nu provoace temere sau gelozie).
nemijlocit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi mijlocit). 1) Fără intermediar, direc*; 2) fără întârziere, repede.
nemilă s. f. (pref. neg. ne şi milă . Lipsă de milă ; răutale.
nemilos, oasă adj. (pref. neg. ne şi milos), Fără milă; rău.
nemilostiv, ă adj. (pref. neg. ne şi milostiv). 1) Neîndurător; 2) care nu ajută, nu dă milostenie.
nemilostivire s. f. V. prec. 1) Lipsă de indurare; 2) neajutorare. a celor săraci.
nemiluit, ă adj. (pref. neg. ne şi miluit). 1) neajutorat; 2) adv. Ură îndurare, fără cruţare; cu nemiluita; fără cruţare, fără rezervă; foarte mult.
neminciunos, oasă adj. (pref. neg. ne şi minciunoi). Care nu minţeşte.
neminţite (pe) adv. (pref. neg. ne şi minţi). Fără a minţi; fără exagerare, nemirositor, oare adj. Care nu dă miros, nemiruit, ă adj. (pref. neg. ne şi miruit).
1) Bis. Neuns cu mir; 2) fig. pop. nelovit în cap.
nemişcare s. f. (pref. neg. ne şi mişcare).
1) Lipsa de mişcare; 2) starea în loc; adv. in nemişcare, stând locului.
nemişcat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi mişcat). 1) Care nu se mişcă; 2> fig. neemoţionat; 3) stând pe loc, fără mişcare; 4) fixat; 5) neurnit din loc.
nemişcător, oare adj. V. prec. 1) Care nu (se) mişcă; 2) fix, imobil, ce nu se poate muta; avere nemişcătoare, pământ casă etc-nemistuit, ă adj. (pref. neg. ne şi mistuit).
1)	Nedigerat, neabsorbit în organism (alimentele); 2) neconsumat, nedistrus (de foci; 3) fig. nesuferit, netolerat, displăcut.
nemitarnic, ă adj. V. urm. Care nu primeşte mită, necoruptibil.
nemituit, ă adj. (pie1. neg. ne şi mituit). Care nu a primit mită.
nemlădiere s. f. (pref. neg. ne şi mlădiere). 1) Inflexibilitate; 2) fig. neînduple-care; 3) ridigitate.
nemlădios, oasă adjs V. prec. 1) Inflexibil; 2) fig. rigid, ţeapăn, neînduplecat.
nemţesc, ească adj. V. neamţ. 1) Al neamţului; dela nemţi; 2) european, orăşenesc (port, haine); 3) fig. de fabrică, fabricat (lucru, obiect).
nemţeşte adv. V. neamţ. 1) Ca nemţii;
2)	în limba germană; 3) pop. civil, europeneşte (îmbrăcatei; 4) vorba, limba, germană.
nemţi (a se) v. V. prec. A se germaniza ; a face ca nemţi.
nemţişorl s. pl. (dela coloarea vre unei uniforme militare nemţeşti (?). Bot. Numirea unei flori de câmp şi de casă; întrebuinţată şi în medicină, are proprietăţi iritante şi serveşte ca vermifug — ucide verinii intestinali-Mold.
nemţoaică s. f. V. neamţ. 1) Femeea neamţului; 2) fig. dădacă, guvernantă.
nemultiplicat, ă adj. V. multiplică. Neînmulţit (matern).
nemulţumi (a) v. V. mulţumi. A supără, a mâhni.
nemulţumire s. f. V. mulţumi. 1) Supărare, mâhnire, tristeţă; 2) contrarietate; 3) faptul de a nu se mulţumi cu ceva.
nemulţumit, ă adj. V. prec. 1) Nesatis- , făcut; 2) mâhnit; 3) contrariat.
nem
501
neo
nemulţnmitor, oare adj. 1) Nesatisfăcător; 2) ingrat.
nemuncit, ă adj. (preî. neg. ne şi muncit).
1)	Nelucrat (pământul); 2) neobosit; care n’a lucrat; adu. pe nemuncite, fără a munci, pe degaba,—bani nemunciţi.
nemuri (a se) <>. V. neam. Îl A se înrudi;
2)	(pref. neg. ne şi muri), a trece la nemurire.
nemurire s. f. V. prec. 2. Imortalitate. nemuritor, oare adj. V. prec. 1) Care nu moare; 2) căruia i se păstrează vecinie amintirea ; 3) fig. membru al Academiei sau al unui institut de savanţi, nenatural, ă adj. (pref. neg. ne şi natural).
1)	Nefiresc; 2) falsificat (vin, etc.).
. nene s. m. (daco-gr. neanias, tânăr, bărbat tânăr, cavaler, flăcău). 1) Frate mai mare;
2)	denumire dată unui om mai mare ca vârstă,-nene Ioane.
neneacâ s. f. (V. prec. din gr. neani os, neaniche, de om tânăr). 1) Soţie sau femee tânără; 2) mătuşică. nenică s. m. V. nene—diminutiv, nenişor s. m. V. nene—diminutiv, nenoroc s. m. V. noroc. Lipsă de noroc, nenoroci (a şi a se) v. 1) A (se) face nenorocit; 2) a-şi pricinui un mare rău; 3) a (se) întâmpla cuiva o nenorocire.
nenorocire s. f. (pref. neg. ne şi norocire). II întâmplare rea; nenorocită; 2) catastrofă.
nenorocit, ă adj. V. prec. 1) Fără noroc; 2) căzut în nenorocire; 3) desnădăjduit; 4) fig. sărac; 5) fig. ticălos.
nenorocos, oasă adj. V. prec. 1) Fără noroc; căruia nu-i reuşeşte ceva.
nenumărat., ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi numărat). 1) Fără să fie numărat; 2) fără r.unrr; 3) foarte mult.
nenumerotat, ă adj. (pref. neg. ne şi numerotat). Fără numere puse, scrise.
nenumit, ă adj. (pref. neg. ne şi numit). î) Nespus pe nume; 2) nepus într’o funcţiune.
nenutrit, ă adj. (pref. neg. ne şi nutrit). li Nehrănit; 2) fig. neîntreţinut, neîndesit bine (focul de arme).
neoblşnuinţă s. f. V. urm. Nedeprindere. neobişnuit sau neobicinuit, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi obiceiu sau obişnui). l)Ne-deprins; 2) neuzitat; 3) afară din cale, pes e măsură.
neoboslre s. f. (pref. ne şi obosire). Lipsă de oboseală.
neobosit, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Fără oboseală; 2) fig. foarte activ şi întreprinzător.
neobrăzare s. f. (pref. neg. ne şi obraz). Lipsă de ruşine, neruşinare, neobrăzat, ă adj. V. prec. Neruşinat, neobservare s. f. (pref. neg. ne şi observare/. 1) Neluare (în) seamă; 2i lipsa de observare ; neatenţie.
neobservat, ă adj. şi adu. 1) Nevăzut cu deamănuntul; 2) nevăzut de nimeni; 3) neadmonestat; 4) nebăgat de seamă.
neocupat, ă adj. (pref. neg. ne şi ocupat). l.i Fără ocbpaţie; 2) ce nu aparţine nimănui*;
3)	gol; 4) slobod ; 5i nearvunit, neangajat de nimeni.
neodihnă s. f. (pref. neg. ne şi odihnă). li Lipsă de odihnă; 2) neadormire ; 3) agitaţie: 4) îngrijorare.
neodihnit, ă adj. V. prec. 1) Fărărepaos; 2) neliniştit; 3) nedormit.
neojfit s. m. (gr. neo, nou'; phytos, născut). 1) Biser. Cel nou convertit la o religie; 2) fig. novice, nepriceput încă la ceva.
neogrec, eacă adj. (gr. neo, nou şi grec). Nou grecesc (nu din antichitate).
neolatin, ă adj. (gr. neo, nou şi latin). Nou latin; dela popoarele neolatine, ce se trag din latini (francez, italian, spaniol, român, portughezi.
neologic, ă adj. V. urm. De neoiogie. neologie s. f. (gr. neo, nou; logos vorbire). Uter. întrebuinţarea de vorbe noui, de curând introduse într’o limbă.
neologism s. n. V. prec. Cuvânt nou introdus într’o limbă.
neom s. m. (pref. neg. ne şi om). 1) Om decăzut (din facultăţile omeneşti sau din avere) 2) schilod—om rămas neom).
neomenesc, ească adj. (pref. neg. ne şi omenesc). Inuman ; contrar omeniei.
neomeneşte adp. V. prec. şi fig. Cu cruzime sau fără milă.
neomenie s. f. (pref. neg. ne şi omenie).
1) Lipsa de sentimente omeneşti; 2) faptă contrară omeniei; 3) barbarie.
neomenos, oasă adj. V. prec. 1) Fără sentimente bune omeneşti; 2) rău, barbar; fără milă.
neonest, â adj. şi adu. (pref. neg. ne şi onest). Necinstit.
neonestitate s. f. V. prec. Lipsă de cinste, de onoare.
neopărit, ă adj. (pref. neg. ne şi opărit). Nemuiat în apă clocotită sau nestropit cu apă clocotită, sau cu un lichit fierbinte.
neoperat, ă adj. (pref. neg. ne şi operat).
1) Fără operaţie medicală; 2) compt. neefec-tuată (o plată sau o înscriere în registre i;
3)	aritm. necalculat complect.
neo
502
nep
neoprimat, ă adj. (pref. ne şi oprimat). Neurgisit, nepersecutat.
neoprit, ă adj. şi adu. (preî. neg. ne şi oprit). 1) Neîmpiedecat; 2) nereţinut, nerezervat; permis, îngăduit.
neoptat, ă adj. (pref. neg. ne şi opta). Neadmis ; neales; nepreferat. V. opta.
neorândueală s. f. (pref. neg. ne şi orctn-dueală). Dezordine, neregulă.
neorânduit, ă adj. V. prec. 1) Nedesignat; 2) neordonat; 3) nestatornicit.
neospătat, ă adj. V. urm. Negăzduit şi ne pus la masă.
neospătos, ă sau neospitalier adj. (pref. neg. ne şi ospăta). Neprimitor de oaspeţi; fig. neprielnic.
nepace s. f. (pref. neg. ne şi pace). Lipsă de pace, nelinişte; tulburare.
nepăgubit, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi păgubit). Fără să sufere vre-o pagubă, nepălit, ă adj. (pref. neg. ne şi pălit).
1)	Nelovit; 2) neofilit; neîngălbenit (plantele,—de brumă).
nepălmuit, ă adj. şi 'adu. (pref. neg. ne şi pălmuit). Fără a fi lovit cu. palma peste obraz.
nepământean s. m. (pref. neg. ne şi pământean). 1) Strein, care nu este din ţară;
2)	care nu este depe pământ (supranatural, din basme).
nepansat, ă adj. V. pansa, medic. Fără pansament.
nepărăsit, ă adj. (pref. neg. ne şi părăsit). 1) Neabandonat; 2) neevacuat; 3) nelăsat singur.
nepărtinlre s. f. pref. neg. ne şi părtinire). Lipsa de părtinire.
nepărtinitor, oare adj. şi adv. V. prec. Imparţial, fără părtinire.
nepăruit, ă adj. (pref. neg. ne şi păruit). Netras de păr nepedepsit.
neparvenit, ă adj. (pref. neg. ne şi parvenit). Neajuns (la destinaţie) nesosit.
nepăsare s. f. (pref. neg. ne şi păsă). Indiferenţă; nesimţire.
nepăsător, oare adj. şi adv. V. prec. Cu nepăsare, indiferent, nesimţit.
nepăsult, ă adj. (pref. neg. ne şi păsuit). Netolerat, neîngăduit, neamânat.
nepătat, ă adj. (pref. neg. ne şi pătat). 1) Fără pete; 2) fig. cinstit.
nepătruns, ă adj. (pref. neg. ne şi pătruns). 1) Nestrăbătut; 2) neperforat; 3) neînţeles (cu raţiunea); 4) nerăzbit.
nepăzire s. f. (pref. neg. ne şi păzire). 1) Lipsă de pază sau de ferire ; 2) neobser-vare; neîndeplinire ; 3) nesupraveghere.
nepăzit, ă adj. V. prec. 1) Neferit; 2) ne-supraveghiat; 3) neobservat, neîndeplinit.
nepecetluit, ă adj. (pref. neg. ne şi pecetluit). 1) Nesigilat; 2i fig. nestigmatizat.
nepedagogic, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi pedagogic). Nu conform cu pedagogia.
nepedepsire s. f. (pref. neg. ne şi pedepsire). Lipsa de pedeapsă.
nepedepsit, ă adj. şi V. adv. Fără pedeapsă.
nepensulat, ă adj. V. pensulă, medic. Nedat cu pensula.
neperceput, ă adj. V. percepe. I) Nein-casat; 2) necuprins cu simţurile.
nepereche adj. 1) Fără soţ; 2) din perechi diferite.
neperfect, ă adj. (pref. neg. ne şi perfect). 1) Necomplect; 2) nedesăvârşit.
neperforat, ă adj. (pref. neg. ne şi perforat). Nestrăpuns cu găuri; negăurit până de partea opusă.
neperitor, oare adj. (pref. neg. ne şi perii or). Care nu piere; veşnic.
nepervertit, ă adj. (perf. neg. ne şi pervertit). Neschimbat din bine în rău ; neviţiat, nedesfrânat.
nepieptănat, ă adj. (pref. neg. ne şi pieptănat). 1) Neaşezat cu pieptenele (părul); 2) netras cu pieptănuşul (lâna); 3) fig. iron. netras de păr; 4) fig. necorectată cu dea-mănuntul (o scriere),
nepierdut, ă adj. (pref. neg. ne şi pierdut). Care nu este pierdut.
nepigulit, ă adj. V. piguli. 1) Neciugulit; 2) necăutat cu deamănuntul. Olt.
nepilduit, ă adj. (pref. neg. ne şi pilduit). 1) Fără pildă; 2) neadmonestat nepilit, ă adj. (pref. neg. ne şi pilit propr. şi fig.). 1) Nerăzuit cu pila; 2) fig. iron. nebeat (V. pili a se).
nepipăit, ă adj. (pref. neg. ne şi pipăit). Neatins, necercetat prin atingere cu mâna ; pe nepipăite, adv. fără pipăire.
nepisat, ă adj. (pref. neg. ne şi pisat). 1) Nesfărâmat mărunt prin pisare; 2) fig. iron. neturmentat cu vorbe sau cu stăruinţe.
nepişcat, ă adj. (pref. neg. ne şi pişcat). 1) Neciupit; neînţepat; 2) neştirbit (discul lunei pline); 3) fig. iron. nefurat puţin.
nepizmuit, ă adj. (preţ. neg. ne şi pizmuit). Neinvidiat.
nepizmăreţ, ă adj. V. prec. Neinvidios. neplăcere s. f. V. urm. Indispoziţie; supărare.
neplăcut, ă adj, şi adv. (pref. ne şi plăcut). 1) Fără plăcere; 2) displăcut; 3) cu gust rău.
nep
503
nep
neplămădit, ă adj. (pref. neg. ne şi plămădit). Neamestecat cu drojdie (aluatul); neamestecat cu apă şi ne preparat, spre a fermentă.
neplănuit, ă adj. (pref. neg. ne şi plănuit). 1) Fără plan; neproiectat; 2) nepemeditat. neplasat, ă adj. (pref. neg. ne şi plasat).
1)	Neaşezat; 2) nedat cu dobândă (bani); 3) nedat în găzduire ; 4) fig. neîndreptat spre, nespusă (o glumă).
neplată s. f. (pref. neg. ne şi plată). Ne-plătire; refuz de a plăti, neplătit, ă adj. V. prec. 1) Fără plaiă;
2)	neachitat; 3) fig. nerăsbunat. neplatnic, ă adj. V. prec. Care nu plăteşte.
neplauzibil, ă adj. (pref. neg. ne şi plauzibil). Care nu poate fi admis sau crezut (argument, motiv).
neplăzmuit, ă adj. (pref. neg. ne şi plăz-muiţ). Neconceput; neimaginat, neplimbat, ă adj. V. nepreumblat. nepoată s. f. (lat. nepos, nepotis). 1) Copila fiului ‘sau a ficei; 2) copila, fata, suro-rei sau a fratelui.
nepocăinţă s. f. (pref. neg. ne şi pocăinţă). Lipsă de pocăinţă.
nepocăit, ă ud. V. prec. Fără pocăinţă; fig. necorijat.
nepodidit, ă adj. (pref. neg. ne şi podidit). Neizbucnit; nenăvălit (de plâns).
nepodit, ă adj. (pref. neg. ne şi podit). 1) Fără tavan sau pod; 2) fără duşumele.
nepoftit, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi poftit). 1) Neinvitat; 2) nedorit.
nepoftitor, oare adj. V. prec. Care nu pofteşte, nu are pofte.
nepomenit, ă adj. (pref. neg. ne şi pomenit). Bis. 1) necomemorat prin ru^Sciuni şi datine bisericeşti (răposatul); 2) nepronunţat numele în rugăciunile preoţeşti; 3) necomemorat, neamintit (în generat) ;-ne-mai-pomenit, 1) imemorabil; 2) extraordinar.
nepomădat, ă adj. (pref. neg. ne şi pomădat). Neuns cu pomadă.
neponosit, ă adj. (pref. neg. ne şi ponosit). Neuzat tare.
nepontat, ă adj. (pref. neg. ne şi pontă). Nepuşi bani (la joc de cărţi sau de noroc).
nepopit, adj. (pref. neg. ne şi popit). Nehirotonit preot.
nepoprire s. f. (pref. neg. ne şi popri). 1) Nearestare ; 2) nereţinere ; 3) neseques-trare.
nepoprit, ă adj. V. prec. 1) Nereţinut; 2) nesequestrat.
nepoposit, ă adj. (pref. neg. ne şi poposi). Fără popas ; neodihnit (la drum), nepoposire s. f. V. urm. Lipsa de popas, nepopular, ă adj. (pref. neg. ne şi popular). 1) politic. Care nu se bucură de popularitate, de simpatia poporului, mulţimei; 2) care nu este întrebuinţat de popor (cuvânt).
nepopularitate s. f. V. prec. Lipsa de popularitate.
nepot s. m. (lat. nepos, nepotis). 1) Copilul fiului sau al fiicei; 2) copilul fratelui sau al surorei.
nepotcovire s. f. V. urm. Ne punere de potcoave.
nepotcovit, ă adj. (pref. neg. ne şi potcovit). 1) Fără potcoave (cal, tocul cismei);
2)	fig. iron. neînşelat.
nepoţel s. m. V. nepot. Mic nepot, nepoţică s. f. V. nepoată. Mică nepoată, nepotism s. n. (fr. nepotisme, din lat. nepos, nepotis, nepot). 1) Ist. Se numea astfel trecerea prea mare, pe care o aveau pe lângă Popii din Roma, nepoţii lor, în afacerile publice ;—2) Căpătuirea, protejarea rudelor, şi numirea lor în funcţiunile publice, de către cei ce deţin puterea în stat.
nepotrivire s, f. (pref. neg. ne şi potrivire). 1) Neasemănare ; 2) neconcordanţă ;
3)	disproporţie ; inegalitate ; 4) neadoptare ;
5)	nearmcnizare.
nepotrivit, ă adj. V. prec. 1) Neconcordant ; 2) neconform ; 3) incompatibil; 4) neadaptat ; 5) nu la loc, sau nu la timp; 6) cu caracter, fire, deosebită.
nepovestit, ă adj. (pref. neg. ne şi povestit). Neistorisit.
nepracticabil, ă adj. (pref. neg. ne şi practicabil). 1) Ce nu se poate practica; 2) pe care nu se poate umblă (drum).
nepracticat, ă adj. V. prec. Nepus în practică.
neprăjit, ă adj. (pref. neg. ne şi prăjit). 1) Nefript în vasul de gătit; 2) necopt; 3) nerumeriit la foc; 4) fig. neîncălzit tare.
neprănzit, ă adj. (pref. neg. ne şi prânzi). Cel care n’a mâncat la prânz, neprăşit, ă adj. Nesăpat, neprăşit. V.prăşi* neprăznuit, ă adj. (pref. neg. ne şi prăz-nuit). Neserbat, neserbătorit.
nepreamărit, ă adj. (pref. neg. ne şi preamărit). Neglorificat.
nepredat, ă adj. (pref. neg. ne şi predat), şcolar. Nepropus, nedat ca să se înveţe ; 2) nedepus la destinaţie ; 3) nedepus ; 4) milit. nedat, necedat (inamicului); 5) nedat în seama cuiva
nep
504
nep
nepregătire s. f. (pref. neg. ne şi pregătire). Lipsă de pregătire.
nepregătit, ă adj. V. prec. 1) Neprevăzut cu cele necesare; 2) şcolar, cu lecţia neînvăţată ; 3) culinar, nefiert, negătit.
nepregetare s. f. (pref. neg. ne şi ? rege-tare). Lipsă de pregetare ; s'rguinţă.
nepregetat, ă adj. şi adu. V. prec. Fără preget; sîrguitor-.
nepremenit, â adj. (pref. neg. ne şi pre-menit). 1) Neschimbat (de albituri); 2) nt-împrospătat (aerul\
neprepu;, ă adj. (pref. neg. ne şi prepus). 1) Nepropus; 2) nebănuit, nepresupus.
nepresărat, ă adj. (pref. neg. ne şi presărat). 1) Nerăspândit, neîmprăştiat; 2) nerăspândită, nepusă (sare măruntă, sau altceva în formă de pulbere); 3) fig. nevariat ici şi colo (cu vorbe, figuri de stil).
nepreschimbat, ă adj. (pief. neg. ne şi preschimbat). 1) Neschimbat din nou; 2) care nu it schimbă.
neprestat, ă adj. (pref. neg. ne şi prestat). Nedepus (jurământ).
neprescurtat, ă adj. (pref. neg. ne şi prescurtat). Fără prescurtare; neabreviat.
nepreţuire s. f. V. prec. 1) Nestimare; 2) neapreciere.
nepreţuit, ă adj. (pref. neg. ne şi preţuit).
1)	Neapreciat; 2) care nu se poate preţui;
3)	valoros; 4) foarte scump; 5i fig. f. iubit.
nepreumbiat, ă adj. V. preumblă. 1) Ne dus ir preumblare; nevoiajat.
neprevăzător, oare adj. (pref. neg. ne şi prevăzător). Fără prevedere.
neprevăzut, ă adj. 1) Neaşteptat, neîntrevăzut; 2) neînzestrat cu, nepregătit cu.
neprevedere s. f. V. prec. Lipsa de prevedere.
neprevenient, ă adj. (pref. neg. ne şi pre-venient). Care nu are prevenienţă; neîndatoritor grabnic; fără atenţie pentru alţii, fără politeţă.
neprevenit, ă adj. (pref. neg. ne şi prevenit). Neînştiinţat de mai ’nainte, nevestit.
nepricepere s. f. (pref. neg. ne şi pricepere). Lipsă de pricepere, nepriceput, ă adj. V. prec. 1) Neînţeles;
2)	incapabil; 3) care nu se pricepe, neprididit, ă adj. (pref. neg. ne şi pri-
didit). 1) Nenâpădit; nezorit.
neprielnic, ă adj. (pref. neg. ne şi prielnic}. 1) Nefavorabil; neconvenabil; (mediu, timp); 2) s. m. răuvoitor; 3) fig. diavolul.
neprîelnicle s. f. V. prec. 1) Lipsa de pri-ire; 2) contrari etate.
neprietenesc, ească adj. (pref. neg. ne şi
prietenesc). Duşmănos, ostil.
neprietenie s. f. V. prec. Lipsa de prietenie; duşmănie.
neprigonit, ă adj. (pref. neg. ne şi prigonit). Nepersecutat.
neprihănire s. f. V. urm. 1) Lipsă de stricăciune ; 2) imaculare; 3) cinste neatinsă.
neprihănit, ă adj. (pref. neg. ne şi prihană). 1) Fără stricăciune; 2) cinstit, imaculat; 3) fig. neatins, intact.
nepriincios, oasă adj. (pref. neg. ne şi priincios). Nefavorabil.
neprilejire s. f. V. urm. 1) Lipsa de prilej ; 2) neprovocare.
neprilejit, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi prilejit). Neocadonat, neprovocat, neprimblat, â adj. V. nepreumbiat. neprimejdios, oasă adj. (pref. neg. ne şi primejdios). Nepericulos; inofensiv.
neprimire s. f. (pref. neg. ne şi primire). Lipsa de primire; neluare; neacceptare. neprimit, ă adj. V. prec. 1) Neluat dela;
2)	neobţinut; 3) neacceptat, neadmis. neprimitor, oare adj. V. prec. 1) Neospitalier; 2) care nu primeşte (nu absoarbe]; nu îngăduie; nu ia).
neprincipal, ă adj. Care nu este principal, neprins, ă adj. (pref. neg. ne şi prins). 1) Necapturat; neapucat; 2) neagăţat; 3) neînchegat (laptele); 4) nelipit, neîncleiat;
5)	necusut; 6) nebătut în cuie.
neprobat, ă adj. (pref. neg. ne şi probat). 1) Neîncercal; 2) nesupus la probă; 3) nedovedit.
neprobozit, ă adj. (pref. neg. ne şi probozit). Necertat, nedojenit; neadmonestat.
neprocopsit, ă adj. (pref. neg. ne şi procopsit). 1) Neînavuţit; 2) sărac; 3) necăpă-tuit; 4) lipsit de învăţătură, ignorant; 5) ca batjocură ticălos, rău.
neprocreare s. f. (pref. neg. ne şi procreare). Lipsa de procreare.
neprocurat, ă adj. (pref. neg. ne şi procurat). Neadus; neagonisit; neaprovizionat.
neprunduit, ă adj. (pref. neg. ne şi prund). Nepietruit, neaşternută cu prund (şoseaua).
neptunlan, ă adj. (lat, dela Neptunus, zeul apelor), t a al lui Neptun.
nepudrat, ă adj. V. pudrat. Ne dat cu pudră.
nepustiit, ă adj. Nedistrus, neputincios, oasă adj. (pref. neg. ne şi putincios). 1) Fără putere; slab; 2) infirm;
3)	impotent; 4) fig. incapabil.
neputinţă s. f. V. prec. 1) Lipsă de posibilitate ; 2) infirmitate; 3) impotenţă; 4) pop.
nep
505
ner
trebuinţa grabnică de a eşi afară (la privată);
5)	epilepsie; adu. cu .neputinţă, imposibil;
6)	lipsa de putete fizică.
neputrezit, ă adj. (pref. neg. ne şi putrezit). Nu putrezit; nedescompus (cadavru, lemn).
nerăbdare s. f. (pref. neg. ne şi răbdare). 1) Impacientă; 2) lipsă de răbdare; adu. cu nerăbdare, ahtiat, foarte zorit.
nerăbdat, ăadj. V. prec. 1) Netolerat, nc-îngăduit; de nerăbdat, intolerabil.
nerăbdător, oare adj. 1) Fără răbdare; impacient; 2) netolerant.
nerăcit, ă adj. (pref. neg. ne şi răcit). 1) Nestat la răceală; nerâcoiit; 2) necuprins de frig; neîmboliiăvit de răceală; 3) fig. ne-stâmpârat (sentimente).
neradiere s. f. V. radia. 1) Jurid. Ne-ştergerea din registru de ipoteci; 1) nerăs-pân irea de raze.
neradiat, ă adj. (pref. neg. ne şi radiat). Jurid. Neşters din registrul de ipoteci.
nerafinat, ă adj. (pref. neg. ne şi rafinat). 1) Nedestilat; 2) fig. neperfectionat; nepretenţios (gustul); 3) neabil.
nerăfuit, ă acj. (pref. neg. ne şi răifuit). 1) Nelichidat (contul, datoria); 2) neachitat;
3)	fig. necercetat, nedojenit.
nerăguşit, ă adj. (pref. neg. ne şi răguşit). Fără răguşeală.
nerâmas, ă adj. (pref. reg. ne şi rămas). 1) Nu rămas; 2) neîntrecut; 3) nebiruit (la rămăşag).
neramificat, ă adj- (pref. neg. ne şi ramificat). 1) Fără ramificaţii; 2) nerăspândit.
neramolit, ă adj. (pref. neg. ne şi ramolit). Nu muiat de bătrâneţe.
nerânced, ă adj. (fief. neg. ne şi rânced). Care nu este rânced, nerânduealâ s. f. V. u;;rv. Dezordine, nerânduit, â adj. (pief. neg. ne şi rânduit). 1) Neaşezat la loc; 2) fără rânduială;
3)	neuzat de toţi, pe îând.
nerănit, ă adj. (pref. neg. ne şi rănit). 1) Care nu a fost rănit; 2) fig. nejignit profund (sufleteşte).
nerânjit, ă adj. şi adu. (piei. neg. ne şi rânjit). Fără a rânji; fără a şi arăta dinţii cu răutate sau a se preface că râde.
neras, ă adj. (pref. neg. ne şi ras). 1) Nebărbierit ; 2) nerăzuit; 3) fig. nesuprimat; 4) neistovit
nerâs, ă adj. (pref. neg. ne şi râs). 1) Fără a râde; 2) neridiculizat; nebatjocorit, nerăsădit, ă adj. V. răsădi. Nu răsădit, nerăsbit (sau răzbit), ă adj. (pref. neg. ne şi răsbit. 1) Nestrăpuns; nestrăbătut; 2) neistovit (de foame).
, nerăsfăţat, ă adj. (pref. neg. ne şi răsfăţat). Nealintat; nemângăiat mult.
nerăsfirat, ă adj. (pref. neg. ne şi răsfirat). 1) Neîmprăştiat fir cu fir; 2) nedesfăcute firele.
nerâsfoit, ă adj. (pref. neg. ne şi răsfoit).
1)	Neîntoarse şi căutate toate foile (cărţii);
2)	necăutate şi întoarse toate lucnuHe; 3) fig. necercetat, neperchiziţionat amănunţit.
nerăsfrânt, ă adj. (pref. neg. ne şi răsfrânt). 1) Neabătut; 2) nereflectat; 3) ne-sumecat (mâneca); 4) neîndoit.
nerăsgâit, ă adj. (pref. neg. ne şi răs-gâit). Nealintat (pop. Oltenia).
nerâşnit, ă adj. (pref. neg. ne şi /•ăşnit). Nemăcinat cu râşniţa.
nerăspândit, ă adj. (pref. neg. ne şi răspândit). 1) Neîmprăştiat; 2) nepopularizat.
nerăsplâtit, ă adj. (pref. neg. ne şi răsplătit). Nerecompensat.
nerâspuns, ă adj. (pref. neg. ne şi răspuns). 1) Neachitat; 2) neînapoit;' (sumă, bani, etc); 3) s. lipsa de răspuns.
nerâstălmăclt, ă adj. (pref. neg, ne şi răstălmăcit). Nu răstălmăcit sau interpretat astfel.
nerăstignit, â adj. (pref. neg. ne şi răstignit). i) Nepironit pe cruce; 2) fig. neîntins culcat.
nerăsturnat, ă adj. (pref. neg. ne şi răsturnat). 1) Nedoborit; nedat jos; 2) iieîntors cu fundul în sus; neprăvălit; 3) nelăsat tiv voie, neculcat.
nerăsucit, ă adj. V. răsuci. Nu.răsucit, nerăsuflat, ă adj. (pref- neg. ne şi răsuflat). 1) Netrezvit; 2) fig. netrecut. 3) pe nerăsuflat, adu. fără pauză, într’una şi repede.
nerăzbunat, ă adj. (pref. neg. ne şi răzbunat). Nesatisfăcut.
nereabilitat, ă adj. (pref. neg. ne şi rea-bilită). 1) Jurid. Nereintegrad în drepturi; 2) medic, neînsănătoşat deplin; 3) nedes-vinovăţit.
nereactivat, adj. (pref. neg. ne şi reactivat). 1) Milit. Nerechemat în serviciul activ; 2) nepus din nou în acţiune, în mişcare.
nereadus, ă adj. (pref. neg. ne şi readus). Neadus iarăşi (In simţiri).
nerecunoscător, oare adj. V. recunoscător). Ingrat; fără recunoştinţă.
nerecunoştinţa s. f. V. recunoştinţă. Ingratitudine.
nerefăcut, ă adj. tprer. neg. ne şi refăcut). 1) Nefăcut iarăşi; 2) nerestaurat, nereparat ; 3) neînsănătoşat, nerevenit în fire. nereflectat, ă adj. (pref. neg. ne şi re-

ner
506
ner
flectat). 1) Fizic. Ce nu se reflectă; 2) necugetat îndeajuns.
nerefugiat, ă adj. V. refugia. Nefugit (de frică).
nerefuzat, ă adj. (pref. neg. ne şi refuzat). 1) Nerespins; 2) nu refuzat.
neregalat, ă adj. V. regală. Neospătat din belşug.
neregăsit, ă ădj. (pref. neg. ne şi regăsit). Negăsit; neîntâlnit iarăşi.
neregenerat, ă adj. V. regenera. Nu regenerat; nereîntinerit.
nereglementar, ă adj. (pref. neg. ne şi reglementar. ■ Nu după cura prevede regulamentul, (militar, şcolar).
neregretat, ă ădj. (pref. neg, ne şi re-grelkit). Nejelit; fără părere de rău din partea cuiva.
neregulă s. f. (pref. neg. ne şi regulă).
1)	Dezordine; 2) lipsă de regulă; 3) abatere deia datorie.
neregulat, ă adj. şi adu. 1) Dezordonat,
2)	fără continuitate; 3) gram. cu excepţii dela regula generală (verb).
neremis, ă adj. (pref. neg. ne şi remis). Nepredat; nedat în primire; nerestituit.
neremorcat, ă adj. (pref. neg. ne şi remorcat). 1) Marin, netârît, netras pe apă (de un vapor); 2) fig. netârît, neajutat de cineva.
neremunerat, ă adj. (pref. neg. ne şi remunerat). 1) Neplăţii salariu; 2) fig. nerăsplătit.
nerenok, ă adj. (pref. neg. ne şi renoit). 1) Nefăcut din nou; 2) neadresat din nou (cerere, protest).
nerentabil, ă adj. (pref. neg. ’ne şi rentabil). Care nu produce câştig.
nerenunţare s. f. (pref. neg. ne şi renunţare). Lipsa de renunţare; refuzul de a renunţa.
nereorganizat, ă adj. (pref. neg. ne şi reorganizat). Neorganizat din nou.
nereparat, ă adj. (pref. neg. ne şi reparat). 1) Nedres; necârpit; 2) fig. nereabili-tată (onoarea).
nerepartizat, ă adj. (pref. neg. ne şi repartizat). Nedistribuit; nedată partea fiecărui.
nerepercutat, ă adj. V. repercuta. Nerăsfrânt asupra (o acţiune) fără răsunet.
nerepetat, ă adj. (pref. neg. ne şi repetat). Nezis sau nefâcut din nou; şcolar neînvăţat din nou.
nerepezit, ă adj. (pref. neg. ne şi repezit). 1) Fără repezeală; 2) fig. neinbrâncit, neizgonit.
nereplantare s. f. V. urm. Neplantarea din nou.
nereplantat, ă adj. (pref. neg. ne şi re-platitat). Neplantat din nou.
nerepresiv, ă adj. (pref. neg. ne şi represiv). Nu de represiune.
nereprezentat, ă adj. (pref. neg. ne şi reprezentat). 1) Fără a fi reprezentat; neînfăţişat; 2) teatreal. nejucat pe scenă (piesa).
nereprimat, ă adj. (pref. neg. ne şi reprimat). 1) Neoprit, neînăbuşit; 2) nepedepsit.
nereprobat, ă adj. (pref. neg. ne şi reprobat). Necondamnat, nedojenit; nedesa-probat.
nerepudiare, s. f. (pref. neg. ne şi repu-diare). Jurid. 1) Nerenunţarea (sau neînlă-turare) la succesiune; 2) nedespărţirea, ne-divorţarea (după lege).
nereputat, ă adj. (pref. neg. ne şi reputat). Fără reputaţie, fără faimă.
nerespectat, ă adj. V. respectă. 1) Neonorat; 2) necruţat.
nerespirabil, ă adj. (pref. neg. ne şi respirabil). Care nu se poate respiră.
neresponsabil, ă adj. (pref. neg. ne şi responsabil). 1) Care nu are a răspunde; 2) care nu e în stare să judece să cugete.
neresponsabilitate s. f. V. prec. Starea de neresponsabil 1 şi 2.
neretezat, ă adj. (pref. neg. ne şi retezat). Netăiat; nescurtat.
neretrimis, ă adj. (pref. neg. ne şi retrimis). Netrimis din nou, neînapoiat.
neretrocedat, ă adj. (pref. neg. ne şi retrocedat). Nedat iarăşi înapoi.
neretuşat, ă adj. (pref. neg. ne şi retuşat). Fără retuşare (fotografic); fig. necorectat.
nereunit, ă adj. (pref. neg. ne şi reunit). Nureîmpreunat; desbinat; neadunat la un loc.
nereuşit, ă adj. (pref. neg. ne şi reuşit). 1) Neizbutit; 2) nefăcut cum ar trebui.
nereuşită s. f. V. prec. Neizbutire; insucces.
nerezistent, ă adj. (pref. neg. ne şi rezistent). 1) Care nu poate rezistă; 2) moale; slab; sfărâmicios; netrainic.
nerezolvit, ă adj. (pref. neg. ne şi rezol-vit). 1) Fără rezoluţie; fără deslegare (fig.); nehotărît; 2) matern, neobţinut rezultatul, neterminată (operaţia).
nerezumat, ă adj. (pref. neg. ne şi rezumat). Neredat pe scurt, în rezumat.
nerimat, â adj. (pref. neg. ne şi rimat). Poet. Fără rime, fără să rimeze.
ner
507
ner
neriscat, ă adj. (pref. neg. ne şi riscat). 1) Fără risc; 2) neexpus la nimic rău.
nerită s. f. (gr. nerites, scoică de mare, dela nearos, fraged). Zool. Numirea unor moiusce gasteropode, din mările calde.
neriveran, ă adj. (pref. neg. ne şi riveran). Care nu are ţeritr la rîu sau fluviu, mare, (ţară, sfat».
nerod, oadă adj. şi s. (lat. din ue -f- ra-tus (reor, ratio), fără socotinţă, fără judecată). Prost, care nu poate cugeta.
nerodire s. f. (pref. neg. ne şi rodire V. rod). Nepreducerea de roade: cereale şi fructe.
nerodiţor, oare adj. V. prec. Care nu produce cereale sau fructe.
neroşit, ă adj. (pref. neg. ne şi roşit). Necolorat cu roş (oul de Paşti).
nerotunzit, ă adj. (pref. neg. ne şi rotunzii). 1) Nefăcut rotund; 2) necomplectată (suma).
nerozesc, ească adj. V. nerod. Prostesc, nerozeşte adv. V. prec. Prosteşte, nerozie s. f. (lat. din ne -f- ratio citit raţio, necugetare, nejudecată). Prostie; faptă de om prost.
nerugat, ă adj. (pref. neg. ne şi rugat). 1) Fără să fie rugat; 2) din propriu îndemn.
neruginit, ă adj. (pref. neg. ne şi ruginit). 1) Neacoperit cu rugină; 2) fig. neretrograd.
nerulat, ă adj. (pref. neg. ne şi rulat). Ne pus în circulaţie, în afaceri (capital).
nerumegat, ă adj. (pref. neg. ne şi rumegat). 1) Nu rumegat, nemestecat; 2) fig. necercetată, necugetată suficient (o chestiune).
nerupt, ă adj. (pref. neg. ne şi rupt). 1) Nesfâşiat; 2) fig. neînceput; 3) nestabilit (preţul la vânzare); 4) nefrânt.
neruşinare s. f. (pref. neg. ne şi ruşine).
1) Lipsă de ruşine; 2) îndrăzneală mare.
neruşinat, ă adj. V. prec. Fără ruşine; cinic.
nerv s. m. (lat. nervus). Anat. Fiiişor în formă de aţă alburie ce se află în ţesuturile corpului animalelor, stând în legătură cu creerul şi cu măduva din şira spinării şi care serveşte ca să conducă simţirea şi să provoace mişcările: sunt nervi sensitivi şi nervi motori. Fig. Cauză care pune în mişcare — banii sunt nervul afacerilor.
nervos, oasă adj. V. prec. 1) Care aparţine nervilor; 2) care are nervii prea iritabili ; 3) prea sensibil; 4) adv. cu vioiciune mare, aprig.
nervozitate s. f. V. prec. 1) Caracterul persoanei nervoase; 2) neastâmpăr mare, agitaţie; vioiciune mare.
nervură s. f- (după fr. nervure, dela nerv). Bot. Firişoare ce se văd în structura unei frunze; Şc. natur. firişor ce susţine membrana aripelor la insecte; archit. creasta unei bolţi (arc).
nesăbuinţă s. f. (diformare din ne-sămu-inţă, neluare de seamă). Faptă nesocotită, necugetată.
nesăbuit, ă dj. V. prec. Nesocotit; necugetat fără judecată; nebăgător de seamă; necumpătat (la mâncare); s. prost, nebun.
nesănătos, oasă adj. (pref. neg. ne şi sănătos). 1) Nu sănătos; 2) vătămător sănătăţii; 3) bolnav.
nesărat, ă adj. (pref. neg. ne şi sărat).
Î l Nu sărat, fără sare; 2) fig. fără gust şi fără haz.
nesărutat, ă adj. (pref. neg. ne şi sărutat). Fără să fie sărutat.
nesăţios, oasă adj. (pref. neg. ne şi su-ţios). 1) Care nu satură; 2) care nu se mai satură.
nesăturat, ă adj. şi s. (pref. neg. ne şi săturat). 1) Care nu se satură, sau încă nu s’a săturat; 2) fig. lacom.
nesaturat, ă adj. V. saturaţie. Fizic. Ne-imbibat, nepătruns complect, neîncărcat de tot (de un fluid).
nescăldat, • ă adj. (pref. neg. ne şi scăldat). Nu scăldat; fig. neudat.
neschimbare s. f. (pref. neg. ne şi schimbare). Netransformare; nemodificare; ne-înlocuire.
neschimbat, ă adj. V. prec. 1) Netransformat ; nemodificat; neînlocuit; 2) invariabil (timp); 3) la fel mereu; 4) ne daţi alţi bani în schimb; 5) fără bani mărunţi, neschimbător, oare adj. Care nu se schimbă, nescormonit, ă adj. V. scormoni. 1) Necăutat cu deamănuntul; 2) nerâcăit (pământul) nesăpat; 3) fig. nezădărît; 4) nescos la iveală.
nescris, ă adj. (pref. neg. ne şi scris). 1) Nu scris ; 2) fig. neomat (ou de paşti), fără desemne ornamentale.
nescurmat, ă adj. V. scurmă. Nerâcăit cu ghiara.
nescurtat, ă adj. (pref, neg. ne şi scurtat). Neretezat; nemicşorat.
nescutit, ă' adj. (pref. neg. ne şi scutit). Nedispensat; neiertat (de taxă, de serviciu).
nescuturat, ă adj. (pref. neg. ne si scuturat). 1) Nesgâlţâit; 2) nedoborâte (fructele din pom); 3) nebătute lucrurile ca să iasă praful, colbul; 4) neperiat; 5) nemăturat şi aerisit (casa); 6) fig. iron. nebătut, nepedepsit.
nes
508
nes
nescuzabil, ă adj. (pref. neg. ne şi scuzabil). Care, sau ce, nu poate fi scuzat, iertat.
nescuzat, ă adj. V. prec. 1) Neiertat; 2) necerut scuză, ertare. nesecat, ă adj. (pref. neg. ne şi secat).
1)	Negolit de apă (putui); 2) nu fără apă (rîul); 3) fig. fără sfârşit.
nesecerat, ă adj. Ce nu s’a secerat, neselecţionat, ă adj. (pref. neg. ne şi selecţionat). Nu ales ce este mai bun.
nesemănat, ă adj. (pref. neg ne şi semănat). 1) Nearuncată încă sămânţa (pe ogor);
2)	neplantat, necultivat (câmpul); 3) fig. nerăspândit.
nesepaRit, ă adj. (pref. neg. ne şi se-parat). Nedespărţit.
neserbat, ă adj. (pref. neg. ne şi serbat). Neprăznuit; neţinută serbătoarea.
neserios, oasă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi serios). Fără seriozitate; uşuratec (caracter); în glumă.
neşerpuit, ă adj. (pref. neg. ne şi şerpuit). Fără îndoitură, fără şerpuituri, fără curbe.
neserviabil, ă adj. (pref. neg. ne şi serviabil). Neîndatoritor.
neservire s. f. V. servă. Faptul de a servi.
neservit, ă adj. (pref. neg. ne şi servit). 1) Neîndatorat; 2) nedat la masă; 8) neluat (spre a mânca); 4) nedeprins a servi; 5) neoficiat (bisericeşte).
nesfănţult, ă adj. V. sfanţ şi sfănţui. — Fără a nu da bani ca bacşiş sau sub altă formă.
nesfârşit, ă adj. (pref. neg. ne şi sfârşit). 1) Neterminat; 2) fără sfârşit; 3) adv. fără încetare; 4) s. n. infinitul.
nesfărâmat, â adj. (pref. neg. ne şi sfărâmat). 1) Nezdrobit; 2) nedistrus; 3) ne-fărămiţat.
nesigur, ă adj. (pref. neg. ne şi sigur).
1) Nestatornic; 2) fără siguranţă; 3) ne-hotărît.
nesiguranţă s. f. V. prec. 1) Lipsă de siguranţă; 2) neliotărîre; 3) îndoială.
nesilinţă s. f. (pref. neg. ne şi silinţă). Lipsă de silinţă.
nesilire s. f- V. prec. Neconstrângere; neîndemânare,
nesilit, ă adj. V. prec. 1) Ne forţat; 2) neîndemnat; 3) de bună voie.
nesilitor, oare adj. V. prec. Care nu (se) sileşte; leneş.
nesimţire s. f. (pref. neg. ne şi simţire). 1) Lipsă de simţire; 2) neglijare de sine; 3) fig. lene, neîngrijire.
nesimţit, ă adj. V. prec. 1) Făi'ă a fi simţit (văzut, surprins); 2) neglijent; 3) pe nesimţite, pe ascuns, pe furiş; pe încetul; treptat.
nesimţitor, oare adj. V. prec. 1) Care nu simte; 2) negligent; 3) indiferent, nepăsător.
nesincer, ă adj. (pref. neg. ne şi sincer). Care nu este sincer.
neslnceritate s. f. V. prec. Lipsa de sinceritate.
nesintetic, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi sintetic). 1) Ce nu ţine de sinteză; 2) fără metodă sintetică.
nesleit, ă adj. (pref. neg. ne şi sleit). 1) Care nu este sleit; 2)necurăţat prin secarea deplină a apei (fântâna, puţul).
neslujit, ă adj. (pref. neg. ne şi slujit). 1) Bis. Nefăcută slujba, rugăciunile; 2) neservit, nedeprins a servi la stăpân.
neslutit, ă adj. (pref. neg. ne şi slutit). Nu slutit, neurîţit; neschilodit.
nesmigcit, ă adj. V. smigci. Ne prins de veste; nepriceput repede.
nesmintit, ă adj. (pref. neg. ne şi smintit). 1) Nesărit din minţi; 2) nemişcat, neclintit din loc; 3) sigur, nestrămutat.
nesociabil, ă adj. (pref. neg. ne şi soci-abil). Neprietenos, neiubitor de societate.
nesocoti (a) v. (pref. neg. ne şi socoti) 1) A dispreţui; 2) a nu ţine seamă; 3) a încălca (legea).
nesocotinţă s. f. V. prec. 1) Lipsă de socoteală; 2) inprudenţă; 3) greşală.
nesocotit, ă adj. şi adv. V. prec. 1) Necalculat ; 2) nerăfuit, neachitat; 3) fără socoteală ; 4) imprudent; 5) nechibzuit.
nesolicitat, â adj. (pref. neg. ne şi solicitat). 1) Necerut; 2) nerugat.
nesomat, ă adj. (pref. neg. ne şi somat). Nu somat.
nesondat, ă adj. (pref. neg. ne şi sondat). 1) Pe unde nu s’au făcut sondagii; 2) fig. nccercetat; 3) neispiti, neîncercat.
nesonor, ă adj. (pref. neg. ne şi sonor). Care nu este sonor.
nesoponit, ă adj. (pref. neg. ne şi sopo-nit). 1) Nespălat, nefrecat cu săpun ; 2) fig. iron. necertat, nepedepsit.
nesorocit, ă adj. (prtf. neg. ne şi sorocit). Nefixat termen (de judecată — vechiu).
nesortit, ă adj. (pref. neg. ne şi sortit). Nepredestinat.
neşovâelnic, ă adj. şi adu. 1) Fără şovă-eală; 2) cu hotărîre nestrămutată.
neşovăire s. f. Fermitate ; statornicie ; ne-clătinare (de convingeri ori de acţiune).
neş
509
neş
neşovăit, â adj. şi adv. Ferm; neclintit, nespălat, ă adj. şi s. (pref. neg. ne şi spălat). 1) Nu spălat; 2) fig. om ordinar şi murdar.
nespânzurat, ă adj. (pref. neg. ne şi spânzurat). 1) Nestrangulat; 2) neatârnat (cu aţa sau cu frânghia); 3) fig. neagăţat (pe gard, în pom).
nespilcuit, ă adj. (pref. neg. ne şi spilcuit). Nepieptănat cu mare îngrijire, negătit.
nespintecat, ă adj. Nu spintecat; nerupt în fâşii.	K
nespornic, ă adj. Fără spor. nespovedit, ă adj. (pref. neg. ne şi spovedit). Nemărturisit (la preot); adu. fără să fie spovedit.
nespulberat, ă aclj. (pref. neg. ne şi spulberat). 1.) Nerăspândit, ne aruncat de vânt;
2)	fig. neîmprăştiat; nerisipit (acuzaţiuni, argumente).
nespurcat, â adj. (pref. neg. ne şi spurcat). 1) Nu spurcat; 2) neprofanat.
nespus, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi spus). 1) Nu spus; 2) extraordinar; 3) extrem, nestabil, ă adj. (pref. neg. ne şi stabil).
1)	Nestătător pe un loc; 2) mişcător, fugitiv;
3)	nestatornic, schimbător.
nestabilitate s. f. V. prec. Lipsă de stabilitate; nestatornicie.
nestâmpărat, ă adj. (pref. neg. ne şi stâm-părat). 1) Nemuiat în apă (varul), nestins ;
2)	nepotolit.
nestânjenit, ă adj. (pref. neg. ne şi stânjenit). Ne incomodat; neimpiedecat, neoprit; nesupărat.
nestăpânit, ă adj. (pref. neg. ne şi stăpânit). 1) Fără stăpân ; 2) nereţinut; 3) ne-spravegheat; 4) nepredominat, neacaparat (de vicii).
nestârnit, ă adj. (pref. neg. ne şi stârnit). 1) Neprovocat; 2) nedeşteptat (din somn);
3)	neaţâţat; 4) nezădărît (cânii), nestârpit, ă adj. (pref. neg. ne şi stârpit). Nedistrus cu totul.
nestaşnic, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi sta). Neastâmpărat; zburdalnic, Olt.
nestatornic, ă adj. pref. ne şi statornic). 1) Care nu stă la un loc; 2) care’şi schimbă ideile repede ; 3) neaşezat, neserios ; 4) inconstant.
nestatornicie s. f. V. prec. Instabilitate ; inconstanţă; neseriozitate.
nestăvilit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi stăvilit). 1) Fără stavilă; 2) neoprit; neîmpiedecat ; necircumscris; nemărginit.
nestimat, ă (diform din nestemat). (pref. neg. ne şi lat. aestinu.tus, preţuit). 1) Scump, |
nepreţuit de scump ; 2) plur. nestimate — pietre preţioase; 3) fig. tezaur cu lucruri preţioase.
neşters, earsă ad. ne şi şters). Nu şters ; necurăţit: nesuprimat.
neştiinţă s. f. (pref. neg. ne şi ştiinţă). Nepricepere; ignoranţă adv. clin neştiinţă, din greşală.
nestilizat ă adj. V. stil. Fără regulă de stil (desemn).
neştine pron. (pref. neg. ne şi şti). Un neştiut; necunoscut; cineva.
nestins, ă adj. (pref. ne şi stins). Care arde încă.
nestipulat, ă adj. (pref. neg ne şi stipulat). Neprevăzut sau neînscris în contract.
neştire s. f, (pref. neg. ne şi ştire). 1) Neştiinţă; necunoaştere ; 2) inconştienţă; în neştire, inconştient; la întâmplare.
neştirbit, ă adj. (pref. neg. ne şi ştirbit). Neatins, neîncălcat; întreg, neştiut, ă adj. V. ştiut. 1) Necunoscut;
2)	adv. pe neştiut, fără veste; pe neaşteptat, prin surpindere; 3) s. necunoscut.
neştiutor, oare adj. (pref. neg. ne şi ştiutor). Care nu ştie ; ignorant.
nestors, oarsă adj. (pref. neg. ne şi stors). 1) Nu stors de apă; 2) fig. neistovit.
nestrăbătut, ă adj. (pref. neg. ne şi străbătut). 1) Nepătruns; 2) neumblat peste tot;
3)	neparcurs.
nestrăgănat, ă adj. şi adu. (pref. neg. ne şi străgănat). Nestânjenit, neîmpiedecat ; neamânat.
nestrăjuit, ă adj. (pref. neg. ne şi străjuit). Nepăzit cu strajă.
nestrălucitor, oare adj. (pref. neg. ne şi strălucitor). Care nu străluceşte.
nestrâmbat, ă adj. (pref. neg. ne şi strâmbat). 1) Nu curb, nu strâmb; 2) fig. fără giimazuii.
nestrâmtorat, kadj. (pref. neg. ne şi strâm-torat). 1) Neînghesuit, neîngrămădit; 2) nestingherit ; 3) fără lipsă (de bani).
nestrămutare s. f. V. urm. 1) Netrans-ferare; 2) neclintire, statornicie, fermitate, tărie (de acţiune, de voinţă).
nestrămutat, ă adj. şi ădv. (pref. neg. ne şi strămutat). 1) Neclintit; 2) neschimbat;
3)	hetransferat; 4) fără nici o îndoială, statornic.
nestrâns sau nestrîns adj. (pref. neg. ne si strâns). 1) Nu strîns ; slobod; 2) neadunat (fânul, lecolta); 3) neforţat.
nestrăveziu, ie adj. (pref. neg. ne şi străveziu). Netransparent, nestricat, ă adj. (pref. neg. ne şi stricat).
nes
510
net
1) Nu stricat; nu vicios; nu depravat; 2) nu Împuţit; nu alterat; 3) fără defect.
nestrivitj ă adj. (pref. neg. ne şi strivit). Nu strivit; nu îngrămădit şi apăsat.
nestropit, ă adj. (pref. neg. ne şi stropit). 1) Neatins de stropi; 2) neudată (strada), nestrujit, ă adj. (pref. neg. ne şi strujit).
1)	Necurăţit de coarjă sau de ramuri (baţi;
2)	nedat la strung; 3) nerupte boabele (dela strugure) necurăţite; 4) nejupuite (penele depe cotor sau frunzele).
nesucit, ă adj. (pref. neg. ne şi sucit). Nu sucit. prop. şi fig.
nesugător, oare adj. (pref. neg. ne şi sugător). 1) Caie nu suge ; 2) care nu absoarbe.
nesugrumat, ă adj. pref. ne şi sugrumai). 1) Negâtuit, nestrâns de gât; 2) fig. neoprimat, nesuprimat.
nesuit, ă adj. (pref. ne şi suit). Neurcat; neînălţat.
nesunător, oare adj. (pref. neg. ne şi sunător). Care nu sună.
nesunat, ă adj. V. prec. Care n’a fost sunat (clopot).
nesupărat, â adj. şi adu. (pref. neg. ne şi supărat). 1) Care nu este suparat; 2) lăsat în linişte ; 3) liniştit; 4) neîntristat.
nesuplinit, ă adj. (pref. neg. ne şi suplinit). Şcolar. 1) Neţinut cursul (de un alt profesor în locul titularului; 2) neînlocuit temporar ; 3) neocupată de un profesor suplinitor (catedra).
nesuprapus, ă adj. (pref. neg. ne şi suprapus). Neaşezat peste, deasupra.
nesuprimat, ă adj. (pref. neg. ne şi suprimat). Nu suprimat; nedesfiinţat.
nesupus, ă adj. (pref. neg. ne şi supus). 1) Neîndurat, neobligat; 2) neascultător; 3) neînvins (de duşman) necucerit.
net, ă adj. şi adv. (fr. net, nettement). 1) Desluşit; 2) limpede; 3) hotărît.
netăcere s. f. (pref. neg. ne şi tăcere). Lipsa de tăcere ; zgomot. netăcut, ă adj. V. prec. Care nu tace. netăgăduit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi tăgăduit). 1) Nu tăgăduit; 2) necontestat; fără îndoială.
netăiat, ă adj. (pref. ne şi tăiat). Nu tăiat; netăiat împrejur, necircumcis.
netăinuit, ă adj. (pref. neg. ne şi tăinuit). 1) Nu ascuns ; netăgăduit; 2) nediscutat (v. tăinui).
netămăduit, ă adj. (pref. neg. ne şi tămăduit). Nevindecat.
netămâiat, ă adj. (pref. neg. ne şi tămâ-iat). Neafumat cu tămâie (la biserică sau la mormânt); 2) fig. nelinguşit.
netămânjit, ă adj. (pref. neg. ne şi tă-
mânjit). Nemâjit peste tot.
netărbăcit, ă adj. (pref. neg. ne şi tăr-băcit). Nedat tarbaca (câinele); 2) fig. neinsultat, nebatjocorit tare.
netărcat, ă adj. (ne şi tărcat). Fără pete negre sau colorate pe corp (animal, pasăre).
netârguit, ă adj. (pref. neg. ne şi târguit \. 1) Necumpărat; 2) netocmit.
netârit, ă adj. (pref. neg. ne şi târit). 1) Netras pe jos; 2) nedus cu sila; 3) fi';._ neînjosit, nebatjocorit.
neţărrtlurit, ă adj. (pref. neg. ne şi ţărmuri#). Nelimitat.
netârnosită adj. V. târnosi. Nesfinţitâ (biserică). Olt.
netârnuit, ă adj. V. târnui. Netrântit pe jos ; netras de păr tare. netăvălit, ă adj. (pref. neg. ne şi tăvălit).
1)	Nerăsturnat pe jos ; 2) nemurdărit, neîntinat.
neted, ă adj. şi adv. (lat. nitidus, neted, lucios). 1) Cu suprafaţa plană ; nezgrimţuros;
2)	curat, şi lucitor ; 3) fig. hotărît, fără încun-jur; pe faţă.
' netelegrafiat, ă adj. (pref. neg. ne şi te-legrafiat). Netransmis prin telegraf.
netemeinic, ă adj. (pref. neg. ne şi temeinic). Fără temeiu, nesigur.
netemeinlcie s. f. V. prec. Lipsă de temeiu : nesiguranţă.
netemere s. f. (pref. neg. ne şi temere). Lipsă de teamă; curaj.
netemperat, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi temperat). 1) Nepotrivit de cald; fig. 2) nemoderat; nepotolit.
netenace adj. (pref. neg. ne şi tenace). 1) Care nu ţine mult; 2) nestăruitor.
netentat, ă adj. (pref. neg. ne şi tentat). Neispitit; neademenit.
neterminat, ă adj. (pref. neg. ne şi terminat). Nesfârşit, neisprăvit.
neterorizat, ă adj. (pref. neg. ne şi terorizat). Netorturat; nespăimântat; nechinuit, neţeselat, ă adj. (pref. neg. ne şi ţeselat).
1)	Netras cu ţesala (calul); fig. iron. nepieptănat ; fig. iron. netras de păr (nebătut).
neteşit, ă adj. (pref. neg. ne şi teşit). Necioplit (lemn); nescurtat sau nesubţiat prin cioplire oblică.
neţesut, ă adj. (pref. neg. ne şi ţesut). Nu ţesut.
netezi (a) v. V. neted. 1) A face neted;
2)	a lustrui; 3) a fece să fie plan (pământul);
4)	a mângâia cu mâna; 5) fig. a netezi calea, a pregăti calea, a lua măsuri preliminarii.
net
511
net
netezire s. f. V. prec. Acţiunea de a netezi.
neteziş s. n. întindere plană, suprafaţa netedă.
netezit, ă adj, V. neted şi netezi. 1) Făcut plan; 2) mângâiat cn mâna; 3) fig. pregătit mai dinainte (drumul, mersul afacerei).
netezitoare s. f. V. prec. Instrument care netezeşte.
netimbrat, ă adj. (pref. neg. ne şi timbrat). Fără timbru.
netipărit, ă adj. (pref. neg. ne şi tipărit). 1) Neimprimat; 2) neaşezat şi apăsat — nepresat (cu mâna, etc).
netivit, ă adj. (pref. neg. ne şi tivit). Ne-îndoit şi cusut pe margine (stofă, batistă).
netocat, ă adj. (pref. neg. ne şi tocat). 1) Netăiat mărunt, nehăcuit; 2) neros; nezdrenţuit (stofă); 3) fig. necheltuit, nerîsipit.
netolănit, ă adj. (pref. neg. ne şi tolănit). Neculcat; neîntins (om sau animal).
netomnatic, ă adj. (pref. neg. ne şi tomnatic). Nu de toamnă, fructe, legume.
netors, oasă adj. (pref. neg. ne şi tors). Nu tors.
netot s. m. şi adj. (compus din neg. ne şi tot). Om care nu esta întreg la minte; idiot, prost.
netoată s. f. şi adj. (com. din neg. ne şi toată). Femee care nu este întreagă la minte; idioată, proastă.
netoţie s. f. 1) Faptă de netot; prostie ; starea de netot.
nelraiu s. n. (pref. neg. ne şi traiuf Imposibilitate de a trăi, de a conveţui; să am netraiu cu nevasta din pricina asta.
netrainic, ă adj. (pref. ne şi trainic). Nu durabil; de calitate slabă.
netrăinicie s. î. V. prec. Lipsa de trăi nicie.
■ netrăit, ă adj. (pref. neg. ne şi trăit). Nu trăit
netrântit, ă adj. V. trânti. 1) Nedoborît jos; 2) nebătut, nepedepsit.
netrăsnit, ă adj. (pref. ne şi trăsnit). Ne lovit de trăsnet.
netrebnic, ă adj. (pref. neg. ne şi trebuie din trebui şi trebuitor). 1) Care nu este trebuitor; 2) care nu este bun la nimic sau de nimic; 3) s. m. om ticălos, stricat, leneş.
netrebnicie s. f. V. prec. 1) Faptă infamă; faptă de netrebnic; 2) inutilitate.
netrebuitor, oare adj, V. prec. Care nu este de trebuinţă.
netrecut, ă adj. (pref. neg. ne şi trecut). 1) Netransmis; 2) nepătruns; 3) nu depăşit;
4)	şcolar, nepromovat; 5) fig. necopt peste măsură; 6) fig. nu prea înbătrânit; 7) neparcurs, străbat (rîul); 8) neîncetată (boala).
netreerat, ă adj. (pref. neg. ne şi treerat) Nu treerat.
netremurat, ă adj. (pref. neg. ne şi tremurat). Fără tremurături (scriere).
netrepanat, ă adj. (pref. neg. ne şi tre-panat). Fără operaţia de trepanaţiune (medicală).
netrezit, ă adj. (pref. neg. ne şi trezit).
1)	Nedeşteptat din somn; 2) nerăsuflat; 3) fig. neredeşteptat la viaţă naţională (poporul).
netrezvit, ă adj. V. prec. Nerăsuflat (vinul), neturburare s. f. V. urm. Linişte, calm. neturburat, ă adj. şi adv. 1) Nu turbure;
2)	liniştit ; 3) nederanjat, nesupărat, neturbat, ă adj. (pref. neg. ne şi turbat).
Nu bolnav de turbare.
neudat, ă adj. (pref. neg. ne şi udat). 1) Nu udat; 2) nestropit; 3) fig, nebăut adăl-maşul (la un lucru cumpărat).
neuitat, ă adj. (pref. neg. ne şi uitat). 1) care nu este uitat; 2) care nu trebue uitat.
neumbrit, ă adj. V. umbri. Fără umbră (naturală sau desemnată).
neumblat, ă adj. (pref. neg. ne şi umblat). 1) Neexplorat; necercetat; 2) nevoiajat (om);
3)	fig. nededat, neexperimentat; 4) neatins, neluat.
neumezit, ă adj. V. umezi. Neudat puţin, neumilire s.f. (pref. neg. naşi umilre). Neplecare, neînjosire.
neumilit, ă adj. (pref. neg. ne şi umilit). Nu umilit.
neumplut, ă adj. V. umplut. Nu umplut. prop. şi fig.
neuneltire s. f. (pref. neg. ne şi uneltire). Lipsa de uneltire.
neuneltit, ă adj. V. prec. Neinstignat; nepus la cale pe ascuns.
neunire s. f. (pref. neg. ne şi unire). Lipsa de unire; discordie.
neunit, ă adj. (pref. neg. ne şi unit). 1) Neîmpreunat; 2) s. bis. cel ce nu este unit cu biserica din Roma şi nu recunoaşte supremaţia Papei (creştin neunit).’ 3) nu de acord.
neuns, ă adj. (pref. neg. ne şi uns). 1) Nu uns ; 2) nemânjit; 3) fig. iron. ne corupt, necumpărată (conştiinţa); nedat bacşiş.
neurastenic, â adj. V. urm. Cel ce sufere de neurastenie.
neurastenie s. f. (din gr. neyron, nerv; astheneia, slăbiciune). Medic. Boafâ provocată de slăbirea nervilor şi provenită din sur-menagiu.
neu
512
neu
neurWan, ă adj. V. urm, 1) Care nu aparţine urbei, oraşului; 2) nepoliticos.
neurbanitate s. f. (pref. neg. ne şi urbanitate). Lipsă de urbanitate sau de politeţă.
neurcat, ă adj. (pref. neg. ne şi urcat). li Neridicat sus; 2) neînălţat în sus.
neurgisit, ă adj. (pref. neg. ne şi urgisit). Nu urgisit.
neurît, ă,adj. (pref. neg. ne şi unt). Nu mit, nu detestat.
neurmărire s. f. V. urm. 1) Nemergerea după; 2) juricl. nemai căutarea de către justiţie.
neurmărit, ă adj. (pref. neg. ne şi urmărit). 1) Nemers după ; 2) jurid. necăuta de justiţie; nepusă in vânzare taverea). neurmat, ă adj. (pref. neg. ne şi urmat).
1)	Nu urmat; 2) iră urmare, fără consecinţă, neurmător, oare adj. V. prec. Neconform;
neconformat.
neurnit, â adj. (pref. neg. ne şi urnit). Nemişcat din loc; neclintit.
neursit, ă adj. (pref. neg. ne şi ursit). Nu ursit; nepredestinat.
neurzit, ă adj. (pref. neg. ne şi urzit), li Nu urzită (pânza); 2) fig. neformat încă (grăuntele de cereale).
neuscat, ă adj. (pref. neg. ne şi uscat). Nu uscat (încă ud, sau încă verde — cereale iai ba).
neusturător, oare adj. V. ustura. Care nu ustură prop. şi fig.
neutilizabil, ă adj. (pref. neg. ne şi utilizabil). Care nu se poate întrebuinţa, neutilizat, â adj. V. prec. Neîntrebuinţat, iieutoplc, â adj. (pref. neg. ne şi utopia. Care nu este utopic.
neutral, ă adj. (lat. neutralis, e). 1) Gram. de gen neutru (nici masculin nici femeniu);
2)	politic, care păstrează neutralitatea (nu ţine nici cu unul dintre beligeranţi); 3) nepărtinitor ; 4) care nu apaiţine nici unuia nici altuia.
neutralitate s4 f. (fr. neutralite din lat. neutralis). V. prec. Starea de neutru sau neutral.
neutraliza (a) u. (fr. neutralis /■), din lat.
neutralis). Chimic. A face să fie neutru, a nimici proprietatea (unui acid), fig. a nimici sau a împiedeca (o acţiunei, a o zădărnici; politic, a dec’.arâ ca neutru (un teritoriul.
neutralizare s. f. V. prec. Acţiunea de a neutraliza.
neutru, ă adj. (lat. neuter şi adu. neutro . 1) Gramat. De gen neut:u, adică substantiv sau adjectiv care la singular are forma genului masculin (bărbătesc-, iar la plural forma
genului femeesc, ex; (un) scaun, (două) scaune. 2) Politic, care nu ţine parte nici unuia dintre beligeranţi; 3) care nu trebue să fie atacat de nici un beligerant cum este Elveţia. 4) chimic, care nu este nici acid, nici alcalin- 5) fizic, care nu prezintă nici un fenomen electric. 6) starea sau calitatea de neutru: 7) nepărtinitor, sau indiferent.
neuzat, ă adj. (pref. neg. ne şi uzat). Nepurtat, neîntrebuinţat.
neuzitat, ă adj. (pref. neg. ne şi uzitat). Neîntrebuinţat, neobicinuit (termen, vorbă, etc.V nevăpsuit, ă adj. (pref. neg. ne şi oăc-suit). Neînegrit cu vacs sau cu cremă (ghetele).
tievădit, ă adj. (pref. neg. ne şi cădit). Nedat la iveală; nedescoperit.
nevăicărit, ă adj. (pref. neg. ne şi năi-cărit). Neplâns cu glas taie.
nevăitat, ă adj. (pref. neg. ne şi văitat). Neplâns; necompătimit.
nevămuit, ă adj. (pref. neg. ne şi vămuit). li Netrecut prin vamă; 2) nepercepută taxa vamală; 3) neiuată vamă (la moară, din făina măcinată; 4} fig. iron. nefurat, neluat.
nevândut, ă adj. (pref. neg. ne şi vândut). 1) Nu vândut; 2) fig. uetiădat. -nevânjos, oasă adj. (pref. neg. ne şi vânjos). Nu vânjos; nu tare în muşchi.
nevânturat, ă adj. V. vântură. 1) Care n’a fost curăţat prin vânturare; fig. nedis-cutat.
nevârît, ă adj. (pi e'. neg. ne şi rărit). Nebăgat; neintrodus.
nevârstnic, ă adj. (pref. neg. ne şi vârstnic). 1) Care nu are vârsta legiuită (21 ani); 2) minor; 3) încă copil; tânăr.
nevăruit, ă adj. (pref. neg. ne şi văruit). 1) Nevăpsit cu var (păretele); 2) iron. nepudrat.
nevastă s. f. (lat. din investio, a acopeii ia îmbrobodi) — prefixul latin in, s’a prefăcut în ne; însă se păstrează mai bine in dialectul macedo-român, în vorba ’nveasta, care însemnează mireasă, dela făptui că mireasa se acopere cu un văl subţiie (voal); iar după măritiş, nu se cuvine să mai umble neîmbiobodită, cu capul gol, ca fetele; — V. şi lat nubere, a se acoperi = a se mărita. Şi Slav i au cuvântul neuesta, pentru mireasă, ceea ce probează că ei au adoptat acest termen după ce au primit creştinismul şi formele nunţii, dela iatino-bizantini), Femee măritată, care se cunoaşte mai ales după aceea că umblă îmbrobodită, obiceiu strict observat de femeile noastre mai ales la sate. nevăstuicâ s. /. (dela vorba nevastă). 1)
nev
513
Zool. Mic animal carnivor, cu bot subţire şi lung, cu părul foare alb şi cu pete negre ; muşcătura ei este periculoasă pentru vitele din curte (numire dată după broboada albă a nevestelor); 2) mică sau dragă nevastă.
nevătămat, ă adj. (pref. neg. ne şi vătămat). 1) Nerănit; nelovit; nestricat; 2) fără hernie.
nevătămător, oare adj. V. prec. Care nu vatămă, nu strică, nu face rău; nu omoaiă (doctorie, insectă eţc.).
nevătuit, ă adj. (pref. neg. ne şf vătuit). Fără căptuşeală de vată (haină, palton).
nevăzut, â a j. (pref. neg. ne şi văzut). Nu văzut; neverificat; invizibil, nevedi (a) v. V. nâvâdi.
Revendicativ, ă adj. (pref. neg. ne şi ven-dicativ). Nerăsbunător.
neveninos, oasă adj, (pref. neg. ne şi veninos). Care nu este veninos; neotrăvitor.
neventilat, ă adj. (pref. neg. ne şi ventilat). Nevânturat, neîmprospătat (aerul).
neverlfirare s. f. V. prec. Lipsa de verificare ; necontrolare.
neverificat, ă adj. (pref. neg. ne şi verificat). 1) Necontrolat; 2) neprobat.
neveritabil, ă adj. (pref. neg. ne şi veritabil). Neadevărat; falş. nevernisat, ă adj. (pref. neg. ne şi fr. ver-. n!sse, dat cu lac). Nedat cu lac, nelăcuit (tablou).
neverosimil, ă adj (pref. neg. ne şi verosimil). Neasemănător cu adevărul; de necrezut; care nu pare a fi adevărat.
neversificat, ă adj. (pref. neg. ne şi versificat). Nu versificat. .
nevertebrat, ă adj. (pref. neg. ne şi vertebrat). Nu din speţa vertebratelor (V. vertebrate).
neveştezit, ă adj. (pref. neg. ne şi veşted). Nu veşted prop. şi fig.
nevestică s. f. V. nevastă. Mică nevastă; drăguţă nevastă.
nevindecare s. f. V. vindecare. Lipsa de vindecare.
nevindecat, ă adj. V. prec. 1) Neînsăiiă-toşat; 2) necicatrizată (rana); 3) fig. nedezbărat (de viciu).
nevinovat, ă adj. (pref. neg. ne şi vinovat). 1) Neculpabil; 2) inocent; 3) naiv.
nevinovăţie s f. V. prec. 1) Lipsă de vină, neculpabilitate; 2) inocenţă; 3) naivitate.
nevlăguit, ă adj. (pref. neg. ne şi vlăgui). Nescoasă vlaga, neobosit îndestul; neînmuiat (calul, omul).
nevoi (a se) v. V. nevoie. A face o lucrare din greu; a'şi da osteneală; a se strădănui. j
nevoiaş, ă adj. şi s. V. nevoie. 1) Sărac, lipsit; 2) neputincios; 3) neîndemânatec ; tembel; 4) incapabil; 5) infirm; 6) cerşetor; 7) bolnav de epilepsie (în Banat).
nevoie s. f. (compus diu pref. neg. ne şi voie, voinţă). I) Constrângere — suprimarea voinţei; 2) necesitate; trebuinţă; 3) lipsă, neajuns; 4) suferinţă; 5) impas, dificultate ;
6)	adv. de nevoie sau de mare nevoie, constrâns, forţamente; 7) nevoie mare, teribil; extrem; 8) zor nevoie, numai de cât; vrei nu vrei; 9) boală de epilepsie (în Banat) sau nebunie, — înţeles dat prin suprimarea voinţei, căci în nevoie se face ceea ce nu voieşte omul; 10) a’şi face nevoile, a ieşi afară (cu udul, etc.J.
nevolnic, ă adj. (pref. ne şi volnic). 1) Care nu are voinţă, curaj; 2) incapabil; 3) neputincios; 4) sărac, cerşetor; 5) infirm (în Moldova).
nevolnicie s. f. V. prec. 1) Incapacitate, imbecilitate; neputinţă; starea de^ne volnic; sărăcie.
! nevorbit, ă adj. (piei. neg. ne şi vorbit).
1)	Ne zis, nepronunţat; 2) ne convenit; nestabilit.
nevotat, ă adj. (pref. neg. ne şi votat). Nu votat.
nevrăjit, ă adj. (pref. neg. ne şi vrăjit). Nu vrăjit, fără vrăjire.
nevralgic, ă adj. (fr. nevralgique). De nevralgie; din cauza nervilor.
nevralgie S. f. (fr. nevralgie din gr. neuron, nerv şi algos, durere). Medic. Durere tare, din cauza nervilor, ca durerea de dinţi, sau de cap.
nevrând adv. (comp. din ne şi vrând (a voi). Fără voie; vrând, nevrând, cu voie sau fără voie, silit.
nevrednic, ă adj. (pref. neg. ne şî vrednic . 1) Nedemn; 2) neputincios, nevrednicie s. f. V. prec, 1) Nedemnitate;
2)	imbecilitate.
nevrere s. f. (pref. neg ne şi vrere). Ne-vroinţă; refuz.
nevricale s. pL (gr. dela neurikos, care sufere de nervi). Boală de nervi; acces, furie nervoasă.
nevritic, ă adj. (fr. nevritique). Pentru boale de nervi (tratament).
nevricos, oasă adj. (gr. dela neurikos). Care sufere de nervi, bolnav de nervi; supărăcios, irascibil.
nevropat, ă adj. (gr. neuron, nerv; pat-hos, suferinţă). l)Balnavde nervi; 2) nebun.
nevroptere s. pl. (gr. neuron, nerv; pteron, aripă). Zool. Numirea clasei insectelor cari
33
nev
514
nl
au aripele formate dintr’o reţea de nervure.
nevroză s. f. (fr. nevrose, dela gr. neuron, nerv). Medic. Numire dată în genere boalelor provenite din o suferinţă a sistemuui nervos; — boală de nervi.
nevrut, ă adj. (pref. neg. ne şi vrut, din voit sau vroit). Nu voit; nedorit; — a spune vrute şi nevrute, a vorbi mult şi fără socoteală, a spune (la beţie) ce trebue şi ce nu trebue.
nevulcanizat, ă adj. (pref. neg. ne şi vul-cănizat). Nu vulcanizat.
newtonian, ă adj. (dela numele lui Newton, (citit Niuton) matematic, fizician, astronom şi filosof englez care descoperi legea gravităţei universale şi descompunerea razelor luminoase — 1642—1727). A lui Newton— sistem astronomic, teorie, filozofie.
nezăbavnic, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi zăbavnic). Care nu zăboveşte; fără zăbavă, neîntârziat.
nezâcut, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi zăcut). Fără să zacă; nu zăcut.
nezahar-isit, ă adj. (pref. neg. ne şi zaharisit). Nu zaharisit.
nezălogit, ă adj. (pref. neg. ne şi zălogit). Nepus zălog, neamanetat.
nezămislit, ă adj. (pref. neg. ne şi zămislit). Neconceput, neformat (fetusul).
, nezăpăcit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi zăpăcit). Neturmentat: nescos din minţi, neameţit.
nezărit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi zărit). Nevăzut; neobservat.
nezavistnic, ă adj. (pref. neg. ne şi za-vistnic). Fără zavistie; neinvidios; neintrigant.
nezeciuit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi zeciuit). Nedijmuit.
nezidit, ă adj. (pref. neg. ne şi zidit). Nu făcut din zid; neconstruit.
nezlmţuit, ă adj. (pref. neg. ne şi zimţ uit). Fără zimţi.
nezlămăcult, ă adj. (pref. neg. ne şi zlă-mâcuit). 1) Nesfărămat mărunt de tot; ne-storfocit; 2) nefrânt de oboseală.
nezmălţuit, ă adj. (pref. neg. ne şi zmăl-ţuit). Fără zmalţ (strachina).
nezorit, ă adj. şi adv. (pref. neg. rie şi zorit). 1) Negrăbit; 2) neforţat.
nezornăit, ă adj. şi adv. (pref. neg. ne şi zornăit). Fără zornăit.
nezugrăvit, ă adj. (pref. neg. ne şi zugrăvit). 1) Fără zugrăveală; 2) fig. nedescris. prop. şi fig.
nezvăpăiat, ă adj. (pref. neg. ne şi zvăpăiat). Nezburdalnic tare; nu aprig.
ni! interj, (lat prefix ’n pentru in; i, imperativ dela ire, a merge). Dute, mergi, pleacă!
ni s. m. Numirea notei a 7-a din gama muzicei orientale bisericeşti. V. pa.
nicăiri sau nicâlrea adv. (lat. nec-alia-ora, nici altă parte (ţinut, regiune). Nici înti’un loc; nici unde.
nichlpercea s. m. (lat comp. iniquus, prea mic, duşman, perge, să plece, ducă-se). 1) Om prea mic; 2) fig. diavol.
nici conj. (lat nec, nu, nici). 1) Nu deloc; 2) (chiar nu; 3) măcar nu. nicicând adv. (nici şi când). Niciodată, nicidecum adv. V. prec. Nu, cu nici un chip; hotărî! nu.
niciodată adv. (compus nici-o-dată). Iu nici-o vreme; nicicând.
nicotină s. f. (fr. dela numele lui Nicot Jean), diplomat francez (1530—1600) care a introdus în Franţa tutunul). Otravă puternică ce se află în tutun.
nicovală s. f. (lat. dela incus-valea, (vale\ nicovală, puternică). Suport puternic de fer oţelit, pe care fierarul bate ferul fierbinte.
nihilism s. n. (dela vorba latină nihil, nimic). 1) Nimicire, suprimarea a orice; 2) sectă politică în Rusia, în secol. 19-lea care avea de scop suprimarea ţarismului prin mijloace de teroare.
nihilist s. m. V. prec. Partizan al nihilismului.
nlkel s. n. (dela Nikel, numele zeului minelor din mitologia scandinavică). Miner. Numirea unui metal de coloare albă cenuşie, care se lustrueşte foarte frumos, are densitatea 9 şi se topeşte la 1.4000»; se întrebuinţează mult în galvanoplastie; rezistă contra agenţilor chimici — nu rugineşte; în amestec cu arama sau cu alt metal, serveşt pentru fabricarea monetelor. nikelâ (a) v. A acoperi cu nikel. nikelat s. n. Acţiunea de a nikelâ; adj. acoperit cu nikel.
nlkelifer, ă adj. Producător de nikel (mină). nlkelină s. f. Arsenicat de nikel de coloare auiie.
nimb s. n. (lat. dela nimbus, nor, şi nor luminos, care încunjură pe zei). Aureolă; cer-cercul aurit sau de raze luminoase ce este în jurul capetelor sfinţilor.
nime, sau nimeni prort. (lat. nemo, ne-monis, nimeni, nici unul). Nici un om, nici o persoană; nici o fiinţă, nimeri (a şi a se) v. V. nemeri. nimfă s. f. (gr. ngmphe, mireasă cu voal, învoalată). Zeitate închipuită, femenină, care
515
nim
nls
în mitologia greacă stăpânea fântânile, pădurile, munţii; fig. Frumoasă fată cu trăsături fine, delicată.
nimic s. n. (lat. din nemo, nimeni, nici un; şi mica, fărâmiţă = nem-mica). 1) Nici un lucru; 2) neantul; nimic nou, nici o noutate; mai nimic, aproape nimic; nimicuri, lucruri mici şi fără preţ; vorbe tară importanţă, palavre ; adj. de nimic (om) netrebnic, ticălos; adv. pe nimic, degeaba; fără preţ; pentru nimic; fig, cu nici un preţ, nicidecum.
nimica s. f. V. prec. 1) nici un lucru; 2) nici o valoare, nici un preţ; 3) nici un fapt, nici o lucrare ; 4) nici un rău, boală — n’are nimica; adu. nimica toată, absolut nimc; pe nimica, degeaba, gratis.
nimici (a şi a se) v. V. nimic. A sfărâma ; a distruge; a extermină, nimicire s. f. V. prec. Acţiunea de a nimici, nimicitor dare adj. şi s. Care sfărâmă; care extermină; care distruge.
nimicnicie s. f. V. nimic. 1) Nulitate, lipsă de valoare; 2) micime; 3) fig. neant, nincheză (a) v. V. necheză. nlngău s. m. (dela ninge). Numire pOp. a Junei Decembrie.
ninge (a) v. <lat, ningo ningere). A cădea ninsoare, zăpadă, ninifar s. m. Mold. V. nufăr. ninsoare s. f. V. prec. Omăt, zăpadă, ninsoriu, ie adj. V. prec. Alb şi strălucitor ca ninsoarea.
nlprală s. f. (lat. in-pratulum, în livade sau fânaţ). Bot. Numirea unei plante furagere, cultivată în terenuri nisipoase (lupinus lutens).
nirvana s. f. (budist, nirvana). Repaosul desăvârşit al sufletului, la care se ajunge după ce sufletul, într’un lung şir de existenţe, ispăşeşte păcatele făcute în viaţa-omului, în care a fost întrupat.
niscai, nlscare sau niscaiva, niscareva pron. (comp. din lat. nescio -j- care, sau' nescio •+• careva). Neştiut care, sau neştiuţi cari; oarecare, oarecari.
nisetru s. m. (lat. din pistris, balenă) Zool. Numirea unui peşte mare, care ajunge până la 6 metri lungime, şi se găseşte mai mult în Marea Neagră; dar care pentru a’şi depune icrele ca să se înmulţească, intră în Dunăre şi se urcă contra cursului apei uneori chiar până la Porţile-de-Fer. Are icrele negre şi carnea foarte gustoasă; — se mai găseşte şi în Marea Caspică. (Vezi fisetru). nisip s. n. V. năsip.
nisipemlţă s. f. V. prec. Vas mic, în care se ţine năsip, care stă lângă călimară şi din care se pre oară năsip pe scriere încă udă,
ca să nu se mânjească dacă s-ar împacheta scrisoarea.
nislpiş s. n.l) Loc întins acoperit; 2) mulţime de nisip.
nisipos, oasă adj. 1) Cu nisip; 2) fig, sfârâmicios ca nisipul.
nişte pron. (lat. din nescio, nu ştiu). Oarecari; unii; careva (neştiuţi).
nit s. n. (germ. niet). Cuiu mic de fer moale, scurt, cu capăt retezat (în loc să fie ascuţit), care după ce este introdus, se bate cu putere la capătul cel retezat, ca să se turtească şi astfel să prindă cu ambele capete tablele sau cercurile de fer ce împreună.
nitam-nisam adv. (lat. comp. ne-tam, nu aşa; ne-sumo, nu somez, nu apuc). Aşa fără somare; deodată; fără veste.
niţel, niţică adj. şi adv. (lat. dela nicere, a clipi; clipire). Foarte puţin; cât o clipire, niţeluş adj. şi adv. V. prep. De tot puţin, nitrat s. n. (lat. nitrum şi gr. nitrori). V. nitru. Chim. Sare formată din combinaţiunea acidului nitric cu un acid; ex. nitrat de argint — piatra iadului, lapis.
nitric, â adj. (acid). Chin\. Acid compus din azot şi oxigen.
nitro-glicerlnâ s. f. V. nitric (acid) şi glicerina. Chim. Compoziţie chimică din oleiu (glicerină) şi acid nitric, şi care are putere explozivă; amestecat şi cu nisip formează dinamita.
nitros, oasă adj. V. urm. Care conţine nitru.
nitru s. n. (lat. nitrum, gr. nitron). Chim. Alcaliu mineral, în formă de sodă sau natriu (V.); nitrat de potasă, numit şi silitrâ.
nitul (a) v. V. nit. 1) A bate nitul (capătul turtit al nitului); 2) a prinde, a lipi cu nituri (cercurile de fer, table împreunate, etc.).
nivel s. n. (fr. nivellete, din lat. libella, cumpănă de nivelat pentru zidari). 1) Instrument care^ arată dacă un plan este orizontal sau nu; 2) starea orizontală; suprafaţa orizontală; 3) fig. grad, înălţime, treaptă.
nivelă (a) v. 1) A constata cu nivela diferenţele de înălţime; 2) a aşeza după nivelă;
3)	a aşeză orizontal; 4) a netezi orizontal;’
5)	a face neted, a asemănă; 6) fig. a face egal, asemeni.
nivelare s. f. V. prec. Acţiunea de a nivelă propr. şi fig.
nevelator, oare adj. Care nivelează; s cel ce nivelează, nividi (a) v. V. nevedi. nizam s. m. (turc nizam). Soldat din ar mata regulată turcească, niznai adv. (rus. din ne, nu şi znaiu, ştiu)
ona
516
noe
A nu şti — se face niznai, se face a nu şti (moldovenesc).
noadă s. f. V. nod. Anat. Locul unde se uneşte capătul de jos al coloanei vertebrale cu oasele tasului; osul şezutului, coccixul fig. o noadă, un copil mic de tot noapte s. f. (lat. nox, noctis). 1) Timpul dela apunerea soarelui şi până la răsărit; 2) jig. întunerec profund; 3) noaptea vremurilor, timpurilor necunoscute; 4) fig. întune-recul ignoranţei; 5) adv. de noapte, foarte de dimineaţă, pe întunerec; 6) noaptea, în timpul nopţei; 7) fig. ca noaptea, urît de tot noaten, ă adj. şj s. (lat. nothus, gr. no-ton, amestecat, stricat). 1) Mielul de doi ani, sau mânzul (care nu este nici mic, nici mare); 2) lână noatenă, neagră dela mielul noaten, care nu este de bună calitate; lână de amestecătură.
nobil, ă adj. şi s. (lat. nobilis, nobile, vestit de soiu bun, strălucit, nobil de naştere). 1) Cel ce se trage din neam bun, din neam de boieri aleşi; 2) cel ce are sentimente şi deprinderi alese; 3) cel ce face parte din clasa cea mai aleasă a societăţii; adv. cu maniere alese, distins.
nobiliar, ă adj. V. prec. Ce se raportă la nobleţă sau nobilime ; s. catalogul familiilor nobile în unele ţări.
nobilime s. f. V. nobil. Clasa nobililor; mulţime de nobili.
nobleţă s. f. 1) Calitatea de nobil; 2) nobilimea ; 3) calităţile alese (sufleteşti); maniere alese; înălţime morală.
noctambul s. m. (lat. noctem, pe noapte, ambulare, a umblă). V. somnambul.
nocturn, ă adj. (lat nocturnus). De noapte, ce se întâmplă noaptea.
nocturnă s. f. V. prec. Muzic. Romanţă pe două voci, cu caracter douios.
nod s. n. (lat. nodus). 1) înnodătură, legătură (de frânghie, aţă, etc.). 2) proeminenţă a încheieturilor, sau în general; 3) proeminenţă sau cep depe trunchiul arborilor (bradului); 4) contracţiune neivoasă a trahee* sau a esofagului (nod în gât); 5) înghite, noduri, fig. sufere şi tace; sau înghite in sec (când vede pe altul mâncând); 6) fig enigmă; 7) liter. infriga; punctul esenţial
8)	marin măsură de lungime ca de 15 metri;
9)	nodul gâtului, anat. numirea proeminenţei din faţa gâtului la bărbaţi — cartilagele tiroid; 10) fig. fam. un nod, copilaş încă mic; 11) nod în papură, (a căuta); pretext de a învinui.
nodoleană adj. V. nadoleană. noduros oasă adj. V. nod. Cu noduri, cu
cioturi; s. noduroasă numirea unei plante cu aspect noduros şi cu flori roşiatice sau violete.
noetnvrie sau noembrie s. m. (lat. no-vember, dela novem, 9 (nouă). Numirea latină a lunei a noua din an, după calendarul vechiu roman, care avea numai 10 luni.
nohot s. m. amplificare din vorba nouţ Sau năut (Vezi), nohotiu, ie adj. V. năutiu. noi pron. (lat. nos, nobis). Pronume de persoana întâia la plural, noi adj. pluralul de nou: haine noi (nouă), noian s. n. (daco-gr. din nao (naon), a curge, a se revărsă). 1) Inundare, revărsare mare; 2) fig. adânc nemărginit, abis.
noimă s. f. (daco-gr. dela noema, înţelegere, înţeles). înţeles, senz; rost.
noiţă s. f. (diminutiv din nou). Pată albă, mică, ce se formează sub, sau în unghiea omului; fig. pop, are însemnare de înnoire, adică vei dobândi ceva nou, haine, mai ales la copii.
nojPă s. f. (lat. pref. ’n-a (ad) pentru ; juncţio, legare, unirea părţilor). Cureluşele cu cari se leagă opinca de picior, sau aţele, ori găurelele dela opincă; (ar fi greşit să se creadă o formaţie dela slavul noga, picior).
nomad, ă adj. şi s. (gr. nomas, nomados, care paşte). 1) Starea pastorală; 2) cel care umblă din loc în loc ca păstorii; 3) care nu are locuinţă statornică.
nomenclator s. n. (lat. nomenclator). Care indică numele sau numirile; ist. la Romani era sclavul care arăta stăpânului său pe cetăţeni şi le spunea numele, pentru ca el să-i salute spre a-i da voturile.
nomenclatură s. f. (lat. nomenclatura, numirea). Fatalitatea numirilor speciale ale unei ştiinţe, arte, industrii, etc. — vocabular de termeni.
nominal, ă adj. (lat. nominalis). De nume; pe nume; adv. fiecărui pe nume; valoarea nominală, valoarea scrisă (pe o hârtie de bani).
nominalism s. n. (fr. nominalism, dela lat. nomen, nume). Filoz. Doctrină filozofică după care genurile şi speţele nu există în realitate de cât după nume.	^
nominativ s. n. (lat. nominativus). Gram. Cazul numinativ, ce exprimă subiectul; statut nominativ, care conţine numele (funcţionarilor).
nomocanon s. n. (gr. nomokanori). Colecţie de legi bizantine şi de canoane, nomol s. n. V. nămol.
non
517
nor
nonagenar, ă adj. (lat. nonagenarius). De nouăzeci de ani.
non-posumus, locuţiune lat. = nu putem, nu se poate.
non-senz s. n. (fr. nonsens, din lat. non, nu şi sensus, simţ). Lipsă d: înţeles; fig. absurditate, fără noimă.
nopal s. m. (fr. nopal). Bot. Numirea unui arbust cu frunze late, groase, asemănător cu cactus ; se cultivă în Mexic, iar fructul lui se dă contra dezinteriei. noptatic, ă adj. V. noapte. Nocturn, nopticioasă s. f. Bot. Plantă din fam. cru-ciferelor zisă şi viorea de noapte.
noptiţă s. f. dela noapte. Bot. Floare ce se deschide numai noaptea; barba împăratului.
noptos, oasă adj. întunecos ca noaptea, nor sau nour s. m. (lat. diformat din nu-bulum sau nubilum, nouri). 1) Cantitate mare de aburi, ridicată în aer; negură groasă; 2) negură din fum sau din praf, colb; 3) cer întunecos, acoperit cu nori; 4) f ig. întunecare, întristare, posomorîre (la faţă).
noră s. f. (lat. nurus). Soţia fiului căsătorit.
norcă s. f. (lat. din nurica, dela nutrica, cea care mănâncă). Zoo/. Numirea animalului carnivor, care mănâncă pui şi găini, zis şi di hor şi vidră. Şi rus. norka.
nord s. n. (germ. nord). Miază-noapte, fig. ţările sau popoarele dinspre miază-noapte. Pai tea încotro arată acul magnetic, nordic, ă adj. Dela nord; din ţerile nordice nord-est s. n. V. nord şi est. Punct cardinal sau direcţiune între nord şi est, adică între miază-noapte şi răsărit.
nord-vest s. n. V. nord şi vest. Punct sau direcţiune între nord şi vest.
normă s. f. (lat norma). Regulă; îndrumare; dieptariu.
normal, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Regulat, după regulă; 2) obicinuit; 3) întreg la fire; şcoală normală, şcoală specială pentru a da învăţători sau institutori.
normalist, ă adj. şi s. V. prec. Elev al şcoalei normale.
normaliza (a şi a se) v. V. normal. A readuce la normal, la mersul obicinuit; a a-şezâ mersul, rostul, obicinuit şi regulat.
noroc s. n. (pref x ’n, a, (ad), spre şi gr. rox, rogos, parte). 1), Partea la întâmplare ce vine cuiva; partea sortită în vieaţă; 2) şansă; 3) sortire; 4) fericiie; 5) reuşită. — Şi Slavii au acest cuvânt, carie nu este dela vcrba reci şi reciti, zicere, a zice (care vine din lat. recito, a spune pe derost), ci ca şi
sorok sau srok, tot aşa şi narok slav, are baza în gr. rox, rogos — parte, noroci (a) v. V. prec. A ferici, norocire s. f. V. prec. Fericire; parte bună;şansă.
norocit, ă adj. Fericit; ajutat de soartă, norocos, oasă adj. şi s. V. noroc. Cel ce are noroc; ajutat de soartă.
norod s. n. (pref. ’n-a (ad), la, + rdd, produs al pământului, creaţiune, — V. rod şi rodi). Mulţime de creaturi; popor; adunătură de oameni. Acest cuvânt norod, precum şi multe altele cu baza latină, se găsesc şi la Slavi.
noroios, oasă adj. V. urm. Cu noroiu. norolu s. n. (pref. lat. ’n-a (ad) + luo, luere, a pângări — dela care lat. lustrum, noroiu, glod). Pământ muiat de ploaie; glod, tină.
noros, oasă adj. V. nor. Plin de nori. norvegian, ă adj. (din Norvegia). Locuitor din Norvegia.
nostalgic, ă adj. V. urm. De nostalgie, nostalgie s. f. (gr. dela nostos, întoarcere; algos, durere). Dorinţa de a se întoarce (acasă); dorul de casă, de părinţi, de patrie.
nostim, ă adj. (gr. nostimos, plăcut). 1) Drăgălaş, frumuşel, plăcut; 2) fig. minunat, ciudat; 3) ridicol, caraghios.
nostimadă s. f. V. prec. Plăcere; ciudăţenie; amurzament; faptă sau păţanie din haz.
nostrom s. m. (gr. naus-dromos, care îndrumează nava). Marinar ce stă la prora corăbiei sau vaporului în mers, şi observă de nu este vreun obstacol.
nostru, noastră pron. (lat noster, nos-tra). Ce ţine de noi, ce este propiu nouă; ai noştri, rudele noastre; sau prietenii ori partizanii politici ai noştri.
notă s. f. (lat. nota). 1) Semn; însemnare (pe o hârtie sau pe cat, ori pe carte); 2) scriere explicativă foarte pe scurt; 3) rezumat despre ceva; 4) comerc. listă de obiecte vândute cu preţul lor; 5) şcolar, cifră sau calificativ care arată gradul de pricepere şi sîrguinţă a şcolarului; 6) comunicare scrisă dela un diplomat la altul; 7) muzic. semn convenţional care arată durata şi înălţimea sunetelor pentru a putea cânta, (notele muzicei orientale (bisericeşti) sunt formate din linii, cârlige sau semiovale, aşezate în rând orizontal şi purtând fiecare câte o numire grecească; iar cele şapte tonuri ale gamei, au numirile; pa, vo, ga, di, ke, zo, ni; — în muzica occidentală, notele sunt însemnate pe un portativ din 5 linii orizontale şi constau din puncte sau ovale; iar numirea celor şapte tonuri ale
not
518
not
gamei sunt: do, (ut), re, mi, fa, sol, la, ?i, luate din silabele începătoare ale poeziei făcute în onoarea Sf. loan Gură-de-aur:
Ut queantes lactis,
Resonare fibris,
Mire gestorum,
Fabuli tuorum,
Solve polulti,
Labil majorum,
Sancte Iohane!—
notă (a) v. 1) A scrie o notă, a scrie o însemnate; 2) a însemnă prin scris; 3) a observă.
nota-bene s. n. (lat. nota, (noto), înseamnă; bene, bine). 1) însemnare de folos, observaţie care explică mai bine un text; 2) literele N. B. cari preced o notiţă sau o observaţie, In cuprinsul unei scrieri, sau a unei scrisori.
notabil, ă adj (lat. uotabilis, dela notus, cunoscut). Om cunoscut; om cu vază; om cu merite; fruntaş între cetăţeni; însemnat, renumit.
notabilitate s. f. (fr. notabilii din lat. notabilis). V. notabil. 1) Starea sau calitatea de notabil; 2) totalitatea notabililor.
notar s. m. (lat. notarius, scriitor de cancelarie, copist). 1) Secretar al primăriei rurale sau şef al cancelariei acestei primării; 2) jurid. funcţionar public cu titluri de advocat, care primeşte în păstrare şi redactează, şi transcrie acte de vânzare, de afaceri, contracte, testamente, etc. (în Transilv. Bucov.).
notare s. f. 1) Acţiunea de a notă; 2) însemnare, notă.
notarial, ă adj. (fr. notarial). De notariat, notariat s. n. 1) Jud. Biurou special al tribunalului, caie păstrează registrele în cari se înscriu actele de vânzări, ipoteci, etc; 2) funcţiunea de notar; 3) totalitatea notarilor; adj. făcut de un notar (act).
notaţiune s. f. (lat. notatio, notationis). însemnarea cu note sau cu semne convenţionale ; muzic. aranjamentul notelor; exprimarea prin note muzicale, notătoare s. f. V. înnotâtoare. notifică (a) v. (după fr. notifier, din lat. noto, are -f- facere). Jurid. 1) A face cunoscut (prin notă) oficial sau legal prin portărei ; 2) a comunica oficial dela stat la stat.
notificare s. f. V, prec. 1) Acţiunea de a notifică; 2) actul de notificare.
notiţă .s. f. (dimin. din notă). 1) Mică însemnare; 2) liter. descriere pe scurt; rezumat scurt.
noţlonâ (a) v, V. urm. A da o noţiune, noţiune a. f. (lat. notio, notionis, citit
noţio). 1) Cunoştinţă despre ceva; 2) ideie despre ceva.
notorietate s. f. (după fr. noforidfd, din lat. notorius, cunoscut). Cunoaştere; starea de notoriu, notorietate publică, obşteasca cunoştinţă.
notoriu, ie adj. (lat.notorius}. Cunoscut; ştiut de toţi; învederat, adv. vădit, în ştiinţa tuluror.
nou, uâ adj. şi adv. (lat. novus,. nova). 1) Decurând; 2) făcut acum sau de puţin timp; 3) proaspăt; 4) început dela capăt, din nou, (an); 5) d. curând numit (în fui c-ţiune); 6) fig. veste, întâmplare nouă.
nouă numer. (lat. novem). 1) Număr care cuprinde nouă unităţi; 2) cifra 9 sau IX; 3) nouă-spre-zece, număr compus din zece plus nouă unităţi; nouă-zeci, care cuprinde da nouă ori câte zece unităţi; 4) adj. plural dela nou, case nouă (pentru nouij.
nour s. m. V. nor.
noură (a) v. V. prec. 1) A se adună nouri pe cer; 2) fig. a se întristâ la faţă sau a se posomorî.
nourat, ă adj. 1) Cu nori; acoperit de nori; 2) fig. trist sau posomorit.
noutate s. f. (lat. nouitas, novitatis). 1) Lucru nou; 2) veste ştire nouă; 3) apariţie nouă.
novac s- m. (lat. pref, ’n-a (ad), spre şi vacus, fălos). Măreţ, uriaş.
ncvaţlune s. f. (lat. novat',o). Jurid. Schimbarea unei obligaţii, datorii, cu o alta.
novator, oare adj. şi s. (lat novator). Care înnovează; dă o directivă nouă. novelă s. f. V. nuvelă. novice adj. (lat novitius). 1) Biser. Cel de curând intrat într’o religie; sau într’o tagmă, ori într’o funcţiune; 2) elev începător;
3)	fig. cel ce este puţin deprins la ceva.
noviciat s. n. V. prec. 1) Starea de novice; 2) timpul cât durează această stare; 3) locuinţa novicilor (în mănăstire); 4) fig. uce- ' nicie.
nu adv. (lat. non). Exprimarea negaţiunei, şau a refuzului. Cum de nu! — refuz ironic; cum de nu, afirmare = s’ar putea să nu.
nuanţă s. f. (ir. nuance, cit. niuans). 1) Gradul de intensitate a colorii; 2) diferenţă ; f. mică; muzic. gradaţiune de forţă a to- * nurilor.
nuanţă (a) v. (fr. nuancer). Pict. 1) A trece gradat coloritul dela mai slab spre mai , tare; 2) fig. a stabili gradaţiuni; 3) muz. a ' întonâ mai mult sau mai puţin.	#
nuanţat, â < dj. şi adv. V. prec. Cu nu-; anţe diferite şi bine redate.
n.ub
519
num
nubil, ă adj. (lat. nubilis). în vârstă de a se putea căsători.
nubllitate s. f. V. uree. Starea de nubil, nuc s. m. (lat. nux, nucis). Bot. Pom ce creşte în regiunile temperate, preţuit pentru fructele lui şi pentru lemnul lui tare, care se lustrueşte frumos.
nucă s. f. V. prec. Fructul nucului care are o coarjă f. tare, iar miezul plăcut, din care se poate fabrica oleiu; nuca genunchiului, anat. rotula; nuca - vomica zisă şi nucuşoară, un produs medicamentos a-semănător cu o nucă mică.
nucet s. n. Mulţime de nuci, ,(lat nuce-tum).
nucleu s. n. (lat. nucleus). Sâmbure, miez dela o sămânţă; germene.
nucşoară sau nucuşoară s. f. 1) Nucă mică; 2) farm. nucr-vomica; 3) Zool.pasăre mică cu coada roşie, zisă şi pieptănuş.
nud, ă adj. (lat. nudus). Gol, desbrăcat; jurid. nuda proprietate, proprietate fără construcţii; sculpt. pict. reprezentarea în statue sau tablou a omului în pielea goală.
nuditate s. f. V. prec. Goliciunea cor- -porală.
nuea s. f. (lat. novella, viţă, joardă de viţă tânără). 1) Mladă groasă de răchită; 2) creangă subţire (servind la îngrădire şi împletituri); 3) vargă de bătut . nueluşă s. f>. V. preced. Mică nuea sau vărguţă.
nufăr s. m. (din gr. antic numphe, nimfă zînă din lacuri şi rîuri — nuphar (p. num-phar) ca şi numirea ştiinţifică nymphea, de unde şi fr. nenuphar, ca şi mold. nini-far). Bot. Numirea plantei de baltă cu frunze late, ce plutesc la suprafaţa apei, având flori mari albe sau galbene, deasemenea plutitoare pe suprafaţa lacului; din floare se poate face dulceaţă; rădăcina poate servi la îngrăşat porci, sau la argăsit piei; creşte în ţăiile calde; nufărul alb este lotusul sfânt al E-giptenilor.
nul, -ă adj. (lat. nullus). 1) De nimic; fără nici o valoare; 2) fără efect; 3) fig. prost de tot; fără nici o pricepere.
nulă s. f. (lat. nulla, nici una). Cifra zero 0, care nu reprezintă nici o unitate, nici o valoare.
nulitate s. f. (după fr. nullite, din lat. nullus) V. prec. Jurid. Lipsă, neajuns care face un act să nu aibă valoare; 2) starea de a fi nul; 3) fig. persoană fără nici o pricepere sau fără nici un merit.
numai adu. (din nu şi mai, lat. non magis, nu mai mult). 1) Nu mai mult; limitat la atât;
2)	excluziv; 3) singur; numai de cât, îndată, repede.
număr s. n. (lat. numerus, număr). 1)
Unitate sau grupare de unităţi; 2) cifră prin care se reprezintă o unitate sau grupare de unităţi; 3) cantitate; grupă de mai mulţi; 4) gram forma substantivului sau pronumelui, când reprezintă linul sau mai mulţi; exemplar (de ziar, etc.); 6) totalitate; 7) un număr de, câţiva, câteva.
numără (a) v. (lat. numerare). 1) A zice numerele; 2) a socoti cu numere; 3) a zice în şir pe numere; 4) a socoti printre; 5) a controla după număr.
numărare s. f. V. prec. Acţiunea de a numără,
numărătoare s. f. V. prec. 1) Numărarea cu deamănuntul; 2) controlarea pe număr;
3)	calcul.
numărător s. m. V. numărţi. Aritm. Numărul dintr’o fracţiune, care arată câtimea 2
părţilor din unitate, ex: — aici 2 este numărător, iar 4 este numitor, nu-ină-ultă s. f. (compus din aceste vorbe). Bot. Numirea floricelei mici albastre, zisă myosotis.
nume s. n. (lat. nomen, nume). 1) V orbă care chiamă sau denumeşte o persoană; 2) denumirea obiectelor, localităţilor şi a fiinţelor ; 3) Gram. cuvânt ce denumeşte, fiinţe, lucruri sau acţiuni ori calităţi; 4) fig. reputaţie (bună sau rea), renume; 5) putere, virtutea — in numele legei. 6) cu numele, fictiv, numai numele, fără persoană sau lucru;
7)	in nume (de bine sau de rău) cu înţeles, în senz.
numeral s. n. (lat numeralis, de număr). Gram. vorbă care reprezintă un număr.
numeral, ă adj. V. prec. 1) Numărător; 2) privitor la numere, sau la numeralul gramatical.
numerar s. n. (lat. numerarius). 1) Bani în fiinţă, monetă; 2) avere în bani; 3) plată in numerar, cu bani gata.
numeraţiune s. f. (lat. numeratio). Numărare, numărătoare; artm. partea din aritmetică ce învaţă a <iti şi a scrie numerele.
numeric, ă adj. V. număr. 1) De numere, cu numere, privitor la numere; 2) a numărului — forţa numerică.
numeros, oasă adj. (lat. numerosus). în mare număr; mult.
numerotâ (a) v. V. număr (şi fr. nume-roter) cu adaus lat. rotare, a face încun-jur). 1) A însemnă cu numere de jui împrejur, sau peste tot; 2) a distinge prin numere r
num
520
nun
locurile (scaunele) la teatru sunt numerotate.
numerotare s. f. Acţiunea de a numerota, numi (a şi a se) v. (dela vorba nume). 1) A da nume cuiva sau la ceva; 2) a pronunţă numele, sau a chema pe nume; 3) a pune, a confirmă într’o funcţiune; 4) a avea, a purta un nume — se numeşte...
numire s. f. 1) Acţiunea de a numi; 2) chemare; 3) numele, denumirea.
numismat s. m. (gr. lat. nomisma, ban de aur sau de argint; medalie). 1) Cel ce face colecţie de monete şi medalii; 2) învăţat care cunoaşte şi se ocupă cu ceicetarea monetelor şi medaliilor vechi.
numismatic, â adj. V. prec. Privitor la monetele antice.
numismatică s. f. V. numismat. Ştiinţa despre monetele şi medaliile vechi.
numit, ă adj. V. numi. 1) Chemat pe nume; 2) pus, confirmat în funcţiune; 3) denumit.
numitor s. m. 1) Cel ce numeşte; 2) aritm. cifra dintr’o fracţie care arată în câte părţi e divizată unitatea (V. numărător).
numulitic, ă (după fr. numulair, din lat. nummus, ban). în formă rotundă sau de linte, — calcar numulitic.
nun s. m. (lat. prefix ’n, şi uni). Naşul sau nânaşul la căsătorie (care face unirea, cunună pe tineri).
nună s. f. V. prec. Nânaşa, soţia naşului, a nunului.
nunie s. f. Calitatea şi rudenia de nun. nundatură s. f. V. urm. Funcţiunea de nunţiu; autoritatex şi cancelaria nunţiului.
nundn sau nunţiu s. m. (lat din nunfio, citit nunţio, a face cunoscut). Reprezentant diplomatic al Papei din Roma, pe lângă suveranul sau şeful unei ţâri.
nunea s. f. (scurtat din alunea). 1) Aluniţă neagră, (punct) ce’şi fac pe obraz sau pe lângă gură unele femei, pentru a părea mai frumoase sau a atrage atenţia; 2) pată mică, neagră, pe corp.
nunească adj. V. nun. A nunilor,. de nuni.
nuntă s. f. (lat. nuptus şi nuptiae). 1) Căsătorie ; 2) ceremonia şi petrecerile ce însoţesc căsătoria.
nuntaş s. m. Cel ce ia parte la nuntă, nunti (a) v. A celebra nunta; sau a petrece la nuntă.
nuntit s. 7T V. prec. Petrecerea dela nuntâv nuntitot, oare adj. 1) Dela petrecreea de nuntă; 2) cel ce petrece la nuntă.
nupţial, ă adj. (lat. nuptialis). De nuntă, privitor la căsătorie, nurcă s. f. V. norcă. nuri pl. (dela lat. nurus, femee tânără). Graţii, înfăţişări plăcute, de femeie tânără.
nurlţu ie adj. V. prec. Cu graţii de tine-reţă; adv. graţios, atractiv. — Şi Turci au aceste cuvinte cu înţeles de frumos, nurori s. pl. V. noră. nutreţ s. n. (lat. nutricium). Hrană pentru : vite sau păsări.
nutri (a şi a se) v. (lat. nutrire). 1) A se hrăni şi a hrăni; 2) a îngrăşa pământul.
nutriment s. n. (lat. nutrimentum). Hrană, alimente.
nutrire s. f. V. nutri. Hrănire; fig. între- : ţinerea unei canonade, împuşcături.
nutrlţlune s. f. (lat. nutritio). 1) Hrănire; 2) funcţiunea stomacală şi intestinală de a absorbi substanţele hrănitoare; 3) absorbirea substanţelor hrănitoare de către plante; ştimţ. nutriţiunea cuprinde: digestia alimentelor, absorvţiunea, circulaţia, respiraţia şi secreţiunea.
nutritiv, ă adj. V. nutri. Hrănitor; ce serveşte ca hrană.
nuvelă s. f. (fr. nouveUe, din lat. novus, nou, novella, nouă, de curând). 1) Veste, ; ştire nouă; 2) Uter. povestire scurtă; roman foarte pe scurt.	’
nuvelist, ă s. V. prec. Liter. Care scrie.. nuvele.	;;
nuvelistic, ă adj. De nuvele, privitor la nuvele.
O
1
O.	s. m. A 15-a literă din alfabet; pus la dreapta unui număr (sus) arată grade—2E°; sau lângă No.—număr.
O 1 interj. Exprimă: mare mirare; surprindere ; întristare; rugăminte.
o pârtie, verb. în loc de a sau va. L-o duce păcatul; o veni oare ? (pop.).
o num. 1) Număr în loc de una femenin ;
2) pron. în loc de ea, — o roagă.	$4
oablă adj. V. oblu.	4|
oac 1 oac! interj. Sunet, articulaţie vocală | onomatop. după cum fac raţele şi broaştele, j oacheş, ă adj. (din ochiu şi ochios). l) i Cu ochii negri, precum şi cu părul, sprince-^4
oai
521
obâ
nele si faţa negricioase; — brun, brunet; 2) Cu un cerc negru în jurul ochilor (oile); 3) cu sprincene negre pronunţate, oaie s. f. (din gr. ois,. ca şi lat. ovis). Zool.
1)	Animal domestic din clasa rumegătoareler, folositor pentru lâna, carnea şi pielea sa;
2)	simbol de blândeţă; câte o dată simbol de p. ostie; 3) bi er. fig. creştin evlavios (din turma păstorită de biserică); 4) fig. prea-i de oaie, prea cu naivitate; 5) oaia morţilor. Zool. becaţină (pasăre de vânat).
oală s. f. (lat. olla). 1) Vas de pământ ars, pentru fiert bucate; 2) gavanos, ghiveciu, pentru fiori; 3) conţinutul unei oale; 4) tuns oală, tuns de tot mic; 5) oală de noapte, ţucal.
oanstep s. n. Numirea engleză a unui dans modern, care se joacă legănat, oară s. f. V. oare.
oară s. f. I (lat. ord, limită, întindere). Dată, răstimp, a doua oară.
oară s. f. II (lat. hora). Ceas, măsură de timp cât una din 24 părţi ale unei zile cu noaptea ei.
oarbă s. f. (lat. dela orbis, rotund, care se rostogoleşte). Gonire, izgonire; fugă nebună: a da cu oarba, după cineva; a arunca cu ceva rotund; a izgoni.
oare s. pl. (din lat olae, aripate şi ales, pasăre). Păsări de curte. V. orătenie. Olten.
oare adv. (lat. din alia, alta, alius, altul, ca în ali-quis, oare-care, cineva). 1) întrebare îndoelnică, oare ? să fie aşa ?; 2) compus : oare-care; oare-când, oare-cum, în cari arată nesiguranţă, dubiu, nehotărâre, de persoană, loc, timp. oarecând adu. V. prec. Cândva, oarecare pron. sau oarecine. Cineva, oarecum adv. V- oare. Cumva, oarzăn adj. (dela vorba orz). Care se coace timpuriu, ca o. zul.
oaspe sau oaspete s. m. (lat. hospes, hospitis). 1) Găzduitul în casa cui va; 2) musafir ; 3) invitatul la ospăţ, la petrecere; 4) fig. străin călător.
oaste s. f. (lat. dela hostis, inamic înarmat). Oştire, armată.
oază s. f. (gr. oasis, d'n limba coptă uahsi). 1) Mic loc fertil, cu plantaţii, în mijlocul deşertului nisipos al Africei; 2) fig. loc de scăpare, de siguranţă; moment de mângâiere, de linişte.
obadă1) s. f. (daco-gr. o podeon, labă şi
0 Multe' vorbe începătoare cu pref. ob s’au crezut slave, pentru că această prepoziţie ca şi pre şi pro, este şi la Si vi.
podeion, talpă de sandală — din 6 pous, podos (podas) — picior). Tălpigă de lemn prinsă în vâriul spiţelor roatei şi care împreună su altele la LI, formează cercul de lemn al roatei (obada nu este cercul, ci obe-zile formează cerc).
obârşie s. f. (lat. comp. ob-orsus (pi. ortus),=dela izvorât; din lat. oriri (oitus sum), a izvorî). 1) Locul de unde vine izvorul ; 2) începutul; 3) originea; 4) naşterea.
obcină s. f. (din baza ţine cu prefixul lat. ob—obţinere, a ţine dela sau din preajma). Culmi de munţi împreunate dela una la alta, lanţ de munţi, ce formează cuprinsul ţinutul; (din aceiaşi bază va fi şi cehul obcin, hotar —cât ţine, ţinut.
obedâ (a) v. V. obadă. A pune obezi la roată.
obelisc s. n. (gr. obeliskos dela obelos, ţepuşă). Numirea unui monument foarte nalt, constând dintr’un singur bloc de piaţă sau granit, având forma unei piramide foarte strânse, îngustă faţă cu marea ei înălţime; ele ereau înălţate de Egipieni şi purtau inscripţii hieroglifice. Romanii au luat unele şi le-au dus la Roma; de asemenea la Paris în piaţa Cencordiei este aşezat un măreţ obelisc din timpul lui Sesostris, aflat în orăşelul Luxor pe ruinele Thebei.
obesitate s. f. (lat. obesus, gras din ob şi edo, a mânca). 1) Ingrăşearea peite măsură ; 2) boala de a se îngrăşa excesiv.
oblală sau obeală s. f. (lat. din ob-velo, spre a învăli). Petec de pânză cu care se învăleşte piciorul când se încalţă.
oblceiu s. n. (lat. dela habitus (habiiius), obiceiu). 1) Aşezământ anterior, vechiu, obiceiul pământului, datinile ce ţineau loc de legi; 2) deprindere moştenită; 3) deprindere contractată; 4) deprindere urîtă; neajuns moral; 5) uzul. — Acest cuvânt a trecut şi la Slavi, unde are de asemenea mai multe compuse, luând pronunţarea când obîci, când obik ca: obiciai, sau obîknovenie, obiceiu, obicinuinţă.
oblclnul (a şi a se) v. V. prec. 1) A se deda; 2) a (se) deprinde; 3) a uzâ, a întrebuinţa repetat; 4) a avea deprindere.
obicinuinţă diform, obişnuinţă s. f. V. prec. Obiceiu, deprindere, uz ; exerciţiu repetat.
obicinuire s. f. V. obicinui. Acţiunea de a obicinui.
obicinuit, â diform, obişnuit adj. şi adv. V. prec. 1) Deprins; exercitat; 2) după deprindere ; 3) uzual; 4) de odinar; 5) în genere.
obidă s, f. (lat. dela obeo, obire, (obitum,
obită) a se Împotrivi, a merge contra). 1) Contrarietate ; 2) întristare dintr’un neajuns ;
3)	mâhnire.—Şi Slavii au acest cuvânt cu înţeles de supărare, tristeţă, contrarietate. obidit, ă adj. V. Contrariat; întristat, obiect s. n. (lat. objectum, lucru aruncat înainte). 1) Ceea ce vedem cu ochii sau cade sub simţurile noastre; 2) lucru de orice fel.
3)	fig. ceea ce se prezintă cugetării, obiect de cercetare ; 4) ţintă scop; 5) filozof, ceea ce este în afară de suflet, opus subiectului;
6)	materia de cercetare a unei ştiinţe obiect de studiu; 7) cauza unei acţiuni; 8) cauza unui sentiment, obiect de duşmănie; 9) gram. fiinţa sau lucrul asupra căruia merge acţiunea.
obiectă (a) v. (lat. objectare, a pune înainte). 1) A opune o idee; 2) a răspunde ;
3)	a impută; 4) a face întîmpinare.
obiecţhme s. f. V. prec. Acţiunea de a obiectă; întîmpinare.
obiectiv, ă adj. 1) Care se raportă la un obiect (opus cu subiectiv); 2) tot ce este în afară de un subiect cugetător, sau care observă, cercetează; 3) fizic, lentilă convexă la o lunetă sau la aparatul de fotografie; 4) ţintă, scop ; 5) filoz. adv. raportându-se la obiectul gâudit (opus subiectului).
obiectivă (a) v. V. prec. 1) A considera drept obiectiv; 2) a realiza o gândire.
obiectivitate s. f. V. obiectiv. Filoz. Starea sau cal tatea de obiectiv.
obljdul (a) v. (lat. din ob + ejectus, surghiunit, izgonit de la). A impilâ, a asupri tare. obljduit, i adj. V. prec. împilat; asuprit, obişnui (a şi a se) v. V. obiceiu şi obi-cinui.
obişnuinţă s. f. transformat din obici-miinţă V.
oblădui (a) v. (slav obladati, a stăpâni din vladeti, a stăpâni). A administrâ, a stăpâni o ţară.
oblăduire s. f. V. prec. Cârmuire, administraţie; fig. ocrotire.
oblăduitor s. m. V. prec. Cel ce oblădueşte.
oblânc s. n. (lat. oblongus, ce este prelungit). Capătul prelungit dela şeaua de călărie. — Şi slav oblok.
obleagă s. f. (lat. oblangueo, oblangu-ere, spre a lâncezi, a sta în nelucrare). Ţarină sau pământ lăsat nelucrat, nearat.
obleţ s. m. (lat oblitus, mânjit). Zool. Peşte de diferite colori; pătat.
obli (a) v. (din oblu). A astupa neregula-rităţi, spre a face neted, oblu. oblic, ă adj. şi adv. (lat. obliguus). 1)
Care merge de curmezişul; 2) înclinat, aplecat.
oblici (a) v. (lat. dela oblicea (ob-liceo), a preţălui, a socoti'. 1) A apreţia, a socoti, a da cu păr rea; 2) a află; a ghici; 3) a se duce dea dreptul, direct; 4) a afla indirect. Cu acest din urmă înţeles, precum şi cu acelea de a o lua, a se duce dea dreptul, adică nu ţinând diurnul, ci pe altă cale sau dea curmezişul peste câmp, sau pe încunjur origina vorbei oblici, este in latin, obli, quo=s lua dea curmezişul; sau, a spune pe încunjur, pe departe.
oblicitate s. f. V. oblic. Poziţiunua oblică; înclinarea.
obligă (a şi a se) v. (lat. obligo, obligare).
1)	A îndatora; 2) a sili (după fr. obliger).
obligat, ă adj. V. prec. 1) îndatorat ; 2) silit.
obligatar s. m. (după fr. obligataire, c in lat. obligo). Cel ce posedă obligaţiuni ale unui institut de credit.
obligaţie şi obligaţiune s. f. V. obligă. 1) Îndatorire ; 2) angajament; 3) faptă de recunoştinţă sau mulţumire; 4) financiar, datorie prin act scris; 5) titlu de rentă plătibil în anume tii.p.
obigativitate s. f. V. obligă. Caracterul obligator.
obligatoriu, ie adj. V, obligă. 1) Cu putere de a obligă; 2) silit; 3) care obligă.
obliteră (a) v. (lat. obliterare). 1) A se şterge cu încetul; medic. 2) a se închide cu încetul (rana); 3) a anula (timbrul); 4) f g. a dispare cu încetul.
oblojealâ s. f. V. obloji. 1) Medicament popular din felurite burueni, adeseori fierte, ce se aplică pe rană sau pe locul dureros, sau se face spălătură, ori baie; 2) legătură, cu astfel de medicamente.
obloji (a) v. (lat. ob, pe lângă, locito, locitare, a aşeză, a pune). V. prec. 1) A trata o boală cu oblojeli; 2) a înfăşură o rană cu medicamente; 3) fam. iron. a acoperi şi înfăşură prea mult; 4) a face să nu vadă să nu observe. — Slavul oblojiţi, a culcă, a aşeză are tot baza lat. locito (lojiti).
cblojire s. f. V. prec. Acţiunea de a obloji.
oblon s. n. (lat. din ob-plana, de scândură plană, de blană, plana (ca şi planşa) în rom* s’a pronunţat blana, scândură, planşă de lemn). 1) Uşuliţă din blăni care astupă o fereastră; 2) fereastră din blăni la un grajd ţ
3)	capac din blăni la pod, sau la pivniţă; 4) portieră la o trăsură; 5) rulou sau .uşi de fer la prăvălie.
obloni (a) v. V. prec. 1) A închide oblo-
obi
523
obr
nul la fereastră; 2) a pune obloane la ferestre.
oblong, & adj. (lat. oblongus). Lungăreţ; mai mult lung de cât lat.
oblu s. n. (germ. hobet). Numirea rânde-lei dela tâmplar. Transilv.
oblu adj şi adv. (lat. dela oppleo, a um-pleâ, a astupă găuri, gropi şi a netezi). 1) Neted, drept; 2) deadreptul; 3) fig. încet, liniştit.
obod s. u. (lat. ob -)- podium = ca pod, ca drept pod). Văcălia din jurul pietrei de moară.
obol s. m. (gr. obolos, monetă veche ateniană, i/e dinti’o drahmă, în greutate de 72 centigrame, cu valoare cam 16 centime). Fig.
1)	Ban mic, neînsemnat; 2) ofrandă mică, neînsemnată, pentru o binefacere.
obor s. n. (lat. ob-ora, cu margine). 1) Loc mărginit, şi împrejmuit, unde se aduc vite şi lucruri spre vânzare; 2) împrejmuire pentru ţinut vite la ţară; 3) împrejmuire unde se închid vitele de pripas, la primărie. — Şi Sârbii zic o bor.
oborl (a) w. (lat obruo, ere\ A doborî, oboroacă s. f. V. obroc. 1) Marginile unei puţine sau buţi, fără să aibă vre un fund, — putină desfundată la unul sau la amândouă capetele, sau orice vas asemănător, în care se pot păstra unele lucruri; 2) baniţă al cărei perete lateral de jurîmprejur este dintr’o singură fâşie de lemn la â; 3) baniţă ca măsură pentru cereale; 4) capac mare. oboroc s. n. V. oboroacă şi obroc. oboseală s. f. (lat. obsoleo, a’şi pierde puterea). Osteneală, istovirea puterilor: obosi (a şi a se) v. (din vorba oboseală). A fi istovit de puteri prin lucru; a perde puterea muncind (şi trebuind să şadă); a osteni foarte.
obosit, ă adv. V. obosi. Ostenit; istovit de puteri.
obositor, ooare adj. Care oboseşte, ostenitor.
obot s. n. (pref. o şi bot). Lemn caie stă fixat în opleanul dinainte al săniei şi de care se prinde proţapul; botul săniei.
obraţ s. n. (at. ob-ratio (citit raţio) din ratus, socoteală, măsură socotită, parte socotită, plan de măsură). Măsură de suprafaţă lungă de 8 prăgini, cam de 90 metri patraţi. Mold.
obraz s. m. (uneori se zice pl. obraze, fig. persoane), (lat. ob-^-rasus (citit razus)= unde e ras). 1) Partea feţei unde şe rade cu briciul; 2) fig. ruşine (partea feţei care roşeşte); 3) extins: faţă curată, sau faţă de
nobil (fiindcă Romanii se râdeau); 4) fig personagiu însemnat; 5) rang. — Slavii au împrumutat acest cuvânt cu înţelesurile ultime de: faţă, chip, personagiu.
obrază s. f. V. prec. Ochelar la cai, făcut din o piele patrată, ca să nu vadă în laturi, ci numai înainte.
obrăzar s. n. V. obraz. Mască de pus pe faţă. obraznic, ă adj. (obraz -f- lat. nec, nu, nici nu). 1) Cel ce nu are obraz fig. fără ruşine; 2) adv. fără de ruşine; 3) îndrăzneţ tare.
obrăzniceşte adv. V. prec. Ca obraznicul, în mod obraznic,
obrăznici (a se) v. V. obraznic. 1) A fi, a deveni obraznic; 2) a îndrăzni prea mult;
3)	a deveni zburdalnic.
ohrăznicie s. f. 1) Caracterul celui obraznic
2)	turbulenţă, zburdălnicie, de copil; 3) insolenţă; 4) faptă sau vorbă jignitoare, ofensă-toare; 5) prea mare îndrăzneală.
obrejă s. f. (lat. ob-rejio, dela margine). Loc liber, necultivat, la hotar, sau la o lăture de moşie.
obricariţă s. f. (lat. din ob rigare, de adăpare). 1) Găleata de adăpare; 2) porţie de mâncare dată cu această găleată (la cai); a tăia din obricariţă, a reduce din porţie; fig. a-modera, a constrânge, a potoli, obrici (a) v. V. obroci. 2. A (se) prosti, obrlcit, ă adj. V. prec. Neîadămânatec; prostit (în Oltenia'.
obrinteâlă s. f. V. urm. 1) Iritarea unei răni din cauza răcirei, frigului; 2) iritarea pielei la copii (între picioare).
obrintl (a şi a se) v. (lat. ob -f- ringor, ringi, a se supără, irită). 1) A se irita din cauza răcirei (o rană); 2) a se irita pielea la copii (între picioare), a se opări (se pronunţă şi obrinci la ţară).
obrintit, ă adj. V. prec. 1) Iritat din răceală ; 2) opărit (pielea).
obroc s. n. (lat. operculum, capac). V. oboroacă 2. *
obroci (a) v. dela oboroc. 1) A descânta cu oborocul pus în cap (pe bărbat); 2) fig. iron. a-1 prosti ca să nu vadă faptele femeei: obroclre s. f. V. prec. Acţiunea şi descântecul cu oborocul, care constă din înşi-rarea, zicerea zilelor bune şi rele — faste şi nefaste.
obscen, ă adj. (lat obscenus, imoral, necuviincios — vorba vine din ob, dela şi caenum, noroiu, murdărie). De ruşine, ne-cnvincios, scâmav, dezgustător.
obscenitate s. f. V. prec. Faptă sau vorbă de mare ruşine.
obs
524
obş
obscur, & adj. (lat. obscurus). 1) întunecos ; 2) fig. nelămurit, greu de înţeles ; 3) fig. (om) necunoscut; de jos (ca neam), adv. nelămurit.
obscurantism s. n. V. obscur, (fr. obs-curantisme). Sistemul celor ce vor să ţină poporul în întunerec, fără învăţătură.
oscurantlst s. m. V. prec. Cel ce ţine la oscurantism; protivnic al ştiinţei şi filozofiei.
obscuritate s. f. V. obscur. 1) întunecime;
2)	fig. neştiinţa de carte. -obsecraţiune s. f. (lat. obsecratio, rugăciune stăruitoare către zei). Uter. Figură retorică sau de stil, prin care se roagă foarte stăruitor către cineva.
obsedâ (a) v. (lat. obsideo, obsidert, a sta într’una înainte). A sta într’una în minte (o idee); a sta de capul cuiva; a turmenta stăruitor cu aceleaşi idei. obsedant, ă adj. V. prec. Care obsedează, obsedare s. f. V. prec. Faptul de a obsedâ.
obsedat, ă adj. 1) Urmărit într’una (de o jdee); 2) rugat cu stăruinţă.
observă (a şi a se) v. (lat. ovservo, observare). 1) A privi cu luare aminte; 2) a cei> ceta cu atenţie; 3) a lua seama, a fi atent;
4)	a atrage luarea aminte; 5) a se întrezări, a se vedea; 6) a băga de seamă.
observare s. f. V. prec. Acţiunea de a observă.
observat, ă adj. 1) Văzut; 2)"supravegheat;
3)	admonestat; 4) zărit,
observaţie s. f. (sau observaţiune). V. observă. 1) Privire sau cercetare cu luare aminte; 2) luare, ţinere în seamă; păzirea (legior); 3) reflecţiune; 4) admonestare; 5) replică; 6) liter. notiţă explicativă de luat aminte; 7) rezultatul unei cercetări.
observator s. n. (sau observatoriu). Observator meteorologic, instituţiune ştiinţifică pentru observaţiuni meteorologice şi astronomice.
observator, oare adj. Cel ce observă; cel ce cercetează cu luare aminte.
obsesiune s. f. (lat. obsesio, împresurare). V. şi obsedă. 1) Acţiunea de a obsedâ; 2) starea celui obsedat.
obsigă s. f. (diminutiv din ovăs, ovăsicâ). Bot. Ovăs sălbatic, sau secară sălbatică.
obstacol s. n. (lat obstaculum (dela ob-stare). 1) Ce stă în cale, împotrivă; 2) pie-decă; 3) fig. greutate, dificultate.
obşte s. f. (lat. compus din ob + sto, ob + stare = stare, şedere lângă). 1) Grupă de oameni ce stau unii lângă alţii, comuni-
tate ; 2) mulţime; 3) asocioţie de săteni pentru a face întreprinderi comerciale sau economice ; în de obşte, in general, în comun.—
Şi Slavii au acest cuvânt, însă mai amplificat obştina, sau obşcestvo.
obştesc, ească adj. V. prec. 1) Comun al. tutui or; 3) al comunităţei, al obştei. — Slavii zic obştinski, obşcii sau obşcestvennîi. obşteşte adv. în comun; public, obstetrică s. f. (fr. obstetrique, din lat. ops, ajutor; tetricus, sever). Arta de a moşi, de a da ajutor la naşterea copilului, obstetrical, ă adj. De obstetrică, obşti (a) v. V. obşte. 1) A face cunoscut tuturor; 2) a divulga; 3) a publică, obştire s. f. Acţiunea de a obşti; vestire, obstrucţionlsm s. n. (fr. obstructionnisme, din lat. obstructio, citit obstrucţio) — a închide, a astupă). 1) împiedecarea discuţiei prin zgomot, discursuri lungi, scandal, (în parlament sau într’o adunare); 2) sistemul de a proceda astfel.
obstrucţie s. f. V. preced. 1) împidecarea discuţiei, a lucrărilor; 2) medic, stagnarea circulaţiei în vase; 3) fig. opoziţie, piedecă.
obţine (a) v. (lat. dela obtineo, obţinere).
A căpăta, a dobândi.
obţinere s. f. V. prec. Căpătare, dobân- i dire.	™	|
obţinut, ă adj. Căpătat; dobândit; aflat. | obtuz, ă adj. (lat. obtusus dela obtun-	J
dere, a lovi, a bate, a slăbi fig. a tâmpi).	1
1)	Neascuţit la vârf; 2) lipsit de fineţă;.3) tj puţin pătrunzător; 4) iron. mărginit la minte; :i geom. unghiu abtuz, unghiu mai larg de ; cât un unghiu drept de 90«.
obuz s. n. (fr. obus). Milit. artil. Proectil j mare pentru tun, de formă cilindric?, găunos ’j şi plin cu explosibil, cu	o construcţie spe-	jS
cială.	t
obuzier s. n. (fr. obusier). V. prec. Tun special pentru obuze.	J
ocâ (sau ocaua) sau ocă s. f. (daso-gr. 6 , *| kavos, măsură pentru grâne, cu capacitate ceva mai mare de 1 litru actual — cuvânt întrebuinţat în Septanta cy 280 ani înainte ; de Christos). Măsură veche pentru greutăţi, egală cu 1 kilogr. 272 sau 291 grame; iar \ pentru lichide, egală cu 1 litru şi 288 (sau ; 520) c. 1. Ocaua era subîmpărţită în 4 litre 3 de câte 100 dramuri, deci avea în total 400 /ş dramuri. (Toate aceste numiri antice ţineau I de acele vechi timpuri ale comerţului de ce- ' | reale, pe care Geto-Dacii îl făceau cu cetă-ţile coloniştilor Fenicieni şi Greci, dela ţer- j mul Mării — Pontului Euxin. V. Tyras, An- < tifala, Dionisiopolis. — Aceste măsuri au |
fost înlocuite cu kilogramul şi litrul de măsuri metrice, la sfârşitul secolului al 19-lea); fig. te-am prins cu ocaua mică = te-am prins că spui minciuni sau că voeşti să înşeli.
orcăl (a) v. (dela onomatop. oae!) A scoate articulaţii vocale ca broaştele, ca raţele.
ocăcăit s. n. V. prec. Acţiunea de â o-câcăi.
ocară s. f. (lat. < o (p. a), spre; garrio, garrire, a strigă din gură, a ciripi, a lior-băi). 1) Ţipăt, strigare asupra cuiva pentru a-1 certa; 2) certare, mustrare; 3) înjurătură;
4)	ruşinare, înjosire, umilire, batjocorire; 5) insultă.
ocărî (a şi a se) v. V. prec. 1) A strigă vorbe urâte cuiva; 2) a (se) certă, a dojeni, a mustră; 3) a înjosi, a batjocori; 4) a insultă.
ocarinâ s. f. (lat. o spre, garrinna, de ciripit (garrio, a ciiipi, a şopti).. Muzic. Instrument mic de muzică, cu şapte găurele sau clape, ce cântă prin suflare; are forma unui ou foarte mult lungit şi ascuţit la un capăt.
ocărltor s. şi adu. 1) Cel ce ocărăşte; 2) de ocară, de batjocură; 3) insultător.
ocârmui (a) v. (V. cârmă şi cărmui cu prefix lat. o, spre). A conduce, a guvarnâ; a dirige.
ocârmuire s. f. Guvernare, administrare sau administraţie; guvern.
ocârmuit, â adj. Administrat, guvernat, dirijat.
ocârmultor s. şi adj. Administrator; conducător.
ocazie s. f, (lat. occasio (citit ocazio) — din ob şi casus, spre întâmplare). întâmplare, prilej, timp nimerit, împrejurare, (la ţăranii din Mehedinţi a luat înţeles de căruţă sau trăsură de ţară, cu care unii foloseau o ocazie spre a merge cu alţii undeva, la oraş).
ocazionâ (a) r. V. prec. A prileji; a da ocazie; a pricinui. ocazlune s. f. V. ocazie. occident s. n. (lat. occidens, occidentis, (dela occido, a cădea, a se sfârşi'. 1) Partea din spre apusul soarelui; 2) fig. ţările sau popoarele din occidentul, apusul, Europei.
occidental, ă ac j. V. prec. 1) Din spre apus, dela apus ; 2) fig. din ţerile dela apus, ale Europei 3) fig. civilizat.
ocean s. n. (lat. oceanus). întindere de apă sărată mult mai mare de cât Marea şi care acopere trei sferturi din suprafaţa pământului: oceanul Atlantic, este la apus de Europa şi Africa; oceanul Pacific, este la
răsărit de Asia şi de Africa; oceanul îngheţat, este la polul nordic şi la polul sudic al pământului; fig. întindere sau cantitate e-normă, nemăsurată; abis. oceanic, ă adj. De ocean, ochelari s. pl. (din lat. ocularius, de ochi, pentru ochi). 1) Sticle anume făcute şi aşezate ca să stea la ochi şi prin ajutorul cărora să poată vedea bine, cel ce are vederea slabă, sau să apere ochii de lumină supărătoare ori de praf (colb); 2) petece de curea, de piele, adaptate la hamuri ca să stea în dreptul ochilor lâ cai, ca să nu vadă în laturi, ci numai înainte (mai ales la caii spe-rioşi).
ochelarlţă s. f. Bot. Numirea unei plante cu flori galbene şi cu fructul cuprins înti’o teacă cu forma de ochelari.
ocheşele s. f. pl. Bot. Numirea florilor rotunde zise şi vâzdoace.
ochi (a) v. V. ochiu. 1) A pune ochii pe ceva; 2) a ţinti cu arma de foc; 3) a da o lovitură exact unde trebue; 4) fig. a voi să fure.
ochiadă s. f. (dela vorba ochiitf după fr. oeillade). Ochire pe furiş; privire de dragoste pe furiş.
ochian s. n. (dela vorba ochiu). V. Lunetă telescop.
ochiană s. f. V. prec. 1) Lunetă; 2) zool. numirea unui peşte mic cu ochii roşii şi solzii argintii.
ochincele s. f. pl. (dela vorba opincă, mold. ochincă). Bot. Numirea plantei dicoti-ledoane, gamopetale, zisă genţiana, a cărei floare se adună, se strânge ca opinca.
ochios, oasă adj. V. ochiu. Cu ochii mari şi frumoşi; fig. arătos, vizibil, ochire s. f. V. ochi. Acţiunea de a ochi. ochişor s. m. 1) Ochiu mic; 2) bot. mică plantă ce creşte pe lângă drum (anagallis arvensis).
ochiu s. m. (lat. oculus). 1) Anat. Organul vederei la om şi animale. 2) vedere, privire, discernământ; 3) fig. a ’şi arunca o-chii, a arunca privirea; 4) a mânca din ochi sau cu ochii, a fi foarte drag; 5) a da cu ochii, a întâlni cu privirea, a întâlni; 6) a lua ochii, a orbi de strălucire; a face să nu vadă; 7) a scoate ochii, a impută cu asprime; 8) a lua la ochiu, a ţinti; a urmări ; a persecuta; 9) văzând cu ochii, învederat; foarte repede ;10) a vedea cu ochii răi, a nu admite, a nu plăcea; a prigoni; a nu agrea; 11) ochiu de găină, bătătură între degete; 12) punct, semn depe cărţile de joc;
13)	a unge ochii, a da puţin cuiva (bacşiş)
526
oco
och .
să se facă a nu vedea; 14) de ochii lumei, de îuşinea lumei, de mântueală; 15) geam de fereastră; 16) laţul dela o împletitură; sau careul dela o reţea; 17) ochiul podului; spărtura coşului îa vatra de ţară; 18) verigă de lanţ;
19)laţ, juvăţ de funie; 20) vârtej în apă; 21) gaură in pâne, brânză; 22) rotogoale de grăsime pe suprafaţa supei; 23) pl. ochiuri, ouă fierte fără coarjă, apoi amestecate cu unt sau smântână; 24) ouă fără coarjă prăjite în unt sau untură; 25) găure’e de fagure; 26) boboc de floare; 27) mugur de viţă; 28) luminiş de pădure; 29) ochiu boului, bot. floare cu mijlocul rotund galben şi multe petale albe împrejur — zisă şi roman (romaniţă mare); 30) ochiul şarpelui, miosotis; 31) ochiu boului, zool. o pasăre foarte mică, numită şi sfredeluş şi rostii gardului; 32) un fluture cu pete rotunde -mari pe aripi. 33) la ochiu, comandă militară p:ntru a ochi cu puşca.
ochete s. m. V. ochiu. Ochiu 16 şi 18. Olten.
ochiuleţ s. n. 1) Mic ochiu ; 2) mic laţ. ochiuri s. pl. V. ochiu 12 şi 13. ocină s. f. (slav dela oţet, tată, otcina, cea dela tată — patrimoniu). Moştenire, patrimoniu, (parte de moşie), eşit din uz. ocleiu s. m. V. obleţ. ocnă s. f. (lat. dela ignia, spărtură, gaură — numire dată în mod figurat la spărtura prin care pătrunde lumina în întunerecul din ocnă, precum ignia eia spărtura produsă la fundul unui vas de aramă, prin prea multă ardere la foc, şi care se observa pr n pătrunderea luminei). 1) Salină cu galerii subterane, de unde se scoate sare. (In maramureş este sat Ogna = ocna). 2) fig. sără-tură peste măsură; 3) închisoare de criminali; (slavul ocno, fereastră, este tot din ignia lat. ca şi ogoi.i (ognennîi) din igneus, de foc).
ocnaş s. m. 1) Cel ce este condamnat pentru vre-o crimă ca să facă munca silnică de a tăia sare.
ocnean, ă adj. Locuitor d n localitatea numită Ocna.
ocniţă (V. ocna din lat. ignia, spărtură, gaură făcută de foc). Numirea unei firide, în fot mă de mică fereastră Ia unele sobe.
ocol s. n. (lat. pref. o şi colliim, gât, guler). 1) Cerc dejur împrejur; 2) îngrădire circulară ; 3) îngrădire, staul, pentru vite; 4) mersul de jur împrejur; 5) circumscripţie, arondisment compus din mai multe comune;
6)	circumscripţia unei judecătorii (de ocol);
7)	vechea numire a judeţului, districtului; 8) fig. încunjur, deviaţie.
ocoli (a) v. 1) A merge de jur împrejur;
2)	a încunjură, a merge pe margine; 3) a se feri; 4) a eluda (legea); 5) milit. a merge în linie curbă.
ocolire s. f. V. prec. Acţiunea de a ocoli, ocoliş s. n. V. ocol. încunjur sau ocol (mare).
ocroti (a) v. (slav. din o (ob), împrejur; krăti, a acoperi, ascunde). 1) A apăra; 2) a proteja; 3) a adăposti, ocrotire s. f. Acţiunea de a ocroti, ocrotit, ă adj. V. ocroti. 1) Adăpostit; 2) apărat; 3) protejat.
ocrotitor, oare s. şi adj. Cel ce ocroteşte ocru sau ocră s. (gr. dchră). Pământ galben; lutişor galben; pict. coloare făcută din iutişor galben.
octaedru s. n. (Ir. octaedre, din gr. okta, opt; edra, faţă). Geom. Corp geometric cu 8 feţe.
octavă s. f. viat. octavus, de opt). Muzic-interval de opt grade de tonuri; liter. stanţă de opt versuri.
octogenar, ă adj. (lat. octogenarius). 1) De optzesi de ani; 2) om de optzeci de ani; generalizat, om f. bătrân.
octogon, ă adj. şi s. n. (fr. octogone, din gr. okta, opt; gdnia, unghiu). Geom. Poligon cu opt laturi şi opt unghiuri.
octoih sau octoic & n. (gr. dela oct6, opt; şi terminaţia ic, ca în rom. venetic, sau în catolic). Biser. 1) C ute de cântări bisericeşti, aşezate pe cele 8 glasuri sau moduri de cântare bisericească orientală, întocmită de sf. Damaschin. 2) cântare din octoih; 3) fig. litanie.
Octombrie s. m. (lat. Oct ober r dela octo, opt). Numirea lunei a opta după calendarul Roman, atunci când anul avea numai 10 luni.
ocular, ă adj. (lat. dela oculus, ochiu). De ochi, privitor la ochi; jurid. martur ocular, martur care a văzut fapta; fizic, sticla, lentila, dela o lunetă, care este în apropierea ochiului.
oculist s. m. (fr. oculist, din lat oculus, ochiu). Medic pentru boale de ochi.
ocult, ă adj. (lat. occultus, din ob-calo— occulo, a ascunde). Tăinuit, ascuns, misterios; ştiinţe oculte, pretinse ştiinţe, magii, vrăjitorii; sau ştiinţe, ce nu puteau fi pricepute, cunoscute de cei mulţi ca astrologia, alchimia; puteri oculte, puteri misterioase, ascunse; sau puteri vrăjitoreşti.
ocupă (a şi a se) v. (lat. occupo, occu-pare, a apucă, a lua în stăpânire). 1) A lua în stăpânire; a se face stăpân pe; 2) a ţinea, a cuprinde (un loc); 3) a locui; 4) a da de lucru, a întrebuinţa la lucru; 5) a ţinea o-
ocu
527
odi
cupat, a preocapa; 6) a posedă; 7) a se o-cupă, a se Îndeletnici; 8) a lucră; 9)a purta grijă de altul; 10) a se Îngriji — de educaţia, etc; 11) a stăpâni vremelnic, milităreşte o regiune, o ţară.
ocupant, ă adj. Care ocupă, ţine în stăpânire.
ocupare s. f. Acţiunea de a ocupă şi a se ocupa.
ocupat, ă adj. 1) Ţinut in stăpânire; 2) care are mult de lucru; 3) locuit; 4) arvunit, angajat (birja).
ocupaţie sau ocupaţiune (lat. occupatio, occupationis). 1) Ţinere în stăpânire militară de către streini; 2) îndeletnicire; 3) lupru;
4)	meserie, funcţiune.
odă s. f. (gr. âdâ, cântec). 1) Poet. Poemă ce trebuia cântată (în antic.); 2) mică poemă Împărţită în strofe egale.
odagaciu s. n. (turc od-agadji, aloes). 1) Bot. lemnul mirositor de aloes, arbust, din speţa liliaceelor, din care se extrage răşina amară zisă sabor; 2) planta numită şi să-punel (fr. saponaire), a cărei rădăcină şi crengi dau apei calităţi săpunoase.
odăîaş s. m. V. odaie. Servitor la o instituţie, care Îngrijeşte de curăţenia camerilor, odăilor.
odaie s. f. (persan dela choda (hoda), casă). 1) Cameră, Încăpere a unei case; 2). adăpost de vite; 3) orice fel de adăpost construit din lemn (baracă) pe o moşie. 4) cătun format din câteva case mici.
odăiţă s. f. V. prec. Cameră mică.
odăjdii s. pl. (lat. din o = de şi text a, ţesută, din texto, a ţese). Veşmintele preoţeşti ce sunt făcute din ţeseturi artistic combinate. — Şi Slavii au cuvântul odejda — îmbrăcăminte, tot din baza texta, ţesută.
odaliscă s. f. (vorbă turcă Insă din gr. od-aliskomai, care este prinsă, condamnată, sau cumpărată). Femee din haremul unui turc, sau a sultanului, mai mult In calitate de servitoare.
odâr! interj, (lat. ad-ire, a merge). Exclamare sau strigare ca să fugă cânele sau pisica. Olten.
odată adv. (comp. din o şi dată). 1) Odinioară, cândva; 2) o singură dată; 3) (de) odată — pe neaşteptate; câte-o-dată, u-neori.
odgon s. n. (daco-gr. din ode -j- gony, acest noduros). 1) Frânghie foarte groasă, ce pare formată din noduri, noduroasă, şi care se întrebuinţează mai mult la corăbii; 2) măsură agrară în Moldova ca 16 — 20 stânjeni.
3)	frânghie lungă şi groasă în general.
odicolon s. n. (fr. eau de Cologne, (citit o-de-cologn) = apă de Colonia). Parfum făcut din alcool rafinat, în care se amestecă o esenţă de flori mirositoare şi care se fabrică la Colonia (din Prusia Renană) de pe la începutul sec. 18-lea, de inventatorul Jean-Marie Farina.
odihnă s. f. (compus din daco-lat. o, spre, şi rom. duh, inspiraţie, ce se inspiră). 1) Răgaz spre a respiră; oprire dintrio mişcare sau lucrare spre a trage duhul, respiraţia;
2)	somn; 3) fig. linişte; 4) încetare din viaţă. Acest compus este şi la slavi: ot-dih, din dâhati, a respiră — tot din bază lat. duco şi duh, inspirare latin, tragerea aerului în plămâni.
odihni (a şi a se) v. V. prec. 1) A da răgaz pentru a putea respiră; 2) a repauzâ ;
3)	a dormi; 4) a înceta din lucru; 5) fig. a înceta din viaţă.
odihnlre s. f. Acţiunea de a odihni, odihnit, ă adj. V. odihnă. 1) Repauzat;
2)	cu puteri neobosite, odihnitor, oare adj. De repaus; liniştitor, odinioară adv. (lat. od pentru ad. la sau dela; una (unam) una; ora = dată, oară). O dată din trecut; cândva de de mult; într’o vreme.
odios, oasă adj. (lat. odiosus). Urît, nesuferit, scârbos, detestabil.
odoare s. f. (lat. odor). 1) Miros; parfum; 2) plur. dela odor.
odobaie s. f. (diform, din hudubaie). 1) Casă care se clatină de vechime; 2) car cu latfiri înălţate, dar cari se clatină.
odobealâ s. f. (prefix lat. o, spre şi du-bare, a se opri. V. dubă). închisoare, o-prelişte.
odogaciu s. m. V. odagaciu. Băutură din alcool în care se dizolvă puţin sabur şi zahăr.
odoîean s. m. (lat. o, spre, pentru; dolens, din doleo, â suferi, a jeli). Bot. Plantă cu miros neplăcut, dar pe care o poartă la brâu ţerancele îndrăgostite ca să aducă pe cel dorit (înrudit cu dor din doleo); ştiinţ. Va-leriăna; pop. iarba pisicelor. — Şi Rutenii au acest cuvânt.
odor s. n. (lat. din adoro, a adoră). î) Lucru foarte iubit şi preţuit; 2) obiectele preţioase şi de adoraţie ale bisericei (vasele sfinte, veşminte, etc.); 3) fig. giuvaer; 4) fig. fiinţă dragă, iubită; 5) copil iubit; 6) iron. copil rău şi lăsfăţat; sau om iubit dar vj-ţios. — Şi Sârbii au acest cuvânt odor 2.
odorant, ă adj. (lat. dela o dor, miros). Mirositor plăcut.
odo
528
ofi
odorat g. n. (lat. odoratus). Mirosul; simţul mirosufui.
odorob s. n. (lat. diform, o, derumpo, a rupe de tot, a spinteca, a crăpa). Coş fără fund, împletit din nuele, cu care se prinde peşte în apele mici, bălţi, odorog s. m. V. hodorog. odos s. 1n. (daco-gr. dela otos, prost). Bot. Un ovăs de speţă proastă.
odraslă s. f. V. urm. 1) Mlădiţă răsărită ~ din rădăcina unui arbore ,sau plante; 2) copil (mlădiţă, lăstar); 3) fig. copil, fiu, progenitură (mai corect aceasta din urmă). — Acest cuvânt îl pronunţă şi îl au la fel Slavii o-draslii, otrasli. * odrăsli (a) v. (lat. pref. od -j- resalio, a ieşi iar din pământ (planta), a răsări iar). 1) A răsări, a ieşi din pământ şi din o rădăcină de arbore (o mlădiţă); 2) a da muguri din nou (după trecerea iernei, sau dintr’o joardă ce se credea uscată); 3) fig. a reînvia, a renaşte; a germina. — Şi Slavii au vorba rasleii, a răsări, tot din lat. resalitum, răsărit, ieşit iar din pământ.
of! (conf. lat. oh!) interj. Exclamare de durere; de necaz
ofensă s. f. (lat. offensa). 1) Ocară, insultă ; 2) jignire; 3) supărare.
ofensă (a şi a se) v. 1) A jigni; 2) a supără; 3) a insulta,
ofensat, ă adj. V. prec. Jignit; supărat; insultat.
ofensator, oare adj. Care ofensează; s. cel ce ofensează.
ofensiv, ă adj. (lat. din offenso şi of-fendo. a lovi, a izbi propr. şi fig.). Care atacă, loveşte, jigneşte; de atac, de lovire.
ofensivă s. f. (fr. offensive, din lat. offenso, a lovi). Milit. Acţiunea de a atacă, de a porni lupta contra cuiva; atacul însuşi.
oferi (a şi a se) v. (lat. offero, of fer ere a da, a pricinui). 1) A da cu bună voinţă; a face dar; 2) a prezenta, a înfăţişă vederei sau minţii; 3) a pune la dispoziţie; 4) a se propune; 5) a făgădui, oferire s. f. Acţiunea de a oferi, oferit, ă adj. V. oferi. Dat, dăruit; propus, ofertă s. f. V. oferi. 1) Dar, cadou; 2) financ. Propunere scrisă sau verbală a preţului pentru o lucrare sau cumpărătuiă prin licitaţie; 3) propunere.
oficlâ (a) v. (fr. officier, dela lat. offi-cium, slujbă, serviciu public). 1) A face slujba bisericească; 2) fig. a îndeplini solemn un serviciu public.
oficial, ă adj. (fr. officiel, din lat. offi-cium, slujbă publică). 1) De, sau dela un
serviciu public; 2) în chipul, sau după regula ori legea unui oficiu, unui serviciu public;
3)	care este dela o autoritate publică sau dela un guvern ; Monitorul Oficial, gazeta în care se publică toate legile, regulamentele, deciziile şi alte acte oficiale.
oficialitate s. f. (după fr. officialite). 1) caracterul de oficial; 2) lumea, personagiile oficiale; 3) funcţiona: ii statului; 4) funcţiunile de stat.
oficiant s. m. (V. oficia, dela lat. of fi-cium, serviciu public). I) Cel ce oficiază, face o slujbă solemnă; 2) funcţionar al statului ; 3) special, funcţionar al telegrafului, poştii sau telefonului.
oficiantă s. f. V. oficiant 3. Femeie care are un serviciu de oficiant 3.
oficină s. f. (lat. officina, atelier, laborator). 1) Laborator de farmacie ; 2) fig. locul unde se face se prepară ceva misterios.
oficinal, ă adj. (fr. officinal). Dintr’o oficină ; (preparat) dela farmacie ; de farmacie.
oficios, oasă adj. (fr. officieus). 1) Inspirat de dorinţa de a face un serviciu; 2) care nu are caracterul oficial, ci numai din jurul oficialităţii; 3) s. gazetă a partidului care este la guvern şi are legături cu guvernanţii.
oficiu s. n. (lat officium, serviciu public, civil sau militar). 1) Autoritate ; 2) cancelarie a unei autorităţi; 3) post sau funcţiune publică ; 4) serviciu, slujbă bisericească; 5) îndatorire, ser vi.iu binevoitor.
ofidieni s.jlI. (gr. dela ophis, şarpe). Şdinţ. nat. Reptile din felul şarpelui.
ofili (a şi a se) v. (daco-gr. dela opheilâ, a fi condamnat, a suferi). 1) A se vesteji; 2) a se îngălbeni (planta sau om) ; 3) a slăbi din cauza unei suferinţe (mai mult morale).
ofilire s. f. V. prec. Vestejire ; îngălbenire; slăbire din cauza unei suferinţe.
ofilit, ă adj. V. ofili. Vestejit; îngălbenit; slab şi abătut de suferinţă (planta sau omul).
ofis s. n. (dela fr. Office (citit ofis). Decret domnesc, act oficial.
ofiţer s. m. (din fr. officier). 1) Cel ce are o însărcinare publică; 2) militar care comandă o unitate de ostaşi; ofiţer superior, dela gradul de maior până la general; ofiţer de stare civilă, primatul sau consilierul comunal care face actele de naştere, căsătorie sau moarte; ofiţer (al coroanei stelei Ro-, mâniei) cel ce are această decoraţie cu un grad mai mare decât cavalerul. (Numirea militară de ofiţer, a venit prin Nemţi şi prin Ruşi în timpul răsboaelor cu Turcii), ofiţeresc, ească adj. De ofiţer, oflţerime s. f. Mulţime de ofiţeri.
ofr
529
ogl
ofrandă s. f. (fr. offrande) 1) Dar făcut lui D-zeu ; 2) dar de binefacere d; ajutor ; doniţiune.
oftă (a) v. (dela esclamarea of!). 1) A suspină tare; 2) a esclamâ repetat of! of! of! of!
oftalmie s. f. (fr. ophtalmie, dela gr. orhtalmos, ochiu). Medic. Inflamarea pleoapelor ochiului; (boală contagioasă).
oftat s. n. V. oftă. 1) Geamăt, suspin adânc; 2) esclamarea of!
oftică s. f. (format din oftă). Medic. Ftizie, boală de plămâni, care se credea că vine din supărare şi din oftat (boală contagioasă, care este provocată de baccilul tuberculozei).
oftică (a şi a se) v. prec. 1) A se bolnăvi de ofiică; 2) fig. a supăra pe cineva mult şi ades.
ofticos, oasă adj. Cel ce sufere de oftică; tuberculos.
ofuscâ (a) v. (din lat. offuscare, fr. offus-quer). A întunecă; a împidecâ vederea; a lua vederea ; a zăpăci.
ogar s. m. (lat. din ago, agere, a alungă, agor, alergător). 1) Zool. Speţă de câne cu picioare f. lungi, slab, cu bot f. lung, şi care alearpă teribil; este întrebuinţat la vânătoare, mai ales spre a prinde epuri şi spre 'a lătrâ când află vânatul; 2) fig. om foarte slab. — Şi Slavii zic aşa.
ogarcâ s. f. V. prec. Căţeaua ogarului, ogăreşte adj. şi adv. V. ogar. Ca ogarul; f. iute, grabnic.
ogârjlt, ă adj. (dela vorba ogar). Slab ca un ogar; slab şi încovăiat de spinare, ogarnic, ă adj. De ogar; ca ogarul, ogaş s. n. V. hogaş.
ogeac s. n. (lat. o-jactum, de aruncat). Coşul, înălţătura cilindrică sau pizmatică, prin care se aruncă în sus şi afară fumul dela sobă, vatră sau cuptor.
oghial sau ogheal s. n. (lat. din o + golu, pentru ger). învălitoare de culcare pentru timp de frig; plapomă de iarnă (în Moldova). — Se face deosebire între obeală şi oghial, chiar dac?, rău se pronunţă oghială, pentru obeală.
ogivă s. f. (italian ogiva). Arhitect. Arcul ogivă, format din două curbe ce se întâlnesc în partea de sus, făcând rstfel arcul curb dar şi ascuţit, ca în arhitectura sec. XII şi Xin şi în stilul gotic, pe care îl caracteriză. ogival, ă adj. V. prec. !n forma de ogivă, oglindă s. f. (daco-gr. egglen-da, de obiect strălucitor, (lucios) foaite — gle, (glenos) a fi luminos, a luci, a străluci.—Pentru a se vedea apropierea cu slavul gliad, glaz, glad-kii — privire, ochiu şi lucios, menţionăm că
şi acestea derivă din grec. gla, gte, din care şi glinâ — pupila ochiului). 1) Sticlă lucioasă» unsă cu mercur pe dos, şi în care se reflectează puternic razele luminoase, astfel că redă vederei imaginea lucrurilrr ce-i stau înainte ;
2)	orice obiect cu sprafaţa foarte lucioasă care poate reflecta lumină (ca suprafaţa apei liniştite); 3 fig. foaite curat, foarte lucios sau lustruit; (vasul cu apă seivea drept oglindă în timpuri străvechi).
oglindi (a şi a se) V. oglindă. 1) A se uită în oglindă ; 2) a se tot uita necontenit;
3)	fig. a reflectă; a te redă imaginea, oglindire s. f. V. prec. A se oglindi propr.
şi fig-
oglindit, ă adj. Reflectat, ogod s. n. (în loc de ogoire, vezi o goi). Linişte; liniştire, potolire.
ogoî (a şi a se) v. (daco-gr. dela ocheâ, a reţine). 1) A potoli, a linişti; 2) a se domoli (durerea, plânsul); 3) a se linişti, opri, vântul, gerul (în Mold.
ogor s. n. (lat. din ager, agrum, şi gr. agros, loc de arătură, ogor). 1) Pământul arat; 2) pământ arat sau de arătură, ce aparţine anume cuiva (în întindere mică); 3) arătura întâia, pentru a semăna mai târziu grâu, etc; 4) câmpul cu sămănături al cuiva.
ogor! (a) v. 1) A face prima arătură, în-torsură de brazde ; 2) a trage limita ogoarelor.
ogorîre sau ogorît s. Facerea primei arături. V. prec.
ogradă s. f. (lat. din o pentru ob, împrejur; gradus, treaptă, înălţată, sau un mic ş nţ). 1) Locul din jurul casei închis cu gard sau cu şanţ (la sat în vechime); 2) locul închis din faţa casei; 3) loc închis unde este o plantaţie cu popii fructiferi (în Oltenia); 4) curtea casei.—Şi slav ograda.
ogrinjl s. pl. (lat. pref. o şi granis, din granum, grăunte spic — gr an s’a transf.în gren, de ex. în franceză, ca şi în rom. grâne sau grânar).. Paele fără spicul grâului; partea tare băţoasă dela plantele de nutreţ; rămăşiţi din nutreţul vitelor, pe care nu-I pot roade coceni de porumb. Mold.
ogur s. n. (lat. augur). Prevestitor; prorocire bună; noroc. — Şi turcii au acest cuvânt ogur.
ogurliu adj. V. prec. De noroc; de prorocire bună.
oh! interj, (conf. lat. oh!). Exclamare de durere; de regret; de desperare ; de aşteptare şi speranţă ; de ardoare, ohavnlc, ă adj. (lat din ob, spre; habeo, habere, a posedă, a âvea — habinic). De a avea pentru totdeauna; înalienabil (moşie).
oho
530
ola
oho J interj, (conf. lat. oho!). Esclamar e pentru a opri; a arăta mare satisfacţie; mare încredere ; pentru a asigura cu încredere.
ohră s. f. V. ocru, sau ocră. oi s. pl. dela oaie.
oi sau oiu sufix, (daco-gr. după adv. gr. oi, cât de mult, până unde). Adaus (sufix) Ia substantive pentru a arăta ironic că sunt foaite maii ex. năsoiu, etc.
oi pârtie. în loc de voi. M-oi duce, mă voi duce ; n’oi putea veni, nu voi putea.
oiem s. n. (lat. prefix o-emo, emi, emere, de a luâ). Partea de făină sau de grăunţe ce o ia morarul pentru măcinat drept plată’ oier s. ni. V. oaie Cel ce păzeşte oile, cioban.
oierit s. n. 1) Taxa pentru păşunatul oilor; 2) impozit în natură ce luau Turcii, sau domnii fanarioţi, din oile locuitoiilor.
oieşea s. f. (de la vorba oaie). Bot. Numirea unei speţe de urzică păroasă. (Urtica urens).
oişte s. f. (daco-gr. dela oistos, trăgătoare şi suliţă). Prăjină, lemn lung, lângă care înhamă caii pereche, spre a trage trăsura ori căruţa.
oiţă s. f. V. oaie. 1) Zool. Oaie mică; 2) nouraş de ploaie; 3) bot. numirea unei plante cu flori colorate sau albe (anemona); 4) Zool. scatiu.
olac s. m. (lat. din ululac, dela ululo, a striga tare, şi ululatus, strigăt). 1) Vestitor, curierul dela poştalionul din vechime, care transmitea ordinile stăpânirei sau veştile prin strigare când ajungea sau trecea printr’o localitate : 2) poştalionul cu cai din vechime cal de olac, cal de alergat, la poştalion. — Şi Turcii au acest cuvânt poate dela instituţia poştalionului din imper. Bizantin, olăcar s. m. V. olac. Vestitor de poştalion, olăceşte adv. V. olac. Ca olacul, în mare grabă.
olan s. n. (lat. dela olla, oală). 1) Tub de pământ ars pentru canal; 2) ţiglă de pământ ars, pentru învălit casa; 3) tub de pământ ars, la sobe.
olandă s. f. (dela Olanda sau Holanda, ţara europeană dinspre Marea Nordic). Pânză de in, care se fabrica în Olanda, pentrucă acolo se cultivă mult in, din semânţa căruia se face mult oleiu, de unde pare a’şi avea şi numire ţara Olanda.
olandez s. m. V.prec. Locuitor din Olanda, olar s. m. (lat. ollarius). Fabricant de oale.
olftrie s. f. V. oală. Fabrică de oale.
olastiseală s. f. (gr. dela 6 -f- UstSs, hoţ. pirat). întrebuinţare de şiretenie, hoţie, (se află ,în basme pop. muntene).
olat s. n. (lat. pref. o şi later, cărămidă— ce e de cărămidă). Clădiri (depe o moşie).
oleacă adv. V. leacă. (daco-gr. dela rădăcina lik a fi mic, diu care adj. gr. oligos, puţin ca număr sau cantitate). Puţin, niţel, o ţâră.
oleaginos, oasă adj. (lat. oleagineus). Ce conţine oleiu.
oleandru s. m. (din pref. ol, olla, oală şt leandru, V. Leandru,} floare ce se cultivă în oale, în sacsii.
olecuţă sau olecuţică adv. V. oleacă. Foarte puţin.
oleic adj. (fr. oleique, din oleum, oleiu). Chim. Acid oleic, prin saponificarea oleinei.
oleină s. f. V. prec. Chim. Unul din principiile oleiurilor şi grăsimilor solide.
oleiu s. n. (lat. oleum, din olea, măslină, unt de lemn, oleiu). Substanţa grasă lichidă, ce se extrage din seminţe de cânepă, in, rapiţă, sau de nuci, ori din seminţe de floarea soarelui sau seminţe de bostan, — dovleac, ori din alte plante sau fructe, oleoleo ! sau oleo ! interj. 1) Exclamare de durere (cu ironie); 2) exclamare de mirare; mai oleoleo, mai teribil, bine.
olfactiv, ă adj. (din lat olfactare, a mirosi). De miros, al mirosului.
olicăi (a se) v. (dela exlamarea oleo/). A scoate exclamări de durere, a se văitâ, văicări.
olicăiaîă s. f. V. prec. Văicăreală, oligarhic, ă adj. V. urm. De Oligarhie ; după sistemul oligarhiei.
oligarhie s. f. (gr. din oligos, puţin ; arche, comandă). 1) Numărul restrâns de persoane sau de familii, cari deţin puterea şi guvernează o ţară; 2) felul acesta de guvernare, ollglst s, ti. (din gr. oligistos, puţin numeros). Oxid natural de fer, ce se află în crăpăturile rocelcr.
olimpiadă s. f. (dela numele muntelui Olymp dintre Grecia — Tesalia, unde se credea că este reşedinţa zeilor, după mitologia greacă; Răstimp de 4 ani dela un joc sau o serbare olimpică până la o alta (prima olimpiadă a fost la 776 în. Chr.
olimpian adj.\. prec. Care este din Olimp— divinitate; fig, maiestos, cu totul măreţ şi senin.
olimpic, ă adj, V prec. Din Olimp; sau dela serbările în onoarea zeului Jupiter Olimpianul.
oliv s. m. (lat. oliva). Măslin, arbore din
olm
581
om
tarile calde, ce produce fructe ce dau oleiu.
olman s. n. (scurtare din suliman). Com-poztiune de coloare albă, din bismut, cu care dau pe obiaz femeile pentru a fi mai fiumoase sau mai albe.
olocăust sau olocaustă s. (gr. holokaus-tos — în întregime ars — sacrificiu în uz la evrei, când victima era In întregime arsă), l i Sacrificiu adus zeilor; 2) jertfă lui D-zeu.
olog, oloagă adj. V. ologi. 1) Cel ce nu poate să se mişte din loc, nu poate merge, din cauza durerei sau boalei de picioare; bolnav de picioare, că nu poate merge ; 2) fig. cerşetor. Bot, fasole oloagă, fasole care nu se urcă pe arac, ci creşte numai tufă.
ologi (a) v. (comp. lat. pref. o-loco, locare •şi locito, are, a aşeza pe loc). A nu mai putea să se mişte din loc, a sta locului, din cauza durerei de picioare; a se paraliza de picioare sau de mâni.
olograf, ă adj. (gr. olos, întreg; graphO, scriu). Jurid. In întregime scris şi subscris de aceeaşi persoană (act).
ololsă sau oloioasă adj. (dela oloiu). Bot. Numirea unei plante, totdeauna verde, cu flo.i galbene aurii, ce creşte pe locuri nisipoase (Sedum acre).
oloiu s. n. (diformat din oleiu). Oleiu din sămânţă de cânepă sau din alte seminţe, oltar s. n. diform, din altar. oltean s. in. (dela Oltenia, regiunea dela apus de Olt, compusă din districtele: Vâlcea, Gorj, Romanaţi, Colj şi Mehedinţi). 1) Locuitor din Oltenia; 2) vânzător ambulant de legume, ouă, păsări în Bucureşti, venit din Oltenia, olteancă s. f. V. prec. Femeie din Oltenia, oltenesc, ească adj. Din Oltenia; ca al oltenilor.
olteneşte adu. Ca Oltenii; cum fac Oltenii, oltoi (a) v. V. altoi. oltolu s. n. V. altoiu. olum s. n. (lat. pref. o, spre; lomentum (din lavo), scăldătoare). Scăldătoare pentru vite, loc de băut apă. ~ Şi Turcii au acest cnvânt cu înţeles de vad.
om s. m. (lat. din homo, hominis, om; este apropiat cu humus, pământ). 1) Fiinţa cea mai superioară depe pământ, fiind înzestrat cu raţiune, graiu şi cu dorinţa de perfecţionare ; 2) generalizat, speţa umană;
3)	individ; 4) om bun, partea connexă la arşicul de joc, opusă celei ce se chiamă hoţul sau tâlharul (V. arşic); 5) bărbatul; 6) fig. persoană vrednică, sau de valoare. — a fost un om; 7) tânăr ajuns la maturitate; 8) om de inimă, om generos; 9) un om şi jumă- ,
tate, om foarte vrednic; 10) fig. om vrednic — e om nu glumă.
om pârtie. Pentru verb. vom; om stărui, ne-om duce, ne vom duce.
omagiu s. n. (fr. hommage, dela baza homme, om). 1) Ist. îndatorirea vasalului către stăpânul său ; 2) respect, veneraţiune; 3) ofrandă respectuoasă.
oman s. n. (lat. pref. o, spre; manus, bun, binevoitor sau binefăcător). Bot. Numirea plantei ziie şi iarbă-mare, ce se crede- că are proprietăţi binefăcă'oare. Numirea este în Oltenia, Banat şi la Sârbi.
omăt s. n. (daco-gr. heimatos, de iarnă, şi lat. hiematum, îngheţat, din sanscrit, hima, omăt). Ninsoare, zăpadă. Mold.
omătufe s. f. pl. (dela omăt). Bot. Plantă zisă şi ghiocei, cu flori albe ca ninsoarea.
ombelifer, ă adj. şi s. (lat. umbella, umbrelă şi ferre, a purta). Bot. Speţă de plante, dicolilidoane, dialipetale, cu florile grupate în forma unei umbreluţe.
omeag s. n. (daco-gr. din om (omou), deodată; şi rădăcina ag, de unde ago, a duce, fig. a muri). Bot. Numirea plantei ce se chiamă aconit, din familia renonculaceelor, ce creşte naltă, cu frunze verzi închise şi cu flori albastre închise, care este otrăvitoare ; cu ea se otrăvesc cânii.
omega s. m. 1) Numirea greacă a literei ultime din alfabetul grecesc ((o) 2) fig. sfârşitul; alfa şi omega = începutul şi sfârşitul adică totul.
omenesc, ească adj. V. om. 1) De om; al omului; 2) înţeledător; cu buuă judecată.
omeneşte adj. V. om. 1) Ca oamenii, cum fac oamenii; 2) fig. cu bună cuvtnţă; înţelegător; 3) fig. moderat; 4) cu milă; 5) fig. cumpătat, potrivit.
omeni (a) v. V. om. 1) A primi şi a găzdui sau ospăta; 2) a trata cu atenţiune, Bine;
omenie s. f. V. prec. 1) Tratare omenească ; ospitalitate; 2) caracter de om cu bună creştere ; 3) bună cuviinţă, politeţă, -r- după o recentă definiţie, omenia ar fi caracteristica culturală de fond a poporului românesc.
omenie s. f. V. om. 1) Totalitatea oamenilor ; 2) mulţime de oameni; 3) lumea.
omenos, oasi adj. şi adv. Cu omenie; blând; îndurător; bun.
omeopat s. m. (gr. homoioS, asemenea; pathos, afecţiune, suferinţă, boală). Cel ce întrebuinţează omeopatia,sau sistemul omeo-patic, care constă în a provoca în organizatul bolnavului o boală, o afecţiune, la fel cu acea de care sufere şi astfel a’l putea vindeca.
ome
532
oitio
omeopatic, ă adj. V. prec. După sistemul omeopat.
omeopatia s. f. V. omeopat. Sistemă medicală omeopată, pentru vindecare unor boale.
ometlţă s. f. (din vorba omăt). Un lei de pleavă ca făina, ce se depune în jurul veştii deja peatra ce macină grâu.
omidă s. f. (dgco-gr. o-midas, insectă ce roade plante). Zool. Larva de fluture în forma unui vierme păros, ce roade frunzele arborilor, de aceea fluturii şi omizile trebuesc stârpite.
omiliar s. n. V. urm. Bis. Care convine omilii.
omliie s. f. (gr. homilia, convorbire; instrucţiune în materie religioasă). Explicaţiune a cuprinsului şi înţelesului evangheliei.
omis, ă adj. (lat. omitto, omisum, omi-ttere, a lăsa a (rece cu vederea). Trecut cu vederea, lăsat din greşeală.
omisiune s. f. V. prec. Lăsarea din greşeală, trecerea cu vederea.
omite (a) s. V. prec. 1) A lăsa, a uita din greşeală; 2) a trece cu vederea.
omletă s. f. (fr. omllete). Jumări sau scrob din ouă, bătute şi apoi prăjite mult în unt sau untură.
oihnlbus s. n. (lat. omnibus, pentiu toţi, dela omnis, tot). Trăsură mare cu scaune lungi, care duce călători dela o parte la alta în oraşele mari.
omnicolor, ă adj. (lat. omnis, tot; color, coloare). De sau cu tot felul de colori.
omnipotent, ă adj. (lat. omnipotens, omni-potentis). Atotputernic, omnipotenţă s. f. V. prec. Atotputernicia, omniscient, ă adj. (lat. omnis, tot; sci-entia, ştinţă). Atotştiutor, omniscienţă s. f. V. prec. Atoateştiinţa. omnivor, ă adj. (lat omnis, tot; voro, a mânca). Care mănâncă de toate: şi vegetale şi carne.
omofor s. n. (gr. omâs, peste tot; fored, a purta, a înveli). Bis. Eşarfă lată de mătasă, ornată cu cruci şi cu ‘fireturi, pe care arhiereul o pune împrejurul gâtului, după ce a îmbrăcat toate veşmintele.
omogen, ă adj. (gr. homoios, la fel; genos, (ghenos), rasă, seminţie). 1) De acelaşi fel; la fel peste tot; 2) care e format <Un părţi asemănătoare sau la fel.
omogenitate s. f. V. prec. Calitatea de a fi omogen.
omolog adj. (gr. homoios, la fel; logos, vorbire). Geometr. Se numesc astfel laturi ce corespund în două figuri asemenea şi cuprind între ele unghiuri egale.
omologă (a) v. (fr. homologuer, din gr. homoios, la fel; logos, voibire). Jurid. A confirma pi in judecător că un act este exact şi valabil.
omologat, ă adj. V. prec. Confirmat prin formă judecătorească (act).
omonim, ă adj. (gr. homoio?, asemenea, la fel; onima, nume). Cu nume la fel asemănător; tiz.
omonimie s. f. V. prec. Caracterul de a fi omonim.
omoplat s. n. (gr. âmos, umăr; platos, lat.) Anatom. Osul lat din spate, de care este prins braţul şi astfel formează umărul mânei.
omor s. n. V. urm. Ucidere, asasinat ; crima de omor.
omori (a) v. (lat. pref. o şi morior, mori, a muri). 1) A face să moară, a ucide; 2) fig. a bate crunt; 3) a se omori, a se sinucide;
4)	fig. a se zbuciuma teribil ; a se osteni foarte tare; 5) fig. a face sau a suferi un mare rău.
omorîre s. f. Uciderea; asasinare, omorîtor, oare adj. V. omori. 1) Cel ce omoară; 2) asasin; 3) criminal.
omucid, â adj. (lat. homicida, (din homo, om, caedo, a ucide). 1) Ucigător de om; 2) ucidere de om, crima de omor.
omuleţ s: m. (din om şi suf. leţ, dela leacă V. oleacă). Om mic, mititel.
omuşor s. n. (deşi exprimă noţiunea de om mic, omuşor; este mai probabil a’şi avea origina în lat. omissor (omitto), care lasă să treacă, lasă slobod, care dă drumul). 1) Anat. Mică limbuşoară cărnoasă, atârnată în cerul gurii, la deschizătura gâtului, care dă drumul să treacă apa sau alimentele pe gât; 2) om mic.
onanie s. f. (dela Onan, detestabil personagiu biblic). Medic. Viciu senzual, dăunător sănătăţii.
onânie s. f. (lat. dela onus, oneris, copil născut de curând). 1) Copil mic de tot; 2) pocitură, stârpitută. Mold. ondroc s. n. V. androc. ondulă (a) v (după fr. onduler, dela onde lat. unda). 1) A face un:'e, mici valuri; 2) a face în formă de mici valuri; a încreţi părul puţin.
ondulat, â adj. 1) Cu unde sau valuri; 2) puţin încreţit.
oneros, oasă adj. (lat. onerosus). Greu,, apăsător; cu plată impusă, grea.
onest, ă adj. şi adu. (lat. honestus, onorabil, cinstit). C nstit, onorabil.
onestitate s. f. (după fr. honn&tete dirt lat. honestas). Cinste; omenie ; onorabilitate.
onl
533
opa
oniromanţle s. f. (er. oneiar, vis ; mantis, care prezice viitorul). Pretinsa aită de a prezice viitorul după vise.
onix s. n. (gr. cnix). Numirea unei pietre preţioase, cu dungi paralele şi concentrice, zisă şi agată.
onoare s. f. (lat. honor, honoris). 1) Cinste ; 2) sentimentul onoarei; 3) glorie, glorificarea virtuţiei; 4) cinstire, respect; j>) demnitate ; situaţie înaltă; 6) dinsticţiune; 7) onoruri pl. paradă de cinstire.
onomastic, ă adj. <gr. dela onoma, nume şi onomastikos, care dă nume). De nume, al numelui; privitor la nume; zi onomastică.
onomatologie s. f. (gr. onoma nume; logos, vorbire). Studiul numirilor proprii de oameni şi de localităţi.
onomatopee s. f. (gr. onoma, nume; şi poieâ, compun, fac,—de aci onomaiopoiia). Crearea de vorbe, imitând sunetele.
onomatopeic, ă adj. V. prec. Cuvânt care e format prin imitarea sunetelor, ca; oăjii, bubui.
onoră (a şi a se) v. (după fr. honorer din lat. honor are). 1) A cinsti; 2) a da respectul cuvenit; 3) a stimă; 4) a se mândri, făli.
onorabil, ă adj. şi adv. (lat. honorabilis).
. Cinstit; onest.
onorabilitate s. f. V. prec. Caracterul o-mului onorabil: cinstea.
onorar s. n. (lat. honorarium). Plată, leafă, salariu.
onorar, ă adj. (lat. honorarius). Numai pentru onoare, pentru cinste, adică fără vre-o plată; onorific.
onorat, ă adj. V. onoră. 1) Cinstit, glorificat, stimat; 2) mândru.
onorator, oare adj. V. onoră. Care onorează ; care cinsteşte, face onoare, onorific, ă adj. şi adv. (lat. honorificus).
1)	Care cinsteşte, de cinste, pentru onoare;
2)	fără plată, ci numai pen'ru onoare, ontologic, ă adj. V. urm. De ontologie, ontologie s. f. (gr. ontos, dela eimi, a fi;
logos, vorbire). Filozof. Partea metafizicei, care tratează despre fiinţă în genere.
oolit s. n. (gr. oon, ou; litheia, peatra). Calcar format din boabe sferice, ca ouăle mici.
oolitic, ă adj. V. prec. De oolit. op s. n. (lat. opus, operis). Lucrare; lucrare scrisă, uvragiu ; carte.
opac, ă adj. I (lat. opacus, umbros, întunecos). Nestrăveziu (prin care nu trece lumina).
opac s. n. 11 (lat. pref. o, spre; paco, pacere din pango, a bate un cuiu, a îm-
plântă). Cuiul de care se prinde vâsla de luntre.
opacitate s* f. V. opac adj. Starea sau caracteristica de â fi opac.
opăci (a şi a se) v. (lat. din pref. o şi paco, pacare = 1) a învinge, a supune; şi 2) a desţeleni, a cultiva pământul). 1) A ologi; a nu mai putea merge; 2) a cotonogi, a lovi peste picioare ca să nu mai umble; 3) agric. a prăşi (porumbul) în Oltenia; 4) a plivi, opăcit s. n. I V. prec. 3. prăşire, plivire, opădt, ă adj. 11 V. opăci 1. împiedecat de a merge, bolnav de picioare ; ologit.
opaiţ s. n. (daco-gr dela opaios, care scoate fum; coşul de scos fum). Hârb sau mic vas, în care este său şi un muc din cârpă, care arde şi ţine loc de lumânare, dar care produce fum (se întrebuinţa în vremurile vechi în loc de lumânare).
opalţel s. m. (dela vorba opaiţ). Bot. Numirea unei plante cu flori mici albe sau roşii (Lychnis vesperiina).
opal s. n. (lat. opalus). Piatră preţioasă cu reflecte colorate schimbătoare.
opăreală s. f. V. opări. 1) Turnarea de apă clocotită din care iese aburi (peste ceva);
2)	fiigere, ardere cu apă clocotită; 3) medic. iritarea cu supurarea pielei la copii mici (între picioare) când stau înfăşaţi, uzi şi neprimeniţi.
opări (a şi a se) v. (diform, din abor, abori,—aburi). 1) A turna apă clocotită din care iese abur; 2) a se frige cu aburi prea fierbinţi sau cu apă clocotită, sau ferbinte ;
3)	a se irita pielea subţire, prin asudare, vapori.
opărit, ă adj. V. prec. 1) Udat sau ţinut ■ îi apă clocotită; 2) iritată pielea (la copii) ;
3)	fig. deprimat; confuz; trist; 4) ofilit, vest jit.
opcină s. f. V. obcină. operă s. f. (lat opera). 1) Lucrarea săvârşită ; 2) lucrare de seamă, literară, artistică, ştiinţifică ; 3) teatr. 4) teatru unde se reprezintă opere ; 5) fig. iron. ispravă, treabă.
operă (a) v. (lat. operări, a lucra). 1) A săvârşi o lucrare cu dibăcie şi cu efect; 2) medic, a face o tăietură chirurgicală; 3) a face o lucrare de matematică, chimie; 4) a face 6 lucrare, o înregistrai e de contabilitate;
5)	fig. iron. a face pungăşii, a fură; 6) milit. a duce lupta, a lupta.
operaţie sau operaţiune s. f. (lat. operatio, operationis, lucrare). 1) Lucrarea, acţiunea produsă de o forţă sau de o facultate; 2) comerc. afacere de comerţ sau de finanţe;
3)	lucrare complicată; 4) tăietură chirurgi-
ope
534
opl
cală; 5) lucrare de matematică, chimie, etc.;
6)	milit. întreprindere de luptă ; luptă.
operator s. m. V. operă. Cel ce face o operaţie de chirurgie, fizică, chimie, etc.
operatoria adj. Privitor la operaţiunile chirurgicale.
operetă s. f. V. operă. Muz. Mică operă comică.
opiat s. n. V. opiu. Farm. Preparaţiune farmaceutică, în combinaţia căria intră opiu.
opinâ (a) v. (lat opinor, opinari). A’şi da cu părerea, a gândi; jurii!, a’şi exprima judecata s u părerea.
opincă s. f. (lat. ob, de, vincula, botine, ghete, sandale, încălţăminte — cuvânt întrebuinţat cu acest înţeles de către poetul Albius Tibulkis peia anul 220 d. Hs). 1) încălţăminte pentru ţărani, formată din talpă de piele groasă, puţin îndoită în sus pe margin’, în forma unor sandale antice, legate de picior cu cureluşe sau cu aţe groase, ce se înfăşură apoi până deasup a gleznei — îndămâ-noasă şi uşoară la mers, bună mai ales pentru timp de ger, căci îngăduie mai mult învelirea cât şi mişcarea piciorului; 2) fig. clasă ţărănească, — dela vlădică, până la opincă.
opincar s. m. 1) Cel ce poartă opinci; 2. fabricant de opinci; 3) vânzător de opinci;
4)	fig. ţăran.
opincărle s. f. Magazin cu opinci'; negoţ de opinci.
opinie sau opinhme s. f. (lat. opinio) opinionis). 1) Părere sau credinţă depre ceva: 2) sentiment particular despre lucruri şi oameni, opinia publică, cea ce cugetă mulţimea, lumea, despre ceva sau de cineva, opinteală s. f. V. urm. încordare, sforţare, efort.
opinti (a se) v. (lat. pref. ob, de; intente (i.itendo), cu încordare). A se încorda (în facerea unei mişcări sau acţiuni); a face o sforţare; a se forţa să împingă, să rădice sau să tragă; fig. a face toate felurile de sforţări pentm a obţine ceva.
oplntici s. m. pl. (lat. pref. o şi pincţum, pingere, a văpsi). Bot. Numirea unor ciuperci mici, de coloare roşie maron, sau cărămizie, ce cresc la tulpini de răchită tăiată.
opintire s. f. V. opinti. încordare, efort; sforţare de a împinge sau a trage.
oplntitor s. m. V. prec. Prăjina luntrei, în care luntraşul împinge cu încordare.
opis s. n. (lat. ops, opis, de ajutor). Indicator alfabetic (registru), opiu s. o. (gr- opion, dela opos, mac). Suc
extras din felurite specii de mac, ce are proprietăţi narcotice — adormitoare.
oplean s. n. (lat. ob, spre, pentru; planus, pl n, orizontal). Lemn orizontal, ce uneşte o talpă de sanie cu cealaltă şi pe care se poate aşeza patul orizontal al săniei.
oploşi (a şi a se) v. (lat. ob, împrejur; locito, locitare, a tot aşeză). 1) A se aşeză, pe lângă; a se cuibări în jurul; a se adăposti; 2) a se refugiâ; 3) a se insinua; 4) a se pripăşi.
oploşire s. f. V. prec. Faptu de a se oploşi.
oploşit, ă adj. Adăpostit pe lângă; insinuat; pripăşit.
oponent s. m. şi adj. (lat. oppono, oppo-nere, a pune înainte). Jurid. 1) Cel ce se opune unei sentinţe; care face opoziţie ; 2) care se opune, este contra.
opoponax s. m. (gr. opos, suc; ponax, o plantă mirositoare orientală). Un fel de parfum cu miros tare.
opor s. n. (lat. ob de, spre; por, către sau contra; v. opri). Tăietura osiei, care se opune şi opreşte, acolo unde trebue să ajungă butucul roţii spre car; lemn adaptat pe osie spre a opri butucul roţii să nu înainteze.
oporniţă s. f. Fier care leagă oporul de osie.
oportun, ă adj. (lat. opportunus, prielnic). favorabil, potrivit; la timp, când trebuie.
oportunism s. n. Sistemul de a se folosi de împrejurările priincioase.
oportunist s. m. V. prec. Cel ce face uz de oportunism.
oportunitate s. f. (lat. opportunitas). Prilej, de ocazie favorabilă, împrejurare prielnică.
opozant, ă adj. V. opoziţie. Cel ce se opune, face opoziţie, est 2 contra.
opozit, & adj. (lat. oppositus). Opus, contrariu.
opoziţie sau opoziţlune s. f. (lat. dela oppono, opponere, a pune contra, a pune împotrivă). 1) împotrivire sau împrotivire ; 2) piedecă, obstacol; 3) jurid. împotrivire la executarea unei decizii sau hotărîri judecătoreşti prin întimpinare scrisă adresată instanţei respective; 4) deosebire de cugetare, de aprecieri, de vederi, între oameni; 5) politic. partid sau partide cari combat guvernul; 6) retoric, figura retorică unind două idei ce par contrarii; 7) pict. contrast de umbră şi lumină sau de colori; 8) poziţia unui astru când pământul se află între el şi soare.
op reali f. (dela opri). Arest, închisoare.
opr
opt
535
opreg s. n. (lat. ob, [spre, regilla, un fel tunică — tunica era ca o cămaşă de lână, cu mâneci scurte şi lungă până la genuchi, încinsă peste mijlos, pentru bărbaţi ca şi pentru femei, uneori cu benţi de purpură şi cu broderii făcute cu acul, reprezentând frunze de finic, ca la tunica Jouis; cuvântul regilla este întrebuinţat de Terentius Varro, poet, istoric, gramatic şi agronom, pela 210 d. Hr. cu înţeles de tunică de mic rege). Fotă, îmbrăcăminte a femeilor şi fetelor dela ţară, formată din ţesetură frumoasă, felurit colorată, cu broderii adeseori artistic lucrate, împodobite cu fluturi aurii sau argintii. Motivele ornamentale sunt multe şi foarte variate, căci fetele mari ţin să-şi lucreze unul sau mai multe oprege, combinând singură, fiecare fată, originala-i lucrare, pe care o faee în ascuns, ca să nu fie văzută şi imitată de altele. Aceste oprege, la horă, în timpul jocului şi în bătaea soarelui, dau o privelişte feerică şi de regească bogăţie.
opresiune s. f. (lat. opresio, oprresio-nis). Apăsare, împilare.
opresiv, ă adj. V. prec. De apăsare, de împilare.
opresor s. m. V. prec. Apăsător, împilător.
opri (a şi a se) v. (lat. dela operio, ope-rire, a închide). 1) A închide drumul, a împiedeca mergerea; 2) a reţine; 3) a nu lăsă;
4)	a interzice; 5) a sta locului; 6) a înceta din orice lucrare; 7) a sustrage; 8) a inter-ceptâ (o scrisoare, telegramă); 9) a păstră;
10)	a înceta mişcarea, mersul (ceasului); 11) a arestâ.
oprimă (a) v. (lat. opprimo, opprimere). A apăsă; a împila; a înăbuşi.
oprire s. f. V. opri. Acţiunea de a opri; reţinere; popas; interzicere; încetare de orice acţiune.
oprit, â adj. V. opri. împiedecat; închis; reţinut, interzis (de doctor).
. opritoare s. f. Funie sau curea ce leagă jugul calului cu copătul oiştei şi ajută la încetinirea mersului sau oprirea căruţei.
opritură s. f, V. opri. 1) Efectul oprirei; 2) partea oprită, reţinută.
opsas s. n. (lat. obsessum, obsesa, particip. din obsideo, a ţine în loc de jur îm-prejus, a împresură). 1) Talpa interioară dela o încălţăminte, de care se prinde mai întâi pielea încălţămintei; 2) petecul de talpă din lăuntrul încălţămintei, ce este împrejurul călcâiului şi ţine tare această parte; 3) pai tea dela călcâiu a încălţămintei, opsigă s. f. Bot. V. obsigă.
opt s. m. ca numeial (lat octo.) Cifra 8; cantitate din opt unităţi; o opta sau al optulea, cel din urmă dintr’un număr de opt.
optă (a) v. (lat. opta re). A alege (între unul şi altul) pe cel mai bun; a preferi, optare s. f. V. prec. Acţiunea de optă. optativ s. n. (lat. din optai e, a preferi, a dori). Gram. Modul din conjugarea verbului, care exprimă dorinţa: aş merge.
optic, ă adj. (gr. optikos, pentru vedere; din optomai, a vedea). 1) Privitor la vedere; al vederei; 2) privitor la optică.
optică s. f. V. prec. Şc. Fizic. 1) Partea din ştiinţele fizice, care se ocupă de legile luminei şi ale vederei; perspectiva vederer, felul cum se văd lucrurile; 3) fig. p. rcep-ţiunea intelectuală a lucrurilor.
opticlan s. m. 1) Cel ce este special în ştiinţa optică; 2) cel ce face sau vinde a-parate de optică, sau vinde ochelari, optime s. f (dela opt). A opta parte, optimism s. n. (lat. dela optimus, foarte - bun). 1) Felul de a socoti că tot ce este pe lume e foarte bine, sau că binele întrece răul; 2) dispoziţie sufletească de a vedea totul în bine.
optimist s. şi adj. V. prec. 1) Ce ţine de optimism; 2) cel ce vede totul în bine. opţiune s. f. V. opta. Acţiunea ce a optă. optsprezece numer. Număr reprezentând zece unităţi, spre (sau la) cari se adaugă încă opt; optsprezecelea, cel din urmi din 18.
opulent, ă adj. V. urm. Foarte îmbelşugat, avut, sau puternic.
opulenţă s. f. (lat. opulentia). Belşug, bună stare, lux.
opune (a şi a se) v. (lat. oppono, oppo-nere). 1) A pune contr ; a pune in faţă; 2) a împiedecă, a opri, a sta contra; 3) a pune paralel.
opunere s. f. V. prec. Acţiunea de a, sau a se opune.
opus, ă adj. şi s. (lat. oppositus, din Oppono). 1) Pus contra; 2) pus în faţă;
3)	de cealaltă parte; 4) contrar; 5) cu totul deosebit.
opuscul s. n. (lat. opusculum, diminutiv dela opus, lucrare). Lucrare mică de ştiinţă sau de literatură.
opust s. n. (slav dela pustiii, a da drumul, opust sau otpust, liberare, darea diurnului). Zăgaz, dig, pentru a abate cursul de apă la moară.
optzeci num. (compus din opt şi zeci). Număr ce cuprinde de opt ori câte zece unităţi.
or
536
orâ
or pârtie, pentru vor. M-or duce, mă vor duce.
or conjucţie franceză. Deci, însă dar. oră s. f. (gr. 6ra = perioadă de timp, şi lat. hora, ceas, oră). 1) Diviziune pe timp cât a 24-a parte dintr’o zi şi o noapte. 2) diviziune -de timp arătată cu numere: 1 până la 12; sau unu până la 24, pe caldranul unui ceasornic; 3) fig. timp fix, moment hotărîtor — a sosit ora răspunderilor.
orac! orac! interj. Exclamare imitând zgomotul produs de broaşte, sau de plânsul pruncilor; sau de raţe ori gâşte.
orăcăi (a) v. V. prec. A scoate strigăte broaştele, raţele sau pruncii, orăcăit s. n. V. prec. Acţiunea de a orăcăi; zgomotul acestei acţiuii.
oracol s. n. (lat. oraculum). 1) Răspunsul pe care păgânii îşi închipuiau că-1 primesc dela zeii lor, la întrebările puse; 2) divinitatea care da aceste oracole sau preziceri ; 3) fig. decizie sentenţioasă; 4) persoană ale cărei deciziuni fac autoritate, (oracolul în antichitate se obţinea dela zei prin mijlocirea preoteselor numite pytia sau sibyle, cari, după un post de 3 zile, mestecau apoi foi de lauri şi exaltate de acest suc, se aşezau pe un tripied, deasupra unei groape, de unde ieşeau aburi mefitici (lat. mephitis, miros infect) şi cuprinse de con-vulsiuni, cu pălul vâlvoiu, cu gura şpume-gândă, răspundeau la întrebările ce li se puneau. Răspunsurile adeseori confuze, erau apoi tălmăcite de preoţi. Erau oracoli în. Grecia: la Delphi a lui Apollon, precum şi la Delos ; la Dodonu a Iui Jupiter; la Epi-daur, al lui Esculap ; în Italia la Cumes; etc.
oral, ă adj. (lat. oralis, dela os, oris, gură). Verbal, prin vorbă; zis (nu scris); şcolar, examen oral, examen numai prin răspunsuri verbale.
orând s. m. (pref. o şi rând). Cel ce vine la rând; cel ce este destinat, ursit, rânduit de soartă.
orândă s. f. V. prec. 1) Rânduirea, soarta, destinul; 2) han la marginea drumului, unde se perindează trecătorii (să nu se confunde cu arenda).
orândar s. m. V. prec. Cel ce ţine o orândă, hangiu (în Moldova).
or&ndueală s. f. (pref. o şi răndueală). Ordine; dispoziţie administrativă, regulă.
orândui (a) v. (prefix o şi rândui). 1) A dispozâ, a statornici; 2) a numi intr’o demnitate ; 3) a institui; 4) a destina.
orânduire s. f. V. prec. Acţiunea de a orândui.
orânduit, ă adj. V. prec. 1) Destinat; 2) numit; instituit; 3) organizat, regulat, orânduitor s. m. Cel ce orândueşte. orangutan s. m. (cuvânt Malaez, din In-diile orientale şi Oceania, compus: urangutan = om de pădure). Maimuţă mare, fără coadă, ce locueşte în pădurile din Sumatra şi Bomeo (Oceania) şi care se aseamănă foart mult cu omul.
orar, ă adj. şi s. (dela vorba eră) 1) Rân-dueala după ore, cum trebue să se facă un serviciu; 2) planul scris al orelor de cursuri şcolare; 3) biser. Cartea în care sunt aşezate rugăciunile după orele serviciului bisericesc zisă şi Ciaslov sau Ciaso-slav.
orar s. n. (lat. dela orare, a rugă). Biser. Ornat al diaconului, format dintr’o eşarfă îngustă şi foarte lungă, atârnată peste umărul stâng, iar de un capăt este ridicată cu mâna dreaptă în sus, la fiecare rugăciune sau ec-tenie zisă de diacon.
oraş s. n. (daco-gr. din horos, teritoriul (locul) unui oraş; iar sub forma diminutivă horion, târg, piaţă). Localitate unde sunt multe prăvălii, dughene, cu lucruri de vânzare; târg unde se pot vinde \ şi cumpăra felurite lucruii şi unde sunt autorităţi administrative şi poliţie. (Cuvântul horos şi horion cu însemnarea de târg, se găseşte la Herodot şi la Demonstene, pela 450—350 înainte de Hristos). — Şi Ungurii zic varos şi oaroş.
orăşan, orăşeancă s. V. oraş. Cel care locueşte într’un oraş. orăşel s. n. V. oraş. Oraş mic. orâşene.c, ească adj. V. prec. De oraş, din oraş.
orăşeneşte ado. V. oraş. Ca la oraş, ca orăşenii.
orăstică s. f. V. rislic. orătenle s. f. (amplif. din oară). Pasăre de curte; mulţimea păsărilor domestice (în Oltenia).
oraţie s. f. (lat. oratio (citit oraţio). Cuvântare, discurs; urare la masa mare de la nuntă.
oraţiune s. f. V. prec. Discurs solemn; rugăciune zisă cu solemnitate în biserică.
orator s. m. (lat. orator). Cel ce ţine o cuvântare, un discurs în public, într’o adunare; cel ce are talent de a vorbi bine şi frumos.
orato.ic, ă ădj. V. prec. De orator, oratorie s. f. pop. Arta de a vorbi în public după formele retorice. , oratoriu s. n. (lat. oratorium, dela oro, orare, a rugâ). Bis. 1) Carte de rugăciuni; 2) loc de rugăciune (la biserică).
orb
537
orc
orb, oarbă adj. şi s. (lat orbus, lipsit de vedere, — lipsit de orice). 1) Cel ce nu vede cu amândoi ochii; 2) neajufis de vedere (ca la găini, cari nu mai văd după ce înserează);
3)	fig. lipsit de lumină (ereastră oarbă; 4) fig. lipsit de lumina dreptei judecăţi, a îa-ţiunei; 5) milit. supunere oarbă, supunere la ordine, fără nicio discuţie sau obiecţiune.
orbăcăi (a) v. (dela vorba orb). A umbla pipăind (prin întunerec); a umbla ca orbul în neştire, fără orietare, a orbăcăi prin in-tunerec.
orbalţ s. n. sau orbanţ (lat. orbans, din orbo, orbare, a. orbi) Boală ce se manifestă prin dureri de cap atât de grozave, încât bolnavul nu poate privi cu ochii. Bot. Numirea unei plante de pădure cu flori albe gălbui. (Actaea spicată). orbecă (a) v. V. orbăcăi. orbeşte aciv. 1) Ca orbul; 2) fig. cu devotament excesiv; 3) fig. fără obiecţiune, fără condiţii.
orbeţ, eaţă adj. şi s. Fig. irpn. Orb; cerşetor; zool. cârtiţă (în Mold).
orbi (a) v. (lat. orbare, a lipsi). 1) A deveni otb ; 2) fig. a perde, a se slăbi vederea ochilor; 3) fig. a lua ochii, a face pe cineva să nu vadă, să nu observe; 4) a [ ri-cinui cuiva pierderea vederei; 5) fig. a eclipsă vederea (cu o prea mare lumină); 5) fig. a minţi, a înşelă, orbire s. f. V. orbire. orbire s. f. 1) Starea de a fi orb; 2) lipsa vedeiei ochilor; 3) întunecarea, eclipsarea vederei (cu prea mare strălucire). 4) întunecarea raţiune i.
orblş adv. Ca orbul, orbeşte, orbit, ă adj. V. orb. Devenit orb; fig, fascinat, buimăcit.
orbită s. f. (lat. orbita, linie circulară). Astr. 1) Drumul ce parcurge o planetă în jurul soarelui 2) anat. cavitatea în care este aşezat ochiul, orcan s. n. Pentru uragan. orchestră s. f. (gr. orchestra, dela or-chestai, a danţa). 1) Grupă de muzicanţi cu instrumente diferite (mai mult 'de strune de cât de alamă); 2) locul unde stă orchestra la teatru; 3) loc în teatru, între parter şi orchestră ; 4) antic, locul corului în teatrul grec.
orchestră (a) v. V. prec. (fr. orchestrer, după gr. orchistra). Muzic. A combina pentru o orchestră diverse partizi, ale unei bucăţi muzicale.
orchestral, ă adj. Ce ţine de orchestră, orchestraţiune s. f. (fr. orchestration).
Muzic. Felul cum sunt combinate pentru diferita instrumente părţile unei bucăţi muzicale.
orchldee s. f. (gr. dela orchidion mic testicul ; prin anal. plantă bulboasă). Bot. Plante monocotiledoane, cu foarte frumoase flori.
orele s. n. (lat. dela articulus, legătură). Lemnişor (îndărătul calului, la trăsură cu doi sau mai mulţi cai) de capetele căruia se leagă hamurile, şleaurile, şi care la rândul lui este legat de răscrucea trăsurii.
orclcar s. n, V. prec. Laţul şleaului care se prinde de capătul orcicului; legătura or-cicului de răscrucea trăsurii.
ordă s. f. (mongol ordou ; lagăr sau curtea regelui). V. hoardă.
ordalie s. f. (fr. ordalie, din anglo-saxon ordal, judecată). Probă judiciară, sau judecata D-zeiască, fără apărare, întrebuinţată în evul-mediu.
ordie s. f. V. oardă. Tabără, lagăr de oaste (la Tătari).
ordin s. n. (lat. dela ordina, ordinare, a aşeză la rând, a aşeză regulat). 1) Poruncă; 1) milit. ordin de zi, proclamaţie către ostaşi;
3)	clasă socială (în antichitate); 4) biser. catol. tagmă călugărească; 5) corporaţie;
6)	hirotoniea preoţilor; 7) semn distinctivt decoraţie, a unui ordin (4, 5); 8) Zool. diviziunea claselor feluritelor vietăţi; 9) arhitect. stil ai hitec-jtoral clasic : doric, ionic, corintic, toscan sau compozit; 10) comerc. dispoziţie (je plată a cambiei.
ordinal, ă adj. Privitor la ordinea, rânduirea lucrurilor.
ordinar, ă adj. (lat. ordinarius, dela rând) ; De rând; făiă disticţie; giosolan; adv. cu grosolănie.
ordine s. f. (lat. ordo, ordinis, şir, rând).
1) Regulă; 2) aşezare după cum se cuvine ;
3)	funcţionare regulată ; 4) lege, autoritate ;
5)	treapta, gradul; 6) milit. dispoziţia unei trupe; 7) exactitate ; 8) ecpnomie ; 9) parlamentar : ordinea zilei, şirul chestiunilor propuse pentru acea zi; 10) chemare la ordine, blamare celui ce calcă regulamentul parlamentului prin acte sau vorbe.
ordonă (a) v. (după fr. ordonner, din lat. ordinare, V. ordin. 1) A porunci; 2) apune în regulă, cum trebuie; 3) medic, a prescrie un medicament; 4) â conferi ordine eclesias-tice la catolici.
ordonanţă s. f (fr. ordonance). 1) Dispoziţie, rândueală ; alcătuire ; 2) administr. dispoziţie, măsură luată de o autoritate; 3) decizie judecătorească; 4) milit. ofiţer ata-
ord
538
org
şat pe lângă un general spre a-i transmite ordinile; 5) soldat care face serviciile personale unui ofiţer; 6) dispoziţiune căfre o autoritate financiară ca să plătească o sumă de bani; 7) fig. aşezarea părţilor unui discurs ;
8)	dispoziţiunea părţilor unui edificiu ; 9)pres-cripţiune medicală.
ordonanţă (a) v. Acţiunea de a emite o ordonanţă (vezi 2 şi 6).
ordonanţare s. f. Acţiunea de a da o ordonanţă : 2 şi 6.
oreşniţă s. f. dif. din orăstică V.
• orez s. n. (lat. şi gr. oryza). Bot. 1) Numirea plantei ce creşte în ţări călduroase, având însă foarte multă apă, şi ale cărei grăunţe albe servesc pentru alimentaţie dar nu nutresc ca grâul; 2) grăunţele acestei plante.
orfan, ă s. şi adj. (gr. orphanos). Copil lipsit de părinţi.
orfelinat s. n. V. prec. Aşezământ de binefacere pentru creşterea orfanilor.
orfic, ă adj. (gr. dela numele lui Orfeu, cel mai mare cântăreţ, după mitologia greacă). Muzic. Privitor la Orfeu, oii la dogmele, misterele sau principiile filozofice atiibuite lui.
orgă s. f. (fr. orgue, dela lat. organum> instrument). Muzic. Mare instrument muzical, cu clape şi ţevi, ce produc sunete prin suflare cu nişte foaie interioare puternice; se face uz mai ales în cântarea bisericească la catolici şi la protestanţi.	5
organ s. n. (lat. organum, gr. organon, (din erg6 = fac), instrument, unealtă, orgă). 1) Anat. Partea a corpului care îndeplineşte o anume funcţiune ; 2) fig. voce (organ vocal);
3)	orgă, instrument de cântare în antichitate; 41 diferite părţi ale unei maşini; 5) persoană sau autoritate mediatore într’o acţiune; 6) mijloc de manifestare de propagandă (presa, etc.); 7) fig. ziar, revistă.
organic, ă adj. V. organ. Ştiinţ. prevăzut cu organe, cu membre (fiinţă); 2) e re atacă organele; 3) înăscut în organe; 4) privitor la organizaţie şi administrare; 5) gram. normal;
6)	extras din fiinţe organice ; 7) care se ocupă cu substanţe organice (chimie organică); 8) adv. în chip organic; Regulament organic, regulament pentiu organizarea principatelor române, desfiinţat la 1848.
organism s. n. V. prec. Totalitatea organelor ; 2) totalitatea funcţiunilor ; 3) alcătuirea unui obiect organizat.
organist s. m. V. orgă. Cel ce cântă cu orga.
organiză (a) v. (fr. organiser dela vorba organ). 1) A p. ne în stare de a funcţiona
părţile constitutive (organele) unui corp; 2) a da nome pentru regulută funcţionare; 3) a dispune metodic ; 4) a face rânduială ; 5) a pune la cale (o excursie etc.). organizare s. f. Acţiunea de a organiză, organizat, ă adj. înzestrat cu organe (fiinţe organizate); 2) întocmit, alcătuit sau aranjat sau pus la cale.
organizaţie sau organizaţiune s. f. (fr.
organisatiori). 1) Felul cum sunt dispuse organele ce compun o fiinţă pentru a’şi îndeplini funcţiunile ; 2) constituirea morală sau intelectuală; 3) întocmire şi orânduială (politică) ; 4) felul de alcătuire (al statului, etc,).
organizator, oare adj. şi s. V. organiză. Cel ce organizează şi se pricepe a organiză.
organtin s. n. (diformat din fr. organdi). Pânză rar ţesută şi scorţoasă, ce se pune sub căptuşală, spre a menţine tare forma croielei la haine sau la rochii.
orgie, s- f. (gr. orghiazâ, a celebra misterele zeilor greci antici cu petreceri şi beţie). Petrecere cu beţie şi desfrânăii.
orgolios, oasă adj. şi adv. V. orgoliu. Cu prea mare mândrie.
orgoliu s. n. (fr. orgueil, din gr. orgaâ, a fi umflat, îngâmfat). Mândrie mare.
ori conj. (dela lat. olim, o dată). în compunere câte-o dată şi câte-va ori; uneori ; odese-ori; — plural dela oară, răstimp. Din întrebuinţarea latină a lui olim cu alt adverb ca: aut, sau si olim, »ori“ în rom. are ca adverb înţeles de sau: — ori tu, ori el; ori mergi, ori stai: — în ori-ce, sau veric-ce, din lat. varie = felurit (ce).
oribil, ă adj. şi adv. (lat. horribillis. Spâi-mântător, groaznic.
ori-când adv. (din ori şi când). în orice timp, în felurit timp.
oricât adv. (din ori şi cât). Cât de mult; felurit de mult
oricare, oricine pron. (din ori şi care). 1) Care va fi; 2) ori şi cine.
oricine pron. (comp. din ori şi ce). Lucru' care va fi; tot felul; ori şi care din lucruri, adv. — in orice parte, ori încotro.
oricum adv. (pref. ori şi cum). în orice fel; in mod felurit.
orie s. f. (daco-gr. dela orios de margine de ţerm). Plasă lungă de prins peşte, al cărei un capăt merge la adânc, iar altul stă la ţerm.
orient s. n. (lat. oriens, orientis (dela orior, a răsări). 1) Răsărit — locul unde răsare soarele; 2) ţară sau ţeri dinspre răsărit: orientul extrem: Japonia, China, India; orientul apropiat: Asia Mică; orientul eu-,
ori
539
om
ropean, Turcia, Qonstantinopolul, Rusia.
orientâ (a se) a 1) A şti unde este oii-entul, răsăritul şi deci punctele cardinale; 2) a afla direcţia, încotro; 3) a recunoaşte situaţia, poziţia locului; 4) fig. a se pricepe cum să înceapă, să facă ceva.
oriental, ă adj. şi s. Qare este din oiient dela Turci, Persani, Arabi.
orientalism s. n. (dela orient). 1) Totalitatea cunoştiinţelor privitoare la orient; 2) sistem al orientalilor; 3) iron. sistem ne-gligent, sau de şiretenie.
orientalist s.'m. V. orient. 1) Cel ce ştie limbile popoarelor orientale; 2) cel ce face cercetări arheologice în orient.
orientare s. f. V. orientâ. 1) Acţiunea de â se orientâ ; 2) îndrumare ; 3) aşezarea unui edificiu faţă cu punctele cardinale.
orientat, ă adj. V. prec. Călăuzit, îndrumat
orificiu s. n. (lat. orificium, dela os, oris, gută). Gaură, bortă ; deschizătură.
origină sau origine s. f. (lat origo, ori~ ginis). Naştere; început; cauză primă; neam; obârşie; locul începător.
original, ă adj. şi s. 1) Care este dintru început; primitiv; 2) cu caracter deosebit şi propriu; 3) ciudat, bizar; 4) lucrare iiterară sau artistică proprie autorului, nu copiată;
5)	pict. sculpt. persoană după care se face un portret sau o statue ; 6) comerc. chitanţă sau factură primă, nu copie.
originalitate s. f. (după fr. originalite, din lat. origo, originis). 1) Caracterul lucrurilor originale; 2) caracterul deosebit şi propriu cqiva; 3) ciudăţenie de caracter.
originar, ă adj. (fr. originaire). 1) Care ’şi are origina din ; de obârşie, de loc din ;
2) dela început, primitiv; 3) adv. primitiv.
oriunde adv. (din ori şi unde) în orice loc ; în orice parte, orizon s. n. V. orizont. orizont s. n. (gr. horizon, care mărgineşte).
1) Marginea sau suprafaţa cât cuprinde vederea pe suprafaţa pământului (din locul unde ne aflăm); 2) linia orizontală din depărtare, un. e pare că cerul atinge pământul; 3) locul sau linia aceasta desemnată pe un tablou;
4)	aceiaşi linie pentru construcţiuni de perspectivă ; 5) fig. cuprinsul, întinderea de concepţii sau de acţiune ; 6) fig. perspectiva viitorului: orizontul politic se întunecă.
orizontal, ă adj. s. şi adv. V. orizont. 1)
Ce este ca orizontul; 2) ce are poziţia suprafeţei unei ape liniştite; 3) geom. iir.ie ce are această poziţie ; 4) adv. în direcţie paralelă cu orizontul.
omâ (a) v. (lat orno, ornare). A înftu-museţâ, a împodobi.
ornament s. n. (lat. ornamentum). 1) Podoabă; 2) floare sau motiv pictat, sculptat sau brodat; 3) fig. de stil ca frumuseţă.
ornamentă (a) v. V. prec. A împodobi; a pune ornamente.
ornamental, â adj. Ce poate servi ca ornament. ■
ornamentare s. f. Acţiunea de a orna; împodobirea.
ornate s. pl. (lat. ornatus, podoabă, costum bisericesc). Veşminte arhiereşti sau preoţeşti scumpe.*
ornic s. n. (dela vorba oră, din care ceasornic, care este compus din ceas şi ornic). Ceas care arată orele.
ornltolog s. m. V. urm. Cel ce se ocupă cu ornitologia.
ornitologie s. f. (gr. omis, ornithos, pasăre ; logos, vorbire). Şt. nat. Partea din ştiinţele naturale, ce tratează despre păsări; ştiinţa despre păsări.
oroare s. f. (lat. horror). Fior de frică, de groază; groază; grozăvie, orografic, ă adj. V. urm. De orografie. orografie s. f. (gr. oros, munte, grophâ, , descriu). Descrierea munţilor.
orologerie sau orlogerie s. f. V. urm. 1) Industria ceasornicăriei; 2) magazin de ceasornice şi atelier de reparat ceasornice.
orologiu s. n. (gr. hdra, ora, măsură de timp; logos, zicere,—de aici lat. horologium).
1)	Ceasornic ; îndeosebi ceasornic mare dela turnuri, care bate şi arată ceasurile, orele;
2)	Bis. Carte în care sunt rugăciunile biseri-ceştL aşezate după ceasurile serviciului bisericesc, — ceaslov sau ceasoslov.
oropsi (a) u. V. horopsi. oroscop s. n. (gr. hâra, oră, ceas; scopeo, examinez). Prezicerea ce o face un astrolog la naşterea unui copil, după gruparea stelelor în ora când sa născut.
ort s. m. (diformat din lat. quart, sfert, în art şi decăzut în ort). Sfert din leul vechia, care avea 40 parale; a da ortul pop ei, a muri — aluzie la moneta mică, ce se pune mortului în degetul cel mic dela mâna dreaptă spre a plăti pe lumea ce alaltă vămile văzduhului ; asemănător cu obolul ce trebuia dat lui Caron, luntraşul care trecta peste rîul Stix, sufletele răposaţilor, după mitologia antică; aluzie şi la plata ce se da preotului pentru îngropare.
ortâ s. f. (din hoardă şi oardă). La Turci numirea regimentului de ianiceri; rom. ceată de ostaşi; ceată, clasă (ironic).
ort
540
osa
Ortac s. m. V. prec. Cel ce face parte din ortă, cetaş, tovarăş.
ortodox, ă adj. (gr. din ortox, drept: doxa, opinie). 1) Cel ce ţine de biserica ortodoxă orientală, care are opinia dreaptă, justă, despre credinţa creştină şi spiritul ei şi nu recunoaşte autoritatea papală şi nici unele învăţături ale bisericei catolice (deosebire ce datează dela anul 1054 d. Hs.); 2) fig. conform cu credinţa veche, fundamentală, sau cu principiile de bază; 3) drept credincios ; conservator în credinţă şi în deprinderi.
ortodoxie s. f. V. prec. 1) Calitatea de ortodox ; 2) mulţimea ortodocşilor.
ortodoxim s. n. V. prec. 1) Religia creştinilor ortodocşi; 2) calitatea de ortodox.
ortografiâ (a) v. V. ortografie. A scrie conform regulelor gramnticale.
ortografic adj. V. urm. Ce ţine de ortografie.
ortografie s. f. (fr. orthographe din gr. orthos, drept, just; grapho, scriu). Arta şi modul de a scrie vorbele unei limbi corect, după rec uleie gramaticale.
ortolan s. m. (lat hortulanus). Zool. Numirea unei păsări călătoare ce se poate vâna şi este f. gustoasă.
ortoman adj. (lat. dela hortomnn, cura-gios). Curagios, voinic., puternic; prin analogie, avut, bogat. ortomănos adj. V. prec. Curagios. ortopedic, ă adj. V. urm. De ortopedie, ortopedie s. f. (gr. orthos, drept; paidos, copil). Medic. Arta medicală de a îndrepta diformităţile corporale din naştere, ale copiilor.
ortoptere s. pl. (gr. orthos, drept; pteron, aripă). Zool. Insecte cari au aripele anterioare încrucişate una peste alta; iar cele pos-rioare aşezate dealungul corpului.
orz s. n. (lat. hordeum, citit ordeum). Bot. Plantă cereală din familia gramineelor; din făina de orz popoarele nordice fac pâine; din orz se fabrică berea ; de asemenea serveşte ca nutreţ la animale şi păsări.
orzan, ă adj. (dela vorba orz). Ce este ca orzul, adică reuşeşte a se coace devreme (plante).
orzţţr s. m. V. orz. 1) Negustor de orz; 2) magazie de orz.
orzoaică s. f. V. orz. 1) Orz cu două sau cu şase rânduri; 2) orzişor pentru supă.
os s. n. (lat. os, ossfs). Anat. 1) Ciolan, partea tare pe care sunt prinşi muşchii în corpul animalelor şi a omului precum şi a peştelui; 2) sîmbure tare; 3) bot. osul epu-relui, plantă zisă şi dărmotin; 4) pop. iron.
slujbă de căpătueală, sinecură; 5) adv. la os, teribil, dureros. Mold.
osanâ s. f. (ebreu hosanna, fie lăudat sau fie binecuvântat). Aclamaţiune religioasă la Ebrei şi alte popoare; fig. strigăte de bucurie, aclamaţii (pl. osanale).
osândă s. f. (lat. dela obsidio, închisoare, fig. primejdie care ne ameninţă). 1) Pedeapsă; 2) condamnare (la închisoare); 3) fig. blestem.
osândi (a) v. V. prec. 1) A pedepsi; 2) a condamnă.
osândire s. f. Acţiunea de a osândi, osândit, ă adj. şi s. V. osândă. 1) Condamnat (la închisoare); 2) pedepsit.
osânză s. f. (lat. o -f- sebusa, cea ca seul). Grăsimea foarte unsuroasă, ce acopere rărunchii (la porc, ets.).
osârdie s. f. (preî. o şi rom. sârg). Ardoare ; mare zel; căldură (de rugăciune, sau o lucrare).
osatură s. f. (după fr. ossature, dela lat. os, ciolan, os). Totalitatea oaselor sau scheletul unui animal; fig. schelet al unei construcţii.
oscilă (a) v. (lat. oscillare, a se apleca). A se apleca într’o parte şi ’n alta, a se clătina, a se balanţa.
oscilaţiune s. f. (lat. oscillatio). Clătinare într’o parte şi ’n alta; fig. fluctuaţie; nestatornicie.
oscilatoriu, e adj. şi adv. V. oscila. Cu oscilaţiuni.
oscior s. n. V. os. Mic os. osie s. f. (din lat. axis, — format ca şi fr. essieu, osie). 1) Drug de lemn sau de fer in jurul căruia se învârteşte roata carului]; 2) axă în jurul căria se învârteşte un corp rotund; 3) a unge osia, (iron.) a da bacşiş, a corupe.
osifică (a se) v. V. os. A se preface in os; a se întări ca osul.
osificare s. f. V. prec. Acţiunea de a se osifica.
osişor sau osuşor s. n. Os mic. osmanliu s. m. (turc dela Osman sau Othman I, întemeietorul imperiului turcesc la 1304). Turc din imperiul lui Osman sau Othman.
osmlu sau osmium s. n. Chim. Num-rea unui corp simplu care se găseşte în mine-reurile de platină.
osos, oasă adj. 1) De natura oaselor; 2) cu oase mari.
ospăţ s. n. (lat. hospitium citit ospiţium, găzduire de oaspeţi). Masă mare 'sau petrecere cu oaspeţi.
541
ost
osp
ospătâ (a şi a se) v. (lat. hospitor, hos-pitari). 1) A găzdui, a primi oaspeţ:; 2) a da masă (mâncare) oaspeţilor; 3) a mânca;
4)	a mânca din belşug (ca oaspe, sau la masa proprie). 5) a trata oaspeţii.
ospătar s. m. V. prec. Cel ce ţine o os-pătărie; birtaş, restaurator, ospâtare s. f. Acţiunea de a ospătâ. ospătărle s■ f. V. ospătâ. Birt, locantă, restaurant.
ospătător s. m. V. ospătâ. Cel ce ospătează.	*
ospătos, oasă t.dj. şi adu. Bine primitor de oaspeţi; ospitalier.
ospeţie s. f. (lat. hospitipm, citit ospi-ţium). Găzduire de oaspeţi.
ospiciu s. n. (lat. hospitium, găzduire). 1) Casă de caritate pentru întreţinerea de săraci, bătrâni, infirmi sau demenţi — nebuni; 2) casă de găzduire pentru drumeţi (la călugării catolici).
ospitâ (a) v. V. ospeţie şi oaspe. A merge ca oaspete, a vizită, vedea pe cineva.
ospitalier, ă adj. (după fr. hospitalier). Ospătos ; bine primitor de oaspeţi.
ospitalitate s. f. (lat. hospitalitas). Primirea şi găzduirea de oaspeţi.
ospitat, ă adj. V. ospita. Vizitat; venit ca oaspete. Banat. Trans.
ostaş s. m. (din lat. hostis, duşman în răsboiu). Militar; soldat.
ostăşesc, ească adj. V. prec. Milităresc ; soldăţesc.
ostăşeşte adu. Milităreşte ; soldăţeşte. ostăşi (a) v. V. ostaş. A fi ostaş; a face serviciul militar.
ostăşie s. f. V. prec. Serviciul militar, ostăşime s. f. Totalitatea ostaşilor; mulţime de ostaşi.
ostatic s. m. (lat. o, spre, pentru, staticus, care stă, — dela status, format după lat. obses, ostatic ; din ob şi sedeo = a şedea pentru). Om dat, sau luat de armata sau de puterea inamică, pentru a sta ca garanţie că se va executa o condiţiune, sau un tratat între beligeranţi; (cuvântul ostatic pare a fi format şi după italianul ostâggio). oştean s. m. V. ostaş. osteină s. f. (fr. ostiine, din gr. osteon, os). Substanţa care formează ţesetura celulară a pielei şi a cartilagtlor la animale.
osteită s. f. (fr. osteite, din baza lat. os). Medic. Imflamarea ţeseturei osoase.
osteneală s. f. V. osteni. 1) Ostenire, o-boseală ; extenuare ; 2) trudă; silinţă.
osteni (a şi a se) v. tlat. extenuo, a slăbi (puterea). 1) A sta din lucru din cauza slăbirii
puterilor; 2) a obosi (a face pe altul să nu mai poată lucra de oboseală; 3) a 'şi da Silinţa; 4) pop. a ajuta benevol la o împrejurare. Şi Slavii au ustano şi ustanie, osteneală.
ostenicios, oasă adj. Care osteneşte; o-bositor.
ostenire s. f. V. osteneală. ostenit, fi adj. Obosit.
'ostenitor, oare adj. V. prec. 1) Care osteneşte, oboseşte; 2) s. cel ce dă ajutor, a-leargă pentru alţii (la îngropare, etc.), ostentaţiune s. f. (lat. ostentatio). Punere în evidenţă; fală.
ostentativ, ă adj. şi adu. (lat. dela os-tendo, a arăta, a ameninţa, a lăuda). Arătos; ameninţător; lăudăros; cu fală; înadins; provocător.
osteologie s. f. (fr. ost&ologie, din gr. osteon, os; logos, vorbire). Parte din anatomie care tratează despre oase.
oşti (a se) v. V. oaste. A se lupta ostile, a se răsboi.
ostie s. f. I (după lat. hostia, animal ce se aducea jertră zeilor la antici şi la Evrei). Bis. Pâinea fără dospeală, azima, ce ser-yeşte la liturghia oficiată în biserica catolică, reprezentând mielul jertfit, fig. Isus Christos.
ostie s. f. II dela lat. hostia, animalul jertfit zeilor — de aici numirea lancei sau cuţitului cu care era înjunghiat acest animal). Bis. Cuţitaş, cu vârf triunghiular în formă de lance, care se întrebuinţează de preot pentru a scoate din corpul prescurei, ce reprezintă corpul lui Isus Christos, partea ce se pune la împărtăşanie.
ostil, ă adj. şi adu. (lat. dela hostilis, duşmănesc). Duşmănesc, duşman; duşmănos.
ostilitate s. f. (lat. hostilitas). 1) Duşmănie ; 2) pl. milit. lupte cu duşmanii, oştime s. f. V. oaste. Multă armată, oştire s. f. V. oaste. 1) Armată; 2) mili-tărie; 3) serviciul militar.
ostol (â şi a se) u. (lat. pref. o, spre; şi sto, stare, & sta). A face să stea; a astâmpără prin obosire, prin extenuare; a exte-nuâ; a potoli.
ostoire s. f. V. prec. Potolire ; extenuare; stâmpărare.
ostraclsm s. m. (gr. dela ostrakon, scoică). Ist. Votul sau judecata, prin care Atenienii exilau pe 10 ani pe cetăţenii ambiţioşi, cari puteau să devină dictatori, iar voturile se scrieau pe scoici, fig. actual. Sentiment sau înţelegere în scopul de a înlătura, a esclude pe cineva; excludere.
ost
542
otc
ostradtă s. f. (gr. ostrakon, scoică). Şt. nat. Stridie sau scoică fosilă.
ostreţ s. n. (daco-gr. dela ostrakon, vas de pământ ars). Taler sau strachină de pământ ars.
ostreţe s. pl. (lat. din obstructio, citit ob-strucţio (scurtat ostreţ), — închidere). 1) Balustradă, adică închidere cu grilaj în jurul unui balcon, sau a unei scări cu trepte; 2) leasă sau coş împletit în care se prinde peşte; 3), ocheţii sau cocleţii iţelor, în cari se prind firele de urzeală a pânzei. — Şi Sârbii au acest cuvânt (1).
ostropâţ s. n. (comp. usturo — din lat. ustulo, a ustură, şi lat. potio — citit poţio, băutură, vin, zeamă). Mâncare din carne de miel sau de epure cu o zeamă în care se pune vin şi usturoi.
ostropel s. n. (comp. usturo, (lat. ustulo, a ustura); şi lat. pelio, a pisă). Mâncare din carne de pasăre sau de miel, în zeama căria se pune şi usturoi pisat şi cu oţet sau cu vin şi cu o felie două de lămâie.
ostrov s. n. (lat. din ob, împrejur, struo, struere, a închide). Pământ închis împrejur de apă, insulă. — Şi slavii au cuvântul os-trov = insulă
ostrovean s. m. V. prec. Locuitor din ostrov, din insulele Dunării.
otac s, n. (lat. dela atare, a se îepausâ). Loc de repaos, adăpost pentiu păstori şi vite; — în limba veche, cort pentru adăpost. — Turcii au şi ei acest cuvânt, otak— cort împărătesc, luat dela Bizantini probabil.
otânji (a) v. (lat. pref. o şi tangere. a Iovi cu ciomagul; a lovi grav; a ologi în bătaie.
otânjire s. f. V. prec. Acţiunea de a otânji. otânjit, ă adj. V. prec. Lovit rău cu ciomagul ; ologit.
oţărî (a şi a se) v. (lat. dela acer acru, aspru, grozav). 1) A lua înfăţişare fioroasă; de îngrozire ; 2) a se strâmbă la faţă, din cauza luării în gură a unei substanţe prea acre sau neplăcute; 3) a se înfiora, a se îngrozi.
oţărime sau oţărire s. f. V. prec. 1) înfiorare de groază; 2) înfăţişare de desgust, de acreală mare, ori de amăreală.
oţărit, ă adj. V. prec. 1) Fioros la faţă; 2) cu expresie de desgust, de o acreală ori amăreală mare.
otâmîe s. f. Diformat din utrenie. otaştină s. f. (slav ot-dajdin, de dajdie, dare). Dijmă pe băuturi, în vechime; se lua, una la douăzeci de vedre, otavă s. f. (slav din otdavati, a reda).
Iarba care dă, răsare din nou, după cosire iarbă fiagedă de după cosire.
otcup s. n. (slav din of şi cupati, a re-cumpărâ). 1) Arenda axizelor dela comunele urbane; 2) locul sau ghereta dela bariera o-raşului, unde se incasă taxa axizelor; 3) taxa axizelor. fig. arendă, monopol, (taxa se incasă dela băuturile, sau alte produse de vânzare, ce intrau în oraş. (cuvântul pare introdus odată cu arendaşii (otkupşciki) evrei, veniţi în Moldova din Galiţia şi Polonia ; însă vorba slavă cupati, este din lat. cupio, a dori, a cere; de aici, a lud, a cumpără).
otcupclc s. m. V. (slav rus. otkupşcik). Arendaş (al axizelor comunale sau al poştelor, etc.).
otecinic s. n. (slav dela vorba oţet, tată părinte; se pronunţă însă ateţ şi este un diminutiv slav, din atta grec, tata). Biser. Carte cu descrierea vieţei sfinţilor părinţi, otel s. n. V. hotel.
oţel s. n. (lat. diformat din acies, fer o-ţelit şi oţel). 1) Fer combinat cu carbon, case se ascute mai bine şi se întrebuinţează la facerea uneltelor de tăiat: bardă, cuţit, briciu etc. etc. la facerea armelor; 2) pl. oţele, cocoşul dela puşcă; 3) fig. arpia de foc, puşca;
4)	fig. tărie.
oţelărie s. f. V. prec. Uzina de oţel. oţeti (a) v. V, oţel. 1) A preface ferul în oţel prin amestec de carbon (ferarii pentru a oţeli freacă fierul foarte tare roşit, pe cărbunii mărunţi şi apoi îl bagă în apă); 2) a adăuga oţel la un obiect de fer; 3) fig. iran. a se îmbăta tare.
oţetit, ă adj. V. prec. 1) Prefăcut în oţel: 2) adăugat cu oţel; 3) fig. iron. foarte beat;
4)	fig. tare, fortificat, încercat la luptă sau la greutăţi.
oţet s. n. (gr. oxofos, lat. aceturh). 1) Vin foarte acrit; 2) acid acetit amestecat cu apă. — Şi Bulgarii zic oţet.
oţetar s. m. V. prec. 1) Bot. Numirea unui arbore ce face fruct în forma unor ciorchine roşii, a căror zeamă este acră; 2) cel ce fa-. brică oţet.
oţetărle s. f. V. prec. Fabrica de oţet. oţet! sau oţeţi (a se) v. 1) A se preface în oţet, a se acri ca oţetul; 2) fig. a se irita; a se uita cu supărare.
oţeţlre s. f. V. prec. Acţiunea de a se oţeţi prop. şi fig.
oţeţit sau oţetit adj. Acrit ca oţetul; cu gust de oţet; fig. iritat, încruntat la figură.
otic s. n. (daco-gr. din otikos, urecher (din otis, otikos, ureche). Instrument dintr’un băţ cu o lopăţicâ la capătul de jos, iar sus,
oti
543
otr
unde se apucă cu mâna, având capul îndoit ca o ureche de animal, sau e prevăzut cu un mâner — ureche, de care se poate apuca, pentru a putea curaţi cu el cormăna, ori f rul mare al plugului, când se încarcă de pământ lipicios. Oticul stă, la arat, între sau lângă coarnele plugului, ceea ce i-a atras şi prin această apropiere şi aşezare, numirea dată de străvechii locuitori din Dacia. (Vezi plug, plaz, etc.).—Şi unii slavi zic otik.
oticni sau otlhni (a) v. (pref. o şi duhni sau dăhni (transformat în tihni), a da respirata în afară). A da respiraţia în afară (când cineva are greaţă), a se opinti să verse, să vomiteze.
otlcneală s. f. V. prec. Opintirea de a vomită; — vomitarea.
otoman s. m. şi adj. (dela Othman I, sau Osman, întemeietorul imperiului turcesc). 1) Turc, din Turcia; 2) turcesc.
otomană s. f. V. prec. Un fel de pat turcesc.
oţopină s. f. (pref. o, şi rom. ţop, ţopăi). Cal bătrân care merge ţopăind.
otova adj. şi adu. (lat. ut ovum, ca oul). 1) Perfect neted; 2) fig. monoton; 3) egal peste tot; 4) de tot drept; 5) pe dearând;
6)	deodată.
otpust s. n. (slav din ot, dela, şi pustiti, a da drumul). Mică rugăcinne, cu care se încheie serviciul utreniei şi al liturghiei, şi după care credincioşii ies . din biserică.
otrăţel s. n. (lat. uter, mătrice şi pântece; ciere, a stimula, a pune în mişcare — ca fr. utriculaire). Numirea unei plante medicinale cu proprietăţi diuretice şi depurative.
otravă s. f. (lat, comp. ut-rabo (rabere) >' pentru a turbă, a ieşi din fire, a aiurâ). 1) Substanţă ce vatămă organismul şi funcţiunile organice, sau care ucide ; -2) fig. substanţă sau băutuă amară; 3) fig. amărăciune sufletească. — Şi Slavii au împrumutat acest cuvânt
otrăvi (a şi a se) v. V. prec. 1) A da otravă să bea; 2) a ucide prin otravă; 3) fig. a supăra, a amărî.
otrăvire s. f. V. prec. Acţiunea de a otrăvi.
otrăvit, ă adj. V. otrăvi. 1) Intoxicat prin otravă; 2) fig. amărît, supărat tate.
otrăvitor, oare adj. şi s. Care otrăveşte; care conţine otravă.
. otreapă s. f. (lat. ut-repo, repere, pentru a târî). 1) Cârpă de şters pe jos sau de spălat pe jos; cârpă care se târăşte pe jos, murdară; 2) fig. treanţă, târîtură, — adică om, femeie de dispreţuit.
otrocol s. n. (lat. utro, spre şi rom. ocol). Mergere împrejur; cercetare de jur împrejur; fugă împrejur.
ou s. n. (daco-gr. oon, ca şi lat. ovum).
1)	Substanţă ce conţine germenul de procreare, cuprinsă într’un îuveliş mai mult sau mai puţn rotund, de natură calcaroasă sau gelatinoasă; 2) ou de pasăre, în special de găină; 3) rotula ge'nuchiului; 4) fig. testicul.
ouă (a şi a se) v. V. ou. A face ou pasărea.
ouare s. f. V. prec. Acţiunea de a ouă. ouat, ă adj. 1) Făcut ou (de către pasăre);
2)	fig• pop. născut; s. ouare.
ouăteare s. f. adj. V. ou. Care face ouă multe (găină, pasare).
ouşor s. n. 1) Ou mic; 2) proeminenţa osului gleznei, ouţ s. n. V. ou. Ou mic. oval s. n. (lat. dela ovum,- ou). 1) Geom. Figură ce are forma unui ou şi care are o construcţie anume; 2) caligraf, forma ovală a literei o.
ovală s. f. V. prec. Forma sau linia ce mărgineşte ovalul.
ovar sau ovariu s. n. (lat. dela ovum,ou). Anat. Organ din corpul animalelor, unde se formează ouăle. Bot. Partea inferioară a pistilului care cuprinde seminţele unei plante.
ovaţiune s. f. (lat. ovatio, ovationis (citit ovaţio) — triumf mic (la Romani). 1) Escla-mări, strigăte de admiraţie mult repetate ; 2) aplauze zgomotoase în semn de onoare şi admiraţie pentru cineva.
ovăs sau ovăz s. n. (daco-gr. din avios, fără viaţă (a-vios) — ca şi latin a-vena, fără vlagă). Numirea plantei cereale, ale cărei grăunţe au puţine substanţe nutritive şi servă mai mult de hrană la cai; de asemenea prieşte găinilor, căci ouă mai mult. Se mai fac şi cataplasme din făina de ovăs. (Slavii au de asemenea această numire şi o pronunţă opropiat de origina ei: avios, deşi scriu ooes; este de asemeni apropiat şi de sanscritul yavas = orz(?).
ovipar adj. (lat. din ovum, ou şi pario, pare e, a produce). Speţa de animale care se naşte din ou, ca păsările, reptile, etc. ovoid, ă adj. (fr. o voi'de). în forma oului, ovreiu s. m. Diformare din evreu. ovreică s. f. V. prec. ovreiesc, ească adj. V. evreiesc. ovsigă s. f. V. obsigă.
Oxford s. h. (dela Oxford, oraş industrial în Anglia). Numirea unei pânze de bumbac, ce se aduce din Anglia.
%
oxi
544
oxi
oxid s. n. (gr. dela oxys, acru). Chim. Combinarea oxigenului cu un metal.
oxidă (a şi a se) o. (fr. oxyder din gr. oxys). A se preface in oxid metalul (a se inegri sau rugini de acreală).
oxidabil, ă adj. (fr. oxydable). Ce se poate oxida, Inegri, rugini.
oxidant, ă adj. V. prec. Care are proprietatea de a oxidă.
oxidaţiune s. f. (fr. oxidation). Acţiunea de a oxidă.
oxigen s. n. (gr. oxys, acru, acid; ghenos, naştere). Chim. Gaz simplu, incolor şi inodor, care intră în mate parte in compoziţia aerului şi a apei şi întreţine combustiunea, arderea.
oxigenâ (a şi a se) v. V. prec. 1) A se combina cu oxigen; a produce oxigen; 2) a da coloare blondă sau roşcată părului (cum obicinuesc unele dame) prin unele produse chimice.
I*. s. m. A 16-a literă din alfabet i).
pa s. m. Numirea primei note din gama muzicei orientale bisericeşti; pa, vo, ga, di, ke, 20, ni, pa. — muzica aceasta are reguli şi game complicate, multe semne şi subdiviziuni de tonuri.
Păcală 2) s. m. (lat din prefixul bi, dublu . şi calleo, a şti adânc ceva, a fi isteţ, sau viclean). 1) Personagiu isteţ şi şiret, care îşi bate joc de alţii; 2) farsor din basmele, poveştile, poporului; 3) om glumeţ şi batjocoritor; 4) senzopus: prost, nătăiău pretins deştept, dar ridicol.
păcăleală s. f. V. prec 1) Farsă ; 2) amăgire cu bătaie de joc; 3) înşelăciune ; 4) mistificare.
păcăli (a şi a se) v. V. păcălă. 1) A face O farsă cuiva ; 2) a amăgi spre a’şi bate joc; 3) a înşelă; 4) a mistifică ; 5) a da un răspuns isteţ şi cu viclenie.
1)	în dialect moldovenesc se pronunţă uneori ca chi, che: chicior, picior ; chilug, pilug ; chiper, piper; chept, pept; chierde, pierde; chică, pică; cheatră, peatră ; chisc, pisc ; chiuâ, piuă; chiedică, piedică, etc.
2)	Prefixul po, care se transformă şi în pă, este particula greacă po. încă mai mult, sau o repetare de acţiune, şi se combină cu vorbe din origină greacă, precum şi latină, ca in povară, sau în ponegri, etc. Această prr-ticulă este şi mai mult întrebuinţată de Slavi ca prefix la foarte multe vorbe.
oxigenare s. f. V. prec. Acţiunea de a oxigenâ.
oxigenat, â adj. V. prec. 1) Cu oxigen;
2)	vâpsit blond roşcat (părul), ozocherlt s. f. (gr. os, la fel cu ; kero î,
ceara). Ceară de pământ; mineral cu aspect ceros, se află şi în munţii din Prahova şi în Gorj.
ozon sau ozonă s. (gr. dela 020, a răspândi miros). Chim. Un gaz oxigen electrizat, bun de respirat — se află în aerul de munte sau se poate produce piin descărcări electrice.
ozonizâ (a) v. V. prec. 1) A încărcâ de ozon; 2) a produce descărcări electrice asupra unei ape spre a o steriliza de unii microbi vătămători (la uzinele ce alimentează oraşele cu apă).
ozonlzare s. f. Acţiunea de a ozonizâ. ozonizat, ă adj. V. prec. 1) încărcat cu ozon; 2) sterilizat prin descărcări electrice.
P
păcăliciu s. m. Cel ce are plăcere de a păcăli.
păcălit, ă adj. V. păcală şi păcăli. 1) Mistificat, înşelat; 2) întrecut de altul printr’o vorbă sau un răspuns isteţ, viclean şi glumeţ, păcălire s. f. Acţiunea de a păcăli, păcălitor, oare adj. şi s. Care păcăleşte, păcălitură s. f. 1) Farsă ; 2) mistificare vicleană ; 3) înşelătorie; 4) îăspuns isteţ, viclean şi glumeţ.
păcat s. n. (lat. peccatum). 1) Călcarea legii lui Dumnezeu; 2) greşală sau vină mare;
3)	fig. nenorocire; 4) pagubă; 5) lucru regretabil ; păcat de tinereţa lui; 6) ado. (cum) ce păcatele nu faci aşa = de ce; dă-l la păcatele, dă-1 încolo.
păcătos, oasâ adj. V. prec. 1) Cel ce face sau a făcut păcate ; netrebnic, ticălos ; 3) de proastă calitate (lucru); 4) stricat, vicios.
păcătoşie s. f. Stare păcătoasă, de ticăloşie şi netrebnicie.
păcătui (a) v. V. păcat. 1) A face păcate, 2) fig. a vorbi de rău pe nedrept; 3) a se abate dela regula sau dela uzul * consfinţit;
4)	a învinui pe bănueli, sau pe nedrept, pace s. f. (lat. pax, pacis). 1) State de
linişte între oameni sau între popoare; 2) fig. linişte în natură; 3) linişte sufletească; 4) politic. încetarea râsboiului; 5) încetarea judecăţii, procesului, sau a luptei de orice fel; 6) fig. sfârşit; terminare; îl omor şi pace,— fii pe pace, n’avea teamă, grijă ; dă-i pace»
pac
545
pac
las... că; au căzut la pace, s’au- învoit, împăcat.
paceâ s. f. (turc. pacea, picior de bou). Numirea unei mâncări cu carne de picioare de bou sau de berbec, cu sos de oţet cu ou.
paceaură sau paceavură s. f. (gr. şi turc.= cârpă de spălat vase). 1) Cârpă; cârpă murdară; fig. irou. persoană (femeie sau fată) cu totul ordinară şi imorală.
pacfon s. n. (fr. pac kfond). Metal format din aliagiu de alamă şi nichel, imitând argintul— argint de China, pentru că se întrebuinţează în China.
pachebot s. n. (englez compus: pachet; plic cu scrisoare, depeşă; şi boat, vapor, vas maritim). Vapor accelerat, care transportă corespondenţă poştală, depeşi, pasageri Şi mărfuri.
pacîfeşti s. f. (slav, rus diform, din pod-teajki, trăgători). Bretele ; benţi sau pan-glice elastice, cari trec peste umeri şi trag, ţin în sus pantaloni1, atât dela spate cât şi din faţă.
pachet s. n. (fr. paquet). Mai multe lucruri legate sau înfăşurate la un loc; — legătură, (vorba fr. paquet, ca şi engl. pack• t, este din lat. paco, din pango, a vârî, a bâgâ).
pachiderm s. m. (gr. pachys, gros; derma, piele). Zool. Mamifere cu pielea foarte groasă: elefant, cal, etc.
pacient s. rn. (lat. dela patiens, patientis, din patior, a suferi). 1) Cel ce îndură, rabdă cu linişte; 2) liniştit; 3 medic, bolnav, suferind.
pacienţă si f. (lat. din patientia, citit patienţia). 1) Răbdare; suferire; 2) linişte; toleranţă, îngăduire.
pacific, ă adj. (lat. pacificus). Iubitor de pace, pacinic: adv. împăciujjor; liniştit.
pacifică (a) v. (lat. pacifiCOr, pacificări'. A restabili pacea, a împătimi ; a linişti, a pololi.
pacificare s. f. V. prec. împăciui e; restabilirea păcii între state.
pacificator s. m. (lat. pacifietor). Cate împacă; face pace; împăciuitor.
pacifist s. m. (fr. pacifiste. Cel ce îndeamnă şi ţine să se încheie pacea în timp de răsboiu.
pacinic M diform, paşnic, ă adj. (lat. dela vorba pax, pacis, pace cu adaus inie). Care
i) Sufixul in şi inie, la multe vorbe româneşti este ca şi în latin, salinus din sul; marinus, din mare; acest sufix este întrebuinţat foarte mult şi de. Slavi.
iubeşte pacea ; liniştit; care evită cearta sau bătaea.
padoc sau paciog s. n. (slav dela peci, a uscâ). Tutun prost de tot, făcut din foi de tutun, sau din vre-o altă plantă, uscate anume pentru a fi fumate în locul tutunului adevărat.
păcluie s. f. (fr. pachouli). Numirea unei planite din Indiile orientale, ce conţine un oleiu eteric.
pâciă s. f. (lat. dela picula, negreală, necurăţenie). 1) Timp întunecos din cauza ceţei; 2) ceaţă deasă; 3) întunecime; 4) căldură năbuşitoare.
păclie s. f. (din lat. paco, pacare (formă a lui pango), a vârî, a băgă). Numire dată unui cojoc foarte lung, în care se bagă omul în întregime. — Sârbii au şi prefixul o, = opaklia, cojocul cel mare).
pâclisit, ă adj. V. prec. Foarte întunecat; in ernal.
pâclos oasă adj. V. pâciă. Cu pâciă.
păcorniţă s. f. V. păcură. Vas mi c de lemn scobit sau de scoarţă de lemn, în care ţeranii îşi iau păcură la drum, pentru uns osiile carului.
pacoste s. f. (daco-gr. din pagosten, de tot strâmtorat, jenat; de tot de plâns, funest). 1) Fapt sau întâmplare care supără tare, venită pe neaşteptat; 2) belea, pacostea asta de copil; fig. pagubă. — Şi Slavii au acest cuvânt pakosti, cu acelaşi înţeles ca în româneşte; — la Bulgari însemnează stricăciune, distrugere.
pact s. n. (lat pactum) învoială, contract; convenţie.
pactiza (a) u. (fr. pactiser, din lat. pactum). 1) A cădea la înţelegere; a face o învoială, o convenţie; 3) fig. a cedă pe nedrept, a transige.
păcură s. f. (lat. din picula, neagră ca smoala, din pix, smoală). Lichid negru oleios, care este un rezidiu (drojdie) de petrol şi benzină şi care. se extrage din zăcămintele ce se află la mari adâncimi .-sub pământ. Păcura în vechime servea numai la uns osia la căruţe.
păcurar s. m. Cel ce scoate sau vinde păcură.
păcurar, mai corect pecurar = s. m. (lat* pecararius, dela pecus, pecoris, turmă de vite). Maced. şi Trans. Cioban, păstor de vite sau proprietar de turme.
padină s. f. (daco-gr. din pâdao, a cădea). Suprafaţă de părnân1 puţin adîncată; adăn-cătură de pământ unde se strânge apă; sur-pătură.—Slavii au multe cuvinte din această
35
bază grecească: padati, a cădea ; precum şi în na-padati, pro-padati, ca şi româneşte în prăpădi, năpădi.
padişah s. m. (turc, dela ba/a şah). împăratul turc.
păducel s. m. V. urm. 1) Bot. Arbust cu ţevi, rug, din care se poate face gard viu şi care are pe tulpină mici insecte ; 2) mâncă-rime ce se produce în câte un punct, pe marginea talpei piciorului, din cauza umezelei sau răcelei.
păduche s. m. (lat. pediculus). Numirea insectei parazite, cu multe picioare şi cu gura făcută anume pentru a suge şi care se formează pe pielea animalelor din cauza necurăţeniei; 2) păduche de lemn, ploşniţă, stelniţă; 3) păduche lat, păduche ce se înfige în piele astfel că nu se vede. Bot. Păduchele elefantului sau calului, — pădu-ducherniţă, plantă plină de paraziţi.
păducherniţă s. f. V. prec. iron. Locuinţă infectă, necurată.
păduchios, oasă adj. V. prec. 1) Plin de pădchi; 2) fig, murdar; calic, golan.
pădurar s. m. V. pădure. Cel ce păzeşte pădurea.
păduratic, ă adj. 1) De pădure; 2) acoperit cu arbori ca pădurea.
pădure s. f. (daco-gr. p6-doura sau po-dory = încă trunchiu de arbore, buştean ; — formaţiune ca şi ko-drus=\ncă arbore, stejar, numirea codrului,—prefixul gr. po, fiind la fel cu ko, are însemnare repetativă încă şi arată mulţime). 1) Câtime mare de arbori ce creşte în deosebi pe munţi sau unde este umiditate multă şi care în primul loc serveşte ca lemn de foc*); 2> fig. desiş, desime (de obiecte verticale) cum ar fi; porumb, grâne; părul pe cap, etc. pădurean adj. Din pădure, dela pădure, pădureţ adj. De pădure — sălbatic, acru (fructe: măr-pădureţ, măr sălbatic al cărui fruct acru tare, nu se poate mânca).
pădurice s. f. 1) Pădure mică; 2) pădure tânără.
păduros, oasă adj. Cu multe păduri; acoperit cu pădure.
paf ! interj, (gr. dela pathos, emoţie, afecţiune sufletească sau corporală). Exprimă: uimire, ndignare, emoţiune, suferinţă, nenorocire, consternare, prin forma: a rămas ^ paf! sau l’a făcut paf!
paftâ s. f. (turc. pafta). 1) Placă meta-
*) Este cu totul greşit a crede că pădurea este din lat. pa’udis, de baltă (!) şi că lunca ar fi slavul loka, baltă (!).
lică ornată, pusă la mijlocul cingătoarei şi sub care est« cârligul saii catarama curelei; 2) agrafă mare dela un bold sau ac de cap,.
pag, ă adj. (daco-gr. dela pegos, cu pete albe). Bălţat cu pete albe, breaz, (calul).
păgân s. ni. (lat. dela paganus, om dela ţară, ţeran — ţeranii se vede că au păstrat mai mult timp cultul zeităţilor antice şi s’au creştinat mai pe urmă de cât orăşenii din Dacia şi din imperiul roman). 1) Cel ce nu se închină lui Dumnezeu, ci la idoli, la zei;
2)	cel ce nu este creştin ; 3) fig. om crud ;
4)	om nelegiuit; 5) barbar; 6) adv. fig. cumplit; 7) privitor la cultul,şi zeii sau idolii antici.
păgân, ă adj. V. prec. 1) Al păgânilor; păgânesc; de păgân ; 2) fig. cumplit, feroce;
3)	fig. care nu ţine datinile şi posturile creştine.
păgânătate s. f. 1) Totalitatea sau mulţime de păgâni; 2) lumea păgână — din vechime; 3) starea de păgân.
păgânesc, ească adj. V. păgân. 1) De păgân; 2) fig. crud, barbar.
• păgâneşte adv. 1) Ca păgânii; cum fac păgânii; 2) fig. barbar, sălbatic, nelegiuit.
păgânime s. f. V. păgân. Mulţime de păgâni.
păgânlsm s. n. V. păgân. Religia păgânilor.
pagină S. f. (lat. pagina). 1) Faţa dela o foaie de scris sau scrisă; 2) cuprinsul scris sau tipărit pe o pagină; 3) fig. parte dintr’o scriere ; 4) epocă, o pagină glorioasă din istorie.
pagină (a) v. V. prec. A numerota paginile, sau a forma paginile pentru imprimat (la tipogr).
paginare s. f. V. prec. Acţiunea de a pagină.
paginat s. n. V. paginare.
paginaţiune s. f. Şirul numerelor depe paginile unei cărţi.
paginator s. m. V. pagină. Tipogr. Cel ce aşează paginile, din materia culeasă pentru imprimat.
pagodă s. f. (numirea portugheză pagoda). 1) Templu sau capelă în onoarea zeilor la Indieni, Chinezi sau Japonezi, având forme şi înălţimi diferite; uneori în formă de 5 căsuţe, aşezate cu acoperiş cu tot, una deasupra alteia; 2) idoli ai acestor popoare.
pagubă s. f. (daco-lat. pref. po, încă; cubo, cubare, a culca, cu inţeles de a cădea jos, cum s’a format şi neo-lat. succomber, a cădea, a se prăpădi, a muri—tot dela cubare, a culcă). 1) Perdere (prin căderea din nebă-
547

paf
gare de seamă a unui obiect); 2) perdere de orice fel; 3) răsipă; 4) prejudiciu; 5) stricăciune prin doborîrea recoltei, arborilor pomilor; 6) perdere prin moartea sau uciderea animalelor domestice. (Formaţia acestui cuvânt din latineşte are asemănare şi cu achitare şi cu chitanţa, dela lat. quiesco, a se odihni, a se linişti, dar care în limbile neolatine a luat forma şi înţeles diferit şi prec s de afaceri şi de bani). — Şi slavii au acest cuvânt, ca şi verbul păgubiţi, a păgubi; de asemenea au şi forma simplă gubi, gubiti, a doborî, a perde, a rămâne, tot dela lat. cubo, a culcă, la fel cu lat. succumbo, şi neolatinul succomber.
păgubaş s. m. (Vezi pagubă, — formaţie după lat. cubans). Cel ce a suferit o pagubă; păgubitul.
păgubi (a şi a se) v. V. pagubă. 1) A suferi o perdere; 2) a cauza o perdere; 3) a frustra (statul, fiscul); 4) a prejudicia.
păgubire s. f. V. prec. 1) Pricinuire de pagubă; 2) prejudiciu.
păgubitor, oare adj. Care aduce pagubă; dăunător.
păhar s. n. (din lat. poculum, păhar—prin transformarea ; pocul, pocal, pocar, pohar — baza lui poculum fiind gr. pâ, a bea; lat. cululus, cupă). 1) Cupă, vas mic cilindric, fără toartă) făcut din metal sau din sticlă şi cu care se bea vin, apă sau alte lichide; 2) conţinutul unui pahar—bea două pahare-, 3) dela pahar, dela chef—glumă dela pahar. — Acest cuvânt, ca şi multe altele, a fost împrumutat dela Daco-latini şi de către popoarele vecine: Ruteni, Unguri, etc.
păhăraş, păhăruţ sau păhărel s. rt. V. păhar. Mic pahar; Bot. fig. caliciul florilor.
paharnic (marele) s. m. V. pahar. 1) Mare demnitar pe lângă persoana Domnitorului, care avea încrederea acestuia de a-i turna vin In pahar ca să nu-1 otrăvească); 2) titlu de boieri de clasă mai inferioară.
pahărnicei s. m. pl. V. păharnic. Slujitorii ai curţei domneşti sub ordinile marelui paharnic.
pahonţ s. m. (slav rus. dela pohod, transport, ducere, mergere, din baza hoditi, a merge, din care s’a făcut pohodeţ şi po-hodţi). 1) Cărăuş pe lângă armatele ruseşti; 2) om desfrânat, ticălos, craidon (cuvânt de mare ocară) se zice rar şi pahoanţă, pezevenghe.
păi 1 sau pol ? interj, şi uneori adv. (daco-gr. po/?=cum ?). 1) Cum; 2),că doară; 3) apoi; 4) mări; 5) de ; 6) cum de nu ^ 7) şi dacă.
pala adj. şi adv. (turc. paie, rang). De rang; cu rang boieresc.
palajen sau păianjen s. m. (lat. din panni-genus, născător sau făcător de tort, sau de pânză). 1) Zool. insectă mică, cu 8 picioare lungi, care din balele lui, face un fel de fir şi urzeşte un fel de plasă (pe paie, sau în casă pe păreţi) şi în care se prind insecte sau muşte, ce-i servesc apoi drept hrană.
pălenjeni sau păinjini (a se) v. V. prec. 1) A se face păianjeni; 2) fig. a se închide ochii (de somn); 3) a nu avea vederea limpede ; 4) fig. a nu fi destul de transparentă (sticla), a fi mată.
paiantă s. f. (lat. dela palus par (pa-liantă'= din pari) ca şi fr. palanşon). 1) Scheletul întreg al uunei construcţii, făcut din grinzi şi lemnărie; 2) casă în paiantă, casă cu păreţii alcătuiţi întâi din grinzi sau din pari şi apoi printre aceştia zidită cu cărămizi sau alt material. (Cuvântul pare format în Bizanţ).
paiaţă s. f. (fr. paillasse, din italian pa-gliaccis, actor de teatru popular italian). 1) Actor comedian din teatru de bâlciu, de iarmaroc, care se îmbracă în costume împestriţate ; 2) clovn dela circ; 3) păpuşe manechin de teatru de bâlciu; 4) fig. om fără caracter şi ridicol.
paie sau peic s. m. (din gr. pyk, a în-ţ ţepa, peik=cu vârf ascuţit—ca şi h.piquier, ((soldat cu suliţă, ce înţeapă). Numirea unor (soldaţi din garda domnitorului în vechime, * comandată de vătaful de paici;—paicii erau (încinşi cu brâne de argint. Băle. — Această (numire pare formată în ftizanţ; ea este şi la Turci.
paie s. n. pl. (lat. palea). 1) Cotoarele ce rămân dela grâne după ce se treeră; 2) fig. foc de paie, entusiasm de foarte scurtă durată ; 3) fig. a’şi aprinde paie în cap, a’şi atrage ura şi duşmănia cuiva; a irita grozav.
paleric s. n. (gr. din payros, (payrkos) scurt, de scurtare, prescurtat). Semn gramatical în scrierea chirilică, cu însemnătatea apostrofei (ca ’n pentru in) adică arată un sunet prescurtat, sau care se aude puţin, ca în mul’t, adică între l şi t, s’ar auzi un t foarte scurt.
pâinar sau pânar ş. m. (lat. panarius). Cel ce face pâne, brutar; sau cel ce vinde pâne.
pâine sau pâne s. f. (lat. panis). 1) Turtă, din aluat dospit sau nedospit, coaptă în cuptor, ce serveşte ca nutriment; 2) hrana; 3) grânele; 4) fig. traiul zilnic; 5) fig. serviciu,
548
pal
pat
slujbă; 6) Bot. pâinea păânrii, V. răşcov; 7) pănea porcului, plantă cu flori mirositoare— cyclamen. paingen s. m. V. paiajen. păinjlnel s. m. V. liliuţă. păinjinl (a şi a se) v. V. păianjeni. păinjiniş s. n. V. păianjen. 1) Pânza de păianjen; 2) mulţime de păianjeni.
păioară s. f. (lat. palliolum, manteluţă; palia, manta femeiască, şal). Voal, pânză foarte subţire de acoperit capul şi umerii, căzând în falduri pe spate.
pair s. ni. (lat. dela par, paris egal, camarad).. 1) Vasalii, principi supuşi ai regilor (în occident); 2) nobil care ere a membru .1 înaltei Camere în Francia ca şi în Anglia până la anul 1848.
pairie s. f. V. prec. Calitatea de pair. păiş s. n. Paie multe; cotoarele paielor rămase pe câmp după seceriş, paisprszece s. n. scurtare şi diformare din
patrusprezece.
paiu s. n. V. paie. 1) Cotorul ce susţine spicul grâului sau al altor graminee; 2) foarte mic şi subţire beţişor.
păiuş s. n. V. paie. 1) Paiul unei plante graminee ; 2) bot. plantă ierboasă graminee de câmp, ce serveşte şi ca plantă ornamentală.
paj s. m. (fr. page'. Tânăr fiu de nobil, ataşat în serviciul unui principe sau domnitor şi care purta în serviciu un costum anumit.
pajere sau pajeră s. f. (lat. pref. p, pentru pe +■ acera, acvilă). 1) Aceră sau vultur mare; 2) emblema statului în forma de vultur; 3) faţa monetei pe care este vulturul sau marca ţărei. (Vorba aceasta este un compus propriu românesc şi se vede că a luat naştere în Oltenia unde vorba aceră, însemnează vultur.
pajişte s. f. (lat. comp. pasci, a paşte; sto, stare, a sta). Iarbă deasă şi crescută în deajuns pentru a servi la păşunat (iar nu la cosit); câmp cu astfel de earbă. pajură s. f. V. pajere. pal adj. prescurtat din palid. pală s. f. (lat. dela pala, lopată, liârleţ). 1) Sabie foarte lată (prin exagerare asemănată cu hârleţul sau lopata de fer); 2) cantitate de fân cât s’ar lua pe o lopată sau cât se ia odată cu furca (ţepoiul); 3) cantitate de lână scărmănată cât se ia odată din pieptănuşul de scărmănat; 4) plur. pale straturi subţiri suprapuse (de lână, de zăpadă etc.) în acest din urmă înţeles pal i îşi trage origina din lat. palia, aşternut, covor, manta; 5) p«/d=toană, arţag, — (din păli, lovi).
paladin s. m. (lat. palatinus, dela palat). 1) - avaler din suita lui Carol cel Mare (742—771); 2) fig. cavaler răutăcios.
paladiu s. n. (lat. palladium). 1) Numirea unei mici statui a zeiţei Palas, pe care Tro-enii o considerau ca ocrotitoare a cetăţii lor, precum de altfel o considerau şi alte cetăţi greceşti; 2) fig. ocrotire, protecţie.
palafit s. n. (ital. palafita din lat. palus, par, stâlp şi finctus, înfipt). Numirea locuinţelor palustre din epoca preistorică, ce erau construite pe stâlpi în fipţi bătuţi în pământ, în apă la marginea lacurilor.	#
pălălae s. f. V. urm. Flacără mare ce se mişcă.
pălălăi (a) v. (lat. dela pa’or, palori, a umbla încolo şi ’n coace). A face mişcări în toate părţile flacăra sam flăcările de foc ; a fâlfăi; (baza însă este în gr. pal şi pallo, a agita, a mişca în toate părţile).
pălămar s. m. (daco-gr. dela pal.mei mână şi lucrare manuală şi palamăomai, a executa cu mânile). Servitor bisericesc, care execută lucrări manuale în biserică — trage clopotele, face curăţenie, mătură prin biserică. (Terminaţia ar este cea m i întrebuinţată în 1. română şi deci formaţiunea pare că aparţine limbei române).
pălămar s. n. (daco-gr. din palame, mână simbol al forţei, fig. lucrare puternică). Numirea odgonului (cablu) sau a frânghiei foarte groase, ce serveşte la legat şlepul, corabia, de ţerm; sau lâ scoborît vase cu vin în pivniţă.
pălămărie s. f. Serviciul de pălămar la
biserică.
pălătnidă s. f. (daco-gr. pallo dela palame, palmă, palamendes, palmat). Bot. Numirea pladtei spinoase cu formă palmată, cu ţepi pe mafginea fiecărei frunze (o speţă de a-cantus. Pălămidă de baltă, numele unui peşte ce are nişte spini pe spinare.
palancă s. f. (daco-gr. din phalagx, par rotund de lemn — de unde şi lat. palus, par,- şi latin phalangx—fig. linie de bătaie, front militar, trupe de linie sau legiune romană). 1) întăritură cu pari înfipţi în pământ ;• 2) numire de localitate sau post militar, unde erau stâlpi sau pari înfipţi în pământ, pentru a da sau a transmite semnal prin aprinderea lor, că es e pericol de năvălire vrăjmaşă), (sunt mai multe numiri de acestea' în Dacia şi in imper. rom. de răsărit); 3) f g. adv. grămadă, cantitate mare (noţiune dela unitatea militată a falangei grece şi macedonene). V zi numirile geografice. palanchin s. n. (lat. dela phalangae, par,
pal
549
■pal
prăjină). Pat sau scaun atârnat de o prăj nă sau două şi pe care îl duceau doi-sclavi; scaun portativ, pălanţă s. f. V. balanţă. pălărie s. f. (lat. după pileum, pălărie, din pilus, păr — s’a format pilaria şi pălăria). Acoperământ pentru cap, făcut din păr mărunt, din pâslă;-iar pentru vară, făcut din împletitură de paie; pentru femei se face şi din stofă sau pânză.
pălărier s. m. Cel ce face sau vinde pălării, pălărioară s. f. Pălărie mică. palat s. tu (lat. palatiuni, numirea unui munte (deal) din- Roma—(dela numirea zeiţei Pales, zeiţa păstorilor)—pe care munte era reşedinţa, palatul, Impăratdlului; de aici, reşedinţă împărătească'. 1) Clădire mare şi luxoasă unde locueşte un suveran ; 2) clădire mare a unei autorităţi; 3) casă mare şi luxoasă a unui personagiu însemnat; 4) fig. suveranii şi personalul curţei; 5) fig. construcţie măreaţă pentru o instituţie ; 6) anat. cerul gurii.
palatal, ă adj. V. palat 6. Gram. Numirea sunetelor ce se pronunţă lovind cu limba cerul gurii: g. c. v	-
palatin, ă adj. şi s. m. (dela vorba palat, palatiuni): Istor. l) Vicerege în Ungaria ; 2) guvernator de provincie în Polonia; 3) ce ţine de un palatin sau palatinat.
palatină s. f. (fr. palatine (fourrure). Numirea îmbrăcămintei cu blană albă ca. aceea ce poartă suveranii.' pălătuş s. n. V palat & Cerul gurii, palavatic, ă aofj. (V. pală 5). Nestatornic, nebunatic; cu toane.
palavră s. f. (compus din gr. pd, încă; lavrazo, a pălăvrăgi). Vorbă zadarnică; pl. vorbe seci; minciuni;. lăudăr.oşii; flecarii. (Acest cuvânt se vede a fi o formaţiune din Bizanţ; faţă cu însemnarea • precisă a lui lavrazo, combinat cu pd, care înseamnă a pălăvrăgi mereu, formaţiunea spaniolă pala bra, se vede că este o importaţiune din orient. — Şi Turcii au acest cuvânt.
pălăvrăgi (a) v. V. prec. A spune palavie; a flecări.
palavragiu s. m. şi adj. (compus: gr. po, încă; lavrazo, a pălăvrăgi). 1) Cel ce spune palavre ; 2) famfaron; mincinoslăudăros.
palavragioaică s. f. şi adj. V. prec. 1) Femeie care spune palavre; 2) famfaroană.
pâlc s. n. (lat. diform din plico, din gr. pleko, a ; lcătui, a chiti la un loc sau unul peste altul). 1) Grămegioară, mică grămadă de snopi sau alte lucruri aşezate unul peste altul, chitite; 2) grămadă mică, stol (de pă-
sări); 3) ceată de oameni adunaţi în grup;
5)	suprafaţă mică de sâmănături ce formează grupe (pâlcuri răsărite ici colea). — înţelesul difeiit în 1. română a vorbei pâlc, arată că această vorbă a trecut dela% daco-latini la slavi.
palce s. f. (din gr. phalagx, băţ—de aici şi la slavi palka şi diminutiv palucika, băţ şi beţişor, vargă). Vargă sau nuia pentru pedepsit soldaţii sau şcolarii (în Mold.), pălciană s. f. (dela vorba pâlc). Bot. Numirea unei plante graminee, zisă şi viţelar. •pale s. pl. V. pală 5. Toane, capricii, paleaţă s. f. V; păliaţă. paleograf s. m. V. joleografie. m/învăţat priceput în paleografie.
paleografie, ă adj. V. urm. De paleografie, privitor.la paleografie-paleografie s. f. (gr. dela palaios, vechiu; graphe, scriere). Ştiinţa, sau arta, de a descifra scrierile vechi.
paleontologie s. f. (gr. palaios, vechiu ; on, ontos, fiinţă; logos, vorbire). Ştiinţa fosilelor, adică cunoaşterea celor mai vechi feluri de animale şi vegetale ce au fost .pe pământ, după rămăşiţile aflate prin păturile pământului.
paleoslav, ă adj. (gr. palaios, vechiu şi slav). Despre vechea limbă a slavilor aflată în scrierile bisericeşti şi în unele documente.
palestră s. f. (gr. palaistra). 1) Loc pentru exerciţii corporale la Grecii din vechime ca şi la Romani; 2) exerciţii corporale.
paletă s. f. (lat. dela pala, lopată; diminutiv ital. poleita, lopăţicâ). 1) Scânduri că laţă şi subţire pe care’şi aşază colorile pictorii; 2) fig. colorit — paletă bogată.
păli 1 (a şi-a se) v. (lat. dele palleorpal-lere şi pallesco, a îngălbeni, a se vesteji). 1) A îngălbeni (la faţă), a deveni palid ; 2) a se vesteji, a se ofili; a se usca (foile plantei) de soare sau de arşiţa focului. ' , păli 2. (a şi a se) v. (lat. pello, pellere, a lovi, a bate). 1) A lovi tare (cu băţul, cu peatra, cu palma etc.). 2) ă surveni; a apucă plânsul dorul, mila); 3) a se lovi, izbi.
palia (a) o. (fr. pallier, dela lat. palia, pallium, cuvertură). 1) A ascunde sub aparenţe falşe; 2) fig. a alină pentru puţin timp (dureri).
păliaţă s. f. (lat. pallus, par). Par lung; stinghie.
paliativ s. n. V. palia. Medic. 1) Care pa-liază; 2) medicament care vindecă numa i aparent; 3)jig. ^măsură, dispoziţie incom-plectă.
palicar s. m. (gr. mod. pailikar). Denu-
mirea voluntarilor pentru independenţa Greciei (sec. 18 şi 19). fig. voinic, viteaz.
paliciu sau palici s. n. (lat. dela pollex, pollicis, degetul cel mare). Fig. Numirea unui păhărel fparte mic (de rachiu) ca degetul maie de gros (în Mold.), palid,.ă adj. (lat. pallidus). 1) Galben la faţă; 2) decolorat; 3) fără strălucire mare;
4)	fig. fără efect puternic.
pălimar s. n. (lat. dela palus, palum, pe par). 1) Stâlp frumos cioplit înfipt în pământ, şi în care sunt mai multe cuie de lemn pentru atârnat cu gura în jos oalele să se usuce; 2) gard, grilaj, din lănteţi sau din ştacheţi (în Oltenia); 3) bastradă; 4) balcon.
palimpsest s. n. (gr. palin, din nou; psestos, răzuit). Manuscris făcut pe pergament, depe care s’a ras un cuvânt pentru a scrie altul din nou: — manuscris palimpsest.
palincă s. f. (şerb palinka, dela paliii, a arde). Rachiu. Trans.
palingenezie s. f. (gr. palin, din nou; genesis, generaţiune). Reîntoarcerea la viaţă după moartea reală sau aparentă, — renaştere, regenerare.
palinodie s. f. (gr. palin, din nou; 6de, cântare). Antic. 1) Parte din versuri prin care poetul deszice sentimentele exprimate mai’nainte; 2) retractarea celor zise.
pălire s. f. Acţiunea de a păli, V. păli, 1 şi 2.
palisadă s. f. (fr. palissade, dela lat. palus, par). Grilaj, pălimar.
palisandru s. m. (fr. palissandre). Bot. Numirea unui arbore din Guiana, cu lemn negru-violet, foarte preţuit pentru facerea de mobile.
pălit, ă adj. V. păli 1 şi 2. îngălbenit;
2)	veşted; 3) lovit; 4) fig. apucat, cuprins de.
păHaţă s. /".'(lat. din palus, par). 1) Prăjină ; 2) par flexibil ce se pune sub osia carului ca s’o susţină când se frânge roata;
3)	fig, iron. om prea nalt şi subţire. — în Mold. poliţă.
pâUtură s. f. V. păli 2. Lovitură, palm s. m. V. palmier. Creangă sau frunză de palmier.
palmă s. f. (lat. palma). Anat. 1) Partea lată a mânei, de care sunt prinse degetele;
2)	faţa din lăuntru a acestei părţi de mână;
3)	măsură veche de lungime, cât se cuprinde dela vârful degetului mic până la vârful degetului gros, când palma este deschisă şi ele bine întinse; 4) palmă domnească, măsura de mai sus în plus cu o îndoitură a degetului mare; 5) lungime cât a 8-a parte din
stânjen; 6) mică suprafaţă de pământ (fig.);
7)	o lovitură cu palma.
palmac s. n. V. palmă. Veche măsură în Moldova, cât un sfert de stânjen (pentru lemne).
pălmaş s. m. V. palmă. Ţăran lucrător cu palmele, care nu are boi.
palmat, ă adj. (lat. palmatus). Bot. In forma unei palme cu degete (planta cu frunze palmate). Zool. picioarele păsărilor la cari degetele sunt împreunate prin' o membrană.
palmier s. m. .(din lat. palma, curmal şi frunză de curmal). Bot. Curmal, arbore din fam. monocotiledoanelor, cu frunzele în forma unei palme cu multe degete.
palmiped, ă adj. (lat. comp. palma şipes, pedis, picior). Zool. Pasări înotătoare cu laba în formă de palmă — găsea, raţa.
palmul (a) v. palmă. 1) A lovi cu palma pe cinţva; 2) fig. a lovi peste obraz; 3) fig. a înfrunta.
pălmulre s. f. Acţiunea de a pălmui. pălmuit, ă adj. 1) Lovit cu palma; bătut; 2) lovit peste obraz.
pâlnie s. f. (dela lat. plinus, plin, prin forma slavă polno şi polnii = plin). Mic vas conic ce serveşte pentru a umplea cu un lichid butoiul, sticla etc. mai mult pentru vin şi rachiu. V. leică.
paloare f. (lat. pallor, palloris). Găl-■ benirea şi vestejirea feţei ; paliditate.
paloş s. n. V. pală. Pală mai lungă; sabie cu două tăiuşuri. — Şi Ungurii au această, numire, care din fem. lat. pala instrument lat'cu tăiuş dublu ca hârleţul s’a transformat în palus, apropiat de noţiunea lat. par, adică pală mai lungă. Cuvântul se vede că este format în Bizanţ ca şi pala. palpă (a) v. (lat. palpo, palpare). A pipăi, palpabil, ă V. prec. Care se poate pipăi; fig. prea învederat.
pălpăl (a) v. (daco-gr. din pal, pallo, a mişca în 1oate părţile). 1) A face mişcări în felurite direcţii, ca flacăra de foc când arde repede, sau când e aproape să se stingă; 2) a se agita puţin; a mişca puţin.
pâlpâire s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a pâlpâi; 2) fig. ultimele şi slabele zbuciume ale fiinţei ce moare, pâlpăit s. n. V. pâlpâire palpită (a)^i>. (lat. palpitare, a se mişcâ).
1)	A se mişcă inima; 2) fig. a fi foarte mişcat, emoţionat.
palpitant, ă adj. V. prec. 1) Care palpită ;
2)	fig. care mişcă, emoţionează, provoacă interes mare.
palpitaţiune s. f. (lat. palpitatio, palpita-
pal
551
păm
tionis). 1) Bătăile inimei; 2) medic, bătaea prea repede şi neregulată a inimei; 3) fig. emoţie; emoţie de interes sau de aşteptare a unui eveniment.
paltin s. m. (lat. platanus). Bot. Arbore mare ornamental, al cărui trunchiu creşte drept şi nalt; lemnul este alb, tare şi se caută pentru făcut mobile.
păltiniş s. n. V. prec. 1) Loc pe care sunt paltini; 2) mulţime de paltini.
păltior s. m. (din vorba paltin). Bot. Numirea unui agriş sălbatic ale cărui crenguţe cresc drept în sus.
palton s. n- (fr. paletot, din olandez pal-trok). Numirea hainei mari şi groase pentru iarnă, ce se îmbracă peste toate celelalte haine, făcută din stofă groasă şi căptuşită cu vată.
paltonaş s. n. V. prec. Mic palton.
paludean sau paludic, ă adj. (lat. dela palus, paludis, baltă). De bălţi.
paludism s. n. V. prec. Medic. Boală ce se produce din cauza, bălţilor, apelor stătătoare, pe suprafaţa căror se produc miasme infecţioase, iar apoi ţânţarii iau aceste substanţe şi înţepând pe om îi inoculează boala paludismului, care dă friguri necontenite şi gălbeneală la faţă, cu slăbirea puterilor şi stingerea vieţei. Satele ce sunt pe lângă astfel de bălţi se sting sau nu prosperează şi oamenii sunt bolnăvicioşi; şe zice că oraşe renumite din antichitate au pierit din cauza paludismului; omul impaludat este nenorocit ca sănătate atât el cât şi urmaşii lui ; (deasupră bălţilor mici este bine să se toarne gaz).
palustra, ă adj. V. prec. 1) Cu bălţi; 2) de baltă.
pămânzală s. f. (pref. p6 şi mănzală). y. mănzală.
pământ s. n. (lat. dela pavimetum, loc bătătorit, din pavio, a bătători pământul — î^umii e dată de daco-lat. locului nelucrat, nearat, sau celui din bătătură, curtea casei). 1) Substanţa din care este formată scoarţa pământului; 2) planeta pe care vieţuim; 3) suprafaţa acestei planete; 4) ţerână, lut sau altă specie din substanţa coarjei pământului;
5)	locuitorii depe pământ; 6) -lumea animală şi vegetală depe globul pământesc ; 7) uscatul (spre deosebire de ape); 8) adj. vânăt şi palid la faţă; fig. a se face pământ; a) a se reduce în pulbere; b) a deveni palid şi vânăt de durere şi întristare sau ciudă; a da de pământ, a izbi de pământ; a pune capul sau ochii în pământ, a apleca în jos capul, privirea; cât pământul, niciodată; adu.
de ştinge pământul, teribil, enorm; nu-l incape pământul, nu mai poate de bucurie.
pământean, ă adj. şi a. 1) Care locueşte, vieţueşte pe pământ; 2) indigen, din ţară;
3)	locuitor dela ţară, sătean.
pământesc, ească adj. De pe pământ; din lumea pământească.
pământos, oasă adj. 1) Cu mult pământ amestecat; 2) ca pământul.
pămătuf s. n. (daco-gr. pâ, încă; motos, vălătuc). 1) Mototol de cârpe, legat la capătul unui băţ, cu care se spală, se spoieşte, se freacă ceva; 2) fig. puful cu care se dă pudra pe obraz; 3) beţişor cu un mototol mic de vată la capăt, cu care se unge în gât cu vre-o doctorie.
pambrlu s. n■ (gr. pan, peste tot : bryon, acoperit cu flori (bry) sau cu reliefuri). 1) Numirea unei stofe cu flori sau reliefuri; 2) numirea unor testemele cu flori.
pamflet s. n. (fr. şi engl. grec. pan, peste tot; phleidon, trăncănitor, guraliv, flecar). 1) Mică scriere care critică în chip ordinar şi vehement, sau care defăimează; 2) extins. gazetă în acest fel; 3) scrisoare anonimă defăimătoare.
pamfletar s. m. V. prec. Cel ce scrie pamflete.
pan s. m. din gr. pan, (pan-to), principal sau general, peste tot). 1) Numire (care în daco-lat. s'a transformat în ban) titlul de mare demnitar şi în special de general comandant de armată (de unde apoi vice-pan, diformat în fiş-pan şi sub-pan, diformat. în ju-pân).—La Poloni a trecut această numire cu înţeles de boier, domn (din această bază este şi Panonia (ţara), Banatul, şi ban, mo-netă).
pană I s. f. (laţ. penna). 1) Fulg mare ce acopere corpul pasărilor; 2) aripă; 3) aceiaşi dela păsări mari: struţ, etc. lucrată spre, a servi ca ornament; 4) cotorul penei de gâscă sau altă pasăre mare ascuţit la vârf spre a servi la scris (în vechime, în loc de peniţă de metal). 5) fig. stilul, modul de a scrie, a compune o scrieie; 6) buchet de flori la pălărie (în Transilv.); 7) foaie ce îmbracă fructul porumbului (după lat pannus, haine, îmbrăcăminte); 8) aripa peştelui sau coada lui (pană de somn, coada de somn (peşte); 9) Bot. pana zburătorului, numirea unei plante ce creşte prin păduri umbroase, pe care babele o întrebuinţează la farmece. (Lunaria annua). în vechime se pronunuţa peană.
pană II s. f. (figurat dela pană I). Uneltă de fer sau de lemn ascuţită şi Iată la un ca-I păt iar la altul patrată, cu care se poate des-
552
pan
pân
pica lemnul, bătând cu putere pe căpătui patrat ca să intre adânc; 2) felie mică de slănină ce se înfige în friptura de iepure (împănat).
până adv. şi prep. (lat. dela paene sau pene, mai aproape, cât pece).
1)	Arată parcurs de loc sau timp: până dimineaţă ; de aici până dincolo; 2) termen final de loc sau timp; pănă’n zori să fii la lucru; 3) atât cât, până m'oi îmbrăcă;
4)	până una alta, între altele.
panaceu s. n. (gr. panakeia, din pan, peste tot; akos, remediu). Remediu universal (în senz fizic sau moral).
panachidă sau panahidă s. f. (gr. pan, peste tot; acheo, a fi, trist, abătut). Bis. Serviciu, rugăciune bisericească, ce se face la 40 zile după ce a fost înmormântat un creştin.
panaghlar s. n. V. urm. Bis. Discul pe care se pune panaghia.
panaghle s. f. (gr. pan, peste tot, de tot; ăghia, sfinţită sau sfântă). 1) Prescure (pâne mică) de formă triunghiulară ce se pune înaintea icoanei Maicei Domnului; 2) rugăciune către maica Domnului.
panaghlon s. n. (gr. mod. panaghion. Bis. Ornat arhieresc ce se poartă în locul engol-pionului.
panama s. f. (dela istmul de Panama, ce uneşte America de nord cu cea de sud şi republica cu acest nume).’ 1) Pălărie făcută din paiu adus din Panama sau din fibrele unui arbore din Panama ; 2) fig. iron. afacere publică necinstită (generalizat dela scandalul ce a provocat în Franţa afacerea societăţii pe acţiuni pentru tăierea istmului de Panama).
panaris s. n. (lat. panaricium). Medic. Inflamarea flegmonoasă ,a degetului, lângă unghie.
panaş s. n. (fr. panache, citit panaş, din ital. pennachio, 'dela lat. penna, pană). Mănunehîu de pene frumoase cî ornează un coif sau chipiu militar, ori o pălărie sau altă îmbrăcăminte.
pancartă s. f. (pref. gr. pan, peste tot; lat. charta, hârtie). Anunţ scris pe o hârtie mare sau pe pânză, ca să fie văzut tde public (se întrebuinţează la manifestaţii şi procesiuni).
pancovă s. f. (lat. comp.pango—ovum= a bate oul). Ochiuri de ouă tîn Mold. şi Trans.). De aici şi ungur, panko.
pancraţiu s. n. (lat pancratium). Antic. Lupta cu discul sau cu pumnul, cutsă sau danţ la Romani şi Greci.
pancreas s.n. (gr. pan, tot; kreâs, carne). Anat. Glandă abdominală, între ficat si splină,
a cărei funcţiune este să dea în intestin un lichid incolor şi lunecos, care înlesneşte digestia.
pancreatlc, ă adj. De sau dela pancreas, pândă s. f. V. pândi. Ascundere, şedere pitit, spre a observa şi a surprinde.
pandalii s. pl. (gr. dela pandaletos sau pandeletos, tot distrage, tot distrus). Furii, nebunie, ce constă în a distruge tot.
pândar s. m. V. pândi. Cel ce pândeşte şi păzeşte să nu se fure ceva din pădure sau din recolte; fig. santinelă.
pândărit s. n. 1) Meseria de pândar; 2) paza viei; 3) plata sau dijma ce să dă pân-darului.
pandecte s. pl. (lat pandectue şi gr. pctn-dektai). 1) Jurid. Culegere de diferite decizii imperiale romane, sau de ale jurisconsulţilor romani, făcută *din ordinul împ. Jus-tinian; 2) colecţie de tot ce s’a scris într’o materie ; 3) revistă juridică ce apare în Bucureşti.
pandemoniu s. n. (gr. pan, tot; daimon, demon). Reşedinţa închipuită a demonilor; fig. adunarea oamenilor zgomotoşi şi îăi.
pândi (a) v. (lat. dela pândo, pandare, a se aplecă; pandus, încovoiat, aplecat). 1) A sta aplecat spre a putea observa ceva, fără a fi văzut; 2) a sta ascuns şi â urmări cu privirea ce face cineva; 3) a sta pitit ascuns în aşteptarea cuiva, ori de a face ceva; 4) a sta ascuns, pitit, observând să nu se fure ceva; 5) a spionă; 6) a păzi. pândire s. f. V. prec. Acţiunea de a pândi, pandlşpan s. n. (lat. panis, pâne, de, Is~ pan = pâne spaniolă). Turtă dulce, făcută din făină albă, de grâu, cu ou, unt, lapte şi zahăr.
pânditor, oare adj. V. pândi. Care pân-. deşte.
pandolli s. pl. V. pandalii. pandur s. m. (daco-gr. pan, tot; dorn, armată din doru — lance; ca şi lat. dor^i-phorus, soldat cu lance). 1) Luptător înarmat cu suliţă'sau lance; 2) luptător din oştirea lui Tudor Vladimirescu (18211; 3) bandit, care căuta să răsbune nelegiuirile asupritorilor, (în timpul domniei fanarioţilor);
4)	prin extens. hoţ ce stă m codru, în pădure.— Şi Ungurii au acest cuvânt. — pan-r/ur=arcaş, sbir.	'
pandurime s. f. V. prec. Oaste de pândişi.
pâne s. f. V. pâine.
panegiri; s.n. (gr. dela paneghyrizo, a celebra în public o faptă naţională — pa-neghyrikos). 1) Celebrare publică a unei
fapte de mare însemnătate; a) discurs în lauda cuiva; 3) elogiu excesiv.
paneglrist s. m. 1) Cel ce face un pane* giiic; 2) cel ce face elogii cuiva.
paner s. n. (lat. panarium). Coş împletit din. nuieluşe albe, în care se păstrează pânea sau în care se aduce pânea şi alte cumpărături dela piaţă.
pangar s. n. (lat. dela pango. pangere, a vârî, a împlântă . 1) Fabrica de lumânări, unde fiecare lumânare - este vârită, împlântată în ceara topită, în mod repetat şi răcită, pâne ce capătă grosimea necesară (sunt şi alte procedee azi în facerea lumânărilor); 2) comei ţ sau depozit de lumânări de ceară pentru biserici şi slujbe bisericeşti.
pângar, ă adj. V. pângări^ Om murdar şi spurcat.
pângări (a) v. (lat. dela pingo, pingere, a văpsi). 1) A mânji cu necurăţenii; 2) spurca;
3)	a profană; 4) fig. a ponegri.
pângări s■ f. V. prec. Acţiunea de a pângări.	•
pângăritor s. m. V. prec. Cel ce pângăreşte.
pangea s. f. (lat. dela pingere, a văpsi). Bot. Numirea sfeclelor roşii. — Şi Turcii zic pcmgiar = sfecle roşii.
pangertnanism s. n. (pref. grec. pan tot + germanism). Doctrină politică de a-propiei e şi alipire către Germania, â statelor germanice.
pangermaiiist adj. Cel ce ţine la Germania.
panglică s. f. (din germ. bande, cu diminutiv final band-liche = băntuţă, bentiţă).
1)	Bentiţă sau fâşie lungă, mai lată sau mai îngustă, din mătasă colorată sau din fir, care serveşte pentru legat la cap, făcut fioncuri (funde), etc; cordea, cordeluţă; 2) bentiţă de atârnat o decoraţie; 3) medic, vierme intestinal, foarte lung şi lătăreţ zis. tenia; — Şi Sârbii zic pantlika.
panglicar s. m. V. prec. 1) Cel ce ţese sau vinde panglici ; 2) scamator de bâlciu, care se făcea că scoate din nas o panglică nesfârşită; 3) fig. iron. scamator; şarlatan;
4)	şarlatan politic.
panglicărie s. f. V. panglică. 1) Fabrică sau magazin de panglici; 2) fig. iron. şar-latanie, mistificare.	«
panglicuţă s. f. Mică panglică, cordeluţă, pangolin s. m. (gr. pan, tot goleos, vizuină). Zool. Numirea unui animal din Africa, acoperit cu solzi.
panică s. f. (gr. Panikos, dela zeul Pan, zeul Pădurilor, care se credea că apare
noaptea şi înspăimântă). Spaimă mare neaşteptată dar făfă temeiu, ce se produce mai ales asupra mulţimei. panlşpan s. n. V. pandişpan. panoplie s. f. (gr. pan, tot; opla, arme). Feodal. 1) Toate armele unui feudal; 2) colecţie de arme, aşezate frumos pe un disc mare, sau pe un scut şi atârnate pe părete; .3) figură decorativă făcută din arme.
panoptic (um) s. n. (gr. pan, tot; opri-kos, vedere). Local de distracţie, în care, prin felurite lentile optice, se pot vedea tablouri şi vederi; şi unde sunt expuse diferite figuri de ceară, reprezentând oameni de toate rasele, sau portrete de personalităţi istorice ori actuale.
panoramă s. f. (gr. pan, tot; orama, privire). 1) Local de distracţie unde se pot vedea prin lentile măritoare -felurite vederi şi tablouri; 2) tablou mare circular, văznt depe o extradă ridicată în mijloc, ca şi cum spectatorul âr vedea în mărimea naturală priveliştea; 3) privelişte frumoasă asupra unui peisagiu văzut de pe o înălţime ; 4: fig. tablou complex şi variat, panoramic, ă adj. Ca de panoramă, pansâ (a) v. (gr. pan, peste tot; seyâ, arunc repede). 1) Medic. A aplică pe o rană vată sau scamă cu medicamente şi apoi a legă cu o bandă; 2) din fr. panser, a peria calul.
pansament s. n. V. prec. Legătura şi vata cu medicamente pusă pe o rană. pansare s. f. Acţiunea de a pansâ. pansea pl. pansele s. f. (fr. pansie). Bot Numirea floarei catifelate de diferite colori.
panslavism s. n. (gr. pan, peste tot; şi slăvism). Tendinţa de unificare a Slavilor; iubire de Slavi, pantă I s. f. V. bantă. pantă II s. f. (fr. pente). Povârniş ; plan înclinat; drum la vale; fig. lunecuş la vale.
pantahuză s. f. (gr. mod. din gr. panjta-chpse, din toate părţile, peste tot). 1) Registru cu o autorizaţie dată de autorităţi pentru a aduna din toate părţile, dela credincioşi, ofrande pentru un scop filantropic sau pentru o biserică; 2) fig. iron. a umbla cu pantahuza, a.merge din casă în casă; a colporta sau a cere ajutor.
pantalon s. n. (fr. pantalon). Nădragi bărbăteşti, ce întrec jos puţin peste încălţăminte şi peste călcâiul încălţămintei sau al piciorului; pantaloni albi = izmene.
pantalonadă s. f. (fr. pantalonnade = scenă, farsă ridicolă ca acele jucate de un
pan
554
p3n
actor numit Pantalon). Bufonerie ridicolă; discurs ipocrit (politic).
pantalonar s. m. V. pantalon. Numire dată orăşenilor ce poartă pantaloni (mai ales de vechii orăşeni cari purta antereul peste pantaloni).
pantasii sau pandaxii s. pl. (gr. pan, peste tot; dax, muşcând). Furie grozavă, nebunie de muşcă cu dinţii.
pântecărie s. f. V. urm. Medic. Diarie; ieşire des afară.
pântece sau pântec s. n. (lat. pantex, panticis). Anat. 1) Cavitatea din mijlocul corpului, ce conţine stomacul şi intestinele; 2) învelişul acestei cavităţi; 3) fig. cuprinsul din lăunttul pântecelui pântecos, oasă adj. V. prec. Cu pântece mar e, burtos ; fig. gros, voluminos, pântecuţ s. n. Pântece mic. panteism s. n. (fr. pantheisme, din gr. pan, peste tot;' theos, D-zeu). Teol. Sistema celor ce cred că toată lumea văzută con-stitue fiinţa lui D-zeu.
pateist s. m. V. prec. Cel ce ţine de panteism.
panteon s. n. (gr. pan, tot; theos zeu sau D-zeu). 1) Antic. Temp’u pe care Grecii şi Romanii îl închinau tuturor zeilor; totalitatea zeilor unei religii. 2) Construcţie monumentală în Paris, consacrată memoriei celor mai mari oameni ai Franţei, având cavouri, unde sunt mormintele lor.
panteră s. f. (lat. gr. panthera). Zool. Numirea unei fiare în felul tigrului, dar ceva mai mică, ce trăieşte în Asia şi Africa.
panţir s. m. (dela german panzer, cuirasă, platoşă). Cuirasier, soldat cu platoşă, cu peptar de metal sau de zale.
pantof-s. m. (germ. pantoffel). 1) încălţăminte ţâră toc, fără călcâiu, care acopere laba piciorului —■ papuc; 2) încălţăminte cu toc, însă deschisă, fără fureatcă.
pantofar s. m. Cel ce face pantofi şi ghete pentru femei.
pantofărie s. f. V. prec. Atelier sau magazin de pantofi.
pantograf s. n. (fr. pantogrcphe, din gr. panthos, peste tot; grapho, scriu). Numirea unui instrument care serveşte pentru a copia şi în acelaş timp a mări într’o proporţie oarecare un desemn.
pantometru s. n. (gr. pantos, peste tot; metron, măsură). Geom. Instrument pentru Hiăsurat unghiuri şi distanţe. ' pantomim sau pantomimă s. n. (f.) (gr. pantos, peste tot; mimos, imitator). 1) Exprimare prin gesturi în loc de cuvinte; *2)
mică piesă comică, ce se joacă mai ades la circuri, numai prin mişcări şi gesturi, fără a prounţa vre-un cuvânt — (se zice greşit paniomină). 3) actor ce joacă o pantomimă.
pănură s. f- (lat. din pannus ştofă, postav, diminutiv pannula, postăvior). Postav de lână pentru haine groase de ţară, în Mold.
pănuşi s. pl. (diminutiv din pană). Foile ce învelesc spicul grâul, i sau rodul porumbului.
pănuşiţă s. f. V. năgară, 2. pânză s. f. (daco-gr. pene, penţs, pânză; penizomai, a ţese şi pinisma, ţesetură). 1) Ţesetură din fire de in, cânepă, bumbac; 2) vântrea de corabie; 3) vălul (giulgiu) ce se pune peste un răposat; 4) prin gnaiog, ţe~ setura, mreja păianjenului; 5) pict. pânză anume pregătită, pe care se poate picta; 6) fig. tablou; 7) fig. suprafaţă întinsă, făşie;
8)	trupă armată (vechi u); 9) fierul lat şi dinţat dela ferăstrău; 10) fierul lat tăios al toporului, cuţitului, săbiei; 11) adv. a merge sau a veni pânză, adică pe o suprafaţă lata, întinsă şi compact; 12) fig. ţine-te pânză (să nu te rupi) = curaj, dă-i înainte.
pânzar s. m. V. prec. 1) Fabricant sau vânzător de pânză; 2) navig. cel ce întindte pânzele la corabie.
pânzărie s.f.V. prec. 1) Fabrica de pânză;
2)	magazin de pânzeturi; 3) multă cantitate de pânză..
pânzătură s. f. Bucată de pânză, pânzeturi s. pl. V. pânză. 1) Felurite ca-. lităţi sau feluri de pânză; 2) rufe de pânză, sau obiecte de pânză.
pânziş adv. V. pânză. Cuprinzând peste tot; întins şi compact.
pânzui (a) v. V. pânza 3. A înfăşură sau a înveli cu pânza mortuară.
paos s. n. (gr. paUsis, lat. pausa, odihnă).
1)	Ofrandă — colaci şi vin, ce se aduc la biserică pentru odihna sufletului celui lă-posat; 2) vinul cu care se stropeşte în groapă trupul răposatului, cu binecuvântarea ultimă a preotului, ca să-l odihnească D-zeu.
pap s. n. (germ. pappe). Cocă de lipit, a-nume făcută pentru cizmari.
. papă (a) v. (lat. papa sau pappa, cuvânt copilăresc pentru a cere mâncare, şi pappa re, din pabulum, hrană). 1) A mânca; 2) a înghiţi; 3) fig. iron. a cheltui, a risipi; -,)■ fig. iron. a delapida.
papă (1) s. f. V. prec. Mâncare (pentru copii). * '
papa (2) s. m. (lat. pappas, tată, din pap-pus, moşneag, bătrân). Titulatura capului
pap
555
pap
Biseiicei catolice, care are reşedinţa la Roma.	^
papă s. m. (fr. papă). Tată. păpădie s. f. (lat. comp. papa-dei, mâncare, hrană dela D-zeu). Bot. Prima plantă care apare primăvara şi care se poate mânca, deşi este puţin cam amară '(Taraxacum). Ea este salvatoare pentru cei ce termină merindele de iarnă, de aceea probabil i s’a dat această numire.
papagal s. m. (italian pappagctllo, din lat. pappus, bătrân; gallus, cocoş). 1) Pasăre cu pene verzi, cu ciocul tare încovoiat, care imitează unele, vorbe şi glasul omului; 2) fig. iron. cel ce repetă vorbe după altul.
papagaliceşte adv. Ca papagalul, fig. reproducând vorbele, spunând pe de rost vorbele (fără a le înţelege); (despre şcolarii cari învaţă şi spun lecţia cu vorbele din carte, fără a le pricepe'.
papainoage s. f. pl. (din lat. pedaneus, lung de un picior, cu transformare pepa-neus). 1) Beţe de lemn (catalage) anume făcute pentru a se adapta la picioare, ca omul să fie mai înalt, să aibă picioare mai lungi, şi cu cari, cel exercitat, poate face paşi mari; 2) pari, care abea susţin o construcţie ce stă să cadă; 3) fig. a merge ’n papainoage, a merge prea săltat, sau nesigur; 4) stă în papainoage (o casă, construcţie) stă sprijinită de pari.
papal, ă adj. V. papă. (2). Al papei; dela papa.
papă-lapte s. m. (dela p pd şi lapte). 1) Iron. Om copilăros; 2) bărbat fără demnitate sau fără autoritate în în casa lui.
păpălău s. m. (lat. comp. papo, a păpâ, a mânca, şi lău (din lavo) a spălă). Numirea unei plante cu flori gălbui şi fruct rotund roşu, cu a cărei zeamă unii oameni se spală în gură, pentru a vindeca durerea de măsele sau vre-o bubă.
papalitate s. f. V. papa. Autoritatea papei din Roma; demnitatea de papă.
papaludă 1 s. f. (lat. comp. pabul-\-uda— păşune (hrană) udă). 1) Joc din timpuri străvechi, în care copii sau fete cântau nişte vorbe, prin cari se roagă să vină ploaia, şi să rodească câmpia; acest joc îi mai practică acum copii de ţigan cari, în pielea goală şi acoperiţi cu frunze verzi de plante, vin pe timp de secetă pela case şi joacă acest joc, din simple sărituri săltăreţe, cântând : pupa-ludă-ludă vino şi ne udă, etc.
2) copil sau fată de ţigan, sau ţigancă ce joacă acest joc; 3) fig, iron. fată sau femee
neîmbrăcată cuviincios sau nepieptănată, slută.
papaludă 2 s. f. (lat din papo, a mânca; luduş, glumă, adică mănâncă ridicol, caraghios). Zool. numirea unei păsări, ce are pliscul totdeauna larg deschis (din care cauză şi în fr. se chiamă înghite-vănt). papalugă s.f. V. papaludă 1. papanaş s. m. (lat. dela papo, a mânca, cu forma paponacius). 1) Mâncare din gogoloaie rotunde făcute din brânză proaspătă amestecată cu ou şi cu puţină făină, apoi fierte şi turnat peste ele unt topit şi puţin zahăr— astfel sunt o mâncare uşoară, gustoasă şi se poate mânca mult; 2) bot. numire dată trifoiului, tot pentru lăcdmia cu care-1 mănâncă vitele.
păpară s. f. (lat. papo, a mânca, şî papa, mâncare rom. pară — flacără, ardere). 1) Numirea unui fel de mâncare ciobănească, din ; bucăţi de pâne, brânză, unt şi puţin lapte şi apoi totul fiert sau prăjit la un foc repede — se mănâncă fierbinte, de aceia mâncătorii lacom se ard; 2) fig. iron. bătaie la lepezeălă. — Acest cuvânt ciobănesc pare * că se aude şi la Turci şi ar însemnă ciorbă cu brânză (?).
paparoane s. pl. (gr. mod. paparuna). Bot. Numire dată florilor de mac roşu. paparudă s. f. V. papaludă. papele s. f. pl. Moldov. V. păpălău. papetărle s. f. (fr. papeterie). 1. Arta de a fabrica hârtie; 2) Comerţul cu hârtie; 3) magazin unde se vinde hârtie şi obiecte pentru şcoală şi pentru cancelarie.
papetier s. m. V. prec. Fabricant sau vânzător de hârtie. V. papirus.
papilă s. f. (fr. papille, din lat. papilla, gurguiu şi papula, beşică, coş pe faţă). Medic. Beşicuţă ce se face pe faţă sau pe limbă.
papilar, ă adj. V. prec. De papile, cu papile.
papilionacee s. pl. (fr. papilionace, din lat. papilia, fluture). Bot. Numire dată flori-rilor ale căror corolă se aseamănă cu un fluture şi au cinci petale, ca floarea de mazăre.
papillotă (pronunţat papiiotă) s. f. (fr. pa-pillole). Hârtiuţă ca un sul f. mic, pe care femeile învălătucesc strâns şuviţe din păr, şi’l lasă peste noapte sau câtva timp, pentru ca să se facă creţ.
papirus s. m. (lat. din grec. papyros). Bot.
1)	Numirea plantei de baltă, ce creşte în E-gipt şi din scoarţa căreia egiptenii făceau un fel de foi pentru scris—de aici numirea de papier, hârtie; 2) foaie de scris din coto-
pap
556
rul acestei plante; 3) scriere veche pe papirus.
papism s. n. V. papa. Biserica condusă de Papa dela Roma; organizaţia specială a bisericei catolice.
papistaş s. m. V. prec. Catolic icu oarecare dispreţ); pop. eietic, păgân.
papistăşesc, ească adj. V. prec. Al ,pa-pistaşiior.
papistăşie s. f. V. prec. Catolicism (cu i-ronie).
paporniţă s. ţ. V. papură. 1) Coş împletit din papură; 2) sticlă învelită cu împletitură de papură.
paprică s. f. (daco gr. răd. pa, mâncare, pyrrichos, roşu ca focut ipyr, foc). 1) Numire dată ardeiului roşu măcinat mărunt; praf de ardeiu roşu, ce se pune în mâncări;
2)	mâncare în care se pune acest ardeiu roşu măcinat.
papricaş s. n. V. prec. Mânpare. tocană din bucăţele de carne şi. de cartofi, cu sos de paprică este foarte obicinuită întrebuinţarea de ardei roşu la popoarele ce nu, au sare'şi înlocuese gustul mâncărilor prin a-cest ardei—de aceia se practică mai ales la Sârbi, Bulgari şi chiar la Unguri).
papuc s. m. (v. pap—) 1. încălţăminte simplă din talpă şi puţin înveliş al piciorului, care în loc să fie cusută sau bătută în cuie, era lipită cu pap; de aceia cu papucii se umblă numai în casă sau pe loc uscat. — Şi Turcii au cuvântul papuci, care este exact pluralul cuvântului papuc; dar cu toate că* Turcii au oarecum monopolul papucilor, şi papuci turceşte ar însemna Jiter. a. înveli . piciorul, cu toate că industria papucilor pare orientală, totuşi numirea este din papp, cleiul de cocă, aşa de răspândit ca numire la cismari până în Germânia—pappe kleisier; de unde şi slavul papka, carton, hârtie încleiată) ; 2) papucul doamnei sau condurul doamnei; bot. numirea unei plante ornamentale cu floare în formă de papuc; 3) capătul gămălia, dela un stâlp de grilaj sau dela" poartă.
papucel s. m. Mic papuc.
papuglu s. m. Fabricant de papuci; fig. iron. şarlatan (dela felul de confecţionare al papucilor, cari, deşi în aparenţă trainici, se stricau repede fiind numai încleiaţi cu pap).
papură s. f. (daco-gr. din papuros, plantă egipteană, ce creşte în apă). Plantă cu foi lătăreţe şi lungi ce creşte prin bălţi, din care se împletesc coşuri, se fac rogojini şi serveşte Ia astupat deschizăturile între doagele puţinelor şi buţilor. ŞL Bulgarii zic papuc.
Păp
fig. caută nod in papură, caută pretext de ceartă, pricină. „
pâpurl (a) v. V. prec. A astupa cu papură crăpăturile dela doagele unui vas.
păpuşă s. f. (lat. dela pupa, păpuşă). 1) Mică figură de om,făcută din: cârpe sau din lemn, porţelan, ceară, carton, etc. şi care serveşte ca jucărie copiilor în deosebi fetelor, cari o consideră ca pe un copil al lor, ce tre-bueşte îngrijit, aşa cum face şi mama cu copii; 2) jocul păpuşilor, teatru popular prin deghizarea cu haine şi măşti în ajunul anului nou (Sf. Vasile); 3) fig. a juca păpuşile, a căuta să înşele; 4) păpuşe de sfoară sau aţă, mănunchiu, ghemuşor, jurubiţă legată peste mijloc, de pare o păpuşă; 5) fructul porumbului învelit în păpuşi; 6) cioaca dogarului; 7) iron. obiect de distracţie — a fi păpuşa cuiva, sau obiect de ridiculizare;, 8) colac mare; 9) fig. copil sau fetiţă frumuşică.
păpuşar-arm. 1) Fabricant de păpuşi; 2) fig. iron. şarlatan.
pâpuşărie s. f. V. păpuşă. 1) Jocul păpuşilor (la panorame în bâlciuri); 2) fig. iron.. şarlatanie, înşelăciune cu prefăcătorie, păpuşlcă s. f. Mică păpuşă prop. fig. păpuşoiu s. n. V. păpuşă 5 şi 1. Porumb, cucuruz care face fruct ca o păpuşă; 2) fructul de porumb, care este învălitîn multe foi;
3)	păpuşă (de jucat) foarte mare.
par s. m. (lat. palus, par; cu transformarea lui l în r, ca în mola, moara). 1) Lemn lung şi nu prea gros, ce se înfige în pământ la facerea gardului sau ca arac la vie, etc;
2)	ciomag gros.
păr (1) s. m. (lat. pirus, păr). Bot. Pom din fam. rozaceelor, ce face fructe gustoase dacă este altoit şi de soiu bun; — lemnul este întrebuinţat în strungărie şi pentru sculptură fiind tare.
păr (7) s. m. (Lsărpilus, fir de păr). 1) Fir subţire şi lung ce creşte pe pielea animalelor ; 2) idem pe corp dar mai ales pe capul omului; 3) totalitatea firelor de pe cap, sau depe corp; 4) părul luat depe pielea de animal ce serveşte la făcut saltele, pâslă, sau ţesături; 5) fig. în doi peri, cu părul pe jumătate albit, cărunt; fig. iron. nesigur, nelămurit, dubios; fig. fam. beat puţin; 6) partea lânoasă la o stofă; 7) puful depe unele plante sau fructe; 8) bot. părul ciutei, gla-diş; 9) părul porcului, plantă cu fire subţiri băţoase, pe unde creşte sunt locuri sterpe, sărace, se zice şi barba ursului; 10) pârul Maicii Domnului, plantă ce creşte şi atârnă de prin crăpăturile stâncilor şi în păduri u-mede ; 11) părul Sf. Marii, torţei; 12) erau
557
par
par
toţi in păi, erau toţi prezenţi, de faţă; 13.1 se face părul măciucă, e grozav, îngrozitor.
pară (a) v. (fr. parer, dela iat. paro, parare, a pregăti, a îngrijii. 1) A preveni ; a evita, a ocoli; 2) a se feri (de o lovitură, de un atac — la duel.
pară s, f. (deşi turcescul pură — disc de metal şi ban, credem că vorba.este. mai veche, din baza gr. par, a vinde; de unde lat. paro, parare, a face negoţ, a cumpără). 1) Numire generală a monetei, ce serveşte la cumpărare (în vechime); 2) diviziune mică monetară — a 40-a parte dintr’dn leu vechiu românesc; iar ca subdiviziune, o para era egală cu două ieţcăi V. leţcaie; 3) pl. parale, bani, monete; 4) fig. avere în numerar. Numirea pare foarte veche în orientul apropiat— compară măsurile de negoţ ocaua, litra, cir am.
para adv. (prefix din 1. greacă para). Su-pra, mai mult de cât, foarte; răs — ex.: citit şi paracitit; alergat şi para alergat, sfătuit şi parasfâtuit, etc.
pară 1 s. /. (daco-gr. dela pur şi plur. pyra, foc, focuri; flăcări de foc). 1) Flacăra focului; 2) flacăra dela lumânare.
pară 2 s. f. V. păr. 1) Fructul, rodul părului.
pâră s. f. (daco-gr. diu baza por şi verb poro, a transmite, a procura). 1) Denunţare;
2)	acuzaţiune; 3) acuzare pe nedrept.
parabolă s. f. I. (gr. parabole, punere a-lîturi, comparaţie). 1) Pildă ; alegorie ce conţine un adevăr însemnat; pildă dată de Mântuitorul.
parabolă 11 s. f. (fr. parabole). Linie curbă ca aceia ce rezultă din tăierea unui con prin-tr’un plan paralel cu însăşi axa dela acel con; figură geometrică asemănător cu aceasta dar care se poate construi după diferite metode. Milit. curba descrisă în aer de un pro-ectil.
parabolic, ă adj. V. prec. Ce ţine de parabolă; ca parabola.
paracherniţă s. f. (diform, din păreter-niţă dela păretey*.Bot. Numirea unei plante ce creşte pe lângă ziduri şi are proprietăţi emoliepte. ,
paraclis s. n. (gr. parăklesis, invocaţiune rugăciune; rugăciune pentru a obţine ertare pe.rtru o greşală). 1) Bis. Rugăciune anume compusă pentru a invoca ajutorul Maicii Domnului; 2) capelă mică pentru rugăciuni.
paraclisier s. m. (gr. din para, şi supra; eclesier dela ekklisia, comunitate, biserică) V. eclesier. Mai marele peste eclesieri, adică peste cei ce fac curăţenie şi îngrijesc de bi-
serică, de lucrurile bisericei şi fac alte servicii de ordin material.
paradă s. f. (spaniol parada, din lat părere, a se arătă). 1) Prezentarea de trupe militare în cea mai frumoasă ţinută şi trecerea lor în revistă; 2) pop. serbare cu trupe militare sau cu corporaţii, şcoli, şi cu muzică;
3)	expunere sau înfăţişare cu pretenţie de a fi admirată ; 4) fig. a face paradă de vorbe, a spune vorbe pretenţioase, de paradă, paradaisă s. f. (persan dela paradaiza, paradis, din paradis). Bot. Pătlăgele roşii — pentru frumuseţa şi utilitatea lor, supranumite paradisiace, din paradis.
paradigmă s. f. (gr. paradeigma, model, exemplu). 1) Pildă explicativă; 2i exemplu gramatical.
paradis s. n. (gr. parac/eisos şi persan paradaiza). 1) Raiul biblic — grădină-minunată în care D-zeu a aşezat pe Adam şi Eva; 2> bis. locul de fericire pentru sufletele bune în lumea cealaltă ; 3) fig. loc încântător; 4) fig. numirea rândului de sus al galeriilor la teatru; 5) fig. fericire.
paradisiac, ă adj. V. paradis. De paradis din paradis.
paradox s. n. (gr. para, alături ; doxa,
(p niune). Părere contrară de ceea ce este adevărat.
paradoxal, ă adj şi aa'v. V. prec. lj Ce ţine de paradox, ca paradox 1; 2) care ţine la paradoxe, sau le întrebuinţează.
părâduealâ s. f. V. urm. Risipă mare ; nimicire.; consumare.
părădui (a şi a se) v. (comp. pref. po, încă; rado, radere, a rade, a sfâşia) A (se) risipi a (se) irosi; a consumă; a împrăştia; a pierde (lucruri, avere).
părăduire s. f. V. prec. şi părădueală. parafă s. f. (gr. din paraphusis, imagine chibzuită). 1) Trăsură de scriere, ce se adaugă într'o formă anume combinată la sfârşitul unei iscălituri, zisă şi arcul iscăliturei;
2)	iscălitură de control a judecătorului pusă pe foile unui dosar sau registru etc.
parafa, (a) v. (fr. parapher din vorba pa-raphe) V. prec. A pune semnătura, iscălitura cu parafa pe un act sau registru, de către un judecător, spre a nu se schimbă.
parafat, ă adj. V. prec. însemnat cu semnătura şi parafa unui judecător.
parafernă s. şi adj. (gr. para, pe lângă ; pherne, dotă, zestre). Jurid. Averea ce posedă o femee măritată, în afară de zestre, de averea dotală, şi pe care ea singură şi-o poate administra.
parafernal, ă (avere) adj. V. preced
par
558
par
paraffifă s. f. (fr. paraffine, din lat. pârlim, affinis, puţină asemănare). Substanţă solidă şi albă, extrasă din schisturi bituminoase şi din păcură şi care are asemănare cu ceara albă, de aceea cu dânsa se falşifică lumânările de ceară.
parafrază (a) v. V. urm. (gr. para, alături pe lângă ; phrazo, vorbesc). Lit. A. face parafraze ; a amplifică.
parafrază s. f. (gr.paraphrasis). Lit. Explicarea sau desvoltarea înţelesului unui cuvânt sau unui text; exprimare prea desvoltatâ.
paragină s. f. (din vorba părăsi, citit ca lat. parazi apoi paragi). 1) Pământ lăsat nelucrat; 2) părăsitul •?, lăsare în dezordine neglijare ; 3) bot. V. parangiţiă.
părăgini (a) v. V. prec. A lăsă în părăsire; a lăsă nelucrat; a lăsă nelocuită (o casă părăginită); a se părăgini, a se distruge, a se pierde ; a se părăsi.
părăginire s. f. V. prec. Acţiunea de a părăgini; păiăsire.
părăginit, ă actj. V. prec. 1) Lăsat necultivat (loc, vie); 2) părăsit.
păragraf s. n. (gr. para. lângă ; grapho, sc iu). Parte dintr’un capitol a unei scrieri, a unei legi, şi care se înseamnă cu §, figură convenţională tipografică, pusă la început, care şi poartă numirea de paragraf.
paragrafat, & adj. V. prec. Despărţit în paragrafe şi însemnat cu paragrafe.
paragrafie s. f. (gr. para, deoparte, grapho, scriu). Jarid. Peremţiune sau prescripţi-une — nimicirea unei proceduri, care nu s’a efectuat în termenul fixat.
pârâi (a) v. V.părr'. 1) A produce zgomot de rupere ; 2) a trosni (lemnele când ard); 3) a tiosni, pocni, împuşcături de arme. pârâiaş s. n. Mic pârâţi, pârâit s. n. V. prec. Zgomotul pârâirei; acţiunea de a pârâi.
pârâltoare s. f. V. prec. Jucărie care produce pârâit.
pârâitură s. f. V. părăit. 1) Repetarea Târâitului ; 2) salvă (de puşti).
paralactlc, ă adj. V. urm. De paralaxă, sau prin paralaxă.
paralaxă s. f. (gr. paralaxis, alternare). Astron. Unghiul ce se formează în centrul unui astru prin două linii duse una din centrul pământului şi alta din ochiul observatorului depe pământ.
paralel, ă adj. şi adv. (gr. paralellos, d n para, lângă, alelbos, unul de altul). 1) Ceea ce este, stă sau merge alătmî şi la egală depărtare de altul; 2) geom. linii sau suprafeţe egal depărtate şi care au aceiaşi direc-
ţie ; 3) fig. comparaţie ; adv. a merge, a lucra paralel = în acelaşi timp, în acelaşi senz, sau în aceeaşi direcţie.
paralelă s. f. V. prec. 2. Geom. Linie paralelă.
paralele s. f. pi. V. prec. fVparat pentru gimnastică, format din două bare fixate paralel şi orizontal, pe caii se pot face ridicări în mâni, etc.
parelelipiped s. n. (gr. poralellos, paralel; epipedon, suprafaţă). Geom. Solid, corp geometric cu 6 feţe paralele două câte două, dintre cari patru mai lungi.
paralelism s. n. V. paralel (fr. paralle-lisme). Starea de a ti paralel-paralelogram s. n. (v. paralel şi gr. gram -me, trăsătură, linie). Geom. Figură geometrică cu patru latuii, două câte două egale şi paralele între ele, dintre cari două mai lungi şi formând două unghiuri ascuţite şi două optuşe.
paraleu s. m. (pref. gr. para, supra; şi rom. leu). Mai grozav de cât un leu ; fig. teribil (şi gr. mod. paraleon).
paralitic, ă adj. şi s. V. urm. Cel lovit de paralizie.
paraliza (a şi a se) v. V. urm. 1) A fi lovit de paralizie ; 2) fig. a împiedecă o acţiune (fizic sau moral), a- neutraliza.
paralizie s. f. (gr. paralysis, slăbire, destindere, dela lysis, dizolvare). 1) Medic. încetarea de a mai putea mişcă după voie un membru ăl corpului; încetarea simţirei şi ac-ţiunei; 2) fig. imposibilitate de a lucra.
paralogism s. n. (gr. pară, alături; io-ghismos, raţionament). Raţionalism greşit.
părăluţe s. pl. V. pară. 1) Diminutiv dela parale; 2) bot. flori albe zise şi bănuţei.
părângă s. f. (din vorba par, şi lat. ancus slujitor). Par pus să facă un serviciu, care nu stă degeaba; par de vie; par de cărat o greutate, ducând un capăt pe umărul unui om, şi cu altul pe umărul altuia ce merge înainte. Şi Ungurii au împrumutat acest cuvânt şi zic porong.
paraiiginăs. f. (dela vorba paragină). Bot. Buruiană ce creşte pe locuri părăginite, zisă şi viţelar; are un miros tare.
paranimfă s. f. (pref. para şi nimfă). Nimfa conducătoare a celor nou căsătoriţi.
paranteză sau parenteză s. f. (gr. para, alături; ihesis puneie, de unde fr. paren-these). 1) Lit. Propoziţie sau frază intercalată în cursul scrierei sau cuvântării, având înţeles deosebit sau explicativ; 2) semnul ( ) în care se închide, în scriere, o parenteză ; 3) fig. digresiune.
par
559
pâr
parapanghelos! interj, (gr. para, alături cu ăgghelos, înger). Exprimă încetarea din viaţă; ca veşnica pomenire!
parapet s. n. (italian parapet!e = apără peptul). 1) Milit. Partea de sus a unei redute care apără contra loviturilor duşmanului; 2) zid pe marginea unei şosele de pe un loc înalt, care apără, opreşte să nu cadă călătorii; întăriturâ din lemn cu acelaşi scop.
parapon s. n. (grec. mod. paroponos, plânset, vaiet), li Mâhnire; 2) ciudă; 3) nemulţumii e, contrai ietate.
paraponisi (a se) v. V. prec. 1) A se mânia, supăra (de un neajuns, de o nedreptate mai mult sau mai /puţin reală); 2) a \;i rpu< e supărarea, necazul; 3) a se destăinui către altul, de nemulţumirile ce i se fac.
paraponisit, ă adj. 1) Nemulţumit; 2) supărat, necăjit de ceva- sau pe cineva.
parascovenie s. f. (daco-gr. din pâra skcpto, a glumi, a spune glume, — skoma, glumă). 1) Glumă; vorbă de glumă; 2) minciună ; 3) invenţie glumeaţă ; năzbâtie.
părăsi (a) v. (daco-gr. parago, prin forma aoristică paraxo, a lăsa la o parte, a da la o parte). 1) A lăsa la o parte; 2) a lăsa uitat; a năpusti; a renunţa; 4) a abandonă; 5) a se desbăra (de un viciu); 6) a nu mai frequ-entâ, a nu se mai duce la.
părăsire s. f. V. prec. Acţiunea de a părăsi.
părăsit, ă adj, V. părăsi. 1) Abandonat; 2) lăsat de tot; 3) năpustit; 4) desbărat. 5) bot. plantă zisă păpădie.
parastas s. n. (gr. dela parastasis, ceremonie, pompă şi parastated, a asistă). Bis. Rugăciune pentru odihna sufetului unui răposat, ce se face la 3 sau 9 zile după îngropare ; la 3 septămâni, sau la 3, 6 sau 9 luni, oii la un an împlinit şi la cari asistă rudele şi prietenii. (Datina creştină, dar numirea ei -se aseamănă cu gr. antic, paras-tatis. femee sau zeiţâ care da ajutor sau asistenţă).
paratoner s. n. (ir. paratonnerre, din lat. paro, parare, a îngriji, a feri; şi tonare, a tună). Paratrăsnet, aparat ce constă din o ţepuşă de fer, aşezată pe coperişul unei case şi de care este legat un cablu, care izolat se prelungeşte în pământ şi astfel, prin M fluidul electric din nori se scurge lin în pământ şi nu produce trăsnet; un paratoner, aşezat sus tare, apără de trăsnet până la o bună depărtare împrejur.
pârâu sau pârău s. n. (pref. gr. lat. pau, puţin şi rivus, rîu — ca în pauper, pauci, etic.). 1) Mică apă curgătoare, rîuşor. 2) adv.
sângele curgea pârău, ca un torent. — Şi Albanez uărrua. pârâuaş s. n. Mic pârâu, paravan s. n. (fr. paravent). 1) Mobilă de-cameră, ca un mi părete compus din tăblii din pânză sau lemn, care fereşte, apără de vânt; 2) părete sau coperâmânt înjghebat spre a apăra de vânt şi de ploaie sau de căldură; 3) fig. adăpost, ocrtotire ; 4) mască, disimulare.
piraxân adv. (gr. para-xenos\. Straniu, ciudat; s. n. ciudă, mânie.
paradit, ,ă adj. şi s. n. (gr. parasiteo, a mânca dela alţii). 1) Fiinţă sau plantă care se hrăneşte dela alţii, din agonisita sau din însăşi fiinţa altuia ca: ciuperci, păduchi etc; 2) fig. leneş, care nu munceşte şi nu produce ; 3) ce este peste necesar, ce stă degeaba.
parazitism s. n. Traiul, sau felul de traiu ci al parazitului.
parc s. n. (fr. parc). Grădină mare, de frumuseţă, cu pajişti, plantaţii şi boschete.
pârcălab s. m. (din lat. percoîo. perco-lere, a cins'i, a onoră foarte-j-auus, moş—■ percol-avus, moş, bătrân foarte cinstit; — după alţii ar fi din germanul burggraf). 1) Boier mai marc peste un judeţ (Hotin, Neamţ, Roman, Suceava, Rădăuţi; 2) judecător sau căpitan de distract sau de ţinut — în Moldova ; 3) perceptor (sau primar ?) în Muntenia; 4) judecător cu putere de a condamnă în Muntenia; 5) un fel de judecător sau procuror în Trasilv; — în genere funcţiune de mare cinste la început, ca a unui guvernator, aşc cum o arată numirea latină. — Şi Ungurii au numirea de porcolab.
pârcălăbesc, ească adj. De pârcălab; al pârcălabului.
pârcălăbie s. f. V. pârcălab. 1) Autoritatea pârcălabului sau funcţiunea lui; 2) cancelaria sau reşedinţa pârcălabului.
parcan s. n. (lat. din parco, parcere, a feri, a opri). 1) Streşină sau ciubuc care a-pără un zid; 2) opritoare, zăgaz la un rîu spre a prinde lemnele ce plutesc pe el. — Şi Rutenii zic parkan, parcea s. f. (lat. din pars, partis; parte, ca român, părticea, la fel cu fr. parcelle din lat. particula). 1) Parte de pământ; bucată; 2) bucată de stofă; 3) parte componentă, părticea; firele cu grosimea lor, ce compun o stofă. — Şi Turcii au acest cuvânt.
parcelă s.. f. (fr. parcelle). 1) Bucată, parte, suprafaţă de pământ, anume măsurată şi repartizată; 2) bucată sau suprafaţă anumită de pădure.
par
560
par
parcelă (a) v. (fr. parceiler, vezi şi parcea). A diviza în parcele.
parcelar, ă adj. şi udv. Prin divizare în parcele, prin parcelare.
parcelare s. f. V. parcelă. Divizarea-în parcele.
parchet s. n. I (fr. parquet, citit parche) din lat. parco, parcere, a îngriji, a se feri, a păstra, a opri). 1) Pardoseală făcută din bucăţi netede şi mici din lemn bine uscat, de stejar, sau din alt lemn tare, şi care se a-şază în rânduri diferite formând uneori figuri geometrice frumoase; 2) porţiune dintr’o pădure anume măsurată.
parchet s. n. II (fr. parquet, din lat. parco, parcere. a feri, a păstra, a opri). Jurid. 1) Autoritate judecătorească ce reprezintă ministerul public: procurorul şi judecătorul de insirucţ e; 2) cancelaria magistraţilor ce reprezintă ministerul public; 3) spaţiu sau exlradă în sala de şedinţe a tribunalului unde stau reprezentanţii ministerului public, parchet a. n. III V. barhent. parchetă (a) o. A pune paichet 1. parclmonln s. f. (lat. parcimonia, economie'. 1) Economie; 2) zgârcenie.
parcimonios, oasă adj. şi adv. V. prec. Cu economie, cumpăiat.
pârciu s. m. (lat. din percio, percire, a lovi, a bate, a izbi). 1) Ţapul care are obiceiul de se bate; 2) mirosul de ţap; miros infect; 3) stiuguri cu boabe'.e foarte dese, bătuţi; 4) fecundaţiunea la capre sau pisici.— Şi Bulgar părci^ ţap.
pârei (a se) v. V. prec. A se bate (fecundă) caprele, pisicile.
paradat s. n. (din slav. bulgar pod-dârva pod, de desupt; dârva, lemn). Lănteţ, laţ.
pârdalnic, ă adj. şi s. (dela perde, per-dalnic). 1) Prăpădit; fig. nenorocit; 2) pierzătorul ; fig. diavolul; care duce la pieire.
pardesiu s. n. (fr. pardessus) din par, pe; dessus, deasupra). Haină mai lungă dar nu prea groasă ce se îmbracă peste celelalte pe timp de toamnă sau primăvară;
pardon s. n. (fr. pardon, iertere). Iertare; vorbă prin care cerem scuză, ertare, cuiva, pentru că l'am supărat sau atins.
pardos s. m. (lat. şi gr. paraos, pardus). Zool. Numirea animalului zis şi leopard şi panier ă.
pardoseală s. f. V. urm. 1) Acoperirea, câtriuşirea cu lemn, cu scânduri sau cu piatiă pe o suprafaţă; 2) duşumeaua unei camere;
3)	pavaj.
pardosi (a) V. (pref. par şi dosi). A acoperi, căptuşi, cu lemn, scânduri, peatră.
pardosire s. f. 1) Acţiunea de a pardosi;
2)	pavagiu.
pardosit, ă adj. Căptuşit, acoperit cu scânduri, lemn, peatiă; pavat.
pardositor s. m. Cel ce ştie să pună pardoseală; parchetar.
pare V. părea, ipers. III dela părea). 1) Are înfăţişare; se prezintă; se arată; 3) este probabil ; 4i a avea impresie (de bine sau rău),'
părea (a şi a se) v. (lat. pareo, părere, ST se arătă, a se înfăţişă). 1) A avea înfăţişare, aparenţă; 2) a se vedea, a se prezentă ; 3) a presupune; 3) a avea impresie.
pareatcă s. f. (slav dela poreadka, rân-duială, dereticare). 1) Cârpa pentru scuturat, dereticat plin casă; 2) fig. iron. slujbaş ordinar (poate camerier) sau funcţionar rutinar; în Mold.
pâreche s. f. (lat. comp. din par şi aeque asemenea, deopotrivă). 1) Două lucruri de acelaşi fel, sau două fiinţe de acelaşi fel, împreunate; 2) soţi — bărbatul şî femeia; 3) însoţirea sau asemănarea. V. şi pereche. părecherniţâ s. f. V. păracherniţă. părelnic, ă adj. (dela verb. părea). Imaginare ; de închipuire, închi^uitor ; aparent.
părere s. f. (lat. părere, a se arătă). 1) Aparenţă, înfăţişare ; 2) iluzie ; închipuire ;
3)	opinie ; 4) impresie j^bună sau rea), păresimi s. pl. (lat. dif. din quadragesima,
de 40). Biser. 1) Postul cel mai lung (de 7 septămâni) din ’naintea Paştilor; 2) Mer-cuiea ţlin mijlocul acestui post zisă şi mezi-păresi (diform, mezupăreţi) adică mijloc de păresim.
părete s. m. (lat paries, paiietis, părete».
1)	Părete; zid de cărămidă sau peatră; 2) despăiţitură între camere ; 3) suprafaţă naltă, netedă la o săpătură în pământ.	•
parătis s. n. (cuvânt grec). Biser. Demisia unui arhiereu.
parfet s. n. (fr. parfait, citit parfe, desăvârşit, prefect). Numirea unei creme la ghiaţă, cu gust de cafea, ce se dă ca prăjitură la sfârşitul mesei.
parfum s. n. (fr. parfum dela lat. fumi;s, fum). 1) Miros plăcut; 2) substanţă lichidă cu miros plăcut.
parfumă (a şi a se v. V. prec. 1) A îăs-pândi un miros plăcut; 2) a turnă parfum, a stropi cu parfum.
parfumat, ă adj. V. prec. 1) Cu miros, plăcut; 2) stropit cu parfum.
pdrfumerie s. f. (fr. parfumerie). 1) Arfa de a fabrica parfum; 2) fabrică sau magazin de parfumuri.	„
par
561
par
parfumor s. m. (fr. perfumeur). Cel ce fabrică parfumul i.
pârg s. n. (lat. scurtat din percoquo a se coace desăvârşit, de tot), li Coacerea deplină a fructelor; 2) coacerea de timpuriu, matură, a fructelor.
pârgă s. f. V. prec. 1) Primele fructe coapte; primele grâne coapte; — aceste se aduc ca prinos la biserică, în ziua de Sf. Ilie, sau la 6 August, la Schimbarea la faţă. 1 vezi şi jertfă).
pârgar s. m. V. prec. Nume pop. al lunei Ai gust.
pârgar s. m. (după unele opinii ar fi ger-man-sâsesc btirger - purger, ca şi ungurescul polgar). Un fel de consilier comunal, câte 6 în oraşele din Moldova şi 12 în Muntenia.
pârghie s. f. (lat. medieval pergula). 1) Par sau drug, care sprijinit, poate ridica sau mişca din loc o greutate foarte mare; 2) braţ de balanţă ; 3) forţa morală care poate susţine curajul, pârgulală s. f. V, pârguire. pârgui (a se) v. V. pârg. A începe să se coacă să se rumenească fructele sau grânele ; fig. a ajunge la maturitate.
pârguire s. /. Coacerea, roşirea, fructelor şi a grânelor.
pârguit, ă adj. V. prec. Ajuns la coacere ; fig. ajuns la maturitate.
pâri (a) v. (daco-gr. din pori5, a face să p rvină la cineva, a transmite). 1) A denunţă;
2)	a acuză; 3) a da în judecată.
pâri (al) adj. (lat. par, paris). Comerc. Egal, deopotrivă; cu preţ egal cu cel nominal (rentă, titluri).
paria s. ni. (din sanscrit para, afară de; hindus paria). 1) Om scos afară dîn rândul oamenilor, adică cea mai de jos clasă socială la Indieni şi urît de celelalte caste; 2) fig. om de cea mai joasă stare socială şi urît de toţi.
parîâ (a) v. (fr. parier). A face prinsoare; a pune rămăşag.
paricid, ă adj. (lat parricida). Ucigaş de părinte, care 'şi ucide părintele (crima cea mai greu pedepsită de lege).
parietal, ă adj. şi s. (lat parietalis, dela paries, parietis, părete). Anat. Osul cranian din partea dreaptă şi cea stângă a capului, deasupra urechilor.
pariglnă s. f. (ital. parigino, parizian). Numirea unei sobe de fier, eu focul continui) (ce este invenţie pariziană.
parlgorie s. f. (gr. paregoreâ, a încura-gia). 1) încuragiare, mângâiere de sine'la
necaz; 2> iluzie; îşi face parigorii, se consolează, îşi face iluzii.
pârimiar s. n. V. parimie. Bis. Carte ce c nţine padinii.
parimie s. f. (gr. paroimia, proverb, parabolă). Bis. 1) Precept din învăţăturile înţelepte ale lui Solomon, ce se citesc în biserică; 2) bucăţi din sf. scriptură sau din învăţăturile apostolilor; 3) fig. proverb.
parimiologie s. f. V. prec. Studiu comparativ asupra parim ilor.
părinc s- n. (lat. pănicum). Bot. Meiu; plantă erboasă, care face însă spic cu nişte grăunţe foarte mici.
părinte s. m. (lat.1 parens, parentis). 1) Tată (cu distincţiune); 2) preot; 3) călugăr ;
4)	fig. binefăcător; protector; 5> creator, întemeietor; 6) părinţii — tata şi mama ;
7)	sfinţii părinţi — marii învăţători şi seti-tori ai Bisericei creştine • 8) fig. strămoşii, piedecesorii.	•
părintesc, ească adj. V. prec. Dela părinte sau părinţi; al părintelui.
părinteşte adv. Cum face părintele ; fig. cu bunătate sau cu bunăvoinţă.
parip s. m. (gr. mod. din para, alături, hippos, cal). Calul care trage pe lături.
pârire s. f. V. pâri). Acţiuuea de a pâri ; denunţare.
pârîş s. m. V. prec. Părător; adv. prin pâră.
parisilablc, ă adj. (fr. parisyllabe, din lat. par, egal; gr. syllabe). Grgm. Se numesc aşa vorbele cari păstrează acelaşi număr de silabe la toate cazurile.
pârît, ă adj. V. pâri. 1) Denunţat; 2) a- ' cuzat; 3) acuzat pe nedrept.
paritate s. f. (lat. paritas, din par egal). Egalitate; număr egal; asemănare in obiecte de acelaşi fel. '
pârftor, oare s. şi bdj. Care părăşte; denunţător.
pariu s. n. (fr. pari, V. paria). Rămăşag, parizian, ă adj. şi s. 1) Om din Paris; 2) ce este din, sau ca la Paris.
pârjoală s. f. (din pârjol şi pârjoli). Carne tocată mărunţată, apoi amestecată cu ceapă tocată, piper, cimbru şi cu puţină făină; făcută apoi în formă de mică turtă şi prăjită la un foc repede. Chiftea mare (fără sos).
pârjol s. n- (daco-gr. din pyr, foc; zelos, ardere). 1) Ardere mare de foc; incendiu ;
2) fig. dezastru; 3) jaf cumplit; devastare ;
4)	adv. cu furie.
pârjoli (a) v. V. prec. 1) A arde; 2) a devasta; 3) a frige ceva prea tare pe cărbuni ; 4) fig. a fură, a jefui; 5) fig, a inşelă.

