^Jif J Hsjmm tftrhlt'of fi T. ' ... Cls'fCă).j s ' V r~ RĂDULESCU-COtilfî vv/ ;, • “ ; /' ;■? ■?> , DIN MUSCEL CU O INTRODUCERE Or. GUSTAV WEIGAND CampulunU UPOGRAFÎA ŞI LEG. DE CĂRŢT, G1IEORGHE N. Vl.ADF.SCU - STRAI >A 11A RAŢIEI No, > — mmm ’T , SMM PREFAŢA / ' f\ ^ S r\ \ 5 ?ă Prt- Tâmna anutul i8gg,' cutreerând terito- /tsâatf'jfo/tat't/t fma/)/>% mw Pn of ci ai/l mi,MMMm T^nsfl\^ rinl Munteniei, am fost şi în comuna Priboenl, iC'fociÂfde •'■activitate' al D-lul Radul eseu- Codin, cane cu această ocasiune mi-a arătat o coîec- , care unei® nm .erau net nnusuue, uueie aveau însemnări mal mult sau mal puţin neobicinuite, iar altele erau într’adever din acele cu- \'crdfea sa, şi ăe\ vă fi posibil să : o ' publice, . ' ' căU tQţl cerce se ocupă cu limbile romanice, pol: trăge un folos idin, ea. \v Cea ce este greu şi chiar imposibil pentru Wmim, este tocmai aflarea cuvintelor dialectale '< în comunele cercetate. E numai o întâmplare, .dacă-câte 'odată întâmpin un cuvînt dialectal, \ mâi- interesant şi nu fot, faedr^tiî mM. SCtU'-■ mai piHih„ în scurta, mka, 'şedere întrun loc; ' ’reâţpd fixa pronunţarea şifef mult \af-^y ■Hhi ■§1 •;_; v..^;''v^^.;/;^T^r^t^f^'''"' V ■-•■ ,,t'!£'"t:l4f m m re adunate 'servesc Mat cu-seamă sin-fyg<:-, ; / .y taxei,' iar studiul lexicograf iei, trebue. lăsat în , • 1 / ., / seama acelora, care şepend mulţi;ani în ace-' d y'f f; ■ '. laşi loc, au, ocasiune să cunoască, toate cuvi/f ţ: f 'le-poporului. Şi cine an fi'în stare-să: fâeăfl .V* f i \d * ^ * * d fl ţ î«-;: f-r ■ . ' ptinească ,.cel puţin în general, datoria din ff-, "■ ' toate puterile. ' ' De şase ani: încoace „am. petrecut' câte,,trei ‘ , luni în fie-care an prin saiele românescl şi y 1I1§ m mţM J(|ljj Ipi M , ' rime; cqre .din mare. 'iubire către popor şi \ (fbpegaţidhe; către, patrie,fădesea în împreju- • ■ ■ foarte‘grele şi.neplăcute-,se sacrifică - \ i . Eu personal mă sim^rdator a .mulţă'mi în • * particular ÎMveţâtorftor-, români, căci Mcăeril; i . n’am găsit mat multă pricepere şi mal Mare. i sprijin în. cercetările mele, de cât tocmai Ja- ■ ’i '•( {, mveţătorif cărora le-am fost âaspele în loca-, s . , cin ţa lor adesea foarte mică şi. sărăcăcioasă, % dar foarte curăţă. - ' - - - f,: pi şl; dori. ca ■'x. Puţin somn îl aromia Dar urît vis că visa .. . Şi măre se deştepţa,., > ' . (Balade: Radu lu Ânghel). ^irdica (a) a aridica-ar zoi ii — un fel de mîncare din lapte fiert şi mămăligă. ; Aştezftn - Ajute Dumnezeu. Espresiune întrebuinţată de către toţi ce trec ps lângă .o femeie care urzeşte pînză: — «Aştezău» — «Mulţumim Dumitale». ' atîrna (a) — (V. a acira). Ata — Safta (nume propriu). ată-1 şi ată-tje — bată-1 şi^bată-te. a’ncoa —, adu încoa." avaiet — Zecimală ce se îa celor ce fabrică |uică la povernele altora; plata fabricatului. babe — stîlpii ce se pun la porţi. ’ babîţe — 1. un soiu de ciuperci ce cresc la rădăcina nucilor. 