30
pâr
562
pâr
pârlaciu s. m. V. pârli, fig. Fur, hot, şarlatan.
parlagiu s. m. (lat. din per-lacero, a sfâşia, a ciopârţi). Măcelar specialist în spin-tecarea şi tăierea vitelor, după calităţile de carne necesare. — Şi Turcii au acest cuvânt aflat la bizantini probabil.
parlament s. n. (fr. parlement, dela par-ler, a vorbi) Adunarea deputaţilor şi aceea a senatorilor, unde se discută şi se votează legile —'Corpurile legiuitoare, parlamentă (a) o. (fr. parlamenter). 1) A discută ; a sta la vorbă ; 2) milit. a trata cu inamicul despre încetarea luptei, râsbo-iului; 3) fig. a sta Ia tocmeală despre ceva.
parlamentar, ă adj. şi adv. 1) Ce ţine de pailament; 2) ca la parlament; 3) fig. Cu vorbe cuviincioase şi alese; s. milit. trimisul inamicului cu care urmează a parlamentă (2).
parlamentarism s. n. V. parlament). Sistemul de a gutiernâ o ţară şi a legifera prin parlament.
pârlea s. m. V. pârli. Fig. 1) Cel pârlit, cel ars. 2) naiba, diavolul; 3) prăpădit; du-te pârlii, fugi ca ars; 4) să te ţii pârleo, ţine-fe pârleo (să nu te rupi) — fig. arsule (piăpăditule) nenorocitule ţine-te bine.
pârleală s. f. V. pârli. 1) Arsură, adică inegrire sau i oşire pe faţă din cauza soarelui ; 2) arsură Ia suprafaţă din cauza focului ; 3) fig. fam. înşelăciune.
pârleaz sau pârlaz s. n. (lat. din perla -bor, perlapsjis, a trece peste). Loc de trecere peste un gard, de sărit peste gard. (Este atât de apropiată pronunţarea de verbul slav perelaziti (a sări pestei cum şi înţelesul, în cât lesne s’ar admite că vorba pârleaz ar fi slavă).
pârlea loc. V. să te ţii pârleo, din pârie?. pârli (a şi a se) v. (daco-gr. din baza pyr, foc). 1) A cuprinde în flacăra focului şi a rostogoli prin flacăra focului repede (porcul tăiat, ca să i se ardă părul; idem găina jumulită ; o nuia spre a’i jupui coarjâ şi a o putea răsuci, etc.); 2) a se aide puţin la suprafaţă; 3) a se roşi de arşiţa soarelui;
4)	fig. iron. a (se) înşelă ; 5) a fură. — Şi Sârbii zic perliti.
pârlit, ă adj. 1) Ars prin flacăra focului; 2) ars la suprafaţă puţin ; 3) roşit de arşiţa soarelui; 4) fig. iron. înşelat; furat; 5) fam . prăpădit, sărăcit (în Oltenia); un pârlit, un ticălos, un prăpădit.
pârlire s. f. V. pârli. Acţiunea de a (se) pârli propr. şi fig.
pârlltură s. f. 1) Arsură la suprafaţă ; 2) loc unde a fost arsă pădurea, arborii, pe loc;
3)	ardere, roşire de prea mare căldură a soarelui; 4) fig. iron. înşelătorie.
pârlog sau pârloagă s. (lat. per-loco, spre a închiria). Loc lăsat necultivat, fără recoltă; anume pentru a’şi recăpăta putere şi care se închiria pentru păşunat. V. toloagă.
parmac s. m. (lat. din palus = rom. par; şi macor, slab). 1) Par subţire sau par mic ce servă ca proptea la stâlpii din faţa sau din jurul casei ţărăneşti; 2) părişor, lănteţ dela grilaj (se confundă uneori cu palmac).— Şi Turcii zic parmak, par de grilaj.
parmaclâc ş. n. (din parmac). Grilaj făcut din parmaci, din lănteţi. — Şi Turcii, au acest cuvânt.
parmezan s. n. (fr. parmesan, dela numele oraşului Parma din Italia). Un fel de caşcaval (brânză) fabricată în Lombardia-
Italia.
pârnaie s. f. (daco-gr. par-nays, la fel cu nava). 1) Vas mare de pământ cu două torţi; 2) varietate de struguri.
parodiâ (a) v. V. urm. 1) A face o pafodie ; 2) a imita vorbele, gesturile sau mişcările cuiva în batjocură.
parodie s. f. (gr. parodia, din par, alături; ode, cântare). Imitare în batjocură sau imitare nereuşită a unei opere serioase.
paroh s. m. (după lat. parochus, cel ce găzduia pe slujbaşii publici, cel ce piimea oaspeţi călători, s’a format numirea aceasta, care are însă la bază şi grec. paroikia, reşedinţă). Bis. Preot superior care stă la reşedinţa parohiei.
parohial, ă adj. De parohie, sau al parohiei, parohie s. f. (gr. paroikia, reşedinţă). Bis.
I)	Circumscripţie bisericească ce cuprinde pe credincioşii cari aparţin unei biserici; 2) circumscripţie bisericească ce are ca superior un preot şef numit paroh, chiar dacă sunt mai mulţi preoţi subalterni şi alte biserici filiale ; 3) autoritatea de paroh.
păroiu s. n. 1) V. par. Par mare; 2) V. păr ; păr mare, lung.
paroiu s. n. (pentru para-roiu). Supra-roiu, adică roiu produs de un roiu nou, din aceeaşi vară.
parol! interj, (fr. parole cuvânt). Exclamare care însemnează : crede-mă ; ca francez. ma-parole = pe cuvântul meu, adică pe cuvânt, să mă crezi; sau parol ? = se poate ? e adevărat ?
parolă s. f. (fr. parole, cuvânt). 1) Milit. Cuvânt secret ce se dă în fiecare zi pentru 24 de ore trupelor dintr’o garnizoană, spre a fi ştiut numai de santinele ca mijloc de recunoaştere, de ex. Mihai şi Mircea ; iar mi-
par
563
pâr
litşrul ce umblă noaptea, trebue să-l spună la somaţia santinelei, altfel nu este recunoscut şi este expus la pedeapsa regulamentară;
2)	cuvântul de cinste ; 3) promisiune verbală; 4) parola de onoare, confirmare pe cuvânt de cinste.
parolist s. m. sau adj. V. prec. Om c:re ’şi ţine cuvântul sau promisiunea dată.
paronim s.n. (fr. paronyme din gr. para-{-onyma, nume apropiat sau asemănător). Vorbă ce se aseamănă cu alta după formă sau după origină, iar nu după înţeles: deduce şi conduce, etc,
paronomază s. f. (gr. paronomasia, tras-formarea numelor). Figură retorică constând în întrebuinţarea de vorbe asemănătoare ca foi mă, dar felurite ca înţeles : unul face, altul trage.
păros, oasă adj. V. păr. î) Care are păr mult pe corp; 2) stofă de lână, care nu este netedă; 3) care are suprafaţa cu un fel de puf sau perişor fex. persica).
parotidă s. f. (gr. parotis, parotidos; dela para, alături şi ous, otos, ureche). Anat. Numirea glandelor mari salivare, aşezate în gură în partea dinspre ureche. 'Med. inflamarea acestei glande.
paroxism s. n. (gr. paroxysmos, .iritare, scoatere din fire). 1) Gradul cel mai mare de iritare; 2) medic, punctul culminant al boalei.
pârpală s. f. V. părpoli. 1) Ardere sau coacere, frigere, la suprafaţă şi la un foc repede, sau numai în flacăra unui foc repede; 2) încălzire pe lângă flacăra unui foc repede.
pârpâlac s. h. V. părpoli Pârjoală din carne fragedă.
parpalec s. m. V. părpoli. Cel ce coace la repezeală plăcinte în piaţă; fig. iron. Grec.
parpandel s. m. (gr. par, pe lângă, alături; padoylos, cu totul sclav), iron. Fiu, copil de ţigan (ca şi părinţii lui sclav, în vechime).
părpâr ş. n. (gr. dela hyperpyron, monedă gr. bizantină de aur). Dare pe buţile de vin şi pe putinile de struguri, în vechime.
pârpără s. f. (gr. dela pyrpolos, consumat de foc). 1) Ardere ; ardoare, aprindere ; fig. foc — ca şi dârdora. 2) otiomat. ropot (de ploaie).
pârpăriţă s. f. (daco-gr. pyr -f- păi ios, foc aproape egal). Bucata de fer, în care e băgat şi se învâiteşte capătul fusului dela roata morii şi care prin învârtire se înfierbântă aproape ca focul. (Şi Slavii zic pru-priţa) — acest cuvânt e înrudit cupărpăra şi părpoli.
părplan s. n. (1. pampinus, frunză de vie).
Bot. Numirea unei plante zisă şi talpa pisicei, după conformaţia pedunculului, care se aseamănă şi cu frunza de vie.
pârpoll (a şi a se) v. (daco-gr. pyrpoleâ, a ţine aproape de foc, a arde pe foc). 1) A arde ceva pe foc, în loc de a frige sau a coace; 2) a coace sau a frige ceva în grabjî şi numai supe.ficial; 3) a purta ceva prin flacăra focului spre a se frige puţin ; 4) a se îucălzi pe lângă foc ; 5) fig. iron. a avea ardoare de ceva ; a arde de dorinţă şi a avea neastâmpăr mare după ceva în Mold.
pârpotlre s. /. V. prec. Acţiunea de a (se) pârpoli.
pârpolit, ă adj. V. prec. Ars pe foc (în loc de a fi prăjit sau copt); copt numai pe deasupra.
pârr l interj, (onomat). Arată zgomotul ru-perei unui lucru, pânze, stofe, sau pocnet simultan de împuşcături.
parşiv, ă adj. (rus parşivii, din parşa, râie-râios). Murdar, infect, scârbos.
parşlvenie s. f. V. prec. Murdărie, infecţie, scârboşenie. •
part! interj, (onomat.) Exprimă zgomot de lovire repede.
pârţ 1 s. n. (onomat). 1) Imitarea ruperei ; 2) mică beşină.
pârţag s.' n. (dela părciu, ţap, din lat. percio, a izbi a bate). Moft, capriciu; furie cu toane; format ca şi ital, capriccio, dela capra).
pârţâgăios, oasă adj. V. pârţag. I) Care are pârţaguri; 2) V. pârţăgăit.
pârţâgăit, ă adj. (dela pârţ). 1) Subţiratec aproape să se rupă; 2) subţire de tot şi cu întreruperi.
partaj s. n. (fr. partage, din lat. pars, partis, parte). Jurid. împătţirea unei succesiuni între moştenitori; — actul acestei împărţiri.
părtaş s. m. V. parte. 1) Cel ce ia parte Ia o faptă sau la o afacere; 2) cel ce primeşte o parte din ceva; 3) cel ce are drept • impreună cu alţii la ceva.
parte s, f. (lat. pars, partis, ac. partem).
1)	Porţiune dintr’un lucru divizat; 2) porţiune dintr’un tot; 3) participare ; 4) lăture ; 5) coastă (a corpului); 6) loc, regiune ; 7) noroc ;
8)	părtinire, protejare ; 9) privinţă (dinspre partea aceea...); 10) partidă; 11) Gram. parte de cuvânt, specie, categorie ; 12) gen (parte bărbătească) ; 13) muzic. una din melodiile ^ce formează armonia cântărei; 14) Jurid. unul din cei ce se judecă într’un proces ; 15) direcţiune (în partea aceea); 16) adv. în parte, parţial; întru câtva.
par
564
par
parter s. n. (fr. parterre, din par, pe; terre, pământi. 1) Partea depe pământ a unei case cu mai multe etaje ; 2) locul dintr’o sală de teatru, unde sunt scaunele, fotoliile, pentru spectatori, îndată după orchestră ; 3) spectatorii din parter; 4) partea unei grădini garnisită cu flori.
parţial, ă adj. şi adv. (fr. pârtiei, dela lat. pars, partis, parte). 1) Părtinitor; 2) în parte, pentru o parte (nu in totul); 3) pe părţi, separat; 4) care face parte dintr’un tot;
5)	s. ceea ce formează numai o parte, subdiviziunea; ceea ce aparţiune unei părţi, parţialitate s. f. (fr. partialite). Părtinire, participă (a) v. (lat. participare, din pars, parte ; capio, cepi, a lua). 1) A lua parte ;
2)	a fi copărtaş, asociat; 3) a asista împreună cu alţii (la o adunare, solemnitate); 4) a ţinea de natura, speţa cuiva ; 5) a contribui, participant s. n. Cel ce participă, participare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a participă ; 2) partea cuvenită dintr’o asociaţie.
participiu s. n. (lat. participium). Gram.
1)	Formă din conjugarea unui verb, în care acesta are înţeles şi de yerb şi de adjectiv;
2)	cuvânt care se află în această formă, particulă s. f. (lat. particula, diminutiv
di) pars, partis, — parte). 1) Părticică; 2) gram. cuvânt mic, monosi'abic, ce intră- în compoziţia altor cuvinte: /•ds-torn; r/es-piind.
particular, ă adj. (lat. particularis, dela pars, partis — parte'. 1) Ce este propriu numai cuiva ; 2) deosebit, separat; 3) adv. în secret; aparte ; în deosebi; 4) s. m. persoană privată; ce nu are culitate oficială; 5) milit. ce nu este cazon, dela cazarmă (îmbrăcăminte, etc,).
particularism s. n. (dela particular). 1) Tendinţa de a păstra deosebirile particulare, sau prerogativele parţiale (cum sunt statele din Germania); 2) teolog, doctrină teologică, după care Christos s’ar fi sacrificat numai pentru cei aleşi, iar nu pentru toată omenirea.
particularist s. m. şi adj. 1) Care ţine la particularism; 2) ce se raportă la doctrina particularismului.
particularitate s. f. Calitate aparte ; deosebire caracteristică.
particulariza (a) v. (fr. particulariser).
1)	A specifică în parte ; 2) a restrânge la un singur caz.
partid s. n. (ital. partita, din lat. parti-tum, împărţit). 1) întovărăşire de mai multe persoane în contra altora 2) politic, grupare da persoane, cari au anume principii şi vederi cu privire la guvernarea statului.
partidă s. f. V. prec. 1) Grupare de persoane ; 2) un rând de joc (de cărţi, etc.); 3) persoană ce vrea să se căsătorească; 4) contab. cont parţial al cuiva; 5) idem, partea de conturi care specifică dări sau primiri (debit sau credit); 6) felul contabilităţei — simplă suu dublă.
pârtie sau pârte s. f. (lat. dela porta, portae, trecătoare îngustă, spărtură). 1) Cărare făcută prin zăpadă ; 2) cărare îngustă ;
3)	fig. a’şi da in pârtie, a apuca pe aceiaş cale, a reveni Ia obiceiul ştiut; 4) fig. spărtură, gol. (Şi Sârbii zic prt.
părtini (a) v. (lat. comp. pars, partis, parte ; teneo, tenere, a ţine). A ţine parte cuiva; a favorizâ; a fi părtinitor, părtinire s. f. Acţiunea de a părtini, părtinitor, oare adj. şi adv. V. părtini. Care părtineşte; cu părtinire, pârtinos, oasă adj. părtinitor. partiţiune s. f. (ital. partizione, din lat. partitio, citit partiţio) = împărţire, clasificare). Muzic. Totalitatea şi aşezarea părţilor ce compun armonizarea unei bucăţi- muzicale.
partitiv, ă adj. (fr. partitif din lat. par%-titus, dela partior, a împărţi). Gram. Cuvânt care deseamnă o parte dintr’un tot.
partizan s. m. (fr. partisan, dela vorba lat. pars, partis, parte). 1) Cel ce ţine de un partid politic; 2) cel ce ţine şi apără un pr ncipiu ; o instituţie ; 3) adept partizană s. f. V. preced. partner sau partener şi parteneră s. ( r. partenaire). Partidă, sau persoană dintr’o partidă, la un joc.
parucic s. m. (rus. porncik, citit parucik). Locotenent în armată.
părueală s. f. V. pâr. Bătaie cu tragere de p r.
părui (a şi a se) v. V. prec. 1) A trage de păr ; 2) a se încăerâ la bătae. păruit, ă adj. V. prec. Tras de păr, bătut, pârv, ă ac(/..(lat. parvus, mic). Berbec sau oaie cu lâna sau părul mic, scurt şi creţ.
pârvac s. n. (lat. din parv — ac, dela parvus, mic ; ac, ca). Stupul tânăr, mic, care roeşte întâia dată ca atare. (S'avii au vorba pârv şi pârvîi = întâi, primul, tot dela noţiunea numărului cel mai mic, dela lat. parvus, mic).
parveni (a) v. (lat. parvenire, a. ajunge).
2)	a ajunge la un scop, la o ţintă ; 3) a reuşi;
4)	a se ridica la onoruri.
parvenire s. f. Acţiunea de a parveni, parvenit, â adj. şi s. V. parveni. 1» Ajuns până la; 2) s. iron. ajuns la onoruri sau • situaţii nemeritate.
565
păs
pas s. nu (lat. passus). 1) Mişc3rea piciorului pentru a merge; 2) spaţiul sau lungimea pasului; 3) felul de a merge (trupele militare);
4)	mersul cel mai încet al calului (la paşi;
5)	demers; întreprindere.; 6) îngăduinţă ; ocazie <a da pas cuiva); 7) măsura de distanţă <120 paşi — 100 metri); 8) urmă de călcătură cu piciorul; 9) zgomotul mersului (se aud paşii.
pas s. n. V. prec. Trecătoare îngustă ce traversează un munte.
pas v. (imperativ dela păşi). 1) Mergi; 2) pofteşte, cutează.
păs s. n. (lat. pensum, greutate ce apasă). Grijă, suferinţă, nevoie ; nelinişte; datorie.
pâs! interj, (onomat.). Imită zgomotul mersului încet şi pe furiş.
păsa (a) v. (lat. dela patior pati, passus, sum, a suferi, a răbda). A suferi; a avea grijă ; a se teme (mai des negativ nu-i pasăy paşă s. m. (turc paşă). Guvernator alunei provincii în Turcia; titulatura vizirilor şi a unor, înalţi demnitari Turci (cari aveau ca semn distinctiv un fel de steag de care atârnau Cozi de cal, numite tuiuri).
pasager s. m. (fr. passager, dela passer? a trece). 1) Trecător; 2) călător care este în trecere; 3) călător cu trenul.
pasaj s. n. (fr. passage, dela passer, a trece). 1) Trecătoare acoperită şi îngustă dintr’o stradă în alta paralelă, numai pentru călători pedeştri; 2) parte mică dintr’o scrier., sau frază, citată dintr’o scriere; 3) parte dintr’o bucată muzicală.
paşale s. pl. Vezi paşă. Paşi, demnitari înalţi în Turcia.
paşalâc s. n. V. paşă. (cuvânt turcesc).
1)	Provincie guvernată de uti paşă, în Turcia;
2)	fig. iron. guvernământ sau ţară guvernată despotic
păsâ-mi-te adv. (dela păşi V. pas 2). 1) Pofteşte că; 2) pare că; 3) se vede că.
paşaport s. n. (fr. passeport). 1) Certificai liberat de o autoritate, prin care se dă voie călătorului să meargă neîmpiedecat, ci chiar protejat de autorităţile ţârei şi de reprezentanţii ei în străinătate; 2) fig. iron. a-i da paşaport, a concedia, sau a da afară (după uzul diplomatic, când reprezentantul unei ţări, la plecare, primeşte documentele pe baza căror părăseşte ţara unde era acreditat).
păsărar s. nu (dela vorba pasăre). 1) Cel ce prinde păsări; 2) cel ce vinde păsări; 3) zool. erete, pasăre răpitoare care prind» şi se hrăneşte cu păsărele mici.
păsare s. f. V. păsa. Grijă, teama, suferinţă.
pasăre s. f. (lat. passer, passeris, vrabie).
Zool. Fiinţă din speţa oviparelor, care are pene şi aripi de zburat; pasăre măeastră, pasăre din poveştile poporale, care e înzes-tiată cu graiu omenesc; pasărea muscă, mică păsărică din America, având colori sclipitoare ; pasărea paradisului, pasăre din India şi Noua Guine cu pene foarte fine şi de preţ; pasărea tătăi ască, nagâţul; pasărea ţigănească, codobatura; fig. iron. pasăre de noapte, prostituată de stradă.
păsăresc, ească adj. De pasăre ; pentru păsări: ca al păsărilor, limba păsărească, fel de vorbire inventat de copii, sufixând cu
p.	r. etc. fiecare silabă, de ex.: ce pe ma pai fapaci ? — ce mai faci ? — tnpincpe, bine.
păsăreşte adv. 1) Ca păsările ; 2) vorbire păsărească V. prec. limba păsărească ; 3t fig. neînţeles, neclar.
păsărică s. f. 1) Mică pasăre ; .2) fig. fam. puţica copilului. Olten. păsărime s. /. Mulţime de păsări. păsăruică s. f. Pasăre mititică, păsat s. n. (lat. pensatum, pisat). 1) Făină din grăunţe pisate; 2) crupuşoăre ce se găsesc amestecate în tărâţele de făină de porumb, sau cari se extrag prin cernerea fainei prin sita deasă ; 3) săminţele mărunte dela meiu, sau dela altă plantă asemănătoare.
pască s. f. (dela ebreu pasa’h sau pasucn trecere — numirea serbătorii pascale). 1) Un fel de plăcintă cu marginile dintr’un mic colac făcut din aluat de cozonac, iar mijlocul umplut cu un amestec de brânză frământată cu ou, lapte şi zahăr, sau din orez fiert cu lapte ou şi zahăr, apoi coaptă în cuptor, şi care se duce la biserică în ziua de Paşti; 2) azimă subţire ce se face la Paşti de către Evrei; fig. anafora ce se dă de freot în ziua de Paşti.
pascal, â adj. De Paşti, pentru Paşti, pascalie s. f. (gr. păschalia, paştele). Calendar bisericesc perpetuu, cu anume semne astrologice, după cari se poate şti când urmează a se serba Paştele in fiecare an. pâscător, oare adj. V. paşte. Care paşte, păscut, ă adj. şi s. V. paşte. 1) Mâncat de vite (iarba,'câmpul); 2) paşterea ; 3) locul de păşune; 4) fig. urmărit, studiat.
păşi (a) v- V. pas 1.1) Acţiunea de a face un pas sau mai mulţi; 2) a merge; 3) a s ri peste, sau a trece făcând un singur pas; 4) a porni, a procedă la; 5) a călca cu piciorul;
6)	a trece, a depăşi; pop. a păşi cu stângul a începe rău, fără noroc, a’i merge răr.
paslans sau pasiansă s. (fr. patienee, din lat. patientia, rbdare). Joo de cărţi, pe care
pas
566
pas
îl face o singură persoană, înşirând cărţile de joc în mai multe rânluri unele sub altele şi după cum ele se aşază, se ghiceşte viitorul sau gândurile ori întâmplările cuiva; iar dacă şi-a dat pentru o anume dorinţă, se crede că ea, se realizează, dacă se vor grupa şi îm-perechea după regula jocului, toate figurile cărţilor de joc.
pasibil, ă adj. (lat. passibilis). Care trebue să sufere; jurid. care urmează sau trebue pedepsit după prescripţiunile legei. pasienţă s. f. V. pasians. pâşin adj. (slav. păşnii, umflat, înfoiat). înfumurat, mândru.
pasionâ (a şi a se) v. (după fr. passionner, din lat. passio, dela patior, pati, a suferi). A escita, a provocă o ardoare ; a interesa foarte ; a prinde patimă.
pasional, ă adj: V. prec. Care pasionează care provoacă pasiune; de patimă, sentimental.
pasionant, ă adj. Care provoacă un mare interes; care pasionează.
pasionat, ă adj. şi adv. V. pasionâ. Cu pasiune; cu patimă; cu parţialitate ; cu ar-, doare excesivă.
păşire s. f. Acţiunea de a păşi. pasiune s. f. (lat. passio, pasionis, suferinţă!. 1) Patimă, suferinţă după sau pentru ceva ; 2) ardoare ; 3) parţialitate ; 4) dragoste mare, afecţiune ; 5) yiciu ; 6) filozof, impresia primită de un subiect—opus actiunei; 7) suferinţă, martiriu (biser. cat.).
pasiv, ă adj. şi s. (lat. passivus, dela patior, pati, a suferi). 1) Cel ce sufere, adică primeşte impresia sau acţiunea : verb pasiv;
2)	care stă în neactivitate; 3) gram. forma de conjugare a verbelor pasive ; 4) corner. totalitatea datoriilor : activ şi pasiv ; 5) contul care arată sumele datorate.
pasivitate s. f. Starea de a fi pasiv. ‘ pâslă s. f. (lat. dela pistila, piua unde se bate pâslă şi sumanul). Stofă, materie, foarte grosolană făcută din păr de animale mari, însă nu ţesută, ci numai bătută la piuă; 2) ştofă bătut i la piuă din cate se fac pălăriile;
3)	lână foarte moale.
pâslar s. m. Fabricant de pâslă, paşii (a) v. (slav rus din poidti, a merge şi paşol, mergi, pleacă; paşii, s’au •dus). Fig. a şterpeli; a o lua la fugă. în Mold.
pâslit, ă adj. V. pâslă. Bătut ca pâslă; încâlcit de tot (părul), pâslos oasă adj. Ca de pâslă, pasmant s. n. (fr. passement', citit pas-mantu Galon îngust de aur, eeapraz.
pasmanterie s. f. V. prec. Industrie sau comerţ de pasmante sau de ceaprazuri.
pasmantier s. m. (fr. passmantier). Cel ce fabrică sau lucrează cu ceaprazuri; cea-prazar.
paşnic, ă adj. V. pacinic. paşol! interj, (slav rus. poşol, citit paşol, pleacă, mergi, imperativ dela verb. poidti, a me.ge). Pleacă de aici; — expresie pentru a alungă, a izgoni.
paspoal s. n. (fr. passepoil, citit paspoal). Bentiţă ce se pune la unele haine, pentru a acoperi cusutura.
passim adv. (lat. passim). Ici şi colo ; în diferite locuri; pretutindeni.
pastă s. f. (gr. păste, aluat din făină, şi ital. pasta). 1) Aluat din făină; 2) amestec în formă de aluat; 3) pastă pentru dinţi, amestec din praf de cretă cu diferite substanţe, servind la spălarea dinţilor ; 4) paste alimentare, aluat de făină, copt sau uscat în forme diferite; fidea, steluţe, macaroane, etc.
păstaie sau păstare s. f. (lat. dela posi-tura, aşezarea, locul unde stă). Bot. învelişul în care sunt aşezate şi se păstrează seminţele plantelor leguminoase până la coacere.
păstârnac s. m. (lat. pastinaca, sativa). Bot. Numirea unei plante culinare, cu rădăcina ca morcovul, însă de coloare albă şi cu gust deosebit, dulce.
Paşti s iu Paşte s. f. pl. (ebreu dela pasa’h, trecere). 1) Serbătoare în care creştinii serbează învierea lui Isus Christos ; 2) serbătoare în care evreii serbează trecerea prin Marea Roşie şi libe:area din Egipt, amândouă se serbează în primăvară în prima Duminecă sau Sâmbătă de lună plină, după e-chinopţiul de primăvară; 3) paştile cailor: după unii, lâ Ispas ; după alţii vorbă ce însemnează nici o dată. Bot. Floare zisă şi traista, ciobanului.
paşte (a) v. (lat. pasco, pascere). 0 a mânca iarbă depe câmp ; 2) a conduce la păşune (vitele); 3) fig. a urmări, a pândi — îl paşte păcatul; 4) a aştepta în zadar, a speră — paşte murgule.
paşte-vânt s. m. (compus rom). Pierde-' vară; cel ce stă degeaba.
pastel s. n. (fr. pastel, din ital. pasta şi pastella V. pastă), Pict. 1) Creion gros şi fragil, făcut din colori pulverizate şi apoi prefăcute înlr’un fel de pastă în formă de crtion. şi cu care se poate face un desemn colorat sau şi un gen de pictură; 2) tablou sau de-, semn colorat cu creioane pastel; poetic, gen de poezie lirică descriptivă ; tablou scurt dar expresiv; copie fidelă după natură.
pas
567
pas
pasteUst s. m. V. prec. Pictor care lucrea- 1 zăcu pastele.
pastilă s. f. (dimin. din pastă V.) 1) Tur-tişoară mică dulce şi aromată ; 2) farm. medicament în formă de turtişoară mică.
pastiş s. n. (fr. p'astiche, citit pastiş). 1) Tatlou în care un pictor imită maniera altui pictor; 2) operă literară în care este imitat stilul altui scriitor.
pastişă (a) v. V. prec. A imită maniera sau stilul altuia.
fr*
păştiţă s. f. (dela vorba Paşte). Bot. Floarea pastelor, plantă de pădure.
pastor s.'m. (lata pastor, păstor). Preot protestant.
păstor s. m. (lat. pastor). 1) Cel ce duce oile sau vitele la păscut; păzitor de oi; 2) cioban; 3) fig. bis. conducător al credincioşilor, preot sau episcop.
pastoral, ă adj. V. păstor (lat. p stora-9 lis). 1) De păstor propr. şi fig. 2) Uter. poet. privitor la traiul câmpenesc sau păstoresc (gen. liter.)
pastorală s. f. V. prec. 1) Bis. Curs de învăţământ sefninarial, ptivitor la îndatoririle preoţeşti: 2) liter. piesă de teatru sau roman, în care persoanele sunt păstori sau oameni dela ţară. păstoraş s. m. Mic păstor, păstoresc, ească adj. De păstor; ca la păstori, propr. şi fig.
păstoreşte adv. Ca păstorii, cum fac păstorii, propr. şi fig.
păstori (a) v. V. păstor. 1) Fig. a conduce spiritual pe credincioşi, în calitate de preot sau episcop; 2) a se îndeletnici cu păstoria, cu paşterea şi îngrijirea vitelor.
păstorie s. f. V. păstor. Ocupaţia păstorului propr. şi fig.
păstorit, ă adj. Fig. Condus spiritual,- s. ocupaţia < ăstorului.
păstoriţi s.f. V. păstor. 1) Femeea păstorului ; 2) femee care păzeşte turma, oile la păscut
păstră (a şi a se) v. (lat. dela posterior şi posterius, de mai pe urmă, de mai târziul.
1) A reţine pentru mai târziu; 2) a ţine în bună stare, a conservă; 3) a feri de stricăciune; 4) a economisi (şi Bulgarii întrebuinţează uneori acest cuvânt).
păstra mă s. f. (din lat. post eram, pe mai târziu — de unde şi verbul păstră). Conservă din carne de oaie sau de berbec, mult sărată şi uscată până se întăreşte ca lemnul; a face păstramă (pe cineva), a-1 face să slăbească şi să se usuce, ori a-1 pedepsi excesiv. Şi Turcii zic pastrama.
pastramagiu s. m. V. prec. 1) Cel ce face sau vinde păstramă; 2) fig. iron. mahalagiu mojic.
păstrare s. f. V. păstră. Acţiunea de a păstră.
păstrător, oare adj. 1) Cel ce păstrează cel qe economiseşte.
păstrăv s. m. (din rom. păstră, păstrău> 1) Zool. Numirea unui peşte din apele de munte, cu pete roşii, care se poate păs/ia afumat şi are o carne foarte gustoasă; 21 bot. numirea unei ciuperci de munte, cu guşti plăcut, care de asemenea se poate usca şi păstră pentru earnă. păstrăvlor s. m. Mic păstrăv, păsiru s. n. V. păstră. Economie, păstrugă s. f■ (dela vorba păstrăv). Zool. Numirea unui peşte asemănător cu păstrăvul, dar care creşte până la o lungime de 1i/2. metr. Şi Sârbii zic pastrva şi pastruga. ■ păstură s. /. (lat. din positura (postura) sediment, aşezare). 1) Un depozit, pe jumătate miere pe jumătate'ceară, pe care-1 depun (inele albine în fagurii prea vechi; 2) partea de dindărăt a catrinţei sau fotei, pe ca re se • sade.
păsueală s. f. V. păsui. Acţiunea de a păsui, — a amână, a îngădui.
păsui (a) v. (lat. din passus, pas, trecere; şi eo, ire, a merge). 1) A face să meargă mai încet,— la pas — ; a lăsa pe încet; 2) a da răgaz ; 3) a îngădui; a amână ; 4) a to-lerâ; a trece cu vederea.
păşună (a) v. V. păşune. A c.nduce la păscut vitele ; a paşte (vitele).
pâşunat s. n. V. prec. Acţiunea de a păşună; păscutul, paşterea.
păşune s. f. (lat. dela pascuum, şi pas-cua—păşune'. 1) Iarbă bună pentru a paşte vitele ; 2) locul unde merg vitele la păscut.
paşuş s. n. (lat. passus, pas, mergere i. Paşaport ; a da paşuşu—A da afară.
pat s. n. (dela lat. pateo, corespunzător cu răd. gr. pet, a întinde şi patulus, destins întins, de unde şi german bett, pronunţat pet, pat). 1) Mobilă de casă, ce serveşte pentru a se culca omul întins, făcută din scânduri în forma unui mic pod; 2) suportul lat de lemn, în care se prinde ţeava şi mecanismul puştei, armei; 3) orice aşezare de scânduri în forma patului (patul implică noţiunea de suprafaţă netedă); 4) culcuşul şi aşternutul unde doarme omul; 5) a cădea la pat, a zăcea bolnav; 6) pe patul de moarte. în agonie.
pată s. f. (daco-gr. dela pittoo, a unge cu smoală, din pissoo, dela pissa, lat. pix ~
smoală). 1) Mânjitură (de altă coloare ca a obiectul») în genere închisă, neagră; 2) suprafaţă întunecoasă (în soare etc.); 3 fig. defect; 4) fig. ştirbirea reputaţiei bune ; 5) necinste, desonpare. — Şi Slavii zic piatno pătâ (a şi a se) v. V. pată. 1) A face o pată, a mânji; 2) a se forma pete ; 3) fig. a desonorâ; a înjosi; 4) fig. a se mânji (fig.) a ’şi strica reputaţia patacă ,s\ f. V. pitac. Transilv. paţachie s. f. (delâ un neguţător bucu-reştean Paţak, care avea un local de petrecere, unde jucau baletiste). Baletistă, artistă de cafe-concert; fig. iron. femeie uşu-ratecă îmbrăcată ridicol.
paţachină s. f. (lat. comp, din posse, a putea; quino (din in-quino), a văpsi). Bot.. Numirea unei plante tinctoriale, arbust din speţa rhâmnaceelor, ale cărei fructe mici, negre, se întrebuinţează în farmacie precum şi la colorat, dând o coloare galbenă, patalama s. f. V. bata amâ. păţanie s. f. (lat. din patior, pati a suferi, a păţi, cu sufix ’n + i (ire), a merge, a trece). 1) Trecere prin o suferinţă; 2) întâmplare neplăcută ; 3) pl. peripeţii, aventuri.
p a tara mă s. f. (lat. din patior, a suferi, a păţi; cu sufix gr. ma, da, sigur). Păţanie complicată.
pataranie s. f. Yr. păţanie şi pataramă. pătare s. f. V. păta. Acţiunea de a păta, propr. şi fig.
pataşcă s. f. (slav rus din potaşciti, a tot cărâ, a duce, a târî). Car funebui, dric, în Moid.
pătat, ă adj. V. păta. Cu pete; mânjit, fig. compromis, desonorat. păţeală s. f. V. păţanie. patent, ă adj. (lat. putens, patentis, învederat, deschis^ pe faţă). Invderat, vădit.
patentă s. f. V. prec. I) Numirea diplomei ce se elibera de un rege, unei corpo-raţiuni sau universităţi, pentru libera practică a unei funcţiuni sau meserii; 2) brevet pentru o invenţiune ; 3) scrisoare sau permisiune de plecare pentru un vapor când părăseşte portul; 4) contribuţie ce plătesc unii comercianţi pentru exercitarea comerţului lor, precum şi medicii, avocaţii; 5) buton automat.
patentă (a) v. 1) A supune la patentă; 2) a obţine un brevet pentru o invenţie,. care dă drept de proprietate inventatorului.
patentar s. m. V. patentă 4. Cel ce plăteşte o patentă.
patentat, ă adj. V. patentă 2. Care are un brevet, o patentă.
pateră s. f. (lat. patera). Cupă de metal
âau de argilă întrebuinţată la sacrificii în vechime.
pateric s. n. (gr. paterikon, dela pateras, părinte). Bis. Colecţiune de naraţiuni despre vieţele cuvioşilor părinţi ai Bisericei.
pateriţă s. f. (gr. dela pateras, părinte). Toiag, cârjă arhierească, împodobită cu sculpturi în aur, argint, fildeş sau sidef.
patern, ă adj. (lat. paternus, dela pater, tajă). De tată, părintesc ; dela părinţi.
paternitate s. f. (după fr. paternite, dela lat. pater, tată, părinte). 1) Starea sau calitatea de tată, de părinte; 2) descinderea după străbuni, urma naşterei; 3) fig. calitatea de autor (al unei scrieri sau opere); origina, provenienţa, darea la lumină (a unei opere).	_
patetic, ă adj. şi adu. (gr. pathetikos, care face să suferi, mişcă, emoţionează). Mişcător de suflet; emoţionant discurs patetic.
pateu s. n. (fr. pât&). Fel de mâncare din ficat fiert, frământat mărunt, în care se a-daugă feluiite verdeţuri ţi mirodenii; se face în formă de plăcintă şi se acopere cu un sos de gelatină anume preparat — păU> de foie gras.
păţi (a) o. (lat. patior, pati, a suferi, a păţi). 1) A suferi, a îndură ; 2) a surveni ceva rău, a se întâmplă; 3) a învăţa prin proprie experienţă; 4) a cădea în cursă; 5) a cădea . în nenorocire; 6 ) a suferi o înfruntare; 7) a ’şi găsi boclucul; 8) fig. a lua bătaie.
patimă s. f. (gr. pathâma, ceea ce afectează sufletul sau corpul, suferinţă). 1) Suferinţă grea din cauza boalei; 2) boală; 3) suferinţă din cauza unui viţiu; 4) viţiu ce nu dispare, persistent; 5) răutate sufletească sau părtinire : a vorbi cu patimă ; 6) afecţiune mare (de dragoste) ; 7) peciaI. suferinţa, chinurile, Mântuitorului; săptămâna patimilor — care precede Paştile.
pătimaş, ă adj. şi adv. 1) Cel ce sufere ; 2) bolnav; 3) viţios; 4> părtinitor; 5) cu răutate ; 6) înverşunat: 7) pasionat.
pătimi (a şi a se) v. V. patimă. 1) A suferi de o boală; 2) a suferi cu inima, cu sufletul ; 3) a zăcea ; 4) a se chinui; 5) a vorbi cu patimă (5).
pătimire s. f. Acţiunea de a pătimi, pătimitor, oare adj. Care pătimeşte, patină s. f. I (fr. patin, dela pathe, laba piciorului). 1) Mică săniuţă dintr’o lamă de oţel, ce se adaptează la talpa încălţămintei' în timp de earnă, spre a se da pe gheaţă mai ales tinerii şi copii; 2) astfel de adaus cu rotiţe mici, adaptate la talpa încălţămintei
pat
569
pat
pentru sport pe loc anume, neted, (asfaltat).
patini s. f. (fr. patine). Coloare de vechime ce o capătă figurile de bronz, lucrurile vechi, tablourile (spre deosebire de coloarea proaspătăj.
patină (a) v. V. patină I 1) A se da pe ghiaţă cu patinele; 2) fig. a alunecă (roatele locomotivei patinează uneori la urcat panta sau la spoborît).
patinaj s. n. (fr. patinage). 1) Locul a-nume pregătit pe ghiaţă pentru a patină ; 2) darea pe ghiaţă cu patinele, patinat s. n. Acţiunea de a patină, patinator, oare s. Cel ce” patinează, păţlre s. f. V. păţanie.
^patiserie s. f. (fr. patisserie). 1) Arta de a face bomboane şi prăjituri; 2) cofetărie, pătişor s. n. V. pat. Mic pat; fig. culcuş, păţit, ă adj. şi s. 1) Cel ce a suferit; 2) experimentat prin sine însuşi (un rău).
pătlăgea s. f. (vezi urm. dela frunza asemănătoare cu a patlaginei). Bot. Speţa de plantă meriodională, unele au coloare violetă închisă (vinete), foarte întrebuinţate în pregătirea bucatelor şi cari se cultivă udându-le foarte mult la rădăcină. (Se zice că pătlăgelele vinete sunt originare din India; iar cele roşii din America).—Şi Turcii zic patlg-djan.
pătlagină s. f. (lat. plantago, plantagi-nem). Bot. Numirea unei plante cu frunze late, având proprietăţi astringente şi gust amar.
pătlâginiu, ie adj. V.- pătlăgea. De coloare violetă închisă.
patogen, ă adj. (gr. dela pathos, suferinţă, boală; ghenos, gen, speţă). Care aduce sau provoacă boale.
patologic, â adj. V. patologie. 1) De patologie ; 2) de boală, de zăcere.	'
patologie s. f. (gr. pathos, suferinţă, boală; logos, vorbire). Medic. Tratat despre cauzele şi simptbmele boalelor.
patos s. n. (gr. pathos, afecţiune sufletească ; suferinţă). Retoric. 1) Figură retorică ce atinge sufletpl; fam. 2) emfază, afectare (în vorbire sau în discurs).
patrafir s. n. (diformare şi prescurtare din epitrahir). Epitrahir.
pătrar s. n. (dela vorba patru). 1) Pătrime a patra parte ; 2) sfert din forma şi durata Junei; 3) cal de 4 ani.
pătrat s. n. şi adj. (din rom. patru, după lat. quadratus). 1) Geom. Figură geometrică cu patru laturi egale şi patru unghiuri drepte;
2) în formă de patrat; cu patru laturi; 3)
mat. produsul înmulţirei unui număr prin el însuşi.
patriarh s. m. (gr. dela patria, familie ; archein, a comanda). 1) Cel ce era mai bătrân în familie şi conducea familia, sau tribul în timpurile vechi; 2) bis. personagii biblice, considerate ca -sfinte, dela cari au rămas scrier. şi învăţături şi cari au acut viaţă foarte lungă ; 3) titlul şefului, căpeteniei arhiereşti, din biserica ortodoxă, care are jurisdicţiune asupra uneia din centrele religioase' importante : Constantinopol, Antiohia, Erusaiim (41 în Moscova —Rusia, până la Petru c 1 Mare şi în Serbia, acum şi în România); 4) fig. persoana cea mai în vârstă din familie.
patriarhal, â adj. şi adv. Al patriarhul i ; de patriarh; ca pe timpurile patriarhilor — viaţă simplă şi primitivă.
patriarhat s. n. 1) Sistemul de administrare bisericească prin patriarhi; 2) timpul cât'conduce un patriarh biserica.
patriarhie s. f. 1) Autoritatea patriarhului; 2) juritdicţiunea patriarhului; 3) reşedinţa şi cancelaria patriarhului; 4) biserica unde o-ficiază patriarhul.
patrician, ă (lat. dela vorba pati icius, din pater—tată). Numirea primilor senatori la Romani,' instituiţi de Romulus—apoi clasa nobililor opiisă plebeilor, cu cari au avut multe lupte politice,—nobil roman, fig. om nobil, cu plivilegii; fam• un fel de mici cârnaţi în formă de potcoavă. Bucur.
patriciat s. n. Demnitatea patricienilor Ia Romani; totalitatea patricienilor.
patrie s. f. (lat patria, (dela pater, ţaţă). Ţara locul unde se naşte cineva şi unde au trăit tata şi străbunii sei; fig. loc unde sunt, au luat naştere şi s’au desvoltat (arte, etc. etc).	•
pătrime s. f. (dela vorba patru). A patra parte din ceva; sfert.
patrimonial, ă adj. V. urm. De patrimoniu.*
patrimoniu s. n. (lat. patrimonium,—dela pater, tată). Moştenire dela tată, părinţi şi dela străbuni; fig. ceea ce aparţine în mod natural cuiva ; filantropia este patrimoniul inimilor caritabile.
patriot, otă adj. şi s. (fr. patriote, după forma greacă patriotes). Cel ce ’şi iubeşte mult patria şi caută a-i fi de folos, a o sei vi.
patriotic, ă adj. şi adv. De patriot; cu iubire de patrie.	-
patriotism s. n. (fr. patriotisme, dela lat. patria). Iubirea de patrie şi neam.
patristică s. f. (dela lat pater, patri.s, tată, părinte). Bis. teol. Tratat de teologie
pat
570
păt
privitor la scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bi-sericeî.
patrologle s. f. (gr. dela pater, tată şi logos, vorbire). Bis. teol. Colecţiune de scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericei.
patron s. ni. (lat. patronus, protector, o-crotitor, stăpânul unui rob). 1) Numele unui sfânt luat cu nume de botez al unei persoane ; 2) ziua când se serbează acel sfânt — ziua onomastică a cuiva; 3) sfântul protector al unei biserici; sau al unui oraş, etc.
4)	stăpânul unui magazin ; 5) stăpânul unei întreprinderi industriale; 6) stăpânul Unui atelier de orice fel; 7) protector; 8) milit. cartuş p. puşcă.	.
patronă (a) o. V. patron. 1) A proteja, a ocroti; 2) a prezida (o operă de binefacere o societate, o festivitate).
patronaj s. n. (fr. patronage). Protecţie, ocrotire.
patronal, ă adj. V. patron. De patron.
patroneasă sau patronă (fr. patronesse). Femee -care patronează. V. patronă.
patronimic, ă adj. (fr. patronymyque, din gr. pater, tată ; onima, nume). Al numelui de familie, după porecla unei persoane nume patronimic, Ştefănescu, Moldoveanu, etc.
patrontaş s. n. (germ. patron-tasche, din patron, cartuş ; tasche, buzunar, sac). Milit. Gibernă, cutiuţă de piele penlru purtat cartuşe.
patru numer. (lat. quatuor, patru) 1) Număr ce arată de două ori câte două unităţi, sau trei adăugat cu o unitate; al patrulea, cel din urmă din patru; 2) ora a patra.
patrulă s. f. (după fr. patrouille). Milit. Unitate din câţiva soldaţi conduşi de un subofiţer, câri parcurg stradele oraşului în timpul nopţei, făcând serviciu de supraveghere militară.
patrulare s. f. V. prec. Serviciul* ce face o patrulă.
pătrunde, (a) v. (lat. pertundo, pertun-dere, a străpunge) 1) A străpunge; 2) a străbate până dincolo; 3) a străbate, a intră adânc; 4) a se împrăştia, răspândi, până departe ; 5) a cuprinde—pătrunde groază; fig. 6) a se încredinţa deplin — pătruns de acest adevăr; 7) a (se) infiltra; 8) a pricepe, a discerne cu mintea.
pătrundere s. f. Acţiunea de a pătrunde propr. şi fig.
pătrunjel s. n. (lat. petroselinum, (sati-vum). Bot. Numirea unei plantei ale cărei frunze şi rădăcina au un miros tare şi ser-
vesc pentru a da gust la unele feluri de bucate.
pătruns, ă adj. V. pătrunde. 1) Străpuns;
2)	străbătut; 3) cuprins; 4) răspândit, împrăştiat ; 5) imbibat; 6) fig. încredinţat deplin ; 7) adânc mişcat; 8) deplin înţeles.
pătrunzător, oare adj. V. pătrunde. Care pătrunde propr. şi fig.
patruped s. m. (după lat. quadrupedus, din quatuor, patru ; pes, pedis, picior). Care are patru picioare (animal).
patrusprezece numer. (compus din patrusprezece). Număr cuprinzând patru unităţi peste zece.
patruzeci numer. (compus din patru şi zece). Număr ce cuprinde de patru ori câte zeCe tininităţi de acelaşi fel. pătucean s. n. V. pat. Mic pat; culcuş, pătueag sau pătueg s. n. (din vorba pat). 1) Pat înjghebat în vârful unui stâlp, sau abore uscat, pe care se aşează fânul sau alt nutreţ de vite, ca să nu putrezească, iarna, stând pe pământ; 2) mic pătul.
patul s. n. (din vorba pat). 1) Un fel de pat din scânduri, pe care se aşează stupi, legume, poame; 2) coşar de păstrat porumb a cărui parte de jos se aseamănă cu un pat;
3)	pat pe pari, făcut în mijlocul apei, pentru prins peşte.
p&tuli (â) v. V. prec. A aşeza nutreţul sau grânele în pătul.
pătură s. f. (comp. din pat şi lat ora, întindere, cuprins, ţinut). 1) Invelitoare groasă de lână, care se întinde pe pat cât îl cuprinde; 2) învelitoare gloasă ce se pune sub şeaua calului; 3) învelitoare groasă pentru acoperit în timpul dormitului; 4) strat de o materie, care acopere ceva; — acoperită cu o pătură de unsoare. pătuţ s. n. V. pat. Mic pat. paucă s. f. (germ. pauke, din lat. pau-ca=mică). Mică tobă, cu fundul de metal, semisferic.
păun s. m. (lat. pavo, pavonis). Zool. )) Numirea unei păsări mari, semidomestice; cu pene frumoase albastre-verzui şi cu o coadă foarte lungă pe care o rotează frumos ; are însă un strigăt ţipător neplăcut; 2) pană frumoasă de păun.
păună sau păuniţă s. f. Femeuşca păunului, păunaş s. m. 1) Mic păun; 2) fig. tânăr frumos.
păuni sau păună (a se) v. A fi mândru ca un păun.
pauperism s. n. (fr. pauperisme, dela lat. ■ pauper, sărac). 1) Starea de sărăcie; 2) -mulţimea de săraci.
pau
571
pav
paupertate s. f. (lat. paupertas). Lipsă ; sărăcie ; act de paupertate.
paur s. m. (din germ. bauer). Ţeran, sătean. Trans.
pauză s. f. (gr. pausis, repaus, odihnă). 1) întreruperea pentru un scurt timp a unei lucrări; 2) muzic. semn care arată tăcere pentru un anume timp ; 3) tipogr. trăsură de unire; 4) răstimp intre actele sau bucăţile unui spectacol.
pavâ (â) v. (lat. pavio, pavire, a bate pământul, al nivela). A pardosi, a aşterne cu peatră, sau cu asfalt, ori cu alt - material (strada, curtea etc.).
pavă 8. f. (laL din pago, a vârî, a împlânta, a băgă). Clin ce se introduce subsuoară, la încheetiţra mânecei cămăşii cu corpul acesteia, pdntru a permite ridicarea manei în sus.—Şl ungur. paha.
pavaj sau pavagiu s. n. V. pava. Aşternutul, pardoseala de pe stradă, etc.
pavare s- f. V. pavă. Acţiunea, lucrarea pavajului.
pavat s. n. V. pavare. pavăză s, f. (italian pavese, scut mare — format din 1. paves, a se teme şi esse, fc fi: în româneşte pare că pavăză, s’a format independent, cum este şi fr. pavois). Scut de apărare al militarilor din vechime; bot. planta zisă şi jaleş ; fig. apărare, acoperământ, protecţie.
pavea s. f. V. pavă. Lespede de peatră sau de alt material cu care se pavează; pavaj. Mold.
pavecerniţă s. f. (prefix pa şi slav. vecernia, din vecer, seară — o diformare din lat. vesper, seară). Biser. Slujbă ce se face seara la biserică, mai ales la mănăstire, după cina cea mică de seara, care în lat.se chiamă vesperna (post-vespernis?). pavelul sau păvălui (a) v. V. pavă. Mold. pavlan s. m. (lat dela paves, a înspăimânta). Zool. Numirea unei maimuţe mari, cu bot prelung.
pavilion s. n. (fr. pavilion, din lat. papilio, cort. 1) Un fel de cort militar rotund sau patrat, în forma de piramidă sau de coii; 2) căsuţă mică cu o singură cameră, dar mai înaltă, adăogată Ia o extremitate a unui edificiu; 3) construcţie mică, adeseori cu formă rotundă sau exagonală, cu un acoperiş conic sau piramidal susţinut pe stâlpi, ce se face în grădini pentru a sta pe timp de vară; anat. partea exteiioarâ a urechii; marin, steag, drapel, ce se arborează pe un vapor sau pe corabie, spre a arăta naţionalitatea câria aparţine.
pavoază (a) v. (fr. pavoiser, citit pavoaze). 1) A împodobi cu drapele o corabie, un vapor; 2) a împodobi cu drapele oraşul, edificiile.
pavogadi s. n. (dela pa-vo-ga-di-che-zo-ni-pa, numele notelor muzicei orientale bisericeşti). Solfegierea pe note de muzică orient, bisericească.
pază s. f. V. păzi. 1) Ferire de ceva; 2) acţiunea de a (se) păzi, de a supraveghea;
3)	îngrijire; 4) băgare de seamă, atenţie; 5) strajă, străjuire.; 6) siguranţa poliţienească.
pazar s. n. (diformat din arab. bazar). Piaţă,, târg (în timpul vasalit turceşti).
pazarghidean s. m. (dela vorba pazar). Servitor ce sta de pază la poarta unei case cuprinse de boala contagioasă a ciumei (pe timpul lui Caragea) şi care mergea la piaţă să cumpere celui bolnav alimente, ca să nu iasă din casă bolnavul şi să răspândească ciuma (turc pazarghiden, târguitor). pazarlâc s. n. V. pazar. Târguială. pazarnlc s. m, (dela vorba pază şi păzi). Poliţaiul oraşului — pe timpul ocupaţiei ruseşti, 1828-1834.
păzi (a şi a se) v. (lat din passus, păstrat, dela vebul pati, care însemnează şi a păstra, a ţinea). 1) A (se) feri; 2) a supraveghea;
3)	a conduce turma, vitele la păscut; 4) a îngriji; 5) a se abţine; a se stăpâni; 6) a străjuî în timpul nopţii * 7) a se pitula, apleca, spre a evita o lovitură.‘ 8) a lua seama, a lua aminte; 9) a evita; 10) a apăra; 11) a observa, a îndeplini—a păzi posturile, a păzi legea; păzeşte-ti gura, nu vorbi. — Şi slavii au a-doptat acest cuvânt, însă în mai puţine semnificări.
păzire s. f. V. păzi. Acţiunea de a păzi. păzit, ă adj. Perit, ocrotit, supravegheat; observat; apărat s. păzirea (vitelor).
păzitor, oare adj. şi s. Care păzeşte, care supraveghiază.
paznic s. m. I 1) Care păzeşte în timp de noapte, gardist; 2) . păzitorul câmpului cu recolte; 3) fig. supraveghetor sever.
paznic s. n\. II V. păzi. Scoaba dogarului în Mold.
pazvangiu s. m. (dela numele lui Pazvan-toglu (1821) care ridică în Valachia o revoluţie contra Turcilor, dar nu reuşi, iar oemenii lui se deteră la jafuri). Revoluţionar, jefuitor, bandit.
Pazvante s. m. V. prec. Pagvantoglu ; de pe vremea lui Pazvarte, vechiu retrograd. Olt.	*
pazvanţi s. pl. V. pazvangiu.	\
pe prep. (daco-gr. pe, un loc, în o parte).
572
pec
pea
Exprimă: 1) lpcul deasupra sau peste ceva; pe scaun; 2> felul mişcării: pe fugă; 3) timpul; pe toamnă, pe noapte; pe ploaie; 4) modalitate: pe faţă, pe voie; 5) durată; pe an, pe lună; 6) egal cu pentru: pe trei lei: 7) garanţie: pe cinste, p;< ochii mei;
8)	apropriere: pe la amiază, pe la vecini;
9)	particula acuzativului la persoane şi unele fiinţe: pe Vasile, pe urs; 10) prin, din: pe gură, pe nas, (curge sânge); fig. pe-o ureche, cam nebun; pe ducă, aproape de sfârşit; pe minut, îndată, repede.
peag, peagă adj. V. pag.	'
peană s. f. Trans. V. pană. peasnă s. f. (slav. dela penie, cântare ; pesni, cântec). Bis. Serie de rugăciuni (în număr de nouă) către sfântul ce se serbează într’o zi şi cari în zilele obicinuite (se citesc, dar cari la sărbători rnari se cântă.
pecetar s. m. V. urm. Gravor care face peceţi.
pecete s. f. (lat. comp. pe (per), deasupra; caedo, caedere, (citit ce do), a grava). 1) Mică placă de metal, pe care se gravează o emblemă sau litere şi care apăsată pe ceară, smoală sau alt material moale lasă reprodusă emblema sau idscrlpţia gravată, servind astfel ca sigiliu al unei autorităţi sau al unei persoane; 2) reproducerea acestei gravuri în ceară roşie sau alt material, ori în tuşi sau cerneală; 3) fig. semn indelibil, care nu se poate şterge; 4) Bis. pecetea darului sfântului duh, ungerea cu sfântul Mir, a celui botezat; 5) fig. iron. drept în frunte — lovit în pecetea darului ; 6) fig. iron. pată, mâri-jitură: i-a pus o pecete... 7) .un fel de impozit, desfiinţat de Const Mavrocordat. — De aici Slavi $u vorba peciatuti, a imprima cu litere gravate, săpate şi peciati, imprimare, tipografie, presă.
pecetlui (a) v. (din vorba pe ete, pentru pecetui). 1) A aplica sigiliul; 2) a închide o scrisoare şi a’i aplica sigiliu pe dosul plicului spre a nu fi deschisă; 3) fig. a termina complect şi a confirma; 4) fig. a înfiera, a stigmatiza.
pecetluire s. f. V. pre . 1) Acţiunea de a pecetlui; 2) pedeapsă condamnaţilor la ocnă, prin pecetluirea cămeşii..
pecetluit, ă adj. V. pecetlui. 1) Sigilat; 2) fig. înfierat, stigmatizat.
pecetluitură s. f. 1) V. pecetluire; 2) diplomă cu pecetea domnească, în vechime.
pecie s. f. (slav dela peci, a coace, a frige). Muşchiul sau carnea bună de friptură.
pecingine s. f. (lat, din impetigo, impeti-ginus, pecingine). Medic. Erupţiune pe 'piele,
cate constă din multe beşicuţe scorţoşind pielea, şi formând un fel de pată alburie şi care se tot întinde pe corp ; ca pecinginea, fig. rău ce se propagă.
; peciu s, n. (lat. din pacio, pactum pacere, a învoi şi a se învoi). 1) Bilet de învoire; 2) act de căsătorie dat de autoritatea bisericească, — în vechime.
pectoral, ă adj. (lat. p9ktoralis, dela pec-tus, piept). 1) De piept, al pieptului ; bun pentru piept; 2) ornat pe care marele preot la Evrei, îl purta pe piept.
pecuniar, ă adj. şi adv. (lat. pecunia, avere bani). Bănesc, de bani; cu bani, băneşte.
pedagog, ă a. V. urm. Cel ce ştie să îngrijească bine de creşterea, educaţia şi învăţătura copiilor ; 2) cel ce supraveghează purtarea şi pregătirea lecţiilor unor şcolari; 3) cel ce se ocupă cu ştiinţa pedagogiei.
pedagogic, ă adj. şi adv. 1) Conform cu pedagogia ; 2) relativ la pedagogie.
, pedagogie s. f. (gr. paidagoghia, dela pais, paidos, copil şj ago, conduc, povăţuesc).
; 1) Arta de a instrui, de a învăţa pe copii, pe şcolari; 2) ştiinţa care arată metodele de instruire lesnicioasă şi cu folos a şcolarilor;
3)	îngrijirea de educaţia copiilor; 4) ora de curs când se predă pedagogia şi cartea acestui curs.
pedală s. f. (ital. pedale, dela lat. pes, ■ pedis, picior). Muz, 1) Clapă aşezată în partea ’ de jos la pian, harpă sau orgă, pe care apăsând cu piciorul se pot obţine sunete mai tari sau mai încete ; 2) tub gros, la orgă, care dă un sunet de bas ; 3) sunet profund de bas la orgă; 4) clapă, mobilă, pe care biciclistul apasă cu piciorul pentru a pune în mişcare bicicleta; 5) idem la tocila de ascuţit cuţite; idem la nţaşina de cusut, cu ajutorul piciorului; sau la maşina dentistului; — tăl-pigă.
pedală (a) v. V. prec. A apăsa cu piciorul pe pedală.
pedalare s. f. V. prec. Acţiunea de pedală.
pedant, ă adj. adv. şi *\ (ital. pedante). Cel ce face paradă de ştiinţa sa; adv. cu pedantism.
pedantism s. n. îngâmfare de ştiinţa, de erudiţiunea sa.
pedeapsă s. f. (daco-gr. din paidepsa, instruire). 1) Corecţiune prin o suferinţă oa-îecare — fizică sau morală — cu scop de a educă, sau de a moraliza, ce se aplică copiilor, militarilor, şcolarilor, etc.; 2) suferinţă mare, calamitate — care se crede că vine dela D-zeu pentru corecţiunea Jumei;,
ped
573
pCh
3i jurid. corecţiune aplicată celor ce se abat dela lege şl criminalilor ; 4) extins, bătae; tortură; închisoare. V. şi pedepsi.
pedel s. m. (lat. dela pedes, pediiis, cel ce umblă sau stă în picioare). Om de ser-\iciu ia Universitate.
pedepsi (a şi a se) o. V. pedeapsă. 1) A aplică o pedeapsă; 2) a chinui, a tortură; în vechime pedeapsă şi pedesirea însemnă instruire;—oameni pedepsiţi într’a noastră limbă—bibli t din 1688. pedepsie s. f. pop. pentru epilepsie. pedepsire s. f. Acţiunea de a pedepsi, pedepsit, ă adj. V. pedeapsă. Supus la pedeapsă; reprimat; vechia — irstruit. pedepsitor, oare adj. Care pedepseşte, pedestraş s. m. V. pedestru. pedestrime s. f. V. urm. Militari pedestri; infantei ie.
pedestru s. m. şi adj. (lat. pedester, dela pes, petis, picior). Cei ce merge pe jos, pe picioare —nu călare ; milit. soldat din infanterie.	1
pedicur sv m. (fr. pedicur, din 1at. pes, pedis, picior ; cur are, a îngriji). 1) Cel ce ştie să taie bătăturile la degetele picioarelor.; să taie unghiile ; 2) serviciu de toaletă pentru tăiat şi îngrijit unghiile.	•
pedicuţă s. f. (dela vorba piedecă). Bot. Numirea unei plante criptogame — un fel de măciuci de muşchiu verde, din care se face un praf, numit praf 'ul strigoilor, cu caie babele vrăjesc ca să oprească laptele, să ia mana la vaci; iar cu fiertura acestei phnte, se spală caii plini de râie.—(Numirea ştiinţifică latină este: tycopodium clavatum, din gr. lycos, lup ; podbs, picior ', clavatus, cu măciuci; iar rom., dela a împiedecă, a opri ceva).
peduncul s. n. (lat, pedunculus, sau pedi-culus, picioruş). Bot. Codiţa, picioruşul, unui fruct, unei flori.
pegmatitâ s. f. (gr. dela p&gma, materie închegată; întărită). Geolog. Piatră granitică ce conţine caolin şi care serveşte la fabricarea porţelanului; pegmatitâ se află in munţii Mehedinţilor.
pehlivan s. m. (pref. pe şi gr. chleuen, (cit. hleven), de ridicol, de caraghios, — înrudit, credem, cu occidentalul clown, (kloun). Comedian (clovn) din timpurile vechi, caie prin chipul său şi prin glumele ce spunea, înveselea pe domnii sau pe nobilii de. atunci, la mese, la petreceri, sau la nunţi, etc. In oiient a rămas cu înţeles de saltimbac, atlet î actual la români însemnează: om foarte şiiet; şarlatan ; sau cu o notă de familiari-
tate — om poznaş, glumeţ. — La Turci însemnează viteaz, voinic.
pehlivănesc, pehlivăneşte adj. adv. De pehlivan; ca pehlivanii, cu şarlatanie.
pehlivănie s. f. Şiretenie ; scamatorie ; înşelătorie.
peiorativ, ă adj. (fr. pejoratif, din lat »pejor, pejoris, mai rău, mai tare). Gram. Care adaugă un înţeles n ai rău; defavorabil— sufix peiorativ, ex: critic-astru, hoţo-man.
peire s. f. (scurtat din perire). 1) 'Perîre. acţiunea de a pieri; 2) ruină, distrugere ; 3) moarte.
peizaj sau peisaj s. n. (fr. paysage, citit peizaj dela vorba pays, ţinut, sat, ţară). 1) întindere de ţară; loc, cât se poate cuprinde cu vedete a; 2) privelişte pitorească a unui loc; 3) pict. tablou Ce reprezintă privelişti câmpeneşti dela ţară; 4) pictare de peisagii, peizajist, â adj. şi s. Pictor de peizaje. pelagră s. f. (fr. pellagre din lat. pellis, piele; agger, grămadă, înălţătură). Medic. Boală foarte rea, care începe prin a se în-groşâ şi a se jupueâ pielea, de Care sufer mai ales populaţiile rurale, şi care duce la* nebunie, — se crede că ar proveni din mâncarea de porumb — păpuşoiu, mucigăif, de oare ce ea face ravagii mai ales în Spania, Italia şi in România, în localităţi unde se mănâncă porumb.
pelagros, oasă adj. Care sufere de pelagră.
’ pelar s. m. V. pielar.
pelerin S. m. (fr. pelerin, din lat. peregrina s). Cel ce călătoreşte ducându-se să va Jă sau să se închine la un loc sfânt, ca Eru-salimul, Meca, etc. fig. călător venind din locuri depărtate pentru a vizita >o localitate.
pelerină s. f. (dela vorba pelerin). Haină la: gă, rotundă, fără mâneci, care se îmbracă numai pe umeri (obicinuită Ia pelerini).
pelerinaj s. n. V. pelerin. 1) Călătorie de pelerini; 2) locul unde merg pelerinii; 2) fig. vizitare de mulţi oameni şi de a rândul a. unui loc, la o întâmplare, etc.	'
peleş s. n. (lat. din pellicio, pellexi, pel-licere, a atrage). îndoitura dela nădragi, prin care se bagă brăcinarul (aţa cu care se leagă) şi iese la cealaltă parte.
peletiic s. n. (daco-gr, dela pe tos, muruială de argilă). Pensula cu care olarul face brâe şi flori pe vase de argilă.
pelican s. m. (gr. pelekan, dela pelekao, a tăia). Zool. Pasăre mare aquatică, cu un fel de guşă mare sub plisc şi care, când prinde broaşte sau reptile, Ie taie cu pliscul.
peliculă s. f. pellicula). 1) Peiiţă; 2) fotograf. foaie transparentă, din gelatină, pe
pel
574
pen
care se obţine ca pe sticlă clişee fotografice. .
pelin s. m. (lat. din billnus, de fiere;— dela bilis, fiere amară). Bot. 1) Plantă cu miros tare şi cu gust amar ca fierea; sucul de pelin se adaugă la alcool pentru a prepara licherul numit absint; se pune de asemenea în vin pentru a-i da gust amar; cu zeamă de pelin se mai spală rănile; 2) s. n. vin cu gust amar, în care s’au pus frunze, sau suc de pelin; 3) un pahar din acest vinuri pelin. Şi Slavii au împrumutat acest cuvânt.
pelincă s. f. (lat. pellin (dela pellis, piele şi înveliş ; qua, care = care e de înveliş (pe piele). Scutec; bucată de pânză albă, care se pune chiar pe corpul, piele, copilului mic, când se înfaşă; fam. «pelincele lui Chris-tos» — turte de Crăciun. — Şi unii Slavi aii acest cuvânt.
pelinlţă s. f. (dela vorba pelin). Bot. Plantă cu frunze cenuşii ca pelinul şi cu flori galbene (Artemisia pontica).
peioc adv. (din pe-loc). 1) în acelaşi loc;
■ 2) de îndată, chiar acum, imediat; 3) repede.
peltea sau beltea s. f. (lât. dela balteus, baltei, făşie, — în olteneşte s’a făcuf belte-rie, făşie de încins, în Mold. bete). Dulceaţă făcută din sirop de gutui şi închegată astfel, în cât se poate tăia cu linguriţa în fâşii subţiri, cum ar fi din o gelatină. Şi ţuicii întrebuinţează acest cuvânt, care este după toată înfăţişarea, un cuvânt latin oriental — caracteristica beltelei, fiind închegarea astfel potrivită, ca să se taie făşii când se ia cu linguriţa.
peltic, & adj. (daco-gr. din plektikos, îm-pleticitor, ca şi latin plecto, ere, a împleti). Om căruia i se împleticeşte limba când vorbeşte şi nu pronunţă bine unele sunete — cepeleag. — Şi Turcii au acest cuvâut, a-flat poate în Bizanţ.
pelungoasă sau prelungoasă s. f. din prelung). Bot. Plantă ce se întinde lung pe pământ — silnic.
pembfe adj. şi- s. (din gr. pimpremi, a incendia. înflăcârâ, de unde şi pimpleia, munţii Rodopi, din Macedonia (munţii rozelor) consacraţi Muzelor, cari îa apusul soarelui capătă o coloare de un roz-violet aprins, cum nu se poate vedea aiurea). Coloare roză-roşia-tică aprinsă cu nuanţă de violet, ca aceea a Pimpleiei din Rodopi. (Şi Turcii întrebuinţează acest cuvânt); — fig. pembe, extraordinar de frumos; sau în ridiculizare : straniu, fistichiu.
pembiu îe adj. V prec. De coloare pembe.
penaj s. n. V. panaş. penal s. n. (lat. din penna, pană şi pen-nula, penişoară, peniţă). Cutiuţă de lemn, iunguşoară, in care şcolarii îşi păstrează peniţele, tocul, creionul.
penalj ă adj. (lat. poenalis, citit penalis: dela poena, pedeapsă). Jurid. De pedepsire: cod penal, adunarea legilor c. ri pedepsesc pe cei vinovaţi; procedură penală, felul de urmare şi formele judecăţei pentru pedepsirea celor vinovaţi; adu. după legile de pedepsire.
penalitate s. f. (după fr. penalite, din lat. poena, pedeapsă). Jurid. 1) Sistem de pedepse stabilite de lege; 2) pedeapsă legală, pena; s. n. V. panaş. penaţi s. m. (lat. penates (dela petius, interiorul, fundul locuinţei). Zeii protectori ai casei şi păzitori ai proviziilor (cari erau aşezate (ot în fundul locuinţei) la Romani.
pendent sau pendinte adj. (fr. pendant, din lat. pendo, pendere, a atârnă). Jurid. Durând, care durează ; — care nu s’â terminat de judecat, — proces, pendinte, în curs de judecată.
pendulă s. f. (lat pendulus, atârnat) 1) Ceasornic mare, al cărui mers este regulat de o limbă care atârnă, şi care este atârnat în părete; 2) fizic, greutate sau limbă, astfel atârnată în cât face mişcări debalanţare.
peneâg s; n. (din vorba pană). Adausul de talpă, tăiicel, la gheată, în dreptul călcâiului.	»
penel s. n. (ital. penello, din iat. pen nula penişoară, şi pencillum, penel de pictură). Pict. pensulă făcută dintr’un mic mănunchiu de păr (de porc sau de alt animal), prins in vârful unui beţişor care serveşte la pictat, la văpsit, etc. fig. mod de a pictâ.
penibil, ă adj. şi adv. (fr. pinible, din lat. pSena (pena), pedeapsă). Care pricinu-eşte suferinţă sau durere morală ori fizică; impresie penibilă = dureroasă ; adv. dureros, anevoios, foarte obositor, nesuferit peninsulă s. f. (fr. peninsule, din lat. pa-ene, aproape, insula, ostrov, insulă). Suprafaţă de pământ încunjurată de apa mărei şi. numai într’o parte unită cu pământul. ' peninsular, ă adj. De peninsule, penloar sau pegnloar s. n. (fr. peignoir dela peigne, pieptene). Un fel de manteluţăt sau haină largă, ce-şi pun doamnele când se j pieptenă dimineaţa, sau cu care merg la baie,.'
peniş s. n. (dela vorba pană). 1) Mulţime,) grămadă de pene; 2) penaş.	;
peniţă s. f. (dela pană. diminutiv peniţă,jţ mică pană). 1) Pană de scris care se făcea-
pen
575
pen
în vechime din o pană de gâscă, ascuţită; 2) imitaţie în metal a vârfului de pană pentru scris, care se adaptează la toc ; 3) bot. plantă cu floari albe aşezate în forma de spice (myriophgllum spicatum).
penitenciar s. n. (lat. dela poenitentia, citit penitenţia, căinţă, pocăinţă). închisoare pentru cei ce calcă legile, fac crime şi sunt pedepsiţi de judecată.
penitent, ă adj. şi s. V. prec. Care se căieşte sau se pocăieşte.
penitenţă s. f. (lat. poenitentia). 1) Căinţă, pocăinţă; 2) bis. canon dat de preot celui ce s’a spoveduit. pensie s. f. V. pensiune, pension s. n. (fr. pension, citit pansion, din lat. pensio, pensionis, plată). Şcoală (pentru fete mai ades; care primeşte eleve interne, cu plată, dându-le instrucţiune şi educaţiei
pensionar, ă adj. şi s. V. prec. 1) Cel ce plăteşte pentru a fi găzduit cu casă şi masă; 2) elev dintr’un pension; 3) funcţionar eşit din serviciu, care la vârstă de bătrâneţe primeşte o pensie dela Stat; 4) cel ce primeşte o pensie dela Stat. pensionat s. n. V. pension. pensiune s. >f. (lat. pensio, plată). 1) Locuinţă şi hrană ce se dă cuiva pentru o plată; 2; plata pentru aceasta; 3) sumă ce o dă Statul sau o instituţie, unui funcţionar bătrân scos din serviciu, pensulă s. f, (germ. pinsel). V. Penel. pentagon s. n. (gr. pante — 5; gonia, unghiu). Geom. Figură geometrică cu cinci unghiuri şi cinci laturi.
pentagonal, ă adj. V. prec. Cu forma ca a pentagonului.	• ■
pentametru s. n. (gr. pente = 5; me-trbn, măsură). Poet. Vers la Greci şi Latini compus din 5 picioare.
pentateuc s. n, (gr. pente — 5 ; tenkos, carte). Teolog. Carte ce cuprinde cele cinci cărţi ale Bibliei, scrise de Moise: penez sau creaţiunea;, exodul, sau plecarea din Egipt; leviticul, regulele prescrise leviţilor, preoţilor; numerile sau expunerea statistică a forţelor materiale ale Poporului Ebreu; den-teronomul, carte complimentară la cele precedente.
penticostă s. f. (gr. pentekoste, cincize-cime), Serbătoarea Rusaliilor la Evrei şi la Catolici, ce cade la 50 zile după Paşti.
penticostar s. n. V. prec. Bis. Carte bisericească ce cuprinde rugăciunile serviciului biserisesc pe timp de 50 zile, dela Paşti până la Rusalii.
pentru prep. (comp. din pe şi intru). Exprimă : 1) Scopul sau destinaţia = iui; pentru Dumitru; 2) spre; — pentru o binefacere ; 3) cauză; sufere pentru prostiea lui; 4) favoare, graţie : pentru Dumnezeu /
5)	întrebător de cauză sau scop: pentru ce oare ? 6) ca răspuns: pentru-că egal cu fiindcă.
pentrucâ adv. (comp. pentru -f- că). De oarece, fiindcă, din cauză.
penultim, ă adj. (lat. pene, aproape ; iii timus, cel din urmă). Care este înaintea celui din urmă.
penumbră s. f. (lat. pene, aproape; umbra, umbră). 1) Fizic. Umbră mai slabă de cât umbra propriu zisă; 2) pict. trecere dela clar — lumină — la umbra propriu zisă; 3) pe jumătate întuneree (timp de seară).
Pepelea s. m. (de origine mitologică gr. prefix pe, ca şi Pelias, fiul lui Poseidon sau Neptun, care, după Îndemnul răutăcioasei Meda, în speranţa de a se reîntineri, fu tăiat în bucăţi de copiii lui şi aruncat într’un cazan ce clbcotea, ca să ’şi recapete tinereţea.. Această tragică şi ridicolă păţanie, a imortalizat pe Pelias dea lungul veacurilor). Personagiu ridicol, închipuit, care crezând că face fapte înţelepte, face prostii; sau crezând că spune vorbe înţelepte şi de spirit, spune vorbe ridicole — se aseamănă cu Păcală.
pepene s. m. (lat. pepo. peponis, pepene; din gr. pepaino = a coace la soare). Bot. Plantă din familia curcubitaceelor, care se Întinde pe pământ, cu fruct mare rotund de coloare galbenă şi cu miez galben, zis pepene galben, sau zămos în Mold.; sau* de coloare verde cu miez roşu sau alb, zis pepene verde sau harbuz în Mold., ori lu-beniţă în Oltenia şi Trans.
pepenos, oasă adj. (dela pepene). Rotund şi gras ca un pepene.
pepinieră s. f. (fr. pepinierei dela pepin, sămânţa unor fructe). 1) Loc pe care cresc şi se cultivă plante, dar mai ales pomi ce răsar direct din seminţe şi apoi se transplantează; 2) loc unde se cultivă viţa de vie sau pomi înainte de a fi replantaţi.
pepită s. f. (fr. pepite, din spaniol pepita, mic bulgăraş). Şc. nat. Se zice pepită la bulgăraşul de aur găsit în stare naturală.
peplum s. n. (lat. peplum şi gr. peplon). Mitol. Un fel de manta a zeiţelor mari. Manta de lux, împărătească, peptene s. m. V. pieptene. pept s. n. V. piept.
pepsină s. f. (fr. pepsine, din gr. pepsis, coacerea alimentelor). Chim. Numirea prin-
cipiului activ al fermentului din sucul gastric, care înlesneşte nutriţiunea.
percal s. n. (persan perkala). Un fel de pâiză, ţesătură de bumbac foarte deasă şi fină.
percalină s. f. (fr. per caline v. percal). Un fel de pânză subţire întrebuinţată mai mult pentru căptuşeală.
percan s. n. V. prec. Numirea unei stofe de păr de cămilă.
percepe (a) v: (lat. percipio, percipere, a prinde, a apuca, a cuprinde cu mintea; a înţelege; a culege cât se poate). 1) Fdos. A primi impresia obiectelor, sau a senzaţiilor ; 2) a adună impozitele; 3) a incasa (o taxă dobânda, etc).
perceptibil, ă adj. şi adu. (lat. percep-tibilis). Care poate fi cuprins cu mintea; înţeles; care poate fi cuprins cu simţurile.
perceptlbilitate s. f. V. percepe. 1) Putinţa de a percepe; 2) caracterul celor perceptibile.
percepţie s. f. V. percepe. 2. 1) Autoritate financiară care percepe impozitele; 2) localul, cancelaria, acestei autorităţi.
percepţiune s. f. (fr. perception, din lat. -percipere, V. percepe). Filoz. Facultatea de a cuprinde cu mintea sau cu simţurile.
perceptor s. m. V. percepe. 2. F uncţionar care încasează impozitele.
percet, ă adj. (lat. percaedo, a lovi, a străpunge). Bălţat, roşit, oaia- însemnată cu pată colorată (spre a fi recunoscută).
perchîzlţie V. urm. Căutarea cu deamă-nuntul; jurid. cercetarea amănunţită, scotocirea locuinţei cuiva spre a afla ceva — per-chiziţia nu se poate face decât din ordinul procurorului şi cu autorizaţia judecat xului de instrucţie; perchiziţie corporală, căutare pi in buzunarş, sân.
perchiziţlonâ (a) v. (fr. percuisitioner, din lat. perquiro, perquirere, perquistum; a căuta, a cerceta cu deamănuntul şi pretutindeni). A face o perchiziţie. perchiziţiune s. f. V. perchiziţie. percicâ s. f. (dela vorba păr, peri), Coama din fruntea calului.
percica-fetei s. f. Bot. Numirea unei plante ce creşte pe locuri sterpe şi nisipoase (fr. cheveux de Venus).
perciunat adj. şi s. V. perciuni. 1) Caie poartă perciuni; 2) iron. evreu bigot.
perciuni s. pl. (lat. din per-cinciunps, toaite cârlionţat; — cincinus, zuluf, cârlionţ). Părul făcut zulufi sau câilionţat, ce poaită atârnând pe lângă urechi unii evrei, cari ţin la tradiţia de îngrijirea bar bei şi' a părului,
cum erea la orientali: Evrei, Persani, «c.,in vechime.—Şi Turcii zic percem. per curge (â) v. V. parcurge. percurs, ă adj. V. parcurs. perdaf s. n. (lat. din perdere, a nimici de
tot). 1) Râsătură cu briciul a doua oară şi în răspăr, ca să dispară de tot părul; 2) stropire uşoară, perdută, sau orice acţiune uşoară, perdută ; 3) iron. „perdaf" (după raderea în răspăr care ustură), mustrare usturătoare, înţepătoare; Perdaful, ziar umoristic ilustrat, pe la mijlocul sec. 19-iea —Turcii prin ptrdtth înţeleg lustru.
perdea s. f. (lat. din pertego, pertigee, pertectum, a acoperi, a pune un acopere-mânt). 1) Pânză sau stofă ce se pune la ferestre pentru a le acoperi, când nu voim să se uite cineva în casă (pe timp de noapte), sau să nu fie prea lumină în casă, cârd este soare ; 2) draperie dela uşă ; 3) cortina dela teatru; 4) streşină fdarte mult eşită în afară, în faţa hanului sau a cârciumei; 5) streşină prelungită ţn general, pentru a adăposti ceva ;
6)	şopron pentru adăpostit oile, vitele; 7) ceaţă ce se pune pe ochi, de nu poate vedea omul; fig. a se c a după perdea, a se ascunde ; a rid cit perdeaua, a da pe faţă ceva. Cuvântul se vede format în latina din orient, de unde l’au adoptat si Turcii, perdeluţă s. f. Micii, perdea, pereche s. f. 1 t. comp. par-eque, pâre-, che deopotrivă, asemenea la fel). 1) Două fiinţe sau lucruri de acelaşi fel, luate împreună: de boi, de mănuşi, de glieti, etc.; 2) bărbat şi femee, împreună; 3) asemănare, egal: fără pereche (leneş), adj. şi atic. îm-perechiaţi, în grupe de câte doi; fig. a da o pereche de palme, a da două lovituri cu palma.
perechluşâ sau perechluţă s. f. Mică pereche ; frumuşică pereche.
peregrin s. m. (lat. peregrinus, dela peregrinări, a călători în străinătate). 1) Cel ce se duce să călătorească în străinătate ; 2> cel ce se duce să se închine la locurile sfinte ale unei religii; 3) călător din locuri depărtate.
peremptoriu, ie adj. şi adu. (lat. peremp-torius, decisiv, definitiv). Jurid. care decide definitiv, fără a îngădui obiecţiune. perete s. m. V. părete. perfect,* ă adj. adu. şi s. (lat. perfectus, desăvârşit). 1) Gram. Timp ce exprimă complect forma trecută a unei lucrări; 2) desăvârşit, fără cusur ; 3) foarte bine.	*
perfectibil, ă adj. V. prec. Care se poate peifecţionâ.
per
577	- f - ■	_________per
perfectibilitate s. f. V. prec. Putinţa de a se perfecţiona; caracterul de perfectibil.
perfecţlonâ (a şi a se) u. (fr. perfection-ner, din lat. perfecţia, desăvârşire). A face mai desăvârşit, m>i bine, mai complect; a schimbă în mai bine.
perfecţie sau perfecţiune s. f. 1) Desăvârşire (înfr’un fel oarecare); 2) calitate superioară (fizică sau morală ; 3) jurul. îndeplinire.
perfid, ă adj. (lat. perfidus, necredincios, trădător; dela fides, credinţă). 11 Care calcă cuvântul dat sau jurământul făcut; 2) trădător ; 3) făţarnic.	.
perfidie s. f. (lat. perfidia). Călcare de cuvânt; trădare; făţărnicie.
perforâ (a şi a se) v. (lat. perforare^. A găuri până în partea opusă, a străpunge; a se găuri, rupe.
perforare sau perforaţîune s, /. V. prec. Acţiunea de a (se) perforâ. ■ pergament s. a. (dela oraşul Pergarn din Asia Mică, unde se fabrica odinioară pergamentul, deaceia i ş'a zis lat. pergamenus = din Pergarn). 1) Un fel de hârtie fabricată din piele de oaie sau de berbec ori de viţel, astfel . preparată în cât se poate serie pe dânsa ; 2)^l|pcument scris pe pergament; 3) hârtie 'pergament, hârtie tare, îmbibată cu deiu sau lac, ca să fie impermeabilă, cu care se acopere borcanele (gavanoasele) cu conserve, sau alte obiecte.
pergantute sau pergfămonte pl. (Dela oraşul Pergâm. V. pre'c,). Numirea unor portocale foarte gustoase şi parfumate şi numirea unor pere mari, cu miezul fraged şi parfumat perghel s. n. (lat. din pergula, arcadă, boltă). 1) Compas cu picioarele arcuite, ce serveşte pentru a lua exact măsura grosimilor (întrebuinţat de sculptori, strungari, etc); 2) zidărie în arcadă sau în semicerc'; 3) formă arcuită ; 4) un fel de joc circular—Şi Turcii zic perghel.
pCrgheli (a) v. V. pr. 1) A descrie un arc; 2) a căuta centrul unui arc; 3) a lua măsuri cu perghelul. perl (a) v. V. pieri.
perla (a) v. V. perie. 1) A da cu perja; pe haine sau pe altceva spre a scutura praful; 2) a netezi cu peria părul calului; 3) a cu-răţi cu peria încălţămintea; 4) fig. iron. a linguşi, a adula pe cineva.
perlant s. n. (gr. peri, împrejur; anthos, floare). Bot. Termin şc.—totalitatea îvneli-şurllor unei flori.
perlat, ă ăd. V. peria. Şters sau neterit cu peria; s. acţiunea de a peria.
pericard s. n. (gr. peri, împrejur; kardia, ; inimă). Anat. Un.fel de sac membranos ce înveleşte inima.
pericardhă s. f. V. preced. Medic, inflamarea peiicardului,—boala de inimă.
pericarp s■ n. (gr. peri, împrejur; karpos, fruct). Bot. învelişul oricărui bob, grăunte, * ori sămânţă, sîmbure
perlciupe s. f. V. pieri şi pieire. periclita (a şi a se) v. (lat. periclitări, a fi în pericol; a primejdui). A'expune la pieire; a primeiduî; a expune la o nenoi ocire'.
' periclitat, ă adj.V. prec. Expus la dis-‘ ti ugere, primejduit.
pericol s. n. (lat periculum). Primejdie; nenorocire ce ameninţă.
perlcopă s. f. (gr. perikope, tăiere, secţiune). Diviziune, capitol din Sf. Scriptură, periculos, oasă adj.. V. prec. Primejdios, perle s. f. (de'a vorba păr, peri). l)Urieltă formată din o scândurică în caie sunt prinse mici mănunchiuri de păr de porc sau din coadă de cal, şi care serveşte la şters praful la curăţit încălţămintea, etc.; 2) bidinea sau bădănâ.—A da cii peria, a şterge, a netezi cu peria.
perieliu s. n. (gr. peri, împrejur; MUos, soarele). Astron. Puiict depe orbita unei planete, unde ea se af ă cât mai în apropiere de soare.	• •• •	•
perler s. m. V. perie. Fabricant de perii, perletură s. f. V. periaf. Acţiunea de â peiiâ.
periferie s. f. (gr. perifereia, mersul prin prejur). Marginea din afară (a unei figuri curbe sau circulare);
perifrază s. f. (gr- peri, împrejur, phrazein, a vorbi —periphraşis}. Figură de stil ce constă în a exprima o ideie prin mai multe vorbe, în loc de una singură.
perigeu s.;n. (gr. peri, împrejur ; ghe, pământ). Astron. Punct al orbitei unei planete, unde ea este cât mai aproape de pământ.
perimâ (a şi a se) v. (lat perirho, ere, 'a distruge cu totul, â stinge de tot). Jurid. Â pierde un drept prin prescripţie, sau prin greşeli de prbcedură în termenele fixate de lege.
perlmet s. n. (daco-gr. din peri, împrejur; medo, a avea grijă). 1) Frânghie, sfoară, pe care se leagă mai multe cârlige cu momeală pentru prins peşte şi al cărei capăt se leagă pe ţerm de un băţ înfipt în pământ; iar sus pe vârful băţului, se aşează un mic bolovan; grija pescarului este'de a observa pe ţărm dacă vre-o piatră a căzut depe vârful băţului înfipt,—ceea ce arată că s'a prins de acea
sfoară un peşte; 2) sistemul de a pescui astfel.
perimetru s. n. (gr. peri, împrejur; me-iron, măsură). 1) Conturul de jur împrejur;
2) măsura acestui contur.
perină s. f. (comp. din păr, peri şi in).
1) Căpătâiu moale de pus sub cap, care se face dintr’un mic sac de pânză, ce se umple apoi cu peri, cu lănă. Mai. apoi orăşenii au pus puf, pene mici dela păsări, ca fiind mai moi. (Fiindcă unii Slavi zic peria (peri!) la penele de pasăre, s’a crezut că de aici vine vorba perină şi că ar fi slavă; 2) Perina trăsurii—făcută tot din păr, ea o perină.
perindă (a şi a se) v. (din pe şi rănd).
1)	A trece unul după altul la un mic interval;
2)	a se rîndui, a trece' şir; 3) a încerca unul după altul; 4) a se succede; 5) a trece repetat prin acelaşi loc; a repeta o lucrare.
perindare s. f. V. prec, Acţiunea de a perinda.
perinoc s. n~ (din perină, perinucă). 1 Pernă de oţel pe care stă aşezat şi se învârteşte capătul osiei deja roata morii (că şi în fr. toussin sau coussinete); 2) bucată groasă de lemn, deasupra osiei de dinainte a carului în care se prind capetele dricurilor, dar care mai , ales serveşte pentru a înălţa la nivel corpul carului, fiind roatele de dinainte mai joase, mai mici.
perioadă s. f. (gr. periodos, ărum împrejur, ciicuit). Interval de timp; răstimp.
period s. n. V. prec. 1) Astron. Timpul rotaţiunei unui astru; 2) timp ce trece între două epoce, sau evenimente; ,3) spaţiu lung de timp; 4) răstimp mare de formaţiune a , pământului; 5) faza unei boale; 6) Gram. reunire de mai multe fraze într’un tot armonios ; 7) fem. menstruaţiel 8) Aritm. grupă de cifre ce se repetă la infinit într’o fracţiune zecimală, periodică.
periodic, ă adj, şi adv. V. prec. 1) Care revine se repetata intervale de timp; care apare la epoce fixe; 2) aritm. fracţie zecimală (rezultată drept căt dintr'o împărţire) în caie se repetă necontenit aceleaşi cifre; 3) publicaţiune (revistă) periodică, ce apare la intervale de timp anumite; .4)- privitor la period.
periodicitate s. f. V. prec. Starea, calitatea de periodic.
periost s.’n. (gr. peri osteas, ce înfăşoară oasele). Anat. Membrană ce înfăşoară osul.
periostită s. f. V. prec. Medic. Inflama-ţiunea periostului. •
peripatetic, ă adj. şi adv. (gr. din peri pated, a se1 plimbă (conversând). După me- ;
toda iui Aristotel, care instruia pe discipoli plimbându-se şi conversând cu dânşii în . Lyceul (lykeion), din vechea Âtenâ.
perlpatetism s. n. V.- prec; Sistemul filozofic, metoda de învăţământ, a lui Aristotel.
peripeţie s. f. (gr. peripeteia, .dela peri-pipto, a te poticni şi peripetes, care se poticneşte). Accident neprevăzut care determină schimbări de situaţii; întrebuinţat la plural; peripeţii, păţanii de tot felul — ar fi ' fig. exact poticnituri, în mersul vieţei sau al unei acţiuni.
periplscă s. f. (diformare din peripeţie). Cazul, întâmplarea, pricină, cauză (de. judecată)—în vechime.
perlpheumonie s. f‘ (gr. peri, împrejur ; pneumon, plămân). Medic. Inflamare, aprindere la plămâni. . perire s. f. Acţiunea de a pieri, perişoară s. f. V. pară. (fruct). 1) M că ^ pară; 2) culinar, mică Sarma neînvălită cu frunză.	,
perişor s. m. V. păr. 1) Păr mic (pe corp, sau'pom); 2) boi. O plantă cu frunze păroase. '
• peristll s. h. (gr. peri, înprejur, stylos, coloană). 1) Şirul de coloane în jurul unui edificiu (cum erau unele temple antice);.' 2) coloanele ce împodobesc faţada unui monument sau unei construcţii.
periţ, ă adj. V, peri, 1) Dispărut; mort; 2) fig. palid la faţă şi trist, deprimat; 3) înspăimântat şi abătut; 4) Medic, cel perit, boală ce se manifestă în gât prin roşeaţă şi multe broboanţe — în Mold. 5) Bot. buruiană. de cel perit, zisă şi cruciuliţă.
peritoneu s. n. (gr. peritonia). Anat. Membrană ce căptuşeşte interiorul pânte-celui.
peritonltă s. f. V. prec. Medic. Inflamarea peritbneului.
perilor, oare adj. Care piere, se prăpădeşte; muritor.
periuţă s.jf. V. perie. Mică perie — specială pentru spălat dinţii şi gura; fam. iron-. mic adulator (V. periâ).
perj s. m. (lat. dela parco, peperci, par-c ere, a păstră). Specie de prun ale cărui fructe se coc -spre toamnă şi se pot păstră uscate pentru iarnă.
perjă s. f. V. prec. Prună de toamnă, din acele cu miez tare, care se păstrează uscate sau afumate, Mold,
perjar sau perjer s. m. 1) Vânzător de ■ perje sau de fructe; 2) cultivator de pruni,: — în Mold. — uneori în înţeles de răzeş zgârcit.
per
579
per
perjerie s. f. V. perj. Sădire de piuni, prunet; mulţime de perji sau de perje.
perlă. s. f. (fr. perle dela lat. perula de-săguţă). Boabă mică strălucitoare, de coloarea sidefului, ce se formează ca nişte umflături pe corpul unor scoici de mate—mărgăritar.
permanent, ă adj. şi adv. (lat. perma-nens, permanentis dela per, şi mânere, a rămâne).Care durează într’una, care rămâne,— statornic; milit. s. soldat încazarmat, nu cu schimbul, nici rezervist. permanenţă s. f. V. pree. Durată continuă, permeabil, ă adj. (lat. permeo, are, a pătrunde în) Fizic. Prin care pătrunde un fluid, apa.
permeabilitate s. f. Starea ce permeabil, permis, ă adj. V. permite. îngăduit, tolerat; învoit; s. bilet de permisiune.
permisiune a. f. urm. 1) îngăduinţă; 2) învoire; 3) milit. mic concediu de 1 —8 zile.
permite (a) v. (latpermitto, permissum, permifterej. A lăsa să se facă, a îngădui, a tolera; a învoi; a’şi permite, a îndrăzni.
permută (a şi a se) v. (lat. permuto, are).
1)	A muta cu totul; a trece dintr’o localitate in alta; 2) a substitui unul prin altul.
permutare s. f. V. prec. Acţiunea de a permută.
permutat, ă adj. 1) Mutat cu funcţiunea în altă localitate; 2) mutat în altă funcţiune;
3)	mutat in alt loc.
- pernă s. f. V. perină.
pernicios, oasă adj, şi adv. (lat. per-niciosus). Periculos, primejdios, dăunător.
pemidositate s. f. Caracterul, starea foarte periculoasă.
perniţă s. f. Mică perină, peron s. n. (fr. perrdn). 1) Scară sau ex-tradă cu câteva trepte, în faţa casei; 2) platformă, extradă în faţa gărei, unde descind călătorii din tren.
peroneu s. n. (gr. peronâj. Anat. Numirea osului subţire, din cele două oase ale piciorului, dela genunchiu în jos.
perorâ (a) v. (lat. peroro, perorare), 1) A încheia un discurs; 2) a vorbi mult timp şi cu ebifază pretenţioasă (iron).
peroraţie s. f. (lat. peroraţia). 1) Vorbire pe larg; discurs, cuvântare lungă; 2) concluzia unui discurs.
peroxid a. n. (pref. per şi oxid). Chim. Oxid ce conţine cea mai mare cantitate po-, sibilă de oxigen.
perpelit, ă adj. (lat. din per, foarte, cu totul; pellis, piele). 1) Cu îmbrăcămintea ruptă de se vede pielea; 2) sărăcăcios; 3) cu haine rupte şi tremurând de frig.
perpetiţos, oasă adj. .V. prec. Rupticios la haine.
perpendicular, ă adj. (lat.perpendicularis, din per, prin; pendere, a atârnă). Geom. Care are direcţiunea (faţă de o linie sau de un plan) cum ar fi o aţă către suprafaţa pământului, dacă i se atârnă o greutate; sau care cade către o linie dreaptă astfel, ca să formeze spre dreapta şi spre stânga câte un unghiu drept.
perpendicular, ă s. f. V. prec. Geom Linie ce cade perpendicular, perper s. n. V. pârpăr. perpetă s f. (lat comp. per, pe; pedem (pes), picior). Pestelcă, şorţ — în Trans., perpetuă (a) v. (lat. perpetuare). 1) A face să dureze mult, sau neîntrerupt.
perpetuare s. f. V. prec. Acţiunea de a perpetuă.
perpetuitate, s. f. V. prec. Caracterul de â fi perpetuu.
perpetiiu, ă adj. şi adv. (lat perpetuus). Ne ntrer. pt; mereu; vecinie; neperitor.
perplex, ă adj. (lat perplexus). încurcat, nedumerit zăpăcit
perplexitate s. f. V. prec. Zăpăceală; încurcătură (de spirit); nesiguranţă ; nedumerire.
pers s. m. Locuitor din Persia.
■ persan, ă adj. 1) Din, Persia; 2) fabricat în Persia.
persecută (a) v. (lat. persequor, persequi, persecutus sum, dela sequor, a urmă). 1) A urmări într’una; 2) a prigoni; 3) a nedrep-tăţl; — persecutat de soartă.
persecuţie sau persecuţiune s. f. (lat persecuţia). 1) Pri.onire; 2) nedreptăţire.
persecutor s. m. V. prec. Cel ce persecută, prigoneşte, nedreptăţeşte.
perseverâ (a) v. (lat perseverare). 1) A .stărui într’una (la o lucrare); 2) a se îndărătnici, încăpăţinâ.
perseveranţă sau perseverenţă s. f. Stăruinţă intr’una; încăpaţinare; răbdare.
perseverent, ă adj. V. prec. Stăruitor într’una ; încăpăţînat persian, ă adj. V. persan. persiană (mai mult plur. perslene) s. f. Obloane la ferestre, compuse din scândurele orizontale mobile cari se închid sau se deschid, pentru a opri sau a lăsa lumina să intre în casă — după sistemul vechiu de ferestre din Persia.
perslc s. m. (lat persicus, din Persia — piersic1. V. piersic.
persienesc, ească adj. şi adv. Din Persia. ca la persani
î
580	per
________________per
persifla (a) v. (fr. persifler, baza gr. siflos, luare in râs (fr. moquerie). A lua în rîs, a’şi bate joc, a zeflemisi.
persiflare s. f. V. prec. Acţiunea de a persifla.
persistă (a) v. persisto, ere). 1) A stărui în ceva; 2) a continuă, a se menţine; 3) a dăinui mult.
persistent, ă adj. şi adu. 1) Stăruitor, care dăinueşte.	\
persistenţă s. f. V. persistă. 1) Stăruinţă;
2)	dăinuire.
persoană s. A (fr.persoane, delalat.personaj mască de teatru ; rol de actor; chip, figură—persoană). 1) Om vârstnic (bărbat sau femee); 2) fig. om cu vază; 3) jurid. persoană civilă, Statul sau o instituţie ce se consideră de lege ca individ; 4) persoană morală — vezi prec.; 5) Gram. subiectul verbului in cele trei forme singulare sau plurale ; 6) aceleaşi forme ale pronumelui; 7) una din feţele Sfintei Treimi.
persona-grata s. f. (lat. persona, peisoană, grecia, plăcută). Persoană agreată, bine primită, pe lângă un suveran sau un guvern (termen diplomatic).
personaj sau personagiu s. n. (fr. per-sonnage, din lat. persona). V. prec. 1) Persoană importantă; om cu mare vază; 2) teatr. perspană ce figurează într’o piesă sau într’un roman; 4) rol.il unui om cu vază (politic).
personal, ă adj. şi adu. (după fr. persoanei1) Ce aparţine unei persoane — interes personal; 2) individual, în parte — impozit personal; 3) gram. pronume personal, care arată una din cele trei peroane; 4) Unul din modurile conjugării verbelor; 5) adu. în persoană, faţă cu persoana, — am vorbit personal; 6) s. n. totalitatea persoanelor unui serviciu.
personalitate s. f. (dupăir.perso malită).
1)	Individualitatea conştientă a persoanei; 2) ' caracterul propriu fiecărei persoane; 3) caracterul propriu al unei opere; 4) pl. voibe cari vizează anume persoane; 5) persoană deosebită, cu mare vază în anume sferă de activitate, — în politică, etc.
personat, ă adj. (fr.persoană). Bot. Numire dată florilor închise în o gogoaşă, ce semănă cu un bot, o gură.
personifică (a) u. (după fr. p rsonnifier, din elementele latine : persona şi facere).
A înfăţişă 6 idee, un obiect sau un animal ca o perseână, atribuindu-i vorbirea, sentimente sau înfăţişarea- de om — cum sunt animalele din fabule, sau lenea, viţiile, etc.
personificare s. f. Acţiunea de a personifica; rezultatul acestei acţiuni, personlficaţiune s. f. V. personificare. personificat, ă adj. V. personifică. înfăţişat ca o persoană, transformat în o persoană	justiţia personificată, sau bu-
nătatea, etc. cu înţeles de identificare a persoanei în acestea.
personificator, oare adj. Care personifică, perspectivă s. f. (fr. perspective, din lat. perspectum dela verbul perspicio, perspi-cere, a vedea prin). 1) Forma schimbată sau diminuată ce o prezintă lucrurile pe un plan transparent, prin care le-am privi—pe geamul unei ferestre vedem deodată case, biserici arbori sau munţi; este perspectiva lor; 2) Arta de a reda perspectiva lucrurilor; 3) parte din şt. matematicei, care arată reguleze după cari se produc schimbările suprafeţelor şi deci forma lucrurilor văzute în perspectivă adică dela distanţă sau pieziş; 4) fig. speranţă pentru viitor; 5) fig. viitor, situaţia în viitor.
perspicace adj. (lat. perspicax). Cu vedere pătrunzătoare ; priceput, ager la minte.
perspicacitate s. f. V. prec. Ageiime pătrunzătoare a minţii.
persuada (a) v. (fr. persuader din lat persuadere). 1) A face pe cineva să creadă;
2)	a-1 decide, a-1 hotărî să facă anume ceva.
persuasiune s. f. V. prec. Acţiunea de a persuada.
persuasiv, ă adj. (fr. persuasif). Care are talentul sau puterea ,de a persuada, adu. prin persuasiune.
pertractâ (a) v. (lat. pertractare, a cercetă cu băgare de seamă). 1) A deşbate, a pledă (un proces în faţa tribunalului); 2) 7 rans. a trată, a urmă tratative (între partide politice).
pertractare s. f. V. prec. Acţiunea de a pertractâ.
perturbă (a) u.(lat.perturbare). 1) A turbură foarte; 2) a nelinişti de tot; 3) a încurcă, a zăpăci. ..
perturbare s. f. V. urm. perturbaţiune s. f. V. prec. 1) Tulburare mare; 2) neregularitate; 3) zăpăceală.
perturbator s. m. Care cauzează perturbare.
perucă s. f. (lat. perruca). Combinaţie de păr falş ce’şi pun pe cap pleşuvii sau actorii; sau cum îşi puneau nobilii francezi pe timpul lui Ludovic XIV şi XV-lea.
peruchier s. m. (fr. perruquier din lat perruca). Fabricant de peruci, peruzea s. A (gr. dela perissos, perisse,
per
581
peş
magnific, diformat în turc. piruze). Numirea unor pietricele opace, însă cu o frumoasă ■coloare albastră (fr. turquoise).
pervaneâ s. f. (lat. comp. per, prin; vane, zadarnic). Zool. Numirea unui fluture de noapte (poate pentru că zboară zadarnic noaptea).
pervaz s. n. (lat. pervasum, pătrunsul prin, din pervadere, a tiece sau a pătrunde prin). 1) Rama care încadrează fereastra; 2) rama unui tablou; 3) rama dejurîmprejur a uşei; 4) orice ramă care încadrează; 5) spe-tezele ferăstrăultii; 6) deschizătura delâ nădragi sau izmene; 7) fig. cadru. Şi Turcii înlrebuinţedză vorba pervaz.
pervers adj. şi s. (lat. perversus). 1) Cu fire anapoda; 2) pornit şj dedat cu ..totul la fapte rele; 3) viţios; 4) stricat, depravat; 5) răutăcios şi îndărătnic.
perversitate s. f. V. prec. Caracterul ori starea celui pervers, — fire anapoda ; depravate, viciu înrădăcinat, 'stricăciune, perversiune s. f. (fr. perversion din lat. pervertere, a răsturnă, a desfrânâ). Dedare la rău, stricăciune, desfrânare ; m edic. tur-burare.
perverti (a) v. (lat. pervertere). 1) A schimba din bine în rău (caracterul, apucă-■ tur le); 2) fig. a denatură, a schimba în contra firei.
pervertire s. f. Acţiunea de a perverti, pervincă s. f. (lat.pervinca). Bot. Numirea unei plante cu flori albastre, ce creşte primăvara prin pădure.
peş s. n. (turc peş). 1) Partea din faţă, faţa (unui zid); 2) lăture, coastă — intr’un peş, într’o paite pe povârniş.
pescar s, m. (lat. piscarius, dela piscis, peşte). 1) Cel ce prinde peşte; 2) cel ce face negoţ cu peşte ; 3) zool. Pasăre albă, de mare. ce se repede şi prinde peştişorii ce ies la suprafaţa apei.
pescărel sau pescăruş s. m. V. pescaj 3. pescărie s. f. V. prec. 1) Ocupaţia de a prinde peşte 2) locul unde se vinde ..peşte; 3) locul unde se conservă peştele sărat; 4) fig. iron. V. peşte, — traiul celor porecliţi peşti.
pescărit s. n. Acţiunea sau meseria de a prinde peşte. . pesce s. m. V. peşte. peşcheş s. n. (turc. peskes). 1) Darul in semn de supunere (ce se da Sultanului turcesc sau altui demnitar în timpul vasalităţii) ; 2) dar, cadou, prezent, în genere; 3) fig. iron. adv. pe gratis; de-a gata; în dar, fără plată.
peşchir s. n. (turc peskir)t 1) Şerveţel de masă (în vechime) care se pune pe picioare şi pe piept; 2) prosop pentru şters pe faţă;
3)	ştergar cu care se îmbrobodesc femeile la ţară.
peşchlrgiu s. m. V. peşchir. Boerănaş la curtea domnilor, care prezenta prosopul.
pescui (a) v. (lat. dela piscis, peşte şi eo, ire, a merge). 1) A prinde peşte; 2) a prinde şi a scoate din apă orice altă vietate sau lucru;U) fig. a prinde, a dobândi prin dibăcie; 4) fig. a pescui in apă turbure, a. trage foloase din neorândueli, din intrigi.
pescuină s. f. V. prec. Heleşteu, iaz cu peşte.
pescuit s. f. V. pescui. Acţiunea de a pescui, pescuitor s. m. V. pescui. Cel ce pes-cueşte propr. şi fig.
pesemne adv. (comp. de pe semne). Se pare; probabil.
pesimism s. n. (fr. pessimisme, -din lat. pessimus, foarte rău). Opinia sau credinţa celor ce 1: se pare că totul este, sau merge, rău.
pesimist s. m. (fr. pessimiste). V. prec. Cel cuprins de pesimism; adj. cu pesimism.
peşin adv. (turc dela peş, faţă). Pe faţă, gata, în numerar: cu bani peşin (a vinde).
peşlngea adv. (din peşin). Cu bani gata, cu numerar (a vinde).
peşmă s. f. (daco-gr. din pesso, a coace şi a digeră (alimentele) şi ma, foarte). Bot. Numirea plantei cu flori frumoase şi miros plăcut, îtrebuinţată în medicină având gust amar) ca tonică, digestivă şi febrifugă — zisă şi cintaură sau ţintaură. Şi Ungurii au acest cuvânt.
pesmet s. m. (din gr. pesso, a coace > meta, la mijloc). 1) Pânişoare coapte deplin şi uscate (ca să nu fie mijlocul necopt, neuscat, căci s’ar mucigăi); 2) felioare de pâne coapte şi uscate spre a se putea păstra; 3) biscuiţi pentru soldaţi; 4) biscuiţi în general;
5)	iron. fam. ofiţer de administraţie (pentru că are grija aprovizionării, a pesmeţilor);
6)	fig. adj. uscată de tot şi tafe (pârie pesmet); 7) Crupuşoare din pesmet pisat sau râşnit. Şi Ungurii zic pezmei şi Ruşii. (Formaţiunea acestui Cuvânt este ca şi a .fr. discuit = dublu copt).
pesinetărie s. f. Fabrica de pesrneţi. pesmeţel sau pesmecior s. m. Mic pesmet! pesrneţi s. pl. V. pesmet 7. pţstă s. f. (lat. pestis, boală molipsitoare). Medic. Numire dată ciumei, ca fiind boală foarte molipsitoare; vine obicinuit din Asia. pesta-bovînă s. f. din vorba pesta şr lat
peş
582
peş
bovina, dela bo;, a boilor). Medic. Veter. Numirea unei boale molipsitoare la vitele cornute (boi, vaci).
peşte s. ni. (lat. piscis, peşte). Zool. 1) Numire generală a animalelor „ aquatice, cu sângele roşu dar rece, care are aripi pentru înotat; 2/ peşte ţigănesc, un peştişor cu spinarea neagră verzue; iron. broasca; 3) semnul zodiacului format din chipul a doi peşti; 4) fig. iron. bărbat care pentru interes bănesc, trăeşte cu o femee bătrână.^"' peste adv. şi prep. (comp. din pe şi stare sau este). 1) Deasupra; 2) pe deasupra;
3)	cătră, asupra, spie (vine peste mine);
4)	în decursul, în timpul (peste noapte e frig); 5) mai mult de — peste o mie; 6) de cealaltă parte — peste rîu ; 7) afară din, excesiv — peste măsură; 8) peste tot, in total, în general; 9) peste mână îmi vine, incomod; 10) fig. peste câmp, în neştire, aiurat, zăpăcit; 11) peste fire, excesiv, extraordinar ; 12) fig. peste cap, covârşitor, prea mult
pestelcă s. f. (lat. din pes, picior, iela, pânză). 1) Şorţ de pânză ce pun femeile, dela brâu în jos, peste picioare, pentru a nu se murdări când pregătesc de mâncare, sau lucrează ceva; 2) şorţ de piele sau de pânză ce pun fierarii, cizmarii, etc. ca să nu se murdărească sau să nu’şi strice pantalonii.— Şi Bulgarii zic prestilku.
peşteră s. f. (lat. comp. din pessum, în fund ; terra, pământ—pess-terrae, în fundul pământului). înfundătură sau gaură în pământ sau în piatră, vizuină—în care se adăpostesc fiarele sălbatice; în cari locuiau oamenii primitivi ; în cari trăesc pustnicii (călugării) schimnicii; scobitură mare în stâncă de unde izvorăşte o apă şi în cate se formează stalactite şi stalagmite. — Şi Slavii au acest cuvânt.
pestifer, ă adj. (lat. din pestis, pestă; ferre, a duce). Care transmite, împrăştie ciuma, pesta, boale molipsitoare.
pestilent, ă adj. (lat pestilens, pestilen-tis). 1) Cu boală molipsitoare; cu ciumă; 2) fig. vătămător sănătăţii; 3) fig. dăunător moral.
pestilenţâ s. f. (lat. pestilentia). 1) Molimă, boală molipsitoare, ciumă; 2) fig. vătă-' mare morală, stricăciune.
pestilenţial, A adj. V. prec. 1) Foarte contagios; ca ciuma; 2) fig. foarte vătămător sănătăţii — fizic sau moral.
pestlman s. ti. (lat. pes, picior; tegmen, învelitoare) 1) Un fel de şorţ, pestelcă mare; 2) un şal sau pătură, cu care se înfăşoară picioarele.
peştişor s. m. Mic peşte, pestref s. n. (turc. pesrev, ce merge înainte). Uv.rtură, preludiu. — în muzica turcească.
pestriţ, ă adj. (lat. (din sanscrit pis, a sfărâmă) dela pistrix, măcinător de făină, morar). 1) Pătat cu mici şi multe pete albe— cum inevitabil este morarul; 2) cu felurite colori; 3) fig. cu maţe pestriţe, răutăcios, pizmătareţ. (Această vorbă s’a format dela înfăţişarea morarului, ca alte multe numii i de colori: cenuşiu — dela cenuşă; cafeniu* dela cafeaua prăjită, sau maron — dela ma-roane; fistichiu — dela fistic).
pestriţă (a) v. V. prec. 1) A face pestriţ; 2) a varia, a face să fie felurit; 3) a păta cu felurite colori; dar mai ales cu petişoare albe.
pestriţat, ă adj. V. prec. 1) Pestriţ; 2) cu felurite colori; 3) cu petişoare albe, mici.
pestriţătură s. f. V. prec. 1) Amestec neplăcut de felurite colori; 2) pestriţ de tot şi neplăcut; 3) stofă cu felurite colori sau cu multe pete albe. pestrui s. n. V, pistrui. petală a. f. (gr. petalon (dela petao, des-văluesc). Bot. Numirea foaei colorate a unei flori.
petardă s. f. (fr. petard). Pocnitoare; capsă care pocneşte, dela puşcă sau tun.
petec s. n. (lat. dela pittacium, plasture; etichetă lipită). 1) Mică bucată dintr’o stofă, pânză, hârtie, etc. 2) bucată de stofă, sau de metal, de piele, cu care este cârpită o haină, sau un obiect, o gheată, etc.; 3) suprafaţă mică; 4) fâşie îngustă — de moşie de pământ; 5) fig. a’şi da in petec, a se da de gol; a face involuntar o acţiune îea, ce caută să o evite ; 6) şi-a găsit sacul petecul, pop. s’au nimerit la fel (senz rău).
petecă s. f. V. prec. Bucată de stofă, sau de pânză, mai ades murdară, sau care serveşte la şters — cârpă. . petecar s. m. V. prec. Cel ce adună petece, peteci (a) v. 1) A tăia sau a rupe în bucăţi miţi o pânză sau stofă; 2) a cârpi cu multe petece ceva; 3) a divizâ o suprafaţă în mici bucăţi.
peteci s. pl. (dela vorba pată). Medic. Friguri cu petişoare roşii pe corp.
petecit, ă adj. V. peteci. 1) Împărţit în mici bucăţi sau fâşii; 2) cârpit cu multe petece.
peteucă s. f. (din bată, betucă şi beteucă). Legătura ce prinde leuca, de carâmbul de sus a carului sau căruţei şi care lasă liberă mişcarea jocul necesar leucei (pentru Întorsuri), din care cauză se produce cunoscutul zdrăncănit în timpul mersului.
peţ ,	, ~	.	583	pet
peţi (a) v. (lat. din peto, petere a dori şi a cere şi petesso, a cere cu multă stăruinţă). A cere în căsătorie.
peţlolă s. f. (lat. petiolus). Bot. Codiţa unei frunze sau a unui fruct.
petimbroasă s. f. (latin comp. petim-pressa; din petimen, rană; pressa, apăsată). Bot. Numirerea unei plante, zisă şi bătâtarnieă, ce are proprietatea de a vindeca o rană dacă se apasă, sau se aplică, mai ales rana ce se face pe spatele calului (de şea) numită latineşte patimen.
peţit, ă adj. V. peţi. Cei ut sau cerută In căsătorie; s. cererea în căsătorie, peţirea.
petiţă s. f. (din lat. petitio, lovitură). Capsa de puşcă, în care se loveşte (pentru a se aprinde şi a lua foc pulberea din armă). ' petile s. f. (lat. petitio, petitionis, (citit petiţia). Cerere sau reclamare scrisă către o^optoritate.
petlţionâ (a) v. (dela petiţie, după fr. pe-titioner,). 1) Â face, a adresă, o petiţie; 2) a reclamă.
petiţionar s. m. (după fr. petitionnaire).
1)	Reclamant; 2) Cel ce adresează o petiţie.
, petlţiune s. f. V. petiţie.
peţitoare s. f. V. urm. Femee care cere, în câsătoiie (pentru un altul); mijlocitoare in contractarea căsătoriei.
peţitor s. m. (lat. peţitor). Cel ce cere în căsătorie (pentru un altul); cel ce cere în căsătorie pentru sine; pretendent de căsătorie, peţitorie s. f. îndeletnicirea de a peţi. petrecanie s. /. V. petrece. 1) fam. Ospăţ, chef mare ; 2) conducerea mortului la groapă; — face de petrecanie, & nimici, a suprimă, a ucide.
petrecător s. m. V. prec. Cel ce petrece, petrece (a) v. (comp. pe şi trecei din lat. per-traicere sau trajicere = a face să tot treacă — timpul). 1) A se desfată, a se distra (cu ospeţe, cântări etc); 2) a face să treâcă prin; 3) a strecură; 4) a cerne; 5) a Intre-buinţâ timpul; 6) a conduce pe ere va, a însoţi; 7) a se întâmplă, a se desfăşură, în înfăptui ;• a se comite ;‘ 8j a conduce.la groapă (pe răposat),	■ •
petrecere s. f. 1) Acţiunea de a petrece ;
2)	distracţie, serbare, ospăţ.
petrecut, ă adj. V. prec, 1) Condus, însoţit; 2) întrebuinţat, trecut (timpul); 3). trecut străbătut prin; 4) comis, înfăptuit, întâmpla} ; 5) veselit, chefuit, distrat; 6) cernut, strecurat.
petrificâ (a şi a se) v. (lat. din petra,. peatră şi facere, & face). A preface în peatră; a se întări ca peatra.
petriffcare s. f- V. prec. împefiire, prefacere în peatră, prOpr. şi fig.
petrografie s. f. (gr. petra, peatră; praph-ein, a scrie). Descrierea straturilor pietroase şi minerale din cari e formată coarja pământului.
petrol s. n. (lat. petroleum, dig» petra, peatră; oleum, oleiu = oleiu din peatră). Substanţa bleioasă ce se extrage din pământ şi care serveşte la luminat şi la încălzit; din el se extrage benzina.
petrolifer, ă adj. comp. din petrol şi lat. ferre, a aduce). Care dă, produce petrol.
petrolist s. ni, 1) Curjoscător în chestiunile privitoare la petrol ; 2) fabricant de petrol ; 3) cel ce face comerţ cu petrol.
pezevenchiu sau pezevenghlu s. m. (turc. pezevenk, mediator la prostituţie). 1) Mediator de prostituate; 2) şailatan; şmecher, (şi fem. pezevenche — pare însă format din gr. peizo, a face copil şi lat. vendere, a vinde).
pianină s. f. (dela vorba italiană plano, încet, uşure, şi pianino, uşurel, încefinel — după sunete mai încete, mai puţin sonore de cât la orgă). Mic piano, pian cu forma verticală (nu orizontal, cu coadă).
pianist, ă s. V, urm. Cel ce ştie să cânte bine la piano.
plano s. n. V. pianină. 1) Instrument muzical cit clape, pe caii apăsând cu degetele, lovim; prin ajutorul unor ciocănele, coardele de metal, ce sunt aşezate în lăuntru şi se. produc' stfnefe muzicale; se mai zice şi piano-forte sau forte-piano şi are forma orizontală, în care caz se zice şi pian cu coadă; 2) adj. încet. — (Este mai probabil că numirea ie pian, este dela gr. paian = pean, cântece cu mâi multe "voci în onoarea lui Âpollon; cântece de veselie).
piaştrii s. m. (spaniol piastra). Numire dată în diferite teri- monedelor de argint — în America de sud, în Indo-China, etc. 1 pi-âstru spaniol valora 5 franci.
piaţă s. f. (italian piazza, format din lat. plateă — piaţă; dq unde şi germ. şi fr.). 1) Loc larg în cuprinsul oraşului; 2) loc larg in oraş, tinde se fac vânzări şi cumpărături de alimente, cereale, etc. 3) fig. mersul vânzărilor şi cumpărăturilor — târgul; — piaţă a-nimată, etc.
piaţetă s. f. (italian plazzeta). Mică piaţă, piatră sau peatră s. f. (lat petra). 1) Corp splid foarte tare, ce serveşte- la construcţii; stâncă din masivul munţilor; 2) bolovani a-flaţi în albia râurilor; 3) cremene sau alt corp asemănător; 4) grindina; 5) medic, gră-
pîa _____________~_____ 584	• pic
unte cal :aros, ce se formează în beşica u-dului ; 6) numire generală dată unor minerale: peatra iadului, (lapis); peatra acră; numire generală dată diamantului, briliantului sau petrelor colorate; 8) peatra de var, peatiă calcaroasă; 9) peatră de moară, peatra „rotundă ce macină cerealele; 10) piatră vânată, sulfat de cupru; XI) cute.de ascuţit; 12) peatra fundamentală, primul bloc de peatiă ce se aşează cu solemnitate la un edificiu; fig. principiul de baza; 13) peatra din casă, — fig. fata mare — care se mărită cu greu, precum se urneşte din loc o peatră; 14) fig..peatra de încercare, proba de rezistenţă; probă; ispitire; 15) din pământ, din peatra seacă, fig. de unde vei şti, cu orice preţ, neapărat; 16) peatră mor-măntală, peatra cu inscripţie ce se pune pe mormânt,
piază s. f. (daco-gr. dela piezo, a fi apăsat, copleşit (de nenorocire). 1) Nenoroc; 2) prevestire.
plază-rea s. f: V. prec. Ghinion; nenorocire; întâmplare nenorocită; ceea ce aduce nenorocire.
pic ş. n> (lat. din paucus, puţin ; ca, şi ital. piccolo, — puţin, mic). 1) Puţin;, foarte puţin; 2) picătură (cât pică puţin .dintr’un lichid); 3) pată mică rotundă, âdv. puţin./ pică (a) v. V. pic 2. 1) A curge o picătură de lichid; 2) a cădea în formă de picături (pică. ploaie sau rouă); 3) a cădea, propr.. şi fig. 4) a surveni.
pică a. f. (lat. dela piget, pigere, a fi supărat). Supărare; necaz; ură; ciudă; are pică pe altul, îi poartă ură. -pică s. f- (f. pique (dela piquer, a înţepă). Numirea cărţilor de joc, ce au ca semn un fel de ţepuşă eu ascuţişul în sus • şi de coloare neagră.
pică s. f. V. pic. 1) Numirea unei stofe cu picăţele; 2) zoo/. V. bibilică.
picant, ă adj* (fr. pigănt). 1) /(^. înţepător, fin. 2) propr. înţepător la limbă, pipărat.
picăţele pl.y. pic 3. 1) Pete mici rotunde (colorate) ca ornament sau altfel; adj. fig. iran. cu picăţele, frumos şi împodobit mult.
plcătoare s. f. V. pic. Vas în care se frige sau se coace ceva, putând pune şi puţin sos, untură, etc.	■
picătură s. f. (dela pic şi pică — picatul, cea ce pică). 1) Puţin de tot; 2) lichid foarte puţin, cât pică o dată; 3) mică cantitate; 4) adv. puţin timp ; 5) pată mică; 6) faptul,de a pică; 7) locui unde pică sau p cură apa.
picher s. m. (fr. piqueur dela p’quer, a înţepă).- Ajutor de conductor de poduri şi şo-
sele, care înfige jaloanele pe unde trebue să se lucreze o şosea şi supraveghează lucrătorii.
pichet s. n, I (fr. piquet). 1) Mic detaşament de soldaţi, ce stă de pază (la frontieră, etc.); 2) locul şi construcţia depe frontieră unde stau soldaţii de p ză; 3) joc de cărţi între 2, 3 sau 4 persoane întrebuinţând 32 de cărţi.
pichet s. n- II (fr, pique). Numirea unei stofe de bumbac groasă şi lânoasă pentru albituri de iarnă sau altă imbrăcăminte.
pichlre s. f, (dela pic şi picuri). ZooL Pasăre domestică cu multe picături albe pe penele ei cenuşii — bibilică.
plchirisi (a şi a se) v. V. pic şi pică 1.
1)	A se necăji (a.’şt da osteneală cu necaz) învăţând carte ; 2) a se supără, plcioalcă sau piceucă s. /. (slav piceuka, prăjitură, dela peci, a coace şi pekari^cA ce coace). Numire dată cartofilor, pentru că se prepară repede prin coacere.
picior s. n. (lat. dela pes, picior; diminutiv pesiolps, picioruş); 1) Membru pe caie se sprijine şi cu care merge omul sau animalele ; 2) suporturi pe cari stă scaunul, masa, etc,; 3) suport în general; 4) partea de jos a unui lucru, arbore, munte, etc; 5) veche măsură de lungime de 324 de, milimetri; 6) poetic, o parte din vers; 7) stog mic de fân din mai multe căpiţe; 8) sfert de stânjen (de lemne tăiate) în Mold.; 9) braţ dela.compas; 10) milit. fig. stare (pe picior de pace); 11) bot. piciorul caprei, plantă cu proprietăţi stimulente şi vulnerare, ce creşte prin păduri şi tufişuri; 12) piciorul cocoşului, gălbenele; 13) piciorul viţeluluiy arumă; H) fig. a da cu piciorul, a răsturna; a arunca cu dispreţ; a izgoni; 15) a lua peste picior, a lua în râs, a ridiculiza; 16) a cădea la picioare fig. a se pleca cu totul, a se rugă umilit, a stă în genunchi faţă de altul; 17) a o lua. la picior, a pleca repede; a pleca pe jos; 18) a da din mâni şi (lin picioare, a face sforţări, a se strădui;; 19) adj. şi adv. în picioare; 1) ridicat; 2)■ răsculat; 3) stând pe picioare; 19) adv. pe picioare, pedestru; pe jos; medic, fără a se culca la pat.
picioroange (rar piciorong) s. (din picior,. augment, picioran — terminaţia an în rom,. are înţeles de mare). 1) Fig. iron. picioare f. lungi; 2) catalige, adausuri în formă de. ţeruşi, ce se leagă la picioare şi omul se înalţă* picioruş s. n. Mic picior, plclu s. m. (lat. pusio, băieţel). Băiat mic; mititel — cu înţeles şi de zburdalnic. .
pic
585 '
.jple
picnl (a) v. (din vorba pică şi sufix i — tre lat. a merge în). 1) A merge şi a cădea (pică) asupra cuiva pe neaşteptat; a lovi pe neaşteptat; 2) a atinge, a înţepă prcpr. şi fig.
picnic s. n. (fr. pique-nique). Excursiune Ja câmp unde se face foc şi seprepaiă mâncare, se face masă şi petrecere, picoti (a) v. V. pircoti. picta (a) o. (lat. din verbul pingo, pih-gere a zugrăvi — pictus, zugrăvit). A zugrăvi, a reprezenta prin colori: chipuri de oameni; vederi din natură; obiecte şi fructe sau felurite ornamente decorative.
pictor s. m. (lat. pictor). 1) Zugrav care pictează chipuri de oameni* tablouri, etc. 2) fig. Uter. cel ce descrie ca natural, prin vorbă sau scris, caractere, înfăţişeri, stări sufleteşti, etc.
pictură s. f. V. prec. 1) Alta de a picta;
2)	operă de artă picturală — tablou; 3) fig. Uter.-descriere vie, naturală, pictural, £ adj. Ce ţine de pictură, piculină s. f. (ital. dela flauto piccolo, flaut mic). Music. Un mic flaut, cu formă o-voidă, ca corpul unei pasări, şi cri câte-va găurele ca la flaut. .
picur (pl. picuri) s. m. (lat. dela pauculi, puţinei, mărunţei). V. şi pic. Foaite mică cantitate de lichid ; strop de ploaie.
picură (a) v. V. prec. 1) A turnă foarte puţinei dintr’un lichid; 2) a cădea mici stropi de-ploaie; 3) a se scurge picătură cu picătură; 4) fig. a picura de somn; a închide fără voie ochii de oboseeală, de romn ;' f) ă cădea mici brobinţe de zăpadă, etc.
picuş s. n. (dela vorba a pică, a cădea pe neaşteptat). 1) Un mic venît, câştig neaşteptat ; 2) fam. băutură.
pldosnic (corect pedosnic), ă adj. Mold. Care este pe dos, sucit, ciudat; bot. plantă zisă somnoroasa (din cauză că are peri, puf, dea'ndoasele.
piedecă s. f. (lat. pedica, dela pes,pedis, picior). 1) Legătura picioarelor mai ales la cal, ca să nu fugă când este lăsat să pască pe câmp; 2) obstacol, împotrivire, rezistenţă; 3) cârlig, cuiu, care opreşte o mişcare (la armă)/
4)	par sau opritoare la roata căruţei sau a trăsurii când scoboară la o vale repede; 5) fig. dificultate, opunere. 6) punerea repede a unui băţ sau a piciorului, între picioarele celui ee merge, spre a ’l face să cadă — a pune piedecă.
piedestal s. n. (fr. piedestal din lat. comp. pes, pedis, picior; şi stare, a sta). *1) Stâlp sau bloc ce serveşte ca suport peutru a sta
pe el o statue, etc; 2) picior, suport; 3) partea de zidărie deasupra căria stă coloana, pieîre s. f. V. pierzare 2. 3. 4. 5. " pielar s. m. (lat. pelliarius). 1) Meşter care tăbăceşte şi lucrează piei de animale; 2) negustor de pieie şi talpă pentru încălţăminte.
pielărie s. f V. piele. 1) Negoţ cu piei de animale; 2) prăvălie de ialpă şi piele ‘ pentru încălţăminte; 3) mulţime de piei.
plelcică s. f. 1) Piele de miel; 2) mică piele..
piele s. f. (lat. pellis gr. pella). 1) Anat. Membrana ce acopere peste tot corpul omului şi al animalelor; 2) piele jupuită depe a-nimal şi preparată pentru a face încălţăminte sau alte obiecte; 3) fig. q da pielea p .pii, = a muri (după datina ahtică, de a sacrifica miei sau vite, dela cari pielea .o lira popa — sacrificatoriul); 4) a lua pielea, a despoia de avere, a lua dări prea mari; 5) idem; a pedepsi aspru — în Mold. ple’.ea-dracului s. f. (comp. piele şi drac).
1)	Numire dată satinului negru şi lucios, ce serveşte de căptuş dă la haine; 2) căp-tuşala hainei — fig. spinarea; 3) satin sau stofă lucioasă ca satinul (percalină).
pieliţă s. f. (dimin. dela piele). 1) Piele foarte subţire; 2) membrană foarte subţire ce acopere un fruct; 3) membrană subţire şi transparentă in general.
pietnh sau pielm s. n. (diformare din lat, pollen, făină foarte, fină, pulbere de făină). Făină foarte fină de porumb, cernută prin sita deasă şi amestecată cu puţină făină de grâu — din care se face, cu puţină apă, o muruială cu care se unge pe deasupra, mălaiul înainte de.a-1 băga în cuptor. V. îm-pielmă. Oltean.
piept s. n. (lat. pectus). 1) Partea din faţă a cavităţii corpului, care conţine plămânii;
2)	peretele osos al acestei părţi; 3) fig. ţî-ţele; 4) fig. piept de munte, partea ridicată în faţă a muntelui; 5) partea din faţă, dela piept a cămeşii Sau a hainei; 6) carne dela piept (de pasăre, etc). 7) interiorul plămân lor — trage in piept (fumul de ţigară);
8)	a lupta piept la piept, a lupta curagios şi din apropriere. 9) fig. partea proeminentă, de pe o suprafaţă netedă de pământ; 10) a da piept cu, a lua contact de luptă; a’şi mâsuia puterile cu altul; 11) fig. alăptarea copilului mic.
pieptar s. n. (dela vorba piept). 1) Haină scurtă, făiă mâneci, care acopere pieptul şi spatele; 2) platoşă militară; 3) partea dela piept din hamului calului, pieptenâ (a şi a se) v. (dela vorba piep-
586
pie
tene, ca lat. pectere sau pectinare). 1) A trage cu pieptenele prin păr spre a-1 descurca şi netezi; 2) a trage pe ragilă fuiorul de cânepă, in, etc.; 3) ascărmăna cu piepteni speciali lâna de oaie; 4) fig. a îngriji cu multă atenţie; 5) fig. iron. a bate şi â trage de păr; 6) fig. a revedea şi corecta cu amănuntul o scriere.
pieptenat, ă adj.V.pree. 1) Cu părul bine aşezat cu pieptenele; 2) coafat; 3) scărmănat; s. acţiunea de a pieptena ; 4) fig. cu deamănuntul observat şi corectat.
pleptenătură s. f. V. prec. 1) Fel de a pieptenâ ; 2) coafură; 3) acţiunea de a piep-tenâ; 4) fig. iron. păruială.
pieptene s. m. (lat. pecten). I) Obiect mic dinţat, pentru a descurca şi a netezi părul; 2) obiect cu dinţi de fier pentru a curăţi de puzderie inul, cânepa; 3) obiect de podoabă pentru a susţine părul la femei pe cap.
pieptenuş s. n. 1), Instrument format din o placă lată de lemn pe care e fixată o căp-tuşaiă de piele, în care sunt înfipţi dinţişori de sârmă ^ serveşte la scărmănat lâna; 2) zool. numirea unei paseri de pădure, cu coada roşie.
pieptiş adv. 1) Piept la piept ; 2) urcând în sus, la deal.
pieptos, oasă adj. Cu piept larg, desvoltat. pigull (a) v. (dela vorba pic, puţin). 1) A lua câte puţin din ceva; a ciuguli; 2) fig. a căuta cu deamănuntul.
pierde (a şi a se) v. lat perdere). 1) A prăpădi (ceva); 2) a nu mai avea (avere, bani); 3) a fi lipsit (de cineva) prin moarte;
4)	a rătăci (vitele); 5) a fi în decadenţă (ca putere, frumuseţă); 6) a păgubi (la un rămăşag, sau la jocul de cărţi); 7) a irosi, a nu întrebuinţa cu folos, (timpul); 8) a nimici, a ruină (sănătatea); 9) â ucide;—(a se) 10) fig. a se intimida; 11) a nu se mai vedea; 12) a se nimici, a se distruge, a muri; 13) a sau a na se pierde cu firea,—a fi foarte îndatoritor sau nu; 14) a pierde din vedere, a omite; 15) a avorta (om sau animal) pop. Mold. 16) a leşină.
pierdere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a pierde; 2) urmarea acestei acţiuni; dispar i-ţie; 3) irosite; 4) pagubă la joc de cărţi; 5) irosire, întrebuinţare fără folos (a timpului); 6) compromitere; 7) avort.
plerde-vară s. f. 1) Cel ce nu lucrează nimic bun, de folos; 2) leneş.
perdut, ă adj. 1) Ce a dispărut; 2) irosit în zadar (timp); 3) decăzut; 4) stricat (moraliceşte); 5) încetat din viaţă; 6) fig. intimidat ; 7) fig. dezolat; adv. dispărând treptat,
ple
cu tranziţie lentă (coloare, umbră); 8) pierdut din vedere, omis; 9) fig. palid tare ;
10)	slab, fără vieaţă.
pieri (a) v. (lat. perire). 1) A înceta de a fi; a dispare ; 2) a se nimici treptat; 3) a se descompune, a decădea;4) a muii insectele, animalele; 5) a muri (oameni, soldaţi în lupte);
6)	a se scufunda (in valuri) a se înecă; 7) a fugi îndată.
pierltor, oare adj. Care piere ; care se distruge; care moare.
piersic s. m. (lat. persicus). Bot. Numi/ea unui pom mic, cn fructe foarte gustoase, oii-ginar din China, dar adus în Europa piin Persia. .
persicâ (a) v. fig. fam. A strivi în bătaie (ca piersica fragedă, ce se moaie, şi învineţeşte, dacă e puţin atinsă).
piersică s. f. V. piersic. Fructul persicului (lat. persica).
pierzare sau pierzanie s. f. V- perde. 1) Pierdere; 2) distrugere; 3) fig. depravare;
4)	execuţie, ucidere; 5) fig. afurisenie; 6) avort.
pierzător s. m. V. prec. 1) Cel ce pierde, păgubaşul; 2) cel ce duce la pieire propr. şi fig.; 3) fig. diavolul, ;
piesă s. f. (fr. piece. porţiune, bucată). 1) teatr. liter. Operă literară ce se joacă la teatru; 2) monedă (mai ales metalică); 3) bucăţi ce alcătue^c (o maşină); 4) documente, acte (piese justificative); 5) materiale explozibile—de artificii, artilerie, etc.; 6) gener. pl. bucă#, lucruri.
pietate s. f. (lat pietas, pietatis). Sentiment religios de datorie şi de iubire; evlavie; iubire f. respectuoasă faţă de părinţi, faţă de D-zeu şi de lucrurile sfinte.
pietlsm s. fi. (dela pietate). 1) Doctrină religioasă protestantă, care tinde la ascetism şi care admite sacerdoţiul universal; 2) sectă ce are această doctrină.
pietlsm s. m. V. prec. Cel ce ţine de doctrina pietismului.
pletos, oasă adj. pentru pios, — cu multă pietate.
pieton s. m. (fr. pieton). Cel ce merge pe jos, pe picioare (nu in trăsură).
pietrar s. m. (dela peatră). 1) Lucrător care ciopleşte peatra; 2) zidar în Mold.); 3) cel ce pardoseşte cu peatră; Zool. 4) numirea unui peşte cu capul în formă de fus (fusar), ce trăeşte în fundul apei în pietre sau nisip, pietricică s. f. Mică peatră (de orice fel), pietriş s n. (dela peatră). 1) Pietre mititele în Cantitate mare;—prund; 2) mulţime de de pietre, de bolovani; 3) loc acoperit sau
pil
ple
587
amestecat cu pietricele multe; 4) amestec de pietricele cu nisip, pentru zidărie sau beton.
pietroiu s. n. Peatră mare; polovan. pietros, oasă daj. (dela vorba peatră). 1) Plin d ■ pietre (pământ); 2) tare, dur; 3) fig. astrigent, taninos (vin).
pietroşel s. m V. pietrar zool. Peşte mărunt ce se ascunde printre pietre şi care are coloarea pietrelor de râu.
piez adj. şi adu. (daco gr. piezo, a curba). Oblic, abătut în curmeziş.
pieziş, ă adv. şi adj. V. preced. Abătut la o parte ; obliclăturalnic ; dea curmezişul; încrucişat, ponciş (privire).
piftie s. f. (daco-gr. dela pytia, cheag). 1)
R cituri (fel de mâncare, din picioare de viţel sau de porc, fierte şi apoi, cu zeama, lăsate să se răcească, până se încheagă ca o pastă moale gelatinoasă; 2) fig. moleşit,. pleoştit, <ca piftia); fig. a-lface piftie, a-1 zdrobi în bătaie.
pigment s. n.(lat. pigmentum, văpsea, coloare). 1) Materie colorantă a pielei; 2) materie colorantă a frunzelor de toamnă, plgmentar, ă adj. V. prec. De pigment, pigmeu s. m. (gr. dela pygmi, cot). 1) Om foarte scurt, mic (ca de un cot); om pitic; 2) fig. cu disprej—om fără merite, sau de prea puţină importanţă.
piguli (a şi a se) v. (dela pic, puţin,—pi-culi sau piguli—ca şî migăli din mic). 1) A lua cu ciocul, a prinde, a culege, boabe'e, grăunţele—a ciuguli; 2) a culege, a lua de ici şi de colo, câte puţin; 3) fig. a migăli la un lucru mărunt; 4) a se ciuguli de paraziţi (păsările).
pigullre s. f. Acţiunea de a piguli. pigullt & adj. Ciupit, ciugulit; s. acţiunea de a piguli.
pihotă sau pehotă s. f. (slav rus. piehota, infanterie, piedestrime; cu baza peşii, c re -merge pe picioare—dela lat. pes=picior). Pe-deslrime, infanterie.
plhotaş s.-m.V. prec. Pedestru (soldat) în Mold. (vechiu). pil s. n. I (lat pilum). Pisălog.' pil s. n. II (lat. dela pilum, pisălog—obiect de bătut, care derivă din pinso, a lovi a bate). Biciu cu coadă scurtă—în Oltenia.
pilă s. f. I (lat. dela polio, a pili). Instrument de oţel, uneltă, ce serveşte pentru a răzui prin frecare metalele, lemnul, etc. Şi Slavii au împrumutat acest cuvânt dela daco-latini.
pilă $. f. n (lat. pila, grămadă; glob, gogo-loiu). 1) înălţime, deal stâncos ca piramida; 2)
globuri mari de peatră aduse de apele de munte.
pilă s. f. IO (fr. pile, din lat. pila, grămadă). Fizic. Coloană formată din discuri rotunde de zinc şi de aramă, suprapuse şi separate prin-tr’un tampon de postav, muiat într’un acid, spre a produce curent elechic—pila lui Volta, pilaf s. n. (cuvânt oriental, întebuinţat şi de Turci, pare însă format din lat. bi-lavo—a muia dublu, turceşte pilav). Mâncare moale, din orez fiert cu puţin unt, sau cu bucăţele de carne; sau, de post, cu stafide; se făcea şi diu meiu, şi din crupuşoaie în Moldova.
pilasru s. m. (lat. dela pila, stâlp de pod; şi stare, a sta). Archit. Stâlp patratj stâlp patrat ce apare numai pe jumătate din părete, cu sau fără capitel.
plică s. f. (derivat din pil (diminutiv, ca şi pilug sau piluc) pisălog). Sul cu care se ung cu cerneală literile la tipografie.
pildă. s. f. (daco-gr. piln -[- dă, din gr. pil-nad—(pers. 3 sing. pilna)—a apropia, a pune contra, da foarte; naţiunea de apropiere, a produs pe aceea de asemănare şi ae comparaţie*) 1) Exemplu; 2) bis. parabolă; 3) proverb, sentinţă, zicătoare. — Şi Ungurii zic pelda.
pildui (a) v. 1) A da poveţe prin exemple; 2) a mustră, a admonestâ; 3) a aiăta sau a da ca pildă, ca exem. lu; a avertiză prin exemplu.
pili (a) v. I (dela pilă). 1) A roade cu pila; a netefci cu pila; 2) fig. a netezi, â îndrepta cu atenţie.
piliră şi a se) v. II Mold. chili. (slav rus dela piti, a bea; luat însă dela forma perfect: pi', am băut, a băut; pili, âu băut, aţi băut). tron. A bea mult; a se îmbăta (voibă rămasă dela soldaţii ruşi, când treceau prin ţară la râ boaie contra Turcilor).
pilitură s. f. V. pilă. 1) Praf ce cade dela piiire; 2) iron. băutură; beţie.
pilon s. n. (formaţiune din lat. pila, stâlp de pod).-Arhit. Sâlp masiv: motiv decorativ fn formă de stâlp, la intrarea pe un pod, alee, etc pilot s. m. (ital. pilota ; 2) fr. pilote). 1) Navig. Cârmaciu special care conduce un vapor prin dibace mânuire a cârmei şi cunoaşterea drumului pe apă : 2) stâlp — şarampoi, taraş — bătut în pământ pentru a face o în-tăiiturăj un zăgaz, etc. (din lat. pila, stâlp de pod).
pilotă s. f. (lat. dela pila, minge de păr, elastică — ca şi fr. pelote, perină umflată).
*/ Cum şi lat. exemplum, dela verbill emo = a luă.
Saltea moale şi umflată; perină sau plapomă foarte umflată şi moale. Mold. chilotă; (baza fiind lat. pilus = păr ca şi gr. pilos = păr, se poate ca pilota să derive direct din grec. piliton == făcut din lână bătută, din păr bătut, aşa cum se făcea şi mingea din păr bătut.
pilug s. n. (lat. pilum, prin transf, lui m, în g). Pisălog gros, cu care se pisează sare sau altele în piuă, Mold. chilug fig. cap , rotund şi neted ca şi capătul pilugului — tuns chilug, tuns foarte scurt; — chel, pleşuv de tot
pilulă s. f. (r. pilule, din lat. pila, bombă, minge dim. pilula). Farm. Bombiţă; bobuşor rotund dintr’o doctorie; hap.
plmpinea s. f. (daco-gr. din pimpremi, a arde ca şi fr. pimprenelle). Bot. Plantă din fam. rosaceelor cu gust aromatic, ce se pune uneori în salată.
pin s. m. (lat. pinus). Arbore din speţa bradului, totdeauna verde.
pindaric,, ă adj. (gr. dela Pindar, poet grec (442 ant. Hs.) supranumit prinţul poeţilor lirici). Poet. Stil ca al lui Pindar, stil căutat şi umflat.
pinacotecă4 s. f. (gr. din pinax, tablou; theki, cutie, dulap). Muzeu de pictură; galerie de tablouri.
pingea s. f. (lat din pinguis, pingue, gros).
1)	Partea cea mai groasă dela talpa încălţămintei; 2) adaus din nou ce se bate pe a-ceastă parte din talpă.; 3) fig. a pune pingeaua, a inşelâ (ca şi a căptuşi); 4) ă pune pingeaua în obraz, a se face de ocară, a batjocori, prin o vorbă sau o atitudine. — Şi Turcii au vorba pindje, aflată de ei la latinii din orient.
pingeli sau pingelui (a) v. V. prec. I) A pune pingea la talpa încălţămintei; 2) fig. iron. a înşelă.
pingelit, ă adj. 1) Cu pingele; 2) fig. înşelat. '
pingeluire s. f.-Mi pingeli. 1( Acţiunea de a pune pingele ; 2) fig. iron. înşelare.
pingeluit s. n. V. pingeluire.
pinţ s. n. (pare din lat. pinsare, a pisă, a sfărâma mărunt). Zool. Numirea unui animal rozător ce scoate muşuroi din pământ, zis şi pncu-pămâniului.
‘ pinten s. m. (lat. din pinnatum, cu ţepi, sau cu pene). Rotiţă cu ţ pi, ce se adaptează printPun semicerc de metal la călcâiul cismei călăreţului şi cu care el înţeapă calul pentru a’l îndemna la mers; 2) unghiea posterioară sau pene crescute la partea de jos, din dosul piciorului la cocoş; 3) cartilage îndărătul şi deasupra copitei la cal sau Ia alte animale;
4)	fig. a lua în pinteni, a constrânge, a iuţi la lucru.
pintenaş s. m. V. prec. Bot. Numirea unei plante din speţarenonculaceelor, care face flori, dar e întrebuinţată şi în medicină, zisă şi nem-ţişori de câmp. plntenat, ă adj. Cu pinteni, pin ten,o agă s. f. (dela vorba pinten Bot.. Numirea unei plante cu tulpina lânoasă şi cu frunzele ţepoase, spinoase.
plntenog, oagă adj. (dela vorba pinten* cu terminaţia og, ca la olog, tăfălog sau pisălog — în loc de pintenat). Cu pete albe la glezne (cal) — prin asemănare cu pintenul lucios ah călăreţului (nu se poate confunda cu slavul nog — picior, când n, aparţine vorbei pinten).
pion s. m. (fr. pion). Cea mai mică piesă de lemn cu care se joacă şahul.
pionier s. m. (fr. pionnier). 1) Soldat care are serviciu de a lucra Ia aşezarea sau dregerea drumufilor, căilor ferate, în timp de răs-boi; 2) fig. cel ce pregăteşte calea — spre-cultură, sau la desvoltarea unei întreprinderi, etc. — muncitor asiduu, precursor.
pios, oasă adj. (lat pius). Evlavios, care iubeşte cu devotament pe D-zeu şi lucrurile sfinte.
pipă s. f. I (fr. pipe, dela lat. piper — o măsură mică de capacitate, ca o cănuţă, pentru lichide). Lulea, ciubuc; ţigaretă; ţigară Multe popoare zic pipa.
pipă s. f. II (daco-gr. din bazele pi + po, a bea). Transilv. Stomac, pântece.
pipăi (a şi a se) v. (lat. din palpo, palpat e, a pipăi). 1) A atinge uşor cu mâna; 2) a căuta, atingând uşor cu piciorul (prin apă); 3) fig. a încerca să afli, a ispiti; 4) fig. a lua pre-cauţiuni; 5) a căuta atingând cu mâna (prin întunerec); 6) a examinâ pe bonlav atingând, sau apăsând cu mâna.
pipăit s. n. V. prec. 1) Simţul prin care luăm cunoştiinţă de prezenţa şi forma lucrurilor prin atingerea lor; 2) acţiunea de a pipăi' prop. şi fig.
pipăitură s. f. V. 1) Acţiunea de a pipăi;
2)	fig. cercetare, sondare, ispitire, pipărat adj. şi adv. V. piper. 1) Cu piper;
2)	iute la gust; înţepător; 3) fig. fam. prea scump; 4) fig. dureros, iute.
piparcă s. f. Mâncare foarte pipărată — * paprică.
pipăruş s. m. (diminutiv din piper\. 1) Fructul ardeiului; 2) planta care face ardeiu,— bun pentru mâncare dacă nu este prea iute;
3)	iron. nas roşu (ca ardeiul roş).
piper s. m. (persan biber, lat. piper gr.
pir
g
pip
589
peperi). Bot. 1) Numirea unui arbust din India care face fructe mici negre, cu un gust tare şi iute, înţepător, ce serveşte ca să dea gust bucatelor; 2) ardeiu, planfă ee dă un fruct adeseori iute; 3) fructul de piper sau de ardeiu; 4) piperu lupului, plantă ale cărei rădăcini fierte dau o zeamă ce se bea contra tusei sau durerii de stomac; 5) fig. joc iute, horă svăpăiată; 6) fig. om foarte iute, ager, vioiu; 7) piper intre voi, întărâtaţi-vă la ceartă, sau la bătae, pop.
piperments.n. (compus din piper şi mentă). 1) Licheur înţepător la gust şi cu miros de mentă; 2) bomboane făcute cu mentă; 3) licheur preparat cu chimion.
pipernici (a se) v. dela vorba piper, prin asemănare cu micimea fructului de piper). 1) A se strânge şi a se face mic ;.2j a decădea, a degenera (om, finţe, plante).
pipernicit, ă adj. V. pipernici. Mic şi degenerat.
plperhicire s. f. V. prec. Acţiunea de a se pipernici.
pipernlţă s. f. V. piper. Vas în care se pune piperul.	.
pipijol s. m. (dela pupăză, în loc de pu-păzoi). Pupăză de gen masculin, pipilică s. f. V. bibilică, pipirig s. n. (din papiric, dela vorba papura, din gr. papyros). Un fel de subţirică plantă ca trestia, ca papura, ce creşte pe loc •foarte humos, prin mici băltiţe formate ce ploaie -*■ se mai zice şi părul porcului; — pe unde creşte pipiiig, pământul este sărăc> neproductiv.	'
pipiriguţă s, f. (dela vorba piper). Bot. Numirea unei plante cu gust înţepător, zisă şi mentă sălbatecă.
plpită adj. (fr. pepite, dela spaniol pepita, grăunte, bob). Stofă cu desemn de bobiţe rotunde, negre sau albe-pe negru; ori cadrilată.
pipotă s. f. (daco-gr. din pi, a bea pote, beutură). 1) Stomacul pasărilor, rânza; 2) fam. stomacul; 3) V. şi chipotă.
pir s. n. (dâco-gr. dela pyros, grâu). Bot. Plantă graminee, care se întinde, iar pe unde creşte, împiedecă să crească alte plante — e greu de desrădăcinat, se întrebuinţează rădăcina lui în farmacie. — Şi Slavi zic piro.
piramidă s. f. (din egipt pir-m-us '= eşire depe pământ, gr. pyramis, pyramidos, piramidele egiptene), 1) Geom. corp, solid geometric, având ca bază un poligon, dela care se înalţă feţele laterale ce se împreună într’un vârf ascuţit; 2) monumente aflătoare în Egipt, având această formă, construite din mari blocuri de peatră, de câtră vechii faraoni spre a
le servi ca morminte; cea mai înaltă are 138 metri dela bază la vârf.
piramidal, ă adj. V. prec. 1) Cu formă ca o piramidă; 2) fig. enorm, foarte mare.
pirat s. m. (gr. peirates, lat. pirata). Hoţ de marea, care atacă pe corăbieri şi ’i pradă. fig. hoţ, escroc.
piraterie s. f. (după fr. piraterie). 1) Meseria piraţilor; 2) hoţia pe marea; 3) fig. hoţie, escrocherie.	*
pircotl (a) o.' Mold. chircoti. (lat. dela per-cutere, a doborî, a ameţi). A fi ameţit de ne-dormire, de somn; a cădea de somn, a închide fără voie ochii de somn; a moţăi de .somn.
pircoteală s. f. V. prec. 1) Ameţire din cauza nedormirei; moţăire de somn; închiderea ochilor fără voie din cauza oboselei şi nedormirei; 2) lucrare cu migăloşie sau cu lene. . v
pirlplsl (a) v. (gr. din peripoisimai, peri-poiisa). A răsfăţâ a trată bine.
pirită s. f. (fr. pyrite, dela gr. pyrites, de foc). Miner. Combinaţiune de sulf cu un metal; sulfură de fer găsită în pământ, pirogrăvâ (a) v. V. urm. A face pirogravură, plrogravat, ă adj. V. prec. 1) Ornat cu. pirogravură; 2) sculptat prin pirogravare.
pirogravură »s. f. (fr. pyrogravure, din gr. pyr, foc şi gravură). 1) Gravură în lemn» ce se face prin arderea lemnului cu un instrument ascuţit şi roşit, arzător, prin anume a-parat electric ; 2) arta de a face astfel de gravură cu care se ornează obiecte, mobile, etc.;
3)	ornamentaţie făcută prin acest mijloc de a grava.
piron s. n. (daco-gr. din peronâ, ţepuşă). Cuiu de fer, mare şi gros.
pironi (a) v. (dela vorba piron). 1) A prinde cu piroane un lemn de altul; 2) înţepeni, a fixă; 3) fig. a fixă a face să stea neclintit;
4)	fig. a aţinti (ochii, privirile).
pironit, ă adj. V. prec. 1)Fixat, înţepenit, prins cu piroane; 2) fig. fixat; aţintit (cu privirea).
piroşcă s. f. (rus piroşka, din gr. pyrosis, coacere, prăjire). Un fel de plăcintuţă piă-jită,' rumenită în grăsime.	N
pirostli s. f. pi. (daco-gr. din pyr foc şi sta, a ţine în sus). 1) Mic tripied de fer, pe care se pune deaspra focului vasul cu apă ca să fearbă; 2) fig. iron. cununiile dela nuntă pop. pirostrii V. preced.
pirosteală s. f. V. piroti. Somnolenţă propr. şi fig. -
plrotechnle s. f. (fr. pyrotechnie, gr. pyr,
foc; techni, artă). 1) Arta de a prepara substanţe inflamabile; 2) arta de a fabrica proiectile explozibile pentru armament; 3) stabilimentul, fabrica unde se fac explozibile; 4) fabricarea de aitificii.
piroti (a) v. (lat. din per-otior; a sta de tot în nelucrare, în linişte, trândăvie). 1.) A sta în amorţeală; 2) a fi în somnolentă; 3) a închide ochii de somn; 4) fig, a stagna; a ,nu se aprinde de focul; a nu creste (planta), plroxen s. m. (fr. pyroxene, din gr. pyr, foc; xenos, strein). Miner. Numirea unui mineral aflat în lava, sau în produsele vulcanice.
pirpiriu, e aaj. (lat. comp. din prepoziţia înrăutăţitoare per şi pereo, a pieri). Prăpădit, pierit de tot, — în înţeles de nevoiaş, slab. — Şi Ţurcii zic pirpiri, nevoiaş.
pirăi (ă) v. (ca şi chir ăi, ca lat. gueror, a ţipă şi guirrito, a coviţâi). A face pir! pir! sau chir! chir 1 (găinele, păsările, puii).
piruetă s. f. (fr. pirouette). învârtitură în jurul seu însuşi, învârteală intr’un picior.
pis 1 pis 1 interj, (daco-gr. del'a psitta sau sitta, ca şi fr. psitt!). 1) Exclamare ce arată chemare = vină aici; 2) s. n. fig. nici o vorbă, — n’a zis pis, — n’a zis nici o vorbă, n’a scos nici un sunet; fig. n’a protestat de 1. c; 3) chemare specială a pisicei.
pisă (a) v. (lat. piso, pisere, a sfărâma, a ■pisă). 1) A sfărâma în bucăţele foarte mărunte o substanţă oarecare prin batere; 2) a bate cu pisălogul în piuă sau în piuliţă pentru a sfărâma ceva; 3) a bate mereu cu pisălogul sau cu maiul pentru a bătături ceva; 4)T a. bate postavul la piuă sau altă stofă; 5) fig. iran. a vorbi mereu şi fără răgaz despre a-celaş lucru ; 6) fig. iron. a se repeta într’o discuţie sau pledoarie, necontenit; 7) fig. iron. a insista mereu, a stărui mereu; 8) fig. a bate îndesat (pe cineva); a-bate tare.
pişă (a şi a se) v. (daco-gr. din pisos, u-deâlă). A da drumul urinei, a urină.
pisăgeală s. f. V. pisă. 1) Bâtae îndesate, cu pumnul; bătae straşnică; 2) fig. iron. insistare cu vorba; stăruinţă; repetare în vorbire (v. pisă 5 6, 7).
plsăgi (a) v. V. prec. 1) A bate îndesat; 2) fig. a insistă continuu (vezi pisă 5,-6, 7).
pisălog s. n. (dela vorba pisa). 1) Maiu sau pilug (chilug de pisat; 2) fam. iron. cel ce pisează — (vezi pisă 5, 6, 7).
pisanie s. f. (slav pisanie, scriere, scriptură). 1) Inscripţie la o biserică; 2) inscripţie pe o peatrâ mormântală; 3) scriere.
pisăr s. m. (slav dela pisaţi, a scrie — pisari). 1) Scriitor de cancelarie (în veacurile când se scriea cu litere chirilice ; 2) iron.
copist; notar la primărie rurală (eşit din uz).
pisat, ă s. n. şi adj. V. pisă. 1) Acţiunea de a pisă; 2) sfărâmat mărunt; 3) fig. bătut tare; A), fig. i on. rugat în r’una şi stăruitor, pişat s. n. V. pişă. Udul, urina, pisc! pisc! (onomatop). Primul ciripit al puilor mici.
pisc s. n. (din baza sanscrită pis = a sfărâmă — de unde lat. piso, ; isere, a sfărâmă, = că ital. pizzico, extremitate). 1) Vârf ascuţit de munfe sau de deal; 2) proeminenţă ascuţită (de stâncă etc.); 3) culme ascuţită; 4) lemnul în care sd' prinde proţapul de car sau de sanie; 5) botul luntrei;
6)	plisc de pasăre.
pişcă (a) (din sancrit pis, a sfărâmă, şi lat. piso, a sfărâma, — la fel cu ital .pizzico, citit piţigo), a pişcă). 1) Â apucă şi a strânge tare cu degetele sau cu unghiile de pielea-cuiva, a ciupi; 2) a rupe 6 fărâmiţă din ceva;
3)	a muşcă sau a înţepă (cum face purecele);
4)	a se pişcă luna, a se ştirbi discul'lunei, la începutul sfertului ultim; 5) fig. a fura, puţin ; 6) fig. a înţepă (gerul); a înţepă cu vorba; 7) fig. a pişcă de limbă, a înţepa la limbă — mustul în fierbere.
pişcă *n floare ş, ni. (dela pişcă şi floare). Zool. Numire dată în Bucovina grangurului, sau gangurului, pentrucă el ciupeşte unele flori roşii, fiindcă îi plac cireşele şi poate că le confundă.
pişcar s. m. (din pişcă, după Mold. chiş-car). Zool. Numirea peştelui lung fi rotund ca forma şarpelui, zis şi tipar.
piftat, ă adj. V. pişcă. 1) Ciupit; 2) fig. fam. cam beat.
„plşcător, oare adj. V. pişcă. 1) Care pişcă propr. şi fig.
pişcătură s. f. V. pişcă. 1) înţepă tui ă, prop. şi fig.; 2) ciupitură; 3) muşcătură mică.
pisclcul s. f. (lat piseis, peşte cultura, lucrare de îngrijire). 1) îndeletnicirea de a creşte şi selecţionâ specii diferite de peşti; 2) instalaţie anume în scopul de mai sus.
piscină s. f. (italian piscina, din lat. pis-cis, peşte). 1) Vas cu apă, în care se cresc peştişori coloraţi, pentru frumuseţea lor; 2) mare bazin cu apă în inter iotul unor băi, ce serveşte pentru înotat şi pentru înbăiat în apă rece, la multe persoane deodată.
plscoiu sau piscoale (Mold.) s. (daco-gr. dela physigx, physigos, de ţeava găunoasă, tub). Jghiab, tub, prin care curge, făina măcinată dela piatra morii în covată.
plscoiu s. n. (daco-gr. dela physigos, de ţeavă găunoasă). Muzic. pop. Numirea unui
fel de flaut sau fluer. — Şi unii Slavi zic pisk la un fel de fluer.
plşcot s. n. (ital. bis-cotto = dublu copt). Prăjitură dulce din aluat cu zahăr şi albuş de ou, bine coaptă, care se serveşte mai ales când se bea şampanie la festivităţi.
piscul (a) v. (dela onomat. pisc!). 1) A ciripi puii, sau ca puii când sunt mici; 2) fig. a se auzi sunând monete de metal (în buzunar sau în pungă) prin asemănarea cu articulaţia scurtă a puilor încă in ghioace.
piscup s. m, (scurtare din episcop). Episcop catolic.
pisică s. f. (daco-gr. din psechâ, a zgâria, dela rădăcina antică gr. psa, a zgâria). Zool. Numirea animalului casnic, care prinde şoareci — mâţa — dar care şi zgârie rău, aceasta fiindu-i arma de apărare, precum şi căţărarea, sărirea, de unde i s’a zis mâţa, — fig. simbol al şireteniei şi ferocităţii ascunse sub înfăţişare de moliciune şi blândeţă; pisica blândă, zgârie răa.
pislcări- (a) v. prec. A se preface şi a linguşi ca pisica. \
pisicesc, ească adj. V. prec. De pisică; ca la pisici.
pisiceşte adu. Cum face pisicile, pişicher s. m. şi adj. (oriental din gr. physis, facere, producere; kerâ (kerannymi), a falşificâ, a alterâ, în special vinul prin amestec cu apă). Om şiret; cel ce ştie să ■înşele cu vorba sau cu fapta; dibaciu, — cuvânt întrebuinţat mult şi de Turci, unde se înţelege şi dibaciu şi meşter.
plşicherlâc s. n. V. prec. Şiretenie; dibăcie.	.
pişiţâ sau chişlţă s. f. V. chişiţă 1. pisoîu s. m. V. pisică. 1) Bărbatul pisicei, motan; 2) puiu măricel de pisică.
piştelniţă s. f. (daco-gr. dela pistikos, ud). Baltă, mocirlă (şi Sârbii zic piştalniţa).
pişti (a), v. V. preced. A eşi prin doage sau printre doage lichidul din putină sau din butoiu, a ţâşni puţin.
pistil s. n. (fr. pistil, din lat. pistillus, pisălog). Bot. Organul femenin din interiorul unei flori, ce are un capăt gros ca un pisălog.	*
pistil s. n. (diform, din lat pgstUam, pâ-nişoară, prăjitură). Turtă pastă, din magiun de prune sau de gutui.
pistol s. n. 1 (ital. pistoles, din lat. pinso (pistum), a lovi, a bate). Armă de foc foarte scurtă, ce se încarcă cu praf de puşcă şi cu gloanţe şi care bate la o distanţă nu prea mare.
pistol s. m. n (argentin pistol). Monedă
de aur de 20 franci în Argentina şi în Mexic.
pistolet sau pistoteu s. n. (fr. pistolet). Numirea unei mici linii, formate din margini cu felurite linii curbe, ce serveşte desenatorilor pentru a duce diferite linii curbe şi care se aseamănă cu mânerul unui pistol, sau cu o consolă.
piston s. n. (fr. piston din lat. pistare, a pisă, a bate). Fizic. Mic cilindru mobil, ce se mişcă îndesat în interiorul unui corp de pompă, pentrn a împinge aerul, vaporii, sau un lichid, sau pentru a absorbi în corpul de pompă.
plstonâ (a) v. (fr. pistonner). 1) A manevra cu pistonul unei pompe; 2) fig. a tot îmboldi, atacă, pe cineva.
pistosi (a) v. (lat. dela pinso, pistum, a pisă, a bate). A strivi; fam. a pisă, adică a bate, a pisăgi. pistriţ, ă adj. V. pestriţ. pistrui s. şi adj. (dela pestriţ). Pete mărunte gălbui închise, ce se văd pe faţa şi corpul unor oameni; în gereral — pete mici în număr mare. ' piţ s. m. (lat. dela pisum, citit pizum — piz == mazăre). Zool. Numire dată păsărelei foarte mici, zisă şi sfredeluş şi împărătuş.
pită s. f. (daco-gr. dela petto, a coace şi a digeră, a nutri). 1) Pâne din aluat nedospit şi în formă de turtă rotundă; 2) pâne in general; — (înrudit cu acest substantiv, au Slavii verbul pitati, a nutri şi unii au de asemenea vorba pita).
_ pita-vacll s.f. W. prec. Bot. Numire dată minătărcii, hribilor.
pltac s. n. (gr. pittakion, lat. pitacium, scrisoare, bilet, etichetă scrisă). 1) Ordin domnesc, decret; 2) diplomă, titlu; 3) fig. privilegiu ; 4) s. m. monetă de cinci sau zece centime, ban în general.
pitar s. m. (daco-gr. dela petto, a coace). 1) Cel ce face şi coace pâne pentru a o vinde; brutar; 2) Vechia demnitar al curţii domneşti care îngrijea de facerea pânei.
pltarcă s. f. V. pită (mold. chitarcă). 1) Numirea unei ciuperci mari (hrib); 2) numirea floarei de sora-soarelui cu sâmburii ei copţi— prin asemănare cu pita — turta, plţărei s. m. pl. V. pizărei. pitărie s. f. V. pită şi pitar. 1) Cuptor unde se face pâne pentru vânzare sau pentru casă, brutărie; 2) demnitatea de pitar.
piti (a şi a se) v. (daco-gr. dela pipto, a cădea la pământ). 1) A se lăsa în jos, la pământ (ca să nu fie văzut sau nimerit de cineva); 2) a se ascunde, sau a ascunde, după ceva; a dosi undevâ; 3) a se aşeză
(fig,) pe o .lucrare a; 4) a se năpusti asupra ■cuivâk.V.'şi chiti.
pitic s. m. (daco-gr. dela pithekos mai-' muţâ, sau aiătare mică cum e maimuţă). 1) Care este de statură mică, (om, pom, fiinţă etc.); 2) om care â rămas foaite mic de statură; 3) peştişor mic; V. şi chitic.
pitic, ă adj. şi ş. V. prec. De statură mică; pipernicit.
piţigâ (a) v. (V. pişcă, dar după forma italiană pizzigare, a pişcă, a înţepă). A înţepă, a pişcă, — cu vocea ascuţită.
piţigăit, ă adj. şi adu. (dela rom. pişcă, ca şi italian pizzigare a pişcă, înţepă). 1) Aseuţit, înţepător — voce, glas — subţire; 2) prea fin, prea subţire .(fir, seriei e, etc).
piţigoaie s. f. Transil. V. prec. Un fel de fluer, făiă găuri, din scoarţă de paltin sau. tei, cu sunet ascuţit.
piţigoiu s. rn. V. piţigăiat. Zoo!. Pasăie mică de pădure, sură cu galben, alb, negru, şi care ciupeşte cu pliscul coana copacilor spre a găsi ouă depuse de unele insecte; fig. fam. om slab şi. mie.
pitiş adu. V. piti. 1) Plecat pe jos; 2) pe furiş sau. pe ascuns.
" pitit, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Aplecat pe pământ; 2) ascuns, dosit; 3) ochit, nimerit, tintit.
pitite s. f. pl. (dela piti şi chiti). Mică giămadă de snopi (la seceriş) — zise şi cârstâţi.
pitonisă s. f. (Fr. pythonisse — dela Pythia, preoteasă dela oracolul din Delphi). Fig. Ghicitoare, vrăjitoare — ca Pithia.
pitoresc, ească adj. şi s. n. (ital. pitto-resco, dela pittore, pictor). 1) Cu înfăţişare sau vedere frulfioasă, cum alege şi combină pictorul, în tablouri; ca într'un tablou p'ctat; 2) vrednic de a fi pictat pentru înfăţişarea frumoasă; 3) care face impresie vizuală ca şi cum ar fi pictat — stil pitoresc; s. înfăţişare frumoasă ca de tablou; încântare vizuală.
pitpalac s. m. (onomatop. dela articulaţiile repetate: pit-pa-lac, ale acestei păsări). Zool. Pasărea numită prepeliţă mold. şi trans.
pltpedlche s. f. (onomat. V. preced). Numire dată prepeliţei, în Mold. pitroci (a) v. Mold. V. pritoci. pituită s. f. (lat. pituita). Anat. Secreţi-unea unor ofgane, — flegmă, scuipat.
pitula (a şi a se) v. (amplificat din piti'.
1)	A se lăsa în jos la pământ; 2) a se ascunde, a se dosi; a ascunde, pitulice s. f. (din pitula). Pasăre foarte
mică şi căreia nu-i place să fie văzută, ci se . ascunde, — zisă şi rostu-gardi.lui.
pltuliş sau pltuluş adu. V. pitula. Pitulat; pe ascuns.
pltuluş s. ii. V. prec. Ascunzătoare; de-a pitiiluşu, joc de copii, unul se ascunde şi apoi altul îl caută.
pltuşcă s. f. V. pită dimin. Mică pâni-şoară. albă — franzelă. -piu! piu! interj, (onomat). Articulaţia ţi-petului puilor de pasăre.
piuă s. f. (lat. dela pilla, piuă (în care se bate cu pilum, pilugul). 1) Instrume t casnic, din lemn scobit, său din metal, în care se pun spre a se sfăiămâ cu pilugul, sare, seminţe, substanţe tari; 2) maşină de bătut postavul; 3) fabrică de postav gros (suman) sau de pâslă; 4) instalaţiune de laminat ai ama prin bătaie cu ciocane mari, mişcate mecanic cu apă sau cu motor. A se pune piuă, a se urca un om pe spatele altuia (joc); a bate apa în piuă, a face o lucrare zadarnică.	-
pluar s m. Lucrător la piuă. piui (a) v.y. piu! 1) A ţipă (puii, după mama lor sait după mâncare; 2)1 a plânge mereu (copiii); 3) a striga tare, a chiui.
piuit s. n. (dela piui). 1) Ţipet de pui; 2) ţipet, sau plâns tare de copil; 3) strigăt, chiot; 4) fig. i-a perii piuitul, nu mai zice nimic, nu mai îndrăzneşte; e consternat; 5) şueratul (gloanţelor).
piuitor ad(. V. piui. Ascuţit, strident — glas piuit or.
piuitură s. f. V. piui. 1) Sgomotul piuirei;
2)	strigăt ascuţit, chiuitulă; 3) şueratul (gloanţelor); 4) strigăte şi ziceri de haz, la nuntă, sau la horă.
piuliţă s. f. V. piuă dimin. 1) Mică piuă de metal, ce serveşte la bucătărie pentru pisat sare, zahăr; etc.; 2) piesă de metal, având o gaură cu ghivint, care se înşurupează pe bulon (şurup) sau la capătul osiei trăsurii.
pivă s. f. (diformare din vorba piuă). 1) Piuă; 2) piuă de călcat (de netezit stofe);
3)	tun mic ca o piuliţă (mortieră) din primele timpuri ale întrebuinţării pulbeiei explozive.
pivnlcer s. m. (dela vorba pivniţă). Vechia. Cel ce avea cheile dela pivniţa domnitorului şi îngrijia de vinuri.
plvnicioară s. f. (diminuat pivniţă). Mică pivniţă.
pivniţă s. f. (slav dela piuaţi, a bea, pivnîi, de băutură). încăpere anume făcută sub pământ pentru păstrat alimentele necesare pentru earnă, precum şi pentru păstrat vinul sau alte băuturi.
pizără s. f. (din lat. piso, pisere, a bate, a pisă). Sorcovă cu care copii bat pe ,cel ce îl felicită la anul nou. Trarisilv.
pizărel s. pi. V. prec. 1) Copii care umblă cu pizăra şi felicită la anul nou; 2) daruri (bacşiş) ce se dă acestor copii, piz... vezi coresp. la lit. chi. pizmă s. f, (daco-gr. din piesma, apăsar", oprimare). Uiă şi invidie.
pizmaş, ă adj. şi s. 1) Răuvoitor, invidios; 2) răutăcios, contrariant, p roti vrie.
pizmătareţ, ă adj. 1) Care are pizmă pe cineva; 2) capabil 'de a pizmui; 3) încăpăţînat.	'
pizmui (a) v. A avea pizmă,' a invidia, pizzicatto adu. (cuv. ital. dela pizzico, a pişcă, a înţepă). Muzie. Timp şi mod de cântare, când se cântă scurt şi apăsat tonurile.
plac s. n. V. plăcea. 1) Plăcerea; 2) gustul; 3) bună voinţă; 4) ambiţiune; bunul plac, gustul, voinţa neîngrădită, discreţionară; adu. pe plac, pe gustul, sau pe voia cuiva.
placă s. f. (fr. plaqne). 1) Tablă de arde-zie pentru scris la şcoală; 2) tablă de peatră, de marmură său de metal.
.placă! adu. (dela plăcea). Poftim, poftiţi. Banat. Trans.
placardă s. f. (fr. placară). Foaie mare, pe care este scris ceva, şi care se expune ve-derei publicului, afişându-se sau puitân-du-se.
placardă (a) v. (fr. placqrder). A afişă placarde.
placat s. n. (după fr. plaque). Metal de o. calitate inferioară, însă care e.te auiit sau argintat.
plăcea (a) v. (lat. placeo, plăcere, a plăcea). 1) A fi după gustul sau după voia cuiva; 2) a fi plăcut; 3) a agrea; 4) a iubi;
5)	a preferi; prov. ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
plăcere s. f. V. preced. 1) Sentiment de mulţumire sau de încântare sufletească; 2) gust, poftă; 3) distracţie, petrecere; 4) des-, fătare; 5) bună dispoziţie; 6) bunâ-voinţâ;
7)	dorinţă vie; 8) satisfacţie.
plachetă s. f. (fr. plaquette vezi placă).
1)	Tăbliţă mică de metal; 2) tăbliţă dş bronz, cu o inscripţie sau o gravură, pentru come-rorarea cuiva.
. pl.’chle s. f. (daco-gr. dela plakoys, prăjitură, plăcintă). Mold. — Fel de mâncare scăzută mult, făcută din orez sau meiu ori ciupuşoare, în care sunt costiţe de porc, afumate, sau peşte, etc.; Munt. idem, mâncare scăzută mult.
placid adj. şi adu. (lat. jjlacius)• Liniştit, potolit.
plăcintă s. f. (lat. placenta, turtă). 1) Fel de prăjitură, făcută din foi de aluat subţiii, între cari se pnne : brânză, sau miez de mere, mnţ etc. şi se coace, după ce s’a uns cu unt, sau untură şi ,s’a pus zahăr pisat sau miere; fig. 2) surpriză neplăcută. Plăcinte cu poalele ’n brâu, plăcinte mici, cât palma, făcute din foaea de aluat, p in aducerea colţurilor şi împreunarea lor deasupra. — Şi Ungurii zic palaczinta.
plăcintar s. m. Cel ce face şi vinde plă-finte; fig. iron. grec (pentru că odinioară Grecii veniţi în ţară se tcupau întâi cu acest comerţ şi apoi făceau avere).
plăcintărie s. f. Locul unde se vând plăcinte,
plăcut, ă adj. V. plăcea. 1) Gustos; 2) agreabil; 3) convenabil; 4) favorabil; 5) drag, simpatic.
plafon s. m. (£r. plafond — din plat şi fond). Tavan, bagdadie.
plagă s. f. (lat. plaga). 1) Rană ; 2) fig. pedeapsă dumnezeească ; 3) nenorocire, râu care stânjeneşte desvoltarea sănătoasă sau progresul—plagă socială e ignoranţa.
plăghie s. f. (daco-gr. din plaghios, dea curmezişul). Crengi aduse de apă şi depuse dea curmezişul; potmol de crengi aduse de apă; fig. lucruri sau fire, păr — încâlcite şi bătâtucite.
plagiâ (a) v. (lat. dela plagiarius, cel ce ademenea, momea robii altora şi îi ascundea— de aici, cel ce fura s'crieri'e altora). A fuiâ opera scrisă a altuia, prin copiere, şi a o da ca a sa proprie.
plagiat s. n. Furtul unei opere literare, ştiinţifice sau artistice prin copiere şi dare ca a sa proprie.
plagiator s. m. V. plagiâ. Cel ce plagiază.
plăleş s. m. V. plaiu. 1) Om din regiunea plaiurilor, a dealurilor; 2) grănicer dela frontiera muntoasă ; 3) ostaşi din armata voevo-zilor Moldovei şi în special a lui Ş etan cel Mare, cari purtau părul retezat ia frunte şi plete ce atârnau până la umeri, renumiţi ca buni trăgători cu arcul.
plaiu s■ n. (daco-gr. dela plaghion, obliC) înclinat). 1) Coastă, clinul muntelui sau al dealului; 2) deal unde se plantează viţă de vie ; 3) ţinut muntos sau deluros ; 4) poet, ţinut, regiune ;"5) cărare pe deal, Exarch al plaiurilor, adică al districtelor din regiunea muntoasă a Carpaţilor (titlu al mitropolitului primat).
plaivas s. n. (germ. bleiweiss, ceruză). 1>
Creionul cu care înseamnă lemnarii ; 2) creion. Olfen.
plajă s. f. (fr. plage dela lat. plaga, p'.agae, ţeim, regiune). Ţermul mării, acoperit cu nisip neted pe o întindere mare, şi unde oamenii fac băi şi stau la soare spre a’şi fe-dobândi sănătatea.	#
plămadă s. f. (daco-gr. din pleme-\-da = flux, umflare+foarte). 1) Aluat în care a fost amestecată drojdie, substanţă fermentă, care îl face să crească, să se umfle şi care la rândul lui, dacă se amestecă în alt.aluat, îl face să crească şi îi dă gust acru; (aluatul din făină amestecată cu lapte cald, în care . s’a dizolvat drojdia, se pune, acoperit bine, la căldură ca să crească şi se chiamă plămadă) — plămada se pune apoi în aluatul pentru cozonaci, sau pentru pănea dospită etc.; 2) materia fecundată de matcă, în ce-, lulele fagurilor, din care cresc şi se formează albinele tinere; 3) fig. materia din care se concepe şi se formează o fiinţă, planta etc.;
4)	fig. ferment; 5) drojdie, (senzul 3 explică înrudirea lui plimâ gr. cu plesma, sămânţă spermă).
plămădeală s. f. 1) Plămadă; 2) acţiunea de a plămădi; 3) drojdie; 4) fig. ferment;
5)	fig. concepţie a pruncului.
plămădi (a) v.V. plămadă. 1) A face o plămadă ; 2) a pune să se dospească aluatul;
3)	a prepara şi a pune să se acrească (borşul) ; 4) fig. a urzi, a pune la cale, a concepe (mai ades ceva rău — o mişcare o revoluţie).
5)	fig. a concepe, a luă fiinţă.
plămădire s. f, V. prec. Acţiunea de a plămădi propr. şi fig.
plămădit, ă adj. 1) Făcut plămadă; 2) fig. urzit; 3) fig. conceput.
plămân s. m. (lat. pulmo, pulmonis). Anat. Organ al respiraţiunei, aflat în coşul pieptului, la om ca şi la animale; în el sângele vme în atingere cu aerul, se face din nou roşu şi recapătă mereu putere; aprindere de plămâni, pneumonie.
plămânară s. f. (dela vorba plămân ca şi fr. pulmonaire) . Bot. Planta din speţa bo-raginacelor, care în farmacie se dă contra diareelor, contra hemoroizilor şi poate se credea bună şi contra hemoragiilor pulmonare.
plan, ă adj. (lat. planus). Cu suprafaţă netedă şi dreaptă; întins, lat şi drept; neted şi aşezat în poziţie orizontală; întins pe pământ
plan s. n. (V. prec. şi fr. plan). 1) Geom. Suprafaţă întinsă, netedă ; 2) archif. ingin reprezentarea prin desemn, a unui obiect sau. a unei construcţii, etc. 3) A rădica un plan,
a reprezenta prin desemn dimensiunile unui teren, etc.; 4) plan de probă, mică maşină pentru a constata distribuţia curentului electric ; 5) pictor, locul de aşezare a obiectelor reprezentate în tablou, mai aproape sau mai departe ; 6) plan perspectivic, suprafaţă reprezentată în scurtare după regula perpectivei (spre deosebire de plan geometric); 7) teatr. Fiecare din părţile scenei — planul întâi, partea din faţă; 8) fig. liter. dispozi-ţiunea generală a părţilor ce alcătuesc o o-peră; 9) milit. proect de dispoziţia trupelor şi a felului de a lupta ; 10) fig. proiect; gând, intenţie; calcul; dibăcie; 11) de plano (locuţ. lat.) lesne, fără greutate ; 12) desen, geom. reprezentarea proiecţiunei pe planul orizontaj a unor figuri.
plană (a) v. (după fr. planer). 1) A se ţine în aer cu aripile întinse fără a le mişca (pasărea); 2) a pluti sus în aer (norii etc.); 3) fig. a sta mai presus; 4) a privi de sus cu mândrie; 5) fig. a fi transportat cu gândul la preocupări superioare; 6) fig. a sta asupra, a apăsa asupra — planează o bănueală.
planare s. f. V. prec. Acţiunea de a plana propr. şi fig.
planetă s. f. (fr. planate, dela gr. pla-ţ nentes, rătăcitor). 1) Astron. Corp ceresc ce se învârteşte în spaţiu în jurul soarelui şi care nu şre lumină proprie. Sunt 8 planete principale; Mercur, Venus (luceafărul), Pământul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptan; iar altele mai mici Vesta; Ju-nona, Ceres, Pallas, etc. Jupiter, Saturn şi Uranus au planete secundare cari se învârtesc în jurul lor precum se învârteşte Luna în jurul Pământului, fn imensitatea spaţiului sunt mulţe stele cu lumină proprie ca soarele şi în jurul lor se învârtesc alte planete, toate având mişcare de rotaţie proprie; 2) zodie.
planetar, & adj. Al planetelor.
plângăclos, oasă adj. şi s. V. plânge. Ca e plânge mult, care plânge îndată pentru orice neajuns.
plângător, oare adj. 1) Care plânge; 2) ca de plâns — cu» glas plângător; 3) s. cel ce plânge.
plânge (a şi a se) v. (lat. dela plâng o plângere, a se lovi în piept de supărare — a plânge ţâre bătându-se în piept — în loc de ploro). 1) A se văita vărsând lacrămi — , de durere sau de întristare; 2) a vărsa lacrămi; 3) a regretă njult; 4) a compătimi;
5)	a destăinui durerea sau nemulţumirea către altul; 6) fig. a reclama; 7) a se căinâ.
plângere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a
595
pla	-
plânge; 2) căinare; 3) reclamaţie, petiţie.
planisfer s. n. (fr. planisphere, din plan ţi sferă). Haita pe care în mod plan se reprezintă cele două emisfere ale globului pământesc, sau ale bolţii cereşti cu stelele.
pl^nimetrie s. f. {Ir.planimetrie). Paite din geometrie care tratează despre măsurarea suprafeţelor plane.
planisi (a) u. (din grec. plane si s, acţiunea de a induce în eroare, a ademeni). A înduioşa.
plâns s. n- V. plângere. 1. plâns, ă adj. 1) Regretat; jelit; 2) cu ochii obosiţi de plâns; trist.
planşă s. f. (fr. planche, 'din lat. planca şi planus). 1) Scândură de lemn lată; 2) foaie de metal groasă; 3) desemn foaie de hârtie pe care este făcut un desem geome-tiic liniar; 4) foaie cu desemn sau gravură explicativă în cuprinsul unei cărţi de ştiinţă etc.
plânset s. n. V. plângere 1. Bocet; răsunetul plângerei; plâns îndelungat.
planşetă s. f. (fr. planchette, mică scândură). Desen. Tablă mică de scândură, anume făcută, pentru a lipi pe dânsa hârtia de desemn şi a putea mişca pe marginile ei teul, la desemnarea figurilor şi a planurilor.
plânsoare s. f. V. plângere. Felul de a plânge.
plantă s. f. (lat. planta) Ceea ce creşte din pământ, nutrindu-se prin rădăcftiă, — vegetală; plantă de ornament în iasă. plantă (a) sau plântă v. (lat. plantare).
1)	A sădi;"-2) fig. a aşeză pe cinevâ să stea nemişcat; 3) a se planta, a se aşeză şi â sta într’un loc mult timp.
plantagînee s. pl. (fr. plantaginâes). Bot. Familie de plante dicotiledone gamopetale.
plantare s. f. V. plantă. Acţiunea de a planta, propr. şi fig.
plantaţlune s. f. (lat plantatio). 1) Sădire;
2)	acţiunea de a sădi; 3) loc întins cu sădiri pe el.
plantator a. m. V. plantă. Cel care plantează; proprietarul unei plantaţiuni mari.
plantigrad s. n. (lat. planta, talpa piciorului ; gradior, gradi, a păşi). Care păşeşte călcând cu talpa piciorului, nu cu degetele (animal — ca ursul).
planton s. n. (fr. plănton). Milit. Soldat care stă de serviciu în camera de culcare a soldaţilor; soldat pus să păzească şi să supravegheze ceva.
plănui (a) v. (dela vorba plan s). 1) A face un plan; 2) a’şi propune să întreprindă ceva ; 3) a pune Ia cale; 4) a se consfătui ;
5)	a urzi fig.
plă
plănuire s. f. Acţiunea de a plănui, plănuit, ă adj. 1) Proectat; 2) pus Ia cale; combinat; urzit fig.
plapomă s. f. (din gr. antic peploma, în-velitoare, şi gr. mod. paploma). învelitoare pentru om când doarme în aşternut, făcută din un strat potrivit de lână sau de vată, îmbrăcată deasupra cu stofă (de mătasă, de lână sau de satin) cu înseilături de forme felurite. V. ogheal.
plăpumar s. m. V. prec. Meşter care face plapome.
plăpumărie s. f. 1) Atelierul plăpumarului ; 2) magazin unde şe vând plăpumi.
plăpând, ă adj. (lat. dela palpo, palpare, a atinge uşor, — palpandus, de atins uşor). Slab din fire, nerezistent; delicat; fragil (om, animal, sau plantă), neformat încă.
plăpâu, (ie) adj. (lat. dela plebeius, fig. pi ost). Prost, nătărău.
plasă s. f. (1) (lat. din plaga, plagae, ţară, ţinut, întindere, spaţiu). 1) întinderea unei părţi dintriun gard; 2) subdiviziunea a unui judeţ, cuprinzând mai multe, comune.
plasă (2) s. f. (lat. din plaga, plagae — reţea, laţuri). 1) împletitură din sfoară ce serveşte pentru a prinde peşte, voloc sau năvod; 2) orice împletitură în acest fel (la pă-tişoru de copii, etc.); 3) împletitură din lozii, răchită tânără, formând laturi înalte ce se adaptează la car (în Moldova) pentru a înălţa şi mărî cuprinsul carului la adus recolta din câmp.
plasă (a şi a se) v. (fr. placer, a pune într’un loc, a aşeză). 1) A aşeză. în anume loc; 2) a pune întro slujbă; 3) a căpătui;
4)	a pune (bani) întrio afacere, sau în rentă; a depune (bani)— capitalul plasat în rentă de stat este sigur; 5) a aşeză în gazdă ;
6)	a distribui şi vinde (mărfuri); 7) fig. a spune sau a introduce ia timp (o vorbă de spirit, etc.)
plasare s. f. V. prec. Acţiunea de a plasă propr. şi fig.
plasat, ă adj. V. plasă. 1) Aşezat în anume loc; 2) băgat în seiviciu; 3) pus (bani); 4) distribuit; 5) aşezat (lâ gazdă); 6) zis, spus la timp.
plasator s. m. V. prec. Care plasează, plaşcă s. f. (din plasă plăsacă, dif.) 1) Mică plasă de prins peşte; 2) bot. plantă zisă şi creţişoare.
plăsea (pl. plăsele) s. f. (daco-gr. dela plax, tabletă). 1) Tabletele de os sau de lemn ce formează mânerul unui cuţit; 2 mâner de cuţit, sau de sabie, plasmă s. f. (gr. plasma, formaţiune). Şt.
' plă
596
nat. Numirea părţii lichide, a oricărui ţesut organic şi în special a sângelui sau a limfei.
plăsmui (a) v. (daco-gr. dela plasma, figură modelată, formată, fasonată şi formaţie, fasonare). 1) A formă ; 2) a inventa; 3) a creâ;
4)	a închipui la fel cu alt ceva; a imită; 5) a falşificâ, a contraface (scrierea, acte).
plăsmuire s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a plăsmui; 2) creaţiune; închipuire ; 3) imitare,-falsificare.
plăsmuitor s. m. V. prec. Cel ce plăs-
mueşte.
plastic, ă adj. şii adv. (fr. plastique, din gr. plastikos, care fasonează modelează). 1) Care întătişează în forme modelate, Reliefate; 2) care se raportă la forme reliefat v modelate; 3) în chip sculptural; 4) fig. foarte evident, real.
plastică s. f. (fr. pla tlque). 1) Arta de a modela figuri sculpturale; 2) formele reliefate, modelate ale figurilor sculpturale, plasticitate s. f. (fr. plasticiU). 1) Calitatea unOr materiale de a putea fi modelate şi a . primi orice forme; 2) înfăţişarea plastică, plastograf s, m. (gr. dela plastes, care fasonează; graphâ, scriu). Cel ce falşifică o scriere sau o semnătură, imitând sau copiind scrisul altuia.
plastografie s. f. V. prec. Imitare şi falsificare de scriere sau de semnătură.
plastron s. n. (fr: plastron, din jtal. pias-trone, pieptar, cuirasă). 1) Partea din faţă dela pieptra unui pieptar, cămaşă sau haină; 2) pieptar de piele la cei ce fac scrimă.
plastur sau plasture s. n. (dela germ. pe-laster, din gr. emplastron, aplicat deasupra şi grec. mod. blastri). Medicament uns pe o bucată de pânză sau de hârtie şi aşa aplicat pe o rană sau pe corp.
plat, ă adj. (fr. plat, din gr. platos). Cu suprafaţă netedă; întins, orizontal.
plată s. f. (lat. dela placeo, plăcere, a mulţumi — formaţiune ca şi fr. payer, a plăti — din lat. pacare, a linişti se vede că s’a pronuţat odată plătesc plăci, cum zic unii bănăţeni şi cum în limba bulgară se mai aude plaşceam, luat direct dela daco-latini). 1) Mulţumire sau recompensă dată cuiva, pentru un serviciu, în bani sau în obiecte; 2) pre{ul de cumpărare a unui lucru ; 3) salar, leafă; 4) acţiunea de a plăti; achitare; 5) fig. recompensă sau pedeapsă pentru o faptă; 6) ziua de plată, zi de răfuială ; 7) rău de plată, care nu plăteşte la timp sau cinstit; 8) fără plată, gratuit, degeaba; 9) in plata Domnului, la voia soar-
pla
tei; să-i plătească D-zeu. — Şi Slavii au acest cuvânt.
plataglnă s. f. V. pătlagină. platan s. m. (lat. platanus). Bot. Numirea unui arbore ornamental, cu frunze foarte late şi care creşte în proporţii mari.
plat-bandă (u. plat şi bandă). 1) Făşie lătuţă de pământ, netedă, ce serveşte a mărgini o grădină de flori sau răzoare ; 2) arhit. ciubuc ca o făşie lătuţă şi netedă sau ornamentată.
platcă s. f. (daco-gr. din platos întins, neted şi cu terminaţia lat. qua, care). Bucata de pânză netedă, dela un umăr până la altul în spatele câmeşei, şi de care se prinde partea încreţită dela spate, platcă adj. (dela vorba plata, cu sufix ca, din lat. qua, care). Cel obligat la plată, fiind rămas, la jocul de căărţi — a intrat platcă.— (Pare o formaţie slavă, după ce vorba plăti şi plata a intrat în 1. sla^ă).
platformă s. f. (fr. plate-forme din vorbele plat, neted şi formă). 1) Podiş neted; 2) râdicătură de pământ cu forma plană; 3) fig. temeiu, sprijin moral — platformă electorală.
plaţi (a şi a se) o. (lat. dela placeo, a mulţumi — c = t. ca şi în recesa reteză, sau bânăţ, du-ce = du-te V. şi plată). 1) A da plată, a face plata propr. şi fig.; 2) a răsplăti; 4) a remunerâ.
plătică s. f. I (daco-gr. dela platax} pla-takos, numirea unui peşte la Alexandrini). Zool. Numirea unui peşte de apă dulce, cu carne jgustoasă, mai mic de cât crapul.
plătică s. f. II (din lat. platanus). Bot. Numiră unui arbore ornamental dar spinos, ce serveşte pentru a face gard viu.
platină s. f. (dela spaniol plata, argint — platin, platina). Numirea uniii metal alb-cenuşiu, cam ca argintul, dar cel mai tare, mai rezistent şi mai greu; se topeşte greu, abia la 1775°; nu se oxidează şi serveşte petit, u fabricarea vaselor de laboratorii.
plătit, ă adj. V. plată şi plăti. Achitat; s. n. acţiunea de a plăti; plata.
plătitor, oare adj. şi s. Care plăteşte; care achită salariile, leafa.
platitudine s. f. (din fr. platitude dela vorba plat, neted, şters). Lipsă de caracter; josnicie; vulgaritate.
platnic, ă adj. şi s. Care trebue să plătească, să achite — bun sau rău platnic.
platonic, ă (dela numele marelui filospf grec Plafon, discipolul lui Socrate şi profer sorul lui Aristotel). 1) Care se aseamănă cu sistemul filosofic al lui Plafon sau după acest
sistem, având ca ţintă idealismul Înalt şi sentimente neîntinate; 2) fig. cu toiul ideal şî alături sau contar realismului; — amor platonic, iubire sentimentală curată.
platonism s. n. V. prec. 1) Sistemul filosofic al lui Plafon; 2) fig. idealismul excesiv.
platoşă s. f. (daco-gr. din plătos, cu suprafaţa plană şi lată). Disc de metal, ce se aşeză pe cuirasa de zale a luptătorului în dreptul pieptului şi în spate.
platou s. n. (fr. plăteau, din gr. platys, larg şi neted). Suprafaţa plană orizontală pe o înălţime de pământ, sau pe un munte.
plauzibil, ă adj. (lat. plausibilis). Care trebue privit şi primit ca bun sau adevărat —până la proba contrară, plăvaiu adj. V. plăvan. plăvală s. f. (din slavul plăvati, a pluti). Numirea volocului sau năvodului mare, ce se aruncă în apă câ să prindă peşte, de către pescarii ce plutesc cu luntrea pe apă.
plăvan, â adj. (lat. pentru plomban sau plombian—din baza plomb, plumb, scurtat şi diformat în ,plău, cu terminaţia an). De coloare albă plumburie (se zice numai la vite); cu păr alb-vânăt ca metalul plumb.
plăviţ, ă adj. V. prec. 1) Cu părul vânăt alburiu; 2) cu părul Încărunţit; 3) cu şuviţe de păr alb.
plăvlu, ie adj. V. plăvan. Bătând în alb vânăt (părul); cu părul alburiu; blond, sau cu părul cărunt.
plaz s. n. (daco-gr. din plax, plan orizontal). 1) Baza orizontală pe care lunecă plugul şi de care este prins ferul mare precum şi coarnele plugului; 2) patul orizontal ce formează baza stativelor, războiului de ţesut, păzmui (a) u. V. plăsmui. pleaftură s. f. (daco-gr'. din pleftore, umplutură, dela plefto, a umplea din baza gr. ple, dela care pleos, plin şi p. analogie piur-dar). 1) Uneltă.a fierarului, ca un pămătuf format dintr’un băţ, având la un capăt în des-picătură prins un mănunchiu de papură,, pe care-1 moaie în apa ce o are într'o gropiţă lângă nicovală şi apoi stropeşte din când în când focul cărbunilor (para) când. înfierbântă fierul, pentru a pololi flacăra şi astfel a concentra căldura în lăuntru, asupra ferului; fig. a da cupleaftura, sau cu praftura, a înfrunta cu vorbe grosolane, murdare, pe cineva; 2) cârpă foarte murdară.
plean s. n. (slav plien, robie). Pradă prindere de robi.
pleaşcS s. f. I (lat. din plus, mai mult, cu sufix qua, care = care e în plus). 1) Profit sau dar, ce vine pe deasupra, neaşteptat; 2)
afacere cu mult şi neaşteptat profit; 3) mare avantagiu; chilipir; 4) a face sau a lucra de-ă pleaşca, a lucra nu serios, ci negligent; superficial. Acest cuvânt este şi la S avii de sud.
pleaşcă s. f. II pop. Mold. (dela onomat pleasc!). Lovitură de palmă cu zgomot.
pleaşcă ?. f. III (dela pleş), iron. Pleşuvie, om pleş.
pleasnă s. f. (dela plesni). 1) . Zgomotul plezniturei de biciu; 2) sfichiul biciului care plesneşte; 3) pl. Munt. mici beşicuţe ce se fac pe limbă.
pleată mai mult pl. plete s. f. (lat. dela plecto, împletesc şi plectilis, plectile, împletit) 1) Păr lung, din cap care se poate împleti ; 2) coardă împletită din părul calului
pleavă s. f. (daco-gr. phldos, phloou, coajă pojghiţă). 1) Pojghiţa ce se desface depe grăunţe, ori seminţe; 2) paele mici rămase printre seminţele şi grăunţele adunate şi cari se aruncă prin vânturare; 4) fig. lucru fără valoare şi de dispreţuit; pleava societăţei, elementele ordinare şi dispreţuite.ale societăţei — oameni decăzuţi.
pleban s. m. V. u/m. Enoriaş al bisericei. Trans.
plebe s. f. (lat. plebs, plebis). Poporul de jos —.la Romani.
plebeu s. m. (lat. plebeius). Om din poporul de jos (care nu era nobil) la Romani.
plebiscit s. n. (lat. plebiscit um). 1) Hotărâre, prin votul poporului — la Romani; 2) vot general dat de întregul popor şi prin care îşi exprimă voinţa în o afacere însemnată politică.
plebiscitar, ă adj. V. prec. De plebiscit; prin plebiscit.
pleca (a şi a se) v. I (lat. plico, plicare, a îndoi, a se îndoi, a aplecă). 1) A curba în jos, a îndoi; 2) a închină); 3) a se lăsa în jos; 4) a se închină; 5) â-se supune; 6) a ceda; 7) a face compliment; 8) a pleca urechea, a da atenţie ; 9) ă plecă ochii, a căuta cu privirea în jos — de ruşine sau de trişteţă.
plecă (a) v. II (lat. dela plicare, cu înţeles de a se îndrepta către). 1) A porni; a merge undeva; 2) a se duce; 3) a se retrage;
4)	a’şi trage origina sau începutul; 5) a se îndreptă spre; 6) pleacă! — fugi, porneşte!
7)	a ’şi lua mişcarea, mersul—o maşină.
plecăciune s. f. (del i plecă 1). 1) Compliment, salut; reverenţă; 2) ac iunea de a se aplecă în semn de salut; plecăciune!=salutare.
plecare s. f. Acţiunea de a plecă 1 şi 2.
plecat, ă adj. V. pleca. I şi II 1) înclinat; aplecat; 2) pornit; 3> fig. umil, supus; 4) fig. predispus spre, înclinat, plecate adj. V. plecate. plecătoare s. f. pl. (dela plecă). Numirea dată oilor caii lăptează — pentru că ele se apleacă ca să le sugă miei.
pled s. n. (fr. plaid, pare din lat. plectus, împletit). 1) Şal mare de luat pe umeri şi de înfăşurat când este frig; 2) cuvertură sau pătură de învelit picioarele pe timp de frig In călătorie. '
pleda (a) v. (!r. plaider). 1) A vorbi înaintea judecătorilor pentru a susţine, a apăra o cauză; 2) fig. a vorbi susţinâd tare o cauză sau o persoană; 2) impersonal: aceasta pledează in favoarea, aceasta contribue în spijinul şi în favoarea. 4) a vorbi în calitate de avocat înaintea judecătorilor.
pledoarie s. f. (fr. pledoirie, cilit ple-doari). 1) Arta de a pleda; 2) fig. susţinerea prin o vorbire, a unei cauze, a unui proces.
plefturi (a) o. V. pleaftură. 1) A stropi cu pleaftura; 2) fig. a arunca ocări,’ insulte, cuiva. Mold. = « da pleaftura sau ple.f-toriţa Olt.
pleiadă s. f. (gr. Pleias, Pleiados, numirea ţinui grup de 7 stele în emisferul boreal—cari după mitol gr. ar fi cei 7 fii ai lui Atlas şi ai Pleionei, cari s’au ucis de desperare). Astr. I) Constelaţie din 7 stele apropriate în grup, numite de popor găinuşa sau cloşca cu pui.; 2) fig. reuniune de poeţi, de oameni de litere, de învăţaţi, de oameni străluciţi prin talente.
plen s. n. (lat. plenutn, tot, întreg). 1) Just. Complectul număr de judecători ; 2) numărt l complect de membri ai unei conferinţe sau consiliu.
plenar, â ae//.(după fr. pl&nier din lat. plenus, tot, întreg)* Complect, cu toţi membrii. V. preced.
plenipotenţiar, ă adj. şi s. (lat. plenipo-tentia, deplină împuterernicire). Investit cu depline puteri—ministru plenipotenţiar, ministru care, îhvestit cu puteri depline, reprezintă o ţară şi pe suveranul ei pe lândă un alt guvern şi suveran strein; diplomat cu anume împuterniciri pentru o misiune în străinătate.
pl.nlson, ă adj. (lat. comp. plenus şi sonus). Cu sunet deplin; Vocale plenisone ia e o) şi semisone (â ă).
plenul (a) v. (rus dela plen, captivitate). A luă captivi, a robi (dispărut din uz).
pleoapă s. f. (daco-gr. din răd. pe/, a acoperi; op, a vedea—această numire s’a men-
ţinut faţă de lat. palpebra, care era mai greu de pronunţat). Anat. Pielea care acopere ochiul când clipim sau vrem să nu vedem, sau când dormim ; fig. capacul coşciugului mortuar.
' pleonasm s- n. (fr. pleonasme, din gr. pieonazo, a fi supraabondent). Liter. Întrebuinţare de vorbe de prisos, sau de vorbe deosebite în formă, dar cu acelaş înţeles; de ex. a continuă înainte.
pleonatic, ă adj. V. prec. Ce ţine de pleonasm.
pleosc 1 interj, (onomatopeic im.tând sunetul unei lovituri cu palma şi trosnirea unui lucru care se rupe). 1) Exprimă sunetul unei lovituri cu palma, sau asemănător cu aceasta; 2) exprima sunelul unui lucru care se rupe sau plesneşte, se sparge—băţ, sticlă; 3) exprimă sunetul lovirei valurilor apei; 4) lovirea cu biciul şi pocnetul biciului; 5) exprimă sunetul unei explozii uşoare ca dela capsa de puşcă, etc.
pleoscăi (a) v. V. prec. 1) A produce sunetul interj. pleosc! prin orice mijloc; 2) a întrelovi uşor cp două lucruri plane; 3 a lovi cu limba cerul gurei ; 4) a lovi papuci de talpa piciorului în mers; 5) a se lovi valurile, etc. pleoscâire s. f. Acţiunea de a pleoscăi. pleoscâit s. n. V. prec. Sunetul, zgomotul pleoscăirei.	-
pleoşti (a şi a se) v. (lat. cjiformat din flex—sto :—flex, mlădiere, încovăiere ; sto, stare). A se muia şi a se încovăia, a se lăsa în jos (de moliciune, de umezeală, de vechime); a se turti, apleca în jos, a atârna — urechile, coperişul casei, pălăria florile, etc.
pleoştit, â adj. V. prec. Care stă aplecat, moale.
« pleş, pleaşă adj. (daco-gr. dela plax, neted şi care mai înseamnă suprafaţă fără păr). Chel, care nu are păr pe cap; extins suprafaţă fără păr; capul sau gâtul fără pene—vultur pleşuv; munte lipsit de pădure şi earbă. —Şi Slavi au acest cuvânt, pleşcăi (a) v. V. pleoscăi. pleşcan s. m. V. pleaşcă. Cel ce caută pleaşcă, profit mare pe degeaba.
plescaviţă s. f. (din baza pleosc, plesni-nitură). Boală ce constă în nişte erupţiuni pe piele, la fluerele picioarelor, din cari apoi se fac răni.
pleşcul (a) v. V. pleaşcă. A căuta pleaşcă, a lua de pleaşcă.
pleşcuit s. n. V. prec. Luare de pleaşcă, căutare de pleaşcă.
. pleşcuitor s. n. Cel ce umblă după pleaşcă, —după furat.
599
ple
ple
plesnet s. n. V. plesni. Sunetul plesnirei. plesni (a) v. (înrudit cu pleosc, dar pare mai mult daco-gr- din verbul plesso, a lovi, a da lovituri, a bate). 1) A se despica, a crăpa; 2) a se sparge în bucăţi; 3) a se rupe ;
4)	a trosni, a produce zgomotul pleosc, a pocni; 5; a lovi cu palma, a lovi repede; 6) a se lovi cu răsunet (valurile); 7) a lovi peste obraz (ploaea bătută de vânt, gerul zăpada);
8)	a Iovi pe neaşteptat şi violent propr. şi fig.; 9) fig. a plesni de necaz, a nu mai putea reţine necazul, ciuda; 10) fig. a trece repede prin minte, a concepe repede cu gândul — a’i plesni in minte; 11) fig. a fi taie umflat, sătul; 12) iran. pop. a mânca mult; 13) fig. a muri. / plesnit, ă adj.V.prec. 1) Crăpat, despicat; 2) lovit; pocnit, pălmuit, plesnit s. n. Acţiunea de a plesni, propr.
Şi fig-
plesnitoare s. f. 1) Sfichiul sau pleasna biciului; 2) jucăiie care face zgomot plesnind; 3) capsulă care plesneşte; 4) bot. numirea unei plante ale cărei fructe plesnesc la maturitate, şi aruncă seminţele (ecballium platerium).
plesnitură s. f. V. plesniv 1) Acţiunea de a plesni; 2) zgomotul, răsunetul, acestei acţiuni; 3) despicătură, crăpătură, pleşuv, ă adj. V. pleş (amplific), pleşuvi (a) v, A deveni pleş. pleşuvle s. f. Boala de a fi pleş; chelie, pletoră s. f. (gr. plethorâ, umplutură). Sl> praabondenţă, belşug, număr sâu cantitate mai mult de cât trebue.
pletos, oasă adj. V. pleată. 1) Cu plete mari ; 2) fig. cu crengi mari ce atârnă (salcie).
pleură s. f. V. urm. Peîiţa ce acopeie plămânii.
pleurezie s. f. (fr. pleUr&sie, din gr. pleura şi pleuron, coastă). Medic. Inflamaţiunea pleurei, adică a peliţei ce acopere plămânii.
pleuropneumonie s. f. (fr. din gr. pleura, (v. pleura), şi pneumon, plămân).. V. pleurezie.	V
plev s. n. (din germ. blei, plumb). Cană de tinichea pentru băut. Mold.
pleviţa s. f. (bâza plev). Legătura cu fer dela baza leucei.
pleviţâ s. f. (dela vorba pleavă). Mold.' Bot. Numirea unor flori, cu petale foimate dintur’un fel de învelişuri numeroase, tari, ce nu se schimbă cu timpul, zise şi siminoc, măturici, imoitele.
plevllă s. f. V. plivi. Uneltă cu care se poate plivi.
plevră s. f. V pleură.
plevuşcă s. /...(din vorba pleavă). Nnmire dată peştelui foarte mărunt (ce se aruncă din nou în apă să mai crească); 2) fig. om sau lucruri neînsemnate, de nimic.
plic s. n. (lat. dela plicare, a îndoi, a împacheta; de unde ital. plico, pachet de scrisori). 1) înveliş făcut anume.' din hârtie îndoită, pentru a pune şi a închide înăuntru scrisorile; 2) pachet cu scrisori; 3) scrisoare împachetată; 4) fig. scrisoare, adresă oficială.
plici J interj, (onomat.) 'Exprimă sunetul scurt al unei lovituri date cu unghia degetului (cu sfârla), sau alt sunet scurt de lovire repede.
plicticos, oasă adj. şi adv. V. plictisi. Fără nici o plăcere sau interes—urît neplăcut; care plictiseşte; care enervează.
plictiseală s. f. V. plictisi. Lipsa de plăcere ;.urî(ul; lipsa de distracţie; monotonie; indispoziţie sufleteasca; enervarea prin o lucrare neplăcută sau monoton repetată.
plictisi (a şi a se) v. (gr. dela plektizâ, a avea simţurile excitate, enervate). 1) A enerva prin o acţiune repetată sau displăcută; 2) a avea desgust, lipsă de plăcere (a se plictisi), a se urî, a-i fi urît.
plictisitor, oare adj. V. plicticos. Care plictiseşte.	>
plicul (a) v. V. plic.- A pune şi a închide în plic ; a face pachet.
plimbă (a şi a se) v. (diformat din preumblă). V. preumblă. plimbare s. f. V. preumblare. plimbat, ă adj. V. prec. 1) Mers la plimbare; 2) voiajat, umblat plin, ă adj. (lat plenus, plena). 1) Umplut deplin (un vas); 2) ocupat complect (un loc, încăpere); rotund la faţă, cărnos, gtăsuţ; 4) îmbibat cu, pătruns ; 5) mânjit, uns, cu ceva;
6)	contagiat (plin de râie) ; 7) s. n. vas plin, cu vasul plin — a ieşi cu plin, a întimpina cu vasul pl.'n (augur bun); 8) deplin, complect— în plină zi-sau noapte; 9) în plină lume, faţă de multe persoane ; adv. a lovi în plin, a Iovi bine, nu alături; a-i merge în plin, a reuşi.
plini (a) v. V. împlini, întrebuinţare arhaică, bisericească sau poetică.
pllntă s. f. (sau pîiraf)—(gr. dela plinthos, cărămidă şi plvth). Arhit. 1) Baza pătrată şi plană dela capătul de jos a coloanei; 2) partea dela baza unui părete care este eşită puţin înafată.
pliocen s. n. (fr. pliocene, din gr. pleion, mai; kainos, de curând). Geolog. Stratul pliocen, teren din epoca tei ţiară, care conţine fosile din cele mai de curând formate.
piiosc ! interj. V. pleosc.. plisă s. f. (stricat din fr. peluche (pliuş) în pliuşă şi pli ă). Pluş sau o catifea de calitate proastă.
plisă (a) v. (fr. plisser). A îndoi o stofă în cute (îndoituri) mici. plisat, ă adj. V. prec. Cutat mărunt plisc s. n. plesso şi plexd, a lovi, ca şi cioc în ciocăni). Molci. 1) Ciocul pasărei; 2) fam. gura; 3).vârful ascuţit (prin asemănare);
4)	bot. pliscul cocodrei, plantă şi floare zisă şi greghetin (geranium); 5) plisc păsăresc, băluşcă.
plită s. f. (germ. dif, dela blende, firidă, cotlon şi care mai însemnează fi diafragmă, disc cu o deschizătură, prin care pătrunde lumina). Maşina de gătit bucate sau cuptorul cu o placă de luciu (ce are discuri găurite) pentru a ferbe pe ea bucate; — această placă se aşeză la început îu firida său cotlonul sobei, sau a cuptorului. Mold.
plivi (a) v. (vezi pleavă). A smulge din pământ, buruienele' nefolositoare, ca să nu împiedece creşterea plantelor semănate în gră-.dină sau pe Ogor; — gener. şi fig. a smulge cu rădăcină’cu tot, ce este rău; a smulge fir cu fir.
plivit s. n. V. prec. Acţiunea, lucrarea de plivi, adj. curăţit de buruieni prin plivire, pllvitor s. m. Cel ce pliveşte, plivitură s. f, V. plivit. plixis s. n. fam. (gr. mod). V' plictiseală pică (a) v. V. plouă. ploaie s, f. (lat. pluvia, ploaie). 1) Căderea picăturilor de apă din nori ; 2) cădere de multe lucruri mici (nisip insecte, fulgi, etc.).
3)	fig. ceea ce vine, cade, în mare cantitate — ploaie de săgeţi, gloanţe. ploat, ă adj. V. plouat. plocad s. n. (daco-gr. din plokas, ploka-dos, împletitură de păr, (dela pleko, a împleti). Pătură moale, ce se pune siţb şeaua calului, care era împletită spre a fi moale, plocon s. n. V. poclon. ploconeală s. f. V. prec. Aplecarea capului sau a corpului în semn de salut; reverenţă, salut reverenţios; fig. iron. umilire faţă de alţii.
ploconi (a se) v. V. plocon şi plec. A face compliment, reverenţă, ploconeală,; fig. iron. a se -închina şi umili către cineva — (slav poklmiti şi poklonitisia, a se închină, a complimentă).
plod s. m. (dăco-gr. din platto (de unde plasma a forma, crea). Mold. 1) Nucleul, bănuţul oi lui; 2) germenele plantei; 3) copil mic. (acest cuvânt a trecut şi s’a desvoltat mult la Sciţi
şi Slavi unde plod, însemnează; fruct, pro-ducti sămânţă).
plodeţ s. 'm. V. prec. copii, copilaş. Mold. plodi (a se) v. V. plod. A se prăsi; a se naşte în număr mare (insecte), plodire s. f. V. plod. Germinare; prăsire, ploios, oasă adj. V. ploaie. 1) Cu multă ploaie; 2) aducător de ploaie.
plombă (a) v. V. plombă. A pune o plombă la dinte sau la măsea., plombă s. f. (dela vorba plumb). Metalul sau cimentul cu care se astupă gaura unui dinte stricai, după ce a fost curăţit şi căutat de dentist.
plop s. nţ. (lat', populus). Bot. Numirea unui aibore mare ce creşte în locuri umede, cu friinza vânătă sau argintie; din lemnul lui moale se fac albii, linguri, etc.
plopar s, m. Zool. Insectă ce trăieşte pe plopi,
plopşor s. m. Mic plop. ploscă s. f. (lat. din p.-osect-, a.tăia înăuntru). Vas de lemn, în formă sferiodală, scobit în lă-untru, sculptat sau înflorat, pentru ţinut vin sau rachiu, întrebuinţat mai ales la petreceri, la nunţi şi la drum, pentru că nu se sparge uşor ca alte vase. — Şi sârbii zic ploska.
ploscar s. m. Fabricant său vâuzător de ploştl.
ploscaş s. 777. V. ploscă. 1) Cel ce poartă plosca cu vin şi cinsteşte nuntaşii; 2) fig. cel ce spune glume, vorbe de duh, cum spune ploscaşul la nuntă, ploscuţâ s. /'. Mică ploscă, ploşniţă s. f. (lat. comp. plus-initio = mai mult se produce). Zool. Stelniţă, păduche de lemn, — care de obicei se produce pe arborele de brad, dar se încuibează în aşternut (V. stelniţă).
ploşniţărle s. f. V, prcc. Mulţime de ploşniţe.
ploton s. zi. V. pluton.
: plug s. n. (daco-gr. din răd. pZap-oblic, — [dela forma triplu oblică a ferului mare şi a [cormanei dela plug). Instrumentul cu care se [ ară pământul, — şi Slavii au acest cuvânt, şi Germanii p flug — comparat cu grapa, brazda> Ioticu, cormană,grlncleiu, plazu, se vede o-rigina tuturor în 1. antică greacă. — Calificativul plugului oblic, superior lui arotron (1. aratrum) a înlocuit (însăşi numirea ca de ex. astăzi autotractor în loc de plug autotractor şau ca dreaptă p. mâna dreaptă, etc.)
plugar s. in. (d la vorba plug). 1) Cel ce ară cu plugul; 2) agricultor; 3) cel ce umblă cu plirguşorul.
plugărl (a) v. A arâ cu plugul.
piu
plugărie s. f. 1) Acţiunea ţe a ara cu plugul 2) agricultură, plugărit s. n. cont, plugărie. plugniţă s. f. (din plug si lat. nixa, sprijinită, răzimată). !) Cotiga pe care se lazimă grindeiul plugului; 2) un plug simplu de rări-ţat; — rărită.
pluguşor s. n• V. plug. 1) Mic plug; 2) da-tina de a merge în seara (ajunul) anului nou pela casele oamenilor, însoţiţi de un mic plug împodobit, care apoi, pentru lungimea coarnelor, greşit,i s’a zis capră (în Mold) şi a pta, la zăngănitul unui clopoţel, vorbirea în ver-.suri, cunoscută de popor încă din timpul Romanilor ; 3) poezia populară ce conţine urarea din seara de ajun a anului nou, corespunzător cu sărbătoarea Sf, Vasile (forma de capră în locul pluguşor ului în Mold. este o reminiscenţă de serbări antice).
plumb s. n. (lat. plumbum). 1) Metal de coloare albăstrie vânătă, foarte malaeabil şi foarte greu; serveşte pentru facerea gloanţelor de puşcă, ţevi pentru apă, etc.; 2) mică pecete imprimată în plumb, la pachete, vagoane, etc,; 3) gloanţe; 4) fig. greu, foarte greoiu; 5) creion (mold.) de grafit.
plumbagină s.f.(din lat. plumbum, plumb şi genus).'Miner. Substanţă numita şi grafit, din care se fac creioane.
• plumbar s. m. V,plumb. Lucrător în plumb, plutnbiţă s. /. Capsulă de plumb pentru astupat sticle.
piumbos, oasă adj. Ce conţine plumb. 1. plumbul (a) v. 1) A lipi sau a acoperi cu un strat, de plumb ; 2) a pecetlui cu plumb.
plumbuit (ă) adj. 1) Acoperit cu un str t de plumb; 2) garnisit cu piunib ; 3) pecetluit cu peceţi de plumb ; 4) lipit cu plumb sau cu ♦ cositor ; s. n. acţiunea de a plumbui
plumbuitor s. m. Cel ce plumbueşte sau aplică peceţi . cu plumb.
plumburiu, ie adj. De coloare albastră vânătă ca plumbul. ..
plumetită ş. f. (fr. din plumetis). Vn fel de broderie în relief, în formă de pene, pentru garnisit rochii, etc.
plumier s. n. (fr. plumier). Cutie pentru pus condee, creioane, peniţe (dela fr. plume — până, condeiu).
plumieră s, f. Trans. (dela lat. pulmon-aria). Bot. Numire dată nufărului — şi plumon-area.
plural, ă adj. şi s. (lat. pluralis, e). 1) In număr mai mare de cât unul; 2) gram. relativ la mai mulţi; 3) numărul de mai mulţi.
pluralitate s. f. Calitarea de a fi plural, a-dică :n număr de mai mulţi.
601 •	, V	plU
plus s. n. (lat. plus, plurts mai mult). 1) Mai mult; 2j matern, semnul -f, care arată adunare; 3) adaus, spor pe deasupra ; 4) prisos.
pluş s. n. fr. peluche, citit pliuş). Stofă cu o faţă lânoasă şi tunsă în forma catifelei, Car de calitate mai inferioară sau mai groasă, plus-quam-perfect s. n. (lat, plus, mâi mult; quam, de cât; perfectus, desăvârşit). Gram. I'imp, dela conjugarea vei bului, care arată că o lucrare era săvârşită, înainte de o alta şi ea săvârşită. .
plută s. f. (din sanscrit, piu, a pluti pe apă, a navigâ). 3) Bot. Numirea plopului gros şijmare' din care se făceau luntre primitive pentru plutit, fiind şi uşor la plutire şi lesne pe scobit; 2) scoarţă moale a urnii arbore din felul stejarului ce creşte în Spania, Portugalia, Algeria, din care se fac -dopuri de plută şi lucruri ; 3) jriinchiuri de brad puse' pe, apă şi..legată între ele ca o platformă plutitoare, care . merge, la vale pe cursul apelor servind astfel la transpoitul buştenilor dela munte spre şes; 4j bucăţică de lemn sau de pută' (2) ce serveşte, legată-de sfoara undiţei, să arate, când se afundă, că s’a prins peştele de cârligul undiţei; 5) obiect plutitor pe apă; 6) bucăţică de plută sau de carton în care se pune un mic fitil ce arde plutin i în candelă.	,
plutaş s. m. Om ce conduce o plută (3). pluti (a) v. (din sanscrit piu, a pluti, a navigâ \) A sta susţinut pe suprafaţa unui lichid; 2) a naviga, a merge dus pe suprafaţă apei; 3) â înotă; 4) a plană, a sta susţinut în aer; 5) fig. a plană, a sta suspendat asupra ; pluteşte aşupra-i bănuiala; 6) fig. a sta mai presus; a se’înălţa spiritual. . plutitoare s.f. Bot. Plantă însă şi rourică. plutitor, oare adj, şi s. 1) Qare poate pluti; care pluteşte ; 2) havigabil.
plutocraţle s. f (gr. ploutos, bogăţie; kratos, putere). 1) Domnia, stăpânirea politică de către cei bogăţi; 2) clasa bogaţilor cari guvernează, sau vor să domnească prin puterea averei,
pluton s. n. (fr. pelaton, citit ploton). Mi-lit. Subdiviziune a unei companii sau a unu* escadron.
plutonic, ă adj. (fr. plutonique, dela Plafon (mitol.) zeul infernului). Geol. Numirea stâncilor sau a terenurilor foţmâte pr n erup-ţiuni vulcanice.
plutonier s. m. V. pluton. Milit. Subofiţer care comanda un pluton, sau ajută pe comandantul de pluton.
plutonierat s. n. Funcţţunea de plutonier, pluvlometru s. n. (lat. pluvia, ploaie, gr.
pne-	>	602
metron, măsură). Aparat, cu forma de cilin. dru, în care căzând picăturile de ploaie, se poate măsura stratul de apă ce a căzut pe pământ dintr’o ploaie.
pneumatic, ă adj. (gr. dela pneuma, suflare — fr.pneumatique). 1) Fizic. Care produce un gol de aer piin o ‘absorbire sau presiune (maşină); 2) tub rotund din cauciuc umflat piin presarea aerului în lăuntru, şi care se adaptează la roatele biciclete^ automobilului.
pneumatică s. f. V, prec. Ştiinţa care tratează despre proprietăţile aerului şi a gazelor.
pneumonie s. f. (din gr. pneumon, plămân). Medic. Inflamaţiunea pojghiţei ce acopere plămânul, produsă de către un micrbb vătămător.	■
pnenmonic, ă adj. (fr. pneunionique, vezi ' prec. De pneumonie. «
poală s. f. (lat dela palia,- rochie lungă *)
— sau şal mare); Partea de jos a unei rochii, a unei cămeşi, a unei haine; 2) pat tea rochiei din dreptul genunchilor la gleznele picioarelor; 3) bis. pânză mătăsoasă, frumos ornată, ce se pune pe iconostaş, sau pe sf. masă ; 4) marginea de jos a muntelui şau a dealului.; 5) poală sântă-Mariei numirea rinei plante mirositoare, ce place albinelor (Ne-peta huda); 6) poală albă (medic.) pop. boală genitală femeiască.
poamă ş. f. (lat dela poma, dela pomunt, fruct de pom). 1) Fructul, rodul unui pom ; 2) fructul viţei de vie, strugure ; 3) poamă-ucrăt aguridă; 4) fig. caracter, fire rea sau răutăcioasă; 5) poamă bună, fig. caracter bun;
6)	poamă fig. tip, caracter, specimen; 7) bot-poama vulpii plantă ce creşte pe locuri u-mede şi are proprietăţi purgative sau vomitive Paris quadrifoliu); 8) ce.mai-poamă.,.. ce ticălos.	'
poapă s. f. (dela popă asemănat cu cap mare i cu coadă) Zool. Numire dată mormolocului (broască nlică cu cap mare şi cu coadă) precum şi unor peşti cu cap maie.
poară s. f. (lat dela par, protivnic). îm-protivire, contrarietate, ceaită Mold. şi Trans• r- Şi Slăvii au vorba pora, ceartă.
poarcă s. f. (lat. porca, scroaf ). 1) Scroafă;
2) de-a poarca, joc de copii: unii ţin capătul unui băţ în gaura făcută în pâmănt, altul mână cu băţul mingea (poarca) să o bage în o gaură — păzitorii găurilor trebue să aibă îndămânarea de a lovi poarca şi a o trimite la păscut... iar porcarul, aleargă iarăşi să o aducă.
11 înţelesul de rochie lungă, se întâlneşte ia Ovidiu.
poa
poarcă s. f. (din lat porus, mică gau a de răsuflat (por) — poruculus, porişor). Mic cep de răsuflat, făcut la un butoiu, lângă vrană, (se aude în Gorj); vrană.	_
poartă s. f. I (lat porta). 1) Deschizătură penlru intrat în curte, grădină, etc.; 2) alcătuirea din scânduri saa lemne ce închide a-ceastă deschizătură; 3) fig. loc de intrare; 4) fig. vechiu, desemn ce încadrează titlul unei cărţi san capitolele; 5) loc îngust de trecere a unui râu — Porţile de fer — trecere îngustă, cu* multe stânci periculoase pentru navigaţie, unde Dunărea străbate Carpaţii.
poarta (înalta seu sublimă) s. f.VL împărăţia turcească (autoritatea); localul unde se ţinea consiliul de miniştri, şi unde era o poartă măreaţă.
poaşcă s. f. Mold. (lat. posca, amestec de apă şi oţet — băutură). Băutură (vin sau rachiu) foarte proastă. V. poşircă. -poate adv, (din. a putea, putere). Posibil, cu putinţă;
pobârcl (a) v. (dela bob, boburi, Mold. (bogl.i — boabe) în loc de boburici). A culege spicele, boabele, rămase pe jos dela secerat, sau boabele de struguri rămase după culesul viei. (Şi şerb. pobirciti, a spicui (?)
pobârcit s. n. V. pobărci. Culegerea boabelor rămase după secerat său după culesul strugurilor.
pobârcitor s. m. Culegător de boabe sau de spicuri. V. preced.
poc! interj.• (onomatopeic dela zgomotul căderei sau lovirei). Exprimă lovire cu sgomot, cădere cu sgomot, crăpare cu sgomot, sau detunătura descărcării unei urme.
pocăi (a şi a se) v. (pfefix po, încă gr. po) şi vezi eâi, căinţă) 1) A avea remuşcare, regret, pentru o faptă rea; 2) a supune la o pedeapsă de îndreptare, de penitenţă; 3) a se corija, îndreptă prin o pedeapsă sau suferinţă morală. (Cuvântul kainstoo — căinţa ca şi pokăianie este şi la Slavi fie direct din greaca antică, fie prin daco-latini).
pocăinţă s. f. (din po şi căinţă), V. pocăi— 1) Recunoaştere, regVet; 2) penitenţă; îndreptare, corijare.
(Prefixul po este grecesc, po=încă, iarăşi— cu înţeles de repetare a'unei acţiuni; sau de cantitate mare = mereu, tntr’una — acest prefix este foarte mult întrebuinţat de Slavi întocmai cu înţelesul grecesc şi ceva mai diferit uneori; dar acest prefix se vede că era cunoscut, şi Dacilor, care în formarea limbei daco-latine-române. l’au adoptat şi la vorbe latine ca ponegri).
poc
603
poc
pocăit, ă a j. şi adv. Penitent; corijat: umilit prin pedeapsă.
pocal s. n. (lat poculum, cupă, vas pentru băut). Pahar mare; pahar cu suport, cu •ficior.	f
/ pocăiţi (a) v. prefix po, încă; şi lat. cludo, cludere, a şchiopată). 1) A fi sfârşit, istovit — de foame sau de oboseală; 2) a se curba, a şchiopăta, la mers sau la lucru.
pocâltire s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a pocăiţi; 2) schiopătare; 3) boală la ca (e-pilepsie).
pocâltlt, ă adj. Sfârşit, istovit — de foame sau de oboseală, — lihnit leş nat.
pocănea s. f. (dela poc!) Pârghia dela joa-găr (ferăstrău).
pocănl (a) v. (dela poc!). A ba*e şi a face repetat zgomotul poc t poc) pocănit s. n. Zgomot ce pocănire. pocânzei s. m. pl. (daco-gr. po, încă ke-das, kedestes, rudenie prin alianţă, prin măritiş). Rude sau prieteni de aproape ai ginerelui. Transilv-
pochi pf. Mold. V. pofil şi pogi. pochlheciu s. n. (daco-gr. p<5, încă; ky-kesis, rostogolire, învârtire). Uneltă dela stative (răsboiu), care ţine întinsă pânza şi îi dă diurnul înainte când trebue.	,
pochlndoc s. m. şi adj. pochindoacă. V. popândoc.
poci (a şi a se) v. (scurtat din potcă şi potci). 1) A strica, a diforma (un lucru); 2) a da înfăţişare urîtă sau ridicolă; 3) a se schimonosi la faţă, la îmbrăcăminte, etc.;
4)	a deveni schilod, paralizat; 5) a meni a rău, a boală.
pocinog 8. n. (slav poeinku, începutul). Mold. Trans. 1) început, — cu înţeles mai mult rău, de stricare, etc. (saftea, fig.); 2) păţanie; întâmplare rea (la drum). — Acest ultim înţeles, face a se crede că baza Iul pocinog, ar fi păţi şi că forma primă va fi fost păţinoc = mică păţanie, pocire s. f. V. potci. podrlâ s. f. V. poşircă. pocit, ă adj. (din potci). 1) Diform Ia înfăţişare ; strâmţi; slutit; 2) paralizat; 3) nefast; 4) blestemat. v pocltanie s. f. V. prec. 1) Fiinţă sau lucru pocit; 2) monstru, arătare urâtă.
pocitură s. f V. pocit. 1) Efectul pocirei; 2) lucru sau fiinţă pocită; 3) paralizie subită, sau boală subită — descântec de pocitură.
poclumb s. m. (pref. po şi lat. cippus, par, stâlp). Mold. Tr. 1) Par scurt, ţeruş; 2) axa, fusul vârtelniţei (în Gorj).
pocladă s. f. V. plocad. poclău s. n. (pref. po, lat. clausum, închis). Un fel de sac cu gura puţin închisă, cu cme se poate pescui în apele mici.
poclit s. n. (pref. po, şi lat cludo, a închide, a astupă). 1) Acoperiş improvizat (deasupra carului); 2) ţol, rogojină ce serveşie la acoperit; 3) cuvertură.
poclon s. n. (slav poklon = plecăciune, închinăciure, salut; însă baza este sl. kla-niati (cu.prefix po) = a închină, a aplecă, din latinescul*elino, a aplecă, a închină). 1) Dar, cadou; 2) fig. rău, bacşiş de corupere;
3)	daruri aduse de fini naşului, pocloni (a se) v. V. ploconi. pocnet s.-ti. V. pocni. 1) Răsunet, detunătură dintr’o explozie sau lovire de corpuii tari; 2) împuşcătură; 3) răsunet din pocnirea biciului; 4) acţiunea de a pocni.
pocni (a) o. (din onom. poc!). 1) A produce sunetul poci; 2) a face explozie; 3) a lovi tare şi pe neaşteptat; 4) a plesni, a se rupe bruc (cercul, butea); 5; a se descărca arma, tunul; 6) fig. a spune sau a propune ceva neaşteptat, pocnitură s- f. V. pocnet. pocriş s. n. (slav. pokrîşku, acoperiş, dela pokrîti, a acoperi; — cu toată această exactă formă slavă, se poate ca vorba pocriş să fie o formaţiune latină, din po -f- clusus, închis, astupat; fiind dat şi obiectul .la care se aplică şi arta olăriei bine cunoscută la Romani). 1) Micul capac de lut cu care se acopăr oalele ca să fearbă mai curând, sau când sunt cu lapte pentru a face smântână, etc; 2) mic capac la vârşogul de prins peşte.
pod s. n. (lat. podium, balcon tereasă în-nălţatâ pe picioare, — din grec. podion — picior şi terrasă naltă la circ, — în această formă s’a confundat in parte şi pons, pon-tis = pod, latin, care totuşi s’a păstrat tn forma redusă de punte = pod rudimentar, pod mic). 1) Punte mare construită din lemn, peatră sau fer, aşezată pe mai multe picioare -şi servind pentru a trece peste un râu sau o rîpă; 2) Încăpere de deasupra locuinţei, casei, sau altor construcţii şi care e adăpostită de acoperiş; 3) tavanul locuinţei saiţ, altei Încăperi; 4) etajul de sus al morii* — podul morii; 5) podul palmei, partea cărnoasă din lăuntrul palmei ; 6) p :dul caru-> lui, fundul plan al carului; 7) podul luntre fundul luntrei; 8) cafas sau balcon (în biserică); 9) pardoseală pe grinzi de lemn; 10) terasă, platformă; 11) pavagiu de stradă făcut d'n lemn (Podul-Mogoşoalei — numire veche ce se da stradei din Bucureşti, care
pod
604
pod
apoi (la 1878) s’a chemat ,«Cala Victori tr» şi care în vechime se zice că era pardosită cu lemn; mai probabil pentiu că pornea dela un pod peste Dâmboviţa, făcut de o femee bogată Mogoşoaea); 12) platfoimă pe luntri mari, ce serveşte de pod plutitor, spre a trece un rîu; 13) poduri şi şosele (şcoala de) şcoală de ingineii pentru facere de poduri, şosele, etc. — acum şcoala politec-nică; 14) a bate podurile, a umbla haimana; moaşa în pod! se zice copilului mic când sughiţe sau se îneacă, spre a-1 face să se uite în sus şi să-i treacă.
podan s. m. (rus podannii, supus). — Cetăţean supus al unui stat oarecare. Ve-chiu.
podagră s. f. (gr. podos, de picior; ogra, apucare, luare). Boală de picioare prin umflarea încheieturilor şi dureri mai i, zisă şi gută.
podagrOs, oasă acj. Bolnav de podagră. podar s. m. 1) Păzitor de pod ; 2) taxator la pod) 3) cel ce poartă podul plutitor; 4) pontonier.
podărlt s. n. Taxa de trecere peste un pod; venitul din taxele podurilor.
podfoal s. n. (lat. din patibile sau pati-bulum, de suferinţă). Bot. Numirea unei. plante erabcee, din care se face ceai contra tusei;iar frunzele ei verzi se aplică pe bu-boae ca să tragă afară puroiul. (7 ussilago farfara).
podea sau podeală s. /. (dela vorba pod).
1)	Pardoseala de scânduri; 2)duşum a; 3) tavanul de scânduri al podului casei.
podeţ s. n. (dimin. pod). Mic pod peste., un şanţ, etc.
podghiaz s. h. mai mult plur. podghi'azuri sau poehiazuri (slav din podiezd, transport şi poiezd, tren). Se zice ironic în Mold. um-'blă în podghiasuri, adică umblă haimana, fără socoteală, — cum se duceau zile întregi cei luaţi cu transporturi militare de armatele ruseşti, când treceau prin tara românească.
podgorean s. m. V. urm. Proprietar de vie. podgorie s. f. (slavpod, sub; gora, munte— podgorie, partea dela poalele muntelui; — nu însemnează' însă vie în slavoneşte; — de aceea avem bănuială că acest cuvânt poate fi-o diformare din gr. pot-charien (potos), favorabil băuturei, — adisă Pe bun de cultivat şi de produs băuturi). 1) Deal cultivat cu vii; 2) vie mare. podgoriu adj. Din podgorii (vin), podhornlţă s. f. (slav din pod, sub ; gor-liţa, gâtişor, din gorlo, gârlej, gât), Po i-
cioara de jos a jugului ce vine sub gâtul boilor (uzitat rar în Mold.).
podi (a) v. V. pod. 1) A pardosi cu lemn;
2)	a pune podeala la o casă.
podidi (a) ir. (pref. augm. gr. po, încă şi 1. dedi (do, dare) a da, a aruncă). I) A izbucni, a da mereu, a răbufni, a umplea; 2) a copleşi, a covârşi (a-1 podidi lacrămile, plânsul; sau a podidi, cu pumnii; sau cu vorba etc.).
podină s. f. (dela pod). 1) Una din scândurile podului ; 2) podeala; 3) înăltăturâ (pla-
tou)	; 4) jumătatea de bază a unui stog de de fân, sau şire de paie.
podiş s. n. (dela pod). 1) Platformă de scânduri; 2) platou; 3) terasă, podişcă s. f. V. podeţ. podit, ă adj. (V. pod şi podi). 1) Pardosit cu scânduri; 2) cu pod, cu tavan; s. n. lucrarea de a podi.
poditaet s. n. (rus podmet, aiuncare a-supra). Momeală.
podoabă ş. f. (daco-gr. prefix' po, încă; daf, a face să strălucească; (de unde verbul dai6) şi adverbul daîos, cu artă, artistic, — strălucitor — se vede că forma primă va fi fost din po-daf, apoi podobi, cu prefixul în. Cuvântul podoaba a trecut dela daco-latini şi la Slavi însă puţin întrebuinţat şi cu înţeles confuz; în tot cazul slavul podobnâ = conform, la fel, nu are nici o legătură cu podoaba, iar podobă = bună cuviinţă (?) nu are în fond noţiunea podoabei româneşti).
1)	Ornament, decor; 2) înfrumuseţare; 3) fig. calitate aleasă: o podoabă a sufletului;
4)	fig. odor, giuvaer preţios; 5) obiect de mândrie; 6) iron, rău, ticălos. -pod oble s. f. (din slavul podobno, similar, la fel). Melodie muzicală orientală, după care se cântă unele rugăciuni; sunt podobii pentru cele opt glasuri de cântare bisericească, arătând motivul melodic pentru fiecare.
podometru s. n. (gr. pous, podos, picior; metrou, măsură). Mic aparat, care' purtat în buzunar, arată câtă distanţă a mers, cel ce-1 are la sine, — măsoaiă mersul.
podval s. n. (compus din pod (lat. podium) şi vallus, stâlp, proptă)/ Postament de lemn gros, pe care este aşezat să stea înălţat dela pământ vasul cu vin, etc. Pod mic de grinzi groase, pe care stau aşezate vasele cu vin, etc.
podvoadă s. f. (slav podvoda). Transport cu carul (mai ales la rechiziţii militare, când 'treceau armate ruseşti), poem s. n. V. poemă. poemă s. f. (gr. poieni a, dela poiein, a
mmm
poe	605
pof
compune). Scriere literară în versuri; poemă epică, lirică sau dramatică.
poet s. m. (lat. poeta). Cel ce scrie versuri şi are imaginaţie poetică, pe care o redă în versuri.
poetastru s. m. (lat. comp. din poeta, poet şi aster, rău). Poet rău, prost.
poetic, ă adj. V. poet. Privitor la poezie; propriu poeziei; care predispune la poezie — încântător; adv. în forma poeziei.
poetică s. f. (fr. poetique). Arta care arată regulele poetice ale versificârei.
poetiza (a) v. (fr. poetiserj. 1) A da caracter poetic; 2) a face versuri.
poezie s. f. (fr. poesie din gr. poiesis, dela poiein, a combină, a compune). 1) Arta de a face versuri prin care se exprimă idei şi simţiminte intensificate şi înfrumuseţate prin imaginaţia şi simţirea poetului; 2) compoziţie literară în versuri; 3) poezie populară, care nu are un autor anume, ci s’a format de popor prin timpuri, cu adăugiri şi transformări şi în care se oglindesc simţi-mintele şi cugetul poporului; 4) calitatea poetică a unor versuri; 5) calitatea poetică a unei scrieri în proză, dar cu imagini şi* comparaţii poetice; 6) ceea ce este duios şi înălţător într’o operă de artă, sau direct în natură; 7) toate scrierile în versuri dinţr’o limbă; 8) volum de versuri; 9) iron. visări sau închipuiri irealizabile ; 10) idealizare exa-gefată; 11) volum cu poezii. — Poezii de... 12) totalitatea scrierilor în versuri dinţi ’o limbă — poezia, românească, pofidă s. f. (daco-;r. pothe, regret, dorinţă; da,, tare, foaite). Mare corinţă sau mare regret; — în pofida căpşunelor, mănâncă frunze, în mare dorinţă de căpşyne.,.; a zice în pofida cuiva, a zice spre regretul mare al cuiva, adică spre necazul cuiva, sau în ciuda cuiva.
pofil s. m. (dela pagi, diminutiv pogil, mold. pohil şi pofil). Mâner, ochiu, de curea, în care se bagă coada calului şi care ţine astfel fixată şaua sau hamul pe cal.
poftă s. f. (daco-gr. pothe (citit apropiat pofthe), dorinţă'. 1) Dorinţă mare (în înţeles fizic şi moral); 2) poftă de mâncare, apetit, foame; 3) plăcere, dispoziţie, poftă de vorbă;
4)	lăcomie; 5) poftire, invitaţie; puneaţi pofta ’n cuiu, pop. amână-ţi pofta, dorinţa; nu se poate.
pofti (a) v. (daco-gr. din potheo sau pof-teo, a dori). 1) A dori tare, (moral sau fizic);
2)	a invită; 3) a ură, a dori altuia ceva; 4) a binevoi; 5) a veni — poftiţi pela noi; — poftiţi mai târziu.
pofticios, oasă adj. Care pofteşte, poftim ? (V. pofti). Vă rog, mă rog ? (cerere de răspuns, sau întrebare).
poftim I (V. pofti). 1) Iată! 2) Vă rog (veniţi, intraţi); 3) ţine, luaţi!
poftitor adj. V. pofti. 1) Cel care doreşte,, pşfteşte; 2) cel care invită.
poftori (a) v. (slav pavtoriti, a repetă, a face a doua oară — dela vtoroi = al doilea). A repetă o citire (la biserică); a repeta, a zice după. altul — şcolarul când învăţa carte (vechiu, eşjt din uz), poftorire s. f. V. prec. Repetire. pogaciu s. m, V. bogaci. pogan adj. (lat. din paganus, ţeran — a luat înţeles de negru şi întunecat — cum tot de aici s’a luat înţelesul de păgân, adică necredincios în religia creştină V. păgân). Sombru, întunecat, de coloare întunecoasă; urît.—Şi la Slavi a trecut acest cuvânt: po-gannîi, întunecat şi urît, fig. diavol, pcgănesc pl. adj. (dela lat paganus, ţeran). Numirea unei pere ţerăneşti (?) sălbatice.
pogârci (a) v. bob, mold. boghi pl. pentru boghirci. V. bobârci. A culege boabele după urma secerătorilor sau a culegătorilor viei.
poghibală s. f. poghibati şi poghibnuti, a cădea, a se prăpădi, a sucombă). Mold. Prăpădit; om de nimic ; căzătură.
poghircă s. f. (slav poghibka, din poghibnuti = a cădea, a se prăpădi). Mold. 1) Firele de cânepă căzute sau cari au rămas mici, n’au crescut ; 2) mic de statură, foarte scurt (om); 3) fig. cel rămas în urmă, codaş ;
4)	cel fără ndroc.
pogl s. pl. (lat. din podiciş = dela anus podex). Inel de curea prin care se- bagă coada calului înhămat.
pogon s. n. (daco-gr. dela pygân (citit pugon) = măsură de lungime la Grecii antici, aproape cât un cotj precedat poate de hecto, (pugon), 100 coţi). Măsură de suprafaţă de 5012,08 m. p. cu care se măsura câmpul şi aiăturile, viile. Greşit s’a crezut că ar fi vorbă slavă dela pognati, alârgâ (!), când . nici nu au Slavii însăşi aşa numire de măsură), pogonar s. m. Lucrător, cu pogonul, pogonărit s. n. (dela voiba pogon). Dijmă sau dare dela pogonul de vie, când proprietarul nu era român pământean.
pogoniclu s. m. (dela vorba goni a aleigâ, cu prefix po, încă). Cel ce mână boii la plug sau caii la arie.
pogori (a şi a se) v. (daco-gr. pref. po ; chald (chalao)—3. lăsa în jos, a descinde ;— 1 se transformă în r). A veni din sus în jos; a se coborî.
606
pol
pog
pogorîre s. f. V. prec, Scoborîre, venire de sus in jos; ascensiune, pogorîş s. n. V. prec. Scoborîş. pogrebanle s. f. (slav. pogrebanie, înmormântare — dela vorba grob, groapă — din lat. serobe, groapă). înmormântare ; slujba şi rugăciunile înmormântărei, — eşit din uz. pobace s. m. V. bogaci şi crambogaci. potaod s. n. (slav pohocl, citit pahod = hoditi, a merge), Convoiu; marş, pohodnlc s. m. (V. pohod). Cal ce se înhamă lăturalnic, când e nevoie la un transport (convoiu).
pohoială s. f. (dela puhoi). Boala orbirei (la cai) deşi ochii sunt curaţi (provenită din o revărsare în lăuntrul ochiului).
pohoi s. n. (daco-gr. prefix, aug. po—încă; ched, a vărsa, a răspândi lichide). 1) Revărsare ; 2) torent; 3) inundaţie ; 4) fig. invazie;
5)	fig. mulţime, pohonţ s. n. V. pahonţ. poiană s. f. (daco-gr. din poieeis, poieen, acoperit cu earbă, — dela poa, earbă verde, gazon). Loc fără arbori şi acoperit cu earbă veide şi flori, în cuprinsul unei păduri (numirea derivă dela earba verde, eăci unde pădurea e deasă, cu arbori, iarbă nu creşte deasă şi frumoasă cu flori.—(Slavii au vorba pole, ce însemnează câmp, din care au format vorba poleana, mic câmp; de aceea s’a crezut că poiana, ar deriva din poleana).
poiată s. f. (daco-gr. din verbul poieo, poi&thesomai, ipoiithân, a construi). 1) mică construcţie din gard de nuele şi aco-pei itâ cu paie; 2) coteţ pentru pasări,—Mold.
poimâne adv. (din apoi şi mâne). Ziua de după mâne.
pojar s. n. (prefix, aug. pâ, încă şi jar, cărbuni aprinşi; vezi jar; — acelaş cuvânt şi la Slavi). 1) Incendiu ; 2) fig. foc la inimă— mâhnire mare ; 3) vărsat, — bubat — cu pete roşii pe piele.
pojornic s. m. V. prec. Pompier, pojartilde s. f. Cazarma -pompierilor. pojarniţă s. f. (dela 'vorba pojar). Mold. Bot. Floare de sunătoare; ţinută mult în untdelemn, aceasta vindecă rana de arsură sau de altfel.
pojghiţă s. f. (lat. comp. din pusula, be-şică; quis, care: — combinat în pus-quis)'
1)	Peiiţa subţire din care e formată 6 beşicâ;
2)	orice*ulî‘de peHţă; 3) o coarjă subţire, pojfjie s. f. (lat diform, din possessio,
avere—s’a pronunţat pozezie — pentru posesie). 1) Averea din şi depelângă casă; 2) starea; 3) unelte şi lucruri de tot felnl; lucruri vechi ce sunt pe lângă casă.
pol (1) s. m. (lat polus şi gr. polos). 1) Capătul axei unei sfere sau a globului pământesc : pol nordic, arctic sau boreal şi pol sudic, antarctic sau austral ; 2y fizic. fiecare din capetele unui magnet, sau ale unei pile sau corp electrizat: p ol pozitiv şi pol negativ.
pol (2) s. m. (rus din pol-imperial, adică jumătate dintr’un imperial; din po/ov;na= jumă'ate, Ruşii au scurtat po/=jumătate; imperialul este monedă de aur echivalentă cu 40 franci sau lei aur, sau 8 ruble aur; deci jumătatea de imperial—20 lei sau franci aur, sar zis simplu pol, omiţând pe imperial.— Vorbă rămasă dela trecerea armatelor ruseşti prin ţara Românească). 1) Monetă de aur de 20 franci sau lei; 2) monetă de 20 lei; 3) 20 lei. (întâmplarea făcu să fie în monetă lui Napoleon, silaba pol, şi să corespundă şi valoarea ei cu a pot-imperialuiui de aceia unii cred că pol, ar fi scurtarea numelui lui Napoleon).
polar, ă adj. (vezi pol. I) Dela pol, dinspre pol; steaua polară, stea care nu apune, ci se vede tot timpul nopţii în regiunea polară, polaritate s. f. V. pol 1. Fiz. Proprietatea acului magnetic de a se îndrepta totdeauna cu un capăt spre polul pământului.
poiată s. f. (lat. dela palatium palatul împăraţilor pe muntele Palatin la Roma, — iar Ovidiu, figurat, întrebuinţează această vorbă cu înţeles de locuinţă a zeilor sau Curtea cerului). 1) Transilv. Palat — o ra-iule, paiaţă frumoasă cu lumină mângă-ioasă! Mold. podul de sub streşină sau numai grinzile dela un pod pe stâlpi—(aici vorba vine din lat. palus, par şi palatio, împlântare de pari).
polc s. n. (rus polk). Regiment, — dispărut din uz.	■
polcâ s. f. (din vorba slavă polskii, polonez, şi polka, poloneza). 1) Joc, dans, din Polonia — un cavaler şi o damă joacă învâr-tindu-se după ritmul muzicei; 2) haină feme-easeă croită pe'talie (ca la femeile polone). Mold.
polcovnic s. m. V. polc. Colonel, comandant de regiment.
polcovnlcesc, ească adj. De polcovnic, polcuţă s. f. Polcă mică (2). poleeală s. f. V. polei. Aurire cu foiţe de aur sau cu bronz; fig. lustru, spoea4ă, superficialitate.
polei (a) v. (lat. polio, potire a face lucios, a face să strălucească). 1) A pune, a acoperi cu poleială (foiţă de aur sau de metal lucios); 2) a bronzâ; 3) fig. se Împodobi, a înhumuseţa.
607
pol
pol
. poleit, ă adj. V. prec.. Aurit; înfrumuse ' ţat tare, bronzat propr. şi fig. s. n. lucrarea de a polei.
poleitor s. m. Cel ce poleieşte, poleltură s. f. V. poleealâ, poleiu s. n. V. polei. Luciul, lunecuşul format prin îngheţarea bruscă a apei pe suprafaţa stradei, trotuarului, tuciurilor; lunecuş din această cauză. 2) Bot Tr. plantă numită şi busuiocul cerbilor~(şi Ungurii zic polai2).
polemică s. f. (gr. polemikos, de luptă, dela polemos, ciocnire, luptă). Luptă sau ceartă prin scris, prin gazete.
polemist s. m. (din preced, fr. polemiste). Cel ce face polemică; abil la discuţiuni. polemizâ (a) v. V. prec. A face polemică, polen s. n. (lat. pollett, făină foarte fină şi polen). Praf, pulbere foarte fină depe etaminele florilor, care fecundează floarea.
pollandrie s.f. (gr. poly, numeros; aner, andros, bărbat). Cununie sau traiul cu mai mulţi bărbaţi.
pollcandru s. n. (gr. polykandUon, din poly, numeros şi kandâla, candelă). Candelabru, sfeşnic atârnat'sus cu multe lumânări (mai mult în biserică)., .
policar St m. (după lat. polhcaris). Degetul prim, gros şi scurt, dela nţână (neologism).
policioară s. f. V. poliţă 1.1) Poliţă mică; scânduricea de jos a jugului.
policrom, ă adj. (gr. comp. polys, numeros; chroma, coloare). Cu multe colori.
policromie s. f. V. prec. Văpsirea cu colori a statiielor.	.
poliedru s. n. (gr. comp. polys, numeros; edra, faţă, suprafaţă), Geam. Corp solid cu mai multe suprafeţe.
polieleu (diform, polileu s. n. (gr. polys, mult; eleos, îndurător, milostiv). Bis. Rugăciunea din timpul liturghiei: pre tine te lăudăm, care însemnează un moment de solemnă şi pioasă'invocare, în bare timp se produce sfinţirea şi transformarea cuminecă-turei, iar. credincioşii stau în genunche sau în picioare şi nicicum şezând. - ■-polifonie s. f. (gr. polys, numeros; phâne, ■ sunet, voce). 1) Gram. Se numeşte proprietatea unei litere de a se pronunţă după împrejurări cu sunet diferit, ca y în greceşte i sau u. 2) muzic. Cântarea simultan cu instrumente felurite.
poligam, ă adj. polys, numeros; gamos, căsătorie). Cel căsătorit cu mai multe femei (ca la Turci).
poligamie s. f. V, prec, Căsâtorirea cu mai multe femei, (se pedepseşte de legile române). .
poliglot, ă adj. şi s. (gr. polys, numeros ;, glossa sau glâtta, limbă). Uter. 1) Care este scris in hiai multe limbi; 2) care cunoaşte mai multe limbi.
pollglotle s. f. V. prec. Cunoaşterea de multe limbi.
poligon & n. (gr. polys, numeros; gânia, unghiu). Geom. Figură plană cu mai multe laturi şi unghiuri; 2) artil. suprafaţă mare de câmp, unde se fac exerciţii de tragere cu tunurile.
poligonal, & adj. V. prec. Care are forma de poligon, . , -
poligraf s. m. (gr. polys, numeros ; gra-phein, scriere). 1) Ui. Autor care a scris despre mai multe subiecte, materii; 2) s. n. aparat pentru reprodus de mai multe ori o scriere (o circulară, un ordin), făcut din o pastă moale de gelatină, care a fost topită în amestec cu glicerină, spre a nu se usca,— iar scrierea se face Întâi cu cerneală de anilină .concentrată şi se aplică pe gelatină, unde se imprimă ; după aceia se copiază pe foi de hârtie.
poligrafiâ (a) v. V. prec. A reproduce scrierea cu ajutorul poligrafului (2).
polimorf, ă adj. (gr, polys, numeros, mo -phe, formă). Care poate lua diferite forme.
polimorfism s. n. V. prec. Proprietatea ce au unele substanţe de a luă forme diferite sau a cristalizâ sub forme diferite fără a’şi schimba natura.
polinom s. n. (gr. polynome). Algebr. Cantitate algebrică compusă din mai mulţi termeni împreunaţi prin semnele plus-ţ-sau — minus.	v
polip $. m. (gr. din polys, numeros şi pous, picior), li Zool. Clasă de ioofite, cuprinzând animalele acvatice cum sunt coralul, hidra; 2) chirurg, excrescenţă nervoasă ce se produce în nas sau în urechi.
polipler s. m. (fr. polypier, V. prec.). Giă-madă de polipi ce se formează în fundul mării (1).	v '•
pollsllablc, ă adj. (gr. polys, numeros; şi silaba). Din mai multe silabe format (cuvânt);
polişinel s. m. (cuvânt francez polichihelle, din numirea italiană pulcinella = păsâriciu, dată unui tip de personagiu neapolitan,. cocoşat şi cu nasul lung ascuţit ca ciocul de pasăre). 1). Păpuşă cocoşată şi burtoasă, cu un fes ascuţit şi care ţipă când o strângi — un fel de vasilache ; *2) costum de bai riscat ca al acestor păpuşe.
poliţă s. f. (lat. din poliţa, (polio), netedă, plană). 1) Scândurice, blană la marginea hornului. deasupra vetrei; 2) scândură aşezată
plan, sus, entru pus obiecte; 3) etajeră dela ţară. (Pe unele locuri a trecut şi la slavi -acest cuvânt).	*
poliţă s. f. (iial. polizza, poliţă, din lat. policeor, polimeri, a încredinţa). 1). (biet de credit, cu anume formă oficială, prin care cineva se obligă a plăti exact la termen o sumă, celui ce o datorează; 2) Contract pi in care o societate de asigurare încredinţează că va plăti exact la termen o sumă, celui ce o datorează ; 2) contract prin care o societare de asigurare încredinţează că va plăti celui asigurat dauna ce ar suferi.
poliţalu s. m. (dela vorba poliţie). Şeful poliţiei. V: poliţie.
politechnlc, ă adj. (gr. poiys, numeros ; technH, artă). Care îmbrăţişează, cuprinde, mai multe arte sau ştiinţe.
poliţe, hnică (şcoala) s. f.V.prec. Şcoală superioară ce învăţământ technic, căre dă ingineri în toate ramurile; poduri, şosele» mecanică, electricitete, mine, etc.
poUfecbnlcian $. m. Cel ce cunoaşte mai multe genuri de technicâ; student la poli-technică.
politeism s. n. (gr. poiys, numeros, mult' theos, D-zeu . Religie care admite mai mulţi zei—idolatria.	,	.	*
politeist s. m. Cel ce profesează polite-ismul.	.
politeţă $• /'• (fr. politesse, din grec. poli-teyo, politeysd, politeysa, a trăi ca cetăţean). Urbanitate, felul de a vorbi şi a se purta; bunăcuviinţă.	-
poliţie, ă adj. V. politică. !) Privitor la guvernarea statului; 2) care se ocupă cu afacerile publice, de guvernare; 3) fig. cu dibăcie, cu fineţă, 4) fig. cu prefăcătorie; 5) conform cu uzurile sau cu interesele politicei.
politică s. f. (lat. dela politiciis, politica, ţi gr, politikos = care priVeşte Statul, a'a-cerile publice, oraşul). 1) Arta de a guvernă, a conduce afacerile Statului ; 2) Cunoaşterea raporturilor dintre state şi dreptul public şi internaţional; 3) raporturile dintre state şi evenimentele la cari dau naştere aceste raporturi; 4) sistemul de guvernare al unui par-. tid sau personagiu; 4) fig. fineţă-; abilitate ; şiretenie ; 6) aderarea la un paitid politic şi lupta dusă pentru reuşita programului lui.
politiceşte adv. V. prec. Ca politică; din punct de Vedere politic.
politician s. m. V. politică. Cel ce se ocupă cu politica din ambiţiune personală sau pentru interes personal,
politicos, oasă adj. (gr. politikos, cetăţenesc, orăşenesc . Cu bună cuviinţă; bine cres-
cut, cu maniere frumoase (în vorbire, atitudine, etc.).
politie s. f. (vechiu). — (gr. politeia. totalitatea orăşenilor, dela polis, oraş, cetate). Oraş, cetate (in csrţile bisericeşti).
- poliţie s. f. (fr. police, prin rusesc roii-ţia,—baza lat. politia, guvernarea, ©cârmuirea oraşului). 1) Autoritate administrativă, care veghează la buna ordine şi siguranţa ' oraşului, conform cu legile şi regulamentel ; i 2) supraveghere’ de siguranţă şi ordine ; 3) localul, cancelaria acestei autorităţi, poliţienesc, ească adj. De poliţie, poliţist s. m. (dela poliţie, după forma germ. politzist). Agent al poliţiei, poloboc s. n. V. boloboc. polog'(1) s. n. (daco-gr. din prefix pd, încă, de tot; lochos, ascunzătoare). Baldachin cu perdea mare, care acopere patul de dormit (Nici cum nu este dela slavul polojiti, a pune..).
polog (2) s. n. (prefix po, încă, iarăşi, lat. loco, locare, a aşeză). 1) Mănunchiul de earbă, sau grămegioara de eatbă cosită; — din pologtiri se face porcoiu, şi din aceştia, ■ căpiţă, apoi stogul; 2) mănunchi» sau giă-megioâră de grâu secerat, etc. polog! (a v. V. polog. A face poloage, polologhie s. f. (gr. dela poiys tpolu), mult; logos; vorbă — poluioghia, multă vorbire). Vorbire prea multă ; iron. discurs prea lung şi neînţeles; iton, citire lungă şi confuză, neînţeleasă.
polon (ez) s. m. 1)" Locuitor al Poloniei; 2) de neam din Polonia ; 3) privitor la Polonia sau lâ Poloni.
poloneză s. f. V. prec. 1) Femee din Polonia ; 2) un dans zis şi polka; 3) haină pe talie p. femei ; 4) pl. ghete cu tocuri nalte p. dame.
polonic s. n. (dela vorba polon, în loc de polonesc). Lingura mare pentru luat supă.
poltron s. m. (fr; poltrori). 1) Mişel; 2) fricos ; 3) şarlatr n.	.■
poltronerie s. f. (fi. polironnene). 1) Faptă de poltron; 2) frică; 3) şailatanie.
polunoşniţâ s. f. (slav. din pol, jumătate; ndci, noapte — polunociniţa). Bis. Miezu-noptimea, — rugăciunea, sau slujba ce se face iri biserică la miezul nopţii în mănăstiri.
pom s. m. (lat. pomus). I) Aibore ce face roade bune de mâncare; 2) beţişor împodobit cu hârtie colorată, frumos tăiată, ce se înfige (în număr maire) în colacii dela o înmormântare, purtând în vârf înfipte, fiucte poleite: smochine portocale, lămâi, etc. 3) mic brad împodobit cu hârtii colorate şi cu mici lumânări, având atârnate de crenguţe
pro
641
pro
proscris, a adj. V. proscrie. 1) Gel lovit d: proscripţiune ; 2) cel exilat; 3) fig. des-Inţat, eşit din uz, suprimat, prosector s. n. (lat. dela proseco, proşe-are, a taea, a spintecă). Ştiinţ. Cel ce taie . m trup, pentru a prepara o lecţie de ştiinţă aatomică.
prosle s. f- (slav proseianii, înainte să-rnnat). Pârloagă, loc ce a rămas nesămănat. proslăvi (a şi a se) o. (com. din pro şi nuă, slăvi)-. A glorifică foarte, a preaînălţa, jeamări, fig. tron. a se răsfăţâ. proslăvire s. f. 1) Glorificare ; 2) laudă ex-cisivâ ; 3) fig. iron. răsfăţare. proslăvit, i cidj. Glorificat foarte. — Cu-vintul slavă şi slăvi este trecut şi la Slavi a şi verbul slăviţi şi proslăviţi. Vezi slavă. prosomie s. f. (gr. dela prosomoios, asemănător). Muzic. bis. Cântare tip, după care si cântă şi alte imnuri, prosop s. fl. (daco-gr. dela prosopos, faţă). Ştergar, peşciiir pentru şters faţa după spălare prosopopee s. f. (gr. din prosopon, persoană ; poU6, fac, compun). Figură de îe-iiirică, piin care oratorul face să vorbească îi locu-i o altă persoană sau chiar un lucru, prospect S- n. (lat. prospectus, privire înainte). Progajnă, expunere sciisă, despre o a-tacere de întreprins.
prosper, i adj. (lat. dela prosperg, pros-jerare, a fi după speranţă, dorinţă; a fi cu spor). Cu spor; în desvoltare propăşitor.
prosperă (a) v. V. preced. A progresă, a spori; a se desvolta favorabil, a propăşi.
prosperitate s. f. V. preced. Stare prosperă; belşug, propăşire. • prost, oastă adj. şi s. (lat. din pro-stul-tus ; pt o, în fel de, stultus, prost, nebun). 1) Om mărginit la minte; incapabil; 2; tâmpit; — de aici; 3) om din clasa de jos ; 4) de gust ordinar, prostesc — glumă prostească ; 5) de calitate rea, inferioară; stofă, lucru prost; 6) naiv; 7) fig. comun, ordinar; 8) simplu, de rând, —soldat prost; 9) s. idiot; 10) cflv. rău. ordinar, fără gust — lucrează prost■ — Acest calificativ a trecut şi la Slavi cu înţelesul atenuat de ordinar şi simplu, — frostoi, prostaia şi prosto (fără înţeles de in’iot).
prostan, » adj. V. prec. Mare prost, prostănac, â adj. V. prost. Prostuţ. prostatic, ă adj. V. prec. Năroduţ, prostuţ. prosteală s. f. V. prost. 1) fig. încercare de a înşelă pe cineva, ciezându-1 prost, nepriceput ; 2) lucrare de prost; 3) fig. alintare.
prosterni (a se) v. (lat. prosternere). 1) A se închină aşezându-se cu faţa la pământ;
fig. a. se plecă prea umilit; a se rugă cu u-milinţă mare.
prosternare s. f. V. prec. Acţiunea de a se prosternă.
prostesc, ească adj. V. prost. De prost ca de prost.
prosteşte adv. Ca prostul, năro deşte, prosti (a şi a se) v. V. prost. 1) A face prost; a căuta să înşele (ca pe proşti); 2) fig. a minţi; 3) a deveni prost idiot; 4) fig. a face nazuri, dificultăţi; 5) fig. a face lucruri neserioase; 6) a se alintă.
prostie s. f. V. prost. 1) Starea prostului; lipsă de minte; 2) faptă fără raţiune, faptă de prost; 3) fig. obrăznicie, (joc de copii), nebunie ; alintare; 4) lucru neserios, prostime s. f. Clasa oamenilor de jos. prostire s. f. V. I prosti. Acţiunea de a ise) prosti.
prostire s, f. II (daco-gr. dela prostello, a acoperii). 1) Acoperitoare de pânză albă pentru aşternut pe patul de culcare; 2) cearşaf pentru 'a acoperi plapoma. — Vorba prostiră se aude şi la Rutteni.
prostituâ (a şi a se) v. (fr. prosţituer. 1) A se face prostituată; fig. a se desonora vânzându-se, a face lucruri lipsii e de onoare numai pentru plată.
prostituată s. f. (fr. prostituee din lat prostituere, a pune înainte, a scoate de vânzare). Femee desfrânată, necinstită care se vinde peutru plăcerile sexuale, prostogol s. n. V. rostogol. Răstogolire. prostovol s. n. V. prestăvăli. Un fel de sac de plasă pentru prins peşte. Olten.
prostraţiune s. f. (lat. prostratio). Slăbii e mintală extremă, tâmpenie.
prot s. m. (h.prote din gr. protos întâiul). Tippgr. Supraveghetorul lucrărilor într’o ti- ' pogrâfie.
protagonist s. m. igr. protagonistes, dela • protos, întâiul). Antic, Actorul pi incipal într’o piesă; actual, promotor, înaintaş care a început o lucrare.
protagnonlst, ă adj. De protagonist, proţap s. n. (lat. pro, înainte ; cippus, par înfipţi, stâlp înfipt; = vezi ţeapă). 1) Lemnul lung prins, înfipt înaintea cartilui şl de care se agaţă jugul boilor; 2) fig. prăjină groasă şi lungă; 3i fig. căluş.
proţăpi (a) o. V. prec. li A înfige,, cum este înfipt proţapul; 2) a pune căluş în gură;
3i fig. a se, a sta ca înfipt, a împinge puternic " 4) a da cu proţapui in gard (mânând gieşit boii) ; 5) fig. a înghesui, a silui.
proţăpît, ă adj. şi adv. 1) Ţeapăn, ca înfipt fig. 2) îngh. suit, răzimat în.
41
pro
642
pro
protecţionism s. n. V. protecţiune. Sistem de a proteja piodusele unei ţări, punând taxe mari de impoit pe produsele similare din alte teri.
protecţionist s. m. Partizan al protecţio-n smuluj.
protecţi(un)e s. f. <fr. protection, din lat. protectio). li Acţiunea de a. proteja, de a lua sub apărare, de a faborizâ; a ajuta, 2\ dreptul de a proteja pe supuşii unei ţări, a-flaţi în străinătate ; 3) fig. hatâr, trecere, favoare.
protector s. m. (lat. protector). 1> Cel ce protejază, dă protecţiune; 2) binefăcător şi îngrijitor al cuiva; 3.) apărător, sprijinitor; 4i epitrop (al unui aşezământ'.
protectorat s.n. (fr. protectorat, din lat_ protector). 1) Demnitatea de protector; 2) dreptui de protecţiune ; 3) sprijin pol tic dat de un stat mare altui stat mai mic şi supus.
proteja (a) v. (lat. protego, protegere — din pro, înainte yşi tegere, a acoperi) 1) A luă sub îngrijire si apărare pe cineva; 2) a ajuta la prosperitatea (artei, industriei, ştiinţei) ; 3) a adăposti, a feri ; 4) a favoriza; 5) fig. a face hatâr.
protejat, ă adj. V. preced. 1) Cel ce este sub apărarea şi îngrijirea cuiva ; 2) ferit, adăpostit ; 3) favorizat,
protest s. n. 1) Acţiunea de a protestă ; 2) jurid. Act legal dresat de tribunal prin care se constată neplata la timp a unei poliţe, trate, etc.
protestă (a) v. (fr. protester din lat. pro, însinte, testări, a afirma solemn, a invoca mărturie). 1) A face o declaraţie în mod solemn ; 2) a se opune ; 3) a opune; 4) a face un protest (2) comercial.
protestant s. m. (dela vorba protestare). Cel ce ţine de protestatism.
protestatism s. n. (dela protestare). Reli-giune formată de Luther pela anul 1517, prin faptul că, în puterea unor precepte evanghelice, el a protestat în contra vânzării indulgenţelor (cărţi pentru ertarea păcatelor); — sunt protestanţi în Suedia, Danemarca, Germania şi mai puţini în alte ţeri. protestare s. f. Acţiunea de a protestă, protestator s. m. Cel ce protestează, protetic, ă adj. V. urm. Gram. Ce este adaus înaintea unui cuvânt, — prefix.
proteză s. f. (gr. prothesis, punere înainte). 1) Gram. Adăugarea unei litere înaintea unui cuvânt, fără să-i schimbe înţelesul; lămâie, alâmâie ; 2) medic, operaţie chirurgicală prin care se înlocueşte un organ sau parte dintr’un organ.
protimie s. f. (gr. dela protheo, a merge înainte). Preferinţă, prioritate, (eşit din uz).
prolimisi (a) v. V. prec. A da protimie, preferinţă (eşit din uz).
protipendadă s. f. (gr. din protheo, a merge înainte ; pendu, 5i Boierime din cele 5 clase prime de boieri, înfiinţate pe timpul domnilor fanarioţi; în special boerii din prima clasă, singurii cari aveau dreptul de â purta barbă şi ocupau demnităţi înalte. (Scopul înfiinţării boieriilor de acest fel, era de a obţine domnul bani dela cei ce căutau să fie boieri).
protipendist s. m. V. prec. Boier din protipendadă.
protivă (în) s. f. adv. (lat. din protinuş din pro, înainte, tinus, tenus, numai). Care stă sau este în cale, înainte; contra.
protivnic, ă adj. s. V. prec. 1) Contrar; duşmănos ; 2) adversar; 3) fig. dâvolul. — Şi Slavii au cuvântul protiv, contra şi protivnU, contrar dar şi forma şi înţelesul se cunoaşte că este din lat. pro = înainte, cu înţeles de in faţă contra.
protocarbonat s. n. (din gr. protos, întâi, prim; şi carbon). ;Chimic. Corp combinat în primul loc din carbon.
protocîorură s. f. (din gr. protos, întâi, şi clorură). Chim. Combinaţie chimică ce conţine în primul grad clorură.
protocol s. n. (gr. protok'ollon, din protos întâi; kollaâ, a încheia). 1) Proces-verbal ai deliberaţiunilor unni congres sau conferinţe diplomatice; 2) formular tip cum să se încheie actele publice ; 3) regule de ceremonie, în raporturile diplomatice sau ale suveranilor;
4)	fig. regulă rigidă şi pretenţioasă, protocolar, ă adj. Conform protocolului, protoiereu s. m. (gr. protos, întâiul şi V. iereu). Protopop, preot care este şef bisericesc peste un district, sau peste bisericile dintr’o capitală.
protoierle s. f. V. prec. 1) Funcţiunea de protoereu; 2) cancelaria protoiereului.
protoplasmă s. f. gr. protoplasni a, din proto-plasios, a crea întâi). Substanţă din care se formează celulele şi apoi ţeseturile organismului animal sau vegetel cum. şi însuşi animalele inferioare — infuzoriile, etc.
protoplasmic, ă adj. De protoplasma, ca protoplasma.
protopop s. m. (din gr. protos, întâiul şi lat. popa, preot). V. Protoiereu. (Se constată că încă sub itnp. Justinian există o episcopie în Dacia, cam peia S'everin; deci numirea compusă greco-latină de protopop, nu poate fi considerată ca slavă), protopople s. f. V. protoierie.
pro
643
pro
protopresbiter s. m. (din gr. prdtos, întâiul şi presbiter). V. protoiereu.
protopsalt s. m. (gr. prdtos, întâiul; şi psalt). Primul cântăreţ dela o biserică.
protosinghel s. n. (gr. prdtos, întâiul; şi singhelos, din syg-keleyo, a oficia împreună). Bis. Diaconul prim, când oficiază doi diaconi împreună cu arhiereu!.
prototip s. n. (gr. protos, întâiul; V. tip). Primul model; tipul prim din care s’a perfecţionat ceva.
protoxid s. n. (gr. protos, prim şl oxid). Chim. Oxidul cel mai puţin oxigenat dintr’un metal.
protozoare s. pl. (gr. protos, primul; zoon, animal). Şt. natur. Animale microscopice, cu cel mai simplu organism, formând trecerea între regnul vegetal şi cel animai.
protuberanţă s. f. (fr. protuberance, din lat. pro, înainte, tuber, umflătură). Umflătură tare, crescătură pe os; mont.
prour (de primăvară) s. n. V. proor. A-jun, început, presentiment (de primăvară).
provedeâ (a) a. (din pro, înainte şi vedea'.
A îngriji din timp cu cele necesare.
proveni (a) v. (lat. din provenio, a ieşi, a se naşte). A se trage de undeva; a rezultă.
provenînţă sau provenienţă s. f. V. prec.
1) Ceea ce se importează sau vine din altă parte; 2) origină; obârşie.
provensal sau provenţal ă adj. Ce este din Provenţa (Provence, la sudul Francieii.
proverb s. n. (lat. proverbium). 1) Zică-toare populară, care în puţine cuvinte şi figurat adeseori, exprimă un învăţământ tras din observaţia şi, experienţa poporului; 2> Uter. mică comedie ce desvoltă un proveib 1
3)	bis. numele unei părţi din Vechiul Testament (Românii au multe şi foarte înţelepte proverbe).
proverbial, ă adj. V. prec. 1) Ce ţine de proverbe ; ca din proverbe ; 2) de pomină, celebru, (ironic).
provl nt s. n. (rus proviant, germ. pro-viant). Provizie, hrană (pentru armată, lucrători, eic‘.
providenţă s. f. (fr. providence, din lat-providentia, cunoaştere sau îngrijire de mai înainte pentrn viitor). 1) înţelepciunea lui v D-zeu care conduce toate ; 2) fig. Dumnezeu;
3)	fig. sprijin, ajutor neaşteptat.
providenţial, ă adj. 1) Caie vine delâ pro-, videnţă; 2) fig. dăiuit de D-zeu ; 3) fig. salvator ; cu calităţi extraordinare, — om providenţial.
provincial, ă adj. V. provincie. 1) Care este din provincie; 2) iron. care nu are ma-
niere rafinate; 3) Care nu este din capitală.
provincialism s. n. V. urm. Cuvânt ce se vorbeşte numai în anume provincie; ex : lu-beniţă, oltean ; perje, moliov.; horească*-transilv ; tună (intră) banat.
provincie s. f. (lat. provincia). 1) Denumire dată ţerilor cucerite de Romani; 2) a-nume parte de ţară, din cuprinsul unui stat;
3)	cuprinsul ţărei în afară de capitală ; 4) fig. locuitorii din afara capitalei, din ţară.
provi£i% s. n. (fr. provision, din lat. pro-visio, îl^rijire). Comerc. Mic beneficiu ce se dă celui ce mijloceşte o afacere de comerţ.
(irovizi(un)e s. f. (fr. provision din lat. provisio, îngrijire). 1) Lucruri sau alimente anume luate şi păstrate pentru o călătorie;
2)	alimente şi iuraj pentru armată; 3) lucruri păstrate pentru timpul necesar; 4) mulţime de alimente sau lucruri depozitate ca rezervă.
provizor s. m. dat. ptovisor, cel ce îngrijeşte). îngrijitor la un internat provizorat s. n. V. urm. Starea de provizoriu.
provizoriu, le adj. (lat. provisorius, dela provisus, prevăzut). 1) Temporar; (nu definitiv) ; 2) de-o-cam dată, înainte de ce va urma definitiv; 3) în aşteptare; 4) pentru un scurt timp.
provocă (a) v. (lat. provoca, provocare'. 1) A îndemnă, a aţîţâ; 2) a cauză, apricinui;
3)	a desfide — a provocă la duel; 4) a întărită; 5) a deschide vorba despre.
provocare s. f. V. prec. Acţiunea de a provocă; pricinuire; aţîţare. provocaţîune s. f- V. preced. provocator, oare adj. şi s. V. provocă. Cel ce provoacă.
proxenet s. şi adj. (gr. din prozeneo, a da ospitalitate). Gazdă de desfrânări.
proxim, ă adj. (lat. proximus). Cel mai de apro pe, mai de curând.
proximitate s. f. (lat. proximitas). 1) Vecinătate ; 2) apropiere mare.
proză s. f. (lat. prosa (dela prorsa, care merge drept înainte). 1) Scriere care nu este în versuri; 2) scriere sad cugetări, ce se a-dresează mai mult inteligenţei de cât sentimentelor, având scopul de a interesă prin a-flare de adevăruri; 3) fig. ceva obişnuit, care nu dă senzaţii; 4) fig. scrisul obişnuit, fără nimic poetic; 5) ce este obicinuit, fără plăcere — proza vieţe’.
prozaic, â adj. V. prec. 1) Ceea ce este în proză; de proză; 2) fig. obişnuit, ordinar şi fără simţire deosebită; fără farmec, prozaism s. it. (fr. prosai'sme (dela prosa).
pro
044
pru
1)	Lipsă de idei deosebite, înalte ; 2) fig. banalitate.
prozator s. m. V, j}roză. Cel ce scrie în proză (1, 2).
prozelit, ă adj*s. (lat. proselytus, din gr. proseleysos, apropiere către). 1) Adept (de curând) la o religie; 2) partizan nou al unor opinii politice.
prozelitism s. n. V, prec. Stăruinţă mare de a face prozeliţi.
prozodic adj. V. urm. Ce ţine de prozodie; ca prozodia.	* 4
prozodie s. f. (gr. prosodia, din pros, ode, cântare). 1) Pronunţarea corectă a vorbelor conform cu accentul şi cantitatea: 2) regulele privitoare la astfel de pronunţare; 3i totalitatea regulelor privitoare la compunerea versurilor greceşti sau latine; 4) carte ce conţine regulele privitoare la aceasta, prubă s. f. pop. pentru probă. prubului (a) v. V. prec. 1) A încercă; 2) a ’şi da cu părerea; 3) a socoti aproximativ. Mold.
prudent, ă adj. şi adu. (lat. prudens (din providens). Prevăzător; cu luare aminte; a-tent; cuminte.
prudenţă s. f. (lat. prudentia). Prevedere; băgare de seamă; cuminţenie.
prujă s. f. (lat. din prosa, că. proza = vorbire comună — nu vers). 1) Vorba de glumă ;
2)	vorbă neserioasă, flecăue. Mold.
prujl (a) v. V. prec. A spune pruje; a flecari. — Acest cuvânt pare că a trecut şi la Ruteni
prujitură s. f. V. prec. Vorbă de glumă, prun s. m. (lat. prunus). Pomul care face prune.
prună s. f. (lat pruna). Fructul prunului (în Mold. numai acele de vară; iar cele de toamnă se cheamă perje); prune avrame (din a - vreme) timpurii; prune bardace (dela vorba bardacă) rotunde şi scurte ca o bardacă.
prunărie si f. Mulţime de prune sau pruni, prunc s. m. (lat. din prugnus (dela pri-vignus), fiu vitreg). Copil de curând născut, (care încă nu a primît nume dat oficial; copil de ţâţă. (Fste probabil că în vechime a avut şi înţelesul latin acest cuvânt), pruncie s. f. Vârsta de prunc, pruncucidere s. 5. Ucidere de prunc, pruncucigaş, ă adj. si s. Ucigător de prunc.
prund s. n.(lat. din ab-rudus,pentru beton). 1) Nisip cu pietriş,ţaruucat de apă pe ţer-mul rîurilor ; 2) pietriş, pietre de lîu mărunte. — Slavii zis prud. la ţerm de nu.
pruudar s. tn:V. codobatură (care merge prin prund).
prundărel s. rn. V. pescărel. prundiş s. n. V. prund. Mulţime de prund; suprafaţă acoperită cu prund, pruudui (a) v. A aşterne prund (pe şosea), prunet s. n. V. prun. Mulţime de pruni, prusac, ă s. şi adj. German din Prusia, prusian, ă s. şi adj. V. prec. prusie adj. (acid). Chim. Acid cianhidric, compus din hidrogen, azot şi carbon (otrava cea mai puternică).
p. s. s. n. (însemnează postscriptum) a-dică notă), însemnare scrisă pe urmă, după terminarea unei scrisori, şi înaintea cărei se pun aceste două litere — un post-scriptum lit. pe urmă scris.
psalm s. m. (psalmos, vibrarea strunelor lirei — cântare cu lira) Bis. Cântec, imn, din acele compuse de regele David şi aflate în Biblie.
psalmist s. m. V. prec. Compozitorul psalmilor — fig. David.
psalmodia (a) v. V. psalm. 1) A cântă psalmi în biserică; 2) fig. â citi cântând, sau monoton.
psalmodie s. f. V. prec. Cântare de psalmi.
psalt s. m. (gr. psaltes, cântător cu lira). Bis. Cântăreţ de biserică mare, orăşenească.
psalteriu s. n.. (gr. psalterion). Muz. Ve-chiu instrument muzical cu coarde.
psaltichle s. f. V. psalt şi psalm. Bis. Sistem de muzică orientală, cu note în liriie dreaptă (fără portativ), care are opt melodii tip deosebite, numite glasuri şi după ale cărei jiotaţiuni se cântă diferitele cântări bisericeşti; unele glasuri, au cadenţă şi tonalitate tristă, alte vioaie sau înălţătoare, şi sunt iot astfel adaptate spiritului şi caracterului rugăciunilor ce se cântă în biserică.
psaltire s. f. V. psalm. Bis. Carte în care se află psalmii lui David.
pseudo (gr. pseudes, înşelător). Prefix ce se adaugă înaintea unor cuvinte, spre a arăta că simt falşe, de ex: pseudo cultură, lalşă sau aparentă cultură.
pseudonim s. n. (gr. V. pseudo şi onima, nume). Nume falş; nume plăsmuit în locul celui adevărat; autor care publică opere sub un nume schimbat.
psihea s. f. (gr. psyche, suflet). Suflet propr. şi fig.
psihiatrie s. f. (gr. din psyche, suflet; a-tremizo. a linişti). Medic. Parte din ştiinţa medicală care se ocupă de boalele de nerv şi mintale.
645
puc
psi
psihiatru s. m. V. prec. Medic de boale nervoase sau mintale ; medic de alienaţi.
psihic, ă adj. (fr. psyhique, din gr. psyche’ suflet). De suflet, despre suflet, sau privitor la facultăţile intelectuale şi morale.
psihofizică s. f. (com. din psicho şi fizică). Doctrina despre raporturile dintre faptele psihice şi natura fizică.'
psiholog s. ni. V. urm. 1) învăţat care se ocupă cu psihologia; 2) fig. bun observator al oamenilor şi al caracterului lor.
psihologic, ă adj. V. urm. De psihologie ; care se referă la suflet şi acţe sufleteşti.
pshologie s. f. (gr. psyche, suflet; logos, vorbire). Parte din ştiinţa filozofiei, care se ocupă de suflet şi de fenomenele inteligenţei şi ale voinţei.
P.	S. S- — (prea sfinţia sa). Abreviaţie ce se pune ca titlu înaintea numelui unui episcop.
pst 1 int. Exlamare spre a face tăcere; exclamare spre a atrage atenţia şi a chemă.
ptiu! int. (onomatop). 1) Imitarea zgomotului sau a gestului scuipărei; 2) exclamare de scârbă, sau de dispreţ; 3) exclamare pre-zervativă — piei, fugi, ducă-se.
pubertate s. f. (lat. pubertas, pubertatis> dela pubes — păr, dela pube^co-ere, a creşte păr). Vârsta tinereţei (când începe să crească barba); vârsta la care se poate căsători.
public s. n. V.. urm. 1) Adunarea de oameni ; mulţime; lume ; 2) spectatori.
public, ă adj. (lat. publicus). Care este al tuturor, al obştei (opus cehii particular; 2) în folosul obştesc; 3) pe faţă la cunoştinţa tuturor; 4) spre înştiinţarea tuturor; 5) către toţi, către mulţime.
publică (a) v. (lat. publico, publicare). 1) A face cunoscut tuturor, a obşti; 2) a da în vileag; 3) a tipări spre a vinde (o carte, ziar, etc.); 4) a face cunoscut prin ziare ; 5) a face cunoscut prin afişe sau anunciuri.
publicaţiune s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a publică; 2) înştiinţare oficială publică; 3) tipăritură de vânzare ; 4) operă tipărită; 5) ziar, revistă ; 6) strigare a ofiţerului stărei civile pentru căsătorie.
publicist s. m. Cel ce are ca ocupaţie publicarea de opere literare, sau care scrie la . gazete ori la reviste.
publicitate s. f. 1) înştiinţarea publicului ; 2) starea de cunoştinţă obştească; 3) anunţare prin ziare; 4) anunciuri de ziare.
puchină s. f, (lat. comp. pus — genae = puroiul pleoapei sau al genei — scurtat pu-gena). Secreţiune puroioasă ce se formează la lăcrămarul ochiului, sau pe gene. puchinos, oasă adj. 1) Cel care are pu-
chini; 2) murdar, urduros ; 3) fig. pop. care nu luminează bine (lampă, lumânare, pu-chinoasă).
puchlţel pi. puchiţei s. n. (lat din punctio, împunsătură, punctare, făcut puncţicel, pun-cţicei = punctişor punctişoare) Mold. 1) Pun-ctişoare multe ca ornament (pe o pânză, stofă, etc.); 2) punctişor (în genere).
pucioasă s. f. (dela puţi). 1) Chim. corp simplu de coloare galbenă, fără gust, dar care aprins dă o flacără albastră şi un miros tare pătrunzător; — se întreb, la facerea chibriturilor, prafului de puşcă, a vitriolului, cum şi contra paraziţilor, (lat. sulphur).
puciocnâ s. f. (dtla puţi). Bot. O iarbă puturoasă, zisă şi coriandru.
pucios, oasă adj. (dela puţi). 1) Care pute, puturos; 2) murdar; 3) fig. leneş.
pudel s. m. (germ. pudel). Câne de lux, cu părul creţ.
pudibund, ă adj. (lat. pudibundus). Ruşinos din fire.	■
pudic, ă adj. (lat. pudicus). Ruşinos, sfios; fig. modest.
pudicltate s. f. V. prec. Starea de a fi ruşinos, sfios.
puding s. n. (englez, pudding). Mâncare sau fel de prăjitură, făcută din făină, gris sau orez, cu ou, unt, stafide, şi stropită cu rom.
pudoare s. f. (lat. pudor, simţul ruşinei). 1) Simţimântul de a se ruşina; 2) modestie, sfiiciune ; jurid. atentat la pudoare, siluire sexuală.
pudră s. f. (fr. poudre, din lat. puluerem, pulvis, praf, colb). Făină fină din orez, anume fabricată şi parfumată, cu care dau pe obraz unele femei spre a părea mai frumoase; serveşte şi pentru a usca pielea, pudră (a şi a se) v. V. prec. A da cu pudră, pudrat, ă adj. Dat cu pudră pe obraz, pudruit. kadj. Fig. Acoperit cu praf, colbăit, pueril, ă adj. (lat. dela puer, copil). Copilăros ; .copilăresc.
puf! interj, (onomatop). Exprimă suflarea aerului cu putere prin buze. 1) pentrn a stinge o lumină; 2) pentru â răsuflă de multă căldură ; 3) pentru a sufla în foc; 4) pentru a respinge un miros rău; 5) zgomotul căderei (buf).
puf s. n. (lat. pub din pubes, puf, păr mărunt). 1) Părul subţire, mărunt ce creşte pe puii de pasăre domestică, până Ia formarea penelor; 2) fulgi, pene măuunte dela păsări, cu care se umplu perine; 3) primul păr când începe a creşte barba; 4) înveliş pufos pe u-nele fructe sau frunze; 5) bot, pufaiu. — Şi unii Slavi zic puh.
put
646
pul
pufaiu s. n. (dela puf). Bot, Plantă cu fruct ca o gogoaşă; ce se preface în firişoare ca puful (Bovista).
pufăi (a) v. (dela puf!). 1) A sufla greu; 2) a suflă în foc ; 3) a trage din lulea sau din ţigară fum.
pufni (a) v. (dela puf!). 1) A sufla greu ;
2)	fig. a suflă greu şi a fi mânios; 3) a izbucni de jîs.
pugilat s. n. (lat. pugilatus, dela pugilus, pumn). 1) Lupta cu pumnii la Romani; 2i fig. luptă înverşunată; 3) .discuţie aprinsă.
puhă s. f. (lat. din pugno, a bate, a ghionti, apropiat poate de lat, puga, şezut, bucă; nu este exclus să fie şi inlluenţa slavului pu-gati, a speria). 1) Biciu de surugiu; 2) basma cu nod la un capăt ce serveşte pentru bătut la jocul de-a puha. Mold. puhăeală s. f. V. pohoealâ. puhab sau puhav adj. (din puhoi sau pohoi). Mold. I) Moale, umed, prin o revărsare de apă (pământul); 2) umflat şi umedos (aluat);
3)	umflat la faţă ; 4) sîărâmicios de umezeală, puholer a. m. (diform din buhoier dela
' buhă). Zool. Numirea unei speţe de pasăre rapace, care se aseamănă la cap, ochi şi fălci cu buha — zisă şi gaie sau arete. pulioiu sau puvoi s. n. V. pohoi. pui (a şi a se) v. (dela puiu). 1) A scoate pui, a făta sau a concepe pui (la câmp); 2) agric, a rupe puii sau lăstarii dela rădăcina arborilor; 3) a se înmulţi prin scoatere de pui.
puia - gaia (de-a) s. n. (comp. puiu şi gaie). Joc de copii: unul voinic gaie, altul contra lui cloşcă, ce ere şi apără după el un şir de pui (copii), pe cari gaia se repede să-i răpească.
puică s. f. (dela puiu). 1) (‘Puiu de parte femeiască sau găinăjce încă nu ouă; 2) fig. / termen de gingăşie pentru femei, fete,—puică dragă; 3) grăunţe neînflorite printre cocoşei.
puieţi s. m. pl. (dela puiu). Lăstari la rădăcina pomilor.
pulezi (a şi a se) v. (dela puiu). A face pui mulţi; fig. a se înmulţi tare.
puişor s. m. (dimin. din puiu). 1) Puiu mic; 2) fiori brodate pe cămeşi ţerăneşti; 3) ornamente; 4) moneda mică (10 cent.) în Bucovina (pop).
puit s. n. V. pui. Acţiunea de a şi a se pui. puiţă s. f. (dela pui). Haita de câni în timpul îtnpreunărei. Mold.
puiu s. m. (lat. pullus, piiiu de pasăre). 1) Pasărea sau animalul de curând născut; 2) fig. copilaş mic; 3) tânăr vrednic, sau urmaş vrednic — puiu de român ; 4) iron. foarte— puiu ae hoţ ; 5) fig, mic — puiu de somn >
6)	puiu de perină, perinuţă; 7) lăstar ; 8) floare cusută, brodată pe cojocel sau pe cămeşi ; 9) fig. ornament colorat pe stamba, cit; 10) fig. lucrişor jucărie (pentru copii);
11)	fig. acţiuni bancare sau de societăţi, din o adoua sau o recentă emisiune.
pulbere s. f. (lat. puluis, pulveris). 1) Praf, colb; 2) praf de puşcă; 3) fig. cantitate foarte măruntă 4) sfărâmare de tot.
pulberărie s. f. V. prec. 1) Locul unde se fabrică praful de puşcă; 2) locul unde se păstrează acest praf.
pulmonar, ă adj. (lat. dela pulmo, pulmo-nis, plămân). De plămâni, la plămâni.
pulpă s- f. (lat. pulpa, partea cărnoasă).
Partea cărnoasă, muşchii, dela picioare, la om şi animale; şc. nat. partea cărnoasă a fructelor.
pulpană s. f. (lat comp. pulpa-\ prtnnuh— bucată de stofă din dreptul pulpei). Partea de jos a hainei sau rochiei.
pulpos, oasă adj. V. pulpă. 1) Cu pulpe groase; 2) cu uger mare (vacă sau capra).	]
puls s. rc.,(din lat. pulsus dela pulsare, a	\
lovi). 1) Bătaea inirnei; 2) zvâcnituriie sânge-	,j
lui în artere; 3) fig. starea, situaţia unei afa-	\
ceri; 4) dispoziţia sufletească.	’
pulsa (a) v. 1) A zvâcni sângele în vine;	^
2) fig. a se mişca viguros. .	|
pulsaţiune s. f. V. puls. Bătaea sau svâc-	|
nirea inimei ori a sângelui.
pulveriza (a) v. (fr. pulveriser, dela lat.,	■
pulvis, praf). 1) A sfărâmă mărunt ca praful;
2) a stropi mărunt ca praful; 3) fig. a mă-	|
runţă, a risipi prin micşorare.	J
pulverizare s. f. Acţiunea de a pulveriza.	J
pulverizator s. n. 1) Instrument pentru a reduce în pulbere ; 2) instrument pentru stropit foarte mărunt parfumul, sau fixativul, pe un desemn, praf de insecte).
pulverulent, ă adj. (lat. pulverulentus).
Dătător de pulbere, prăfuitor.
pumice s. f. (lat. pumiceus dela pumex, spumă de mare). Peatră poroasă zisă f i spumă de mare.
pumn s. m. (lat. pungus). 1) Palma cu degetele strâns închise (spre a lovi); 2) interiorul palmei cu degetele puţin închise (în care se poate lua ceva); 8) cantitate cuprinsă astfel în palmă (pumn de făină); 4) lovitură dată cu pumnul; 5) număr mic — un pumn i sau o mână de oameni; 6) măsură (în vechime) cam 1/2 palmă. 7) fig. brutalitate; opresiune.
pumnal s. «. (din lat. pugnare, a se luptă, ital. pugnale). Cuţit împungător, având mâner fix, lung în total ca de o palmă şi jumătate.

ptim
647
pun
pumnaşl s. pi. (dela pumn). Fel de broderie cu arniciu roşu, la ;mânecile cămeşii, puninui (a) v. A bate cu pumnul, punct s. n. (lat. punctam). 1) Geam. porţiune de spaţiu cât de mică se poate imagina; 2) mică urmă prin apăsarea vârfului de creion, peniţă, ele.; 3) loc determinat; punct de plecare ; 4) fig. foarte mică întindere ; 5) semn de punctuaţie la sfârşitul unei fraze, propoziţii, etc.; 6) semnul ce se pune dasupra lui i;
7)	fig. chestiune de discutat; 8) parte importantă; 9) latură, aspect — punctul de vedere ; 10) moment precis pe punct de plecare ; 11) puncte cardinale: nord, sud, est, vest; 12) loc de privit; direcţiune; 13i fig. pop. punctul iudei, număr fatal, numărul 13 (luda considerat ca al 13-lea apostol); 14) generalizat orice pată mică, rotundă; 15) mică cusătură la brodat pe fire de pânză; 16) punctul vederei (la perspectivă), punct pe orizont unde e îndreptată vederea spectatorului şi unde se concentrează liniile orizontale şi perpendiculare către orizont; 17) punct de distanţă, care indică distanţa dela tabloul perspectivă; 18) punct de frontieră, trecătoare şi vamă pe frontieră; 19) punct culminant, cel mai înalt grad posibil; 20) a pune la punct, a stabili exact; 21) a pune punctul pe i, a sesiză exact; a accentua, a insista; 22) unitate, parte — un punct câştigat.
punctă sau punctuâ (a) v. 1) A pune sau a face puncte; 2) a pune semnele ortografice.
punctual, ă adj. şi adv. Exact la timp ; cu preciziune.
punctualitate s. f. V. prec. (fr. ponctua-lite). Exactitate, regularitate strictă.
punctuaţie s. f. V. punct. Gram. 1) Arta şi modul de a punctuâ (2); 2) semnele oito-g: afice: .,	:, ş, % « », ( ),	, ?, !, «• • •,
ce se aşază in scriere după regulele gramaticale : —. arată oprire sau sfârşit de propoziţie ori de frază; , desparte vorbe asemănătoare sau propoziţii ori păiţi de frază şi ridică puţin tonul în citire; ; desparte propoziţii, părţi de frază sau de period, ori enumerări şi cere o mică oprire în citire; ' arată lipsa unei litere (într’un); « » sau „ “ închide citaţii sau vorbire, ori nume de împrumut; — arată început de dialog, sau mică pauză; ( ) închide cuvinte sau propoziţii explicative; ? arată întrebare; ! arată mirare; .... arată gândire sau nedumerire.
pune (a şi a se) v. (lat. pono, ponere). 1) A aşeză jos sau undeva; 2) a îmbrăca (o haină); 3) a semăna: 4) a răsădi sau a sădi (legume, pomi); 5) a întrebuinţa a pune stăruinţă; 6) a chestiona, a pune întrebări;
7)	a prepară — pune masa; 8) a da (bani) cu dobândă sau la economie; 9) a garantă— pun capul pentru asta; 10) a'şi propune,— şi-a pus în gând; 11) a îndemnă, — pune pe -altul să zică; 12) a apucă, a prinde, — pune mâna; 13) a instala, a numi (în funcţiune); 14) fig. a pune bine, a închide; a ascunde ; a păstră ; 15) a se aşeză cu femei;
16)	a începe, s’a pits o ploaie,.... 17) a ieşi afară (la latrină sau altfel); 18) a se contraria, a se luă (de ceartă, luptă). 19) a turnă, a băga — pune în sac sau în bute; 20) a pune o vorbă, a stărui; 21) a pune la socoteală, a ţine cont, a lua în seamă; 22) a pune la inimă, a se întrista; 23) a numi (în slujbă) sau a se oferi s’a pus în serviciul inamicului.
punere s. f. V. prec. Acţiunea de a pune propr. şi fig. Jurid. 1) punere sub acuzare, decizie prin care prevenitul devine acuzat; 2) punere in libertate, liberare din închisoare.
pungă s. f. (lat. dela fungus, ciupercă, însemnând şi excrescenţă cornoasă ca şi în rom. — pentru transformarea fung în pung, compară lat. spongia). 1) Săculeţ de piele, în forma semisferică, ca o ciupercă; ce se strânge încreţit ia gură, cu o cureluşă sati aţă, trecută prin găurelele din jurul gurei, şi în care se păstrează banii de metal; 2) foarte mic săcuşor împletit din mătasă sau din lână, tot pentru păstrat bani; 3) port monedă; 4) excrescenţă cărnoasă şi moale; 5) fig. orice adâncătură, beşică, sau umflătură ca punga (1);
6)	fig. avere, bani, — ce ai cu punga mea ?
7)	în vechime, sumă de 500 galbeni sau 500 lei; 8) bot. punga babii, V. tătăişă — Ii are, sau Va băgat în pungă {pe cutare}, îl are ca debitor, l’a împrumutat cu bani. — Punga sau viaţa! somaţia banditului către victimă ca să-i predea punga cu banii, dacă vrea să-i cruţe viaţa. Face gura pnngă, este acru as-trigent (un fruct, piatra acră). — Se aude şi la unii Slavi, diformat acest cuvânt.
pungăci (a) v. (dela lat. pungo, a împunge şi rom. pungă). A coase mereu ; a coase ne-îndemânatec a coase stîâns' producând încreţituri ca la o pungă.
pungăcit, ă adj. V. prec. Cusut rău, cusut cu încreţituri ca punga; s. pungăcire.
pungaş s. m. V. pungă. Cel care fură punga cu bani hoţ; şarlatan.
pungăşi (a) v. V. prec. A fura banii din pungă; a fura bani; a excrocâ.
pungăşie s. f. Furt de bani; excrocherie; hoţie.
pungi (a) v. V. pungă. 1) A pungăşi la joc; 2) a coase rău cu împunsături mari şi
pun
648
pup
cu creţituri ca punga; a se pungi, a lua formă de pungă.
punguliţă s.f. V. pungă. Pungă mică. punoiu s. n. Mold. V. puroiu. puntâ (a) v. dela punct. 1) A îndrepta spre ţintă (tunul); 2) a pune bani la joc de cărţi (după fr. pointer).
punte s. f. (lat. pons, pontis, pod). 1) Pod foarte îngust, peste o apă mică; pod făcut dintr’o bârnă sau scândură; 2) pânză ca de 2—4 metri lungime, ce se aşterne pe pământ ca să fie trecut mortul spre groapă (din credinţele vechi că va trece (peste rîul Styx ?) în lumea cea laltă pe o punte); 3) lemnul lung din mijlocul ferestrăului; 4) fig. mijloc de trecere sau de scăpare; 5) marin, podul ridicat pe care stă comandantul vasului; 6) grinda teascului, puntişoară s. f. Mică punte, pup s. m. (lat. din pupus, pupa, păpuşă, copil). Boboc de floare; copil. Transilv. 3) bot zbârciog.
pupă (a) v. (onomat. dela sunetul săru-tărei). 1) A săruta (mâna, sau pe faţă ori pe frunte); 2) fig. iron. bl obţine a căpăta, nu mai pupă un ban dela mine.
pupa s. f. (lat. puppis). Partea dindărăt, coada, corăbiei sau vaporului.
pupăcios adj. fam. Cu mania de a sărută.
pupare s. f. Acţiunea de a pupa. pupat, ă adj. V. pupă. 1) Sărutat; 2) s. acţiunea de a săruta.
pupăză s. f. (lat. din upupa, sau dela strigătul acestei paseri pu! pu! 1) Zool. Pasăre puţin mai mică de cât porumbelul, de coloare gălbue cenuşie cu dungi negre, cu o frumoasă creastă de pene pe cap — are însă reputaţia proastă, fiindcă se zice că îşi lipeşte cuibul cu escremente; 2) cozonac mic, sau colac împletit în forma de pasăre, zis şi porumbel sau (hulub) Mold. ce se face la îngroparea morţilor; 3) ciocan de zidar sau pietrar, ori de tâmplar (Trans.); 4) bot. plantă cu flori roşii purpurii, mai apoi albastre şi verzi; 5) fig. femeie sau fată gătită prea mult la cap. Toate semnificări cu aluzie la ciocul arcuit sau la creasta acestei păsări.
pupăză (a se) v. (prefix po şi lat. pausare a încetă). A înceta puterea vederei (s’a pu-păzat văzul). (Nu face aluzie la pasărea pupăza, ci este lat. pauzare). Olten.
pupila s. f. (lat. pupilla = fetiţă şi pupila ochiului). 1) Anat. Deschizătura neagră din mijlocul părţei colorate a ochiului, care se micşorează când este multă lumină şi se măreşte când este puţină lumină şi se mă-
reşte când este întunerec; 2) jurid. Fată minoră, orfană sub îngrijirea tutorelui.
pupitru s. n. (fr. pupitre, din lat. pulpi-tum, tribună). 1) Măsuţă oblică şi nailă pentru pus foaea cu note la muzică; 2) bancă cu măsuţa ei pentru şcolari, pupuică s. f. (dela pui). Drăguţă frumuşică, pur s. m. (lat. pornim, praz'. Bot. Ustu-roiu sălbatic Mold. 2) praz Trans.
pur, ă adj. (lat. piirus). Curat, limpede; fig. corect, exact; neîntinat.
pur-sânge adj. (din pur şi sânge). Din speţă curată (arabă s’au engleză) cal pur-sânge.
puradeu sau puradel s. m. (lat. din arhaicul por, rob; din care lat. puer, copil — terminaţia ad complectează definiţia exactă=copil de rob). Copil de ţigan (cuvântul însă este al ţiganilor foşti robi).
purceâ s. f. (lat. porcella). Scroafă mică, ce nu a fătat.
purcede (a) v. (lat. din procedere, a merge înainte). 1) A începe să meargă; 2) a porni, a plecă; 3) a începe a fi, a deveni; 4) fig. a izvorî; a proveni; a. descinde; 5) a se apleca să se doboare ; 6) a proceda ; 7) a începe (o acţiuni).
purcedere s. f. V. prec. Pornire, plecare ; descindere.
purcel s. m. (lat. porcellus). Puiu de porc; porc mic.
purceluş s. m. Mold. Bot. Un fel de scaiu.
purceluşe s. f. Banat. Zool. Pitulice cu capul negru.
purceluş s. m. Mic purcel, purces, easă adj. V. purcede. Pornit, început; s. n. acţiunea de a purcede.
purecă (a) v. (lat pulicare, şi rom. purece).
1)	A căuta şi a ucide purecii; 2) fig. fam. a observa prea cu deamănuntul; a cercetă f. bine.
purecat, ă adj. 1) Căutat de pureci; 2) fig, cercetat f. cu amănuntul; ales f. bine.
purece sau purec s. m. (lat. pulex, pulicis).
1)	Insectă mică, neagră ce sare lare şi care' se nutreşte din sângele unor animale (câne, vulpe, pisică) şi dela om; 2) pl. ţinte mici negre (pentru tapiţeri) pureci (a) v. A prinde cu ţinte, pureci (2). purgâ (a) v. (lat. purgare, a curăţi). A curăţi stomacul şi intestinele prin medicamente.
purgativ s. n. V. preced. Medicament pentru purgare, curăţenie.
purgatoriu s. n. (lat. dela purgare, a curăţi). Bis. catol. Locul unde stau sufletele
_____^___________pur___________________________649
până* îşi expiază păcatele de cari nu s’au pocăit în viată.
puricate s. f. pl. V. poricale. purice s. m. V. purece. purifică (a) u. (lat. purificare, a face curat (pure=curat). A face pur—V. pur : a curăţi aerul, apa; fig. .a îndepărtă elementele rele.
purificare s. f. V. prec. Acţiunea de a curaţi propr. şi fig. V. pur. purificaţlune s. f. V. preced. purificator, oare adj. Care purifică, purism s. n. V. urm. Defectul puriştilor, purist s. m. (fr. pui'iste, dela lat. purus, curat). Liter. Cel ce urmăreşte exagerat puritatea limbei sau a stilului.
puritan s. m. (după fr. puritain, din lat. puritas, curăţenie). Bis. angl. 1) Nume dat preoţilor anglicani, cari. susţin că ei urmează învăţături pure ale evangheliei; 2) fig. cel ce vrea să pară foarte moral şi corect.
puritanism s. n.V.prec. 1) Doctrina preoţilor anglicani; 2) fig. exagerată rigoare morală.
puritate s. f. (lat. puritas, puritatis). 1) Curăţenie, starea de a fi curat propr. şi fig.
2)	castitate; neîntinare; 3) exactitate (de stil) ;
4)	neamestec de ce este strein; 5) delicateţă, fineţă; 6) claritate, limpezime.
puroios, oasă adj. Care secretrează pu-roiu. •
puroiu s. n. (lat. dela pus, puris, puroiu). Punoiu, coptură ce iese din buboiul umflat sau dintr’o rană.
purpură s. f. (lat. purpura din gr. por-phyra, scoică ce dă o coloare roşie). 1) Coloare roşie; ca aceea ce azi se obţine din caccinelă sau cocenilă; 2) substanţa care dă această. coloare; 3) roşaţa purpurie a cerului4) fig. demnitatea suveranilor şi a cardinarilor cari poartă mantii de purpură ;
5)	stofa văpsită purpuriu, — roşu aprins, purpuriu, le adj. şi s. De coloare roşie
aprinsă; coloare însăşi.
purtă (a şi a se) v. (lat. porto, portare).
1) A duce (pe mâni, braţe); 2) a transporta dintr’un loc în altul; 3) a îmbrăcă ; 4) a îngriji — poartă de griji; 5) fig. a hărţui; 6) a tărăgăna, tergiversa, — poartă cu vorba;
7)	a îndemna — mă poartă gândul; 8) a ] întreprinde — purtă răsboiu; 9) a fi de i modă — se poartă acum ;. 10) a avea conduită, purtare (bună sau rea); 11) a se adresă I (a avea raport) către cineva ; 12) a’şi înde- i plini datoriile, funcţiunea; 13) a fi năpăstuit, ; calomniat — poartă ponoasele; 14) a conduce, — el poartă hora; 15) a se purta \
_______pur
bine = a fi cuminte ; a fi harnic ; a fi brav ; a fi delicat, tolerant (nu brutal); a menaja; a adulâ, linguşi; 16) a se purta rău = a fi obrasnic sau brutal, leneş sau vicios.
purtare s. f. 1) Acţiunea de a (se) purtă; 2) conduită şcolară ; 3) conduită in societate.
purtăreţ, eaţă adj. Care durează mult la purtare (coloare de haină, sau calitate de stofă); fig. care îndură mult, sufere mult — neam purtăreţ. Mold.
purtat, ă adj. V. purtă. 1) Dus pe sus; 2) transportat dintr’un loc în altul; 3) hărţuit; 4) tărăgănat; 5) îmbrăcat de multe ori; 6) fig. voiajat; versat; păţit: s. 7) moda de îmbrăcare ; 8) conducerea; mânuirea.
purtător, oare adj. V.prec. 1) Care poartă; 2) care deţine (titluri de rentă); 3) care duce.
pururea adv'. (lat. din porro-ire: porro, departe de, ire, a merge). Totdeauna, mereu veşnic, într’una, încontinuu.
pus, ă adj. V. pune. 1) Aşexat; 2) semănat ; sădit, etc. s. n. acţiunea de a pune.
puşcă s. f. (din germ. btic hse = carabină, puşcă, citit pukse şi apoi puske, iar Ruşii zic puşka la tun). 1) Armă cu ţeava ca de un metru care aruncă glonţul prin puterea exploziunei pulberei; 2) fig. gol puşcă — icum nu rămâne nimic în ţeava puştei după explozie) — sărac, desbrăcat; 3) fig. adv. se duce puşcă, merge repede şi drept, exact, puşcări (a) v. Vechiu. A bate cu tunurile, puşcăriaş s. m. V. urm. Criminal; cel osândit ia puşcărie.
puşcărie s. f. (dela vorba puşcă, fiind criminalii păziţi şi escortaţi de soldaţi armaţi cu puşti; este însă şi o coincidenţă cu verbul latin poscere, a învinui, a urmări). 1) închisoare pentru cei vinovaţi şi condamnaţi de judecată ; 2) arest prevenţii, puşcărie s. f. Vechiu. Bombardare, puşcaş s. m. pi. Vechiu. 1) Corp de 500 soldaţi armaţi cu puşti, cari păzeau închisorile ; 2) ostaş armat cu puşca; 3) vechiu, tunar, artilerist.
puşcătură s. f. 1) Zgomotul descărcărei sau descărcarea puştei; 2) rana produsă de glonte.
puşchea s. f. (lat. dela pussula şi pus-tula, beşică). Beşicuţă dureroasă ce se face • pe limbă: esclam: puşche pe limbă-ţiL= ferească D-zeu; să nu se întâmple ce ai zis.
puşchiu s. m. (lat. din pusillus, copil, băeat mic ; fig. mic). 1) Băeţoiu, sau băeat mic (batjocoritor); 2) ştrengar.—Şi Turcii zic puşti.
puşcociu s. n. (dela puşcă). V. proaşcă; medic, pompă de injecţie.
puş
650
put
puşculiţă s. f. 1) Puşcă mică; 2) căsuţă, cutie cilindrică, de pus bani de metal la economie (pentru copii) Olt, ' puşlamâ s. f. (lat. pus-lama, din pusus, băeat mic; lama, noroiu, glod). Băeat haimana (plin de noroiu); ştrengar de mahala. Şi Turcii au acest cuvânt, pusnlc s. m. V. pustnic. pustă s. f. (diformare slavă şi ungară dfn pustie). Pustie, lcc pustiu nelocuit sau ue-locuibil în Ungaria şi în unele părţi din Rusia de mijloc.
pustie s. f. (lat. din vaste şi vasta, pustiită şi vastitas, pustie, prin transformarea lui vast, în vost, vust). 1) Loc unde nu io-cuesc oameni; loc necultivat; loc neumblat (în pădure); 2) clueă-se-pe-pustii, diavolul; aclj. o pustie de măsea m'a durut — o ticăloasă, netrebnică, pustietate s. f. V. pustie şi pustiu. pustii (a) v. A devasta; a distruge ; a goli; a părăsi.
pustiit, ă adj. V. prec. Care e pustiu, pustiu, ie adj. si s. V. pustie. 1) Loc unde nu locueşte nimeni; 2) gol, deşert; 3) fig. ticălos, afurisit; 4) întindere de pământ unde nu se seamănă nimic; 5) loc întunecos şi neumblat în pădure; casă pustie, casă nelocuită, goală, părăsită.
pustnic s. m. (dela vorba pustie şi pustiu). 1) Bis. Călugăr ce locueşte în pădure în peşteri; 2) locuitor din pustietate; 3) fig. om “care trăeşte foarte retras de societate. — Şi Slavii au cuvinte de acestea însă mai diformate — în loc de pustie = pustînia.
pustnici (a) v. V. prec. 1) A trăi viaţă de i pustnic; 2) a se face pustnic.
pustnicie s. f. V^aţa de pustnic propr.şi fig. puţ s. m. (lat. puteiis). 1) Fântână; 2) groapă în pământ pentru a scoate apă; 3) extins, orice groapă adâncă pentru a extrage din pământ, păcură etc.
puţă s. f. (fig. dela lat. puteus, puţ). 1) Organul de urinare (la copii); 2) fam. copil, băeat (această ultimă semnificare pare dela lat. pusus = copil, băeţel). puţar s. m. Cel ce sapă puţuri, putea (a şi a se) v. (lat. din potior, potiri, a avea putere sau potui, a putea). 1) A avea putere, forţa suficie; tă (pentru a lucra, a face ceva) a fi în stare; 2) a se pricepe; 3) a avea influenţă; 4) a avea prilej, posibilitate;
5)	a nu suporta — nu mai pot de frig; 6) iron. a nu se teme; nu mai pot de frica ta; 7) a suferi, a se consuma: nu mai poate după ea; 8) a fi posibil—se poate;
9)	a fi permis—se poate să zică aşa?
putere s. f. V. preced. 1) Tărie, forţă corporală; 2) forţă fizică sau mecanică ori din natură; 3) facultate a sufletului; 4) fig. intensitate, punct culminant, în puterea nopţii ; 5) deplinătate, complect — in toată puterea cuvântului; 6) aparenţă, de-a putea fi = cât s’ar părea (Mold.); 7) posibilitate ; 8) influenţă; 9) autorizaţie deplină ; 10) forţă, bază, legală — în puterea legei; 11) impunerea voinţei — putere paternă; 12) drept de stăpânire, sub puterea Romanilor; 13) autorita'e de guvernare: puterea legislativa, — corpurile legiuitoare; puterea juridiciară, instanţele judecătoreşti; puterea executivă, care aparţine regelui şi autorităţilor administrative; 13) guvern — a veni la putere ;• 14) stat suveran — marile puteri europene; 15) înrîurire, influenţă fizică; 16) forţă mecanică; 17) presiunea aburilor; 18) forţa explozibilă — câţi cai put ere; 19) matern, produsul a doi factori egali cu un număr dat. 20) fig. ascendenţă morală; j 21) fig. discreţiune, arbitrariu — e în puterea mea; 22) vitalitate (tinereţe) — cât e omul în putere.
puterinţă s. f. ironic, fam. Putere, puternic, ă adj. şi s. 1) Care are multă putere, robust; 2) impunător, mare; |3) care deţine puterea politică, puternicii zilei; 4) cu calităţi superioare sufleteşti — puternică imaginaţie, etc. 5) durabil, rezistent; 6) răsunător — pocnet puternic.
puţi (a) v. (lat. puteo, putere). 1) A da un miros neplăcut; 2) a da miros cadaveric;
3)	fig. a fi necurat, nespălat.	*
puţin, ă adj. şi adv. (lat. dela pauci şi paucus, puţin—(paucinus). 1) în număr mic ; în cantitate mică' 2) nu de ajuns, insuficient;
3)	scurt timp — puţin după aceea; 4) măcar, cel puţin; 5) s. fig. avere mică, puţinul ce am agonisit; 6) număr sau cantitate mică.
putină s. f. (lat. botta, butoiaş, din bo-ttina, mic butoiaş). 1) Vas nalt, din doage de lemn, pentru pus lichide; apă, bău- * turi; sau pentru murături; 2) baie, vas pentru îmbăiat; 3) fig. a spăla putina (Mold.), a fuge de frică. Şi Cehii au vorba pută cu acelaşi înţeles şi probabil din aceiaş bază lat. botta.
puţinătate s. f. V. puţin. Starea de a fi puţin.
putincios, oasă adj. (dela putea, şi putinţă). Cu putinţă, care se poate, posibil.
putineiu s. n. (dela vorba putină). O putină naltă ca de 1 metru, dar îngustă la fund de 25 cm. în diametru, şi 20 cm. la gură, —
put
651
put
serveşte pentru a bate în ea laptele sau smântână spre a scoate unt; — un băţ lung, cu un disc de lemn (la capăt) perforat de găuri, serveşte la bătut putineiul. puţinei, ică adj. V. puţintel. putinţă s. f. (lat. potentia, citit potenţia). Putere; posibilitate.
' puţintel, ică adj. şi adu. (din vorba puţin). 1) Forte puţin; 2) foaite scurt timp.
putoare s. f. (lat. putor, putorts). 1) Miros rău, nesuferit; 2) fig. leneşă sau leneş;
3)	fig. murdară (femee).
puţoiu s■ m. (dela vorba puţă; 2) fam. Băeat mic ; sau bâeat ca de 5—6 ani; cu dispreţ—cel ce se crede băeat mare, sau chiar bărbat, dar în realitate este copil sau este încă tânăr, nevârstnic.
putred, ă adj. (lat. puiridus). 1) Care e în putrefacţie; 2) fig. putred de bogat (sau de bani)—foarte avut.
putrefacţie s. f. (lat din putrefacio, a putrezi). Putrezire; descompunerea corpurilor după încetarea vieţei; starea corpului în putrefacţie.
putregăios, oasă adj. V. putrezi. Cu începuturi de,putrezire; putred (lemn).
putregaîu s. n. (lat. comp. putris, puf re, putrezit, viermănos; qualis, felul cum, cum este). 1) Partea putredă din ceva; 2) lemn putred; 3) fig. fam. om fără simţire; leneş ;
Q s. m. Litera a 17-a din alfabet, ce se întrebuinţează numai în vorbele streine, qu particulă latină, citită cu, sau cu. quadrienal, ă adj. (lat. din quadriennium, timp de patru ani). Care revine odată la patru ani.
quadrivium s. n. (lat. quadrivium din quadrus, patrat, via, cale). Loc unde se întâlnesc patru drumuri, quadrupede s. n. pl. V. patrupede. quaker s. m. (fr. quaker). Numirea unei secte religioase din America şi Anglia, zisă şi a tremurătorilor, întemeiată de cismarul George Fox pela anul 1645.
quakerism s. n. V. prec. Religia qua-kerilor.
quantum s. n. (lat. quantum, cu cât). Cantitate, sumă determinată, quarţ s. n. V. cuarţ. quartă s. f. (lat. quarta, o pătrime). Mu-zic. Intervalul de patru tonuri: do - fa, re-sol, etc. quartă majoră sau minoră, dacă
4)	orice lucru putred; 5) fig. demoralizare, stricăciune.
putregîune s. f. V. putrezi. Starea de putrezire ; descompunerea corpurilor organice.
putrezi (a) v. (din putred,- putrezi). 1) A se descompune prin putrefacţie; 2) a se strica (de umezeală); 3) a prinde mucigaiu; fig. a rămâne prea mult timp uitat de toţi.
puturos, oasă adj. V. putoare. 1) Care pute; 2) fam. leneş; greoiu la mişcări.
puturoşle s. f. V. prec. 1) Putoare; 2) fig. multă lenevire.
puzderie s. f. (lat. comp. pos - te/ere, din post, după; terere, a bate, a treiera, a pisa). 1) Partea lemnoasă ce se mărunţează prin baterea fi/elor de cânepă sau de in, când sunt meliţate; 2) pleava măruntă din paie, după treierat; 3) fig. lucru mărunt sau sfărâmat — făcut puzderie; 4) fig. mulţime mare — vin puzderie duşmanii; 5) fig. mărunt şi mult.
puzderi (a şi a se) v. V. prec. A, sau a se preface în puzderie; a se sfărâma sau rupe în bucăţele mici.
puzderit, ă aej. V. prec. Prefăcut în puzderie.
puzzolană s. f. (ital. dela Puzzola, oraş ital. unde se află un pământ vulcanic, roş). Vase de pământ foarte ars, sau plăci din acest pământ ars.
este din 4 tonuri întregi, sau din 31/2 tonuri.
quartet s. n. (ital. quartetto). Muzic. Bucată muzicală cu patru partizi, pentru patru feluri de instrumente de coarde sau de flaute.
quarto adv. (lat. quarto, a palra oară), în al patrulea rând; in-quarto, formă de carte în care coala de hârtie e îndoită în 4 file, formând 8 pagini.
quasi adv. (lat. quasi (cit. cvazi), aproape cam). Ca un fel de; aproape ca.
quidam s. m. (lat quidam, oare care). Persoană fără importanţă—un oare care. quaternar, ă adj. V. cuaternar. quatuor s. n. (fr. lat. quatuor). V. quartet. quietism s. n. (lat. din quies, quietis, linişte, odihnă). Doctrină mistică a unei secte religioase, de a se lăsa cu totul în voea lui D-zeu, şi a neglija practicele religioase, quietist s. m. Cel ce ţine la quietism. qulntă s. f. (lat. dela quinta, a cincea). 1)
qui
652
qui
Muzic. Interval de cinci tonuri do-sol, etc.;.
2)	medic, răstimp, sforţare de tuşă convulsivă ; 3) joc de cărţi; partidă c e are cinci cărţi la rănd din aceeaş coloare şi figură.
quintal s. n. (fr. quintal). Măsură de greutate de 50 kilograme.
quintezenţă s. f. (fr. quintessence, din quinte, a cincea, essence, esenţă). Filosof. Substanţă fină, eterică, ce se poate extrage din elemente de patru ori mai dese, sau prin
rafinarea lor de patru ori, spre a obţine a cincea substanţă — quintezenţă; fig. Ceea ce este mai fin şi esenţial în ceva. quietezenţial, ă adj. De quintezenţă. quiproqua s. n. (lat. qui-pro-qua, cine pentru care). Expresiune, ce arată eroarea de a lua un lucru dreptul altul.
quolibet s. n. (lat. quo, ca şi cum, Iubeţ, a plăcea). Expresiune, ce arată că o glumă este proastă, de prost gust.
R
Iţ. s. m. A 18-a literă din alfabet, ră prefix-uneori ca re latin, arată repetare: — ră-pune, răsuflă.
râbar s. m. (slav ribari, pescar dela rîba, peşte). Numîrea pescăruşului de mare.
rabat s. n. (după fr. rabais, din verbul rabattre, a îndoi în jos, a lăsa în jos). Mic scăzământ din preţul mărfei — rabat de 10 la sută.
răbda (a) u. (lat. din re şi abdo, abdere, a se ascuncje). 1) A’şi ascunde suferinţa, în tăcere şi cir resemnare; 2) a suporta intemperiile ; 3) a fi rezistent; 4) a primi în silă;
5)	a permite, a îngădui, a tolera — nu-l rabdă inima, (ca şi italian re-abdare).
răbdare s. f. V. prec. 1) Virtutea de a suferi în linişte, cu tărie şi resemnare ; 2) aşteptare persistentă; 3) stăruinţă persistentă; 4) linişte la lucru; 5) toleranţă — l’am răbdat prea mult; 6) fig. iron. răbdări prăjite, aşteptare zadarnică, — prov. cu răbdare şi tăcere se face agurida miere, = reuşeşti prin răbdare.
răbdător, oare acţ/. V.prec. l)Care rabdă ; care suportă; 3) care tolerează; 4) persistent;
5)	rezistent.
rabin s. m. (ebieu rabbi). 1) învăţător al legei şi conducător (în vechime); 2) şeful religios al unei comunităţi izraelite, rabinat s. n. V. prec. Demnitatea de rabin, rabinic, ă adj. Propriu rabinilor, răbiţă s. f. (slav. rîbiţa, peştişor, din riba, peşte). Mic peşte din apele dulci, semănând cu crapul.
rablă s. f. (lat. din labra, buze ; labrosus, cu mărgeni groase mari). 1) Cu tăiuşul gros, tocit — o rablă de cuţit, sau de topor; 2) pl. unghii mari şi îngroşate cum sunt la cai sau a unii lucrători; 3) copitele cailor; 4) uzat; bătrân — o rablă de cal; 5) gener. decrepit (căruia de bătrâneţe îi atârnă buza), răblărit, ă adj. V. prec. Uzat, lăbărţat; tocit.
răblos, oasă adj. Cu rable, — cu unghi groase, sau necurăţite, netăiate, răboj s. n. V. răbuş. răbueală s. f. (din re şi boială\ Extras de păcură, ţiţeiu, pentru uns cizmele, sau pentru uns curele, hamuri.
răbufni (a) v. (ră — pentru re — şi bufni). 1) a izbucni, a face explozie; 2) a izbi; a trânti.
răbui (a) v. A unge cu răbueală. răbuş s. n. (daco-gr. din raibos, despicat). 1) Beţişor sau lemnuş, care se crapă şi se despică drept în două, astfel ca adaptând apoi la loc cele două jumătăţi, să se potri-veâscă perfect; pe lemnuşul astfel întregit, se fac crestături cu cuţitul, însemnând cu câte o crestătură unităţile de lucruri sau de lucrări efectuate sau predate (la vânzare sau cumpărare, ori la lucru); o jumătate de răboj sau răbuş este la primitor, alta la cei ce predă, servind unuia şi altuia drept control ; 2) mic lemnuş despicat, şi avand un număr de crestături; se leagă o jumătate la stofa sau lâna dată văpsitorului, alta proprietarului, pentru ca după văpsire, suprapunând jumătăţile răbuşului, proprietarul să-şi poată recunoaşte stofa sau lâna văpsită de boiangiu; 3) lemnuş sau băţ, pe care se însemnă cu crestături, în loc de numere, lucrări repetate, spre a nu uita câte sunt (când se toarnă baniţe sau saci de cereale, etc. etc); fig. pe răbojul vremei se inseamnă...
rac s. m. (daco-gr. dela rakos, tăietor, din rakoă, a tăia). Zool. Animal mic, crustaceu decapod, adică învelit într’o crustă şi având 10 picioare, dintre cari două mâi mari înainte, având forma de foarfecă, pe cari le deschide şi Ie închide cu putere, astfel că poate tăia micile rădăcini şi viţe pe unde el trăieşte în apă; coarja lui devine roşie (ca cinabrul) după fierbere; 2) unul din cele 12 semne ale zodiacului, ce corespunde lunei Iunie; 3)
653
rac
trăgător de dopuri dela sticle astupate; 4) arc în spirală ascuţit la vârf pentru tras încărcătura armei (în vechime); 5) furcă de oprit trăsura pe o coastă de deal; 6) ancorai
7)	belciug; 8) medic. Mold. boală zisă ccin* cer; fie/, merg ca racul, adică merge îndă-lăt, regresează (aşa cum racul merge uneori îndărăt).
răcădui (a se) v. (lat. prefix re şi caedo, caedere, a lovi). A se răsti, a ameninţă cu pumnul sau cu bătui; a rădică pumnul, palma ori bătui spre a lovi (fără a dalnsă lovitură). Mold.
răcăduialâ s. f. V. prec. Ameninţare cu lovirea. '	■
răcăeală s. f. V. răcăit. răcăi sau râcăi (a) v. (daco-gr. rakod, a lua fâşii, a face în fâşii). A răzui luând fâşii icoarja depe un'băţ); 2) a zgâria cu unghiile (cum face cânele ; 3) a răzui, a rade eu cuţitul sau cu unghiile; 4) a roade făcând zgomot; 5i a scobi în pământ; 6) fig. mă rcicăie la inimă’ mă îmboldeşte, mă irită, râcăit s. n. V. prec. Acţiunea de a râcăi. răcăliciu s. m. V. răcănei. răcan s. m. (onomatop. din sunetele ră -răc-răc). i) Puiu de broască, buratic, ce cântă răc-răc-răc-răc... 2) fig. miiit. iron-soldat nou, recrut — opus lui deşcă.
răcănei ş. m. V. prec. Buratec, puiu de broască, colorat verde frumos, răcăni (a) v. Â cântă ca răcan ei i. răcarl s. pl. V. rac. Scutelnici îndatoraţi a aduce stăpânilor o sută de raci pe săptămână (vechiul.
răceală s. f. (lat. prefix re şi gelo, gelare, (regelo), a îngheţă a răcori, a răci tare). 1) | însuşirea lucrurilor ce nu au căldură, ci sunt reci; 2) frig potrivit; 3) frig; 4) boală cau- j zată de frig; 5) fig. indiferenţă; lipsă de | atenţie sau de iubire.
rachetă s. /. (fr. raquette). 1) Mică ţeava de carton umplută cu un fel de praf de puşcă şi cu alte compoziţii, cari aprinzindu-se, se înalţă în sus şi dau lumini colorate (artificii);
2) lopăţică anume făcută dintr’o împletitură, pentru- â bate mingea, la jocnl de tenis; 3) miiit. proectil care dă o lumină puternică unde cade şi se pot vedea trupele sau mişcările inamicului.
rachidian, ă adj. (fr. rackidien, dela gr. rachis, coloana vertebrală). <. e ţine de coloana vertebrală (nervi, oase).
rachier i. m. Fabricant de rachiu ; vânzător de rachiu. V. rachiu.
rachierie s. f. Fabrica de rachiu, depozit de rachiu.
rachioaş s. n. V. rachiu. Mic păhăruţ de rachiu -
răchită s. f. (daco-gr. dela elike, salcie,, răchită, prin forma elikethen, scurt, likethen, şi richete). Bot. Salcie arbore ale cărui crengi, se taie pentru diferite trebuinţe (gard, împletituri) şi totuşi el nu se usucă, ci din nou cresc alte crengi — ca şi la o speţă de salcâm (de aceea sajeia şi salcâm în româneşte au nume înrudite). — Se aude şi la Slavi vorba aceasta.
răchitan s. n. Bot. O plantă cu flori roşii purpurii, ca răchita tânără.
răchiţică s. f. (din vorba răchită). Mic atbore cu flori mirositoare — sa cie mirositor e (Elaeagnus).
rachioaş s. n. Mic rachiu, păhăruţ cu rachiu, rachiu s. n. (lat. diform din liquidus, dela iiquor, lichid; prin forma richi). Alcool extras din vin, sau din porumb, ori din prune, cireşe, etc. şi care băut fără a fi amestecat cu apă, vatămă sănătatea, sfâşie, taie (expresie populară).'
răci (a şi a se) v. (derivat din rece). 1) A face să fie rece; 2) a se bolnăvi din cauza răcelei; 3) a se face frig; 4) fig. a deveni indiferent ; a se înstreină.
racilă s. f. (din rac, cu înţeles de boala cancer = rac). Boală ascunsă; boală veche incurabilă (poate cancer), pop. Mold.
răcit, ă adj. (din rece). 1) Care e bolnav din răceală; 2) fig. indiferent; înstreinat.
răcitoare s. f. (din răci). Vas sau aparat anume făcut, pentru a ţine în gheaţă băuturi sau mâncări spre a fi reci.
răcitură s. f. (din rece). 1) Mâncare rece;
2) pl. răcituri Mold. Fel de mâncare, prin fierbere îndelungă (de picioare de porc, de vacă sau bucăţi de carne) şi apoi împreună cu zeama lăsate, la răceală, iau forma de gelatină — piftii.
raclă s. f. (lat. din loculus, ioculci, cutie lădiţă, besactea). 1) Vas scobit în lemn, ca o cutie cu capac în formă rotundă, obţinut prin râcăire la strung). Mold. vechia; 2) coşciug pentru morţi, sicriu ; 3) bis. vas sacru de păstrat moaşte; 4) poliţă între grinzile tava-rililui casei.
răcliţă s. f. Mică raclă, răcnet s. n. (din răcni). Strigăt foarte puternic ; strigăt furios sau disperat.
răcni (a) v. (lat. prefix re şi gannio, gan-nire, a zbieră, a secheunâ tare). 1) A strigă foarte tare; 2) a zbiera tare. — Acest cuvânt a trecut şi la Slavi sub forma ryknuti.
răcoare s. f. (din rece şi răci). 1) Temperatură cam rece ; 2) timp răcoros; 3) loc ră-
\
654
rad
coros; 4) fig. fam. la răcoare, — la închisoare, arest; 5) pl. băgat în răcori, spăi-mântat (prin ameninţări); intimidat.; înfricoşat tare.
răcori (a şi a se) v. V. prec.). 1) A (se) face cam rece sau puţin mai rece; 2) a se tempera căldura soarelui; 3) fig. a’şi uşura inima (de o suferinţă ori necaz); 4) fig. a se răsbună.
răcoritor, oare adj. 1) Care răcoreşte; 2) pl. băuturi reci (limonada, îngheţată, etc).
răcoros, oasă adj. V. răcori şi răcoare.
1)	Cu răcoare; 2) ce dă răcoare; 3) cam rece (timp).
răculeţ s. m. (după strângerea sau coloarea racului). Bot. Plantă cu flori albe roşiatice, având proprietăţi astringente vulnerare.
radă s. f. (fr. rade). Loc unde vasele, corăbiile, vapoarele se pot apropia de ţerm şi adăposti de furtună.
rădăcină s. f. (1. radicina, din raa'ix). 1) Partea de jos cu care planta sau arborele se prinde în pământ; 2) aceeaşi parte, când este bună de mâncare — bulbul; 3) farm. rădăcina ciumei, captala'n; rădăcină dulce, gliciriză; rădăcină de micşunea, plantă cu care se dă miros la unele pudre şi săpunuri jIris florentina)-, 4) partea ce prinde un organ de corp — rădăcina dintelui, părului ; 5) fig. sorginte, cauză — rădăcina răului ; 6) gram. vorbă din care derivă altele; 7i aritm. număr care poate produce pe un altul, prin înmulţirea cu sine însuşi — rădăcina patrată.
rădăciniu, le adj. De rădăcină, ca rădăcina.
rădan s. n. (fr. redări) Milit. Fortificaţi.' militară ce constă din şanţ adâncat, cu formă de unghiuri.
rădaşcă s. f. V. caradaşcă.
rădăşcat, ă adj. V. prec. Cu coarne cum este caradâşca (v.te).
rade (a şi a se) u. (lat. radere). 1) A răririi cu cuţitul, etc.; 2) a răzui şi tăia cu bri-vciul părul baibei sau a capului; 3) a râcăi;
4)	fig. a nimici depe suprafaţa pământului — cetăţi sau oraşe rase ; 5) a tăia de tot, până la pământ (pădurea) ; 6) fam. a înşela;
7)	a şterge cu guma, cu briceagul, ceva scris;
8)	fig. iron. a suprimă, a destitui din funcţiune ; 9) fam. a fugi repede şi tiptil, de frică.
râde sau rîde (a) v. (lat. ridere). 1) A ex-piima o bucurie prin contracţiunea muşchilor feţei, văzindu-se dinţii; 2) a avea înfăţişare de veselie (lorile, iarba); 3; a glumi;
4)	a’şi bate joc, a ironiza.
râdere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a râde;
2)	luarea în rîs.
radere s. f. V. rade. Acţiunea de a rade. radiâ (a) v. (lat. radio, radiari). 1) A răspândi raze luminoase; 2) a răspândi în jur căldură 3) fig. a exprimă o mare bucurie prin vesela înfăţişare a feţei; 4) V. rade ; a şterge, a suprima; 5) jurid. a face menţiune în registrul de sarcini, hipoteci, că s’a plătit o datorie hipotccară.
radiare s. f. V. prec. Acţiunea de a radia 1)—5 .
radiat, ă adj. V. radia. 1) Dispus în formă de raze; 2) Zoo/, pl. numirea animalelor nevertebrate, cu organe dispuse în jurul unui centru ; 3) jurid. şters din registrul de ipoteci.
radiator s. n. V. radia 2. Aparat care răspândeşte căldura în camerile încălzite prin calorifer.
radical, ă adj. şi adu. (fr. radical, din lat. radtx, radicis, rădăc nă). li Privitor la rădăcină ; ) fig. la izvorul, sau esenţa (unui lucru); 3) fig. complect, cu totul — îit. din rădăcină ; adu. cu desăvârşire, total; 4) a vorbi radical, pop. a întrebuinţa neologisme ; 5) polit. care ţinteşte la reforme complecte, generale ; 6) gram. parte invariabilă a unei vorbe, opus desinenţelor.
radicalism s. n. (fr. radicalisme din radical). Sistemă politică ce tinde la reforme complecte, totale, în guvernare, rădlche s. f. V. ridiche. radină s. f. (daco-gr. din radamnos, varga; de unde şi lat. radius, vargă, băţ). Băţul dela capetele unei plase (sitce) de prins peşte.
radiografie s. f. (fr. comp. din lat. radius, rază şi gr. graphd, scriu). 1) Fotografie cu ajutorul razelor X cari pătrund prin corpuri, opace şi se poate vedea forma organelor din lăuntrul corpului şi forma oaselor, sau a oii-cărui alt corp ce s’ar afla în lăuntrul ţesuturilor ; 2) telegrafie fără fir, prin unde elec-tsîce aeriene.
radiografiat, ă adj. V. prec. Medic. 1) Cercetat, sau chiar fotogiafiat cu ajutoiul razelor X. s. n. acţiunea aceasta ; 2) transmis prin telegrafia fără fir. V. prec.
radios, oasă adj. (ca lat. radiosus). 1) Care emană raze; 2) fig. strălucitor; 3) fig. cu înfăţişare foarte veselă; încântat, satisfăcut.
radioterapie s. f. (comp. fr. din lat. radio, a da raze şi gr. therapeyo, îngrijesc). Medic. Metodă de tratarea unor boale prin ajutorul iazelor X. V. radiografie.
rădiii s. n. (din rade 5). Suprafaţă de pădure tăiată şi făcută bună pentru păşune; poiană. Mold.
radiu m. (numit după lat. radio, are, a da raze). Metal descoperit de fizicianul chimist
/
rad
655
râg
Curie (cit C iuri), în anul 1902; se află în infimă cantitate în pământurile zise plek-blenc/a, şi este caracterizat prin razele ce necontenit emană din serurile ce-1 compun, fără ca el să se consume ; aceste raze pot produce arsură (roşeaţă) pe piele şi a!te acţ'uni chimice şi fizice.
radius s. n. (lat. radius; vargăt. Anat. Os subţire al braţului dintre cot şi mână.
rădvan s. n. (din germ. reit-wagen — trăsură cu călăreţi — reiten, a călări'. Trăsură mare de iux, cu cai înaintaşi, având şi călăreţi. Vec.hiu Mold.
rafală s. f. (fr. rafale). Izbitură de vânt poet. (Alexandri).
rafie s. f. (din gr. raphe, cusutură). Fâşii din coaja subţire de teiu pentru legat viţa de vie.
rafinâ (a şi a se) v. (fr. raffinet). 1) A face mai fin; 2) a destiia, a face mai curat— zahăr, spirt, petrol, etc.; 3) fig. a deveni firi sau cu gusturi alese ; 4) a se perfecţiona ;
5)	fam. a deveni iscusit, priceput, şiret.
rafinare s. f. V. prec. Acţiunea de a şi a se rafinâ pr. şi fig.
rafinărie s. f. (fr. raffinerie). 1) Fabrica de rafinat (zahăr, etc.); 2) fig. fineţă, subtilitate; 3) fig. şiretenie, vicleşug.
rafinat, ă adj. V. rafina. 1) Făcut fin, subtil, sau foarte curat, purificat; 2) foarte delicat, cu simţuri, gusturi fine; 3) iron. fam. iscusit, şiret..
rafinor s. m.%V. prec. Cel ce rafinează (la fabrică).
raft s. n. (turc. raht). Şeaua cu cutelăria pentru cal.
raft, rafturi s. n. (daco-gr. dela rapto, a agăţa, a atârnă, a aranja). 1) Poliţe pe cari se aşază mărfurile în prăvălie; 2) poliţă din-r’un dulap. (Şi Turcii au acest cuvânt cu înţeles de suport de fereastră).
răfueală s. f. Acţiunea de a răfui prop.~ Şi fifl-
răfui (a şi a se) v. (latt re-fuo sau re~fio= a fi refăcut). 1) A reface socoteala unei datorii şi a o achită; 2) a se justifică ; a descurcă o chestiune, un diferend; 3) a se răs-bufiă; 4) a trage o răfueală, a certa, a ocări pentru anume ceva. răfuire s. f. V. răfueală. răfuit, ă adj. 1) Resocotit şî achitat; 2) certat, admonestat, pedepsit.
răgace sau răgaşcă s. f. (slav rogacia, cornorata, dela rog, corn). V. caradaşcă.
râgăeală s. f. V. urm. Acţiunea de a râgăi.
râgăi (a) v. (lat. diformat din ructo nic-
tare, a râgăi). A ră.ufiâ cu zgomot gaze stomacale prin gură. râgăîlură S. f. V. răgăeală. răgălie s. f. (lat. din runcalia, scoasă din rădăcină, dela runco, a trage din rădăcină, a plivi). 1) Rădăcină scoasă împreună cu toate viţele ei; 2) pi. rădăcini şi vreascuri aduse de ape revărsate.
răgaz s. n. (lat. prefix re (res), stare ; casus, de cădere — (cit. re-casus). Recădere, şedere din cauza oboselei; de aici: 1) mic repaus (din lucru); 2) rătimp ; 3) amânare, păsuire, îngădueală de câtva timp.—La Lituani rakas, timp, termen.
rage (a) v. (lat. riigire şi ragere). A zbieră vitele' (mari, cornute); 2) fig. a, geme tare; 3) iron. a cântă prea tare şi urît. răget s. n. V. prec. Acţiunea de a rage. ragilă s. f. (lat. rasile (cit. razile), de răzuit, de râcâit). Instrument format dintr’o scândură, având la mijloc un mănunchiu de ţepi de fer ascuţite, prin care se trage, se râcăie, cânepa sau inul meliţat, spre a se curaţi de puzderie şi a se forma în fuior.
răgilâ (a) v. A trage prin ragilă cânepa sau inul.
răgilat, ă adj. Tras prin ragilă; s. n. acţiunea de a răgilâ.
răguşeală s. s. V. urm. Stricarea glasului, stingerea vocei, din cauza răcelei sau din altă pricină.
răguşi (a) u. (lat. raucio, rauciere, a răguşi). A se strică, sau a se stinge vocea.
răguşit, ă adj. şi adv. Cu vocea stricată, stinsă.
rahagiu s. m. V. rahat. Vânzător, sau fabricant de rahat.
rahat s. n. (turc rahat-lokum; = plăcută înghiţitură). 1) Pastă dulce, din zahăr cu puţină făină, cu gust plăcut şi cu miros de trandafir, vanilie, sau de alte fructe; 2) fam, iron. lucru de nimic; fleac; 3) fig. pudic, excrement.
rahatiocum s. n. V. preced. rahitic, ă adj. V. urm. Cel ce sufere de rahitism.
rahitism s. n. (fr. ranhiiisme, din gr. rachis, şira spinărei). Medic. Boală grea, ce constă în diformarea şirei spinărei, din naştere, sau din prost nutriment al copiilor, rahnă s. Y- din troahnă. rahtivan s. n. (dela turcescul raht, cure-lăria şi şeau pentru cal). Vechiu. Cel ce îngrijea de rafturi şi de caii domnitorului — demnitar domnesc.
raiâ s. f. (turc raia — turmă, apoi localitate ocupată de turci într’o ţară creştină).
râi
656
rătn
Vechiu. 1) Creştin supus Turcilor; 2) tară sau oraş creştin administrat de Turci; 3) tributar turcesc, râiâ (a) v. A se bolnăvi de râie. râie s. f. (daco-gr. din baza reo, a curge, ryas, boală cu scursoare, cu puroi). 1) Medic. Boală molipsitoare, ce constă din bu-buliţe multe şi ascuţite la vârf, cari produc, mai ales seara, o mâncărime nesuferită; iar scărpinate, lasă din ele o zeamă care întinde boala; un arachinoid microscopic produce boala; — ungându-se cu rlifie de pucioasă şi spălând des cu leşie, râia se vindecă. 2» iron. mândrie deşartă — capră râioasă. (Caprele, broaştele, se crede că au râie). Cine nu se spală bine, regulat, capătă râie.
raion s. n. (fr. rayon, rază). 1) Rază, parte; 2) suburbie ; 3) cornerc. despărţimânt de anume mărfuri.
râios, oasă adj. V. râie. 1) Care are râie; 2) fiy, murdar, necurat; 3) fi//, mândru, înfumurat.
raită s. f- (lat. din re-ito, a merge iarăşi). 1) Mergere din tim în timp spre a vedea» a inspecta ; 2) inspecţie de noapte ; 3) ocolire spre a observă un loc, vie, pădure etc.;
4)	alergare, năvălire, fugă, ocolind. — Acest cuvânt trecu şi la Unguri sub forma raita !--haide.
raiu s. n. (daco-gr. din raon, mulţumire, plăcere). 1) Biblic. Paradis în care era fericit Adam şi Eva ; 2( bis. locul de plăcere eternă, unde merg sufletele oamenilor ce nu au făcut păcate; 3) fig. loc sau grădină foarte frumoasă, încântătoare ; 4) fig. deplină fericire. —. Şi Slavii au cuvântul rai. raluri s. pl. V. raliu.
râjnică s. f. (slav. rijii, roşcat). Bot. Numirea unei flori de pădure, râlă s. f. V. rână.
ralia (a şi a se) v. (fr. rallier — din re-alliert. 1) A reîntruni; 2) a aderă la (o părere, ideie); 3> a se întovărăşi.
raliu s. n. (englez rail). Şină dela drumul de fer pe care merge trenul, ram s. n. (lat. ramus). V. ramură. ramă s. f. (din gr. ramma, legătură, — de aici rus rama şi germ. rahmen). Cadru care încheie, leagă de jur împrejur im tablou.
râmă (a) v. (lat. rimari, a săpa, a scotoci). 1) A scurmă pământul cu bo'ul (porcii) ; 2) fig. a avea nelinişte; — mă râmă la inimă.
râmă s. f. (daco-gr. dela ryma = tragere). Zool. Vierme lung, roşcat, din pământ, ce se trage, se târăşte.
ramadan s. n. (turc ramadan sau rama-
zan). A noua lună după calendarul arab şi în care nţusulmanii (in un post foarte riguros ; iar după ramadan, urmează serbarea zisă bairam.
rămânea (a) v. (lat. remanere, din re — maneo, a rămâne). 1) A sta pe loc (a nu plecă); 2) a subsistâ; 3) a mai rezultă un rest, o rămăşiţă; 4) a deveni, a fi rămas sărac; 5) a întrece; 6) a răpune; 7) a câştiga rămăşagul.
rămas adj. V. prec. 1) întrecut; răpus (la rămăşag); 2) s. rămânere; — rămas bun = salut de plecare, adio; 3) ar/tm. rămăşiţă, rest.
rămăşag s. n. V. prec. Prinsoare, pariu, (când ceva necunoscut să bănueşte a fi înti’ un fel sau altul).
rămaşi (a se) v. A pune rămăşag. * rămăşiţă s. f. (din rămânea). 1) Ceea ce rămâne dintr’un tot; 2) bucăţică sau resturi dela mâncare; 3) corpul neînsufleţit — rămăşiţele pământeşti.
râmător s. m. (dela râmă). Porc (care râmă).
ramburs s. n. (fr. ramboursement, baza boarse, pungă). 1) Plata costului unui lucru, prin poştă, la primirea lui. 2) restituirea către cineva a unei sume de bani datorate.
rambursa (a) v. (fr. rambaurser). 1) A trimite sau a restitui cuiva o sumă datorată (pentru marfă primită); 2) a înapoia o sumă datorată.
rambursare s. f. V. prec. Acţiunea de a rambursa.
ramifică (a şi a se) v. (după fr. râmi fier, din lat. ramus, ramură ; şi fico din facere). 1) A se desface în ramuri (arborii); 2) fig. a se despăiţi ca ramuiiie, a se subdivizâ;
3)	a se împrăştia în diveise părţi, ţinând de un punct de plecare, ramificare s. f. V. urm. ramificaţl(un)e s. f. lj Acţiunea de a şi a se ramifică : 2) felul de aşezare al ramurilor;
3)	fig. subdivizarea sau distribuţia în direcţiuni difeiite — ramţficaţiunile conspiraţiei, munţilor, 'etc.
râmlean s. m. (slav rimleanin, din Kim Roma). Roman (vechiu bis.), râmni (a) v. V. râvni. ramoli (a se) v. (fr. ramollir, din lat. mol-lire, a muiâ). A se slăbi (de bătrârieţă) forţele, în deosebi cele intelectuale, mintale.
ramolisment s. n. (fr. ramolissement). Starea celui ramolit.
ramolit adj. şi s. V. ramoli. Slăbănog la minte din pricina bătrâneţei, sau plin paralizia creierului.
ram
657
rân
rampă s. f. (fr. rampe). 1) Sprijinitoare pe margenea unei scări; 2) ieatr. rând de lumini adăpostit la margenea scenei dinspre sala teatrului; 3) pantă pentru urcat butoaie sau alte încărcări în vagoane la o gară; 4i balustradă, grilaj ce opreşte o trecere sau o cădere.
ramtata! inlerj. (onomat.). Muzic. Ex-rrimă unele sunete repetate dela exerciţiile muzicei instrumentale, sau dela tromboane ori tobă.
ramură s. f. (lat. din ramus, ramură şi rom. ram. pl. ramuri). 1) Creangă sau cracă de arbore; 2) parte sau şir (de munţi); 3) despărţire dintr’un curs de apă; 4) fig. diviziune, parte; 5) specialitate (de ştiinţe, negoţ, etc.); 6) subdiviziune dinlr’o familie, rămurat, ă adj. Divizat în ramuri, rămuros, oasă adj. Cu multe ramuri, rană s. f. (din vorba răni). 1) Ruptură sau tăietură pe corp; 2i bubă deschisă; 3) fig. suferinţă, mâhnire; 4) fig. stricăciune, pagubă — rănile răsboiului.
rână s. f. (lat. dela ren, rârunchiu). Locul c ela mijlocul corpului unde sunt rărunchii, coastă; pe o rână, intr'o rână, răzimat pe un şold sau pe o coastă; stând pe jumătate culcat.
râncă s. f. (lat. din rigua, udătoare, stropitoare, canal — dela rigare, a stropi). 1) Organ genital ai boului sau taurului; 2) funie ce leagă capătul osiei de carâmbul carului (făcută din râncă uscată).
râncău s. m. V. prec. Bou care deşi întors (V. întoarce 9) are aptitudini de taur în a-parenţă.
rânced, ă adj. (lat. rancidus). Cu miros urît, puturos ; acrit (untură, slănină), râncezeală s. f. Starea de rânced, râncezi (ase) v. V.prec. A se face rânced, rânchezâ (a v. (comp. din re şi necheză—
V. nechez). Mold. A necheză caii reciproc, cela unul la altul.
rânchezare s. f. V. prec. Acţiunea de a rânchezâ.
rânchezat s. n. V. preced. rânchită s. f. (din rânced). Zool. V. blehniţă.
rând s. n. (lat. dela rud, din rudens, frânghie; format după cum e şi latinescul Unea, (linie), din linum, aţă, sfoară). 1) Ceea j ce este aşezat în linie dreaptă (ca o sfoară j sau frânghie întinsă); 2) linie scrisă (într’o carte sau caiet); 3) aşezare sau mergere succesivă^; 4) ordine ; 5) rang, treaptă socială;
6)	şir; t) etaj, cat; 8) timp popiice — i-a venit rândul-, 9) fig. de rând, ordinar; din
clasa de jo3. 10) adu. într’un rând, într'un timp ; îl) pe rând, succesiv, unul câte unul; 12) cu rândul, alternativ. — Şi Slavii au acest cuvânt sub forma riad.
rândaş s. m. (dela vorba rând 9). 1) Servitor din curte şi mai ales ajutor de vizitiu, care îngrijeşte de rânit şi de măturatul grajdului şi a curţii; 2) ajutor de bucătar.
rândea s. f. (lat. dela rude, necioplit). Broască sau gealău mare, instrument de tâmplar, cu care se netezeşte întăi lemnul sau scândura. — Şi Turcii zic rende.
rândueală s. f. V. rând 3, 4. 1) Ordine ; 2) disciplină; 3) deretecare; 4) datină, rândul a şi a se) v. 1) A trece succesiv;
2)	a fixă; 3) a pune regulă, ordine; 4) a pregăti (de ale mâncării) Olt. ‘
rânduire s. f. Acţiunea de rândui. rândunel s. m. 1) Bărbătuşul rândunicei. adu. ca o rândunea fig. repede, în zbor.
rândunică s. f. (lat. hirundo, hirundinis 1) Zool. Pasăre de coloare foarte neagră, cu alb pe piept şi puţin roşu la gât, care 'şi zideşte cuibul din gogoloaie mici de nămol; ea pleacă toamna în ţerile calde şi revine primăvara; 2) bot. iarba fiarelor.
rang s. n. (fr. rang). 1) Grad militar; 2) treaptă socială, clasă; 3) demnitate; 4) rând,
I etaj (de loje, la teatru); 5) clasă (de vase | militare).
răni (a) (lat. din lanio, laniare, a sfâşia, a rupe, a tăia ca măcelarul*) (lanio). 1) A face o tăietură sau împunsătură, ori rupere j a pielei, sau pe corp ; 2) a sfâşia — lumini | de torţe rănesc întunecimea, (Eminescu);
| 3) fig. a produce o suferinţă, o atingere mo-j îală cuiva; a mâhni tare. — Şi Slavii au | acest cuvânt răniţi.
| râni (a) v. (daco-gr. rinao, a pili, a rade | cu pila). A curaţi cu lopata noroiul, murdăria.
rănit, ă adj. 1) Cel ce are o rană (din luptă, bătălie); 2) cel ce şi-a produs o rană i
3)	fig. sfâşiat de durere morală.
rânit s. n. Vr râni. Acţiunea de a râni. raniţă s. f. (germ. ranzen (citit ranţen) = i sac, prin intermediarul rus raneţ, raniţă), j Sac sau geatftă, în care soldatul îşi duce Iu-■ crurile necesare, purtând-o în spinare.
rânji (a) v. (lat. dela ringor, ringi, a scrâşni din dinţi). 1) A strânge din dinţi şi a-I arăta ca ameninţare de a muşcă, — cum
*) Transformarea lui vulnerare, în laniare, arată că în Dacia luptele cu duşmanii erau grozave, — pe sfâşiere, măcelărire.
rân
658
răp
fac cânii; 2) fig. a iade pici'âcut sau cu răutate.
rânjit s. n. V. prec. Acţiunea de a rânji, rânjitor adj. V. prec. Care rânjeşte, rânţaş s. n. (fr. din rotage, dela rotir, a prăji). Făină mult prăjită în unt sau untură, din care se face un sos, ce se toarnă peste iriptură sau în fiertură, ori în alte feluri de mâncări scăzute. — Şi Ungurii au acest cuvânt, rărttaş, rămas dela bucătari francezi aduşi prin aceste locuri.
rănuuchioară s. f. (din vorba lat. ranun-culct (rana), broscuţă). Bot. Un fel de iederă ce se întinde pe pământ; şilnic. rănunchiu s. m. V. rărunchiu şi rinichiu. rânză s. f. (lat. dela renes, rărunchiu, făcut renesa, (citit renza = cea ca rărunchiul). Anat. 1) Numire dată stomacului pasărilor, ce are ţesuturi taii ca şi rărunchii, şi care la pasări îndeplineşte şi funcţiunea de rărunchiu ; 2) mugur de mesteacăn, ori de salcie — zis şi mâţişor. Mold. rânzlşoară s. f. Banat. Rărunchiu. rânzos, oasă adj. Mold. Rău la inimă, răutăcios.
rap 1 interj. Exprimă zgomot de lovire cu palma.
râpă s. f. (lat. ripa). 1) Scobitură mare şi adâncă îri pământ; vale cu ţerm abrupt; prăpastie; 2) scoborîş pe o coastă foarte înclinată; 3) fig. a da de râpă, a perde, a prăbuşi (o afacere, întreprindere).
rapace adj. (lat. rapax, rapacis). Care răpeşte, fură; lacom, (pasăre, om).
rapacitate s. f. (lat. rapacitas). Lăcomia de a răpi dela altul.
răpăi (a) v. (dela rap !). 1) Â^jate zgomotos din palme; sau cu palmele pe cineva»; 2) a face zgomot de loviri — ploaea )'â-păeşte în geamuri; 3) a face zgomot de paşi (de cai).
răpăit (sau răpăeală) s. V. prec. Zgomot prelung de loviri cu palma, de paşi numeroşi, sau de ploaie
rapăn s. n. (daco-gr. dela rypaino, a fi murdar). 1) Râea cânilor sau a cailor; 2) boală ce se face la cei murdari pe cap; 3) murdărie groasă ce se depune pe piele din cauza nespălărei.
rapanghel s. n. (din răpăi, sau rap! şi lat. ungere, a chinui). Bătaie aplicată cuiva (mai ales cu palmele) — l’a luat la rapan-ghel, l-a tras palme, bătaie; fig. ocară.
răpănos, oasă adj. V. rapăn. Care are rapăn; iran- mândru (ca raios 3). Mold.
râpcă s. f. (din rupe; cu adaus lat. qua). Mold. Viţe de vie ce se usucă şi se rup.
răpciugă s. f. dat. din rabies, turbare, rabiosica, turbată). Boală molipsitoare la cai, ce constă în scurgere din nas şi strănuturi (se prinde şi la om, e periculoasă»; fig. o răpciugă, un câl fcarte slab. răpciugos, oasă adj. Care are răpciugă, Răpdune a. m. (lat. dela raptionem (iap-tio), luare — adunarea recoltelor). Nume dat' de popor lunei Septembrie.
răpez s. n. (din repezi). Aruncare; avântul calului; repezire. răpezi (ă) v. V. repezi. răpi (a) v. (lat. rctpere). 1» A apuca şi iua cu forţa; 2) a lua şi a duce pe furiş; 3) a lua pe nedrept, a jefui; 4) fii. a transportă, încântă foarte; 5) înălţa şi duce în sus.
răpire s. f. V. prec. Acţiunea de a răpi propr. şi fig.
răpit, ă adj. V. răpi. 1) Luat cu, forţa; 2) transportat; 3) fig. uimit, încântat.'
rapiţă s. f. (lat. din rapa, sfeclă, hap, rapicius, rapida, ca o sfeclă). Plantă din ale cărei seminţe se scoate oleiul de ra-piţă'llat. brassica rapa).
răpitor, oare adj. V. răpi. Care răpeşte propr. şi fig. s. pl. răpitoarele, pasări ce pradă.
raport s. n. (fr. rapport din lat. apporto a aduce). 1) Dare de seamă despre o lucrare făcută ; 2) înştiinţare scrisă sau verbală dată de un funcţionar inferior către superiorul său; 3) hârtia prin care se face această înştiinţare ; 4) milit. prezentarea ofiţerilor subalterni comandantului unităţei (regimentului) la ora 12 dini. pentru a raporta; 5) relaţiuni, purtare, între oameni sau în societate; 6) starea relativă între lucruri sau acţiuni; 7) convenienţă, apropiere (dela un luern la altul); 8) gram. relaţiunea vorbelor între ele; 9) aritm. relaţiunea între două numere sau cantităţi matematice.
raportă (a) v. V. prec. 1) A face un raport ; 2) a comunica, a povesti despre un anumae fapt sau stare de lucruri; 3) a a-tribui: a raporta efectul la cauză; 4) a se apropia, asemui; 5) a face cunoscut superiorului despre ceva.
raportor s. m. 1) Cel ce face un rapoit; 2) parlament, deputat ori senator care redactează şi citeşte raportul cu considera-ţiunile privitoare la legea ce urmează a fi votată; 3) geom instrument în forma unui semicerc împărţit în 180 grade, ce serveşte pentru a măsura lărgimea unghiurilor.
râpos, oasă adj. V. râpă. Cu multe răpi; cu scoborîşuii repezi.
răposâ (a) v. (lat. repausare). 1) A muri;
659
răr
răp
2i fi(/. iron. a se stinge (lumânarea, focul), răposare s. f. V.prec. încetare din vieaţâ. răposat, ă adj. şi s. Cel ce a murit, mort. rapsod s. m. (gr. din raps-odos = a a-justâ (coase), ode, cântări). 1) Cântăreţ ambulant, la Grecii antici; 2) fig. poet, cântăreţ, din vechime.
rapsodie s. f. (gr. rapsodia). Poemă epică (opus poeziei liricei la Grecii antici; fragment de epopee; cântec recitat de rapsozii antici.
râpşti (a se) v. amplific, din răsti. rapt s. n. (lat. raptum). Răpire; furt. răpuitor s. m. Cel ce răpune, răpune (a) u. (lat. din reponere, a pune la loc ; a pune în mormânt), f) A birui; a trânti jos; 2) a prăpădi, a omori ; 3) a pierde;
4)	fig. a dispare.
răpunere s. f. Acţiunea de a răpune, răpus, ă adj. 1) învins; 2) trântit jos; 3) omorît.
rar, ă adj. şi adu. (lat. rarus; rare). 1) Aşezat prea departe unul de altul; 2) la intervale mari; 3) fig. care nu este obicinuit;
4)	fig. excepţional, cu merit deosebit; o) care nu se prea găseşte — exemplar rar;
6)	adu. din când în când, câte o dată.
rara adu. V. prec. Cu paşi mari, a luat-o rara, a plecat repede, ironic.
rarefacţie s. f. (lat. rarefacio). Rărire ; starea de *ar.
rareori adu. (din rar şi oară). în limite rari, când şi când; câte o dată.
rări (a şi a se) v. V. rar. 1) A face să fie rai.; 2) a deveni rar ; 3) a yeni, a vizita rar; 4) a nu merge regulat (la şcoală); 5) a se mişca foarte încet; 6) a dispare treptat ; 7i a încetă treptat.
rărlş s. n. V. rar. Loc unde este plantaţie rară.
rarisim, ă adj. şi adu. (lat. din rarus, — rarissimus). Foarte rar.
rarişte s. f. V. rar. Loc unde arborii sunt foarte rari (în pădure); răriş.
rariţâ s. f. (dela rar şi rări). 1) Plug mic, fără roate, cu cormănă dublă —în dreapta şi în stânga, ce serveşte la rărit porumbul când e sămănat prea des, trăgând brazde, la distanţe potrivite, cari nimicesc pai te din porumb clar şi buruenele ce ar cotropi porumbul; serveşte şi la învelirea cuiburilor de legume în loc de praşilă. 2) stelele rari din jurul luceafărului ce dimineaţă (constelaţia Sirius ?). — Numirea acestui fel de plug se aude şi la Sârbi, tali'a. răriţâ (a) u. A îări, sau prăşi cu rariţa. raritate s. f. 1) Caracterul de a fi rar sau
în mică cantitate ; 2) lucru rar, neobicinuit;
3)	ceea ce se întâmplă rar.
rărunchiu s. m. V. ritiichiu. 1) Fig. Organ de sensibilitate morală, în special durere, compătimire (azi ironic); cu rărunchii zdrobiţi de mâhnire; 2) bot. floare broş-J tească.
i ras, ă adj. (lat. rasus)■ 1) Bărbierit tuns ; pănă la piele; 2) curăţit, râcăit; 3) şters cu radirul; 4) cosit foarte de jos ; s. m. acţi-! unea de a rade; adu. ras cu pământul ; (sbor) atingând pământul, i râs s. n. (lat. risus). 1) Acţiunea de a | râde; 2) bătaie de joc, ridiculizare ; de râsul | lumei, ridicol.
| râs s. m. (daco-gr. lygx, râs). Zool. Ani-j mal, un fel de pisică sălbatică, despre care | se zice că are o vedere pătrunzătoare.
| răs... prefix (lat. din re se, ori ex, ca in i răstorn, re se torno, etc). Exprimă: 1) re-| petare mai intensificat de cât re sau ră; 2) j contra lucrare sau facere, în loc de des, ca | în răsplăti, răspopi-, 3) facere la loc, reve-| nire la prima stare ori lucrare.
I răsad s. n. (lat. prefix re şi sata, sato-| rum, semnătură V. sădi). Semnătura provi-| zorie (de unele legume) pusă des şi de timpuriu, şi adăpostită de frig; iar când au răsărit şi au crescut puţin aceste plante se sdbt cu rădăcină cu tot şi se sădesc rar, din nou, pe locul unde au să crească şi să rodească — uarza, platagelele vinete şi alte zarzavaturi se răsădesc.
răsădi (a) v. (din re şi sădi). V. răsad. 1) A semăna des un strat sau răzor, pentru a produce plante de răsădit; 2) a replanta răsaduri; 3) a sădi (pomi mici). — Şi Slavii au vorba sad, grădină, cum şi razsaâiti, dar este evidentă origina latină, din sata şi satus saturn, semănătorul, latin.
răsadniţă s. f. (din răsad şi răsădi). Locul unde se pune întâi răsadul — pepinieră de legume.
răsări (a) v. (compus re (ră) şi sări — salire latin, însemnează şi a ieşi din pământ (a creşte) plantele). 1) A ieşi din pământ (plante;; 2) a tresări (de spaimă); 3) a se arăta la orizont soarele sau luna, a apărea stelele; 4) fig. a apare pe neaşteptat cineva; 5) a se işi; 6) a începe să crească (mustaţa); 1) a se mări, a creşte, (copii); 8) a se distinge printre alţii, răsărire s. f. Acţiunea de a răsări 2. răsărit s. n. V. preced. 1) Acţiunea de a răsări; 2) locul unde apare soarele la orizont (punct cardinal); 3) momentul când apare soarele la oiizont dimineaţa; 4) fig. cu vază,
răs
660
râs
desvoltat, în evidenţă; 5) fig. mui răsărit, mai deosebit, mai binişor de cât alţii.
* răsăritean, ă adj. (dela răsăritul soarelui). 1) Oriental; din spre răsăiit; 2) din ţerile dinspre răsărit; 3) ce ţine de biserica ortodoxă orientală, a răsăritului, răsărltură s. f. V. răsărire. răsătură s. f. V. rade. 1) Acţiunea dea rade propr. şi fig. 2) resturi de la o radere. ’ răsbătător, oare adj. Care răsbate (3). răsbate (o) v. (din răs şi bate). 1) A pă-; trunde până dincolo (un cuiu, apa prin ceva); 2) a cutreieră; 3) fig. a reuşi; a învinge o dificultate; 4) a bate foarte mult. răsbatere s. f. Acţiunea de a răsbate propr. fig-
răsbi (a) v. (lat. prelix răs şi veho. vehere, a înainta (via, cale). 1) A răsbate, a pătrunde 1, 2, 3; 2) fig. l’a răsbit foamea sau frigul, l’a pătruns sau l’a îmboldit de tot foamea; 3) fig. a răsbi in bătăi ifaini), a bate mult; 4) a-şi face cale.
răsbitor, oare adj. Care râsbeşte, propr. Ş» fig-
răsboi (a şi a se) o. V. răsboiu. I) A purta răsboiu; 2) a se lua la luptă propr. şi uneori fig. a se dispută, certă.
răsboinic s. m. V- urm. 1) Care a purtat multe răsboaie (popor); 2)’de răsboiu; privitor la răsboaie; 3) pop. gata de a lupta la răsboiu; 4) luptător; 5) fig. bătăuş de bătaie. Slavii au numirea aceasta în vorba razboi-nik, hoţ de codru, şi război, hoţie, pentru că aşa au înţeles să practice răsboiul; însă boi şi voi, din care apare slavul voind — răsboiu şi voieniis,.Jgptător, este tot acelaşi boi, din cuvântul rasboi. Vezi răsboiu.
răsbolre s. f. 1) Acţiunea de a purta răsboiu ; 2) fig. luptă contra cuiva; 3) fig. dispută, ceartă.
răsboiu s. n. (daco-gr. din rassd, a bate şi boe, alarmă de luptă, şi zgomot mare, larmă). 1) Luptă cu armele între două ţeti sau popoare, precedată de alarma de bătălie şi deci de declaraţia de răsboiu făcută inamicului (spre deosebire de invazia barbară fără veste şi pe ascuns); 2) fig. luptă sistematică şi persistentă: — a duce răsboiu cu... (vorba luptă sau bătălie, nu înlocueşte exact răsboiul, care este totalitatea operaţiunilor militare dela declararea ostilităţilor şi până la sfârşit; — într’un răsboiu se dau lupte sau bătălii în diferite locuri sau în diferite împrejurări, cărora nu li se poate zice răsboaie; — deci definiţia este dată cu multă judecată şi vorba este din numirile politice şi militare de după retragerea oştilor şi
autorităţilor romane de către Aurelian, — vezi ban, voevod etc.); 3) stativele în funcţiune de a ţese, (oltean, muntean) care prin bătaiea cu spada (spata) fac mare larmă; 4) carul joagărului; 5) căluşeii morii de vânt;
6)	puntea ferestrăuiui. — Cuvântul acesta a trecut şi la Slavi, cu înţelesul de hoţie banditească şi razboinik, hoţ de codru, fără să aibă şi semnificarea stativelor de ţesut, etc. ca în româneşte; un cuvânt însă vine de acolo, unde are un înţeles determinat şi o familie mai numeroasă. V. şi resbel.
răsbucurQS, oasă adj. (din răs şi bucuros). Foarte bucuros.
răsbun s. n. (din răs şi bun). Răgaz o-dihnă.
răsbunâ (a şi a se) v. (comp. răs şi bun). 1) A deveni iarăşi bun sau bună (vremea, timpul — după ploaie şi furtună); 2) a 'şi potoli mâniea asupra cuiva (pentru răul făcut) printr’un act la fel de rău (după care rătu-eală, s’ar crede că raporturile devin iarăşi bune ; — dar adeseori devin tot mai rele, căci răsbunarea prelungeşte ura); 3) a plăti cuiva pentru un rău făcat; — în vechime ucigaşul plătea rudelor ucisului o sumă de bani, pentru a-i îmbunâ, sau a răsbunâ pe cel ucis; 4) fig. a primi o pedeapsă dela natură — firea se răsbună.
răsbunare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a, sau a se, răsbnnâ; 2) actul prin care se răsbună.
răsbunător s. şi adj. Cel ce răsbună, sau caută a răsbunâ ; de răsbunare. răscăcărâ (a) v. V. răscrăcănă. răscântător, onre adj. (din răs şi căutător). Care tot repetă cântecul (ca un ecou).
răşchirâ (a) v. (în loc de răsfira, prin dialecticul hir, în loc de fir). 1) A desface firele; 2) a împrăştiâ, a desface.
răşchitor s. n. (lat. din rescindo; rescin-tor, despărţitor, desfăcător). Uneltă de depănat tortul (pentru a face din el jirebie sau motcă) format dintr’un băţ drept şi lung (cam 1—2 metri) cu crăcane la ambele capete, sau cu un mic lemn aşezat curmeziş, pe care se tot deapănă firul de tort; fig. om foarte înalt şi subţire, slab; cu picioare răşchi-toare, cu picioare lungi subţiri.
răsciti (a) v. (prefix râs şi citi). A reciti; a repeta de prea multe ori o citire.
răscoace (a şi a se) v. (prefix răs coace). 1) A coace prea mult; 2) a fi prea uscat, a-proape de putrezire (un trunchiu de arbore, un lemn); 3) a fi prea copt (un fruct).
răscoacere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se> răscoace.
răs
661
răs
răscoage^s. pl. (din răscoace i. Bot. Plantă .cu flori frumoase roşii purpurii, având ca fruct o capsulă care strânsă puţin se crapă şi se răsuceşte (ca şi o păstare de legumă răscoaptă).
răscoală s. f. (din răsculă). 1) Râdicarea poporului contra cuiva, sau contra stăpânirei, revoltă; 2) turbiirare a ordinei; 3) fig. nc-orândueală, împrăştierealucrurilor; desordine.
răscol s. n. (comp. din ră şi sculă). Diug sau scândură îngustă, de lemn tare, cu câte o gaură la capete şi în care găuri intră capetele de s s a loitrelor carului, având scopul a ţine în sus (a sculă) loitrele şi a ţine în sus ţolul, aşternut, când în car se pune grâu, etc.
răscoli (a) v. (din răscoală 2 şi 3). 1) A ridica şi răsturna lucrurile dela locul unde sunt aşezate; 2) fig. a scormoni; 3) a cercetă ; 4) a turbură, a nelinişti.
rascolnic s. m. islav însă cu baza rom. sculă) dela raskol, schizmă ce s’a produs în biserica rusească, atunci când s’au tipărit cărţile de ritual, în caii s’au introdus cuvinte rnseşti în locul celor vechi slave; — rascolnicii n’au primit cărţile cele din nou tipărite — (nu este mirare că vorba rascol este cu bază românească, căci şi alte vorbe bisericeşti, create din 1. latină în {Bizanţ, au fost adoptate de slavi când s’au creştinat ca; jertfă, slavă etc. etc.) Schizmatic rus (în mare parte zişi lipoveni), dintre cei ce s au ridicat contra tipărire! cu cuvinte ruseşti a cărţilor slavone de ritual şi apoi din cauza persecuţiei au fugit din Rusia în Polonia şi în Moldova.
răscopt, oaptă adj. V. răscoace. 1) Copt prea mult; ou răscopt, care are şi albuşul şi gălbenuşul foarte tare prin ferberea' sau coacerea prea multă; 2) uscat şi scorojit (lemnul); 3) prea mult copt (fruct).
rascote s. pl. (diform, din răscopt). Crengi uscate ce sunt căzute pe jos în pădure.
râşeov s. m. Mold. Trans. (din baza roş, roşcău). Un fel de burete, ciupercă roşiatică, ce se găseşte prin păduri şi se conservă în saramură pentru iarnă, în putini mici.
răscrăcănâ (a şi a se) v. (prefix răs şi crăcăna). A întinde şi a desfăce de tot picioarele, aşa cum sunt depărtate crengile arborilor; a desbină picioarele, râscăcără (a) o. V. preced. răscrol (a) v. (prefix răs şi croi). 1) A croi din nou; 2) a tăia în curmeziş; 3) a tăia mai înăuntru, mai scobit, de cât cum este croit.
răscroit, â adj. V. prec. 1) Tăiat cam în curmeziş din croială; 2) tăiat, scobit dela linia dreaptă a croielei.
răscruce s. f. (prefix ră i şi cruce). 1) încrucişarea, întretăierea a două sau mai multe drumuri; 2i fig. punct sau moment de nedumerire, de cumpănă; 3) locul unde oiştea trăsurii formează o cruce cu lemnul de care se prind şleaurile ; 4) crucea formată de spe-tezele vârtelniţei; 5) iu răscruci, în punctul cel mai de sus al scrânciobului. Mold.
răscula (a şi a se) v. V. răscoală. A (se) ridica contra ordinei sau a stăpânirei, a se revoltă.
răsculare s. f. Acţiunea de a, sau a se îăsculâ; revoltă.
răsculat, 8 adj. V. răsculă. Revoltat; s. cel ce se revoltă.
răscumpără (a) v. (prefix răs şi cumpără). 1) A cumpăra îndărăt un lucru ce a fost vândut; 2) a da o sumă de bani sau alte lucruri penfru a obţine fibeitatea din robie
3)	a salvă, a mântui — Mântuitorul a răscumpărat pe credincioşi; 4) a compensa (greşeala prin fapte bune); 5) a expia, a ispăşi; 6) veckiu, a plăti o sumă de bani pentru crima făptuită.
răscumpărare s. f. 1) Acţiunea de a răs-cumprâ; 2) preţul de răscumpărare; 3) fig. salvare, mântuire de rău, de păcate ; 4) ispăşire.
răscumpărat, ă adj. V.prec. 1) Cumpătat îndărăt; 2) salvat, mântuit.
răsdâ (a) v. (prefix, răs şi da, dare). 1) A da foarte mult, sau de multe ori; 2) a restitui.
râset s. n. (din răs, râde). Râs sgomotos şi îndelung; veselie mare. răsfăţ s. n. V. răsfăţare. răsfăţâ (a şi a se) v. (prefix răs şi faţă i.
1)	A mângâia prea mult pe faţă (un copil);
2)	a alinta, a permite orice capriciu; 3) fig. a se desfăta; a fi foarte mulţumit de belşug— se resfaţă in avere; 4) a face mofturi; 5) a se jucâ (copiii) cu mulţumire şi strâmtân-du-se la faţă.
răsfăciune s. f. V. preced. Multă răsfăţare răsfăţare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) răsfăţâ; alintare.
răsfăţat, ă adj. V. răsfaţă. Alintat; fig. răsfăţat de soartă, foarte norocos în viaţă.
răsfiră (a) v. (prefix rus şi fir). 1) A despărţi firele de tort; 2) a împrăştia, firele de cereale, legume, întinzându-le pe ceva; 3) gener. a desface, a împrăştia; 4) a desbă-tuci lâna, a o scărmănâ şi întinde; 5) a des-
răs
662
răs
face să se usuce (paie, fân, etc.). 6) fig. a lăsipi, împrăştia.
răsfirare s. f. V. preced. Acţiunea de a răsfiră.
răsfirat, ă adj. V. preced, li .Desfăcut sau întins fir cu fir; 2) împrăştiat; 3) risipit în neregulă, fragmentat.
răsfoi (a) v. (prefix răs şi foaie) 1) A întoarce şi împrăştia foile (de pornmb, sau ceie căzute dela arborii; 2) a întoarce şi răscoli foile (pânzele aşternute pe pat; 3) a întoarce foile cărţii; 4) fig. a consultă (superficial i o carte; 5) a căuta ceva răsfoind, răsfoire s. f. V. prec. Acţiunea de a răsfoi, răsfoit, ă adj. întoarse foile; s. acţiunea de a răsfoi.
răsfrânge (a şi a se) v. (pref. răs şi frânge). V. resfrânge.
răsfug s. n. (pref. răs şi fagi). Boală a oilor, când se învârtesc pe loc până cad.
răsfulg s. n. (prefix răs şi fulg scurtat din fulger). 1) Boală la oi ce constă în umflarea ugerului; răsfulg sec, când piere laptele şi vita slăbeşte; 2\ bot. planta zisă şi dalae, ale cărei frunze se crede că vindecă r&sfulgut, mumire dela felul fulgerător, repede, al boalci). răsgăea (a) v. V. râsgâia. răsgăeală s. f. V. urm. Răsfăţare, alintare, răsgăla (a) v. (variantă din mângâia, prin prefix răs^f iit. quies (quieseo) linişte, a liniştii. A linişti pe copil (când plânge) prin felurite gesturi sau vorbe cari îl răsfaţă, îl alintă; a răsfăţa pe copii. Olten. (să nu se confunde cu Mold. răzgăi.)
răsgâit, ă adj. V. prec. Răsfăţat, alintat (copil) să nu se confunde cu Mold. răzgăi).
rasgândi (a se) v. (prefix răs şi gândi).
1 > A ’şi întoarce, opri gândul, intenţia de a mai face ceva; a nu mai voi să facă; 2) a se gândi mult, m’am gândit şi răsgândit.
răsgândlre s. f. V. prec. Acţiunea de a se răsgândi.
răsghinâ (a se) v. (variat din desghina, prin prefix, ruşi. A desface de tot picioarele, prin alunecare, sau forţat; când se taie o vită.
răsghinat, ă adj. V. prec. Cu picioarele de tot desfăcute, despărţite, răshirâ (a) v. V. răsfiră şi răşchira. răşină s. f. (lat. resina, cit. rezilia). Materie cleioasă ce se scurge din scoarţa bradului şi a altor arbori — arde şi produce miros plăcut.
răşinos, oasă adj. V. prec. Care produce răşină.
răsipi (a) v. V. risipi.
răsînţelegere (a) v. (prefix râs şî înţelege). A înţelege prea bine.
răsleţ, eaţă adj. (diform, din răs şi lăţi; în loc de răslâţ, ca şi răsfăţ din răsfăţa). Care stă despărţit; izolat; de laturi; stingher.
răsleţi (a şi a se) v. icomp. din răs şi lăţi a duce sau a pune foarte în lături, afară de lat, de marginile lateralei. 1) A se despărţi singuratec, turma ră leţită, fără câini, fără păstor; 2) a se depărta de totalitate ; 3) fig. a se împrăştia, a se înstreina (de casa părintească), s’au resleţit feciorii. (Acesta nu este cuvânt slav, ci produs din noţiunea lăţi, împrăştia în lat), răsleflre s. f. Acţiunea de a răsleţi. răsleţit, ă adj. V. răsleţ. Despărţit; pe de lături; izolat; stingher; înstreinat, depărtat.
răslog s. iu. (lat. din râs şi loc pentru a des-locă). Despicătură de lemn (buştean) în două, având astfel o faţă plană şi una semi-ciiculară. — Şi Ungurii au acest cuvânt reszlog.
râsipi (a) v. V. risipi. răşlui (a) u. (diformat din răzlui). 11A rade o parte subţire de pe margini, sau depe suprafaţa unui lucru (din caş, ceară, etc.); 2) fig. a trage, a opri puţin, a reţine (din leafă);
3)	fig. a cotropi (din moşie), răşluire s. f. Acţiunea de a răşlui. răsmeriţă s. f. V. resmeriţă. râşni (a) v. (lat. compus rosum-i: rosum, ros, ’n i (ire), în a merge, a trece, sufixul i este acelaşi ca în făptu-i, răzu-i, etc.). A roade, a sfărâma un corp sfărâmicios, pre-sându-1 între două corpuri tari,- a măcinâ cu râşniţa (grăunţe de porumb, piper, cafea prăjită).
râşniţă s. f. (din râşni, — cu sufixul iţă,— după sufixele latine icius, icia, sau itio (iţio-iţia). 1) Moară de casă, formată din două pietre nu prea mari: cea de jos stabilă, iar cea de deasupra învârtită cu mâna, prin ajutorul unui băţ gros (hadarag) băgat cu capul de sus în gaura unei scânduri; servea mai ales când morile de apă erau îngheţate ; 2) mică maşină, care prin învârtirea unei roate dinţate macină piper, cafea.
râşnitoare s. f. (din râşni). Peatra de moară care e aşezată stabil, debesupt.
rasol s. n. (lat. din resolvo, resolutum, desfăcut, topit). Culinar. 1) Carne feartă f. mult (având cu ea şi osul dela piciorul vitei) care face supa substanţială şi gustoasă ;
2) peşte (sau legume) fierte în apă şi în care se pnne apoi la masă oţet, lămâie, sau ceapă
ras
663
răs
ori alte zarzavaturi; 3) fig. lucrare simph-ricatăşi de mântueală, superficialitate (popj.— a da rasol.
rasoleală s. f. V. prec. Lucrare în grabă,
supeiiicială \pop.).
rasol! (a) u. V. rasol. 3. A face o lucrare cu grabă mare şi superficial.
rasoiit, a adj. V. prec. Lucrat în grabă şi ' superficial.
raşpâ sau raşplă s. f. (germ. raspel; pare însă din lat. rasumpeliis = rasul pielei). Un fel depila cu dinţi ascuţiţi, cu care cizmarul roade talpa spre a o subţia sau netezi; se întrebuinţează şi de lemnari. — Ungurii zic raspo.
răspândi (a şi a se) v. (lat. din re şi ex-pando, expmdere (din baza gr. spendo. a ră-pairii), a desfăşură, a întinde). 1) Âântinde pe o suprafaţă mare lucruri mărunte, a împrăştia; 2) a arunca în diferite părţi; 3) a se duce în diferite părţi; 4) a propagă (idei, boale, zvonuri); 5) a vărsă pe jos;. 6) a exală (răspândeşte un miros plăcut); 7) a se întinde, a se lăţi (cerneala, etc). 8) a radia (răspândeşte lumină propr şi fig.); 9) a popu-larizâ (scrieri).
răspândire s. /'. V. prec. Acţiunea de a răspândi propr. şi fig.
răspândit, ă adj. întins, împrăştiat, pio-pagaf.
răspântie s. f. (din răspândi, p. răspândie, răspândite). 1) Punct unde se despart se răspândesc mai multe drumuri; 2) fig. punct de o nauă orientare; moment de îngrijorare pentru viitor; în anii 19X4—1915 poporul român se afla la o grea răspântie. Este o mare asemănare, absolut întâmplătoare, cu slavul rasputie, din baza puţi, cale).
răspăr s. ni. şi adv. (din răs, contra şi păr). 1) Zool. Un peştişor cu solzi spinoşi pe spate; 2) adu. în răspăr, în direcţie opusă creşterei, aşezărei, părului; 3) fig. cu asprime; forţat, contra voinţei.
răspas s. n. (din răs, şi pas). Păsuire, îngăduinţă.
răspică (a) v. (din răs şi spic, un paralel la despica). 1) A desvoltâ, a spune lămurit; 2) a înţelege, a prinde înţelesul (se întrebuinţează numai la infinitiv şi puţine alte moduri).
răspicat, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Lămurit, clar (bine desvoltată ideea — aluzie la spic); 2) bine înţeles,—uorbeşte răspicat!— distinct; 3) fig. hotărît; deschis.
răsplată s. f. V. răsplăti. 1) Recompensă, ceea ce se dă cuiva pentru o faptă bună, spre a-i mulţumi; 2) cu senz opus: pedeapsă
pentru o taptă rea — şt a luat răsplata (pedeapsa).
răsplăti (a) u. (prefix răs şi plăti). A da o răsplată 1 şi 2.
răsplătire s. f■ V. prec. 1) Recompensa ; 2) fig. pedeapsă sau răsbunare.
răspopi (a şi a sef v. (pref. răs şi popii. A lua demnitatea de preot; a înceta de a fi preot.
răspopit adj. Scos. sau demisionat din preoţie.
răspunde (a) v. (lat. respondeo, respon-dere). 1) A da răspuns la o întrebare; 2) a spune lecţia; a da examen ; 3) a scrie celui ce’ţi trimite o scrisoare; 4) a plăti, a achită— a răspuns toţi banii; 5) a garantă; răspund eu pentru dânsul; 6) a comunică — răspunde o cameră în curte; 7) a corespunde, a fi faţă’n faţă; 8) a frece, a răzbate, cuiul a răspuns dincolo; 9) a fi de faţă, prezent (la apel); 10) a da semn de priceperea numelui — cânele perdut răspunde la numele de Hector; 11) a obiectă, a face o întimpinare; 12) fig. a opune o acţiune — a răspuns prinir’o louitură de; 13) a corespunde, a fi pe plac — nu răspunde aşteptărilor.
răspundere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a răspunde; 2) garanţie; 3) responsabilitate, dare de seamă — a trage la răspundere, a cere socoteală.
răspuns s. n. (lat. responsuni). 1) Acţiunea de a răspunde; 2) scrisoare trimisă celui ce a scris; 3) întimpinare, obiecţiune.
răspunzător, oare adj. 1) Cel care răspunde; 2) garant; 3) reponsabil, care are a da seamă.
răsputere s. f. (prefix răs şi putere). 1) Toată forţa; 2) adu. din răsputeri, din toate puterile.
rassă sau rasă s. f. (fr. race, — din lat. radix, rădăcină). 1) Speţă, neam, (de omenire) — rasa galbenă; 2) varietate, clasă (de animale), soiu — ical) de rasă — de bună speţă.
rassă sau rasă s. f. (lat. rasa, netedă» tunsă). Veşmânt, haină lungă şi largă, ce poartă obişnuit călugării, făcută din stofă de lână ţesută des şi netedă, (sau fără înforituri ca hainele civile).
răssui (a) u. (pref. răs şi sui). A sui foaite mult.
rast s. n. (daco-gr. din rastos, moleşire). Umflare şi moleşire a splinei, sau a stomacului (la copii, mai ades în urma frigurilor).	*
răstălmăci (a) u. (pref. răs şi tălmăci). 1)
răs
664
râs
A tălmăci din nou ; 2) a interpreta ; 3) a schimba înţelesul.
răstălmăcire s. f. V. prec. Acţiunea de a lăstălmăci 1, 2, 3.
răstav s. n. (din răs şi sfa, opri). 1) Tip. Bucată, banta de fer care prinde şi opreşte literele să nu se împrăştie; 2) uneltă la stative ; (răsboiu) care opreşte sulul; 3) fig. cadru.
rastel s. u. V. urm. Etajeră de pus armele în cazarmă.
răsteu sau răsteiu s. n. (lat. din resto, rest are, a se opri). 1) Băţ ce se bagă prin jug, spre a opri gâtul boului să nu iasă din jug; 2) băţ asemănător cu răsteul.
răsti (a se) v. (lat. resisto, resistere, a sta împotrivă, a se împotrivii. 1) A ameniţâ (cu pumnul, cu băţul; propriu a rădica pentru a Iovii; 2) a vorbi cu asprime şi ameninţător.
răstit adu. V. prec. Cu ameninţare cu asprime — a vorbi răstit.
răstigni (a) v. (lat. din restinguo, dela stinguo, a înţepai. 1) A crucifică, adică a mţepâ şi prinde cu Cuie pe cruce (cum a fost Chris-tosi; 2) fig. a sta întins, culcat sau pe scaun, cu manile şi cu picioarele în lături,—stă răstignit in faţa mea.
răstignire s. f. V. preced. Acţiunea de a răstigni.
răstignit, ă adj. V. prec. 1) Crucificat; 2) culcat lungiţ^affl mânile şi picioarele întinse.
răstimp s. n. (din răs şi timp). 1) Interval de timp; in răstimp de doi ani; 2) pauză; adu. în răstimpuri, la intervale, din când în când.
răstoacă s. f. (slav rastok din ras şi te-cenie, curgere). Despărţirea unui curs de apă spre a putea pescui; braţ de rîu.
răstoarce (a) u. (din prefix răs şi întoarce sau toarce). 1) A întoarce, a da contra (lovituri); 2) a toarce prea mult. răstrişte s. f. V. restrişte. răsturnă (a) v. iprefix răs şi turnă). 1) A întoarce cu gara în jos (un vas); 2) a doborî, a prăvăli (trăsura, carul i; 3) a culcă la pământ; 4) fig. a înlătură dela putere — a răsturnă guvernul; 5) fig. a nimici (o teorie, un principiu); 6) a face o mare desordine, a răsfoi — răstoarnă casa ; 7) a se aşeză I răzimat pe spate şi comod — răsturnat in trăsură ; 8) a aşeză contrar, dea’ndoasele— vor să răstoarne ordinea socială.
răsturnare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a răsturnă; 2) starea de răsturnat; 3) fig. dezordine ; transformare.
răsturnat, ă adj. 1) întors cu gura în jos;
2) culcat; prăvălii într’o parte ; 31 doborît;
4)	căzut, înlăturat dela putere, (guvern); 51 răzimat pe spate (în scaun).
răsturnător, oare adj. Care răstoarnă, răsturniş s. n. (din răsturnă). Loc aplecat unde se poate răsturnă carul.
răsuceală s. f. V. urm. 1) Sucire pe loc; 2) fig. mişcare dibace ; 3) fig. combinarea unei afaceri, — învărteală.
răsuci (a şi a se) v. (din răs şi suci). 1) , A suci de mai multe ori ; 2) a toarce sau a . suci din mai multe fire (frânghia, (aţa); 3) a întoarce forţat, a sciinti (mâna, piciorul, vâna— tendonul muşchiului); 4) a suci mult şi a aşeza (musteaţal; 5) a se invârti sau a învârti (în-tr’un picior); 6) fig. a duce după plac, a ademeni; 7) a face o mişcare de sucire a corpului, sau de dessucire; 8) a face sul (hârtia); 9) a se îndoi şi strânge (frunzele, foile — de căldură).
răsucire s. f. Acţiunea de a (se) răsuci, răsucit, ă adj. V. răsuci. 1) Care a suferit o răsucire; îndoit, sucit tare, s. n. răsucire-răsucitor s. n. Uneltă de răsucit, răsuflă (a şi a se) v. (pref. răs şi suflă), D A respira — a trage aer în plămâni; 2) a se repausa puţin ; 3) fig. a’şi da pe faţă supărarea, mâniea ; 4) a pătrunde aerul sau apa în afară dintr’un vas (printr’o spărtură mică ;
5)	a erupe, a izbucni în afară (bube); 6 fig. a destăinui câte puţin ceva secret 7) a’şi pierde tăria, gazele (vinul, berea) ; 8) fig. a’şi pierde actualitatea sau importanţa (o idee, etc.); 9) a exală; 10) a se recrea; 11) fig. a’şi spune necazurile (către alţii).
răsuflare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) răsu lâ propr. şi fig.
răsuflat, ă adj. 1) Care şi-a pierdut tăria (gazele) sau gustul; 2) fig. tardiv; demodat; vechiu; 3) fig. dat la iveală, destăinuit.
răsuflătoare s. f. V. răsuflă. 1) Gaură pe uncie poate trece aerul; 2) fereastră mică aşezată sus; 3) spărtură la un vas.
răsuflătură s. f. V. răsuflă. 1) Respiraţie prelungă; 2) erupţie (pe corpi, răsuflet s. n. (poetic), p. Răsuflare, răsuflu 8. n. (poetic), p. Răsuflare, răsumblâ (a) v. (pref. râs şi umblă). A umblă f. mult.
răsumflâ (a şi a se) v. (pref. răs şi umflă). A sau a se umfla foarte mult.
răsumlli (a şi a se) v. (pref. răs şi umili). A sau a se umili prea mult.
răsumpleâ (a) v. (pref. răs şi umpleti). A umplea prea mult sau foarte de multe ori.
răsună (a) v. (lat. resono, resonare). 1) A sună f. taie; 2i a da sunet profund sau
665
răt
intens; 3) a produce ecou (răsunet); 4) a vibra din cauza sunetului.
răsunare s. f. V. prec. Acţiunea de a răsună.
răsunător, oare adj. 1) Care răsună; cu răsunet (ecou); 2) fig. impresionant.
răsunet s. n. V. răsună. 1) Sunet tare ce se aude departe ; 2) ecou ; 3) calitatea vibratoare (a unui instrument muzical), j răsur s. m. V. răsură.
răsură s. f. (lat. rosula, mică roză). Floare de trandafir sălbatic, zis răsur.
răsură s. f. (lat. răsură). V. Răzătură. Vechiu. dare, bir suplimentar pentru'lefurile slujbaşilor.
răsuri s. pl. V. rosuri. răsvot s. n. (pref. răs şi vot). Votarea din nou asupra aceleeaşi legi sau chestiuni (parlamentar) — răsvotul nu este admis. răsvrăţ s. n. p. Răsvrătire. răsvrâti (a şi a se) o. (prefix răs, contra şi lat. verto, sau vorto = a întoarce; de unde şi rom. vârti (în-vârti). A sau a se revolta propr. şi fig. — lit. a se întoarce contră ; (;e întrebuinţează f. rar şi cu înţeles de perverti. — Şi Slavii au cuvintele: răzvrătiţi, razvrut, razvraşcenie, cu înţeles de pervertire, viciu ; baza evidentă din ace-laş latin verso, verto, ca şi perverto şi per-versus latin ; deci este uşor de înţeles prin ce intermediar au primit Slavii acest cuvânt-răsvrătire s. f. V. răsvrâti. Revoltă, propr. şi fig. — răsvrătirea simţurilor. răsvrătit s. m. V. prec. Revoltat; rebel, răsvrătitor s. m. Cel care îndeamnă la răsvrătire.
răszgâi (a) v. V. zgăi. A zgâi, a desface deschide prea tare- Cu prefixul răs se mai compun şi multe alte verbe, întrebuinţate rar în vorbirea poporului, ca d. p. răs-clocoti, răsmestecâ, răsmuia, etc. etc. şi arată tărie sau multă repetare a acelor acţiuni.
rât s, n. (gaco-gr. rât hon, nas). Botul porcului.
răt s. n. Trans. V. rodiu Livede (pop.), (ungur. ret).
rată s. f. (lat. rata, dela reor, ratus suin, reri, a socoti). 1) Parte dintrio sumă datorată, plătibilă la anume timp convenit; 2) termenul când trebue plătită o rată.
raţă s. f. (lat. anas, anatis — natis — raţă (dialect Slănic: naţe (p. raţe), iar apoi apropiat de lat. ratis, plută, — care pluteşte pe apă). 1) Zool. Pasăre domestică (dar este şi sălbatică), ce pluteşte pe apă şi trăeşte pi apropierea bălţilor; 2) horă — de-a raţa;
joc de copii imitând mişcările greoaie, legănate, ale raţei iron. cu mişcări greoaie, legănate (femee).
rătăcană sau rătăgană s.f. (lat. rota-quam= cât roata). Mold. 1) Prăbuşire; 2) gaură mare şi rotundă; 3) bubă deschisă rotundă, mare;
4)	pată mare rotundă — înrudit cu rotocol rotogol.
rătăci (a şi a se) v. (lat. din erraticus, rătăcitor — dela errare, a rătăci). 1) A merge pe un alt drum (greşit) de cât cel voit; 2) a umblă în nesiguranţă căutând drumul adevărat; 3) fig. a face o lucrare desorientat;
4)	a se pierde; 5) a se încurcă ; 6) a umbla fără nici o ţintă — rătăceşte pe dealuri;
7)	bis. a se abate dela dreaptă credinţă ; 8) a greşi.
rătăcire s. f. V. preced. Acţiunea de a sau a se rătăci propr. şi fig.
rătăcit, ă adj. 1) Cel care rătăceşte ; 2) fig. bis. abătut dela dreapta credinţă, schizmatic;
3)	turburat la minte.
rătăcitor, oare adj. 1) Care rătăceşte; 2) care -umblă fără adăpost, vagabond ; 3) care umblă pretutindeni.
râtan s. m. (dela rât, cu rât mare). Fig. dobitoc; mojic, prost (insultă mai ales adresată soldaţilor de şefii lor), rătez s. n. V. retez.
ratifică (a) v. (după fr. ratifier, din lat. ratus, hotărît şi fico, din facere). A confirmă ceea ce s’a făcut ori s'a promis ; (diplomatic) tratatele internaţionale se ratifică prin votul parlamentului, după ce au fost încheiate de guverne.
ratificare s. f. V. prec. Acţiunea de a ratifica.
ratificat, ă adj. -V. prec. Confirmat, consfinţit.
raţiona (a) v. (după fr. raissonner, din lat. ratio, i'ationis, socoteală, calcul—V. raţiune). 1) A judecă, socoti, bine cu mintea ; 2) a face un raţionament.
raţionabil, ă adj. V. prec. 1) înzestrat cu raţiune; 2) conform cu dreapta judecată (raţiunea) ; 3) convenabil, potrivit.'
raţional, ă adj. V. prec. 1) Conceput prin raţiune; 2) întemeiat pe raţionament.
raţionalism s. n. (fr. rationalisme, dela lat. ratio, socoteală, judecată). Sistemă filozofică, ce nu admite în religie de cât ceeace raţiunea poate descoperi.
raţionalist s. m. (fr. raţionaliste). V. preced. 1) Ce ţine de raţionalism; 2) partizan al raţionalismului.
raţionament s. n. (fr. după raisonnement, din lat. ratio, judecată). 1) Facultatea de a
666
rău
raţş
rationâ ; 2) şir de argumente înlănţuite pentru a' demonstra ceva.
raţionat, ă adj. V. raţiona. 1) Conform regulelor raţionamentului; 2) rezultat din raţionament; 3) tot ce se întemeează pe re-gule bine judecate.	'
răţişoară s. f. V. raţă. 1) Mică raţă; 2) bot. numire dată stânjineilor (pentru colorile lor ?).
raţiune s. f. tea italian razione din ratio, rationis, socoteală, judecată, cugetare). 1) Facultatea de a putea cunoaşte şi a judeca, reflecta, cumpăni cu mintea; 2) dreapta judecată ; 3) fig. bun simţ; 4) probă sprijinită pe un argument; 5) motiv, interes —raţiune de Stat.
răţoi (a se) v. (dela vorba râţoi, aluzie la mersul lui clătinat, legănat şi mândru, dar greoiu). 1) A se îngâmfă, fuduli, ca răţoitil; 2) a se răsti, a ameninţă (iron.). râţoiu s. m. V. raţă. Bărbăţelul raţei, râtos, oasă adj. (dela rât). Obraznic, mojic, ratuş s. n. (slav rutean ratuş, din germ. ruthaus; — rut, sfat, haus, casă). Mo ici. Han la drumul mare. rătund, â adj. V. rotund. rătungioară s. f. (dela rotund). Bot. Ederâ, silnic — care se încolăceşte, răţuşcă s. f. Puiu de raţă. rău, f. rea adj. (lat. dela reus, vinovat, culpabil). 1) Cu caracter răutăcios, agresiv, bătăuş, tiran; 2) ceeace nu este de calitate bună ; prost, stricat; 3) care atacă, muşcă (câine rău); 4) falş—ban rău; 5) care nu funcţionează, nu lucrează bine; 6) şcolar, nesili-tor şi obraznic; 7) adu. ce este contrar la bine, nu cum trebue : greşit; defectuos ; 8) s. n. stare sau situaţie contrară de cât binele;
9)	ceeace este opus virtuţei; 10) neajuns, necaz, nenorocire, supărare — toate relele uin...; 11) durere, ameţeală sfârşeală — ii veni un rău; 12) distrugere, calamitate — bruma face rău pomilor înfloriţi; 13) diavolul — a da răului (olt.); şi ne izbăveşte de cel rău ; locuţiuni: a părea rău, a regretă ; a vorbi de rău, a bârfi; a ţine de rău, a admonesta; a nu lua în nume de rău, a nu se supăra, a nu considera jignitor; a se uita cu ochi răi, cu invidie, cu răutate; vine rău, nu e croită bine (haina), nu se potriveşte coloarea.
râu (şi riu) s. n. (lat. rivus). 1) Curs măricel de apă ce se varsă într’un fluviu ori în alt rîu; 2) fig. curge râu, torent; 3) pl. râuri, flori (ornamente) ce merg într’una (şerpuid sau înlânţuindu-se) cusute pe cămeşi sau pe iile ţerăneşti — numirea este dată după mer-
sul curgător ca răul, cum şi Grecii antici au numit ornamentul lor prefeiat, cu numele râului Meandru — zis şi ă la greque.
răucredincios, oasă adj. (din rău şi credincios). Infidel.
răufăcător s. m. (din rău şi făcător). Tâlhar, hoţ.
râuri (a) v. V. râu. 1) A curge ca râul ;
2)	a ondulă.
răuruscă s. f. V. lăuruscă.
răutăcios, oasă adj. şi adv. V. urm. Pre-r dispus a face rău; cu răutate.	*
răutate s. f. (amplif. din rău).. 1) Predispoziţie de a face rău ; 2) vorbă sau faptă ce aduce rău (stricăciune sau supărare); 3) fig. maliţiozitate, aluzie răutăcioasă ; 4) caracter răutăcios, supărăcios, plângător; 5) om, co-p 1 tău.
răuvoitor, oare adj. şi s. (din rău şi voitor). Care doreşte altuia rău.
răvac s. n. (lat. din re şi vacuo, vacuare, a deşertă). Zeama ce se scurge (se deşartă) singură, fără stoarcere, ca: 1) mierea ce curge singură din fagure (şi care este mai gustoasă - şi mai limpede de cât cea stoarsă); 2) vinul ce se scurge singur din strugurii puşi în lin, ţără a-i stoarce ; 3) ţiţeiul ce se scurge din păcura groasa, Mold. — Şi Turcii au- acest cuvânt, format probabil de bizantinii latini, sau poate chiar dela daco-latini.
răvăci (a) v. V. răvac. Mold. A scoate t ăvac.
ravăn, ă adj. (lat. lavens, din lavere, a udă). Îmbibat cu apă, sau cu alt lichid; umezit, ud puţin — pământul este ravăn primăvară.
răvar sau răvor s. n. (lat. din revorro şi reverre, a mătură, a aruncă). 1) Ciubăraş de spălat carne ; 2) strecurătoare de mazăre sau alte legume ferte ; 3) lemnişor crestat cu care se freacă şi roade caşul, spre a frământa apoi btânza.
răvaş s. n. (lat. din reviso (cit. revizo), a vedea iară — cu transformarea rom. râ şi vază, — ru-văz; o formaţiune ca şi fr. avis; din lat. a -j- visus, vedere). 1) Scrisoare prin care se punea în vedere o dispoziţie — aviz (dela autoritate); — răvaş dela împăratu cu'ţi vine lele bărbatu (din cânt. pop.), un fel de avis de desconcentrare, demobilizare, când bărbaţii veneau aşasă dela oaste; 2) răvaş de drum, aviz de plecare, paşaport;
3)	extins, scrisoare particulară, epistolă; 4) Trans. însemnare.
răvăşeală s. f. V. răvăşi şi răvaş. Răscolirea lucrurilor spre a vedea, a căuta ceva ;— revizuire (sau revăzeală).
răvăşi (a) v. (după lat. reviso (cit, revizo), -a revedea (revizie) — rom. re-văz). A revizui lucrurile — a scotoci şi a răsturnă lucrurile căutând ceva.
răvăşit, ă adj. V. prec. Scotocit, scormonit ; risipit în desordine (lucrurile).
răveneală s. f V. ravăn. Absorbire, îmbi-’oare cu apă ; umiditate.
răvenl şi a se) v. V. prec. A umezi; a prinde umezeală, răvenit, ă adj. V. ravăn. ravilă s. f. Mold. V. ragilă. râvnă s. f. V. urm. îndemn de sine la lucru, ardoare, asiduitate, tragere de inimă Ia lucru. Olt. râmnă.
râvni (a) v. (dacp-gr. din baza ryme, mişcare impetuoasă, elan ; dela care apoi verbul ryornai, erryomen, a trage spre sine— amândouă noţiunile: elan, impetuositate, precu.n şi dorinţa.de a trage spre sine, se află în râvnă şi râvni, dar forma oltenească râmni (râvni) arată mai bine baza gr. antică ryme). 1) A dori, a pofti tare ceea ce vezi la altul; 2) a aspiră; 3) a dori cu invidie lucrul alţuia; 4) a pofti când vezi pe altul mâncând. Olten. râmni.
râvnire s. f. V. prec. Acţiunea de a râvni; aspiraţiune.
râvnilor, oare adj. şi s. Cel care râvneşte.
răvor s. n. V. rfivar. raz s. n. (din rade şi răzui). Uneltă de răzuit (la dulgheri).
rază s. f. (lat. din radius (făcut fem. radia). 1) Fir de lumină ce merge în linie dreaptă dela un corp ce luminează; 2) razele X sau, ale lui Roentgen), raze nevăzute cu ochii cari trec prin corpuri opace şi au proprietăţi terapeutice (V. radiografie şi radioterapie);
3)	fig. licărire — rază de speranţă; 4) strălucire; 5) fig. frumusetă (poet.); Ş) georn. iinia dreaptă din centrul până la margenea unei circomferinte ; 7) deschizătura de compas cu care se construeşte o circomferinţă ; O extins, fig. cuprinsul de jur împrejur — in raza oraşului; 9) distantă determinată— bate pe o rază de kilometri (tunul); 10) spiţă de roată; 11) linii desemnate, ce pleacă dela un punct (imitând razele); 12) totalul lirelor de tort depe vârtelniţă.
razachie s. f. (lat. din rosacea cit. ro-sacea = trandafirie, de coloare roză). Speţă de struguri de coloare-gâlbuie, sau roşie, cu boabe ovale şi mari, cu coarja groasă, cari sc pot şi păstra; (opus V. braghină).
răzălău s. n. (dela răzui). Pilă mare penlru răzuit.
răzălul (a) v. V. răzui. râzătoare s. f. (dela rade şi răzui). 1) Uneltă de bucătărie, din tinichea, cu găuri anume făcute, prin care se rade hreanul. parmezan, etc.; 2) stergătoare de lemn ori din fer pe care se rade de noroi gheata, la intrarea în casă; 3) uneltă de ras.
răzătură s. f. (din rade, răzui). 1) Acţiunea şi efectul raderei ori răzuirei; 2) suprafaţă răzuită.
răzbună precum şi multe alte vorbe ce se scriu uneori şi se pronunţă cu prefixul răz; râzghinâ; răzvrăti, etc. etc., se vor căuta la forma râs: răsbună, etc. etc.
răzeş s. rn. (lat. reses (din resideo) — citit rezes, aşezat, statornicit, care stă pe loc). Mold. Ţeran proprietar de pământ; moş-nean (spre deosebire de ţeranii nestabili, aşezaţi vremelnic pe moşii streine). — Ungurii înţeleg părtaş (/) prin reszes.
răzeşesc, ească adj. V. prec. De răzeş, al răzeşilor.
răzăşie s. f. Mold. Proprietatea răzeşului; moşie mică.
răzeşime s. f. V. răzeş. Mulţimea sau clasa răzeşilor, răzgâi (a) v. V. răszgâi. razlm s. n. (lat. dela resupino, resupi-nare, a (se) aplecă pe spate). 1) Sprijinitoare la spatele unui scaun; 2) orice lucru pe care se sprijine cineva; 3) fig. protecţie, protector ; ajutor.
răzimâ (a | se) v. V. prec. 1) A (se) sprijini cu spatele sau cu umărul de ceva sau de cineva; 2) fig, a se bizui pe cineva.
răzimat, ă adj. V. prec. Sprijinit cu spatele prop. şi fig.
razna adv. (slav dela razno, roznîi, diferit). 1) A umbla razna, a umbla deosebit de alţii, singuratec; 2) a umbla fără treabă înpolo şi încoace; 3) fig. a o lua razna, a o lua într’o parte; a se depărta de calea adevărată;' 4) a se abate dela subiect.
răzni (a se) v. V. preced. A se despărţi, deosebi, înstreinâ.
răzor s. n. (lat. din răsură, răzăluire, grăpare, citit razura). 3) Strat bine grupat şi netezit, pe care se sădesc flori, sau unele legume, ceapă, usturoi, etc ; 2) şanţul printre straturi. — Sârbii prin răzor înţeleg brazdăi?)
răzoraş, ă adj. V. răzori şi răzor. Vecin cu ţarina; 2) s. mic răzor.
răzori (a) v. V. răzor. 1) A face parcele ca straturile; 2) a se răzori, a fi vecin cu ţarina, cu pământurile.
răzui (a) v. (din rade şi ras). 1) A rade un lucru cu un cuţit sau cu alt instrument
răz
668
rea
tăios; 2) a roade cu o pilă mare ; 3) a netezi sau curăti ceva prin radere, răzuire s. f. Acţiunea de a răzui. răzuit, ă adj. V. preced. Ras, curăţit prin radere.
răzuitoare s. f. Uneltă de răzuit Răreţi, piei de tăbăcit, etc.
răzuş s. n. (dela răzui). 1) Mic hârleţ, lopată de lemn pentru săpat straturile sau pentru a răzui earba; 2) otic; 3) un fel de daltă sau mică broască de dulgher.
razzia s. f. (cuvânt arab razzua sau rha-riat = incursiune, năvălire în ţară streină spre a răpi, — întrebuinţat în Algeria şi în alte ţeri locuite de Arabi). Inspecţie neaşteptată, ce se face câteodată de agenţii poliţiei pe străzi şi în localuri publice spre a prinde pe pungaşi, sau pe cei ce nu au legitimaţii în regulă, n’au paşapoarte.
re, particulă, prefix, ce exprimă în compunere cu verbe, sau alte vorbe, ideea de repetîre a lucrărei sau întoarcere la starea primă ca şi re latin.
re s. m. (din vorba resonare, vezi celelalte numiri de note). Muz. Mumirea notei a doua din gama muzicei orientale.
- rea adj. V. rău.
reabilitâ (a şi a se) v. (lat. comp re -j-habilitas, aptitudine, dibăcie după fr. rehu-biiiter). 1) A restabili în toate drepturile şi prerogativele sale, pe un om care şi le per-duse prin abaterile lui sau prin greşeala jus-fiţier; 2) a ’şi recăpăta stima publică; 3) fig. a Tşi reface, îndrepta, afacerile, averea minată.
reabilitare s. f. V. preced. Acţiunea de a, sau a se reabilitâ.
reacoperi (a) v. (pref. re şi acoperi). A acoperi din nou. reacţie s. f. V. reacţiune. reacţionar, ă adj. şi s. (fr. reactionaire din lat. re, contra şi adio, lucrase, activitate). Politic. Care este contra progresului şi «inovaţiilor; care ţine la stăiile şi ordinea veche.
reacţiune s. f. (fr. reaction, din lat. re, contra şi adio, lucrare, activitate). 1) Fizic. Lucrarea unei substanţe, a unui corp, asupra altuia; 2» Chimic, manifestare cu caractere deosebite, provocată de o substanţă sau corp, asupra altuia; 3) fig. mişcare de opiniune contar celei precedente; 4) politic, acţiunea unui partid, sau partidul însuşi, care luptă pentru revenirea la sistemul vechiu de guvernare, sau care se opune progresului.
reactiv, ă adj. V. preced. 1) Care produce o reacţiune; 2) s. n. substanţă care
prin o reacţiune, permite analizei chimice de a recunoaşte natura unui corp.
readânci (a) u. (pref. re şi adânci). A adânci din nou.
readaptă (a şi a se) v. (prefix re şi adapta). A adapta din nou; a se acomoda, obişnui iarăşi la ceva.
readormi (a) v. (pref. re şi adormi). A adormi din nou.
readuce (a) v. (pref. re şi aduce). 1) A aduce din nou; 2) a face în starea precedentă.
readucere s. f. V. prec. Acţiunea de â readuce.
reagonisl (a) v. (pref. re şi agonisi). A agonisi din nou.
real, ă adj/(lat, realis, dela res, lucru, fiinţă). 1) Care este în fiinţă, existent; 2) cu aplicaţiuni la viaţa practică — liceu real;
3)	opus idealului; adv. evident; cu certitudine.
reaîcătui (a) v. (pref. re şi alcătui). A alcătui din nou.
realege (a şi a se) c. (pref. re şi alege). A, sau a se alege din nou. reales, easă adj. V. prec. Ales din nou. realism s. n. (fr. realisme, din lat. realis). 1) Doctrina filozofică a realiştilor; 2) sistema artiştilor şi literaţilor, cari pretind că imitează natura excluzînd orice ideal.
realist s. m. (fr. realiste). 1) Numire dată unor filozofi medievali, caii considerau ideile abstracte (genul, speţa) şi ideile absolute (adevărul, binele, frumosul) ca fiinţe reale ; 2i partizan al realismului în artă sau literatură ; 3) elev care urmează secţiunea reală a liceului.
realitate s. f. V. real. Lucru sau fiinţă efectiv existentă ; ceea ce există în adevăr ; fapt evident, săvârşit; locuţ. în realitate, de fapt.
realiză (a) v. (V. real şi fr. realiser) 1) A da fiinţă, a efectua; 2) a obţine — am realizat un câştig ; 3) a se realiză, a se împlini, adeveri (prezicerea, visul).
realizabil, ă adj. (fr. realisable). Ce se poate înfăptui, realiză.
realţâ (a) v. licenţă poet. prin apropiere de altus lat. înalt). A reînălţâ.
realungâ (a) v. (pref. re şi alungă). A alunga din nou.
realungat, ă adj. Alungat din nou. reamăgi (a) v. (pref. re şi amăgi). A amăgi din nou.
reamăgire s. f. V. prec. Amăgire din nou.
reamăgit, ă adj. Amăgit din nou.
rea
669
rea
reaminti (a) v. (pref. re şi aminti). A (’şi) aduce aminte.
reamintire s. f. V. prec. Acţiunea de a reaminti.
reamintit, ă adj. Menţionat mai înainte, reamputâ (a) v. V. amputa. Medic. A face din nou o amputare, reamputat, ă adj. Din nou amputat, reamuţi (a) v. (pref. re şi amuţi). A amuţi din nou (propr. şi fig). reanulâ (a) v. (pref. re şi anulai. A anula • ; araşi.
neanulat, ă adj. Anulat din nou. reanunţâ (a) v. (prfef. re şi anunţă). A anunţa din nou.
reanunţare s.f.V. prec. Anunţarea din nou. reanunţat, ă adj. Anunţat din nou. reapare (a) v. (pref. re şi apare) A apare din nou.
reapariţi un)e s. f. Acţiunea pe a reapare.
reapărut, ă adj. Apărut, ieşit, din nou. reaprinde (a) v. (pref. re şi aprinde). A, sau a se aprinde iarăşi, reaprins, ă adj, V. prec. Aprins din nou. reaprovizionare s. f. V. aproviziona. Aprovizionare din nou.
rearendâ (a) v. (pref. re şi arendă). A arenda din nou, sau pe un nou termen.
resaltâ (â) v. (pref. re şi asalt). A da asalt din nou.
reasanâ (ă) v. (pref. re şi asana). A asana din nou propr. şi fig.
reascultâ (a) v. (pref. re şi asculta). A asculta din nou; a interogă la lecţie din noy (pe şcolar).
reascultat, ă adj. Ascultat, interogat din nou.
reascunde (a) v. (pref. re şi ascunde). A (sef ascunde tlin nou; a dispare iarăşi (erup-ţiuni, bube).
reascuţi (a) o. (pref. re şi ascuţi). A as-cuţi din nou.
reaşeză (a) v. (pref. re şi aşeză). A aşeză din nou ; a pune-la loc ; a restabili, a potoli din nou.
reaşezat, ă adj. V. prec. Aşezat, restabilit, pus la loc din nou.
reasfinţi (a) v. (pref. re şi asfinţi). A asfinţi iarăşi, a asfinţi mereu.
reasigură (a) v. (pref. re şi asigură). A face contra asigurare (la o altă societate, de către cea care asigură).
reasigurare s. f. V. prec. Acţiunea de a reasigură.
reasortâ (a) v. (pref. re şi asorta). A aproviziona din nou cu.mărfuri.
reasortat, ă adj. V. prec. Reaprovizionat cu mărfuri.
reaşterne (a) v. (pref. re şi aşterne). A aşterne din nou prop. şi fig.
reastupa (a) v. (pref. re şi astupă). A astupa la loc.
reasudâ (a) v. (pref. re şi asudă). A asuda din nou.
reasuprl (a) v. (pref. re şi asupri). A asupri, a prigoni din nou.
reasuprit, ă adj. V. prec. Asuprit, prigonit într’una.
reatacâ (a) v. (pref. re şi atacă). A pomi la atac din nou (milit).
reataşă (a) v. (pref. re şi ataşă). A ataşa din nou.
reataşat, ă adj. V. prec. Ataşat din nou. reaţâţâ (a) v. (pref. re şi aţâţă). A aţâţă din nou ; a. irită din nou.
reauri (a) v‘ (pref. re şi auri). A auri din nou.
reauzi (a) v. (pref. re şi auzi). A auzi din nou; a căpăta din nou auzul.
reavântâ (a se) v. (pref. re şi avânta). A se avânta iarăşi.
reavea (a) n. (pref. re şi avea). A poseda din nou.
reavolnţă s. f. (comp. rea şi voinţă). 1) Voinţă de a face rău; 2) intenţie rea ; 3) rea dispoziţie, răutate sau contrară voinţă de a face ceva.
reazim s. n. (lat. din resupino, a (se) a-plecâ pe spate). 1) Sprijinitoare la spatele unui scaun; 2) orice lucru de care sd sprijine ceva sau cineva; 3) fig. protecţie, a-jutor.
rebarbativ, ă ad.j (fr. răbarbatif). Aspru • răspingător.
rebedenie s. f. V. rubedenie. rebegeală s. f. (lat. comp- re + bigelo, gelare, a îngheţa dublu, din nou). Răceală care a pătruns în corp, de nu se mai încălzeşte, nu mai face reacţiune sângele (la copii mai ales; răceală tare la miei şi viţei, când îi apucă tremurai de nu se mai pot încălzi.
rebegi (a) v. V. preced. A răci tare până începe tremurai de frig.
rebegit, ă adj. Răcit tare, cuprins de frig, cu tremurătura fălcilor şi a corpului.
rebel, ă adj. (lat. rebelis). 1) Care se revoltă, nesupus; 2) fig. care nu se aşează cum trebue; neastâmpărat ; 3) fig. care nu se poate uşor vindecă — tuşă rebelă ; s. n. om nesupus autorităţii, revoltat contra stă-pânirei şi făcând acte de rebeliune.
rebeliune s. f. V. preced. Revoluţie contra stăpânirei ptin fapte de agresiune, volnicie.
reb
670
rec
reboicotâ (a) v. (pref. re şi boicota). A boicota din nou.
rebombardâ (a) v. (pref. re şi bombarda). A bombarda din nou.
rebotezâ (a) v. (pref. re şi boteza). 1) A boteza din nou; 2) fig. a da o nouă numire.
rebucurâ (a şi a se) v. (pref. re şi bucura). A bucură din nou ; a’şi recăpăta bu-cariea.
: rebus s. n. (fr. rebus). Joc ce constă într’o ghicitoare a unei idei, exprimate prin îrţşi-rare de Iite;e, sau de litere şi figuri, a căror numiri dă tocmai cuvintele propoziţiei: ex.
(\j at = un a mic in cerc at = un amit
încercat..	-
recade (a) sau recădeâ v. (pref. re şi cădea). A cădea iarăşi, recădere s. f. Acţiunea de a recădea. recălcă (a) v. (pref. re şi călca). A călca din nou (cu fierul, etc.). rJ"“recalcltrant, ă cfdj. (lat. pref. re şi cal-j citro, calcitrare, a se împotrivi). Care se I opune cu îndârjire, cu încăpăţinare ; împo-f frivitor.
s"*'*recâiitări (a) o. (pref. re şi cartări). A cântări din nou.
recăpăta (a) v. (pref. re şi căpătă). A căpăta, a dobândi iarăşi.
recăpătare s. f. V. prec. Acţiunea de a recăpăta.
recapitulâ (a) v. (fr. recapituler din lat. re -j- capitu'atim, pe scurt). A resuma pe scurt.
recapitulare s. f. V. preced. Acţiunea de a recapitula ; resumare pe scurt.
recăsători (a se) v. (pref. re şi căsători). A se căsători din nou.
recăsătorit, ă adj. V. prec. Căsătorit din nou (cu altă persoană, după divorţ sau deces.
recâştigă (a) v. (pref. re şi câştiga). A câştigă din nou, a redobândi (ce se perduse*. recâştigat, ă adj. V. prec. Redobândit, recăutâ (a) v. (pref. re şi căută). A cputa din nou.
recăzut, ă adj. V. recădea. Căzut din nou. rece adj. şi adu. (scurtare din răceală . î) Care nu este cald; 2) proasjft —. apă rece; 3) îngheţat — zăpada rece ; 4) fig. cu temperament flegmatic; indiferent; 5) friguros — vânt rece.
recensemânt s. n. (fr. recensement, din lat. recensio). Numărătoare oficială a locuitorilor ţârei.
recensent s. nu V. recensiune. Autor al unei recensiuni,
recensiune s. f. (lat. din recenseo, a re-
vizui). 1) Compararea operei, scrierei, unui autor, cu manuscriptele vechi; 2) critica unei opere literare, etc.
recensor s. m. V. recensemânt. Cef ce face recensemântul.
recent, ă adj. şi adu. <lat. recens, re-centis). De curând, nou (fapt, întâmplare!.
recepisă s. f. sau recipisă (fr. recepisse, din lat. recipio recipere, a primi). Adeverinţă de primire, dată de poştă sau de altă autoritate — recipisă de consemnare.
receptacul s. n. (lat. receptăculum, magazie, depozit). Bot. Capsulă în care se înde porfirul unei flori. recepţl(un)e s. f. (fr. reception, din lat. recepto, a primi la sine). 1) Primire, luare în primire (de materiale, lucrări); 2) primire cu mare solemnitate (a persoanelor); 3) primire oficială (în lumea diplomatică).
receptor s. n. (din lat. receptare, a primi i. Aparat dela un telefon prin care se primeşte sunetul vorbelor; adj. primitor.
rechemă (a) v. (pref. re şi chemă). 1) A chema din nou; 2) a chemă înapoi; 3) di-plom. a chemă în ţara sa pe un ambasador-rechemare s. f. Acţiunea de'a rechemă (3) rechie s. f. (lat. dela requies, linişte). Bot. Rezedă sălbatică, cu miros plăcut, liniştitor-(ca si numirea latină reseda, din resideo, a şedea, a sta liniştit).
rechin s. m. (fr. requin) Zool. Numirea unui peşte mare din apele mărilor, foarte mâncăcios, care sfâşie pe omul ce ar cădea în apropierea lui şi de aceia numirea ii vine din lat. requem, de răposare (requiesi.
rechiziţi(un)e s, f. requisition din lat. requirere (requisitumi, a căută, a cercetă). Luare de: lucruri, animale, trăsuri, şi oameni pentru trebuinţele armatei în timp de râsboi.
rechizitoriu s. u. (lat. dela requisitum, cercetat — requirere). 1) Actul de acuzarea unui criminal, dresat de ministerul public (de procuror); 2) discurs de acuzare, r oştit de procuror în faţa tribunalului; 3) fig. imputări violente.
recidivă s. f. (lat. recidiva, din recicla (p. recado) recidere, a cădea iarăşi). 1) Ju-rid. Recădere în aciaşi greşeală, delict, ori crimă; 2) medic, revenirea boalei.
recidivist s. m. V. prec. Jurid. Cel ce din nou comite o crimă sau un delict.
recipiendar s. m. (fr. recipiendairei. Cel primit cu solemnitate într'o societate.
recipient s. n. (fr' recipient, din lat. recipio, a primi). I) Chim. Vas de laborator pentru primit un lichid sau gaz; 2) fizic. clopotul de sticlă al maşinei pneumatice.
recipisă s. f. V. recepisă. reciproc, ă adj. (lat. reciprocus, care în-«aitează şi se retrage). Dela unul la altul şi contrar, — iubire sau stimă, ori servicii reciproce (pe cari şi le face unul atuia): reciprocitate s. f. V. prec. Starea sau calitatea de reciproc.
recită (a) v. (lat. recito, recitare, a citi tare în public). A spune tare şi frumos o ppezie învăţată pe derost. recitare s. f. V. prec. Acţiunea de a recita, recitativ, ă adj. V. recită. Muzic. Cântec fri formă de recitare şi fără a fi supus măsurii muzicale.
recitator s. m. Cel ce recitează. reciti (a) v. (pref. re şi citi). A citi din nou.
recitire s. f. V. prec. Citire din nou. reclădi (a) v. (pref. re şi clădi). A clădi din nou; a reconstrui, reclădit, ă adj. V. prec. Reconstruit, reclamă s. f. (lat. reclama, reclamare, a strigă iarăşi). 1) Notiţă sau articol mic în ziare pentru a recomanda un obiect de comerţ, lucrare, etc; 2) anunciu recomandând ceva; 3) cu înţeles iron. — laudă cu vâlvă mare, dar puţin meritată.
reclamă (a) v. (lat. reclamare, a strigă contra, a protestă). 1) A protestă prin scris sau verbal contra unei nedreptăţi; 2) a cere stăruitor ceva cuvenit; 3) a avea trebuinţă, suferindul reclamă linişte; 4) pop. a pârî. reclamant s. m. Cel ce face o reclamaţiune. reclamantă s. f. Femee care face o recla-maţiune.
reclamaţi(un)e s. f. V. reclamă. 1) Acţiunea de a reclamă; 2) hârtia cu conţinutul reclamaţi(un)ei.
recluziune s. f. (lat. reclusio, din reclu-dere (daudere), a închide din nou). Jurid. Numirea pedepsei infamante, ce constă din închisoare într’un penitenciar, timp de 5—10 ani, maximum.
recoase )a) v. (pref. re şi coase). A coase din nou.
recusut, ă adj. Cusut din nou. recoborî (a şi a se) v. (pref. re şi cobori). A şi a se coborî din nou. recoborît, ă adj. Coborit iarăşi, recolonizâ (a) v. (pref. re şi coloniză). A coloniza din nou.
recolorâ (a) v. (pref. re şi coloră). A co-iora din nou; a căpăta iarăşi coloarea. .
recoltă (a) v. (fr. recolter, din lat. recob-lectus, cules, adunat din nou). A culege roadele propr. şi fig. a trage consecinţele unei fapte.
recoltă s. f. (fr. recolte. V. prec.). J) Culesul fructelor, roadelor; 2) roadele adunate;
3)	produse în genere; 4) fig. culegere.
recoltare s. f. V. prec. Faptul de a culege roadele sămănăturilor, pomilor.
recomandă (a şi a se) v. (fr. recomman-der, din lat. mandare, a încredinţa). 1) A vorbi de bine, a lăudă pe cineva către altul;
2)	a prezentă calităţi vrednice de laudă; — opus, — se recomandă prost — arată neajunsuri ; 3) a se prezenta cuivâ, spunându-şi numele şi pronumele ; 4i a sfătui stăruitor ;
5)	post. a da o scrisoare, cu asigurare de
,pr:p?iie şi de predare, prin adeverinţă pos-
0)	a indică — se recomandă metii-ca\aentul, hotelul, etc.
recomandabil, ă adj. V. preced. Care merită a fi recomandat.
recomandare s. f. Acţiunea de a (se) recomandă.
recomandat, ă adj. V. recomandă. 1) Prezentat; lăudat; 2) indicat, prescris (de doctor); 3) post. predat cu adeverinţă (scrisoarea sau pachetul).
recomandaţi(un)e s. f. 1) Acţiunea de a recomandă; 2) setisoare de recomandare;
3)	prezentare de persoană; 4) instrucţiune, ordin.
recompensă s. f. (fr. recompense, din lat. conrpensare, a răsplătii. Răsplată.
recompensă (a) a. (fr. recompenser). A răsplăti.
recompensare s. f. V. prec. Faptul de a recompensă.
recompune (a) v. (pref. re şi compune). A compune din nou.
reconcilia (a şi a se) t. (fr. reconcilier, diu lat. conciliare, a reuni, împăca). A sau a se împăca din nou.
reconcitiare s. f. V. prec. Reîmpăcare. reconduce (a) v. (pref. re şi conduce). 1) A duce îndărăt; 2) a însoţi, a petrece (din politeţă1.
reconducere s. f. V. prec. Ducere înapoi (la arest).
recondus, ă adj. V. prec. 1) Dus înapoi; însoţit, petrecut.
reconstitui (a) v. (pref. re şi constitui). A constitui din nou; a reîntocmi. reconstituire s. f. V. prec. Reîntocmire. reconstituit, ă adj. Reîntocmit, realcătuit. reconstrui (a) v. (pref. re şi construi). A reclădi; a reface.
reconstruire s. f. Faptnl de a reconstrui; reclădire.
reconstruit, â adj. Construit din nou; reclădit ; restaurat.
rec
672
rec
recopia (a) v. (pref. re şi copia). A copia din nou.
recopiat, ă adj. Copiat din nou. record s. rt. (vorbă de sport — cuvânt englez). întrecere; întrecerea tuturor celorlalţi jucători la un joc; întrecerea tuturor sforţărilor sau superiorităţii la care ajunsese alţii; record de viteză, de înălţare cu aeroplanul, etc, etc.
recrea (a se) v. (fr. recreer, din lat. creare, a face>. 1) A 'şi reface puterile, a se odihni puţin; 2) a se distra.
recreaţi(un)e s. f. (fr. recreation). li Odihnă scurtă, pentru refacerea puterilor ; 2) distracţie sau exerciţiu în acelaşi scop. recreare s. f. Acţiunea de a se recrea, recreativ, ă adj. Care poate recrea, de recreare.
recrintinâ (a) v. (fr. recriminer, din lat. crimen, acuzaţiune). A răspunde cu alte a-cuzaţiuni Ia o acuzaţie adusă; contrâînvino-văţire.
recriminaţlune s. f. V. prec. Acţiunea de a recriminâ.
recrudescent, ă adj. V. urm. Ce recrudescenţă.
recrudescenţă s. f. (fr. recrudescence din lat. recrudescere, a izbucni din nou\ Izbucnire mai tare, din nou, a unei boale, a unor împrejurări relei; stricăciunile acestor rele.
recrut s. m. V. urm. Soldat de curând luat la oaste.
recrută (a) v. (fr. recruter din fr. recroitre, a recreşte). A merge sau a lua la oştire, tinerii ajunşi la vârsta de 21 ani; a fi înscris sau a înscrie ca bun pentru oştire; 3) fig. a căuta şi a primi element (oameni) buni sau necesari pentru a face ceva; 4) fig. rău, a ademeni a atrage; 5) a (se) alege dintre.
recrutare s. f. V. prec. Acţiunea de a recruta; alegerea tinerilor pentru armată.
recrutor s. şi adj. V. prec. Cel ce face recrutarea; medicul recrutor, medic care examinează sănătatea tinerilor chemaţi la oaste.
rectangular, ă adj. (fr. rectangulaire, din lat. redus, drept şi fr. angulair, unghiulai). Geoml Dreptunghiular, ca un dreptunghiu.
rectifică (a) n. (după fr. rectifier, din lat. redus, drept, şi fico, din facere, a face). A îndreptă (o greşală de scriere, de calcul).
rectificare s. f. V. prec. îndreptare, corectare.
rectitudine s. f. (fr. rectitude, din lat. rectitudinem, dela redus, drept). 1) Ceea ce este perfect drept, în linie dreaptă; 2)
fig. ceea ce este conform cu raţiunea şi cî morala; cinste.
recto s. n. (lat. din recte, drept). Prim: pagină a unei foi (opus — verso).
rector s. n. (lat. dela rector, rectoris, ce care îndreaptă, conduce). Profesor' care conduce o universitate în ce priveşte administraţia şi alte atribuţiuni superioare.
lectorat s. n. V. preced. 1) Demnitatea, ţ funcţiunea de rector; 2) cancelaria recto rului.
rec turn s. n. (lat. redum, care este drept). Anat. Porţiunea ultimă a intestinului gros, ce duce la anus.
reculege (a şi a se) v. (din pref. re şi culege, — ca fr. recuellir). 1) A’şi reconcentra atenţia; 2) a se desmeteci; 3) a ’şi reveni în fire; 4) propr. a culege din nou.
reculegere s. f. V. prec. 1. Acţiunea de a se reculege; 2) culegerea din nou.
recules, easă adj. V. prec. 1) Revenit în fire; 2) cules din nou.
recumpăni (a) v. (pref. re şi cumpăni). A cumpăni din nou. .
recumpănire s. f. V. prec. Acţiunea de a recumpăni.
recunoaşte (a) v. (pref. re şi cunoaşte).
1)	A’şi reaminti şi cunoaşte înfăţişarea (unui om, localităţi, lucru); 2) a distinge după un anume semii; 3) a admite, a mărturisi; 4) milit. a observa (poziţiile inamicului; 5) mi-lit. a vedea (caporal de gardă recunoaşte...);
6i a descoperi adevărul despre ceva, s'a recunoscut inocenţa; 7) a admite ca ai său, legal — recunoaşte copilul; 8) a avea recunoştinţă; 9) a regăsi la altul ideile sau sentimentele sale.
recunoaştere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a recunoaşte; 2) milit. observarea poziţiilor inamicului;, 3) politic, acordarea drep- , turilor prin votul parlamentului, românilor din j alte state; 4) admiterea (datoriei, etc.); 5) j admiterea, primirea (de fiu legal).	1
recunoscător, oare adj. Cel ce are re- J cunoştiinţă.	|
recunoştinţă s. f. (din recunoaşte). 1) A- I ducere aminte de binefacerile primite ; 2) 1 sentiment de obligaţiune pentru binefacerile I primite; 3) manifestarea acestui sentiment 1 (forma recunoştiinţă este greşită).	J
recuperâ (a) v. (lat. recuperare). A redo- | bândi, a recâştiga; a se despăgubi.	I
recuperat, ă adj. Redobândit; primit ca.Jj despăgubire.	m
recurba (a) u. (pref. re şi curba). 1) AS curbă din nou, a curba în altă direcţie; 2) afl încovoia, restrânge.	jH
pro______	'	641
proscris, ă adj. V. proscrie. 1) Cel lovit de proscripţiune ; 2) cel exilat; 3) fig. desfiinţat, eşit din uz, suprimat prosector s. n. (lat. dela proseco, prose-care, a taea, a spintecă). Ştiinţ. Cel ce taie un trup, pentru a prepara o lecţie de ştiinţă anatomică.
prosie s. f. (slav proseianii, înainte să-mănat). Pârloagă, loc ce a rămas nesămănat.
proslăvi (a şi a se) v. (corn. din pro şi slavă, slăvi). A glorifică foarte, a preatnălţa, preamări, fig. irort. a se răsfăţâ.
proslăvire s. f. 1) Glorificare ; 2) laudă excesivă ; 3) fig. irori. răsfăţare.
proslăvit, ă adj. Glorificat foarte. — Cuvântul slavă şi slăvi este trecut şi la Slavi ca şi verbul slăviţi şi proslăviţi. Vezi slavă.
prosomle s. f. (gr. dela prosomoios, asemănător). Muzic. bis. Cântare tip, după care se cântă şi alte imnuri.
prosop s. n. (daco-gr. dela prosopos, faţă). Ştergar, peşchir pentru şters faţa după spălare prosopopee s. f. (gr. din prosopon, persoană ; poieâ, fac, compun). Figură de retorică, prin care oratorul face să vorbească în locu-i o altă persoatiă sau chiar un lucru.
prospect s. n. (lat. prospectus, privire înainte). Progamă, expunere sciisă, despre o a-! acere de întreprins.
prosperă adj. (lat. dela prospero, prosperate, a fi după speranţă, dorinţă; a fi cu spor). Cu spor ; în desvoltare propăşitor.
prosperă (a) v. V. preced. A progresă, a spori ; a se desvolta favorabil, a propăşi.
prosperitate s. f. V. preced. Stare prosperă; belşug, propăşire.
prost, oastâ adj. şi s. (lat. din pro-stul-tus; pt o, în fel de, stultus, prost, nebun).
1)	Om mărginit la minte; incapabil; 2) tâmpit; — de aici; 3) om din clasă de jos ; 4) de gust ordinar, prostesc — glumă pros-tească ; 5) de calitate rea, inferioară; stofă, lucru prost; 6) naiv ; 7) fig. comun, ordinar;
8)	simplu, de rând, — soldat prost; 9) s, idiot; 10) adu. râu. ordinar, fără gust — lucrează prost. -r~ Acest calificativ a trecut şi la Slavi cu înţelesul atenuat de ordinar şi simplu, — prostoi, prostaia şi prosto (fără înţeles de idiot).
prostan, ă adj. V. prec. Mare prost, prostănac, ă adj. V. prost. Prostuţ. prostatic, ă adj. V. prec. Năroduţ, prostuţ. prosteală s. f. V. prost. 1) fig. încercare de a înşelă pe cineva, crezându-1 prost, ne-priceput; 2) lucrare de prost; 3) fig. alintare.
prosterna (a se) v. (lat. prosternere). 1) A se închină asezându-sfe cu faţa la pământ;
pro
fig. a se plecă prea umilit; a se rugă cu u-milinţă mare.
prosternare s. f. V. prec. Acţiunea de a se prosternă.
prostesc, eascâ adj. V. prost. De prost ca de prost.
prosteşte adv. Ca prostul, năro deşte, prosti (a şi a se) v. V. prost. 1) A face prost; a căuta să înşele (ca pe proşti); 2) fig. a minţi; 3) a deveni prost idiot; 4) fig. a face nazuri, dificultăţi; 5) fig. a face lucruri neserioase; 6) a se alintă.
prostie s. f. V. prost. 1) Starea prostului; lipsă de minte; 2) faptă fără raţiune, faptă de^ prost; 3) fig. obrăznicie, (joc de copii), nebunie; alintare; 4) lucru neserios, prostime s. f. Clasa oamenilor de jos. prostire s. f. V. I prosti. Acţiunea de a tse) prosti.
prostire s, f. II (daco-gr. dela prostellâ, a acoperii). !) Acoperitoare de pânză albă pentru aşternut pe patul de culcare; 2) cearşaf pentru a acoperi pîapomâ. — Vorba prostiră se aude şi la Rutteni.
prostituâ (a şi a se) v. (fr. prostituer. 1) A se face prostituată; fig. a se desonora vânzându-se, a face lucruri lipsite de onoare numai pentru plată.
prostituată s.t f. (fr. prostituee din lat prostituere, a pune înainte, a scoate de vânzare). Femee desfrânată, necinstită care se vinde peutru plăcerile sexuale, prostogol s. n. V. rostogol. Răstogolire. prostovol s. n. V. prestăvăli. Un fel de sac de plasă pentru prins peşte. Olten.
prostraţiune s. f. (lat. prostraţia). Slăbife mintală extremă, tâmpenie.
prot s. m. (fr, prote din gr. protos întâiul). Tipogr. Supraveghetorul lucrărilor într’o tipografie.
protagonist s. m. (gr. protagonistes, dela protos, întâiul). Antic, Actorul principal într’o piesă; actual, promotor, înaintaş care a început o lucrare.
protagnonist, ă adj. De protogonist. proţap s. n. (lat. pro, înainte; cippus, par înfipţi, stâlp înfipt; = vezi ţeapă). 1) Lemnul lung prins, înfipt înaintea carului "Şi de care se agaţă jugul boilor; 2) fig. prăjină groasă şi lungă; 31 fig. căluş.
proţăpi (a) v. V. prec. 1) A înfige, cum' este înfipt proţapul; 2) a pune căluş în gură; 3i fig. a se, a sta ca înfipt, a împinge puternic 4) a da cu proţapui in gard (mânând greşit boii); 5) fig. a înghesui, a silui.
proţăpit, ă adj. şi adv. 1) Ţeapăn, ca înfipt fig. 2i înghsuit, răzimat în.
41
protecţionism s. n. V. protecţiune. Sistem de a proteja produsele unei ţări, punând taxe mari de import pe produsele similare din alte ţeri.
protecţionist s. m. Partizan al protecţio-n'smului.
protecţi(un)e s. f. < Fr. protection, din lat. protectio). 1) Acţiunea de ?. protejâ, de a lua sub apărare, de a faborizâ; a ajuta; 2) dreptul de a protejâ pe supuşii unei ţări, a-flaţi în străinătate; 3) fig. hatâr, trecere, favoare.
protector s. m. (lat. protector). 1.) Cel ce protejază, dă protecţiune; 2) binefăcător şi îngrijitor al cuiva; 3) apărător, sprijinitor; 4) epitrop (al unui aşezământ).
protectorat s. n. (ir. protectorat, din lat protector). 1) Demnitatea de protector; 2) dreptul de protecţiune; 3) sprijin pol tic dat de un stat mare altui stat mai mic şi supus.
proteja (a) v. (lat. protego, protegere — din pro, înainte şi tegere, a acoperi). 1) A luă sub îngrijire şi apărare pe cineva; 2) a ajuta la prosperitatea (artei, industriei, ştiinţei) ; 3) a adăposti, a feri; 4) a favoriza ; 5) fig. a face hatâr.
protejat, ă adj. V. preced. 1) Cel ce este sub apărarea şi îngrijirea cuiva ; 2) ferit, adăpostit ; 3) favorizat,
protest s. n. 1) Acţiunea de a protestă; 2) jurid. Act legal dresat de tribunal prin care se constată neplata la timp a unei poliţe, trate, etc.
protestă (a) v. (fr. protester din lat. pro, însinte, testări, a afirma solemn, a invoca mărturie). 1) A face o declaraţie în mod solemn ; 2) a se opune ; 3) a opune; 4) a face un protest (2) comercial.
protestant s. m. (dela vorba protestare). Cel ce ţine de protestatism.
protestatism s. n. (dela protestare). Reli-giune formată de Luther pela anul 1517, prin faptul că, în puterea unor precepte evanghelice, el a protestat în contra vânzării indulgenţelor (cărţi pentru ertarea păcatelor); — sunt protestanţi în Suedia, Danemarca, Germania şi mai puţini în alte ţeri. protestare s. f. Acţiunea de a protestă, protestator s. m. Cel ce protestează, protetic, ă adj. V. urm. Gram. Ce este adaus înaintea unui cuvânt, — prefix.
proteză s. f. (gr. prothesis, punere înainte). 1) Gram. Adăugarea unei litere înaintea unui cuvânt, fără să-i schimbe înţelesul; lămâie, alămăie; 2) medic, operaţie chirurgicală prin care se înlocueşte un organ sau parte dintr’un organ.
protimie s. f. (gr. dela protheo, a merge înainte). Preferinţă, prioritate, (eşit din uz).
protimisi (a) v. V. prec. A da protimie, preferinţă (eşit din uz).
protipendadă s. f. (gr. din protheâ, a merge înainte; penda, 5) Boierime din cele 5 clase prime de boieri, înfiinţate pe timpul domnilor fanarioţi; în special boerii din prima clasă, singurii cari aveau dreptul de a purta barbă şi ocupau demnităţi înalte. (Scopul înfiinţării boieriilor de acest fel, era de a obţine domnul bani dela cei ce căutau să fie boieri).
protipendlst s. m. V. prec. Boier din protipendadă.
protivă (in) s. f. adu. (lat. din protinus din pro, înainte, tinus, tenus, numai). Care stă sau este în cale, înainte; contra.
protivnlc, ă adj. s. V. prec. 1) Contrar; duşmănos; 2) adversar; 3) fig. d avolul. — Şi Slavii au cuvântul protiv, contra şi protivnii, contrar dar şi forma şi înţelesul se cunoaşte că este din lat. pro — înainte, cu înţeles de în faţă contra.
protocarbonat s. n. (din gr. protos, întâi, prim; şi carbon). \ Chimic. Corp Combinat în primul loc din carbon.
protoclorură s. /. (din gr. protos, întâi, şi clor ură). Chim. Combinaţie chimică ce conţine în primul grad clorură.
protocol s. n. (gr. protokollon, din protos întâi; kollaâ, a încheia). 1) Proces-verbal al deliberaţiiinilor unni congres sau conferinţe diplomatice; 2) formular tip cum să se încheie actele publice ; 3) regule de ceremonie, în raporturile diplomatice sau ale suveranilor;
4)	fig. regulă rigidă şi pretenţioasă, protocolar, ă adj. Conform protocolului, protoiereu s. m. (gr. protos, întâiul şi V. iereu). Protopop, preot Care este şef bisericesc peste un district, sau peste bisericile dintr’o capitală.
protoierie s. f. V. prec. 1) Funcţiunea de protoereu; 2) cancelaria protoiereului.
protoplasmă s. f. gr. protoplasma, din proto-plastos, a crea întâi). Substanţă din care se formează celulele şi apoi ţeseturile organismului animal sau vegetel cum şi însuşi animalele inferioare — infuzoriile, etc.
protoplasmic, ă adj. De protoplasmă, ca protoplasma.
protopop s. m. (din gr. prâtos, întâiul şi lat. popa, preot). V. Protoiereu. (Se constată că încă sub imp. Justinian există o episcopie în Dacia, cam pela Severin; deci numirea com= pusă greco-latină de protopop,, nu poate fi considerată ca slavă), protopopie s. f. V. protoierie.
pro
643
pro
protopresbiter s. m. (din gr. ppotos, întâiul şi presbiter). V. protoiereu.
protopsalt s. m. (gr. protos, întâiul; şi psalt). Primul cântăreţ dela o biserică.
protosinghel s. n. (gr. prdtos, întâiul; şi singhclos, din syg-keleyâ, a oficia împreună). Bis. Diaconul prim, când oficiază doi diaconi împreună cu arhiereul.
prototip s. n. (gr. protos, întâiul; V. tip). Primul model; tipul prim din care s’a perfecţionat ceva.
protoxid s. n. (gr. protos, prim şl oxid). Chim- Oxidul cel mai puţin oxigenat dintr’un metal.
protozoare s. pi. (gr.^protos, primul; zâon, animal). Şt. natur. Animale microscopice, cu cel mai simplu organism, formând trecerea între regnul vegetal şi cel animal.
protuberanţă s. f. (fr. protubârance, din lat. pro, înainte, tuber, umflătură). Umflătură tare, crescătură pe os ; mont.
prour (de primăvară) s. n. V. proor. A-jun, început, presentiment (de primăvară).
provedeâ (a) v. (din pro, înainţe şi vedea'. A îngriji din timp cu cele necesare.
proveni (a) v. (lat. din provenio, a ieşi, a se naşte). A se trage de undeva; a rezulta.
proveninţă sau provenienţă s. f. V. prec. 1) Ceea ce $e importează sau vine din altă parte; 2) origină; obârşie.
provensal sau provenţal ă adj. Ce este din Provenţa (Provence, la sudul Franciei).
proverb s. n. (lat. proverbium). 1) Zică-toare populară, care în puţine cuvinte şi figurat adeseori, exprimă un învăţământ tras din observaţia şi experienţa poporului; 2) Uter. mică comedie ce desvoltă un proverb >
3)	bis. numele unei părţi din Vechiul Testament (Românii au multe şi foarte înţelepte proverbe).
proverbial, ă adj. V. prec. 1) Ce ţine de provşrbe; ca din proverbe ; 2) de pomină, celebru, (ironic).
provi nt s. n. (rus proviant, germ. pro-viant). Provizie, hrană (pentru armată, lucrători, eic>.
providenţă s. f. (fr. providence, din lat-orovidentia, cunoaştere sau îngrijire de mai înainte pentrn viitor). 1) înţelepciunea lui D-zeu care conduce toate ; 2) fig. Dumnezeu;
3)	fiy. sprijin, ajutor neaşteptat.
providenţial, ă adj. 1) Care vine dela providenţă ; 2) fig. dăiuit dd D-zeu ; 3) fig. salvator ; cu calităţi extraordinare, — om providenţial.
provincial, ă adj. V. provincie. 1) Care este din provincie ; 2) irozi, care nu are ma-
niere rafinate; 3) Care nu este din capitală.
provincialism s. n. V. urm. Cuvânt ce se vorbeşte numai în anume provincie; ex: lu-beniţă, oltean ; perje, moldov.; borească> transilv ; tună (intră) banat.
provincie s. f. (lat. provincia). 1) Denumire dată ţerilor cucerite de Romani; 2) a-nume parte de ţară, din cuprinsul unui stat;
3)	cuprinsul ţârei în afară de capitală ; 4) fig. locuitorii din afara capitalei, din ţară.
provizion s. n. (fr. provision, din lat. pro-visio, îngrijire). Comerc. Mic beneficiu ce se dă celui ce mijloceşte o afacere de comerţ.
provizi(un)e s. f. (fr. provision din lat provisio, îngrijire). 1) Lucruri sau alimente anume luate şi păstrate pentru o călătorie;
2)	alimente şi iuraj pentru armată; 3) lucruri păstrate pentru timpul necesar; 4) mulţime de alimente sau lucruri depozitate ca rezervă.
provizor s. m. (lat. provisor, cel ce îngrijeşte). îngrijitor la un internat.
provizorat s. n. V. urm. Starea de provizoriu.
provizoriu, ie adj. (lat. provisorius, dela provişus, prevăzut). 1) Temporar; (nu definitiv) ; 2) de-o-cam dată, înainte de ce va urma definitiv; 3) în aşteptare; 4) pentru un scurt timp.
provocă (a) v. (lat. prouoco, provocare\ 1) A îndemnă, a aţîţă; 2) a cauză, apricinui;
3)	a desfide — a provocă la duel; 4) a întărită; 5) a deschide vorba despre.
provocare s. f. V. prec. Acţiunea de a provocă; pricinuire; aţîţare. provocaţiune s. f. V. preced. provocator, oare adj. şi s. V. provocă. Cel ce provoacă.
proxenet s. şi adj. (gr. din prozeneo, a da ospitalitate). Gazdă de desfrânări.
proxim, ă adj. (lat. proximus). Cel mai de apro pe, mai de curând.
proximitate s. f. (lat. proximitas). 1) Vecinătate ; 2) apropiere mare.
proză s. f. (lat. prosa (dela prorsa, care merge drept înainte). 1) Scriere care nu este în versuri; 2) scriere sau cugetări, ce se' a-dresează mai mult inteligenţei de cât sentimentelor, având scopul de a interesă prin a-flare de adevăruri; 3) fig. ceva obişnuit, care nu dă senzaţii; 4) fig. scrisul obişnuit, fără nimic poetic; 5) ce este obicinuit, fără plăcere — proza vieţe!.
prozaic, ă adj. V. prec. 1) Ceea ce este în proză; de proză; 2) fig. obişnuit, ordinar şi fără simţire deosebită; fără farmec, prozaism s. n. (fr. prosaisme (dela prosa).
pro
G44
pru
1)	Lipsă de idei deosebite, înalte ; 2) fig. banalitate.
prozator s. m. V, proză. Cel ce scrie în proză (1, 2).
prozelit, ă adj, s. (lat. proselytus, din gr. proseleysos, apropiere către). 11 Adept (de curând) la o religie; 2) partizan nou al unor opinii politice.
prozelitism s. n. V, prec. Stăruinţă mare de a face prozeliţi.	1
prozodic adj. V. urm. Ce ţine de prozodie; ca prozodia.
prozodie s. f. (gr. prosădia, din pros, ode, cântare). 1) Pronunţarea corectă a vorbelor conform cu accentul şi cantitatea; 2) regulele privitoare la astfel de pronunţare; 3) totalitatea regulelor privitoare la compunerea versurilor greceşti sau latine; 4) carte ce conţine regulele privitoare lâ aceasta, prubă s. f. pop. pentru probă. prubului (a) v. V. prec. 1) A încercă; 2) a ’şi da cu părerea; 3) a socoti aproximativ. Mold.
prudent, ă adj. şi adu. (lat. prudens (din providens). Prevăzător; cu luare aminte; a-tent; cuminte.
prudenţă s. f. (lat. prudentia). Prevedere; băgare de seamă; cuminţenie.
prujă s. f. (lat. din prosa, cit. proza = vorbire comună — nu vers). 1) Vorba de glumă;
2)	vorbă neserioasă, flecăţ ie. Mold.
pruji (a) v. V. prec. A spune pruje; a fle-cări. — Acest cuvânt pare că a trecut şi la Ruteni
prujitură s. f. V. prec. Vorbă de glumă, prun s. m. (lat. prunus). Pomul care face prune.
prună s. f. (lat. pruna). Fructul prunului (în Mold. numai acele de vară; iar cele de toamnă se'cheamă perje) -, prune avrame (din a - vreme) timpurii; prune bardace (dela vorba bardacă) rotunde şi scurte ca o bardacă.
prunărie s. f. Mulţime de prune sau pruni, prunc s. m. (lat. din prugnus. (dela pri-vignus), fiu vitreg). Copil de curând născut, (care încă nu a primît nume dat oficial; copil de ţâţă. (Fste probabil că în vechime a avut şi înţelesul latin acest cuvânt), pruncie s. f. Vârsta de prunc, pruncucidere s. 5. Ucidere de prunc, pruncucigaş, ă adj. şi s. Ucigător de prunc.
prund s. n.(lat. din afr-ruf/i/s, pentru beton). 1) Nisip cu pietriş,Jaruucat de apă pe ţer-mul nurilor ; 2) pietriş, pietre de rîu mărunte. — Slavii zis prud. la ţerm de rin.
pruudar# s. m. V. codobatură (care merge prin prund).
prundărel s. m. V. pescărel. prundlş s. n. V. prund. Mulţime de prund; suprafaţă acoperită cu prund, pruudui (a) v. A aşterne prund (pe şosea), prunet s. n. V. prun. Mulţime de pruni, prusac, ă s. şi adj. German din Prusia, prusian, ă s. şi adj. V. prec. prusie adj. (acid). Chim. Acid cianhidric, compus din hidrogen, azot şi carbon (otrava cea mai puternică).
p. s. s. n. (însemnează postscriptum) a-dică notă), însemnare scrisă pe urmă, după terminarea unei scrisori, şi înaintea cărei se pun aceste două litere — un post-scriptum lit. pe urmă scris.
psalm s. m. (psalmos, vibrarea strunelor lirei — cântare cu lira) Bis. Cântec, imn, din acele compuse de regele David si aflate în Biblie.
psalmist s. ni. V. prec. Compozitorul psalmilor — fig. David.
psalmodiâ (a) v. V. psalm. 1) A cântă psalmi în biserică; 2) fig. a citi cântând, sau monoton.
psalmodie s. f. V. prec. Cântare de psalmi.
psalt s. m. (gr. psaltes, cântător cu lira). Bis. Cântăreţ de biserică mare, orăşenească.
; psalteriu s. n. (gr. psalterion). Muz. Vechili instrument muzical cu coarde.
psaltichie s. f. V. psalt şi psalm. Bis. Sistem de muzică orientală, cu note în linie dreaptă (fără portativ), care are opt melodii tip deosebite, numite glasuri şi după ale cărei notaţiuni se cântă diferitele cântări bisericeşti; unele glasuri, au cadenţă şi tonalitate tristă, alte vioaie sau înălţătoare, şi sunt iot astfel adaptate spiritului şi caracterului rugăciunilor ce se cântă în bîserică.
psaltire s. f. V. psalm. Bis. Căite în care se află psalmii lui David.
pseudo (gr. pseudes, înşelător ). Prefix ce se adaugă înaintea unor cuvinte, spre a arăta că sunt falşe, de ex: pseudo cultură, falşă sau aparentă cultură.
pseudonim s. n. (gr. V. pseudo şi onima, nume). Nume falş ; nume plăsmuit în locul celui adevărat; autor care publică opere sub un nume schimbat.
psihea s. f. (gr. psyche, suflet). Suflet propr. şi fig.
psihiatrie s. f. (gr. din psyche, suflet; «-tremiză, a linişti). Medic. Parte din ştiinţa medicală care se ocupă de boalele de nerv şi mintale.
psi
645
puc
psihiatru s. m. V. prec. Medic de boale nervoase sau mintale ; medic de alienaţi.
psihic, ă adj. (fr. psyhique, din gr. psyche> suflet). De suflet, despre suflet, sau privitor la facultăţile intelectuale şi morale.
psihofizică s. f. (corn. din psicho şi fizică). Doctrina despre raporturile dintre faptele psihice şi natura fizică.
psiholog s. 772. V. urm. 1) învăţat care se ocupă cu psihologia; 2) fig. bun observator al oamenilor şi al caracterului lor.
psihologic, ă adj. V. urm. De psihologie; care se referă la suflet şi acte sufleteşti.
pshologie s. f. (gr. psyche, suflet; logos, vorbire). Parte din ştiinţa filozofiei, care se ocupă de suflet şi de fenomenele inteligenţei şi ale voinţei.
P. S. S- = (prea sfinţia sa). Abreviaţie ce se pune ca titlu înaintea numelui unui episcop.
pst! int. Exlamare spre a face tăcere; exclamare spre a atrage atenţia şi a chemă.
ptiu! int. (onomatop). 1) Imitarea zgomc-tului sau a gestului scuipărei; 2) exclamare de scârbă, sau de dispreţ; 3) exclamare pre-zervatiyă = piei, fugi, ducă-se.
pubertate s. f. (lat. pubertas, pubertatist dela pubes — pur, dela pubeco-ere, a creşte păr). Vârsta tinereţei (când începe să crească barba); vârsta la care se poate căsători.
public s. n. V. urm. 1) Adunarea de oameni ; mulţime ; lume ; 2) spectatori.
public, ă adj. (lat. publicus). Care este al tuturor, al obştei (opus celui particular; 2) în folosul obştesc; 3) pe faţă la cunoştinţa tuturor; 4) spre înştiinţarea tuturor; 5) către toţi, către 'mulţime.
publică (a) v. (lat. publico, publicare). 1) A face cunoscut tuturor, a obşti; 2) a da în vileag ; 3) a tipări spre a vinde (o carte, ziar, etc.); 4) a face cunoscut prin ziare ; 5) a face cunoscut prin afişe sau anunciuri.
publicaţiune s. f. V. prec. 31 Acţiunea de a publică; 2) înştiinţare oficială publică; 3) tipăritură de vânzare ; 4) operă tipărită ; 5) ziar, revistă ; 6) strigare a ofiţerului stărei civile pentru căsătorie.
publicist s. m. Cel ce are ca ocupaţie publicarea de opere literare, sau care scrie la gazete ori la reviste.
publicitate s. f. 1) înştiinţarea publicului; 2/ starea de cunoştinţă obştească; 3) anunţare prin ziare ; 4) anunciuri de ziare.
puchină s. f, (lat. comp. pus — genae = puroiul pleoapei sau al genei — scurtat pu-gena). Secreţiune puroioasă ce se formează la lăcrămând ochiului, sau pe gene. puchinos, oasă adj. 1) Cel care are pu-
chini; 2) murdar, urduros ; 3) fig. pop. cate nu luminează bine {lampă, lumânare, pu-
chinoasă).
puchiţel pl. puchiţei s. n. (lat. din punctio, împunsătură, punctare, făcut puncţicel, pun-cţicei = punctişor punctişoarei Mold. 1) Pun-. ctişoare multe ca ornament (pe o pânză, stofă, ' etc.); 2) punctişor (în genere).
pucioasă s. f. (dela puţi), li Chim. corp simplu de coloare galbenă, fără gust, dar care aprins dă o flacără albastră şi un miros tare pătrunzător; — se întreb, la facerea chibriturilor, prafului de puşcă, a vitriolului, cum şi contra paraziţilor, (lat. sulphur).
puciocnă s. f. (dtla puţi). Bot. O iarbă puturoasă, zisă şi coriandru.
puclos, oasă adj. (dela puţi). 1) Care pute, puturos; 2) murdar; 3) fig. leneş.
pudel s. m. (germ. pudel). Câne de lux, cu părul creţ.
pudibund, ă adj. (lat. pudibiindus). Ruşinos din fire.
pudic, ă adj. (lat.pudicus).Ruşinos, sfios; fig. modest.
pudicltate s. f. V. prec. Starea de a fi ruşinos, sfios.
puding s. n. (englez, pudding). Mâncare sau fel de prăjitură, făcută din făină, gris sau orez, cu ou, unt, stafide, şi stropită cu rom.
pudoare s. f. (lat. pudor, simţul ruşinei).
11 Simţimântul de a se ruşina; 2) modestie, sfiiciune ; jurid. atentat la pudoare, siluire sexuală.
pudră s. f. (fr. poudre, dm lat. pulverem, pulvis, i raf, colb). Făină fină din orez, anume fabricată şi parfumată, cu care dau pe obraz unele femei spre a părea mai.frumoase; serveşte şi pentru a usca pielea, pudră (a şi a se) v. V. prec. A da cu pudră., pudrat, ă adj. Dat cu pudră pe obraz, pudruit, kadj. Fig. Acoper it cu praf, colbăit, pueril, ă adj. (lat. dela puer, copil). Copilăros : copilăresc.
puf! interi, (onomatop). Exprimă suflarea aerului cu putere prin buze. 1) pentrn a stinge o lumină; 2) pentru a răsuflă de multă căldură ; 3) pentru a sufla în foc; 4) pentru a respinge un miros rău; 5) zgomotul căderei (buf).
puf s. n. (lat. pub din pubes, puf, păr mă-mnt). 1) Părul subţire, mărunt ce creşte pe puii de pasăre domestică, până la formarea penelor ; 2) fulgi, pene măuunte dela păsări, cu care se umplu perine; 3) primul păr când începe a creşte barba; 4) înveliş pufos pe u-nele fructe sau frunze; 5) bot, pufaiu. — Şi unii Slavi zic puh.
puf
646
pul
pufaiu s. n. (dela puf). Bot. Plantă cu fruct ca o gogoaşă; ce se preface în firişoare ca puful (Bovista).
pufăi (a) v. (dela puf!). 1) A sufla greu; 2) a suflă în foc ; 3) a trage din lulea sau din ţigară fum.
pufni (a) v. (dela puf!). 1) A sufla greu ;
2)	fig. a suflă greu şi a fi mânios; 3) a izbucni de iîs.
pugilat s. n. (lat. pugilatus, dela pugilus, pumn). 1) Lupta cu pumnii la Romani; 2) fig. luptă înverşunată; 3) discuţie aprinsă.
puhă s. f. (lat. din pugno,& bate, a ghionti, apropiat poate de lat. puga, şezut, bucă; nu este exclus să fie şi influenţa slavului pu-gati, a speriâ). 1) Biciu de surugiu; 2) basma cu nod la un capăt ce serveşte pentru bătut la jocul de-a puha. Mold. puhăeală s. f. V. pohoeală. puhab sau puhav adj.(din puhoi sau pohoi). Mold., 1) Moale, umed, prin o revărsare de apă (pământul) ; 2) umflat şi umedos (aluat);
3)	umflat la faţă ; 4) sfărâmicios de umezeală, puhoier s. m. (diform din buhoier dela
buhă). Zool. Numirea unei speţe de pasăre rapace, care se aseamănă la cap, ochi şi fălci cu buha — zisă şi gaie sau arete. puhoiu sau puvoi s. n. V. pohoi. pui (a şi a se) v. (dela puiu). 1) A scoate pui, a fătâ sau a concepe pui (la câmp); 2) agric, a rupe puii sau lăstarii dela rădăcina arborilor; 3) a se înmulţi prin scoatere de pui.
puia - gaia (de-a) s. n. (comp. puiu şi gaie). Joc de copii: unul voinic gaie, altul contra lui cloşcă, ce e re şi apără după el un şir de pui (copii), pe cari gaia se repede să-i răpească.
puică s. f. (dela puiu). 1) jPuiu de parte femeiască sau găinăjce încă nu ouă; 2) fig. termen de gingăşie pentru femei, fete,—puică dragă ; 3) grăunţe neînflorite printre cocoşei.
puieţl s. m. pl. (dela puiu). Lăstari la rădăcina pomilor.
puiezi (a şi a se) v. (dela puiu). A face pui mulţi; fig. a se înmulţi tare.
puişor s. m. (dimin.din puiu). 1) Puiu mic; 2) flori brodate pe cămeşi ţerăneşti; 3) ornamente; 4) moneda mică (10 cent.) în Bucovina (pop).
puit s. n. V. pui. Acţiunea de a şi a se pui. puiţă s. f. (dela pui). Haita de câni în timpul împreunărei. Mold.
puiu s. m. (lat. pullus, puiu de pasăre). 1) Pasărea sau animalul de curând născut; 2) fig. copilaş mic; 3) tânăr vrednic, sau urmaş vrednic — puiu de român; 4) iron. foarte— puiu de hoţ ; 5) fig. mic — puiu de somnî
6)	puiu de perină, perinuţă; 7) lăstar; 8) floare cusută, brodată pe cojocel sau pe cămeşi ; 9) fig. ornament colorat pe stambă, cit; 10) fig. Iucrişor jucărie (pentru copii);
11)	fig. acţiuni bancare sau de societăţi, din o adoua sau o recentă emisiune.
pulbere s. f. (lat. pulvis, pulveris). 1) Praf, colb; 2) praf de puşcă; 3) fig. cantitate foarte măruntă ■ 4) sfărâmare de tot.
pulberărie s. f. V. prec. 1) Locul unde se fabrică praful de puşcă; 2) locul unde se păstrează acest praf.
pulmonar, ă adj. (lat. dela pulmo,pulmo-nis, plămân). De plămâni, la plămâni.
pulpă s. f. (lat. pulpa, partea cărnoasă). Partea cărnoasă, muşchii, dela picioare, la om şi animalp; şc. nat. partea cărnoasă a fructelor.	■'
pulpană s. f. (lat. comp. pulpa+paniim— bucată de stofă din dreptul pulpei). Partea de jos a hainei sau rochiei.
pulpos, oasă adj. V. pulpă. 1) Cu pulpe groase; 2) cu uger mare (vacă sau capra).
puls s. n. (din lat. pulsus dela pulsare, a lovi). 1) Bătaea inimei; 2) zvâcniturile sângelui în artere; 3) fig. starea, situaţia unei afaceri; 4), dispoziţia sufletească.
pulsâ (a) o. 1) A zvâcni sângele în vine; 2) fig. a se mişca viguros.
pulsaţiune s. f. V. puls. Bătaea sau svâc-nirea inimei ori a sângelui.
pulveriza (a) v. (fr. pulveriser, dela lat. pulvis, praf). 1) A sfărâmă mărunt ca praful ; 2) a stropi mărunt ca praful; 3) fig. a mă-runţâ, a risipi prin micşorare, pulverizare s. f. Acţiunea de a pulveriza, pulverizator s. n. 1) Instrument pentru a reduce în pulbere ; 2) instrument pentrti stropit foarte mărunt parfumul, sau fixativul pe un desemn, praf de insecte).
pulverulent, ă adj. (lat. pulverulentus). Dătător de pulbere, prăfuitor.
pumice s. f. (lat. pumiceus dela pumex, spumă de mare). Peatră poroasă zisă şi spumă de mare.
pumn s. m. (lat. pungus). 1) Palma cu degetele strâns închise (spre a lovi); 2) interiorul palmei cu degetele puţin închise (în care se poate lua ceva); 3) cantitate cuprinsă astfel în palmă (pumn de făină); 4) lovitură dată cu pumnul; 5) număr mic — un pumn sau o mână de oameni; 6) măsură (în vechime) cam 1/2 palmă. 7) fig. brutalitate; opresiune.
pumnal s. n. (din lat. pugnare, a se luptă, ital. pugnale). Cuţit împiingător, având mâner fix, lung în total ca de o palmă şi jumătate.
pum
647
pun
pumnaşi s■ pl. (dela pumn). Fel de broderie cu arniciu roşu, la mânecile cămeşii, pumnui (a)\ v. A bate cu pumnul, punct s. n. (lat. punctum). i) Qeom. porţiune de spaţiu cât de mică se poate imagina; 2) mică urmă prin apăsarea vârfului de creion, peniţă, etc.; 3) loc determinat; punct de plecare-, 4) fig. foarte mică întindere; 5) semn de punctuaţie la sfârşitul unei fraze, propoziţii, etc.; 6) semnul ce se pune dasupra lui i;
7)	fig. chestiune de discutat; 8) parte importantă; 9) latură, aspect — punctul de vedere ; 10) moment precis pe punct de plecare ; 11) puncte cardinale: nord, sud, est, vest; 12) loc de privitj direcţiune; 13) fig. pop. punctul .iudei, număr fatal, numărul 13 (Iuda considerat ca al 13-lea apostol); 14) generalizat orice pată mică, rotundă; 15) mică cusătură la brodat pe fire de pânză; 16) punctul vederei (la perspectivă), punct pe orizont unde e îndreptată vederea spectatorului şi unde se concentrează liniile orizontale şi perpendiculare către orizont; 17) punct de distanţă, care indică distanţa dela tabloul perspectivă; 18) punct de frontieră, trecătoare şi vamă pe frontieră; 19) punct culminant, cel mai înalt grad posibil; 20) a pune la punct, a stabili exact; 21) a pune punctul pe i, a sesiză exact; a accentua, a insistă; 22) unitate, parte — un punct câştigat.
punctă sau punctuâ (a) v. 1) A pune sau a face puncte; 2) a pune semnele ortografice.
punctual, ă adj. şi adv. Exact la timp; cu preciziune. :
punctualitate s. f. V. prec. lîr. ponctua-lite). Exactitate, regularitate strictă.
punctuaţie s. f. V. punct. Gram. 1) Arta şi modul de a punctuâ (2); 2) semnele ortografice :	„ s, \ « », (),—,?,!,... .,
ce se aşază în scriere după regulele gramaticale:—. arată oprire sau sfârşit de propoziţie ori de frază; , desparte vorbe asemănătoare sau propoziţii ori părţi de frază şi ridică puţin tonul în citire; ; desparte propoziţii, părţi de frază sau de period, ori enumerări şi cere o mică oprire în citire; ’ arată lipsa unei litere (intr’un); « » sau „ “ închide citaţii sau vorbire, ori nume de împrumut; — arată început de dialog, sau mică pauză; ( ) închide cuvinte sau propoziţii explicative ; ? arată întrebare; ! arată mirare;
. , . . arată gândire sau nedumerire.
pune (a şi a se) v. (lat. pono, ponere). 1) A aşeză jos sau undeva; 2) a îmbrăca (o haină); 3) a semănâ: 4) a răsădi sau a sădi (legume, pomi); 5) a întrebuinţa apune stăruinţă ; 6) a chestiona, a pune întrebări;
7)	a prepara — pune masa; 8) a da (bani) cu dobândă sau la economie; 9) a garantă— pun capul pentru asta; 10) a’şi propune,— şi-a pus în gând; 11) a îndemnă,.—pune pe altul să zică; 12) a apucă, a prinde, — pune mâna; 13) a instalâ, a numi (în funcţiune) ; 14) fig. a pune bine, a închide; a ascunde ; a păstră; 15) a se aşeză cu temei; 16) a începe, s’a pus o ploaie.:... 17) a ieşi afară (la latrină sau altfel); 18) a se contraria, a se luă (de ceartă, luptă). 19) a turnă, a băga — pune in sac sau în bute; 20) a pune o vorbă, a stărui; 21) a pune la socoteală, a ţine cont, a lua în seamă; 22) a pune la inimă, a se întrista; 23) a numi (în slujbă) sau a se oferi s’a pus în serviciul inamicului.
punere s. f. V. prec. Acţiunea de a pune propr. şi fig. Jurid. 1) punere sub acuzare, decizie prin care prevenitul devine acuzat; 2) punere in libertate, liberare din închisoare.
pungă s.. f. (lat. dela fungus, ciupercă, însemnând şi excrescenţă cărnoasă ca şi în rom. — pentru transformarea fung în pung, compară lat. spongia). 1) Săculeţ de piele, în forma semisferică, ca o ciupercă; ce se strânge încreţit la gură, cu o cureluşă sau aţă, trecută prin găurelele din jurul gurei, şi în care se păstrează banii de metal; 2) foarte mic săcuşor împletit din mătâsă sau din lână, tot pentru păstrat bani; 3) port monedă; 4) excrescenţă cărnoasă şi moale; 5) fig. orice adâncătură, beşică, sau umflătură ca punga (1);
6)	fig. avere, bani, — ce ai cu punga mea ?
7)	în vechime, sumă de 500 galbeni sau 500 lei; 8) bot. punga babii, V. tătăişă — îl are, sau l’a băgat in pungă (pe cutare), îl are ca debitor, l’a împrumutat cu bani. — Punga sau viaţa! somaţia banditului către victimă ca să-i predea punga cu banii, dacă vrea sa-i cruţe viaţa. Face gura pnngă, este acru as-trigent (un fruct, piatra acră). — Se aude şi la unii Slavi, diformat acest cuvânt.
pungâci (a) v. (dela lat. pungo, a împunge şi rom. pungă). A coase mereu ; a coase ne-îndemânatec a coase strâns' producând încreţituri ca la o pungă.
pungăcit, ă adj. V. prec. Cusut rău, cusut cu încreţituri ca punga; s. pungăcire.
pungaş s. m. V. pungă. Cel care fură punga cu bani hoţ; şarlatan.'
pungăşi (a) v. V. prec. A fura banii din pungă; a fura bani; a excrocâ.
pungăşie s. f. Furt de bani; excrocherie; hoţie.
pungi (a) v. V. pungă. 1) A pungăşi la joc; 2) a coase rău cft împunsături mari şi
pun
648
pup
cu creţituri ca punj/a; a se pungi, a lua formă de pungă.
punguliţă s. f. V. pungă. Pungă mică. punoiu s. n. Moid. V. puroiu. puntâ (a) v. dela punct. 1) A Îndrepta spre ţintă (tunul); 2) a pune bani la joc de cărţi (după fr. pointer).
punte s. f. (lat. pons, pontis, pod). 1) Pod foarte îngust, peste o apă mică; pod făcut dintr’o bârnă sau scândură; 2) pânză ca de 2—4 metri lungime, ce se aşterne pe pământ ca să fie trecut mortul spre groapă (din credinţele vechi că va trece (peste rîul Styx?) în lumea cea laltă pe o punte); 3) lemnul lung din mijlocul ferestrăului; 4) fig. mijloc de trecere sau de scăpare; 5) marin, podul ridicat pe care stă comandantul vasului; 6) grinda teascului, puntişoară s. f. Mică punte, pup s. m. (lat. din pupus, pupa, păpuşă, copil). Boboc de floare; copil. Transilv. 3) bot. zbârciog.
pupă (a) v. (onomat. dela sunetul sanitarei). 1) A săruta (mâna, sau pe faţă ori pe frunte); 2) fig. iron. a obţine a căpăta, nu mai pupă un ban dela mine.
pupa s. f. (lat. puppis). Partea dindărăt, coada, corăbiei sau vaporului.
pupăcios adj. fam. Cu mania de a sărută.
pupare s. f. Acţiunea de a pupa. pupat, ă adj. V. pupa. 1) Sărutat; 2) s. acţiunea de a săruta.
pupăză s. f. (lat. din upupa, sau dela strigătul acestei paseri pu! pu! 1) Zool. Pasăre puţin mai mică de cât porumbelul, de coloare gălbue cenuşie cu dungi negre, cu o frumoasă creastă de pene pe cap — are Insă reputaţia proastă, fiindcă se zice că îşi lipeşte cuibul cu escremente; 2) cozonac mic, sau colac împletit în forma de pasăre, zis şi porumbel sau (hulub) Mold. ce se face la îngroparea morţilor; 3) ciocan de zidar sau pietrar, ori de tâmplar (Trans.); 4) bot. plantă cu flori roşii purpurii, mai apoi albastre şi verzi; 5) fig. femeie sau fată gătită prea mult la cap. Toate semnificări cu aluzie la ciocul arcuit sau la creasta acestei păsări.
pupăză (a se) o. (prefix po şi lat. pausare a încetă). A înceta puterea vederei (s'a pu-păzat văzul). (Nu face aluzie la pasărea pupăza, ci este lat pauzare). Olten.
pupila s. f. (lat. pupilla = fetiţă şi pupila ochiului). 1) Anat. Deschizătura neagră, din mijlocul părţei colorate a ochiului, care se micşorează când este multă lumină şi se măreşte când este puţină lumină şi se mă-
I reşte când este întunerec; 2) jurid. Fată minoră, orfană sub îngrijirea tutorelui.
pupitru s. n. (fr. pupitre, din lat. pulpi-tum, tribună). 1) Măsuţă oblică şi naltă pentru pus foaea cu note la muzică; 2) bancă cu măsuţa ei pentru şcolari, pupulcă s. f. (dela pui). Drăguţă frumuşică, pur s. m. (lat. por rum, praz'. Bot. Ustu-roiu sălbatic Mold. 2) praz Trans.
pur, ă adj. (lat. purus). Curat, limpede; fig. corect, exact; neîntinat.
pur-sânge adj. (din pur şi sânge). Din speţă curată (arabă s’au engleză) cal pur-sânge.
puradeu sau puradel s. in. (lat. din arhaicul por, rob; din care lat. puer, copil — termi-naţiă ad complectează definiţia exactă=copiZ de rob). Copil de ţigan (cuvântul însă este al ţiganilor foşti robi).
purcea s. f. (lat. porcella). Scroafă mică, ce nu a fătat.
purcede (a) v. (lat. din procedere, a merge înainte). 1) A începe să meargă; 2) a porni, a plecă; 3) a începe a fi, a deveni; 4) fig. a izvorî; a proveni; a descinde; 5) a se apleca să se doboare; 6) a proceda; 7) a începe (o acţiune).
purcedere s. f. V. prec. Pornire, plecare ; descindere.
purcel s. m. (lat. porcellus). Puiu de porc ; porc mic.
purceluf s. m. Mold. Bot. Un fel de scaiu.
purceluşe s. f. Banat. Zool. Pitulice cu capul negru.
purceluş s. m. Mic purcel, purces, easă adj. V. purcede. Pornit, început; s. n. acţiunea de a purcede.
purecă (a) v. (lat pglicare, şi rom. purece).
1)	A căuta şi a ucide purecii; 2) fig. fam. a observa prea cu deamănuntul; a cercetă f. bine.
purecat, ă adj. 1) Căutat de pureci; 2) fig. cercetat f. cu amănuntul; ales f. bine. ’ purece sau purec s. m. (lat. pulex, pulicis).
1)	Insectă mică, neagră ce sare lare şi care se nutreşte din sângele unor animale (câne, vulpe, pisică) şi dela om; 2) pl. ţinte mici negre (pentru tapiţeri) pureci (a) v. A prinde cu ţinte, pureci (2). purgâ (a) v. (lat. purgare, a curăţi). A curăţi stomacul şi intestinele prin medicamente.
purgativ s. n. V. preced. Medicament pentru purgare, curăţenie.
purgatoriu s. n. (lat. dela purgare, a cu-răţi). Bis. catol. Locul unde stau sufletele
pur
649
pur
până îşi expiază păcatele de cari nu s’au pocăit în viaţă.
puricate s. f. pi. V. poricale. purice ». m. V. purece. purifică (a) v. (lat. purificare, a face curat (pure=curat). A face pur—V. pur: a c urâţi aerul, apa; fig. a îndepărtă elementele rele.
purificare s. f. V. prec. Acţiunea de a curaţi propr. şi fig. V. pur. purificaţlune s. f. V. preced. purificator, oare adj. Care purifică, purism s. n. V. urm. Defectul puriştilor, purist s. m. (fr. puriste, dela lat. purus, curat). Liter. Cel ce urmăreşte exagerat puritatea limbei sau a stilului.
puritan s. m. (după fr. puritain, din lat. puritas, curăţenie). Bis. ungi. 1) Nume dat preoţilor anglicani, cari susţin că ei urmează învăţături pure ale evangheliei; 2) fig. cel ce vrea să pară foarte moral şi corect. ' puritanism s. n. V. prec. 1) Doctrina preoţilor anglicani; 2) fig. exagerată rigoare morală.
puritate s. f. (lat. puritas, puritatis). 1) Curăţenie, starea de a fi curat propr. şi fig.
2)	castitate j'neîntinare; 3) exactitate (de stil);
4)	neamestec de ce este strein; 5) delicateţă, fineţă; 6) claritate, limpezime.
puroios, oasă adj. Care secretrează pu-roiu.
puroiu s. n. (lat. dela pus, puris, puroiui. Punoiu, coptură ce iese din buboiul umflat sau dintr’o rană.
purpură s. f. (lat. purpura din gr. por-phyra, scoică ce dă o coloare roşie). I) Coloare roşie; ca aceea ce azi se obţine din coccitielă sau cocenilă; 2) substanţa care dă această coloare; 3) roşaţa purpurie a cerului; 4) fig. demnitatea suveranilor şi a cardinarilor cari poartă mantii de purpură;
5)	stofa văpsitâ purpuriu, — roşu aprins, purpuriu, le adj. şi s. De coloare roşie
aprinsă; coloare însăşi.
purtă (a şi a se) v. (lat. porto, portare). 1) A duce (pe mâni, braţe); 2) a transporta dintr’un loc în altul; 3) a îmbrăcă ; 4) a îngriji — poartă de griji; 5) fig. a hărţui ; 6) a tărăgăna, tergiversa, — poartă cu vorba;
7)	a îndemna — mă poartă gândul; 8) a întreprinde — purtă răsboiu; 9) a fi de modă — se poartă acum ; 10) a avea conduită, purtare (bună sau rea); 11) a se adresă (a avea raport) către cineva ; 12) a’şi îndeplini datoriile, funcţiunea; 13) a fi năpăstuit, calomniat — poartă ponoasele; 14) a conduce, — el poartă hora ; 15) a se purta
bine — a fi cuminte ; a fi harnic ; a fi brav; a fi delicat, tolerant (nu brutal); a menaja; a adula, linguşi; 16) a se purta rău = a fi obrasnic sau brutal, leneş sau vicios.
purtare s. f. 1) Acţiunea de a (se) purtă;
2)	conduită şcolară ; 3) conduită in societate.
purtăreţ, eaţă adj. Care durează mult la purtare (coloare de haină, sau calitate de stofă); fig. care îndură mult, sufere mult — neam purtăref. Mold.
purtat, ă adj. V. purtă. 1) Dus pe sus; 2) transportat dintr’un loc în altul; 3) hărţuit;
4)	tărăgănat; 5) îmbrăcat de multe ori; 6) fig. voiajat; versat; păţit; s. 7) moda de îmbrăcare; 8) conducerea; mânuirea.
purtător, oare adj. V.prec. 1) Care poartă; 2) care deţine (titluri de rentă); 3) care duce.
pururea adv. (lat. din porro-ire: porro, departe de, ire, a merge). Totdeauna, mereu veşnic, întriuna, încontinuu.
pus, ă adj. V. pune. 1) Aşexat; 2) semănat ; sădit, etc. s. n. acţiunea de a pune.
puşcă s. f. (din germ. biichse = carabină, puşcă, citit păkse şi apoi puske, iar Ruşii zic puşka la tun). 1) Armă cu ţeavă ca de un metru care-aruncă glonţul prin puterea exploziunei pulberei; 2) fig. gol puşcă — «cum nu rămâne nimic în ţeava puştei după explozie) — sărac, desbrăcat; 3) fig. adv. se duce puşcă, merge repede şi drept, exact, puşcări (a) v. Vechiu. A bate cu tunurile, puşcăriaş s. m. V. urm. Criminal; cel osândit la puşcărie.
puşcărie s. f. (dela vorba puşcă, fiind criminalii păziţi şi escortaţi de soldaţi armaţi cu puşti.; este însă şi o coincidenţă cu verbul latin poscere, a învinui, a urmări). 1) închisoare pentru cei vinovaţi şi condamnaţi de judecată ; 2) arest preventiv, puşcărie s. f. Vechiu. Bombardare, puşcaş s. m.,pl. Vechiu. 1) Corp de 500 soldaţi armaţi cu puşti, cari păzeau închisorile ; 2) ostaş armat cu puşca; 3) vechiu, tunar, artilerist.
puşcătură s. f. 1) Zgomotul descărcărei sau descărcarea puştei; 2) rana produsă de glonte.
puşchea s. f. (lat. dela pussula şi pus-tuia, beşică). Beşicuţă dureroasă ce se face pe limbă: esclam: puşche pe limbă-ţi!.^= ferească D-zeu; să nu se întâmple ce ai zis.
puşchiu s. m. (lat. din pusUlus, copil, băeat mic ; fig. mic). 1) Băeţoiu, sau băeat mic (batjocoritor); 2) ştrengar.—Şi Turcii zic puşti.
puşcociu s. n. (dela puşcă). V. proaşcă; medic, pompă de injecţie.
puş
650
put
puşculiţă s. f. 1) Puşcă mică; 2) căsuţă, cutie cilindrică, de pus bani de metal la economie (pentru copii) Olt.
puşlamâ s. f. (lat. pus-lama, din pusus, băeat mic; lama, noroiu, glod). Băeat haimana (plin de noroiu); ştrengar de mahala. Şi Turcii au acest cuvânt, pusnic s. m. V. pustnic. pustă s. f. (diiormare slavă şi ungară dfn pustie). Pustie, loc pustiu nelocuit sau nelocuibil în Ungaria şi în unele părţi din Rusia de mijloc.
pustie s. f. (lat. din vaste şi vasta, pustiită şi vastitas, pustie, prin transformarea lui vast, în vost, vust). 1) Lo^unde nu lo-cuesc oameni; loc necultivat; loc neumblat (în pădure); 2) ducă-se-pe-pustii, diavolul; adj. o pustie de măsea m’ci durut — o ticăloasă, netrebnică, pustietate s. f. V. pustie şi pustiu,. pustii (a) v. A devasta; a distruge ; a goli; a părăsi.
pustiit, ă adj. V. prec. Care e pustiu, pustiu, ie adj. şi s. V. pustie. 1) Loc unde nu locueşte nimeni; 2) gol, deşert; 3) fig. ticălos, afurisit; 4) întindere de pământ unde nu se seamănă nimic; 5) loc întunecos şi neumblat în pădure; casă pustie,, casă nelocuită, goală, părăsită.
pustnic s. m. (dela vorba pustie şi pustiu).
1) Bis. Călugăr ce locueşte în pădure în peşteri; 2) locuitor din pustietate; 3) fig. om care trăeşte foarte retras de' societate. — Şi Slavii au cuvinte de acestea însă mai diformate — în loc de pustie = pustînia.
pustnici (a) v. V. prec. 1) A trăi viaţă de pustnic; 2) a se face pustnic, pustnicie s.f. Viaţa de pustnic propr.ş i fig. puţ s. m. (lat. puteus). 1) Fântână; 2) groapă in pământ pentru a scoate apă; 3) extins, orice groapă adâncă pentru a extrage din pământ, păcură etc.
puţă s. f. (fig. dela lat. puteus, puţ). 1) Organul de urinare (la copii); 2) fam. copil, băeat (această ultimă semnificare pare dela lat. pusus = copil, băeţel). puţar s. m. Cel ce sapă puţuri, puteâ (a şi a se) v. (lat. din potior, potiri, a avea putere sau potui, a putea). 1) A avea putere, forţa suficientă (pentru a lucra, a face ceva) a fi în stare; 2) a se pricepe; 3) a avea influenţă; 4) a avea prilej, posibilitate;
5)	a nu suporta — nu mai pot de frig; 6) iron. a nu se teme; nu mai pot de frica ta ; 7) a suferi, a se consuma: nu mai poate după ea; 8) a fi posibil—se poate;
9)	a fi permis—se poate. să zică aşa ?
putere s. f. V. preced. 1) Tărie, forţă corporală; 2) forţă fizică sau mecanică ori din natură; 3) facultate a sufletului; 4) fig. intensitate, punct culminant, în puterea nopţii; 5) deplinătate, complect — în toată puterea cuvântului; 6) aparenţă, de-a jţutea fi = cât s’ar părea (Mold.); 7) posibilitate ; 8) influenţă; 9) autorizaţie deplină; 10) forţă, bază, legală — în puterea legei; 11) impunerea voinţei — putere paternă; 12) drept de stăpânire, sub puterea Romanilor; 13) autorita e de guvernare: puterea legislativă, == corpurile legiuitoare; puterea juridiciară, instanţele judecătoreşti; puterea executivă, care aparţine regelui şi autorităţilor administrative; 13) guvern — a veni la putere; 14) stat suveran — marile puteri europene; 15) înrîurire, influenţă fizică; 16) forţă mecanică; 17) presiunea aburilor; 18) forţa explozibilă — câţi cai putere ; 19) matern, produsul a doi factori egali cu un număr dat. 20) fig. ascendenţă morală; 21) fig. discreţiune, arbitrariu — e în puterea mea; 22) vitalitate (tinereţe) — cât e omul în putere.
puterinţă s. f. ironic, fam. Putere, puternic, ă adj. şi s. 1) Care are multă putere, robust; 2) impunător, mare; <3i care deţine puterea politică, puternicii zilei ; 4) cu calităţi superioare sufleteşti — puternică imaginaţie, etc. 5) durabil, rezistent; 6) răsunător — pocnet puternic.
puţi (a) v. (lat. puteo, putere). 1) A da un miros neplăcut; 2) a da miros cadaveric;
3)	fig. a fi necurat, nespălat.
puţin, ă adj. şi adv. (laţ. dela pauci şi paucus, puţin—(pâucinus). 1) în număr mic; în cantitate mică ; 2) nu de ajuns, insufffcient;
3)	scurt timp puţin după aceea; 4) măcar, cel puţin; 5) s. fig. avere mică, puţinul ce am agonisit; 6) număr sau cantitate mică.
putină s. f. (lat. botta, butoiaş, din bo-ttina, mic butoiaş), 1) Vas nalt, din doage de lemn, pentru pus lichide; apă,, băuturi; sau pentru murături; 2) baie, vas pentru îmbăiat; 3) fig. a spăla putina (Mold.), a fuge de frică. Şi Cehii au vorba pută cu acelaşi înţeles şi probabil din aceiaş bază lat. botta.
puţinătate s. f. V. puţin. Starea de a fi puţin.
putincios, oasă adj. (dela putea, şi putinţă). Cu putinţă, care se poate, posibil.
putineiu s. n. (dela vorba putină). O putină naltă ca de 1 metru, dar îngustă la fund de 25 cm. în diametru, şi 20 cm. la gură, —
651
put
puţ
serveşte pentru a bate în ea laptele sau smân tână spre a scoate unt; — un băt lung, cu uo disc de lemn (la capăt) perforat de găuri., serveşte la bătut putineiul. pu|inel, ică adj. V. puţintel. putinţă s. f. (lat. potentia, citit potenţia). Putere; posibilitate.
puţintel, ică adj. şi adu. (din vorba puţin). 1) Fo*te puţin; 2) foaite scurt timp.
putoare s. f. (lat. putor, putoris'. 1) Miros râu, nesuferit; 2) fig. leneşă sau leneş;
3)	fig. murdară (femee).
puţoiu s. m. (dela vorba puţă; 2) fam. Băeat mic ; sau băeat ca de 5—6 ani; cu dispreţ—cel ce se crede băeat mare, sau chiar bărbat, dar în realitate este copil sau este încă tânăr, nevârstnic.
putred, ă adj. (lat. putridus). 1) Care e în putrefacţie; 2) fig. putred de bogat (sau de brmi)=foarte avut.
putrefacţie s. f. (lat din putrefacio, a putrezi). Putrezire; descompunerea corpurilor după încetarea vieţei; starea corpului în putrefacţie.
putregăios, oasă adj. V. putrezi. Cu începuturi de putrezire; putred (lemn).
putregaiu s. n. (lat. comp. putris, putre, putrezit, viermănos; qualis, felul cum, cum este). 1) Partea putredă din ceva; 2) lemn putred ; 3) fig. fam. om fără simţire, leneş ;
Q $. m. Litera a 17-a din alfabet, ce se întrebuinţează numai în vorbele streine, qu particulă latină, citită cv, sau cu. quadrienal, ă adj. (lat. din quadriennium, timp de patru ani). Care revine odată la patru ani.
quadrivium s. n. (lat. quadrivium din quadpus, patrat, via, cale). Loc unde se întâlnesc patru drumuri, quadrupede s. n. pl. V. patrupede. quafter s. m. (fr. quaker). Numirea unei secte religioase din America şi Anglia, zisă şi a tremurătorilor, întemeiată de cismarul George Fox pela anul 1645.
quaKerism s. n. V. prec. Religia qua-kerilo/'-
quadtum s. /z. (lat. quantum, cu cât). Cantitate, sumă determinată, quail s. n. V. cuarţ. quai'tă s. f- (lat. quarta, o pătrime). Mu-zic. Intervalul de patru tonuri: do - fa, re-sol, etc- quartă majoră sau minoră, dacă
4)	orice lucru putred; 5) fig. demoralizare, stricăciune.
putregiune s. f. V. putrezi. Starea de putrezire ; descompunerea corpurilor organice.
putrezi (a) v. (din putred, - putrezi). 1)A se descompune prin putrefacţie; 2) a se strica (de umezeală); 3) a prinde mucigaiu; fig. a rămâne prea mult timp uitat de toţi.
puturos, oasă adj. V. putoare. 1) Care pute; 2) fam. leneş; greoiu la mişcări.
puturoşie s. f. V. prec. 1) Putoare; 2) fig. multă lenevire.
puzderie s. f. (lat. comp. pos - terere, din post, după; terere, a bate, a treiera, a pisa), 1) Partea lemnoasă ce se mărunţează prin baterea firelor de cânepă sau de in, când sunt meliţate; 2) pleava măruntă din paie, după treierat; 3) fig. lucru mărunt sau sfărâmat — făcut puzderie ; 4) fig. mulţime mare — vin puzderie duşmanii; 5) fig. mărunt şi mult.
puzderi (a şi a se) v. V. prec. A, sau a se preface în puzderie; a se sfărâma sau rupe în bucăţele mici.
puzderit, ă aej. V. prec. Prefăcut în puzderie.
puzzolană s. f. (ital. dela Puzzola, oraş ital. unde se află un pământ vulcanic, roş). Vase de pământ foarte ars, sau plăci din acest pământ ars.
este din 4 tonuri întregi, sau din 31/2 tonuri.
quartet s. n. (ital. quartetto). Muzic. Bucată muzicală cu patra partizi, pentru patru feluri de instrumente de coarde sau de flaute.
quarto adu. (lat. quarto, a patra oară), în al patrulea rând; in-quarto, formă de carte în care coala de hârtie e îndoită în 4 file, formând 8 pagini.
quasi adv. (lat. quasi (cit. cvazi), aproape cam). Ca un fel de; aproape ca.
quldam s. m. (lat. quidam, oare care). Persoană fără importanţă— un oare care. quaternar, ă adj. V- cuaternar. quatuor s. n. (fr. lat. quatuor). V. quartet. quietism s. n. (lat. din quies, quietis, linişte, odihnă). Doctrină mistică a unei secte religioase, de a se lăsa cu totul în voea lui D-zeu, şi a neglija practicele religioase, quietist s. m. Cel ce ţine la quietism. qulntă s. f. (lat. dela quinta, a cincea). 1)
qui
652
qui
Muzic. Interval de cinci tonuri do - sol, etc.; 2) medic, răstimp, sforţare de tuşă convulsivă; 3} joc de cărţi; partidă ce are cinci cărţi la rănd din aceeaş coloare şi figură.
quintal s. n. (fr. quintul). Măsură de greutate de 50 kilograme.
quintezenţă s. f. (fr. quintessence, din quinte, a cincea, essence, esenţă). Filosof. Substanţă fină, eterică, ce se poate extrage din elemente de patru ori mai dese, sau prin
rafinarea lor de patru ori, spre a obţine a cincea substanţă — quintezenţă; fig. Ceea ce este mai fin şi esenţial în ceva. quietezenţial, ă adj. De quintezenţă. quiproqua s. n. dat. qui-pro-qua, cine pentru care). Expresiune, ce arată eroarea de a lua rîi lucru dreptul altul, quolibet s. n. (lat. quo, ca şi cum, \libet, a - plăcea). Expresiune, ce arată că o glumă este proastă, de prost gust.
R
Iţ. s. m. A 18-a literă din alfabet, ră prefix-uneori. ca re latin, arată repetare; — ră-pune, ră-suflă.
râbar s. m. (slav ribari, pescar dela riba, peşte). Numirea pescăruşului de mare.
rabat s. n. (după fr. rabais, din verbul rabattre, a îndoi în jos, a lăsa în jos). Mic scăzământ din preţul mărfei — rabat de 10 la sută.
răbdâ (a) v. (lat. din re şi abdo, abdere, a se ascunde). 3) A’şi ascunde suferinţa, în tăcere şi cu resemnare; 2) a suporta intemperiile; 3) a fi rezistent; 4) a primi în silă;
5)	a permite, a îngădui, a tolera — nu-l rabdă inima, (ca şi italian re-abdare).
răbdare s. f. V. prec. 1) Virtutea de a suferi în linişte, cu tărie şi îesemnare ; 2) aşteptare persistentă ; 3) stăruinţă persistentă; 4) linişte la lucru; 5) toleranţă — l’am răbdat prea mult; 6) fig. iron. răbdări prăjite, aşteptare zadarnică, — prav. cu răbdare şi tăcere se face agurida miere, — reuşeşti prin răbdare.
răbdător, oare adj. V. prec. 1) Care rabdă ; care suportă; 3) care tolerează; 4) persistent;
5)	rezistent.
rabin s. m, (ebieu rabbi). 1) învăţător al legei şi conducător (în vechime); 2) şeful religios al unei comunităţi izraelite, rabinat s. «. V. prec. Demnitatea de rabin, rabinic, ă adj. Propriu rabinilor, răbiţă s. f. (slav. rîbiţa, peştişor, din riba, peşte). Mic peşte din apele dulci, semănând cu crapul.
rablă s. f. (lat. din labra, buze ; labrosus, cu mărgeni groase marii. 1) Cu tăiuşul gros, tocit — o rablă de cuţit, sau de topor; 2) pl. unghii mari şi îngroşate cum sunt la cai sau a unii lucrătoii; 3) copitele cailor; 4) uzat; bătrân — o rablă de cal; 5) gener. decrepit (căruia de bătrâneţe îi atârnă buza), răblărit, ă adj. V. prec. Uzat, lăbărţat; tocit.
răblos, oasă adj. Cu rable, — cu unghi groase, sau necurăţite, netăiate, răbîlj s. n. V. răbuş. răbueală s. f. (din re şi boială'. Extras de păcură, ţiţeiu, pentru uns cizmele, sau pentru uns curele, hamuri.
răbufni (a) v. (ră — pentru re - şi bufni). li a izbucni, a face explozie; 2) a izbi; a trânti.
răbui (a) v. A unge cu răbueală. răbuş s. n. (daco-gr. din raibos, despicat'. 1) Beţişor sau lemnuş, care se crapă şi se despică drept în două, astfel ca adaptând apoi la loc cele două jumătăţi, să se potrivească perfect; pe lemnuşul astfel întregit, se fac crestături cu cuţitul, însemnând cu câte o crestătură unităţile de lucruri sau de lucrări efectuate sau predate (la vânzare sau cumpărare, ori la lucru); o jumătate de răboj sau răbuş este la primitor, alta la cel ce predă, servind unuia şi altuia drept con-■ trol; 2) mic lemnuş despicat, şi avand un număr de crestături; se leagă o jumătate la stofa sau lâna dată yăpsitorului, alta proprietarului, pentru ca după văpsire, suprapunând jumătăţile răbuşului, proprietarul să-şi poată recunoaşte stofa sau lâna vâpsită de boiangiu; 3) lemnuş sau băţ, pe care se însemna cu crestături, în loc de numere, lucrări repetate, spre a nu uita câte sunt icând se toarnă baniţe sau saci de cereale, etc. etc); fig. pe răbojul vremei se inseamnă...
rac s- m. (daco-gr. dela rakos, tăietor, din rakoo, a tăia). Zool. Animal mic, drustaceu decapod, adică învelit într’o crustă şi având 10 picioare, dintre cari două mai mari înainte, având forma de foarfecă, pe cari le deschide şi le închide cu putere, astfel că poate tăia micile rădăcini şi viţe pe unde el trăieşte în apă; coarja lui devine roşie (ca cjnabrul) după fierbere; 2) unul din cele 12 semne ale zodiacului, ce corespunde lunei Iunie; 3)
răc
653
rac
trăgător de dopuri dela sticle astupate; 4) arc In spirală ascuţit la vârf pentru tras încărcătura armei (în vechime;; 5) furcă de oprit trăsura pe o coastă de deal; 6) ancoră; 7) belciug; 8) medic. Mold. boală zisă cancer; fig. merg ca racul, adică merge îndă-;ăt, regresează (aşa cum racul merge uneori îndărăt).
răcăduî (a se) v, (lat. prefix re şi caedo, caedere, a lovi). A se răsti, a ameninţă cu pumnul sau cu băţul; a rădică pumnul, palma ori băţul spre a lovi (fără a da însă lovitură). Mold.
răcăduială s. f. V. prec. Ameninţare cu
lovirea.
răcăeală s. f. V. râcăit^ răcăi sau râcăi (a) v. (daco-gr. rakoo, a lua laşii, a face în fâşii). A răzui luând făşii icoarja (iepe un băţ); 2) a zgâria cu unghiile (cum face cânele; 3) a răzui, a rade cu cuţitul sau cu unghiile; 4) a roade făcând zgomot; 5) a scobi în pământ; 6) fig. mă râcăie la inimă' mă îmboldeşte, mă irită, râcăit s. it. V. prec. Acţiunea c’e a râcăi. răcăliciu s. m. V. răcănei. răcan s. m. (bnomatop. din sunetele ,ră -răc-râc l. 1) Puiu de broască, buratic, ce cântă răc-răc-răc-răc... 2) fig. milit. iroiv soldat nou, recrut — opus lui deşcă.
răcănei s. m. V. prec. Buratec, puiu de broască, colorat verde frumos, răcăni (a) u. A cântă ca răcăneii. răcari s. pi. V. rac. Sculelnici îndatoraţi a adflce stăpânilor o sută de raci pe săptămână (vechiul.'
răceală s. f . dat. prefix re şi gelo, gelare, {regelo), a îngheţă a răcori, a răci tare). 1) însuşirea lucrurilor ce nu au căldură, ci sunt reci; 2) fiig potrivit; 3) frig; 4) boală cauzată de frig; 5) fig. indiferenţă; lipsă de atenţie sau de iubire.
rachetă s. f. (fr. raquette). 1) Mică ţeava de carton umplută cu un fel de praf de puşcă şi cu alte compoziţii, caii aprinzindu-se, se înalţă în sus şi dau lumini colorate (artificii); 2) lopăţică anume făcută dintr’o împletitură, pentru a bate mingea la jocnl de tenis; 3) milit. proectil care dă o lumină puternică unde cade şi se pot vedea trupele sau mişcările inamicului.
rachldian, ă adj. (fr. rachidien,- dela gr. rachis, coloana vertebrală), t e ţine de coloana vertebrală (nervi, oase).
rachier r. m. Fabricant de rachiu ; vânzător de rachiu. V. rachiu.
rachierie s. f. Fabrica de rachiu, depozit de rachiu.
rachloaş s. n. V. rachiu. Mic păhăruţ de rachiu.
răchită s. f. (daco-gr. dela elike, salcie, răchită, prin forma elikethen, scurt, likethen, şi richete). Bot. Salcie arbore ale cărui crengi, se taie pentru diferite trebuinţe (gard, împletituri) şi totuşi el nu se usucă, ci din nou cresc alte crengi — ca şi la o speţă de salcâm (de aceea salcia şi salcâm în româneşte au nume înrudite). — Se aude şi la Slavi vorba aceasta.
râchitan s. n. Bot. O plantă cu flori roşii purpurii, ca răchita tânără.
răchiţică s. f. (din vorba răchită). Mic aibore cu flori mirositoare — sci cie. miro-sitore (Elaeagnus)■
rachloaş s.n. Mic rachiu, păhăruţ cu rachiu, rachiu s. n. (lat. diform din liquidus, dela liquor,lichid; prin forma richi). Alcool extras din vin, sau din porumb, ori din prune, cireşe, etc. şi care băut fără a fi amestecat cu apă, vatămă sănătatea, sfâşie, taie (expresie populară).
răci (a şi a se) v. (derivat din rece). 1) A face să fie rece; 2) a se bolnăvi din cauza 1 răcelei; 3) a se face frig; 4) fig. a deveni indiferent; a se înstreinâ.
racilă s. f. (din rac, cu înţeles de boala cancer = raci. Boală ascunsă; boală veche incurabilă (poate cancer), pop. Mold.
răcit, ă adj. (din rece). 1) Care e bolnav din răceală; 2) fig. indiferent; înstreinat.
răcitoare s. f. (din răci). Vas sau aparat anume făcut, pentru a ţine în gheaţă băuturi sau mâncări spre a fi reci.
răcitură s. f. (din rece). 1) Mâncare rece; 2) pl. răcituri Mold. Fel de mâncare, prin fierbere îndelungă (de picioare de porc, de vacă sau bucăţi de carne) şi apoi împreună | cu zeama lăsate, la răceală, iau forma de gelatină — piftii.
raclă s. f. dar. din loca las, locuia, cutie bădiţă, besactea). 1) Vas scobit în lemn, ca o cutie cu capac în formă rotundă, obţinut prin râcăire la strung). Mold. vechiu; 2) coşciug pentru morţi, sicriu; 3) bis. vas sacru de păstrat moaşte ; 4) poliţă între grinzile tavanului casei.
răcliţă s. f. Mică raclă, răcnet s. ii. (din răcni). Strigăt foarte puternic ; strigăt furios sau disperat.
răcni (a) v. (lat. prefix re şi gannio, gan-nire, a zbieră, a secheună tare). 1) A strigă foarte tare; 2) a zbiera tare. — Acest cuvânt a trecut şi la Slavi sub forma ryknuti.
răcoare s. f. (din rece şi răci). 1) Temperatură cam rece; 2) timp răcoros; 3) loc ră-
răc
654
rad
coros; 4) fig. fam. la răcoare, — Ia închisoare, arest; 5) pl. băgat în răcori, spăi-mântat(prin ameninţări); intimidat; înfricoşat tare.	:
răcori (a şi a se) v. V. prec.). 1) A (se) face cam rece sau puţin mai rece; 2) a se tempera căldura soarelui; 3) fig. a’şi uşura inima (de o suferinţă ori necaz); 4) fig. a se răsbunâ.
răcoritor, oare adj. 1) Care răcoreşte; 2) pl. băuturi reci (limonada, îngheţată, etc). răcoros, oasă adj. V. răcori şi răcoare.
1)	Cu răcoare ; 2) ce dă răcoare; 3) cam rece (timp).
răculeţ s. m. (după strângerea sau coloarea racului). Bot. Plantă cu flori albe roşiatice, având proprietăţi astringente vulnerare.
radă s. f. (fr. rade). Loc unde vasele, corăbiile, vapoarele se pot apropia de ţerm şi adăposti de furtună.
rădăcină s. f. (1. radicina, din radix). 1) Partea de jos cu care planta sau arborele se prinde în pământ; 2) aceeaşi parte, când este bună de mâncare — bulbul; 3) farm. rădăcina ciumei, captalan; rădăcină dulce, gliciriză; rădăcină de micşunea, plantă cu care se dă miros la unele pudre şi săpunuri (Iris florentina); 4) partea ce prinde un organ de corp — rădăcina dintelui, părului ; 5) fig. sorginte, cauză — rădăcina răului ; 6) gram. vorbă din care derivă altele; ' 7t aritm. număr care poate produce pe un altul, prin înmulţirea cu sine însuşi — rădăcina patrată.
rădăclniu, ie adj. De rădăcină, ca rădăcina, rădan s. n. (fr. redau). Milit. Fortificaţi; militară ce constă din şanţ adâncat, cu formă de unghiuri.
rădaşcă s. f. V. caradaşcă. rădăşcat, ă adj. V. prec. Cu coarne cum este caradaşca (v.te).
rade (a şi a se) v. (lat. radere). 1) A ră-zui cu cuţitul, etc.; 2) a răzui şi tăia cu briciul părul baibei sau a capului; 3) a râcăi;
4)	fig. a nimici depe suprafaţa pământului — cetăţi sau oraşe rase; 5) a tăia de tot, până la pământ (pădurea); 6) fam. a înşela;
7)	a şterge cu guma, cu briceagul, ceva scris;
8)	fig. iron. a suprimă, a destitui din funcţiune ; 9) fam. a fugi repede şi tiptil, de frică.
râde sau rlde (a) v. (lat. ridere). 1) A exprima o bucurie prin contiacţiunea muşchilor feţei, văzindu-se dinţii; 2) a avea înfăţişare de veselie ( lorile, iarba); 3; a glumi ;
4)	a’şi bate joc, a ironiza, râdere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a râde;
2)	luarea în rîs.
radere s. f. V. rade. Acţiunea de a rade. radlâ (a) v. (lat. radio, radiari). 1) A răspândi raze luminoase; 2) a răspândi în jur căldură 3) fig. a exprimă o mare bucurie prin vesela înfăţişare a feţei; 4) V. rade ; a şterge, a suprima; 5) jurid. a face menţiune în registrul de sarcini, hipoteci, că s'a plătit o datorie hipotccară.
radiare s. f. V. prec. Acţiunea de a radia 1)—5 .
radiat, ă adj. V. radia. 1) Dispus în formă de raze ; 2) Zool. pl. numirea animalelor nevertebrate, cu organe dispuse în jurul unui centru ; 3) jurid. şters din registrul de ipoteci.
radiator s. n. V. radia 2. Aparat care răspândeşte căldura în camerile încălzite pr in calorifer.
radical, ă adj. şi adv. (fr. radical, din lat. radix, radicii, rădăc nă). 1) Privitor la rădăcină ; ) fig. la izvorul, sau esenţa (unui lucru); 3) fig. complect, cu totul — lit. din rădăcină ; adu. cu desăvârşire, total; 4) o vorbi radical, pop. a întrebuinţa neologisme ; 5) polit. care ţinteşte la reforme complecte, generale; 6) gram. parte invariabilă a unei vorjbe, opus desinenţelor.
radicalism s. n. (fr. radicalisme din radical). Sistemă politică ce tinde la reforme complecte, totale, în guvernare, rădiche s. f. V. ridiche. radină s. f. (daco-gr. din radamnos, vaS'gă; de unde şi lat. radius, vargă, băţ). Băţul dela capetele unei plase (sitce) de prins peşte.
radiografie s. f. (fr. comp. din lat. radius, rază şi gr. graphâ, scriu). 1) Fotografie cu ajutorul razelor X cari pătrund prin corpuri opace şi se poate vedea forma organelor din lăuntrul corpului şi forma oaselor, sau a oricărui alt corp ce s’ar afla în lăuntrul ţesuturilor ; 2) telegrafie fără fir, prin unde electrice aeriene..
radiografiat, ă adj. V. prec. Medic. 1) Cercetat, sau chiar fotografiat cu ajutorul razelor X. s. n. acţiunea aceasta ; 2) transmis prin telegrafia fără fir. V. prec.
radios, oasă adj. (ca lat. radiosus). 1) Care emană raze; 2i fig. strălucitor; 3) fig. cu înfăţişare foarte veselă; încântat, satisfăcut.
radioterapie s. f. (comp. fr. din lat. radio, a da raze şi gr. therapeyo, îngrijesc). Medic. Metodă de tratarea unor boale prin ajutorul razelor X. V. radiografie.
râdiu s. n. (din rade 5). Suprafaţă de pădure tăiată şi făcută bună pentru păşune; poiană. Mold.
radiu m. (numit după lat. radio, are, a da raze). Metal descoperit de fizicianul chimist
rad
655
râg
Curie (cit. C iuri), în anul 1902; se află în infimă cantitate în pământuiile zise pleh-blenda, şi este caracteiizat prin razele ce necontenit emană din serurile ce-1 compun, fără ca el să se consume ; aceste raze pot produce arsură (roşcată) pe piele şi alte acţ'uni chimice şi fizice.
radius s. n. (lat. radius, vaigă). Anat. Os subţire al braţului dintre cot şi mână.
rădvan s. n. (din germ. reit-wagen - -trăsură cu călăreţi —' reiten, a călăii'. Tiă-sură mare de lux, cu cai înaintaşi, având şi călăreţi. Vechiu Mold.
rafală s. f. ifr. rafale). Izbitură de vânt poet. (Alexandri).
rafie s. f. (din gr. raphe, cusutură). Fâşii din coaja subţire de teiu pentru legat viţa de vie.
rafina (a şi a se) u. (fr. raffiner). 1) A face mai fin; 2) a destila, a face mai curat— zahăr, spiit, petrol, etc.; 3) fig. a deveni fin sau cu gusturi alese; 4) a se perfecţiona ;
o)	fam. a deveni iscusit, priceput, şiret.
rafinare s. f. V. prec. Acţiunea de a şi a se rafina pr. şi fig.
rafinărie s. f. (fr. raffinerie). 1) Fabiica de rafinat (zahăr, etc.); 2) fig. fineţă, subtilitate; 3) fig. şiretenie, vicleşug.
rafinat, ă adj, V. rafina. 1) Făcut fin, subtil, sau foarte curat, purificat; 2) foarte delicat, cu simţuri, gusturi fine; 3) iron. fam. iscusit, şiret.
rafinor s. m. V. prec. Cel ce rafinează (la fabrică).
raft s. n. (turc. raht). Şeaua cu curelăria pentru cal.
raft, rafturi s. n. (daco-gr. dela rapto, a agăţa, a atârnă, a aranja). 1) Poliţe pe cari se aşazâ mărfurile în prăvălie ; 2) poliţă din-r'un dulap. (Şi Turcii au acest cuvânt cu înţeles de suport de fereastră).
răfueală s. f. Acţiunea de a răfui prop. Şi fiff-
răfui (a şi a se) v. (lat. re-fuo sau re-fio= a fi refăcut). 1) A reface socoteala unei datorii şi a o achită; 2) a se justifică; a descurcă o chestiune, un diferend; 3) a se răs-bunâ; 4) a trage o răfueală, a certa, a ocări pentru anume ceva. răfuire s. f. V. răfueală. răfuit, ă adj. 1) Resocotit şi achitat; 2) certat, admonestat, pedepsit.
răgace sau răgaşcă s. f. (slav rogacia, cornorata, dela. rog, corn). V. caradaşcă.
râgăeală s. f. V. urm. Acţiunea de a râg ăi.
râgăi (a) v. (lat. diformat din ructo ruc-
tare, a râgăi). A răsuflă cu zgomot gaze stomacale prin gură. râgăitură s. f. V. răgăecdă. răgâlie s. f. (lat. din runcalia, scoasă din rădăcină, dela runco, a trage din rădăcină, a plivi). 1) Rădăcină scoasă împreună cu toate viţele ei; 2) pl. rădăcini şi vreascuri aduse de ape revărsate.
răgaz s. n. (lat. prefix re (res), stare; casus, de cădere — (cit. re-cazus). Recădere, şedere din cauza oboselei; de aici: 1) mic repaus (din lucru); 2) rătimp ; 3) amânare, păsuire, îngădueală de câtva timp.—La Lituani răkas, timp, termen.
rage (a) v. (lat. rugire şi ragere). A zbieră vitele (mari, cornute); 2) fig. a geme tare; 3) iron. a cântă prea tare şi urît. răget s. n. V. prec. Acţiunea de a rage. ragllă s. f. (lat, rasile (cit. razile), de răzuit, de râcăit). Instrument format dintr’o scândură, având la mijloc un mănunchiu de ţepi de fer. ascuţite, prin care se trage, se râcăie, cânepa sau inul meliţat, spre a se curaţi de puzderie şi a se forma în fuicfr.
răgită (a) v. A trage prin râgilă cânepa sau inul.
răgilat, ă adj. Tras' prin ragilă; s. n. acţiunea de a răgilâ.
răguşeală s. s. V. urm. Stricarea glasului, stingerea vocei, din cauza răcelei sau din altă pricină.
răguşi (a) v. (lat. raucio, rauciere, a răguşi). A se strică, sau a se stinge vocea.
răguşit, ă adj. şi adu. Cu vocea stricată, stinsă.
rahagiu s. m. V. rahat. Vânzător, sau fabricant de rahat.
rahat s, n. (turc rahat-lokum; = plăcută înghiţitură). 1) Pastă dulce, din zahăr cu puţină făină, cu gust plăcut şi cu miros de trandafir, vanilie, sau de alte fructe; 2) fam, iron. lucru de nimic; fleac; 3) fig. pudic, excrement.
rahatlocum s. n. V. preced. rahitic, ă adj. V. urm. Cel ce sufere de rahitism.
rahitism s. n. (fr. rachitisme, din gr. rachis, şira spinărei). Medic. Boală grea, ce constă în diformarea şirei spinărei, din naştere, sau din prost nutriment âl copiilor, rahnă s. f. din troahnă. rahtivan .*■■. n. (dela turcescul.raht, curelăria şi şeau pentru cal). Vechiu. Cel ce îngrijea de rafturi şi de caii domnitorului — demnitar domnesc.
raia s. f. (turc raia = turmă, apoi localitate ocupată de turci într’o ţară creştină).
râi
656
răm
Vechia. 1) Creştin supus Turcilor; 2) tară sau oraş creştin administrat de Turci; 3) tributar turcesc, râiă (a) v. A se bolnavi de râie. râie s. f. (daco-gr. din baza reo, a curge, ryas, boală cu scursoare, cu puroi). 1) Medic. Boală molipsitoare, ce constă din bu-buliţe multe şi ascuţite la vârf, cari produc, mai ales seara, o raâncărime nesuferită; iar scărpinate, lasă din ele o zeamă care întinde boala; un arachinoid microscopic produce boala; — ungându-se cu rlifie de pucioasă şi spălând des cu leşie, râia se vindecă. 2) iroiip mândrie deşartă — capră răioasă. (Caprele, broaştele, se crede.că au râie). Cine nu se spală bine, regulat, capătă râie.
raion s. n. (fr. rayon, rază). 1) Rază, parte; 2) suburbie ; 3) cornerc. despărţimânt de anume mărfuri..
râios, oasâ adj. V. râie. 1) Care are râie; 2) fig. murdar, necurat; 3) fig. mândru, înfumurat.
raită s.J. (lat. din re-ito, a merge iarăşi).
1)	Mergere din tim în timp spre a vedea, a inspecta ; 2) inspecţie de noapte ; 3) ocolire spre a observă un loc, vie, pădure etc.;
4)	alergare, năvălire, fugă, ocolind. — Acest cuvânt trecu şi la Unguri sub forma raita /— haide.
ralu s. n. (daco-gr. din raon, mulţumire, plăcere), li Biblic. Paradis în care era fericit Adam şi Eva ; 2{ bis. locul de plăcere eternă, unde merg sufletele oamenilor ce nu au făcut păcate; 3) fig. loc sau grădină foarte frumoasă, încântătoare ; 4) fig. deplină fericire. — Şi Slavii au cuvântul rai. raiuci s. pi. V. raliu.
râjnică s. f. (slav. rijii, roşcat). Bot. Numirea unei flori de pădure, râiă s. f. V. rână.
ralia (a şi a se) u. (fr. ratiier — din re-allier). 1) A reîntruni; 2i a aderă la (o părere, ideie); 3i a se întovărăşi.
raliu s. n. (englez rail). Şină dela drumul de fer pe care merge trenul, ram s. n. dat. ramus). V. ramură, ramă s. f. (din gr. ramma, legătură, — de aici rus rama şi germ. rahmen). Cadru care încheie, leagă de jur împrejur un tablou.
râmă (a) v. (lat. rimari, a săpâ, a scotoci). 1) A scurmă pământul cu bo ul (porcii) ; 2) fig. a avea nelinişte; — mă râmă la inimă.
vâmă s. f. (daco-gr. dela ryma = tragere). Zool. Vierme lung, roşcat, din pământ, ce se trage, se târăşte.
ramadan s. n. (turc ramadan sau rama-
zan). A noua lună după calendarul arab şi în care musulmanii ţin un post foarte riguros ; iar după ramadan, urmează serbarea zisă bairam.
rămânea (a) v. (lat. remanere, din re -}-maneo, a rămâne). 1) A sta pe loc (a fiu plecă); 2) a subsistâ; 3) a mai rezultă un rest, o rămăşiţă; 4) a deveni, a fi rămas sărac; 5) a întrece; 6) a răpune; 7) a câştiga rămăşagul.
rămas adj. V. prec. 1) întrecut; răpus (la rămăşag); 2) s. rămânere; — rămas bun — salut de plecare, adio; 3) aritm. rămăşiţă, rţst.
rămăşag s. n. V. prec. Prinsoire, pariu, (când ceva necunoscut să bănueşte a fi într’ un fel sau altul).
rămăşi (a se) v. A pune rămăşag, rămăşiţă s. f. (din rămânea). 1) Ceea ce rămâne dintr’un tot; 2) bucăţică sau resturi dela mâncare; 3) corpul neînsufleţit — rămăşiţele pământeşti.
râmător s. m. (dela râmă). Porc (care râmă).
ramburs s. n. (fr. ramboursement, baza boarse, pungă). I) Plata costului unui lucru, prin poştă, la primirea lui. 2) restituirea către cineva a unei sume de bani datorate.
rambursă (a) v. (fr. rambaurser). 1) A trimite sau a restitui cuiva o sumă datorată (pentru marfă primită); 2) a înapoia o sumă datorată.
rambursare s. f. V. prec. Acţiunea de a rambursa.
ramifică' (a şi a se) v. (după fr. ramifier, din lat. ramus, ramură ; şi fico dinfacere). 1) A se desface în ramuri (arborii); 2) fig. a se despărţi ca ramurile, a se subdivizâ; 3) a se împrăştia în diverse părţi, ţinând de. un punct de plecare, ramificare s. f. V. urm. ramificaţi(un)e s. f. 1) Acţiunea de a şi a se ramifică; 2) felul de aşezare al ramurilor;
3)	fig. subdivizarea sau distribuţia în direcţiuni diferite — ramificaţiunile conspiraţiei, munţilor, etc.
râmlean s. m. (slav rimleanin, din Rim — Roma). Roman (vechiu bis.), râmni (a) v. V. râvni. ramoli (a se) v. (fr. ramollir, din lat. mol-lire, a muiâ). A se slăbi (de bătrâneţâ) forţele, în deosebi cele intelectuale, mintale.
ramolisment s. n. (fr. ramolissement). Starea celui ramolit.
ramolit adj. şi s. V. ramoli. Slăbănog la minte din pricina bătrâneţei, sau prin paralizia creierului.
ram
657
rân
rampă s. f. (ir. rampe). 1) Sprijinitoare pe margenea unei scări; 2) teatr. rând de lumini adăpostit la margenea scenei dinspie sala teatrului; 3) pantă pentru urcat butoaie sau alte încărcări in vagoane la o gară ; 4i balustradă, grilaj ce opreşte o trecere sau o cădere.
ramtata! inter}, (onomat.). Muzic. Exprimă unele sunete repetate dela exerciţiile muzicei instrumentale, sau dela tromboane ori tobă.
ramură s. f. (lat. din ramus, ramură şi rom. ram. pl. ramuri). 1) Creangă sau cracă de arbore; 2) parte sau şir (de munţi); 3) despărţire dintr’un curs de apă; 4) fig. diviziune, parte; 5) specialitate (de ştiinţe, negoţ, etc.); 6) subdiviziune dintr’o familie, rămurat, â adj. Divizat în ramuri, rămuros, oasă adj. Cu multe ramuri, rană s. f. (din vorba răni). 1) Ruptură sau tăietură pe corp; 2) bubă deschisă ; 3) fig. suferinţă, mâhniri;; 4) fig. stricăciune, pagubă — rănile răsboiului.
rână s. f. (lat. dela ren, rărunchiu). Locul c'ela mijlocul corpului unde sunt rărunchii, coastă; pe o rână, într’o rână, răzimat pe un şold sau pe o coastă; stând pe jumătate culcat.
râncă s. f. (lat. din rigua, udătoare, stropitoare, canal — dela rigare, a stropi). 1) Organ genital al boului sau taurului; 2) funie ce leagă capătul osiei de carâmbul carului (făcută din râncă uscată).
râncău s. m. V. prec. Bou cart deşi întors (V. întoarce 9) are aptitudini de taur în a-parenţă.
rânced, â adj. (lat. rancidus). Cu miros m it, puturos ; acrit (untură, slănină), râncezeală s. f. Starea de rânced, râncezi (a se) v. V. prec. A se face rânced, rânchezâ (a v. (comp. din re şi necheză— V. nechez). Mold. A necheză caii reciproc, dela unul la altul.
rânchezare s. f. V. prec. Acţiunea de a rânchezâ.
rânchezat s. n. V. preced. rânchiţâ s. f. f din rânced). Zool. V. blehniţă.
rând s. n. (lat. dela rud, din rudens, frânghie; format după cum e şi latinescul Unea, (linie), din linum, aţă, sfoară). 1) Ceea ce este aşezat în linie dreaptă (ca o sfoară sau frânghie întinsă); 2) linie scrisă (într’o carte sau caiet); 3) aşezare sau mergere succesivă ; 4) ordine ; 5) rang, treaptă socială; 6i şir ; 7) etaj, cat; 8) timp poprice — i-a i’enit rândul; 9) fig. de rând, ordinar; din
clasa de j03. 10) adv. într’un rând, Inlr'un timp ; îl) pe rând, succesiv, unul câte unul;
12)	cu rândul, alternativ. — Şi Slavii au acest cuvânt sub forma riad.
rândaş a. m. (dela vorba rând 9). 1) Servitor din curte şi mai ales ajutor de vizitiu, care îngrijeşte de rănit şi de măturatul grajdului şi a curţii; 2) ajutor de bucătar.
rân dea s. f. (lat. dela rude, necioplit). Bioască sau gealău mare, instrument de tâmplar, cu care se netezeşte întâi lemnul sau scândura. — Şi Turcii zid rende.
rândueală s. f. V. rând 3, 4. 1) Ordine ; 2) disciplină; 3) deretecare; 4) datină, rândul a şi a se) v. 1) A trece succesiv ;
2)	a fixă; 3) a pune regulă, ordine; 4.1 a pregăti (de ale mâncării) OU.
rânduire s. f. Acţiunea de rândui. rândunel s. m. 1) Bărbătuşul rândunicei. adu. ca o rândunea fig. repede, în zbor.
rândunică s. f. (lat. hirundo, hirundinis ) 1) Zool. Pasăre de coloare foarte neagră, cu alb pe piept şi puţin roşu la gât, care 'şi zideşte cuibul din gogoloaie mici de nămol; ea pleacă toamna în ţerile calde şi revine primăvara; 2) bot. iarba fiarelor.
ranjf s. n. (fr. rang). 1) Grad militar; 2) treaptă socială, clasă; 3) demnitate; 4) rând, etaj (de loje, la teatru); 5) clasă (de vase militare).
rărfl (a) (lat. din lanio, laniare, a sfâşia, a rupe, a tăia ca măcelarul*) (lanio). 1) A face o tăietură sau împunsătură, ori rupere ! a pielei, sau pe corp ; 2) a sfâşia — lumini de torţe rănesc întunecimea, (Eminescu);
3)	fig. a produce o suferinţă, o atingere morală cuiva; a mâhni tare. — Şi Slavii au acest cuvânt răniţi.
rânl (a) v. (daco-gr. rinaâ, a pili, a rade cu pila). A curaţi cu lopata noroiul, murdăria.
rănit, ă adj. 1) Cel ce are o rană (din luptă, bătălie); 2) cel ce şi-a produs o rană; 3) fig. sfâşiat de durere morală, rânlt s. n. V. răni. Acţiunea de a râni. raniţă s. f. (germ. ranzen (citit ranţen) = sac, prin intermediarul rus raneţ, raniţă). Sac sau geantă, în care soldatul îşi duce lucrurile necesare, purtând-o în spinare.
rânji (a) v. (lat. dela ringor, ringi, a scrâşni din dinţi). 1) A strânge din dinţi şi a-i arăta ca ameninţare de a muşcă, — cum
*) Transformarea lui vulnerare, în laniare, arată că în Dacia luptele cu duşmanii erau grozave, — pe sfâşiere, măcelărire.
42
rân
658
răp
rac cânii; 2) fig. a ricie prefăcut sau cu răutate.
rânjit s. n. V. prec. Acţiunea de a rânji, rânjitor adj. V. prec. Care rânjeşte, rântaş s. n. (fr. din rotage, dela rotir, a prăji). Făină mult prăjită în unt sau untură, din care se face un sos, ce se toarnă peste iriptură sau în fiertură, ori în alte feluri de mâncări scăzute. — Şi Ungurii au acest cuvânt, răntaş, rămas dela bucătari francezi aduşi prin aceste locuri.
rănuuchioară s. f. (din vorba lat. ranun-cula (rana), broscuţă). Bot. Un fel de iederă ce se întinde pe pământ; şilnic. rănunchiu s. m. V. rărunchiu şi rinichiu. rânză s. f. (lat. dela renes, rărunchiu, făcut renesa, (citit renza — cea ca rărunchiul). Anat. 1) Numire dată stomacului pasărilor, ce are ţesuturi tari ca şi rărunchii, şi care la. pasări îndeplineşte şi funcţiunea de rărunchiu; 2) mugur de mesteacăn, ori de. salcie — zis şi mâţişor. Mold. rânzişoară s. f. Banat. Rărunchiu. rânzos, oasă adj. Mold. Rău la inimă, răutăcios.
rapl interj. Exprimă zgomot de lovire cu palma.
râpă s. f. (lat. ripa). 1) Scobitură mare şi adâncă în pământ; vale cu ţerm abrupt; prăpastie; .2) scoborîş pe o coastă foarte înclinată; 3) fig. a da de râpă, a perde, a prăbuşi (o afacere, întreprindere).
rapace adj. (lat. rapax, rapacis). Care răpeşte, fură; lacom, (pasăre, om).
rapacitate s. f. (lat. rapacitas). Lăcomia de a răpi dela altul.
răpăl (a) v. (dela rap !). 1) A bate zgomotos din palme ; sau cu palmele pe cineva);
2)	a face zgomot de loviri — ploaea i'd-păeşte in geamuri; 3) a face zgomot de paşi (de cai).
răpăit (sau răpăealâ) $. V. prec. Zgomot prelung de loviri cu palma, de .paşi numeroşi, sau de ploaie
rapăn s. n. (daco-gr. dela rypaino, a fi murdar). 1) Râea cânilor sau a cailor; 2) boală ce se face la cei murdari pe cap; 3) murdărie groasă ce se depune pe piele din cauza nespâlărei.
rapanghel s. n. (din răpăi, sau rap ! şi lat. angere, a chinui). Bătaie aplicată cuiva (mai ales cu palmele) — l’a luat la rapanghel, i-a tras palme, bătaie; fig. ocară.
răpănos, oasă adj. V. rapăn. Care are rapăn; iron. mândru (ca râios 3). Mold.
râpcă s. f. (din rupe, cu adaus lat. quă). Mold. Viţe de vie ce se usucă şi se rup.
răpciugă s. f. (lat. din rabies, turbare, rabiosica, turbată). Boală molipsitoare la cai, ce constă în scurgere din nas şi strănuturi (se prinde şi la om, e periculoasă); fig. o răpciugă, un cal foarte slab. răpciugos, oasă adj. Care are răpciugă. Răpciune s. m. (lat. dela raptionem (rap-* tio), luare — adunarea recoltelor). Nume dat de popor lunei Septembrie. -răpez s. n. (din repezi). Aruncare; avântul calului; repezire. răpezi (ă) v. V. repezi. răpi (a) v. (lat. rapere). 1) A apuca şi lua cu forţa; 2) a lua şi a duce pe furiş; 3) a lua pe nedrept, a jefui; 4) fij. a transportă, încântă foarte; 5) înălţa şi duce în sus.
răpire s. f. V. prec. Acţiunea de a răpi propr. şi fig.
răpit, ă adj. V. răpi. 1) Luat cu forţa; 2) transportat; 3) fig. uimit, încântat.
raplţă s. f. (lat. din rapa, sfeclă, nap, rapicius, rapida, ca 'o sfeclă). Plantă din ale cărei seminţe se scoate oleiul de răpită (lat. brassica rapa).
răpitor, oare adj. V. răpi. Care răpeşte propr. şi fig. s. pl. răpitoarele, pasări ce pradă.
raport s. n. (fr. rapport din lat. apporto a aduce). 1) Dare de seamă despre o lucrare făcută; 2) înştiinţare scrisă sau verbală dată de un funcţionar inferior către superiorul său; 3) hârtia prin care se face această înştiinţare ; 4) milit. prezentarea ofiţerilor subalterni comandantului unităţei (regimentului) la ora 12 dim. pentru a raporta; 5) relaţiuni, purtare, între oameni sau în societate; 6) starea relativă între lucruri sau acţiuni; 7) Convenienţă, apropiere (dela un lucru la altul); 8) gram. relaţiunea vorbelor între ele; 9) aritm. relaţiunea între două numere sau cantităţi matematice.
raportă (a) v. V. prec. 1) A face un ra-poit; 2) a comunica, a povesti despre un anumae fapt sau stare de lucruri; 3) a a-tribui: a raporta efectul la cauză ; 4) a se apropia, asemui; 5) a face cunoscut superiorului despre ceva.
raportor s. m. 1) Cel ce face un raport; 2) parlament, deputat ori senator care redactează şi citeşte raportul cu considera-ţiunile privitoare la legea ce urmează a fi votată; 3) geam instrument în forma unui semicerc împărţit în 180 grade, ce serveşte pentru a măsura lărgimea unghiurilor.
râpos, oasă adj. V. râpă. Cu multe râpi; cu scoborîşuri repezi.
răposa (a) u. (lat. repausare). 1) A muri;
răp
659
răr
2) fig. iron. a se stinge (lumânarea, focul), răposase s. f. V. prec. încetare din vieaţă. răposat, ă adj. şi s. Cel ce a murit, mort. rapsod s. m. (gr. din raps-odos — a a-justâ (coase), ode, cântări). 1) Cântăreţ ambulant, la Grecii antici; 2) fig. poet, cântăreţ, din vechime.
rapsodie s. f. (gr. rapsodia). Poemă epică (opus poeziei liricei la Grecii antici; fragment de epopee ; cântec recitat de rapsozii antici.
răpşti (a se) v. amplific, din răsti. rapt s. n. (lat. raptum). Răpire; furt. răpuitor s. m. Cel ce răpune, răpune (a) v. (lat. din reponere, a pune la loc ; a pune în mormânt). 1) A birui; a trânti jos; 2) a prăpădi, a omorî; 3) a pierde;
4)	fig. a dispare.
răpunere s. /'. Acţiunea de a răpune, răpus, ă adj. 1) învins ; 2) trântit jos; 3) onrorît.
rar, ă adj. şi ădv. (lat. rarus; rare). 1) Aşezat prea departe unul de altul; 2) la intervale mari; 3) fig. care nu este obicinuit ;
4)	fig. excepţional, cu merit deosebit; 5> care nu se prea găseşte — exemplar rar ;
6)	adv. din când în când, câte o dată.
rara adv. V. prec. Cu paşi mari, a luat-o rara, a plecat repede, ironic.
rarefacţie s. f. (lat. rarefacio). Rărire ; starea de rar.
rareori adv. (din rar şi oară). în limite rari, când şi când; câte o dată.
rări (a şi a se) v. V. rar. 1) A face să fie rar; 2) a deveni rar; 3) a veni, a vizita rar; 4) a nu merge regulat (la şcoală); 5) a se mişca foarte încet; 6) a dispare treptat ; 1) a încetă treptat.
răriş s. n. V. rar. Loc unde este plantaţie rară.	> •
rarisim, ă adj. şi adv. (lat. din rarus, — rarissimus). Foarte rar.
rarişte s. f. V. rar. Loc unde arborii sunt foarte rari (în pădure); răriş.
rariţă s. f. (dela rar şi rări). 1) Plug mic, fără roate, cu cormănă dublă — în dreapta şi în stânga, ce serveşte la rărit porumbul când e sămănat prea des, trăgând brazde, la distanţe potrivite, cari nimicesc parte din porumb .dar şi buruenele ce ar cotropi porumbul ; serveşte şi la învelirea cuiburilor de legume în loc de praşilă. 2) stelele rari din. jurul luceafărului oe dimineaţă (constelaţia Sirius ?). — Numirea acestui fel de plug se aude şi la Sârbi, rali a. răriţâ (a) v. A rări, sau prăşi cu rariţa. raritate s. f. 1) Caracterul de a fi rar sau
în mică cantitate ; 2) lucru rar, neobicinuit; 3) ceea ce se întâmplă rar.
rărunchiu s. m. V. rinichiu. 1) Fig. Organ de sensibilitate morală, în special durere, compătimire (azi ironic); cu rărunchii zdrobiţi de mâhnire; 2) bot. floare bioş-tească.
ras, ă adj. (lat. rasus). 1) Bărbierit tuns ; până la piele; 2) curăţit, râcăit; 3) şters cu radirul; 4) cosit foarte ' de jos ; s. m. acţi-l unea de a rade; adv. ras cu pământul \ (sbor) atingând pământul, j râs s. n. (lat. risus). 1) Acţiunea de a | râde; 2) bătaie de joc, ridiculizare ; de râsul lumei, ridicol.
râs s. m. (daco-gr. lygx, râs). Zool. Animal, un fel de pisică sălbatică, despre care | se zice că are o vedere pătrunzătoare.
! râs... prefix (lat din re se, oii ex, ca in I răstorn, re se torno, etc). Exprimă: 1) repetare mai intensificat de cât re sau ră; 2) contra lucrare sau facere, în loc de des, ca în răsplăti, răspopi; 3) facere la loc, revenire la prima stare ori lucrare.
răsad s. n. (lat. prefix re şi sata, sato-rum, semnătură V. sădi). • Semnătura provi-I zorie (de unele legume) pusă des şi de timpuriu, şi adăpostită de frig; iar când au răsărit şi au crescut puţin aceste plante se scot cu rădăcină cu tot şi se sădesc rar, din nou, pe locul unde au să crească şi să rodească — varza, platagelele vinete şi alte zarzavaturi se răsădesc.
răsădi (a) v. (din re şi sădi). V. răsad. J) A semăna des un strat sau răzor, pentru a produce plante de răsădit; 2) a replanta răsaduri; 3) a sădi (pomi mici). — Şi Slavii au vorba sad, grădină, cum şi razsaditi, dar este evidentă origina latină, din sata şi satus saturn, semănătorul, latin.
răsadniţă s. f. (din răsad şi răsădi). Locul unde se pune întâi răsadul — pepinieră de legume.
răsări (a) v. (compus re (ră) şi sări — salire latin, însemnează şi a ieşi din pământ (a creşte) plantele). 1) A ieşi din pământ (plante>; 2) a tresări (de spaimă); 3) a se. arăta la orizont soarele sau. luna, a Apărea stelele; 4) fig. a apare pe neaşteptat cineva; 5) a se işi; 6) a începe să crească (mustaţa); 7) a se mări, a creşte, (copii); 8) a se distinge printre alţii, răsărire s. f. Acţiunea de a răsări 2. răsărit s. n. V. preced. 1) Acţiunea de a răsări; 2) locul unde apare soarfele la orizont (punct cardinal); 3) momentul când apare , soarele la orizont dimineaţa; 4) fig. cu vază,
răs
660
râs
desvoltat, în evidenţă; 5) fig. mui răsărit, mai deosebit, mai binişor de cât alţii.
răsăritean, ă adj. (dela răsăritul soarelui). 1) Oriental; din spre răsăiit; 2) din ţerile dinspre-răsărit; 3) ce ţine de biserica ortodoxă orientală, a răsăritului, răsăritură s. f. „V. răsărire. răsătură s.f. V. rade. 1) Acţiunea de a rade propr. şi fig. 2) resturi de la o radere, răsbătător, oare adj. Care răsbate (3). răşbate (o) v. (din răs şi bate). 1) A pătrunde până dincolo (un cuiu, apa prin ceva);
2) a cutreieră; 3) fig. a reuşi; a învinge o ! dificultate^ 4) a bate foarte mult. răsbatere s. f. Acţiunea de a răsbate propr.
Şi fig-
răsbi (a) v. (lat. prefjx răs şi veho, j vehere, a înainta (via, cale). 1) A răsbate, a pătrunde 1, 2, 3; 2) fig. l’a răsbit foamea sau frigul, l’a pătruns sau 1’a îmboldit de tot foamea; 3) fig. a răsbi în bătăi [fam.), a bate mult; 4) a-şi face cale.
răsbitor, oare adj. Care răsbeşte, propr. şi fig-
răsboi (a şi a se) v. V. răsboiu. 1) A purta răsboiu; 2) a se lua la luptă propr. şi uneori fig. a se dispută, certă.
răsboinic s. m. V. urm. 1) Care a purtat multe răsboaie (popor); 2) de răsboiu; privitor la răsboaie; 3) pop. gata de a lupta la răsboiu ; 4) luptător; 5) fig. bătăuş de bătaie. Slavii au numirea aceasta în vorba razboi-nik, hoţ de codru, şi război, hoţie, pentru că aşa au înţeles să practice răsboiul1, însă boi şi voi, din care apare slavul voind = răsboiu şi voienîi, luptător, este tot acelaşi boi, din cuvântul rasboi. Vezi răsboiu.
răsboire s. f. 1) Acţiunea de a purta răsboiu ; 2) fig. luptă contra cuiva; 3) fig. dispută, ceartă.
răsboiu s. n. (daco-gr. din rasso, a bate şi boe, alarmă de luptă, şi zgomot mare, larmă). 1) Luptă cu armele între două ţeii sau popoare, precedată de alarma de bătălie şi deci de declaraţia de răsboiu făcută inamicului (spre deosebire de invazia barbară fără veste şi pe ascuns); 2) fig. luptă sistematică' şi persistentă: — a duce răsboiu cu... (vorba luptă sau bătălie, nu înlocueşte exact răsboiul, care este totalitatea operaţiunilor militare dela declararea ostilităţilor şi până la sfârşit ; — într'un răsboiu se dau lupte sau bătălii în diferite locuri sau în diferite împrejurări, cărora nu li se poate zice răsboaie; — deci definiţia este dată cu multă judecată şi vorba este din numirile politice şi militare de după retragerea oştilor şi
autorităţilor romane de către Aurelian, — vezi ban, voevod etc.); 3) stativele în funcţiune de a ţese, (oltean, muntean) care prin bătaiea cu spada (spata) fac mare larmă; 4) carul joagărului; 5) căluşeii morii de’ vânt; 6) puntea ferestrăului. — Cuvântul acesta a trecut şi la Slavi, cu înţelesul de hoţie banditească şi razboinik, hoţ de codru, fără să aibă şi semnificarea stativelor de ţesut, etc. ca în româneşte; un cuvânt însă vine oe . acolo, unde are un înţeles determinat şi o familie mai numeroasă. V. şi resbel.
răsbucuros, oasă adj. (din răs şi bucuros). Foarte bucuros.
Făsbun s. n. (din răs şi bun). Răgaz o-dihnă.
răsbună (a şi a se) v. (comp. răs şi bun). 1) A deveni iarăşi bun sau bună (vremea, timpul — după ploaie şi furtună); 2) a ’şi potoli mâniea asupra cuiva (pentru răul făcut) printi’un act ta fel de rău (după care răfu-eală, s’ar crede că raporturile devin iarăşi bune; — dar adeseori devin tot mai rele, căci răsbunarea prelungeşte ura); 3) a plăti j cuiva pentru un rău făcat; — în vechime | ucigaşul plătea rudelor ucisului o sumă de i bani, pentru a-i îmbunâ, sau a răsbună pe ! cel ucis; 4) fig. a primi o pedeapsă dela | natură — firect se răsbună.
| răsbunare s. f. V. prec. lt Acţiunea de a,
! sau a se, răsbnnâ; 2) actul prin care se răsbună.
răsbunător s. şi adj. Cel ce răsbună, sau caută a răsbună ; de răsbunare. răscăcărâ (a) u. V. răscrăcănă. răscântător, onre adj. (din ras şi căutător). Care tot repetă cântecul (ca un ecou).
răşchira (a) v. (în loc de răsfira, plin dialecticul hir, în loc de fir). 1) A desface. firele; 2i a împrăştiâ, a desface.
răşchltor s. n. (lat. din rescindo; rescin-tor, despărţitor, desfăcător), Uneltă de depănat tortul (pentru a face din el jirebie sau motcă) format dintr’un băţ drept şi lung (cam 1—2 metrii cu crăcane la ambele capete, sau cu un mic lemn aşezat curmeziş, pe care se tot deapănă firul de tort; fig. om foarte înalt şi subţire, slab; cu picioare răşchi-toare, cu picioare lungi subţiri.
răsciti (a) v. (prefix răs şi citi). A reciti; a repeta de prea multe ori o citire.
răscoace (a şi a se) v. (prefix răs coace). 1) A coace prea mult; 2) a fi prea uscat, a-proape de putrezire (un trunchiu de arbore, un lemn); 3) a fi prea copt (un fruct).
răscoacere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se> răscoace.
răs
răs
661
râscoage s. pl. (din răscoace). Bot. Plantă cu flori frumoase roşii purpurii, având ca fruct o capsulă care strânsă puţin se crapă si se răsuceşte (ca şi o păstaie de legumă răscoaptă!.
răscoală s. f. <din răsculă). 1) Râdicarea poporului contra cuiva, sau contra stăpânirei, revoltă; 2) turburare a ordinei; 3) fig. ne-orândueală, împrăştierealucrurilor; desordine.
răscol s. n. (comp. din ră şi scula). Dnig sau scândură îngustă, de lemn tare, cu câte o gaură la capete şi în care găuri intră capetele de s s a loitrelor carului, având scopul a ţine în sus (a sculă) loitrele şi a ţine în sus ţolul aşternut, când în car se pune grâu, etc.
răscoli (a) v. (din răscoală 2 şi 3). 1) A ridica şi răsturna lucrurile dela locul unde sunt aşezate; 2) fig. a scormoni; 3) a cercetă ; 4) a turbură, a nelinişti.
rascolnic s. m. (slav însă cu baza rom. sculă) dela raskol, schizmă ce s’a produs în biserica rusească, atunci când s’au tipărit cărţile de ritual, în caii s’au introdus cuvinte rnseşti în locul celor vechi slave; — rascolnicii n’au primit cărţile, cele din nou tipărite — (nu este mirard că vorba rascol este cu bază românească, căci şi alte vorbe bisericeşti, create din 1. latină în Bizanţ, au fost adoptate de slavi când s’au creştinat ca; jertfă, slavă etc. etc.) Schizmatic rus iîii mare parte zişi lipoveni), dintre cei ce s au ridicat contra tipărirei cu cuvinte1 ruseşti a cărţilor slavone de ritual şi apoi din cauza persecuţiei au fugit din Rusia în Polonia şi în Moldova.
răscopt, oaptă adj. V. răscoace. 1) Copt prea mult; ou răscopt, care are şi albuşul şi gălbenuşul foarte tare prin ferberea sau coacerea prea multă; 2) uscat şi scorojit (lemnul); 3) prea mult copt i fruct).
rascote s. pl. (diform, din răscopt). Crengi uscate ce sunt căzute pe jos în pădure.
râşcov s. m. Mold. Trans. (din baza roş, roşcău). Un fel de burete, ciupercă roşiatică, ce se găseşte prin păduri şi se conservă în saramură ■ pentru iarnă, în putini mici.
răscrăcănâ (a şi a se) v. (prefix răs şi crăcăna). A întinde şi a desfăce de tot picioarele, aşa cum sunt depărtate crengile arborilor; a desbinâ picioarele, răscăcârâ (a) o. V. preced. răscroi (a) v. (prefix răs şi croi). 1) A croi din nou; 2) a tăia în curmeziş; 3) a tăia mai înăuntru, mai scobit, de cât cum este croit.
răscroit, â adj. V. prec. 1) Tăiat cam în curmeziş din croială; 2) tăiat, scobit dela linia dreaptă a croielei.
răscruce s. f. (prefix răs şi cruce), li încrucişarea, întretăierea a două sau mai multe drumuri; 2i fig. punct sau moment de nedumerire, de cumpănă; 3) locul unde oiştea trăsurii formează o cruce cu lemnul de care se prind şleaurile ; 4) crucea formată de spe-tezele vârtelniţei; 5i iu răscruci, în punctul cel mai de sus al scrânciobului. Mold.
râscula (a şi a se) v. V. răscoală. A tsei ridica contra ordinei sau a stăpânirei, a se revolta	i
răsculare s. f. Acţiunea de a, sau a se răscuiâ ; revoltă.
răsculat, ă adj. V. răsculă. Revoltat; s. cel ce se revoltă.
răscumpără (a) v. 'prefix răs şi cumpără/. li A cumpăra îndărăt un lucru ce a. fost vândut; 2) a da o sumă de bani sau alte lucruri pentru a obţine libertatea din robie 3) a salvă, a mântui — Mântuitorul a răscumpărat pe credincioşi; 4) a compensa (greşeala prin fapte bune); 5) a expia, a ispăşi; 6) veckiu, a plăti o sumă de bani pentru crima făptuită.
răscumpărare s. f. li Acţiunea de a răs-cumprâ; 2) preţul de răscumpărare^ 3) fig. salvare, mântuire de rău, de păcate; 4) ispăşire.
răscumpărat, ă adj. V.prec. li Cumpărat îndărăt; 2) salvat, mântuit.
răsdâ (a) v. iprefi^. răs şi da, dare). 1) A da foarte mult, sau de multe ori; 2) a restitui.
râset s. n. (din răs, râde). Râs sgomotos şi îndelung; veselie mare. răsfăţ s. n. V. răsfăţare. răsfăţa (a şi a se) v. (prefix răs şi faţău
1)	A mângâia prea mult pe faţă (un copil) ;
2)	a alintă, a permite orice capriciu ; 3) fig. a se desfăta; a fi foarte mulţumit de belşug— se resfaţă în avere; 4) a face mofturi; 5) a se juca (copiii i cu mulţumire şi strâmfcân-du-se la faţă.
răsfăciune s. f. V. preced. Multă răsfăţare răsfăţare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) răsfăţa; alintare.
răsfăţat, ă adj. V. răsfaţă. Alintat; fig. răsfăţat de soartă, foarte norocos in viaţă.
răsfiră (a) v. i prefix răs şi fir). 1) A despărţi firele de tort; 2) a împrăştia, firele de cereale, legume, întinzându-le pe ceva; 3> gener. a desface, a împrăştia; 4» a desbă-tuci lâna, a o scărmănâ şi întinde; 5) a des-
răs
662
răs
face să se usuce (paie, fân, etc.). 6) fig. a răsipi, împrăştia.
răsfirare s. f. V. preced. Acţiunea de a răsfiră.
răsfirat, ă adj. V. preced, lt Desfăcut sau întins fir cu fir ; 2) împrăştiat; 3) risipit în neregulă, fragmentat.
răsfoi (a) v. (prefix răs şi foaie) 1) A întoarce şi împrăştia foile (de pornmb, sau cele căzute dela arbori); 2) a întoarce şi răscoli foile (pânzele aşternute pe pat; 3) a întoarce foile cărţii; 4) fig. a consultă (superficial) o carte; 5) a căuta ceva răsfoind, răsfoire s. f. V. prec. Acţiunea de a răsfoi, răsfoit, ă adj. întoarse foile; s. acţiunea de a răsfoi.
răsfrânge (a şi a se) o. (pref. răs şi frânge). V. răsfrânge.
răsfug s. n. ipref. râs şi fugi). Boală a oilor, când se învârtesc pe loc până cad.
răsfulg s. n. (prefix răs şi fulg scurtat din fulger). 1) Boală la oi ce constă în umflarea ugerului; răsfulg sec, când piere laptele şi vita slăbeşte; 2) bot. planta zisă şi dalac, ale cărei frunze se crede că vindecă răsfulgul, (numire dela felul fulgerător, repede, al boalci). răsgăea (a) v. V. răsgâia. răsgăeală s. f. V. urm. Răsfăţare, alintare, răsgâia (a) v. (variantă din mângâia, prin prefix răs şi lat. quies (quiesco) linişte, a linişti). A linişti pe copil (când plânge) prin felurite gesturi sau vorbe cari îl răsfaţă, îl alintă; a răsfăţa pe copii. Olten. (să nu se confunde cu Mold. răzgăi.)
răsgâit, ă adj. V. prec. Răsfăţat, alintat (copil) să nu se confunde cu Mold. răzgăii.
răsgândi (a se) v. (prefix răs şi gândi). 1) A ’şi întoarce, opri gândul, intenţia de a mai face ceva; a nu mai voi să facă; 2) a se gândi mult, m’am gândit şi răsgândit.
răsgândire s. f. V. prec. Acţiunea de a se răsgândi.
răsghlnâ (a se) v. (variat din desghina, prin prefix, răs). A desface de tot picioarele, prin alunecare, sau forţat; când se taie o vită.
răsghinat, ă adj. V. prec. Cu picioarele de tot desfăcute, despărţite, răshirâ (a) v. V. răsfiră şi răşchira. răşină s. f. (lat. resina, cit. rezina). Materie cleioasă ce se scurge din scoarţa bradului şi a altor arbori — arde şi produce miros plăcut.
răşinos, oasă adj. V. prec. Care produce răşină.
răslpl (a) v. V. risipi.
răslnţelegere (a) u. (prefix răs şî înţelege). A înţelege prea bine.
răsleţ, eaţă adj. (diform, din răs şi lăţi; în Ioc de răslăţ, ca şt răsfăţ din răsfăţa). Care stă despărţit; izolat; de laturi; stin-; gher.
răsleţi (a şi a se) v. {comp. din răs şi lăţi a duce sau a pune foarte în lături, afară de lat, de marginile laterale). 1) A se despărţi singuratec, turma ră letită, fără câini, fără păstor; 2) a se depărta de totalitate ; 3) fig. a se împrăştia, a se înstreina (de casa părintească), s’au resleţit feciorii. (Acesta nu este cuvânt slav, ci produs din noţiunea lăţi, împrăştia în lat), răsleţire s. f. Acţiunea de a răsleţi. răsleţit, ă adj. V. răsleţ. Despărţit; pe de lături; izolat; stingher; înstreinat, depărtat.
răslog s. iu. (lat. din răs şi loc pentru a des-locă). Despicătură de lemn (buştean) în două, având astfel o faţă plană şi una semicirculară. — Şi Ungurii au acest cuvânt reszlog.
râsipi (a) v. V. risipi. răşlui (a) o. (diformat din răzlui). 1) A rade o parte subţire de pe margini, sau depe suprafaţa unui lucru (din caş, ceară, etc.); 2) fig. a trage, a opri puţin, a reţine (din leafă);
3)	fig. a cotropi (din moşie), răşluire s. f. Acţiunea de a răşlui. răsmerîţă s. f. V. resmeriţă. râşni (a) v. (lat. compus rosum-i: rosum, ros, ’n i (irej, în a merge, a trece, sufixul i este acelaşi ca în făptu-i, răzu-i, etc.). A roade, a sfărâma un corp sfărâmicios, pre-sându-1 între două corpuri tari; a măoinâ cu râşniţa (grăunţe de porumb, piper, cafea prăjită).
râşniţă s. f. (din râşni, — cu sufixul iţă,— după sufixele latine icius, icia, sau itio (iţio-iţia). 1) Moară de casă, formată din două pietre nu prea mari; cea de jos stabilă, iar cea de deasupra învârtită cu mâna, prin ajutorul unui băţ gros (hadarag) băgat cu capul de sus în gaura unei scânduri; servea mai ales când morile de apă erau îngheţate ; 2) mică maşină, care prin învârtirea unei roate dinţate macină piper, cafea.
râşnitoare s. f. (din râşni). Peatra de moară care e aşezată stabil, debesupt.
rasol s. n. (lat. din resolvo, resolutum, desfăcut, topit). Culinar. 1) Carne feartă f. mult (având cu ea şi osul dela piciorul vitei) care face supa substanţială şi gustoasă ; 2) peşte (sau legume) fierte în apă şi înecare se pnne apoi la masă oţet, lămâie, sau ceapă
ras
663
râs
ori alte zarzavaturi; 3) fig. lucrare simplificată şi de mântueală, superficialitate (popiei da rosol.
rasoleală s. f. V. prec. Lucrare în grabă, superficială (pop.).
rasoli (a) v. V. rasol. 3. A face o lucrare cu grabă mare şi superficial.
rasolit, a adj. V. prec. Lucrat în grabă şi superficial.
raşpă sau raşplă s. f. (germ. raspel; parc însă din lat. rasumpellis = rasul pielei). Un fel de pilă cu dinţi ascuţiţi, cu care cizmarul roade talpa spre a o subţia sau netezi; se întrebuinţează şi de lemnari. — Ungurii zic raspo.
răspândi (a şi a se) a. (lat. din re şi ex-pando, expandere (din baza gr. spendo, a răspândi), a desfăşură, a întinde). 1) A întinde pe o suprafaţă mare lucruri mărunte, a împrăştia; 2) a aruncă în diferite părţi; 3) a se duce în diferite părţi; 4) a propagă (idei, boale, zvonuri); 5) a vărsă pe jos; 6) a exală (răspândeşte un miros plăcut); 7) a se întinde, a se lăţi (cerneala, etc). 8) a radia (răspândeşte lumină propr şi fig.); 9) a popu-larizâ (scrieri).
răspândire s. f. V. prec. Acţiunea de a
răspândi propr. şi fig.
răspândit, ă adj. întins, împrăştiat, propagat.
răspântie s. f. (din răspândi, p. răspândie, răspândire). 1) Punct unde se despart se răspândesc mai multe drumuri; 2) fig. punct de o nouă orientare; moment de îngrijorare pentru viitor; in anii 19)4—1915 poporul român se afla la o grea răspântie. Este o mare asemănare, absolut întâmplătoare, cu slavul rasptttie, din baza puţi, cale).
răspăr s. m. şi adu. (din răs, contra şi păr). 1) Zool. Un peştişor cu solzi spinoşi pe spate; 2) adu. in răspăr, în direcţie opusă creşterei, aşfezărei, părului; 3) fig. cu asprime; forţat, contra voinţei.
răspas s. n. (din răs, şi pas). Păsuire, îngăduinţă.
răspică (a) v. (din răs şi spic, un paralel la despică). 1) A desvoltâ, a spune lămurit; 2) a înţelege, a prinde înţelesul (se întrebuinţează numai la infinitiv şi puţine alte moduri).
răspicat, ă adj. şi adu. V. prec. 1) Lămurit, clar (bine desvoltată ideea — aluzie la spic); 2) bine înţeles,—vorbeşte răspicat!— distinct; 3) fig. hotărît; deschis.
răsplată s. f. V. răsplăti. 1) Recompensă, ceea ce se dă cuiva pentru o faptă bună, spre a-i mulţumi; 2) cu sens opus: pedeapsă
pentru o faptă rea — şi a luat răspluta (pedeapsa).
răsplăti (a) v. (prefix răs şi plăti). A da o răsplată 1 şi 2.
răsplătire s. f.-V. prec. 1)( Recompensă ; 2) fig- pedeapsă sau răsbunare.
răspopi (a şi a se) v. (pref. răs şi popi î. A lua demnitatea de preot; a încetă de a fi preot.
răspopit adj. Scos sau demisionat din preoţie.
răspunde (a) v. (lat. respondeo, respon-dere). 1) A da răspuns la o întrebare; 2). a spune lecţia; a da exafnen; 3) a scrie celui ce’ţi trimite o scrisoare; 4) a plăti, a achită— a răspuns toţi banii; 5) a garantă; răs~ pund eu pentru dânsul; 6) a comunică — răspunde o cameră in curte; 7) a corespunde, a fi faţă’n faţă; 8) a trece, a răzbate, cuiul a răspuns dincolo; 9) a fi de faţă, prezent (la apel); 10) a da semn de priceperea numelui — cânele perdut răspunde la numele de Hectar; 11) a obiectă, a face o întimpinare; 12) fig. a opune o acţiune — a răspuns printr’o lovitură de; 13) a corespunde, a fi pe plac — nu răspunde aşteptărilor.
răspundere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a răspunde; 2) garanţie; 3) responsabilitate, dare de seamă — a trage la răspundere, a cere socoteală.
răspuns s. n. (lat. responsum). 1) Acţiunea de a răspunde; 2) scrisoare trimisă celui ce a scris; 3) întimpinare, obiecţiune.
răspunzător, oare adj. 1) Cel care răspunde; 2) garant; 3) reponsabil, care are a da seamă.
răsputere s. f. (prefix răs şi putere). 1) Toată forţa; 2) adv. din răsputeri, din toate puterile.
rassă sau rasă s. f. (fr. race, — din lat. radix, rădăcină). 1) Speţă, neam, (de omenire) — rasa galbenă ; 2) varietate, clasă (de animale), soiu — (cal) de rasă — de bună speţă.
rassă sau rasă s. f. (lat. rasa, netedă» tunsă). Veşmânt, haină lungă şi largă, ce poartă obişnuit călugării, făcută din stofă de lână ţesută des şi netedă, (sau fără înforituri ca hainele civile).
răssui (a) v. (pref. răs şi sui). A sui foaite mult.
rast s. n. (daco-gr. din rastos, moleşire). Umflare şi moleşire a splinei, sau a, stomacului (la copii, mai ades în urma frigurilor).
răstălmăci (a) v. (pref. răs şi tălmăci). 1)
%
răs
664
răs
A tălmăci din nou ; 2) a interpretă; 3) a schimba înţelesul.
răstălmăcire s. f. V. prec. Acţiunea de a iăstălmăci 1, 2, 3.
răstav s. n. (din răs şi s'a, opri). 1) Tip. Bucată, banta de fer care prinde şi opreşte literele să nu se împrăştie; 2) tineltă la stative ; (râsboiu) care opreşte sulul; 3) fig. cadru.
rastel s. n. V. urm. Etajeră de pus armele în cazarmă.
răsteu sau răsteiu s. n. (lat. din resto> testare, a se opri). 1) Băţ ce se bagă prin jug, spre a opri gâtul boului să nu iasă din jug; 2) băţ asemănător cu răsteul.
răsti (a se) v. dat. resista, resistere, a sta împotrivă, a se împotrivi). ,1) A ameniţâ (cu pumnul, cu băţul; propriu a rădica pentru a lovi); 2) a vorbi cu asprime şi ameninţător.
răstit adu. V. prec. Cu ameninţare cu asprime - a vorbi răstit.
răstigni (a) v. dat. din restinguo, dela stinguo, a înţepa). 1) A crucifică, adică a înţepă şi prinde cu cuie pe cruce (cum a fost Chris-tos); 2) fig. a sta întins, culcat sau pe scaun, cu manile şi cu picioarele în lături,—stă răstignit în faţa mea.
răstignire s. f. V. preced. Acţiunea de a răstigni.
răstignit, ă adj. V. prec. 1) Crucificat; 2) culcat lungit, cu mânile şi picioarele întinse.
răstimp s. n. (din răs şi timp). 1) Interval de timp; în răstimp de doi ani; 2) pauză; adu. în răstimpuri, la intervale, din când în când.
răstoacă s. f. (slav rastok din ras şi fe-cenie, curgere). Despărţirea unui curs de apă spre a putea pescui; braţ de rîu.
răstoarce (a) v. (din prefix răs şi întoarce sau toarce). 1) A întoarce, a da contra (lovituri); 2) a toarce prea mult. răstrişte s. f. V. restrişte. răsturnă (a) v. (prefix răs şi turnă). 1) A întoarce cu gara în jos (un vas); 2) a dobori, a prăvăli (trăsura, carul i; 3) a culcă la pământ; 4) fig. a înlătură dela putere — a răsturnă guvernul; 5) fig. a nimici (oteorie, un principiu); 6) a face o mare desordine, a răsfoi — răstoarnă casa ; 7) a se aşeză răzimat pe spate şi comod — răsturnat în trăsură ; 8) a aşeză contrar, dea’ndoasele— vor să răstoarne ordinea socială.
răsturnare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a răsturnă; 2) starea de răsturnat; 3) fig. dezordine ; transformare.
răsturnat, ă adj. 1) întors cu gura în jos; 2) culcat; prăvălit într’o parte; 3) doborît;
r—---------
4)	căzut, Înlăturat dela putere, (guvern) ; 5) răzimat pe spate (în scaun).
răsturnător, oare adj. Care răstoarnă, răsturniş s. n. (din răsturnă). Loc aplecat unde se poate răsturnă carul.
răsuceală s. f. V. urm. I) Sucire pe Ioc; 2) fig. mişcare dibace ; 3) fig. combinarea unei afaceri, — învârteală.
răsuci (a şi a se) v. (din răs şi suci). 1) A suci de mai multe ori; 2) a toarce sau a suci din mai multe fire (fiânghia, (aţa); 3) a întoarce forţat, a scrinti (mâna, piciorul, vâna— tendomil muşchiului); 4) a suci mult şi a aşeza (inusteaţa); 5) a se invârti sau a învârti (în-tr’un pîcior) j 6) fig. a duce după plac, a ade-! meni; 7) a face o mişcare de sucire a corpului, sau de dessucire; S) a face sul (hârtia);
9)	a se îndoi şi strânge (frunzele, foile — de căldură).
răsucire s. f. Acţiunea de a (se) răsuci, răsucit, ă adj. V. răsuci. 1) Care a suferit o răsucire ; îndoit, sucit tare, s. n. răsucire-răsucitor s. n. Uneltă de răsucit, răsuflă (a şi a se) v. (pref. răs şi suflă). 11 A respiră — a trage aer în plămâni; 2) a se repausa puţin ; 3) fig. a’şi da pe faţă supărarea, mâniea; 4) a pătrunde aerul sau apa în afară dintr’un vas (printr’o spărtură mică;
5)	a erupe, a izbucni în afară (bube); 6> fig. a destăinui câte puţin ceva secret 7) a şi pierde tăria, gazele (vinul, berea); 8) fig. a’şi pierde actualitatea sau importanţa (o idee, etc.); 9) a exală; 10). a se recrea; 11) fig. a^şi spune necazurile (către alţii).
răsuflare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) răsu lâ propr. şi fig.
răsuflat, ă adj. 1) Care şi-a pierdut tăria (gazele) sau gustul; 2) fig. tardiv ; demodat; vechiu; 3) fig. dat la iveală, destăinuit, răsuflătoare s. f. V. răsuflă. 1) Gaură pe . unde poate trece aerul; 2) fereastră mică aşezată sus; 3) spărtură la un vas.
răsuflătură s. f. V. răsuflă. 1) Respiraţie prelungă; 2) erupţie (pe corp i. răsuflet s. n. (poetic), p. Răsuflare, răsuflu s. n. (poelic). p. Răsuflare, răsumblă (a) v. (pref. răs şi umblă). A umblă f. mult.
răsumflâ (a şi a se) v. (pref. răs şi umflă). A sau a se umflă foarte mult.
răsumUi (a şi a se) v. (pref. răs şi umili). A sau a se umili prea mult.
răsumpleâ (a) v. (pref. răs şi umplea). A umplea prea mult sau foarte de multe ' ori.
răsună (ja) u.-(lat. resono, resonare). 1) A sună f. tare; 2) a da sunet profund sau
răs
665
răt
intens; 3) a produce ecou (răsunet); 4) a vibra din cauza sunetului.
rAsunare s. f. V. prec. Acţiunea de a răsună.
răsunător, oare adj. 1) Care răsună; cu răsunet (ecou); 2) fig. impresionant.
răsunet s. n. V. răsună. 1) Sunet tare ce se aude departe ; 2) ecou ; 3) calitatea vibratoare (a jUnui instrument muzical), răsur s. m. V. răsură. răsură s. f. (lat. rosula, mică roză). Floare de trandafir sălbatic, zis răsur.
răsură s. f. (lat. răsură). V. Răzătură. Vechiu. dare, bir suplimentar pentru lefurile slujbaşilor.
răsuri s. pi. V. rosuri. râsvot s. n. (pref. răs şi vot). Votarea din nou asupra aceleeaşi legi sau chestiuni (parlamentar) — răsvotul nu este admis. răsvrăţ s.'n. p. Răsvrălire. răsvrâti (a şi a se) o. (prefix răs, contra şi lat. verto, sap, vorto — a întoarce; de unde şi rom. vârti (în-vârli). A sau a se revolta propr. şi fig. — lit. a se întoarce contră; (se întrebuinţează f. rar şi cu înţeles de perverti. — Şi Slavii au cuvintele: raz-i ratiti, razvrat, razvraşcenie, cu înţeles de pervertire, viciu; baza evidentă din ace-laş latin verso, verto, ca şi perverto şi per-oersus latin ; deci este uşor de înţeles prin ce intermediar au primit Slavii acest cuvânt-răsvrătire s. f. V. răsvrăti. Revoltă, propr. şi fig.- — răsvrătirea simţurilor. răsvrătit s. m. V. prec. Revoltat; rebel, răsvrătitor s. m. Cel care îndeamnă la răsvrătire.
• răszgâi (a) v. V. zgâi. A zgâi, a desface deschide prea tare. Cu prefixul răs se mai compun şi multe alte verbe, întrebuinţate rar în vorbirea poporului,' ca d. p. răs-clocoti, răsmestecâ, răsmuia, etc. etc. şi arată tărie sau multă repetare a acelor acţiuni.
rât s. n. (gaco-gr. roi hon, nas). Botul porcului.
răt s. n. Trans. V. rădiu Livede (pop.), (ungur. ret).
rată s. f. (lat rata, dela reor, ratus sum, ren, a socoti). 1) Parte dintr’o sumă datorată, plătibilă la anume timp convenit; 2) termenul când trebue plătită, o rată.
raţă s. f. (lat. anas, anatis — natis — raţă (dialect Slănic: naţe (p. raţe), iar apoi apropiat de lat ratis, plută, — care pluteşte pe apă). 1) Zool. Pasăre domestică (dar este şi sălbatică), ce pluteşte pe apă şi trăeşte ţn apropierea bălelor; 2) horă — de-a raţa;
joc de copii imitând mişcările greoaie, legănate, ale raţei iron. cu mişcări greoaie, legănate (femee).
rătăcană sau rătăgană s.f. (lat. rota-quam= cât roata). Mold. 1) Prăbuşire ; 2) gaură mare şi rotundă; 3) bubă deschisă rotundă, mare ;
4)	pată mare rotundă — înrudit cu rotocol rotogol.
rătăci (a şi a se) v. (lat. din erraticus, rătăcitor — dela errare, a rătăci). 1) A merge pe un alt drum (greşit) de cât cel voit; 2) a umblă în nesiguranţă căutând drumul- adevărat; 3) fig. a face o lucrare desorientat;
4)	a se pierde; 5) a se încurcă; 6) a umbla fără nici o ţintă — rătăceşte pe dealuri;
7)	bis. a se abate dela dreaptă credinţă ; 8) a greşi.
rătăcire s. f. V. preced. Acţiunea de a sau a se rătăci propr. şi fig. * rătăcit, â adj. 1) Cel care rătăceşte ; 2) fig. bis. abătut dela dreapta credinţă, schizmatic; 3) turburat la minte.
rătăcitor, oare adj. l i Care rătăceşte; 2) care umblă fără adăpost, vagabond; 3) care umblă pretutindeni.
râtan s. m. (dela rât, cu rât mare). Fig. dobitoc; mojic, firost (insultă mai ales adresată soldaţilor de şefii lor), râtez s. n. V. retez.
ratifică (a) v. (după fr. ratifier, din lat. ratus, hotărît şi fico, din facere). A confirmă ceea ce s’a făcut ori s a promis; (diplomatic) tratatele internaţionale se ratifică prin votul parlamentului, după ce au fost încheiate de guverne.
ratificare s. f. V. prec. Acţiunea de a ratifica.
ratificat, ă adj. V, prec. Confirmat, consfinţit.
raţiona (a) v. (după fr. raissonner, din lat. ratio, rationis, socoteală, calcul—V. raţiune). 1) A judecă, socoti, bine cu mintea; 2) a face un raţionament.
raţionabil, ă adj. V. prec. 1 > înzestrat cu raţiune; 2) conform cu dreapta judecată (raţiunea) ; 3) convenabil, potrivit.
raţional, ă adj. V. prec. 1) Conceput prin raţiune ; 2) întemeiat pe raţionament raţionalism s. n. (fr. rationalisme, dela lat. ratio, socoteală, judecată). Sistemă filozofică, ce nu admite în religie de cât ceeace raţiunea poate descoperi.
raţionalist s. m. (fr. raţionaliste). V. preced. 1) Ce ţine de raţionalism ; 2) partizan al raţionalismului.
- raţionament s. n. (fr. după raisonnement, din lat ratio, judecată). 1) Facultatea de a
raţ
666
rau
raţiona ; 2) şir de argumente înlănţuite pentru a demonstra ceva.
raţionat, ă adj. V. raţiona. 1) Conform regulelor raţionamentului; 2) rezultat din raţionament ; 3) tot ce se întemeează pe regale bine judecate.
răţişoară s. f. V. raţă. 1) Mică raţă; 2) bot. numire dată stânjineilor (pentru colorile
lor ?).
raţiune s. f. (ca italian razione din ratio, rationis, socoteală, judecată, cugetare). 1) Facultatea de a putea cunoaşte şi a judeca, reflecta, cumpăni cu mintea; 2) dreapta judecată ; 3) fig. bun simţ; 4) probă sprijinită pe un argument; 5) motiv, interes — raţiune de Stat.
răţoi (a se) v. (dela vorba răţoi, aluzie la mersul lui clătinat, legănat şi mândru, dar greoiu). 1) A se îngâmfă, fuduli, ca răţoiul; 2) a se răsti, a ameninţă (iron,). răţotu s. m. V. raţă. Bărbăţelul raţei, râtos, oasă adj. (dela rât). Obraznic, mojic, ratuş s. n. (slav rutean ratuş, din germ. rathaus; — rat, sfat, haus, casă). Mold. Han la drumul mare. rătund, ă adj. V. rotund. rătungioâră s. f. (dela rotund). Bot. Ederă, silnic — care se încolăceşte, râţuşcă s. f. Puiu de raţă. rău, f. rea adj. (lat. dela reus, vinovat, culpabil). 1) Cu caracter răutăcios, agresiv, bătăuş, tiran; 2) ceeace nu este de calitate bună ; prost, stricat; 3) care atacă, muşcă (câine rău); 4) falş—ban rău ; 5) care nu funcţionează, nu lucrează bine ; 6) şcolar, nesilitor şi obraznic; 7) adu. ce este contrar la bine, nu cum trebue : greşit; defectuos; 8) s. n. stare sau situaţie contrară de cât binele; <)) ceeace este opus virtuţei; 10) neajuns, necaz, nenorocire, supărare — toate relele vin...; 11) durere, ameţeală sfârşeala — ii veni un rău; 12) distrugere, calamitate — bruma face rău pomilor înfloriţi; 13) diavolul — a da răului (olt.); şi ne izbăveşte de cel rău ; locuţiuni: a părea rău, a regretă ; a vorbi de rău, a bârfi; a ţine de rău, a admonesta; a nu lua in nume de rău, a nu se supără, a nu considera jignitor; a se uita cu ochi răi, cu invidie, cu răutate; vine rău, nu e croită bine (haina), nu se potriveşte coloarea.
râu (şi rin) s. n. (lat. rivus). 1) Curs măricel de apă ce se varsă într’un fluviu ori în alt rîu; 2) fig. curge râu, torent; 3) pi. râuri, flori (ornamente) ce merg într’una (şerpuid sau înlănţuindu-se) cusute pe cămeşi sau pe iile ţerăneşti — numirea este dată după mer-
sul curgător ca râul, cum şi Grecii antici au numit ornamentul lor preferat, cu numele râului Meandru — zis şi ă la greque.
răucredincios, oasă adj. (din rău şi credincios). Infidel.
răufăcător s. m. (din rău şi făcător). Tâlhar, hoţ.
nur i (a) v. V. rău. 1) A curge ca râul ;
2)	a ondulă.
răuruscă s. f. V. lăuruscă.
răutăcios, oasă adj. şi adu. V. urm. Predispus a face rău; cu răutate.
răutate s. f. (amplif. din rău). 1) Predispoziţie de a face rău ; 2) vorbă sau faptă ce aduce rău (stricăciune sau supărare); 3) fig. maliţiozitate, aluzie răutăcioasă ; 4) caracter răutăcios, supărăcios, plângător; 5) om, co-pi rău.
răuvoitor, oare adj. şi s. (din rău şi voitor). Care doreşte altuia râu.
răvac s. n. (lat. din re şi vacuo, vacuare, a deşertă). Zeama ce se scurge (se deşartă) singură, fără stoarcere, ca: 1)mierea ce curge singură din fagure (şi care este mai gustoasă j şi mai limpede de cât cea stoarsă); 2) vinul ce se scurge singur din strugurii puşi în lin, ţără a-i stoarce ; 3) ţiţeiul ce se scurge din păcura groasa, Mold. — Şi Turcii au acest cuvânt, format probabil de bizantinii latini, sau poate chiar dela daco-latini.
răvăci (a) v. V. răvac. Mold. A scoate i ăvac.
ravăn, ă adj. .(lat. lavens, din lavere, a ! udăi. îmbibat cu apă, sau cu alt lichid; umezit, ud puţin — pământul este ravăn primăvară.
răvar sau răvor s. n. (lat. din revorro şi reverre, a mătură, a aruncă). 1) Ciubăraş de spălat carne ; 2) strecurătoare de mazăre sau alte legume ferte ; 3) lemnişor crestat cu care se freacă şi roade caşul, spre a frământa apoi brânza.
răvaş s. n. (lat. din reviso (cit. revizo), a vedea iară — cu transformarea rom. ră şi vază, — ră-văz; o formaţiune ca şi fr. aui's; - din lat. a + visus, vedere). 1) Scrisoare prin care se punea în vedere o dispoziţie — aviz (dela autoritate); — răvaş dela împăraţii că’ţi vine lele bărbatu (din cânt. pop.), un fel de avis de desconcentrare, demobilizare, când bărbaţii veneau aşasă dela oaste ; 2) răvaş de drum, aviz de plecare, paşaport;
3)	extins, scrisoare particulară, epistolă; 4) Trans. însemnare.
răvăşeală s.'f. V. răvăşi şi răvaş. Răscolirea lucrurilor spre a vedea, a căuta ceva ;— revizuire (sau revăzeală).
răv
667
răz
răvăşi (a) v. (cfupă lat. reviso (cit, revizor, a revedea (revizie) — rom. re-văz). A revizui lucrurile — a scotoci şi a răsturnă lucrurile căutând ceva.
răvăşit, ă adj. V.'prec. Scotocit, scormonit ; risipit în desordine (lucrurile).
răveneală s. f-V. ravăn. Absorbire,îmbi-bare cu apă ; umiditate.
răvenl (s. şi a se) v. V. preş. A umezi; a prinde umezeslă.' răvenit, ă adj. V. ravăn. ravllă s. f. Mold. V. ragilă. râvnă s. f. V. urm. îndemn de sine la lucru, ardoare, asiduitate, tragere de inimă la lucru. Olt. râmnă.
râvni (a) v. (daco-gr. din baza ryme, mişcare impetuoasă, elan ; dela care apoi verbul ryomai, erryomen, a trage spre' sine— amândouă noţiunile: elan, impetuositate, precu m şi dorinţa de a trage spre sine, se află în râvnă şi râvni, dar forma oltenească rămni (râvni) arată mai bine baza gr. antică ryme). 1) A dori, a pofti tare ceea ce vezi la altul; 2) a aspiră; 3) a dori cu invidie lucrul alţuia; 4) a pofti când vezi pe altul mâncând. Olten. rămni.
râvnlre s. f. V. prec. Acţiunea de a râvni; aspiraţiune.
râvnilor, oare adj. şi s. Cel care râvneşte.
răvor s. n. V. răvar. raz s. n. (din rade şi răzui). Uneltă de răzuit (la dulgheri).
rază s. f. (lat. din radius (făcut fem. radia). 1) Fir de lumină ce merge în linie dreaptă dela un corp ce luminează; 2) razele X sau, ale lui Roentgen), raze nevăzute cu ochii cari trec prin corpuri opace şi au proprietăţi terapeutice (V. radiografie şi radioterapie); 3i fig. licărire — rază de speranţă; 4) strălucire; 5) fig. frumuseţă (poet.); 6) geom. linia dreaptă din centrul până Ia margenea unei circomferinţe ; 7) deschizătura de compas cu care se construeşte o circomferinţă;
8)	extins, fig. cuprinsul de jur împrejur. in raza oraşulni; 9) distanţă determinată— bate pe o rază de kilometri (tunul); 10) spiţă de roată; 11) linii desemnate, ce pleacă dela un punct (imitând razele); 12) totalul firelor de tort depe vârtelniţă.
razachie s. f. (lat. din rosacea cit. ro-zacea — trandafirie, de coloare roză). Speţă de struguri de coloare-gâlbuie, sau roşie, cu boabe ovale şi mari, cu coarja groasă, cari se pot şi păstra; (opus V. braghină).
răzălău s. n. (dela răzui). Pilă mare pentru răzuit.
răzălui (a) v. V. răzui. râzătoare s. f. (dela rade şi răzui). 1) Uneltă de bucătărie, din tinichea, cu găuri anume făcute, prin care se rade hreanul. parmezan, etc.; 2) ştergătoare de lemn ori din fer pe care se rade de noroi gheata, la intrarea în casă; 3) uneltă de ras.
răzăturâ s. f. (din rade, răzui). 1) Acţiunea şi efectul raderei ori răzuirei; 2) suprafaţă răzuită.
răzbună precum şi multe alte vorbe ce se scriu uneori şi se pronunţă cu prefixul răz; răzghinâ; răzvrăti, etc. etc., se vor căuta la forma răs: răsbună, etc. etc.
răzeş s. m. (lat. reses (din resideo) — citit rezes, aşezat, statornicit, care stă pe loc). Mold. Ţeran proprietar de pământ; moş-nean (spre deosebire de ţeranii nestabili, aşezaţi vremelnic pe moşii streine). — Ungurii înţeleg părtaş (!) prin reszes.
răzeşesc, ească adj. V. prec. De răzeş, al răzeşilor.
răzăşie s. f. Mold. Proprietatea răzeşului; moşie mică.
răzeşime s. f. V. răzeş. Mulţimea sau clasa răzeşilor, răzgâi (a) v. V. răszgâi. razlm s. n. (lat dela resupino, resupi-nare, a (se) aplecă pe spate). 1) Sprijinitoare la spatele unui scaun ; 2) orice lucru pe care se sprijine cineva; 3) fig. protecţie, protector ; ajutor.
răzimâ (a | se) v. V. prec. 1) A (se) sprijini cu spatele sau cu umărul de ceva sau de' cineva; 2) fig. a se bizui pe cineva.
răzimat, ă adj. V. prec. Sprijinit cu spatele prop. şi fig.
razna adv. (slav dela razno, roznii, diferit). 1) A umbla razna, a umbla deosebit de alţii, singuratec; 2) a umbla fără treabă încolo şi încoace; 3) fig. a o lua razna, a o lua într’o parte; a se depărla de calea adevărată; 4) a se abate dela subiect.
răznl (a se) v. V. preced. A se despărţi, deosebi, înstreinâ.
răzor s. n. (lat, din răsură, răzăluire, grăpare, citit r azur a). 1) Strat bine grăpat şi netezit, pe care se sădesc flori, sau unele legume, ceapă, usturoi, etc; 2) şanţul printre straturi. — Sârbii prin răzor înţeleg brazdă(?)
răzoraş, ă adj. V. răzori şi răzor. Vecin cu ţarina; 2) s. mic răzor.
răzori (a) v. V. răzor. 1) A face parcele ca straturile; 2) a se răzori, a fi vecin cu ţaiina, cu pământurile.
răzui (a) v. (din rade şi ras). 1) A rade un lucru cu un cuţit sau cu alt instrument
răz
668
rea
tăios; 2) a roade cu o pilă mare ; 3) a netezi sau curăti ceva prin radere, răzuire s. f. Acţiunea de a răzui. răzuit, ă adj. V. preced. Ras, curăţit prin radere.
răzuitoare s. f. Uneltă de răzuit păreţi, piei de tăbăcit, efc.
răzuş s. n. (dela răzui). 1) Mic hârleţ, lopată de lemn pentru săpat straturile sau pentru a răzui earba; 2) otic ; 3) un fel de daltă sau mică broască de dulgher.
razzia s. f. (cuvânt arab razzua sau rha-riat = incursiune, năvălire în ţară streină spre a răpi, — întrebuinţat în Algeria şi în alte ţeri locuite de Arabi). Inspecţie neaşteptată, ce se face câteodată de agenţii po- | liţiei pe străzi şi în localuri publice spre a prinde pe pungaşi, sau pe cei ce nu au legitimaţii în regulă, n’au paşapoarte.
re, particulă, prefix, ce exprimă în compunere cu verbe, sau alte vorbe, ideea de repetire a lucrărei sau întoarcere la starea primă ca şi re latin.
re s. m. (din vorba resonare, vezi celelalte numiri de note). Muz. Mumirea notei a doua din gama muzicei orientale.
- rea adj. V. rău.
reabilltâ (a şi a se) u. (lat. comp re - j habilitas, aptitudine, dibăcie după fr. r&hu- j biliter). 1) A restabili în toate drepturile şi j prerogativele sale, pe un om care şi le per- j duse prin abaterile lui sau prin greşeala jus- I tiţiei'; 2) a ’si recăpăta stima publică; 3) fig. j a ’şi reface, îndrepta, afacerile, averea mi- j nată.	;
reabilitare s. f. V. preced. Acţiunea de a, ! sau a se reabilita.	j
reacoperi (a) v. (pref. re şi acoperi). A j acoperi din nou. reacţie s. f. V. reacţiune. reacţionar, ă adj. şi s. (fr. reactionaire din lat. re, contra şi ociio, lucrare, activitate). Politic. Care este contra progresului i şi innovaţiilor; care ţine la stările şi ordinea \ veche.	|
reacţiune s. f. (fr. reaction, din lat. re, j contra şi adio, lucrare, activitate). 1) Fizic. Lucrarea unei substanţe, a unui corp, asupra \ altuia; 2> Chimic, manifestare cu caractere | deosebite, provocată de o substanţă sau corp, asupra altuia; 3) fig. mişcare de opiniune contar celei precedente; 4) politic, acţiunea unui partid, sau partidul însuşi, care luptă pentru revenirea la sistemul vechiu de guvernare, sau care se opune progresului.
reactiv, ă adj. V. preced. 1) Care produce o reacţiune; 2) s. n. substanţă care
prin o reacţiune, permite analizei chimice .de a recunoaşte natura unui corp.
readânci (a) v. (pref. re şi adânci). A adânci din nou.
readaptă (a şi a se) v. (prefix re şi adapta). A adapta din nou; a se acomoda, obişnui iarăşi la ceva.
readormi (a) v. ipref. re şi adormi). A adormi din nou.
readuce (a) v. (pref. re şi aduce). 1) A aduce din nou; 2) a face în starea precedentă.
readucere s. f. V. prec. Acţiunea de a readuce.
reagonisi (a) v. (pref. re şi agonisi). A agonisi din nou.
real, ă adj/ (lat. realis, dela res, lucru, fiinţă). 1) Care este în fiinţă, existent; 2) cu aplicaţiuni la viaţa practică — liceu real;
3)	opus idealului; adv. evident; cu certitudine.
realcătui (a) v. (pref. re şi alcătuit. A alcătui din nou.
realege (a şi a se) c. (pref. re şi alege). A, sau a se alege din nou. reales, easă adj. V. prec. Ales din nou. realism s. n. (fr. realisme, din lat. realis). 1) Doctrina filozofică a realiştilor ; 2) sistema artiştilor şi literaţilor, cari pretind că imitează natura excluzînd orice ideal.
realist s. m. (fr. realiste). 1) Numire dată unor filozofi medievali, cari considerau ideile abstracte (genul, speţa) şi ideile absolute (adevărul, binele, frumosul) ca fiinţe reale ; 2. partizan ăl realismului în artă sau literatură; 3) elev care urmează secţiunea reală a iiceului.
realitate s. f. V. real. Lucru sau fiinţă efectiv existentă; ceea ce există în adevăr ; fapt evident, săvârşit; locuţ. în realitate, de fapt.
realiză (a) v. (V. real şi fr. realiser) 1) A da fiinţă, a efectuâ; 2) a obţine — am realizat un câştig ; 3) a se realiză, a se împlini, adeveri (prezicerea, visul).
realizabil, ă adj. (Ir. realisable). Ce se poate înfăptui, îealizâ.
realţâ (a) v. licenţă poet. prin apropiere de altus lat. înalt). A reînălţâ.
realungâ (a) v. (pref. re şi alungă). A alunga din nou.
realungat, ă adj. Alungat din nou. reamăgl (a) v. (pref. re şi amăgi). A amăgi din nou.
reamăgire s. f. V. prec. Amăgire din nou.
reamăgit, ă adj. Amăgit din nou. > '
6G9
rea
rea
reaminti (a) v. (pref. re şi aminti). A (’şi) aţiuce aminte.
reamintire s. f. V. prec. Acţiunea de a
reaminti.
reamintit, ă adj. Menţionat mai înainte, reamputâ (a) v. V. amputa. Medic. A face din nou o amputare, reamputat, ă adj. Din nou amputat, reamuţi (a) v. (pref. re şi amuţi). A amuţi din nou (propr. şi fig).
reanulă (a) v. (pref. re şi anulai A anula j araşi.
nsanulat, ă adj. Anulat din nou. reanunţâ (a) v. (prfif. re şi anunţa). A anunţa din nou.
reanunţare s. f. V. prec. Anunţarea din nou. reanunţat, ă adj. Anunţat din nou. reapare (a) v. (pref. re şi apare) A apare din nou.
reapariţi un)e s. f. Acţiunea pe a reapare.
reapărut, ă adj. Apărut, ieşit, din nou. reaprinde (a) v. (pref. re şi aprinde). A, sau a se aprinde iarăşi, reaprins, ă adj, V. prec. Aprins din nou.
, reaprovizionare s. f. V. aproviziona. Aprovizionare din nou.
rearendâ (a) v. (pref. re şi arendă). A arenda din nou, sau pe un nou termen.
resaitâ (â) v. (pref. re şi asalt). A da asalt din nou.
reasanâ (a) v. (pref. re şi asana). A asanâ din nou propr. şi fig.
reascultă (a) v. (pref. re şi asculta). A asculta din nou; a interogă la lecţie din nou (pe şcolar).
reascultat, ă adj. Ascultat, interogat din nou.	•
reascunde (a) v. (pref. re şi ascunde). A (se) ascunde din nou; a dispare iarăşi (erup-ţiuni, bube).
reascuţi (a) D. (pref. re şi ascuţi). A as-cuţi din nou.
reaşeză (a) v. (pref. re şi aşeză). A aşeză din nou ; a pune1 la loc; a restabili, a potoli t din nou.
reaşezat, ă adj. V. prec. Aşezat, restabilit, pus la loc din nou.
reasfinţi (a) v. (pref. re şi asfinţi). A asfinţi iarăşi, a asfinţi mereu.
reasigură (a) v. (pref. re şi asigură). A face contra asigurare (la o altă societate, de către cea care asigură).
reasigurare s. f. V. prec. Acţiunea de a reasigură.
reasortă (a) v. (pref. re şi asorta). A aproviziona din nou cu mărfuri.
reasortat, ă adj. V. prec. Reaprovizionat cu mărfuri.
reaşterne (a) v. (pref. re şi aşterne). A aşterne din nou prop. şi fig.
reastupa (a) v. (pref. re şi astupă). A astupa la loc.
reasudâ (a) v. (pref. re si asuda). A asuda din nou.
reasupri (a) v. (pref. re şi asupri). A asupri, a prigoni din nou.
reasuprit, ă adj. V. prec. Asuprit, prigonit într’una.
reatacâ (a) v. (pref. re şi atacă): A pomi la atac din nou (milit).
reataşâ (a) v. (pref. re si ataşă). A ataşa din nou.
reataşat, ă adj. V. prec. Ataşat din nou. reaţâţă (a) v. (pref. re şi aţâţă). A aţâţă din nou ; a.irită din nou.
reauri (a) ir (pref. re şi auri). A auri din nou.
reauzi (a) v. (pref. re şi cruzi). A auzi din nou; a căpăta din nou auzul.
reavântâ (a se) v. (pref. re şi avânta). A se avânta iarăşi.
reavea (a) a. (pref. re şi aveai. A poseda din nou.
reavoinţă s. f. (comp. rea şi voinţă). 1) Voinţă de a face rău ; 2) intenţie rea ; 3) rea dispoziţie, răutate sau contrară voinţă de a face ceva.
reazim s. n. (lat. din resupino, a (se) a-plecâ pe spate). 1) Sprijinitoare la spatele unui scaun; 2) orice lucru de care se sprijine ceva sau cineva; 3) fig. protecţie, a-jutor.
rebarbativ, ă ad.j (fr. rubarbatif). Aspru: răspingător.
rebedenie s. f. V. rubedenie. rebegeală s. f. (lat. comp* re -j- bigelo, gelare, a îngheţa dublu, din nou). Răceală care a pătruns în corp, de nu se mai încălzeşte, nu mai face reacţiune sângele (la copii mai ales; răceală tare la miei şi viţei, când îi apucă tremurul de nu se mai pot încălzi.
rebegi (a) v. V. preced. A răci tare până începe tremurul de frig.
rebegit, ă adj. Răcit tare, cuprins de frig, cu tremurătura fălcilor şi a corpului.
rebel, ă adj. (lat. rebelis). 1) Care se revoltă, nesupus; 2) fig. care nu se aşează cum trebue: neastâmpărat ; 3) fig. care mi se poate uşor vindecă — tuşă rebelă ; s. n. om nesupus aut rităţii, revoltat contra stă-pânirei şi făcând acte de rebeliune.
rebeliune s. f. V. preced. Revoluţie contra stăpânirei prin fapte de agresiune, volnicie.
reb
670
rec
rebolcotâ (a) v. (pref. re şi boicota). A boicota din nou.
rebombardâ (a) v. (pref. re şi bomb .rdu >. A bombarda din nou.
rebotezâ (a) v. (pref. re şi boteză). 1) A boteza din nou; 2) fig. a da o nouă numire.
rebucurâ (a şi a se) v. (pref. re şi bucura). A bucură din tiou ; a’şi recăpăta bu-curiea.
rebus s. n. (îr. rebus). Joc ce constă înti’o ghicitoare a unei idei, exprimate prin înşi-i^re de liteie, sau de litere şi figuri, a căror numiri dă tocmai cuvintele 'propoziţiei: ex.
at = un a mic în cerc at — un amic încercat.
recade (a) sau .recădea v. (pref. re şi cădea). A cădea iarăşi, recădere s. f. Acţiunea de a recădea.' recălcâ (a) v. (pref. re şi călca). A călca din nou (cu fierul, etc.).-recalcitrant, ă adj. (lat. pref. re şi cal-citro, calcitrare, a se împotrivi). Care şe opune cu îndârjire, cu încăpăţinare; împo-trivitor.
recântări (a) v. (pref. re şi cartări). A cântări din oou.
recăpăta (a) v. (pref. re şi căpătă). A căpăta, a dobândi iarăşi.
recăpătare s. f. V. prec. Acţiunea de a recăpăta.
recapitula (a) v. (fr. recapituler din lat. re -f- capitulatim, pe scurt). A resuma pe scurt.
recapitulare s. f. V. preced. Acţiunea de a recapitula; resumare pe scurt.
recăsători (a se) v. (pref. re şi căsători). A se căsători din nou.
recăsătorit, ă adj. V. prec. Căsătorit din nou (cu altă persoană, după divorţ sau deces.
recâştigă (a) v. (pref. re şi câştiga). A câştigă din nou, a redobândi (ce se perduse). recâştigat, ă adj. V. prec. Redobândit, recăută (a) i>. (pref. re şi căută). A Căuta din nou.
recăzut, ă adj. V. recădea. Căzut din nou. rece adj. şi adu. (scurtare din răceală'. 1) Care nu este cald; 2) proasjăt — apă rece; 3) îngheţat — zăpada rece ; 4) fig. cu temperament flegmatic; indiferent; 5) friguros — vânt rece.
recensemânt s. n. (fr. recensement, din lat. recensio). Numărătoare' oficială a locuitorilor ţârei.
recensent s. m. V. recensiune. Autor al unei recensiuni,
recensiune s. f. (lat. din recenseo, a re-
vizui). 1) Compararea operei, scrierei, unui autor, cu manuscriptele vechi; 2) critica unei opere literare, etc.
recensor s. m. V. recensemânt. Cef ce face recensemântul.
recent, ă adj. şi adu. dat. recens, re-centis). De curând, nou (fapt, întâmplare».
recepisă s. f. sau recipisă (fr. recepisse, din lat. recipio recipere, a primi). Adeverinţă de primire, dată de poştă sau de altă autoritate — recipisă de. consemnare.
receptacul s. n. (lat. receptăculum, magazie, depozit). Bot. Capsulă în care se prinde porfirul unei flori.
recepţl(un)e s. f. (ir. reception, din lat. recepto, a primi la sine>. 1) Primire, luare în primire (de materiale, lucrări); 2) primire cu mare solemnitate (a persoanelor); 3) primire oficială (în lumea diplomatică).
receptor s. n. (din lat. receptare, a primi). Aparat dela un telefon prin care se primeşte sunetul vorbelor; adj. primitor.
rechemă (a) v. ipref. re şi chemă). 1) A chema din nou; 2) a chemă înapoi; 3) di-plom. a chemă în ţara sa pe un ambasador-rechemare s. f. Acţiunea de a rechemă (3) rechie s. f. (lat. dela requies, linişte). Bot,. Rezedă sălbatică, cu milos plăcut, liniştitor* (ca şi numire* latină reseda, din resideo, a şedea, a sta liniştit).
rechin s. m- (fr. requin) Zool. Numirea unui peşte mare din apele mărilor, foarte mâncăcios, care sfâşie pe omul ce ar cădea în apropierea Iui şi de aceia numirea îi vine din lat requem, de răposare (requies). * rechiziţi(un)e s. f. requisition din lat. requirere (requisitum), a căută, a cercetă). Luare de: lucruri, animale, trăsuri, şi qamcni pentru trebuinţele armatei în timp de râsbof.
rechizitoriu s. n. (lat. dela requisitum, , cercetat — requirere). 1) Actul de acuzarea ■ unui criminal, dresat de ministerul public . (de procuror); 2) discurs de acuzare, rostit. s de procuror în faţa tribunalului; 3> fig.. imputări violente.
recidivă s. f- (lat. recidiva, din recido' ip. recado) recidere, a cădea iarăşi). 1) Ju-rid. Recădere în aciaşi greşeală, delict, ori crimă; 2) medic, revenirea boalei.
recidivist s. m. V. prec. Jurid. Cel ce din nou comite o crimă sau un delict.
recipiendar s. m. (fr. recipiendaire i. Cel primit cu solemnitate într'o societate.
recipient s. n. (fr. recipient, din lat. recipio, a primi), i) Chim. Vas de laborator pentru primit un lichid sau gaz; 2) fizic, clopotul de sticlă al maşinei pneumatice.
671
rec
reciplsâ s. f.V. recepisă. reciproc, ă adj. (lat. reciprocul care m-naitează şi se retrage). Dela umil la altul şi contrar, — iubire sau stimă, ori servicii reciproce (pe cari- şi le tace until atuia).
reciprocitate s. f. V. prec. Starea sau calitatea de reciproc.
recită (a) v. (lat. recifo, recitare, a citi tare în publici. A spune tare şi frumos o poezie învăţată pe derost. recitare s. f. V. prec. Acţiunea de a recita, recitativ, ă adj. V. recită. Muzi- Cântec în formă de recitare şi fără a ti supus măsurii muzicale.
recitator s. m. Cel ce reciteaz.i reciti (a) v. (preţ. re şi citi). A citi din nou.
recitire f. V. prec. Citire din nou. reclădi (a) v. (pref. re şi clădi)- A clădi din nou; a reconstrui, reclădit, ă adj. V. prec. Reconstruit, reclamă s. f. (lat. reclamo, reclamare, a strigă iarăşi). 1) Notiţă sau articol mic în ziare pentru a recomanda un obicot de comerţ, lucrare, etc; 2) anunciu rec°mandând ceva; 3) cu înţeles iron. — laudă cu vâlvă mare, dar puţin meritată.
reclamă (a) v. (lat. reclamare, a sirigâ contra, a protestă). 1) A protesta prin scris sau verbal contra unei nedreptăţi; 2) a cere stăruitor ceva cuvenit; 3), a avea trebuinţă, suferindul reclamă linişte; 4) pop. a pârî. reclamant s. m. Cel ce face o reciamaţiune. reclamantă s. f. Femee care face o recla-maţiune.
reclamaţi(un)e s. f. V. reclami- 1) Acţiunea de a reclamă; 2) hârtia cu conţinutul reclamaţi(un)ei.
recluziune s. f. (lat. reclusio, din reclu-dere (claudere), a închide din noi1)- Jurid. Numirea pedepsei infamante, ce constă din închisoare într'un penitenciar, timp de 5—10 ani, maximum.
recoase )a) v. (pref. re şi coase1- A coase din nou.	-
recusut, ă adj. Cusut din nou. recoborî (a şi a se) v. (pref. re Ş* cobori). A şi a se coborî din nou. recoborît, â adj. Coborît iarăşi, recolonizâ (a) v. (pref. re şi coloniza).
A coloniza din nou.
recolorâ (a) v. (pref. re şi colora). A colora din nou; a căpăta iarăşi coloafea-recoltă (a) v. (fr. recolter, din 1®*- recol-iectus, cules, adunat din noti). A culege roadele propr. şi fig. a trage consecinţele unei fapte.
recoltă s. f. (fr. recolte. V. prec.). 1) Culesul fructelor, roadelor; 2) roadele adunate; 3i produse în genere; 4) fig. culegere.
recoltare s. f. V. prec. Faptul de a culege roadele sămănâturilor, pomilor.
recomandă (a şi a se) v. (fr. recommctn-der, din lat. mandare, a încredinţa). 1) A vorbi de bine, a lăudă pe cineva către altul;
2)	a prezentă calităţi vrednice de laudă; — opus, — se recomandă prost — arată neajunsuri ; 3) a se prezenta cuiva, spunându-şi numele şi pronumele ; 4) a sfătui stăruitor ;
5)	post. a da o scrisoare, cu asigurare de primii e şi de predare, prin adeverinţă poştală ; 6) a indică — se recomandă medicamentul, hotelul, etc.
recomandabil, ă adj. V. preced. Care me-, rită a fi recomandat.
recomandare s. f. Acţiunea de a (se) recomandă.
recomandat, ă adj. V- recomandă. 1) Prezentat; lăudat; 2) indicat, prescris (de doctor); 3) post. predat cu adeverinţă (scrisoarea sau pachetul).
recomandaţi(un)e s. f. 1) Acţiunea de a recomandă; 2) scrisoare de recomandare;
3)	prezentare de persoană; 4) instrucţiune, ordin.
recompensă s. f. (fr. recompense, din lat. compensare, a răsplăti). Răsplată.
recompensă (a) v. (fr. recompenser). A răsplăti.
recompensare s. f. V. prec. Faptul de a recompensă.
recompune (a) v. (pref. re şi compune). A compune din nou.
reconcilia (a şi a se) v. (fr. reconcilier, din lat. coneihare, a reuni, împacă). A sau a se împăca din nou.
reconciliare s. f. V. prec. Reîmpăcare. reconduce (a) v. (pref. re şi conduce). 1) A duce îndărăt; 2) a însoţi, a petrece (din politeţă).
reconducere s. f. V. prec. Ducere înapoi (la arest).
recondus, ă adj. V. prec. 1) Dus înapoi; însoţit, petrecut.
reconstitui (a) v. (pref. re şi constitui). A constitui din nou; a reîntocmi. reconstituire s. f. V. prec. Reîntocmire. reconstituit, â adj. Reîntocmit, realcătuit. reconstrui (a) v. (pref. re şi construi). A reclădi; a reface.
reconstruire s. f. Faptnl de a reconstrui; reclădire.
reconstruit, â adj. Construit din nou; reclădit ; restaurat.
rec
672
rec
recopia (a) v. (pref. re şi copia). A copia din nou.
recopiat, ă adj. Copiat din nou. record s. n. (vorbă de sport — cuvânt englez). întrecere; întrecerea tuturor celorlalţi jucători la un joc; întrecerea tuturor sforţărilor sau superiorităţii la care ajunsese alţii; record de viteză, de înălţare cu aeroplanul, etc, etc.
recrea (a se) v. (fr. recreer, din lat. creare, a face). 1) A ’şi reface puterile, a se odihni puţin; 2) a se distra.
recreaţl(un)e s. f. (fr. recreation). 1) Odihnă scurtă, pentru refacerea puterilor; 2) distracţie sau exerciţiu în acelaşi scop. recreare s. f. Acţiunea de a se recrea, recreativ, ă adj. Care poate recrea, de recreare.
recriminâ (a) v. (fr. recrintiner, din lat. crimen, acuzaţiune). A răspunde cu alte a-cuzaţiuni la o acuzaţie adusă; contraînvino-văţire.
recritninaţiune s. f. V. prec. Acţiunea de a recriminâ.
recrudescent, ă adj. V. urm. Ce recrudescenţă.
recrudescenţă s. f. (fr- recrudescence din lat. recrudescere, a izbucni din nou'. Izbucnire mai tare, din nou, a unei boale, a unor împrejurări rele); stricăciunile acestor rele.
recrut s. m. V. urm. Soldat de curând luat la oaste.
recrută (a) v. (fr. recruter din fr. recroitre, a recreşte). A merge sau a lua la oştire, tinerii ajunşi la vârsta de 21 ani; a fi înscris sau a înscrie ca bun pentru oştire; 3) fig. a căuta şi a primi element (oameni) buni sau necesari pentru a face ceva; 4) fig. rău, a ademeni a atrage; 5) a (se) alege dintre.
recrutare s. /. V. prec. Acţiunea de a recruta ; alegerea tinerilor pentru armată.
recrutor s. şi adj. V. prec. Cel ce face recrutarea; medicul recrutor, medic caie examinează sănătatea tinerilor chemaţi la oaste.
rectangular, ă adj. (fr. rectangulaire, din lat. redus, drept şi fr. angulair, unghiular). Geom. Dreptunghiular, ca un dreptunghiu.
rectifică (a) v. (după fr. rectifier, din lat. redus, drept, şi fico, din facere, a face). A îndreptă (o greşală de scriere, de calcul).
rectificare s. f. V. prec. îndreptare, corectare.
rectitudine s. f. (fr. reditude, din lat. reditudinem, dela redus, drept). 1) Ceea ce este perfect drept, în linie dreaptă; 2)
fig. ceea ce este conform cu raţiunea şi cu morala; cinste.
recto s. n. (lat. din rede, drept). Prima pagină a unei foi (opus — verso).
rector s. n. (lat. dela rector, rectoris, cel care îndreaptă, conduce). Profesor care conduce o universitate în ce priveşte administraţia şi alte atribuţiuni superioare.
rectorat s. n. V. preced. 1) Demnitatea şi funcţiunea de rector; 2) cancelaria rectorului.
rectum s. n. (lat. rectiim, care este drept). Anat. Porţiunea ultimă a intestinului gros, ce duce la anus.
reculege (a şi a se) v. (din pref. re şi culege, — ca fr. recuellir).. 1) A 'şi reconcentra ! atenţia; 2) a se desmeteci; 3) a ’şi reveni în fire; 4) propr. a culege din nou.
reculegere s. f: V. prec. 1. Acţiunea de a se reculege; 2) culegerea din nou.
recules, easă adj. V. prec. 1) Revenit în fire; 2) cules din nou.
recumpâni (a) w. (pref. re şi cumpăni). A cumpăni din nou.
recumpănire s. f. V. prec. Acţiunea de a recumpăni.
recunoaşte (a) v. (pref. re şi cunoaşte),
1) A ’şi reaminti şi cunoaşte înfăţişarea (unui om, localităţi, lucru); 2) a distinge după un anume semn ; 3) a admite, a mărturisi; 4) mllit. a observa (poziţiile inamicului; 5) mi-lit. a vedea (caporal de gardă recunoaşte...))
6)	a descoperi adevărul despre ceva, s’a recunoscut inocenţa; 7) a admite ca al său, legal — recunoaşte copilul; 8) a avea recunoştinţă; 9) a regăsi la altul ideile sau sentimentele sale.
recunoaştere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a recunoaşte; 2) milit. observarea poziţiilor inamicului; 3) politic, acordarea drepturilor prin votul parlamentului, românilor din alte state; 4) admiterea (datoriei, etc.); 5> admiterea, primirea (de fiu legal).
recunoscător, oare adj. Cel ce1 are recunoştinţă.
recunoştinţă s. f. (din recunoaşte). 1)Â-ducere aminte de binefacerile primite; 2f sentiment de obligaţiune pentru binefacerile primite; 3) manifestarea acestui sentiment (forma recunoştiinţă este greşită).
recuperă (a) o. (lat. recuperare). A redobândi, a recâştiga; a se despăgubi.
recuperat, ă adj. Redobândit; primit ca despăgubire.
recurbă (a) v. (pref. re şi curba). 1) A curbă din nou,*a curba în altă direcţie; 2) a încovoia, restrânge.
rec
673
red
recurbat, ă adj. 1) Curbat din nou sau contrar; 2) resfrânt, îndoit în afară.
recurent, ă adj. (lat. recurro, recarrere, a alergă înapoi). Jurid. Cel ce face un recurs; medic, care revine în răstimpuri — febra recurentă.
recurge (a) u. (din pref. re şi curge după forma lat. recurrere = a alerga înapoi şi a recurge). 1) A alerga în ajutorul cuiva; a cere ajutor, a se adresă cuiva; 2) a face recurs.
recurs s. n. (lat. recursum, din recurrere, a alerga înapoi; a recurge). 1) Cerere de a-ajutor de sprijin; 2) jurid. dreptul de a acţiona pentru daune interese; 3) jur. cerere în judecată la o instanţă superioară contra deciziei unei instanţe inferioare — recurs in Casaţie.
recursorlu, le adj. V. prec. Jurid. De recurs, care deschide un recurs.
recusut, ă adj. (din re şi coase). Cusut din nou.
recuză (a) v. (lat. recusare, a nu primi). Jurid. A nu primi depunerea unui martor sau expert; a nu primi pe un judecător (sau jurat) ca să judece; a se declara singur că nu poate sau nu trebue să judece înti’o cauză (pentru că ar fi un interes de părtinire).
recuzabil, ă adj. V. prec. 1) Care poate fi recuzat; 2) care nu prezintă încredere.
recuzaţiune sau recuzare s. f. V. prec. Jur. Acţiunea, faptul de a recuză, recvizlte. s. n. pl. V. requisite. redă (a) v. (pref. re şi da). 1) A da iarăşi; 2) a înapoia, restitui; 3) a înfăţişă, a reproduce ; 4) a traduce, a exprimă.
redacta (a) v. (lai. din redigo, rediţjere, redactum, a face să fie, a lucră). 1) A compune în scris ; 2) a scoate la iveală o tipăritură — a redacta o gazetă; 3) a scrie la o gazetă.
redactat, ă adj. Scris ; compus şi scris sau tipărit.
redacţi(un)e s. f. V. prec. 1) Acţiunea ce a redactâ; 2) felul, compunerea scrierei; 3i toţi redactorii unui ziar; 4) biroul, cancelaria redactorilor unui ziar.
redactor s. m. (fr. redacteur — V. şi redactâ). 1) Cel ce redactează un ziar; 2) cel ce compune un act scris.
redepune (a) u. (pref, re şi depune). A depune din nou.
redeschide (a) v. (pref. re şi deschide).
1) A deschide din nou; 2) a reîncepe ţun proces).
redescompune (a se) v. (pref. re şi descompune). A se descompune iarăşi.
I redeveni (a) u. (pref. re şi deveni). A deveni iarăşi cum eră.
redevenţă s. f. (fr. redevance). Plată sau câştig, primit sau dat la termene fixe; redevenţă anuală, beneficiu anual, produs anual; ceia ce se dă Statului din beneficiul unei întreprinderi (de petrol).
' redibiţlune s. /• (fr. redhibition, din lat. redhibeo, redhibere, a da înapoi). Jurid. Anularea unei vânzări (când lucrul vândut e defectuos) cu scop de a lua înapoi banii daţi. -
redibitorlu, le adj. V. prec. De redibi-ţiune, care poate anulă o vânzare.
redijâ (a) v. (fr. rediger, din lat. redigo, redigere, a face să fie, a lucră). A compune şi a scrie (un act, etc.), a redactâ.
redljare s. f. V. prec. Acţiunea de a redijâ.
redijat, ă adj. V. prec. V. redactat. redingotă s. f. (englez riding -j- coat). Haină bărbătească cu poale până la genunchi şi croită pe talie, de îmbrăcat la unele ceremonii.
redobândi (a) v. (pref. re şi dobândi). A recăpăta (sănătatea); a obţine îndărăt, redobândit, ă adj. V. prec. Recăpătat, redomoli (a) v. (pref. re şi domoli). A do-moli iarăşi.
reduce (a) v. (lat. reduco, reducere, a retrage — a duce îndărăt). 1) A scădea, a micşoră; 2) a copia în dimensiuni mai mici (un plan, figură); 3) a transformă. — reduce în pulbere; 4) a diminuâ treptat; 5) a suprimă — l’a redus din budget; 6) a supune: vru ţara să o reducă; 7) redus la mizerie, strâmtorat, sărăcit.	1
reducere s. f. V. prec. Acţiunea de a reduce.
reductibil, ă adj. (lat. reductibilis). Care poate fi redus.
reductibllltate s. f. (fr. reductibilite din lat. reduco). Caracterul unor lucruri de a putea fi reduse.
reducţl(un)e s. f. (lat. reducţia, reduc-tionis). Acţiunea de a reduce şi rezultatul ei.
reduplicâ (a) v. (pref. re şi duplică după fr. redoubler). Gram. A repetă silaba iniţială a verbului la unele timpuri, în greceşte şi în latineşte.
reduplicaţiune S. f. V. prec. Gram. Re-petirea unei silabe: mur-mur, lă-lă-i.
reduplicativ, ă adj. V. preced. Care re-duplică; care arată repetirea unui act.
redus, ă adj. V. reduce. 1) Scăzut, micşorat ; 2) transformat; 3) suprimat; 4) adus în strâmtorare sau lipsă.
red
674
ref
redută s. f. (fr. redoute). Milit. 1) întări-tură, adăpost, format din înălţare de pământ în timp de răsboiu, în dosul căreia se aşază trăgătorii; 2) un fel de petrecere, bal.
reedltâ (a) v. V. edita. 1) A edita din nou; 2) fig. a repetă acelaşi lucru sau aceleaşi vorbe spuse odinioară.
reeligibîl, ă adj, (pref. re şi eligibil). Care din nou poate fi ales.
reemigraţiune s. f. (pref. re şi e’migra-ţiune). Emigraţiune din nou. reescomptâ (a) v. V. reseonta. reface (a) v. (pref. re şi face). 1) A face din nou; 2) a face din nou şi mai bine; a ameliora; 3) a repară; 4) a transformă; 5) fig. a se însănătoşâ.
refacere s. f. V. prec. Acţiunea de a reface propr. şi fig.
refăcut, ă adj. prec. 1) Făcut din nou; 2) reparat; 3) fig. însănătoşat.
refasonâ (a) v. (pref. re şi fasonă). A fasona din nou.
refec s. n. (lat. din reflecta, a îndoi). 1) Indoitură pe marginea stofei, spre a nu se destrămâ; tivitură, margine îndoită (ca suflecă); 2) fig. mustrare aspră, dojană. refecă (a) v. A coase la refec (1). refectorîu s. n (din lat. refectus, reparare, restaurare). Sală unde mănâncă împreună şcolarii dintr’un internat.
refenea s. f. (lat. din refinio, refin’re, a pune sfârşit). Munt. 1) întrunire pentru a petrece după o faptă; 2) petrecere a flăcărilor şi fetelor în seara de lăsatul secului; 3) fig. a trage o refenea, a lua în batjocură pe flăcăul rămas neînsurat. (Cuvântul turcesc refene, cotizaţie (?) nici ca înţeles, nici ca aplicaţie, nu arată a fi baza lui refenea).
referat s. n. (lat. din refero, referere, a raportă, a aduce răspuns). Jurid. 1) Raport scris crtre o autoritate de către un subaltern; 2) recurs către un judecător care statuează provizoriu.
referendar s. m. V. preced. Funcţionar superior al Curţii de conturi, care verifică contabilitatea statului.
referendum s. n. (din lat. refero, referere, a aduce răspuns, a raportă). Recurgere la votul, opinia, poporului asupra legilor ce au să se voteze (în Elveţia); ad referendum, locuţiune latină însemnând — cu condiţia de a se referă, de a se face un anume referat asupra chestiunei ce trebue rezolvată.
referenţă sau referinţă s. f. (fr. rbf&rence din lat. referere, a raportă, a da relaţii, întrebuinţat la plural. Informaţiuni asupra aliaţilor unei persoane care solicită un post;
gener. informaţiuni despre cineva sau ceva.
referi (a şi a se) v. (lat. referere). 1) A raportă, a face referat; 2) a se raportă la.
referitor, oare adj. Care se referă la, relativ la, privitor la.
reflect s. n. (după fr. reflet, din lat. re-flectere, a se resfrânge) Reflexiunea, răsfrângerea razelor de lumină sau a unei colori reflecta (a şi a se) v. (lat. reflectere, a îndoi îndărăt). 1) A se răsfrânge lumină sau coloarea; 2) a se oglindi, propr. şi fig.; 3) a cugeta adânc; 4) a fi atent, a-şi da seama de ceea ce face.
. reflectare s. f. V. prec. Acţiunea de a reflectă.
reflectat, ă adj. V. prec. 1) Răsfrânt >' oglindit; 2) bine cugetat, chibzuit.
reflector, oare adj. V. reflectă, s. Care are proprietate de a reflectă.
reflector s. n. (din reflectMilit. Aparat care reflectează foarte puternic fâşii de lumină eletrică la mari depărtări, spre a putea vedea noaptea mişcările inamicului.
reflex, ă adj. (lat. reflexum, răsfrânt din reflectere). 1) Fizic. Care se produce prin reflecţiunea luminei; 2) care sje produce inconştient, mişcare reflexă (motrice sau de secreţiune) provenită dintr’o imprensiune exterioară ;• 3) s. n. reflexiunea luminei sau coloarei ori sunetului; 4) cugetare reflexă.
reflexlune s. f. (fr. răflexion, din lat. reflexum, reflectat). 1) Resfrângere de lumină, sunet coloare: 2) acţiunea spiritului de a examina propriile idei; 3) cugetarea ce rezultă din această examinare.
reflexiv, ă adj. V. preced. 1) Făcut sau zis cu reflexiune; 2) care reflectează, meditează; 3) Gram. forma verbului care exprimă acţiunea îndreptată contra persoanei care face lucrarea: se îmbracă.
reflux s. n. V. flux, 1) Mişcarea de re-trager a apelor mării după flux; 2) fig. întoarcere, retragere, resorbire.
reformă s. f. (fr. r6forme, din lat. reformare, a da formă din nou). 1) Schimbare cu scop de a face mai bine (o lege, etc.); 2) scoatere afară din serviciul oştirei (de obiecte, cai sau ostaşi improprii serviciului); 3) istor. noua credinţă introdusă de Luther ("500) V: luteranism ; sau de Ion Huss.
reformă (a) v. (fr. riformer, din lat. reformare). 1) A schimba ceva în mai bine ; 2) fig. a îndreptă şi înbunătăţi; 3) jurid. a modifica cu drept o sentinţă; 4) a da la o parte din oştire ca impropriu serviciului.
reformare s. f. V. prec. Acţiunea de a reformă.
reformat, ă adj. V. preced. Milit. Scos din serviciul oştirei ca impropriu (ofiţer, soldat, cal, obiect); 2) transformat, schimbat In bine; 3) care ţine de religia protestantă; 4) jurid. modificată (sentinţă).
reformator, oare adj. Care face o reformă sau aduce reforme.
refractă (a) v. (fr. rifracter, din lat. re-fractum (refringo, ere) a înfrânge). A înfrânge, a nu primi, a rezista la o acţiune.
refractar, ă adj. V. prec. 1) Care nu vrea să se supună, nu primeşte (o povaţă, învăţătură); îndărătnic; 2) chim. care rezistă unei acţiuni: a focului, acidelor, etc.
refracţlune s. f. (fr. refraction). Fizic. Schimbarea direcţiune! unei raze de lumină când trece printr’un alt mediu (apă, sticlă).
refren s. n. (fr. refrain, din fr. refraindre, a sfărâmă). 1) Repetarea la intervale a unui cuvânt, vers sau strofă; în cursul unei poezii; 2) repetarea unui motiv muzical; 3) fig. vorbă ce se repetă adeseori.
refrigerent, ă adj. (fr. refrigerant, din lat. refrigerare, a răcori). Care răceşte, produce răcoare.
refugiâ (a se) v. (lat. refugiere). 1) A fugi de pericol; a se retrage unde este în siguranţă; 2) fig. a căuta protecţie, a recurge la.
refugiat, ă adj. V. prec. 1) Fugit şi adă-postit de o primejdie; 2) cei ce an fugit în Moldova, în Noembrie 1916, când Germanii şi aliaţi lor au ocupat Oltenia, Muntenia şi Dobrogea; 3) protestanţii alungaţi din Franţa în 1685, după revocarea edictului din Nantes.
refugiu s. n. V. prec. 1) Loc de scăpare, de adăpost; 2) fig. persoană la care se cere protecţie.
refutâ (a) v. (lat. refuto, refutare, a respinge). A combate şi a respinge argumentele altuia (termen întrebuinţat rar, de avocaţi, în pledoarii).
refutare s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a refutâ; 2) partea din discurs care combate argumentele adversarului.
refuz s.n. (fr. refus, din lat. refuto, re-fusum, respins). 1) Respingerea unui lucru oferit; 2) refuz de serviciu, neîndeplinirea unui serviciu legal datorit de către un funcţionar (se pedepseşte de lege).
refuză (a) v. V. prec. 1) a nu primi ce se oferă; 2) a respinge, a nu îndeplini o îndatorire.
refuzare s. f. V. prec. Acţiunea de a refuză.
refnzat, i adj. V. refuz. Respins, neprimit; neîndeplinit (serviciu).
regal, ă adj. (lat regalis, regale). 1) Regesc ; al regelui; 2) fig. ca al regelui, măreţ sau îmbelşugat.
regal s. n. (germ. regal, policioară). Tigogr. Dulap în care se păstrează cutiile cu litere tipografice.
regali (a şi a se) v. V. regal. fig. A se desfătâ şi a se ospăta din belşug.
regală s. f. V. regal. 1) Pahar de bere de i/t litru; 2) ţigară de calitate superioară.
regalitate s. f. (dela regal). 1) Demnitatea de rege; 2) sistemul monarhic având ca suveran un re%e.
regăsi (a şi a se) v. (pref. re şi găsi). I) A găsi iarăşj; 2) a afla lucrul perdut; 3) a întâlni, a vedea iarăşi; 4) a se afla în aceiaşi stare ca mai ’nainte; 5) fig. a se orienta, a se desmeteci.
regăsire s. f. Acţiunea de a regăsi, regăsit, ă adj. V. regăsi. 1) Aflat, găsit din nou; 2) întâlnit iarăşi; 3) fig. desmeticit.
regat s. n. (dela rege). Stat care are ca suveran un rege ; vechiul regat. România înainte de 1918.
regăţean s. m. Iransilv. Locuitor din vechiul regat român — special, funcţionar trimis în Transilvania din vechiul regat.
rege s. m. (lat. rex, regis). 1) Suveran ce domneşte peste un regat având rang mai mare de cât principele şi mai mic de cât împăratul; 2) fig. cel mai superior, cel mai mare poet; regele petroleului, care deţine cele mai multe terenuri petrolifere sau fabrici de petrol (idem al zahărului, eţelului, etc.);
3)	regele animalelor, leul; 4) figura principală la jocul de şah. 5) biblic, pl. numirea a 4 cărţi din testamentul vechiu, privitoare la istoria Evreilor, dela profetul Samuel până la captivitatea babilonică.
regeal s. n. (turc. ridjal). Mare demnitar al Porţii.
regealâc s. n. V. regeal. Rugăminte către regeal; rugăminte, (vechiu).
regenerâ (a şi a se) v. (lat. regenera, are). ’) A da noui puteri de viaţă; 2) a creşte din nou prin sine; 3) a (se) înbună-tăţi speţa.
regenerare s. f. V preced. 1) Acţiunea de a regenerâ; 2) fig. schimbare în bine.
regent s. m. (fr. r&gent, dela lat. rex, regis). 1) Persoana ce domneşte în ţară în timpul cât suveranul este minor, sau in absenţa suveranului; 2) termen calendaristic arătând planeta dominantă a anului: regentul anului.
regenţă s. f. 1) Demnitatea regentului; 2) comisiune din mai multe persoane ce ţine
676
reg
• # reg
locul suveranului; 3) perioada istorică în Francia pe timpul minorităţei lui Ludovic XV, (1715—1723); 4) state musulmane pe coasta nordică a Africei.
regesc, ească adj. 1) Dela rege; 2) fig) ca dela rege, sau ca al regelui.
regeşte adv. 1) Ca regele; 2) fig. îmbelşugat.
regicid s. m. (lat. din rex, regis, rege şi eaedere, a ucide). Ucigător de rege ; s. n. asasinarea unui rege.
regie s. f. (fr. regie, din lat.. regere, a stăpâni, a conduce). Administraţiunea veniturilor ce provin din vânzarea articolelor monopolizate de stat; regia monopolului tutunurilor; 2) biuroul acestei administraţii; 3) pop. local unde se vând produse din monopolul statului (tutun, timbre); 4) administraţie de stat asupra bunurilor supuse controlului ; 5) lucrări în regie, lucrări efectuate direct de căfre stat sau de o autoritate,, fără a le da în antrepriză.
regim s. n. (lat. regimen, cârmuire). 1) Guvernarea; 2) felul de a guvernă; 3) medic. mod regulat de traiu şi felul de alimentare (regim lactat, etc.); 4) jurid. regulă de contract de căsătorie, privitor la averea soţiei — regimul dotai dă drept soţului numai la usufructul dotei; 5) felul de administraţie — regimul silvic nu permite despădurirea. 6) gram. vorbă ce complectează pe p alta sau care depinde de alta.
regiment s. n. (fr. regiment, diu lat. regere, a cârmui şi regimen, cârmuire conducere). Milit. Corp de oştire comandat de un colonel şi având 3 batalioane (infanterie), sau 4—6 escadroane (cavalerie) ori mai multe baterii (artilerie), etc. 2) fig. număr mare, mulţime; 3) localul unde este reşedinţa colonelului ce comandă regimentul; 4) cazărmile unde stă regimentul.
regimentar, ă adj. V. preced. Al regimentului, tren regimentar.
regină s. f. (lat. regina), 1) Soţia regelui; 2) suverana unui regat (unde femeile au a-cest drept); 3) fig. prima ca frumuseţă, regina balului; 4) fig. care domină peste tot; 5) a doua figurină la jocul de şah.
regional, ă adj. V. regiune. Ce aparţine unei regiuni; pe regiuni, privitor la regiuni.
regionalism s. n. Sistem de administraţie deosebită pentru fiecare provincie în parte; regionalismul nu are raţiune in statul unitar naţional.
regionalist s. m. V. prec. Cel ce ţine la regionalism.
reglsor s. m. V. regizor.
registrator s. m, (dela registru). Funcţionar care ţine registrele şi înregistrează în ele corespondenţa oficială şi actele.
registratură s. f. Biuroul unde se păstrează registrele şi se înregistrează actele şi corespondenţa unei autorităţi.
registru s. n. (lat. regestum din res, fapte gestae, petrecute). 1) Condică cu foile albe, în care se înscriu zilnic actele sau corespondenţa oficială ce iese sau intră la o autoritate, în ordine numerică pe fiecare an—registru de intrare şi registru de eşire. 2) Muzic. întinderea scării vocale; 3) muzic. aparat la o orgă, pentru a varia intensitatea sau felul tonurilor ei.
regiune s. f. (lat regio, regionis). 1) Ţinut, întindere mare, parte din ţară—regiunea muntoasă; 2) spaţiu pe cer—regiunea polară; 3) parte din corp—regionala abdominală ; 4) fig. sferă de cugetare; grad înalt în regiunea abstracţiunilor filozofice.
regizor s. m. (fr. regisseur din lat. regere, a conduce). Cel ce administrează o trupă de teatru.	<
reglement s. n. (fr. reglement). V. regulament.
reglementă (a) v. (fr. reglementer). 1) A întocmi, orândui conform cu regulamentul; 2) a face un regulament.
reglementar, ă adj. şi adv. (fr. reglemen-taire). 1) După prescripţiunile reglementului; 2) vechiu după Regulamentul organic (1831—1859).
reglementare s. f. Acţiunea de a reglementă.	ţ
regnu s. n. (lat regnum, stăpânire). Ştii nţ. nat. Diviziune ce cuprinde o parte anume din totalitatea corpurilor existente: regnul animal, regnul vegetal şi regnul mineral.
regres s. n. V. urm. Mersul înapoi, decădere, seăpătare.
regresă (a) v. (lat. din regredior, a merţje înapoi). A da îndărăt, a scăpată, regret s. n. (fr. regret). Părere de rău. regretă (â) v. (fr. regretter). A avea părere de rău pentru o perdele sau o greşală.
regretabil, ă adj. (fr. regrettable). 1) Care merită să fie regretat; 2) trist, întristător.
regulă s. f. (lat. regula, linie, şi linie de. purtare). 1) Orândueală; 2) felul de conducere ; 3) ţinută corectă—reguli de politeţă; felul de a se purta; 4) principii şi metode pentru a învăţa ceva; 5) aritm. principalele operaţiuni aritmetice; — regula de trei, felul de a lucra cu trei termeni cunoscuţi; 6) exem-" piu urmat; 7) a pune la regulă, a disciplină ; 8) fam. menstruaţie.
regulă (a) v. (dela vorba regulă). 1) A aşeză după o anume regulă; 2) a pune în bună orândueală; 3) a statornici o ordine de lucrări; 4) a dispune, a lua măsuri; 5) a aşeză, îndrepta mersul (ceasornicului); 6) a plăti un cont, o datorie; 7) fig. a da o pedeapsă sau o mustrare; 8) fig. a raportă a pâri; 9) imdic. a face actul. împreunărei trupeşti.
regulament s. n. (după fr. reglement, .şi dela vorba regulă). 1) Toate regulele cari arată cum să se aplice legile sau o anume lege;
2)	dispozitiune administrativă emanată dela un minister sau dela o autoritate şi având sancţiunea regală; 3) carte îu care se cuprind aceste dispoziţluni administrative.
regularisi (a) o. (din regulă, cu terminaţie grecească mod). V. regala.
regularitate s. f. (după fr. regularite). 1) Caracterul de a fi regulat; 2) conformare cu regulele; 3) proporţie, armonie de forme; 4) punctualitate, rândueală-regulat, ă adj. şi adV- V. regula. 1) Ordonat, bine orânduit; 2) cu proporţii armonice;
3)	exact, punctual; 4) gram.care se conjugă după regula generală, fără excepţii (verb regulat); 5) normal, obişnuit.
regulator, oare adj. (dela regulă). Care regulează; s. n. aparat ce regulează mersul unei maşini.
reieşi (a) v. (pref. re şi ieşi). A rezultă, a se vădi.
reîmbărbătâ (a) v. (pref. re şi îmbăi«-bâtă). A îmbărbătâ din nou.
reîmbărbătare s. f. V. prec. Acţiunea de a reîmbărbătâ*
reîmblânzi (a) v. (pref. re şi îmblânzi).
11 A îmblânzi din nou; 2) a înduioşa iarăşi.
reimbunătâţi (a) v. (pref. re şi îmbunătăţi^, A îmbunătăţi din ndu.
reîmpăduri (a) v. (pref. re şi împăduri).
A împăduri din nou.
reîmpădiirire s. f. V. prec. Replantarea arborilor unafr s’au tăeat pădurile.
reimprimâ (a) o. (pref. re imprimă). A imprimă din nou.
relmprimare s. f. V. prec. Retipărire, rtîmprospătâ (a) v. (pref. re şi împrospăta). 1) A împrospătâ din nou; 2) fig a aduce aminte iârăşi, a rememorâ.
reîncălzi (a) v. (preţ. re şi încălzi). A încălzi din nou.
retncălzire s. f. V. prec. Acţiunea de a încălzi iarăşi.
relncăpeâ (a) v. (pref. re şi încăpea). A încăpea din nou.
relncâput, ă adj. V- prec. încăput din nou.
reincârcâ (a) v. (pref. re şi încărca). A încărca din nou. V. încărca.
reîncărcare s. f. Acţiunea de a încărcâ din nou.
reîncărcat, ă adj. încărcat din nou. reîncepe (a) v. (pref. re şi începe). A începe din nou; a reveni.
' reîncepere s. f. prec. începere din nou.
reîncercă (a) v. (pref. re ;i încerca). A încerca iarăşi; a probă din nou.
relncercare s. f. V. prec Acţiunea de a re-încercâ.
relncercat, ă adj. încercat din nou; încercat de mai multe ori prop. şi fig.
relncetenl (a) v. (pref. re şi înceteni). A înceteni iarăşi.
reîrtclnge (a) v. (pref. re şi încinge). A încinge din nou.
reîncinta (a) v. (pref. re şi incinta). A înfierbântă din nou propr. şi fig. relnclntat, ă adj. Reînfierbântat reîndepllnl (a) v. (pref. re şi îndeplini). A îndeplini iarăşi.
reîndulci (a) v. (pref. re şi îndulci) A îndulci din nou propr. şi fig.
relndulclre s. f. V. prec. Acţiunea de a reîndulci propr şi fig.
relndurâ (a se) v. (pref. re şi îndura). A se îndură iarăşi.
reîndurare s. f. V. prec. îndurare din nou. reînfiinţa (a) v. (pref. re şi înfiinţa). 1) A înfiinţa din nou; 2) fig. a veni, a se prezenta iarăşi.
reînfiinţare s. f. V. prec. înfiinţare din nou propr. fig.
reînfiinţat, ă adj. înfiinţat a doua oară. reînfinge (a) v. (pref. re şi înfinge). A în-finge din nou.
reînfipt, ă adj. V. prec. înfipt din nou. reînfiripâ (a şi a se) v. (pref. re şi infi-ripa). A înfiripă din nou; a prinde din nou putere; a se restabili (cu sănătatea sau a-verea); a reînjghebâ.
reînflripare s. f. V. prec. înfiripare din nou. reînfiripat, ă adj. Reîmputemicit puţin, restabilit propr. şi fig.
reîngâdui (a) v. (pref. re şi îngădui). A îngădui încă odată.
reînghiţi (a) u. (pref. re şi înghiţi). A înghiţi din nou.
relnglobâ (a) v. (pref. re şi înglobai. A îngloba iarăşi.
reîngrădi (a) v. (pref. re şi îngrădi). A îngrădi din nou.
reîngropâ (a) v. (pref. re şi îngropa). A îngropâ din nou.
reingropat, ă adj.V.prec. îngropat din nou.
«Înglobare s. f. Acţiunea de a relngloba. «Înglobat, ă adj. V. prec. înglobat din nou. reinhăltâ (a se) v. (pref. re şi înhăita). Mold. fig. a se întovărăşi iarăşi cu cei răi.
reînh&mft (a) v. (pref. re şi înhăma). A înhăma din nou.
«înhămat, ă adj. V. prec. înhămat din non prop. fig.
relntaumA (a) v. (pref. re şi înhuma) A înmormânta din nou — rămăşiţele eroilor au fost reînhumate cu ceremonia cuvenită.
reînhumare s. f. V. prec. Acţiunea de a nhumâ, «înmormântare.
reînjosi (a) v. (pref. re şi înjosi). A înjosi, umili, din nou.
«Înjugă (a) v. (pref. re şi înjugă). A înjugă din nou.
relnjugat, ă adj. V. prec. înjugat din nou. reînlocui (a) v. (pref. re şi înlocui). A înlocui din nou.
relnlocuit, ă adj.*V. prec. înlocuit a doua oară.
relnmormântă (a) v. (pref. re şi înmormânta). 1) A înmormânta din nou; 2) fig. a face uitat din nou.
relnmulţl (a | se) v. (pref. re şi înmulţi) A (se) înmulţi a doua oară; a înmulţi din nou.
«înmulţire s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a rdînmulţi; 2) prăsirea din nou.
reînnodâ (a) v. (pref. re şi înnodă). A înnoda din nou prop. fig.
reînnoi (a) v. (pref. re şi reînnoi). 1) A înnoi, a face din nou; 2) a restaurâ, repară; 3) a repetă — a reînnoit cererea; 4) fig• a da o nouă înfăţişare.
reînnoire s. f. V. prec. Acţiunea de a reînnoi; repetarea.
reînsănâtoşâ (a se) v. (pref. re şi însănă-toşă). A se face a doua oară sănătos.
reînseilâ (a) v. (pref. re şi înseilă). A în-seilă din nou.
reînsenină (a se) v. (pref. re şi însenină). A se face senin din nou; fig. a se înveseli la faţă iarăşi.
reinstală (a) v. (pref. re şi instală). A sau a se instală din nou.
reînstâri (a se) v. (pref. re şi înstări). A prinde stare (avere) iarăşi.
reînsufleţi (a şi a se) v. (pref. re şi însufleţi). 1) A însufleţi din nou; aprinde viaţă; 2) fig. a prinde iarăşi curaj.
relnsurâ (a se) v. ( ref. re şi însura). A se însură iarăşi.
relnstărlt, A adj. V. prec. înstărit din nou. reîntâlni (a şi a se) v. (pref. re şi întâlni). A întâlni din nou.
reîntâlnire s. f. V. prec, Faptul întâlnire din nou.
retntări (a) v. (pref. re şi întări). 1) A se face din nou tare; 2) a confirmă din nou.
«întărit, ă adj. V. prec. 1) Devenit iarăşi vârtos, tare ; 2) reconfirmat.
reintegrâ (a) v. (fr. Hintăgrer, din lat. integrare, a restabili cum a fost). A reaşeză pe cineva în funcţiunea din care fusese scos a aşeză în vechile drepturi.
relntemelâ (a) v. (pref. re şi întemeia) A întemeia din nou.
«Întemeiat, ă adj. V. prec. întemeiat din nou reintegrat, ă adj. V. prec. Restabilit în funcţiunea sau drepturile ce. le perduse.
reîntlneri (a) u. (pref. re şi întineri). 1) A întineri iar; 2) fig. a reîhfrunzi pomii şi plantele (primăvara); 3) fig. a face o tăiere de crengi la pomi, care dă noui puteri de pro-duţie (la stupi etc.).
reîntinerire s. f. V. prec. Acţiunea de a reîntineri.
reîntoarce (a şi a se) v. 1) A da înapoi ceva luat; 2) a veni înapoi; 3) a reveni (primăvara).
«Întocmi (a) v. (pref. re şi întocmi). A întocmi din nou; a reorganizâ; a combină, a1 compune din nou ; a modifică.
«întocmire s. f. V. prec. Acţiunea de a reîntocmi.
«întocmit, ă adj. V. prec. Alcătuit din nou. reîntors, oarsă adj. V. reîntoarce. 1) Dat înapoi, restituit; 2) venit înnapoi.
relntremâ (a şi a se) (pref. re şi întrema). A întrema din nou.
«Întrevedea (a) v. (pref. re şi întrevedea). A întrevedea din nou.
«Întrezări (a) v. (pref. re şi întrezări) A întrezări iarăşi.
«Întruni (a şi a se) v. (pref. re şi întruni). A (se) întruni din nou.
«Întrunire s. f. Faptul de a se reîntruni. «întrunit, & adj. V. prec. întrunit din nou. relntrupâ (a se) v. (pref. re şi întrupă). A lua iarăşi formă; trup.
reîntrupat, ă adj. Refăcut sub o formă sau un chip din nou.
«Înverzi (a) v. (pref. re şi înverzi). A înverzi, a da frunza din nou.
reînverzit (ă) adj. V. prec. înverzit sau înfrunzit din nou.
reînviă (a) v. (pref. re şi învia). A înviea din nou; 2) fig' a recăpăta viaţă plantele primăvara — natura reînvie.
reis - efendi s. m. (cuvânt turcesc). Numirea marelui cancelar al Porţii (vechiu). relată (a) v. (fr. relater, din lat refero,
rel
679
rel
relatum, referere, a aduce înapoi, a redă, a raportă). 1) A da o relaţiune, a raporta; 2) a povesti amănunţit; 3) a face menţiune, a vesti.
relatare s. f. V. prec. Povestirea, descrierea amănunţită a faptei petrecutg, relaţiune s. f. (fr. relation — V. relată). 1) Raport, apropiere între două lucruri; 2) legătură din prietenie sau de interes între persoane ; 3) povestire sau descriere amănunţită a unei întâmplări sau acţiuni.
relativ, â adj. şi adu. (fr, relatif V. relată). 1) Care are un raport sau relaţiune — relativ cu, asemănat cu, în raport cu; 2) ce stă în apropiată legătură unul cu altul: cauza şi efectul sunt termeni relatiui; 3) variabil, ce nu este absolut: om este termen absolut ; tată, este relativ; 4) gram. care se raportă la un nume precedent; pronume relativ ; 5) s. n. în filozofie, tot ce este opus absolutului; 6) adv. relativ la, cu privire la.
relativitate s. f. V. preced. însuşirea de relativ; ăsemăluire, apropiere.
relege s. f. (pentru religie). Religie — format din lege, cu apropiere de religie (Neţi ruz zi).
relevă (a) v. (fr. releuer, din lat. relevare, a ridică). A scoate în evidenţă; a ridică, a pune în vază.
relicvat s. n. (fr. reliquat, din lat. reliquus, rămas). Comerc. Rămăşiţă dintr’o datorie.
relicve s. f. (lat. reliquiae, rămăşiţă).. 1) Moaşte: oase sau lucru rămas dela un sfânt, răposat; 2) fig. lucruri vechi, moştenite, la care ţinem şi le păstrăm.
relief s. n. (fr. relief, din lat. relevare, a ridică). 1) Ceea ce efţejMcat, înălţat, ieşit în sus; 2) sculpt. lucrare sculpturală în care figurile se prezintă ca ieşite în afară depe o suprafaţă plană; bazg-relief, cu relief puţin proeminent; alto-relief, un relief foarte pronunţat, figurile fiind aproape în întregime ieşite depe placa netedă; 3) fig. plasticitatea şi expresiune vie (a stilului); 4) fig. a ieşi în relief, a se pune în evidenţă, a se vădi.
religie sau rellgiune s. f. (lat, religio, re-ligionis. cu baza pare atât din legere, a a-dunâ, pe cât şi ligare. a uni, a legă). 1) Totalitatea învăţăturilor şi practicelor ce au de scop legătura dintre om şi Dumnezeu. Reli-giuni principale: Creştinismul 600 milioane (300 mii. catolici; 180 mii. orfodoxi; 120 mii. protestanţi); Budismul 500 mii. Fetişismul (sălbaticii) 250 mii. Brahmanismul 140 mii, Mahomedanismul 120 mii. JudaismulS mll.— în cifre aproximative; 2) doctrină religioasă (independent de cult; 3) credinţă în Dumnezeu,
0 • • *
evlavie; 4) sentiment de adoraţiune şi respect asemănat celui religios; 5) învăţământul despre religie în şcoală; 6) cartea, manualul, de predarea acestui învăţământ.
religios oasă adj. (lat. religiosus prin intermediarul fr. religieux). 1) Evlavios, pios, care crede şi îndeplineşte prescripţiile reli-giunei; 2) care se raportă la religie; 3) fig. scrupulos, exact; 4) adv. cu scrupulositate.
religiozitate s. f. V. prec. Sentimentul religios, evlavii, pietate.
relocaţiune s. f. (pref. re şi locaţiune). Jurid. Reînchiriere sau subînchiriere.
reluă (a) v. (pref. re şi lua). 1) A lua diu nou; 2) a continua ceva întrerupt, a relua convorbirea.
reluare s. f. 1) Acţiunea de a reluă; 2) teatr. reprezentarea iarăşi a unei piese vechi.
reluat, ă adj. V. prec. 1) Luat înapoi; 2) început iarăşi; 3) teatr. repiezentat iarăşi.
remaniâ (a şi a se) v. (fr. remanier). 1) A schimbă, a modifică parţial; 2) a face îndreptări ; 3) politic, a se schimbă, înlocui (o parte din miniştri).
remanlare s. f. V. prec. Acţiunea de a remania şi efectul ei.
remarcă (a se) v. (fr. remarquer, din mar-quer, a însemnă). 1) A lua în seamă, a (se) observă; 2) a distinge între mai mulţi; 3) a îeşi în vază.
remarcabil, ă adj. V. prec. Vrednic de luat în seamă, apreciabil.
remărită (a se) v. (pref. re şi mărita). A se mărita din nou (după divorţ sau după decesul soţului).
remedia (a) v. (fr. rem&dier din lat. re-medium, leac). 1) A lecui, a vindeca; 2) fig. a îndreptă, a corecta în grabă.
remediu s. n. (lat. remedium). 1) Leac, doctorie; 2) fig. mijloc de corectare, de îndreptare.
rememoră (a) v. (fr. rememorer). A’şi a-duce aminte din nou.
remf s. n. Trans. (din lat removeo a mişca din nou, a merge departe). Bot. Plantă din speţa agăţătoarelor (Aristolochia clematitis); se întrebuinţează la oblojeli contra brâncei.
reminiscenţă s. f. (fr. reminiscence, din lat. reminiscor, a-şi aminti). Amintire nelămurită ; amintire de demult.
remislune s. f. (fr. rtimission din lat. re-missio, ţrimetere îndărăt). 1) Predare, înmâ-nare; 2) dare înapoi.
remite (a) v. (lat. remitto, remittere a înnapoia, a da îndăcăt). A predă; a înmâna; a da înapoi ceva.
remitere s. f. V, prec. Acţiunea de a remite.
rem
ren
remiză s. f. (lat remissa, din remittere, a da innapoi; a se odihni). 1) Comerc. Onorar, plată in raport cu preţul sau câştigul din o afacere; 2) reducerea unei datorii, rabat; 3) efect de comerţ, trate, remize, 4) încăpere unde stă trăsura, automobilul la adăpost.
remizier s. m. V. remiză 2. Funcţionar la Bursă, care primeşte remiză din afacerile încheiate.
remobllâ (a) v. (pref. re şi mobilă). A mobila din nou.
remontă s. f. (fr. remonte). Cumpărare de cai, transport de cai nedresaţi încă, pentru cavalerie.
remontoar s. n. (fr. remontoir, din mon-ter şi remonter, a ridică din nou). Mecanism de ceasornic pentru a’l întoarce fără cheie; ceas remontoar, ceas cu aparat de întoarcere fără cheie.
remorcă s. f. (fr. remorque din lat. mo-ror, a opri). Odgon, cablu şi stâlpul de care se leagă un vas tras de un vapor pe apă.
remorcă (a) v. (fr. remorquer). A trage pe apă un vas plutitor (un şlep) legat de un vapor.
remorcher s. n. V. preced. Vapor anume construit pentru a trage pe apă alte vase (şlepuri) încărcate cu mărfuri, sau goale.
remunerâ (a) v. (lat. remunerare, a răsplăti). 1) A plăti salar; 2) a răsplăti.
remuneraţi(un)e s. f. (lat. remuneratio, răsplătire). 1) Salariu; 2) răsplată.
remunerator, oare adj. V. prec. Care remunerează ; care produce bun câştig, plată.
remuşcare s. f. (pref. re şl muşcă). Mustrare de cuget, tortură sufletească pentru fapta rea.
remustrare s. f. (pref. re şi mustrare). Mustrare de cuget; regret cu tortură sufletească.
ren s. m. (lat reno sau rheno). Zool. Numirea animalului cuadruped, cu coarne mari şi ramificate, ce trăeşte în ţerile nordice; domesticit el trage la sanie.
renan, ă adj. (dela fluv. Rin). De pe ţer-murile Rinului.
renăpădi (a) v. (pref. re şi năpădi). A năpădi din nou.
renăscut, ă adj. (pref. re şi născut). Fig. cu puteri reînprospătate; istor. reînviat, reapărut.	*,
renaşte (a) v. (pref. re şi naşte). 1) A naşte din nou (vegetalele primăvara); 2) fig. a prinde puteri proaspete; 3) istor. a reapare formele artei clasice; 4) fig. a reîntineri.
renaştere s. f. V. preced. Acţiunea de a renaşte; Renaştere, epoca istorică, în care
renăscură formele ariei clasice în Italia şi apoi în celelalte ţeri (1500—1600).
renăzări (a) v. (pref. re şi năzări). A se năzări din nou.
renclode s. pl. (fr. dela reine—Claude = regina Claudia). Prune mari, rotunde şi dulci; culduşicâ.
renegă (a) v. (pref. ne şi negă). 1) A tăgădui că cunoaşte; 2) a se lepădă; 3) a abjură; 4) a izgoni.
renegat, â adj. V. prec. 1) Cel ce s’a lepădat de religia sa; 2) fig. cel ce*se leapădă de credinţa profesată (politică etc.); 3) fig. repudiat, izgonit (dela părinţi).
renghlu s. n. (turc reng, viclenie). Festă păcăleală.
renglote s. f. pl. diform, din renclode. renie s. f. (din lat. reno, a pluti deasupra, peste). Marginea mării unde se poate înnotâ, plajă. — Şi Ruşii zic renie şi Rutenii, rin.
renivelâ (a) u. (pref. re şi nivelă), k nivelă din nou.
renivelat, ă adj. V. prec. Nivelat din nou.
renovâ (a) v. (lat. renovare). A repară ca din nou făcut; a transforma radical si în bine (o casă, un hotel).
renovare s. f, V. prec. Acţiunea de a renova.
renovator s. m. Cel ce renovează, rentă (a) v. V. rentă (4). A produce venit rentă s. f. (fr. rente, din lat reddita, dată înapoi, din reddere, a înnapoia, a restitui). 1) Titlu, obligaţiune ' de împrumnt: al Statului, judeţului ori comunei, sau a societăţilor privilegiate de stat; 2) venitul dela aceste obligaţiuni sau titluri de împrumut, care constă în dobânda ce se încasează anual; 3) rentă viageră, venit, pensie, ce se dă unei persoane numai cât trăeşte, fără a o lăsa moştenire ; renta perpetuă, care se moşteneşte de urmaşi; 4) gener. venit.
rentabil, ă adj. V. rentă 4. Care produce venit bun — afacere rentabilă.
rentabilitate s. f. V. rentă. 1) Capacitatea, putiriţa de a rentă; 2) cuantumul de venit.
rentier s. m. V. rentă.. Cel ce trăieşte numai din renta ce o posedă.
renume s. n. (pref. re şi nume). 1) Nume bun, de laudă; 2) faimă, celebritate, renunţi (a) v. V. prec. A deveni renumit, renumit, ă adj. Cu renume faimos, celebru, renunţă (a) v. (fr. renoncer, din re_ nunciare, a vesti că nu vrea). 1) A ge ţjpSjf a lăsa, a nu primi; 2) a se lepăda de ceva.
renunţare s. f. V. prec. 1) Acţiutiea de a renunţa; 2) actul judecătoresc care cons.
681
rep
\
reo
tată renunţarea la o avere sau la un drept— renunţă la moştenire.
.reobişnui (a şi a se) V. (pref. re şi obişnui). A şi a se obişnui din nou. reobişnuit, 2 adj. V. prec. Obişnuit din nou. reocupă (a) o. (pref. re şi ocupă). A o-cupâ iarăşi.
reocupare s. f. V. prec. Acţiunea de a reocupă.
reocupat, ă adj. V. prec. Ocupat din nou. reorganizâ (a) v. (pref. re şi organiză. A organiză din nou; a schimba organizaţia (mnisterelor, administraţiei, armatei învăţământului etc.).
reorganizare s. f. Acţiunea de a reorganiză. reorganizat, ă adj. Organizat din nou şi îmbunătăţit
reostat s. n. (gr. reo a curge; statikos, care poate). Fizic. Variaţiune de curent electric, după voinţă; aparatul care poate produce această variaţiune de curent, repaos s. n. V. repauză. Odihnă; linişte, repară (a) v. (lat. reparare). 1) A drege, a cârpi; 2) fig. a îndreptă o greşală; 3) fig. a dă satisfacţie (celui ofensat) — repară 0-noarea.
reparare s. f. Acţiunea de a repară, reparat s. n. V. repară. Dresul, cârpirea, îndreptarea.
repardţiune s. f. Acţiunea de a repară
propr. şi fig.
repartlţi(un)e s. f. (fr. repartition, dela lat. pars partis, parte). Distribuire, împărţire fiecărui.	1
repartiză (a) v. (după fr. repartir). A distribui; 2) a divizâ în părţi; 3) a da în anume loc : repartizat la artilerie.
repauza (a se) v. (pref. re şi lat. pausare, a se opri, a înceta). A se odihni; 2) fig. a încetă din viaţă.
repavâ (a) v. (pref. re şi pavă). A pava din nou.
repavare s. f. V. prec. Acţiunea de a repavâ.
' repavat, ă adj. V. prec. 1) Pavat din nou; s. v. repavare.
repecetlui (a) v. (pref. re şi pecetlui). A pecetlui la loc.
repede adu. şi adj. (lat. rapidus şi rapide).
1)	Care are mişcări iuţi, grăbit, grabnic; 2) foarte iute; 3) năprasnic, deodată; 4) foart^ înclinat.
repejune sau repegiune s, f, (din repede). Starea sau calitatea de repede, grabă, iuţeală< „ repercusiune s. f. (fr. repercussion, din lat repercutio, ere, a trimite înnapoi, a respinge). 1) Fizic. Răsfrângerea sunetului depe o suprafaţă solidă sau lichidă; 2) fig. răsu-
net îndepărtat; 3) fig. efect indirect, influenţă.
repercutâ (a se) v. V. prec. 1) Fizic, a se restrânge sunetul, lumina; 2) medic, a răzbi, a se resimţi în altă parte durerea, efectul boalel; 3) fig. a se restrânge, a influenţă indirect, certurile politice se repercutează saupra maselor.
repercutare s. f. V. prec. Acţiunea de a se repercutâ.
repermite (a) v. (pref. re şi permite). A permite din nou.
repertoriu s. n. (lat dela reperio reper-ium, reperire, a află). 1) Registru în care se află scrise în ordine alfabetică persoane sau lucruri cu cari operează sau are afaceri un comerciant, o bancă; 2) teatr. listă de piesele ce se joacă la un teatru; 3) fig. cel ce ştie multe şi poate da informaţii îndată.
repetă (a şi a se) v. (lat. repeto, repetere).
1)	A zice încă odată ce s’a zis; 2) a spune ce au zis alţii; 3) a zice, a citi de mai mulfe ori, ceea ce trebue memorizat; 4) a face încă odată o lucrare; 5) a reîncepe dela capăt ceva;
6)	a spune, a vorbi mereu despre acelaşi subiect; 7) a reveni după câtva timp un fenomen ; 8) şcolar, a urma încă un an cursurile aceleiaşi clase; 9) a alternă.
repetent, ă adj. şi s. V. repetă 8. 1) Şcolar care repetă o clasă; 2) şcolar care n'a putut trece în clasa următoare.
repetlre sau repetare s. f. Acţiunea de a repeta.
repetlţi(un)e s. f. V. repetă (lat. repetiţia).
1)	Faptul de a repetă; 2) teatr. exerciţiu pentru a învăţa rolurile şi a reprezenta o piesă; 3) muzic. exerciţiu pentru a pregăti executarea unei cântări; 4) meditaţie, lecţie dată la şcolarii particulari; 5) Jurid. Acţiunea de a cere înapoi, ceea ce s’a plătit fără drept;
6)	şcolar. învăţarea din nou a cursului predat în timpul anului sau a unei lecţiuni.
repetitor s. m. Cel ce repetă; pregătitor de lecţii; s. n. sala în care se meditează lec-ţiunile la un institut.
repetitorlu, le adj. şi s. De repetire; care serveşte spre a repetă.
repezeală s. f. V. arm. 1) Grabă; 2) a-runcare, îmbrâncire, dare afară.
repezi (a şi a se) v. din repede). 1) A sau a se aruncă; 2) a împinge brusc; 3) a se duce în grabă (până undevâ); 4) a trimite grabnic; 5) a năvăli asupra; 6) a se aruncă să muşte (cânele se repede la om).
repeziclos adj. şi adv. V. prec. Cu repeziciune.
repeziciune s. f. V. repezi şi repede. Grabă mare ; viteză mare.
repezi; s. n. V. repede. 1) Scoborîş foarte înclinat; 2) faptul de a repezi (2).
replantâ (a) v. (după fr. replanter). A plantă diu nou.
replantare s. f. Lucrarea de a planta din nou. replantat, & adj. Plantat, sădit din nou. replică s. f. V. urm. 1) Teatr. Răspunsul ultim al unui actor către interlecutorul său; 2) jurid. Obiecţiune ultimă a unui avocat, în desbaterea unui proces; 3) răspuns, obiecţiune.
replică (a) v. (fr. rpliquer, din lat. replicare, a îndoi,.a întoarce). A da o replică; a răspunde.,
replombâ (a) n. V. plombă. A plomba din nou.
replombat, ă adj. Plombat din nou. repopulâ (a şi a se) v. (pref. re şi populă). A sau a se populă dîn nou. repbpulat, ă adj. V. prec. Populat din nou. report s. n. (fr. report). 1) Contab. Trecerea, transrierea unei sume în altă coloană sau pe o altă pagină; 2) operaţie de Bursă prin continuarea unei afaceri la o dată mai târziu; 3) jurid. raportarea la moştenire a unei sume primite înainte: reportul se face numai la succesiunea donatorului.
reportâ (a) v. (fr. reporter). A face un report.
reportaj s. n. (fr. reportage). Informaţiune scrisă în gazetă de un reporter.
reporter s. m. (fr. reporter). Ziarist care adună ştiri despre felurite întâmplări şi le scrie tn gazetă.
reposă (a) v. V. reposă. repovesti (a) v. (pref. re şi povesti). A povesti din nou.
reprehenslbil, ă adj. (fr. reprehensible, din lat reprehendere, a prinde iarăşi şi a certă). Vrednic de a fi blamat certat; ce tre-bue reprimat.
reprehenslune s. f. (lat. reprehensio). Critică, reproş.
repremeni (a) v. (pref. re şi premeni). A premenli iarăşi.
represalii s. pA*(fr. râprosailles, din ital. represaglia, răsbunare). Stricăciuni şi constrângeri făcute inamicului, ca răsbunare pentru cele făcute de dânsul.
represiune s. f. (fr. repression). 1) Acţiunea de a reprimă; 2) apăsare ; 3) înnăbuşirea unei acţiuni rele; 4) fig. pedepsirea unei răscoale.
represiv, ă adj. V. preced. De represiune’ pentru reprimare.
reprezentâ (a) o. (după fr. representer) j) A înfăţişă ; a închipui — prin forme sau cuvinte: 2) a se înfăţişă ca (reprezintă auto-
ritatea) ; 3) teatr. a jucâ pe scenă '(o piesă, sau rolul unui personagiu); 4) a fi delegat (reprezintă judeţul, statul); 5) a’şi închipui cu mintea.
reprezentant s. m. (fr. representant). 1) Cel ce reprezintă pe altul şi lucrează în numele aceluia; 2) reprezentanţii naţiunei, deputaţii şi senatorii; 3) comerc. înputerni-citul unei case de comerţ pentru a face afaceri.
reprezentaţi(un)e s. f. (fr. representation).
1)	Acţiunea de a reprezentâ; 2) imagine, închipuire ; 3) jucarea unei piese teatrale; 4) fig. întâmplare de haz; 5) jurid. ficţiune a legii, care pune pe reprezentanţa în locul, gradul şi drepturile reprezentatului; 6) ad-monestaţiune prin exemple, pilde ; 7) Repre-zentaţiunea naţională, corpurile legiuitoare, Camera şi Senatul; 8) recepţii şi prezentarea la solemnităţi a unui personagiu de stat — cheltueli de reprezentare.
reprezentativ, ă adj. (fr. representatif).
1)	Care reprezintă, care poate reprezentâ ;
2)	care posedă însuşirile caracteristice ; 3) care are delegaţia de a reprezentâ ; guvernare reprezentativă, după legi făqjbte de reprezentanţii poporului.
reprimă (a) v. (fr. reprimer, din lat. re-primere, a apără). 1) A opri, a năbuşi o acţiune sau efectul ei; 2) a împiedeca cu forţa un rău; 3) a pedepsi.
reprimandă s. f. (fr. reprimand'e). Certare, admonestare pentru o abatere.
repriză s. f. (fr. repri.se — reluare). 1) teatr. reluarea unei piese teatrale; 2) mu zic. partea dintr-o arie, ce trebue repetată a doua oară; 3) cavalerie, grupă de mai mulţi călăreţi, ce face exereţiii alternativ cu alte grupe.
reprobă (a) o. (lat. reprobare). A dezaprobă, a condamnă.
reprobabil, ă adj. V. preced. De condamnat, nedemn.
reprobaţlune s. f. V. prec. Desaprobare, blamare.
reprobatoriu, ie adj. De reprobare. ^
reproducător, oare adj. V. urm. Care reproduce.
reproduce (a şi a se) v. (lat. pref. re şi producere). 1) A produce din nou; 2) a i-mita la fel; 3) a redă întocmai — reproduce vorbele altuia; 4) a se naşte, a procreâ; 5) a copia (o lucrare grafică, un tablou etc.).
reproductibil, ă adj. V. prec. Ce se poate reproduce.
reproducţi(un)e s. f. (fr. reproduction). i) Faptul de a procreâ; 2) producere din nou;
3)	imitaţiune; 4) fig. copie (dnpă un tablou, etc.)-
rep
683
rep
reproduţtiv, ă adj. V. prec. Care poate reproduce.
reproş s. n. (fr. reproche — citit reproş). Imputare, dojana.
reproşă (a) v. (fr. reprocheţ — cit re-proşe). A impută, a ţine de rău; a dojeni.
reproşabil, ă adj. V. prec. Vrednic de imputat.
reptil sau reptilă s. (fr. reptile, din Iatv repto, reptaize, a se târî). 1) Animal târîtor (şarpe, etc.); 2) pl. clasa acestor animale tâ-ritoâre, ce au sângele rece; 3) fig. om linguşitor şi fără demnitate.	_ '	,
republică s. f. (fr. republique din lat res-pubtica, compus din res, faptă, afacere şi publica obştească). 1) Sistem de guvernare când toţi locuitorii hotărăsc, prin delegaţii lor, despre treburile obşteşti, iar capul statului este un preşedinte ales pe timp anumit; 2) ţara care se guvernează după acest sistem.
republican adj. V. prec. De republică; s.
m.	cel ce ţine la sistemul de guvernare prin republică.
republicanism s. n. (fr. republicanisme).
1)	Ţinerea la sistemul de guvernare republican ; 2) sentimentul sau caracterul republicanului.
repudiâ (a) v. (lat. repudiare). 1) A dispreţul, a izgoni; 3) jurid. a se despărţi de soţie după formele legale; 3) jurid. a renunţa — a repudia o succesiune; 4) fig. a părăsi, a da uitărei, a nesocoti.
repudiare s. f. V. prec. Acţiunea de a re-pudiâ.
repudiat, i adj. V. repudia. Dispreţuit, izgonit, părăsit renunţat.
repugnă (a) v. (lat (fin repugnare, a o-pune rezistenţă (cu pumnul), a lupta contra).
1)	A fi in contra adică nesuferit, neplăcut;
2)	a simţi repulsiune, desgust (de ceva sau de cineva); 3) a inspiră desgust, scârbă, minciuna repugnă. ,
. repugnant, ă adj. V. prec. 1) Scârbos, neplăcut, desgustător; 2) fig. contrariu, neacceptabil.
repugnanţi s. f. (fr. repugnance). V. şi prec. Desgust, scârbă pentru ceva sau p. cineva.
repulsiune s. f. (fr. din lat. repulsia, dela verb. repellere, a respinge). 1) Fizic. Forţă în ^virtutea căreia moleculele’ corpurilor sau chiar corpurile se resping reciproc; 2) fig. simţimânt de mare desgust sau scârbă pentru ceva sau p. cineva.
repulsiv, ă adj. (fr. râpulsif). De scârbă, de desgust.
repune (a) v. (pref. re şi pune). A punt din nou; a pune la loc.
repurtâ (a) v. (lat reportare). 1) A obţine (un sacces); 2) contab. a trece sau atrans' crie o sumă pe pagina următoare; 3) fig-a se duce cu gândul. m repurtat, & adj. V. prec. 1) Obţinut câş' tigat a repurtat un succes; 2) contab. trans' cris în alt loc.
repus, 2 adj. V. repune. Pus sau aşezat la loc.
reputat ă adj. (fr. reputG din lat re şi putare, a preţui).* 1) Preţuit faimos, vestit;
2)	jurid. considerat ţinut în seamă.
reputaţiune s. f. (fr. riputation, din lat-reputaţia (cit reputaţia) socotire, preţuire)-Consideraţiune, opiniune (bună sau rea) despre cineva — se bucură de o bună repu-tape.
requlem s. n. (lat requies, odihnă requiem, spre odihnă). Bis. catol. Serviciu religios pentru odihna sufletului unui răposat.
requisite sau rechizite s. f. pl. (fr. din lat requisituiu, căutat). Şcolar. Instrumente trebuitoare la scris şi la desemnat, (toc, peniţe, creion, etc. etc.).
răsădi (a) v. V. răsădi.
■ resâltâ (a) o. (pref. re şi săltă). A sălta din nou.
resbel s. n. (lat res, faptă, Împrejurare; bellum, luptă, răsboiu). Răsboiu, luptă intre armate inamice. — (Acest cuvânt se pronunţă des de ţeranii şi femeile din Oltenia şi Muntenia, spre a face deosebire de răsboiul de ţesut; dar el a fost părăsit de literaţi, pentru motiv ca verbul format din acest cuvânt se apropie de un Înţeles urât pe când din răsboiu, se poate zice: a se răsboi; — motiv nu prea serios, căci sunt şi substantive ce nu formează verbe: crivăţ, furtună, vânt, dar a zice că; bărbatul s’a dus la războiu, ar Insemoâ că s'a dus să ţese... cu răsboiul).
resciziune s. f. (lat din rescissum, tăiat rupt — rescindo). Jurid. Anulurea unui act pentru un motiv juridic — doi, violenţă.
rescont sau rescompt s. n. comerc. 1) Acţiunea de a rescomptâ un efect, o poliţă;
2)	beneficiul rezultat din această operaţie.
rescontâ (a) v. (pref. re şi sconta). Comerc. A scontâ la o altă bancă sau'persoană, o poliţă pentru care s’a încasat scontul (dobânda anticipată).
rescontat, ă adj. V. prec. Care s’a scontat din nou la altă bancă (efecte rescontate).
rescript s. n. (lat. rescriptum). 1) Răspunsul dat de un împărat, roman cu privire la chestiunile administrative ale provinciilor;
răs
684
ordin de zi împărătesc ; 2) bis. catol. Deriziunea Papei ca răspups la o chestiune teologică,
rescumpărâ (a) v. V. răscumpără. resecţiune s. f. (fr. resection. din lat. re-secare, a tăiâ). Chirurg. Acţiunea de a face o tăiere chirurgicală, retezare,—resecţiunea nervului.
reşedinţă s. f. (pref. re şi şedinţă după fr. rGsidence). 1) Locuinţa unde stă o persoană oficială; 2) localitatea unde stă un înalt demnitar; 3) capitala sau localitatea unde stă suveranul; 4) localitatea unde o autoritate îşi are cancelaria. , resentiment s. n. (fr. ressentiment). Sentiment de ură şi răsbunare ; sentiment de nemulţumire.
resfinţl (a) v. (pref. re şi sfinţi). A sfinţi din uou.
resfiră (a) o. V. răsfiră. resfrânge (a şi ase) v. (pref. res şi frânge).
1)	Fizic. A se reflectă razele luminel sau sunetul ; 2) fig. a se abate asupra sa ori a altuia ; 3) fig. a îrîuri, a influenţă.
resfrângere s. f. V. preced. Acţiunea de a, sau se resfrânge.
resimţi (a) v. (pref. re şi simţi). 1) A simţi pu putere; 2) a simţi din nou; 3) a suferi urmările rele; a simţi mai târziu o suferinţă, reslstâ (s) v. V. rezistă. resmerlţă sau restniriţă s. f. (lat. din res, împrejurare, caz; militiae (cit. miliţie), de răsboiu — formaţie după lat. res-militaris ca şi res-bellum sau res-publica). 1) Stare de răsboiu; 2) revoluţie când trebuia să intervină armata, miliţia; 3) fig. turburare mare socială, răscoală. (Acest cuvânt s’a crezut în mod gr şit că ar fi slav, el însă nu există în limba slavilor., ci numai.se făcea o apropiere Intre vorba mir = pace slav şi prefixul raz. Cum însă este numele de familte a autorului acestei lucrări, este a şti că părinţii şi moşii între cari şi un Kesarie Resmeriţă, fost locotenent de mitropolit în Iaşi, toţi îşi scriu acest nume cu res, şi nu raz; iar apoi numeroase scrisori dela oameni din popor, cari scriu resmeliţă, sunt deplin convingătoare cfl baza latină miliţia, precedată de res, a format cuvântul acesta străvechiu ; transformarea lui l latin în r este ca şi în filum, fir. gelu, ger;—dacă ar fi slavul mir, graiul popular nu Par fi transformat în mei, contrar oricărei regule fonetice).
resort v. n. (fr. ressort, dela fr. sortir, a ieşi în afară). 1) Arc sau lamă îndoită, de oţel, care prin elasticitatea ei saltă sau împinge n afară ; 2) spirală de oţel Ia ceasornic, puşcă
etc. etc. 3) fig. ceeace animează, îndeamnă la o acţiune; forţă, energie — resort sufletesc ; 4) fig. competinţă, specialitate; 5) ju-risdicţiune; 6) Transilv. departament (minister).
resortâ (a) v. (fr. ressortir). A ieşi în e-videnţă, a face efect (coloarea, relieful unei figuri).
respect s. n. (lat. din respectus, privire cu atenţiune, după fr. respect). 1) Atenţiune consideraţie deosebită pentru persoane sau pentru idei, principii, obiecte sfinte, etc.; 2) formă de politeţă faţă de mai mari. respectă (a) v. V, prec. 1) A avea respect;
2)	fig. a cruţă din anume consideraţiune. respectabil, ă adj. V. prec. 1) Denin de
repect; onorabil; 2) pop. voluminos, considerabil.
respectat, ă adj. V. prec. 1) Onorat, stimat; 2) cruţat.
respectiv, ă adj. şi adv. (lat. din respecta, respectare, a privi cu atenţie). Privitor a-nume la; cu privire la, relativ la; tr. adică.
respectuos, oasă adj. şi adv. Cel ce poartă respect cuviincios; cu respect.
respete s. f. (slav rus raspiatie, răstignire. Pânză pe care e desemnată o cruce, şi lucrată uneori cu flori şî broderii, ce se aşterne deasupra mortului, — giulgiu mortuar.
respingător, oare adj. V. respinge. 1) Care respinge, izbeşte înapoi; 2) fig. care produce aversiune; neplăcut; 3) nesuferit.
respinge (a) v. (prefix res şi pinge din lat. pango, pangere, a bate (cuiu) a împlântă).
1)	A împinge înapoi; a izbi înapoi; 2) abate; şi a izgoni îndărăt pe duşmanul care atacă;
3)	a împinge la o parte; 4) fig. a se apăra, a nu îngădui — respinge o injurie sau o calomnie; 5) fig. a inspiră desgust; 6) a nu primi, a refuză — a respirge propunerea;
7)	jurid. a nu admite o cerere, un apel etc.
respingere s. f. Acţiunea de a respinge.
respiră (a) v. (lat. respiro, respirare). 1) A răsufla, a trage aer în plămâni şi a-1 da apoi afară; 2) a pătrunde aerul prin porii plantelor, lucrurilor; 3) fig. a se simţi — respiră belşug şi mulţumire; 4) fig. a se odihni puţin; 5) a dori cu ardoare, respiră răsbu-nare.
respirabil, 2 adj. Care se poate respiră, respirare s. f. V. respira. Faptul de a respiră.
resplraţl(un)e s. f. V. respiră. Faptul de a respiră; funcţiunea organismului prin care animalele şi plantele absorb unele elemente necesare din aer, spre a’şi întreţine viaţa.
res
685
res
respirator sau respiratoriu, ie adj. Care serveşte respiraţ unei; de respiraţie.
responsabil, ă adj. (fr. responsable). 1) Răspunzător de ceva; 2) cel ce garantează ceva; 8) care e în întregimea facultăţilor mintale — opus lui iresponsabil. responsabilitate s. f. (fr. responsabilite).
1)	Starea celui responsabil; 2) răspunderea de stricăciuni aduse cuiva direct sau prin alţii; 3) obligaţiunea de a garantă; 4) garantare.
rest s. n. (fr. reste, din lat. restare, a rămâne, a sta pe loc). 1) Rămăşiţă (dintr’un tot; 2) aritm. rezultatul scăderei caie arată diferenţa dintre un număr mai mic (scăzător) şi altul mai mare (descăzut); 3) bucată mică rămasă dintr’o stofă ce s’a vândut; 4) pl. rămăşiţe, fărămituri, dela masă; 5) sumă ce urmează a se restitui dela o monedă cu care s’a plătit ceva; 6 fig. ceea ce mai urmează, pentru rest vom vedea ce trebue făcut.
restabili (a şi a se) v. (compus pref. re şi stabili, după fr. retablir). 1) A ' statornici iarăşi cum a fost — a restabili echilibrul:
2)	a îndreptă o stare rea; 8) a întrema puterile, sănătatea; 4) a se însănătoşă; 5) a reaşeză (în vechile drepturi).
restabilire s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a sau a se restabili; 2) îndreptare; 3) însă-nătoşare.
restabilit, ă adj. Restatomicit; îndreptat; însănătoşat.
restatornici (a) v. (pref. re şi statornici). A statornici din nou, a restabili.
restatomicire s. f. V. prec. Acţiunea de a restatornici.
- restatorniclt, ă adj. Statornicit din nou.
restaura (a) v. (lat. restaurare). 1) A drege din nou (o clădire); 2) a face să renască (arte, litere); 3) a’şi reface puterile.
restaurant a. n. (fr. restaurant, din lat. restaurare, a repară). Ospătărie, local public unde se poate măncâ, prânzi, cină.
restaurare s. f. V. restaura. Acţiunea de a restaurâ.
restaurant, ă adj. V. prec. Reparat, restaurator s. m. V. restaura. 1) Cel ce face o restaurare; 2) cel ce ţine un restaurant.
resteu s. n. V. răsteu. restitui (a) v. (lat. restituo, restituere). 1) A da înapoi (şeva luat); 2) a restabili, restituire s. f. «Acţiunea de a restitui, restituit, ă adj. V. prec. înapoiat, dat celui cui aparţinea.
restituţhine s. f. (lat. restitutio). 1) Acţiunea de a restitui; 2) lucrul restituit.
restrânge (a şi a se) v. (pref. re şi strânge, după lat. restringo). 1) A strânge de aproape; 2) a (se) împuţinâ; 3) a opri, a limită; 4) a se contracta, a se micşoră; 5) a fi mai econom sau mai zgârcit.
restrângere s. f• V. prec. Acţiunea de a sau a se restrânge.
restrâns, ă adj. V. restrânge. 1) Micşorat ; 2) împuţinat; 3) contractat; 4) fig. econom, zgârcit.
restricţiune s. f. (fr. restriction, din lat. rest rictus din restringo). 1) Restrângere;
2)	condiţiune ce restrânge; 3) rezervă; 4) piedecă; 5) clauză.
restrictiv, ă adj. (fr. restrictif). De restrângere; de împiedecare.
restrişte s. f. V. r ăst rişte pref. res p. răs şi trist). Starea de mare tristeţă; ne-noroţire, calamitate, suferinţă.
răshmecă (a) v. (pref. re şi sumecă). A sumecâ (sumete) din nou.
resuprimă (a) v. (pref. re şi suprima). A suprimă din nou.
resursă s. f. (fr. ressource, (cit. resurs) dela source, izvor). 1) Mijloc de traiu; 2) mijloc de a scăpa din o încurcătură; 3) izvoarele de bogăţie (ale Statului); 4) venit, câştig.
resuscită (a) v. (fr. din resuscitare). A aţîţâ din nou; a întăiîtâ.
reţea s. f. (lat. rete). 1) Plasă din aţă îno-dată formând ochiuri; 2) anat. împletitură încrucişată (de nervi, vase sanguine); 3) împletitură sau ţesătură rară, cu ochiuri; 4) împletitură de sârmă ca o reţea.; 5) totalitatea sârmelpr de telegraf sau a căilor ferate ; 6) fig. ţesetură, combinaţie — reţea de intrigi.
reţetă s. f. (fr. recette, din lat. recepta, luată, primită). 1) Foaea pe care medicul scrie compoziţia unui medicament; 2) medicament, compoziţia medicamentului; 3) fig. formată pentru un procedeu.
reteveiu s. m. (lat. dela reduvia sau re-divia, cuiu de nituit). Bâtă scurtă şi groasă (şemănând, prin formă şi prin măciulia dela capăt, cu cuiul de nituit); cuiu gros de lemn pentru construcţie (în vechime).
retez s. n. (lat. din retentio, (cit. retentis), reţinere, oprire). Cuiul bătut în uşorul uşei, având o crestătui ă verticală în care se prinde clanţa uşei când se închide.
reteză (a) v. (lat. din re şi caesus, tăiat, prin forma recesă, receză). 1) A scurtă prin tăiere (un băţ, lemn); 2) a tăia (capul); 3) a tăia din rădăcină (arborele); 4) a face o secţiune de jur împrejur, o crestătură circulară ;
ret
686
ret
5)	a se tăiea sau rupe brusc şi prin secţiune transversală, — trenul i~a retezat picioarele ; 6) a tăea în secţiune transversală (ca să nn fie ascuţit). — a reteza la capete băţul; 7) fig. a întrerupe brusc (vorba, râsul ; 8) a scoate o parte din fagurii stupilor, retezare s. f. Acţiunea de a reteză, retezat, ă adj. V. reteza. 1) Scurtat prin tăiere; 2) tăiat transversal; 3) s. n. operaţiunea de a tăea şi scoate o parte din fagurii stupilor.
retezitură s. f. V. pre c. 1) Efectul rete-. zării; 2) tăierea la urechea unei vite, ca semn.
reticenţă s. f. (lat. reticentia (cit. reti-cenţia), tăcere îndelungată). I) Omitere a-nume a unui lucru ce trebuea spus; 2) ceea ce anume nu s’a spus.
reticular, ă adj. (fr. reticulaire, din lat. reticulum, mică reţea). în formă de reţea.
retină s. f. (lat. retina). Anat. Membrana cea mai din fundul ochiului, formată prin expansiunea nervului optic, şi pe care se produc imaginile vizuale.
reţină s. f. V. ricin. Oleiu de ricin, purgativ.
reţine (a) v. (pref. re şi ţine). 1) A opri Ia sine lucrul altuia; 2) a scădea din salar (taxe sau altă sumă); 3) a invita şi opri (la masă, etc.); 4) a împiedecă — mă reţin afacerile-, f) a moderâ, a înfrânâ; 6)‘a se stăpâni de a zice; 7) a ţine minte, a memora; 8) a se ţinea să nu cază; 9) a se opri; 10) a se stăpâni, înfrânâ.
reţinere s. f. 1) Acţiunea de a (se) reţine;
2)	sumă reţinută din salar (pentru pensie, etc.).
reţinut, ă adj. V. prec. 1) Oprit; -2) sustras; 3) împiedecat; 4) stăpânit; 5) ţinut minte.
retipări (a) v. (pref. re şi tipări). A tipări din nou.
retipărire s. f. V. prec. Acţiunea de a retipări.
retipărit, â adj. Tipărit din nou. \ retlradâ s. f. (fr. dela retirer% a retrage'. Loc retra?, privată.
retivi (a) v. (pref. re şi tivi). A tivi din nou.
retivit, ă adj, V. prec. Tivit din nou. retopi (a) v. (pref. re şi topi). A topi din nou.
retopit, ă adj. V. prec. Topit din nou. ■ retor s. m. (lat. rhetor). 1) Profesor de retorică; 2) cel ce vorbeşte după arta retorică ; 3) iroti. cel ce vorbeşte cu emfază.
retoric, ă adj. V. urm. Ce ţine de retorică sau de retor.
retorică s. f. (gr. rhetorike, din baza rhe,
a vorbi). 1) Arta de a vorbi frumos; 2) manual privitor la această artă; 3) iron. afec-taţie în vorbire sau discurs.
reto-roman adj. (gr. rhetos, zis şi roman). Denumire dată graiului locuitorilor din valea Engadin din Elveţia de sud-est (zişi Romani).
retractâ (a) v. (lat. retractare). A retrage vorba zisă sau scrisă, ori părerea dată (mai ales despre o vorbă de ofensă sau o opinie greşită).
retractare s. f. V. preced. Faptul de a retractâ.
retractat, ă adj. V. prec. Retras (ce s’a zis).
retrage (a şi a se) v. (prefix re şi trage). 1) A trage înapoi; 2) a adună sau a chema înapoi; 3) a lua dela (a retrage dela şcoală) ; 4) a se duce, a părăsi, a plecă; 5) a se da la o parte, a sta retras; 6) a se despărţi — retras din asociaţie; 7) a scădea (apa ce inundase); 8) a ridică, a lua înapoi (suma dela economie, autorizaţia, etc.); 9) a retractâ.
retragere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a, sau a se retrage; 2) milit. marşul îndărăt al trupelor respinse de inamic ; 3) milit. sem-' naiul de intrare în cazarmă a soldaţilor pentru odihnă; 4) înapoierea trupelor dela atac;
5)	loc unde se retrage cineva; 6) starea celui retras 7) eşire (la pensie).
retranşament s. n. (fr. retranchement (cit. retranşman) — V. tranşea). Milit. Lucrare de fortificaţie, din şanţuri săpate a-dânc, pentru a se adăposti de atac soldaţii în luptă.
retras, ă adj. V. retrage. 1) Cel dus la o parte ; 2) despărţit, separat; 3) ridicat, suspendat; 4) eşit (la pensie), retrece (a) v. A trece din nou. retribui (a) v. (lat. retribuere). A plăti salariu; a răsplăti; a da leafă.
retribuire s. f. 1) Faptul de a retribui; 2) suma retribuţiei.
retribuit, ă adj. V. prec. Salariat, plătit, retribuţiune s. f. (lat. retributio). Salar, leafă.
retrimis, â adj. V. urm. 1) Trimis din nou ; 2) trimis îndărăt.
retrimite (a) v. (pref. re şi trimite). 1) A trimite din nou; 2) a trimite înapoi.
retroactiv, ă adj. (comp. lat. retro, îndărăt; activus, care lucrează). Care lucrează sau influenţează asupra trecutului; o lege nu are putere retractivă.
retroactivitate s. f. Caracterul de retroactiv; acţiunea retroactivă.
ret
687
rev
retrocedâ (a) v. (lat. retro, îndărăt: şi cedare). 1) A ceda îndărăt; 2) jurid. a redă cuiva un drept ce fusese cedat.
retrocesiune s. f (lat. retro, îndărăt; şi cesiune). Jurid. Act prin care se retrocedează.
retrograd, ă adj. (lat. retro, înapoi, gra-dior, a merge). 1) Care păşeşte îndărăt; 2) fig. cel care tine la forme şi lucruri învechite;
3)	cel care este contra progresului.
retrogradă (a) o. V. prec. 1) A păşi înapoi, a da îndărăt; 2) a scoborî în grad pe un funcţionar.
retrogradare s. f. V. prec. Acţiunea şi efectul de a retrogadâ.
retrogradat, ă adj. V. prec. Scoborât în grad, dat înapoi (un funcţionar).
retrospectiv, ă adj. (lat. retro, îndărăt; spectare, a privi). Privitor la trecut* la fapte sau lucruri din trecut.
retuşâ (a) v. (fr. retoucher, citit retuşe, din verb. toucher, a atinge uşor). 1) Pict. a îndrepta uşor unele părţi din tablou; 2) fotograf, a face pe negativul sau pozitivul fotografiei mici îndreptări, cu creionul sau cu o coloare; 3) fig. a îndrepta puţin.
retuşare s. f. V. pre:. Acţiunea de a retuşâ.
retuşat, ă adj. V. prec. Corectat puţin, reumatism s. n. (fr. rheumatisme din gr. reuma, reumatos, scurgere de lichid). Boală ce constă în dureri tari la articulaţii sau în muşchi, provenind din răceală, sau dela o locuinţă umedă.
reumatismal, ă adj. De reumatism, reumpleâ (a) v. (pref. re şi umplea). A umplea din nou.
reumplut, ă adj. V, prec. Umplut din nou. reuni (a) v. (pref. re şi uni). A întruni; a uni din nou.
reuniune s. f. V. prec. întrunire; asociaţie.
reunire s. f. V. prec. întrunire; împreunare; adunare.
reunit, â adj. V. prec. Adunat, întrunit; unit din nou.
reurcâ (a) v. (pref. re şi urca). A urca din nou.
reurcat, â adj. V. prec. Urcat din nou. reuscâ, ă v. (pref. re şi usca). A uscâ din nou.
reuşi (a) v. (fr. reussir). A izbuti cu folos; a izbuti în genere.
reuşită s. f. (fr. reussite — V. prec). Izbu-tire cu folos, rezultat bun.
revanc s. m. (pare rudă cu lat. runcina, gealăv, rândea şi runcino, a gelui). Mold.
Rândea mare de tâmplar, pentru a netezi întâi scândura.
revândut, ă adj. (pref. re şi vândut). Vândut din nou.
revanşe s. f. (fr. revanche, citit revanş). 1) Răzbunare; 2) partida a doUa la un joc, pentru ca pierzătorul să poată câştigă; 3) fig. a’şi lua revanşa, a se răzbună.
revanşă (a se) v. (după fr, se revancher V. prec.). A se răsbunâ.
revăpsi (a) v. (pref. re şi văpsi). A văpsi din nou.
revărsă (a şi a se) v. (pref. re şi vărsa). 1) A vărsa cu prisosinţă; 2) fig. a răspândi în toate părţile; 3) a inundă; 4) a se lumină de ziuă (se revarsă razele de lumină); 5) fig. a dărui din belşug, — revarsă bunătatea, binefacerile.
revărsare s. f. 1) Acţiunea de a .(se) revărsa ; 2) irundaţie.
revărsat s. n. 1) Acţiunea şi efectul revăr-sărei; 2) luminatul de ziuă, dimineaţa, revărsatul zorilor.
revăzut, ă adj. (pref. re şi văzut). 1) Văzut din nou; 2) întâlnit din nou; 3) cercetat şi îndreptat, corectat din nou; 4) inspectat din nou.
revedeâ (a) v. (pref. re şi vedea). 1) A vedea din nou; 2) a întâlni sau a vizita din nou; 3) a cerceta, studia şi corecta din nou;
4)	a inspectâ din nou.
revedere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a revedea; 2) reîntâlnire — la revedere, formulă de urare la despărţirea de cineva.
revelă (a) v. (fr. revăler, lat revelare). 1) A desveli, adică a face cunoscut ceea ce era neştiut, ascuns; 2) teolog, a inspiră Dumnezeu şi face cunoscută voinţa sa; 3) fig. a ieşi pe neaşteptat la iveală; 4) a pune în evidenţă.
revelaţiune s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a revelă; 2) teolog, inspiraţie prin care D-zeu arată oamenilor voinţa sa; 3) fig. descoperire neaşteptată; 4) fig. idee cugetare limpede venită neaşteptat. .
revelator s. şi adj. (fr. revelateur). Care revelează.
revelion s. n. (r&veillion (citit reveion, dela reveiller, a deşteptă). Întîmpinarea a-nului nou la ora 12 noaptea, cu veghere, urări şi petrecere.
revendică sau revandlcă (a) v. (lat. re şi vindecare, a scăpă, prin fr. revendiquer). 1) Jurid. A reclamă şi a pretinde un lucru ce ne aparţine, dar care ni-a fost luat sau se află în stăpânirea altuia; 2) a cere pentru sine, a lua asupră-şi — revandic - onoarea
rev
688
rev
s’au răspunderea; 3) a pretinde un drept usurpat.
revendicatlune sau revandicaţiune s. f. V.
prec. Jurid. Acţiunea de a revendică 1, 2, 3. reveneală s. f. V. răveneală. reveni (a) v. (pref. re şi veni). 1) A veni iarăşi; 2) a se întoarce; 3) fig. a reluă un subiect, o cugetare întreruptă; 4) jurid. a’şi modifica sau a tăgădui ori a schimbă (o declaraţie făcută anterior); 5) a se cuveni — fiecărui moştenitor revine câte... 6) a revedea şi a mai corectă încă o dată o lucrare.
revenire s.f. V. prec. Acţiunea de a reveni.
revent s. m. (din lat. revenio. revenire, reventum, a se întoarce). Bot. Numirea unei plante a cărei floare şi rădăcină se întrebuinţează în medicină ca purgativ — pastile ( e revent — (Turcii zic ravent ?).
reverber s. n. (fr. reverbere). Oglindă reflector dela o lampă.
reverend adj. (lat. reverendus, respectabil). Titulatură preoţească. Trans.
reverendă s. f. (lat dela revereor, a respectă — reverenda, respectabilă). Haină preoţească cu mâneci largi şi lungă până la genunchi (considerată ca haină de bună cuviinţă).
reverenţă s. f. (lat reverentia şi fr. re-verence). 1) Respect cu veneraţiune şi supunere; 2) închinare, compliment foarte respectuos ; 3) înclinarea corpului când salutăm.
reverenţlar, ă adj. (lat. din reverentia, teamă respectuoasă). Jurid. temere reve-renţiară, sentiment amestecat de temere şi respect.
reverenţîos, oasă adj. şi adv. (fr. reve-rencieux). Cu multe reverenţe; prea ceremonios ; cu multă bunăcuviinţă în ţinută şi vorbire.
reverie s. f. (fr. reverie, dela reve, vis). 1) Starea spiritului visător, preocupat de idei vagi; 2) cugetări vesele uşor, sau triste, cari ademenesc spiritul la visare, lăsându-se dus de imaginaţiune ; 3) idee extravagantă şi himerică asemenea unui vis; 4) operă teatrală muzicală sau literară cu astfel de caracter ;
5)	stare visătoare înainte de deşteptare deplin din' somn.
revers s. n. (lat. reversus, reîntors). 1) Dosul unei monede, opus chipului de pe ea ; idem a unei medalii; 2) fig. reversul medaliei, partea cea rea din lucruri sau fapte ;
3)	gener. partea opusă, contrară.
reversibil, ă adj. (fr. reversible). Jurid. Care trebue să revină proprietarului, sau moştenitorilor (bunuri reversibile).
reversiune s. f. (fr. reversion). Jurid. Dreptul de revenire către testator a bunurilor ce el a testat cuiva, când acela moare fără copii.
reveurl s. pi (după fr. revers, din lat. reversus, reîntors). Colţurile întoarse, de la peptul unei haine bărbăteşti.
reverlment s. n. {ir. revirement, — dela termenul de marină revirer, a întoarce în altă parte, a cârmi). 1) Schimbare îp alt sens sau chiar în senz contrar (a sentimentului sau a opiniunei publice); 2) finanţ. achitarea unei sume datorate, prin o creanţă de aceeaşi valoare.
revistă s. f. (ital. revista, din lat reviso, ere, a vedea iar). Milit. 1) Inspecţia trupelor de şeful care trece prin faţa frontului; 2) defilarea trupelor prin faţa şefului; 3) Uter. Publicaţiune literară periodică; 4) teatru. piesă teatrală în care se reprezintă sub formă glumeaţi, sau se ridiculizează, evenimentele din cursul anului sau de actualitate; uneori şi persoane imitându-se chiar figura lor.
revizie s. f. (fr. revision). Revizuire ; milit. Consiliu de revizie, care examinează starea corporală a tinerilor ce recrutează anual şi decide cazurile de scutire.
revizor s. m. (lat. din reviso, revisere, a vedea iar, a vizita iar). 1) Cel ce revizu-eşte ; 2) şcolar, inspector al şcoalelor primare diptr’un judeţ.
revizui (a) v. (lat. din revisere, prin intermediarul fr. reviser). A observa din nou; a cercetă spre a aduce îndreptări, modificări; a judeca din nou.
revizuire s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a revizui; 2) politic, revizuirea constituţiei, modificarea în unele părţi sau articole ale constituţiei; 3) finanţ. cercetarea din <iou, a unor conturi; 4) jurid. judecarea din nou, de de o altă instanţă, a-unui proces.
revocă (a) v. (lat. revocare, a rechemă). 1) A destitui din o funcţiune publică; 2) a declara nulă o dispoziţie sau ordin, revocabil, ă adj. Care se poate revocă, revocare s. f. Acţiunea de a revocă; efectul revocărei; actul prin care se comunică revocarea.
revoltă s. f. (fr. revolte, din lat. revuluta, lucru răsturnat). 1) Mişcarea mulţimei pentru a răsturnă forma de guvernare; răscoală contra autorităţilor; 2) fig. sentiment de răs-vrătire de protestare — revoltă sufletească.
revoltă (a şi a se) u. revoltă. 1) A îndemnă la revoluţie; 2) fig. a se indignă; a protesta cu tărie; 3) fig. a se turbura tare funcţiunile organice.
rev
689
rez
revoltător, oare adj. 1) Care îndeamnă'la revoltă; 2) care provoacă indignare mare, turburător, care irită, supără — e revoltător cinismul acestui om.
revoluţionâ (a) v. V. reuoluţie. 1) A produce o revoluţiune ; 2) fig. a produce o mişcare de transformare radicală.
revoluţionar, ă adj. şi s. (fr. revolution-naire). 1) De revoluţie; 2) cel ce Îndeamnă la revoluţie sau conduce o revoluţie.
revoluţl(un)e s. f. revolution). 1) Cosmogr. Mişcare circulară complectă — Pământul îşi face revoluţiunea in jurul soarelui în 365 zile şi 6 ore; 2) schimbarea geologică a globului pământesc; 3) schimbarea bruscă şi profundă în opîniuni, arte, ştiinţe, stări sociale ; politică; 4) revoltă, răscoală; 5) schimbare violentă în felul de guvernare sau aşe-zămintele de Stat.
revolvier s. n. (lat. dela revolvere, a se învârti împrejur). Pistol cu care, printr’un mecanism de învârtire, se pot trage în şir 6 sau mai multe focuri.
rezedă s. f. (lat. reseda). Bot. Plantă a cărei floare dă un miros plăcut rezemă (a şi a se) v. V. reazim. 1) A sprijini, a propti de ceva; 2) a se ^sprijini; 3) fig. a se bizui.
rezemat, ă adj. V. reazim. Aplecat şi lipit de ceva; sprijinit pe.
rezemătoare s. f. 1) Ceea ce serveşte ca reazim, sprijinitoare; 2) spătarul dela scaun.
rezervă s. f. V. urm. (fr. râserve). 1) Acţiunea de a rezervă; 2) fig. cumpătare, abţinere; 3) restricţiune; 4) orice lucru păstrat, rezervat; 5) milit. ostaşii îh vârsta de 30—45 ani; 6) miliţ. parte dintr’o armată, ce stă de o parte şi care trebue să intervină în anume împrejurări de luptă; 7) fig. rezervă mintală, gând 'ascuns.
rezervă (a) v. (fr. reserver, lat. reseroare, din servare, a păstră). 1) A păstră o parte din ceva; 2) a opri, a reţine; 3) a destină— a rezerva o si.rpriză; 4) a amână pe mai târziu; 5) fig. a menţine,—îmi rezerv dreptul de a cere, de a protesta, etc.
rezervare s. f. V. prec. Acţiunea de a rezervă.
rezervat, ă adj. V. prec. 1) Păstiat; 2) cu rezervă, discret, abţinut, circumspect; 3) destinat, sortit..
rezervist s. m. V. rezervă 1). Ostaş din rezervă (5).
rezervoriu s. n. V. rezervă. 1) Bazin în care se adună şi se păstrează apă; 2) fig. mediu care cuprinde şi păstrează, un rezer-voriu de energii, talente, etc. este poporul.
rezidă sau rezide (a) v. (fr. risider, din lat. re şi sidere, a şedea). 1) A sta cu locuinţa anume undeva; 2) fig. a constă, a sta în — cugetarea, rezidă în creier.
rezident, ă adj. (fr. residant). V. prec. Care rezidă; s. m. diplom. trimisul unui guvern în altă ţară, având grad mai mic de cât cel de ambasador — ministru rezident. rezidenţi s. f. (fr. residence). Reşedinţă, rezldlu s. n. (lat. residuus, rămăşiţă). Depozit, drojdie, dintr’o substanţă supusă acţiu-nei chimice, — reziduri de petrol.
rezignâ (a se) o. (fr. se r&signer, din lat. resignare, a face fără valoare). 1) A se supune fără cârtire soartei; 2) a primi, a ac-. cepta în silă, fără obiecţiune ; 3) a renunţa de bună voie în favoarea altuia.
rezlgnare s. f. V. prec. Acţiunea de a se resignâ ; supunere la voia soartei.
rezil s. n. fr. risille). Reţea foarte subţire ce înfăşoară părul pe cap la doamne.
rezilia (a) v. (fr. resillier, din lat. resillio (salio), a sări înapoi). Jurid. A anulă (un contract).
reziliere s. f. V. prec. Acţiunea de a re-ziliâ.
rezistă (a) v. (lat. resisto, resistere). 1) A sta împotrivă; 2) a suportă o lovitură fără a cedă, fără a se sparge; 3) fig. a suportă;
4)	a fi trainic; 5) a fi sănătos, viguros ; 6) milit. a ţine piept, a nu se da biruit.
rezistent, ă adj. V. prec. 1) Care rezistă
2)	trainic.
rezistenţă s. f. (fr. resistance. V. rezistă) 1) Puterea de a rezistă; 2) împotrivirea cu putere ; 3) trăinicie, durabilitate.
rezolut, ă adj• şi adv. (fr. resolu). Ho-tărît şi' curagios.
rezoluţie s. f. (fr. resolution). 1) Hotărîre, deciziune, pe care o autoritate o dă asupra unei petiţii; 2) textul acestei decizii scris chiar pe petiţie sau pe reclamaţiune ; 3) hotărîre de sine.
fezolUţiune s. f. V. prec. 1) Rezoluţie; 2) fig. hotărîre curagioasă.
rezolutoriu, le adj. (lat. resolutorius din resolutus, desfăcut). Jurid. Care face să se anuleze; condiţiune rezolutorie.
rezolvă (a şi a se) v. (lat. resolvo, resol-vere, a desface, a topi). 1) Chim. A descompune un corp în elementele lui; 2) a transformă în ; 3) med. a scădea şi a dispare treptat, (o tumoare); 4) jurid. a anulă; 5) a decide; 6» a pune o rezoluţie; 7) matern, a găsi rezultatul problemei; 8) fig. a găsi o scăpare un mijloc de ieşire; 9) a îndreptă, a pune capăt unei stări rele.
44
rez
690
rid
rezolvare s. f. V prec. 1) Chim. 1) Reducerea unei substanţe în părţile ei constitutive; 2) acţiunea de a rezolvă propr. şi fig.
rezolvat, ă adj. V. prec. 1^ Chim. Descompus în părţi constitutive; 2) soluţionat;
3)	jurid. anulat; 4) medic, dispărut pe încetul ; 5) fig. îndreptat; 6) decis, hotărit.
rezon s. n. (fr. raison, din lat. ratio, ra-tionis, (cit. raţio). 1) Judecată dreaptă (raţiune); 2) motiv, pricină, cauză; 3) drept — rezon! = aşa-i; ai sau are rezon, are dreptate.
rezonabil, ă adj. Cu bună judecată; raţional.
rezonanţă s. f. (fr. resonance, din lat re- ' sonare). 1) Prelungirea duratei sunetului, sunet prelung; 2) calitatea de a răsună (a unei camere, săli, teatru), rezort s. n. V resort. rezultă (a) v. (fr. resulter, din lat. resul-tare, a sări îndărăt). A reieşi; a urmă din ; a se produce.
rezultantă s. f. (fr. resultante). 1) Meca-'nic. Forţa ce rezultă din reunirea mai multor puteri, concentrate asupra unui punct dat; 2) fizic, rezultat final.
rezultat s. n. (fr. resultat). 1) Ceeace reiese dintr’o lucrare de aritmetică; 2) urmarea, scopul atins ; 3) sfârşit; 4) fig. acord, înţelegere.
rezumă (a) u. (fr. resumer). A redă în puţine vorbe ceea ce s’a spus ; a spune pe scurt şi a conchide. * rezumare s. f. V. prec. Acţiunea de a rezumă.
rezumat s. n. V. prec. 1) Capitol care re-sumă,- spune pe scurt, ceea ce s’a scris mai ’nainte; 2) spunere în puţine vorbe a ceea ce s’a zis; 3) tratat pe scurt despre cevâ — rezumat de istorie; 4) adu. în rezumat, în definitiv, la urma urmei.
rîcă s. f. (lat. din ringor, a murmură, a scrâşni). Ceartă, provocare la sfadă, încon-trare. Mold.
ricin s. m. (lat. ricinus). Căpuşă, plantă din seminţele căreia se extrage un oleiu purgativ.
ricină s. f. V. reţină.
ricoşâ (a) u. (fr. ricocher — cit. ricoşe).
A sări îndărăt sau a alunecă în altă parte (glonţul dupăce a lovit), ride (a) u. V. râde.
ridică (a) v. (din lat. erectus, ridicat, înălţat ; dela baza recte, drept (vertical), prin pierderea lui c — devenit reteca şi retică, precum este în deretică, în loc de deretecâ).
1) A pune în poziţie verticală; 2) a înălţă;
3)	a sălta în sus ; 4) a transportă sus ; 5) a adună şi a duce; 6) a se sculă în picioare ;
7)	a suspendă (osânda); 8) fig. a răpi; a lua cu sila sau pe neaşteptat; 9) a pune în mişcare ; a se opune; 10) a face să înceteze — a ridica şedinţa ; 11) a formulă (obiecţiuni);
12)	a desemnă (un plan); a zidi, construi ;
14)	a pune (o statue); 15) a creşte ; 16) a merge la deal;. 17) a suportă, a duce (greul);
18)	a mări (preţul); 19) mold. a oficia, sluji (un parastas); 20) iron. a ridica cruci, etc. a înjură ; 21) a duce la arest; 22) aritm. a ridica la patrat, a înmulţi un număr cu el însuşi; a ridica la cub, a înmulţi cu el însuşi un număr şi apoi acel produs iarăşi cu numărul dat: 10 ridicat la cub = 1000 ; 23) fig. a avansa în grad; 24) a prosperă.
ridicare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) ridică propr. şi fig.
ridicat, ă adj. 1) Care este înălţat sau în poziţie verticală ; 2) suspendat; 3) luat, dus;
4)	desemnat; 5) zidit; 6) ridicat din popor, ajuns om de seamă.
ridicata 'cu) adv. 1) în total (opuş cu amănuntul); fr. en gros (an-gro); 2) prin luare forţat, pe sus. jurid.
ridicătură s. f. 1) înălţătură mică (de pământ, etc.): 2) acţiunea de a urcă, a duce sus ceva greu.
ridiche s. f. (lat. din radicula, mică rădăcină). Bot. Plantă a cărei rădăcină se mănâncă crudă: ridiche de lună, cu rădăcina rotundă mică, roşie sau albă; ridiche de toamnă, cu rădăcină mare, neagră, se poate păstra pentru earnă; Olt. fig. a freca ridichea, a pedepsi, a trage de păr.
ridichioară s. f. Bot. Plantă zisă şi ce-renţel.
ridicul sau ridicol adj. şi adv. (fr. din lat. ridiculum). Vrednic de rîs ; s. n. ceea ce este ridicul; batjocură; expus ridicolului.
ridiculizâ (a) v. (fr. ridiculiser). A luă în derîdere ; a’şi bate joc.
rif s. m. Mold. scurtat din gref V.
rigă s. f. (diformat din rege, pare prin intermediar gr. modern, sau polon). 1) Rege (în vechime, despre regii streini); 2) figură pe cărţi de joc, ce reprezintă un rege sau domnitor.-
rigid, ă adj. şi adu. (lat. rigidus). 1) ţeapăn ; nemlădios ; 2) fig. foarte sever, neînduplecat.
rigiditate s. f. V. prec. Starea de rigid propr. şi fig.
riglă s. f. (fr. regle). L\me pentru liniat.
rigoare s. f. (lat. rigor, asprime). Severi-
I
rig__________________________691
riş
tate mare ; asprime, străşnicie; la •rigoare, la nevoie, la adică.
rigorism s. n. (fr. rigorisme). Morală prea severă.
rigorist s. m. V. prec. Cel ce este prea aspru, prea sever ca morală.
rignros, oasi adj. şi adv. (fr. rigoureux). Foarte sever ; cu mare severitate; fig. de o perfectă exactitate.
rimă s. f. (gr. rimma, pasul sau cadenţa la joc, cadenţa cuvintelor). Poet. potrivirea sunetelor dela sfârşitul cuvintelor ce termină versurile.
Bate vântul frunza’n dungă,
Cântăreţii mi-i alungă...	Emin.
rimă (a) v. V. prec. A se potrivi rima; fig. a face versuri.
rimeză s. f. (ital. rimessa). Poliţă predată drept plată, în comerţ.
rinichlu s. m. (lat. din renes, reniculus, mic rinichiu). Anat. Glandă cărnoasă aşezată în dreptul şalelor de ambele părţi ale şirei spinărei şi care secretează urina.
rinocer s. n. (gr. comp. rhin, nas ; keras, corn). Zool. Mare animal pachiderm, cu un corn deasupra nasului.
rinoplastle s. f. (fr. rhinoplastie, din gr. rhin, nas; plastos, formă). Chirurg. Operaţie chirurgicală de a îndrepta nasul când e strâmb.
ripldă s. f. (gr. ripis, ripidos, evantaliu dela ripizd, a face vânt). Bis. Ornat bisericesc, care mişcat uşor, face vânt ca şi cum ar apăra sfintele daruri în trecerea lor prin biserică spre altar şi care constă dintr’o placă sau foaie metalică, în forma unui serafim, purtată jpe o coadă lungă de lemn ; se întrebuinţeâză când oficiază episcopul şau mitropolitul.
ripostă s. f. (fr. riposte). Răspun viu, dat îndată.
ripostă (a) v. (fr. riposter). V. prec. A da o ripostă, a răspunde îndrezneţ.
rips s. n. (gemi. risz, ruptură tăietură)-Stofă de mătasă, având suprafaţa cu mici tăieturi, şănţuleţe formate din ţesetură. ripsat, ă adj. V. rips. Cu ripsuri, rts s. n. V. râs.
risc s. n. (fr. risque, ital. risco — din lat. riscus, ladă). 1) Primejdie (de a pierde averea, bani); 2) primjdie la care se expune cineva de bună voie, spre a obţine ceva sau a face ceva, — cu riscul vieţeL riscă (a) v. (fr. risquer). 1) A pune în pericol, a primejdui — (averea, viaţa); 2) a pune la noroc de a câştiga sau a pierde; 3) a se expună la ceva rău ; 4) a înfruntă la noroc.
rişcă s. f. (fr. risque, cu înţeles de noroc — cuvânt rămas dela instructorii militarilor francezi, pela 1860). Joc de noroc: se aruncă banul în sus şi căzînd jos cu pajura (sau cu numărul) în sus, după cum a zis unul din cei doi jucători, acela a câştigat, iar celălalt a perdut.
risipă s. f. V. urm. 1) Acţiunea de a risipi;
2)	cheltueală fără socoteală.
risipi (a şi a se) v. (din răs + sip — dela lat. sablum (scurtat sab, sib), ca şi nă-sip).
1)	A împrăştia pe jos, în sfărâmături mărunte (ca năsipul); 2) a împrăştia în toate părţile;
3)	a fugi care încotro; 4) a consumă excesiv şi fără socoteală; 5) a cheltui bani fără socoteală; 6i a înlătura — a risipi bănueala;
7)	a se ruină, dărâmă (zidul, casa). (Şi Slavii au cuvântul razsipati, sau razsipiti, cu baza sipati, a presără pe jos, derivat tot din lat. sib, sab(lum) = năsip; dar cum în’l. română aflăm şi cuvântul năsip, tot din această bază sib, răs-sipi sau re-sipi, este tot o formaţiune românească; de altfel sufixul slav ti, razsipa-ti sau razsipi-ti, se vede că este un adaus la rom. sipi sau sipa).
risipit, ă adj. V. prec. 1) împrăştiat în fărâmături mici; 2) împrăştiat, dus în toate părţile; 3) cheltuit fără socoteală; 4) consumat fără cruţare ; 5) ruinat (zid, casă risipită) •
risipitor, oare adj. şi s. V. prec. Cel ce risipeşte.
ristlc s. m. (scurtat din orăstic). 1) Plantă din familia leguminoaselor, numită astfel (orăsjic) pentru că b.oabele ei, arse în foc produc un cărbune fragil, cu care femeile îşi înegreau şi dău formă frumoasă, sprincenelor. (lat. orobus, năut-nohot ?); 2) far mac. antimoniu (substanţa la început verde, iar arsă în foc devine neagră) ce serveşte pentru îne-grit sprincenele în locul boabelor de oră-stică.
rit s. n. (lat. ritus). Ceremonia cultului unei religiuni.
ritm s. n. (gr. rhytmos, dela rhyâ ~ a curge). 1) Cadenţa, măsura, regularitatea în care sună vorbele într’o poezie; 2) felul de accentuare al vorbirei; 3) regularitate în tactul muzical, în mişcări, etc.
ritmic, ă adj. 1) Cu ritm, cu cadenţă; 2) privitor la ritm.
rltor s. m. V. retor.
ritornelă s. f. (ital. ritoniella). 1) Muzic. Preludiu scurt ce începe şi termină o bucată muzicală; 2) poet. poezie cu trei versuri, din cari al treilea rimează cu primul.
ritos adv. (gr. retos, formal, expres). Direct fără încunjur, categoric, hotărîtor.
rit
692
roa
ritual,'ă adj. V. rit. 1) Privitor la lit; s. n. ceremonia cultului religios. . rîu s. n. V. râu.
rival s. m. (lat. rivulis, care este pe ţer- . mul opus; fig. care vrea acelaşi lucru). Concurent, care vrea acelaşi lucru ca un altul; protivnic ; cel ce se întrece cu altul pentru ceva.
rivalitate s. f. Duşmănie între rivali; aspi-' raţiunea rivalilor; concurenţă.
rivaliza (a) v. (fr. rivaliser, V şi rival). 11 A se întrece cu altul, a se pune la întrecere ; 2) a fi aproape la fel, egal cu un altul.
riveran, ă adj. (’at. dela rivus, rîu, prin fr. riverain). Cel ce locueşte sau are proprietate la ţermul unui rîu.
rivieră s. f. (fr. riviere (de diamants). Colier de diamante.
rizeafcă s. f. (diform, din reţea), reţeaucă). Scrumbie mică de Dunăre, ce se prinde în reţeaua năvodului.
rizibil, ă adj. şi adv. (fr. risible). De rîs, ridicol.
rizic s. n. V. risc.
rizilic s. n. (dela rlde). Derîdere, batjocură, pop. Mold.
rizom s. n. (fr. rhizome). Bot. rădăcină de sub pământ a unor plante, ce se prelungeşte la un capăt şi se perde la celălat.
roabă s. f. V. rob. 1) Femee roabă; luată în robie ; 2) fig. pop. supusă, devotată, muncitoare; 3) cărucior cu o singură roată pentru dus pământ, peatră, etc., numită astfel pentru că robii cu ea cărau material la diferite lucrări.
roadă s. f. V. rod şi roade. roade s. pl. V. roadă. roade (a se) u. (lat. rodo, rodere). 1) A rupe muşcând mult cu dinţii; 2) a mestecă mult ceva tare; 3) a sfărâmă, măcinâ, prin frecare; 4) a găuri, a distruge, a vătămâ; rugina roade ferul; 5) a nărui, a mânca apa roade stânca; 6) fig. a consuma, roade la inimă; 7) a se toci — talpa ghetelor se roade.
roagă s. f. (din rugă). Rugăminte. — Olt. pop.
roată s. f. (lat. rota). 1) Cerc de lemn sau de metal, ce se învârteşte în jurul sau împreună cu o osie, şi serveşte pentru a pune în mişcare sau pentru a duce ceva, — carul etc.; 2) aşezare în cerc mare de jur împrejur— oamenii stau roată în juru-i; 3) aşezare în formă rotundă, curbă; 4) ocol, ocolire — a da o roată; 5) maşină de tortură în timpurile vechi; 6) fig. roata norocului, schimbări aduse de soartă (locuţiune mitologică
după sfera simbolică a zeiţei Fortuna); 7) orice lucru în formă rotundă ca o roată adv. a merge roată, de jur împrejur ; de-a roata, rostogolindu-se.
roată s. f. (rus rota, din germ. rotte. Companie militară (vechiu).
rob s. m. (lat. dela rapio, a răpi, a prăda.— Slavii zic rab, şi rabstvo (pentru raptus, rapt, robie). 1) Captiv de răsboiu, prins dela (sau de duşman; 2) sclav, şerb — ţiganii jerau robi la boieri, până la mijlocul secolului XlX-lea.
robă s. f. (fr. robe). Haină neagră, foarte largă şi lungă, pe care o îmbracă magistraţii când intră în şedinţă să judece; consilierii dela Curtea de Casaţie au robă roşie.
robaciu s. m. Mold. (din vorbă rob) supus şi muucitor (ca robul).
. robanc s. n. V. revanc.
rober s. n. (engl. rubber, parte legată, — germ. robler). Reunirea a trei părţi la jocul wist.
robi (a) v. V. rob. 1) A luâ captiv sau sclav ;
2)	a subjugă, a cădea pradă (viciului etc.);
3)	fig. a captivă, a atrage; 4) a acapara, a luă, — locul robeşte cusa — pop. dacă locul este al altuia, pierzi casa ce ai cons-ruit-o pe el.
robinet s. n. (fr. robinet). Canea de metal, slăvină.
robotă 8. f. (slav robota, lucrare). Trăns. clacă.
robotaş s. m. V. preced, clăcaş. roboti (a) v. pop. (slav din robytati, a lucră). 1) A face mici lucrări, reparaţii în jurul casei; a repară. uneltele; 2) transilu. a lucră la clacă.
robust, ă adj. (lat. robustus). Puternic, voinic, tare ; ferm, neclintit.
rocă s. f. (fr. roc şi roche). Geolog. Mase pietroase, ce se află în pământ, din diferite epoce ale formaţiunei scoarţei pământului.
rochie s. f. (germ. din rock, haină). 1) îmbrăcăminte orăşenească a femeilor, formată din talie şi din foi lungi; 2) foi, fusta rochiei.
rochiţă s. f. Rochie mică pentru fetiţă î rochie simplă, nu luxoasă; bot. rochiţa rân-dunelii, Mold. Volbură, sau floarea volburei.
rochi s. n. -(din răţea (reţea), răţiu). Transilv. Un fel de plasă, reţea, în formă de sac, de prins peşte.
rococo s. n. (fr. rococo, dela rocaille, scoică). 1) Stilul rococo, stil arhltectoral din timpul lui Ludovic 15-lea şi 16-lea, în compunerea ornamentelor căruia se vede ca motiv scoica de mare şi ghirlande- greoaie ; 2)
roc
693
t
rog
fig. de modă exagerată, încărcate cu multe ornamente; 3) fig. învechit, de rău gust.
rocodea s. f. pl. rocodele, (rus. ruko-delia, manu-factură (lucruri făcute de mână)— din rukâ, mână, delati, a face'. Lucruri (cu-suturi, împletituri) de mână.
rocoină s. f. (din rug-rugoiu şi rugoină). Bat. Plantă sălbatică, ale cărei seminţe servesc ca nutriment păsărelelor.
rocoţel s. m. (dimin. din rocoină). Bot. 1) Rocoină ; 2) plantă cu flori albe sau roze, ce produc fructe cu numeroase seminţe.
rod s. n. (lat. fructus, fruct, rod — scurtat ructu şi rutu ; ce se pierde ca şi la verbul latin frutico (din fruor) = a da mladă, lăstari, de unde e şi fructus). I) Produs al pământului — pământul rodeşte in fiecare an; pl. roadele câmpului, cerealele, legumele etc.; roade frumoase, belşug de cereale; 2) fruct, produs al pomilor, pomii n’au rod sau roade; 3) fig. rodul pânte-celui, prunc; 4) rodu pământului, plantă erbacee cu rădăcină bogată în feculă (Arum maculatum). — Acest cuvânt, la Slavi a păstrat mai mult înţeles de naştere sau fruct, dar are şi înţelesul de produs).
rodan s. n. (din roată, roti, rotan). Sucală, un instrument care prin învârtire suceşte şi fabrică aţa sau frânghia.
rodi (a) (din vorba rod, format verbul rodi), ca şi lat. fructio, scurt ruti(co), a ca lăstari). 1) A produce cereale (câmpul); 2) a produce fructe (pomii). — Acest cuvânt a trecut şi la Slavi, căpătând sufixul slav ti, în rodiţi, şi având înţelesul de a naşte, — iar de aici, roditeli, născătorul, părintele etc.).
rodie s. f. (gr. roidion, rodie). Fruct a) pomului rodiu, ce creşte în ţerile călduroase, care fruct are o coarjă tare, iar înlăuntru multe seminţe de culoare aprinsă roză, cu lorme de cristale transparente şi cu gust dulce ; are mărimea unui măr.
rodii s. pl. V. urm. Se duce in rodii — vizitează pe o lehuză.
rodine s. ţ. pl. (vorba dela Slavi dela rodiţi, a naşte). Daruri aduse lehuzei de prietenile ei.
roditor, oare adj. V. rod şi rodi. Care produce multe roade; pom roditor, pom fructifer.
rodiu s. n. (gr. rodion, de coloare roză). V. rodie. Pom care produce rodii, rodnic, ă adj. V. roditor. rodnici (a) u. V. rodi. A face rodnic, rododafin s. m. (gr. rodon, roz şi dafin). Oleandru, dafin, cu flori roze.
rodozahăr s. n. (gr. rodon, roz, zahăi). Dulceaţă roză de trandafir.
rogatorlu, ie adj. (lat. rogo, rogare, a rugă pe cineva). Jurid. Comisiuiie rogatorie, rugăminte formală ce o face o instanţă judecătorească altui judecător din altă localitate, ca să facă acolo o cercetare de care are nevoie, sau m act de instrucţiune, etc. rogodele s. f. pl. V. rocodea, rocodele. rogojină s. f. pl. (dela vorba rogoz). 1) împletitură sau ţesătură ca un fel de scoarţă, făcută din papură sau din rogoz; 2) cu rogojina aprinsă in cap, şi cu jalba in proţap ; datină veche ca atunci când domnitorul mergea într’o localitate, cel ce avea să-i prezinte o jalbă sau să reclame ceva, punea în cap o rogojină şi îi da foc, ca prin aceasta să atragă atenţia domnului (ori a sultanului) şi să fie întrebat ce voeşte, spre a-i putea da jalba ce era ridicată sus în proţap; 3) la rogojină, la arest, la închisoare (militară), unde se doarme pe patul fără saltea, d aco-rit doar cu o rogojină, rogojinar s. w. Cel ce face rogojini, rogoz s. n. (lat din vorba rogosus, încreţit, zbârcit, îngurzit). Plantă de baltă, ce constă dintr’o foaie lungă' şi lată, dublă ca şi cum ar fi'despicată, din care se fac rogojini şi cu care se acopăr casele ţărăneşti; are şi alte întrebuinţări. V. papură. (Greşit se zice rogoz şi la trestie, stuf de baltă; — Şi Slavii zic rogoz.
rohatcă s. f. Mold. (slav rogatk = cor-norata, dela rog, corn — denumire dată de Slavi (Cehi (?) barierei, pentru că lemnul sau lemnele ce se ridicau în sus, ca să lase: liberă trecerea, semănau cu nişte coarne mari). 1) Barieră la intrarea în oraş; 2) grindă sau prăjină lungă-, ce se închidea drumul la barieră, spre a opri carele cu mărfuri sau băuturi, ca să plătească taxele acsizului. — Şi Ungurii zic rohanos, acces, intrare.
rohii s. pl. (gr. dela rochmos, crăpătură, plesnitură). Medic. Numire dată bubelor dulci, ce se formează pe capul copiilor mici, de un an, prin crăparea pielei.
roi (a) v. (lat. din mere, a se repezi, a se arunca, a ieşi cu grabă; — în acest cuvânt însă, se amestecă şi înţelesul verbului gr. roizd, a bâzîi, a face zgomot din aripi). 1) Ieşirea din stup cu mare zgompt, cu bâ-zîit, a albinelor tinere ce au ajuns la maturitate, spre a se duce să formeze un nou stup; 2) fig. a zbură, bâzăind, în număr mare (muştele); 3) fig. a izvorî, a se revărsa în număr mare (furnicile, mulţimea de soldaţi etc).
roib, roaibă adj. (lat. rubeus, roşiatic,, roşcat). Roşcat la păr (cal); cal roib.
rol
694
rom
roibă s. f. (lat. rubia). Bot. Garanţă plantă, din familia rubiacelor, din a cărei rădăcină se extiăgea o materie colorantă roşie.
roinic, ă adj. Care roieşte, sau care este ca roiul.
rolnlţă s. f. V. roi. 1) Stup mic, purtăreţ -in care se prinde roiul; 2) bot. plantă aromatică (melisă) cu care se unge (freacă) stupul nou, ca să intre albinele, fiindcă le place mirosul acestei plante, rolre s. f. Ieşirea roiului din stup. roişte s. f. V. roiniţă ; adv. ca roiul, în număr f. mare: vin roişte.
roiu s. n. V. roi. 1) Acţiunea de a roi; 2) totalitatea albinelor tinere care roiesc, ies din stupul vechiu ; 3) totalitatea acestor albine strânse grămadă şi atârnate de o creangă (ca un strugure mare) — roiu rătăcit; 4) fig. mulţime mare de insecte, oameni, gânduri, etc. — Şi Slavii zic roi.
rojdanic s. n. Jslav dela rojdenie, naştere). Prezicerea viitorului unui om. după zodia în care s’a născut; carte cu asemenea preziceri — zodiac.
rol s. n. (fr. râie, din lat. rotulus sul îndoit rotund). 1) Listă de contribuabili şi sumele ce ei trebue să plătească; condică, registru de contribuabili; 2) jurid. lista zilnică de procese sau condica cu termenele proceselor; =5 a scoate de pe rol, a lăsa în suspensie (un proces); 3) teatr. personagiu dintr’o piesă teatrală ; 4) pasagiile şi vorbirea ce trebue zisă de acest personagiu; 5) partea ce are cineva întrio acţiune, afacere, rol de mijlocitor, rol important; 6) atribuţiune specială: rolul unui părinte; 7) fig. impor- \ tanţă, însemnătate, asta n’are niciun rol; nu joacă rol, nu înseamă nimic.
rolă s. f. (din fr. rouler, a se rostogoli, a lunecă). Cuptoraşul mobil al maşinei de gătit bucate. Mold.
roladă s. f. (fr. roulade, învălătucire). Fel de mâncare, prăjitură, făcută dintr’o foaie de cocă groasă, anume preparată cu ou şi lapte, apoi unsă cu un strat de dulceaţă sau de magiun şi făcută în formă de sul prin rostogolire ; apoi se coace.
rolină s f. (din (fr. rouler, a învârti). Jocul ruletei, care se vedea pe la bâlciuri, introdus de streinii ce veneau cu. felurite distracţii.
rom s. n. (engl. rum, fr. rhum, pare din gr. rome, tărie). Băutură foarte tare, făcută din spirtul extras prin distilarea melasei şi căruia i se dă gust şi miros prin esenţa parfumată, extrasă din sâmburi de diferite fructe; — se face şi diu spirt extras din porumb.
roman s. m. şi adj. (dela Roma cetatea antică, ce se zice a fi fost întemeiată de Ro-mulus la anul 753 înainte de Cristos, dela care s’au numit locuitorii ei şi apoi locuitorii cetăţeni din imperiul roman, cu capitala Roma; înşă numirea cetăţii sau a întemeietorului ei, pare din vorba greacă romi, forţă, tărie). I) Care era din Roma antică; care avea calitatea de cetăţean în imperiul roman; care era soldat al imperiului Romei; 2) ce ţine de Roma modernă ca centru al Catolicismului; 3) stilul medieval de după liniştirea năvălirilor barbare, care a precedat stilul gotic şi este caracterizat prin ferestre mici cu bolţi de arc în plin centru şi cu căpiţele de coloane făcute din împletituri sau figuri simbolice.
roman s. n. (fr. roman). Compoziţiune literară cu povestiri închipuite, însă descriind moravuri, patimi şi întâmplări felurite ce se pot întâlni în viaţa reală; roman istoric, roman care are fa bază un motiv istoric, împodobit apoi prin măestria scriitorului; roman filozofii:, social, etc.; 2) fig. povestire lipsită de probabilitate; 3) fig. mulţime de peripeţii — viaţa lui e un roman întreg.
roman s. m. Trans. Olt. (dela Romani). Bot. Floare cu un mijloc galben mare şi cu multe petale albe, care era se vede plăcută ori purtată de soldaţii sau coloniştii romani; se zice şi ochiul boului.
român s. m. (din lat. romanus, (cetăţean al Romei)—odinioară s’a diformat în rumăn).
1)	Cel născut în România şi din părinţi ce se trag din neam românesc; 2) cel ce locueşte în România şi este cetăţean supus statului român ; 3) fig. pop. om (individ): 4) ţăran (mold.); 5) bărbat, soţ, măi române hai acasă; 6) om curagios, voinic — fii român bre, nu te lăsa! «Românul» ziar politic, în Bucureşti, secol 19-lea.
română s. f. V. român. Limba română (şcolar).
românaş s. m. (diminutiv din român). Mic român, drăguţ român; vioiu român.
romănăţean, că adj. Om din judeţul Ro-manaţi.
româncă s. f. 1) Femeie din neam românesc ; 2) femeie încetăţenită în România; 3) ţărancă, Mold.
romancier s. m. (fr. romancier). Cel ce scrie romane.
romanesc, ească adj- 1) Ce ţine de roman (stil, caracter, etc.); 2) fig. care are idei sau pasiuni ca de erou din romane.
românesc, ească adj. 1) De român, al românilor; 2) ce este din România; 3) pop.
creştin, sau creştin ortodox (prin identificarea naţiunei cu religia).
româneşte adv. U Ca românii; 2) fig. ho-tărît, răspicat — vorbeşte-i româneşte..., spune-hotărît...; 3) în graiul, vorbirea românească.
român! (a şi a se) A sau a se româniza.
romanic, ă adj. (dela roman). Care derivă din limba latină, franceza, italiana, portugheza, spaniola, româna, sunt limbi romanice.
românime s. f. V. român. Totalitatea românilor ; naţiunea română.
românism s. n. 1) Totalitatea românilor;
2)	suflet, sentiment de român ; 3) caracteristică particulară a românilor; 4) particularitate a limbei române; 5) iubire de tot ce este românesc.
romanist s. m. V. romanic. Specialist în cunoaşterea limbilor romanice.
romăniţă s. f. Plantă cu floare galbenă având multe petale albe în juru-i bună pentru ciai la pruncii mici. V. roman 3.
romanitate s. f. V. roman 1. 1) Calitatea de Roman; 2) lumea romană, latină.
romaniza (a şi a se) v. A sau a se face roman — Dacia se romaniza repede.
românlzâ (a şi a se) o. Uter. 1) A da formă românească unui cuvânt strein; 2) a se face român ; 3) a adoptă deprinderi şi obiceiuri româneşti; 4) a introduce aşezăminte şi legi româneşti.
românizare s. f. V. preced. 1) Asimilarea cu Românii; 2) introducerea administraţiei şi legilor româneşti în ţinuturi locuite de minorităţi etnice.
româno-bulgar adj. V. român şi bulgar. Se zice despre dualismul politic din timpul împăratului Ioaniţiu, imperiul româno-bulgar.
romanţ s. n. V. roman, (după ital. ro-manzo). Pop, Roman (2) ce apare în fascicole.
romanţă s. f. (fr. românce). Muzic. 1) Cântec tânguios, sentimental; 2) versuri ce se cântă astfel; 3) scurtă bucată muzicală, simplă şi duioasă.
romantic, ă adj. (fr. romantique). 1) Se zice despre scriitorii şi literatura din prima jumătate a sec. XIX, cari pretindeau a se emancipa de reguleie literaturei zisă clasică ; 2) se zice de locuri plăcute, singuratice, cari se aseamănă cu cele descrise în romane; 3) romanesc, cu fire modelată după eroii din romane.
romanţios, oasă adj. V. romantic 3. Cu
spirit visător şi doritor de aveniuri ca acele descrise în romane.
romantism s. n. 1) Sistema şcoalei romantice în literatură şi în artă, care se carac-teriză prin tendinţa către miraculos, fantastic, extravagant, proprie misticismului din evul-mediu creştin şi contrar formelor antichităţii păgâne, ca şi pozitivismulului epocei moderne; 2) literatura şi arta acestei scoale şi epoce.
romaşcan, ă adj. Cei ce este din oraşul Roman. Mold.
romb s. n. (gr. rombos). Geom. Patrat având două unghiuri ascuţite opuse şi două unghiuri obtuse.
rombic, â adj. V. prec. Ca rombul, formă rombică.
romboedru s. n. Corp geometric cu feţe rombice.
romboid s. n. V. romb. Figură geometrică asemănătoare cu rombul, romboidal, ă adj. V. rombic. romonîţă s. f. V. romăniţă. romostin s. m. (lat. din ramus, ramură; teneo, a ţine). Specie de viţă care se agaţă.
rond s. n. şi adj. (fr. rond din lat. ro-tundus). 1) Cerc, figură rotundă, circulară; 2) piaţă rotundă în care daft mai multe strade; 3) mişcare în semicerc făcută cu piciorul la dans; 4) milit. inspecţie de noapte făcută diferitelor posturi; 5) de rond, de serviciu pentru inspecţia de noapte ; 6) adj. cu formă circulară.
rondă s. f. V. prec. 1) Scriere ce se face cu peniţă retezată la vârf şi care are trăsături verticale; 2) fel de dans în rond; 3) muzic, notă ce preţueşte 4 bătăi de tact rondel sau rondelă s. (dela rond). Mică poezie cu repetiţiuni obligatorii.
ronţ I (onomat). Imitaţiunea ruperei cu dinţii a unui lucru tare.
ronţăi (k) v. V. prec. 1) A muşca zgomotos, sau a mesteca zgomotos ceva tare ;
2)	a mestecă cu anevoie; 4) a roade zgomotos (ca şoarecele).
ronţăire s. f. V. ronţ. Acţiunea de a ronţăi, ronţăit, ronţăeală s. Acţiunea de a ronţăi sau zgomotul ronţăirei. roos, oasă adj. V. rouă. Cu multă rouă. ropot s. n. (onomat. imitând zgomot de loviri repetate). 1) Zgomot de bătăi din copite, de mers de cai; 2) zgomot de picături mari de ploaie; 3) zgomot de împuşcături dese.
ropot! (a) v. V. prec. A produs ropot.
• ros, roasă adj. (lat rosus). V. roade. Fărâmat prin frecare; măcinat; mâncat; distrus; uzat.
roş
696
ro;
roş sau roşiu, ie s. şi adj. (lat. roseus, ca trandafirul roşiâtiac, şi rassus, roş). 1) Coloare roşie ca a sângelui; 2) materie colorantă de acest fel; 3) roşit în foc, fer roşu;
4)	arămiu roşcat — păr roşu; 5) politic. denumire dată partidului liberal la începutul lui, pentru că reprezenta ideile revoluţionare lopus albii, adică conservatorii); 6) coloarea roşie a punctelor depe cărţile de joc; 7) de roş care este în coloarea figurei depe cărţile de joc, ce are un punct patrat roşu, adică persoană roşcovană, cu păr castaniu deschis, roşcat; 8) coloarea de cinabru; 9) coloarea focului; 10) roşu (la faţă) cu faţa congestionată; 11) vechiu roşi de ţară, corp de 5000 călăreţi, cu îmbrăcăminte roşie, comandaţi de marele paharnic; 12) ferul roş — fig. măsură radicală de îndreptare a moravurilor, după sistemul de cauterizare a rănilor cu ferul roşit în foc; 13) nume de om cu părul roşu; 14) nume de câne — idem.
roşâţea s. f. Plantă de baltă cu tulpină roşcată.
rosbif s. n. (englez roastbeef, citit rost-bif). Bucată groasă de carne de bou, friptă fără a fi uscată prea tare (mai mult roşie, cu sânge).
roşcă s. m. V. roş. Om cu păr roşcat, roşcat, ă adj. 1) De coloare roşie arămie; 2) cu părul roşiatic.
roşcov s. m. (baza roşu compus din lat. rus (us) -j- quod, care e roş). Bot. Arbust speţa leguminoaselor, având lemn foarte tare şi roşu; şi fructe dulci în formă de teci, de coloare castanie roşcată.
roşcovă s. f. (dela numele arbustului roşcov). 1) Fructul de roşcov in forma unei teci cărnoase tari şi dulci de coloare roşie închisă ; 2) (dela rus rojok (diminutiv din rog— corn), cornişor) — boală la cai prin creşterea unor osişoare în nas — asemănat că ar creşte coarne.
roşcovan, ă adj. (din baza roşu). Cu o-brajii roşii, congestionaţi, roşeală s. f. V. roşeaţă 2. roşe aţă s. f. (dela roşiu). 1) Coloarea roşie ; 2) văpsea pentru roşit ouă la Paşti; 3) pete roşii pe faţă; coloarea roşie a obrazului sau a buzelor; 4) reflect roşiu pe cer, dela un incendiu noaptea, sau dela soare când răsare ori apune.
roşi (a şi a se) v. V. roş. 1) A sau a se face roşu; 2) a deveni roşu la obraz de e-moţiune sau de ruşine; a coloră ouă la Paşti, sau a le încondeia; 4) fig. a avea ruşine, a se sfii.
roşiatic, ă adj. V. roş. Puţin colorat în
roşu, sau care are o uşoară nuanţă roşie, deşi este de altă coloare — cenuşiu roşiatic.
. roşioari s. f. 1) Bot. Plantă cu flori galbene roşcate şi cu miros tare, calce; 2) zoOl. peştişor cu aripi roşii.
roşior, oară adj. 1) De coloare plăcută roşie; 2) s. m. soldat din cavalerie care purta tunică roşie; 5) vechiu corp de călăreţi numit Roşii.
rosmarin s. m. V. rozmarin. fost s. n. (lat. rost rum, plisc de pasăre, gură de animal, bot). 1) Gură (senzul prim) — pe de rost, prin graiu, gură, oral; 2) vorbă, graiu ; 3) deschizătură între firele urzelei la ţesut; prin care trece suveica (se zice a prinde gură pânzei, adică a formă rostul ; — fig. a înjghebă); 4) deschizătură în unghiu, formată de nuielele gardului; 5) zool. rostu gardului, pasăre foarte mică ce trece prin rosturile gardului; 6) fig. cu rost, ordine, regulă; 7) fig. preparative — o face rost; 8) fig. noimă, senz, raţiune, vorbă fără rost; 9) felul alcătuirei, a da de rost;— (înţelesul de gură se vede la Miron Costin: «din rostul direptului izvoreşte înţelepciune»;
10)	memorie; 11) adu. din memorie (fără a se uită pe carte) — spune pe de rost.
rosti (a se) v. V. preced, rost. lj A pronunţă, a zice; 2) a schimbă iţele la ţesut, spre a face şi a alternă rostul; 3) a lărgi o gaură cu un sfredel mai mare; 4) fig. a face preparative (pentru ale mâncării); 5) a pune început, a înjghebă.
rostire s. f. V. prec. Pronunţare; acţiunea de a (se) rosti propr. şi fig.
rostogol s. n. (pref. răs, diformat ros şi de ocol, cerc, mergere în jur). Răsturnare (de mai multe ori) de-a roata; mişcare, ducere prin răsturnare de-a roata; 3) cădere repede prin răsturnare; 4) bot. plantă cu flori albe, ce creşte prin poieni; 5) adv. de-a rostogolu, de-a răsturnatul, de-a dura.
rostogoli (a şi a se) v. 1) A da, sau a (se) duce răsturnând, de-a dură; 2) a se tăvăli pe jos de-a rostogolu; 3) a cădea brusc răs-turnându-se.
rostopască s. f. (lat. dela rostrum gură, bot (rost V.) şi pasa, a paşte). Mold. Trans. Bot. Plantă zisă şi negelariţă sau iarba fiarelor (?) şi care deşi pare înţepătoare sau rea, vitele o pasc cu gura. >— Şi Rutenii au această numire, rostopast. rostu-gardulul s. m. V. rost 5. roşu s. şi adj. V. roş. rosuri s. pl. (lat. rosio, rosionis dureri, tăieturi prin pântece). Dureri prin pântece la
rot
697
rot
femei lehuze, după naştere; tăieturi prin pântece.
rotâ (a) v. V. rotare. A face rotaţiune. rotacism s. n. (dele numirea literei ş; sunetului r). Transformarea In r, a unei consoane în special n intervocalic şi care se aude în graiul istrio-român (Rumeri) şi la Moţi cari zic bură dimireaţă în loc de bună dimineaţă.
rotar s. m. V. roată. Cel ce face roate de căruţă şi căraţi.
rotare s. f. Învârtire în loc, ca roata, rotărie s. f. 1) Meseria rotarului; 2) atelierul rotarului.
rotaş s. m. şi adj. 1) Calul care e înhămat lângă roate, nu înainte (când sunt 4 sau 6 cai în şir); 2) care face roate, se dă dea roata în zbor (hulub, porumbel).
rotat adj. (dela roată). 1) Circular (cort), rotund; 2) cal rotat, care are pe păr pete rotunde de coloare mai închisă; 3) care face coada rotundă ca evantaliul (porumbel; hulub, rotat).
rotaţi(un)e s. f. (lat. rotatio). 1) Geom. Mişcare circulară a unui corp în jurul axei sale sau în jurul unui punct luat ca acsă: rotaţie de nivel, când corpul geometric face rotaţia fiind aşezat pe planul orizontal; rotaţie de front, când rotaţia se face paralel cu planul vertical; 2) agric. asolament; 3) şcolar, trecerea institutorului cu clasa sa până la terminarea ciclului de 4 ani.
rotativ; ă adj. Cu învârtire; maşină rotativă, care lucrează prin învârtire (maşină de tipografie, care se deosebeşte de cea plană, căci zaţul se toarnă pe o formă de sul, care învârtindu-se apoi prin mecanizmtil maşinei, imprimă foarte repede.(în special gazete).
rotator, oare adj. De învârtire; anatom. se zice despre muşchi, cari produc mişcarea de învârtire a Unor membre.
rotatorlu, ie adj. (fr. rotatoir). In formă de rotaţiune.
roti (a şi a se) v. (dela' vorba roată şi lat. rotare). 1) A (se) învârti în jur ; 2) fig. a 'şi roti ochii, a aruncă o privire peste tot; 3) a zbură făcând ocoluri, roate (vulturul) ; 4) fig. a face mişcări de mândrie (ca păunul).
rotilă s. f. (după lat. rotula). Rotiţă de cărucior); pl. cotigă (de plug), rotilat, ă aej. V. prec. în formă de roată, rotire s. f. Acţiunea de a roti; rotaţiune. rotiş adv. De-a roata; învârtindu-se. rotocol (şi rotogol) s. n. (comp. din roată şi ocol). 1^ Circomfetinţă; 2) cerc, suprafaţă
circulară; 3) suprataţă rotundă golită de ceva rotogoale prin păr, iarbă; 4) forme de cerc — rotogoale de fum.
rotofeiu adj. (din vorba roată). Mold. Gras, rotund şi îndesat; bondoc.
rotondă s. f. (lat. rotunda). Edificiu, sau partea dinfr’un edificiu, care are formă rotundă ; vechîu, haină, pelerină mică, cu dantele, pentru doamne.
rotopitor adj. (tras din ropot). Cu zgomot de ropot — potop rotopitor. Alexandri.
rotoţele s. p/. (dim din rotat). Bot. Plantă cu flori albe-gălbui, ce creşte în locuri u-mede.
rotulă s. f. (lat. rotula, rotiţă). Anat. Os în formă de rotiţă, aşezat în faţa genunchiului.
rotund, ă adj. (lat. rotundus, rotunda). 1) Care are forma circulară sau forma de sferă; 2) sumă rotundă, sumă totalizată sau preţ din zeci ori sute, fără fracţiuni; 3> fig. plin, grăsuţ la faţă sau la corp. rotunjeală s. f. Forma rotundă, rotunji (a şi a se) v. V. rotund. 1) A face sau a deveni rotund; 2) a complectă — ro-tonji suma, moşiea; 3) a da formă frumoasă şi concisă — a rotunji fraza; 4) fig. a scurtă, termină repede.
rotunjloară s. f. Bot. Plantă, iederă de câmp.
rotunjime s. f. V. rotunjeală. Fig. Formă frumoasă şi concisă (a unei Faze), rotunzi (a) v. V. rotund şi rotunji. rotunzlre s. f. V. rotunji. Acţiunea de a face rotund.
rouă s. f. (lat, ros, roris, pare însă direct din gr. roos, curgere de lichid). 1) Picături de apă ce se formează în timpul nopţei din aburii ce sunt în aer, şi cari se depun pe frunzele plantelor, etc; rouă dimineţei, care ţine până vine soarele şi o usucă; poet. curând trecător; 2) rouă dulce, miere abia adusă de albine şi nelucrată încă ; 3) rouă cerului, bot. plantă ale cărei frunze secretează un suc lipicios, de care lipindu-se insectele, sunt prinse şi digerate, înghiţite, de celulele acestor frunze (drosero rotundi-folia). 4) picături de lichid foarte mici; 5) fig. ceeace se trece repede : trece tinereţea ca rouă.
rourâ (a) v. V. rouă. 1) A se depune rouă ; 2) fig. a udă stropind cU picături foarte mici; 3) a fi ca plin de rouă.
rourat, ă adj. 1) Plin de rouă; 2) fig. umed, stropit ca de rouă.
rourlcă s. f. (dela rouă). 1) Plantă ce creşte prin mlaştini sau pe margenea apelor
rov
rub
mici, producând nişte fructe rotunde dulci (gliceria fluitans); 2) rouă în cantitate mică.
rovină s. f. (din răveni şi ravăn, umed). Loc ravăn, umedos, bun pentru fânaţ şi păşune.
roz, ă adj. (prin fr. rose, din lat. roşa, trandafir). 1) Trandafiriu, de coloarea trandafirului puţin roşu; 2) fig. bine, plăcut, frumos — vede totul in roz ; 3) haină, rochie roză — se îmbracă in roz.
roză s. f. V. preced. 1) Trandafir ; în special floarea trandafirului; 2) desemn, broderie, sau alt lucru ce imitează roza; 3) fig. plăcere sentimentală: drum de roze semănat ; 4) fig. poet. an, ani, numără abea cincisprezece roze; 5) pop. fig. fecioară foarte f. umoasă : o roză intre roze ; 6) roza vânturilor, figură în formă de stea cu 8 sau .32 colţuri, şi care, prin indicarea punctelor cardinale, arată precis direcţiunea vânturilor;
7)	istoric. Răsboiul celor două roze, răs-boiu civil în Anglia (1450—1483), între casa de York, care avea emblema o roză albă, şi casa Lancaster, cu emblema o roză roşie.
rozacee s. f. (după lat. rosaceus, rosa-cea, prin intermediar francez). 1) Bot. Familie de plante a căror tip este roza; 2) coloare bătând în roz.
rozalb, ă adj. (comp. roz şi alb). 1) De coloare trandafirie; 2) (lumină) puţin roză la răsăritul soarelui, rozatlc, ă adj. V. prec. Puţin roz. rozător, oare adj. (lat. dela rodo, rodere, rosum, cit. rozum). Care roade. V. roade.
rozătoare s. f. pL V. prec. Zool. Clasă de animale quadrupede cu dinţi incivizi a-nume pentru ros : şoarece, guzgan, castor.
rozătură s. f. V. roade. 1) Efectul roa-derei; 2) zgomotul produs de roadere; 3) locul ros; 4) părţi mărunte din lucrul ros.
rozetă s. f. (dela roză şi fr. rosette). 1) Mică funtâ saujnic. buton făcut din panglica unei decoraţii şi care se poartă la cheutoarea jachetei sau redingotei; 2) arhit. ornament sau fereastră rotundă în formă de roză, la stilul gotic, zisă şi rozas (fr. ros ace); 3) nasturi de alamă în formă de roză (la tunica şi sus la cizmele roşiorilor şi călăraşilor); 4) Bot. floare de rezedea; 5) rezedea însăşi, rozeu, e adj. (după fr. rose). Trandafiriu, roziu, ie adj. V. preced. rozmarin s. m. (lat. din ros, rouă, mari-nus, marină, de marea, (ca fr. romarin). Bot. Numirea unui arbust aromatic, totdeauna verde, ale cărui flori au proprietăţi stimulente; creşte pe ţermurile mării Mediterane — (în
cântece populare: foaie verde rozmarin.
rubedenie s. f. (amplif. dîn rudenie). Fam. rudă mai de departe, cimotie; rudă prin a-lianţă.
rubiea (pi. rublele) s. f. (turc. rubiye, înseamnă o pătrime). Monedă de aur valorând 6 franci, (în vechime).
rubiacee s. pl. (fr. rubiacees, din lat. rubla, garanţă, roibă). Bot. Speţa plantelor care are ca tip garanţa, roiba, — chinchina, etc.
rubin s. n. (din lat. rubidus, roşu închis). Numirea unei pietre preţioase, transparente, de coloare roşie închisă.
rubinâ (a) v. V. prec. A se face roşu ca rubinul.
rublnos, oasă adj. sau. rubiniu, le adj. De coloare roşie închis! ca rubinul — vin rubiniu, etc.
rublă s. f. (rus rubli). Monedă rusească, valorând 4 franci (când este de argint).
rubrică s. f. (lat. rubrica, cretă roşie, dela ruber roşu). 1) O cretă roşie întrebuinţată de tâmplari; 2) titlu scris cu roşu (cum se obicinuia în vechime) în cărţile bisericeşti sau de drept; 3) capitol sau coloană (de ziar);
4)	coloană, parte, din foaia unui registru, unui catalog, pentru anume însemnări.
rucaviţe s. pl. (rus ruka, mână, rukaviţa, mânecă, mânecuţă). Mânecuţi, manşete, de stofă, cusute cu fir, ce se pun de preot, diacon, arhiereu, când oficiază ; zise şi mâne cari.
rudă s. f, I (ca şi rod, din lat. frucţus, cu înţeles de fruct, sămânţă şi lat. fructio, a da lăstari). 1) Neam, familie ; 2) cel ce es e înrudit de cineva; 3) fig. pe rudă, pe sămânţă, pe toţi; tot neamul, fără excepţie, (vezi rod, 4, 5). — Acest cuvânt mai apropiat şi de cât rod, de origina latină fructus (rnct + rut) arată origina agricolă a cuvântului în înţelesul de fruct, semânţă. Dacă se află trecut şi la Slavi, ca în vorba roditeli şi rodstvennik, însăşi amplificările arată că din baza simplă daco-latină, rod, rodi, rudă, Slavii au format cuvintele lor cu sufixe slave.
rudă s. f. (lat. rudus, moluz, năruitură ; aramă sau plumb brut). 1) Groapă sau loc, unde se extrag metale* în stare brută; 2) groapă de unde se scoate lut, humă, zisă şi rudărie (Oltenia—jud. Vâlcea).
rudar s. m. (Vezi rudă II). 1) Ţigan din acei ce (in timpuri vechi) lucrau la extragere de metale din mină — apoi cei ce pescuiau aur din nisipul rîurilor (ca Oltul); 2) ţigan care lucrează ca salahor la moluz şi facerea tencuelei; 3) aceiaşi ţigani cari în timpul
iernei neavând de lucru, Îşi fai bordee In păduri şi lucrează linguri sau albii din lemn de plop, teiu, etc.; 4) ferar care face sau ferecă căruţe.
rudăreasă s. f. Femeie de rudar, rudăresc, eascâ adj. V. prec. De rudar, rudărie s. f. V. rudă IL 1) Groapă de unde se scot metale, sau se scoate, lut ori humă;
2)	locul unde locuesc rudari; 3) ocupaţia, meseria rudarilor; 4) scule de rudar.
rudaşcă s. f. (scurtat din caradaşcă). V. răgaşcă şi earadaşcă.
rudenie s. f. V. rudă I 1, 2. Starea de înrudire ; rudă.
rudi (a se) v. V. rudă I. 1) A deveni rudă prin alianţă; 2) a fi rudă cu cineva; 3) fig. a fi din o speţă similară cu alta.
rudiment s. n. (lat rudimentum). 1) Primele Începuturi; 2) primele urme, de unde se formează ceva; 3) ştinţe. natur. organ In dimensiuni foarte mici.
rudimentar, & adj. şi adv. V. prec. 1> Ca un rudiment; 2) primitiv, începător; 3) nedi-baciu făcut nedeplin format rufă s. f. mai des pl. rufe, (daco-gr. din rădăcina raf, a coase). 1) Toate albiturile de pânză In general: cămăşi, izmene, cearşafuri, feţe de perine (cari au purtat se vede numirea de cusuturi, cum şi sunt); 2) Mold. treanţă, adică albitură ruptă, cârpită, rufărle s. f. 1) Rufe; 2) mulţime de rufe. rufe s. pl. rufă. V. rufă. rufet s. n. (turc. rufei). Mică corporaţie de meseriaşi (vechiu). rufetaş s. m. V. prec. Breslaş. rufos, oasă adj. (daco-gr. din raf, a coase). Cel ce are cămaşa sau hainele cârpite cu petece; trenţeros, zdrepţeros.
rug s. m. I (lat. din rubus, mărăcine). 1) bot. Mărăcine cu ghimpi ca cel de mure; 2) trandafir sălbatic; 3) trandafir încă nealtoit.
rug s. n. II (lat. rugus). Grămadă de lemne pe care in vechime se ardeau cei osândiţi la moarte.
rugă (a şi a se) v. (lat rogo, rogare, a rugă cu stăruinţă). 1) A cere respectuos; 2) a cere cu umilinţă, a imploră; 3) a zice rugăciunea, a rugă pentru ceva pe Difmnezeu;
4)	a adresa rugăciunea către un sfânt; 5) fig. a pofti, a invită; 6) ameninţ, te rog!
rugă s. f. V. prec. 1) Rugăciune către D-zeu ; 2) Tr. serbarea hramului bisericei ;
3)	cerere respectuoasă.
rugăciune s. f. (lat rogatio, rogationis, cit. rogaţio). 1) Cerere cu umilinţă; 2) anume text sau compunere din Învăţătura religiei, prin care chemăm bunătatea lui D-zeu, a *
Maicii Domnului sau a sfinţilor; 3) fig. petiţie ; cerere respectuoasă.
rugăminte s. f. (lat. rogamenta). 1) Cerere respectuoasă şi stăruitoare; 2) petiţie.
rugător, oare adj. (lat rogator). 1) Cel ce face o rugăciune; 2) adv. cu ton sau cu atitudine de rugare ; umilit.
rugină s. f. (lat rubigo, rubiginis, şi tte-rugo, aeruginis, = rugină, cocleală de metale). 1) Substanţă roşiată (oxid) ce se formează pe ferul, oţelul, fonta, ce stă la umezeală şi care le roade cu încetul; 2) fig. puşcă, sau sabie, ori cuţit vechiu; 3i boală de putrezire a grâului; 4) fig. cauză învechită de descompunere, stricăciune morală;
5)	vechime mare; 6) fig. care are deprinderi învechite; 7) Bot. pipirig.
rugini (a şi a se) o. V. preced. 1) A prinde rugină sau a face să prindă rugină; 2) fig. a se învechi; 3) a nu mai fi de actualitate sau după gustul actual.
ruginit,	ă adj. V. prec. 1) Care a prins rugină; 2) ros de rugină; 3) fig. care este foarte vechiu şi nu mai funcţionează bine ;
4)	fig. retrograd; care nu se adaptează progresului ; cu deprinderi vechi.
ruglnitură s. f. V. rugină, propr. şi fig.
ruginiu,	ie adj. (lat rubiginosus). Care are coloare de rugină, roşiatic ca rugina.
rugumă (a) v. Mold. V. rumegă. rugumat s. ij.. V. rumegat. ruin s. m. (lat din ruere, a se nărui). Bot. Plantă cu puţine frunze şi cu flori de orna-met pentru grădini — muşcatu dracului.
ruină (a şi a se) v. (lat. din ruo, ruere, a se nărui). 1) A se nărui zidul prin fărâmare cu încetul; 2) a se dărăpănă prin învechire casa; 3) a se surpă, dărâmă, rupe; 4) fg. a pierde averea; 5) a’ş: distruge (sănătate); 6) a cheltui prea mult; cu ironie a cheltui prea puţin.
ruină s. f. (lat. ruina). 1) Cădere năruire, dărăpănare; 2) casă de tot dărăpănată ; 3) rămăşiţi din construcţii vechi istorice; 4) fig. decădere — ruina imperiului roman; 5) fig. perderea averei; 6) fig. perderea (sănătăţii) ; 7) fig. om cu desăvârşire îmbătrânit sau neputincios ; 8) fig. risipitor, distrugător al averei — ruina familiei.
ruinat, â adj. V. preced. 1) Dărăpănat, căzut în ruină; 2) fig. care şi-a perdut averea sau sănătatea, puterile.
ruinător, oare adj. V. prec. Care poate cauză ruina propr. şi fig.
rulnătură s. f. Ce este cu totul ruinat, dărăpănat.
rujă s. f. (diformare din lat. roşa (roza)
în ruja, după lat. russa, roşie). Floarea roşie a măceşului. — Se aude şi la Slavi şi la Unguri această vorbă (şi ca nume de femeie— pentru Roza.
rujalină s. f. (din rujă). Bot. Nalbă roşie de grădină.
rujan, ă adj. (din rujă). Bou roşcat, rujuliţă s. f. V. rujă. Bot. Călinică. rulă s. f. V. rolă. ruladă s. f. V. roladă. rulant, ă adj. (fr. roulant). 1) Care se mişcă prin rostogolire sau pe rotile; 2) care se poate transporta — material rulant; 3) pus în circulaţie — capital rulant.
ruletă s. f. (fr. roulete, dela rouler, a învârti). 1) Aparat pentru joc de noroc, care prin învârtire face ca bila sau alt semn să se oprească pe un număr din cele aşezate circular şi care să fie câştigător, sau de per-dere, după întâmplare.
rum â/s. m. V. român. 1) Denumire poporală veche pentru român; 2) clăcaş pe moşie boierească (răzeşii, moşnenii, ţeranii ce aveau pământurile lor proprii, fiindcă erau supuşi la dări şi obligaţii grele, au găsit mijlocul să scape de ele, încorporându-se cu pământ cu tot la moşiile domnilor, mănăstirilor sau boierilor, cari erau apăraţi de dări; |în această calitate, ei se numiră rumâni şi [erau obligaţi a face zile de lucru pe moşie^ boierească sau mănăstirească; păstrarea nu-mirei de rumân, arată că ei trebuia să nu fie confundaţi cu ceilalţi lucrători aduşi pe moşie, cari puteau fi primiţi sau îndepărtaţi oricând, dar când proprietarii de moşii au cerut prea multe zile de clacă şi ţeranii voiră să plece depe moşie, Mihai Viteazul, pentru a atrage de parte-i pe boieri, decretează ca «veşnic rumânii să rămâie pe moşie» — stare care se asemănă cu şerbiâ sau robirea, de aceea cuvântul rumân deveni sinonim cu şeib); 3) agricultor, lucrător de pământ, ţeran (în Mold. se pronunţă mai mult român).
rumânie s. f. V. preced. 1) Starea de rumân, clăcaş pe moşie domnească, mănăstirească sau boierească — care ţinu din secolul XVI, fu consfinţită de Mihai Viteazul în 1596, şi fu desfiinţată de Mavrocordat în 1748; 2) numirea aceasta, derivând cin rumân pentru român, a inspirat numirea de România — (ţara românilor sau rumânilor) decretată de Cuza-Vodă pentru denumirea Piincipatelor-Unite (Moldova şi Valahia) şi recunoscută de puterile europene, la începutul domniei regelui Carol I (1866).
rumegă (a) v. (lat. rumino, ruminare). 1) A mestecă din nou alimentele, fânul, după
ce a stat puţin în stomac (la unele animale); 2) fig. a cugetă mult asupra unui lucru sau chestiuni; a reflectă, rumegare s. f. Acţiunea de a rumegă, rumegat, ă adj. pop. 1) Mestecat din nou ; 2) fig. mult cugetat; s. n. acţiunea de a rumegă.
rumegător, oare adj. Care rumegă; pl. rumegătoarele, Zool. Clasă de animale mamifere, cari după ce ţin câtva timp alimentele în prima pungă stomacală, le aduc în
gură şi le mestecă încă o dată, spre a putea fi digerate, mistuite (capra, boul, cămila1 etc. •sunt rumegătoare).
rumen, ă adj. (lat. din rubens roşit, roşiu).
1)	Roşit, colorat, la faţă — cu obrajii rumeni; 2) roşit prin coacere (colac, pâne); 3) colorat în roşu puţin (fructele, poamele).— Şi la Slavi se aude puţin aoest cuvânt.
rumeneală s. f. V. preced. 1) Coloarea roşie trandafirie (a obrajilor sau a (buzelor) ;
2)	coloarea roşiatică a fructelor coapte sau a pânei; 3) suliman, coloare pentru văpsit obrazul roz (la femei). 4) pl. Trans. roibă.
rumeni (a şi a se) v. V. preced. 1) A deveni rumen; 2) a roşi cu rumeneală; 3) a coace bine pânea, cozonacii, rumenire s. f. Acţiunea de a (se) rumeni, rumenit, ă adj. V. rumeni. 1) Devenit rumen; 2) sulimenită; s. n. acţiunea rume-nirei,
rumpe (a şi a se) v. V. rupe. runc a. n. (lat. dela runco, a scoate din rădăcină, a plivi). Loc de pădure unde arborii au fost scoşi din rădăcină şi unde pasc apoi vitele (sunt multe uumiri de sate Runcu).
runlc, ă adj. (fr. runique, dela gotic runa, lucru ascuns). Alfabet runic sau scriere ru-nică, caractere de litere ale celui mai vechiu alfabet germauic şi scandinav.
rune s. f. V. runic. Scriere veche a Germanilor şi Scandinavilor.
rup s. m. (lat. din rupere sau rumpere, a rnpe, a sparge). Măsură de lungime a 8-a parte dintr’un cot. — După numele de cot şi subdiviziunile lui: rup. şi gref (cotul avea 8 rupi şi fiecare rup avea 2 grefi), se vede că sistemul de măsură ţinea de vechea legislaţie romană-bizar.tină — cot şi rup fiind din 1. latină, iar gref, din greacă.' Rupul se numea tăietură adânc tăiată pe cotul ce era de lemn ; iar greful, era o simplă zgârietură.
rupe (a şi a se) v. (lat. rumpo, rumpere). 1) A sfăşia (o pânză, stofă); 2) a sau a se frânge (o bucată din ceva); 3) fig. a considera desfinţat (un contract); 4) a muşcă (din cevâ); 5» a lătra şi muşcă (cânele) — te
rup
rus
'	701
rupe cânele; 6) a începe să vorbească (mai ales o limbă streină) rupe binişor franţuzeşte ; 7) a diminua, a obţine o reducere .din . preţul curent — a mai rupt ceva; 8) a în-ceta relaţiunile cu cineva prin ceartă, — am rnpt-o cu el; 9) a porni repede — a rupt-o la fugă; 10) a se tace început la preţuri (pentru recolta nouă de vin, cereale); 11) a se prăbuşi — s'a rupt podul; 12) fig. a suferi, a regreta foarte tare — mi se rupe inima; 13) a mânca, a nărui ţermul (un râu), sau â străpunge digul; 14) a rupt inima târgului fig. a cumpărat tot ce era mai frumos în târg; ironic, tot ce era mai prost;
15)	a rupe in bătăi a bate cumplit; 16) a se roade uză — haine rupte.
rupere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a rupe propr. şi fig.; 2) rupere de nori, căderea bruscă şi în mare cantitate de ploaie.
rupt, ă adj. 1) Sfâşiat; 2) frânt; 3) rps, uzat; 4) fig. zdrobit (de oboseală, de foame);
5)	preţ rupt, preţ început, convenit; 6) cu ruptul, adv. în total cu preţ total (nu calculat pe bucată); 7) nici în ruptul capului, adv. cu nici un chip, nici cum; 8) s. n. rupere.
ruptă s. f. Vechili.' Impozit fix — ruptele vistieriei.
ruptaş s. m. (dela rupere şi rupt. 6). 1) Lucrător cu totalul, nu cu ziua; 2) pi. (în timpul fanarioţilor), clasă de contribuabili streini, cari plăteau dările cu ruptul (6); (mai în urmă) feciori de preoţi şi. de ai claselor privilegiate.
ruptoare s. f. 1) început; 2) început sau fixare de anume preţ, la vânzare (a recoltei noui).
ruptură s. f. V. rupe. 1) Starea lucrului rupt; 2) rupere (2); 3) fig. stricare; 4) haină sau îmbrăcăminte cu totul ruptă, uzată : 5» fig. început — s’a făcut ruptură.
rural, ă adj. (lat. ruralis, dela sat, dela ţară, din rus, ruris, câmp, sat). 1) Ce ţine de sat, de comuna sătească: comună, şcoală, pământ, rural; 2) s. m. iron. orăşan care stând mult la moşie, la ţară, capătă deprinderi dela sat.
rus, â adj. (dela Ruşi, ce’şi au denumirea dată de latini: russus = roşiu, fie pentru coloarea feţei lor, mai ales pentru portul lor favorit cu cămaşa roşie, aceasta o dovedeşte variaţia ce este chiar în limba lor: ruskii, rus şi Rosiia, Rusia (după alţii dela lat. rus, câmpie, ţară ^ară munţi). Ce este al Ruşilor (limbă, obiceiu, etc). V. şi rutean.
Rusalii s. f. (lat. rosalia, serbătoarea rozelor la Romani, care se celebra în luna Maiu). 1) Numire dată de popor serbătorilor
creştine Pogorîrea Duhului Sfânt (şi Sfânta Treime) — la 50 de zile după Paşti. (Sâmbătă înainte de Sf* Treime, se împarte pomană pentru sufletele răposaţilor şi anume: vin pus în oale noi, sau în cofăele, cofiţe noi, împodobite cu flori, precum şi mâncări în stra-chine noi şi cu linguri noui); 2) zîne (duhuri închipuite de popor) ce sunt în aer sau în ape, în păduri, şi care pot face rău omului, ori deslănţuesc furtuni, fură copii, etc.; 3) fig. fam. femee rea. (Poporul serbând a-ceste zile ca serbătoii creştine, încă păstrează convingerea că împacă şi aceste duhuri răufăcătoare).
rusalii s. pi. V. prec. Numirea dată de pescari unor râme, ce apar la această epocă, sau care adunate în ziua de Rusalii aduc noroc la pescuit. V. rusalii 2.
ruşcă s. f. (lat. din russa + gua, care e roşie). Oaie cu ochi roşii.
ruşcuţă s. f. (din lat. russus, roşu). Bot. Plantă cu flori roşii, zisă şi cocoşei, sau cocorei.
rusesc, ească adj. V. rus. Dela Ruşi, al Ruşilor; de care obicinnesc Ruşii — ceai rusesc.
ruseşte adv. V. rus. 1) Ca Ruşii, cum fac Ruşii; 2) limba rusă.
ruşfet s. n. (turc. ruşfet, mituire). Dar pentru a mitui, cadou dat unui funcţionar spre a-1 corupe.
ruşfetărle s. f. V. prec. Luare de ruş-feturi.
rusificâ (a) v. V. ras. A (sau a se) face rus, cel ce nu este din origine rusească.
rusiflcare s. f. V. prec. Acţiunea de a rusificâ ; rezultatul acestei acţiuni.
ruşinat, ă adj. V. ruşina. 1) Făcut de ruşine; 2) intimidat; adv. cu ruşine.
ruşine 's. f. (din roş şi in (lafl russ in). 1) înroşirea feţei, a obrazului, din cauza sentimentului pudoarei; 2) sentimentul de pudoare ; 3) desonoare; 4) pop. organele pudoarei; 5) împrejurare sau faptă care te face ridicol — a păţit o ruşine; 6) timiditate.
ruşinâ (a şi a se) v. V. ruşine. 1) A avea ruşine; 2) a tace de ruşine; 3) a intimida.
mşinare s. f. V. ruşine. Acţiunea de a, sau a se ruşină.
ruşinos,, oasă adj. V. ruşine. 1) Care provoacă ruşine; 2) de ruşine; 3) sfios, timid;
4)	cel care se ruşinează; 5) adv. cu sfială; cu ruşine.
rusnac sau rusneac s m. V. rus. 1) Care seamănă cu ruşii (gras şi cu părul blond; 2) rutean.
ras
702
rut
rusoaică s. f. V. rus. Femee din Rusia, de neam rusesc.
rustic, & adj. (lat rusticus, de cămp, de sat; dela rus, câmp prin interm. fr. rustique).
1)	De ţară, dela sat (viaţă, peisagiu, moravuri) ; 2) fig. fără cultură, nerafinat; 3) fi.,-. simplu şi sănătos.
rtită s. f. (lat. ruta). Bot. Plantă medici-cinală, amară, are flori galbene.
ratea s. f. (turc rute, punct). Punct sau moment favorabil, cu noroc (la joc de cărţi se zice).
rutean, ă adj. şi s. (lat. din rutilus, cam roşu, sau galben auriu). 1) Nume dat Ruşilor dela sud-estul Rusiei, din Galiţia, zişi şi malo-ruşi (ruşi mici) sau Ukraineni; 2) ce este al Ukrainenilor.
ruteneşte adj. V. prec. Ca Rutenii; s.
s
S.	s. m. 1) Litera a 19-a din alfabet; 2) reprezintă. punctul cardinal sud (miazăzi).
s pron. p. se — s’a dus, s-o duce = se va duce.
- s v. p. sunt — unde-s oamenii = unde sunt...
s prefix în vorbe ca: svăpăiă, sfărâmă din baza văpaie, fărâmă.
ş s. m. litera s cu sunet şuerat (ca ch francez) In vorbe ca şed, şedea, şes; urs urşi, dus, duşi etc.
ss sau ss. interj. Exprimă iudemnul la linişte; tăcere!
sss! sss !, sau ssa! interj. Exprimă îndemnarea cânelui să latre sau să muşte, şă s. f. V. şea.
să conj. (lat si dacă). 1) Exprimă condi-ţiune sau presupunere: să fie cu putinţă ? să am ţi-aş da; 2) precede şi formează con-juctivul: să lucrez; 3) indică ordin, impunere : să taci 1 (în acest caz este sub influenţa grec. za = da, cu înţeles de foarte sau de confirmare, căci se şi poate înlocui cu da taci! sau da facă ce-o şti ele.); 4) înlocu-eşte infinitivul — nu ştie să scrie, în loc de a scrie; 5) pop. Olt. să vrea şti; dacă ar şti; să vrea fi întrebat, dacă ar fi întrebat sa adj. (lat. sua). 1) arată posesiunea persoanei a treia casa sa; 2) pron. a sa, pentru a ei sau a lui.
şabacă (şabace) s. n. (din vorba săpa a scobi, a sculptă, a găuri). Olt. Mold. Broderie românească cu găurele, făcute în pânza de ţara, prin tragerea unui număr de fire din
graiul rutean (care se deosebeşte mult de cel rusesc, dar e vorbit puţin, şi scris şi mai puţin).
rutină s. f. (fr. routine, — dela route, cale, drum bătut). 1) Deprindere obicinuinţă sad îndămânare (de a face ceva) obţinută prin practica, îndeletnicirea, îndelungată; 2) defectul acestei deprinderi de a face totul în acelaşi fel; 3) lipsă de iniţiativă şi de variaţie sau de progres.
rutinar, ă adj. V. prec. Care lucrează cu rutină (senz rău) din ce ştie obicinuit rutinat, ă adj. V. rutină. Cu multă experienţă practică; deprins (senz bun).
rutişor s. m. (lat. din rutilus, roşiatic sau galben auriu). Bot. Plantă erbacee, cu florile galbene aurii, ce creşte prin păşuni şi locuri umede (înrudit cu ruta).
(ş)
bătătură ca şi din urzeală şi apoi brodând cu aţă sau cu mătasă albă.
sabat s. n. (ebraic şalbat, repaus). 1) Ultima zi din săpfămână la Evrei, — Sâmbăta, consacrată repaosului; 2) pretinsă adunare nocturnă a vrăjitoarelor; 3) fig. gălăgie mare. Olt pop. şabaţ! sau şabaş! — sfârşit gata •' expresiune când se termină ceva, sau se rupe pe neaşteptat ceva.
şabanâ s. f. (turc şebane, halat de noapte). Mold. Haină lungă (în vechime) la boieri.
sabeism s. n. (dela Saba, ţinut in Arabia şi Sabeeni). Adoraţiunea focului (cum o practicau Sabeenii), închinarea la stele.
sabie s. f. (germ. săbel, cit zebei; rus sa-f blia şi fr. sabre—noţiunea primă din lat saevia j(sevio), a sfăşiea, a ucide). 1) Armă pentru |luptă, formată din o lamă ca de cuţit, lungă :pânâ la un metru, şi din mâner cu apărătoare (pentru mână şi care se poartă atârnată de |cingătoare; 2) fig. năvălire duşmană cu răs-boiu; 3) atac cu sabia; 4; fig. sabia lui D-zeu, pedeapsă crudă; răutate neînduplecată. Mold.
sabie baionetă s. f. V. baionetă. Baionetă în formă lată ca sabiea. săbier s. m. Fabricant de săbii. săMoară s. f. 1) Sabie mică; 2) peşte lung şi nu lat. cu coloarea ca a ferului şi dinţii în formă de ferăstrău (pelecus cultratus).
săbiuţă s. f. 1) Mică sabie; 2) bot. plantă ornamentală cu foi în formă de sabie (lat. gladiolus); 3) fam. tânăr sublocotenent, şablon s. n. (germ. schablone). 1) Tipar
\
sab
cu care se zugrăveşte pe păreţi! camerilor; 2) fig. model tip, după care se conduce mecanic cineva.
sabur (sabor) s. n. (din baza lat. savor (suave) plăcut la miros). 1) Răşină, ce curge din scoarţa arborelui meridional aloe, cu miros foarte plăcut, dar cu gust foarte amar; se întrebuinţează ca purgativ; poporul îl întrebuinţează ca leac pentru venin; in biserică, topit cu ceară şi cu alte substanţe mirositoare, serveşte la ungerea pânzei ce acopere piciorul dela st. masă; 2) fig. alinare, mângăere, — Şi Ţuicii zic sabr, aloe.
sac s. m. (lat. saccus). 1) Traistă naltă fără băieri, făcută din pânză, pentru pus cereale, făină etc., având forma de cilindru ; se poate face mai mic şi din piele, pentru diferite întrebuinţări; 2) cantitatea conţinută: un sac de grâu; 3) fig. sac fără fund, om care vrea tot mai mult să obţină; 4) geantă de călător.
şâc 1 interj, (lat. tic, aşa). Aşa! suc, că bine ţi-a făcut, aşa ('ţi trebuie)! bine ţi-a făcut. A da cu sâc, a zice mereu sâc, spre a necăji pe cineva.
sacâ s. f: (turc saka). Butoiaş pus pe două roate, ce serveşte la adus apă, dela o depărtare mai mare sau în cantitate mai mare.
sacadă (a) v. (fr. saccader). A vorbi sau a face o acţiune cu întreruperi.
sacadă s. f. (fr. saccade). întrerupere; ne-regularitate bruscă sau repetată, în cursul vorbirei sau compunerei, etc. — stil sacadat, cu fraze scurte şi neplăcute la auz; puls sacadat, cu mici întreruperi, cu pauze.
sacagiu s. m. (V. saca). Cel ce cară şi vinde apă cu sacaua.
sâcăi (a şi a se) v. V. sâc. 1) A tot zic sâc cuiva; 2) a tot necăji, supără; 3) a nu sta astâmpărat, a se aşeză ba aşa, ba aşa; 4) a stărui, a tot cere ceva în repetate rânduri ; 5) a tot umbla, deschizând uşa.
sâcâit s. n. V. sâc. 1) Acţiunea de a sâcăi; 2) adj. neastâmpărat, nestaşnic.
şacal s. m. (turc şakal). Numirea unui fel de câne sălbatic din Orient, care seamănă şi cu lupul şi cu vulpea şi urlă prelung şi trist.
săcăluş s. n. (din vorba sac). Mold. Mic tun scurt, făcut din trunchiu de Jemn tare,— scobit înlăuntru, ferecat pe din afară; se umplea cu praf şi i se da foc; se întrebuinţa la parade, serbări pentru salve (vechiu). săcară s. f. V. secară. săcâ (a) v. V. secă.
săcat adj. (dela sec şi secă). Lipsit de puteri.
săcătui (a) v. (dela sec şi seca). 1)A scoate
703	săc
------♦---------------------------------------
tot sucul; 2) a slei de puteri; 3) a lua pu7 terea de producţie (a pământului).
săcătuit, ă adj. V. preced. Sleit de suc, de puteri, sau de calitatea de a produce (pământul).
săceală s. f. (lat. din secula, mică secere). Instrument cu dinţi ca de secere, cu care se trage pe cal spre a se lua părul ce cade primăvara şi a-i curăţi pielea.
s&celâ (a) v. A trage cu săceala pe cal, sau şi pe boi, vaci, sacerdotal, â adj. De sacerdoţiu. sacerdoţlu s. n. (lat. sacerdotium). 1) Darul preoţiei; 2) corpul eclesiastic ; 3) fig. ce are un caracter de sfinţenie.
sachelar s. m. (gr. din sekyle, care face servicii). 1) Preot care administrează averea bisericei, mânăstirei; 2) grad onorific preoţesc.
s&ciflu sau săclfoiu s. m. Tr, (din sece-foi). Bot. Numire ingenioasă dată garoafei, care are două rânduri de câte 5 foi (petale), în total zece.	.
sacnaslu s. n. Vechiu (turc saklnisin, din şak, rege şi nişin, care şade). Balcon la stradă închis cu geamuri şi jaluzele (la case boereşti sau domneşti) ca în Orient, unde stau femeile spre a putea vedea în stradă, fără să fie văzute.
sacou s. n. (ital. sacco, sac). Haină bărbătească croită drept, nu pe talie, şi fără pulpane.
sacos s. n. (gr. sakkos, veşmânt gros). Bis. Veşmânt arhieresc ce. cade drept, lung' ‘până în dreptul genunchilor, cu mâneci foarte largi, făcut din mătasă, cu galoane şi cu broderii de aur.
sacrament s. n, (lat sdcramentum, din săcrare, a sfinţi). Taină a religiei; în special' sfânta cuminecătură, împărtăşania.
sacramental, ă adj. 1) De sacrament, privitor la sacrament; 2) fig. solemn şi sfânt sacrifică (a şi a se) V. (lat. sacrifico, sacrificare, din sacro, a sfinţi). 1) A jertfi propr. şi fig. 2) fig. a pierde, a dărui.
sacrificator s. m. V. prec. Cel ce sacrifică.
sacrificiu s. n. (lat. sacrificium). Jertfă, propr. şi fig.
sacrileg, ă adj. V. urm. 1) De sacrilegiu; s. *m. Cel ce săvârşeşte sacrilegii.
sacrilegiu s. n. (lat. sacrilegium). 1) Pân-zârire de lucruri sfinte; 2) furtul de lucruri sfinte; 3) batjocorirea persoanei bisericeşti, demne de veneraţiune; 4) fig. batjocorirea lucrurilor, ideilor, ce trebuiesc considerate ca sfinte.
sacristie s. f. (lat. din sacri, & celor sfinte,
sto, stare, şedere). Locul unde stau odoa-rele, vasele sfinte bisericeşti, sacro-sanct, ă adj. (lat. sacro-sanctus, din sacer şi sanctus, sfânt şi sfinţit). Cu lotul sfânt prop. şi fig.
sacru, ă adj. (lat sacrum). 1) Sfânt, sfinţit prin consacrarea bisericească; 2) destinat cultului, vase sacre; 3) fig. focul sacru, însufleţire pentru acte mari; geniu de bine;
4)	fig- care insuflă un respect ca şi religios ;
5)	fig. ce nu trebue atins, jignit, ori divulgat;
6)	s.m.lucrul sfânt; 7) vrednic de veneraţiune. sacrum anat. Osul şalelor.
săcuesc, ească adj. V. urm. Al Sâcuilor, de Săcui; pe unde sunt Săcuii.
sâcuime s. f. (dela numirea dată Sâcuilor sau Secuilor, unguri despre cari se zice că au fost aşezaţi pela anul 1080, în părţile de răsărit ale Transilvaniei şi în Moldova de mijloc, cagrăniceripentru paza Transilvanie^?^ insă felul de aşezare al acestora şi prin judeţul Iaşi, Roman, Bacău şi prin trecătorile munţilor în Transilvauia, arată poate drumul pe unde au trecut Hunii şi deci este coada coloanei lor, care a fost tăeată, despărţită, de grosul sau corpul coloanei şi împresurată în aceste locuri de către locuitorii Daciei ; numirile de Secui şi Ciangăi, din lat. seco, a tăea, a despărţi şi cingo, a încinge, a împresură, aţată starea acestor urmaşi ai Hunilor, sau a Ungurilor cari au fost cruţaţi de Daco-Latini şi cari şi-au păstrat naţionalitatea, în primul timp pentru că în acea coadă a coloanei erau şi femeile şi copii huni; iar mai târzin biserica catolică, s’a îngrijit de dânşii. — După altă părere numirea ar fi dela săcuiul, sacul foarte strâmt şi mic, întrebuinţat de aceşti Unguri!) 1) Locurile populate cu Secui sau Săcui; 2) populaţia Secuilor, săculeţ s. m. V. sac. Mic sac. săculeţe s. m. V. preced. săculteaţă s. f. (din sac). 1) Pungă mare de piele, pentru bani; 2) traistă naltă şi îngustă ca sacul. Mold. săculteţ s. n. V. sac. Foarte mic sac. săcure s, f. V. secure. sad s. n. (lat. din satus, semănatul, să-ditui). Ceea ce este sădit, plantat. — Şi Slavii zic sad, plantaţie, grădină.
sadea adj. (turc. sadă, simplu, curat). 1) Simplu fără amestec sau fără podoabe); 2) adv. direct, drept aşa, curat.
sădelcă s. f. (rus din sedlo, şea, sidelka, dela şea). Mold. Perniţă la ham, pe spinar ea calului (înhămat la trăsură).
sădi (a) v. (lat. din saturn, semănatul, din verbul sero, ser ere, a semăna şi sat io —
sădire, plantare). 1) A planta sau transplanta (pomi mici); 2) a planta (viţă); 3) a semănâ în cuiburi; a transplanta răsaduri; 4) fig. a a insuflă, a cultiva (în inimi sentimente frumoase. — Şi Slavii zic sădiţi, la care sufixul ti, arată că vorba vine din sădi.
sădiiă sau sedllă s. f. (după lat. sitella, din vorba sită, diminutiv sitelă). Pânză ţesută rar, prin care (ca prin sită) se scurge zerul, din caşul ce se aşază şi se strânge în ea, ca într’un mic sac. — Sârbii zic diformat sidlo. .
sadlnă s. f. V. sad şi sădi. Numirea unei plante, ce creşte prin locuri necultivate.
sădire s. f. V. sădi. 1) Acţiunea de a sădi; 2) loc sădit, plantaţie.
sădit ă adj. V. prec, Cu plantaţii, plantat ; s. n. acţiunea de a sădi.
şafer s. şi adj. (germ. din schaffen, a face, a procură). Mold. 1) Mijlocitor, samsar (cu senz de neonest): 2) fig. şiret sau cinic. V. şufar.
safic, ă adj. (gr. dela Sapho, femee greacă, celebră pentru poeziile şi petrecerile ei). Poetic. Vers safic, vers de 11 silabe, ce se crede că este inventat de Sapho.
safir s. n. (ebreu sappir). Numirea pietrei preţioase de coloare albastră, străvezie.
saftea s. f. (din latinescul ex-apte = de bine). 1) început (de vânzare) cu bine, cu • noroc, ca să urmeze şi alte vânzări; 2) întâia vânzare; 3) fig. iron. stricăciune sau defect constatat la începutul purtărei sau întrebuin-ţărei unui lucru; ruperea hainei chiar din prima zi — t-a făcut safteaua; 4) prima întrebuinţare a unui obiect, uneltă, etc. — Şi Turcii zic safte. safterea s. f. V. sefterea. saftîan s. n. (turc. sahtian, din turc saht, solid). 1) Piele de marochin; 2) iron. pielea omului.
şagă s. s. (lat. din ex-ago, a fugări, a goni, a petrece, a povesti). Petrecere cu glume sau alergare; glumă imai des cu acţiune: cu gâ-delire, alergare, trântire). Mold.
sagace adj. (fr. sagace, din lat. sagax, sagacis). Priceput, iscusit, înţelept.
sagacitate s. f. (lat. sagacitas). Agerimea minţei, pătrundere, şăgalnic, ă adj. V. şagă. Glumeţ. ' săgeată s. f. (lat. sagitta). 1) Varga, cu un vârf de fer ascuţit, ce se putea arunca la oare care depărtare cu ajutorul > arcului Încordat, spre a străpunge pe duşman; 2) bot. săgeata apei, plantă cu flori albe în forma vârfului de săgeată (lat. sagitaria); 3) pârghiile unei mori de vânt; 4) semn în formă;
705
sâg
sa!
\
de săgeata, care arată direcţiunea (vântulii, apei etc.) pe hărţi, etc. 5) adv.ca săgeata, cu foarte mare iuţeală de mers; 6) urma luminoasă a fulgerului; 7) fig. durere tare ce trece repede.
săgetâ (a) v. (lat. sagittare). 1) A aruncă săgeţi cu arcul; 2) a lovi, a străbate (o durere) repede ; 3) fig. a străpunge; a simţi un fior;
4)	fig. a simţi o durere trecătoare.
săgetar s. m. (lat. sagittarius). Cel ce face săgeţi.
săgetător s. m. V. săgeta. 1) Cel ce a-runcă săgeţi cu arcul, arcaş ; 2) semnul al nouăle din zodiac, reprezentat printr’un centaur gata să arunce săgeata din arc; 3) adv. repede ca de săgeată 4.
săgetătură s. f. V. săgetâ. 1) Lovitură de săgeată; 2) durere repede ; 3) lovitură mortală ; moarte fulgerătoare, săgeţea s. f. V. săbiuţă, sagnă s. f. (lat. şi gr. sagma, şea de lemn pentru poveri). 1) Semn, rosătură, pe spinav rea calului, provenită dela şeaua de lemn; 2) fig. rană.
şăgul (a) v. V. şagă. 1) A glumi (cu vorba);
2)	a se jucă (cu mişcări). Mold. şi Olt.
şah s. ii. (cuvânt persan), 1) Titlul regelui Persiei; 2) vechiu — Sultanul; 3) joc complicat, între doi jucători, cari mişcă fiecare pe rând, pe o tablă cu 64 patrate, un număr de 8 figurine de lemn, numite: rege, regină, 2 spioni, doi cai, două turnuri şi 8 pioni (pentru fiecare din jucători) cu scopul ca, după regula jocului, fiecare jucător să poată lua, captiva, cât mai multe figuri mai principale, dela. adversarul său; 4) cuvântul şah pronunţat de un jucător arată că are scop să captive pe rege sau regină; iar şah mat, înseamnă o mişcare decisivă pentru a lua pe rege.
sahăidac s. n.. (compus săcui-duc). Un fel de tolbă, sac improvizat, de dus copilul mic la drum mai depărtat.
sahan.s. n. (turc. sahan, castron de metal). Tavă de metal, de aramă sau de argint I entru plăcintă.
sahanâ s. f. Mold. V. zalhană. săhastru s. m. V. sihastru. săi (a se) v. (sau săi). Mold. (scuţtare din sfii). A fi cu sfieală; a avea frică; a nu suferi să fie stins: boul se sâieşte când ii pui mâna pe spate.
saiâ s. f. I (lat, din suo, suere, a coase). Gard improvizat în jurul staulului de vite, ca să nu sară şi să nu fugă.
saiâ s. f. II (lat. din suo, suere, a coase). Cusutură provizorie, cu împunsături rari; cu-sutură rară, din loc în loc.
saiâ s. f. III (turc. saia). Stofă serjă. şăiac s. n. (turc şaiak). Un fel de postav, nu aşa fin, care se ţese din lână, apoi se dă la piuă, se râcăie şi se calcă; se fabrică la mănăstiri pentru haine călugăreşti.
şaică s. f. (turc sayka). Şalupă, luntre mare turcească în apele Dunării şi pe Marea • Neagră.
săin, ă adj. (lat. scurtare din salinus, de sare, ca sarea). Vânăt, în coloarea sării (miel).
şaitan s. m. (lat. din salitum,. sărit, care sare). 1) pop. iepure tânăr; 2) fig. satana.
saitoc adv. (lat. din salio, salitum, a sări, sărit). Cu repezeală, sărind repede.
saivan s. n, (turc. sayvan, umbrar). Mold.
1) Adăpost de iarnă pentru oi; 2) Dobrogea. Magazie de adăpostit- tutunul. 3) vechiu. cort deschis.
şaisprezece numer. (din şase-sprezece). Număr compus din zece unităţi plus şase.
şaizeci numer, (diformat din şase-zeci). Număr ce cuprinde de şease 6ri câte zece.
şal s. n. (arab şal). Stofă de lână fină, cu sau fără flori, în forma unui mare patrat, până la 2 metri latura, şi carea servea: pentru pus pe umeri, pentru încins, în loc de brâu, p. îmbrobodit, etc. — Şi germanii zic schal.
sală s. f. (ital. sala, fr.. salle, german sal— încăpere, locuinţă). 1) Cameră mare — sală de mâncare, sofragerie; sală de aşteptare etc ; 2) încăperea spaţioasă a teatrului >
3)	şcolar: sala de muzică, sala de desemn, de gimnastică, clase spaţioase, anume pentru aceste obiecte de învăţământ Mold. antreu.
salafiu s. n. (lat. din saloo, a mântui, sal-vius, mântuitor). Talisman mântuitor de rele.
salahor (1) s. m. (lat. comp. sella, scaun, şea; orior, a înălţă, a ridică). Lucrător care ridică pe schelă cărămizi, cu ajutorul unui scăunaş, adaptat pe spate ca un fel de şea; sau care pregăteşte mortar şi aduce zidarilor material la o construcţie; vechiu. săteni cari făceau această lucr arare la repararea cetăţilor, şi în schimb erau scutiti de dări.
salahor (2) s. m. Vechiu. (aceaşi bază latină sella, şea, scaun şi orior, a ridică). Demnitar vechiu (comis), care îngrijea de şeaua şi de caii de călărie ai domnului; — (este şi la turci salahor — căpătenie de grajd).
salahori (a) v.. V. salahor 1. 1) A face muncă de salahor; 2) fig. a munci din greu ca un salahor.
salahorle s. f. Muncă de salahor.
45
sal
706
săi
salam s. n. (itaL salame). Căinat gros, gustos,- preparat aşa în cât se poate păstră mai mult timp-
salamandră s. f. (lat. grec salamandra\ Zoo/. Reptilă ce seamănă cu şopârla, despre care se credea că nu arde în foc. sălămâzdră s. f. V. salamandră (diform), salamet s. «• V. selimet.	•
salar s. n. V. salariu. salarlâ (a) v. A plăti salariu salariat, â adj. (ir. salarie). Care primeşte salariu; s. m. Cel ce primeşte salariu^ şalarlu s. n- (lat. salarium dela sal — sare; bani daţi soldaţilor ca să-şi cumpere sare, la Romani). Plată pentru un serviciu ; leafă lunară sau anuală a unui funcţionar.
sălaş s. n. (lat dela salus, scăpare, păstrare — Ioc de adăpost, de scăpare). 1) Loc de adăpost, de salvare; 2) casă înjghebată; cort (ţigănesc) j 3) număr de 10—15 fainili de ţigani robi (se numea sălaş dela cortul, adăpostul lor); aceste sălaşe de robi se notau în foaia de zestre a fiicelor de boieri. — Şi Ungurii zic stvallas, locuinţă, cartier, cătun.
sălaş(l)ui (a şi a se) v. V. sălaş. 1) A, sau a se aşeză, adăposti; 2) a ’şi avea adăpost, locuinţă; 3) a găzdui, sălâşluinţă s. f. Loc de adăpost; locuinţă, sălăşulre s- f. Apăpostire, găzduire, aşezare.
salată s. f. (lat. din salifa, sărată). 1) Mâncare rece, din legume ferte sau coapte, sau chiar şi crude, în care se pune sare, mai multă de cât pbicinuit în mâncări, precum şi oţet, untdelemn, piper: salată de cartofi, fasole, platagele vinete sau roşii, de ardei copţi, castraveţi, de lăptuci, marole, haţma-ţuchi; — salata feste bună la friptura de miel, de vacă, etc.; 2) legume sau verdeţuri din cari.se face săltată; 3) lăptuci (marole).
salatieră s- f. (din vorBa salată după fr. saladier). Vas, farfurie anume pentru salată.
şalău s. m. (din lat. sal, sare, salin, ca sarea). Zool. Peşte de coloare cenuşie bătând în verde (cum este culoarea bulgărilor de sare) şi gustos la mâncare.
salbă s. f. (daco-gr. din kollybos, ban mic, monedă, prin forma ciollybo, solybo, solbo — (pentru transform, ko — cio, vezi korax = cioara). 1) Şirag de monede de aur sau de argint, pe cari ie poartă ca podoabă la gât femeile (astăzi numai cele dela ţară, căci se potriveşte bine cu costumul naţional, ce are cusături şi fluturi; (în vechime în locul actualelor monede, se atârnau, ca podoabe, mici chipuri de zei, ca amulete; 2) fam. iron. salba dracuiui = nepot, — cu
înţeles că unchiul nu poate aştepta nimic bun de la nepot ; 3) bot. plantă zisă şi guşa boului; 4) salbă-moale, plantă ce creşte prin păduri (V, leac) şi al cărei lemn făcut cărbune, serveşte pentru a desemnă; (la nevoie salba se pune amanet).
sălbatic, ă adj. (lat. silvaticus, din pădure, dela silva, pădure). 1) Cel care trăeşte în pădure — animal sălbatic; 2) care nu este domestic, raţă, gâscă sălbatică; 3) nelocuit, necultivat (locuri); 4) necivilizat, incult;
5)	crud, barbar; 6) nealtoît, necultivat {păr sălbatic); 7) om care fuge de societate, stă retras de lume; 8) fig. grosolan, brutal; 9) adv. cu brutalitate; 10) s. m. Om din ţări barbare, barbar.
sălbăticesc, ească adj. De sălbatic, sălbătici (a se) v. 1) A deveni sălbatic; 2) fig. fam. a perde uzuanţele sociale.
sălbăticie s. f. 1). Starea sau caracterul sălbaticului; 2) locuri sălbatice, pustietate; 3) faptă brutală (ca de sălbatic), salcâ s. f. V. salce.
salcâm s. m. (lat. dela salix (cum) = cum e şi răchita, salcia). Arbore cu flori albe, ce dau miros plăcut, dar unele specii au şi spini înţepători; creşte foarte repede şi are lemn tare (se pot tăia crengile ca la salcie şi nu se usucă).
salce (şi salcieY 1. s. fr. I (lat. salix, sa-lieis). Răchită, arbore ce creşte măi des în locuri băltoase; face flori galbene şi lemnul este foarte moale; nueluşe de salcie, înflorite se chiamă şi stălpări şi se împart în biserică în Dumineca Fldriilor; crengile se pot tăia pentru trebuinţe şi tulpina dă altele în loc.; salce s. f. II (fr. scurtare din salsapareille).
1)	Rădăcina unei plante exotice (sarsapa-rilla) puţin cam amară şi acră, care tămă-dueşte unele boale, căci este depurativă —‘ curăţă sângele şi produce sudoare; 2) zeama, feartă din această rădăcină.
salcie s. f. V. salce i. Răchită; saicie pletoasă sau salcie plângătoare, care are crengile atârnate în jos. sălcioară s. f. V. salcie. 1) Mică salcie;
2)	speţă de salcie mică şi cu frunză lătăteaţăf sălciu, ie adj. Cu’gust acru, amărui şi
astringent, ca zeama de salcie (răchită): soldo s. n. (ital. soldo). Contabil. încheg ierea unei socoteli. V. sold.
şale s. pL (lat. din sella, scaun, şea). 1> Partea din şira spinării unde se aşează şeauti (la cai); 2) partea de jos a şirei spinării unde' sunt rinichii (la om); 3) locu din dreptul şalelor; 4) fig. a călca pe şale, a bate pe cineva; 5) prop. a face masaj pe şale.
sal
707
sal
salep St n. 1) Feculă alimentară, ce se prepară din tuberculele plantei numite poranic, care amestecată cu lapte sau cu bulion, cons-titue o bună mâncare pentru convalescenţi; 2) băutură plăcută şi sănătoasă, preparată din salep, miere şi apă (se vinde şi pe stra dă de Turci, sau de bragagii) — (turc saleb> fr. salep).
salepgiu s. m. Vânzător de salep (2). şalgâu s. m. (lat. din sal-cavo = a săpa, a sparge sare). Mold. Cel ce sparge sare în ocnă.
sâlhă s. f. (lat. diform din silva dumbravă, pădurice, pădure). Pădurice deasă, cu arbuşti drepţi şi subţiri. V. sihlă s&lhulu sau sâlhlu adj. Păduros, cu sihlă, salic, ă adj. (fr. salique (loi). Ce este dela tributul Francilor numiţi Săli, lege salică, prin care femeile erau excluse dela tronul Franţei.
salicilat s. m. (fr. salicylat). Sare de acid salicilic (se pune In conserve de legume, ca să nu fermenteze).
salicilic, & adj. (fr. salicyUque (acid). Un acid antiseptic extras din salicină.
salicină s. f. (fr. salcine — din lat. salix, salicis, răchită, salcie). Substanţă glucoasâ. extrasă ţlin coarja de salcie, din care se extrage acidul salicilic.
salin, ă adj. (lat salinum, de sare). Ce conţine sare.
salină s. f. (lat. salinae, ocne de sare). Ocnă de unde se extrage sare.	' -
săllţă s. f. V. sglâ. Antreu mic; coridor, salivă s. f. (lat. saliva). Bale, scuipat, salivar, â adj. V. prec. Care secretează salivă (glande).
salivaţiitne s. f. (fr. salivation). Secreţi-unea supraabondentă de salivă; amestecarea alimentelor cu salivă In timpul mestecării.
salmiac s. m. (lat. comp. sal(ia), a sări, meo, a se mişcă). Denumire dată amoniacului, care prin miros pune în mişcare şi face să sară cel adormit sau leşinat.
salon s. n. (fr. salon). Cameră mare pentru primit oaspeţi; 2) fig. societate distinsă— om de salon; 3) expoziţie anuală de pictură şi sculptură (la Paris).	_
salonaş s. n. V, prec. Mic salon, şalon s. n. (din vorba şal). Un fel de postav de lână nu prea gros (p. făcut papuci).
salpetru s. n. (lat sal, sare, petra, peatiă în fr. salpetre). Silitră, nitrat de potasă.
salsaparilă s. f. (fr. salsepareille, din spaniol sarsaparilla). Bot. Plantă a cărei rădăcină are proprietate purificatoare de sânge şi sudoriferă — V. salce 2.
salt s. n. (lat saltus). 1) Săritură; 2) acţiunea de a săltă; 3) fig. trecere bruscă.
săltă V) v- (lat* salto, saltare). 1) A sări în sus în mocţ repetat; 2) a sări uşor în timpul dansului ; 3) a simţi emoţiune de bucurie — saltă inima; 4) a creşte, a se face mai mare (grâul, recoitaf; 5) a merge bine, a progresă (comerţul, afacerile); 6) a rădică puţin în sus, a urni; 7) a se lăsă în jos şi a se ridică (prin elasticitate) — saltă canapeaua'; 8) fig. a ajută pe cineva să izbutească; 9) a ridică în sus, la suprafaţă — apă mării te saltă.
salţâ s. f. I (lat. salsa, acru, arzător ia gust). Sos din vin cu usturoi pisat, şi cu sare.
salţă s. f. II (lat. din salita, sărită — din salire). Izbucnire din pământ, de ăpă cu no-roiu (ca un"mic vulcan) cum este la Policiori, în jud. Buzeu.
saltanaf s. n. (din lat. saltare, a juca, danţâ) Suită domneasca de călăreţi; 2) pompă, paradă cu călăreţi (la nuntă).
săltar s. n. (diform din sertar). Cutie mare adaptată la o masă, pat, garderob, şi care Se trage în afară pentru a pune şi păstra lucruri în es^Mold.
săltăreţ, eaţă adj. şi adv. 1) Care saltă întruna; 2) în mod săltat, ritmic.
săltat s. n. (lat saltatum (din saltare)— săltat). 1) Acţiunea de a săltă; 2) adv. cu salturi — trap salat; săltăreţ; 3) adj. înălţat puţin ; 4) fig. în progres ; 5) fig. ajutat puţin. *
săltâtură s. f. V. săltă. I) Acţiunea de a săltă; 2) săritură; 3) ridicătură.
salteâ s. f. (V. săltă 7), Aşternut moale, pentru pat, dintr'un strat gros, de lână, de puf sau de paie, cuprins într’o faţă de pânză. Şi Turcii zic salte, cuvânt format probabil în Bizanţ, din lat. saltare, a săltă.
salteluţă s. f. V. prec. Mică saltea portativă — pentru copii.
saltimbanc s. m. (cuv. italian, din saltare, a sări, in banco, de pe bancă, — trambulină). 1) Cel ce face salturi şi jocuri la circ— acrobat; 2) scamator; 3) fig. şarlatan (politic).
salubritate s. f. (lat. salubrii as). 1) Sănătate (obştească); 2) calitatea de a fi sănătos;
3)	măsurile de higienă în oraşe sau în toată ţara — salubritate publică; 4) fig. însănă-toşare morală.
salubru, & adj. (lat. saluber — din sa(us' sănătate). Sănătos (vorbind de loc, local, aer* oraş, ţinut); care prieşte sănătăţii.
salup s. n. (din fr. salope = f. murdară). Haină largă şi potrivit de lungă, fără mâneci, pentru femei, (în vechime).
şal
708
sul
şalupă s. f. (Ir. chaloupe, citit şaiup). Barcă mare, dusă cu mai multe perechi de vâsle (azi cu vapor sau cu motor).
salut s. n. (lat. din saluto, salutare, a salută; de unde şi fr. salut). Salutare, prin semn sau cuvânt, care exprimă dorinţă de bine cum şi respect către o persoană (însăşi baza vorbei latine saluto, fiind dela salus, salutis — sănătate); salutul milităresc se face ducând palma draptă, deschisă, şi punând vârful degetelor la tâmpla dreaptă; civil, ridicând pălăria şi plecând puţin capul, — complimentând.
salută (a) v. V. preced. 1) A adresă un salut cuiva; 2) a transmite prin scris sentimentele de ttimă şi admiraţie; 3) a face un compliment.
salutar, ă adj. (Jat. salutaris). Folositor, binefăcător, fizic şi moral.
salutare s. f. V. salut şi salută. Acţiunea de a salută; interj, exprimă salut adresat cuiva: salutare! — te salut.
salutat, ă adj. V. salută. Complimentat, onorat prin salut.
salvă s. f. (fr. salve, din lat. salve = fii sănătos). 1) Descărcare, detunătură, de tunuri, sau de puşti, de o dată, cu scop de a cinsti şi a anunţa un eveniment; 2) fig. salvă de aplauze, ropot de aplauze.
salvă (a şi a se) v. (lat. salvare). A scăpa idela rău, dela o primejdie; a mântui de peire.
şalvaraglu s. m. I) Cel ce poartă şalvari f 2) iron. care e din neamul celor ce au purtat şalvari; 3) cel ce face sau vinde şalvari.
. salvare s. f. V. salvă. 1) Mântuire, scăpare din pericol; 2) Bucur. Societate pentru grabnic ajutor în caz de accidente; 3) trăsura cupeu al acestei societăţi sau a primăriei, pare transportă pe cel rănit, primejduit.
şalvari s,,m. pl. (Persan shalvăr = supra încălţăminte; de aici în latineşte sarabara, şalvari (Terentius 185—159 a. H.). Pantaloni foarte largi şi numai dela genunchi în jos strânşi pe picior, cum poartă Turcii şi alţi . orientali. — Turc. şalvar.
salvat, ă adj. V. salva. Mântuit de pericol, scăpat.
salvatoare adj. şi s. f. V. prec. Mântuitoare.
salvator adj. şi s. m. Mântuitor; care ajută şi scapă, dela rău sau dela peire.
salv'conduct s. n. (din salvă şi conduce, după fr. sauf-conduit). 1) Un fel de paşaport pentru mers şi întors liber; 2) permisiune dată de un general, în timp de răsboiu, ca un inamic să poată trece în siguranţă prin
rândurile armatei, în anumit scop, după anume înţelegere.
salvie s. f. (lat. din salve, sănătos). Bot. Plantă (zisă şi jaleş) aromatică şi întrebuinţată în medicină ca tonic, excitant şi anti-spasmodic. Ţeranii pun frunze unse cu unt spre â vindecă gâlcile. V. leac. samă s. f. V. seamă. sămâchişks.f. Trans. V. samochiş. Lapte acru de vacă, sau brânza proaspătă.
sămădău s. m. comp. din samă-dau, a da seamă, a răspunde). Trans. Porcar care se obligă să plătească singur porcii ce ar pierde, din turma ce o păzeşte.
şamalagea s. f. (comp. turc alagea de Şam (nume turcesc al Damascului). Alagea— stofă de mătasă vărgată pentru rochii, fabricată în Damasc. Vechiu. , şamanism s. n. (dela Şamani). Religia populaţiilor mongole din Siberia, după care natura e plină de demoni, de cari oamenii pot scăpa prin descântecele sau farmecele Şamanilor (vrăjitori).
samaniu, ie adj. (turc. dela şaman, paiu). Galben de coloarea paiului.
samar s. n. (lat..medieval sagmarius, din lat. sagma şea de lemn). 1) Şea de lemn pentru măgari, sau de pus pe vite de jug, spre a duce greutăţi; 2) sarcină dusă în spinare de măgar.
samară s.'f. (lat. sagmaria, din sagma, şea de lemn). Culmea de pe vârful casei ţe-lăneşti, formată din căpriori sau prăjini încrucişate ca o şea.
samavolnic adu. şi adj. (slav din samo, de sine; volnîi, de voie, voluntar). Cu dela sine voie sau putere (călcând legea — act sămavolnic, (se pronunţă slavoneşte sama, deşi se scrie samo).
samavolnicie s. f. V. prec. Purtate arbitrară ; act arbitrar.
Sâmbătă s. f. (lat. sabbatum, dar mai des sabbata, din ebraic şai>fia/-=repaus). l)Ziua a şaptea din săptămâna evreească, consacrată repausului; 2) sâmbăta morţilor, în care se dă de pomană pentru răposaţi; 3) a purta sâmbetele, a dori cuiva moartea, sau o răzbunare; 4) îi lipseşte o sâmbătă, ore un neajuns, e ceva neterminat; 5) pe apa Sâmbetei, (pe apa care duce pe lumeâ cealaltă) — ducete-ai.
şambelan s. m. (fr. chambellan). Nobil sau ofiţer, care îngrijeşte de serviciile din locuinţa unui suveran sau principe.
sâmcer (lat. din subvigere a fi cu vlagă sub). Arbust ce stă cu frunzele verzi şi iarna, buxus.
709
satn
sâm
sâmbră s. f. (lat. diform din semper, în-tr-una, din sem, unul). întrunire, tovărăşie, pentru a ara, punând boi câte 4 la plug. Mold. Trans.
sâmburar s. m. (dela sâmbure). Zool. Botgros, pasăre ce se hrăneşte cu 'sâmburi.
sâmbur (re) s. n. (laţ. semen-bulla = sămânţă-bombiţă). 1) Sămânţa poamelor, fructelor, care este închinsă în coarja cea tare ca o bombiţă; 2) fig. origină îndepărtată sau început; 3) fig. urmă — un sâmbure de adevăr. (Vorba aceasta nu este albaneză, ci se aseamănă cu sumbula — nasture (albanez), pentru că şi aici baza este lat. bulla, ce însemnează bombiţă de unde lat. bullatus = cu nasturi bombaţi), sâmburel s. m. Mic sâmbure, sâmces s. f. (lat. din summa, vârf; sum-mitas, vârful). 1) Vârful ascuţit al cuţitului; 2) tăişul; 3) Trans. cuţifaş cu plăsele de lemn.
sămcuţâ s. f. (lat. dela summa vârf, culme). Bot. Plantă cu flori albe.
sameş s. m. Vechiu. (dela vorba samă). 1) Cassier; 2) altă dată — director de prefectură (funcţionari cari aveau să dea seamă, răspunzători). /
sămeşie s. f. V. prec. Cassierie. vechiu. samochiş s. n. (lat. zema-caseus =brânză' de oală). Brânză proaspătă de vacă. (Compară chişleag). Trans.
samovar s. n. (rus samovari, din satno, dela sine, variti, a fierbe). Aparat de metal, având corp cilindric, în care este apă şi străpuns de un coş cilindric, în care ard cărbuni, în cât apa fierbe repede, pentru a putea prepara ciaiul.
satitovolnlc adj. V. samavolnic. şampanie s. f. (fr. champagne citit şam-pani, dela Champagne, (chgmp = câmp) provincie în partea de N-E a Franciei, unde sunt vii renumite). Vin spumos din viile franceze din provincia Champagne.
samsar s. m. (diform, lat. su-missar, dela sub + missus = sub trimis; formaţiune ca emisar Îî.imisăir, tot din lat. missus). Mijlocitor, misit, de vânzări şi cumpărări, care face serviciul pentru o plată oarecare sau comision. Cei mai mijiţi samsari sunt evrei.— Vechiul mold. sinizar, ca şi Turcesc simsar.
samsarlâc s. n. V. samsar. 1) Mesei ia de samsar: 2) plata, comisionul, dat samsarului.	"
Sâmţi s. m. pi. (diform.din sânţi sau sfinţi). Ziua Celor 40 de Sfinţî (mucenici)' la 9 Martie.
samur s. m. (numire orientală a jderului, turc samur). Speţă de jder din, Siberia, cu
părul foarte fin, din blana căruia se fac căciuli şi blănuri scumpe.
samurache s. m. (din samur). Câine mic, cu părul fin, lucios.
samuraslâ sau samulastră s. f. (grec. lat. zema, oală şi lăstar). Mold. Orice plantă sau floare ce creştş în oală, răsădită fără să fie sămănată; foaie verde sămulastră (cânt pop.).
sâmziene s. f. V. sânzikne. sân s. n. <Iat. sinus). 1) Partea scobită, din faţă, a peptului; 2) mamelele femeiei; 3) lo-cul intre cămaşă şi pept — şi-a umplut sânul cu mere-, 4) fig. centrul, interiorul — in sânul pământului; 5) fig. scobitură, cavitate];
6)	fig. golf; 7) fig. ca in sânul lui Abraam, ca în paradis, fericit ; 8) partea hainei în dreptul sânului; 9) piept.
sân adj. (scurtat din sânt). Sân-Petru, ziua de prăznuire a sfinţilor Petru şi Pavel (29 Iunie) ; Sân-J/asiiu (Sf. Vasile). ,etc. etc.
şan s. n. (din lat. sinus, scobitură — sân). Lemnul scobit unghiular pe care cizmarul întinde pielea, pentru a se forma îndoitura carâmbilor — Şi ungur sam.
şanal s. n. (fr. chenal, o formă veche a vorbei canal). 'Marin. Ţrecătoare îngustă pe apă la intrarea în port.
sănătate s. f. (lat. sanitas, sanitatem). 1) Buna stare, fără nici o suferinţă, a corpului ; 2) buna stare, fără alterare, a spiritului; 3) felul general al constituţiei fizice; 4) fig. salutare — sănătate! 5) a bea în sănătatea, a toastâ pentru, cine va; 6) fig. sfârşit,' s’a terminat — sănătate ! 7) fig. vigoare (morală) — sănătatea moravurilor.
sanatoriu s. n. (lat. din sănatus, însănă-toşat). Casă de: însănătoşare pentru bolnavi sau convalescenţi.
sănătos, oasă adj. (1 t. sanatus, însănă-toşat, sănătos). 1) Care nu sufere de nici o boală fizică sau pshică; 2) care are o constituţie robustă; 3) bun pentru' sănătate, întăritor; 4) fig. moralizator sau instructiv — poveţe sănătoase ; 5) raţional, just, judecafă sănătoasă:, 6) fig. profitabil, prudent — fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă; 7) fig. fugă repede — o ia la sănătoasa; 8) urare de sănătate (după ce strănută cineva), sânâ-, tos! 9) în bune condiţiuni de higienă —casă sănăto .să; 10) adv. bine sau cu putere; tare, viguros; 11) ca urare: mergi sănătos, să vii sănătos, rămâi sănătos, să te găsesc sănătos.
sanche (sanchi) adu. (turc sanki = cum c?, chip). Adică, cum s’ar zice — sanchi pont, apropo de. Bucureştean.
.	'	*	t
san
710
şan
sanchiu, ie adj. (lat comp. sane-quies — foarte linişte). Posac, necomunicativ—şi Turcii zic sanki.
sanctifică (a) v. (lat. sande, cu sfinţenie; fico (faco), fac). A sfinţi.
sanctificare s. f. V. prec. Acţiunea de a sanctifică.
sancţionă (a) w (fr. sandionner, din lat vechiu sando, sandre = a sfinţi o lege). A întări o lege, a-i da puterea să fie pusă în aplicare, printriun decret al Suveranului, sanctitate s. f. (lat sanditas). Sfinţenie, sancţiune s. f. V. sancţiona. 1) Întărirea unei legi, prin decretul suveranului, spre a putea fi aplicată; 2) fig. consfinţire, aprobare generală — această vorbă nu are facţiunea uzului; 3) pedeapsa sau urmarea ce decurge din nerespectarea legei; 4) recompensa ce decurge din îndeplinirea legei.
sanctuar s. n. (lat. sanduarium). 1) Locul cel mai sfânt al templului; 2) locaş sfânt; altar ; 3) fig. azil venerat.
sandal s. m. (diform din santal). 1) Un arbore din India, cu lemn mirositor, se întrebuinţează şi la văpsitorie, iar oleiul, la farmacie ; 2) un fel de luntre lungă (aceasta dela sandală); 3) un fel de stofă de mătasă (turc sandal).
sandală s. f. (lat. sandalium, gr. sanda-lion). încălţăminte simplă ca un papuc (cu talpa de lemn uneori).
sandarac s. n. (fr. sandaraque, lat san-daraca). 1) Sulf ură roşie de arsenic; 2)ole-iul din răşină de brad sau de ienupere.
sandomlrcâ s. f. (dela oraşul Sandomir pe Yistula-Polonia). Mold. Speţă de grâu din Sandomir. '
şandrama s. f. (daco-gr. din sanidos, scândură, drama, lucrare, facere). 1) Construcţie din scânduri ca: şopru, baracă; 2) streşină prelungă dela casă ; 3) adăpost sub streşina prelungită în dosul casei ţerăneşti; 4) baracă ruinată; 5) fig. înjghebare (politică,- guvern) care se clatină.
sandwich s. n. (englez — sandwich cit. senvici). Pânişoară tăiată in două (în modo-rizontal), apoi unsă în lăuntru cu unt, pusă în mijloc,o felie de şuncă sau un strat de icre negre şi închizând la loc jumătăţile pâ-nişoarei, se serveşte ca gustare (mai ades la petreceri).
săneaţi a. f. V. sineaţă. sânecâ (a) v. (lat din senedus, îmbătrânit, slăbit). A nu mai avea putere. (Acest cuvânt se întrbuinţează în descântecul ca să se vindece cineva de o boală, bubă, etc. şi se zice: am sănecat, am mănecat, dimineaţă
m’am sculat, la drum am plecat şi pe (Vasile, Ion, sau cum îl cheamă pe bolnav) l’am lăsat; — adică buba sau boala a slăbit de putere şi mânecând, va plecă dela cel suferind; — vorbirea aceasta şe mai repetă de mai multe ori şi ea dă curaj bolnavului că va pleca boala dela el).
şanfă s. f. Trans. (ungur samfa, din samr tipar şi fa, lemn). V. şan.
sânge s. n. (lat. sanguis, sanguirds). 1) Lichid roşu care circulă în vinele şi arterele omului şi animalelor; 2) fig. viâţa, a’şi da sângele pentru patrie; 3) neam, rudenie — de un sânge cu mine; 4) cruzime, măcel;
5)	fig. sânge rău, necaz, supărare; 6) sânge rece, linişte sufletească, nepăsare,indiferenţă;
7)	sângele domnului, (biser.) vinul din- îm-părtăşănie; 8) iron. vin de băut; 9) sânge-roş, duh rău, vrăjmaş; 10) bot. sânge de nouă fraţi, produs vegetal, râşinos, roşu, cu miros balsamic (întrebuinţat în leacuri); 11) sângele voinicului, V. indrişaim.
sângeap s. n. (lat. din sangivus (sangiv), crud, sanguinar). Numire dată jderului şi blă-nei de jder. — Şi Ţurcii zic sindjab.
sângeacă sau sângeapă s. f. (diforip. din cinzeacă, dela dnzeci). Mold. Măsură de lichide (răchiu) de 50 dramuri.
Sânger s. m. (din vorba sânge). Bot. Arbust cu ramuri roşii, flori albe şi fructe negre cu puncte albe.
sângeră (a şi a se) v. (dela vorba sânge)-
1)	A curge sânge din nas ; 2} a curge sânge (dintr’o rană); 3) fig. iron. a lovi aşa ca să-r , curgă sânge; 4) fig. a simţi o mare suferinţă— sângerează inima; 5) s'a sângerai (vita),, s’a produs o congestie de prea mare căldură, sau o emoragie interriă.
sângerare s. f. Acţiunea de a, sau a se sângeră.
sângerat, ă adj. V. preced. 1) Plin de sânge; congestionat; 2) fig. roş ca sângele; 3) din care curge sânge; 4) & faptul sângeriei (sângeră 5); 5) fig. îndurerat—cu fauna sângerată.
sângeratic, i adj. Sângeros; crud. sângerături s. f. (V. sângeră 5). Congestie sau striearea sângelui (la vite), sângeriu, e adj. De coloare roşie ca sângele, sângeros, oasă adj• (dela sânge). 1) Cu vărsare de sânge (Inptâ); 2) din care curge sânge (rană); 3) care are mult sânge şi este roşu la faţă (om); 4) fig. foarte crud.
sanglac s. n. (turc sandjak). 1) Drapel turcesc verde, cu o singură coadă de cal atârnată de el; 2) guvernator mai mic de cât beiul; 3) district din provinciile turceşti.
san
711
şan
sangiacat s. n. V. prec. Provincie guvernată de un sangiac (2) turc.
sanguin, ă gdj. (fr. sanguin, din lat. san-guineus). 1) De sânge; 2) sângeros (3); 3) colorat ca sângele ; temperament sanguin, cu mult sânge (om).
sanguină s. f. (fr. sanguine). 1) Mineral roşu ce serveşte pentru a polei, lustrui, unele metale; 2) creion din coloare de ochră roşie; 3) desemn executat cu astfel de creion; 4) litografie în această coloare roşu-gâlbue.
sangulie s. f. (după fr. sangle, din lat; cin-gala, cingătoare). Maramă vărgată şi cusută sau ţesută cu fir, ce serveşte pentru legat împrejurul fesului (la turci), sau!pentru încins peste hainele orientale, ori în loc de brâu.— (Acest cuvânt francez în formă ca şi în fond, este rămas în Orient din timpuri mai vechi şi a căpătat întrebuinţare şi la noi).
sanhedrin s. n. (ebraic, din gr. synedrion (cit. sinhedrion)=colegiu de judecată ; syn,— împreună şi edrazâ, a şedea). Tribunal suprem la Evrei în vechime.
sânicloar s. f. (lat. sanicula europaea). Numirea unei plante medicinale (fondată poate după cea latină, nu de mult timp).
sanie s. f. (daco-gr. dela sanis, platformă de lemn, podişcă din lemne). Trăsură sau căruţă pentru earnă, făcută ca o podişcă (platformă) de lemn, aşezată pe tălpi ce lunecă pe zăpadă* sau pe ghiaţă, astfel că nu are nevoie de roate. — Şi Slavii zic sâni.
sanitar, ă adj. (fr. sanitair). i) Priviţor la sănătate; consiliu sanitar, autoritate care ia măsuri privitoare la combaterea boalelor şi pentru sănătatea obştească; 2) s. m. soldat dela serviciul medical militar.
săniuş a. n. (dela sarue). 1) Loc lunecos pe o coastă de deal, unde se dau copii cu săniuţele iama; 2) urmă lunecoasă pentru dat pe ghiaţă (de-a lunecuşul) cu ghetele, cizme, patine.
săniuţă s. f. (V. sanie). Mică sanie, cu care copii se trag pe zăpada lunecoasă, sau se dau de-a lunecuşul pe dealul cu zăpadă.
şansă s. f. (fr, chance, cit şans). Noroc; prilej bun.
sanscrit,, ă adj. (din sânscrit sanskrita, regulată). Se zice aşa limbei vechilor Indieni, care este acum limba sactă în hidustan; s. sanscrita, limba sanscrită, (tn această limbă se găsesc rădăcinile multor cuvinte din limbile de mal târziu, ca greaca, latina şi chiar câteva româneşti; cunoscătorii afirmă că în a-ceastâ limbă se'pot exprimă nuanţe atât de fine de cugetare şi simţire, în cât nu se pot traduce în alte limbi).
şansonetă s. f. (fr. schansonnette, din chanson — cit şanson). Compoziţie lirică în strofe, şi versuri scurte, cântată cu scopul de a parodia sau produce haz.
sânt ă adj. (lat sanctus, prescurtat, sanct, sânt). Sfânt; Sânta-Maria (mare sau mică, la 15 August sau 8 Septembrie); sânt-Ilie— sfântu llie, la 20 Iulie.
şanţ s. n. (germ. schanze, citit şanţ — dar baza pare, pentru român ca şi pentru german, un lat. scians, din scindo, a despică). 1) Des-picătură lungă, nu prea adâncă în pământ; 2) groapă lungă care împrejmueşte un loc; 3) canal pe marginea şoselei în care se scurge apa; 4) pl. crestături în pietrele de moară;
5)	crestătură sau scobitură lungă de orice fel;
6)	mâneătură lungă în pământ făcută de scurgerea apei.	.
şantaj (fr. chantage, cit. şantaj). Stoarcere de bani, sau obţinere de profit dela cineva, printr’o ameninţare de ordin moral, sau prin alte mijloace necinstite.
şantajlst s. m. (fr. chantagiste). Cel ce face şantaj.
santal s. n. (fr. santal). V. sandal. şantan s. n. (din fr. cafâ-chantant cit. cafe-şantan = cafenea unde se cântă). Cafenea în care, pe o scenă improvizată, cântăreţi şi cântăreţe cântă diferite şansonete spre a distra publicul.
şantier s. n. (fr. chantier — noţiunea dela chant, cântec — aluzie la sunetele bătăii ciocanelor). 1) Instalaţie industrială mare — şantier naval, unde se repară şi se construesc vase de navigat; 2) extins, locul pe care sunt aduse materiale şi se lucrează la o construcţie.
şânţui (a) v. V. şanţ. 1) A face un şanţ;
2) a înconjură şi fortifică cu şanţuri, şânţulre s. f. V. prec. Acţiunea de a şănţui. sânziene s. f. (daco-gr. comp. zân, Zeus; v zenes, zeiţe sau zei ce servesc lui Zeus, zen-zene). Numire care în timpuri străvechi se da unei serbări păgâne în cinstea zânelor lui Zeus ; — după introducerea creştinismului, ea este sărbătoarea naşterei Sf. Ioan Botezătorul, la 24 Iunie. (Această numire este de a-celaş fel ca şi Floriile şi Rusaliile (rozaliei) sau alte numiri de serbări păgâne cu Foca, Marina (pentru foc şi ploaie) etc. şi tocmai pentru a paraliza acele serbări păgâne, Creştinismul a aşezat în aceste zile serbătoţi mari creştine ; dar păgânii serbau câte trei zile a-semenea zeităţi, de aceea a rămas uzul că la sânziene (care după nume se vede că sunt* mai multe) femeile serbează câte 2 sau 3 zile, deşi acum serbătoarea creştină este numai o
săp
712
săp
zi. Această serbătoare are în Muntenia şi numirea de Drăgaică, numire fără vre-o legătură cu cea bisericească, ci definind tot serbări populare' şi păgăne. Cum că numele sânziene vorbeşte-de zeu şi de zene, sau zîne, este că, în poveştile poporului, Sânziana sau Cosânziana, însemnează o zînă cu părul de aur fără nici o legătură, sau măcar aluzie la Sf. loan din serbătoarea actuală creştină ; apoi, la serbările Drăgaicei (aceleaşi Sânziene), se alege sau se proclamă cea mai frumoasă fată, care şi cheamă simziana sau drăgaica, deci iarăşi este în joc frumuseţea femenină, o zînă din cele depe pământ şi nu o aluzie la Sf. Ioan. — Cele arătate mai sus dovedesc că derivarea numirei sânziene sau sânziănă dela Sf. Ioan, prin săn-Jean, — că adică numirea Jean (forma franceză a lui Ioan) ar fi fost aşa de populară la Români, este o greşeală. — Ţot sânziănă sau sânziene se numesc nişte flori galbene de câmp, ce înfloresc în luna Iunie, floare zisă în Muntenia drăgaică. (Nu este mirare că s’au păstrat numiri (le serbări păgâne paralel cu cele creştine, căci şi zilele septămânei, afară de ziua Domnului — dominica sau dumineca, .sunt denumite cu numele Lunei, cu Mârte, Mercur, Joe, .Venera, care s'a transformat apoi în S-ta Vineri).
săpa (a) v. V. urm. 1) A face groapă în pământ cu sapa; 2) a prăşi; 3) a scobi a-dânc în pământ; 4) a scobi, a sculpta în lemn; a gravă; 5) fig. a unelti contra cuiva; a doborî dintr’o demnitate : 6), a submina, a roade, a distruge prin ascuns.
sapă s. f. (lat. sappa). 1) Uneltă de fer (s-daptată la o coadă lungă de lemn) ce ser- > veşte pentru a tăia bucăţi din pământ, sau a răzui pământul, ori a face groapă în pământ ;
2)	fig. sapă de lemn (ajuns în) — sărăcie extremă; 3) sapa şi lopata lipsa de orice speranţă, sfârşitul, moartea ; 4) săpătură, pră-şitură — a da o sapă; 5) numele celor pa- , tru căpriori dela colţurile casei ţerăneşti; 6) fig. şoldul calului (Mold.).
sâpăllgă s. f. V. prec. Sapă lungueaţă.
săpat s. n. Acţiunea de a săpa.
săpat, ă adj. V. săpă. 1) Ţăeat cu sapa (pământul); 2) prăşit; 3) gravat, sculptat;
4)	fig. subminat; 5) năruit pe desiipt.
săpător s. m. V. săpă. 1) Cel ce sapă propr. şi fig, 2) soldat de geniu.
săpătură s. f. 1) Acţiunea de a săpa; 2) prăşitură ; 3) scobitură adâncă în pământ; 4) gravură.
şapcă s. f. (slav polon şapka, format dintr’o bază franceză chap (şap), pentru lat.
caput). Acoperiş de cap milităresc, apoi şi civil, şi şcolar, format din postav sau din pânză şi având un cozoroc.
sâpoiu s. f. V. sapă. 1) Sapă prea mare; 2) târnăcop.
săpuşoară s. f. V. sapă. Sapă foarte mică pentru săpat straturile cu ceapă, usturoi, etc.
săptămână sau septămână s. f. (lat. sep-timana). 1) Răstimp de şapte zile, începând de Luni dimineaţa şi până Duminecă seara;
2)	răstimp de lucru de 6 zile de Luni dimineaţa până Sâmbătă seara; săptămâna albă (a brânzei), care precede postul Paştilor, în care se poate mânca brânză, lapte, dar nu carne; săptămâna luminată, cea de după Paşti; săptămâna măre sau a patimilor> cea dinainte de Paşti; se mai zice septămână la răsfimpul de şapte zile în general (ex. de Joi, până la Joia viitoare).
săptămânal, ă adj. V. prec. 1) Pe săptămână (plata); 2) cu răstimp de o săptămână ;
3)	ce apare odată^pe săptămână (gazetă, etc.) şapte s. m. şi num. (lat. septem). 1) Cifra
care arată şapte unităţi (7); 2) un total numeric de şapte unităţi; al şaptelea, care urmează după şase.
şaptesprezece num. (compus din şapte spre zece). Număr care cuprinde 10-j-7 unităţi, scris 17.
şaptezeci num. Număr care cuprinde de şapte ori câte zece unităţi. / săpun s. n. (lat. sapo saponis). 1) Compoziţie care se face din grăsime, său, sau un oleiu, cu o substahţă alcalină, sau cu leşie tare de;cenuşă, sau cu sodă, şi care apoi serveşte la spălat corpul sau rufele, pânzeturi, vase ; 2) bucată din această, compoziţie.
săpunar s. m. Fabricant sau vânzător de săpun.
săpunaş s. n. Mic săpun (2). săpuneală s. f. V. săpuni. 1) Frecară mult cu săpun; 2) fig. iron. mustrare, certare, ocară.
1 săpunel s. n. (lat. saponaria). Bot. Plantă ale cărei frunze frecate în apa dau spumă ca de săpun.
săpuni (a) o. (dela săpun). 1) A da cu săpun pe rufe sau pe corp fnainte de a le spălă; 2) a frecă cu săpun obrazul înainte de a rade cu briciul.
săpunit s. n. V. prec. Acţiunea de a săpuni, şar s. n. (lat. dela sarrio, sarrire, â săpă). 1) Jgheabul teascului; 2) crestătură în piatra de moară.
sară s. f. V. seară. „ • sără (n) (dela substantivul sare). 1) A pune sare în ceva; 2) a presăra cu sare măruntă
713
sftr
r
şar
(came, slănină) pentru a conservă; 3) fig. iron. a'umple de praf un lucru de mâncare (scăpându-1 jos).
şarabanâ s. f. (fr. char ă bancs, car cu bănci). Un fel de tramcar.
sarabandă s. f. (spaniol sarabanda). 1) O arie (cânt) de dans în trei timpuri; 2) jocul, dansul după aceea arie.
sărac s. m. şi adj. (lat diform, din sola-tus, mângâiat, ajutat — (salor-solari). 1) Om care nu are cele trebuincioase; 2) cerşetor, care cere ajutor dela alţii; 3) fig. neproductiv — pământ sărac; 4) fig. lipsit de calităţi nutritive — hrană săracă; 5) orfan — sărac de părinţi ; 6) ,demn de compătimire — săracii om! 7) fig. meschin, prea simplu, fără podoabe, (haină, operă, etc.). 8) ca de om sărac, lipsit — casă săracă.—(Se aude uneori în Mold. pronunţat sălacu), compătimitor, arătând astfel pe l, care s?a transformat în r).
sărăcăsios, oasă adj. V. preced. 1) Cu înfăţişare de om sărac; cu haine rupte sau foarte uzate, ori simple; 2) fig. simplu meschin ; 3) s.'m. om sărac.
săraca(n) (de mine!) interj. Exprimă mirare sau spaimă (este forma femenină dela săraca, cu sufixul ’n săraca in de mine, şi paralel cu forma' masculină săracul-de-mine; deşi adeseori se aude în Mold. femee zicând săracul-de-mine şi bărbat zicând sa-racan-de-mine /)=vai de mine! e cu putinţă?
săracei s. m. pl. (diform, din saragele). Vechiu. Corp de ostaşi călări (cam 500), cari împreună cu scutelnicii, formau armata de pază a Bucureştilor sub comanda căpitanului Spătăriei.
sărăci (a şi a se) V. sărac. 1) A deveni sărac; 2) a aduce pe altul în stare de sărăcie, făcându-1 să’şi peardă averea; 3) a ajunge orfan ; 4) fig. iron. a fi zgârcit, a da prea puţin faţă cu averea sa — s’a sărăcit! 5) agric. a perde puterile productive (pământul) ; 6) a zice altuia sărac, a-1 compătimi.
sărăci s. f. V. sărac. 1) Starea celui sărac; 2/flipsă'ittare (de avere, fig. de idei, etc.). 3) sărac.	.
sărăcitne s. f. V. sărac. 1) Mulţimea de săraci; 2) fig. oamenii cu stare puţină, sărăcire s. f. Acţiunea de a sărăci, sărăcit, ă adj. Ajuns sărac propr. şi fig. sărăcustă s. f. Trans. (gr. sarakoste — a patruzecea). Sărindar la 40 zile după înmormântare.
sărăcuţ, ă adj. (diminutiv din sărac). 1) Cam sărac; care nu prea are avere ; 2) fig. cam simplu, meschin.
sărad s. n. (lat. din sertum, înşirat —dela ser ere). V. şiret. Un fel de şiret de lână, cu care se coasă-figuri şi înflorituri pe sumanele şi hainele bărbăteşti ale ţeranilor. Mold. Trans. (format ca şirag din şir).
şaradă s. f. (fr. charade cit. şarad). Ghicitoare, în felul că, se spun însemnările unor cuvinte scurte, cari împreunate apoi dau un cuvânt nou deosebit, de ex.: prima parte este încetare din viaţă (mor); a doua parte o lucrare agricolă (ar); totul ne dă pânea zilnică: (mo-rar).
sărădlu (a) v. V. sărad. A coase cu sărad înflorituri pe haine ţerăneşti, în special pe sumane.
saragale ş. f. (turc sarydja=cci galbeni). Cavalerie turcească veche, având uniformă şi steag galben.
sarailie s. f. (dela vorba turcă sarai-saraily, pentru saraiu V. urm.). Plăcintă turcească, din aluat, nuci, unt, miere zahăr.
saraiu s. n. (turc saray, pklat). Palatul Sultanului din Constantinopole; palatul domnesc în vechime; fig. case mari ca un palat. Vechiu.
i şarampon sa/u şarampoiu s. n. (lat. din serra(m) ferestrău şi palus, stâlp). Stâlp" gros, din trunchiul de copac; pilot,—care se pune Ia poartă, etc.—Şi Ungurii zic sorompâ.
saramură (şi salamură, mold.). s. f. (amplificat din rom. sare (lat. sal) şi lat. muria, salamură). Apă ce conţine multă sare dizolvată în ea şi care serveşte pentru a pregăti o mâncare — peşte prăjit, in saramură; sau pentru a conserva alimente, şaran s. m. V. şeran. sărărie s. f. (dela sare). Depozit de sare; loc unde se vinde sare.
sărat, ă adj. V. sare. 1) Presărat cu sare cu sare multă; 2) care conţine sare dizolvată; 3) conservat în sare; 4) fig. fam. scump; 5) fig. plăcut, cu gust; de spirit; s.
n.	acţiunea de a sără.
sărătură s. f. (lat. sglitura). 1) Sărare; 2) aliment conservat în sare: — peşte sărat, carne sărată; paie stropite cu saramură (pentru vite).
şaravarl s. pl. V. şalvari. sârb s. m. şi adj. (dela Serbia, numire dată de Latinii orientali locuitorilor dip a-ceastâ parte, fie pentru că fusese aici mulţi servi, cari lucrase la drumurile şi podurile ce legau Dacia cu Roma, fie pentru că năvălitorii din răsărit, ce pătrundeau în imperiu, la miazăzi de Dunăre, erau împresuraţi în aceste părţi şi făcuţi servi, sau sclavi (esclavi, j ce. trăiau în Sclavonia). 1) Om, locuitor din
dh
sâr
714
sar
Serbia; 2) ce este sârbesc, -- limba sârbă.
sârba s. f. V. preced. Horă, joc ţerănesc, cum sejoacş de Sârbi sau ca la Sârbi.
'r' sarbăd, ă. adj. V. searbăd.
sărbătoare şi serbătoare s. f. (amplificat din serba şi serbat). 1) Zi în care nu se lucrează, ci se merge la biserică pentru a asculta serviciul ce se face întru amintirea sfântului sau întâmplărei, căria este închinată acea zi; 2) sărbătoare naţională, zi în care se aminteşte un eveniment mare pentru ţară N şi naţiune şi pentru care se face Te-Deum, la biserică şi paradă militară şi în care zi, autorităţile nu lucrează; sărbătoare legală, care este prevăzută în lege, pentru ca să fie închise prăvăliile şi lucrătorii s$ se odihnească; 3) zi ce se serbează întrio familie (zi de naştere, etc.).
sărbătoresc, ească adj. V. prec. Ca de serbătoare; solemn, cu pompă — haine sărbătoreşti, hainele cele mai bune şi frumoase ca pentru sărbătoare.
sărbători (a) o. 1) A ţine regula zilei de sărbătoare; 2) a celebră, a glorifica (pe cineva ; 3) a avea petrecere în amintirea unui eveniment familiar; 4) fig.a primi cu ceremonie şi cu onoruri (pe cineva).
sârbesc, ească adj. V. sârb. Ce este din Serbia sau al Sârbilor.
sftrbeşte adv. V. prec. 1) Cum fac Sârbii; 2) limba sârbească; pe sărbeşte = pe limba sârbească.
sftrboaică s. f. V. sârb. Femee din Serbia, sărbuşcă s. f. (dela vorba sorbi — ca sor-buşoară). Sorbitură, mâncare lichidă, gustoasă, care se prepară la ţară din zerul scurs proaspăt, în care.se pune şi puţin chişleag. puţină făină de porumb sau şi de grâu şi se ferbe acţăuăgând puţină sare. Mold.
sarcasm s. n. (gr. sarkasmos, din gr, sarkazein, a’şi bate joc). Uter. Luare în râs, bâtae de joc; vorbă prin care se exprimă aceasta.
sarcastic, ă adj. (ir. sarcastique; V. preced.). Luător în rîs, batjocoritor.
sarce s. f. (V. salce din sarsaparillci. — Şi Ungurii zis szarcsa (fii). Zool. O pasăre de baltă, ce pare a fi lat. sarpa — bâtlan,-sau lişiţă,
sarcină s. f. (lat. sarcina (aproape cu toate înşemnările ca în româneşte, în plus, legătura cu cele necesare soldatului)* 1) Orice greutate ce se duce în spinare; 2) maldăr, legătură de lemne culese din pădure, ce se duce în spate; idem de fân, pae etc.; 3) starea unei femei gravide, însărcinate; 4) greutate mare în general (fig.); 5) fig. chel-
tueală; 6) întreţinere dată la mulţi; 7) datorii — imobil fără sarcini; 8) grijă, obligaţiune, răspundere; 9) funcţiune sau misiune; 10) greutate pusă pe spinarea calului, măgarului.
sarcofag s. n. (gr. sarkophagos). 1) Mormânt, sau sicriu de peatră în care Egiptenii şi alte popoare vechi îngropau corpul răposaţilor, când nu se ardeau.
sard, ă adj. (dela insula Sardinia)■ Ce este din Sardinia, sardinian.
sărdac s. n. (rutean serdak, dela serdo, piept). Mold. pieptar, adică o haină scurtă.
sardat s. n. (dela iniţialele S. A. R. D. A.=Societate anonimă română de automobile). Trăsură automobil, care transportă persoane, în cuprinsul Bucureştilor.
sardea s.f. (ital. sardella din lat. sarda). Peştişor sărat şi conservat în untdelemn, închis în anume cutii de tinichea, ce cuprind 6—12 peştişori, sardinian, ă adj. V. sard. sardlne s. f. pl. V. sardea (lat. sardina, prin fr. sardine).
sardonic, ă adj. (fr. sardonique, din gr, sardonikos). Ironic şi răutăcios — râs sardonic.
sare s. f.(lat. sale, salis). Substanţă solidă dar sfărâmicioasă şi solubilă în apă, ce se extrage din pământ sau din apa mărilor; are gust înţepător csfre face plăcute mâncările şi conservă de putrifacţie cărnurile, peştele, etc. — sarea de bucătărie, este- o clorură de sodiu ; sărea amară, sulfat de magnezie,. serveşte ca purgativ; sare gemă, sare extrasă din mină; sare de lămâie, acid citric cristalizat; sarea pisicii, antimoniu; 2) chim. orice substanţă formată din combinarea unui acid cu o bază ~ysăruri; 3) fig. fineţă spirituală — glumă nesărată, glumă fără spirit şi fineţă; Uter. se zice sarea atică. Sarea mai serveşte la fabric carea sodei caustice şi altele ,* sunt mai multe mine de sare (ocne) în România. .
sare garduri s. m. (dela sări şi^gard). Pop. Mold. Curtezan, seducător dlr inimi, care în aventurile lui e nevoit să sară peste garduri.
. şarg, ă adj. (lat. din ceric (cerai galben ca ceara). Cal cu părul galben şpăludt şi cu coama neagră=galben — Şi ungur şarg. , sârg (de) ado. (lat. dela surgo, surgere, a se sculă). Cu grabă, cu sârguinţă, — din înţeles cu scularea de dimineaţă, spre a Spori lucrul. V. şi sârgui. *- Şi Ungurii zic szorog. ,
sârgul (a se) v. (lat. din surgo, Surgere
răs
715
râs
a se scula din, ase sculă din pat,din somn). A se sculă de dimineaţă pentru a’şi face lucrul sau Îndatoririle; de aici, a lucra stăruitor, a munci cu Îndemn, cu zel; a fi harnic.
sârguinţă s. f. V. prec. Silinţă, hărnicie; îndemn propriu de a lucră stăruitor.
sârguitor, oare adj. V. sârgui. Cel ce lucrează cu multă stăruinţă; harnic; adu. cu sârguinţă.
sări (a) u. (lat. salio, salire). 1) A face o mişcare repede de săltare in sus; 2) a se repezi şi a face un pas mare peste un obstacol ; 3) a sălta mefgând sau jucând; 4) a se câţărâ şi a trece peste (gard); 5) a se scula repede (din pat, depe scaun); 6) a âe repezi şi a ameninţa pe cineva; 7) a se repezi la cineva cu dragoste — a sări de gât;
S)	a alerga repede, a sări în ajutor; 9) a izbucni şi a se sparge (dintrio explozie); 10) ase dislocă — sări din loc umărul; 11) a ţişni în sus (apa, stropii); 12) a se repezi şi a lătra — sare cânele ; 13) a fecundă (armăsarul) ; 14) fig.ja. trece brusc — a sări dela o idee la alta ; 15) a omite — a sărit un rând ; 16) a se speria, a tresări — mi-a sărit inima; 17) a inebuni — sări din minţi; 18) a’şi da drumul de sus în jos — a sări depe casă, etc. 19) a răsări, a se ivi, nu ştii de unde sare iepurele — jvine norocul ; 20) fig. i-a sărit ochii, s’a stricat de tot, ireparabil; 21) a fi foarte evident — sare ’n ochi — ceea ce s’ar crede că nu se cunoaşte, e ascuns; 22) a-i sări \îfna, a se supăra repede; 23) proverb a sări din tac în pttţ, a nimeri din thai bine, fn mai rău.
s^ric s. n. (lat din sericus, de mătasă şi haină de mătasă). Vechiu mold. Broboadă dintrio pânză subţire de mătasă, ce purtaţi boieroaicele, prinsă în cbnciu după cap şi atârnând pe spate. (Acest cuvânt din baza Ser, numele popoarelor orientale, ce se ocupau cu creşterea vermilor de mătasă şi gr. ser, vierme de mătasă, se aude şi Ia Turci sut> forma seric).
sarică s. f. (lat din serichs, serica, haină din trio pânză de mătasă ce atârna pe spate, — V. preced.). 1) Haină ca o pelerină, ce se poartă atârnată pe umeri, de către oamenii dela munte şi ţie ciobani; 2) cojocel cu miţele pe faţă. *
săricică s. f. (dimin. din sare). 1) Acid ar&enios, ca o sare albă, ce serveşte pentru a tacide şoarecii zis şi şoricioaică; 2) Mold. sar« de lăinâe pentru acrit supa.
sărindar s. n. (gr. mod. sarandari, din scuranda = patru-zeci). Bis. 1) Rugăciuni ce se fac de preot timp de 40 zile pentru odihna
sufletului celor răposaţi; 2) rugăciune anume pentru ceva; 3) plata dată preotului pentru această rugăciune.
sftrire s. f. V. sări. Acţiunea de a sări şi efectul ei.
sărit, ă adj. V. sări. 1) Ce este ieşit dela loc; 2) fig. smintit, nebun; 3) omis, trecut cu vederea; 4) s. acţiunea, mişcarea de a sări.
sărită s. f. V. sări. 1) Săritură, pas mare prin sărire; 2) de-a sărit a, joc de sărire în spatele aituea; 3) fig. cumpătul'minţii— ieşit din sărite.
săritoare s. f. V. sări. Cascadă fn munţi, săritură s. f. V. sări. 1) Păşire cu aruncare ; 2) săltare cu putere în sus; 3) fig. sminteală, nebunie; 4) omisiune.
şarjă s. f. (fr. charje). Milit. 1) încărcătura armei; 2) atac repede şi viguros; 3) atacul cavaleriei în goana cailor; 4) Uter. atac contra cuiva, prin o scurtă şi simţită vorbire. ,
şarjă (a) v. (fr. charger (cit şarge). — a încărca arma). Milit. A da un atac repede şi cu putere asupra duşmanului; şarjă de cavalerie, alergare în goana mare a cailor a-supra vrăjmaşului; şi ţinând sabia în apărare deasupra capului; şarjă de artilerie, afac cu tragere, repede asupra duşmanului.
sflrjiţă s. f. (din vorba sârg). Grâul de sămânţă, amestecat cu jumătate secară. (Şi Sârbii zic surajiţa). , şarlă s. f. (ca italian daria, din lat que-rula, care ţipă, latră). 1) Nume dat cânelui care latră (în Moldova); 2) batjocură, fig. om gâlcevitor.	5
şarlatan s. m. (italian ciarlatano). 1) Cel ce înşală; 2) cel ce mistifică, face scamatorii; 3) cel ce face promisiuni ştiind că nu le va îndeplini; ' şarlatan politic, cel ce întrebuinţează şarlatania in politică.
şarlatanie s. f. (din şarlatan). 1) Mijloacele de mistificare ale şarlatanului; 2) înşelătorie.
sârmă s. f. (daco-gr. din sarx, came; mala, cu totul, în întregime — căci şe întrebuinţează mai mult forma plurală sarmale, dintriun singular sarmală). Gogoloş de came tocată mărunt, iu care se pune sare, ceapă, piper şi orez, apoi se învâleşte în frunză de tle viţă sag de varză şi se ferbe; se servesc la inasă cu smântână sau cu iaurt Se fac şi sarmale de post (găluşte) numai din orez (sau din meiu) cu puţine stafide, punând la feri ceapă prăjită cu oleiu sau cu untdelemn. Acest cuvânt se aude şi la Turci. ' sârmă s. f. (gy. mod. syrma, din verb.
sâr
716
săr
siro, a trage un fir). 1) Fir lung de fer, de aur, sau de argint; 2) filigram.
sârmaciu s. n. (din sârmă). Biciu împletit cu sârmă.	'
sarmale s. pl. V. sarma. sărmăluţe s. pl. V. prec. Mici sarmale, sărman, ă adj. şi s. (lat. dela solamen, mângâiere, ajutor (de grâu); —transformarea iui sol în săr, se observă şi la sărac, deci cuvânt prim a fost sâramen, din care săr-mett şi sărman). 1) Sărac, om care cere ajutor dela alţii'; 2) orfan; 3) biet, sărmanul om! Probă că a fost din trei silabe acest cuvânt, este forma siriman.
sârmar s. m. Cel ce face sârmă, sau lucrează cu sârmă, ori vinde sârmă.
şarpe s. m. (lat. serpens). 1) Zoo/. Reptilă lungă, fără picioare; şarpe veninos, care prin muşcătura lui otrăveşte pe cel muşcat*; şarpe sunător, care produce un zgomot prin inelele dela coadă ; 2) cel ce este încolăcit în spirală ca şarpele ; 3) fig. om râu şi şiret;
4)	fig. bis. diavolul; să nu te muşte şarpele de inimă, să nu te împingă păcatul să nu te tenteze. Compară drac.
sărpunel s. m. (lat. serpillum). Bot. Cimbru de câmp.
şarmant, ă adj. şi adu. (fr, charmant cit. şarmant). încântător, prea frumos, fermecător (eşit din uz).
Sarsailă s. m. (lat. (sars pentru ) sglsus, iscusit, viclean şi comic, de râs; iile, acel). 1) Nume dat diavolului, care este viclean, iscusit ; 2) fig. om slutit, sau îmbrăcat cu totul ridicol. Mold.
şart s. n. (lat. sarte, in bună stare, cum trebue). Ordine, cumpăt, bună rândueală; rost. — Şi Turcii au cuvântul şarţ, cu înţeles de invoeală, tractat, pe care l’au adoptat probabil dela Bizantini.
şart 1 interj, (lat. sarte, cum trebue). 1) Strigăt ce se adresează calului spre a se -aşeza cum trebue la loc'; se zice şi şarto!; 2) efectul şi zgomotul lovirei cu palma.
sărut s. n. (lat. din suavior, a săruta, piin o formă suavioratum (scurtat suoai'utum)= sărutat, sărut). Acţiunea de a sărută; sărutare.
sărută (a) v. V. sărut. A pune buzele şi a face gestul de a sorbi ceva plăcut; — se sărută lucrurile venerate bisericeşti: Crucea, icoana etc.; se sărută mâna părinţilor sau altor persoane în semn de respect deosebit; se sărută pe frunte în semn de dragoste părintească, pe obraz în semn de dragoste reciprocă; se sărută gura în semn de foarte mare afecţiune sau de amor.
sărutare t. f. V. prec. Acţiunea de a sărută.
sărutat s. n. V. sărut. sas, ă adj. (dela Saşi, germani din Saxa, ce se găsesc acum prin Transilvania). Al Saşilor.
sâsăi (a) v. (dela sunetul s.). 1) A pronunţa greşit s în loc de ş de ex. sase în loc de şase ; 2) a repeta sunetul ss, în semn de tăcere; 3) a şuera uşor printre dinţi.
săsăitură s. f. V. prec. Acţiunea -de a sâsăi, sau de a şueră uşor printre dinţi.
sască s. f. (dela vorba sas, în loc de săsească). O varietate de struguri cultivată de Saşi.
saschiu s. m. (lat. saxeus, de stâncă, de munte). Trans. Boi. Plantă ce creşte în păduri la loc pietros şi umed zisă şi pervinca.
şase numer. (lat. sex, sanscrit shash). Număr ce cuprinde de două ori câte trei unităţi sau este mai mare de cât cinci cu o unitate;
săsesc, eascâ adj. V. sos. Dela Saşi. şasesprezece numer. V. şaisprezece, şasezeci numer. V. şaizeci. sâslac s. n. (comp. diu sus şi sui cu terminaţia ae). Mold. Patul sau coşer de porumb, în care porumbul, păpuşoii, se toarnă suindu-se sus pe scară.
şasiu, le adj. (dela ciuş, ciaşiu). Chiorâş; încrucişat. — Şi Turcii zic şaşy.
sastisi (a se) v. (gr. mod. sastizo, a se turbură'. A ce zăpăci; a se sfii; a se ului. Mold.
.sat s. n. (lat dela satus, semănat, cu semănături). 1) Locuri semănate, moşie, (în vechime); 2) aşezare de multe case ţerăneşti locuite de agricultori; 3) comună rurală; 4) totalitatea locuitorilor din sât; 5) fig. întovărăşire statornică — n’ajn să fac sat cu dânsul; 6) fig. toţi (oamenii) — ce ştie satul nu ştie bărbatul. — In Psaltirea şcheiană se zice însă fşat, în loc de sat; aceasta arată sau o înriurire streină trecătoare asupra cuvântului sat, pe timpul când s’a scris psaltirea, sau că origina cuvântului actual sat poate fi o scurtare din o numire fossatus (lat. fossa), şănţuit, fiindcă satele vechi erau în adevăr încflnjurate cu un şanţ adânc, pentru siguranţa de a nu intra şi ieşi din sat de cât pe poarta satului. De altfel însuşi verbul fodere, de unde vine fossa, însemnează a săpa şi a lucră pământul.
saţ s. n. V. saţiu.
Satana s. f. (gr. zatan = duşman, paie. din verbul zeteyd, a căuta să ia, a ispiti; şi
sit
717
sat
at. satan). Bis. Diavol, duhul cel rău, care ispiteşte, îndeamnă la fapte rele.
sătănesc, eascâ adj. V. prec. De sătană; diavolesc; fig. insinuant şi viclean ; rău. satanic, â adj. V. prec. satâr s.n. (turc satyr). 1) Secere (de călău); 2> cuţit de bucătărie foarte lat şi scurt pentru tocat carne.
satarâ s. f. (lat. dela saturare, a îndestula, a desgustă). 1) întâmplare desgustătoare, neplăcută ; 2) păţanie rea — de aici, execuţie judiciară (vechiu); 3) sarcină,, belea — sa-taraua de copil — de care eşti sătul; 4) ceea ce, sau cel ce, vine fără plăcere şi insistă — a căzut satară pe capu’mi. Se zice şi satară-belea. Acest cuvânt nu este turcesc cum s’a crezut (din musadere, confiscare) ; ci accepţiunea juridică este figurată, ca şi la vorbele afacere, eărcotă, cari In esenţă nu sunt special juridice.
satâraşl s. m. pi. V. satâr 1. Ceată de ostaşi, înarmaţi cu securi (vechiu), caii făceau parte din garda domnească. ' satârgi-başa s. m. V. prec. Căpetenia sa-târaşilor (în timpul fanarioţilor), sătean s. m. Cel ce locueşte în sat. săteancă s. f. Femeie din sat. satelit s. m. (lat. dela satelles, satellitis, soldat din garda unui rege — fig. însoţitor). 1) Astron. Corp ceresc care se învârteşte în jurul unei planete — luna este satelitul pământului; 2) fig. iron. partizan, tovarăş al cuiva (cu înţeles răul.
sătesc, ească adj. De sat, sau de săteni, şcoala sătească.
saţietate s.f. (lat. satietas). 1) Spaţiu, saturai e cu sila; 2) fig. desgust, neplăcere de ceva după mult uz.
satin s. ji. (fr. satin). Pânză de fabrică, lustruită, din bumbac sau şi din amestec cu mătasă.
satina (a) o. (îr.'satiner). A da lustru (hârtiei, satinului).
satin-duşes s. n. (fr. satin-duchese, satin p. ducese). Satin de mătasă.
satlnetă s. f. (fr. satinette). Pânză subţire ce seamănă ca satinul.
satintur s. n. (ir. satin (de) Tour.). Satin din fabrică dela Tours.
săţios, oasă adj. (din vorba saţiu). Care satură îndată şi bine.
satir s. m. (gr. satyros). Mitol. 1) Semizeu din mitologia greacă, reprezentat printr’un . om arătare, cu picioarele de ţap, coame mici, ur-chi ascuţite, nas tuitît; stă în păduri, însoţeşte pe BachiiS; 2) fig. om viţios şi desfrânat.	.	,
satiră s. f. V.prec. (fr. satyre). 1) Poemă în versuri, în care se critică şi se ridiculizează viţii sau deprinderi ciudate: Satire de E-minescu; 2) scriere sau vorbire cu caracter înţepător de ridiculizare; 3) antic, dramă din literatura greacă în care satirii sunt personagii principale, satiră (a) v. V. satiriza. satiric, ă adj. V. satiră. 1) De satiră; 2) înţepător şi de ridiculizare; 3) s. m. autor de satire.
satiriza (a) v. V. satiră. A 'şi bate joc prin vorbă sau scriere în chip înţepător.
satirizare s. f. V. pzec, Acţiunea de a satiriza.
satisfăcător, oare adj. V. urm. Mulţumitor, îndestulător.
satisface (a) v. (lat. satis, destul, de ajuns şi facere). 1) A îndestulă; 2) a mulţumi; 3) a plăcea; 4) a repară o ofensă; 5) a se răzbună şi a răzbună; 6) a da o soluţie favorabilă — a satisface cererea.
satisfacere s. f. V. prec. Acţiunea de a satisface.
satisfacţi(un)e s. f. (lat satisfactio). 1) îndestulare; 2) sentimentul de mulţumire sufletească ; 3) repararea unei ofense.
satisfăcut, ă adj. V. prec. 1) Mulţumit; 2) îndestulat; 3) răzbunat.
saţiu s. n. (lat. din satio, satiare, a să-' tură). Saturarea cu alimente; fără saţiu, nesăturat, sau care nu satură.
şatră s. f. (lat. dela cetra, scut de piele — extins la mic adăpost, scutire). 1) Cort, în faţa şatrei domneşti, (e vorba de cortul de câmp al domnitorului) în vechime; 2) cortul ţiganilor nomazi; 3) adăpost format dintr’un coperiş de şindrilă (ca un şopru) pe mai multe furci nalte, ce se află în bâlciuri pentru neguţători — în bâlciul Râurenilor sunt multe şatre. 4) fam. locuinţă proastă şi murdară. — Şi Slavii zic şatra şi şater.
şatrange s. n. (turc. şatrandji, şah pătrat). 1) Jocul de şah; 2) fig. cadrilat (ca tablele de şah).
satrap s. m. (persan khshatrapă, ofiţer al regelui; khsha sau sha = rege, şah). 1) Guvernatorul utri provincii în Persia; 2) fig. funcţionar cu purtări despotice şi arogant, care nesocoteşte legile.
satrapie s. f. V. prec. Ţară sau ţinut guvernat, administrat, de un satrap propr. şi
fig-
şătrar s. m. V. şatră. 1) Vechiu. Marele şătrar, demnitar ostăşesc, care avea grijă de corturi în timp de răsboiu; apoi şi inspector al artileriei şi îngrijitor de cortul domnesc;
şăt
718
săv
2)	rang de boierie mică; 3) supraveghetor
boeresc asupra ţiganilor ce locuiau !n şatre pe o moşie.	- ,
şătrârel s. m. pl. V. preced. Vechiu. Ostaşi comandaţi de marele şătrar. sătuc s. n. Mic sat	i
sătul, ă adj, (lat. satullus). 1) Cel ce a mâncat destul; cel ce nu are foame; 2) fig. cel ce nu mai vrea ceva — sătul de umblat;
3)	cel ce nu mai poate îndură — sunt sătul! satură (a) v, (lat. saturare). Fizic. A dizolva într’un lichid maximum posibil ce el topeşte dintr’o subsanţă; 2) a se umplea cât nu mai poate primi, pământul e saturat de apă; 3) fig. a săturâ.
sătură (a .şi a se) v. (lat saturo, saturare). 1) A îndestulă cu mâncare; a mâncâ în deajuns; 2) fig. a fi îndestulat; 3) fig. iron. a-i lua, sau a-i pieri pofta de ceva — să se sature de nebunii.„; 4) a nu maj putea suporta, suferi, săiturare s. f. Acţiunea de a săturâ. saturat, ă adj. V. satură, chim. Care conţine maximum dintr’o substanţă dizolvată (lichid) ; care nu mai primeşte în sine.
săturat, ă adj. V. sătură. 1) Care a mâncat deajuns; 2) fig. care nu mai doreşte ceva; 3) fig. desgustat.
saturaţi(un)e s. f. V. satură. Acţiunea de a satură; starea lichidului saturat.
saturnale s. pl. (dela Saturnus, zeul semănăturilor la Romani, mai apoi confundat cu Chronos grecesc, zeul timpului). 1) Serbări la Romani în onoarea lui Saturn, când erau desfrânări mari; 2) fig. timp de des-frânări; excese, dezordini.
sau coiij. (lat. seu). 1) Arată alternativă— aşa sau altfel; 2) echivalenţă un napoleon, său 20 lei (adică); 3) legătură de asemănare: cânele, sau porcul, sau şoarecele, tot a-nimale sunt.	'
său adj. şi pron. (lat. suus). Arată posesiunea sau al cui este; al său, pământul său, părintele său.
său s. n. (lat sebum). Grăsimea animalelor rumegătoare sau a cânelui.
şaucă s. f. (dela şale şi şea). Scobitura şi şoldul calului (mică şea).
saurieni s. pl. (fr. sauriens, din gr. say-ros, şopârlă). Zool. Una din cele 4 clase de reptile, ce cuprinde şi şopârla.
savană s. f. (fr. savane). Georgr. Pădure de arbori râşinoşi în Canada, sau livadă cu ierburi mari,
savant s. m. (fr.' savant dela săvoir, a şti). învăţat mare, care ştie carte multă şi produce lucrări de ştiinţă; adj. sau adv. de
mare ştiinţă: după norme deosebit ştiinţifice; a trata savant o chestiune.
săvârşi (a) v. (cuvânt înrudit cu covârşi şi cu sfârşi, din baza lat verso, versare, (verto), a învârti, a se îndeletnici). 1) A făptui, a face — a săvârşit' o faptă bună ; 2) a termină; 3) a muri — săvârşituu-s-a; 4) a oficiâ, celebră, — cununia a fost săvârşită de 3 preoţi. — Şi Slavii zic soverşati şi soverşanie, cu baza tot lat. verso, din care ei au verşina, culme, înălţime, egal cu lat vertex, târf, ce este tot din lat. verso.
săvârşire s. f. Acţiunea de a săvârşi şi efectul ei.
săvârşitor s. m. V. prec. Cel ce comite.
savoare s. f. (fr. saveur, din lat. suavis, dulce, plăcut (sanscrit svadus). 1) Gustul, senzaţia de gust; 2) gust plăcut saxanâ s. f. (turc seksană, calul vânzătorului ambulant şi legătura cu marfă ce o duce). Legătură mare cu marfă; povară.
saxle s. f. (lat saxea, de peatră). Vas a-nume cioplit în peatră (vază) de pus flori; oală, gavanos de pus flori.
saxofon s. n. (fr. saxophon, dela un inventator Sax). Muzic. Instrument muzical de alarmă (de suflat).
saxon, ă adj. (dela Saxonia, ce are numire din lat. saxa, peatră, ţară cu pământ pietros). Ce este dela Saxoni sau din Saxonia. sazan s. m. (turc Sazan). Crap. sbalţ s. n. (prefix s. pentru ex lat şi balţ). Ochiu, laţ, de fier la capătul unei frânghii, pentru legat calul.
sbancă s. f. (lat pref. s. şi pango, a împlântă, a vârî). Mold. Zool. Lipitoare, ventuză (formaţie ca şpangă). sbanghiu, ie adj. (lat prefix s şi pandius, n pandere, a . strâmbă). 11 Munt. Strâmb la uitătură, saşiu; 2) Mold. (din sbengui sau jşbegui). Sprinten, nebunatic.
sbanţ s. iz. (prefix s şi latin pensus, atâr- ' nat din pendeo). Mold. 1) Laţ, juvăţ de fer (altă dată de curea) ce leagă leuca de carâmb; 2) trăgătoare, ureche, la cisme, Încălţăminte ; 3) veriga de fer la jugul joagărului (se zice în Vâlcea); 4) fig. pune sbanţul, a face să tacă; 5) verigă ce se poâte învârti în jurul unui cuiu, (ca să permită răsucirea' ^frânghiei).
J sbănţui (a şi a se) v. V. preced. Mold. ''TI A pune sbanţuri; 2) fig. a se spânzura, atârnă, jucându-se; a se da în scrânciob (dela noţiunea de aîâmare, spânzurare); a se juca neastâmpărat.
j. sbânţult, â t. adj• V. prec. I) Ferecarea cu4
sbă
719
sba
sbanţuri; 2) jocul (spânzurarea), darea !n scrânciob; 3) ştrengar, neastâmpărat.
/ sbănţnltură s. f. V. sbănţui. Acţiunea de a (se) sbănţui.
'2„ sbâr 1 int. Imită sborul păsării, sau al unei mişcări cu sunet asemănător sborului, sbâr jpu ea în foc!
sbârcl (a şi a se) v. prefix s şi lat. parcus, mic, micşorat). A se forma încreţituri şi a-dâncături prin strângerea, adică prin micşorarea volumului, prin slăbirea omului, sau ,prin îmbătrânire. V. sbărcitură.
sbârclog.s. m. (dela sbârci). Bot. Numirea, unei ciuperci nalte, lungueţe, cu suprafaţă sbârcită (foarte gustoasă, dacă se prepară cu smântână). Mold.
sbârcîre s. f. Acţiunea şi efectul de a (se) sbârci.
sbărcitură s. f. V. sbârci■ 1) încreţitură a pielei sau pe suprafaţa unui lucru care şi-a micşorat volumul, ori s’a uscat; 2) încreţitură sau crestătură ce se formează pe faţa omului când îmbătrâneşte sau pe piele când slăbeşte tare.
sbftrli (a şi a se) sau sburli (mold). (din vorba sbură). 1) A, sau a se ridica părul în sus, (din neglijenţă, din spaimă sau de mânie) ; 2) fig. a privi cu supărare sau cu mânieţ 3) fig. a avea groază, oroare —fi se sbârleşte părul; 4) a se ridica penele în sus, — găină sbărlită.
' sbârUre S. /'. Acţiunea de a sau a se sbârli.
sbârlit, ă udj. V. p'rec. J) Cu părul în des-ordine; 2) cu penele ridicate în sus; 3) fig. cu căutătură mânioasă.
sbârnăi (a) v. (dela sbâr, cu sufixul ’n-a— a ’n (face) sbâr). 1) A* face un zgomot de vibrare (ca struna încordată), sau sgomot de sbor (ca albinele), sau de loviri repezi repetate (caf sfârleaza, sbârnăetoare a smeului, etc.); 2) a sbura Cu sgomot — sbărnăie săgeata ; 3) fig. a face sgomot^ a se agita;
4)	fig. a desvolta oarecare activitate.
sbărnălt a. n. Acţiunea de a sbârnăi şi sgomotul produs.
sbăniăltoare s. f. 1) Limbă de hârtie pusă la smeu ca să vibreze de vânt; 2) sfârlează ce sbărnăie.
sbârnăitor, oare adj. V. sbârnăi. Care sbărnăie.
sbârnălturâ s. f. V. sbârnăi. Sgomotul sbârnăirei.
sbate (a se) v. (pref. s şi bate). 1) A se svârcoli, a se trânti de pământ — ca peştele pe uscat; 2) a se mişca cu putere, a se izbi (copilul în pântecele mamei); 3) a face mişcări de desperare sau de durere;- 4) fig. a
luptă cn nevoile, a căuta cu trudă; a depune activitate multă.
Abatere s. f. Acţiunea de a se sbate. sbeg s. n. (prefix s şi slav beg, fugă). A-lergarea copiilor când se joacă; joc cu alergare ; hârjoană.
i sbegul (a şi a se) v. V. sbeg. A se alergă în toate părţile (copiii când se joacă); a se hâijoni; a hâţinâ, clătină.
sbenghlu s. n. (amplificat din benghiu). V. benghm.
e^/sbici (a) v. (lat. din spisso, spissare, a învârtoşă; de aici noţiunea de uscare a pânzei, sau alt lucru, care din moale când este ud, se întăreşte prin uscarea lichidului). A usca la soare, a svântâ (pânzele, cămeşi, sru alt lucru udat).
.sbicit s. n. şi adj. 1) Acţiunea de asbici;
2)	uscat (la soare, la vânt sau la ger).
. sblerâ (a) v. (lat. pref. ş p. ex şi belare, r(în loc de balare), a zbieră). 1) A rage; a strigă tare (animalele); 2) fig. a strigă tare;
3)	fig. fam. a vorbi prea tare.
sbierat sau sblerăt $. n. Acţiunea de a sbierâ; fig. strigăt tare.
"} sbllrător, oare adj. şi adv. Care sbiară; cu strigăt prea tare.
I sbierătură s. f. V. sbierăt.
'? hbieret s. n. V. sbierat.
sblhui (a şi a şe) v. (pref. s lat. bi — hor-'resco, a tremura tare). A (se) sgâţinâ a (se) clătină mereu; a face să tremure şi să dârdâie (de frig, de vânt, de frică); vântul sbihuie uşa, casa; sau îl sbihuie frigurile.
sbihuif, ă adj. V. prec. Clătinat, mişcat, tremurat tare.
sbor s. n. pl. sboruri. (lat. s. pentru ex, şi volo, sbor). 1) Acţiunea de a sbură (pasărea); 2) ridicarea şi plutirea în aer—sboară fulgii; 3) planarea în aer (a aeroplanului, balonului) ; 4) fig. mişcare repede, avânt. j!|isbor s. n. (slav sbor, adunare'. întrunire; petrecere. — Se aude în Banat numai.
sbomic s. n. (slav sbornik, adunare, co-lecţiane). Vechiu. 1) Carte bisericească ce conţine o adunare de descrieri a vieţei sfinţilor ; 2) colecţiune de manuscripte vechi.
sborş s. m. (pref. s -p borş). Numirea unui peşte mic, cu foarte multe osişoare spini, care nu se poate găti de cât cu borş, pe care îl face gustos, pe când prăjit nu. se poate mâncâ. Mold.
7 sborşl (a sî) v. (pref. s şi borş). Mold.
i)	A se acri prea tare; a se strica prin a-criţe, a se face ca borşul; 2) fig. fam. a se uita cu supărare, a se supără; 3) a se răsti cu vorba.
abo
720
sbu
, sborşlt, ă adj. şi adv. V. preced. 1) A-crit; 2) acrit şi stricat; 3) fig. răstit, cu supărare.
, sbucium s. n. (diformare din lat. suppli-cium ==,pedeapsă, chin, care mai întăi trebue să fi fost sbUcium şi sbicium). 1) Agitaţie şi frământare corporală (de suferinţă); 2) o-cupaţie foarte agitată — sbuciumul vieţei; 3) preocupări felurite; 4) mişcarea frămârt-tatâ — sbuciamul apei, a arborilor bătuţi de vânt; 5) fig. turburare, chin sufletesc.
; sbuciumâ (a şi a se) v. V. prec. 1) A se ' sbate, a fade mişcări v olente; 2) a alergă mult după diferite afaceri; 3) a munci. din greu şi necăjit; 4) a ’şi chinui mintea pentru un scop; 5) a mişcă în toate felurile şi cu violenţă — sbuciumul mării.
.,/ sbuclumare s. f. V. prec. Acţiunea de a, "sau a se sbuciumâ.	1
sbuciumat, ă adj. V. prec. Foarte agitat ; chinuit.
^sbuciumător, oare adj. Care sbuciumă. sbucni (a) v. V. izbucni. sbughi (a se zice şi a o sbughi). V. sbeg. A fugi repede ■; a o lua la fugă; a se ascunde repede.	%
J sbughlo 1 interj. V. prec. Fugi repede.
sbură (a) v. (lat. s pentru ex şi votare, a sburâ). 1) A se înălţă în aer prin agitarea aripilor; 2) a se duce în sbor; 3) a plană, pluti în aer; 4) a lua pe sus (vântul); 5) a se duce pe sus cu mare repeziciune — sboară săgeata; 6) fig. a merge cu foarte mare iuţeală ; 7) a circula în toate părţile; 8) a lua cu repeziciune; 9) a împrăştia, suprimă — 'şi-a sburat c'reerii, s’a împuşcat în cap;
10)	a elimină; a destitui; 11) fig. a se duce, a perde; 12) a se transportă — sboară gândul. >
sburat s. n. V. prec. Acţiunea de a sbură. sburat, ă adj'. 1) Dus prin sbor; 2) fig. luat; furat; brânză sburată, brânză amestecată £u smântână sau făcută fără a fi luat smântână; lapte sburat, lapte corăslit.
, .sburătăci (a) v. 1) A face să şi ia sborul; a deprinde să sboare; 2) fig. a se despărţi de cloşcă (puii); sau 3) fig. a se despărţi de familie copiii mari; 4) a alunga să sboare (păsările).
sburătoare s. f. şi adj. Care sboară; păsările sburătoare; bot. plantă mare cu flori purpurii şi cu tulpină păroasă (Epilobium).
sburător, oare adj. Care sboară; s. m. 1) Sburătorul, fiinţă misterioasă care, după închipuirea poporului, stă în pădure, în poiene, şi pândeşte fetele, pe cari le sărută; după urma căruia fetele apoi se ofilesc, se îngăl-
benesc şi chiar mor; 2) sburător sau lipitură, boală provocată de sburător sau de smeu — omul gălbinicios, slab şi trist, care pare că nu-i in toate minţile, e atins de sburător (boală băbească, de vrăjitorie);
3)	titlul unei reviste literare, «Sburătorul».
sburătui (a) v. 1) A sburâtăci ivezf); 2) a aruncă cu pietre sau altceva după pasări, ca să fugă şi să nu strice sămănătura. i sburâtură s. f. Ţandăra, bucată ce sare, aşchie — de lemn, peatră, etc.
‘ sburd s. n. (tras din sburdă). Zool. Efemeridă — un fel. de insectă ce trăeşte numai o zi.
sburdă (a) v. (pref. s şi lat. porto, portare, a purtă, a duce). 1) A (se) alergă cu vioiciune şi veslie (copiii, animalele); 2) a se juca alergând; 3) a se distra, a petrece zgomotos ca tinerii; — mie nu ’mi sburdă, nu sunt dispus la veselie; sburdă de bine, caută distracţii, e vesel, de bine ce ’i merge. ,; sburdăciune s. f. V. prec. Petrecere, des-ifătare.
(sburdalnic, ă adj. Neastâmpărat, care a-leargă şi se joacă mult.
sburdălnicie s. Jocul cu alergătură a copiilor; neastâmpăr; nebunie (de copii).
sburdare s. f. V. sburdă. Acţiunea de a sburdă; neastâmpăr.
sburdător, oare adj. V. prec. Care sburdă; neastâmnărat.
.. sburdatic, ă adj. V. sburdalnic. sburli (a şi a se) v. V. sbârli.
■J sburlit, ă adj. V. sbârlit. scabie s. f.'(lat. scabies). Râie. scabros, oasă adj. (fr. scabreux, din lat. scaber, mârşav, răpănos). Mârşav, Scârbos.
scădea (a) v. (lat. din ex-cadere, a cădea din). 1) A se micşora volumul; 2) a se împuţina ; 3) a se evaporă şi a se scoboiî nivelul (apei); 4) a reduce (preţul); 5) a se deprecia valorile la biysă); 6) aritm. a extrage un număr mai mic din altul mai mare, spre a afla diferenţa; 7) a scădea prestigiul, â înjosi.
scadenţă s. f. (dela scădea, a se evaporă şi nimici). 1) Ziua cea din urmă când trebue plătită o poliţă; 2) termenul de plată (propr. şi fig.). V. vadea.
scadeiiţar S. n. V. preced. Contab. Registru de contabilitate, în care se scriu poliţele cu n-rul de ordine, emitentul şi giranţii, precum şi ziua scadenţei.
scădere s. f. V. scădea. 1) Acţiunea de a scădea, în toate înţelesurile ; 2) fig. lipsă, neajuns, defect; 3)' aritm. una din cele 4 operaţiuni principale aritmetice, prin care.
sca
scă
721
aflăm diferenţa între două numere sau valori neegale.
scadron s. n. pentru escadron. scafă s. f. (daco-gr. skafis, vas de lemn scobit). Mold. 1) Strachină de lemn ; 2) ar chit m ornament scobit ce se pune sus pe unchiul de împreunare al păreţilor cu tavanul; 3) taler de balanţă.
scafandrier ş. n. (fr. scaphandrier). Apa-n.t de scufundare în apă a unui scafandru.
scafandru s, m. (fr. scaphandre, din gr. Skafe, adâncare; andreia, curaj, bărbăţie). Om curagios, care închis într’un sac de cauciuc, prevăzut cu mici ferestre în dreptuj ochilor, scoboară în fundul apelor şi lucrează; i se dă aer de respirat printr’un tub de cauciuc adaptat la capul sacului.
scăfârlie s. f. (daco-gr. dela rădăcina ska-phis, vas scobit în lemn). 1) Craniu; 2) partea superioară a craniului.
scalete s. m. (dimin. din scaiu). Scaiu; scaietele popii, plantă cu flori verzi, formate din mici ghimpi îndoiţi la vârf, cari se prind de haine, de lâna oilor, etc.
scajhi s. m. (lat. pref. s-calix, boboc de floare). Bot. Plantă cu frunze ghimpoase şi cu flori rotunde ca nişte boboci (pupi), din spinişori îndoiţi la vârf, ce se agaţă îndată de haine, etc.; fig. om,care se agaţă şi se ţine mereu după altul — se ţine scaiu după mine.
scală s. f. V- scară (muzicală), scalâmb adj. (daco-gr. skalonon, cocoşat, strâmb). Sucit; om sucit. (Şi sicilian scalem-bru = sucit).
scalâmbâ sau scalâmbăia (a) v. V. prec. A suci, a strâmba (ghetele); a se strâmba (la faţă).	<.
scalâmbălat, ă adj. (daco-gr. după ska-lonoeidos, cu înăţişare strâmbai. Strâmbat, diformat, sucit. ■
scalâmbătură s. f. V. prec. Strâmbătură, >
grimasă.
scălda (a) if (lat. dela ex, spre afară, caiciare, a încălţă). 1) A strâmba tocurile, călcâiele încălţămintei; 2) fig* a pronunţa sucit cuvintele.
scăldat, ă adj. V. prec. Strâmbat, sucit. Olten.
scaldă s. f. urm. Baie; locul de scăldare; acţiunea de a se scălda.
scăldâ (a şi a se) v. (Jat. s, pentru ex, din; caldaria, baea de aburi). 1) A (se) îmbăia în apă caldă; 2) a face baie în râu ; 3) a uda peste tot corpul; 4) fig. a turna apă pe cineva; 5) a se muia—porcul se scaldă în noroiu ; 6) a udâ, a străbate (riturile pe anu-
me locur i; 7) a se cuibări şi frecă în colb, praf (găinile); 8) fig. a denatura adevărul, a schimba o afirmaţiune — o scaldă...
scăldat, ă adj. 1) îmbăiat ; 2) fig. udât peste tot; 3) s. n. acţiunea de a se scăldâ.
scăldătoare s. f. V. prec. Baie ; loc pentru scăldat în rîu.
scăldătură s. f. V. scăldat s. scalen adj. (gr. skalenos, cocoşat, strîmb). Geom. Denumire dată triunghiului ce are trei laturi neegale.
scaloian s. m. V. urm. Om sprinten şi n eastâmpărat.
scaloiu ,s. m. (daco-gr. dela' skaleyo, a scotoci). Om, în special copil sau tânăr, foarte neastânjpărat (care se agaţă, joacă, sare); se zice de asemenea şi fetelor: scaloaică, familiar, tot cu înţeles rău, de neastâmpărată. Olten.
scalpâ (a) b. (lat. scalpare, a rade). A ju-pui depe craniu pielea cu păr cu tot (cum fac sălbaticii vrăjmaşului învins).
scalpel s. n. (fr. scalpel, din lat. scaipare, a rade). Anat. Cuţitaş special, foarte tăios, cu anume formă, ce serveşte Ia incizii şi di-secţiuni anatomice.
scăiuş s. n. (pref. s. şi căluş). Lemnuş sau lopăţică ce uneşte cârceaua cu tânjala.
scamă s. f. (lat. squama, solz sau coarja zgrunţuroasă pe fructe, etc.). 1) Fulgii mici ce acopăr persica de ex.; 2) destrămătură (fulgi) depe suprafaţa unei stofe; 3) fire desfăcute dintr’o pânză veche şi cari se întrebuinţau apoi la pansarea rănilor (în loc de vată); 4) mică aţă sau fulg de pânză.
scamator s. m. (fr. escamoteur). 1) Cep ce ştie să facă scamatorii; comedian dela iarmarocuri sau bâlciuri; 2) /ăg. şarlatan, pungaş, (baza pare gr. skarhma, arena de reprezentaţii a atleţilor antici).
scamatorie, s. f. V. preced. Arta scamatorului de a face lucruri ce par miraculoase : înghite flacăra de foc, sau o sabie, etc.; scoate din o pălărie în acelaşi timp; farfurii cu apă, porumbei ce sboară, etc.; sfarmă cu ciocanul un ciasornic de buzunar, luat dela . un spectator şi pus într’o batistă iar apoi II găseşte neatins în cutiuţa unei mese, etc. etc, (toate bazate pe aparenţe şi peto jnare dexteritate a mânei).
scămos, oasă adj. (V. scamă şi lat. squa-mosus). Care are scamă, pufos.
scămoşâ (a şi a se) v. A face să fie eu scamă, pufos (o stofă); a destramă.
scamotâ (a) v. V. scamator, fr. esca-moter). A sustrage ceva fără să se o'bserve (cum face scamatorul); fig. a fură cu dibăcie.
scft
722
sci
scftnci (a) v. (pref. s şi căneci, dela câne). A scheunâ (plângând) cum face cânele mic (vorbind de copii); a lătra scheunând (cum fac căţeii).—Şi Slavii zic skinciati.
scâncit s. n. Acţiuuea şi efectul scâncirei; plâns scheunat (de copil).
scanda (a) v. (lat. dela scando, scandere, a se urcă). 1) A urcă şi apăsă tonul pronunţării pe anume silabe sau vorbe dintr’un vers grec*sau latin; 2) a împărţi în picioare un vers antic; 3) a însemnă cantitatea sau măsura versurilor.
scandal s. n. (fr. scandate şi daco-gr. din skandalon, cursă, momeală). 1) Prilej, momeală de a cădea în păcat (vechia biser.) >
2)	întâmplare sau conflict zgomotos; 3) ceartă sau insulte adresate în public; 4) faptă de ruşine sau compromiţătoare; 5) fig. zgomdt mare; (j) fig. indignare generală.
scandalagiu s. m.f V. preced. Cel ce caută să facă, sau face scandal (3 şi 5).
scandaliza (a şi a se) v. 1) A fi cauză de scandal; 2) a se formalizâ, ofensă, jigni de ceva scandalos; 3) fig. a se jenă, ruşinâ.
scandalos, oasă adj. V. scandal. Care provoacă scandal; de indignare; ruşinos.
scândură s. f. (lat. scandata). 1) Lemn lat şi lung, dar puţin gros; 2) pl. pardoseală;
3)	fig. pop. slab la corp. scândurică (ice) s. f. Mică scândură, scânteiâ (a) v. V. urm. 1) A produce scântei; 2) a aruncă'O lumină vie şi trecătoare;
3)	a produce lumină tremurând! şi vie ca stelele sau ca unele pietre preţioase; 4) fig-a străluci ochii (de mânie); 5) fig. a fi foarte vioaie (inteligenţa).
scânteie s. f. (lat scintilla, scânteie). 1) Părticică foarte mică de foc, ce sare în aier (din cărbunele aprins); 2) micuţă flacără ce iesă din corpul electrizat; 3) urmă mică de foc ; 4) fig. strălucirea ochilor (în mânie); 5) fig. urmă, rudiment, — schănteie de inteligenţă; 6) mică lumină ce iese din unele pietre, lovite cu un corp tare sau cu altă peâtră (cremenea lovită Cu amnarul dă scântei ce aprind iasca); ţ7) fig. pretext pentru început de răsboiu, de ceartă.
scânteiere s. f. Acţiunea de a produce scântei şi a scânteia propr. şi fig.
scânteietor^ oare adj. V. scânteie. Care produce scântei; 2) fig. viu strălucitor; 3) fig. ager — inteligenţă scânteietoare ; 4) fig. aprinşi de mânie — ochi, priviri. scânteios, oasă adj. V. scânteietor. sCânteufâ s. f. (dela scânteie). Bot. Plantă de ornament, cu floarea compusă din multe •loricele micuţe roşii; zisă şi racoină.
scăpă (a) v. (lat. pref. s pentru ex, afară din; capio, a apucă). 1) A fugi, a deveni liber cel prins); 2) a ajunge la o limită, la un sfârşit —= am scăpat de mizerie ; 3) a (se) liberă ; 4) a salvă; 5) a cădea sau a lăsa (din greşală) să cadă; 6) a da drumul fără voie — a scăpă vorba; 7) a perde; am scăpat trenul; 8) a1 se sustrage — scapă de amendă ; 9) a evada, — hoţii au scăpat î
10)	a pierde din memorie, — îmi scapă numele lui; 11) a ieşi a se deslegă — scăpă calul; 12) a.se scăpă (înţeles de^ruşine), a da drumul fără să vrea (escrementelor sau urinei).
scăpărâ (a) v. (compus scap şi pară — a da drumul pară). 1) A scoate scântei de foc din cremene, lovind în ea cu amnarul; 2) a procura aprinderea prin acest mijloc) 3) a produce schintei lovind în peatră; 4) fig. a fi plin de furie, de mânie; 5) fig. a bate din picioare de neastâmpăr; 6) a scoate scântei din pietre prin lovirea cu potcoava calului;
7)	a lumină repede (fulgerul); 8) fig. a se manifestă foarte viu, ager — scapără inteligenţa spiritul; 9) a aprinde foc cu bricheta;
10)	extins, a aprinde repede, scăpărat s. n. Acţiunea de a scăpărâ. scăpărător, oare adj. 1) Care scapără; 2) s. n. cremenea şi amnarul; 3) brichetă (2).
scăpare s. f. 1) Acţiunea de a (se) scăpă propr. şi fig. 2) mijlocul de a scăpă; 3) refugiu, adăpost; 4) ajutor; 5) omisiune; eroare — scăpare din vedere.
scăpat, ă adj. Liberat; salvat; fugit; evadat — a-l face scăpat, a-i lăsă să scape, să evadeze.	'
scăpătâ (a) v. (din scăpă). 1) A perde averea; 2) a deveni sărac; 3) a decădea ; 4) a cădea, a alunecă în joş) ; 5) f se seoborî soarele; 6) a apune (soarele, luna). * • scâpâtare s. f. 1) Acţiunea de a scăpătâ; 2) apunerea soarelui ,*~3) decadenţă, sărăcire.
scăpătat adj. V. scăpătâ. 1) Ajuns în stare de sărăcie; 2) s, n. apusul soarelui sau al lunei; sfârşitul zilei.
scapet s. m. (slav skovet V. scopi). Rus din secta scopiţilor (castraţi), spân; în România au meseria de birjari de lux.
scară s. f. (lat. scala). Alcătuire din două lemne paralele lungi, unite din ioc în 16c prin stinghii mici, pe cari se poate sui şi coborî (scara poate fi şi de fer, frânghie); 2) şir de trepte pentru a se urcă sau seoborî; 3) treaptă de suit în trăsură; 4) inel de metal atârnat la şea, pentru a sprijini în el talpa piciorului;
5)	pl. un fel de mici colaci înfipţi pe două beţişoare împodobite, pentru a se da de po-v
sca
,723
mană (la morţi); 6) tabla de materie (a cărţii — oechiu); 7) muzic. şirul consecutiv de opt tonuri (sau 7) în urcare sau scoborîre ; scară chromaticâ, care are multe semitonuri între cele 8 tonuri principale, formate prin diezi sau bemoli; scară diatonică, ce are numai două semitonuri în gama de 8 tonuri ; 8) geom. scara de reducţie, măsura în care proporţional este redusă o figură sau o hartă desemnată, în raport cu mărimea naturală ; 9) linia subdivizată ce serveşte pentru a măsura dimensiunile reduse ale unui plan sau hartă; 10) serie continuă — scara vieţuitoarelor ; 11) ordinea socială, trepte, gra-daţiune; ■ 12) tăiere neregulată, în tunderea părului, — tuns cu scări; 13) scara-mâţei, joc de copii (mold.); 14) adv. pe o scară întinsă, f. mult şi freqvent scarabeu s. m. (lat. scarabeus). Zool. Un fel de gândac negru cu aripi ţari, din felul cărăbuşului.
Scaraoschl s. m. (daco-gr. dela kara, arătare, âstice, teribilă, rea). Denumire dată diavolului — tot aşa cum se zice: întunecatul, necuratul, pârdalnicul, mititelul, du-că-se pe pustii, naiba, ,cel diu baltă, etc.
scârbă s. f. (daco-gr. dela skâr, excrement; ba, exclamare ca oh ! ah/).,> 1) Sentiment respingător de greaţă, c esgust; de aici s’a format al doilea sentiment de indispoziţie ; 2) mâhnire, întristare. — Şi Slavii au cuvântul skorbi, şi skrăbă.
scârbi (a şi a se) v. V. preced. \) A des-gustâ; a produce greaţă; 2) a se întrista (înţelesul acesta se obţine mai ales cu a fi scârbit).
scârbiră s. f. V. prec. 1) Desgust, desgus-tare, greaţă ; 2) supărare, întristare.
scârbit, ă adj. V. prec. 1) Desgustat; 2) trist, întristat.
scârbos, oasă adj. V. prec. 1) Desgustă-tor, greţos ; detestabil (şi scărboşenie).
scăricea s. f. V; scară. Bot. Plan fa cu flori albastre sau albe, dispuse în rânduri treptate (Ca scara) — zisă şi scara Domnului. scrăricea, scărlcicâ s. f. Mică scară, scărilâ s. f.(dela scară). Codărla carului, pe cdre se poate urca în car; sau care are forma de scară.
sacrifică (a) v. (lat. scarific&re). Medic. A hărâcsi.
sacrificăţiune s. f. V. prec. Hărăcsire. scarlatină s. f. (fr. scarlatine, din fr. ecarlate, coloare roşie aprinsă). Medic. Boală molipsitoare ce se arată mai des la copii» începe cu călduri mari şi se arată pete roşii pe piele, pe piept..	*
scarlatinos, oasă adj. V. prec. Bolnav de scarlatină.
scărmănâ (a) v. (lat prefix s şi carmi-nare, a scărmănâ). 1) A smulge, a răsfiră lâna pentru a o înfoia şi curăţi; 2) a răsfira ce este fire bătătucite, buci etc. 3) fig. a smulge, a trage de păr (pe om, său câinii când se mănâncă); 4) fig. a smulge tot, a culege, a luă tot; 5) fig. pop. a bate bine, cu hărţueală (la luptă).
scărmănat s. n. V. prec. Acţiunea de a scărmănâ.
. scărmănătoare s. f. V. prec. Uneltă, pieptene de scărmănat lâna.
scărmănăturâ s. f. 1) Acţiunea de a scărmănâ; 2) fig. tragere de păr; bătaie, trân-teală.
scârnă s. f. (daco-gr. dela skâr, excrement, baligă cu sufix nă). Baligă, în special de câne; excrement uman.
scârnav, ă adj. (din vorba scârnă). 1) Murdar ; necurat întinat; 2) fig. urât, ruşinos. — Şi Slavii zic skverno, şi skvernii, murdar; vădit o diformare din baza gr. skâr. ■ scâmăvi (a şi a se) v. (din scârnă). Mold.
1)	A face excrement (copilul); 2) a se murdări, a întinâ; 3) a pătâ.
scârnăvie s. f. V. scârnă. 1) Excrement;
2)	murdărie, necurăţenie ce produce greaţă, desgust; 3) fig. pop. om sau copil prea murdar ; 4) fig. om bicisnic, slab, neînsemnat = spurcăciune),
scărnăvlre a. f. Acţiunea de a scdrnăvi. scârnăvlt, ă adj. Murdărit întinat pătat; plin de escremente. Mold.
scarpă s. f. (ital. scarpa, pantof). Pantof femeiesc, (venit prin intermediar grec-mo-dern).
scârpină (a şi a se) v. (lat vulg. scalpi-nare, din scalpere, a scărpinâ). 1> A râcăi cu unghiile pielea, unde se produce mâncă-rime; 2) fig. fam. a bate, a pedepsi; 3) a se freca de un lemn sau de altceva (vitele mari) când au mâncărime; 4) a bate, a pedepsi puţin. Mold.
scărpinare s. f. Acţiunea de a scărpina.' scărpinat, & adj. 1) Râcăit, frecat; 2) fig. bătut; 3) s. n. acţiunea de a scărpina.
scărşni (a) v. (din onomat. scârţ, pentru scârţui). A produce zgomot frecând apăsat dinţii şi măselele.
scârşnitor, oare adj, V. scârşnitor. scârţ! interj, (onomatop. dela sunetul fre-cărei, cu sunet ascuţit a corpurilor tari) Exprimă sunet produs de frecarea sau râcăirea a două corpuri tari — roafa neunsă scâr-ţie în mers, idem uşa, etc.
724
şce
scâ
scârţa-scârţa s. m. V. prec. 1) Fam. Cel
ce scârţie cu peniţa când scrie — scriitor prost, scriitoraş (iron.); ’2) scârţietură repetată.
scârţăeală s. f. V. urm. Acţiunea şi zgomotul scârţăirei.
scârţăi (a) v. V. scârţ! 1) A scoate sunetul scărţ! prin frecarea a două corpuri (roata, uşa, etc.); 2) a produce sunete stridente din vioară; 3) fig. a cânta prost; 4) fig. fam. a schinci, a plânge; 5) fig. a nu funcţiona bine un mecanism; a nu merge ceva regulat; 6) a face zgomot scârţ, ghetele la mers.
scârţăit s. n. 1) Acţiunea şi sgomotul produs de scârţăire ; 2) fam. schincitor.
scârţâitor, oare adj. 1) Care scârţie; 2) iron. cântăreţ de vioară; 3) iron. pop. scriitor, copist.
scârţăltură s. f. V. scârţăeală.
scatiu s. m. (gr. mod. skathi). Zool. Numirea unei păsărele cenuşii, ce pare împroşcată, cu mici pete roşii ca de sânge, al căi ei cântec imitează prost pe al canarului.
scatoalcă s. f. (rus skatulka, din germ. schatulle). 1) Lădiţâ de mână, ca inie geamantan, pentru dus lucruri; 2) fam. lovitură grea de pumn; 3) fam. băborniţă. Mold. — Cuvânt rămas dela soldaţii ruşi în timpuiile vechi.
scaun s. n. (lat. scamnum, macedo-rom. scamnu). 1) Mobilă obicinuită, pe care şed oamenii; 2) vechiu tron domnesc' sau episcopal; 3) fig. reşedinţă domnească sau mitropolitană; |4) instanţă judecătorească de ocol (Transilv.); 5) masă de tăiat carne la măcelari; 6) suportul strunelor (la vioră); 1) opleanul săniei; 8) perinoc, lemn adaus deasupra osiei Ia car; 9) lemn de piedecă 11 râsboiu '(stative); 10) scoborîş,-aşezare în jos — soarele e in scaun-, II) fig. centru, reşedinţă; 12) fig. inteligenţă — om cu scaun la cap; 13) fig. med. ieşire afară — are scaunul regulat.
scăunaş s. n. (dimin. scaun). I) Scaun mic; 2) suport de strune (vioară); 3) s. m. neg1 stor de vite, măcelar ; 4) rezident, magistrat (scaun 4); 5) mic suport pentru furculiţă, cuţit şi lingură, pe masă.
scăunean s. m. Trans. Magistrat, consilier municipal.
scăz&mânt s. n. (din scădea). 1) Scădere (ca efect); 2) reducere; rabat; 3) pierdere din preţ.
scăzător s. m. Aritm. Numărul mai mic ce se scade din descăzut.
scăzut, ă adj. 1) Redus, micşorat (preţ);
2) fără zeamă multă (bucate); 3) secat de apă (lacul, rîuî); 4) micşorat (volumul), scelerat, ă adj. şi s. (lat. sceleratus, nelegiuit, criminal). Pungaş, bătăuş, blestemat.
scenă s. f. (fr. scene, din gr. skeni, cort, şatră). Teatr. 1) Partea din teatru (acoperită de cortină) unde joacă actorii; 2) înfăţişarea, decorul scenei; 3) acţiunea ce se reprezintă pe scenă ; 4) fig. arta dramatică; a ilustra scena; 5) fiecare parte dintr’un act, când intră pe scenă o nouă persoană, sau iese vre una; 6) fig. aspect variat al naturii; 7) fig. acţiune, frământare din viaţă» pe scena politică apare...; 8) întâmplare emoţionantă — o scenă iragică; 9) scandal, imputări — i-a făcut o scenă.
scenariu s. n. V. prec. 1) Punerea in scenă a unei piese; 2) planul unei piese de teatru, numele şi felul personagiilor şi actorilor» aranjamentul scenei şi modificările ce intervin, costume, etc.
scenetă s. f. (dela scenă). Mică piesă teatrală de un act.
scenic, ă adj. (fr. scenique). De scenă, de teatru, de joc teatral. ' sceptic, ă adj. ,(ţr. sceptique, din gr. skep-tikos, cel ce examinează amănunţit). Care nu crede uşor, neîncrezător; care se îndoeşte de toate.
scepticism s. n. (fr; scep'icisme, V. preced): 1) Doctrină filozofică a celor ce susţin că nimic nu este sigur ; 2) caracterul scepticului.
sceptru s. n. (lat. sceptrum, din gr. skep-tran, toiag, băţ de sprijinit). 1) Baston frumos ornat al suveranilor, ca semn atributiv al puterei de a comandă; 2) cârja.pastorală» ornată, a episcopului sau a mitropolitului; 3) fig. autoritate suverană, regalitate; 4) fig. dominaţiuue.
schelă s. f. (daco-gr. diform. din schedia= plută, tnbarcaţiupe, pod plutitor şi schelă (fr. echafaudage). 1) Podul plutitor (pontonul) lângă care acostau corăbiile în port;
2)	port pentru înbarcări şi debarcări (vechiu);
3)	podiş de lemn, provizoriu înjghebat, pentru a putea zidi o construcţie înaltă ; 4) podeală de casă; 5) fig. înălţime de urcat — suind, palid suflet, a norilor schele. Emi-nescu.
schelălăi (a) v. chelălăi. schelet s. n. (fr. squelette, din gr. skele-tos, schelet, din baza skel, a fi uscat şi lung). 1) Alcătuirea de oase, pe cari este- aşezată carnea şi muşchii omului sau animalelor ; 2) fig. Om foarte slab, de i se cunosc oasele;
3)	fig. construcţia principală pe care se for-
mează un vas plutitor; 4) fig. liniamentele generale ale unei scrieri, compoziţii.
schemă s. f. (fr. scheme, din gr. schema, formă, înfăţişare exterioară). Reprezentarea în linii sau forme simplificate a înfăţişării reale şi a raporturilor sau funcţiunilor unui lucru, sau a unei lucrări.
schematic, ă adj. V. preced. în formă de schemă.
schematism s. n_. ifr. schematisme din gr. schema). Forma schematică şi întrebuinţarea ei.
schembea s. f. V. schimbea. schepsis s. n. (gr. skepsis, reflecţiune, observaţie atentă). 1) Cu schepsis, cu pricepere, în mod reflectat, bine plănuit; 2> cu haz, cu şic; 3) cu mecani;m ascuns; 4) cu plan ascuns cu şiretenie, scheună (a) v. V. cheună. schijă s. f. (daco-gr. dela schyza, spărtură, aşchie de lemn şi dela schyza, a crăpă, a sparge). 1) Fontă, fuciu — denumit aşa pentru că nu este maleabil, ci crapă, se sparge; 2) aşchie'(de obuz, sau altfel) Olt. — (acest înţeles de aşchie, este şi în lat. schida, schidae, surcea, surcele din grec. schide). Pronunţia spijâ, este trasă din schijă şi nu este cea adevărată; eâ se aude la Poloni, şi foarte rar la Români; sub o influenţă din nordul Moldovei, Eminescu a întrebuinţat această formă greşită — clopotul n'a plânge cu limba lui de spijă.
schilod, oadâ adj. şi s. (daco-gr. din kyllo-podos, strâmb de picioare, cu prefixul s = schilod). I) Cu picioarele difoime strâmbe;
2)	cu o diformitate fizică; ciung, şchiop, chior, sau cu corpul diformat de o suferinţă;
3)	fig. ceea ce este diform, strâmb, schiţodeaiâ s. f. Acţiunea şi efectul schi-
lodirei V. schilod.
schllodenie s. f. Pocitură; om schilod.’ schilodi (a) v. (dela schilod). 1) A face schilod; 2) fig. a diformă ; 3 fig. J’a schilodit în bătăi, l’a bătut rău.
schilodire s. f. Acţiunea de a schilodi propr. şi fig.
schilodit, A adj. 1) Devenit schilod,; 2) diformat, strâmbat
schiniă s. f. (daco-gr. din skemu, formăj înfăţişare). 1) Grimasă, strâmbătură la faţă; 2t forma sau uniforma — schimă mona-chală ; 3) fig. arătare, copil sau om slăbit foarte tare — o schimă. Moid.
schimb s. n. V. urm. 1) Schimbare; 2) comerţ de a schiihba bani, zărăfie; 3) pri-meneni, — rufe de primenit; 4) schimb de cuvinte, scurtă convorbire; 5) schimb de
idei, înţelegere, tratative; 6) valoarea cu care se cotează.zilnic diferite monede la bursă;
7)	trecerea măr urilor reciproc dintr’o ţară în altă; 8) milit. ; înlocuirea la anume oră a santinelelor: 9) cu schimbul (călăraş), care făcea serviciu militar o parte de timp Ia cazarmă, iar apoi sta acasă; 10) alternare, pe-rândare; 11) fig. compensaţie — în schimb ai mângâierea...
schimbă (a şi a se) v. (daco-gr. dela skim-„ bos, diformat,-sucit). 1) A da o altă formă ; 2) a modifică, (forma, coloarea; 3) a se transformă dintr'o substanţă în alta; 4) a se pre-mfcni de albituri (rufe) ; 5) a se înlocui un lucru prin altul; 6) a da un lucru peniru un altul; 7) a preface moneda în monede mai mărunte; 8) a da sau a primi monede streine pentru cele locale, sau viceversa ; 9) fig. a conversă puţin — schimba două vorbe;
10)	fig. a înşelă, trădâ (soţul, soţiea); 11) a se perândâ; 12) a şe modifica vremea (în bine sau rău); 13) a se modifca, transforma (moravurile, lumea); 14) a da altă direcţie — drumului, conversaţiei,, etc. \ schimbăcios, oasă adj. Care se schimbă ades ;’nestatornic (tirr.p, caracter).
schimbare s. f. 1) Acţiunea de a, sau ase schimbă; 2) modificare, transformare; 3) variaţie; 4) fig. trădare ; Schimbarea la faţă, serbătoare bisericească la 6 August.
schimbaş s. m. Călăraş cu schimbul (v. schimb 9).
schimbător, oare adj. Carese schimbă uşor, nestatornic.
schimbea (schembea) s. f. (turc işchembe). Droburi de miel, sau- mâncare ori ciorbă în care se pune şi prapurele mielului; fig. Bucur, a mânca sc.hembeaua, a se păcăli.
schimnic s. m. (dela vorba schimă). Călugăr care se înfrânează de mâncare, posteşte şi devine foarte slab. — Şi Slavii zic skimnik, dar baza şi formaţiuuea cuvântului nu este slavă.
schlmonach s. m. (compus din gr. skema (schimă) — formă şi monah). Călugăr care .îmbracă uniforma de monah, dar încă nu a îndeplinit formele de intrare în tagma monahală.
schhnonachie s. f. V. preced. Călugăriţă care, deşi poartă uniforma, nu a intrat încă în monahism.
schimonosi (a şi a se) v.. (din vorba schimă, după gr. schematizo, a da o formă sau a lua o formă). 1) A da o formă ciudată, a desfigura ; 2) a se strâmbă, a face grimase.
schimonosire s. f. Acţiunea de a (se) schimonosi.
sch
726
sch
schimonosit, ă adj. V. prec. Diformat, pocit.
schlmonosi(a) v. V. schimonosi'. schinci (a) v. V. scâncL schinduc (sau. schinduh) s. fn. (comp. schimb-duhu). Bot. Plantă rară, cu fiori albe şi al cărei fruct aromatic, se pune în rachiu pentru a-i schimba mirosul (duhul); întrebuinţată de călugări la schitul Durau şi alte mâuăstiri din Moldova. (Canioselinum).
schinduf s. n. (aceeaşi ca preced). Mold. Plantă ce dă miros bucatelor zisă şi cimbru.
schln'giu s. n. (amplificare din chin, s-schin, şi cu sufixul giu). Chinuire, tortură. — (Şi Turcii zic iskenge, tot din baza greacă kineâ).
^ schingiui (a şi a se)vu. V. prec. A tortură, a 6'hinuL
schingiuire s. f. V. prec. Acţiunea de a schingiui; tortură, schingiuit, ă adj. Torturat, chinuit, schingiuitor,' oare adj. Care torturează, şchioapă s. f. (din baza şchiop). Mold. Măsură de lungime cât este deia capătul degetului mare până la capătul degetului arătător, când sunt bine deschise.
şchiop, oapă adj. (lat. vulg. exclopus, din gr. kyllopous = şchiop). 1) Care are lipsă un picior; 2) care are un picior bolnav şi merge sprijinindu-se în băţ sau păşeşte aplecăndu-se; 3) fig. defectos, cu lipsuri — versuri şchioape. — Şi Italian sciopo.
şchiopăta (a) v. V. prec. 1) Â merge ca un şchiop ; 2) fig. a nu merge, funcţiona, regulat; 3) a fi defectuos.
şchiopătare s. f. V.- prec. 1) Mersul diform ; 2) fig. neregularitate. şchiptru ş. n. V. sceptru. c schir s. «.(daco-gr. din skirros, dur, aspru)’ Haină călugărească de desupt (după prescripţiile monastioe) aspră.
schirlet s. n. Vecfiiu (din ital. scarlato. stacojiu, prin intermediar turc iskerlet). Un fel de stofă stacojie.
schirnav, ă (sau schinav) adj. (dela ono-mat. chir sau cheună). Olt Care chirăie, care plânge, schinceşte într’una (copil) — se aude în jud. Vâlcea.
schiros s. n. (gr. skirros). Medic. Cancer, tumoare tare şi fără durere, ce se formează în unele părţi ale corpului.
schismă s. f. (gr. şkisma, separaţi une). 1) Despărţirea unei părţi de credincioşi de Bi-seria principală, fără însă a se lepăda de toate dogmele ei fundamentale, schismatic, â adj. şi s. Care face parte .din schismă.
schist s. n. (gr. stdstos, crăpătură, despi-cătură, dela skizein, a crăpă). Geolog. 1) Stâncă formată din pături subţiri cum este ardezia; 2) oleiu mineral ce iese din schisturi bituminoase.
schistos, oasă adj. In felul schistului; ce conţine schisturi.
schit s. n. (daco-gr. din schid, a despică, despărţi). Despărţemânt, secţiune a unei mănăstiri mari; mănăstire mică, ascunsă în munţi, ce ţine de o mănăstire mare.
schiţă (I) s.J. (după fr. esquisse, din lat. exquissitus, ales). 1) Desemnul in linii generale, după cari urmează a face forma complectă ; 2) compunerea în forma primă a unui tablou ; 3) prima formă a unei sculpturi; 4) planul prim al unei opere literare, schiţă (II) s. f. Mold. V. spiţă. schiţă (a) v. V. schiţă (I). A face o schiţă, schlveriilseală s. f. V. chiverniseală. schivernişi (a şi a se) v. V. chivernisi. sciatic, ă adj. (fr. sciatique, dela gr. iskion, şold). Care ţine de şold; muşchiu sau nerv sciatic.
sciatică s. f. Medic. Duferere reumatismală a muşchiului sciatic.
scindâ (a) o. (lat. scindo, scindere, a despică). A despărţi, a deosebi un tot în mai multe părţi — a scinda o chestiune, a scinda o afacere, un proces în părţi deosebite după caracterul lor diferit scindare s. f. V. prec. Divizare, acţiunea de a scinda;
sciziune s. f. (fr. scision, din lat. scissius, despărţit). Desbinare; despărţirea unui grup dintr’un partid, adunare politică, etc.
sclaiu s. n. (pref. s şi claie). Carul în care se încarcă, se pune grămadă (la joagăr).
sclav, ă adj. şi s. (lat din ex~clavi„ de sub cheie — închis). 1) Rob care era sub stăpânirea absolută a stăpânului — (sclavii erau prizonierii din răsboiu luaţi dela inamic; copiii lor erau tot sclavi; sclavji puteau fi vânduţi); 2) fig. servitor devotat; 3) fig. sclavul datoriei, foatte devotat serviciului.
sclavagln s. n. V. prec. Ţinerea în stare de sclavie; fig. muncă continuă şi devotată.
sclavie s. f. 1) Starea de sclav; 2) fig. starea de supunere ia muncă perpetuă; 3) fig. subjugarea de o pasiune.
sclepţ s. m. (daco-gr. din klepto şi klepso, a apucă şi a ascunde). Zool. Strechia boilor, strechie, insectă care se ascunde sub coada vitei şi o muşcă, de nu se poate apără şi trebue să fugă (V. şi columbace). ' ' sclerotică s. f. (fr. selârotique). Albul o-I chiuita.
scleroză s. f. (fr. sclerose (din gr. skle-ros, dur, tare). Medic. învârtoşarea unor anume ţesuturi ale organelor, ale vinelor, arterelor.
sclifoseală s. f. V. urm. 1) Acţiunea de a sclifosi — plâns însoţit de sgomotul aerului aruncat de obraji şi buze; 2) fig. plâns prefăcut
sclifosi (a şi a se) o. (lat. dela scloppus, sunetul erului ce izbucneşte, când lovim o-brazul umflat). 1) A plânge făcând zgomot prin izbucnirea aerului din gură; a plânge sgomotos; a plânge mormăind; 2) a plânge prefăcut; 3) a face nazuri.
sciimpuş s. n. (din clempuş şi clampă). Mică bucăţică de lemn, despicată, cu care se fixează rufele pe frânghie când se usucă, sclinti (a şi a se) u. (comp. s şi clinti).
1)	A mişcă din loc; 2) a disloca din încheietură (mâna, piciorul), a se răsuci; 3) a sări din loc mintea (a’nnebuni). 4) fig. a comite o greşeală; 5) fig. a păţi ceva; 6) fig. a supără pe cineva, a cădea în disgraţie.
sclintealâ s. f. 1) Acţiunea de a sclinti; 2) fig. alienare; 3) fig. greşală. sclintit, & adj. V. prec. 1) Mişcat din loc;
2)	răsucit; dislocat (mâna); 3) fig. alienat;
4)	fig. greşit — a sclintit-o.
sclipeală s. f. V. sclipi. 1) Lucire de o clipă; 2) fig. lustru.
sclipeţ s. m. (din sclipi). Tr. Bot. 1) Scân-teuţă; 2) scrintitoare!
sclipi (a) v. (din pref. s şi clipi). 1) A străluci cu mici intermitenţe; 2) a străluci numai câte o clipă; 3) fig. a fi foarte curat; 4) a clipi.	.	;
sclipiclos, oasă adj. V. prec. Care sclipeşte, strălucitor, sclipire a. f. Acţiunea de ţi sclipi, sclipitor, oare adj. V. sclipiclos. sclipui (a) v. (dela clipă, în înţeles de puţin). A aduna puţin câte puţin, a strânge, agonisi.
selivisl (a) o. (daco-gr. dela glyphis, cise-lare, cu prefixul s). 1) A da lustru, prin frecare multă, metalului sau obiectelor poleite ; 2) a netezi bine *, 3) fig. fam. a se găti, a se pieptănă cu foarte multă îngrijire.
scllvlslt, ă' adj. V. prec. 1) Lustruit prin frecare (metalul; poleiala pusă pe ornamente sculptate se schlviseşte de poleitor cu un colţ de lup, sau cu.un^os foarte lucios); 2) fig. fam. peptănăt şiîmbrăcat cu prea mare îngrijire; 3) fig. făcut cu f. mare îngrijire şf curăţenie — o odaie scUvisită.
scoabă s. f. (lat. din prefix s şi capio, a apucă şi tot aşa diii lat. scabg, scabere, a
răzui). 1) Instrument tăios al dogarului pentru a răzui muchile vasului, zis şi cuţitoaie; 2) un fel de daltă pentru scobit; 3) bantă de fer, cu capetele îndoite şi ascuţite, pentru a înţepă şi prinde două lemne unui lângă altul;
4)	cuţit îndoit la capăt pentru răzuit fagurii. Cuvântul acesta ca şi scobi, a trecut şi la Slavi, cu înţeles mai mult sau mai puţin schimbat.
scoace (a şi a se) v. (din prefix s şi coace).
1)	A se uscâ prea de tot şi a crăpa (un lemn scopt şi răscopt); 2) a ţine pe lângă foc ca numai să se'încălzească şi să se întărească puţin chişleagul în oale, înainte de a-1 turna în strecurătoare. Mold.
scoale s. f. (lat. pref. s pentru ex -f ca-vea, scobită). Covata, albia In care curge făina la moară.
şcoală a. f. (lat. schola şi gr. schole; care a însemnat întâi răgaz, repaus). 1) Casa în care copiii învaţă să scrie, să citească, să socotească şi află felurite cunoştinţi cuprinse în cărţi şi unde li se dă poveţe folositoare;
2)	aşezământ de învăţături superioare sau Speciale: ştinţe, litere, arte, agricultură, meserii, comerţ; 3) profesorii şi elevii unei şcoale; 4) organizaţia învăţământului In general ; 5) organizaţia gradelor de învăţământ— şcoala secundară, Iau primară; 6) învăţătură continuă, deprindere sistematică — a face şcoală (mai des în înţeles rău — minorii tn închisori fac şcoală..); 7) doctrina particulară a unor filosofi; 8) sistem de reprezentare artistică sau literată după epoci, genuri, sau noţiuni, şcoala flamandă, şcoala italiană, şcoala romantică; 9) fig. rezultatul experienţelor vieţei — şcoala lumei; 10) fig. loc unde pomii mici, ieşiţi din sâmburi, cresc timp de 4—5 ani, până când se altoiesc şi se plantează unde au să crească şi să rodească. — Se credea că vorba şCffală este o vorbă nouă la Români, dar din moment ce existau vorbele: Învăţătură, scriptură, dascăl, a fost şi şcoala, fără să aibă local propriu; - ci învăţătura puţină se făcea în şi pe lângă biserică; iar vorba iscăli, în care este ex-scoU, adică a scrie numele ca la şcoală, dovedeşte că noţiunea de şcoală, cu toată restriştea vremurilor, nu a dispărut nici odată la poporul român.
scoarţă s. f. (lat scortum, piele; scor-tea, de piele). 1) Pielea, învelişul copacilor, pomilor; 2) înveliş tare al cărţei; 3) înveliş de lână pe pat; 4) covor (lăicer saii lăvicer) de lână, ţesut adeseori cu artă, cu felurite figuri din lână colorată; 5) împletitură de lozii, lungă cât laturile carului şi nalţă până
SCO
728
SCO

la un metru (serveşte când se cară porumbul) ; 6) fig. tot ce este întărit ca o scoarţă de arbore.
scoate (a) v. (lat. din excutio, excutere — (din lat. ex-quatio), a smulge, a scoate). 1) A trage afară; 2) a smulge; 3) a scobi — a scoate ochii; 4) fig. a face imputări; 5) a eliberă (din închisoare); 6) a elimină, izgoni, scoate pe uşă; 7) a destitui — scos c/in slujbă; 8) a scădea; 9) a da naştere, da la iveală — scoate pui cloşca; 10) a tipări, edita; 11) a expune — marfa; 12 a răspândi, a scos vorbă; 13) a'introduce — a scoate in lume; 14) a da strigăte; 15) a câştiga, nu scot nici hrana ; 16) a( deduce, scoate o învăţătură; 17) a se răsbuna, sau a se satisface, a ’şi scoate din capete; 18) a scoate din minţi, a converti, convinge, decide, zăpăci; 19) a exaspera,"a scoate din fire, din sărite; 20) a îndrăzni, a avea curaj — (nu) scoate capul; 21) a declară — a scoate dator; 22) a termină — scoate la capăt; 23) a recolta — scoate 2 kile lu pogon; 24) a pronunţă, nu scoate o vorbă; 25)'a transcrie, — scoate or copie; 26) a fotografia, — te scoate răzind; 27). a se desbrăcâ — scoate haina, şoşonii; 28) a duce, a vinde — scoate la licitaţie, scoate la instrucţie; 29) chemă — spoate la lecţie, la tablă ; a face efect purgativul.
scoatere s. f. Acţiunea de a scoate propriu şi fig.
scobaiu (sau scobar) s. m. (dela scobi). Zool. Peşte gustos, de râu, care are la bot o ţepuşă lungă osoasă, cu care poate scobi în nămol.
scobi (a şi a se) v. (lat. scabo; scabere, a răzui). 1) A săpa în ceva cu o uneltă as-ţită; 2) a râcăi; 3) a găuri; 4) a extrage;
5)	a curăţrirămăşiţi de alimente dintre dinţi; Cn a săpâ în formă curbă, concavă; 7) fig. fam. a scotoci bani în pungă; 8) a castra.
scobitoare s. f. 1) Daltă sau cuţit anume pentru scobit; 2) f. mică ţepuşă de lemn sau de pană pentru curăţit îitre-dinţi rămăşiţele de alimente.
scobitor s. m. 1) Cel ce scobeşte; 2) pop. gravor.
scobitură s. ţ. V. scobi. 1) Escavaţiune ; 2) efectul scobirei; 3) săpătură, gravură.
scoborî (a şi a se) v.V. cobori.
scoc s. n. (daco-gr. din prefix s (pentru lat. ex) şi gr. kauke (cauc), jghiab, sau vas scobit în lemn pentru dus apă). Jghiab scobit în lemn pe unde curge apa la roata morii ca să o pună în mişcare; jghiab mare de dus lemne (pe apă) sau de slobozit din deal la
vale. — Este greşită părerea că a fi din slavul skakati = a sări.
scocfain(e) s. n. pl. (daco-gr. pref. s şi kaukion, mic jghiab sau vas scobit). Jghia-buri, văgăuni, scobite de ape în munţi.
scociorî (a) v. (lat. s pentru ex şi cociere, a tot mişca). 1) A căuta ceva mişcând lucrurile dela locul lor; a scotoci; a căuta ce este ascuns.
scociorîre s. f. Acţiunea de a scociorî, scoclorltor, oare adj. Care scociorăşte. scofală s. f. (daco-gr. dela skopelos, culme). Mold. 1) Rezultat bun, culminant (mai ironie, rezultat foarte rău); 2) fig. copil f. bun (sau iron. f. rău); 3) mâncare foarte bună;
4)	fig. procopseală (în bine sau rău).— Baza, vorbei skopelos, este gr. skopos — scop, ţintă şi rezultat final.
scofâlcl (a se) v. (daco-gr. din skaf, a scobi, găuri; şi fălci (falcă). A fi cu obrajii scobiţi, afundaţi de slăbiciune); exfins. a se diformă (la faţă sau altfel).
scofâlcire s. f. V. prec. Acţiunea de a se scofâlci şi efectul el.
scofâlcit, ă adj. 1) Cu obrajii afundaţi de slăbiciune; 2) fig. diform la faţă; 3) extins. strâmb.
scofâlcitură s. f. V. prec. 1) Diformare a feţei prin slăbire; 2) adâncătură, strâmbătură.
scofeturi s- pl. Mold. (dela cofeturi), pop. mâncări buhe.
scofiţă (sau scufiţă). ‘s. f. (daco-gr. din skaphe, vas scobit în lemn). Mold. Căuş de luat apa din luntre.
scoică s. f. (lat pref. s şi concha, scoică). Zool. 1) Vietate mică ce trăeşte în apă fiind închisă în două capace calcaroase, formând un fel de cutiuţă ce se deschide şi se închide ; scoica de mare; are un frumos înveliş calcaros, adeseori cu forme şi colori minunate ; 2) stridie ; 3) fig. umflătură ce se face la unghiea calului. — Şi slav skolika. scoicuţă s. f. Mică scoică, şcolar a, m. V. şcoală. 1) Copil ce învaţă la şcoală; 2) adj. al şcoalei, de şcoală.
şcolăresc, ească adj. V. prec. De şcolar, ca pentru şcolari; de şcoală.	' .
şcolăreşte s. f. adv. Ca şcolarii, cum fac şcolarii,
şcolări (a) v. V. şcolar. A urmă la şcoală, a învăţă împreună, — am şcolărit cu el.
şcolărime s. f. Mulţime de şcolari; tinerimea din şcoală.
* şcolăriţă s. f. Fată care învaţă la şcoată.
scolastic, ă adj. 1) Ce ţine de şcoală; -2) privitor la scolastică; 3) s. adept al filosofici scolastice.
)
Î
.
■î
j
4
i
I
SCO
729
SCO
scolastică s. f. (din lat. schola, şcoala). Filosofie cu amestec de teologie, proprie şcoa-lelor din evul mediu.
scoliast s. m. (fr. scoliaste, din gr. scho-lion, notă, însemnare). Cel ce adnotează şi explică scrierile autorilor clasici. V. urm.
scolie s. f. (fr. scolie. V. preced). 1) Notă explicativă asupra textului unui autor clasic;
2)	geom. observaţie explicativă la o temă precedentă.
scolopendră s. f. (gr. lat. scolopendra). Zool. 1) Insectă lungă cu vre-o 40 de picioare ; 2) bot. un fel de ferigă din locuri umede.
scont s. n. (ital. sconto, din lat. ex şi computo, a socoti (compt). 1) Dobândă socotită şi plătită anticipat, adică în momentul când se împrumută cu bani cineva (dacă împrumutăm 1000 lei, se retine scontul 10»/o pe un an şi nuntărăm numai 900 lei); dobândă plătită pentru suma ce primim pentru o poliţă, pe timpul cât mai este până la scadenta ei; 2) operaţiunea comercială a scontărei;
3)	cuantumul scontului — scontul 5%• scontâ (a) v. V. preced. 1) A transmite
cuiva o poliţă (cambie, trată) înaintea de scadenţa ei şi pentru care primim valoarea şi plătim scont; — poliţa se scontează la bancă; 2) a primi poliţe şi efecte comerciale la scont; 3) fig. a angaja viitorul, adică a căuta foloase imediate în socoteala unei închipuite şau calculate reuşite.
scontare s. f: V. prec. Acţiunea de â sconta efecte comerciale.
scop s. n. (lat. scopos, gr. skopos). Ţintă urmărită; intenţie.
scopi (a) V- (slav skopiti). fi castrâ, a tăia testiculele, etan face secta religioasă a sco-piţilor din Rusia, atât la copii cât şi la unii tineri.
scopire s. f. Mutilare prin castrare, scopos $. n. ironic, p. scop (sub influenţa gr. riod.),
scopt, oaptă adj. V; scoace. 1) Uscat prea mult — piele, lemn; 2) încălzit pe lângă foc puţin,'(oalele cu lapte închegat, prins). Mold.
scorb s. n. (lat. scrobis, bortă, gaură). Gaură în pământ; gaură mare în trunchiul unui arbore bătrân.
scorbell (a) v. V. prec. A scormoni, găuri, scorboroşlt, ă adj. V. scorb. 1) Cu găuii adânci — pământ, munţi; 2) afundat. • scorbos, oasă adj. V. prec. Găunos, scorbură s. f. (comp. scorb şi lat. uro, urere, a arde). 1) Gaură mare în trunchiul unui copac, (mai des plop» răchita) produsă de îmbătrânire (ca şi * cum ar fi are), sau chiar
de ardere cum obişnuiesc a da foc copiii • păstori; 2) văgăună în munţi, sau în stâncă scorburos, oasă adj. V. scorb. Cu scorburi.
scorbut s. n. .‘(fr. scorbut, din olandez, scheurbuik). Medic. Boală ce constă în stricarea sângelui şi se manifestă mai des fa marinari prin umflarea gingiilor şi buzelor, scorbutic, ă adj. De scorbut. scordolea (dif. scordalea) s. f. (gr. mod. skordalia, din skordon, usturoiu). Un fel de sos din miez de nucă pisat, cu puţin pesmet şi puţin usturoi, şi care se pune apoi peste felioare de sfeclă fiartă sau coaptă; sau peste carnea dela omari sau raci, etc.
scormoni (a) v. (amplif. din scurmă). 1) A râcăi prin ţărînă, nisip, Cenuşă; 2) a râcăi , pământul; 3) fig. a ară rău; 4) a răscoli prin lucruri; 5) a scotoci (prin buzunare). Mold. scormoli.
scormonire s. f. V. prec. Acţiunea de a scormoni.
scormonit, ă adj. V. prec. l)Râcăit; răs-. colit; 2) arat numai la suprafaţă ; s. scormonire.
scorni (a)h>. (pref. s şi corni verb format dela cornul de vânătoare, la fel actualul cuvânt a trâmbiţă, dela trâmbiţă). 1) A nelinişti, a stârni (cânii sau vânatul) prin sunet de corn ; 2) a răspândi zvonuri — a scornit la minciuni; 3) a inventă, născoci; 4) a se produce — s’a / scornit din senin o furtună.
scornire s. f. Acţiunea de a scorni, scornitor, oare adj. şi s. 1) Care inventează, născoceşte; 2) care provoacă, stârneşte.
scornitură s. f. (dela scorni). Născocire ; plăsmuire ; zvon falş sau defăimător.
şcoroamhă s. f. (pref. s şi coroabă sau coroambă). Bot. Porumbre (fruct); porumbel (arbust).
scoroci (a) v. (din slavul skoro, repede). A se deslănţui cu furie (furtuna).
scoroji (a şi a,se) v. (pref. s şi coroji, amplificat din eorji). 1) A se scorţoşă; 2) a se usca şi îndoi ca o coarjă; 3) a se jupui coarja.
scorojire s. f. Acţiunea de a se scoroji, scorojit, â adj. îndoit prin uscare (ca o coarjă uscată) — scândura verde se scorojeşte,
scorombar s. n. V. scoroambă. Bot. Porumbar, loc unde cresc porumbele.
scorpie s. f. (lat. scorpioy Zool. Insectă gândac negru, nu prea mare (6—7 cm.), cu 10 picioare, dintre cari două din faţă aduse ca ale racului, iar coada se îndoae contrar,
pun
730
pup
în sus, şi în vârf are o beşică cu venin otrăvitor, ce omoară omul, dacă ’I Înţeapă cu acul din vârful cozii. In poveştile poporui se crede a fi un reptil mare, balaur; 2) Un semn al zodiacului corespunzător lunei Octombrie;3) fig. femeie foarte rea, sau om rău.
scorţar s. m. (dela scoarţa copacului). ZooL Pasăre care ciuguleşte viermişori din crăpăturile scoarţei copacilor, ciocănitoare.
scorţişoară s. f. (din scoarţă de copac). Coarjâ aromatică a arboraşului scorţişor, ce dă gust la prăjituri sau la băuturi.
scorţişor s. m. V.prec. Bot. Arboraş cultivat în Indiile orientale şi în insula Ceylan pentru scoarţa lui aromatică.
.scorţos, oasă adj. V. scoarţă. 1) Tare ca o scoarţă de copac ; 2) cu coarja crăpată ca a copacului — pepene zămos scorţos; 3) aspru la pipăit.
scorumnic1 adj. (din slavul skoro, repede). Speţă de porumb care se coace devreme — cincantin (păpuşoiu).
scoruş s. m. V, urm. Bot. Sorb, pom care face scoruşe.
scoruşă s. f. (pref. s şi coarjâ, corji). Fructul scoruşului, cari trebuesc corjite, lepădată coarja lor, căci altfel nu se pot mânca. — Şi Sârbii zic oskoruşa.
scoruşiu, le adj. V. prec. De coloarea scoruşelor, castaniu-cenuşiu.
scos, oasă cdj. V. scoate. 1) Extras ; 2) smuls ; 3) ieşit in afară; 4) eliminat, distituit;
5)	fig. introdus în lume; 6) câştigat.
scosătură s. f. Ce este eşit în afară, proeminenţă.
scoţian, ă adj. Ce este din Scoţia; ca în Scoţia; — duş Scoţian, alternând rece cu cald.
scoţie s. f. (lat. gr. scoţia). Arhit. 1) Un fel de jghiâb, uluc; 2) scobitură prelungă la baza unor coloane.
scotoci (a şi a se) v. (dela vorba scoate, cu sufix frequentativ ci). 1) A scoate lucrurile, a le răscoli pentru a căuta ceva; 2) a scoate de prin buzunări spre a cerceta; 3) a căuta cu deamănuntul, a cotrobăi, scotocire s. f. Acţiunea de a scotoci, scotocitor, oare adj. Care scotoceşte, scovărda (a şi a se) v. (lat. pref. s pentru ex şi co-verto, a 'se întoarce — a luat înţeles de a se strâmbă, diforma, suci). A sau a se îndoi prin uscare în chip concav, a se strâmbă, suci.
scovârdă s. f. (tras din scovărdă). Plăcintă coaptă bine cu foile scorojite, scovâr-date sau învârtită.
scovârdare s. f. Acţiunea de a se scovârdă.
scovârdat, ă adj. tndoit, scorojit; strâmb, surpat — aşternutul e scovârdat. Olt scrab s. n. (lat s pentru ex, de, crabro, gărgăun). Bot. Planta zisă grâul prepeliţei (odinioară se zicea al gărgăunului).
scrânciob s. n. (lat ex-crucibus, de a-tâmători, spânzurători, cruci). Mold. Dulap de Paşti, format din două furci nalte pe cari se învârteşte un grindeiu orizontal gros, a-, vând patru ţepuşi lungi, cruciş înfipte în el şi de cari sunt atârnate patru scaune; pe fiecare scaun poate sta o pereche — un flăcău şi o fată; scrâncîobarii învârtesc, iar scaunele treptat se urcă, ajung sus in răscruci şi apoi se scoboară, şi iar se urcă învârtindu-se de multe ori — această urcare şi mai ales scoborîrea face senzaţii plăcute, dar şi cu oare care fiori; cine se dă mult în scrânciob ameţeşte.
scrâşni (a) v. (oriomat V. scârşni). A scoate un sunet prin frecarea forţată a dinţilor, măselelor, sau a două corpuri tari.
scrâşnh-e s. f. 1) Acţiunea de a scrâşni şi sunetul produs; 2) fig. scrâşnirea dinţilor, suferinţă grozavă.
screme (a se) v. (lat din excrementum, materii fecale, baligă). 1) A face sforţare pentru a elimină escrementele; 2) fig. iron. a face sforţări zadarnice; 3) a faoe sforţare similară ca la num. 1. scremut s. ri. Acţiunea de a se screme, scrib s. m. (lat. scriba, scriitor public, copist). 1) Cărturar care ştia şă scrie (în cărţi vechi); 2) '(actual) copist; scriitorâş ; cel ce scrie de meserie (şi nu ca literat artist); gazetar plătit (cu înţeles de,defăimare).
scrie (a) v. /lat. scurtare din ,scribere). 1) A face litere şi a reprezenta prin de vorbe 2) a compune; 3) acodjpune adieri literare;
4)	a corespunde prin scris; 5) fig. a fi predestinat ; — aşa t-a fost^şcris.
scriere s. f. V. preced. 1) Arta de a fâce litere şi a reprezenta cu ele vorbe; 2) acţiunea de a scrie; 3) operă literarisâMştiinţifică ; 4) felului de a scrie.
scriitor s. m. 1) C«1 ce scrie ; 2) autor de opere literare; 3) copist.
scriitoare s. f. Femeie care scrie; autoare de opere literare.
scriitoraş s. m. V. scriitor.. 3. 1) Cppist; 2) ajutor mic de lucrări literare.
scriitoricesc, eaşcă adj. De scriitor, a scriitorilor (2).
scriitorie s. f. îndeletnicirea de scriitor, scriituri s. f. V. scriere. scrijea s. f. (daco-gr. prefi s -f- grapsâ, a; -zgâria, corji). Mold. Felie subţire; corjiti. '■
ser
731
ser
scrijeli (sau scrijeli) (a) v. V. prec. A zgâria, a răzui uşor, a face pe ceva zgârieturi cu cuţitul; a trage o zgârietură pe un lucru lucios' — diamantul scrijilă sticla. Mold.
scrijelares. f. Acţiunea de a scrijeli, scrijelituri s. f. Sgârieturâ subţire, scrimă s. f. (fr. escrime). Arta de a se bate cu armele două persoane intre ele; sau felul de a mânui o armă pentru a putea da lovituri şi in acelaş timp a te apăra de loviturile adversarului (in duel).
scrin s. n. (lat. scrinium, ladă, lădiţă). Mobilă cu 3—4 cutii mari de lemn, pentru ţinut albituri, etc.
scrlnte s. pl. (lat s pentru ex, critus, stufos). Trans. Bot. Numirea liliacului care face flori stufoase.
scrinteală s. f. V. scrinti. 1) Dislocarea unui os din încheietura lui; 2) fig. greşeală; 3) fig. sminteală la creer; 4) clintire din loc. scrinti (a şi a se) v. (dinclinti). V. sclinti. scrlntire s. f. V. scrinteală. scrintltoare s. f. (dela scrinti). Bot. Numirea unei plante cu flori mici galbene, ce creşte^ prin nisipiş sau locuri umede şi care se zice că fieartă vindecă scrinteală (Poten-tilla supină).
scrinti tură s. f. V. scrinteală. scrlpcă s. f. (baza este ca lat scrib, in primul lui înţeles din grecescul graph (prin skHphon), â sgâria a râcăi; iar terminaţia ca, arată să fi fost un ke grecesc, într’o formă skriphkG; astfel că instrumentul a-cesta, care dă sunete printriun fel de sgâriere râcăire a coardelor, are o numire greco-latină, care s'a format In Bizanţ sau în Dacia). Vioară, care dă sunete prin cele patru coarde râcăite, sgâriate, cu arcuşul. — Şi Ruşi zic skripka, numite luată deta Daco-Latini; probă că arcuşul ca ţi coardă şi struna sunt latine; iar terminaţia ar, dela scripcăr, este cu totul românească.
scrlpcar s. m. Viorist, cel ce cântă cu scripca. '•
sciipei* *• ni (lat s pentru ex şi crepitus, scârţîit). 1) Rotiţă atârnată sus, peste al cărei jghiab se trece o sfoară sauo frânghie, ce serveşte la ridicat greutăţi, în-care timp rotiţa scârţie; 2) rotiţe ce rădică iţele la ţesut pentru a se fonna rostul; 3) fig. pârghie de înălţare.
scripţişor 8. m. Mic scripete. <• scriptic, ă adj. şi s. V. urm. Lucrare, temă şcolară, scrisă.
scriptură ş. f. (lat scriptura, scriere). 1) Scriere; 2) Sfânta scriptură, carte religioasă
ce conţine învăţăturile biblice precum şi scrierile evangheliştilor. scripturistic, & adj. V. scriptic. scris s. n. V. scrie. 1) Acţiunea de a scrie;
2) scriere; 3) felul de a compune; 4) financiar pl.: scrisuri funciare urbane, acţiuni de valoare, ale Societăţii de Credit funciar urban, garantate prin casele ipotecate Ia la acea instituţie; scrisuri funciare rurale, garantate prin moşii ipotecate la Creditul funciar rural; 4) fig. destin.
scris, i adj. 1) Redat prin scriere, nu prin vorbă; 2) fig. minunat redat; zugrăvit; re-' prezentat exact; 3) fig. Împodobit, foarte frumos ; 4) cu ornamente, încondeiat (ou), scrisa s. f. V, prec. Soarta, destinul.. scrisoare s. f. (din scris). 1) Scriere; 2) corespondenţă, epistolă.	' .
scrisorlcă ş. f. Mică epistolă, scroafă s. f. (lat. scrofă). 1) Femeiuşa porcului ; 2) bat joc. pop. femeie neruşinată.
serdumbe s. pl. (lat. pref. s şi corrum-pere, a strică). încălţăminte vechi şi stricate. Mold. •
scrob (pl. scroburi) s. n. (lat. dela scru-pens, pietros, întărit). Mâncare din albuşuri şi gălbinuşuri de ou, puţin prăjite cu unt satr untură, ori cu bucăţele de slănină sau cu smântână. Jumări. Mold.
scrobeală s. f. V. urm. 1) Fecula extrasă diu ţartofi, cu care se pot întări albiturile ce se calcă; 2) sineală, coloare albastră cu care se dă puţin colorit albastru rufelor după ce se spală. Munt.
scrobi (a) v. (lat dela scrupeus, pietros, întărit). 1) A muia în apă cu scrobeală rufele spre a le călca apoi cu fierul fierbinte şi a le face tari; 2) a voj>si rufele puţin cu coloare albastră (noţiune dela împietrit, fixat, Întărit colorile ta văpsiţorie). scroboş, oasâ adj. V. scorbos. scrofiţi s. f. V. scroafă. 1) Mică scroafă ;
2) pitulice. Banat
scrofule (sau scrofuri) s. pl. (lat. scro fulae). Medie. Buboaie, ghinduri ce se fac mai ades la gât şi apoi se sparg şi lasă urme.
scrofulos, oasă adj. Cel bolnav de scrofule.
scrombă! (a) v. V. scroambe. A face sgo-mot mergând cu scroambele.
’ scţum s. ti. (lat a. pentru ex din şi cre-}no, cremare, a arde). 1) "Ceea ce rămâne din ardere; forma rămbsă a lucrului ars ce * nu s’a prefăcut încă In cenuşă; 2) cenuşa dela ţigară ; 3) depozit negru pe oale din \ cauza arderei; 4) a se face scrum, a arde complect.
ser
732
seu .
scrumbie s. f. (gr. skombros, lat. scom-ber). 1) Peştişor de mare care se usucă sau se afumă; 2) acelaşi peşte ce se poate pescui şi In Dunăre (scrumbii de Dunăre), foarte plăcut la gust.
scrumieră s. f. (dela vorba scrum). Farfurioară anume pentru pus scrumul de ţigară.
scruntar s. n. (lat. dela scrutări, a străpunge, a pătrunde). Insulă ce apare de sub apă numai pentru un timp (când scad apele). .Mold.	'	.	„
scrupul s. n. (lat. din scrupus, nelinişte, dimin. scrupulus, mică nelinişte). 1) împiedecare, oprire conştincioasă, dela o faptă ce ar fi rea; 2) exactitate mare la împlinirea îndatoririlor; 3) fig. imputare .ce se simte în suflet după o faptă ce nu ne mulţumeşte deplin.
scrupulos, oasă adj. V. prec. 1) Cel ce are scrupule; 2) exact şi conştiincios la datorie ; 3) fig. foarte exigent, sever.
scrupulozitate s. f. (după fr. scrupuo-site). Exactitate minuţioasă.
scrută (a) v. (lat. scrutor, scrutări). A cerceta cu deamănuntul; a pătrunde bine cu mintea; a observa bine.
scrutător, oare adj, I) Car» scrutează;2) s. m. Cel ce ia note de ce se discută într’o adunare de societate comercială sau de bancă; 3) funcţionar, său însărcinat care numără voturile puse în urnă.
Scrutin s. n. (fr. scrutin V. scrută). 1) Votare pentru o alegere; 2) totalul voturilor;
3)	urnă în care se pun voturile.
scud s. m. (spân. escudos). Monetă veche valorând 5 lei.
scufă s. f, (gr. dela skyphion, craniu, de unde şi ital. scuffia). Căciuliţă uşoară de stofă — scufă de noapte. scufie s. f. V. scufă. scufiţă s. f. V. scufă. Mică boneţică pentru pus pe cap la copii mici.
scufundă (a şi a se) v: (pref. s şi cufundă). 1) A sau a se afundă în apă; 2) fig. a se prăbuşi — se scufundă pământul; 3) fig. a fi absorbit în gânduri meditaţii.
scufundare s. f. Acţiunea de a, sau a se scufunda.
scufundător s. m. 1) Cel ce se scufundă; 2) scafandru.
scufundătură s. f. 1).Scufundare ; 2) sur-' pătură, adâncâturâ.
■ scuipă (a) v. (din vorba scuipat). 1) A a-runca scuipatul jos; 2) a arunca scuipatul asupra cuiva; 3) fig. a arăta dispreţ; a scuipa în sân, semnificare să nu se sperie; sau femeea însărcinată scuipă când vede
ceva oribil ca să nu contracteze pruncul acea diformitate, sau miros urât, etc.; 5) fig. a aruncă, — scuipă foc tunul. scuipare s. f. Acţiunea de a scuipă, scuipat s. n. (daco-gr. din skubalon, spumă ce se aruncă). 1) Saliva ce se adună în gură sau flegma; 2) acţiunea de a scuipă;
3)	scuipatul cucului, depozit granulos rotund şi tare, ce se vede uneori pe crenguţele pomilor.
scuipătoare s. f. Vas anume pentru a scuipa în el.
scuipător s. m. Cel care scuipă, scuipătură s. f. Scuipat aruncat jos; scuipare.
scul s. n. (lat. pref. s colus, fir tors, tort). Mănunchiu de fir tors, jurubiţă, motcă de bumbac, de lână. — Este în acest cuvânt şi un amestec al gr. skolion, sucit, căci ju-rubiţa că să nu se încurce, se răsuceşte. Şi -Grecii zic scula = scul, ceea ce ţarată că vorba este formată în Bizanţ prin compromis greco-latin.
sculă s. f. (lat. pref. s -j- colo, colere, a lucră). 1) Uneltă de lucru, scule de meseriaşi; 2) obiect necesar şi de valoare; 3) fig. iron. om netrebnic; copU rău.
sculă (a şi a se) v. (daco-gr. cu prefix, lat. ex -j- scholozâ = a desrepauzâ). 1) A se deştepta din som, a se trezi; 2) a se ridica pe şezut (cel ce este culcat); 3) a (se) ridica hi picioare; 4) fig. a se însănătoşâ; 5) sculat din morţi, învieat; 6) vechiu, a porni contra (cu râzboiu); 7) fig. a protestă, s’au sculat toţi contra acestei dispoeiţluni; 8) Scoală tu să şed eu (zicătoafe), a lua locul altuiâ pe nedrept sau din capriciu; a beneficia de dreptul altuia, a usurpâ.? 9) extins. a se rîdieâ; a înălţă* 10) a' răsvrăti, răscula.
sculament s. n. (din fr, dcoulement, scurgere). Medic Boală periculoasă a membrelor genitale, ce se ia prin. contagiune şi constă în scurgerea unui puroiu.
sculare s. f. 1) Acţiunea de a sau a se sculă; 2) deşteptare din somn ; 3) timpul deşteptăm din somn ; 4) sculare din morţi, înviere; 5) fig. pornire contra, răsvrătire. sculat s. n. V. sculare. sculat, ă adj. V. prec. 1) Ridicat; 2) deştept (din somn); 3) fig. pornit* contra; 4) revoltat
sculăţel adj. Care îndeamnă la acţiunş, la joc — cânţece sculăţele, sculpta (a) v. (fr. sculpter, din lât. scul’-pere, a săpa în ceva). A săpa cu dalta In* lemn sau în piatră, marmoră, spre a reprezenta figuri de orice fel; a modela figuri, să»
seu
733
I
seu
chipuri de om, animale, în humă, lut, ceară, etc.
sculptor s. m. V. prec. Cel ce sculptează.
sculptură s. f. 1) Alta de a sculpta; 2) lucrare sculptată; 3) totalitatea operelor sculpturale dintr’o epocă — sculptura archaică, sculptura din antichitatea depărtată cu forme rigide; sculptura antică sau clasică, cu forme desăvârşit frumoase ; sculptura modernă, cu forme vioi şi cu mişcări uneori exagerate.
sculptural, ă adj. De sculptură; cu înfăţişare de sculptură; cu forme şi proporţii frumoase şi reliefate.
scumbrie a. f. V. scrumbie.
scump, ă s. adj. şi adj. (lat. pref. s şi cupio, a dori — de unde cupido, lăcomie).
1)	Pentru care se cere preţ mare — lucru, scump, care costă mult, marfă scumpă;
2)	care cere, doreşte să iag preţ mare, bani mulţi pe ceva — magazin foarte scump ;
3)	fig• preţios; 4) fig. iubit, drag; 5) sgârcit (derivat din înţelesul latin de lacom); avar; scumpul mai mult păgubeşte, iar leneşul mai mult aleargă; aici este. înţelesul latin: cel ce doreşte mult, laconiul. pierde.—A-cest cuvânt a trecut şi la Slavi cu înţelesul de avar şi avariţie, după latinescul înţeles de lăcomie, şi se pronunţă skup, skupoi; iar bulgar skăpernik.
scumpătate s. f. (lat pref. s şi cupiditas, cupiditatis, lăcomie) 1) Cerere de preţuri mari2) starea de scumpfetie; 3) fig. scru-pulozitate.
scumpete s. f. (lat. pref. s şi cupide, cu lăcomie). J) Cerere de preţuri prea mari; 2) sgârcenie; 3) pi. scumpeturi, lucruri preţioase* •	/
scumpi (a şi a se) v. (dela scump). 1) A cere un preţ mai mare de cum era înainte ; 2> a deveni mai scump — s’a scumpit pâinea ; 3) a nu voi să dea preţul cerut; a se târgui mult — se scumpeşte pentru nimica, nu vrea .să mai dea câtuşi de puţin. — Este f. semnificativ că înţelesul scumpirei este tras din ideea de lăcomie.
scumpire s, /. Acţiunea de â şi a se scumpi.
scumpit, â adj. V. prec. Devenit mai scump. ■
scumpie s, f. (lat* din scriipea, pietroasă). Bot. Numirea uhui arbust, cu flori verzi-gălbui, creşte la munte, la loc pietros; cu frunza sau floarea lui se face o fertufă de spălat în gură vitele ce. sufăr de febră af-toasă ; scoarţa lui se Întrebuinţează la tăbăcit piei. Trs. liliac. -- Se zice şi scumpind.
scund, A adj, (lat. pref. s -şi coneto, coh-
dere; a îngropâ, înplântâ; — în compunerea latină a acestui verb con-do, acest do ■ are înţelesul de a aşeza ; iar înţelesul românesc ' în scund este de a nu fi .ridicat), Ce nu este nalt, ce este jos, scurt: om scund, casă scundă, pom scund.
scundă (a şi a se) v. A (se) mai micşoră din înălţime Olt.
scundac, ă adj. V. scund. Cam scund, scundat, ă adj. V. prec. Micşorat din înălţime.
scunduţ, ă adj. V. scundac. Olt. scurgătoare s. f. V. scurge. Loc de scurgere, sau uneltă de scurgere.
scurge (a şi a se) v. (pref. s şi curge). 1) A curge pe-încetul, sau într’una; 2) a strecură lichidul din ceva; 3) a secă (balta, dând curgere apei); 4) fig; a dori, a pofti tare, se scurg ochii. 5) fig. a trece treptat, — se scurg anii; 6) fig. a se duce, a se pierde,^ se scurge vlaga, bogăţia, etc.
scurgere s. f. 1) Acţiunea de a scurge propr. şi fig,;,2) loc de scurgere, canal r 3) med. boală de scurgere, puroi.
scurmă (a) v. (lat. pref. s şi co-rimari, a săpa, scotoci). 1) A râcăi pământul cu unghii-i le, cu ghiarele; 2) fig. a arâ prea la suprafaţă, puţin adânc; 3) fig. a cercetă; 4) fig. a nelinişti — il scurmă la inimă.
scurmătură s. f. 1) Acţiunea de a scurmă; 2) loc unde s’a scurmat.
scurs,	ă adj. 1) Uscat, secat; 2) curs din ceva ; 3) fig. tiecut, dus; 4) fig. lipsit, stors— de bani.
scursoare s. f. !) Acţiunea de a scurge; 2) loc de scurgere, jghiab; 3) rămăşiţă ce se , scurge ; 4) med. puroiu,- materie scursă, scursură s. f. V. precedenta.
scurt,	ă adj. (lat. s şi.cartare, a scurtă). 1) Care nu este lung cât ar trebui; 2) de mică depătare; 3) de puţin timp; 4) puţin — scurtă conversaţie; 5) adv. repede; 6) gram. cu sunet redus; 7) adv, pe scurt, în resumat ; 8) de scurt, de aproaper; s. n. scurtime; ce este scurt.
scurtă (a şi a se) v. V. preced. 1) A face sau a deveni scurt; 2) fig. a incetâ — scur-teaz-o!
scurtă s. f. (din scurtă). Mold. Umflătură la subţieară, care doare şi face să ţină mâna strânsă, fără a o lungi, scurtare s.f. Acţiunea de a scurtă; reducere, scurtătură g. f. Un lemn scurt; un băţ gros, dar nu lung.	•	.
scurteică s. f. (dela scurt). 1) Haină scurtă fcmeească; haină scurtă şi cu blană (în Oltenia) pentru femei.
seu
734
seu
scurteicuţă s. f. V. prec. Mold. Haină foartă scurtă, uneori vătuită, pentru femei; capoţel, polcuţă de umblat prin casă. Munt.
scurtime s. f. V. scurt. 1) Starea sau însuşirea de scurt; 2) durată mică.
scut s. n. (lat. scutum). 1) Disc rotund sau elipsoid, ori dreptunghiular, făcut din lemn mai adeseori şi acoperit cu piele, pe care soldaţii din vechime îl purtau la braţul stâng şi servea pentru apărare de săgeţile duşmanilor; 2) fig. apărare, protecţie — sub * scutul legilor.
scuţ s. n. (din vorba scoate, ieşi în a-fară — scoţu). Ţurţur de ger ce se face pe arbori, pela streşine.
scutar s. m. (daco-gr. dela skutalon, baston mare). Baciul, ciobanul şef al stânei, care purta un baston lung (numire corespunzătoare cu a baciului din latin. V. batiu). scutar s. m. V. scutier.	'
scuteală s. f. V. scuti. Adăpost; fig. dispensă.	1	i
scutec s. n. (din vorba scuti). Bucată de pânză sau de flanelă pentru înfăşat pruncul.
scutelnlc s, m. V. scuti. Om scutit de orice dare către Stat (în vechime); 2) pl. corp de vre-o 500 călăreţi.
scuti (a) v. (dela vorba scuf, cu înţeles de apărare). 1) A apără, a adăposti; 2) a dispensă (de dări); 3) a iertă; 4) a lăsa în pace — scuteşte-mă! 5) a cruţă, evită.
scutier s. m. (dela scut). Tânăr (nobil) care purta scutul, spada sau armele Domni- ' tortului sau stăpânului său. scutire s. f. 1) Scuteală; 2) dispensă, scutit, ă adj. 1) Dispensat; 2) adăpostit; v
3)	iertat de serviciu militar, scutitor s. m. Care scuteşte, scutur s. n. (din scutură). 1) Tremur ; 2) scuturare (de vânt).
scutură (a) o. (lat pref. s pentru ex şi quatere, a scutură). .1) A bate lucrurile ca să iasă praful din de; 2) a agită (haine, stofe) pentru a scoate, aruncă, praful, colbul ;
3)	a periă; 4) a griji, aerisi casa şi aşternu -turile; 5) a cădea frunzele pomilor; 6) a zgâţăi pomul ce să cadă fructe, sau a le bate;
7)	fig. â se lepăda de ceva; 8) fig. a dispuia de bani; 9) fig. pop. a bate, a pedepsi cu bătae; 10). fig. a ploua uşor — se scutură norii; 11) a tremură, — îl scutură frigurile.
scuturare s. f. V. prec. Acţiunea de a şi a se scutură,
scuturat, & adj. V. prec. 1) Bătut şi curăţit de praf; 2) zgâţăit, clătinat, tremurat; 3) fig. bătut; 4) s. h. acţiunea de a scutură.
scutur&tor s. n. 1) Cel ce scutură; 2) obiect de scuturat
scuturătură s. f. V. scutura. 1) Efectul • scuturărei; 2) grijire prin casă ; 3) tremură-tură; 4) scuturătură de făn, floare sau resturi din fân.
scuză s. f. (fr. excuse, din lat. excusare, (ex-causa), a se desvinovăţi, a fi afară din cauză). 1) Desvinovăţire; 2) iertăciune, iertare ; 3) pretext, motiv (de a se sustrage); 4) cerere de iertare, — scuzele mele.
scuză (a şi a se) v. V. preced. 1> A iertă; a cere iertare; a se desvinovăţi; 2) a pretextă.
scuzabil, ă adj. Care poate fi scuzat, iertat.
scuzat, ă adj. 1) Iertat; 2) desvinovăţit; .3) motivat (lipsa).
/ sdelcă s. f. (lat. pref. s pentru ex şi deligor deligare, a legă). Legământ contract (în-vechime).
sdragon (se zice şi sdrahon şi sdrahoancâ (fem.) Mold. 1) Dragon, smeu din poveşti;.
2)	fig. foarte robust, puternic (acest înţeles dela sdravăn).
, sdranc! interj. 1) Exprimă sunetul căde-rei sau lovirei unui vas de metal, sau a unei t unelte, arme, jucării de metal; 2) căderea şi -spargerea unui vas, ca farfurie, ceaşcă, etc /I sdrancană s. f. (din onomat sdranc!). 1) Jucărie care sună; 2) lucruri felurite mai ales vase de bucătărie, căldări — cari sună).
; sdrăngănei, sdrăngănele s. pl. V. sdranex na. 1) Clopoţei; 2) jucărirsunătoare; 3> mici bijuterii atârnate.
.■ sdrăngănl (a) u. V. prec. 1) A produce supete metalice, a zingăni; 2) a face zgomot de jucării sunătoare prin lovire sau agitare 7
3)	a târî (sabiea).	v
_jsdrăngănit s. n. V. prec. 1) Zgomot de arme; 2) sunete metalice prodime prin ciocnire de lucruri sau jucării de metal; 3) • zin-gănit.	-
0 sdranlţe s. pl. V. dranfă.
4. sdravăn, ă adj. (slav sdorov şi apoi sdrav, cari auînţeles de sănătos, dar. şi 4e vârtos sau tare la corp). 1) Robust, vârtos tare ia corp ; 2) puternic, trainic; 3J sănătos ; 4) ado. cu puterfe, viguros, tare, repede.
sdrăvenl (ase) v. A se fâte sănătos;. a se înputemici, întări, îndreptă, j sdreanţă s. f. (pref. s şi treanţă). .1) Fă-“şie ruptă (şi uzată); 2) cârpă rdptă; 3) haină, sau cămaşa ruptă prin uzare; 4) pl. frecăţei de aluat pentru supă. Olt ; sdrel! (a şi a se v. (lat diformat din s p.. ex şi terere, a roade, a .hârşcăi). 1) A se jupui pielea prin lovire, — s’a sdrelit ia de-
sdr
735
sdr
get; 2) a (se) jupui prin roadere coarja arborilor.
sdrelire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) sdreli.
sdrelit, ă adj. V. prec. Jupuit, sgâriat. sdrelitură s. f. Jupuitură, sgâriere. sdrenţeros, oasă adj. V„ sdreanţă. Rup-ticios ; cu hainele rupte, trenţeros.
sdrenţui .(a) v. V. prec. A rupe, a uză (hainele).
sdrob s. n. (comp. s -j- drob). Sfărămiţă, s fărâmătură mică.
sdrobi (a) v. V. preced. 1) A sfărâmă prin pisare, lovire, ciocănire, călcare; 2) fig. a nimici, — a sdrobi puterea; 3) a se sparge, a se preface în ţăndări sau bucăţi (un vas, sticlă); 4) fig. sfâşiat de durere, foarte mâhnit, — inima sdrobită, sdrobit de durere-,
5)	fig. istovit — sdrobit de oboseală; 6) a învinge (pe duşman).— Şi Slavii zic sdro-biti, cu mai puţine semnificări.
sdroblre s. f. Acţiunea de â sdrobi; fig. căinţă mare — cu sdrobire de inimă.
sdrobit, ă adj. 1) Sfărâmat; 2) spart; 3) fig. nimicit, învins complect (inamicul).
sdrobitor, oare adj. V. prec. 1) Care sdrobeşte ; 2) fig. complect convingătoarea— probă, argument, decisiw.
sdrobitură s. f. V. sdrobi. 1) Sfărâmare ; 2) sfărămătură; 3) fig. lovitură sdrobitoarer nenorocire mare.
sdruh ! interj, Exprimă cădere şi zdruncin, sdruhăi (a se) V. prec. A se sgudui (de o cădere sau de mers), — se sdruhăie pământul. — Şi Rutenii zic sdrohati.
sdrutnicâ (a) v. (lat. din extra şi mica, afară (din cale), fărâmitură). Â face în fărâmiţări mici; fig. a nimici.
sdrumlcare s. f. Acţiunea de a sdrumicâ propr. şi fig.
sdrumicitt, £ adj. 1) Sdrobit, sfărâmat; 2) fig. nimicit, prăpădit.
sdruncln a. n. (din vorba sdranc şi sdrăn-cănî). 1) Ksarea, sfărâmarea (corpului), cutremurare, din cauza unei căderi; 2) dislocare prin aguduire — sdruncină ere-erii, trăsura fără arcuri; 3) fig. oboseală multă; 4) tulburare agitare (sufletească); 5) perturbară desordine (In afaceri); 5) tremurare continui, provocată de mersul căruţei sau â" caratei
sdrundnâ (a şi a se) v. V. preced. 1) A produce sdruncin; a sgudui (prin mers, calul, căruţa); 2) a cutremură; a dârdăi; 3) fig. a obosi, tunnentâ; 4j fig. a aduce perturbare, des^dine; 5) fig. a se clătină, compromite (efetâtui).
sdruncinare s. f. V, prec. Acţiunea şi efectul sdruncinului propr. şi fig.
sdruncinat, ă adj. 1) Cutremurat, sguduit; 2) dislocat puţin ; 3) fig. obosit tare ; 4) fig. turburat; 5) perturbat, desordonat, desechili-brat (în afaceri); 5) compromisă (situaţia, prestigiul).	x
sdrunclnător, oare adj. Care sdruncină propr. şi fig.
sdrunclnătură s. f. 1) Efectul sdruncinărei;
2)	cutremurare (de pământ) de scurtă durată;
3)	clătinare repede.
sdup ! interj, (onomatop.). 1) Exprimă o cădere cu sgomot surd; 2) căderea săriturei peste gard; 3) lovjre cu sgomot surd.
sdupil (a) v. V. prec. A produce sgomo-tul sdup! prin cădere, sărire sau lovire.
sdupălt s. n. V. prec* Sgomotul repetat sdup.
se pron. reflexiv (lat se). I) Pronume de pers. IH-a, — se duce, ducă-se ; 2) pron. imersonal, — se zice.
sea (întrebuinţat pentru sa), pron.—mama sea, în loc de mama sa.
şea s. f. (lat. prescuri, din sella == scaun sau capra trăsurii). Un iei de scăunel cu perină, ce# se pune pe spinarea calului ca să şadă călăreţul (plural şele şi şăi — să fie şăile curate şi bine aşezate); am încălecat pe o şea şi vă spusei povestea aşa — frază cu care se termină orice poveste — precum călare pe şea ai iluzia că-lăriei aşa este şi povestea o închipuire ; proverb. bate şeaua să priceapă eapa, a face o aluzie, ca să înţeleagă cel vinovat; a da să înţeleagă.
sealbi s. f. V. soalbă. seamă şi samă s. f. (daco-gr. dela sima, semn, caracter de distingere; de unde gr. simeiod, ă însemnă, notâ, observă), 1) Superioritate sau distincţie : loc de seamă (însemnat), oameni de seamă -, 2) însemnare, notare: — a ţine seamă, a da seamă; 3) Mold. cont, sămile Vistieriei; 4) fel speţă o seamă de gândaci; 5) sfârşit, capăt, a’şi face- seamă ; 6) vârstă, — sunt de-o seamă;
7)	parte — o seamă de oameni plătiră ;
8)	atenţie, qbservaţie: ia seama, băgă de sehmă ; nu lua în seamă toate; nu-i bagă' în seamă — nu-i da atenţie; nu se bagă de seamă, nu se observă; 9) locuţ. adv. de bună seamă, negreşit; 10) fără seamă, excesiv; 11) fără seamă, fără egal, incomparabil; 12) mai cu seamă, în deosebi; 13) pe (in) seamă (îţi dau), în grijă, sarcină, răspundere, observaţie; 14) a’şi lua de seamă, a observă, a se răsgândi. — Şi Ungurii au
sea
736
sec
vorba szam = număr, socoteala, sumă.
Seamăn şi samăn a. n. (tras din semăna II sau sămăna). Asemenea, asemănător, care se aseamănă.
seanţă s. f. (după fr. seance). Şedinţă, seară s. f. (lat.* sero, târziu, seară). I) Sfârşitul zilei şi începutul nopţei; timpul după . apunerea soarelui şi până se întunecă; 2) bună-seara, urare, salut în timpul serei.
searbăd, â adj. (lat din sordidus, des-gustător, necurat). 1) Stricat la gust, acrit, neplăcut, lapte searbăd; 2) fig. fără vlagă; slab, palid la faţă.
sec, seacă adj. (lat. siccus). 1) Uscat, lipsit de apă; 2) gol, fără miez —nucă seacă ;
3)	deşert, cap sec; 4) neîncărcată (puşca); *4) arid, neproductiv — pământ sec ; 5) s. m. om prost — un sec; .6) gol, vid, loveşte’n sec; 7) lăsatul de sec, ziua care precede începutul postului — se lasă sec, adică începe, se aşază (se lasă) mâncarea nehrănitoare — sec; asta-i mâncare de sec (de post), nu de frupt, sau oală de sec, nu de frupt. Mold. 8) fără noroc, îi merge’n sec. seCi‘prescurtare din cuvântul secol. secă (a) (lat. sicco, siccare). 1) A se evaporă ; 2) a se uscâ (balta); 3) fjg. a istovi, mă seacă la inimă ; 4) fig. fam. a bea mult;
6)	a scădea la nivelul apei.
secăciune s. f. (lat siccationem). Uscăciune.
secantă s. f. {ir. sicante din lat. secare, a tăea). Geom. Linie ce taie o altă linie.
secară s. f. (lat. secale). Bot. Plantă gra-minee, din boabele căria se face pâne destul de gustoasă, dar mai jiles rachiu, numit secărică.
secare s. f. V. seca, Acţiunea de a secă propr. şi fig.
secărea's. f. Un fel secară, zisă şi obsigă. secărică s. f. V.secară. Rachiu fabricat din secară.
secat, ă adj. V. seca. V. seca. Uscat, evaporat; fig. slăbit, istovit.
secătură s. /. sec (3, 5). 1) Om prost; 2) om neserios ; 3) pl. nimicuri, fleacuri.
secău, le adj. V. sec. 1) Sec, fără gust; 2) câre zgârie pe gât — măr secau.
seceră s. /. (lat. secula sau sicula (din secare, a tăea). 1) Uneltâ agricolă cu formă semicirculară, cu ţăiuş dinţat şi cu care se retează paiele grâului când se strânge depe câmp, precum şi porumbul sau alte păioase; 2) s. seceratul.
seceră (a) v. V. prec. 1) A tăea grânele, păioasele, cu secera; 2) a aduna grâul depe câmp ; 3) fig. a muri; 4) fig. a tăea cu sa-
bia (la râsboiu); 5) a împuşcă dea rândul — mitraliera seceră.
secerat s. n. 1) Timpul când seceră; 2) acţiunea de a seceră; 3) adunarea recoltei păioaselor.
secerătoare s. f. Maşină de secerat, secerător s. m. 1) Cel ce seceră; 2) fig. care taie sau omoară dea rândul.
secerătură s. f. Modul de a secera; timpul seceratului, secere s. f. V. seceră. secereă s. f. (tras din seceră). Bot. Floare zisă şi stănjinel, cu frunzele asemănate puţin secerei.
seceriş s. n. V. seceră. Timpul seceratului ; seceratul grânelor.
secesiune s. f. (lat., secesio, (onis). Despărţire, separaţiune (de state ce fusese aliate); constituire, aparte.
seceslon (stil) adj. V. preced. Stil ce apăru la finele sec. XIX mai ales în arte plastice si arhitectură, căutând să dea forme noui şi eliminând unghiurile drepte ca prea tari — ci înlocuindu-le cu linii racordate, şi ondulate, în felurite chipuri.
seceta s. f. (lat. siccitas). 1) Lipsă de ploaie; 2) uscăciune mare; 3) fig. lipsă de producţiuni (intelectuale, sau chiar de intelectuali).
. secetos, oasâ adj. Cu secetă; prea ftscat şi călduros.
sechesfră (a) v. (lat. sequestrare, a pune în păstrare). 1) Jurid. A pune poprire cu ajutorul judecătorului pe anume lucruri ale unui datornic (către particulari sau stat); 2) fig. a opri, închide pe cineva ilegal; 3) fig. a reţine în casă, a nu lăsa să iasă la plimbare ; 4) fig. a se retrage de lume. . sechestrare s. f. Acţiunea de ..a sechestra, sechestrat, ă adj, 1) Pus sub sechestru ; 2) fig. pus la închisoare ilegal; 3) fig. oprit în caâă, împiedecat de yre-o ocupaţie de a ieşi din pasă sau în lume.
sechestru s. n. V. sechesiră. D Intervenţia judecătorului pentru a popri lucrurile unui debitor, care nu’şi achită datori#, şi a le da în păstrare altei persoane ( 2) poprirea însăşi a acestor lucruri; 3) persoana care primeşte în păstrare lucrurile sechestrate (şi care se mai chiamâ şi custode}; 4) actul care constată punerea sechestrului; 5) lucrul sechestrat; 6) Sechestru asigurător, pţoprirea şi sigilarea sau darea in păstrare â lucrurilor unui debitor, chiar înainte de a se judeca procesul datornicului, dacă el datoreşte eu o poljţă sau cu o cambie ce s’a protestat, sechin s. m. Monedă de aur, itaHaaă; în
sec
737
sec
vechime, valorând cam 10—12 franci. (prinţul plutea 5000 sechini. Bălcescu).
seci* s. n. (lat. din seco, secare, a tăia . Poiană pe locul unde a fost tăiată pădurea.
secol s. ni. (lat. saeculum, cit. seculum); 1) Veac, adică răstimp de 100 ani; 2) fig. timp îndelungat — de -un secol nu te-am văzut; 3) perioadă de timp, socolul de in-•florire;A) timp, vremea corespunzătoare — secolul lui Pericle, sau Ludovic XIV; 5) timpul în care trăim — in secolul nostru;
6)	calitatea epocei sau starea de civilizaţie’ peste secolii de barbarie se ridică civilizaţia; 7) teologic, viaţa lumească faţă cu cea religioasă. .	,
secret s. n. (lat. secretum, loc ascuns, taină). 1) Taină, ceea ce nu trebue ştitut de alţii; 2) ceea ce se ţine ascuns; 3) felul de a face ceva (procedeu) necunoscut de alţii;
4)	mijloc special de a face ceva; 5) însuşirile ascunse sau subtile,' secretele arfei ;
6)	închisoare izolată — l’a pus la gecret;
7)	adj. tăinuit, necunoscut de alţii; 8) ascuns, pitulat; 9) adu. tainic, pe ascuns; 10) pop. confidenţial, intim, scrisoare secretă..
secretă (a) v. (fr. secretar (din lat. secretare, dela secernere, a pune de-o parte, a despărţi). A scoate, a elimină din, a da afară, — ficatul secretează fierea.
secretar s. m, (fr. secretaire, cit. secre-ter). 1) Funcţionai1 intim care face lucrări de ' cancelarie unei persoane; 2) secretar.de stat,. ministru însărcinat cu atribuţiuni spe-* ciale; 3) secretar general, funcţionar superior care.lucrează cu ministrul; 4) secretar de ambasadă, funcţionarul care. redactează dfpeşile şi corespondenţa ambasadei ;
5)	funcţionarul de încredere care redactează corespondenţa unui oficiu aau Autorităţi; 6) biurou sau'dulap în care se păstrează cores-pundenţa; 7) secretar de leg apune — vezi 4.
secretariat s. n. (fr. secretariat). 1) Funcţiunea, de secretar; 2) camera sau biuroul secretarulni.
secreţiune s. f. (fr. secret ion). 1) Proprietatea unor ţeşutuţi organice de a scoale unele lichide ca fierea, saliva, etc. 2) lichidul eliminat de acele ţesuturi; 3) procesul organic de a secretă.
secrttorlu, le ădj. V. prec. Unde se pfo-duce secreţiunea; de secreţiune.
secretos, oasă adj. V. secret. Care ţine ascuns, nu destăinyieşje; necomunicativ.
sectă s. f. (lat. secta, suită care însoţeşte pe uit . personagiu — dela sequor segui, a urmă). I) Grupare de. oameni cari se conduc de aceleaşi principii sau doctrine deosebit de
ale altora; 2) grupă de credincioşi ai unei religii, cari urmează opiniuni eretice: îu Ru-, sia sunt numeroase secte.
Sectar s. m. V. p rec, I) Membru al unei secte; 2) adj. partizan aprig şi intolerant al unei sisteme sau doctrine; sectar politic.
sectator s. m. (fr. sectateur). Cel ce profesează opiniunlle unui filozof sau ale unui şef de sectă.
secţie s. f. (lat. sectio, sectionis (cit. see-ţio), despărţire, tăiere). 1) Despărţire; adică parte dintr’un oraş, care aparţine supraveghere! unui comisariat de poliţie ; 2) comisariatul de poliţie şi localul sau biuroul său;
3)	geom. tăietură practicată sau închipuită asupra uuui corp solid; 4) despărţământ al unei administraţii, — secpa contenciosului;
5)	despărţământ de studii şcolare — secpa reală sau modernă a liceului ; 6) jurid. Parte dintr’un tribunal sau curte, care judecă deosebit.
secţiona (a) v.. (fr. sectionner, din lat. sectio, sectionis, tăiere, despărţire). 1) A face o secţie (3) sau secţiune; 2) a tăia, a despică ; 3) a împărţi .în secţiuni.
secţiune s. /. ,(fr. section). I) Diviziune sau parte dintr’un tot; 2) tăiere, despicare practicată Ia studii de anatomie ; 3) geom. tăierea reală sau închipuită prin volumul unui c.orp, sau prin o suprafaţă ori linie; 4) mi-lit. subdiviziune a unei unităţi sau grupe de armată; 5) jumătate dintr’un semipioton; 6) jurid. parte din tribunal sau curte, — secţiunea de vacanţă care judecă numai afaceri urgente.
sector s. n. (lat. sector, cel ce taie). 1) Geom, porţiune dintr’un cerc, cuprinsă între două raze şi' arcul respectiv, suprafaţa lui se află înmulţind lungimea arcului, cu jumătate din*rază; 2) astron. instrument compus dîn-tr’un arc de 20» — 30» şi prevăzut cu o lunetă; 3) geom. sector sferic, conul ce ar avea vârful îrt centrul sferei, iar ca bază porţiunea respectivă din suprafaţa sferei; 4) milit. Parte din fortificaţiuni, de sub comanda unui şef; parte din armata combatantă, ce formează 6 unitate comandată de un şef, sau cu anume obiectiv şi poziţii.
secular, â adj. V. secol. 1) Care are vechime de cel puţin un secol — pădure seculară ; 2) care se repetă la- un secol, — serbare seculară; 3) laic, ce nu este ecleziastic.
secularizâ (a) v. (fr. s&culariser, dela vorba secol. — Vezi secular 3). A face să fie laic, — a trece de sub administraţia ecle-siastică sub cea civilă.
47
.
secularizare s. f. V. prec. Acţiunea de a seculariza; toate dispoziţiunile legale cu acefet scop. (Cuza-Vodă la 1863, a făcut secularizarea averilor mănăstireşti din România, ce constau din multe moşii donate de credincioşi şi administrate adeseoii de călugări greci, în folosul patriarhiilor din Orient, către cari se ziceau închinate unele mănăstiri din România).
secularizat, ă adj. Trecut dela mâ.".ăstiri în posesiunea Statului; moşii secularizate.
secund adj. (lat. securtdus, al doilea). Cel ce este al doilea, deşi cu acelaşi titlu, — căpitan secund, al doilea căpitan de pe un vapor.
secundă s. f. (lat. dela secunda, cea de a doua). 1) Unitate de a doua mărime în măsurarea orei (ceasului, — prima diviziune fiind minuta) şi care este â 60-a partre dinţr’o miriută, sau a 360-a parte din oră; 2) măsură de a doua mărime a. lungimei unei cir-conferinţe, adică a 60-a parte dintr’un grad (circonf. având 360 grade); (în primul caz se înseamnă cu "adică 60” (secunde); în al doilea cu o» adică 60 oo (secunde);’3) fig. timp foarte scurt (cât o clipă); 4) muzic. intervalul între două note ce se succed regulat (între do-re este o secundă) între do-mi, o terţă).
secundă, său secondâ (a) v. (fr. secoder). A sta în ajutor cuiva, a favorizâ, a sprijini.
secundan s. m. V. prec. 1) Cel ce asistă pe lângă cineva ca martor la duel; ,2) cel care ajută de aproape pe un altul.
secundar, ă adj. (lat. secundărius (prin fr. secondaire), de adoua calitate). 1) Care vine în al doilea rând; 2) care urmează după cel primar — învăţământ secundar, şcoală secundară, care da învăţături superioare celor din şcoala primară, adică cunoştinţi generale de ştiinţe, litere, arte, după care să se poată urma învăţături de specializare în universităţi sau şcoale speciale; 3) fig. de învăţământ secundar, — are trei clase secundare ; 4) s. n. arătător al secundelor (la cia8ornicul de buzunar).
secure a. f. (lat. securis). 1) Toporaş, unelti tăioasă de oţel, pentru tăeat lemne; topor (olt). 2) topor lat special pentru decapitări (vechiu). securlce s. f. Mică secure, sedatv, ă adj. (fr. sedatif din lat. sedatto, linişte). Medic. Care linişteşte, alină dureri.
şedea (a) o. (lat. sedeo, şedere). 1) A sta aşezat pe un scaun sau pe pământ; 2) a se aşeză pe scaun sau jos; 3) a locui, a aoea locuinţa; 4) a sta în nemişcare; 5) a fi ne-ocupat, fără lucru; 6) a rămâne mai mult
timp, şede pe drumuri; 7) a se potrivi, -şade bine; 8) ă lăsă în pace, şezi binişor;
9)	a (nu) se cuveni — nu şade bine; lOi a mâncâ — am şezut la masat 11) a pierde vremea, — şade la vorbă; 12) a fi nerăbdător, inpacient, — şade pe ghimpi.
sedentar, ă (lat. sedentarius, care şade jos când lucrează). 1) Care şade mult în casă; 2) care împedecă, reţine locului — profesiune sedentară3) care stă în repaos, trupe sedentare. Milit.
şedere s. f. V. şedea. 1) Acţiunea de a şedea; 2) starea fără ocupaţie; 3) locuinţă, domiciliu ; 4) rămânere timporară undevâ; .5) repaus ; 6) fig. lene.
sedilă s. f. I (fr. cedille, din spaniol ce-dilla, mic ce). Semnul ortografic în,forma,, adică virgulă.
sedilă s. f. II V. sădilă.	'*
* sediment s. n. (lat. sedimentum, aşezarea la fund). 1) Ce se depune lâ fundul vasului dintr'un lichid ; 2) geolog, straturi rămase pe unele părţi ale globului după retragerea mărilor ; 3) drojdie depusă.
sedimentar, ă adj. V prec. De sediment, cu caracter de sediment.
şedinţă s. f. (din vorba şedea). I) întrunirea şi şederea la discuţiune a unor persoane sau corp legislativ, jndecătoresc, comisiuni etc.; 2) totalul persoanelor -întrunite; 3) de-liberaţiunile loî şi rezoluţiile luate ; 4) conţinutul scrilş sau imprimat al întrunirei; 5) timpul cât, durează întrunirea şi deliberările.
sedeţios, oasă adj. şi adv. (lat. sedeti-osus). Turburător, răsvrătitor.
sedeţlune s. /. (lat. seditio. seditionis). Răscoală, răsvrătire. •	: -
sediu s. n. (din lat sedeo, şed). Reşedinţa; localnl unei autorităţi, sau instituţiuni.
seducător s. nu V. urm. Cel ’ce seduce ; ademenitor,
seduce (a) v. (din lat- seducere, a duce la o parte). 1) A atrage, a ademeni; 2) fig. a exercita o atracţiune irezistibilă asupra altora ; 3) a deflorâ, desvergina.
seducere s. f. V. prec.. Acţiunea de a seduce.
seducţlune s. f. (fr, sâduction). I) Ademenire, 2) fig. atracţie irezistibilă.
şef (fr. chef, citit şef). 1) Căpetenie; 2) conducător; 3) comandant care dispune şi ordonă; 4) cel ce are couducerea şi răspunderea unei Întreprinderi: şef de birou funcţionar care redactează ordine, corespondenţă într*un minister.	.
sefertaş s, n. (turc se fer, drum; taşg, tas, ceaşcă). Serviciu combinat din două trei
vase, pentru a aduce mâncare dela birt, sau din alia parte (mai des Ia militari).
şefie s. f. V. şef. Calitatea şi autoritatea de şef; comanda, direcţiunea, seftea s- f. V. saftea. sefterea s. f. (gr. mod. safteres). Bot. Numirea unei plante amare zisă şi fumărică ;— (alţii cred că ar ii cuvânt originar turcesc şahtere = sudoarea împăratului (?).
segment s. n. (lat. segmentum, (din secare), tăietură). Geom. Porţiune dintr’un cerc cuprinsă între un arc şi coarda care uneşte capetele acestui arc.
segnetă s. /. (lat. pref. s pentru ex, din şi igneta, aprinsă cu foc). Scânteie mare ce safe din foc.
şelk s. m. (nume arab). Şeik-Islam, capul religiunei musulmane.
selmenesc, eascâ adj. Ce ţinea de seimeni.
seimeni s. pl. (turc seymen din segban,— păzitor de ogari, fiind la Turci armată de vânători). 1) La Turci a treia divizie din corpul enicejrilor ; 2) la Români,] corp de armată din 2000 lefegii streini, în timpul lui Matei Basarab; tot un aştfel de corp ostăşesc în Moldova.	,	/
sein adj. V. săin.
seiz s. h. (turc seyis). Rândaş delâ grajdurile domneşti.
şelar s. m. V. şea. Cel ce face sau vinde şăi (şele); şelari, stradă veche în Bucureşti unde erau curelari şi şelari. .
şelârie s. f. 1) Meseria de şelar; 2) comerţ cu şele; 3) depozitul de hamuri şi şăi.
selbă s. f. (lat. dela silva, pădure). Pădure (formaţiune literară).
seleaf s. n. (turc silah, armă). Brâu de purtat arme.
select, ă adj. (lat. selectus, ales). Ales, distins, osebit; — lume selectă. selecţiona (a) v. A alege ce este mai bun. selecţionat, ă adj. Ales Ca cel mai bun,— grâu selecţionat, ales pentru sămânţă.
selecţlune ş. f. (fr. selection, din lat. selecţia, alegere). 1) Alegere de ce este mai bun dintre mai mulţi; 2) alegere de cele mai bune animale pentru a îmbunătăţi rasa ; tot asemenea pentru grâne, legume, flori; 3) predominarea unei specii asupra altora şi îh paguba acestora — selecţlune naturală (teoria lui Darvin).
selenftă s. f. (fr. selenite). Chilii. Numire veche .ce se dă sulfatului de calciu.
selenium s. n, Chim. Numirea unui corp simplu de coloare roşie, sellment şi selamet s. n. (turc, selamet,
sfârşit). A scoate la selamet ori salamet, a da gata, a sfârşi cu anevoie.
semafor s. n. (gr. compus sema, semn; foros, care duce Înainte). 1) Stâlp. înalt la intrarea într’o staţie de C. F. R., şi care prin două braţe de semnalare, arată dacă linia este liberă sau nu, pentru a intra trenul; 2) stâlp de semnal pentru navigatori aşezat pe ţermul mărei.
/ semălui (a) v. V. semui.
semânâ (a) v. I (lat. semino, seminare). 1) A aruncă sămânţă în pământ; 2) a sădi;
3)	fig. a răspândi idei (de bine sau de rău);
4)	a produce, seamănă'vrajbă; 5) iron. a împrăştia, risipi pe jos. Prov. seamănă vânt, culege furtună, aţâţă desordine şi o păţeşte.
semănă (a) v, II (lat. similâre). a fi la fel cu altul; a avea acelaşi chip, aceleaşi trăsături ale feţei — seamă cu tatăl său
3)	a fi asemenea la caracter, calităţi sau defecte; 4) a fi corect ^desemnat, pictat, sculptat.
semănat s. n. V. semănă (1) Acţiunea de a semănă; timpul când se seamănă.
semănător s. m. (lăt. seminator). 1) Cei ce seamănă (1); 2) maşină de. semănat; 3) fig. cel ce răspândeşte idei; Semănătorul, revistă literară şi socială ce apărea la începutul sec. XX. .
semănătură s. f. (lat. seminatura). 1) Plante semănate; 2) câmp semănat: 3) asemănare.	^
semânţâ s. f. (lat. semen, seminis, se-mânţă). i) Boabele produse de cereale şi plante, din care răsar, dacă se seamănă, alte plante sau cereale; 2) sâmburii poamelor ; 3) materia din care se reproduc animalele; 4) prăsila; 5) fig. neam, origine'; 6) fig. pretext — semânţâ de vorbă; 7) fig. cauză,— aruncă semânţâ discordiei; 8) fig. învăţături, semânţâ aruncată in aceste inimi ua da roadele aşteptate.
semăntlc, ă adj. V. urm. Ce ţine de semantică, privitor la semantică, semantică s. f. (gr. simantikos, caresenş-^.nifică, dela sema, semn). Ştiinţa semnifica-ţiunei vorbelor, — semasiologia.
semaslologle s. f. (gr. sâmasia. semnificarea (unui cupânt); logos, vorbire)^ Ştiinţa sau partea dintr’un dicţionar, care arată diversele semnificaţiuni ale cuvintelor. N semestrial, ă adj. V. urm. 1) Care se repetă pe fiecare semestru, 2)' cu durata de-un semestru*.
semestru s. m. (lat. semestris, din sex, şase, menstruus, lunar). Timp de şase luni> o jumătate de an.
semeţ, eaţă adj. (daco-gr. din semnoHs,
sem
740
gravitate, măreţie, semene). 1) Jmpozant; 2) curagios; 3) arogant.	*
semeţi (s se) v. V. prec. A fi sau a deveni semeţ.
semeţie s. f. V. semeţ. 1) Măreţie, gravi-taie; 2) aroganţă ; curagiu.
semi cidv. (lat. semi). Jumătate; pe jumătate ; semizeu, semilună; semipronunţat, semiredus, semirefăcut.
semicerc s. n. (lat. semi, jumătate, şi cerc). Jumătatea unui cerc.
semidoct ă adj. (lat. semi, jumătate; doc~ tus, învăţat). Cel ce nu este desăvârşit învăţat.
semilună s. f. (lat. semi, jumătate, şi lună).
1)	Jumătate din luna ce luminează pe cer;
2)	luna la începutul ei (craiu nou); 3) fig. insigna, marca împărăţiei turceşti; 4) fig. împărăţia turcească, Turcii.
seminar (şi seminariii) s. n. (lat. deia seminarium) răsadniţă — locul unde se cultivă, sădeşte). 1) Şcoala secundară care pregăteşte tinerii pentru preoţie; 2) elevii şi tot personalul didactic al acestei şcoli; 3) localul în care funcţionează seminarul; 4) şcoală de aplicaţiuni (lecţii) practice pentru viitorii profesori — seminar pedagogic. seminarist s. m. Elevul unui seminar, seminaristic, ă adj. De seminar, semincer s. m. (dela semănţă). 1) Ârbore ce se lasă netăiat, ici colo, când se taie pădurea, ca din seminţele lui să crească alţi arbori; 2) ce este de semânţă, bun pentru' semănat (porumb, hlăndani).
seminţie s. f. (din semânţă). 1) Neatn,f naţiune; 2) trib (din biblie) — seminţiile lui Izrail.
semipronunţat, ă adj. (lat. semi, jumătate şi pronunţai). Pronunţat pe jumătate (cuvânt). ,
semison s. n. (lat. semi, jumătate şi son). Gram. Se zice de vocalele ce nu se pronunţă complect, ca i în pronumele voi; sau iPin paiu.
semitic, ă adj. (dela Semiţi, popoarele ce locuesc Asia occidentală; Evrei, Asirieni, Arabi, şi care se zice că descind din Sem, unul din cei trei fii al lui No e—Sem, Ham şi Iafet). Dela Semţi, al Semiţilor.
semitism s. n. V. prec. Totalitatea Semiţilor ; caracterul, caracteristica acestora.
semiton s. n. (lat. semi, jumătate şi ton). Muzic. Jumătate de ton (mai sus, sau mai jos).
semivocală s. f. (lat. semi, jumătate şi vocală). Gram. Consoană care are oarecare sunet în pronunţie — consoane lichide. Semizeu s. m. (lat. semi, jumătate şi zeu).
I) Mitol. Jumătate de zeu, adică cel născut dinir’un zeu şi o muritoare sau dîntr’o zeiţă-şi un muritor, — Hercule, Castor şi Polux, sunt semizei; 2) iron. personagiu cu preten-ţiuni de superioritate indiscutabilă! 3) fig. persoana aproape dintre căpeteniile politice.
şemizetă s. f. (fr. chemisette). Polcuţă dreaptă, nu pe talie.
semn «s: n. (lat. din signum, semn). 1) Punct, crestătură, tăietură, sau pată, groapă, ţeruş, cum şi orice alt lucru ce serveşte pentru a recunoaşte sau a controla ceva; 2) gest de orice fel pentru chemare, oprire, anunţare, afirmare, negare-, etc.; 3) indiciu; 4) fig. prevestire ;
5)	dgură convenţională de aritmetică, etc.; 6) ţintă de tras cu arma; 7) urme, găurele — semne de vărsat; 8) formă caracteristică sau cusur al feţei, corpului; 9) fig. clătinarea ochiului, mâncărimea nasului sunt—semne de a păţi ceva; 10) milit. semnul onorific, medalie înfiinţată în 1872, spre a se da ofiţerilor pentru 18 sau 25 ani de serviciu ; 11) una din cele 12 figuri ale zodiacului; 13) pe semne că, probabil.
semnă (a) v. {\st. signare, a face un semn, a scrie). 1) A iscăli, a pune semnătura2) fig. a încheia (un contract).
semnal s. n. (după fr. signal, din lat. sig-nare, a face semn). 1) Gest, sunet sau alt semn de înştiinţare; 2) vestire; ă) semnal de alarmă, aparat ce dă veste ca să se o-prească trenul.
semnală (a) o. (după fr. signaler). 1) A înştiinţa prin semnal; 2) a atrage atenţia; 3) a înştiinţa, vesti; 4) a da semnalmentele unei persoane; 5) a se arăta, ivi; 6) a observă, surprinde, afla; s’au semnalat cazuri de... semnaliză (a) v. V. semnală. " semnalment s. n. (după fr. signalement).
1)	Semn sau semne dinstinctive ale unei persoane ce servesc pentru recunoaştere şi se înscriu pe biletul de identitate sau pe paşaport; 2) idem pentru vite.
semnare s. f. V. semnă. Iscălire. semnătură s. f. (din semnă). Iscălitură, numele propriu scris pe im act de cătrâ o persoană	,	'
semnifică (a) v. (după lat significare, a arăta prin semn). 1) A fi semn, indiciu, probă;
2)	jurid. a notifică.
semnificaţiune s. f. (după ia. significaiio, facere de^semn). înţelesul, senzul (unui lucru, fapt sau vorbe).
semnificativ, ă adj. (după fr. significatif). 1) Care dă a înţelege ceva, care are o semnificaţiune ; 2) expresiv; 3) ddv. cu anume înţeles, sau Menţiune. , ;
sem
741
sen
semui (a) v. (dela lat. simulo, a face asemenea). 1) A asemănă, adică a luă, părea drept un altul; mă semueşte cu frate-meu ; 2) a’şi da seama, a reflectă, observă bine. semulre s. f. V. rec. Acţiunea de a semui, semuit, ă adj. V. prec. Luat drept un altul, confundat.
senă s. f. (fr. sene'. Arbust oriental cu ale cărui frunze şi păstăi se face un ceaiu purgativ. V. siminechie şi urm.
senemechie s■ f. (comp. din sena v. prec.) şi Meca, oraş în Asia-mică: sena-Mechi (turcesc) — senă de Meca). Senă adusă din Meca — siminechie — V. senă.
senat s. n. (lat. senatus— dela seneo, a îmbătrâni). 1) Adunarea patricienilor, bătrânilor, care lua deciziuni privitor la conducerea statului şi poporului la Romani; 2) Adunare legislativă compusă din oameni mai bătrâni (în timpul de faţă); 3) localul unde se întruneşte senatul.
senator s. m. (lat. senator). Membru al senatului; reprezentant al naţiunei în adunarea legislativă a senatului. Mitropoliţii şi episcopii ca şi şefii superiori ai altor religiuni fac parte din senat; Universităţile de asemenea aleg câte un senator. Moştenitorul tronului ajuns la majorat este de. drept membru al senatului.
senatorial, ă adj. Ce1 priveşte pe senatori sau senatul.
senatus - consult s— n. Decret dat de senatul' roman.
senil, ă adj. (lat. senilis, de bătrân). Al bătrâneţei ; de bătrâneţe.
senilitate s. f. V. prec. Slăbirea puterilor fizice şi sufleteşti produsă de bătrâneţe.
senin (ă) adj. (lat. serenus). 1) Fără nori (cerul senin)’;. 2) fig. neturburat la suflet, sau în conştiinţă ;3) fig. Cu înfăţişare deschisă, veselă; 4) fericit, mulţumit — zile senine ;
5)	din senin, de odată, brusc; fără motiv; pe neaşteptat; fun(et) pe senin =* nimic. Olt.
seninătate s. /. (lat serenitas). 1) Starea cerului şi timpuliti senin; 2) fig. linişte şi bună dispoziţie (de SHflet şi .înfăţişare), » senior I s. m. (din ir. sţigneur). 1) Proprietar mare, boier, din evul mediu ; 2) om din marea nobleţă.
senior fl adj. (lat. senior mai bătrân, opus lui junior, mai tânăr). Se zice spre â deosebi pe tatăl, de fiul eu acelaş nume ; lonescu senior, adică tatăl.
seniorial, â adj* V. senior 1. De senior (I) al nobililor mari.
seniorie s. f. (fr. seigneurie). 1) Proprietatea unuî senior; 2) calitatea,rangul de senior.
sens şi senz s. n. (lat sensus, prin fr. sens). 1) Simţire, vlagă, noimă; 2) însemnare, înţeles ; 3) fig. aspect, lăture; 4) fig. fel, chip — în toate senzurile. sersaţiune s. f. V. senzapune.
.sensibil, ă adj. (lat. sensibilis). 1) Care se poate percepe cu simţurile; 2) care simte;
3)	care primeşte impresiuni uşor ; 4) cate produce impresiuni; 5) uşor de perceput; 6) care imediat se mişcă; 7) cu multă precisiune de înregistrare — barometru sensibil.
sensibilitate s. f. (fr. sensibilite din lat. sensibilis). 1) Facultatea de a simţi, a primi impresiuni (fizice şi morale) ; 2) impresiona-bilitate; 3) starea de sensibil.
sensibiiizâ (a) v. (format din sensibil). A faţe să fie sensibil, sensitiv, ă adj. V. senzitiv. sentenţă s. f. (lat. sententia, cugetare, ho-tărîre). Cugetare cu înţeles adânc; maximă filosofică; proverb înţelept.
sentenţios, oasă adj. şi adv. V. preced. 1) Ce conţine cugetări mari şi cari se irjţpun ;— stil sentenţios;' 2) cu înţeles de sentenţă ;
3)	care întrebuinţează sentenţe (discurs o-rator).
sentiment s. n. (iz.,sentiment). 1) Simţi-mânt, simţirea sufletească; 2) aprecierea prin instinct; 3) afecţiune, pasiune penttu ceva;
4)	conştiinţa intimă, — sentimentul datoriei. sentimental, ă adj. (fr. sentimental V.
sentiment). 1) Care are mult sentiment; 2) iron. care vrea să apară că are sentimente; — jtine sentimental; 3) privitor la sentimente sau bazat pe sentiment, nu pe raţiune, — argument de ordin sentimental; 4) adv. condus numai de sentimente, nu de raţiune.
sentimentalism s. n. (fr. sentimentalisme). 1) Starea celui sentimental.' 2) stare prefăcută de sentimental; 3) dominâţiunea sentimentului asupra raţiunei; 4) apreciere pe temeiuri sentimentale.
sentinelă s. f. (fr. sentinelle). I) Milit. Soldat aşezat anume ca să păzească sau să observe ceva; 2) strajă militară; 3) fig. apărare, veghere.
sentinţă s. f. (lat. sententia, cugetare, ho-tărîre). 1) Deriziunea pronunţată de un tribunal; 2) figi hotărîre condamnatoare ; 3) fig. decizie de mare importanţă; 4) maximă.
senzitiv, â adj. (fr. smsitif). Care are proprietatea sau facultatea de a simţi.
senzitivă s. f. (fr. sensitive). Bot. Plantă cu frunze aşa de sensibile în cât puţin dacă sunt atinse, se strâng şi prind înlăuntru musca ce s’ar aşeza pe ele (Mimosa pudica). senzfual, ă qdj. (fr. sensuel). 1) Dedat plă-
cerilor trupeşti; 2) care gâdelâ simţurile — plăceri senzuale.
senzualism s. m. (fr. sensualisme). 1) Sistemă filozofică, ce atribue simţurilor toate actele şi ideile omului; 2) înclinarea spre senzual; 3) domînaţiunea plăcerilor trupeşti faţă de cele sufleteşti.
senzuallst adj. (fr. sensualiste). 1) De senzualism; 2) s. m. partizan al senzualismului.
senzualitate s. f. (fr. sensualite). Inchina-ţiune spre senzual.
şeaoş, ă adj. (din şea), De şea (cal) de călărie.
sepală s. f. (fr. sepale, din lat. sepelire, a ascunde, acoperi). Bot. Frunzişoara caliciului unei flori, care acopere bobocul până se desvoltâ.
separă (a şi a se) u. (lat separare). A (se) despărţi; 2) a alege la o parte; a osebi.
separabll, ă adj. (lat. separatbiiis). Care se poate despărţi, osebi.
separare s. /. V. prec. Despărţire, -deosebire.
separat, ă adj. şi ado, V. prec. Deosebit, despărţit, stingher.
separatism s, n. (fr. separafisme). Tendinţa de a se separă.
separatist, ă adj. şi s. V. separă. Cel ce tinde şi caută să producă separaţiune; (în politică mai des).
separaţiune s. f. (lat. separatio prin fr. separation). Despărţire; deosebire; divizare ; separaţiune de patrimoniu (jurid). despărţirea averel soţilor căsătoriţi, separativ, ă adj. V. prec. Despărţitor, sepie s. f. (gr. lat. sepia). Zool. 1) Un fel de caracatiţă care, cănd simte că este urmărită de pescar, aruncă o coloare neagră ce turbură apa $i ea scapă; 2) materia din acea coloare neagră, ce o dă sepia şi din care se face tuşul pentru desemnat; 3) desemn făcut cu această coloare.
septembrie s. m. (laf. september dela sep-tem, şapte, fiindcă era â 7-a lună din an, după vechiul calendar roman, când anul era de 10 luni). Numele lunei a noua din anul actual ; are 30 zile. în limba poporului se chemă ’ Răpciune, din lat. raptio raptionem (cit. rapţionem) = pe răpire, adică lună în care oamenii răpesc, culeg roadele pământului.
septrentional, ă adj. (la*, septentriones (dela septem, şapte; trio, strio, stea)=cele 7 stele din constelaţia carul mic, ce este spre miază-noapte). Dinspre miază-noapte, unde se vede pe cer constelaţia carul mic. şepte num. V. şapte.
şeptime s. f. (dela şapte). A şaptea parte din ceva.
sepulcral, ă adj. (lat. sepulcralis, dela se-pulcrum, mormânt). De mormânt, dela mormânt. ;
ser s. n. (lat. serum, zer). Medicament lichid, anume preparat pentru combaterea unor boli microbiene, — ser antidifteric, care e contra difteriei; ser antirabic, contra turbării.
seră s. f. (fr, serre, din lat. serere, a sădi), încăpere mare, anume construită, având co-perişpl din geamuri de sticlă, ca să pătrundă soarele, iar în lăuntru cu căldură potrivită şi în care se păstrează iarna unele flori şi plante şi se pregătesc felurite răsaduri pentru primăvară.
serafle, ă adj. (fr. s&raphique). De serafim, serafimic.
serafim s. m. (cuv. evreesc). Numire dată îngerilor din prima categorie, şi cari se reprezintă în pictura bisericească printr’un cap tânăr, fără corp, ci având 6 aripi : două încrucişate ca piept, două încrucişate deasupra capujui şi două laterale, toate fiind prinse în ■ dreptul gâtului. Această figură de înger se întrebuinţează des şi ca ornament sculptural la vase şi odoare bisericeşti; fig. chip foarte drăguţ de copil.
serafimic, ă adj. prec. De serafim, ca de serafim.
serafin, ie adj. V. preced. seraiu s, n. (cuvânt turcesc). Palatul sultanilor diu Constantinopole; extius. palat.
şeran (sau şaran) s m. (lat. dela serra, ferestrău, după lat. serratus, dinţat ca fere străul). Zool. Numire dată crapului, care are o aripă dinţată pe spate, ca uu ferestrău. Mold. — Şi bulgarii- zic şeran.
şaranţoc s. m. (lat din solatus, ajutat). Şerb. iobag, fără a avea pământ. Trans.
seraschier s. m. (turc. serasker, din ser, cap şi asker, oştire). Vechiu. Generalisimul oştirei turceşti.
serasir s. n. (cuv. oriental din gr. ser, mâ-tasa, fir de mătasă — ser-a-scr— mătasă ’n mătasă). Vechiu. Stbfă de mătasă foarte strălucitoare, brocat.
serată s. f. (ital. serata, din lat. sera, seară). Petrecere de seara intre mai multe persoane, anume invitate spre a convorbi, dansă, ascultă muzică, etc.
şerb s. m. (lat. din servus, rob). 1) Rob. -2) în evul mediu, ţeran supus seniorului, boierului, feudal şi care nu avea n.voie să plece depe moşie. V, vecin,, rumăn şi iobagi serbâ (a) o. (lat din servare, a ţine, a păstra), 1) A ţine o anume zi — adică a nu
743
ser
Sfcr
lucra (înţelesul vechiu); 2) a comemora cu ceremonie, In anume zi, un eveniment, sau a-mintirea unui sfânt, sau o dată însemnată religioasă, naţională sau familiară; 3) a organiză aceasâ ceremonie şi petrecerile ce le însoţesc.
serbare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a serba; 2) ceremonialul sau petrecerile serbâ-rei; 3) ziua când se serbează; 4) extins. petrecere publică organizată anume: serbare de binefacere, când cei ce vin să petreacă plătesc pentru a intra, iar suma adunată, se dă pentru o binefacere; serbare şcolară etc.
şerbegiu s. m. (dela şerbet). Cel ce îngrijea de şerbeturi şi dulceţurile domnitorului fanariot — mic nobil al curţji.
şerbet s. n. (cuvânt bizantin din lat. sor-bitio, şi sorbitus, sorbit, sorbitură). 1) Vechiu. băutură răcoritoare din apă de trandafir, zahăr şi cu miros de odogaciu; 2) dulceaţă în-grnşată şi care se face fierbând întâi zahăr mult cu apă, apoi turnând zeama mirositoare dela vreunele, fructe sau flori (trandafir, lămâie, (coâră, cireşe), apoi luat vasul depe foc, se mestecă conţinutul foarte mult şi numai într’o parte, picurând şi ceva zeamă de lămâie, până se leagă, încheagă şerbetul. (Este şi la Arabi şorbat, şi la Turci, şi francez sor-bet, dar baza este sorbeo, a sorbi).
serbezi (a se) y. V. searbăd.!) A deveni searbăd; 2) a se acri şi strica laptele, şerbi (a) v. V. şerb. A io8i, face şerb. şerbie s. f. prec. 1) Starea de şerb; 2)acţiunea de a şerbi, şerbit adj. Ajuns, sau făcut şerb. serdar. s. m. (turc serdar, dela ser, cap (lit. care stă în cap). Mold. Căpetenia, comandantul cavaleriei turceşti ; rang de boierie (vechiu).
serenadă s. f. (ital. spân. serenata fr. serenade). Cântare pe care un grup de tineri (cu sau fără lăutari) o cântă seara la fereastra cuiva, ca semn de curtenie, cum se obicir nueşte în Spania, Italia, etc.
serenisim, ă adj. (lat. dela serenus, strălucitor, sererusimus, foarte strălucitor). Titlu ce se pronjinţă la numirea unui mare nobil, ca româneşte luminăţia voastră, sau prealuminatul.
sergent s. m. (fr. sergent, cit. serj an). 1) Grad inferior în armată, mai mare de cât ca-poralu sau brigadierul; o companie are 4 sau mai mulţi sengenţi; sergent furier, sergent cu atribuţiuni de cancelarie sau de aprovizionare; 2) gardist, agent de poliţie, pentru paza oraşului şi pentru serviciile administrative.
serhat s. n. (cuvânt turc. serhad, comp. din ser, cap, had, limită, graniţă, cap de graniţă). Fortăreaţă de graniţă — au murit vitele cărând zaherele la serhaturi.
sericultură şi sericicultură s. f. (lat. terici, a mătasei (sericum, din gr. orient, ser mă-tasă) şi cultură). Industia cultivării viermilor de mătasă şi a fabricaţiunei de mătâsă, — şcoala de sericicultură.
serie s. f. (fr. serie, din lat. series, şir). 1) Sir, succesiune; 2) diviziune; 3) clasă, dispo-ziţiune în ordine naturală; 4) şir de termeni matematici; 5) grupă; 6) rând succesiv, şerif s. n. (cuvânt turcesc). Şef, căpetenie-seringă s. f. (lat; syrinx, fluer de trestie, din gr. sgringx, trestie). Medic. Aparat medical cu o mică şi subţire ţeava ca un ac, ce o înfige în carne sau sub piele spre a introduce un ser.
serios, oasă adj. şi adu. (lat. serius). 1) Aşezat la vorbă şi la fapte; 2) care nu glumeşte ; 3) cu tot dinadinsul; 4) sever; 5) fig. foarte important; 6) sincer adevărat — tocmeală serioasă; 7) s. n. seriozitate, numai cu seriosul mai faci ceva.
seriozitate s. f. (compus rom. din vorba serios). 1) Starea de serios, aşezare, cuminţenie; 2) severitate; 3) importanţă, gravitate.
serjă s. f. (fr. serge). Stofă de lână sutar ţire, şevioC
şerlaiu s. n. (germ. scharlei). Tr. Plantă, un fel de salvie, jaleş, întrebuinţată în medicină ca tonic, escitant şi antispasmodic. V. leac.
sermaia s. f. (turc sermaye). Capital, bani, avere (eşit din iz).
seros, oasă adj. (dela ser). Cu mult ser, parte apoasă — sânge seros.
seros, oasă adj. (dela seară). De seară: — umbrele se roase. Bollnt.	.
serozitate s. f. (fr. sărosite dela ser). 1) Partea apoasă a substanţelor lichide din corp; 2) idem din constituirea laptelui, sângelui.
şerpânţâ s. f. (dela şarpe). Bot. Iarbă, bu-rueană zisă şi fierea-pământului.
şerpar s. n. (dela şerpe, cu înţeles de:.hi colăcire împrejur) ..Cingătoare ţerânească de piele, adeseori împodobită cu înflorituri, şi în caie se pot păstra bani, chimir.
şerparlţă s. f, (dela şerpe). Bot. Plantă zisă şi amăreală. şerpe s. m. V. şarpe. serpengea s. /. (din şerpe împunge). Antrax (se credea că este muşcătură de şarpe).
serpentină s. f. (fr. serpentine). 1) Ţeava şerpuită dela alambic; 2) rocă fină, piatră pestriţă cu colori; 3) fâşie de hârtie p. jocuri.
şerpesc, ească adj. De şerpe. şerpiu, ie adj. Ca şarpele.	,
şerpui (a) u. (dela şerpe). A se îndoi ca şarpele; a merge, a curge a trage o linie îndoită ondulat, (cum este la literile mari, de mână, T. F. etc.).
şerpuire s. f. V. prcc. Mersul şerpuit. şerpuit, ă adj. Care merge şerpuind.-şerpuită s. f. V. şerpui. Trăsătură de literă, cal grafică, ce merge şerpuind.
şerpuitor, oare adj. Care curge sau merge •şerpuind.
şerpultură s. /. V. şerpui: Indoitură ondulată; întorsătură.
serta-ferta adv. (gr. syrta-fertg, din syro, a trage; phero, a duce). încoace şi ’ncolo, adică venind şi ducându-se într’una. s. n. dus şi ’ntors repetat.
sertar s. n. (gr. mod. syrtari, din syro, a trage; diformat în săltar şi apropiat de săltare, pentru a trage). Cutie dela o masă, dulap, etc, care se trage în afară pentru a pune în ea lucruri, serum s. n. V. ser.
serv s. m. (lat. servus, rob). Servitor; ex-presiune de politeţă — serv devotat.
şervet s. n. (ir. serviette). Ştergar de o-braz sau de masă; prosop.
şerveţel s. n. V. prec. Mic şervet de şters în timpul mesei, sau de acoperit ceva.
servi (a şi a se) v. (fr. servir). 1) A face serviciu, (statului sau unui particular); 2) a face treburi (ca servitor); 3) a împlini o îndatorire — serviciu ; militar; 4) a aduce la masă mâncări, sau trataţii; 5) a lua mâncare sau trataţii; 6) a îndatora; 1) a face slujba bisericească; 8) a fi anume util — acest a-parat serveşte la; 9) a întrebuinţâ, mă servesc de termeni generali;; 10) a înlocui, serveşte-de; II) a trage profit, se serveşte de reputaţia tatălui; 12) a da sau primi cărţi (la joc).
serviabil, ă adj. (fr. seroiakle). Gata a servi, îndatoritor.
serviciu s. n. (fr. service). 1) Funcţiune; 2) ocupaţiune; 3) îndeletnicirea servitorului;
4)	treburile casei; 5) îndatoririle funcţiunei;
6)	îndatorire militară; 7) organizaţie aparte administrativă — serviciu sanitar; serviciu maritim ; '8) fig. îndatorire, ajutor; 9) slujbă bisericească; 10) înlesnire; 11) vasele şi şervetele de masă; 12) complex de aparat, serviciu de toaletă ; 13) aducerea mâncărilor la masă; 14) furnizare de orice fel — serviciu prompt; 15) Serviciul credincios, medalie înfiinţată în 1878, pentru a răsplăti devotamentul în funcţiunile publice; 16) fig.
utilizarea unui aparat, uneltă; — a fi de serviciu, a fi prezent la serviciu un anume timp.
servil, ă adj. şi adv. (ir. servile). 1) Care face servicii spre a linguşi, târîtor; 2) de starea de servitor; umilitor.
servilism s. n. (fr. servilisme). Starea sau caracterul celui servil.
servire s. f. V. servi. Acţiunea de a sau a se servi.
servitoare s. f. Femee angajată anume pentru a face servicii casnice.
servitor s. m. Om angajat' cu plată pentru a face servicii obişnuite în casă sau în curte, la un particular sau la o autoritate.
servitudine s. f. (lat. servitudo, starea de serv, de rob). V. urm.
sevitute s. f. 1) Starea de serv sau de şerb; 2) dependinţă, supunere continuă; 3) jurid- obligaţiunile impuse de legi proprietarilor, privitor la curgeri de ape, dreptul de trecere, etc. etc.
servus! (exclamativ), (lat. servus, rob). Termen de salutare intim.
şes s. n. (lat. sessum, aşezat). 1) Loc neted, câmpie fără dealuri sau munţi; 2) mare câmpie stearpă ; 3) adj. ce este neted.
şesime s. f. (dela [şase). A şasea parte dintr’un întreg.
sesiune s. f. (lat. sessio, sessionis, prin; ir. session). 1) Timpul câţ durează şedinţele unei adunări deliberative; 2) epoca în care se ţin acele şedinţe.
sesterţiu s. n. (lat seslertius). Ban de argint la Romani, care preţuia un sfert de dinar.
şet, şeaţă adj. (diform. din şes). V. şes. setcă s. f. (din vorba, sită, dim. sitică). Plasă mare şi deasă, ide prins scrumbii în Dunăre. — Şi Sârbii zic setka.
sete s. f. (lat. sittsl). T) Trebuinţă organică de a bea apă; 2) fig. ardoare, dorinţă mare;
3)	fig. poftă necumpăfată; 4) adv+pop. cu .sete, cu toată puterea, cu ardoare, cu furie.
SetUă s. m. (din sete). Personagiu foarte însetat şi băutor, din poveştile pbpulare.
setlevâ s. f. (fr. din sept ei le va). Expre-siune la jocul de wist, care arată pontare dublă de ce s’a perdut, — V. mariin-gală.
setos, oasă adj. 1) Care are multă sete ;
2)	fig. care are nevoie de umezeală, de ploae;
3)	fig. lacom sau foarte doritor de ceva. seu pron. şi s. n. V. său.
sevft s. f. (fr. seve, din lat. sapa, vin, must In fierbere), 1) Sucul nutrifor al vegetalelor; 2) fig. putere'Vîtală, vigoare, sevalu s. n. (turc jdşvayi, dela un oraş
745
sfa
şev
Sevayi). Stofă subţire ţesută în Sevayi, pentru anteree, cum se purta în vechime.J şevalet s. n. (fr. chevalet (lit. căluşar). Suport de lemn, anume făcut pentru a sprijini tabloul, când lucrează pictorul.
sfevas s. n. (gr. sevas). Respect, venera-ţiune (vorbă dispărută din uz).
sever, ă adj. (lat. severus). 1) Foarte serios; aspru; neînduplecat; 2) fig. serios, fără podoabe; 3) riguros; 4) s. n. cel ce este riguros, aspru, f. serios.
severitate s. f. (lat. severitas, severitatis,. Asprime, seriozitate.
şeviot s. n. (fr. cheviot, numire dela nişte oi cu lână moale, ce trăesc în munţii Che-vioţi (cit. şeviot) din Scoţia, din care lână se fabrică această ştofă). Ştofă de lână cu vărguliţe oblice, pentru haine; de coloare neagră, dar mai ades bleumarină.
şevro s. n. (fr. chevreau, dela chevre, capră — citit şevro). Piele de căprioară din care se fac ghete, mănuşi, etc.
sex s. n. (lat. sexus). Parte, gen, deosebirea fizică între bărbat şi fernee.
sexual, ă adj. V. prec. De sex, privitor la sex.	.
şezătoare s. f. (dela şedea). 1) Adunare, la ţară, de fete şi femei precum şi tineri, cari şed seara şi lucrează, torc, spunând în a-celaşi timp poveşti, ghicitori şi glume, sau cântă; 2) adunare de petrecere la oraş, seara, unde se ascultă muzică, se ţin conferinţe şi uneori se dansează.
sezon s. n. (fr. saison). 1) Anotimp, (cu întrebuinţare comercială despre îmbrăcăminte, stofe de sezon); 2) epocă, timp: sezonul băilor.
şezut s- n. 1) Partea dinapoi a corpului pe care se şade; 2) anus; 3) şedere, rielucrare.
sf. abrevaţiune ce însemnează sfânt. sf. Vasile, ziua sfântului Vasile; anul nou; sf. Gheorghe, etc.
şfac 8. n. (daco-gr. din sfekâo, a strânge, a gâtui). Laţ care strânge şi gâtue. Mold.
sfadă s. f. (daco-gr. din sfadazo, a se a-gita furios, a deşbate violent). Mold. Ceartă, -gâlceava; discuţie violentă, sfădi (a se) v. V. prec. A se certă, sfădit, ă adj. V. prec. Certat, sfânt, ă adj. (compus laţi din prefix s şi fanatus, sfinţit; din fano, fanare, a sfinţi, şi fanum, loc sfinţit de unde şi fanaticus, inspirat de zei, sfinţit, cum şi fatum' (for) prorocire religioasă. Acest cuvânt este o formaţiune din epoca creştină, pentru a defini mai bine ce este sfânt şi a sfinţi; deci baza nu este din sandtus, dela sac, sacro,
sacer, ci precum am arătat, din fan, fano, fanum şi fatum, care explică prezenţa lui f: deşi cu acelaşi înţeles, sânt, sânţi şi. sfânt, sfinţi, vin din vorbele latine diferite, dar cu acelaşi îuţeles. — Şi Slavii zic soeat, o diformare în care nici se mai cunoaşte rădăcina fan sau fatum). 1) Relig. Care posedă în sine în chip vădit harul lui Dumnezeu; ales de Dumnezeu ; 2) ceea ce este destinat lui Dumnezeu şi ţine de Dumnezeire; 3) ceea ce ţine de biserică şi cult sau de o-ficiile religioase; 4) ceea ce este sfinţit în special prin rugăciunile bisericeşti şi pentru uzul bisericesc şi creştinesc, — sfintele i-coane; 5) care se strădueşte a fi cât mai conform cu legea divină şi prescripţiile bise-ricei; — viaţă sfântă 6) ce este neîntinat perfect şi demn de veneraţhme, — sfântul părinte ; 7) ce este adevărat şi drept, — pe sfânta dreptate ; 8) pop. fig. vrednic de admiraţie şi binefăcător, sfântul soare; 9) care poate face lucruri supranaturale, minuni; 10) fig. cel devotat binelui şi facerilor de bine şi prin excelenţă cinstit; 11) fig. hotărît şi indiscutabil, — ce-am vorbit este sfânt; adv. 12) fig. corect, precis; — acum se poartă sfânt; 13) s. m. personagiu canonizat de Biserică între sfinţi; 14) ziua când se serbează şi se comemorează un sfânt, — la sfântul Gheorghe; 15) Dumnezeu, — ferit-a Sfântul; 16) cu înţeles contrar, — te fură sfântul, pentru o păţeşti, te ia naiba; 17) Va furat sfântul, a adormit liniştit. 18) Sfântu-Aşteaptă, fig. nici o dată. 19) chip de sfânt (zugrăvit).
sfanţ s. m. (germ. dela zwanzigţer), de douăzeci). Veche monetă nemţească de. argint cu valoare de 20 creiţari (90 parale în Moldova 'şi Valahia).
sfânta-sfintelor s. f. (după lat. sancta-sanctor-um). Altarul, partea cea mai sfântă în interiorul templului lui Solomon.
sfănţueală s. f. (dela sfanţ). Luare de sfanţi dela cei ce veneau să intre din străinătate în ţară, — de aici mita ce o luau funcţionarii şi a rămas cp înţeles de stoarcere de bahi, şantaj.
sfănţui (a şi a se) v. V. prec. 1) A lua mită; 2) a stoarce bani dela cineva; ■ 3) a fura banii cuiva; 4) fig. a pune bani mână dela mână.
sfănţuică s. f. V. sfanţ. Monetă de o jumătate sfanţ.
sfânţuleţ s. m. (dela sfânt). 1) Figură mică de sfânt; 2) fig. om făţarnic; 3) fig. deavolul. şfară (I) s. f. Mold. V. sfoară. şfară (II) s. f. (lat. pref. s şi favila, ce*-
sfâ
746
sfft
nuşă şi fum). 1) Fumul rău mirositor; fumul dela o lumânare; special dela mucul de lumânare ; 2) şfarâ in fard, semnal care se da prin aprindere de focuri !n anume locuri şi pe anume linii de semnalare (cum erau la* Romani) când trebuea să înştiinţeze despre vre-un pericol sau să vestească ceva; 3) fig. veste peste tot — a da şfară ’n tară ; 4) a nu ţine un secret, ci a spune la toţi, a destăinui.
sfâr 1 interj. onomat.). 1) Imită sunetul produs de arderea unui lucru gras, sau de prăjire pe foc; 2) sunet de zbor, sau de aruncarea unui lucru.
şfârăi (a) v. V. sfâr. 1) A produce sunetul sfâr, prin ardere, ferbere, etc. 2) fig, sfârâie inima, tremură inima de frică sau de compătimire, ori de durere, emoţiune; 3). a se învârti sau a se face ceva repede — sfârâie lucrul.
sfârâletoare s. f. Jucărie ce sfârâe. sfârâietură s. f. Faptul de a sfârăi. sfărâmă (a se) v. (pref. s şî fărâmă). 1) A (se) sparge; a (se) face în bucăţi; 2) a nimici; 3) fig. a răpune, a învinge, sfărâmat s. n. Acţiunea de a sfărâma, sfărâmat, ă adj. V. fărâmat. 1) Spart; 2) fărâmiţat; 3) fig. distrus.
sfărămătură s. f. V. prec. 1) O bucată cfin lucrul sfărâmat; 2) lucrul sfărâmat; 3) sfărâmare.
sfârc s. n. (lat. pref. s şi vergo, vergare, a se aplecă, îndoi). Ceea ce este elastic, se îndoaie şi revine la loc ca: 1) tendon de muşchiu; 2) lobul urechii; 3) gurguiul ţâţei;
4)	sfichiul biciului, care se făcea dintr’un tendon sau <ţe piele, ca să nu se destrame. Sloveanul şverk, care înseamnă sfichiueală, are ca bază vorba slavă verh, vârf şi cu prefix sfsverh şi soerk, înseamnă pe desus, pe deasupra, de aici înţelesul de sfichiui, care nu are a face cu toate noţiunile sfârcului,românesc, ci este o simplă potrivire, care a indus în eroare pe unii filologi să creadă că de acolo derivă toate sfârcurile.
sfârc ! interj, (onomat). Exprimă respirarea, zgomotoasă pe nas, mai ales trăgând în lăuntru.
sfftrcăi (a) v. V. prec. A trage zgomotos pe nas; a trage tabac pe nas. Mold. sfârcălt s. n. Acţiunea de a sfârcăi. sfârcioc s. n. (comp, s, vâră şi cioc). Numirea unui fel de gaiţă, coţofană, ce sparge ouăle cu ciocul şi le soarbe; fia. femee rea.
sfârcurat, ă adj. (pref, s şi lat. vergor, ă bate în (coloare). Bătând în, — porumbei vineţi sfârcuraţi în negru.
sfârlă s. f. (din svârli). 1) Râtul, nasul porcului; 2) lovitură dată cu degetul mare încordat; bobârnac.
sfârlac s. n. (dela zgomot sfâr). Mold. 1) Roiu mic care bâzâie; 2) (din lat. super şi lacus), baltă pe munte, mlaştină pe munte, sus.
sfârlează s. f. (din sfâr onomat). 1) Aparat din o scândurice, în care mereu ciocănesc nişte beţişoare mişcate de o helice improvizată, învârtită de vânt: se face ades la vie, ca să fugă păsările şi să nu strice strugurii; 2) jucărie de copii care face sgomot ca sfâr-leaza. Olten.
sfârloagă s. f. (din svârli, pentru svâr-loagă, ce este de asvârlit, apropiat şi de sfârlă, botul îndoit al porcului). Mold. Cio-bote vechi (Banat, opinci vechi) îndoite lâ bot şi bune de asvârlit; fig. (în Banat) om scăpătat, sărăcăcios, sfărmâ (a) v. V. sfărâmă. sfârnar s. m. (din gr. sfyra, uneltă). Negustor de unelte şi mărunţişuri.
sfarog, ă adj. (V. sfară I). Foarte uscat,/ foarte ars (în cât se face praf, cenuşă).— frunzele sunt uscate sfarog.
sfarogi (â se) v. V. prec. A se usca în cât să se sfarme ca cenuşa, sfarogit, â adj. V. prec. Făcut sfarog. sfârşeală s. f. V. urm. 1) Istovire de pu-puteri; leşin; 2) sfârşit.
sfârşi (a şi a se) o. (lat. pref. s pentru ex, din; şi versum tverto), a nimici (forma fi-' gurată^cfela a răsturnă), 1) A (se) termină înţelesul luat dela lichide când se răstoarnă vasul la sfârşitul conţinutului, — s’a sfârşit vinul; 2) a termină o lucrare; 3) a încetă ;
4)	a muri. — Cuvânt înrudit cu săvârşi şi covârşi. — Şi Slavii zic souerşati, a înfăptui şi a termină; dar sufixul lor ti, se vede că este adaus la compusul simplu latin s •-)- verso.
sfârşlre s. f. V. prec, 1) Terminare; 2) nimicire; 3) încetare din viaţă; 4) istovire de puteri, sfârşeală.
sfârşit s. n. V. prec. 1) Capăt dela urmă,; finit; 2) moarte, deces; 3) nimicire; 4) terminare, isprăvire; 5) adu. in sfârşit, In cele din urmă, la urmă; 6) pe sfârşit, aproape de isprăvire; 7) desnodământ.
sfârşit, ă adj. V. prec. 1) Terminat; 2) nimicit ; 3) istovii de puteri; 4) încetat din viaţă p 5) consumat (lumânarea, gazul).
sf&rtică (a) v. (din sfert, făcut verb). A i tăia sau r/.pi în sferturi sau In bucăţi; a.
sfârţlcat, i adj. V. prec. 1) Rupt în bu-
sf&
”747
sfe
câţi: înbucătăţit; 2) fig. întrerupt; 3) sfâşiat.
sfăşiâ (a şi a se) v. (pref. s şi fâşie). 1) A rupe în fâşii; 2) fig. a fi muşcat de (câini); 3) fig. a se certa ; a se defăima — se sfâşie ; 4) fig. a simţi mare durere — se sfâşie inima.
sfâşiat, ă adj. Rupt în fâşii propr. şi fjg. sfâşiere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) sfăşiâ propr. şi fig.
sfâşietor, oare adj. 1) Care sfâşie propr. şi fig. 2) care produce mare durere sufletească.
sfat s. n. (lat. dela s + vates, prooroc, sfătuitor, dela eâre vaticinor, a sfătui, şi veio, a sfătui să nu facă ceva; — S’a pronunţat la început svat). 1) îndemn povaţă; 2) consfătuire, consiliu; 3) vorba multă, conversaţie; 4) adunare de consfătuire — sfatul negustoresc; 5) vechiu, consiliul comunal ; primăria. — Şi Slavii zic soviet, din lat. veto şi vaticinor, dela vates.
sfătos, oasâ adj. V. prec. (3). 1) Care vorbeşte mult şi dă sfaturi; 2) fig. vorbăreţ şi glumeţ;'— om sfătos.
sfătui (a şi a se) v. (din sfat). 1) A căuta să convingă; â da o povaţă, un sfat; 2) a face o înţelegere, a pune la cale; 3) a se consfătui, ă convorbi; a consilia ; 4) a sta îndelung la vorbă. 5) a îndemnă.
sfătuire s. f. V. prec. Acţiunea de a sau a se sfătui.
sfătuitor, aere adj. Care sfătueşte, care dă sfaturi.
sfeclă s. f. (daco-gr. dela sfekle, drojdie). Plantă cu rădăcina mare şi roşie sau albă, foarte dulce la gust, din care se extrage zahăr, prin siropul ce dă, şi care servea de nutreţ şi vitelor. — Şi Slavii zic svekla, numire care, după diformarea lui f, în r, se vede că este împrumutată dela Daco-Latini (lat. s + fcţ^pula = de drojdie).
sfecli (a şi a se) v. (din sfeclă, adică a se roşi ca sfecla). Fam. 1) A se intimidă, a ’şi perde cumpătul, de frică sau de ruşine'; 2) a sehface roşu Ia faţă şi a se teme; 3) a o păţi.
sfeclire s. f, V, prec. Acţiunea şi starea de a sfecli. v
sfenold, &adj. (gr. dela sphen, colţ, un-ghiu). Anat. Osul sfenoid, care este ta bâza craniului şi face legătura cu şira spinării.
sferă Si f. (gr. sphaira, cit sfera). 1) Eţombă complect rotundă, â cărei suprafaţă în orice punct este egal depărtată de centru; 2) forma globului pământesc; 3) fig. cuprins, întindere, —, sfera de activitate; 4) spaţiul din jurul unui corp ceresc.
sferic, ă adj. 1) în formă de sferă; 2) ce ţine de sferă.
sfericitate s. f. (după fr. spMricite). Starea şi forma de sferă.
sferiod s. n. (gr. spaira, sferă; eidos aspect). Corp geomitric cu aspect de sferă, a-proape ca o sferă,
sferoidal, ă adj. (fr. spheridal, din sphe-roid). De sferoid.
sfert s. n. (lat. ex-quartus, cit cvart) = din al patrulea, scurtat în s-vart şi s-vert).
1)	A patra parte dintr’un întreg; 2) plată trimestrială a birului; 3) una din patru faze ale lunei ; 4) extins sfert de pâne.—Slavii au cuvântul cetverti, sfert, în care se întrevede (lat. quart, vart şi vert ca şi în româneşte).
sfeşnic s. n. (compus din s + feşnic, dela fax, facis, făclie; s-\-facinic(us) pentru făclie). Suport de metal, sau şi de lemn ori de lut, în care se pune lumânarea, şau făclia.— Slavii zic pod-sfeeinik, adică sub-sfeşnic, pentru că ei au şi vorba sfecia. din lat. ex-face (ablativul lui fax, făclie).v sfeşnicuţ s. n. Mic sfeşnic, sfeştanie s. f. (slav, dela sveşciati, a sfinţi, sveşcianie). Sfinţirea apei la unele împrejurări ; aghiasmă: rugăciune la naşterea pruncului; la o inaugurare, etc.
sfeştoc s. n. (ar părea derivat din sfeştc. -. nie pentru că serveşte la această; dar nu este strein nici de lat. festuca, vărguţa cu care pretorul atingea capul robului spre a-1 declara liber, pentru că poporul zice feştoc şi cu el preotul atinge capul credincioşilor spre a-i stropi şi sfinţi cu aghiasmă). Mănun-chiu de crenguţe de busuioc, cu care preotul stropeşte cu aghiasmă, atingând capul credincioşilor.
sfeterisi (a) v. (gr. sfâterigzâ, a usurpa, a’şi însuşi). 1) A’şi însuşi banii publici; 2) a fură ; a lua pe furiş.
sfeterisire s. f. V, prec. Acţiunea de a sfeterisi.
sfeterisit, ă adj. V. prec. Sustras, furat, sfetl (a) v. (slav. dela sfet, lumină). 1) A dala iveală; 2) a descoperi şiretenia.
sfetnic s. m. (dela sfat, pentru şfataic). Consilier; sfătuitor; demnitar cu care ţinea sfat domnitorul în vechime, sfieală s. f. V. sfii. 1) Lipsa de încredere »
2)	timiditate; 3) frică uşoară.
sflchiu s. n. (lat. pref. s. şi vincens, de legat, pentru legal). Vârful unde se leagă împletitura biciului (când este împletit); capătul cel subţire dela cureluşa biciuluiî V. biciu.
sfichiui (a) o. V. prec. 1) A atinge numai cu sfichiui biciului; 2) fig. a atinge (figurat)
sfi
748
sfo
a critică ; 3) a face reproşuri pe depaite, prin aluziuni, dar totuşi înţepătoare.
sfida (a) v. (lat. ex şi fidere). A desfide; a provocă.
sfieţ, eaţă adj. A. V. sfiicios. sfi (a se) v. (lat. pref. s pentru ex, din în afară fio (pentru fi do, ca în confient, a se încrede, a avea încredere). 1) Anu avea încredere (în sine), a nu avea curaj; 2) a fi tim d; 3) a se teme.
sfiicios, oasă adj. V. pree. Timid; fără curaj.
sfiiciune s. f. V. sfieală. sfinţenie s. f. V. sfinţi. 1) însuşirea de a fi sfânt sau sfinţit; 2) adv. cu sfinţenie, cu mare atenţie, f. corect sau exact; cu devotament.
sfinţi (a şi a se) u. (dela vorba sfânt). 1) A invoca prin rugăciunile preotului sau arhiereului puterea şi harul lui D-zeu ca să facă sfânt un obiect: apa, biserica, icoana, etc.; 2) a deveni sfânt prin harul lui Dumnezeu; 3) pop. a apune soarele; 4) a da prestigiu, valoare ; — omul sfinţeşte locul; 5) a hirotoni.
sfinţie s. f. (pentru sfinţenie). Titulatură dată preotului, — sfinţia sa, tu, voastră.
Sfinţire s. f. 1) Actul solemn de a sfinţi; 2) asfinţit. *
sfinţit, ă adj. V. sfinţi. 1) Sacrat prin rugăciuni de sfinţire; 2) devenit sau canonizat ca sfânt; 3) hirotonit; 4) fig. apus (soarele); 5) s. n. 1) sfinţire; 2) asfinţire.
sfinx s. m. (gr. sfigx' dela sfiggo, a fi închis, — enigmă). 1) Mitol. Fiinţă închipuită de antici, cu cap de femee şi corp de leu uneori înaripat, şi care punea enigme, ghicitori drumeţilor, ucigând pe cel ce nu putea ghici; 2) această figură de monstru, reprezentată în granit, marmură; 3) în Egipt se vede şi azi un enorm sfinx de granit, în mare parte acoperit de nisip; 4) fig. persoană misterioasă, tăcută ; 5) lucru enigmatic.
sfios, oasă adj. şi adu. V. sfii. Sfiicios, cu sfieală.
sfită s. f. (lat. pref. s pentru ex în afară; fita (din findo) despicată, desfăcută). 1) Veşmânt arhieresc (sacos), care în loc să fie cusut, este despicat în partea dreaptă şi cea stângă şi se înehee cu nasturi rotunzi care uneori sunt zurgălăi ce sună; 2) felon preoţesc ; generalizat, veşminte preoţeşti. — Şi Slavii zic suita, veşmânt.
sfoară s. f. (daco-gr. speira, citit spira = fir, sfoară, aţă. frânghiuţă). 1) Fir f. gros de aţă; 2) frânghiuţă f. subţire; 3) aţa dulgherului ; 4) fâşie mică — o sfoară de moşie; 5) fig. a trage pe sfoară, a înşelă, dela sca-
matorii care trag cu sfoara păpuşi, etc.); 6) fum de lumânare şfară. şfoarâ s. f. V. sfară. sfoiag s. n. (daco-gr. dela sfaghiazâ, a nimici, a distruge). 1) Mucigaiu; 2) gândac de făină. Olten.
. sfoegit, ă adj. V. prec. Mucigait.	- —
sfor! sfor! interj. 1) Exprimă zgomot de respiraţie în timpul dormi: ei; 2) zgomot na-sal la caii cari se sperie.
sforăi (a) v. (onomat. dela sfori). 1) A face sgomotul sfor! pe nări sau din gât, în timpul somnului; 2) a face acelaşi zgomot pe nări calul, când se sperie sau când are ceva în nas.
sforăit s. n. V. prec. Acţiunea de a sforăi şin sgomotul produs.
sforăitor, oare adj. 1) Care sforăie; 2) fig. cu ton îngânfat şi pretenţios — fraiă sforăitoare.
sforicică s. f. Mică sfoară, sforţâ (a se) v. (pref. s şi foi'ţă). A face o forţare, a se opinti. ' sforţare s. f. V. preş. Opintire, sfragistică s. f. (fr. sphrugistique din gr. sphragis, pecete). Ştiinţa despre peceţi.
sfrâncioc s. m. (pref s + frâng şi cioc). Pasăre rea, rapace, care sparge cu ciocul; se zice că imitează cântecul. păsărelelor spre a le atrage şi apoi le prinde.
sfredel s. n. (lat. comp. din pref. s şi fen-telum, săgeată pentru a găuri* a străpunge— (ferio). 1) Instrument de fer ascuţi la vârf şi cu marginile aduse aşa că priit învârtire să poată găuri şi străpunge lemnul, — burghiul mare sau mic; 2) fig. vioiu şi insinuant, răsbitor; 3) fig. fam. sfredelul dracului, baba vrăjitoare din poveştile populare. — Se aude şi la Bulgari acest cuvânt diformat suredel.
sfredeleac s. n. Mic sfredel. sfredeli (a) v. 1) A face găuri cu sfredelul; 2) fig. a cerceta, a iscodi, sfredllit, ă adj. Găurit, sfredeluş s. n. 1) Mic sfredel; 2) fig. neastâmpărat (copil); 3) zool. o păsărică mică şi cântăreaţă.
sfrijit, ă adj. (din frige, cu pref. s). Uscat, uscăţiv, #lab.
sfruntâ (a) v. (pref. s şi frunte, ca şi înfruntă). A sfida, a îndrăzni tare. sfruntare s. f. V. prec, Obrăznicie, sfruntat, ă adj. Obraznic, fără rgşine un sfrutat neadevăr.	,
,.«f sgăbârdă s. f. (lat. dela scaber, necurat, sîlimos). Necurăţenie la ochi, puchină. sgaibă s. f. I (lat. din scabo, a scărpină),
749
Sgâ
sga
Rană pe corp provocată de necurăţenie şi de scărpinare; tăietură, zgârietură, sgaibă 1. f. II V. gaibă. sgăiberă (a se) o.. V. pr&c. A se agăţa'cu picioarele şi a se urcă pe ceva. sgăibărai, ă adj. V. prec. Agăţat sau suit sus. sgâi (a) v. V. zgcti. sgâit (ă) adj. V. zgăit. sgâlţăi (a) v. V. sgâţăi. sgancă s. f. (lat. pref. s şi condici, scoică'. Coarjă din puroi, ce se face pe o bubă ca un capac, ca o carapace. Mold.
sgândărî (a) v. (lat. din scandere, a râ-dica în sus). 1) Aiîdica în sus pentru a scotoci desupt; 2) a mişcă şi a scotoci (lemnele, ca să şrdă focul); 3) fig. a râcăi; 4) fig. a ,irită, a s âdila — il zgăndăi ă la inimă.
sgândărîi, ă adj, V. prec. 1; Scotocit; îâ-căit; 2) fig. înţăiîtat, iiitat. sgârcenie s. f. V. urm. Avariţie, sgârci (a se) v. (dela sgârciu). 1) A se face sgârciu, a se contractă şi strâng; (piciorul, mâna); 2) a’şi micşora volumul; 3) a devgait sgârcit, avar.	.
sgâ dlre s. f. V. sgârciu, Contracţiunea muşchiulaiă (a manei, piciorului, etc.).
sgârcit, ă adj. şi s. V. sgârci. .1) Contractat; „strâns: 2) avar.
sgârciu s. n. (din pref. s şi cârd. 1) Ten-don dela mnşchiu, care se strânge se contrac-tea«ă; 2) scoabă încovoiată a dogarului; 3) fig. avar, sgârcit.
sgârciu ! inter . fam. Să h’ai parte, sgardă s. f. (lat. din Srchcrdci, strună, făcută din maţe). Legătură ce stă totdeauna la gâtul unui câne şi care, ca să nu putrezească se făcea din coardă, adică din maţe uscate şi răsucite, iar In timpurile moastre d:n piele.
sgâria (a şi a se) v. (lat. din baza scar, din care scarifico, a sgâria, care vine dela grec. skarifos, cuiu cu care sgâiia pentru a scrie). 1) A face o uşoară tăetură cu un vâif de cuiu, spin, etc.; 2) a face o scrijilare eu unghiile sau cu alt ceva pe piele; 3) a râcăi, joade prin frecare cu ceva aspru sau înţepător; 4) fig. a scrie tău, urât. — Greşit s’a crezuţ că este vorbă slavă din dirati sau dr.ati, care însemnează a trage şi a râcăi, iar de aici a sgâria; dacă unii scriitori vechi au scris: işi dăriea faţa (Moxa), ei au în-' ţeles că făceau, dâră, dări, pe faţă prin sgâriere — skar s’a tranformat în sgar iar, nu sdra sau sdir.
. sgârie-brânză s. f- (comp. sgărie-brănza). Fig. 1) Om sgârcit, avar, care taie aşa de puţin din brânză cum ar sgâtiea; 2) negus-toraş, sgârcit.
sgârleciu s. m. (din sgâria). Uneltă de dulgher cu care el trage linii pe scânduri, sgâriere s. f. Acţiunea de a sgâriâ. sgârietură s. f. Urma lăsată de sgâriere. sgârlos, oasă adj. Care sgârie. sgârţă • f. (din sgârci). î’ron. Babă slabă şi sbârcită la faţă.
sgâtie s. f. (lat, schidiae gr. schidia, surcele). 1) Beţişoare, crenguţe uscate pentru pus pe foc (rămurele mici de tot, ce cad din arbori fiind uscate (şi care se aprind îndată;— se întrebuinţează mult la plural — sgătii, ca şi lat. schidiae) ; 2) surceluşe pentru aprins focul; 3) fig. fiinţă (copil) foarte slab, uscăţiv, dar vioiu sau răutăcios — o sgâtie de copil.
sgâţîi sau sgâţăi (a şi a se) u. (lat. s pentru ex şi quatio, a clătină, a zgudui). 1) A clătină, trăgând şi împingând; 2) a se cutremură, zgudui; 3) fig. a trage de păr. sgâţîire s. f. Acţiunea de â sgâţăi. sgâţiit, ă adj. I) Clătinat, zguduit; 2) fig. tras de păr, de urechi s. 3) acţiunea de a sgâţii.
sgâţină (a şi a se) v. (amplificat din sgâţii). V. sgâţîi, propr. şi fig. sgâţinat, ă adj. V. sgăţăit propr. şi. fig. şghlab s. rt. V. jghiab. sghibueată s. f. V. urm. 1) Tremurătură; 2) fig. epilepsie.
sghihul (a) v. (diformat, din sgudni şi sghi-dui). 1) A scutura adică a clătina, a tremură tare — il sghihue frigurile; 2) fig a se sghihui, a se juca, hârjoni Mold.
sghihult, ă adj. prec. 1) Scuturat, tremurat tare; 2) s. acţiunea d; a sghihui propr. şi fig.
sglăvoacă ş. f. (lat. din s pentru ex, şi clava, măciucă). Zool. Feste mic cu cap mare ca o măciulie.
sglăvoc a. n. V. prec. 1) Peştişor cu cap mare; 2) bot. floare zisă şi albăstriţu.
sglobiu, e adj. (lat. din ex-collabi, de a fugi împreună). Care aleargă la joc (cum fac copiii sglobii); neastâmpărat; se zice şi despre apa rîuşorului ce curge repede cu mici căderi, cascade. — sglobie.
sgomot s. n. (lat. s pentru ex --f- clama-tus, strigat. 1) Răsunet ce se aude din strigăte sau din cădărea unui lucru; 2) răsunet surd provocat de nelinişte, de mişcare; 3) fig. ştire, versiune ce se aude în public; 4) fig. senzaţie; 5) răsunet, ecou. — Şi Sârbii zjc komot, diformat din sgomot.
sgomotos, oasă adj. V. prec. Cate face mult sgomot.
sgorni (a) v. (format din scorni). 1) A a-lungâ vânatul din culcuş (cu cornul sau cu
750
’Şl
sgr
goarna; 2) a alungă a izgoni (mai des despre animale, păsări).
sgrăbunţă s. f. (lat. diform, din scrupus, pietricică şi scrupunculus, mică pietricică). 1) Grăuncior mic ca un fir de nisip sau ca o mică pietricică, format din materii cari se întăresc - ca din brânză, aluat, paste; firul sau crupu-şoarele de gris din făina de porumb, etc. 2) mici inflamaţii pe piele, coşi. sgrăbunţă (a se) A se face cu sgrăbunţe. sgăbunţos, oasă adj. V. prec. 1) Cu sgrăbunţe; crupos ; 2) scorţos, granulos (la suprafaţă).
sgrlbuli (a (se) v. (lat. s + curb, îndoit)-
1)	A strânge umerii tare spre piept, curbând spinarea; 2) a se îndoi, a se face ghem, din cauza frigului
sgrlbulit, ă adj. V. prec. Tremurând de frig şi strâns ghem, curbat, cocoşat.
sgripţor s. ni. (daco-gr. dela gryps, vultur pleşuv, numire ce vine din verbul grapho, grapsâ, a sgâriea). 1) Vultur de munte ; 2) om rău, răutăcios ; 3) fig. (poet) oameni bravi dela munte — sgripţorli din Vrancea. Alex.
4)	uechiu monedă cu pajeră pe ea (rusească sau austriacă) valorând cam 12 lei vechi.
sgrlpţorâ (a se) v. (daco-gr. pref. s şi grapsâ a sgâriea). A se agăţă, a se caţără.
sgrlpţoroaică s. f. V. sgripţor. 1) Femeea sgripţorului; 2) fig. femeie foarte răutăcioasă— o sgripţăroaică de babă.
sgrunţ s. m. (amplificat din grunz). V. grunz.
sgrunţuros, oasă adj. V. grunţuros. Granulos, brobonţat; care nu este neted la pipăit.
sgudui (a şi a se) v. (lat. comp. s pentru ex; quatuţm), sguduit; — prin forma s-guatu şi s-guadu cu sufixul /). 1) A (se) cutremură tare; 2) a sgâţinâ tare; 3) fig. a emoţiona puternic.
sguduire dl f. V. prec. Acţiunea de a sgudui şi efectul ei.
sguduit s. n. V. sguduire; adj. Cutremurat ; mişcat tare; fig. emoţionat foarte tare.
sguduitură s. f. V. prec. 1) Cutremurare puternică; 2) sgâţinare; 3) fig. emoţlune puternică.
sgură s. f. (lat. scoria). 1) Subsanţă neagră şi lucioasă, ce se formează pe păreţii din lăuntrul coşului, hornului, din fumul dela foc ;
2)	spumă ce se formează la suprafaţa metalelor în timpul topirei lor; 3) fig. rămăşiţă (neagră), tristă reminiscenţă ; 4) fig. rest netrebuitor.
“ si s. m. Muzic. Numirea notei a 7-a din gamă (vezi do re mi fa sol la), şi conj. (daco-gr. dela syn, împreună—nu-
mai în unele împrejurări se apropie de lat. sic = aşa). 1) exprimă legătura, starea împreună : \asile şi Ion sunt fraţi; 2) lucrare împreună— merge şi cântă şi se joacă; 3) asemenea — şi el se duce; 4) dar, iar — şi dacă n’o asculta, să mi-l spui; 5) corelativ, aşa — cum e sacul şi petecul; 6) exclamativ şi / — dacă, apoi; ce’mi pasă, sau nu’-mi pasă • 7) deja, chiar, — s’a şi dus; sau, să şi potriveşte ca nuca ’n perete ; 8) încă, apoi — şi să mai zici că.
’şi pron. pentru îşi.
sială sau sleală s. f. V. săi sau săi. Sfi-eală, neîncredere, timiditate.
sibarit s. m. (dela oraşul Sybaris în Italia antică, renumit prin moliciunea şi desfrâul lo-. cuitorilor liii, de aceea şi Grecii zifeau sy-varizo, a trăi moleşit). 1) Locuitor din Sy-baria; 2) fig. om moleşit şi desfrânat.
siberian, ă adj. (dela Siberia, ţara friguroasă din nordul Africei). 1) Din Siberia (locuitor); 2) fig. ca din Siberia.
sîbllă s. f. (gr. şi lat. sibylla, cuvânt derivat din gr. xophos, priceput, înţelept, ingenios). Femeie profetă la Greci şi Romani, prin intermediul căreia se întrebau zeii unui Oracol şi se primeau răspunsur Ie lor. înainte de a prezice, ea postea 3 zile, apoi o aşeza pe un scaun nalt cu trei picioare, după ce mesteca nişte foi de dafin, şi de sub scaun veneau nişte aburi puturoşi; ea ameţea, ţipă, se sbătea şi în spasmurile ei, răspundea voibe neînţelese la întrebările se i se puneau; iar preoţii tălmăceau acele vorbe. V. oracol.
sibllantă s. f. (lat. dela şibilare, a şuieră) Gram. Consoană care prin pfonunţare dă un şuerat; s, ş, j.	-
siblUcă, ă adj. V. sibilă. 1) De sibilă; 2) fig. enigmatic, neînţeles.
sibilin, â adj. V. prec. Despre sibtle ; cărţi sibiline, culegere de oracole din antichitate, privitoare la destinele Romei sic adv. (latin sic, aşa). însemnare ce se scrie (sic), după o frază sau vorbă greşită pentru a arătă că este greşită.
sic! sici interj, (din lat. sic = aşa). Repetarea acestor vorbe (însoţită şi de baterea pumnilor', epprimă facerea în nezpaz cuiva, adică aşa; aşa, îţi trebue ; sau rabdă aşa; sau bîne ţi-a făcut.
şic s. n. (fr. chic, vorbă de atelier la Francezi, că este frumos şi stă bine). Eleganţă* frumuseţă; 2) haz, glume cu şic.
şic s. n. (daco-gr. din exeka (xe6), a polei). Foiţă foarte fină de aur sau de argint' ori alt metal, ce serveşte la poleit — Şi Ungurii zic sik.
şic
751
sie
şicană s. f. (Ir. ehicane (cit. şican) — tărăgănare). 1) Tărăgănai e prin felurite mijloace spre a împiedecă pe altul; 2) tertip; 3) fig. contestaţie neîntemeiată.
şicană (a) v. (fr chicaner cit. şicane). A face şicane, a căuta şi a opune tertipuri; a tărăgăna înadins.
şicanator, oare adj. Caie şicanează, cârcotaş.
sicativ f. n. (ir. siccatif, din lat. siccare, a usca). Susbstanţă. care amestecată în ole-iul de văpsit, îl usucă repede.
slchimea adr. şi s (turc. înjurătură=du-te în org.gen bărbătesc). I)Pleacă ’n colo; atâta pagubă; 2) secătură,spurcăciune (mahalagism) siciu adv. (lat. sedus, rău, mai puţin). Cu partea cea mai mică: la cine cade arşicul siciu, iea armăşiea. (Arşicul are patru feţe: 2 feţe late, din care una scobilă la mijloc, iar cealaltă opusă, nescobită; 2 feţe înguste, din care una frumos scobită în forma S. iar alta mai puţin scobită şi mai mică (siciu). Copiii aruncă pe rând arşicul: la cel ce cade sus forma S, este împărat; apoi la cel ce cade partea mai mică — sichi, este armaş; la cine apoi cade partea lată scobilă, este hoţ, şi trebue să primească atâtea lovituri de fuşcă la palmă, câte porunceşte împăratul ; iar jucătorul lâ care cade în sus partea lată şi netedă a arşicului, se chiamă om bun şi. nu capătă bătaie. împăratul şi armaşul urmează să. cedeze demnitatea altui jucător, la care ar cădea arşicul cu faţa lor corespunzătoare). Acest joc de copii, arată că la poporul român, neîntrerupt s'a păstrat ideeâ de z mpă-rat, de judecată, şi de pedepsire a hoţilor.
slclet s. n. (turc syklet = cauză de nelinişte). Nelinişte, pedeapsă (pop).
sicomor s. m. (gr. sykormoros). Smochin din Egipt.
slcrier s. m. V. urm. Cel ce face sicrie, sicriu s. n. (lat. dela scrinimum, lădiţă). Mold. Coşciug în care se aşează mortul. — Se aude. uneori şi cu Înţelesul de ladă, cutie; sicriul legii, chivotul.
sidef s. n. (turc sedef). Coârja, capacul alb strălucitor dela scoică, din care se fac nasturi, bumbi şi felurite ornamente pe cutii plasele de cuţit, etc.
sideral, & adj. (lat. sideralis, dela sidus, stea, planetă sau grupă de stele = de stele, după stele. Zi siderală, timpul ce trece pentru ca o stea să o vedem * iarăşi în aceiaşi loc, pe acolaşi meridian şi care timp este cu ceva mai puţin de cât 24 ore; an sideral, învârtirea pământului în jurul, soarelui, descriind exact 360°.
sienit s. n. (dela Syena, localitate la sudui Egiptului, spre Etiopia, azi Assuan). Granit din Syena.
siestă s. f. (fr, sieste, din lat. sisto, a opri). Odihnă puţină după masă.
şif s. n. (germ. dn satz-schiff, satz, compunere; schiff, navetă). Instrument de tipografie ca o scândurice cu margini, pe care se aşează literile compuse zisă şi galion.
siflantă s. f. V. sibilanta (fr. sifflante, din siffler, a şuerâ). Gram. consanoă şue-rată: ş. s, j.
sifon s. n. (lat. sipho şi gr. siphon, ţeavă pentru adus apă). Fizic. 1) Ţeava sau tub recurbat cu două braţe, dintre cari unul mai lung, prin care puteam trece un lichid din-tr’un vas în altul; 2) sticlă cu apă găzoasă ce ţisneşte prin o ţeavă din lăuntrul ei.
şlfon s. n. (fr. chifon). Pânză bună (de fabrică) pentru albituri.
şifonâ (a şi a se) v. (fr. chiffoner, cit. şifone). A mototoli, a boţi; a sbârli (părul).
şlfoner (ă) s. n. (fr. chiffoniere, cit. şifonier). Scrin pentru albituri; dulap pentru haine.
sigă s. f. (iat. dela sica, pumnal sau vârf ascuţit). 1) Peatră de gresie în formă lunguiaţă ca un pumnal şi care serveşte la ascuţit; 2) un fel de pământ roşu pentru tras brâie. sigil(iu) s. n. (lat. sigillum). Pecete, sigilâ (a) v. (lat. sigillare). A pecetlui. -sigilat, ă adj. Pecetuluit; s. n. acţiunea de a sigilâ (şi sigilare).
siglu s. n. (gr. dela sigaleos, tăcut) Gram. Literă ce se scrie abreviat; cuvânt abreviat d. ex. d-l pentru domnul; sau într’acea zi, p. întru.	>
sigmoid s. n. (dela litera gr. sigma 'L sau a). Cavitate" sigmoidă, care are forma încovo-eată ca sigma.
signal s. n. (fr. signal, din lat. sigtium, semn). 1) Semnal; 2) mic flueraş pentru a da semnal (poliţienesc sau militar).
sigur, ă adj. (lat. securus, din se, fără; cura, îngrijire). 1) Care nu are sau de care nu avem grijă (că se ya întâmpla ceva: — loc sigur, om 'sigur; 2) de mare încredere; 3) cu urmare fără greş — medicament sigur; 4) neîndoios — câştig sigur; 5) fără primejdie — drum sigur ; 6) adv. netăgăduit, negreşit, — sigur reuşeşte.
siguranţă s. f. V. preced. 1) Upsa de vre-o teamă sau grijă ; 2) încredere mare; 3) poliţia de siguranţă a Statului, care are agenţi secreţi pentru a urmări pe răufăcători.
s”:ăstrie s. f. V. sihastru. 1) Starea de sihastru ; 2) locuinţa sihastrului
sih
752
si!
sihastru s. m. (lat. dela silva, pădure, silvaster (p. silvester), de pădure, din pădure). ’l) Pustnic, călugăr ce trăeşte în peşteri, în pădure; 2) fig, singuratic şi izolat de lume.
sihlă s. f. (lat. diformat din silva, pădure). Desiş de pădure tânără, sii (a se) v. V. săi. şiitură s. f. V. şuetură. silă (vechiu săla) s. f. (lat. din solia, vâr-toasă, solidă, tare — sollus, solia, este baza lui solidus). 1) Vechiu. putere armată; 2) actual, forţă, violenţă; 3) desgust, aversiune, greaţă; 4) adv. cu sila, forţat. — Şi Slavii au vorba sila = soliditate tărie şi forţă.
silabă s. f. (lat. sylaba, gr. syllabe). 1) Rostirea dioţr'o dată a unui sunet sau grupă de sunete; 2) literile ce reprezintă aceste sunete; pa-iri-e.
silabic, ă adj. V. prec. De silabă , compus din silabe.
silabisi (a) v. A compune din litere sau sunete silabe; a citi pe silabe.
silabisire s. f. V. prec. Citirea sau pronunţarea pe silabe.
şUd„s, n. (germ. schild). Veriga în care se atârnă cheile, sileah s. n. V. seteaf. silepsă s. f. (fr. syllepse, din gr. si/llabo, âpuc împreună). Gram. Figură gramaticală în care vorbele nu se acordă în forma gramaticală, ci numai după înţeles; m’am înţeles- cu d-sa, dar el nu ş’a ţinut de vorbă.
silex s. m. (lat. silex). Cremene, silf s. m. (gr. dela sylphe, insectă. V. şi urm.) Geniu, zină a aerului.
silfidă s. f. (fr. sylphide). V. prec. Geniu al aerului, închipuit de mitologia evului mediu). Figură gingaşă, aeriană, de femeie; tânără, sveltă. graţioasă, — ca o silfidă, silhă s. f. V. sălhă.
Sili (a şi a se) v. V. silă). 1) A forţă; 2) a îndemnă; 3) a ’şi da osteaeală, a stărui;
4)	a cqnstrânge.
sillcat s. n. V. urm. (fr. silicate). Chim. Sare formată din acid silicic cu o bază.
silice s. f. (fr. silice, din lat. silex, cremene). Chim. Substanţă din genul cremenei.
silicic, ă adj. (fr. silicique). Chim. (Acid) format din silice.
sillcios oasă adj. 1) De felul silexului; 2) care conţine siliciu.
siliciu s. n. V. silice. Metal de coloare închisă, care combinat cu oxigenul formează silicea.
şiling s. m. (englez, schelling, cit. şiling).
Monedă engleză de argint, valorând 1 fr. 25.
silinţă s. f. V. silă. 1) îndemn ; 2) sforţare;
3)	ardoare de a lucră; 4) zor.
silişte s. f. (lat. baza sila din lat. solia, vâîtoşenie, soliditate dela solum, pământ) Loc de câmp, care nu a fost încă de loc arat şi lucrat, care a stat ca pentru păşune sau ca earbă şi este vârtos, tare. — Acest cuvânt s’a crezut siav, dela selo, sat şi ţarină, pentrucă însuşi selo, este din solum latin.
silit, ă adj. V. sili, Forţat; îndemnat, silitor, oare adj. V. sili. Care se sileşte, silltră s. f. (difoimare din saipetre, rus selitra). Chim. Nitrat de potasă (lit. sal, sare, petrae de peatră).
silnic, ă adv. din baza silă, tărie). 1) Cu putere, violent, forţat; 2) s. m. bot. plantă cu tulpină târitoare, cu flori albastre ori violete, şi care serveşte ca leac pentru boli de pept sau de pântece. (Glechoma hederacea).
silnicie s. f. Forţare, violenţă, silnicit, ă adj. 1) Violentat, forţat; 2) dcs-gustat, lenevit, — m’am silnicit.
silogism s. n. (fr^sylogisme, dela gr. syl-logismos, calcul, din sin şi logizomai, a raţiona, împreună). Argument ce conţine trei propoziţiuni: majora, minora şi consecventa ; ex.: oamenii sunt muritori — tu eşti om — deci tu eşti muritor. silogistic, ă adj. V. prec. De silogism, siluetă s. f. (fr. sillouete, dela numele unui controlor financiar francez numit Sil-honette, care era ridiculizat pela anul 17 9 prin acest fel de desemn). Desem câre constă din a face figura şi în special profilul, numai prin o pată neagră, cum. ar fi umbra omului şi totuşi să seamene cu acel om. silui (a) v. (dela silă, forţă). A forţa, a violă, silur s. m. (făt. dela sil, chimion). Bot. Numirea unei plante cu floricele albastre. • siluric, ă adj. (lat. dela sil, lut galben). Se zice în geologie de un pământ din epoca primară.
silvă s. f. (lat. silva). Pădure, silvic, ă adj. (dela lat. silva, pădure). 1) Al pădurilor; 2) pădurar.
silvicultor s. m. (lat. silva, pădure, cultor, care îngrijeşte). Funcţionar care administrează păduri; cel ce se ocupă cu îngrijirea pădurilor — serviciu sau regiune silvică.
silvicultură s. f. (lat. silva, pădure; cultura, cultivare, îngrijire). Ştiinţa de a îngriji pădurile, când şi în ce condiţiuni să se taie şi să se replanteze pădurile — şcoala de silvicultură.
sim
753
sim
!
simandicos adj. (gr. mod. simandikos, notabili, considerabil). Distins, important (cu ironie); persoană simandicoasă.
simbioză s. f. (fr. symbiose din gr. syn, cu şi Mas, viată). împreunarea a două organisme diferite, spre a putea trăi un lichen este simbioza unei alege cu o ciupercă.
simbol s. n. (gr. symbolon, semn). Semn sau figură ce reprezintă o idee morală; mielul este simbolul nevinovăţiei şi blândeţei. Simbolul credinţei, rugăciune creştinească în care se arată care şi cum sunt principalele obiecte de credinţă ale creştinului adevărat şi anume: Dumnezeu Tatăl; lsus Chris-tos ca Mu al lui Dumnezeu ; Duhul Sfânt, care este de vieaţa făcător; Biserica apostolească; Botezul pentru iertarea păcatelor; învierea morţilor şi Vieaţa de reci; (a se vedea acest simbol complect).
simbolic, ă adj. 1) Ce servă de simbol; 2) adv. prin simbole, figurat — reprezentare simbolică.
simbolism s. n. V. prec. 1) Totalitatea simbolelor unei religiuni; 2) ştiinţa explicativă a acestor simbole! 3) actual. Şcoala literară modernă, care ţine să exprime sentimente şi acţiuni mai mult prin simbole, a-vând şi înclinări mistice.
simbolist s. m. V. simbolism 3. Cel ce ţine de şcoala simbolistă.
simboliza (a) v. (fr. symboliser — V. simbol). A exprima prin simbole; a figură închipui, — cumpăna simbolizează dreptatea.
simbolizare s. f. V. prec. Reprezentarea, prin simbole.
simbriaş, ă adj. V. urm. Cel ce primeşte simbrie.
simbrie s. f. (dela sămbră (lat. sempert împreună) întovărăşire). 1) In timpurile vechi era partea din tovărăşie, ce se cuvşnea unui asociat’, 2) apoi partea din producte» sau din oi, vite, ce se da unui păzitor sau lucrător după învoeala anuală (considerându-1 ca întovărăşit sau cointeresat); 3) apoi leată dată servitorilor (în natură sau în bani); 4) leafă de servitor.
simetric, ă adj. (gr. syn, cu; metrom măsură). Cu deopotrivă măsură; în acelaşi fel (de aşezare sau de mărime).
simetrie s. f. V. preş, 1) Aşezarea de-o potrivă; mărime de-o potrivă, la fel; 2) aşezare regulată a părţilor unui ,tot, unui edificiu ; membrele corpului omenesc sunt simetiice; 2) fig. armonie ce rezultă din a-ceastă aşezare regulată, deopotrivă.
simetru s. m. (dtform din sănt-Demetru).
Ppp. Sfântul Duihitru — la simetru ne socotim.
simfonic, ă adj. V. urm. Cu, sau de simfonie.
simfonie s. f. (gr. comp. syn, împreună; phâhâ, sunet — symphonia). 1) împreunare plăcută de sunete; 2) compoziţie muzicală care se cântă simultan de mai multe şi felurite instrumente muzicale de concert; 3) sunetele instrumentelor muzicale de coarde într’o orchestră (deosebit de cele de vânt, cari produc armonie). Simfonia pentru orchestră, în forma sonatei, cuprinde: 1) un alegro; 2) un adagiu sau andante, largo 3) un menuet şi 4) un final în alegro, viu — Simfonii de Haydn, Mozart, sau de Beet-hoven.
simigerie s. f. V. urm. Prăvălia simigiului ’ simigiu s. m. (gr. dela zimit&s, pane dospită). Brutar care face covrigi numiţi simiţi.— Turcii zic stmidji, dar cuvântul este din greceşte. V. simit.
similar, ă ădj. (fr. similaire, din lat. sl-milis, asemenea). De acelaşi fel, asemănător.
similor s. n. (comp. lat. similis, asemenea şi fr. or, aur). Aliagiu de aramă şi' de zinc sau de nichel, ce seamănă ca aurul.
similitudine s. f. (lat. similitudo). Asemănare, potrivire la fel.
siminoc s. m. (lat. din (similago, omătiţă, ghiocei mari). Numire dată florilor zise im-mortale, ce au forma rotundă, cu multe şi strâns aşezate petale tari, ce rezistă timp îndelungat chiar după ce se usucă. (Transpunerea numirei latine dela o floare la alta, vine din asemănarea de rezistenţă la frig a ghioceilor, ca şi siminocul).
simlotică s. f. (gr. diform, din simmiktosr amestecat). Un rachiu cu fefurite amestecuri.
simit s. m. (gr. zimites, pâne dospită). Un fel de pânişoară care va fi fost şi dospită; şi nedospită ; un covrig mare; vezi zimişcă. simlzet s. n. (difprm. din fr. chemisette). şemizetă.
simoniac, ă adj. V. simonie. Care practică simonia.
simonie s. f. (dela numele lui Simon Magul, pretins făcător de minuni şi care incasa bani). Cel ce caută să stoarcă bani din practicile cultului religios; trafic de cele sfinte.
slmpatriot s. m. (gr. syn, împrennă, patriot). Compatriot.
simpatic, ă adj. V. simpatie. 1) Cel- ce inspiră simpatie, care ne este plăcut, drag; 2) s. n. Anat. marele simpatic, parte din sistemul nervos din regiunea şirei spinării şi
48
care pune în acţiune fenomene de vieaţă fără intervenţia voinţei.
simpatie s. f. (gr. sympatheia, compătimire). 1) Facultatea de a lua parte la durerile şi plăcerile altora; 2) atracţiune sentimentală ce simpt persoanele unele către altele; 3) persoană agreată, — simpatia mea ;
4)	drăgălăşie, plăcere de cineva, simpatizâ (a) v. A avea simpatie, şimpazeu s. m. (fr. chimpaze). Zool. Numirea unei maimuţe mari din Africa, ce seamănă la faţă cu omul.
simplicitate s. f. (fr. simplictie lat. sim-pticitas difi lat. simplex, simplu). 1) Calitatea de a fi simplu; neîntortochiat; 2) fig. naivitate, lipsă de pricepere.
simplifică (a) v. (după fr. simplifier). 1) A (se) face mai simplu; 2) a împuţina (din lucru) ; a reduce.
simplificare s. f. V. prec. Acţiunea de a simplifică.
simpliflcaţlune s. f. (fr. simptification). Acţiunea de a tace simplu din compus.
simplist, ă adj. V. simplu, (fr. simpliste). Care consideră lucrurile mai simple de cum sunt ; care vede lucrurile unilateral, sau superficial.
simplitate s. f. V. urm. 1) însuşirea de a fi simplu şi nu întortochiat sau complicat; 2) caracterul persoanei simple; 3) fig. credulitate, naivitate ; 4) (delicat) prostie.
simplu, â adj. (fr. simple, din lat. simplex). 1) Care nu este compus sau combinat, ci de un singur fel ; 2) ce' nu este întortochiat; 3) ce nu se poate descompune — corp simplu; 4) neafectat; 5) fără şiretenie sau răutate; 6) fără titluri sau rang, simplu soldat; 7) fără ştinţă de carte, — om simr piu; 8) singur, unic, — cu o simplă vorbă l’am convins; 9) crudul"; naiv; prost; 10) s. m. om simplu (9); 11) s. n., ceea ce este simplu.
simptomă s. f. (fr. sympfome din gr. symptâma, coincidenţă). 1) Semn care arată, prevesteşte o boală; sau care caracteriză boala; 2) fig. indiciu, prevestire, — simptome de decadenţă.
siptomstic, ă adj. V. prec. Medic. 1) De simptomă; 2) fig. prevestitor; caracteristic.
simţ s. n. (lat. sensus) 1) Facultatea prin care primim impresiuni exterioare: sunt 5 simţuri: văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul; 2) percepţiunea prin sistemul nervos intern; simt durere în creer; 3) facultatea de a primi impresii cu sufletul — simţ moral ; 4) facultate specială de a înţelege, de a aprecia, —. simţ muzical; 5) judecată mai
mult prin sentiment, — bun simţ ; 6) ţinută îngrijită, — n'are simţ ; 7) fig. duh, vigoare, cu mult simţ ; 8) senzaţiunile de plăceri — beţiea slinţurilor; * 9) sentimentul sau presentiment, — cu simţul de prevedere.
simţi (a) v. 1) A primi o impresiune prin unul din simţuri; 2) a aprecia; simt importanţa ; 3) a încercă, — simt bucurie; 4) a prinde de veste, — am simţit ce vrea; 5) a recunoaşte, — simt că am greşit; 6) a pricepe; simt ce vrei să faci; 7) a (se) constată, — se simpte lipsa ; 8) a avea conştiinţa de sine, — se simte vinovat; 9) a fi demn sau bine îngrijit, curat, — om care se simte ; 10) a surprinde, — Va simţit; 11) a prevedea, simt tot ce are să fie. simţimânt s. n. V. sentiment. simţire s. f. 1) Facultatea de a simţi cu cele 5. simţuri; 2) facultatea de a încercă impresiuni morale ; 3) inpresionabilitafe,. sensibilitate; 4) fig. vioiciune, curaj; 5) fig. demnitate, mândrie, îngrijire, — om cu simţire. simţitor, oare adj. 1) Care simte repede;
2)	impresionabil;. 3) fig. important; — pierdere simţitoare; 4) fig. adv. considerabil,— a scăzut simţitor.
simula (a) v. (lat. simulare, a imită). A face să pară ca real; a se preface, — a simulat o boală, o pierdere.
simulacru s. n. (fr. simulacre). 1) Imitaţie; prefăcătorie; aparenţă.
simulare s. f. Acţiunea de a simulâ ; prefăcătorie; imitare.
simultan, ă adj. (lat. dela simul in acelaşi timp, fr. simultane şi adv. simultanement). De o dată, dintr’o dată; în acelaşi timp; împreună.
simultaneitate s f. V. prec. (fr. simulta-ntiti). Starea de a fi simultan.
sitnun s. n. (arab. semun). Numirea unui vânt fierbinte, ce vine din Sahara şi de prin şesurile Arabiei.	*
simzar s. m. V. samsar. slmziană s. f. V. sânziană. sin s. m. (slav sin). Fiu (vechiu). şin (din expresia bani pe-şin). V. peşin. şină s. f. (daco-gr. din zâne, cingătoare— care s’a diformat prin transformarea sunetului z, mai întâi în j (ca în vorba jeli) devenind jone şi apoi şOnej. 1) Cingâtoarea de fer ce se pune in jurul roţei dela car; 2)fierul lat din care se face această cingătoare;
3)	tălpigă lungă de fer, pe care merg roatele dela vagoane şi dela maşinele trenului. — Această din urmă numire a şinei dela tren, a venit însă din germ. schicne (cit. fine), care ca şi în rom. însemnează şi şină dela
sin
755
sin
roata carului; însă şina de car este din timpuri mult mai vechi; ea a fost făcută de fe-rarii locali.
sinagogă s.f. (ebraic, însă de origine greacă synagoge, reunire; din syn, împreună; ago, a reuni). Templul evreesc.
sinalagmatic, ă adj. (gr. din synallagma, în schimb). Jurid. Care obligă a da în schimb ceva, — contract sinalagmatic, cu obligaţie de schimb reciproc.
sinaiefă s. f. (fr. synalephe, din gr. syna-leipho, a amestecă). Gram. împreunarea a două vorbe ca: nici-cum.
sinaplsm s- n. (fr. synapisme, din lat si-no pis, muştar). Medic. Făină de muştar, muiată cu apă, întinsă pe o pânză şi pusă apoi pe locul unde s’a produs o durere din răceală; ea înfierbântă.
şinaxar s. n. (gr. dela synaxis, totalizare). Rezumat biografic despre sfântul care se prăznueşte într’o zi, sau în genere despre vieaţa sfinţilor.
sincer, ă adj. (lat. sincerus, curat la suflet). Care nu minte, nu înşeală, care spune adevărul; neprefăcut; fig. nevinovat; de buna credinţă.
sinceritate s. f. (lat. sincerilas). Calitatea de a fi sincer; lipsa de prefăcătorie sau de viclenie.
sinchiseală s. f. V. urm. Nelinişte, sfieală. sinchisi sau singhisi (a se)' v. (lat. din sine şi quies = fără linişte). A se turbură, nelinişti sufleteşte; a se sfii.
sincopă s. f. (fr. şyncape, din gr. syg-kope, din koptâ, a tăia). 1) Med. întreruperea unei funcţiuni pentru o clipă; 2) leşin ;
3)	Gram. eliminarea unei litere sau silabe dintr’un cuvânt; 4) Muzic. notă întreruptă, ce leagă sfârşitul unui timp cu începutul altuia.
sincopă (a) v. V. prec. A face sau a avea o sincopă.
sincretism s. n. (fr, syncreiisme, din gr* sygkretizein, a reuni). Sistemă filozofică său religioasă, care. tinde a concilia mai multe doctrine diferite.
sincronic, â adj. (fr. synchronique, din gr. syn, împreună; chronos, timp). Ce are loc, se produce, in acelaşi timp.
sincronism s. n. (fr. synchronisme). Starea de sincronic. , sindic s. m. (fr. syndic din gr. syn, cu, dik$, proces). 1) Persoană aleasă de o corporaţie spre a îngriji de interesele ei; 2) judecător sindic, care supraveghează lichidarea afacerilor unui falit, sindical» ă adj. (fr. syndic ah. De sindic.
sindicalizat, a adj. V. prec. Asociat în sindicat.
sindlcallzi (a se) v. V. urm. A se asocia pentru a’şi apără un interes comun.
sindicat s. n. (fr. syndicat, V. sindic). 1) Funcţiunea de sindic; 2) asociaţie de persoane, ce au un interes comun de apărat, sau o afacere comună de întreprins; sindicatul morarilor; sindicat de bancheri; sindicatul lucrătorilor, ziariştilor, etc.
şindrilă mai corect şindilă s. f. (lat. din scindula, şi scandula, şindilă, vine dela vorba scindere, a despică). Scândurice f, subţire de brad, ce serveşte la învălit casa. şi care se fabrică prin despicarea trunchiu-şorului de brad în fâşii subţiri. — Şi ger-, manii au vorba" schindel, — din aceeaşi bază latină scindula.
şindrilar s. m. V. prec. Ce] ce face sau vinde şindrilă.
.şindrili sau şindili (a) v. A acoperi casă cu şindilă; a bate şindilă pe un coperiş.
şindrilit, ă (sau şindilit) adj.' V. şindilă. Acoperit cu şindilă; s. n. acţiunea de a şindrili (se zice şi şindrilui). şlndriluţă s. f. Mică şindrilă. . sindrofie s. f. (gr. din syn, împruna; dro-pos (dr6ps), om). Reuniune de persoane pentru a petrece.
sine pron. (din lat. sui, sibi, al său). 1) Ţine locul numelui de a treia persoană, el însuşi; ex: concentrăm sine; 2) fire, simţire, — îşi veni în sine.
sineală s. f. (slav dela sinii, albastru). Scro-beală albastră pentru a albăstri puţin rufele la spălat. Mold.
sineaţe s. pi. (slav din svineţ, plumb). Plumbi de încărcat puşca; flintă.
sinecdocă s. n. (gr. synekdoche, înţelegere deplină). Figură retorică prin care se ia înţelesul părţei drept total sau viceversa, de ex: va plăti cu capul; sau: să intre toată lumea.
sinecură s. f. (lat. sine, fără; cura, îngrijire, grijă). 1) Funcţiune fictivă, care se plăteşte fără să facă nimic funcţionarul; 2) plata pentru astfel de închipuite funcţiuni.
slneli (a) v. V. sineală. A albăstri albiturile cu sineală, Mold.
slne-qua-non adv. (lat. sine, fără, qua, care; non, nu (este). Fără care nu este cu putinţă, — condiţiune sine-qua-non.
sinereză s. f. (fr. synerdse, din gr. syn, împreună, aireo, iau). Gram. Contopirea a două vocale dintr’un diftong caea din e-a.
sinet s. rt. (lat. dift signatum, semnat, iscălit, pecetluit).- Vechiu. Act prin care cineva,
sin
756
sub proprie semnătură, se obligă să plătească o sumă de ban!, o datorie (ca asignat). — '"i turcii zic sened.
singular, ă adj. (lat- singularius, despărţit, singur). Jurid. individual — legate singulare; Gram. Care arată o singură fiinţă sau un singur lucru ; singular, casa, plural, casele. 3) fig. unic, neobieinuit; bizar.
singur, ă adj. şi adu. (lat. singulus). 1) Care e numai unul fără vre un altul; 2) izolat, retras ; 3) fără ajutor dsla alţii; '4) în persoană, — s’a prezentat singur; 5) unic, — singur la părinţi; 6) el însuşi — singur işi face rău; 7) de bună voe — singur v.eni.
singurătate s. f. (lat. singalaritatem). 1) Starea de a fi singur ; 2) loc retras ; izolare; 3) regiune pustie, nelocuită, sau. departe de oraş.
singuratic, ă adj. V. singur. Care este singur, izolat, retras de lume; fig. nelocuit, pustiu.
sinice s. f. (din sinuce, dela lat. sinus, un vas de lut, mare, lat şi tiu prea adâr.c). Baniţă de măsurat făina la moară.
sinie s. f. (dela cina, masă, mâncare). 1) Tablă, tavă, mare, rotundă, de cositor sau de aramă costorită, pentru pus colivă (tipsie); 2) Banat. Masă rotundă.—Şi Turcii şi Sârbii an acest cuvânt altat la Bizantini probabil.
sinistru, ă adj. (lat. sinistre, rău nenorocit). 1) Care aduce nenorociri; 2) îngrozitor, trist, posomorât; 3) primejdios ; 4) s. n. întâmplare nenoiocită care aduce moarte, distrugere ; ravagii produse de un incendiu, uragan, cutremur, etc.
sinod s. n. (gr. synodos, reuniune; în autorii vechi, reuniune de persoane politice). 1) Reuniune a părinţilor biseiicei din vechime, cari au statornicit canoanele, dogmele şi re-gulele cultului creştin, sinoade ecumenice ; 2) autoritatea superioară bisericească, compusă din mitropoliţi, episcopi şi arhierei, ce Se adună de două ori pe an, spre a se ocupa de chestiuni privitoare la Biserică şi credinţă, — Sfântul Sinod.
sinodal, ă adj. V. prec. Al sinodului, dela sinod.
sinodlcesc, eascâ adj. V. sinodal. sinolog s. m. (lat. Şina — China, ţara Chinezilor; gr. logos, vorbire). Cel ce ştie limba, obiceiurile şi istoria Chinei.
sinonim, ă adj. (gr. syn, împreună; onoma, nume). Cu înţeles la fel: pană şi condei sunt vorbe sinonime, sinonimic, ă adj. De sinonim, sinonimică s. f. V. prec. (fr. syuonimique). Ştiinţa sinonimelor.
sin
sinonimie s. f. Calitatea de sinonim.' sinoptic, ă adf. (fr. synoptique, din gr. syn, împreună ; optomai, văd). Cuprinzător dinti’o dată, — tablou sinoptic, care arată sinţultan părţile şi raporturile lor faţă cu totul, de ex: producţiii.tea cerealelor de diferite feluri, in ultimii zece ani, arătată într’un tablou sinoptic.
sinorisl (a se) u. (gr. mod. dela synoreo, a mărgini cu). A se mărgini, a se abţine.
sintactic, ă adj. (fr. syntaxique, din gr. syn, cu; taxisy ordine). Ce ţine de sintaxă ; după sintaxă.
sintaxă s. f. (gr. compus syn, cu; taxis, ordine). Gram. Partea gramaticei care arată regulele de construcţiune a vorbelor, propo-ziţiuuilor şi frazelor. - .
sintetic, ă adj. V. urm. Ce ţine de sinteză.
sinteză s. f. (fr. synthese, din gr. syn, împreună, tiiesis, aşezare).'i i Cuprindere sau aşezare de idei înti'un tot; expunere resu-mativă ; 2) Metodă de raţionament care descinde dela cauze la efecte şi dela principii la consecvenţe; 3) recompunerea unui corp chimie din elementele Ini separate; sinteza apei, este hidrogenul combinat cu oxigenul.
slntol.sm s. n. (din syn-thyo, a celebră sacrificiul împreună). Religiune primitivă japoneză, azi sectă, ce are cam 14 milioane sectatori. ■ *	.
sintron s. n. (gr. mod. cu baza tron). Scaunul arhieresc din faţa. altarului, sinucide (ă se) v. (compus din sine si 1 ucide). A’şi curmă zilele singur, a se ucide.
sinucidere s. f. V. prec. Curmarea vieţei prin sine însuşi.
şinui (a) v. V. şină A pune şină la o Toată. (Şina dintro singură bucată, se croeşte puţin mai mică de cât roata; roşind-o în foc, ea se măreşte; apoi aplicată pe roată şi răcită, ea se micşurează şi astfel strânge cu putere roata, fixând obezile pe spiţe).	-
şimrit, & adj, 1) Cu şină ; 2) s. n. acţiunea de a şinui.
sinuos, oaSă odj. (lat. sinousus). 1) Cu multe îndoituri; 2) cu multe îtjcovăieturi.
sinuositate s. n. (după fr. sinuosite). înco-voretură; ocol, curbătură. şloiu s. n. V. şuvoiu. şip s. n. (lat. dela sipo, ţeava pentru adus apă). 1) Sticlă cilindrică de pus vin în ea; 2) flacon de medicamente.—Ungurii zic şrp?= lulea, tot din lat. sipo, ţeavă. (V. ciubuc).
şip s. m. (lat. dela cippus, trunchiu de Arbore.). Zcol. Numire dată unui peşte mare din Marea-Neagră, care ajiinge până la mai muit
sip
757
şir
de 2 metri lungime şi cânătărind până la 80 kilogr.—Şi Ruşii zic şip.
şlpcă s. f. (lat. dela cippus, trunchiu, c -puca). 11 Aşchie desprinsă din trunch ui de lemn ; 2) şindrilă, care se despică din trunchiul de brad.
sipet s. n. (lat. din septuw, închis de jur împrejur şi septio, închidere). Cufăr, ladă mare, ferecată de jur împrejur cu cercuri de tablă.
sipică s. f. (scmtare din năsip, nă-sipică). Numire dată unei plante cu flori gălbinii, ce creşte prin poieni, frumoasă penlru ornat gră ina. — Slavii zic sipik la măcieş.
şlpot s. n. (lat. compus din sip-poto, din sipo, ţesvă de adus apă şi pot o, a bea). 1) Ţeavă prin care curge o apă de beut bare a fost captată; 2) iz.or captat; 3) uluc la teascul de vin. (Sipo latin însemnează şi ţiş-nitură). — Şi Slavii zic şipot. şipuşor s. n. V. şip. Mic şip, flacon, şir s. n. (lat. series, şir; din sero, leg, pun în şir). 1) Rând de lucruri sau de oameni aşezaţi unul lângă altul, sau unul după altul; 2) serie sau grupă; uri şir a trecut şi vine altul; 3) ordine ; 4) perândare ; 5) aşezare pe aţă,—şir de mărgele.—Şi ungurii zic ser.
şiră s. f. (lat. din series, serie, şir). 1) Ce este aşezat în şir — şira spinării, aşezarea în şir a vertebrelor, coloana vertebrală; 2) stog de fân sau paie, în formă lungă, înşirat, şi cu un capăt spre direcţiunea vântului.
şirag s. n. (din voba şir). î) Ordine, rang; 2) linie de bătaie (milit. vechiu); 3) ceată de ostaşi; 4) şir (de mărgele, galbeni); 5) salbă ; t) lucruri prinse unele de altele, — un şirag de cireşe.
sire s. m. (fr. sire, din lat. sirii, de soare, din sirius, planetă din . constelaţia caniculei, ca şi soarele când este în această constelaţie ; noţiunea de strălucire este ca şi în titulatura serenisime, din serenus, strălucitor). Titlu ce şe da în evul mediu prinţilor feudali; azi titulatura regilor şi împăraţilor — sire! — prea strălucite (figurat).
slreacu adj. (lat. pomp. serieiac, = ca şi şireag, de şir). £>eşira’, lung, nalt,-^sireacu de el! Mold. şireag s. n. V. şirag. sireap, ă adj. (lat. siremps, iii totul la fel) — se zice numai despre caii cari se potrivesc în totul la făptură, coloare, mărime: zece iepe tot sirepe. Alţii cred că este slavul soirepii,-.sălbatic...
sirenă s. f. (gr. Şeiren, lat. Siren). Mitol. Fiinţa închipuită că ar fi din jumătatea din jos, peşte, iar jumătatea superioară, femeie ;
ce sta în mare prin jurul Italiei şi prin cântul ei atrăgea corăbierii de îşi sfărâmau corăbiile de stânci; asemănătoare cu şueratul şi sgo-motul vântului prin stâncile insulelor, ce părea corăbierilor cântec de femeie l; 2) fig. femeie foarte seducătoare ; 3) Zool. specie de batracieni cu corp lungăreţ; 4) aparat ce dă un şuerat. foarte puternic pe vapoare, locomotive ; 5) un mic fluer, signal, care dă şuer foarte puternic.	,
şiret, eată adj. (lat. din celatus, amăgit (celare) — cu înţeles de amăgitor). 1) Cel ce ştie să amăgească, să ascundă adevărul ; 2) viclean ; 3) fig. fin, priceput. — Turcii înţeleg prin şirret, răutăcios ; —însă vorba şiret, este din familia lui înşelă.
şiret s. n (lat. din sertum, înşirat, înşiruit, — din sero, înşjr, ca şi vorba şir). Pan-glicuţă îngustă şi foarte lungă formată prin împletire; serveşte pentru legat (la ghete), pentru tivit şi ornat haine, etc. şireţel s. n. Mic şiret, şiretenie s. f. (dela adj. şiret). 1) Firea celui şiret; 2) faptă de şiret; 3) înşelătorie, amăgire, viclenie, şiretenie s. f. V. şiritenie. şiretlic s. n. (dela adj. şiret). 1) Faptă de şiret; 2) amăgire; 3) viclenie. — Şi Turcii zic şiretlic.
slrlman, ă adj. şi s. V. sărman. sirinderică s. f. (comp. lat. din serenus, strălucitor şi dare, a da — serendărică — că şi francez seringai). Plar.tă ornamentală cu frumoase flori albe foarte mirositoare.
şiritenie s. f. (dela vorba şir). înşirare de fapte, povestire ; şir lung de povestire, de naraţiune.
siroco s. n. (ital. sirocco) Numirea vântului ferbinte şi năbuşitor, ce vine pe Medi-terapa dinspre sud-est. şiroi (a) v. V. urm. A curge şiroiu. şirofu s. n. (daco-gr. din syrroia, curgere împreună). Curgere într’una, neîntrerupt ; sângele curgea şiroiu; torent, curs sau revărsare repede, de orice fel.
sirop s. n. (fr. sirop). Zeamă ce se scurge singură din fructele ce le punem într’un vas (de sticlă) turnând şi o cantitate de zahăr pisat.	t
şirul (a) V. şiroi.
şiş s. n. (lat. din scissus, spintecat). Pumnal subţire şi foarte lung, ce este ascuns într’un baston. — Şi Turcii zic şiş, sabie.
şişeanea s. f. (dela voba şiş). Puşcă lungă arnăuţească.
şişcă s. f. I (lat. din seco, a tăia — secicti şi sicică). Tocătură de paie, paie mărunţate.
şiş
758
m
Slavul sieci, a tăea, tot din bază latină seco, produce dese asemănări eu vorbe ce derivă în româneşte din seco, acindo, scissuş ca şi în cazul de faţă siecicct, tăietură.
şişcă s. f. II (lat. dela scisco, a şti). Tran-silv. Ghicitoare, vrăjitoare care ştie să facă farmece.
şişcav, ă adj. (dela repetarea deasă a su- . netului ş ori s). Transilv. Peltic, cepeleag.
şişcăvi (a) v. V. prec. A vorbi peltic, stricând sunetele vorbelor.
şişcolu s. m. (dela vorba şişcă II). 7 rans. Strigoiu (pe care îl cunosc vrăjitoarele (şişca).
sisiac s. n. (lat. din sessio, şedere, aşezare ac, ca). Patul pentru aşezat porumb, coş mare de pus grâu, sau ladă mare.
slslnel s. m. (lat. dela sessio, şedere jos, pitulat). Bot. Numirea floarei zise şi dediţei şi floarea vântului.
şişlete (şuşlet) s. f. (lat. comp. din sciss[us), despărţit; îectus, pat). Codârla adăugată în urma carului.
şiştar s. n. (lat. sextarius, o măsură romană pentru lichide = cu două hemine). Găleata pentru muls oile.
sistetn(ă) s. f. (gr. sistema, reunire la un loc a mai multor părţi). 1) Total din părţi coordonate: sistema planetară, sistemul nervos ; 2) adunare de priincipii coordonate spre a forma un tot, o doctrină, — sistemă filosofică : 3) diviziune metodică spre a înlesni un studiu şţiinţific; 4) totalitatea procedărilor spre a obţine un rezultat, — sistemă de educaţie; 5) sistema metrică, toate măsurile ce pornesc dela unitatea metru; 6) pop. fel de a procedă; sau calcul de procedare;
7)	fig. tact, — lucrează cu sistemă.
sistematic, ă adj. V. prec. 1) Cu anume sistemă; 2) care lucrează cu anume regule şj principii; 3) cu mod de funcţionare mecanic moară sistematică; 4) adv. regulat după anume principii sau norme.
sistematiza (a) v. V. sistemă. A reuni şi a aşeza totul după o sistemă ;a coordona.
şiştoare s. f. (I) (lat. dela scisstura, pentru scisura, tăietură). Făşie îngustă dela marginea postavului, ce se taie de către croitor, şi serveşte apoi ca cingătoare mai ades pentru copii. Mold. (se zice şi şitcare).
şiştoare s. f. (II) (lat. din sistare, a opri). Mâner la crângul morii.
sistolă s. f. (gr. systoli). Anat. Mişcare de contracţiune a inimei.
sit s. n. (fr. site, din lat. situs, poziţie). Pict. Poziţie cum se vede un peisagiu.
sită s. f. (daco-gr. dela set ho, a cerne, şi sestâs, sită). 1) Uneltă de casă pentru cernut
făina şi care constă dintr’o margine de lemn in formă de cerc lat şi din fundul de pâuză rară, ţesută în vechime din păr din coada calului, iar acum din sârmă subţire, etc.; 2) aceeaşi pentru cernut orice alte materii pulverizate, sau pentru strecorat lichide. — Şi unii Slavi zic sito.
şiţă s. f. (lat. diu scissa, despicată). Şinr drilă (care se face prin despicare). — Şi Sârbii zic ştiţa.
sitar s. m. (lat. dela situs, aşezat). Becaţă pasăre care umblă pe jos şi e din cele călătoare, are plisc lung şi carnea gustoasă.
sltav, ă adj. (lat. din situs,: rugină, depozit, mucigaiu — forma sitav din situu). Răguşit. — glas sitav.
sitişcâ s. f. (din sită pentru sitişoară). 1) Sitişoară mică; 2) sitişoară anume naltă mult şi îngustă la fund pentru strecorat laptele, şltoare s. f. V. şiştoare. situat, ă adj. (lat. din situs, aşezat, după fr. situe). 1) Aşezat în anume loc; 2) fig. cu stare, —* bine situat.
situaţi(un)e s. f. (fr. situation). 1) Felul de a fi aşezat pe un loc; 2) condiţiune socială; 3) stare, avere ; 4) dispoziţie sufletească; 5) împrejurare, — situaţie grea; 6) starea afacerilor în anume timp; 7) tablou resumativ sau balanţa afacerilor; 8) moment de*acţiune în desfăşurarea unei drame sau roman; 9) milit. starea operaţiunilor de răsboiu — situaţie favorabilă. şiu adj. V. şuiu.
siv adj. (daso-gr. dela xy, xeo, a jupuit. Pată pe vite ca o jupuitură; — pată sivă. şivoiu s. n. V. şiroiu.	'
slab, ă adj. (lat. pref. s pentru ex, labo, labare, a slăbi). 1) Care nu are de loc, grăsime, care i se cunosc mult oasele (om sau orice fiinţă); 2) fără putere; 3) fără t?rie, — postav slab ; 4) fără talent, neînzestrat bine la minte; 5) şcolar, care nu învaţă destul, nu are note bune; 6) fără tărie de suflet, — slab la fire, slab de înger; 7) neproductiv, — pământ slab ; 8i neîndestulător, puţin, — slabă nădejde; 9) fără alcool, vin slab ; 10) de puţină valoare (scriere, poezie, etc.); 11) generalizat, ce nu este destul de energic, sau de bine. — Şi Slavii zic slabii.
slăbănog, oagă adj. (lat. comp. din slab şi nocuus, vătămat). 1) Cel ce este slab pentru că are o boală, este vătămat, îi este rău (uoceo, nocere, a face rău, a vătăma) ; 2) bot, o plantă ale cărei frunze se strâng când Ie atinge ceva. — Şi slavii au (Bulgarii) forma compusă slabo-noghii, din slab şi nog picior-slab; dar nu este tot acelaşi înţelesul
românesc care înseamnează slab în general şi fără puteri.
slăbănogi (a) v. A slăbi de boală sau de bătrâneţe.
slăbănogire s. f. V. slăbănog. Slăbire din boală sau bătrâneţe.
slăbătură s. f. Ce este foarte slab, — o slăbătură de cal.
slăbi (a) v. (lat. preî. s pentru ex şi la-bare, a slăbi). 1) A pierde grăsimea; 2) a deveni slab după o boală ; 3) a pierde puterea ; 4) a (se) destinde, a lăsă mai slobod;
5)	a mai conteni furia (boalei); 6) fig. a lăsă în pace; — slăbeşte-mâ; 7) a urmări, — nu-l slăbeşte din ochi; 8) fig. a pierde rezistenţa prin uz, a putrezi, — s’a slăbit co-perişul; 9) a încetă, a nu mai insistă — a se slăbi M tică ? (ironie din timpul scriit. Caragiali).
slăbiciune s. f. V. prec. 1) Starea celui slab ; 2) lipsă de putere ; 3) fig. nestatornicie;-4) fig. pasiune; 5) fig. lipsă de autoritate.
slad s. ii, (lat ex -\-laetum, de îngrăşat). Malţ, adică orzul (cereală) din care s’a scos berea şi care seiveşte apoi la îngrăşatul vitelor.-
slaiu s. n. (lat s, pentru ex şi lavo, a udă (Iau). 1) Puntişoara luntrei care fereşte de a se udă; 2) puntea săniei.
şlampot, ă adj. (lat. ş pentru ex şi la-bidus, (labo), delăsat în ruină) 1) Delăsat,, cu îmbrăcămintea neîngrijită şi atârnând în neregulă; desmâţat; 2) murdar. — Şi Germanii aţj cuvântul schlamp, murdar, ceea ce face să credem că este din aceeaşi formaţiune latină ca rom. (compară şindrila, şi multe alte vorbe germane . cu baza latină : nacht, fensfer, essen (edo, esum) etc. ttc.
slănină s. f. (lat. din salin, cu sare şi sufix in, în), 1) Grăsimea porcului, conservată In sare; 2) grăsimea depe spinarea porcului ; 3) fig. grăsime multă (la om). — Formaţiunea vorbei slănină este ca şi aceea de afumâturi dela afumă, cu înţeles de cărnuri afumate şi ca în lat sallitus, la plural, păstrămuri, săraturi. — Şi Bulgarii zic slanin.
slatină s. f. (lat. din sal, sare, teneo, ţin). Olt. Sărătură excesivă, — e slatină aşa e de sărat.
slătioarâ s. f. (din cuvântul român sloată, udeală şi lat. ora, ţinut).. Loc mlăştinos, noroios.
sfav, â adj. (dela numirea Slavilor sau Sclavinilor, populaţii dela nordul Mării Negre cari năvăleai) apoi în Bizanţ şi aici, fiind prinşi închişi, Latini le-au zis ex-clavis, dup \
cheie, adică încuiaţi, închişi; iar ţara unde s’au aşezat — Esclavonia, însă cu timpul din es-clav sau sclav şi-au zis slav, apropiat de slavă = glorie). Ce este al Slavilor—limbă slavă. (Călugării greci Methodie şi Kiril, au făcut Slavilor, când i-au creştinat, un alfabet asemănător cu cel grecesc). V. slavon.
slavă s. f. (lat. pref. s pentru ex + slau(s) = de glorie). 1) Glorie; 2) glorificare lui Dumnezeu, — slavă ţie Doamne; 3) fig-înălţime sau înălţare — până in slăvile cerului. Litera s dela sfârşitul vorbelor latine fiind dispărută, cuvântul acesta s’a pronunţa slau, din care slaua şi slava, căci u se transformă în v ca în qua — cuâ şi cva; equator, ecuator şi ecuator. Acest cuvânt este format de creştini ca un corespunzător cu gloria, pentru că aceasta avea la bază zgomotul (kleos, grec), pe când laus, a însemnat întâi merit; tot aşa cum sacrificium, a fost înlocuit cu jertfa şi templum cu; basilica. — Şi Slavii au cuvântul slava.
slăvi (a) v. 1) A glorifică; 2) a lăuda foarte mult; 3) a adoră.
slavic, â adj. (dela slav). Al Slavilor — limbi, dialecte slavice (rus, polon, boem, bulgar, sârb, slovean).
slăvină s. f. (din slav slivati, a scurge) canea sau canâ.
slăvire s. f. V. slăvi. Acţiunea de a slăvi, slavism s. n. 1) Totalitatea neamurilor slave (v. slavic); 2). tendinţa de unificare a Slavilor; 3) influenţa slavă asupra altor neamuri; 4) construcţiiine liriguisticâ particulară limbei slave.
slavist s. m. învăţat care cunoaşte limbile slavice şi literatura slavilor.
slăvit, & adj. V. slavă. Glorificat, glorios; prea lăudat; vestit.
slăvlţă s. f. (din slaua, de laudă şi viţă). Numirea unei varietăţi de struguri.
slăvltor, oare adj. Care slăveşte, glorifică, adorator.
slaVizâ (a şi a se) v. A (se face slav. slavomanie s. f. Tendinţa de a atribui Slavilor ceea ce nu le aparţine; — slavoman , cel cuprins de slavomanie.
slavon, ă adj. (slav cu terminaţie gr. on). Al Slavilor. V. şi slovean.
slavonă s. f. V. slav. Limba veche a Slavilor, care deşi este formată din elemente grecaşti şi latineşti într’o bună parte, şi deşi are forme de conjugare şi declinare asemănătoare acestor limbi clasice, este totuşi o limbă deosebită de acestea, pentrucă vorbele au fost în mare parte pronunţate sucit şi bMborosit, — de aceea Grecii şi numesc
barbaros, sau varvarOs, pe cei ce nu puteau pronunţa bine vorbele, ci le bolboroseau.
slavonesc, ească adj. V. slavon. slavo-slovie s. f. din slavă şi slovo, cuvânt (slav). Bis. Cântări ce se încep cu vorba slavă. şîeah s. n. V. şleau.
şleahtă s. f. (cuvânt polon, însă din lat. selecta, aleasă). 1) Numirea clasei nobile la Poloni; 2) grupare, ceată, adunătură (cu înţeles rău — bandă); 3) fig. partid (iron).
şleahticîu s. m. V. şleahtă. Cel ce este din şleahta polonă, — nobil polon.
şleapcă s. f. (rus şliapka, pălărie din germ. schlapp(hut). Mold. Tricorn, (pălărie de nobil).
şleau s. n. (lat. pref. ş pentru ex, depe şi leus, neted). 1) Neted; i-am spus pe şleau, i-atn spus neted; 2) drumul neted, bătăturit; — merge pe şleau, pe neted ; 3) curea netedă şi puternică, lungă, cu care se înhamă la trăsură caii când sunt doi (această numire de neted, este opusă frânghiei aspre, noduroase, ce ar roade calul când trage).
şledum s. m. (lat. preî. ş pentru ex de şi laetum, îngrăşaţi. Bot. Numire dată st:jarului ce face ghindă pentru îngrăşat porcii.
slei (a) v. (daco-gr. din syl-leioo, a netezi, a face neted, lucios!. 1) A curaţi complect o fântână, scoţând toată apa şi a-i răzui fundul; 2) a se închegă (seul, ceara) devenind lucios; 3) fig. a seca, istovi, curăţi de puteri.
sleit, ă adj. V. prec. 1) închegat; 2) curăţit, secat; 3) fig. secat (de puteri); 4) fasole sleită, fasole fiartă mult, apoi sfărâmată şi mestecată mult, amestecată cu puţin usturoi şi lăsată să se închege presârând apoi deasupra puţin ardei sau oleiu ori un'delemn prăjit cu ceapă măruntă, slemnă s. f. V. slimă. şlep s. n. (germ. dela schleppe, coadă care şe târăşte, schlepp-kahn). Vas plutitor în care se încarcă mărfuri şi apoi este tâzît pe apă de un vapor remorcher până la portul de descărcare.
. şllc s. ii. V. işlic.
şlifui (a) s. (german dela schleifen, a netezi). A netezi peretele tencuit; a lustrui sticla, lemnul; a da lustru la poleială prin frecare cu un corp tare şi lucios; fig. a lustrui, a da cuiva o mai bună înfăţişare, şlifuire s. f. Acţiunea de a şlifui. şlifuit, ă adj. V. şlifui Lucios, lustruit; fig. dichisit.
slim s. n. (lat. pref. s şi limus, mâl, no-
roiu, tină). Lip, murdărie neagră ce se face pe piele din cauza nespălărei.
slimnă s. f. (lat. pref. s şi limen, prag). Grinda oiizontală dela culmea, vârful casei
ţerăneşti.
slimos, oâsă adj. V. slin. Cu slim; murdar la piele.
sllmui (a şi a se) v. V. slim. A (se) umplea de lip, unsoare, murdărie ; fig. a pune' la cale cu gând rău (ca pomăzui).
sloată s. f. (lat. s pentru ex şi lauta, u-dat ;, scăldată). Ploaie amestecată cu zăpadă apărie, fleşcărae. — Şi slav sIota, ploaie cu zăpadă.
slobod, ă adj. (lat. din solvo, solvit = liber, apoi slovit şi s.’obid). 1) Liber; 2)slab legat; 3) lăsat încet în voie. — Şi Slavii zic sloboden şi svoboden.
slobozenie s. f. V. prec. 1) Libertate ; 2) î utorizaţie (vechiu).
slobozi (a şi a se) v. (din slobod). 1) A liberă; a da drumul, a pune în libertate; 2) a scăpă, a deslegâ; 3) a se descărca (o armă);
4)	a scurge, — sloboade puţin vin, sau a slobozi sânge; 5) a ierta de păcate ; 6) a da autorizaţie.
slobozie s. f. (dela slobozi, slobozenie). 1) Autorizaţie dată unor streini de a se stabili pe un anume loc; 2) colonia aşezată pe bază acestei autorizaţii — sat de streini.
slobozire s. f. Acţiunea de a (se) slobozi propr. şi fig.
slobozîtor s. m. Care sloboade ; propr. băţ lung care propteşte sau sloboade sulul din’napoi al stativelor (răsboiului) dh^ţesut.'
stog s. ii. (lat. s pentru ex, şi longus, dea lungul). Hat, făşioarâ de pământ ce desparte dea lungul ogoarele, ţarinile. (Se poate ca noţiunea să fie şi din ex-ioco—de a aşeză, căci acest mic loc, stă ca un aşezământ ce nu se atinge de nici unul din vecini, când âiă ogoarele, — de aici înrudirea cu • slavul slog din lojitl, a aşeză, ce vine tot din lat. locito, şi loco, a aşeză).
sloiu s. n. (din vorba slei, ce s’a sleit, închegat). 1) Bucată închegată prin sleire—de ceară, seu, etc.; 2) bucată mare de gheaţă;
3)	gheaţa însăşi; 4) fig. îngheţat de frig. rece,— mâna lui e sloiu.
slotnni (a) v. (în ioc de slovni, sloveni, dela slovă). A citi pe slove, a silabisi; fig. a se oiti, — un surîs îi slomni în ochi.
slon s. n. (daco-gr. dela xylon, lemn, prăjină, bancă de lemn). 1) Titijda bisericei care avea bănci; 2) prăjina dela'bariera oraşului, sţovă s. f. (diformare din grec. sylave (si!ave)=literă; care înzemnează şi grupă
slo
761
slu
de litere—silabă). 1) Literă (din alfabetul ci-rilic); 2) fig. scrisoare, fel de scriere,—slovă popească. — Această numire a literei este venită din greceşte,. atunci când călugării Metodiu şi Kiril au compus alfabetul Kirilic; vorba este deci făurită de slavi din greceşte; pararel cu ea din latineşte era bucva sau buchea. Slavii înţeleg prin slovo, şi cuvânt. Slovele sau literele lui Metodiu şi Kiril erau menite să servească şi Daco-Latinilor, probă că alfabetul lor conţine şi litere speciale pentru sunete româneşti, ce nu sunt la Slavi, de ex. g(e), g(i).
slovean, ă adj. (din vorba slovă, literă, s'a dat Slavilor de sud (din Serbia), şi numirea de Sloveni, adică cei .ce au slove, litere; o deosebire faţă de cei ce nu aveau acest mijloc de cultnră). Ce este al Slovenilor sau al Slavilor.
sloveiieşte adj. şi adv. Ca. Slovenii, sla-voneşte.
sloveni (a) v. (dela slovă). A citi pe slove, a silabisi.
slovenie s. f. Ce este slovean său slavon; neamul slovenilor.
slugă s. f. (slav slugă, servitor, dela verbul sluhati şi sluşati, a ascultă, a auzi, din vorba siuh-, auzul). Servitor sau servitoare, care ascultă şi face ce i se zice. slugăresc, ească adj. De slugă, de slugi, slugări (a) v. 1) A fi servitor sau servitoare ; 2) fig. a îndatofâ, a servi.
slugărie s. f. 1) Servilism; 2) îndeletnicirea de serv tor. .
slugarnic, ă adj.y. slugă. Servil, cu umilinţa ascultător şi.serviabil; fig. linguşitor.
slugărnicie, s. f. Servilism, supunere umilă ca de slugă.
sluger -s. m. (din vorba sluji). Vechiu. 1) Marele Sluger, boier dela curtea Domnitorului însărcinat cu aprovizionarea Curţei şi a armatei cu carne şi lumânări, etc.; 2) rang de boierie mâi mică (mai apoi).
slugoiu s. m. Om foarte servii şi fără demnitate ; slugă, argat.
sluj f interj, (din slav sluşai, ascultă). Se zice cânetwi dresat, ca să stea în două picioare nemişcat; a face sluji.
slujbă s. f. (slav din slujiva, de serviciu), 1) Serviciu ; îndatorire din ascultare,—fă’mi o slujbă; 2) serviciu divin, — slujba învierii ; .3) funcţiune ; 4) serviciu obligntoriu, slujba ostăşească ; 5) serviciu din devotament, — în slujba Ţării. slujbaş s. m. *V. prec. Funcţionar, sluji (a) v. (slav slujiţi, a servi, dela sluşati, a şsfcultâ,. din siuh.' auz). 1) A face un ser-
viciu ; a servi; 2) bis. a oficiâ în biserică (preotul, arhiereul); 3) a face treburi ca servitor; 4) a funcţionâ, a fi înfi’o funcţiune ; 5) a întrebuinţa, a lucră, — mă slujesc de ochelari; 6) pop. a sfinţi, a citi preotul.
slujire s. f. V. prec. 1) Acţiune'a de a sluji; 2) bisjer. sfinţirea prin rugăciuni.
slujitor s. m. V. prec. 1) Vechiu. Militar de serviciu, călăraş, dorobanţ; 2)-cel ce slujeşte, — slujitor al altarului; 3) servitor, slujnică s. f. V. sluji. Servitoare, slujnicar s. f. V. prec. Om care are rela-ţiuni cu slujnicile. slujnicuţă s. f. Mică servitoare, slut, ă .adj. (lat. din solutus, neîngrijit, lăsător, leneş). 1) Urât (mai ales la faţă) — neîngrijit ia haine, nepieptănat, nespălat; 2) infirm, sau cu o diformare la faţa (chior, încrucişat, cârn, etc.); 3) schilod la corp; 4\ urât diform; 5) făcut urât, adică mânjit pe faţă, deghizat spre a fi caraghios ; — ce te sluţeşti aşa ?	%
sluţenle s, f. V. slut-. Urâţenie, sluti (a şi a se). 1) A diformă; a schilodi ; 2) fig. a se degchizâ urît.
slutit, ă adj. V. prec. 1) Diform, urît la faţă; 2) schilodit;'3) fig. deghizat urât. , smad, ă adj.y. smead. smăcinâ (a) v. (pref. s şi tnăcină). Fig. A agita, a zgudui (figurat din zguduitul şi . zdruncinatul morii când macină). .	.
smăclnat, ă adj. V. prec. Agitat, sgu-duit.
smalţ s. n. (germ, dela schmelz, '(c;t. şmelţ) — unsoare; schmelz-glas, unsoare sticloasă, smalţ). 1) Emaliu, adică o compoziţie de nisip silicios cu un amestec de oxid de potasiu şi de sodiu şi oxide metalice, cu care se unge un vas fabricat din lut sau din faianţă sau chiar din metal şi după ce s’a uscat, supus la temperatură ferbinte capătă tărie şi luciu sticlos; cu errtaliu sau smalţ se fac felurite colori cu cari se pictează vasele , de faianţă; 2) fig. substanţa sticloasă ce a-copere dinţii; 3) fig. poet. varietatea de colori a câmpului înflorit.
smălţâ sau smâltâ (a) v. V. prec. Fig. A împodobi cu felurite colori şi flori.
smălţui (a) v. V. smalţ. 1) A da cu smalţ vasele fabricate; 2) a da lustru (la dinţi); 3) fig. a smălţâ.
smălţuire s. f. Acţiunea de a smălţui smălţultor s. m. Olar care smălţueşte. smânci (a şi a se) v. (lat. comp. ex scurtat s-manu-cio = din mână mişc). 1) A trage repede din mâna cuiva un lucru; 2) a se trage repede din mâna cuiva spre a scăpa
smâ
762
sme
şi fugi; 3) a trage brusc un lucru spre sine
4)	a trage sau împinge brusc.
smâncit s. n. V. prec. Acţiunea de a ' smânci; adj. tras din mână repede.
smângăli (a) v. (amplificat s şi măngăli pentru mâzgăli). A mâzgăli.
smântână s. f. (lat. din sevum, seu, se-vumentum (opus ca sedimentam) prin seu-mentan = de seu, unsuros). î) Spuma un-toasă, ce se formează deasupra laptelui, prin ridicarea în sus a globulelor grase, dacă laptele nefiert stă câteva zile la răcoare în pivniţă; la căldură el nu produce smântână; în oalele ce au un gât nalt, se produce mai multă smântână; ele trebuesc bine spălate şi uscate lâ soare mult; 2.) spuma de lapte fiert. Olt. — Şi Slavii zic smetana.
smântâni (a) v. A luă cu lingura smântână formată deasupra laptelui.
smântânit, ă adj. 1) Din care ş’a luat smântână ; 2) s. n. luarea smântânei.
smântânos, oasă adj. Care dă multă smântână.
smaragd s. n. (lat. smaragdus). Peatră preţioasă de coloare verde străvezie, smarald s. n. V. \maragd. smarand s. n. (pop.). V. smaragd. smârc s. n. (lat. pref. s pentru ex; mar-cor, putrejune, moleşeală). Baltă mocirloasă; scurgere murdară din astfel-de bălţi.
smârcăi (a) v. V. prec. A trage cu sgomot mereu muci în nas.; fig. a plânge trăgând astfel.
-■ smârdoare s. f. (lat. pref. s pentru ex. şi merda, escrement). Mold. putoare^ puturos;-— smârdoare urăcioasă ce eşti! (Creangă).
smârţog, oagă adj. V. mârţoagâ. smead, ă adj. (lat. pref. s pentru ex, şi madeo, a fi plin de, a fi uns cu). Cu faţa obrazul colorat ca şi cum sr fi uns cu ceva.
şmecher s. m. (germ. dela schmeichlen, a adula, linguşi şi schmeichelei, adulaţiune). Foarte şiret.	'
şmecherie s. /. V. preced. Şiretenie.— Acest cuvânt arată că a fost adus dv cei ce ştieau ă adula, a se linguşi, pentru a putea apoi înşelă.
şinei (a) v. (dela vorba smeu). A istovi, nimici (ca smeii caii extermină), — îl smei în bătae.	■
smeios, oasă adj. V. smeu. Ca un smeu, teribil, aprig.
smeoaică s. f. V. smeu. 1) Mama sau fe-meea smeului (din poveştile populare, totdeauna răutăcioasă şi grozavă, cu o falcă în cer şi cu una în pământ, caută să înghită pe
Făt-frumos, cel care apără pe fetele de împărat); 2) fig. femee foarte răutăcioasă ; 3) bot. Plantă zisă şi somnoroasă.
smerenie s. f. (slav smirenie, dela mir, pace, mintii, pacinic). Umilinţă.
smeri (a se) v. V. prec. A se umili.
smerln, ă adj. (slav smirennii). Smerit,* umil.
smerit, ă adj. şi adu. V. prec. Umilit, cu umilinţă.
smeu s. m. (din. lat. simo, delfin, — mărit prin terminaţia românească în simou sau.. simău). 1) Fiinţă închipuită de imaginaţia’ poporului român, în poveştile lui, al cărei a-tiibut principal este că el se mişcă cu iuţeală, sboară, este înaripat uneori, este gigantic şi fioros, are însă vieaţa ca omul oarecum, vorbeşte, are nevastă şi copii, dar corpul lui dela brâu în jos este ca o coadă de peşte^ sau ca un şarpe cu solzi; el ea după voie forme de nor, vânt, etc. stăpâneşte cu străşnicie în ţinuturile lui, mai ales pe ţermuri de ape, are palate minunate ; el este mai mult rău-făcător, răpeşte fete de împărat pe cari le ascunde, până când le află Făt-frumos şi vine de le scapă prin luptă aprigă şi prin dibăcie. 2) jucărie de copii formată dintr’o hârtie întinsă pe subţiri vergele -de şindrilă, având atârnată o coadă lungă din făşii de pânză ori de hârtie, şi care sboară foarte sus când este vânt, fiind ţinut de o sfoară lungă:
3)	fig. cal aprig care fuge în sbor ca smeul;
4)	fig. luptător erou, sprinten la mişcări;
5)	pop. boală zisă şi sburător; 6) bot. coada smeului, plantă veninoasă cu boabe joşii ce creşte prin păduri /Cai/a palustris/; 7) floarea smeului, plantă cu flori mici albe-gălbui (Spirae aruncus). — La Slavi, cuvântul smei sau zmei, însemnează simplu şarpe. Poveştile cp smei, îşi au fondul în mitologia clasică, dar localizarea se vede că este produs al imaginaţiunei locale, în care eroii luptă cu smei, pentru a salva din ur-giea lor fete d.e.împărâţi, pe cari Făt-frumos le uimeşte cu vitejiea lui. Cine nu cunoştea lupta, bravura, împăratul, fastul uieţei împărăteşti, f etele de împărat, nu putea plăsmui aceste poveşti. Ele au trecut apoi la Slavi, dar ar fi greşit să se creadă că sunt produs slav, când au vădit la baza lor mitologia greco-romană.
smeur s.- m. (lat. din ex-moro, sau ex-mora, din mură sau mur). Arbust ce face fructe asemănătoare cu mura, însă roşii şi parfumate; creşte dela sine la munte, tau cultivat în grădini. .
smeură s. f, V. preced. Fructul de smeur.
sme
763
smo
smeuriş s. n. Loc unde creşte multă smeură. smlcea s. f. (comp. preţ. s şi mic). Văr-guţă mică; vlăstar, smici (a) v. V. smuci. stnicurâ (a) v. (comp. pref. s şi micură pentru micşoră). A face fărâmiţe mici.
smldă s. f. (lat. pref. s, p. ex, din; şi me-dialea, inima copacului). Tufeniş ce creşte din nou, în locui unde a ars sau unde s’a tăiat pădurea, dând lăstari din tulpină, smidos, oasă adj. V. prec. Cu smidă. smîgcl (a) o. (lat. mieare, a sări, a mişca repede — cu pref. s). A prinde de veste; a înţelege repede. Olt.
sminteală s.f. V. urm. 1) Eşire din minte;
2)	nebunie ; 3) eroare ; 4) urnire din loc ; 5) tentaţiune (vechiu), ispită; 6) tulburare, zăpăceală.
sminti (a şi a se) v. (lat. ex-mente, afară din minte). 1) A ieşi din minte; 2) vechiu. a tentă, a duce în ispită (a scoate din minte);
3)	a clinti, umi din loc (în acest înţeles este însă lat. mitto, mittere, a aruncă). — Este greşit a crede că ar fi slavul smut sau smet, turburare.
smintire s. f. Acţiunea de-~a (se) sminti, smintit, ă adj. V. prec. 1) Eşit din minţi, zăpăcit; 2) nebun; 3) vechiu. dus în ispită ; 4) clintit, urnit din loc; 5) deteriorat, stricat.
smirdar s. m. (comp. pref. s, şi gr. myr, parfum; dare). Trandafir sălbatic.
smirnă s. f. (gr smyrna, mirt, arbus o-rîental). Răşină extrasă din mirt, al cărei fum dă un miros plăcut, şl care se aprinde în biserică, pusă în cădelniţă; se întrebuinţează şi în medicină.
smirna adj. (slav smiren, smireno, supus, disciplinat). Drept, nemişcat (ca soldatul în front) — termen milităresc rămas dela Ruşi când treceau prin ţară.
smoală s. f. (lat. din ex-molle, de tot moale). î) Substanţă neagră răşinoasă, sau bituminoasă, care se moaie foarte repede la căldură, şi cu miros foarte tare; 2) rezidiu de petrol, păcură.	.
smoc s. n. (din smuci], 1) Mănunchiu, c'ât se apucă şi se smulge o dată cu mâna, din eatbă, flori ; 2) smoc da flori, de busuioc, etc.; 3) smoc de păr, mănunchiu, mână de păr smuls; 4) fig. grămegioară; buchet; cantitate decuprjns abea în mână, — un smoc de paie.	-
smochin ş. m. (gr. mod.. smochina, arbore ţi fruct, din gr. sykinâ = desmokin). Bot. Potn din ţările călduroase, care face fructe în forma unor pere mijlocii de mari
dar moi şi foarfe dulci, cari sunt mai gustoase uscate şi conservate.
smochină s. f. V. prec. Fructul de smochin.
smoking s. n. (cuvânt englez). Numirea hainei bărbăteşti de coloare neagră, scurtă, cu guler şi reveuri de mătasă, care se poate îmbrăca la teatru, concerte şi petreceri mai intime.
smoli (a) v. V. smoală. 1) A unge cu smoală; 2) fig. a (se) înegri la faţă.
smolire s. f. V. prec. Acţirnea de a şi a se smoli.
smolit, ă adj. 1) UnS cu smoală; 2) astupat cu smoală; 3) negricios la faţă.
smoiniţă s. f. (dela măi şi moale). Groapă cu noroiu.
smomi (a) v. (pref. s şi momi). A ademeni prin făgădueli, — smomi fata. smorcăi (a) v. V. smărcăi. smorcăit s. n. V. prec. Acţiunea de a smorcăi.
şmotii (a) v. (rus dela smotri (smotreti) a observă). 1) A instrui ca pe soldaţi; 2) a educa cu asprime; 3) a inspectâ soldaţii, sau a-i instrui. — Cuvânt rămas dela ostile ruseşti. .
şmotru s. n. V. prec. Acţiunea de a smotri; instrucţie militară.
smredul (a) v. (dela smârdoare). 1) A umplea de necurăţenii puturoase ; 2) a molipsi (vorbă eşitâ din uz), smuci (a şi a se) V. smânci. smulge (a şi a se (pref. s şi mulge). 1) A trage de ceva pentru a-f scoate; a extrage, smulge părul; 2) a scoate, trage din pământ— smulge burueane; 3) a lua cu silă, trăgând repede; — îi smulge arma din mână; 4) fig. a scoate silit, — abia i-am smuls o mărturisire. (Imită acţiunea mulgerei). smulgere s. f. V. prec. Acţiunea de a * smiflge.
smuls,	ă V. prec. 1) 'Scos, tras din pământ; 2) extras din rădăcină; 3) luat, răpit.
smult,	ă adj. V. prec. 1) Smuls ; 2) fig. tras de păr; cu părul> în neregulă, nepieptănat
şmuncl (a şi a se) p. V, smânci. şnapan s. m. V. jnapan. şnep s. m. (germ. schnepfe). Becaţă, pasăre de baltă, cu cioc lung! -şniţel s. n. (geiin. schnitzel, cit. şniţelt. Bucată de carne prăjită în pesmet.
snoavă s. f. (lat pref. s pentru ex, nova, nouă). 1) Mică povestire de haz; 2) anecdotă' populară; 3) vorbă de glumă, — e bun de .snoave; 4) povestire despre o nouă în-
sno
764
şoa
tâmplare,. — am mai auzit o snoavă. — Acest cuvânt atât ca formă cât şi ca fond, ţine de origina italianului novella sau fr. nouvelle; căci deşi Slavii au cuvântul novo, nici snoava şi nici nouvella, nu este slavă.
snob s. m. (fr. snobe, însă cuvântul este englez). Cel ce caută cu orice preţ să atragă atenţia asupra lui, prin modul de îmbrăcăminte şi ţinută, adeseori exagerat.
snobism s. n. (fr. snobisme). Felul de ţinută al snobului.
snop s. m. (daco-gr. dele synapto, a lega împreună, synaptos, legat împreună — trans- • formarea ca la slovă din sylave: sylav, slov, synap, snop). 1) Alănunchiu mare de grâu secerat, sau altă cereală, cât se poate ţine în braţ şi care se leagă peste mijloc,şi apoi se aşează patru cinci snopi aşa, ca să fie ferit grâul de ploaie şi de stricăciune; 2) adv. ca snopul (legat).
snopar s.m. V. prec. Cel ee leagă Ia snopi în timpul seceratului.
snopeală s. f. V. urm. Fam. Bătaie bună.
snopi (a) v. (dela snop), A culcă la pă-jţnânt'prin bătae (ca un snop); abate groaznic, — l’a snopit.
snopire s. f. V. snopi şi snop. 1) A lega în snopi; 2) batere teribilă.
snovos, oasă adj. V. snoavă. Cel ce spune snoave; glymeţ.
şnur s. n. (germ. schnar, cit. şnur) Şiret, găitan; sfoară groasă.
şnurui (a) v. V. şnur. A pătrunde cu un şnur prin foile unui dosar sau unui registru şi apoi a sigila cu ceară capetele şnurului pentru siguranţa că nu se va iupe sau sustrage vre-o filă ; — registrul jurnaltrebue şnuruit şi parafat la Tribunal.
şnuruit, ă adj. V. prec. 1) Pătruns cu şnur şi sigilat; 2) s. n. acţiunea de a şnurui.
şoacăţ, ă V. şocâţ şi şocâte. 1) Şobolan, şoarece mare ; 2) fam. tron. neamţ, ungur, catolic.
soacră s. f. (lat. socra). Mama soţiei sau a soţului; (aceasta din urmă se zice soacră mare). Zicâtoare: soacra, s acră, poamă acră ; de te ai coace un an şi-o vară, tot eşti acră şi amară, arată că soacrele suut rele mai ale^ cu nurorile.
soaie s. f. '(din său tunsoarei, săoaie). Apă murdară, săoasă, In care s’au spălat vase pline de unsoare, la bucătăiie.
soatbă s. f. (lat. dela salvam (os) — os păstrat). Arşic, osul dela încheetuia piciorului, la miel sau capră; pe care îl păstrau-copiii ca sâ se joace. — Numirea provine
din repetata rugare a copiilor; ca acest os să le fie păstrat.
şoaldă adj. şi s. f. (dela şold). 1) Care este rău croită şi nu sade bine pe şolduri, ci e strâmbă, — haină sau fustă şoaldă; 2) ce este strâmb, strâmbătate, nedreptate,— umblă cu şoalda, cu înşelăciunea.
şoaldină s. f. (dela şold şi şoldi). 1) Vătămare la şolduri, şoldire; 2) bot. planta şerpariţă.
şoangher s. m. (diform din s, (ex) -f hangar). Poreclă pentru ungur, sau care pretindea că este din Ungaria (ex Hungaria).
şoaptă s. f. (din verb şopti). 1) Vorbire foarte înceată (ca să nu audă alţii); 2) vorbire la ureche cuiva; 3) flg. murmur (de rîu, de frunziş, etc.); 4) vorbă spusă f. încet.
soarbă s. f. V. sorb. Fructul sorbului, ca o cireaşă mare, roşiatică şi acrişoară.
soarbe-zeamă s. m. (comp. sorbi şi zeamă). Om prost care doar ştie să mănânce.
soare s. m. (lat. sol, dar mai apropiat de sanscrit surias — soare). 1) Marele corp ceresc foarte luminos, dela care primeşte lumină şi căldură pământul şi alte planete; el ţine in puterea lui de atracţie pământul şi planetele ce se învârtesc în jUru-i; este de un milion şi jumătate ori mai mare decât globul pământului şi este departe de pământ de 37 mii. leghe; 2) lumină solară, — azi e soare; 3) căldură solară, — se coace de soare t 4) fig. splendoare, frumuseţă; 5> fig. încântare, ferice, — eşti soarele vieţii mele;
6)	supt din soare, prea frumos; 7) caută pete ’n soare, — caută vină, cusur u»de nu este; 8) lumină de artificii prin învârtire unor lumini scânteietoare. Proverb: la soare te poţi uita, car la dânsa tfa 1 = mai strălucitoare (frumoasă) de. cât soarele (iron).
soar& s. /. (fr. soirie, cit. soare, dela voiba soir (soarî = seaiă). Serată, petrecere de seară (în familii. aristrociate, sau oficial).
soare-apune s. m. (dela soare şi spune). Apus, locul unde 'apune soarele, şoarec s. m.,V. urni. şoarece s. m. (lat. sorex soricis). Mic animal rozător, Irăieştetîn pământ, unde îşi face ganră, strică cerealele când se seamănă, iar în casă roade ce este de mâncare; se înmulţesc mai ales la moară; pisica îi stârpeşte.
soare-râsare ş. m. (co.Tip, soare1 şi răsare). Răsăritul, locul unde răsare soarele, soare-scapătâ s. m. V. soare-apune. soart-sec -s. n. (comp. soare şi sec). Du-
soa
765‘
soc
rere mare de cap din cauza arşiţei soarelui,— insolaţie.
soartă a. f. (lat. sors, sortis). 1) Destin care se crede că-hotărăşte mai dinainte tot ce se întâmplă ; 2) întâmplare (bună sau rea); 3) urmare a soartei; 4) stare precară; —. s® cere îmbunătăţirea soartei funcţionarilor ; 5) noroc; — aşa ţi-a fost soarta; 6) pl. sorţi, bileţel sau alt mijloc de a face ca întâmplarea să hotărască ceva; 7) casa, poir ghiţa în car e siă viţelul, în pântecele vac*f soaţă s. f. (lat. sociă). Trcms. Soţie, sobă s. f. (lat. sipho = tub cilindric *) şi gr. siphon, tub ca maşină de foc (la Heron, matematician alexandrin, 210 în Chr). 1) Construcţie întocmită în interiorul unei camere ca să ardă în'ea lemne spre a da căldură în timp de earnă, uneori dintr’uîi tub mare cilindric ; când este de zid, ca să tragă tare şi să ardă focul, în lăuntrul sobei fumul coteşte prin goluri şi olane anume puse; 2) în Banat, prin sobă se înţelege casă şi cameră, (precum prin vatră se înţelege casă); 3) sobă de părete, sobă lungă, înaltă, ce ţine loc sirii e părnte şi încălzeşte două camere deodată. — Construcţia sobelor cu coloane (de olane) cu fron ispicii şi ciubucării cu proporţii frumoase, arată gust şi cunoş-tiinţe arhitectorale clasice venite din spre Grecia sau Italia, însă desvoltate în Dacia, unde clima friguroasă cerea acest gen de construcţii (sobele de teracotă sunt introduse de puţin timp). — Şi-Ungurii zic szoba, cameră, şi szap, sobă.
sobar s. m. 1) Zidar special care ştie să construească sobe; 2) instalator de sobe. sobărie s. f. Fabrica de sobe. sobol s. m. (lat. deja soboles, puiu). 1) Şoarece mare de tot; 2) zibelină, samur, jder, cârtiţă. — Şi Slavii zic sobol. _ şobolan s. m. (mărit din sobol). Guzgan, sobol (1).
sobor s. h. (slav sobor, adunare, dela sobrati şi sobirati, a adună). 1) Sinod ecumenic ; 2) vechili, adunarea fruntaşilor, consiliu, sfat.
sobornicesc, ească adj. Ce este statornicit de sinoadele ecumenice,—sobornicească şi apostolească biserică.
sobrietate s. f. (fr. sobriăte, lat. sobrletaş). Cumpătare.
sobru, ă adf. (fr. sobre, lat. sobrius). Cumpătat.
soc s. m. (lat. sabucum, soc). Arbust ce creşte singur, fără a-1 planta, în regiunile
*> (Se zice uneori o tobă i. ."
temperate .: floarea de soc, uscată şi păstrată, este bună pentru ciai ca să provoace asudare în caz de răceală; fructul şi scoarţa au proprietăţi purgative.
socârlat s. n. (ital. scarlattot Coloaie roşie stacojie. Mold.
şocâţ sau şocate s. m. V. şoacăţ. Şoarece, şobolan.
sociabil, ă adj. (lat. sociabilis, care se poate uni). 1) Care trăieşte în societate; 2\ care se împrieteneşte uşor.
sociabilitate s. /. (fr. sociabilite). Calitatea de a fi sociabil.
social, ă adj. (lat. socialis, prin fr. social). Privitor la societate şi la asociaţii; 2) de asociaţie, întovărăşire'comercială, — capital social ; 3) privitor la vieaţa societăţii omeneşti în general, — de interes social, (obştesc).
socialism s. n. (fr. socialisme din lat. socio, sociare, a întovărăşi). Sistemă politică, ce a născut dela asociaţiile lucrătorilor din occident, formate mai întâi pentru a'şi procura in comun cele necesare, iar apoi pentru a se apăra de speculaţia din partea capitaliştilor; a fost formulată apoi de unii cugetători drept sistemă de reorganizare, pe baze noui, a în-tregei societăţi omeneşti, încorporând în comun mijloacele de producţitme şi repartizând deopotrivă 1 \ toţi produsele muncei şi obiectele de consumaţiune. Se pare că socialismul astfel înţeles, nu a ţinut în seamă inegalităţile fireşti de: sol, climă, suflet şi aptitudini, cari nu se pot egaliza, ci numai armoniza, V. comunism.
socialist, ă adj. 1) Relativ la socialism ; 2) S-. partizan al socialismului.
societar s. m. (fr. societaire). Cel ce face parte dintr’o societate literară, ştiinţifică, artistică sau comercială.	„
societate s. f. (fr. sociăte, din lat. socie-tas). 1) Tovărăşia oamenilor de a trăi împreună ; 2) reunire de oameni cari înţeleg a se conduce după anume regule şi legi; 3) fig. reunire şi traiu în comun a unor specii de animale sau insecte (albinele); 4) raporturile oâmenilor între dânşii şi grupareâ după clase ; — societatea burgheză; societatea inaltă; 5) întovărăşire de persoane în vede-, rea unei afaceri; 6) sediul şi organizarea acestei întovărăşiri; 7) asociaţie de literaţi, învăţaţi, artişti; 8) întrunire de persoane în saloane, lume aleasă, — om dte societate; 9) petrecere, stare împreună, — in societatea lor, nu ţi se urăşte.
socînlan s. m, (dela Socin, protestant i‘a-li’an (1525—1562). Care ţice de doctrina Iui Socin. V. urm.
soc
766
sod
socinlanism s. n. V. prec. învăţătură eretică a iui Socin, care neagă trinitatea* sociolog s. m. V. urm. Cel ce se ocupă cu sociologia.
sociologie s. f. (din lat. soeio, a întovărăşi; şi gr. logos, vorbire, fr. sociologie). Ştiinţă întemeiată pe pozitivismul lui Auguste Comte (filosof şi matematician (1798—1857) şi care explică fenomenele sociale şi legile de evo-luţiune ale omenirei; ştiinţa chestiunilor ce privesc raporturile politice şi sociale.
soclu s. n. (fr. soclu, din ital. zoccolo, talpă, dela lat. socculus). 1) Arhit. Partea dela pământ a păretelui, care de obicei se face din peatră; 2) piedestal de statue, etc.
socotă, socot sau socote s. f. (lat. comp. suc -j- computo — a socoti puţin — prin scurtare sucompt şi sucot). Socoteală.
socoti s. /.(diform. din suge, sug ale, pentru supt). Moid. Boală ce o capătă copiii ' din supt, la înţărcare.
Socotea s. f. V. socotă. Fişă, pentru socotit cât se consumă şi cât se încasează la o cafenea.	.
socoteală s. f. V. socotă. 1) Calcul care trebue să ducă la un rezultat ; 2> chibzuială ; 3) fig. moderaţiune; 4) ordine, regulă; 5) cont;
6)	operaţiune aritmetică; 7) fig. părere, opi-niune ; 8) fig. rezultat bun, — nu ieşi la socoteală aşa ; 9) fig. convenire, plac, — ştii că nu’mi vine la. socoteală cum te porţi.
socoti (a) v. V. socot, socotă. 1) A calculă, a face o lucrare de aritmetică; 2) fig. a presupune ; 3) a chibzui; 4) a estima, preţui ; 5) a crede de cuviinţă; 6) a se răfui; 7) a crede, — îl socoteam om de treabă; 8) a regula conturi, — m’am socotit.
socotinţă s. f. V. prec. 1) Chibzueală; 2) opiniune.
socotit,'ă adj. V. socotă şi socoti. 1) Calculat ; 2) fig. chibzuit; 3) prudent; 4) ordonat, regulat.
socratic, ă adj. (dela filosoful grec So-crate). A lui Socrate (filosofic, principii); sistem de a învăţă numai prin conversaţii socru s. m. (lat. socer, şi socrus, soctum). Tatăl soţiei sau al soţului.
şod. adj. (lat. dela jutum, plăcut, din juvo, a face plăcere). Glumeţ, om de petrecere ; compară şotie şi jitie. — Şi Ungurii zic şod; iar Slavii şutiti, a glumi; şl şutka, glumă.
sodă s. f. (fr. soude). 1) Numirea unei plante maritime din a cărei cenuşă se extrage sodă pentru albit, o sare alcalină; 2) sodă ciistalizată din comerţ, ce se fabrică din sare obicinuită ; 3) apă gazoasă, sifon, şodenie s. f. V. şod. Şotie, glumă. 7rans.
sodiu s. n. (fr. sodium). Chim. Numirea unui corp metalic alb şi moale, lucios ca argintul (descoperit de chimistul englez Davy in. 1807).
şodolan s. n. (din vorba ciot, ciotolane). Ciot(oros), noduros, — nişte şodolane de picioare.
sodom s. n. (dela Sodoma, cetate despre care biblia spune că a fost perdută cu ploaie de foc şi de pucioasă şi scufundată în locul lacului âsfaltit de astăzi, şi aceasta pentru păcatele urâte şi nelegiuirile locuitorilor ei). pop. 1) Urgie mare dela Dumnezeu, nenorocire; 2) mulţime mare.
sodomi (a se) t>. V, prec. Mold. a mânca nemăsurat de mult; Olt. a arde, prăpădi; a se dărâmă.
sodomie s. f. V. sodom. Păcat bestial al Sodomenilor.
sodomit, ă adj. V. prec. Prăpădit, distrus, ars.
ţodron s. n. (fr. chaudron, ceaun, căldăruşă).
Joc de copii, desemnat pe pământ ca un dreptunghiu lung, rotund la un capăt, şi apoi împărţit în 8 despăţituri, cum se vede în figura anexă. Câte un copil, stând într’un picior, începe, prin o uşoară săritură, să lovească şi să mişte o pietricică atingându-o cu vârful dela ghiată şi ducându-o astfel prin loviri, treptat, prin cele opt despărţituri până, la a 8-a, care este ceaunul, şi apoi îndărăt. Cel ce reuşeşte, câştigă premiul ori rămăşagul pus ; greutatea este ca lovitura să f.e potrivită, să nu treacă peatra peste despărţitura următoare, ci Ia rând, în -fiecare; aici se adaugă şi exerciţiul de a lovi şi de a sta într'un picior; (fr. marsilie). (Joc văzut şi jucat de şcolari în oraşul Roman; adus probabil de institutorii francezi la pensioanele din acel oraş) „ si
sofâ s. f. (turc sofă). Divan, canapea foarte ’>| lată şi joasă, cu perine pe margine.
sofism s. n. (gr. sophisma, invenţie ingenioasă). Raţionament fals, având însă aparenţă de a fi adevărat
sofist s. m. (gr. sophistes, foarte abil, sau şarlatan). 1) Numire dată pretinşilor învăţaţi, cari ştiu tot, -după părerea lor; 2) cel ce face sofisme.
sofistic, ă adj. 1) De natu*a sofismului;— .raţionament sofistic; 2) care face uz de sofisme.
sofisticărie s. f. (fr. sopfustiquerie). Subtilitate excesiv', întrebuinţată în discursuri sau in raţionamente.	!
sof
767
şoi
sorit s. n. (itali. soffitto, tavan). Tavan ornamentat. Mold.
sofrâ s. f. (turc (?) sofră). Măsuţă rotundă cu picioare scurte pe care se pune mâncare (la ţară). (Turcii prin sofră, numesc sacul în care duc pesmeţi şi tot el serveşte drept pânză de aşternut pe maeă).
şofrac s. m. (lat. din sub-frarigo, a frânge pe dedesupt). Zool. Pasăre mică zisă şi sfre-deluş.
sofragerie s. f. (acest cuvânt, daşi dat ca turcesc pentru că Turcii zic sofră la un sac de merinde şi zic şi ei sofradji, avem credinţa că esfe aflat de Turci în Bizanţ şi este din grecesc sun-fagrein=împreună mâncat). Camera de mâncare, în care se păstrează, în anume dniapuri frumoase, farfuriile şi tacâmurile pentru masă şi în care se serveşte masa (la 6asele cari au o asemenea cameră specială).
sofragi*başa s. f. V. prec. Boer la curtea domnilor vechi, care îngrijea de masa, tacâmurile şi pânzăriea de masă a domnitorului.
sofragiu s. m. V. sofragerie. Om de serviciu, care îngrijeşte de sofragerie şi serveşte la masă.
şofran s. m. (arab. zafaran.= galben). Bot. Plantă bulboasă ale cărei flori uscate şi pulverizate dau o coloare galbenă.—Şi Slavii zic şafran.
şofrănel s. m. V. prec. Bot. Plantă ale Cărei flori dau coloare galbenă înlocuind şo-franul.
şofrănlu, ie adj, V. prec. Galben ca şo-franul.,
softâ s. f. (cuvânt turc). Student la şcoala superioară musulmană.
sohariciu V. suhar. Mic suhar.
sol s, pl. y. soaie.
şoim s. m. (lat. dela Jovium— dela şoimul, vulturul, ce serveşte drept scaun, tron, lui Joe (Jupiter), în statuile antice). Vultur mare, ce stă pe piscuri de munte ; el se înalţă cel mai sus !n aer, are privire pătrunzătoare, vede jos pe păntânt prada şi curagips se repede şi d răpeşte; pentru aceasta, în evul mediu, şoimii erau dresaţi la vânătoafe. Este emblemă imperială; emblema" vitejiei şi a înălţării (de onoare şi gândire, dar poate şi a rapacităţii); 2) fig. cal straşnic; 3) fig. soldat viţeaz. t- Uungurescul solyom == şoim, arată că Urigurii au auzit dela Daco-Latini acest cuvânt (lat. solium, tron).
şoiman s.m. (mărit -din şoim). 1) Şoim mare; 2) fig. viteaz, aprig; 3) fig. şoimane, duhuri rele, cari umblă prin văzduh învâitin-du-§e.	'
-şoimănit, ă adj. V. prec. Luat de şoimane, adică smintit, nebun, şoimar s. m. Cel ce creşte şoimi, şoimulean, ă adj. V- şoim. Aprig ca şoimul. ' şoimuleţ s. m. Mic şoim; adj. fig. aprig, cal aprig.
soios, oasă cdj. (dela său (unsoare) p-săos). Unsuros, murdar, nespălat sau cu pete de incomplectă spălare pe faţă; cu haine pline de unsoare murdară, soioşle’ s. f. Murdărie unsuroasă, soitariu s. m. V. suitariu. soiu s. n. (daco-gr. din zoe, vieaţâ, sursa de vieaţă — o derivaţie ca şi viţa, din lat. uită). 1) Gen, neam, naştere, speţă,—de soiu buh; 2).viţă, origine, fel; 3) fig. calitate ;
4)	varietate, —i felurite soiuri; 5) fig. bună calitate, — e cal de soiu, sau nu e soiu. — Acest cuvânt este întrebuinţat şi de Turci soy, cu aceleaşi înţelesuri ca româneşte, ceea ce nu exclude origina lui din vorba greacă zoe şi este probabil că Turcii l’au aflat în Bizanţ.
sol s. n. (1) lat. solum), 1) Pământ; 2) suprafaţă de pământ cu calităţile din el, — sol fertil.
sol s. m. (2) (lat. din solute şi solutus, liber, neînpiedecat). 1) Trimis ce vine din partea armatei duşmane spre a trata cu adversarul ; 2) ambasador, delegat; 3) fig. vestitor ; — capul solului nu se taie.—Şi Slavii zic diformat sul.	*
sol s. m. (3) (s) Muzic- A cincea notă din gama muzicală şi care se scrie pe a doua linie de jos a portativului V. mi.
solanee s. pl. (dela lat" solanum, plantă zisă şi zărnă şi suliţică). Bot. Speţă de plante care au fruct şi rădăcină după Cum este cartoful şi care are ca tip solanum, zâma.
solar, ă adj. (lat. Solaris). Dela soare, a soarelui, — sistem, lumină, solară.
solărit s. n. (din lat. sal, sare, — sălărit). Vechiu. Dare sau venituri ce se încasau din vânzarea sării.
şold s. m. (lat. dela soldus, tare). Anat. Numirea osului puternic ce se simte în dreapta şi stânga şalelor. — Şi Cehii zic şolda şi nemţii schulter, tot din baza latină soldus.
. sold s. m. (lat. soldus, întreg, suma întreagă). 1) Contabil. Diferenţa între debitul şi creditul unui cont, — sold debitor, sau creditor; 2) rămăşiţă dela o stofă vândută.	•	*
soldă (a) şi a se) v. V. prec. 1) A face soldul unui cpnt ; 2) a da o soldă trupelor V. urm. soldă f. (lat. solde, sumă înţjeagâ sau
şol
768
sol
datoiie, prin (fr. solele). Suma ce se plăteşte ca salar militarilor.
şoldan s. m. (diform, din sălta, (săltan a sări). 1) Iepure mic, vătuiu; 2) fig. copil zburdalnic.
şoldâni (a) v. V. prec. A fugi sărind ca şoldanul; a pune pe fugă, şoldar s. n. V. şold. Partea hamului ce vine pe şoldul calului.
soldat s. m.. (fr. soldat, V. soldă). Ostaş care primeşte soldă ; militar făiă nici un grad, afaiă de calitatea de ostaş, soldăţesc, ească adj. De soldat, soldăţeşte adv. Ca soldaţii, soldăţime s. f. Mulţime de soldaţi, şoldl (a se) v. V. şold. A se beteji la şold (calul).
soldle s. f. (ital. soltio, ban). Veche mo-’ nedă italiană: pusese o dajdie de soldiede aur pe lună. Bâlcescu. (Cuvânt venit prin afaceiile de comerţ cu Veneţienii).
şoldiş adv. V. şold. Aplecându-se de un şold, şchiopătând, — merge şoldiş.
şoldit, ă adj. V. şoldi. 1) Betejit la şold; 2) care şa,de strâmb (rochie, haină), şoldiu, ie adj. Care şchioapătă. V. şoldi. solecism s. n. (fr. solecisme, din gr. so-loikismos, greşeală de pronunţare a vorbelor, — dela locuitorii oraşului Soles, din Ci-licia, care nu prounţau corect vorbele greceşti). Greşală mare gramaticală în vorbire în scris.
solemn, ă adj. (lat. sollemnis). 1) Cu ceremonie mare; 2) cu paradă, pompos ; 3) măreţ, impozant.
solemnitate s. f. (lat. solemnitas). V. preced. Ceremonie mare, pompă.
Solfegiă (a) v. V. sofelgiu Mutic. A face exerciţii de a cânfa pe note de muzică.
solfegiu s. n. (ital. solfeggio). 1) Adunare de exerciţii muzicale; 2) exerciţiu muzical de cântare pe note.
soli (a) v. V. sol. (2) A trimite o comunicare prin sol.
solicită (a) v. (lat. sollicito, din sollus, tot şic ito, a mişcă mereu, prin (fr. solliciter).
1)	A cere stăruitor şi repetat; 2) a cere, — solicita audienţă, funcţiune, ele.
solicitator s. m. V. prec. Cel ce soli ciut. solicitudine s. f. (lat. sollicitudo, prin fr. sollicitude). Grijă, îngiijire de cineva, căutare; protejare.
solid, ă adj. (lat. solidus). Tare, vârtos;
2)	'rezistent; 3) durabil; 4) fig. pop. serios, temeinic; 5) s, n. ce este compact, tare; 6) geom. Corp care are suprafeţe şi posedă lungime, lăţime şi înălţime.
solidar, ă adj. (fr. solidaire, din lat. so-lidare, a face tare, compact). 1) Unit în toiul; deopotrivă răspunzător, — solidar la plată; 2) care răspunde unul pentru altul sau garantează deopotrivă; 3) adv. deopotrivă obligat sau răspunzător ori plătitor.
solidaritate s. f. (fr. solidarite). 1) Răspundere deopotrivă; 2) unire strânsă între doi sau mai mulţi, obligându-se la răspundere.
solidarizâ (a şi a se) v. V. prec. A (se) face solidar cu altul sau cu alţii.
solidifică (a şi a se) (lat. din solidus si facere). A (se) face solid; a (se) întări de tot.
solidificare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) solidifică.
soliditate s. f. V. solid. Starea sau calitatea de a fi solid propr. şi fig.
solie s. f. V. sol (2) 1) Veste sau comunicare trimisă prin sol; 2) ambasadă, Soli trimişi de un suveran la altul; 3) fig. misiune, însărcinare.
.soliped, â adj. şi s. (lat. solus, singur, pes, pedis, picior), Zoo/. Numire dată animalelor ce au copita împreunată, unită, cum este la cal, asin (nu despicată ca la ,bou, capră.
solist, ă adj. şi s, V. solo. Cel ce cântă i n solo.
solitar, ă adj. şi s. (lat. solitarius, unic, singur). 1) Singuratec; 2) pl. cercei din câte o boabă de briliant mare; o pereche de solitari.
solitudine s. f. (lat. solitudo, solitudinii). Singurătate.
solniţă s. /. (diform din salniţâ, dela lat. sale — |! terminaţia, este ca în lat. saîinicus, salinicae — de sare). Mic vas făcut pentru pus sare (şi piper) la masă. — Şi Slăvii zic solniţă, iar la sare zic soli, ceea ce face să se creadă că ej au denumit solniţa.
solo s. n. din (lat. solus, singur). Mutic. Bucată de muzică ce se cânta de un singur cântăreţ sau muzicant.
solomonar s. m. V. urm, Vrăjitor care ştie să vrăjească, să facă farmece; poporul crede Că el stăpâneşte tunetul, trăsnetul, norii ploaea; furtuna, grindină, şi umblă prin nqri călare pe un balaur.
solomoni (a) v. (unii cred că cuvântul face aluzie Ia împăratul Iudeei Sălomon sau So-lomon, vestit pentru marea lui înţelepciune ; dar avem mult temeiu a crede că este un compus latin din sollus-moneo == tot prorocesc, prevestesc — şi că aceşti prevestitori cari şi astăzi prevestesc schimbările de timp, ploaea, furtuna, seceta, etc. s'au numit sofb-monari, iar prevestirile lor solomonie). A vrăji, a fermeca, a face vrăjitorii.
sol '
769
sotn
solomonie s. f. V. preced. Vrăjitoria, meşteşugul de a fermecâ; ştiinţă drăcească, solomonit, â adj. V. prec. Vrăjit, fermecat, solstiţial, ă adj. V. urm. De solstiţiu. solstiilu s. u. (lat. solstitium, din sol, soare şi stare, a sta). Moment, din cursul unui an, când soarele se află în cel mai depărtat punct, de ecuator şi când pare că se opreşte pentru a lua apoi drumul Înapoi, adică ziua de ' 22 Decembrie, când este ziua cea mai nucă şi apoi începe a creşte; sau 22 Iunie, când este noaptea cea mai mică şi ziua cea mai mare din an. Vezi echinopţiu.
şoltâc a of o. (dea vorba şold). Schipătând, aplecându-se de un şold, — merge şoltâc.
şoltâcăi (a) v. V. prec. A merge şoltâc, şchiopătând.
şolttc adj. şi s. m. (germ. dela schula'ig, datorpic). 1) Datornic, care prin subterfugii se sustrage de a plăti; 2) şiret; şmecher ; 3) farsor. — Cuvânt adus de Evrei în dialectul moldovenesc.
şoltlcărle s. f. V. preced. 1) Sustragere dela datorie; 2) şmecherie, şarlatanie; 3) farsă, glumă.
şoltuz s. m, (germ. s: huit hei sz, primar). Primar de oraş în Moldova (în vechime) — şi unguresc soltesz.
solubil, ă ftdj. (fr. soluble, din lat. soluo, so[vere, a descompune). 1) Care se poate desface, rezolva; 2) care se poate topi în-Iriun lichid.
solubilltate s. f. (fr. solubilitâ). Calitatea de a fi solubil.
soiuţl(un)e s. f. (lat. solutio, solutionis . 1) Descompunere, topire; 2) deslegare (fig.); 3) răspuns la o problemă; 4) desnodământ, sfârşit; 5) lichid în care s’a dizolvat ceva ; 6) mijloc de scăpare.
solvabil, ă adj. "(fr. soluable, din lat. sol-vere, ă plăti). Care este în stare să plătească; bun platnic.
solvabilitate s. f. (fr. solvabilite. V. prec.). Calitatea de a fi solvabil.
solvent, & adj. şi s. (lat. dela soluo, sol-uere, a plăti). Elev care stă într’un internat al Statului, Insă cu plată.
solz s. m. (daco-gr. din soios — disc metalic). 1) Discuri mici lucioase ca de metal, ce acoperpielea peştilor; 2) Mold. necurăţenie în formă de solzi, ce se face pe piele, sau pi cap la copiii mici. — Şi Slavii zic sluz. solzos, oasâ adj. Cu solzi, somâ (a) v. (fr. sommer, din lat. sumo numere, a aminti, a hotărî). Jurid. A invita prin forme legale (prin portărei sa judecător, pe un datornic ca să achite datoriea, ele ;
2)	a pretinde cu insistenţă, — te somez să. şomaj s. n. (fr. châmage). Timpul cât o
fabrică nu lucrează, suspendarea lucrului.
somaţi(un)e s. f. (fr. sommation). V. prec. 1) Forma actul judecătoresc prin care este somat cineva; 2) faptul de a somâ; 3) fig. pretindere cu insistenţă şi cu impunere.
sombru, ă adj. (fr. sombre). întunecat propr. şi fig.
somieră s. f. (fr. sommiere, dela som-meil, somn). Saltea elastică făcută pe droturi sau dintr’o reţea de sârmă, ce se adaptează la pat — pat cu somieră.
somitate s. f. (fr. sommite). Celebritate, persoană foarte distinsă într’o ştiinţă, sau în oratorie, etc.
somn s. n. (1) (lat. somnus). 1) Starea omului sau a animalelor, când dornj, care constă în repausarea unora din simţuri; 2) trebuinţa irezistibilă de a dormi; 3) fig. starea de amorţire şi repaus a naturei; 4) fig. moarte, — somnul de veci.
soma s. m. (2) (dela preced, somn). Zool. Numirea unui peşte mare, cu capul turtit şi ochi foarte mici. — Şi rus som. somnambul, ă adj. şi s (la1, compus som-
nus,	somn, ambulo, umblu). 1) Om care sufere de boala de a se scula noaptea din
pat,	adormit fiind, şi umblă, face multe lucruri ce nu le-ar putea face treaz, se urcă pe coperişul casei şi merge pe marginea stre-şinei fără să cadă, etc., etc. apoi iarăşi se culcă în pat, fără să ştie ce a făcut; se zice şi lunatic, pentru că mai ades când este lună, somnambulul face aceste lucruri; 2) iron. cel ce umblă noaptea mult; 3) persoană adormită de un hipnotizator.
somnambulism s. n. V. prec. I) Boala somnambulului; 2) starea celui hipnotizat.
somnişor s. Mic somn (1 şi 2); bot. numire dată macului.
somnolenţă s. f. (ir. somnolence). 1) Toropeală de somn ; 2) linişte prea mare, cade somn ; 3) stârea de jumătate adormit.
somnoroasă s. f. (dela somn). Bot. O plantă cu flori albe şi fructe ovale, care creşte prin poiene.
somnoros, oasă adj. 1) Cel care doarme prea mult; obosit şi care vrea să se culce;
3)	cel care nu s’a deşteptat încă deplin din somn ; 4) fig. lipsit de energie.
somnoroşle s. f. 1) Prea mare înclinare de a dormi; 2) somnolenţă.
şomolag s. n. (lat. dela cyma, măciulie de varză (dip gr. kyma, ce se umflă) şi ac, ca şi). 1) Băţ cu o mare măciulie la vârf, făcută din cârpe sau din Gglţi, ce seiveşte pentru a
49
şom
770
son
unge cu păcură roatele, sau a mătura coşul, etc.; 2) mototol de paie pentru a freca caii când sunt asudaţi (se zice şi şomoioc).
şomoltoc s. n. (lat. din cyma-multa—gămălie (de varză) mare). 1) Legătură rotundă, făcută din cârpe, cum este căpăţina de varză din foi; ghem de cârpe; şomoioc mare. Mold.
şomoltoc! (a) v. V. prec. A face ghem, şomoltoc.
somon s. m. (fr. saumon). Zool. Peşte mare cu carnea roşiatică, gustoasă, dar grea de digerat; se pescueşte mult în Rin. somptuos, oasă adj. V. sumptuos. somun s. n. (turc somun). Pâne neagră, son s. n. (lat. sonus). Sunet muzical, sonată s. f. (ital sonata). Bucată de muzică instrumentală, formată din trei părţi cu caracter diferit.
sondă s. f. (fr. sonde, din scandinav siind, strâmbătoare). 1) Instrument cu care se încearcă adâncimea apelor; 2) aparat macanic foarte complicat, cu care se dă gaură adâncă în pământ pentru a afla apă sau petrol; 3) instalaţiunea pentru extragerea ţiţeiului, petrolului printr’o sondă (2); 4) medie, aparat chirurgical, cu care se încearcă natura unei plâgi; 5) instrument, ca o mică pâlnie conică de metal, cu coadă lungă, cu care se încearcă la diferite adâncimi calitatea boabelor de grâu, porumb, etc.
sondă (a) o. (fr. sonder). 1) A aplica o sondă; a face cercetări cu sonda; 2) fig. a ispiti; a cerca intenţiunea cuiva.
sondaj s. n. (fr. sondage). Acţiunea de a sondă propr. şi fig.
sonerie s. f. (fr. sonnerie). Clopoţel care sună pnn ajutorul unui fir electric.
sonet s. n. (fr. sonnet). Poezie compusă, grupată în două cuatrine şi două terţine, — sonete de Petrarca.
sonor, ă adj. (lat. sonorus). 1) Sunător, cu sunet puternic şi plăcut, — voce sonoră; 2) răsunător, — sală sonoră.
sonorletate s. f. V. prec. însuşirea de sonor; proprietatea de a augmenta puterea sunetelor.
sonţ, oanţă adj. (dela csenz, cit. csionz, numire dată preoţilor catolici, cari propagau unirea în Galiţia). Iron. fam. Neamţ, dar mai ales catolic.
şonţ adj. (2) diform din ciont, cionţi). Şchiop.
şontâc adv. (din ciont). Cel ce merge şchiopătând, — merge şontâc, şontâc. — Şi Unguri zic sonta.
şontăcâl (a) v. V. prec. A merge şontâc, şonţişor s. m. V. şonţ. (1) Mic şonţ.
şontorog, oagă adj. (amplificat din ciont, pentru ciontorog). V. ciontorog.
sopă s. f. (turc sopa). Măciucă cu capul de fer.
şopăi (a) v. V. şopoi. şopârcâi (a) v. (dela vorba şopârlă, care fuge în zigzag). A se eschivă, a umbla cu subterfugii. Mold.
şopârcaie s. f. V. şopărcăi. Şopârcăeală. şopârcăeală s. f. V. prec.. Eschivare, subterfugiu.
şopârlă s. f. (lat. serpullus, mic şarpe, prin metateza sepurlu(s). Zool. Reptilă mică cu patru picioare, colorată verde azuriu, ca un mic şarpe.
şopârlalţă s. f. (din şopârlă). 1) Guşter;
2)	bot. plantă mică cu multe frunzişoare, ce creşte prin ierburi la umezeală (pamassia palustris).
şopârlar s. m. (dîn şopârlă). Zool. Pasăre zisă şi şorecar, (vânează şopârle).
şopoi (a) v. (daco-gr. din siope, tăcere). A vorbi încet de tot, în şoapte.
şopoit s. n. V. şopoi. Vorbire foarte înceată în şbapte. sopon s. n. Mold. V. săpun. soporific sau soporlfer, ă adj. (lat. din sopor, sotr.n adânc ; fero, duc, fr. sopori-fique). Care produce somn, adoarme (plantă etc.).
şopot s. n. V. şopoti. 1) Şoaptă; 2) vorbire în şoapte, înceată; 3) fig. murmur (de lîu, de frunziş). — Şi unii Slavii zic şopot.
şopoti (a) v. (daco-gr. dela siâpe, tăce.e şi siâpâteos, tăcut). 1) A vorbi pe tăcute,, prin vorbe abia pronunţând, ca să nu audă alţii; 2) a spune în taină; 3) fig. poet. a murmură (rîul sau frunzişul pădurii).
soprano s. m. (ital. soprano, din sopra, deasupra). Muzic. 1) Vocea cea mai subţire, ascuţită, care poate cântă notele cele mai ridicate, mai sus (sol, la si, deasupra portativului); 2) cântăreţul care ere această voce;
3)	partida (notele) de cânt pentru această voce.
şopron s. n. (lat, suprum, din super, supra, deasupra). 1) Adăpost pentru vite sau nutreţ, ori felurite lucruri, făcut din simplu coperiş, aşezat pe furci, şi cu podul lui; 2) adăpost simplu ca să nu ploaie; 3) podul grajdului. — Şi germanii zic schoppe. şopru s. n. V. şopron.	*
şopteală s. f. V. şopti. Vorbire în şoapte; şoaptă.
şopti (a) v. V. şopot, şopoti. 1) A spune foarte încet; 2) fig. poet. a murmură încet, şoptit, ă adj. V. prec. 1) Spus foarte înv
şop
771
sor
cet; 2) spus la ureche; 3) s. n. acţiunea de a şopti.
şoptilor s. m. Cel care şopteşte, şoptltor, oare adj. V. şopti. Care şopteşte ; fig. care murmură încet, şoptitură s. f. V. şoaptă. sor pop. pentru sorâ. 0 bă ae sor cu moartea.
soră s. f. (lat. soror, scurtat din suroră). 1) Fată din aceiaşi părinţi cu o altă fată sau bâeat, — sora bâeatului sau a fetei; 2) călugăriţă tânără care încă nu a depus jurământul de călugărie; 3) soră de caritate, femee ce face parte dintr’o societate de asistenţă a răniţilor în timp de răsboiu sau a bolnavilor în timp de pace, purtând o înbiă-căminte ca a călugăriţelor; 4) fig. ce este asemănător : arte surori ; 5) denumire dată unei femei prietene, — bine, soră dragă...
sora-soarelul s. f. (din vorba sora şi soare). Bot. Plantă mare, care face floarea ca un disc rotund, având în juru-i multe petale lungi galbene, (ca razele dela soare) şi care floare stă cu faţa către soare; săminţele ei dau untdelemn ca şi sămânţa de bostan sorb s. m. (lat. sorbus). Bot. Arbust din speţa rozaceelor, al cărui lemn este căutat pentru strungărie.
sorb s. n. (din sorbi). 1) Vârtej de apă mare, curgătoare, care atrage în el şi scufundă ; 2) aparat pentru absorbit apă cu o pompă; 3) hotarul mării între lumile închipuite de basmele poporului, sorbet s. n. (fr. sorbet). V. şerbet. sorbi (a) v. (lat. sorbeo, sorbere). 1) A trage In gură zgomotos, un lichid, inspirând şi aer în acelaşi timp; soarbe din lingură, soarbe din ceaşcă; 2) a înghiţi dintr’o dată; 3) a înghiţi puţin sau numai odată; 4) a ab-soirbi; 5) fig. a răpi, — i-aşi sorbi zilele;
6)	fig. a privi cu mult drag, — il soarbe din ochi sau cu privirea.
sorbire s. f. V. prec. Acţiunea de a sorbi propr. şi fig.; absorbire.
sorbit, ă adj. şi s. 1) Absorbit; 2) gustat puţin ; 3) acţiunea de a sorbi.
sorbitură s. f. V. sorbi 1) Acţiunea de a sorbi o dată; 2) absorbire; 3) înghiţire d nti’o dată; 4) pop. zeamă, ciorbă, borş.
sorcova s. f. (lat. dela surculus, (sur-cula), pomuşor, vărguţă, lăstar, beţişor). Beţişor cu două mici ramuri, împodobite cu hârtiuţe colorate în formă de flori, şi cu care copiii, în ziua de anul uou, sau la crăciun, umblă din o.n în om şi, lovindu-1 uşor, ca şi cum l’ar bate cu o ramură înflorită, îl felicită zicând:
Sorcova
Vesela,
Să trăiţi,
Să ’mbătrâniţi;
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir De trandafir, etc.
La anul şi la mulţi ani!
— Omul felicitat, dă apoi copiilor bacşiş. (V. bacşiş). (Foarte greşit s'a crezut că sorcova este dela vorba slavă sorok = 40, pentru că ar fi patruzeci de silabe (?!) în urarea sorcovei... Această urare ţine de celelalte datine, rămase dela Romani).
sorcovi (a) v. V. sorcova. A felicită pe cineva la anul nou, bătându-1 cu sorcova.
sor-cu-frate s. f. (din sora cu frate). Bot. Plantă cu flori galbene-aurii, ce creşte prin păduri şi e întrebuinţată in descântece, farmece băbeşti. (Melampyrum nemoro-sum).
sorean s. m. (dela soare). Mold. Peşte mic cu solzi lucitori. (Alburnus lucidus).
şorecar s m. (dela şoarece). Zool. Pasăre răpitoare care prinde şoareci.
soresc, ească adj. (dela soare). Din soare, de soare.
sorginte s. f. (lat. din surgere, a se începe, surgens). Loc de unde începe ceva, izvor (propr. şi fig.), — informaţiune din sorginte sigură.
sori (a) v. (dela soare). 1) A străluci, a lumina şi încălzi soarele; 2) a sta la soare; a se pârli de soare sau a se încălzi mult la soare.
şorlc s. m. V. şoriciu. şoricel s. m. Mic soare, şoricel s. m. (dela şoarece). 1) Mic şoarece ; puiu de şoarece; 2) mici umflături, bube, la pântecele vitelor; 3) coada şoricelului, pl ntă mică cu foarte multe frunzişoare mici.
şoricesc, ească adj. V. şoarece. De şoarece, al şoaricilor.
şoricloaică s. f. Acid arsenios, otravă care onioarâ şoarecii (trebue însă foarte bine a-mestecată cu brânză, — altfel şoarecii se păzesc să o mănânce).
şorlclu, le adj. (deia şoarece). De coloare cenuşie ca şoarecele.
şorlclu s. n. (daco-gr. din xyrikos, răzuit, xyriză, a răzui). Pielea porcului tăiat, care a fost chiar la tăiere pârlită pe un foc uşor, apoi răzuită cu un cuţit tăios, şi care nu se jupoaie, ci rămâne să se afume împreună cu carnea şi cu slănina.
sor
772
sor
sorită s. f. (ir. sorite din gr. soreites, dela soros, grămadă). Raţionament compus din o grămadă de propoziţiuni, din cari ultima apare ca o concluzie firească a celei prime.
sorliţă s. f. (comp. din sor (lat. sol} soare, lita, plină). Şoim, vultur care se urcă foarte sus.
soroacă s. f. (slav srok, răstimp, însă din baza greacă so -f rox, rogos = partea ta (rox, fragment). 1) Parte, răstimp, pauză; 2) semnul care arată pauză în cântarea veche bisericească ; 3) răstimp de tragerea clopotelor la biserică; — se trag clopotele în trei soroace.
soroc s. n. (daco-gr. din s<3 — rogos = a părţii tale (roz, rogos, parte, porţiune). 1) Parte de timp, răstimp; 2) întrerupere, pauză; 3) epocă prescrisă; — anume soroc; 4) regulă şi timp de pomenirea uni răposat; — toate soroacele făcute cu colivă şi colaci;
5)	timpul menstruaţiei la femei; 6) fig. sfârşitul, — i-a venit şi lui sorocul.
soroci (a) v. V. prec. 1) A fixă termen (de judecată; — procesul e sorocit la 15 Mai; 2) a chemă la judecată; 3) a fi predestinat, — aşa mi-e sorocit. — Şi Slavii au această vorbă cu bază grecească, din care au şi vorba sorok = 40, care, în sistemul antic de numărătoare, era o parte, însemnată, formată din patru sferturi ce ar compune un întreg.
sorocovăţ s. m. (slav. rus din sorokovoi, de patru zeci, dela sorok = 40, — V. prec.). Maici. Numirea unui ban de argint în vechime care valora 80—90 parale (poate 40 de kopeice) şi care se mai zicea sfanţ. V.
|orţ s. n. (germ. schiirze, de aici transilvănean şurţ). Pestelcă; 'bucată de pânză, uneori frumos lucrată, pe care fetele şi femeile o pun dela brâu în jos peste haine spre a le feri de murdărie; acelaşi, făcut uneori din piele, pentru lucrători.
sorţ s. m. (lat. sors = beţişor, pietricică, zar, etc. de tras sorţi, adică să hotărască prin ele soarta). 1) Buletin, bileţel de hârtie, pe care se scrie un număr care, tras de cineva, poate fi câştigător; 2) idem, care ho-tărâ odinioară, dacă tânărul la 21 ani trebuea să facă serviciu militar, sau îi ieşea sorţ ca să nu facă sorviciu (când armata era puţin numeroasă, iar tineri mai mulţi, sorţul hotărâ, şi aceasta se numea a trage sorţi, adică a recrută); 3) determinare prin orice alt mijloc (ca zarul, etc.) ca, întâmplarea să decidă ceva; 4) fig. şansă, — n’are, sau are mulţi sorţi de izbândă; 5) soartă, destin.
sorţar s. m. Tânăr care urma să tragă sorţ; (2); recrut.
sorti (a) v. V. sorţ şi soartă. 1) A destina prin soiţ: 2) a predestina, sortit, ă adj. V. prec. Predestinat, sos s. n. (fr. sauce, cit. sos). 1) Zeamă din carne friptă; 2) amestec din zeamă de came, cu bulion de paradaise sau cu puţină făină, ori cu alte substanţe, spre a face o zeamăr plăcută ce se pune în bucate.
şosea s. f. (fr. chăussee, citit şose). l) Drum neted, aşternut cu prundiş, având în dreapta şi în stânga şanţuri pentru scurgerea apei; 3) drum frumos îngrijit, cu pădure plantată pe ambele laturi, ce se prelungeşte în partea de nord a Bucureştilor, şi unde se preumblă bucureştenii în trăsuri, sau călări, ori pe jos.
şoşele s. pl. (onomat. dela pronunţare şoptită:?, şu). 1)Şoapte ademenitoare—umblă cu şoşele şi momele; ademeniri; 2) intrigi.
şoselul (a) v. V şosea. A face şosea; a pune pietriş pe şosea.
sosi (a) v. (daco-gr. conform cu grec bi-^ zantin sozo (aorist, esosa), a veni). 1) A veni propr. şi fig.; 2) a ajunge la locul de destinaţie: soseşte: călătorul, trenul, primăvara, anul nou, etc.
sosieră s. f. V. sos. Vas de bucătărie în care se pregăteşte sau în care se serveşte sosul.
sosire s. f. V. sosi. 1) Acţiunea de a sosi; 2) timpul, momentul, ora, sosirei.
sosit, ă adj. V. prec. Ajuns la destinaţie, venit; bun sosit! salut de bună venire.
şoşoni s. m. (fr. chaussons). încălţăminte călduâ|fia pentru earnă, făcută din postav, cu talpă.’de cauciuc, şi care se încalţă pe deasupra? ghetelor.
soţ s.Vn. (lat. socius). 1)Tovarăş; 2) bărbatul căsătorit; 3) pereche, — cu soţ; 4) asociat.	‘
soţie s. f. (lat. socia, întovărăşită, unită). 1) Femeie căsătorită legitim; 2)fig. tova-, răşă, complice.
soţie s. f. (slav rus dela şutiti, a glumi, şutka, glumă). 1) Glumă; 2) surpriză; 3) fig. poznă, ispravă; neajuns; 4) şiretlic. Mold.
sotnie s. f. (rus sotnia, dela sof, sto, 100). Escadron de cazaci, care avea 100 de călăreţi.
şotoroange, p. ciotoroange s. pl. (dela ciont, ca ciontorog şi şontorog). Mold. Cisme sau ghete uzate, strâmbe, şotron s. n. V. şoclron. şovăeală s. f. V. şovăL 1) Clătinare în mers; 2) ezitare ; 3) nesiguranţă. V
şov
773
spâ
şovăelnic, ă adj. V. şovăi. 1) Care şo-văeşte; 2) fig. nesigur; nedumerit.
şovăi (a) v. lat. din subeo, siibire, a merge în jos (sub). 1) A meige clătinat când într’o parte când în alta; 2) a merge în zigzag ; 3) a merge nesigur; 4) fig. a fi nesigur;
5)	fig. a ezită; 6) a da îndărăt puţin (la luptă; 7) a nu avea destul curaj.
şovăire s. f. V. prec. Acţiunea de a şovăi propr. şi fig.
şovăitor, oare adj. V. prec. Care şovă-ieşte propr. şi fig. şovăitură s. f. V. şovâeală. şovâlc, şovâlc 1 adv. (din şovăi). Aple-cându-se tare într'o parte în mers, — merge şovăie, şovăie.
şovar s. n. (din lat. sipho, ţeavă — cu termin, ar = sifor, sivor). Stuf, papură. — Şi Rutenii zic şuvar.
sovârv s. n. (lat. diformat din superbus (în suberb şi suverv = frumos, strălucit). Bot. Planţă cu miros tare şi cu flori roşii purpurii, foarte căutată pentru colorat, zisă şi magheran sălbatic. — In Transilvania i se mai zice solovărf şi sovovârf.
şovinism s. n. (cuvânt francez, dela numele lui Nicolas Chauvin (Nicolae Chelu), un soldat brav din timpul Republicei şi a Imperiului Franţei — ehauvinisme, citit şo-vinism). Patriotism sau iubire de neam exagerată; intoleranţă faţă de cei de alt neam.
şovlnist s. m. V. prec. Cel ce practică şovinismul.
şovăit sau şovoit, ă adj.V. şovăi. Strâmb, intortochiat; poticnit (şovăitor), sovon s. n. Banat. V. zovon. spadă s. f. (lat. spatha şi gr. spathe). Sabie lată cu două tăiuşuri.
spadasin s. m. (ital. spadăccino, dela vorba spada). 1) Luptător viteaz cu spada; 2) în senz rău, — ucigaş, bătăuş, şpagă s. f. V. şpangă. spahii s. m. (turc. şipahi, călăreţ). Oaste de cavalerie turcească.
spaimă s. f. (lat. din expavima, (expa-vere), a fi ^păimântat). Emoţie de mare frică; spărietură.
spăimântâ (a şi a se) v. V. preced. A (se) infricoşâ tare.
spăimântat, ă adj. V. prec. Speriat, înfricoşat.
spăimântător, oare adj. şi adv. 1) Care înspăimântă; 2) adv. teribil, grozav, spăimos, oăsă adj. Spetios (cal), spălă (a şi a se) v. (lat. din ex + polio, a curăţă, a netezi, a răzui, a spăla (lâna); de unde şi spolio, a jupui). 1) A curăţă cu
apă; spală rufe, spală lănă, spală cu var (vărueşte, Olten.). 2) a ’şi curăţi faţa, capul, corpul, cu apă ; 3) a ’şi curăţi cu apă, în fiecare dimineaţă, ochii şi faţa, gura; 4) a scoate o pată prin procedeu chimic; 5) a târî, a duce, — ploae torenţială care spală, ori revărsare de rău care spală. 6) a izbăvi, a răscumpăra de păcate; 7) iron. a spăla putina, a fugi repede de frică.
spălâcanie s. f. (dela spăla). Spălare generală ; ziua de spălăcani, ziua întâi a postului, când se spală vasele în cari s’au pregătit mâncările de frupt din ziua de lăsatul secului, pentru a fi întrebuinţate la mâncări de post.
spălăci (a se) v. A ’şi pierde coloarea prin spălare, sau prin expunere la soare, ori altfel.
spălăcloasă s. f. V. spălă. Bot. Plantă cu flori galbene, ce creşte prin locuri nisipoase.
spălăcit, ă adj. V. spăiăci. Decolorat; palid.
spălăcltură s. f. 1) Ce este foarte spălăcit; 2) fig. vin foarte prost, slab; 3) apă cu care s’a spălat un vas sau sticlele de vin.
spălare s. f. V. spălă. Acţiunea de a (se) spăla.
spălat, ă adj. V. prec. 1) Curăţit prin u-dare cu apă; 2) albit (rufe); 3) fig. curat, îngrijit la îmbrăcăminte; 4) s. n. acţiunea de a spăla; 5) fig. de condiţie socială mai a-leasă — lume mai spălată.
spălătoare s. f. 1) Vas în care se spală; 2) cârpă de spălat va?e la bucătărie.
spălător s. n. 1) Spălătoare (1 şi 2); 2) om care spală.
spălătoreasă s. f. V. spălă. Femeie care spală rufe.
spălătorie s. f. Locul unde se spală; spălătorie chimică, fabrică de spălat rufe şi stofe şi de văpsit. spălătură s. f. V. spălare. spală-varză s. m. (din spăla şi varză (acrită). Palavragiu, farseur.
spalet s. m. (din gr. spolas, cuirasă, a-propiat însă de epolet). Epolet; cuirasă militară.
spalie- s. n. (fr. din espalier şi ital. spal-liere). .1) Şir de soldaţi aliniaţi, spre a ţine ordinea pe stradă, la o paradă; 2) arbori cu crengile ajustate şi prinse pe un părete sau pe un grilaj nalt; 3) grilaj cu,acest scop.
şpalt s. ;i. (germ. şpalt, coloană'. Tipogr. 1) Scândurice pe care se aşază literile culese spre a forma o coloană; 2) corectura primă pe coloana culeasă; 3) coloană de litere culese ; 4) piele fină de legat cărţi.
spân s. m. (daco-gr. spanos, spân). Cel ce nu are dela fire barbă şi musteţi.
spanac s. m. (gr. mod. spanaki). Bot. 1) Plantă ale cărei foi când sunt fragede se pot pregăti ca mâncare; 2) fam. iron. lucru fără valoare, fleac.
spânatic, ă adj. V. spân. Cam spân, cu barba foarte rară.
spance s. pl. (de Spania). Speţă de oi, de rasă bună, originare din Spania, deşi a-duse prin Polonia sau Ungaria.
spanchiu, ie adj. V. sbanghia. Saşiu, cu uitătura strâmbă, Mold.
şpangă s. f. (lat. ş pentru ex şi pango, pangere, a vârî, a înfinge). 1) Suliţa cu vârf de fer foarte lung; 2) sabie*baionetă, care taie şi înpunge. — Şi Ruşii zic diform spaga.
spaniolesc, ească adj. (dela Spania). Ce este din Spania sau dela Spanioli.
spanioleşte adv. V. prec. 1) Ca spanioli ; 2) limba spaniolă.
spânţ sau spânz s. m. (lat. din spon-dylium, gr. spondylion, plantă — anghinare ori acantus). Bot. Plantă din familia renon-culaceelor, cu proprietăţi stimulente şi purgative, ce se dă pentru a vindeca de dalac caii, (Elleborus).
spânzură (a şi a se) u. (lat. pref. s pentru ex + pendulus, atârnat, din care ex-pen-dulare (pendeo), a atârnă). 1) A atârnă (cu o sfoară, frânghie) de un cuiu, pom, etc; 2) a (se) agăţă; 3) a strangulâ; 4) a atârna în în jos ceva desprins; — ii spânzură o a-ripă; 5) a se urcă, sui, copiii se spânzură prin pomi.
spânzurare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) spânzura.
spânzurat, ă adj. V. prec. 1) Atârnat; 2) strangulat prin atârnară; 3) agăţat; 4) suit, urcat; 5) fig. s. haimana, derbedeu.
spânzurătoare s. f. V. spânzură (3). Stâlp nat, având sus o bârnă de care se spânzurau, strangulau, cei condamnaţi la moarte prin strangulare.
sparanghel s. m. (gr. lat. asparagos gr. mod. sparanghi). Bot. Pla'ntă ce se cultivă mai mult la loc nisipos, şi este foaite gustoasă la mâncare cât timp e tânără.
spârc s. m. (din spurcă, spurc). Copil mic şi necurat, un spârc (spurcăciune! de copil.
spârcaciu s. m. V. spurcăciu. spârcăi (a) o. (din spurcă). A spurcă, spârcui (a) v. (lat. din expergo, exper-gere, a întinde, a răspândi). 1) A risipi, a împrăştia în neştire; 2) a sfâşiea, a rupe cu dinţii (animalele); 3) â trage mult din ţâţele
vacii (a suge mult viţelul); 4) a tăia în bucăţi prea mici (carnea).
spârcuit, ă adj. V. prec. 1) Tras, sfăşieat; risipit, supt mult; 2) s. acţiunea de a spârcui.
spărgăcios, oasă adj. V. sparge. Care se sparge uşor.
spărgătoare s. f. V. urm. 1) Uneltâ pentru a sparge; 2) adj. care sparge mult. spărgător s. m. Care sparge, sparge (a) v. (lat. dela spargo, spargere, a împrăştiea). 1) A risipi, a împrăştiea o a-dunare (de oameni, armată), — s'a spart întrunirea sau târgul; 2) a sfărâmă, — sparge oala; 3) a rupe, a frânge, a despică, a sparge lemne; 4) a găuri, s’a spart in fund; spart capul; 5) a străpunge; 6) fig. a supăra auzul, — mi-ai spart urechile; 7) a (se) plesni, — se sparge paharul; 8) fig. a crăpă, — se sparge (mâncând); 9) a prădâ.
spargere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de' a (se) sparge propr. şi fig.; 2) fig. prădăchme. spăriâ (a şi a se) v. V. speriă. spârli (a) v. V. pârli şi pârlea. A fugi grabnic (ca ars). Mold. — a spârlit-o.
spart, ă adj. V. sparge. 1) Risipit, îm-prăştieată; 2) sfărâmat în bucăţi; 3) găurit sau plesnit; 4) risipitor. — mână spartă;
5)	despicat, — lemne sparte; 6) s. n. acţiunea de a sparge ; 7) isprăvitul, sfârşitul, a venit la spartul târgului.
spartă s. f. (fr. sparte, un fel de rogoz). Plantă din care se fac împletituri.
spărtură s. f. (din sparge). 1) Gaură, deschizătură prin spargere; 2) efectul sparge-rei; 3) fig. dezbinare, sciziune; 4) lucru spart, ciob; 5) aşchie, bucată din ceva spatt.
spas s. n. 1 (daco-gr. spasis, tragere, întindere). 1) Suprafaţa de pânză ţesută, ce stă întinsă dela sul şi până la rostul unde trece suveica. — Acest cuvânt din gr. spao, espasa, e înrudit cu spata de ţesut.
spas s. m. II (daco-gr. din spasis, întindere). Bot. Plantă zisă şi spata dracului, şi ferigă. (V. prec. înrudirea cu spata).
spăsenie s. f. (lat. pref. s pentru ex, afară din, passus, suferit; din lat. patior, de unde păţi, păţenie). 1) Scăpare sau mântuire de suferinţă, — de aici, căinţă, smerenie; 2) a-titudine de smerenie şi căinţă. V. şi spăsire. Acest cuvânt spăsenie este şi la Slavi, cu înţeles de mântuire de suferinţa, ferire de rău, — spasi Hospodi, fereşte Doamne.
spăsi (a şi a se) o. (V. ispăşi şi spăsenţe). li A ispăşi; 2) a se arăta umilit; 3) â se a-răt i foarte inocent sau modest (cu ironie*,—. ce stai aşa spăsit ?
775
spa
spăsire s. f. y. prec. Umilinţă, atitudine de umilit, de penitent — (se întrebuinţează des şi ca ironie pentru cel ce ia această a-titudine în mod ipocrit).
spăsit, ă adj. V. prec. 1) Penitent, umilit:
2) iron. cu atitudine de umilinţă, inocenţă şi modestie (aparentă); — stă spăsit, după ce a făcut atâtea pozne.
spasm s. n. (gr. spasmos, din verb. spaâ, a trage). 1) Contracţiune involuntară şi repetată a muşchilor (din cauza unei boale);
2)	boală caracterizată prin aceste convulsiuni şi care se manifestă mai des la copii, — bolnav de spasmuri (se recomandă băi călduţe).
spasmodic, ă adj. (fr. spasmodique, V. preced). Ce ţine de spasm; cu spasmuri.
spat s. n. (germ. spath). Substanţa pietroasă formată din straturi subţiri; spat de Islanda, compus din carbonat de calciu cristalizat.
spaţ s. n. V. spas I şi II. spată s. f. I (daco-gr. spathi, spată de ţesut, care era în antichitate o şindriluţă lungă, ca o spadă sau sabie, cu care se' bă-teau firele la ţesut, cum se bat acum la facerea chilimurilor, scoarţelor). Instrument de ţesut, lat de 12 centimetri şi lung ca 1 metru sau cât e latul unei pânze, format din două margini de beţe drepte, între cari sunt numeroşii dinţi subţiri de trestie, printre cari se trec firele urzelei; spata se prinde în va-tale şi cu ea se bat la ţesut firele de bătătură, pe cari suveica le lasă în rostul pânzei, când trece dela dreapta la stânga şi înapoi.
spată s.f. II (daco-gr. spathe). 1) Omo- , platul, osul lat din spate în care este prins umărul mânei; 2) coapsa dela bou sau cal;
3)	omoplatul de dinainte la fiecare picior al calului; 4) extins o jumătate din spate, — spata dreaptă; 5) spătar (de scaun); 6) câte o dată se zice şi spată, în loc de spadă.
spătar s. m. V. spată II, 6. 1) Demnitar care purta, ducea, spada domnitorului, — în vechime; 2) marele spătar, comandantul general al armatei în Muntenia, apoi comandant al cavaleriei; 3) mai pe urmă rang de boierie; 4) V. spată II 5. Răzemătoare de spate la scaun.
spătare s. f. pl. Mold. Răzemătoare de spate pentru ciobani când mulg oile la strungă.
spătărel s. pl. V. spătar. 1, 2. Ostaşi sau ofiţeri de sub comanda Marelui Spătar, spătăreşc, ească adj. De Spătar (1. 2). spătărie s. f. 1) Demnitatea dc Spătar; 2) cancelaria Spătarului (1, 2); 3) sala domnească unde se ţineau adunări şi se făceau solemnităţi; 4) arsenalul oştirei. Vechiu.
spate s. f. pl. V. spată II. 4. Anat. Partea dindărăt a corpului dela gât până la şale; 2) dosul, — i-a ’ntors spatele; 3) partea din dos, — atacat din spate; 4) partea dindărăt, — in dosul oglinzii; 5) şezutul; — i-a dat bătae la spate ; 6) fig. protecţie, sprijin ; — dacă n’ai spate e rău.
spatie s. f. (gr. mod. spathi, sabie, suliţă). Cartea de joc, cu figuri, de coloare neagră, ca vârful de suliţă.
spaţios, oasă adj. V. spaţiu. Cu mare cuprindere, — loc, cameră spaţioasă.
spaţhr-s. n. (lat. spatium). 1) întinderea nemărginită pe care nu o poate cupride mintea omenească, şi în care se mişcă corpurile cereşti ; 2) cuprinsul (unei încăperi); 3) întindere de loc sau timp; 4) suprafaţă anumită;
5)	interval de loc sau timp.
spătos, oasă adj. V. spate. -Cu spete late şi puternice.
special, ă adj. şi adu. (fr. special, din lat specialis). Deosebit, anume, din anumit fel.
specialist, ă adj. (fr. specialiste). 1) Care cunoaşte, ştie în deosebi o ştiinţă, artă, meserie ; 2) foarte bun cunoscător şi apreciator in ceva.
specialitate s. f. (fr. specialitâ). 1) Anumit fel de ştiinţă, artă, sau meserie; 2) cu -noştinţa specialistului; 3) îndeletnicire specială şi obişnuită, — specialitatea lui să mintă.
specializa (a | se) v. 1) A deosebi în anume fel; 2) a îmbrăţişa o specialitate; 3) a se perfecţiona în anume îndeletnicire.
specializare s. f. V prec. Acţiunea de (se) specializa.
specie s. f. (lat. species). 1) Formă, chip, fel; neam; 2) Zool. speţă, diviziune generală de fiinţe anumite ce se aseamănă; 3) bot. diviziune de plante, arbori, ce se aseamănă;
4)( categorie, fel deosebit; 5) Jurid. Caz particular care nu urmiază regula generală; 6) farm. substanţă sau în deosebi erburi aromatice.
specific, ă ad. şi s. n. (fr. specifique). 1) In deosebi propriu la ceva, — medicament specific; 2) gener. medicament ştiut că vindecă anume boală, — chinina, specific pentru friguri, etc.
specifică (a j se) v. (după fr. specifier). A arătă sau a spune anu nit sau amănunţit (felul, speţa).
specificare s. f. V. prec. Acţiunea de specificare.
specificat, ă adj. V. prec. Anume arătat sau spus.
spe
776
spe
speclficatlv, ă adj. (fr. specificatif). Care specifică.
specimen s. n. (lat specimen, chip, prubă).
1)	Model, exemplar tipic; 2) iron. tip deosebit, specios, oasă.adj. (lat. speciosus, cufru-
museţă înşelătoare). Care are numai aparenţă de adevăr.
spectacol s. n. (lat. spectaculum). 1) Privelişte ; 2) ceea ce atrage privirea şi atenţiunea ; 3) reprezentaţie teatrală; 4) pop. scenă, întâmplare, scandal.
spectator s. m. (lat. spectator, din specto, privesc). 1) Cel ce priveşte la o întâmplare;
2)	cel ce asistă la -o ceremonie; 3) cel ce asistă la o reprezentaţie teatrală; 4) gener. cel ce observă ce se petrece; lumea, etc.
spectral, ă adj. (fr. spectral, V. spectru). Fizic. Ce ţine de spectrul solar.
spectroscop s. n. (fr. spectroscope din gr. spektron, înfăţişare şi skopein a privi). Fizic. Instrument de optică, cu ajutorul căruia se studiază felul, coloarea, luminei ce vine dela felurite stele.
spectru s. n. (lat. spectrum, vedenie). 1) Figură fantastică, vedenie ; 2) fig. persoană naltă foarte palidă şi slabă; 3) fizic, spectru solar, descompunerea în colorile ce o alcă-tuesc, a unei raze de lumină sau fâşii de raze ce vin del i soare, şi care se poate obţine trecându-le printr’o prizmă de cristalaceste colori sunt: violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu şi roşu; 4) planşă colorată ce reprezintă această descompunere.
specul s. n. (lat. speculum, oglindă de metal,, lucioasă). 1) Aparat mic medical sau dentistic format din o mică oglindă cu mâner lung spre a putea privi în gâtul bolnavului sau la măsele; 2) fig. oglin ’ă (poetic)* specula (a) v. (lat. speculor, speculări, a privi dela înălţime, a ob servă, a sta la pândă). 1) A exploatâ; 2) a vine cu preţuri exagerate; 3) a medita în tot felul asupra unei materi, asupra unui subiect; 4) a face operaţiuni de finanţe, de comerţ, prin vânzări şi cumpărări; 5) a cumpătă cu scop de a revinde, spre a trage folos, câştig, cât mai mare; 6) a înşelă, spre a trage folos.
speculă s. f. V. prec. Acţiunea de â speculă.
speculant, ă adj. şi s. V. prec. Cel ce speculează, face speculă, speculare s. f. Acţiunea de a speculă, speculaţiune s. f. V. speculă. 1) Medita-ţiune amănunţită; 2) cercetare abstractă, teoretică ; 3) speculă de comerţ, speculativ, ă adj. şi adu. (fr. spăculatif, spăculativement). 1) Care ţine de specula-
ţiune, de teorie, mai mult de cât de practică; adv. prin speculaţiune teoretică, speculator s. m. V. speculant. speech s. n. (engl. cit. spici). Discurs ocazional.
spelcă s. f. V. spilcă. speculum s. n. V. specu'. speluncă s. f. (lat. spelunca, peşteră). 1) Peşteră ; 2) fig. cârciumă murdară.
spenţer s. n. (germ. spenzer). Haină scurtă, fără pulpane.
speră (a) v. (lat. sperare). 1) A nădăjdui; a aşteptă, o realizare, ce este nesigură; 2) a avea încredere.
speranţă s. f. (din speră, după ir- espe-rance). 1) Nădejde; aşteptare a «oui lucru dorit; 2) fiinţe sau lucru în care se nădăj-dueşle, dela care se aşteaptă rezultate bune. sperare s. f. Acţiunea de a speri' sperlâ (a | se) v. (lat. expaveo, din s pentru ex şi paveo pavere, a se speria). 1) A spâi-mântâ, înfricoşâ; '2) a se spăimântâ; 3) fig. a uimi. (Acest cuvânt s’a diformat di» paveo latin sub influenţa grecescului spairă, a palpită, a bate inima — de frică).
speriet sau speriat, ă adj. V. pcec. Cel spăimântat, înfricoşat; s. faptul de» speria.
sperietoare s. f. V. prec. 1) Figură alcătuită din beţe şi haine de om, spre,a speria păsările (la grădini); 2) obiect făcut în acelaşi scop; 3) vorbă spusă spre a intimidâ; 4) intimidare.
sperietură s. f. V. speria. 1) Acjiunea de a speria şi efectul ei; 2) boală căpătată din spaimă.
sperios, oasă adj. Care se sperie repede, sperjur s. m. (lat. din jurare, atace jurământ şi sperno, a despreţuij. 1) Cel ce’şi calcă jurământul; cel ce face jurământ min-ciunos, falş.
şperlă s. f. (lat pref. ş, pentru ex, din; pyrula (pyra), focuşor V. pară Ş» părli). Cenuşa focului, cărbunilor, aproape stinşi; a da prin şperlă, a frige friptura la cărbuni şi a o murdări de cenuşă — fig. a minţi; a arunca şperlă in o?hi, fig. a disimulâ, a minţi, a orbi. — Din baza greacă pyr, foc, au şi Croaţii sperljti, a arde.
spermă s. f. (gr. sperma, sămânţă)- Sămânţa de procreare la animale.
spermanţet (ă) s. n. sau f. (gr. sperma, sămânţă; lat. ceti, de balenă). Substanţă grasă, albă, extrasă din balenă şi din care se fabrică lumânări de spermsnfet (fr. sperma-ceti). spese s. f. pl. V. speze. speţă s. f. V. spşcie. '
spe
777
spi
spete s. f. (plur. dela spată şi spate). 1) Spate ; 2) fig. prot* cţie, sprijin.
speteală s. f. V. speti. 1) Durere la spata dela piciarele calului; 2) durere de spate, deşelare ; 3) fig. excesivă oboseală.
spetează s. f. (diminut. din spată, spetiţă, dela gr. spathe, lopătică de lemn). 1) Scân-durice îngustă, care sprijine sau prinde, ţine ceva: speteze de ferestre, dela jug, smeu, stative, Vârtelniţă, etc.; 2) scândurelele ce unesc loitrele carului, căruţei; 3) beţele iţelor de ţesut; sau susţinătoarele vătalelor; 4) Trans. papură.
speti (a şi a Se) o. (dela spată II). 1) A vătăma spetele dela picioarele de dinainte (omoplatele) calului; 2) a se deşelâ, a vătăma spatele prin muncă excesivă; 3) fig. a se obosi peste măsură.
spetit, ă adj. V. prec. Vătămat prin spe-tire propr. şi fig.
speze s. f. pl. (ital. spese). Cheltueli, spese de transport, cancelarie, etc.
spic s. n. (lat. spicus). 1) Vârful cu seminţe dela grâu, orz, etc. 2) vârful cu floare al pormubului sau al altor plante .graminee.
spichinat s. n. (din germ. spike, cu baza dela aspic V.). Bot. .Planta zisă şi aspic, liv|nţică.
spicul (a) v. V. spic. 1) A culege spice ; 2) fig. a culege de ici şi colo ; 3) fig. a adună cunoştinţe sumare diverse.
spicuire s. f. V. prec. Acţiunea de a spicui propr..şi fig.. spicuitor s. m. Cel ce spicueşte. spljă s. f. V. schijă.
spilcă s. f. (lat. din spicliim, ţepuşă, săgeată şi ac ce înţeapă, — transformat în spicla (spiculum). Ac de prins părul, coa-dele de păr, pe cap la femei; acelaşi ac îndoit, în formă de mică craca,ţiă.—Şi Ruşii zic şpilika.
splicueală s. f. V. urm. Acţiunea de a se spilcui.
spiicui (a I se) u. (dela spilcă). Fam. a se găti, a se pieptănă şi îmbrăcă cu mare îngrijire.
spilcuit, & adj. V. spilcui. Pieptănat şi gătit frumos (mai ades femeile); s. n. acţiunea de a (se) spilcui.
spin s. m. (lat. spinus). 1) Ţepuşă mică ce creşte pe crengile unor arbuşti şi plante;
2)	bot. arbust ghimpos, zis şi porumbrel;
3)	bot. buruiană ghimpoasă zisă şi holeră
4)	fig. ce este înţepător, supărător, — ti stă spin in ochi; cu spini e calea virtuţei;
5)	fig. şade pe spini, e nerăbdător, grăbit, spinare s. f. (lat spina, şira spinării, prin
adj. spinalis, de şira spinării). Anat. 1) Şira spinării, coloana vertebrală; 2) spatele; 3) fig. sarcină, atribuire, — îi pune in spinare atâtea.
spinărie s. f. V. spin. Mulţime de spini, spinăruşă s. f. Mică spinare, spinetâ s. f. (ital. spinetta). Muz. Un mic pian primitiv, (fr. epinette). spiniş s. n. Loc plin cu spini, spinos, oasă adj. V. spin. 1) Cu mulţi spini; 2) fig. anevoios, dificil.
spintecă (a | se) v. (lat. pref. s pentru ex, afară din pantex, pântec). 1) A despică, cu cuţitul pântecele; — spintecă mielul; 2) a despică, — spintecă un lemn; 3) a sfăşiea, a tăia în două, a rupe în două, — spintecă cămaşa ; 4) fig. străbate, — spintecă văzduhul. — Noţiune formată dela tăierea mieilor, vitelor.
spintecare s. f. prec. Acţiunea de a spintecă.
spintecat, ă adj. V. prec. 1) Tăiat drept, despicat; 2) sfăşieat în două ; 3) despicat;
4)	fig. străbătut; s. n. acţiunea de a spintecă.
splntecătură s. f. V. prec. 1) Acţiunea şi efectul spintecărei; 2) locul unde este spintecat; 3) bucată de lemn despicată.
spion s. m. (ital. spione şi fr. espion). 1) Cel ce cercetează şi caută să afle pe ascuns ce face şi cum stă armata duşmană; 2) cel ce cercetează în ascuns starea şi faptele al-tuea.
spionă (a) v. V. preced. A cerceta şi afla pe ascuns ce face şi cum stă armata duşmană, sau o persoană; a obţine pe ascuns înformaţiuni; a urmări faptele cuiva.
spionaj s. n. 1) Acţiunea de a spionă; 2) meseria spionului, (fr. espionnage). spionare s. f. Acţiunea de a spionă, spirală s. f. (fr. spirale din gr. speira încolăcire). Curbă, care pornind dintr’un punct, continuă a se încolăci în jur, tot depărtân-du-se treptat.
splrant, ă adj. (lat. din spirare, a răsufla, sufla). Consoane ce se pronunţă prin suflarea aerului ca : h, f.
splriduş şi spirituş s. m. (lat. spiritus, spirit, duh). 1) Spirit,duh rău, drăcuşor, de care se servesc vrăjitorii când fac farmece; 2) fig. fam. copil foarte vioiu şi deştept.—Acest cuvânt amplificat cu sufix slav, îl au şi Polonii, spirituşek, drăcuşor.
spirit s. n. (lat. spiritus, suflu, vânt, duh). 1) Substanţă imaterială sau incorporată; 2) suflet; 3) suflet ca principiu de cugetare;
4)	totalitatea facultăţilor intelectuale; 5) vioi-v ciune de imaginaţie; 6) puterea de apreciere
spl
778
spi
şi judecată, — spirit de dreptate; 7) dispozi-tiune înclinare caracteristică predominantă,— spiritul vremei; 8) aptitudine manifestă, — spirit practic; 9) apucătură, tendinţă, — spirit de şicană ; 10) înţeles adevărat, — in spiritul legei; 11) vedenie ; 12) spiritul rău. diavolul; 13) fig. haz, — vorbă de spirit! 14) semn de aspiraţiune la unele litere în limba greacă : spirit asprii, lin.
spiritism s. n. (dela vorba spirit (2). Doctrina şi practica celor ce pretind că pot comunica cu spiritele şi a afla lucruri necunoscute celorlalţi oameni, prin mijlocirea unor persoane zise mediu, cari au un sistem nervos cu predispoziţiuni deosebite.
spiritist s. m. Cel ce practică spiritismul sau crede în el; adj. ce ţine de spiritism.
spiritual, ă adj. (V. spirit). 1) Care este de natura spiritului ; 2) care are spirit (5,13); 3) care probează spirit (5, 13); 4) ce se referă la spirit, de spirit; 5) care se ocupă de educaţie şi instrucţiune, — părinte spiritual; 6) duhovnicesc, bisericec, — puterea spirituală ; 7) s. m, duhovnicul sau preotul supraveghetor pe lângă un seminar ; 8) ădv. cu haz, glumeţ.
spiritualism s. n. Doctrina religioasă despre suflet şi nemurirea lui.
spiritualist s. m. şi adj. Partizan al spiritualismului ; de spiritualism, spiritualitate s. f. Caracterul de spiritual, spirltualizâ (a | se) v. V. spirit. 1) A despărţi de materie şi a deveni spirit; 2) a da un înţeles spiritual, alegoric unui cuvânt sau pasagiu; 3) a face să fie de haz. spirituş s. m. V. spiriduş. spirt s. n. (lat, spiritus, suflare miros)-Esenţă volatilă, ce se evaporeasă repede, extrasă din vin, cereale, cartofi, numită şi alcool; 2) aceeaşi esenţă trasă din junele plante sau fructe de plante, — spirt de melisă ; 3) fig. fam. vioiu, vioiciune, (dif. şpirt). — Şi Slavii zic spirt.
spirtos (şi şpirtos), oasă adj. Care conţine alcool; pl. spirtoase, băuturi alcoolice-şpiţ s. n. (germ. spitze). Dantelă de aţă, lucrată cu igliţa.
spiţă s. f. (lat. dela spicum, spici, săgeată, rază). 1) Lemnuş (ca o rază) dela roata carului sau trăsurii; 2) treaptă dela o scară simplă ţerănească; 3) treaptă sau grad de rudenie (această însemnare este în parte figurativul spiţei 1 şi 2, dar şi o diformar e din speţă).
spital s. m. (din latin, hospitalis, găzdui-tor, însă cuvântul spiîal este în această formă şi la germani). Casă pentru îngrijirea şi vin-
decarea bolnavilor lipsiţi de mijloace. (In ţările române, boierii din vechime au construit şi au dotat cu moşii multe spitale).
spitalicesc, ească adj. De spital, pentru spital.
spiţelat, ă adj, V. spiţă. Subţire ca o şpiţă.
splţeln'c, ă adj. V- spiţă 1. Sfredel special pentru a găuri butucul roţii, sau obada, în care se înfig apoi spiţele. Mold.
spiţer s. m. (ital. speciale, prin gr. mod. spetzi&ris). Farmacist, cel ce ştie să prepare medicamente şi are pentru aceasta studii speciale.
spiţerie s. f. V. prec. Localul farmacistului unde se prepară medicamente; farmacie-splaiu s. n. (din plaiu cu pref. s). Ţermul înclinat al unui râu; cheiu.
spleen s. n. (cuvânt englez cit. splin). Plictiseală, stare sufletească de desgust de vieaţă.
splendid, ă adj. şi adu. (lat. splendidus). Strălucitor, frumos, măreţ, minunat.
splendoare s. f. (fr. splendeur, din lat splendeo, a străluci). Strălucire; fig. măreţie; frumuseţă minunată, strălucitoare.
splină s. f. (lat. gr. splen). 1) Organ intern la om şi la animale, aşezat între stomac şi coastele falşe; 2) boală de splină; 3) fig. piscul carului sau piscul săniei, unde se. prinde proţapul; 4) bot. mică plantă cu flori galbene.
splină (a se) v. V. prec. A se bolnăvi de splină.
splinatic, ă adj. Cel ce sufeie de splină, spoeală s. f. V. urm. 1) Costorireâ vaselor de aramă; 2) văruirea păreţilor; 3) fig. lustru superficial; superficialitate; 4) fig. învăţătură fără temeiu; 5) civilizaţie aparentă; 6) fig. lucru de efect; 7) sulemenire; 8) fig. ungere, mânjire.
spoi (a | se) v. (pref. s şi lat. potio, potire*■ a lustrui, a unge, a vărui), 1) A costori vase, de aramă ; 2) a vărui; 3) fig. a se sulemenij
4)	fig. a da o înfăţişare frumoasă sau arătoasă pe un temeiu şubred, neserios ; 5) a unge, *■ mânji.
spoit, ă adj. 1) Costorit; 2) văruit; 3) mânjit; 4) sulemenit; 5) fig. cu lustru sau înfăţişare falsă, aparentă; 6) s. n. acţiunea de, a spoi.
spoitor s. m. V. prec. 1) Cel ce spoieşte sau costoreşte ; 2) cel ce vărueşte.
spoliâ (a) v. (lat. spoliare). A desbrăca; de haine; a lua tot dela cineva; a răpi, a prăda; a fură prin şiretenie şi treptat.
spoliaţiune s. f. (fr. spotiation, V. prec.). Acţiunea de a spoliâ şi lucrurile spoliate.
spo
779
spo
spoliator, oare adj. şi adu. V. prec. Cel
ce spoliază; prin spoliaţiune.
sponcă s. f. (lat. pref. s pentru ex, de; pungo, înţep, înpung). Mold. Copcă, cârlig mic de metal pentru încheiat haina prin în-figere; pl. pe sponci, foarte cu economie.— (apucând, înţepând, luând câte puţin,—mâncare pe sponci).—Acest cuvânt are acelaşi înţeles şi compunere ca agrafa, din gr. gra-pho, a înţepa.—Şi Polonii zic szponka. spondaic, & adj. V. urm. De spondeu. spondeu s. n. (gr. lat. spondeus). Poetic. Picior de vers compus din două silabe lungi, în prozodia greco-latinâ.
spongios, oasă adj. (lat., din spongia, burete de mare). ‘Poros, ca buretele.
spontan, ă adj. şi adv. (lat. spontaneus, de bună voie, dela spontis, voinţă). 1) Ce se face de bună voie şi din propriu îndemn; 2) care se execută, se înfăptueşte dela sine, fără cauză aparentă; — manifestaţiune spontană; mişcările inimei sunt spontane.
spontaneitate s. f. (V. prec. şi fr. sponta-neiti). Caracterul de spontan, spontaneu adv. şi adj. V. spontan. spor s. n. I. (daco-gr. din sporos, produs, semânţă). 1) Fecunditate; belşug de producţie; — viile şi livezile sunt cu spor; 2) folos, beneficiu, — munceşte fără spor; 3) progres, succes, — spor la lucru; 4) prisos, adaos, — spor mic la salarii; 51 belşug în general, — spor la casa omului; 6) sporul vacii, — belşugul de lapte; 7) creştere, augmentare, adaus, — un spor considerabil la incasări sau venituri, ori la chirie.
spor s. m. II. (daco-gr. din sporos, sămânţă, produs). Bot. Parte din corpul unor vegetale inferioare, ce serve şte drept sămânţă pentru reproducere, — ciupercile se seamănă şj. se.înmulţesc prin spori. — Slavii zic spor = ugerul vacii.
sporâdic, â adj. şi adv. (fr. sporadique, din grec. sporadikos, semănat). Ce apare risipit, ici şi colo, — cazuri sporadice de angină; medical, opus cu endemic sau epidemic ; 2) ce. apare din când în când.
spor) (a) v. V. spor. 1) A se înmulţi, a se adâtlgâ; 2) a creşte, — a se înălţă, — sporeşte Dunărea; 3) a prosperă, a progresă ;— unde’s doi puterea creşte, şi duşmanul, nu sporeşte. A, Pann; 4) fig. a flecari, — sporesc din gură multe.
sporire s. f. înmulţire, adăugire, creştere extindere.
sportş sau sporlciu s. m. ■■ V. spor II. Trans. Bot. Verbină, plantă ce se înmul-
ţeşte prin spor II. — Şi Ruşii zic sporyşi. sporit, ă adj. V. spori. Adăugat, crescut spornic, ă adj. V. spori. Fecund, productiv, înbelşugat; care durează şi nu se consumă repede.
sporovăeală s. f. V. urm. Acţiunea de a sporovăi.
sporovăl (a) v. (V. spori 4, cu sufix văi. ca în ciorovăi, care pare exclamaţinea vail ce se repetă des în vorbirea agitată, — vai, dacă ştieam; vai, de ce, etc). A vorbi foarte mult şi plictisitor — pronunţând des cuvântul vai; a sta la vorbă, la taifas îndelung.
sport s. n. (cuvânt englez). Orice fel de exerciţiu fizic: alergare de cai, vânătoare gimnastică, scrimă, tir, înotare, etc.; fig. exerciţiu mintal de întrecere în cugetări, spirit ; fig. exerciţiu de întrecere (în afaceri), sportiv, ă adj. De sporturi, pentru sport* sportsman s. m. V. sport. Om care se ocupă cu sporturile.
spovedanie s- f. (din spovedi sau spove-dui). Mărturisire, spunerea păcatelor la preot, la duhovnic ; fig. destăinuire.
spovedi sau spovedui (a se) v. (compus din prefix s pentru ex; p6, încă şi vădi = a vădi încă afară). 1) A da la vedere, a vădi, a arăta la preot păcatele; 2) a primi (ca preot) vădirea, mărturisirea păcatelor unui credincios ; fig. a se destăinui. — Acest cuvânt ca şi alte cuvinte de cult şi credinţă creştină, se vede, prin elementele ce-1 compun, că are de scop a defini cât mai exact mărturisirea, de oarece mart gria (mărturia) grecesc = depunerea de mărturie şi atestarea, confirmarea despre un avevăr sau un fapt, nu corespundea tocmai cu vădirea din (dela sine) ce este ex-povedi sau ex-po-vedui, care se apropie ceva mai mult de lat. confiteor, confesus, din con şi fateor, fateri = a arăta, a face cunosccut împreună, dar care totuşi nu este vădire din şi încă întărit prin pâ, grecesc. Prefixul ex latin arată că formaţiunea este bizantină. — La Slavi acest cuvânt se aude complicat cu sufixe slave de. ex. ispovedîati sau ispovedaii, pentru is-povedi sau spovedi, ori spovădui; însă a luat şi înţelesul, Ia Slavi, de confesiune, rit = ispovedi.
spovedire s. s. V. prec. Acţiunea de a (se) spovedi; destăinuire.
spovedit, ă adj. V. prec. Cel ce s’a mărturisit Ia duhovnic.
spovedultor s. m. Confesor, cel ce spo-vedueşte.
sprânceană s. f. (lat. super-genae = deasupra pleoapei, în loc de lat. supercilium —
spr
780
spu
din ciUum, geană). 1) Arcul din firişoare de păr, ce este deasupra ochilor la baza frutiţei; 2) parte puţin ridicată de pămât, deluşor; 3) muche, culme ; 4) ales pe sprânceană, ales ca tot ce e mai frumos sau- mai bun; 5) că-pute mici la ghete, sprâncene; 6) cu ochi şi sprâncene, evident, ce nu se poate tăgădui.
sprâncenat, ă V. prec. 1) Cu sprâncene frumoase sau păroase ; 2) fig. ridicat, răsărit; 3) iron. călătorie sprăncentă, pleacă, poţi să pleci, nu te reţin; 4) căputat în partea de jos — ghete sprâncenate.
spre prep. (lat. diform, din super, deasupra, pentru asupra sau către de ex. vine spre mine, sau vine asupra mea). 1) Exprimă mişcare către un loc, către o persoană;— spre apus; — spre fraţii lui; 2) către a-nume timp; — spre seară, spre ora 5; 3) pentru anume cauză; — spre a-i înlesni; 4) deasupra peste; — două-spre-zece; 5) în scopul, — spre lauda lui Dumnezeu, spre norocul meu. sprenţăr s. m. Mold. V. spenţer. sprijin s. n. (lat, din sub-pressum, sub-împins, sub-apăsat). 1) Răzemător, care împingând, apăsând, susţine ceva să nu cadă; 2) suport pe care stă ceva ; 3) ajutor; 4) fig. protecţiune.
sprijini (a se) v. V. prec. 1) A pune o proptea, o răzemătoare; 2) a susţine; 3) a da ajutor ^ă meargă; 4) a ajută cu puterea sau în orice fel; 5) a apăsă; 6) a se răzimâ în baston, cârjă etc.7 7) a pune o stavilă, zăgaz ; 8) a prinde, a ţine calea; 9) a cuprinde în, a pune provizoriu, — curgea vinul Şi l’am sprijinit în putini. (Forma ol--teană sprijoane pentru sprijine, arată origina latină s + pressione). sprijinire s. f. Acţiunea de a sprijini, sprijinit, & adj. şi adv. 1) Proptit; 2) sus-ţiuut; 3) protejat, ajutat; 4) oprit sprinţar, ă adj. şi adv. (lat. pref. s pentru exprensare, a apucă, a trage, a strânge pe cineva). Mold. Neastâmpărat, neserios, zburdalnic, nestatornic: — sprinţar şi înşelător este gândul omului; sau fata nu este sprinţară. Creangă.
sprinten, ă adj. şi adv. (lat. din expeditet uşor, repede — prin o formă expediten şi sprediten). 1) Care poate fugi răpede; 2) uşor şi îndămânatec la mişcări (opus lui greoi).
sprinteneală s. f. Agerime de mişcări, în-dămânare.
sprintenie s. f■ Calitatea de sprinten, şpriţ s. n. (germ. din spritzen, a ţîşni). Pahar mare, in care este pe jumătate vin, pe
jumătate apă gazoasă, sifon; conţinutul a-cesta.
spuitor, oare adj. şi s. V. spune. Care spune, care comunică, sau pârăşte.
spulbera (a se) v. (lat. pref. s pentru ex, şi>pulvero, pulverare, a face praf, colb). 1) A risipi vântul orice, ca şi praful sau colbul; 2) a duce vântul în toate părţile ; 3) fig. a nimici, a risipi.
spulberare s. f. Acţiunea de a spulbera, propriu şi fig.
spulberatic, ă adj. V. prec. Fig. Uşuratic, neserios, nestatornic.
spumă s. f. (lat. spuma) 1) Mulţimea de beşicuţe albe ce se formează la suprafaţa unui lichid mestecat repede, agitat, sau în fierbere, — spuma mării; 2) peliţă grasă ce se prinde deasupra laptelui • 3) sudoare albă ce se face pe corpul calului ce aleargă ;
4)	beşicuţi multe de săpun la spălare cu apă;
5)	balele albicioase ale unor animale ; 6) face spume la gură, vorbeşte mult, agitat; 7) fig. ce este foarte subţire, străveziu — pânză de mătasă subţire — o spumă; 8) fig. partea uşuratică a societăţii; — spuma asta ’nveninată. Eminescu; 9) spumă de maref o peatră albă din care se fac unele obiecte;
10)	o peatră spongioasă, poroasă ; 11) orice peliţă sau strat subţire, ce se foimează la suprafaţa unui lichid.
spumătoare s. f. V. prec. (2). Lingură de luat spuma.
spumegă (a) v. V. spumă. 1) A face spumă; 2) fig. a fi foarte iritat, agitat.
spumegător, oare adj. şi adv. Care spumegă; spumegând.
spumegos, oasă adj. Cu multă spumă.
spumos, oasă adj. (lat. spumosus, a). Plin de spumă; care face spumă; — vin spumos, un fel de şampanie.
spune (a) v. (lat. din ex-ponere, a pune în afară, a arătă). 1) A arătă prin vorbe, — a’şi spune părerea; 2) a povesti; 3) a declamă, recită, — spune frumos; 4) a mărturisi; 5) a pâri, denunţă; 6) a se zice, a se zvoni, — se spune că; 7) şcolar : a spune, lecţia, a zice pe derost lecţia sau a răspunde la întrebări; 8) a ghici, prezice — spune viitorul.
spunere s. f. Acţiunea de a spune.
spurcă (a se) v. (lat. spurcare). 1) A murdări (cu urină sau escremente); 2) umple de necurăţenii; 3) a injuria cele sfinte; 4) a nesocoti prescripţiile rituale,—spurcă Vinerea ; 5) a ieşi afară (cu udul sau cu scaunul);
6)	fig. a necinsti, a spune vorbe scâmave la adresa cuiva; 7) a mâncâ de dulce în post.
spu
781
sta
spurcaciu s. m. Conform, spurcăciune 4 fig. Zool. Puiu de potârniche, (când văd pericolul, puii de potârniche se Împrăştie, în loc să se adune la mama lor).
spurcăciune s. f. 1) Escrement; 2) necurăţenie mare ; 3) hoit, lucru împuţit; 4) fig ' mic, slab, sau necurat; — o spurcăciune de copil sau de om.
spurcat, ă adj. V. spurcă.- 1) Plin sau a-tins de escremente; 2) necurat, murdar; 3) pop. păgân, eretic; 4) fig. s. m. diavolul.
spusă s. f. V. spune. 1) Vorbă spusă; 2) indicaţiune, lămurire, — m’am luat după spu; a lui.
spuse s. n. (slav din spuskati, a da drumul, idem puskuti). Zăgaz mobil la islazurile de pescuit.
, spuză s. f. (daco-gr. din spodos, cenuşă). 1) Cenuşă iierbinte; 2) fig. mulţime. — Şi Albanii au vorba şpuza, vădit tot din baza greacă spodos.
spuzeală s. f. V. prec. 1) Beşicuţe sau bubuliţe roşii, ce ies pe piele din cauza unei intoxicaţi sau febre stomacale; 2) beşici ce apar la buze din aceeaşi cauză.
spuzi (a se) v. V. prec. A face bubuliţe sau beşici de spuzeală.
squar (cit. scuar) s. n. (engl. square). Grădiniţă îngrădită, situată într’o piaţă publică.
şrapnel s. n. (engl. shrapnell). Milit. ar-til. Cartuş din corpul unei granate. sstţ interj. Exprimă îndemn de a tăcea, sta (a) o. (lat. sto, stare). 1) A sta pe loc. a nu mişcă; 2) a şedea; 3) a fi în picioare ;
4)	a încetă; 5) a locui, a avea locuinţa, — stă în strada ; 5) a întârzia; 7) a nu mai umblă (ceasul); 8) a se opri de oboseală, — a stat calul; 9) a nu lucră; 10) a stărui, a insistă, — stă de capul lui; 11) a se ocupă, a avea grijă, — nu stau eu de asta; 12) a fi, a se afla, — cum stai cu sănătatea;
13)	a fi aproape, — stă să cadă ; 14) a se potrivi; — îi stă bine pălăriea; 15) ş rămâne, — stăi până va veni; 16 a se îngrijoră, a medita, — stau la gânduri; 17) a constă, — nu stă în asta fericirea; 18) pig. a mâncâ, — stă la masă; 19) a se astâmpără, a lăsa în pace, — sfdi bine ;
20)	a nu putea tolera, — îmi stă în gât;
21)	a exista — au stat odinioară aşa oameni; 22) a pluti — stă pe apă; 23) a sta bine = a fi cu avere, bogat; a se afla în bune raporturi cu cineva; 24) a sta rău — a fi'sărac; a ft în rele raporturi cu cineva sau cu ceva.
ştab a. n. (germ. (general) ştab). Statul major, (militar, puţin întrebuinţat).
stabil, ă adj. (lat. stabilis. Statornic ; fig. durabil.
stabili (a se) v. (lat. stabilio, stabilire). 1) A statornici; 2) a se aşeză, a se instala ; 3) a conveni împreună; 4) a demonstrâ, dovedi.
stabiliment s. n. (după lat. stabilimen-tum, sprijin, care ţine). 1) Aşezământ, instituţie; 2) local public; 3) localul unei întreprinderi de industrie suu comerţ; 4) fam. casă de prostituţie.
stabilitate s. f. (lat. stabilitas). 1) Statornicie ; 2) durabilitate; 3) mecanic, proprietatea unui corp, care mişcat din locul lui revine singur jn acelaşi loc.
stacană s. f. (rus stakan, pahai). Mold. ceaşcă mare sau cană.
stacoj s. m. (gr. lat. astakos, astacus). Rac foarte mare.
stacojiu, ie adj. şi s. (dela stacoj). Coloare roşie ca a racului când este fiert.
stadiu s. n. (gr. stadion). Antic. 1) Arena de alergări şi jocuri gimnastice; 2) măsură de lungime cam 185 metri; 3) actual, arenă sistematică pentru diferite sporturi şi jocuri gimnastice ; 4) fig. grad, situaţie, stare. (Tre-bue să se fi numit în grec. hecto-stadion, fiind 100 de staturi de om înalt.
ştaer s. n. (germ. steier din Ştiria, joc). Vals, joc foarte repede învârtit, — ştaer nemţesc.
* ştafetă s. f. (ital. ştafeta). 1) Curier, trimis special cu o veste; 2) iron. mesager, cel ce duce vorbă altuia; 3) veste dela cineva.
ştafetar s. m. Cel ce face serviciu de ştafetă.
stafidă s. f. (gr. dela sfaphis, sthapidos, strugure uscat (prin foc) — astaphis). pl. Boabe anume alese depe struguri şi-uscate, conservate, pentru earnă; se fac şi mâncări pilaf sau găluşti cu stafide ; fig. f. slab.
stafie s. f. mai corect stahie. (Daco-gr. dela stqieheion, principiu, element al naturii, al lucrurilor). 1) Arătare, fiinţă creată de imaginaţia poporului, că ar avea înfăţişare de femeie însă străvezie, imaterială, spăimântă-toare şi care apare noaptea pe unde sunt ruine, case părăsite, etc. Dacă zidarii iau umbra cuiva şi o zidesc în temelia unei case, acela moare peste 40 de zile şi se face stafiea acelei case (V. umbră); 2) spectru, fantomă din basmele poporului: 3) fig. femeie bătrână şi hidoasă; 4) fig. fiinţă slabă, străvezie, spăimântătoare Ia vedere. — Macedoromânii zic stihie = stafie, stagiar s. m. (fr. stagiaire, din lat. stagno,
sta
782
sta
a fi stătător). 1) Cel angajat sau obligat a face un stagiu; 2) adj. privitor la stagiu.
stagiu s. n. (fr. stage). 1) Timpul cât stă ca practicant un candidat la o funcţiune; 2) timpul cât stă în cazarmă un soldat, stagiu de 3, sau 4 ani, sau un an; 3) timp de 10 ani cât trebuea să fi locuit în ţară un strein pentru a putea obţine împământenirea; 4) extins, durată de timp.
stagiune s. f. filai, stagione). Timpul cât durează reprezentaţiile unui teatiu, sau sezonul in care se dau aceste reprezentaţii.
stagnâ (a) v. (lat. stagnare). A li stătător, ca apa ce nu curge (apa) sau a nu circulă (aerul); 2) fig. a nu fi mişcare sau progres; — stagnează afacerile, vieata.
stagnant, â adj. V. preced. 1) Care nu curge, ci este stătătoare, — ape stagnante; 2) fig. care nu se mişcă, nu circulă (aer, vieaţa); 3) care stă pe loc, nu progresează.
stagnare s. f. 1) încetarea de a curge, de a circulă; starea pe loc a apelor; 2) fig. lipsa de mişcare şi de progres.
stal s. n. (fr. stalle, din vechiu germ. stal— loc). 1) Locul din teatru în faţa scenei, unde sunt şiruri de scaune pentru a şedea spectatorii; primele şiruri formează stalul I, apoi al II şi III-lea; 2) scaun numerotat din aceste şiruri; 3) despărţământ pentiu fiecare cal unde stă în grajd.
stalactit s. f. pl. (fr. stalactite, din gr. stalaktikos, care curge picătură cu picătură (stallaso). Formaţiuni pietroase, albe, ce a-târnă pe bolta unor peşteri, şi cari se alcă-tuesc pe încetul din picăturile de apă calca-roasâ, ce pătrund prin stânca boltită a peş-terei (asem. ca ţuiţurii de ghiaţă la ştreşine, iarna).
stalagmite s. f. pl. (fr. stalagmite, din gr. stalagma, picătură). Formaţie piefroasă ca şi stalactitele, dar care se alcătueşte jos în peşteră şi se tot înalţă către stalactitele depe boltă, de unde cad picăturile calca-roase.
stâlci (a se) v. (lat. preţ. s. pentru ex, şi torques, torquere, a suci, a schimonosi, a strâmbă). Mold. 1) A suci din loc. a clinti, a răsuci, — i-a dat un pumn de i-a stâlcit falca ; 2) strâmbă, — piciorul mesei e stâlcit, 3) fig. bate rău, — l’a stâlcit; 4) fig. a schimonosi, a desfigura, — stălceşte uor-bele. — Slavii au cuvântul stolk, lovitură.
stâlclre s. f. V. prec. Acţiunea de a stâlci propr. şi fig.
stâlcit, ă adj. 1) Strâmbat; 2) dislocat; 3) fig. bătut rău; 4) fig. schimonosit, desfigurat; 5) fig. scrintit (la minte).
stâlp s. m. (lat. stipes, stâlp). 1) Trunchiu rotund (sau lucrat) ce serveşte pentru a sprijini poarta; 2) Idem pentru a susţine podul, coperişul casei, ori gardul*- zăpiazul; 3) idem pentru susţinut sîrmele de telegraf, telefon;
4)	orice trunchiu de arbore înfipt în pământ pentru un scop oare care; 5) fig. fruntaş, căpetenie (de partid); 6) fig. sprijin, — stăl-pul familiei, cel mai bătrân sau mai cu autoritate în familie; 7) orice suport, — coloană, dar mai propriu coloana de zid ce are fora ă patrată, nu rotundă; 8) biser. Citiri din cei patru evanghelişti, obicinuite a se face în timpul dela moartea şi până la îngroparea răposaţilor. — Şi Slavii zic stolb şi stilp.
stâlpare s. f. (pl. stălpări). — (lat. comp. din stolo, mlădiţă, vlăstar, şi par, paris, asemenea). Mlădiţi de răchită cu boboci pă-ioşi mici (mâţişori), ce se împart în biserică în ziua de Florii, (ţinând astfel loc de ramuri, prin ţinuturile noastre mai friguroase, unde nu înfrunzesc încă pomii până la Florii, ca în ţările călduroase unde s’a întemeiat creştinismul).
stâlpi (a) v. (dela stâlp care fixează). A pironi ochii, a privi fix. stâlplt, ă adv. V. prec. Fixat, ţeapăn, stâlpnic s. m, şi adj. (dela vorba stâlp). 1) Cel ce este ca sprijinitor, ca un stâlp; 2) ce! chinuit la stâlp, (martir)); 3) fig. fiinţă închipuită care ca un stâlp susţine pământul-stambă s. f. (ital. stampa, desemn imprimat). 1) Pânză de bumbac cu flori (desemne) colorate imprimate de ea; 2) tipar de colorat şi imprimat testemele (industrie cu care se ocupau în vechime unele femei ; 3) fig. a da in stambă, a face tuturor cunoscut prin imprimat, prin tipăritură; a publică, a afişă; apoi a luat înţele de a divulgă, de a batjocuri în public, a defăiraâ. — Acest cuvânt dovedeşte unele raporturi cu Italia şi Italienii pe la începutul tipăritului, imprimeriei.
stămbărie s. f. (dela Stambă) 1) Prăvălie cu stămbuii şi stofe. 2) mulţime de stambă.
stamboală s. f. (lat. din stipes, trunchi de arbore, stipeola — aceiaşi bază ca şi ştiu-beiu). Baniţă de lemn (cu înălţimea şi diametrul cam de 45 c. m.) pentru măsurat cereale, făină etc., şi care se făcea dintr’un trunchiu gros de lemn de plop, sau de teiu, ca şi forma stupului. Mold.
' stamlnă s. f. (lat. stamen, gr. stamon, urzeală, fir). Bot. Firişoare ce se văd în mijlocul unei flori, ce servesc ca organ bărbătesc şi cari produc polen, stampă s. f. (ital. stampa). 1) Tipar, formă,
sta
783
stâ
cu care se imprimă; 2) pecete; 3) desem gravat; 4) desemn obţinut prin clişeu gravat ; 5) fig. semn distinctiv (stampa geniului. Odobescu.
stampă (a) o. V. stampă. A imprimă stampe, desemne.
stâmpără (a) v. (lat. s. pentr: ex, temperare, a potoli).' 1) A topi varul bulgăre în apă, ceea ce-1 face să fearbă şi apoi îşi . pierde proprietatea de a se mai înfierbânta în contact cu apa; 2) a linişti, a potoli, — stămpără-te; 3) a înceta jocul — (a)stâm-pără-te.
stâmpărare s. f. V. prec. Acţiunea de a stampară.
stâmpl (a) v. V, stinchi.
stampilă s. f. (dim. din stampa). Pecete gravată în metal sau în cauciuc, purtând insignele şi numirea unei autorităţi sau a unei instituţii.
stampilă (a) v. A aplică (imprima) stampila pe ceva.
stan s. n. (din vorba sta cu sufix n pen-iru in). Numirea peptului căptuşit al cămeşii care stă întins, spre deosebire de cel ne-căpfuşit. Mold.
stană s. f. (lat. din stare, însă de la forma amplificată stano, a sta tare într’una). Stâncă, bloc de peatră ce stă nemişcat, pisc de peatră.
stână s. f. (lat, din stano, a sta locului). 1) Loc, unde stă pentru mult timp o turmă de oi; 2) locuinţa (coliba) ciobanilor; 3) fig. iron. mulţime de animale — o stână ' de câini.
stâncă s. f. (onomatop. dela stac! 1) Cioară mică, cu capul sur şi cu ochi alburii, ce scoate într’una articulaţia stac ! stac! 2) fig: ţigancă; (nu trebue confundat cu numele Stana dela Stan, sau diminitivul ei Stanca).
stânci s. f. (dela stană cu sufix că — lat. qua). Bloc mare de peatră, ieşit din pământ sau proeminent din munte.
stânciu, le adj. V. urm.
stâncos, oasă aaj. Cu multe stânci.
stâng, ă adj. şi s. (lat din exstinguo, a stinge, ca ital. stanca (mano), s. f. Mâna din partea inimei, opusă celei drepte, şi care mai mult stă, este mai iteîndemânatecă la mişcări; adj. ceea ce este în această parte a corpului: picior, coastă, ochiu stâng; fig. neînderaânatec, nefast. în genere la stânga este' totul mai fără vigoare s u mai rău; îngerul bun care povăţueşte la bine stă în dreapta, iar la stânga este cel rău, care în-, deamnă la rău (credinţa poporului).
stângăcie s- A V. prec. 1) Neîndămânare
în mişcări; 2) fig. lipsă de tact nedibăcie (ca mişcările mânei stângi).
stângadu, e adj. V. prec. 1) Care lucrează obişnuit cu mâna stângă în loc de dreapta; 2) fig. neîndemânatec; nedibaciu.
"‘"stângănl (a) v. (dela stânga). A încurca o lucrare prin neîndemânare sau altfel.
staniol s. n. (lat. dela stanium, cositor). Cositor în formă de foi.
stanişte s. f. (lat. din stano, stanare, a sta într’una). Mold. 1) Loc unde stau şi dorm vitele dintrio cireadă în timpul nopţei; 2) loc de popas pentru care; 3) fig. adunătură mare stanişte de câni.
stânjen s. m. (daco-gr. din baza sta, a sta în sus diformat deta stadion, stadios, stare în picioare, statură, prin transformarea lui d în z şi apoi în j = stazion, sajion ; introducerea sunetului n în stanjion, este ca şi în germ. stand, care are baza tot în gr. stadion, — vezi stadiu). 1) Măsură de lungime (cât statura unui om nalt), până la introducerea sistemului metric, şi care în Muntenh avea lungimea de 1 metru 97 cm. (stânjenul Iui Şerban Vodă), sau 2 m. C2 stânjenul Constantin Vodă); iar în Moldova stânjenul avea 2 metri 23 cm. Stânjenul se împărţea în 8 palme, sau 80 de degete, sau 800 linii, în Muntenia; iar în Moldova, în 8 palme, sau 61 palmace, sau 768 linii; 2> măsură de cubaj pentru lemne : un stânjen de lemne avea lungimea, lăţimea şi înălţimea de câte un stânjen. — Slavii au diformat şi abreviat numirea şi zic sajen. — Stânjenul daco-latin este a suta parte din stadiomul grec olimpian, care avea 192 metri 27 cm. cu inevitabile variaţiuni în mai mare (197—123), cum de altfel şi stadionul grec diferă, de ex.: stadion grec = 177.60 metri; stadion olimpic — 192.27; stadion Ptolomeic =210 metri lungime; iar stadion roman = 185 metri. De oare ce membrele corpului omens serveau în 'nntichitate ca măsuri de lungime; degetul, palma, cotul, piciorul, apoi stadionul (şi stânjenul nostru) era după măsura înălţimei omului, când stă drept în pi-cicioare, căci numirea stadios, stadion, greceşte însemnează stare în picioare drept, şi varia după înălţimea popoarelor; ceea ce dovedeştecă numirea de stadion, este exactă pentru acea de stânjen, numai că numirea greacă, trebue să fie o scurtare din hecto-stadion = o sută de staturi (de om). Este de observat apoi că în Moldova, unde se văd oameni mai nalţi, stâ jenul e mai mare.
stânjeneală s. f. V. prec. şi stânjeni. 1) Staţionare, tergiversare; 2) piedecâ, împie-
stâ
784
stâ
decare, ce prelungeşte timpul de stat şi a-mână o lucrare sau o opreşte.
stânjenel s. m. (ca şi vorba stânjen, dela noţiunea de a sta drept în sus şi a sta, a nu pieri în pământ). Bot. Plantă cu foi ce stau drepte în sus şi fac flori frumoase violete, iris.
stânnjeni (a) v. (ca şi stârrien, dela noţiunea a sta V. stânjen şi stânjeneală). A pune obstacole, piedici, pentru a opri sau a zădărnici o lucrare, a face să stea, să nu meargă să nu înainteze.
stânjenire s. f. V. prec. Acţiunea de a stânjeni.
stânjenlu, e adj. (dela stânjenel). Violet, colorat ca floare de stânjenel.
stanţă s. f. (ital. stanza). Poet. Strofă sau număr determinut de versuri ce dau un înţeles deplin.
stăpân s. m. (daco-gr. dela stephano (phoros), şef, căpetenie, magistiat, care avea drept să poarte la festivităţi coroană de lauri pe cap, — stephane, = coroană şi prinţ). 1) Suveran, domn ; 2) şef al unei întreprinderi sau meserii, patron; 3) posesor, proprietar; 4) cel are servitqri; 5) cel ce are puterea voinţei, cel ce dispune, stăpân pe fapteje lui; 6) cel ce se poate înfrâna, abţine, — stăpân pe sine. — Şi unii Slavi zic stopau, domn.
stăpână s. f. V. prec. 1) Soţiea stăpânului sau proprielăreasă, patroană ; 2) dispunătoare de sine şi de faptele sale.
stăpâni (a se) v. V. stăpân» 1) A fi stăpân;
2)	a domni; 3) a posedă; 4) a conduce, a ţine bine, a mânui bine; 5) fig. a predomină, — stăpânit de patimi; 6) f ig. a .înfrânâ, a se abţine, — nu te poţi stăpâni.
stăpânire s. f. 1) Dominaţie; 2) guvern ;
3)	autoritate posesiune; — a da în stăpânire; 5) fig. abţinere — stăpânire de sine-
stăpânitor s. m. V. stăpân. 1) Suveran, domn (în vechime); 2) cel care stăpâneşte; 3) proprietar.
stârc s. m. (scurtare din cocostârc). Cocostârc.
stârci (a) v. V. prec. 1) A aştepta mult, (cum aşteaptă atent şi cu răbdare stârcul ca să prindă reptila, bi oasca); 2) a stărui îndelung şi cu răbdare; 3) a sta pitulat, în aşteptare.
stârcioc s. m. (dela stârc). Piciorul vârtelniţei, ce are ca bază trei crăcane sau un mic pat (imită starea într’un picior a stâr-cului).
stârcire s. f. Acţiunea de a stârci.
stârcit, ă adj. V. stârci. 1) Pitulat şi în aşteptare (stând pe un picior ca stârcul);
2) s. n. faptul de a stârci.
stare s. f. V. sta. 1) Acţiunea de a sta;
2) situaţiune, felul cum se aiîă; — în stare deteriorată, deplorabilă; 3) condiţiune, profesiune, — starea socială; 4) poziţiune sau dispoziţiune, — mă aduce în stare să ;
5)	avere, — are stare; 6) împrejurare, timp, stare de asediu, de răsboi.
stareţ s. m. (slav dela stării, bătiân, stareţ şi starik, bătrânel, bătrâior). Superiorul unei mănăstiri, egumen, — cel mai în vârstă diutre călugări, era în vechime.
stareţă s. f. V. stareţ. Călugăriţa superioară a unei mănăstiri de maici.
stăreţie s. f. 1) Demnitatea de stareţ; 2) cancelaria sau locuinţa stareţului, stăricică . f. V. stare. 5. Mică avere, stârlici s. pl. (lat. din stilla, picătură, stUlicidium, cădere de picăti ri). Mold. Trans. Pete, picături roşii pe corp, care pricinuesc sau caracteriza moaitea sigură.
stârni (a se) v. (lat. pref. s pentru ex -f torno, întorc, învârtesc). 1) A răsturnă, a mişcă din loc ; 2) a împrâştiea ceva, — stârneşti praful; 3) a goni din ascunzători, ca să fugă, — stârneşte iepurii uânatul; 4) a zădărî, a întărită, — stârneşti câinii; 5) a , provocă, — stârneşte curiozitatea; 6) a inventă, a pune în circulaţie, — au stârnit vorba că fură; 7) a se agita, a se iscă, — s’au stârnit furtuni şi ploi.
stârnire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) stârni.
stârnit, ă adj. V. prec. 1) Pus în mişcare;
2) agitat; 3) iritat, întărîtat; 4) provocat; 5) iscat.
staroste s. m. (slav dela starîi, bătrân şi starosti, bătrâneţă). 1) Şeful unei corporaţii de meseriaşi ca cel mai bătrân ; 2) cel ce propune sau stărue ca să se facă o căsătorie; peţitor. — Acest cuvânt de origine slavă, arată ca, pe când locuitorii ţării ca şi acum se ocupau mai mult cu agricultura, feluritele meserii erau în mâna streinilor, între cari mulţi stavi Sârbi ori Bulgari, iar parte germani, Şfabi.
stărosti (a) v. V. prec. 2. A interveni cu propuneri pentru căsătorie ; a împeţi. stărostit s. n. V. prec. impeţit. stârpi (a se) v. (lat. din extirpo, extirpare, a decrădăcinâ — stirps — rădăcină). 1)
A nimici drstrugând rădăcina ca să nu mai crească; 2) a face să dispară, — a stârpit hoţii; 3) a se stârpi, a nu mai avea lapte ^ (vaca); 4) a dispărea, a pieri.
\
stâ
785
sta
stărplciune s. f. (lat extirpationen). V. prec. Sterilitate; lipsa totală de producţie, stârpire s. f. Acţiunea de a (se) stârpi, stârpiţură s. f. V. stârpi. 1) Copil născut înainte de timp, lepădătură; 2) ou foarte mic ce-1 face găina când îdcetează de a mai ouă
3)	fig. om mic şi pocit.
stărui (a) v. dat. dela verbul stare = a sta aşteptând, ca românesc stau de el sau stau de capul-lui = stăruesc). 1) A sta cu răbdare la un lucru; 2) a inşi ta; 3) a cere repetat; 4) a menţine ce a spus, a persista;
5)	a mijloci. — Şi Polonii zic starovaci.
stăruinţă s. f. V. prec. 1) Răbdare persistentă la lucru; 2) insistenţă; 3) cerere repetată ; 4) persistenţă; 5) mijlocire.
stăruitor, oare adj. şi s. 1) Care are stăruinţă (1); 2) care insistă ; 3) mijlocitor; adv. cu insistenţă, perseverent; 4) silitor (la învăţătură).
stârv s. n. (daco-gr. dela sterphos, piele jupuită depe animal). Corpul animalului mort şi jupuit. — Şi Slavi zic strvi.
stat s. n. I (lat, dela status, statum, (stare) — stare în picioare, drept). 1) Stare în picioare; 2) aşteptare; 3) înălţime cât un om ce stă în picioare, — de un stat de om;
4)	statura, — mic de stat.
stat s. n. II (dela lat. status, aşezare aşezământ, starea de lucruri prin ital. stato). 1) Aşezământul "politic al unei ţări; 2) ţară cu organizaţie şi guvern răspunzător ; 3) lista de cheltueli a unei administraţii de stat, sau particulare ; 4) naţiunea care formează un stat;
5)	ţări ce fac parte riintr'o singură organizaţie distinctă politică,—Statele Unite; 6) istoric. Statele generale, adunarea celor trei s'ări sociale în Franţa: nobleţea, clerul şi burghe-zimea sau poporul, întrunite în mai multe rânduri şi ultima dată în 1833; stat în stat amestec de substituite a legilor statului.
stătător, oare adj. 1) Care stă locului; 2) stagnat, — apă stătătoare; 3) piatra de moară care stă sub cea care macină.
statică s. f. (fr. statique, din gr. statikos, ce stâ în echilibru). Mecan. Paitea din mecanică ce se ocupă cu legile de echilibru ale corpurilor solide.
staţionâ (a) v. (fr. stationner, din lat. statio, starea pe loc). 1) A se opri în anume loc pentru un timp (trupe, armată); 2) a sta locului (vagoane, vapoare).
staţionar, ă adj. (fr. stationnaire). 1) Care rămâne, stă pe loc; 2) care nu progresează, nici nu descreşte (maladie, epidemie); s. n. vas mic de răsboiu ce supraveghează într’un port.
staţiune s. f. (fr. station, lat. statio, sta-tionis, loc de stat corăbiile, stare pe loc). 1) Locul unde se opreşte pentru un timp; 2) oprirea pentru puţin timp ; 3) gară în care se opresc trenurile spre a lăsa şi lua călători şi măi furi; 4* localitate de băi, — staţiune balneară; 5) localitate de repaus şi cu climă sănătoasă, — staţiune chimaterică. statist s. m. (dela sta). Figurant dela operă, statistic, ă adj. (fr. stetistique, din gr. statizein, a constată). Ce ţine de statistică.
statistică s. f. (fr. statistique. V. prec. 1) Ştiinţa cpre constată numerice şte populaţiu-nea unei ţări sau localităţi, din toate ramurile de activitate; 2) carte sau publicaţiune cuprinzând această numărătoare; 3) număiă-toare de populaţie, vite producte, etc.
statician s. m. V. prec. Cel ce se ocupă cu statistica.
stativă f. pl. stative, (lat. stativa, care stă pe loc nemişcată). Răsboiu de ţesut, a-parat din două dreptunghiuri de lemn cu picioare jos, cari unite prin stinghii pot ţinea sulurile cu urzeala întinsă pentru ţesut, precum şi iţele şi vatalele cu spata. — Şi Sârbi zic stativa.
stat-major s. n. (după fr. etat-major). 1) Corp de ofiţeri superiori depe lângă un comandant general, de unde emană toate or-dinile şi directivile militare privitoare la mişcări de trupe, echipament, aprovizionare, state sanitară etc. Stat major general, compus din generali de divizie şi de brigadă; 2) cancelaria sau localul statului-major.
statornic, ă adj. (din sta, stator). 1) Care stă în acelaşi loc sau în aceiaşi localitate, stabil; 2) neschimbăcios ; 3) fig. serios, a-şezat, — om statornic. Mold.; 4) definitiv.
statornici (a se) v. V. prec. 1) A ştab li; 2) a hotărî, fixă; 3) a se aşeza definitiv; 4) fig. a deveni serios.
statornicie s. f. 1) Stabilitate; 2) constanţă;
5)	seriozitate.
statornicire s. f. Acţiunea de a (se) statornici.
statornicit, ă adj. 1) Aşezat, stabilit; 2) fig. cuminţit, devenit serios, statuă s. f. V. statue. statuă (a) v. (lat. statuo, statuere, a a-şezâ). 1) A decide, a regula cum să se facă ceva; 2) a dispune, a ordonă.
statuar, ă adj. (după fr. statuaire, şi statuă). 1) Privitor la statui; 2) s. m. sculptor care face statui.
statue s. /. (lat. statua). 1) Figură din peatră, marmură, metal sau alt material, ce reprezintă în plin relief un om, grup de oa-
50
sta
786
ste
meni. sau o fiinţă; 2) fig. om care stă în nemişcare.
statuetă s. f. (V. prec. şi fr. statuette). Mică statue.
Statu-Palmă ibarbâ-cot). Figură pitică, cu ştatu(ra) de o palmă şi barba lungă de un cot.
statu-quo s. n. (din zicerea latină status quo ante = starea care era înainte). Starea în fjinţă, actuală sau care era mai ’nainte (de un răsboiu sau de schimbări politice).
statură s. f. '(lat. statura). înălţimea unui om, unui animal, — de statură mijlocie, sau naltă-
statut s. n. (lat. statutus, aşezat, întemeiat). 1) Legea fundamentală a principatelor, proclamată de Ci;za-Vodă în 1864, care cuprinde priincipiile de guvernare; 2) regulament de înfiinţare şi administrare a unei societăţi comerciale sau civile şi care trebue publicat prin Monitorul Oficial.
stătut, ă adj. V. sta. 1) Care a stat mult pe loc şi s’a descompus, stricat, — apă stătută, lapte, etc.; 2) rânced; 3) obosit căzut de oboseală; 4) fig. cam trecut de vârsta tinereţei; 5) fig. serios.
ştaul s. n. (lat. stabulum). Ocol, îngrădire unde stau închise vitele său oile; grajd, stână.
stavă s. f. (scurtare din lat. sfah(ulum), prin transformarea b în v). Staulul cailor, herghelia. Transilu.
stăvar s. m. V. prec. Cel ce păzeşte grajdurile cu cai.
stâvi (a se) v. (din sta, stau, pentru stăui, stăvi; u se transformă în v, ca în lat. qna = cua şi cva). 1) A sta, a se aşeză; 2) fig. a se potoli, a se astâmpără; 3) a ţine, a putea păstra; — nu mă stăvesc cu nimic, că tot îmi ia.
stavilă s. f. (lat. din stabilio, stabilire, a propti). 1) Barieră, opritoare; 2) zăgaz la apa morii; 3) fig. interdicţie; 4) reţinere, stăpânire de sine, abţinere.
stăvilar s. n. V. prec. Jghiabul unde este oprită apa ce curge la roata mori; fig. obstacol ; opritoare.
stăvili (a) v. (lat. stabilio, stabilire). 1) A opri cursul apei; a pune stavilă; 2) fig. a opri; a circumscrie; 3) a potoli.
stăvilire s. f. V. prec. Acţiunea de a stăvili propr. şi fig.
stavrofor s. m. (gr. stauros, cruce phoros, care poartă). Preot care are gradul de stavrofor, adică dreptul de a purta o cruce la pient (adeseori ornată eu pietre preţioase).
stea s. f. (lat. stellaj. 1) Astru care se
vede luminând, licărind, în timpuţ.nopţii; 2) fig: destin (după credinţa poporului că fiecare om, când se naşte, i se leagă viitorul de o stea cu înrîurire bună sau rea asupra vieţei lui; când cade o stea, a murit cineva; când îi apune steaua, dispare cel ocrotit de ea); 3) asteric (semn tipografic ca steaua; 4) pată albă în fruntea calului; 5) stea făcută de copii, dintr’un cerc de veşcă (pe care se află desemnată icoana Naşterei Domnului) şi în jur pornesc ca nişte raze, şase cornuri lungi, din hârtie întinsă pe vergele de şindrilă; aceste comuri ale stelei au în vârf buchete de hârtie colorată şi sunt prinse între ele cu punţi de hârtie . colorată frumos tăiată, pe cari se prind nişte mici zurgălăi de metal, ce sună împreună cu clopoţelul mai mare, atârnat de veşcă; — cu steaua merg copji din, casă în casă la Crăciun, şi cântă anumite cântece privitoare la la Naşterea Domnului; 6) stea cu coadă, cometă; 7) Steaua Românie, insignă de decoraţiune română, înfiinţată în 1877, pentru a răsplăti meritele militare sau civile şi care constă dintr’o cruce cu emaliu albastru pe un fond de raze de aur sau de argint şi purtând deasupra coroana regală (are : 500 cavaleri, 300 ofiţeri, 120 comandori, 60 mari ofiţeri, 20 mari cruci); 8) steaua polară, stea care se vede totdeauna In dreptul polului nordic ; 9) sten căzătoare, aerolit; 10) fig. teatr. actriţă de foarte mare talent; 11) stele verzi, schintei ce apăr vederei, după o lovitură bruscă şi tare ce primeşte cineva; 12) a fi cu stea in frunte, a fi personagiu însemnat ; 13) orice figură geometrică cu unghiuri dispuse circular.
steag s. n. idaco-gr. diri- sfej/o şi stegos, care ocroteşte, apără, protege). 1) Pânză colorată cu colorile distiflse ale unei ţări şi care este prinsă pe un băţ drept şi nalt, având in vârf sau o suliţă, sau (românesc) vulturul cu crucea în plisc; steagul românesc are trei colori; roşu, galben şi albastru, aşezate vertical şi fiind albastrul lângă băţ; 2) vechiu. escadron ; 3) vechiu. O dare plătită când se instalâ noul domnitor; 4) Prapur de biserică;
5)	fig. puterea de ocrotire a statului; suveranitate. — Şi Slavii ziceau steg, dar mai ades zic znamia. Numirea steagului euprinde în ea trei înţelesuri; 1) de ocrotire, adică cel ce era supus unei'ţări ce avea steag şi suveranitate, era ocrotit apărat sub steagul ei; 2) pe steag, în vechime, fiind o imagine de sfânt (st. George, sau im alt chip), acela era ocrotitor ; 3) in luptă, 4&feagul trebuea să fie apărat de ostaşi, DelĂ^^tmea de, ocrotire

şte
787
ste
dumnezeiască, noi românii am păstrat crucea purtată de acvila steagului, ca simbol al cru-cei împăratului Constantin cel Mare, despre care se spune că el a văzut-o pe cer, că avea inscripţiunea: in hoc sigao vinces şi că a şi pus-o ca emblemă pe steagul armatei sale, care avea emblemă vulturul roman.
steajer s. m. (dela vorba sta, stăger, sau stâjer). Stâlp sau par îniipt în mijlocul ariei de care erau legaţi caii sau boii ce treerau.
şteap s. m. dat. dela stipes, par). 1) Ţepuşă, ghimpe ; 2) ţandără de lemn. — Şi Sla ii zic ştepa, aşchie.
stearinâ s. f. (gr, dela stear, său, grăsime, fr. stearine). Substanţă unsuioasă albă extrasă din său ori din grăsime de animale şi din care se fac lumânări zise de sperman-ţetă.
steatitâ s. f. (fr. steatite). Un fel de peatiâ foarte mpale de coloare verzuie, lunecoasă şi fragilă, ce serveşte la croitori drept cretă pentru desemnat.
steblă s. f. (iat. din stipula, cotor, hluj). Mănunchiu (de busuioc, de flori, etc. — Şi Slavii zic stiblo, cotor, steclă s. f. V. sticlă. stegar s. m. V. steag. Cel ce poartă steagul, stele s. n. Mic steiu.
steiu s. n. (daco-gr. din steymai, a sta în suS). Colţ de stâncă, ce stă în sus ca răsărit din pământ. V. stană.
stejar «. m. (compus din ste pentru stă şi jar, jăretic, cărbuni aprinşi). Bot. Arbore mare ce creşte încet, durează mult şi ajunge grosimi şi înălţimi gigantice; produce fructul numit ghindă ; lemnul lui este căutat .pentru construcţii şi mobile, iar ca lemn de foc, produce multă căldură şi cărbunii lui stau mai mult timp sub forma de jar sau jăratic, ceia ce a motivat numirea românească de stă-iar. Gărnjţâ, cer, gorun, tufan, ghindar, şledun sunt denumiri date speciilor de stejar. Stejarul este simbol al ţărei şi frunza lui serveşte la facerea cununei de izbândă, de glorie, — Român verde ca stejarul. — Croaţii zic diformat sterj, la un fel de stejar, stejărel s. m. Mic stejar, stejârlş s. n. V. prec. Pădure cu mulţime de stejari.
stelă s. f. (fr. stele, din gr. stele, coloană). Monument format dintr’o simplă coloană făiă capitel şi purtând pe ea o inscripţie.
stelaj s. m. (germ. din stellen, a pune în picioare). Etajeră de pus armele în picioare (la cazarmă).
stelar s. m. Băeat ce umblă cu steaua la Crăciun; adj. privitor la stele, de stele.
stei! a) v. (dela stea). A sclipi ca steaua, stelin, ă adj. V. prec. De stele cu stele, stelişoarâ s. f. (dela stea). 1) Bot. Un fel de mărgărită (floare); 2) pastă alimentară tăiată în formă de mici stele, pentru pus în supă.
stelnlţă s. f. (slav steniţa, dela steno, părete). Olt. Tr. Păduche de lemn, ploşniţă, insectă roşie, care se face mai ales pe bradul verde în pădure şi dacă se încuibează în casă, foarte cu anevoie o putem distruge ptin curăţenie, spălând, apoi dând cu lac paturile şi locurile unde ea se află încuibată, stelos, oasâ adj. înstelat steluţă s. f. V. stea. 1) Mică stea; 2) ste-lişoară; 3) asteric (tipograf); 4) Bot. bă râ-niş 5) picături mici de grăsime ce strălucesc deasupra supei.
stemă s. f. (gr. stemma, coroană. 1) Diademă, coroană de metal; 2) marcă sau emblemă a ţării, blazon; 3) luceafăr sau formă de luceafăr în fruntea bourului, zimbrului (stema Moldovei); 4) fig. odor.
stenahorie s. f. (gr. dela stenacho, a geme» a gâfâi). Turburare, nelnişte cu respiraţie grea, cu sufocare, călduri (din cauză de boală sau din o suferinţă morală).
stenograf s. m. (fr. stenographe din gr. stenos, strâns, graphâ, scriu). Cel ce ştie arta stenografiei.
stenografia (a) n. V. prec. A scrie repede cu semne de stenorafie. stenografie, ă adj. De stenografie, stenografie s. f. V. stenograf. Arta de a a sciie foarte repede prin ajutorul unor semne convenţionale, care reprezintă uneori cuvinte întregi, astfel că stenograful poate prinde în scriere vorbele unui orator în timpul când acesta vorbeşte. ■
stenos s. n. (gr. stenos, strâns). Boală cu sufocare, astm.
slentor s. m. (gr. dela Stentor, numele unui căpitan grec, din răsboiul Troei, care avea o voce foarte puternică). Om cu voce grozav de răsunătoare; — cu voce de stentor-stepă s. f. (slav stepi). Câmpie foarte mare, stearpă şi nelocuită (în Rusia şi Ungaria).
stepenă s. f. (slav stepeni treaptă, grad Vechili. Treaptă.
ster s. m. (gr. dela stereos, solid.fr. stere) Măsură de un metru cub (pentru lemneî.
şterc s. n. (lat. stercus). Gunoiu.—Nu vedea şteâ-cul din ochiul altuia, ci bârna din ochiul tău (prov. evangel).
stereografie s. f. (gr. stereos, solid, gt;apho, scriu). Reprezentarea de corpuri solide pe o suprafaţă plană.
stereometrîe s. f. (gr. stereos, solid, rne-
ste
788
ste
~ tron, măsură). Partea din geometrie, care se ocupă cu măsurarea solidelor.
stereoscop s. n. (gr. stereos, solid, scopeo, a examinâ). Instrument de optică prin-' care privind, vedem imaginile reprezentate pe plan (hârtie, tablou, fotografie), ca şi cum ar fi în relief sau corpuii solide.
stereotip, ă ădj. (gr. stereos, solid; typos, chip, impresiune, literă). 1) prin planşe de stereotipie (tipărit, imprimat); 2) fig. în aceiaşi chip sau fel, neschimbat; prea uniform.
stereotipă (a) u. V. urm. A tipări p;in planşe de stereotipie.
stereotipie s. f. V. stereotip. Arta de a turnă în metai planşe de litere ce servesc apoi spre a tipări astfel fără să se mişte caracterele; aceste planşe turnate cu textul un< i pagine sau feţe de ziar, se aşază pe sul rotund la maşina rotativă de imprimat şi tipăritul se face cu o mare repeziciune.
ştergar s. n. (dela şterge). 1) Bucată de pânză anume ţesută spre a servi la şters pe faţă după spălare ; 2) maramă, broboadă pentru ţerance. Mold. Olt.
ştergătoare s. f. (dela şterge). 1) Cârpă de şters; 2) ţesetură de papură; sau obiect din vergele de fer, de lemn oii de sârmă, pentru a şterge ghetele de noroiu înainte de a intra în casă; 3) gumă, radier.
şterge (a) se) v. (lat. pref. ş pentiu ex şi stergeo, ştergere, a şterge — extergere). 1) A face să dispară ceva depe un lucru prin răzuire, frecare, absorbţiune, spălare, suflare, etc. 2) a usca apa cn ştergarul sau prosopul; 3) a lua sau sufla praful; 4) a face să dispară o pată, o murdărie prin răzuire frecare ;
5)	a frecă cu guma sau radirul; 6) a se decolora ; 7) a se roade relieful depe o monedă ;
8)	a nimici cu totul — şters depe faţa pământului ; 9) fig. a face să se uite, a se uită — se şterg amintirile; 10) fig. a da repede — i-a şters o palmă; 11) fig. fum. a fugi, — a şters-o; 12) fig. fam. a fura,— i-a şters punga dela brâu'; 13) fig. fam. a’şi lua nădejdea, — te-ai şters pe buze;
14)	a atinge uşor, repede, în trecere, — glonţul doar i-a şters umărul.
ştergere s. f. Acţiunea de a (se) şterge propr. şi fig.
steril, ă adj. şi adu. (lat. sterilis). Sterp, neroditor; fig. tără folos, zadarnic.
sterilitate s. f. V. prec. Starea de slerpi-ciune.
sterilizâ (a) v. (fr. stiriliser). 1) A face să fie ceva steril; 2)medic, a curăţi de oiice microbi apa.
steriţă s. f. (lat. dela stertus, pârâit, ho-
râit). Vâjâitul (vântului), bâtaea, — in steriţa vântului.
sterlingă adj. (cuvânt englez). Numire dată în Anglia sub Henric II (1154—1189) monedei etalon de argint, iar astăzi supranume lirei de aur, care valorează 25 franci aur, — liră sterlingă.
sternum s. n. (lat. din sterno, a întinde). Anat. Osul lat din mijlocul peptului, pe care se prind coastele, — osul sternum.
sterp, earpă adj. şi s (lat. dela vorba stirps, rădăcină şi extirpus, fără rădăcină). 1) Care nu rodeşte — pământ, pom sau animal sterp; 2) fig. care nu produce, nu face nimic; 3) care nu dă rezultat, — activitate stearpă; 4) care nu face copii; 5) scocul prin care curge apa degeaba când stă moara.
sterpar s.'m. V. prec. Cioban care păzeşte oile sterpe şi berbecii.
şterpeli (a) v. (din şterge şi pieri = nimici). 1) A fură repede şi cu dibăcie; 2) a fugi; 3) a atinge uşor, a lucra superficial, şterpeiire s. f. 1) Acţiunea de a şterpeli, şters, earsă adj. V. şterge. 1) Cuiăţit, netezit; 2) ros prin frecare (monedă); 3) decolorat ; 4) fig. fără importanţă, — rol şters;
5)	fig. furat cu dibăcie; 6) eliminat, din scripte — şters din eatcdog.
ştersătură s. f. 1) Acţiunea de a şterg?; 2) loc unde s’a şters, ras, ceea ce era scris.
şterţ s. n. (germ. dela sterz, cotor, coadă). 1) Fitil de lampă; 2) lampă de miner. TransiL stevie s. f. (compus stâ-vie). Dragavei, plantă erbacee care nu piere în timpul ernei şi dă frunze îndată ce s’a dus zăpada.
şti (a) se) v. (lat. scio, scire). 1) A cunoaşte bine ceva; 2) a avea noţiuni, a pricepe ; 3) a se pricepe bine Ia ceva; 4) a fi informat; 5) a fi notoriu, cunoscut,—se ştie;
6)	a fi abil, dibaciu, — -ştie s-o învârtească;
7)	a simţi, a se impresiona, — ştie de frică ;
8)	ştii ce ? = ascultă (precede o propunere), stibiat s. n. V. urm. Medicament format
din stibiu.
stiblu s. n. (lat. stibium). Numire dată an-timoniului.
sticiu s. n. (lat. pref. s şi tigillum, grindi-şoară). Prăjină de luntre.
sticlă s. f. (daco-gr. steg-la, = peatră impermeabilă, din stegâ, a fi impermeabil; la peatră; — probabil că sticla a fost cunoscută întâi ca peatră preţioasă, apoi ca etnaliu, care face un vas impermeabil. 1) Substanţă dură, impermeabilă şi transparentă, ce se obţine prin fuziunea nisipului amestecat cu potasă sau sodă, la o temperatură foarte rădicată; 2) vas de sticlă pentru pus lichide; 3) geam.
789
Stl *
şti
de sticlă; 4) conţinutul unei butelii de sticlă ;— a băut o sticlă de vin; 5) fig. fam. pl. o-chelari; 6) orice obiect făcut din sticlă ca: oglindă, lentilă de telelescop sau de microscop, etc. — Şi slavii zic steklo.
sticlar s, m. Cel ce vinde sticle sau fabrică sticlă.
sticlărie s. f. 1) Magazin de sticla; 2) fabrica de sticlă; 3) aparate de sticlă; 4) mulţime de sticle.
sticlete s. m. V. stigleţ.
- sticli (a) v. (dela luciul sticlei). A luci ca sticla.
sticlos, oasă adj. Lucios ca sticla, sticluţă s. f. Mică sticlă, stifos, oasă adj. (gr. styphos). Acru, astri-gent înţepător la gust; fig. aprig.
ştift s. n. (germ. stift). Ţintă de fer, fără gămălie (pentru cismari, la facerea tocurilor de ghete).
stigleţ s. m, (daco-gr. comp. stikt-kiyzt din gr. stikfos, cu colori variate; klyzd, a stropi). 1) Pasăre cântăreaţă de mărimea vra-biei, având pe cap şi împrejurul pliscului coloarea roşie, iar pe corp şi aripi fiind colorată cu alb, cafeniu, negru şi galben, ca şi cum ar fi anume împestriţată cu toate colorile ; 2) iron. fam. pl. gărgăuni, nebunie. — Germanii zic stieglitz (cit. stigliţ). stiglete s. m. V. stigleţ. * stigmat s. n. (fr. stimgate, din gr. stigma, semn pus cu ferul roşit în foc). 1) înfierare ruşinoasă; semn, urmă de infamie ce atrage dispreţ 'cuiva; 2) bot. partea superioară a pistilului; 3) zoo!, pl. organe mici de respi-raţiune la insecte.
stigmatiză (a) v. (fr. siigmatiser V. preced). A aplică un stigmat, a înfieră, a arătă dispreţul cuvenit pentru o faptă urâtă.
stih s.An. (gr. stichos, rând scris, linie). 1) Vers de poezie; 2) biser. verset din phalmi.
stihar s. n. <din gr. stih, linie dreaptă cu terminaţie latină ar). Bis. Veşmânt lung preoţesc şi diaconesc, ce acopere în întregime corpul dela gât până Ia pământ, — fiind croit numai în linii drepte.
stihie s. f. (gr. stoicheion). 1) Principiu, element al naturii sau al lumii; 2) spirit nevăzut ; vedenie, stafie.
stihiră s. f. V. stih. Bis. Grupă de versete sau verset ce se cântă în biserică, stihoavnâ s. f. V. stihiră. stlhuire s, f. V. stih. Versificaţiune, arta de a face stihuri.
ştiinţă s. f. (lat. scientia, cit. scienţia). 1) Ştire, veste; 2) cunoştinţă despre ceva; 3) totalitatea cunoştinţelor în anume materie,—
ştiinţe naturale, matematice, etc. 4) şcolar materie de studiu care nu are de scop literatura sau artele, ci cunoştinţe cu caracter ştiinţific; 5) cunoştinţă cu caracter de preci-siune după anume reguli, — orie < industrie are in sine o parte de ştiinţă; 6) erudiţiune obţinută prin citire şi studiu,—om cu multă ştiinţă; 7) pop. pricepere, de a face ceva;
8)	cm ştiinţă de carte, (om) care a făcut studii, învăţat.
ştiinţific, ă adj. Relativ la ştinţe; adu. după metode sau regule precise.
stil s. n. (lat. Stylus, condeiti, ce constă dintr’un cuiu ascuţit la vâif, pentru a sgâriâ pe tăbliţe unse cu ceară). 1) Fig. Modul de a exprimă prin scris cugetările ; 2) felul special de a se exprima potrivit profesiune!, — stil advocăţesc sau milităresc; 3) felul o-sebit de a scrie al'unu;mare scriitor; 4) arte frum. caracteristica deosebită a unui artist în executarea operei de artă; 5) caracteristica generală a unei epoce în artele plastice,— stil arhaic, stil clasic, stilul renaşterei, stil gotic, etc,; 6) gen caracteristic, care apare vremelnic în unele arte ; 7) caracteristica artei după popoare; stil japonez, egiptean; 8) felul de a indică timpul după un calendar sau altul; stil nou, după calendarul Gregorian; stil uechiu, după calendarul Iulian; 9) bot. partea dintre ovar şi stigmat a pistilului.
stilet s. n. (fr. stylet). Pumnal cu lama trian-gulară şi vârf f. ascuţit.
stilist s. m. (fr. styliste V. stil). Scriitor artist, care dă un stil propriu operilor sale.
stilistică s. f. (V. stil). Parte dintre retorica ce cuprinde regulele privitoare la felul de a scrie şi a compune frumos.
stiliza (a) v. V. prec. 1) A compune după regulel: stilistice, a redacta frumos şi cu pre-ciziune; 2) artist, plastic a combină un motiv simplu decorativ, a obţine un ornament. 3) a da operei un caracter frumos deosebit, stimă (1) s. f. V. stemă. stimă (2) s. f. (daco-gr. din stimis, văpsea neagră de antimoniu). Mold. 1) Demon (negru), stafie; geniu rău; 2) pocitură. (Pentru înţelesul prim, pare dedus dela felul cum zugravii înfăţişază pe diavolul în coloare neagră ; dar pentru 2) pare numai diformate din vorba schimă V.).
stimă (3) s. f. (ital. stima, din lat. oesti-mare, a preţui). 1) Consideraţiune deosebită • cinste, respect pentru cineva; 2) opiniune bună despre cineva.
stimă (a) v. V. prec. A preţui, a respectă, cinsti pe cineva sau ceva. stimabil, ă adj. Cel vednic de stimă.
stl
790
şti
stimat, ă adj. V. stimă. Preţuit, respectat, stimula (a) v. (lat. stimulare). 1) A îmboldi ; 2) a excită; 3) a îndemnă; 4) medic. a activa funcţiunile organismului, stimulare s. ţ. Acţiunea de a stimulâ. stimulent s. n. (fr. stimulant). Mijloc de a stimulâ; medic, substanţă care activează simţurile; fig. îndemn, înboldire forţată.
stinchi (a) v. (lat. pref. s pentru ex, şi tempus, timp). Mold. A conteni; a se astâmpără — (vântul, ploaea).
stindard s. n. (ital. stendardo, din lat. ex-tendere, a desfăşură). 1) Steag de răsboiu; 2) fig. conducerea, comanda, stingător, oare adj. Care stinge propr.
şi fig-
stinge (a) se) v. (lat. extinguo, extingere).
1)	A opri, a năbuşi focul sau flacăra; 2) fig. a nimici, extermină; 3) fig. a se perde cu totul; 4) fig. a muri; 5) a potoli; 6) a fura f. mult pe cineva, — l’a stins; 7) a bate f. tare, — stins in bătaie. stingere s. f. V. prec. Acţiunea de a stinge, stingher, eră adj. (lat. din extendere, a răspândi). 1) Separat, despărţit; 2) desperecheat ; 3) fig. disperat, izolat.
stinghereală s. f. V. prec. Deranjament; turburare, împiedecare (dela ceva).
stingheri (a) v. V. stingher. A distrage dela o ocupaţie ; a deranja; a împiedeca din lucru; a contraria.
stinghie s. f. (lat. din extendere, a întinde dela un loc până la altul). 1) Lemn lung şi nu prea gros, aşezat orizontal, atârnat de grinzile tavanului, şi servind pentru a întinde pe el haine sau rufărie ; 2) orice scândură ce prinde sau uneşte de-a curmezişul (la pat, pod etc.); 3) banta de fer ce serveşte pentru a prinde transversal; 4) spetează de car.
stinghii s. pl. V. prec. Părţile din stânga si din dreapta corpului omenesc, între coaste şi şold (asemănare cu laturile carului.
stins, ă adj. V. stinge. 1) Năbuşit din ardere ; 2) fără viaţă; 3) încetat din viaţă; 4) istovit, prăpădit.
ştioalnă s. f. (lat. diform, din stagnam (stagna)—apă stătătoare, baltă). Mold. Trans. Baltă (nu mare); apă stătătoare ; fig. iron. scăldătoare; fig. fântână Ia suprafaţă, nezidită. — Ungurii zic stolna, germaniii stollen la galeria din mină, care conţine apă stagnantă (?) ştioalnă; stagna latin, are şi însemnarea populară mold. de scăldătoare, — Vam băgat in ştioalnă, adică în apa din albia pentru scăldat copilul.
ştiob s. n. (lat. din stipes, trunchiu de arbore, butuc). Mold. Jghiab pentru apă sau
lături la porci, făcut dintr’un butuc scobit; în Maramureş, scorbură din trunchiu de copac, ca o-putină, ca un ştiubeiu(V. ştiubeiu) de albine, sau pentru a captă un izvor şi a face fântână budău.
ştiobâlc! interj, (dela sunetul scufundărei repezi a pietrei aruncate în apă). Exprimă căderea şi scufundare repede în apă.
ştiobâlcăi (a) v. V. prec. A face sgomot apa clătinată în vas.
ştioldic s. n. (daco-gr. din styiidos (stili-dikos, de catarg, de prăjină, — stylis). Prăjină lungă, cu care pescarul din luntre stârneşte în apă peştii şi-i alungă spre vârşie sau leasă.
stipă s. f. (lat. stipes). Trunchiul arborelui, slipendiâ (a) v. V. urm. A da o stipendie sau bursă.
stipendie s. f. (lat. stipendium, soldă, a-jutor bănesc). Bursă, ajutor bănesc dat unui elev sau student.
stipendlst, ă adj. V. prec. Cei ce primeşte stipendie.
' stipendiu s. n. V. stipendie.
stlpulă s. f. (lat. stipula, paiu). Fot. Mică frunzuliţă ce atârnă la rădăcina unor fiunze, acolo unde se unesc cu ramura.
stlpulă (a) v. (lat. stipulor, stipulari). A face o învoeală sau a prevedea o anume con-diţiune înjr’o învoeală sau contact, ori convenţie, lege, tratat.
stipulaţiune s. f. (lat. stipulntid). Conpi-ţiune sau clauză prevăzută înti’un contract, convenţie, tratat, lege.
stipulat, ă adj. V. prec. Prevăzut, enunţat anume în contract, lege, convenţie.
ştir s. n. (lat. stips, rădăcină, tufă, lăstar). Plantă comestibilă, ale cărei fiunze au un gust acrişor şi se gătesc cu borş .sau cu orez, ca mâncare de post. (Amarantus frumen-taceus'). — Şi Sârbii zic ştir.
ştirb, ă adj. (lat. din extirpa, a scoate din rădăcină). 1) Cel care i s’a «cos unul sau mai mulţi dinţi din rădăcină ; cel ce-i lipseşte unul sau mai mulţi dinţi; 2) priit asemănare, lucru la care lipseşte un dinte — ca grebla, spa a de ţesut, etc. 3) ciobit, spart la gură puţin, — oala ştirbă; 4) s. om ştirb, femeie ştirbă. — Şi Slavii zic ştrub.
ştirbi (a) se) v. V. prec. 1) A deveni ştirb, fără diţi; 2) a sparge puţin la gură (oala etc.); 3) fig. a distruge o parte, a răpi, lua câtuşi de puţin; a diminua, — se ştirbeşte drep tul de proprietate.
ştirbind s. f. V, prec. Şlrbitură, loc unde lipşeşte un dinte propr. şi fig. — ştirbină la roata morii (cu dinţi, cu angrenaj).
Şti
791
sto
ştirbit, ă adj. 1) Diminuat; 2) luat, pe nedrept ; 3) ciobit la gură; 4) cu dinţii lipsă.
stirbltură s. f. V. prec. 1) Loc unde lipseşte un dinte (propr. şi fig.); 2) fig. loc unde este o lipsă; 3) ciobitură; mică spărtură la buza oalei; 4) împuţinare, luare din ceva; 5) fig. om, femeie ştirbă.
ştire s. f. (lat. scio, scire, a şti). 1) Acţiunea de a şti; 2) veste ; 3) informaţiune ; 4) ştiinţă ; 5) învoiie, autorizaţie, — a plecat fără ştirea cuiva.
stirigie s. f. (lat. dela stercus, gunoi, murdărie (stercia) — care cuvânt latin vine din gr. lat. skor, skoria, zgură). Zgură. Mold.
stlrigoaie s. f. (lat. din stercua, dela stercus, gunoiu, murdărie). Bot. Plantă veninoasă, ce creşte pe gunoaie, cu flori albe şi miros tare, întrebuinţată de popor pentru a vindeca râia şi ca insecticid (se zice greşit strigoaie).— Veratrum album.
ştiros, oasă adj. V. ştir. Aciişor şi astrin-gent ca ştirul (vin ştiros). ştiubedu s. n. V. ştubeciu. ştiubeiaş s. n. V. urm. Mic ştiubeiu. ştiubelu s. n. (lat. siipeus, de trunchiu, de butuc (stipes). Mold. 1) Stup pentru albine, făcut din butuc nalt ca de un metru şi găurit pe din lăuntru; 2) acelaşi obiect cu diferite întrebuinţări, pentru pus grâu, fasole ; sau pentru captat un izvor, etc. -ştiucâ s. f. (lat. dela cetur, peşte mare, cefuca, peşte măricel). Un peşte de mărime mijlocie cu carnea fără gust, ţrăeşte în ape dulci, are dinţi foarte; ascuţiţi şi se nutreşte cu peştişori mici, pe care îi nimiceşte. — Şi Bulgarii zic ştuka. ştlulbuc s. n- V. ştioldic. ştiulete s. m. lat. dela stilus, trunchiu de plantă — stilet, diminutiv din stilus). 1) Cocean de porumb; 2) lemnuşor rotund ca un ■cocean de porumb, sau orice vălătuc la fel cu acesta. Mold.
ştiut, ă adj. V. şti. 1) Cunoscut; 2) învăţat, memorizat (lecţie, capitol); 3) recunoscut, admis, sigur, cert, — ştiut lucru că cel harnic izbuteşte.
ştiutor, oare adj. V. şti. Cel ce ştie, cunoscător; învăţat.
stivă s. f. (daco-gr. din stivas, adunătură, grămadă de paie sau de frunze). Grămadă morman
stoarce (ă) v. (lat. extorqueo, extorquere).
1)	A strânge răsucit o pânză sau stofă ca să curgă apa din ea; 2) a strânge orice ca să curgă lichidul, seama, ce ar conţine ; 3) a apăsă în teasc eeva spre a scurge, sucuri;
4)	fig a luâ dela cineva prin constrângere
cât mai mult; 5) fig. a despoiâ; 6) fig. a secă de puteri.
stoarcere s. f. V. prec. Acţiunea de a stoarce propriu şi fig.
stobor s. n. (lat. din stipare, a încunjură de jurîmprejur, a închide — dela baza stipes — par, stâlp). 1) Gard făcuf din pari;
2)	stâlp; 3) par ascuţit la vârf. — Şi Slavii zic stobor, stâlp.
stoci (a) v. (din stoarce, ca oltenesc storci). 1) A stoarce prin strângere; 2\ a seca, a slei. Mold.
stoclt, ă adj. (ca oltenesc storcit). Stors, secat. Mold.
stoc sau stock s. n. (cuvânt englez). 1> Cantitate de mărfuri (în prăvălie sau la fabrică); 2) depozit de mărfuri ; 3) capital, fond al unei societăţi; 4) fig. cantitate în general, — un stoc de cunoştinţe.
stofă s. f. (ital. stoffa, materie şi germ. stoff). 1) Ţesătură de lână, materie; 2) fig. materie din care constă ceva, — e stofă bună în el; 3) fig. fond, calitate, aptitudine, — are ştofă de negustor.
stog s. n. (lat. pref. s pentru ex şi tego, a coperi, înveli — teg se transformă în tog şi în latineşte toga). Claie mare de fân sau de cereale, având partea de sus ascuţită ca un coperis, ca să se scurgă apa de ploaie; fig, adv. ridicat ca un stog, în forma stogului.
stogoman, ă adj. (dela stog). Oi cu lâna înfoiată ca stogul şi jumătate ţigăi.
stogoş, ă adj. V. prec. Speţă de oi obţinută prin încrucişare de ţigăi cu ţurcane, având lână moale înfoiată.
stogoşat, ă adj. infoiat, lăţos, ca fânul în stog, — căciuli stogoşate.
stoic, ă adj. (grec. din baza stoa ~ portic, stâikos, cel ce stă în porticul sau colonada templului, denumire dată filosofului Ze-non şj discipolilor sei (362—260 a. H.) cari se adunau în porticele templelor). 1) Ce ţine de stoicism; 2) care are tăria sufletească a filosofilor stoici; 3) fig. om ferm, tare, neclintit şi răbdător ; 4) s. m. Cel ce practi ă filosofia stoicilor.
stoicism s. n. V. prec. 1) Doctrina filozofului grec Zenon, care punea fericirea în împlinirea datoriei şi practicarea virtuţei; 2) fig. răbdare, statornicie, moravuri austere.
stol s. n. (daco-gr. stolos = tiupă, mulţime de oameni). Trupă, mulţime, — stolul oştirilor turceşti (Băle.); 2) cârd (de pasări îri zbor), — stol de rânduitele; 3) grămadă, mare număr.
stoler s. m. (rus stoliar, baza stol, masă;—
sto
792
str
este însă posibil să fie şi din baza greacă styl, care uneori se citeşte stul = coloană, stâlp). Mold. Tâmplar.
stolisi (a se) v. (gr. stolizo, a împodobi). A se împodobi, dichisi.
stolnic, s. m. (slav stolnic, dela stol — masă). Marele bucătar al curţii domneşti din vechime, care îngrijea de masa domnească; de el depindeau: bucătarii, grădinarii, pescarii domneşti.
stolnicei s. m, pi. V. prec. Ostaşi sub or-dinile stolnicului.
stomac s. n. (gr. stomakos, orificiu, gât; lat. stomachus). Anat. Organ intern în partea de sus a pântecelui, ca o mare pungă în care intră alimentele ce înghiţim şi se mis-tuesc; — ca simbol, om mâncăpios, lacom, sau care nu se preocupă de idei superioare.
stomacal, ă adj. De stomac, privitor la stomac.
stor s. n. (fr. store). Pânză groasă sau împletitură de vergele ori de trestit, ce astupă, acopere fereastra, trăgând-o în jos.
stornâ (a) v. (lat. din ex şi torno, a întoarce ; italian stor nare). Contabil. 1) A întoarce înapoi o sumă scrisă greşit, sau trecută din greşeală la un alt cont, de cât cel la care trebuia ; 2) a întoarce, a restitui.
storno s. n. V. prec. Operaţiunea de contabilitate prin care se stornează o sumă trecută grefit, sau rectificare de conturi.
stors, oarsă adj. V. stoarce. 1) Scurs de lichid sau de apă; 2) fig. secat de puteri;
3) istovit, despuiat de bani; 4) s. n. acţiunea de a stoarce.
stos s. n. (germ. stoos). Numirea unui joc de cărţi, introdus de ofiţerii ruşi la începutul sec. XIX, când treceau prin ţară ca să se bată cu Turcii.
stră (lat. extra). Prefix sau particulă ce se pune înaintea unor cuvinte, mai ales verbe, pentru a intensifica acţiunea, sau pentru a arăta trecerea, pătrunderea dincolo, sau depărtare, ori grad superior. — Vezi cuvintele următoare.
străbate (a) u. (pref. stră şi bate). 1) a bate până dincolo (un cuiu); 21 a trece prin,— a străbate pădurea; 3) a pătrunde, — străbate apa prin; 4) a parcurge în toate direcţiunile ; 5) fig. a izbuti, a reuşi; 6) a ’şi face loc prin mulţime şi a trece; 7) a găuri până dincolo.
străbătător, oare adj. Care pătrunde; fig. care reuşeşte.
străbatere s. f. Acţiunea de a străbate. > străbătut, ă adj. 1) Străpuns; 2) parcurs;
3) trecut prin ; 4) găurit până dincolo.
străbun s. ni. (pref. stră şi bun (bunic), li Părintele buniculului; 2) pl. ascedenţii din cari se frage cineva, strămoşii; 3) adj. ce este dela străbuni; 4) fig. foarte vechiu, de demult.
străbună (sau străbunică) s. f. 1) Mama bunicăi; 2) adj. ce este dela străbuni; 3) fig. foarte veche, de demult.
strachină s. f. (daco-gr. ostrakinos, de pământ ars; dela ostrakon, scoică, şi vas de pământ ars). Vas de pământ ars, în forma unei scoici mari, ce serveşte pentru pus mâncare; — a călca in străchini, a fi beat, sau prost, neatent, străchinuţă s. f. Mică strachină, străcurâ (a) v. V. strecură. stradă s. f. (ital. strada). Drum în cuprinsul unui oraş, uliţă.
strădanie s. f. V. strădui. Mare sforţare, multă osteneală, muncă din greu.—Slavii prin strădanie înţeleg chin, suferinţă, tortură.
strădănui (a se) v. (amplificat din strădui). V. trădai.
stradelă s. f. V. stradă şi ital. stradelia. Mi ă stradă, strada foarte îngustă.
strădui (a se) v. (lat. ex scurtat în s şi trudo, trudere, a împinge din greu, sau cu tărie). A face sforţări, a ’şi da multă osteneală ; a munci din greu. (V. trudă). — La Slavi acest cuvânt a luat înţeles de a suferi, a se chinui (nu figurat, ci propriu) în vorba stradati, strădanie, tot aşa cum munca român, din înţelesul prim grecesc de diii-cuitate, la Daco-latini a luat înţeles de lucrare dificilă şi numai figurat de chin, iar la Slavi a rămas numai cu înţelesul de tortură, chin.
străduinţă s. f. V. strădanie. strădultor, oare adj. Care se strădueşte. străfulgera (a) o. (pref. stră şi fulgeră). A fulgera tare; a răspândi fulgere.
străgălle s. f. (daco-gr. straggale, ochete, laţ; de unde astragalos, vertebră). Inel de fer, cu două mici adausuri, întocmai ca o vertebră, şi care se pune în capătul butucului roţii ca să nu se roadă prea taie lemnul prin frecarea osiei.
străgâneală s. f. (pref. s şi târăgăni) 1)
' Amânare; 2) fig. piedecă, şicană.
străgănl (a) v. V. prec. 1) Amâna de multe ori; 2) fig. a şicană, străgănlt, ă adj. Amânat, temporizat, străin, ă adj. (lat. din extra, afară, din afară, cu sufix in). Cel ce este in sau din afară, adică: 1) cel ce nu este al casei, al familiei: un om strein, sau cocoş, cal, câne, posc, ce nu este al casei, ci al altuia;
str
793
str
2)	ce nu este al seu ; — haină, lucru, ban;
3)	s. m. om din altă ţară; 4) om de altă naţiune ; 5) al altei naţii — limbă străină. Forma strein este întrebuinţată mai rar. — S’a crezut că,acest cuvânt ar fi slav; dar Slavii au cuvântul ciuji pentiu noţiunile 1 şi 2; iar pentru 3 şi 4, inostrannîi, din voiba strana, regiune, ţară; iar stranno şi strannii, are senzul numai figurat, ca francezul etrange, ciudat curios şi mai puţin sau chiar de Ioc de lucru străin, sau om străin.
străinătate s. f. V. străin, 1) Ţară străină; 2) pop. localitate depărtată de locul unde stă cineva; 3) fig. pop. lume, oameni ce nu sunt ai săi, din familie; — copil crescut prin străinătate; 4) fig. popoarele sau statele străine.
străinism s. n. V. prec. Vorbă sau datină străină.
stralu s. n. (lat din straulum, straguli, cergă, acoperiş de pat). 1) Cuvertură, pătură de lână pentru acoperit patul, sau pentru acoperit calul, sau pentru acoperit în timpul nopţei; 2) haine (straie). Mold.
strajă s. f. (daco-gr. din stratia, trupă v militară, — t — s ca gr. pratto, prasso, I etc). 1) Ostaş care păzea hotarul ţării; 2) î santinelă; 3) gardă; 4) paznic de zi sau de ; noapte în sat; 5) locui unde stă straja. — ţ Slavii zic storoj şi storojiti = paznic, şi a păzi; dar zic şi straja.
străjer s. n. V. prec. Om de strajă, care străjueşte; paznic de noapte în sat. — Şi Sârbii zic strajar.
strajnic s. n. (slav strastinik, dela strasti, suferinţă). Bis. Carte ce conţine rugăciunile şi cântările bisericeşti din săptămâna patimilor, premergătoare Paştelui.
strâjnlc s. m. (lat. dela stringere, a tăia, a reteză ca şi struji). Mânz de un an, căruia i se tunde coamă. Mold. — Au şi Slavii vorba strijiti, a tunde, ce vine tot din lat. stringere.
străjui (a) v. V. strajă. A păzi ca strajă.
străjuit, ă adj. Păzit de strajă, străluci (a) v. (lat. comp. extra, în afară, lucesco, (lucerej, a lumină). 1) A da o lumină foarte taie; 2) a fi tare lucios, lucitor; 3) fig. a se distinge, a fi eminent.
strălucire s. f. V. pree. 1) Acţiunea de a străluci; 2) splendoare.
strălucit, â adj. V. prec. 1) Foarte luminos; 2) fig. ilustru; 3) fig. splendid, minunat, — strălucit succes. strălucitor, oare adj. Care străluceşte, strămătură s. f. (lat. pref. s şi trama,
fire de bătătură la ţesut). Fire de lână văp-site, ce serveau pentru a ţese scoarţe.
strâmb, â adj. (daco-gr. strombos, răsucit, întors, sucit — şi lat. strabus, vulgar stram -bus, încrucişat). 1) Care nu este drept; 2) curb; 3) sucit, diformat, pieziş; 4) fig. falş, neadăvărat, injust; 5) adu. pe nedrept, fals.
strâmbă (a | se) v. V. prec. 1) A îndoi, a curbă; 2) a imită pe altul ridiculizându-1; 3) a diformă; 4) a se scoroji, scovârdă; 5) a face grimaze; 6) a deplasă, urni din loc;
7)	a aplecă, înclină.
Strâmbă-lemne s. m. (comp. a strâmbă, lemn). Uriaş foarte puternic, din poveştile populare, care strâmbă, îndoaie, copacii.
strâmbat, ă adj. V. strâmbă. 1) îndoit, sucit, scovârdat; 2) imitat cu ridiculizare; 3) mişcat, urnit din loc; 4) aplecat.
strâmbătate s. f. V. strâmb. Fig. nedreptate.
strâmbătură s. f. V. strâmb. 1) Lucru strâmb; 2) lemn strâmb; 3) fig. grimază.
strămoş s. m. (compus stra pentru lat extra, în afară, dincolo, peste şi moş). Tatăl moşului sau al bunicului; generalizat, străbun ; pi. primii începători ai naţiunei, ai neamului (adică mai mult, mai ’nainte de cât moşii sau bunicii).
strămoşesc, ească adj. V. prec. Ce este dela strămoşi, — limba strămoşească, datini, păcat strămoşesc. strămoşeşte adu. V. prec. Ca strămoşii, strâmt, ă adj. (lat. strictum (din stringo), strâns). 1) Cu puţin spaţiu sau Ioc; îngust, strâns; 2) fig. redus, mărginit (la minte», strâmtă (a | se) v. A (se) face strâmt, strâmtare s. f. Acţiunea de a strâmtă, strâţnţarl s. pl. (din strâmt). Mold. Iţari de lână ce se îngustează de ploaie.
strâmtaş s. n. (din strâmtă). Belciug de fer care se roteşte, pus la capătul căpăs-trului sau frânghiei ce leagă calul, ca să nu se strângă funia.
strâmtoare s. f. 1) Loc strâmt;% geogr. braţ îngust de mare, între două 'uscaturi; 3) fig. lipsă marere; 4) impas.
strâmtorâ (a) v. 1) A aduce la strâmtoare (3, 4); 2) a face îngust, strâmt, strâmtorare s. f. V. strâmtoare 3, 4. strâmtorat, ă adj. 1) îngrămădit, redus pe un loc îngust; 2) fig. constrâns, apăsat de nevoi; 3) lipsit de bani sau de venituri.
strămurare s. f. (lat. din stimulare, a înţepă, a înboldi, dela stimulus, ţepuşă de în-boldit, blciu). 1) Un fel de ţepuşă pentru în-boldit vitele; 2) cracă subţire şi fragedă, strămută (a I se) u. (pref. stră şi mută).
str
794
str
1)	A (se) mută dintr’un loc în altul; 2) a transferă, a permută; 3) a urni, mişca din loc.
strămutare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) strămută.
strămutat, â adj. 1) Mutat dintr’un loc în altul; 2) mutat cu domiciliul în altă parte;
3)	transferat; 4) urnit, clintit din loc.
strană s. f. (slav storona şi strana, regiune, parte, lăture). Bis. 1> Locul unde stau cântăreţii bisericei, — strana mare, locul cântăreţului prim, din partea dreaptă miază-zi) a bisericei; strana mică — din stângă; 2) jeţ, scaun despărţit, unde poate sta o singură persoană; 3) strana arhierească sau domnească, jeţ ornat cu insignii arhiereşti sau domneşti şi în care stă arhiereul sau episcopul, ori domnitorul, regele. (De oare ce Slavii nu prea întrebuinţează acest cuvânt pentru a denumi jeţurile, nici locul cântăreţilor în biserică, avem impresia că vorba strana, este o slavizare a lat. st amen = ceea ce se aşterne pe jos, şi că la strane era poate un aşternnt, o rogojină, covor, pus pe jos cum se obişnuieşte şi astăzi la strana arhierească).
strănepoată s. f. V. urm. 1) Fiica nepotului sau a nepoatei; 2) fig. urmaşă, descendentă.
strănepot s. m. (comp. stră şi nepot). 1) Fiu al nepotului sau al nepoatei; 2) urmaş.; 3) pl. descendenţi, urmaşii depărtaţi.
strângător, oare adj. V. urm. Cel ce strânge; econom.
strânge (a | se) v. (lat. stringo, stringere).
I)	A apăsă cu putere din toate părţile; 2) a legă strângând; 3) a ţine în pumn apăsând tare; 4) a adună la un loc; 5) a (se) contractă ; 6) a (se) îngustă; 7) a grămădi; 8) a înfăşură, chiti; 9) a economisi; 10) a regulă, a pune la loc, — strânge aşternutul, masa;
II)	a se reuni, — s’a srtâns multă lume ;
12)	a percepe (dările); 13) a constrânge; 14) strânge ’n spate, — e fiig.
strângere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) strânge.
strangula (a | se) o. (lat. strangulare). 1) A (se strânge de gât (cu o legătuiă); 2) a se spânzură de gât (cu o legătură; 2) a se spânzură de gât.
strangulare s. f. V. prec. Acţiunea de a \se) strangula.
strangulat, ă adj. V. prec. 1) Strâns de gât; 2) spânzurat de gât; 3) fig. legat strâns.
straniu, ie adj. (lat. din extra, dif. sfra= în afară, ine o, inire a merge) Ce este în afară de cunoscut, — estraordînar; ciudat.
— Şi Slavii zic stranno şi stranii, extraordinar, ciudat.
strâns, ă adj. şi adu. 1) Presat, apăsat, legat tare; 2) adunat; 3) reunit; 4) fig. zgârcit, econom; 5) s. n. acţiunea de a strânge).
strânsa s. f. V. strânge. Pop. fig. Unire, căsnicie, menaj.
strânsoare s. f. 1) Acţiunea dea strânge;
2)	adunătură de tot felul; 3) recoltă, nutreţ;
4)	colici de. stomac (la copii).
strânsură s. f. 1) Adunătură de lucruri rau de oameni fără valoare; 2) nutreţ pentru vite.
strănuta s- n. V. urm. 1) Contracţiune subită a muşchilor respiratorii, aruncând brusc aerul din plămâni prin nas şi gură; 2) zgomotul produs de această contracţiune.
strănută (a) v. (lat. sternuto, sternutare). V. preced. A se produce strănutul, strănutare s. f. Acţiunea de a strănuta, strănutat s. n. V. strănut. străpăţ (şi străpăz) s. n. (lat. pref s şi trepidus, care aleargă încoace şi în colo). Oltean. Alergare de colo, colo; muncă de alergătură. — Şi Germanii zic strapaze = muncă, cboseală.
strapazan s. m. (lat. pref. s şi trepido, a se mişca în coace şi în colo). 1) Cuiul de care e prinsă vâsla de luntre; 2) puiul de crap.
strâpăzui (a) v. V. străpăz). A alerga de colo, colo; 2) a fi purtat încoace şi încolo; 3) a lucra alergând, a face treburi prin casă. străpăzueală s. s. Acţiunea de a strâpăzui. strapontin s. n. (ital. strapuntino, din extra şi punte). Scăunel alipit, care se lasă în jos, sau când trebue se rădică, pentru a şedea (cum sunt în vagoanele de căjători, îrf trăsuri sau automobile, ori la teatru).
străpungător, oare adj. (prefix stră şi împunge). Care străpunge.
străpunge (a) v. V. prec. 1) A împunge până în partea opusă; 2) fig. a provoca o durere puternică, — străpunge inima ; 3) a face o gaură sau o spărtură până în partea opusă; — a străpuns frontul.
. străpungere s. f. Acţiunea de a străpunge.
străpuns, ă adj. V. prec. 1) împins până dincolo ; 2) pătruns; 3) perforat.
stras s. n. (dela inventatorul Strass). Com-poziţiune care imitează diamantul şi pietrele preţioase.
straşnic, ă adj. şi adv. (slav straşnti şi straşno, teribil, grozav, din baza strah, grozăvie — dela grecescul straggâs, penibil). 1) Teribil, grozav; 2) violent; 3) sever, neînduplecat.
str
795
str
străşnici (a) v. V. prec. 1) A îngrozi; 2) a deveni sever.
străşnicie s. f. V. prec. 1) Severitate mare;
2)	violentă; 3) grozăvie.
strat s. n. (lat. stratum, aşternut) 1) Pătură, adică pojghiţă mai mult sau mai puţin groasă, ce se depune pe o suprafaţă, un strat de nichel; 2) pătură groasă (din cari prin suprapunere e format pământul; — strat de argilă, de nisip, etc.; 3) răzor (de ceapă, etc.), din pământ mărunţat şi aşezat neted ;
4)	patul puştei (mold.) 5) fund de teasc; 6) aşternut de coceni, pentru animale. Mold.
straţF s. f. (germ. strazze, (cit. straie) = conceptă). Terfelog, registru de prime însemnări ale unui contabil, în care se pot face îndreptări, corecturi.
stratagemă s. f. (gr, stratagema = artă militară). 1) Viclenie militară în timpul răs-boiului; 2) fig. înşelătorie fină; păcăleală.
strătăiâ (a) v. (pref. stră şi tăia). A tăia până de partea opusă.
strateg s. m. V. strategie. Militar versat în strategie.
.strategic, ă adj. V. urm. De strategie, propriu pentru operaţiuni de răsboiu.
strategie s. f. (gr. dela stratos, armată, agă, conduc). Arta de a conduce operaţiunile militare în timp de răsboiu.
strategist s. m. V. prec. Cel ce cunoaşte bine strategia.
stratifică (a 1 se) o. V. strat 1 şi 2. A (se) depune în formâ de straturi, a (se) face strat.
stratificat, ă adj. V. prec. Depus în formă de straturi sau de strat.
stratlficaţiune s. f. (fr. stratification, V. strat). Aşezarea în formă de struţuri a unui teren; formarea de strat (1, 2).
stratigrafie s. f. (comp. strat (2) şi gr. grapho, a scrie). Parte din geologie care descrie straturile ce formează coarja globului.
străvăzâtor, oare adj. (comp. stră şi văzător). Prin care se vede dincolo, transparent, diafan.
străvechlme s. f. (comp. stră şi vechime). Vechime îndepărtată, timpuri din vechime, antichitate.
străvechiu, e adj. (comp. stră şi vechia). Foarte vechiu, foarte de demult.
străvedea (a j se) v. stră şi vedea). A (s:) vedea prin.
străveziu, ie adj. V. prec. 1) Transparent;
2)	diafan; 3) fig. pop. foarte slab, şi anemic, streajă s. f. V. strajă. ştreang s. n. (lat. din stringo, stringere, ca şi grec. straggale, legătură, juvăţ, funie; ca şi germ. strâng, funie). I) Funie care se
leagă de hlubă şi de capul osiei dinnainte la căruţa cu un cal, răsucindu-o bine ca să strângă, să ţină întins; 2) şleau la cal; 3) funie de mărimea unui ştreang sau şleau;
4)	funie de care s’a spânzurat cineva; 5) juvăţ.
streaşină s. f. (lat. comp. extra (stra), în afară, sinus, încovăietură). 1) Partea de jos a coperişului, ce iese mai în afară de cât pă-reţii casei; 2) marginea de jos a coperişului;
3)	extins, coperiş de construcţie.
strecătoare s. f. p. strecurătoare.
streche (sau strechie). s. f. (lat. din ae-strus (oe)strica, (oe)struca), strechie, tăun).
1)	Insectă ca o muscă mică, ce. zboară iute sbârnăind prin aer, care se prinde de animale şi le înţeapă atât de rău, în cât ele fug nebuneşte încotro apucă; când strechia se aşază sub coadă, animalul râdică coada în sus şi fuge prin tufişuri, să scape de insecta înţepătoare; 2) fig. fugă nebună; 3) fig. alergare de jocuri şi glume, neastâmpăr.
strechiâ (a) v. V. prec. 1) A fugi desperat de strechie; 2) fig. a alerga sburdalnic;
3)	fig- pop. a umbla după aventuri sentimentale.
strecură (a | se) v. (lat. pref. st re p. extra, în afară; colo, cotare, a strecură). 1) A scurge un lichid printr’o sită sau printr’o pânză; 2) propr. a scurge laptele prin sitişcă; sau a scurge zerul din brânză, prin strecu-rătoarea de pânză; 3) fig. a trece sau a’băga ceva pe nesimţite; 4) fig. a se băga şi a’şi face loc (prin mulţime), spre a trece, sau a intră, ori ieşi; 5) a trece din nebăgare de seamă, — s'au strecurat unele greşeli în textul scrierei; 6) a trece (timpul),. — se strecoară zi după zi; 7) a (se) filtra ; 8) strecoară cămila şi ’nghite ţintarul (proverb), a se alege cu mai nimic, din ceva mult dar prea drămuit.
strecurare s. f. Acţiunea de a (se) strecura propr. şi fig.
strecurat, ă adj. V. prec. 1) Scurs de zer;
2)	trecut, scurs prin sită ori sitişcă; 3) fig. trecut prin nebăgare de seamă ; 4) vârât, băgat, pe furiş; 5) pătruns anevoie, trecut dincolo cu greu.
strecurătoare s. f. 1) Sită anume făcută pentru strecurat; 2) uneltă de bucătărie pentru strecurat; 3) mic sac .de pânză format cu baza în unghiu ascuţit pentru a strecura brânza.
stredie s. f. (slav strîd, m:ere). Fagure de miere.
stremţeros, oasă adj. V. sdrenţeros.
ştrengar s. m. (din baza ştreang (4) şi
ştr
796
Str
cu înţelesul originar de string, strâng). 1) Copil, băeat neastâmpărat, care face multe obrăznicii, care se suie, se spânzură (2, 5) pe garduri, prin pomi; care se agaţă de oameni ; 2) tânăr aventurier, cuitezan. ştrengăresc, ească adj. De ştrengar, ştrengăreşte adu. Ca ştrengarii, ştrengărie s. f. V. ştrengar. Faptă de ştrengar.
strepede s. m. (lat. pref. s, pentru ex, şi trepidus, care mişcă). Un fel de vierme ce se face în oţet, în drojdia de oţet. — Numire figurată ca actual mold. mişcurici din mişcă — V.
strepezeu s. n. V. strapazan. strepezi (a se) v. (lat. pref. s, pentru ex, în afară; trepido, a se mişcă). încleştarea fălcilor, gingiilor sau a dinţilor, prin mâncarea de sucuri sau fructe prea acre, în cât nu se mai pot mişca spre a putea mestecă. Când părinţii mănâncă aguridă, se strepezesc dinţii copiilor (proverb) — copiii sufăr consecinţele purtării şi faptelor părinteşti, strepezire s. f. Acţiunea de a se strepezi, strepezit, ă adj. încleştat prin mâncare de fructe prea acre; mi-s dinţii strepeziţi. strepezitor, oare adj. V. strepezi. Care roduce strepezire,
streptococ s. m. (fr. streptocoqne, din gr. strepto, a se îndoi, curbă, suci; şi lat. coquo, a coace). Numirea unui microb care se găseşte pretutindeni, dar mai des în coptură, puroiu.
streşini (a) v. A face steşini, coperiş cu streşini (la un gard). V. streaşină.
stretenie s. f. (slav şiretenie dela stretiti, streciati, a întâmpină, a întâlni). Bis. întim-pinarea Domnului, (serbătoare mare bisericească).
strică (a i se) u. (lat. din ex-structum, desalcătuit; însă ex latin, scurtat în s, s’a contopit în sstruc). 1) A desalc ;tui, a desface 2) a sparge, a sfărâmă ; 3) a (se) ruină ;
4)	a rupe ; 5) a face ravagii prin sămănături;
6)	a face rău — nu strică nimănui o vorbă bună; 7) a deveni rău, imoral, — copiii se strică prin contact cu cei răi; 8) vechiu, a ucide ; 9) a prădâ ; 10) a se putrezi, împuţi;
11)	fig. a provoca' divorţ sau traiu iau, — a strică o casă ; 12) a se schimba în rău, — se strică vremea ; 13) a roade 1! spate sau la gât (cu hamul), — calul e stricat de ham sau de şea ; 14) a fi vinovat, — ce stric eu ?
15)	a se prăpădi (fig.) — se strică de râs!
16)	a se corăsli, acii (laptele); 17) prov. a strică orzul pe gâşte = 1) a nu face sacrificii sau b nefacere pentru c ne nu merită ;
2)	a nu da ceva bun cui nu ştie a-1 preţui.
Stricăcios, oasă adj. 1) Care (se) strică uşor; 2) vătămător.
stricăciune s. f. 1) Lucru stricat; 2) pagubă, deteriorare; 3) fig. depravare.
stricare s. f. Acţiunea de a (se) strică propr. şi fig.
stricat, ă adj. V. strică. 1) Desfăcut; 2) deteriorat; 3) fig. corupt, depravat; 4) descompus, împuţit; 5) s. n. acţiunea de a strica;
6)	acrit, corăslit (lapte).
stricător, oare adj. V. prec. 1) Care strică, face stricăciuni; 2) fig. corupător.
stricnina s. f. (fr. strycnine, din gr. strykh-nos, nuca vomica). Otravă foarte puternică ce se extrage din nuca vomică.
stricni (a) v. (lat. dela strictum, tăiat, rănit, julit). 1) A luă sânge, a slobozi sânge plin o tăitură operată ia limbă sau în altă parte, la un cal sau bou; 2) fig. a plesni cu biciul să dea sângele din pielea animalului.— Şi Slavii zic streknuti, a înţepă, strict, ă adj. şi adv. (lat. strictus, strâns).
1)	Strâns, ţinut în de aproape supraveghere;
2)	sever, riguros ; fără glumă.
stricteţă s. f. V. prec. Severitate, rigoare, strident, ă adj. (lat. dela stridere, a da sunet ascuţit şi ţipător). Cu sunet ascuţit şi ţipător, supărător la auz.
stridie s. f. (din gr. mod. ostridi, din ostreon). Scoică de mare cu gust acrişor.
strigă (a) v. (lat. din strepo, strepere, a ţipă, a strigă, prin transformarea lui p în g).
1)	A chemă cu glas tare; 2) a ţipă, a răcni;
3)	a ameninţa cu vorbe spuse tare ; 4) a vesti, anunţă prin vorbe.
strigă s. f. (lat striga (strix şi gr. strigx), buhă, bufniţă şi vrăjitoare). 1) Zoo/. Buhă, bufniţă, pasăre ce trăieşte pe unde sunt ruine sau turnuri ori case nelocuite, care ziua nu vede bine, ci numai noaptea, de aceea ca şi pisica ea prinde şoareci; 2) vrăjitoare; 3) stiigoâică (din credinţele poporului).
strigare s. f. V. strigă. 1) Acţiunea de a strigă; 2) publicaţiune de căsătorie ; 3) vestire, anunţare (cu batere de-tobă).
strigăt s. n. 1) Chemare cu glas taie ; 2) ţipet, răcnet.
strigător, oare adj. 1) De strigare, cu glas tare; 2) s. m. cel ce strigă; 3) fig. cu glas de protestare, — e strigător la cer.
strigătură s. f. 1) Strigare ; 2) versuri sau fraze de haz, pe cari flăcăi le zic în timpul când joacă hora. strighe s. f. V. stredie. strigoaică s. f. (lat. striga, vrăjitoare). 1) Strigoiu de parte femeiască, închipuit de po-
I
str
797
str
por ca o babă cu coadă, care umblă noaptea şi tace rău : ia mana vitelor, ia copiii, chi-nueşte etc. 2) fig. babă urâtă, rea.
-strigoiu s. m. (lat. dela striga, vrăjitoare). 1) Om vrăjit, care după ce a murit, iese din mormânt noaptea şi umblă, făcând rele oamenilor şi animalelor (aşa crede poporul); strigoii au coadă, ies din groapă toţi în noaptea Sfântului Andrei, se întâlnesc pela răspântii şi joacă; strigoi se pot preface şi în animale. Dacă un om ar avea întâmplător un mic apendice (coadă) la partea de jos a coloanei vertebrale (cum se zice că se întâmplă, uneori) atunci este sigur că acela se face strigoiu după moarte; dacă sunt semne că un mort se face strigoiu, i se bate pe mormânt un pat lung, ascuţit, de stejar, astfel ca să străpungă prin inima mortului (strigoiului) şi atunci el nu măi iese din mormânt (credinţă populară); 2) iron. poreclă dată oamenilor prea bătrâni; 3) idem boierilor vechi şi î e-trograzi.
strivi (ş; se) v. (lat. pref. s pentru ex; tero, trivi, terere, a pisă, — formaţiune prin excepţie dela perfect, în loc de infinitiv sau indicativ, ca fiind mai des întrebuinţat în vorbire ; a strivit; l’a strivit = trivi, însuşi acesta având baza gr. trivo = a frecă), 1) A turti şi sfărâmă prin apăsare ; 2) fig. a doborî şi prăpădi, nimici; 3) a turti prin călcare cu piciorul.
strivire s. f. Acţiunea de a strivi, strivitură s. f. V. strivi. Lucru sau partea strivită; — o strivitură la deget.
strofă s. f. (gr. stropha). Stanţă dela o odă ; număr de versuri ce dă un înţeles complect ; (în drama greacă, — partea ce o cânta corul).
stroh s. n. (daco-gr. din strochnos buruiană; paiu de cereale). Mold. 1) Paie şi pleavă dela treierat; 2) aşternut de paie sau de coceni, pe care se culcă porcul sau vitele. — Şi germanii zic stroh, paie.
strolu s. n. (lat. strues, şiruri dese de soldaţi, din struere = a aşeză). Şir de soldaţi în front, în linie de bătae. — Şi Ruşii au cuvinte din baza latină struo, struere ca; stroino, stroiti, ustroivati etc. şj ca numiri militare (ca neolat instrui, instrucţia; însă multe nume proprii de Stroescu şi Stro-eşti în româneşte, arată că a fost cunoscut de români verbul lat. struo, şi chiar compuse de ale lui, dar s’au perdut.
stronţiu s. n. (lat. strontium). Miner. Metal galben, care nu este în stare primă de cât în stronţiacă.
strop s, m. (daco-gr. stragx, picătură,
transformat în strap, şi strop). 1) Picătură mică de apă, noroiu, etc.; 2) fig. parte foarte mică, fărâmiţă; 3) poetic, lacrimă, — a-i ochilor tăi stropi (Emin.).
stropi (a) v. V. prec. 1) A aruncă stropi;
2)	a uda cu stropitoarea (viile); 3) a uda aruncând apă ; 4) a ploua foarte puţin : 5) fig. a stropi cu lîoroiu, a arăta dispreţ altora (ca cel ce merge în trăsură, faţă de tiecătorii pe jos).
stropire s. f. Acţiunea de a stropi, stropit, ă adj. V. prec. 1) Udat cu stropitoarea, udat puţin; 2) plin de stropi.
stropitoare s. f. V. stropi. 1) Cană mare sau găleată cu ţeavă, ce are la capăt o mică sitişcă, pentru stropit; 2) saca mare, cu aparat pentru a stropi stradele ; 3) aparat anume făcut pentru a stropi viile.
stropitură s. f. 1) Un rând de stropire şi felul stropirei (la vie); 2) ploae foarte puţină.
stropoli (a) v. (dela baza strop, picătură, puţin). A pregăti câtuşi de puţin şi în grabă,— începu a stropoli de nuntă.
stropşi (a j se) o. (daco-gr. dela strepho, strepso, a suci, b strâmbă, a scrinti). Mold.
1)	A diformă, a strâmbă; 2) a stiivi; 3 a desfigurâ, a ciunti; 4) a se uită crunt şi ameninţător ; 5) a se răsti şi a ocărî. — Ca şi italian estropiare, din gr. estropha, es-trepsa = a suci.
stropşire s. f. 1) Desfigurare, slutire; 2) ameninţare.
stropşit, ă adj. şi aa'v. 1) Diformat; 2> epileptic; sclintit (la minte); 3) răstit, ameninţător ; 4) s. n. faptul de a (se) stropşi, stropşitură s. f.V. prec. Starea de stropşit, structură s. f. (lat. structură). 1) Alcătuire ;
2)	felul cum este zidit; 3) fig. dispoziţiunea, felul de aranjare.
strudură (sau strudel) s.n. (german stri.-del, învârtit). Plăcintă, făcută din foi de aluat, cu nuci pisate şi cu unt sau untură, apoi strânsă vălătuc şi aşezată învârtit pe tavă, iar după ce s’a copt, stropită cu miere. (V. învârtită). strug V. strung.
strugur(e) s. m. (daco-gr. dela stroggulos, rotund, îndesat). 1) Rodul viţei de vie format din boabe rotunde, din cari se face vinul; 2) ciorchină din boabe rotunde (ca fruct de diferite plante). — Compară cu ciorchină.
strugurel (pi. strugurei) s. m. Mic strugure sau gustos strugure.
strujan s. m. (din struţi). Hlujan, ciocan (cu sau fără frunzele) de porumb — (dela strujirea de fruct, pene, frunze, depe această tulpină lemnoasă).
str
798
str
struji (a) v. (lat. din stringo, stringere, a tăia, a reteza frunzele). 1) A răzui, jupui, lemnul la strug sau la strung ; 2) a jupui puful depe pene de găină, raţă sau gâscă; 3) a jupui orice; 4) a rupe boabele depe strugure ; 5) a rupe frunzele depe hluj sau depe creangă.— Slavul strujiti, este o ampliicare din rom. struji.
strujniţă s. f. V. strug. Strugul rotarului, strună s. f. (sanscrit din str-nomi, str-nâmi, a întinde; de unde gr. storr^mi şi ' storennymi şi lat. stema). 1) Coardă de vioară sau de cobză, ori de alt instrument muzical ; 2) coardă de arc (de răsboiu); 3) lăn-ţujel ce se pune sub buza de jos a calului, prins de zăbală la ambele capete ; 4) frânghie răsucită, ce leagă partea din ’nainte cu cea dindărăt a carului; 5) linie dreaptă de ascendenţă— in strună dreaptă mă trag din...;
6) fig. frâu, disciplină, — abia ţii in strună gloatele7) fig. adv. cu exactitate, merg treburile strună; 8) fig. plac,—ît bate’n strună, îi face pe plac ; 9) umflătură în jurul unghiei.—
Şi Slavii zic strună, însă cu mai puţine înţelesuri de cât româneşte, strunea s. f. (dela srună). 1) Căpăstru;
2)	frânghie răsucită care leagă ceva. strunealâ s. f. 1) Acţiunea de a struni; 2)
lemnuş cu c.are se răsuceşte struna (4).
struni (a) v. V. strună. 1) A întinde o strună, strunele; 2) a ţine calul strâns de frâu;
3)	fig. a ţine din scurt; 4) fig. a disciplină; 5) a răsuci struna (4); 6) a legă strâns tare (carul).
strung s. n. (daco-gr. din stroggulă, a rotunzi şi a învârti). 1) Aparat care prin învârtire răzueşte şi face rotund lemnul ori metalul, sau găureşte rotund; 2) scaunul strungarului. — Şi Slavii au vorba strug, dar nu denumeşte aparatul acesta.
strungă s.f. (dela vorba strânge,strângă). îngustă deschizătură, portiţă, prin care trec oile din ocolul stânei, una câte una, spre a le mulge ciobanul; 2) drum îngust între două dealuri; 3) deschizătură între dinţii incisivi primi, zisă şi postrungă.
strungar (1) s. m. V. strung. Meşter care lucrează cu strungul.
strungar (2) s. m. V. strungă s. Ciobănaş care mână oile să iasă prin strungă.
strungăreaţă s. f. 1) Găleată făcută prin scobirea unui lemn cu strungul; 2) Scobitură la dinţii incisivi ai calului (V. strungă 3).
strungărie s. f. 1) Atelierul stiungarului; 2) meseria de strungar.
strup s. n. (lat. din stuprum, ruşine, necinste). Cureaua dela coada calului, crupiera.
struţ (1) s. m. (gr. lat. dela struthio şi stro uthos}. Cea mai mare dintre toate păsările, ce trăeşte în Africa şi prin Asia; ouăle sunt cam de 5 oii mai mari de cât oul de gâscă, iar penele sunt foarte preţuite pentru împodobit pălării de doamne.
struţ (2) s. n, (din germ. straus). Buchet. Transilo.
stubeciu (şi stubete) s. n. (gr. din stup-sis, un preparat din substanţe astringente). Alifie care are proprietatea de a întări şi întinde oarecum pielea feţei, ca să nu se cunoască sbărciturile — cer uză, suliman, întrebuinţat de femei. — Turcii zic istubeci.
ştuc s. n. (ital stucco). 1) Tencueală de ipsos; 2) ipsos amestecat cu praf de marmoră, din .care se face o tencueală care se poate coloră şi apoi lustrui întocmai ca marmora; se întrebuinţează pentru decor de interior, la teatre, palate, biserici, dar afară nu este durabil.
stucatură s. ţ. V. prec. Decoraţiuune ar-hitectorală de stuc.
studeniţă s. f. (slav din studiti-sia, a răci).
1)	Boală de gingii, ce se vindecă cu praf de piatră acră şi cuişoare; 2) mică plantă cu flori albe. Mold.
student s. m. (lat. dela studeo, studere, a se sîrgui, a se îndeletnici cu ceva, — ital. studente). Cel care urmează cursuri universitare sau ale unei şcoale superioare.
studentă s. f. Cea care urmează cursuri universitare sau ale unei şcoli superioare.
studenţes c, ească adj. De student; al studenţilor, — congres studenţesc.
st;denţlme s. f. Totalitatea studenţilor; mulţime de studenţi; studenţii.
studiâ (a) v. (lat. studeo, studere, a se sîrgui, a se îndeletnici cu ceva). 1) A cerceta ceva cu luare aminte; 2) a învăţa o specialitate anume ; 3) a urma cursurile universitare sau de învăţământ special superior; 4) fig. a observa cu atenţie; 5) a face exerciţii repetate asupra unei bucăţi de muzică; ) a' picta după natură modele diterite, sau vederi, peisagii etc., cu scop de a deprinde coloritul, formele, etc.
studiare s. f. Acţiunea de a studia propr. Şi fi§-
studiat, ă adj. V. studia. 1) Bine învăţat;
2)	cercetat, observat cu multă atenţie; 3) făcut cri atenţie şi cu cunoştinţe temeinice; 4) fig. afectat.
studios, oasă adj. \. prec. Iubitor de studiu.
studiu s. n. 1) învăţarea ştiinţelor, literelor sau a artelor; 2) obiect de învăţământ; 3) sper cialitate de învăţământ superior; 4) aprofun-I
stu
799
stu
dare cu mintea, cercetare de ordin ştiinţific;
5)	lucrare pregătitoare. — proect de lege în studiu ; 6) desemn făcut cu scop de a studia natura sau figuri clasice ; 7) compoziţie de muzică pentru exerciţii; S) grad de învăţământ, — studii secundare, sau universitare.
stuf s. n. (lat. din stipula, ţeavă de trestie, paiu — din lat. vulgară stipa, dela gr. stu-pos, stypos, băţ, baston sau direct din acest cuvânt prin intermediar dacic). Trestie în cantitate mare, crescută în baltă; cu stuf se a-copăr casele,
stufârie s. f. V. prec. 1) Mulţime de stuf|; 2) baltă sau loc acoperit cu stuf. stufăriş s. n. V. stufiş. stufat s. n. (din ital. stuf a, sobă, cuptor de bucătărie — stufato). 1) Numirea unui fel de bucate ce fierbe în cuptor, înăduşit; 2) cartofi bine fierţi, sau fasole, care apoi se a-mestecă cu puţin oţet, untdelemn şi ceapă măruntă.
stufiş s. n. 1) Desime de stuf; 2) desime de buruiene, tufiş; 3) desime de arbuşti.
stufos, oasă adj. (dela stuf). 1) Plin cu stuf; 2) îndesat, des ca stuful; 3) cu crengi multe şi dese ; 4) fig. cu păr mult, îndesit şi în neregulă, — barbă stufoasă. , stuh s. n. V. stuf. ştulete s. m. V. ştiulete. stup 8. m. (daco-gr. din stupos, stypos, trunchiu de arbore, .ca şi lat. stipes, din care s’a făcut ştiubeiu). Ştiubeiu de albine, făcut din trunchiul de arbore scobit pe din lăuntru (în vechime); astăzi, locuinţa albinelor e făcută din scânduri, cu despărţeminte şi rame sistematice, în cari albinele construesc faguri şi depun miere. Stupul în vechime se mai făcea din vălătuci de paie cu pământ, sau din nuiele, împletit ca un coş şi lipit cu lut, tarate imitând trunchiul de arbore, aşa cum în săl-bătăcie albinele se adăpostesc în trunchiuri scorburoşi de arbori).
stupă s. f. (lat stuppa). Trans. câlţi; Banat. Cânepă.
stupar s. m. V. stup. Cel ce îngrijeşte stupii prisecar.
stupărie s. f. Prjseacă, stupină; mulţime de stupi.
stupărlt s. n. V. stup. 1) îngrijirea stupilor, albinărit; 2) vechiu. dare, zeciueală din stupi, pretinsă de Turci.	-
stupi (a) v. (diformare din scuipi, scupi). V. scuipa.
stupid, ă adj. (lat. stupidus). Prost; adv. prosteşte.
stupiditate s. f. (lat. stupiditas prin fr. stupiditâ). Prostie, neghiobie; faptă de stupid,
stupină ş. f. V. stup. Priseacă împrejmuită, unde stau stupii vara.
stupuş s. n. (lat. stipes, par, ţepuşă). V. astup uş.
sturî (a) n. (lat din strio, striare, a face vârci). 1) A produce vârci, răni prin loviri, — Fa sturît în bătaie; 2) a jupui, a distruge, a culege roade, rupând crengile; 3) a fură, a jefui, a despoiâ. Olten.
sturît, ă adj. V. prec. 1) Jupuit (în bătaie); 2) distrus (fig.); 3) jefuit, distrus; 4) acţiunea de a sturî. Olten.
sturlubă (a) v. (şi sturluiba). V. sturlu-bat. A înebuni, a se zminti; a face acte nebunatice.
sturlubat, ă adj. (lat. comp. stultus—pati, a suferi de nebunie). Nebunatic; neastâmpărat şi dezordonat în fapte, sturlubatic, ă adj. V. sturlubat. sturz s. m. (lat. turdus, cu prefix s) Zool. Pasăre de mărimea mierlei, cu pene galbene; care cântă şi a cărei carne este gustoasă.
, suav, ă adj. (lat suavis). Foarte plăcut, dulce şi gustos propr. şi fig. suavitate s. f. V. preced. însuşirea de suav. sub prep. (lat. sub). Arată: 1) loc dede-supt, — sub pat, sub cap ; 2) loc, port, inferior altuia sub-director i 3) timp ; — sub republică; 4) dependenţă, — sub ascultarea şefilor.
şubă s. f. (arab djuba, haină lungă orientală). 1) Haină lungă căptuşită cu blană (mold); 2) haină lungă (la ţerani olteni şi munteni) din aba ori din suman, cu guler mare, sau cu o mică pelerină atârnată pe spate, care se rîdică şi acopere capul când ninge sau plouă.— Si Slavii zic şuba.
subaltern s. m. (comp. lat. sub, dedesubt; alter, altul; prin fr. subalterne). Cel ce este sub ordinele altueafuncţionar subaltern.
subbibliotecar s, m. (comp. sub şi bibliotecar). Funcţionar ajutor al bibliotecarului.
subehiriaş s. m. (sub şi chiriaş). Locatar care închiriează dela un chiriaş.
subcomisar s. m. (sub şi comisar). Ofiţer de poliţie, ajutor al comisarului.
subdirector s. m. (sub şi director). Ajutorul directorului.
subcasier s. m. sub şi casier). Ajutorul unui cassier.
(subdlvide (a) v. (sub şi divide). A subîm-părţi, a divide o parte divizată din întreg sau din o alta mai mare. subdivizâ (a) v. V. subdivide. subdivizat, ă adj. Divizat în părţi şi mai mici.
sudivlziune s. f. (sub şi diviziune). Parte
sub
800
sub
dintr’o diviziune sau din o altă unitate divizată din tot.
subiect s. n. (lat. subjectus sau subjec-tum, ce este pus sub — (subjicio). 1) Lucru, persoană, sau matei ie, ce este sub cercetare ori discuţie, despre care se vorbeşte sau se scrie; — subiect de conversaţie, subiect de studiu; 2) eul cngetâtor, persoana, în o-poziţie cu obiectul; 3) persoană care mag-netizează, hipnotizează; 4) gram. termen despre care se vorbeşte, sau care face lucrarea, într’o propoziţie
subiectiv, ă adj. şi adu. V. subiect 2. 1) Filozof. Ce ce raportează la eul cugetător, la subiect, — ceea ce se petrece în mintea şi in sufletul nostru, este subiectiv; 2) care priveşte, se referă, mai mult la efectele şi impresiile obiectului, de cât la însuşi obiectul; 3) adu. privitor la însuşi subiectul; 4) s. n. subiectul în sine, cu ceea ce manifestă (opus obiectivului).
subiectivism s. n. V. prec. înclinare a artiştilor şi cugetătorilor spre subiectiv (2).
subiectivitate s. f. V. subiectiv. Calitatea de subiectiv.
subtmpărţl (a) se) v. V. subdivide. snbîmpărţire s. f. 1) Acţiunea de a subdivide; 2) paite din întreg; subdiviziune, subîmpărţit, ă adj. V. subdivizat. subînchiriâ (a) v. (sub şi inchiria). A închiria altuea în total sau în parte, ceea ce avem închiriat dela cineva (casă mai adeseori).
subînchirlat, ă adj. V. prec. Ceea ce este închiriat dela un chiriaş, nu dela proprietar.
sublnchiriere s. f. V. prec. Acţiunea de a subînchiriâ; dreptul de subînchiriere.
subîncintâ (a) u. (sub şi incintă). A incintă pe dedesubt.
siiblncurajâ (a) v. (sub şi încuraja). A încuraja pe ascuns.
sublnşirâ (a) v. (sub şi înşiră). A înşiră pe dedesubt.
subinspector s. m. (sub şi inspector). A-jutor al inspectorului.
subînstrunâ (a) v. (sub şi înstrună). A înstrunâ pe dedesubt.
subbisumâ (a) v. (sub şi însuma). A însuma pe urmă.
subînţelege (a (se) (sub şi înţelege). A deduce; a (se) înţelege ceea ce nu a i st spus.
sublnţelegere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) subînţelege.
subînţeles, easă adj. şi s. n. V. prec. 1) Ceea ce se deduce fără să fie spus; 2) cugetat şi lăsat a se înţelege, fără să fie spus.
subinvesti (a) n. (sub şi investi). A investi încă odată în părţi mai mici; — profitul ca- |
pitalului investit in afacere se poate su-investi.
sutinvoi (a) v. (sub şi învoi). A învoi, a primi pe alţii Ia in/oeală pe locul învoit.
subiscăll (a) v. (sub şi iscăli). A iscăli dedesupt.
subiscălit, ă adj. Care este iscălit dedesubt; s. m. Cel ce subscrie.
subit, ă adj. şi adu. (laf. subitus). Neaşteptat ; î epede, deodată.
subjugă (a) v. (sub şi jug). 1) A răpune prin puterea armelor şi a ţine sub stăpânire politică ; 2) fig. a domină prin forţa morală ;
3)	fig. a captivă; a ademeni.
subjonctiv s. n. (lat. subjunctivum, din subjungo, ere, a împreună). V. conjuctiu 2.
subjugare s. f. Acţiunea de a subjugă propr. şi fig.
subjugat, ă adj. V. subjugă. 1) Supus şi stăpânit de alţii; 2) fig. dominat prin forţa morală; 3) ademenit, captivat.
sublim, ă adj. (lat. sublimis, compus la rându-i din sub şi limen, prag, grindă de care se spânzură, ridicându-se în sus cei vinovaţi — iar dela spânzurare veni înţeles de înălţare în sus). 1) înălţa foaite (ideal, moral) ; 2) înălţător, mare; 3) s. n. ceea ce este nobil şi înălţător, în fapte, stil, sentimente ; măreţ şi f. frumos.
sublimă (a) v. (fr. sublimer, din lat. sublimis, ce e ridicat sus). Termen de chimie, a volatiliza un corp şi apoi părţile volatile a le condensa.
sublim t s. n. (după fr. sublime, V. prec). chim. Orice produs al sublimaţiunei; sublimat corosiv, substanţă foaite otrăvitoare, daj disolvată în apă în f. mică cantitate, sei> veşte pentru spălături antiseptice.
sublimaţiune s. f. V. sublimă. Ch m. Operaţiunea chimică cie a sublimă.
sublimitate s. f. V. sublim. Stai ea de sublim.
subllnlâ (a) v. (sub şi linia). 1) A trage linie sub vorbele scrise; 2) fig. a accentuâ, a da inportanţa deosebită vorbelor; 3) a face un gest de aprobare ii de importanţă vor-birei, — această cuvântare a fost subliniată prin lungi aplauze.
subliniere s. f. V. prec. Acţiunea de a sublinia propr. şi fig.
sublocotenent s. m. (sub şi locotenent), Milit. 1) Ofiţer cu un grad mai mic de cât locotenentul; 2) gradul prim în ierarhia ofiţerilor.
submarin, ă adj. (sub şi marin). 1) Ce se află hi fundul mării; 2) ce merge pe sub apa mărilor; 3) s. n. vas mai iţim de răsboiu,
sub
801
sub
care merge pe sub apă şi aruncă torpile a-supra vapoarelor inamice.
subversiune s. f. (fr. submersion). Mergere pe sub apă, scufundare.
submina (a) v. (sub şi mina). 1) A mină pe dedesubt; 2) fig. a distruge pe încet şi în ascuns ; — ii subminează boala;3) fig. a urzi contra cuiva ceva rău în ascuns.
subminare s. f. Acţiunea de a submina propr. şi fig.
subminat, ă adj. V. prec. 1) Sub care sunt puse mine explozibile ; 2) fig. ros, distrus pe neştiute şi pe încetul, — subminat de o boală.
subofiţer s. m. (sub şi ofiţer). Militar cu grad mai mic de cât sublocotenentul.
subordinâ (a) v. (din sub şi ordine). 1) A stabili o ordine de dependinţă dela inferior la. superior între oameni; 2) a stabili o gra-dâţiune şi dependinţă între lucruri sau fapte de valori diferite.
subordine s. f. V. subordinâ. 1) Starea de a fi inferior într’o ordine stabilită; 2) starea de a fi supus la ordinul superiorului, — am patru ofiţeri în subordine.
subordinaţiune s. f. V. prec. Acţiunea de a subordinâ ; starea de a fi subordinat.
subordona (a) v. (fr. subordoner). 1) A condiţiona un lucru sau o lucrare de o alta; 2) a pune în rang inferior; 3) a pune la dispoziţia şi la ordinele altuia.
subordonare s. f. V. prec. Acţiunea de a subordona.
subordonat, ă adj. V. prec. 1) Supus al-tuea; 2) condiţionat şi în dependinţă de altceva; gram. subordonată (propoziţiune)
|	care complectează înţelesul altei propoziţiuni..
|	subpăm&ntean, ă (sub şi pământ). Ce
:	este sub pământ, subteran.
subprefect s. m. (sub şi prefect). Funcţionar administrativ care administrează o plasă şi este sub ordinele prefectului.
subprefectură s. f. 1) Autoritatea de subprefect ; 2) cancelaria subprefectului.
subprotoiereu s. m. (sub ş\.protoiereu). Bis. Preot ajutor a protoiereului.
şubred, ă adj. şi adv. (lat. subrutum, năruit pe dedesupţ — (subro). 1) Care are baza năruită, putredă ; 2) puţin rezistent; 3) fig, slab, nesănătos, debil; 4) fig. netrainic, rău construit.
subretă s. f. (fr. soubrette). 1) Servitoare în roluj de comedie; 2) fată în casă pentru serviciu.
şubrezenie s. f. V. şubred. Stare de şubred-
şubrezi (a se) v. V. şubred. 1) A (se) pu-
trezi baza; — un stâlp şubred; 2) a se învechi şi slăbi, putrezi, strică; 3) fig. a se debilita (sănătatea).
şubrezire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) şubrezi.
subscrie (a se) v. (sub şi scrie). 1) A iscăli, a scrie numele dedesuptul cuprinsului uuui act; 2) a pune semnătura ca semn de obligaţie pentru a depune o sumă într’o societate sau la o afacere, ori la o binefacere;
3)	a subscrie în semn de adesiune, solidaritate sau de confirmare; 4) fig. a da consim-ţimântul; 5) fig. fam. a se asocia ; — dacă e vorba de chef, subscriu şi eu.
subscriere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) subscrie.
subscriitor s. m. V. subscrie. Cel care subscrie.
subscriitoare s. f. V. prec. Cea care subscrie.
subscripţie s. f. (lat. subscriptio). Acţiunea de a subscrie. V. subscrie, 1, 2, 3; listă de subscripţie, listă pe care se înscriu cu diferite sume, pentru un scop, persoanele cari voesc.
' subscris, ă adj. V. subscrie. 1) Cel ce a semnat în josul unui act; 2) care poartă o semnătură, sau mai multe, de dinjos, — act subscris de ambele părţi.
subsecretar s. m. (sub şi secretar). 1) Ajutorul unui secretar; 2) subsecretar de stat, ministru cu anume atiibuţiuni limitate şi speciale.
subsetnnâ (a) v. (sub şi' semnă). A subscrie, a iscăli de dinjosul unui act. subsemnat, ă adj. Subscris, subsidiar, ă adj. (lat. dela tubsidium, rezervă, ajutor sprijin, subsidiarius, de rezervă, fig. sprijin). 1) Ce serveşte ca reazim pentru a sprijini un lucru principal sau o ideie de fond ; 2) adv. în al doilea rând, lateral.
subsidiu s. n. (lat. subsidium). 1) Ajutor în bani; 2) mijloc de sprijin, de rezistenţă.
subsistă (a) v. (lat. subsisto, substitere).
1)	A rămâne, a se menţine; 2) a continuă de a fi; 3) a trăi, a’şi ţine viaţa, — subsistă graţie împrejurărilor. subsistenf, ă adj. V. urm. Care subsistă. subsistenţă a. f. (fr. subsistqnce, din lat. subsistere). 1) Hrana şi întreţinerea; 2) tot ce este necesar pentru întreţinerea unei armate.
subsol s. n. (sub şi soi). 1) Ceea ce este în lăuntrul pământului; partea de sub pământ ; 2) încăperile unei case, ce sunt sub parter, băgate în pământ, substanţă s. f. (lat. substantia, cit. sub-
51
sub
802
sub
stanţia). 1) Tot există prin sine însuşi; 2) materie oare care, — substanţă otrăvitoare
3)	partea nutritivă din ceva; 4) partea constitutivă a lucrurilor existente ; 5) ceea ce este esenţial, — substanţa unei vorbiri;
6)	în substanţă, în rezumat.
substanţial, ă adj. V. prec. 1) Ce conţine multă substanţă nutritivă, — mâncare substanţială ; 2) fig. Cu conţinut de valoare ca idei sau fapte; adv. în substanţă (6).
substantiv s. n. (lat substantiuus). Gram. Vorbă care arată o fiinţă, un lucru, o ideie, sau totalul unei lucrări (facere, ducere).
substitui (a se) v. (lat. substituo, substi-tuere). 1) A pune un lucru în locul altuia;
2)	a se da drept un altul; 3) jurid. a chema la moştenire o persoană în locul alteia; 4) a înlocui pe ascuns.
substituire s. f. Acţiunea de a (se) substitui.
substituit, ă adj. V. prec înlocuit prin altul, substitut s. m. Magistrat care înlocueşte pe procuror.
substituţiune s. f. V. substitui. înlocuirea unei persoane sau unui lucru prin altul.
substracţiune s. f. V. urm. 1) Aritm. Scădere, operaţiune de a scădea un număr mai mic din altul mai mare; 2) sustragere, luare pe ascuns.
substrage (a se) v. (din sub şi trage). 1) A scădea, a face operaţiunea scăderei; 2) a lua pe furiş; 3) a se eschiva, a se dosi dela ceva.
substrat s. n.' (lat. substratum, din sub şi stratum). 1) Ce este dedesuptul unui strat;
2)	filozof, cea ce există îu esenţa sau fondul a ceva, sau mai adânc de cât aparenţele; 3) bază esenţială.
subsuoară s. f. (lat. comp. subsum-\-ala, ce este sub-(-umăr). Partea ascunsă de sub încheietura umărului; — şade cu manile subsuori, cu mânile cruciş având palmele la subsuori.
subt adv. (lat. subtus). De desubt. subteran, ă adj. (lat. subterraneus, din sub şi terra). De sub pământ.
subterană s. f. (lat. sub, dedesubt; terra pământ). Hrubă; peşteră sub pământ.
subterfugiu s. n. (lat. din subter+fugere, a fugi pe furiş). 1) Mijloc de a se sustrage prin abilitate dela ceva; 2) loc de scăpare dela ceva rău.
subţla (a se) v. V. subţire. 1) A face să fie mai subţire; 2) fig. a se civiliza, rafinâ;
3)	a se face subţire, a se roade.
subţiat, ă adj. Devenit mai subţire; fig. rafinat, civilizat.
subţire s. f. Acţiunea de a (se) subţia propr. şi fig.
subtil, ă adj. şi adv. (lat. subtilis, delicat, fin, subţire). 1) Foarte fin ; foarte rafinat; 2) foarte mărunt; 3) foarte abil; 4) foarte insinuant.
subtilitate s. f. (lat. subtilitas, substili-tatis). 1) Fineţă; agerime; 2) rafinărie (cu înţeles de şiretenie; 3) fig. înşelătorie fină.
subtiliza (a) v. V. prec. 1) A face subtil, fin; 2) a raţiona cu multă subtilitate (1); 3) fig. fam. a sustrage prin şiretenie, a fură. subţioară s. f. V. subsuoară. subţiratic, ă adj. Cam subţire, subţire adj. (lat. subtilis, subtile, fin, subţire, delicat). 1) Care nu este gros (ca diametru) — aţă subţire, paiu, pom. etc.; 2) care nu este gros în profunziune; — hârtie subţire, scândură, geam, 3) puţin dens sau vârtos, — zeamă subţire; 4) fig. fin; 5) civilizat; 6) delicat; 7) ascuţit; 8) cu sunet ascuţit, — voce subţire şi voce groasă ; 9) adv. cu fineţă; 10) fig. cu dibăcie cu şiretenie.
subţirel, rlcă adj. Cam subţire; foarte subţire.
subţirime s. f. înşuşirea de a fi subţire ; măsura de grosime sau de diametru a lucrurilor subţiri; fig. fineţea.
suburbie s. f. (sub şi urbe). Partea dintr’o urbe ; secţie poliţienească; mahala.
subvenţi(un)e s. f. (fr. subvenţion, din lat. subvenio, subvenire, a veni în ajutor). Sumă de bani ce se dă ca ajutor cuiva, sau pentru ceva.
subvenţionă (a) v. V. subvenţie. A da o subvenţie.
subvenţionat, ă adj. Ajutor prin o subvenţie.
subversiv, ă adj. şi adv. vfr. subversit, din lat. subversoi', cel ce răstoarnă — sub-verto). Care tinde a răsturna starea existentă, sau alcătuirea actuală (socială, politică, etc.). .
suc s. n.'ţlat. sucus). 1) Zeamă ce se află în fructe, plante, carne etc. 2) fig. ce este mai*bun în ceva.
şucadâ adv. (lat. comp. sic -j- quanta, aşa atâta câtă). Aşa cât atâta (de mare). — ex-presiune însoţită şi de gestul mânilor. Mold.
sucală s. f. (din vorba suci). 1) Instrument cu care se suceşte frânghia făcută de ţeiani; 2) instrument pe care se aşează mosorul sau ţeava de trestie, pentru a depănă pe ea firul depe vârtelniţă ; 3) coarba care prin sucire, învârtire, dă găuri. Mold. — Şi Sârbii zic sukalo.
suc
803
suc
sucăll (a) v. (dela sucalâ, a învârti ca sucala). Fig. a cicăli; a întoarce vorba sau tocmeala într’un fel apoi în altul. Mold.
succede (a se) v. (lat. succedo, succedere, a veni îndată după ceva). 1) A urma; 2) a reuşi.
succedere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) succede	^
succes s. n. (lat. succesus). Reuşită, izbândă.
succesiune s. f. (lat. succesio, succesionis). 1) Urmarea pe rând; 2) moştenire; 3) bunurile sau averea moştenită.
succesiv, ă adj. V. prec. 1) Care se succede ; 2) relativ la succesiune; 3) adu. prin succedere, pe rând.
succesor s. m. (lat. succesor). 1) Moştenitor, urmaş ; 2) cel ce urmează după altul, succin s. m. (lat. succinum). Chilibar. succint (şi succint). (lat. succintus, strâns sumecat). Pe scurt, în puţine cuvinte.
şuchiat, ă adj. Parte finală din vorba de-şuchiat. V.
şuchiană s. f- (lat. succidua, căzătură, slăbătură). Se zice ca batjocură vitei slabe, urâte, căzătură; — ne şuchiană. Mold.
suci (a se) v. (lat. dela socio, sociare, a împreună (firele prin învârtirea fusului — de aici înţelesul de învârti, răsuci, suci, precum desiicirea este lat. dissociare, despărţire a firelor frânghiei înţelesul luat dela meşteşugul torsului şi facerea frânghiilor). 1) A învârti în juru-i un fir (prin toarcere); a învârti fn juru-i o frânghie spre a împleti, uni sforile ce o compun ; 2) a răsuci un membru, — suceşte gâtul; 4) fig. a întoarce, spre a ademeni, — i-a sucit capul; 5) fig. a şicana,— mă suceşte in tot felul; 6) a denaturâ înţelesul, — sucişi vorba; 7) a’şi schimba opinia, — o sucişi iarăşi; 8) a face cotituri;
9)	a se rostogoli; 10) a face sforţări. — Greşit s’a crezut că suci şi sucala, ar fi vorbe slave.
sucire s. f. V. suci. Acţiunea de a suci propr. şi fig.
sucit, ă adj. şi s. V. suci. 1) învârtit prin toarcere ; 2) împletit strâns ; 3) răsucit; 4) întortochiat; cu cotituri; 5) diformat, strâmb;
0)	fig. anapoda, — om sucit; capricios; 7) s. acţiunea de a suci.
sucitoare s. f. 1) Manivelă; 2) Banat. Zoo/. Pasăre ce întoarce mereu capul.
sucitor s. n. Lemn lunguşor şi rotund, ca instrument de bucătărie pentru întins fot de aluat. Mold.
sucitură s. f. Efectul sucirei; strâmbătură; întorsătură.
sucman s. n. (lat. dela sagum, manta de lână pentru soldaţi — luată dela Gali, — prin forma saguman). Stofă groasă de lână, care după ce e ţesută, se bate la piuă; din ea se face haina lungă ţărănească, numită tot sucman, bună de îmbrăcat când este ploaie sau umezeală, chiar şi peste cojoc, spre a-1 feri de apă, căci prin sucman nu trece apa. — Şi slavii zic sukno, postav, dar nu au hăina cu această numire.
sucnă s. f. slav din sukno, postav). Tr. Fustă de flanelă sau de postav.
sucombă (a) v. (fr. succomber, din lat. succumbere, a cădea (a se prăbuşi) — din cubare, a culcă). 1) A cădea doborît; 2) a încetă din viaţă.
suculent, ă adj. (fr. succulent, din lat. succus, suc, zeamă). Care are mult suc, zeamă; — bucate suculente, bucate cu zeamă gustoasă.
sucursală s. f.*(fr. sucursale, din lat. suc-curro, succurrere, a alerga în ajutor). Instituţie auxiliară, care depinde şi face parte din o alta mai mare: sucursala băncii, etc.
sud s. n. (ital. sud, din lat. sudus = cu cer senin). Miază-zi — punct cardinal.
sudâ (a|se) v. (fr. souder). A lipi un metal cu un altul.
sudalmă s. f, (daco-gr. zâod-alma, din zoode, bestial, senzual, şi alma, alme, ce este sfânt). Pronunţare de bestialităţi la adresa lucrurilor stinte (sau a face bestii persoanele sfinte (cum înjură italienii); înjurătură la adresa cuiva, sau a lucrurilor sfinte.
sud-est s. n. (V. sud şi est). Punct cardinal între sud şi est. sud-estlc, ă adj. V. prec. Dinspre sud-est. sudlt s. m. (ital. suddito, supus). Supus strein, care era sub protecţia consulului respectiv şi scutit de obligaţiunile cetăţenilor români.
sudoare s. f. (lat sudor). 1) Apă sărată ce iese prin porii pielei, când este căldură prea mare, sau când lucrăm din greu, ori mergem mult; 2) fig. muncă grea; 3) bot. sudoarea calului, Mold. dărmotin; sudoa-; rea laptelui, captalan.
sudorlflc, ă adj. (V. prec. şi fr. sudori-fique). Producător de sudoare: socul, leu-şteanul, sunt plante sudorifice.
suduc s. m. (lat dela sudis, os dela spinarea peştelui). Mold. Şalău.
sudul (a) v. (daco-gr. dela zâode, bestial, senzual, — zod, şi zud). A zice cuiva bestie, animal: porc, măgar, etc. (în primul înţeles vechiu); apoi, sub influenţa slavă de sud, judecată (dela lat. jude, luat de Slavi prin in-
sud
804
su!
termediar grecesc zude şi sude) s’a înţeles într’un timp prin sudul, a dojeni (în cărţile vechi); dar în general se înţelege acum a pronunţa vorba de bestialitate şi senzualitate la adresa cuiva, adică a înjură. V. sudalmă. suduire s. f. Faptul de a sudui. suduitură s. f. V. sudui Ocară; înjurătură grea.
sudum s. m. (dela Sodoma, sodom). 1) Prăpăd; 2) fig. mulţime mare.
sud-vest s. n. (dela sud şi vest). Punct cardinal între sud şi vest.
suedez, ă s. şi adj. (dela Suedia, ţară din nordul Europei). 1) Locuitor din Suedia; 2) ce este din Suedia sau dela locuitorii ei. şuer s. n. V. şuier. şuet s. n. V. şuiet.
şufar s. m. (germ, din şchafen, a procură). Samsar de vite şi mai ales de cai. V. şafer.
şufărl (a) v. Mold. V. şufar. A înşela ca şufarii, cari vând vite sau căi betegi, înşelând pe cumpărător.
suferi (a) v. (lat. suffero, sufferre, a suporta, a suferi). 1) A răbda dureri; 2> a răbda neajunsurile inerente vieţei; 3) a suportă;
4)	a îngădui, a tolerâ; 5) a pătimi, a fi bolnav ; 6) fig. a încercă pagube, — au suferit scăderi unele efecte la bursă; 7) a tânji, a se uscâ, — câmpul sufere de secetă;
8)	fig. a încercă, a primi, — instituţia aceasta va suferi o schimbare.
suferind, ă adj. V. prec. Care sufere, bolnav.
suferinţă s. f. (lat. sufferentia). 1) Durere îndurată propr. şi fig. 2) starea celui ce sufere; 3) stare precară; 4) pierdere — efecte In suferinţă.
suferire s. f. V. suferi 3 şi 4. 1) Suportare; 2) tolerare, îngăduire.
suferit, ă adj. V. suferi. 1) îndurat; 2) tolerat; 3) suportat
suferitor, oare adj. Care sufere; fig. durabil.
suficient, ă adj. (lat. sufficiens, dela suf-ficio, sufficere, a fi în stare, a fi deajuns).
1)	îndestulător; în deajuns; 2) fig. prea încrezut, arogant; adv. îndestul.
suficienţă s. f. V. prec. 1) Ceea ce este deajuns, îndestul; 2) fig. încredere în sine exagerată; presumtiune.
sufix s. n. (fr. suffixe din lat. sub şi fixus, aşezat sub). Silabă sau literă ce se pune la sfârşitul vorbelor spre a le modifica înţelesul, — patri-e, patri-ot, patri-otism.
suflă (a) v. (lat. sufflo, sufflare). 1) A împinge în afară cu putere aerul din gură;
2)	a aruncă un lucru uşor prin această fa-
cere de vânt; 3) a se agită aerul, — suflă vântul; 4) a respiră; 5) a face vânt cu gura spre a stinge sau spre a aprinde, — suflă’n foc, suflă’n lumânare; 6) idem pentru a răcori, răci, — suflă’n lingura cu supă; fig. a spune în şoaptă; 8) fig. a comunică pe ascuns; 9) fig. a fură repede, pe nesimţit; 10) a polei, — suflat cu aur; 11) a produce vânt cu foalele; 12) fig. a nu zice o vorbă, a sta potolit, — nu suflă de frică ;
13)	a curâţi prin suflare, — suflă nasul.
suflare s. f. V. prec. 1) Acţiunea dea suflă propr. şi fig.; 2) fig. fiinţă, vietate, om,— o suflare (care'respiră); 3) toată suflarea, — toţi oamenii, toată lumea; toate vieţuitoarele ; 4) poleire.
suflat, ă adj. şi s. 1) Luat de vânt, spulberat; 2) fig. luat, furat; 3) fig. şoptit; 4) poleit.
suflătoare s. f. Ţeavă prin care se suflă, suflător, oare adj. şi s. Cel ce suflă propr.
Şi fig-
suflecă (a \ se) v. (lat. comp. su pentru sub, dedesupt, flecto, flectere, a îndoi). A îndoi dedesupt, spre a rîdicâ în sus (mâneca, pantalonii, haina).
suflecare s. f. Acţiunea de a suflecă, suflecat, ă adj. Sumes, îndoit dedesupt; s. acţiunea de a suflecă.
suflet s. n. (din vorba suflă). 1) Suflare;
2)	respiraţie; 3) principiul vieţei, partea spirituală nemuritoare din om; 4) vieaţă, — n’are in el suflet'j 5) curagiu, — a prins suflet; 6) filoz. totalitatea facultăţilor morale, intelectuale, caracterul; 7) simţul şi-cugetarea intimă, — cine ştie ce are în sufletul lui; 8) conştiinţa piorală, om fără suflet-, 9) milă, compătimire, — n’an suflet ; 10) individ, om — un suflet şi el; 11) locuitor, — sunt opt mii de suflete în acest oraş; 12) factor de căpetenie, — el e sufletul acestei acţiuni; 13) scump, drag, — sufletul meu, sufleţel; 14) de suflet (copil), — prin adopţiune.
sufleţel s. n. V. prec. 1) Mic suflet;' 2) fig. drăguţ, scump.
sufleţele s. pl. Bot. 1) Irans. Mărgăritarele; 2) Banat, dedeţei.
sufletesc, ească adj. 1) Al sufletului, de suflet; 2) moral.
sufloiu s. n. Instrument de suflat, foaie, suflor (sau sufleur) s. m. (fr. souffleur, a suflă). Teatr. Cel ce suflă, adică şopteşte actdMlor vorbele ce trebue să le splină când joacă la teatru.
suflu s. n. (fr. souffle cit. sufl). 1) Suflare ; 2) fig. stare de spirit, dispoziţie a
suf
805
sug
mulţimei; 3) adiere uşoară a aerului; 4) putere de inspiraţie, — suflul geniului. sufocă (a | se) v. (lat. suffoco, suf focare).
1)	A strânge de gât şi a înăbuşi; 2) a se asfixiâ.
sufocant, â adj. V. prec. Năbuşitor. sufocaţhine s. f. (fr. suffocation, V. sufocă).
sufragant s. m. (din lat. suffragor a alege şi a recomandă). Se zice episcop sufragant, acelui episcop care depinde de un mitropolit, şi este ales, după recomandaţie, prin sufragiu, vot.
sufragerie s. f. V. sofragerie. sufrâglu s. n. (lat. suffragium, format din frângere, a sparge, pentru că pe cioburi, hârburi sparte, oamenii scriau în vechime votul la alegeri). 1) Vot, dreptul de a votâ;
2)	fig. aprobare.
sufulf s. m. Tr. Bot. Sulfină V. sugaciu s. m. V. suge. 1) Prunc care suge; 2) animal care încă suge; 3) fig. beţiv.
sugar (1) s. m. V. suge. Miel care suge la o altă oaie.
sugar s. m. (lat. din suggero — din sub şi ger o, a purtă (sub). Căpriorul din mijloc al casei- ţerăneşti.
şugar adj. (din suge, V. supt). Tras la figură şi la corp, svelt, subţire. Trans. — Şi Ungurii zic sugar.
şugărel s. m. V. prec. Bot. Plantă cu flori gălbui, ce creşte prin locuri pietroase, (cu ramuri subţiri).
sugătoare s. f. V. suge. 1) Care suge; 2) care absoarbe ; 3) hârtie groasă nesatinată, care suge cerneala; 4) bot. plantă parazitară, care suge nimiceşte arborii, pinii, pe cari se încuibă.
spgător, oare adj. 1) Care suge; 2) s. mânz sau viţel (care încă suge); 3) hârtie sugătoare, V, prec. 3; 4) fig. beţiv.
sugătură s. f. V. urm. Timpul cât suge un copil, sau un animal mic.
suge (a) v. (lat. sugo, sugere). 1) Atrage cu gura lapte din ţîţă; 2) a trage un suc din ceva apăsând cu buzele şi sorbind; 3) a se nutri cu lapte din ţîţă; 4) a trage (sugând) lapte din biberon ; 5) a absorbi lichidul; 6) fam. fig. a bea cu poftă, a fi beţiv ; 7) fig. a stoarce, a lua tot, — suge vlaga, suge ţara; 8) fig, a trage în lăuntru, a subţiâ, — suge burta, supt lă faţă.
suge-bute s. m. (suge (6) şi bute). Beţiv nesăturat.
sugel s. m. Med. Umflătură dureroasă Ia buricul unui deget.
sugeră (a | se) v. (lat. din suggero, a pui ta,
a arătă sub; fr. suggerer). A băga cuiva în cap (o idee); a inspiră ; a îndemnă, a pune la cale.
sugerare s. f. Acţiunea de a sugeră, sugere s. f. V. suge. Acţiunea de a suge propr. şi fig.
sugesti(un)e s. f. (V. sugeră şi fr. sug-gestion). 1) îndemn, prin ideie dată cuiva ; 2) impunerea anumitor acte de voinţă persoanei hipnotizate.
sugestiv, ă adj. 1) Care sugerează; 2) care stârneşte în minte şi imaginaţie idei, închipuiri.
sughiţ s. n. (lat. singultus). Efectul su-ghiţărei, mişcare convulsivă involuntară a diafragmei, care produce în gât un sunet nearticulat.
sughiţe (a) v. V. sughiţă. sughiţă (sau sughiţi) v. (lat. singultio, singultire, a sughiţe). A scoate sughiţuri; fig. a pofti ce nu mai este ; a duce dorul, sughiţat s. n. Faptul de a sughiţă, sugiuc s. n. (lat. din suge). 1) Un fel de acadea făcută din pastă de nuci şi zahăr ; 2) miez de nucă înşirat pe o sfoară apoi acoperit cu un sirop sau pastă dulce; 3) un fel de mici cântaţi (moldov). — Cuvântul acesta deşi cu baza latină suge, se aude şi la Turcii cari se ocupă cu facerea de acadele.
sugrumă (a | se) v. (comp. pref. su pentru sub şi grumaz, gât). 1) A strânge de gât, a gâtui; 2) fig. a ’năbuşi, a potoli; 3) fig. a strânge prea tare o legătură.
sugrumare s. f. Acţiunea de a sugrumă propr. şi fig.
sugrumat, ă adj. 1) Gâtuit; 2) fig. înăbuşit, potolit; 3) strâns prea tare curmat, sugrumător, oare adj. Care sugrumă, şugubăţ, eaţă adj. (lat. succubens din succubo (succombo), a cădea, a fi răpus, a fi biruit — dela cubare, a culcă). 1) Care poate să răpună, să prăpădească, să doboare, să culce la pământ, — periculos, răutăcios, înşelător ; — drumuri sau locuri şugubeţe, cal şugubăţ, om şugubăţ (însemnarea veche este’de răpunător, ucigător — aşa cum succombo însemnează a cădea doborît, răpus, ucis); 2) dela înţelesul de om care răpune, a rezultat înţelesul de om care răpune pe alţii prin vorbe de spirit, glumeţ, farsor.
şugubin, ă s. f, (lat. din succuba, ţiitoare (succubina = concubina) din baza succubo, (sub-cubo) a culcă sub, a doborî, a prăpădi, a răpune). 1) Concubină (femeie ce trăia pe faţă sau în ascuns în concubinaj şi care, după o legiuire, urma să fie amendată prin ciobo-tirea, luarea ciobotelor, de către deşugubi-
sug
806
sul
nari, un fel de inspectori şi incasatori de amenzi); 2) păţanie rea, prăpădenie; 3) contravenţie (pentru care cineva urma să fie judecat sau amendat); 4) amendă pentru contravenţii (in vechime), — 6) am dat de-o şugubină, am dat de-un necaz (casus, cado= cubo); 7) omor (crimă, în unele legiuri — fiind baza ca şi lat. succombo) pentru care, de nu se afla chiar ucigaşul, plătea o amendă proprietarul moşiei unde se găsea cel ucis.
şugui (pentru şăgui) a v. V. şagă. A face şagă, a glumi, a se zbegui. Mold. şuguire s. f. Acţiunea de a şugui, şagă. şuguit s. n. V. preced. şuguşâ (a) v. (pref. su şi guşă). A strânge de guşă; a gâtui.
suharlu s. m. (rus suhari, pesmet milită-resc, din suho, uscat). Pesmet pentru soldaţii ruşi.
şuhărle s. f. (din şuhoiu). Curgere din nas, guturaiu.
suhat s. n. (lat. jugatus, întrunit). Loc unde se adună şi pasc vitele (boii) în timpul când nu lucrează, când stau în repaus, vara; sau pe loc ce nu este lucrat, ci stă degeaba.
şuhoiu s. n, (daco-gr. din sugcheg, a revărsă împreună). Curgere repede de lichid ; revărsare. V. pohoiu.
sui (ai se) v. (lat. su pentru sub şi eo, ire, a merge). 1) A merge de jos în sus; 2) a se urcă; a se înălţă, a se rădică.
şuian (pentru suian) s. m. (dela sui). Cărucioară mică de suit la munte.
suicid s. m. sau adj. (lat. suicidus, din sui, de sine: caedere, a omorî). Care se ucide singur.
şuier s. n. (din sanscrit soar, cit. suar, a râiunâ, de unde şi gr. ant. syrizo syritto, a şuieră; ca şi latin sibilo, sibilare, a şueră).
1)	Sunet ascuţit şi tare produs prin suflare puternică, fie prin gura cu buzele strânse tare, ori printre degetele anume puse între buze; 2) acelaşi sunet produs de vânt, când suflă printr’o mică întredeschidere sau printre crengile copacilor; 3) semn de desa-probare prin fluerat; 4) acelaşi sunet produs de unii şerpi; 5) semnal dat de gardişti prin fluerat.
şuieră (a) v. V. preced. 1) A scoate un şuier; 2) a cântă o arie prin şuierat; 3) a dezaproba prin şuier.
şuierat s. n. 1) Acţiunea de a şuieră. 2) zgomot ca şuierul produs de mersul glonţului ; 2) idem din bătaea vântului, şuierătură s. f. V. şuier. Un şuier prelung, şuietură s. f. (lat. sciatura, din scindo, a
tăia). Tăietură în lungul urechii la oi şi la vite ca semn de recunoaştere.
sui-generis adu. (lat. sui, al seu ; genus, fel, speţă). Special, particular.
suiş s. n. V. sui. Drum ce merge suind; clină de deal.
suit, ă adj. V. sui. înălţat, ridicat; s. n. acţiunea de a (se) sui.
sulţ s. m. (lat. dela sus, suis, porc, ca de porc). Zool. Căţelul pământului, un animal care stă în pământ şi scoate nişte gui-ţături ca de purcel.
. suită s. f. (fr. suite, dela suivre, a urmă). Persoanele cari urmează, însoţesc pe principi, pe suverani, sau pe' alte personagii mari.
suitariu s. m. (din grec. suis, porc — ca şi măscăriciu, din mascur). Măscăriciu dela curtea domnilor vechi, bufon; un fel de comic (erau patru) care se îmbrăcă în costume ciudate şi mergea în fruntea alaiului domnesc.
şuiu, ie adj. şi s. (lat. din su, penlru tub si eo, ire, a merge — a duce în jos, sau de jos în sus). 1) Lăsat în jos la o parte (strâmb)— stă şuiu, este şuie această haină (Olten.);
2)	strâmb la corp, sau slut, ori prea slab;
3)	scrintit la minte. Mold.
sujet s. n. (fr. sujet). Subiect; prilej, — un sujet de distracţie (eşit din uz).
sul s. n. (daco-gr. dela xulon, trunchiu rotund). 1) Trunchiu mic şi rotund ; 2) cilindru lung şi îngust; 3) vălătuc rotund şi lung — sul de hârtie, sul de pânză; 4) lemn pe care se învălătuceşte pânza sau urzeala în .timpul ţesutului (ca i ti sub uium latin).
| sulă s. f. (lat. scurtat din subula, sulă). jŢepuşă subţire şi mică de fer, cu mâner de flemn, de care se servesc cismarii pentru a găuri pielea ca să o coase. A pune sula’n coastă, a sili numai de cât pe cineva. Zool. Peşte zis şi pietrar sau fusar.
sulac s. m. (din vorba sulă). 1) Zool. Un fel de crap lungăreţ; 2) membru viril la taur.
şular (în loc de siilar, din sulă). Cusutură cu ajutorul sulei, însă foarte rară. sulclnă s. f. V. sulfină. suleget, ă adj. (lat. din subligo, a încinge strâns). Trans. Strâns cu cingătoarea, de aici svelt, delicat.
sulemeni (a | se) v. 1) A da cu suliman pe obraz; 2) fig. iron. a (se) mânji pe faţă cu ceva; 3) fig. a da aparenţă frumoasă.
şuier s. m. (rus. şuier, din germ. schuler, şcolar, — ridiculizat). Cel ce înşală la jocul de cărţi — adică ştie cărţile (ca şcolarul). Mold. -
şui
807
sum
şulerie s. f. V. prec. înşelătorie la jocul de cărţi. Mold.
sulete s. m. (dela vorba sul). Carâmbul de sus al carului, rotund ca un sul.
sulf s. n. (lat. sulfur, pucioasă). Numirea ştiinţifică a pucioasei.
sulfat s. n. V. prec. Chim. Sare formată din combinarea acidului sulfuric cu o bază oarecare.
sulfatară s. f. V. sulf. Mină de sulf. sulfină s. f. (lat. dela sulfur, pucioasă). Bot. Plantă cu flori galbene ca pucioasa, cu miros tare, cari se pun printre rufe spre a le parfumă. (Mold. sulcină).
sulfit s. n. V. sulf (fr. sulfite). Chim. Sare formată din acid sulfuric cu hidrogen.
sulfură s. f. V. sulf. (fr. sulfure). Chim. Compus chimic din sulf şi un metal, sulfurat, ă adj. V. sulf. Care conţine sulf. sulfuric, ă adj. V. sulf. (fr. sulfurique). Chim. Acid sulfuric, acid format din combinarea sulfului cu oxigen, zis şi oleiu de vitriol.
sulfuros, oasă adj. V. sulf. (tr. sulfureux). Care este de natura sulfului; sau care este format prin combustiunea suliului în aer. sulger s. m. V. sulger. sulgiu s, n. (diform, din suggiu (sugaci). Dare pe laptele vacilor (precum goştina pe oi şi desetina pe stupi).
sulhariu s. m. (din sâlhă). Mold. Lemn lung şi drept.
suliman s, n. (turc. sulumen, arsenic). 1) Dres pentru obraz, pentru albit şi întins pielea pe obraz (la femei), în farmacie aqua ce-rusa un compus din bismut sau cerusă sulf şi altele; 2) bot. plantă cu flori albastre.
sulinar s. n. (dela vorba sul). Trans. 1) Lemn gros şi rotund ca sulul, carâmbul de ‘sus al carului; 2) pl. în Muntenia, ţepuşele dela coperişul casei ţerăneşti; 3) zool. sulac.
suliţă s. f. din vorba sulă). 1) Lance formată dintr’un băţ de lemn gros şi lung, cu vârful de fer ascuţit, servind ca să înţepe pe duşman ; 2) înălţime la care se află soarele, când mai sunt 2 ore până să apună, — soarele era de-o suliţă pe cer. sullţaş s. m. V. prec. Ostaş ce purta suliţă, sultan s. m. (turc sultan). Titlul împăratului turcesc.
sultană s. f. V. prec. Femeea sultanului, sultănică s. f. (din săltă săltănică). 1) O horă săltată a ţeranilor din Muntenia; 2) bot. conduru-doamnei.
sultanin, ă adj. (dela sultan). De bună calitate, — imperial: stafide sultanine. sulunar, ă adj. V. sulinar.
sumă s. f. (lat. summa, întregimea, totalitatea). 1) Totalul rezultat din adunarea mai multor numere; 2) cantitate mare, mulţime, — o sumă de bani; 3) totalitate, — sumă de rele, sau bunuri; 4) grămadă, — o sumă de boarfe; 5) fig. profit dorit, — şi-a făcut suma.
sumăeş s. n. (din suman). Mold. Suman mic pentru copii, suman s. m. V. sucman. sumar s. n. (dela suma, prin fr. som-maire). Resumat scurt; extras; adj. pe scurt.
sumbru, ă adj. (fr.sombre, din lat. s + umbra). întunecat prop. şi fig, posomorit.
sumecâ (a (se) v. (diform, din sumete din lat. sub -j- mitiere). A suflecă mânecile, sumecat, ă adj. V. sumes. sumedenie s. /. (din sumă, cu sufix augmentativ). Mulţime foarte mare; adu. şi adj. în număr considerabil sau f. mare. sumes, ă adj. V. sumete. Suflecat, sumeţ adj. şi adu. diform, din semeţ. sumete (a) v. (lat. sub-mittere, a pune sub). A îndoi sub (o mânecă sau haina prea lungă) a suflecă, sumeţi (a se) v. V. semeţi. sumptuar, ă adj. (lat. sumptuarius). Privitor la cheltueli.
sumptuos, oasă adj. (lat. sumptuosus, cu mari cheltueli. Măreţ şi luxos, sumptuozitate s. f. Măreţie cu lux. sumuţâ (a) (lat sub-mutio (cit sub-muţio), a şopti, a murmură pe ascuns. 1) A asmuţi, a şopti ca îndemn ca să atace, să muşte (cânele). 2) Mold. a face o articulaţie vocală cu buzele, în felul sărutărei, spre a distra copilul mic.
sumuţat, ă adj. V. prec. 1) Asmuţit; 2) acţiunea de a sumuţâ 1 şi 2.
sună (a) v. (lat. sono, sonare). 1) A produce uu sunet; 2) a scoate un sunet instrumental; 3) a face să sune clopotul; 4) a a-nunţa prin sunete, — sună alarma ; 5) fig. a da un înţeles, — scrisoarea sună astfel;
6)	fig* a se svoni, — se sunase că ar veni;
7)	fig. îi sună doagele, se sparge, se prăpădeşte.
sunare s. f. Acţiunea de a sună sunat a. m. Acţiunea de a sună. sunătoare s. f. (lat. diform, din sanvtbria, care însănătoşază). Bot. Plantă eu frunzele găurite şi cu flori galbene, cu care frecând bine o tăietură, rană sau împunsătură, se vindecă repede. (Hypericum perforatum). sunător, oare adj; Care sună, dă sunete, şuncă s. f. (germ. schinken). Pulpă de porc, bine răzuită, sărată şi afumată, — jambon.
şun
808
sup
şuncărie s. f. Fabrica de şunci sau prăvălia unde se vinde şuncă.
sunet s. n. (lat. sonitus). 1) Vibraţiuni produse şi care se percep cu simţul auzului; 2) ton muzical; 3) fig. vâlvă, faimă, — perit-a cu sunet pomenirea lui.
sunt v. (vezi verb. fi, la pers. I şi III preş. indic.). 1) Auxiliar la formarea verbelor pasive : — sunt lăudat; 2) a există, — nu sunt aşa; 3) a fi originar, sunt din Bucureşti;
4)	a sta, a şedea, sunt la masă, sunt jos.
supă s. f. (fr. soupe). Zeama din carnea feartă, cu mirodenii sau şi cu fidea, etc.
supă (a) v. (fr. souper). A cină târziu, noaptea, la o petrecere, luând o ceaşcă de bulion (supă).
supapă s. f. (fr. soupape). 1) bizic. Capac mic în lăuntrul unei pompe, ce lasă să pătrundă lichidul, dar nu-1 mai lasă să iasă tot pe acolo ; 2) capac de siguranţă, care se deschide dela sine când presiunea aburului este prea mare şi ar fi pericol de explozie; 3) fig. mijloc de scăpare.
supără (a) v. (lat. pref. sub + ira, supărare, mânie, furie). 1) A irită prin vorbe sau fapte; 2) a ofensă, jigni; 3) a importunâ, — dacă nu vă supăr; 4) fig. a devasta, distruge; 5) a se întrista; 6) a fi mânios; 7) a fi indispus; 8) fig. a roade, a înţepă, — mă supără gheata.
supărăcios, oasă adj. V. prec. 1) Care se supără lesne; 2) care jigneşte.
supărare s. f. V. supără. 1) Iritaţiune; 2) întristare; 3) jignire ; 4) necaz, neplăcere; 5) ceartă ; 6) fig. importunare.
supărat, ă adj. V. prec. 1) Iritat; 2)ofensat, jignit; 3) întristat; mâhnit (Mold). supărător, oare adj. Care supără, superb, â adj. (lat. superbus). 1) Mândru; 2) frumos şi măreţ.
superfetaţi(un)e s. f. (fr. superfetation, din lat. superfeto, superfetare, a zămisli din nou). Prea mare abundenţă, prisosinţă.
superficial, ă adj. şi adu. (lat. superficia-lis din super, pe deasupra, facies, faţă). 1) Ce este numai la suprafaţă ; — strat superficial; 2) fig. fără seriozitate, fără fond; 3) care nu aprofundează, uşuratec.
superficialitate s. f. V. prec. Caracterul de superficial.
superfln, ă adj. (fr. superfin, din lat. super supra şi fin). Foarte fin.
superfliu, uă adj. (fr. superflu). 1) Care este de prisos; 2) nefolositor.
ruperfluitate s. f. V. prec. Starea de superfliu.
superior, oară adj. şi s. (lat. dela super
deasupra şi superus, sus; comparativ dublu superior, mai sus, mai înalt). 1) Care este cu grad mai înalt de cât altul; 2) care este deasupra, — etaj superior; 3) fig. mai bun,— calitate superioară; 4) care întrece pe alţii,— talent superior; 5) s. şef.
superioritate s. f. I) Calitatea de a fi superior; 2) autoritate, calitate sau valoare superioară.
superlativ, ă adj. şi s. (lat. din supcrlatus, purtat deasupra, — superlatiuum). 1) Care este în cel mai înalt grad, cu totul superior; 2) s. gram. gradul mai înalt de cât comparativul, în care aflându-se un adjectiv, exprimă calitatea sau felul cel mai înalt: bun ; mai bun; superi, foarte bun. superpune, a v. V. suprapune. superstiţi(un)e s. f. (fr. superstition, din lat. superstitio, superstitionis, obiceiu religios de prisos, arta de a ghici viitorul). 1) Credinţă falşă despre cele religioase; 2) credinţă exagerată şi născocită de imaginaţia poporului; 3) practica unor asemenea credinţe; 4) credinţa în vrăji.
superstiţios, oasă adj. Cel ce crede îu superstiţii. (Mulţi şarlatani speculează pe oamenii superstiţioşi, şi feluritele superstiţii turbură sufletul celpr ce le cred; sunt însă şi superstiţii create pentru a feri de unele rele, ca: nu este bine să mături prin casă seara; nu este bine să dai (împrumuţi) foc, jăratec seara (spre a nu produce cumva incendiu), etc. etc.
supeu s. n. (fr. souper). Cină la o petrecere, (servită după miezul nopţii).
supleră s. f. (fr. soupiere). Vas în care se serveşte supa, castron mare.
supin s. n. (lat. dela supinus, răsturnat). Gram. Forma în care verbul ia înţeles de substantiv verbal.
suplantâ (a) v. (fr. supplanter şi lat. sup-plantare). A răsturna pe cineva (din locul sau funcţia ce ocupă) prin felurite mijloace ' ascunse.
supleant s. m. (fr. suppleant, din lat. suppleo, supplere, a înlocui, a complectă). 1) Magistrat, în primul grad ierarhic, care ţine locul judecătorului de tribunal; 2) extins locţiitor.
supliment s. n. (lat. supplementum umplere prin fr. supplement). 1) Ceea ce umple, împlineşte o lipsă; 2) ceea se s’adaugă, sau se face peste obligatoriu; 3) adaus postum la o carte; 4) foaie adatisâ la o gazetă ; 5) fel de mâncare peste cele obişnuite din a-bonament.
suplimentar, ă adj. V. prec. 1) Ceea ce
sup
809
sup
este ca supliment; 2) adv. in chip de supliment, peste ce este obligator, suplică s. f. (fr. supplique, din lat. sup-
plicare, a rugă). Petiţiune, cerere scrisă către o autoritate.
suplică (a) v. V. prec. A rugă, prin suplică, suplicant s. m. V. prec. Cel ce adresează o suplică.
supliciu s. n. (lat. supplicium). 1) Pedeapsă, chin; 2) tortură morală.
suplini (a) v. (din lat. supplere, a înlocui). 1) A (înlocui pe cineva care lipseşte, — suplineşte pe profesor; 2) a fi profesor fără examenul de capacitate, — suplineşte catedra de istorie; 3) a adăugă, a complectă ceea ce lipseşte.
suplininţă s. f. V. prec. 1) Funcţiunea suplinitorului; 2) loc de suplinit, suplinire s. f. V. suplininţă. suplinitor s. m. V. suplini. 1) Cel ce suplineşte pe un titular când lipseşte; 2) profesor care încă nu a dat examenul de capacitate.
suport s. n. (lat. din supporto, snppor-tare, a duce în spate). 1) Obiect care susţine pe el ceva; piedestal; 2) fig. reazim, sprijin.
suportă (a) v. (fr. supporter, din lat. sup-portare). 1) A susţine; 2) fig. a rezistă; 3) fig. a răbda, a suferi.
suportabil, ă adj. (fr. supportable). V. prec. Ce poate fi suportat; fig. care poate fi îngăduit sau primit.
supozâ (a) v. (fr. supposer). A presupune.
supoziţi(un)e s. f. (fr. supposition). Presupunere.
supra pref. adv. (lat. siipra deasupra)-în compunere arată ideia de deasupra.
supra-abundenţă s. f. (V. supra şi abundenţă). Belşug peste măsură.
supra-arbltru s. m. (V. supra şi arbitru). Arbitru mai presus de ceilalţi arbitri.
suprafaţă s. f. (din supra şi faţă). 1) Faţa de deasupra, —la suprafaţa apei; 2) Geom. întindere care are cele două dimensiuni: lungime şi lăţime; 3) partea exterioară a unui corp geometric ; 4) fig. exterior, aparenţă.
supranatural, ă adj. (compus supra şi natural). 1) Mai presus de ce poate să facă natura; 2) ce nu se poate cuprinde cu raţiunea ; 3) fig. minunat, extraordinar; 4) s. n. ceea ce este supranatural.
supranume s. n. (comp. supra şi nume). Nume adaus la cel propriu; Mihai Viteazul, Alexandru cel Bun.
supranumerar, i adj. (comp. supra şi nu-
merar). Care este peste numărul opicinuit sau trebuitor.
supranumi, a v. V. supranume. A da un supranume.
supraom s. m. (comp. supra şi om). Om mai presus de ceilalţi, (filozof. Nietzsehe).
suprapune (a (se) v. (comp. supra şi pune). A (se) aşeza deasupra, peste ceva; a se potrivi exact peste alt ceva.
suprapunere s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) suprapune.
suprapus, ă adj. V. prec. Aşezat deasupra, suprataxă s. f. (comp. supra şi taxă). Taxă adaugată peste o alta.
suprauman, ă adj. (comp. supra şi uman). Mai presus de ce este omenesc.
supraveghea (a) v. (comp. supra şi veghea). 1) A veghea cu luare aminte; a observă ; 2) a controla; 3) a urmări.
supraveghere s. f. V. prec. Acţiunea de a supraveghea.
supraveghetor s. m. V. prec. Cel ce supraveghează.
supravenl (a) v. (comp. supra şi veni). A veni pe neaşteptat asupra; a se întâmplă, supravieţui (a) v. (comp. supra şi vieţui).
1)	A vieţui mai mult de cât altul; 2) a mai trăi după o întâmplare sau eveniment.
supravieţuire s. f. V. preced. 1) Acţiunea sau faptul de a supravieţui; 2) succesiune după moartea cuiva; 3) păstrare de datine străvechi.
supravieţuitor, oare adj. V. prec. Care supravieţueşte.
suprem, ă adj. (lat. supremus). 1) Cel mai superior, cel mai înalt; 2) cel din urmă, cel mai înverşunat; 3) ora supremă, moartea.
supremaţie s. f. (fr. supremaţie, din lat. supremus). 1) Superioritate peste toţi ceilalţi;
2)	întâietate politică sau dominaţiune. suprimă (a (se) v. lat. supprimere). 1) A
desfiinţâ; 2) a face să dispară; 3) a nu menţionâ.
suprimare s. f. V. prec. Acţiunea de a suprimă.
stlprlmat, ă adj. V. prec. 1) Nimicit; 2) desfiinţat, — s’a suprimat postul; 3) pus în disponibilitate, — funcţionar suprimat;
4)	fig. ucis, asasinat.
supt, ă adj. V. suge. 1) Tras cu gura laptele ; 2) fig. sleit, istovit; 3) fig. absorbit; 4) fig. subţiat, slab la corp; 5) s. n. acţiunea de a suge.
supt adv. Se întrebuinţează pentru sub. supune (a | se) v. (comp. sub şi pune). 1) A învinge propr. şi fig.; 2) a pune, a aşeză dedesupt, a sumecâ; 3) a da, a deferi (jude-
sup
810
sur
căţei); 4) a cuceri; 5) a se predă (duşmanului) ; 6y a fi ascultător, supus; 7) a se lăsă (să fie operat) sau în voia soartei; 8) a se conformă.
supunere s. f. Acţiunea de a-(se) supune, şupuri (a se) v. (dela şip). Fig. A se strecură (fugi).
supus, ă adj. V. supune. 1) Pus dedesupt ; sumes; 2) răpus, învins, cucerit; 3) robit, captivat ; 4) expus, — supus la torturi; 5) dator a face ceva; 6) fig. ascultător, cuminte;
7)	s. m. cetăţean ce aparţine unui stat,—supus român sau strein ; 8) om ascultător.
sur, ă adj. (lat. dela serus, de seară, pe jumătate întunecos). 1) Cenuşiu ; 2) vânăt (cal sur); 3) cu păr pe jumătate alb, jumătate negru — cărunt; 4) fig. străvechiu. — Şi în latineşte serus are la Ovidiu însemnarea de bătrâneţe. — Ruşii zic serii, iar Sârbii sur, ca şi Românii.
şură’ s. f. (lat. dela sera, încuetoare). 1) Clădire de scânduri, pentru pus recoltă sau uneie nutreţuri şi care se ţine încueată; 2) şopru. — Saşii zic schyre, nemţii scheuer, iar francezii au serre (seră) tot din lat. sera, închizătoare, încuetoare.
surâde (a) v. comp. din su (sub) şi râde). 1) A zâmbi; 2) fig. a fi plăcut privire»; 3) fig. a fi favorabil, — ii surâde norocul. surâs s. n. V. prec. Zimbet, râs uşor. surată s. f. (dela soră, amplificat cu ta, ce pare articolul femenin grec fa). 1) Soră-(mea); 2) prietenă; 3) femee tânără, surcea s. f. V. surcel surcel s. n. (lat. din surculus, băţ dela surus, par, ţeruş). Bucăţică de lemn, ce cade când ascuţim un par; aşchie; băţ mic, uscat.
surchldeală s. f. dat. sur-cudo, sur-cu-dere, a bate peste). 1) Bătaie la jocul de arşic ; 2) fig. pop. bătaie. surchldi(a) v. V. prec. Atrage o bătaie pop. surd, ă adj. (lat. surdus). 1) Care nu aude de loc; 2) care aude greu ; 3) fig. Care nu vrea să ia în seamă, neînduplecat,—rămase surd la rugămintea mea; 4) închis, puţin, sonor, — zgomot surd; 5) s. Om lipsit de simţul auzului.
surda (dea) adv. V. prec. 3. în zadar, surdină s. f. (fr. sourdine, din lat. surdus). 1) Mic aparat care. se adaptează deasupra scăunelului vioarei, spre a face sunetele surde, adică puţin sonore; 2) a vorbi în surdină, a şopti.
surdo-mut s. m. (din surd şl mut). Om care nu poate vorbi şi nici nu aude. surduc s. n. (lat. comp. sur şi duco, du-
cere, a duce pe deasupra). Potecă îngustă, între doi munţi.
surduca (dea) s. f. (lat comp. sur şi duco, duc pe deasupra). Trans. Jocul dea mingea (care se duce pe deasupra, pe sus).
surdumaş s. n. (lat. comp. din sur-demeto, demessum, de tăiat, de luat pe deasupra). 1) Erupţiuni pe cap la copiii de ţâţă, cari se curăţă ; 2) bot. sfoiag.
surexcltâ (a) v. (fr. surexciter, din lat. excitare, a aţîţâ simţurile.
surexcitare s. f. V. prec. Acţiunea de a irită, de a aţîţâ simţurile.
surexcitat, ă adj. V. prec. Iritat, turburat în simţuri; mânios.
surghiun s. m. (turc. stirgun exilat). 1) Exil; 2) exilat; 3) fig. părăsire, lăsare să se pustiească, — a lăsat-o surghiun. (Se pare că baza acestei vorbe ar fi lat. urgeo, urgere, a împinge — ca în rom. urgisi, în formă s. + urgens).
surghiuni (a) v. V. prec. 1) A^txilâ, a proscrie ; 2) a izgoni dela casa părintească, — l’a surghiunit părinţii că e rău.
surghiunit, â adj. V. prec. 1) Exilat, deportat; 2) izgonit.
surguciu s. m. (lat. din surgo, surgere, a ridică). 1) Penaş, egretă împodobită cu pietre preţioase (la căciula sau cuca domnească; 2) bot. nemţişori de grădină, surgun s. n. V. surghiun. surguni (a) v. V. surghiuni. suriu, ie adj. V. sur. Cam sur. surioară s. f. (diminutiv din sora şi suroră). Mică soră; dragă soră.
surlă (1) s. f. (daco-gr. dela surigx, su-riggos, băţ găurit, fluer, flaut). 1) Instrument de cântat (ca un fel de fluier sau de corn de vânătoare); trompetă ostăşească în vechime, cu ţipet ascuţit, — sună din tobe şi surle; 2) râtul porcului; 3) fluer mare de cântat. — Şi Bulgarii zic surla, iar turcesc şurna.
surlă (2) s. f. (daco-gr. din surigx, su-riggos, carceră, subterană şi băţ, bât găunos şi flaut). 1) Adăpost ciobănesc, unde se face vatră şi se fierbe urda; 2) nuiele, trestii, şipci bătute pe păreţii casei ţerăneşti ca să prindă lipitura, tencueala, pe ele.
surtnenă (a | se) v. V. urm. A munci peste măsură (mai ales intelectual).
surmenaj s. n. (fr surtnenage, din fr. sur-mener, a încărca peste). Muncă peste măsură (intelectuală sau fizică).
surogat s. n. (lat. din subroga pune în loc, a înlocui). Substanţă care se aseamănă cu o alta şi o poate întru câtva înlocui, — surogat de cafea.
/
sur
811
şur
suroră s. f. (lat.^soror). V. soră. şuroiu s. n. V. şiroiu şi şuvoiu. surpă (a | se) v. (lat su, pentru sub şi rumpo, rumpere a sfărâmă — sub-rup — surup). 1) A sfărâma pe dedesupt spre a doborî; a răsturnă prin treptată sfărâmare ; a se nărui; 2) fig. a dărâma, distruge, — se surpă autoritatea; (vechiu şi actual oltenesc surupă şi surumpă); 3) fig. a se boşi.
surpat, ă adj. V. prec. 1) Năruit, dărâmat, ruinat; 2) medic, cel ce sufere de hernie, boşit.
surpătură s. f. V. prec. 1) Ruină; 2) râpă, loc surpat; 3) fig. hernie.
surprinde (a) v. (comp. sur şi prinde). 1) A apucă pe qeaşteptat; 2) a prinde asupra faptului; 3) a veni, a se năpusti, — t-a surprins viscolul; 4) fig. a miră foarte; 5) a abuza sau a înşela, — i-a surprins buna credinţă; 6) a obţine prin vicleşug, — a surprins consimţimântul.
surprindere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a surprinde; 2) fig. mirarea celui surprins ; 3) lucru, fapt, surprinzător; 4) dar, cadou, neaşteptat.
surprinzător, oare adj. V. surprinde. 1) Care surprinde ; 2) uimitor.
surpriză s. f. (ir. surprise). Surprindere 2, 3, 4.
sursă s. f. (fr. source). 1) Izvor; 2) loc de unde porneşte cevâ; 3) obârşie; 4) fig. provenienţă.
surtuc f. n. (fr. din surtout, din sur peste, tout tot). Haină orăşenească ce se îmbracă peste vestă, (se aude olteneşte şi scurtuc).
surtucar s. m. V. prec. Cel ce poartă surtuc ; pop. iron. orăşean.
şurub s. n. (germ. schraube). 1) Cuiu gros, de lemn sau de fer, care are pe el un şanţ în formă de spirală, ce se bagă prin învârtire într’un lemn sau placă de metal (piuliţă) cu acelaşi fel de şanţ pe dinlăuntru; 2) mic cuiu de metal cu şanţ în spirală, ce prinde, intră în lemn, prin învârtire; 3) fig. mijloc dibaciu ; 4) fig. cârciog. V. surup.
şurubar adj. V. prec. fig. Şiret şi cârciogar.
şurubărie s. f. V. prec. Fig. Şiretenie, şurubul (a) v. V. şurub. 1) A învârti un şurub; 2) fig. a întoarce, a schimba în altfel ; a înşelă, surugesc V. surugiesc, suruglesc, ească adj. V. surugiu. De surugiu.
surugieşte adj. V. surugiu. Ca surugii, —
înjură surugieşte.
surugiu s. n. (lat. pref su -f- regimen
(regere), mânarea cailor). 1) Cel ce mână caii la un poştalion din vechime; 2) cel ce mână caii (călărind în acelaşi timp, când sunt înhămaţi şase sau opt cai înaintaşi la trăsură. (Surugii sbierau, ţipau la cai, pocneau din bice ca să îndemne caii şi înjurau grozav, de aceea a rămas vorba că injură surugieşte). — Acest cuvânt a existat probabil în Bizanţ, de aceea se aude şi la Turci, surudji. -
şurui (a) v. V. şuroiu. A curge şuroiu. şurup s. n. V. şurub. şurupar s, rn. V. şurubar. surupelniţă s. f. (pentru şurubelniţă, din şurup). Daltă mică de învârtit şurupul; cheie de desfăcut şurupuri.	,
surzenie s. f. V. surd. Pierderea auzului ; starea de a nu auzi.
surzi (a) v. (V. surd şi lat. surdescere).
1)	A deveni surd; 2) fig. a supăra auzul cuiva cu strigăte ori sgomote tare, — m’au surzit cu ţipetele.
surzime s. f. V. surzenie. Starea celui surd.
sus adu. (lat. sus, în sus, de sus) 1) La o înălţime mare ; 2) loc mai înalt de cât altul;
3)	deasupra, pe ceva; 4) fig. funcţiune înaltă;
5)	fig. Cel de sus, Dumnezeu; s. n. partea din sus; interj, sus 1 1) îndemn de urcare ;
2)	curaj, — sus inima.
suşă s. f. (fr. souche cit. suş). 1) Cotor sau matca unui chitanţier sau a unei chitanţe 2) duplicat de chitanţă ce rămâne la cotorul registrului chitanţier.
suşă (sau şuşă) s. f. (lat din scisa, despicată). Despicături, ţăndări ce se bat pe păreţi înainte de a lipi sau tencui bordeiul ori casa.
susalu s. m. (lat.* dela sus, porc; susius, pentru porci). Bot. Plantă lăptoasă, care place mult porcilor şi vacilor.
susan s. n. (grec. sesam ; turc susam).
1)	Plată orientală oleioasă, a cărei seminţe se presară pe covrigi sau pe unele acadele, având gust foarte plăcut; 2) prăjitură sau acadea, în care sunt seminţe de susan, şuşanea s. f. V. şişanea. susceptibil, ă adj. (fr. susceptible, din lat susceptum (suscipio). 1) Care poate lua, primi, — susceptibil de progres, de modificări etc.; 2) fig. care ia asupra-şi repede; bănuitor, supărăcios; 3) care e în stare de a face ceva deosebit.
susceptibilitate s. f. V. preced. 1) Predis-poziţiunea de a lua, de a contracta (boale, etc.); 2) dispoziţie sufletească de a se o-fensâ repede, sau de a bănui.
SUŞ
812
sus
suscită (a) u. (lat. suscitare, a aţîtâ şi fr. susciter). A aţîţâ, a provocă, suscitare s. f. V. prec. Aţîţare, provocare, şuşeniţă s. f. (diminutiv din şuşă). 1) Des-picăturâ lungă de scândură; 2) fâşie lungă şi îngustă de piele; 3) Mold. făşie îngustă de moşie, de pământ; 4) suşă mică. şuşlete s. n. V. şişlete. suspect, ă adj. (lat. suspectus). 1) Presupus, bănuit; 2) de temut; 3) de care tre-bue<a se feri.
suspectă (a) v. V. prec. A bănui, suspectat, ă adj. V. suspect. Bănuit, suspendă (a) v. (lat. suspendere). 1) A atârna sus, a spânzură; 2) a râdicâ, a întrerupe, — se suspendă şedinţa; 3) a scoate din funcţiune pentru un timp (pe un funcţionar) ; 4) a amână (aplicarea unei legi, pedepse).
suspendare s. f. V. prec. Acţiunea de a suspendă.
suspendat, ă adj. V, drec. 1) Atârnat in aer, spânzurat, aşezat sus; 2) întrerupt, rădicat; 3) scos timporar din funcţiune; 4) ne-aplicată pe un timp (legea).
suspensiune s. f. (lat. suspersio, fr. sus-pension) 1) Acţiunea de a suspendă; 2) încetarea temporară; 3) scoatere temporară din funcţie.
suspensiv, ă adj. (fr. suspensif). Jur. Care suspendă, opreşte o acţiune.
suspensor s. n V. suspendă. Medic. Aparat de întrebuinţat ca o cingătoare, în caz de surpare (boşire, hernie).
suspin s. n. (lat. suspirium). 1) Respiraţie adâncă, cu întreruperi, de trisţeţă sau de durere sufletească; 2) geamăt de tristeţă; 3) aceiaşi respiraţie însoţind plânsul, sau după plâns.
suspină (a).o. (lat. suspiro, suspirare). V. prec. 1) A scoate, a avea suspine de tristeţă, durere, plâns; 2) a regreta foarte ; 3) a dori tare.
suspinâtor, oară adj. V. prec. Care suspină ; cu suspinuri. şuştar s. n. V. şiştar. susţiitor, oare adj. V. urm. Care susţine, sprijine.
susţine (a) v. (lat. sustineo, susţinere).
1)	A sprijini pe dedesupt, — păreţii susţin coperişul; 2) a sprijini să nu cadă, să nu se răstoarne, propteaua susţine gardul; 3) a nutri, a ’şi menţine viaţa, — îşi susţine zilele ; 4) fig. a îmbărbăta; 5) a protejâ;
6)	a afirmă; 7) a apără cu argumente; 8) a se sprijini reciproc, — se susţin; 9) a pretinde — susţine că e al său.
susţinut, ă adj. V. prec. 1) Sprijinit; 2) protejat; 3) apărat cu argumente (procesul);
4)	despre stil, se zice că este ales, nobil;
5)	teatr. interpretat (bine rol).
sustrage (a | se) v. (pref. sus pentru sub, şi trage). 1) A luă pe furiş, fără să se bage seamă; 2) a lua dela, — tl suststrage dela ocupaţii; 3) a (se) feri, a se eschivă (dela obligaţii).
sustragere s. f. V. prec. Acţiunea de a şi a se sustrage.
sustras, ă adj. V. prec. 1) Luat pe furiş ;
2)	abătut sau eschivat (dela ocupaţii ori obligaţiuni),
şuşugaie s. f. (din şuşu strigătul bufniţei şi gaie). Trans. Zool. Bufniţă mică; 2) ci-lihoaie.
şuşui (a) v. (onomat. dela sunetul frunzelor, sau dela articulaţia şuşui). 1) A foşni (frunzele); 2) a cântă încet şu-şu! copilului, spre a-1 potoli sau adormi; 3) fig. a vorbi în şoaptă.
şuşult s. n. V. prec. Acţiunea de a şuşui. susur s, n. (lat. susurrus). Murmurul, şoapta apei mici, curgătoare.
susură (a) v. (lat. susuro, susurare). A murmură încet apa curgătoare.
sută s. f. şi numer. (lat. diform din een-tum, sută, prin forma centa, din care ceta sau ceata (grupă de o sută); apoi pronunţat santa (ca fr. cent), a devenit săta şi suta). 1) Număr ce cuprinde de zece ori câte zece unităţi; 2) secol; 3) pl. fig. număr mare — sute de oameni. — Slavii zic sto, sot, sta; au şi cetă (ceata). Toate numerele româneşti sunt latine, numai suta a primit o di-formare mai pronunţată.
sutaş s. m. (dela vorba sută, ca şi lat. centurio, din centum). Centurion, ostaş din-tr’o centurie, sau comandantul centuriei, care avea o sută de ostaşi (v. Evangelia).
suteran, ă adj. (fr. souterrain) V. subteran.
suterană s. f. (fr. souterain). V. subterană.
sutime s. f. (dela vorba sută — ca şl fr. centiăme (pârtie sau centaine). 1) A o suta parte dintr’un întreg; 2) pl. sută, sute, — sutimi de călăreţi, multe sute sau foarte mulţi.
sutură s. f. (lat. sutura, cusutură). Anat. îmbinătura oaselor craniului între ele.
suvac s. n. (lat. su pentru sub şi oectis (vectum), pârgie (de tras). 1) Undrea ciobănească ; 2) sârmă sau beţişor subţire, cu care se curăţă ţeava dela lulea. Mo’.d. suvaiu V. sevaiu.
slă
813
sla
suvariu s. m. (turc suuari). Călăreţ d'n oastea turcească. (Vechiu).
sutelcă s. f. (lat. su pentru sub şi vecta, transportată, trasă; din fub-veho — trag pe sub). 1) Uneltă de ţesetorie, în care este prinsă ţe'va cu firul de ţesut, pe care îl trage, fiind aruncată prin rostul urzelei, pe sub fire; 2) un fel de undrea pentru împletit năvodul; 3) fig. cel ce se mişcă iute într’o parte şi în alfa (ca suveica de ţesut); 4) fig. sistem de a vota prin fraudă (aducând din sala de vot un buletin nevotat, care se dă apoi partizanului să-l voteze şi să aducă un altul iarăşi nevotat pentru alt partizan.
suvelniţă s. f. (amplificat din suveică). V. suveică.
suvenir s. n. (fr. souvenir, cit. suvenir). 1) Amintire; 2) obiect dăruit spre aducere aminte.
suveran s. m. (fr. souverain). 1) Cel ce are autoritatea supremă: monarh, şeful cu putere domnitoare în stat; 2) monede de aur engleză zisă şi livră sterlină.
suveran, ă adj. V. prec. 1) Cu putere supremă, hotărâtoare; 2) care judecă în ultimă instanţă; 3) fig. extrem ; dispreţ suveran.
suveranitate s. f. V. prec. 1) Autoritate supremă; 2) cuprinsul ţârei ce aparţine pu-terei unui suveran.
şuviţă ş. f. (lat. pref. su (sub) şi vitta, panglică, cordea, fâşie de încins). 1) Făşie îngustă şi lungă de materie,' de pânză ; 2) bucată îngustă (de pământ); 3) mănunchiu mic de fire de păr; 4) orice suprafaţă foarte îngustă şi lungă. — Şi Bulgarii zic şeviţa Ia altiţă, banta cusută, şuvoiu s. n. diform, din şuhoiu. suvulcat, ă adj. diform din suflecat. suzeran, ă adj. (fr. suzerain). Domn care stăpânea un mare feud (în evul mediu) de care depindeau alte feude.
suzeranitate s. f. (după fr. suzerainete). Puterea şi calitatea de suzeran.
şvab s. m. (germ. schwabe). 1) Sas, german din Transilvania; 2) zoo/, libarcă.
svâc! (onomat. dela sunetul izbirei repezi, brusce). 1) Sunetul pulsaţiuqilor inimei, a sângelui; 2) precipitare; 3) izbucnire. (Pare a nn fi strein însă de grecescul antic sfyxis (sfux) = puls).
svâcni (a) v. V. prec. 1) A palpită; 2) a se zbate, a pulsa; — svăcnesc vinele, tâmplele ; 3) a izbi îndărăt (patul puştei la descărcare).
svâcnire s. f. Acţiunea de a svâcni. svâcnitură s. f. V. svâc I 1) Pulsaţiune
a inimei, a vinelor; 2) mişcare provocată de pulsaţiunile tari ale sângelui; 3) izbitură vi-bratorie (din cutremutul pământului); 4) junghiu.
svadă s. f. V. sfadă. şvaiţer -s. n. (germ. schweitzer-(kăse). Caşcaval din Sviţera (Elveţia).
svântâ (a | se) v. (pref. s — după lat. ex — şi vânt). 1) A (se) usca prin suflarea vântului ; 2) a usca puţin (nu complect); 3) a se evaporă; a secă; 4 fig. a istovi; a nimici, a lua tot ■ 5) fig. a sturî, a prăpădi, — il svântă in bătăi.
svântare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) svânta propr. şi fig.
svântat, ă adj. V. prec. 1) Uscat la vânt;
2)	uscat puţin ; 3) fig. istovit; 4) sturît, prăpădit.
svânturâ (a) v. (pref. s. şi vânturăV 1) A agifâ, a pune în mişcare; 2) a umblă în toate părţile, a curtreiera.
svânturat, ă adj. V. prec. 1) Agitat, 2) aventuros; 3) s. m. aventurier; 4) om neastâmpărat.
svânturatic, ă adj. şi s. 1) Neastâmpărat;
2)	aventurier ; 3) sburdalnic ; 4) neserios, nestatornic.
svăpălat, ă adj. (pref. s, ca ex latin şi văpaie). 1) Aprins (fig).; iute, nestaşnic; 2) fig. foarte grăbit; 3) neserios, nesocotit.
svâr! interj, (onomat. dela sunetul sbura-tului sau a unui corp aruncat cu mare iuţeală). Exprimă: 1) sbor de pasăre; 2) zgomot de aruncare repede ; 3) aruncare, repezire ; — svâr! după el. ’
svârcoli (a | se) v. (lat. pref. s pentru ex şi vergor, a se curbă, aplecă). 1) A se curbă, suci, sbate de durere; 2 a se rostogoli, suci mereu ; 3) a se agit).
svârcolire s. f. V. preced. Acţiunea de a se svârcoli.
svârcolit, s. n. V. svârcolire. svârli (a | se) v. (din onomat. svâr, cu sufix li, în loc de simplu /). 1) A (se) aruncă; 2) a Iovi cu copita (calul). — Sârbii zic verliti.
svârlire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) svârli.
svârlitură s. f. V. svârli. 1) Lovitură de copită; 2) aruncătură.
svârlugă s. f. (din svârli). 1) Zool. Peştişor mic, ce trăieşte ascuns în prundul apelor curgătoare, care se mişcă repede şi se aruncă în sus când este prins în pânza crăs-nicului; 2) fig. copil sprinten sau neastâmpărat.
şvarţ s. n. (germ. schwarz, cit. şvarţ —
svc
814
svo
negru). Cafea neagră foarte apoasă (termen adus de chelnerii nemţi, ca şi acest fel de cafea).
svelt, ă adj. (ital. svelto, fr. svelte, din lat. ex-velite, de soldat (pedestraş) sprinten). 1) Cu talia subţire (nu gros, sau gras); 2) fig. înalt, drept şi nu prea gros, — arbori cu trunchiuri svelte.
svldui (a) v. (lat. ex + viduo, a lipsi de ceva, a slobozi). A mântui, a vindeca de o boală grea. Olten.
T
T,	t s. m. Litera a 20-a din alfabet.
Ţ, ţ s. m. Ca litera precedentă, însă cu sunet sibilant, şuerat, ca ts, sau ca t latin, în vorbe ca miliţia, naţio, etc.
ta 1) pron. pos. pers. II; 2) adj. Arată a cui este.
ţa interj. V. cia! şi cea! (transformat c în ţ).
tabac s. n. (spaniol tabaco, dela insula Tabago, din Antiie (America), unde se cultivă, şi de unde s’a adus tutunul în Europa). 1) Tutun pulverizat, pe care obicinuesc unii oameni a’l trage pe nas (obiceiu aproape dispărui); 2) tutun. — Ungurii zic tobak. tabac s- m. Cel ce tăbăceşte piei. tăbăcârie s. f. V. tăbăci. 1) Meseria de a tăbăci; 2) fabrica de tăbăcit piei. tăbăceală s. f. Acţiunea de a tăbăci, tabacheră s. f. (dela tabac, după fr. ta-batiâre). Cutioară de lemn sau de metal pentru ţinut tabac sau tutun, ori ţigări.
tăbăci (a) v. (lat. din tabesco,’ tab'eo, ta-bescere, a se topi, a se putrezi). 1) A pune pielea de animal în argăseală, ţinând-o câtva timp şi apoi curăţind-o de păr şi presând-o spre a se face din ea talpă sau piele pentru încălţăminte; 2) fig. a (se) învârtoşâ pielea de bătaie sau de muncă; 3) fam. a uză (compară topirea cânepei, inului).
tăbăcit, ă adj. 1) Ţinut în argăseală şi lucrat la tăbăcărie ; 2) fig. învârtoşat; 3) uzat.
taban s. n. (lat. baza tab (din tabula, scândură), cu sufixul augmentativ an (ca în vetus, veteran, etc.) I) Scândură groasă pentru pardoseală; 2) talpă groasă pentru încălţăminte. — Cuvântul acesla pare format în Bizanţ; el se aude şi la Turci.
taban s. n. (turc taban, oţel de prima calitate). Oţel pentru arme, — cu pala de taban (Bălcescu).
tabără s. f. (lat. din taberna, colibă, ba-
svoană s. f. V. svon. svocoti (a) v. (amplific, din svăc şi svâcni). A svâcni tare.
svon s. n. (lat. amplific din sonus, son, sunet, strigăt, sgomot). 1) Sunet confuz; 2) zgomot; 3) versiune; 4) opinie (publică). — Slavii prin svon înţeleg clopot, evident tot din baza somis şi sono latin.
svoni (a | se) v. V. prec. A se răspândi svonul; a se vorbi, vesti, despre ceva. — Slavii prin zvoniţi înţeleg a trage clopotul.
(t)
racă de scânduri, bordeiu n s’a perdut după cons. vibrantă). 1) Lagăr, bivuac, unde soldaţii stau adăpostiţi în barace de scânduri, bordeie sau corturi; 2) aşezare de şatre; 3) ceată numeroasă (de oaste, oameni, animale);
4)	adv.' cu grămada — au venit tabără peste noi. — Slavii şi Ungurii zic tabor.
tăbăraş s. m. V. prec. Soldat care stă în tabără.
tăbârcă s. f. V. tăgărcă. tăbâtci (a) v. V. tăgârci. tăbărî (a) v. V. tabără. 1) A se aşeză în tabără, în bivuac ; 2) fig. a năvâli; 3) fig. a se năpusti, — au tăbărit cu pumnii pe el;
4)	a insista, a stărui, — au tăbărit cu gura. tăbărîre s. f. Acţiunea de a tăbărî propr.
Şi fig-
tăbărltor adj. Care tăbărâşte. tâbelă s. f. (lat. tabella, scândurice). 1) Tăbliţă pentru şcolari, făcută din ardezie; 2) tabla şcolară (din lemn) pe care se scrie cu creta; 3) tăbliţă; 4) listă tablou, cu însemnări, denumiri; 5) parcelă de terenuri măsurate (pe teren sau pe un plan ingineresc), tabelar s. n. Formă de tabelă, tabernacol s. n. (lat. tabernaculum, cor-tişor, cort mic — din lat. taberna, colibă, baracă, cort). Chivotul legii la Evrei vechi, tabet s. n. V. tabiet. table s. f. (turc tabia). Redută, tabiet s. n. (turc tabiat, fire, temperament, dispoziţie sufletească). 1) Manieră, caracter personal; 2) obicinuinţă; 3) apucătură ; 4) confort; — a’şi face tabietul, a bea c fea şi a fuma după masă.
tabietliu, le adj. Care are tabieturi; cu deprinderi de confort.
tablă (gr. tabla, lat. tabula). 1) Masă de lemn (la plăcintari); 2) tavă de metal, patrată şi frumos sculptată sau văpsită, pentru servit dulceaţă ori cafele.
tab
815
tab
tablă s. f. (lat. tabula şi gr. tabla). 1) şcolar. Scândură cu suprafaţă mare, văpsită negru (şi cu linii roşii) pe care se scrie cu creta ; 2) foaie subţire de metal; 3) tinichea pentru făcut cane vase ; 4) pl. 2 capac dreptunghiular, de scândură, frumos lucrat, fiecare având câte 12 semne pe cari se joacă, prin aruncarea zarului şi aşezarea unor mici jotiţe de lemn (12 albe şi 12 negre); 5) tablele legii, două lespezi pe cari Moise a scris cele 10 porunci; 6) 12 table, codice de legi romane, publicate la Roma de decemviri şi scris pe 12 table de aramă (an. 450 a Chr.); 7) listă de titlurile materiei cuprinse într’o carte ; 8) planşetă de lemn pentru lipit sau scris anunciuri; 9) tabla lui Pitagora, tabelă cu felul şi rezultatul înmul-ţirei tuturor cifrelor 'ntre ele dela 1 până la 10.; 10) vechiu, lecţie (scrisă pe tablă); 11/ tabla regească, curte de ar el In Transilvania până la 1918); 12) foaie mare de metal (fer, plumb, zinc), pentru acoperit case ; 13) lespede mare, netedă, de marmură, pe care se fac inscripţii.
tabla-başa s. m. (turc tabla-başa). 1) Cal împărătesc, ce se trimetea cadou de sultanul turcesc domnului român, la instalarea în scaun, cu şeaua şi harnaşamentul potrivit, pe care domnul şedea măreţ şi comod; 2) fig. om care şade comod, nu face nimic şi aşteaptă să i se execute ordinele; 3) acfv. de-a gata.
tablenet s. n. (fr. tablle-nette, cit. tabinet).. Joc de cărţi obicinuit între patru persoane.
tabletă s. f. V. tăbliţă. 4.
tăblie s. f. (din vorba tablă''. Tablă de lemn, frumos lucrată, uneori sculptată şi încadrată în uşi, paturi, ca podoabă, — uşi, paturi cu tăblii.
tablier s. n. (fr. tablier). Podeala dela un pod peste un râu.
tăbliţă s. f. V. tablă. 1) Tablă mică; 2) placă mică ; 3) tinichea mică; 4) bucăţică patrată de ciocolată (V. tabletă).
tablou s. n. (fr. tableau, cit. tablo). 1) Listă pe care sunt înscrise într’o anume ordine : persoane, lucrări sau obiecte; 2) lucrare serioasă picturală; 3) fig. vedere, privelişte frumoasă ; 4) fig. descriere însufleţită de vederi sau acţiuni, prin vorbire sau prin scris; 5) mic acţ dintr’o piesă teatrală, caracterizat mai ales prin schimbarea decorulu ; 6) fig. stare de mare uimire şi surprindere — a rămas tablou când a auzit de aşa întâmplare; 7) persoană f. frumoasă — un tablou; 8) reprezentare grafică de distribuţii şi dispozitive administrative, militar”, finan-
ciare, etc.; 9) electr. Placa în care sunt prinşi butoni electrici, pentru a aprinde lu-min i în anume părţi ale oraşului.
tăbueţ s. n. (din vorba tobă). 1) Sac scurt şi larg ca o barabană ; 2) om (copil) scurt şi gras. — Ruşii zic toboleţ.
tabula-rasa s. f- (lat. tabula, tablă, rasa, răzuită);—Romanii sciieau pe table cerate şi ca să şteargă ce era scris, le răzueau de ceară). 1) Tablă pe care s’a ras, şters, ceea ce era scris; 2) fig. ignorare, trecere cu vederea, despre cea ce a fost; 3) iertarea trecutului — facem tabula-rasa.
tabulhană s. f. (turc tabl-hane). Orchestră turcească cu multe tobe şi timpane, tăbultoc s. n. (sau tobultoc). V. tăbueţ. taburel (sau taburetă) s. (fr. tabouret).
1)	Scaun scund fără spătar, adeseori rotund;
2)	mic scăunel de pus sub picioare când scaunul pe care şade cineva este prea nalt.
tac 1 interj, (onomat.) Exprimă sunet dela lovitura cu un corp tare pe altul tot tare, repetat la intervale ; sunet de toacă, sau de ceasornic.
tac s. n. (gr. dela tagheo, a dirige, a da direcţiune). Baston lung, cu care se dirige prin lovire bila la biliard.
ţac ! interj. (onomat.) 1) Exprimă sunetul produs de o lovire repede şi mai mult tangentă cu un corp de metal, pe o peatră, sau alt corp tare; 2) lovirea cocoşului de puşcă sau revolver; 3) fig. sosire bruscă şi surprindere, — ţac! şi el pe uşă ; 4) fig. adv. exact, tocmai.
ţăcăi (a) t>. V. prec. A repeta sunetul ţac 1 şi 2.
tâcăl (a) v. (din onom. tac). A bate inima tare (a pulsâ).
ţăcălt s. n. V. ţăcăi. Acţiunea de a ţăcăi. ţăcăitoare s. f. V. ţac! Jucărie sau aparat care ţăcăie.
ţăcâlie s. f. (tras din ciocu(lie). 1) Cioc plisc ascuţiţ cu care ţăcăneşte pasărea; 2) ţepuşă, frigărue 3) cioc de barbă (famih) — barbă tăiată ascuţită.
tacâm s. n. (lat. dela tectorium, pocriş şi tegumen, înveliş, învelitoare). 1) Farfurie, taler, pentru fiecare persoană ce stă la masă; 2) pl. farfuria, cuţitul, furculiţa şi lingura fiecărei persoane ce stă la masă; 3) pl. înve-litoarea (faţa) de masă, şerveţele şi tacâmurile (2) ce se aşează pe masă; 4) extins. tot complect, ce trebueşte pentru un serviciu, tacâm pentru bărbierit, pentru servit cafea, pentru călărie (şea cu frâu şi cele necesare); 5) orchestră complectă cu toate nstrumentele, — un tacâm de lăutari; 6)
tăc
816
tac
vechiu. complectul curţii domneşti (toţi demnitarii); 7) fig. cortegiu, mulţime în şir, — tacâmul de neajunsuri; 8) fig. iron. tip— om care are toate calităţile, sau toate defectele, — ce mai tacâm de om ! — Acest cuvânt, format probabil în Bizanţ, se aude şi la Turci, dar el este curat latin, corespunzător cu occidentalul, complect-, din plecto, a pături, a chiti, când tego este, a acoperi şi a învăli.
ţăcăneală s. f. V. ţac! Repetarea mult a sgomotului ţac ! ţac /.
ţăcăni (a) v. A face sgomotul ţac în mod repetat.
ţăcănit s. n. Acţiunea de a ţăcăni, tăcea (a) v. (lat. taceo, tăcere). 1) A nu ■ zice nici o vorbă; 2) a nu face nici un sgo-mot; 3) a fi linişte în total, a nu se auzi nimic; 4) fig. a omite, a nu menţiona, tăcere s. f. V. prec. 1) Faptul de a tăcea;
2)	linişte ; —- 3) interj. îndemn la tăcere sau la linişte — tăcere; 4) adv. în tăcere, fără zgomot, în taină; pe ascuns.
tachina (a | se) v. (fr. taquiner). A contraria pentru nimicuri, în formă glumeaţă; a necăji glumind.
tachinărie s. f. (fr. taquinerie). Glumă sub forma de contrariere sau de aluzie.
tacit, ă adj. şi adv. (laţ. tacite). 1) în tăcere, pe tăcute ; 2) ce este subînţeles şi nu exprimat formal; consimţimânt tacit.
taciturn, ă (lat. taciturnus). Tăcut din fire ; care vorbeşte foarte puţin.
tăciunâ (a se) v. V. urm. A se produce tăciune la grâu sau la porumb, tăciunat, ă adj. V. prec. Plin de tăciune, tăciune s. m. (lat. titio, titionis cit. ţiţio-nis). 1) Lemn care nu a ars deplin,’ ci este în ardere ; 2) lemn ars, dar rămăs cărbune ;
3)	mălură, boală ce se face la grâu sau la porumb, aglomerându-se la spic o măciulie cu o substanţă neagră în formă de praf; 4) fig- foarte negru.
tăciuniu, ie adj. V. prec. iron. cam negru, taclale s. f. pl. (daco-gr. din pref. ta, acel; şi klaggâ, ţipet, strigăt — înţeles de ţipete de veselie sau vorbărie gălăgioasă, sgomo-toasă). Mold. Vorbe cari provoacă veselie. palavre; — stau la taclale când n’au ce face.
taxim s. n. (lat. taxim, puţin câte puţin) Puţină cântare; bucată scurtă de muzică (cântată de orchestra vechilor lăutari), executată anume pentru o persoană, — i-a făcut, sau i-a cântat un tacsim boierului (atunci când lăutarii se duc să felicite, cu orchestra lor, pe boieri, la anul nou, sau la
zile patronale, cântecul singur, scurt pe care îl cântă, se ehiamă tacsim, spre deosebire de felul cum se cântă la nuntă sau la alte petreceri, când se cântă multe bucăţi, ce durează cât ţine jocul sau hora, deci nu puţin ca la un tacsim). — Acest cuvânt curat latin se aude şi la Ţurci, cu înţeles de uşoară, puţină cântare.
tact s. n. I (lat. tactus, atingere). 1) Pipă -itul; 2) fig. dibăcie ; 3) fig. manieră.
tact s. n. II V. prec. Muzic. Măsura de timp (mai repede sau mai încet) după cate se execută tonurile, cântarea; mişcarea mânei sau bastonului, care arată această măsură, tact s. n. III V. taht. tactică s. f. (fr. tactique, din gr. taktike).
1)	Artă militară de a aşeză trupele în ordinea de bătălie şi de a face evoluţiuni militare;
2)	fig. dibăcie.
tactician s. n. V. prec. 1) Milit. Cel ce ştie bine tactica militară; 2) fig. om foarte di-baciu în politică sau afaceri.
tacticos, oasă adj. şi adv. (gr. takticos, -care aranjează, pune în bună regulă). Cu bună rândueală, ordonat, regulat; — untblă sau lucrează tacticos, fig. încet.
tactil, ă adj. (lat. tactilis). Care se poate pipăi; de pipăit, — simţ, agerime tactilă.
tăcut, ă adj. V. tăcea. 1) Care tace; 2) care vorbeşte foarte puţin; 3) fig. fără sgo-mot; 4) adv. fără veste, pe tăcute; 5) fig. ne menţionat, subînţeles.
ţafandache s. m. (gr. mod. din pref. za, foarte, phathzo, a avea aparenţă). Fam. (aproape dispărut). Burgez înfumurat; tânăr prea spilcuit.
ţâfnă s. f. (daco-gr. din xiphion, ţepuşă mică). 1) Cobe, boală ce se produce la limba găinlor de nu pot răsuflă; 2) fam. supărare repede, — i-a sărit ţâfna, — i-a sărit ţandăra, s’a supărat îndată.
ţâfnos, oasă adj. V. prec. 1) Care are ţâfnă (1); 2) fig. supărăcios grabnic, arţăgos, taft s. n. V. taht.
taftă s. f. (turc tafta, însă pare cuvânt oriental din baza latină tecta, acoperită, învelită — ştofă subţire de căptuşit sau căp-tuşală). 1) Stofă de mătasă subţire lucioasă, şi foarte des ţesută, ce se pune căptuşalăla haine foarte scumpe; 2) adv. fig. deplin complect, — vindecat taftă.
taftalâc s. n. (turc din tahta, scândură). Mold. Butuc mare de brad pentru plute, taftologie s. f. V. tautologie. taftur s. m. (lat. din tectorium, coperiş, căptuşire, îmbrăcare — tego, îmbrac acopăr). Mold. 1) Curea foarte lată de încins, chimir
tăg
'817
tăi
ţerănesc (lat până la 30 centimetri); 2) curea de încins şi fixat şeaua pe cal. — Turci izic tapkur, la aceasta din urmă.
tagă s. f. (lat. din tego, acopăr, ascund). Tăgadă, contestare.
tăgadă s. f. (lat. din tego, ascund, prin forma tegata, (tegatus), în loc de tecta, ascunsă). 1) Ascunderea adevărului; 2) nega-ţiune, contestare. — Şi Ungurii zic tagadas.
tăgădui (a) v. din vorba tăgadă). A ascunde (adevărul); a negă. — Şi Ungurii zic tagadni, împrumutat din rom. tăgadă şi tăgădui.
tăgăduinţă sau tăgăduire s. f. V. prec. Acţiunea de a tăgădui.
tăgăduit, ă adj. Negat, contestat; — ne tăgăduit, incontestabil, făiă îndoeală. tăgârcă s. f. V. tăgârţă, (lat. tegulcula). tăgârci (a) v. V. tăgârcă. 1) A duce în spinare o tăgârţă, sau ca pe o tăgârţă; 2) fig. a duce în spate anevoie, a urca ceva cu anevoie. — Şi Turcii zic tagardjik = legătură, desagă, o formaţiune orientală latină diformă din tegere, a acoperi).
tăgârţă s. f. (lat. din tegulum, invălitoare; dim. tegulucia). 1) Legătură mare, cuprinsă într’o pânză, învălitoare, cearceaf sau pătură;
2)	boccea mare; 3) desagă.
ţaglă adv. (din onomat. ţac (4) şi la, exact la). Drept acolo, ţinta, — cu privirea ţaclă
(ţaglă).
tagmă s. f. (daco-gr. tagma, trupă, grupare). 1) Ordin, clasă, ceată, — tagma călugărească ; 2) breaslă de meseriaşi, — din boierime, tagme şi prostime; 3) fam. clică tovărăşie.
tahân s. n. (turc tahin). Făină din sămânţă de susan care se întrebuinţează la fabricarea halvalei; un preparat lichid cu această făină, care diluat în apă caldă şi fiert, cu arpacaş sau cu orez şi puţin zahar, dă o mâncare plăcută (de post).
tăhărău s. m. (din lat. tego, a înveli, ascunde). Zool. V. Băbuşcă (albă).
taht s. n. (lat. dela tectum, locuinţă). Local ; reşedinţă. — Şi Turcii zic taht, reşedinţă.
tal-tai! V. tali.
tăia (a | se) v. (lat. din taliare, a tăia dela gr. daio, taiu). 1) A desface, despica, spintecă cu cuţitul sau cu alt instrument tăios; 2) a spinteca cu foarfecă ;
3)	a ucide prin junghiere sau tăiere ; 4) a reteză cu cuţitul, toporul sau cu ferestrăul, — taie lemnele scurte ; 5) fig. a reduce, a suprimă, — a tăiat alocaţia din buget; 6) fig. a suprima, — i-a tăiat pofta; 7) fig.
a întrerupe, a se interpune, — a tăiat calea Turcilor; 8) a bate cu o figură mai superioară (la joc de cărţi); 9) fam. a croi; 10) a se spintecă, — mătasa (stofa) se taie repede; 11) a se închegă, zăurdi, strică, — s’a tăiat laptele; 12Tfig. a sfăşia (de durere), — îl taie la inimă; 13) fig. a inventă, a turnă, — taie la minciuni; 14) fig. a şterge, a anulă, printr’o tiăsătură de condeiu, — se taie un rând, sau un cuvânt; 15) fig. a suprimă efectul, — laptele taie otrava ; 16) fig. a se pricepe — nu-l taie capul.
tăiat, ă adj. V. prec. 1) Retezat; 2) despicat, secţionat; 3) fig. redus, suprimat; 4) zăurdit; 5) croit; 6) şters, anulat; 7) s. n. Acţiunea de a tăia.
taică s. m. (din tată, tătică, scurtat taică, conf. mold. tătăică). Tătică, tătăică, tătuţ; fig. dragul tatei, — mă taică să fii cuminte. Olten. — Şi Sârbii zic taiko. tăicuţă s. f. dimin. din taică. tăiere s. f. V. tăia. 1) Acţiunea de a tăia ; *
2)	tăierea împrejur, circumcisiune ; 3) loc unde se taie vite — abator; 4) decapitare.
tăieţel s. m. pl. (din tăia). Fire, sau- felioare foarte subţiri şi mici tăiate, din foaia de aluat, ce servesc la supă, sau ferţi cu lapte.
■ tăietor s. n. V. tăia. 1) Trunchiu gros pe care se aşază lemnul spre a fi tăiat (mold.); s. m. 2) om care are meseria de a tăia.lemne .
3)	casap.
tăietură s. f. V. tăia. 1) Efectul tăierei ; 2) loc unde^s’a tăiat; 3) mod de a croi, croiala ; 4) fig. suprimare (de text scris); 5) junghiu, durere acută în stomac, încheieturi, etc.; 6) spintecătura stofei de mătasă.
taifas s. n. (grec. mod. taifas, ceată, întrunire). Conversaţie ; discuţie ; sindrofie ; fam. vorbărie degeaba, palavre.
tain s. m. (din vorba taiu şi tăia). 1) Porţiune de pâne sau carne, etc. cât se taie şi se dă cuiva zilnic, sau pe un anume timp (cum se da ostaşilor în vechime); 2) fig. întreţinere; 3) fig. parte cuvenită; 4) fig. proviziune. — Şi Turcii zic tain sau tayin, cu acelaşi înţeles de porţiune.
taină s. f. (daco-gr. tagma, minune). 1) Lucru ce nu se spune, secret; 2) ce este mistic şi neînţeles cu mintea; 3) mister bisericesc : — sunt şapte taine: botezul, mirul, mărturisirea păcatelor, cuminecătura, cununia, hirotonia şi mir-ungerea sau maslul; 4) adâncime mare în apa rîului, bulboană (Trans.); 5) adv. in taină, pe şoptite, sau pe ascuns : — vorbesc in taină ; s’au înţeles în taină ; 6) adv. de taină, de vorbă, la conversaţie, — stdu de taină ceasuri
52
tal
818
tal
i ntregi — (înţeles de vorbă liniştită, mai mult şoptind). — Şi Slavii au cuvântul taina.
tainic, ă adj. şi adv. V. taină. 1) Ascuns, secret, — un loc tainic; 2) misterios ; s. m. om ce păzeşte secret, — tainicii haremului, eunucii.
tainiţă s. f. V. taină. 1) Loc ascuns ; 2) groapă de ascuns.
tăinui (a) v. V. taină. 1) A nu spune; 2) a ascunde, a ţinea ascuns; 3) a sta la conversaţie ; 4) a vorbi în şoaptă, tăinuire s. f. Acţiunea de a tăinui, tăinuit, ă adj. 1) Ascuns; 2) ne spus, ne divulgat; 3) misterios; 4) s. n. acţiunea de a tăinui.
tăinuitor, oare adj. şi s. V. tăinui. Cel ce tăinueşte.
tăios, oasă adj. V. tăia. 1) Care poate tăia ; 2) bine ascuţit, tăiş s. n. V. tăiuş.
taiu-mălai s. n. (din tăia şi mălaiu). Joc de copii, aşezaţi şir câte doi, iar unul din capăt, pronunţă taiu mălaiu in două şi ne dă şi nouă; atunci şirul se desparte, fu-gând copiii spre dreapta şi spre stânga; dacă vreunul este prins de cel ce a zis taiu-mălaiu, acela îl înlocueşte şi jocul continuă.
tăiuş s. n. (din tăiâ\ Partea care tăie, dela un cuţit sau instrumen tăios; sabie cu două tâuşuri, lucru care poate fi bun dar şi periculos.
ţal! interj, (germ. din zahlen, a plăti — cit. fain). 1) Plata; 2) s. m. chelperul ce in-casează plata la cafenea sau berărie. (Cuvânt introdus de chelnerii nemţi, dar care începe să dispară).
talaf s. n. (V. laf cu prefix ia). Palavră, vorbărie, lafuri şi talaf uri.
talaer s. n. (din voiba taler). Bacşiş dat (pe taler) cuiva.
talâm s. n. (turc. fălim). Salut după moda turcească, aplecându-se şi punând mâna la frunte (temenea).
tălâmb, ă adj. şi adv. (lat. ţalum, pe călcâie, — ursul merge tălâmb. talan (şi talan) s. n. (diformat din dalac). talangă s. /'.(onomat. pref. ta (de) şi lang!). Clopot primitiv, dintr’o foaie de metal îndoită apoi sudată pe margeni şi rotunzită în interior, având drept limbă, un cuiu atârnat în lăuntru; se leagă la gâtul taurilor sau la oi, ca să se audă din depărtare unde este turma,—apoi sunetul face plăcere animalelor, tălăngăni (a) v. A sună talanga. tălănguţă s. f. Mică talangă. tălăniţă s. f. (din tolăni). Prostituată cu totul ordinară.
talant s. m. (gr. talanton). Ban grecesc care valora în vechime 6000 drahme (cam 5600 franci aur).
talar s. n. (lat. dela talaria, glezne). Haină lungă până la glezne purtată de preoţi.
talaşi s. n. pl. (daco-gr. din talas, ce se ridică în sus, bulbucătură). Aşchiile subţiri, ce ies in sus dela rândea, când se gelueşte scândura (în deosebi de brad), tâlăşman s. m. V. toloşman şi toloşcun. tala-tala adv. (lat. tale, tale, de aşa, aşa). Aşa şi aşa ; binişor ; încet.
talaz s. n. (daco-gr. din talas, ridicat în sus şi thalassa, mare şi apa mării). 1) Val foarte nalt, ce se formează pe mare şi care rîdică în sus vasele plutitoare: 2) fia. revărsare în cantitate mare.
talc s. n. (arab thalc). Numirea unui mineral format din straturi subţiri şi care se întrebuinţează sub forma de praf — silicatul de magnezie — pentru a face creioane colorate (pastel), sau pentru a freca obiecte de metal, etc.
tâlc s. n. (lat. din torqueo, întorc, sucesc, fig. cercetez ca şi verso în con-versatio). 1) Interpretarea sau explicarea înţelesului unui cuvânt sau a unui text, în deosebi din Sf. Scriptură ; 2) pildă; aluzie; 3) subînţeles, — asta-i vorbă cu tâlc; 4) om cu tâlcuri, om cu sucituri, cu şiretenii, rafinării.
tâlcui (a) v. V. preced. 1) A explică, a interpretă, tălmăci, traduce (un text vechiu, visuri) ; 2) a discută conversa. (Mold.). — Şi Slavii au vorba aceasta mai amplificată toi-, kovaii, a conversă, (care corespunde cu lat. verso, ca şi torqueo); iar tolk — desbatere, conversaţie, dispută. Este însă de observat că, deşi prin amplificare se vede că vorba această slavă tolkovati este provenită din cea daco-latină tâlcui mai simplă, şi mai aproape de torqueo, totuşi la slavi s’a păstrat sunetul o, care în româneşte se prefăcu în â.
tâlcuire s. ţ. V. prec. Explicare, interpretare, traducere, tălmăcire.
tâlcultor s. m. V. tâlcui. Cel ce tâlcuieşte, explică.
talent s. ti. (lat. tulentum, greutatea unui metal preţios, sau ban grecesc de 6000 drahme). 1) Greutate de măsură la Grecii antici; 2) monedă — V. talant; 3) fig. aptitudine deosebită pentru artă sau şi o altă îndeletnicire (şi care s’a preţuit în vechime, de aceea s’a numit cu denumirea celei mai scumpe monede antice); 4) fig. om talentat, — om cu un talent extraordinar (senzul 3 se compară cu fig. înzestrat).
tal
819'
tal
talentat, ă adj. V. prec. Care are talent.— Şi Slavii zic talant şi talantliuii.
taler s. n. 1 (daco-gr. din talaros, obiect pentru a duce ceva'. Disc metalic (sau şi de lemn) ce serveşte pentru a duce ceva; 2) disc metalic dela o balanţă sau dela fam-fară ; 3) strachină plată, farfurie întinsă, nu adâncă; 4) taler cu două feţe, fig. ipocrit, făţarnic; 5) cu talerul, fig. cu bani de căpătat; 6) vechiu. ban antic (la Greci, Evrei).— Şi germanii zic teller, iar Slavii tarelku, diminutiv din tarei, în loc de taler.
taler s. m. (germ. joakirns-taler). Monedă veche germană de argint; (se înţelegea şi monedă din vechime, cum şi prin arginţi se înţelege monete de argint).
|	talger s. n. Amplificare a vorbei taler. Mold.
tâlhar (tâlhar) s. m. (lat. tollo iau; şi hor re o, îngrozesc). Hoţ care fură, ia, pradă, terorizând, îngrozind, torturând sau ucigând.—Ungurescul tolvaj, pare diformare din tâlhar, tâlhăresc, ească adj. De tâlhar, tâlhăreşte adv. Ca tâlharii, hoţeşte, tâlhări (a) v. V. tâlhar. A furâ, jefui cu îngrozire şi teroare; a fura ca tâlharii, tâlhărie s. f. V. tâlhar. 1) Faptă de tăl-f	har; 2) atac şi, jefuire prin terorizare sau
-j	ucidere.
f	tâlhăroiu s, m. Mare tâlhar.
(	tali-tali! s. n. (lat. din talis-talis, aşa, aşa!).
I	Se zice aşa la copii, când îi învaţă să facă
I	complimente, saluturi, bezele, însoţind aceste
?	cuvinte de gestul ce trebue să-l facă aşa.
tali pron. (diminutiv din) dumneata(li). talian s. m. (diform, din) italian, tălică pron. (diminut. din) tali. talie s. f. (ital. taglia). 1) Statura, înălţimea (omului, calului); 2) mijlocul, corpului, , locul de încingere ; 3) haină strâmtă feme-iască croită pe talie; măsura înălţitnei corpului la om, cai (milit.); 5) fig. măiime, valoare — poet de talia lui Eminescu.
talion (1) s. n. (lat. talio, talionis dela talis, asemenea). Pedeapsă la fel cu infracţiunea comisă (ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, etc.; această lege a fost atunci |	considerată ca umanitară, căci înainte, infrac-
;	torii erau pedepsiţi chiar şi cu moartea) —
{	egea talionului.
talion (2) s. n. (ital. din \aglio, bucată de j	materie, cupon — diminutiv). Plasture (din di-
*	jerite sucuri sau unsori, întinse pe o bucăţică
[j	de pânză, ce se lipeşte pe rană — plasture
de talion.
talisman s. m. (ital. talismano, din talis, astfel, aşa manus, binevoitor). 1) Bucăţică de metal, monedă, mărţişor, sau un obiect
mic, pe care-1 poartă cineva cu credinţa că este aducător de bine, de noroc; 2) fig. orice aduce bine, noroc, sau fereşte de nenorociri.
taliune s. f. V. talion. * tălmăci (a) v. V. tălmaci. 1) A traduce; 2; a interpretă ; 3) a explică.
talmaciu s. m. (lat. din talis, tale, asemenea, deopotrivă; medius (cit. meziu şi megiu), mijlocitor, s’a format tal-meziu sau tal-medziu, şi tal-meciu, sau talmaciu). Interpret, cel ce traduce la fel dinţi’o limbă în alta (înţelesul prim latin intermediar sau mijlocitor). — Germanii zic dolmetscher tolmecer), interpret,—în care e din medius, s’a păstrat, dar s’a perdut a din tal. Slavii zic tlmăci, şi tlmaciti, diformat şi amplificat din rom. tălmaci şi tălmăci.
taimeş-balmeş adv. (lat. tale-missus, aşa pus şi V. balmeş). 1) Pus aşa aruncat, în neregulă ; s. n. mâncare ciobănească din amestec de smântână, ouă, unt, şi făină, fierte la un loc cu puţină sare ; 3) fig. amestecătură, desordine.’
talmud s. n. (ebraic). Culegere de legi şi prescripţiuni rabinice, adunate prin sec. II după Christos.
talmudic, ă adj. V. prec. De talmud, după talmud,
talmudlst s. m. 1) Care tine la prescrip-ţiunile talmudului; 2) specialist în cunoaşterea şi interpretarea talmudului.
talon s. n. (fr. talon = călcâiu). 1) Cărţile de joc rămase, după cele distribuite jucătorilor (la preferans); 2) cotor de registru cu matcă; 3) listă de cupoane anexată la un titlu de rentă, sau la o acţiune.
talpă s. f. (daco-gr. tul-pous = bătătura piciorului, din tulos, bătătură). 1) Paitea cu care piciorul atinge şi unde se face bătătură; 2) partea încălţămintei cu care se calcă pe pământ; 3) piele groasă, din care se face această parte a încălţămintelor; 4) grindă groasă ce se pune pe, sau în pământ, la temelia casei; 5) lemnul dela pământ pe care lunecă saniea; 6) bucată de lemn care suportă ceva şi stă la bază sau pe pământ;
7)	fig. tenulie, bază, sprijin, siguranţă, — 8) talpa tării, ţeranii; 9) talpa iadului, babă foaite rea: 10) talpa găştei (1) iron. scriere urâtă şi neregulată ca la şcolarii începători; 2) bot. plantă zisă şi creasta cocoşului;
11)	talpa ursului, acantus; 12) fig. iron. felie de friptură care e foarte tare. — Şi Ungurii zic talp.
tâlpâlar s. m. Vânzător de talpă pentru pus la încălţăminte.
ser
820
ser
tălpaş s. m. (dela talpă). Pedestrlme, oaste întocmită de Şerban Cantacuzin în 1688.
tălpăşiţa s. f. (dela talpă şi păşit). în locuţiunea : a’şi lua tălpăşiţa, a plecă, a fugi repede.
tălpigă s. f. (din talpă, din tălpică). 1) Lemnuşul de jos, pe care calcă dogarul cu piciorul, când lucrează cercuri sau doage . 2) scândurice pe care se apasă cu piciorul’ pentru a mişca iţele la ţesut; 3) lemnuş cu care împingând cu piciorul stârneşte peştişorii ce se prind apoi în crâsnic.
tălpoale s. f. (talpă (7). Grindă groasă la temeliea casei ţerăneşti, când e făcută din bârne.
tălpoiu s. n. V. prec. Talpă sau tălpoaie f. groasă.
tălpuşoară s. f. Mică talpă, talusă s. f. (fr. talus, din lat. talus, căl-câiu, picior). 1) Terasament înclinat la piciorul, capul unui pod; 2) pantă artificială.
talveg s. n. (cuv. englez). Mijlocul pe unde este mai adânc cursul unui fluviu, — tal-vegul Dunărei este linia de frontieră intre România şi Bulgaria sau Serbia.
tămădui (a | se) v. (lat. dela tegmentum, piele, pojghiţă, coarjă — prin forma primă tegmentui, sau te(g)metui). 1) A (se) prinde coaijă sau piele la o rană; 2) a (se) vindecă propriu, şi fig. a se desbărâ. Tămăduirea este în legătură boala, rana, ce se vindecă prin pojghiţă.—Vorba ungurească tamadas, tămădui, este o imitare a vorbei tămădui cu alte înţelesuri de atacare, sculare, apropiate diferit de noţiunea românească, tămăduire s. f. V. prec. Vindecere. tămăduit, ă adj. Vindecat propr. şi fig. tămăduitor, oare adj. şi s. m. V. tămădui. Care tămăduieşte, vindecă.
tămâia (a) v. V. tămâie. 1) A aprinde tămâie; a afumă cu fum de tămâie (în biserică sau la oficii religioase); 2) fig. a lăuda excesiv; 3) a linguşi.
tămâiat, ă adj. V. prec. 1) Afumat cu tămâie ; 2) fig. linguşit, adulat; 3) fig. fam. cam beat, (afumat).
tămâie s. f. (gr. deia temenios, copac sfânt, din care se extrage tămâia). Esenţă, răşină de temen, care pusă pe cărbuni dă un fum mirositor (la biserică).
tămâiere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a tămâia; 2) fig. laudă excesivă, adulare, tămâietor s. m. Care tămâiază propr. şi fig. tămâloară s, f. (dela mirosul ca de tămâie). Violetă, viorea.
tămâioasă s. f. (dela miros, parfum ca tămâia). I) Struguri cu boabe foarte mirosi-
toare ; 2) vin din aceşti struguri; 3) speţa de viţă ce produce tămâioasa (1).
tămâios, oasă adj. V. prec. Cu miros frumos şi tare (ca tămâia), tămâiţă s. f. (dela tămâie). Bot. Mică plantă ierbacee cu miros tare. (A jug a rep-tans).
taman adu. (lat. din tam, astfel, aşa ; (ca şi forma latină tamen = ta-men, însă care în lat. şi-a schimbat înţelesul în totuşi). întocmai aşa, chiar aşa; tocmai astfel. — Această formă latină a lui tam, s’a păstrat la latinii din orient, de unde o au şi Turcii, însă cu alt înţeles de cât cel românesc, care corespunde latinescului tam.
tămânjală s. f. V. urm. Acţiunea de a. tămânji; efectul tămânjirei.
tămânjer s. n. V. urm. Băţ cu care se mestecă ceva sau cu care se tămânjeşte.
tămânji (a | se) v. (mânji cu pref. fă). 1) A mânji de tot, peste tot (cu o unsoare, sau cu noroiu); 2) a murdări peste tot; 3) a trânti prin noroiu ; a păta peste tot. Mold. tămânjire s. f. Acţiunea de a tămânji. tămânjlt, ă adj. V. prec. Mânjit, uns, murdărit foarte tare.
tamazlâc s. n. (cuvânt turcesc, dar compus din grec. ta şi maza, unsoare, grăsime). Loc de îngrăşare pentru vite ; turmă mare de vite cornute.
ţambală s. f. V. ţimbală.	*
ţambalagiu s. m. V. prec. Cel ce cântă cu ţimbale.
tămbălău s. n. (lat. din tam balo, balare, aşa a zbieră). 1) Zgomot, mare de strigăte ; gălăgie; 2) petrecere cu mare zgomot de muzici şi strigăte de veselie. — Şi Ungurii zic tambolo.
tâmbar s. n. (din ital. tabarro). Manteluţă. Vechiu.
ţambră s. f. (lat. simpulum, cupă). Colac de peatră, la fântână, şi care este dintr’o singură bucată (bloc) de peatră. Mold. — Şi Polonii zic cembra.
tamburi s. pl. V. tambură = tobă mică). Fam. Mold. Bucile şezutului.
tambură s. f. (persan tambăr). 1) Daira, tobă mică; 2) ghitară cu gâtul lung.
tamburină s. f. (fr. tambaurine, din vorba pers. tambur, tobă). Mic gherghef rotund, pe care pânza se întinde ca o mică tobă.
tambur-major s. m. (fr. tambaur-major (V. tambur şi major). Şeful toboşarilor dela famfara unui regiment, care la paradă merge marţial în fruntea muzlcei, purtând un mare baston ornat şi cu o bombă, (măciucă în vârf) de metal lucios.
fam
821
tăn
tam-nlsam adv. (lat. fam, aşa ; ne sumo, nu apuc sau nu somez). Aşa fără veste, fără a soma.
tâmp adj. V. tâmpit. tâmpenie s. f. V. urm. Starea tâmpitului, idioţie.
tâmpi (a şi a se) v. (lat. tempto, (din tento = a atinge, a atacă, — figurat atins, ţicnit; înrudit cu tânt şi tont). A idioţi; a se idioţi, a fi atins, atacat la minte. — S’ar părea că este o înrudire între tâmpi, şi slavul tup tupoi, adică tocit (ca un cuiu tocit la capăt, sau un ascuţiş tocit), dar cele trei vorbe: tâmpit, tânt şi tont din româneşte, arată o exactă înrudire ca şi tempto, cu tento latin.
tâmpină s. f. (din fat. tympanum). Tobă mică.
tâmpit, â adj. V. tâmpi. Idiot, idioţit. tâmplă (1) s. f. (lat. din temporalis, dela tâmplă). Osul temporal, partea laterală a craniului.
tâmplă (2) s. f. (lat. din templum, înălţime, loc sfinţit, templu). înconostas adică peretele format numai din icoane, ce desparte altarul de cuprinsal bisericei.
tâmplar s. m. (lat. dela templum şi rom. tâmplă). Meşter care lucrează tâmple de biserică ; stoler, care face uşi, ferestre, mobile pentru biserică, iar astăzi şi pentru particulari, tâmplăresc, ească adj. De tâmplar, tâmplărie s, f. Meseria de tâmplar, tampon s. n. (fr. tampon). 1) Astupuş format dintr’un mototol; 2) medic, cocoloş de vată sau de scamă, care astupă şi opreşte o curgere ; 3) disc metalic cu resort, unde se atinge un va^on de altul. C. F.
tamponâ (a | se) V. prec. 1) A astupă cu un tampon ; 2) a se lovi un vagon de altul, sau un tren de altul; 3) a strivi prin lovirea tampoanelor de tren.
tamponare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) tamponâ.
tamponat, ă adj. 1) Astupat cu tampon ; 2) lovit sau izbit cu toampoanele de tren.
tam-tam s. n. (onomat.). O ţimbală orientală cu sunet tare.
tananâ s. f. (expresiune ţigănească din du-nana şi danănăi). Joc ţigănesc (de copii mai ales), dând din picioare şi din mâini, sărind şi strigâd la marginea drumului şi rugând pe călător să le dea ceva.
tânăr, ă adj. (lat. tenerum). 1) Fraged; 2) care nu este bătrân ; 3) s. m. om încă neînsurat ; 4) băeat dela 18 ani până pe la 30 ani.
tânără s. V. prec. Fată mare ; femeie în vârsta tinereţe».
tănase s. şi adj. (din numele propriu Tâ-nase, din Atanasie). Fig. Nepriceput, prost,— nu te face tănase ! sau: teleleu tănase, om vagabond şi prost (Este de observat că numele grecesc Athanasios, însemnează fără moarte; iar simplu thanasia, thanasios, mort; şi se poate ca acest înţeles să fi dat figuraţia de neştiutor şi prost). tanc pl tancuri V. tank. ţanc (1) s. n. (lat. diformat din latinescul seco, secare sectum, a tăia, a* spintecă, din care este şi germanul zinke = tăietură, crestătură, despicătură; (V. ţandară şi scândură). 1) Crestătură pusă pe un băţ, cu care se măsoară, se coteşte; 2) punct; 3) fig. moment decisiv, timp oportun; 4) adv. exact, întocmai; — veni la ţanc.
ţanc (2) s. n. V. prec. Mold. Vârfuri sparte’ de stâncă, ţancuri.
ţăncuşă s. f. V. ţanc (1). Mold. 1) Beţişor pe oare ţeranii fac crestături, ca să însemne numărul de lucruri sau lucrări, ce au de ţinut minte că au făcut sau au măsurat; 2) crestătură în genere; 3) crestătură patrunghiulară făcută în harbuz, spre a scoate o bucată din el şi a-i încerca miezul dacă este copt; 4) bucăţica scoasă astfel din harbuz; 5) joc de copii prin înfigere în pământ a unui cuţitaş, în care trebue să chitească (la ţanc) (1), precum şi alte jocuri în acest fel de potrivire sau nimerire la ţanc.
tândală s. m. (pare un nume propriu sau poreclă Tândală, din lat. tetendi, a întinde (V. sânjală). 1) Adaus, atârnătoare, care se ţine, se târăşte după ceva, sau după cineva;— se ţine plodul tândală după mă-sa; 2) leneş care trăgănează lucrul; 3) prost care se ţine de alţii: — Păcală şi Tândală.
tândăll (a) v. (lat. din tendo, tetendi, a întinde, a trăgăni). A lucra încet, trăgănat şi neîndemânatec. — Şi germanul tăndeln pare la fel din tendo latin.
tanda (din zicătoarea: cum e tanda, aşa şi manda, s’ar părea nume proprii). Zică-toare, care arată că unul nu este mai bun ca altul, sau mai rău ca altul.
ţandără (şi ţandură) s. f. (lat. diformat din scindula în ţindula, şindrilă). 1) Aşchie de lemn ; 2) ţepuşă sau ţepligă; 3) despicătură mare de lemn; 4) pl. sfărâmături mici; — a căzut şi s’a făcut ţăndări; 5) fig. îi sire ţandăra, se supără brusc.
tandem s. n. (lat. din adverbul tandem, odată). Numire dată unei biciclete, pe care pot să moargă deodată două persoane.
tandur s. n, (lat. din tandulum, cât de puţin). Numire dată unui mic vas, în care se
tan
822
tân
pun cărbuni aprinşi spre a da puţină căldură, vas care se închide cu un mic coperiş de covor, ori de scoarţă, sau pe care precupeţele ce stau mult In piaţă, îl aşază chiar şi sub poale, ca să nu degere de frig (după moda orientală). — Cuvântul este creat în orient; îl au şi Turcii; — a sta pe tandur, a nu face nimic.
tangentă s. f. (lat. din tangere, a atinge). Geom. Linie dreaptă ce atinge o circomfe-rinţă sau o curbă într’un singur punct; adj. care (se) atinge, — circomferinţe tangente între ele.
tangenţă s. f. V. prec. Atingerea a două planuri, sau două linii, ori corpuri.
tangibil, ă adj. (lat. tangibilis, din tangere, . a atinge). Care poate fi atins.
tangrim s. n. (lat. diform, din de şi a-crim(onia), de acreală). Drojdie de vin uscată, răzuită depe buto.aie şi care serveşte la acrit ciorba. Olten.
tăngul (a | se) v. (lat. de ango, an-gere, a (se) întrista mult, de unde angar, mâhnire, întristare sfâşietoare). 1) A’şi spune întristarea, mâhnirea, cătră cineva; 2) a (se) jeli, a (se) plânge propr. şi fig. 3) a compătimi.
tânguios, oasă adj. V. prec. Jalnic, mâhnit; trist.
tânguire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) tângui; fig. plângere, reclamaţiune.
tânguitor, oare adj. V. tânguios.
tanic, ă adj. (fr. dela tan, tanique, tanin). Substanţă ce se găseşte în coarja castanului şi a stejarului, — de tanin.
tanin s. n. V. prec, Substanţă extrasă din coarje de stejar ce serveşte la tăbăcit, argă-sit pieile.
tânjală s. f. (lat. din tensa + alia, întinsă dea doua). 1) Al doilea proţap de prelungire înainte, pentru o a doua, sau o nouă pereche de boi, ce trag, întind, la plug sau la tras greu; 2) V. tânjire. — Noţiunea tânjalei vine dela tensus, tensa, întins, lungit, fiind o prelungire, întindere a proţapului (citit tenza).— Asemănarea cu tiajeiii şi tiajkii slav, care însemnează greu, dificil este neserioasă.
(Tensa la Romani era şi un fel de car cu proţap lung). -
tânji (a) v. (lat. din tendo, tensum, tendere, a întinde, fig. a dori, a umbla după ceva). 1) A suferi tare dorind ceva, sau ducând lipsă de ceva : — tânjeşte copilul după mamă; viţelul tânjeşte când e înţărcat; 2) a se ofili (copacul dacă îi jupoi coarja; planta dacă n’aie ploaie, tânjeşte).
tânjire s. f. Acţiunea de a tânji şi efectul ei.
tânjitor, oare adj. V. prec. în stare de tânjire, ofilit.
tank (pl. tankuri) s. n. (dela numele in-ventatorulni american, inginerul Tank). Vagon automobil cu păreţii de oţel şi prevăzut cu tunuri, cu care Germanii au fost învinşi pe frontul francez în vara anului 1918.
ţânţar s. m. (lat. vulg. zinzalus, dela bâ-zâitul zinzzinz! 1) Zool. Muscullţă de câmp şi mai ales de baltă, care are un plisc lung, cu care înţeapă şi lasă în piele o otravă ce ustură şi produce o mică roşeaţă şi umflătură; ţinţarii anofeli inoculează astfel omului microbul frigurilor palustre, luat depe suprafaţa bălţilor stagnante (deaceea oamenii depe lângă bălţi sunt bolnăvicioşi, copiii le mor şi ei se distrug; bălţile trebue să aibă scurgere sau trebuesc secate); 2) Român-Macedonean (poreclă dată fiindcă pronunţă sunetul ţ în loc de c latin); fig. a face din ţânţar, harma-sar, a exagera ceva prea mult.
tantiemă s. f. (fr. tantieme). Parte câtă se cade a lua dintriun câştig; — tantiema cuvenită administratorilor unei societăţi, censorilor.
ţanţoş, ă adj. (lat. din tantus, aşa de mare, aşa de nalt, aşa de straşnic). 1) Cu ţinută măreaţă, marţială, drept, cu expresie de măreţie ; 2) fig. brav, îndrâsneţ; 3) fig. arogant, obraznic.
ţap s. m. (dela ţeapă, obiect de împuns). 1) Zool. Masculul caprei, animal care ca şi capra sare şi se urcă pe stâncii prăpăstioase şi care are o barbă ascuţită (la care iarăşi s’ar părea că face aluzie numirea apropiind vorba de ţapă şi ţepuşă); 2) fig. ţap ispăşitor, om care sufere pentru greşalele altora; 3) fig. bătrân ştrengar; 4) fig. pahar cu mâner pentru băut bere (ca i/r de litru), — numire dată acestor pahare fiindcă fabrica Azuga, din jud. Prahova, avea pe paharele ei de băut bere, închipuit un ţap în relief, ţapă V. ţeapă.
tapaj s. n. (fr. tapage). Gălăgie; neorân-dueală şi zgomot, ţapăn, ă adj. V. ţeapăn. tăpângea (şi topăngea). s. f. (lat. din de-pangere de a împlântă de tot (ca şi şpangă), a bate de tot). 1) Mold. Lovituri, palme sdra-vene; pumni, dupaci pl. ii dă căte-va tăpân-gele ; 2) Olt. Pumnal.—Şi Turcii zic topan-gea, pumnal, pistol.
ţăpârlule s. f. V. ţeapă. Mică ţeapă, ţepuşă ; ţepuşă dela boabele grâului (din spic).
tapet s. n. (gr. tapes, tapedos, şi lat. ta-pes-tapet, covor, aşternut), 1) Hârtie zugrăvită, mătasă sau stofă colorată, cu care se a-
top
823 .
ţar
copăr păreţii în loc de a-i văruî ori zugrăvi: 2) adv. pe tapet, la ordinea zilei, In discu-ţiune, de actualitate; — chestiunea pe tapet acum, este libertatea navigaţiei (după fr. metre sur le tapis), a pune pe tapet — a propune spre discutare.
tapetă (a) v. V. prec. A acoperi cu tapet; fig. a acoperi.
taptocâ s. f. (fr. tapioca însă este numirea americană a unui arboraş zis maniac, din rădăcina căruia se fabrică tapioca). Fe-culă din rădăcina de manioc, făcută în formă de pastile alimentare.
taplr s. m. (fr. tapir). Zoo/. Numirea unui animal pachiderm cu nas în forma de mică trompă.
tâpîţer s. m. (fr. tapissier V. şi tapet). Cel ce face mobile îmbrăcate cu covoraş, pluş sau alte stofe.
tapiţâ (a) v. V. prec. A îmbrăcă o mobilă cu covoraş sau stofă.
tapiţerie (şi tapiserie s. f. 1) Meseria de tapiţer ; 2) atelierul tapiţerului; 3) fig. iron. a sta nemişcat pe scaun sau canapea (la bal); a nu dansa de Ioc; — face tapiţerie; 4) lucru de mână cusutură pe canevâ spre a servi la tapiţat; 5) stofa sau felul de tapiţat mobila, ţăpligă s. f. V. ţepuşă. ţăpolu s. n. (dela ţeapă, augumentat). Mold. 1) Furcă mare de luat fân, paie, etc. 2) furcă, stâlp din miilocul unei case sau construcţii dela ţară.	*
ţăpos, oasă adj. V. ţeapă. 1) Cu ţepi; înţepător; fig. agresiv.
ţapoş, ă adj. (dela vorba ţap). Mold. Cu coarne duse spre spate şi cam lungi în felul cum sunt coarnele ţapului,—bou cu coarne ţapoşe.
ţăpoşlcă s. f. (dela ţeapă şi ţepuşă). Bot. Plantă cu tulpina aspră, ţepoasă, în partea superioară, şi care creşte prin păşuni umede. (Ncirdus stricta).
tăpşan (sau tepşan) s. n. (daco-gr. din tupsis, bătătură). Maidan, bătătură; 2) Mold. Piatou, Ioc plan pe o râdicătură de teren; 2) Trans. Scândură sau mică platformă înaintea vetrei; 3) loc viran. Mold.
tăpşi (sau tepşi) (a) V. preced. 1) A face să fie plan, neted ; 2) a turti; 3) a trânti, lovi, sau apasă ca să se turtească, să se întindă,— a tepşi mămăliga pe masă. Mold.' tăpşire s. f. V. prec. Acţiunea de a tăpşi. tăpşit, ă adj. V. prec. Turtit, făcut plan sau plat.
ţăpuşă s. f. V. ţepuşă. ţâr s. n. (gr. mod. tziros). Scrumbie sărată şi foarte tare uscată.
ţâr I ţâr 1 interj, (onomat). Exprimă: 1) picurarea într’una a unui lichid; 3) curgere ţişnid intermitent (ca laptele când este smuls din ţâţe); 3) zgomotul repetat al cântărei greierului ; 4) curgere în mică cantitate ; 5) zgomot mărunt şi repetat, — deşteptătorul dela ceasornic face ţârrr.
tar s. n. (lat. din torus, pernă). Povoară ce duce atârnatâ pe şea (tarniţă) un cal sau un măgar.
ţar s. m. (persan zar (sar), superior, cum se aude la numiri de regi din Asia ca: Sar-danapal, ori Salmana-sar). Titlul împăraţilor la Ruşi şi a suveranilor la Slavii de sud. tara s. f. V. dară.
ţară s. f. (lat. terra, pământ, ţară, care s’a pronunţat tearra şi apoi t s'a transformat în ţ ca şi ţărm din lat. term(inus), ca şi ţine din tenere). 1) Mare întindere de pământ ; 2) stat; 3) patrie; 4) teritoriu; 5) locuitorii unui stat; 6) câmpia sau locurile cui-tivabile; 7) satul (opus oraşului),—vara stau la ţară; iarna, la oraş.
ţâră s. f. (din onom. ţâr!). 1) Picătură; 2) fig. puţin, cantitate mică ; 3) adv. moment, f. scurt, — aşteaptă o ţâră. Olten.
tarabă s. f. (lat. trabs, masă; — acest substantiv de gen fetnenin, se vede că în lat. orientală a luat şi forma femenină traba şi apoi taraba). 1) Masă de întins marfa; 2) tejghea de neguţător; 3) prăvălioară improvizată ; 4) fig. trafic, — ramul divanicesc ţa ajuns) o tarabă, unde se vinde sfânta dreptate.—Acest cuvânt din latinescul trabs (traba), îl au şi Turcii: tarab.
tarabagiu s. m. Neguţător care vinde marfa pe tarabă; mic prăvăliaş.
tărăboanţă s.f. (lat comp, din torus-pons— pat (scaun) punte). Roabă rudimentară, formată dintrun mic pat (targă), cu o roată, care la început va fi fost un simplu pat-targă, ca năsilia, căci torus lat. înseamnă şi nâsilie. Mold. — Şi Ungurii zic torbonca.
tărâbolu s. n. (daco-gr. toro-boe = pătrunzător zgomot, strigăt—gr. toros fr. persani, pânetrant). Gălăgie mare; ceartă cu mare sgomot; gâlceavă, turburare sgomo-toasă. — Foarte uşuratec s’a crezut că această vorbă ar fi dela taraba vânzătorului — o interpretare prin cunoştinţe negustoreşti,—când tărăboiul se poate produce oriunde.
tărăbuc s. n. (lat. din torus, coş de pernă baculus, băţ). Coş de pânză prins la gură pe un cerc rotund şi cu o coadă lungă de lemn, ce serveşte la prins peşte.
tarabulus s. n. (turcesc oriental). Legătură mare la cap, cealmâ orientală.
tăr
824
ţăr
tărăbuţe s. f. pi. (lat. dela trabs, trabis (amplificat tarabis) — de acoperământ, locuinţă, casă, masă). Lucrurile casnice de aşternut, de masă, etc. — catrafuse. — Baza cuvântului este aceeaş ca şi a tarabei, dar vorba nu este din viaţa negustorească, de cât în asemănarea că şi negustorul mic, poartă în legături lucrurile ce le expune pe tarabă.
tarac s. m. (lat. tor-ac, din torus, trunchiu, ac, ca şi). Stâlp ajutător ce sprijine un gard, târâie-brâu s. m. (V. tărăi şi brâu). 1) Poreclă dată omului negligent şi nesimţit, care nu se simte că i s’a deslegat brâul şi-l lasă să se târască; 2) numire dată omului care caută pretext de ceartă — (el lasă brâul să se târască, doar i-1 va călca cineva, spre a se putea certa).
taraf s. n. (gr. din pref. artic. gr. to, şi baza raph, a coase (a alcătui) — din care bază, este şi grec. raps-odos, rapsod, cântăreţ (combinător, alcătuitor de ode) ce umblă din oraş în oraş). Alcătuire, ceată, partidă, de lăutari în special. V- lăutar. — Cuvântul a-cesta se aude şi la Turci, însă rapsozii n’au fost şi nu au numirea dela Turci, tărăgăna (a) v. V. trăgăni şi tărăgăni. tărăgăni (a) v. (din trage şi trăgăni). A trăgăni; a amână, a zăbovi; a face ceva f. pe încet.
tărăgănire s. f. Amânare, zăbovire, lucrare cu multă încetineală.
tărăgănit, ă adj. Zăbovit, întârziat, făcut foarte pe încet.
târăi (a) o. (lat. din tero, terere, a frecă, a hârşîi şi eo, ire, a merge). 1) A duce, a trage ceva frecându-se (hârşiind, pe pământ;
2)	a trage şi duce forţat pe cineva.
ţârăi (a) v. (din onomat. ţăr!) 1) A curge câte puţin; 2) a curge pe încetul şi continuu;
3)	a face zgomot ciripit ca insectele ; 4) a face sunete repetate mult ca soneria electrică sau deşteptătorul dela ceasornic.
ţârăit s. n. V. prec. 1) Acţiunea de a ţârăi; 2) adv. puţin câte puţin, ţârăita (cu) adu. V. ţârăit (2). ţârâitor, oare adj şi s. Care ţârăie (3, 4). tărâm s. n. (lat. terrenus, s. n. pământ (de arat). 1) Regiune, loc, ţinut, (în basme regiune despărţită de ore-o apă, sau regiune din altă lume); 2) cuprins, hotar; 3) teren (ca fr. terrain) fig. domeniu, materie,— pe tărâmul artelor şi al literelor se observă oarecare progres.
ţăran s. m. (mai corect, ţeran ca Oltean ţeran). — (dela vorba ţară, ca lat. terrenus, de pământ, pământean). 1) Locuitor dela ţară, care cultivă pământul şi este statornic pe pă-
mântul unde s’a născut şi pe care trăieşte el ca şi străbunii lui (această numire nu se poate da nici cum celui ce locueşte la ţară dacă nu este cultivator el însuşi al pământului şi nici streinului venit, chiar dacă este cultivator de pământ; de ex. un Bulgar cultivator de pământ, nu este numit ţeran în graiul poporului) ; 2) cel ce are obiceiuri dela ţară.
ţărână (ţerână) s. f. (lat. terrena (după forma terrenus), cea de pământ sau din pământ). 1) Pământ mărunţat, sfărâmat; 2) pământ ce acopere mormântul,—să-i fie ţărâna uşoară ; 3) fig. sfărâmătură, praf, — l-a făcut ţărână, l’a sfărâmat; 4) fig. mormânt, relique, — ţerân'u strămoşilor.
tarâncă s. f. (lat. del^ toru°, coardă, legătură, dim. toruncula, legăturică, coafdă mică). Legătură, coardă răsucită, ce leagă chilna, codârla carului de carâmbi, ori curea ce leagă valiza dela spatele trăsurei. Mold.
ţărancă s. f. (şi ţerancă). V. ţeran. 1) Femeie dela sat, soţiea ţeranului; 2) un peşte sărat (băbuşcă) ce se obişnuieşte si place ţeranilor.
ţărăncuţă s. f. 1) Mică ţărancă; 2) fată de ţeran ; 3) fetiţă îmbrăcată în costum ţerânesc.
ţărănesc, ească ad. V. ţăran. Al ţeranilor; ca al ţeranilor; ce este dela ţară, dela sat ; port, casă, obiceiu, graiu ţerănesc.
ţărănie s. f. Ce este dela ţară, dela ţerani,— asurzeşti lumea cu ţărăniile tale, — povestiri diu viaţa ţ'ginească (creangă). ţărănoiu s. m. Om cu deprinderi grosolane, tarantelă s. f. (dela oraşul Tarento din Italia). 1) Joc vioiu italian din Tarento; 2) aria după cate se joacă acest joc.
tarapana s. f. (turc. tarabhana = casa unde se bat (bani). Monetăria statului; fig. mulţime de bani.
tararâ s. f. (onomat). 1) Cântare pe acelaşi ton; 2) fig. vorbire lungă şi monotonă,—ta-rară nemţească.
taraş s. m. (lat. torus, trunchiu). Pilot, stâlp lung şi gros, din trunchiul unui copac (mai ales la diguri).
tărâţe s. f. (lat. tersa, frecată, râşnită (din tergeo = tero). \) învelişul cerealelor (boabelor), ce rămâne, în sită din făina cernută şi care nu s’a sfărâmat prin măcinare sau râş-nire; 2) lemn sfărâmiţat, ce cade dela tăierea lemnelor cu ferăstrăul, — scump la tărâţe (şi ieftin la făină),—preţuitor de lucruri neînsemnate şi fără valoare, proverb.
tarbacă s. f. (lat. din terra, pământ: paco, bag, vâr — cu trecerea în ter-bac, care a-rată şi felul de trecere a verbului latin paco, pacare, în bag, băgare). Datina poporului
tăr
825
târ
ca a doua zi de lăsata secului de postul mare, să prindă cânii de coadă şi să-i învârtârtească târâş pe pământ până ameţesc, său să-i spânzure de coadă cu capul în jos in râsul şi batjocura mahalagiilor; — acest obiceiu, de a maltrata şi-ai batjocori câinii, se spune că este dela faptul că, atunci când Roma a fost împresurată de barbari, câinii nu au dat de veste, nu au lătrat şi au fost trădători; pe când gâştele depe Capitoliu au dat de veste şi mulţumită lor, Roma fu apărată şi ferită de distrugere; după aceea ostaşii Romei şi-au împodobit coifurile cu penaje din pene de gâscă; iar pe câini au hotărît ca, în anume zi a a-nului ei să fie pedepsiţi. A da în tărbacă,— fig, a snopi în bătăi; a batjocuri în public sau prin publicitate.
tărbăceală s. f. V. prec. 1) Tărbacă (a câinilor); 2) fig. bătaie cu târîre pe jos; 3) ocară în public, batjocurire.
tărbăci (a) v. V. prec. 1) A da în tarbacă (câinii); 2) a bate şi a târî pe jos; 3) fig. a batjocuri, a ocărî; 4) fig. a se murdări de noroiu.
tărbuc s. n. V. tărăbuc. ţarc s. n. (lat. dela circus, cerc, citit uneori lat. ţircus, de unde fere şi ţarc). 1) Mică îngrădire circulară, mic ocol pentru viţei; 2) gard circular în jurul stogului; 3) coşul circular al teascului. — Este o asemănare mare între rom. ţarc şi albanezul thark, pentru că acest din urmă are baza latină torques, cerc ; deci aceiaşi însemnare ca şi ţarc.
tărcâ (a) v. (lat. dela torques, cerc). A face pete circulare pe ceva.
ţarcă s. f. (lat. din s'arta, petecită, cârpită, de aceia Trţinsilv. sarea). Zool. Coţofană, gaiţă — pasăre cu pete mari albe şi negre şi cu coada lungă, ce stă iarna pe lângă casa omului şi fură ouăle din cuibarul găinilor, sorbind conţinutul, ţârcă s. f. V. ţurcă.
ţărcăi (a) v. (dela vorba onom. ţâr! 1) A mulge foarte câte puţin lapte; 2) a curge câte puţin.
ţărcălam s. n. (lat. din circulus, sau cir-culum, cerc, drum în formă de cerc). 1) Mare cerc luminos, ce se vede uneori în jurul lunei şi care se zice că e semn de ploie (poate că el se formează prin răsfrângerea razelor în atmosfera umedă); 2) mare urmă sau formă circulară, ori închisoare, ţarc, ocol mare; 3) compas de pietrar ori de tâmplar.— Şi ungur, circalom ca şi germ. zirkel din aceeaşi bază latină circulus. tărcat, ă adj. (V. ţarcă şi lat. torquatus,
cu cerc, cu zgardă Ia gât). Cu pete circulare câne sau alt animal, ori pasăre.
târcol s. n. (lat. din torques, cerc, dimin. torqulus, cercuşor). Mers circular, umblare de jur împrejur. — Şi Bulgarii zic trucolo, cerc.
ţârcovnlc s. m. (slav. dela ţirkva, şi ţer-kovi, biserică). Paracliser, cel ce îngrijeşte de curăţenie în biserică, aprinde şi stinge lumânările ete. — Deşi cuvântul ţirkva sau ţrkva este slav acum, el vine ca şi germ. kirche, dela lat. circus, adică din cirucurile jocurilor romane, unde se adunau primii creştini, după ce creştinismul a fost recunoscut ca religie a statului roman, aşa precum alţi creştini se adunau în basilice (palatul de justiţie), de unde numirea de bazilica şi biserică rom.
ţărcul (a) v. V. ţarc. A închide cu ţarc ; fig. a ocroti, apără.
tardiv, ă adj. (lat. tardivus, dela tarde, târziu). 1) Care vine prea târziu; 2) care creşte, se desvoltă prea încet; 3) care întârzie.
tare adj. şi adv. (lat. compromis din dure, vârtos, tare, prin întărriea sunetului rf în f ture, tore). 1) Vârtos; 2) puternic; 3) rezistent ; 4) viguros; 5) solid; 6) energic; 7) fig. versat, ştiutor, priceput, — tare in matematici ; 8) repede; 9) pătrunzător, — miros tare ; 1Q) foarte uscat, — pământul e tare de secetă; păstramă tare ; 11) adu. foarte;
12)	cu putere; 13) mult, — tare nu ’mi place; 14) s. m. tarele, horă muntenească ; 15) apă tare, vitriol16) tare şi mare, a tot puternic ; 17) cu mult alcool, spirtos, — rachiu tare; 18) sonor — sună tare, vorbeşte tare, 19) fig. expresiuni tari, vorbe jignitoare.
ţarevici s. m. (slav dela (far). Moştenitorul ţarului, fiul cel mai mare care va fi ţar.
târg s. n. (egal cu slavul torg, dar nu este din o bază slavă, ci este denumirea comerţului primitiv, prin schimb direct de mărfuri, zis în occident troc fr, şi trocar, spân* portug.; — însă târg denumeşte şi oraşe : Târgu-Jiu, Târgu-Mureş, Tărgu-Frumos, etc., ceea ce nu se vede în ţările locuite de Slavi şi probează că acest cuvânt este legat de pământul Daciei vechi şi s’a desvoltat pe când nu era monetă locală ; iar origina lui etimologică, pare în lat torqueo, întorc (torc), dau în schimb ; sau poate să fie şi mai veche, în sanscritul tarks, a merge). 1) Vechia. Localitate sau locul unde se adună vânzătorii cu vite şi cu mărfuri — bâlciu, iarmaroc; 2) orăşel foi mat acolo unde se făceau vânzări
tar
826
tăr
şi cumpărări, mai ales in regiunea dealurilor, unde oamenii dela munte şi cei dela şes aduceau fiecare produsele lor spre vânzare, sau schimb; 3) oraş; 4) fig. vânzare ; 5) contractarea unei afaceri, — am făcut târgul repede; 5) piaţă. — Şi Slavii zic torg sau trgu, cu semnificarea restrânsă de loc de vânzare, şi vânzare.
targă s. f. (lat. ca tragulla sau traha, grapă, obiect care se trage, se târăşte; din traho, a ţâri — ca şi slovean traglie şi german trage (traghe). 1) Mic pătişor de scânduri sau de nuiele, pe care târâş putem duce ceva; 2) acelaşi mic pat pus pe doi pari şi dus de doi oameni, spre a căra cărămizi sau alt material la zidărie; 3) idem pentru pus orice alte greutăţi, ca; mobile, etc; 4) năsâlie pentru dus mortul.
târgoveţ (sau tărgovăţ). V. târg. Locuitor dintr’un târg. (Şi Slavii au vorba tor-goveţ = neguţător, pin vorba torgovati — a (se) târgui; însă cu terminaţia eţ, ca: pădureţ, săltăreţ, călăreţ şi deci nu putem a-firma că târgoveţ este vorbă venită dela Slavi, când înţelesul românesc este mai cuprinzător, arătând pe toţi locuitorii unui târg, inclusiv neguţătorii).
târguealâ s. f. 1) Faptul de a târgui; 2) tocmire îndelungă spre a cumpăra un lucru ; 3) lucruri cumpărate din târg, dela prăvălii, cumpărături (tărgueli); 4) fig. tratative îndelungate, tocmă spre a putea conveni Ia ceva, — ce atâta tărgueală;
târgul (a | se) v. V. târg. 1) A cumpăra din târg; 2) a se tocmi; 3) fig. a trata îndelung o învoeală ; a pune condiţruni şi contra- condiţiuni — dacă vrei să ’ţi fac ceea ce mă rogi, apoi să ştii că trebue să’mi dai şi să-mi faci cutare şi cutare lucru (aceasta însemn, a se târgui).
târgultor, oare adj. V. prec. Cel ce (se) târgueşte.
tarhat s. n. (lat. dela tergum, spatele, spinarea). Trans. Mold. Sarcina ce se duce în spate (de om sau animale). — Şi Ungurii Ungurii zic terg sau terh = sarcină.
tarhon s. n. (daco-gr. din tragon (tra-gos) — ca şi fr. (cs)tragon) — (tarhon) — numire de diverse plante, figurat, căci liter. însemnează ţap, în grec, antic). Plantă aromatică, ce dă un gust foarte plăcut la sala^ sau la mâncări; se poate şi conserva (ca mărarul) uscat. — Turcii zic tarhun.
târî (a şi a se) v. (lat. din tero, t< rere, a freca, a roade). 1) A duce ceva frecându-se pe pământ; 2) a trage un lucru hârşâind pe cevâ; 3) a trage din greu; a duce cu ane-
voie, — a ’şi ţări zilele, ă trăi mizerabil în lipsă sau bolnav; 4) a duce cu sila, forţat;
5)	a merge hârşiind pe jos, — se târăşte;
6)	fig. a se umili; 7) a fi insinuat sau prea linguşitor faţă cu cei mai mari sau puternici.
tărie s. f. V. tare. 1) Forţă, vigoare; 2) soliditate; 3) starea lucrurilor trainice ; 4) starea lucrurilor prea uscate; 5) calitatea de a fi spirtos, alcool — n’are tărie vinul;
6)	fig. energie ; 7) persintenţă răbdare ; 8) firmamentul, cerul.
tarif, tarifă s. f. (arab tarif, publicaţie). Tablou de preţuri sau de taxe.
tarifă (a) v. A ffxa preţul sau taxa după tarif.
ţarină (sau ţarnă). s. f. (dela terrenus, forma femenină terrena, de pământ, ogor, ţarină). 1) Ogor, loc de câmp unde se ară şi se seamănă; 2) loc cu sămănături pe el. ţarină s. f. V. ţar. Soţiea ţarului, târîre s. f. V. târî. Acţiunea de a (se) târî propr. şi fig.
tărlş s. n. (dela tare (5). Basamac, rachiu făcut din spirt cu apă.
târîş adu. V. târî. 1) Târând sau târân-du-se, — l’au dus târîş; 2) târîş-grăpiş, cu greu, anevoios.
ţarism s. n. V. ţar. Domnia ţarului şi sistemul acestei domnii.
târîtoare s. f. 1) Animal ţârîtor, reptilă;
2) uneltă de pescar ce pescuîeşte târînd-o.
târîtor, oare adj. şi s. Care se târăşte; fig. care se umileşte, se înjoseşte linguşind.
târâtură s. f. V prec. 1) Fiinţă, om, tâ-îîtor; 2) femeie depravată.	j
tarla s. f. (lat. din forai şi torale, cuver-tură, sau pătură de întins pe pat). Făşie de * pământ arat şi sămănat (numire în mod fi- ] gurat, fiindcă tarlalele văzute de departe sea- | mână cu nişte covoare, învelişuri, velinţe aş- ,1 temute pe pământ. — Şi Turcii zic tarla.
târlă s. f. (lat. dela torulus, pătişor, ca ') mold. pătuiag). 1) Adăpost făcut pentru oi în timp de earnă ; 2) aşezare provizorie în \ bordeie, spre a lucra pământul pe o moşie.— J Şi Sârbii zic trio.	|
ţârlăi (a) v. V. ţâr! 1) A cântă, ciripit şj | cu sunete ascuţite (pasărea, ciocârlia); 2) a i cânta mereu cu o muzicuţă de copii; 3) fig. :| a cântă monoton.	\j
ţârlăitoare s. f. V. prec. Instrument care ţârlăie (2).
ţârlăitură s. f. Acţiunea de a ţârlăi şi efectul ei.
târla-mârla adv. V. târ-măr. ingăimând vorba, neştiind ce să zică, vorbeşte târla-mârla.	î
tar
827
tar
târlaş s. m. V. târlă. Cioban dela târlă; muncitor care are un adăpost provizoriu pe moşie..
tarlatan s. n. (fr. tarlatane) Numirea unei fel de muselină foarte subţire (pentru rochii de bal).
ţărm s. n. (lat. dela terminus, dar mai apropiat de forma greacă termon — hotar, margine). 1) Marginea unei mări sau a unei ape de orice fel (malul, uscatul ce limitează apa); 2) fig. limită, sfârşit.
târ-mâr adu. (din ţări şi mârăi, adică îngăimare de vorbe fără rost, de frică sau din intimidare). Intimidare, Îngăimare, fâstâ-cire în vorbă; — când l’am întrebat, — târ-mâr, că nu ştiu, că n’am văzut.
ţărmonie s. f. Vechia, în Ioc de ceremonie.
ţărmui (a) v. V. ţărm. A limita, a mărgini; a construi un dig. ţărumure s. n. V. ţărm. ţărmurean, ă adj. Limitrof; care este la ţerm.
ţărmuri (a | se) v. 1) A limita, mărgini; 2) a se învecina, megieşi.
târn s. n. (daco-gr. terlmos, creangă, ramură). 1) Măturoiu făcut din crengi sau din spini; 2) bot. loc unde cresc spini, din cari se face măturoiul zis târn.
târnă s. f. V. prec. 1) Coş, sau coşarcă, rotundă, împletită din nuiele pentru cărat recolta, struguri, etc.; 2) stup rotund împletit din nuieluşe şi lipit cu pământ, ţărnă s. f. Mold. V. ţărână. târnăcop s. n. (daco-gr. comp. din torno-kopis = instrument tăios curb: — tornos, curbat şi kopis, instrument tăios). Instrument de fer, în forma unui mare ciocan curbat, având un capăt ascuţit ca un corn puternic, alt capăt tăios ca o îngustă sapă, iar in mijloc coada lungă de lemn şi care serveşte pentru a sparge şi a săpa în pământul tare şi pietros, sau pentru a dărâma zidul. — Bulgarii zic trunukop.
ţârnaţ s. n. (lat. tornans, încunjurător — din torno, a merge în jur). Mold. Trans. Prispă sau balcon ce înconjură casa (dacă este făcută în felul românesc). — De aici Ungurii zic tornak = tindă.
tarniţă s. f. (diminutiv din tar). Perna ce servea odinioară drept şea pe cal sau pe măgar (lat. torus, pernă şi scaun); apoi scheletul de lemn la şaua rudimentară; samar.
târnomeată s. f. (dela vorba târn). Pleavă adunată cu târnul în jurul ariei sau locului de vânturat grâul.
tftrnosl (a) v. (daco-gr. dela tornos, în-
cunjur şi lat. torno, a învârti). Bis. 1) A sfinţi o biserică (serviciu care cere să meargă preoţii sau arhiereul de jur împrejurul bise-ricei, ungând, în cele patru părţi zidul din afară cu Sf. mir); 2) fig. a târnui. — Şi Sârbii zic tronosati târaoslre s. f. Acţiunea de a târnosi. târnosltă adj. V. prec. Sfinţită (biserica), târnueală s. f. V. urm. Acţiunea de a târnui.
târnul (a) v. (lat. din torno, a rostogoli, a învârti). 1) A trage de păr pe cineva învâr-tindu-1 în toate părţile; 2) a bate şi a rostogoli pe jos ; 3) a ţâri pe jos.
târnuit, ă adj. V. prec. 1) Tras de păr şi învârtit ; 2) rostogolit, târît pe jos.
târş s. n. (daco-gr. terhnos, creangă). 1) Măturoiu de nuieluşe; 2) nuia uscată, vreasc rupt din gard (înţeles de curăţituri, adică nuieluşe uscate, ce cad singure din arborii pădurii şi cari se adună de oameni — pl. târşuri); 3) tufă spinoasă. — Şi Sârbii zic trs.
târşâi (a) V. (lat. din ters-eo, ters-ire, a merge şters) tersus). A merge târînd (papucii); sau a duce târînd ceva.
târsână s. f. (lat. trasenna, funie întinsă, fig. împletitură de sfoară). 1) Funioară subţire din păr de cal, pentru legat opincile; 2) fig. barbă mare (încâlcită, împleticită).
târsânar s. m. V. prec. pop. iron. Cel ce poartă opinci cu târsine (opincar).
târşi (a | se) v. V. târşâi. 1) A târî pe jos, a hârşăi, 2) a se trânti, răsturnă pe jos în mod indecent. Mold. 3) a trage pământ cu sapa la rădăcina porumbului.
târşit s. n. V. prec. (3) Săpatul şi moşu-roitul porumbului.
târsoagă s. f. V. târşi). Bot. Troscot sau alte plante ce se întind (târăsc) pe pământ; fig. ca tufă ramificată, — o târsoagă de barbă.
târt sau târţ s. n. (onomat). Zgomotul eliminării gazelor din stomac pe jos.
Tartacot s. m. (lat din tartor-quod = cel din tartâr, din infern). Pitic, (om mitittel cu barba mare albă), — piticul infernului, talpa iadului.
tărtacă s. f. (lat. tortuce dimin. din torta, învârtită, rotundă (torqueo). I) Plantă (curcu-betă), ce face un fruct frumos rotund şi neted, de mărimea unui măr; însă coarja e tare ca tigva, şi sâmburii mici ca de pepene, nefiind bun de cât ca frumuseţă ; 2) fructul acestei plante.
tărtăcuţă s. f. V. prec. Fructul de tărtacă ; mică tărtacă.
tar
828
târ
tartalac s. m. (onomat. ca pit-palac). Prepeliţă sau pitpalacă.
ţărţam (pi. ţărţamuri) s. m. (lat. circeum (cit. ţirţeum) învârtit împrejur). Ciucure, franjuri, atâmături din fire răsucite; felurite atârnături ca podoabe la îmbrăcăminte, la hamuri de cai, etc. — Şi Ungurii zic (niereg) szerszam.
tartan s. n. (fr. tartan). Şal mare şi gros de lână; pled de învălit pe picioare în trăsură, la drum.
târtan s. tu. (germ. dela untertan = supus). Nume dat în batjocură evreilor — cari invocau supuşenia streină, spre a se sustrage dela obligaţiile cetăţeneşti ale ţârii, zicând că sunt unter-tan, adică supus (strein), de aci s’a zis un târtan, şi apoi târtan.
tărtan s. n. (dela turtă, turtan). Bot. Numirea unei plante ce creşte pe coline şi râpi, a cărei rădăcină groasă, uscată ca o turtă şi aprinsă pe cărbuni, serveşte la afumat în casă, sau şi la descântece; ea dă un miros tare — crambe tatarica.
tărtăneţ, eaţă adj. (lat. din tordum, şi nexus =s legat (nod) rotund). Cu formă rotundă, scurt şi gros (ca fig. nod). V. şi tărtacă. tartar s. n. (lat. tartarus\ Iad, infern, ţârţără s. f. (lat. dela cieer, bob rotund). Varietate de strugur cu boabe rotunde (nu lungueţe).
târtiţă s. f. (pare diform, din turtiţă). Partea cărnoasă, grasă, dela coada pasărei. târţiu adj. şi s. V. terţiu. tartor s. m. şi n. (lat. dela tartarus, iad).
1)	Căpetenia dracior din iad; 2) diavol; 3) fig. şef, mai mare; 4) fig. conducător priceput şi îndemnător, — el e tartorul care pune la cale toate; 5) fig. om tău; 6) copil foarte zburdalnic ; 7) infern, iad.
tartoriţă s. f. V. prec. 1) Diavoloaîcă, diă-coaică; 2) fig. femie sau fată foarte neastâmpărată sau foarte rea, ştrengăriţă. Olten.
tartrlc, â adj. (fr. tartrique). (Acid) ce se extrage din tartrul (drojdia) ce lasă vinul pe doagele buţilor.
tartru s. m. (fr. tartre). 1) Depozit sau drojdie din vin; 2) sediment pietros ce se formează pe dinţi.
tartuf s. m. (fr. tarlufe). Tipul de om ipocrit şi şiret, dintr’o operă a scriitorului francez Moliere, — un tartuf (pronunţ tartiuf).
tartuîlsm s. n. V. prec. Ipocrizie (mai ales religioasă).
ţăruş s. n. (lat. surus, ţăruş, par). 1) Mic par bătut în pământ spre a face o delimitare ori măsurătoare pe teren; 2) pripon. ţăruşel s. n. Mic ţâruş.
târziu, ie adj. (lat. tardivus). 1) Care este în urma timpului obicinuit; 2) agricol, care e sămănat, răsare, sau se coace, se face mai pe urmă, după alte recolte, — porumbul târziu este ferit de brumă; 3) adu. nu la vreme, după timpul dat sau cerut; 4) după ce a înserat sau a înoptat; 5) s. n. timp înnoptat, sau cu întârziere, — într'un târziu iată că vine şi el.
tas (cit. tias) s. n. (arab thaşa, de unde fr. tasse). 1) Ceaşcă largă la gură în forma turcească; 2) disc de balanţă; 3) taler de metal; 4) lighenaş de bărbier; 5) taler de ţimbale ; 6) uneltă de dulgher, ca un cleşte de lemn.
tasă s. f. V. tas. (1)
taşcă s. f. (din arab thasa (thaţa), cupă ; dimin. thasica, cupă mică — de aici şi unguresc taska, şi germ. tasche, buzunar). 1) Pungă de piele (care se strânge ca o mică cupă sau ceaşcă); 2) geantă de piele, uneori cu nasturi, ca a bulibaşei ţiganilor. Mold. Trans..
tăşculiţă s. f. Mică taşcă. tasmâ s. f. (lat. din texo, a ţese texum, (p. textum) = ţesătură, stofă). Mold. 1) Panglică lată de mătasă; 2) basma de mătasă.— Şi Turcii zic tasma, găitan, ţastă s. f. V. ţeastă.
ţâst interj, (ca sstl, sau ss/). Exprimă îndemn de a tăcea; tăcere, — de frică n’au zis ţâst! = n’au şoptit.
ţâşti 1 interj, (din ţiş şi ţişni). 1) Exprimă ţişnire ; 2) exprimă trecere în grabă; 3) intrare înăuntru repede.
ţâsti.1 (a) v. V. ţâst! A îndemnă să tacă prin interjecţia ţăst!.
tată s. m. (lat. tata = tată (în pronunţia copiilor la Romani) după vechiul greco-latin atta = scump părinte). 1) Părinte (născător);
2)	bâtrân, venerabil, — tată părinte (se zice preotului); 3) Tatăl Nostru, Dumnezeu creatorul ; măi tată — dragul tatei, sau tată, fel familiar de a vorbi tata către copil şi tot aşa cu drag ţeranul zice vitelor: hai tată, hai!
ţaţă s. f. (gr. tethis, mătuşe după tată) Denumire delicată ce se dă surorei mai mari sau mătuşei, ori unei femei mai în vârstă; uneori femeie uşuratică, o ţaţă ; compară slav tetka şi fr. tente.
ţâţă s. f. (lat. titia (cit. ţiţia), ţâţă în graiul copiilor). 1) Mamela din care 1rage, sau suge lapte copilul, sau puiul animalelor mamifere, dela mama lor ; a da ţâţă, a alăptâ; de ţâţă, care suge ţâţă; vârsta cât durează alăptatul; 2) Bot. ţâţa caprei, plantă din
tât
829
tat
care se face salată în timp de earnă ; ţâţa oii, cioboţica cucului (Munt.); 3) degetar (Mold.); 4) ţâţa vacii, varietate de struguri cu boabe roşcate şi prelungi; 5) fig. proeminenţă, rîdicătură ca o ţâţă.
tâţăi (a) v. (onomat. dela sgomotul ascuţit ce fac şoarecii când sunt ameninţaţi a fi prinşi — la fel ca lat. titio, (cit. tiţio) a ciripi). 1) A ţipa ascuţit şoarecele ameninţat; 2) fig. a tremura de fiică, a palpita, — ţă-ţăie inima.
tătălcă s. m. (diminutiv din tată). Dragă tată. Mold.
tâtaie s. m. V. preced. tătăişă s. f. V. prec. Trans. 1) Cunfnată; 2) boi. plantă zisă punga babei. tătăiţă s. m. V. tătăică.
Tatăl-nostru s. m. V. tată. (3, 4). Rugăciune creştinească cerând dela Dumnezeu care este în cer, ca după voia lui, să ne dea ajutor, să ne ierte greşalele şi să ne apere de orice rău.
ţâţână s. f. (dela ţâţă). 1) Bucată de fer, ca un mamelon, ce se pune la baza unei porţi şi pe care aceasta se învârteşte; 2) cilindru subţire de fer în care se îmbucă balamaua uşei sau a porţei; 3) însăşi balamaua; 4) ecrescenţă cărnoasă ca o ţâţă, buboiu. Mold.
tătar s. m. (lat. tart . ras). 1) Om din Tar-taria; de neam mongol, cu faţa galbenă negricioasă şi cu ochi mici, cu renume de cruzimea lor barbară, de unde vorba: doar nu vin tătarii, adică, de ce atâta grabă; 2) fig. om crud ; barbar ; 3) drac, de aici exclamaţia : ce tătarii! = ce naiba ; 4) zoo/, cocoş de munte, fazan (înţeles de sălbatic); 5) curier călare la poşta turcească din vechime.
tătarcă s. f. V. preced. 1) Femeea tătarului ; 2) iapă tătărească; 3) cojoc lung tă-tărăsc; 3) bot. tărtăcuţă Trans, 4) hrişcă (cultivată de tătari).
tătăresc, ească adj. V. prec. 1) Ce este dela tătari; 2) pop. crud ; barbar ; teribil.
tătărime s. f. Neamul tătarilor; mulţime de tătari.
tâţeică s. f. V. ţuţeică. ţâţeiu s. n. V. ţiţeiu. tătineasă s. f. (dela un Tatin, — a lui Tatin). O plantă cu a cărei rădăcină se vindecă rane, — frecând uşor pe rană cu rădăcina acestei plante moale şi cu suc, rana se vindecă. (Symphilum; fr. grande con-socide).
tatuâ (a | se) v. (cuvânt luat dela barbari). A împestriţâ, pielea omului pe obraz şi pe corp, cu felurite desemne colorate, — sunt procedeuri felurite spre a face ca o figură
desemnată pe piele, să se impregneze în aşa fel că durează toată viaţa. Procedeul se practica în vechime pentru a pune un semn pe pielea unui criminal când termina pedeapsa. Acum unii oameni îşi imprimă de plăcere figuri pe corp.
tatuat, ă adj. V. prec. Cu figuri desemnate pe piele; s. n. meseria sau acţiunea de a tatuâ.
tău s. n. (latin din tabeo, a se topi, a pi-curâ, a se scurge — compară tăun, cu origina latină şi cu forma fr.) 1) Mică baltă noroioasă din scurgeri (ce se formează pe drumurile rele); noroiu mult. Mold. Trans. — Ungurii zic to — lac.
tău pron. (lat. tuus). Pronume posesiv de pers. II sing.
tăujer s. n. (lat. din tigillum, prăjină, ciomag). Ciomag gros ; băţ gros, melesteu mare; fam. lovitură de ciomag/ Mold.
tăuji (a) v. V. prec. A da o lovitură cu tăujerul.
tăun s. m. (lat. din tabanus = tăun ca şi fr. taon). Zool. Insectă, muscă mare, neagră ce se înfige în .pielea vitelor (boului) şi îi suge sângele (această muscă este în apropierea tăurilor, mocirlelor din pădure).
taur 5. m. (lat. taurus). 1) Bou mare nejugănit (neîntors), ce serveşte pentru repro-producţie ; 2) fig. bărbat viguros ; 3) unul din semnele zodiacului, care corespunde cu luna Aprilie,
tautologie s. f. (gr. tatuos, acelaşi (cit. toutos); logos, vorbă). Repetare de prisos a unei idei, prin vorbe diferite.
tavă s. f. (daco-gr. din tabla, cit. tavla, şi scurtat tava). 1) Tabla de metal, sau de lemn, pentru servit dulceaţă, cafele etc.; 2) tabla de tinichea sau de metal pentru a coace sau frige pe dânsa plăcintă, friptură, etc.; 3( fig. pop. a da tava, a bate şi a suci pe cineva, cum se învârteşte tava în care se frige ceva. — Şi Turci zic tavă (cu înţelesul 2).
tăvăleală s. f. V. tăvăli. 1) Acţiunea de a (se) tăvăli propr. şi fig.; 2) purtare zilnică, uzare, — haine de tăvăleală ; 3) fig. trân-teală; 4) a duce la tăvăleală, a rezista mult, a suportă, a suferi.
tavalgâ s. f. (lat. corn. de şi valga, răsucită mult). Bot. Arbust ale cărui ramuri se pot răsuci spre a face cravaşe (Spiraea crenata).
/tăvăli (a | se) v. (lat. comp. de şi volo, prescurtat din volvo, a rostogoli a da-tăvăli. 1) A (se) rostogoli pe jos ; 2) a rostogoli prin făină (gătind bucate); 3) a (se) murdări,
tăv
830
tea
întina; 4) fig. s’a tăvălit de râs, s'a ros-. togoli, râzind tare de ceva; 5) fig. a bate, a trânti pe jos. Mold. ' tăvăllre s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) tăvăli propr. şi fig.
tăvălit, ă adj. V. prec. 1) Rostogolit; 2) mânjit; umplut de ceva; s. n. acţiunea de a (se) tăvăli.
tăvălug s. m. (din tăvăli). 1) Sul de lemn pe care se poate transportă o greutate (pea-tră, grindă, etc). prin rostogolirea lui; 2) sul gros şi mare de lemn sau de metal, care prin rostogolire netezeşte, apasă, pământul arat şi sămănat, sau petrişul pe şosea, etc.; 3) fig. om scund şi gras (mai ales copil).
tăvălugi (a) v. V. prec. A nivelă, a apăsă, cu tăvălugul.
tăvălugire s. f. V. prec. Acţiunea de a tăvălugi,— tăvălugire la sămănat este foarte necesară, căci boabele încolţesc toate şi nu pier.
tavan s. n. (din baza tavă şi taban). 1) Podea de scânduri groase, în partea de sus, care acopere o cameră, — bagdadie; 2) taban scândură lată şi lungă.—Şi Turcii zic tavan, (dar baza tab sau tav, ca şi la tavă, o aflăm la greci şi latini).
tăvănl (a) v. V. prec. A aşezaâ tavanul la o construcţie.
tăvănlt, ă adj. V. prec. Care are tavan, cu tavan; — şoprul este tăvănît.
tavernă s. f. (fr. taverne, — din lat. ta-berna, dughiană). Cârciumă ordinară.
tavniţă s. f. (daco-gr. dela tafe = mormânt, — tafniţă). Bot. Plantă numită imortelă sa siminoc, ce se pune la coroane de morminte.
taxă s. f. (fr. taxe din lat. taxare, a preţui).
1) Preţ stabilit de autorităţi pentru vânzarea unui lucru ; 2) impozit vamal ce se plăteşte la import sau la export; 3) impozit pe anume lucruri sau pentru anume servicii, — taxa pe- gunoiu, apă, etc. taxa şcolară, taxare s. f. V. prec. Faptul de a taxă. taxat, ă adj. Evaluat la anume preţ sau taxă.
taxator s. m. V. prec. Cel ce impune la taxă, calculează sau încasează taxele.
te pron. Pronume reflexiv de persoana a doua, — tu te duci, te priveşte. tea ! interj, pentru de! dea! = ei aşa!. teacă s. f. (lat. theca, gr. theke). 1) Coarja care învăleşte boabale de fasole, bob, —păs-tare ; 2) învălişul de lemn sau de metal în care se ţine cuţitul purtat obişnuit la brâu (de ţărani). 3) învăliş de metal, în care se ţine sabia ascuţită; 4) orice alt învăliş Ia fel,
teacă pentru cute, în timp de cosit. Moş Teacă (sau Teacă), personificarea ofiţerului rutinar care dă ordine s’au face lucruri absurde ori ridicole.
teafăr, ă adj. şi adv. (lat. comp. de + ferius, ne lovit, ne străpuns, ne tăiat, ne bătut tferio). 1) Ne lovit, ne rânit, ne atins (vorbă de luptă, de răsboiu); 2) fig. întreg la minte ; 3) sănătos; 4) fig. ne ocărât, ne batjocorit, — a scăpat teafăr. — Greşit s’a crezut că teafăr ar fi slavul tverdo, tare.
teamă s. f. (lat. tima şi timor, din verb. timeo, a se teme). 1) Frică; 2) bănuială, presupunere, — mi-e teamă că nu se ţine de vorbă; 3) gelozie (mold.).
teanc s. n. (daco-gr. din tencho, a clădi). Grupă sau grămadă de lucruri, aşezate regulat unul deasupra altuia, aşa cum se clădeşte, — cărămizile se aşeazâteancuri de câte şease sau zece bucăţi, ori mai multe; orice lucruri sau pachete cu forme regulate, se aşează teanc, adică suprapuse, ca la clădire, clădit: teancuri de rufe călcate, de hârtie, de pachete, de cărţi, etc. — Turcii înţeleg prin tenk, balot (?) de marfă.
teapă s. f. (daco-gr. dela typos, formă, tip, caracter). 1) Fire, caracter, seamă; 2> starea socială, rang; 3) fel asemănare, — amândoi sunt de-o teapă.
ţeapă s. f. (daco-gr. dela xyphos, pumnal). 1) Par nalt ascuţit la vârf, în care se înfigeau şi străpungea corpul vinovaţilor (în vechime); 2) vârf ascuţit al unui par; 3) u-neltă de metal cu vârf ascuţit pentru vânat;
4)	suliţă; 5) aşchie de lemn ascuţită; 6) spin înţepător, depe plante, arbori, sau animale; ariciul are ţepi). — Şi Slavii au vorba ţiepâ, cu înţeles redus — despicătură de lemn, ţeapăn, ă adj. (din ţeapă, ţepeni, înţeles de înfigere, prin sufixul, ăn — în). 1) înţepat, înfipt tare (în pământ); 2) care nu se clatină, care stă nemişcat; 3) rigid ; 4) solid ; 5) re zistent; 6) sănătos, viguros ; 7) mort.
teapşă s. f. (din tăpşi). 1) Lopăţică de tăpşit (mămăliga) Mold. 2) mămăligă cu brânză şi cu unt. Trans.
teară s. f. (lat. tela, pânză, urzeală). Urzeala pânzei; partea pânzei dintre iţe şi sulul dindărăt.
teas s. n. V. tas.
teasc s. n. (daco-gr. din dasys, des, îndesat, printr’o formă dasyk) 1) Aparat de îndesat, de presat strugurii ca să se scurgă mustul; 2) uneltă de îndesat săminţe uleioase ca să se scurgă oleiul din ele; 3) idem pentru apăsat hârtia pe literile tipografice, spre a tipări; maşină tipografică din vechime
tea
831
ţef
cum era pela unele mănăstiri, pentru tipărirea cărţilor bisericeşti, — teascurile mânăstirei Nemţul. — Acest cuvânt ţine de cultivarea şi fabricarea vinului şi a oleiurilor; compară cu lin I. — Au şi Slavii cuvântul tiesk.
ţeastă s. f. (lat. din testa, oală, de unde şi italian testa, cap). 1) Craniu, tigva capulu i
2)	carapacea broaştei ţestoase; 3) obiect asemănător cu acestea.
teatral, â adj. şi adu. V. teatru. 1) De teatru ; ca la teatru ; pentru teatru ; 3) fig. cu pronunţare sau gesturi ori înfăţişare afectată, exagerată — ca la jocul teatral.
teatru s. m. (gr. theatron, dela theasthai, a contemplă, a privi, a admiră—de acolo lat. theatrum, fr. theâtre, etc.). 1) In vechime, loc pentru jocurile publice; 2) local anume construit unde actori şi actriţe reprezintă piese teatrale, drame, comedii sau opere, etc.);
3)	instituţiunea teatrului; 4) arta teatrală, profesiunea de actor; 5) literatura teatărală ; 6) culegere de opere dramatice, — teatrul lui Alexandri; 7) fig. loc unde se petrec fapte sau acţiuni însemnate,—teatrul luptelor răs-boiului; 8) fig. veselie mare cu glume şi râs.
ţeavă s. f. (lat. din sipho, ţeava, citi. sifo, âpoi: sifă, siuă, siavă). 1) Cilindru subţire găurit pe din lăuntru : de lemn, metal, olane; 2) tubul de metal al armei de foc ; 3) trestie găurită; 4) bucăţică de trestie pe care se deapănă tortul şi care se pune în suveică la ţesut; 5) tub îngust de orice fel,—ţeava de sticlă a termometrului. — Acest cuvânt a trecut şi la Slavi, — ţievL techer-mecher adu. (turc. techer, roată, de-a roata). Foarte grabnic.
tecnefes s. n. (lat. comp. duc(ni) din duco, inspir. (V. duhni şi dicni, din odihni şi ticni) fessus, obosit). Boală la cai, astm, care constă în respiraţie grea, scuită şi cu oboseală. — Acest cuvânt s’a pronunţat probabil: duc-in-a-fessus, şi apoi tăc-na-fes, se aude sub forme tecnafes, tignafes şi tic-nafes. în dicţionare însă s’a scris tecnefes, pentru, că aşa se aude la Turci, crezîndu-se cuvânt turcesc.
te-deum s. n. (lat. Te-Deum = pre tine Dumnezeule). Slujbă bisericească sblemnă de mulţumire lui Dumnezeu, pentru ajutorul dat poporului, suveranului sau ţării şi care culminează în rugăciunea: Pre Tine Dumnezeule le lăudăm (lat Te-Deum lan-danius).
ţedulă s. f. (fr. cedule, din lat. schedula, bileţel). 1) Bileţel, notiţă, recipisă, adeverinţă; 2, tabelă de impunere la dări. — Şi Polonii zic ţedula.
ţeft s. n. (daco-gr. din syphos, pumnal ; scurtat xif, sau pf, V. ţeapă). 1) Par, ţăruş, in mijlocul ariei; 2) curea dela orcicul trăsu-rei; 3) punct culminant, centru de acţiune (vârf), moment decisiv.
tegUciu s. n. (lat. dela tigilum, mic par, prin forma tigiliciu).
1)	Cuiu cu gămălie mare ce prinde jugul de proţap; 2) scândură în formă de unghiu* pe care cismarul întinde pielea spre a-i da forma piciorului.
tegument s. n. (lat. tegumentum). înveliş, pieliţă (pe fructe, boabe). — term. ştiinţific.
tagumentar, ă adj. V. prec. De înveliş, privitor la peilţă, tegument.
tehnic sau technic, ă adj. (fr. technique, din gr. techpe, artă). 1) Propriu unei arte.
2)	de anume.îndeletnicire, special; cuuinte teerdee, cari nu sunt pricepute de toţi, fiind speciale pentru anume îndeletniciri sau pentru ştiutori de carte, învăţaţi.
tehnică sau technică s. f. (fr. technique).
1)	Totalitatea procedeurilor unei arte ; 2) felul deosebit de a lucra într’o artă, industrie, etc.
tehnician s. m. V. prec. I) Cel ce cunoaşte perfect technică unei arte, unei îndeletniciri;
2)	inginer.
tehnologic, ă adj. (fr. technologique, din gr. techne, artă şi logos, vorbire). Care se acupă de arte şi de inginerie, istitut tehnologic.
tehnologie s. f. V. preced, (fr. tecnologie).
1)	Tratat despre arte în genere şi în special de arte aplicate la construcţii, maşini etc.;
2)	totalitatea termenilor ce se aplică în special la arte şi meserii; 3) partea gramaticei care azi se numeşte morfologie.
tehueală s. f. V. urm. Ameţeală de cap. tehuiu, ie dtij. (lat. din de-hebes—tâmpit (hebeo) prin form de-heb, de-heii). Cu mintea dusă, ameţit, zăpăcit, tehui (a)ju. V. prec. A ameţi, zăpăci, teică s. f. (lat. theca, cutie). 1) Cutie mişcătoare în care cad grăunţele dîn coşul morii; 2) mic cauc, albioară de luat *apă, având o coadă de nuea lungă, ca să ajungă în fântâna puţin adâncă dela câmp.
telsm s. n. (fr. theisme, dela gr. theos = Dumnezeu). I) Credinţa într’un singur Dumnezeu, care a făcut lumea şi o conduce după voea sa. II) (fr. dela thâ, ceai). Abuz, sau uz de ceaiu.
teişor s. m. (dela teiu). Bot. Planta zisă şi aglică, cu flori albe ca ale teiului. Mold. teist s. m. V. teism. Cel ce ţine la teism. teiu s. m. (lat. tilia). 1) Bot. Arbore mare
iej
832
tel
cu frunze dese şi flori plăcut mirositoare, din cari se face un ceai bun pentru stomac, calmant şi sudorifer; lemnul de teiu uscat se întrrebuinţează pentru sculpturi; iar scoarţa cea subţire pentru legat viea şi pentru făcut frânghii; 2) făşii de coarjă de teiu.
tejghea s. f. (lat. dela tigillum, grindi-şoară, tigicus, iigica, de unde şi tignarius, teslar). 1) Masă lungă şi acoperită pe de laturi, la care cârciumarul, băcanul, sau orice comerciant, stă şi vinde în prăvălie ; 2) masă lungă, anume construită, pe care tâmplarul sau teslarul trage scândurile la rândea, le gelueşte şi lucrează. (Compară tarabă dela aceiaşi noţiune). — Şi Turcii au acest cuvânt pe care l’au aflat In Bizanţ, la fel cu numirea tarabă.
tejghetar s. m. V. preced. Cel ce stă la tejghea şi vinde (om de încredere al comerciantului. (Acest cuvânt arată mai bine origina negustorească a tejghelei, iar terminaţia ar este latină, foarte des întrebuinţată în româneşte).
tel s. n. (turc. tel, pare din gr. thalos, vărguţă). 1) Fir lung de fer său deoţei, sârmă (în special acea de făcut spirale flexibile la canapele şi scaune moi); 2) coarda cea mai subţire (sau uneori cea de) metal (dela vioară; 3) beteala miresei (în Dobrogea).
ţel s. n. (din grec. telos, sfârşit, rezultat, punct culminant; de aici rus ţieli şi germ. ziel, sfârşit). 1) Ţintă (semnul de ochire al puştei de vânătoare); 2) fig. scop ; 3) punct culminant; 4) rezultat.
telal s. m. (din gr. tele, departe laie, strigător). 1) Mold. Cel ce strigă preţurile la un mezat (licitaţie); 2) Munt. Vânzător de haine sau de lucruri vechi. — Şi Turcii zic tellal.
telalâc s. n. V. prec. Meseria de telal sau plata cuvenită (remiza) telaluiui.
telalbaşa s. m. V. prec. Starostele breslei telalilor din vechime.
telâllţă s. f. V. telal 2. Femeie care face pe telalul; mijlocitoare.
teleagă s. f. (rus telega, car de transport, căruţă (cu tfn cal). Car fără loitre (pentru transportat lemne lungi).
teleap-teleap adu. (onomat.) Exprimă zgomotul călcărei prin nbroi şi apa, — merge teleap-teleap. •
telefon s. n. (gr. comp. tele, departe; phone, voce). 1) Aparat care prin sârmă transmite sunetele la mari depărtări şi prin care se poate vorbi dela distanţe mari. El este perfecţi nat de fizicianul american Edison, dar primele începuturi sunt ale fizicianului german Reis (1860); 2) staţiune sau biurou telefonic.
telefona (a) v. V. prec. A transmite prin telefon; a vorbi prin telefon, telefonic, ă adj. De telefon; pentru telefon, telefonist s. m, Funcţionar care stă la a-paratul telefonic şi pune în contact pe cei ce vor să vorbească prin telefon, sau transmite conversaţii prin telefon.
telefonistă s. f. V. prec. Femeie care face serviciu] de telefonist.
telegar s. m. V. teleagă. Cal sprinten sau cal viguros (dela telega rusească).
telegraf s. n. (gr. comp. tele, departe, grapho, scriu). 1) Aparat cu ajutornl căruia se poate scrie la depărtare (adică prin sârmă, curentul elnctric transmis, pune în mişcare un ac la staţiunea de primire; iar acel ac, atingând o bentiţă lungă de hâitie, imprimă pe ea liniuţe sau puncte (după durata atin-gerei) şi după alfabetul telegrâfic, grupele de liniuţe sau puucre, sunt litere ce formează cnvinte) — inventat la 1811; 2) localul sau bîuroui unde este instalat telegraful; 3) telegraf fără fir, aparat care trimite undele electrice prin mijlocirea aerului (în loc de sârmă) inventat de italianul Marconi la 1897;
4)	plantă agăţătoare cu flori roşii sau albe ce miroasă plăcut (numită aşa pentru că se agaţă pe beţe, stâlpi, ca sârma telegrafului);
5)	«Telegraful» o gazetă cunoscută, pe la mijlosul sec. XIX, apărea în Bucureşti.
telegraphiâ (a) u. V. prec. A transmite o convorbirfe sau înştiinţare prin telegraf.
telegrafic, ă adj. De telegrafiat, pentru sau prin telegraf.
telegrafie s. f. V. telegraf. 1) arta de a construi aparate telegrafice; 2) arta de a mânui aparatul telegrafic.
telegrafist s. m. V. prec. Funcţionar care cunoaşte telegrafia şi transmite telegrafic.
telegrafistă s. f. V. prec. Femee care face serviciul de telegrafist.
telegramă s. f. (gr, comp. tele, departe, gramma, scriere). 1) Scrisoare transmisă prin telegraf — V. telegraf; veste telegrafică.
teleguţă s. f. V. teleagă. 1) Cărucioară mică; 2) trăsurică pe două roate (ca acelea ale factorilor poştali); 3) cotigă (de plug).
telelelcă s. f. (dela turc tellal, intermediar, mijlocitor). 1) Samsaroaicâ, mijlocitoare; 2) femeie uşuratică ; bârfitoare, rea.
teleleu s. adu. şi adj. V. prec. Mold. Vagabond, haimana, — umblă teleleu.
teleloaică s. f. V. telal 2. Femeie care cumpără şi vinde lucruri sau haine vechi. Munt.
telemea s. f. (din grecescul telamon, făşie). 1) Soiu de brânză, din caş presat, care se
tel
833
tem
desprinde fâşii ca un fel de caşcaval; 2) brânză sărată şi pusă la putină. (Şi turc teleme).
teleologie s, f. (gr. telos, sfârşit; logos, vorbire). Filozof. Doctrina cercetării cauzelor finale.
telepatie s. f. (gr. tele, departe; pathein, a resimţi). Presimţire (ce au-unii oameni) despre ceea ce se întâmplă undeva departe, în anume timp.
telescop s. n. (gr. tele, departe; skopeo, examinez, observ). Instrument de optică, ce măreşte şi apropie obiectele depărtate şi care, descoperit în sec. XVII s’a perfecţionat în-ti’una, şi aduce mari servicii astronomiei.
telescopic, â ac/j. V. prec. De telescop, prin telescop.
teletln s. n. (rus dela telenok, viţel, te-liatin, de viţel). Iuft, piele de viţel pentru făcut încălţăminte.
teletip s. n. (gr. tele, departe; typein, a imprimă). Aparat de curând descoperit, care scrie telegrama prin telegrafie fără fir.
ţellnă s. f (daco-gr. din xylinos dur, tare). 1) Pământ tare, ce n’a fost de ioc arat, — în ţelină se ară greu; 2) (lat. stlaus, acuz. si-laum, ţelină) plantă a cărei rădăcină este bună de mâncare, d r are nişte vinişoare tari, (şi grec mcdern, silionon (sens. 2). — Şi Bulgarii zic ţelină.
ţelinos adj. V. prec. Unde e ţelină (1). ţelincă s. f. V. tilincă. telişcă s. f.' (lat. de-lycium, de plante, ce dau o doctorie). Trans. Bot. Plantă de leac, zisă şi vrăjitoare şi vrotilică (vezi amb.).
teltea s. f. (lat. ielatc, (telatusf, din tela, ţesătură). Mcid. Pătură gioasă ce- se pune sub şea. — Şi turcii ziR'telti.
teluric, ă adj. V. urm. De teluriu sau care conţine teluriu.
teluriu s. n. (lat. dela telluris din pământ). Miner. Metaloid lucitor, alb albăstriu şi fragil, descoperit în 1782; se află în minele de aur din Transilvania.
temă s. f. (gr. thema. subiect dat). 1) Subiect de tratat; 2)luciare şcolară; 3)lucrare, problemă de matematică; 4) gram. radicalii! unei vorbe; 5) muzic. arie pe care se compun variaţiuni.
tematic, ă adj. (dela temă). Gram. Ce lac; parte din tema unhi vorbe.
temător, oare adj. V. teme. 1) Care are teamă, sfieală, — ■ temător de D-zeu, cate se teme de pedeapsa dumnezeiască; 2) gelos, care ’şi teme soţul sau soţia. * tembel, ă adj. (daco-gr. dela temelos, ne-
glijent, tembel). Neglijent, lâsător, nevoiaş (fig.). — Şi Turcii zic tembel = leneş.
tembelâc s. n. V. prec. Neglijenţă, delăsare,
tembelism s. n. V. prec. Stare de tembel, teme (a | se) v. (lat. timeo, timere). I) A avea frică; 2) a fi îngrijorat de ceva; 3) a fi gelos; 4) a presupune, a bănui, — mă tem că n’ai să faci cum zici.
temeinic, ă adj. V. temeiu. Cu temeiu, serios; durabil.
temeinicie s. f. Soliditate; durabilitate ; fig. seriozitate.
temeiu s. n. (daco-gr. dela temeleo, a fi atent şithemeilia, fundament). 1) Fundament, bază; 2) consideraţiune, raţiune, cuvânt; 3) nădejde; 4) punct culminant toiul; — tocmai când era temeiul lucrului, veni o ploaie;
5)	adv. cu tragere de inimă, serios—lucrează cu temeiu.
temelie s. f. (daco-gr. themeilia). \) Fundament, bază; 2) epacta lunei (termen de calendar) ; 3) fig. început, bază.
temenea s. f. (turc temenna). Complimentare, salut, după moda turcească, curbând şi aplecând înainte corpul şi apoi du.când repede degetele mânei drepte la buze şi la cap ; fig. a fac? temenele, a se umili prea mult, a rugă umilitor.
temeni (a se) v. V. prec. A se ploconi; a face temenele; fig. a se rugă prea umilitor.
temerar, ă adj. şi adv. (lat. temerarius). îndrăzneţ peste măsură, prea curagios.
temere s. f. (lat. timere, a (se) teme). Frică, teamă, grijă.
temeritate s. /. (lat. temeritas). îndrăzneală oarbă.
temnlc o. n. (slav dela temnii, întunecos, din timâ, întunerec). Mold. Bordeiu întunecos unde se ţin stupii cu albine iarna.
temnicer s. m. V. temniţă. Păzitorul temniţei, gardian dela temniţă.
temniţă s. f. (slav dela temnii, întunerec şi timiniţa). închisoare întunecoasă pentru criminali; arest; puşcărie.
temperâ (a | se) v. (fr. tempererdin lat, temperare). I) A stampară, a potoli, a linişti; 2) medic, a alină; 3) fig. a potrivi, răcori (apa prea ferbiute).
temperament s. n. (lat. temperamentum, cumpătare, măsură, chipul de a face ceva). 1) Felul firii omului: temperament sangui-nic, om sângios; temp. limfatic, care are mai mult limfă; temp. nervos, care este prea nervos, sensibil; 2) fig. dispoziţia morală, caracter: temperament violent.
53
tem
834
ten
temperanţă s. f. (lat. temperantia, cit. temperanţia). Cumpătare, înfrânare.
temperat, ă adj. (lat. temperatum, potolit, liniştit, potrivit). 1) Potrivit—nici prea cald, nici prea frig — clima temperată; 2) fig. liniştit; 3) cumpătat; 4) despre stil, — intermediar între cel simplu şi cel sublim. , temperatură s. f. (lat. temperatura, starea potrivită, şi temperies, starea timpului).
1)	' Starea de căldură sau de frig a atmosferei;
2)	grad de căldură; 3) medic, căldura corporală.
tempestă s. f. (lat. tempestas). Furtună.; fig. manifestare foarte sgomotoasă.
templier s. m. (fr. templier). Cel ce făcea parte din ordinul templierilor francezi — ordin militar şi religios fondat în 1118, în Palestina, în timpul cruciaţilor.
templu s. n. (lat. templum, loc sfinţit unui zeu). 1) Antic. Loc determinat de augur pe cer pentru observaţii şi profetizări; înălţime consacrată zeilor; edificiu consacrat'unui zeu; 2) biserică de rit neortodox; 3) locaşul de rugăciune al evreilor; 4) fig. locaş cu menire superioară: templul ştiinţei sau al artei.
temporal, ă adj. (lat. temporalis). 1; Care tine numai câtva timp, vremelnic; 2) privitor la viata şi interesele lumeşti, materiale, trecătoare, — opus spiritualului; 3) puterea temporală (a papilor), puterea politică; 4) anat. osul temporal, dela tâmplă.
temporar, ă adj. V. prec. (după fr. tem-poraire). Pentru câtva timp, vremelnic.
temporizâ (a | se) u. (fr. temporiser). A întârziâ, a tărăgăna, a amână, până la un timp favorabil.
temporizator, oarţ adj. V. prec. Care temporizează.
temut, ă adj. V. teme. 1) De care se teme; 2) s. n. temere, gelozie; 3) fig. care inspiră frică.
tenace adj. (lat tenax, tenacis). 1) Care tine, rezistă; 2) fig. care tine foarte mult la ideile sale; 3) fig. stăruitor.
tenacitate s. f. (lat. tenacitas, tenacitatis). însuşirea de a fi tenace; persistentă.
ţenchiu s. n. (lat. diu ienuiculus, mic). Cea mai mică măsură de greutate — sfert de dram; fig. f. puţin.— Şi Turcii zic tenk. tenchiu s. n. V. prec. Bot. Alacroşu. Trans. ţenchiu s. n. V. ţanc. Unghiu crestat, ungher, — umblă din ţenchiu in ţenchiu, caută de colo, p. colo.
tencueală s. f. (lat. din tinguo, a văpsi, a vărui, a smăltui, a unge — din care bază şi german. tiinchen,a vărui, a tencui, ca şi polon. tynkovak). 1) Amestec de var stins, cu nisip
şi apă, cu care se uuge şi se netezeşte pă-retele; 2) lucrarea de a tencui.
tencui (a) v. V. preced. A unge păretele cu tencueală sau cu ipsos şi a-1 netezi.
tencuit, ă adj. 1) Acoperit, uns şi netezit cu tencueală; 2) s. n. lucrarea de a tencui.
tencuitor s. m. Cel ce tencueşte. ţencuşă s. f. V. ţăncuşă. tendinţă s. f. (fr. tendance din lat. tendere, a întinde). 1) înclinare sau mişcare către: 2) abatere spre, ţintire; — tendinţă spre materialism, tendinţă de urcare, sau scădere a preţurilor.
tendenţios, oasă adj. Cu tendinţă anumită; cu scop ascuns, — scriere tendenţioasă.
tender s. n. (englez tender). Numirea vagonului cu combustibil, ee este în urma locomotivei.
tendon -s. n. (fr. tendon, din lat. tendo, întind). Anat. Sgârciul dela capătul unni muş-chiu, ce se prinde de os.
tenebre s. f. pl. (lat. tenebrae, întunerec). întunecime, întunerec (poetic).
tenebros, oasă adj. V. prec. (lat. tenebra-sus). 1) întunecos; 2) fig. nedesluşit, nelămurit, confuz.
tenia s. /. (lat. taenia şi gr. tainia). Medic. Panglică, cordea, — verme ce se face în intestine şi atinge lungimea de 20 metri.
tenor s. m. (ital. tenore). 1) Cântăreţ în vârsta adolescentă sau bărbăteăscă, care are voce înaltă, luând cu uşurinţă notele la, si, do. de sus; 2) partida muzicală pentru vocea unui tenor; 3) vocea de tenor.
tensinnp s. f. (lat. tensio, tensionis). 1) întinsoare, încordare; 2) fig. înăsprire,—tensiunea raporturilor intre persoane sau state.
tentă (a) v. (lat. tentare). A ispiti, a a-demeni.
tentacul s. n. (lat. tentaculum dela tentare, a pipăi, a atinge). Ştiinţ. nat. Organ special, sau ghiarele unor animale, cu cari pipăe şi apuccaracatiţa are mai multe tentacule.
tentaţlune s. f. (lat. tentatio, tentationis, încercare). Ispită.
tentativă s. f. (fr. tentative, din lat. tentare, a încercă). încercare de a face ceva,— tentativă de jâfuire, sau de omor.
tentator s. m. şi adj. (lat. tentator). Cel ce ispiteşte; ispititor, ademenitor.
teocra s. m. şi adj. (gr. theos, D-zeu; kratos, putere). Partizan al teocratiei. teocratic, ă adj. V. prec. De teocraţie. teocraţie s. f. V. teocrat Formă de gu-
teo
835
teo - .
vernământ, în care şeful statului porunceşte în numele lui Dumnezeu.
teodlcee s. f. (gr. din theos, D-zeu; diki, justiţie). 1) Tratat asupra justiţiei dumnezeeşti* 2) parte din filozofie ce tratează despre existenţa şi atributele divinităţei.
teodolit s. n. (fr. teodoliihe). 1) Instrument geodezic pentru măsurarea unghiurilor la un plan orizontal; 2) instrument astronomic pentru d terminarea poziţiunei unei stele faţă cu un meridian al pământului, teogonic, ă adj. V. urm. De teogonie. teogonic s. f. (gr. theos, D-zeu; gonos, generaţiune). Mitol. Genealogia şi îudenia între zeii păgânismului, cum îi arată mitologia greacă şi romană); totalitatea zeilor unei religii păgâne.
teolog s. m. (gr. theos. D-zeu ; logos, vorbire). 1) Cel ce ştie teologia; 2) cel ce a terminat (sau încă urmează) cursurile unei facultăţi de teologie sau a unui seminar, teologal, ă adj. Ce ţine de teologie, teologic, ă adj. Relativ la teologie; al teologilor.
teologie s. f. (gr. theos, D-zeu; logos, vorbire). 1) învăţăturile privitoare la D-zeu; 2) ştiinţa dogmelor instituite de biserica creştină; 3) curs de studii teologice ; 4) lucrăi1 de învăţământ religios; 5) carte cuprinzând* -astfel de studii; teologia dogmatică, teologia morală.
teoremă s. f. (gr. thedrema, dela theorein a examina; fr. theoreme). Propoziţiune, temă de matematică ce trebue demonstrată.
teoretic, ă adj. şi adv. V.teorie. l)Ceţine de teorie ; 2) pi in teorie (ce ţine de consideraţiuni şi reguli ideale, nu de practică şi realitate).
teoreticon s. n. (gr. dela theoria). Carte care conţine regulele cântărilor bisericeşti p e note de psaltichie.
teoretician s. m. V. teorie. 1) Cel ce cunoaşte bine principiile, regulele privitoare la o artă sau ştiinţă, fără însă a o practică; 2) cel ce formează teorii asupra chestiunilor de ştiinţă sau artă.
teorie s. f. (gr. theoria, dela theorein, a consideră). 1) Principiile şi regulele ce sunt la baza unei acţiuni, aite oii ştiinţe; 2) totalitate ştiinţifică de observaţiuni, caii formează apoi legi, regule; 3) toate principiile unei arte;
4)	opiniuni. sistematizate; 5) milit. cunoaşterea armelor şi regulamentelor militate.
teorie s. ,. V. prec. Istoric. Deputaţiune solemnă tiimisă anual de Athenieni la oracolul din Delphi spre a-i oferi sacrificii.
teozof s. m. V. urm. Cel ce practică sau învaţă teosofia.
teozof ie s. f. (gr. theos, înţelepciune). Doct- ina unor mistici, cari tind a -fi în comumcaţiune cu D-zeu, prim jd dela el lumini speciale; (acum în urmă, teosofia trage aceste învăţăminte dumnezeeşti din manifestările văzute ale vieţei universale şi umane).
ţep a. n. V. ţeapă. Spin; mică ţeapă, ţepoiu s. n. V. ţeapă şi ţâpoiu. ţepos, oasă adj. V. ţeapă. Cu ţepi; îm-pungător propr. şi fig. ţepoşicâ s. f. (dela ţepi). Bot. Nard. tepşan s. n. V. tăpşan. tepşl (a) v. V. tăpşi.
ţepuşă s. f. V. ţeapă. 1) Mică ţeapă; 2) mic par ascuţit ce prinde scoarţele carului la cărat recolta; 3) vârful ascuţit al parului;
4)	ghimpe.
teracotă . f. (ital. terracotta, din terra, pământ, cotta, coaptă). 1) Lucru din pământ ars: statuetă, vas, etc. 2) placă de pământ ars, zmălţuită, pentru făcut sobe. ţeran s. m. V. ţăran. terapeutică s. f. (gr. dela therapeuo, îngrijesc, fr. therapeutique). Partea medicinei care tratează despre mijloacele de căutare şi vindecare a boalelor.
terasă s f. (fr. terrasse, din lat. terra, pământ; rasa, rasă, netedă). I) Suprafaţă de pământ netezită, având şi înălţime; 2) cope-riş plan, orizontal pe o casă; 3) loc ca 0 platformă largă în faţa unui cazinou, cofetărie, etc., unde stau la mese consumatorii.
terasament s. n. V. prec. şi fr. terrasse-ment). înălţătură din pământ, care apoi se netezeşte spre a aşeza traversele de cale ferată sau alte coostrucţii.
terasler s. m. V. prec. Lucrător la terasament de cale ferată.
teratologie s. f. (gr. dela teras, teratos, abundenţă; logos vorbă). Partea din Ştiinţele naturale care tratează despre ce este mare şj monstruos între plante sau animale.
terchea-berchea s. m. (lat. din tergo, pergo, curăţ şi mublu mereu). Cel ce umblă şi cu-răţea stradele (în vechime) — astăzi, cel ce umblă fără treabă pe strade — un terchea-berchea, om fără ocupaţie şi fără nici o im-poitanţă. — în ungurescul tarka-barca întrevedem diformarea lui terchea-berchea.
terciu s. n. (lat. tersum, o diformare a lui tritum, din terrere, a frecă, a pisă (grâul).
1)	Zeamă foarte groasă, făcută prin mesteca-rea şi ferberea făinei de porumb sau de grâu;
2)	storfoceală, — s’au făcut terciu prunele. terebentină s. f. (deia arborele terebinthus).
1)	Răşină scursă din arborele numit tere-
tef
ter
836
binth; 2) oleiul obţinut din această răşină.
terebint s. m. (lat. terebinthus). Arbore din ţările călduroase, totdeauna verde (un fel de fistic), care produce terebentina.
teren s. «. (lat. terrenus, de pământ, şi fr. terrain). 1) Suprafaţă de pământ; 2) pământ (considerat calitativ); 3) solul (considerat din punct de vedere geologic); 4) fig, starea de spirit; împrejurări; situaţie, — teren favorabil pentru agitaţii.
tererem s. n. (lai din term.es, termitis, ramură). 1) Adaus ; ramificaţie; 2) pl. podoabe felurite; 3) fineţe; 4) complicaţie: cântec, haine etc. cu tererem uri. Mold.
terestru, ă adj. (lat. terrester). De pe pământ, pământesc.
terezie s. f. (lat. dela teres, rotunzit). Taler rotund şi puţin afundat al balanţei; cântar cu balanţe (talere) — o pereche de terezii. — Turcii zic ter azi.
-terfari s. m. pl. (lat. dela teres, politicos; fari a mărturisi, zice). Invitaţi (şi rude) din partea miresei veniţi la nuntă, în semn de politeţă şi ca martori la căsătorie.
terfeli (a) v. (lat din ten-a, terrae, pământ; ferre, a duce). 1) A târî pe pământ şi a murdări; 2) a mânji; 3) fig. a necinsti, a ocârî.
terfelire s. f. V. prec. 1) Mânjire, murdă-iie; 2) fig. necinstire, ocară.
terfelit, ă adj. V. prec. 1) Mânjit, murdărit, pătat; 2) fig, batjocorit, ocăiît.
terfelog s. n. V. terfeli. 1) Act vechiu şi murdar; 2) carte veche uzată şi murdară; 3) contabil- registru provizoriu pentru însemnarea operaţiunilor; ştraţă.
tergiversa (a) v. (lat. tergiversări, a nu voi să facă —lit. a întoarce spatele, tergum-versor). A tărăgănâ, a amâna mereu.
teriac s. n. (gr. dela tereo, păzesc). Antidot, ceea ce fereşte de o otravă.
teribil, ă adj. şi adu. (lat. terribilis). îngrozitor, înfricoşat.
teritorial, ă adj. (lat. territorialis V. teritoriu). Pământean, armata teritorială, armată compusă din ţerani, cari îşi văd de munca pământului şi numai la anume epoce fac instrucţie militară; şi care nu merge la îăsboiu, ci nnmai apără la nevoie teritoriul ţării.
teritoriu s. n. (lat. territorium) Pământul ce aparţine unui stat sau unei cetăţi, oraş ori comune, — pe teritoriul comunei s’a întâmplat o tâlhărie.
terilci s. pl. (turc terlik) Un fel de galoşi de pânză, cari feresc încălţămintea (papucii scumpi din vechime) de a se umplea de praf. ţerm s. n. V. ţărm.
termal, ă adj. (lat. thermalis dela ther-mae, izvoare de apă caldă, dela grec. ther-mos, caid). Cu izvor de apă ce vine caldă din sânul pământului, — ape termale (băi).
terme s. f. (lat. thermae). Băi cu ape ce izvorăsc calde din pământ (la Romani), termen s. n. dat. terminus, hotar, limită •.
1)	Zi fixată pentru judecarea unui proces; 2' expresiune, cuvânt, — termen ştiinţific; 3) matern, fiecare din datele unei expresiuni algebrice, ce se separă prin -f- sau —; 4) f ig. răstimp, — ii dete termen de o lună; 5) f g. relaţiune, raport, — mă aflu In buni termeni cu colegii; 6) dată hotărîtă.
termin s. m. V. termen. 3. termină (a | se) v. (lat. termino, terminare, a hotărî). 1) A (se) sfârşi, isprăvi; 2) a ajunge la capăt ; 3) a se mântui; 4) a desăvârşi ; 5) gram. a avea o dezinenţă.
terminare f. V. prec. Acţiunea de a (se) termină.
lerminaţi(un)e s. f. (lat. terminatio, ter-minationis, hotărnicire, fig. definiţie — fr. terminaison). 1) Ultima parte a unei vorbe;
2)	sfârşit, terminare.
terminologie s. f. (fr. terminologie; termen (2) şi gr. logos, vorbire). Tpialitatea termenilor tehnici ai unei ştinţe sau arte ori îndeletniciri speciale, — torminologia bisericească, etc.
termometru s. n. (gr. thermos, cald; metron, măsură, fr. thermometre). Instrument cu care se măsoară gradele de căldură sau de frig, prin dilatarea sau condensarea alcolului sau mercurului închis într’un tub de sticlă; numărul 0, arătând temperatura când începe să îngheţe apa, iar de dinjos, frigul şi deasupr# căldura; după termometrul cen-grad al lui Reaumur, la 100 grage se arată că apa ferbe, iar al lui Fehrenheit, este împărţit numai în 80 grade pănă la fierberea apei.
tern, ă adj. (fr. terne, fără strălucire). 1) Mat; 2) de coloare închisă, negricioasă, ţernă s. f. V. ţărnă.
ternar, ă adj. (lat. ternarius). Care constă din trei unităţi.
teroare s. f. (lat. terror, terroris). Groază, spaimă, frică.
terorism s. n. (fr. terrorisme, din lat. terror). întrebuinţarea teroarei ca sistem; regim de teroare in politică.
terorist, ă adj. V. prec. De teroare, care întrebuinţează teroarea.
teroriza (a) v. A înspăimântă, a ţine sub teroare ; a obligă, forţa prin frică, terpentin s. n. V. terebentin.

ier
837
tes
terţă s. f. (lat. tertia cit. terţia l. 1) Mutic. (nterval de trei note sau tonuri; 2) a 60-a parte dintr’o secundă; 3) grupă de ti ei cărţi ia fel — la jocul de cărţi.
tertel s. n. (daco-gr. din terthrios, legătură, ciucure). Şnur cu ciucuri de mătasă. — Şi Turcii zic tyrtyl.
terteleag s. n. (lat. dela tortilis, care merge invâitindu-se — tortilicus). Titirezul morii. Olten.
terţet s. n. (V. terţă şi fr. tercei). Mutic. Cântare executată de trei voci diferite, sau de trei instrumente de muzică.
terţiar, ă adj. (lat. tertictrius, de al treilea, sau de a treia parte). Geolog. Epocă geologică, în care pe pământ au apărut unele animale mamifere, astăzi dispărute, dar a căror schelete se găsesc în straturile pământului din epoca terţiară.
terţină s. f. (din lat. terţia, o treime). Poet. Stanţă de trei versuri.
tertip s. n. (daco-gr. din gr. teras, extraordinar ; typos, formă, chip, contur, plan). 1) Plan, alcătuire: in cât se atinge despre dreapta judecată, despre tertipul lumii (Alex.); 2) mijloc, chip, (extraordinar); — cu felurite tertipuri caută să-l încerce; 3) pretext, chiţibuş; — umblă la judecată cu tertipuri, dar nu se prinde; 4) subterfugiu. — Şi Turcii zic tertib, (o diformare a vorbelor greceşti ter-typos) cu înţeles de plan, proiect, ceea ce este typos grec.
terţiu şi tărţiu s. m. (lat. tertius*al 3-lea). Berbece de trei ani.
teş, ă adj. V. teşi. 1) Scurtat, retezat; 2) culcate, aduse spre spate (coarnele vitelor).
tesac s. n. (lat. din deseco, tain de tot). Sabie scurtă şi lată, purtată de gardişti. — Şi rus tesak.
ţesală s. f. (lat. dela caesura, tundere). Placă metalică cu mici dinţi ascuţiţi, cu care trăgând pe pârul calului sau al boilor, se trage părul ce ar trebui să cadă prin năpârlire, deci se operează un fel de tundere. — Dela această vorbă latină şi operaţiune, Slavii au vorba lor cesati sau ceşiti, a scărpinâ.
ţesălâ (a) v. V. prec. 1) A trage cu ţesaia părul ce* cade depe cai sau vite şi a le cu-răţi; 2) fam. iron. a (se) pieptăna; 3) fig. a bate (pe cineva).
ţesHat, ă adj. V. prec. 1) Curăţit cil ţesaia; 2) iron. pieptănat; 3) fig. butut; s. n. acţiunea de a ţesăla.
ţesătoare s. f. V. ţese. Femeie care ţese. ţesător s. m. Bărbat care ţese., ţesătorle s. f. V. ţese. 1) Atelier unde se ţese ; 2) meseria sau industria ţesutului.
ţesătură s. f. (lat. textura). 1) Pânză ţesută; 2) felul cum e ţesut; 3) fig. înlănţuire, combinaţie, — ţesătură de intrigi; 4) Anat. structură, alcătuire de fibre.
teşcherea s. f. (lat. din testaria, dela testat io, dovadă, mărturie în scris). Vechiu. Certificat, înscris; — teşcherele cu pajure împărăteşti. Alex. paşaport. — Acest cuvânt a fost aflat de Turci în Bizanţ şi nu s’ar putea afirma că Turcilor se datoreşte diformarea din testaria, în teşcherea.
teşcherea (2) s. f. (lat. din testula, scoică). Numirea ferestrăului mic de mână (după mânerul în formă de scoică, — aşa ca broasca de tâmplărie). — Turcii zic testere.
tescovină s. f. V. teasc. Rămăşiţe din strugmi după ce au fost storşi la teasc şi din care se face rachiu de tescovină.
tescui (a) v. V. teasc. A apăsă cu teascul; fig. a aşeză şi îndesa bine, — icre tescuite, etc.
tescuit, ă adj. V. prec. 1) Aşezat bine şi presat; 2) acţiunea de a tescui.
ţese (a) v. (lat. texo, texere). 1) A împle-teci firul de tort în urzeala pânzei bătându-1 cu spata; 2) a face pânza (păianjenul); 3 fig. a unelti, urzi (intrigi).
teşi (a | se) v. (lat. din caesus, tăiat, prin forma ţesus). 1) A piti, a lăsa în jos; 2) a turti, a ciuli (urechile, coarnele); 3) a reteza scurt, a scurtă; 4) a tăia vârful, a-1 reteză ;
5)	a tăia oblic.
teşită s. /'. (lat. tegillum, căciulă, cuşmă). 1) Pungă mare de piele, ca o căciulă ; 2) fig. bani.
teşii, a adj. V. teşi. Turtit, pitit, afundat, ciuntit retezat.
teşltură s. f. V. teşi. 1) Afundătură; 2) tăietură în senz oblic; 3) retezătură la urechea animalului, ca semn ; 4) buturugă retezată.
teslă s. f. (lat. din caesura, tăiere (cit cesura) — prin transformarea lui c în f, ca în scio, ştiu, plăcere, plătire; scientia, ştinţa cum şi prin aceea a lui r în l). Instrument tăios, în forma unui ciocan lat la vârf, cu care se. taie făşii din lemn spre a-1 subţiea şi îndrepta. — Şi Slav tesla, secure.
teslar s. m. V. prec. Dulgher care lucrează cu tesla.
teslărie s. f. V. prec. 1) Atelierul tesla-rului; 2; meseria de teslar.
teşmecherie s. f. V. şmecherie (amplificat cu prefix te).
teşmenl (a se) v. (lat. din de-ex-mens = fără de minte). A se ului, a se zăpăci, teşmenit, ă adj. V. prec. Uluit, zăpăcit, ţest s. n. (lat. textum, ţest, capac de pă-
tes
838
tes
mâni ars, pocriş, dela testa, pământ ars, oaia şi craniu). 1) Capac mare de pământ ars, ca un castron, ce serveşte în Oltenia spre a coace repede o pâne sau un mălaiu (se arde foc bine pe vatră, apoi jăratecul se trage la oparte şi în locu-i se pune pănea de. aluat, ori mălaiul, acoperind cu ţestul şi peste acesta trăgând spuza cu cărbuni—coacerea se face repede ca în cuptorul înfierbântat); 2) ţeasta, craniul; 3) carapace osoasă.
testă (a) v. (lat- te stor, testări, a mărturisi; a face un testament). Jurid. A lăsa prin testament (avere, bunuri).
testaceu, ie adj. şi s. (lat. testaceuş, cu carapace, cu scoică). Zool. Speţă de vietăţi ce au carapace ca stridiile, broasca ţestoasă, etc.
testament s. n. (lat. testamentum). 1) Act scris, prin care cineva arată voinţa sa cum va trebui să se împartă averea-i după moarte, cum şi orice alte dispoziţiuni; 2) bis. Vechiul Testament, colecţiunea cărţilor biblice până la Isus Christos ; 3) Noul Testament, scrierile evanghelistice, ale apostolilor şi părinţilor bisericei; 4) fig. a’şi face testamentul, a fi expus să moară.
testamentar, ă adj. De testament: privitor la testament; executor testamentar, persoana însărcinată de testator ca să aducă la îndeplinire dispoziţiunile cuprinse în testament; clauze testamentare, dispoziţiuni sau condiţiuni prevăzute în testament.
testator s. m. V. testă (fr. testateur). Cel ce face testament ; cel ce dispune prin testament să se facă ceva.
testea s. f. (lat dela textum, grupă din mai multe bucăţi). 1) Vechiu. Duzină, grupă de 12 bucăţi; 2) grupă de 10 bucăţi, testea de fuse; 3) testea de hârtie, grupă de 24 coaie, mai apoi de 12 coaie.
testemel s. n. (lat. comp. texti-meUus — de ţesătură, (pânză) mai bună). Basma mare patrată (ca de un metru pe o latură) colorată, cafeniu, roşcat, galben sau negru şi a-vând pe margine chenar lat înflorat, servind ca broboadă pentru cap, mai ales femeilor din oraş. — Şi Turcii zic testimel, dar cuvântul nu este turcesc, ci caracterizează ţe-setura mai bună. Se ştie că în Bucureşti, până în secolul tiecut, era cunoscută industria de vopsit testimeiuri cu colori vegetale, practicată de femei; aceasta o afirma d-torul Istrati, profesor de chimie.
testemelar s. m, V. prec. Fabricant de testemeluri.
testicul s. n. (lat. testiculus). Boaşe, coiu (organ genital bărbătesc).
testimonial, ă adj. V. urm. De testimoniu, testimoniu s. n. (lat. testimonium). Mărturie, dovadă, certificat.
ţestos, oasi adj. V. ţeastă şi ţest, cu ţeastă, cu carapace acoperit, — broască ţestoasă.
ţesut, ă adj. şi s. V. ţese. 1) Făcut prin ; ţesătură, sau ca o ţesătură ; 2) s. n. lucrarea s de a ţese; 3) fig. organizat — intrigă ţe- ; sută, pusă la cale.	.1
tetanbs s. n. (gr. dela tetanos, întins). '] Medic. Numirea unei boale foarte grozave, | care constă în înţepenirea şi contracţiunea j extaordinară a muşchilor ; chin sub care omul | şi moare; provine dela un microb ce se află 1 în pământ, şi care poate pătrunde în sânge /I prin o julitură sau sgâriere a pielei când căi- | căm sau cădem pe pământ.	*
tetraedru s. ti. (gr. tetra-edron, patru feţe), j Figură geometrică cu patru	feţe	triunghiu-	‘
lare.	-	j
tetragon s. n. (gr. tetra,	patru;	gonia,	.
unghiu). Figură geometrică cu patru laturi şt j patru unghiuri.	1
tetrapod s. n. (gr. tetra, patru; pous, , podos, picior). Bis. Măsuţă sau suport pliant ■< cu patru picioare pe care se aşează evan- * ghelia în mijlocul bisericei, sau icoana hramului.
tetravanghel s. n. (gr. tetra, patru; şr evanghelia). Bis. Carte ce conţine scrierile celor patru evanghelişli.
tetrea s. f. (cuvânt turcesc tetre, o difor-mare din citron sau kitron, gr. ca fr. cadrat). Dulceaţă de chitră.
teu s. n. (dela litera T). Linie specială pen-,< tru desemn geometric, având forma literei T, cu care se pot duce lesne linii orizontale,; verticale perpendiculare şi paralele.
teucă s. f. 1) V. teică. 2) Jghiab dela fântână, zis şi treacă; 3) vas scobit în lemn, de luat apă de băut apâ dela fântână. > teuton s. m. şi adj. (gr. din teutazo, a se ecupa mult de un lucru, a insistă). Numire dată germanilor, cari sunt aplicaţi şi stăruitori la lucru; german, teutonic, ă adj. V. prec. Al Teutonilor, tevatnră s. f. (lat. de-vectura, transport, mişcare multă, cărătură multă). Transport, că- ţ răbâneală, ducere de lucruri dela un loc la i altul; deranjare, vânzoleală, alergătură. — Turcii prin vorba tevatur, înţeleg svon, Un h senz deosebit de cel românesc, care este cel % adevărat, arătând mişcare; — forma vat în 1 loc de vect(ura), se explică prin origina lui : vectus din veho latin, care în sanscrit este ; vah, iar în germ. veg şi oap(en).	; j
1 - v:''• iimmi I - rif-y r
tev
>839
tlb
tevelechlu, ie adj. (lat. din de + velocis, prea vioiu, iute uşor, grabnic, dela velox, din veles, velites, ostaşi romani pedeştri, sprinteni, prin o formă develocius). Sprinten, iute la mişcări, simţit, svelt. Mold. Trans. — A-ceiaşi origine ca svelt. ţevle s. f. Mold. V. ţeavă. text s. n. (lat. textus, împletire, ţesetură, fig. şir). 1) Propriile cuvinte din scrierea unui autor; 2) scrierea unui autor în original sau în limba-i propriă — opus traducerei; 3) cuprinsul scris, — textul convenţiei; 4) pasagiu^ sau citat, din Sf. Scriptură sau dintr’un autor, luat ca moto; 5) fig. materie, subiect de discurs sau de convorbire; 6) caiet cartonat ; 7) caractere tipografice de 20 puncte.
textil, ă adj. (lat. textilis, dela texere, a ţese). De ţesut, pentru ţesut; privitor la ţesetorie, — industrie textilă.
textual, ă adj. şi adv. (V. text şi fr. tex-tuel). Conform cu textul scris ; fig. întocmai cu cele zise.
teză s. f. (fr. these din gr. thesis, dela gr.- tithemi, a pune, a aşeză). 1) Propoziţiune, subiect ce trebue susţinut; 2) chestiune de discutat, propusă de o Facultate studentului, spre a o studia şi susţine, In scop de a obţine licenţa sau doctoratul; 3) broşură în care acest subiect este tratat şi tipărit; 4) şcolar subiect pentru o compunere sau lucrare trimestrială, ori bimestrială.
tezaur s. n. (gr. tMsayros, lat. thesau-rus). 1) Casă de fer sau loc închis, zidit, în care se păstrează mulţi bani; 2) casa de bani a statului; 3) fig. operă, scriere de mare valoare; 4) lucruri ce constituesc o mare valoare artistică ori ştinţifjcă, — tezaurul dela Pietroasa sau Cloşca cu puii de aur, colecţie de vase de aur, ornamentate, de pe timpul Goţilor, aflate ascunse în pământ.
tezaurar s. m. V. prec. Cel ce păstrează casa cu banii statului, sau casa de bani a unui regiment, instituţie* etc.
ti Sinterj, (daco-gr. ti!). Exprimă: 1) uimire ; 2) bucurie viitoare sau anticipată; ti! ce are să fie! 3) mirare, ti pron. pop. în loc de te ’ţi pron. forma prescurtată pentru iţi, dativul lui ţie: — ce’ţi pasă. tianc s. n. V. teanc.
tiară s. f. (gr. tiara dela persan tara). 1) Coroană naltă a religilor Persiei; 2) tripla coroană a papilor ; 3) fig. demnitatea papală.
ţibă! interj, (lat. comp. cie-ab-a pronunţat ţte-ab-a — mişcă în colo 1). Mold. Se zice aşa cânelui ca să fugă încolo, să nu latre: ţibă cotarlă !
tibet s. n. (dela Tibet, regiune din Asia centrală). Ce este din Tibet: stofă, blană etc.
tibia. s. f. (lat. tibia, fhierul piciorului). Anat. Osul cel mai gros al piciorului, dela genununchiu până la gleznă, tlblşir s. n. (turc tebeşir). Cretă, ţiblă s. f. V. ţiplă.
tic s. n. (f. tic). Contracţiune involuntară, convulsivă, sau mişcare de acest fel, pe care o fac repetat unele persoane, cu capul, ochiul mâna, umerii, etc. — are un tic nervos.
tic î tic 1 tic ! (onomatop.) Sunet scurt de lovituri uşoare.
tică sau ţică s. m. (parte finală din tătică (tată mic) sau din băieţică (băiat mic). 1) Se zice tatălui ca mângâiere, — tică sau ticule dragă; 2) se zice băiatului de către tată, — măi tică, sau măi ţică.
ticăl (a) v. (onomatop. dela sunetul tic! tic!). 1) A face sunetul tic, tac, ceasornicul;
2)	a bate (inima) a palpită ; 3) Mold. a călca în loc şi fără spor, a merge sau a luerâ încet de tot.
ticăit, ă adj. V. prec. 3. Tardiv, încet şi fără spor la lucru; s. n. acţiunea de a tîcăi. ţicălie s. f. V. ţăcăiie. ticălos, oasă adj. şi s. (daco-gr, din di-kalos = ne-bun). 1) Nenorocit, mizerabil, netrebnic, care nu este în stare să facă ceva; fam. 'glumeţ, de haz, dat năibii. ticăloşeşte adv. Mizerabil, rău. ticăloşi (a se) v. V. prec. 1) A se depravâ; 2) a decădea; 3) a ajunge în mizerie; 4) a se strică moraliceşte; 5) a pierde energia.
ticăloşie s. f. V. prec. 1) Starea de ticălos ; 3) decadenţă; mizerie.
tica-taca interj. V. tieăi. încet, încet; imitare a sunetului bătăilor ceasului, inimei, etc, tichie s. f. (daco-gr. din thike, cutie), 1) Pălărie fără margini, ce seamănă cu o cutie;
2)	mic fes, scufie de noapte pentru bătrâni;
3)	idem scufiţă pentru copii (prunci); 4) fes mic cum poartă evreii bătrâni pe sub pălărie ; 5) chipiu de hârtie cum fac băeţii când se joacă de-a soldaţii. Şi Ţurcii zic tichiya.
Tichiuţâ (1) s. m. (metateza lui chitiuţă, din chiti — ascunde). Numire dată diavolului, tlchluţă (2) s. f. V. tichie. Mică tichie, tlcket s. n. (cuvânt englez); Bilet; semn metalic, sau de carton pentru a înlocui calculul sau plata cu bani gata (între chelnerii şi casa dela o cafenea, etc. etc.). ţiclău s. n. (din ţicălie). Vârf, pisc de munte, ticlui (a) v. (daco-gr. din kykleyâ = a rotunzi, a cuprinde jur împrejur sau a acoperi). 1) A face să fie rotund (stogul, căpiţa, etc.); 2) fig. a aşeză, a potrivi bine; 3) a
tic
840
tif
combină, a organiză — a ticlui o minciună, a o potrivi bine. ticnă s. f. V. tihnă. ticnafes s. n. V. tecnefes. ticnea s. f. (din vorba ticnă, repaus, şedere). Vas în care tâbăcarii aşază piele la ar-găslt şi le lasă să şază în linişte mai mult timp, fără să umble la ele. ticni (a) v. V. tihni.
ţicni (a) v. (dela onomat. ţie! ţie!). 1) A lovi uşor, a atinge uşor; 2) a atinge şi trage puţin (peştele, când apucă şi trage puţin de râma sau musca ori vermuşorul din cârligul undiţei, şi pluta se mişcă puţin, se zice că peştele a ţicnit, sau ţicneşte, dar nu s’a prins); 3) fig. & fi ţicnit, a fi atins puţin la minte adică puţin cam nebun.—Şi Sârbii zic ţikmiti, a plesni; o amplificare din ţicni, şi adaptată la efectul lovirei, iar nu la lovire, ticnit, ă adj. şi adu. V. tihni. 1) Liniştit;
2)	odihnit; 3) fig. mulţumit.
ţicnit, â adj. V. ţicni. 1) Lovit uşor, atins puţin; 2) plesnit sau ciobit puţin; 3) fig. fam. puţin atins la creier, zăpăcit, cam nebun.
ticsi (a) v. (lat. dela fexo, tex ere, a ţese). A î nţesă, adică a înţpreunâ şi îndesă la un ioc ; a îngrămădi (lucruri, oameni).— Nu tre-bue a confunda pe tixi, cu slavul tesnii şi tesno sau teskati ori tesnuti, care pare dela o loază des, ca lat. densus ; şi nici tescui rom ân.
ticsire s. f. V. prec. Acţiunea de a ticsi, ticsit, ă adj. V. prec. 1) înţesat; 2) plin şi îndesat, — încăpere tixită de oameni;
3)	îngrămădit unul peste altul, — lucrurile erau ticsite intr’un colţ.
tic-tac s. n. (vezi tic! şi tac! şifr. tic-tac). Zgomot cu loviri uşoare şi repetate ; bătăii: limtoei dela o pendulă, sau ale ciasului. tlCvă s. f. V. tigvă.
tlfian s. n. (daco-gr. dela typhon, vârtej). Un del de plasă, cu care făcând un ocol pe sub ghiaţa ce se prinde la marginea râului sau bălţii, se poate prinde peşte în timp de
earriă.
tiflă s. f. (daco-gr. dela typhle, oarbă). 1) Qes"t făcut cu degetul asupra cuiva, ca pentru a-i da în ochi; acelaşi gest cu toate degetele ; sfâilă, făcută cu degetul inare şi cel lung; 3) ironc noroc, orb; a da cu tif ia, a fa ce gestul de tiflă (1), egal cu: ci da cu oarJiu, — să ’mi dai cu tifla, dacă n’o fi aşn ■ — Şi grec. mod. typhla, orbire.
ţlfoaie s. f. fdin ţeană, ţevoi). Ţeava umflat» dela ceapa naltă (cepoi) cu seminţe, tifoid, ă adj. V. tifos. Cu caracter de tifos, tifon s. n. (daco-gr. dela typhon, tuphos,
abur, fum). Numirea unei pânze rare, organtin Georgr. (gr. typhân, uragan). Uragan grozav ce se produce pe marile Indiilor, zis de Chinezi tafun.
tifos s. n. (gr. typhas, letargie, toropeală). Medic. Boală microbiană, molipsitoare, se produce mai ales din cauza apei necurate ; bolnavul are friguri cu călduri f. mari cari îl dau în toropeală de ’şi pierde cunoştinţa, — pop. lângoare. — Boala durează 40 zile ; intestinele se- subţiază f. tare; se dau numai ' băuturi răcoritoare şi lapte ; chiar după ce trece boala, 3 săptămâni nu se dă pâne căci o bucăţică de pâne ar fi mortală — rupe in- ş testinele.	;
ţifră s. f. V. cifră.
tigaie s. f. (lat. dela tegula, olană). l)Vas •de pământ, în care se prăjeşte sau fierbe mâncarea (cum se"practică în Oltenia); acelaşi vas de tuciu sau de aramă, cu sau fără picioruşe; 2) jghiâb, la puştile priihitive, în '■ care se punea praful.
ţlgaie s. f. si adj. (lat. dela seco, secui, . secare, a tunde;. format adj. secaie (pentru -secia) şi apoi ţigaie). Se zice lână ţigaie, 'J acea lână cu firişoare foarte fine, depe partea unde se tunde lâna depe oaie, spre deosebire de miţele lânei, cari au fire lungi şi aspre — lăna de tumoare; de aici oi caii au lână aşa de fină, cu lână ţigaie.
tigălţă s. f. V. tigaie. Mică tigaie.
ţigan s. m. (din lat. caecus (cit. cec) orb, cu termin, an, cecan, cegan — c = ţ — ţegan. Poreclă dată lor pentru boale de ochi, sau pentru eă cerşesc ca orbii; sau, după unele versiuni, pentru că anume se schilodeau ca să poată cerşi; compară numirea franceză boheme = cec (tcheque) din Bo-hemia şi = ţigan nomad — bohemien. — în mare parte sunt vechii sclavi asiatici la Romani, liberaţi sub creştinism, iar apoi tot sclavi în Dacia la Români, mai.ales la mănăstiri şi la boeri, până la anul 1856). 1) Om din neamul ţiganilor, adică cu faţa negricioasă, nomazi cari locuesc în cortuii, umblând din: loc "în loc, vorbesc totdeauna tare, se ceartă,: se scuipă; se ocupă unii cu lucrul fierăriei sau cu arămăria.se îndeletnicesc şi cu scobitul albiilor şi facerea de linguri; lucrează; puţin la câmp, mai mult la pădure, unde se-ocupă cu facerea mangalului, dar sunt lene-voşi şi fără rlagă multă; umblă cu haine cârpite, rupte; se îndeletnicesc cu cerşitul, cu înşelătoria şi furtul, iar femeile cu vrăjitoria, şi cu ghicitul în bobi, ghioc, cărţi;, 2) fig. om cu defecte de ale ţiganilor; 3) fig. fam. negricios. Ia fa4ă, cu părul foarte negru
841
t»g
tig ‘
4)	ferar potcovar; ţigan de laie, ţigan ce umblă de colo colo cu şatra; ţigan lăutar, ţigan muzicant, fiind ştiut că dacă ţiganii au defecte, au şi un remarcabil talent pentru muzică, în special pentru vioară. — Originea lor pare Persană-Asiriană, iar drumul lor din Asia, trece în Europa prin Peninsula Balcanică, vechea Dacie şi Ungaiia, până în Bo-hemia.
ţigancă s. f. V. grec. 1) Femeea ţiganului sau din neam ţigănnsc; 2) fig. femeie cu defecte de ţigan; 3) fig. fam. femeie negricioasă la faţă, cu părul foarte negru ; 4) bot. (Banat) sugel, un fel de urzică (lanium pur-pureum).
ţigănesc, ească adj. V. prec. De la ţigani, ca la, ca de ţigani; — hora ţigănească; şi ţigăneasca, un joc de arşice.
ţigăneşte adv. V. prec. Cum fac ţiganii; — certat ţigăneşte, cu gălăgie mare şi cu voibe triviale.
ţigăni (a | se) v. V. ţigan. 1) A cere stăruitor şi repetat de foarte multe ori; 2) a insistă foarte mult; 3) a se tocmi foarte mult;
4)	a face lucruri, fapte ordinare ca ţiganii.
ţlgănie s. f. V. prec. 1) Caracter sau deprindere de ţigan, sau ca de ţigan; 2) acţiunea de a ţigăni (1—4); 3) fig. sgârcenie mare; 4) mahalaua ţiganilor (pe lângă mănăstiri); 5) expresiune ordinară, trivială.
ţigănime s. f. 1) Mulţime de ţigani; 2) neamul ţiganilor.
ţigănos, oasă adj. V. ţigan. 1) Cu deprinderi de ţigan; 2) fig. foarte sgârcit.
ţigară s. f. (spaniol ciggrro, prin germ. cigarre). 1) Mic sul din foi de tutun, ce se aprinde şi din el se trage, se respiră fumul, care produce un efect asupra sistemului nervos; 2) mic vălătuc din foi de tutun tăiat mărunt şi învălit în o hârtiuţă, foiţă foarte subţire.
ţigaretă s. f. (dela ţigară). Mică ţeavă de lemn, celuloid, sau de chihlimbar, în care se pune ţigara în timpul fumatului (ca fr. cigarette, ţigară, în loc de porte-ciga-rette).
ţlgărit, ă adj. V. ţigară. Slab şi subţire (ca ţigara sau ca foiţa de ţigară).
tighel s. n. (lat din fegere, a acoperi, te-gelum sau tegulum, acoperiş). Cusutură care se face împungând repetat, adică iar prin locul unde a ieşit acul cu aţa, astfel că cu-sutura de pe faţă, formează im şir regulat şi neîntrerupt, de puncte sau de linioare; — cusutură cu tighel este aşa cum coasă maşina de cusut spre deosebire de însăilătură, sau de cusutul în urma acului; fam. dojana; pop. înşelăciune fină (rar).
tighelat, ă adj. V. prec. Cu tighel, tlghelă sau tigheli (a) v. A coase cu tighel, ţiglă s. f. (lat. tegula, olană, dif. ţegula şi ţigula). Olană de acoperit casa. — Şi sârb ţiglă şi germ. ziegel. ţiglă s. f. (ca ţăcălie; prin scurtare ţăglă).
1)	Ţepuşă de lemn pentru fript friptura (la ţerani moldov.). 2) băţ despicat la capăt pentru prins raci.
ţiglean s. m. (onomat. dela ciripitul ţig, ţig\. Zool. Pasăre puţin cântăreaţă, de mărimea vrabiei.* tigliciu s. n. V. tegliciu. tignafes s. n. V. tegnefes. tigoare s. f. (lat. tegoris, de piele de animal (tegus). Om nesimţitor, (ca şi cum ar avea piele de animal); om leneş ; moale, nesimţit, leneş; decăzut, mişel, prăpădit. Mold.
tigroaică s. f. V. urm. Soţiea tigrului; fig. femeie crudă şi rea.
tigru s. m. (lat. gr. tigris). Fiară mare, carnivoră, din speţa pisicei, având blana vărgată cu galben şi negru, trăieşte mai ales în Asia şi Africa; fig. om foarte crud.
tigvă s. f. (lat. comp. theca (tecua) învă-liş, cutie). Plantă curcubitacee, din ţările calde, cu fruct foarte mare, care golit de sâmburi şi miez, rămâne ca un fel de oală, uneori cu două gâturi, în care se pot păstra lucruri, seminţe, făină, fuse etc.; în special acest înveliş se numeşte tigvă; 2) cutiea craniană, — tigva capului. — Şi Sârbii zic tigva.
tigvoasă s. f. V. prec. Varietate de struguri ce seamănă la bobiţe cu forma tigvei.
tlhăraie s. f. (daco-gr. dela tyheros, accidental). Mold. Râpă; loc accidental, râpos ţicliş s. n. (dela sihlă p. sihliş). Stufiş. tihnă s. f. (baza duh, ca în partea finală din o-dihnă). Odihnă, linişte, — putinţă, râ-gaz de a respiră.
tihni (a) v. V. prec. I) A avea răgaz, linişte ; 2) a (i) prii. — Şi Slavii au dela vorba duh felurite cuvinte ca şi tihnoti, din dâh-nuti, dăhati a respiră, cari având aceeaşi bază duh se aseamănă cu cele româneşti.
lihnit, ă adj. V. prec. Liniştit; mulţumit; nezbuciumat; vieaţă tihnită.
ţiitoare s. f. (dela vorba ţine). 1) Femeie întreţinută (concubină) ce ţine loc de soţie;
2)	mâner, ureche, ce ţine său de care se poate ţine, trage, ceva.
ţiltor s. m. V. ţine. Care ţine; care păstrează ; care durează ; de care se ţine, apucă, ceva.
ţiltură s. f. (dela ţine). Horă jucată repede, cât pot să ţină cei mai buni sau ageri jucători.
tu
842
tim
tlj adv. (daco-gr. din tis, unul ca altul). Vechiu. Asemenea. V. tiz.—Slavii zic tiujcle.
tillaceie s. pl. (lat. dela tilia, teiu). Bot. Plante, arbori, ce au ca t p teiul.
tilburi s. n. (cuvânt englez dela numele inventatorului). Cabrioletă foarte uşo.irâ cu burduf pentru acoperit.
tilincă s. f. (lat. dela tilia, teiu). Fluier făcut din scoarţă de teiu, sau de paltin, ori răchită, însă fără găuri. — Şi ungurii zic tilinka.	>
ţlmbală s. f. (gr. kymbalon, dela kymbe ceaşcă)! Taler de alamă, ce serveşte ca instrument muzical la o famfară ; mai des limbate, fiind totdeauneă două asemenea talere ce lovesc unul într’altul.
timbra (â) v. (fr. timbrer). 1) A aplica, lipi, un timbru pe o petiţie sau pe o scrisoare ;
2)	a plăti taxa de timbru pentru un registru ;
3)	a imprimă timbrul pe hârtia ce devine timbrată.
timbrat, ă adj. V. timbru. Cu timbru aplicat sau incrustat; s. n. acţiunea de a timbra.
timbru s. n. (fr. timbre, un clopoţel de semnal ce se pune pe birou, în care loveşte un ciocănel prin apăsare cu degetnl, — de aici: 1) muzic. calitatea şi felul deosebit al sunetului sau sunetelor, — o voce cu un timbru plăcut; 2) marcă său desemn ce se imprimă pe hârtie (de către autoritatea indicată de stat) spre a percepe taxa cuvenită: timbru umed, care se aplică cu cerneală sau coloare; timbru sec, ce se aplică prin apăsare şi lovire cu anume tipar; 3) hârtia, coloala timbrata; 4) bucăţica de hârtie pe care este imprimat chipui, desemnul, timbrului ; 5) marcă poştală.
timid, ă adj. (lat. timidus, dela timere, a se teme). Sfios.
timiditate s. f. V. prec. Sfieală. timin s. n. (turc timin). Monedă turcească din vechime.
timleac s. n. (lat. dela temo, temonis, proţap, oişte — temolicus şi timolicus şi temeleac). Cârlig lung, cS oiştea de trăsură, care se înfige în morun când este mare, spre a-1 putea tragd. — întrebuinţat mai des de pescarii ruşi: temleac, dar baza este latină precum am arătat.
timoftică s. f. Bot. Plantă de nutreţ (germ. timothe-usgras).
timp s. n. şi uneori m. (lat. tempus). 1) Vreme — timp ploios; 2) durată ce se măsoară cu ceasul, ziua, anii sau lunile; 3) durata nemărginită ; 4) epocă determinată, pe timpul voivozilor; 5) ocazie potrivită — nu e timpul; 6)' moment potrivit, aşteptat —
tocmai la timp; 7) răgaz — cer timp de gândire; 8) muzic. diviziunea măsurei şi felul ei mai grăbit sau mai încet, — timp de marş; 9) gram. formă ce ia verbul, după epoca acţiunei, lucrării sau stării: sunt trei timpuri: prezentul, trecutul şi viitorul; 10) milit. număr de mişcări ; — încărcarea ar- -mei se face in 6 timpi; 11) cu timpul adv. . mai târziu, pe încet sau treptat; 12) din timp, de mai ’nainte; 13) răstimp, durată — timp de 6 zile; 14) intre timp, până una alta. „ timpan s. n. (gr. tympanon, tobă mică). 2 Anat. Membrană' în fundul urechei, în care 1 lovesc vibraţiunile aerului şi produc auzul. Arhit. spaţiul neted din cuprinsul unui fronton. 5 timpuriu, ie adj. şi adv. V. p ec. 1) De- ' vreme; 2) precoce.
tină s. f. (daco-gr. din tyntlos, noroiu, tină). Noroiu, glod; fig. necurăţenie. V. întina.
' ţine s. m. V. ţanc şi ţăncuşă. 1) Fără- j miţă tăiată prin crestarea unui băţ, bucăţică; i 2) fig. fam. copil mic, băieţel; 3) ţincul ; pământului, căţeluşul pământului, şuiţ. Mold. \ Trans.—Şi Ungurii zic cenk, la lucruri mici: : băieţel, căţeluş, etc. '
ţlncar s, m. V. prec. Mold. Băieţandru. î tlnctorial, ă adj. (fr. tinctorial, dela lat. tinctus, văpsit, boit). De văpsit, plante tine- < toriale.	■
tincturâ s. f. (lat. tinctura). 1) Văpsea lichidă ; 2) văpsea impregnată; 3) soluţiune chimică, colorată : tinctura de iod, conţine iod şi este bună pentru a trata rănile, locul * unde s’a produs o leziune, o răcecală, etc. > tindă s. f. (din lat tendere, a întinde). 1) Săliţă lungă şi îngustă ce servă de intrare la casa ţerănească ; 2) compară cu fr. tente) mic portic, pridvor, la biserică.
tinde (a) v. (lat. tendere). 1) A trage spre ceva ; a năzui; a ţinti spre ceva; 2) a avea intenţiune, a avea de gând.
tindeche s. f. (lat. tendicula). Vergea flexibilă de tablă, lată -ca de 3 centimetri şi lungă aproape de un metru, cu dinţişori la ambele capete ce ţine întinsă pânza, între sulul de dinainte şi rostul urzelei.
ţinea sau ţine (a) v. (lat. tenere). 1) A avea în mână ; 2) a strânge în mână ; 3) a susţine pe palmă sau pe braţe; 4) a avea, a posedă, — ţine în arendă, ţine în gazdă ;
5)	a păstra, — ţine secret; 6) a observă, respectă, — ţine sărbătorile ; 7) a opri, reţine, — ţine in arest; 8) a conserva, feri, — îl ţine Dumnezeu; 9) a memorâ, — a ţine minte; 10) a execută întocmai, — a’şi ţine promisiunea; 11) â- avea în căsătorie, — ţine pe fata lui Dumitru • 12) a consideia,—

843
tin
te ţineam de om cinstit; 13) a costă, — mă ţine scump ; 14) a reuni,—se ţine adunarea, şedinţa; 15) a rosti, — a ţine un discurs; 16) a reţine, â zăbovi, — m’a ţinut de vorbă; 17) a opri, — mă ţine în loc; 18) a durea. — mă ţine intr'o coastă; 19) a înfrâna, stăpâni; — ţine-ţi gura; 20) a sta, — ţine-te drept, ţine gura căscată; 21) a părtini — ţine la (cu) el; 22) a fi devotat, — ţine la ea; 23) a iubi, — ţine la neamuri, ţine mult la cărţile lui; || neutru. 24) a cuprinde, a încăpea,—vadra ţine zece ocale ; 25) acelaşi fig. — n’o ţine pământul de bucurie; 26) a dură,—ţine trei zile; 27) a fi de partea cuiva; — ţine la el; || reciproc 28) a se sprijini, — pe ţine bine în scări; 29) a se îndeletnici mereu, — se ţine de ghiduşii; 30) a se menţine, — se ţine bine la vârsta lui; 31) a se întocmi sau face, — bâlciul se ţine în fiecare Sâmbătă ; 32) a se crede, — se ţine meu cu . cap; 33) a fi mândru, încrezut, — se ţine mare faţă de taţi; 34) a urmări, — se ţine după mă-sa; 35) a se stăpâni, — nu se putu ţine să nu spună; 36) a trăi în concubinaj, — se ţine cu; 37) a fi trainic, solid — ţine mult; 38) a ţine la probă, a suporta o comparaţie, a nu se lăsa întrecut; 39) cu ton imperativ ţine = ia, primeşte; iată, poftim; uite; 40) a’şi ţine gura, a nu spune; a nu destăinui; a înceta vorba ; 41) se ţine bine, rezistă, nu îmbătrâneşte; 42) ţine-te pânză (să nu te rupi) = rezistă, rabdă cât poţi; 42) ţine-te pârleo, fugi să nu te ardă, lovească, bată; 43) a serba, observa (zile de sărbători, posturi); 44) a merge spre, ţine dreapta; 45) a ţine ’n frâu; a stăpâni, a disciplină; 46) a ţine calea, asta întru întimpinare; a opri, împiedeca să meargă.
ţinere s. f. V. prec■ 1) Acţiunea de a ţine; 2) păstrare; 3) ţinere de minte, memorie.
tineret s. n. V. tânăr. 1) Toţi tinerii; 2) mulţime de tineri.
tinerime s. f. 1) tineret; 2) vârsta tine-reţei.
ţlngău s. m. (din vorba ţine, cu forma mărită prin sufix). Copilandru, băieţandru ; fig. târăr fără putere sau fără experienţă.
tingire s. f. (lat dela ting ere, -spoitul ă, smălţuitură). Vas de aramă spoit, costorit pentru fiert dulceaţă sau bucate ; vas de metal smălţuit, pentru bucătărie; — şi-a găsit tingirea capacul, şi-a găsit cineva soţ, tovarăş potrivit, la fel. — Şi Turcii zic tend-jere = castron.
tinichea s. f. (din lat. tenuitas, subţirime (de metal), apropiat de lat. tinnita — care
sună, din tinnio, a sună metalic). 1) Tablă de fer spoită cu cositor şi cai e dă sunet; 2) vas din acest metal, cană de luat apă; 3) fig. scândură lată foarte subţire, de brad; 4) fam. iron. decoraţie sau medalie; 5) fig. sărac, fără niciun ban; 6) lucru de metal prost, fără valoare; 7) a lega tinicheaua, a face pe cineva să plece ridiculizat, cum fac copiii când îşi bat joc de câini, legându-le de coadă tinicheaua ce sună in uru.ă-le şi ei fug de frică; 8) scândură subţire şi îngustă. — Şi Turcii zic teneke, cu înţelesul redus; cuvânt ce pare format în Bizanţ.
tlnichîgerle s. f. 1) Prăvălie cu tinichele (2); 2) atelierul tinichigiului.
tinichigiu s. m. V. tinichea. Meşter care lucrează vase de tinichea; meşter care acopere case de tinichea.
ţintă s. f. (lat. centrum, punct înţepat în mijlocul cercului; gr. kentron, din baza kent, a înţepă, transformat în cent şi ţent).
1)	Centru, punct, în care ţine să ochească, să lovească arcaşul; idem în care se ocheşte cu arma de toc; 2) scândura sau planşa pe re este acest punct; 3) mică pată albă în mijlocul frunţii la cai sau la boi; 4) fig. mic punct luminos ; 5) fig. scop; 6) adv. fix, se uită ţintă; 7) fig. cuişor mic foarte subţire, cu un capăt ca un punct (de metal, sau de lemn, la ghete); 8) proeminenţă şi semn de ochire pe ţeava puştei.
ţintar s. n. (dela vorba ţinti şi ţintă). 1) Joc de distracţie pentru copii, constând din trei patrate desemnate concentric unul mai mare decât altul apoi traversând laturile lor la mijloc prin câte o linie perpendiculară ca să fie pe fiecare lăture 3 puncte adică cele două capete şi intersecţia ; iar cei doi jucători mişcă alternativ 6 boabe, sau hârtiuţe diferite pentru fiecare; dacă reuşeşte să aşeze la rând pe o linie 3, fără a i se interpune adversarul, se ia un semn, apoi altul, până îl reduce la două, când este bătut; 2) uneltă de ferar pentru făcut cuie. ţintat, ă adj. V. ţintă 3. Cu ţintă în frunte, ţintaură s. s. (lat. cent aur ea, gr. ken-tayreion). Bot. centaura, plantă amară, medicinală.
ţlnterim s. n. (lat. diformat din coeme-terium (cit. cemeterium), prin unguresc centerem). Cimitir.
ţinteş adv. V. ţintă 6. Cu privire aţintită; fix.
ţinti (a) v. (dela vorba ţintă). 1) A ochi în ţintă ; 2) a lovi drept în ţintă (centru); 3/ fig. a tinde, a avea drept scop; 4) fig. a se uită fix şi cu atenţie.
ţintire s. f. Acţiunea de a ţinti propr. şi fig.
ţintizoiu s. m. V. cinteză. Bărbătuşul cintezei.
ţintui (a) v. V. ţintă 7. 1) A bate, a prinde cu ţinte ; 2) fig. a prinde, a fixa pe ceva ; 3) a acoperi cu ţinte bătute.
ţintuit, ă adj. V. prec. 1) Prins cu ţinte ;
2)	fig. fixat pe ceva; 3) acoperit cu cuie de fer, — ghiogfi ţintuită; s. n. acţiunea de .a ţintui.
ţinut s. n. V. ţine 1 şi 24. 1) Acţiunea de a ţine; 2) cuprins; 3) fig. cuprinsul unei administraţii, judeţ; 4) loc, întindere, suprafaţă, — un ţinut şes cât vezi cu ochii. Mold. — Cuvântul ţinut, cu înţeles de administraţie şi judeţ, este după latinescul teneo, tenere, câre însemna şi a stăpâni, a ocârmui, de aici moldov. şi vechiu românesc ţinut = stăpânire, — după care şi Slavii au zis derjava stăpânire, dela derjaţi, a ţine.
ţinută s. f. (din vorba ţine, însă după fr. tenue). 1) Felul de a fi îmbrăcat, — mare ţinută, îmbrăcăminte de paradâ, cea mai frumoasă ; — 2) felul de â se înţăţişâ, a’şi ţine corpul, — ţinută demnă.
ţinutal, ă adj. V. ţinut 3. De ţinut ju-deţian.
ţinutaş s. m. V. prec. Locuitor al unui ţinut, judeţ.
tinzar s. m. (dela tinde, întinde]! V. tin-deche.
tinzătoare s. f. (dela tinde). Trăgătoare ce leagă chilna la fundul carului.
tio 1 interj, (lat. comp. te-i (ire) = du-te, urmat de interj, lat. o/). Exprimă alungarea cânelui ca ţibă.
tioc s. n. V, toc.
tiohăl (â) V. A alungă cu exclamarea tio! Mold.
tip s. n. (gr. typos, formă, figură). 1) Figură, chip ; 2) figură, formă originală; 3) figură simbolică imprimată sau gravată; 4) caracter tipografic; 5) totalitatea caracterelor distinctive ale unei rase sau ale unui popor;
6)	fig. iron. un tip, un necunoscut; 7) un om origina), ciudat.
ţipă (1) (a) v. (lat. din sifilum, şuier, s’a făcut sifă — ca fr. siffler, şi apoi ţipă). 1) A scoate un strigăt sau o articulaţie vocală ca un şuier.
ţipă (2) (a) v. (lat dela sipo, ţiş/iitură). A ţişni — a fugi repede; a aruncă. Transilv. ţipă ’n casă, intră repede în casă.
ţipă s. f. V. ţipă. Trans. 1) Fluier de teiu sau de salcie; 2) ţiplă.
tipar s. n. (gr. bizantin typarion). 1) Formă găunoasă, sculplată, în care se poate turnă o pastă, sau matei ial topit, spre a-i da o formă, — tipar de clopot-, 2) formă scobită in lemn pentru făcut ciubuce la zidărie ;
3)	model tăiat din hârtie spre a croi haine sau rufărie; 4) formă de turnat litere tipografice ; 5) arta de a imprimă ; 6) producţi-une de tipografie ; 7) acţiunea de a imprimă,— greşală de tipar; 8) presă, — libertatea tiparului; 9) şablon pentru zugrăvit.
ţipar s. m. (dela ţipă). Peşte fără solzi, lung ca şarpele, care ţipă când este prins.
tipări (a) v. V. tipar. 1) A imprimă cu litere sau stampe; 2) a publică prin imprimare ; 3) pop. a apăsă, presă, cu mâna, — aşază şi tipăreşte binişor făina. Mold.
tipărit, ă adj. şi s. Imprimat; aşezat şi apăsat bine.
tipăritură s. f. V. tipări. 1) Lucrare de imprimerie; 2) carte imprimată ; 3) apăsare si aşezare cu palma. Mold.
ţipăt sau ţipet s. n. V. ţipă. 1) Acţiuhea de a ţipă; 2) sunetul ascuţit produs prin a-ceastă acţiune.
ţipenie s. f. (dela ţipă, ca şi suflare, dela sufla). Suflare, fiinţă, — nici ţipenie de om nu iera, — nimeni, nici un om.
ţlperig s. n. (germ. din zubringen, a reuni). Amoniac, sau sare amonicală, ce serveşte la lipit tinicheaua cu cositor sau ca să prindă cositorul pe alt metal. — Numirea s’a format prin repetarea verbului german, de către tinichigii streini.
tipic s. n. (diminutiv dela tip). 1) Bis. Carte care arată amănunţit regulele şi formele, în ordine obişnuită, a serviciului bisericesc în diferite ocaziuni şi sărbători; 2) fig. formular fix, — după tipic.
tipicar s. m. V. prec. Formalist excesiv, care se ţine strict de tipic.
tipsi (a) v. (din gr. typos formă, chip). A potrivi bine, cu pricepere.
ţiplă s. f. (lat. dela caepa (cepa) cepuia (ca zceibel german şi dif. ţibule) cepuşoară, foiţă de ceapă). Pojghiţă foarte subţire, ca: foiţa dintre păturile bulbului de cşapă;2) peliţă de beşică de bou, ce se punea în loc de' geam la ferestre; 3) oiice peliţă subţire tare, ca gutaperca fină, etc. V. ţibiă.
tipograf si m. V. urm. 1) Om care practică arta tipografiei; 2) patronul unei tipografii.
tipografic, ă adj. De, sau pentru tipografie.
tipografie s. f. (gr. comp. typos, formă, chip, calup; grapho, scriu) 1) Arta de a scrie prin imprimare cu litere turnate îţi a-
tip
845
tir
nume foi mă, sau sculptate din lemn, — imprimare ; 2) atelierul unde se imprimă.
tipsie s. f. (daco-gr. dela typsis, bătătură, şi typosis, obiect modelat, fasonat).-1) Tavă rotundă mare de aramă;-2) taler de ţambale; 3) tabla de metal obţinută prin bâtei ea foaiei metalice. Vexhiu.
tiptil adv. (din gr. antic tytftos, mic, — făcut ca adverb cu terminaţie latină ii (el. Pe furiş, făcânduse mic, pitulându-se, — s’a apropiat tiptil şi Va apucat. — Turcii zic tebtil.
tir s. n. I (fr. tir, trageie, dela tiv ar, a trage). Tragere la ţintă cu arma.
tir s. n. II (lat. din telum, săgeată). Uneltă ascuţită, cu care rotarul bage forma curbă cum trebuie tăiată obada.
tir sau tiri adu. (lat. diformai din talis, tale, aşa fei, aşa, — ca şi fr. tel). Asemenea la fel, tot una, — tirirni unul, tirimi altul, la fel mi-e unul ca şi altul, nu e mai bun Unul ca altui. — Şi Sârbii zic ter, asemenea.
tiradă s. f. (fr. tirade, dela tiv ev, a trage). Frază sau cugetare cu înţeles obicinuit, dar spusă cu ton grav ori solemn.
tiraj s. n. (fr. tirage, tragere). 1) Tragere (tipărirea) a unui ziar, cărţi, 2) — un tiraj de atâtea mii exemplare ; 2) puterea de tragere a sobei, — n’are tiraj, nu trage.
tirallori s. pi. (fr. tirailleurs, dela tirer, a trage). Soldaţi buni trăgători cu arma, răsfiraţi spre a trage asupra duşmanului.
tiran s. m. (gr. tyrannos). Antic. 1) Cel ce usurpâ puterea de stat şi guvernă prin cruzime; 2i principe care guvernează piin cruzime şi săvâişeşte nedreptăţi; 3) cel ce abuzează de puterea sau de autoiitatea sa şi împilează sau face nedreptăţi; 4) pop. rău, nemilos.
titanic, ă adj. V. prec. 1) Cu tiranie; 2) de tiran.
tiranie s. f. (gr. dela tyranneo, a guverna ca tiran). V. tiran). I) Guvernarea unui tiran;
2)	oprimare, împilare politic, administrativă ;
3)	purtare nemiloasă şi abuzivă ; 4) fig. im-puneie forţată contra voinţei sau gustului,— tirania modei, etichetei, etc.
tiranisi (a se) V. preced. 1) A face uz de tiranie faţă de alţii; 2) a suferi tirania (4); 3).a se tortura impunându-şi restrlcţiuni, — se tiraniseşte ca sd strângă bani.
tiregie s. f. (scurtat din stirigie). Zgură, stirigie; calcar ce se depune din apă văroasă.
tiriac s. n. (gr. dela tyroo, a amestecă, închega; fig. a zăpăci). Preparat farmaceutic, lichid gros, în care intră opiu, şi care produce
un fel de ameţeală, însă vătămător pentru cieier şi nervi. — Şi Turcii ziz tiriak, narcotic, — preparaţiune provenită deia popoarele asiatice, dar denumită în orient cu vorbă greacă.
tiriachiu, ie adj, V. tiriac. Cel care ia tiriac şi se ameţeşte ; fig. ameţit, beat, turmentat. — Turc tiriaki, care bea opiu.
tiriplic s. n. (turc tire-iplic = fir de bumbac). Fir de bumbac pentru împletit (colorat roşu, albastru, sau alb', — ‘împletituri de tiriplic; fig. adu. neted, strună, — merge tiriplic lucrul.
tiroid adj. (gr. dela tyroo, a închega, ' tyro-oidos, umflătură închegată). Anaţ. Umflătură cartilaginoa să ce este la gât în faţa laringelui; — glande tirroide.
tirs s. n. (gr. tyrsis, turn). Mitol. Suliţă înaltă împodobită cu iederă cu care erau înarmate bacantele ; bot. aşezarea florilor în formă de piramidă.
tisă s. n. (l it. taxus). Arbore totdeauna verde cu lemn roşiatic şi mirositor, întrebuinţat în industrii şi sculptură sau gravură, special ca înveliş Ia creioane.
ţiş! ţiş 1 interj. Onomât. Exprimă 1) sunetul ieşirei unui lichid aiuncat cu putere prin o mică gaură sau tub, — laptele când se mulge, face ţiş, ţiş! 2) sunetul talaşilor când ies din râncieaua, din broasca tâmplarului, când gelueşte scândura.
ţişnl (a) v. (din onomat. ţiş!). A ieşi cu putere, a isbucni, un lichid; 2) a se arunca în sus o coloană de lichid; 3) fig. a ieşi repede, — un iepure ţişni din tufiş. ţlşnire s. f. Acţiunea de a ţişni. ţişnitor, oare adj. Care ţişneşte; s. f. locul de unde ţişneşte.
ţlşnitură s. f. Efectul ţişnirei; acţiunea de a ţişni.
tist s. m. (laţ din testa, fig. cap ; ca ital. testa — c ip; căpetenie, ca fr chef). Şef, căpetenie de gardişti, ofiţer de poliţie.— Ungurii zic tiszt, ofiţer.
ţlst! interj. (Onomat. amplificat din stl Taci! tăcere! ţlşti (a) v. V. ţişni.
ţişti! interj. V. ţiş! şi ţişni, Exprimă: 1) o izbucnire repede de lichid; 2) ieşire şi fugă repede; 3) trecere şi fugă repede; 4) fugă şi in nare sau ascundere repede, — ţişti in casă, de frica lui; şoarecele ţişti în bortă.
ţlstul (a) v. V. ţist. A pronunţa interj. ţist; a îndemnă la, sau a pretinde tăcere.
titan s. m. (gr. deia Titan, gigant, mitologic, fiu al lui Uranos şi al Crheei (zeul ce-
tit
846
/
ţ'u
rului şi zeiţa pământului) a voit să se urce în cer punând munţi peste munţi, dar fu trăsnit de Jup.ter). Uriaş, om foarte puternic.
titanic, ă adj. V. prec. De titan, uriaş foarte mare, — sforţări titanice. tltanism s. m. V. prec. Năzuinţă de titan, ţiţeică s. f. V. ţuţeică şi ţâţeicâ. ţiţeiu s. n. (dela vorba ţâţă şi laptele prim, din ţâţă). Un zer îngroşat (ca şi co-rasla) ce se obţine prin încălzirea şi meste-carea zerului în căldare, pe un foc uşor de jăratec; 2) petrol brut, care, prin procedee primitive, se extrăgea din păcură)' incălzind-o uşor şi mestecând-o ca şi cum se făcea ţiţeiul de către ciobani, ţiteră s. f. V. citeră. titirez s. n. (lat. din titillo, titilarre, a mişcă; titiUatus, pus în mişcare). 1) Beţişor care, mereu pus în mişcare de peatra morii, ce se învârteşte, mişcă teica spre a cădea boabele din ea la măcinat; 2)jucărie de copii, din capătul scurtat al unui fus, sau un corp rotund şi o mică axă, care răsucit puternic, merge mult învârtindu-se pe jos; 3) fig. fam. copilaş care ujnblă repede, titiun s. n. Mold. V. tutun. titlu s. n. (lat. titulus). 1) Inscripţiune în fruntea unei cărţi sau a unei scrieri; 2) subdiviziune a unei codice de legi; 3) nume de demnitate, — titlu de principe: calificaţie, denumire, — titlu de prieten ; 5) funcţiune,— titlu de arbitru; 6) grad, calitate, — cu titlu provizoriu; 7) act, diplomă ; 8) jurid. act juridic, — act de posesie, — titlu de proprietate ; 9) drept recunoscut, — are, un titlu la recunoştinţa posterităţei; 10) ti-pogr. caractere, fel de litere; 11) grad de puritate a aurului sau argintului.
titrat, ă adj. Care posedă un titlu sau o diplomă.
titular, ă adj. (fr. titulaire, V. titlu). Cel ce ocupă o funcţiune în baza unui titlu, sau este definitiv în acea funcţiune.
titulatură s. f. V. titlu. Felul de a se întitula nobilii. (Titulaturile vechi de boierie, de pe lângă domni, s’au păstrat atât cât şi formele de domnie, între cari acea de ban, de sub-ban sau jupan, iar cele greceşti mai noi, ca chir au ajuns în derîdere; cocon, aproape dispare, iar acea de domn, de oii-gine latină, şe păstrează cu toată cinstea cuvenită; — însă cea de boiar, deşi de origine băştinaşă, latifundiară, va dispare curând din moment ce latifundiile au dispărut).
ţiu! ţiu ! interj, (onomat). Exprimă: 1) sunetul ascuţit, cam şuierat, ce se aude uneori de sine în lăuntrul urechei; 2) scheuna-
tul pisicilor mici, a căţeilor sau a puilor foarte mici; 3) flueratul s bţire al unei maşini ;
4)	flueratul glonţulu; de puşcă străbătând aerul.
tiugă s. f. Olt. V. teucă şi teică. ţiul (a) v- A se produce sunetul ţiu! — imi ţiuie urechea. ţiuit s. n. V. urm.
ţiultură s. f. V. prec. Acţiunea de a ţiui şi efectui ei. tiuleiu s. n. V. tule.iu. tiv s. n. V. tivi. îndoitnra cusută, pe marginea unei îmbrăcăminte sau haine, ori ru-fărie etc., spre a nu se desfrămâ, (tivul se coasă cu tighel).
tiva s. f. V. tiv şi tivi. Fugă pe de margine, pe la o parte (cum e cusut tivul pe margine).
tivgă s. f. V. tigvă.
tivi (a şi a o) v. (din vorba tighi, dela tighel, V). A face un tiv, fig. a o tivi, a fugi pe de laturi, a fugi să nu fie văzut, ţivil s. m. V. civil.
tiviiechie s. f. V. teoelechiu.' Peptar ţeră-nesc, sprinten (ca ai ostaşilor vesel). tivilichiu, ie adj. V. tevelechiu. tivitură s. f. V. tiv. Lucrărea de a tivi. ţivil (a) v. (dela ţiu! ţiuli, cu transformarea lui u în v). A fluera cum ţiuesc puii, spre a momi păsările. Mold.
ţivlitoare s. f. V. prec. Un fel de fluieră-toare ce tivleşte.
ţivloiu s. n. V. prec. Fluer de gardist, tiz s. m. (daco-gr. dela tis, unul ca altul, asemenea). Cel ce are numele asemenea cu al altuia, omonim.
tizană s. f. (lat. tisana şi ptisana, un fel de fertură de orz, de aici fr. tisane). 1) Fer-tură cu felurite plante sau rădăcini farmaceutice; 2) vin spumos ca şampania.
tiz ic, s. m. (turc tezek). Baligă uscată şi presată, cu care ţeranii din Pobrogea şi unde nu sunt păduri, fac foc în timpul iernei.
toacă s. f. (dela onomat toc!) Bis. li Scândura în care se bate ritmic cu un ciocan, spre a semnala inceputul unui serviciu ce se face în biserică, mai ales la mănăstire, unde se face şi slujba dela miezul nop-ţei; 2) acţiunea de a toca şi sunetul produs ;
3)	timpul când se toacă" la biserică (oră 4 după amiază pentru vecernie); 4) orice scândură sau obiect în care se bate tot! toc)! spre a da semnal lucrătorilor zidari ca să se odihnească, sau să reînceapă lucrul; 5) toaca’n cer, presupus semnal ceresc, după care cocoşii cântă şi vestesc în noapte cam ce oră este; ştie şi toaca ’n cer, ştie orice.
toa
847
tob
toacă-gură s. m. fam. Care vorbeşte tare şi mult, fără rost; verb. îi toacă gura.
toaie s. f. (lat. dela tollere, şi tollo, a ucide, ca fr. tuer). Bot. Plantă otrăvitoare zisă şi omeăg.
■ toalpă s. f. (comp. taiu-pe). Uu f:l de bardă de dogar. Mold.
ţoală s. f. (V. ţol). 1) Pânză groasă din care se face ţolul; 2) aşternut, scoarţă, pe pat sau pe jos; 3) pl. ţoale. pop. Olt. îmbrăcăminte ; aşternuturi.
toaletă s. f. (fr. toillete, cit. toalet, dela ţoale, pânză). 1) îmbrăcăminte de damă ; rochie şi găteala depe cap, — toaletă de bal; 2) oglindă ce serveşte pentiu a se îmbrăca şi găti o damă; pop. oglindă micuţă, rotundă ; 3) acţiunea de a se spălă, îmbrăca şi găti — îşi face toaleta.
toamnă s. f. (lat. din autumnus, toamnă). Anotimp dela 22 Septembrie până la 22 Decembrie ; fig. vârsta ce precede bătrâneţei.
toană s. f. I (lat. din torno, a întoarce, a învârti, în care s’a perdut /•)• 1) Răstimp; 2) capriciu, care vine din timp în timp, sau periodic; 3) vârtej de apă; 4) produşcă; 5) dispoziţie sufletească, — Vam găsit in toane bune.
toană s. f. II (dela celtic, prin fr. tonne şi tonneau, butoiu). Trans. Butoiu, butice, toarce (a) v. (lat. torquere, a suci,' a toarce). 1) A răsuci cu degetele şi cu fusul firişoarele de lână, in, sau cânepă ori bumbac ; 2) fig. poet. a înfiripă pe rând imaginile ; 3) fig. a sforăi (pisica când doarme, asemănat cu zbârnâitul fusului la tors şi ironic, că ea doarme şi nu lucrează), toarcere s. f. V. tors. toartă s. f. (laţ. torta, incovâiată). 1) Urechea de care se apucă oala, cofa, cana; 2) inel puternic de fer; 3) cercel; 4) adv. la toartă, intim, de aproape; — prietenie la toartă ; 5) straşnic, — au tras un chef la toartă.
toast s. n. (fr. to(a)st, din lat. tostum, însetat (torred). 1) Propunerea de a bea în sănătatea cuiva; 2) urare ce însoţeşte această propunere; 3) pahar de vin (şampanie) ce se bea, însoţit de o urare, felicitare.
toasta (a) v. A ridica paharul şi a pronunţa un toast. V. preced.
tobă s. f. (daco-gr. din thabal, o tobă cu .fund rotund de metal) 1). Cilindru foarte larg de foaie metalică, sau de veşcă (de lemn), pe care este bine întinsă la capete o piele subţire, în care se bate cu un scurt băţ, ce are la cap o măciucă tot de piele, şi serveşte prin bubuiturile ei, spre a complecta o fam-
fară,-— se zice şi tobă mare; 2) "tobă mică, barabană ; 3) burduf de porc, curăţit, în care se pune.carne, slănină tocată, mirodenii, şi sânge închrgat dela porcul tăiat şi' apoi, pus la fiert iar pe urmă presat în formă de tobă, serveşte ca mezel, la fel cu salamul ; 4) fig. burduf plin, — e tobă de carte';
5)	a bate la tobă, a vinde la licitaţie (forţat) ; a da faliment; 6) a bate toba, a vorbi tare (unui surd); 7) idem — a tuşi tare şi mult; 8) figura de caro la cărţi de joc, reprezintă om gras, — de tobă; 9) a bate toba, fig. a divulga, a spune ta toţi. —= Ungurii zic ciob, vădit o diformare din tobă.de . thabal; se aude şi în Mold. dobă.
toboşar s. m. V. tobă. Cel ce bate toba. (Mold. doboşer).
toc î interj, (onomat.). Sunetul unei lovituri tari (mai ales în lemn sau scândură).
toc ! toc ! toc ! V. prec. Lovire repetată, în uşă, spre a prevesti intrarea sau a cere permisiune de a intra.
toc s. n. (daco-gr. dela thokos, scaun). Călcâiul înalt ca un scăunel, al încălţămintei.
toc (mai corect tioc mold.) s. ti. (lat. dela theca, lădiţă, cutie pentru pus condeiele de scris). 1) Cutie sau geantă de pus cărţile, condeiele şi caietele pentru dus la şcoală; 2) condeiu ; 3) cutioară de piele sau de carton pentru păstrat ‘pistoale, revolverul; 4) teacă mică de lemn în care se pune gresia de ascuţit coasa la cosit, (să aibă şi apă în ea; 5) cutie cilindrică de carton pentru păstrat creioane, plumerâ ; 6) pervazul de lemn al uşei sau ferestrei, în care sunt prinse ba-‘ lamalele şi care e fixat de zid; 7) văcălia morii; 8) partea exterioară a cornului de a-nimal; 9) capătul de metal al condeiului, în în care se bagă peniţa. — Şi Croaţii zic tok, teacă.
ţoc 1 interj, (onomat.). 1) Exprimă zgomotul sărutărei; 2) zgomotul suptului pruncului.
tocă s. f. (fr. toque din celtic tok). Capela rotundă şi fără margini, pe care o pun pe cap magistraţii când judecă sau 1a ceremonii.
tocă (a) v. V. toacă şi toc! 1) A bate toaca; 2) a clămpăni din cioc (barza); 3) a vesti o slujbă bisericească prin toacă şi tragere de clopote; 4) fig. a vorbi prea mult, neîntrerupt, — toacă la palavre; 5) a bate mult în ceva : 6) a tăia (carne sau alt ceva) în mici bucăţele, prin. lovituri multe, cu cuţitul sau cu alt instrument tăios; 7) a se tocă, s se fărâmiţa, roade, — pluşul se toacă; 8) fig. a ruină prin clieltueli, — şi-a tocat averea ; proverb: pentru baba surdă nu toacă popa de două ori — nu se re-
toc
848
toc
petă ce s’a spus o dată, dacă n’ai fost atent.
ţocăl (â) v. V. ţocl 1) A săruta sgomotos; 2) a suge sgomotos.
tocăfie s. f. (dela tocă 5). Lemnul de care sunt atârnate vatalele la ţeşut.
tocană s. f. V.- tocă 6). 1) Mâncare cu bucăţele mici de carne, cu ceapă şi grăsime. Atold.; 2) mâncare din prune de toamnă (perje), fierte fără apă, numai în zeama lor, şi cu puţină ceapă tocată.
tocăni (a) v. V. toc! şi toca. 1) A bate repetat toc! toc! 2) a tocă (6) mărunt; .3) fig. a vorbi tare şi prea mult.
tocat, ă adj. şi s. n. V. tocă. 1) Acţiunea de a tocă propr. şi fig.', 2) tăiat foarte mărunt ; 3) ros, mărunţat; 4) fig. ruinat de avere.
tocător s. n. V. tocă. 1) Lemn sau scândură specială pe care te toacă carnea; 2) cuţit, satâr, de tocat; s. n. Cel ce bate toaca.
tocătură s. f. V. tocă 6, 7. 1) Carne tocată ; 2) puzderie, resturi din materie sau paie tocate, fărâmiţate; 3) mâncări de carne to-cafă: chiftele, sarmale, Olten.
toci (a | se) v. (din lat. tusus, lovit, pisat, bătut cu ciocanul (din tundeo, rudă cu tudes, ciocan). 1) A bate, roade, uză, muia, vârful unui lucru ascuţit; 2) a se îngroşa prin uzare tăiuşul (cuţitului, săbiei).; 3) fig. a se uză, a ură, a slăbi, muia — s’au tocit simţurile.— Şi Ruşii zic tociti, a ascuţi.
tocilă s. f. (V. toci şi slav tociti, a ascuţi). 1) Instrument de ascuţit, prin roaderea cuţitului sau securei pe o peatră rotundă, ce se învârteşte cu un aparat mişcat cu mâna sau cu piciorul. — Şi Bulgarii zic tocilo.
tocilar s. m. V. tocilă. Cel ce ascute cu tocila.
tocire s. f. Acţiunea de a (se) toci 1, 2, 3. tocit, ă adj. V. toci. 1) Rog la vârf sau la ascuţiş; 2) fig. uzat, slăbit, muiat.
tocitoare s. f. V. toci. 1) Vas, putină mare, în care se pun strugurii culeşi şi striviţi; 2) putină mare de murat varză.
tocmag s. m. (baza toc şi tocă şi mage, mactus. mult — sutix ca în ciomag). Mold.
1)	Ciocănaş cu care se toacă, se bate toaca;
2)	pi. tăiţei, foaie de aluat tocată (tăiată) mărunt. — Şi Turcii zic tocmak, ciocănaş ; nu cu înţelesul dublu românesc.
tocmăgel s. m. (mai des plur.). Mold. 1) Mic togmag (2);	) ciupercă mică zisă şi
opintici (care se toacă).
tocma sau tocmai adv. (daco-gr. din dok, a fi convenabil, ma, foarte). 1) Aşa cum convine deplin, exact precis; 2) chiar — tocmai cu mine; 3) cu depărtare — tocmai
acolo; 4) ca timp — tocmai acum (atunci).— Acest cuvânt sub forma confuză tâcma, cu înţeles de numai, se aude şi la Slavi, tocmă s. f. V. tocmeală, tocmai, tocma. tocmeală s. f. 1) Convenire asupra preţului ; 2i vechiu alcătuiie, întocmire, organizaţie ; 3) convenţie, înţelegere, învoeală; 4) potrivire, aşezai e.
tocmi (a | se) v. V. prec. I) A trată cu cinevâ şi a conveni asupra preţului; 2) a angaja ; 3) a’ luă în serviciu; 4) a aşeza bine, a întocmi; a alcătui, a ciuli, tocmire s. f. Acţiunea de a (se) tocmi, tocmit, ă adj. V. tocma şi tocmi). 1) Angajat; 2) convenit din pieţ; 3) alcătuit, întocmit; 4) gşezat, chitit; 5) s. n. acţiunea de a tocmi.
tocsin s. n. (fr. tocsin), Clopot de alarmă, toflegi (a’se) v. (pref. to pentsfci lat. de, — flacceo, flaccere, a se muia). A se muia de tot, a se moleşi, — s'au toflegit merele. Olt.
toflegit, ă adj. V. prec. Moloşit; muiat, putrezit.
togă s. f. (lat. toga). îmbrăcămintea de pe deasupra a Romanilor, ce constă dintro bucată patrată, mare ca un cearşaf, de stofă, cu CEţre îşi înfăşutau corpul peste tunică.
togat, â adj. (lat. togatus) îmbrăcat cu togă.
toiag s. n. (lat. din tignum, prăjină, par — prin prelungirea lui i în teag). 1) Băţ lung de mânat vitele, oile (termen păstoresc); 2) fig. cârja arhierească; 3) baston, băţ de sprijinit pentru bătrâni; 4) fig. sprijin — toiagul bătrâiieţelor; 5) f g. lumânare lungă şi încolăcită de multe ori, ce stă tot timpul i prinsă la căpătâiul mortului. — Şi Slavii au acest cuvânt cu înţeles mult redus.
toiu a. n. (lat. cin tollo, toliere, a iâdicâ în sus). 1) Punctul culminant, culmea; 2) cea mai mare iuţeală sau furie ; 3) cursul cel tnâi repede, curentul apei; 4) fig. zgomot mare.— Cuvântul turcesc toi, benchetui.e, chef, nu este înrudit cu toiul românesc.
ţoiu s. m. (din ţiţă, joi). 1) Zool. Cio-câileţ; 2) păhăruţ de stică, pentru ţuică, umflat şi cu găt îngust şi lung.
ţol s. n. (ca şi ţoală din lat. teta, pânză). 1) Pânză foarte gioasă, cu bătătura din fir gros, din buci de cânepă sau in şi care seiveşte la făcut saci, la acoperit carul, sau la făcut aşternut de întins pe jos, spre a pune seminţele recoltate, etc.; 2) aşternut pe jos din pânza de ţol; 3) pl. ţoale, îmbrăcăminte ; aşternuturi pe pat; pânza de făcut cort. şatră.
toi
849
toi
ţol s. ni. (gîrfti. zoii, cit. ţol). Măsură de 12 linii, mai mare ca centimetrul.
tolăni (a se) v. (lat. dela torus, pernă, saltea (în loc cje toroni). 1) A sta culcat, întins, (nedesbrăcat', pe saltea şi peiină; 2) a sta culcat comod; 3i a sta întins, culcat înfr’o rână ; 4) a se rostogoli pe jos (de plăcere) cum fac cânii.
tolănire s. f. V. prec. Acţiunea de a se tolăni.
tolănit, ă adj. V. prec. l i Culcat comod unsă nedesbrăcat); 2) culcat într’o rână; 3) culcat întins pe jos, — câinii stau tolăniţi la soare.
tolbă s.'f. V. torbu. I) Sac mic în formă de faţă de perină (patrat); 2) sac în aceiaşi formă, din reţea, pentiu pus vânat; 3) idem de piele (toate se atârnă cu un şnur sau curea pe după umăr); 4) sac de excursiune, ce se ia In spate; 5) boccea de marfă; 6) sac sau cutie de pus săgeţi (în vechime).
tolbaş s. m. V. tolbă 5. Negustor ambu-iant, cu tolbă.
tolera (a) v. (lat. tolerare). 1) A îngădui ; a suferi, a permite ceea ce n’ar trebui permis.
tolerabil, ă adj. V. prec. Ceea ce se poate toierâ.
tolerant, ă adj. (lat. tolernns). îngăduitor, suferitor.
toleranţă s. f. (lat. tolerantio). 1) îngă-duire, îngăduinţă ; 2) toleranţă religioasă, îngăduire de a se practica culturile religioase ce nu formează religiuuea Statului; 3) răbdare îndelungată.
-ţoalihă s. f. (dela ţol. 2). Fig. Femeie desfrânaţâ.
ţolincă s, f. V. ţol. Ţol mic de aşternut pe jos ; scoarţe uzate de pus pe jos (şi ţolică).
toloacă s. f. I (lat. comp. de-loqui, a vorbi prea mult — prin forma do şi to). 1J Cel ce vorbeşte prea mult; gureş, (ca lat. loguas, gureş, flecar).; 2) vorbărie multă; ceartă Mold.
toloacă s. f. II (lat. de-loco, de a închiria). Loc rămas neiucrat (care este deci de închiriat). V. pârloagă. Mold.
tolocăni (a) (lat. din de-loqui, a vorbi mult; — loqaens, vorbitor). 1) A vorbi mult;
2)	a se certa vordind tare; 3) a bodogăni, Mold.
tolticănit s. n. V. prec. Faptul de a tolocăni.
tologl (a se) v. (lat. din de-Iocito, a aşeză de tot, răs-aşezâ). Mold. A se culca întins de tot (pe pat, sau pe jos)
tologire s. /. V. prec. Faptul de a se to-, logi; starea tologit. tologit, ă adj. Culcat, întins de tot. tololoi (a) v. V. urm. Mold. A face gălăgie. %
tololoi s. n. (daco-gr. pr'ef. to şi laleo, a face gălăgie). Gălăgie, zgomot.
toloşcan s. m. (lat. (a)dolescens, crescut în vârstă). Mare şi grăsuliu, — un toloşcan de băiat (se zice mai des copiilor) — toloş-cane, am să te dau eu la şcoală...).
toloşcancă s. f. V. prec. Fată grăsulie mare.
tom s. n. (gr. tomos, porţiune tăiată, secţiune). Volum, parte dintr’o lucrare literară.
tombac s. n. (ital, tombaco şi fr. tombac). Aiiaj de zinc şi aramă, din care se toarnă unele obiecte.şi tacâmuri.
tombateră s. f. (ital. tomba, morman (mormânt) şi terra, pământ), lron. Băbor-niţă mare; 2) işlic mare.
tombolă s. f. (ital. tombola). 1) Joc de noroc, cu nişte cartoane sau bileţele numerotate ; 2) joc de noroc cu ruleta, un disc numerotat pe rnaigine, şi pe numărul ce cade bila ce se învârteşte, acela câştigă.
tomnatic, ă adj. (dela toamnă). 1) De toamnă; 2) fig. iron. întârziat, trecut cu vârsta, — ii .cău tomnatic; 3) ş. n. întreţinere pentru timpul de toamnă al oilor, vitelor (ca văratic şi iernatic).
ton s. m. (gr. thynnos, îr.thon). Un peşte de mare, fără oase.
ton s. n. (lat. tonus, sunet). 1) Muzic. sunet; 2) grad mai sus sau mai jos al sune-''tului; 3) fig. fel de a vorbi — ton aspru;
4)	fig. directivă — dă tonul in modă; 5) muzic. felul compoziţiunei unei bucăţi muzicale; 6) desemn, valoare de lumină sau de umbră; 7) pictură, nuanţă a coloarei; 8) coloritul dominant într’un tablou; 9) tonul face muzica, felul cum se pronunţă un cuvânt sau o frază, arată intenţiunea, sentimentul sau scopul cu care se spune, de ex: bine se noate spune cu ton de ameninţate, sau de nemulţumire ori de satisfacţie, de întrebare, etc.
tonă s. f. (fr. fonne). Unitate de greutate de 1000 kilograme.
tonalitate s. f. (V. ton, după fr. tonalite). Muzic. 1) Proprietate caracteristică a unui ton; 2) calitatea unei bucăţi muzicale compuse într’un ton determinat: 3) pict. tonul predominant într’un tablou.
tonic, ă adj. (fr. tonique, din gr. tonos, tensiune şi lat. tonus, ton). 1) Care primeşte tonul sau accentul: — silabă sau vocală,
54
ton
850
top
tonică; 2) muzic. nota tonică, prima notă a gamei în tonul căreia este compusă o bucată de muzică; 3) medic, medicament întăritor, ce dă puteri.
tonsură s. f. (lat. tonsura, tumoare). Bis. cat. tundere în creştetul capului, în formă rotundă, ce se face la cleiicii catolici; ceremonialul acestei tunsori.
tont, toantă, acJj. şi s. (lat. dela tantulus, aşa de puţin ; la fel cu ital. şi spaniolul tonto). Puţin la minte, mărginit, nărod.
tontălău,* tontol (şi tontolete). s. m. (amplificat din tont). Mare tont, ioarte tont.
tontoroîu s. n. (lat. tontus ,-f- torus — aşa trunchiu). 1) Copil trunchios, bine des-voltat; 2) joc repede, când pe un picior când pe altul, cum sar copiii; — a juca tonto-roiu, a sări când pe un picior,fcând pe altul; fig. îl joacă tontoroiu, îl face, il obligă să facă fără voie ceva; il poartă după voie. ţonţorolu adj. V. preced. top s. n. (diformare din gr, tomos, bucată de hârtie, tom, volum). Pachet (înyălit deosebit) în care se află 480—500 coaie de hârtie. — Şi Turcii zic top = pachet.
ţop ! interj. Exprimă săritură repede, sau sosire neaşteptată; ori repezire asupra şi apucare repede.	,
ţopăi (a) v. V. prec. A sări într’un picior şi într’altul; fig. a dansa sărind, prea săltat, ţopălre s. f. Acţiunea de a ţopăi, ţopăit s. n. 1) V. ţopăire; 2) âdj. prea săltat, sărind.
ţoapă sau ţop s. f. (din germ. zopf (cit. topf, coadă). Coadă de păr împletită şi legată cu panglică, la fete ţărnance (prin intermediul sas tsop). ţopârcă s. f. V. urm. ţopârlan s. m. (dela vorba ţop sau ţoapă). Ţărau cu plete (cum se purtă în vechime chiar de către Romani, după introducerea Creştinismului, şi cum erau plăieşii lui Ştefan cel Mare). — Porecla pare dată de elemente germanice, dela vorba ţopf — coadă, plete, şi a luat înţeles de ţăran ordinar, ţărănoiu.
topaz s. n. (lat. topazus). Piatră preţioasă străvezie cu o frumoasă coloare galbenă, topclu s. m. (turc topci). Artilerist, tunar, topenie s. f. V. topi. Distrugere, prăpă-denie; fig.maie nenorocire; fig. navală, mulţime mare.
topi (a | se) u. lat. tabeo, tabere, a se topi, a putrezi, a picură, a curge). 1) A preface în stare de lichid prin acţiunea căldu-rei, — a topi ceară, unt sau metale, etc.;
2)	a se preface în apă ghiaţa sau zăpada;
3)	a dizolvă; 4) fig. a se consumă, a slăbi;
5)	fig. a se prăpădi, a suferi, — se topeşte de doru-i; 6) a pune la topit in sau cânepă (la putrezit în apă); 7) fig. a o păţi -r- s’a topit. — Şi Slavii zic topiti, o amplificare a lui topi prin sufixul slav ti, ‘dela infinitivul verbelor slave.
topic, â adj. (gr. lat, topica, dela topos, loc —' scriere despre locurile comune). 1) Relativ la locuri — numiri topice; 2) s. pl. literar, locuri sau izvoare de unde un orator îşi trage argumentele; 3) medic, medicament ce se aplică exterior.
topire s. f. V. topi; 1) Acţiunea de a (se) topi; 2) dizolvare.
topit, ă adj. V. topi. 1) Făcut lichid ; 2) dizolvat; 3) fig. distrus, prăpădit! 4) fig. slăbit; 5) s. n. lăsarea inului sau cânepei (după ce s’a cules şi uscat) în o baltă stătătoare, ca să putrezească, hlujul, şi să se poată meliţa şi obţine firele textile, topitor s. m. V. topi. Care topeşte, topltoare s. f. V. topi. 1) Vas de topit; 2) baltă mică în care se pune inul sau cânepa la topit. (5).
topograf s. m. V. urm. Cel ce se ocupă cu topografia.
topografic, ă adj. V. urm. D"e topografie pentru topografie; adv. prin topografie.
topografie s. f. (gr. topos, loc; graphein, a scrie). 1) Ai ta de a reprezenta pe hârtie con formaţiunea unui loc, cu tot ce este pe suprafaţa lui, desemnând totul prin semne convenţionale zise topografie; 2) fig. descrierea amănunţită a unui loc.
toponimic, ă adj. V. urm. Privitor la toponimie.
toponimie s. f. (gr. topos, loc, onoma, nume). Nomenclatura localităţilor, rîurilor, munţilor, etc.
topdr s. n. (daco-gr. tomon, tăietor, prin forma tomor şi topor — compară top şi toptan). 1) Secure mare, grea, cu coada lung», care despică lemnul şi cu care se taie lemnele în pădure; 2) adu. şi adj. din topor, tăiat cu toporul, nu neted; 3) fig. grosolan, nedelicat; 4) topor de oase, cel ce îndură, duce greul, face cele mai din greu lucrări.—
Şi Slavii au vorba topor, dar formaţiunea vorbei nu este siavă, or fiind un sufix latin.
toporaş s. n. V. prec. 1) Mic topor ; 2) pl. bot. viorele, — după forma şi aşezarea petalelor, faţă cu codiţa. .
toporoşiu, ie adj. V. prec. Mold. Violet, vioriu.
toportştea s. f. V. topor. Coada toporului; coada dela coasă, toptan s. n. (din gr. tomos, bucată, tan,
8M
tor
_______top ________________,
întins, lung). 1) Grămadă mare; volum mare, {v. top); 2) adv. cu toptanu = f. mult; 3) a di), a vinde cu toptanul, cu ridicata (opus vânzării cu mărunţeaua), en gros; 4) fig. cu totul; în cantitate mare (tom-tan a luat forma top-tan). — Şi Turcii au acest cuvânt, format probabil în Bizanţ.
toptangerie s. f. V. prec. Magazin de vânzare cu toptanul; vânzarea cu toptanul.
toptanglu s. m. V. prec. Cel ce vinde cu toptanul, angrosist.
topuz s. n. (daco-gr. dela tupas, ciocan mare). 1) Măciucă grea, cu cuie cu gămălii, înfipte în ea şi cu coada scurtă de lemn, ce se aruncă dela oarecare distanţă, în luptă, a upra duşmanilor (în vechime); 2) sceptru ca un fel de măciucă, împodobit cu sculpturi şi plăci de argint gravate şi ornate cu pietre scumpe, care se oferea domnitorului, în ve :hime, de către Sultanul turcesc,. împreună cu calul şi sabia, la urcarea în scaun ; 3) fig. sceptiu; 4) cu topuzu, cu forţă, forţat ; 5) piatră mai mare, în jocul copiilor cu pietricele; 6) măciucă groasă şi scurtă. — Şi Turcii au cuvântul topuz.
toră s. f. (lat. dela torus, perină umplută). Arhit. Numirea plăcei de peatră, rotunzită ca o perină, ce este la baza coloanelor stilului ironic, corintic, sau doric.
torace s. n. (gr. thorax). Anat. Coşul pieptului şi cuprinsul lui.
toracic, ă adj. V. prec. Ce aparţine toracelui.
torbă s. f. V. tolbă. Geantă, (de mărimea şi forma unei feţe de perine) făcută din piele, pânză sau reţea.
torcător, oare adj şi s. V. toarce. Cel ce are meseria de a toarce.
toreador a. n. (spaniol toreadore, dela torear, a luptă cu taurii). Cel ce luptă cu taurii în cursele publice ce au loc în Spania.
torent s. n. (lat. torrens). Curg?re repede puhoiu propr. şi fig.
torenţial, â adj. (fr. torrentiel, din lat. torens). Ce curge *sau vine ca un puhoiu.
torid, ă adj. (lat. torridus). Fierbinte, uscat, foarte călduros, zona toridă, cuprinsă între cele două tropice, unde este cea mai mare căldură pe pământ.
toroapă s. f. (lat. din torpere, a înlemni, a amorţi). Amorţire de frică, teamă, groază, întâmplare rea.
toroipan s. n. (daco-gr. dory -f pan = bucată de lemn întreg). Ciomag mare de lemn (pentru a bate), — il luă cu toroipanul. toroipăni (a) o. V. prec. A ciomăgi. torocăni (a) v. V. tolocăni.
toropală s. f. (daco-gr. to-ropalon, măciucă, ciomag). Ciomag de bătut. Mold.
toropeală s. f. V. toropi. 1) Amorţire, somnolenţă; 2) ameţeală.
toropi (a) v. (lat. torpeo, torpere, a a-morţi). A amorţi de somn) a fi răpus, căzut de somn, doborât (de oboseală, de somn).— Acest cuvânt nu are nimic comun cu rusescul toropiţi, a zori, grăbi.	”
toropit, ă adj. V. prec. Amorţit, doborît de oboseală sau de somn.
ţoropocl interj, (comp. din zor şi poc!). De odată, hop odată.
torosi (a) v. (variat din turui). A turui, a vorbi prea mult.
torpilă s. f. (dela lat. torpila, numele unui peşte vărgat, ce prezintă unele proprietăţi electrice şi cu formă de tot lătăreaţă). Numire dată unei maşini explosibile, ce se a-runcă pe sub apă asupra vapoiului inamic, spre a-1 sparge şi scufundă.
torpilor s. n. V. prec. (fr. torpilleur). Vapor de răsboiu special pentru aruncat torpile.
tors, oarsă adj. (dela toarce). 1) Care este răsucit prin toarcere şi făcut fir; 2) s. n. acţiunea sau meseria de a toarce; 3) fig. mârâitul plsicei când doarme.
tors s. ii. (itaî. torso, miezul unui fruct). Anat. şi sculpt. Toracele, trunchiul corpului omenesc, fără cap, mâni şi picioare.
torsadă s. f. (fr. torsade, din lat. tor-queo, răsucesc). Ciucure din fire răsucite.
tort s. n. (lat. tortus, răsucit, învârtit). Fir tors, cantitate de fir tors.
tortă s. f. (Ital. torta, fr. tarte). Prăjitură mare rotundă, ce se face din făină, miez de migdale, nucă, ouă, sau cu ciocolată şi împodobită pe deasupra cu bomboane, sau cu fructe zaharisite.
torţă s. f. (fr. torche). Mănunchiu gros de fire de sfoară, unse cu smoală şi său, ce se aprinde spre a face flacără şi a lumina seara noaptea, la festivităţi, la paradă, — retragere cu torţe, marş sunat de trompeţi prin oraş însoţiţi de soldaţi cu torţe, când este o serbare naţională.
torţei s. m. (lat. dela tortilis, care învârteşte) Bot. Plantă nefolositoare, zisă şi discută; este otrăvitoare, produce ameţeli (învârteală în creier).
tortură s. f. (lat. tortura). Chinuire în diferite feluri; fig. mare suferinţă morală sau fizică; fig. grijă marg şi îndelungată.
tortura (a | se) v. V. prec. A chinul; a (se) supune la chinuri; fig. a’şi provoca singur lipsuri şi strâmtorări; fig. a suferi mult şi greu.
tos
852
tra
tos adj. (;in ital. tozzo, bucăţică, făiă-miţă). Fărăm'ţat — zahăr tas.
toşcă (toaşcă). s. f. (dela taşcâ). Umflat, plin; buhos, păros.
tot, toată a■ j. (lat. totus'. 1) Din care nu rămâne nimic ; 2) întreg, în întregime ; 3) fiecare, — tot omul gândeşte ; 4) s. n. totalitatea ; 5) întregul, complect; 6) orice lucru— iotul are un sfârşii; 7) esenţialul; 8) adu. într’unr; 9) de tot, cu totul; pentru totdeauna; 10) tot una, egal ; 11) tot zici că nu’ţi trebue, atunci dă’mi-l mie, de oare ce zici...
12)	tot are să vie, va veni odată; 13) con-juncţ. (u toate că, deşi; 14) tot o dată, în acelaşi timp.
total s. n. (după fr. total şi tot). 1) Sumă; 2) totul; 3) adj. întreg, complect; 4) adu. în întregime, ce tot.
totalitate s. f. (din tot, după fr. iotalite). întregimea, cuprinsul general.
totdeauna adu. (compus tot -f- de-a—una = tot într’una). 1) Fără întrerupere; 2) în ori ce timp; 3) înti’una; 4) pururea, veşnic, totlfne s. f. V. totalitate. totuşi adu. (comp. şi-tot). Şi cu toate a-cestea; peste toate sau indiferent de orice,— totuşi trebue...
toval s. n. (dela vechiu rom. duvulm, armăsar). Talpă groasă din piele de cal pentru cisme; piele groasă de bou; fig. grosolan nesimţitor, — obraz de toval.
tovarăş s. m. (lat. comp. de-paris = de păreche, — prn diformare do-baris şi do-varis (par, paris, egal, de o potrivă). 1) Păreche, — am să-i cumpăr■ juncului un tovarăş şi-l pun la plug; 2> însoţitor, — tovarăş de drum, de suferinţă; 3) aso- • ciat; 4) camarad; 5) denumii ea membrilor din partidul socialist sau comunist.—Numirea de tova/'ăş este dela înperecherea vitelor, ca să fie la fel ca- mărime, coloare sau putere de a trage. în limba slavă, în special rusească, forma tavarişi sau tovarişci a păstrat pe i din paris latin, iar înţelesul este ca şi în româneşte, ceea ce arată că vorba şi noţiunea de tovariş, a trecut dela Daco-Latini la Slavi.
tovarăşe s. f. V. prec. Pereche ; soţie; a-sociată, colegă.
tovărăşenie s. f. V. tovărăşie. tovărăşesc, ească adj. De tovarăşi, tovărăşie s. f. V. prec. 1) împerechere; 2 : asociaţie; 3) împrietenire, tovărăşeşte adu. Ga tovarăşi, în mod egali toxic, ă adj. tgr. toxicon, otravă). Otrăvitor; s. n. otravă.
toxicologie s. f. (gr. toxikon, otravă, logos vorbite). Ştiinţă, tratat despre otrăvuri.
trabant s. m. (germ. trabant, ostaş, jandarm, din lat. trabeatus, cavaler). Dorobanţ, jandarm din vechime.
trabuc s. n. (din ital. trombci,trombucu-ia, mică trombă). Ţigaretă; ţigară; lulea.
trăcăneală s. f. V. franc, trăncăni. Umbletul calului şi zgomotul produs.
trachit s. n. (fr. trachyte, din gr. trachos zgrăbunţos). Rocă cristalină poifirică.
trac, ă adj. Ce este din Tracia, provincie la sud-vest de Constantinopolul de astăzi.
tract s. n. (lat. tradus, ţinut ocârmuit, din tracto, tractare, a conduce, a ţine). Ţinut, jurisdicţiune. Trans. tracta (a) v. V. trata. tractat s. n. V. tratat. tractir s. n. (rusesc tractir, restaurant, dela lat. tractare, a îngriji). Mole/, vechiu. Cârciumă, han, ospătărie; (mai în urmă a luat înţeles de casă de prostituţie).
tracţiune s. f. (fr. traction, din lat. tractare, a târî). 1) Acţiunea de a trage, a tâiî;
2)	serviciul de mişcare la căile ferate, trăda (a) v. (lat. din trddo, tradere, a da
către, sau predă duşmanului un secret; 2) a vinde, a transmite, a spune un lucru secret;
3)	a descoperi, a arăta, ceea ce trebuea ascuns ; a se trăda, a se da de goi, a spune fără voie, ceea ce nu trebuia spus.
trădare s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) trăda.
trădat, ă adj. 1) înşelat în încredere; 2) vândut către duşmanul lui sau predat duşmanului; 3) dat de gol, destăinuit fără voie.
trădător, oare adj. V. prec. Cei care trădează.
tradidan s. n. (fr. diform, din drap des clames, — citit dra-de-dam'. Stofă din care se fac macaturi — postăvior.
tradiţional, ă adj. (fr. traditionel, din lat. traditio, transmitere). Ce este conform cu tradiţia; adu. după tradiţie, după obiceiusaii datină, îndătinat.
tradlţiune sau tradiţie s. f. (fr. tradition, din lat. traditio, cit. tradiţio). 1) Jurid. Predarea unui luciu vândut sau dăruit; 2) Uter, transmisiunea verbală a faptelor istorice; 3) faptele transmise rstfei; 4) datină, obiceiu, credinţă sau păreri transmise din generaţie în generaţie.
traducător s. m. (lat. tradnetor, prin fr. traducteur). Cel ce traduce.
traduce (a) v. (lat, traduco, traducere, a duce peste sau dincolo, a strămută). 1) A trece o vorbă, o cuvântare sau o scriere, dintr’o limbă în alta ; 2) fig. a explică ; 3) jurid. a chemă In judecată, a da judecăţei,
tra
853
tra -
tradus în faţa justiţiei; 4) fig. iron. a înşela cu dibăcie.
traducere s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a traduce propr. şi fig. 2) şcolar, temă tradusă dintr’o altă limbă; 3) operă literară tradusă din altă limbă, traductibil,-ă adj. Care se poate traduce, traducţiune s. f. V. traducere. tr, dus, ă adj. V. traduce 1) Trecut din-tr’o limbă în alta ; 2) jarid. chemat sau dat (judecăţei); 3) fig. iron. înşelat cu dibăcie.
trafic s. n. (fr. trafic, din lat. traf acere).
1)	Negoţ, comerţ; 2) fig. negoţ nepermis, câştig ruşinos — trafic de conştinţă.
trafica (a) v. V. prec. 1) A face trafic ; 2) fig. a trage profit din precupeţirea lucrurilor ce nu se vând, — a trafică cu influenţa;
3)	a negocia, a precupeţi.
traficant s. m. Cel ce face traiic (mai des cu înţeles rău) cel ce precupeţeşte.
trafcolog s. n. (compus din tratat (trac-tatus) scriere şi gr. logos, vorbire), ironic. Manuscris vechiu.
trăgaciu adj. V. trage. Care trage bine (animal); s. m. bun trăgător cu arma sau cu arcul; s. n. cocoşul sau limbuliţa ce pune în mişcare cocoşul armei de foc.
tragăn s. n. (dela trage, cu înţeles de a respiră). 1) Respiraţie lungă şi grea ; 2) boală ce constă în umflarea pieptului la vite şi cai; 3) bot. plantă a cărei frunză se pune la buba calului; 4) trăgănare.
trăgănâ (a | se) v. (din trage cu sufix an pentru în). 1) A trage îndelung sau încet; 2) a face o lucrare cu zăbavă, amânând ; 3) a tergiversa ; 4) a merge, a se face prea încet;
5)	a pronunţa prelung — a trăgăna vorba;
6)	a (se) târî încet; 7) a dură mult. trăgănare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se)
trăgănâ.
trăgănat, ă adj. V. prec. 1) Cu durată prelungită; 2) cu întârziere ; 3) prelungit; 4) amânat.
trăgănător, oare adj. Care trăgănează sau se trăgănează; cu trăgănare.
trăgătoare s. f. V. trage. 1) Tot ce ser-veşţe pentru a trage; 2) curea ce ţine atârnată scara dela şea ; 3) curele sau ştreanguri dela trăsură; 4) curea sau maţ de bou cu care se bate (sau trăgătoare 2, întrebuinţată în acest scop); 5) condeiu de compas pentru tras linii la desemnul liniar; 6) măsură de capacitate de o jumătate baniţă ; 7i ureche de ghiată.
trăgător s. m. V. trage. 1) Cel ce trage bine cu arma de foc; 2) trăgaciul dela o armă de foc; 3) bou sau cal învăţat să tragă
la jug sau la ham; 4) condei cu peniţă de compas pentru tras linii la „desemn.
trage (a) v. 1) A târî; 2) a întinde spre a apropria la sine; 3) a duce târînd, boii trag la plug; 4) a respiră greu; 5) a inspiră, — trage pe nas; 6) a înghiţi — trage o duş-că; 7) a înclină, aplecă, — trage creanga;
8)	a lovi, — trage o palmă; 9) a scoate, — trage o măsea ; 10) a suferi, suportă, — multe am tras; 11) a face, a petrece,—am tras un chef ; 12) a chemă, — trage la răspundere ; 13) a îndemna, — îl trage inimă; 14) a face să sune, — trage clopotul ; 15) a cânta cu sentiment, — trage din 'vioară; 16) a frecă pe corp, — trage cu spirt; 17) a trage de mânecă, a rugă cu insistenţă, a provoca la ceva; 18) a trage tutun, a fumâ; 19) a trage cu urechea, a asculta furiş; 20) a trage la măsea, a bea, a fi beţiv; 21) a trage de moarte, a fi în agonie ; 22) a emite, a trage o poliţă sau trată; 23) a cântări, — frage 50 de chilo-grame; 24) a trage la răspundere, — a face responsabil; 25) a trage la scară, a opri trăsura în dreptul scărei; 26) a trage la mal, a acostă; 27) a sufla vântul, a fi curent, trage dela fereastră; 28) a trage pe sfoară, a înşelă; 29) a trage în ţeapă, a înfige în ţeapă ; 30) a trage concluzii, a conchide;
31)	a trage de păr, fig. a interpretă foiţat;
32)	a tipări, imprimă, — trage 1000 de exemplare ; 33) a trage la maşină, a coase cu maşina ; sau pop. a fotografia; 34) a desemnă, ti age o linie, trage un contur; 35) a închide, — trage uşeu ; 36) a tinde, — trage a rău; 37) a trimite săgeata din arc,— trăgeau arcaşii; 38) a absorbi, — trage răveneală ; 39) trage nădejde, a speră ; 40) a trage cenuşa pe turtă, a (se) da dreptate, păitinire; 41) a se întinde (curgând), mierea se trage, se trage smântână când s’a strici, t; 42) a se târî, — abia se trage; 43) a slăbi (la faţă), — tras de boală; 44) a descinde ca rudenie ; 45) a proveni, deriva,— i se trage dda un duşman ; 46) a se izolâ, retrage, — se trage vara Ia munte ; 47) a scădea (apele), — se trage la loc; 48) a trage in judecată, a face proces; 49) a gelui — trage scândura. Olt. 50) trage pe dracu de coadă, o duce greu cu nevoile, sărăcia; n’are bani pop.; 51) se întrebuinţează la imperativ în loc de fă (face) — tra -ge-i un cântec, o citire, un perdaf, o învârteală, etc.; 52) idem pentru dă — trage-i o bătaie, un pumn, un ciocan; 53) a împuşca— trage cu puşca, cu tunul; 54) a bate, — ii trage la spate ; 55) a spun? — trage o min-
tra
854
tra
dună; 56) a se plimbă—se trage cu sania;
57)	,a trage peste cinci, a se păcăli dorind să obţină mult (ca la jocul de cărţi zis şi bacara);
58)	atrage un aghios, a dormi cu sporâituri un răstimp; 59) a trage nădejde ca ursul de coadă,—a speră ceva imposibil; 60) a poposi, a mânea am tras la un han; 61) a (se) trage {cu înţeles de ruşine); 1) a face trupeasca împreunare; 2) a se juca, hârjoni (trăgându-se de mâni); 62) a trage cu ochiul, a se uita pe furiş şi cu coada ochiului la ceva sau la cineva; 63) a trage clopotele (iron. fam.) a face curte, vorbind prea mult; 64) a trage sorţii, â recrută (prin sorţi, pela 1854)65) a trage chiulu, a trag'ela fit (şcolar), a se sustrage dela datorie, a fugi dela ora de curs; 66) trage soba, are tiraj, duce aer şi arde focul; 67) a reţine din bani; 68) a sustrage ; a lua pe furiş ; 69) a avea simpatie, atracţie — trage la mamă-sa, la ai săi; 70) îl trage aţa, îl duce, îl împinge destinul {la râu sau la bine — după credinţele poporului'.
tragedian s. m. V. tragedie. Actor care joacă bine tragedie.
tragediană s. f. V. prec. Actriţă care joacă bine tragedia-
tragedie s. f. (gr. tragaedia. cit traghe-dia, lat. tragaedia). 1) Poiemă dramatica, reprezentând o întâmplare petrecută între personagii însemnate şi care inspiră groaza sau mila; 2) scriere literară în acest gen ; 3) genul de scriere sau jocul teatral al pieselor ce reprezintă tragedii; 4) fig. întâmplare grozavă.
tragic, ă adj. V. prec. 1) De tragedie ; 2) al tragediei sau în felul tragediei; 3) fig. grozav, spăimântător; 4) s. n. partea tragică sau caracterul tragic.
tragi-comedie s. f. (fr. îragi-comedie). Tragedie în cuprinsul căria sunt şi incidente comice; fig. amestec de lucruri serioase sau îngrijitoare eu părţi comice, neserioase.
tragi-comic, ă adj. V. prec. De tragicomedie.
traglâ s. f. (ca lat. tragula, trăgătoare, din traho, trag). Dricul dela căruţă.
tragnă s. f. (din trag, trage). Sagna calului. Mold.
tragodie s.. f. (diformat din gr. traghedia). Descriere tragică; întâmplare tragică, (ve-chiu).
trahanâ s. f. (gr. din trahaion, rotund). Tăiţgi sau steluţe de aluat, în formă rotundă pentru pus la supă. — Şi Turc trahanâ.
trahee s. f. (lat. trachea). Anat. V'ase ce ţin loc de plămâni la unele animale.
trahee-arteră s. f. (din trahee şi arteră). Anat. Canal, ţeava gâtlejului, prin care trece aerul în plămâni.
trăi (a) v. (lat. din ira-eo, tra-ire, a merge înainte, peste). 1) A vieţui; 2) a fi căsătorit ; 3) fig. a fi în concubinaj; 4) a dură, ’ ţine; 5) a se nutri, — trăieşte >cu ierburi. trainic, ă adj. V. trăi. 4. Durabil; tare. trăinicie s. f. V. prec. Durabilitate; soliditate.
traistă s. f. (daeo-gr. troch-kisii = coş rotund). 1) Mic coş împletit din păr de cal, în care se dă ovăz la cai; 2) mic sac cu baieră făcut din lână ţesută şi în care se pun merinde sau lucruri pentru drum, şi care se a-târnă pe umăr sau se leagă la car; 3) geantă de şcolar; 4) iron. traista cu grăunţe, pop. momeală, îndemn; profit pe degeaba (despre -căpătueli a partizanilor politici).
trăit, ă adj. V. trăi. 1) Vieţuit; 2) durat, ţinut; s. n. acţiunea de a trăi; 3) fig. încercat, constatat (prin sine) — evenimente trăite de noi.
traiu s. n. V. prec. 1) Vieţuirea;. 2) convieţuirea ; 3) felul de a trăi; 4) întreţinere ;
5)	fig. a nu avea traiu, a nu avea linişte;
6)	fig. alimente şi obiecte necesare — traiul s’a scumpit.
traject s. n. (lat. trajectus, ^străbătut).' Marin. Linia care arată pe hartă drumul ce trebue să urmeze un vapor dela un punct la altul; acest drum el însuşi.	#
trajectorie s. f. (după fr. trajectoire, din lat trans-jaceo, arunc peste). Geom. Linia dreaptă sau curbă ce o descrie un corp a-runcat de o forţa motrice; milit. linia curbă ce o descrie glonţul sau proectilul aruncat de puşcă suu de tun.
tra-la-la! inţerj, (ca fr. tralalal). Exprimă : joc; neseriozitate ; distracţie ; e cam tra-la-la cam zăpăcit, sau cam beat.
tramă s. f. (lat. trama). Firul de aţă sau tort, ce serveşte ca bătătură la ţesutul pânzei; bătătura pânzei, — se des-Hramă pânza, adică iest trama.
trâmbă s. f. (ital. tromb, bucium, trâmbiţă). Sul de pânză, val mare de pânză; 2) trompă, vârtej; 3) bandă numeroasă.
- trambala (a | se) v. (fr. din trembler, a hâţîi). A hăţăi, a purta de colo diocolo.
trâmbiţă (a) v. V.prec. 1) A sună din trâmbiţă; 2) a da semnal cu trâmbiţa ; 3) fig. a spune tuturor, a destăinui; a anunţă să ştie toţi, — a trâmbiţa reuşita.
trâmbiţă s. f. (diminutiv din italian tromba — trâmbiţă). Trompetă subţire şi foarte lungă de metal; trompetă (actuală) militară.
855
• trâ
trâ
trâmblţare s. f. Acţiunea de a trâmbiţă propr. şi fig.
trâmblţaş s. m. V. prec. Tompet, cornist. trambulină s. f. (ital. trampolina, din trampoli, piciorong). Gimnast. Scândură' e-lastică, aşezată oblic, de pe care se face sărituri la gimnastică.
tramcar s. n. (engl. tram, şine, car, trăsură sură). Trăsură mare ca un camion, în care încap mai mulţi călători, ce stau pe bănci, şi serveşte pentru circulaţie în oraşele mari. trămite (a) v. V. trimite. tramvai s. n. (engl. tram, şine, way, cale). Reţea de şine, pe care circulu vechicule mari în cuprinsul unui oraş transportând călători.
tranc 1 interj, (ononjatop.). Exprimă cădere foarte zgomotoasă sau izbitură f. zgomotoasă.
trăncănale s. f. V. prec. Bagaje şi vase de bucătărie, ce fac sgomot când sunt transportate.
trancanaie s. pi. V. prec. 1) Trancanaie ;
2)	vorbe de. prisos sau fără rost (V. trăncăni).
trăncăneală s. f. (din onom. tranc!) 1) Sgomot de lucruri ce prin loviri fac repetat tranc!; 2) fig. vorbărie sgomotoasă şi nefolositoare.
trăncăni (a) v. (din onomat. tranc!). 1) A face zgomot repetat prin loviri de lucruri sau yase metalice; 2) a face sgomot carul în mers; 3) fam. a vorbi mult, tare şi fără rost;
4)	a spune prostii, a palavragi, trăncănire s. f. Acţiunea de a tr'ncării. trăncănitoare s. f. 1) Obiect, jucărie ce trăncăneşte ; 2) fig. palavragioaică.
trăncănitor s. m. Cel ce trăncăneşte; fig. palavragiu.
trandafir s. m. (gr. trianda, 30; pfiylon, foaie). Roză, floare ce are 30 de petale de coloare roză, roşie, sau albă ori gălbuie, cu miros foarte plăcut şi din care se extrage un oleiu foarte mirositor, ce serveşte la fabricat parfumuri; 2) trandafir sălbatic, rug, trandafir ce creşte necultivat; 3) pop. cârnaţi (cremvişti) ce âu coloare trandafirie ; 4) fig. pop. frumuseţă şi gingăşie a tinereţei — un trandafir.
trandafiriu, ie adj. De coloare roză, ca a trandafirului; poetic, încântător şi cu optimism.
trândav, ă adj. (lat. din taro'ivus, încet, leneş, greoiu). Greoiu şi leneş, care se mişcă cu anevoie şi’i place mai mult să stea.
trândăvi (a se) v. V. preced. 1) A deveni trândav, a se deda lenei; 2) a se îngrăşa şi îngreuia şezând sau dormind.
trândăvie s. f. V. prec. Starea de trândav: lene excesivă.
trândavlre s. f. V. prec. Faptul' de a se trândăvi.
trânji s. pl. (lat. din truneus (trunci) bu- , turugă). V. Emoroide sau emoroizi, ghin-duri de sânge pe interiorut Intestinului gros.
tranşă (a) o. (fr. trancher, a tăia). 1) A sfârşi; 2) a conveni, a cădea la învoială.
transalpin, ă adj. (lat. trans, peste şi Alpi (munţi). Care este dincolo de Alpi.
tranşant, ă adj. (fr. tranchant). Care tranşează, termină; hotărâtor.
tranşare s. f. V. tranşă. Acţiunea de a tranşă.
transatlantic, ă adj. (lat. trans, peste, dincolo; Atlantic (oceanul). 1) Care este dincolo de oceanul Atlantic; 2) s. n. vapor de curse peste oceanul Atlantic.
transbordâ (a | se) v. (fr. transborda-, din trans, peste, bord, ţărm). 1) A duce dela un ţerm la altul,—podul fiind distrus, se face transbordare ; 2) trecere dela un tren la altul pentru a continua drumul, când linia ferată . este întreruptă, stricată.
transbordâre s. f. V. preced. Acţiunea de a (se) Iransbordâ.
transcarpatin, ă adj. (lat trans. peste; Carpaţi (munţi în România). Care este peste Carpaţi.
transcendent, ă adj. (lat. trans, pe;te, cendere, a trece). 1) Ce trece pe deasupra, mai pre sus; 2) ce trece peste mai multe generaţii, ce se moşteneşte fn şir de generaţii.
transcendental, ă adj. V. peced. Ce are caracter transcendent; adu. în mod transcendent.
transcrie (a I se) v. (lat. trans peste, dincolo ; şi scrie). 1) A scrie din nou acelaşi, conţinut, însă pe o altă foaie sau hârtie; 2) jurid. a înscrie conţinutul unui act, de vânzare sau de ipotecă, în registrul special de transcrieri al tribunalului.
transcriere s. f. V. preced. Acţiunea de a transcrie (1 şi 2). transcripţiune s. f. V. transcriere 2. transcris, ă adj. V. prec. 1) Scris din nou. în alt loc, pe altă hârtie; 2) scris în registrul dn transcrieri al tribunalului.
tranşeâ sau tranşee s. f. (fr. trănchee cit. tranşe). Milit. Şanţ adânc în pământ, în care se adăpostesc soldaţii în timpul luptelor, ca să nu fie loviţi de proectile duşmane.
transferă (a | se) v. (lât. transfero = duc dincolo). 1) A mută (un funcţionar) în altă localitate sau în altă funcţiune; 2) a mută un oficiu, un birou, un seiviciu, în altă localitate.
transferare s. f. V. prec. Mutare, acţiunea de a transferă.
transferat, ă adj. V. prec. Mutat în altă localitate; trecut în altă funcţiune sau la altă • autoritate (un funcţionar).
transfigura (a | se) v. (după fr. transfigura- — din trans şi figură). A (se) schimbă a faţă, la aspect, la înfăţişare, (mai des în bine): — se transfigură de bucurie.
transfigurare s. f. V. prec. Schimbare la fată; acţiunea de a da o altă înfăţişare.
transformă (a | se) v. (lat. ti-ans, dincolo, şi ferma prin fr. transformer). 1) A schimba foima, a da o altă formă; 2) a (se) deghiza; 3) a face în alt fel; 4) a da o altă destinaţie sau întrebuinţare, — camera am transfor mat-o în salonaş; 5) sciinţ. a se schimba natura sau proprietăţile.
transformare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) Iransformâ.	'
transformaţiune s. f. V. preced. transformism s. n. (fr. transformisme V. transformă) Doctrină biologică, după care speciile animale şi vegetale se schimbă, dând naştere la noui specii prin influenţa adaptârei, precum susţine Lamarch, Darvin sau Haechel.
transformist s. m■ V. transformism şi transforma 2. 1) Partizan al teoriei transfor-mismului; 2) actor care se deghizează repede şi joacă aproape în acelaş timp roluti diferite, schimbându-şi înfăţişarea şi vocea.
transfug s. m. (lat. trans, dincolo; şi fugi). 1) Cel ce fuge dintr’o ţa;ă în al a; 2) cel ce fuge dintr’un partid politic în altul.
transfuziune s. f. (lat. transfusio). 1) Trecerea unui lichid diritr’un vas în altul; 2) trecerea sângelui din vinele unui individ Ia altul.
trangresâ (a) v. (fr. tvansgresser, din lat. trans, dincolo, gredi, a merge). A trece dincolo cu forţa, a trece forţat; a depăşi.
transgresiune s. f. W. prec. Acţiunea de a transgresa.
transgresor s. m. V. prec. Cel ce face o ' transgresiune.
translge (a) v. (fr. transiger, din lat. trasi-gere (frans-agere), a străbate, străpunge). 1) A cădea la învoeală; 2) a face un aranjament, mai dând sau mai lăsând, spre a aplana un diferend; — pe chestii de onoare, nu se transige.
transigenţă s. f. Faptul de a transige — opus intransigenţei.
transilvănean adj. şi s. m. Cel ce este din "Transilvania.
transilvăneancă s. f. Femeie din Transilvania.
translaţi(un)e s. f. (lat. trans, dincolo; la-tus, dus). Geom. Ducerea unui solid dintr’un loc, sau dintr’o poziţie, în alta, urmând o a-
nume direcţiune,—mişcare de translaţiune-translator adj. V. preced. 1) De transla-ţiune; 2) s. m. interpret, .traducător oficial, din trio limbă în alta (la ministerul de afaceri streinei.
translucid, ă adj. (lat. trans, dincolo, lu-cidus, luminos). Prin care trece lumina puţin, dar nu ca să se p ată vedea forma lucrurilor,— hârtia, sticla mată, sunt translucide.
transluciditate s. f. V. prec. Starea de translucid.
transmigră (a) u. (lat. transrnigrare, trans, dincolo, migrare, a plecă, a se duceK A trece dintr’o ţară în alta.
transmis, ă adj. (lat. trans, dincolo ; mis-sus, pus, aşezat, împins). Trecut către altul; dat altuia; de transmis, spre a transmite.
transmisibil, ă adj. V. prec. Care poate fi transmis.
transmisiune s. f. V. prec. Acţiunea de a transmite; Cesiune, transmitere s. f. V. preced. transparent, ă adj. (lat. trans, dincolo; şi părere, a apare), i) Prin care trece lumina şi apare forma lucrurilor; 2) fig. care lasă a se întrezări idei sau intenţiuni ce ar fi urmat să fie ascunse; 3) s. n. foaie de hârtie pe care sunt trase linii groase, ce se pune sub hârtiea pentru scris spre a putea păstra rânduri c'repte în timpul scrierei; 4) stor de pânză la ferestre; 5) fig. limpede, clar.
transparenţă s. f. V. preced. Calitatea de a fi transparent; fig. posibilitatea de a în-tievede ce este ascuns, sau o intenţiune.
transpiră (a) v. (lat. trans, peste, dincolo 1 spirare, a răsufla). 1) A asudă; 2) fig. a se află puţin despre ceva ce este secret; 3) fizic. a pătrunde un lichid prin porii unui corp.
transpirat, ă adj. V. prec■ 1) Asudat; 2) pătruns prin pori.
transpiraţlune s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a transpiră (3); 2) asudare; 3) sudoare.
transplanta (a) v. (lat. trans, dincolo ; şi plantă). 1) A plantă dintr’un loc în altul, a răsădi; 2) fig. a mută, a aşeză în alt loc, — multe viţii au fost transplantate ta noi din orientul apropiat, ca şi din occident.
transplantare & f. V prec. Acţiunea de a tiansplantâ propr. şi fig.
transplantat, ă adj. V. prec. 1) Răsădit în alt loc; 2) fig. mutat, aşezat în alt loc; în altă ţară sau mediu.
transport s. n. V. urm, (fr. transport). 1) Acţiunea de a Iransportă; 2) cantitate de lucruri transportată într’o singură dată — foţi caii au fost expediaţi in două transpor-
tra
857
trft
turi; 3) jurid. ducere la faţa locului,—trans-portăndu-ne la locul crimei, am constatat.
transportă (a | se) u. (lat. irans, dincolo; portare, a duce). 1) A (se) duce dintr’un loc în altul; a cărâ; 3) a duce cu trenul; 4) fig. a (se) extasiâ; 5) fig. a se duce cu gândul, cu imaginaţia.
transportabil, ă adj. V. prec. Care se poate transportă.
transportare s. f. Acţiuneă de a (se) transporta propr. şi fig.
transportat, ă adj. V. prec. 1) Dus; cărat în altă parte ; 2) fig. extasiat de bucurie ; 3) s. n. acţiunea de a (se) transporta.
transpoziţiune s. f. (fr. transposition). Acţiunea de a transpune şi rezultatul ei.
transpune (a) v, (lat. trans, dincolo; şi pune). A pune, aşeză, un lucru în alt loc tot la fel; muzic. a schimba tonul pe care este notată o arie; a pune o cântare depe notele de psaltichie, pe note liniare de muzică vocală ; des. a copia un desemn pe altă foaie.
transpunere s. f. V. prec. Acţiunea de a transpune.
transvazâ (a) v. (fr. transuaser). A turnă dintr’un vas în altui.
transvazat, ă adj. Turnat dinir’un vas în altul.
transversal, ă adj. (lat. din transversus, aşezat dea curmezişul, fr. transversal). A-şezat dea curmezişul; geom. s. f. dreapta care taie două laturi ale triunghiului; adv. în curmeziş.
trânt s. n. (lat. dela tritum, bătut). Compact, aluat compact, uecrescut. Olt.
trântă s. f. V. trânti. 1) Luptă corp la corp sdre a doborî jos pe adversar; 2) izbirea la pământ a adversarului; 3) pop. bătaie ; 4) acţiunea de a se trânti.
trânteală s. f. V. trântă, fig. înfrângere în luptă: a mâncat trânteală.
trânti (a 1 se) v. (lat. dela tritum, bătut (itero, terere). A doborî la pământ; 2) a izbi— trânteşte uşa; 3) a lovi repede, a trânti o palmă; 4) a aruncă, a spune, — a trântita minciună; 5) fig. şcolar, a respinge, a face să nu reuşească, — Va trântit la examen;
6)	a se trânti, a luptă corp la corp; 7) fig. a da repede, a cădea,—i-a trântit o ploaie peste noapte....
trântor s. m. (lat. din tar dus, greoiu). 1) Albina nelucrătoare, care nu produce, ci numai consumă şi care trebuie ucisă, stîrpită; 2) om f. leneş; 3) animal zis şi bradip sau leneş.
trântori (a) v. V. prec. AVstâipi trântorii
din faguri, răzuind părţile ridicate ale celulelor în care sunt ei plămădiţi, trântorit s. n. Acţiunea de a trântori, trântos, oasă adj. V. trânt. Compact, nedospit (aluat), necrescut; fig. greoiu.
tranzacţie s. f. (fr. transaction, din lat transactio, punere la cale, îmfoealâ). 1) în-voeală ; 2) jurid. act prin care se cade la o învoeală spre a închide un proces; 3) închee-rea unei afaceri între comercianţi.
tranzit s. n. (lat. transitus) Trecere; libertate de a trece mărfuri printr’o ţară, sau oraş, fără a se opri şi a fi taxate la vamă.
tranziţi(un)e s. f. (lat. transitioţ Trecere dela o stare la alta, sau dela un şir de vorbire la ■altă ordine de cugetare; trecere dela o temperatură la alta.
tranzitiv, â adj. (din lat. trans -f- ire, a merge dincolo, fr. transitif). Gram. Se zice despre verbul ce arată o acţiune ce trece direct asupra cuiva (la fel activ).
tranzitoriu, ie adj. V. prec. Trecător; ce nu durează.
trap s. n. (onomat. imită sgomotul lovitu-rei de copită, sau călcat sgomotos). 1) Mersul calului, mai grăbit.de cât pasul sau umbletul, când se aud tare loviturile de copită în mers ; 2) fig. mers grăbit, repede. (trapul calului) adv. la trap, cu mers în trap. trapăd s. n. V. treapăd. trăpădus s. m. V. trepăduş. trapez s. n. (gr. din tetra, 4; peza, picior). Geom. Figură geometrică în care două laturi sunt paralele dar neegale, iar alte două nu sunt paralele; 2) gimnast, stinghie pe două furci nalte, de care atârnă frânghii cu aparate de gimnastică.
trapeză s. f. (gr. trapeza, masă). 1) Masa comună a călugărilor dintr’o mănăstire; 2) camera de mâncare a mânăstirei.
trapezare s. f. V. prec. Sfânta masă din altarul bisericei. trapezărie s. f. V. trapeză 2. trapezoid s. n. (V. trapez şi gr. idios, propriu). Figură cu formă ca a trapezului, tras, ă adj. V. trage. 1) Târât, — tras de cai (carul, plugul; 2) atras; 3) fig.ademenit, îndemnat, — tras de mânecă; 4) frecat, masat; 5) feţuit cu răndeaua; 6) fig. slăbit la faţă; 7) fig. subţire, svelt, — tras ca prin inel; 8) fig. băut; 9) respirat, aspirat; 10) a-plicat; 11) acţiunea de â trage.
trasă (a) v. (fr. tracer, din lat. pop. trac-tiare). 1) A trage cu linia, a desemnă; 2) a însemnă pe teren linia ce trebue să urmeze un drum, o cale ce se construeşte; sau însemna delimitarea unui loc.
tra
858
tra
ţrasat, ă adj. V. preced. însemnât, desemnat pe unde trebue să fie o construcţie, o cale, un hotar, o delimitare.
trăsnaie s. f- (din trăsni). Fig. Ideie ce vine subit; ceea ce-i trăsneşte cuiva în cap; ideie fantastică, capritiu. Olten.
trăsătură s. f. (V. trage şi tras). 1) Des. linie trasă, la desemnat sau la scris ; 2) masaj, fricţiune; 3) felul de a scrie, caracterul seri erei.
traseu s. n. (tr. trace, V. trasă). 1) Linie însemnată pe teren, pe unde urmează a se construi o cale terată, o şosea; linie ce urmează o cale; 2) desemn conturat, al unui proiect sau plan.
trăsnet s. n. V. trăsni. 1) Efectul trăsni-rei; 2) sunetul sgomotos, detunătura trăsnetului; 3) fig. lovitură dureroasă venită pe neaşteptat, nenorocire neaşteptată.
trăsni (a) v. (onomat. din trosc şi trosni). 1) A se produce o descărcare bruscă de electricitate; 2) a detună o descărcare electrică;
3)	a izb:, a ucide, prin o descărcare electrică;
4)	a trosni, a pocni foarte tare ; 5) fig. a lovi, izbi foarte puternic; 6) a scrâşni în dinţi nisip sau pietricică din alimente; 7) fig. a mirosi foarte Vău,—m’a trăsnit un miros rău;
8)	a veni repede o idee—ce-i trăsniprin cap. trăsnire s. f. V. Acţiunea de a trăsni, propr.
şi fig.
trăsnit, ă adj. V. trăsni. 1) Lovit sau ucis de trăsnet; 2) fig. uimit, înmărmurit. — am rămas trăsnit; 3) pop. ameţit de băutură, beat; 4) pop. furios, iute, apucat; 5) zmintit;
6)	fig. izbit, pocnit,
trăsnitură s. f. V. prec. 1) Lovitură sau zgomot de trăsnet; 2) pop. zminteală la minte.
trăsură s. f. (dela trage şi tras). 1) Căruţă uşoară trasă de cai, ce serveşte pentru transportat persoane; 2) birjă; 3) linie trasă pe hârtie,—trăsură de unire ; 4) fig. mijloc de apropiere, de contact; 5) felul de a scrie, de a face trăsăturile literelor.
trată s. f. (fr. trăite, din lat. tracta, trasă). Poliţă pe care o emite, o trage cineva asupra unui comerciant pe baza unui cont sau unei scrisori de datorie recunoscută, — trata are formă şi efect asemănător poliţei sau cambiei.
trată (a) v. (fr. iraiter din lat. tracta re). 1) A ospătâ; 2) a îngriji (bine sau rău); 3) liter. a expune amănunţit; 4) a se învoi, a se tocmi; 5) a discută o convenţie, un tratat;
6)	a execută, a lucră,—tratează cu măiestrie; 7) chim. a acţionâ prin o substanţă a-supra alteia; 8) medic, a curarisi, a căută;
9)	a considera, — ii tratează ca sclav.
tratament s. n. (fr. traitement). îngrijire; 2) primire, găzduire; 3) medic, felul de a căuta o boabă; 4) felul de a execută ceva;
5)	acţiunea chimică de a trata (7); 6) felul de a se comportă sau purta, —tratament neomenos.
tratare s. f. V. preced. Acţiunea de a trată, tratat s. n. (lat. tractatus prin fr. trăite). 1) Operă, carte privitoare la anume subiect sau ştiinţă, — tratat de filozofie; 2) conversiune între guverne sau state; 3) conven-venţie între particulari.
trataţia s. f. V. trată 1. Băutură, dulceţuri sau mâncări, ce se servesc oaspeţilor, când vizitează sau când asistă la o petrecere.
tratative s. pi. (din trată). Negocieri spre a stabili o convenţie.
traversă s. f. (lat. traversa, curmezişă). Despicătură de jumătate trunchiu de lemn de stejar, ce se pune sub şinele dela calea ferată, la distanţa ca de un metru una de alta, se fac şi traverse de fag.
traversâ (a) v. (fr. traversei'). 1) A trece dea curmezişul; 2) a străbate îii lat. 3) a trece de cealaltă parte a drumului; 4) a străbate,— traversează un spaţiu de câţiva chilome-tri glonţul.
traversare s. f. V. prec. Acţiunea de a traversă.
travesti (a | se) v. (lat. tra şi vestire a îmbrăca ; ital. travestire). A se îmbrăca altfel de cât obicinuit, cu scop de a nu fi recunoscut.
travestire s. f. Acţiunea de a se travesti, travestit, ă adj. V. prec. Deghizat, îmbrăcat altfel de cât obicinuit.
treabă s. f. (lat. din lat. pop. tripaliare, ca trebălui; de unde şi fr. travail şi ital. tra-vagliare). 1) Lucrare, îndeletnicire, de a face ceva; 2) ocupaţie • 3) afacere ; 4) rezultat, reuşită; 5) fig. de treabă, cinstit; 6) cau-tă-ţi de treabă, nu da atenţie ; fereşte-te;
7)	fig. a’şi face treaba cu, a se servi de ;
8)	fig. treaba mare, ieşire afară la privată; treaba mică, ieşire cu udul. — Şi slavii zic trieba.
treacă! intrej. (dela trece). Las, renunţ, iert! treacă dela mine, fie, sau dau, ori las de prisos.
treacă - meargă adv. (comp. din trece şi merge). Tolerabil, îngăduitor, cu putinţă, iertat ; dacă n’ar fi viţios treacă-meargă.
treacăt (în) adv. (dela trece). 1) Fiind în trecere, trecând; 2) nu înadins ; 3) între altele, incidental.
tranca-fleanca adv. (din tranc, trăncăni şi flencăni). în neştire, fără rost, de geaba—
tre
859
tre •
umblă tranca-fleanca; s. derbedeu; — un tranca-fleanca, un palavragiu.
treanţă a. f. (daco-gr. dela tryso, a roade, uză, de unde trychos = treanţă). 1) Cârpă, petec ; 2) pânză roasă, uzată; 3) haină sau cămaşă .uzată, ruptă de tot; 4) pl. felurite pânzeturi sau albituri, ori îmbrăcăminte vechi;
5)	flg. iran. femeie ordinară, fiinţă detestabilă. Olten.
treapăd s. n. (lat din trepidare, a se grăbi, a alergă grabnic). 1) Mersul calului în trap foarte mărunt zis şi umblet; 2) mers foarte grăbit, grabnic; 3) Mold. pop. eşire afară, diaree.
treaptă s. f. (lat. din tracta, din trahere, a duce, a târî, a scoborî). 1) Spiţa dela scară pentru suit şi scoborît; 2) scândură sau lespede de patră dintr’o scară; 3) fig. rang; 4) treapta socială, clasă; 5) fig. nivel, înălţime.
treaz, ă adj. (daco-gr. dela teros, care veghează, teresis, veghere). 1) Care nu doarme; care veghează; 2) Deşteptat din somn ; 3) care nu este beat; 4) fig. deştept, atent, băgător de seamă.—Şi Slavii au cuvântul trezvîi, vădit din românescul treaz şi trezi, cu sufixul slav vii şi cu aproape aceeaşi însemnări.
trebălul (a) v. V, treabă. A face treburile ce se cer în casă sau în jurul casei; a face reparaţiuni la unelte de casă ori de transport sau plugărle.
trebnlc, ă adj. V. trebuitor; s. n. Ritualul ortodox, ceea ce trebue făcut la anume servicii bisericeşti.
treb(u)şoar& s. f. V. treabă. Mică treabă.
trebui (a) v. (lat. dela tribuo, tribuere, a hotărî, a determină). 1) A fi obligat, determinat sau hotărît, — trebue să mă duc; 2) a fi necesar; 3) a se cuveni — îi trebue o bătaie, sau o recompensă. — Slavii au o formă incompletă a acestei vorbe, în treba sau ne treba, cu înţeles mai puţin precizat ca în româneşte.'
trebuincios, oasă adj. V. preced. Care trebuie, necesar.
trebuinţă s. f. V. prec. Necesitate, — de trebuinţă, necesar; la trebuinţă, când este necesar.
trecătoare s. f. V. trece Loc îngust de trecere printre masivul munţilor ; loc pe unde se poate trece.
trecător, oare adj şi adv. I) Care trece, nu durează mult; 2) incidental, în trecere; 3) s. om ce trece (pe drum).
trece (a şi a se) v. (lat. traicio, traicere, a pătrunde, a trece). 1) A merge dintr’un loc în altul; 2) a traversă; 3) a intră; 4) şcolar a promovâ; 5) a străbate, apa trece prin
peatra poroasă; 6) a inota până la fermul opus — trece înnot; 7) medic, a se vindecă;
8)	a omite — trece cu vederea; 9) a permite, îngădui — nu se trece-, 10) a nota, a scrie — trece nota in catalog; 11) a se duce, a se termină — trece vara repede ; 12) a transmite; 13) a depăşi — trece peste margini-, 14) a păşi, a pomi — trece dela vorbe la fapte; 15) a se trece,a îmbătrâni, a se vesteji; 16) a fi posibil, îngăduit; 17) a face să circule — se trec şi bani falşi prin-tre cei buni; 18) a se consumă, se trece focul, se trece făina; 19) a ieşi afară cu udul sau. a avea diaree, îl trece.»; 20) a înscrie, a intercalâ, a menţionâ — trece şi pe Ionescu; 21) milit. a trece în revistă, a merge prin faţa frontului spre a inspectâ sau a primi salutul trupei; 22) pop. a trece la. răboj, a lua notă, a ţine minte; 23) a încetă din viaţă — a trecut in lumea ceealaltâ; 24) pop. a-l trece gârla, a-1 ocări rău; 25) a consideră — trece drept cinstit.
trecere s. f. 1) Acţiunea de a (se) trece; 2) loc pe unde se poate trece; 3) încetare din viaţă; 4) fig. acces, influenţă, hatâr; 5) trecere cu vederea, omisiune ; 6) expirare— trecerea termenului ; 7) traversare (înotând sau plutind); 8) promovare; 9) adv. în trecere, pe când trecea.
trecut, ă adj. V. trece. 1) Străbătut; pătruns ; 2) promovat; 3) figi/ îmbătrânit, sau ajuns ori trecut la maturitate, om trecut, iarba trecutăy4) înscris, notat; 3) s. n. gram. timpul verbului când lucrarea este mai ’nainte făcută; 6) timpiul trecut, viaţa trecută; 7) fig. faptele sau purtarea din trecut — are un trecut ireproşabil.
treeerâ (a) v. (lat. dela tero, terere a treieră, şi tribulum — treierătoare). 1) A bate sau scutură boabele de grâu, călcând, umblând cu caii sau cu boii; pe paiele aşternute pe arie; 2) a scoate boabele de grâu cu maşina de treierat; 3) fig. a umbla de colo, colo.
treerat s. n. 1) Acţiunea de a treieră; 2) timpul când se treieră.
treeerătoare s. f. V. prec. Maşină de treierat
treerător s. n. V. prec. 1) Instrument de treierat; 2) adj. cel ce treieră, treerlş s. n. V. treerat 2. treflă s. f. (fr. trefle, din lat. tres, trei; folţium), foaie). Figură de cărţi de joc în forma de trifoiu.
i) Baza pare gr. trio = a roade, ca şi lat. tero.
tre
860
tre
tregher s. m (germ. trăger). Hamal în gară.
trei adj. şi numer. (lat. tres, triu). 1.) Ce este în număr de trei, adică cu unul mai mult de cât doi sau două; 2) s. m. cifră care aia'.ă acest număr; 3) al treilea, cel ce este după doi, sau mai mult de doi; 4) adv. trei, trei! la trap mărunt. Mold.
treia (a) fem. adj. num. V. prec, Care este după a doua
treime s. f. V. prec. 1) A treia pai te; 2)
trinitate, grupă de trei; 3) Sfânta Treime, trinitatea credinţei creştine : Dumnezeu Tatăl,' Fiul şi Sfântul Duh; 4) Ziua a doua după Rusalii (sărbătoare).
treisprezece adj. şi adv. (comp. din trei şi zece). 1) Ce este sau. se repetă în număr de zece şi încă trei ori, sau unităţi; 2) grupă de cifre care reprezintă acest număr (13).
treizeci adj. şi numer. (comp. din trei şi zece). 1) Ce este în număr de trei ori câte zece, sau se repetă de atâtea ori; 2) grupă de cifre care exprimă acest număr (30).
tretnă s. f. (gr. trema, punct pe un zar şi fr. trema). Linioară ce desparte cuvintele compuse în părţile constitutive, ex douăzeci.
tremolo s. n. (ital. din lat. tremulus, care tremură). Muzic. Tremurare voită a vocei sau a sunetelor muzicale.
tremur s. n. V. urm. Tremurătura corpului. Oit.
tremura (a) v. (lat. trema, tremere, a tremură de frig sau de frică). 1) A se zgâ-tinâ repetat şi mult; a se zgâtinâ membrele corpului sau tot corpul, de prea mare frig, sau de frică; 3) a face oscilatiuni sau clăti-năii repetate; 4) fig. a avea frică maie, — îmi tremură inima.
tremurat, ă adj. 1) Cu tremuiături, oscilat, — scris tremurat; 2) s. n. acţiunea de a tremură şi efectul ei.
tremurătoare s. f. Bot. Lăcrămioare, măr-găritărel (după mişcarea floricelelor).
tremurător, oare adj. şi s. V. tremura. Cel ce tremură.
tremurătură s. f. V. tremurat 2. tremuriclu s. m. V. prec. 1) Mică tremurătură ; 2) poreclă celor ce au meteahna de a tremură cu capul.
tren s. n. (fr. train (cit. tren diu trainer, a tâiî) — tragere). Un niimăr de vagoane ce sunt trase de o locomotivă; tren de marfă— care duce vagoane cu mărfuri; tren de persoane, care transportă călători,—tren ac e-lerat, care merge mai repede de cât cel de persoane; tren expres, care face drufnul
numai între capitale sau o.aşe mari din diferite ţări
trenă s. f. (fr. traîne). 1) Coada unei rochii foarte lungi, care se ţâră pe pământ (după moda nobililor, ce a durat până aproape de timpul nostru); 2) fig. suită; o meni de serviciu ; viată luxoasă — duce trenă mare.
trentu* (a) v. V. freanţă. A uzâ, a preface în treantă; a lupe mărunt.
trenţuit, ă adj. V. prec. 1) Uzat şi rupt; 2) rupticios (la haine), trenţeros trenţulcă s. f. Olt. Mică treantă. trepădâ (a) v. (lat. trepidare, a alergă în pripă, grabnic). 1) A merge în trap mic sau umblet (calul); 2) fig. a se duce de multe ori grăbit, a se duce mereu ; 3) fig. a avea diaree.
trepădător s. n. Care merge la treapăd. trepădătoare s. f. Farm. Mercurială, trepădăturâ s. f. V. trepădâ. 1) Mersul la trap sau umblet; 2) diaree.
trepăduş s. m. V. trepădâ. Alergător, om sau băiat de alergătură, de serviciu. (Vechili)-trepan s. n. (fr. trepan. dela gr. tripaâ găuresc). Chirurg. Sfredel de găurit osul craniului.
trepanatiune s. f. V. prec. Chirurg. Operaţiunea de a găuri osul craniului cu trepanul.
treptat, ă adj. şi adv. V. treaptă. Gradat; pe încetul, nu dintr’o dată; succesiv.
tresă s. f. (fr. tresse, dela tresser, a împleti, din lat. transenna, împletitură). 1) Şnur, sforicică împletită din fir de aur, cu care se ornează chipiul şi se înseamnă gradele pe îmbrăcămintea ofiţerilor; 2) bentiţă.
tresăltâ (a) v. (din sălta cu prefix tre, din lat. f/-es-trei, triplu). 1) A sălta mult, — tresăltâ de bucurie; 2) a tresări de spaimă tresăttare s. f, Acţiunea de a tresăl a ş efectul ei.
tresări (a) v. (din sări, cu prefix tre). 1) A face o mişcare involuntară de săritură sau săltare, o tremurare tare, mai ales în timpul somnului; 2) aceeaşi mişcare din cauza fiicei.
tresărire s. f. Acţiunea de a tresări şi efectul ei.
tresărltură s. f. V. tresărire. trestie s. f. (daco-gr. tretos, trestie, din trâsis, găurire şi tretos, găurii): Bot. Plantă de baltă, al cărei trunchiu este găurit pe dinlăuntru ; trunchiul acestei plante; trestie de zahăr, plantă din teri călduroase, din care se extrage zahăr; trestie de mare, vargă de bambu. — Şi slav trusti.
trestinlc s. n. V. prec. Loc unde cresc trestii.
tre
861
tri
treti adj. (slav. tretil). Al treilea — treţii ' ogofăt.
trezi (a | se) v. V. treaz. 1) A (se) deşteptă din somn; 2) fig. a deveni, a face, lent; 3) fig. a se maniie.-ta tiu nou, a reveni, renaşte; 4) a se găsi, afla, — ndam trezit cit’mi lipsesc banii; 5) a fi surpi in;, a se pomeni, — m'atn trezit cu lupii ’n faţă ; 6) a se răsuflă, trezvi; 7) a se desbăta.
trezie s. f. V. trezi 7. Starea de treaz (desbătat).
trezire s. f- V. trezi. 1) Acţiunea şi efectul deşteptărei din somn ; 2) acţiunea şi efectul desameţirei din beţie.
trezit, ă adj. 1) Deşteptat din somn; 2; răsuflat; 3) desameţit din beţie.
triadă s. f. (gr. irias, triados, în număr de trei — fr. triade). Grupă de trei (bei persoane, divinităţi, etc.).
trib s. n. (lat. tribus). Istoric. 1) Subîm-părţire a poporului roman ; 2) mulţimea poporului; sărăcimea (spre deosebire de senatori şi cavaleri sau ostaşi); tagmă de oameni; actual ceată de sălbaţici, sau semi-sălbatici din ţările încă necivilizate, — triburile africane (tribul are o căpetenie).
trihord s. n. (fr. tribord). Latura dreaptă a unui vapor sau a unui vas plutitor, tribun s. m. (lat. tribunus). Magistrat la' Romani, însărcinat să apere drepturile poporului de jos, faţă de clasa nobililor — magistratul tribului.
tribună s. f. (dela vorba tribun V. prec.).
1)	Locul unde sta şi de unde vorbea tribunul în senatul roman; 2) postament înălţat unde se ui că şi vorbesc oratorii în parlament; 3) locul şi masa de unde vorbesc oratorii la o întrunire publică.
tribunal s. n. (lat. tribunal). 1) Locul unde sta tribunul la Romani şi ascultă plângerile poporului; 2) actual, instanţă judecătorească, compusă dintr’un preşedinte şi doi magistraţi, pe lângă care funcţionează procurorul şi judecătorul de instrucţie şi un corp de poi ţârei ; 3) localul unde funcţionează tribunalul;
4)	autoritatea tribunalului.
tribunat s. n. (lat. tribunatus). Funcţiunea de tribun la Romani; epoca tribunilor.
tribut s. n. (lat. tribuium). 1) Darea, birul pe care îl plăteau triburile sau popoarele supuse de Romani; 2) bir plătit de un popor învins cătră învingător; 3) fig. dare grea, sufe.inţă grea pentru alţii — tribut cătră patrie.
tributar, ă adj. V. prec. Care plăteşte ■tribut propr. şi fig.
tricher s. n. tri — keras — tri-corn). Sfeş-
nic portativ cu trei lumânări cu ca e binecuvântează arhiereul. V. dicher.
trichină s. f. (tr. trtchine din gr. trix, trichos, fir de păr.'. Vemuşor foarte mic, ce se formează mai ades în muşchii porcului, periculos pentru om dacă îl înghite.
trichinoză s. f. (fr. trichinose) V. prcc. Boală provenită din trichină.
triciclu s. n. (fr. tricicle). Velociped cu trei roate.
triclet adj. V. proclet. întreit blestemat, triefiniu s. n. (lat. triclinium). Odaie de mâncare cu trei paturi (scaune late, lungi) la Romani.
trlcolîciu s. m. V. pricoliciu. tricolor s. n. (fr. tricolore, din trei şi lat. color). Steag cu trei colori; steagul cu colorile naţionale române: roşu, galben şi albastru, aşezate în fâşii verticale, fiind albastru lângă suliţă; sau în fâşii orizontale, şi atunci roşul este jos; adj. cu trei colori.
tricorn s. n. (fr. tricorne, din trei şi dorn1-Pălărie cu marginile răsfrânte în sus din toate trei părţi, astfel că formează ca trei cornuri, cum purtau nobilii francezi în timpurile vechi.
tricota (a) v. (fr. tricoter). A împleti cu cârligul sau cu andrelele (mănuşi, ciorapi, etc.); a împleti cu maşina de tricotat.
tricotaj sau tricotat s. n. V. prec. Meşteşugul de a tricota, împleti.
tricou s. n. (fr. tricot). V. prec. Haină scurtă sau vestă împletită din lână sau din mătasâ.
trident s. n. (fr. trident). Mitol. Sceptrul lui Neptun, care era format djntr’un, baston lung, având în vârf trei dinţi sau ţepuşe.
triedru s. n. (gr. tri, trei, edro, bază), Corp geometric cu trei baze, sau feţe.
trienal, ă adj. (fr. triennal, din trei şi an). Care durează trei ani.
trlenat s. n. (fr. triennat V. prec. Durată sau interval de trei ani.
trlf adj. (din lat. trivialis, scârbos). Cuvânt prin care rabinii evrei (hahamii) denumesc carnea care li se pare că nu este bună de mâncat.
trifolşte s. f. V. urm. 1) Câmp cu trifoiu; 2) bot. trifoiu de baltă.
trlfolu s. n. (comp. trei şi foi, foaie). Bot. Plantă iejboasă, a cărei frunze formează grupe din câte trei frunzişoare rotunde; se cultivă pentru nutreţ, căci se poate cosi de câte tre ori pe vaiă.
trlftong s. n. (gr. tri, trei; phtongos, sunet). Gram. Silabă formată din trei tonuri.
triglifă s. f. (gr. tri, trei, glyphas, împunsătură, punt). Archit. Ornament caracteristic
tri
862
tri
al stilului Doric, ce constă dintr’o placă verticală, cu două sau trei jghiaburi verticale crestate pe dânsa, şi aşezată din distanţă în distanţă pe friza acestui stil.
trigonometric, ă adj. V. urm. De trigonometrie ; adv. după regulele trigonomelriei.
trigonometrie s. f. (gr. tri, trei; gonia, unghiu; metrou, măsură). Parte din ştiinţa matematicei, prin care se fac măsurători cu ajutorul triunghiurilor, sau se calculează triunghiurile cu ajutorul datelor numerice.
tril s. n. (ital. trillo, fr. trille, din ital. tril-lare, a tremura vocea din gâtlej). Muzic. Tremurare voită a vocei în timpul cântărei; ondulaţiune repede şi prelungită a unei note, prin alternare cu un ton imediat superior, cum face privighetoarea cântând.
trillnguu, ă adj. (comp. tri, trei şi lat. lingua, limbă). Care este scris deodată în trei limbi; de trei limbi vorbite.
trilion s. n. (după forma lui milion (din lat. miile, millia, mie s’a format bi şi tri-ttlon, în care vorba de bază miile dispare şi rămân numai sufixul şi prefixul: tri-llion). Număr care cuprinde o mie de bilioane.
trilobat, ă adj. (gr. tri, trei; lobos, buză, lob cărnos fr. trilobi). Anat. Cu trei buze sau cu trei proeminenţe în formă de buze sau dih trei semicercuri. — arc trilobat trilobit s. n. (fr. trilobite V. preced.). Speţă de crustacee fosile din terenuri primare geolog.
trilogie s. f. (gr. tri, trei; logos, vorbire). Antic. Trei tragedii, prezentate de fiecare concurent, la concursurile dra.natice. Actual. Scriere de trei piese dramatice, de trei poeme, al căror subiect continuă dela una la alta. trilunie s. f. Mold. Timp de 3 luni, trimestru, trimestrial, ă adj. V. urm. De sau pe trimestru ; adv. la trimestru, sau pe trimestru.
trimestru s. ji. (fr. trimestre din lat. tri-mestris — din tri, trei, mensis, lună). Timp sau grupă de trei luni de zile.
trimis, ă adj. (din trimite). însărcinat să se ducă ; 2) expediat prin cineva sau prin poştă ; 3) politic, diplomat ce reprezintă pe un suveran, o ţară sau un guvern, în altă ţară streină; 4) trimis extraordinar, diplomat trimis anume spre a trata o chestiune politică cu o altă ţară.
trimite (a) v. (lat. din transmitto, trans-mittere scurtat in tra-mittere = a trimite, fost trămite). 1) A însărcinâ, obliga, să meargă undeva; 2) a expedia (prin persoană sau altfel); 3) a delegă ; 4) fig. a ucide, — Va trimis pe lumea cealaltă; 5) a trimite la plimbare, a da afară pe cineva; 6) fig. a cere, — trimite după orice la mine.
trimitere s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a trimite propr. şi fig. 2) Uter. indioaţiunea unui pasagiu, text, sau izvor ce ar Ji de luat în seamă.
trinitar, ă adj. (fr. trinitaire). Teolog. i> Privitor la tiinitatea dumnezeescă; 2) s. m. cel ce admite trinitatea divină ; 3) sectant ce are alte opinii asupra trinitâţei de cum o prezintă învăţătura ortodoxă; 4) călugăr din ordinul Sf. Trinităţi a catolicilor.
trinitate s. f. (lat. trinitas, din trini, câte trei). 1) Telog. Treime, starea din trei persoane a Dumnezeirei: Tatăl, Fiul, şi Sf. Duh;
2)	fig. (cam ironic) tovărăşie foarte strânsă de trei persoane.
trinom s. m. (gr. tri, trei; nomos, diviziune). Matern. Cantitate algebrică compusă din trei termeni.
trio s. n. (ital. fr. trio). Muzic. Bucată muzicală din trei partizi; fig. iron. tovărăşie, prietenie de trei persoane.
triod s. n. (gr. tri, trei, ode, cânt re). Bis. Carte bisericească ce cuprinde rugăciunile şi cântările din Postul Mare.
triolet s. n. (fr. triolet). 1) Uter. Mică poezie din 8 versuri de opt silabe, cu două rime, unde versul 1, 4 şi 7 este acelaşi, iar al doilea este repetat în al 8-lea; 2) muzic. grupă de trei note ce se execută într’un singur timp.
trior s. n. (fr. trieur, din fr. trier, a separă, a alege). Maşină care alege boabele cele mai bune din grâu şi scoate pe cele rele (trebuitor pentru agricultori).
triped s. n.. (lat. tri, trei; pes, pedis, picior, de picior). 1) Suport cu trei picioare; 2) antic, scaun nalt cu trei picioare pe care sta Pythia, profeteasa oracolului din Delfi, când cădea în extas şi'prorocea; 3) jertfelnic antic cu trei picioare.
triplă (a ] se) v. V. urm. A (se) face întreit, a întrei.
triptice s. f. V. urm. înţelegere triplă sau triplă alianţă (se zicea despre Franţa, Anglia şi Rusia în 1900—1916). triplu, ă adj. şi adv. (lat. triplus). întreit, trlpotaj s. n. (fr. tripotage). înşelătorie de tripou ; viaţa de tripou.
tripou s. n. (fr. tripot). Loc unde se joacă cărţi pe ascuns (şi se poate înşela ia a-cest joc).
triptofanic (acid) adj. (gr. triptos, aluat phanos, luminos). Substanţă ce dă coloare alba făinei de grâu şi care lipseşte porumbului.
triremă s. f. (lat/ triremus — tri, remus,. vâslă). Antic. Corabie sau barcă mare ro-
3 «
Tri
863
tri
mană cu trei rânduit (unul mai sus de cât altul) de vâsle.
Trisfetitele s. f. (slav tri, trei; sfetiteli luminători — dela sfet, kmină). Cei trei mari ierarchi şi scriitori bisericeşti: Vasilie cel Mare, Grigorie şi Ioan. cari se serbea7ă de biserică la 30 Ianuarie.
trisilabă s. f- (tri, trei şi V. silabă). Grupă de trei silabe.
trist, ă adj. dat. tristis). Mâhnit; adv. cu mâhnire, fără veselie, îndurerat.
trişte s. f. V. prec. Soartă grea; necazurile rieţei.
trlsteţă s-. f. (lat. tristitia, cit. tristiţia). 1) Mâhnire, stare sufletescă provocată de o durere fizică sau morală; 2) starea de melancolie sau de urît a timpului; 3) împrejurări grele cari împiedică veselia — tristeţa, timpurilor noastre.
triumf s. n. (lat. trimphus, dela gr. thriam-bos — imn cântat la serbările lui Bachus — din baza thoribos, tumult, gălăgie). 1) Primirea solemnă cu cântece şi aclamaţii a generalilor biruitori când veneau în Roma; 2) idem în timpurile de astăzi; 3) fig. succes mare demn de aclamaţii şi elogii; 4) a duce în triumf, a duce purtat pe sus, pe braţe, în aclamaţiile mulţimei.
triumfă (a) v. (lat. triumphare prin fr. tri-ompher). 1) A repurta un succes, a avea o izbândă mare contra duşmanului în războiu; a reuşi întrio împrejurare grea, protivuică; 3) a învinge—dreptatea triumfă mai curând sau mai târziu.
triumfal, ă adj. (lat. triu mphalis). De triumf; adu. Cu triumf.
triumfător, oare adj. V. prec. 1) De triumf' 2) s. care a triumfat; adv. cu triumf.
triumvir s. m. (lat. triumvir ăin trium, a celor trei; vir bărbat). 1) Antic. Un bărbat din comisia de trei magistraţi, ce funcţiona •la Roma cu atribuţiuni administrative ; 2) unul din triumvirat V. urm,
triumvirat s. n. V. prec. 1) Magistratură din Roma antică, formată din trei membri '> 2) asociaţie politică romanâ între Pompei, Ce-sar şl Crasus, spre a lua ocârmuirea statului contra voinţei Senatului roman (an. 60 in. d. Hr.); 3) durata unui triumvirat.
trlunghlu s. n. (din tri p. tri şi unghiu). Geom. Figură geometrică închisă între trei laturi, ce formează trei unghiuri: triunghiu ■dreptunghiu, care are un unghiu drept (de 90#) şi două unghiuri ascuţite; tr. echilateral, car trei laturi egale; tr. isoscel, cu două laturi egale, iar a treia mai mică; tr. scalen, care are un unghiu obtus şi două ascnţite.
triunghiular, ă adj. V. prec. Cu formă de triunghiu.
trivial, ă adj. şi adv. (lat. trivialis, dela trivium, răspântie, maidan, piaţă de trei drumuri — tri-via). Ordinar, scârbos ; s. care întrebuinţează vorbe triviale ; ce este trivial.
trivialitate s. f. V. preced. 1) Starea de trivial; 2) scârboşenie; 3) expresiune trivială.
troacă s. f. V. troc. 1) Albie adâncă dar mică, scobită în lemn; 2) jghiab scobit în lemn sau format din scânduri, pentru dat lături la porci; 3) bot. tigvă şi fructul ei; 4) albie veche, spartă; 5) conţinutul troacei, — troacă de făină.
troahnă s. f. (daco-gr. trahoma, boală cu asperitate, dela trahys, aspru, înţepător, zgâ-rietor). Boală astăzi numită gripă, însoţită de călduri mari şi ameţeală.
troc s. n. (daco-gr. trogle, scobitură, bortă, de unde pare şi ital. trogoto şi germ. trog). Albie f. adâncă săpată în lemn de plop sau. de plută, însă în loc să fie lungă, este lată cât şi lungă — serveşte Tâ pus făină, frământat aluat, etc. — Şi germ. trog.
trocar s. m. V, prec. 1) Cel ce face sau vinde troace; 2) iron. transilvănean.
trocheu s. n. (lat. trochaeus, gr. trocha-ios). Uter. Măsură de vers greacă sau latină, din o parte lungă, alta scurtă, trochiţă s. /". Troacă mică. trocuţâ s. f. V, preced. troian s. m. (din dâră droaie, augm. dro-ian = cantitate foarte mare şi dâră mare).
1)	Val sau morman nalt şi lung de zăpadă, ce se formează când vântul duce şi grămădeşte în anume locuri omătul; 2) fig. grămadă mare.
troică s. f. (slav, troika, însă din lat. triga, căruţă cu trei cai, din tri-juga, trei juguri). Sanie rusească la care se înhamă trei cai, unul în mijioc, şi doi laterali, ce merg cu capul adus în afară, spre laturi.
troieni (a | se) v. V. Troian. 1) A (se) a-coperi cu troian ; 2) a se afundă, înămeţi în troian.
troienit, ă adj. V. prec. 1) Acoperit cu tro--ian de zăpadă; 2) inămolit în troian, în zăpada mare.
troiţa s. f. (slav troiţa, treime). 1) Treime, Sfânta Treime; 2) cruce mare frumos sculptată şi zugrăvită, care se pune ca simbol de credinţă creştină la fântâni, la răspântii de drumuri, la un loc unde cineva a scăpat de o primejdie, sau la drumuri unde este necesar a se aminti rău-făcătorilor de poruncile şi învăţămintele cele bune ale credinţei creştine ; 3) trinitate 2.
tro
864
tro
trombă' s. f. (ital. tromba, fr. trombe). Trâmbă, vârtej ce rîdÎGă în $us tfisip sau apa mării.
trombon s. n. (ital. tromba, trâmbiţă). Muzic. Instrument mare de alamă, cu sunet de bas, pentru famfară.
trompă s. f. (ital. tromba, trâmbiţă, de aici fr. trompe), lf Nasul lung- al elefantului; 2) anat. vase interne în formă de trompă; 3) instrument lung în formă de trcmpă; 4) instrument de alamă, ca o trâmbiţă lungă, pentru famfară.
trompet s. m. V. urm. Soldat care cântă cu trompeta şi dă semnalele militare.
trompetă s, f. (fr. trompette, din ital. tromba, trâmbiţă). Instrument muzical de suflare, făcut din alamă subţire şi care mai a-les la armată, serveşte pentru a da diferite semnale şi chemări prin sunete convenţionale, cât şi pentru a cântă în timpul marşului.
tron s. n. (lat. thronus, din gr. thronos,-scaun). 1) Scaun foarte frumos împodobit cu insignele regalităţei şi aşezat pe o extradă cu mai multe trepte, în sala mare de recep-ţiuni a palatului suveranului; 2) acelaşi în biserici catedrale ; 3) fig. maiestatea suveranului,-sau â suveranităţei; 4) puterea suverană ; 5) pop. catafalc.
tranc ! interj, (onomatop.). 1) Exprimă căderea cu mare sgomot; 2) sgomotul produs de o cădere, lovire, sau izbitură de corpuri mari, tari şi sunătoare; 3) fig. a cădea cu tronc, a plăcea dintr’o singură vederea, a se îndrăgosti, amoreza; 4) tronc! Exprimă nepotrivire, căderea nepotrivită, a unei vorbe— tronc Mărico!
troncăni (a) v. V. prec. A face repetat zgomotul tronc ! prin căderi, lovire sau izbire de corpuri greoaie, — carul, uşa, cizmele tron-cănesc ; fig. pop. a bombăni, a face gălăgie.
tron cănit s. n. V. prec. Acţiunea de a troncăni şi efectul ei.
trop s. m. (lat. tropus, din gr. tropos, învârtitură, cerc), Uter. Figură retorică în care se întrebuinţează cuvinte cu înţeles sucit, figurat; metafora este un fel cie toop.
trop! trop ! interj. Exprimă mersul greoi sau în trap şi zgomotul acestui mers.
tropăeală s. f. V. pred 1) Zgomotul mersului greoiu sau la trap; 2) zgomot de paşi sau de mersul mullor oameni.
tropăi (a) v. V. prec. A merge zgomotos, cu paşi răsunători; a bate, lovi cu picioarele î loc.
tropăit s. n. V. tropăială. tropăitură s. f. V. tropot.
tropaor s. n. (din fr. drap a or = postav cu aur). Stofă cu ţesetură de fir de aur.
tropar s. n. (daco-gr. din tropos, chip, formă). Bis. Melodia după care se cânlă rugăciunea specială a sfântului sau a evenimentului ce se serbează în o anume zi de serbătoare ; de aici — însăşi acea rugăciune (troparul se cântă după unul din cele opt glasuri de psaltichieb
tropic sau tropice s. n. (gr. dela tropikos, care se învârteşte — fr. tropique). Limitele zonei călduroase c e pe pământ, spre nord şi spre sud, însemnate cu două cercuri paralele cu equatorul şi până unde soarele fuge, (aparent) şi apoi se întoarce îndărăt, — zona) dintre tropice şi equator este cea mai călduroasă : tropicele Capricornului este spre miazăzi de equator, iar al Cancerului spre miazănoapte.
tropical, ă adj. Dela tropice ; — căldură tropicală, căldură mare, arzătoare.
tropos s. n. (gr. mod. din tropos, formă, chip). 1) Manieră ; 2) stil; 3) atitudine, ţinută (eşit din uz).
tropot s. ti. (V. trop ! trop!). Zgomot de de paşi al mersului cailor, tropoti (a) v. A merge tropăid (caii), trosc ! interj, (onomat.) Exprimă: 1) zgomot, de rupere repede a unui băţ; 2) zgomot de lovitură cu palma; 3) zgomot de plesnitură a unei scânduri sau unei sticle oii vas de poţelan; 4) pârâitul vărguţelor sau buru-ienelor uscate; 5) plesnirea lemnelor când ard pe foc ; 6) scrâşnitul unei pietricele sau nisip, mestecat cu dinţii întâmplător.
troscăi (a) v. V. preced. A face zgomotul trosc! în vre un fel 1—6.
troscot s. n. (lat. din trusium) + quod, caie este răsărit din pământ). Bot. Un fel de-iarbă târâtoare, ce iese singură din pământ»' nesămănată şi se întinde pe lângă drum sau cărări.
trosnet s. n. V. trosnitură (final), trosni (a) v. idin onoinat. trosc!). 1) A plesni sgomotos ; 2) a scrâşni; 3) a se cies-picâ.
trosnitură s. f. V. prec. Acţiunea ce a trosni şi efectul ei sau sgomotul produs.
troteur s. m. (fr. t roti cur). Cel anum: deprins ca să meargă frumos în trap, înhămat la trăsură.
trotuar s. n. (fr. trottoir, cit. trotoar). Spaţiu pe marginea stradei, pavat, pe unde circulă numai cei ce merg pe jos, spre a fi feriţi de mersul trăsurilor sau al carelor.
trubadur s. ni. (fr. provenşal trobadur% găsitor). Poet din Piovenţa (sudul Franţei
tru
865
tru
din evul mediu, cari purtau un tel de haine largi şi pălărie mare.
truc s. n. (fr. truc). Dibăcie, şmecherie.
trudă s. f. V. urm. 1) Muncă sau lucrare grea; 2) dificultate, anevoinţă; 3) oboseală. V. truditor.
trudi (a 1 se) v. (lat. din trudere, a împinge cu tărie). 1) A munci din greu; 2) a (se) o-bosi, — sunt trudit; 3) a’şi da osteneala, a (se) căzni, — mă trudesc in zadar. — Şi Slavii zic truditi.
trudire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) trudi.
truditor, oare adj. V. prec. 1) Obositor;
2)	s. n. Cel ce ’şi dă osteneala, se sileşte şi munceşte din greu. — Şi Slavii au cuvântul truda şi truditi, cu înţelesul exact ca în româneşte, plus noţiunea de dificil, trudno, ce în româneşte s’ar zice cu trudă. Cuvântul trudă şi trudi, arată o anume formaţie din latineşte, spre a fi un echivalent al vorbei muncă şi munci, care venia dela noţiunea greacă moch, dificil (V. muncă).
trufă s. f. (fr. truffe). Boi. Plantă vegetală subterană, foarte gustoasă, ce nu are rădăcină nici cotor.
trufandâ s. f. (ital. comp. tron -f- anti, din trouare, a găsi, anti, înainte — probabil venit prin contactul corăbierilor italieni în porturile dunărene). 1) Fructe sau legume ce apar mai înainte de recolta obicinuită (de obiceiu cultivate în seră); 2) primele fructe sau legume din recoltă; 3) fig. ceva gustos, plăcut şi nou ori foarte tânsţr.
trufaş, ă adj. (daco-gr. trufax, voluptos). Cel ce se arată foarte mândru şi mâreţ; îngâmfat.
trufl (a se) o. V. prec. A se mândri şi încrede; a se arăta arogant.
trufie s, f. V. trufaş. Aroganţa trufaşului; mândrie.
trunchiâ (a) n. V. trunchiu (şi lat. trun-care). 1) A reteză vârful şi a lăsa trunchiul sau baza; — geom. con, piramidă, sau cilindru trunchiat; 2) a tăia şi lua o parte mare din ceva; 3) fig. a cionti, a suprimă o parte.
trunchiat, ă adj. (după fr. tronque, din rom. trunchiu). 1) Retezat în partea de sus ; 2) fig. ciontit, cu lipsuri, cu suprimări — in
traducere opera literară poate fi trunchiată.
trunchîos, oasă adj. V. urm. Fig. Robust, corpolent; greoiu.
trunchiu s. n. (lat. trunchus). 1) Partea arborelui dela pământ şi păr.ă unde încep crengile ; 2) bucată rotundă din trunchiul ar-
borelui, retezată la ambele capete ; 3) lemn gros pe care se aşează alte lemne spre a fi despicat cu teporul, sau tăiate; 4) geom. partea dela bază a unui corp geometric, al cărui vârf a fost retezat — trunchiu de con;
5)	fig. om robust.
trunchluleţ s. n. V- prec. Mic trunchiu. trup s. n. (daco-gr. dela tropos, chip, formă). 1) Corp omenesc ; 2) suprafaţă de moşie care formează un tot — două trupuri de moşie cu un singur conac; 3) cadavru;
4)	a fi trup şi suflet — foarte buni prieteni.— Şi Slavii zic trup, numai cu înţeles de cadavru.
trupă s. f. (fr. troupe). 1) Ceată ; asociaţie de actori — trupă de operetă; 2) milit. totalitatea soldaţilor dintr'o unitate militară,— trupa şi ofiţerii dorm tn corturi.
trupeş, ă adj. V. trup. Corpolent, grăsuţ la corp.
trupesc, ească adj. V. trup. Al trupului, corporal.
trupeşte ădv. V. prec. Cu corpul, corporal — sufere şi trupeşte şi sufleteşte. trupeşte s. f. V. prec. Starea de trupeş, trupină s. f. V. tulpină. trupos, oasă adj. V. trup. 1. Mare la trup. trupşor s. n. V. trup. 1.2. Mic trup; trup frumos.
trusou s. n. (fr. trousseau). Albituri şi îmbrăcăminte ce se dă fetei când se mărită; zestre.
tu pron. (lat. tu). Ţine loc de a doua persoană, nu se întrebuinţează în româneşte de cât sub forma de intimitate; între persoane mai streine, se zice dumneata (domnia-ta) sau mată, însă în limbagiul bisericesc, chiar lui Dumnezeu i-se zice — Tu Doamne.
tub s. n. (ht. tubus, fr. tube). Ţeava; ţevuşoară în care se pun colori, pict.
tuberculă s. f. (lat. tuberculum). Excrescenţă; gogoloiu crescut; ciupercă; medic. tumoare rotundă formată în ţesuturi.
tuberculos, oasă adj. şi s. (fr.tuberculeux). V. prec. 1) Cel ce are excrescenţe, tubercule în o parte din ţesuturile corpului; 2) ofticos.
tuberculoză s. f. (fr. tuberculose). Oftică, tuberos, oasă adj. (fr. tub&reux, dela lat. tuber, umflătură). Ştiinţ. Care constă din-tr’o umflătură cărnoasă.
tuberozitate s. f. V. prec. 1) Umflătură; 2) starea de tuberos.
tubular, ă adj. V. tub. în forma de tub, j compus din tub.
tubulhana s. f. (cuvânt turcesc, care însă | are la bază vorba latină tuba, trâmbiţă sau
55
ţuc
866
tug
tubula, mică trâmbiţă). Muzica militară turcească.
ţucâ (a) u. (dela onomat foc /). A sărută. Banat. — ţucu-ţi ochii.
ţucal s. n. (lat. suc-olla = oala deudeală). Oală de noapte, vas de ieşit cu udul în timp de noapte.
ţucără s. f. şi adj. (lat. dela cicer, (cit. ţicer sau ţiţer — năut sau nohot). Fasole cu boabele rotunde şi mici ca ale năutului— fasole ţucără.
tuciu s. n. (lat. dela titio, cit. tiţio = cărbune). 1) Fontă (care se fabrică prin acţiunea cărbunelui asupra ferului); 2) ceaun de făcut mămăligă (Olten.) făcut din fontă.
tuciuriu, ie adj. V. prec. Pop. Negricios sau foarte negru (ca tuciul), ţucsui (a se) v. V. ţuicui {fam.) tueş, ă adj. (lat. din tenuis, slab la minte). Smintit la cap, câm nebun, apucat, zăpăcit tuf s. n. (lat. tofus, fr. tuf). Miner. Numirea unei pietre văroase foarte moale, sfărâmicioasă.
tufă s. f. (daco-gr. din iupM (cit. tufe,' plantă de apă, rogoz, stuf, de unde lat. tufa, panaşul dala casca militară şi de unde şi fr. touffe. 1) Grup de arbuşti, crescuţi des (mai ales de mărăcini); 2) tulpina unei plante împreună cu frunzele ei dese; 3) pl. buruiene dese; 4) mănunchiu de frunze de plante — o tufă de pătrunjel; 5) fig. fam. tufă, (din vorba tufă de Veneţia) — adică nimic — are bani tufă, n’are niciun ban — însă zicerea complectă tufă de Veneţia, este cam indecentă, căci în Veneţia, în loc de strade sau loc cu tufe, sunt canale, pe cari adeseori plutesc murdării.
tufan s. m. V. prec. Stejar foarte tânăr, ce creşte des ca mărăcinii.
tufănică s. f. tufă. V. Djumitriţă, floare ce creşte în formă de tufă deasă.
tufar s. m. 1) Arbust de tufă; 2) loc cu tufe de mărăcini, tufe.
tufăriş s. n. 1) Loc cu multe tufe de mărăcini, sau cu tufe de burueni; 2) pădure foarte tânără, tufeniş s. n. V. preced. tufiş s. n. Desiş de tufe; loc cu tufe de mărăcini; arbuşti sau buruiene.
tufli (a) v. (lat. din defluo, a se lăsa în jos a scădea). 1) A îndesă, apăsă tare (căciula pe cap); 2) a turti, trânti să se lăţească a tuflit mămăliga pe masă, sau i-a tuflit o palmă. Mold. 3) fig. a ascunde repede, tuflit, ă adj. V. prec. îndesat, turtit, tufos, oasă adj. V. tufă. 1) Cu multe tufe; 2) fig. des; 3) fig. păros.
ţuguia (a | se) v. V. ţugui. A (se) face ascuţit spre vârf (stogul, claia, căciula).
ţuguiat, ă adj. V. urm. Cu vârf ascuţit, tras prelung.
ţuguiu s. n. (din sug, suguiu). Vârf ascuţit (ca şi cum ar fi supt, ca vârful ţâţei, ca fr. mamelon, gurguiu) dela un deal, sau dela un stog, ori claie, ori dela căciula ascuţită, în formă de con.
ţuică s. f. (lat. dela succus, zeamă, lichid— din poame, fructe). Rachiu extras din prune sau din tescovină (însă nu tare ca rachiul din cereale).
ţuicueală s. f. V. prec. Luarea de mai multe păhărele de ţuică (aperitive) înainte de a merge la masă. ţuiculiţă s. f. Mică ţuică, tuiu î s. n. (turc tui = coadă de cal). Steag de care erau atârnate două sau trei cozi albe de cal — paşa cu trei tuluri. tuiu, ie II adj. V. tueş. tul s. n. (fr. tulle). 1) Pânză din fire foarte subţiri; 2) pânză rară ca un fel de reţea fină (ţesută de fabrică), tulbură (a) v. V. turbură. tulbure adj. V. turbure. tulean s. m. (daco-gr. dela tylion, mică gămălie sau cuiu de lemn). Ciocan (de porumb), cocian.
tuleiu s. n. (daco-gr. filai, puf). 1) Puf; pene ce întâiu încep să crească la aripile pasărilor; 2) cotorul penelor mari de pasăre;
3)	paiu în forma de tuleiu. tuleo ! interj, (din tuli). Fugi! tuli (a şi a o) v. (lat. dela tuli, am dus, din verbul fero, ferre, a duce). A se duce repede, a fugi grabnic şi oarecum cu frică de a nu fi prins, — a tulit-o la fugă.
tullpină (!) s. f. (daco-gr. din tylos, ţepuşă de lemn şi tyloo a face cu ţepuşi -[- epinos, foarte). Bot. Lemnul câinesc cu foarte mulţi spini pe dânsul — zis şi tulichim.
tulpan s. n. (lat. comp. telae -j- panus, cârpă (bucată) de pânză). 1) Pânză fină (ţesută de fabrică); 2) pânză de făcut broboadă albă pentru cap; 3) broboadă albă, batistă de cap; 4) broboadă colororată pentru femei,— testemel.
fulpănaş s. n. Mic tulpan, tulpină s. f. (daco-şj. comp. tyle, protuberantă, gămălie; pinno, a absorbi). 1) Rădăcina (plantei sau arborelui); 2) trunchiul de lângă pământ al acestora; 3) fig. obârşiea neamului; 4) fig. bază, tenieiu.
ţuluc s. n. (diform din zuluf). Cârlăonţ. şuviţă de păr ondulat sau sucit în spirală, tulumbă s. f. (din italian tromba, trâm-
bîţâ sau trompă de elefant, etc), 1) Tubul aruncător de apă (la o pompă de incendiu); 2) pompă de aruncat apă spre a stinge incendiul ; 3) proaşcă de aruncat apă; — compară trâmbă.
tulumbagiu s. m. V. prec. 1) Pompier; 2) cel ce fabrică tulumbe.
tulumblţă s. f. Mică tulumbă, clistir, in-jector.
tumbă s. f. (fr. din tomber, a cădea). 1) Rostogolire peste cap — dare de-a tumba; 2) cădere, cădere peste cap; răsturnare depe cal: (termen rămas dela instructorii militari francezi, pe la mijlocul sec. 19-lea).
ţumburuc s. n. (lat. comp. cina + por-rigo, porrectum = vârf scos înainte sau lăsat în jos). 1) Gămălie rotundă de ac de cap; 2) capătul cuiului, ce rădică în sus clanţa uşei, când apăsam pe clampă ; 3) orice mic capăt, vârf, ieşit înainte.
tumoare s. f. (lat tumor, umflătură). 1) Umflătură locală ce se produce în vre-o parte a corpului; 2) materie, coptură, din-tr'o asemenea umflătură.
tumular, ă adj. (fr. tumulaire dela lat. tumulus, mormânt). Privitor la morminte.
tumult s. n. (lat tumultus). Mare sgomot şi dezordine; strigăte, sbierăte.
tumultos, oasă adj. şi adv. lat. tumul-tuosus). Foarte sgomotos ; vijelios; gălăgios.
tumulus s. n. (lat. tumulus). Movilă, înăl-ţătură de pietre, făcută în antichitate deasupra mormintelor.
tumurluc s. n. (lat. tumor, umflătură). 1) Trunchiu gros de copac, cu umflătură, cioata unde se despart crengile; 2) butuc, în care erau prinse mânile, sau de care erau legaţi condamnaţii ca să nu fugă.
tumurug s. n. V. preced. 1) Tulpină sau trunchiu gros şi noduros, umflat, care se despică foarte cu greu; 2) şarampoiu din astfel de lemn; 3) buturugă. — Şi turceşte tumurug.
tun s. n. (dela tună). 1) Milit. Armă grea, de artilerie, formată dintr’o mare şi groasă ţeavă de oţel, care încărcată cu pulbere, poate arunca proectile sau obuze la mari depărtări şi al cărei răsunet, foarte puternic, seamănă cu al tunetului; 2) adj. sănătos tun, fig. foarte sănăiqs; 3) a face tun pe senin; iron. a nu produce nici un efect nici un rezultat.
tună (a) v. (I) (lat. tona re). 1) A se produce mare sgomot, detunătură, în nouri din cauza’ descărcărilor electricităţei ce conţin; 2) a se produce sunet de descărcarea tunului ; 3) fig. a striga cu mânie, a fi mânios,
furios, tună şi fulgeră că aperdut banii-, 4) adu. unde a tunat Intăi (ducă-se), — ori cât de departe, să dispară.
tună (a) v. (II) (lat. din de-ineo, a intra de tot). A intră — tună in sobă = intră în casă. Banat. tunar s. m. V. tun.. Artilerist. tunărle s. /. V. prec. Bubuituri de tun. tunător, oare adj. V. tună. Răsunător tare ca tunetul.
tunde (a | se) v. (lat. tondere). 1) A reteza părul capului; 2 a tăia şi lua iâna depe oi; 3) a reteza iarba cu anume maşină; 4) a efectuâ intrarea în monahism — tunderea in monahism.
tundere s. f. Acţiunea de a tunde 1 şi 4. tundră s. f. din tunde. Sarică sau zeghe, tunsă.
tunel s. n. (cuvânt englez, însemnează trecere). Scobitură ce străpunge un munte sau un deal spre a putea trece trenul.
tungsten s. n. (suedez tungsten = piatră grea). Chim. Metal f. tare, cenuşiu, descoperit de Scheele în 1780, întrebuinţat ca fir în lămpi electrice.
tunet s. n. V. tună. 1) Sgomotul răsunător ce se produce prin descărcarea electrică din nouri; 2) detunătura descărcării tunului; 3) fig; mare răsunet — tunete de aplauze au subliniat ultimele vorbe ale oratorului.
tunică s. f. (lat. tunica). 1) Antic. Cămeşa lungă până la genuchi, cu mâneci scurte până la cot, făcută din lână, ce o purtau, încinsă peste mijloc atât bărbaţii cât şi femeile la Romani; erau şi tunice mai lungi,— adeseori împodobite cu fâşii de purpură pela poale şi pe la mâneci, (de aici au rămas la români cusuturile cu arniciu roşu şi altiţele, pe cămeşile bărbăteşti şi femeieşti, de ţară); 2) actual, haină de postav la ofiţeri, la militari, sau la şcolari.
tuns, ă adj. V. tunde. Cu părul sau cu lâna tăiată; s. n. acţiunea de a tunde.
tunsoare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) tunde şi efectul ei. tunsură s. f. V. preced. ţunţurlul s. n. Mold. V. ţonţoroiu. tunzător, oare adj. Cel ce tunde, ţup I interj. V. ţop ! ţupfti (a) v. V. ţopăi. tupeu .s. n. (fr, toupet). 1) Obrăznicie, îndrăzneală; 2) bucle de păr ce se aşază pe frunte sau pe cap, de către femei; coafură de păr falş.
tupflâ (a | se) (daco-gr. din tutftos, mic).
1)	A se ascunde după ceva, făcându-se mic;
2)	a ascunde.
868
tur
tup.
tuplluş s. n. adv. v. prec. 1) Pe ascuns, tupilându-se; s. joc dea ascunsul — pituluş.
tur s. n. (fr. tour, întorsătură). 1) învâr-titură de joc, de dans; 2) (din lat. torus, partea bulbucată dela ceva), fundul (pantalonilor).
tură s. f. (cuv. turcesc). 1) Semnătura ve-' che a lui Mohamed, ce serveşte ca stemă Turciei; 2i semnătura sultanului; 3) iron. semnătură (de demnitar).
turanic, ă adj. (dela Turania, partea din Asia la sud-vestul Siberiei). Ce este din Tu-ranul asiatic, — rasa turpnică din care se trag tătarii, turcii, şi alte popoare înrudite cu acestea.
tura-vura adv. (dela turui şi liurui (ca hui = vui). Turuit, vorbă multă — ce mai tura-vura, hai să facem târgul; sau am stat cu foţii, mai tura-vura, până s’a înoptat, adică am stat la vorbă multă, la conversaţie.
turbă (1) s. f. (lat dela turba, turburare, dezordine). 1) Turbare, ameţeală (la cai, la câni); 2) furie ; 3) fig. câne.
turbă (2) s. f. (fr. tourbe). Conbustibil din materii vegetale puţin carbonizate.
turbă (a) (lat. din turbo, turbare, a turbură). 1) A cădea în boala turbărei, furiei, ce vine la câni; 2) fig. a fi foarte furios, — turbează de mânie.
turban s- n. (turc turban, din persan dul-bend). înveliş mare din pânză sau mătasă, în jurul capului, peste fesul purtat de Turci.
turbare s. f. (din lat. turbare, a turbură, a produce neorânduială). Boală ce se produce la câini şi la unele animale şi care prin muşcare sau prin bale se poate transmite şi omului; ea produce furie, excitare grozavă, frica de apă, apoi paralizie şi moarte. Turbarea se vindecă dacă se tratează cu serum antirabic în cel mai scurt timp după muşcare, — iar rana să fie îndată bine spălată; 2) fig. furie, mânie mare.
turbărie s. f. V. turbă (3) Loc unde se află turbă (2).
turbat, ă adj. V. turbare. 1) Care este cuprins de boala turbărei; 2> /'ffir. furios, mânios; 3) fig. avid, pasionat, s. m. furios, nebun ; adv. 1) Cu furie, cu mare mânie ; 2) foarte pasionat; 3) fig. teribil de bine sau de frumos.
turbină si f. (lat.' turben, vârtej ce învârteşte repede şi fr. turbine). Roată cu axă verticală, ce se învârteşte pusă în mişcare de un curent de apă zisă şi turbină hidraulică ; există şi turbina cu vapor. Tur-
bina pune în mişcare întreg mecanismul unei uzine, mori, etc.
turbincă s. f. (dimin. din torbă). Mică torbă sau tolbă.
turbulent, ă adj. (lat. turbulentus, neliniştit). Care nelinişteşte, care turbură liniştea, gălăgios.
turbură (a | se) v. (din lat. turbare, a turbură, a nelinişti). 1) A face apa sau un lichid s ă nu fie limpede; 2) a nelinişti, a supără ; 3) a se produce dezordine (fizică sau morală).	;
turburare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a turbură şi efectu ei; 2) răscoală; 3) neorân-dueală; 4) agităţie, nelinişte.
turburător, oare adj. V. prec. Care turbură sau produce turburare de orice fel; s. m. agitator.
turbure adj. V. prec. 1) Nelimpede, neclar (lichid); 2) nesigur; 3) agitat, neliniştit;
4)	neclar fig. confuz.
turburel s. n. V. prec. Vin nou, must dulce, care încă nu s’a limpezit.
turc s. m. (dela Turcia, ţara triburilor pornite din Turchestân (Asia). 1) Mahomedan din Turcia; adj. ce este al Turcilor; 2) fig. om neîndurat, care nu iartă; 3) inflexibil încăpăţînat ; 4) păgân; în zicătoarea pop. doar nu vin turcii — nu te grăbi, se arată groaza de a fugi la năvălirea acelor barbari.
turcă s. f. (dela turc). Mască ce se pune în timpul carnavalului — adeseori imitând figura fioroasă a vreunui turc.
ţurcă s. f. (lat. dela circa, împrejur). 1) Căciulă păroasă, şi ascuţită; cu un cerc negru, iar vârful alb ; 2) batistă răsucită şi apoi împletită în formă de biciu, cu care se dă lovituri la palmă când copiii se joacă cu arşicul sau in alte jocuri (V. ciuşcă) 3) jocul cu ţurca (2) în care aceasta este ascunsă pe la spate, de cei ce stau în cerc; iar unul din jucători trebue să afle, să ghicească, la cine este ţurca; cel ce este prins cu ţurca; este pedepsit şi trece el să o alle; 4) — (din lat. surculus, beţişor) joc de copii cu un beţişor, care lovit cu alt băţ, sare şi e aruncat mai departe.
ţurcană adj. şi s. (din lat. circino, a rotunji). 1) Rotunjoară la corp, sau cu lână cârlionţată (oaie); 2) lână de pe o asemenea oaie; 3) căciula din asemenea piele de miel.
ţurcănesc, ească adj. V. prec. 1) Făcut din lână ţurcană; 2) dela oi ţurcane.
turcesc, e?.scă adj. V. turc. Dela Turci; ca al Turcilor; mahomedan.
turceşte adv. V. turc. 1) Ca la turci, sau cum fac turcii; 2) după obiceiurile sau le-
gile turceşti; — 3) fig. iron. fără multă judecată sau cercetare; cu execuţie repede ; 4) fig. neraţional; 5) arbitrar.
turci (a | se) v. V. turc. 1) A (se) face turc, trecând la mahomedanism; 2) fig. iron. a cheltui repede, banii ce i-am dat, i-a turcit indată; (reminiscenţă despre pretenţi-unile de biruri multiple ale Turcilor, de cari Românii se mirau cum de cheltuesc ei aşa mulţi bani atât âe repede şi cereau îndată alte biruri); 3) fig. a consumă repede, turdme s. f. V. turc. 1) Neamul turcesc;
2)	mulţime de Turci.
turcism s, n. 1) Naţionalismul Turcilor; 2) element, vorbă turcească în o limbă streină,
3)	obiceiu turcesc.
turcoaică s. f. Femeie de Turc. turcoază s. f. (fr. turquoise). Peatră preţioasă, netransparentă, de o coloare azurie, tureacă s. f. V. turiatcă. turlacă s. f. V. urm. turiatcă s. f. (lat. comp. turr(is) -j- atque— ca turnul). Carâmbul cismei (înalt ca un fel de turn, ceea ce i-a şi atras denumirea latină).
turism s. n. (fr. tourisme). Gustul, plăcerea de a călători mult, de a face excur-siuni: pe jos, cu bicicleta, în automobil.
turist s. m. (fr. touriste). Cel ce face călătorii ftnai ales pe jos) de plăcere de a vedea localităţi frumoase sau interesante — mhlţt turişti fac ascensiuni pe munţii Alpi.
turişte S. f. (din lat. tero, terere, a treieră; cu sufix rom. işte). Pleavă, scuturătură de fân..
turiţă s. f. (lat. turis (tus) de tămâie). Bot. Plantă cu flori mirositoare, din familia rosaccelor, întrebuinţată în medicina veterinară.
turlă s. f. (din lat. ţurris, turn, formă diminutivă tureola sau turrulus, mic turn). Mic turn pe o biserică.
turlac, ă adj. (daco-gr. dela thorexis, îmbătate cu vin din verb. thorreso, tethoreka, a îmbătâ). 1) Ameţit de beţie, sau după beţie ; 2) ameţit, zăpăcit. — Şi Turcii zic turlac = leneş, idiot.
turlâci (a se) v. V. prec. A deveni sau a fi turlac.
ţurloiu s. n. (diform, din surlă şi augmentat surloiu). Ffuerul piciorului, osul cel mare dela genunchiu în jos.
' ţurluiu ş. n. V. preced.
ţurlui 1 ţurlni! interj, (onomat.) Imitarea cântecului ciocârliei sau altor păsări.
turmă s. f. (lat. turma, ceată, companie de călăreţi, mulţime). 1) Cireadă de oi sau
de vite mari; 2) fig. mulţime, adunătură; >3) fig. biser. mulţimea credincioşilor, totalitatea creştinilor — o turmă şi un păstor; 4) fig. iron. mulţime de inconştienţi, de proşti.
turmalină s. f. (fr. tourmaline). Miner. Peatră care, frecată sau încălzită, capătă proprietăţi electrice.
turment s. n. (lat. tormentum). 1) Maşină de răsboiu, la Romani, pentru aruncat săgeţi;
2)	săgeata sau peatra aruncată cu această maşină; 3) fig. tortură, caznă.
turmentâ (a | se) v. (lat. tormentum, dela torquere, a suci, a învârti, piin fr. tour-menter). 1) A (se) ameţi; 2) a (se) zăpăci;
3)	a (se) îmbătâ.
turmentat, ă adj. (fr. tourmente). 1) Ameţit, zăpăcit; 2) fig. beat..
turn s. n. (lat. turris). Zidire naltă în formă cilindrică- sau patrată, ori poligonală, dela o clopotniţă sau dela o biserică, sau pentru altă destinaţie.
turnă (a) v. (lat. dela torno, tornare, a învârti, a rostogoli). 1) A apleca (răsturnă) un vas ca să curgă din el lichidul sau altă substanţă, — toarnă două baniţe în coşul morii; toarnă un litru de vin; 2) a vărsă, a lăsă să curgă; 3) a pune în tipare un metal topit — s’a turnat un clopot; 4) a plouă tare — toarnă cu găleata; 5) a face, a fabrică, a clădi — a turnat o pereche de case; 6) Mold. a da, a izbi, a aplică, — i-a turnat câteva palme ; 7) a spune sau a (se) produce în cantitate mare, toarnă la minciuni ; 8) a redacta sau a trimite — toarnă o petiţie şi să vezi... 9) a pune, a arunca — toarnă câteva care de petriş prin curte;
10)	poetic, a întoarce înapoi, înturnă; 11) a vărsa plumb topit, în apă, în ajunul anului nou sau al Bobotezei şi după figurina bizară ce se obţine, a deduce norocul viitorului an sau măritatul (obiceiu familiar unde sunt fete de măritat.
turnare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) turna.
turnat, ă adj. V. prec. 1) Vărsat; 2) aruncat, risipit, înprăştiat; 3) pus şi făcut cu tiparul prin topire; 4) fig. croit şi potrivit exact — vine turnat paltonul; 5) făcut, redactat — petiţia turnată de el avu efect;
6)	fig. trântit, răsturnat, — băgat — l'a turnat şase luni la arest.
turnător s. m. V. prec. 1) Cel ce toarnă; 2) cel ce topeşte metale şi face obiecte în forme, — toarnă clopote.
turnătorie s. f. V. prec. Fabrica unde se fac obiecte din metale topite — turnătorie de litere, de clopote, etc.
turnel s. n. (diform, din fr. tournure). Un fel de perinuţă, adausă la spate, mai jos de şale, ce o puneau unele dame ca să stea rochia mai rădicată, mai umflată, cum era moda pela mijlocul secol. 19-lea.
turneu s. n. (fr. tournăe). Călătorie prin mai multe localităţi, o aşe, făcută de plăcere, sau făcută de artişti spre a da reprezentaţii, ori de oamenii politici spre a ţine întruniri şi a face propagandă — turneu artistic, turneu electoral.
turnură s. f. (fr. tournure). 1) întorsătură, îndrumare — aacerea ia o turnură neplăcută ; 2) V. turnel.
turpitudine s. f. (lat. turpitudo, turpitu-dinis). Ruşine, spurcăciune, necuviinţă, măs-cărâ.
turtă s. f. (lat. torta', sucită, învârtită, şi lat. medieval turta. 1) Pâne rotundă şi nu crescută naltă, nedospită ; 2) mălaiu nedospit ; 3) turtă dulce, pânişoară subţire dulce, făcută cu zahăr ars, cu miere, şi cu alte adausuri mirositoare ; 4) turta lupului, combinaţie farmaceutică, în care intră nuca vomica;
5)	adv. a face turtă, a face turtit, a strivi;
6)	adj. beat turtă, beat de nu se poate ţine pe picioare; adj. turtit, lat, fig. strfvit.
turte s. pl. V. prec. Foi de aluat foarte subţiri, ca hârtia, ce se coc grăbit pe o tavă, tablă, sub care e jăratec; apoi uscate puţin, în urmă se aşază teanc câte 6 —10, stropin-du-le cu apă de flori şi presărând între ele miez de nuci ori migdale pisate şi cu zahăr, iar uneori (în Moldova) julfă din sămânţă de cânepă, pisată şi feartă la foc uşor; — turtele se fac pentru ajunul Crăciunului, când se duc şi la biserică spre sfinţire; se zice că ele reprezintă pelincile pruncului I us Cristos.
turtea s. f. (dela vorba turtă sau dela toartă şi tort). Vârtelniţă pe care se pune tortul spre depănare apoi pe mosor, sau pe ţevi; mâner, scaun de vârtelniţă în formă de toartă.
turti (a | se) v. (din vorba turtă). 1) A da o formă ca de turtă (lătăreaţă); 2) a lăţi prin apăsare deasupra ; 3) a strivi propr. şi fig. •
4)	a îndesă, afunda ceva înfoiat, nalt; 5) a îndoi vârful unui lucru de metal, a-1 toci prin batere; 6) fig. fam. a turti fesul, a compromite, a face de batjocură (reminiscenţă dela mândria turcească de a nu fi fesul turtit); 7) fig. fam. a se turti, a se îmbăta de tot
turtire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) turti propr. şi fig.
turtit, ă adj. V. prec. 1) Lăţit prin apă-
sare ; 2) îndoit, tocit; strivit, nimicit (fig.);
4)	beat de tot fig. fam.
ţurţur s. m. (mai des pl. ţurţuri). — (lat. 'din circino a face rotund, prin citirea lat. ţirci în loc de circi). Bobiţe de ghiaţă ce se formează iarna din picăturile de apă ce cad sau curg de undeva ori din aburi — când e ger mare, se fac ţurţuri pe copaci, pe mustaţa călătorului, pe căciulă, etc.
turturea s. f. (lat. turturila). Pasăre sălbatică, cu pene cenuşii albicioase, care trăieşte împerecheată cu soţul ei, şi pe care dacă-1 perde, ea nu mai poate supravieţui.
turturel s. m. V. preced. Bărbătuşul, soţul turturicei.
turturică s. f. V. turturea. turui (a) v. (din onomat. dura ! şi durui). Fig. A face sgomot mare ca o trăsură ce merge; a vorbi repede şi mult, — ii turuie gura de dimineaţa până seara. Olt. turuiţ s. n. V. prec. Acţiunea de a turui, tus adj. (din lat. totus şi rom. pl. toţi). Toţi — tus-trei, tus-patru.
tuş s. n. (dela fr. toucher, (cit. tuşe), a atinge, însă prin intermediarul ruse*sc tuşe-vati, a da umbre (a înegri) un desemn, tu-şovka, umbrire, rastuşka, estompă de dat umbră neagră la desemn). Cerneală de China, făcută din o substanţă neagră (dela animalul maritim sepia), cu care se desemnează planurile inginereşti, hărţile, sau se scriu documente, ori altfel de lucrări grafice şi care are proprietatea că nu se alterează de lumină, iar dacă se udă cu apă acolo unde este scris cu tuş, scrierea nu se întinează de loc.
tuşă (I) tuşică s. f. scurtare din vorba mătuşă, sau mâtuşică.
tuşă (II) s. f. (fr. touche, atingere). Artistic. Felul cum mânueşte, atinge, cu pensula pictorul, sau cum modelează sculptorul, sau cum atinge muzicantul coardele, clapele la pian. ţuşcă s. f. V. ţurcă şi ciuşcă. tuşă s. f. (lat tussîs). Acţiunea de a tuşi; boală care se manifestă prin tuşire, — tusa măgărească, boală ce se arată ades la copii şi constă în tuşă grozavă, însoţită de un fel de răget uşor; tuşă seacă, fără expectoraţie.
tuşi (a) v. (lat. tussio, tussire). A aruncă repede şi repetat aerul din plămâni, cu zgomotul caracteristic tusei, spre a putea potoli mâncărimea ce se simte pe căile respiratorii, şi a elimina mucozităţi produse.
tuşinâ (a) v. (lat. dela tusum, tuns cu sufix ’n-a). A tunde, reteză.
tuşit s. n. 1) Acţiunea de a tuşi; 2) felu* tusei.
tuslamâ s. f. (turc tuslama (liter. foarte
ţuş
871
tut
sărat). Un fel de mâncare din legume şi untură în care se pune ceva mai multă sare, -căci n’ar avea gust altfel.
ţuştiu 1 interj, (din ţişni). Exprimă intrarea repede în casă (mai ales de frică); intrare şi ascundere repede — ţuştiu ! după sobă. tuţă s. m. Scurtat din tată şi tătuţă. tutea s. f. (lat. dela tutor, tutari, a feri, a păzi). Oxid de zinc, care tiind otrăvitor, trebuie a se păzi, feri.
ţuţe.ică s. f. (comp. din sus-suie, sup-suica). Scrânciob simplu, din o scândurice ca scaun şi atârnată cu două frânghii sau prăjini; dăinăuş pentru copii. Olten.
tutelă s. f. (lat. tutela, apărare, protecţie). Jurid. 1) Apărarea pe care legea o prevede pentru persoana şi averea minorilor sau a interzişilor; 2) apărarea, proteguirea copiilor de către părinţi, — sub tutela părintească; 3) persoana sau consiliul cărui i se încredinţează apărarea unui minor sau a unui interzis — epitropie; 4) actul care statorniceşte o tutelă; dosarul privitor la ea.
tutelar, â adj. V. prec. De tutelă sau privitor la tutelă, — atribuţiuni sau îndatoriri tutelare.
tutor (e) s. m. (lat. tutor). Protector, epi-trop (al unei averi, al unui minor). V. tutelă.
tutoare s. f. V. prec. Epitroapă a averei şi persoanei unui minor.
tutui (a | se) v. (dela pronumele tu). A zice cuvia tu în timpul conversaţiunei, în loc de d-ta (cu înţeles sau de intimitate mare. sau de puţină consideraţie); 2) — dela lat. tute, Olt. A fi iute la mişcăii şi fără precauţie ; repezit, zăpăcit.
ţuţuian s. n. (din vorba sus şi sus-suie). Mold. Cioban din acei cari se suie cu oile
U,	«a, Litera a 21-a din alfabet.
u ! interj. 1) Exprimă strigăt de chemare : u! mă Ioane !; 2) exprimă mirare de ceva mult, sau prea inare.
u sufix masculin, înlocuind pe ul, în vorbire curentă: o mu, pomu, p. omul, pomul, din om, pom.
ublquitate s. f. (lat. ubiquitas). Putinţa de a fi pretutindeni.
ucaz s. n. (slav rus. ukaz). Decret împărătesc dat de Ţar.
ucenic s. m. (slav, ucenik, elev, şcolar, dela uciti, a învăţa; însă baza pare a ii în latinescul augere, a creşte şi a înzestra, cu
la munte şi coboară în timpul iernei spre şes. tutuire s. f. V. tutui. Acţiunea de a (se) tutui, tutuit s. n. V. tutui (1) Acţiunea de a (se) tutui; V. tutui (2) adj. repezit în mişcări ; zăpăcit. Olten.
ţutul s. n. (din sus-suiu). Culme, vârf de munte, unde se sue sus; 2) coamă, chică de păr.
tutun s. n. pop. ti ti un (dela numirea americană petun, cu o apropiere de lat. titionem= pe tăciune, poate dela navigatorii spanioli sau Veneţieni). Planta adusă din insula Tabago, America, zisă acolo petun, ale cărei frunze au oarecare aromă şi, aprinse pe tăciune, dau un fum care face plăcere unor oameni de a-1 respiră; alţii ţin aceste foi între dinţi şi le savurează (ca Italienii); praful din aceste foi, tot pentru mirosul tare, este tras pe nas, ca priză. V. tabac.
tutunar s. m. V. prec. Cultivator de tutun, tutunărit s. n. V. prec. Impozit de tutun (în vechime).
tutungerie s. f. Depozit de tutunuri; iocal unde se vinde tutun.
tutungiu, ioaică adj. V. tutun. Vânzător de tutun ; iron. pasionat fumător de tutun.
ţuţur s. n. V. susur. 1) Locul unde curge şi murmură încet apa; Olten. 2) Mold. (din lat. cicer, bobiţă). V. Ţurţur.
ţuţuroiu s. n. V. ţuţur (1). Jghiab unde curge murmurând apa unui izvor, unei cişmele ; robinet de apă. Olten. tuzlamâ s. f. V. tuslamă. tuzluci s. pl. (turc tozluk, dela toz, praf colb). 1) Jambiere de postaa alb, având broderie sau cusuturi de găitan şi cari se încheie îndărăt (se purtau de panduri în Oltenia); 2) jambiere ţeiăneşti, cum se poaită în Banat.
ceva; probabil că a fost şi la Daco-latini un verb aud, din care a rămas la Slavi uci şi apoi ucenie, ucenic, cari s’au păstrat şi în româneşte). 1) Discipol, apostol al lui Isus Christos; 2) discipol, învăţăcel, elev (mai mult ironic); 3) băiat dat să înveţe o meserie la un meşter patron, sau la o prăvălie, ucenicesc, ească adj. De ucenic, ucenicie s. f. (dela ucenic). 1) Starea de ucenic; 2) timpul cât învaţă un ucenic o meserie, până ajunge calfă; 3) fig. învăţătură practică obţinută dela un om învăţat sau specialist,— ucenicia pe lângă un bun aoocat preţueşte mult.
ucl
872
ulm
ucide (a) v. (lat. occido, occidere). 1) A omorî, a suprima viaţa unei fiinţe; 2) fig. a bate foarte tare — Va ucis în bătăi; 3) fig. a distruge, a nimici.
ucidere s. f. (lat. occidere). 1) Fapta de a ucide o fiinţă; 2) asasinare, — pruncucidere, uciderea pruncului.
ucigă’l-crucea s. m. (dip ucide şi cruce). Diavolul.
ucigă’l-toaca (sau tămâia) s. m. V. preced. ucigaş, ă adj. şi s. V. ucide. Cel ce ucide, asasin ; fig. pop. diavolul, ucigător, oare s. şi adj. V. preced. ucis, â adj. (lat. occisus). Omorît, asasinat; fig. istovit, prăpădit — ucis în bătăi.
ud, udă adj. (lat. udus). Care este plin de apă sau de alt lichid; umed, muiat, ud s. m. V. preced. 1) Cel udat; 2) udeală ;
3)	s. n. urina.
udă (a | se) v. (dela vorba ud). 1) A aruncă apă pe ceva; 2) a muia în apă; 3) a curge apă de ploaie ; 4) a stropi (florile, grădina); 5) a face irigaţii prin grădinarii; 6) fig. a se scăpa cu udul (2 s. n.), a urină; 7) a (se) umezi.
udare s. f. V. prec. Fapta de a udă. udat, ă adj. (V. ud adj. şi s. n.). 1) Plin de apă sau de alt lichid ; 2) umed ; 3) plouat şi pătruns de ploaie; 4) stropit; 5) urinat; s. n. acţiunea de a (se) udă propr. şi fig.
ud&tură s. f. V. prec. 1) Stropire; 2) fig. mâncare lichidă, zeamă, sau băutură — mămăliga se mănâncă cu udătură (borş, lapte). Mold.
udeală s. f. V. ud. 1) Multă umiditate ; 2) apă şi noroiu din ploaie ; 3) multă apă răspândită pe jos; 4) fig. ploaie.
udmă s. f. (daco-gr. din oidema, umflătură). Umflătură a ganglionilor, umflătură dureroasă la încheiaturi, subsuori.
udometru s. n. (gr. ydor, apă; metron, măsură). Pluviometru, aparat ce măsoară cantitatea de apă (pe metru patrat) dintr’o ploaie.
uf 1 intrerj. (onomatop). Exprimă : 1) suferinţă mare ; 2) nerăbdare ; 3) durere ' fizică ;
4)	neplăcere, desgust. uger s. n. V. unger. ugui (a) v. V. ogoi.
uguit s. n. şi adj. V. ogoit.
ule's. f. V, uliu. Pasăre de pradă ca uliul.
uimă s. f. V. udmă.
uimăci (a) v. (din uimi). A uimi tare, a înmărmuri, a rămâne uimit.
uimi (a) v. (lat. din exclamarea oi! me !— vai (de) mine 1). A pune în mirare ; a face să se minuneze, să se mire, să zică: vai de mine!; a impresiona tare. — Acest cuvânt
este compus ca românesc vâitâ, văicări, din interj, vai!
uimire s. f. V. prec. 1) Mirare mare ; 2) faptul de a uimi; 3) impresionare ; 4) extas.
uimit, ă adj. V. prec. 1) Mirat foarte, minunat ; 2) nedumerit; 3) impresionat tare ; 4) extasiat.
uimitor, oare adj. V. uimi. Care provoacă uimire ; impresionant; minunat; fig. f. bine.
'uită (a) v. 1 (din lat, oblitero, ajnuaţijqo, a face uitat; scurtat în oblitare şi olitare ; ca şi francezul oublier, care a suprimat sunetul t în oubli(t)er). 1) A perde din memorie, a nu ţinea în minte; 2) a lăsa din gre-şală — am uitat lampa aprinsă ; 3) a omite, a trece cu vederea; 4) a nu ţine în seamă— uită câtă recunoştinţă datoreşte.
uită (a se) v. II (din lat obtueor, obtueri, a observă, a privi împrejur). 1) A privi; 2) a observă; 3) fig. a aşteptă, a pretinde — se uită să-i dai cât nu face; 4) a luă în seamă, în consideraţie — nu se uită el ce face ?;
5)	a se bizui — se uită că are bani.
ultăcie s. f. V. uită 1. Slăbirea memoriei, neajunsul de a uită.
uitare s. f. V. uită I. Perdere din memoiie, faptul de a uita; V. uită II privire; aruncătură de ochi.
uitat, ă adj. V. uiiâ I. Perdut din memorie ; lăsat din greşală; omis ; s. n. faptul de a uita (I).
uitat s. n. V. u tă II. Acţiunea de a privi uitătură s. f. V. uită II. 1) Privirea, felul de a privi 2) fig. căutătură; 3) aiuncătură de ochi.
uituc, ă adj. V. uită I. Cel ce nu are memorie şi uită adeseori, sau uită repede.
ujuji sau ujiji (a se) v. (lat. din o-fsicce— (o-jici) spre uscat). A (se) uscâ aproape, deplin ; a uscâ puţin pe lângă foc, pe7 lângă sobă (rufe, obele).
ujujlt, ă adj. V. prec. Uscat aproape, svân-tat; s. n. faptul de a (se) usca puţin pe lângă foc.
ulan s. in. (germ. ulan). Soldat din cava-, leria germană, care poartă lance, ulcea s. f. V. ulcică. ulcer s. n. (.lat. ulcus, ulceris, rană). 1) Buboiu; 2) umflătură plină cu puroiu; 3) rană în ţesuturile interne.
ulceră (a | se) v. A se produce un ulcer sau mai multe.
ulcerat, ă adj. Cu ulcer, cu răni. ulceraţiune s. f. V. prec. Producerea de ulcere.
ulceros, oasă adj. (lat. ulcerosus)• Cu ulcere, cu răni.
ulcică (sau ulcetuşă) s. f. (dimin. din oală. olicică). 1) Oală mică; 2) cănuţă de băut apă.
ulcior s. n. (lat. hordeolus (orzişor) ulcior la ochi — prin fonia orzior). Medic. Bubu-şoară umflată, lunguiaţă, ce se face la pleoapă; 2) V. urcior.
uleios, oasă adj. V urm. 1) Care conţine oleiu ; 2) plin de oleiu.
uleiu (pl. uleiuri) s. n. I (lat. oleum). Unt, lichid unsuros, extras din seminţele unor plante : cânepă, in, rapiţă, sora soarelui; sau din sâmburi de nucă, migdală, etc. Sunt şi oleiuri minerale extrase din unele substanţe aflate în pământ.
uleiu pl. uleie (s. n. daco-gr. din y/e.trunchiu de lemn (vezi stup şi ştubeiu). Ştiubeiu, stup, făcut dintr'un trunchiu de lemn, găurit pe dinlăuntru, unde se adăpostesc albinele.
ulemâ s. f. (turcesc ulemah). învăţat turc care cunoaşte bine legile turceşti.
ulicioară s. f. V. uliţă. Mică uliţă, stradă foarte îngustă şi dosnică.
ulier s. m. V. uleiu I. Cel ce fabrică oleiu sau uleiu.
uligaie s. f. (corn. din uliu şi gaie). ZooL Pasăre răpitoare zisă şi uleiu şi gaie, sau care seamănă la fel cu acestea.
uliţă s. f. (lat. din uls, dincolo, — uls este o formă a lui ultra = dincolo — ; acest uls în vorba ulsa şi ulţa, din care s’a făcut uliţa, este ca şi tra din vorba strada).
Stradă, adică drum îngust pentru a trece dincolo.—Şi Slavii zic uliţa, iar Ungurii utza == stradă.
uliu s. m. (lat. dela uluia — bufniţă, prin forma ului şi prin asemănarea uliului la cap, cu bufniţa). Zool. Arete, pasăre ce răpeşte puii; fig. ager la privire.
ulm s. m. (lat. ulmusi. Arbore cu lemn de coloare cafenie căutat pentru facerea roatelor, fiind lemn tare.
ulmâ (a) v. (din lai. olso, olere, a mirosi (care vorbă latină are asemănarea cu oleum, oleiu). A mirosi, a urmări după miros (cum fac cânii; fig. a simţi, a presimţi, a ghici. (V, adulmecă).
ulteriror, oară adj. şi adu. (lat. ulteriort mai de pe urmă). Care este mai de pe urmă; cel dinspre sfârşit.
ultim, ă adj. (lat. ultimus). Cel din urmă de tot.
ultimatum s. n. (lat. ultimatum). Soma-ţiunea sau propunerea cea mai depe urmă ce o face un stat altui stat, înainte de a-i declară răsboiu.
ultragiu s. n. (lat. ultragium, din ultus, jignit, rănit). Jignire, insultă, necinste adusă
mai ales unui demnitar sau magistrat în tidi-pul funcţiunei.
ultraglâ (a) v. V. prec. A aduce un ultragiu, o jignire.
ulubă s. f. V. hulubă.
uluc s. n. (lat. dela ulcus, scobitură, juli-tură). Mold. 1) Lemn scobit în lung, ce serveşte la scurgerea apei; jgheab; 2) scobitură pe unde curge vinul din lin sau din presă! 3) jgheab pe unde curge făina ce o macină moara.
ulucă ~s. f. (daco-gr. dela ulikos, de lemn (ule = lemn). 1) Scândură (nu prea lungă) de lemn; 2) scândură pentru făcut gard; 3) gard de scânduri. Olten.
uluci (a) v. V. preced. A face uluce: îm-prejmui cu ulucă.
ulueală s. f. urm. 1) Ameţeală de cap, din cauza sgomotului; 2) zăpăceală; 3) nedumerire. Mold.
ului (a | se) v. (lat. dela ululo, ululare, a scoate urlete, a face mare sgomot). A (se) zăpăci de mult zgomot; a fi ameţit de sgomot mare; a fi zăpăcit la minte un moment, din prea multe preocupări — m'am uluit cu atâtea pe capul meu.
uluit, ă adj. V. prec. Zăpăcit, confuz, a-meţit la cap.
uman, ă adj. şi adu. (lat. humanus, omenesc, dela homo, om). Omenesc; de omenie, cu omenie.
umanloare s. f. (format după fr. humani-tes, care la rândul său are baza lat. huma-nitas, literatură). Studii de şcoală secundară, ce formează cugetarea şi ajută la formarea omului inteligent (mai ales limbii clasice greaca şi latina).
umanist s. m. (fr. humaniste). 1) Şcolar. Om versat în limbile clasice (umanioare);
2)	cel ce iubeşte şi compătimeşte pe oameni;
3)	cel ce lucrează pentru binele şi ajutorarea oamenilor.
umanitar, ă adj. şi adu. (lat. humaniter, cu omenie). De omenie; pentru binele omeni-rei sau a omului; de ajutorare—act umanitar.
umanitate s. f. (lat. humanitas, humaru-latis). 1) Omenirea; 2) fiinţa omenească; 3) simţ de omenie, de iubire de oameni.
umanizâ (a) u. (fr. humaniser). 1) A cultiva firea omului; 2) a face să fie (cum tre-bue) un om; 3) a considera ca om.
umanizare s. f. V. prec. Fapta de a u-maniză.
umăr s. n. (lat. humerus). 1) Partea unde braţu se înpreună cu corpul; 2) articulaţia însăşi; 3) fig. a pune umărul, a da ajutor (dela împingerea cu umărul, spre a ajuta la
urnă
874
utnb
urnirea carului, când nu o pot trage vitele, caii); 4) partea dela umăr a hainei sau. came şei.
umăruş s. n. V. prcc. Mic umăr. umbelă s. f. (fr. ombelle din lat. umbella, umbrelă, cortel). Bot. Felul de înflorire, forma florilor unei plante, dispuse In chip de umbrelă deschisă V. ombelifere. umbellfere s. f. V. ombelifer. umblă (a) v. (lat. ambulo, ambulare). 1) A merge cu picioarele; 2) a se duce, transportă — umblă în trăsură; 3) a cutreerâ, a merge pretutindeni: 4) a circulă — umblă trenurile regulat; umblă sângele; 5) fig. a funcţiona — umblă moara sau maşina; 6) a fi în mişcare—umblă ceasul; 7) a se comportă, a se prezentă — umblă ras, umblă ţanţoş; 8) a avea curs, a circulă (moneta);
9)	fig. a căută — umblă după chilipir; 10) a dori, a aşteptă, a voi,—umblă după bacşiş; 11) fig. a(’i) umbla prin cap, a (’i) veni confuz în minte; 12) a frecventă, — umblă la şcoală; 13) umblăhaimană, a vagabondă;
14)	a răsfoi, — umblă prin lucruri, prin cărţi; 15) a atinge, a deschide, a căuta — cine a umblat aici? 16) a'zbură — umblă păsările ’n stoluri; 17) fig. a umbla cu flecuri, a face, sau a vorbi lucruri neserioase; 18) fig. umbla în dorul lelei (mold.) a merge sau a lucia fără seriozitate, sau cu lene; 19) a-i umblă gura, a vorbi mult şi curgător; a trăncăni; 20) umblă ’n dodii umblă în neştire. Mold. 21) mublă ou nasul pe sus, e mândru.
umblăci (a) v. V. îmblăciu. A bate cu ciomagul (cu îmblăciul). umblăclu s. n. V. îmblăciu. umblare s. f. V. umblă. Acţiunea de a umblă propr. şi fig.
umblat, ă adj. V. prec. 1) Voiajat, cel ce a călătorit mult; 2) frecventat; răsfoit; căutat ; deschis ; 3) dedat la ceva; s. n. fapta de a umblă.
umblător, oare adj. V. prec. 1) Care umblă ; 2) mobil; 3) plutitor pe apă—pod umblător.
umblătoare s. f. Latrină, privată, umblători s, f. V. umblă. Mers mult, circulaţie; fig. olergătură în afaceri.
umblet s. n. (dela umblă). 1) Mersul calului în trap foarte mărunt; 2) felul de a merge, de a umblă; 3) alergătură multă (de afaceri).
umbră s. f. (lat. umbra). 1) Partea întunecoasă, unde nu pătrunde direct lumină; 2) forma întunecoasă ce o proiectează un obiect luminat; 3) fig. măsura acestei umbre, pe
care se zice că zidarii o luau cu o aţă şi o zideau în păretele clădirei, spre a fi trainică (se credea că celui ce i s’a luat umbra, moare curând); 4) sufletul unui'răposat; 5) fig. spectru, formă vagă, om foaite slab—numai umbra de el; 6) fig.în umbră, ascuns; nebăgat în seamă; 7)pict. părţile înegrite sau colorate închis, ce reprezintă umbra din natură ;
8)	numirea unei colori închise; 9) a face umbră cuiva, al eclipsă, a întuneca meritele;
10)	a face umbră pământului, a trăi fără plăcere, a vegeta.
umbrar s. n. (dela umbră). Adăpost făcut din crengi şi verdeaţă, ca să apere de razele şi de căldura soarelui de vară. umbrelă s. f. (ital. umbrello, fr. ombrelle).
1)	Cortel de soare, ce ţine umbră; 2) cortel de ploaie, ce apără de ploaie (în acest caz impropriu, — nu ţine umbră), (confuzitihea îrrtre umbrela de soare şi cortelul de ploaie, provine din amestecul vorbei greceşti om-breros = de ploaie, cu ploaie, dela ombros, ploaie).
umbrelar s. m. Fabricant de umbrele, umbreluţă s. f. V. prec. Umbrelă (de soare); mică umbrelă.
umbri (a) v. (dela umbră). 1) A face (proiecta) umbră în timp de soare; 2) a face umbra (unui desemn sau picturi; 3) fig. a apără, adăposti, ocroti.
umbrit, ă adj. V. prec. 1) Acoperit, cuprins de umbră; 2) cu umbra înegrită sau colorată (desen sau pictură); 3) fig. eclipsat^ pus în umbră (6); 4) fig. ocrotit, acoperi*.
um bros, oasă adj. V. umbră. Cu multă umbră, unde nu bat raze de soare._ umed, ă adj. (lat. humidus). 1) Care conţine în sine apă ce apare la suprafaţă, apos.
2)	igrasios ; 3) udat foarte puţin; 4) care conţine vapori — aer umed.
umezeală s. f. (dela umed). 1) Starea lucrului umed ; 2) lichidul care face un lucru să fie umed; 3) igrasie.
umezi (a | se) v. 1) A udă foarte puţin; 2) a face să fie umed; 3) a prinde umezeală.
umezlre s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) umezi.
umflă (a | se) v. (lat. inflo, inflare, a umflă (din in şi fio, fiare, a suflă). 1) A sufla sau trage aier (în obiect gol) spre a-i mări volumul ; 2) a căţrăta volum mai mare; 3) a se mări volumul ţesuturilor organice din cauză de boală; 4) fig. a apucă, a luă (la bătaie); 5) fig. a se umflă, a se îngâmfă, a se mândri;
6)	fig. a se umplea (de avere, de mâncare, etc.). 7) fig. a se umflă în pene, a lua poziţie mândră şi agresivă (după cum face curca-
umf
875
ump
nul sau păunul); 8) a lua şi duce pe sus — le a umflat vântul; 9) a împinge tare (vântul) şi a face concave pânzele corăbiei — cu pânzele umflate de un vânt prielnic; 10) cu înţeles demult: s'au umflat de râs; cie plâns; de bani etc.
umflare s. f. Acţiunea de a se umflă şi e-fectul ei.
umflat, ă adj. V. prec. 1) Cu volum mărit prin respirare sau suflare de aier în lăuntru; 2) crescut volumul din cauză de boală—umflat la gât; 3) fig. plin, sătul; 4) fig. mândru ; 5) bosumflat; 6) fig. bombastic (stil umflat).
umflătură s. f. 1) Loc sau parte de organism, umflată din cauză de boală; bubă mare; 2) fig. formă exagerată (de stil).
umiditate s. f. (ir. humidite, din lat. hu-midus, umed). Starea de umezeală, umezeala.
umil, ă adj. şi adv. (lat. humilis, humile, plecat spre pământ). 1) Cu atitudine plecată şi supusă; -2) modest; adv, cu umilinţă, smerit.
umili (a | se) v. V. preced. 1) A înjosi; 2) a se arăta foarte plecat şi supus, sau a fi astfel; 3) fig. a certa şi batjocori.
umilinţă s. f. (lat. humilitas). 1) Starea şi atitudinea celui umil; 2) înjosire; 3) smerenie.
umilire s. f. V. prec. Acţiuuea de a (se) umili f înjosirea demnităţei.
umilit, ă adj. V. umil. 1) înjosit; 2) smerit, plecat; 3) fig. certat şi batjocorit, umilitor, oare adj. Care umileşte, umizi (a se) v. (din in-miji). A se ivi, a se arătă zori de ziuă.
umoare s. f. (lat. humor, umezeală). U-mezeală, lichid, din organism sau din corpul omenesc.
umor s. n. 1) (fr. humeur). Dispoziţie sufletească (bună sau rea); 2) (engl. humor cit. humur), spirit (de veselie).
umorist s. m. (fr. humoriste, dela umor 2). Cel ce are stil, spirit de veselie, de caraghioslâc, înţepător şi ridiculizator fin, cu artă (în scris sau în desemn).
umoristic, ă adj. V. preced. Care are umor (2); de distracţie — revistă umoristică, ce are articole de haz şi desemne, caricaturi, tot cu haz.
umplea (a | se) v. (lat. oppleo, opplere şi impleo, implere). 1) A pune deplin cât încape într’un vas, — umple cana cu apă;
2)	a încărca deplin, — umple, carul, sacul;
3)	a apucă cât mai mult — umple mâna;
4)	a îndesă înlăuntru — umple cârnaţii cu carne tocată ; 5) a (se) mânji tare; 6) fig. a se săturâ; 7) fig. a câştigă foarte mult — se umple de bani; 8) mold. a prepară (în putină borş); 9) fig. a {se) umplea de brânză
(iron.) a nu obţine nimic; 10) munt. olt. a (se) umplea de filipeşti; a nu obţine nimic, ba a fi şi certat, ocărit—dela felul cum răspundeau unii boieri la rugămintea ţeranilor arată desiluzia câ ei aşteptau mult şi nu obţineau nimic; 11) a fi copleşit — umplea de năduf, supărare ; 12) a se contagiâ, — se umplea de boale; 13) a complecta (de scris) o pagină; 14) umple pământul, se răspândeşte f. mult; 15) umple lumea, spune la toţi.
umplere s. f. V. prec. 1) Faptul de a (se) umpleâ'; 2) molipsire.
umplut, ă adj. V. prec. 1) Plin până la gură; 2) mânjit; 3) fig. sătul, săturat; 4) mold. preparat din nou (borş); 5) fig. copleşit; 6) contagiat de o boală.
umplutură s. f. 1) Conţinutul cu care e plin un vas; 2) acţiunea şi felul de a umplea; 3) special, carne tocată, orez ori altele, cu care se umple chişca, cârnşţii ori ardeii, mere, etc. când se prepară; s) praful, cârpa sau hârtia ce se punea şi bătea în ţeava puştei, în vechime, ca încărcătură ; 5) Uter. frază sau text de prisos; 6) mânjitură.
un (unul) s. m. (lat. unus). I) Cifra şl valoarea de o singură unitate — 1; 2) un om—era cu unu.
un adj. (lat. unus). 1) Unic, ce este singur; 2) pron. oare care, cineva necunoscut;
3)	unul şi unul, intri ales ce este mai bun sau mai prezentabil; sau opus ce este mai rău — tot unul şi unul; 4) adv. până la unul, până la sfârşit; 5) de unul,, pentru u-nnl singur; 6) un (doi), comandă de pas cadenţat milităresc.
una s. f. şi numer. (lat. una). 1) O singură fiinţă de gen femenin; 2) o femee oare care; 3) un lucru de gen femenin, — două cărţi mici şi una mare; 4) a trage una, o lovitură; 5) adv. a ţine una, a persista; 6) a fi tot una, a fi egal, la fel; 7) adv. in-tr’una, necontenit; 8) cu una cu două, uşor;
9)	când una, când alta, alternativ; 10) nici de unele, de nici un fel, nimic; 11) iron. e una şi jumătate, e straşnică (de rea sau vicioasă) ; 12) celebră, unică, vestită — una-i Ileana... 13) una-i a zice şi alta a face, a-rată diferenţa felului lucrării.
unanlsm, ă adj. şi adv. (lat. umanimus, din unus, un animus, suflet). De aceeaşi părere sau cu acelaşi sentiment unic; toţi la o-laltă.
unanimitate s. f. (lat. unanimitas, bună înţelegere, prin fr. unanimite). Toţi cei ce sunt de aceeaşi părere; totalitate fără de nici o excepţie a celor ce aprobă sau votează
unc
876
und
ori exprimă o opinie, — legea s’a votat cu unanimitate.
uncltiaş s. m. V. urm. Mic unchiu, moş-neguţ.
unchiu s. m. (lat. avunculus bunicuţ, din avus bunic, unchiu, ca şi fr. oncle, din a-ceeaşi bază avunculus). 1) Tatăl mamei, bunicul ; 2) fratele mamei sau al tatălui; 3) moş, om bătrân.
unde s. f. (lat. uncia), 1) A douăsprezecea parte din măsura romană de greutate, numită libră sau as., 2) Măsură f. mică de greutate ce se întrebuinţa în farmacii până la introducerea măsurilor metrice (zisă şi unţă).
uncrop s. n. (V. incrop şi încropi). încălzire potrivită, ferbere puţină (a apei).
uncţiune s. f. (lat. unctio, ungere). 1) Ungere cu o substanţă grasă ; 2) biser. ungerea cu mir sfinţit.
undă s. f, (lat. unda). 1) Val mititel de apă ; 2) clocot foarte puţin; început de ferbere; 3) ondulare.
undă (a) v. V. prec. A face unde ; a-ondulă, unde adv. (lat. unde, adv. de loc—de unde).
1)	Arată locul lucrării, stării; 2) in ce parte, tncotro ; 3) cum, — unde se poate ; 4) ori unde, — în orice loc; 5) când — unde venea şi mi-l trântea; 6) de unde până unde, cum şi ce fel; 7) de unde nu, contrar, în eaz contrar; 8) deodată — unde începu o ploaie...
undevâ adv. (lat. undeque, de pretutindeni). 1) în oarecare loc; 2) într’o parte oarecare ; 3) loc secret, asctins.
undi (a) v. V. undă şi unda. 1) A pescui cu undiţa ; 2) a face unde apa înainte de a fierbe; 3) fig. a sonda.
undină s. f. (fr. ondine). Nume dat stihiilor ce se crede că sunt în ape (poetic).
undiţă s. f. (dela undă undiţă, mică undă). Vargă lungă, subţire, de care se leagă un fir de aţă, având la capăt un cârligel de metal, în care se pune un vermuşor, o râmă, sau o muscă, pentru ca peştele din apă să apuce şi să se prindă în cârlig; la două trei palme dela cârlig, către vârful undiţei, este legată o plutişoară ce face unde (undiţe) când peştele s’a prins, — de aici numirea undiţei.
undofon s. n. (undă şi gr. phone, sunet). Aparat care prinde undele sonore din aer şi astfel putem auzi delâ depărtare un concert etc.
undoiare s. f. (dela undă). Facere de unde, sau de ondulaţie.
undos, oasă adj. V. prec. Cu unde sau ondulat.
undul (a) v. A face unde. unduios, oasă adj. V. undos.
undulâ (a) v. V. ondulă. undulat, ă V. ondulat. în formă de valuri; cu unde; puţin încreţit.
undulaţiune s. f. (dela undă, după fr. on-dulation). 1) Facerea de unde sau .mici valuri ; 2) fig, formarea de rîdicături şi de sco-borîşuri în forma de undă sau val; 3) încre-ţirea puţină a părului.
undulator, oare adj. în formă de unde sau de valuri repetate.
undulatoriu adj. (fr. ondulatoir). Cum merg undele, în formă de valuri mici rep -> tâte.
unduios, oasă adj. (fr. onduleux). V. undos. unealtă (sau uneltă) s. f. (lat. din utilitas, folosinţă, prin forma unilita, ca şi fr. o ut ir din lat. utilis, de folosinţă, dela verb uti, a se folosi, din care lat. utensilis, unelte). 1) Obiect anume făcut pentru a lucra cu dânsul ceva (ciocan, nicovală, cleşte, rândea, bardă, sau unelte de agricultură); 2) fig. intermediar de care se serveşte cineva în afaceri; 3) agent al cuiva (iron).
unelti (a) v. V. uneltă. 1) A lucră cu uneltele ; 2) fig. a instigă, a face intrigi; a conspiră ; 3) fig. a pune la cale, a organiză în ascuns sau pe faţă; 4) a practică, a exercita o profesie (vechiu).
uneltire s. f. V. prec. Acţiunea de a unelti, propr. şi fig.
uneltltor, oare adj. V. prec. 1) Cel ce u-nelteşte; 2) conspirator, instigator; 3) organizator (vechiu).
uneori adv. (comp. una şi ocrrd=o,dată). Câte o dată; din când în când, rar, din timp în timp.
ungar, ă adj. (dela Ungaria şi Unguri— numire lat. din Hun — hunic, hunicar(ia). Al Ungurilor care este din Ungaria, unguresc.
unger s. n. (din lat. ungere, a umple cu unsoare). Organul vacei sau al altor animale, prin care se produce laptele cu proprietăţile lui unsuroase.
unge (a | se) v. (lat. ung o, ungere'. 1) A mânji sau acoperi cu unsoare-; 2) a mânji, murdări; 3) fig, a da sau a primi mită, a (se) corupe; 4) a fura puţin, a sustrage puţin.
ungere s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) unge propr. şi fig.
unghie s. f. (lat. ungula). 1) Partea, cornoasă, tare, de deasupra capătului degetelor;
2)	idem dela copitele animalelor; 3) ghiara păsărilor sau unor animale; unghia găii, planta (astragalus) bună contra vătămăturii; unghia pasării, viorea sălbatică; adv. la unghii, cu furie, să se sfâşie, unghler s. n. (din lat. angulus, unghiu,
877
uni
ung
angularis,cu-unglfiurit. Colţ, unghiu format de poeţii camerei, lăzii, etc.
unghişoară s. f. V. unghie. 1) Mică unghie; 2) fig. a prins la unghişoară, a devenit a-gresiv, îndrăzneţ; a tăia din unghişoare, a reprimă, a modera; 3) medic, mică umflătură ce se f rce sub limbă.
unghiu s. n. (lat. angulus). 1) Colţ format de păreţi, gard, etc.; 2) geom. porţiune din-tr'un plan cupiinsă între două linii drepte, ce se întietae într’un punct: unghiul drept, are deschidere de 90° între laturi, unghiul ascuţit, are deschidere mai mică, iar cel obtus, mai mare de cât cel drept; 3) liter. fig. cuprinsul, aspectul de fapte, idei. unghiular, ă adj. Cu unghiuri, unghie ros, oasă adj. Cu colţuri, colţuros, neregulat.
ungur ş. m. V. ungar. Locuitor din Ungaria sau de neam ungar.
unguraş s. m. (diformat din unghiuraş). Bot. O plantă din familia labiatelor, întrebuinţată şi ca nutreţ.
ungurean s. m. V. ungur. 1) Locuitor din Ungaria; 2) român din transilvania; 3) servitor din Ungaria (în Bucureşti); adj. se zice la boii cu coarne foarte mari din Ungaria.
ungureancă s. f. V. prec. Româncă din Ungaria sau din Transilvania.
ungurenlt, ă adj. Devenit ungur; cu sentimente favorabile Ungurilor, unguresc, ească adj. V. ungur. Al ungurilor'; ca al Ungurilor; 2) flăcău unguresc, flăcău îmbătrânit, care nu s’a însurat (triburile Hunilor cuprinse şi strâmtorate între Dunăre şi Tisa, nu aveau femei şi se însurau cu fete de germani, români, slavi apoi cu italience, englezoaice — însă mulţi rămâneau şi neînsuraţi — de aici porecla de flăcău unguresc).
ungureşte adv. 1) Ca Ungurii; 2) vorba sau (imba ungară.
ungurime s. f. V. ungar. 1) Totalitatea Ungurilor; 2) neamul lor; 3) locuri popul te cu Unguri.
unguroaică s. f. Femeie de neam ungă . uni (a | se) u. (lat. unio unire). 1) A împreună ; 2) a lipi împreună; 3) a apropia, a pune în atingere; 4) a (se) căsători; 5) bis. a face unire cu b serica catolică, a deveni unit; 6) a contopi.
unic, ă adj. (lat. unicus, unica). Singur, numai unul.
unicei s. m. V. prec. Copil unic la părinţi, unifică (a | se) v. (lat. unifica din iinus, unul şi facere). A face dir a: multe feluri, unul singur; a împreuna desăvârşit.
unificare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) Unifică.
uniform, ă adj. şi adv. (lat. uniformis).
1)	De un singur fel, sau peste tot la fel; 2) în acelaşi fel de haine; 3) cu aceiaşi formă sau aspect; 4) invariabil.
uniformă s. f. V. prec. îmbrăcăminte militară cu aceiaşi formă, stofă şi coloare; îmbrăcăminte şcolară la fel.
uniformitate s. f. (ir. uniformite, din lat. uniformus). Starea sau calitatea de afiuni-foim.
uniformiza (a) v. (fr. uniformiser). A face să fie uniform, de acelaşi fel sau formă.
unilateral, ă adj. şi adv. (fr. unilateral din lat. unus, unul, latus, lateris, lăture). 1) Numai dintr’o singură lăture sau parte — acţiune unilaterală; 2) care cunoaşte sau priveşte nu în total ci numai dinti’un singur punct de vedere.	'
unilateralitate s. f. (fr. unilateralite). V. prec. Starea sau defectul de a fi unilateral.
unime s. f. (din un). Număr ce reprezintă unul sau unitatea, sau o singură parte.
unionist s. m. (dela uni şi uniune, prin forma fr. union = unite). Cel ce ţine la unire nu la separaţiune (cuvânt întrebuinţat la 1859 când s’a proclamat unirea între Moldova şi Muntenia sau Valahia).
unipersonal, ă adj. şi adv. (fr. uniperso-nnel, din lat. unus şi persona). Gram. Se zice unipersonal, verbul ce se conjugă numai la o singură a 3-a persoană de ex.: ninge, plouă.
unire s. f. V. uni. 1) Acţiunea de a (se) uni; 2) împreunare ; întovărăşire; contopire ; 3) fig. amiciţie, prietenie; 4) căsătorie; 5) trecerea la catolicism.
unison s. n. şi adi. (fr. unisson, din un şi son). 1) Cântare în sunete repetate pe a-celaşi ton; 2) ceea ce se cân'.ă astfel.
unit, ă adj. şi s. V. uni, unire. 1) împreunat, întrunit; 3) adept al catolicismului, trecut dela ortodoxie.
unitar, ă adj. adv. (lat. uniter). 1) înpreu-nat, unit la un loc ; în deplină unii e cu alţii ;
2)	pe câte unul, pe unitate.
unitate s. f. (lat. unitas, unitatis). 1) Numărul unu ; 2) o singură fiinţă sau lucru; 3) un întreg cu care se măsoară — unitatea de măsură pentru lungimi este metrul, iar pentru greutate kilogramul; 4) împreunarea, unirea deplină — unitatea poporului român se vădeşte prin limbă, port, obiceiuri etc.; 5) grupă sau trupă militară; 6) concordanţă deplină.
uniune s. f. (lat. unio unionis). Asociaţie,
uni
878
unt
unire strânsă (între indivizi, state, etc.); înţelegere, convenţie, care stabileşte acelaşi regim sau reguli la fel: uniune vamală, poştală, etc.
univers s. n. (lat. universus). 1) Lumea cât o cuprindem cu mintea sau c i vederea;
2)	pământul cii locuitorii lui; 3) omenirea.
V.	universul.
universal, ă adj. şi adu. (lat. universalis).
1)	General, total peste tot; 2) pentru orice;
3)	priceput la toate; magazin Universal, care are mărfuri de toate specialităţile.
universalitate s. f. (fr. universalii). 'Caracterul sau calitatea de universal; totalitate, generalitate.
universalizâ (a) v. V. prec. A face să fie universal.
universitar, ă adj. V. urm. 1) De universitate ; 2) s. m. profesor de universitate.
universitate s. f. (lat. universitas, uni-versitatis, totalitate, universitate). 1) Grupă de scoli superioare numite facultăţi, ce dau învăţământul superior în litere, filozofie, istorie, drept, medicină, teologie, ştinţe, matematici, etc.; 2) totalitatea profesorilor şi studenţilor acestui aşezământ: 3) localul univer-sitâţei; 4) asociaţie particulară de oameni învăţaţi cari ţin prelegeri auditorilor — universitate liberă.
„Universul" -s. n. (dela vorba univers). Numirea ziarului politic şi social, fondat în a doua jumătate a secol. 19-lea, la Bucureşti, de italianul Luigi Cazavilan ; este cel mai popular şi apreciat ziar româneac actual. Este urmarea unui ziar «Universu» din anul 1845 şi reapărut în 1848, tot în Bucureşti.
uns, ă adj. (dela unge şi unsoare). 1) Plin, mânjit cu unsoare sau cu oleiu; 2) mânjit, murdărit — uns cu noroiii; 3) fig. iron. corupt, mituit; 4) biblic, biser. care a primit ungerea cu mir, 5) fig. sfinţit.
unsoare s, f. (din lat. unxi, am uns—dela u gere). 1) Grăsime care unge, untură; 2) alifie pentru uns; 3) substanţă groasă; 4) pomadă; 5) acţiunea de a unge.
unsprezece adj. şi numer. (comp. din un şi spre zece). Care conţine cu o unitate mai mult de cât zece.
unsuros, oasă adj. V. unsoare. 1) Care poate unge; 2) pătat de unsoare; 3) făcut cu multă untură; 4) murdar de unsoare.
unt s. n. (lat. unctum, uns). 1) Partea grasă ce se extrage din lapte; 2) partea grasă ce se extrage din seminţe diferite sau din fructe; unt de nucă.
unt-de-lemn s. n. (din unt şi lemn spre deosebire de unt animal). Substanţă grasă
ce se extrage din măsline şi are coloare galbenă deschisă — se extrage şi din' seminţe de rapiţă, floarea soarelui, nucă, etc. unt-de-naft (sau neft). s. n. V. naft. untişor s. ti. (diminutiv dela unt). Bot. Plantă din familia renonculaceelnr, cu frun-zişoare cărnoase, bună pentru salată.
untos, oasă adj. V. unt. Care conţine mult unt.
untură s. f. (din lat. unctus, uns, unctura).
1)	Grăsime de porc; 2) untură de peşte, grăsime de peşte, de morun ; 3) substanţă unsuroasă.
unu s şi numeral. 1) Număr, cifră ce reprezintă unitatea, singur un obiect; 2) semnul, cifra care reprezintă unitatea; 3) fig. cineva, un necunoscut, oare care, un om — unul oacheş. ura! V. hura !.
ură (a) v. (lat. oro, orare, a zice, a vorbi, a rugă). 1) A exprimă cuiva felicitări; a-i dori (binele — uneori râul); 2) a zice o arătură, a zice pluguşorul pela ferestrele oamenilor în seara ajunului de anul nou (Sf. Vasile).
ură s. f. (lat. ira). Mânie, sentiment de duşmănie.
urâciune s. f. (dela urit). 1) Om sai* fiinţă foarte urâtă ; 2) lucru foarte urit; 3) starea de curăţenie.
uragan s. n. (cuvânt de origine caraibă, dela Caraibi, sălbatici antropofagi din insulele Antile): 1) Vânt groaznic, furtună mare;
2)	întâlnire de mai multe vânturi furioase ale deşertului sau pe ocean; 3) fig. turburare f. mare, vijelioasă.
uranisc s. n. (gr. dela our mips, despre cer'. Baldachin; acoperiş mare de construcţie.
uran s. n. Chim. Oxid de uraniu, uraniu s. n. (lat. uranium). Chim. Corp simplu metalic, extras din uran.
urare s. f. (lat. orare, a zice, a rugă). 1) Felicitare, vorbire prin care se doreşte cuiva binele ; hiritisire; 2) urătură ; poiezie de felicitare ; 3) pluguşorul, colinda.
urat s. n. (lat. oraţia, vorbire discurs). V. ură. 1) Faptul de a ură, de a zice o urătură 2) mersul cu pluguşorul, zicerea pluguşorului în ajunul anului nou pela ferestrele oamenilor.
urât, ă adj. V. urit.
urător s. m. (lat. orator). V. ură şi arătură. Cel ce urează ; cel ce ştie bine să zică pe derost o urătură, pluguşorul sau colinda.
urătură s. f. V. prec. Poiezie de urare ce se zice de urători la anul nou sau la Crăciun-
urb
• urd
■879
urban» ă adj. (lat. urbanusT dela oraş, oiăşenesc dela urbs, oraş, urbe). 1). Orăşenesc, ce este al târgului, oraşului — şcoală, loc, urban; 2) ado. politicos, cu manieră delicată.
urbanitate s. f. (lat. nrbanitas). Purtare deţicată, politeţă.
urbe s. f. (lat. urbs, urbis). 1) Oraş; 2) locuitorii oraşului.
urcă (a | se) v. (diform, din lat. erigo, erigere, a ridică, înalţă) 1) A (se) sui; a merge la deal; 2) a sui şi a pune ceva sus; 3) a se căţăra; 4) a se înălţă, a se ridică; 5) fig. a Spori, creşte — s’au urcat preţurile;
6)	fig. a predomină, a se obrăznici — i se urcă în cap dacă nu-i creşte bine ; 7) fig. a se urcă muştarul la nas, a se supăra repede.
urcare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) urcă, de a (se) sui; sporire, creştere augmentare.
urcat, ă adj. V. prec. 1) Suit; 2) aşezat sus; 3) înălţat; 4) sporit — preţ urcat.
urcior s. n. (lat. urceus, un vas dl pământ cu picioare şi coadă, urceolus (dimi-nut). Vas de pământ ars, ca o oală cu coadă însă cu gura îngt stă mică, cum este o garafă, serveşte Ia adus şi păstrat apa rece (în urcior apa se ţine rece vara, căci evapora-raliunea prin porii lui, duce o parte mare din căldură); proverb : urciorul nu merge de multe ori la apă, tot ce este şubred sau neadevărat, nu poate rezista mult. 2) V. ulcior.
urcioraş s. n. Mic urcior.
urcuş s. n. (dela urcă). 1) Urcare la deal; 2) o pantă sau coastă de urcat.
urda s. f. (lat. dela orta, ridicată (orior, oriri, a se ridică în sus). 1) Substanţă albă, ca brânza, ce se ridică din zer, dacă acesta este încălzit le foc slab ; urda este mai dulce de cât brânza; 2) bot. urda vacei, plantă din familia cruciferelor.
urdie s. f. V. ordie.
urdinâ (a) u. (lat ordino, ordinare, a merge în şir). 1) A ieşi des afară; 2) fig. a avea diarie.
urdinare s. f. V. prec. 1) Eşiiea des afară umblare mereu pe uşă afară şi înlăuntru; 2) fig. diarie, treapăd.
urdiniş s. n. (din lat. ordinari, a merge în şir). Mică gaură, borticică, pe unde intră şi ies albinele din stup una după alta, pe rând.
urdoare s. f. (lat dela horridus, neîngrijit, murdar). 1) Secreţiune puroioasă, coptură ; 2) puchini; 3) apă murdară de spălat vasele.
urducâ (a | se) o. V. hurducă. urduros, oasă adj. V. urdoare. Cu urdori; puchinos; soios.
urecheâ (^) u. V. ureche. A trage de ureche (ca pedeapsă).
urecheat, ă adj. V. urm. 1) Cu urechi mari; 2) fig. măgar ; 3) tras de urechi (ca pedeapsă).
ureche s. f. (lat. oricula, oricilla, dimi-nut. auricula, mică ureche, din auris, ureche). 1) Organul auditiv al omului şi animalelor ; 2) partea exterioară a acestui organ ;
3)	fig. auz ; 4) gaura acului; 5) mânerul oalei, urciorului; 6) trăgătoai e dela ciobote şi ghete; 7) urechile peştelui, bronchiile, organ respirator al peştelui; 8) a trage cu urechea, a asculta (cam pe furiş); 9) floare ■la ureche, lucru fără importanţă sau uşor de făcut; 10) într’o ureche, (a fi), smintit,; 11) Bot. urechea babei, o ciupercă îăsfrântă; urechea epurelui, plantă cu frunze ovale şi flori galbene ; urechea şoarecelui, miosotis (floaie); urechea ursului, plantă decorativă cu flori galbene; 12) iran. surdule — u-reche!.
urechelniţă s. f. (dela ureche. 1) Zoo/. Insectă, gândac mic şi lung, roşiatic, cu multe picioare, despre care se zice că intră în u-reche când cineva doarme; 2) bot. plantă grasă ce creşte pe ziduri şi pe coperişuri, (asemănată cu gândacul ce se caţără); întrebuinţată contra arsurilor; cu sucul ei se vindecă durerea de urechi, pop. urechiuşâ s. f. Mică ureche, urechiuţă s. f. V. preced. uremie s. f. (fr. uremie). Medic. Intoxicarea sângelui prin uree (substanţă azotată ce se găseşte în urină) în cazurile de nefrită.
uretru s. n. (fr. uretre, din gr. oun thraj. Canal ce duce urina afară din beşică.
urgent, ă adj. şi adu. (fr. urgent, din lpt. urgere, a împinge). Grabnic, repede.
urgenţă s. f. (fr. urgence;. Grabă repeziciune- (de a duce, a face ceva).
urgie s. f. (lat. urgeo, urgere, a apăsă, a necăji, chinui). 1) Chin, suferinţă, necaz (ce se abate peste oameni), catastrofă; 2) furie, mânie ; 3) groază ; 4) prigoană.
urgisi (a) u. V. preced. 1) A izgoni; 2) a detestă ; 3) a pedepsi, a chinui; 4) pop. a exilâ, cîeportâ.
urgisit, ă adj. V. prec. 1) Izgonit; 2) detestat ; 3) pedepsit rău ; 4) exilat.
uri (a) u. V. ură. 1) A avea, ură pe ceva. sau pe cineva; 2) a detestă; 3 )ai se urî, a nu-i mai plăcea; a simţi desgust; 3) a se plictisi, mi s’a urit la ţară.
Uri
880
uri
uriaş s. m. (daco-gr. dela oros, oreos = înalt, înălţime). 1) Gigant, om nemaivăzut de nalt (din basmele poporului); 2) fig. adj. foarte mare sau foarte nalt; 3) fig. om de f. mare importanţă. Uriaşii sunt nalţi cât muntele şi cu un pas trec dintr’o ţaiă în alta — basme pop.).
urle s. n. (lat. deia origo, origine, începă-torie). Decret original dat de un domn, învestit cu iscălitura domnească şi cu pecetea ţării.
uricar s. m. V. prec. Caligraf care scriea decretele originale ce porneau dela domnul ţârei.
uricariu s. n. V. prec. Colecţie de urice sau decrete originale domneşti din vechime.
urlcios, oasă adj. V. urit şi urî. 1) Care este nesuferit, neagreat; 2) care nu este'plăcut, nici frumos.
urîciune s. ‘f. V. prec. Starea de urîcios ; urîţenie ; persoană foarte slută, urîtă. urină s. f. (lat. urina). Pişat, urină (a) v. A elimina urina, urît, â adj. (I dela lat. iratus, mâniat pe ceva ; II dela lat. horrendus, groasnic, spăi-mântător, noţiuni ce se împreună în diversele înţelesuri ale vorbei urit, care arată mânie, spaimă şi frică). 1) Ce nu este frumos; 2) detestat, neplăcut, nesuferit; 3) murdar, necurat; 4) s. n. ură, aversiune; 5) frică,teamă (în singurătate sau în întunerec); 6) plictiseală ; 7) urîciune, om uiît; 8) a ţine de urit, a însoţi, a distra ; 9) imoral — purtări urite. urîţenie s. f. V.. urîciune. urîţi (a | se) v. V. prec. 1) A Se face urît, slab la faţă ; 2) a sluti.
urîţlre s. f. V. prec. Faptul de a, sau a se urîţi 1 şi 2.
urîtor, oare adj. şi s. V. urit şi uri. Cel ce urăşte ; urîtor de oameni.
urlă (a) ir. (lat. iilulo, ululare). 1) A scoate sunet prelung ca uuu, cum fac lupii sau câini; 2) fig a ţipa mult, a plânge tare ; 3) a striga furios; 4) a răsuna prelung — urlă valea, văzduhul.
urlare s. f. V. prec. Acţiunea de a urla şi răsunetul ce se produce, urlat s. n. V. preced. urlătoare s. f. V. urlă. Loc unde se adună lupii şi urlă, iarna când li e foame; fig. iron. loc de întâlnire între cei ce discută şi vorbesc mu't.
urlător, oare adj. Care urlă propr. şi fig. urlet s. n. V. urlă. 1) Acţiunea de a urlă;
2) răsunetul urlărei; 3) sgomot surd şi profund ; 4) fig. strigăt disperat, urloiu s. n. (lat. din baza olla, oală, din |
care olloiu, ulloiu şi urloiu, ca şi olan, ţeavă, tub de pământ ars), lt Tub de răsuflare sau de ducerea fumului; coş sau horn / de tablă dela sobă, ori dela maşina de gătit;/ 2) uluc, burlan de tinichea pentru scurgerea apei depe casă.
urlueală s. f. (dela onom. hur şi huruji).
1) Grăunţe mărârate numai puţin, crupe mări de porumb, pentru îngrăşat porcii sau de hrănit vite, cai (căci întregi boabele nu sunt mistuite de stomacul lor); 2) sgomot huruitor, producător de ameţeală; 3) ameţeală din prea mare sgomot.
urlui (a | se) v. V. preced. 1) A măcina uroaie, crupe mari; 2) a ameţi de sgomot; a se zăpăci. Mold.
urluit, ă adj. V. prec. 2. Ameţit, zăpăcit. Mold.
urmă s. . (din lat. forma, prin perderea lui f). 1) Figură, forma ce rămâne unde calcă cineva cu piciorul; 2) trăsătură, sgâjietură ce rămâne după o atingere sau apăsare ori înţepare; 3; dâră de roate ; 4) pete rămase— urme de sânge; 5) fig. început de probe;
6)	indiciu; 7) partea ce rămâne, partea dela sfârşit; 8) loc după — in urma mea; 9) timp după — la urmă ; 10) sfârşit — urma alege; 11) adv. Ia sfârşit, sau după altul ; 12) locul de unde este — se trimite la urma lui (vagabondul).
urmă (a) v. (dela urmăi. A merge după sau pe urma, sau urmele altuia; 2) a continua;
3) a succede ; 4) a rezultă; 5) a (se) conformă ; 6) a merge la spatele altuia; 7) a frecventa — urmează regulat la şcoală;
8)	a învăţa, a studia — urmează numai cursul de filozofie; 9) a veni, a se interpune — urmează o pauză.
urmare s. f. V. prec. 1) Continuare; 2) mergere după cineva; 3) consecinţă ; 4) succesiunea; 5) frecventarea; 6) studierea; 7) rezultat; 8) adv. prin urmare, deci.
urmări (a) v. (dela urmă). 1) A căuta după urme, după indicii: 2) a fi atent şi a asculta ce zice, sau explică cineva ; 3) a se interesă necontenit; 4) a constrânge la plata dărilor fiscului sau altor datorii; 5) a observă, a spionă; 6) a ţinti, a intenţiona ceva.
• urmărire s. f. V. prec. Acţiunea de a urmări.
urmărit, ă adj. V. prec. 1) Căutat (de autorităţi) după urme; 2) fig. ascultat cu atenţie;
3)	observat; 4) constrâns la plată ; 5) intenţionat — scopul urmărit.
urmăritor s. m. V. prec. Cel care urmăreşte.
urnă s. f. (lat. urna, oală'. 1) Vas ca o
urn
881 ,
urş
oală, câte odată trumos Împodobit, şi care servea la Romani pentru a pă tra cenuşa morţilor; 2) idem pentru luat apă; 3) vas în care se pun şi se păstrează, in timpul votă-rei, buletinele de vot; 4) idem pentru pus şi tras numere la loterie, urni (a | se) u. (lat. dela oriri, a ridică).
1)	A săltă, ridică, puţin din loc; 2) a mişcă puţin într’o parte, sau Înainte, un obiect greu); 3) a clinti din loc ; 4) a pune în mişcare cu greu; 5) fig. a începe. — Şi Sârbii zic urinuti.
urnire s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) urni.
uroaie s. pi. V. urlueală (1). Olten. urs s. m. (lat. ursus). 1) Animal patruped, carnivor, cu blana foarte păroasă şi greoiu la mers; trăieşte la munte şi s ă iarna ascuns în vizuină, sugândiţ-şi labele când nu găseşte de mâncare; vara el se scoboară şi mănâncă şi smeură, sau porumb, de se află sămănat prin apiopiere; fură şi stupul cu miere din prisacă. Ursul alb trăieşte în gheţarii dela polul pământesc şi se hrăneşte cu peşti sau animale mai mici; 2) Fig. om ce trăieşte retras de lume; 3) fig. om cu părul mare şi nepieptănat. V. ursar.
ursă s. f. (lat. ursa, ursoaică, prin fr. ourse). Astron. Ursa mare şi ursa mică, două constelaţiuni din câte 7 stele fiecare, ce se văd în partea de nord, capătul ursei mici fiind steaua polară, — se numesc şi carul mare şf carul mic.
ursar s. m. (dela urs). 1) Ţigan care umblă cu ursul şi-l face să joace prin sate şi oraşe spre a căpăta câte un bacşiş; 2) ţigan care se ocupă cu facere de fuse, mosoare, sau piepteni din corn de animale. (Ui sării prind ursul foarte lesne, punându-i în cale un vas cu-miere, în care amestecă o cantitate de rachiu ; iar ursul mâncând mierea, se îmbată şi atunci ţiganul îi perforează buzele şi îi pune un belciug prin ele, în cât nu poate să mai muş*e ; totuşi ursul poate strânge tare cu puternicele-i braţe şi poate ucide pe om).
ursi (a) v. (lat. dela orsus, urzit, — din ordior, a urzi, fig. a începe). 1) A predestina ; 2) a prezice ; 3) a vrăji ursitoarele (după credinţa poporului), cari hotărăsc destinul pruncului pentru când va fi mare, chiar înainte de a se naşte (când e numai urzit). ursire s. f. V. prec. Acţiunea de a ursi. ursit, ă adj. V. prec. 1) Piedestinat, prezis;
2)	sortit de ursitoare; 3) s. predestinarea, ursită s. f. V. prec. Soarta, predestinarea.
ursitoare (pl. ursitori) s. f. Divinităţi mitologice, cari urzesc destinele fiecărui om, de
4
când se naşte; numirea lor de urzitoare vine dela faptul că în Mitologia greacă, cele trei zine Clothos, Lachesis, Atropos, cari urzesc destinele oamenilor, sunt reprezentate: prima cu furca, a doua cu fusele, iar a treia tăind firul (vieţei).
ursoaică s. f. V. urs. 1) Soţia ursului; 2) hom sau coş larg la vatra ţerănească; 3) astupătoare făcută dintr’un sac umplut cu fân, sau paie, cu care se astupă hornul, coşul dela vatră iarna, ca să nu vină frig; 4) stâlp gros ce susţine coperişul morii sau podul morii.
ursuz, ă adj. (dela vorba urs). 1) Om tăcut, posac, şi retras, necomunicativ ; 2) nenorocit. — Turcii prin hursuz, înţeleg ambiţios. Vorba probabil este formată de Latinii \ din orientul apropiat, ce cunoşteau caracteiul urşilor.
ursuzluc s. n. V. prec. Semn de nenorocire ; piază rea.
urticare s. f. V. urzicare. Pete roşii, cu mâncăiime, ce apar pe piele, din cauza unei intoxicări uşoare alimentare.
urui (a) v. V. hurui.
uruit s. n. V. huruit.
urzeală s. f. (lat. dela orsa, urzită, din ordiri, a urzi). 1) Firele de tort sau de bumbac, ce se întind pe sulul dindărăt al stativelor şi apoi trec prin iţe şi spată spre a prinde între ele firul de bătătură; 2)firele ce sunt dea lungul pânzei sau stofei şi între caii este ţesută bătătura; 3) fig. punei e la cale ;
4)	complot; 5) jig. început, formaţiune primă, înjghebare.
urzi (a) v. (lat. ordiri, a urzi). 1) A înşiră firele de urzeală în număr trebuitor, după lăţimea (de fire) ce 'se dă pânzei şi în lungimea voită şi a aşeza aceste fire pe sul, pentiu a le întinde ţn stative sau răsboiu :
2) fig. a pune început; 3) a se formă abia;
4)	a pune la cale.
urzică s. f. (lat. urtica). 1) Bot. Buruiană cu frunze ce au mulţime de ghimpi foarte mici, cari înţeapă pielea şi produc beşici usturătoare; 2) urzică moartă, aceiaşi plantă însă fără ghimpi; (urzicile când apar întâi, primăvara, sunt bune de mâncat; apoi fierte şi amestecate cu tărâţe se dau şi ca hrană curcilor, raţelor, etc.).
urzică (a) v. 1) A (sei înţepă cu urzici;
2) fig. a înţepă (cu vorbe); 3) a ieşi pe corp beşicuţe roşii de urtic'are.
urzicare s. f. (lat. dela urtica, urzică). 1) înţepare cu urzica; 2) medic, bubiţe roşii ce apar pe piele în număr mare, când cineva a mâncat un aliment vătămător sau care a pro-

urz
882
usc
dus o uşoară intoxicare (se vindecă luând o curăţenie).
urzitor s. m. V. urzi Cel ce urzeşte (2,4); s. n. Aparat compus din patru lemne nalte ca de 2 metri prinse vertical în capete de două cruci, (una sus, alta jos) ce se învârtesc în jurul unui fus, prins sus în grinda casei, iar jos pe un postament şi pe cari se înşiră jur împrejur urzeala (femeile cari n’au urzitor, urzesc pânza pe parii de gard).
uşă s. f. (lat. dela os, gură — iar Juvenal (poet satiric, an 42 după Hr.) î drebuinţâ fig. cuvântul os = locul pe unde se intră — intrare). 1) Locul pe unde se intră în casă, în cameră, în pod, magazie, sau în oii ce construcţie ; 2)*tablia de scândură sau de metal ce închide această intrare ; 3) fig. uşă ce biserică, om ce se pretinde foarte corect, moral; 4) b\s. uşile împărăteşti, uşa principală de intrat în altar ; 5) portiţa dela sobă;,
6)	adv. cu uşile închise, în ascuns ; 7) acu. dat pe uşă, dat afară; 8) ca la uşa cortului, cum fac ţiganii, ţigăneşte. — Ca şi fr. huis, din lat. osticum, din os = gură).
uscâ (a | se) o. (lat. pref. o (pentru ob), spre ; sicco, siccare, a uscâ — o-sicco, o-siccare). 1) A face să se evaporeze umiditatea sau apa depe sau din ceva, — usucă rufele, se usucă pământul; 2) a perde seva, frăgezimea, şi a se îngălbeni — se usucă frunzele; 3) a se întări prin pierderea substanţelor moi — pastrama se usucă ;
4)	a se întări stând la soare — cărămida se usucă întâi şi apoi se arde; 5) fig. a slăbi tare.
uscâcios, oasă adj. V. prec. Care usucă sau este predispus la uscare.
uscăciune s. f. V. uscâ. 1) Stare de secetă, căldură care usucă; 2) loc uscat, unde nu e umezeală ; 3) starea celor uscate; 4) fig. lipsă de viaţă, de sevă, de sentiment, de volum.
uscare s. f. Acţiunea de a (şe) uscâ propr. Şi fig-
uscat, ă adj. 1) Care nu are umezeală sau apă, pe sau în lăuntiu ; 2) întărit prin şedere sau expunere la căldură — lemn uscat; 3) fig. slab la faţă ori la corp; 4) fig. lipsit de viaţă sau de sentiment — poet.; 5) s. n. acţiunea de a uscâ ; 6) pământul (unde nu este mare sau apă); 7) ţermul mărei sau al apelor.
uscăţele s. pl. V. uscâ. 1) Crenguţe uscate din pădure; 2) mici vreascuri pentru aprins focul dimineaţa. Olt.
uscăţiv, ă adj. V. uscâ. Care este slab la figură şi la corp.
uscătură s. f V. usca. 1) Lucru prea uscat ; 2) pl. crengi sau lemne de foc uscate ;
3)	alimente sau prăjituri uscate ; 4) uscăciune.
uscior s. m. (lat. oscillum, care mişcă încoace şi încolo). Lemnul vertical în care sunt prinse balamalele uşei.
uşernic, ă adj. (dela uşă). Cel care umblă pela casele altora (din uşă în uşă), — câne uşernic, copil uşernic.
uşier s. m. (dela uşă). Servitor ce stă la uşă şi păzeşte la o autoritate în timpul şedinţei sau a serviciului; (forma pare influenţată de fr huissier = uşier).
uşor, oară (uşure) adj. şi adv. lat. dimin. din facile, uşor, faciole, facior, cicior şi ucior). 1) Ce se poate duce cu înlesnire; 2) care nu este greu ; 3) lesnicios, care nu este cu anevoie de făcut; 4) fig. uşuratec, nese-îios; 5) s. stare de uşurinţă, facili ate ; 6) încet ; 7) fig. cu atenţiune ; 8) delicat, cu fineţă. uşor s. n. (scurtare din uscior). V. uscior. ustensile s. pl. (fr. ustensiles, din lat. uten-silia, de întrebuinţare de folosinţă). Scule, unelte pentru a lucră (la şcoală, la pictură ori sculptură, inginerie, farmacie, etc.i.
ustură (a) v. (lat. ustulo, ustulare, dela ustum, ars («rol. 1) A simţi durere înţepătoare ca şi cum ar arde; 2) a simţi înţepătura ardeiului (sau altei substanţe) în gură sau pe limbă, ori pe piele ; 3) fig. a înţepă, atinge * dureros (cu vorba); 4i fig. a suferi pagubă,
5)	a sufe ri sufleteşte — mă ustură la inimă usturare s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a ustură propr. şi fig.; 2) efectul acestei acţiuni.
usturător, oare adj. V. ustură. 1) Care ustură propr. şi fig. 2) adv. fig, înţepător, Viu şi dureros simţit.	,
usturătură s. f. V. urm. usturime s. f. V. usturare. Efectul, durerea înţepătoare a usturărei.
usturoiâ (a) v. A pune prea mult usturoi întt’un aliment.
usturolţă s. f. V. usturoiu. Bot. Plantă din fam. cruciferelor, ce creşte în locuii umbroase, cu flori albe şi având miros ca usturoiul.
usturoiu s. n. (din vorba ustura, fiind că are gust înţepător, usturător, şi Sufixul oiu, pentru lat. allium, usturoiu). Bot. Plantă ce creşte şi în stare sălbatică (pur), şi cultivată, având miros tare şi gust înţepător, ce ustură în gură când e mâncată ; se întrebuinţează la unele mâncări, ca un condiment; iar de unii oameni, ca aliment (conţine aisenic ; — unii o cred bună ca leac sau antiseptic intern ; babele o întrebuinţează la farmece.
uşura (a) v. (dela uşor). 1) A face să fie uşor; a deveni uşor; 2) a înlesni; 3) a micşoră, împuţina s’au uşurat dările ; 4) a
uşu
883
uve
atenua — i-a uşurat pedeapsa ; 5) fig. a naşte (femeea).
uşurare s f. V. prec. Acţiunea şi efectul de a (se) uşura.
uşurat, â adj. V. prec. 1) Făcut să fie mai uşor; 2) descărat puţin ; 3) înlesnit; 4) scutit;
5)	născută, liberată de sarcină (femeie).
uşurătate s. f. V. uşor. 1) Cam uşor; 2) fi;. lipsă de seriozitate.
uşuratic, ă adj. V. uşor. 1) Cam uşor; 2) fig. neserios, nestatornic ; 3) adu. cu uşurătate ; neserios, netemeinic, uşure adj. şi adv. V. uşor. uşurel, rică adj. V. prec. 1) Cam uşor propr. şi fig. 2) adv. încetişor, cu atenţie;
3)	iron. neserios; 4) fig. nu prea bogat." uşurinţă s. f. V. uşor. 1) Calitatea sau
starea de uşor a unui lucru, sau a unei acţiuni; 2) înlesnire ; 3) facilitate, îndămânare ;
4)	fig. lipsă de seriozitate, nestatornicie; 5.) nebăgare de seamă, neatenţie; 6) imprudenţă, necugetare.
uterin, ă adj. (lat. dela uterus, matrice, uterinus, de matrice, de matcă). De matrice, al matricei.
util, ă adj. (lat, utilis, utile). Folositor; adv. cu folos, prielnic.
utilitar, ă adj. V. prec. De folos ; adv. spre, sau cu folos.
utili!arism s. n. (ir.utilitarisme, din lat. utilis, folositor). Sistem de morală, care pune ca bază interesul personal (sau şi general) în toate acţiunile.
utilitate s. f. (lat. utilitas, folos, însuşirea de a putea fi întrebuinţat). 1) Folos, folosinţă ; 2>-întrebuinţare, practică folositoare.
utilizâ (a) v. (fr. utiliser, din lat. utilis).
1)	A întrebuinţa cu folos ; 2) fig. a folosi ceva ce nu’ţi aparţine.
utilizabil, ă adj. (fr. utilisable). Care se poate utiliza.
utilizare s. f. V. prec. Acţiunea de a utilizâ prop. şi fig.
utilizat, ă adj. 1) Folosit; 2) întrebuinţat, utopic, ă adj. V. urm. De utopie ; ce nu poate sau nu a putut să aibă loc, să existe, sau să se facă.
utopie s. f. (lat. din ut, ca să nu; opus, lucru, lucrare — din cari un cancelar englez Thomas Morus, a compus numirea unei ţări imaginare). Ideie sau plan, ori sistem, care nu poate fi pus în lucrare şi realizat.
utopist s. m. (fr. utopiste). Cel ce emite idei şi concepe planuri imaginare irealizabile, utopice.
utrenie s. f. (slav utrennaia, utrennii, de dimineaţă dela utro, dimineaţă — care
este şi el din lat. ortus, răsăritul, prin me-teză otru şi utro). Biser. Parte din serviciul şi rugăciunile bisericeşti, ce se citesc şi se cântă la începutul slujbei de dimineaţă.
uvertură s. f. (fr. ouverture, dela ouvrir, a deschide). Muzic. Simfonie ce serveşte ca început (sau deschidere) la spectacolul unei opere, balet, etc.
uvraj s. n. (fr. ouvrage). 1) Lucrare produsă de un uvrier; 2) lucrare produsă de un artist, compozitor sau literat.
uvrier s. m. (fr. ouvrier). Lucrător, meşteşugar ; adj. de meşteşugari, sau de meseriaşi.
uvrieră s. f. (fr. ouvriere). Lucrătoare; adj. de, sau pentru meserii sau meseriaşi.
uz s. n, (lat. usus prin fr. us). întrebuinţare ; trebuinţă — uzează de influenţa altuia.
uzare s. f. V. prec. 1) Faptul de a uzâ;
2)	purtare şi deteriorare prin întrebuinţare ;
3)	roadere şi stricare prin uz.
uzat, ă adj. V. prec. 1) întrebuinţat; 2? purtat; 3) ros sau stricat prin întrebuinţare.
uzină s. f. (lat. usina, atelier de lucru). Atelier sau fabrică (în marginea unei ape folosind curentul, forţa sau numai apa); idem, întrebuinţând electricitate, motoare.
uzita (a) v. (fr. usiter). A întrebuinţa; a obişnui, — unele vorbe nu se mai uzitează. uzitat, ă ori/, (fr. usite) întrebuinţat, obişnuit, uzual, ă adj. şi adv. (lat. usualis, dela usus, întrebuinţare, prin fr. usuel). De întrebuinţare; de, sau spre folosinţă.
uzufruct s. n. (lat. usus-fructus, folos (roadă) din întrebuinţare). Jur. Folosul sau productele, fructele, ce trage cineva depe proprietatea luată cu arendă. Usufruct legal este acel garantat de lege părinţilor, din o avere ce ar aparţine copilului minor; sau al băi băţului din averea soţiei.
uzufructuar, ă adj. V. prec. De uzufruct; s?- care primeşte şi are dreptul la uzufruct.
uzură s. f. (lat. uşura, folosinţă). Dobândă prea mare, luată la un capital împrumutat, camătă.
uzurar, ă adj. De uzură, ca uzură ; s. m. Cel ce ia uzură, cămătar.
uzurpă (a) v- (lat. usurpo, usurpare, a stăpâni în mod ilegal). A lua dreptuL altuia prin şiretenie sau prin violenţă; a apuca ceea ce de drept se cuvine altuia — a usurpă tronul.
uzurpaţiune s. f. (lat. usurpatio. dobândire). Faptul de a uzurpă, uzurpator s. m. V. prec. Cel ce uzurpă, uzurpator, oare adj. V. prec. De uzurpare, care uzurpă.
V. v.
884
vac
V
V. v. s. m. 1) Litera a 22-a din alfabet *) 2) cifră romană însemnând 5.
V. Arată punctul sau direcţia Vest pe hărţi sau planuri.
V sau v pron. Ţine locul pronumelui voi şi vouă, sau vă: v-aţi dus, v’aşteaptă.
vă pron. Ţine locul pronumelui voi la dativ şi acuzativ ; vă convine (vouă); vă bate (pe voi).
va Particulă ce serveşte la foi marea timpului viitor, persoana 3-a, a verbelor: va face, etc.
va pârtie, (lat. din qua, que, pe cât, pe unde). Adaus de indecisiune : care-va, câteva, unde-va.
vacă s. f. (lat. vacca). 1) Animal domestic, de gen femenin, din speţa bovină dela care avem lapte; 2) vaca domni, lui, zoo/, insectă mică roşie şi cu pucte negre, ce apare de îndată ce vine piimăvara; unele au forma rotundă şi bombaiă (zise şi boul lui Dumnezeu) ; altele au forma de elipsă ; 3) fig. pop. femeie nesimţitoare.
văcălie s- f. (lat. din vacillo, vacilare, a clătină, vacillia, clâtinătoare). 1) Veşca sitei, de care se clatină sita spre a cerne făina ; 2) veşca ce încun/ură piatra care macină ; sau veşca din care cad grăunţele spre a fi măcinate.
vacant, ă adj. (ir. vacant, din lat. vaco, vacare, a fi slobod ; sau neocupat, sau liber de îndatoriri). Slobod, neocupat — loc vacant (de funcţiune), catedră vacantă, etc.
vacanţă s. f. (fr. vacance, din lat. vacatio, scutire, liberare pe un timp). 1) Loc neocupat, într’o funcţiune — vacanţă de preşe'i inte, la un tribunal; 2) timp când se suspendă activitatea într’o instituţie : — vacaţa tribunalelor şi curţilor este de 2 luni, în timpul verei; vacanţele şcolare mai sunt şi la Paşti şi la Crăciun.
văcar s. m. (dela vacă). Păzitorul vacilor (sau şi al boilor) la păşunat.
văcărică s. f. Bot. Earbă ce place vacilor.
văcărit s. n. V. văcar. 1) Impozitul pe vaci şi vite (în vechime); 2) plata ce se dă văcarului ; 3) ocupaţia şi îndatoririle văcarului (să pască vitele pe unde trebue şi să le adape la vreme).
vacaţiune s. f. (fr. vocation). 1) Timpul
*) în dialect moldovenesc se pronunţă uneori capi / gin, vin; ginit, vină; giorele, viorele; gifor, vifor; gisccl, viscol, etc.
ce întrebuinţează un funcţionar public într’o afacere ordonată de justiţie; 2) onorarul ce i se plăteşte pentru acest timp de lucru.
vaccin s. n. dat. vaccinus, deia vacă). Medic. 1) Bubatmare vărsat, ce se face sub forma unor bube, mai ales la ugerul vacii, şi care se poate transmite omului; 2) puroiu din aceste bube, anume păstrat, cu care Inoculând pe copii, îi ferim de a mai luă bubatul, vărsatul, timp de mai mulţi ani, când trebuesc revaccinaţi. (Vaccinul s'a descoperit prin în-tâmplar că mulgătoarele de vaci cu bube de vărsat, nu se molipseau de vărsat).
vaccină (a) v. V. prec. A inocula vaccin în. sângele omului, sgâriind puţin pielea şi ungând cu vaccin (2)dacă nu se produce în acelloc bubă cu copătură, vaccinul nu s’a prins, vaccină s. f. V. vaccin 2. vaccinare s. f. V. prec. Acţiunea de a vaccină*
vaccinat s. n. V. preced. vaccinator s. n. V. prec. Medic sau sub-chirurg care vaccinează.
vacuf s. n. (cuvânt turcesc). Proprietate a unui aşezământ religios, turcesc, liberă de sar-cine, sau care consta din locuri dăruite depe unde populaţia fugea (vacufurile turceşti în Dobrogea).
vad s. n. (lat. vadum). 1) Loc unde o apă nu este prea adâncă şi se poate'trece cu carul sau pe picioare; 2) loc, stradă pe unde trece obicinuit multă lume; 3) comerc. loc cu clientelă numeroasă; 4) rând, trecere pe rând (la măcinat. vădană s. f. V. văduvă. vadea s. f. (lat. din vado, vadere, a trece). Ziua când trece termenul de plată a unei datorii; scadenţă. (Vechiu comerc).
vădi (a | se) v. (dela văd şi vedea). 1) A face să se vadă; 2) a da pe fată, a da de gol; 3) a (se) trăda ; 4) a denunţă ; 5) fig. a evidenţia, a denotă — vădeşte aptitudini.
vădit, ă adj. V. prec. 1) Evident; 2) dat de gol; 3) invederat. văditor, oare adj. Care vădeşte, vadră s. f. (din gr. ţ/dria, vas de scos apă din puţ, dela ydro, apă compară cu vidra).
1)	Vas de adus apă (ca un ciubăraş mic, în Oltenia); 2) măsură pentru băuturi (vin, rachiu) ce cuprindea 10 ocale, întrebuinţată până în anii trecuţi, când s’a înlocuit cu de-calitrul. — Şi Slavii zic vedro şi Ungurii ve-der, numirea însă vine dela Bizantini; grecescul yard, în 1. franceză primeşte înainte
văd
885
văi
sunetul h — hydro, iar In orientul nostru, a primit sunetul v — în vidro sau vudro, vadră sau vedra).
vădrărit s. n. V. prec. Impozit asupra veniturilor, calculat la cantitate pe vedre, vădruţă s. f. Mică vadră (1). văduv, văduvă s. şi adj. (din sanscrit vid-hava văduvă de unde şi latin vidua). Care nu are soţ sau soţie (prin caz de moaite sau divorţ); 2) vechili vacant — a văduvit e-piscopia — n’a avut episcop.
văduvă s. f. V. prec. Femeie care a rămas fără bărbat (prin deces sau despărţenie). — Şi Slavii zic vdovă şi vdoveţ; forma română se apropie însă mai mult de baza sanscrită — vidhava.
văduvi (a) v. V. văduv 1) A trăi văduv(ă);
2)	a rămâne văduv sau văduvă; 3) vechiu. fig. a fi vacantă (o demnitate, a fi fără titular).
văduvie s. f. Starea de văduv; vieaţa, traiul, fără soţ sau soţie, văduviţă s. f. Văduvă tânără, vag, ă adj. şi adv. (lat. vagus). Nehotărît, nesigur, nelămurit.
vagabond, ă adj. şr s. (lat. bacchabun-dus (fr. vagabond), dela Bachus, zeul petrecerilor şi desfrâlui). 1) Om desfrânat; 2) uşernic, fără casă, fără domiciliu; 3) fără stăpân — câne vagabond; mold. bagabond.
vagabondă (a) v. (fr. vagabonder). 1) A umblă vagabond; 2) a rătăci fără căpătâiu ; a fi uşernic.
vagabondaj s. n. (fr. vagabondage). 1) Starea de vagabond sau vagabondare; 2) numărul vagabonzilor — vagabondajul s'a împuţinat.
văgăună s. f. (lat, dela vagina, teacă). Gaură mare în pământ; adâncătură ce se înfundă ; râpă.
văgăunos, oasă adj. Cu văgăuni, vagmlstru s. m. (fr. vaguemestre din germ. wagen-meister, şeful trăsurilor). Sergent ma-j oţ de cavalerie, sau plutonier major.
vagon s. n. (engl. wagon, car). Car sau trăsură de cale ferată, în care se transportă mărfuri sau călătoresc persoane ; idem dela tramvaiu.
vagonet s. n. V. prec. (fr. uagonete). Mic vagon pentru cărat materiale Ia o construcţie, pe cale ferală zisă decovil.
val! interj, (ca lat. vae! (cit. ve). Exprimă:
1)	durere: 2) mirare; 3) nenorocire — vai de capul, lui; 4) cu chiu cu vail = abia, cu mare greutate.
văicăreală s. f. (din interj, vai!) Plânset, bocet cu exclamări nai!
văicări (a ! se) v. V. prec. A (se) plânge, boci, zicând vorba vai!
văicărit s. n. V. prec. Plânset, bocet, regret, cu exclamarea vai!
vaiet sau văletat s. n. 1) Exclamarea de durere cu interj, vai! 2) plânset, bocet de durere.
văietă (a | se) v. V. preced. 1) A exprima compătimire pentru durerea sau nenorocirea cuiva — îl văietă toţi; 2) a se plânge de o durere zicând vai!
vâjj! interj, (onomatop.) Exprimă: 1) Sunetul produs de aier când bate vântul tare sau cănd trece repede prin aier un corp, o nuia, un proectil, o peatră, etc. 2) sunetul ţişnirei de apa.
vâjăi (a) v. V. prec. A se produce sgomot de vânt tare, sau de curent brusc, ori de un corp ce trece iute prin aier.
vâjâit sau vâjăitură s. n. sau f. Urletul sau sgomotul ce face vâjj! prin aier.
vâjoiu s. n. V. văji 2. Loc de unde ţişneşte apă; ţişnitură vijelioasă.
vajnic, ă adj. (lat. dela vagio, vagire, a răsună vaginic). 1) Cu răsunet, mare, vestit, renumit; 2) straşnic, teribil. — Slavul vajno, vajnii, vajnosti, însemnătate, însemnat, renumit, pare tot din această origine latină, neavând o altă rădăcină în 1. slavă; însă vajnic românesc fiind izolat în 1. română, sigur că este venit prin intermediar slav.
val s. n. (lat. vallus, vârf ridicat înălţat). Undă mare de apă sau de alt lichid; 2) (lat. vallum) şanţ adânc şi înărit pentru apărare— valurile lui Trăiau se văd in Basarabia, Dobrogea şi în jud. Torontal din Banat ; 3) (din lat. vallus, par şarampoiu) sul gros sau vălătuc mare de pânză, de curând ţesută ;
4)	ridicăturâ prelungă de pământ; 5) corp cilindric pentru dat cu cerneală la tipografie;
6)	fig. greutate, dificultate, necaz, —vălurile vieţei; 7) fig. pl. turburare, agitaţie; 8) fig. năvală, mulţime — valuri.
văl s. n. (lat. velum, pânză, învelitoarei. 1) Pânză subţire de acoperit pe faţă, voal; 2) fig. acoperire, trecere peste — vălul uitărei.
valabil, ă adj. (fr. valable, din lat. valeo, a avea putere). Care are valoare sau putere legală, juridică — act valabil. valabilitate s. f. V. prec. Starea de valabil, valac sau valah, ă s şi adj. dela vorba val (de apărare, lat. vallum), unde soldaţii romani stăteau de pază în Dacia — forma este ca şi la: cap, capac, cena, cenac, dup, du-pac, etc). 1) Soldat roman dela întăriturile, valurile de apărare, ale vechei Dacii; 2) locuitor din Dacia Traiană; 3) locuitor din Va-
val
886
val
lahia (Muntenia); adj. dela sau al Valahilor. (Grecii supăraţi că valachii nu rezistau la valuri, şi năvăleau barbarii spre Bizanţ, au zis vlakos, moale!.). — Numirea de valahi sau valachi se întâlneşte la vechii germani, cu înţelesul de latini rătăcitori, căci plin năvălit ile barbare şi mai ales prin trecerea Hunilor şi rămânerea ciangăilor în centrul Daciei, unitatea ei politic# s’a sfărâmat în Pa-nonia, Panate sau Banate, Kenezate, şi Voivodate, împărţiri mici politice, care se tot schimbau, după cum era atunci viaţa nesta-nestatornică chiar si în occidentul Europei.
valansiene s. f. (fr. valenciennes dela Valenţa oraş în Spania). Dantele frumoase fabricate în Valenţa.
vălătuc s. m. (lat. comp. vallus, par, sul).
1)	Sul, răsucire în formă de sul; 2) motol, ghem; 3) adv. dea vălătucii; rostogolindu-se. vălătuci,(a) v. V. prec. A face vălătuc, vâlcea s. n, (dim. din vale). Mică vale. vâlcean, eancă adj. Care este din judeţul Vâlcea.
vâlcead, ă adj. (lat. com. vale-caedo, a zdrobi puterea). Istovit de putere, foarte slăbit.
vale s. f. (lat. vallis). 1) Adâncătură in pământ; 2) povârniş, coastă — mers la vale;
3)	partea opusă munţilor; 4) adv. mai la vale, mai departe, sau mai în jos; 5) a lua la vale; 6) fig. a lua în râs, inronizâ; de vale, în jos, în vale.
vălean, ă ădj. şi s. Locuitor dela vale, din vale.
vaieriaflâ s. f. (lat. dela vaiere, a face sănătos, fr. valeriane). Bot. Plantă medicinală zisă şi odolean şi strigoiu.
valet s m. (fr. valet). 1) Om de serviciu într’o câsă boerească: 2) figură la jocul de cărţi, reprezentând un om tânâr — fante — cu valoare mai mică de cât dama. vâlfâ s. f. V. vâlvă.
valeu ! interj, (compus din vai şi aleu!) Exprimă acelaşi lucru ca vai şi aleu—spaimă, durere, mirare.
valid, ă adj. (lat. validus). 1) Tare, puternic, sănătos; 2) jurid. care are putere legală, juridică.
validă (a) v. (fr. valider, din lat. validus, tare). A da tărie, putere legală; — parlamentar, a recunoaşte prin votul parlamentului ca bine făcută alegerea unui deputat sau senator nou ales.
validare s. f. V. prec. Acţiunea de a validă, validat, â adj. V. prec. Confirmat ca bine ales în parlament; recunoscut sau întărit cu putere legală (un act, o acţiune), validitate s. f. V. solid. Starea de valid.
vallu s. m. (turc vali). Guvernator turcesc, yaliză s. f. (fr. valise din italian valigea). Geamantan de piele; sac mic de piele ca o cutie.
valma s. f. (lat. din vallum şi a — de pe val). Ce este ca valurile, năvală, * amestec, mulţime, învăluire ; — de-a valma). 1) la un loc cu toţi împreună, în comun; 2) amestecat, încurcat.
vălmăşag s. n. (din valma). A mestecă-tură, confuziune, dezordine, năvală.
valmeş adv. V. prec. Năvalnic ; amestecat, în dezordine.
vâlnic s■ n. (lat. dela velum, perdea, măn-tăluţă, — din velo, velare, a acoperi, învăli). Fotă sau fustă de ţară, cusută adeseori cu ornamente artistic combinate — fiecare fată, când se mărită, are cusute frumos unul sau mai multe vâlnice.
valoare s. f. (lat. valor). 1) Preţ bănesc sau preţuire morală; 2) fig. însemnătate, importanţă — n’are nici o valoare; om de valoare.
valoră (a) v. (lat. din vaiere, ca ital. valore).
A preţui propr. şi fig.
valoros, oasă adj. (ca ital. valoroso). De valoare, de merit, preţios.
vals s. n. (germ. walzer, din wălzen, a învârti — este de observat însă ca în greceşte valliso, însemnează a dansă, a juca). 1)' Joc în care perechea dansatoare se învârteşte făcând paşi după sunetul şi tactul muzicei;
2)	bucată muzicală pentru acest dans. valsa (a) v. V. prec. A jucâ, dansă, valsul, vals^tor s. m. V. prec. Cel ce dansează bine valsul.
valsatoare s. f. Damă caae valsează._____
valţ s. nriForma germană a vorbei iţalsÎL. vâltoâFtfs. f. (lat. dela valutare, a rostogoli încoace şi’n colo). 1) Rostogolirea valurilor de apă; 2) vârtej de apă; bulboană; 3) fig. frământare, sbucium — vâltoarea patimilor.
valtrap s. n. (fr. din vol-drap din voler, a sbura, a fâlfâi şi drap, postav). Postav frumos ornat ce se pune la paradă peste şaua ofiţerilor de cavalerie sau artilerie şi fâlfâie ca nişte aripi în părţile laterale ale calului, vâlţui (a) v. V. valsa. vâlturâ (a) v. (lat. din volutare, a rostogoli). A se învârti împrejur ca vârtejul (vâltoarea) apei.
vălug s. n. (dimin. val). Mic val, sau sul. vâlurâ (a) v. V. val. A face valuri, unde. vâluros, oasă adj. V. prec. Cu valuri, valută s. f. (ital. valuta, preţ, din lat vaiere, a preţui). Preţul banilor, când se schimbă
val
887
vân
dintr’o monetă a unui stat, în moneta altui stat — valută scăzută sau urcată.
valutar, ă adj. V. prec. t)e valută, după valută.
valvă s. f. (lat. din valvae, părţile, canaturile, uşei, de aici fr. valve). 1) Capacul unei scoici; 2) supapă dela o maşină pneumatică; 3) bot. capacele ce formează teaca unui fiuct.
vâlvă s. f. (lat. din volvo, volvere, a rostogoli, a desfăşură). 1) împrăştierea zvonului; răspândirea unei versiuni sau noutăţi; 2) zgomot, vorbărie; 3) agitaţie — e mare vâlvă in oraş; 4) agitaţia flăcărilor.
val-vârtej adu. V. val şi vârtej. 1) Ca valurile învârtite; 2) rostogolindu-se repede; 3) repede de tot, — a plecat val-vârtej; 4) se face val-vârtej — face tot posibilul, se zbate tare să reuşească.
vâlvătaie s. f. (lat. din volvo, volvere, a rostogoli a desfăşură). Pară mare de foc ce se învăluie şi se rostogoleşte în aier.
vâlvoare s. f: (lat. dela volvere, a rostogoli, desfăşură). Flacără mare agitată.
vâlvoiu'adj. şi adv. (lat. dela volvo, des-făşur). Sbârlit, nepieptănat — cu părul vâlvoiu ; fluturând în aier, luat de vânt.
valvulă s. f. (fr. valvule, din lat. valvula). Anat. Mici căpăcele în corpul vinelor, care opresc sângele să circule îndărăt.
vamă s. f. (daco-gr. din vema, pas trecere). 1) Punct la frontieră, pe unde se trece dintr’o ţară în alta; 2) autoritatea care controlează mărfurile ce trec prin vamă, le taxează şi încasează acele taxe; 3) vămile văzduhului (12) prin caii trece sufletul în ceruri, pop. 4) taxă vamală; 5) localul vămei; 6) parte, zeciuială ce se dă la moară pentru măcinat. — Şi Ungurii zic vam. vamal, ă adj. De vamă, al vămei. vameş s. m. V. vamă. 1) Cel ce incasează vamă dela mărfuri; şeful vămei; 2) vechiu. încasator de dări şi vămi la vechii evrei.
vâmeşle s. f. V. vamă. 1) Perceperea taxelor vamale; 2) slujba de vameş.
vampir s. m. (germ. vampir, cuvânt scandinavic). 1) Strigoiu ce se crede că iese din mormânt şi suge sângele oamenilor ; 2) fig. om foarte aspru, tiran, care chinueşte pe alţii.
vămui (a) v. V. vamă. 1) A controla mărfurile sau bagajele la vamă; 2) a incasa taxa vamală; 3) a lua dijmă la moară; 4) fig. a lua cuiva o parte, din ceva.
van, ă adj. (lat. vanus, vana, deşert, gol). Zădarnic; adv. in van, degeaba, fără folos.
vână s. f. (lat. vena). 1) Anat. Ţevuşoară membranoasă prin care sângele circulă dela extremităţile corpului spre inimă; 2) vâna
groasă, arteră; 3) vână de bou, membrul, viril dela bou; 4) pl. tendoane şi muşchii picioarelor — a şedea pe vine, a sta lăsat pc încheieturile şi genunchii picioarelor ; 5) strat subteran — o vână de apă, sau de marmură ; 6) filon, dungă ; 7) ramificaţiunî; 8) fig. energie.
vână (a) v. (lat. venor, venari). 1) A împuşcă sau a prinde păsări şi animale sălbatice ; 2) fig. a apucă prin dibăcie : a vâna o zestre sau o slujbă; 3) a ochi bine cu puşca.
vânat s. n. (lat. venatus). 1) Animale sau păsări sălbatice împuşcate sau prinse ; 2) fig. ceea ce se obţine prin apucare, dobândire cu vicleşug; 3) carne de păsări sau animale vânate.
vânăt, ă adj. (dela vână şi coloarea ei, — este însă şi grec antic, venetos, albastru, vânăţ). 1) De coloare albastră-verzuie, cum este vâna; 2) învineţit la faţă.
vânătaie s. f. V. prec. Pată vânătă pe piele, din cauza unei lovituri tari ; pată vânătă de orice fel.
vânătoare s. f. (dela vână). 1) Acţiunea de a vână; 2) organizarea vânătoarei spre a stârni vânatul prin copoi şi oameni anume trimişi; 3) fig. dibăcie de a obţine ceva.
vânător s. m. V. vâna. 1) Cel ce ştie a vâna propr. şi fig. 2) soldat din infanteria ce ocheşte bine, vânători, formând regimente deosebite.
vânătoresc, ească adj. V. prec. Al vânătorilor, de vânător, cum fac sau spun vânătorii — minciuni vânătoreşti.
vândut, ă adj. şi s. (lat. venditum). 1) Ce este dat cuiva pentru bani; 2) fig. trădat sau trădător; 3) predat, divulgat, pentru un interes sau pentru bani.
vandal, â adj. Ce este dela Vandali, popor de rasă germanică amestecat cu Slavi, cari năvălind asupra Goţilor, distrugeau tot ce aflau în cale.
vandalism s. n. V. preced. Distrugere, prăpăd mare, nejustificat (cum făceau Vandalii), vanghelie s. f. V. Evanghelie. vanilie s. f. (spaniol vanilia). Fructul foarte parfumat al vanilului, plantă agăţătoare ce creşte în America.
vaniUer sau vanii s. m. V. preced. Bot. Planta ce produce vanilie.
vanitate s. f. (lat vanitos, vanitatis). 1) Deşertăciune (morală); 2) mândrie, făloşie.
vanitos, oasă adj. V. prec. Mândru, îngâmfat ; iubitor de mărire.
vânj s, n. (lat. vincium, juvăţ, legătură). Inel sau verigă mare făcută din nuia răsucită
şi împletită de mai multe ori, care serveşte ia ţară spre a prinde, legă, poarta de stâlp, sau a prinde la un loc doi pari, etc.
. vânjolî (a) v. V. vânzoli.
vânjos, oasă adj. V. prec. 1) Ţâre, bine legat, cu muşchi puternici; 2) cu fibre strâns prinse : om vânjos, lemn vânjos.
vânos, oasă adj. (lat. venosus). 1) Cu multe şi pronunţate vine; 2) fibros, cu sgârciuri, sfârcuri ; 3) din lăuntrul vinelor,—sânge vânos;
4)	fig. viguros.
vânt s. n. (lat. ventus). 1) Mişcarea puternică a aerului; 2) fig. trecere, scăpare — a-i face vânt; 3) aruncare — fă-i vânt încoace ; 4) fig. înclinare, dispoziţie — vânt răsboinic sau de pace; 5) a luă vânt — a apuca zăuş (caii), a o lua în goană, repede >
6)	aclv. în vânt, de geaba, zadarnic ; 7) pop-vânturi, gaze stomacale, beşini; 8) adj. din vânt, (boală) care se produce fără a o cunoaşte de unde s’â luat. vânteş, â adj. V. vânt Repede ca vântul, vântlcel v. n. V. prec. Vânt uşurel, încetinel-vântlşor s.,n. V. preced. vântoaică s. f. V. prec. Vânt mare şi furios, vântoasă s. f. V. preced, pl. duhuri rele din vânt, ce bolnăvesc omul (ielele).
vântos, oasă adj. V. vânt. Furios şi repede ca vântul.
vântrea sau vântrelă s. f. (dela vânt) Pânză umflată de vânt, la corabie.
vântuit, ă adj. (dela vânt). 1) Bătut sau purtat de vânt; 2) vânturos; 3) fig. abătut, trist.
vântuleţ s. n. V. vânticel. vântură (a | se) (lat. ventilo, ventilare).
1)	A curaţi de pleavă prin ajutorul vântului uşor) grâul sau seminţele, aruncându-le repetat în aer; 2) a turnă dinti’un vas în altul în mod repetat (apa teartă spre a o răci); 3) a ventilă, împrospăta aerul; 4) fig. a purifica, curaţi; 5) a răspândi şi a se discută — se vântură ideea reinfiinţărei cenzurei; 6) fig. a pune în mişcare, a agită.
vântură-lume s. m. (din vântură şl lume). Aventurier, cel ce cutreeră lumea (se zice şi vănlurâ-ţară).
vânturat s. n. Acţiunea de a vântura propi\ şi fig. adj. ales, curăţit prin vânturare (cereale).
vânturatic, ă adj. (dela vânt). 1) Nestatornic (ca vântul); 2) neserios ; 3) iute la mişcări.
vânturătoare n. f. V. vântură. 1) Maşină de vânturat; 2) acţiunea de a vântură.
vânturător s. m. V. vântură. 1) Cel ce vântură ; 2) fig. cel ce agită; 3) aventurier. |
vânturătură s. f. 1) Acţiunea de a vântura ;
2)	pleavă, rămăşiţă dela vânturat.
vânturel s. m. (dela vânt). Zool. Pasăre răpitoare, uliu zis şi vindereu.
vânzare s. f. (dela vinde). 1) Acţiunea de a vinde; 2) fig. trădare; 3) afacere de prăvălie, alişveriş ; vânzare bună, salut între negustori sau către un negustor, la plecarea din prăvălie.
vânzătoare s. f. Femeie care vinde, vânzător s. m. 1) Cel ce vinde; 2) om care vinde într’o prăvălie; 3) fig. trădător.
vânzoli (a) v. (din vorba vijelie, a vijeli, amplificat vin jeli, şi vinzoli). A răsfoi, răscoli (lucrurile), a tuiburâ, răsturna. V. uânjoli.
văpaia (a) v. (din lat. arhaică vapos = văpaie, flacără). ') A (se) aprinde cu flăcări mari; 2) fig. a se aprinde (de mânie) a se irita foarte tare.
văpaie s. f. (lat. arh. vapos). 1) Flacără mare, pară mare de foc; 2) fig. furie, înfier-bântare (de mânie, de patimi).
văpăiere s. f. V. prec. Acţiunea de a vâpăia.
vapor s. m. (lat. vapor). 1) Abur ferbinte ce se formează prin fierberea apei; 2) ema-naţiune volatilă dintr’un lichid; 3) s. n. maşină, motor, pus în mişcare cu aburi; 4) corabie ce merge fiind mişcată cu maşină de aburi.
vaporizâ (a | se) v. (fr. vaporiser). A (se) preface în vapori 1. 2.
yaporizaţiune s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) vaporizâ.
vaporizator s. n. (fr. vaporisateur). 1) Fizic. Recipient în care se face vaporizaţi-unea; 2) obiect de toaletă (o sticlă, flacon cu o suflătoare de cauciuc) ce serveşte pentru a arunca parfumul în stropi foarte mărunţi.
vaporos, oasă adj. (fr. vaporeus). 1) Care conţine vapori, aburi; 2) fig. neguros, obscur; voalat; 3) fig. uşor ca aburii, subtil, fin.
văpsea s. f. (daco-gr. vapsis, coloare). 1) Coloare, boia; 2) materie ce serveşte pentru a coloră; 3) iese la văpsea (a se face invizibil prin văpsire) se poate drege, corecta, sau a face să nu se observe.
văpsi (a | se) v. V. preced. 1) A coloră (lâna) 2) a boi cu văpsea (obiecte), văpsire s. f. V. prec. Acţiunea de a văpsi. văpsit, ă adj. Colorat, boit; s. n. acţiunea de a văpsi.
văpsitor s. m. 1) Cel ce ştie să văpsească (stofe, lână, etc.) boiangiu; 2) cel ce vâp-seşte cu simple colori, mai ales de oleiu.
var
vâr
var s. n. (din lat. şi gr. murra, iluat de calciu, din care se făceau vase, — m s’a diformat ca de ex. din gr. muiimex) în lat. for(mica). Calcar, substanţă albă, obţinută prin arderea la o temperatură mare a pietrei calcaroase; se. dizolvă apoi în apă şi în urmă iarăşi se întăreşte, se petrifică stând în contact cu aerul; serveşte pentru a uni cărămizile sau pietrele unei zidării, a tencui şi a albi păreţii, etc. V. murai. — Şi Slavii zic var.
văr s. m. (lat. dela (consobrinus) verus— (văr) adevărat — s’a perdut numirea lat. şi s’a păstrat adjectivul). Piu ăl surorei sau al fratelui mamei ori tatălui, care formează o linie deosebită laterală, Ia moştenire (văr bun); văr al doilea, fiii verilor.
vară s. f. V. prec. Fiica fratelui sau a surorei mamei ori tatălui.
vară (2) s. f. (lat ver, veris). Anotimpul cel mai călduros, care cuprinde lunile Iunie, Iulie şi August
vărar s. m. V. var. Cel ce fabrică sau face comerţ cu var.
vărărle s. f. V. prec. 1) Locul unde se fabrică var; 2) prăvălie unde se vinde var.
văratic, ă adj. şi s. n. (dela vară 2). 1) De vară, ce se face sau rodeşte şi se coace vara; 2) s. n. locul de păşune pentru vară (opus ernatic sau tomnatic).
vârcă s. f. (lat. virga, varga). Dungă rămasă umflată pe piele, din lovirea cu varga sau cu biciul.
vârcolac s. n. (lat. vergor - ac = a aplecă, îndoi, întoarce spre — vezr svârcoli sau mold. vârcoli), Vietate, strigoiu, închipuit de popor, care ademeneşte, atrage şi suge sângele, mănâncă — vampir ; de asemenea vârcolacii, după credinţa poporului, rod luna şi de aceea se face eclipsă de lună. vârcoli (a se) v. Mold. V. svârcoli. vardă s. f. (din fr. garde, gardă militară prin intermediar rusesc (gr) (vardia). Gardă, strajă militară (vechiu).
vardă! (V. preced, pentru fr. gardez (vous). Păzea, păzeşte!
vârdare s. f. (dela vorba verde). Zool Pasăre ciocănitoare cu pene verzui.
vardist s. m. (diform din gvardist) Sergent de poliţie.
varec s. m. (varech, cuvânt scandinavici. Numire vulgară a plantelor maritime din familia algelor. Ştiinţ.
vâri s. n. (lat vertex, vârf (de munte) scurtat vert şi verf). 1) Capăt ascuţit (al acului, etc.); 2) partea cea mai de sus; 3» culmea (muntelui, dealului; 4) fig. locul cel
mai important. — Şi Slavii zic vârh şi verh cu însemnarea de vârf (de munte) înălţime, precum şi verşina, toate cu baza lat. verto, versus, vertex (vârf).
vârfuit, ă adj. V. prec. Terminat cu vârf ascuţit
vargă s. f. (lat virga). 1) Băţ subţire şi mlădios ; 2) fer subţire şi lung, cu care se bătea încărcătura puştei; 3) pl. dungi subţiri desemnate pe o stofă sau pânză etc.; 4) urme drepte şi subţiri ca varga; 5) a tremură vargă, a tremura foarte tare ; 6) varga lui Dumnezeu, pedeadsă dumnezeiască; asprime grozavă; grozăvie.
vărgat, ă adj. (vargă 3 şi lat virgatus). Cu vergi sau dungi.
vărgătură s. f. V. prec. 1) Dungi, vergi;
2)	stofă cu vergi sau dungi.
vârî (a | se) v. (lat din ferio, ferire, a străpunge). I) A băgă (acul, suliţa, sabia);
2)	a (se) îndesă printre ; 3) a (se) introduce;
4)	a intră; 5) a (se) scufundă, a muia în. — Şi Slavii au un cuvânt asemănător vrieti.
varlâ (a) v. (lat vario, variare, a tărcâ, a împestriţa, prin fr. varier). 1) A schimbă în alt sau în diferite feluri sau colori; 2) a se schimba (timpul, temperatura); 3) a fi diferit, felurit; 4) muzic. a face diferită o arie, fără â schimba motivul.
variabil, ă adj. şi adv. V. prec. Schim-băcios; nestatornic.
variabilitate s. f. (fr. variabilite). Starea de variabil.
variantă s. f. (fr. variante). Formă diferită a unui text a unui proverb sau bucăţi literarei
variat, ă adj. V. varia. Schimbat, felurit.
variaţi(un)e s. f. (lat. variatio). Schimbare de formă, coloare; muzic. motiv diferit pe o aceeaşi arie.
varlce s. f. (lat varix, varicis). Medic. Umflătură a vinelor prin dilatarea lor continuă în anume locuri.
varlcelă s. f. (fr. varicelle, V. preced). Medic. Boală ce constă în erupţiuni pe piele, mai ales la copii, şi care dispare în câteva zile.
varietate s. f. (lat. varietas, pestriţare, deosebire). 1) Starea de variat, felurit, ca forme, colori, etc.; 2) diversitate, felurime ;
3)	speţă deosebită întru câtva de o alta originală ; fel deosebit.
variolă s. f. (lat. variola, dela lat. varius, pătat). Boală contagioasă, ce face erupţiuni numeroase pe piele, sub forma de bube cu puroiu, cari lasă în urmă semne bubat sau vărsat.
var
vâr
variu, ie adj. (lat. varius). Felurit, vârîre s. f. V. vârî. Acţiunea de a (se) vâri.
vârlan s. m. (din vorba vâri). Zool. Numirea unui peşte în forma şarpelui (care se vâră, se ascunde) zis şi ţipar.
vârlog s. n. (din vârî). Plasă în care se vâră şi se prinde peştele.
vârlugă s. f. (din 'vârî). Svârlugă, peştişor mic ce se vâră şi ce ascunde printre pietricelele râului.
varniţă s. /. Vi var. 1) Fabrica de var; 2) groapă în care se stinge varul; 3) groapă mare în care se păstrează varul sti s până ce este întrebuinţat.
văros, oasă adj. Care conţine var — pământ, apă văroasă.
vârşă (sau vârşie) s. f. (dela vorba vârî). Coş prelung de nuieluşe, închis peste tot, şi numai la fund având o intrare afundată, pe unde se vâră peştele şi este prins.
vărsă (a | se) v. (lat. din verso, versari, a răsturna). 1) A (se) răsturnă un vas ca să curgă lichidul din el; 2) â (se) răspândi sau aruncă; 3) a curge (deborda) pe joş; 4) a vomită (da afară pe gură alimentele din sto-mah); 5) fig. a descarcă — îşi varsă focul sau măniea; 6) a vărsa sânge, a scuipa mult sânge; 7) fig. a cheltui în cantitate mare — se varsă mulţi bani în alegeri;
8)	a se scurge sau a curge, Moldova se varsă în Şiret; 9) a vărsa lacrămi, a plânge; 10) a depune banii la casierie); 11) a răsnândi (raze, schintei); 12) poetic, a năvăli; cuprinde — varsă-ţi marea bunătate.
vărsare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) vărsa propr. şi fig.
vărsat, ă adj. V. prec. 1) Răspândit, turnat pe jos; 2) împrăştiat pe jos ; 3) vomitat;
4)	fig. lisipit, cheltuit; 5) fig. descărcat.
vărsat, s. n. dela sărsă — împrăştia, răspândi). Boală molipsitoare. V. variola, bu-bat. Vărsat negru, vărsatul oilor, feluri de variolă.
vărsător adj. V. vărsa. 1) Cel ce varsă ; 2) s. Primul semn al zodiacului corespunzător lunei Ianuarie.
vărsătură s. f. V. vărsă. 1) Vomitare ; 2) revărsare de apă. vârşîe s. f. V. vârşă. vârşog s. n. V. prec. Partea răsfrântă a vârşiei pe unde se vâră peştele.
vârstă s. f. (daco-gr. din vlaste, creştere prin pronunţia vrâstă, care este cea corectă). 1) Creştere; 2; etate; 3) durată de timp, epocă; 4) V. urm. dungă.
vârstat, ă adj. (lat. din versatio, (dela-verto) învârtire, schimbare). 1) Schimbat, diferit; 2) cu dungi alternative; 3) alternând, variat — săptămâna vârstată, în care alternează zile de frupt şi de post.
vârstnic, ă adj. V. vârstă. Crescut deplin; în etate legiuită, — major, adult.
vârstnlcie s. f. V. prec. Starea de vârstnic, majorat.
vârte*cap s. m. (din lat. verto, vertere, a învârti şi cap). Zool. Pasăre de mărime mijlocie, cu pene colorate şi care tot întoarce capul şi se uită îndărăt.
vârtecuş (sau vârteşug) s. n. (lat. din vertere, a învârti). 1) învărtitură; 2) vârtej de apă; 3) vârtej al părului crescut învârtit, în creştetul capului, sau în îrunte; 4) vârtej de vânt.
vârtej s. n. (lat. vertex şi vortex, dela verto, vertere, a întoarce, a suci). 1) învâr-titură ce se produce în aer, când se întâlnesc două curente opuse sau piezişe şi care rădică în sus praf, nisip; 2) aceiaşi ^nvârtitură în curgerea apei; 3) părul crescut învârtit în creştetul capului (sau uneori ia frunte);
4)	lemnul şi coarda de la capul proţapului, cu capetele legate de capul osiei dinainte, şi care serveşte a întoarce spre dreapta sau spre stânga carul; 5) aparat ce se învârteşte şi seiveşte la găurit sau la sucit în unele meserii; 6) fig. curent repede; 7) fig. mişcare vijelioasă; învălmăşeală; 8) fig. învârtitor ă, ameţeală (în cap); 9) învârtire repede;
10)	adv. iute, repede, — ca vârtejul. — Slavii zic vrutej. — şurup.
vârteji (a) v. V. prec. A (se) învârti ca vârtejul.
vârtelnlc, ă adj. V. prec. învârtitor, vârtelniţă s. f. (lat. dela verto, vertere, a întoarce, a suci)) Uneltă din două lemnuşe încrucişate pe un picior ce se învârteşte, iar pe 4 fofeze ce au la capete, se pune sculul de bumbac sau jurubiţa, ce trebue depănată pe mosor sau pe ţevi. vârtop s. n. V. hârtop. vârtos, oasă apj. (lat. dela virtus, bărbăţie şi putere). 1) Puternic; 2) tare (gros şi greu la mestecat — opus la ce este moale);
3)	dur — ce nu este elastic moale; 4) adv. cu putere ; 5) cu atât mai vârtos, cu atât mai mult, sau mai tare.
vârtoşie s. f. V. prec. Tărie, putere, duritate.
vârfule s. f. (lat dela virtus, putere, virtute). 1) Putere sau tărie sufletească de a putea face ceva greu; 2) putere sau tărie de a se abţine dela ceva rău; 3) vigoare,
văr
891
Vas
putere bărbătească; 4) putere legală — în virtutea dreptului.
vărul (a) v. V. var. 1) A văpsi cu var dizolvat în apă; 2) a mânji, unge cu var. văruică s. f. V. vară şi verişoară. văruit, ă adj. 1) Văpsit, alb t, cu var dizolvat în apă; 2) mânjit cu var; s. n. Acţiunea de a vărui.
văruitor, oare adj. şi s. Care are meseria de a vărui.
varvar, ă adj. (gr. varvaros). V. barbar. varvarie s. f. V. barbarie. varză s. f. (dela verde (vearde) prin transform, lui d în ze, ca la verzi, înverzi).
1)	Bot. Plantă bună de mâncare; creşte în forma de că păţi ni rotunde şi toamna, când toate plantele se usucă, ea rămâne încă mult timp verde; se cultivă prin răsad, de grădinari, udând-o mult; se poate mură sau se păstrează pentru eamă în pivniţă, acoperind-o ca să nu degere; 2) tel de mâncare din a-ceastă plantă — varză cu carne ; 3) zeamă de varză, moare de curechiu.
vârzar s. m. 1) Cultivator de varză; 2) plăcintuţă umplută, cu varză.
vărzărie s. f. V. varză. 1) Loc cultivat cu varză ; 2) mulţime de varză.
vărzare s. f. pl. (din varză), 1) Plăcinte mici umplute cu varză tocată; 2) idem cu verdeţuri bune de mâncare.
vas s. n. (lat. vas, vasis). 1) Oală, strachină, vas de bucătărie ; 2) butoiu sau putină ; 3) corabie sau vapor plutitor; 4) anat. pl. vine sau artere; 5) cofă, vadră.
vasal, ă adj. (lat. oriental vasulus, împărătesc, dela gr. vas, împărat, prin fr. vassal). Persoană sau ţară ce ţine de un împărat sau rege şi îi datoreşte supunere, credinţă şi devotament.
vasalitate s. f. V. prec. Starea de vasal, văsărle s. f. V. vas. Mulţime de vase; toate vasele..
vâsc s. n. (lat. viscum, visci). 1) Plantă parazitară ce creşte pe unii copaci; 2) cleiu de copac.
vâcsos, oasă adj. V. prec. Cleios cum este vâscul.
vascular, ă adj. (fr. vasculaire, din lat. vasculum, vas mic). Anatom. Care aparţine vaselor din corpul fiinţelor sau organismelor: ţesut, membrană vasculară; bot. plantă vasculară, plantă a cărei structură prezintă mici vase.
Vasllache s. m. (dela numele Vasile şi de la Vasilca). Păpuşa cu chip caraghios, cu nasul mare, pe care, de după un paravan o poartă cineva, la bâlciuri, şi vorbeşte pocit
şi ridicol spre a distra pe privitori; iron. bufon, caraghios. V. urm.
Vasilca. Capul tăiat al unui porc, împodobit, pe care îl duc pe o tavă în ziua de Sf. Vasile (anul nou) cei ce merg să felicite, să ureze pe la case (cu însemnarea că porcul este semn de noroc, de belşug).
vasiiisc s. m. (din gr. vasiliskog, mic rege). Zool. Numele unei reptile, un fel de şarpe fabulos, despre care se zicea că numai cu privirea putea să omoare pe cineva.
vâslă s. f. (lat. dela fustis, băţ, prăjină ; fustilus, prăjinuţă). Lopată lungă cu care se pune în mişcare luntrea, prin atingerea şi aruncarea sau împrăştierea apei. Şi Slavii zic veslo.
vâslaş s. m. V. prec. Cel ce mânueşte vâslele şi pune în mişcare luntrea.
vâsli (a) v. (dela vorba vâslă). A mânui vâslele; a conduce luntrea cu vâslele.
vâslire s. f. V. prec. Acţiunea de a vâsli şi efectul ei. vâslit s. n. V. preced. vast, ă adj. (lat. vastus, gol, deşert, mare peste măsură). Foarte întins, foarte mare în cuprins, — cunoştinţe vaste, ştiinţă foarte multă.
vastitate s. f. V. preced. întinderea foarte mare.
vat s. m. V. watt.
vată s. f. (fr. ouate, cit, uat). Pui mărunt ce se face în gogoaşa bumbacului, — bumbac netors — ce serveşte la căptuşit haine de iarnă, sau la pansamente, ori alte întrebuinţări medicale, sau farmaceutice.
vătav sau vătaf s. m. (lat. comp. vetus, bâtrân, avus, moş, bunic). Şef, cel mai mare, mai bătrân, care conducea pe cei mai mici, mai tineri, — de aici: 1) Cioban, baciu ; 2) căpitan peste 50 oameni (în vechime); 3) subprefect, administrator; 4) inspector (ve-chiu); 5) şeful slugilor la o moşie; sau îngrijitor de moşie; 6) şeful, căpetenia unei corporaţii (vechiu); 7) actual. Şeful unei cete de lucrători; 8) căpetenia unei cete de ţigani. — Turcii zic vattas (vetus).
vătăjel s. m. Mold. 1) Ajutorul vatavului; 2) om de serviciu, gardian dela primărie de sat.
vătăjesc, ească adj. V. prec. De vătav, al vătavului.
vătăjle s. f. V. prec. Funcţiunea de vătav.
v&tăjoaică s. f. Femeea vătavului. vatale s. f. pl. (lat. dela vetare, a opri) Unelti, dela ţesutul pânzei, în care este prinsă spata, cu care se bate firul de c*te
«*
vat
892
văx
ori este trecut de suveică prin rostul pânzei. V. brăgle. Olten. Tr. vatăm s. n. V. vătăma. Lovitură, rană,
vătămare.
vătăma (a | se) v. (lat., dela fatum, nenorocire, ruină, nimicire, moarte). 1) A pri-cinui, un rău moral sau material cuiva ; 2) a strică, deteriorâ; 3) a ruină, distinge, — rugina vatăm&i metalele; 4) a se boşi (mold);
5)	a primejdui (sănătatea).
vătămare s. f. V. preced. 1) Acţiunea de a vătăma (moral şi material); 2) lovitură;
3)	stricăciune; 4) prejudiciu; 5) (mold) boşire, hernie.
vătămat, ă adj. 1) Lovit propr. şi fig. 2)
prejudiciat; 3) stricat; 4) mold. boşit, cu hernie.
vătămătoare s. f. (dela vătăma). Bot. Plantă bună pentru surpătură, vătămare, a organelor interne zisă şi trifoiu galben.
vătămător, oare adi. V. prec. 1) Care vatâmă; 2) distrugător; 3) primejdios pentru sănătate.
vătămătură s. f. 1) Vătămare ; 2) hernie, surpătură.
vătaş s. m. V. vâtav. vătăşel s. m. V. vătâjel. vătăşie s. f. V. vătăjie. vatman s. m. (germ. vach-mann, om care supraveghează). Conducător (de. tramvai).
vatotină s. f. V. vată. Vată anume întinsă pentru a servi la căptuşit paltoane.
vatră s. f. (daco-gr. dela vathron, fundament, treaptă, soclu, aşezare). 1) Treaptă înălţată la gura cuptorului, pe care se face focul; 2) de aici — loc unde arde focul; 3) de aici—,cămin, casă lo:uinţă: 4) vatra satului, suprafaţa ce o ocupă satul; 5) ţigani de vatră, ţigani aşezaţi, cu bordee sau că-minuri.
vatralu (sau vătrar) s. n. Uneltă de casă cu o coadă lungă, ce serveşte pentru a trage focul din cuptor pe vatră ; fig. traiu vă-truiu, traiu cu bătăi, imposibilitate de a trăi în căsătorie.
vătraş s. m. V. vatră. Ţigan de vatră, vătui (a) v. V. vată. A căptuşi cu vată. vătuî s. m. (din făt, fătuiu). 1) Epure de curând fătat; 2) ied, capră mică de un an. vavllonie s. f. V. babilonie. vax s. n. (germ. wachs). Amestec de ceară şi său cu negreală, formând o unsoare de lustruit şi înegrit încălţăminte, văxui (a) v. V. prec. A da cu vax şi a Înşirui încălţămintea.
văxuit, ă adj. V. prec. înegrit şi lustruit cu vax.
văxuitor s. m. V. preş. Cel ce lustrueşte încălţămintea cu vax sau cu altă substanţă.
văz s. 77. (lat. visio cit. vizio). I) Facultatea sau simţul vederei; 2) vedere ; 3) privelişte in văzul tuturor; 4) fig. a lua văzul, a a-măgi, a mistifică.
vază s. f. (lat. visio, vedere). 1) Vedere ; 2i împrăştiare; 3) fig reputaţie, însemnătate, . prestigiu.
văzut, ă adj. (dela vedea). 1) Cercetat cu plivirea; 2) zărit; 3) observat; 4) s. n. văzul privirea.
văzcfoagă s. f. (lat. festuca, (dela festum, sărbătoare) numirea unei buruieni sau văr-guţe, cu care pretoiul atingea capul robului când îl declara liber). Bot. Floarea cu colori roşii cărămizii şi cu miros tare dar plăcut, ce se cultivă la ţară şi se duce în buchete la biserică (V- jertfă) împreună cu fructe sau alte ofrande.
văzduh s. n. (comp văz şi duh). 1) Duhul aerul ce imspirăm, care ia iorma văzută colorată, albastră ; 2) cerul albastru ; 3) aerul în total; 4) pl. înălţime. — Şi Slavii zic vozduh.
veac s. n. (lat. dela vetus, bătîân). 1) Timpul cât trăia un om până la bătrânele adânci, adică o sută de ani; 2) secol; 3) fig. timp foaite îndelungat; un veac de om, o viaţă lungă omenească; 4) epocă, răstimp îndelungat — veacul de mijloc, evul mediu.—
Şi Slavii zic vek.
vearbă s. f. (lat. verber, crenguţă). Mold.
• Mănunchiu din 3—4 fire de cânepă.
vecernie s. f. (slav dela vecer, seară, vecernii,: de seară, — dar la rândul seu vecer este din lat. dispera, seară). Bis. Serviciul bisericesc, ce se face la ora 4 seara; rugăciunile acestui serviciu.
vechil s. 772. (lat. dela vigil, veghelor (pronunţ. mold. vichil). 1) îr.giijitor, supraveghetor de moşie — varianta vorbei vatav —; 2) om de încredere peste averea sau moşiea unui' mare proprietar (sub in luenţa lat. villicus = îngrijitoare de moşie). — Şi Turcii zic vechil.
vechime s. f. V. vechili, li Starea de ve-chiu ; 2) durată lungă de timp ; 3) antichitate;
4)	durată de timp în serviciu.
vechitură s. f. V. prec. 1) Ce este foarte vechiu şi stricat prin uz; 2) haină veche şi uzată ; 3) boală învechită.
vechiu, e adj. (lat. dela vetus. bătrân ca şi ital. vechio). 1) Ce este de mult timp; vin vechiu, vin ce nu este din recolta nouă : 2i antic; 3) uzat, deteriorat; 4) anterior, — vechiul regulament; 5) testamentul vechiu.
■
vec
893
ved
biblia scrisă de prooroci până la Christos.
veci s. pl. (plur. dela veac). Sute de ani; eternitate ; fig. pe veci, perpetuu ; de veci, pentru totdeauna, veşnic, vede s. f. V. prec. Eternitate ; pe vecie ; . de-a pururea, etern.
vecin, ă adj. (lat. vicimis). 1) Megieş, cel ce este alături cu casa sau cu moşiea; 2) cel ce şade lângă altul — vecin de bancă;
3)	vechiu. mic răzeş sau ţeran, care avea pământ vecin cu moşiea boierească şj care făcea tovărăşie cu boierul spre a’şi apăra ' toţi în comun avutul de năvăliri streine — mulţi de aceşti vecini se prăpădeau în lupte sau fugeau, iar pământul îl alipea atunci boierul la moşiea lui; probabil că întreţinea pe femeia şi copii celui dispărut.
vecinătate s. f. V. prec. 1) Faptul de a fi vecin ; starea de vecini; 2) 'megieşie, limita şi împrejurimile locului; 3) apropriere, stare lângă, altul.
vecinie sau veşnic, ă adj. şi • adv. (dela veac şi veci). De-a pururea, etern ; fig. în-tr’una, necontenit. — Şi Slavii zic vecinii, şi vicino.
veclnicie s. f. V. prec. Eternitate, timpul nesfârşit.
vecui (a) v. V. veac. A trăi un veac sau foarte îndelung.
vedea (a | se) v. (lat. vidio, videre). 1) A avea simţul vederei; 2) a percepe cu vederea ; 3) a observă, a se uită atent; 4) fig. a simţi, a pricepe — văd că nu’ţi place ;
5)	văzând cu ochii, adv. vădit; într’una ; repede; 6) a lumina — lampa nu vede bine; 7) a fi propriu să vadă — ochelarii mei văd foarte bine ; 8) fig. a prevedea ;
9)	fig. a pricepe a înţelege — ve: e că n'are trecere; 10) vezi bine — de sigur;
11)	a'şi vedea de treabă, a se ocupă ; fig. a nu da atenţie ; a nu se îngriji; 12) a se vedea, a fi vizibil văzut; a părea; a fi probabil; 13) a se vedea, a fi transparent, — prin sticla mată nu se vede; 14) a îngriji — vede de casă, vede de copii; 15) a constată—văd că nu te-ai -ţinut de vorbă ; 16) a vedea stele verzi, a simţi mare durere (după o lovitură); 17) fig. vezi pe dracu, ai s’o păţeşti.
vedenie s. f. (delg vedea). 1) Imagine văzută numai cu închipuirea; 2) fantomă ; 3) a-pariţie de scurtă durată.
vedre s. f. (dela vedea). 1) Simţul prin care percepem formele lucrurilor şi colorile lor, ori acţiunile vizibile ; 2) acţiunea de a vedea; 3) privire ; 4) înfăţişare, aspect; 5> peisagiu reprodus, sau localitate, tablou, —
- vederi din ţară; 6) faţadă — astupă vederea casei; 7) întâlnire, vizită (între tineri ce ar fi să se căsătorească (vechiu); 8) a-vănd în vedere, luând în seamă, ţinând socoteală de; 9) in vederea, in consideraţiunea;
10)	scop — în vederea sărbătorilor; 11) a trece cu vederea, a nu lua în seamă, a ierta, a tolerâ, a omite; 12) a lua vederile, a orbi; fig. a zăpăci, a mistifică; 13) a. pune in vedere, a anunţa, a face cunoscut, a avertiză.
vedetă s. f, (ital. vedetta, fr. vedete). 1) Soldat de cavalerie, care stă de santinelă (mai ales în timp de răsboiu); 2) mic vapor militar, ce supraveghează, observă mişcările duşmanului.
vegetâ (a) v; (fr. vegeter, din lat. vegetare = a avea viaţă). 1) A avea viaţă planta şi arborii; 2) fig. a trăi viaţă ca planta sau ca arborii, numai trupeşte, fără multă mişcare sau manifestări sufleteşti.
vegetabil, ă adj. V. prec. Care poate vegeta (plantă).
vegetal, ă s. şi adj. V. vegeta. 1) Plantă sau arbore ; 2) de, sau dela plante sau arbori — regnul vegetal; oleiu, unt vegetal; colori vegetale, etc,
vegetarian, ă adj. (fr. vegetarien (din vegeted). Om care se nutreşte numai cu vegetale (fără să mănânce carne).
vegetarism s. n. V. prec. Sistem de alimentare numai cu vegetale, fără carne sau produse animale (se crede mai bun pentru organism).
vegetaţl(un)e s. f- (fr. vegetation — V. vegeta). 1) Creşterea şi desvoltarea plantelor arborilor; 2) totalitatea plantelor — vegetaţie bogată ; 3) medic, creştere anormală ce se desvoltă pe corpul plantelor, animalelor şi une ori la om — polipii sunt o ve-getaţiuue nasală.
vegetativ, ă adj. V. ■ vegeta, (fr. vegetativ). Ca de vegetale sau de vegetare.
veghe s. f. (lat. vigilia). 1) Nedormire în timp de noapte ; 2) supraveghere, străjuire în timp de noapte; 3) insomnie; 4) ve-' ghere în ajunul sărbătorilor, sau în aşteptarea cuiva.
vegheâ (a) o. (lat. din vigilo, vigilare). 1) A sta treaz, a nu dormi în timp de noapte;
2)	a sta şi a supraveghea noaptea ; 3) fig. a observa şi controla de aproape şi necontenit;
4)	fig. a purta grijă.
vegheat, ă adj. V. prec. 1) Obseivat de a-proape, supravegheat; s. n. 2) acţiunea de a , veghea.
veghere s. /'. V. prec. 1) Acţiunea de a
veg
894
ven
veghea ; 2) fig. observare de aproape, îngrijire.
veghetor s. m. V. veghea. 1) Cel ce veghează; 2) supraveghetor.
vehement, ă adj. şi adv. (lat. vehemens, vehementis). Straşnic furios, viforos.
vehemenţă s. f. (lat. vehementia). Străşnicie, tărie, furie.
• vehicul s. n. (lat. vehiculam, dela vehere a cărâ, a duce). Mijloc de transport: trăsură căruţă, etc.
vei particulă pentru forma verbului la pers. II, timpul viitor: vei duce, te vei duce.
vel particulă (după lat. vel = cel mai nalt grad). Se punea în chrisoavele vechi spre a arăta demnitatea sau demnitarul cel mai înalt de ex: vel logofăt, adică cel mai mare logofăt. — Din acett latin vel au şi Slavii vorba velikii, nalt, mare.
veleat s. n. (din leat cu prefiznl vel — V. leat şi vel). 1) Dată, an (vechiu); 2) fig. margine, sfârşit al vieţei; 3) răstimp, termen.
veleitate s. f. (fr. veleite, din lat. velle, a voi). Năzuinţă, tendinţă.
velin s. n. (fr. velin dela veau, viţel). Pergament din piele de viţel.
velină adj. V. prec. Hârtie velină, hârtie bună de scris, groasă şi lustruită ca pergamentul.
velinţâ s. f. (lat. din velatus, învelit). 1) învelitoare de pat; 2) fotă, fustă ţărănescă.
velit adj. V. vel. Mare, înalt — veliţii boeri.
velniş s. m. (lat. din vellus, velleris, frunziş). Bot. Tufeniş de ulm.
velniţă s. n. (lat. dela vinicia sau vina-cia = tescovină) Fablică de spirt din tescovină sau din cereale; — la velniţă se îngraşă boii cu rămăşiţi din cerealele ce au servit la fabricarea rachiului. Mold.— Rutenii zic vinniţa (din vorba oin) = pivniţă de vinuri, deci o apropiere de velniţă, tot pe baza vinului; însă nu din vin, ci din tescovină se face rachiul la velniţă.
velniţar s. m. V. prec. Fabricant de rachiu . proprietar de velniţă.
velociped s. n. (fr. velocipede, compus din lat velox, velocis, iute; pedes, mergător). Maşină de mers iute, cu două roate puse în mişcare prin apăsare cu piciorul — bicicletă.
velocipedie s. f. V. prec. Mergerea cu ve-locipedui.
velocipedlst s. m. V. biciclist. velodrom ş. n. (fr. velodrome. din lat. velo, velare, a încunjura şi gr. dromos, mergere, cursă). Teren neted anume potrivit
pentru a face exerciţii sau curse cu veloci-pedul, mai ales pentru a se deprinde. f venă s. f. (fr. veine). Noroc (se zsce mai ades la jocul de cărţi).
venal, ă adj. (lat. venalis prin fr. venal). De vânzare, care se vinde pe nimic (cuvânt de dispreţ pentru cei ce’şi vând onoarea sau conştinţa) om venal.
venalitate s. f. V. prec. Starea de venal. vendetă s. f. (ital. vendettu, răsbunare). Răsbunare [în Corsica vendetta pentru o jignire adusă cuiva este urmărită de toate rudele celui jignit).
Venera s. f. (lat. Venus, Veneris). 1) Zeiţa fiumuseţei, Afrodită, din mitologie ; 2) statuea Venerei sau Afroditei; 3) fig. femeie frnmoasă desăvârşit.
venera (a) v. (lat. venerări). A cinsti foarte; a serbâ cu mare cinste (persoana, sau memoria, său obiecte sfinte).
venerabil, ă adj. (lat. venerabilis). 1) Vrednic de a fi onorat, cinstit; 2) titulatură adresată preoţilor sau persoanelor bătrâne — venerabi e părinte!.
venerat, ă adj. V. prec. Onorat foarte, cinstit.
veneraţi(un)e s. f. (lat veneraţia). Cinstire cu mare respect (mai ades religios); —. veneraţiunea lucrurilor sfinte şi a icoanelor.	\
venetic (1) s. m. (dela veni). Om venit din altă'parte, pripăşit de curând. V. venetic, (2).
venetic (2) adj. (din bizantin venetikos).
1)	Om din Veneţia; 2) ban, galben veneţian (venetic).
veni (a) v. (lat. venio, venire). 1) A merge către persoana care aşteaptă sau care cheamă ; 2) a curge - vine apă pe gârlă; 3) a se precipita, rostogoli — vine la vale pământ cu bolovani; 4) a sosi; 5) a obţine, a câştiga — ii vine pe lună mii de lei; 6) a se râdicâ, umflă — primăvara vin apele mari; 7) a se apropriâ — vine iarna; 8) a se trage, a derivă — acest cuvânt vine din latineşte; 9) a se potrivi, ajustâ — nu vine bine haina sau coloarea; lOi a se produce, face — ii vine rău, îi vine ameţeală, ii vine somn; 11) a conveni — ii vine la socoteală ; 12* a fi îndâmână, comod — nu’mi vine bine pe partea asta; 13) a ave plăcere dispoziţie — imi vine să sar de bucurie ; 14) uimează — vine la rând; 15) a (se) succede, a alternă — vin pe sărite;
16)	se infăţişează, se pare — vine ciudat.
venin s. n. (lat. venenum). 1) Fiere, substanţă amară secretată de ficat; 2) otravă secretată de unele animale — şarpe etc). 3)
ven
ver
805
substanţă otrăvitoare, virus, al unor boale;
4)	fig. răutate ascunsă (omenească); 5) fig. supărare mare — mult venin am înghiţit (mold.).
veninos, oasă adj. V. preced. 1) Care conţine venin ; 2) fig. foarte răutăcios (om).
venire s. f. V. veni. 1) Acţiunea de a veni; sosire ; 2) bis. a doua venire, sfârşitul lu-mei când iarăşi va veni Isus Christos; —fig. iron. nici o dată — am să’ţi dau la a doua venire (mold.).
venit, ă adj. V. veni. 1) Sosit; 2) apropiat către ; 3) rădicat, înălţat, revărsat (rîul, apa);
4)	căzut, rostogolit, năvălit — venit peste cap ; s. n. câştig, beneficiu, rentă.
ventil s. n. (fr. ventillon). Supapă sau dop (automat) ce astupă o ţeavă, ca să oprească curgerea apei sau trecerea aerului.
ventilă (a | se) v. (lat. ventilare). 1) A vântura aierul, a-1 pune în mişcare a’l împrospăta ; 2) fig. a pune în circulaţie, a discutase ventilează ideiea unei mişcări.
ventilaţi(un)e s. f. (lat. ventilatio). Aerisire ; premenirea aerului.
ventilator s. n. (fr. ventilateur). 1) Aparat anume construit şi aşezat spre a duce afară aerul stricat dintr’o încăpere şi a-1 împrospăta cu aer curat; 2) maşină ce dă într’una curent de aer unui cuptor dela uzină; 3) orice aparat de vânturat şi împrospătat aerul.
vehtrlculă s. f. (lat. ventriculus). Anat. Cavitate (în lăuntrul inimei, pe unde circulă sângele); idem la creer.
ventrillcă s. f. (lat. ventralis, de pântece de cingătoare). Bot; Plantă cu proprietăţi medicinale (zisă şi ventrice şi vetrice).
ventriloc s. m. (fr. ventriloque, din lat. venter, ventris, pântece loquor, loqui, a vorbi). Om care are dispoziţia graiului aşa fel în cât vorbeşte fără că deschidă gura; atunci vorbele par că vin din pântece sau dela o altă persoană (scamator ventriloc).
ventuză s. f. (fr. i entouse, dela lat. ven-tosa, plină cu vânt, goală de aer). Vas mic special, de sticlă, în care se rarifică repede aerul aprinzând în lăuntru o picătură de spirt şi aplicându-1 apoi îndată pe pielea corpului (unde a fost răcit sau) unde voim a trage şi a pune în mişcare sângele; 2) pahar sau ulcică pus în acelaşi fel; 3) gura pe unde suge lipitoarea; 4) lipitoare (ce suge sânge).
veracităte f. f. (fr. veracite, din lat. ve-raciter, adevărat). 1) Calitatea de adavărat;
2)	ţinerea la adevăr.
verandă s. f. (fr. veranda). Pridvor sau geamlâc, in faţa sau dealungul unei case, în care se poate sta vara sau primăvara (cum
se obicinueşte în ţările calde ale orientului).
verb s. n. (fr. verbe, dela lat. verbum, vorbă). Vorbă ce exprimă o lucrare sau stare a unei fiinţe sau lucru şi care se conjugă după moduri, timpuri, persoane şi număr în forme diferite : activ, neutru, reflexiv sau pasiv ori reciproc; fig. Uter. felul de vorbire, de exprimare, cuvintele întrebuinţate — verbul figurat, plăcut, etc.
verbal, ă adj. şi adv. (fr. verbal, din lat verbum, vorbă). 1) Spus prin vorbe — nu prin scris; 2) gram. propriu verbului; 3) proces-verb al, act în care se scrie ceea ce a spus cineva sau ce a constatat un agent al autorităţei.
verbină a. f. (lat. verbena). Bot. Plantă cu flon mici, lila alburii.
verdare s. f. (dela coloarea verde), Zoo/. Pasăre răpitoare cu pene verzui zisă şi ghio-noaie verde.
verde adj. dat. viridis, viride). 1) Coloare verde (a frunzelor de plante şi arbori); 2) coloare de văpsit verde (care se poate obţine prin âmestec de galben cu albastru; 3) înfrunzit sau înmugurit — pădure verde, câmp verde; 4) ce nu este uscat, care are viaţă vegetală — copac verde; 5) ce este tăiat de curând şi ne uscat — lemnele verzi nu ard bine; 6) ce nu este întărit prin uscare — tencueala încă verde nu prinde varul;
7)	fig- brav, viguros, curagios, — român verde; 8) adv. cu curaj, de-a dreptul, fără menajare — să-i spui verde; 9) fig. livid, f. palid la faţă; 10) coloare la cărţile de joc (spatie); 11) Joia verde, Joia de după Paşti.
12)	masa verde, masa diplomaţilor la o conferinţă; — idem fig. masa de joc de cărţi;
13)	verzi şi uscate, vorbe de tot felul, fără însemnătate, glume diferite; 14) bătând în verde, de coloare cam verde.
verdeaţă s. f. V. prec. 1) Coloarea verde; 2) coloarea verde a erbei şi frunzelor; 3) earba câmpului, plantele verzi; 4) pl. verdeţuri, plante potagere, legume ; plante de condiment.
verdict s. n. (lat. din vere-dictus = adevărat zis — cuvânt întrebuinţat în 1. engleză şi franceză). 1) Jur. Răspunsul pe care îl dă juriul (comisiunea juraţilor) la înirebările puse de Curte, când se judecă o crimă; 2) fig. opinie decisivă într’o chestiune.
verduncă s. f. (d. verde). Speţă de struguri verzui.
veresie s. f. (lat. din vere 4- si = adevărat aşa — formulă sau întrebare ce se punea datornicului sau împricinatului ca să afirme un fapt sau o datorie). Credinţă sau
ver
896
ver
credit — a da marfă pe veresie, adică pe credit, căci Ia neplată, trebuea să răspundă debitorul de este adevărat aşa cum pretindea creditorul că-i datorează, sau aceşti să facă proba că este adevărat aşa cum pretinde. — Acest cuvânt întrebuinţat de Turci exact în forma latină vere-si, se vede că era întrebuinţat în Bizanţ între negustori.
vergea s. f. (lat. virga, virgae (cit. virge).
1)	Varga, varga mică,- 2) varga de îndesat umplutura, încărcătura, în puşcă; 3) şindri-luţă îngustă ce se pune pe sulul cu urzeala pânzei; 4) vargă de fer, la paturile de fer sunt vergele; 5) druguşor de fer la fereastră.
vergel s. n. (lat din virgineus, fecioresc). Joc fecioresc la Crăciun. Trans. vergină s. f. V. virgină. vergur, ă adj. (lat. dela virgo, fată, fecioară). Fecioresc, de fecioară ; tineresc, vergură s. f. >V. prec. Fecioară, vergural, ă adj. V. prec. Fecioresc, vergelat s. n. (dela vergea sau mai dre, t dela vergină). Ghicitul viitorului în seara anului nou de către fecioare cu ajutorul unei vergele sau în alt fel. vergin, ă adj. V. virgin. veri conj. (lat. vel, chiar, încă). Or, ori — veri-cum, veri-unde, or-cum, ori-unde.
veridic, â adj. (fr. veridique, din lat. veridicul, din vero -j- dico, zic adevărat). Conform cu adevărul, adevărat.
verifică (a) v. (lat. din vere -j- facere, a face în adevăr). A proba dacă este în adevăr cum trebue să fie o lucrare sau un lucru (după fr. veri.fier,.
verificare s. f. V. prec. Acţiunea de a verifică.
verificat, ă adj. V. prec. Probat, măsurat sau calculat din nou.
verificator s. m. 1) Cel ce verifică; 2) funcţionar care verifică şi supraveghează întrebuinţarea măsurilor metrice.
verigă s. f. (lat dela verga, vergere, a îndoi, încovoia, mlădia). 1) Cerc mic de fer, de metal; 2) inel dintr’un lanţ; 3) inel de purtat la deget; 4) fig. mijloc de unire, de înlănţuire; 5) fig. legământ. — Şi Slavii zic veriga = lanţ.
verigaş s. m. (dela verigă). Mijlocitor . (neonest).
verighetă s. f. (diminut. din verigă). Inel de logodnă şi cununie, verişor s. m. V. văr. Mic sau drag văr. verişoară s. f. V. vară. Mică sau dragă vară.
veritabil, ă adj. (fr. veritable, lat. verita- |
bilis). Adevărat, nefalşificat, neamestecat —
aur veritabil.
veritate s. f. (lat. veritas, veritatis). 1) Adevăr real; 2) principiu sigur, axiomă — veritate matematică. verme s. m. V. vierme. vermifug, ă adj. şi s. (fr. vermifuge din lat vermis şi fugare, a alungă). Care alungă sau stârpeşte vermii; medicament contra limbricilor, sau altor vermi din corpul omenesc.
vermilion s. n. (fr. vermillon). 1) Chino-var; 2) coloare roşie de chinovar.
vermină s. f. (din vorba verme). 1) Mulţime de vermi; 2) mulţime de insecte parazite;
3)	fig. mulţime de oameni ticăloşi şi în mizerie; fr. vermine.
vermut s. n. (ital. vermut, absint). Vin tare italienesc, în care se adaugă şi absint sau pelin.
vernisaj s. n. (fr. vernissage, dela vernis, lac lucios, pentru tablouri). Pict. Darea cu lac a tablourilor după ce au fost aşezate în sala expoziţiunei.
verniu s. n. (fr. vernis). Lac lichid pentru lustruit tablouri sau obiecte; lustru.
veronlcă s. f. (fr. veronique). Bot. Plantă năltuţâ cu flori albastre, ce înfloreşte vara, zisă şi ventrilică, (şi nume femeiesc Vero-nica, mold).
' veros, oasă adj. (fr. vereux). Fig. Necinstit — afacere veroasă, afacere cu necinste sau corupţiune.
vers s. n. (lat. ver sus, şir de scrisoare, rând). 1) Liter. Poet. Şir de cuvinte (rând) dintr’o poezie, aşezate şi cadenţate după a-nume reguli; versuri albe, versuri fără rime; versuri libere, versuri de diferite mărimi; 2) pop. (cu pronunţia hiers sau giers — cum se aude în Moldova) cântec poezie populară cântată; melodje; felul de a cânta: să hi auzit hiersu lui.... 3) pl. poiezie; 4) volum de poiezii.
versat, ă adj. (fr. verse). Bine cunoscător; priceput.
versatil, ă adj. (lat. versatilis care se învârteşte, fig. nestatornic). Schimbăcios.
versatilitate s. f. (fr. versatilite V. prec. Nestatornicie, starea de versatil.
verset s. n. (dela lat. versus, şir, rând de scriere, fr. verset). Fiecare mic fragment scris, din cuprinsul Bibliei, care are un în-ţelei complect.
versifică (a) v. (lat. versificare). 1) A face versuri; 2) a pune în versuri.
versificare s. f. V. prec. Acţiunea de a versifică.
versificaţi(un)e s. f. (lat. versificatio, prin
ver
891
ves
fr. uersification). Arta de a face versuri, după reguiele cerute versurilor.
versificator s. m. (lat. versificator). 1) Cel ce face versuri; 2) cel ce are deosebit talent în facerea de versuri, mai mult de cât geniu sau imaginaţie poetică.
versiune s. f. (fr. version, din lat. versio, dela vertere, a întoarce, a învârti). Uter. Traducere, interpretare ; 2) pop. naraţiune ;
3)	zvon public.
verso adu. (fr. verso, din lat. verso, întorc). Partea din dos a unei file, a unei medalii sau monete.
verstă s. f- (rus versta). Măsură rusească de lungime pentru drumuri şi suprafeţe mari (1067 metri).
versui (a) v. V. vers 1 şi 2. Pop. A cânta sau recita versuri sau cântece populare; fig. a zice, a vorbi plăcut, frumos.
vertebră s. f. (lat. vertebră). Anat. Os din acele ce alcătuesc şira spinării, având în mijloc o gaură prin care trece măduva spinării. .
vertebral, & adj. V. prec. De vertebră sâu cu vertebre — coloana vertebrală, şira spinării.
vertebrat, ă adj. V. prec. Care are şira spinării compusă din vertebre; se zice despre animalele ce au schelet; peştii, reptilele, broaştele, păsările şi mamiferele sunt vertebrate.
vertical, ă adj. şi s. (fr. vertical din lat. vertşx, vârf, punctul cel mai înalt al cerului). 1) Ce se înalţă drept în sus şi este perpen-dicular pe pianul orizontal. 2) astron. mare cerc al sferei cereşti care cuprinde verticala locului de observaţiune; 3) s. f. linie verticală; 4) adv. în mod vertical, drept în sus.
verticală s. f. V. prec. 3.
vertiginos, oasă adj. şi adv. (lat. din ver-tigo, vertiginis, mişcare de învârtire — prin fr. vertigineux). Ameţitor de repede ; foarte iute, repede.
vervă s. f. (fr. verve). înflăcărare la vorbă; crîldură, însufleţire ce mişcă sufletul şi imaginaţia oratorului, poetului, artistului.
verze s. f. pl. V. varză. Varză tăiată foarte n.ărunt, apoi frecată şi frământată cu sare şi apoi lăsată în putinică să se acrească, fără a I une apă în ea, — serveşte ca salată, sau ca aliment. Mold.
verziş s. n. V. verde. Verdeaţa (câmpului, pădurei).
verzuiu, ie adj. (din verde). Care bate în verde (coloare’.
vesanie s. f. (fr. vesanie din lat. vesu-nus — ve, fără, sanus, sănătos = nebun).
Numirea feluritelor leziuni a facultăţilor mintale.
veşcâ s. f. (lat. din vesica —(cit. vezica, veşica), beşică, burduf). 1) Tipar în care se păstrează brânza ; 2) strecurătoare ; 3) marginea rotundă, de lemn sau de metal, a sitei sau a ciurului; 4) marginile (burduful) unei baniţe. — Şi Ungurii zic vesko — baniţă, cutie.
vesel, ă adj. şi adu. (lat. vigil,'(p. vigilis)— vesel, sănătos). 1) Bine dispus, vioiu, voios;
2)	fig. glumeţ. — Şi Slavii au vorba veselii, voios, giumeţ (dar nu au direct vorba, veselie, ciu veselenie).
veseli (a se) v. (din vesel). 1) A se distra, amuză ; 2) a se mângâia ; a se bucură ; 3) a petrece.
veselie s. f. V. prec. 1) Bună dispoziţie sufletească, voioşie, vioiciune; 2) bucurie manifestată prin râs şi distracţie; 3) petrecere veselă.
veşmânt s. n. (lat. vestimentum, îmbrăcăminte). 1) îmbrăcăminte, haină; 2) bis. pl. îmbrăcămintea şi ornatele cu cari se îmbracă arhiereul, preotul sau diaconul când slujeşte— orarul, epitrahirul, omoforul, stiharul, felonul, sacosul, mitra sunt veşminte bisericeşti.
veşnic, ă adj. V. vecinie.
vespasiană s. f. (fr. vespasienne, dela împăratul roman Vespasian (69—79 d. H.) care puse un impozit pe latrine şi zicea că banii astfel adunaţi nu miroasă...). Latrină, privată (publică).
vest s. ’n. (englez west — pare însă din lat. vestio, a acoperi). Apusul, partea din spre apusul soarelui.
vestă s. f. (lat. ves tis, îmbrăcăminte). Haină mică bărbătească, fără mâneci, ce se îmbracă îndată pe deasupra cămeşii — jiletcă.
vestală s. f. (lat. dela vestalis, al zeiţei Vebta, zeiţa căminului, a vetrei casnice). Preotasă a zeiţei Vesta, având grija ca să nu se stingă niciodată focul, sau candela ce ardea în cinstea acestei zeiţe.
veste s. f. (daco-gr. festha — din verbul femi = zicere, anuuţare, vestire). 1) Ceea ce se află despre ceva sau cineva, ştire; 2) informaţie ; 3) înş iinţare; 4) renume, vâlvă; mergea vestea, se duce vorba sau zvonul; se aude peste tot; se zice, se vorbeşte, circulă vorba. — Slavii pronunţă veşci = veste.
veşted, ă adj. (lat. din vescus, slab la gust; la mâncare; vescidus, slăbănogit). 1) stătut şi ofilit (după ce a fost cules un fruct sau o plantă); 2) ofilit, început a se uscâ de secetă ; 3) fig. ofilit la faţă ; 4) fig. fad, fără gust.
57

ves
898
vet
vesteji (a se) v. V. preced. 1) A se ofili, a începe să se usuce; 2) fig. a se slăbănogi ; 3) fig. a combate şi a reproba ; fapta lui a fost vestejită de opinia publică.
vestejire s. f. Acţiunea de a vesteji propr. Şi fi&-
vestejit, ă adj. V. veşted şi veşteji. Fig. desaprobat, reprobat.
veştejitor, oare adj. V. prec. Care veştejeşte.
vesti (a | se) v. (dela veste). 1) A face să (se) afle, a înştiinţa; 2) a se face cunoscut, a se ilustra.
vestiar s. n. (lat. vestiarium, dulap de păstrat haina mare (palton, pardesiu şi pălăria bastonul), la intrarea înti’o casă, sau înti’o sală publică.
vestibul s. n. (lat. vestibulum). Pridvor la intrarea unei case particulare sau unui edificiu public.
vestigiu s. n. (lat. vestigium, urmă de talpa piciorului). Urmă, propr. şi fig.
vestire s. f. V. vesti. 1) Acţiunea de a vesti; 2) înştiinţare; 3) bis. Buna Vestire, înştiinţarea Sfintei Fecioare de către arhanghelul Qavriil că va naşte pe Isus Christos:
4)	sărbătoare la 25 Martie.
vestit, ă adj. V. vesti. 1) înştiinţat, anun- . ţat; 2) renumit, celebru.
vestitor, oare adj. Care vesteşte, care anunţă.
vestmânt s. n. V. veşmânt. veston s. n. (fr. veston). Haină bărbătească mai scurtă de cât o jachetă.
veteran s. n. (lat. veteranus, bătrân sau soldat bătrân). 1) Soldat sau ofiţer bătrân (mai ales se zice de cei ce au luptat în răs-boaie); 2) fig. Cel îmbătrânit într’o profesiune, carieră, sau întreprindere.
veterinar s. m. veterinarius, despre sau pentru vitele domestice). 1) Cel ce tratează boale de animale; 3> adj. privitor la căutarea boalelor de animale.
veterinărie s. f. V. prec. Medicina veterinară.
veto s. n. (lat. dela veto, veiai-e, a opri).
1)	Formulă sau cuvânt, prin care tribunii poporului la Romani, anulau o deciziune a Senatului ; 2) formulă de opoziţiune la votarea legilor, care a existat în vechile diete poloneze ; opoziţiunea ■suveranului de a sancţiona o lege votată de parlament; 4) fig. opunere hotărîtă, la o acţiune sau la o propunere.
vetrice s. f. pi. (lat. dela vitrum, sticlă, viireus sau vitricius, de sticlă, sticloasă). 1) Zoo/. Larve tari, sticloase, ale unor insecte ce se chiamă rusalii; 2) bot. plantă cu proprietăţi amare şi aromatice (Tanacetum).
vetriiâ s. f. (slav dela veter, vânt-pânză dela corabie în care bate vântul, după forma vântrea şi vântrelă). Vântrelă, pânză de corabie.
veveriţă s. f. (lat. dela vivere, a fi viu — vivericia, vioaia). Zool. Animal mici de pădure, cu păr roşcat, alb pe pântece, cu urechi lungi şi coadă stufoasă, care se agaţă cu mare îndămânare pe crengile arborilor; e din familia rozătoarelor, se hrăneşte cu fructe, nuci, etc.
vexâ (a) v. (vexo, vexare). A jigni, a supăra.
vexaţiune s. f. (lat. vexatio, vexationis, împunsătură, suferinţă). Jignire, supărare, ofensă.
vexator, oare adj. şi s. V. prec. Care vexează, jignitor.
vezibine adu. (din vedea bine). Evident, negreşit; fireşte.
via s. f. (lat. via, cale, drum). Drum, cale, direcţiune de cale ferată — Via Timişoara-Arad.
viâ (a) v. (dela vorba viu). A fi viu, a vieţui, viabil, ă adj. (lat viabilis, care poate trăi— din 1. vivere). în stare de a trăi — copil născut viabil.
viabilitate s. f. (fr. viabilite v. preced). Starea de viabil (a copilului sau a omului primejduit, ce a dat semne că putea să mai trăiască).
viaduct s. n. (lat. via, cale; ductus, aducere). Pod f. nalt, cu unul sau mai multe caturi de arcuri, pe care trece o cale, cum construiau Romanii şi cum se construesc şi astăzi pentru căile ferate.
viager, ă adj. (fr. viager). Pe viaţă — pensie viageră, pensie cât este în viaţă cel ce o primeşte, fără să o moştenească urmaşii, viaţă s. f. V. vieaţă. vibrâ (a) v. (lat. vibro, vibrare). A face să tremure, a zbârnăi, a tremură, a face vibraţii ; fig. a simţi emoţiune puternică.
vibrant, ă adj. şi adv. V. prec. Care vi- . brează sau care face să vibreze; fig. care cutremură, emoţionează.
vibratil, ă adj. (fr. vibratile, V. vibra). Mişcare repetată de tremurare, pe care o produc lucrurile elastice — struna vioarei vibrează ; fig. tremurătură de emoţiune — vocea vibrătoare.
vibratoriu, le adj. V. prec. Ce constă din vibraţiuni — mişcare vibratorie. " vibrlon s. m. (fr. vibrion, dela lat. vibrare, a mişcă tremurând). Vietate foarte mică, vă-, zută numai cu microscopul, zisă şi microb, sau baccil (din acei cei produc unele boale).
• vicar a. m. (lat vicarius, care ţine locul cuiva, dela vicis, loc). Bis. înlocuitor al epis-"’ copului sau mitropolitului — vicarul mitropoliei (care este totdeauna un arhiereu).
vicariat s. n. V. vicar. Bis. Funcţiunea de vicar.
vice par'.ic. (lat. dela vix, vicis, schimbare, loc). (Această particulă nu primeşte schimbări de declinare, ci stă invariabilă înaintea unor substantive) = înlocuitor -vice-con-sul, vice-amiral.
vlce-amiral s. m. V. prec.'şi amiral. Ofiţer de marină, cu un grad mai mic de cât amiralul.
vlce-cancelar s; m. (din vice şi cancelar). Demnitar care înlocueşte pe cancelar.
vice-consul s. m. (din vice şi consul). înlocuitorul unui consul.
vice-consulat s. n. V. prec. Cancelaria unui vice-consul.
vice-prezldent s. m. (din vice şi prezident) Cel ce înlocueşte pe un prezident— Camera şi Senatul au mai mulţi vice-prezidenţi.
vlce-rege s. m. (din vice şi rege). Cel ce înlocueşte pe rege într’un stat cucerit sau vasal.
• vlce-versa adv. (lat din vicis (vix), schimbare şi versa, întoarsă). Reciproc ; în senz contrar sau opus ; dea’ndoâselea.
viclpal, ă adj. (vezi vecin). între sate sau comune vecine — şosea sau drum vicinal.
vicisitudine s. f. (lat. vicissitudo., vicissi-tudinis, schimbare). Schimbarea lucrurilor» vremilor, împrejurărilor; nestatornicie, — vicisitudinile soartei.
viclean, ă adj. s. şi «tfo..(lat. comp. hic-lena = ace(a)stâ care înşală, seduce — înţelesul lui lena, care seduce, înşală, se vede întrebuinţat în mod figurat de Ovidiu. — Ve-chiu românesc hiclean). Şiret şi fă(arnic; a-trăgător şi perfid; care înşală cu iscusinţă.— Şi yngurii zic hitlen = fără credinţă.
vicleim s. n. (dela numele oraşului Bethleem, din Palestina, în care s’a născut Isus Chris-tos, iar mai ’nainte, proorocul David). 1) Cântece sau versuri spuse de copii la Crăciun (naşterea Domnului) şi prin cari se aminteşte felul cum s’a născut Isus Christos, cum i s’au închinat Magii şi cum Irod, regele Iudeilor a voit să-l ucidă, exterminând 40 mii prunci;
2)	cutie purtată de copii (irozi), ca o mică scenă, luminată, Înfăţişând prin imagini sau păpuşi Naşterea lui Isus; 3) trupă din 4— copii (irozi) travestiţi în costume orienri le, cu tiare din carton poleit,'purtate pe cap, înfăţişând pe Irod şi Magii, cari prin naive gesturi, prin recitiri şi cântece, amintesc Naşte-
rea lui Isus Christos şi peripeţiile acestui eveniment, mergând seara din casă in casă, în ajunul şi în zilele sărbătorilor Crăciunului ; 4) fig. spectacol sau reprezentaţie naivă (cu vicleimul) ; 5) manifestaţie ridicolă.
vicleni (a) v. 1) A fi înşelător şi perfid; 2) a înşelă cu prefăcătorie şi iscusinţă.
viclenie s. f. V. viclean. 1) Caracterul celui viclean; 2) şiretlic; 3) perfidie, trădare.
vicleşug s. n. V. prec îhşelătorie, şiretlic.— Şi Ungarii zic hitlenseg, perfidie, vlcol s. n. V. viscol.
vlconte s. m. (fr. uicomte). Proprietar cu titlu de nobleţă în Franţa (până a nu se suprima aceste titluri).
vicontesâ s. f. V. prec. Soţiea vicontelui, victimă s. f. (lat. victima, jertfă). 1) Fiinţă ce era sacrificată zeilor la Romani şi la păgâni; 2) fig. cel ce sufere fără vre-o vină, sau diii vina altuia; 3) cel sacrificat pentru interesul altuia sau altora; 4) fig. cel ce sufere consecinţele unui viţiu, — victimile alcoolismului ; 5) cel ce sufere din prea mare devotament — victima datoriei.
victoria s f. I (numire dela Victoria regina Angliei ; sec. XIX).'Trăsură luxoasă deschisă, largă, cu spătar înalt şi cu burduf de piele pentru acoperit în caz de ploaie.
victorie s. f. II (lat. victoria). 1) Biruinţă, izbândă militară; înfrângerea duşmanului; 2) fig. reuşită, succes mare.
victorios, oasă adj. şi adv. (V. victorie; prin fr. vitorieux), învingător, biruitor; fig. cu succes deplin.
vid, ă adj. (lat. viduus, lipsit de, prin fr. vide). 1) Deşert, golit; 2) s. n. spaţiu ce nu conţine aer; sau vre un gaz ori vapori; — vidul se poate produce trăgând aerul, din-tr’un spaţiu închis, cu ajutorul măşinei pneumatice.
vidă (a) v. (fr. vider, a deşertă). A termina deplin; a răfui (un incident).
vidmă s. f. (din lat. video, văd, ca şi vedenie, însă cu formă slavă videmii, văzut). Vedenie, arătare, spectru—se zice la o fiinţă foarte slabă, ca o stafie, sau la o babă slabă; de aici şi la vrăjitoare; apoi de aici — fiinţă rea, răutăcioasă. — Şi Polon widma, vedenie, vrăjitoare, etc.
vidră s. f. (din lat. hydra, animal de apă— gr. ydra). Zool. Lutru sau castor, animal ce ţrăeşte în apă. — Şi Slavii zic vidra.
vie (1) s. f. (lat. vinea). 1) Bot. Viţa de vie — plantă ce produce struguri din cari se stoarce vinul; 2) loc plantat cu viţe de vie; 3) fig. evangelic. popor, omenire — în viea Domnului.
. vie (2) adu. fem. deia viu. vie (3) verb. pers III imperativ dela veni, p. să vină.
vieaţă ş. f. (lat. oiţa, prin prelungirea şi accentuarea sunetului i—vUţa şi apropiat cu gr. ant. viotâs, vieaţa). 1) Principiu care dă putere să trăiască animalele sau plantele; 2) traiul viu al acestora ; 3) existenţa, fiinţa vietăţilor şi lucrurilor; durată de traiu — are vieaţă scurtă; 5) fig. vioiciune, energie — plin de vieaţă; 6) pe vieaţă; adv. pe tot timpul cât va trăi; 7) a înceta din viaţă, a muri; 8) în vieaţa mea, fig. nici o dată, de loc; 9) fig. felul de traiu — vieaţa la ţară e mai uşoară; 10) pop. vieaţă legată cu aţă, — fig. vieaţă nesigură şi nevoiaşă;
11)	vieaţa veşnică, vieaţa perpetuă a sufletului (relig).
vlenez, Jk s. şi adj. Cel ce este din Wiena, capitala Austriei.
vier (1) s. m. (pronunţat vi-er, dela vie (1). Vieaş, păzitorul şi îngrijitorul viei.
vier (2) s. m. (pronunţat într’o singură silabă vier; dela lat. verres, vier). Porc de reproducţie, porc necastrat.
vierme s. m. (lat. vermis). Zool. 1) Vietate mică cu formă lungă, uneori având multe picioare scurte, şi care se produce mai ales unde se descompune un organism, unde este o putrefacţie; 2) vierme de mătasă, specie de omidă, care se nutreşte cu frunze de dud sau de azud şi la maturitate se închide înti’o gogoaşă formată din firişoare foarte subţiri, din cari se fabrică firul de mătasă zis boran-gic; 3) fig. rău, răutate, care nelinişteşte, roade, (ca viermele dintr’un fruct); 4) fig. mică şi neînsemnată fiinţă — vierme şi nu om (biser.); proverb: ca viermele la rădăcina hreanului, cu cel mai amar traiu (se deprinde omul).
viermănos, oasă adj. (V. prec. şi lat. ver-minosus), Care are viermi.
. viermui (a) o. V. prec. 1) A avea senzaţia că merge un vierme, a furnică (pe piele, prin nervi); 2) a mişună în număr mare.
vlermuire s. f. V. prec. Acţiunea sau senzaţia de a viermui.
viers s n. V. vers 2. Cântec; timbru vocal, vlesc, ească adj. (dela vie, pronunţat vi-esc). De vie, dela vie.
viespar s. n. V. urm. 1) Cuib unde stau viespele; 2) fig. adunătură de oameni răutăcioşi ; 3) zool. pasăre răpitoare ce se nutreşte cu viespi, zisă şi prigoare.
viespe s. f. (lat. vespa). 1) Albină sălbatică, mai galbenă la corp de cât albinele lucrătoare; 2) fig. lemeie foarte rea.
"" vietate s. f. (dela viu şi vieaţă). Fiinţă vie, animal oarecare.
vieţui (a) v. V. vieaţă, A trăi; a fi viu. vieţuire s. f. V. prec. Traiu; convieţuire, vieţuitor, oare adj. şi s. Care vieţueşte; fiinţă (mai ades despre animale, păsări, reptile) — vieţuitoarele mărilor.
viezure s. m. (lat. dela vigilis, vigile, care nu doarme). Zool. Bursuc, animal ce strică, fură grâne şi le ascunde ca provizii pentru earnă ; (din păruMui se fac bune pensule pentru pictat). — pop. stă ca un viezure — m doarme, nu închide ochii. — Şi albanez vie-dula.
vifor s. n. (lat. viv-orior — a rîdica viu— vezi jivorniţă, givorniţă). Repezirea cu putere a vântului de iarnă; vânt foarte puternic şi în vârtejit, uragan; fig. turburare mare. vlforatic, ă adj. Cu vifor, furtunos, viforî (a) v. V. vifor. A sufla puternic vântul de iarnă.
viforniţă s. f. V. vifor. Vijelie, vânt tare cu fulgi de zăpadă.
viforos, oasă adj. V. vifor. Cu vifor; vijelios; fig. f. impetuos.
vig s. n. (lat. din vinculum, legătură, ju-văţ răsucit). Vălătuc, val (de pânză).
vigoare s. f. (jat. vigor). Putere, energiei tărie, (Fizică şi morală).
viguros, oasă adj. V. prec. Puternic, tare (fizic şi moral); adv. cu tărie, puternic.
viitor, oare adj. (dela veni, care vine, sau care va veni). 1) Care urmează să vină, care vine sau va veni, va urmă; care va avea loc— la anul viitor, în sesiunea viitoare ; 2) s. n. timpul ce urmează; evenimentele sau împrejurările ce vor urmă — viitorul ne va da dreptate; 3) norocul, destinul sati soarta, ori cariera viitoare — acest tânăr are uii viitor strălucit; A) gram. timp de conjugare, ce. arată stare sau o lucrare viitoare. Viitorul, ziar politic, liberal.
viitorime s. f, V. prec. Posteritate, generaţiile ce vor veni.
vijelie s. f. (dela onom. vâjj! şi vâjăi). Vânt tare ce vâjâie ; furtună ; fig. turburare, agitaţie mare.
vijelios, oasă adj. adv. V. prec. Furtunos; fig. violent, agitat, cu repezeală.
vilă s. f. (lat. vllla, casă de ţară). Casă frumoasă la ţară, sau in împrejurimile oraşului, ori la o staţ une balneară sau climaterică.
vilaiet s. n. (cuvânt turcesc). District, dis-părţemânt administrativ în Turcia.
vileag s. n. (lat. dela vulgo, pe faţă, pretutindeni, în vileag — prin o rară transformare a lui u latin în i, care mai întâi se va
fi pronunjat ca u (iu) francez — viulg, complicat în viuleag ;—V. şi lat. vulgo—a obşti, deia vulgus, popor, lume). Cunoştinţă obştească, ştirea tuturor — a da în vileag, a da pe fată, a face cunoscut poporului, lumei; a da la lumină.—Şi Ungurii zic uiîap—lume, lumină.
vilegiatură s. f. (ital. villegiaturq, (dela vili a = casă de ţară). 1) Şedere la ţară (la vilă) în timpul verei ; 2) călătorie de plăcere prin ţară sau în străinătate.
vin s. n. (lat. vinum). 1) Zeamă stoarsă din struguri de vje: vin nou, must, vin nefermentat ; vin vechiu, vin de unul sau mai mulţi £ni; 2) pop. un vin, lin pahar de vin;
3)	orice preparat farmaceutic din vin — vin fie chinină, etc.
vin verb. pers I sing. şi III plur. a indicat. prezent, dela veni.
vină s. f. (daco-gr. dela fynai, (cit. fine)= a produce, a da naştere—infinitiv, verb. fyo).
1)	Cauză, pricină, care dă naştere la ceva rău : — din vina lui mi se frage; nu e vina meu; sau vina constă în defectuoasa organizare ; 2) abatere dela regulă; 3) infracţiune, delict, culpă; 4) a băga vină, a acuză, învinui. — Şi Slavii zic vină, pricină, cauză, culpă.
vlnărlclu s. n. V. vin. Impozit pe vin (în vechime) sau pe cârciumi.
vinăriţă s. f. (dela vin) Bot. Plantă cu proprietăţi tonice şi vulnerare; pusă în vin îi dă. gust plăcut. (Asperula).
vinars s. n. (vin şi ars). Rachiu tare din vin prefăcut în spirt, prin repetată fierbere şi destilare.
vinaţ (mai des pl. vinaţuri). Vinuri, felurite vinuri.
vinde (a | se) v, (lat. vendo, vendere). 1) A da cuiva un lucru ori alt bun pe un preţ convenit — a vinde o casă, un bou, o moşie, mărfuri, etc. 2) fig. a tiăda (cu, sau fără interes); 3) fig. a’şi precupeţi persoana, con-# ştiinţa, onoarea sau pudoarea.
vindecă (a | se) v. (lat. vindicare, a scăpă).
1)	A (se) tămădui, a’şi recăpăta sănătatea; 3) fig. a se corecta, desbără de o deprindere de un viciu.
vindecare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) vindeca, tămăduire.
■ vindecat, ă adj. V. prec. Tămăduit ;'însă-nătoşat; fig. desbărat, corectat (de a mai face ceea ce n’ar fi trebuit făcut).	*
vindecător s. m. şi adj. V. prec. Care Vindecă, tămăduitor.
vindereu s. m. (lat. dela findere, a spintecă). Pasăre răpitoare, vultur care spintecă, sfâşie prada.
vindicativ, ft adj. (din lat. vindicare, a răs-bunâ). Răsbunător.
Vineri s. f. (din lat. dies Veneris, ziua în cinstea zeiţei Venera, zeiţa fiumuseţei). 1) Numirea zilei a cincea din săptămână (în care ca şi Mercuri, se posteşte, după datinile creştineşti; în această zi In deosebi se fac rugăciuni (acatiste) la Maica Domnului, care, în contrast cu zeiţa păgânismului, închipueşte frumuseţea morală în religia creştină, deşi ziua păstrează vechiul nume păgân); 2) Vinerea mare, Vinerea patimilor din ajunul Paştilor ; 3) Vinerea Mare, denumire pop. data Sfintei Paraschiva (14 Octom.) cu acelaşi scop de a o opune Venerei celei păgâne; 4) Sfânta Vineri, personagiu femenin din poveştile poporului, care are sentimente bune şi de milă,' faţă cu alte personagii rele şi duşmănoase cum sunt smeii, etc.; 5) fig. iron. femeie slabă (ca ziua de post a Vineiei).
vinerlţă s.-f. (dela Vineri). Bot. Plantă din_ fam. labiatelor, zisă şi tămâiţă. vineţea s. f. V. albăstriţă. vineţel s. n. (dela vânăt). Orizontul cu coloarea depărtării Iui, sau vederea albăstrie dela orizont, vineţi (a) V. învineţi. vingălac s. n. (germ. winkelhaken). Tipogr. Uneltă de tipografie, din fer, pe care culegătorul aşază literele spre a forma cuvintele şi rândurile.
Vlnicer s. m. (dela vin). Pop. Numirea lu-nei Septembrie, ‘când încep a se culege viile.
vinicol, ă adj. (fr. vinicole, din lat. vinum). Privitor la producerea şi îngrijirea vinurilor, procedeu sau industrie vinicolă.
vlnietâ s. f. (fr, vignette, dela vig ne, viţă de vie). Desemn ai unui chenar, făcut din or-. nament ca o joardă îndoită având frunze, fructe şi alte motive.
vîno-încoace s.~n. (din veni şi încoace). Atracţie farmec, — are vino-încoâce.
. vinovat, ă adj. şi s. (dela vină, adj. vinuit sau vinuat). 1) Cel ce a cauzat, pricinuit un fapt; 2) culpabil; 3) acuzat. — Şi Slavii zic vinovat şi vinovatăi, însă terminaţia at, nu este specific slavă, cât este atus latin, voca-tus, spicatus etc. ca şi în româneşte mult mai des întrebuinţată.	’
vinovăţie s. f. V. prec. Culpabilitate, vintlre s. f.' V. vântrelă. vintre s. pi. (lat. venter, ventris, pântece). Partea de jos sau puţin spre coapsă a pân-tecelui.
vioară (1» s. f. (ital. violla). Instrument muzical, dintr’o cutie sonoră cu formă oblongă şi cu un gât de ţinut cu mâna, având întinse

vio
902
tare 4 coarde, ce vibrează când sunt atinse cu arcuşul.
vioară (2) s. f. Trans. V. viorea. vioiciune s. f. V. viu şi o/o/u. 1) însuşirea de vioiu; 2) temperament neastâmpărat; 3) ardoare la lucru sau in orice acţiune ; 4) grabă!
5)	agerime, atenţiune vie; 6) fig. strălucire şi efect viu de lumină sau colori, ori de imagini şi fraze (în stil).
vioiu, vioaie adj. (dela viu). 1) Plin de vieaţă; 2) activ ; 3) ager la minte sau la mişcări; 4) neastâmpărat; adv. repede, cu agerime, îndămânatec.
viol s. n. (fr. viol, din lat. violare, a vă-tămâ, necinsti). Necinstirea unei fecioare, si-luindu-o ; siluire.
violă s. f. (fr. viole, ital. violla). Muzic. Vioară, scripcă, cu tonuri mai puţin subţiri de cât vioara sau violina.
violă (a) v. (lat. violo, violare). 1) A necinsti, a silui o fecioară; 2) a încălca, a pătrunde cu fotţa in casă — violează domiciliul, iară prealabila şi legala autorizaţie-a procurorului şi a judecătorului de instrucţie;
3)	a calcă, nesocoti (o lege, un tratat).
violare s. f. V. prec. Acţiunea de a violă.
■ violat adj. încălcat, nesocotit violată adj. 1) Necinstită, siluită (fecioara) ;
2)	încălcată, nesocotită (legea, convenţia), violator, oare adj. V.prec. Care violează, violent, ă adj. (lat. violentus). Aprig, furios, puternic; adv. aprig, cu cruzime, aspru tare—vănt violent, discurs, vorbe violente.
violenţă s. f. (lat. violentia (cit. violenţia).
1)	Tărie asprime (de caracter); 2) forţare contrar dreptului şi legilor: 3) sil?, silire; 4) purtare sau atitudine sălbatică, brutală.
violentă (a) v. (fr. violenter,, V. violent). .1) A sili, a foiţă, a constrânge la ceva.
violent, ă adj. (dela lat. viola, viorea, i«o-laceus, vioriu — fr. violet). De coloare lila, adică albastru amestecat cu roşu; s. n. co-loaie astfel obţinută (coloarea florii de stân-jinel).
violină s. f. V. violă. Vioară cu tonuri subţiri, fine.
violoncel s. n. (ital. violoncello). Vioară mare (cu volum cam de 3 ori mai mare ca vioara obicinuită) şi care produc sunete pline, bărbăteşti, foarte plăcute pentru concert şi solo — violoncelul nu se ţine ca vioara, pe umăr ia piept, ci stă proptit pe pământ cu un mic picior.
violonist s. m. (fr. violoniste). Cel ce cântă cu vioara.
viorea s. f. (lat. viola). Floricică de primăvară cu coloare închisă, violetă, combina-
ţiune de albastru cu roşu, şi cu miros plăcut zisă şi toporaş şi tămâioară.
vioriu, ie adj. (dela viorea). Violet, în coloarea viorelelor.
viperă s. f. (lat. vipera). Zoo/. 1) Şarpfe foarte veninos, cu capul triunghiular; trăieşte în locuri stâncoase şi expuse la soare; muşcătura ei este mortală, dar dacă se leagă strâns, mai sus şi mai jos de locul Înţepat, ca să nu circule veninul şi şe spintecă îndată puţin rana, spălând cu amoniac sau chiar cu multă apă, ori cauterizând cu ferul roşit, cel muşcat poate fi scăpat dela moaite. Fig. femeie foarte rea.
vipie s. f. (diform din văpaie). Arşiţă, căldură nesuferită dela soare.
vipt s. n. (lat. victus, hrană).’ Mold. şi Bar nat. 1) Hrană pentru oameni; 2) cereale şi plante alimentare, legume (vechia).
vlpuşcă s. f. (rus vîpiska, dungă; din vî-piska = în-scriere, în-coloarare — dela uf-pisati, a în-coloră). Şiret sau galon colorat, pus ca semn distinctiv la uniforma militară; mic şi subţire şiret colorat, pus pe cusutura exterioară a pantalonului milităresc.
vlră s. f. V. urm. Grindeiu ce se învârteşte în juru-i, sşu iga?ină de acest lei, servind la ridicat greutăţi (la vapoare, la scoaterea pământului, când se sapă o fântână, etc.).
virâ (a) v. (fr. virer a învârti în jur).\Fma«-ciar. A trece, schimba, dela un cont la altul o sumă ; 2) maritim, a treceldela un bord la altul-; 3)-a învârli grindeiul virei.
viraj s. n. (fr. virage). V. preced 1) Acţiunea de a virâ (maritim); 2) fotograf. Solu-ţiune în care fotografia, reprodusă pe iiârtie, este muiată spre a i se fixă coloarea ca sâ nu se altereze mai târziu.
viran, & adj. (lat. dela viretum, loc cu verdeaţă, rădiu, hugeag). Loc viran — loc neîngrădit, gol, în cuprinsul oraşului (pe care creşte iarbă, buruieni). — Cuvântul acesta se aude şi la Turci, cu înţeles la fel, de loc gol şi probabil l’au aflat în Bizanţ de unde va fi şi în româneşte.
virgin, ă adj. (lat. virgo, virginis, fig. nou, neîntrebuinţat încă. V. urm). Se zice, loc virgin, care n'a fost încă cultivat; pădure virgină, care nici-o dată nu s’a tăiat.
virgină s. ţ. (lat. virgo, virginis\ Fată, fecioară.
virginal, ă adj. V. pred. Fecioresc, de fecioară.
virginitate s. f. (lat. virginitas). Feciorie; timpul fecioriei; starea de fecioară.
virgulă s. f. (lat. virgula, vărguţă). Gram. Semn ortografic, ca o vărguţă (’) ce se pune
vir
903
vis
spre a însemnă o mică pauză după substantive, adjective sau verbe ce urinează In şir, sau a despărţi părţi dintr’o frază: — cânele, pisica, boul, sunt animale domestice sau cânele latră., pisica miaună, boul rage, etc.
viril, ă adj. (lat virilis, bărbătesc, dela i'ir, bărbat). Bărbătesc dela bărbat; adv. bărbăteşte,
virilitate s. f. (lat. virilitas). 1) Vârsta bărbăţiei ; 2) caracter bărbătesc; 3) fig. bărbăţie, vigoare.
viriment s. n. (fr. virement, V. viră). Financiar. Trecerea unei sume de bani, dela un cont sau capitol bugetar, la un altul.
viroagă s. f. (lat din irrigo, a scurge apa; irrigua, din scurgeri de apă, amplificat cu pref. h sau o). Scufundăturâ de teren în care s’a adunat apă; mocirlă din scurgeri de apă.
virtual, ă adj. (fr. virtuel, dela lat virtur, putere). Prin, sau cu putere în sine ; de fapt dar fără efect vădit — o instituţiune care nu mai funcţionează este virtual desfin-tată, deşi cu numele există ; sau virtual X este conducătorul deşi Y estş şef; adv. prin forţa în sine, în fond.
virtualitate s. f. Caracterul de virtual; starea virtuală.
virtuos, oasă adj. V. virtute. 1) Plin de virtute; 2) cel ce face acte de virtute.
virtuoz s. m. (ital. virtuozo). Muzicant cu mare talent.	\
virtuozitate s. f. V. prec. Calitatea de virtuoz a unui artist; mare talent artistic, virtute s. f. (lat. vijrtus, virtutis). 1) Bărbăţie, curaj; 2) dispoziţie sufletească de a se opune răului şi a face binele; 3) puterea de înfrânare; 4) eficacitate, temeiu, — în virtutea legei; 5) fapta virtuosului; 6) meritul virtuosului; 7) Virtutea militară, decoraţie instituită de Regele Carol în anul 1872 pentru a recompensa meritele ostăşeşti; virtute cetăţenească, stăruinţa cetăţeanului întru îndeplinirea şi aplicarea legilor.
'virulent, â adj. (fr. virulent, din lat. virus otravă). 1) Medic. Ce este pricinuit de un viruş; 2) fig. foarte răutăcios sau violent.
virulenţă s. f. (fr. virulencej. Caracteiul de virulent.
virus s. n. (lat virus, suc, zeamă, bale, otravă). 1) Substanţă care introdusă în organism produce o boală contagioasă; 2) venin, bale sau otravă dela un animal otrăvitor (ca şarpele) sau bolnav de o boală molipsitoare; 3) fig. Cauză de decadenţă şi demoralizare.
vis s. n. (lat visus, vedenie şi visunt, vis, nălucă). 1) Asociere involuntară de idei şi perindare de imagini, ce se fac în mintea
omului în timp ce doarme ; 2) fig. idei ireale’
3)	dorinţă irealizabilă; 4) amintite fugitivă;
5)	pl. aspiraţiuni mai pre sus de puteri.
visă (a) v. V. prec. 1) A avea visuri în somn; 2) a fi în delir, a halucina; 3) fig. a se mângâia cu idei ireale; 4) fig. a sta dus pe gânduri; 5) fig. a spune lucruri ireale ; 6) a dori şi a aştepta, a aspira la ceva imposibil.
visare s. f. II Acţiunea de a visa; 2) revenire.
visător, oare s. şi adj. V. visă. 1) Care visează; 2) fig. dus pe gânduri ; 3) fig. om distrat; 4) fig. idealist excesiv, vise s. f. V. oase.
viscer s. n. (lat. viscus, viscăris, măruntaie ale corpului). Anat. Organ intern al corpului cu proprietăţi şi funcţiuni proprii: creerii, inima, plămânii, ficatul, stomacul sunt viscere.
viscol (sau oicol) s. n. (lat. din vis (ablativ vi), putere, cu putere, halo, halare, a suflă). Vânt puternic care suflă şi spulberă’ zăpada dintr’un loc, in altă parte; fig. mişcare impetuoasă.
viscoli (a) v. V. prec. A sufla cu putere vântul, purtând zăpada dela un loc într’altul. Mold. vicoli sau gicoli.
viscolit, ă adj. V. prec. Luat(â), dus(ă) de vânt (zăpada).
viscolos, oasă adj. V. prec. Cu viscol sau dese viscole — iarnă uiscoloasă. viscos, oasă adj. V. vâscos. vlsect, & adj. V. bisect. vlsgăi (a) v. (lat. din vis putere; coire, a merge, a se bate). A da din coadă mereu (cânele). Mold. Trans.
vişin s. m. (lat dela viscidus = viscinus, care produce vise, cleiu de copac). Pom din a cărui coarjă iese mult "vise sau cleiu de copac şi care produce fructe roşii de mărimea cireşelor, dar mai acre. — Şi Slavii zic vişn şi vişna.
vişină s. f. Fructul vişinului, vişlnatâ s. f. V. prec. Zeama ce se scurge din vişinile coapte, puse să stea mult într’un vas mare de sticlă, în care .s’a pus şi o cantitate de zahăr pisat şi ceva spirt — astfel că se face o băutură, un licheur de vişine, vişinei s. m. Mic vişin, vişlnicâ s. f. Mică vişină, vişiniu, ie adj. Roşu ca vişina — ştofă vişinie.
vison s. n. (gr. visson, in subţire de'lndia). Pânză de in subţire (termin din cărţile bisericeşti porfirâ şi vison).
vistavoiu s. m. (rus din vi şi stovati, a sta). Ordonanţă în armata rusească.
...............' -
vis
904
vil
vistierie s. f.
vistier s. m. (lat. dela vestiarium, iadă de ţinut haine, iar apoi lada de ţinut bani). 1) Păstrătorul casei sau lăzii de bani a statului; ministru de finanţe ; fig. deţinător, cel ce are mult — vistierul bunătăţilor şi dătătorul de vieaţă (din rugăciunea împărate Ceresc).
vistierie s. f. V. prec. 1) Casa de bani a statului, tezaurul; 2) ministerul de finanţe. Vechiu.
vistiernic s. m. V. vistier. vită s. f. (lat. vita, vieaţă — luat în înţeles de vieţuitoare). 1) Animal (mai ales din cele domestice); 2) fig. om prost sau nesimţitor ; 3) pl. animale de muncă şi de hrană.
viţă s. f. (lat vitis). 1) Viţă de vie, planta cu joarde lungi, ce produce struguri din cari se face vinul; 2) plantă agăţătoare, ce creşte pe lângă garduri; 3) rădăcină (rampificată) lungă, dela unele plante şi arbori; 4) mă-nunchiu de fire de păr, din cap ; 5) coamă— care se poate împleti; 6) fig. origine (dela înţelesul 3); 7) fig. nobleţă, bună familie — om de viţă.
vital, ă adj. (lat. vitaiis (dela vita, vieaţă).
1)	De vieaţă; ce întreţine sau dă vieaţă; 2) fig. foarte important, care priveşte existenţa.
. vitalitate s. f. (lat. vitalitas). Puterea de vieaţă ; vieaţa ; fig. trăinicie vigoare.
vitamine s. pl. (din lat. vita viaţă, mineo, a se ridica în sus). Substanţă f. nutritivă a-llată în coarja (pojghiţa) legumelor, cerealelor, sau a ftuctelor, etc.
viteaz, ă adj. şi s. (lat. dela victrix, vitează) — prin transformările victrex, şi vitex, — x s’a transformat în z, fiind greu de pronunţat, iar c şi r s’au perdut, fiind trei consoane ctr la rând — cuvântul este înrudit cu victor, învingător). 1) Curagios, eroic, (după înţelesul original latin, ar fi biruitor, învingător); 2) erou ; 3) brav. — Şi la Ruşi se aude rar cuvântul vitiaz; cel obicinuit fiind hrabrii.
vitejesc, ească adj. V. prec. Eroic, curagios, brav.
vitejeşte adv. V. viteaz. Eroic, curagios. viteji (a se) v. (dela viteaz). A face acte de eroism ; a se arăta brav, curagios.
vitejie s. f. V. viteaz. Eroism, bravură, cu-ragiu; faptă de viteaz, viţei s. m. (lat. vitellus). 1) Puiul vacei;
2)	carnea lui — fasole cu viţel; 3) pielea tăbăcită dela viţel; 4) viţelul de aur, dorinţa şi cultul îmbogăţirei; 5) fig. copil prost;
6)	stă ca viţelul la poarta nouă, stă dezorientat, prostit, neştiutqr.
viţelar s. m. (dela viţel). 1) Păzitorul viţeilor despărţiţi de vaci; 2) bot. plantă cu miros puternic de fân cosit; 3) zool. mormoloc.
viteză s. f. (fr. vitesse, iuţeală, dela vite, iute). Iuţeală de mers, repeziciune — mare 4 viteză, mers accelerat al trenului.
viţiâ (a) v. (lat vitio, vitiare (cit viţiare). i A strica, a face din bun, rău— se viţiază J aerul, sângele, etc.; 2) Jurid. a anulă, a face să nu fie bun — omisiunea viţiază un act. \ viţiabil, ă adj. (fr. viciabil). Care se vi- j ţiază.
viţiare s. f. Acţiunea de a (se) viţia şi j efectul ei.	|
vlţiat, ă adj. V. viţia. Stricat, viticol, ă adj. (lat. dela viticula, butuc de viţă de vie, fr. viticol). Privitor la vie şi la .
cultivarea ei.
viticultură s. f. (lat. comp. vitis, viţă de vie cultura, lucrarea). Lucrarea viei. viticultor s. m. Cultivator de vie priceput, viţios, oasă adj. V. urm. 1) Care are un viţiu sau mai multe; 2) pornit spre des-frâu; 3) defectuos, cu lipsuri juridice ; 4) cerc viţios, înlănţuire de împrejurări, dela care nu se poate sustrage, ci oricum, dau , acelaş rezultat rău.	i
viţiu s. n. (lat. vitium (cit. viţium). 1) Cusur ; stricăciune (beţiea, minciuna, etc.); 2} defect de constituţie organică; 3) defect moral ; 4) desfrânare ; 5) jurid. lipsa unei forme cerute de lege — viţiu de formă, viţos, oasă adj. V. viţă. 3, 4. 1) Cu multe viţe în pământ; 2) cu şuviţe lungi de păr.
vitraliu s, n. (lat. vitrail, din lat. vitrum, sticlă) Fereastiâ mare cu geamuri colorate şi formate din bucăţi, astfel că reprezintă ornamente şi figuri (cum sunt la catedrale gotice, etc.).
vitreg, ă adj. (lat. vitricuş, tată vitreg). 1) Tata sau mama din a doua căsătorie, faţă de copiii din prima căsătorie ai unuia din Soţi; — mama vitregă iubeşte pe copii ei mai mult de cât pe ai bărbatului din prima lui căsătorie ; 2) fraţi vitregi, ce sunt din părinţi căsătoriţi a doua oară; 3) fig. (părinte) fără sentiment, fără iubire; 4) fig. neprielnic — soartă vitregă.
vitrifică (a se) v. (după fr. vitrifier, din lat vitrum, sticlă). A se preface în sticlă, a deveni sticlos.
vitrină s. f. (fr. vitrine, din lat. vitrum, sticlă). Fereastra unei prăvăli în care se expune marfă.
vitriol a. n. (fr. vitriol). Numire dată de vechi chimişti serurilor zise astăzi sulfaţi —‘
viu
905
viz
acid sulfuric concentrat; vitriol alb, sulfat de zinc ; vitriol albastru, sulfat de aramă; vitriol verde, sulfat de fier. — Vitriolul unde atinge pielea sau o materie organică, o arde.
viu, le adj. (lat. oious, viva). 1) Care este în vieaţă; 2) fig. însufleţit, vioiu, cu simţire multă; 3) fig. cu mult sentiment; 4) cu putere, în plină acţiune — un foc viu; 5) fig. bătător la ochi, aprins — colori vii; 6) fig. ne dispărut, neşters — e vie încă amintirea ororilor răsboiului; 7) impetuos, energic — o acţiune vie ; 8) strălucitor — lumină vie.
vivace adj. (lat. vivax, vivacis). Cu putere de viaţă, vioiu, trainic.
vlvacee s. pl. V. prec. Bot. Plante ce trăesc cu aceeaşi rădăcină mai mulţi ani. vivacitate s. f. (lat. vivacitas). Vioiciune, vlvandieră s. f. (fr. vivandiere). Canti-nieră, femee ce vinde de ale mâncării şi băuturi, unui corp de oaste, în timp de concentrare, sau în răsboiu.
vivat! interj, (fr. vivat! = să trăiască!). 1) Exclamare de urare — să trăiască sau să trăeşti, să trăiţi! 2) exclamare de aprobare şi aplaudare — vivat libertatea! etc.
vlviflâ (a) v. (fr. vivifier). A da viaţă, a însufleţi, animă.
viviflant, ă adj. Vrprec. Dătător de viaţă, întremător de puteri, însufleţitor. viviflcă (a) v. Forma latină a lui vivifia. vivlpar, ă qdj. (lat. vivus, viu; pario, părere, a naşte) Se zice aşa animalelor (vi-vipare), cari nasc pui de-adreptul vii, fără a cloci oul ca oviparele.
vivlsecţiune s. f. (lat. vivus, vii; sectio, tăiere). Disecţiunea animalului viu, spre a face o experienţă ştinţifică.
viză s. f. I (pare dela lat. vis, câtime mare). Numirea unui morun din Marea Neagră, care ajunge în lungime până la 3 metri. — Şi ru-tean visu.
viză s. f- II (fr. visa, din lat. visa = văzută). Formulă scrisă pe un act, prin care se adevereşte că a fost văzut şi verificat de o autoritate.
viză (a) v. V. prec. A purte viza pe un act.
vizavi adv, (fr. vis-a-vis (cit. viz-ă-vi). Faţă în faţă; peste drum; faţă de — casa este vizavi fie tribunal; el sta vizavi pe un scaun; vizavi de atâta lume spunea că.
vizibil, ă adj. (fr. după lat. visibilis). 1) Care se poate vedea; 2) care se poate vizita ; 3) fig. evident.
vlzlc&toare s. f. (lat. dela vesica, beşicâ— lit. beşîcăioare). Plasture sau faşă cu o sub-
stanţă iritantă (muştar, gaz, etc.) care pusă pe piele (în locul unde este răcit cineva) produce înfierbântare, roşeaţă şi beşicarea pielei.
vizieră s. f. (fr. visiere). Cozoroc dela chipiu.
vizionar, ă adj. (fr. visionhaire, din lat visio, visionis, arătare, închipuire). 1) Cel ce întrevede lucruri cu închipuirea, pe cari alţii nu le pot întrevedea; 2) cel ce trăieşte cu închipuiri, Cu iluzii; 3) cel ce are idei extravagante.
vizir s. m. (cuvânt turcesc). Murele Vizir, prim ministru al imperului otoman; fig. ministru cu înclinări despotice, care nu respectă legile.
vlziresc, ească adj. V. prec. De vizir; al vizirului.
vizirlat s. n. Administraţie de vizir, fig. vizită s. f. (fr. visite, dela lat. visitare, a vedea, a vizita). Ducerea şi intrarea la cineva sprea a-1 vedea, ca politeţă sau spre a-i spune felicitări; vizita medicală, cercetarea bolnavilor de către medic; 3) vederea şi observarea unei localităţi.
vizită (a) v. (fr. visiter). A face vizită; a vedea şi a observa sau a cerceta o localitate.
vizitare s. f. V. prec. Acţiunea de a vizită.
vizitat, ă adj. V. prec. Văzut, cercetat, vizitator, oare adj. şi s. V. vizită. Care face vizită, care vizitează.
vizitiu s. m. (slav dela voziti, a aduce, voziteli, cel ce conduce). Cel ce conduce sau mână caii înhămaţi la o trăsură.
viziune s. f. (lat visio, visionis). 1) Arătare ; vedenie ; nălucire ; 2) putinţa de a prevedea sau de a discerne.
vizual, ă adj. (lat. visualis, fr. visuel). Ce ţine de vedere, al vederei; prin vedere.
vizuină s. f. (lat. comp. bis-sinus, dublă văgăună, afundătură). Văgăună, scobitură în pământ sau între stânci (de obiceiu cu două sau mai mult eşiri), în care se adăposteşte ursul, vulpea sau alte fiare; fig. bordeiu; casă mică sau încăpere mică şi întunecoasă, vizunie s. f. Mold. V. vizuină. vlădică s. m. (slav vladika, dela vladeti, a stăpâni — vladeteli, stăpânitor). Episcop ortodox.
vladnlc, ă adj. (slav dela baza vlasti, putere, vladenie, putere, stăpânire) 1) Puternic;
2)	s. n. lac mare.
vlăduţ(ă) s. nu (slav V. preced. Fam, Băieţandru mare, voinic, dar prost, vlagă s. f. (lat. diformat din validus, va-
vlă
906
voc
Uda, tare, puternic). 1) Putere,' energie; 2) seva ce dă putere de viaţă.
vlăgul (a) v. V. prec. 1) A stoarce de putere, de energie; 2) fig. a dcmoli, a potolise zice despre vite mai des.
vlăguit, ă adj. V. prec. Stors de puteri, istovit, muiat prin oboseală mare, prin muncă grea.
vlah s. m. prin diformare din valac, vezi-1. vlăjgan s. n. (daco-grec. vlastano, creştere). Om crescut prea mare, prea nalt şi puternic (cu înţeles de batjocură).
vlăsle s. f. (dela numele unei mari păduri unde se adăposteau hoţii). Localitate de hoţie şi furturi. V. urm.
vlăstar s. m. (daco-gr- dela vlastos, mugur, vlăstar din vlastanon, creştere)* 1) Colţ sau mugure eşit din sămânţa pusă în pământ; 2) joardă tânără ce creşte dela rădăcina unui arbore sau din butuc de viţă; 3) ramură tânără ce creşte pe o tulpină sau creangă; 4) ramură tânără care poate servi ca altoiu; 5) fig. copil, fiu.
vlăstar! (a) v. V. prec. 1) A produce vlă6-tari; 2) a curăţi de vlâstari; 3) fig. a procrea.
voal s. n. (fr. voile (cit. voal). Văl, ţese-tură foarte subţire, ce o pun pe faţă unele doamne când merg pe stradă, voaletă s. f. (fr. voilette). Mic voal. vocabular s. n. (fr. vocabulaire din lat. vocabulum, numire, chemare). 1) Listă, în-şirare de vorbe în ordine alfabetică, având fiecare explicat/înţelesul pe scurt; 2) vorbele special întebuinţate într'o artă sau ştinţă — această artă are un vocabular special; 3) vorbe mai des Întrebuinţate de cineva — a-cest cuvânt aparţine vocabularului său.
vocal, ă adj. (lat. vocalis). De voce, al vocei, prin voce: muzică vocală, muzică de cântăreţi cu vocea; organ vocal, etc.
vocală s. f. (lat. vocalis). Gram. 1) Sunet ce se pronunţă cu glas tare: a, e, i, o, u, ă, î, â, sunt vocalele limbei române; 2) semnul acestui sunet sau litera corespunzătoare lui.
vocaliză (a) v. (fr. vocaliser). Muzic. A exercita vocea numai cu sunete vocale, fără a zice numirea notelof sau cuvinte.
vocalizare s. f. V. prec. Acţiunea de a vocaliză.
vocallsm s. n. (dela vocală şi lat. vocare, a chemă). Legea de transformare a vocalelor şi a consoanelor In diferite vorbe ex*; pasc, paşte, păşune, pajişte.
vocaţlune s. f. (lat. vocatio, vocationiş). Chemare, înclinaţiune particulară pentru o artă sau o îndeletnicire, talent.
vocativ s. n. (lat. oocari'oum, dela vocare, a chemă). Gram. Cazul în care substantivul este invocat, chemat: Doamne, Dumnezeule!
voce s. f. (lat. vox, vocis). 1) Glas, ca mijloc de a vorbi; 2) sunet muzical produs de organul vocal; 3) aptitudine de a cântă— n’are voce ; 4) chemare, .sfat — vocea con-ştiinţei; 5) conştiinţa înăscută, atavică, — vocea sângelui; 6) muzic. fel de voci, partitură în trei voci.
voclferâ (a) v. (lat. vociferai•, vociferări). A strigă prea tare; a face zgomot vorbind furios.
vodă a. m. (daco-gr. dela voter, conducător, păstor). Titulatura Domnilor români din vechime : Ştefan - Vodă, Neagoe - Vodă; Vodă vrea, iar Hâncu, ba, zîcătoare care arată împotrivirea lui Hâncu Mihalcea, care provocă revoluţia ce răsturnă pe Duca-Vodă (1671) deşi acesta voia să facă toate concesiunile — zicătoarea se aplică în cazuri când cel mai mare vrea sau cedează, iar cel mai mic se opune. Ca Vodă prin lobodă (se plimbă) — zicătoare de ridiculizare, aplicată celui ce se plimbă cu măreţie. — Numirea de vodă, este ca şi aceea de voevod, de pan sau ban, dintre numirile militare şi politice înjghebate din termini greceşti, prin intermediul Bizanţului, la descompunerea imperiului roman; mai ales elementul dac se arată prielnic unor astfel de numiri: vezi răs-boiu, spătar, etc.
vodevil s. n. (fr. vaudeville, numire fran-' ceză dela nişte cântece, compuse de un lucrător călcător de postavuri, Olivier Basse-lin, ce se cântau pe văile Virului (fr. vaux de Vire), fluviu dela nordul Franţei şi apoi s'a pronunţat oau-de vile). Teatr. Comedie uşoară, în care sunt cuplete cântate după. melodii cunoscute.
vodevlllst s. m. Compozitor de vodeviluri, voi pron. (lat. oos) plur. dela pers. Il-a: iu,-voi.
voi (a) o. (lat volo, volui, velle, a voi). 1) A avea voinţă, a ţine cu orice preţ să se facă ceva; 2) a dori; 3) a avea intenţie; 4) ■ a pretinde; 5) auxiliar pentru a forma timpul viitor al unui verb: voiu face.
voiaj s. ri. (fr. voyage). Călătorie (mai;; mult de plăcere).
voiajă (al v. (fr. voyager). A călători, voiajor s. m. (fr. voyageur). Călător; comerc. agent de comerţ.
voie s. f. V. voi. 1) Voinţă ; 2) dorinţă;:
3)	plăcere, îi face pe voie ; 4) permisiune — a da voie; 5) dispoziţiune — voie bună: ^
6)	adv. încet, fără grabă — merge in voie, *
voi
907 '
voi
lucrează în voie ; 7) in voia lui Dumnezeu, la discreţia soartei; în plină libertate.
voievod s. m. (daco-gr. din voe, alannă de luptă, voter, conducător, păstor). 1) Conducătorul sau căpetenia oastei ia luptă, la răs-boiu (titulatura militară a Domnitorilor români, pe lângă cea simplă de vodă) ; 2) domnitor, principe ; 3) bis. arhanghel — conducător, şef, al oştilor îngereşti — Sfinţii Voievozi,— Sfinţi Arhangheli Mihail şi Gavriil, ce se serbează la 8 Noembre st. v. 4) căpetenie peste mai multe sălaşe de ţigani. — Din grecescul voâ, sau boe, alarmă de luptă este în 1. română râsboiu, iar Slavii au voi-na şi voi-ska adică: răsboiu şi armată, oaste, cum şi voe-nîi, ostaş şi voevati, a lupta, adică vorbe cu baza gr. voe, la cari se adaugă sufixe mai mult sau mai puţin slave (de ex. sca, seu, nu este de loc slav in voi-ska).
voievodat s. n. V. preced. 1) Ţara voievodului ; 2) demnitatea voievodului; 3) timpul cât a domnit voievodul. V. şi banat.
voinic s. m. (daco-gr. dela voe, alarmă de luptă, sau luptă). 1) Om de luptă, in stare de a luptă; 2) puternic, robust. — Formarea vorbei vinic, este din gr. voe, voenic, însâ Bulgarii prin voinik, înţeleg ostaş, luptător.
voiniceşte - adv. V. prec. 1) Ca voinicii; cu putere; 2) înnotare cu mâinile întinse tare.
voinici (a) v. Vechiu. A luptă voiniceşte ; (a se) t a se lăudă cu voiniciea.
voinicică s. f. V. preced. Bot. Plantă zisă şi usturoiţă (plantă ce mâncau probabil voinicii, în lipsă de altă mâncare când mergeau la luptă).
voinicle s. f. V. voinic. 1) Bravură; 2) forţă, vigoare.
voinţă s. f. (după lat. volens, volentis, cu voie, de voie — în loc de voluntas). 1) Putere sufletească de a dori şi urmări o realizare sau o determinare în anume scop ori direcţie ; impunerea acestei puteri — aet de voinţă; 3) dorinţă, plăcere ; 4) stăruinţă, persistenţă; 5) intenţie — a făptui cu voinţă (o crimă). «Voinţa Naţională», ziar politic al partidului liberal, ce apărea în Bucureşti, în sec. 19-lea.
voios, oasă adj. V. voie. Cu voie bună; bine dispus; vesel.
voioşie s.'f. V. prec. Veselie, bună dispo-ziţie.
voitor, oare adj. V. prec. Care voieşte — voitor de bine, care voieşte cuiva binele.
voiu verb. ajut (V. voi 5). Pers. I a viitorului la un verb: voiu veni. voivod s. m. V. voievod. voivodat s. n. V. voievodat.
volan s. n. (fr. volant — sburător). 1) Numire dată unui adaus, cerc de stofă cu falduri, la poalele fustei sau rochiei; 2) joc de copii cu o minge prevăzută cu nişte pene, ce se aruncă cu racheta prin aer; 3) cârma automobilului, în locul unde este mânuită de şofeur, având forma de cerc metalic.
volant, ă * adj. (fr. volant = sburător). Foaie volantă, foaie simplă cu tipăritură pe ea (ce nu este ziar).
volapîik s. Limbă combinată de pastorul elveţian Schleyer, în anul 1881 — V. esperanto.
volatil, ă adj. (lat. volatilis, dela volare, a sburâ). 1) Care se evaporează repede; al-cali volatil, amoniac; 2) fig. care dispare repede.
volatilitate s. f. V. prec. Proprietatea sau caracterul de volatil.
volatilizâ (a 1 se) v. (fr. volatiUser). A se evaporă, a se preface în gaze; 2) fig. a dispare pe nesimţit şi repede.
• volatilizare s. f. V. prec. Acţiunea de a (se) volatilizâ.
volbâ (a se) v. (lat dela volvo, volvere, a se rostogoli). A se rostogoli, învârteji apa rîului.
volbură s. f. (lat. dela volvere, a se răsuci, rostogoli). 1) Vârtej de apă, bulboană; 2) vârtej de vânt; 3) bot. plantă agăţătoare cu flori mirositoare albe sau roze. Mold. holbură.
volburos, oasă adj. V. prec. 1) Cu vârtejuri; 2) plin de volbură (plantă).
vollntir s. m. (lat volens, volentis, de bună voie). Cel ce se angaja de bună voie în armată — voluntar (prin fr. volontaire).
vollntlrie s. f. V. prec. 1) Serviciul făcut de un volintir; 2) armată compusă din vo-lintiri.
voliţiune s. f. (fr. volition). Impulsiunea voinţei de a face ceva.
volnic, & adj. (lat. dela volo, volui, velle, a voi). 1) Liber, lăsat în voie; 2) adv. de bună voie. — Şi Slavii au vorba volia, voinţă şi volnii, de bună voie, etc. cu indiscutabila bază latină volo, velle, a voi.
volnicie s. f. V. prec. Libertate; lăsare în plină voie.
volog (sau voloc) s. n. (daco-gr. voios, volou, plasă de prins). Plasă mare din reţea de sfoară pentru prins peşte. * voltă s. f. (fr. volte). 1) Mişcare de întoarcere la exerciţiul cailor în manej; 2) în scrimă, mişcare de întoarcere (răsucire) într’o parte sau alta, spre a pară lovitura; 3) fig. directivă nouă, schimbare de opinie.
voltaic, ă adj. (dela Volta, mare fizician italian (1745—1827) inventatorul pilei ce poartă numele lui — V. galvanism). A lui Volta pila voltaic#; arc volţaic, dispozitiv pentru lampa mare electrică, ce consumă cărbune.
volubil, ă adj. (lat. volubilis, care se poate învârti. 1) Care se mişcă, se învârteşte cu uşurinţă; 2) care vorbeşte cu îrjlesnire mare.
volubilitate s. f. V. prec. Calitatea de volubil; îndămânare deosebită de mişcări, de vorbire.
volum s. n. (lat. volumen, dela volvo, învălătucesc). 1) Cuprinsul sau totalitatea unui corp; 2) carte mare legată sau broşată; 3) parte separată dintr’o scriere tipărită; 4) spaţiul ocupat de un corp; 5) mărime exagerată a trupului.
volumaş s. n. V. prec. Mic volum (2). voluminos, oasă adj. (V. volum 1). 1) Cu volum mare; 2) care cuprinde mai multe vor lume (scriere); 3) care ocupă mult spaţiu;
4)	mare la trup".
voluntar, ă adj. (lat. voluntarius). 1) De bună voie, nesilit; 2) cu multă voinţă, încăpăţînat; 3) s. m. cel ce intră de bună voie în serviciul ostăşesc.
voluntariat s. n. V. prec. (3). Timpul cât serveşte în armată un voluntar.
voluptate s. f. (lat. voluptos, voluptalis). 1) Plăcerea simţurilor corporale; 2) fig. plăcere mare, satisfacţie mare.
voluptos, oasă adj. Vi prec. 1) Care ţine la voluptate şi o caută ; 2) care predispune la voluptate sau inspiră voluptate; adv. cu voluptate.
volvură s. f. V. volbură. volută s. f. (lat voluta, învârtită — din volvere, a învârti). Arhit. Ornament archi-tectoral, format dintr’o spirală ce se învârteşte de mai multe ori în jurul unui centru şi care dă caracterul distinctiv capitelului coloanei ionice,—voluta ionică se construeşte cu ajutorul a 12 centre aşezate cruciş pe ochiul volutei.
vornic, ă adj. (fr. vomique din lat. vomo, vomere, a vărsă). Care provoacă vărsătură (din stomac).
vomită (a) v. (lat. vomitare). A vărsă, a da afară alimentele din stomac pe gură.
vomitiv, ă adj. şi s. (lat. vomitivus). Care provoacă vărsătură: ipecacuana şi emeticul sunt vomitive farmaceutice, vopsea s. f. V. văpsea. vopsi (a) v. V. văpsi. vorace adj. (lat. vorax, voracis). Lacom, mâncăcios cu lăcomie, voracitate s. f. (lat. voracitas). Mare lă-
/
comie la mâncare; fig. lăcomie mare de a răpi.
vorbă s. f. (lat. verbum — vorbă, cuvânt). 1) Cuvânt compus din una sau mai multe silabe; 2) conversaţie — stă de vorbă; 3) cuvânt sau vorbire cu înţeles deosebit ca-ractersitic, proverb—vorba ţiganului, vorba turcului; 4) sfat, consiliu — ascultă vorba moşului; 5) versiune, zvon —a scos vorbă,
6)	înţelegere — avem noi o vorbă ; 7) a intra în vorbă, a începe tratative, a începe a conversă; 8) a lăsa vorbă, a face cunoscut, a preveni, a dispune; 9) a trimite vorbg, aînştiinţâ; 10) a pune o vorbă, a interveni, a susţine; 11) vorba vine, aşa se zice, aşa s’ar crede; 12) a lungi vorba, a prelungi conversaţia, sau tocmeala; 13) a se ţine de vărbă, a'şi ţine promisiunea; 14) vorbă să fie! neverosimil, nu pare adevărat; 15) vorba ceea, vorba ăluia, cum se zice; 16) vorbă multă, sărăcia omului, proverb însemnând că: vorbitorului prea mult, nu-i sporeşte lucrul, nu face treabă bună; 17) a fi in vorbă, a fi in tratative ; 18) fig. asigurare, promisiune — m'am îucrezut în vorba lui;
19)	a înţelege de vorbă, a ascultă, a • se supune; 20) a aduce vorba, a face aluziune a menţiona; 21) a deschide vorba, a aduce în discuţie, a începe a vorbi despre ceva ;
22)	vorbe! versiuni neadevărate, bârfeli; 23) vorbe în vânt, zvonuri bănueli neîntemeiate; 24) pop. vorbe de clacă, glume ca la clacă, vorbe neserioase. — (Acest cuvânt a fost barbarizat în vechime de cărturarii cari scrieau voroavă, în loc de vorbă, prefăcând pe b v, dar poporul cel necărturar a păstrat cuvântul mai aproape de origina lui latină).
vorbăreţ eaţă adj. V. prec. Căruia îi place să vorbească mult; s. cel ce vorbeşte mult; comunicativ.
vorbi (a | se) v. (dela vorbă). 1) A zice vorbe, a exprima ideile prin cuvinte ; 2) a ţine o dizertaţie, un discurs ; 3) s pleda într’un proces; 4) a conversă ; 5) a conveni, a trată, a se înţelege; 6) a se ezprimâ într’o altă limbă;
7)	a comunică, a vesti; 8) a imita vorbirea— papagalul vorbeşte ; 9) (a’l, o) vorbi (lumea) a bârfi; 10) a se vorbi, a se zice, a se zvoni; a pune la cale a se consfătui.
vorbire s. f. V. prec. 1) Acţiunea de a vorbi; 2) rezultatul acestei acţiuni; 3) discurs;
4)	cuvânt, zicere; 5) mod de a se exprimă;
6)	propoziţiune, cugetare exprimată prin vorbe, frază; 7) vorbire de rău, bârfire, ponegrire.
vorbit, ă adj. V. prec. 1) Exprimat prin vorbe pronunţate (nu prin scris); 2) care este în uz actual — limbă vorbită ; 3) fig. înţeles, conyenit, tocmit.
vor
909
vră
vorbitor, oare adj. şi s. 1) Care vorbeşte; 2) orator; 3) sala de conversaţie.
vornic s. m. (slav, prescurtare din vorba dvornic = de curte, curtean, dela dvor, curte ogradă şi palat). Demnitar al curţii domneşt,-din vechime, însemnând : 1) în Moldova, guvernator sau judecător superior — eia-un vornic de Ţara de sus şi altul de Ţara - de jos; 2) în Muntenia, judecători ce şedeau la poarta palatului domnesc, în număr de 12, şi judecau procesele mici; apoi ; 3) judecător urban ; 4) ministru de interne; 5) prim rang de boierie, mare vornic ; apoi 6) primar de sat; 7) vornicel (vezi urm).
vornicel s. m. 1) Cavaler de onoare la nunta dela ţară — vorniceii îmbrăcaţi in haine de sărbătoare şi cu năframe âe borangic legate peste umăr, merg cu plosca şi invită oaspeţii la nuntă; ei însoţesc apoi nunta călări; 2) ostaş de sub ordinile vornicului din vechime.
vornicie s. f. V. vornic. 1) Demnitatea de vornic ; 2) juiisdicţiunea sa ; 3) reşediţa vornicului.
voroavă—dîformare a cuvântului vorbă — se aude rar în Transilv. Mold. şi în cronicele vechi.
voronic s. n. (lat. dela bord, vorare, a mâncâ). Bot. Plantă cu gust amar şi cu proprietăţi vermifuge, distruge viermii intestinali, vorovî (a) o. Amplificarea cuvântului vorbi, ■ (la .cronicari).
voscreasnă a. f. (slav voskresenie, înviere). Bis. Cântare sau rugăciune scurtă privitoare la învierea Domnului.
vostru (al) pron. (lat. vestri, vestrum). Pronume posesiv de a II persoană: tatăl vostru, părinţii voştri, surorile voastre, mama voastră, (cu forma de adjectiv), voşiinâ s. f. V. boştină. vot s. n. (lat. votum, declarat solemn, dorit — din voveo, vovere, a dori şi a declară solem (prin fr. vote). 1) Exprimarea pr n scris sau verbal a opiniunii, aprobării sau preferinţei la alegere, pentru o propunere, o lege sau o persoană: 2) buletinul de vot; 3) dreptul de a votâ; 4) votarea: vot secret, voiul ce se exprimă fără să ştie alţii cum este dat.
votâ (a) v. (fr. voter, V. vot). 1) A da votul la o alegere sau la o deliberare ; 2) a decide prin vot.
votant s. ni. V. vot. Cel ce votează, votare s. f. V. vota. 1) Acţiunea de a votâ; 21 deciziunea luată prin vot.
votiv, ă adj. (fr. votif, din lat. votus, sfinţit). Monument votiv, sau tablou votivt aşezate sau oferite ca devoţiune, ca cinstire
sau amintire religioasă — troiţele sunt un fel de monumente votive, după cum păgânii aşezau pietre cu închipuirea jertfei oferite zeilor.
vrăbete (sau brâbete Olt.). V. vrăbioiu. vrabie (mold. vraghie). s. f. (daco-gr. din grecescul vrachys, mic, scurt — vrachi-poros, cu zbor scurt, pasăre ce nu zboară departe). Zool. Numirea păsărelei sure, mici, ce nu zboară departe şi stă în apropierea locuinţelor omeneşti, vara ca şi iarna. — în pronunţia oltenească brăbete, brabeţi, vedem mai lămurit pe lat. breve şi breviter; iar în pronunţia mold. vraghie, vedem chiar pe vrachys sau brachys grecesc. — Slavii au amplificat numirea şi zic vorobiea şi ud-_ robei.
vrăbioarâ s. f. V. vrăbiuţa. vrăbiuţă s. f. V. prec. 1) Mică vrabie ; 2) fig. poiţiune de mămăliguţă caldă, luată cu lingura şi care ia astfel forma unei vrăbii.
vraciu s. m. pop. (din grec. vrasis, fierbere (cuvânt înrudit cu vrăji—vraciu pentru vragiu). Cel ce vindecă prin felurite buruiene fierte, sau prin descântece şi vrăjitorii. — La Slavi vraci, încă are însemnarea de medic, sau ajutor de medic, vrâcuţja) w. V. brăcui. vraf s. n. (daco-gr. dela vrachlon, braţ). Braţ (de lucruri), grămadă cât se ia în braţe; grămadă în neregulă, aruncătură - de lucruri.
vrăfui (a) v. V. vraf. 1) A face grămezi ca şi cum ar fi puse cu braţul; 2) a răscoli şi împrăştia lucruri ce erau bine aşezate, vrăfuire s. f. V. prec. Acţiunea de a vrăfui. vrăfuit, ă adj. V. prec. 1) Aşezat în grămezi ; 2) răscolit şi împrăştiat.
vraişte adj. şi adv. (din vraf şi vrăfui). 1) Aruncat, împrăştiat în neregulă; lucrurile erau vraişte ; 2) deschis, neîncuiat: uşile vraişte ; 3) sfărâmat: gardurile vraişte ;
4)	adv. deschis, liber, fără împiedecare — umblă vraişte peste tot.
vrajă s. f. V. vrăji. 1) Acţiunea de a vrăji, de a fermecâ, descântă; 2) fig. efectul acestei acţiuni: farmec, încântare (cu caracter misterios); 3) descântec.—Şi Slavii zic vraja, tot din grec. vrazo, de unde românescul vrăji — dar familia mai numeroară în româneşte a acestei vorbe, arată că Slavii o au dela Daco-Latini, căci dacă slavul vrukati însemnează a mormăi, apoi însuşi vrazo grec. înseamnă a murmură şi este mult mai aproape de vrajă şi vrăji.
vrajbă s. f. oariaţiune a lui vrajmă (vezi). — Şi Slavii zic vrajba, vrăjmăşie, vrăji (a) v. (daco-gr. dela vrazâ, a mur-
mură, — ca şi descântă din latineşte). 1)A spune !n şoaptă cuvinte, plin cari vrăjitoarea sau vrăjitorul meneşte sau invoacă puteri, duhuri nevăzute spre a scăpă sau a apăra pe cineva de un rău sau de o boală — uneori invoacă ielele (vezi); 2) a' descântă cu anume vorbe spre a da cuiva sau unui lucru proprietăţi supranaturale — de cel vrăjit nu se prinde nimic rău ; cu un lucru vrăjit te aperi de orice (după credinţa superstiţioasă a poporului; 3) fig. a scoate din minţi, a ademeni, a zăpăci; 4) fig. Uter. a fermeca, a încântă; 5) fig. lit. a evocă, a chemă—vrăjeşte umbre dlntr’al secolelor plan. (Eminescu). V. vrăjitoare.
vrăjit, ă adj. 1) Ferriiecat, magic ; 2) fig. încântat, uimit, ademenit; 3) s. n. acţiunea de a vrăji.
vrăjitoare s. f. V. vrăji. Femeie ce ştie să vrăjească, să facă vrăji — după credinţa superstiţioasă a poporului, vrăjitoarele stau in legătură cu diavolul sau cu alte duhuri şi au puterea de a închega apele, a legă ploile, ghicesc viitorul, vindecă boale şi fac de dragoste; cele mai multe vrăjitoare sunt ţigănci, cari inşală bună-credinţa femeilor, spre a le lua bani, haine, etc. Mai ades ele fac să fearbă apa rece, punând in ea o substanţă în~ tr’o ghioace de ou — probabil pun praf de vâr — şi este de reţinut că în greceşte vrazd însemnează şi a clocoti. 2) bot. plantă zisă şi vrotilică.
vrăjitor s. m.V. vrăjitoare. Cel ce ştie să facă vrăji.
vrajmă s. f. (daco-gr. vrasma, clocotire şi vrasmos, agitaţie ; compară cu ură). Vrajbă' ură, duşmănie.
vrăjmaş, ă adj. şi s. V. prec. Duşmănos ; duşman, inamic.
vrăjmăşesc, ească adj. V. prec. De, sau ca de vrăjmaş, duşmănesc.
vrăjmăşeşte adv. Duşmăneşte; cu multă ură, cu răutate.
vrăjmăşi (a i se) v.V. vrajmă. A tse) duşmăni; a atentă la viaţa cuiva.
vrăjmăşie s. f. V. prec. Ură ne mpăcată duşmănie mare.
vrăjmăşit, â adj. V. prec. Duşmănit, uiât, prigonit.
vrană s. f. (daco-gr. din fragma, închizătoare, astupătoare—Va fi fost odată frama).
1) Dopul cel mare de deasupra unui butoiu, care dacă este bine bătut, nu lasă să curgă tare vinul pe cep, iar pe măsură ce el se destupă puţin, vinul curge mai lesne; 2i boita în care este bătut acest dop ; 3) urdiniş. — Şi bulgarii zic vrana.
vrâstă s. f. (daco-gr. vlastâ, creştere). I) Etate; 2) dungă, fâşie, vrâstnic, â adj. V. prec. In etate, major, vrav s. n. V. vraf. vrăvul (a) v. vrăfui.
vre particulă (lat. vel, chiar, Încă, şi încă», în compunere arată număr nederminat, aproximaţie de timp: vr’odată, vreunul, vr’o câţiva.
vrea (a) v. V. voi şi vroi. (variantă în care r ţine locul lui 1 din laţ. volo, volui — în vroi). A voi; a doii; a consimţi.
vreasc(url) s. pl. (daco-gr. dela vlastos, mlădiţă, trunchiu de plantă). Beţe uscate, crenguţe uscate, ce servesc pentru a face foc.
—	Slavii zic hrast.
•vrednic (â) adj. (lat. comp. vere j-dignus = în adevăr demn): 1) în adevăr demn; (de laudă, stimă, etc.) 2) harnic; — mai rar aşa om vrednic; 3) (capabil (în stare)— nu e vrednic să facă nimic; 4) robust, sănătos.
—	Şi Slavii zic vrednîi, şi slovean vrednic, om demn.
vrej s. n. (lat dela' virgeus, de mlădiţi, de vergi). Cotor de plantă, vrejul dovleacului, al pepenilor, stă întins pe pământ, (pl. vrejuri sau forma mase. vreji).
vreme s. f. (daco-grec. dela vremd, a tună, a trăsni). 1) Stare atmosferică; vreme bună, vreme rea, vreme întunecoasă, ploioasă, etc.; 2) timp şi măsură de timp : nu-i vreme de pierdut; pe vremea Turcilor ; cu vremea ; 3) anotimp — vreme de iarnă, vremea culesului, seceratului; 4) adv. de vreme, de timpuriu, de dimineaţă. — Şi Slavii au cuvântul uremia, numai cu înţelesul restrâns exact de timp. Sunt puternice indicii că acest cuvânt a trecut dela Daco-Lalini la Slavi ca şi multe alte vorbe, pentru că la origina lui, el arată o stare de timp rea, cu tunete şi trăsnete, de aceea în româneşte este şi verbul vremui, cu înţeles de a fi timp cu furtună, cu ploaie, sau cu viscol, ori cu lapoviţă, formă şi înţeles ce nu există la Slavi. Compusele slave arată numai timp de ex^ sovremenîi, contimporan, vremenno, timporar, vremelnic.
vremelnic, (ă) adj. V. prec. Temporar, vremui (a) v. V. vreme. A se face sau a fi furtună, vânt aspru, ploae cu lapoviţă, viscol (veib unipers. ca şi plouă, etc.).
vrere s. f. (din vrea şi vroi). 1) Voinţă ;
2) dorinţă.
vreun, vreuna pron. (lat. vel unus). Oarecare, cineva.
vroi (a) v. (lat. volo, velle, volui). 1) A voi, a vrea; 2) a dori; 3) a consimţi; 4) a avea intenţie.
vro.
911
vul
vrotillcă s. f. (daco-gr. dela vrattd (vraf-tiliki)=a clocoti). Bot. Plantă de leac, bună pentru dureri de stomac, luată ca ceai.
vrut, (ă) adj. (dela vrea). Voit, dorit; vrute şi nevrute, vorbe distractive, tachi-nări — spune vrute şi nevrute (că adică de-ar ofensa pe cineva, nu este ceya voit, ci involuntar, din glumă).
vuet s. n. V. vui. Zgomot surd şi prelung, ca al tunetului ce abea se aude (mold. huet).
vui (a) v. (onomat. dela sunetul prelung vuuu!!). 1) Â face sgomot tare prelung şi surd; 2) a răsună, a se face ecou — vueşte valea. 3) a face mare gălăgie (mold. hui).
vulcan s. m. (dela numele zeului mitologic Vulcanus (fiul lui Joe sau Jupiter şi al Ju-nonei) zeul focului şi al infernului; in latineşte însemnând şi foc, flacără). Munte, care prin o deschizătură din vârfu-i, aruncă la epoci diferite, flăcări şi materii arzătoare, sau uneori numai cenuşă ori fum; vulcani, sunt în vecinătatea mărilor ca: Vesuviul în Italia, Etna, etc. Sunt şi vulcani ce nu mai aiuncă lavă, s’au stins; 2) fig. temperament aprig, aprins, violent; 3) fig. imaginaţie înflăcărată, f. vie; 4) fig. pericol înăbuşit care ameninţă — mai ales despre o mişcare revoluţionară sau despre răsboiu — stăm pe uulcan.
vulcanic, (ă) adj. V. prec. De sau dela vulcan; fig. foarte aprins, vioiu.
vulcanizâ, (a) v. (fr. vulcaniser;. A face o vulcânizaţiune.
vulcanizaţîune s. f. (fr. vulcariisation—dela vulcan). Prepararea cauciucului cu ajutorul pucioasei spre a putea rezista căldureî şi frigului.
vulg s- n. (lat. vulgus). Mulţime, popor de rând, gloată.
vulgar', (ă) adj. (lat. vulgaris — V. vulg.) 1) Comun', obştesc, obicinuit; 2) fig, ordinar, josnic, mojicesc; 3) a poporului, a mulţimei; s. n. cel comun, ordinar, josnic.
vulgaritate s. f. V. prec. 1) Starea, calitatea celor vulgare; 2) fig. cuvânt, expresie sau faptă ordinară, josnică.
vulgarizâ (a) v. (fr. vulgariser — V. vulg) 1) A face să fie cunoscut şi înţeles de mulţime, de poporul de jos — vulgarizarea ştiinţelor ; 2) a răspândi, a populariza ; 3) fig. senz rău a face vulgar, a înjosi.
vulgarizator, (oare) adj. şi s. V. prec. 1) Cel ce vulgarizează; 2) cel ce are talent de a vulgariza (1, 2).
vulneră, (a) v. (lat. vulnerare). A răni (f. rar întrebuinţat).
vulnerabil, (i) adj. i dela lat. vulnus, rană,
fr. vulnerable). 1) Care poate fi rănit; 2) fii. care poate fi atacat, care are un cusur, o parle slabă şi i se poate atinge cu o vorbă ori prin publicitate.
vulnerar, (â) adj. (fr. vulneraire, dela lat. vulnus, rană). Pentru vindecat răniit—plantă sau medicament vulnerar.
vulpe s. f. (lat. vulpes). 1) Animal sălbatic cu botul ascuţit, de mărimea unui câne, dar cu picioare mai scurte şi cu coada mai lungă şi stufoasă; vine pe lângă casa omului şi mănâncă păsări; 2) pielea acestui animal cu păr roşcat şi stufos; 3) fig. om viclean,şiret (ca vulpea care se furişează şi care anevoie poate fi piinsă; ea îşi face vizuina cu mai multe eşiri; 4) vulpişoară, varietate de struguri (plăcuţi vulpei sau roşcaţi ca părul vul-pei).
vulpesc, (ească) adj. V. prec. De vulpe, sau ca de vulpe; f ig. şiret, viclean.
vulpoiu s. m. V. prec. 1) Vulpe de parte bărbătească; 2) vulpe mare ; 3) fig. om foarte şiret,
vultan s. m. (variaţie a vorbei vultur, cu înţeles augmentativ). Vultur mare, uliu mare; fig. sold. viteaz, erou.
vuitoare s. f. V. vâltoare.
vultur s. m. (lat. vultur). Zool. Pasăre răpitoare foarte mare, ce trăeşte mai mult pe piscuri de munţi, are putere de a rădica un miel in ghiarele ei; izbeşte şi pe om; 2) emblemă de biruinţă la Romani şi care se vede şi pe medalia antică ce reprezintă Dacia-Felix; 3) emblema împăraţilor bizantini; apoi emblema altor state europene; 4) vulturul pu crucea în plisc este emblema veche a ţării româneşti şi astăzi a statulili Român; 5) vultur alb, roşu, negru, insignă de decora-ţiuni: primi la Ruşi şi Sârbi, a doua ^şi a treia la Germani; 6i fig. erou sau om superior ; 7) ochi de vultur, ochi ageri sau pătrunzători, departe văzători; mare pătrundere şi prevedere ;cum vulturul dela o foarte tnare înălţime vede micile vietăţi de pe pământ ; 8) imagine sau sculptură ce reprezintă vulturul.
vulturesc, ească adj. V. prec. De vultur ; ca de vultur.
vultureşte adv. Repede', cu iuţeală şi aprig ca vulturul.
vulvoare s. f. (lat. dela volvo, vorlvere, a învălătuci, a rostogoli, învârti). 1) Flacără mare de foc, ce se agită învârtindu-se; 2) fig. strălucire ca de pară de foc; 3) fig. Vâlvă, agitaţie, zgomot.
vulvoiat, (ă) adj. V. prec. 1) Sbârlit; 2) fluturând, agitându-se ; cu părul vulvoiat.
vur
912
vut
iurtă s. f. (lat. dela voluta, v.Autare, a rostogoli, votutatio, rostogolire». 1) Cu vurta— în cantitate totală (termen de vânzare) cât se vede fără numărătoare sau cântărire : marfa se vinc/e şi cu vurta, adică toată câtă se vede şi cum se vede fără aregere; fig. turnând mult, în cantitate mare, toarnă cu vurta. ^ Acest cuvânt în Mold. se pronunţă hurta, şi a trecut şi la Poloni hur-fem.
vuşcă s. f. (lat din avus, bunic, strămoş, ca strămoş, ca macedo-rom. avuşu (moşu), scurtat vuşu (vezi moş, femenin vuşca). Bă-
trână, babă, (ca băbuşcă) — aplicat mai mult ironic la servitoare, bucătărese — vuşte. 01-ten. Banat.
vutcă s.f. (rus. vodka, rachiu) diminutiv din vodă — apă — apuşoară?! )Vişinată, li-cheur, sirop cu rachiu.
vuvui(a) v. (amplificat din wi, vuiet vezi). A vui prelung, a răsună tare şi înăbuşit—fo-cui vuvuie in sobă, vântul vuvuie, etc. vuvulre s. f. V. prec. Acţiunea dea vuvui. vuvuit s. n. V. prec. 1) Acţiunea de a vu-vui; 2) efectul sau răsunetul vuvuirei: bubuit.
w
W s. m. (dublu oi. Literă ce se întrebuinţează numai în unele numiri streine, dar care se pronunţă ca V.
walon (sau valon) adj. Cel ce este din părţile de sud ale Belgiei; s. m. locuitor din aceste locuri.
warant s. n. (fr. warante). comerc. Reci-pisă pentru depunerea de mărfuri într'un dok sau în depozite publice sigure — warantul se poate negocia ca şi poliţa prin andosare.
watt, (pl. waţi) s. m. (engl. watt). Măsură ‘de putere şi cantitate electrică—voltometru.
watinan (vatman) s. m. Conducător de obnibus, tramvaiu £au automobil.
wisky s. m. (engl. whiskei). Rachiu de orz sau de secară — săcârică.
whist (pronunţ, vist) s. m. (engl. whist = tăcere). Numirea unui joc de cărţi, ce se joacă de patru persoane, doi contra doi.
wlskl s. m. (engl. wiski). Gabiioletă uşoară cu două roate foarte nalte.
wolfram s. m. (engl. wolfram), chim. Acid tungstic natural, întrebuinţat pentru fabricarea oţelului sau tungstenului.
X
X s. m. 1) Litera a 23-a din alfabet (se întrebuinţează în puţine vorbe ca : examina, expune; în vorbele vechi derivate din latineşte sau greceşte unde se află sunetul x, el a fost înlocuit cu j ca în vârtej (vortex), sau cu s în: sul — (gr. xylon), sau şase (lat. sex) etc. 2) cifră latină însemnând numărul 10; 3) semn algebric sau matematic însemnând cantitate sau număr necunoscut şi care este a se obţine prin calcul;- 4) fig. persoană necunoscută, un oare care, un om fără importanţă, fără valoare; 5) razele X vezi rasă.
xenofil s. şi adj. (gr. xenos, strein; phi-los, amic). Iubitor de streini.
xenofob s. m. (gr. xenos, străin, pfiobos, spaimă). Cel ce se teme sau nu poate suferi pe străini.
xenofobie s. f■ V. prec. Sentimentul xenofobului.
xenoman s. m. V. urm. Cel ce iubeşta prea mult pe străini şi lucrurile străine, xenomanle s. f. (gr. xenos, străin, mania, nebunie). Iubire excesivă de străini şi lucruri străine.
xifoid s. şi adj. (gr. xiphos, suliţă). Anat. Apendice in partea de jos a sternului.
1 xilofon s. lî. (gr. xylon, lemn; phâne, sunet, voce). Instrument simplu muzical, format ! din mici scândurele de lemn, de felurite ! .esenţe şl dimensiuni, în cari bătând cu un i ciocănel sau cu mai multe, se obţin sunete | de gamă muzicală şi se pot cânta uşor mici I cântece.
J xllograf s. m. V. urm. Cel ce face xilo-! grafie, gravor în lemn.
! xllografic, ă adj. V. urm. De xilogiafie.
xllograf le s. f. (gr. xylon, lemn; grapho, \ zgârie, a scrie). Arta de a săpâ, gravă în ! lemn, spre a face stampe de imprimat.
Y
913
Yac
Y
Y s. m. (numita i-grec). Litera a 24 din alfabet; se întrebuinţează numai în prea puţine nume proprii streine din limba greacă, sau din englezeşte, ttc. ca: Ypsilante (Constantin); York, oraş în Anglia şî familie de duci englezi; New-York, oraş capitală a Sta-telor-Unite din America.
Yankei s. m. Numire dată englezilor de •
pieile roşii din America, ce pronunţau astfel diform numirea de Englez.
Yacht (scris în forma streină V. iaht). Yard s. m. (engl. yard). Măsură de lungime engleză, egală cu 91 de centimetri, ytrla s. f. V. urm. Oxid natural deytrium. Ytrium s. m. chim. Metal rar ce se găseşte în miniereuri în tovărăşie cu cerium; corp simplu chimic.
z
X s. m. Litera a 25-a, cea dela sfârşitul alfabetului.
za (plur. zale) s. f. (dela lat. vulgară zaba, platoşă). 1) Mic solz, discuşor metalic, din acele ce formau pieptarele ostaşilor din antichitate ; 2) verigă dinţi’un lanţ; 3) pieptar sau cămaşă de sârmă sau de lănţuşor, cu mici sau mari plăci de metal, cum purtau ostaşii medievali spre a fi apăraţi de lovituri şi împunsături; fig. platoşă, armură de apărare: cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară. Alexandri.
zabală s. f. (daco-gr. dela z , ballo). (dia-ballo), a băgă între). 1) Lanţ din două fiare mici, ce se bagă în gura calului, spre a-1 putea stăpâni şi conduce cu frâul sau cu hăţurile ; 2) bubă ce se face la colţul buzelor la om, având coloare albă, ca o rosătură de zăbală — Şi Ungurii zic zabola. zăbălos, oasă, adj. V. prec. 2. Cu zabală. zăbăluţă s. f. (dimin. din zabală). Lănţişor răsucit, prins de capetele zabalei pe sub falca de jos a calului, spre a-1 struni — strună.
zăbavă s. f. (daco-gr. comp. za, foaite pau6~& opri, a reţine). Oprire prea mult timp, întârziere. — Rusesc zabava — distracţie ; au şi Ruşii verbul zabavlti, egal cu rom. zăbovi.
zăbavnic, ă adj. s. şi adv V. zăbavă. Tardiv, care întârzie la lucru; greoiu — zăbavnic la treabă ca şi la vorbă.
zabet s. m. (turc. zabit). Vechia. Administrator, guvernator.
zabic sau zăpic s. n. (slav din zapeci, a coace tare (peci). Mălaiu (turtă) frământat cu untură şi copt în ligaie. Olten.
zăbtău s. n. (lat. sub-velum = pânză în-vălitoare de desupt), 1) Ţol mare de cânepă, pentru vânturat grâne, legume; 2) cergă de cal, cergă lânoasă, lăţoasă; 3) fig. mold. câne mare, lăţos şi bleg.
zăbovi (a) v. V. zăbavă. A se opri, a sta, mult undeva; a întârzia. — Şj Slavii zic zăboviţi, a împiedecă, întârzia — în care şuti xul ti se vede adăugat la forma română zăbovi.
zăbovire s. f. V. prec. Acţiunea de a zăbovi şi efectul ei.
zăbovi tor, oare adj. şi s. Care zăboveşte, zabrac (sau zavrac) s. n. (din vorba zarvă, în loc de zarvac). Strigăt de ocară, certare— i-a tras un zavrac, i-a tras o ocară, o ceartă.
zăbran s. n. (lat. suft-pro. num--sub răsturnat). Pădurea rară, din care s’au tăiat şi s’au luat prea mulţi arbori.
zăbranic s. n. (daco-gr. din zopheron, întunecos, sumbru — zopheronic). 1) Crep, maramă anume neagră, cu care ’şi acoper faţa femeile când poartă doliu; 2) fig. poet. întunecime; doliu.
zăbrea (mai des plur. zăbrele) s. f. (lat. dela sepes, gard, barieră—seperia, de gard, de barieră). 1) Drug de fer la fereastră sau la uşă; grilaj de fereastră; 4) grilaj cu zăbrele.
zăbun s. n. V. şubărşubun sau şăbun). 1) Haină lupgă fără mâneci, în formă orientală, pentru bărbaţi ca şi pentru femei, ce se încheie la spate (cum se purta în vechime); 2) haină scurtă, vătuită (mai ades cu lână), a-vând mâneci tot la fel şi bună pentru iarnă (cum poartă unii ţerani).—Şi Turcii au zypun, haină de casă.
zăcământ s. n. (din zăcea. însă format după fr. gisement). Aşezarea straturilor minerale în coarja pământului—zăcăminte petrolifere.
zăcare s. f. V. zăcea. 1) Şedere îndelung culcat în pat din cauza boalei; 2) boală zăcaş şi zăcăş, ă adj. (dela zăcea) 1) Care stă mult culcat, de pare că ar zăcea; 2)vin-decativ, rău; 3) persistent, câre nu se dă dus, stăruitor într’una ci să obţină ceva — stă zăcaş pe capul meu; 4) se mai zicea zăcuşi (Mold.) soldaţilor de tot neamul, depe
58
zăc
914
zăd
vremuri, ce treceau prin ţară şi daţi în cuar-• tir, zăceau de geaba şi doar consumau — nişte zacăşi.
zăcăşealâ s. f. V. prec. 1) Starea de zacăş; 2) ură, prigonire (dela a sta înti’una de câra cuiva).
zăcăşie s. f. V. preced.
zăcătoare s. f. (dela zăcea). 1) Putină foarte mare în care stau strugurii înainte de a-i pune în lin, sau în care stau prunele ori tescovina de fermentează până să se fabrice rachiul sau ţuica; 2) vase foarte mari, buţi dela 500 decalitri în sus, care nu se mişcă depe postamentul lor din pivniţă şi în cari se păstrează vinul; 3) piatra de moară ce stă locului pe când deasupra ei se învârte?* e altă peatră ce macină; 4) adj. care zace bolnav în pat.
zâcător, oare adj. V. zăcea. Care zace, stă in pat, fiind bolnav.
zăcea (se zice şi zace) (a) V. (lat. jaceo, jacere, a fi întins jos, a zace bolnav). 1) A sta mult timp culcat, întins pe pământ: arborii bătrâni zac la pământ, doborâţi de furtună; 2) a sta culcat în pat din cauză de boală; 3) a fi bolnav — a zăcut de găl-binare; 4) a fi înmormântat — aici zace,... (formulă de epitaf).
zăcere s. f. 1) Acţiunea de a zăcea; 2) boală, bolire.
zacherlină s. f. (din germ. zacke, ţepuşă de înţepat — citit ţake şi ţackerlin). Numirea unui praf pentru stârpirea insectelor, ce se prepară din o plantă insecticidă, ce creşte în cantitate mare în Caucaz şi prin Dalmaţia.
zacuscă s. f. (rus zakuska, gustare—prefix, za şi kusati, a muşcă, sau kvşati, a mâncâ). Gustare — puţină mâncare la prânz sau înaintea prânzului; — la Ruşi zakuska constă din mezeluri, icre, etc. gustate la luarea aperitivelor, ce premerg aşezarea la prânz sau Ia cină.
zăcut, â adj. şi s. V. zăcea. Şezut mult bolnav în pat — a murit nezăcut; s.n. Zăcere, bolire, îndelungată.
zadă s. f. (lat. din taeda, aşchie de brad, torţă de brad — s’a pronunţat ţeada şi apoi zeada, zadă). 1) Aşchie dintr’un fel.de brad foarte răşinos, care îndată ia foc şi apoi arde ca o torţă — ca să vizităm o peşteră, tre-bue să aprindem zade; 2) bot. speţa de brad, cu fruct oval oblong având nişte solzi simetrici, frumos şi regulat aşezaţi.
zadar (în) adv. prefix za (prefix augu-mentativ din I. greacă za = foarte) şi dar (dăruire). Liter; foarte de dar, de geaţn, în deşert, fără urmare fără reuşită, fără suc-
ces, fără folos. — Această vorbă este şi la Slavi, în deosebi la Ruşi, compusă la fel ca şi în româneşte din za şi datom sau daru, din rom. dare, (do,—dare latin)=dăruire— deci baza o vedem în daco-latină, deşi a luat la Ruşi forme diferite ca za-darno, za-damii, însă forma dam, se află (din dare latin) şi în italiană in darno, ca şi rom. in-darn: in dam răsună vocea-mi de eco repeţită. [Eminescu].
zădărf (a) v. (lat. diform, din se-torreo, a se-aprinde). 1) A aţâţă, a întărită, a irită — zădărăşte cănii să latre; o bubă umflată se zădărăşte de vânt sau de mâncări acre.
zădarnic, ă adj. V. zădar. 1) De nici un folos, de geaba; 2) frivol, iluzoriu; 3) adv. în zădar.
zădărnici (a) o. V. zădar şi zădcrnic. 1) A face să fie în zadar (o acţiune); 2) a împiedecă, a tărăgănâ o lucrare a altuia), a dejuca (planul cuiva).
zădărnicie s. f. V. zădar. Deşărtăciune, ceea ce este iluzoriu — zădărnicia lucrurilor omeneşti.
zădărnicire s. f. Acţiunea de a zădărnici, zădărnicit, ă adj. împiedecat; tărăgănat; dejucat.
zadie s. f. (rus zadi, îndărăt, înapoi). Mold. Trans. Fota dinapoi.
zăduf (pentru zăduh) s. n. (pref. za, foarte (grec za) şi duh = aer, sau respiraţie V. duh). 1) Aer greu de respirat din cauză că e prea cald; 2) căldură năbuşitoare; 3) fig. greutate, necaz (care te sufocă). — Şi Slavii zic zaduh; au şi alte compuse de aici.
zăgan s. m. (turc zagan, uliu) Uliu de stârvuri (Milvus).
zăgaz s. n. (daco-gr. pref. za, foarte, kat-hexâ, a opri, a reţine, (prin scurtare: za-katxâ şi za-katx — zăgaz). 1) Construcţie tare ce are de scop a opri în loc, a închide o apă curgătoare sau a ţărmuri o apă stătătoare ; 2) stavila apei dela moară; 3) dig' pentru a abate cursul unei ape; fig. stavilă oprire, rezistenţă. — Sârbii zic zagat.
zăgăzi (sau zăgâji) a 1 o. V. prec. A pune un zăgaz propr. şi fig.
zăhăi(a) v. (daco-gr. dela zugheo, a fi aşezat unul lângă altul; a luat înţelesul a aşeză îndesat, a înghesui unul lungă (sau peste altul). 1) A înghesui, a da ghes;
2) a aşeza înghesuit lucrurile; — le zăhă-eşte prin unghere de nu le mai găseşti. Mold.
zăhâlt, ă adj. V. prec. 1) Aşezat înghesuit;
2) ascuns, pitulat; 3) zorit, s. n. acţiunea de a zăhâi.
azh
915
z am
zahăr s, n. (lat sacchcu um, zahăr; gr. snkchar, din sanscrit sarkara). 1) Substanţă albă sfărâmicioasă şi foarte dulce, extrasă din trestia de zahăr sau din sfecle; 2) aceiaşi substanţă conţinută în mai puţină cantitate în felurite cereale şi fructe — alcoolul extras din bucate este un produs al zahărului ce ele conţin. zaharea s. n. V. zaherea. zaharlcâ s. f. (din zahar, zaharic (d). Ce este făcut din zahăr; bomboană, acadea, cofeturi.
zaharină s. f. (dela zahăr lat. saccharum). Preparat chimic, numit şi sulfimidia ben-zoica, ce este de 300 ori mai dulce de cât zahărul, fără să aibe proprietăţile nutritive ale zahărului; în multe preparate dulci este pusă adeseori zaharină în loc de zahăr.
zaharisi (a | se) v. (dela zahăr). 1) A prepara cu zahăr; 2) a conserva într’un uşor strat de zahăr — fructe fierte in zeama lor cu zahăr şi apoi păstrate se zic zaharisite; 3) a se solidifica, cristaliza, zahărul în dulceaţă în loc să rămână lichefiat; 4) fig. form. iron. a trece spre bătrâneţă.
zahamiţă s. f. Vas sau cutie în care se păstrează zahăr.
zaherea s. f. (turc. zahirC, provizie, aliment'. 1) Proviziuni pentru iarnă; 2) provizii în vite şi cereale ce se dau Turcilor în timpii} vasalităţii voivodatelor române; 3) Mold. act. nutreţ de cereale (porumb, orz) în anume cantitate zilnică, ce se dă vitelor pe lângă fân, paie sau strujeni.
zalf adj. (turc zaif, slab, infirm), indispus trist.
zaifet (şi zaiafet) s. n. V. ziafet. zaîflâc s. n. (turc dela zaif, slab, infirm). Indispoziţie, zale s. pl. V. za.
zalhanâ s. f. (turc zalhana = casa jupui-torului (?). Baracă unde se taie vite, abatoriu ; — în Mold. se pronunţă săhană: zâfoagă s. f. V. urm. Şnur, aţişoară colorată, ce se aşează ca semn între foile cărţii, la anum? pagină ce trebue găsită lesne (mai ades la biserică o pune cititorul sau cântăreţul, spre a găsi îndată bucata de citit sau de cântat).
'^"zalog s. n. (slav za, pentru, log—(lojiti) a pune, a aşeză — deşi lojiti, este din baza latină, locito, locitare = a pune, a aşeză). I) Amanet; 2) ostatic; 3) fig. garanţie.
zălog! (a) v. V. zălog şizăloagă). 1) A pune zălog, amanet; 2) a aşeză zăloaga.
zămberec s. n. (forma turcească a lui ţum-buruc, sau cimburuc V.).
. zamă s. f. V. zeamă.
zâmbi (a) v. (din slav rus zub, dinte — a zubi = a arăta dinţii). A surâde, a fi vesel; fig. a fi frumos şi strălucitor — florile zâmbesc, la razele de soare, când a trecut furtuna.
zâmbet s. n. V. zâmbi. Surâs, zambilă s. f. (lat. dela simila, floare zisă şi ometiţă). Bot. Numirea plantei din fam. liliaceelor, care primăvara face floare încărcată cu multe floricele ce au miros tare şi plăcut (Hyacinthus orientalis).	—
zâmbire s. f. Acţiunea de a zâmbi, zâmbitor, oare adj. V. zâmbi. 1) Surăzitor, care zâmbeşte propr. şi fig. zambol s. n. V. zimbil. zâmbre s. f. pl. (daco-gr. de/a symblesis încleştare — symblâs, care se izbeşte unul intr’altul). Boală la cai, ce constă în încleştarea fălcilor, din cauza umflăturii gingiilor ; fig. a face zâmbre, a dori foarte mult (ce nu poate obţine) — din care cauză ar căpăta lboala cailor, zâmbre — se zice şi despre ucruri de mâncare, cum şi despre orice dorinţă — face zâmbre după puţină dulceaţă; sau face zâmbre âă se ducă mai curând acasd. — Greşit s*a crezut că ar fi acest cuvânt derivat din slavul zub, dinte.
zamfir s. n. Diformare pop. a vorbei safir. . zămisli (a) v. (slav dela traducerea vorbei latine' conceptio — zămislire şi plăzmuire a mihţei — prin slavul zamâsli = cugetare, concepţie cu gândul; din pref. za şi măsli, gând, cugetare). A concepe propr. şi fig. a plăzmui.
zămislire s. f. V. prec. Acţiunea de a zămisli propr. şi fig.
zămislit, (ă) adj. V. prec. conceput, piăz-muit.
zămislitor, oare adj. V. prec. Care zămisleşte, concepe, propr. şi fig.
zămori 'a—se) v. (laţ. din se 4- mori, a muri; a sî omorî). Mold. 1) A se mortifică, a suferi mult; 2) a se hrăni prost; 3) a arătă pe faţă o expresie de durere, neplăcere sau desgust;—4) dela vorba zamă, zămori (mold). a stoarce de tot zeama.
zămos, oasă adj. V. zeamă. 1) Care are multă zeamă (suc); s, m. 2) bot. pepene galben.
zamprraglu s. m. (tui c djamparadji=care aleargă (după femei). Craidon, ştrengar.
zamparalâc s. n. (turc djamparalyk). Ştrengărie, destiânare, (cuvinte dispărute din uz).
zămurcă s. f. (dela zeamă). Zeamă ură-cioasă, scârboasă.
zân
916
zăp
zână s. f. V. zină.
zanat s. n. (slav zaniatie, ocupaţie). 1) Meşteşug, ocupaţie; 2) felul de îndeletnicire» obiceiu (Banat).
zănatic, ă adj. (dela vorba zină, zinatic, luat de zine — ca şi lunatic, etc.) Preocupat de gânduri, zăpăcit, distrat, nebun.
zănătld (a se) V. prec. A fişau a deveni zănatic.
zang! interj. (Onomatop.). 1) Imitarea sunetului atingerii sau lovirei unui corp metalic ; 2) sunetul spargerii unui geam. zăngăneală s. /. V. zăngănit. zăngăni (a) o. V. prec. 11 A face într’una sunetul metalic zang! 2) a sună clopotul sau clopoţelul; 3) a produce sunet de armuri metalice. '
zăngănit s. n. V. prec. Acţiunea de a zăngăni şi efectul ei.
zăngănitură s. f. V. prec. Zăngănit prea mult.
zânghl (a) v. V. zâmbi (dialect mold.). zănoagă s. f. (diformare din sân, sânoc). Sinuozitate, vale înfundată între munţi sau dealuri.
zăpăceală s. f. V. urm. 1) Nelinişte; 2) confuzie; 3) desordine ; 4) desorientare.
zăpăci (a |. se) o. (lat. din ex — pace; pacare = a des-linişti). i) A (se) produce nelinişte mare sufletească; 2) a (se) produce confuzie sau desordinfe; 3) a (se) desorientâ, a (se) încurcă.
zăpăcire s, f. V. prec. Acţiunea de a (se) zăpăci şi efectul ei.
zăpăcit, ă adj. V. prec. 1) Turburat, neliniştit ; 2) confuz; 3) desordonat; 4) des-orientat.
zăpadă s. f. (daco-gr. prin forma zaphas, zaphados, pentru grecescul niphas, nip-hados, ninsoare şi nipliâ, a ninge, înlocuind cuprefixul za = foarte). Ninsoare. — Penii u cei ce. susţin că zăpada ar fi slavul za-padati = a cădea jos, de unde zapad, cădere, scoborârea soarelui, apusul — trebue a le aminti că Slavii de sud ca şi Ruşii, nu au acest cuvânt; ei zic sneg, deşi cunosc bine zăpada; deci nu puteau împrumuta Daco-Latinilor o numire ce nu o au ei tuşişi. Vezi omăt.
zăpârste s. f. (lat. din se } persto, per-stare = a se opri, a sta pe loc). Copilul cel din urmă născut.
zăpăuc, ă adj. V. zăpăci. Ameţit la creier; zăpăcit; s. m. prost, tâmpit.
zapcă s. f. (slav din zubka, zubok = din-ţişor). Olten. şi Trans. Intinzător (în lat) a pânzei, în apropiere de locul unde se bate
cu spata, şi care este o vergea cu nişte din-ţişori de metal la amândouă capetele.
zăpeea s. f. (dela zapciu). Execuţie de zapciu, pe cale administrativă. (vechiu).
zăpcl (a) v. (dela zapciu). A face administraţie ca zapciu ; a execută pe cale administrativă, cum făceau zapciii.
zapcie s. f. V. zapciu. Cancelaria zap-ciului — subprefectura. Vechiu.
zapcjlâc S. ii. V. urm. 1) Funcţiunea de zapciu (subprefect); 2) măsuri administrative luate de zapciu; 3) împilări de administraţie a zapciilor vechi.
zapciu s. in. (lat prefix, sub şi cîc, = a grăbi şi a chema în judecată). Fucţionar administrativ, inferior magistratului de judeţ, care pentru abateri, chemă sau aducea în judecată, la reşedinţa judelui sau judeţului pe cei vinovaţi — deci îndeplinea funcţiunea de suprefect de judeţ, sau administrator de plasă de astăzi (numai astfel se înţelege şi denumirea de judeţ, iar nu de prefectură, a districtului de azi). 2) agent executiv neînduplecat; 3) apoi a ajuns sergent, gardist care totuşi deferă judecăţii abaterile dela legi). — Cuvântul acesta vechiu, aproape ieşit din uz, s’a-crezut că este turcesc, pentru că şi Turcii zic zabtcy ; dar se vede bine că %) era întrebuinţat în felul de administraţie judeţiană /oarte veche şi probabil s’a menţinut şi întrebuinţat şi de Turci, după cucerirea Bizanţului şi după supunerea ţărilor române, unde judele şi judeţul sunt numiri latine.
zapis s. n. (slav zapis — înscris — dela pisaţi, a scrie). înscris ; act de cumpărare; act de vânzare, chitanţă, (vechiu eşit din uz).
zaplan s. m. (lat. din baza cippus, stâlp — cu augmentativul an, după ce trecuse prin diminutivul cippulus, stâlpuşor) = stâlpan sau stâlpoiu, cu pronunţia ţip pentru cip—ţi-plan). Om mare şi nalt ca un stâlpoiu.
zaplaz s. m. (lat. din baza cippus, stâlp cu dimunitivul cippulus, stâlpuşor şi cu pronunţia ţip pentru cip — ţippulus şi ţiplus). Mold. Gard făcut din stâlpuşori. — Şi Rutenii zic zaplaz.
zapodle s. f. (lat. sub podio ipodiunn — sub movilă). Locul dintre movilele de hotar ale unei moşii.
zapor s. n. (lat. din sub-orior, a sub-izvorî). Trans. Desgheţarea apei în primăvară; puhoiu de apă din topirea zăpezii, formând izvoare.
zăpsl (a) v. (dela zapciu — V. zăpci). 1)
A fi prins de către zapciu (mai ales asupra unui fuit sau infracţiuni); 2) fig. a simţi şi
zap
917
zăr
a prinde — l’au zăpsit câinii când a sărit gardul. Mold.
zapt s. n. (dela zapciu, ca şi zăpcea ca şi zăpsi). 1) Surprindere, apucare de către zapciu; 2) confiscare, sechestru pus de zapciu Vechiu.
zăpuc s. n. (lat. diform din suffoco — a înăbuşi — prin forma sufuc). Căldură năbu-şitoare; aer sau abur năbuşitor, sufocant.
zăpuşeală s. f. (din zăpuc, pentru forma zăpuceală). Căldură aer sau abur care sufocă, înăbuşă.
zăpuşi (a | se) v. (din zăpuc, pentru ză-puci). 1) A (se» sufoca de căldură, de abur; 2) a se produce zăpuc.
zar s. n. (persan zar (sar) = superior, deasupra). Cub mic de os, având pe cele 6 feţe numărul de puncte respectiv 1 până la 6, cu care se joacă la jocul tablelor, sau la alte jocuri de noroc, după numărul de puncte ce întâmplarea face să fie pe faţa de deasu-pra.
zăr s. n. V. zer.
zară s. f. I (din vorba zer). Zerul gros, ce rămâne din smântână ce s’a bătut, spre a scoate untul, sau din laptele din care s’a scos untul, zară s. f. 11 V. zare.
zaraf s. m. (lat. collybus, zarafie din gr. kolluvos, ban, prin formele ciolav, ciaraf,— pentru ko = cio vezi korax = cioară, pentru • cio = zo vezi ciob = zob) Bancher; actual schimbător de bani.
zărăfie s. f. V. prec. Casă de schimb de monede.
zaraflâc s. n. Câştigul zarafului; comisionul pentru schimb.
zare s. f. V. zări. 1) Lumină slabă ce se iveşte, ce se vede abia — o zare de foc ; 2) transparenţă — se vede in zare dacă este pânza prea subţire ; 3) depărtare, vedere întinsă; 4) orizont; 5) culme de deal sau de munte. V. şi zări.
zarf s. n. (tlirc zarf). Suport de metal, lucrat in filigran, pentru ceaşca de cafea.
zărghi (a | se) v. (lat. dela surgeo, sur-gere, a sări). A sări din minţi, a se zminti.
zărghit, ă adj. V. prec., Sărit,^ ieşit din minţi.
zarif adj. (turc zarif, însă din gr. za foar te ryphos, supt). Mold. Subţire, elegant.
zări (a se) v. (lat. din se-oriri, = a (se) răsări, a apare). 1) A se vedea puţin ; 2) a (se) vedea in depărtare; 3) a începe să se vadă; 4) a răsări.
zărlre s. f. Acţiunea de a (se) zări. zărit, ă adj. V. prec. 1) Văzut puţin ; 2) abia- văzut în depărtare.
zărlşte s. f. V. zare. Zare largă, orizont întins.
zârnă s. f. (lat. din ternus (terrenus) pământiu, negru ca pământul conf. ţernă).
1)	Bot. Plantă cu fructe negre otrăvitoare ;
2)	pământ foarte negru. (După alţi ar fi o veche numire daco-greacă prodiorna, ale-borum nigrum).
zărnat, ă adj. V. prec. A avea negreală în jurul ochilor (după o boală). Vezi numirea geografică Tierna în Dacia.
zârni (a | se) v. V. prec. A şe înegri şi micşoră ca fructul de zârnă; 2) a se face vânăt pela ochi.
zărnoaică s. f. (dela zârnă, plantă otrăvitoare). Fig. vrăjitoare.
zarnacadea s. f- (turc zerinkade — potir de aur — narcis). Bot. Floare de narcis.
zarpâ s. f. (turc zerbaf, din zer, aur bafta, ţesut). Stofă brocat; haină din acea -stofă (vechiu, dispărut).
zarpalatlc, ă adj. (din zarvă). Zăpăcit; gureş vorbăreţ.
zarvă s. f. (daco-gr. siirva, sau surba = tumult, zgomot). 1) Zgomot mare, gălăgie ; 2) agitaţie, mişcare mare zgomotoasă; 3) lătrat zgomotos.
zărvul (a) v. V. prec, A face zarvă, zarzăr s. m. (gr. zerzalon). Cais cu fructe mai mid şi cu miezul sâmburelui amar. Transilv. prun corcoduş.
zarzără s. f. V. prec. Fructul zarzărului (1 şi 2).
zarzavat s. n. (lat. comp. sero, a sădi, savat (suavat) plăcut la gust şi la miros». 1) Plante ce se cultivă anume pentru a da gust şi miros bucatelor, sau pentru gustul lor mirositor: pătrunjel, mărar, ceapă, usturoii», ardeiu, pătlăgele (spre deosebire de legume) în Olten. şi Mold. zise şi mirodenie şi mi-rodie; 2) pl. tot felul de legume şi verdeţuri cultivate ; 3) fig. iron. ornamentaţie prea înflorata şi fără gust. — Şi Turcii şi alte neamuri din peninsula Balcanilor zic zarzavat.
zarzavagiu, oaică s. Vânzător de zarzavaturi.
zasc s. n. (lat. susque — încă sus). Lemnele pe cari se aşează sus dela pământ bu-ţile cu vin în pivniţă, zăstip s. n. pentru răstimp. zaţ s. n. (germ. satz, din boden-zatz, = aşezare, deposit). 1) Alcătuire din litere, aşezarea literelor tipografice spre a forma cuvinte şi rânduri — compoziţie tipografică ; 2) drojdie (de cafea). Olten. zatcă s. f. pentru zapcă.
I zăticneală s. f. V. urm. A nelinişti, a strică ticna.
zăt
918
zâv
zăticni (a | se) v. (pref. ză, pentru să, se (lat. ~ex) şi ticni din ticnă, linişte). A nelinişti. a strică licna, a deranjâ din lucru.—Şi Bulgarii zic zategnu, dar nu trebue cofundat cu slavul zatknuti, a ciocni, a se lovi, a se poticni.
zaton s. n. (rus zaton, înnecăciune, loc inundat). Baltă improvizată, iaz pentru ţinut peştele in timp de iarnă.
zău! interj, (daco-gr. zeu, vocativul lui zeus, numele lui Jupiter). Confirmare, prin invocarea ca martur a zeului suprem; jură-mânl pe Dumnezeu, că este aşa — după cum se zice pe legea mea, pe onoare, etc.
zăuş s. 72. (daco-gr. zâos, vioiciune). 1) Fugă nebunească a calului, ambalare; vânt (mold.) — a lua (calul) zăuş ; 2) fig. nebunie, agitare turbată. Olten.
zăvadâ s. f. (lat. dela subfundo, a clădi, aşeză). Adăpost pentru vite în timp de iarnă; oprelişte, închisoare.
zavaz s. n. (pref. za şi vază). Partea văzută, faţa dela haină.
zaveazdă s. f. I (slav zaveska, atârnătoare, dela viezati, a legă). Vechiu. Perdea, cortină.
zaveazdă s. f. II (slav zvezdct, stea). Stea metalică pe sfântul potir.
zăvelcâ s. f. (lat. pref. ză, pentru se şi relata, încinsă, învelită). Fotă dublă de încins şi învelit împrejur. Olten.
zaveră s. f. (slav za-vera — pentru credinţă, religie). Revoluta greacă din 1821, pornită în ţările române contra turcilor, în numele credinţei, religiei creştine ; — fig. revoluţie, turburară.
zavergisi (a se) v. V. prec. A face zaveră fig.
zavergiu s. m. V. prec. 1) Soldat i in ceata de revoluţionari a lui Ipsilante, care a făcut zavera la 1821 ; 2) revoluţionar; 3) fig. neastâmpărat, gâlcevilor.
zavistie s. f. (slav zavisti, însă din lat. ex-a-visito — a nu vedea ; ca şi slavul nena-videti). 1) Invidie, gelozie; 2) intrigă.
zavistios, oasă adj. V. prec. 1) Invidios; 2) intrigant.
zavistui (a) v. V. prec. A invidia, a avea zavistie.
zăvoadă s. f. V. zăvadă. Atârnătoare culme de pus pe ea rufe, obiele, etc.
zăvod s. m. (daco-gr. kion-votes, din kiăn, câne, notes, păstor). Câne mare de păstor, care merge cu turma.
zăvod s. n. (slav din zavoziti, a tians-portâ). Total de 100 chiagnri de pescărie, zăvoiu s. ti. (din şuvoin). Loc inundabil j
unde cresc sălcii sau pădure de sălcii pe acest loc. — Şi Sârbii zic zăvoi.
zăvor s. n. (daco-gr. dela sumforeo, a uni, a împreuna). Drug de fer sau de lemn, ce-se vâră în dosul uşii sau porţi spre â o încuia; încuietoare. — Şi Slavii zic zăvor.
zăvort (a) v. A închide cu zăvorul; fig. a se zăvori, a sta închis în casă, retras.
zăvorit, ă adj. V. prec. 1) încuiat cu zăvorul ; 2) fig. închis, retras, tăinuit, zavrac s. n. V. zabrac. zavragiu s. f. V. prec. Certăreţ, gâlcevilor; zâzâi (ă) v. (onomat. dela sunetul zzz!! ce fac unele insecte). 1) A bâzăi, a face zgomot de albine sau alte insecte; 2) a pronunţa sunetul z în loc de alt sunet.
zâzăit s. n. V. prec. Acţiunea de a zâzâi şi efectul ei.
zbârci (a se) v. V. sbârci. zbor s. n. V. sbor. zburli, zbârli V. sbârli. zdravăn, ă adj. V. sdravăn. zdup ! interj. V. sdup ! zeamă s. f. (daco-gr. zema, fertură şi suc). 1) Suc din fructe sau plante; 2) apa în care s’a fiert carne cu puţină sare, — zeamă de puiu; 3) supă, borş, fiertură; 4) parte lichidă — ou cu zeamă — ou ne răscopt; 5) sos de bucate.
zebră sau zebru s. (fr. zebre). Animal din Afiica de sud, dejmărimea catârului, cu părul gălbui şi cu dungi negre în curmeziş peste tot corpul.
zece adj. num. şi s. f. (lat. d'ecem). Număr ce arată nouă unităţi plus una, sau de de două ori cinci: zece lei; mai multe zeci de care, saci, etc.
zecimal, ă adj. V. prec. Care se calculează sau se subîmparte din zece în zece — număr zecimal.
zecimală s. f. (dela zece prin fr. decimale). Aritm. Subdiviziune cât a zecea parte din-tr’un întreg.
zecime s. f. V. zece şi urm. 1) A zecea parte din întreg; 2) fiscal, dare către judeţ sair comună, cât a zecea parte d:n darea către stat.
zeciueală s. f. (dela zece). Ceea ce se ia ca bir, impozit, una din zece din avutul omului, — dijmă din vechime.
zeclul (a) o. V. prec. A lua zeciueală, dijmă.
zee s. f. (scurtat din zeiţă). Zeiţă, zână. zefir s. m. (gr. zephyros). Vânt plăcut, uşurel, dinspre apus ; adie zefirul. zefir s. n. O pânză foarte subţire de şţică. zeflemea s. f. (turc. zevklenme, batjocură)
919
zef
zet
Ironie, luare în râs ; glumă, luare peste picior.
zefletnisi (a) v. V. prec. A (ace zeflemele, a lua peste picior, a ironizâ, a lua In râs. zeflemist s. m. Cel ce face zeflemele, zefliu, e adj. (turc zevkli). Vesel, bine dispus (eşit din uz).
zeghe sau zeghie s. f. (lat. medieval seda din lat. setula, păr aspru). Haină largă, nu prea lungă, din dimie albă cu cusături de găitan negru, cum poartă Oltenii ţerani. — Şi Ungurii zic jegenye.
*	zeghioiu s. n. Zeghie mai mică, mintean
(din Prahova).
zeiţă s. f. (deia zeu sau zău). 1) Divinitate păgână de parte femeiască, — zeiţa fru-museţei este Venus sau Afroida ; 2) fig. femeie foarte frumoasă.
zeitate s. f. (dela zeu). Zeu, divinitate din mitologia păgână.
zel s. n. (fr. zele, lat zelus, dela gr. zelos, care trage către ceva). Râvnă, sârguinţă mare de a face ceva.
zelator s. m. (fr. zelateur). Cel ce lucrează cu zel.
zelos, oasă adj. şi adv. V. zel. Cu zel, cu zâvnă.
zemos, oasă adj. V. zeamă. Cu zeamă ; s. pepene galben. Mold.
zemnic s. n. (slav zimnik, de iarnă, dela zima, iarnă). Bordeiu in pământ pentru a 'păstra murături şi provizii pentru iarnă.
zend, ă adj. (dela zenda, cartea sfântă cu învăţăturile religiei Perşilor). Pe limba în care este scrisă cartea sfântă a Perşilor.
zenit s. n. (fr. zenith). Astronom. Punct considerat ca cel mai nalt pe bolta cerească, adică drept deasupra celui ce observă cerul; fig. cel mai înalt grad la care s’ar putea ajunge.
zepelln a. n. (dela contele german Zeppe-lin, inventatorul helicei adaptate la balon). Balon, dirijabil mare, cu forma orizontală, ce duce greutăţi şi oameni.
zer s. n. (lat serum). Lichid ce rămâne din lapte, după ce s’a scos brânza sau caşul, zernat, ă adj. V. zărnat. zero s. n. (fr. zero, din arab. elf con = gol). 1) Semnul aritmetic (0), care .nu are singur nici o valoare, dar măreşte de zece ori cifra în stânga căria se aşează ; 2) nimic — rezultatul este zero; 3) om fără nici un merit, nulitate ; 4) grad de temperatură' care arată frigul când începe să îngheţe apa, sau când începe topirea gheţei. zernat, ă adj. V. zărnat. zestre s. f. (daco gr. zâstra, legătură, cu-
vânt ce trebuia să corespundă latinescului legatum, avere, dăruinţă prin testament cuiva. 1) Banii şi averea ce primeşte dela părinţi sau rude, cu forme legale, fata care se căsătoreşte; averea dotată a femeei; 2) fig. averea cu care este dotată o instituţie ; legat;
3)	fig. iron. obiect rumas din vechime.
zeţar s. m. (germ. setzeri. Tipogr. cel ce zeţueşte.
zeţui (a) v. V. zaţ. tip. Cel ce culege şi aşează literile tipografice spre a forma cuvintele şi textul de tipărit.
zeţuit, ă adj. V. prec. Compus din litere tipografice spre a se imprimă ; s. n. Compunerea din litere tipografice.
zeu s. m. (lat. deus, dela Zeus, numele Iui Chronos, sau Jupiter ori Joe). 1) Divinitate din mitologia păgână; 2) fig. Dumnezeu; 3) fig. om cu calităţi extraordinare; fiinţă adorată ; 4) idol. zevelcă s. f. V. zăvelcă. zevzec, acă. (mold. zăbzec) adj. (lat. sub-siccus = mai prejos decât prost—sub-sec). Neghiob, zăpăcit. — Şi Turcii zic zevzec.
zgfti (a i se) v. (lat. din scio, pentru scindo, a despică). 1) A deschide ochi din somn; 2) a se uita fix şi mult; 3) a deschide o rană, etc.) Mold.
zgftlt, ă adj. V. prec. Ce se zgâieşte, 1—3 Mold.
zgâria (a) v. V. sgăria. zgftţăl (a) v. V. sgăţăi. zgomot s. n. V. sgomot. zgripţuroalcă s. f. V. sgripţ. zgură s. f. V. sgură (de asemenea şi alte vorbe cu zg, să se caute la sg).
zl (ziuă) s. f. (lat. dies, prin pronunţia z pentru d, ca şi la zeu, zece). 1) Timpul de dimineaţa până seara, sau dela răsăritul până la apusul soarelui; 3) munca unui lucrător dintr’o zi; 4) plata cuvenită pentru moaca de o zi; 5) serbarea onomastică, patronul unei persoane: — la ziua lui am petrecut bine;
6)	pl. viaţa: i-a răpus zilele; 7) pl. timpul: in zilele acelea (in vremea aceea) evan-ghel.); in zilele lui Ştefan Vodă s'au plinit acestea; 8) zi bună, traiu bun —n’am avut zi bună cât am stat cu el; 9) zi cu zi, zile întregi; întruna 10) a doua zi, în ziua ce a urmat, sau care va urmă; 11) ae zi, oentru serviciul de zi— sergent de zi; 12) cât toate zilele, enorm; 13) a scăpa cu zile, a scăpa dela moarte; 14).o muri cu zile, a muri în plină putere de viaţă; 15) a face zile fripte, a face neajunsuri, a necăji, tortură; 16) zile lucrătoare, zile în care se lucrează şi nu e sărbătoare.
zel
920
zid
— Zilele săptămânei au numiri după cum erau închinate de latini zeilor păgâni sau astrelor: Luni (Luna); Marţi (Marte); Mer-curi (Mercur); Joi (Joei; Vineri (Venera)! Sâmbătă (ebraic Sabath = ziua lui Sabaot, a lui Dumnezeu Tatăl); Duminica — Domi-nica, a Domnului (ziua); poporul adaugă a-desea la aceste numiri vorba sfânta: sfânta Luni, sfânta Mercuri, sfânta Vineri.
zeiafeţ s. n. (lat din dies-festa = zi de sărbătoare—prin transf. d în z; vezi zi şi fr. fete). Petrecere cu mâncări, băutură, lăutari— ca la zi de sărbătoare, la nuntă, zi onomastică etc. — Acest cuvânt se aude şi ia Turci, dar compunerea lui este latină bizantină.
ziar s. n. (dela zi, după forma Jr. journal, dela jour a= zi). Gazetă ce apare zilnic şi în care se scriu faptele ce ‘se întâmplă în ţară şi în străinătate.
ziarist s. m. 1) Cel ce scrie cuprinsul care apoi se tipăreşte în, ziar; 2) director sau proprietar de ziar; 3) colaborator la redactarea ziarului.
ziaristică s. f. 1) Ocupaţiunea ziaristului ; 2) exigenţele profesiunei de ziarist. 1 zlbelină s. f. (fr. zibeline). Zoo/. Animal din Siberia zis şi jder, şi samur.
zibetă s. /'. (lat. Viverra zibetha, fr. ci-vette). Zool. Animal mic din Africa, produce un lichid cu miros de mosc. zicală s. f. (dela zice). Zicătoare, proverb, zicaş s. n. (dela zice). Lăutar care cântă şi cu vocea şi care spune, în timpul cântărei vorbe sau versuri de haz.
zicătoare s. f. (dela zice) 1) Proverb, sen-tenţă, vorbire figurată adeseori, cuprinzând o învăţătură bună, un îndemn sau o mustrare: lupul păru ’şi schimbă, dar năravul, ba; cine sapă groapa altuia, cade singur în ea; etc. etc. i vezi o asemenea colecţie de zicâtori, în care se rezuma morala şi filosofia poporului românesc).
zicătură s. f. (dela zice). 1) Cântare (mai ales cu instrumente de lăutari); 2) strofă spusă de zicaş; 3) vers, sau frază scurtă, veselă, spusă în timpul horei şi în cadenţa jocului, de vreunul din jucători.
zice (a ! se) v. (lat. dico, dicere, plin z=d). 1) A se spune, a se vorbi; 2) a comunică o cugetare, a transmite părerea; 3) a opina ; 4) a ordona; 5) fig. a cânta (mai ales din fluer sau din instrumente de lăutari); 6) a exprima prin scris — ce zic gazetele; 7) a spune versuri, vorbe de spirit în timpul horei; 8) va să zică, deci, aşa dar;
zicere s. f. V. prec. Acţiunea de a zice şi efectul ei; vorbire; fig. sentenţă, proverb.
zid s. n. (lat. dela situs, alcătuit, clădit, ridicat — din verbul sino, a aşeză). 1) Părete zidit, clădit din cărămidă sau din peatră; 2) părete gros de cetate; 3) fortificaţie de apărare ;
4)	fig. apărare puternică — fac zid din piepturile lor în jurul patriei; 5) joc de copii de-a zidul : copiii se ţin şir de mână, apoi cel de la un capăt conduce şi trece tot şirul pe sub braţele ultimei şi a urmăloarelor grupe până ce tot şirul ajunge întors cu faţa încotro erau spatele, iar mâinile fiecărui se ţin de ale vecinilor stând cruciş peste pept— astfel nemişcaţi formează zidul.
zidar s. m. V. prec. Cel ce ştie să zidească păreţi şi case din cărămidă, peatiă, tencueală sau ciment.
zidărie s. f. V. prec. 1) Zid construit din cărămidă; 2) totalitatea păreţilor unei construcţii; 3) mare construcţie, zidi (a) v. (lat. dela situs, clădit, ridicat).
1)	A clădi, a construi păreţi de cărămidă, peatră, cu mortar sau cu ciment; 2) a închide în corpul unui părete; 3) fig. a creâ, a face— Dumnezeu a zidit lumea.
— Slavii zic zidati, fără să aibă baza zid, dar au însă alte forme ca; zidanie, zidire, sozdateli, ziditor.
zidire s. f. V. zid. 1) Clădire, construcţie ;
2)	acţiunea de a zidi; 3) creaţiune — sunt mii de ani dela zidirea lumei; 4) creatură, făptură — şi el este zidirea lui Dumnezeu.
zidit, ă adj. V. prec. 1) Clădit, construit (din cărămidă, peatră); 2) fig. conformat, constituit fiziceşte.
ziditor s. m. V. prec. 1) Constructor; 2) întemeetor, fondator; 3) fig. creator — ziditorul lumii.
zigomorfe s. pl. (gr. zygon, care împreună» morphe, formă). Bot. Plante cu forma împreunată.	%
zigzag s. n. (fr. zigzag—deîa gr. ziogon— jug). 2) Linie cu cotituri, formând unghiurj alternative intrate şi eşite (ca jugul); 2) fig. lucrare sau mişcare neregulată, cotind într’o parte şi înlr’alta.
zlllsit s. n. (dela sită, greaţă, silisit, în-greţoşat). Boală de copii la timpul înţărcării, Mold.
zilnic, â adj. V. zi pl. zile. 1) De fiecare zi; 2) adu. necontenit, în fiecare zi, zîmbl (a) v. V. zâmbi. zimbru s. m. (daco-gr. dela simbles, izbitor (un animal contra altuia). 1) Bour sălbatic, cu pieptul lat şi lăţos, miţos (cum este şi pieptul leului), care foarte rar se mai vede. (Un exemplar rar era în grădina zoologică din Viena). El trăia prin munţii Carpaţi —
zim
921
zin
de aci marca Moldovei; 2) marca principatului Moldovei — jan cap de zimbru; 3) fig. poetic Moldova; 4) fig. erou. — Şi Slavii zic zăbri.
zlmişcă s. f. V. zu mişcă. zimţar s. m. V. urm. 1) Dintarul dulgherului ; 2) obiect zimţat; 3) ban cu zimţi; ban (fig-)-
zimţat, â adj, V. urm. Cu zimţi, zimţi s. pl. (din dinte, dinţi, zinţe, zinţi (zimţi) d — z ca în dies zi deus, zeu, însă se aseamănă cu slav. rus. zubţi, dinţişori. I) Dinţişori, crestături ascuţite; pe marginea unui^ ban de metal; 2) marginea monede1 astfel dinţată; 3) Mold. şi Trăns. tindeche *
4)	colţi ascuţiţi crestaţi în metal, peatră, lemn; 5) colţii ferăstrăului; 6) crestături în pietrele de moară; 7) creneluri de cetate.
, zimţul (a) v. V. prec. A face zimţi sau a' ascuţi, ori îndreptă zimţii.
zină s. f- (daco-gr. dela numele mitologic zen, zena -r forma dorică a numelui lui Zevs (Jupiter), fiul lui Chronos— de aici zen e erau acele divinităţi ce serveau lui Zen — de ex. Apollon se mai chema şi Zenophron). 1) Fiinţă închipuită de imaginaţia poporului ca o fecioară veşnic tânără şi nespus de frumoasă ; — despre zîne se vorbeşte în basmele, poveştile, 'poporului şi ele sunt ca muzele din mitologia clasică, sau ca feele, din poveştile occidentale; ele apar îmbrăcate în alb, locuesc în palate strălucite şi în a-propierea pădurilor sau apelor, sunt iubitoare de cântece şi jocuri şi au atribuţiuni şi denumiri ce derivă din ele, ca: zina apelor, zina florilor, zina câmpului, zina sau fata din Dafin, zina zinelor, cosinzeana şi Ileana cosinzeana (aceasta din urmă amintind' de Helena), care are părul de aun 2) fig. fată sau femee foarte frumoasă; 3) Trans. pl. iele ; 4) Banat numiri de plante: părul zinelor = colilie; florile zinelor, răchitan ; carul zinelor, amică ; ciurul zinelor, turtă, etc. — Dela această vorbă sunt multe nume proprii femeieşti Zina.
zinatic, ă adj. (dela zină — luat de zine, ca şi luat de iele, sau ca lunatic, etc.) V. zănatic.
zinc s. n. (germ. zink). Metal alb albăstriu, care amestecat cu alte metale, se întrebuinţează la facerea de vase, la acoperit casele, obiecte de artă, etc. etc.
zlncografie s. f. (din zinc şi gr. graphâ, scriu). Arta de a tipări cu table de zinc, în care s’a gravat o figură, un desemn.
zlncogravură s. f. (din zinc şi gravură). Arta de a gravă, săpâ, în zinc, prin procedeu
chimic, după ce pe placa de zinc s a luat o imagine prin fotografiere, apoi se spală cu substanţe corosive, zing&ni (a) v. V. zăngăni. zlerl s. f. pl. V. zori. zis, â adj. (din zice). 1) Ce s’a spus; 2) rostit, spus pe derost; 3) supranumit.
zisă s. f. V. prec. Vorbă spusă; înştiinţare» zicere — am venit după zisa logofătului.
ziuă a. f. V. zi- 1) Bună ziua, urare de a petrece o zi bună, salut obicinuit în timpul zilei (nu noaptea) — am fost ziua, m’am du» în timpul zilei; 3) ziua mare, în plină zi; 4) ziua namiaza mare, ziua în timpul amiezei; 5) adv. cu ziua, pe timp de o zi;
6)	onomastica — c ziua lui.
zizanie s. f. (daco-gr. zizanion, neghină). 1) Bot. Neghină ; 2) fig. desbinare, vrajbă — bagă zizanie intre oameni, aruncă discordie, vrajbă,
zlac s. n. (dela silă, silac). Bot. Floarea vântului. Mold.
zlătnac s. n. (slav dela slomati, a sfărâma j din lomati). I) Sfărâmat, fărâmiţat; 2) fig. frânt, sdrobit (de oboseală). Mold.
zlămăcui (a | se) v. V. prec. A (se) face zlătnac propr. şi fig.	f
zlămăcuit, ă adj. V. zlâtmac. l) Fărâmiţat,— carnea a fiert până s'a zlămăcuit; 2) fig. sdrobit (de oposeală).
zlătar s. m. (slav dela zlato, aur (zoloto). 1) Aurar; 2) ţigan aurar.
zlătărie s. f. V. prec. Locul unde stau aurarii.
zlataust adj. (slav zlato, usta,). Gură de aur — se zice Sf. loan zlataust (biser.).
zlot s. m. zlato sau zoloto = aur). 1) Ban de aur — florin de aur; 2) ban de argint de 30 parale. Vechia. zmalţ s. n. V. smalţ. zmeu s. m. V. smeu. zmeură s. f. V. smeură. zo s. m. Numirea notei a 6-a din gama muzicei orientale bisericeşti. V. pa.
zoaie s. f. (dela seu (său). Apă sâoasă, unsuroasă, în care s’au spălat vasele de bucătărie ; apă murdară în care s’au spălat rufe. zoală s. f. V. zolire.
zoană s. f. (dela lat. zea, un fel de grâu— zeana). Pleavă de grâu siu boabe seci de grâu sau de ovăz.
zoavă s. f. (fr. dela zouave — de zuav (haină). Scuiteică, vestă de zuav.
zob s. n. (diform, din ciob, prin ţiob). Sfărâmăturâ, ciob.
zobi (a) v. V. prec. A sfărâmă propr.
Şi fig-

zob
922
zop
zobit, ă adj. V. prec. Sfărâmat, zobon s. n. V. zăbun. zodiac s. n. (gr. zodiakos). 1) Zonă circulară depe sfera cerească, pe unde parcurge aparent soarele In cursul unui an şi pe care se află succesiv 12 constelaţiuni, ce corespund celor 12 luni ale anului şi anume începând cu Ianuarie: = Vărsătorul de apă, peştii, berbecele, taurul, gemenii, racul, leul, fecioara, cumpăna, scorpia, săgetătorul, capricornul (despre cari poporul crede că au influenţă determinantă asupra caracterului şi destinelor celui ce se naşte în una sau alta din aceste zodii, adică în luna corespunzătoare); — 2) reprezentarea acestei zone cu figurile corespunzotoare; 3) carte în care se spun şi se explică zodiile, zodiacal, .ă adj. V. prec. De zodiac, zodiar s. n. V. zodiac 3. zodiăş s. m. V. zodie. Cel ce spune, explică zodiile; ghicitor după zodii.
zodie s. f. (gr. zâodia, firea animală). 1) Unul din cele 12 semne sau constelaţiuni ale zodiacului; 2) destinul vieţei unui om, potrivit lunei şi zodiei în care s’a născut; 3) fig. stea sub care s’a născut (după credinţa poporului); 4) firea asemănătoare cu a unui animal — în zodia porcului, cel care se îngraşă, îi merge bine, are noroc, zodler s. m. V. zodiaş. zo| (a | se) v. (V. zoaie). A (se) spălă nu îndestul, sau cu apă prea puţină ori murdară, zoii (a) v. (daco-gr. za, foarte, ly, a spălă).
1)	A spăla rufele tare, frecându-le cu săpun;
2)	fig. a mustra mult. — Slavul zoliti, prin sufixul ti adaus la zoii, arată că vorba zoii este luată dela Daco-Latini.
zolire s. f. V. prec. Acţiunea de a zoii. zonă s. f. (gr. zone, cingătoare). Suprafaţă ca o făşie, ce încinge globul pământesc; sunt cinci zone: zona toridă, cea mai ferbinte, în dreptul ecuatorului; zonele temperate una la sud, alta la nord de tropice şi de zona toridă; zonele glaciale, în jurul polului nordic şi sudic al pământului.
zoofit s. n. (gr. zâon, animal; phyton, plantă). Zool. Anima) ce seamănă cu o plantă, cum sunt: coralul sau mărgeanul, buretele, ce cresc pe fundul mării; pl. diviziune a regnului animal de acest fel.
zoografie s. f. (gr. zâon, animal; grapho, scriu). Descrierea animalelor; desemnarea lor.
zoqlog s. m. (gr. zâon, animal, logos, vorbire). Cel ce se ocupă cu zoologia, zoologic, ă adj. V. urm. De zoologie, zoologie s. f. (gr. zâon, animal; logos, vorbire). Partea din ştiinţele naturale, ce se
ocupă numai cu animalele şi cu clasificaţiunea lor; arătând cum se nasc, cum se nutresc, cum se desvoltă, cum şi cât, trăesc, etc.
zoomorfic, ă adj. (gr. zâon, animal; mor-phâ, formă). Privitor la schimbarea formelor în animale.
zoomorfism s. n. V. prec. Metamorfoza în animal.
, zop adj. şi adu. V. zob. Sdrobit, sfărâmat, zopăi (a) v. V. prec. A sfărâmă, zobi. zor s. n. (lat. din se-orior, a se ridică, a începe, a ridică în sus). Vechiu. Asalt, urcare la asalt; 2) grabă, urgenţă; 3) afacere grabnică ; 4) fig. necesitate imediată ; 5) adv. cu zoru, grabnic; 6) fig. la zor, la ceartă — Va luat la zor; 7) a da zor, a sili, a grăbi. — Şi Turcii zic zor, silnicie.
zoralle s. f. (dela zor). Horă ce se joacă grăbit — bătută.
zorean s. m. (dela zori). Zool. Peşte mic de apă dulce cu solzi albi argintii.
zorele s. fz-pl. (dela s. zori). Bot. Plantă ce se întinde pe pământ şi face flori multe roz-violete sau albe, zisă şi rochiţa rându-nelei; floarea zorilor dimineţei.
zorî (a | se) v. (dela zor). A da zor; a (se) grăbi; a îndemnă ; a sili.
zori s. pl. (lat. din se-orior, a răsări, a se înălţă, a se ivi). Lumina ce se ridică pe cer înainte de i ăsăritul soarelui; a bate zorile, a cânta trompeţii deşteptarea la cazarmă. — Baza acestui cu. ânt este aceiaşi ca şi la zări, Slavii au şi ei vorba zaria = auroră, dela zări, care în slavoneşte este diformat în zri(ti).
Zorllă s. f. (dela zâri). 1) Nume de bou, născut în zori de zi; 2) zorii dimineţei, re-văisatul zorilor (în basmele poporului).
zorit, â adj. 1) Grăbit tare; 2) silit, îndemnat ; s. n. zorire. zorire s. f. V. zori. Acţiunea de a zori. zorit s. V zori. Zorile dimineţei. zomăi (a) v. (onomatop. dela sunetul de mici lucruri metalice cari se lovesc — zoi-năescr pintenii, sabia, clopoţeii, cheile, baniii-A produce sunete de lovituri uşoare, metalice ca pintenii, banii, etc.
zornăit s. n. V. prec. Acţiunea de a zor-năi; efectul ei. zorn&ltură s. f. V. preced. zornet s. n. V. prec. Mult zornăit, zorzoanâ [mai des pl. zorzoane] s. f. compus din zorn-sună V. zornăi). I) Atâs-nători dintr’un fel de verigi mici, late, metalice, cari se puneau la urechile cailor spre a zornăi în timpul mersului; 2) bijuterii femeieşti în număr exagerat; 3) adausuri prea multe ca ornament la orice.
.923	* zttp
zovon s. n. (lat. medieval savanum şi gr. mod. savanon = cearşaf, giulgiu). 1) Broboadă mare; 2) Banat şi Dobrogea — hobotul miresei; 3) Dobrogea — giulgiu.
zuav, ă adj. (fr. zouave). Soldat francez de infanterie, care poartă costum Algerian. (Numirea vine din arab zoua-oua, numele unui trib de kabili),
zugrav s. m. (gr. zographos, din zao, a fi viu şi graphein, a scrie — deci liter. cel ce scrie (cu colori) de pare că ar fi viu). 1) Pictor de biserici; 2) văpsitor decorator de Tase ; 3) iron. pictor neinsemnat.
zugrăveală s. f. V. pree. 1) Pictură bisericească; 2) .ornamentaţie decorativă din interiorul casei.
zugrăvi (a) v. V. pree. 1) A pictâ sfinţi, icoane sau ornamente în biserisă ; 2) a văpsi şi decora cu ornamente interiorul casei, zugrăvire s. f. Acţiunea de a zugrăvi, zugrăvit, ă adj. V. pree. 1) Pictat; 2) ornat, decorat cu figuri; s. n. acţiunea de a zugrăvi.
zuliar, ă adj. (gr. mOd. din antic zelaios, gelos). Gelos (cuvânt dispărut).
zulie s. f. zeleyâ, a fi gelos'. Gelozie (cuv. dispărut).
zulipsi (a) v. V. pree. A fi gelos (cuv. dispărut).
zuluf s. m. (gr. mod. dela zalao, a ondulă). 1) Buclă de păr; cârlăonţ; 2) perciune.
zutnaricale s. f. pi (gr. mod. zymarika). Bomboane, prăjituri.
zumişcă s. f. (daco-gr. dela zyme, dos-peală, drojdie — zymizo, a avea gust de dospeală). Mică pânişoară albă, dospită, — pituşcă.
zumzet s. n. (dela onomat. neîntrebuinţat zum, zum!). 1) Zbârnăit, zgomot dela zborul albinelor sau altor insecte ; 2) ciripitul, zgomot de cântare înceată a greierilor şi altor insecte din iarba de cosit.
zup ! interj, (onomat. dela sgomotul scurt şi surd al cădenei sau sărirei de sus).Exprimă:
1) căderea din săritură; 2) cădere drept în picioare din săritura peste gard — zup! peste gard; 3) săritură în genere: supt în spatele lui; zup ! în porumbişte.
zupăi (a) v. V. preced. A sări în sus (jucând).
zupăit s. n. V. pree. Acţiunea de a zupăi şi efectul ei.
zur 1 interj, (onomat, dela sunetul căderei prin lunecare în şir a unor piese de metal, bani, etc). Zgomot de mici piese metalice sau bani ce cad, sau se lovesc, mişcându-i.
zurăl (a) v. V. pree. A face sunetul repetat zur!
zurbă s. f. (daco-gr. dela surba = sgo-mot). Gălăgie, sgomot mare; turbulenţă. — Acest cuvânt nu este turcesc ; cuvântul turcesc zorba, însemnează jucător sgomotos, tot dela gr. surba.
zurbagiu s. m. şi adj. V. pree. Om gălăgios, turbulent, gâlcevitor — de aici i s’a dat şi înţelesul din vechime de revoluţionar. zurbavă s. f. V. zurba. Gălăgie, gălceavă. zurgălău (pJ. zurgălăi) s. m. (daco-gr. din surba = tumult, gălăgie; zurbălău, diformat în zurgălău). Clopoţei rotunzi, închişi ca o nucă, ce au înlăuntru un grăunte de metal, care-i face să sune frumos; — prinşi pe curea, se leagă la gâtul cailor când merg la drum lung, fiindcă se pare că sunetul lor face plăcere cailor.
zuzăl (a) v. dela un onomat nelnfrebuinţat ' zuzt). A face zgomot de muşte, a bâzăi; a face zgomot surd şi zbârnăitor.
zuzet s. n. Faptul de a zuzăi şi sgomotul zuzăirei.
zvăpăiat, ă adj. V. svăpâiat. zvon is. n. V. svon.
zvoni (a 1 se) v. V. svoni. (şi alte cuvinte ce se pronunţă cu zvă... se află la lit. s. svă..).

*•*	\	7'Y' -
"S\
•HARTA
DACiEi
<S\
‘Hlh,'"'*,
<
4
T
Vast
4%m
r4
S\
f* ',//	^
<4^ _
Jlrcobadara
-V>.


(C1
v> >
4.
4 vf?

Ai

,-t^
» O)
-S^iJV
*-o <3	.	=
.a3 a
;	^s>5 -■
/Jgş
/ / Ts
/ v
Ş §ffl'ilissun?'
î ^	•Cersie
''%LargLais
&0ptdtui7M-
r%Napeca-(Ckgihl'Jr ^Potau>say
Aoliriae^
Bunda;
iulu*n/(Aida, | cudava-
j--_ — m	-^rga^nze*
■taimiarbjf* y Ştaw.
■jr.niiairA
&
p j ,•
JElrcda v-<x

Bretona)
,0
\
4
\
\
-Nn
V %
4-
$


alo da.
\\ T//lţ
i •*	/A'*■ *	t^Ti '
Premiahuţjui\a'<%	• (4
1 "Y	î
«““"O	.	U*/
U*,^V
'§IIiTA«<Z<Şs^	xY^'T'"^	■kimjIhs.A TurnahliToş)^)^
=t^.f.r-®^ru%<w0®yui' '
'•• "xV •■">'"	'^(jitstra TzaianA
*■ -rj Ousgrea.) VI Fş£r°->i0ţ. V%/' ^	9
w	v	u - =	^	\ *4 v* \ ipjzo.d/y Jt
„	/	kA> t\	Ci
Laiereia&f*1*^	l’¥%JfFoirieâ ^-44p ' 1 „
xni\r	; S-»#	<5^ #>yt.vjri^ta
f V-


<
W



%'

vaJ^Âohs
~&>
- - —. Drumu.
o
V'l
pct^
Cnilf? crrniait' de Traia: Valuri

. loinism
^Darfshmm
■ i-xf
Dtbki'Sicpohs BiimSşVkilill|Ei.

Această hartă arată cum au venit în vechea Dacie înrîuririle celor două civilizaţii antice: una elenică (greaca), pe căile comerciale, dinspre Marea Neagră
(Pontul Euxin), alta romană (latină), pe calea armelor.
NUMIRI GEOGRAFICE DIN DACIA
Cunoscute înainte de epoca
Abritus (lat. ab-ritiis — la cultul religios, sau la ceremonia şi datina rituală). Localitate unde se practică cultul religios îoman spre deosebire de al cetăţilor greceşti din ţinutul dobrogean; localitatea Armutti de astăzi, pare a aminti pe acest Abritus;
Acidava (lat. dela ctccido, accidere, a tăia (arbori). Localitate pe diurnul roman, la sud de Alba-Iulia (Apulum).
Acidava V. preced. Oraş sau cetate în Oltenia de azi, la vest de Olt.
Admediam (lat. ad-mediam, la mijloc). Localitate unde este Mehadia de astăzi, numire ce pare din o prelungire a sunetului e, în meadia; dar băile termale de aici, fiind închinate* lui Hercules, invocarea latină a acestuia: ME-HE-DEO! pare mai probabil a fi dat numirea Mehadia, care la rându-i a denumit ţinutul vecin Mehediensis, sau Mehedinţi — mehedieni.
Ad-Panonios (lat. = la Panonieni, colonişti din Panonia). Oraş în Banat, mai sus de Mehadia actuală.
Agatirsi (gr. dela agates (agateros) necultivatori de pământ). Numele locuitorilor depe colinele sud-estice ale Carpaţilor, caii creşteau vite, cultivau albinele şi se împodobeau cu aur cules din nisipul râurilor; — obi-ceiu păstrat în podoabele cu fluturi de metal la frumoasele costume naţionale de astăzi, în aceleaşi ţinuturi ale ţării noastre. Vezi harta.
Agnave dat. a-gnav'us = la cunoscutul', Oraş la nord de râul Timiş.
Alba-Iulia (lat. din alba — buna, norocoasa, — lulia, a lui Iuliu). Denumirea din urmă a vechei cetăţi romane Apulum. — Aici Mihai-Viteazul (1599) se proclamă principe al Transilvaniei; tot aici Ferdinand I după răsboiul din 1916—1918, se incoronă rege al Daciei reîntregite, acum cu. numele de România.
romană şi în epoca romană
Aluta (gr. a-lutta, fără turie). Numirea veche a râului Oltu, — din alut, devenit olut, care curge liniştit ; nu face stricăciuni.
Amutria (1%1. din a-mutor, de schimbător, ce se mută — numirea râului Molru (mutor). Oraş cam la gura râului Moţru. •
Antifala (gr. anti-falagx — înaintea stâlpului). Oraş întemeiat de neguţători din Milet (Asia-Mică), unde veneau cu corăbiile lor şi unde este acum Ismailul.
Apulum (lat. a-pullum — la negriciosul). Cetate care apfti, prin contrast, fu numită Alba-Iulia.
Aquae (lat. aquae = al apei). Oraş la nord-est de Sarmisagetuza (Grădiştea de acum) în Transilvania.
Arcldava (lat. din arx, arcis (cu terminaţia arcitua sau arcidua, făcut arcidava) = înălţime întărită, cetăţue, sprijin). Cetate pe drumul primei expediţii a lui Traian în Dacia, unde el a trecut Dunărea în Banatul Timişoarei de astăzi.
Arcobadara (lat. arcus-vadere — trecerea curbei, arcului). Cetate pe râul Prut, în Bucovina de astăzi.
Arutela (lat. a-rutila = la roşioara). Cetate unde se varsă Lotrul în Olt, sau pela mănăstirea Cozia de azi.
Axiopolis (grec. antic, axon-polis = oraş dela mijloc). Cetate-port, cam unde este Cernavoda de astăzi, pe drumul comercial dela Tomis (Constanţa).
Azisis (gr. ant. a-zesls — fără fiertură). Localitate pe drumul primei expediţii a lui Traian în Dacia (prin Banat).
Bersovla (lat. versa-via = calea întoarsă). Oraş pe drumul expediţiei lui Traian (în Banat).
Bizone (lat. bison, bou sălbatic). Cetate la ţărmul Mării-Negre (cam unde este Cavarna de azi). Pe aici s’a găsit în anul 1923 o sculptură, reprezentând în relief un cap de bou,
Dacia
926
Dada
cu stea între coarne, sorbind apă din valurile mării; iar pe fund, un disc rotund, soarele sau o pâne (?); acest relief semănâ cu stema Moldovei.
Blandiana (lat blanda, blânda, blândeana). Oraş la sud-yest de Alba-lulia.
Broutos Vezi Porata.
Bruela (lat dela pruina, brumă, iarnă). Localitate la nord de Alba-lulia.
Burldava (lat. dela burere, a arde, buri-ta-ua). Oraş pe râul Olt (pela Băbeni, j. Vâlcea).
Callatis său Kallatls (gr. antic, kaletes, încântător). Cetate-port lă ţermul Mării-Ne-gre, pela Mangalia de azi.
Capidava (lat. dela capedum, cupă de băut). Oraş pe ţermul Dunării în Dobrogea de azi, pela Topalu.
Caput.Bubali (lat caput, cap, al Bubalii (râu ?). Oisş pe râul Timiş (în Banat),
Carslum (gr. ant. karseon, dela tăere). Oraş-port lângă Dunăre, pe calea comercială dinspre cetatea Histria, dela care Carsium şi din Karseon, a luat numire de - Harsion şi Harsioa = Hârşova de azi.
Castra-Nova (lat. = castrul-nou). Castru roman, la răsăiit de râul Jiu, în mijlocul Olteniei de azi, pe drumul expediţiei â doua a Iui Traian.
Castra-Tralana (lat. — castrul lui Traian). Castru roman unde este astăzi Râmnicul-Vâlcei; — în apropiere, o bisericuţă şi un turn poartă acum numele la Traian.
Cedonie (lat. dela caeduum, care se taie (pădure?). Localitate la Nordul Transilvaniei, pela Sighetul Silvaniei.
Dada (grec. antic, dela vorba dak = a f şti, a înţepă şi a muşcă — numire dată Da-| cilor, pentru că ştiau la luptă să înţepe cu | suliţa şi poate că şi muşcau — cum s’a văzut > şi in ultimul răsboiu, un inamic muşcat la ;■ gât, în spital la Bucureşti). Ţara Dacilor dela ţ Nistru la Tisa şi până la Dunăre şi Marea-| Neagră, pe care Traian o cuceri şi o făcu î provincie roman?, la anul 106 după Christos, J» numind-o Dacia-Felix = Dacia Fericită. Pen-| tru a o apăra de năvăliri barbare, el construi | valuri, şi ridică un monument de intimidare I pentru barbari, vezi Irapeum Traiani. j — Credinţa unora cum că numirea de } dak ar fi dela un cuvănt dav, care ar i însemna rob, dar care nici nu există în ţ greceşte, este o născocire fără temeiu... Danubius (gr. antic Danoubios, din sanscritul dhanus, banc (potmol) de nisip, fiindcă acest fluviu, mai sles la g' ra lui, formează bancuri de nisip) numite şi dune. Din dha-
nus s’a format numirea greacă şi latină Danubius (Danoubios) şi Danubium; iar din dună, s’a format româneşte dunar şi dunărea, Dunărea; in slavoneşte Dunai (care pare românescul dunoiu; şi nemţeşţe donau (care pare a fi românescul dunău ; forma Danubium a făcut un moment credinţa că ar fi un compus latin do-nubium, dă-nori, pentrucă Dunărea dă uneori ceaţă groasă ca norii). Fluviul cel mare, european, în antichitate numit şi Istros, izvorăşte din munţii Schvartz-Wald ( Pâdurea-Neagră) Ducatul Baden, ca mic râuşor numit Brege, apoi trece prin Germania, Austria, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, România, mărindu-şi cursul prin numeroşi afluenţi şi se varsă în Marea-Neagră.
Dionisiopolis (grec. lat. Dionisos — Bac-chus, zeul băuturilor, al petreceiilor şi al ‘ puterei productive a pământului; polis, oraş — oraşul lui Bacchus). Oraş port la Marea-Neagra (Pont-Eusin), unde este acum Balcic, o transformare din Bacchic în Balchic.
Drubetls (Drubeta) — gr. antic dru~\-bethi ridicătuiă, înălţăţură cu stejar). Cetate dacică pe ţermul Dunării, unde este acum oraşul TurnSkSeverin, aşezată pe o înălţime, unde erau numai păduri de stejar — pe Columna Traiană se arată această cetate, şi arbori cu frunză de stejar. Tot acolo şe vede cum a debarcat Traian, cum a făcut un canal din mijlocul fluviului şi a abătut cursul apei la dreapta pe p vale vecină, ce este şi acum, spre a putea construi apoi podul; picioarele cap de pod ce se văd şi acum, sunt zidite în paite cu beton de ciment, parte cu nişte mari cărămizi (circa 60 centimetri lungime) ce poartă pecetea L. V. M. adică Legiunea V-a Macedonică. Aici la capul podului era cetate şi un castru (cazarmă) a Romanilor, ce s’a tot refăcut sub diferiţi împăraţi din Bizanţ. Împăratul Septimiu Sever (an 200 d, Hs.) a aşezat o colonie aici, care se numea Colonia Septimiană Drobetta; este o piatră cu inscripţie, aflată în apropierea rămăşiţei de turn, căruia i se zice Turnul lui Sever, şi care peatră se păstrează la liceul „Traian* în T.-Severin. Vezi Turnu-Severin.
DurostOrum (gr. antic doure-stulos— buştean de stâlp). Cetate port la ţermul Dunării, unde este azi Silistra şi unde erau păduri mari de stejar, cu buşteni buni pentru stâipi.
Gaga (seamănă cu Gaga, oraş în Lidia, poate o colonie din acele părţi). Oraş în Banatul Timişoarei, (compară origina jocului ceardaş).
Dacia
927
Dacia
Get pi. geţi (gr. ant. get6s, cultivator de jjăraânt). Numirea poporului ce locuia şi cultiva pământul in şesul Dunării pe ambele ţermuri; apoi sa’u refugiat pe ţermul stâng; când Alexandru Macedon i-a atacat, abia putea răsbate cu cavaleiia lui prin lacurile lor de grâu, culcându-1 cu suliţele la pământ.
Grisla (gr. ant. dela krisis, separaţie). Numirea veche a râului Criş, care este separat, ramificat: Crişul-Alb; Crişul-Negru şi Cri-şul-Repede.
Giipil (lat. din baza gelus, ger, frig; ge-lidus şi gelpidus, friguros, rece — care din gil s’a făcut giul şi Jiul'. Numirea veche a râului Jiul, cu apa foarte rece.
Halmyris (gr. ant. almyros, sărat). Numirea locului de azi Razelm (lat. re-salem răs-sărat) în Dobrogea.
Hlerasus Vezi Tiarantos.
Histria (dela lat. Hister, Dunărea). Cetate pe lângă balta Zmeia de azi, din Dobrogea.
Istros (gr. ant. Jstros, din baza ist şi is- -toreâ, a explora). Numirea antică a Dunării, care arată că fusese explorată de navigatorii din vechime.
Istros V. preced. Cetate port lângă Dunăre, cam unde este azi Oltfna, în Dobrogea.
Lederata (lat. din laedere, a izbi). Localitate unde trecu Traian pe ţermul stâng al Dunării, în prima lui expediţie conlra Dacilor, prin Banatul de azi.
Largiana (lat. largus, îmbelşugat). Oraş la miază-noapte de Clujul actual.
Marls, Muras şi Maruslos (din sanscritul mar, apă). Numirea veche a râului Mureş de acum.
.Masclianls (lat. mas-cliens bărbat supus). Oraş în Banatul Timişoarei de azi.
Museos (gr. museos, de închidere ca şi gr. buzo, a închide, astupă). Numirea râului Buzeu, care la obârşie este închis în Carpaţi, nu străbate dincolo.
Naparis (gr. ant. Naparis, din nape, vale păduioasă). Numirea veche a râului Ialomiţa de astăzi.
Napoca, (gr, ant. nape, vale pâdt roasă). Oraş pe râul Someş, Clujul de astăzi.
Noviodunum (lat. novi, al noului şi du-num, numirea Dunării (?). Oraş la ţermul Dunării, pe unde este Tulcea de astăzi, în Dobrogea.
Odessos (gr. ant. odos, cale, odeusimos, unde se poate călători). Numirea veche a portului actual Varna din Bulgaria, care a fost trecută apoi portului Odessa din Rusia şi pe caie o menţionăm aici ca vecină cu cetăţile greceşti dela ţermul Măiii-Negre.
Optatiana (lat. din optatio, preferinţă). Oraş între Napoca (Cluj) şi Largiana.
Ordessos (gr. dela ardeusis, care udă). Numirea veche a râului actual Argeş care după unii ar fi din gr. argeş, strălucitor.
Paloda (lat. din paludis, dela baltă). Oraş cam unde este azi Bârladul.
Petrodava (gr. ant petridia, latinizat pe-tridua, pietroasa). Oraş unde este Piatra, din jud. Neamţu de azi.
Pelendova (gr. ant. pelodes, noroios). Oraş la apus de râul Jiu, în Oltenia.
Plnum (lat. pinus, pin, brad). Oraş lângă râul Aigeş, spre Dunăre.
Pons-Alutti (lat. = podul Oltului). Localitate cam unde este oraşul Drăgăşani de azi, lângă Olt.
. Pons-Augustl (lat. = podul lui Augustus). Localitate lângă râul Timiş, la apus de Sar-misagetuza.
Pons-Vetus (lat. podul vechiu). Localitate lângă râul Olt, pela Turnu-Roşu.
Pontes (lat. ponş, pontis, pod). Localitate pe ţermul drept al Dunării, în faţa Drubetei, la capul podului lui Traian.
Pont-Euxlnus (gr. ant. pontos, mare, eu-xenos, găzduitoare de streini). Marea-Neagră cu popoare stieine în jurul ei (nu Greci).
Porata (gr. perates, perate — care este la limită, la margine — numire care pe timpul împăratului bizantin Constantin Porfiro-genitul se diformă în Broutos (Brutos). Numire veche a râului Prutu.
Porolisum (gr. ant. poro, înainte, lisson, neted, şes). Oraş spre nordul Transilvaniei, spre Maramureş, pela Tăşnad (?)
Potaisa (gr. antic poteessa, zburătoarea). Localitate mai sus de Clujul actual.
Pretorla-Augusta (lat. pretor şi augustus). Numirea unor reşedinţe administrative în Dacia, una unde este acum. oraşul Roman în Moldova, alta cam unde este or. Sf. Gheorghe (Sepse-Singiorgiu) în Transilvania.
Rusldava (lat dela rus, câmpie). Localitate în dreapta Oltului, pela satul Rămeşti(?) jud. Vâlcea,
Saliatls (lat. saliatus, preoţie, reşedinţă de preot). Oraş pe dreapta Dunării la vărsarea Cernei sau mai Ia sud (la Porţile de fer).
Samus (gr. ant. samos, grămadă de nisip). Numirea râului Someş de azi.
Sarmisagethuza (dela numele de Sarmis, Sarmaţi şi Getes, Geţi, cetate a Sarmis-Getilor). Capitala Daciei, pe timpul Iui De-cebal, unde este azi satul Grădiştea în Transilvania şi unde in nişte cuptoare de var şi astăzi se aruncă scupturi antice, ce se mai
Dacia
928
■ Dacia
află aici (constatare făcută într’o excursie a efevifor liceului „Traian* când s'a putut lua de acolo o mică statuetă şi o acvilă sculptată în piatră).
Sciţi sau Skiţi (gr. ant^ Skythes, deia skytos, piele de animal (cojoc) (?). Locuitorii din părţile de miază-noapte a Mării-Negre, formând triburi nestatornice şi umblând îmbrăcaţi în piei de animale, fiind ţara lor friguroasă. Scriitorii greci spun că ei nu a.i oraşe, nici sate; trăesc din produsele animale şi nu dfn ale plugăriei. Medicul Hipocrat îi descrie că au: corpul mare şi greoiu, membrele groase şi flexibile, pântecele ; târnând, sunt graşi şi cărnoşi — tip ce corespunde Ruşilor de astăzi, cum arată şi istoricii ruşi, că sunt urmaşi ai Sciţilor.
Seretos (după unii este o variantă a lui Tiarantos, numirea antică a Şiretului, pate însă din syr-reos, confluenţă). Numirea râului Şiret, care are mulţi afluenţi.
Slgldunum (lat. dela seges (segetum), câmp). Numirea pe timpul Romanilor a Belgradului de astăzi (capitala Serbiei).
Sornum (lat. din sorcfium noroiu). Orăşel pe unde sunt astăzi Urzicenii (?).
Stenarum (gr. ant. stenos, strâmt, cu forma lat. stenarum, al strâmtoiilor). Localitate pela trecătoarea Turnu-Roşu.
Tapae (gr. lat. tapes, acoperiş). Oraş la ţermul râului Timiş (Tibiscum) unde trecea drumul roman peste acest râu.
Tiarantos (gr. ant. dia-roiados — care curge din două părţi). Numire a râului Şiret, care primeşte afluenţi din ambele păiii. V. Seretos.
Tibiscum (lat. dela tibia, ţeavă, izvor captat — compară Sibiu). Numirea rîului actual Timiş, sau Times.
Tierna (lat. dela terra, pământ, ca fr. şi ital. terne, terno, închis la coloare, pământiu, — iar Ptolomeu o numeşte Dierria, fiindcă greceşte d .se pronunţă şi z pentru ţ (din rom. ţernă, pământ, de unde şi zârnă, plantă cu fruct negru-verziu şi zer mat, românesc egal cu cernit, ţernit — de aici şi Slavii au cernii, cerno, (terno) = negru). Numirea romană a rîului Cerna, cu apă ternă, ca ţerâna sau ca zărna, ce curge pe la băile Hercu-culane şi se varsă în Dunăre. Această numire lămureşte provenienţa numirei Cerna
şi cernit, ia Români şi la Slavi din baza terra, terna — terna,
Theis sau Tysla (gr. ant. din tegxis, udare, revărsare). Numele îîului Tisa, care are bălţi şi revărsări.
Tomis (gr. anb Tomis, tăiat). Cetate şi port la Marea-Neagră unde este acum Constanţa şi unde neguţătorii veneau cu corăbiile pentru a duce produse din Dacia, probă căile de negoţ. Vezi harta.
Troesmis (dela cetatea Troias, troias, al celor din Troia). Oraş, colonie a Troenilor, unde este azi Măcinul în Dobrogea. — Compară Tyras şi Antifala.
Tropeum-Traiani -(lat. = monumentul lui Traian). Locul în mijlocul Dobiogei, unde era un f. mare monument circular, pe ale cărui bazoreliefe erau arătaţi barbarii, cari năvăleau în imperiul roman prin acest loc, cum erau legaţi de arbori, bătuţi şi făcuţi apoi sclavi. După înfăţişare, se cunosc că erau Sciţi a-ceşti barbari; aceşti sclavi şi servi, învăţau apoi a vorbi latineşte şi astfel se explică" prezenţa Slavilor (Sclavilor) la sudul Dunării, din acele vechi timpuri şi prezenţa cuvintelor latine în limba lor. Acum acest loc se chiamă Adum-Klisi, turceşte omul de peatră, pare însă o diformare din lat. ad-inclusium, din inscripţia ce va fi fost pe monument, spre închiderea năvălirii barbarilor. — Vezi albu-mtil acestor sculpturi, de Gr. Tocilescu.
Tlgras (gr. ant. Tyyras şi Tygros port şi mare oraş comercial al Feniciei). Port şi colonie feniciană la gura Nistrului, unde este acum Cetatea-Albă.-Geţii din aceste părţi se numeau Tyre-Geţi. Vezi haita.
Vitninaclum (lat. vimen, nuea). Localitate în dreapta Dunării, în Serbia de azi, pe unde Traian trecu fluviul, în prima expediţie contra Dacilor. Satul actual Kostolaţ, pare a denumi castellum, cetâţuia cu turn, în care sta de santinelă ostaşul roman şi da semnal, cu | o torţă aprinsă, în caz de năvălire duşmană transmiţându-se astfel semnalul până la Roma.
Zermigura (lat. sermicula, mic sfat). Oraş în Transilvania, între Aquae şi Blandiana, mai sus di Sarmisagetuza. Acestea sunt puţinele numiri geografice, ce se cunosc I din vechea Dacie; dar mult mai multe I vor fi fost acele ce nu ni s’au păstrat.
NUMIRI GEOGRAFICE DIN ROMANIA
Rîuri:
Acbota (lat. ac-poto = de a bea'. Rîu în Basarabia.	•
Agriş (lat. agri, al câmpului — agrestis). Rîu în Transilv.
. Alcalla (gr. ant. alke, forţă ce mişcă). Rîu ce dă lorţă motrice la mori, în Basarabia.
Aliaga (lat. alia-aqua, apa cealaltă). Rîu cu apă puţină. Basar. (turcizat Aii-Aga !...).
Almaşul (lat. almus, de belşug). Rlu în Transilv. şi Mold.
Atnaradia (dela amar, amarat(ia). Rîu cu apă sălcie, j. Gorj.
Ampoele (lat. ambo-eluo — îndoit spală). Rîu ce inundă (spală), în Transilv.
Aranca (dela ară). Rîu dela arături. 1
Aprarlul-Petrica (dela aur şi petricică). Rîu ce conţine în nisipul lui aur.
Azuga (daco-gr. a-zugos = fără jug). Rîu cu albie îngustă între munţi, de nu puteau merge boi înjugaţi.
Baccialia (lat. baca fruct, bacclal dătător de fruct). Rîu în Basarabia.
Bâcu (lat. baca, fruct de pom, şi sămânţă). Rîu folositor sămănăturilor în Basarabia. — Erau şi întărituri cu mari blocuri de peatră pe ţermul lui, pentru linia de arcaşi dela Un-gheni, la Tighina şi se complecta unghiul prin valul dela. Tighina la Prut (vezi harta).
Bahluiu (lat. baca, sămânţă, gr. loyo, ud— compară Vaslui, Covurlui). Rîu ce udă să-mănăturile, în Moldova.
Bahna Rîu ce vine din bahnă, în j. Mehedinţi.
Balasan (lat. palus, baltă, palusan, de baltă). Rîu din bălţi în j. Dolj.
Bâlca Bilca (lat. palucala (palus)—băltuţă) Rîu la nordul Moldovei.
Băngaci (diform, din bun-face). Ritişor la nordul Basarabiei.
Bârlad (lat. per-fatum = de-a latul). Rîu ce curge de-a latul, nu ca alte rîuri din Moldova dela nord la sud.
Bârzasca (dela barză). Rîu în Banat.
Başeul (lat. baca, baceus, de sămănături). Rîu în jud. Dorohoi.
Bega (lat. pecua, pentru vite). Rîu de adăpat doar vitele. Banat.
Berelău (lat. perrduo = spre a spăla). Rîu în Trans.
Berheciu (lat. per-haesum, pe oprire). Rîu mic. Mold.
Berzova (de berze). Rîu în Banat. .
Bicazu (lat bi-casus, cu dublă cădere). Rîu în munţii Moldovei.
Bistra (gr. pistra, apă bună de băut). Rîu în Transilvania.
Bistriţa (diminutiv din Bistra, vezi preced). Sunt multe rîuri cu acest nume şi cu apă bună de băut (şi în golful Salonic se varsă un asemenea rîu); este numai o întâmplătoare potrivire cu slavu bâstro, repede —căci numirile Bistra şi Bistriţa nu s’au transformat în Bâstra.
Bistricioara diminutiv din Bistriţa. Trans.
Bodeasca (lat. din poto, a bea) în j. Dorohoi.	,
Bohotlnu (lat. bufo-tene = conţine broaşte). Rîu cu broaşte. Basar.
Borsca (daco-^r. dela boras, de nutreţ). Rîu în j. Bistriţa-Năsaud.
Borşova ca şi preced. Rîu în Trans.
Botna (lat. poto, a bea). Rîu în Basar.
Braicău (lat. brevicus, puţintel). Rîuşor în Basarabia de nord.
Brateş (dela Broutos, (Brutos) numirea antică a' Prutului — Bruteş). Lac la gura Pru-I tului.
Breaca (daco-gr. dela brelce, orăcăit de broaşte). Lac în j. Iflov.
Bttlba (lat. din volvo, a se rostogoli, învâr-teji) Rîu în j. Mehedinţi.
Buzeu V. antic Museos.
Cacaina (gr. ant. kakos, rău). Rîu cu apă rea (?, j. Iaşi şi Putna.
59
rîuri
930
riiirl
Călina (dela colină). Riu din apa depe coline. Călmăţul (dela calme, culmeţiu). Rîu din ape depe culmi de deal.
Călnar (d. colin(ar). Riu din apa colinelor. Cftlnău (d. colină(u). Riu depe coline. Călnlc (d. colini ic). Rîu depe coline.
Calul (poreclă). Rîu în j. Neamţ. V. Iapa. Cahul (lat. caulae gropi şi caulis, varză (?). Rîu şi lac în Basarabia (p. vărzării ?).
Caplştea (lat. din capesso, a apucă). Rîu ce prinde mici cursuri de ape. Basarab, Caplan (cap, căplean). Mic capăt de rîu. Caradui (din căra, cărădui). Rîu ce duce, in Basarab.
Caraş (daco-gr. cficiras, de plăcere, de binefacere). Rîu în Banat.
Caşinul (lat. casam, căzut, căzător). Rîu de munte în Moldova.
Caşonul (ca preced.) Rîu în Trans. Catlabub (lat. quanto-lavicu (lavo) cu cât spală). Rîu în Basarabia şi lac cu acest nume.
Celeghider (lat. celeriter, repede). Rîu repede în Basarabia.
Cerlina (din ger, geilina, geroasă). Rîuşor j. Hotin.
Cerbinca (dif. şerpinca). Rîu în care apar , şerpi. Basarabia.
Ceremuşul (lat. dela gyrus, gyrum, pe 4 încunjur). Rîu în transilvania.
Cheia (daco-gr. dela cheyn, răspândită).
* Rîuşor în j. Vâlcea.	'
Cerna (Vezi Tierna, antică. Sunt f. multe rîuri în România Cerna (cu apa ternă, pământească, sau neagră ca ţerna).
Chineja (lat. qui-nexa, care este unită). Rîu mic unit cu altul.
Chirghiz (diform, din curge, curghişu). Rîu în Basarabia.
Ciaga (lat. caeca (ceea), ascunsă). Rîu în Basarabia.
Ciorna (diform, din Cerna). Basar.
Cîugura (lat. cicur, blând). Rîu în Basarabia.
Cluhur ca şi preced. Basarabia.
Ciulucul (lat. gelu (culus) = răcişor). Riu în Basar.
Cogâlnlcu (rom. cu -i- câlnic, colnic, depe •colnice, apa). Rîu în Basarabia.
Comorod ca Homorodul.
Copăceanca (dela copaci).' Riu în Basar. Corogea (lat. din eorogare, a aduna). Rîu din ape adunate.
Cof’ozelul V. preced.
Cosuştea (dela coastă, coştiuştea). Rîu din ape depe coaste de deal. Mehedinţi. Costoiul ca preced.
Cotmeana (dela vorba cot). Rîu cotit.
. Covurlui (daco-gr. ko-uora-toyo = încă i udă păşunile). Râu ce inundă păşuni.
Cozova (lat. dela cos, ţreatră — depe pietre, stânoi), Rîu de munte,
Cracău (dela crac, picior de munte). Rîu de munte în Moldova.
Crasna (dela creasta, creastna, depe creste). Riu ce vine depe creste de munte în Transilv. Mold. Muntenia (nu este din slavul krasnii, roşu ?...).
Cricov (dela vorba creacov, dela crac, picior de munte). Rîu în Muntenia.
Crişul V. Grisia în Dacia.
Cubolta (din cu-baltă). Rîu în Basarabia. Cuejoiul (din hui, hueşul, hueşoiu). Rîu zgomotos, în j. Neamţu.
Oaciovut (dela Daci).,Rîu în Muntenia. Dâlcovul (din deluc, dâlucovu). Rîu depe dealuri.
Dâmboviţa (din dâmb, dâmboicea). Rîu depe dâmburi. Muntenia.
Dăsnâţuiul (din dos, dosneţ). Rîu dosit, în J. Dolj.
Delea (dela deal). Rîu depe dealuri.
Dobra (slav dobra, buna; — credem însă că este o scurtare din dâmbra, depe dâmburi). Rîu în Transilvania.
Dobrovăţul (din dumbravă, dumbrăvăţu). Râu din Dumbravă.
Dorna (din lat. torno, a suci, întoarce) în j. Suceava.
Dorofelul (daco-gr. doro-fteos = dăruit de Dumnezeu).
Dolha (lat. din dulcis*, dulca). Rîu cu apă dulce de băut.
Dolină (din deal, dealina). Rîu depe dealuri în j. Dorohoi (şi slav dolina, costişă).
Doftana (daco-gr. dela doft&nai, dăruire). Rîu în Muntenia.
Drabişte (dela drob, drobişte). Rîu ce face droburi, sfărîmă. Basarabia.
Dracula (lat. draco, şerpe). Rîu în Basar. Drajna (daco-gr. dros{ne, rourată). Rîu în Muntenia, jud. Prahova.
Drăghlnlciu (lat. din draco, şerpe — dra-' chiniciu). Rîu în care apar şerpi (?). Dreştioara (dif. trestioara). Riu de bălţi. Drlncea (lat. din trinicia, care vine din trei părţi). Rîu în j. Mehedinţi.
Druţa (daco-gr. drus, stejar). Rîu din locuri cu stejar.
Dulfa (din deal, dealva). Rîu din ape depe deal Basarabia.
Dunărea — Vezi Danubius în Dacia.
Elanul (lat. e din şi lan). Riu de lanuri. Esana (din iaz, iezana). Rîu din iazuri. Ezerul (din iaz, ezeruli. Ca preced.
rîuri
aşi
rluri
Florltohi (din flori). Rîu în Basarabia. Frumuşica (d. frumos). Riu în Basarabia. Galbenu (din galben). Rîu gălbui. Munt GârLa-Mare V. gârlă. In Basar. şi altele. Oeamăna (d. gemen). Rîu Împreunat. Gerul (dela ger). Rîu rece (?).
Gilort (rudă cu Gilpid% din gelu, ger, ge-lorat, rece). Rîu în j. Gorj.
Gkigănul (dela chică, coamă de munte — chicănul). Transiiv.
Glavacioc (lat. glaucuş, glaucicus, verde, verziu). Rîu verziu, j. Vlaşca. •
Goroveiu (lat dela corruo, corruere, a ^râiui). Rîu ce nărue, j. Dorohoi.
Grinţieşu (din grunzi(eş). Riu cu grunzi. Haar (dela hău(ar). Riu în Trans.
Haglder (pare turcesc, dar lat. acidus — aciderus, este acru, sălciu). Rîu cu apa sălcie, în Basarabia.
Hoban (din /top(an). Rîu du ttopuri. Homorod (lat dela humor, umezeală, apă). Rîu în Transiiv.
Horezu (dela muntele Horez). j. Vâlcea. Humorul (lat humor, udeală, apă). Riu Bucovina.
Ialomiţa (lat. din eluvies, apă revărsată— diformat, elumies{a). Rîu.ce se revarsă.
latpug (lat. din eluvio, revărsare de apă— ehwicus (diformat elupig şi elpig). Rîu şi lac mare cu aceiaşi nume, în Basarabia.
Iapa (poreclă arbitrară — vezi Calu). Rîu-«şor în j. Neamţu. (Colu, pare a fi din lat. colluo, a udă — această diformare a provocat numirea paralelă vecină iapa).
Ibâneasa (lat din hiemans, din zăpadă, de iarnă, hîemaneus, dif. imaneus şi iba-neus (ca hiberneus lat.). Rîu din zăpezi, j. Dorohoi.	,
Ichel (lat. e-gelu, din gheaţăt Rîu în Basar. Idnlclu (lat. igniceus, scânteietor). Rîu, în Basarabia.
Ilfovul (lat din eluviolus, revărsăţelul, din eluvio, revărsare de apă Iprin abr. elfioul). Rîuşor în Muntenia, jud. flfov.	f
Illoşova (lat din eluvio, revărsare de apă, eiuvioso diformat). Rîu în Transiiv.
llva (lat. elavo, a uda peste, â spăla). Rîu în Transilvania.
Jaravâţul (lat. diformat gelivus, — gelu, de îngheţ). Rîu rece.
Jljla (lat. din scisa, scisia (scizia)—despărţită). Rîu despărţit ramificat. Moldova.
Jilţul (lat. gelidus, gelitus, îngheţat).- Riu de munte.
Jiul V. Gilpil î.i Dacia. -L&puşul (lat. lapir, peatră — lapeş\ Rîu din munţii pietroşi. Transiiv.
L&puşna V. preced. Rîu cu prund. Basar*
Larga (rom. larg, sau lat. larga, de belşug). Riu în Basar. şi Transiiv.
Leotea (lat lauta, udată). Mold.
Lopatnic (lat. din tonaf(nic) — udător). Riu hi Basar.
Lotarcea (lat Zofaircea) — udătoarea), Riu în Transilvania.
Lotrlţa ca preced.
Lotru (lat lotor, care udă . Rîu ce inundă.
Ludoşul (lat. lotus, udat). Riu. Trans.
Luncaviţul (de luncă). Rîu j. Vâlcea.
Lunga (rom. lungă). Rîu în Basarab.
Mălina (rom. mdi(ina). Rîu cu mâl.
Mamorniţa (diform, din paporniţa, cu papură). Rîu în Bucov,
Mariţa (din mare, măriţa, mărişoară). Rîu în Gorj.
Medveja (slav ar fi medoedl, urs, medueja, ursăreasca; dar este o transformare din lat. mcuiefacia, dătătoare de udeală). Riu la Basarabia.
Mehadia vezi Ad-Median in Dacia.
Milcovul (din r. mâl(cov). Riu mâlos.
Mlletinul (din rom. mâlet(in) — cu mâl mult). Mold.
Mllotlna ca preced. în j. Ilfov.
Miniş (dela mlnăi?). Rîu în Banat
Mislea (lat. misella, slăbuţa). Rtuşor în Prahova.
. Moldova (din vorba mol (mâl, nămol) şi daua (da). Riu care aduce f. mult nămol când se revarsă. Sunt mai multe rluri, chiar în ţări vecine, dar latinescu molis şi do este baza numelui lor.
Moldovlţa V. preced.
Molniţa (rom. mdZ(niţa). Rîu în Bucovina.
MosUştea. (din rom. musfi(şte) ieşi apă la suprafaţă). Rîu de mlaştini.
Motn&ul (lat din motus, turburat, şi mutat
in loc). Rîu în Muntenia.
Motru (lat mutor, motor, care se mută, mişcă din loc). Riu cu curs schimbător in j. Mehedinţi — la obârşia lui dispare sub păr mânţ pe o Întindere mare şi iarăşi apare.
Mureşul V. Maris şi Murqs în Dacia.
Neagra (r. negru). în Oltenia.
Neajlovul (lat. nivis-lavo, ud din zăpadă). Rîu din zăpezi. Muntenia.
Neamţu (lat ne-amicus p. neamici, de nepriitor — opus de ex. lui Almaş — el are drept complectare un alt rîu Nemţişoru. . Cuvântul acesta de neprielnic, este egalul latinescului şi grec. austeros, neprielnic, sec, sterp şi ne explică paralel pe neamţ şi aus-tria(c); nu cum cred Slavii că nemoi şi nemeţ = mut, ar fi denumirea nemţilor. Apo
rîuri
932
rîuri
ca rîul acesta să fi primit nume dela un neamţ (austriac), nu este de loc probabil, ne mai fiind cazuri similare. Unii cred că un neamţ a zidit Cetatea-Neamţului, noi credem că rîul avea numirea când s’a zidit cetatea şi că dela rîu este numirea judeţului, oraşului şi a cetăţii.
Nocorova (lat. din necare, a înecă). Rîu ce îneacă.
Negoiu (lat. niveus, cu nea). Munte şi rîu. Olten.
Negreana (r, negrut. Rîu j. Gorj.
Nehoiu (lat. niveus, de nea). Rîu din nea. Nemţişoru V. Neamţu.
Nereju (rom. /îea(reşu). Rîu din nea. Niaradul (rom. nea(rădul). Rîu^din nea. Transilv.
Nira (rom. rcea(ra). Rîuşor în Banat.
' Nişcovul (lat. m'x(ău) = din ninsoare). Rîu din zăpada munţilor.
Obreja (lat. ob-regio — dela margine). Rîu , mărginaş. Basarabia.
Ocniţa Rîuşor ce vine dela Ocne.
Oltuz (lat. a-itus ~ spre mergere, trecere). Rîu pe lângă care este calea de trecere peste Carpaţi.
Oitul vezi Aluta în Dacia.
Olteţijl dela Olţ, dimin. Jud. Vâlcea.
Părul (dif. din păriu). Rîu mic. Mold.
. Pasărea (dela pasăre). Rîuşor j. Ilfov. ‘t>eleş (lat. pellex, ispititoare—apă). Rîuşor îii^Ştunţii Prahovei.
1iN4*r)a (poreclă de perjă, dar poate fi Iar. pePijdte, a me^ge (curge) mereu). Rîu în Basarabia.
Pţşteana (cu peşti — păstrăvi ?). Rîuşor
cfl'fe^	•	.
.cM?Jb^afişte (lat. potid-valis, băutura din vale). Rîu în j. Ilfov.
Poărigaf*(îat. potus-irrigo — udă de băut).; Mjc rîu. Mold.-
‘‘pW$;ăirlfuf (lat. pag anus, de câmp). Rîu
Pfctcfeâl Itfb potop). Rîuşor j. Dâmbobiţa. PrâhoVâ (â&co-gr. din baza prag (pragoa)= de tr$£f)Pdihcolo, traversare). Rîn pe lângă
care se trecea Carpaţii încă din străvechi ,,ib
Proviţa scurtare din Prahova dim. prao-r,’?|a):'KtoV^'"în jud. Prahova. ¥hfea-(llV.'"din poto, potum, de băiit). Rtti^^'ltf'j'yputna şi în Bucovina.
pot-reddo = a da iarăşi de bSîrf). I^fff^.^flî/rohoi.
’’iVyi'n. răchita). Rîu. Basarabia.
'-Râ^(iVku(r.'59'aij(ova). Rîu teu raci).
Râmnicul (după unii din slavul riba, peşte ribnic; probabil că este diminutivul latin din rivus, rivunculus = mic rîu, cum şi este ; alţii cred romanic, fiind pela aşezări de Romani). Rîuşor îţi j. Vâlcea, în Rămnicul-Sărat (cu apă puţin sarată), (pentru transformarea riv în rim, compară râvni cu râmni.
Râmoasa (dela râmă, sau lat. ramosa, cu ramuri). Rîu în Muntenia.
Râul-Doamnei (rom. nu din l. rivus şi domna soţia unui domnitor). Rîu în Muntenia.
Râul-Vadului (rom. riu şi vad). Rîu pe unde se trecea frontiera peste Carpaţi, în j. Vâlcea.
Râuşorul (mic mi). Muntenia.
Răutu şi Răuţelu (lat. re-udo, răsudă). Rîuri în Basarabia.
Rebra (sla^v rebro. coastă; dar mai probabil diformare leabra, din lat. labra şi labrum, scăldătoare, fiindcă l se transformă în r ca în mola, moara etc.). Rîu în Transilvania.
Recea (rom. rece). Rîu In Basar. si altele.
Ruda (lat. rudus, moluz, ruină). Rîu care rupe, surpă. Bucovina.
Ruin (lat. ruinai năruire) Rîu ce nărue. Basar.
Sabarul (din rom. săpa — săparul). Rîu ce sapă, surpă. Munt.
Saiul (din saiu, sar(e), ţişneşte). Rîu transilv. .	'
Sarager (lat. saligero, a avea sare). Rîu în Transiivania.
Sărăţelul (rom. sărăţel). Rîuşor. j. Buzău.
Sărata (r. sărata). Rîu în Basarabia.
Saregna (lat. saligna, cu sălcii). Rîu în Basarabia.
Sârgul (lat. din surgere, a ţîşni). Rîu în Basarabia,
Salva (lat. salva, sănătoasă). Rîu în Trans.
Seaca (rom. seacă). Rîu ce seacă. Basar.
Sebeşul (lat. dela sipo, ţîşnltură, şipot — sipeş). Rîu în j. Sibiu.
Şerbiuţi lat. serpentis, a şarpelui). Rîu în Basarab.
Sibiul (lat. dela sipho sau sipo, ţeava şi ţişnitură — sipius). Rîuşor în Transilvania j. Sibiu.
Signa (lat. segnis, încet). Rîuşor în j. Botoşani.
Silaghi, Silagiu (lat. din silex, prund). Rîu cu prund. Transilv.
Simila (din sipila (sip lat. sabulum) nă-sip(ila). Rîu năsipos.
Slmnicul (ca preced, sfp(nic) pentru nă-sip(nic). Rîuşor în j. Argeş.
Siriul (lat. din series, şir(iu). Rîuşor mîc..
rîuri
933
rîuri
Slânlc (lat; din salin{ic), sărat). Rîu dela saline.
Slamnicul (lat. din salem(nic) de pe sare). Rîu din regiuni cu sare.
Socani (lat. socius, însoţit). Rîu din ape împreunate.	,
Socovăţul ca precedentul. Basarab.
Soholul (lat. sicculu(s), secuşor, diformat săc, săli—ea în slavul suh). Rîu în Basarabia.
Solha (din şuieri, sălha). Rîu dela sălcii. Bucov.
Sotneşu Vezi Samus în Dacia.
Soveţu '(lat. saevitia, furie). Rîu furios.
Spinoasa (rom. spinoasă). Rîu în Basar.
Stemnicul (din stepă, stepnic). Rîu de locuri ca stepa)?).	’
Suceava (lat. socio, a împreună şi rom. a suci, învârti). Rîu ce împreună cursuri mici de apă şi curge sucit. Bucovina. ,
Suceyiţa ca prec. dimin.
Suha (lat, din siccci, diî. sâca şi sâha, ca slav suha = Uscată, seacă. Rîuşor în Bucovina (în care se vede tranziţia dela lat. sic la slavul suh).	.
Suricea (lat. sur-rigo, a tişni, ca şi sur-cjere, a începe) Rîu în Basarabia.
Suria (din Surlă, ţeavă). Rîuşor j. Botoşani.
S.uşiţa (din sus). Rîu de munte.
Tarcăul (lat. din torqueo, sucesc). Rîu sucit j. Neamţ.
Tărcuta ca preced.
Târnava (mare, mică) (lat. tor no, tornares a întoarce, ţornua). Rîu cu întorsuri ise află în multe părţi, şi,în Balcani).
Tarşeul (din rom. târşeu). Rîu ce târăşte, duce.J
Taşlac (lat. taxe-locus, dela locul cu dafini sau tisă (?). Rîu în Basarabia.
Tazlău (dacp-gr. tos-loyo = aşa tare udă). Rîu în Moldova.
Tecuciu Tecucelu (daco-gr. din teggo, a udă; teggos, care udă). Rîuşor în Moldova.
Teleajenul fjinel) (dela deal, r/e/e(şinul). Rîuşor în j. Prahova.	(
Teleorman (lat. deluor-mano — curge nă-molitor, inundător — greşit se credea că ar fi’ turcescul deli-orman = pădure neagră !..). Rîu care inundă şi care a dat nume judeţului Teleorman.
Terpeziţa (lat. din trepidatio, grăbire, pri-pire). Rîuşor ce curge repede sau trece repede. j. Dolj.
Ţibucani (lat. sipo-cannae, ţişnitură din ţeavă). Rîu de şipote.
Tigheciu (daco-gr. din teggo, a uda teg-xeos, de udare). Rîu în Basarabia.
Timişul sau Timeşul V. Tibiscum. Dacia.
Tisa V. Theis în Dacia.
Tlşita (daco-gr. tegxis, udeală). Rîu j. Putna.
Tismana (daco-gr. tegxis-mane = udare puţină). Rîuşor în j. Gorj.
Topllţa (din r. topi, a muia, a se topi). Rîu din topirea zăpezilor. Transilv.
Topoliţa ca prec. j. Neâmţ.
Topolnlţa din topi, topelniţa) Ca preced, în j. Mehedinţi.
Topologu'ca preced. în Muntenia.
Trotuşul (lat. tra (tră)-dusul, care duce dincolo — compară Prahova şi Oituz). Rîu ce străbate Carpaţii.
Turu (din turu(i) Rîu ce vine zgomotos (?).
‘ Tutova (lat. tuta (tutova), fără , primejdie). Rîuşor în Moldova.
Urluiul i daco-gr. ori-loyo = la anotimp udă). Mic îîuşor în j. Teleprman.
Uz (lat. os, spărtură, gaură). Rîu ce străbate munţii Carpaţi între Moldova şi Transilvania.
Valea-Turlei (r. vale, .dacp-gr. thura, gaură). Rîuşor în Mold.
Vărbilău (lat. verbe(na) -f- lavo — udă crengi, ramuri). Rîu în Muntenia.
Vasluiu (daco-gr. oos-logo — udă păşune). Rîu în Mold.
Vedea (lat. foedus (cit. fed-ea), unire, împreunare). Rîu care la obârşie se formează din împreunarea a trei rîuşoare ne denumite, apoi se Împreună cu Teleormanul.
Vereşul (de vară). Rîuşor în Trans.
Vida (lat. vida, deşartă). Rîu în Trans.
Vigia (lat. din oigeo, a fi vioiu, sănătos). Rîu în Transilvania.
Villa dat. vile, rău, de nimic). Rîuşor. Basar.
Visău (lat. dela vis, putere). Rîu. Trans.
Vladinc (din vale, valatnic, de pe vale, scurtat vlatnic). Rîuşor în Basarabia.
Vlăsia (daco-gr. din vlastac, a germina, creşte — compară vlăstar). Rîuşor prin pădurea cu acelaşi nume. Muntenia.
Volovăţ (lat. voluvens (din volo), cu repezeală). Rîuşor in Vrancea, ce vine cu repezeală.
Zăbala (daco-gr.-*zaballo, a se arunca foarte tare). Rîuşor în Vrancea, ca precedentul, paialel latin.
Zalău (daco-gr. za-louo — udă foarte). Rîu în Transilv.
Zelena (slavoneşte ar însemna verde (ze-lenaia), dar credem că numirea vine din lat. si/(ina), lutoasă). Rîuşor în Basarabia.
Zeletlnul (lat. sil, lut galben silitum, cu lut galben). Rîuşor. în j. Prahova.
Zghiabul (rom. zghiab, jghiab). Rîuşor în Muntenia.
munţi
934
munţi
Mu
Abrud (lat. ab-rudus = la năruitură) în Transilv.
Aramă (de) rom. de aramă ţmină). idem.
Ardellle (lat. din arduum, înălţime, munte). Creastă de munţi. Transilv.
Arefu (lat. arefio, a fi uscat) în Argeş.
Baiul (dela baie, mină); j. Prahova.
Bar-Oltulul (din para şi Olt, dincolo de Olt). Transilvania.
Bârsei (daco-gr. dela bursa, cojoc, burduf). Trans.
Berzunţului (ca prec. 6ărz(unţi). j. Bacău.
Blcaz V. rîul Bicaz.
Bihor (lat bi-horeo = a fi dublu fioros). Trans.
Bistriţei vezi rîul Bistriţa. ^
Bratocea (dela brad, bradocea) j. Buzeu.
Bran (lat. pronus, povârnit). Trecătoare prin munţi spre Braşov.
Breţcani (daco-gr. brexis (brexihon), umezeală, inundaţie) j. Trei-Scaune.
Bucegi (lat. bucea, bucae, umflătură). Munţi bucălaţi j. Prahova.
Buzăului V. rîu Buzeu.
Călim an (lat. dela c ulmen, vârf, culme — culmean). j. Bistr. Nasăud.
Caralman (daco-gr. kara lat. hiemans = cap, vârf cu zăpadă). V. Omul.
Carpaţl (lat. din carptum, rupt abrupt)., Munţi abrupţi, cu multe ramificări, din centrul spre nord-vestul Daciei. Sunt acoperiţi cu păduri, dar prin abuz se taie pădurile fără a le replanta, cea ce va fi o nenorocire in viitor. Aceşti munţi conţin metale, aur, gaz metan, petrol, sare ; dacă exploatatori streini vor pune stăpânire pe aceşti munţi şi dacă poporul român nu va fi prevăzător, va putea avea soarta Burilor, căci aceşti munţi au fost adăpostul şi salvarea poporului român. Pe culmile şi pe văile lor stăpâni erau ciobanii, din Bucovina şi până în Banat, aşa se explică unitatea graiului românesc.
Caşonu V. rîul CaşanuL
Cernahora (traducere slavă a muntelui-ne-gru — cerna-gora.
Ceahlău (daco-gr. kyklion, rotund). Munte nalt şi rotund în j. Neamţu.
Clcului (lat. din cicur, blând). Munţi în Transilvania de răsărit.	/
Clujului V. oraş Cluj.
Codrului Munţi cu codru.
Comarnic (lat. coma, culme-comarnic, dela coamă, vârf), j. Prahova.
Corşoru (lat. din horseo, horsor = fioros, groaanic). Munte în j. Gorj, vezi şi judeţul Gorj.
n t i i
Cozia (lat cos, peatră—cosia). Munte din-tr’o stâncă vânătă în j. Argeş.
Crasna (dela vorba creastă, făcut creast-na, dela creasta de munte). Munţi în Transilvania şi vârfuri de munţi în j. Gorj, etc. Vezi şi rîu.
Făgăraşul (dela fag(aiaş). Transilv.
Gherghiul (lat querceuş, de stejar). Munte pe care se găsea stejar (?).
Godeanu (dela cot, coteanu, diformat în godean; compară numire de sate la fel). Munte în jud. Mehedinţi unde Carpaţii fac o cotitură (compară Vrancea).
Grenţleşu (lat din grandis, mare, nalt — grahzeşu) jud. Suceava.
Grohotiş (lat gregatus, de turme), jud. Prahova.
Gurghiu (din vorba gurgui). Transil.
Gurgumata (creastă) ca preced, j. V*cea.
Haţegului V. oraş Haţeg.
Hemului (lat din hiems, iarnă), j. Bistr. Năs.
Horezu (lat. horreus, groasnic, fioros), j. Vâlcea şi Gorj.
Lainici (daco-gr. laînos, de peatră), j. Gorj.
Lâpuşului (lat. lapis, «peatră). V. şi râul.
Leota (lat. lauta, udată mereu). Pisc de munte.
Lotrului V. rîul Lotru.
Lozovel (lat lotiun (lotio) udeală j. Vijniţa.
Mălureanu (dela vorba' mal). Creastă în j. Argeş.
Mehedfaiţuhil Vezi judeţ. Mehedinţi.
Meşeşul (dela vorba mez — mezeşul — cel din mijloc). Transilvania.
Metalici (munţi cu metale). Transilv.,
Moeclu (dela muia, moieciu). Trans.
Molivişu (munte cu molift?) j. Gorj.
Motorei (lat motor, mişcător). Creastă care se năruie j. Mehedinţi.
Nehotaşul Vezi râul.
Negoiu Vezi rîul Negoiu (dela nea, munte ce ţine mult timp neaua pe el) j. Argeş.
Negri munţi negri, de coloare închisă.
Oltuzului V. rîul Oituz.
Omul (lat dela hiems, (sanscrit Jti-man), zăpadă). Munte pe care stă mult zăpada.. V. Caraiman.
Păduroşi munţi cu păduri, în Maramureş.
Parângul (lat porrigo, porrectus, întins). Munte lung, j. Gorj şi Vâlcea.
Penteleu (daco-gr. pente-leis=cihci stâne; cu numire similară era o localitate în Arcadia, Grecia). Munte în jud. Buzeu, unde păstorii cu oile aveau şi au stâne acolo.
Platăneştl (lat. dela platanus, platan — arbore). Munte in j. Vâlcea.
munţi
935
munţi
Polovraci (daco-gr. poli-lavros — mult enorm, îngrozitor). Munţi în jud. Gorj.
Prascovu (daco-gr. dela prasso, a traversa, trece). Munte In j. Prahova — compară Prahova şi Braşov.
Predeal (din pre şi deal). Munte şi pas de trecere peste Carpaţi în jud. Prahova.
Rodnei V. orăşel Rodna. Bistr. Năs.
Robu (lat. dela robur, tărie). Munte cu aspect masiv, j. Vâlcea.
Sebeşului V. rîul Sebeş.
Sigleu (dela vorba ţiclău) in j. Gorj.
Siriei (creasta) V. rîu Siriu.
Strasia (din baza vorbei strajă). Pisc de munfe unde va fi fost strajă în jud. Gorj.
Strlnei (daco-gr. strenes, ascuţit). Munţi în Banat.	i
Sturu (daco-gr. stor, întins). Munte în j. Mehedinţi.
Suru (dela vprba sur . Munte în j. Argeş.
’Tarcău (din lat. torqueo, a răsuci). Munte în j. Neamţ, unde Bistriţa face o cotitură mare.
Tătaru (din lat. tutare, a apăra). Munte de apărare în j. Prahova.
Ţefeloaga (dela lat. sipho, ţişnitură — cu izvoare, sipote). Munte în j. Muscel.
Ţlbleşul V. prec. în Maramureş.
Titiuţei (pasul) — (din lat. titio, tăciune). Pas peste Carpaţi, j. Bistriţa. Năsăud, unde numirea arată că era post militar de sem-
Regiuni, ju
Abrud V. munţi Abrud. Orăşel în Transilv.
Adam-Clîsi (numire turcească Aclam, om, Clisi, de peatră — pentru că aici era un mare monument circular roman, cu multe figuri de oameni sculptaţi în peatră — vezi Tro-peum-Traian\, în Dacia). Orăşel în Dobro-gea. — Vezi albumul Monumentul dela Adam Clisi, de Gr. Tocilescu.
Adjud (lat. ad-judex — la judecătorul). Orăşel în j. Putna.
Aiud (lat. a-iude(x) — la judecătorul). Capitala jud. Alba de Jos.
Alba de Jos (dela cetatea Alba lulia — a mai fost judeţul „Alba de sus" dar ca să nu se confunde, acela s’a numit Turda-Arieş, dela orăşelul Turda). Judeţ în Transilvania
Alba-Iulla vezi-o în vechea Dacie.
Alexandria (dela numele lui Alexandru Ghica, domnitorul Munteniei (1834— 1842). Orăşel în Muntenia j. Teleorman.
Arad (lat. dela aratus, aratul — loc de arat). Judeţ şi oraş unde începe câmpia apu-sană a Daciei.
nalare prin foc, pe o linie ce pare că mergea dela Straja din Bucovina, la Straja din Banat.
Trascâu (din onomat trosc(au). Munţi pe cari trăsneşte (?), j. Turda.
Tulgheşul (lat. din torqueo, a întoarce). Pas, trecere de întoarcere prin Carpaţi, între j. Nearaţu şi Ciuc.
Tumu-Roşu (dela un turn de observaţie şi semnal militar — ca şi alte turnuri). Pas peste Carpaţi pe valea Oltului.
Uzul (pas), vezi Uz rîu.
VTăghieşti (dela vlah, vlăhieşti). Munţi în partea apusană a Transilvaniei, numire dată după ce se formase bine limba română (cu terminaţia eşti) spre a arăta că sunt ai Vlahilor munţi.
Vrancil (lat.' frângere, a frânge). Munţii la curmătura Carpaţilor j. Putna. Compară satul Vrancea, la curmătura, întorsnra Dunării in j. Mehedinţi.
Vulcan (pare dela vulcan, care aruncă foc şi lavă, dar nefind urme de lavă sau crater, credem că este vălcan, unde se produce o vale — compară mlmiri Vulcana în j. Braşov, Prahova, Putna, R.-Sărat). Munte şi pas în jud. Gorj.
Zăbrăuţul V. rîu Zăbrăuţul.
Zânoaga (dela vorba zănoagă). Creastă de munte în j. Gorj.
Sunt şi numiri locale de ramificări ale munţilor, neînsemnate pe. hărţi.
leţe, oraşe
Ardeal (lat. dela arduum, munte prin forma ardualis, muntuos — vezi şi munţii Arde-lele). Ţinutul muntos al Daciei, — Transilvania. Dacă Ungurii zic erdeli — pădure, apoi această vorbă tartară este din el— deli = pădure, cum zic şi Turcii; ea nu este numirea Ardealului. ■'
Argeş (dela rîul Argeş, vezi Ordessos în Dacia). Judeţ şi orăşel in Muntenia.
Bacău (dela lat. baca, fruct de pom, este numirea acestui ţinut cu munţi şi dealuri, producători de fructe mai mult de cât cereale). Judeţ muntos şi oraş în Moldova.
Bala de Aramă (dela vorba baie, mină (de aramă). Orăşel în munţii Mehedinţului, unde se găseşte aramă şi a fost mină în timpurile vechi.
Baia de Arieş (dela baie, mină şi ţinutul Arieş). Orăşel în jud. Turda-Arieş.
Bala Mare (baie mină mare). Oraş în jud. Saţu-Mare.
Bălteşti (dfela baie, mină, numele unui pro-
regiuni, Judeţe, oraşe
936
regiuni, judeţe, oraşe
prietar băilean dela Baia (?). Orăşel în jud. Dolj provenit din satul Băileştilor.
Balramcea (turcesc—dela sărbătoarea turcească bairam — numit pe când Turcii stăpâneau partea de sud a Basarabiei). Orăşel în j. Cetatea-Albă.
Banat (al Olteniei, al Severinului, al Timişoarei) — (dela numirea ban, comandant militar (general) peste o unitate politică şi militară mijlocie — cuvânt provenit din grec* pan = peste tot, sau general, format în epoca creştină sub influenţa bizantină şi care a dăinuit şi în evul mediu — la Poloni s'a păstrat chiar forma pan — domn). Ţinut format din câteva judeţe, din evul mediu, ca ţinutul dintre Dunăre, Carpaţi şi Olt, sau cu reşedinţa la Severin.
Bârlad dela râul Bârlad. Oraş în Moldova
Basarabia (lat. bas-a-rivi — din basis şi rivus = fundul cu râuri; la nordul Basarabiei, pe timpul Romanilor era Bastarnia adică fundul pământului (locuri necunoscute) deci două nrumiri paţalele). Ţinutul cu foarte multe râuri şi lacuri între râul Prut şi Nistru.— Ipoteză susţinută de Hajdeu că ar fi fost un ban-arabu sau ban-zorab, care a dat nume Basarabiei şi Basarabţlor, nu este verosimilă ; — ţinuturi şi ţări, nu primesc numiri dela persoane, ci cel mult oraşele ca Constantinopole, Filipopoli etc. Basarabii erau comandanţi militari sau boeri, retraşi din Basarabia în lăuntrul Daciei, după desele năvăliri barbare. Basarabia a făcut parte întregitoare din principatul Moldovei, de aceia locuitorii ei îşi zic moldoveni.
Bazargic (numire turcească dela bazar, târg, bazargic, târguşor —, denumit aşa sub dominaţia turcească de aproape 500 ani). Oraş capitală a jud. Caliacra. .
Bistriţa V. râul Bistriţa. Capitala jud. Bistriţa - - Năsăud V. Năsăud.
Bolgrad (lat. pol-gradus = înălţâtura dela capăt). Orăşel pe un loc mai înalt la capătul lacului Jalpug.
Bolotina (amplificat din vorba balotă — dela lat. paludis, de bălti — bălotină). Orăşel în jud. Bălţi.
Botoşani (dela lat. botta, putineiu, în care se capta izvorul (budău) din care vorbă avem 23 sate în România. Bota, Boteşti, Boto-şeşti şi Buda, Budeşti etc. Botoşeni este egalul lui BotoşeştK Oraş şi judeţ în partea de miază-noapte a Moldovei, unde sunt şi-pote şi budăe. Ipoteza că un Batus (?) — Han tătăresc ar fi denumit acest oraş şi njdtţ este cu totul neserioasă.
Bozovîci (dela planta boz ca şi alte localităţi Boz jud. Alba de Jos şi Hunedora sau Bozieni în judeţe diferite). Orăşel în Banat.— Terminaţia viei este bozăici (iciu) cu forma sârbească.
Bralla (ca şi numirile Brăeşti dela un om cu brâu mare, brăilă, care făcea negoţ cu cereale). Oraş şi port la Dunăre şi judeţ în Muntenia.
Brad (dela arborele brad). Orăşel în jud. Alba de Jos.
Braşov (daco-gr. dela prasso, a trece în curmeziş — loc unde se trecea în curmeziş din şesul Munteniei în şesul Moldovei, prin trecătorile depe râul Prahova şi cele din jud. Bacău). Oraş şi judeţ în Transilvania.
Bucureşti (legenda spune că era aici satul unui cioban Bucur, nume obicinuit la ciobani, din grec. lat. buchol — păstor, cioban. Deci se pare că un buchol sau bucur, avea aşezarea aici, spre a păstra datinele bucholice şi serbările bucholice (Moşii ?). Oraş capitală a Munteniei, apoi a Principatelor-Unite, iar acum a României întregite. — Până la 1393, capitala Munteniei fusese întâi Ia Curtea de Argeş, apoi la Târgovişte. Până spre sfârâitul secolului trecut, Bucureştii aveau un caracter românesc, cu case de boeri români (unii proveniţi din greci românizaţi) şi cu aproape toţi negustorii români; urmând însă o sistematică imigraţiune în România a elementului evreesc dela nord spre sud, Bucureştii, sub ochii noştii, vedem că este cuprins în acest proces, care se desfăşură numai de o sută de ani în România.
In apropiere de Bucureşti, la Băneasa şi la Militari, se pare că au fost nişte posturi militare în vechime, pentru semnalizare prin foc, pe linia ce venea dinspre Chişinău (Basarabia) pela Focşani, când se anunţau năvăliri barbare ; acele posturi au dat şi ele* siguranţa existenţii şi propăşirii satului lui Bucur. .
Bulboaca (rom. bulboană şi bulboacă). Orăşel în jud. Tighina.
Buzău (dela rîul Buzeu, vezi-1). Oraş şi judeţ în Muntenia.
Cahul (lat. caulae, staul de oi). Orăşel lângă Prut în Basarabia.
Calafat (arab kalafa, astuparea şi smolirea corăbiilor). Orăşel şi port la Dunăre.
Călăraşi (rom. călăraş, ostaş călare—dela prima garnizoană de călăreţi ostaşi, când ţara începea iarăji să aibă oaste, în apropiere de a se libera din vasalitatea turcească). Orăşel lângă Dunăre, capitala jud. Ialomiţa.
■ Caliacra (gr. kalli-akra — frumosul promontoriu — ţerm de mare). Judeţ în Dobro-gea, la ţermul Mării Negre.
r1	1
_________regiuni, judeţe, oraşe_______■
Câmpina (dela câmp, câmpină — câmpie mică). Orăşel în j. Prahova, unde se ţprmină ramificaţiile munţilor Carpaţi; are sonde de petrol.
Câmpu-Lung sau Câmpulung (dela câmp îngust şi lung). Judeţ şi oraş la poalele Car-paţilor acolo unde începe câmpul, în Bucovina şi în Muscel-Muntenia.
Caracal (dela împăratul roman Carttcalla (fiui lui Septimiu Sever, dela care e numit Severinul) care se vede că a ţinut să aibă şi el o colonie în Dacia ca şi tatăl său — de , altfel el vindea pe bani cetăţenia romană). Oraş capitală a judeţului Romanaţi, judeţ în care se găsesc multe monede romane şi lucrări depe timpul Romanilor.
Caransebeş (dela rîurile Caras şi Sebeş— târg unde se adunau vânzătorii şi cumpărătorii de pe albiile acestor două râuri). Orăşel în jud, Caras-Severin — Banat.
Caras-Severln (dela rîul Caras şi oraşul Severin). Numirea judeţului prin care curge rîul Caras în Banat, vecin cu oraşul Turnu-Severin.	\
Careli-Mari (dela car, careii. şi mari). Capitala Jud. Satu-Mare.
Cavarna (lat. Caverna, peşteră). Orăşel poit la Marea-Neagră.
Cernăuţi (baza cernu, vezi rîul Tierna din Dacia). Oraş şi capitală in Bucovina.
Cerna-Vodă (înfăţişarea este slavă cernavodă= apa neagră ; altă părere este că ar fi Cernii- Vodă adică slavizat Negru-Vodă; noi credem că aici ar fi din străvechi timpuri vad de trecere a Dunării şi că latineşte cerno-vadum este vad, trecere separată: a-dică întâi peste un braţ şi în urmă peste cel I	de al doilea braţ al Dunării, aşa cum trec
|	păstorii turmele întâi în ostrov, apoi în ţer-
mul opus). Orăşel pe ţermul drept al Dunării în Dobrogea, unde venea un drum comercial dela Tomis. Vezi harta.
Ceţatea-Albă (cetate şi albă — de piatră). Cetate străveche, unde a fost în vechime Tyras, la gura Nistrului; azi capitala judeţului cu acelaşi nume.
Chilia-Nouâ (dela vorba chilie, căsuţă izolată, din gr. kalia, baracă de lemn). Orăşel port la Dunăre în jud. Ismail.
Chişlnău (din lat. qui-signeo, care dau semn, semnalez, fiind aşezat în unghiul întărit cu vahul roman dela Tighina la Prut şi linia întărită cu mari blocuri de peatră pe ţermul rîului Bâcul dela Tighina la Ungheni; în dosul căror .blocuri arcaşii puteau trage adăpostiţi. Dela Chişinău mergea linia de semnale de foc, până la înălţimea Moşna
937	regiuni, Judeţe, oraşe
jud. Vaslui, trecând Prutul pe la satul Pojaru;
’ dela Moşna o linie de semnale mergea: spre nord cam pela Cetăţuia (Iaşi) spre Botoşani, Dorohoi, Cernăuţi, Coţmani—aşezate în linie dreaptă; altă linie spre apus peste Carpaţi, până la Mezo-Tur=turnul meziu (din mijloc; alta spre sud prin Bârlad, Tecuci—Focşani, Militari la Zimnicea.—Pentru înălţimea Moşna, compara legenda lui Ştefan cel Mare care da o movilă în Vaslui, drept răzăşie invalidului Burcel, cu îndatorire să vestească pe Voevod la Suceava, când vor năvăli în ţarâ Tătarii. Sistemul de semnale prin foc se vede în pri- ; mele imagini depe Columna Traiană). Oraş în mijlocul Basarabiei, capitală a judeţului cu acelaşi nume.
Cinişăuţl (lat. dela cinis, cenuşă; numire dela faptul că adese pri barbarii năvălitori prefăceau în cunuşă satele sau oraşele din aceste părţi). — Orăşel în jud. Orhei—Basarabia.	-
Cluc (lat cicur, blând, liniştit). Judeţ între munţii Ciucului, Transilvania, cu capitala Mercurea Ciucului, dela târgul ce se făcea Mercurea acolo—iar pe ungureşte este Sereda (Mercuri) din slavoneScul Sredâ (Mercuri) literar însemnând mijlocul săptămânei.
Cluj (lat. clusius (citit cluzius), închizător — poate erau aici nişte diguri cari închideau rîul Someş, sau pentru vre o altă noţiune de închidere). Oraş mare, capitala jud. Cojocna.
Cohalm (lat. co-almus, cu priinţă, cu belşug). Orăşel în j. Târnava Mare.
Cojocna (dela orăşelul Cojocna din lat. co-jugo, co-juctum, împreunat la un loc, unde se împreună trei drumuri). Judeţ în Transilv. şi orăşel.
Constanţa- (Constanpana, dela numele împăratului Constantin cel Mare; care sub Turci fusese numită Kinstendje). Oraş şi port la Marea-Neagră şi numele aceluiaş judeţ din Dobrogea.
Corabia (dela corabie). Port la Dunăre, unde se opreau corăbii pentru comerţ.
Cotlgani sau Cotingenii-Mari (dela vorba Cotiugă). Orăşel în jud. Soroca.
Coţmani (dela un cot (cotitură) că şi Cot-mana în j. Argeş). Oraş în Bucovina.
Covasna (din rom. găvozdi, găvoazdna, din lat. cavus, gaură). Orăşel în jud. Trei Scaune.
Covurlul V. rîul Comirlui, Judeţ cu acest nume.
Cralova (dela vorba craiu, principe, cra-ioa, a principelui, craiului — vezi această vorbă). Localitate de reşedinţă a craiului sau a banului Olteniei, acum capitala jud. Dolj.—
regiuni, Judeţe, oraşe_______________938_______ regiuni, judeţe, oraşe
Cfedinţa unora că ar fi numire dela un Craiu-lova sau lovan, nu este verosimilă; adjectivul crăiu, pentru crăesc actual şi crăiea, se mai confirmă şi prin altă localitate Craiva sau Craiova în jud. Alba de jos.
Curtea de Argeş (dela curte şi rîul Argeş). Orăşel pe rîul Argeş, unde era în vechime curtea domnească, a voevozilor.
Dămbovlţa V. rîul Dâmbouiţa. Judeţ cu numele dela acest rîu, cu multe dâmburi.
Dej (dela vorba rom. deşi (des), mulţi şi cu case apropiate). Oraş capitală a jud. Sol-noc-Dobâca.
Deta (lat. dela dita, bogata, îmbogăţita — dito). Orăşel în jud. Timiş—Torontal.
Deva (lat. diva, zînă, zeiţă). Oraş capitala jud. Hunedora.
Dicio-Sân-Martin (lat. dicae, de judecată, cu adaus de mai târziu. San-Martin — Sf. Martin (?). Oraş capitală a jud. Tâmava-Mică.
Dolj (s’a crezut că Dolj şi Gorj, având un j la sfârşit, acesta înseamnă rîul Jiu, fiind judeţe pe lângă Jiu — iar Doi şi Gor ar fi vorbe slave: Dolina, câmpie şi gora, munte o potrivire minunată—Gorjul este spre munte, Doljul este la- câmp... dar iată că în judeţul Roman este un sat Doljeşti, cu baza evidentă Dolj, fără să fie acolo rîul Jiil! ci este un sat cu numirea dulceşti, care s’a diformat în dulşeşti şi doljeşti; astfel că numirea Dolj, este din lat. dulce, diilciu, dolciu = plăcut, prielnic (figurat); pe când opus, este lat. horseo (gorzeo), a fi fioros, groaznic, cum şi întâlnim în numirea munţilor Horez şl Corşor, pe horrens sau horreua şi hor-sor = fioros. Este apoi de notat că jud. Roman, unde sunt satele Dulceşti şi Doljeşti, are marca trei spice de grâu, cum şi Doljul are marca un snop de grâu). Numirea judeţului plăcut şi productiv în grâu din Oltenia, având capitală Craiova (compară satul Doi ceşti — pentru Doljeşti = Dulceşti în jud. Gorj la sud şi Dolzeşti *?n Banat.
Dobrogea (grec. antic diabroche, sau dio-brocM = impregnare cu apă — diobroches, muiată, impregnată de apă — aşa şi este plină de apă şi de bălţi această regiune, pe care au cunoscut-o Grecii din antichitate, fiind aici colonii şi cetăţi greceşti, cari tăceau cbmerţ cu Geto-Dacii. Tema bulgară cum că dela un cneaz Dobrotici ar fi luat nume Dobrogea sau Dobrugea, se poate admite numai cu înţeles contrar, că acel cneaz şi-a luat poate numele dela Dobrogea. Formaţiunea numelui Dobrogea din diobroche, este românească prin faptul că sunetul o din broche — în broge se păstrează, pe când la Bulgari
şi la Turci s’a transformat în u (Dobru); apoi nict Bulgarii nici Turcii nu au sunetul g (e) în limba lor, ci îl scriu prin dj, imitatiiv). Regiunea dintre Dunăre, gurile Dunării şi Marea Neagră, plină cu numeroase revărsări de ape şi bălţi.
Dorohoi (lat. din Torus, ridicătură de pământ — toruoiu (toruoliu). Oraş aşezat pe o mică ridicătură de pământ, unde va fi fost şi un post de semnalare prin focuri; capitala jud. Dorohoi (nu este sl. dorog, scump).
Drăgăşanl (dela vorba trage, trăgăşeni, fie pentru că erau hanuri unde trageau călătorii, fie dela cei ce trăgeau podul plutitor peste Olt). Orăşel în jud. Vâlcea.
Durostor Vezi numirea în Dacia. Judeţ în Dobrogea, cu capitala Silistra.
Făgăraşul (dela fag, făgar (ăş) cu mulţi fagi). Judeţ şi oraş în Transilvania.
Fălciu (lat. falcis, de coasă). Judeţ cu iarbă de cosit şi orăşel în Moldova.
Fălticeni (lat. fultus, sprijinit, întărit — localitate natural întărită'. Orăşel în partea muntoasă din nordul Moldovei.
Feteşti (proprietatea unui Fătu, sau a unei fete). Orăşel în jud. Ialomiţa.
Floreştl (proprietatea unui Florea). Orăşel în jud. Soroca.
Galaţi (dela colonia şi portul Kallaţis sau Callatis, dela ţermul Mării-Negre, care făcea comerţ cu Geto-Dacii). Oraş port în apropiere de gurile Dunării, capitala jud. Covurlui — probabil în vechime o sucursală a portului Kallaţis.	'
Gfleştl (dela gaie). Comună târguşorîn jud. Dămboviţa.
Gherla (din lat celula (cella) mică odăiţă— de aici celulă de puşcărie). Localitate în jud. Solnoc-Dobâca, unde pe timpuri era o mare închisoare (penitenciar).
Giurgiu (din italian Georgiu, în loc de grec. Gheorghi (os) — pare numire din timpul comerţului cu Veneţienii). Oraş şi port la Dunăre, capitala jud. Vlaşca.
Gorj (dela vorba latină horseo, a fi groaznic» fioros,—dela impresia pe care o făceau munţii fioroşi ca Corşoru sau Horezu thorsor, hor-reus, fioros — cei vechi nu admirau frumu-seţa munţilor; apoi hora, latin a dat pe groz prin metateză.—Vezi şi Dolj). Jud. în Oltenia, în regiunea munţilor.
Gura-Humorei (dela gura, revărsare şi rîul Humor). Oraş şi judeţ în Bucovina.
Hangu (dela han, hânucu). Orăşel în jud. Neamţu. x
H&rşovâ V. Carsium în Dacia.
Haţeg (rom. dela hâţui, hăţeag — loc de
regiuni, judeţe, oraşe
regiuni, judeţe,.oraşe.
cârmire într’o parte sau alta). Orăşel la o răspântie de trei drumuri principale şi unul secundar în jud. Hunedora.
Hotin (dela cot, cotin—dela cotitură). Oraş unde a fost o veche cetate de apărare, acolo unde Nistrul face o mare cotitură; idem jud. (compară satul Hotinu din j. Gorj).
Huedin (din huet, huetin — zgomot (de ecOu?;. Orăşel, jud. Cojocna.
Hunedoara (lat. unita-ora — regiune sau ţinut, neted, cuprins intre munţi f. nalţi — nu este câtuşi de puţin vorba de Huni — Românii chiar şi pronunţă Unidoara; aici este patria Uniazilor, cari şi-au zis Huniazi). judeţ şi orăşel la sudul Transilvaniei.
Huşi (asemănare cu vorba huş, ce se zice la păsări, sau huciu, desiş de pădure; mai probabil este grecescul antic husis, inundaţie, revărsare de apă). Oraş capitală a jud. Fălciu, aşezat cam pe vale.
Ialomiţa V. riul. Judeţ străbătut de rîul Ialomiţa.
Iaşi (dela vorba iaz—configuraţia terenului arată că aici era uri şir de bălţi şl de iazuri, chiar jos, unde este acum gara). Oraş vechiu, fostă capitală a Moldovei până la 1859; azi capitala judeţului Iaşi; oraş în care boerii vechi şi negustorii români au dispărut; fiind în mare parte acum locuit de evrei, ca mai toate oraşele din nordul Moldovei, din Bucovina şi din Basarabia.
Ibaşfalâu (din ungureşte iobagy-falu ~ rom. iobagi-falău = satul iobagilor). Oraş în jud. Târnava-Mică.
Ilfov Vezi rîul Ilfov. Judeţ în Muntenia, cu capitala Bucureşti.
Ineu (dela vorba in, ineu — se produce in în vecinătate.
lila (lat ilia, şold — configuraţia locului ?),‘ Orăşel în j. Alba de jos.
Ismail (numire arbitrară de persoană Is-niail, întrebuinţată la neamurile semite şi dată de Turci acestui oraş, a cărui numire în antichitate era Antifala (vezi harta Daciei) ce însemnează == înaintea stâlpului, şi care probabil în epoca romană s’a tradus în ex-mali (malus) = dela catarg, ceea ce a motivat numirea turcească), Veche cetate, acum oraş şi port la Dunăre.
Lăpuşul (dela rîul Lapoştjl). Orăşel în jud. Solnoc-Dobâca.
LeoVa (dela Leu lat. Leo nume de persoană, făcut Leua —'ca de ex. în Italia din genu-Genua). Orăşel în j. Cahul.
Lipcani (dela satul Upacu, lângă Nistru, jud. Hotin). Orăşel jud. Hotin.
Liteni (lat. litus, ţerm — litens, cei depe
ţerm). Orăşel pe ţermul Şiretului In jud. Fălticeni. •
Ludoş (dela rîul LudoşuL) Orăşel în jud. Ţurda-Arieş.
Lugoş (lat. lucus, mai ales pădure sfântă). Oraş capitală a jud. Caras-Severin.
Lupeni (r. lup | eni). Orăşel j. Alba de jos.
Maramureş (lat marmoreus, cu marmură, stâncos, pietros). .Ţinut şi judeţ cu munţi stâncoşi.
-Mehedinţi (dela Mehadia, băile Termale, mehediene, lat mehedinsis, Vezi Ad-Medi-am in Dacia). Judeţ vecin cu Mehadia.
Mlzil (dela miez-zilei, loc de popas la miezul zilei pe drumul dintre Pioeşti şi Buzeu). Orăşel în jud. Buzeu.
Modos (laţ modus, margine, capăt). Orăşel în j. Timiş-Torontal. '
Moldova (dela rîul Moldova, unde se oprise un scurt timp graniţa statului politic al voe-vodatului Moldovei, când se reînchega unitatea politică de voevozti ce cobora» din Munţii Carpaţi, lărgind treptat hotarele până la Nistru. Mult timp a fost vamă la rîul Moldova, între ţara de jos şi ţara de sus. Satul Cotul-Vameşului (locul de naştere al autorului acestei cărţi) dovedeşte aceasta; rîul Moldova curgea atunci Ia sud de acest saţ pe unde este acum valea zisă Moldova-seacâ (un domnitor a schimbat cursul riului pe lângă oraşul Roman). Ţara dintre Carpaţî-Nistru şi Marea-Neagră care formă un principat deosebit până la 1859, când poporul Român ceru, în Moldova şi în Muntenia, unirea ambelor principate.
Muntenia (dela vorba munte, căci locuitorii se adăposteau şi locuiau mai mult în apropierea munţilor Carpaţi, fiindcă la şes erau expuşi la năvăliri barbare—cea din urmă fiind a Turcilor). Ţara dintre Carpaţii de sud şi Dunărea, formând un principat până la 1859, când se uni cu Moldova; mai mult cunoscută însă sub numele de Valahia, sau de Ţara Românească.
Mureş-Turda (dela rîul Mureş şi orăşelul Turda). Judeţ în mijlocul Transilvaniei. Vezi şi Alba de Jos.
Muscel (din lat. mons, munte, diminutiv monsicel şi apoi muscel = munte mic). Judeţ dela munte în Muntenia.
Nâsăud (compus ne, se udo=nu se udă— loc ferit de inundaţii, cari sunt aşa de mari în jud. Bistriţa). Orăşel în j. Bistriţa-Năsăud.
Neamţu V. rîul Neamţu. Judeţ auster în partea de munte a Moldovei.
Nisporeni (dela vorbele ne-spor — fără spor). Orăşel în j. Chişinău.
regiuni, judeţe, oraşe
940
regiuni, judeţe, oraşe
Ocna-Mureşului (ocnă şi rîul Mureş). Orăşel în jud. Alba de Jos.
Odobeştl (dela vorba, hudubU hudubeşti). Orăşel în jud. Putna, lângă dealuri cu surpă-turi (sunt însă Odobeşti şi sate în diferite judeţe.).
Odorhei (lat. ad- gr. archeion — la reşedinţă, stăpânire — numire din epoca primă creştină, a organizării religioase). Orăşel în jud. Alba de Jos — Compară Orhei.
Olt V. rîul Olt. Judeţ In Muntenia.
Oradia-Mare (daco-gr. horidion, mic târg, din hârion şi horss, târg). Oraş, capitala jud. Bihor.
Orăştie (din vorba oraş, orăştie). Orăşel în jud. Alba de Jos.
Oraviţa (lat ora-visa — ţinut văzut). Orăşel în jud. Caraş-S^verin.
Orhei (daco-gr. archeion, reşedinţă, stăpânire — bisericească (?). Oraş de reşedinţă, a judeţului cu acelaşi nume.
Orşova (lat. orsa (orsua) înjghebată, urzită — dar a purtat şi numele de Ru'şava dela rus (rusua), din câmpie). Orăşel în micul câmp ce este la ţermul Dunării în jud. Caraş-Severin.	»
Paşcani -(dela paşte, păscani). Orăşel în ţinut de păşune a jud. Suceava (Fălticeni).
Pătârlage (lat. potorlentus, bun de băut— apă bană). Orăşel în jud. Buzeu.
Periamos (lat. peri-amos=în jurul meu— când oamenii se grupau în jurul proprietarului — în evul mediu, spre a se apăra de barbari). Orăşel în jud. Timiş-Torontal.
Peatra-Neamţu (dela vorba peatr&, o stâncă eşită orizontal din muntele ce este acolo). Capitala jud. Neamţu.
Petroşani (dela peatră, petroşi-munţi; vezi Lainici). Orăşel jud. Alba de jos.
Piteşti (din vorba 'piti, ascunde — oraş dosit, ascuns, dar mai probabil dela pita, pânea pe care o aflau aici locuitorii dela munte). Capitala jud. Argeş.
Pleniţa dat. plena, îmbelşugata, cu sufix lat. icia — plenicia). Localitate în câmpia fertilă a jud. Dolj.
Ploeştl (nu dela ploae, deşi se abat ploi pe aici — dar dela târgul plăesc al plăe-ştenilor, ce veniau depe plaiuri toamna şi primăvara spre a face schimbul -de produse cu oamenii dela şes — vezi origina cuvântului târg). Oraş capitală a judeţului Prahova.
Pomârla (dela vorba pom, pomet, dif. ţjo-mârlă). Sat în j. Dorohoi, unde este un liceu fondat şi dotat de un boer Başotă.
Prahova V. rîul Prahova. Judeţ în Muntenia. *
Putna V. rîul Putna. Judeţ între Moldova şi Muntenia, cu capitala Focşani.
Rădăuţi (dela un Radu, întemeietorul satului). Oraş în Bucovina.
Râmnicul-Sărat *V. rîul Râmnicul-Sărat. . Judeţ în Muntenia.
Râmnicul-Vâlcei (dela rîul Rcmnic şi Vâlcea, cu vâlcele). Capitala jud. Vâlcea.
Răşcani (dela localitatea Răşca, din lat. reseco, a tăia (pădurea) sau a răzui, şi apoi făcut sat) Orăşel în jud. Bălţi.
Reclţa (din rece, răcoros). Orăşel în jud. Caras-Severin.
Reşiţa ca şi preced.
Reni (lat. reno, renare, a pluti — loc de trecere cu pod plutitor peste Prut). Orăşel lângă Prut în j. Ismail.
Rodna (dela rod, roditoarea). Orăşel în jud. Bistr. Năsăud.
Roman (dela numele de Roman, se zice al voevbdului Roman-Vodâ; credem însă că este adevărat reminiscenţa de numire romana, fiind în Dacia aici o Pretoria-Augusta, şi în apropierea cetăţile Suceclava, Carcedava . Petrodava). Oraş la confluenţa rîului Mol-. dova cu Şiretul şi judeţ cu acelaşi nume.
România (dela numele roman, al coloniştilor romani aşezaţi de împăratul Traian în Dacia, după ce el a cucerit-o şi a făcut-o provincie romană la anul 106 după Christos. Vezi harta Daciei; v. Valahia şi Moldova). Numirea ţării româneşti, în mod oficial începând dela anul 1866.
Roşlorii-de-Vede (deia vorba roşior — ostaş călăreţ (ca şi Călăraşi şi rîul Vedea). Orăşel în jud. Teleorman.	•
Saba (lat sab, nisip). Orăşel în j. Ceta-tea-Alba.
Satu-Lung (sat şi lung). Orăşel în j, Braşov.
Satu-Mare (sat şi mare). .1) Judeţ în Transilvania ; 2) orăşel în j. Bistriţa-Năsăud.
Sălaj (dela rîul SHagiu, Silaghi — vezi-1). Judeţ în Transilvania.
Sâlişte (dela vorba sălişte sau silişte). Orăşel în jud. Sibiu.
Solonta-Mare (lat. dela solida, libera, sloboda). Orăşel în j. Bihor.	/
Sân-Nlcolaul-Mare (numire sub influenţa bisericească = Sf. Nicolae — va fi fost poate lat. seniculus (senex), bătrânelul ?). Orăşel în jud. Timiş-Torontal,
Sărmaşul (dela ţerm. ţermaş). Sat(peţer-mul rîului ce trece pe aici) mare ca un orăşel, j. Cojocna.
Sebeşul V. rîul Sebeş. Orăşel j. Sibiu.
Severln V. Turnu-Severin.
Sfântu-Gheorghe (înainte s’a numit Sepsi-
regiuni, judeţe, oraşe _____________94i	__________regiuni, judeţe, oraşe
Săn-Georgiu, din lat. sipo„ (sipeş) şipot (ţişnitură de apă) a Sfântului Georghe). Oraş capitală a jud. Trei-Scaune.
Sibiu V. rîul Sibiu. Judeţ şi oraş mare în Transilvania.
Sighetul-Marmaţiei (lat. segetis a câmpului Marmaţiei sau Maramureşului). Capitala jud. Maramureş.
Sighişoara (lat. sepes-ora—ţinut de câmp). Capitala jud. Târnava-Mare.
Siiistra (gr. antic syl-lstria - împreunarea Istrului — loc unde se împreună braţele Du-nării-Istruliii). Oraş si port în Dobrogea, pe ţermul drept al Dunării.
Simleul-Silvaniei (sau Sălagiului) — din lat. simuleus, împreunător al ţinutului Silvan ori Sălaj — târg unde se aduna acel ţinut). Orăşel în j. Sălaj.
Şiret V. rîul Şiret Judeţ în Bucovina.
Slatina (din lat. sal, sare» teneo, ţin ; — ca şi rîuri.Slătinicu, gtc. — oraş unde erau depozite de sare pentru ţinutul de şes, poate şi pentru partea din dreapta Dunării a imperiului Roman; — sunt şi alte localităţi cu această numire). Oraş în partea stângă a Oltului,, unde erau depozite de sare dela ■ Ocnele-Maii, adusă cu plutele pe Olt. — Era cu totul greşită părerea că ar fi numirea dela slavul zlato, din zoloto, aur.
Solnoc-Dobâca (lat. sol-neco, înec pământul; Vezi satul Dobâca). Ţinut expus la înecul i*din topirea zăpezii la nordul Transilvaniei.
Soroca (daco-gr. sorike, grămadă, movilă— vezi peste Nistru Moghilău — de moghilă, movilă). Oraş la un loc nalt pe ţermul Nistrului şi judeţ cu acest nume.
Storojineţ (dela slavul storoj, paznic, sto-rojeni, paznici — corp de Cazaci (?) ce formau o oaste de pază aşezată aici pe timpul Voevozilor—însăşi Cazacii fiind atacaţi atunci de Tatari). Oraş şi judeţ în Bucovina. ,
Strehaia (lat. strigo, strigare, a poposi — loc ţje popas). Veche Mănăstire, ce servea ca loc de popas şi a .cărei biserică este îndreptată cu altarul spre Constantinopole (cu 31° mai spre sud de Răsărit), probând conştiinţa despre creştinarea oficială a imperiului roman, prin împăratul Constantin cel Mare. Acum orăşel în jud. Mehedinţi.
Suceava V. rîul Suceava. Oraş şi judeţ pe rîul Suceava.
Sulina (daco-gr. solen, canal). Orăşel pe ţermul braţului (canalul) Dunării; vezi şi alte numiri pe harta Daciei.
Târgovişte (din vorba târg, «vezi acest cuvânt în dicţionarul de faţă). Localitate în
jud. Dâmboviţa (azi oraş) unde se făcea toamna şi primăvara târg mare între locuitorii dinspre munte şi cei dinspre şes, schimbând unii cu alţii produse necesare traiului; sunt multe târguri tot aşa aşezate în apropiere de munte: Târgu-Jiu, Târgu-Ocna Târgu-Neamţu şi era greşită credinţa că numirea este slavă, când nu se văd aşa localităţi în ţările slave.
Târgu-Frumos (vezi târg). Târg, orăşel, în jud. Iaşi — populat mai tot cu evrei speculanţi.
Târgu-Jiu (vezi vorba târg). Loc unde ise făcea târg, aşeşat lângă rîul Jiu, azi oraş capitală a judeţului Gori.
Târgu-Mureşului (vezi vorba târg şi rîul Mureş). Loc unde se făcea târg, pe rîul Mureş, acum capitala jud. Mureş-Turda.
Târgu-Neamţu (vezi vorba târg şi rîul Nsamţu). Orăşel pe ţermul rîului Neamţu.
Târgu-Ocna (vezi târgu şi penă). Orăşel în j. Bacău lângă Ocnele de sare. :
Târgu-Săcullor (dela vorba târg şi populaţia Săcuilor ce sunt aşezaţi pe aici). Orăşel în jud. Trei-Scaune.
Târnava-Mare V. rîul Târnava. Judeţ în Transilvania.
Târnava-Mică Vezi rîul Târnava. Judeţ pe unde curge r. Târnava în Transilvania.
Tătar-Bunar (vezi bimar —- fântâna Tătarului). Orăşel în j. Cetatea Albă.
Tecuciu V. rîul Tecuciu. Judeţ şi capitala acestuia în Moldova.
Teleorman V. îîul Teleorman. Judeţ în Muntenia.
Tighina (dela teacă, teclţină, compară cu satul Tighina din j Vâlcea). Cetate veche pe rîul Nistru, în vârful unghiului de apărare întărit de Romani: rîul Bâcu — Tighina şi valul dela Tighina la prut;—Vezi Chişinău,— iar acum oraş capitală a judeţului cu acelaşi nume.
Timişoara V. rîul Timiş şi lat. ora, ţerrn. Oraş mare aşezat pe ţermul râului Timiş şi capitală a judeţului Timiş-Torontal.
Timiş-Torontal (vezi rîul Timiş şi lat. torrens, torrentis, din torre o, a fi ars, uscat de soare). Ţinut, judeţ, lângă rîul Timiş, şi o parte din judeţul Toronal, care n'a fost cedat Sârbilor şi care judeţ ar fi lipsit de apă, dacă nu ar fi canalele artificiale ce aduc aici apă din lîurile Banatului.
Transilvania (lat. trans peste, silva, pădure). Ţinutul de nord-vest al Daciei, în unghiul format de coamele munţilor Carpaţi dela sud şi răsărit şi mărginit de rîul Tisa dela nord şi Ia vest. Formă în timpurile me-
regiuni, judeţe, oraşe
942
regiuni, judeţe, oraşe
dievale un principat, însă cu principi streini de poporul românesc al ţării; în urmă fu încorporată la Ungaria, iar după răsboiul din 1916—1918 împreună cu Banatul se alipiră la patria românească Întregită.
Trei-Scaune (dela vorba trei şi scaune tronuri domneşti, fig. principate). Judeţ în Transilvania, unde veneau in atingere principatele : Moldovei, Menteniei şi al Transilvaniei.
Ţulcea (lat. tolles, râdicătură, înălţătură). Oraş aşezat pe o rîdicătură, deal, lângă Dunărea în Dobrogea şi judeţ cu acelaşi nume.
Turda-Arieş (lat. torta, Întoarsă — loc de cotitură a drumului şi Arieş din lat. aries, berbece — satul Luna de Aries, este diform, din lâna de aries — din acest judeţ). Judeţ în Transily. iar Turda, capitala lui.
Tumu-Măgurele (dela turn, rămăşiţă de turn roman şi măguri). Oraş capitală a jud. Teleorman.
I Turriu-Severln (vezi Drobeta în Dacia,
I îşi are actuala numire dela o colonie ro-| mană aşezată, aici de împăratul Septimiu i Sever, aşa cum se vede în inscripţia unei \ pietre aflate îil apropierea rămăşiţei de turn:
. COL(onia) SEPT(im) DROB(eta) iar rămăşiţă $de turn are fundaţii turnate din ciment cu £ bolovani, la fel ca şi piciorul de pod al lui I Traian ; dar se vede că a mai fost refăcut I (de altfel ca şi castrul) sub diferiţi împăraţi | şi poate chiar în epoca medievală. Se gă-\ sesc aici monede dela diferiţi împăraţi romani | şi dela Constantin cel Mare, ceeace arată | legăturile neîntrerupte intre imperiul roman Ide răsărit şi Dacia, deşi fusese părăsită de <, Aurelian. A fost aici episcopie, a fost reşe-dinţa banului, dar după năvălirea şi jafurile Turcilor, oraşul se pustiise, şi aşezare era în ^satul Cemeţi; numai.după 1848 oraşul Se- > ;iverin se refăcu aşa cum este astăzi, capitală 'şa judeţului Mehedinţi.
Turtucaia (lat. tortu-callis Intorsura căii— unde drumul face o întorsură). Orăşel in jud. Durostor.
Tutova V. rîul Tuf ova. Judeţ în Moldova.
Vadu-Raşcu (dela vad (peste Nistru) şi satul Raşcu, din lai reseco, a tăia, reteza (pădurea). Orăşel în j. Soroca.
Valahla (dela vorba valac, ce purtau soldaţii cari apărau valurile de apărare ale Da-
ciei — vezi harta ; terminaţia ac este ca şi la cenac, capac din lat. cena, cap, etc. Când totuşi barbarii pătrundeau spre Bizanţ, trecând valurile, Grecii bizantini numeau vlak(os) în loc de valac, poreclă ce înseamnă moale, moleşit, dar şi mândru... După această poreclă au numit pe români: Slavii vlah, Ungurii olach, iar Turcii iflac). Numirea Ţării Româneşti sau Muntenia, până la Unirea ei cu Moldova, când amândouă principatele unite şi-au luat numele de România.
Vâlcea (dela vorba vale şi vâlcea), Judeţ cu dealuri şi vâlcele în Oltenia.
Vârşet (lat din vertex, vârtej şi de aci deal, munte — din lat. verso, a învârti). Orăşel in Banatul Timişoarei.
Văşcăuţl (r. veşcă, veşcăuţi, cei ce fac veşti). Oraş capitală a judeţului cu acelaşi num; în Bucovina (şi sate cu acest nume).
Vaslulu V. rîul Vaslui. Judeţ în. Moldova.
Vijniţa (dela onomat. vijti, nume al iîului Vijnicioara). Oraş capitală a judeţului cu acelaşi nume in Bucovina.
Vişeul de Sus. dela văjăi ca şi Vijniţa) Orăşel in j. Maramureş.
Vlaşca (daco-gr. vlastikâ, care rodeşte — roditoare ■— vorbă care s'a contras în vlas-tke; — nu trebue a o confunda cu valah vlah, deşii Slavii din vlah au făcut vlaşkiii şi au numit Valahia — Vlaşka). Judeţ cu pământ foarte roditor, în Muntenia, spre ţer-mul Dunării.	'
Volontirovca (dela vorba volontir sau vo-lintir, voluntar (militar) — sat de foşti vo-lfntiri). Orăşel în jud. Cetatea-Albâ.
Zalău V. rîul Zalău. Capitala j. Sălaj.
Zastavna (slav dela zastaviti, a aşeza, zastavnii aşezat, sau lăsat să şadă, cetace arată locuitori îngăduiţi să şadă aici). Oraş capitaţă a judeţului cu acelaşi nume în Bucovina.
Zlatna (Zlagna) — aceiaşi bază ca şi Slatina). Orăşel în j. Alba de Jos.
Zimnicea (pare dela 'Slavul zima, şi zhnnîi, de iarnă, de emat, dar mult credem că era punct final al iiniei de semnale prin focuri, venind dinspre Bârlad, Focşani, Militari, şi deci este lat. signicia sau simnicia (dătătoare de semn). Orăşel pe ţermul stâng al Dunării în jud. Teleorman care are capitala Turmi-Măgurele.
Moldova, Muntenia. Pobrogea	943	Moldova, Muntenia, Pobrogea
Comune, Sate, Cătune
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Multe sate îşi au numirea dela configuraţia locului; altele dela arbori, sau pomi fructiferi; altele dela porecle date locuitorilor; altele dela proprietarul care aduna ţerani pe moşiea lui, le da pământ pentru a’şi face casă şi atunci sătenii se numesc după proprietar; Mihăeşti, Vlădeşti; uneori proprietarul avea poreclă, care trecea ca numire satului. Numirea poate veni şi dela sat ori loc, de unde au venit sătenii; în sfârşit sunt şi numiri pentru cinstirea unor oameni deseamă, domnitori, oameni politici, sau în cinstea oştirei Călăraşi^ Vânători, etc. Aici arătăm numai baza etimologică a numirilor.
Adam(eştl) (nume prop. Adam) j. Tutova. Acbaşi (turc = cap alb) j. Constanţa. Acargea (turc = apa trece), j. Constanţa. Ac-punar (turc = fântâna albă), j. Tulcea. Adăşeni (bază aduşi), j. Borohoi. Adânca(ta) baza adânc), în 5 judeţe. Adjud(eni) vezi orăşelul Adjud. 3 sate. Adunaţi (săteni adunaţi) 8 sate în 7 jud. Afânata (loc afâhat) jud. Vâlcea. Afrimeştl (prop. Afrim). Teleorman. Afumaţi (poreclă afumat) 4 sate, în 4 jud. Agafton (gr. - frumos lucru), mânăstire. j. Botoşani.
Agapia (gr. = iubire), j. Neamţu.
Agaş (al unui agă). Bacău.
Agarcea idem, jud. Neamţ.
Agudu (baza agud). j. Buzeu.
Aiseşti (dela propr. Aisu ?) j. Vâlcea. Alafcap (turc = lucru roşu) j. Constanţa. Alba (dela alb (casă), j. Dorohoi. Albeni(beşti) propr. Albu. 22 sate, dif. jud. AIbina(nari) (dela albină) Vasl. Buz. Albata (huleşti paza alb). 3 sate în 3 jud. Aleşi (oameni aleşi distinşi). 2 sate, Ilfov. Alexandri (în onoarea poetului), j. Roman. Alexandru-Lahovarl (fost ministru), j. Vlaş. Alexeşti (propriei Alexie) în trei judeţe. Alibel-Chlol (turc — satul lui AU beiul). Const Tul.	•
Aliman (neşti) prop. Aliman. C-ţa Olt. Alimpeşti (propr. Alimpie). j. Gorj. Abnaşu (ntâjel) Vezi râu Almaş. Dolj. Meh.
Alunu (nişu) dela Alun) 8 sate, dif. judeţe. Amara (răştl) b. (amar) 8 sate, dif. jud. Anadolchioi (turc=satul de anatoli j. C-ţa. Analog (gr. = asemenea). Tecuci. AndoUna (femee pr p. Anatolina ?). Ialom. Andrăşeşti (prop. Andraş). Ialomiţa. Andreeştl (drişeni) prop. Andrei). 6 sate 4 jud.
Andronache propr. Andronie Ilfov. Angheleşti prop. Anghel Vlaşca. Anghlneştl (b. unchiu prop.). Arg.
Aninlş (noasa) b. anin.) 9 sate, dif. j.
Antoceni (heşti) prop. Antohe) j. Suc. Bac. Apele-Vii (ape curgătoare) R.-ţi Apostari (b. apos) j. Buz.
Apostolache (prop. gr. Apostol). Prah. Aprozi, Aprodu-Purice b. aprod. N-ţu, Ilf. Arama (meşti) b. aramă. 4 sate, 4 jud. Arborea (dela aprodul Arbore). Doroh. Arcan! (ceşti) de arcan, arcaşi; 4 sate. Arcuda (curbătură ca arcul) Ilfov.
Ardere (deoani) loc unde a ars. Bac. Gor. Arefu Vezi munte Arefu.
Argiseleşti (de argăseală ?) Buz. Argeana (b. arg ea, bordeiaş). Tecuciu. Argeşani dela râul Argeş. j. Argeş, Argetoaia (dela argea, bordeiaş). Dolj. Arghlra (prop. Arghir). Suc.
Argineşti (toeni) dela argea, bordeiaş). 2 jud.
Ariciu (riceşţi) b. etriciu. Piatr. R.-Săr. Arloneşti (propr. Arian). Prah.
Arjoci (dela arşi) Gorj.
Armăşeni (şeşti) propr. Armaş. 5 jud. Armeni (propr. Arnteanu). R,-Sărat. Arinutlla (turc = cu pere), j. Constanţa. Arnota (lat ornus, frasin, ornuta). Arg Aroneanu (prop. Aron (ean). Iaşi.
Arpadia (lat arvum, ogor, arvatea). Dolj Olt.
Arsache (dela ars, prop. Arsache). Vlaş. Arsele (sura, seni) b. ars — satul; în 7 judeţe.
Artanu (rom. hartan, bucată). Gorj. Arţaru (tari) baza arţar. Gorj. lai.
Arva (văteştî) lat. arvum, ogor; în 4. j. Asan (nume turcesc — propr.). Ilf. Vlaş. AsarlÂc (turc = închisoare). Const.
Ascilar (turc — bucătăreşti). Constanţa. Asin (lat. assum, uscat (râu*?) Bacău. Atârnaţi (sus, sau dependinţi de) 14 sate. Audia (lat. a-uda la uda). N-ţu.
Aţa (rom. aţă, sfoară — îngustă), N-ţu. Aurel (reşti) (baza aur). Mus. Vâl.
Aurora (nume de sat nou, aurord). Meh. Avereşti (propr. Avere(scu). Făl. Rom. Avrămeni (meşti) propr. Avram.) 2 jud.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
944
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Axintele (proprietar Axintie). Ial. Azaclău (gr. asaktos, sec, deşert). Tul. Azaplar (turc. == scriiiori). C-ţa.
Azizic (turc = puţintel), C-ţa.
Azuga Vezi râul Azuga.
Baba (Ana, Roagă) b. babă. Arg. Buz. Babadag (turc = tătucu). Tulcea.
Băbeni (buşa, biciu b. baba). 17 sate. Băcăleşti (câni) b. bacal). Tel. Tut. Băceşti (ceni) prop. baciu). 10 sate. Bâdeş (Ieşti) b. bâhli. Meh. Tut.
Băcu (lat. baca, fruct.). Vasl.
Bâda (lat. botta, putină). Suc.
Bădârăi V. preced, laşi, Olt.
Bădeni (deşti, duleşii) b. badea; 24 sate. Bâicani (eşti) .Băile (b. .baie). 23 sate. Bahna (nari) b. bahnă. 9 sate.
Băimac (dif. buimac). Bacău.
Bâjeşti (jani) Bejeneştl (dela bejenie). 7 Bala (lat. palus, baltă). Mehed.
Bălăbăni (băneşti) prop. Balaban). 3 sate. Baladu (ceşti) (iât. bi-lacas balta mare). 11 sate.
Balan (eşti) propr. (Bălan). 14 sate. Bălăria (rlile) b. bălărie;. Vlaşca, Bălăşeşti (prop. Balaş), llf. Tut.
Bâlciu Bălceşti (b. bălciu.) 5 sate. Bălătău, Bâlva (ce) (lat. palus, baltă). Băldana (dif. băltana). Dâmbov. Baldovineşti (prop. Baldovin, dintre Bal-dvini dela francezii din Bizanţ). 4 sate. Băleni (Ieşti) (lat. palus, baltă). 12 sate. Ballnţi (linteşti, liteşti) ca preced. 6 sate. Bălăşani, Balota, Balş (1. palus, baltă.) Balta (albă, verde), (b. baltă). 15 sate. Bălteni, Bălţaţi (b. baltă, bălţi). 29 sate) Băluşeni (şeşti) (1. palus, baltă). 7 sate. Băluţa (ţoaia) (lat. palus, baltă; 3 sate. Bălvăneştl (prop. Bălvajt). Meh.
Banca Băneasa (neşti novu) b. ban: 20 s. Bâra (daco- gr. bora, puşune). Uf. Rom. Bărăgăi, Bărăiac (răşti) ca preced. 15 s. ■Barbălai (Ioni) pr. Barbă. Arg. Olt. Bărbăteşti propr. Bărbat; 6 sate.
• Bărboiu (bosu, boşi, huleşti) b. barbă ; 8 sate.
Bârda (lat. burdo, catâr). Meh.
Bârca, Bărcăneşti, poreclă bercu; 14 sate. Barcea (b. barca) jud. Tec. 3 sate. Bărgăoani (din Bărgău Trans). N-ţu. Bârjoveni (baza barză). N-ţu Rom.
Bârla (dif. părlă). Teleor.
Bârlog (enl) b. bârlog Arg. Meh. Vâl. Bârna (nova) b. bârnă; 4 sate.
Baroiu (ianu) b. pâroiu. Buz. Vâl.
Bârsanu (seşti) b. bârsă; 11 sate.
Bârza (zeşti) b. barză. 20 sate.
Basarabi (veniţi d. Basarabia). 3 sate. Bâsca (ceni) din pasc (eni) 7 sate. Bascovu (veni) b. pasc (ovu) 4 sate. Săseşti (seu) r. bozfeşti); 9 sate. Baş-Punar (turc = fântâna mare). C-ţa. Başta (din paşte (a). Roman.
Bătăluri (b. bătălie). lalom.
Bătaşani (teŞti) Batia b. bate 3 s.
Bâtcă, Batogu, Batoţi b. bate 4. s.
Bătrâni (trâneşti) prop. Bătrân. 3. s. Băravani (rom. pârău (ani). Mehed. Bâzga (gărăi) rom. pasca, paşte: 4. s. Beceni (ceştii b. baciu. 2 sate.
Becheni (neşti) lat. baca, fruct.). 2 sate. Bechetu (lat. pecudis, pentru oi). 5 sate. Beciu (baza beeiu) llf. Buz. R.-Săr.
Becu (Ieşti) (lat. pecus, vită; 3 sate. Beharca (r. behăi beharcă) Dolj.
Belllc (turc beilic rob la beiu). 3. s.
Beiu (turc beui, boer). Tel. Vlaş.
Bejgani (din paşte, pâscani). Bjc. Ial. Bela (lat. — frumoasa; slav = alba. Dâmb. Belciu (cea, ceşti) b. baltă, belţea). 7. s. Belciugu (ciugate) r. bălţi(ug) 8 sate. Beleghetu (baligă, bălighet). Bac.
Beleţi (din Bela, Dâmboviţa). Mus.
Belgun (bălcun, dela baltă). R-ţi Belimoaica (propr. Bălimă). Vlaş.
Belitori (rom. beli). Teleor.
Beloţu (lat. palus, baltă). Dolj.
Beiu (lat bellus, frumos). 2 sate.
Belzeni (baltă, belţeni). Tut.
Benaşti (p-op. Benga). Tec. Vas.
Benga (geşti) poreclă benga. 5 safe. Bentu (r. bântu (/) Buz.
Berbeşu (linceni) poreclă bărbeşu. 4 s. Berceni (cioiu) poreclă berc. 7 sate. Bereasa (reşti) (dela peri (pomi) pereasa) 13 sate.
Berevoieştl, Berea (ca preced.). 6 sate. Berendel (rindei) (porecl. pr. Perinde (iu) 4 sate.
Berleşti (dela prop. Pârlea). Bră. Gor. Bertea (feşfi) (dela prop. Perdea), 3 sate. Berzea, Berzunţ (b. barză). Bac. Bot. Beşlii (slav r. bejilii, fugari). Buz.
Beş-Tepe (turc = cinci movile). Tul.
Biţeşti (b. băţ, Beţea pr.) N-ţu.
Beuca (rom. bea, beuca). Teleor.
Bezdeadu (slav — fără moş). Dâmb.
Biban, (beştl, vlreşti) 1. bibere, a bea;
4 sate.
Biceşti (propr. Bic u). Tec.
Bila (r. bilă). Vlaş.
Bilclureşti V. Belciu. Dâmb.
Blrcli (cei) (b. bir. Gor. Olt.
Biserica (b. biserică). Bac. Vâl.
Moldova, Muntenia, Dobrogea	945________Moldovă, Muntenia. Dobrogeâ
Blsoca (socuţa) gr. bysothen, din fund. Bistriţa (treţ) vezi râu Bistriţa.
Biţina (r. beţna). Ilfov.
Biulbiul (lat1 bulbus, ceapă). Const. Bivolari (r. bivol (ari) — 5 sate. Blzigheşti (prop. Biţicâ). Putna.
Blaga (geşti) nume din lat. plăcere, a fi plăcut, dar pare şi din blegu, 10 sate.
Blaj (din lat. placeo, a fi plăcut). 2 sate. Blâzi (cleşti) (r. blând. Bot. Iaşi Tec. Blănoiu <r. blană). Argeş.
Blaşova (din pleş, pleaşova). Bră.
Blebea (lat. plebea, de popor). N-ţu. Bielei (din plăic, plăici), Argeş.
Blehşni (jani) (r. bleg, bleji). 6 sate. Blidaru (dări) ce lac blide. 7 sate.
Boa nea i.nţa) b. bont. Ilf. Rom. R-ţî. Boasca (cic.) (r. boascu). Gorj C-ţa. Boba, Bobeşti (r. bobu prop). 8 sate. Boblegi (lat. bi şi bleg rom.). Arg. Boboaca, Boboci (r. boboc). 4 sate.
Bobu, Bobosu (Ieşti) r. bob. 6 sate.
Boca (căniţa, ceni) (lat. baca fruct). 5. s. Bocşa (lat. baca-băcşa, cu fructe). Vâl. Bodăeşti, Bodeşti (r. budău,- bute). 9. s. Bodronu (dif. din bătrânii). Dor.
Bogata (grafi) r. bogat. 5 sate.
Bogdana (dăneşii) propr. Bogdan, 19. s. Bogbeşti (ghicea) r. bob, boghi; 8 sate. Bogza (zeşti) propr. Bogza). 3 sate. Bohari, Bohoghlna (r. buhă. 3 sate.,
Boia (iţa, iştea) (r. boi; 7 sate.
Bojdanl (slav boje-dantiîi, dat de D-zeu) Ilfov. /
Bojea (jeşti, jinu, joiu) r. boz; 6 sate. Bolaţi (din boli) jud. Vasl.
Boldu (deşii) (rom. bold. 6 sate.
Bolbpşi (şeşti) (lat. bulbus, ceapă). Gorj. Bolintln (b. Valentin zis Balint). Ilfov. Bolovani (văneşti, vanu) (r. bolovan). 4. sate.
Boltaşl (r. balta (şi) Ilf.
Bonciu (nume pr. bulgar). Vâlcea.
Bondrea (prop. bundă (drea). R-ţi-Bonţu (ţeşti) pr. Bonţu. Buz. R.-Săr.
Bora (răscu, răşti)) dac. gr. bora păşune. Borca (r. barcă, barca). Suc.
Borcăneşti (piop. Borcan). Meh.
Bordea, deşti, deni) rom. bordeu; 10 s. Bprdoşani (şelui ca preced.
Borleanu (Ieşti) prop. Pârleanu ; 3 sate. Borniş (dif. porniş). N-tu.
Boroaia (r. boroiu, corb). 8 sate. Boroghlneşti (rolea) ca proced.
Borogla (daco-gr. borş, de păşune). Meh. Boroşeni, Borşa (şeşti) Boru (daco-gr. bora, boras, nutreţ, păşune. 13 sate.
Borzeşti (din barză, bărzeşti). 3 sate. Boscoteni (daco-gr. bosfcos, cioban). Bot. Bosia (sâncea) r. boz. 4 sate.
Boşoteni (dela baciu, teni) Bac. R-ţi. Bostani, Bostâneşti (r. bostan). Tec. Suc. Bota (tanu, tele, teni) 1. botta, bute; 7. s.
‘ Boţeşti (tăşeşti) ca şi preced. 9 sate. " Botorogl (răni) r. buturugă. Gor. Vâl. Botoşanca (şentţa) V. Botoşani. 2 sate. Boţoala (baza boţu sau băţ). Vasl.
Bon (leni, sor, reni) (r. bou. 12 sate. Bozia (zieni, z.oru) r. boz; 7 sate.
Brabeţi r. brăbete. Doi. Meh. Tel. Brabova (ca prec. brabioua).- Dolj.
Bradu [duri, det, deţ.el) r. brad. 19 sate. Brăeşti (dela propr. Brâu). 3 sate. Bragadiru (propr. baza braga). 3 sate. Brăgleasa (r brâgle). Meh.
Brăhăşeşti (prop. r, bmgă); 4 sate. Brăiiiţa (leni) prop, Brăilă. 2 sate. Braloşţiţa (prop. Pralea). Dolj.
Bran (lat. pronus, aplecat şi nume Bran)' Iaşi.
Brăneşti (propr. Bran). 5 sate,
Brâncoveni (dela Brâncoveanu) 2 sate. Brăneţu vezi bran. R-ţi. .
Braniştea (nişteni) rom. branişte; 15 sate. Brânzenl (rom. brânză) N-ţu, Meh. Braşăuţl (veniţi din Braşov?). N-ţu. Brastavâţu (dela Breasla \ văţ). R-ţi. Brătăşani (dela brad | ăşani) 4 sate. Bratcovii (bulgar =■ frăţescu). Teieor. Brăteanu (în onoarea lui I. Brăteanu) Rom. Brăteasca (dif, din brad \ easca) Arg. Brăteni (ieşti) din brad \ eni). 11 sate. Brateşu (din brad [ eşu) Bră. Meh.;
Bratia (din brad j ia) 5 sate.
Brătianca (pr. sau brăd \ eanca) Tel. Brătieni Brătila (b. brad \ ila) 8 sate. BrătOaia Bratocea (r. brad) 2 sate. Bratovă.eŞtl (dela brad | oveni) 2 sate. Brătuia (tuleşti) r. brăd | uia) 6 sate. Brazi (r. brad). Prah. 3 sate.
Breasta (dif. brazda, breazda'. Doij. Breaza (dif. brazea brad) Buz. N-ţu Pra. Brebeni (neibina, neşţi) r. brebenei.7 sate. Brebu r. breb, ciută. Buz. Dâm. Pra. Brehueşti (prop. Brehui). Bot.
Breneşti (prop. Brănea). Vâl.
Bresniţa (cioara) r. brazi, brazniţa. Meh. Brezoiu (zoaia) r. brazi, brăzoi. 6 sate. Brlţcani (r. brazi, brazicani). Rom. Broasca (oaşte, şteni, scări) r. broasca; 29 sate.
Brodocu (r. brăducu). Vaslui.
Brusturi (ronso) r. brusture; 3 sate. Bucecea (ceşti) prop. Bucea. Bot. Tec.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
946
Moldova, Muntenia,. Dobrogea
Buchjla (laşi) daco-gr. buchilos, nutreţ. 2 s. Buclnişu (lat. buclna, bucium) R-ţi.
Buciumi (meni) vezi prec. 11 sate.
Bucovu (văţu, veniy slav. buk, fag. 3 s. Bucşa (şam, şeşti) lat. buxum, sincer. 11 s. Bucu (prop. Bucu). lai.
Bucura (reasa, roaia) pr. Bucur. 4 sate. Buda (dăi, deni, deşti) r. budău; 49 sate-Bueşti (pr. Puiu, pueşti) Ialom.
Buftea (poreclă buftea, grasu) Ilfov.
Bugeac (turc. = cuţit). Const. < Bughenl (ghia, ghile) daco-gr. buchilos, nutreţ, păşune. Buz. Prah. Văl.
Buhai (hăeşti, Jiâceni) r. buhai. 7 sate. Buhalniţa (hociu) r. buhâ, bufniţă. 6 sate. Buhuşi (poreclă buhoşi buhos). N-ţu. Bulcanl (ceşti) r. pui (uc) propr ; 5 sate. Bulmâceni (r. buimac propr.) Bot..
Bujoru (reni, reanca) r. bujor; 7 sate. Bulaci (lagei) scurt. d. bulumac. 2 sate. Bulboaca (r. bulboaca, bulboană). 3 sate. Bulbucata (ceni) r. bulbuca. Doi. Vlaş. Buieta (lat. boletus), ciupercă). Vâlcea. Bulgaru (un bulgar). Ilfov.
Baliga (r. baligă) Ialomiţa Bulittianu (r. bulumac). Argeş.
Bulzeşti (propr. Bulzu v. bulz). Dolj. Bumbata (beni. beşti) r. bumb. 7 sate. Buneşti (neni) propr. Bunu. 8 sate. Bungenl (geta) r. pungeni. 2 sate.
Bunghi (r. bumbi) Roman.
Bunoalca (r. bunu) Meh.
Buşea (daco-gr. boski, păşune) Put. Burcelu (cioaia) rom. prop. Burcă 2 sate. Burdea (deşti, dujeni, şani) r.burtea; 10 s. Bureteşti (r. burete) Olt.
Burguleştl (prop. Bârcă) Vaslui.
Burila (daco-gr. bora, păşune). Meh.
Burla (dif. din pârli, pârlă). Bot.
Burlaci (r. burlac) Tutova.
Burlan(eştl) (r. burlan) Bot. Gor. Burlueşti (r. burlui) Bot Burlug (din bârlog) Tec.
Şurluşi (r. burlui, btirluci) Arg.
Bursucu (câni) r. bursuc; 4 sate.
Burta (tanî) r. burtă Bră. Dolj.
Buruneşt! (nişu) r. boronă. 4 sate. Buşaga (dif. buceaga, bucălată) Arg. Buscata (daco-gr. boskote, de păstori) Vasl. Buşeşti (prop Buşu sau Buciu) Meh. Buşmeni (scurt, buciumeni) N-ţu.
Bustea (dif. din pustiea) Buz.ţ Buşteni (tenari) r. buştean Doi. Pra. Buştuchinl (bujdulă, bujdughini). Gor. Busu (suceni) r. bozu (ceni) Dor. Meh. Buşuleţu (din bozu (leţu) Meh.
Buta (tan, tari) lat. botta, bute; 4 s.
Butea (toiu, toeşti) r. bute. 13 sate. Butculeşti (propr. Butcă) Teleir.
Butuci (tucari) r. butuc. 3 sate.
Buţuluc (rom. puţu | luc). laşi.
Buturugari | geni, r. buturgă; 3 sate. Buzaţi | zeni, zeşti) poreclă buzat; 5 s. Buzducu (dugu) r. băzdoc: Rom. R-ţi. Buznea (r. busna, busnea). Iaşi.
Buzoeni (eşti | ignu) din Buzău; 4 sate. Câbeşti (dif. căpeşti dela capăt). Tut. Cacaleţi | cova (coţi) gr. kakos, urât. 8 sate. Caciamac (turc. = mămăligă). Tul. C-ţa‘. Căciulata (laţi, Ieşti) r. căciulă; 5 sate. Cadicftsla (turc = casa judecătorului) C-ţa. Cadichioi ţturc — satul judecătorului) „ Cadâna (turc = cadână, femee turcă) lai. Câiata (iuţi) r. = unde stau caii. R.-Sărat, Bac.
Câineasa (neni) r. cu câini; 5 sate.
Calaicl (turc = stai şi bea) Constanţa. Călăraşi (reţi) In onoarea călăraşilor; 5 s. Călcftiu (r. călcâiu) Bacău.
Călceştl (ceaşca) r. câlţ sau colţ; 2 sate. Căldăraru (reşti, ruşa) r. căldare; 5 s. Căleşti r. cale Gorj.
Calfachiol (turc — satul calfei). Const. Calicu | llca) r. calic. R.-Săr. Tul.
Călleni r. din cale. Meh. Put	*
Căllman (neşti) r. gtilmean ; 6 s.
Călina | neşti) r. Călin pr. şi pom; 12 s. Călmâţui r. culmeţu, culme. Tec.
Cftlnlc r. colină, scurt, colinic. Gor. Calomfireşti nume Calomfir. Doi. Tel. Calopăru r. calopdr. Doi. Gor.
Caloteştl prop. Calotă. Arg.
Cala (luiu) r. calu. N-ţu, R-ţi.
Călugăra (reni, ru) ale călugărilor; 23 sate. Calvini, sat de calvini unguri ? Bac. Cătnânca r. coamă (nea). Bac.
Câmăraşu (al cămăraşului). Df. CSmârzani (r. coamă, comărzeni). Suc. Camber (dif. câmperiu, de câmp). Tul. Camburu r. cămpu(ru). Buz.	'
Camena slav. kamena, peatra. Tul. Cămlneasa r. cămin. Vlaşca.
Câmpeni (pina. puri(le) r. câmp. 17 s. Cămueşti (r. coamă, comueşti). Meh. Canara (turc ^ loc pietros) C-ţa. Canat-Calfa (turc = bună calfă) Tul. Cândeasca (deşti) pr. Cântea ; 12 sate. Căneşti (nela, nicea) r. câne. Buz. nf. Canlia (turc = văpsită,-cănită). C-ţa. Cantemir (r. Cantemir (voevod). 2 sate. Cănţălăreştl canţelărist prop. Vas. Căpăţina (neşti) r. căpăţină; 4 sate. Capotanu (teni) dela capăt; 6 sate. Căprenl (rioru) r. capră pron. 4 sate.
Moldova. Muntenia, Dobrogea , > 947 ' Moldova» Muntenia, Dobrogea
’v
Capsa (lat- capsa, ghioace).*N-ţu. Căpşuna (r. căpşună). Dâmb.
Captalanlr. captalan (plantă) Tec. Căpuşnenl r. căpuşă. Tut Căputa i. căpătă. Bacău.
Capu-Coastei (deal, pisc) r. capăt; 12 sate. Capugi (turc == portar). C-ţa-Cara-Aacl (turc = plante negre). C-ţa. Caralb (turc, nume). Tulcea.
Cărămidari r. cărămidari. Meh.
Cafa (Murat, Orman, Qmer), tutc=negru. Tutcea.
Caracal (sat de Caracaleni refugiaţi). Mus. ÎCararfcula (la), caricis (cicula), cu rogoz). C-ţa.
Caraciău (1. caruculum, mic car). Bac. Caragelele (Cargea (vodă?). Buz. Câraitmm (daco-gr. kara, cap (deal) lat hiemans, cu zăpadă — un deal unde stă zăpada mai mult). Dolj.
Caranasuf (nume de turc) Tulcea. Carapancea (nume prop. românesc). V)as. Carăpceşti (din corobcă) Tut.
Carapelit (turc = ghinda neagră). C-ţa. Carasa (r. caras). Dor.
Carasuhat (nume turc). Tulcea.
Carata! (turc ^ negruţu). C-ţa.
Caratniu (r. căratu-nou). Buz. R.-Sar. Caraula (r. căraulă). Dolj.
Cărăuş (văneşti) r. cărăuş, cărâ. 2 sate CArbeştl (r. curb (eşti) ca GârBeşti) Gor. Cârbuneştl (nari) r. cărbune. 4 sate. Cârc&deştl (prop. Cărcoţă). Vâlcea. Carcallu (lat. gurgulio, gărgăriţa). Tul. Cârcea (cent, ciu) r. cârciu. 5 sate. Cârciuma (reşti) r. cârciumă; 2) sate. Cârja (jari, joaia) r. cârjă ; 8 sate. Cârlâneşt/ (r. cârlan). Dâmb.
Cârteşti (dela gârlă). Vast Cârllcblol (turc = sat cu zăpadă). C-ţa. Cârtlgu (ligi, logani) r. cârlig. 12 s. Cârloman (eşti) r. gârlă(man); 3 sate. Cârlovoaia (r. gârlătyoaia). Buz. Carmen-Sylva (on. Regina Elisabeta, ca pseudonim de scriitoare). Tulcea.
Cârna (r. cârnă (propriet.) Doi. Tec. Cârnăţeştl (dif. cornăţeşti, corn). Meh. Cftrnicenl (dif. gârniceni, gârniţă). Iaşi. Cârnu (poreclă cârn). N -ţu.
Carol I (on. Regele Carol I) C-ţa Rom. Carpenu (nişu) r. carpen; 5 sate.
Cârpeşti (pip) poreclă, cârpi ?) Făl. Cârsocheşti (mold. chersic (heşti) Put. Cârşiu (dif. cârciu) 2 Meh.
Cârstăneşti (Peşti) pr. Cârstea. 5 sate. Cartai (turc = mahala). C-ţa.
Cărtibaşl (dif. ]%ârtop(aşi). Tut.
Cartiu (r. cărtiu propr. ?). Gorj.	»
Cârtojani tjanca) r. dif. cârd(oşani). Vlas. Cârtocleasca (r. dif. cârdoc (leasca). Tel. ‘ Căruia (r.. car). Tec.
Carvan (lat carrus, car(uan). C-ţa.
Casa (veche, Împărătească), doare, r. casă: 5 sarte.
Casicel (cu casei Const.
Caslmcea (turc - toamna). Tut C-ţa-Căsoasa, Casoca, r. casă. Bac. Buz. Câşăria; Caşln r. caş. Buz. N-ţu.
Câşla r. câşlă. Const. Tut Castelul-Peleş, dela riul Peleş, Prah. Catoloiu (gr, kata-loyo, ud de sus). Tut Căt&măreştl (porecla cată-mare). Bot. Cabine (neştl) r. cătană. 7 sate.
Căteaşca (dif. coteş (Ca)—cot). Arg. Căţlaşu (dif. cot, coţi(eşi). Buz.
Gattna (t. cătină) Buz. Prah.
Cătrinarl (b. cdfran(ari). Suc. Cătruneşticapreeed. Ilfov.
Cătşuţu (dif. cotşuţ, p. cotuşor). R.-Sar. Câtun(a)nele r. câtun(ă); 12 sate.
Câţelu (ţăleştl) r. căţei. 4 sate.
Căţetu (dif. căzetu, căzut). Vâl.
Caţichea (r. câţă, câţichea). Ilfov.
Căneşti (r. câne); Iaşi, Tut. Vas.
Căuşeni (r. căuş). Roman.
Căuţişenl (r. căuţiş, pe căutate). Rom. Cavaclar (turc stâlpari). Const-ţa. Cavadlneştl (dif. cotmfâ(ineşti). Cov. Cavargic (lat canare, a scobi). C-ţa. Cavgagl (turc — scandalagii. C-ţa.
Cazaci (colonie de cazaci (?) Dâmb. Cizăneşti (r. cazan' — propr. ?) 7 sate. Cazasu (r. căzaşu, căzut'. Bră.
Cazi! Murat (nume pers. turc). C-ţa. Ceacâru (r. eeacdr). Brăila.
Ceacu (dif. ciocu), lalom.
Cealăcu (cel din ceată), lat Cealmăgea (dela turc cealmai. C-ţa. Ciamurli (turc == noroioşi). Tut Cearftngu (rângani) r, ceară(ng). Meh. CeaureştI (prop. Ceaur ?) Arg.
Ceauşeştl (prop. Ceauşu) Arg. R.-Săr. Ceauş Chlol (turc ^ satul (caporalului). Tut CeganI (dif. din ciocani), lat Cehlăeştl (dela Ceahlău). N.-ţu.
Celaru (rom. celar). R-ţi.
Celebl-Chiol (turc ^ sat bogat). C-ţa. Celeiu (lat. cella, celar). Gor. R-ţi.
Celnata (dela celar, celnată). Meh.
Ceparl (peşti) r. cultivă ceapă. 6 sate. Ceplea (leniţa) r. ciopli; Gor. laşi.
Ceptura (din captare), Buz. Prah.
Ceraşu (rătu) r. produc ceară. 4 sate. Cerbu (benl) r. cerb. Arg. Olt.
, Moldova- Muntenia,' Dobrogea_________948._______Moldova, Muntenia, Doarogea
* Cerchejeni (dela Cerchez propr. ?) Bot.
Cerchez Chioi (turc = satul Cerchezului). Constanţa.
Cercu <r. cerc). Iaşi.
Ceretu (r. ceară, cerat). Arg.
Cermegeşti (dela cerbice(şti). Vâl.
Cerna V. Tierna în Dacia.
Cernădia, Cernata (eşti, neţi), Cernica, Cernu (baza lat ternus, ca ţerna, de coloare închisă — ţerniu) 16 sate.
Cerşanele (din cerşi). Arg.
Certieni (teşti) r. cirtă. j. Neamţu, Tut. Cervenla (sl.-bulgar =. roşia). Teleorm. Cerviceşti (r. cerbice). Botoş.
Cetatea (ţeni, ţuia) r. cetate ; 8 sate. Cezieni (numire arbitrară, dată pela 1880, de un proprietar Jiana, care şi-a zis Cezianu, pentru că pe aici se găsi o peatră cu o inscripţie romană şi cu numele unui proconsul Cesianus sau Caesianus; — înainte sc chiema Corlăteşti satul. R-naţi.
Cheia (r. cheie, loc îngust de trecere); 2 sate. Chelbeşti (poreclă chelbe prop ?). Arg. Cherim-Culus (turc == Cherim rănitul) C-ţă. Cherleştl (dif. gărleşti (gârlă). Olt. Chersecosu (mold. chersic (os) persic'. Făl. Chesnoiu (r. ghes (îrighes). Prah.
Chetreni (trosu) (mold. cheatră p. peatră) 5 sate. ^
Chiajna (doamna Chiâjna (1560) Ilfov. Chicera (ciora) (r. chiciura). Iaşi, Rom. Vâl-Chichineţu (ndici r. chichineţ) Bră.
Chifeni (nume Chifu (chefu ?). Suc.
Chilia (lieni, liile) r. chilie; 17 sate. Chinteşti (tinici) r. chindie (şti); 2 sate. Chioaia (mold. chiua (piua). Vas. ChiQibăşeşti (pFop. porec. Chioibu). Bră. Chiojdu (eni, deanca) r. ghiuj pr. 5 sate. Chioara (răşti) î. chior; Arg. Ial. Chior-Cişme cişmeaua chiorului. C-ţa. Chloseler (turc - fără mustăţi). C-ţa. Chiostel (turc = piedeca). C-ţa.
Chioveanu (propr. dela Cheia). R.-Săr. Chipereşti (r. mold. chiper). Iaşi.
Chiraftei (gr. ker-afthonos, ciară multă). Covurlui.
Chiragl (turc - chirigii). C-ţa.
Chirâştl (r. chir propr. ? sau pir). Buz. Chirca (cuţa, culeşii) un fel de cereală).
5 sate.
Chiriacu (nume pr. Chiriac). Vlas.
Chirii (Ieşti) (nume pr. Chirii). Suc. Buz Covurl.
Chiriţeşti (prop. Chir (iţă); 4 sate.
Chirnogi (baza cârni, ocoli). Ial. Ilf.
Chişărei (mold. chicior (ei). Iaşi.
Chirolu (porecla propr. Kir (oi). Ilf.
Chiscan! (t. chiţcan, sobol). Bră. Chiscăreni (mold. chisc, pisc). Dor. Iaşi. Chisăletu (r. chisăliţă (?). Ilf.
Chişata (mold. • chişat, pişat (a). Bac. Chlsirig (mold. c hiţirig; vârf, sus). N-ţu. Chiţa (ani, easca). r. nume Chiţu (ă), 3 sate. Chlţcpni (r. chiţcan). Put. Tec. Ţut. Ghiticeni (mold. chitic, peştişor). Bac. Chitită (dela chiti (ochi). Ilfov.
Chiţimii (r. chiţimie, casă mică). Meh. ’ Chiţoc (ran, veni. r. chiţcan. 3 sate. Chlţuleşri (proprietar Chiţu). Vlas. Ciatnurli (turc = noroiaşi). Tul. Ciatal-ChU>i (turc = satul furcii). Tul. ţ Ciauru (dif- cior p fior) Qorj.
Cicăneşti (din ceeăni (ciocăni). Arg. Cicrâcei (lat. cii c.a{ceus) de aproape). C-ţa. Cieşti (din cei (acei de colo). Arg..
Cihoiu (poreclă ciuf (oiu). Buz.
CiUbiu (bi«, bii). r. cilibiu; Buz. Gor. Iaşi. Cilieni (din Celeiu). R-ţi.
Cimbala (răd. ciump (ală), Bac.
Cindia (din ciunt(ia). N-ţu.
Clucirleştl (baza ciuci). Meh.
Cinele (baza cină). Tulcea.
Cinghieşu (baza cinchi). Bac.
Cioara (roiu, răni, răşti). r. cioară ; 25 s. Ciobanu (bănuş, băneşti) r. cioban ; 7 s. Ciobeşti (r. ciob (eşti). Mehed.
Cloboţi (bolea) r. ciobotâ; 3) sate. Cioca-Boca (Cican (eşti) r. ciocan; 16 sate. Ciocâlteiu (r. ciocâlteu). Vâlcea.
Ciocârlia (Ieşti), r. ciocârlie ; .3 sate. Cioc(eni, ceşti, cile), r. cioc. 5 sate. Ciochină (chiuţa, coveni) r. cioc; 3 sate. Ciocrac (r. ciocu-crac). Prah.
Ciofeni (flan, frângeni) r. ciof, ciufu; 5 sate.
Ciohoreni (r. cioc (oreni dela vârf). Suc. Ciolnagi (r. ciuin (aci) Covur.
Ciolanu (lăneşti) r. ciolan, os; 5 sate. Ciolpani (ciolpan, puiu de cioară). 2 sate. Ciomageşti (r. ciomag). Arg. Olt. Ciomârtân (r. ciumă-morl (ani). Doroh. Cionteşti (cionti) (rom. ciont) j. Gorj. Ciopăneşti (diform ciobăneşti). Vâl.
Cioplea (r. ciopli (toii) bulgari). Ilfov. Ciornei (r. cerni piopiietar). Rom. Ciomohalu (r. cernucă du». Bot.
Ciorobeşti (r. ciorobar). Doi. Meh.
. Ciorogârla (r. ciorii-gârlă), Ilf.
Cioromela (r. ciora gr. mefa, neagră). Doi. Ciorsaci (t. ciorsău)- Suc.
Clortea (teşti, toiom) r. ciordi; 3 sate. Cioruşelu (r. cioară mică) Ilf.
, Ciovârnăşani (r. ciovărni p. povârni). Meh. Ciovei (r. pasăre, ciovei (ciofeiu). Gorj.
Moldova, Muntenia, Pobrogea_________349	Moldova, Muntenia, Dobrogea
Cireşu (reaşovu) r. cireş; 6 sate.
Clrltei (r. ciredeiu (cireadă). N-ţu.
Cislău (lat. cis-lavo = udă dincoace). Buz. Cişmele (măneşti) r. cişmea; 3 sate. Ciucea, Ciuciu (r. duci). 4 sate. Ciucurchioi (turc ; - satul buturugei). C-ţa. Ciucureşti (proprietar Ciucure). Gorj. Ciulava (div. din jilava). Got).
Chilniţa (lat. cella, magazie). 2 sate. Clumagi (r. ciomag). Vâlcea.
Ciumaşi (maţi, mei, meşti,) r. ciumă; 6s. Ciungi (getu) r. ciung ; N-ţu Văl.
Ciupa pele, (pelniţa) r. ciupi; 5 sate. Ciuperca (cenl) (r. ciupercă ; 6 sate. Ciupuria ir. ciupur, grămadă). R-ţi.
Ciurari (r. ciur (ar). Dăm. Uf. Tel. . Ciurbeşti (rom. ciorbă, propr.?) Iaşi. Ciurea (roata, reşti)-r. ciur (ar); 8 sate. Ciurucu (r. ciuruc). Putna.
Ciuta (taci, teşti) (r. ciută; 3 sate. Ciutura (tureşti) r. ciutură ; 2 sate. Clăteşti (r. clăti sau clădi ?) Ilf.
Cleanovu (r. clin (ovu). Meh.
Cleja (jani, jneşti) r. clisă; 3 sate.
Clinciu (ceni, ceanca) r, clin(ciu); 4 s. Clîpiceştl (propr. Clipiciu). Put.
Clociţi (r. clocit). Buzău.
Clondlru (r. clondir). 2 sate Buz.
Cloşani (lat. clausum, loc închis). Meh. Cloşca (r. cloşcă). Dâm. Ilfov.
* Cluceru (r. cZ«cer).'Putna.
Coada (Izvorului, Stâncei) r. coadă. 6 sate. Coarnele-Caprii \r. corn, capră,, forma terenului Iaşi.	'
Coasta (Cerbului, Lup, etc.) r. coastă; 6 s. Cobadin (dif. căpătin- (capăt). Const. Cobia (biceni) r. cot)ie; Dâmb. Bot.
Coblla (dif. copila). Doroh.
Coborâşu (r. coborâş). Dâmb.
Coca (cani, cargea) r. coc (cald); 5 sate. Coreneşti (r. coceni). Muscel.
Cochineştl (chirleni) r. cochină pr. 2 s. Cociobeşti (r. cocioabă). Buzău.
Cociu, Cocioc (r. coace (cald). Uf. Tut. Coconi (r. cocon). l\i.
Cocoru (ra, răşti, rova) r. cocor. 11 sate. Cocoşu (şar, şei) r. cocoş; 5 sate.
Cocu (r. coc sau cucu ?) Argeş.
Codfieşti (dela coadă). 3 sate Vaslui. Codreanu, Codreşti (reni) r. codru ; 6 s. Cogâlniceanu (în onoarea lui Cogâln.) Roman.
Cogea-AU (turc — Aii cel mare). C-ţa. Cogialac (turc cel mai mare). Tui. Coiumpunar (turc — fântâna pusă). Tul. Cojani (joia. jeşti, jeasca) r. coaja; 6 s. Cojmăneşti (r. cuşmă propr.?) Meh.
Cojocaru (căreni) r. cojocar. Dor. Dâm. Colacu ţr. coiac), Dâm. Put.
Colanu (r. golan). Dâmb.
Colăreţu (lat colare, a se scurge (apa). Meh.
Colceag (din colţ, colţeag). Prah.
Colelia (r. coleliu). Ial. Tu!.
Colentina (r. din colindeni). Uf.
Collbaşi (r. coliba (şi); 8 sate.
Coioneşti (dif. golăneşti). 2 s.
Coltăneni (r. hultan ţeni). Buz.
Colţea (ţeşti), Colţu (r. colţi. 11 sate. Cottian (a) manca'(r. coama de deal) 6. ş. Comanda (dăreşti) r. comand (a). 4. s. Comăneşti (neasg) r. coamă, deal; 8 s. Comarn)c (marna, ravo) r. coamă, deal; 5 sate.
Comişani r. coamă comeşi(ani) Dâmb. Comoara (r. comoară). Vlaş.
Comoşteni (r. cu-moşfeni (tori). Doi. Conceşti (r. cance (şti). Dor.
Condeeşti (prop. porecl. condei). 2 sate. Condrea (dreiii, dr&cheşti) pi op. Con-drea; 4 sate.
Conduleşti (propr. Coandă). Meh. Congagea (lat. cane ha (cia) scoică). Tul. Congaz (lat. concha (s), scoică). Tul. Constantineştl (prop. Constantin). 2. sate. Constanţa (după portul C-ţa) sat în Dolj. Contea (din căni, Căntea prop.) Vâl-Conţeşti (r. condu conceşti). 10 sate. Copăceanca (ceanu, ceni) r. copac; 17 s. Copălau (r. cupă (lău). Bot.
Copou (r, copou). Iaşi.
Copucei (r. căpucii). C-ţa.
Copuz (r. căpu (şu). lai.
Corbasca (beni) Corbi), r. corb ; 25 s. Corcanu (r. curcan. Bră.
Corcova (r. curcă (curcova). Meh. Corcioveni (r. cărcioveni). Tec. Cordăreni (deni) r. cârd, grupă; 4. s. Cordun ţr. cârd (un) sau cort); 4. sate. Corhana (r. curg ana) curgător); 2 s. Corinul (r gurinul, deia guiă). Arg. Corjeuţi (r. coarja). Dorohoi.
Corlatele (teşti, lăţelu) r. codata ; 6 s. Comâţet (ţele) Cornet, Cornu (r. corn). 47 sate.
Corobăile (beşti) r. huni (bă)i, hurubaie); 4 sate.
Corocăeşti (r. (c) o rac ăi (broaşte). Bot. Corodu (deşti) r. cu-rodu. Tec. Tul. Coroeşti (eni, roiu) r. coroiu; 3 sate. Coropceni (r. corobcă). Vasl.
Coroteni (r. curăţ ură). R.-Săr.
Corpaci (r. cârpaci). Dor.
Corşor (lat, horeo, horsor, fioros). Gorj.
Moldova, Muntenia, Dobrog-ea , 950____________Moldova, Muntenia, Pobrogea
Canigea (r. cănicea). C-ţa.
Corzu (rom. corju (coajă). Meh.
Cosacl (din cost p. cosaşi). Arg. Cosftmbeşti (sobea) r. cocioabă. 2 sate. Coşea (şoaia, şuia) r. coşit (lă). Vas. Via. Cosciugeni (r. coşciug). Bot.
Coşeşti (sereni) r. coş, pătul; 6 sate. Coslţeni (r. cosi) Iaşi. Tec.
Coşlegiu (tugeâ, geni) r. căşlă; 4 sate. Cosmeştl (min) prop. Cosma. 9. sate. Cosovăţu (şoveni) r. coş (de nuele). 2. 8. Costanda (teni, teşti) Costuleni (Uneşti, tişata (r. coastă şi costişă, deal). 33 sate. Cotârzaci (gaşi) r. cotarcă; 3. sate.
Cotii (teni, teşti, tina) r. cot fitură) 30 s. Coteştl (dela un căpitan Stan jCotea 1462) R.-Sărat.
Cotmeana (r. cot (umeana). Arg.
Cotnari (r. cot (unari). Iaşi).
Cotohi (t. cot (oiu). Prah.
Cotoranl (roata) r. cotor. 3 sate.
Cotorca (torga) r. cotor. 3 sate.
Coţofenl (neşti) r. coţofană; 7 sate. Coţuşca (dela cotfşor).- Dor.
Covasna, (x. găvoazna, lat. (cavus). Pale. Coveiu (t. (cu) covieu). Dolj.
, Covragu (r. covru). Tec.
Covriglir. covrig(i) Meh.
Coza (r. cozea, dela coadă). Wt.
Cozleni (ai mănăstire! Cozia ?) 2 sate. Cozmeşt! (proprietar Cozma). Fălc. Cr&câlta (căodni) Crăcii (r. crac) ; 4 s. Crăciuneştl (net) prop. Crăciun; 5 sate. Crăeştl (ai unui Craiu) Cov.N-ţu Rom. etc. , Crăgueştl (r. crâng (ueşti). Meh.
Crainici (ccui) r. crainic. Dor. Meh.
C râm poala (potani) u crâmp(eiu) Arg. Olt. CrAngu (geni, guri, gaşi) r. crâng ; 16 s. Crăpăturile (r. loc crăpat). Suc. Vâl. Orâsanl (r. gras (ani). Ialom.
Crasna (naşeni) r. crea st (n) a de deal;
7 sate.
Creaţa, Creţeştl (ţuleşti) r. creţ. 18 sate. Cremenea (nari) r. cremene; 4 sate. Crevedla (venicu) r. crivea, crivină; 8 s. Crlhăn (r. crihan). Bacău.
Crişan (proprietar dela Criş Tr.) Bac. Cristeştl (tineşti) prop. Cristea ; 7 sate. Crlva (veşti) Crivina (x. crivină) 11 sate. Crivăţu (r. crivăţ> Arg. llf..
Crolcea, Croitori (r. croi (tor); 4 sate. Crovu (vna) r. crovu, Doi. Dăm. Vlaş. Crucea (cile) r. cruce (răspântie?) lO s. Crudeleşti (prop. Crudul). Olt.
Crunţi (r. crunt). Ialom.
Cruşeţelu (şeţu, şovu) r. cruşi; 3 sate. Cuca (ceşti) Cuci (cova) r. cuc. 5 sate.
Cud-Danezu (t. cuc şi Dan (eşu). Vâl. Cudulaţi (r. căciula (ţi). Rom.
Cucolu (x. cuc). Argeş.
Cucorânl (r. cocor). Botoşani.
Cucoşi (r. cocoş). Roman.
Cucueţl (r. cucia(t); 9 sate.
Cuculeştl (Ieasa) propr. Cucu ; Buz. Vâl. Cucuriuzu (r. cucuruz). Vlaşca.
Cdcutenl (r. cucută). Bot. Dăm. Iaşi.
Cudalbi (r. cudalb). Covurlui.
Cuejdu (r. hueşi, hueştiu). N-ţu.
Cuenl (dela goi, goeni, se diformase in înţeles şi mai rău). Ilf. Vâl.
Cufurlta (r. cufurită). Buzău.
Culbu <r. cuib). Prahova.
Culta (r. căita). R. Sar.
Cujba (r. coş (ivă) casa de nuele. Vasl.
Cujmlru (dela coşimeliu). Meh.
Cula (r. culă). Ilfov.
Culcaţi (r. culcat, plecat). lai.
Cullcenl (r. goliceni). Dor.
Cungrea (r. gângurea ?). Arg.
Cupăru (r. cupă). Dâmb.
Cupele „	„ Vlaşca
Curagău (r. cură (curge). Iaşi.
Curâreşti (teşti, turi). r. curătură; 5 s.
Curcani (onor. Dorobanţi ) curcanii, flf. Curcubeu (n curcubeu\ Prah. *
Curechlştea (r. curechiu) N-ţu.	j
Curfţa (dif. guriţă (?) figurat). Bac.
Curmătura (r curmătură). 3 sate.
Curpeni (r. curpen). Gorj.
Curteana {teni, Uşoara, teşti) r.curte; 8 s. Curula (r. coroi(a). Dolj.
Curva (r. curvă,'sau lat. curva, strâmbă).
Gor.
Custură (reni) r. custură (şi coastă). 2 sate.
Cutu (dif. cotu). Neamţu.
Cuzaş, Cuza-Vodă (domnitor Caza); 7 sate. Cuzgun (r. guzgan (?). Const Cuzlău (r. cdş/d(u). Dorohoi.
Dăbulenl (propr. Dabulea). R-ţi.	)
Dicindeni (prop. Dăcindea). Dâmb.
Dădeştl | Dădiciu (r. Deda prop.); 3 sate. ^ Dâehi Dala (eşti) prop. Daia; 4 sate.
Dadllov (slav. Deadu, moşu). Hf.	.	^
Dagâţa (r. tacăţa (tăcuta). Rom.	|
Dâlbociţa (r. dif. to/bd(ciţa) Meh.	^
Dâlga (slav = lunga). Dolj. lai.	q
Dâlhăuţl (din dâlcăuş). R. Sar.	|
Dâlma (r. dâlmă). Buz. Meh.	'	|
Dâmăcuşa (roaia) prop. Dima; 2) sate. | Dâmbu (bova, bovicioara). dâmb; 4 s.	J
Damlanu (neşti) prop. Damian; 6 sate. Damocul (dif. dămbocui). 2 sate.	1
Dăneasa (neşti, nicei) prop. Dan; 6 sate. m Dănăila (propr. Dănăilă). Tecuci.
Moldova, Muntenia, Dobrogea_________951	Moldova, Muntenia, Dobrogea
Danceni (ceu) Dancu (pr. Dan(ciu); 6 sate. Dăngeni (ca preced.); 3 sate.'
Dara (b. dar). Buz.
Darabani (r. darabană) Dor.
Dărâmaţi (r. dărâmat). R. Sar.
Dârjeni (rom. dărji), Iaşi.
Dftrloaia (r. târlă). N-ţu.
D&rmăneasca (moaşa) r. dărmâ ; 6 s. Darvari (slav = lemnari). 5 sate.
Dârzea (r. dârz). Ilf,
Dascălu (Ieşti) r, dascăl propr. 5 sate. Daşova (slav = dăruită). R-ţi.
Datcu (propr. Deotcu). Arg.
Daluchloi (turc ^ satu tobei). C-ţa. Daudcea (de-adcea, f. udă). Tul.
Davidu (deni, deşti). prop. David; 6 s. Deagu (urile) diform. doagă(ufi). Argeş. Deaiu (Bălceşti, Boului) r._ deal. 32 sate. Deduleşti (doviţa) slav dedu, moş; 4 sate. Deconeşti (proprietar diaconu). Vâlcea. ■Deculeşti (proprietar Dicu). Bu?.
Defcea (slav devcii, al fecioarei). C-ţa. Degeratu (raţi) r. degerat; 4 sate.
Dejeşti, Dejolu (rom, deşi (des) 2 sate. Deleni (eşti, lureni) r. deal; II sate. Dell-Orud (turc = nebunul flămând) C-ţa. Demlrcea (turc cel de fer). C-ţa. Depăraţi (dif. tăbărâţi (tabără). Teleor. Derinchiol (turc = satu! lui Derin). C-ţa. Dresca (slav derzkii, curgios). Doroh. Desav(r. des(s). Dolj.
Deşiraţi (r. deşiraţi). Bră.
Desroblţl (foşti robi — desrobiţi). Bac. Vâl. Deveselu (slav devi-selo — satul fecioarei). Meh. R-ţi.
Dia DJi (se zicea aşa Vidinul). Dolj. Dlaconeştl (propr. diaconu). 5 sate. Dlanca (anu) dela Dii ~ Vidin ; 2 sate. Diculeşti (chieni) prop. Dicu; Vâl.
Dldeşti (dileşti) slav dedu, moşu; 2 sate. Dlend (dela Dii = Vidin). Olt.
Dieneţu (prop. Dianu). Bac.
Dlmăcneni (moiu) propr. Dima; 6) sate. Dlncariil (culeşii) propr. Dincă; 2) sate. Didiu (lat. titie, tăciune). Suc.
Dinga (onomat. ding!). Tutova.
Diocbeţi (poreclă dţochiat...). Putna. Diosd (dela Dii = Vidin). R-ţi.
Diţeşti (propr. Diţu). Prahova.
Doaga (gele) r. doagă ; Put. Vasl. Doamna (în cinstea suveranei). N-ţu. Doanca (r. cu toane, toanca). R-ţi.
Doba (rom. tobă). R-ţi.
DobÂrceni, Doblea (prop. Dobă). 3 sate. Dobra (rana) din rom. dămb(nra) depe dâmb; nu slav Dobra — buna). Dâmb. Meh.
Dobreşti (bricea) dela proprietarul Dobre (slav bun); 12 sate.
Dobridor (slav dbrii-dar = bun dăruit). Dolj.
Dobrineşti (propr. Dobrin). 4 sate. Dobrogostea (slav bun oaspete); 2 sate. Dobromiru (nume slav Dobromir). 4 sate. Dobroslovenl (nume slav Dobroslav i; 2 sate.
Dobrota (teasa, teşti) slav — buna şi nume de proprietar Dobre; 5 sate.
Dobrovâţu (diformat din dumbravă, dum-brăvăţu); 4 sate j. Vaslui.
Dobrunu Dobruşa (slav dobre ^ bun) 3 sate.
Docani (neUsa) proprietar Docan ; Tut. Dochia (reminiscenţa dela Dacia). N-ţu. Docuz-Accl (turc = 9 pomi). C-ţa.
Docuzol (turc 9 locuri). C-ţa.
Dodeşti (rom. dud(tşti); Fălc. R-ţi.
Doeran (rom daireb (tobă). Tul.
Doftana (teana) rom. cela dohot, ţiteiu). Bac. Prah.
Dogari (r. dogar). Buz. Dâm. Olt.
Dolceştl (proprietar Dâicu ?). Dâmb.
Doina (r. doină). Neamţu.
Dolani (r. rfeal(ani). Dâmb.
Dolceştl (cei veniţi din Dolj). Gorj. Dolhasca (heşti) rom. dulca(sca) 7 sate. Dolina (r. deal(ina). Bot.
Dolea (r. deal(eă). Suc.
Doljeşti (dif. dulceşti, dulşeşti). Ronţ. Dolnlceni (veniţi din Dolina). Dor. Domneşti (ai unui Domn). 6 sate.. Domniţa (r. domniţă, prinţesă). R.-Sar. Domniţa Marla (r. — Prinţesa Maria, actuala Regină). Bac. Ial.
Dona (neşti) propr. Dane(a) jud. Olt.
_ Dorăşti (proprietar Doru). Tecuci.
Dorna (neşti, neni) lat. torno, întorn). 3 Dorobanţi (cinstire dorobanţilor din 1877) 7 sate. .
Dorofteni (propr. Dbroftei). Tecuci. Doroşcani (rom. dâră(ş). Iaşi.
Dosplneştt (rom. dospi(n) prop.?) Bac. Dosu (seni, zeşti) tom. dos; 5 sate. Dracea (ceni, ceşti) prop. Drăcea; 9 sate. Dragu (ganu, geşti, ghici, goeşti, guşeni). dela proprietar Dragu (drag). 44 sate. Dragomăneşti (propr. Dragomanu). Tutova. Dragomiru (reşti) propr. Dragomir). 6 sate. Dragoslave (sloveni) propr. Dragoslav: 3 sate.
Dragoş-Vodâ (cinstire lui Dragoş-Vodăi. Ial.
Drajna V. riul Drajna. Prahova.
Drânceni (rom. draniţă drăniceni). Fălc. Drămeşti (r. drum(eşti). N-ţu.
Dreptaşi (piu) r. drept. N-ţu Tulcea.
Moldova, Muntenia, Dobrogea	952	Moldova, Muntenia, Dobrogea
Dridu (dif. drept drit). 3 sate Ilf.
Drincea Vezi rîu cu acest nume; Meh. Drlslea (r. </res( ileaj. Botoşani. Drugăneştl Drugeştî (r. drugă). Ilf. Tut. Drumul-Mare (r. drum — mare). Dolj. Dubaşu (r. dubas). Bac.
Duculeşti (propr. Duca ?). Meh.
Dudu (cleşti, daşu) r. dudii prop.?) 9 sate. Dulbanu (r. dalb, dălban). Buz.
Dulgheru (r. dulgher). C-ta.
Dumasca (meşti) prop. Duma; 4 sate. Dumbrava (veni) (r. dumbravă); 17 sate. Dumitrana (treşti) prop. Dumitru ; 6 sate. Dunăvaţu (slav Du nai, Dunăre(ţui. Tulcea. După-Deal (r. după deal). Dâmb. După-Peatră (r. după peatra). Buz. Dumeşti (dela Dorna). Botoşani.
Duseşti (rom. rVos(eşţi). N-ţu.
Duţeşti (pr. Duţu, său dosfeştih Gor. Meh. Edera (r. ederă). j. Prahova.
Eduţu (r. edu(\u). Iaşi.	,
Eliza (Stoineşti) prop. Elîza). Ialom. Elisabeta (regina Elisabeta). 3 sate. Enăcheşti (propr. Enache). Arg. Bac. Enculeşti (prop. Iancul). Arg. Bac. Mus. Eneşti (năşeşti (prop. Enea). Meh. R-ţi. Enichioi (turc — satul nou). C-ţa.
Enigea (turc-- cea nouă). Tul.
Epureni (roaia) r. epure (propr ?) 6 sate. Erbiceni (r. earbă, Ioc cu). Iaşi.
Erculeşti (propr. /orgrfuleşti). R.-Sar. Erghevlţa (r. erugă (erugheviţă). Meh. Ercea (r. erugă, erugdea).’ Meh.
Erbller (r. erbilă, iarbă) Tulcea.
Eschloi (turc = satul măgarului) Tulcea. Esna (r. iaz | na) Brăila.
Ester (nume de proprietară) Const-ţa. Ezeni Ezeru (zureni) r. iaz. iezer;'8 sate. Fabrica (r. fabrica (de hârtie). Bac.
Făcăi (u, ienit rom. foc, focăi; 3 sate. Facria (nume de preş. turc.) C-ta.
Făcăleştl ir. fociileşti). Arg.
Făcuţi tr. făcut, sortit ?). iaşi.
Făgăraşu Nou (Făgărăşeni colonişti) C-ţa. Făgetu (ţelm rom. fag. făget; 5 sate. Făiastoaca (r. fălos sau folos) Vlas. Fălceşti (ciu) rom. falce. Fale. Prah. Fălcofu (coiancct) r. Fălcoiu (cu falcă mare) 2 sate,
Fălfaiii (r. vâlva (nil sau vărfani) Arg. Fănari (r. fân | ari) Prahova.
Fântâna (nele, netele) r. fântână; 26 sate. Faraoani (ele) r. fer (ăuani) ferari — poreclă dată ţiganilor faraoni!). Bacău, R.-S.
Farcăşa (şele, şeşti, şeni) nume Farcăş(?) sau lat. far, grâu, faraceus). 11 sate. Fărţăneşti (teşii) r. fărtatu; Cov. Vâl.
Fâstâci (rom. fâstâci, tâstăc). Vasl.
Fata (r. fata) Olt.
Faţa-Câmpului (etc.) (r. faţă-cămp). 4 sate. . Făteşti (r. fată, cu fete ?) Vâl. , Fătăciuni (dela fătă ( vitele). Tut.
Fauri (rei, reşti) r. faur (ar); 8 sate. Fedeleşu | şeni, şoiu (r. fedeleş); 3 sate-Fedeşti (r. feteşti) Tut.
Fefelei (o poreclă fefeleu ?) Buz. Ferestirău (r. ferăstrău) Bac.
Ferbinţl (r. ferbinte); 5 sate.
Ferdinand (principe Ferdinand). Cov. Feredenl (r. feredeu, baie). Botos.
Fereşti (r. fereastră) Botos.
Ferestrele (ca preced.) Dâmboviţa.
Ferigile (r. ferigă, plantă). Vâlcea.
Feţeni (teşti) (cei dela faţă) 6 sate. Ficlriţeşti (dela propr. Fichiţă ?) Tut.
Fleni (ai fiului). Dâmb.
Figineşti (dif. vecineşti) Buzău.
Filaretu (nume dela cleric Filaret) Dolj. Fllastache (nume prop. grec) Ilfov.
Fileşti (rom. fălie (şti) propr?) Cov.
Flllaşl (r. fălia (ş) felie) Dolj.
Filioara (rom. fălioara). N-tu.
Fllipeşu (peni, peşti, pescu) r. proprietar Filip; 9 sate.
Filiu (propr. Filiu) Brăila.
Fitita (teşti, toag) r. văntea ; 4 sate. Fişcălia (baza veşcâ | lie). Vâlcea.
Fisici (dela Pisici) Buz.
Fistigoiu (r. făstic | oiu).. Vâlcea.
Fitioneşti (r. vite] oneşti). Put.
.Firizu (r. firiz). Meh.
Flămânda (zi, zeni, zeşti) r, flămând. 11 sate.
Fleaşca (r. fleaşcă). Bră.
Fleonduru (r. fleandără). Dor. Flesţenoage (r. fleaşcă, fleştenac) R-ţi. Fleva (om politic popular Flevci, 1890) Jal. Floceşti (propr. Flocea) Bacău.
Floreştl (ranu, rica) Floru (r .floare) 23 sate.	,
Focşa (curi [ şenei) rom. foc (uşa) 4 sate. Fofaza (r. fofează) Tec.
Foişoru (r. foiş Sau foişor ?). Dolj.'
Foleştl (propiietăr Fălea) — 4 sate.' Folteşti (proprietar Foltea). Cov. Tut. Fometeştl (r. foamete) Gor. Vâl.
Forăşti (dela vară, vărăşti) Iaşi, Suc. Fortul (Berceni, Căţelu, etc.) r. fort al cetăţii Bucureşti, Ilfov.
Fotăcheşti (de propr. Fotache) Vlaşca. Foiinu (dela propr. Fotea). R.-Săr. Frânceşti (dela propr. Frăhcu). Gor. Vâl. Frâsinei Frasinu (netu) r. frasin; lăsate. Frăţeşti (ţlla, tiţeşti) r. frate (ţi); 7 sate.
Moldova, Muntenia, Dobrogea_________953_______Moldova, Muntenia, Dobrogea
Fratoştlţa (r. frate) Dolj.
Frecăţei (r. frecăţei sau frigăţei ?) 3 sate. Frenciugi (din Vrancea vrănciugi) Vaslui. Fricoasa (r. fricos sau frigoasa P) Prah. Frumoasa (şica, şelu, mosu, muşelele) r. loc frumos (sat, oameni) 12 sate.
Frunteşti (tişeni) r. frunte (ş). Bac. Tut. Frunzăneştl (zeni, zaru) r. frunză ; 4 's. Fulga (r. fulg). Prah. Tut.
Fulgeriş (t. fulger \ iş). Bac.
Fumurenl (r. fufnuri) Vâlcea.
Fundu (dăturd, deni, r. fund. 48 sate. Furceni (culeşfi) r. furcă; Tec. Tel. Furdueşti (r. propr. Furdui (furt?) 2 sate. Fureştl (r. fur, furi), Muşc.
Furnicari (r. furnicar) Bac. Mus. Furtuneşti (r. furtună). Bac.
Fusea (r. fus, făcător de fuse) Dâm. Qabera (r. din găbui, gabera). R-ţi.
Gabru (diform, din capră, gabră) Dolj. Gădinţi (r. găcle | ni) Rom.
Gaea (eşti, ceana) r. gaie; 5 sate. ' Găgeni (geni, geşti) prop. Gagiu; 9 sate. Gagu (guleşti) prop. Gagu. Bră. Ilf. Gaiadar (r. hăitar). Bac.
Găinar (neşti, nuşa) r. găina; 3 sate. Găiseni (seancă) r. gaie. Dâm. Via.
Gaiţa (rom. gaiţă) Argeş.
Gălăşeşti (r. golăşeşti). Arg.
Galata (lat. coilata, alipită, adăogită la). Iaşf. .
Galbeni (benu, binaşi) r. galbeni; 6 sate. Gălbezeni (r. gălbe&ză) N-ţu.
Gâlceşti propr. Gâlcă). Arg. Gor.
Gâldău (r. din holdă) holdău Ia).
Găleata (r. găleată) Meh.
Găleni [ieşti, leşiu, şoaia) r. goleni etc.
4	sate.
Găleteni (r. găleata) Vlaşca.
Galicea (liceni, liţa, liciuica) r. calicea ;
5	sate.
Gâlmele (r. gălmă). Olt.
Gălţeşti (r. colţeşti sau câlţeşti) Tut. Găitofani (rom. haită, hăitovani) Arg.
Galu (r. calu) N-ţu.
Gămăşeşti (r. coamă de deal) Muscel. Gămăneşti (r. găman sau coamă | neşti); 2 sate.
Ganea (neasa, neşti) r. han (ea)—9 sate. Gângiova (r. gânj j ova) Dolj.
Gărăgău (r. harag \ ău). Teleor.
Gârbaciu (r. gărbaciu) Olt.
Gârbea (bovu, văţu, beşti, beni) r. gârbov ; 10 sate.
Gârcea (ceni, cina) r. cărciu; 3 sate. Gârcovu (lat. quercus. stejar) R-ţi. Gărdăneasa (r. cârd | an>. Mehed.
Gărdeşti (dineşfi, doaia) r. gard; 4 sate. Gargalâc (turc. = gârăit de cioare). C-ţa. Gârla (leni, liţa, Ieşti) r. gârlă; 10 sate. Gârniţa (nicetu) r. gâfniţă; Meh. Văl. Gărvan (r. onom. gări cârâit) Tulcea. Gâşteni (teşti) r. gâşte, gâscă; 5 sate. Gâtejeşti (pror. gâteşu). Vâl.
Gâujani (r. căuşi | ani) Arg. Vias, Găunoasa (noşi) r. găunos; lai. Vas. Găurile (reni) r. gaură; 8 sate.
Găvana (vanu, vâneşti) r. găvan; 8 sate. Geabacu (rom. ciobacă) C-ţa.
Geabelia (r. geaba, degeaba) Mus, Geaferca (nume turc. Geafer). Tulcea. Geamăna Gemen? (ea) r. gemeni; 5 sate Geambaşu (r. geambaş) Buz.
Geangoeştl (r. ceangău f găeşti) Dâmb. Gebleşti lat. gibulus, ghebuşor, Dolj. Genebeşti (propr. Genea ?) Vâl.
Genuneni (propr. Geană) Vâl)
Geoseni (din jos). Bac.
Geormânească (r. cioară, cioromani) Bră. Gergheşti (r. cergă propr. ?) Bră.
Ghebani (bari, boala) r. ghebu; 5 sate. Ghecet (r. gheaţă, ghecet) Tul.
Ghelăeşti (prop. Chelea). N-ţu. Ghelmegioaia (r. gălmă | gioaia) Meh. Gheorghe-Lazăr (cărturar, profesor). lai. Gheorghieni (propr. Gheorghe ?) Meh. Gheorghiţeştl (propr. Gheorghiţă) Dâmb. Gherăeşti (rom. Gheară propr.) Bac. Rom. Gherăseni (propr. grec. Gherasie). Buz. Olt. Gherceşti (r. chirci | ceşti) Dolj.
Gherdana (r. mold. cherde (ana) perde). Tecuci.
Ghergani (gheşti, gheasa) r. ghircă; 8 s. Gherlngec (turc. — dea’ndărăt). Const. Ghermani (măneşti) prop. Gherman; 5 sate. Ghicani (prpr. Ghica) Tutova.
Ghidiciu. (r. chiti, chiticiu) Dolj.
Ghidlgenl (r. mold. chitic \ eni) Tutova. Ghidionu (propr. Ghedeon \ grec ?) Bac. Rom.
Ghighiu (goeşti) prop. Ghiga; N-ţu, Prah. Ghilăneşti Ghilăveşti prop. Chilă; 2 sate. Ghllea Ghileşti (rom. ghili) Bac. Dor. Ghlmiceşti (propr. G/ienm).Putna. Ghimpaţi (r. ghimpe); 6 sate.
Ghindeni (r. hina'ă) Dolj, N-ţu.
Ghlneştl (propr. Ghinea) Dâmb. Ghingheştl (propr. Chingă | heşti) Cov. Ghiniţeşti (ca Ghineşti). Roman.
Ghioaca (cari, celu) r. ghioc (el), Buz. Olt Prahova.
Ghioidumu (turc. = balta porcului) Prah. Ghiol-Punar (turc. = puţ băltos) Const. Ghionea (noaia) r. ghionoaie ; Ilf. Tec.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
954
Moldova, Muntenia. Dobrogea
Ghiordanu (r. cherde, perde, cherdan). Arg. Ghloroiu (poreclă Chioroiu) Arg.
Gloşanl (şeşti) r. ghioace; Prah. R-ţi. Ghiortenl (poreclă prop. Chior | teni) Dor. Ghlrdovenl (dif. cârd | oveni) Prah. Ghlreasca (reni) prop. Chir; Cov. Dor. Ghizdlta (cu ghizduri fântâna) Buz. Ghitcăuţl (rom. chită). Dor.
Ghizdaru (dăreşti, veşti) r. ghizd; 4 sate. Ghiuvegea (baz. ghiveciii) C-ţa. ţjlbeştl (lat. gibus, gheb | eşti) Argeş. Gigârtu (r. gioc | ârt) jucăuş; Olt.
Gigheru (nume pr. Gicâ). Dolj.
Gimbăşanu (r. giambăş) lai.
Ginerica (al ginerelui). Arg.
. Giorocelu (rocu) baza cioara (cel) Dolj. Girovu (r. jir—ghindă) Meh.
Giubega (propr Gin bea \ ga) Dolj.
Giudani (r. cioclani) Arg.
Giuleştl (r. juli, poreclă julea); 4 sate. Giura (roiu, reşti) r. giurâ, jură ; 3 sate-Glurcn (câni) r. ciur (cu); 2 sate.
Giurgeni (geşti) nume George (ni); 11 sate. Gluvăreştl (r. şovar | eşti) R-ţi.
Glâmbocelu (câta) dela clempuc, clâm-pocelu, Muscel.
GlaVadoc Vezi rîul Glavacioc. Vlaş. Glăvani (văneşti, vile) slav. glava, cap.
4 sate.
Gliganu (r. găligan, mare ?) Arg.
GHna (r. clina). Ilfov.
Giodu (dosu, deni, duri) r. glod; 21 sate. Glogova (lat. glauca(\i&), verdea. Meh. Glugeşti (r. gluga). Vâlc.
Gpala (r. got, goală'. Teleor.
Goanţa (r. goană). Meh. *
Godeanu (deni, dineşti) dif. cot(ean); 9 s. Goeşti, Goia (icea) r. gol, goi; 5 sate.
Goga (goiu), nume Gogu, Goga; 2 sate. Gogora, Gogească prop. Gogu. 11 f. Pra. Gogoşlu (şari, şeşti) r. gogoaşă). 6. sate. Gohoru (dif. cocoru). Tec*
Gojgărei (dif. cuşcă (coş) cărei; Olt. Goloasa- (r. gaie, găioasă). Bac.
Golăeşti, Golia {Ieşti, lăşeni) r. gol. 17 s. Golfin (r. calfă, călfin propr. ?) R-ţi. Golgofta (imitat Golgota ? ?) Vasl.
Gologanu (propriet. Gologan). Uf. R.-Sâr. { Golotrenl (ca lotreni, rîu Lotru). Vâl. Gomoeşti (coamă, comoiu prop.) Buz. Gohţeşti r. (conciu conţeştit Gorâna (răni, ranu) r. gorunu. 4 sate. Gorban (neşti)si. gârlan, gârbov. Muşc. Gorganu (naşii) r. baza ca gurgui, 2 sate. Gorgota (gova, goteni) ca şi preced. 4 s. Gorgheşti (mold. Corgheşti. p. Corbeşti. Tecuci.
Gornet, Gomenl (noviţa) r. corni arbori 13 sate.
Gorovel (r. corn. gura-vâi). Doi’.
Goruni (eşti) r. gorun. Iaşi, Vâ^,
Goşmaru (dif. câşmaru p. crâşmar; N-ţu. Gostavaţu (r. coasta (văţ) depe coastă; 2 sate.
Gostinele (dif. costine (de coastă) ,IIf. Gostinari (stinu) r. coast (în) coastă. 2 s. Govodanâ (lat. caoata (na) adâncată) Meh. Govora (din lat cavare, a scobi, adâncă— (apa ce este aici) ca rom. găoara — nu este slavul govor, sfat vorbă); 3 sate şi o mănăstire : Vâlcea, R-ţi, Olt.
Grăbicina (r. grăbi). Buz.
Grădeştl (deţu, dişte) din lat. gradus, în-nălţime, rîdicătură. 10 sate.
Grădina (dinele) r. (fhădina. 4 sate. Grăjdana (dăneşti, deni) r. grajd. 5 sate. Grămeştl (proprietar Grama (grec). Dor. Grânolea (r. grâu, grâne). Dolj.
Grăpenl (dif. groapă, gropeni). Cov.
Graşi (oameni graşi). N-ţu.
Gratia (r. gratie). Vasl.
Grâuşoru (r. grâu (şor). Prah.
Greaca (proprietară Greaca). Ilfov. Greabănu Grebănu (t.grebău). Arg. R.-Săr. Grebleşti (r. greblă). Arg.
Greceanca Greci (eşti); greci stabiliţi; 13 sate.	»
Gresia (r. gresie) Buz. Prah. Tel.
Grieştl (r. grâu, grâeşti). Vasl.
Grigorenl (propr. Grigore). Bac. Bot. Mus. Grindu Ydeni, daşi) r. grindă ; Dolj, lai. Grlnţieşu (r. grunzi (eşu) N-ţu.
Griviţa (amintire luarea fort. Gri viţa 1878)
6	sate.
Groapa {pile) Gropcşti ir. groapă) 9 sate. Gropnîţa (cu gropi). Iaşi.
Grosu (şani)- Grosu (r. gi-'os). 10 sate. Grozeşti (zăveşti) r. groază (zav). 7 sate. Gruia Gruia (lat. grus, gruis, cocor). 6 ' sate.
Grumăzeşti (zoaia) prop ..Grumaz 3 sate. Grunji (r. grunz). Buzău.
Gubandru (r. cupă, cupan). Dolj. * Gubăucea ir. cupă (ucea). Dolj.
Gueşti (din satul Goia Arg.). Olt.
Gugea (geşti) r. gugiu prop.; 4 Sate. Gugulanca (r. cucui(anca)
Gulia (lianca) r. gulie. Ilf. R.-Săr. Suc. Gunoaia (r. gunoiu). Tecuci.
Gura (Ialomiţei, Motru etc. etc.). locul de revărsare, sau deschizătura Văii, 50 sate. Gurani Guranda (ca preced). Bot. Gorj. Gurbăneştl r. gărb (ov) sau curb ; 3 sate Gurgueşti (eţi) (r. gurguiu). Bră. Vâl. Vlaşca.
Moldova, Muntenia, Dobrogca	955	Moldova, Muntenia, Dobrogca
Gurueni (dela ggră). Vaslui.
Guşaţi (şoeni) (cu guşă (oameni); 5 sate. Gutinaşu (r. căţinaşu). Bac.
Gutu (lat. guttur, gâtu). Meh.
Gvardenlţa (din rom. covărda, covărde-nita — loc scovârdat) Meh.
Hâbişeştl (r. /iop#?(eşti). Roman.
Hlbeni (rom. hop (eni) Dâmb.
Hubuda (r. hop-ud). Prah.
Hădâmbu (r. hăt-dămbu), Iaşi.
Hăeşti (r. gale, găeşti). Gorj.
Hăgiac (aca, geşti) prop. Hagiu. 8 sate. Haimanale (adunaţi haimanale). 2 sate. Halmeală (din r. (în) găimeală). Bac.
' Halranchloi (turc ns sat noroios). Const.
Halânga {geşti) lat. holus, holunculus, zarzavat.) Meh. Doljiu.
Hălftreştl (r. holeră Spin). Tut.
Hălăuceştl (r, golău (ceşti) loc gol. Rom. Hălcenl (r. halcă). Iaşi.
Hăleasa (r. goleasa (?). Suc.
Haleşu (<Hf. găieşti). Buz.
H&leşţi (din r. hăli). Vâlcea.
Haliţi (din hali, hali, loc de ducerea păsărilor), Vas.
Hălntăcloaia (r. culme (cioia). Bac.
Haloşu (lat. holus, zarzavat) Bac. Hamcearca (turc = hamgear, cuţit). Tulc.' Hatnzoala (femeea prop. Hamza (?) N-ţu. Hănăşeni Hancea (r. han). Bot. Dor. Tut. Hândreşti (Prop. Gănd(rea) ?). Rom. Hanganl (dela Hangu) Bac. N-ţu. Hânguleşti (prop. Hâncu). R.-Sărat.
Hanţa (ieşti) dela han (ţui). Dor. Tec. Hanu (Conachi, lui Pală etc.) r. han. 3) sate. HArboaca (r. hârb (oacâ) Buz.
Hărdăbei (r. hărtop, hârdub). Arg.
Harja (r. din hărşi). Bac.
Hârl&u (Ieşti) (dif. gârlă (u) Bot. Hărtnăneasa (pr. Gherman) 2 sate. Hârnea (prop. Cârnea) Gorj.
Hărpăşeşti (r. hârb (ăşeşti) Iaşi.
Hârsa (seşti) r. hărşi. Arg. Prah.
HArşova Vezi Carsium în Dacia.
HArteştl (propr. Cârtea (?) N-ţu.
HArtieşti (cu hârtii, documente). Muşc. HArtopu (r. hărtop). Făl. N-ţu. Suc. Hasancea (turc = a lui Hasan). C-ţa. Tul. Hasidoluc (turc = deplin) C-ţa.
Hăsn&şeni (r. prop. Hasnaş (haznă). Iaşi. Hitcirâu (r. gotcă propr. Gotcărău). Prah. Hăullşa (r. hău, hăuliş). Putna.
Havâma (lat. caverna, vizuină). Dor. Heciu (r. din hâi, hâeciti, pravăliş). Suc. Heleglu (lat. helicius, cu ederă). Bac. Heleşteu (r. heleşteu). Dâmb. Rom. Hellade Rădulescu (cărturar, literat). R.-S.
Helotiu (gr. lat, heloţes, Hoţi ?) Bac. Hem^eni (iuş) planta hameiu. Bac. Herăstrău (r. herăstrău). IU. Put.
Hereştl (rişani) propr. Herea. 6 sate. Hermezlu (pr. Hermeziu gr. Hermes. Iaşi Herţa (r. din harţă). Dor.
Herţioana (Răzeşi, Mân), r. harţă. Bac. Higiu (dif. din ghiciu). Meh.
Helişeu Hiliseu (prop. Eliseu grec ?). Dor. Hiliţa (r. din ghili(\s). Fălciu.
Hinova (r. cină (cinova, de cinat). Meh, Hinţeşti (r. han (ţeştj). Arg.
Hlrişeşti (r. hireş, cu |re).' Gor.
Hlăpeşti (dăn globi, globeŞti) N-ţu.
Hliboca (slav hlebok, pânişoară). Dor. Hllncea (t. clin (cea). Iaşi.
Hobaia (biţa) (r. cobate, cobiej. Gor. Ilf. Mehed.
Hoceni (r. huciu, huceni). Fălc.
Hoclungi (r. /iuciu(ngi) Rom.
Hodărăşti (r., hotar, hotărî) Dâmb. Hodivoaia (slav. hodivaia, de trecere) Vas. Hodora (r. cotor | a) Iaşi.
Hodoreasca (r. cotoreasca, cotor). Gor. Hoinari (r. hoinar) R.-Săr.
Holseştl (r. hăisea) Iaşi, N-ţu.
Holbăneştl (proprietar Holban) Put. Holboaca (r. hălboacă, baltă) Iaşi.
Holdă (diţa) r. holdă; 2 sate, Suc.
Holnlu (r. colină, coliniu) Iaşi, Rom.
Holtu (r. holdă, holdu). Bac.
Homeştl (r. huma, humeşti) N-ţu, R.-Sâr Homlceni (miţa, mocea) r. humă; 4 sate. Homoridu -(r. humărice) Prah.
Horăşti (r. horă (sc) Meh.
Horbova (corb | ova) Dorohoi.
Hordlla (Ieşti) r. hoardă, Vas.
Horez (dela munte Horez) Vâl. Got. R.-ţi. Horgeşt! (r. corciu \ corceşti) Bac.
Horla (nume Horia, dela horă) lat. Horleşti (lăceni) r. hori (lă) propr. ? — Dor. Iaşi.
Horodlştea (slav. horod, oraş (eana). Dor. Iaşi.
Horodnlceni (slav. horrodni (ceni) dela oraş) Suc.
Horoslar (r. corăslar, coraslă) Const Horgă (r. horcă (i) poreclă ?) Tut Horpazu (r. horpaş horpăi— poreclă) laşi-Hotaru (răni, rele, raia) r. hotar. 8 sate-Hotlnu (r. cot (inu) dela cot) Gorj. Hrălnlcenl (r. crainici | eni) Tut.
Hreaţca Hriaşca Hrişcă (ni) r, hrişcă. 4 s. Hriţeni (r. criţă, criţeni) Dor.
Hucu (diform, cucu ?). Vasl.
Hudeşti (r. propr. Hâdu) Dor.
I Huhueni (r. cucueni) lai.
Moldova, Muntenia, Dobrogea_________956_______Moldova, Muntenia, Dobrogea
Huleşti (r. huli prop. Hulea ?) Tec.
Hulubu fbeşti) r. hulub (eşti). Bot, Dâm. Gorj.
Humeni imele, muteşti) r. humă. Arg. N-ţu. Hunia (diform, r. hăniea, dela han) Dolj. Hupca (dela hop) Tut.
Hurezani (cei din Horez). Gorj.
Hurdugi ir. din hurducă) Gorj.
Hurueşti (r. din hurui) Tec.
Huşi Vezi oraş Huşi.
Husnlcioara (r. coastă costnicioara) Meii., Huştiu ir. huştiu prop. sau huşte ?) Tut-Huţani (propr. Huţu sau hoţu ?) Bot.
Huţu (dif. din hbţu?) Tec. lablaniţa (latin e-planitia (cit. planiţia) din câmpie, şes). Meh. (sub influenţa latină, numiri e-platius şi e-planitia, se văd în mai multelocuri la Slavi.)
lacobeni (vile) prop. Iăcob (cov) Bot. Iaşi Mehedinţi.
ianca (propr. Iancu) Bră. R-ţi.
Iapa (poreclă r. iapa) Bac. N-ţu. iaşi (dela iaz, iaji) Gor. Arg. iazu (r.f iaz). Bac. Ial. Iaşi Vas.
Ibaha (neasa, neşti) r. iubi, iuban prop.?
4 sate.
Ibrianu (din grec hybris, corcitură — hy-brian proprietar). Dâm. R.-Săr.
Ichimeni (prop. Jchim p. Ioachim). Dor. Icoana (r. icoana). Uf. Olt.
Icuseni dela vorba ic Bot. Iaşi.
Idricul (lat. hidra, hidrieiu, cu şerpi). Fale. Const.	t
Igeşti, Igoîu (r. ic pană de despicat). Put. Tut.	»
Igiroasă (r. e-geroasa, expusă Ia vânt). Meh.
Igliţa (slav. igliţa, cârlig). Tul.
Igoiu (dela ic, pană de spart lemn). Vâl. Ijdilenl (r. comp. ici-(deleni). Cov.
Iladu (vezi vorba Hac; ca Hău?) Vâl, llanlâc (turc = ilan şarpe). Const.
Ileana (nume prop. Ileana). Ilfov,
Ilgani (slav elka, pin; eleani). Tul.
Ilieşti (şenl) propr. Ilie; Bac. Gor. Bot. llovu, Ilovăţu (lat. elw io, revărsare). Meh. Imoasa (r. im moroiu). Meh. înăteşti r. /«(ătieşti Vâl.
Independenţa (independenţa ţării la 1878i.
3 sate.
Ingăreşti (propriet. imicăru). N-ţu).
Inoteşti (Vezi înăteştiI Prah. Vâl.
În-Poiană (r. în poiană sat). Buz. înşelat (r. înşelat (a). Buz. însurăţei (însurăţei, (tineri) împropiiet. 1864. Intorsura (la întorsură). Dolj.
Inurile (r. cultură de in). Mus.
Ion C. Brâtianu (om de stat, prim-mi nistru) Const.
Ion Ghica (om de stat, literat.) Ialomiţa, loneşti (năşeşti, şeni) propr. Ion; 14 sate. Iorcani (propr. Iorgu). Suc. lordacheanu [cheşti) propr. lordache ; 2 s. Iorgani (guleşti) prop. Iorgu; Buz. Gor. Iosa (din iezi, ieza). Gor.
Iosupeni (proprietar Iosip ?) Iaşi.
Ipatele (poteşti) r. iapă (teşii); 3 sate. Ideasca ireşti) r. iereu, preot; Put. Tec. Isaci, Isaccea (nume Isac propr.) Olt. Tut. lsaia (propr. Isaia). Fălciu.
Isăreştl (rom. iaz, iezar (eşti). Olt Isbăşeşti (rom. Ispas, propriet.) Arg. Isbiceni (r. işbi) R-ţi,
Islaz (loc de islaz). Ilf. R-ţj.
Istrăteşti (prop. Istrate). Vâl.
Isvarna, Isverna (lat. ex verina — de primăvară (timp) nu e cald).. Gor, Meh. Isvoarele (voru, vorani) r. izvor; 40 s. Işalniţa (dela iaz, iezalniţă). Dolj.
Italieni (colonie de Italieni, sau proprietar Italian). Dolj.
iteşti (dela proprietar Iute, poreclă.) Bac. Itrineşti (proprietar slav hitrin, hâtru). N-ţu. Iţcani (din iaz, iezeani). Tutova, Suceava, lucşa (şeşti) proprietar luga ; Rom.
Iupca (daco-gr. ippike pentru cai). Meh. Ivăşcheni (văncăuţi, vancea,' văneşti) dela proprietar Ivan, slav-; 9 sate.
Iveşti (dela ivi, zăii). Tec. Tut.
- Izeşti (dela iaz. şi iezi). Prah..
Izimşea (din iaş şi iezi (mşea) Meh. Jacota (dela jac, jâcui proprietar?) Suc. Jăianu (proprietar Jianu, detâ Jiu). Ilf. Jarcalăi. (leţi) poreclă jarcalete, golon -; Prah.
Jarlşte (r, jar, foc mult (semnai militar ?) Putr.a.
Janeştea (dif. geană, geajieşte). Vâl. Jârlău (r. jir, ghindă). R.-Săr.
Jeholia (r. dif. jihol p. gicol, viscol). Suc. Jeţiu (dif. seţiu, săţiu). Buz.
Jevreni (poreclă javră, câne). Bac.
Mana proprietar Jianu delâ^ Jiu'. Meh. Jiblea (rom. jepi, jeplea). "Arg.
Jiulea (prop. dela juli). Arg.
Jidenl (dela jude, ai judelui). R.-Săr. Jidoştiţa (lat. sido-statio, Ipc ce se lasă în jos). Sat pe povârniş în Mehedinţi.
Jieni (dela Jiu). Bac. R-ţi.
Jlgălia (dela jig ? sau jug). Făl. Ial.
Jlgnlţa (r. jigniţă). Meh.
Jlgoreui (dela jug (areni). Vaslui.
Jilava (vele) r. jilav Bră. Ilf. Ial.
Jllţu (r. jilţ porecl. piopr.?) Gorj.
Moldova, Muntenia» Dobrogea	957	Moldova. Muntenia, Dobrogea
Jirovu (r. jir (ovi Meii.
Jitar (r. jitar). Olt.
Jitia (poreclă jitie prop. ? R-Săr.
Jolţa (nume Zoiţa sau Joiţa). Uf. R.-Săr. Joldeşti (r. şold (eşti) propr.?) Bot,
Jora (r. jar a, cu jar, foc), Iaşi.
Jorâşti (nume Jora, dela preced.) Cov. Put. Jormăneştl Vezi Geormăneşti; Meh. Joseni icei de jos). Buz.
Jugani (fitaru) r. jug (ar). Olt, Tut. Jugastru (arbore jugastru). Meh. Jugureni (reanu) r. juguri (eni); 4 sate. .Juleşti (din juli, propr. Julea). Rom. Julfeni (r. julfâ). N-ţu.
Jumătăţeni (de jumătate). Bot.
Jupăneşti (r. jupân). Gor. Mus. Meh. Jureşti (poreclă jură (ştii. Bot.
Jurilocva (baza jar foc). Tulcea.
Jurubeşti <r jurubiţă?) Buz.
Lăceni (r. lac) Arg. Tel.
Lăcriţa (r. lacră). Dolj.
Lacu icuri, leţe) r. lac 12 sate.
Lăcusteni (r. lăcustă). Dolj, Văl.
Lada (r. ladă sau lata) Tel. Vâl.
Lagăru (r. lagăr). Argeş.
Lăicăi (r. lăică, mică laie) Mus.
Laiu (r. laie) Suc.
Lahovari (om de stat, fost ministru) Vasl. Lăleşti \loaia, loşu) pr. Lalu ; Bac. Tut. Vâlcea.
Lămăsenl ,(r. lim \ oşeni) Suc.
Lămoteşti (r. lini j oteşti) Ilf. R.-Săr.
Lângă (diform, lunga sau lunca) Dolj. Lângeştl (dif. lunceşti) Arg.
Lăpoşelu Lapoşu (şeni, şata) lat. Lepus, iepure, poate şi lapis, peatră); 5 sate.
Larga (rgu, guţa) r. larg ; 8 sate.
Lăstuni (r. lăstun) R.-Săr.
Lata (tem, te şti, tăi) r. lat; 4 sate.
Latinu (r. latin, poate, prop. catolic) Bră. Lăturoasa (r. dela lăture) Meh.
Lăunele (r. la, lăune p. lăute, ude) Arg. Olt. Laza (zu, zuri) r. laz, câmp curăţit de tu-fani; 5 sate.
Leâmna (r. lemn). Dolj.
Leca (om politic influent) Bac.
Leculeşti (şani) propr. Leca ; Gor. Rom. Leeşti ir. propr. Leu) Vasl.
Lehaceâ (hueşti) r. leah, polon prop. Bot. Tecuci.
Lehliu (baza Leah | liu) un inginer) lai. Leicea .1jculeşti) r. teică (lele) Buz. Mus. Leleştl (leasa) r. lele ; Gor. Olt. Leontineşti (prop. Leontin Leonte) Bac. .Leorda ideni, zenL r. leurdă vezi dicţ.; 3 sate.
Leoşti Leoteşti (r. laie, şi leotă; Fălc. R-ţi:
Lepşa (r. lepşi lepşit prop.) Put. iLera (reşti, reni) dela un nume Ler P 4 s. Leşile (r. leasă) Arg. Doi. Ilf.
Lespezi (zile) r. lespede • 4 sate.
Letca (slav ledka, luntre) Vas.
Letea (teşti) r. lat, lăţea propr. ? Bac. N-ţu. Leţicanl (r. lat, lăţi | câni) Bac. Iaşi.
Leu (poreclă de proprietar leu) R-ţi. Leuceşti (proprietar Leu \ cu). Suceava. Leurda (deni) V. Leorda. Ilf. M,eh. Mus. Libertatea (amintirea liberării, 1878) Bot. Licări (r. licări, poate licurici ?) Buz. Lichiişenl (propr. Lichi | u ?) Tec.
Licurici» (r. licuriciu) Gor. Tel.
Lieşti (propr. Leu) Tec. Tut.
Liiceni.(veniţi din Leu) R-ţi.
Lilieci (r. liliac) Uf.
Lilieşti (e. lele | eşti). Prah.
Limbăeşti u. limbă de deal ?) Tuf. Limpezişu (r. limpezi) Buz.
Lineşti (r. litiu propr.) Olt.
Lingurari (reşti) r. lingurar; 8 sate.
Linia (r. linie de şosea; 7 sate.
Linşeşti (r. diform, lingeşti) Rom.
Lintea (teşti) r. linte; Arg. Gor.
Lipăneşti (prepr. Lipan) Prah.
Lipie (r. lipie, pâne) Arg. Buz. Ilf.
Lipniţa (slav lipa, teiu) Const.
Lipova (uu, văţu) slav lipa, teiu; Dolj Vaslui.
Lişa (r. leş, leşuri) Olt, Tel.
Lişcotganca (propr. Lasco | teanca) Bră. Lisna (sjav leş pădure ; lesna) Dor. Lişteava (slav /fsf(eva), cu frunze) Dolj. Liteni (lituani din Litveni) Suc.
Liţa Liţca (prop-, Liţă) Tel. Rom.
Liuzl (slav liudi, ljuzi, oameni) Bac.
Livada (vedea, vezi) r. livadă; 5 sate. -Liveni (propr Lev (slav leu) Dor.
Locoviţă (r. lac | oviţa) Dor.
Logreşti (propr. Logrea P) Gor.
Loloeşti (iasa) propr. Laţu Pra. Rom. Lopătari (reass) r. lopată; 3 sate.
Lozna (zova, zinca) r. loază; 3 sate. Lucăceşţl (nume Luca, Lucaci) Bac.
Luceni (cieni) propr..Luca; 3 sate.
Luciu (cieni) r, luciu ; 4 sate.
Ludu (daşi, deşti) slav liudi, oameni; dar mai probabil român. Iutii; 5 sate.
Lulea (dif. laie, laică) Ilfov.
Luizoaia (prop. a Luizei). Bot.
Lumina (nele) r. lumină; Arg. Tul. Lumnicu (r. lim (nic) cu noroiul Meh. Lunca (caşi, caviţa, cşoru) r. luncă ; 39 s. Lunga (gătii, geşti, guleşti) r. lung; 10 s. Lupăria (pănceşti, peasca, pehi, peşti, poaia, poiu, poiţa Lupşa) r. lup ; 19 sate,
Molfloba. Muntenia, Dobrogea
958
. Luptători (r. luptători — din răsboiu) Jlf. Lutu-Alb (r. lut şi alb) Bră.
Luţca (propr. Luţă) Roman.
Măcăi (r. mac floare, măcău) Arg. Măcireştl (proprietar Macarie) Iaşi. Măcelaru (r. măcelar) llf. Prah.
Măc$şu (ceşeni) r. măceş ; 4 sate.
Măcin (r. dela măcina sau mac ?) Tul. Măciuca (r. măciucă) Vâlcea.
Macreşti (prăpr. poreclit Macru) Vas. Macrlna (femee Macrina sau pr. Maori) R.-Sărat.
Macsutu (r. mac | şuţu) Bot.
Mădârjac (jeşfi, jeu) r. modorogi (ac) 3 s. Mădeiu (diform, propr. Măteiu) Suc. Mădulari (r. mădulaf, anexă) Vâl. Măgâdanl (r. măgădan) Buz.
Magazlea (r. magazie) N-ţu.	!
Maghera (de magiâri?) Dor.
Magheru {Ieşti) propr. colonel Magheru ; Gor. Meh.
Magireşti (r. măcer (eşti) mac) Bac. Mflgla (r. măglă, grămadă) Rom.
Maglavitu (r. măgla | vitu) Dolj.
Măgula şj Măgura (rele) r. măgură; 20 s. Mahala {ua) (r. mahala; 8 sate.
Mahmudia (turc — a lui Mahmpd). Tul. Mahrln (propr. Macrin). R.-Săr.
Maia (gr. maia — mama). Ilf.
Mălcăneştl (prop. Maican). R.-Sâr. Mâlneştl (propr. Moinea ?) Iaşi.
Mălneasa (neşti) r. moină; Ilf. R-ţi.
Mălaia (lăeşti, eţu, ic a) r. mălai; 10 s. Malamuc (proprietar Malămuc). Prah. Mălărlşca (r. măluriş ,(ca). Meh.
Malcoci (propriet. Malcoci). Tul.
Măldăeni (r. mâl (dăeni). Tel.
Măldăreştl (r. maldăr). 6 sate.
Mălini (r. mălin). Suc.
Mâlosu (r. mălos, mâlos ?) Vas.
Maltezi (propr. grec din insula Malta',Tle\. Malu (luri, lurini, luşteni) r. mal, 29 sate. Malovăţu (de lângă mal). Meh.
Mamaia (r. mama (ia). Const.
Matnornlţa V. râul Mamorn. Dor.
Mamu (nume de propr.) Vâlcea.
Mamura (din mamor (nic) gândac). R-ţi. Mamuslu (nume turcesc). Const. Mămăileşti (proprietar Mămăilă). Vâl. Manasia (propr. Manasie). Buz. lai. -Mănăstirea (oara, reni) r. mănăstire ; 45 sate.
Mancloni, Manciu (prop. Manciu). 2 sate. Mandra (r. mândră). Teleor.
Mândreşti (propr. Mândru). 5 sate. Mândoceşti (propr. Mandea). Vâl.
Măneşti (neciu, neasa) prop. Mânu ; 9 s.
Mânga (gaci) diform mânca (ci) Const. Dâmb.
Mangalia (r. margal). Const.
Mangea (r. mânca, bulg. mangea idem). Mângureni (veniţi din Mânga). Arg. Mănicea (niceşti, noiu, noaia) r. mană ; 4 sate.
Mânjeşti (r. mânz, mânji); Dâm. Iaşi Vas. Manole (Ieşti, leasa, lache) pr. Manole; 6 sate.
Mânu (nţu, nuleşti) prop. Mânu; 3 sate. Mânzu (zaţi, zăteşti) r. mânz (at); 8 sate. Mărăcini (nele, neni) r. mărăcine ; 4. sate. Maroloiu (r. marole plantă). R.-Săr. Măraşu, Mărăşti (şeşti) r. măr ; 7 sate. Mareea (cern, ceşti) prop. Marcu; 4 sate. Mărculeşti (cuşu, cuţa) pr. Marcu; 4. s. Mardale (r. marda). R-ţi.
Mareşu (prop. Mareş, măreţ). Arg. Bră. Marga (lat. marga, lut văros). Meh. ✓ Mărgăriteşti (riţi) pr. Mărgărit; 4 sate. Marghenl (ghia) V. Marga; Arg. R-ţi. Marginea (gineni) r. margine; 17 sate. Marhonda (dela m’erge, mărgânda) Iaşf. Marina (neşti) prop. Marin, Arg Doi. Mariţa (rinţa) r. Mariţa, ilf. \fâl. Mârleanu (logea) r. dela Mârli; Const. lai* Marmureni (r. marmură (?) sau mâr mureai ?) Rom.
Marotinu (rom. măr (otinj R-ţi.
M&rşa (şani) prop. Mârşu ? Via. Doi. MarslUeni (dela Marsilia (?) sau proprietar Marsilian' probabil Marţilieni Ialomiţa. Mărtăceşti (prop. Mârtac) Bră.
Martalogi (prop. Martalogu) Arg.
Mărţeştl (prop. Marţu) Arg,
Martinu (tineşti) prop. Martin ; Bac. R.-S. Măru, Măroşu (r. măr) Gor. Meh. Mărunţiş (ţei) r. mărunt - 4. sate.
Marvila dif. mărfilă, marfă) Tec.
Mârza (zăneşti) prop. Mărza. Bac. Doi. Masca (por. mască sau mâzgă ?) Dor. Mascăteni (din Masca) Bot.
Măscnrel (r. mascur) Tut.
Măstacănu (câni) r. mesteacăn) Cov. N-ţu. Mătăcina (r. mătăcină) Put.
. Mătăleştl (prop. Mătale ?!) Vâl.
Mataraua (poreclă matara (nga). Ilf. Maţaru (prop. Măţaru) Buz.
Mătăsaru (sari) r. mătăsar) Doi. Dâm. Meh.
Matca (ceni) r. matcă; Dor. Tec.
Mateenl (eşti) propr. Matei; 4 sate.
Matei Basarab (voevodal 1654) Vlaş.
Matiţa (mătiţa, o plantă, slavoneşte canal, matcă) Prah.
Matracaua (dif. mătracuca). Dâmb.
Moldova» Muntenia, .Dobrogea________959	. Moldova. Muntenia, Dobrogea
Măţău (poreclă de pr. Moţău). Mus. Mavrodin (noaia) prop. Mavrodin; 2. s. Maxenu (xineni) prop. Maxin ; 4 sate. Măzăraru (r. mazăre) Arg.
Maz&ll (r. mazăl) Vâl.
Mecheana (prop. Micu (eana). Ilf. , Mecea ca preced. Vâlcea.
Medeleni (r. med, medul) Iaşi Tec. Medjidia (pare nume turc Medjid, dar mai probabil din lat. media-die = amiaza zilei, loc de’popas la amiază pe drumul intre Tonus şi Dunăre). Const Meni (din rom. meni) Vâl.
Mehedinţa (din Mehedinţi propr ? Prah* Melşoarele (r. mei, meişori). Mus. Meleşcanl (propr. Melişcu) Tec.
Meliceşti (prop. Metic). Prah.
Melineşti (rom. mălin). Doi.
Meningenl (dela mânea măneni(ceni). Dor. Menţi (dela mentă). 2 sate, Meh.
Mera (rea, reni, riş, reşti) r. măr pom; 26 s.
Mercanl (r. măr, mere). Arg.
Merdelea (din meri-deal). Prah.
Merdlvenl (lat. merda, scârnă). Const. . Merel (r. mereu). BuzJ Merfuleşti (diform, mărfuleşti). Gorj. Merleşti (r. merlă). jud. Olt.
Mesteacănu (ceni) r. mesteacăn; 4 sate. Meteleu ir. baza med). Buz. Doi.
Meteu ca preced. Ârg.
Mica (ceşti, culeşii) r. mic(ul) propr. 5 s.' Miclăuşeni (loşani, cloşiu) pr. Micle şi Micloş; 9 sate.
Mfcşuneşti r. micşunea; Ilf. N-ţu.
Mieluşei (r. miel(uşei). Dolj.
Mierea (riceana) r. miere. Buz. Doi. Vâl. Mierlari (Ieşti) r. merlă. Doi. Vâl.
Mleştl (prop. Miu). Olt.
Mihăeşti (ileşti) prop. Mihai). 10 sate. Mihai-Bravul (Viteazul) voevod 1600). 3 s. Mihail Cogălniceanu (om de stat, ministru). 2 s.
Mihăl&şeni (prop. Mihale}. 3 sate. Mihoreni (propr. Mihu). bor.
Mijarca (jaţi) miji, zări. Meh. Vâl.
Mijlocu (din mijloc). Arg. Olt. Vâl.
Milcoiu (coveni, covu) r. mâl. Arg. Olt. Mileanca (r. milă, propr. Mileanca). Dor. Mileni (Ieşti) t. milă prop. Milea; 5 sate. Militari (r. militar). Ilf.
Miioşeşti (prop. Miloş). Ial.
Milostea (lovani, luiţi) r. milă; 3 sate. Miluţa (r. mila, milota). Meh.
Mlnciuneştl (prop. Minciună). Gor. Mus. Miorcani (onom. miorc ! broaşte). Dor. Miovenl (propr. Miu). Mus.
Ml rău (răuţi) r. mere, pr. merâu; 2 sate. Mlrcea (ceşti) prop. Mircea; 4 sate. Mireni (r. mirean, nu clerici’. Bot. Tut. Mlrcea-Vodă (voevod Mircea, 1394)3 s. Mirila (reşu) (roasa) r. mere ; 3 sate. Mlroneasa (prop. Miron). Vasl.
Miroşi (r. măr, meroşi). Bac. Tel. Miroslava (slăveşti) prop. Miroslav;3sate. Mischiu (nume prop. Mischiu). Dolj. Misihâneşti (prop. Miţică). Rom.
Mislea (leanu) slav mâsU, gând; 3 sate. Mlşlneşti (r. prop. Mişină). Olt.
> Miteşti (prop. Mitu, Mitea). Suc.
Mitocu (r. mitoc). Dor. Iaşi1, N-ţu.
Mitreni (propr. Miirea). Uf.
Mitrofani (prop. Mitrofari). Vâl. Mitropolia (sat al Mitropoliei). Buz. Ilf. Miuleşti (prop. Miu). Arg. Dâm.
Mizil (miezu-zilei, loc* de popas li amiază între Buzău şi Ploeşti). Buz.
Mlăceni (cile) r. md/(ăceni); 3 sate. Mlăjetul (multă mlajă) Buz.
Mlecăneştl (lenăuţi) ca şi Mlăceni. Doi. Dor.
Moara (Domnească etc., etc.) r. moară; 20 sdte.
Mocanu (câni) r. mocan; N-ţu, R.-Sar. Moceşti (prop. Mociu), Prah. ,
Modola (porecla mut(oaia). Vâl.
Modrenl (ruteni) prop. Modrea. Put. R-.Săr.
MOflea (Ieşti) prop. poreclit Moflea. Doi. Mogoşani (şeşti, şoaiă). pr. Mogoş; 13 sate.
Mohorâţi (poreclă mohorit). Tec. Mohreanu (dif. mohoreanu). Bră.
Moli (iceni, işa, ieşti, ’neşti) r. moale; 7 s. Molani (r. moale, molâu). Meh.
Moldoveni (din ţara, ori şi din satul MoN dova (Banat). Ial. R-naţi.
■ Molnlţa (logeşti) r. moale. Dor. Vâl. Momalu (din momăie Olt.
Momoteşti (din momit). Vâl.
Monteoru (r. munte muntior). Buz. Morăreşti (reni, rile) r. moară; 8 sate. Mordana (dif. din mortana). Buz. Morloveştl (din mârlăi). Olt.
Mormanu (r. morman). Meh.
( Moroeni (eşti) poreclă moroiu. Dâm. Mus Moroteşti (rom. mărăt<, măr1. Bră.
Mortu (teni) r. mort. Bră. Dâm. Moru-ghiol (turc — lac albastru). Tul. Moruneşti (r. morun propr.?). R-ţi. Morunglavu (r. morun, ălav glava. cap— cap de morun, poreclă propr). R-ţi.
Moscu (nume propriu Moscinora?) Coyur. Moşeşti (oşna, teni, neni) r. moş; 6 sate.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
960
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Mosoare (soroasa) r. mosor. Bac. Vâl. Motâlva (poreclă motolvă(di). lai.
Motnău (dela rîul Motnău). R.-Săr. Motoci (ceşti) r. motoc Bac. Dolj. Motohani (din motoc(şm). R.-Sar. Motorgi (rom. motorgă (tolca) Gorj. Motoşeni (r. motoc (eni) Tec.
Moţâeni (eşti, ţâţei) Moţea r. moţ (i)6 s. Moteştl (dif. propr. Mut (eşti) Gor. Motru-Sec Vezi rîul Motru. Meh.
Motruna (vezi Modreni) R.-Săr. -Movila fBanului, etc. leni) r. movilă; 21 s. Mozacu (zăceşti) rom. moţ (acu) Arg. Tel. Muceşti (p/opr. poreclit Muced) R.-Săr. Muchea (cheiu) dela muche. B.ă. Muereni (reşti, reasa) r. muiere. Doi. Vâl. Muncelii (r. muncel). Put. Rom. Tec. Mulclova (r. mulge (ava) Const.
Munteni (neşti) dela munte-, 11 sate. Murotanu (toarea) r. murat (an) ; 4 sate. Murfatlar (din mărfat, marfă). Const. Murgaşu (geni, geşti) r. murg; 6 sate. Murta (dif. din mardă). Dolj.
Muşcaţlu (rom. muscaţi). Buz.
Muscelu (luşa) r. muscel.-Buz. Dâm. Musculeşti (prop. Muscă). Gor. * Musiu, Mustafa (numiri propr. turc). Const. Mustăţeştl (prop. Mustaţă). Arg.
Musurat (nume propr. turc). Const. Muşata'(şeteşti) prop. Miişat; Arg. Făl. Gor. Muţu (propr. Moţii) Teleorm.
Nadanova (r. nadă, nădană(va) Meh. Nadişa (r. nadă, nădiş(a). Bac.
Năeni (rom. nea). Buz.
Naiman (r. năimi, nâimean). Rom.
Naipu (din nea, năip). Vlas.
Nalbant (r. nalba). Tul.
Nămăeşti (r. din nămi). Muscel. Nămoloasa (r. nămol). Putna.
Nana (r. nană) Ilf.
Năneşti (novu) propr. Nanu; 3 sate. Nărteştl (r. nart). Tec.
Năruja (dif. noruşa, cu nor) Put.
Năsoeşti (prop. Năsoiu) Bac.
Năstase (tăşeni, şeşti) prop. Năstase. 3 s. Nastradin (nume Nastratin, turc ?) Const. Năsturelu (prop. poreclit Nasture) Teleor. Năvârgeni (r. navă, năvari(geni) Olt. Năvrăpeşti (din nea, tieaură (peşti) Suc. Nazârceă (nume turc Nazâr) Const. Năzăroaia (poreclă din năzări ?) Tec. Nazâru (nume turc Nazâr). Bră.
Neagra ;r. negru, neagră). Suc.
Neamţu (nume propr. Neamţu) lai.
Nebuna (r. nebun, nebuna). Dolj, Vas. Nechitu (nume Nechita). N-ţu.
Necşeşti (proprietar Neacşu). Teleor.
Neculele (proprietar Neculea). R.-Săr. Nedeia (deicin (rom. nedee ; Bră. Dolj. Nedelcu (delca) nume prop. Nedelcu Pra. Tec.
Nefliu (din năplăi, năpliu) Ilf.
• Negelu (geşti) r. neg, negel; Arg. Bac. Mus.
Negoeşti (prop. Neagu). 8 sate.
Negoiu (goşina) V. munte Nigoiu. Dolj. Negomlru (nume Neagu-\-mu) Meh. Negraia (graşi, greni, greşti) r. negru ;
27 s.
Negri (om polit. Costache Negri). R m. Neguleştl (şeni) prop. Neagu; 5 sate. Nehoiu (hoiaşu) vezi munte. Buz.
Neicu (din nea, neicu) Putna.
Nemertea (din r, nimeri). Buz.
Nemolu (din t. neam(o\) Vâl.
Nemţarl (de nemţi (colonie?) R.-Săr. Nemţişoru V. rîu Neamţu; N-ţu.
Nenclu (ciuleşti) r. nene dimin. 4 sate. Nereju (r. nea, nereş). Putna.
Netezeşti (r. neted, netezi) Ilfov.
Netoţi (poreclă, netot) lai. Prah. Tel. Nevesteasca (r. nevasta, nevestei). Prah. Nicani (ai lui Nică) Dor.
Nichiteni (tpaia) prop. Nichita, Doi. Dor. Nicoleştl (lăeşti) prop. Nicolae; 5 sate. Nlcoliţelu (prop. Nicoliţă) Tul,
Nicopole (amintire lupta dela Nicopole în Bulgaria, 1878) Tutova.
Nicoreşti (prop. Nicoară) Bac. Tec. Nicovala (r. nicovală) Meh.
Nicşeni (propr. Neacşu) Bot.
Niculeşti (coleşti) prop. Nicu; Arg. Buz. Nigoteştl (prop. Nică) Suc.
Nişcovu. Vezi rîul Nişcovu. Buz.
Nisipi (şipuri) r: nisip; 5 sate.
Nisporeşti (baza ne-spor, nuine) Rom. Nistpiu (prop. Nasta, Năstoiu) Dolj. a, Nistoreşti (prop. Ne Mor); în 5 judeţe. -Nistrea (venit dela Nistru propr.) Rom. Niţeşti (ţuleşti) prop. Niţă; în 3 judeţe. Noaptlşa (ţeşu) r. noapte, întunerec. Arg. Meh.
Novccl (ceşti) r. novac; 9 sate.
Nucu (ci, cetu, cşoara) r. nucă; S sate. Oanca (cea) din Ion, O nu prop; 5 sate. Oarja (r. orz, oarjă). Argeş.
Oasele (r. oase, aflate acolo) Cov.
Obăgeni (din iobag eni) Arg.
Obârşeni (şla) r. obârşie; 10 sate.
Obedenl (rom. obadă) Doi. Ilf. Vlaş.
Obeni (dela hop, hopeni) Vâl.
Obidiţi (r. obidă obidit) R.-Săr.
Obileşti (r. obeală propr.) R.-Săr. Ilf. Opislavu (slav obe-siavă = dea’mpreună
Moldova, Muntenia, Dobrogea
961
Moldova. Muntenia,. Dobrogea
slavi — o colonie de slavi, aşezată cândva aici) Vâlcea, Vlaşca.
Obieşti (dif. hopeşti hop) Arg.
Oboga (din iobăga iobag) R-ţi.
Obroceni (r. obroc) Roman.
Obreja (rejeni), vezi dicţ. obrejă. Obrejiţa (propr. Obreja) R.-Săr.
Obrogeni (r. obroceni) Gorj.
> Ocea (r. ocă poreclă ocea) Buz. N-ţu.
Ocheni (cheşti, Ochiu, cfiişora) r. ochiu ; 6 sate.	/
Ocina (r. ocină (otcină) Prah.
Ocidgl (r. hociogi din huceag) R-ţi.
Ocna (niţa, nele) r. ocnă; 4 sate. Oculeşti (propr. Ocul (?) sau aici se face ocol, înconjur). Vâl.
Odaia (banului etc. dăile) r. odae; 18 s. Odobeşti (beasca) r. hudubi (beasca) 5 s. Odoleni (dela planta odolean) Dolj.
Oeştl (r. oaie) Arg.
Oglinzi (r. oglindă apă ce oglindeşte) N-ţu — (dacă nu va fi tras din ogrinji). Ogoare (r. ogor) Put.
Ograda (grăzi, regeni) r. ogradă; 4 sate. Ogrea(retinu) lat. agriş, de ogor. Dăm. Pra-Ohaba (lat. o-habeo = de-a-avea) 2 sate. Oileşti (inac) r. oi oile; Buz. Via. Olăneşti (lani, lari) r. olane şi olar; 12 s. Ologi (geni) r. olog; Dâm. Tel.
Olteni (teanu teanca tina teţu) r. O.t; 22 sate,
Qmorîcea r. o mori | cea) Vâl.
Omurcea (murlar) r, omor (?) Const. Tul. Onceşti Onciu (v. Oancea din Onu) 6 sate* /r Onişcani (din Ion — Onu Onaş) Rom. Opăriţi (poreclă de ocărit) 1 rah.
Oporelu (r. opor) Olt.
Oprăneşti (propr. Opran) Mehed.
Opreşti (işeşti, işeni, işoru) pr. Oprea; 8 sate.
Optâşani (taşi) cei cu 8 boi de plug. Olt. Oracu (raciu) r. orac (ăi) Ilf. Vâl.
Orasca (reasca, răşti) r. oară pasăre ; 3 sate.	^
Orăşa (şeni) ce ţin de oraş ; 5 sate. Oraţia (din oară, orătenii) R.-Săr.
Orbenl (beasca, biciu) r. orb; 5 sate. . Ordoreanu (reanca, reşti) r. ordură ; 3 s. Oreavu (reviţa) r. oră, oare (păsări); 2 s-Orezu (r. orez ?) lai.
Orgeşîi Orjani (r. orz) Buz. Tuf.
Orlea (din urlă, urlea) R-ţi Vâl Orodelu (r. din urât | elu). Dolj.
Orofteana (prop. Doroftei | teana) Dor. Orta-Chioi (tuic. = satul mijlociu) Tul. Ortoaia Orteştî (prop. prec. Ortu) Suc. Orzu, zeni, zoata; r. orz — 5 sate.
Osebiţi (r. osebit, la o parte) Bac. Vlaş. Oseşti (soiu, sica) b. os, oase; 4 sate. Osmanu (nume turc osman) Bră. Const. Ostopcenl (slav. ustupka, permisie) Bot. Ostrat (slav ostro, ascuţit) Ilf.
Ostrovu (Corbului) — veni; r. ostrov, 8 s. Otăroasa (dela hotar) Gorj.
Oteşti (teşani) r. ud (eşti) udeşani; Olt Vâlcea,
. .,	(lat. ad. Titelus (Titus) —
Oteteiişanu I	,	.	,
i	\ comparat cu Tttoiu, un sat
I vecin tot din Vâlcea. Otopeni (din r. hudubi | eni) Ilf.
Oţelu (leni, Ieşti) b. oţel; 4 sate.
Oţetoaia (r. oţet) Fălc.
Oveselu (r. ovăs, ovesel) Vâl.
Păcală (loaia) propr. Păcală; Olt, Pra. Păcioiu (dif. băcioiu propr.) Mus.
Pâclele (r. pâclă) Buz.
Păcura (reţi, reşti) r. păcură; 6 sate. Padea (deş, dină) ca şi slav padati, dintr’un verb pierdut pădi dela gr. ant. pet, a cădea, ca în grăpâdi, năpădi) Ioc adâncat; Buz. Doi. Meh. Vâl.
Pădureni (reţi, roiu) r. pădure; 7 sate. Păgubeni (r. pagubă) Bac.
Pâhna (neşti) r. buhna) Fălc.
Paia (icu, işeni) r. paiu; 4 sate.
Pajerea (r. pajură) Ilf.
Pajişte (r. pajişte) Gorj.
Palade (deşti) prop. Palade; Bac. Dâmb. Palanca (lat. phalangx, oaste, batalion ; — post militar vechiu, în 7 judeţe.
Palaz (gr. plalagx, par, stâlp). Const. Palermo (numele oraşului Italian Palermo unde a murit scriitorul Bălcescu — 1852) sat în jud. Tutova.
Pallclu,(r. paliciu). Buzău.
Palilula (rom. din păleală ?) Dolj.
Paltenu (tinişu) r. paltin; în 8 judeţe. Pământeni (r. pământean, de pe loc, nu veniţi de aiurea). Dâmb.
Panaci (dela proprietar Pan sau Ban). Suc. Panaghia (gr. de tot sfinţită). Dolj. Panaitoaia (prop. Panait (oaia). Dor. Pănătău (al unui pan sau ban). Buz. Panciu (ceşti) dela pan pănciu); 4 sate. Panduri (r. pandur). Dâmb.
Păneşti (noasa) r. pan sau pană ; 2 sate. Pângăraţl (răleşti) r. pângări; N-ţu, Vlas. Pantazl (prop. grec Pantazi). Prah. Pântecani (ceşti) r. pântec; Put. R Săr. Pantellmon (numele de sfânt, patron al bi-sericei din acest sat). Const. Ilfov, Tul. Panţoiu (al pariului). Ial.
Pănureşti (r. pănură) Suc.
Papa (nume papa, sau păpâ) Teleor-
61
Moldova, Muntenia, Pobrogea
962
Moldova, Muntenia, Pobrogea
Papalacl (păpeşti) (vezi preced.; 2 sate. Păpuceşti Papuci (r. papuc); 3 sate. Parachloi (turc' = sat bănos) Const.
Pârău iraile, râeni, eşti) r. pârău; 12 s. Paraipani (prop. Paraipan) Put.
Paragina (r. paragină). Te!.
Paraschiveni (prop. Paraschiv (a) Put. Pârgăreşti (r. pâr ga) Bac.
Parava (dif. din pârâu (a). Put.
Parcheşu (dif. parte (şu) Tul.
Pardina (dif. parti (na). Tul.
Pardoşi (dif. partăşi (parte); R.-Săr. Parepa (din pe-ripa ?) Prah.
Parincea (r. părinc) Bac.
Părişca (rişeşti) r. par, pari; Vas. Via. Părjoala (r. perjă) Const.
Pârjolu (r. pârjol). Bac.
Pârlagele (r. pârlog (loage) Meh.
Pârliţa (litu, liţii) r. pârlit; 15 sate. Păroasa (roşi, roşu) r. păr (pom) 3 sate. Părpăniţa (poreclă perpeniţă). Vas. Pârşanu (dela păr (şan) mic păr) Doi. Pârscovu (coveni) din persic (ov); 4 sate. Păru-Rotund (r. păr (pom) rotund) Tel. Pârvăneşti (veşti vuleşti) pr. Pârvu ; 7 s. Pasărea (rei) r. pasăre; Buz. Ilf. Văl. Păsatu (teşti) r. păsat. Dor. Văl.
Păslari (r. pâslă) Buz. Dâm. Via. , Păstarnacu (r. păstârnac). Dâm. Păstrăveni (r. păstrăv). N-ţu.
Paşa Câşla (turc locuinţa paşei). Tul. Păşcani (reni) r. paşte sau pr. Pascu; 4 sate.
Pătrana (troaia) prop. Patru; 4 sate. Pătrăşcani (prop. Pătraş (cu) 3 sate. Pătrlcheni (veniţi dela Peatra) Rom. Patruzeci-Cruci (40 cruci — morminte de răsboiu?) Vlaşca.
Pâtule (leni) r. pătul. Arg. Meh.
Păţeşti (din păţi sau păzi?) Arg. Put. Pâuleni (leasca) propr. Paul; 7 sate.
Păunu (unei, neşti) r. păun; 6 sate.
Păuşa (şeşti) lat. pauci, mic; 4 sate. Pavâţu (lat. pavesco, a se teme). Meh. Pazarlii (turc bazarlii, târgoveţi). Const. Pechea (lat pecus, turmă) Cov.
Pecineaga (dela Pecinegi). Tul.
Pegeni (lat. pecus, turmă) Gorj.
Pelcani (r. paiu, păic(ani). Fălc.
Peletlia (lat pellitus, cu cojoc). Const. Peletuci (lat. pellitus, cu cojoc). Bac. Pelinu (r. pelin). Ial.
Pepeleşti (propr. Pepelia vezi dicţ.) Arg. Perchiu (dif. berc (hiu) propr). Tec.
Pereştl Peretu Peri (r. păr pom) 5 sate. Perieni (rişu, reţi, rişani) ca preced. 7 s. Perşinari (veniţi din Periş Ilf.) Prah.
Perteşti (dela parte, părteşti) Vâl.
Pescari (căreşti) r. pescar. Doi. R-ţi, Peşteana (nuţa) r. cu peşte râu). 4 sate. Peştera (r. peşteră). Const.
Pestra, Pestriţu (r. pestriţ) Buz. Olt. Petculescu (prop. Petcu (lescu) Gorj. Petea (dela pită, pitea). Suc.
■ Peticu (r, petic mică suprafaţă) Gor.
Petra (lat. petra, peatră sau fem. Petră) Meh. Petrăcheşti (chioaia) prop. Peţrache 3 s. Petreanu (treni, treşti) r. Petrea şi peatră; 15 sate.
Petricani (dela Peatra); Dor. N-ţu.
Piatra (r. peatra). 16 sate.
Picăturile (r. picătură). Dolj.
Picior de Munte (de Lup etc.) r. picior, iaşi, Dâm.
Picu Picueşti (r. pic, puţin) Arg. Doi. Gor. Pielea Pleleşti (prop. Pielea); 4 sate. Piepteşti (tani) r. piept, ridicătură. Arg. Gorj.
Piersica (şinari) r. persică. Ial. Dâm. Pietrari (trişu, trile, triceni, troasa, troiu, troşani, şiţa), rom. peatra ; 49 sate.
Pildeşti (prop. poreclit Pildă ?) Rom. Pilipăuţi (prop. Philip) Dor.
Plnoasa Pinu (r. pin) Bu?. Gor.
Ploreşti (r. piuă (reşti). Doi. Fiah.
Pipera (pera) r. piper, ardei. Ilf. R.-Săr. Pipirigu (r. pipirig). N-ţu.
Piria (r. pir). Meh.
Pişcani Piscu (cău, culeşti) r. pisc; 30 s. Piscupia (r. dif. episcopia). Vâl.
Pisica (r. pisica). Tulcea.
Pisteşti (dela peste, dincolo). Gor.
Pistrlţa (daco-gr. din pistra, apă bună de băut, ca Bistriţa). Meh.
Pitească (din piti sau pită). Ilfov.
Pitulaşi (laţi, liceu, luşa) r. pitula; 4 sate. Piţigolu (gaia, goeşti) r. piţigoiu; 4 sate. Piţiligeni (prop. Piţiligă). N-ţu.
Piua Piuleşti (r. piua de postav); 3 jud. Pivniceri (r. pivniţă). Bac.
Plăcinteni (prop. Plăcintă (?). Tec.
Plăeşu (eţu işor) Plalu (r. plaiu); 7 sate. Plăsolu (r. plasă). R.-Săr.
Plătăreşti (neşti) r. platan, Ial. Ilf.
Plăvaia (viceni, văţu) r. plăvan; 5 sate. Pleaşa (şam, şova) r. pleş (uv); 9 sate. Pleşcoiu (cioara) poreclă pleaşcă). Buz. Pleşu (şoiu şeşti) r. pleş; în 10 jud.
Plevna (P.euna Bulg. răsboiul 1877). 4 sate. Ploeştiori (dela Ploeşti oraş) Prah.
Plopu (pana, peni, pşor) r. plopu. 30 s. Plosca (cari, cuteni) r. ploscă; 4 sate. Ploştină (r. ploscă, ploşti (nă) Buz. Doi. Meh.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
963
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Plotoneşti (r. plută (neşti) Fălc.
Plugari (r. plug). Iaşi.
Plumbuita (r. plumb (tir de gloanţe). Ilf. Pluscu diform, pliscu (?) Gorj.
Pluta (tonu) r. plută; Meh. N-ţu.
Poarta (r. poartă). Bac.
Pobor (dif. popor). Olt Pochidia (chiţa, chişani) r. popă, pochi; 3 sate.
Pociovalişte .din pociumb. trunchiu). Gor. Pocreaca (r. pă (pe) creacă). Vaslui. Pocruia (din pâclă, pâcluia). Gorj.
Podu ieleni-, dişu, cloleni) r. pod; 65 sate. Pogoria (r. podgorie) Iaşi.
Pogana (găneşti) r. pogan (?) sau pogon; 3 sate.
Pogieţu (dif. păcleţu), Tec.
Pogoanele (r. pogon). Buz. Tut.
Pogorăşti (r. pogor) Bot.
Poiana (eni, nile, niţa, nari) r. poiană; 104 sate.
Pojaru (r. pojar) Gorj.
Pojogi (geni) r. bojog (propr ?) Gor. Vâl.
Poiata (r. poiată) Gorj
Policiorl (r. poliţă, policioară) Tut.
Polieni (r. poleiu'. Iaşi.
Poliţeni (r. poliţă (platou ?) Tut.
Polizeşti (prop. Poliza) Buz.
Polociun (lat. palus, baltă). Tut.
Polovragi V. muntele Polovraci Gorj. Poluciu (lat. palus, paludis, baltă). Const Pometeştl ir. cu pomet). Doi. Dor. Ponoarele (r. ponor). Gor. Meh. Popânzăleştl (din r. popândău) R-ţi. Popăuţi Popeni Popeşti (r. popă prop.) 50 sate.
Popi Popoiu (pobeni) V. pree. Bac. Iaşi. Vâlcea.
Popuşoiu r. popuşoiu) Vasl.
Porcăreţu (ceni, coasa, ceşti) (r. porc; Poroina (niţa) r. pă, ruină, râpă; 5 sate-Poro'schla (r. păr, păroşi) Tel.
Portari (tăreşti) r. poartă. Doi. Vâl. Vas. Posada (r. păsat (a) Prah.
Poseşti (propr. Păşu (?) Prah.
Poserceştl (r. păsărici (eşti) Buz. Posobeşti (propr. Posobea?) Buz. Postăvari (r. postav (postavă?) Uf.
Poşta dela vechea poştă cu cai); 12 sate. Potângeni (r. potâng) Iaşi.
Potcoava (r. potcoavă, curbă); 3 sate. Potelu (dela pod, podel) R-ţi.
Potigrafu (r. potică-râpă) Prah.
Potlogl (logeni) r. potlog. Dâm.
Potmeiţu (r. potmoli, pofmoliţi). Doi. Potoci (toceai) r. pod (oc); 4 sate. Potoptnu (r. poţop (i) R-ţi.
Potur (lat. potor, de băut) Tul.
Prădăişu (dător) r. prăda. Tec. Vâlc. Prahuda (din prag-udă ?) Put.
Praja tjani, jeşti, jila) r. prăji; 8 sate. Pralea (nume propr. Pralea) Bac.
Praporu (r. prapor). R-ţi.
Prăsteşti (r. prăsi (teşti). Dor.
Praxia (daco-gr. praxa, trecere) Suc. Preajba (dif. preajma) 8 sate.
Preasna (jna) lat. pre-sinua, afundată; 3 sate.
Precistan (r. precista (n) sat). Put. Predeal (r. pre şi deal). Prah.
Predeşti (prop. Preda); 5 sate.
Prejmeni (din preajmă). Mehed.
Prejolu (r. prăji sau prăşi) Vâl.
Prellpca (din pre-lipi, adăugă). Bot. Dor. Preluci (r. pre şi luci) Bac.
Preoţeşti (şat al preotului) 5 sate.
Priba (r. pripă) Arg. Vâl.
Pribegi (beagu) r. pribeag. Bră. Ial. Pribeşti (din pripi, pripeşti). Vaslui. Priboaia (hoiu, boeni) i. priboiu; 4 sate. Prigoria (goreni) V. prigoare şi priho-riu, o pasăre. Goij, Iaşi.
Principele Carol (principele moşt. Carol); 5 sate. ■
Principele Ferdinând (actual Regele Fer-dinand). 3 sate.
Principesa Maria (actuala Regina Maria) 2 sate.
Principele Nicolae (principele Nicolae, fratele principelui Carol). Vlaşca.
Prîpoarele (pora, poru) r. pripor; 3 sate. Priponeşti (r. pripon) Tut.
Prisaca sâcani, săceni, săceaua) r. pri-sacă; 5 sate.
Prislava (slav pri-slav, lângă slavi). Tul. .Prlslopu (lat. pre-lavo — pre udă). Arg. Mus.
Pristol (lat pre-stolo — pre lăstar. Meh. Proaspeţi (r. proaspăt, de curând). Olt. Probata (proboteşti) lat. pre-botta—\na-inte putineiu (budău). Dor. Iaşi Suc.
Prodăneşti (dani) prop. Prodan (slav — vândut). Arg. Cov. Olt. Vâl.
Prăduleşti (propr. Prădul ?) Dâm.
Protnl (scurt, părăeni). Vâl.
Profa (feni) r. din praf, prăfa. Olt. Progresu (r. progres (cuv. nou) Ilfov. Probozeşti (prohod, slav=trecere) Bac. Proiteşti (din pârăi (teşti) pârâu) Meh. Prooroci (poreclă prooroc (propr?) Olt Prosanlchiu (r. prăsi (prăsinic) Ilf.
Prosca (diformare din brazi, brăzea adică cu brazi) Buz.
Proseluici (din prăsi, (selnici) Iaşi.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
964
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Prosia (rom. prăsi (prăsia) Argeş. Protopopeni (peşti ai protopopului săteni;
3	sate.
Protoslngher (r. protosinghel propr.) Prah. Provlţa (de sus, jos) V. rîu Prouiţa. Prah. Prunani (nişor, neşti) r. prun (i) 4 sate. Prundeni (undu, durei) r. prund; 8 sate. Pucheni (dela pucioasa puceni) 5 sate. Pucioasa (din picioasă (apă) Dâmb.
Puenl (eşti) rom. puiu, pui; 8 sate. Pufeşti (r. puf, propr. Pufu) Putna. Pulincu (r. dif. pelin, pălincu) Vasl.
Punga (geşti, nghina) r^pungă; 4 sate. Puntea (tişeni) r. punte; Dâmb. Tut. Pupezeni (r. pupăză) lai. Tut.
Purani (r. pur, usturoi de câmp) Tel. Via. Purcei (căreni, .cică, cei) r. porc, purcel; 9 sate.
Puriceni (cetii, coasa) r. purice (propr.?)
4	sate.
Pustiana (eta, oaia) r. pustiu; Bac. Dor Rom.
Puşcaşi (caşu) r. puşcaş; Meh. Prah. Vas. Puterău (r. pute-rău) Prah.
Putineiu (nele) r.*putineiu (compară bu-dău); 4 sate.
Putreda (zeni) r. putred; R-Şăr. Tut. Puturoasa (roşu) r. puturos; Dâm. Olt. Puţeni (r. puţu, fântâna) Tec.
Puţlchioaia (femeia lui Puţică, propr.) Cov’ Puţinei (ntei) r. puţini; Meh. Teleor. Puţul (ţuri, reni) b. puţ (fântână) 6 sate Raba ir. roaba) Gorj.
Răboaia (r. rob, roboaia) Suc.
Răbâia (r. rob, robâia) N-ţu.
Raca ir. rac, răca) Tel.
' Răcarl (cătău, uţi) r. rac; 6 sate.
Răcea (ceni) r. rece; Mus. Vas.
Rachel (nume orient. Rachel | a) Tul. • Rachlţa (r. rapiţâ) Dolj.
Rachleri (r. rachiu) Prah.
Răcbiteni (chicioara, ţele, tişu) r. răchită; 7 sate.
Racu (raci, cova, coasa) r. rac; 6 safe. Racoviţa (rom. rac) 13 sate.
Racoţi (nume(?) sau răcuţ(?)
Rădăcineşti (r. rădăcină) Arg. Tec. Rădăşer.i (deni, deşti) r. rădiu ; 13 sate. Rădiu (dila, dioasa, dineşti) ca preced. 14 sate.
Rădoeşti Radomireşii (ai lui Radu prop.)
5	sate.
Radovanu Radoşl Radomiru (al lui Radu)
4 sate.
Radu-Negru (Vodă) al lui Radu Vodă; 3s-Răduceşfi (Ieşti, dueşti) r. Radu Răducu prop. 10 sate.
Râenl (eşti) r. răi sau râie; Dolj. Meh. Rafalla (prop. Rafail) Vasl.
Râfovu (dif. din răpouu, râpos) Prah. Răchineşti (r. rac) Buz.
Răgocii (r. rug, rugoci) Gorj.
Ragu (r. rage poreclă propr. ?) Dâmb. Rahman (nume turcesc) Const.
Rahova (dif. racova, r. rac) Prah. (sau a-mintirea luptei dela Rahova Bulg. 1887) Rahtivanu (r. rahtivan propriet?) Pra. Ralculeşti (prop. Raicu) Dâm. Meh. Rainicu (dela roiu, roi) lai.
Râioasa (r. rdie) Tel. Vâl.
Ralu (r. raiu) Bot. Iaşi Tut.
Raitu (r. raită) Olt.
Râjleţu (r. răzleţu) Olt,
Râleşti (prop. Ralea) Vasl.
Râmata (r. râmat) Dâm.
Ramazan-Chioi (turc. satul ramazanului (paştele turcesc) Constanţa.
Râmeşti (r. râmă) Vâlcea.
Râmnicu (de sus etc.) V. rîul Râmnic; 3 sate.
Rancăciovu (r. runc | ăciov); 2 sate. Râncenl (r. runc | eni) Fălciu)
Rânghileşti (din runc | hileşti) Bot. Rânzeşti (r. rânză poreclă propr. ?) Tut. Râpa (pile, pşa) r. râpă, râpi; 9 sate. Râpciuni (vezi rom. răpciune) N-ţu.
Rasa (sova, nic, raşi) r. ras, distrus (?) 5 sate.
Râşca (câni) din rădiu, răzica; 5 sate. Răscoleşti (r. răscoală, răscoli) Meh. Răsmireştl (proprietar un Răsmirea) Via, Rasnic (r. ras, unde s’a tăiat pădure) Dolj. Rasova (soviţa) ca preced. Const. Gor. Răspochi (dela propr. răspopit) Tec.
Raşti Rastu (propr. Rastu) Buz. Dolj. Răstoaca (r. răstoacă) Bac. Put. Vâl. Râsuceni (r. răsuci) Vlaşca.
Răsvadu (r. vad (fost) Dâm.
Răşina (r. răşină) Gorj.
Râşniţa (r. râşniţă) Vaslui.
Râteşti (teasca, tăleşti) r. roată, roţi; 5s. Rătunda (r. rotund) R-ţi.
Raţa (ţoaia, ţoiu) r. raţă, răţoi; 3 sate.
Râu (reni, şeni, ţeni, ceşti) r. rîu; 7 sate. Răsboeni (r. răsboiu) N-ţu.
Răzeşi (r. răzeş) Put. Tec. Vas.
Rebegi (gări) r. rebegi; Dolj, Putna.
Recea (r. rece) 13 sate.
Redea (diu, dişoara) r. rădiu ; 4 sate. Regele-Carol (comemor. Regele Carol) Tul. Reghioala (ghiu) r. dif. rediu; Put. Tec. Remus (nume roman Remus) Vlas. Renaşterea (r. renaştere (a pop. rom) Ilf. Repedea (r. repede) Put.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
965	- Moldova, Muntenia, Dobrogea
Reşca (din ras, ca şi râdiu)[R-ţ\. Reslmnicea (din resămănicea, semăna) Ilfov.
Retevoeşti (r. reteveiu) Mus.
ReţenI (r. raţa) Bacău.
Retezaţi (r. retezat) R-Săr.
Revlga (lat. rivus, rivicus — rîuşor) lai. Rlchiţele (ţeni) r. răchită. Arg. Olt. Riplceni (râpă) Bot.
Risipiţi (r. rispit, împrăştiat) 3 sate. Rizăneşti (prop. Rizu) Prah.
Roata (cătun etc.) r. roată ; 4 sate, Vlaş. Robaia (6 eşti, băneşti)-#, rob; 9 sate! Rociu Rogna (şoreni) r. rug | şor) 3 sate. Roeştl (r. Roiu propr. ?) Vâlcea.
Rogoasa (gojani, jina) r. rug şi rogoz • 6 sate.
Rogova (r. rug | ova) Meh.
Rojlştea (r. rug | iştea) Dolj.
Roma (nume după Roma capit. Italiei) 2 s. Româna (mani, mâneşti) r. român, roman ; 15 sate.
Romula (lat. mica Roma) Tulcea.
Roseti (om,politic Roseii) Buz.
Roseţi (propr. Roseti) Ialom.
Roşcanu (culeşti) propr. Roşea ; 5 sate.
oşia (şiu, şeni, şiile, şeşti) r. roşu; 12s. Roşiori (în cinstea ostaşilor roşiori) 9 s. Roşluţa (r. roşu, roşiuţa) Meh.
Roşogeşti (propr. Roşoga) Arg.
Rotărea, (turi, reşti) r. roată (rotari) 8 s. Rotopăneşti (proprietar Rotopan) Suc. Rotuleşti (r. roată (prop. ?) Arg.
Rotunda (r. rotund) Rom. Suc.
Rovinari (vine) r. ravăn; Gorj.
Roznov (r. rug rugi, rujnăv) N-ţu.
Rubla (rus. rublă, pare porecla proprietar) R.-Săr.
Rucăr (reni) r. rug (ăr) Muşc. Put.
Ruda (dări, deni, dina) r. ruda (i) 8 s. Rugăria Rugi (get) r. rug; 7 sate.
Ruginea (ginoasa) r. rug, rugi (nos) 10 sate.
Ruica (r. roiu, roica) Vlaş.
Rumăneşti (r. rumân) Dâm. Prah.
Runcu (cuşor, ceasa) r. runc; 17 sate. Ruptura (turile) r. ruptură; 5 sate. Rusăneştl, Rusca (seni) prop. rus; 11 sate. Ruşanl (sieşti, şavăţu, şeţu) r. rug, rugi; 3 sate.
Ruşii (Ruşi aduşi de proprietar) 6 sate. Sabangea (turc=dimineaţa) Tul.
Săbaoani (lat. dela sipo, şipot — sipăoani) Rom.
Sabasa sapa, sapăşa) Suc.
Săbieşti (propr. Sabie Dâm.
Săcăreşti (r. secară) Iaşi.
Săcelu (ceni) x. săc, ce seacă (râu) Gor. Săculu r. săc(uiu) râu) Dolj.
Sadlna (dova) r. sad (sădire) Dolj.
Saelele (r. saia, sau sue Teleor.
Săftipa (nume fem. Safta (tica) Ilf.
Săgeata (r. săgeată) Buz.
Sagna (r. sagnă vezi dicţ;) Rom.
Saidia (turc nume Said) Const.
Salaci (r. suioci, care sue (?) Vâl.
Săhăteni (r, suhat(eni) Buz.
Sălăgeni (r. sălaş sălăşeni) Bot Fal. Salahoru (r. salahor) Tec.
Sălătruc (lat. sălatus, sărat) Arg. Meh. Salcia (ceni, cioara, cuţa) r. salcie; 24 sate.
Săliştea (r. sălişte, silişte Vâl.
Săltăneşti (r. sălta prop. Săltan) Olt. Samara (rineşti) r. samar Arg. Meh. Sâmbotinu (prop. Sămbotin, născut Sâmbăta) Argeş, Gorj.
Sâmbureşti (r. sâmbure propr. (?) Olt. Sănăteşti (r. sănătosu propr.(?) Arg. . Sănăuţl (r. sân (ăuţi) adânc, cot). Arg. Sănduleni (Ieşti) propr. Sandu ; Arg. Bac. Sângera (r. sânger (arbore) Prah. Sânta-Maria (biser. Sf. Maria). Bot. Săpata (r. săpat). Arg. Dolj.
Săpoca (r. sapă sapucă). Buz.
Săpoveni (lucrători cu sapa). Bot.
Săpunari (r. săpun (ari). Arg. Ial. Sărăcăceşti (cineşti) r. sărac, Olt. Vâl. Sarafineşti (prop. Serafim). Bot.
Saral (Saragea) turc = palat. Const. Sărata (ratu, răreşti) r. sare, sărat; 15 s Sărbătoarea (r. sărbătoare). Dolj.
Sârbi (beni, beşti) — coloni Sârbi; 15 s. Sârca (r. sârg, sârga Iaşi.
Sărdăneşti (dif. surdan propr.) Meh. Sâreni (r sare). Buz.
Sarica (r. sarică), Tul.
Sarl-chloi (turc = sat verde) Cons. Tul. Sările (r. sare sau zările (?) R.-Sar. Sarlnasuf (tur = nas-verde). Tul. Sărindar (easa) r. sărindar Biser. Ilf. Sărişor (r. sare sărişor). Dâm.
Sara (ruleşti) r. sare; 4 sate.
Sasa (sat al lui Săs ?) Rom.
Şasea (scioara) colonie de saşi ?) 4 sate. Sascut (baza sas, coloni Saşi). Putna. Sasu, Sâseni (sora) propr. Sasu ; 6 sate. Satu-Nou, Săteni (tucu (ani) r. sat; 40 s. Săuca (uceşti, uleşti) r. său; 4 sate. Saveni (vineşti) prop. Savu ; 6 sate. Saxoni (dela sac sie sau coloni saxoni P). Ilfov.
Sbârcea (prop. Sbărcea). Ilf.
Sbereşti (r. sbieră prop. Sberea). N-ţu.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
966
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Sboghiţeşti (r. sbughi prop. Sbughiu). Mus.
Scăeni (eşti, iaşi) r. scaiu ; 6 sate. Scafarl (feşti) r. scafă. Doi. Put.
Scânteia (teeşti) r. scânteie. Cor. Put. Vas. Scăpau (r. scăpău, mers la vale). Meh. Scărlcica {riga, şoara) r. scară; 7 sate. Scărlăteştl (prop. Scârlat). Bră. Buz. Scârleanţa (r. zgură sgurleni. Dâm. Scăuenl (r. scaun). Arg.
Scheau (Scheiu (ia) daco-gr. skia umbră ; 9 sate.
Schela (r. schelă) Gor. Meh.
Schender (nume de progr. albang. Tul. Schlneni (neta) r. schin, spin ; 4 sate. Schiopoaia (prop. femeia lui Şchiopa). Buzău.
Schitu (din deal etc. etc.) r. chit; 31 sate. Schiuleşti (din Scheia). Prah.
Scoarţa (scorţeni, ieşti, ţari). 6 sate. Scobinţl (r. scobi). Iaşi.
Scoica (r. scoică) Gorj.
Scoposeni (din scăpa, scăpoşeni). laşi, Făl. Scorbura (r. scorbură). R-ti.
Scorila (dif. sgurila). Meh.
Scomiceşti (prop. Scorni (ciu). Olt. Scorţaru (ţeni, ţoasaj r. scoarţă; 6 sate. Sţpruşiu (şeşti) r. scoruş fa).1 Buz, Gor. Scrada (dif. scărata) Gorj.
Scrioştea (slav. pcrâuoşcia, ascunsa). Tel. Sculeni (r. sculă). Iaşi.
Scundu (r. scund, jos). Văl.
Scurta (tu, teşti) r. scurt; 8 sat'.
Seaca (cătura, turile) r. sec ; 12 sate.
• Secăleni (r. sec, secul) Rom.
Secăluşeşti (r. secăluş propr ?) N-ţu. Secara (Secăria) r. secară. Prah. Tel. Secul (ciu, ciurile) r. sec. 8 sate.
Secueni (cuia) de Sâcui, coloni; 3 sate Săculeşti (r. secu) Dolj.
Securicea (r. secure) Meh.
Segarcea (dif. (secare ?) secară (cea) Tel. Seimeni (V. seimeni) Const.
Seliştea (teni) r. selişte. Meh.
Seminca (din semincer) Tuf.
Serdanu din surd (an) sârdan. Dâmb. Seuca (r. seu, său). Gorj.
Sevendic (lat. su-venditus, subînchiriat). Const.
Severineştl (dela oraşul Seve rin, prop.) Meh.
Sfacăru (r. (în)şfacă (r) Prah.
Sf. Gheorghe (patron Sf. Gheorghe) 6 s. Sf. Vaslle (patron Sf. Vasile) Ialom. Sfârleanca (r. sfârlă (lează) Prah.
Sfinţeşti (r. sfânta (propr. ?) Tel.
Sflrcea (r. dif. sforicea de pământ) Doi.
Sflştovca (slav. sveşciati, a sfinţi) Tul. Sfoara (r. sfoară (de moşie) R.-Sar. Sfodea (r. sfădi, sfădea prop. ?) Meh. Sgaia (r. scaiu, scaia) Vlaş.
Sgârciţi (porecla (?) sgârciţi) R.-Săr. Sghiabu (r. jghiab, Buz. Mus.
Sgrlbţeştl (r. sgripţor (prop. ?) Mus. Siberia (r. sâpâ, săperi (a) Olt.
Sibiciu (r. săpa, săpiciu) Buz. ■
Sicrita (din sihlă, sihlită) Prah.
Sighlca (din zeghe, zeghica) Tut. Sighlreanca (r. zeghe, zeghirean) lai. Sihleanu (hlele) r. sihlă; Bră. R.-Săr.
Sila {lea, Uneşti, lişcani) din sili, siliş; Siliştea (tioara) r. silişte ; 15 sate. Silistraru (proprietar din Silistra) Bră. Silvestru (prop. Silvestru lat. de pădure). llf.
Slmbrea (r. zimbre (a) prop. ?) Bac. Simileasca (Uşoara) prop. Simu; 2 sate. Slmineşti (nicea) r. semen, semeni; 2 s. Simioneşti (prop. Simion) Rom.
Simniceni (V. Simnic râu Arg.> R-ţi. Slmzeneşti (prop. Simzianu\ Tut.
Sinaia, Sineşti (dela sin, afundătură, — nu este slavul sinii, albastru); 8 sate.
Singerl (r. sânger (arbore) Iaşi.
Singureni (r. singur(i) Vlaş.
Sinihan (r. sân, sinic(an) Dor.
Sin teşti (proprietar Sântu(?) Ial. Ilf.
Sipeni (r. sapă, săpeni) Cov.
Siriţelu (rîu Sireţelu) Suc.
Siteşti (r. sită, siteşti) Gor.
Slănineşti (r. slănină) Arg. Doi.
Slânic (nicel) V. rîu Slănic; 4 sate. Slaşoma (din sălaş (orna) Meh.
Slatina (tinic, tioara) V. rîu Slătioara; 9 sate.
Slava (Slavu, veşti) r. slav; 8 sate. Slimnicu (r. şlim) R. Săr.
SUvileşti (slav sliva, prună) Vâl.
Slivna (ca precedent) Cov.
Slobozia (sat de slobozi) (din robi) 61 s. fusese mulţi robi; dar se numea slobozie şi locul pe care slobod era să se aşeze ţerani din altă parte, sau nu plăteau dări.
Slovu (din slăvu (?) sus). Prah.
Slujitori (r. slujitor) Bră.
Sluţi (r. slut.) R.-Sar.
Smadoviţa (vicioara) r. smad (u) Meh. Smârdan (după localitatea din Bulgaria, unde au fost lupte victorioase în răsb. 1877-78) 6 sate.
Smârdioasa (Smârdoşteţu) (lat. ex şi merda murdărie, escrement) Tel. Meh. Smeeni (eşti) (r. smeu); 3 sate.
Smeura frătu) r. smeură; Arg. Pra-
Moldova, Muntenia, Dobrogea________967________Moldova. Muntenia, Dobrogea
Smirna (după oraş Smyrna Asi$ M.) lai. Smulţi (r. smuls, smulţi, luaţi dela Cov). Snamăna (slav — vestita, însemnata) Arg. Socariciu (s. sugar (iciu) R.-Săr.
Socea (soci, căleşti) r. soc(ul) 13 sate. Socoteni (prop. Socoteanu (socoti) Doi. Socrujeni (r. socru socroşani) Bot. Sodomeni (din tom. sodomi, prăpădi) Suc. Sofrânceni (propr. Sofron (ie) Gor. Sofrăceşti (prop. porecl zăvrac) Rom. Sofroma (turc ~ sofra, sac cu merinde). Vas.
Sohatu (r. suflat) Ilf.
Sohodolu (r. săcătul (săc, sec) 4 sate. Soholeşti (r. săc (uleşti) R-ţi.
Socorăţu (r. săc(srăţu) Vâl.
Solea (r. salcie, sălca.) Rom.
Soleşti (r. sâlă, sâleşti) Vasl.
Solomoneştl (prop. Solomon) Dolj. Soloneţu (r. şulu(neţu) laşi.
Solonţu (lat. salens, sărat) Bac.
Somova (bulg. som peşte somn(ova) Tul. Somuşca (dif. zămuşca (zeamă) Bac. Sopotu din săpa, săpătu) Dolj.
Soraţiu (din soare, seraţi) Vâl.
Sorea (reni, reşti) r. soare (prop.?) 3 s. Soroceni ('veniţi dela Soroca Bas. iaşi. Soveja (daco-gr. sovesis, prăpăstios) Put. Spahile (dela turc spahii ?) Gorj.
Spăneşti (prop. spânu) Vlaşca.
Spanţbvu (r. spănţ(o\) (lt.
Spârieni (r. sbărli(a) prop. Vâl.
Spâtaru (pătărei, reşti, reasa) r. spătar; 6 sate.
Sperleţi (ţeni) r. speriâ(t); 4 sate. Sperleşti (r. şperlă) Meh.
Speteni (r. spată) lai.
Spidele (dif. şpetele) R.-Săr. opreşti (prop. Spiiu ?) N.-tu.
Spineni, Spini (noasa) r. spin; 7 sate. Spireşti (propr. Spiru) Argeş.
Spiridoni (neşti) prop. Spiridon. Argeş, Rom.
Sprâncenata (r. sprânceana(ta) Olt.
Spria (de sus, jos) comp. spre ăia. Tec.
• Spulberu (r. spulber(ă) Put.
Spurcaţi (r. spurcaţi poreclă) R-ţi. Stăllneşti (prop. Stelea) Fălciu.	«
Stâlpu (peni) r. stâlp; Buz. Mus. Vlaş. Stânca (căşeni) r. stâncă; 7 sate. Stănceasca (ceşti, culeşii) prop. Stancu ; 8 sate.
Stăncuţa (r. stanca, nume Stana) Bră. Dor. Stăneşţl (r. prop. Stân ori stână) 12 sate. Stângăceana (din partea stângă) Meh. Stănguleşti (dif. stângii propr.) Vâl. Stănicei (nila, nileşti) r. stână; 4 sate.
Stănislăveştl (prop. Stanislav polon). Arg, Olt.
Stăniţa (r. stână, stâniţa) Rom.
Stanomiru (mirul-lui-Stan V. mir) Vâl. Stănueşti (nuleasa) prop. Stan. Olt. Tut. Stârcii (stărc (i) Argeş.
Starchiojdu (prop. Stării (slav = bătrân. Stariţa (r. stariţă (propr. (?) Teleor. Staroşilţa (slav staro-jileţ, jilţi - vechi chiriaşi). Bot.
Stăteşti (propr. Statie) Dâmb.
Stavăru văr eşti propr. Stavăr; 2 sate. Stavropoleos (polia) grec. = crucea albă ori strălucită — biserică propr. Dâmb. Prah Vlaşca.
Steicu (r. steiu) Meh.
Stejaru (reşti, rei) r. stejar; 10 sate. Stelnica (r. stolnic prop. Ial).
Sterea (rianu) propr. Sterie grec. Ilf. Via.
Sterpu (r. sterp) Ronr.-
Sticlărla (r. sticlă; Arg. Bot. Iaşi.
Stigni a (din stuh (niţa) stog (niţa) Meh. Stircoviţa (r. stărc (oviţă). Meh. Stoborăşti (dif. stupărăştij Tel.
Stoerteşti (neşeşti) prop. Stoian ; 9 sate. Stoeşeştl (prop. Stoia) Fălciu.
Stoiceşti, (câni, căneşti) prop. Stoica; 6 sate.
Ştoileşti (prop. Stoia) Argeş.*
Stoina (miţa, noaia) prop. Stoian; 3 sate Stolnici (niceni) prop. Stolnipu, 5 sate. Stolojani (r. stol stoluş (anii Gor.
Storeşti (propr. Sturea (sturî) Bot. Sţorneştl (din r. stârni) Iaşi.
, Storobăneasa (din slav stări + pan (ban, Strachina (neşti) r. strachină; 2 sate. StracovaStrohotinu din slav strah, groază. Straja (r. strajă) Bac. N-ţu.
Strâmba (bu, beni) r. strâmb; 22 sate. Străminoasa (r. strămănoasa) Tut.
Strâmtu (tura) r. strâmt; Meh. Tut. Străoani (de sus, jos) r. din zdrâhoani — voinici). Putna.
Străoşti (r. straiu prop. (straioşti). Dâm. Stratoneşti (prop. Stratu) Dâmb. Stravolca (propr. Stavăr?) Bră.
Strehaia Vezi oraşe.
Streinii (r. streini (Bulgari ?) Ilf.
Strejeni (jeşti, nicu) r. straja; 5 sate. Stroeşti Strolci (prop. Stroe) 13 sate. Strugari (r. strug) Bac.
Strunga (r. strungă, trecere îngustă). Rom-Studina (slav studina, răceala). R-ţi.
Stufu (huleţu) r. stuf stuh; Bac. Fale. Stupina (părei) r. stup; R-ţi, Vâlcea. Sturza (zeni) r. sturz; propr. Sturza (om politic) Rom. Dâmb.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
968
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Suceveni (din Suceava) Tut.
Suditu (diţi) r. sudit (vezi dicţ.) 4 sate. Suduleşti (dela vorba sud, judeţ). Dâm. Sueşti (dela sui) Vâlcea.
Suha (haru, haia, huleţu) slav suh, uscat„ Sullmanu (prop. Suliman (turc ?) Ilf.
Sulina Vezi oraşe.
Suliţa (foaia) r. suliţă. Bot.
Sultana (a Sultanului (P) sau prop. femee Sultana) Ilfov.
Sura ‘raia, răni) r. sur; 3 sate Surdu (den/, deşti, doiu) r. surdu prop. 9 sate.
Surlari (r. surlă) 2 sate. Ilf.
Surpaţi (pateie) r. surpat; Arg. Vâl.
Suseni (r. sus) 7 sate.
Spslăneşti (prop. Suslan■?) Muşc.
Şuteşti (r. sat, săteşti) Vâlcea.
Suzana (r. sus) Prah.
Şahman (persan şah (man) Const.
Şanţu (r. şanţ) Df. Vâl.
Şarânga (din şiră (ngă) Buz.
Şaru (din r. jaru) Suceava.
Şarba (r. şerb) Tec.
Şasa (r. şes) Gorj.
Şătrăreni (r. şatră, sau prop. Şătrar) Bot. Şcheia V. Scheia. Roman.
Şchîopenî (poaia, păta) r. şchiop; 4 sate. Şcoala (r. şcoală) Vâlcea.
Şegarcea V. Şegarcea. Doi. R-ţi.
Şegleţu (r. şicli, şicleţu) Dolj.
Şeineasca (no/u) prop. Săin; 2 sate.
Şelaru (lari, lăreasa, tăriile) r. şelar; 4 sate.
Şendreni (dreşti) prop. Şendrea; 6 sate. Şerbăneşti (beşti) r. şerb prop. Şerban;
2	sate.
Şeremet (turc — om şiret) Const.
Şerpeni (r. şerpe) Bac. Dor.
Şesurl (r. şes) 2 sate Bacău.
Şetrari (reni) r. şatra (r) propr. 2 sate. Şiacu (r. şiac (?) sau şea, şăiac) Meh. Şlmian (dela nume pr. Sima, Simu) Meh-Şimnicu V. riu Simnic Arg. Dolj.
Şinca (dif. june, junca) Suc.
Şindriceni (propr. Şendrea) Dor.
Şindrilari (r. şindrila [ ri) Put.
Şipote Şipotu (r. şipot) 11 sate.
Şirineasa (r. şiră (de pae, grâu) Vâl.
Şlriu (r. şiră) Const.
Şirna (r. şiră) Prah.
Şiroca (r. şiră, şirucă) Mehed.
Şişcani Şlşcu (r. şes, şesuc, şescani) 4 s. Şişeşti (dela r. şes, şeseşti) Gor. Meh. Şitoala (propr. Jitea, fem. (toaia) Dolj. Şiuşiţa (r. şuşiţă, fâşie îngustă) Meh.
Şiviţa (r. şuviţă, ca preced) Covur.
Şocarichi (r. soc { ăriş) Ia!.
ŞOimu (meşti, mari) r. şoim; Pra. Suc.Tel. Şoldanu danu, dăneşti) r. şoldan; 4 sate. Şolea (propr. Şălea (din şa) Arg. Şomăneşti (r. ciuma | neşti) Gor. Şopârleni (Uf a) r. şopârlă; R-ţi Vlaş. Şoptana (r. şopti (ecou?) Argeş.
Şoricaru (r. şoarece) Argeş.
Şorogaru (r. cioară, ciorocar) Iaşi. Şotânga (ciot | ânga) Dâmb.
Şotârcari (r. ciotărca | ri) R.-Săr.
Şetrile (r. şatră) Prah.
Şovarna (r. şovar trestie) Meh.
Şovoaia (r. şuvoiu) N-ţu.
Ştefan (cel Mare, fă neşti) r. Ştefan: 12 sâte.
Ştefeşti (prop. Ştefu) Prah.
Ştieţeşti (r. steiu) Tut.
Ştlrbăţu (beşti Ştirbeiu) r. ştirbu pr. 4 s. Ştiubeul (beni) r. ştiubeiu ; 6 sate.
Ştiucani (r. ştiucă) Meh.
Ştreanga (r. ştreang) Dor.
Şuchea (r. juchi, p. jupui) Buz.
Şuica (ici) din sui (sau şuiu ?) Arg. Olt. Şuletea (r.' juli, juleta prop.) Fălc.
Şulţa (din juli, julţea prop.) Bac.
Şutnand a (r. ciuma | ndra) Meh.
Şupanu (r. jupanu) Bacău.
Şupltea (r. şipot | ea). Bot.
Şurâneşti Şurina (r. şură) Bac. Vas. Şurpeni Şurupaţi (r. din surpa) Olt. Gorj. Şuşani (r. sus | ani) Vâlcea.
Ştsţa (şiuţa din şuvoi) Dâm. Vâl.
Şuţeşti (propr. Şuţu) Brăila.
Şuviţa (r. şuviţă) Dâmb.
Tabaci Tăbăcari (r. tăbăcar) 4 sate. Tăbălăeştl (r. tablă (eşti) sprafaţă) Fălc. Tabăra (bărăşti) r. tabără ; 4 sate.
Tabanu (r. taban) R ţi.
Tăcuta (i. tăcut) Vasl.
Tăetura (r. tăetură (de pădure) Fălc. N-ţu. Tăiţa (r. tăia) Tulcea.
Talaba (din deal, dealeva) Fălc. Ilf.
Talea (din deal, dealea) Prah.
Tălăpanu (din deal, dealevanu) Meh. Tâlhăreşti (r. tâlhar) Fâlciu.
Talpa (pigi, păşeşti) r. talpă ipig) 15 s. ^Tâlveşti (r. tălv) Gor.
Tămădău (r. tămădui) Ilf.
Tătnăoani (r. prop. Toma \ oani) Cov. Tătnăşenl (şeşti, maşi) prop. Toma 9 s. Tâmboeşti (bureşti) r. dâmb | uri) Dolj R.-Săr.
Tâmna (din dâmbna, de pe dâmb) Meh. Tâtnpehi (peşti) r. dâmb | eni) N-ţu, Olt, Suceava.
Tâmplari (r. tâmplar) Argeş.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
969
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Tanacu (r. toană tonact Vasl.
Tânc&beşti (r. dângăni dăngă | beşti) llf. Tândăleşti (prop. Tăndală) Qorj.
Tânganu (garu) r. dângăni (prop) Uf. Via. Tanislavu (prop. Stanislav) Vâl.
Tansa (r. tunsă (pădurea). Vasl.
Tântava (r. tont, tânt) llf.
Tăplău (din topilă | u) Tuf.
Tarâtu (r. ţâri | tu) R.-Săr.
Tărbeştl ir. turb | eşti) R-ţi.
Tarcău V. muntele Tarcău, N-ţu.
Târcovu (din lat. torqueo, întorc) Buz. Târgu nou. vechi, cucului, dealului, domneşti, Găiceana, Gănciuleşti, gloduri, Ni-coreşti, Nămdoasa, Păuceşti, Sascut, Tro-tuş) — vezi vorba târg ; 15 sate şi târgu-şoare.	,
Tăriceni (r. târăţe | ni) llf. PrQtu Tariverda (r. tare-verdea) Tulcea. Târleşti (r. târlă) Arg. Prah.
Tărnăuca (r. tărn) Dor.
Târnava (din lat. torno, întorc) Doi. Vlaş. Tamiţa (r. tarniţă) Meh. Rom. Tec. Tărpeştl (dif. turbeşti) N-ţu.
Târsa (r. târş) Meh.
Târşeşti (r. târşi\ Arg.
Târtăşeşti (prop. Turtă) llf.
Târzia (zii) r. târziu; Fălc. Suc.
Taşăul (r. tace(ul). C-ţa.
Taşca (r. taşcă). N-ţu.
Taşpunar (turc puţul de peatră). Const. Tătărăi (ţărani, răşti, taru) dela numele de tătar (tătari făcuţi robi) alte ori poreclă dată unui om ca tătaru ; 19 sate în Moldova ca şi în Muntenia.
Tatina (r. tata, a tatei (moşie) llf. Tatlageac (turc = dulce sat). Const. Talomireşti (r. mirul-tatei); Dolj, N-ţu, Vaslui.
Tătuleştl (r. tatăl — ai tatei) 011.
Tăula (şanca) r. tău (mocirlă) llf. Tec. Tăuteşti (proprietar Tăutu) Dor. Iaşi. Tăvădăreşt! (prop. Tăut (ăreşti) Tec. Tavărlău (r. tău tăuri (lău) Vlaşca. Tazlău Vezi rîul Tazlău.
Teascu (r. teasc). Bot. Doi.
Techechiol (turc — fără sat. Const. Techirghiol (turc = lacul lui Techir) Const. Tecucelu (sec) V. rîu TecuceT, Tecuci. Te'ucl V. rîu Tecucel. Teleorm.
Tega (diform, teca (teaca) Buz.
Tehomir (slav tihii, încet şi mir, popor (sat> — Tihomir nume prop.) Meh.
Teică (r. teică, teucă) Vâlc.
Teiu (inşu, ioasa, işani) r. teiu; 18 sate. Tejgheaua (r. tejghea) Ilfov.
Teleajenu V. rîu Teleajen. Prah.
Teleasca (r. deleasca din deal). Argeş. Telega (dela deal, deleca). Prah.
Telejna (de sus, de jos) r. deal, dealeş (na). Teleşmani (r. deal, deleşi (mani) Olt. Teleşti (dif. deleşti din deal). Arg. Dâm. Gorj.
Teliţa (rom. deal, deliţa). Tulcea. Tepşenari (r. tepşan) Arg.
Tencănău (dela dângăni (gănău) Dolj. Terca (din tărc (at) Buz.
Tereujani (r. dâră (uşani). Gor.
Terpezlţa (slav din terpeti, a tolerâ, a îngădui, terpejiţi, toleraţi). Dolj.
Terzlchioi (turc = satul croitorilor) Const. Terzi-Veli (turc = Veli (nume) croitorul). Tesluiu (r. teslă) Olt.
Testemel (r. testemel) Tulcea.
Teşila (r. teşi). Prah.
Tetlla (dela tetea (tată) Gorj.
Tetoiu (dela nume Titu (Titoiu). Vâlcea. Teţcanl (corii r. teasc (ani) (Bac. Dâm. Rom.
Tia-Mare (dela teiu, teia) R-ţi.
Tichileştl (r. teacă techilă prop.) 2 sate. Tichirlşu (r. teacă techiriş) Put.
Ticoş (r. teacă, tecoşi), N-ţu.
Tlghina (dela teacă, techina). Vâlcea. Tlgoci (r. tiugă pentru tigvă) R.-Săr. Tlgveni (r. tigvă). Arg.
Tlmărăşti (r. teme, temăr). Bac.
Timişani (propr. Timişanu). Gorj. Timişeştl (r. teme temeş (temuţi) N-ţu. T.imuş (r. teme, temuş) Dor.
Tina (nosu, noasa) r. tină. Pra. R.-Săr. Tisa (săuţi) r. tisă (arbore); 8 sate. Tismâna V. rîul Tismana. Gorj. Meh. Titcovu Tltn (teşti) prop. Titu; 6 sate. Toceni (r. toci) Dolj.
Tochile (r. mold. tochi p. topi;. Tec. Tocila (eni, loasa) r. tocilă. Bac. Bot. Buz. Tocsofu (gr. = cocii înţelept) Tulcea. Todlrelu (reni, reşti) propr. Toader; 6 sate.
Toflea (poreclă din tu fii) Tec.
Tohani (din foca (ni) Buz.
Toiaga (r. toiag) Dolj.
Tojanu (din toci, tocean) Putna.
Tomeni (muteşti, meşti) propr. Toma ; 6 sate.
Totnşa (şani) nume pr. Tomşa ; 5 sate. Tonea (neşti) r. toană poreclă de prop.; 3 sate.
Tongujei (din dungă, dunguşei). Vasl. Tonţi (r. tont poreclă). Suc.
Topalu (turc = şchiopul). Const.
Topana (peşti, pile) r. topi (zăpada); 3 s. Topliţa (poliţa, pliceai) r. topi (zăpada); 3 sate.
Moldova. Muntenia. Dobrogea
970
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Topolog iloveni) r.topi. (zăpada); 3sate. Topor(ăşti) r. topor; Vasl. Vla^. Topraisar (turc = pământ moale). Const. Toropăleşti (r. toropală porec. propr.); Toroveştl (porecla prop. Tărovu (ţâri) Arg. Totea ir. tot poreclă Totea) Gorj. Totoeşti (r. tată | eşti) Iaşi, N-ţu. Tortoeşti (propr. Tortu (tort) Vâlcea. Tortoman (lat. tortum, întors) Const. Traian (amintire îrnpăr. Traian) 11 sate. Trăisteni (r. traistă) R-Săr.
Trebişu (r. ţreabă). Bac.
Trenu (nume nou dela tren) Prah. Trepteni ir. treaptă) Argeş.
Trestia (oara, tieni, tenie) r. trestie ; 17 sate.
Trifeşti (proprietar Trifu). Iaşi, Rom. Trlvaiea (r. trei-vale) Teleor.
Troaca (câni, cheşti, hanu) r. troc; 4 s. Tronari (r. tron, scaun (?) Buz. Trotuşanu V. Trotuş rîu. Putna. Trufineşti (prorietar Trufiri) Olt.
Truseşti (propietar Truţă) Bot. Tudor-Vladimirescu (amintire de domn Tucior Vladimirescu —1821). Brăila, Tecuci.
Tuăora (doreşti) dela prop. Tucior (a) Arg. Bot.
TudorâcheŞti (propr. Tutiorache) Buz. Tufani (fele, faru, feştii r. tufa (n) 7 s. Tulburea (rburea, reni) r. tur urc. Bot. Buz. Vâl.
Ţuici (dif. dulci) Argeş.
Tuleşti (din tuli Ţu/ea?) Tut Tulnici (cin deal (nici) Putna.
Tuluceşti (propr. Delucea ?) Covur.
’ Tunari (r. tunar artilerist) (f sate.
Tungujei (din dungă dunguşei) Vaslui. Tunseşti Tunşi (r. tuns) Gor. Tut. Tupllaţi (r. tupilat) Fălc. Roman Tut. Tupşani (r. tăpşan) Gor,
Turbatu (baţi) r. turbat; Gor. Ilf. Olt. Vlaş. Turcu Mustafa (nume turc Mustaţa) Const. Turceni (ceşti, cip, coaia) r. turc; S sate. Tureatca (r. tureatca) Dor.
Tureşti (prop. Turu) Teleor.
Turia (prop. Turu) Olt.
Turluianu (r. tâilă (oianu) Bac.
Turbata (r. turbată) (apă) Meh. Turtureşti (r. turturea) N-ţu.
Tuta (tana) lat. tuta, aparata Arg. Bac. Tuzla (turc = sărata) Const.
Tâcăliile (r. ţăcălie) Vâlc.
Ţicău (din ţăcăni). Bră.
Ţandără (dârei, reni) (r. ţandără;) Doi. Ial. Pra.
Ţânţaru (reni) r. ţânţar. Doi. Meh.
Ţârca (căneşti, culeşii) r. ţarc; Pra. Vâl.
Ţârdeni (deşti) r. cirtă ; Arg. Bac. N-ţu. Ţârţălu (r. ţărţăl) R-ţi.
Ţâţa (r. ţâţă îig.) Dâmb.
Ţeica (r. dif. sui (ca) Vâlc.
Ţepu poaia, peşti) r. ţepi, ţeapă;. Tec. Ţlbana (băneşti) r. ţepi, ţepana; Bră. N-ţu, Vas.
Ţibucani (r. ţepi, ţepucani). N-ţu.
Ţlcleni (r. ţiclău vezi dicţ.) Gorj.
Ţifeşti Ţifu (prop. Ţifu ţifoiu) Făl. Put. Ţigănîa (găinaşi, neşti, yanca) r. ţigan ;
! 15 sate.
| Ţigâra Ţigăreni (r. secară, secăra). Bac. j Meh.
I Ţintea (teni, teşti) r. ţinta; Buz. Dor. Prah. j Ţipăreşti (r. ţipat) Prah.
Ţirculeşti (r. ţarc) Gor. j Ţipileşti (r. ţeapa ţepi) Iaşi.
| Ţirioiu (r. ţâră, puţin) Vâl.
| Ţiţeşti (r. sus, suseşti). Mus.
Ţiţirligu (r. susur) Buz
Ţiu (poreclă din ţiu! sau ţine) Dolj.
Ţiuleni (veniţi din Ţiu, Dolj).
Ţoleşti (licea) r. ţol (ică) N-ţu, Suc. Ţoţoiu (r. ţâţă fig. ţăţoiu) Gor.
Ţuguhi (gueşti, gureşii) r. ţugui ; Doi. Tel.
Ţuicani (r. ţuică) Covur.
Ţurleşti (r. surlă surleşti) Covur.
Ţuţcani (r. sus, suscani) Covur.
Ţuţura (Ttiţora) r. ţuţur sau susur) Iaşi. Ţuţu (Ieşti) porecla proprietar Ţuţu. Tec. Ţuţuru (r. ţuţur ţuţuroi) Vâl.
Uda (deni, udaţi, r. ud; 9 sate.
Udreşti (proprietar Udrea) Arg. Dâm. Prah. Udup (din hudubi) Teleor.
Ueşti (r. oaie, oeşti) Vlaş.
Uldeşti (din uita, uiteşti) Suc.
Ulea (ieşti) r. uliu. Tut.
Uleiu (r. uleîu) Argeş.
Uliciori (r. uliu) Vâl.
Ulieşti (proprietar Uliu (lea) Dâmb.
Uliţa (r. uliţă) Mus.
Ulmu (meni, meţu) r. ulm; 15 sate.
Uluba (r. (ulubă ?) sau hulub) Muşc. Umbrăreşti (r. umbră (ar) Cov. Tec. Unceşti (din Ion, Onu propr.) Rom. Suc. Vas.
Unicioaia (vezi prec. Onicioaia prop.) Gor. Ungheni Unghia (r. ungniu) 6 sate. Ungurelu ((rehi, riţi) r. ungur (ean) 26 s. Unsa (r. uns (a) Botoş.
Unteni (teşti) r. unt. Bot. Tut.
Urda (dări, deşti) r. urdă ; 7 sate. Urduceşti (r. hurducă) Meh.
Urecheşti (prop. Ureche) 6 sate.
Urla (r. din oară (pasăre oria). Olt.
Moldova, Muntenia, Dobrogea	971	Moldova, Muntenia, Dobrogea
Uricanl (ricari) r. uric, proprietari în baza unui uric). Bot. Iaşi. Tut.
Urichenl (r. uric, ca preced.) N-ţu.
Urieni (veniţi din Uria). R-ţi.
Urlaţi (teşii, teta, tători) r. urlă; 8 sate.
Urluchioi (turc. = satul lui Urlu) Const.
Urlueni (eşti, luict, luiasca) r. urlă, urlui; 4 sate.
Urşi Ursa (sari şani, soaia) r. urs; 16 s.
Urumbei (turc = beiul Urum) Const.
Urzica (cuţa, ceana, cari) r. urzică; 8 s.
Uscaţi (r. uscat) N-ţu.
Uslina (slav. osel măgar, Oslina) Tul.
Uşurei (r. uşor) Gor. Văl.
Uzun Uzunlar (nume turc Uzuri) Const, Vlaşca.
Văcărea (reşti, ria, reni) r. vaca | ri) 10 sate.
Văculeşti (r. vacă) Dor.
Vădustra (striţa) lat. vadum, vad, vadas-ter (ca sglvester, etc.) dela vad, cei ce cunoşteau vadul Dunării) Romanaţi.
. Vadu (deni, duri) r. vad; 17 sate.
Văeni (depe văi, vale) Meh.
Văgiuleşti (dif. văciuleşti dela vaci) Meh.
Vaianu (din văi, vale) Gorj.
Vaideenii şi Vai-de-ei (din vai! compătimiţi că sunt izolaţi, lipsiţi: Gor, Pra. Văl.
Văjeştl (din văz \ eşti) Arg.
Vâjiitoarea (din văjiitor). R.-Săr.
Valala (dela lat. vallum, val. întăritură, şanţ; apărare — sat în j. Constanţa.
Valari (dela vale) Gorj.
Vâlcăneasa (neşti, câni) r. vâlcea; Put. Prahova.
Vâlceaua (celele) r. vale, vâlcea; 8 sate.
Valea (adâncă, albă etc. etc.) r. vale ; 268 sate (arată că oamenii aşezau mai ades satele pe vale, spre a fi feriţi de vânturi şi a nu fi lesne văzute de duşmani năvălitori).
Văleni Văleuca (din vale) 21 sate.
Văluţa (mică vale) Dolj.
Vâlvoiu (r. vălvoiu) Olt.
Vămeni Vameşu (r. vâmă) Bră. Cov. Suc-
Vânătă (r. vânăt) Gorj.
Vânători (în onoarea ostaşilor vânători) 12 sate.
Vâneşti (propir. Vână) Olt.
Vânju Vânjuleţu (dela r. vânj) Meh.
Varodia (dela r. vara, de vărat) Meh.
Vârăşti (dela vară, vărâ) Ilf.
Văraticu (tica, tici) dela vară, vărâ; 5 s.
Vârâţi (r. vârî, băgă) Dolj, Iaşi.
Vărbila Vărblţa (bicioara) lat. verbena, ramură, creangă) Dolj, Prahova.
Vâfclorova (r. vârfcioru un vârfuşor de munte — vârfciorova) Mehedinţi.
Vârfu (câmpului) r. vârf; Buz. Dor. Vârfurile (r. vârf) Dâmboviţa.
Vărgatu (r. vărgat) Mehed.
Varlam (prop. Varlam) Buz. Ilf.
Vârleni (lăneşti) r. din vâri; Tec. Vâl. Vârlezi Vârloveni ca preced. Arg. Cov. Varniţa (r. var | niţă) Bac, Prrh. Put. Vărseşti (sătura) r. vărsa (loc unde se varsă sau se revarsă o apă) Olt Bră. Put.
Vârteju (tina, teşcoiu) r. vârtej; Ilf. R.-S-Romanaţi.
Vârtopu (ţoapele) r. vârtop, hârtop ; 4 s. Vârţu (din lat. versus, întors) Gorj. Vârnld (din vară, vernici) Argeş.
Vârvoru (r. vârv, vârf» Dolj.
Vărzari (zăroaia) r. varză; Arg. Mus-Văşcani (r. veşcă veşcani» Suc.
Văşleşti prop. Văsii (Vasile ?) Bac. Vasilaţi (prop. Vasile) Ilf. Vâl.
Vasile-Alexandri (în amintirea poetului Vasile Alexandri) ;. Covurlui.
Văsuiu (r. vas mic vas) Putna.
Vălăşeşti (r. vale (ş) văleşeşti) Arg.
Vătaşi (r. vătav, vătaji) Vlaşca.
Vatra (Vet reşti, trişoara) r. vatră; 4 sat'e. Vaţa (r. dif. vaza) Olt.
Văvălucele (r. din vale-vălucă) Buz. Veaca (r. veac p. veche | a) Vâl. Veghiurile (dela veghere — post milit. ?) Buzău.
Veja (r. vezea, văzută ?) Rom.
Vela Velea (hşti) r. vălea (Ieşti) Doi. Via Velichioi (turc. = satul lui Veli) Const. Vercicani (r. satul lui Vergică) Suc. Verdea (r. verde) Put. Vâl.
Vereşti (vară sau propr. Văru) Bot. Verzuleasa (r. varză | uleasa) Olt. Verneşti (din slav. vernii, credincios, nume prop. Vernea şi Vernescu) Arg. Bac. Buz. Verpolea (din verb \ ina) verbolea) Dor. Verşeni (şeşti) r. vărsa, vărşeni) Bac. N-ţu Suceava.
Veţelu (r. vezelu, cu vază) Vâl.
Vetişoara (ca şi Vaţa) Olt.
Viaşii (r. viaş, dela vie) Meh.
Vicolenl (r. vicol, viscol) Bot. Dor. Fale-Victoria (amintire victoriei din 1878) Bră* Vida (lat. vida, seaca) Vlaş.
Vldimireşti (propr. Vidimir ?) Meh.
Vidini (veniţi din Vidin) Gorj.
Vidra (r. vidră, hidră) Ilf. Put.
Vleru (roşi, rşani) r. vier; Gor. Mus. Vlas. Viespeştl (r. vespe) Olt.
Viezuri (r. viezure) Gor. Vâl.
Vîforfta (foreni) r. vifor; Bac. Bot. Buz. Dâmboviţa.
Viişoara (r. vie, viişoară) 6 sate.
Moldova, Muntenlă, Dobrogea
972
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Vijoenl (din vie, viişoeni) Vâl.
Vljuleşti (din Viişoara, viişoreşti) R-ţi. Viltoteşti (dela propr. Foltea, fâltăteşti) Fălciu.
Vindereî (r. vinderea) Tut.
Vineţeşti Vineţi (r. vânăt) Buz. Făl. Olt. Vintilă-Vodă (domn Vintilă V. 1512) Buz. Vintileanca (leasă) vezi prec. Buz. R.-Săr. Viorica (r. viorica, viorea) Teleor. Vipereşti (r. viperă) Buz.
Viroşi (dif. fir | oşi) Teleor.
Vişan (şani) prop. Vi şan (vieşan) laşi R.-S. Vişina (şineşti) r. vişină; 4 sate.
Vişoiu (r. vie, vieş \ oiu) Gorj.
Vlspeşti (r. vespe | şti) Buz.
Visterna (dela vistier | na) Tul.
Vltanu (tăneşti) prop. Vitan ; 5 sate. Viţcanl (dela viţă) Dor.
Viticheşti [dela vite (vită) cheşti Mus. Viţioara (r. viţă viţioară) Prah.
Vizantia (dela Vizante Vizantin | ă) Put. Vlzireni (Viziru dela vizir ? turcesc sau poreclă a unui propr.) Brăila.
Yizureşti (reni) r. viezure; Dăm. Tec. Tut. Vlachioi (turc. = satul vlac) Const. Vlad-Ţepeş (amintirea voevodului) lai. Via. Vlădaea (deşti, deni) propr. Vlad; 19 s. Vlădlceni (ceaşca) propr .vlădica; 3 sate. Vladimiru (prop. Vladimir) Doi. Gor. Vladnlcu (doiu, duleni, Ieşti) prop. Vlad ; 12 sate.
Vlaici, Vlăiculeşti, prop. Vlalcu; lai. Olt. Vlângăreşti (prop. Vlagă ?) Olt.
Vlaşc0 Vezi jud. Vlaşca ; R-ţi.
Vlăsia (sineşti) Vezi rîu Vlăsia; Dor. Ilf. Vocoteşti (din vacă, văcăt) Iaşi. Vodă-Carol (regele Carol) Teleor.
Voetlnu (r. vuet) S.-Săr.
Volcu (ceşti, culeasa) pr. Voicu ; 4 sate. Voineşti (neasa) dela văi vale, sau prop. Voinea; 14 sate.
Voiniceşti (propr. voinic) Gorj.
Voiteşti (dela vale, văi) Gor.
Voivoda (dela voevod) Teleor.
Volintireşti (r. volintir) Rom.
Voloiacu (celu) dela vale, văluiac ; Meh. Voloşcani (r. vale, vâluşcani) Put. Voloseni (r. vale, văloseni) Fălc.
Vorniceni (prop. vornicu) Dor.
Vorona (slav. vorona, cioara) Bot. Voroveni (veşti) slav. vorovaati, a fura; 2 sate.
Vovrieşti (prop. Vovrea ?) Rom.
Vrăjitori r. vrăjitor; Pra. Vâl.
Vrancea (ceni, cioc. ia) V. munte Vrancea, din lat. frângere, a frânge — şi sat în jud. Mehedinţi unde coteşte tare Dunărea.
Vrăneştf (prop. Vrană) Mus.
Vraţa (din frate, trata, compară cu Frata din jud. Cojocna) Mehed.
Vulcan a (că neasa) din vale, vâicana, vâl-căneasa; Dăm. R.-Săr.
Vulpeşti (păşeni, peşti) r. vulpe ; 5 saţe. Vultureni (tura, re a nea, reşti) r. vultur; 12 sate.
Vutcani (r. văduc, vădeani) Fălc. Zăboloteni (prop. Zăbală (teni) sau sub-băloteni — baltă) Iaşi.
Zădariciu (r. zădări | ciu) Vlaş.
Zăgancea (r. ţăgan | cea) ţigan ; Cov. Zăgăvla (r. zăcăvie sau săcăvie) Iaşi. Zagoneni (r. ţăcăneai) Arg.
Zahăreştl (reni) propr. Zahar (ia) 3 sate. Zaharna (r. zahar form. slavă) Iaşi. Zâiceşti (nume Zoiţeşti Zoiţa) Bot. Zalhana (r. zalhana) Prah.
Zâmbreasca (r. Zimbru) Teleor.
Zamfira (fireşti) nume pr. Zamfir (a) 2 s. Zamoştea (r. zămos (pepene galb.) Dor. Zanea (neşti) propr. Zâne; Iaşi, N-ţu. Zănoaga (vezi vorba zănoagă) Prah. Zaplazu (vezi vorba zaplaz) R.-Săr. Zapodia (vezi vorba zapodie) Tec. Buz. Zărneşti (r. zărnă (plantă) 5 sate. Zâtreana (r. dif. şătrean, şatră) Gor. Zâtreni (r. dif. şătreni, şatră) Vâl.
Zavalu (din su-val (ca prăval etc.) Dolj. Zavidenl (propr. Zăvadă) Vâl.
Zovoiu (voeni) r. zăvoiu; 4 sate.
Zlota (r. sloata) Teleor.
Zlăştenl (din Zlata) Gor.
Zlătari (tăreasa, tunoaia) din bulgăreşte zlata aur, ar însemna aurari sau ai aurarului (săteni) dar mai curând credem că este românescul sloată,- baltă, apărie) Bac. Dolj, Dor. Tecuci, Vâlcea.
Zlodica (loteşti) r. sloată:
Zmeu (r. smeu) Iaşi
Zmlorâtu (r. smeură (smeuret) Vâl).
Zoiţanu (nume Zoiţa(n) Dor.
Zoreşti (r. zori, zor) Buz. ,
Zorleni (Ieşti) t. zor, zori; Gor. Olt. Tut. Zorzlla (r. comp. zori-zUe(i). Gor.
Zugreni (din r. jugureni). Suc.
Zurbana (r. surpana (surpă) Ilf.
Zuvelcaţi (r. zuvelcă) Teleor.
Zvoroneşti (dif. zvorăniţeşti) p. izvorănl) N-ţu.
Zvorâştea (pentru izvorăşte) Dor.
Zvorsca (pentru izvorască) R-ţi.
Zbereni (roaia) r. zbieră. Făl. Iaşi.
Zboiu (dif. spoiu, spoitor) Ilf.
Zeama-Rece (r. zeama-rece) Argeş.
Zebil (lat. din sibils, a fluerâ) Tulcea.
Moldova, Muntenia, Dobrogea
973
Moldova, Muntenia, Dobrogea
Zegala (din sec, secău, secâia) Meh. Zegujujani (r. sec, secoşi(ani) Meh.
Zeicoiu (r. sui, suic(oiu) Doi.
Zeletin V. rîuşor Zeletin Buz.
Zepodenl (dia) vezi vorba zăpodie. Vas. Rom.
Zeveleşti (din Zavalu) Gorj.
Zgăroeşti (din r. zgură (oeşti) Arg.
Zgubea (din scobi, scobea) Văl.
B u c <
Arborea (hatman Arbore) Gura-Hum. Argel (r. argea, bordeiu) Câtnp.-L. Bădeuţi (r. bade) Rădăuţi.
Bălăşeşti prop. Bălaş) Gura Humor. Bahrineşti (prop. Bahriri) Şiret.
Bălneţ (dela Baia) Suceava.
Bălcăuţi (V. Bilca) Şiret.
Băriceştl (prop. Banciii) Şiret.
Bănila (a Banului) Storoj. Văsc. Bălăceana (prop. Bălăceanu) Suceava. Bărbeşti (propr. Barbu) Văscăuţi,
Bahna (r. bahnă) Vijniţa.
Babln (r. babă) Zastavna.
Berchişeşti (propr. Bercu Berchiş) Gura H. Berhomet (ca Bârgău din Borgo în Bistriţa Năsăud Transilv. din lat. purgo — a spăla (lua cu totul apa) Coţmani, Vijn.
Bilca (dela rîul Bilca) Rădăuţi.
Bobeşti (r. bobu) Storojineţ.
Botoşana, Botuşeniţa (din Botoşani) Gura Humorului şi Şiret.
Boureni (r. bau, bour) Gura Hum. Bosance (din nume buzan(cea) Suc. Boianceni (prop. Boiangiu) Zastovna. \Borăuţl (dif. părău(\\) Zastavna.
Brăeşli (proprietar brâu brâescu) Gura Hum.
Breaza (dif. brazea brad) Câmp.-Lg. Braşca (r. brad, brazea) Gura Hum. Broscăcuţi (r. broască(uţi) Storojineţ. Bucşoala (r. hâcsi(oaia) C.-Lung.
Burla (din pârla, pârli) Rădăuţi.
• Budeniţi (r. budău, budeni) Storojineţ. Buneşti (ninţi) r. bun, buni. Suceava. Căbeşti (dela cap (căpeşti) Văsc.
Cacica (propr. Hagiu Hagica) Gura-Hum. Cârlibaba (din hărlă-babă = baba căzătură) Câmpu-L.
Camena (slav cameni, peatră, petroasa) Câmpu-L.
Caşvana (r. caş(ăoana) Gura-Hum. Capu-Câmpului (r. cap, câmp) Gura-Hum. Calafindeşti (propr. Calafînţ?) Şiret. Cândeşti (prop. Cânt ea) Şiret.
Carapciu (r. corobcă (corobciu) Stor. Văsc.
Zgura (r. zgură) Fălc.
Zldâreşti (r. zidar) Arg.
Zidul (durile) r. zid. Arg. Dâm.
Zilişteanca (dif. silişte{anca) Buz.
Zimbru (r. zimbru) Rcm.
Zinca (nume prop. fem. Zina Zinca) Dâm. Zizbica (din sus, susinca) Vas.
Zlapia (r. s/ab(ie) Arg.
vina.
Călineşti (r. Călin (călină) Suc. Văsc. Cadobeşti (r. hudubi(beşti) Zastavna. Ceahor (r. cicoare (cicoru) j. Cernăuţi. Cernăuca (V. Cerna şi Tierna în Dacia) Cern.
Cerepcăuţi (r. ciripi, ciripcău) Şiret. Ceartoria (din ci>#ă(toria) Văsc.
Chilişeni (r. eMie(şeni) Suc.
Chiseliţeni (r. chisăliţă) Vijniţa.
Chisălău (din chisă (pisă) Zast. Ciocăneşti (r. ciocan, ciocăni) C.-Lung. Clutnărna (r. ciumă (rna)	„
Cireşu (r. cireş) Storojineţ.
Ciudelu (proprietar Ciudei (ciudfi) Storoj. Ciornohuzii (slav ungur = izmene negre) Vijn(sau diform, cernăuţii).
Cincău (proprietar Cincu) Zast.
Cllveşti (vodin) r. dela glie, gliodin; Coţm. Clltu (r. clit, grămadă) Gura-Hum. Clitnăuţl (dela clin, aplecare) Şiret. Corovia (slav korova, vacă) Cernăuţi. Cosmin (propr. Cosma)	„
Cotu lui Bainschl (r. cot pr. Bainschi) Cernăuţi.
Cotu Ostriţel (r. cot gr. antic ostris fag sau Frasin) Cernăuţi.
Corlata (r. corlată) Gura-Hum.
Costişa (r. coastă, costişă) Rădăuţi. Comăreşti (r. coamă de deal) Storoj. Corceşti (propr. (?) Corciu, corciu) Stor. Comăneştl (r. coamă (deal) pr. Coman) Suceava,
Costâna (r. coastă, costână) Suc. Coniatin (slav. konia, cal) Vijniţa.
Crasna (r. creastna, depe creastă) Stor. CrasnaPutnel (Crăsnişoara) V. prec. Stor. Crisciatec (slav kresciaii a boteză) Zast. Cuciurul Mare (r. cuc cuci(ur) Cern.
Cutul lui Strileţchi (r. cotul lui, slav. stre-leati (streleţkjj) vânător, puşcaş) Cern. Cupca (r. copcă) Stor.
Culenţi (r. gol, golănţi) Zastavna.
Cuclur (r. cuc cuci(ur) „
Dănila (r. propr. Dan Dănilăt Şiret. Davideşti(deni) propr. David Coţm. Stor.
Bucovina
974
Bucovina
Dârmăneşti (r. din dărma) Suc.
Dea (lat. dea, zână) Câmp.-Lung. Dealul-Ederii (r. deal şi ederă) Humor. Dihtlneţ (proprietar Dictin (?) Vijniţa. Dorna (lat. torno, a suci, coti) C.-Lung. Dorotea (propr. Dorofterti) C. Lung. Dobronăuţi (propr. Dobrun) Cernăuţi. Domeşti (cei dela Dorna) Siiet. Doroşăuţi ir. dor. prop. Doroş) Zast. Drăgoeşti (prop. Dragu) G. Hum. Drâcineţi (propr. Drăcin (drac) Văşc. Dubăuţl (slav. dub, stejar) Storoj. Dumbrava (Roşie) r. dumbravă roşie) Cernăuţi.
Fântâna Albă (r. fântână şi albă) Şiret. Floceni (r. floc, flociţeni) Câmpu-Lung. Frasinu (r. frasin)	„
Frătăuţi (r. frate) Rădăuţi.
Frumosul (r. frumos) Câmpu-L.
Fundul Moldovei (r. fund -j- Moldova) Găureni (r. gaură) Suceava.
Gârbăuţi (r. gârbov lat. curbus) Şiret. Gălăneşti (dif. grolan(eşti) Rădăuţi. Gavrlleşti (proprietar Gavril) Coţmani. Gemeni (r. gemeni) Câmpu-L.
Gogolina (propr. Gogu sau Gogoli) Cern. Grăniceşti (r. cei dela graniţă) Şiret. Gropeni (r. fiooapd(peni) '	»
Gura-Humorului (r. gura V. r. Humor) Coţm
Gura Putnel (r. gura V. rîu Putna) Răd. Gura Putllei (V. gura şi Putila rîu) Suc. Hllboca (slav hlebok, pânişoară) Şiret. Hliniţa tr. clin cliniţa) Văşcăufi. Horodnlcul (slav. horodnîi, orăşean) Răd. Horoşăuţl (r. coraj, corăjăuţi) Zastav. labloniţa (lat. e-planitia, dela câmp) Vijn. lacobeni ibeştil proprietar lacob. C.-Lg. Suceava
Igeşti (dela ic pană de despicat) Storoj. Ilicştl (propr. Ilie) Gura-Hum. lordăneşti (propr. Iordan) Storoj.
Ipoteşti <r. iapă (teşti) Suc.
Ispas r. proprietar Ispas) Vijniţa.
Iţcani (dela iţi, a se vedea puţin) Suc. lujlneţ (slav. iujinet, dela miază-zi) Coţm. lurcăuţi (proprietar Iorgu) Zastavna.
Jad ova (din ceată, ceatova) Storoj.
Jucica (nouă veche) r. joc, jocica. Cern. Laşchinca (prop. Lascu (Laţcu ?) Coţm. Lehăceni (r. leah (polon) propr. Cern. Lenţeşti (r. linte linteşti) Cernau.
Lipoveni (r. lipovean) Suceava.
Lenitl (dif. litveni din Lituania) Suc.
Liuzii (Horocea, Homor) slav liudi, oameni din Horocea sau dela Humorul). Cernăuţi, Suceava.
Lisaura (propr. Liza (oara) Suceava.
Luca (Lucăceşti) propr. Luca. Gura H. Zastov.
Lucaviţa (văţul) dif. lunca (viţa, văţul) Suc. Lujeni (pr. Luca, luceni) Coţmani.
Mahala (r. mahala) Cernăuţi.
Mălineşti (r. mdfm(eşti) Văscăuţi. Malatlneşti (r. mâl mâlitin(eşti) Coţm. Mămăeşti (r. mama(ea) Cernăuţi. Mamorniţa Vezi rîul Mamorniţa Cernăuţi. Mânăstioara (r. mănăstire) Şiret. Mănăstirea Humor (r. mănăstire şi Humor) G. H.
Mărăţei (r. măr, cu meri) Suc.
Măriniceni (proprietar Mărin) Vijniţa. Marjinea (r. marginea) Rădăuţi.
Măneuţi (proprietar Manea) Rădăuţi. Măzănaeşti (r. mezin, mezină(eşti) G. H. Mega (diform, mica în meca) Vijniţa. Mesteceni (r. mesteacăn arbore) Stor. Mihalcea (proprietar Mihalcea) Cern. Mihova(veni) (propr. Mihu) Vijniţa, Suc. Mihulcenl (propr. Mihu) Şiret.
Mllişănţi (propr. Milea sau Mileş) Răd. Mitocu (Dragomirnei! r. mitoc V. Drago-mir(na) Suc.
Mitcău (r. matcă mătcău) Zastavna. Mosoreni r. mosor.
Muşeniţa (r. diform, muceniţa) Şiret. Negoştina (prop. Neagu Neguş) Şiret Nergileasa (propr. Negrilă) Câmpu-L. Nepolocăuţi (r. polog nepolog) Coţm. Ocnă r. ocnă) Zastavna.
Onut (proprietar On«) (din lonu) Zast. Oprişeni (dela opri sau Oprea) Şiret. Orăşeni (r. oraş, de oraş) Coţmani. Oşehilb(slav Otcii-hleb, pânea tatei) Coţm. Ostrlţa (slav ustriţa, scoica) Cern.
Panco (r. pan, a panului, propr. Stor. Părăul Negru (r. pârău Negru) Zast. Părhăuţi r. pârgă(uţi) Suc.
Pătrăşenl (trăuţi) propr. Pătru; Suc, Vijn. Părteşti (r. parte) Gura-Humor.
Petriceni (r. petricea sau propr. Petre a) Sir.
Piedecăuţi (r. piedecă) Coţmani.
Pleşea (r. pleş) Gura-Humor.
Plăvâlar (r. pleavă(\ar) Suceava.
Plosca (r. ploscă) Vijniţa.
Poeni (r. poiană) Şiret, Suceava.
Poiana Stampii (r. poiană şi stambă ?) Câmpu-L.
Pohârlăuţi (r. pogori) Zastav.
Pojorâta (r. pojar, pojorîtă) Câmpu-Lung.. Prelipcea (r. pre-lipi, adăoga) Zastavna. Prisăcărenl (r. prisacă reni) Storoj. Prevorochi (corn. prevară, prevăra) Şiret.
Bucovina
975
Bucovina
Putila (din r. bute budău sau pute(?) rîu. Vijn.
. Răpujlneşti (r. răpuşi răpuşeni) Zastavna) Rarancea (r. rar, rara Ceinăuţi.
Răuseni (r. «u seni) Suceava.
Revâcâufi (r. râvac) Coţmani.
Revna r. raven{a) Cernăuţi.
Rogojeşti (r. rogfoz(eşti) Şiret Româneşti (r. românce) Suc.
Ropcea (r. rob(cea) sau râp{cea) Storoj. Ruşii pe boul (colonie de Ruşi) Câmpu-L-Ruşii Moldoviţel (colonie de Ruşi) Câmpu-L. Ruşii Mânăstioarei (colonie de Ruşi) Suc. Sadagura (r. satu-gură comp L.
Sadova (r. sad sădi(re) câmpu-L.
Sălăşenl r. sălaşţeni) V.ijniţa Sărghleni (prop. serghie) Vijniţa, Sămuşeni (r. samă, de samă) Zaslav. Satu-Mare (r. sat. şi mare) Rădăuţi. Schela (daco-gr. Skia umbră) Suc. Securlcenl. (r. secure (rice) Suceava. Seletin (slav selo seletin, de sat) Rădăuţi. Şerăuţii (de jos, sus) r. şir(a) Cernăuţi. Sinăuţi r. sin (sân) cotitură) Răd.
Sfântu Iile (sf. Ilie) Suc.
Şipeniţi (poreclă ciupeni(\i) Coţm. Şipote(Ie) r. şipot; Rădăuţi, Vijniţa. Slobozia (Rorancei, Comăreşti, Pruncului Bănilei) sat de oameni slobozi, nu aparţinând prpprietarulu) Cern. Şiret. Suc. Vâşc. Solca'ţr. salcă sălcea) Gura-Humor.t Soloneţu (Nou) r. sală (neţ) (cu greu) Suc. G. H.
Ştăneşti (proprietar Stan (ori stână) Văşc. Sir.
Stârcea (r. stărc (cocostârc) Şiret. Stănceni (r. stanei) Coţmani.
Straja (r. strajă, post militar) Rădăuţi. Stupea (r, stup(că) Gura Hunn.
Strocşti (propr. Stroe) Suc.
Stulpicani (r. stâlpi ic) Câmpu-L.
Suceveni (ceviţa) V. râu Suceava Răd. Stor.
Suhoverha (slav. suh-verh) uscat sus.
Şubrăuţi (r. şopru şoprouţţi) Cernăuţi) •Tărăşeni (r. tăraş). Cernăuţi.
Tăuteni (proprietar TăutuJ Zatavna. Teodorepti (propr. Teodor Suc. Tereblecea din tărâ-pleacă, se duce tâ-râş(?) — Şiret
Ţlbani (din Ţepi, ţepani) Şiret.
Tişăuţi (r. tisă (arbore). Suc.
Toporăuţi (r. topor). Cernăuţi.
Torăceni (r. tărăţă (tărâceni) Vijn. Trestiana (r. trestie) Şiret.
Ţureni (r. Ţară, ţăreni) Cernăuţi.
Uldeşti (poreclă propr. Uitea Suc.
Vadu 'Nistrului, Negrileştil’r. vad, Cump.-L Zast.
. Valea'Putnei (r. vale şi r. Putna) C.-Lung. Valea Seacă (r. vale şi sec.) Gura-Humor. Valeva (r. vale) Coţmani.
Vama (r. vamă) Câmpu-L.
Vatra (Doritei, Moldoviţel) r. vatră V. râuri Câmpu.-L.
Văslăuţi (r. vâslă(u{i) Cernăuţi.
Văşcăuţi (pe Şiret, Cermuş) r. veşcă, cei ce fac veşti), jud Şiret.
Vasilău r. Vasile propr.) Zastavna. Verbăuţi (r. verbă (lat. verbex) creangă. Vicovu (diform, ueac(ovu) Rădăuţi. Vltelinca (r. vită, vite Cernăuţi.
Vilăncea (r. valeţuce) Văşcăuţi. Vijnlcloara (V7. rîul Vijnicioara) Vijniţa. Voloca (r) voloc.) Cernăuţi.
Vorniceni (propr. Vornlcu) Gura-Hun. Voroneţ (slav vorona, cioara Gura-Hun. Voitinel (r. văi (vale) văitean) Răd. Volovăţ (r. vale, valoyăţ) Răd.
Vivodeasa (r. a voevodului Răd. Volclneţu (r. vâlcea, vălcineţ) Şiret, Vologa (pe ceremuş) r. vale, vălucă, Văsc. Vrânceni (din Vrancea vezi munţi) Zast, Zadobrânca (slav =la bunişoara) Câmp.-L. Zăhăreşti (riceni) r. zahăr. Suc. Vijn. Zamostea (slav = peste pod (most.) Văşc. Zelenău (slav zeleni, zarzavat) Câmp.-L.
I Zvineace (slav svinia, porc) Zast.
Basarabia.
In Basarebia, care a stat 100 de ard sub Ruşi, se observă tendinţa de rusificare, prin sufixe slave adăogate la sfârşitul numirilor de sate: ovea, ev^a; numirile germane sunt ale coloniilor de germani, aşezaţi de Rusia, iar.pe Moldoveni îi trimeteau colonişti înlăuntru Rusiei.
Agronomovvca (agronom) jud. Bălţi. Albineştl (r. aZb(ineţ).	„
Alecsievca 4. (propr. Alexie (rusific) » Alexandreni (propr. Alexandru).	„
Numerile adăugate arată câte sate mai au acest nume.
Aluniş (r. alun(iş).	„
Avrămeni (propr. Avram)	„
Achmandit (turcesc Achman) Cet.	Albă.
Adamovca (nume pr. Adam (rus)	m
Adjllar (turc adji p. h( djî)u)	„
Alexandrovca (prop. Alexandru)	„
Basarabia
976
Basarabia
Alova (lat aluvio, revărsare).
Alisovca (nume pr. Alisa).
Andreevca 2„ (propr. Andrei).
Anovca (nume Ana).	„
Antonovca 3. propr. Anton (rusif). „ Arţlz (r. ard?, arziş).	„
Afumaţi (r. afumat)	jud. Cahul.
Albota (r. alb(oto).	„
Aluat (r aluat).	„
Anaeot (nume Anatol)	„
Aristovca (nume Aristia).	„
Atacbe (nume Atache).	„
Achermanu-Nou(turc=cetate albă) j. Orhei Algedar (lat. algida, recea)	„
Anfisovela (nume rus Anfisov	„
Ataci (lat. attac) atingere, post. milit). „ • Abalâdjaba (nume Tătar) jud. Tighina Albina (r. albină.	„
Anovca 2. (nume rusif Ana).	„
Avdorma (lat. ad-dormio. la dormit) „ Bahmut (r. bahnă, bahnăt jud. Bălţi Baraboiu 2. (r. baraboiu (pantă) „ Balani (r. bălan)	„
Bâlcin (Alexandreni) r. bâlciu (Alex.) Bereşti (proprietar Berea).	„
Beşeni (slav bejeni (fugari).	„
BHiceni (r. din ghili, bili'. ,	„
Biliuţi (ca prectd.)	„
Blagodati (slav feriere).	„
Bobletici (r. bobletici (din bab) lat.- papului, bătrâior—molo.it ca bătrânii.) j, Bălţi Bocăni (lat. baca, fruct, sămânţă) „ Bocşa (lat. boca, fruct, sămânţă) „ Băgdăneştl (numpe prop. Bogdan). „ Bogheni (r. bob, boghi).	„
Bolotina (lat. paludin (a), băltoasa „ Boroseni (daco-gr. boros, nutreţ „ Borisovca (nume slav Boris).
Braniştea (r. branişte.	„
Brânzeni 3. (r. brânză) şi Orh. Hot. „ Bratuşeni (r. brad(uşeni).
Brljenl Briceni (r. briciu.)
Buclumenl (r. bucium.)
Bulhac (din băltac, baltă)
Bumbăta (r. bumb (bombată ?)
Burghelea (nume Burghelea Burcu) „ Bnrsuceni (sucu), bursuc (Soroca). „ Buteşti (r. bute).
Băileanca (r. bae, băi) j. Cetatea Albă Balabanca (nume Balaban).	„
Băzăreanca din {bazarlean)	„
Babe <r. babă)	„
Berezlna (slav bereză mesteacăn — după satul Berezina din Rusia, unde fu respins Napoleon în 1812.	j. Cetatea Albă
Beni (propriet. beiu, beeni, beni) Bencherdof (germ. = satul băetanilor).
Borodino (după numele orăşelului Boro-dino din Rusia, unde fu bătut Napoleon 1812* Brieni (r. brâu, brâeni). j. Cetatea Albă Budachi (r. bacău (budac)	,
Bulgăria (bulgăr (sau bulgar ?).
Burdud (r. burduf.)	„
Burgudii (r. prop. Burcu(gii).	„
Bădicu r. bade, bâdică)	jud. Cahul
Baimaclia (din vorb.) buimac).
Băuriciu (din r. bo«/-(iciu)
Boldureşti (r. bold, nume boldur).	„
Borceag din lat.purgere, aspăla(apa).,, Borogani (r. bărăgan (i)
Brânza (r. brânză).	„
Brătuleni (r. brâduleni brad)
Broscoseşti (r. broasca broscoşi)	„
Burlac (r. burlac)	„
Bacioiu (r. baciu)	jud. Chişinău
Bâcsani (dela rîul Bâcu)	„
Bălăneşti (r. bălan propr.)	„
Balaureşti (r. balaur propr.)	„
Barboeni (r. Barbu (bărboiu) pr.)	„
Bardăr (r. bardă)	„
Belieştl (r. belea propr. (?)
Bobeica (r. bob, bobi)	„
Bolceanl (r. «ălţean — baltă)	„
Boghiceni (r. bob, boghi (mold.)	„
Bolţun (r. baltă, bălţun)	'
Bozieni (r. boz | ieni)	»
Brăila (r. brâu, brâilă prop.)	„
Bubuejl (r. bob | ueş)	„
Buda (deşt!) Bade! (r. budău)	„
Buga (r. buha, bufniţă)
Bujor (r. bujor (floare)	„
Bursucu (r. bursuc)	„
Buţeni (r. bute, buţi)
Babin (r. şi rus. baba, băbesc) jud. Hotfti Bădragi (r. bedreag (veri dicţ.)	„
Balamutovca (prop. Balamat)	„
Bălcăuţi 2 (din baltă băltău 1 ti)	,,
Bălâşineşti (prop. Balăşin)	„
Bârlădeni (din Bârlad V. jud.)	„
Bârnova (r. bârnă \ va)	„
Başcăuti (dela iîul Başeel)	„
Belousovca din bilăuţi, rusificat belo-usîi = mustaţă albă (!)
Belinţi (r. din pelin ! ţi)
Belourovca (din r. balaur | ovca)	„
Berestic (slav bereza, mesteacăn)	„
Bezeda (r. boz | eta)
Bilăuţi (dela belea propr.)
BUiavinţi (r. belea | vinţ) .	„
Bogdăneşti (propr. Bogdan)	„
Bolboaca (r. bulboacă)	„
Bordiug (r. bordeu | că)	„
Burdujeni (r. burduf, burduji)	„
Burlăneşti (propr, Burlan)	„	,
Basarabia
977
Basarabia
Babele (r. bâbă babe)	jud. Hotin.
Baccialla (turc t ac-cea) jud. Ismail Banovca (r. ban (bănuca)	„
Barta (dif. barda)	„
Bolboaca (r. bulboacă)	„
Borlsovca (propr. Boris)	„
Bagu (lat. baca, fruct,'sămânţă) jud. Orhei Băneşti (r. ban propr. Banu)	„
Bezlna (din boz, bozina)	„
Bogzeştl (propr. Bogza)	„
Brăghiceni (propr. Brăghici)	„
Bravicea (r. brav)	„
Butucenl (r. butuc)	„
Băcsani (dela rlul Băcu) jud. Soroca Bădiceni (r. bade, bădica)	„
Bagrineşti (propr. Bahrin)	„
Bălăşeşti (prop. Balaşaj	„
Balinţi (prop. Balint)	„
Bâmova (r. bârna | va)	„
Bâroncea (deli Baron prop.)	„
Boboci (r. boboc, boboci)	„
Bobuleştl (r. bâb prop. Bobu)	„
Boroseni (daco-gr. boros, păşune) „ Braicov (nume prop. bulg. Bratcov) „ Brlceni (r. briciu propr. (?) ‘	„
Bujorovca (r. bujor)	„
Băşcălia (r. din başcă sau băşca) jud. Ismail Baurci (din r. bour | gii)	„
Beş-Ghloz (turc. == cinci ochi) -	„
Beştemac (turc. = 5 mori)	„
Bagdanova (propr. Bogdan)	„
Bojoga (r. bojog (bojogi ? fig.)	„
Baccialia (turc. baccia) jud. Thîgh’.nr Baclu (r. bâciu).	„
Baimaclia <r. buimac)	„
Balmazu (din rom. balmeşu)	„
Barcarievca (r. barcă | rie)	„
Batâc (din rom. bate)	„
Batâr (r. batăr)
Berezoe-Cecelnî (slav bereza, mesteacăn; lat. cicer, nătit)	jud. Tighlna
Beşalma (turc. = cinci mere)	„
Blumental (germ. = valea florilor)	„
Borogani (daco-gr. borş, nulret)	„
Botnâreşti (r. butnar | eşti)	„
Brezoaia (r. breaz S' u brazi)	„
Broscari (r, broasca | ii)	„
Bahna r. buhnă | ni(ă)	„
Balatovca (propr. Bulat)	„
Cajba(r.eu/ft« | coş)casă denuelejiud.Bălţi Călin eşti (prop. Călin (călină)	„
Călugăru (r. călugăr)	„
Catnencea (r. coamă, s. comean(cea) „ Camencuţa V. Camencea	„
Cârpaci (r. cârpi, cârpaciu)	„
Carlotleahca (r. cartof \ lea)	„
Catrânic (r. catran \ ic)	„
Cetlreni (r. ceată (cetireni) j. Bălţi. Chetriş (r. petriş mold. chetriş) „ Chetrlşca (r. chetriş (petriş)	„
Chlşcăreni (r. chişcar (fel. peşte) „ Chlrilenl (r. prop. Chirilă)	„
Chişla (r. câşlă \ rie)	„
Chlrplţa (r. cârpită (cârpă)	„
Ciolacova (propr. Ciolac)	„
Cioropenl (r. ciorap | eni)	„
Ciubara (r. ciubăr j a)	„
Ciuciueni (r. ciuciu, sau ţuţueni)	„
Cluciulea (prop. Ciuciul)	„
Cluluc (lucani) V. rîul Ciuluc) „ Clococeni (r. cloacă sau clacă)	„
Coadă (r. coadă, sfârşit, capăt)	„
Colceni (r. goi | ceni)	„
Condrăteşti (r. prop. Condrea)	„
aopăceni (r. copac (copaci)	„
Corneştl (r. corn prop. Cor ne a)	„
Coşenl (r. coş | eni)	„
Coşcodeni (r. coşcodan V..dicţ.)	„
Cosmeni 2 (r. prop. Cosma)	„
Cost eşti (r. coastă, de deal)	„
Cotârla (r. cot, dela cot)	„
Cotu-Sandaglu (r. cot — pr. Sandu) „ Cozeştl (r. cei dela coadă)	„
Cucioaia (r. cuc, cuci | oaia)	„
Cucorăştl (r. cocor 1 ăşti)	„
Cucueţi (r. cucuiat, aşezat sus)	„
Cuhneşti 2 (r. cuhne | şti)	„
Cupclnă (slav = cumpărata)	- „
Curtoala (r. curte, a curţii)	„
Codăeşti (r. codâeşti, dela sfârşit) j. C.-Âlbă Cair Cairaclla (r. caer) cair)	„
Carabei (turc. = beiul-Caia)	„
Calceva (r. gâlceava)	„
Camele (r. câmp \ cic)	„
Cantemir (voevodul Cantemir)	„
Caplani (turc. kaplani, miliţie turcă)	„
Cărăgăşani (r.iprop. Caracaş)	„
Carnalieva (r. corn | are va)	„
Carlsfeld-Bâcoza (germ. = câmpul) lui Carol; b«coş(a) dela rîul Bâc) jud. C.-Albă Caşp ălat (r. căşi-palat	case mari) „
Catorga (r. catarg, cătarga)	„
Caţbah (germ. = rtuşorul pisicei)	„
C«hmec (turc. = trâgaciu	„
Cemcel (r. gemcel mic geam)	„
Cerchez (r. cerchez (circazian)	„
Cilşla (rfiold. gie = vie, giişie)	„
Cioban-bunar (r. cioban şi bunar) „ Ciobrucl (r. cioburici)	„
Cllighider (turc. = acum merge)	„
Clunrlechlol (turc. = satul ciumei)	„
Chebapcea (turc. kebab, friptură de berbec)	jud. C.-Albă
Chizil (r. cheji v. dicţ.)	»
62
Basarabia
978
Basarabia
Cleastiţ (rom. cleşte, cleştiuţ) j. C.-Albă. Cneşa (rus. kneaz(a), a cneazului) „ Cod-Chitai (r. cota-chitei— chită) „ Copceag (r. copcă, copceag)	„
Corcmas (lat. crocii m, şofran) „ Crasna (rus. krasnaia, roşia, sau rom. creastna, depe creastă, deal) jud. C.-Albă Crasna-Mologa (vezi prec. fmăluca) „ Cubei (r. cupă, cupei)	„
Culevcea (r. culă, culevcea)	„
Culm (r. culme de deal)	„
Cunduc (lat. conducă, duc împreună) „ Cuporan (r. cupă, cupăr | an)	„
Călmăţuiu (r. culme j ţiu) jud. Cahul Capoclia (r. capac)	„
Carballa (lat. curba | lia) întoarsă „ Cârpeşti (r. cârpă poreclă propr. „ Câşliţa (r. câşlă mică)	„
Cazangic (r. cazan mic)	„
Chiselea (slav kiseli acru şi chiseiiţă) „ Chişmechloi (turc. satul cişmelei) „ Cochilia (r. căciulie)	„
Colibaşi (r. colibă)	„
Congaz (lat. conctia(s) cu scoici) „ Copcui (r. copcă)	„
Costangalia (lat gogoşi de castan) „ Covurlui (veniţi din Covurlui) „
__ Crlhana (r. crihari)	*	„
Căbeşti (r. căpeşti, dela capăt) j. Cbişinău Călimăneşti (r. culmean)	„
Căpreana (r. capră | reană)	„
Cârlanca (r. cârlan)	„
Câmeşti (r. cărn, cârni)	„
Carpineni (r. carpen | eni)	„
Cartişa (cu carte cu document) j. Chlşinău Căţăleni (r. căţel)	„
Chertosu (moid. cherde cherdos) „ Chetruşeni (mold. cheatră, peatrâ) „ Chirca (mold. chir, pir)	„
Chişla (r. câşlă)	u	„
Cighirleni (mold. cig ir)	„
Clobanca (r. cioban)	„
Cimişeni (dif. geme, gemişeni) „ Ciopleni (r. ciopli)	„
doreşti (r. cioară)	„
Ciuciuleni (propr Ciuciu (cinci) „ Cojuşna (r. coajă, coji)	„
Coloniţa (diform, golămiţa)	„
Condrlţa (a lui Condrea prop.) „ Corneştî (r. corn)	'	„
Costeşti (prop. Costea sau coastă) „ Costuleni (depe coastă)	„
Cricovu (dela crac, creacov)	„
Crisleşti (r creastă, cresteşti) „ Cruzeşti (r. crud, cruzi)	„
Caracuşeni (piopr. Caracaş jud. Hotin Cebrova (rom. gebrea (va)	„
Cepănoasa (r. ceapă)	j. Hotin
Cepelenţl (r. ceapă)
Cerlena-Mare (r. ceară, cerlin)	„
Chelmeneţi (din culme (neţi)	.„
Chişla (Neajimova) r. câşlă (lui Negiu) „ Chişla (Salieva) r. câşlă (lui Salia) „ Chişla (Zamjieva) r. câşlă (lui Zamăş) „ Clocuşna (r. clacă, clăcuşnă)	„
Clişcăuţi (r. clisă, cliscăuţi)	„
Cobâlcenl (dela capul, capăt, căpălceni) jud. Hotin.
Colincăuţi 2 (r. colină, deal) jud. Hotin. Coplevca (r. cap (at) căpleuca	„
Comarova (r. coamă, comarăuca) „ Conovca (rus koni, cal)	„
Constantinovca (prop. Constantinov) jud. Hotin.
Corestăuţi (r. gureşte (uţi) jud. Hotin Corjeuţi (r. corji)	„
Corman (din curmă ? corman)	»*
Costlcenl (dela coastă, costici)	,
Coşuleni (r.	coşu, coşulean)	„
Coteleva (r,	cot, coteliva)	„
Cotelna (r. cot, coteiina)	„
Cotiujeni (r.	cot, cotiugeni)	„
Cozăreni (r.	cosi, cosăreni)	„
Cristeneştl (r. creastă, cresteni(eşti) „ Criva (slav kriva, strâmba)	„
Cruglic (slav krug, cerc)	„
Culişovca (dif. călicea(uca)	„
Caragaci (r. caragace)	jud. Ismail
Caracurt (turc = negru-uscat)	„
Cairaiclia (grec = şiretenia)	„
Cariacica (r. car, căiiacica)
Cara-Mahmet (turc = Mahmet cel negru), jud. Ismail.
Cartai (cvartal din lat. quartus, 4-lea) jud. Ismail.
Câşliţa (r. câşlă, câşliţă) jud. Ismail Chilia-Nouă (r. chilie şi nouâ)	„
Chitai (r. chită, chiti, chităi)	„
Ciamaşir (dif. ciorna ger)	„
Cişmeaua (văruită) r. cişmea şi văruită jud, Ismail.
Cişmele (r. cişmea)	jud. Ismail
Curci (r. curcă, curci)	„
Calărăşi (oaste de călăreţi, călăraşi jud. Orhei.
Camencea (slav kameni = peatrâ, însă numirea pare dela cămin, sau comean(cea) jud. Orhei.
Cegoreni (r. cicoare, cicoreni) jud. Orhei Chipercenl (mold. chiper, piper, ardei) jud. Orhei.
Chipeşa (r. chip, chipeş)	jud. Orhei
Chiriacna (nume prop* £hiriac)	„
Chirsac (mold. chei săc, persic).	„
Basarabia
979
Basarabia
Cinişăuţi (lat. cinis, cenuşă) j. Orhei Cioc olteni (r. ciocălteu)	„
Ciorna (slav ciorna, neagra)	„
Ciişova (r. clisă, clişi)	„
Cobâlca (dela capul (capăt) căpâlcă B Cocoroşeni (r. cucuruz (eni)	„
Cogâlniceni (dela rîul Cogâlnic)	„
Cornova (r. corn (ua)	«
Corobceni (r. corobcă)	„
Coşerniţă (r. mold. coşer, coşere) „ Crasnăşeni (dela Crasna (creastna) „ Criuleni (r. grâul (eni)	... „
Cruglic (slav = cercuşor)	„
Cuizovca (r. din guiţă, guiţovca)	„
Curătura (r. curătură)	„
Curteni (r. diformat din gârle ni)	„
Caetanovca (propr. găetan (ov) j. Soroca Câinarii-vechi (r. găinari)	„
Câlăraşovca (dela călăraşi, ostaşi)	„
Căpreşti (r. capră)	„
Cartofleanca (dela cartofi)	„
Casovca (r. casă, sau propr. Casu (?) „ Cenuşa i) (r. cenuşă)	„
Cerepcău (r. din ciripi, ciripeau)	„
Cerlina (dela ceară cerlina] jud. Soroca Chetrosu (mold. chetros, petros)	„
Chirilovca (nume propr. Chirii)	„
Climăuţl (daco gr. klima. povârniş]	,
Cobâlnea (Veche c. capul căpâlnea)	„
Coclomeni (r. cociorvă)	„
Codreni (dela codru)	„
Copăcetţi \r. copac, copaci)	„
Corbu (r. corb)	„
Cosăuţi (dela cosi)	*
Coşemiţa (r. c.oşer)	„
Contiujeni 2 (r. cotiugă contingeni)	„
Cotova (dela cot (rusficat ova)	„
Cotu (r. cot cotitură)	*
Cremenea (r. cremene)	„
Cremenciug (r. cremene)	„
Crişcăuţi (r. hrişcă (uţi)	„
Cubolta V. rîu Cubolta)	„
Cuhureşti (din cufuri)	,
Cuşnîrca (r. coş, coşnir(că)	„
Cunicea (r. cânicea, cu câni)	„
Calfa (r. calfă)	jud. Tighlna
Căinări ir. găinari)'	„
Cancrinovca (tatar han-crim (ovca^i „ Cantemlru (Vechia, Nou) voevod Cante-mir jud. Tighlna.
Calaclovca (dif. colaci (oveâ) jud. Tighina Calbarăş (mold. colb (orîş)	„
Caprioru (r. căprior)	.
Carabetovca (proprietar Garabet armean) i) Numirile de Cenuşă, Cinişăuţi, arată sate prefăcute în cenuşă, arse complect, de năvălitori barbari.
Caracui (r. car din cărucu) jud. Tighina Cărbunea (r. cărbune)	„
Cărnăţeni (r. cărnaţ (eni)	„
Cărpineanca (r. carpen (arbore) j. Tighina Caşcalla (r. gaşcă (lie)	„
Câuşenl (r. căuş (eni)	„
Cazalclia (rus haijaik (a) gazda) „ Ceadăr-Lunga (r. ceată (r) lung „ Cecur (dif. giocuri (joc)	„
Cenac (din. lat. cena, cină (la)	„
Chidlar (r. chidă, promoroacă) „ Chirlet-Lunga (r. chirie (t) lung) „ Chiriutinca (dif. chiriat (in)	„
Chirsova (prop; Giers (?)	„
Chlrcăeşii (r. chircă)	„
Chlţcani (r. chiţcan)	„
Cioban (r. cioban)	„
Cioc-Meidan (turc = mult măidan) „ Cimlşlia (r. ciumiş (lia)	„
Cioramurza (r. cioaroi morţi) n Ciufleţi (proprietar poreclit Ciuflea „ Cobusca (Veche Nouă) r. cobuz (ca) „ Corjevo (r. coarja)	„
Comrat (r. comăr (at) coamă) „ Copanca (r. hop (an) că	„
Costangalia (lat. — gogoşi de castan) „ Creţoala (r. proprietar CreţU (oiu) „ Curudjica (dif. cărucica)	„
Cureni (dif. gureni, dela gura văii) „ Dămăşcani (dela proprietar Dima) j. Bălţi Danul- Vechia, Nou (propriet. Danul) n Drujineni tr. drugi, de porumb (?)	„
Druţa (porecla prop. Druţă (Alexandruţu) jud. Bălţi.
Dumbroviţa (r. dumbrăviţa). jud. Bălti Dumeni (propr. Duma)	„
Durultori (Noi, Vechi) r. dăruit (oii) „ Duşmani (r. duşman)	„
Danielsfeld (germ.=câmpul lui Daniel) jud. Cetatea Albă.
Demir-Hadji (turc = hagiul Demir) jud. Cetatea Albă.
Demidovca (propiietar Demidov rus) jud. Cetatea Albă.
Deneviţ (slav dunaveţ, dela Dunăre) jud. Cetatea Albă.
Deljiler (turc deli, cavaleiist) jud. Cetatea Albă.
Denisovca (propr. Denis grec) jud. Cetatea Albă.
Devlet-Agacl (turc devlet şi aga) jud. Cetatea Albă.
Dianovna (prop. Dianu) jud.	Cetatea Albă
Dimitrovca (prop. Dimitrie)	„
Diulmeni (r. de ulm (ean)	„
Divizia (nume nou divizia)	„
Djoltai (rus = galben (coloare)	„
Doxovo (propr. grec Doxo)	„
Dahnovicl (propr. Dâhnovici) j. Chişinău Dăncetu (piopr. Danciu)	„
Basarabia
980
Basarabia
Doina (r. deal | na)	j. Chişinău
Drăguşeni (prop. Draga)	„
Dresliceni (prop. poreclit Dresu) „ Drojdienl (r. drojdie (ni)	„
Durleşti (prop. poreclit Dărlă)	„
Dăncăuţi (prop. Dăncău) jud. Hotin Din^uţi (prop. Dinu)	„
Dolineni (r. deal, delineni)	„
Dorobani (r. dârăbană)	„
Drepcăuţi (r. drept (cauţi)	„
Dumeni (propr. Duma)	„
Dâşcova (propriet. Daşcou) jud. Ismail Dealu-Nant (r. deal nalt)	„
Dermendere (turc. = ogaşul morii) „ Dereneu (r. dâră(nău)	.
Dobruşa (slav dobra, buna)	„
Duluchioi (turc = satul lui Dulu) , „ Dărcăuţi (proprietar Dorea) jud. Soroca. Dementievca (propr. Dementiev)	„
- Denjeni (prop. Danciu, Denceni) „ Dimitrovca (propr. Dimitrov)	„
Djeamâna (diform, geamăna)	„
Djoltai (rus. djoltii, galben)	»
Domctogeni (r. domola propr.) „ Donduşeni (r. tontu propr.)	„
Drâgâneşti (r. piopr. Drăgăn)	_ „
Drochie (r. dropie, drochie)	„
Dubna (rus club stejar—stejărdasa) „ Dunduc (diform, tontu(c) porecl. pr.) „ Ecaterinovca 3 (nume Ecaterină) Sor. Tig. j. Bălţi.
Elisavetovca 3 nume Elisaveta) Sor. Tig. j. Bălţi.
Ellsabeta (nume Elisaveta) j. Bălţi Elenovca (nume Elena)	„
Ezereni (lom. ezerţeni)	„
Eighengheim (germ. = casa osebită) jud. Cetatea Albă.
Ermoctia (nume slav Ermak j. Cet. Albă. Enichioi 2 (turc = satul nou) j. Cahul. Ediniţi (slav = singuiel) j. Hotin. Erdec-Burno (r. uridic-bârne) j. Ismail. Eschipolos (gr. = lucrătorii)	„
Etulia (nume prop. femee)	„
Echimăuţi (r. Echim, Ioachim) j. Orhei. Egorovca 3 (nume rus Egor (Gheorghe) j. Orhei.
Evgbenleyca 2 (prop. Evghenia) j. Orhei. Emental (germ. = valea Emei) j. Tighina. Euvghenievca (nume Eugeniu Evghenie) j. Tighina.
F&ntâna-Nouă (r. fântăna-nou(ă) j. Bălţi. Făleşti (mahala, ţerani, noi, ovrei) din rom. fală, făli,poate piopiietar Fală)).B-ţl. Flămânzeni (r. flămând)	„
Horeşti (r. floare, tlori)	„	.
FI or iţe ala (r. floare propr. Floriţoiu) „ Funduri (r. fund, adânc)	„
Faraonovca (r. faraon, porec. = ţigan) j. Cetatea Albă.
Ferşapenuaţ I şi II (germ. = procuratori) j. Cetatea Albă.
Feşteliţa (r. feşteli, cam murdară) j. Cetatea Albă.
Frldensfeld (germ, câmpia păcei) jud, Cetatea Albă.
Fridenstal (germ. = staul paşnic) j. Cetatea Albă. \
Frumuşica (Veche, Nouă) r. frumuş'că j. Cetatea Albă.
Frumuşlca-Bâlca (ca preced, -j- pâlc) jud. Cetatea Albă.
Fărlădani (germ. = cu prăvălie portativă) j. Chişinău..
Feteşti (r. fată, fete(şti)	j. Chişinău.
Forosna (r. fioroasnă, fioros)	„
Frăsineşti (rom. frasin)	„
Frecăeţi (r. frică(e\i)	„
Fundu-Galbena (r. fund, galben) „ Furmanca (r. fărmă(nea)	„
Fântâna-Zânelor (r. poet fântână -(-zână) j. Ismail,
Făureşti (r. faur, făuii)	jud. Orhei
Frumoasa (r. frumoasă)	„
Furcenl (r. furcă, furceni)	»
Fusovca (r. fus, fusăuca)	„
Floreştl (r. floare prop. Fior ea) j. Soroca. Frăsina (r. frasin(a)	„
Frăţeşti (r. frate, fraţi)	„ ■
Fărlădani (germ. = cu prăvălie portativă) j. Tighina. "
Ferapontievca (ital. fer + ponte, pod de fer) j. Tighina.
Fetiţa (r. fată, fetiţă)	j. Tighina.
Floreşti (r. floare prop. Florea	„
Fundu-Sărăţica (r. fund + sdmf(ţica) j. Tighina.
Gheciul (Vechiu, Nou) r. gheaţă, j. Bălţi. Gherman (eşti) propr. Gherman	„
Ghertopu Popei (r. hărtopu-popei)	„
Ghiliceni (r. mold. ghili(ccm)
Ghlnădeni (r. propr. Ghenadieni)
Ghirceşti (rom. ghircă, ghirceşti Glodeni (r. glod(en\)
Golăşeni (r. golaşţeni)
Gorodiştea (slav gorod, oraş şi îngrădire) j. Bălţi.
Grânjenl (r. grunz, grunji(eni) j. Bălţi. Grinăuţi (r. grâu, grâne(uţi)	„
Grozasca (r. groază, grozesc	„
Grubina Noua (r. groapă, grupiţna)	„
Guzumăneştl (amplific, r. guziu, guziuman) j. Bălţi.
Găvănos (r. găvan)os) găunos) j. Cetatea Albă.
Basarabia
981
Basarabia
Giugiuleşti (dela George, Georgiuleşti) j. Cetatea Albă.
Glăvani (slav glaua, cap) j. Cet. Albă. Gnadensfeld (germ. = câmpul de graţie) j. Cetatea Albă.
Gnadental (germ. = valea de graţie) jud. Cetatea Albă.
Gofnungstal (germ. = staulul nădejdei) j. Cetatea Albă.
Gollţa (r. gol, goliţă) j. Cetatea Albă. Goteşti (r. cot, coteşti	„
Gotiieb-Schliltz (germ. plăcut lui Dumnezeu primar) j. Cetatea Albă.
Grigorovca (piopr. Grigorie, slavizat) jud. Cetatea Albă.
Gârla (r. gârlă)	j. Chişinău
Găureni (r. gaură) -	„
Ghelăuza (diform, călăuza)	„
Gheleştieni (r. heleşteu, heleştieni)	„
Ghidighlci (r. chitic, chiticeni) »	„
Golana (r. gaie, găiana)	„
Gotâgana (r. cot, cotuc(ană) •	„
Grătieşti (r. gratie(şti)	„
Grozeşti (r. groază, nume Groza	„
Ghincăuţi (nume vechiu Ghincu) j. Hotin. Glinca (r. clin, clinca)	„
Glinoaia (r. clin, clinoi(a) -	„
Gordăneşti (r. gard, gărdan(eşti)	„
Gordenţi (r. cârd, cârdeni(ţi)	„
Grămeşti (nume propr. Gram a)	„
Grenăuţî (r. grâu, grâne(uţi)	„
Grimeşti V. Grămeşţi	„
Grimencăuţi [din Grămeni, prop. Grama] jud. Hotin.
Grozinţi [r. groază, grozeni] jud. Hotin Grubno [slav. grubno, grosolan]	„
Grumezenii de Jos [prop. porecl. Grumaz) jud. Hotin.
Groşoviţa [slav gruşa, pară, fruct) j. Hotin Gvăzdăuţi [slav gvozdi = cuiu [?]	poate
găoozdij jud. Hotin.
Gâlileşti [r. poreclă GoU Golilă jud.	Orhei
Găuzenl [r. găoazr, găozeni]	„
Gavrilovca [nume Găurii, rusificat]	„
Ghetlova [r. gât, gâtleni, gâtlivă]	„
Ghiduleni [nume vechiu Ghidu]	„
Ghijdieni [r. ghi%d. ghizdea [eni]	,,
. Ghirişeni V. urm.	„
Ghlrova [r. chir [pir] chir [ova]	„
Ghirjavca V. preced.	„
Gllnjeni [r. clin, clinceni]
Godjineşti [r. hagiu, hăgineşti]	„
Gordlneşti [r. gard [ineştij-	„
Gorodiştea [slav gorod, oraş şi îngrădire] jud. Orhei.
Grebleşti [r. greblă]	jud. Orhei
Gruşeva [rus gruşa, pară fruct]	„
Gara-Dochla [r. gară V. Dochia j. N-ţu] j. Soroca.
Gârbova [r. gârbov]	jud. Soroca
Ghindeşti [r. ghindă]	„
Ghizdita [r. ghiz'd, cu ghizduri [fântână] jud. Soroca.
Goleni [gol [eni]	jud. Soroca
Gozdova [r. gazdă, gazdova]	„
Golovciţl [r. gol, golăvciţi]	„
Gorodiştea [rus. gorod, oraş şi îngrădire] j. Soroca.
Grigorovca [nume Grigore rusificat j. Sor. Gura Căinări [r. gura V. Căinări] j.Soroca Gura Camenca [r. gura V. Camenca]» Găidar [r. haită, hăitar]	jud. Tighlna
Gălifeşti [propr. Golilă poreclă]	»
Gangura [r. gangur[a]	»
Gherbovăj [diform. gârbov[ă\]	»
Grădiştea [din lat, gradus, înălţătură» Gura Bâcului [r. gura şi rîu Bâcu] » Gura Galbenă [r. gură şi galbenă]	»
Hânceştl [rccouţ ] propr. Hâncu, j. Bălţi Hâşdeni [prop. Hâidău [gazdău)	„
•Hilluţi [r. chilie chiiiuţi]	„
Horeşti [r. horă, horeşti]	«
Hristoforovca [nume gr. Christofor]» Hadjider [baza hagiu]	j. Cetatea Albă
Han-Chişla [r. han şi câşlă. ' » Hasan Batăr [nume turcesc]	»
Hănaşejii [r. han, cei dela han] j. Cahul Haritonovca [prop. Hariton] j. Chişinău Holboaca [r. hălboacă]	»
Huzun [nume turcesc]	»
Heledenca [r. hălădui[ca]	j. Hotin
Halaora [de sus, jos] r. ca-la-horă „ Hodărăuţi (r. hădărag)	„
Hejdeva (r. dela prop. Hăjdeu)	„
Hadji-Abdul (turc=hagiul Abdul) j. Isirail Hadji-Curda (turc=hagiul Curda)	„
Hasan-Aspaga (turc=nume Hasan)	„
Holercanl (r. holeră, buruiană)	„
Hârtop {Ma e, Mic) r. hârtop) jud. Orhei Hirova (mold. hir, fir (ova)	„
Hulboca (r. hulboacă)	„
Hârtop (r. hârtop)	jud. Soroca
Hristici (proprietar Christici) *	„
Hârtopu-Dascălului (r. hârtop şi dascăl). jud. Tlghina.
Hărtop-Hasan (r. hârtop turc Hasan) j. Tighina.»
Hârtop (r. hârtop)	j. Tighina
Hadjimus (nume turc de hagiu)	„ **
lablona Vche (lat. e-planâ, de câmpie) j. Bălţi.
Iacobstal (germ. grajdul lui Iacob) j. Băiţi. Işcălău (r. din iaz, iezcălău)|	„
Ivanovca (nume rusesc Ivan Ion)	„
Ivănuşca Vezi preced.	„
Izvoare (r. izvor)	„
Basarabia
982
Basarabia
Iaroslavca (nume rus laroslar) jud. Cetatea Albă.
. leşi-Mursa (dela iaz şi mursâ) jud. Cetatea Albă.
lorgacieva (proprietar Iorga) jud. Cetatea Albă.
Isărlia (dela iaz, iezăr (lia) jvd. Cetatea Albă.
lustin-Galin (nume Justin şi Oalin) jud. Cetatea Albă.
Iurceni (dela lorgu lorgeni) jud. Cetatea Albă.
Ivanovca (nume rus Ivan, Ion) jud. Cetatea' Albă.
lvano-Nicolaevca (nume rus Ivan Nicolae) jud. Cetatea Albă.
Isâicani (dela iaz, iezăicani) jud. Chişinău Ivanovca 3 (nume rus Ivan)	„
lanăuţi (dela nume gr. lani)	jud. Hotin
împuţita (r. împuţită, puturoasă) j. Ismail Jebreni (r. zăbrea, zăbrele)	„
Jâyreni (r. javră, câne)	jud. Orhei
inderepnici (r. îndărătnic)	„
Ignăţei (propr. Ignat)	„
Ineşti (r. in, planta textilă)	„
Joloboc (r. jalobă, poreclă jăloboc) „ Jora (de sus, jos, mijloc) r. jar, jăra „ isacova (prop. Isac)	„
Işnovaţ (r. iznoavâ (t)^'din nou) * „ Ivancea (prop. rus Ivan)	„
Izbeşti (din r. izbi)	„
Izvoară (r. izvor)	.,
Jarova (nume rus larov) jud. Soroca Jabca (r. japca (cu japca)	„
lorjniţa (a lui lorgu Iorginiţă)	„
Izvoafrele (r. izvor)	„
Javgnr (dif. jabcur japcă(r)	„
Ialpug (pugeni) V. lac Ialpug	„
Jordanovca (propr. Iordan)	„
Iosefsdorf (germ.=satul lui Iosef)	„
Iurievca (nume prop. lurie)	„
Leordoaia (r. leurdă usturoi de pădure) Limbenli-Noui (r. limbă (figurat) nou) jud. Bălţi.
Lipovanca (r. lipovăn (ca) jud. Bălţi Logofeteni (r. logofăt (propriei)	„
Lucăceni (proprietar Lucaj	„
Lărguţa (r. larg, lărguţă) j. Cetatea Albă Leipzig (după numele oraş germ. Leipzig) jud. Cetatea Albă.
Leova (dela proprietar zis Leu) j. Cetatea Albă.
Leuşeni ca precedent, jud. Cetatea Albă. Lihtental (germ.=valea luminei)	„
Lluba (slav = iubită).	„
Logăneşti (nume propr. Logan) j. Chişinău Lozova (r. lozie, loziova)	„
Lencăuţi (nume rom. Leanca) j. Chişinău Levinţi (rom. levent, levenţi)	„
Lipcani (r. lipcan, ştafetă)	„
Lomanclnţi (numepropr. Lomuncea)	,
Lalova (proprietar Lalu)	jud. Orhei
Leuşeni (proprietar Leu)	„
Lipceni (din lipcan, ştafetă)	*
Lopatna (r. lopata)	,
Lucaşovca (propr. Luca)	„
Lupa-Rece (r. lup şi rece)	„
Lipnic (din rom. lipi, adăuga) jud. Soroca Llublin-Colonla (după oraş, ’ rus Liublin) jud. Soroca.
Livezi (r. livadă, livezi)	jud. Soroca
Lunga (r. lung, lungă)	'
Lacu (r. lac)	jud. Tighina
Latnbrovca (nume prop. Lambru)	„
Leontieva (nume prop. Leonte)	„
Lipoveni (sat de lipoveni)	„
Măgura (rele) r. măgură.	jud. Bălţi.
Mălăeşti (r. mălaiu)	„
Mândreşti (r. prop. Mândru)	„
Manoileşti (prop. Munoil)	*
Mânzăteştl 2 (r. mănzat)	„
Micleuşeni (propr. Miclea)
Mihalleni (propr. Mihail)	„
Mirceşti (propr. Mircea)	„
Moşeni (propr. Moşu)	„
Mustaţă (propr. poreclit Mustaţă)	„
Macarlevca (nume prop. Macarie) j. Cetatea Albă.
Maloiaroslaveţ I şi II (rus = micul laro-slav) jud. Cetatea Albă.
Mânja (r. mănz, mânja) j. Cetatea Albă. Mansburg (germ. = cetatea bărbaţilor) jud. Cetatea Albă.
MaraşUevca (propr. rus Marasliev (?) jud.. Cetatea Albă.
Marianovca (dela numele Maria) jud. Cetatea Albă.
Mariensfeld (germ. = câmpul Măriei) jud. Cetatea Albă.
Mihailovca 3 (propr. Mihail (ov) j. C.-Albă Moisei (nume Moise (rus Moisei)	„
Moldovca (dela Moldova (ţara)	„
Molodova (rus molod, tânăr (a)	„
Monaşii Noi, Vechi r. monahi)	„
Morozeni (proprietar Moruzi)	„
Morozov (nume rus Morozov)	„
Manta (nume prop. rom. Manta * j. Cahut Mlnjir (r. mănz mânji,—mânjer)	„
Măcărăşti (propr. rom. Macarie) j. Chişinău Măgdăceştl ("nume prop. Magda(c)	•%
Malcoci (propr. Malcoci)	„
Malu-Togatin (r. mal şi tăgâdin)	„
Mănâileşti (r. propr. Manoil)	„
Marinici (proprietar Marin (ici)	„
Basarabia
' 983
Basarabia
Mereşenl (r. măr, meri (şeni) j. Chişinău Micăuţi (r. mic, micu)	„
Micleuşeni (proprietar Miclea)	„
Mileşti 2 {proprietar Milea (milă)	„
Mireşti (prop. rom. Mir ea)	„
Mireni Noi (r. mirean)	„
Mladineşti (proprietar Mladin)	„
Movileni (r. movilă propr. (?)	„
Munceşti (r. muncă, munci)	„
Macarovca (proprietar Macarie) j. Hotin Mălenţl (dela mal, măleni)	„
Mălin eşti (propr. Mălin porecl.)	„
Mămăliga (r. mămăligă)	„
Măndăcăuţl (proprietar Mandea)	„
Marcăuţi (proprietar Marcu)	„
Marşiniţi (r. margine, mărginiţi)	„
Medveja 2 (rus medvedi, urs = ursească jud. Hotin.
Mihalcova (lâşeni) nume Mihale gr. jud. Hotin.
Mihalleni (propr. Mihail) jud, Hotin Moldova (dela nul şi ţara Moldova)	„
-Mosăneşti (propr. poreclit Mofan(eşti)	„
Mălăeşti (r. mălaiu)	jud. Ismail
Malovata (r. mal, dela mal)	„
Mana (r. mană)	„
Mândra (r. mândru)	„
Marcăuţi (proprietar Marcu)	„
Mârzeştl (zachi) dela nume Mărza	„
Martineşti (propr. Martin)	„
Maieuţi (propr. Matei)	„
"Meleşeni (rom. dela milă, mileşetu)	„
Meşeni (dela proprietar Mişu)	„
Micleşti (proprietar Miclea)	„
Miguleni (dela propr. Micu)	„
Mihălaşi (propr. Mihale)	„
Mlnceni (de sus, jos) propr. Mincu „ Moravlieva (rus muravia furnică) „ Morovala (rom. măr (ăvoaia)	„
Moruzenl (mari, mici) propr. Moruzi „ Macarovca (nume Macarie rusif.) j. Soroca Malcăuţi (r. dela mal)	»
Mână tirea Cuşeteva (r. mănăstire coş (eliv) jcd. Soroca.
Mandâcu (dela nume Mandea) jud. Soroca Maramanovca (r. maramă pr. Maraman) jud. Soroca.
Mărculeşti (proprietar Marcu) j. Soroca Morcani (dela onomat. mlorc ! al broaştei) jud. Soroca.
Merlşovca (r. măr, merrş) jud. Soroca Moşani (dela rom. moş (an)	„
Mânzar (rom. mănz tar) jud. Tighina Mariensfeld (germ. = câmpul Măriei) jud. Tighina.	t--
Marievca (nume Maria rusificat) j. Tighina Matildendorf (germ. = satul Matildei) j. Ţighina.
Meximovca 1, II (nume Maxim rusificat) jud. Tighina.
Merenl (rom. mur, meri) jud. Tighina Minciuna (r. minciună)	„
Mititeiu (r. mititel)	„
Mitropolit (piopr. mitropolitul) „ Moleşii (propr. Molea(?t sau mat (eşti) jud. Tighina.	'
Năpâdeni (r. din vorba năpădi) j. Bălţi Natalievca (nume Natalia (regina Serbiei(?) jud. Bălţi.
Năvârneţ (din rom. nufăr (neţ) jud. Bălţi Negureni {reanca) rom. negură. „ Nicolaeva (i;ca) 10 mume Nicolae rusesc) jud. Bălţi.
Nlcoreni (rom. nume Nic :ară) jud. Bălţi. Nihorenl (nume Nihu pentru Mihu) „ Nadejda (nume rus Nadejda) j. Cet.-Albă Negrova (rom. negru, msi.icat) „ Neifali (gr. nay-phaylios, nava rCa) „ Nîcolai-Hoperskl (nume polon (?)	„
Negrea (greşii) r. negru Negrea) j. Chişinău Nemţeni (din jud. Neamţu Mold. „ Nimoreni (r. neam(uri) nemuteni) „ Nisporeni (r. ne-spor, fără spor) „ Năgoreni (r. năgară năgăreni) jud. Hotin Ned&băuţi (r. n’adâpă)	„
Negrinţi (r. negru propr. (?)	„
Neiipăuţi (r. ne-lipi (uţi)	„
Neporotova (f. nepârît (ova)	„
Nisvoia (slav ne-s-volia, nu cu voe) „ Noua-Suliţă (r. suliţă şi nouă)	„
» Necrasovca (rus scriitor Nekrasov) „ Neruşai (r. ne-ruşii), nu îuşi) „ Noua-Ootioroja (r. nou şi hodorogita) „ Noul-Caragaci (r. nou V. Caragaci) „ Negureni (r. negură)	jud. Orhei
Nicolaevca (nume Nicolae risif.) „ Nişcani (prop. Niţă)	„
Năduşită (r. năduşit (ă) jud. Soroca Napadovâ (r. năpădi, năpadova) „ Năslavcea Veche, Nouă) r. ne-slavă „ Nemirovca (slav nemir (ovcai fără lume) jud. Soroca.
Nlcoreşti (nume prop. Nicoară j. Soroca Natalievca (nume Natalia (regina Serbiei ?) jud. Soroca-
Nicolaevca (nouă, rusă, nemţească, după numele Nicolae, împărat. Rusiei ?) j. Soroca Obreja (nume rom. Obreja) jud. Bălţi Ochiul*Alb (r. ochiu (luciu de apă) alb) jud. Bălţi.
Ocniţa (r. ocnă, ocniţă) jud. Cetatea*Albă Odesa-Nouă (după or. rus Odesa)	„
Olăneşti (din oală, olan ieşti)	„
Olghenthal (germ. Valea-Olgăi)	„
Orac (r. orac! (de broaşte) jud. Cahul Obileni (r. obeală, obeleni) j. Chişinău
Basarabia
984
Basarabia
Oneşti Noui, Vechi (propr. O/ui din lonu) jud. Chişinău.
Ocniţa (r. ocnă, ocniţă) şi Ismail j, Hotin Onut (dela prop. Onu din lonu) „ Orjevo <r. orz, oizeva)	„
Oclanda (germ. Uh-tand = ţara bufniţei) jud. Orhei.
Ocsentia (dela prop. Axentie) j;d. Orhei Ohrincea (r. ogrinji, ogrincea)	„
Olişcani (r. oală, oale (şcani) „ Oneşti (prop. Onu din lonu)	„
Onişcani (cei din Oneşti V. prec.) „ Oniţcani (propr. Oniţă din Ioniţă) „ Ordăşel (din oardă, hoardă (.tătară ?) „ Otacu (r. o tac, loc de odihnă) , „ Ocniţa (r. ocnă, ocniţă) jud. Soroca Ocolina (r. ocoli, ocol)	„
Oclu-Roş (r. ochiu (rusif.) -j- roş) „ Opaci (r. din opăci)	„
Pân^ălreni (r. pânză (reni) jud. Bălţi Parcovo (din vorba parc ?)	„
Pârjota (r. pârciu, ţap, pâiciota)	„
Pârllţa 3 s. (r. pârli, pârliţi)	„
Păşcăuţi (dela p'ropr. Pascu)	„
Pelenla (r. pelin (ia)	„
Petreşii (r. prop. Petru (sau peatră ?) „
, Petro as a (r. peatră, petros'	„
Petroşenl (r. petros, petroşi)	„
Pociumbeni (băuţi) Vezi vorba pociumb jud. Bălţi.
Pocrovca (rus. pokrov, acoperiş) j. Bălţi Popovca (rus. popa, popou (ka)	„
Porciuleanca (r. porc (iuleni)	„	*
Proscureni (r. precwe (ni)	„
Palanca (r palanca, post militar). Cet.-Albâ Pandaclia (gr. pandokeys, han)	„
Parfentieva (nume Parfenie).	„
Paris (după oraşul Paris capitala Franţei numire ca şi Berezina etc. date spre a aminti înfrângerea lui Napoleon în Rusia în 1812. Pavlovca 2 (dela nume rus, Pavel) C.-Albă Petropavlovsca (dela Petru şi Pavel) „ Placteevca rusif din p/ac(ut)	,
Ploţc (după oraşul Ploţk din Polonia] „ Poştali dela vorba postu{h.	,,
Popovca (rus popa popov(ka).	„
Purcar (r. porc porcar)	„
Pelinel-Moldoveni (r. pelin şi Mold.) j. Cahul Porumbeşti (rom. porumb).	„
Pănăşeşti (propr. pan sau ban j. Chişnău Pârjolteni (r. pârjol, ardere).	*
Paşcani (nume Pascu sau paşte)	„
Pereni (rom. păr, peri, pom).	„
Peticeni (r. petec, petece(ni)	„
Petrec ani (propr. Petrică).
Petrovca (dela nume Petru rusif.)	„
Pojorenl (r. pojar, pojâreni).
Posta-Veche (r. poştă şi veche.) j. Hotin Palaghia (gr. palakeia, concubinaj) „ Păşcăuţi (dela nume Pascu). .j. Hotin Percăuţi (r. păr, peri pom).	„
Pereriţă (r. păr, peri pom).	„
Poliana (rus Poliana (pole) câmpie) „ Pol-Mândăcăuţi (rus. pol, jumătate din; Mandea, proprietar) j. Hotin.
Pol-Onut (rus pol, jumătate de sat, Onut jud. Hoiin.
Pol-Ruhotin rus. pol, jumătate din sat Ruhot n) jud. Hotin.
Pol-Văncăuţi (rus. pol, jumăt. de s. Văn-căuţi) jud. Hotin.
Prigorodoc (rus. pri lângă, gorodok, orăşel) jud. Hotin.
Pocrovca (Nouă) sl ;v pokrov, acopeiiş, jud. Ismail.
Potcoavca (r. potcoava rusificat] j. Ismail Palanca (r, palanca, post militar vechiu) jud. Orhei.
Păpăuţi (r. popii popăuţi, ai popei) j. Orhei. Părcanl (r. porcan).	„
Pârcani (r. pârgă, pârgani)	„
Păşcanl (propr. Pascu)	„
Păuleştl (r. propr. Paul.)	„
Peceştea (r. dela pace păcişte, învoială),, Pereni (r. păr, peri, pom]	r
Peresecina (slav pereseci, a pre-tăia (pădure) jud. Orhei.
Piatra (de jos, Sus) r. peatră Pistrueni (r. prop. porecl Pistrui V. pistrui) jud. t rhei.
Pituşca (r. pită şi pituşcă] iud. Orhei. Pocşeşti (din satul Bocşa /ud. Hotin). Pogrebeni (slav. pogrebati) a înmormânta) jud. Orhei.-
Pohorniceni (proprietar Paharnicul jud. Orhei.
Poiana (r. poiană) jud. Orhei.
Pol-PuJuntei (rus pol jumătate de s. Pa-ţuntei) jud. Orhei.
Prlpiceni (r. pripi) jud. Ofhei.
Puţuntei (r. puţin, puţuntel) jud. Orhei. Părcani (r. porcan)	jud. Soroca
Pârlita r. pârli, pârliţi.	, „
Paustova tnume prop. gr. Phausti	,
Pepeni (r. pepene)	„
Petrenl (r. peatră)	„
Petrovca (nume prop. Petru rusif)	„
Petropavlovca (rus. dela Petru şi Pavel) jud. Soroca.
Plvmceni r. ţpivniţă pivniceni) j. Soroca Plop (r. plop, arbore).
^Pocrovca (rus. pokrov, acoperiş)	„
Poeana (rom. poiană)
Pohorna (Sârghei, Gârbuţcani, RăzeŞti, Bodeşti,) r. din pogori pogorna' j. Soroca
Basarabia
Basarabia	985
Pol-Ţlpelova (rus. pol, jumătate de Ţipe-lova) jud. Soroca).
Pol-Vânţina (rus. pol, jumătate de s. Văn-ţina) jud. Soroca. v
Popeşti (de sus, de jos, noi) proprietar Popa), jud. Soroca.
Prâjila (r. prăji, prăjilă) jud. Soroca Prepeliţa (r. prepeliţă)	„
Prodăneşti (propr. Prodan)
Putineşti (r. putină)	„
Persianovca (nume Persianu (?) j. Tlghina Peterstal (germ=grajdul lui Peter\	„
Petrovpa (nume prop. Petru rusif.	„
Prisaca (r, prisacă)	„
Plop-Ştiubei (r. plop şi ştiubeiu]	„
Puhoi (rom. puhoi).
Râcăria (r. rac.	jud. Bălţi
Râdoaia (r. prop. Radu, Rădoi)	»
R&săpeni (r. risipă, risipi)	*
Răşcanovca (nume pr. Răşcani]
R&teni (din rădiu rădeni)	„
Recea (r. rece)	„
Redeni (r. răduiu, rădeni)	„
Reghiu (diform, rug, rughiu)	„
Rezina r. din răzui (rădiu,)	„
Romanovca (mai multe sate cu acest nume. poate dela numele Roma nov, a dinastiei ruseşti,), jud. Bălţi.
Rămăzeni tr. dela rămas, rămaşi | eni) jud. Bălţi.
Rozenfeld (germ. = câmpul trandafirilor jud. Bălţi.
Răscăeţi (r. răs-căi, răscăiţi) jud. C.-Albă Revaca (r. reoac, răvac)	„
Rezeni (dela rădiu, răzeni)	„
Roşanscaia-Cosa (slavizat r. roşu+Coasa jud. C.-Albă.	»
Roşu (r. roşu)	„
Recea (r. rece)	jud. Chişlnâu
Redeni (r. rădiu, rădeni)	„
Roşcani (dela roşu (sat)	„
Ruseşti (Noui, Vechi) i r. Rusu	„
Rângaci (r. răncă, râncaci) jud. Hotin Răchitna (r. răchită)	„
Raşcov (a) propr. Roşcu Roşea)	„
Rătunda (r. rotund, rătund)
Resteu (r.'resteu)
JRevcăuţl (r. riu \ căliţi)	“
Rjvinţi irus. rîjii, roşiatic, rjivii)	„
Romancăuţi (cei dela Roman jud.)	„
Rosoşeni (dela rus, rusăşeni)	„
Rucşin (dela r. rug, rugos)
Ruhotin (r. rug, rugotin)
Ruzoviţp (r. rug, rugioviţa)
Răculeşti (r. rac \ ul)	jud^ Orhei
Rădeni (r. rădiu, rădeni)	„
Râspopeni (r. ai unui răspopit, sau în;e-taţi de a fi ai popei)	jud. Orhei
Reduta (Schit) r. rece, reciul j. Orhei Rezina (r. din răzui, rădiu)	„
Răceşti (r. rece sau rac (raci) jud. Soroca Racoveţu (r. rac)	„	ţ
Răduleni (dela propr. Radul)	„
Râzâlia (r. din răzui, răzalie)	„
Redlu-Mare (r. rădiu, pădure tăiată> „ Roşcani (r. roş, Roşea prop.)	„
Roşleticl (r. roş, roşiatic)	„
Rubleniţa (rus rublă, monedă)	„
Rudi (de sus, jos) r. rudă, rude „ Rujniţa (r. rug, rugi j niţa)	„
Ruseni (r. rus, rus | eni) *	„
Rusovca (Veche, Nouă) r. rfls(ovca) „ Sădeşti (r. sân, afundătură) jud. Bălţi Sângereia (r. slnger, arbore)	„
Sângurenl (r. sângur(eni)	„
Sărata (r. sărat(ă)	„
Sculeni (r. s ul şi scule)	„
Scumpla (r. scumpie, buruiană) „ Semeni (r. semen(i)	„
Şerbapca (r. şerb sau piop. Şerban) „ Sfredeac (r. sfredeal)	*
Sgândeşti (r scânteie, scânfe(e(şti) „ Şimanovca (r. ciuma(novca)	»
Slobozia-Magura (şi altele)-saţjie oameni slobozi, liberaţi, sau streini (nu pământeni jud. Bălţi.
Soci (r. şoc (arbust)	jud. Bălţi
Şofrângeni (r. şofranjcani)	„
Şoltoia (r şold, şoldoaia)	„
Soroca Vezi oraş ju eţ Soroca. „ Stânjineni (r. stânjin{Cm)	„
Stolnlceni (proprietar Stolnicul „ Strâmbeni (r. strâmb)eni)	„
Sturzovca (nume pr. Sturza sau sturz) j. Bălţi).
Şabalat (lat. sabulata, nisipoasa) j. C.-Albă S arată (r. sare, sărata(a)	„
Sărlă (r. sare, sărie)	„
Şatalâc-Hagi (turc=la vânzare hagiu) jud. Cetatea-Albă.
Seimental (germ.=valea cu mâzgă] j. C.-A. Selioglo (nume grec Seliaglu) „ Şepelevo (r. dela ceapă, cepelia rusif) „ Şimche (dintr’un nume Şim germ.(?) „ Slobozia (r. slobozie, săteni slobozi) „ Sofiental (ge m. valea Sofiei) „ Spasca(r. spăsi, rus spăsiţi, a mântui),, Stangorca (r. diu stânga (ovea) „ Ştefanovca (dela proprietar Ştefan) „ Straşburg (după oraşul germ, Strazburg) jud. Cetatea-Albă.
Suiunduc (r. suind-duc) jud. Cet.-Albâ Sărata (r. sărat(a)	jud. Cahul
Şamalia (r. ciuma{lia)	„
Slobozia (r. slobozie, săteni slobozi) „
Basarabia
986
Basarabia
Saca (r. sec, seacă)	jud. Chişnău
Săcăreni (r. secară)	„
Sadova (r. sad, sădire, rus sad grădină) judeţul Chişnău).
Sahaidac (r. din săc, săcâi) jud. Chişnău Sângera (r. sânger arbore)	*
Scoreni (r. scară, scăreni)	„
Seliştea <Seliştea> r. selişte.	„
Şendreni (nume r. Şendrea (Alexan)„ Şipoteni (r, dela şipote)	„
Şireţi (r, şiret)	»
Şişcani (r. susică suşi(cani)	„
Soclteni (din sucif(eni)	»
Soltăneşti (dela proprietar Solian)	„
Spărieţi (r. spăriet sperieţ)	„
Stolniceni (proprietar Stolnicii)	„
Strâmbeni (r. trâmb(u) propr.(?)	„
Străşeni (dela strajă, străjeni)	»
Suruceni (veniţi din Soroca)	„
Săncăuţi (din sân. adânc, fund jud. Hotin Sângera (r. sânger (arbore)	„
Şebrintiţi (din ferbinte, şerbinte	„
Secureni <r. secure (ni)	„
Seliştea (r. selişte, silişte)	„
Şendreni propr. Şendrea	„
Şerbinţi (dif. din ferbinţi)	„
Şerbiceni (din şerbi)	„
Şilăuţi (din siZâ(uţi)	'	„
Şlrăuţi (cei dela şiră)	„
Şiş cauţi (diu sus suş(căuţi)	„
Slobozia (r. slobozie V. dic.)	„
Stănceni (dela siânca sau pr. Stanciu „ Stălineşti (proprietar Stelea)	„
Stroinţi (proprietar Stroe)	„
Săgani (r. şogă)	jud'. Ismail
Sărieri (r. sare de sărat	„
Satu Nou (r. sat nou)	„
Şeseni (cei dela şes)	„
Şlchirli Chita) (din seca/ e(secârlea) si chiti chită secârlea bhitei) jud. Ismail Sămăşcani (r sameş(ca i jud. Orhei Sărâţeni (r. sare, săraţ)	„
Şărcani (r. şiră, şircani	.
Selişte (r. selişte, silişte	„
Semănanca (r. semăna)	„
Şircova 2 (dela şiră de pae cov rusif „ Sirota (rus — sărăcie)	„
Slobozia. Duşca, Doamna, Godijineşti Răşca) jud. Orhei.
Soci (r. soc, soci)	jud. Orhei
Şoldăneşti (r. şoZtfan(poreclă)	„
Solonceni (propr. grec Solon)	„
Stepi (rus- stepa, pustie bărăgan)	„
Steţcani (r. stat staţi(pe loc)	„
Stodolna (r. stătalna care stă locului),, Stohnoaia (r. stuh(noaia)	„
Suhuluceni (r. din sdcui(uceni)	„
Susleni (r. sus(uleni) susuleni) jud. Orhei Salcea (r. salce salcie)	jud. Soroca
Şalviri (poreclă şalvari, şalvari j. Soroca Samoilovca (proprietar Samoil(ov) „ Savca (propiietar Sava rusif.)	„
Scăeni (r. scaiw scăeni)	„
Schineni (r. scftm(eni) spin)	„
Senatovca (rus dela senaf(propr. Senatou jud. Soroca.
Şeptlllci (r. poreclă de al şeptelea copil) jud. Soroca.
Serghievca (propr. Serghie jud. Soroca Sevirovca (rus sever, nord)	„
Slobodca Slobozia r- siobodjslobozie „ Slaveanca (rus slavean)	„
Sobari (r. sobă, sobaii ce fac sobe) „ Socola (slav socoti, vultur)	„
Sofia (nume fem. Sofia)	„
Şolcani (din jale jăli—jălcani)	„
Stârceni (dela proprietar Stârcea V. stârc jud. Soroca.
. Stefanovca (propr. Ş/e/an(rusfic) j. Soroca Ştefâneşti (proprietar Ştefan	„
Stoicanl (propr. Stoica)	,,
Stolâplna (propr. rus Stolipin) ■	„
Sudarea (rus sudări, boer, domn „
Şuri (r. şură, şuri)	„
Şureli (r. şură, şurele)	„
Sadaclia (din sad. sădi) jud. Tighina Sahaidac (r. săc săcăi (secau) „
Saiţi (r. suiţi sau sâiţi (săi)	„
Sărata Holban (r. săraţia)prop. Holban) jud. Tighina.
Sârăţica Nouă (r. sărată, sărâţica) jud. Tighina.
Sălcuţa (r. salcie, sălcuţă) jud. Tighina Salu Nou (r. sat şi nou)	„
Schinoasa (mold. schinos, spinos „ Scrivanovca Veche Năuă (rus skrivanii, ascuns, acoperit; mai pz-obab. propr. Scriban jud. Tighina.
Selemet (turc selamet, sfârşit bun jud. Tighina.
Spela (r. din spoi spoia jud. Tighina Sturzeni (prop. Sturza V. sturza) „ Suinduc (r. din sui, suind-duc) „ Surcuceni (r. sdrgr(uceni) pr. Sârgu) „ Surie (r sur dimin. surie)	„
Terebna (r. dărăb(m)	jud. Bălţi
Teşcureni (prop. Taşcu	„
Teura (r. tău. tăura	„
Ţighira (mold. fpcftie(ţevie) ţegher „ Ţimbala (r. ţimbală)	„
f ipleşti tphteşti) r. ţiplă (propr. ?)	„
Tiurt (din tău, tăurfet)	„
Tocsobeni (Vechi Noui) prop grec Doxa jud..Bălţi.
Basarabia
987
. Basarabia
Todoreşti (r. prop. 7 uclor sau Teodor) Tomeşti (r. proprietar Tonta jud. Bălţi Tordanovca (dinturtă, turtan prop.„ Tălmag (din dâlma, dâlmaş j. Cetatea Albă Tamurca (dif. tăburcă. tăbârcă	„
Taraclia (gr. tarache, turburare	„
Ţărlceănra (Veche Nouă) r. ţară ţăricea) jud. Cetatea Albă.
Taşlâc (turc = pietriş) jud. Cetatea Albă Tatar-Bunar (turc = fântâna tătarului) jud. Cetatea .Albă.
Tatar-Copceag (dela tătar şi V. Copceag jud. Cetatea Albă, "~
Tărtăul Larga (r. turtă(u) şi larga) j. Cahul Tatar-Bauraci (dela tătar şiV.Băurcii)„ Ţiganca (r. ţigan(ca)	„
Tigheci V. râul Tigheciu)	„
Toceni (r. dela toci)	„
Tomai (din tomai p. tocmai(?) sau Tpma) jud. Cahul.
Tălăeşti (Vechi, Noui) propr. Talea ; jud. Chişinău.
Temeleuţl (proprietar Temelie) j. Chişinău. Ţipala-Bălţaţi tr. ţipă(\&) si bălţat „ Togatin (r. tăgadă, tăgădin (propr.) , Tochlla (mold. tochi p. fopi(la) » Truşe; i (din drugă, drujeni (druzeni) „ Tuzora (dela propiietar Tuţă(ra) Tuţu(ta) jud. Chişinău.
Tabani (r. taban, scândură lată) j. Hotin. Tăi’ăşăuţi (dela tăriş (sau taraş(?) „ Târnava (din lai. torno, intorn) n Teţcani (r. teasc, tescani)	„
Trestleni (r. trestieini)	„
Tribişăuţi (din r. treabă, trebeşi (?) „ Trinca (nume Trina,Trinca (Catrina) „ Tulbureni (r. tulbure p. turbure) „ Tabacu (r. tabac	j. Ismail.
Taşbunar (turc=fântâna de peatră) „ Traianu-Vechiu (în amintirea împăratului Tra/an, care făcu Dacia provincie romană), jud. Ismail.
Tropoc la (gr. tropo-kloos, jug întors) jud Ismail.
Tuzla (turc. = sărata) /	j. Ismail.
Tabora (r. tabăra)	j. Orhel.
Ţahnăuţi (poreclă prop.	Ţăhnă (ţâfnă) j.
Orhel.
Tarasovo (nume rus Taras)	j. Orhei.
Ţarevca (rus ţarfevca)	„
Tarşiţei (Vechi, Noui) r. târşifâ) „ Teleşova (r. deal, deleş | ova)	„
Ţibirica (din ţepi, ţeperica)	„
Ţigăneşti (r. ţigan, ţigăneşti)	„
Ţipova (din ţepi, ţepova)	„
Trebujeni (r. treabă, trebuşeni) „ Trifeşti (proprietar, Trifu (Trifon) „ Ţâra (r. ţâră, puţină)	jud. Soroca
Ţarigrad (slav = oraşul ţarului şi numele Constantinopolului)	jud. Soroca
Tâmova (din lat. torno, întorn) j. Soroca Tatarovca (din numele de tătar)	„ 1
Ţau (din rom. ţavă, ţauă)	„
Telengşti (Vechi) r. deleni \ eşti)	,,
Teleşovca (din rodeai, deleşi \ ovca) „ Ţepurdeni (r. ţeapă, ţepuri)	„
Ţipelova (r. ţeapă, ţep.ele rusificat) „ Tolocăneştl (r. toloacă, tolocăni)	„
Trifauţi (propr. Trifu)	„
Ţăpoi (r. ţapa, ţăpoi)	jud. Tighina
Ţareva (din r. ţară rusificat)	„
Tocuz (diform, tăcuţi)	»
Tomai (diform, tomai p. tocmai, departe) jud. Tighina.
Topalu (turc = şchiopu (sau r. topi?) jud. Tighina.
Troiţca (din baza troiţă, trume)	„
Ungheni (din r. unghiu, cotitură) j. Bălţi Unţeni (r. unt unteni)	„
Unţeşti (Răzeşi, ţărani) r. unt	„
Uspenscoe (rus. prop, Unspnskii, din us-, penie, adormire) j. Bălţi.
Ustea (rus. usta, gură (pare r. oastea) j. Bălţi.
Ulmu (r. ulm, arbore) jud. Chişinău Unguri (sat de ungurii?)	„
Ursari (r. urs, ursar)	„
Ustea vezi Ustea j. Bălţi	„
Valea-Mare (r. vale şi mare) jud. Bălţi Valea-Rusului (r. oale şi nusu)	„
Varatic (deia r. vară, vâră | tic) „ Vasilluţl (dela proprietar Vasile)'	„
Viişoara (r. vie, viişoară)	' „
Volodenl (dela val, văluteni)	„
Vrăneşti (r. vrană, vrăneşti)	„
Vulpeşti (r. vulpe, propiielar (?)	' „
Valerianovca (prop. Valeriu{t\an) j. C.-Albă Vedenscoe (rus. vedenskii, care conduce) jud. Cetatea-Aalbă.
Vladimirovca (nume rus Vladimir) jud. C.-Albă.
Volontlrovca (rus. volentir. voluntar) jud. C.-Albă.
Voznesenscoe (nume rus Voznesenskii) jud. C.-Albă.
Vadu lui Isac (r. vad şi nume Isac) j. Cahul Văleni (r. vale, văleni)	„
Vişnlovca (din vişin rusif. vişniovka) „ Voinescu (propr. r. Voinescu) „ Volcăneşti (r. vâlcea, uălcani) „ Vadu lui Vodă (r. vad şi vodă) j. Chişinău Valea-Treisteni (r. vale şi r. traistă) „ Vânător (r. vânător)	„
Varzăreşti (2 sate) r. varză)	„
Vasilieni (propr. Vasile)	„
Basarabia
988
Basarabi 1
Vistemiceni (r. vistiernic prop.) j. Chlşinău Vlâdicina (sat -al vlădicăi)	„
Volcăneşti ir. vale, văcanijeşti)	„
Volcineţu <r. vale, vălceni(e\i) j. Chişinău. Vornlccni 2 sate (proprietar Vornicii) „ Vancicăuţi (prop. rus Vania, Ivan) j. Hotin. Varnoviţa (r. var, varniţa ampl.) „ Varticăuţi (proprietar Vartic (arm.i	„
Vasilăuţi (propr. Vasile)	„
Viişoara (r. vie, viişoară)	„
VIţreana (r. vatră, vetreana)	„
Volcineţi (r. vale, văiceni(t\i)	„
Voloşcova (r. vale, văluşca rusif.)	„
Valsai (din vale, văi, văios(ăl) j. Ismail. Vâlcov (din vale, vâlcău)	„
Vâduleca (r. vadul)	j. Orhei
Valea-Popli (r. vale şi fopă	„
Vâprova (r. dif. vipărova viperă)	„
Vărzăreştl (r. varză, piopr. Vărzaru	»
Vascăuţi 2 (r. uâsc(ău)	„
Vasleni (r. vas, vase)	„
Vaticl (r. deia vad, vădiri) -	„
Voinova (slav voina, răsboiu)	„
Voroteţ. (r. dela vară, vărat(eţ)	„
Vădeni (r. vad, vâdeni)	j, Soroca.
Vadu Raşcov (r. vad V. Raşcov	„
Vânţlna (r. vânt (amplificat)	„
Varvarovca (r. varvar sau l arvara „ Vasilicău (propr. Vasile)	„
Verejeni (r. vară, vereşiţeni)	„
Vertinjenl (r. verdea, verdinceni)	„
Visoca (rus visoka, nalta	„
Voloava (r. vale, văloava)	„
Volovlţa (r. vale, valoviţai	„
Voroncău (coveni) rus. corona, cioară) jud. Soroca.
Valea-Pădureţi (r. vale şi pădureţ) jud. Tighina.
Valea-PerJH (r. vale şi perjă) j. Tighina. Valea-Rusulul (r. vale şi rusul) „ . Văratic (r. vară, văi atic).
Varniţa (r. var, varniţa)	_	„
Vozneslevca (rus propr. Vaznesiev) „ Zabricenl (din r. zăbrea)	j. Bălţi.
Zadunaievca (rus = la Dunărea)	„
Zagaicani (i. săcăicani (săc, sec)	„
Zagoroncea (r. săcărâncea săcară) „ Zazuleni (din sus, susuleni)	„
Zâmbreni (r. zimbru şi zimbre) j. Cahul. Zamciojl (rus zamok, încuietoare şi castel) jud. Cahul.	'
Zârneşti (r. zârnă)	j. Cahul
Zbiroaia (r. zbir)	„
Zărojenl (r. zăr oşieni) s. săroşeni „ Zălucea (r. zel prop. Zelucea)	„
Zelena (slav zeleni, verdeaţă'	„
Zahaicani (mold. zăhăi, a îndesă	„
Zubreşti (d n zăbrea, zăbreşti	„
Zagorenl (slav za-gora, peste munte (?) dar mai probabil săcară, săcăreni) j. Cahul. Zaharna (de zahăr rusificat)	„
Zgura, Zguri'a (r. zgură)	„
Zagorna (V. Zagoreni)	„
Zărojenl (V. Zărojeni mai	sus) ~	„
Zastănca (r. su-stâncă, sub-stâncă) „ Zalucenl (din Zălucea)	„
Zotovca (dela proprietar Zotu)	„
Zolotievca (rus zoloto,sur.ptop.Zolotiev) j. Cahul.
Zaim (rus zaim, împrumut, arendare) „ Zvezdocica (îus zvezda, stea, steluţă) „
Transilvania, Banat şi Maramureş.
Numirile satelor in Transilvania, Banat şi Maramureş in mare parte au păstrat forme mai apropiate de limba latină, căci poporul a stat pe loc; pe când in Moldova şi Muntenia, poporul adeseori fugind spre munţi, de groaza năvălirilor, perdea numirea veche şi revenind, da numiri satelor conforme cu evoluţia limbei române.
Abrudsat (V. Abrud oraş -f- r. sat) j. Alba de Jos.
Acmariu (ac-marium, ca bărbaţii) j. Alba de Jos.
Aiudul de sus (V. Ai ud (la oiaşe) j. Alba de Jos.
Alamor (lat. a-lama, la hârtop) j. A. de Jos.
Alecuş (r. nume Alecu dim. Âlecuş. „
Ampojţa (V. rîu Ampoele) j.	„
Armeni (lat. din armentum, turmă „
Asinlp (daco-gr. asin-hipp(ps) = cal blând) j. Alba de Jos.
Aţintiş (r. aţinti, aţintiş, ochire) j. Alba de Jos.
Aciuva, Aciuţa (r. a,ciuă)	j. Arad.
Adea (lat. ad-ea = la aceea)	„
Agriş (lat. agriş, dela	câmp)	„
Aldeşti (nume Aldea din lat. altus, nalt) j. Arad.
Almaş (lat. almus, de belşug j. Arad. Apateu (r. apă, apătiu)	„
Arăneag (lat. aranea,	paianj^n(iş) „
Abramul (inferior, superior) lat. abra-mntus = ls crenguţa (de jos, de sus) j. Bihor.
Adoni (lat. ad-onus = la sarcină, povoară) j. Bihor.
Albeşti (dela r. alb sau prop. Albu) Bihor. Albiş (r. alb, aibiş)	„
Transiivanla-Banat
Transilvanla-Banat
Aleşd (lat. ales do — dă pasări) j. Bihor Almaş (lat. almu , de belşug	»
Alparea (din alb, albărea)
Ante (lat. ante, înainte)	jud. Bihor
Archiş (lat. arcuş, îndoiturâ, curbă) „ Arpad (nume unguresc Arp .d)	„
Asonvaşar (ungur=Ason ferarul (?) „ Astilău (lat. hostile, neprielnic, duşman)' jud. Bihor.
Ateaş (lat. ad-eas = la acei(a) jud. Bihor Auşeu (lat. din augeo, a creşte, spori) jud. Bihor.
Aldorf (germ. all-dorf -= satul tuturor), jud. Bistriţa-Năsăud.
Ardan (lat. arduum, înalt) jud. Bistrlţa-Nâsăud.
Apata (r. apă, apată)	jud. Braşov
Agadicl (lat. aquatici, dela apă) jud. Caraş-Severin.
Apădia (r. apă (die, apătie) j. Caraş-Sev. Armenlş (lat. din armentum, turmă) jud. Caraş-Severin.
Armăşeni (din armaş (propr?) jud. Ciuc Adalin (lat. ad-alienus = la strein) j. Co-jocna.
Agârbiciu (la*, a-curbus, la îndoiturăi jud. Cojocna.
Aghireş (lat. aggeris, dela grămadă) jud. Cojocna.	'	.
Alton (lat. a-itum = în cale) jud. Cojocna. Almaş (lat. almus, de belşug)	„
"Apahida (lat. aqua-quieta—apa lină) jud. Cojocna.
Archiud (lat. arqueat (us) îndoit, curb), jud. Cojocna.
Ardeova (lat. ara'ua, înaltă, sus) j. Cojocna Arghia (daco-gr. arghia, repaos)	„
Astileu (lat. hostile, neprilnic, duşman) jud. Cojocna.
Arpaş (lat. a-ripas, depe răpi) j. Făgăraş Almăşei (şui) (lat. almus, de belşug) jud. Hunedoara.
Alricea (din lat. alere (alerici) de hrană) jud. Hunedoara.
Arămieşu (dela r. aramă) j. Hunedora Arhia (lat. arcuş (archie) dela curbătură) Abud (lat. ab-udus, la ud) j. Maramureş Acăţarl (r. acăţă)	„
Adriani (nume din lat. Hadrianus) „ Alunlş (r. alun, aluniş)	„
Apalina (r. apă lină nu furioasă) „ Aidea (lat. altus, nalt)	jud. Orhei
Andreeşeni (dela proprietar Andrei) „ Archita (lat. arqueata, curbată) „
Atia (lat. ad-ea, la aceea)	„
Avrămeşti (nume proprietar Avram) „
Acăş (lat. aquos (us) apătos) jud. Sălăj Aghireş (lat. aggeris, dela grămadă) „
Agriş (lat. agriş, spre câmpii) j. Şălâj Archiud (lat. arqueat (us) curbat)	„
Arduzel (lat. arduus, înalt)	„
Arghihat (lat. arqueat (uş) curbat) „ Asulagiul (lat. assula (cius) cu scânduri, jud. Sălaj.
Acul (lat. aquula, apuşoară) j. Satu-Mare Acuia (lat. aqua, aquae (dela apă) jud. Satu-Mare.
Adrian (nume dela lat. Hadrianus) jud. Satu-Mare.
Alexandreşti (proprietar Alexandru) jud. Satu-Mare.
Amaţ (lat. amans, iubitor) jud. Satu-Mare Andrid (rom. din indritu (i) îndreptu) jud, Satu-Mare.
Apătău (r. apă, apătâu) jud. Sutu-Mare Arieşu de Pădure (r. dela arie (ş)	„
Ardusat (lat. arduus -j- sat — satul înalt) jud. Satu Mare.
Ateia (lat. ad-ea, la aceia) j. Satu-Mare Acillu (lat. agelli (us) al moşioarei) j. Sibiu Alţîna (lat. aicina (alcis) cu cerbi „ Amnaş (lat. amnis, rîu, apă)	„
Apoldul (de sus, jos) ab-Olt, sau germ. apfel, măr) jud. Sibiu.
Avig (lat. a-vicus, la sat) jud. Sibiu Agrieşu (lat. agriş dela ogor) jud." Sol-noc-Dobâca.
Atnbriciu (lat. dela ample, amplicius, îmbelşugat) jud. Solnoc-Dobâca.
Antoş (daco-gr. ănthos, floare) j. Solfioc-Dobâca.
Apatin (r. apa, apatia, apos) jud. Solnoc-Dobâca.
Arcalia (daco-gr. arkos, urs) jud. Solnoc-Dobâca.
Arpaşteu (daco-gr. arpaste, prădată) jud. Solnoc-Dobâca.
Agârbiciu (lat. a-curb (icius) la curbă) jud. Tâmava-Mare.
Agnita (lat. agnita, recunoscuta) jud. Târ-nava-Mare.
Agoştln (lat. a-hostim, la streinul găzduit) jud. Târnava-Mare.
Alma (Săsesc) lat. alma, priincioasa) jud, Târnava-Mare.
Apold (din ab-Olt, veniţi dela Olt) jud. Târnava-Mare.
Abuş (lat. ab-usus, spre folosinţă) jud. Târnava-Mlcă.
Adămuş (nume Adam (uş) j. Târnâva-Mlcă Agrişteu (lat. ager agri (s) ogor) „ Alma (lat. alma, de priinţă, cu belşug) j. Târnava-Mică.
Aradul-Nou Vezi Arad la oraşe j. Tlmiş-Torontal.
Transllvanin-Banat
990
TransilvaniarBanat
Alta (lat. a-itus, la trecere) j. Trei Scaune Alungeni (r. alungi (eni) aşezaţi în lung) j. Trei Scaune.
Angheluş (lat. angulus, ungheruş) j. Trei Scaune.
Aninoasa (r. anin (oasa) j. Trei Scaune AHuşd (lat. areas-do—dâ pe arie) j. Trei Scaune-
Arcuş (lat. arcuş, arc, îndoitură) jud. Trei Scaune.
Agârblciu (lat. a-curbi (dus) la curbă jud. Turda Ai ieş.
Agriş (lat. ager, agri (s) dela câmp) jud. Turda Arleş.
Albac (r. alb (ac) albişor) j. Turda Arleş Bâgău (r. din băgă. vârî, afundă) j. Aloa de jos.
Bărăbanţ (din r. bărăbană) j. Alba de jos' Benic (lat. bene, bine)	„
Berghin (germ. berg, munte)	„
Beşineu (lat. baca, fruct (bacineus)	„
Beţa (r. băţ, beţea)	„
Bichiş (ungur buk (fag (iş)	„
Blaj Vezi la oraşe.	„
Bogata (r. bogat vezi dicţ.)	„
Botez (r*botez propr. sau figurat „
Boz (r. boz, plantă, vezi dicţ.)	„
Braşov Vezi la oraşe Braşov	„
Broşteni (r. broască broaşte(ni)	„
Bucerdea (lat. bucerus, de bou)	„
Bucerdea (Vinoasă) V. preced, şi vin (os) j. Alba de jos.
Bucium (r. bucium)	•	„
Baia (r, baie, mină de extragere) j. Arad Baltele (r. baltă)	„
Băneşti (proprietar Banul)	„
Bârzava (r. barza | va)	„
Bâsca (lat pascua, bună de păscut) „ Bătuţa (r. bată, bătuţă (fâşie mică) „ Berechiu (r. diform, perechiu, pereche) jud. Arad.
Beringia (r. părinc, părincia) j. Arad Bocsâg (lat buxus, simcer (baxicus) „ Bodeşti (dela budâu, budeşti)	„
Bogeştl (r. bob, boghi | eşti)	„
Bohani (dela buhă, buhani)	„
Bonţeşti (r. bont propr. Bont ea (?) „ Brusturi (rese) r. brusture	„
Bulz (r. bulz Vezi dicţionarul)	„
Budeşti (dela budău, vezi dicţ.)	„
Buteni (r. bute, buteni)	„
Bălţa (r. bae sau baie, mină) j. Bihor Bălaia (r. bălaie p. bălană)	„
Bălăleni (din bală (lat. palus, baltă) „
Baloc (din lat. palus, baltă (paluc) „ Bânlaca (r. din bun-loc)	„
Bărzăşti (r. barză [ şti)	„
Batâr (din bate, batăriu)	j. Bihor
- Beiuş (din baie, băiuşu)	„
Belnşele (r. baie. băince(le)	„
Belflrea (r. bolfă, bolferi(a)	•
Beliu (r. belea, beliu)	„
Beneşti (lat. bene, bine | şti)	,,
Berechiu (r. -pereche, perecihu)	„
Betfiâ (slav bediviiţa) săracă)	„
Beznia (r. beznă, vezi dicţ.)	„
Bicaciu (căcel) ungiy. buk, fag) „ Bihăria V. munţi Bihor	„
Birtin [parte, păitin.]	*
Bochia (lat. baca, fruct, băchia) „ Bodiu (din vorba budăui	„
Bofteiu (r. baftă, băfteiu)	,,
Bodislâu (lat. potis-lavo, udă puternic) j. Bihor.	^
Bogeiu (lat. baca, bace | iu) fruct) j. Bihor Boiu (r. bou, boi)	„
Borodul (mare, mic) daco-gr. horas hrană, (nutreţ, borotatos, prea de păşune) j. Bihor Borumlaca (lat porun, pur + loc) „
Borş (şa) r. borş)	„
Borz (din barză, bărzi | i)	„
Botcanu (dela batcăţan)	„
Brădeţl (r. brad, brădeţi)	„
Brlheni (lat. braca, iţari, brăcheni) „ Broaşte (r. broasca, broaşte)	„
• Brusturi (r. brusture)	„
Bucea (r. bucă. poreclă bucea), j. Bihor Bucium (r. bucium)	„
Bucuroaia (r. bucuria (bucurie)	„
Budoiu (r. budău, budoiu)	„
Budureasa dela vorba (budău)	„
Bunteşti (diform. (punteşti) —	„
Burda (lat. burdo. catâr)	„
Buton! (r. bute)	„
Burzucu (diform, barsucu)	„
Baria (lat baro, prost) j. Bistriţa Năsăud Beşinen (lat. baca fruct, baciens)	„
Bichigiu (ungur, biikh, fag)	„
Bilea (r. bili).	„
Blăsfarău (din) Blaş şi ung. fetva, sat) jud. Bistriţa Năsăud.
Borgo-Bistriţa (lat. purga, spală,	ia apa
Bistriţa) Jud. Bistriţa Năsăud Borgo-Prund (purgo, spală, ia apa prund) jud. Bistriţa-Năsăud.
Borgojoseni (purgo, spală, ia apa jos) j. Bistriţă Năsăud.
Borgo-Mureşeni (purgo spală ia apa Mureş) jud. Bistriţa-Năsăud.
Borgotîna (lat din purgo, spală, inundă) jud: Bistriţa-Năsăud.
Budacul (r. budău, budac) j. Bis.-Năsăud Bungard germ. baum-garten, grădina cu pomi) jud.3 Bistriţa-Năsăud.
T ransilvania-Banat	991	Transllvanîa-Banat
Budus (dif. potus, de băut) j, Bistriţa-Năs. Bod (diform, din pod)	jud. Braşov
Baciu (r. baciu)	„
Bacamezeu (lat. baca-mediu—mediu de fructe, jud. Caraş-Severin.
Băile Herculane (r. baie şi Hercule semizeu ce reprezintă puterea corporală) j. Caraş-Şeverin.
Baloşeşti (lat. palus, baltă jud. Caraş-Sev. Bania (dela ban, a banului, bănia)	„
Balenţi (lat. pallens galben)	„
Bara dif. para(?)	„
Barbosa (dela ftarbâ, nume bărbos)	„
Bârlişte (din părli(şte)	„
Bârloveni (din pârli, pârloveni)	„
Bârza (r. barză, bărzea)	„
Bărzească (r. barză birzeasca)	»
Baseşti (lat. basis, fund)	„
Bata (t. bată, fâşie inngustă)	„
Bateşti (dela Bata)	„
Belobresca (slav bel-obrazka, obraz alb jud. Caraş-Severin.
Betlenhaza (ungur=casi lui Betlen	„m
Bichlgi (din ungur, Biikk, fag. j. Caraş-Sev. Biniş (r. bine, biniş)	„
Birhiş (germ. birke mesteacăn)	„
, Bima (r. bir, birnica)	„
Bocşa Româna, Montana (lat. baca, fruct, băcşa)	j. Caraş-Severin
Bogodinti (slav pogodinţi, îngăduiţi) „ Bogoltin (daco-gr. baucholidon, bun nutreţ pentru boi).	„
Boldur (r. boW(uri)	„
Bolvaşniţa (r. bolovan).
Barlova (dif. părlova, din pârli)	„
Botineşti (r. bute (lat. boita) j. Caraş-Severin.
Brăneşti (dela Bran propr. lat. pronus, aplecat) j. Caraş-Severin.
Brazova (r. brad, brazi(ova) j. Caraş-Şe-verin.
„Breazova (r. brad, breazova) j. Caraş-Şe-verln.
Brebul (r. breb, ciută) j. Caraş-Severin. Broşteni (r. broasca, broaşte(ni)	„
Buchin (slav. buk, fag)	„
Bucoşniţa (ca şi precedentul)	„
Bucovăţ (slav buk, fag)'	„
Bujor (r. bujor)	„
Bulza (r. bulz)	„
Bunea (r. bun, buna)	„
Băile-Tuşnad fi. baie, V. Tuşnad)	j. Ciuc.
Bancu (dela Ban)	„
Bicaz (V.' rîu Bicaz)	„
Bilbor [germ—puţul taurului]	„
Borsec (daco-gr. baza bor, a mânca, a nutri — de nutreţ) j. Ciuc.
Băbuţ (r. babă, băbuţă)	j. Cojcna.
Baciu 2 (r. baciu)	»
Badlu (r. bade)	„
Badoc (r. bade)	N
Bagara (lat. baca, fruct, bacăra)	„
Baica (r. baie, băica) ■	„
Bălţa (r. baie, băiţă)	„
Balda (diform, din balta)	„
Batos (r. din bate şi bâtă)	„
Bedeciu (r. bade, bădeciu)	„
Bercea (r. berc, bercea)	„
Berchieşu (r. berc, berchieş)	„
Berinda (r. din perândâ, perândea)	„
Beiis (lat. bellus, frumuşel)	„
Bica (Româna) ungur biikk, fag)	„
Bicalat V. preced. '	„
Bocaciu (lat. baca, fruct bacaciu	„
Bologa (din lat paludis, dela baltă „ Bonţlda (lat. pons, punte, ponsida) „ Borsa (daco-gr. baza bor, a mâncâ; de unde boras, de nutreţ)	j. Cojocna.
Borşa (din rom. borş)	„
Boş (r. boz, boj(i)	„
Bothaza (ung. = casa lui Bot]	„
Bratfalău (r. brad, ung. falu, sat)	„
Budatelec (r. budău u. telek curte) „ Buda-Veche (r. budău şi vechiu)	»
Budurlău (lat. potor, lavo = ud băutor, este de băut apă)	j. Cojocna
Buteni (r. bute, buteni)	„
Beclean (ung. biikk, fag — r. bic-lean) j. Făgăraş.
Berivoii (mari, mici) r. peri (pomi) jud. Făgăraş.
Beşimbac (lat- pessium-baca = fruct rău) j. Făgăraş.
Breaza (diform, brazea, brad) j. Făgăraş. Băcăia Bacea (cia) lat. baca, ftuct) j. Hunedoara.
Băcăinţi Bachlva(ca preced)). Hunedora. Bala de Crlş (r. baie, mină; V. Criş rîu) jud. Hunedora.
Bălţa (r. bae, mină, băiţă) j. Hunedora Baldovin (dela nume fr. “halduin) „ Balşa (lat. palus, baltă)	„
Balomir 2 (nume Balomir propr.(?) „ Banpotoc (r. ban şi numele de Potochi^?) jud. Hunedora.
Bărbăteni (inferior, superior) r. bărbat(civ) jud. Hunedora.
Barbura (r. barbură)	jud. Hunedora
Bărcia (mare, mică) r. barcă, bărci) jud. Hunedora.
Băreşti 2 V. Băni}.	jud. Hunedora
Bărul (mare, mic) r. părul (pom) jud. Hunedora.
Basarabasa (dela nume Basarab) jud. Hunedora.
Transilvania-Banat
992
Transilvanla-Banat
Baştea (diform, paşte (a) de păscut) jud. Hunedora.
Băţălar (r. băţul)	jud. Hunedora
Batlz (din bade, badiş)	„
Bătrâna (r. bătrân (ă)	„
Bejani (slav bejannîi, fugar)	„
Berln (r. jl âr pom, pere, perin) ' „ Bibicioara (dif. bobicior (oara)	„
Blnţinţi (lat. bini-centies, dublu de o sută) jud. Hunedora.
Birsan (pentru bârsan dela Bârsa) jud. Hunedora,
Birtin (r. dif. părte, pârteni) j. Hunedora Blejani (dela Blaj, blăjani)	„
Boiabirz (diform. baia-Bărsii(?) „ Bolul (de sus, jos) r. boiu	„
Bonţaru (inferior, superior) r. bonzar jnd. Hunedora.
Bosorod (r. boz şi roci) jud. Hunedora Boş (diformat din boz, boji)	„
Boz (r. boz (plantă)	„
Bozeş (r. boz, cu mult boz)	„
Brad (r. brad (arbore)	„
Bradeţel (r. brad (arbore)	„
Brăşeu (r. brad, brăz(eu)	„
Brănişca (din Bran (lat. pronus, aplecat) jud. Hunedora.
Bretea 2 (diform, din brădea (brad) jud. Hunedora.
Briznic (diform, brazi (nic) brad) jud. Hunedora.
Brotun (diform, brătun p. brăd (un) jud. Hunedora.
Breazova (r. brazi (ova) brad) j. Hunedora Bucium 2 (r. bucium)	„
Buceşti (prop. baciu (băceşti)	„
Bucova (Hav. buh, fag)	»
Bucureşti (proprietar Bucur) '	„
Buiîur (dif. boitor ?>	„
Bulbuc (r. bulbuc)	„
Bulzeşti (r. bulz (proprietar ?)	„
Bunila (r. bun (ilă)	„
Burjuc (r. barză, bărzuc)	„
Buruene (r. buruiană)	„
Bascioul-Mare (r. pasce (oiu) j. Maramureş Bârsana (r. barza (na)	„
Berbeşti (r. bărbeşti (Barbu (?)	„
Borşea (r. borş (a)	»
Botiza (r. boată botiţă)	„
Brebu (r. breb)	„
Budeştl (r. budău)	„
Bâdeni (r. bade (ni) jud. Mureş Turda Bala (lat. palus, baltă)	„
Bandul de Câmpie (r.'bandă)	„
Bâra (daco-gr. bora, păşune, nutreţ) „ Bârdeşii (r. bardă (proprietar ?)	„
Bâmeşti (r. bârnă)	»
Belea de jos tr. baie, băica) j. M.-Turda Berea (diform, peri (a) pere)	„
Bereni V. preced.	. „
Beu (r. din bea, beu)	„
Berghea (r. berc, berchea)	„
’ Bolintineni (V. Bolintinu j. Ilfov) „ Bozeni (r. boz (eni)	„
Brancoveneşti (prop. Brâncoveanu Vodă) jud. Mureş-Turda.
Breaza (r. dif. brazi (a) brad) jud. Mureş Turda.
Budiul (r. dela budău) jud. Mureş-Turda Buza (r. buza sau boz (a)	„
Bădenl (r. bade)	jud. Odorhei
Băţanl-Mici (r. băţ (an)	„
Beia (din baie, baia)	„
Benţid (din r. banta, benţit (a)	„
Berlean (dif. pârli (an)	* „
Beţa (r. băţ (ea)	„
Beteşti (r. bată, bete)	„
Bezid 2 (r. beţet, cu be e)	„
Bisericani (dela biserică)	„
Bodogoia (r. budău, budacă	(oaia) „
Brădeşti (duţ) r. brad (eşti,	uţ)	„
Bulgărenl (r. bulgăreţni)	„
Babţ? (r. babă)	jud. Sălaj
Bac (germ. bach, rîuşor) .	„
Badon (diform, din bade bădun)	„
Bădăcin (din budău şi budacă)	„
Bâiţa (r. baie, mină — băiţă)	„
Bălan (r. bălan)	»
Binişor (r. ban işor)	„
Bârsăul {de jos, sus) r. barză (ui)	„
Bârza (r. barza, barza)	„
Băşeşti (lat. basis, fund)	„
Benefalâu (r. bine ungur falu, sat) „
Bicaz (lat. bi-casus, dublă cădere)
Bilgez (dif. bâlceş, bâlciu)	„
Biuşa (diform, din piuă (şa)	„
Blaja (Vezi oraşul Blaj)	„
Bobata (r. bob, bobată)	„
Bocşa (lat. baca, fruct, bâcşa)	„
Bocşiţa V. preced.	„
Bodia (din budău, udăia)	„
Bogâs (lat. buca, fruct, băcăş)	„
Bogdan (ana) nume Bogdan)	„
Boian(nul) r. boi (bou)	jud. Sălaş
Borlă (dif. părla (pârlita)	„
Borza (diform, barza (barză)	„
Bozieş (r. boz(ieş)	„
Bozna ir. boz(na;	„
Brebi (r. breb).	„
Bucium (r. bucium).	'	„
Bulgari (din Bulguria) sau bulgăre) „ Băbeşti (r. baba)	„
Bâiţa (r. baie (miră) băiţa) j. Satu-Mare Balcan \din pâlc, arnpl. pălcan)	„
T ransllvanla-Banat
993
Transllvanla-Banat
Bargău (din lat purgo, spăl, loc unde inundă apa)	jud. Satn-Marc
Batargiu (din bâtă, tatar)	„
Becea (dif. băcea (lat. baca fruct) „ Bercheş (din rom. berc).	„
Bercheşoaia V. preced.	„
Bercu (r. berc)	„
Berea (r. dif. peri (a) pomi)	»
Berindan (r. perândă (n)	„
Berveni (dela Berea)	»
Bican (din ungur biik, fag.)	„
BIcsad (ung. biik fag. -f- sat)	„
Boghiş (r. bob, boghi(ş)	„
Boîneştl (dela băi (mine)	„
Bontoeni (r. bontu(cni)	„
Botiz (r. bobiş)	r
Bozinta (Mare, Mică) r. bozfintă) „ Buciumi (r. bucium)	„
Busag (r. fooz(ag)	„
Buteasa (r. bufe(asă)	„
Buzeşti (dela buză)	„
Bendorf (germ. = sat făcut) jud. Sibiu Boiţa (r. boi(ţa) sau bârfa,?)	„
Brad (r. brad)	„
Bungard (germ. baum-garten grădina cu pomi) jud. Sibiu.
Baba (r. baba) jud. Solnoc Dobâca Bălul (lat. palus, baltă)	„
Bârlea (dif. pârlea)	„
Bârsan (r. barza(n)	„
Bărsâuţa V. preced.	„
Baţa fr. băţ, a)	„
Batin (r. bade badin)	„
Bebenl (dif,'băbeni (sau pepeni ?)	„
Beclean (lat.) baca, fruct, băclean) „ Beneding (dif. Benedict nume) „ Berded (dif. perde, perdet)	„
Berinţa (din r. pere ruct. periuţa „ Beud (r. bea, beut, (băut)	„
Bidiu (din rom. piti, piti(ul)	„
Bildăreşti (din pildă, nume)	„
Bloaja din p/oa(şa)	„
Boerem (baza rom. boer)	„
Bogata (r. bogat, bogată)	„
Bolu-Mare (r. boi (bou) sau băi(?)	„
Bonţ (r. bont, bonţi)	„
Brăglez (r. brâgle(ş)	„
Brebeni (r. brebeni)	„
Buduş r. budău, budău(ş)	„
Buza fr. buză)	„
Buzaş (dela buză V. preced.)	»
Bârgliiş părgă, pârgheş) jud. Târn.-Mare Barcuţ (r. berc, bercuţ (bărcuţ) „ Blertan (din băeri, de mină, băertan) „ Boarta (r. bortă, boaita)	„
Bogata-Olteana (r. bogat, iîu Olt) „ Boholţ (daco-gr. boukoiis, cu păşune „
Brateiu (r. brad brădeiu) j. Târn.-Mare Brulu (r. brâu, brâiu)	„
Buia ydif. boia, dela boi)	„
Bundorf (germ. bund-dorf = satul uniunei jud. Târnava-Mare-
Buzd (la. bustum, arsul)	„
, Bachnea (r. bahnă) jud. Târnava-Mică Bagaciu (lat baca, fruct, bacaciius „ Balcaciu (r. din pâlc, pâlcaciu) „ Bazna (din pază, paznă (ca paznic) „ Bălăuşer (din lat. palus, baltă)	„
Beşlneu (lat. baca fruct, bacineus „ Blăjel V. Blaj oraş.	, „
Bila (din beia. dela baie mină)	„
Bobahalma (lat. bobus-alma = priitoare boului)	judeţ. Târnava-Mlcă
Boian (r. boi(an)	„
Boiul-Mare (r. boifuh Mare)	„
Bord (din rom. hortjk)	„
Boziaş (r. boztiaş) ■	„
Babaşa (r. babăşa) j. Timiş Torontal Bachova (lat. baca, fruct (bacua)	„
Bălle-buziaş (r. baie (de scăldat) şi boz(ieş) jud. Timiş Torontal.
Băneşti (proprietar Banul) j. Timiş-Tor, Banloc (r. ioc al Bănuim)	„
Bazoş (lat. basis, fund, adâncat) „ Bejenari (slav bejannii, fugar)	„
Belinţl (r. din pelinţi plantă)	„
Belotinţi (lat. palus, baltă, paludens) jud. Timiş-Torontal.
Bencecul (dela ban, băncicul român) jud. Timiş-Torontal.
Bercuţa (r. berc | uţă) j. Timiş-Torontal Beregsău (slav bereg, ţerm)	„
Berlni (din păr, peri | ni)
Beşenova (lat. baca, fruct băcinova)
Bited (germ. belieden, a plăcea)
Birdea (dif. din bardă, bărdea)
Blăjenl Vezi oraşul Blaj.
Blumental (germ. = valea florilor) „ Bodrogul-Nou (slav bodro, curajios) „ Bogdan (neşti) nume Bogdan	„
Breştea (lat. din prista, tăetor de lemne) j. Timiş-Toiontal.
Brusturi (r. brusture) j. Timiş-Torontal Bucovăţ (slav buk, fag)	„
Budinţi (dela budău)	„
Bulgărenl (raşi) r. bulgăre	„
Burat (r. bura, bură)	„
Buteni (r. bute | ni)	»
Baraolt (gr. para, lângă Olt (rîu) jud Trei Scaune.
Batanli-Mari (din bate (bălan (?) j. Trei Scaune.
Belani (din r. bălan) j. Trei Scaune Belin (dif. belin p. pelin)	»
63
Transllvanla-Banat
994
T ransilvania-Banat
Beseneu (lat. baca, fruct, bacineus)j. T. Sc. Bicfalău (ung. btikk, fag; falii, sat) „ Bicsad (ung. btikk, fag -f- sat) „
Blta (diform, din pita)	„
Bodoc Bodos (din budău)	„
Boroşneu {mare, mic) daco-gr. boras + neo, de nou nutreţ)	j. Trei Scaune
Bratcu (diform, brad | cu)	„
Brateş (din brad | eş)	„
Budila (r. budău, budilă)	„
Buzăuî-Ardelean V. rîu Buzeu şi Ardeal) j. Trei-Scaune.
Băişoara (r. baie (mină) j. Turda-Arieş Bagiu (diform, baciu)	„
Banabic (din ban şi ung. btikk, fagul banului)	j. Turda-Arieş
Bedeieu (din budău, budălău)	„
Beiu (dif. din baie, baiu)	„
Berchiş	„
Bicalat (din ung. btikk, fag) .	„
Brăzeşd (r. brad, brazi | eşti)	„
Bogata de Mureş (r. bogata rîu Mureş) j. Turda Arieş.
Budiul de Câmpie (r. budău( 1) de câmpie) j. Turda-Arieş.
Cacova (daco-gr. kakos, urît) j. Aalba de Jos Câtnbaş (r. câmp | aşi)
Captalan (r. captulan)	„
Capud (lat. caput, cap)	„
Cârna (r. cârn | â)	„
Cărpiniş (r. carpen | iş)	„ *
Cecălaca (lat. dela ciocălău)	„
Cergăul (r. cergă | u)	„
Cetea (r. ceata)	„
Cioara (r. cioară)	'	„
Cisteiul (din cisterna)	„
Ciuciu (din r. duci)	„
Ciufut (r. ciufut)	„
Ciugud (lat. dela cicada, greer)	,,
Cluguzel (ca şi preced.)	„
Clumbrud (r. ciump, ciumprăt)	„
Ciunga (r. ciung | a)	„
Collbi (r. colibă)	„
Corna (r. corn, arbore)	„
Coşlariti (r. câşla | riu)	„
Crăciunelul de jos (r. crăciun)	„
Craiova (dela craiu, a craiului)	„
Cricău (dela crac, crecău)	„
Cunţa (dif. cânţa, din cântă)	„
Cut (din cot diform, cut)	„
Căpruţa (r. capră, căpruţă) jud. Arad Cavna (lat din cauum, scobitură)	„
Cermei (dif. germe{i) p. vreme)	„
Cherechiu (din lat. querceus, de stejar) j. Arad.
Chereluş (lat. querulus, plângător) j. Arad Chertiş (r. cberde{s), perdi | ş)	„
Chier (r. cheie | r)	jud. Arad
Chişineu (lat. qui-signeu, care fac semn) j. Arad.
Chlsindea (r. din chisă, pisă) jud. Arad Cicir (lat. cicer, năut, mazăre)
Cil (lat. cilium, geană)
Cintei (r. ciunt | ei)	„
Ciuci (r. din ciuci)	„
Cladova (r. din clădi | va)
Coeiuba (dif. cocioabă)	„
Comlăuş (din coamă, comlău)	„
Conop (din cânepă, cânăp)
Corbeşti (r. corb \ eşti)	,,
Covăsinţi (din lat. cavus, scobit)
Cristeşti (dela creastă, cresteşti)	..
Crocna (r. crac | na, crăcna)
Culaş (dif. din cui, cuiaş)
Cuied (dif. din cui, cuietu)	„
Curtici (dela curie, curteci)
Curvln (lat. din curvus, încovăiat) „ Căbeşti (dela cap, căpeşti)	jud. Bihor
Căcăceni (din cucuceni)	„
Cacuciul (ca precedentul)
Cadea (din cădea sau codea (coada) ,, Calacea (baza cal \ acea)	„
Călăţea (ca preced.)	„
Caiea-Mare (r. cale + mare)	,,
Călugări (r. călugăr)	„
Capâina (dela cap | âlna) capul	„
Câmp (eni, ani) r. câmp)	„
Carand 2 (dela cură | nd)	„
Caraşa (din caraş (peşte)	j.	Bihor.
Cărbunari (ce fac cărbuni)	„
Carenzelul V. Carand	„
Carpeştii (Mari Mici) r. cârpi)	„
Carpinsţ (r. carpen, arbore)	»
Căuaşd (lat. cavus, scobit, ca şi rom. căuş, găoază, găvozdi)	j.	Bihor.
Cauacea (lat. cavus scobit; ca r. găoace) j. Bihor.
Cera (r. diform, ceafa)	j.	Bihor.
Ceheiu (din ceh, cehi(?) (	„
Cei'a (din ceaucă, ceică)	,,
Ceişoara (r. ciui(ş) piti(ş).	„
Cetariu Cetea (r. ceată)	„
Cherechiui {Mic) lat. din quercus, stejar) j. Binor.
Cheresig (din baza hiriz, (fiiiz) ferestrău) j. Bihor
Cheşa (din gheşi (deşi) înghesuită) j. Bihor. Cheşărău (Vezi preced.)	„
Cheţ (dif. gheţ, ghea(ă)	„
Chiag (r. chiag, figurat ?)	,,
Chiarac (u) din hiara{c)	„
Chigic (din chică (p. pică)
Chimiz (r. dif. ghem(iş)	„
Chiribiş (din ciripiş)	„
Trans ilvanla-Banat
995
Transîlvanîa-Banat
Chişcău (r. chisc (pisc)	j. Bihor
Chişiaca (r. câşlă(ca)	„
Chişloz (r. câşlafşu)	„
Chisteag (r. ghizd{ea) g	„
Chlşirid (dif. gheşi pentru deşi (deşeret) j. Bihor.
Chubulcut (din onom. hobălc{ăt) cu ho-puri j. Bihor.
Ciocaia (r. cioacă, cioată)	j. Bihor
Ciuhohi (r. ciuhu)rez)	„
Cuimahaz, Ciumediu (r. ciumif(tiu) „ Ciutelec (r. ciot, cioatele)	»
Cociuba (r. cocioaba)	„
Coiu (poreciă coia, sau goi ?)	„
Coleştl (dif. din //oneşti)	„
Copăcel (ceni) r. copac copaci	„
Cordău (r. câ/'f/'ău)	„
Coroiu (r. coroiu)	„
Coşdeiu (r. costeiu)	„
Cotlglet (r. cotigă)let) coti •	„
Cralova (dela craiu (crăiva)	„
Creştur (r. dela creastă, crestăr)	„
Cresuia (r. dif. gras, grăsuia)	„
Cristior (r. dela creastă, crestior	„
Cuciuba (r. cocioaba)	„
ueşti (din căeşli, cu cai)	„
Curăţele (r. curat, curăţel)	„
"* Curbeştl (lat. dela curvus, îndoit)	„
Cusuiş (comp. r. cu-suiş)	„
Cuzap <ung. kozep, mijloc)	„
Caiala (dif. gaie, găiala) j. Nîstr. Năsăud. Cârlibaba (Nouă) V. în Bucovina	„
Cepani (r. ceapă cepani)	„
Cosna (din coastă coastna, coasna)	„
Crainimet (slav krainîi, dela capăt)	„
Cuşma (r. cuşmă)	.	„
Cernat (dela rom. cerni, cernit) j, Braşov Codlea (dela coadă)	„
Cristian (r. creasta, crestian) < „ Crlzbav (germ. = kreis-bau = construcţia rotundă, circulară) j. Braşov.
Cacova (dif. cucova) j. Caraş-Severln Călina (r. călin | a)	„
Câlnic (din colinic, dela colină)	„
Canicea (r. câni (cea)	„
Căpălnaş (dela capul, căpâlna)	„
Căprioara (r. căprioară)	„
Cărbunari (r. cărbune, cărbunar)	„
Cărpa (r. cârpă)	„
Covaran (lat. din cav o r.e, a scobi)	„
Chernecea (r. câni | ecea)	„
Ciclenl (clova) montană, română (c'aco-gr. din kyklon, cerc, rotund) V. ţiclău, dicţionar.	j. Caraş-Severin
Ciorda (r. din ciordi,, ciordea)	„
Cireşa Cireşu (r. cireş | ă)	„
Ciuchici (r. din ciuchi, p. ciupi)	„
Cludonoviţa (slav. ciudo, minune | nată) j. Caraş-Severin.
Ciuta (r. ciută)	j. Caraş-Severin
Cladova (din rom. clădi)
Cliciova (slav cliuci, cheie)
Clocotici (r. clocot-ici (plantă)
Comorîşte (r. comoară \ şte)
Coramic (comp. cără + mic)
Cornea (reva) r. corn, arbore Coronlni (proprietar Coronini)
Ccsaviţa (dela cosi, de cosit)
Coşova (r. coş, sau cosi)
Coştelul {mare, mic) r. coastă, costeiu jud. Caraş-Severin.
Crâjnia (r. crâşmă) j. Caraş-Severin Crasova (lat. crasus, gras | ova) „ Crlciova (slav kriciati, a striga) „ Crlvina (r. crivină) V. dicţ.	„
Cruşoveţ V. Cruşetu, Cruşovu, (Muntenia) j. Caras-Sevrin.
Crtvina (din cârd-vine scris sârbeşte, fără consoana â — această numire arată venirea aici în cârd, poate a sârbilor ce se refugiau) j. Caraş-Severin.
Cuptoare-Secul (r. cuptor şi sec) judeţul Caraş-Severin.
Cuptorea (r. cuptor | ea) j. C.-Severin
Curtea (r. curte)	„
Cârţa (r. carte, cărţea (cu documente) j. Ciuc.
Casin (r. casă, căsin)	jud. Ciuc
Cetăţuia (r. cetăpie)	„
CMlenî (r. chilie \ ni)	„
Ciceu (din lat. cicer, năut, mazăre)	„
Cioboteni (r. ciobotă, cioboteni)	„
Ciumanl (r. ciuma \ ni)	„
Ciucani V. judeţ Ciuc	„
Corbu (r. corb)	„
Calata (tele) r. dela cal, cu cai) j. Cojocna Calian (din cale (an)	„
Cămăraşul (r. cămâraş)	„
Căpuşei (mare. mic) r. cap | uşel)	„
Cara (r. car, cara)	„
Cătină (r. căt nă)	„
Cendremal (r. şăndrăma | r)	„
Cheseu (r. din ghes, p. des | ău)
Chldea (diform, p. chiti)a)	„
Chilbuctit (r. din hâlbucat)	„
Chlntau (r. din ghindă, ghindău)	„
Cistelnlc. (r. pentru cinste | Inie)	„
Ciucea (venit dela Ciuc V. judeţ)	„
Ciula (r. ciul şi ciulea)	„
Ciumăfaia (r. cimăfaiu)	„
Coaci (r. coace)	„
Cod (diform, r. cot)	„
Corpadea (dif. cărpatea (carpaţi)	*
Corus (r. diform, căruţ (prin cărus)	„
T rait sIlvanla-Banat
996
T ransllvanf a-Ban r.t
Clişeu (dala nul Criş) V. iîuri j. Cojocna Cubleş (dif. câpleş, dela capăt) „ Cutiş (r. cotiş, dela cot)	„
Căinări (din r. găina{x\)	j. Făgăraş
Cârţa (r. carte, cărţa, cu document) „ Colun (r. cal, câlun)	„
Comana (r. coama de deal)	„
Copăcel (r. copac | el)	„
Corbi (r. corb)	„
Cuclulata (r. căciula | ta)	„
Căbeştl (dif | cap-eşti) jud. Hunedoara Caestău (din gaie, găiasa)	„
Câinelui (de sus, jos) r. găină | nel) * Călanul (mic) r. din cal-an | ul) „ Câtnpu-lui-Neag (r. câmp şi Neagu) „ Cănţaga (diform, gânsac \ a)	„
Căoi (din rom. hău, hăoi)	„
Caracl (r. din harag, haragi)	„
Cârmăzineştl (r. cărmăz | an) pr. „ Cârneşti (r. din cărui, coti)	„
Carpeni (r. carpen)	„
Cărşlţi (r. dif. corciţi)	„
Căstău (r. dif. coastd(u)	„
Căzăneşti (r. cazan | eşti) prop. (?) „ Cerbul Cerbia (r. cerb)	„
Cerlşor (x. cer (arbore)	„
Cema (din r. cerni V. 7ierna Dacia) „ Chergheş (1. quecceus, stejăris)	„
Cherpenlş (din carpen |	iş)	„
Chimindla (din chimen)	«
Chiţid (dif. gheţet, din giaţă)	„
Cib (lat. cibus, hrană) ,	»
Cierteş Clertejul (r. cu tă, mică parte) jud Hunedoara.
Cimpuri (diform, ciumpuri) jud. Hunedora Cincişi (r. cmci(ş) de cinci)	„
Ciula (mare, mică, r. ciul V. dict. „ Clopotiva (baza r. clopot)	»
Coja (r. coăja sau coş(a)	„
Coroeşti (r. coroiu)	„
Coseşti (r. cosi, coseşti)	„
Costeşti (r. coasta, costişă)	„
Covrigi (r. covrig(i)	„
Cozia V. Cozia tn Muntenia	„
Crăciuneşti (r. crăciun)	„
Crăgnîş (r. c/'«c;niş)	„
Crişenl (dela iîul Crişu.	„
Crlstlor Cristur (r. creastă, crestir) „ Crlvadia (r. crivac şi crivă)	„
Cueş (uin căeş, cu cai)	»
Cugăr (din r. cuc, cucer)	„
Curechiu (r. curechiu)	»
Curpeni (r. curpen)	„
Călin eşti (r. călină jud. Maramureş Câmpulung (r. câmp + lung)	„
Corneşti (r. corn (arbore)	„
Costln (de costin, costean)	„
Crăceşti (r. crac, crăci) j. Maramureş Crăciuneşti (r. crăciun (piopr ?)	• „
Culcea (r. din culcă sau colţea „ Căcuciu (r. diform, cuc(uciu) j. Mureş.-T. Călimâneşti Vezi Călimăneşti în Muntenia.	judeţul Mureş-Turda
Călugări (r. călugăr)	„
Căluşeri (r. căluşari)	„
Câmpeniţa (r. câmp (cm)	,,
Câsva ('din câţi-va)	»
Cetatea (*• cetate)
Ceuaş (din ceva-şi, puţin	»
Chibed (dif. din capăt, chepet)	»
Clba (lat. cibus, hrană)	»
Ciuta (rom. ciută)	»
Cocoşi (t. cocoş) '	»
Codreni (r. codru)	»
Corbeşti (r. corb)	„
Corneşti (năţel) r. corn (arbore) „ Comori (r. comoară)	„
Costenl (r. coastă de deal)	„
Cotuş (r. cot, cotuţ)	„
Crăciuneşti (r. crăciun (eşti)	„
Crlsteşti (r. din creastă cresteşti) „ Curteni (r. curte, curtean)	„
Cădaciu (r. coacia(ciu)	jud. Orheî
Cădişeni (r. coadă, codişeni)	„
Câlugăreni (r. câlugărţeni)	„
Căpăîniţa (r. capul (căpălna)	„
Cecheşti (dela Ciuc, ciucheşti)	„
Cehetel (r. ciuchitx\) p. ciupit)	„
Clbu (lat. cibus, hrană)	„
Clreşeni (r. cireşţeni)	„
Cobâteşti (r. cobe (fig. pasăre, cobet) „ Corundu (dif. căruntu)	„
Crăciunel (r. erăciun(t\)	„
Cristur (r. creastă (r) lat. crista)	*
Crişenl (dela rîul Crişu)	„
Cuşmed (r. cuşmă\t)	’	„
Camăru (r. cămară)	jud. Sălaş.
Carastelec (din cârstelic p. crestelic)„ Căţelul (r. căţel)	„
Căuaş (lat. cavus, scobit)	„
Cean (diform, din gean(ă) figurat)	„
Cehalul (heiu) 1. caecus, ascuns)	„
Cehul-Silvaniei lat. caecus, ascuns	şi lat-
silva pădure)	judeţul Sălaş
Cheghea (din cheag cheghea)	„
Cerişea (r. ceară)	„
Chendrea (diform. Condrea (vezi Moldava) jud. Sălaş.
Chichlşa (din chic(ăşa) chică (pică) j.	Sălaş
Cheud (dif. c> iot, din chiui)	„
Cieşd (din caf(eşte)	„
Chilioara (r. chilie chilioară	„
Chişfaiău V. (ung. satul mic)	„
Cheşi (ung. kis, mic)	„
T ransllvanla-Bana t
997
Transilvania-Banat
Chechis (din chica, chichiş (p. pică) j. Sălaş Chelinţa (din chilie)	„
Clg (dela munţi Cicul)	„
Cioara (r. cioară)	„
Ciutnărna (r. ciuma(ma)	„
Ciula (r. ciută)	„
Cizer (trans. ciz scatiu)	„
Cerni (r. corn, arbore)	„
Cori nd (diform, cărunt)	„
Coseiu (din r. coseiu)	„
Cozniciul (de sus, jos) r. coastă,	cost-
niciu)	judeţul Sălaş
Crasna (r. creasta (de deal) creastna)	„
Creaca (r. creacă)	„
Cristelec (r. creastă, crestelic)	„
Cristur (r. creastă (de deal) crestior)	„
Curitău (p. curătău, curătură)	„
Cacu (din gr. kakos, urît) jud. Satu-Mare Călineşti (r. călin farbore) căiineşti)	„
Cămin (r. cămin)	„
Căpleni (r. cap, căpleni)	„
Caraşeu (r. caraş (peşte) ,	„
Caramazana (r. cărmâz(an)	„
Certege (din certa, cerfeş(e)	„
Cetatea Veche (r. cetate + veche)	*
Cetăţele (r cetate)	„
Chehlş (dela ceh (iş)	„
Cherta (din chercle (p. perde)	„
CMuzbaia (din cujba (ia)	„
Ciocârlău (r. cioacă (r) lău)	„
Ciolt (diform, şold)	„
Ciungi (r. ciung (i)	„
Ciumeştl (r. ciuma (meşti)	„
Coltau (r. cald (căldâu)	„
Colţirea (r. colţ (ărea)	„
Corod (V. Corod în Moldova)	„
Crai-Dolorţ (r. c rai V. Dolorţ)	„
Crucişor (r. cruce, cruciş(or)	„
Culcea (r. culcă (p. culcare)	„
Culciul (mare, mic) ca preced.	„
Curtuiuşeni (dela cârdu(iuşeni)	„
Cuţa (dela cot, coţa)	„
Curtiuşul (mare) dela cdrcf(iuşul)	„
Cacova (coviţa) dif. cucova) jud.	Sibiu
Câlnic (din r. colină, colinic)	„
Căpâlna (r. cap (capul) na)	„
Cărpiniş (r. carpen, arbore)	„
Caşolţ (comp. ca-şi Olti, olteni)	„
Chirpău (r. cârpă (u)	„
Cidreag (r. cidru, cidreag)	„
Cisnădie (dioară) lat. cis-nodi, de legătură dincolo) jud. Sibiu.
Cornâţel (r. corn (arbore) jud. Sibiu Cristian (r. creastă (de deal) crestean) Căianul (mare mic) r. cal, cai (an) jud. Solnoc Dobâca.
Câlacea (r. cal (acea) j. Solnoc Dobâca '
Calna (r. cal (na) j. Solnoc Dobâca Canclu (r. cance)	»
Căpâlna (r. cap (capul) na)	„
Cărbunar (r. cărbune (nar)	„
Cărpiniş (r. carpen (iş)	»
Caşelu (r. caş (eiu)	„
Cătălina (dela cot (elinş)	„
Câţcău (r. chiţcan (sau câţă (?)	„
Cerneşti (din r. cerni, cernit)	„
Cernuc (V. preced.)	„
Cesar (lat. Caesar (cit. cezar) nume) „ Cetan (r. ceată (cetan)	„
Checichehata (dif. căşcigata)	„
Chendru (din gr. kentron, centru)	„
Cheşiu (r. din ghes, gheşiu)	„
Cheuchiş (r. cquc (hiş) - ,	„
Chl~ed (din chică (pică) chicet	„
Chintelnic (r. chindie (Inie)	„
Chlraleş (ung. = regesc)	„
Chlueşti (r. chiui, sau chiuă piuă)	„
C-hiuza (r. ghiuj (a)	„
Chizeni V. preced.	„
Ciaba (r. cioaba)	„
Clachi (r. cioacă, cioache)	„
Clceul(Cristur, Giurgeşti, Mihăeşti,Poeni, Hăsmaşi dela Cic sau duc V. judeţe jud. Solnoc Dobâca.
Clocman (r. cioacă) jud. Solnoc Dobâca Ciocoţlş (V. preced.)	„
Ciohişul (V. preced.)	.	„
Ciubanca (r. cioban, ciobancă)	„
Ciubancuţa (r. cioban, (cuţa)	„
Ciula (r. ciul Vezi dicţ.)	„
Ciumeni (r. ciuma (ni)	„
Clocu-Corable (r. clacă (clăcu) + corabia) jud. Solnoc Dobâca.
CHţlu (r. clisă (clisiu)	„
Cociu (r. coace (cociu)	„
Codor (diform, cotor)	„
Coldău (r. holdă, holdău)	„
Coplean (r. dela cap, căplean)	„
Copru (din capră (căpru)	„
Copalnlc (Mânăştur) dela cap (ul) „ Coruenl (r. coroiu, coroeni)	„
Costeni (r. coastă (de deal)	„
Cozla (ar părea slav kozla, capră, dar este dif. rom. câşla (câjla) jud. Solnoc Dobâca Cremenea (r. cremene>	„
Crlstolţul (mare) ( dela creastă de deal, Crhtolţel	\ crestăr, cristăr) jud.
Solnoc Dobâca.
Cubleşul (din copleşi, copleşu) jud. Solnoc Dobâca.
Cuclulat (dif. căciula (t) j. Solnoc Dobâca Cudmeniş (dela cot (meni-iş)	„
Cufoaia (r. cofă. cofoaia)	„
Curtuluş (ul mic) dela cârcf(uluş) jud. Solnoc Dobâca.
T ransllvani a-Banat
998
Transilvania-Banat
Cutea (r. cute)	jud. Solnoc Dobâca
Cuzdrioara (r. costreiu (oara) „ Calbor (r. colb (ăr) jud. Târnava Mare Calvasăr (lat. calvus, pleşuv)	„
Căpâlna (r. cap (ul) nă)	„
Caţa (r. caţă)	„
Cerghidul (mare, mic) r. cergă (t) „ Cetatea de Căită (r. cetate şi baltă) „ Chesler germ.=ceaunar)	„
Ceuaş (r. ceva-şi, puţin)	„
Chincius (r. cance, cănciuş)	„
Chindul (mare mic* r. ghindă, ghindul jud. Târnava Mare.
Chlrlleu (r. chir, p. pir) j. Târnava Mare Cincşor (din lat. cingo, încing, împresor) jud. Târnava Mare.
Cincul-Mare(vezi preced, şi munte Cicul) jud. Târnava Mare.
Cipăul (r. din ceapa (ul) j. Târnava Mare Ciucmandru (din ciuc (?) sau ciuma (n) jud. Târnava Mare.
Cloaşterî (germ. klosterlichj mănăstiresc) jud. Târnava Mare.
Cobor (r. cobori, coborîş) j. Târnava Mare Cqhaltn (lat. co-almus, cu belşug) „ Copşa (dela cap, căpşa)	„
Corolu (r. coroiu)	„
Erăciunel (r. crăciun (sau crac de deal?) jud. Târnava Mare.
Craifalău (r. crai ungur falu satul craiului) jud. Târnava Mare.
Crihalma (lat. grex-alma = belşug de cireada) jud. Târnava Mare.
Criş (V. rîul Criş) jud. Târnava Mare Criţ (germ. kreis, cerc)	„
Cud (dif. cot)	„
Curclu (r. curcă (ciu)	„
Cuştelnic (din cuşcă, cuşte (Inie)	„
Cădar (r. cadă, care fac ciubere)	„
Călacea (dela cal (ace)	„
Călugărenl (dela călugăr (eni) „ Căpăt (r. capăt)	„
Căptălan (1. captalan, (plantă)	„
Cebza (r. ceapă, cepşa)	„
Cenad (mare, mic) lat. cena-ad = la cină (cinat) jud. Târnava Mare.
Cerneşti (r. cerni (V. rîu Tierna—Cerna, Dacia) jud. Târnava Mare.
Checea (Rom.) din chică, chicea, (pica) jud. Târnava Mare.
Checheş (din chică, chiceş (p. pica) jud. Târnava Mare.
Chelmac (diform, câlmac, p. culmeac) jud. Târnava Mare.
Cheşinţl (ung. kiesini, mic) jud. Târnava Mare.
Chlsătău (ung. kis, mic, rom. sat) jud. Târnava Mare.
Cbişoda (ca precedent) j. Târnava Mare Ciacova (r. cioacă (cioacova) _ „ Clopodla (r. clopot (ia)	„
Codrenl (r. codru, codreni)	„
Colonia-Mică (r. colonie + mică) „ Colonişti (r. colonist)	„
Comeat (r. coamă (de deal)	„
Comloş (dif. din comăluş (dela coamă) j. Târnava Mare.
Constanţa (nume Constanţa(Constantiana) jud. Târnava Mare.
Covaciţa (din vorba slavă covaci ferar> jud, Târnava Mare.
Craloveni (dela vorba crai (oveni) jud. Târnava Mare..
Câlnic (r. colnic (de colină) j. Trei Scaune Cătălină (dela cot (ălina)	„
Cernatul (din rom. cerni, cernit)	„
Chepet (diform din capat)	„
Chlchlş (dela chică, chicăşi)	„
Chilenl (r. chilie, chilieni)	„
Ciuruş (r. chior (âş)	„
Comăiău (r. coamă (de deal)	„
Coşenl (r. coş (eni)	„
Cacova (din gr. kalcos, urît) j. Turda Arleş Câmpeni (r. câmp (eni)	„
Căpuşul de Câmpie (r. cap (uş)	„
Carcedla ir. cărei (edea)	„
Ceagz (diform, ceaţă)	„
Ceanul-Deşert V. Cean (Odorhei)	„
Certege (r. cirtă, cirtice)	„
Cheţa (diform, gheaţă, gheţea)	„
Chlend (lat. quietum, liniştit)	„
Chimitelnicul de Câmp (trans. chimă (ungur, csira ?) — ampl. chimet (elnic) jud, Turda Arleş.
Clcău (dela Cic (judeţ vecin) j. Turda Arieş Cioara (r. cioară)	„
Ciugudul (din r. cioacă, cioacăt (ul)	„
Ciurilă (r. ciur (ilă)	„
Coc (r. coc, (coace)	„
Comiţag (r. coamă, corniţa (c)	„
Copand (r. cap. căpănda) ’	„
Corneşti (r. corn (eşti)	,,
Cucerdea (r. cuc, cucer (etea)	„
Dealul Gecagiuiul (r. deal, jacăş (u) jud. Alba de Jos.
Doştat (germ. daus-statt, dublu loc) jud. Alba de Jos.
Drambariu (r. drâmba (r) j. Alba de Jos Dumitra (nume Dumitru (a)	„
Dezna (r. des deşi (na)	jud. Arad
Dieci (r. diac, dieci)	.,
Donceni (nume Danciu, dănceni)	„
Drăuţl (din dâră (uţi)	,,
Dud (r. dud)	„
Dulcele (r. dulce)	„
Dumbrava (viţa) r. dumbravă	„
BEHEMiasa

T ransilvanîa-Ba nat	999	T ransilvania-Banat
Dameş (lat. dama, cerb, dameus) j. Bihor Decaneşti (dela proprietar diacon (eşti) jud. Bihor.
Delani (r. deal p. deleni)	j. Bihor
Derna (şoara) V. în Dacia Tierna „ Dljir (diform din deger (degeră)	„
Diosig (r. dioseghi p. deosebi)	„
Dobreşti (dela nume slav Dobre	„
Drăgăneşti (r. drag, nume Drăgan) „ Drageşti V. preced.	„
Dragotenl V. preced. .	„
Dubeşti (slav dub, stejar, poate dâmbeşti) jud. Bihor.
Dubricion (nume Dobre (cian) j. Bihor Dumbrăveni (viţa) r. dumbravă.	„
Dipşa (r. tepşi, tepşa) j. Blstriţa-Năsăud Doroleia (r. din dor, doruleia)	„
Dumitria Mare (nume prop. Dumitru jud. Bistriţa-Năsăud.
Dumitriţa V. preced, sau floare dumitriţa jud. Bistriţa-Năsăud.
Dalboşet (r. dalb (ăşet) j. Caraş-Severin Daruvar (din slav dorova(ti) a dărui) jud. Caraş Severin.
Deîlneşti (r. deal, delean) j. Caraş-Severin Dereşti (r. din dar, dăreşti)	.,
Divid (lat dives, divitis, bogat, norocos) jud. Caraş-Severin.
Dobreşti (dela propr. Dobre) jud. Caraş-Severin.
Doclln (lat. declinum, povârniş) jud. Caraş-Severin.
Docnocea (din r. duhni (nocea) jud. Caraş-Severin.
Doinea (din r. deal (nea) j. Caraş-Severin Doman (lat. domus, casă)	„
Domaşnia (lat. domus, casă-cu case) „ Dragomireşti (nume prop. Dragomir) „ Drâgşineşti (nume prop. Dragu)	„
Drinova (daco-gr. dryinos, de stejar) „ Dubeşti (slav dub, stejar, rom. eşti) ,. Dubova V. preced.	„
Duleu (rom. dulău)	„
Dăneşti (dela proprietar Dan) jud. Ciuc Ditron (comp. dintr’un)	„
Dane (nume prop. Dan, Dancu) j. Cojocna Dedrad (slav ded-rad=moş vesel „ Dermir (din dărma, dărmer)	„
Deus (lat. deus, zeu, dumnezeu) ,.
Doi (lat. dolus, viclenie, momeală) „ Dorot (din r. dor, dorăt)	„
Drag (r. drag)	„
Dretea (vechiu r. drit (drept)	.,
Dejani (dela oraş Dej vezi-1) j. Făgăraş Drăguş (r. drag)	„
Drldlj (vechiu r. drit (drept) dritiş) „ Dăncul-Mare (nume Dan (cu) -f mare) j- Hunedoara.
Dănuleşti (nume prop. Dan) j. Hunedoara Dealu-Mare (r. deal + mare)	„
Denşuş (r. -comp. din-suşi (sus)	„
Dobăca (lat. de-baca, pentru fruct (pom) jud. Hunedoara.
Dobra (slav dobra, buna) j. Hunedoara Dobroţ V. preced.	„
Dumbrăvlţa (r. dumaravă (viţă) „ Dumeşti (nume pr. Duma)	„
Dereşti (r. din dar, dăreşti) j. Maramureş Dragomireşti (nume prop. Dragomir) jud. Maramureş.
Dămienl (nume prop. Dămian) j. Mureş-Turda,
Deda (din slav ded, moş) j. Mureş-Turda Deleni (r. deal deleni)	„
Drojdii (r. drojdie) ‘	„
Dumbrava (r. dumvravă)	„
DumitreştI (r. propr. Dumitru) „ Daia (Săcuiască) V. j. Târnava Mare jud. Odorhel.
Dârjiu (r. dârj)	jud. Odorhei
Dealul (r. deal (ul)	„
Deboeni (din r. dibui, dibueni)
Deluţiu (r. deal, deluţ)	.,
Doboşeni (dela dobă, nume Doboş)	„
Drăuşeni (dif. din drăguşeni)	„
Dumitrenl (nume prop. Dumitru)	„
Deja (din r. des deşi (a)	jud. Sălaj
Derşida (din dârj (ita)	„
Dioşod (din deş deşi (ăt)	„
Doba (onare, onisă) r. dobă, tobă) „ Dobrin (nume Dobrin)	„
Dah (germ. dach, acoperiş)	„
Domnin (din domn (ean)	„
Dabolt (germ. = ici îndată) j. Satu Mare Dăndeştii (Chiorului) porecla prop. Tont jud. Satu Mare.
Dara (din r. dâra)	jud. Satu Mare
Dindeşti (porecla propr. dinte (şti) „ Dobra (slav dobra, buna)	„
Domăneşti (proprietar Duma) „ Dumbrăvlţa (r. dumbravă)	„
Durusa (r. dâra dâruţa).	„
Dala Săseasca (V. j. Târnava Mare) j. Sibiu Deal (r. deal)	„
Dobârca (r. tăbărcă)	„
Dăbâca Dăbăceni (lat. de-baca, de fruct) jud. Solnoc Dobăca.
Dâmăcuşeni (lat. dama, cerb) jud. Solnoc Dobăca.
Darjea (r. dârz, dârjea) j. Solnoc Dobăca Dealul-Mare (r. deal + mare) „ Dicea (Ungur.) lat. decies înzecit) jud. Solnoc Dobăca.
Dindeleag (r. din-deal(cc) j. Solnoc Dobăca Divicloru (mare, mic) (lat. divisor) „
Transilvan >a-Banat
1000
T ransllvania-Banat
Dobric (cel) Dobriţinaş (slav dobre bun) jud. Solnoc Dobâ:a.
Dobrochina (daco-gr. diobroche, plină de apă) jud. Solnoc Dobâca.
Dolheni (dela Doi j. Cojocna) jud. Solnoc Dobâca.
Drăghia (r. drag, nume Drăghia) jud. Solnoc Dobâca.
Dumbrăviţa (r. dumbravă) j. Solnoc Hobâca Dala (daco-gr. dala, distrusa) j. Târuava Mare.
Daia Săsească V. Dala -f sas) j. Târnava Mare.
Daneş (nume Dan)	jud. Târnava Mare.
Dâmbău (r. dâmb (ău)	„
Deaj (din r. des, deşi (deaşi)	„
Dobca (din dobă (dobcă)	„
Dârlos (din r. târlă (ţârlos) jud. Turnava Mică.
Domald (geim. dom-alt, biserica veche) jud. Târnava Mică.
Dâmhu Timişan (r. dâmb 4- Timiş) jud. Tixiş Torontal.
Dânclulescu (propr. Danciu) jud. Timiş T orontal.
Denta (din lat. dentis, a dintelui) j. Timiş Torontal.
Deta (r. diată)	jud. Timiş Torontal
Dnboz (r. dă h b (os) scris sârbeşte(i) jud. Timiş Torontal.
Dolzeşti (din dolce p. dulce (şti) j. Timiş Torontal.
Dorgoş (dif. din târg ăş) j. Timiş Torontal Drâgoeştl (dume- Dragu (drag)	„
Dragşîna (din drag (şina) ca preced.) „ Dumbrăveni (r. dumbravă)	„
.Dalnlc (din deal (nic) jud. Trei Scaune Dobolii de jos (diform, domolii de jos) j. Trei Scaune.
Dateş (r. dat (eş) dăruit) j. Turda Arieş. Decea (lat. decies, înzecit)	„
Dileul (Român) /lat. dilua, a	spăla, „
Dlletul (Ungur)\a udă de tot, topi. „ Dumbrău (r. dumbravă (această numire arată mai bine oiigina vorbei, din lat. de şi umbra)
Erdelş (diform, ardei (ş)	jud. Arad
Ebendorf (germ. = sat neted) jud. Caras Severin.
Eseîniţa (r. iaz, iezelniţâ) j. Caras Severin Ezereş (r. iaz, iezeriş)	„
Ercea Vezi Ercea j. Mehedinţi; j. Mureş Turda.
Eremitul Vezi eremit în dicţ. j. Mureş Turda Erneul-Mare (r. earnă,	erneu)	„
Elisenl (dcla nume prop. Eliseu)	„
Eseu (din r. ească)	„
Ernea Săsească (din earnă, ernâ) jud. Târnava-Mică.
Eresteghin (din herestea (ghin) j. Trei Scaune.
Estelnic 'dela iaz (iezit) elnic j. Trei Sc une Fârâu (dif. din fură, furau) j. Alba de Jos Feneş (lat. fenum, fân (eş)	„
Fachert (diform, fag, făghert) j. Arad Feniş (lat. fenum fân (iş)	,.
Fândca (nata, nău) r. fân jud. Bihor Felcheru (r. falcă (falce) fălceru) „ Ferice (r. ferigă, feiige)	„
Fegernic (r. fag, făger (nic)	„
Fîieghlhaz (ung. = casa lui Fileghi) „ Finiş Vezi Fenis m. sus	„
Fîziş (dif. din feţiş, la faţă	„
Forău (din fură, furău)	„
Forosîg (dif. din furişag)	„
Fugblu (din fag, făghiu) «	„
Feldru (din filtru (?) j. Bistriţa Năsăud Ferihaza (ungur -- casa lui Feri (?) sau feriga (şa) j. Bistriţa Năsăud.
Fris (germ. fressen, păşune (?) j. Bistriţa Năsăud.
Feldioara (germ. feld-ăhre = câmpul spicului) jud. Braşov.
Fădimac (germ. feuchtmakel, pată umedă) j. Caraş-Severin.
Făget (r. fag, făget) jud. Caraş Severin Fardia (r. fard, farda)	„
Feneş (r. fân (eş)	„
Ferdinandsberg (muntele lui Ferdinand) jud. Caraş Severin.
Flzeşu (diform, feţeşu, la faţă) j. Caraş Severin.
Fovăşeşti (diform, fofează (şti)	„
Frumoasa (r. frumos (oasă) jud. Ciuc Fârăgău (diform, ferigă ful) j. Cojocna. Felul (diform, foaie, foiul)	„
Feleac (diform, vale, valeac	„
Feneşul (r. fân fesul)	„
Fidul (lat. viduus, gol, deşert)	„
Filplşu! (mic) diform, vulpişul	„
Fiscut (dif. din vâs", vâscăt)	„
Fizeş (Sf. Petru) din faţă, feteşu)	„
Frata (din frăte frata)	„
Fârcădinul (inferior, superior) din furci, furcătinul, (de jos, sus) jud. Făgăraş.
Feldioara (genn. feld-ăhre, câmpul spicului) jud. Făgăraş.
Flzeştl (dif. din faţă, feţeşti) j. Făgăraş Foit (germ. folter, tortură)	„
Formădla (r. fărma (dia)	„
Fundata (r. fund, înfundată)	„
Făgeţel (r. fag (eţel) jud. Hunedoara Fegleru (dif. făgeru (fag)	„
Fereşti (din feri(?) sau vară vereşti)	„
EGSSISmMF
Transilvania-Banat	1001	Transilvania» Banat
Fintoag (r. vânt (vântocâ) j. Hunedoara Fisesbăgara (germ. dif. weissbeckerei = biutăiia albă) jad. Hunedoara.
Flzeştl (diform, feţeşti, din faţă) jud. Hunedoara.
Furcşoara (r. furcă, ftircuşoară) jud. Hunedoara.
Fântânele (r. fântâni (nele) jud. Mureş Turda.
Fllea (dif. fălie sau germ. viei (e) mult) jud. Mureş Turda.
Filplşul-Mare (diform, vulpe (şui)' j. Mureş Turda.
Foi (din foaie, foi) jud. Mureş Turda Fâncel (r. fân fânicel) jud. Odorhei Fellceni (dela vale, vâdiceni)	„
Filia (r. fălie sau germ. viel(e) mult „ Filîag V. preced.	„
Filiaş V. FUiaş în Muntenia)	„
Firtănuş (dif. vtir'emiş (învârtit „ Firtuşenl (diform, vârtoşeni)	„
Forţeni (diform, vârzeni)	„
Festindea (dif. veste, vestindea) jud. Sălaj Firminis (dif. verme verminiş	„
Fizeş (dif. faţă, feţeş)	„
Farcăşa (dela nume Farcăş) i. Satu Mare Ferice (diform, ferigă, ferige)	„
Fersig (germ. pfirsich, persic)	„
Finţeuşul (Mare, Mic) dif. vânt(ţeuş) „ Flriza (de sus, jos) r. firiz (a)	„
Foeni (r. foaie (eni) sau văi (eni) „ Fofeldea (ger. ivo-fe/c(=unde e câmp „ Fălcuşa (r. falcă (falce) fălcuşă) jud. Sol-noc-Dobâca.
Fânaţe (r. fân (aţe) jud. Solnoc Dobâca Fânceni (r. fân (ceni)	„
Făureşti (r. făuri, făureşti, fau;)	„
Feldloara (germ. felcl-ăhre, câmpul spicului jud. Solnoc Dobâca.
Feleac (diform, vale, văleac) j. Sol.-Dobâca Flga (r. fiica)	„
Flzeşul Gherlei [r. faţă, feţeşul Gherlei) jud, Solnoc Dobâca.
Fodora-Română (nume Feodor p. Teodor) jud. Solnoc Dobâca.
Frâncenii de Piatra (r. din frânge [ni] loc unde este o frântură, cotitură] jud. Solnoc Dobâca.
Fântâna [r. fântână] jud. Târnava Mare Feimer [germ. fehl-meier, tău îngrijitor] jud. Târnava Mare.
Felţa [germ. felds, de câmp] jud. Târnava Mare-
Ferihaz [ung.=easa lui Feri) jud. Târnava Mare.
Fişer [germ. fischer, pescar] jud. Târnava Mare.
Frâna [r. frână] jud. Târnava Mare Făget [r. fag, făget[ jud. Târnava Mică Fe’sa [germ. we'sse, alba]	„
Filitelnia [germ. feld-teiien=câmp împărţit] Târnava Mică.
Ferendea [r. din feri, ferindea] jud. Târnava Mică,
Flblş [pare diform, din fumiş] jud. Târnava Mică.
Ficătar [rom. ficat [ar] j. Târnava Mică Foeni [r. foaie [sau văi [eni]	„
Freidorî [germ. sat liber] j. Târnava Mică Ferdioara Jgerm. feld-ăhre, câmpul spicului] j. Târnava Mică.
Feneşăl [r. din fân [ceni] j. Târnava Mică Fllea [germ. viei [e] mult[	„
Gâbud [lat. capui, capăt, cap] j. Alba de Jos Galaţi [dela cal, călaţi. Vezi Galaţ-Bistr. N. jud. Alba de Jos.
Galda [de jos, sus] diform, calda jud. Alba de Jos.
Gultin [pentru Gald [in] V. preced, j. Alba de Jos.
Gârbova [de jos, sus] lat. curvus [curbusj întors, îndoit. Vezi gârbov jud. Alba de Jos Găurenl [r. gaură, gaurenij	„
Geagiul [de sus] dela cioc, cioacă	[vârf]
— diform. Cioaciui) iud. Alba de Jos. Geomal [din ciuma [1] jud. Alba de Jos Gheja [dif. gheşi [aj p. deşi]	„
Girbom [diform, gârbov]	„
Galşa [din goi, golaşa)	jud. Arad
' Gaîullţa [di. chiuliţ ,, piuă [liţă]	„
Gioroc [r. cioară, cioroc]	„
Glogovăţ V. Glogova în Muntenia]	„
Goşi [r. diform, coaja, coji)	„
Govoşdia [din r. găvozdi [a]	„
Groşi [r. gros, groşi]	„
Gura-Honţ [r. gura,lat. hians, căscat] „ Guravăl [r. gura -j- vale, văii)	„
Gurba [lat. curba, strâmba, îndoită] „ Gălăşeni [dela golii, golăşeni] jud.	Bihor
Galospetreu [comp. golaş-petriu)	„
Geneta [dela geană figurat]	„
Geplu [r. ceapă, cepiu]	„
Ghegle [germ. kegel, popică]	„
Ghida [dif. ghindă [?]	„
Ghîghişenijdela nume Ghiga [Chica?] „ Glita [r. ginte, gintă]	„
Girlş [din ger, gereş, friguros]	„
Gluleşti Vezi în Muntenia	„
Gordău [dif. cârd [ău]	„
Groşi [r. gros, groşii	„
Gruiîung [trans. gruiu + lung]	„
Guranl [dela gura figurat]	„
Galat [din cal, căla —cu caij j. Bistriţa N. Găurenl [r. gaură)	„

Ţransilvania-Banat
1002
Transiivania-Banat
Chimbav [r. ghimp, ghimp [au] j. Bist. N. Ghinda [r. ghindă]	„
Glădiu [r. clădi fu]	„
Gârbovăţ [V. vorba gârbov] j. Caras Sever. Gârlişte [r. gârlă, gârlişte]	„
Gârnic [V. vorba gârniţâ]	„
Găvojdea (din găvozcli]	„
Giulatelep [ungur nume Giula{	„
Gladna [Montana, Română] slav, din ghid i [koj neted}, jud. Caraş Severln.	j
Gl’mboca [dela clin, dim. clinpuc] jud. i Caraş Severin.	]
Globucraiova [lat. globusf grămadă [mul- j ţimej şi craiu] jud. Caraş Severln.
Globureu [lat. globare, a aduna la un loc, gramadă] jud. Caraş Severin.	i
Goizeşti [r. gaiţă, găiţeşti] j. Caraş Sever. |„ Goleţl 'r. gol, goletij	„ j
Goruia fdifor. car, căruia [a]	„
Gornia Liubcova [slav gorhii, dela munte, j liubko, iubit} j. Caraş Severin.	i
Groşi Jr. gros, groşi] jud. Caraş Sever. | Groeni [trans. gruiu; vezi dicţ.] „
Gruin ca preced.	„
Gârciu [lat. querceus. de stejar] j. Clac Gârban [din lat. curb [curvusj ca şi vorba gârbov] jud. Ciuc.
Gardaiin [r. gard [ălinj	jud. Ciuc
Geaca [din gioc, gioaca [joaca]	„
Ghirişul Român [r. chiriiş) p. pir]	„
Ghiula [nume. ungur Ghiula]	„
Gilău [lat. gelus, ger, frig]	„
Giulatelec [nume unguresc Giula]	„
Giurfalău [r. gtur [jur] ung. falu sat] „
Găinari (r, găina di)	jud. Făgăraş
Grid (germ. grund, vale)	„
Galaţi (din cal{aţi) jud. Hunedoara „ Găunoasa (r. găunosioasă)	„
Găuricea (r. gaură, găurice)
Ghelmăr (din gâlmă, gălmăr)	„
Ghialcuţa (dif. gălcuţa (gâlcă fig.	„
Gialari (din vorba celar)	„
Glod (r. glod)	„
Gothatea (r. cot-hat(ea)	„
Govăjdîa (din rom. gâvozdi, găvojdia),, Grădiştea (dişte) V. în Muntenia)	„
Grind, Grid (r. grind(ă)	„
Grohot (r. grohăi, grohot)	„
GuelacI (dela goi{laci)	„
Gura Dobra (r, gura slav dobra, buna)M Gurasada (r. gură -f sadu, sădire) „
Glod (r. glod)	jud. Maramureş
Gălăţeni (baza c«/(aţi)eni) j. Mureş-Turda Găieşti (ca precedenta)	„
Găeşti (r. gaie(şti\	„
Geoagiu (din r. cioacă, vârf, cioace) „ Georgeşti (dela nume George)	„
Ghineşti (dela hume r.	Ghinea)	„
Ghindari (r. ghindă)	„
Glodenl (r. glod(cni)	„
Glăjarea trans. glajă, sticlă,	din germ. glas,
sticlă — dacă nu va fi direct, lat glacies, ghiaţă)	jud. Mureş-Turda
Gorneşti (dif. corn, corneşti) j. IV! .-Turda Grădina (r. grădină.	„
Gropşoara (r. groa pă, gropşoarâ) “ Gruişor (trans. gruiu)	„
Gâigău (din gâlgăi sau gâlgă{?) jud. Sălaj Gârceni (lat. guerceus, de stejar) „ Gârdanl (dif. cârd (ani)	„
Ghirioît (corn. chiar-Olt (asemănare)„ Glglean (dela Cjc sau Ciuc)	„
Giorocuţa V. Giorocu, în Muntenia) „ Giumelciş (dela ciumă{lciş)	„
Goroslău Guruslâu (r. corâslăţu) „ Galeş (r. galeş sau (caf(eş) j. Satu-Mare Gârbova (r. gârbov)	„
Gaura (r, gaură)	„
Genţ (r. geanta, genţi)	„
Girişa (r. ger, gerişa)	„
Gilvaci (lat. pe/u(acius) friguros) „ Glâmboaca V. Clâmbocata în Muntenia jud. Satu-Mare.
Gura-Rîului (r, gura şi răul. j. Satu-Mare Guşteriţa (r. guşter(ita)	„
Gâigău (vezi în j. Sălaj) j. Solnoc-Dobâca Gârbău Gârbou (Muncel) r. gârbov » Ghiolţ (r. ghiold, ghiolţi)	„
Ghitold (germ.- grilaj vechlu)	j*
Ghîced-Silvaş (din chică, coamă jud. Ciuc Gicbişul (de sus, jos) C/uc(iş)	„
Glod (r. glod)	„
GostHa (lat. din hostile, duşmănoş, strein; însă slav însemnează, musafir) jud. Ciuc Groape (r. groapă)	„
Groşi (r. gros. groşi)	„
|	Guga (diform, cuc, cuca)	„
i Gherdeal (din cherde, pierde) j. T.-Mare |	Ghijasa (din r. ghlj, ghiuj)	»
j Ganfalău (r. han, ung. falu, sat) j. T,-M3că j	Ghiacaş (din chica (clricaş)	„
j	Ghiuius (din ghial (deal) ghialuş)	„
|	Glogovăţ V. Glogova în Muntenia „
j	Gogan (Vorolea) dif. euc(an)	„
j Gad (diform, hat)	j. Timiş-Torontal
Galul Mic (r. gaie, gaiuî)	„
Gălăţeni (V. Galaţi j. Hunedoara Galu (diform. Calu.
Gelu (lat. gelu, ger, frig)	„
G/rerman (nume propriu Gherman „ Ghllad. (lat. gelatus, friguros, rece) „ Ghiroda (r. chir(ota) p. pir.	„
Ghizela (nume strein Ghizela j. Hunedoara Gier (dif. pentru vier)	„
T ransîIvaJila-Banat
1003
Transilvania- Banal
Givor (dif. gifor p. vifor	„
Gottlob (germ. Gott-lob) — Dumnezeu fie lăudat	„
Grăbeşti (diform, p. gropeşti	„
Grădişte (din lat. gradus, înălţătură) „ Gulvăr (germ.« oM-ro o /’=und e (i) aur (?) „ Gureni (dela gură (figurat)	„
Guttenbrunn (germ.=fântână bună) „ Ghellnţa (dif. p. deai(inţa) j. Trei Scaune Ghidfalău (ung.—satul lui Ghid(?) „ Ghlriş (Sâncrai) dinc/u>(iş) p.pir)}, T.-Arieş Grind (r. grindă).	„
Hăprla (dif. căpria)	j. Alba-de-Jos
Henig (germ. honig, miere)	„
Herepea (r. hire) fire, firipea)	„
Hiria (diform, chiria p. chir. pir) „ Hopârta (r. hop, hopuri)	„
Halaliaş lat. dela holus, legume) jad. Arad Hălmagiu r. gălmă gâlmaciu)	»
Hodiş (dif. codiş, dela urmă)	„
Hodoş (dif. codoş, dela coadă sau cot;,, Holţ (germ. — lemn)	„
Hontişor (V. Gura-Hani)	„
Hăicu (r. hăi, hăicu)	judeţul Bihor
Hârzeştl (r. hărşi, hârşeşti)	»
Hăşmaş (r. djn hojma{ş)	„
Hăuceşti (r. hău, hăuceşti)	„
Hidiş Hidişelui (din chiti, chitlş) » Hinchirlş (din chingăriş	»
Hidişelnanl dela Hidişel)	-»
Hodiş(el) (dela coadă, codişu) » Holod (pare. slav holod, frig, dar credem că este rom. gol, golăt) jud. Solnoc-Dobâca Homorogul Român (r. humă (r(ucul) * Hotar Hătâri (r. hotar(i)	»
Hususău (Husăsău) din cosi, cosiş) şi cosişău)	jud. Snlnoc-Dobâca
Huţa de Voevozi (r. hat (hăta) -j- Voevod jud. Solnoc-Dobâca.	»
Hordou (r. dif. hărdău) j. Bistriţa-Năsăud Halchlu (halcă, hălchiu)	»
Harman (nume germ. Hermann) « Hârm dia (dif. cârmă(dia) j. Caraş-Severin Hauzeşti (r. dif. găozesti (găoază) * Herendleştl (lat. horendus, groaznic)» Hezeriş (r. iaz, iezeriş)	*
Hodoş (r. dela coadă, coadăş) » Homdrlş (r. humă(riş)	.»
Homoşdla (r. humă(0dea)	»
Haraşteş (dif. cheresteţş)	jud, Cojocna
Hida (r. hâda)	»
Hodiş (r. dif. codiş)	»
Huedin (r. hăit sau huet (?)	»
Harşeni (din r. hărşi, hârsi(eni) j. Făgăraş Hurez (r. hurez, ciuhureş)	»
Hârţăgani (r. hărţag(am) jud. Hunedoara Hăşdat (din gazdă găzdat)	»
Hăţăgel (din ftdf(ui) hăţag	»
Herepea (din hire p. fire, în hirepă) j. H. Holdea (r. holde)	»
Homorod (r. humă(x&t)	»
Hondol (geim. handel, târg)	»
Hărniceşti (r. harnic(eşii) jud. Muratnureş Huţa (r. hat, hăta)	*
Haducl (dela hat, hătuci) j. Mureş-Turda Hârţău (r. harţă, hărţău)	»
Hodac (dela coadă, codac)	»
Hodoşa (dela coadă, codăşa)	»
Hoteşti (dela cot, coteşti)	»
Hercuîian (dela Hercules zeu antic) j. Orhei Hogia (hoge(?) sau dif. coda)	»
Horovăţul Român (dela gură y&ţ)	„
Halmăşd (lat. almas, de belşug) j. Sălaş Kereclean (din hir fir, /îiric(lean)	»
Hldig (clin hâd(ic)	»
Holod (slav holod, frig dar credem că este îom. gol, golăt)	jud. Sălaj
Horoat (lat. curmat, prăbuşit)	»
Hotoan (dela cot, cotoan)	»
Halmeu (dela culme, culmeu) j, Satu-Mare Hamba (dif. câmpa)	»
Hodişa (diform, codişa, dela coadă)	»
Homorodul (de sus, jos, mijloc) r. humă (rât) jud. Safu-Mare.	»
Hosman (nume Cosman)	»
Hurez (r. hurez)	»
Haşdătea (din gazdătaitca)	»
Hasmaş (din cuşmă (coşmelie)	»
Huşmezeu (din coş cosmeş)iu)	»
Halmeaz (dif. culmea(z) jud. T.-Mare Haşag (din caş(ag)	-»
Haşfalău (r. caş ung. fala, sat)	»
Hendorf (germ.—satul găinei)	»
Hoghilag (germ. hoherig, ridicătură)	»
Hoghiz (germ. hocher, înălţătură)	»
Homorod (din humărăt)	»
Hundrubekiu (ger.=târg cunoscut)	»
Hărănglob (g. butuc de car) jud. T-Mîcă
Hetiur (r. hat, hăteriu)	»
Hususeu (din cosfş, cosuşău)	*
Hltiaş (dela hat, hătiaş) j. Timiş-Torontal Hislaş (din hăţ(iaş)	»
Hodoni (r. coadă, codani)	»
Hodoş (r. coadă, codoş)	»
Haghig (r. căchic p. căpic)	»
Hilib (germ. geliebte, iubita)	»
Hăşdate (din Găzda(tt) jud. Tgrda-Arleş Hăşmaş (din coşmaş (coşmelie)	»
Hărăstaş (din cheresteaţş)	»
Hidiş (din chiti, chitiş)	»
Ighel Ighiu (lat. equius, al cailor) judeţul Alba de jos.
Intregâlzi (comp. între şi Găltia(u) » Inurl (r. in (plantă) inuri)	»
Iştlhaza (ung. = casa lui Işti)	»
Transilvania- Banat
1004
T ransilvania-Banat
larcoş (slav iar ho, fig. aprins) jud. Arad lermata (Neagră) cîif. ierbata.	»
Igneşti (lat. ignis, foc, ignesco)	„
Ineu (r. in (plantă textilă)	»
loneşti (nume prop. Jon(eşti)	»
loşas (dela nume Ioş. Ioje ung.)	»
tozăşel V. preced.	»
Iratoşu (mare, mic) la^ iratus, furios. » lanca (dela nume lancu)	jud. Bihor
ianoşda (nume ungur lanoşl?)	»
Inand (dela in(plantă)nant)	»
Ineu V. precad. ,	»
Iteu (lat. iter (itUs), drum]	»
Iad (r. iad, inferm) jud. Bistriţa Năsăud ftva V. rîul Iiva.	»
îabatcea (r. inpa(l)cea) j. Caraş-Severln Iablaniţa V, lablaniţa Muntenia.	»
fartof (germ—sala anuală (fig. jirana)»
Iaz (r. iaz)	*
lerslg (germ. herzig, scump)	,
Icrsnic (germ. herzlir.h, cordial) » Igasîalva (ungur.=3atui lui Igas{?; » Stadia (lat. illauta, necurata)	»
Ilova (lai. din eluo, a spăla)	»
istvanfalva (ung.=satul lui Istvan)	»
Izgar (r. iască, iescar).	»
lacobeni (nume prop lacob)	jud. Ciuc
Imper (lat. impar, neîmperechiat) »
Ineu (r. in (plantă textilă)	»
Ida Mare (lat. itus (ita) cale) j. Cojocna Imbuz (r. în buză)	»
luuc (r. in(tic) planta textilă)	»
Iaşi (din vorba iaz, iaji) jud. Făgăraş Ilenî (dela nume I/ie'ni)	»
ÎHa Vezi oraşe.	jud. Hunedoara
Iscroml (slav iskra, scânteia, iskrenni) jud. Hunedoata.
lara de Mureş (dif. din Jar a, jar sau germ. Jahres, anual) jud. Mureş-Turad Icland (germ. ich-land, pământul meu) j ' Ideclul Idlcel (din ier/(eciu) dicel) jud. Mureş-Turda.
Iedul (r. iedul)	jud. Mureş-Turda
Iliod (ger. jugend, tinereţă)	*
îlienl Hles (r. nume piop. //ie(ş)eni) » Iobăgeni (r. iobag Icni)	«
Isla (r. ieslă, iesle)	.»
lovăneşti (nume prop. slav Ivan) » laşul (dela iaz, ia/t(ul)	jud. Orhel
Ighlul V. Alba de Jos, Ighiu.
Inlăceni (comp. inlac(cni)	»
loneşti (nume propr. Ion)	»
Ilisua (dela nume Eliseu(a)	jud. Sălaş
i’nâu (r. in(ău) plantă)	»
Ip (germ. hieb, semn)	»
Ilba (ca şi rîul Ilua Ilova) j. Satu-Mare Irina (nume prop. Irina)	»
Istrău [daco-gr. istrion, dela Dunărea]»
Ulm bau [germ. eilen-' au=construc. în grabă Iapa [r. iapă, eapă] jud. Solnoc-Dobâca Iclodul [Mare] Iclogel [r. e-glod] » lenciu [r. in [plantă] inciu]	»
lelciu [lat. helicius] cu ederă) » Igrlţa [daco-gr. igros, umed]	»
Ileanda Mare [lat. elata înălţată] ■ « Uişna [dela nume //leş[na]	»
Inău [r. m[plantă[inău]	•»
îuş [dela nume ung. /oJe[?] lacobeni [nume prop. lacob] j. Târ.-Mare , îclod Vezi în j. Solnoc-Dobăca	»
Idiclul Vezi Ideciul j. Turda Arieş. » Iernut [r. din iarnă, iernât]	»
Ighirşdorf Român Vezi urm.	»
Ighişdorf Săsesc V. Ighiu j. Alba de jos germ. dorf, sat]	*
lanova [nume prop. loan] j. T.-Torontal Iar moţa [ger. molie anuală]	»
Icioda V. îclod Solnoc, D.	»
Fctar [lat. din ictus, izbitură]	»
lecla [Mare, Mică] dif. iaz, iejia. » lerneştl [dela iarnă, ierneşti]	»
Igrlş [daco-gr. igros, umed]	»
Ilieşti [nume prop. Vie]	»
loneşti [nume prop. Ion]	»
lovăneşti [nume prop. Iovan]	»
Iveşti [dela rom. ivi]	»
Izvin [diform, izmă, izmin]	»
izvorul Rece [r. izvor şi rece]	»
Icafalâu [ung.=satu!luilca[?] j. Trei-Scaune Meni [nume prop.. Ilie]	»
Imeni [r. im, imeni]	»
lara de Jos [ungurizat jar[a] j, T.-Arieş fclandul Mare [germ. ich-lund=(ata mea] Icîănzel V. preced.	»
îndoi [germ. endlich [ende] capăt] »
Inoc [r. in plantă textilă)	»
Jăuceşti [dela rîul Jiu[ceşti] judeţul Arad Joia Mare [r. ziua Joi -j- mare joi din săptămâna patimilor; dacă nu va fi o difor-rnare din Jiu, Jiea-mare.	jud. Arad
Joranii Gurbeşti [dela jar, ardere Gurbeşti V acest sat.	»
Josani [r. jos[ani]
Jeica [djn Joi, joica] jud. Bistriţa Năsăud Jelna [dela jale. jeli[na]	»
Jabar (diform, jepi jepar] j. Caraş-Severln Jdioara V. Jidiu[oara]	»
Jena [lat. cena\, cina]	„
Jidovin [vezi vorba jidouină]	„
Jltui [din sete, setiu, însetat]	„
Jupa [dela jepi, jepa dif. jupa]	»
Jupalnlc V. preced.	»
Jupâneşti [r. jupân proprietar]	«
Jigodiu [r. jigoaie]	jud. Cluc
Joseni [r. jos[eni]
T ranslivania- Banat
1005
Transllvania-Banat
Jebuc [dif. cehuc, ciubuc] jud. Cojocna Jegereşti [ ela jeg, jegereşti]	»
Jlborul Mare [lat, sipho, ţeavă, şipot]	»
Jucul [de sus, jos, nobil] r. jocul]	»
Juriu [dela şură, şuriu]	»
Jeledinţi [din jale, jeletjinţi] j. Hunedoara Jilcoreşti (nume Ji/cu[reşti]	»
Josani [din r. jos[em)	,,
June [r. june]	»
Jăud [comp. să-ud, inundă] j. Maramureş Jarbeniţa (dif. şarpefniţa] j. Mureş-Turda Jernuţeni [dif. cernuţeni [cerni ?]	»
Jimaer [r. ciumpi, ciumpejiu]	»
Jac (r jac]	jud. Sălâj
Jaz [scris ungureşte iaz]	»
Jibou [r. jep, jeptău]	»
Jina [diform, cina [şina]	jud. Sibiu
Jibert [r. din jepi jepert]	*
Jimbor [diform. ciump[or]	*
Jugăstreul [r. jugastru [arbore] » Jurca [din şură, şurcă]	„
Jacul Român [r. jac] j. Târnava-Mi:ă Jidveiu [dela ./iefoyţ?] mai probabil o di-formare jet fă [feiu] p. jertfă] j. Târn.-Mîcă Jebel [r. din jepi, jepel]	»
Jichtenvald [germ. schichten-wald păduie aşezată] jud. Târnava Mică.
Kreuzsătten (germ.=crucea strachinei) „ Limba [r. limba figurat] j. Alba de Jos Liorinţ [nume Lorenţ [Laurenţiu) » Loanrneş [dela lemneş].	»
Lopadia [Magheara Romană] r. lăpăda Lupu [r. lup]	»
Laz [r. trans laz]	jud. Arad
Lazuri V. preced.	„
Leaşa [din laz, leaza leaja]	»
Lescioara ca şi preced lezcioara. » Luguzeu [din lat. lucus, pădure sau luminiş într’o pădure] jud. Arad.
Lazuri de Beius V. mai sus Laz, j. Bihor Leheceni [din leah [proprietar ?]	„
Leleşti [r. /efefşti]	«■
Leş [r. leasă, Ieşi]	„
Lugaşul [de jos, sus] Jat. lucus pădure » Lunca [r. luncă]	„
Luncasprle [r. lunca şi Sprie]	« .
Luncşara [r. luncă[şoară]	„
Lupoala [r. iupţoi]	»
Lecniţa [Săsească] din /ae[niţa] j. B.-Năs. Lesu [slav Ies, pădure]	»
Luşca [slav lojka, lingură]	»
Lăpuşnlc (cel) V. Lăpuşeni, Muntenia. J. Caraş Severin.
Lescoviţa (r. tr. laz | coviţa) jud. Caraş Severin.
Lindenfell (germ. = câmpul teiului) jud. Caraş Severin.
Lugojel V. Lugoş oraş	j. C.-Severire
Luncani (caviţa) r. lunca	»
Lupac (r. lup | ac)	„
Lăzăreşti (proprietar Lazăr) jud. Ciuc Lunca (r. luncă)	„
Lapu' (din labă, poreclă propr.) j. Cojocna Lapuşteşti V. Lăpuşeni, Muntenia „ Leghla (dela lac, lăchia)	„
Legii (dela leac, lecii)	„
Logog (diurn lac, lecuc)	„
Lona Săsească (germ. lohn, răsplata) „ Lumpert (germ. = calic, rupticios) „
Lisa (nume Lisa)	j. Făgăraş
Ludişor (r. lutişor)	„
Lupşa (r. lup | şa)	„
Luţa (r. nume propr. Luţăl	„
Lăpugiul (inferior, superior)	„
Lăpuşnlc V. în Caraş-Sevnrin. jud. Hunedoara.
Leanţ (diform, lanţ)	j. Hunedoara
Lelese (din rom. lele)	„
Leşnic (r. laz, lejnic)	„
Lindjana (diform, lunge ana)	„
Livadea (de coastă, câmp) r. livede „ Livazeni V. preced	„
Ludeştl (r. lut, luteşti)	„
Lunca (ni) (r. lunca | ni)	„
Luncaiul (de jos, sus) V. preced. „ Luncacernii (cotnp. luncă rîu Cerna) „ Lupeni (r. lup | eni)	„
Leordina (r. leurdă, plantă) j. Maramureş Lunca (r. luncă)	„
Laureni (r. /aur(i)eni) j. Mureş-Turda Leordeni (r. leurdă, plantă)	„
Luerl (din laţ udă) lăeri)	„
Lunca Bradului (r. luncă, brad) „ Luca (nume propr Luca)	„
Locodeni (r. lac | ădeni) j. Odorhei Lupeni (r. lup | eni)	„
Lutlţa (r. lut | iţa)
Lazuri (r. trans. laz ( uri) jud. Saiaj Leleiu (rom. lele (?)	„
Lesner (germ. din lese, recoltă)	„
Lazuri (trans. (Zaz(uri)	j.	Sălaj
Lipoveni (r. lipovan)	„
Livada Nouă (r. livadă nouă)	„
Lupuşel (r. lup | uşi	„
Laz (r. tr. laz)	jud.	Sibiu
Lancrăm (germ. land-kram, prăvălia de ţară)	jud.	Sibiu
Loman (germ. lamm, miel)	„
Ludoşul Mare V. rîu Ludoş	„
Lac (r. lac)	j. Soinoc-Dobâca
Lăpuşul (rom. ung.) V. Lăpuşeni, Muntenia)	j. Soinoc-Dobâca
Larga (r. larg | a)	„
Lăscaia (r. lâscaia, leţcaie)	,
Transîlvania-B mat
1006
T ransiivania-Banat
Leleştl (r. lele | şti) j. Solnoc-Dobâca Lemnîu (r. lemn | iu)	*
Letca V. Letca î i Muntenia	„
Libotin (germ. lieb-boden, ţară dragă) „ Lona (germ. lohn, răsplată)	„
Lczna (r. tr. laz ) na)	„
Laslea Mare (r. laz j lea) mare j, T.-Mare Lovnic (r. dela lovi)	„
Lăscud (din r. tr. laz | cât) j. T.-Mică Lăslăul (Rom. Sas.) r. laz | lău) „ Lepindea (germ. lebendig,	vioiu) „
Lodromani (t. lotru | mani)	„
Lunca (r. luncă)	„
Labaşinţ (poreclă laba | şi) j. T.-Torontal Lenausheîm (germ. casa iui Lenau) „ Liebling (germ. = preferat, favorit) „ Llpova (slav. lipa, telu)	„
Lovrin (r. laur | in)	„
Lemnea (r. lemn | ea) j. Trei Scaune Letralau (ung. satul lui Let)	„
Lisnau (germ. lust-neu, plăcere nouă) „ Lunga (r, lung | a)	„
Lutoasa (r. lut | oasa)	„
Lila (Rom. Ung.) lat. litus, ţerm)j. T.-Arieş Lecîiinţa de Mureş (r. lac, lăcheni) „ Ludoşul de Mureş V. rîu Ludoş „
Luna de Arleş V. Lona, Solnoc Dob. „ Lunca (r. luncă)	„
Lupşa (r. lup j şa)	„
Măgina (r. măcina (mac) j. Alba de Jos Mănărade (r. mană, mănar [ at)	„
Mândra 2 (r. mândră)	„
Maşcresc (r. comp. maci-cresc)	„
Medveş (slav. metivedi, urs, medvejii, ursar)	j. Alba de Jos
Meteş (r. med(eş)	„
Miceştl (r. micu, mic)	„
Micloşaca (nume ung. Micloş)	„
Mihalţ (dela nume Mihali)	»
Mlnîsîău (rom. mană, tnăniş, cu sufix lău) j. Alba de Jos
Mogoş (nume prop. Mogoş) j. Alba ele Jos Monsentea (lat. mons-entis, făptura munte î lui)	j. Alba de jos
Muşca (dela moş, moşea)	»
Macea (r. mac lea)	jud. Arad
Măderat (lat. din madere, a fi ud) .» MădrijeşU (prop. Mândru, Mândrişeş i) jud. Arad.
Măgulicea (r. măguli |	cea)	jud. Arad
Mândruloc (r. mănaru-loc)	»
Mânerău (r. mana, măner | ău)
Măria Radna (nume Maria, slav radna vesela)	jud. Arad
Mermeşti (din r. mormăi, mormeş) »
Micăl. ca (r. mic-lac)	»
M Iova (r. dela milă [va)	*
Miniad (lat. minutus, mic)	j. Arad
Mlniş (nişei) dela mine (mină | iş) » Mişca (r. mişcă)	»
Mocrea (slav mokrîi, ud)	»
Moneasa (rom. mană, măneasa)	„
Monoroştea (r. mană | reşte)	„
Moroda (r. măr j ota)	»
Mureşel (dela rîul Mureş)	•»
Musca (r. musca)	»
Musteşti (r. must | eşti)	»
Mădăraş ţlat. madere, a fi ud) jud. Bihor Măgeşfl (r. mac, măceştî)	»
Măgura (r. măgură)	»
Mărăuş (r. măr | auş)	»
Marghlia (r. margă, vezi dicţ.)	»
Margine (r. margine)	»
Miclo-Lazurl (nume ung. Micloş, r. laz) j. Bihor.
Mîerag (r. miere, miereag) jud. Bihor Mierlău (r. mierlă \ u)	»	■
Miersig (r. miere, miersec)	»
Mihaifalău (nume Mihai, ung. falu, sat) jud. Bihor.
Mineleu (r. mană | lău)	jud. Bihor
Mişca (nume, sau rom. mişcă) ■	»
Mlzieş (r. mez | ieşi dela mijloc) ». Mocirla 2 (r. mocirlă)	»
Măgura (r. măgură) j. Bistriţa Năsăud Maieru (din r. muia, moieru)	»
Minţlul Român (r. minţim) sau munţiii) j. Bistriţa Năsăud.
Mititei (r. mititel)	j. B.-Năsăud
Mocod (r. mac, măcât)	»
Monar Monor (r. mană, mănor)	»
Musîalau (ung. mus, îndată, falu, sat) » Maleruş (r. muia, moier | uş) j. Braşov Macevici (ova) Macovişte ir. mac), jud. Caraş-Seveiin.
Măguri (r. măgură)	j. C.-Severin
Maidan (r. maidan)	»
Mal (r. mal)	»
Mănăstiur (r. mănăstire)	»
Mârcina (r. margă, înărcina) -	»
Marga (r. margă, vezi dicţ.)	»
Marginea (r. margine)	»
Mărvî (r. măr | ui)	*
Mehadica Meisadia V. Admediân, Dacie. :ud. Caraş-Severin.
Moldova (Nouă, Veche) vezi rîu Moldova.	j. C.-Severin
Monio (r. mană, măniu)	»
Mutnicul mare, mic (slav mutnîi, turbure dar poate şi din r. mufa) jud. Caraş-Severin, Măderaş (lat. din madere, a fi ud) jud. Ciuc Mihălleni (nume pr. Mihail \ eni) »
Măcău (r. mac \ ău)	jud. Cojocna
Măclcaşul Lung (Ung.) r. mac' | ic)aş »
T ransilvania-Banat
1007 '
Transîlvanla-Banat
Măguri (r. măgură)	j. Cojocna
Mânăştur (Rom. Ung.) r. mănsti | or) » Marchaza (ung. == casa lui Marcu) » Margău (r. margă | u)	»
Mari şei (r. mare. cliî. măricel) » Mera (r. măr (mera)	*
Mlloşul Mare (r. din vorba măi ] ăş) » Mlluan (r. din mâl | ăuan)	»
Moclu (dif. mac, măciu)	»
Molosig (dif. mâ/(ăş)ag)	»
Morlaca (din vorba mării)	»
Muereu (r. mu ere | u)	»
Muntele Rece (r. manie -f- rece) » Măgura (r. măgură)	jud. Făgăraş
Mărgineni (r. margine | ni)	*
Mandra (r. mândra)	»
Moeciu (r. muia, mueciu)	»
Măceu (r. mac | ău)	j. Hunedoara
Mada (lat. madeo (dere) a udai	»
Măgura (gureni) r. măgură	»
Măiăeştl (r. mălai 1 eşti)	»
Mânerău (r. mana, mâner | ău) ' » Manthla (r. mantie)	»
Martlneşti (nume Martin)	»
Măteşti (nume Matei | e.şii)	»
Merla (r. măr, meria)	»
Merlşor 2 (r. mâr | işor)	»
Mermezîu (comp. niăru-meziu)	»
Mesteacăn (r. mesteacăn)	»
Mîcăneşti (nume Micii, mic | ani) » Mihălleni (ieşti) nume Mihail J eni » Muncelul (mare, mic) din lat. mons montis, munte; scurtat monticel, moncel) jud. Hunedoara.
Moseni (r. dela moş | eni) j. Maramureş Mădăraşul dc Câmpie V. j. Bihor. jud. Mureş-Turda.
Maghiran (r. magheran) j. Mureş-Turda Maia (r. maia)	»
Malad (meia 11)	»
Mărgineni (r. margine)	»
Mărcuîenl (dela r. mar (fă | leni)	»
Matrici (r. matrice)	»
Meişa (r. miel, miei | şa)	>•
Merlşor (r. măr, merişăr, arbust)	»
Mercurea Niraj (r. mercuri V. Niraj) „ Mlceştl (nume prop. Micu)	»
Mihălleni (nume prop. Mihail \ eni) » Mllâşel (r. milă \ şei)	»
Mitreşti (nume rom. Mitre, D-tru)	»
Morărenl (reşti) r. moară (reni)	»
Moşuni (r. moş (uni)	»
Mura Mare (r. mură -f- mare)	»
Murăşeni (dela rîul Murăş)	»
Mureş Mort (rîul Mureş -f- mort)	»
Murgeşti (r. murga (poreclă pers.)	»
Mărtlnuş (nume Martin) jud. Odorhel
Mătlşeni (nume Matei | seni) j. Odorhel Medlşer (lat mediaş, mijloc, suf. er) » Mereşti (r. măr, meri | eşti)	»
Mihălleni (r. nume Mihail | eni) » Morăreni (r. moară, morăreni)	»
Mugeni (r. mugi(eni)	»
Mujna (r. dela moş | na; dar slav mujnii, bărbătesc (?) jud. Odorhei.
Mal (r. mal)	jud. Salaj
Maladia (r. mal | ăt)ia	»
Mănâu (r. mană | u)	»
Marca (r. dif. marga)	*
Mărin (nume Marin)	'	»
Mesesânglorgiu (comp. mezeş (mez,	mijloc) săn~George)	jud.	Salaj
Meţeuţ (r. dela mez, mezeuţi)	»
Mineu (r. dela mină, mineu)	»
Mirşid (r. mârced)	»
Mocirla (r. mocirlă)	»
Maigard (germ. mein-garten, grădina mea) jud. Sal j.
Motiş (dif. din Matieş, Mătiş) » Magheraus (ung. maghiar, germ. aus = de maghiari)	jud. Satu-Mare
Marius (nume Marius)	»
Martlneşti (nume Martin)	»
Mediza (dişa) lat. medie, dela mijloc) » Mereşti (r. măr, meri | eşti)	»
Merlşor (r. măr şi arbust merişor) » T'ireşul Mare (dif. mereşul (măr) » Mocira (dela mac(er)a, măcira) » Moitinul Mare Mic (daco-gr. din mochtos, anevoinţă)	j. Satu-Mare
Mogoşeşti (nume Mogoş)	»
Moisenl (nunje Moi se | ni)	»
Mag (diformat mac)	jud.	Sibiu
Marpod (germ. mark-boclen, margine de pământ)	jud.	Sibiu
Mercurea (r. Mercuri, târg de Mercuri) jud. Sibiu.
Mohu (germ. mohn. mac)	jud.	Sibiu
± Măgoaşa (r. mac | oaşa) j. Soinoc-Dobâca Măgura (r. măgură)	»
Măgureni V. preced.	»
Mâhal (r. măhal)	»
Mălăuţi (r. mălaiu j ţi)	»
Mălini (r. mălin | ă)	»
Maşca (r. mac, maci | ca)	*
Matelu (nume Matei)	*
Mica (r. mic | ă)	»
Minthiul Gherlei (r. mintă, mintiu) » i..ireş Miriş (din meri, mereş) » Mogoş-Mort (nume Mogoş + mort) » Moruţ (dif. mdr | uţ)	»
Muncel (r. muncel)	»
Măgărel (r. măgar | ei) j. Târnava Mare Mălânerav (r. mâf(ean) + rău) »
Transilvania-Banat
1008
T ran*l!vania-Banat
Marcheşa (r. margd, margheşă)j. T.-Mare Mateiaş (nume Matei)	*
Meghindoaia (r. mac J hindea)	»
Merghindeal (r. merg-în-cieal)	•»
Meşendorf (germ. inesse(n)dorf, satul bâlciului)	j.	T. Mare
Metisdorf (germ. mitte(s)dorf satul central)	j.	T. Mare
Moardas (r, dif. moarte | ş)	»
Mojna (r. moş | na)	»
Motişdorf (geim. motte(s)dorf satul moliei)	j.	T. Mare
Mucundorf (germ. = sat ciudat) » Mîghleruş (r. mac(her)uş) j. T. Mică Mica (r. mic | â)	»
Micesasa (r. mic-f- sasă)	»
Macedonia (pare dela (ara Macedonia, dar mai probabil din mac, măcet | onia) jud. Timiş-Torontal.
Mailat (nume Mailat) j. Timiş-Torontal Mănăstire (stur) r. mănăstire » Marani (r. măr | ani)	»
Mercydorf (germ. = satul de margă) » Mihalleşti (nume Mihail | eşti)	»
Mielcu (r. melc)	»
Modoş Vezi oraşe	»
Morava (viţa) lat. dela morus, mur(â)jud. Timiş-Toroiital.
Moritzîeld (germ. = câmpul lui Moritz) jud. Timiş-Torontal.
Moşnlţa (r. dela moşi | niţa) j. T.-Torontal Munarlu (r. dela mană, mănariu)	»
Murăşti (r. mură | şti)	»
Manaş (r. mâl | na)ş j. Trei Scaune Marcoş (nume Marcu, sau margă | ş) jud. Trei Scaune.
Mărcuşa (r. margă, mărguşa) jud. Trei Scaune.
Mârt&nuş (r. mârtan | uş) j. Trei Scaune
Martinenl (nume Martin | eni)	*
Mereni (r. măr, mereni)	»
Micfalău (r. mic, ung. falu sat) » Micloşoara {nume Mi loş | oara] » Măgura [r. măgură] j. Turda Arieş Măbaciu [din mac, măcaciu]	»
Micuţ [r. mic, micuş]	»
Mlneşul de Câmpie {r. mană, măceşul] j. Turda Aiieş.
Mlşoniu {r. din mişună] jud. Turda Arieş.
Moldoveneşti [dela rîul Moldova [Serbia] jud. Turda Arieş.
Muerău ]r. muere [?] j. Turda Arieş
Muntele Bălşoara [r. munte-ţ-baie [mină] jud. Ţurda Arieş.
Muncel [r. muncel]	j. Alba de Jos
Nosian [r. nod, nozian]	jud. Arad
Nădale [r. nadă, adaus]	»
Nadăş [de nadă, adaus]	»
Nadălbeştl [comp. nadă -f- albeşti] » Nădlac [r. nadă cu sufix ac]	„
Neagra [r. negru, neagră}	»
Nadar [r nadă, nădar]	jud. Bihor
Negru [r. negru]	»
Nermiş [dif. ner, roierfe] niermiş] » Nimoeştl [din neam, nemoi | eşti] j> Niuved [lat. nix, nivis, niveft] zăpadă] » Nogiorid [dif. nucă, nuciăritj	»
Năsăud V. oraşe	j. Bistriţa Năsăud
Nepos [lat. nepos, nepot [citeşte prefaţa] j. B. Năsăud.
Net fdiform. din năcl p. nadă, adaus] » Nimigea [Rom. Ung.] r. nimic [ea] » Nădrag [r. nădrag] jud. Caraş Severln Naidas [germ. = cel nou]	»
Nemeşeşti [r. neam | eşjeşti	»
Nermet [dif. mier[e] p. /refer | met] » Nevrincea [r. navă, năvreni | ceaj » Nicollnţi [nume Nicol]	»
Nicoleşti [nume Nicolae]	jud.	Ciuc
Nadăşlu (dăşel) r. nadă]ş] jud. Cojccna Năoiu ]r. nea | oiu]	»
Nearşova [din nea | răşjova]	»
Nierta [din refer p. rnier | [e]ta ». Nlreşiu [dif. nireş p. miere ) şiu].	.»
Netot [r. ne-tot sau netot] j. Făgăraş Noul Român [r. nou-romănesc [sat] » Nădăştea (infer. super.) t. nadă. j. Hu-nedora.
Nădştia (r. nadă, adaus) j. Hunedora. Nălaţi (r. ne + la (spăla)ţi	„
Nandru (r. nantţru) nalt)	„
Nevoeş (r. nevoie, nevoiaş)	»
Najag (din nadă pl. năzi(ag)	„
Nucşoara (r. nucâ(şoara)	,,
Năneştl (lat. naniis mic, nume Nanu) j. Maramureş.
Nădeştl (r. nadă, adaus) j. Mureş Turda, i Nazna (r. nadă pi. năzi(na)	„
Neaga (nume N&agu)	„
Nicoleşti (nume Nicolae)	„
Nucet (r. nucă, nucet)	„
Nadişui (Rom., Hododului) r. nadă(ş) j. Odorfiei.
Naimon (r. din năimi, naimăn) j. Pdorhel. Năpradea (corn. ne-pradă(?)	„
Năsfalău (r. nadă, năzi; ung.- falu, sat) j. Odorhel.
Nicoleşti (r. nume Nicolae) j. Odorhel. Notâg (r. nod(âc) adaus»	„
Necopoiu (r. ree+copâf(a) nesăpată) jud. Satu Mare.
Negreni (r. negru)	j. Satu Mare.
Nicula (nume Nicula)	„
Nlsipeni (r. nisip)	„
Transilvania-Banat
1009
Transllvania-Banat
Nistru (veniţi dela Nistru, vezi nuri) jud. Satu Mare.
Noroenl (r. noîoiu) j. Satu Mare.
Nocrich (germ. noch, încă, adaus) j. Sibiu Noul Săsesc (r. nou şi săsesc) „ Nucet (r. nucă, nucet)	„
Năsal (germ. năsse, umezeală) j. Solnoc Dobâca.
Negriteştl, Negreai (r. negru) j. Solnoc Dobâca.
Netuş (din nadă, neduş) j. Solnoc Dobâca Nicula (nume Mcofa(e)	»
Nima (r. nima p. nime(ni)	„
Noistat (germ. — noul loc)	„
Nusfalău (germ. nusz,nucă. ung. falu, sat — satul ni/ceii	j. Solnoc Dobâca
Nemşa (r. nemţea ?) j. Târnava Mare. Nădeşul Săsesc (r. nadă(ş) + săsesc) j. Târnava Mare.
Nămăt (r. nămete)	j. Timiş Torontal.
Nemţeşti (r. neamţ(eşti)	„
Nereu (dif. niere p. miere(u)	„
Neudorf (germ. = sat nou)	„
Niţchidorf (germ. = satul iui Nietsche) j. Timiş Torontal.
Neagra (r. negru (neagră) j. Turda Arieş. Obreja (r. obrejă)	j. Alba de Jos
Ocnlşoara, Ocnele (Mureş Sibiu) r. ocnă j. Alba de Jos.
Odverem (lat. ad-uerem, la primăvară) j. Alba de Jos.	*
Ohaba V. Ohaba în Muntenia) jud. Alba de jos.
Oiejdea (r. oaie, oi(ejde) j. Alba de Jos. Orosia (lat. a, roşea, la ţjrandafiria) jud. Alba de Jos. f,
Qzd (lat, ostium, gură, deschizătură) jud. Alba de Jos.
Obârşea (r. obârşie)	j. Arad
Ocl, Ocişor (lat. ocellus, ochişor „ Odvoş (lat. ad-vox, la strigăt, chemare) j. Arad.
Otlaca (lat. ad-lacus, Ia Ioc) i. Arat Ogeştl (dela Oci j. Arad);	j. Bihor
Olcea (r. oală, ulceă)	„
Olosig (dif. ologi(c)	„
Oşand (diform, din osândă)	„
Oşorhei (daco-gr. os archeion, acea stăpânire)	j. Bihor
Otomani (turc otomanf?) sau lat. ad-hu-mani = la cel de omenie)	j. Arad
Orheiu (daco-gr. archeion, stăpânire) j. Bistriţa Năsăud.
Obreja (r. obrejă)	j. Bîstr. Năsăud
Ocna de fer (r. ocnă (mină) + fer „ Ogradena Nouă, Veche (r. ogradăfeana) j. Bistriţa Năsăud.
Ohaba (Lungă, Sârbească, Mutnic) jud. Bistriţa Năsăud.
Ohăbiţa V. Ohaba Muntenia, j. Bistriţa Năsăud.
Olosag (r. diform, din hălăciugâ) j. Bistriţa Năsăud.
Oraviţa (Rom. Montană) V. oraş Oraviţa -f- româna -f- lat. montis, de munte) jud. Bistriţa Năsăud.
Ostrov (r. ostrov) j. Bistriţa Năsăud. Ocna (niţa) r. ocnă)	j. Cojocna
Ormenişul de câmpie (lat. din armentum turmă)	j. Cojocna
Orosfala	„
Oşorhei (daco-gr. os-archeion, acea stăpânire) j. Cojocna.
Ohaba V. Ohaba în Muntenia) j. Făgăraş Oprea Cărtlşoara (r. opri V. Cârtiş) „ Oberşia (r, obârşie)	j.	Hunedoara
Ocolişul Mare, Mic (r. ocof(iş)	„
Ohaba (Ponor, Superioară, Sibişel) Vezi Ohaba în Muntenia.	j,	Hunedoara
Orăştioara (infer.) Vezi oraşe	„
Ormindea (lat. armentum, turmă)
Ostrov (r. ostrov)	„
Ocna (r. ocnă)	j.	Maramureş
Onceştl V. Onceşti în Moldova.	„
Oaia (r. oaie)	j. Mureş Turda
Ogari (r. ogar)	„
Oroiu (din hurui, urui, uroiu)	„
Orşova Vezi oraş Orşova)	„
Oarţa (de Jos, Sus) t.orz, oarza) j. Odorhei Obăneştl (dela hop(an) eşti	„
Ocland (germ. hoch-land, pământ nalt) j. Odorhei.
Odeşti (r. ud (eşti)	j. Odorhei
Orbău (r. orb(ău) sau erb(ău)	„
Ortele (r. oria)	*
Ortlţa Vezi preced.
Oţeni (dif. hoţeni)	„
Ocoliş (r. ocof(iş)	j. Satu Mare
Odarau (r. hotar(M)	»
Osvarău (din as-varâ(u) p. astă-vară) j. Satu Mare.
Orlat (r. urla(t)	j. Sibiu
Ocna Dejului (r. ocna V. Dej oraş) jud. Solnoc Dobâca.
Olpret (pare germ. AlbrechtO) j* Solnoc Dobâca.	_
Orman (lat. din armentum, turmă) jud. Solnoc Dobâca.
Osoiu (r. os, osoiu) j. Solnoc Dobâca Oşorhei (daco-gr. os-archeion, acea stăpânire) j. Solnoc Dobâca.
Ormenlş (lat. din armentum, turmă) jud. Târnava Mare.
Ogra de Mureş (lat. ager, agri, ogor de Mureş (v. rîul) Târnava Mică.
64
Transilvania-Banat
1010
Transilyania-Banat
Obad (r. obaclă)	j. Tim. Tornt.
Obendorf (germ.=satul de sus	„
Omor(ul) Mic (r. omor sau humor)„ Opadiţa (V. mai sus Obad)	„
Ojdula (lat. ostiolum, mic repaus) j. Trei Scaune.
Olteni (dela rîul Olt) j. Trei Scaune Ozun (lat. oţium, repaus)	„
Oarba (r. orb, oarbă) j. Turda Arieş Ocolişul Mare, Mic (r. ocof(iş) „ Ofenbaia (germ offen r. baie, baie deschisă) j. Turda Arieş.
Orolul de Câmpie (dif. din ară, arăiul) j. Turda Arieş.
Ormeniş (lat. din armentum, turmă) jud. Turda Arieş.
Pâclişa (r. pâclă(şa) j. Alba dfc Jos Păgida (lat. pagus, sat)	„
Pătrunjeni (r. patriinşifeni)	„
Pauca (lat. pauca, mica)	„
Peţelca (din peţi, peţelcă)	„
Petrilaca (corn. peatră + loc) » Poiana (r. poiană)	„
Ponor (r. ponor)	„
Presaca (de Secaş) r. priseacă) „ Panajtul (Nou) dela vorba primă pan, din care s’a format apoi ban(at) — semnificativ este că aici vedem origina vorbei ban(at) din pan(at), vezi ban în dicţionar. jud. Arad. Pâncota (din pan(căt) a p. bcm(căt) a „ Paiuşani (r. paiu, păiuş)	„
Pauliş(ul) Nou (lat. paulus, mic)	„
Peregul (r. pară, peri(cul)	„
Pemeştl (din bârnefşti)	»
Peclca (Rom. Mag.) lat. picea, brad „ Petrlş (r. peatra, petriş)	„
Pilul Mare (lat. pilum, pisălog)	„
Plescuţa (dif. ploscuţa)	„
Poenari Poiana (r. poiană)	„
Prăjeşti (r. prăji)	„
Paleu (r. pală, paliu)	j.	Bihor
Palota (lat. palm, paludis, balta)	„
Parhlda (din pârp(hita)	„
Păuleşti (nume paul)	„
Păuşa (lat. paucus, pauci, puţin)	„
Peatra (r. peatra)	„
Petrani Petreu (r. peatra, petreni)	„
Petrilenl V. preced.	„
Petld (diform, pitit)
Peştere (r. peşteră)	„
Peşteş (r. peşte(ş)	„
Picleu (r. păclă, pâcliu)	„
Pietroasa (r. peatră, pietros)	„
Pişcolt (lat. pisculentus, cu peşti)	„
PiscOpia (diform. (e)piscopia	„
Plocuşa (din placă, pofti, plăcuşa)	„
Poclovelişte V. în Muntenia ■	.
Pocola (r. dif. păcală)	J. Bihor
Pocluşa (r. păclă (şa)
Poenii (de Sus, de Jos) Poiana r. poiană j. Bistr. Năs.
Ponoara (r. ponor)	j. Bistr. Năs.
Popeşti (r. proprietar popa)	.
Poşalaca (din păşi lac)
Presacă (r. priseacă)
Pusta Tălmaclu (r. pustă şi tălmaciu) , Parva (lai. pardus mic; vezi prefaţa dicţ. j. Bistriţa Năsăud.
Petrlş (r. peatră, petriş) j. Bistr. Năsăud Plntlc (r. pântic)	,
Poiana (ieni) (r. poiană)	,
Prislop V. Prislop in Muntenia	,
Presmer (dif. preajmă, prejmei) j. Braşov Purcăreni (r. pore(âreni)	,
Padlna-matei (padină, n. Matei) j. Caraş Severin.
Pădurani (r. pădure(ani) j. Caraş Severin Pecenesca (lat. picea, brad, piceneust jud. Caraş Severin.
Perul (r. pdr(ul) pom) j. Caraş Severin Pervoca (lat. parva, mica; pârvoca) jud. Caraş Severin.
Petnlc (r. pită, pitnic) j. Caraş Severin Petrilova (r. peatră, petrila (slavizat) jud. Caraş Severin.
Petroşa (r. peatră, petros) j. Caraş Sev. Petroşiţa (r. peatră, petros(iţa) , Peştere (r. peşteră)	,
Plavisevlţa (r. pleavă, plevişă(viţa) . Plugova (r. plug cu term. slavă „ Poiana Poenl (r. poiana)
Pogăneştl (r. pogan(eşti)	,
Pojaga (r. păşi, păşaga)
Pojojena (Rom. Sârb.) ca şi preceg .
Potoc (ung. potoc, vâlcea)	„
Povergina (r. povară, poveri „ Prlgor V. Prigoria în Muntenia. „ Prlllpeţ (slav prilipiti, a alipi „ Prltian (dif. bridian p. brădian „
Putna Vezi Putna în Moldova.
Pauleni (lat. paulus, mic)	j.	Ciuc.
Plăeşii (de Jos, Sus) r. plaiu, plăeş) „ Palatca (slav. = colţişor j. Cojocftna Panic (dela Pan, dif. Ban)	x
Pata (r. pată)	0-
Petea (r. pată, pete)
Petrlndul (Mic Mare) r. peatră, fSfetrir > j. Cojocna.
Pîntic (r. păntic)	j. t^focna
Poeni (r. poiană)	.•? *»
Popfalău (rom. pop (a) ung. falu, 8*r) ■> Posmuş (r. basm, băsmuş) ’<	»
Pârâu (r. pârău)
Peştera (r. peşteră)	'
' ■ **
Transilvania-Banat
1011
Transilvania-Banat
Pijorta (r. dif. pişorta (pişă fig)j. Făgăraş Poarta (r. poarta)	„
Poiana Mărului (r. poiand+măr)	m
Porumbacul (de Jos, Sus) r. porumbi ac) j. Făgăraş.
Predeal V. Predeal în Muntenia) j. Făgăraş Păclişa (r. pâclă(şa)	j. Hunedoara
Pane (Sălişte( (dela Pan=Ban)	»
Păroasa (ir. păr, pom)	»
Paroşeni (r. par sau păr (pom)	»
Paucineştl (lat. paucus, pauci, mic)	,
Peireni Petreşti (r. peatră)	*
Petroşeni Petroş Petrila, ca preced.	„
Pişchiniţl (r. pisc(hin)	„
Plop(i) tr. plop)	,
Podele (r. podea, podele)	„
Poeni, Poiana (r. poiană)	„
Poeniţa (Voinei, Tomiî) ca preced.	,
Pogăneşti (r. pogan)	„
Popeşti (r. popa (proprietar)	„
Porcuia (r. porc(ui) a Poşteniţa (r. paşte, păşteni)
Prevalenl (corn. pre-vale(ni)	„
Pricaz (r. pricaz)	,
Prihodeşti (slav prihod, venire)	,
Pui (r. puiu, pi. pui)	„
Petrova (nume Pet ru, slavizat) j. Maramureş Poenele de sub munte (r. poiană-\-munte) j. Maramureş.
Poeni (r. poiană, poeni) j. Maramureş. Păcurenl (r. păcură)	j. Mureş Turda
Păingenl (r. paingăn painjen)	„
Pănet (dela vorba pâne(t)
Păsăreni (r. pasdre(ni)	,
Periş (r. păr (pom) sau pieri (?,	,
Petelea (r. pată, pete	„
Petreni (r. peatră, petreni)	,
Pietriş ca preced.	,
Poarta (r. poartă)
Porceşti (r. pore,\eşti)	,
Porumbenl (r. porum ft(eni)	,
Pâgaia (lat. din pagus, sat) j. Odorhei Panic (dela voiba pan=ban(ic)
Pauleni (lat. paulus, mic, nume Paul) „ Păţalul (Mare, Mic) 1. păţi, păţală) „ Păuşa (lat. paucus, pauci, mic) „ Peceiu (lat. picea, brad)	„
Petca (dela nume Petcu)	„
Petenia (r. pată, pete(nie)	„
Pereceiu (r. păr (pom) pere(ciu) „ Petreni (r. peatră, petre(ni)	„
Piele u. piele)	r
Pir (r. pir)	,
Plesca (r. pleş, pleşica)	„
Poloniţa (dela poloni iţă)	„
Poniţa (dela pan, pâniţa)	,
Poptelec (r. popă, ung. telec, plin) .
Porţ (r. poartă, porţi)	j. Odorhe
Porumbenli (Mari, Mici) r. porumb. „ Prald (lat pro-itus, mersul înainte) „ Preoteasa (r. preot(tasa)	„
Pria (r. priu, pria)	„
Prodăneşti (nume Prodan)	„
Paladul Mare (lat. paludis, dela baltă) jud. Satu Mare.
Patau (diform, budău) j. Satu Mare Pauleştl (lat. paulus, mic, nume Paul) , Peleşul Pelişor V. Peleş în Muntenia „ Pemetea Oaşului (dif. pom(et) ea-foase) j. Satu Mare.
Petla Petin (r. pată, pete(ni) j. Satu Mare Petreşti (dela Petru sau peatră) „ Piscari (r. pisc, de deal)	„
Poiana Codrul (r. poiand-j-codru) , Pomi (r. pom, pomi)	,
Portiţa (r. poartă, portiţă)	,
Porumbeşti (r. porumbiişte)	*
Poşta (r. poştă)	,
Prlbileşti (r. din pripi(leşti)	r
Prllog (lat. din pre-loco, aşeză înainte; iar slav, din aceiaşi bază = a aşeză lângă) j. Satu Mare.
Prislon (slav din prislati, a trimite lângă; prislannîi, trimis lângă)	j. Satu Mare
Perifalău (r. pen'(pomi) ung. falu, sat) j. Sibiu.
Pianul (Rom. Sas.) dif. baie, băian(ui) J. Sibiu.
Poiana (r. poiana) .	j. Sibiu
Poptaca (dif. din pe-plac(a)	„ .
Porceşti Purcăreşti (r. porc(ar | eşti) . Pâglişa (r. pâclă(cleş | a) j. Solnoc Dobâca Păltineasa (r. paltin(easa)	„
Panticeu (r. punte[ceuj	„
Peşteş |r. peşie[ş]	„
Peteritea [com. pe-tăritî [târîş]	„
Petrihaza [ung. haza, casa lui Petre] „
Piatra [r. peatra]	„
Piroşa [r. p(>]oşă]	,
Plralcul [Pom.] [r. pârâu, pârăic] * Plopiş [r. p(op[iş]	„
Poeniţa [r. poiană]	„
Poiana [Boţiţii, Porcului] V. prec. ; bot, +porc] j. Solnoc Dobâca.
Poiana Biencfcii ]r. poiană-j-b/egffhii] jud. Solnoc Dobâca.
Poptelec [rom. popă ung. fele, plin] jud. Solnoc Dobâca.
Preluca Preluci (r. trans. prelucă [poiană] j. Solnoc Dobâca.
Pruni Jr. prunii]	j. Solnoc Dobâca
Puinl ]r. puiu, pnifni]	„
Purcăreţ [r. po/’c [ar—eţ]	»
Pustuţa [d n vorba pustă]	„
■ssiişanRiaiiiifHMMV
Transilvanla-Banat	1012	Transilvania-Banat
Paloş [r. paloş]	j. Târnava Mare
Prad ]r. din bradi, brad]	„
Prostea ]r. prostea]	„
Panade [r. dela pan — ban[at] j. Târnava Mică.
Păucea [şoara\ x. paucus pauci, mic] j. Târnava Mică.
Petrlsat [r. Petru -f- sat] j. Târnava Mică Plpea ]r. pipă, porecla pipea]	„
Prostea (Mare. Mică) r. prost|ea] „ Pădurenl ]r. pădurelni] j. Timiş Torontal Părcosu [r. porcjos]	„
Parţa (r. din parte, părţi [a]	„
Părtaşi ]r. parte, părtaş]	„
. Petârs fgerm. Peters, a lui Petru] „
Petreni ]r. peaf/â]treni]	,
Petroman fnume Pefrufmani] „
Pesac (slav. pesok, nisip)	j. Torontal
Pescuş (r. din pisc, piscuş)	„
Pipda (diform, pepf(a) figurat)	„
Pischea (r. pisc(hea)	„
Pordea (diform. borcjeu(a)	„
Pordani V. preced.	„
Porumbeştl (r. porumb(eşti)	.
Pachia(lat baca fruct, băchia)j. T.-Scaune Păpăuţi (r. popâ(uţi) ai popei)	.»
Peţeni (din peţi peţeni)	„
Petriceni (r. peatră, petre(ceni)	»
Poian (r. poiană)	„
Poiana Sărată V. prec. + sărută)	„
Petia (din piti; petiea) j. Turda-Arieş Petridul (de Jos, Sus) r. petrii	„
Poiana de Arleş (r. poiana, V. Arieş),, Ponorel (r. ponor)e 1)	; „
Poşaga (de Jqs, Sus) r. păşi(aga)	„
Răcâtâu (r. rac, răcât) j. Alba de jos Răchiş {î. rac sau râchi(răpi)	„
Răseştl (x. rădiu)	„
Râmeşti ((lat. ramus, crapă)	„
Roşia (Montană, de Secaş) r. roşie	„
Râmitşa (lat. ramus, creangă)	j. Arad
Râpsig (r. răpciug(S)	„
Râstoci (r. răstoacă)	„
Revetiş (din re~vad(iş)	„
Roşia (Sebiş) r. roşie, Vezi Sebeş)	„
Răbăgani (r. râpâ(cani)	jud. Bihor
Remetea (lat. ramus, creangă)	„
Rienl (r. râu sau sau răie(tii)	„
Rîpa (r. râpă)	„
Rogoz (r. rogoz)	„
Roit (r. roi(t)	„
Rontău (r. rând(ău)	„
Roşia (r. roşie)	„
Rotăreştl (r. roafd(reşti)	„
Ragla (r. racla) ' jud. Bistriţa Năsăud Rebra (rişoara) Vezi îîu Rebra)	„
Rodna (Nouă, Veche, r. rod(nă)	„
jud. Cojocna
jud- Făgăraş j. Hunedoara
Romuli (lat. — ai lui Rcmulus) V. prefaţa) jud. Bistriţa Năsăud.
Runc (r. runc) jud. Bistriţa Năr Rusitior (1. rus-itor, mergător Ia câmp' , ■ Radmeneşti (r. rădiu(mean)	j. Bra*
Râşnov (din răşni, râşnău)	„
Rotbav (germ.=elădire roşie)	„
Răcăşdia (r. rae(âş)die. j. Caraş Severin Răchita (r. răchită)	„
Radimna (slav. rad(im) bucuros)	„
Rafna (din raven(a)	„
Ramna (lat. ramus, creangă)	„
Ravensca (r. raven (slavizat)	„
Recita /r. rece, răciţa)	„
Remetea (pogăneşti) V. Bihor)	„
Romaneşti (nume Romaneşti)	„
Rudâria (r. rudărie)	„
Rueni (r. roia, roeni)	„
Rugi (r. rug, rugi)	, „
Ruginos (x..riig(inos) cu rugi)	„
Rusca (lat. rus(culus) = câmp(uşor) „ Racul (r. rac)	jud. Ciuc
Remetea Vezi în j. Bihor.	„
Rechiţea (r. răchită)
Rediu (r. rădiu)
Rogozel (r. rogozlcl)
Râuşor (r. răuşor)
Rachitova (r. răchita(va)
Râcăştia (r. rac(ăş)tia.
Râduleşti (r. Radul, prop.)
Ropolţul Mare, Mit (r. râpa(l)ţ.
Râu de Mori (r. nu delâ moară)
Rea (r. rău, rea)
Renghet (din runc, runchet)
Ribicioara (dif. râp cioara)
Rîpaş (r. rdpa(şi)
Rişca (scurtat hrişcă)
Rişcuriţa ca precedent.
Râu Alb (r. râu alb)
Rîu Bărbat (r. rîu -f~ bărbat fig.)
Romoş (moşei) lat. ramus, creangă Roşcani (r. roştcan)
Rovina (x. rovină)
Ruda (r. rudă)'
Runcul Mare, Mic (r. runc)
Ruşi (difc-m. rugi, nu Ruşi)
Ruşor (difo.m. rujâr, cu rugi)
Rămiţi (lat, ramus, creanga) j. Maramureş Repedea (r. repede(a)
Roma de Jos, Sus (dif. răma, cu crengi) jud. Maramureş.
Rozala (lat. roza, trandafir) j, Maramureş Rnscova (lat. rus-guo=unde e câmp) „ Râciul de Câmpie (r. racjciu) j. M.-Turda Râgmani (r. rup(mani)	»
Râpa de Jos, Sus (r. râpă)	>•
Răstoliţa (r. /■osfu(liţa)	»
*

T rahsilvanlâ-Bâtiat
1013
T rânslIvarila-Banat
(lat. ramus, creangă, jud. Satu Mare
Sibiu
" In Sat (dif. rac, răchin) j. M.-Turda 4i (r. roată, roteni)	„
.) Munţi (lat. rus-montis, câmpul mcat'ăfui)	jud. Mureş-Turda
Racaşul de Sus (r. rac(ăş) jud. Orhei Răreş (r. rar(eş)	„
Reaua (r. rău, rea(uâ)	„
Rugăneşti (r. rug(an)eşti.	„
Răcaş (r. mc(ăşţ	judeţul Sălaj
Răstolţul (Deşert) lat. rus-toridus „
Rati (lat. ratis, plută) (câmp uscat) „ Recea (r. rece(a)	„
Reghia (dif. rac, răchia)	„
Romita (lat. ramus, creangă, rămita) „ Rona (r. rână, coastă (figur)	„	•
Racova (r. rac(ova) jud. Satu Mare Racşa (r. rac(şa)	„
Răteşti (dif. roteşti)
Remetea Chiorului ramură -f chiorul)
Remeţi (lat ramus, creangă)
Reslghea (dif. risichea p. mip(ea) Romaneşti (nume J?oman(eşti)
Roşi (r. roşu, roşi)
Roşiori (r. roşior)
Rus (lat. rus, câmp)
Ruseni (dela Rus preced.)
Racoviţa r, / Oe(oviţă)	jud.
Răchită (r. răchită)
Răhău (diform, răcău (rac)
Răşinari (r. rdşinn(n)
Reciu (r. rece, reci)
Rod (r. rod) , ‘
Roşia Săsească (r. ( tşie -f.,SSsesc) Rusciori (lat rus, Câmp)
Ruşi (lat. rus, câmpie)' '	,
Răteag (din roată, roteag) j. Sotnoc-i Răstoci (r. răstoacă)
Reţea Cristur (r. rece, vezi Cristur) Rogna (diform, rug(w)
Rogoz (r. rogoz)
Româneşti (r- romănesc(eşti)
Robia (r. rug, rughia)
Riigăseşti (r. rup(aş)eşti Rus (lat rus, câmpie)	»
Ruşor (din rug, rujăr) r Rusul de Sus (lat rus, câmp(de sus),, Racoşul inferior (r. rac(oş)ul, lat inferior, de jos.	jud. Târnava Mare
Retisdorf (germ reţtich-dorf, satul lirea-nului) jud. Târnava Mare. . j Richişdorf (germ. rickes-dorf, satul căprioarei)	j. Târnava Mare
Roadeş (r. rod, roade(ş)	„ ^
Roandala (după gCrm. rundlich, rotund) jud. Târnava Mare!.
Rodbav (genp i clădirea roşl^) j. T.-Măre
Dob.
Rovăşel (dif. răvăşi, răvăşel) j. T.M-are Racoviţa (r. rac(oviţă) j. Timiş Torontal Radovan (nume Radu) slavizat)	„
Râuţl (r. râu, râuţi)	„
Remetea (Nemţească) V. în j. Bihor „ Ruda (r. rudă)	„
Ruseui (dela lat rus câmp) j. T.-Scaune Reti (diform, din rediu, rădiu)	„
Rachiş(ul) r. rae(his)	,
Runc (r. runc)	„
Sâncral (r. sân p. sfânt! craiu — regele Ştefan al Ungariei, făcut sfânt) j. Alba de Jos.
Sânbenedict (r. sân p. sfânt Benedict) j. Alba de Jos.
Sânlacob (r. sân p. Iacob) j. Alba dă Jos Sângătin (r. sân p. sfânt Nicodim) „ Sântimbru (r. sân p. sfânt Imbru (Eiiieric?) j. Alba de Jos.
Sărăcsău (r. sărac-săufig.grăsime, belşug) jud. Alba de Jos.
Seuşa (r. seuşa (de său, fig. belşug) jud. Alba de Jos.
Silia (din sili, forţă, grăbi) j. Alba de Jos Silvaş (lat. din sUva, pădure (aş) „ Sohodol (dif. săc (ătul)	„
Soimuş (r. şoim (uş)	„
Soroştin (r. sare, săros (teaii)	„
Şpătac (r. spată (c)	„
Spring (germ. = săritură, joc)	„
Spălnoca (bâza spălă, spăltiac)	„
Straja (r. strajă, post militar)	„
Stremţi (r. strâmt, strâmţi)	„
Sâmbăteni (r. sâmbăta (târg?) j. Arad Sâhlean (r..sân p. Sf Ileana)	„
Sânmartin (r. sân (t) Martin)	„
, Sâhtana (r. sân (ta) Ana)	„
Sârbi (r. sârb (i)	„
Satu-Nou (r. sat nou)	,,
Satu-Mic (r. sat + mic)	„	’
Satul-Rău (r. sat + rău)	„
Sebiş (lat sipo, ţişniturâ, izvor)	„
SeCaş (r. sec (ăş)	„
SClejeni (dela Silagiu (rîu)	„
Seleuş (r. silă (uş)	•„
Sembac (din ciump (ac)	„
Sepreuş (din r. zăpri (uş)	„
Sellşte (r. selişte, silişte)	,,
Setin (r. din sete (n)	„
Siclău (r. ţiclău (vezi dicţ.)	„
Sicula (lat. sicca, siccula, secu-şoarâ) „ Slmandui (de Jos) Sus r. semăn(s)ndul) jud. Arad.
Simptea (r. simte (a)	jud. Arad
Sibitfa (r. sin (adânc) sinitie)	„
Siria (dif. şiră, şina)	„
Slatina (vezi oraşe Slatina)	„
Soborşjn (r. sobor, adunâre)	„
Transilvanla-Banat
1014
Transltvanîa-Banat
Socodor (r. sâc (ăt) or)	j, Arad
Soimoş (Buceava) r. şoim (oş) Buc. Somoşr.heş (dela rîul Someş (caşi) Soroşag (r. sare, sar (âş) ag Stuţini (dif. din staţi (eni)
Susani (i. sus (ani)
Săboldu (lat. sabulum, pietriş)'jud. Bihor Sâc (lat. slccus, sec)
Saca (r. săc, saca, seacă)
Sâcădat (r. săc (ăt) at, săcătuit)
Săcalasău (r. compi. săc (ălaş) ău Săchelhld (r. săcel + hid)
Sălăcea (din sălaş, sălăşea)
Sălişte (r. silişte, selişte)
Săldăbagiu 3 (comp. saltă-\~baciu)
Salonca Mare (ung. szalonca, sitar) Sătpbăşag (r. sân, sfânt -j- bişag)
Sâniob (r. sân, sfâni, Iov)
Sânmărtin 2) (r. sdn(ntl Martin)
Săntielec (r. sânt-iliec de sf. Jlie)
Sântinon (r. sânt Iunon (a) ?
Sântandrei (r. sânt-Andrei)
Sântăul Mare (Mic) (ampl. sân (sfânt) ău. jud. Bihor.	^	,
Sântlazar (r. sunf-Lazăr) jud. Bihor Sânmiclăuş (r. sân (t) Miclăuş ung.
Sarand (dela rîul Sarad ?)
Sârcău (r. din ţărc (ău)
Sârbeşti, Şârbi (r. Sârb propr.)
Satulbarbă (r. satul (lu-i) Barbă)
Săucanl (r. său (untură)
Sâud (r. se-ud{ă), inundă)
Savaeu (r. şuuoiu, şuvăeu)
Sebiş (ca rîul Sebeş)
Seghişte (r. sec, sechlşte)
Selişte (r. selişte)
Selişte de Beluş (r. selişte şi Beluş v.) jud. Bihor.
Senmiclâuşul Român (r. sân -f- Micloş) j. Bihor.
Serghiş (r. sârg (hiş)	j. Bihor
Şiag (din cioc, cioacă)
Sighiştel V. Seghişte	„
Silindru (lat. silenter, tăcut)	„
Simian (dela nume Sima)	„
Slştire (din ţişli (re)	„
Sitani (r. sită, sitani)	„
Sitilec (r. sete, setilă (eac)	„
Sohodol (Lazuri) dif. săc	„
Şoim (r. şoim)	•	„
Soimuş Petreasa (r. şoimuş + Petreasa) jud. Bihor.
Spinuşi 2 (r. spin (uş)	jud. Bihor
Spurcani (r. spurcă (ni)	„
Steiu (r. steiu (de peatră)	„
Stoeneşti (r. nume Stoian prop.)	„
Stunculuş (r. stâncă (uiş)	„
Stracoş (r. din strică, strâcăş) j. BihoJ Sudrigiu (r. diform, şâtriciu (şatră)
Suiug (r. din sui, suiuc)
Sumugiu (r/ din samă, sămaciu)
Suncuiş (r. din ţanc ((ăncuişt Suplac 2 (diform. sub*lac(?) ,
Surduc (r. surd (uc>
Susag (din sus, susac)
Suşt (r. din ţuştiu)
Suşturogi (r. din ţuştiur (ogi)
Salva (lat. salve, vezi prefaţa dicţ.) Sangiorzul (Rom. Săsesc) r. săn \~George) jud. Bihor.
Sântioana (r. sănt-Ioan (a)	jud. Bihor
Şebeşul de sus (vezi rîul Sebeş)
Sereţel (r. sărat, săiăţel)
Sieul-Mare (r. din sui. suieu, suiş)
Sieut (r. dif. sui, suit)
Sigmir (geim. sieg-mir, fasonul victoriei) jud. Bihor.
Sirling (germ. zierlich, elegant) j. Bihor Soimuş (r. şoim (uş)	„
Somfalău (r. şoim, ung. falu sat) „ Suplai (comp. sub-plaiu)	„
Sântpetru (r. sănt-Petru)	j. Braşov
Satulung (r. sat -p lung)	„
Satunou (r. sat + nou)	„
Sacul (r. sacul (sac) jud. Caraş-Severin Sadova (Nouă, Veche) r. sad, sădire) jud. Caraş- everin.
Salatinţi (lat. salatus (salatens ?i sărat) jud. Caraş-Severin.
Sânta Elena (r. sânta Elena) j. C.-Severin Sânteşti (r. sânt (sfânt) — eşti	„
Sărăzani (r. din sare, sărăţani)	„
Şasea Montană, Română (dela sas (saşi) şi lat, montis,de munte+român) j. C.-Severin Satu-Mic (r. sat -f mic)	„
Scăiuş (r. scaiu, scăiuş)	„
Schuellersruhe (germ.=repaosul şcolarilor) iud. Caraş-Severin.
Secaş (r. sec (ăş) jud. Caraş-Severin Seceni (r. sec (săceni)	„
Selcioara (r. salcie, sălcioară)	„
Selbagel (lat. silvae-gelic, frigul pădurii) jud. Caraş-Severin.
Sicheviţa (lat. siccus, sec (lieviţa) jud. Ca-raş-Sev< rin.
Silha (lat. silva, pădure, sihlă) j. C.-Severin Stagna (r. slog (na) vezi în dicţ.) „ latina (vezi oraş Slatina)	„
oceni (r. soc, soceni)	„
Socolarl /	.	. .
„ ,	.. < r. soc, socul, soculari. „
Scolovăţ (
Şopotul (Vechiu-Nou) (r. şipotul)	„
Spata )r. spată)	„
Staier (germ. steuer, ca mă)	„
Transiivania-Banat
1015
TransUvania-Banat
Staierdorf (germ. = satul cârmei) j.C. Sev. Stinafari (r. la stână -{- afară)	„
Sudriaş (dela vorba şatră, sătriaş) „
!umiţa (r. sumă, sumiţă)	„
urducul (Mic) r. surd (uc)	„
usani (/. sus (eni)	„
Susca (r. sus (cai	„
Svinlţa (slav suinia porc ; p porci) „ Szaparifalva (ung.=satul lui Szapari) „ Sâncrăeni (V. Sâncrai j. Alba de Jos) j. Ciuc Sândomlnic (r. sân (sfânt) Dominic) „ Sântimbru ({r. sărit, Intbru)	„
Sărmaşi (r. ţărm, ţărmaşii	„
Siculeni (lat. siccu-î, sec (uleni)	„
Solmenl (r. şoim (eni)	„
Sub-Cetate (r. sub -j- cetate)	„
Sumuleu (r. sub-mal (ău)	„
Suseni (r. sus (eni)	„
Samiclâuş (r. sân (t) Mcloş) j. Cojocna Sâmbotele (r. sâmbotel (Sâmbătă) „ Samoşfalâu (rîu Someş ung. fain sat) „ Satnurduc (r. sumar ; duc)	„
Sanjeorjiu de Câmpie )(r. sărut) George) jud. Cojocna.
San-Mihael (r. sân (t) Mihael) j. Cojocna Sânmartin Maclcaş (r. să«(t) Martin) „ v Sanpaul (r. sân (t) Paul (Pavel)	„
Sanpetru (r. sân (t) Petru)	,,
. Santu (r. 'sântu p. sfântu)	„
Sapălc (r. sapă-pâlc)	„
Sardu (lat. sartus, îndreptat)	„
Sarmaşel (r. ţărm (aş) el	„
Sarmaşul-Mare Vezi preced.	„
Saula (r. său, săula)	„
Sava (nume prop. Şaua)	„
Sebeşul-Mare Vezi îîu Sebeş	„
Seceiu (r. sec (eiu)	„
Senmlhaiul de Câmp (r. scm(t) Mihai „ Septer (r. şapte, p. şepte (r)	„
Sfânta Marla (r. Sfânta Maria)	„
Sferas (gr. sphairas, la sferă, bulgăre)., Silvaşul de Câmpie (lat. silva, pădure) „ Sinteu (din ţintă, ţinteu)	„
Socoi (r. soc(ul)	„
Someşul (Cald, Rece) V. rîul Someş „ Somtelec (ung. dela Someş)	„
Soporul de Câmpie (lat. din sipho(r) ţîş-nire’, jud. Cojocna.
Stana (r. stană)	jud. Cojocna
Stolna (baza stol (na)	„
Stovar (r. din sta (oarj stătător) „
: Stupiu (r. stup (iu)	„
Suat (r. suhat)	„
Suceag (r. din suci (ag)	„
Sâmbăta Apusană, Răsăriteană, de Sus, Jos, de Mijloc — loc unlle se făcea târg
( v \i
Săscior (din sus, suscior (a) jud. Făgăraş Savastreni (propiiet. Sevastian)	„
Scorelu (dif. scară, scăreiu)	„
Sebeş V. rîul Sebeş	,,
Serata (r. sărata)	,,
Sercaia (r. ţarcă, ţărcaia)	„
Sercaiţa V. preced.	•	„
Şimon (nume prop. Simon)	„
Şinca (Nouă, Veche) din june (a)	„
Slrmia (dela ţerm (ia)	„
Sobodot (r. slobodul unguiizat)	,.
Strâza Cărtişoara (r. straja streaja) „ Săcămaş (r. su >b) coamăş) j. Hunedoara Şăcel (r. săc, sacel)	„
Săcărâmb (r. saca-răpă) j. Hunedoara Sălaşul Inferior, Superior (rîu Sălagiu) j. Hunedoara.
Sâncralu (Vezi în jud. Alba de Jos) jud. Hunedoara.
Sântămărla de Peatră (r. Săntci-Maria, •sculptată în peatră)	j. Hunedoara
Sânpetru (r. sânf(t) Petru	„
Şântuhalm (r. sântu -j- halmţalm) „ Sântundreş (r. sânt Andrieş)	„
Scroafa (r. scroafă)	„
Securi (r. secure sau sec(uri)	,,
Seiişte(tioara) r. selişte, silişte	„
Sereca (dela sări, sărecva)	„
Serei (r. sări, sărel)	»
Siblşelul Vechiu V. Sebeşul rîu	„
Sibot (rom. şipot)	„
Silvaşul Infer. Super. (lat. siiva,	pădure)
jud. Hunedoara.
Slrbi (de Sâibi (colonie)	j. Hunedoara
Socet (r. săc, sau soc(et).	„
Sohodol (r. dif. socătul (?)	„
Soimuş (r. şo/m(uş)	„
Spini (r. spin i)	„
Stăneşti Ohaba (dela Stână ori Stan prop) j. Hunedoara.
Stanija (r. stână, stânişa) j. Hunedoara Stela (r. steiu (de peatră)	„
Stoeneaşa (nume prop. Stoian)	„
Strâmba (i. strâmb)a)	,
Streiu(iciu) lat. striare, a ti vărgat) „ Streivalea V. preced.	„
Streiohaba (din Strein şi Ohaba) „ Strelsanglorglu (V. prec. -r san-George) j. Hunedoara.
Streisecel (V. Streiu	Secel.) j. Huned.
Stretea (r. strat, stretia)	„
Strigoania (r. din strigă)	„
Subcetate (comp. sub -j- cetate) „ Suleşti (r. sulă poreclă de prop. „ Suligethe (germ. din zulegen, a ajuta),, Săcel (r. săc (sec | el)	„
Săllşte (r. sălişte, silişte)	„
Transilvania-Banat
1016
Transilvania-Banat
Săpânţâ (din sapă, săpânda) j. Huned. Sârăsan (dela sare, sărăşan)	„
Sârbi (colonie de Sârbi)	„
Sat Sugatag (r. sat -j- suhat (ac) „
Sieu (r. din sui, suien)	„
Slatina Vezi oraşul Slatina.	„
Strâmtura {t. strâmt(ură)	„
Sabed (din săpat)	j. M.-Turda
Săbad (diî. din săpat)	„
Sancrai de Mureş V. la j. Alba de jos,, Sânger (r. sânger, aibore)	„,
Sânişorl (r. sân(işor)	„
Sanşimon (r. sănt(t) Simon)	„
Sântana 2 (r. sânt(a) Ana)	„
Sântandrei (r. sânt Andrei)	„
Sântioana (r. sant(a) Ioana)	„
Sânvăsii (r. sânt Vasii (Vasile)	„
Sărata (r. sărat(a) '	„
Sard (lat. sartus, îndreptat)
Satu Cioc (r. sat -j- cioc (vârf ?)	„
Sătuleţ (r. sătuleţ, mic sat)	„
Săuşa (r. său, săoaşa)	„
Serbeni (colonie de Şerbi)	„
Silea (r. silă, dificultate)	„
Simbriaşi (r. simbriei aş)	„
Sin cal (veniţi dela Şinca, Făgăraş)	„
Solovâstru (lat. siluester, de pădure),, Sovata (lat. suavitas, plăcere, farmec),, Stânceni (r. stâncă, stănceni)	„
Ştefăneşti (nume propr. Ştefan)	„
Stejeriş (r. stejar, stejăriş)	„
Surdeni (r. surr/(eni)	„
Suseni’ir. sus(eni)	„
Suveica (r. suveică)	„
Săcueni (r. săc, sau de Săcui) j. Odorhei Sălaşuri (r. s<î/aş(uri)	„
Sâncraiu V. Sâncrai j. Alba de Jos	„
Satu (Mic, Nou) r. sat (mic, nou)	„
Secel (r. sec(el)	»
Sedriaş (r. şatră, şefria )	„
Siclea (din sihlă, sihlet)
Simeneşti (nume Sima, Simeni(eşti)	„
Şoimul (Mare, Mic) r. şoim, (mare, mic)
j. Odorhei.
• Solocma (lat. su(b) locum, lângă loc) j.
Odorhei.
Sâg (diform, săc (sec)	j. Sălaj
Sălăţig Sâlsig V. rîu Sălaj Sălişte (r. silişt )	„
Samşud (rîul Someş-udăi?)	„
Sâncralu(l) Silvaniei V. în j. Alba	„
Sântău (amplif. (sdnf(ău)	„
Săplac (r. sap-locu)	„
Sărăuad (r. sare, sărăuat (?)	„
Sârbi (colonie de Sârbi ?) ori poreclă)» Sărmăşag (dif. ţrtrm(ăşag)	„
Sărvăzel (r. zarvă(\e\)
Săuca (r. său(ca)	» j. Sălaj
Ser (din sare, săr)	«
Seredeiu (din sare, săreteiu)	„
Siciu (lat. siccus, sec, uscat)	„
Sighet (lat segetis, al sămănătutii) „ Silimeghui (lat. solum-equinus, loc de cai) jud. Sălaj.
Sllvaş (lat. silva, pădure)	j. Sălaj
Socaciu (r. săc(aciu)	„
Solmuş (lat. solum-usus, pământ de folosinţă)	j. Sălaj
Soltioc Păţăluşa V. judeţ Solnoc şi Păţ. Someş (Guruslău Odorhei Păţăluşa) dela rîul Someş + satele: Guruslău etc. j, Sălaj Stâna (r. stână)	„
Stârciu (r. stârci iu)	„
Stremţi (r. strâmt, strâmţi)	„
Sucetate (r. sub-cetate)	„
Sudurău (r. din sătură, săturău) „ Sumai (r. sub-mal)	„
Supurul (de Jos, Sus) lat. sipo(ri ţişnire) j. Sălaj.
Sabisa (dela săpişa (sapă) j. Satu Mare Sacalaşeni (din sâc(ul)ăşeni)	„
Sanlslau (nume prop. Sanislau) „ Sanmlclăuş (r. sân(t) Micloş ung.) „ Sapaia (r. sapă ia)
Sârbi (din Sdrb(i)	„
Sasari (dela sas(ar)	„
Satu-Lung (r. sat -f lung)	„
Satu-Nou (de Jos, Sus) r. sat-^nou „ Seini (r. săin(i)	„
Sin (r. sân, adâncătură)	,
Sindreşti (dela Sandru, propriet.) „ Slseştl (r. sffs(eşti)
Socond (dif. din soc(ând)	„
Soconzel V. preced.
Solduba (dif. salt(ova)	„
Somcuţa Mare (dimin. dela Someş rţp), Somoşeni (dela Someş, Somăşeni) v Stâng (de J s, Sus) r. stâna, ori stană » Stejerea (r. stejar(es)	„
Surdeşti (r. surd( şti)	»
Sacădat (r. săc(ăt) at)	j. Sibiu
Săcăuş (r. sdc(ăuş) ,	„
Sadu (r. sad, sădire)	„
Săsclori (r. sus(cior)	„
Sebeşel Sebeşul (de Jos, Sus) V. rîu Sebeş j. Sibiu.
Secel (r. săc, sec(el) j. Sibiu Selimbăr (germ. dif. sole+berg, muntele de sare) j. Sibiu.
Selişte (r. selişte sau silişte) jud. Sibiu. Slblel (V. rîul Sibiu)	j. Sibiu
Slimidc (r. slim(nic)	'	( ' ,*•
Strugarl (r. st rug (ari) '*
Transitvariia-Banat
1017
Transilvanla-Banat
Sugag (r. suge, sugac)	j. Sibiu
Sura (Mare, Mică) V. Sura In Muntenia) . j. Sibiu.
J Săcălaia (r. sdc(ăl) aia. j. Soln. Dob. / Săcătura (r. sâe(a') ura.
Salaţiu (lat. salat (p. sărat?;
Sălişca (din sălişte, selişte)
• Sâmbou (r. săm) (p. sânt) bou (?) âîi lacob (r. sin t) lacob)
Sân-Marghita (sân(i) Marghita (ung.)„ Sânmartln (r. sd/i(t) Martin)	„
Sân-Nicoară ir. sân(t) Nicoarâ)	„
Sântejude (r. sânf(e) -ţ- jude) „ Sântioana (r. isdnt Ioan(a)	„
Săplâc (r. sqp-loc)	„
Sasa (r. sas (a)
Şasarm (germ. sac -f- arm, sas sărac) „
Sieu (Cristur, Măgkic-uş, Odor hei,Sfântu) j. Solnoca Dobâca.
din sui, suiu -f- celelalte) j. Soln. Dob. Slgău (lat. sic'eus, sec(ău)	- „
Silvaş (lat. silva, pădure)	„
Simişna (r. zi mişc a, pânişoară V. dicţ.) „ Sintereag Sintereguţ (r. ţintă, ţintei (iac) j; Solnoc Dobâca.	„
Sirloara (dim. şiră, şirioara) j. Soln, Dob. Sită (r. sită)	„
. Snoâre(is sânţoare)	„
Soia (r. soiu, soia)	„
.Soimşeai (r.'şoim(u)şei)	„
■Solomon (nume Solomon, propr)	„
( |olona (lat. sollene, anual)	„
\omeuţul Mic (dela Someş) rîu dim. „ ptelec (r. sat, ung. teleka, curte) „ Joiana <r. nume Stoian)	„
Stoicani V. preced.	,	,,
Strâmbul (Băluţuţul' r. stâmb -j- Băiuţ.) j. Solnoc Dobâca.
Sudul (de Jos, Sus) din r. suc/(ul) jud. Solnoc Dobâca.
Sucutard (r. su(b) cătard) j. Soln. Dob. Surduc (r. surd(uc)	„
Săeş (r. suiş, suieş)	j. Târn. Mare
Sălcău (r. salcă(u) salcie	„
Saldorf (germ. salz-dorf, satul sării) „ saroş [r. sare, sarăşt	„
Sarpotoc (r. sare. ung. potoc, vale) „ Saschiz (ung. sas-kdz = între caşii „
Selca (Mare, Mică) r. din sui, suica Seleuşul Mare (lat. silveus, de pădure),, Seliştat (germ. selig-statt, loc prea fericit) j j. Târnava Mare.
Soareş (r. soareiş). cu soare) j. T. Mare Somărdia (r. sumă)rdia)
Sona (germ. schone, frumoasa)	„
^tena Stenca (dif. stâha^stăneă) ,. -ŞuUmberg (germ soieAţerg, munte de
. **--

Jj* Târnava Mare
.i
Svaia (r. su(b) val))	j. T. Mare
Sălcud (din salcă, sălcăt) j. T. Mici Sâncel (din r. sân(cel)	„
Sânmiclăuş (r. sân(t) âf c/oş ung.) • „ Sânpaul (r. sân(t) Paul)
Sântămărie (r. sânta Mărie)	„
Sântioana Săsească (r. sânt toan) ,, Sard (lat. sartus, reparat)	„
Saruşul unguresc (ung. sar, noroiu(os) „ Satu-Nou (r. sat -f- nou)	„
Sculia Română (r. scu/(ie) sculă)	„
Seleuşul Mic pat silveus, de pădure' „ Senereuş (lat cinereus, cenuşiu)	„
Seuca (r. său(ca)	„
Smig (dif. din smidâ, Vezi dict.)	„
Soimuşul (r. şoim(uş)
Şomoştelnlc V. râul Someş(telnic)	„
Sona (germ. schone, frumoasa)	„
Sonfalău (germ. schon, ung. falu: sat) jud. Târnava Mică.	f
Spini (r. spin(i)	jud. Târnava Mică
Subpâdure (r. sub-pădure)	„
Suplac (r. sub-lac (apă multă ?)	,.
Săceni f. sdc(eni) jud. Timiş Torontal Săcalaz (r. săc, săcalaş)	„
Socoşul Turcesc (r. săc. săcoşul) „ Socuşigiu (r. sdc(uş)	„
Sacuşul Românesc (r. sdc(uşul)	„
Sadeni (r. sad, de sădire)
Sag (germ. sach, convenabil)	„
Sălişte (r. selişte, silişte)
Sămpetru Mic (r. sânt Petru)	„
Sânandrel (r. sân(t) Andrei)	„
Sandra (dif. Aleţx-antfra) ung.
Sangeorge (r. sânf(t) george) „ Sanmărtlnul (Mare-Mlc) r. sân(i) Martin) jud, Timiş Torontal.
Sânmihaiul (Rom. Nemţ) r. sânii) Mihai jud. Timiş Torontal.
Sânnicolaul Mic (r. sân(t) Nicolae) jud. Timiş- Torontal.
Sânpetru Nemţesc (r. sdn(t) Petru) j. T.-T. Sântari (r. sânt-Arie)	„	,
Sara Vale (r. sara din săii(?)	„
Sârbova (coloniale sârbească) „
Sat chinez (sat şi chinez V. dicţ.) „ ci&.ndorf (germ.—sat frumos) „ Secaş (r. secaş, sec(aş)	„
Selagi (din slav selo, sat)
Semlac (slav. zem/ia(k)=pământ(ean) „ . Segenthal (germ.=roua binecuvântată),, Şoşdlâ (slav ciujdnia, străina)	„
Stăm ova Nemţească Rom. (slavizat Stan) jud. Timiş Torontal.
Stăneştl (nume rom. Sfan(eşti) „ ŞuŞtra (rom. şiştar, şiştara) j. T.-Tor8ntal Şaciova (r. sac, saciua) j. Trei Scaune
"inaiMaMa iiMii ir r i n i ■
Trartsilvani'-B-'nat
1018
T ransiIvan?a-B anat
Sâncrai Vezi-1 la j. Alba de Jos. j. T. Sc. Sântionlunca (r. sânt, Ion + luncă „ Sânzăienl (r. sctnzieni)	„
Săsăuşc (r. $as(?i sau susăuşi)	„
Săcalul de câmpie (r. să :(al) j. T.-Arleş Săcătura (r. ,sâc(âturăj	„
Săcel tr. săc, sec(el)	„
Sălcina de Jos tr. sălciu)	„
Săllcea (lat. salicis, dela salcie) j. Turda-Arieş.
Sâncraiu Deşert V. sâncrai j. T. Arieş Sând (r. sânt (p. sfânt)	„
Sânger (r. sânger (arboret	„
Sângeor, îu Tarşcău (r. sân (ti George jud. Alba de jos.
Saniacob (r. san (t) lacob)	„
Sânmărghiţa (r. sdntt) Mărghiţal	„
Sânma; ţinui (Deşert, Sărat) r. sânt Martin, jud. Alba de Jos.
Sânmihaiul (de Jos, Sus) r. sânt Mihui) jud. Alba de'Jos.
Sartaş tr. şart (aş) cu şait) j. T. Arieş Sasavinţa (germ. = vierul-sas)	.,
Său le a (r. său (lea)	„
Săvădişia (diform. sân-Vladisluv	„
Scărişoara (r. scară, scărişoară)	„
Şchiopii (r. şchiop (ii) ■	„
Seuşa de Câmpie (r. său (şa)	„
Silvaşul Unguresc (lat. silva, pădure) Slişte(?) Sălişte (r. silişte)	„
Surduc (r. surd (tic)	„
Sutu (lat. sutum, alipit)	„
ţapu (r. ţap (u)	jud. Alba de jos
Tărtăria (lat. Tartara, iadul)	„
Tău (r. tău)	,
Tăuţi (cei dela tău)	,,
Teluş (r. teiu (ş)	„
Ţelna (r. felina)	„
Tibru (lat., Tibrum, fluviu în Italia) „
Tiur (germ. tur, poartă)	„
Totoi (dif. din tată, tătoi)	,,
Tălagi (r. din talaşl)	jud. Arad
Talpoş (r. talpă, talpoş fig.)	„
Ţărmure (r. ţărm (iui)	„
Tâmova (oviţa) Vezi iîu Târnava „ Tăuţi dela tău)	„
Temeşeşti (dela rîul Timiş)	„
. Tipări (r. tipar (i)	„
Tisa (r. tisă (arbore; sau imitarea îîului Tisa) jud. Arad.
Toc (r. toc (onomat)	jud. Arad
Toheştl (din baza tQc)	„
Tornea (din r. turnă)	„
Tot-Vărădla (r. tot (aceiaşi) Vărădia „ Troiaş (r. traiu, trăiaş)	„	’
Tăgăaău (dela tăgadă (poreclă) j. Bihor Tălpi (r. talpa (de bârnă)	„
CdjiU'.J

a' .■	»
4(t) ţişnire)
,3V:	,n
j. Satu Mare
‘ ibrit	„
„
Nng.) „
•ot
Tamaşda (dela nume Toma(ş) j. Bih' Tamaşeu V. preced.	„
Tărcaia (căiţa) r. tăreă (ia)	„
Tarcea (ca şi precedenta)	„
Tărian (r. din tare (tiiiani	„
Tăşad (r. din tăcea, tăceat)	„
Tăut Tăutele (r. dela tău)	„
Telchiu (ung. teleka, curte)
Teleae ca preced.	'' „
Tetecuş fr. tată dim. tăticii})	„
Teţche (r feasc(hii)	„
Ţigăneşti 2 (r. ţigqn j eşti)	„
Tileag (V. Ţeleac)
Ţinea (lat. din tingo, a mţa Tinăud (r. tină ud)
Toboiiu (r. din topi, topelr păstrată oii gin a vorbei topi jud. Bihor.
Topa (de Jos, Susf^ voi jud. Bihor. , ;lî '*
Topa^de Crîş (ca pr^:
Topeşti (ca preced, H Toţi (r. fof(toţi)
Tria (r. trei, trei(a)
Tulea (diform, dnlca Taure (r. taur (a)
Telciu (r. deal, delciu)
Terpiu (dela stânca Ţarpe j. Bistriţa Năsăud;
Tonciu (r. toana, tonciu, cu toane) Bistriţa Năsăud.
Trădăm (lat. din trudo, a moşteni trece înainte) j. Bistriţa Năsăud. Tarlungeni (r. comp. tare-lungi)}. Brr Turcheş (germ. ar îns?mna turcesc. ; mai probabil este din târg(heş) j. Bi \ Tapia tlat din tabes, a se topi(a) jm Caraş Severin.
Târgovişte (r. fârfif(ovişte) jud, Caraş verin.
Târnova (dn lat. torno, a rotunzi, de a a ocoli înturnâ) j. Caras Severin.
Ţela (lat. cella, magazie, cămară) j. Cara Severin.
Teregova (lat. terrae-cavea —. scobit;, pământului) j. Caras'Severin.
Terova (lat. terra-ovis{ova) pământiii ci j. Caras Severin.
Thirol (după Thirolul din Italia) j. Cei-, Severin.
Ticvanul (Mare, Mic) r. tigva(n) j. Care Severin.
Timissiatina i.r. Slatina-Tiniişiilui o oraşul Slatina) j. Caras Severin. ‘ , Tincova (lat. din tinge, a uda, mui. Caras Severin.
Tisoviţa (dela /ţfosăiatbore) j. C. S Tomeşti (nu.^i propr. To»u0 ■
^ f -N
■■ ‘
j$iblu
Transilvanla-ftarpt
Transllvania-Banat
10J9
T ransUvania-Banat
Silvaş (1: .. Sitnişna (r. z;. Sintereag Sir> j; Solnoc Dob.« Slrioara 1?
' Topla Topleţ (din r. topi(rea) zăpezii) jud. Carsa Severin.
Tuferiu (r. tufă, tufeiiul j. Caras Severin Turmul (r. turmă, turmu)	„
Thulgheş (V. munţi Tulgheş)	j. Ciuc
Tomeşti (nume propr, Toma)	„
Topliţa Cluc (din rom. topi (zăpada) „ yl Tuşnad(ul) Nou (r. din duh(ni) ampl. duş-ynăt, cu miros)	j. Ciuc
Tămaşa (dela nume Toma(ş) j. Coiocna Tăişul Mare (r. târg +	mare) ' „
Ţârguşor (r. fârgr(uşor)	„
reac:> ii. teacă >	,,
'	2	(r.	tău ung. tele, plin)	„
Sâpiac ■ tersus, curat, tersitia) „ Sasa (r. sr:^ ^j0 (cit. tiţio) tăciune) j. Coj. Şasarm (i ■ tăut(dela tău)	„
SteutO,^.	gros)	„
J. Solno^'	nciu)
din sui, V	tăurea)	„
Slgău (lav	;•	• ,ji(x, tonciu)	„
tâncrai) r. din topi, topea) _asa lui Toth)	„
• imite, trimes) ‘ , ikc) r. nume Tudor(a)„ tuşiu)	„
Sită lr i ţântar(i)	jud. Făgăraş
r •' ■ ■(/. -,r. nume Toaderăijv, •	.,
, M>iianu (Vechia, Nou) V. Tohani în Mun-ştenia)	jud. Făgăraş
iTămăşara (şeşti) nume Toma(şi) j. Hu-Jbdoara.
,|Tâmpa (r, din dămb(a)	j. Hunedoara
aKârnava(viţa) V. rîu Târnava.	„
i|ătăreşti (prop. poreclit tătaru)	,,
*Jebea (r. ţeapă, ţepi(a)	„
Techereu (r. teaca, techereu)
■ Teiu (r. teiu)	„
Teinicul (Inferior, Superior) r. deal (nic) t :ţd. Hunedoara.
Tereţel (r dela ţări, târâţel) j. Hunedoara Tirnava Vezi rîu Târnava.	„
Tituleşti (nume propr. Titujeşti)
Tisa (r. ’tisă, arbore)	„
Toltia Mare (din lat. tollo, a ridica în sus Hunedoara.
Topliţa 2. (din r. topi (zăpada) j. Huned. Toteşti (nume poreclă Totu(?)	„
Trestia (r. trestie)	„
Turdaş (dela Turcaţşi)	„
, . Turmaş (dela turmă, turmaşi)	„
Tuştea (r. din tuşi, tuşetea)	„
s âmpa (r. dămb(s) jud. Mureş Turda ^^ ifioasa (r. tină, tinoasă)	„
(r- iolbai	” ■,
<"oi*a <r- troită>
pâlişoara ir. deniţiş oara)
J"V'v
}. i Orhei
Tâmăşeşti (r. nume Tomaişeşti)
Tămoviţa V. rîu Târnava.	.,
Tăureni (dela tău(reni)	„
Teleac (ung. teleka, curte)	„
Terpeşti (r. terciu poreclă Terciu) Tibudeni (comp. de -[- budău, budeni > „ Toclura (din dâhtit (duhlit) cu miros) „ Turdeni (dela Turda)	.,
1 Tâmăşeşti (nume 7bma(şeşti) j. Sălaj Taşnad (din r. duhni, duşnăt)	„
Teghea (dela teacă, sau tochi(a)	„
Ţicău (din cnomat ţacl ţăcău)	„
Ţigani (dela teacă, tecani) jud. Sălaj Tihău (din teacă? tecău)	„
Tohat (diform, din tocat)	„
Traniş (din draniţă (?) nişa)	„
Tresnea (r. din trăsni, trăsnea)	,
Tusa (r. tuşă)	„
Tufbuţa (r. turbă, tui huţa)
Tamaia (r. tămâia)	jud. Satu Mare
Tâmăşeni (r. nume Toma (şeni)	„
Tarşolt (din r. târş (âlt)	„
Tătăreşti (nume poreciă Tătar (eşti)	„
Tămii (de Jos, Sus) (r. dela tău (ti) „ Terebeştl (prop. poreclit Tarabă)
Tlreanu (r. tiran, tirean)	„
Trtp (din r. treabă, trebi)	„
Tulgheş (r. tăie, tâlcheş)	,,
Tur (lat. iurris, turn)	„
Turt (r. turtăI
Turu-Lung V. Tur + lung)
Tălmaciul (cel) r. tălmaciu) j. Sibiu Tichindeal (germ. dickental, valea groasă) jud. Sibiu.
Tilişca (dif. deal (işca)	jud. Sibiu
Topărcea (r. toi or (eca)	„
Turnlşor (r. turn (işor)	„
Taga (dif. toaca) jud. Solnoc Dobâca Târllşua (r. târlă, târliş (ua)	,,
Tărpiu (dela stânca Tarpeia (Romai „ Ţentea (r. ţintă, ţintea)	„
Teolţlur (r; tău, tăul(cer) '	„
Teocul de Jos, Sus (r. tău, tăocul) „ Ţigău (din onom. ţac! ţicău)	„
Top (din topi (re) scurtat top)	„
Topliţa din topi (rea zăpezii)	,,
Trestia (r. trestie)	„
Telina (r. deal, delina) j- Tâmava Mare Ticuşul (Rom. Săsesc) r. tochi(şul) jud. Târnava Mare.
Toarcia (r. din toarce, torcala) j. Târnava Mare.
Tătârlana (din porecla Tătar ;lan) jud. Târnava Mică.
Tăuni (r. tăun (i) jud. TârnavasMică Tiremla VA/arc, Mică) t. dărîm (ia) „ Tereţnia (Mare, Mică) r. dărim (ia) jud. Tln^iş Torontal.
1
T ransilvanîa-Banat	1020	Transilvanta-Banat
Tbircş (germ. tierisch, de animale) jud. Timiş Ţorontal.
Tichindeal ir. foc/u-în-deal) jud. Timiş To-rontal.
Timiş Sânteşti (V. rîu Timiş şi Sânteşti) jud. Timiş Ţorontal.
Tiriteaz (germ. turetaus, poartă botezată) j. Timiş Ţorontal.
Tîşcut (germ. = masa bună) j. Titn.Tofon. Toager (germ. taucher, scufundătorul) j. .Timiş Ţorontal.
Tolcadia (r. fdic(ădia) j. Tim. Toron. Tomnatec (r. toamnă, tomnatic „ Topolovăţul (Mare, Mic) r. din topirea (zăpezii)	j. Timiş Torontai
Traunau (germ. =■ cu încredere) „ Tamaşfalău (nume Tomas, ung. fala sat) j. Trei Scaune.
Telechia (ung. teleka curte)	). Trei	Sc.
Teliu (dif. deal, deliu)	„
Tinoasâ (r. tină, tinoasa)	„
Tufâlău (r. tufă. ung. falu sat) „ Turia (lat. turris, turn)	„
Tăurenii (r. faur(eni) j. Turda Arieş Ticud (dela Tic j. Cojocna)	„
Trăscău (r. (rosc(ău) •	„
Tritul (de Jos, Sus) r. c/rit p. drepţi ul),,
Tur (lat. turris, turn)	„	,
Uioara de Sus (dela oi (oara) j.	Alba de	Jos
Ungureni (r. ungurean, dela Unguri)
/ Ucuriş (r. ocară, ocăriş)	j. Bihor
Uileac (B. P.t ungur. u/'(lec) nouşor „ Ullac (r. uliu, uliac)
Ursad (r. urs, ursât)	,,
Urtiteag (germ. Orţ-eitel~loc	deşert),,
Urvind (germ. — înlâiul vânt)	„
Urviş (de Beliu) germ.—întâia	cârpă),,
Uifalău (ung. ui, nou, falu, sat) j. Bistriţa Năs&ud.
Uifalău (V. preced.)	j. Ciuc
Ugruc (lat. agrnunculus) câmpuşor	„
Uilac(ul) de Câmpie (ung. ui(lec nouşor),, Ucea (de Jos, Sus) (r. huciu, hucea) jud. Făgăraş.
Uibărăşti (dif. pentru uliu) j. Hunedoara Ulieşti (r. uliu, ulieşti.	„
Ulm (r. ulm, arbore)	„
Unciuc (dim. din unt, unţic*	„
Uric(ani) r. liric, document)	„
Urolu (r. uroiu)	„
Ulieşi (r. uliu, ulieşi) j. Mureş Turda Ungheni (r. unghiu(cni)	„
ţlrsenii (de Jos, Sus) r. urs(eni)	„
tţiieşul Uleani (r. uliu)	j. Odorhei
tiibacul Hotiodulul) (ung. nbu-bac) j. Sălaj Uilâcul Sifnleultil ung. nou-lac)	„'
Ulciug (r. uiluţciug'
â-

j. Satu aV.
Unguraş (dela unguri aş)
Unimăt (r. unime, unimet)
Urmeniş V. Ormeniş Unguraş (r. unghr(aş)
Urzicenl (r. urzică)	„
Uifalău mng. ui, nou, falu, sat) j. Solny: Dobâca.	_
Unguraş(reni) r. ungur(aş, eni) j. Solnoc Oobâca.	\
Urişor (lat. urus, zimbru) j. Soln. Dbb. Urlul (de Sus) lat. urus, zimbru) < „
Ugra (lat. agri, dela câmp) j. Târn. Mare Urmeniş V. Ormeniş. j. Târnava Mică Uliuc (r. uliu{c)	j. Tim-Toront.
Ungureni (r. ungur(eni)
Unip (germ. uneben, accidentat) \,	■
Urseni (r. urs(eni)	i?
Utvln (germ. untiefen, puţin adânc),',
Valea Geoagelul (r. vale rîu Geoiige) jud. Alba de Jos.	)
Valea Dosului (r, vale -j- dos) j. A. de Jds Vezâ (r. din vedea, vezea, văzuta) ,,v Vlngard (germ. weingarien, vie)
Vinţul de Jos (lat. vinceus, oare le<fg| care face legătura unor drumuri) j. Alba Jos.	|
Vădaş Belgerind (r. vad(as)	j. Arad
Vâlea-Mare (t. vale -j- mare)	,
Varlaşul-Mare (dela vară, vareş) „ Vârşandul [Nou, Vechia, Juta) r. din vărsă)	j.	Ar^d
Vasoaia (r. vas, văsoi(a)	„	ţ
Vidra (r. vidră (animal)	„	j
Vineşti (r. uiu(eşti)	„
Voivodeni (r. voivod(eni)	„
Voşdoci-Lugoşoara (r. văzdo'aga (floare + lat. lucus, pădure)	j.	Âfad
Vad (r. vad)	}.	Bihor
Valda (r. vale, văi(ta) depe vale) „ Vălani 2 (r. valea (ni)	.	„
Valea Mare 2 (Neagră) (r. vale f mare + neagră)	j.	Bihor
Vărăşeni (r. vară, vărâş'anl)	„
Varvlz (r. vârf(iş)	*	„
Vâşad ((r. văz(at)	„
Văşcâu (ca preced.)	„
Vărzari (r. varză, vărzar(i)	„
Verzarl V. Varzari.	„
Vintire (r. vindereu)	.,
Voivozi (r. voivod, voivozi)	„
Vulcani (din vale, vălcani) jud. Braşov Valea Boului (r. vale + bou) j. C.-Severin Valea Bolvaşhlţa (r. vale bolovâşmţă) jud. Caraş-Severin.
Valea Lungă (r. vale+lungă) j. C.-Severin Mp*" N\(r. vale -f- mar e)
+ paiu)
Tansitvania-Banat
1021
Trşnşllvania-9aţţ9t
Valişoara (r. vale, vălişoara) j. C. Severin Valiug (r. vale, văltuc(ă)	,,
namargă (r. vamă + margă, de mers) raş-Severin.
,r. var)	jud. Caraş-Severin
adiiv (r. vară, vărat(ia)	„
I :ehaza (ungurizat veche-casa (haza) Caraş-Severin.
, /erdorova (r. vârfcioru (a) j. C.-Severln /erendin Vezi Var adia	„
Vermeş (r. verme (ş)	„
Virişmort (r. vară, vereş-mort mort in timpul verei, rîu) jud. C.-Severin.
Visag (r.^vis, visac)	jud. C.-Severin
Vodnlc (slav vodă, apă. sau r. vad (mic) jud. Caraş Severin.
Voislova (lat. vallis-lavo = udă vale) j.ud. Caraş-Severin.
Vrani Vraniuţi (r. vrană, vrăni (fig.) jud. Caraş-Severin.
Weidenthal (germ.=valea de păşune)	jud.
Caraş-Severin.
Wolfsberg (germ. muntele lupului) jud. Caraş-Severin.
Văcăreşti (r. vacă, văcar (eşti) jud. Ciuc Valea Strâmbă (r. vale-j-strâmbă)	„
Voşlăbeni,(r. vaci-slabe (ni)	„
Vrabia (r. vrabie)	„
Vaida Cămâraş (rom. văita + cămăraş) Jud. Cojocna.
Valdahaza (ung^casa lui Vaida) j. Co-jocna.
Valaşut (ung.=drum despărţitor) j. Cojocna Vălcanul-Lung (r. vale. vălcan’i	„
Visag (lat. vicus, viei (cus) sat)	„
Vista (r; vestea)	„
Vişna de Câmpie (lat. dela vis, putere) jud. Cojocna.
Vlaha (dela valah, dif. vlah(a) j. Cojocna Vad (r. va(l)	jud. Făgăraş
Vaida-Rece (r. dela vaie, văi(ta) -j- rece) jud. Făgăraş.
Veneţia (r. dela fân, fâneţia, prin baza latină fene(cia) jud. Făgăraş.
Vistea (de Jos, Sus) dela lat. vis, putere) jud. Fagăraş.
Vlădeni (nume prop. Vlad (eni) j. Făgăraş Volvodenii (Mari, Mici) r. ai unui Voevod) jud. Făgăraş.
Vaca (r. vacă)	jud. Hunedoara
Vadudobri (r. vad ai Dobrii) „ Valdei 2 (r. vale, văi (tei)	„
Vaiaepi (r. vale a epii (eapă)	„
Vâlcelele (Bune, Rele) r. vâlcea) „ Valea (Brad, Lungă, Lupului, Mare, Nan-'dru) vale+brad, lung, lup etc. j. Hunedoara Vărmaga (din fărmă, fărmâca) j. Hunedoara
Vaţa (de Jos, Sus) r. vazea, dela vad) jud. Hunedoara.
Veţel (r. viţel)	jud Hunedoara
Vica (lat. vicus, sat)	„
Vinerea (r. vineri, Vinerea (zi de târg) jud Hunedoara.
Visca (r. văsc (a)	jud. Hunedoara
Voia (r. voie, libertate, sau viu)	„
Vorţa (dif. r. forţa)
Vulcan (r. vale, vălcan)	„
Vulcaz (r. vale, vălcaş)	„
Vad (r. vad, trecere)	jud. Maramureş
Valea Porcului (r. vale a porcului) „ Văleni (r. vale, văleni)	„
Virişmort (r. vară, veres-mort, ce dispare vara (rîu) jud. Maramureş.
Viseul (de Jos, Mijloc, Sus) V. rîu Viseu jud. Maramureş.
Vadul (r. vad)	jud. Mureş Turda
Vădaşd (r. vad (aş)t)	„
Vălenii (de Jos, Sus) r. vale, văleni „ Vânătorii de Munte (r. vănător-\-munte) jud. Mureş Turda. '
Vărgata (r. vărgat (a) jud. Mureş Turda Veţa (lat. vicus, viei (vicea) sat) „ Viforoasa (r. vifor (oasa)	„
Volvodeni (r. voevod (eni)	„
Văleni (r. vale, văleni) jud. Odorhei Vârghiş (r. vargă(şul)
Varşag (germ. varză)
Vasileni (r. vasile (ni)
Veţca, Vezi Veţa în Mureş T.
Vidacutul (Rom. Săcuesc-j-l vid. goi),, Vădurele (r. vad, vădurel) jud. Sălaj Valea Ungurului (r. vale + ungur) „ Valea Ternei (r. vale lat. terna (rîu) vezi şi Tierna în Dacia)	jud. Sălaj
Vălcăul (Rom. Ung.) r. vale, vălcău) „ Var (r. var)	„
Vârşolţ (germ. vorschusz, înaintare) „ Vaşcapău (germ. wasche-koppe — culme spălată) jud. Sălaj.
Verveghiu (germ. din ferfangen, a amesteca) jud. Sălaj.
Valea-Vinulul (r. vale -j- vin) j. S.-Mare Văleni (r. vale, văleni)	,,
Vamă (r. vamă)	„
Vardu (r. var, varciu)	„
Veliş (germ. Weitisch pentru concurenţă) jud. Satu-Mare.
Vale (r. vale)	jud. Sibiu
Vestem (germ. westen, apusean) „ Vulpăr (r. vulpe, vulpăr)	„
Vad (r. vad)	jud. Solnoc Dobâca
Valea (Groşilor, Hrauii, Loznii, Rea) r. vale + groşi, hrană, Lotna, rea.) j. Solnoc Dobâca.	’
<iLJi

Transllvania-Banat	1022	Transilvanla-Banat
Văleni (r. vale, văleni) j. Solnoc Dobâca Vereshaza (r. vereş, de vară; ung1, haz a, casă), jud. Solnoc Dobâca.
Vima (Mare, Mică) din gr. antic verva, mergere, trecere — este origina cuvântului vama)	j. Solnoc Dobâca
Vlreag (din r. vileag)	„
Viţa (r. viţă)	„
Vălcaudorf (r. vale, vălcău,	germ.	dorf,
sat) j. Târnava Mare.
Valchid (lat. vallis hiat a, vale prâpăs-tloasă)	jud. Târnava Mare
Valendor (r. vale, germ.	dor(f),	sat)	„
Vârd (r. vurtdx)	„
Vecerd (din rom. vaci, văceret) jud. Târnava-Mare.
Vesend (germ. din u>eseq, fiinţă, natură) j. Târnava Mare.
Viscrl (gertfi. witz kri(echen) suflet servil) judeţul Târnava Mare Vorumloc (germ. wor-umloch — de lângă gaură jud. Târnava Mare.
Vaidacuţa (r. vale, vâi(dac(uţa) j. T.-Mică Valea Sasului (r. vale -f- sas)	^
Vameş Odrihei (r. uameş-f-Odorhei) „ ^ Veseuş (r. vază, văzăuş)	„
Vidraşeu (r. vatră, vătraş(eu)	„
Valcani (r. vale vălcani) j. Timiş Torontal Varniţă (r. var, varniţă)	„
Vinga (lat. vinclum, legătură)	„
Vizma ger\wisz-mah, dorul de secerat Voicu (nume propr. Voicu)	„
Voivodeni (r. uoivodţeni)	„
Vucova (aici avem traziţia din fag în fug (ova) şi apoi în văc, vuh şi Au/ri-fag) j. T.-T. Welsenheld igerm.=eroul alb) „ Valea (Crişiilui, Scurtă, Seacă r. vale -j-Crişul -4- scurtă -f- seară) j. Trei Scaune Vâlcelele (r. vâlcea, vâlcele)	„
Vaidei (pare compătimire vai de ei, mai probabil cei din văi (vale) j Turda Arieş Vaşdaşlg (r. văz, văzoaşiec) jud. Turda Arieş.
Vâlcherul de Câmpie (din vale, valcer) Vidolm (germ. wiede-ulm — răchită din Alpi) jud. Turda Arlrş.
Vidra (de Jos, Sus) r. vidră) j T.-Arieş Vinţul de Sus (lat, vinceus, care leagă» împreună (drumuri).	j. Turda Arieş
Zlatna (pare dela slavul zluto, din zolot, aur, dar credem că este ca Slatina şi Slănic, o deiivare din lat. sol, sare metateză sla, ca şi la Slătinic, etc.	j Alba de Jos
Zarand (lat. sarrataş, săpat) jud. Arad Zeldiş (r. sălta, sălteş)	„
Zerlndul V. Zarand.	„
Zimandul (Nou, Vechia) lat. sementis de sămănătură.
Zimbru (r. zimbru)	judeţul Arad
Zagra (lat. sacra, sfânta) j. Bist. Năsăud Zlzln (r. sisinţei) floare) jud. Braşov ■ Zabalţl (slav za, Ia; r. bălţi) j. C.-Severln/ Zăgujeni (r. f.ec(uşeni) fără apă)	„
Zăoi (r. său, săoi)	„
Zerlentul Mare V. Zorlenţul.	„
Zerveşti (r. zarvă, zărveşti)	„
Zgribeşti (nume prop. Scribu) -	,,
Zlatiţa (V. oraş Slatina)	„
Zold (dif. r. şold (figurat)
Zoranl (r zor(tni)	„
Zorlenţul (Mare) V. Zorleni în Mold. „
Zam (germ. za hm, privat) jud. Cojocna Zam-Sâncralu V. (prec. -Săncrai).	„
Zutur (germ. zu-tixr = la poartă)	„
Zemeştl (r. zernâ)	jud. Făgăraş,
Zăicani (r. din sut(c)ani)	j. Hunedoara
Zam (germ. zahm, particular)	„
Zdropţl (r. din zdrob(\)i\)	„
Zlaşti (ca Slaşoma în Muntenia)	„	■
Zetea (dif. setea)	jud. Odorhei
Zalnâc (lat. sal(nic)sare)	jud. Sălaj
Zăuan (germ. zaun. închisoare)	„
Zalha (dif. r. sal ca) j. Solnoc Dobâca Zăpârţi (dif sub-părţi (supărţi)	,,
Zlagna (r. slofiruia) j. Târnava Mare Zoltan (nume propr. Zoltan)	,	x
Zagăr (r. joagăr)
Zăbrani (din r. zăbrea) j. Timiş-Torontal Zădorloc (rom. comp zădar -j- loc = lot: zădrrnic)	j. Timiş Torontal
Zichtenvald (germ. zuchten, a cultiva, wald pădurea) j. Timiş Torontal.
Zalan (germ. zăhlen, a plăti) j. T.-Scaune Zabala (r. zăbala)	„
Zalampatac ;germ. zahlen-bad-auch, baie cu plată asemenea)	j. T.-Scaune
Zagon (germ. zagen, sfieală)	„
Zoltan (nume propr. Zoltan)	„
Zau (geim, Zâun, închisoare) j. T.-Arieş
In această mulţime de numiri, cu unele amestecuri şi diformări din limbi streine, nu ar fi mirare să se fi strecurat şi vre-o greşeală de indentificare.
Nume de persoane
1023
Nume de persoane
Nume de Persoane
mfg Dela Geto-Daci cunoaştem puţine nume ca: Boerebista, Dromichete, ii m2omozicus, Oroles, Decebal, regi; cum şi profeţii zeificaţi: Deceneus şi ţWjZamolxes, în care nume sunt elemente şi eline şi latine. Zamolxes. Ipfdespre care se spune că trăise câtva timp în Grecia, pare că şi numele | Ş se trage din grecescul za-molgos = foarte desfrânat—ceea ce nu l-a || Împiedicat să fie un mare profet zeificat — pentrucă şî unii zei olimpici H aveau chiar în cultul lor orgii. La Daco-Romani aflăm de asemenea || numiri latine şi numiri greceşti ca: Aelius, Asclepius, Caius, Vinentis, H Divixtus, Emilius, lulianus, Longinus, Titus, Severus, Ulpius, Valerius, B 1/erecundus; sau fem. Aelia, Emilia, lulia, Unda, Marcelina, Plotia;
■	sau Apollini, Artemidorus, Diophantos, Evtichia, Helpizon, Nicomis etc. I Cu venirea Creştinismului, se părăsesc numirile păgâne greceşti şi
■	latineşti; iar până la consacrarea apostolilor şi sfinţilor creştini, în o-i rientul ca şi în occidentul imperiului roman, se creiază nume noui dela p diferite noţiuni de ex : Carolus (1. carus) = scumpuşorul; Ferdinand K (1 fere-tenentis) mai tenace; Franciscus (liber); Frideric (germ. paşnic) R etc. In Dacia aflăm pe: Barbu (bărbos) Bran, (înclinat sau favorabil); Jj Dragoş şi Dragu (drag, iubit; liter. atracţios)-, Florea, înflorit Neacşu; H (1 nexus, nodu, mic); Nanu (1. mic); Dan (dăruit); Neagu (1. nivetis, ca H neaua, alb — bătrân); Mogoş (gr. dificil); Mircea (admirabil); Măreş H (măreţ); Stan (statornic, sau mare de statură). — Stan, Stana şi Oprea r (opritor) se da ca nume atunci când familia avea prea mulţi copii, cu p credinţa că se va opri naşterea altora; iar când cuiva îi muriau pruncii,
atunci se da nume de Ursu, Lupu, Păun, etc. cu credinţa că, dacă p moartea ar căuta să-l ia pe copil, să nu-1 poată afla, ci să se ducă la un urs, lup, păun etc. Radu însemnează radios, care vorbă la Slavi l înseamnă veselie. Zina, este o zeiţă; Zoiţa şi Joiţa aminteşte de zeul I Joe; Ileana este totuşi gr. — luminătoare ca soarele, Helena; Nistor ] (gr. mergător (Nestor); Stroe, constructor; Horia (jucător de horă); iar unele s'au perdut ca : Milea (miţosul); Cântea (Cântătorul); Pârvu (1. , parvus mic) şi au mai rămas numai ca nume de familie
Asupra numelor de familie, zise româneşte porecle, pentru că sunt adeseori minunate caracterizări, nu putem să ne oprim, fiind prea nu-) meroase, deşi ar fi destul de interesant, căci de ex. asupra familiei Brătianu, unii au spus că este slavă, dela braţ, frate + Ivan, alţii că
românesc, arată origine: muntean, vălean, slătinean ; iar sate cu brad se numesc Brădeanu, Brădeanca şi Bradu ; iar persoanele Bradu şi 1 Brădeanu, prin transformarea- de sunet foarte firească, se chiamă Bratu |;şi Brăteanu (în jud Roman, din satul Bradu, erau Brăteni, pe cari "I i-am cunoscut). Ne mărginim deci a da aici semnificarea etimologică itumai a numelor de botez, mai întrebuinţate la noi, menţionând că în
I) este slavă şi grecească Brat-Iani.. când se ştie că sufixul anu, eanu,
1024
Nume de persoane
Nume de
per
iie
Basarabia sunt acum câteva nume introduse din ruseşte; iar în Tran silvania şi Banat, fiindcă Ungurii aveau obiceiul ca la redactarea actului de naştere a unui copil român, să-i maghiarizeze numele, Românii şi-au dat numiri curat latine, cari nu aveau corespunzătoare nume ungureşti; de aceia sunt multe nume de Iu fiu Octavian, Marius, Valeriu, Victor etc
Agapia, gr. iubire.
Agripa f 1. iubitor de Agripina l ogor.
Adrian I. din oraş Hadria. Anton gr. floare.
Antim gr. adversar.
Anna eb. amabilă.
Ânania V. prec.
Alexandru gr. protector al bărbaţilor.
Alexe gr. protector.
Andrei gr. bărbătesc. Anastasie gr. înălţat. Atanasie gr. nemuritor. Aretia gr. cu calităţi. Artemlza gr. prietenia.
Amos gr. al meu.
Anisia gr. fără egal.
Achil (ina) gr. zeul apelor. Amedeu 1. iubitor de D-zeu. Archip gr. stăpân de cai. Antiugen gr. din Antiohia. Aurelia(n) 1. scumpă, preţios. Achlntin 1. izvoraş. Amîilochie gr. disputat. Axentle gr. neospitalier. Albert (ina) ger. nobil ia). Benedict 1. binecuvântat. Bonifaciu 1. binefăcător. Beatrice 1. fericita.
Bertba ger. strălucita. Barbara 1. sălbatica. Constantin 1. statornic. Calinic gr. victorios.
Chirlac gr. domnesc.
Clprian din insula Cipru. Clement (ina) 1. mi'os (a). Codrat gr. sfert de ban. Cosma gr. f. regulat, ordonat. Cristian gr. al lui Christos. Crlstina V. preced.
Constanţa V. Constantin. Clara 1. luminoasa, curata. Caterina gr. curata.
Catinca V. Ecaterina. Claudiu (ia) 1. închis (a). Catrina V. Caterina.
Daniel eb. dat de domnul. Damian gr. şiret.
David eb. dela o plantă cu miros
Darie persan = rege. Dlonisle gr. zeu ca şi Ba-chăs-^Ut^-diuin curge. Dimitrie gr. dela zeiţa De-metra= mama pământului; = pământean.
Dumitru V. preced. Dorofleiu gr. dăruit de D-zeu. Doris (Dom) dăruită, talentată.
Dan r. dăruit.
Dosofteiu gr. dăr uit de D-zu. Ecaterina gr. V. Caterina. Eftimie gr. bun curaj. Ellsabetha eb. iubita de D-zeu Elena gr. strălucitoare. Eftichie gr. direct.
Eleonora gr. milostiva. Elplda gr. prevederea. Elefterie gr. liber.
Ellseu gr. mergător. Emil(ian) 1. sîrguitor.
Eremia gr. singuratic sau liniştit, domol.
Epifanle gr. arătoasă, văzută. Eufimla gr. bună prezicere. Ermil (iu) gr. comunicativ. Eufimla gr. curajoasă. Eufrosina gr. veselie. Evghenia V. Eugenia.. Eugen(la) gr. nobil(a).
Enea Ens,che gr. amabil. Emma ger. casnica.
Fevronla lat. curata.
Fllip gr. iubitor de cai. FUotela gr. iubitoare de D-zeu. Florian 1. înflorit.
Foca 1. arzător, înfocat.
Fotie gr. luminător.
Frosa V. Eufrosina.
Galaction gr. lăptişoru.
Gavril I eb. al Domnului, Gabriel l divin.
Gherasim gr. venerabi. George I gr. lucrător de pă-Gheorghe\mânt; agricultor. Glicherle (ria) gr. dulce. Grigorle gr. veghetor.	j
Haralambie gr. prinde-bu-curie.
Haritlna gr. înveselită. Hariton V. preced.
Hrisante gr. floare de aur. Helena V. Elena.
Hedviga germ. răsboinica. lacob eb. d n gr.=fonian. Iaclnt al lui lacchus (Bachus). ianuarie, dela Ianus, zeul. luminei.
llarlon gr. vesel, ignatle l. aprins, loil gr. răsunător.
Ioachim gr. mare răsunet. Iov 1. al lui Jupiter. irina gr. pacea, irlmia v. Eremia.
Iuliu nume roman Julius pare dela oraşul lolkos în Te-saliă.
( dela lulius, prec. Julieta 1
Iile gr. soarele. .
Ion gr. mergător (nume ve-chiu grec. al lonienilor). loan ebr. copil de milă, pare însă din sansc. yuvan, tânăr.
Isala gr. egalitate.
Iustin * I lat. drept, după Justinlan ţ dreptate.
Kir gr. domn.
Laura gr. milostiva.
Lazăr 1. lăsat slobod.
Lepn 1. (de) leu.
Leana v. Elena.
Laurenţiu 1 din oraşul Lau-rentum (laţium) şi laur^ dafin.
Lucian 1. Luminat.
Luchian gr. ca preced.
Longin 1. lungul.
Lucia 1. luminoasa.
Maria ebr. capricioasa. Marin(a) 1. dela mare.
Matei gr. ştiutor.
Magdalina din or. Magda. Marghioala gr. mărgean. Martlmian 1. al lui Marte (zeu)

Nume de persoane
1028 ________ Nume de persoane
Mamant gr. al mamei. Mărioara dimin. Maria. «Marcu L Marcus (ciocan). i Matrona 1. femee gospodină. Manole V. Emanoil Maxim 1. foarte.
Meletie gr. grijă, studiu. Mlron gr. parfum.
Mină gr. pretext.! %
Moise gr. de muze, ştiinţă, artă.
Marta eb. trista. Mărgirint(a) r. mărgăritar. Matilde ger. eroina.
Mihail eb. trimis divin.
Mină fem. ger. gentila. Metania gr. negricioasa. Mitru scurt. Dumitru.
Naum gr. navigator.
Năstase V. Anastasie.
Nichita din oraşul Nlkeia în Tesalia.
Nlchifor gr. purtător de biruinţă.
Nlcolae gr. învinge poporul. Nicon gr. victorios.
Nlcu (in Mold. Ion{ică) în Muntenia JVîco(lae). Nlcodem gr. Învinge poporul. Natalia gr. voioasa.
Olimpia gr. din munţii Olimp, Onufrle gr. păzitor de măgari. Osie gr. prezicător.
Oana r. scurt Ioana.
Pavel vezi Paul.
Pamfll gr. de tot iubit
Pantellmon (Pintilie) de tot milos.
Paul(lna) 1. mic(a).
Patriciu 1. nobil roman. Panait gr. de tot senin. Patemic gr. virginal. Pangratie gr. de tot robust. Pelaghia gr. dela mare. Petru 1. peatră.
Pimen gr. grasul.
Platon gr. după filosoful Plafon, liter—lat. larg.
Profir gr. purpuriu (roşu) Profira vezi preced.
Policarp gr. multe fructe. Procopie gr. progres.
Rafael ebr. învăţat divin. Romulus lat. gr. tărişor. Remus lat. = vâslă.
Romeo dela Roma.
Radu 1. radios, vesel.
Rebeca eb. bine nutrită.
Saba Sava gr. divinitate Sa-bazia, ca Dionis.
Sabin 1. din poporul Sabinilor în Laţium.
Samuel eb. Distins divin. Samson eb. foarte tare. Sevastian gr. divin (v. Sava). Sevastia (tiţa) V. preced. Simepn gr. 1. cârnui.
Siluan Vezi Sila.
Simford gr. insoţitoarea.
Sila 1. tăcut.
Sofia gr. ştiinţă.
Sofronie gr. moderat. Silvestru 1. dela pădure.
Splridon gr. răsucit.
Stafie gr. stătător, ştefan gr. încoronat. Solomon dela Salamina(?) Sldonia eb. pescăreasa. Sanda Sandu din Alexandru Sultana I. libera.
Talaleu gr. sufere tot. Tanase V. Athanasie. Tatiana gr. 1. a tatei.
Tadeu ca preced.
Teodor gr. dăruit de D^ze Teodosle gr. dar D-zeesc. Timotei gr. curagios.
Tlron gr. scutier.
Titus 1. ciripit.
Toma gr. care petrece. Trofim gr. bine nutrit.
Tudor vezi Teodor.
Ţinea v. Catinca.
Trlfon gr. delicat.
Traian 1. Traianus lit. care merge dincolo, peste. Udrea r. gr. plângător. Văsile gr. regal.
Varlaam gr. grea hotărîre. Varvara v. Barbara. Vartolomeu gr, greu curagios Vlsarlon 1. vizionar.
Vucol gr. păstor.
Xenopoi gr. oraş strein. Zaharla eb. de zahar. Zenobie dela tribul obi al zeului Zen.
Zamfir(a) din eb. sappir, cel mai frumos lucru.

«jf/ui uc iaţa,
Cum s’a tipărit această carte.
După marele răsboiu, tipărirea acestei lucrări întâmpină două piedici grele şi numai o mică înlesnire. înlesnirea era în dorinţa generală de a revizui trecutul, spre a afla căi mai drepte şi mai bune pentru mersul omenirei; iar piedicile erau: una de ordin material, lipsa de bani, de materiale şi de personal în tipografii, cu urcarea dela o zi la alta a preţurilor; iar alta de ordin moral*intelectual, fiindcă teoriile lui Cihac, care peta 1870-1879 susţinea că elementul latin în limba română reprezintă abia 1 /5, şi că elementul slav ar fi aproape 2/5,—formase în aşa fel conştiinţa cărturarilor noştri, încât, întocmai precum se deprinde un om să lucreze cu o mână sclintită şi îl doare grozav dacă ai căută să i*o îndrepţi, astfel că preferă să-l laşi schilod,—tot aşa de greu era a convinge pe cei ce ar fi putut să ajute, că trebue să ajute la tipărirea acestei lucrări. Insfârşit o altă piedică mai erau preocupările exclusiv materiale ale mul-ţimei şi puţinul interes pentru cultură, în deosebi la poporul nostru, cu un mare număr de analfabeţi.
Am căutat să înving piedicile. într’o broşură trimisă multor intelectuali din toată ţara, âm expus teoriile lui Cihac, am arătat absurditatea lor şi conştiinţa greşită pe care o formează în intelectualitatea română şi streină, asupra Limbei Române şi rugam să mi se răspundă, dacă. cred că este bine să înlăturăm acest lucru, prin imprimarea acestui nou dicţionar etimologic, care nu prin teorii, ci prin izvoarele glosice arătate imediat, şi întemeiate pe un studiu comparativ minuţios, până la cele mai mici diferenţe fonetice, să demonstreze adevărul, în concordanţă cu constatările istorice şi arheologice şi cu starea culturală a popoarelor, cu cari a venit în atingere neamul nostru, prin străbunii lui cei mai îndepărtaţi. Au tăcut cei mai mulţi din in-telecluali, deşi pusesem la îndemână plicul cu marcă poştală şi hârtie pentru răspuns. O singură voce s’a ridicat contra; —mărturisind însă, că are o lucrare similară, întocmită probabil după Cihac, şi pe care nu o poate tipări; însă dela următoarele persoane, am primit îndemnul, pe alocuri însoţit şi de laude, cum că trebue tipărită această lucrare şi deci mă simt dator
1028
a le mulţumi aici, pentru încurajarea morală ce mi-au dat, anume: I. P. S. Sa. Mitropolitul Suciu, de Alba Iulia şi Făgăraş; profesor univ. ec. C. Nazarie, Bucureşti; Sebastian Bornemiza, publicist, Cluj; general N. Mihâescu, Craiova; D. Găvânescu, prof. univ. Iaşi; Ion Preda, avocat, Sibiu; L. Bodttărescu, prof. Coţmani; Andrei Horvat, protopop, Oradea Mare; N. D. Chiriac, prof. Piteşti; N. M. Pârvulescu, avocat, Ploeşti; Dr. loăn Roşiu, prof. Timişoara; D, Stoicescu, magistrat, Constanţa ; Camil Demetrescu, avocat, Brăila; Dr. Mihail V. Coteanu, medic, Orhei; C Năvârlie, magistrat, T.-Severin; Directorul Liceului Ibaşfalău; Gr. Constantinescu, publicist, laşi; P. Chi-rulescu, profesor, T.-Severin; Francisc Groza, profesor, Satu Mare; D. Mateescu, profesor, T. Severin; I. Praporgescu, magistrat, Cluj ; D. Munteanu, profesor, R. Sărat; Dr. Mangiurea, medic, T. Severin; St. Părligras, protoiereu de Mehedinţi; M. Gusifă, profesor, publicist, T. Severin; M, Gârniţeanu, profesor, Soroca.
Cu toată această încurajare morală, tipografiile editoare cele mai mari, nu s’au arătat dispuse a tipări cartea aceasta; una a răspuns neted că trebue băgat un capital măricel, la care acum se plăteşte o dobândă cam 25% ; deci ce câştig poate avea?
Am pornit atunci la adunarea capitalului bănesc. în trei rânduri, prin câte 8 mii de apeluri, m’am adresat învăţătorilor, institutorilor, profesorilor, magistraţilor, avocaţilor, medicilor, băncilor şi societăţilor din ţară şi chiar elevilor din clase superioare, ca să ajute la tipărire, abonându-se şi plătind preţul anticipat, pentru unul sau mai multe exemplare, arătându le opiniile persoanelor de mai sus.
Au binevoit a răspunde, trimiţând şi bani anticipat, următoarele persoane, cărora le aduc aici mulţumiri.:
Preot M. Vlad, Vâlcea; V. Pociumban ding. ofic. Bălţi; Macedon Linul prof. Bistriţa Năsăud; C. Nicolaescu prof. Ple-niţa, Dolj; C. N. Roiu avocat, Roman; N. Nistor înv. Vâlcea; Alex. Cozarchevici, Părteşti, Bucovina; C. Găiseanu înv. Teleorman ; Banca Comercială Caracal; Alex. Goleanu înv. R. Sărat; Banca Iaşilor, Iaşi; Banca Albina, Huşi; Banca Doljului, Calafat; D. Hâncu, Teodosie Moldoveana, Ioan Vicoveanul, Miron Eremiciuc, Dragoş Mihâescu inst. Vicovul, Bucovina, Dr. Toma Cornea, Sighişoara ; Fabrica Mercur, Craiova; Ion Diaconu,Ion Roată înv.j.Putna; Banca Centrală, Bistriţa Năs.; Ioan Murgu notar, Hidia j. Caraş-Severin; Teodor Libeg înv. dir. Mureşeni j, Mureş-Turda; Fabrica Zamfir eseu Bucureşti; Ştefan Gâdât, Bechet; Banca de Petrol, Bucureşti; Alex. Epure, prof. Roman ; Banca Română, Dorohoi; Banca Zorile, Salvarea şi Şc. de Băefi, Bârca, Dolj; Banca Aurora, Năsăud; Clement Bocancea prefect, Storojineţ; Banca Cetatea, Braşov; Banca
1029
Vâlceit R. Vâlcea ; Şcoala Civilă de fete\ elev Gh. Ionescu, Caransebeş; Şcoala Medie, Huedin; Liceul din Caracal, Ilie Constantinescu prof. Caracal ; Liceul „Petru Rareş“ P. Neamţu; Primăria Fălticeni; Societatea Doina, Câmpeni; Virgil Beui-şache avocat, Galaţi; Creditul Minier, Bucureşti; Marin Găr-niţeanu prof. Sorocaj; Pr. Gh. Sterzenitu Gorj; Liceul de fete, Hotin; Petre Păunescu, lulius Ckeţnanu, Sabin Câlinescu, Tr. Vasculescu, Radu Vernescu, Iulian Stănescu, Gh. Popescu, Tonta Marinescu, elevi, liceul „Carol" Craiova; /. Ionescu dir. Vineteşti, Fălciu; Cezar Stoica avocat, Orhei; JeanStroescu înv. Brăila; Marin l. Păunescu înv. Ilfov; Teodor Lupu înv. Ialomiţa; Fabrica „Stella", Bucureşti; Uniunea Obştiilor, Botoşani ; Banca Podgoria, Odobeşti; Institutul „Economia", Cluj; Banca Zimbru, Galaţi; Ioan Secot director, Coţmani; Banca „Caracal", Caracal; Mihail Griga, Văşcauţi; Nicolae Ştefă-nescu, Ioan Gh. Florica înv. Vâlcea; Elena Dr. ŞtoianOvici institutoare, Ortenzia Buzoianu profesoară, Zoie Feier prof. Dr. Alex. Borza, Abrud ; C. Angelescu preot, c.Lapoş, Buzău; Prefectura Cahul; Comitetul Şcolar c. Oltenii, Teleorman; C.
N. Dârvârescu înv. Vâlcea; Lucreţia Gavrilescu înv., Eugenia Prisăceănu înv. Preot G. Dumitrescu. Gh. Tânase, Nicolae Lâzârescu, Ion H. Nicolau, Vasile Puşcaşu, Mihai Ivanciu şi elevii şcoalei No. 1 şi 2 din c. Suraia, j. Putna; Nichifor Răi-leanu elev norm. Soroca; d-nii profesori: Coren, Satmalov, Candlani, Lucan, Bădiu, Stefanovici, Zaiţă, Lupaşcu, din So- j roca ; Şcoala Normală, Soroca ; Nat. Comşa directoare, Tulcea ; j G. Mihailescu înv. Lieşti, j. Tecuci; Sabin Coif an, M. C. Să- J voiu, Lupşa j. Mehedinţi; Alex. Goleatm înv. j. R. Sărat; Fa* 'f brica Rieger şi Ath. Buricescu, Sibiu ; Artemiza Bosturea înv.: . Tecuci; Simion Madoigli, înv. j. Gura Humorului; Ştefan Sie- I fănescu înv. Dâmboviţa; Ion Albineţu director Câmpeni, jud. Turda-Arieş; d-na Virginia Pilat prof. Bucureşti \ Prefectura jud. Câmpulung, Bucovina; P. Grosu direct, region. Chişinau ; F.* Mafiei învăţ. Deleni jud. Vaslui; Glicherie Lovin protosinghel M-rea Bogdana, Bacău; Ion D. Drâgan director şc. Botoşani; Şcoala Primară de stat, Sânnicolaul Mare; D, Stoicescu, ‘judecător Constanţa ; Comitetul Şcolar C. Arsache, Vlaşca: N. Ghibuş comerc. Strejeştii de Sus j. R-ţi; Şcoala Secundară gr.
II de fete prin d-na direc. M. I. Postelnicu Ploeşti, Ion C. Nifă, înv. Ialomiţa ; Teodosie Jovmir grefier, Soroca; Primăria Corn. Apaţa j. Braşov; Alexandru Gafencu instit. Botoşani; Ion M. Florescu învăţ. Romanaţi / Dimitrie Grigorovici f. consilier la Curte, Iaşi; Dr. Candiu David avocat, Ioan Proţia prof. Ioan Micu direc. şc.; d-ra Sofia Buceşanu prof., Preot Sorin Fur-dui, catihet, Abrud; Ionel Iordache înv. Facria j. Constanţa; Direcţia Şc. Normale Reni: Primăria pr. Careii-Mari; Nicolae
J
1030
Gârban elev şc. notari. Lugoj; Sofronie Merşiu dir. c. Văliug Banat* Ilarion Stejărescu dir. Liteni, Suceava; Soc. Sudrigiu-Petroasa, Oradea Mare; Anastasie Ionete înv. Vâlcea; Mihai Ţimpău, consil. tribunal Zastavna; Io an 5. Theodoru-Bujor dir. Lunca de Sus, Ciuc ; Vasile Farca prof. Sânnicolaul Mare ; G. Ioanovici înv. Sânnicolaul Mare; N. Sandulache înv. Lazu, Ialomiţa; Grigoriu Pop dir. Borpdul Mare, Bihor; Soc. Cult. „Nicolae Iorga“ Găvana, Argeş; Alex. Cebotarin înv dir. Un -ţeşti, Bălţi; Titus Stoica avocat, Chişinău ; D. Stoicescu Chi -şinău; D-trie Sevastri înv. Fundeni j. Tecuci; D. Gaiţă secret. Huşi; Ecaterina Macarie învăţ. j. Fălciu; Nicolae Leuciuc dir. Şerbâuţi, Şiret; Gr. Pitea înv. Scoarţa, Gorj; St. Cristescu dir. Mehadia; Filon Roman \nv. Şăulia, Turda Arieş; Valentin Neckiti înv. Ilva Mică, Bistriţa ;'Pantelie But* ar iu înv. Suiug, Bihor; Şcoala Primară Câlnic, Sibiu ; Ion Vulcănescu Şovarna, Mehedinţi; Notar al Comunei Peregul Mic, Arad ; Valeriu R lonesck înv. Vlaşca; Const. V. Popescu \ nvăţ. Prahova; Petru Nâstase înv. Mihuceni, j. Şiret; Comitetul Şcolar com. Prinţul Ferdinand, Teleorm.; Comitetul Şcolar, Sovata; Hristodor N. Ionescu înv. Vlaşca; Ion Isop eseul, dir. liceu, Rădăuţi; Ion Mateescudirig. Poiana-Câmpu, Prahova; Iulian Calotescu înv. Cărbuneşti, Gorj; Dir. Banca Covurlui, Galaţi; Gh. Popescu s direct, şc. Tulcea ; Şcoala Primară de fete, Calafat; Doctor GheOrghian, Bucureşti; V. Dorin, direct, şc. Iaşi; d-na Maria Postelnicu direct. Pioeşti; Banca Podgorenilor, Panciu ; Const. ‘\ Romani nv. Zgribeşti j. Caras-S.; Neculai Al. Omfrei învăţ.
\ Popăuţi, Botoşani; Şcoala Primara c. Ciuchici, Caras. Severin; '"' Primăria Com. Abrud; Sub-L-t Boruzi, Roman; Scolat Con-; stanţa inst. Cernăuţi; Gh. I. Vonica, N.Ştefănescu înv. Crăciun Ştefănescu înv. Anghel Anghel înv. Petre Z. Râpeanu perceptor, com. Valea Raţei, R -Sărat; Primăria Or, St Gheorghe; „Go* ruHulu Aiud ; Pr. N. Teodorescu, Alexandria ; Ion Bacociu învăţ. Dej; Ion Medrea prof. Ibaşfalău; Vasile Căbău, învăţ. Roşia, Beiuş; Marin Boiangiu învăţ, Romanaţi; Toma Stănescu înv, Romanaţi ; Banca României, Craiova ; G. Lungulescu, Bucureşti;
|	d-nii ofiţeri: Gârdescu Alex. maior; Lungulescu Const,, Ostro-
!\	ireanu Gh., Balteanu Lucian, Gaşpar loan, Cameniţa Ioan,
Corcoveanu Emil căpitani; Preiss Rudolf medic căp., Dincu-lescu Ioan, veterin. căp , Crăpâtoreanu Ioan, Mateescu Gh , Popescu Constatin, Bucur Gh., locotenenţi; Bâdescu Grigore Ad-tor; Temelcu D-tru, Enculescu Petre, Drăguţescu Grigore, Constantinescu sublocotenenţi; Cioroboreanu D tru ad-tor V sub. l-t.; Negrea Ioan şi Mateescu Gh. Pârlog, locotenenţi, toţi din Regimentul de Artilerie din T. Severin; Biblioteca R-tului Artîl.; Preot loan Radu, c. Alma, Ibaşlalău ; Dirig. Şcoalei 1 com. Cunicea, j. Soroca; D. Constantinescu, revizor pese, Olte-

f, niţa : Comitetul Şcolar al Liceului „A. D. Xenopol“ din Soroca; f „Mica“ S. A. Brad, Transilvania; Inginer Gh Vasiliut Timişoara ; ; Banca Comercială T.-Severin; Ioan Bobeiu, prof. T. Severin. Din toate aceste abonamente, abia s’a adunat 1/6 din capitalul trebuitor pentru a tipări prima ediţie de două mii exemplare; mai trebuiau 5/6... Atunci am adresat un călduros apel către Banca Naţionala şi l’am şi repetat, cu scrisori recomandate, dar n’am avut nici măcar cinstea unui cuvânt de răspuns. Tot aşa dela Banca Românească; iar Banca „Albina® din Sibiu m’a cinstit cu răspunsul că’mi va da ajutor după ce se va tipări cartea...
Am ţinut apoi 16 conferinţe, în ore libere, celor 16 clase ale liceului „Traian* şi la Şc. Normală şi Comercială, explicând şcolarilor ce va conţine cartea, arătându-le manuscrisul, şi ru-î gându-i să staruiască pe lângă părinţi, rude şi cunoscuţi ca să -j se aboneze. în adevăr, unii elevi au pus multă stăruinţă şi le i mulţumesc aici şi lor, şi persoanelor care prin ei s’au abonat, căci astfel s’a adunat încă 1/6; deci în total o treime din suma necesară tipărirei.
Dar mai trebuiau încă două treimi; între timp se scumpea lucrul şi hârtia... O clipă m’am gândit să părăsesc lucrarea; dar un îndemn lăuntric, nu ştiu de unde venit, mă povăţui să j nu arunc în întunerec o muncă, pe care o credeam necesară i culturii româneşti şi să mai fac o supremă sforţare, căutând I	undeva un împrumut; astfel că,	în timpul când	scriu aceste rânduri, pentru	încheerea lucrării,	mă gândesc şi	la suma cu care
trebue să o plătesc.
Nu ar trebui poate să mai amintesc Ţaptiil că, directorul liceului nTraian“t pentru apelul ce făcusem către elevi, a găsit nimerit să raporteze Ministerului cazul, ca după o anchetă a !	inspectorului	din Timişoara, să	fiu avertizat a	da elevilor banii
•!	înapoi; i-am	dat, dar elevii i-au	dus la tipografie. Tot pe.atunci,
dela Cassa Şcoalelor primesc o adresă cu înştiinţarea că, ‘nu, mă poate ajuta ca să tipăresc caftea, din lipsa de fonduri... Dar eu nici nu încercasem să cer; bănuiam- că nu sunt fonduri;
! se vede însă că cineva trimisese acolo apelul meu.
Toate acestea le scriu aici numai-spre a cunoaşte urmaşii cu ce greutate se poate tipări acum o carte la noi, şi pentruca cel ce o are, să ştie a o preţui.
| Mulţumesc aici şi Tipografiei „Ramuri“ şi personalului j tecnic, care a depus muncă pentru'înfăptuirea acestei lucrări; ,f iar dacă cei ce vor consulta acest dicţionar, vor afla greşeli de ! tipar, cari s’au strecurat, fie la corectură, fie din pricini tecnice, îi rog să le îndrepte cu bunăvoinţă, ţinând în seamă şi starea materialului şi starea moralului din timpul de faţă.
A. R.