2 boală cu ameţeli şi urlete prin cap- Fig. Are babiţe (de unul 6e se superă din or-ce lucru). Meîui (a) — a tot veni la altul, într’o a-cere: «e-o săptămână de când băciue». Bacritt — 1. Nume de ţigan. 2 Epitet dat unui bătăuş. barloiu — bolnav mare. Băloiu — nume de ţigan. Ifljf■;îscîţibp;s.;:: barangă , -epitet dat unuia ce face gura mare-bărăugi (a)—a striga în gura mare, fără rost. ■ băşcălui (a se) — a se despăţi unii care au avut tote în comun, reinînînd fie-care cu partea ce i-se cuvine. bălmăji (a) — a vorbi încurcat-bălmăjit — încurcat.în, vorbire, peltic, bărdaeă - boalcă mică. ' bălti (a se) a se surpa ce vai aşternîn-du-se la pămînt. batal — 1 ţap pentru prăsilă- 2- cu tot dinadinsul: «stă batal pe lucru*, batic — embatic. - numele unei văi zice că, ar fi fost locuită de (în Beleţî) care, nulţi lupi. de scaun pe care se bedreag — 1 un fel obădează roatele. 2. beldie — prăjină mare pentru bătaie-beleaja • beleuză (V. băşcău- berbeacă -- Căciulă^mare şi lăţosă. Unele servesc să bată oile când căpiază berbec—Unealtă cu care se bat în pământ pieiorele podurilor, berbecana — numărul 4 în jocurile de copii. (O variantă). beucă — 1. hăţiş de pădure. 2. ochiu făcut dew apă. 3 localitate. , ; bibă — gropiţă în care îşi pun. copii ciomegele în jocul «d’a fturceaMa». bii ••• bii!... (interj); — vorbe cu care. se strigă puii de curcă/ Bica — nume de femeie Bîcă — nume de familie. bîc!«. — imitarea bătăilor inimii într'o a- tăcere mare bîdihală rachitism bîgă duşmănie: «P'ala să nu-l crezi că el are bîgă pe mine*. ‘ . bîjbă - oală mare. bîldir — burtă : «Strînge bî/dirul* mama, copilului când îl încinge, bînşag — iarbă măruntă şi deasă. , Bîra - poreclă. Bîra. Bîrş — j Bîreciu; I bîză — albină. bizar — încreţitura din prejurul gîţuluî. bîcîi (a) — a bate (inima), bleaiidă — prostănac r bleastă (a face)—a suge tot sucul dinlr’un lucru ore-care: «Tai făcut bleastă»- ^ bleav- hleau :■ bucata de fier ce îmbracă: 1 ; osia carului* Fig) om nepriceput; bleav. blidar - 1. poliţă pe care se aşează bli- : n> ' dul (vas de >lemn) 2. nume de, om- 3. Cel ce f j; f')|))giace ^jde);^^^ :^'#Wy ^ blidăruş diminutiv de la blidar» S blonde spărturi din lemne strîmbe. ■' blojdi (a se);||--ă':;3şie surpa ■■■MMWSWfmM /' boală — vită nărăvaşe. x Bobreajăn (şerb) — Pobrijenie (schimbarea :|;)i;i/:):,la /fotă). / bobi (a) a afla urma cuî-va. ; ■ \ / bobolnîc burueni ce cresc, prin apă (pl-virace). bobar — cel ce ghicesCe în bobi; fem-bo- , băreasă. ; 1111 ■; * ,r ' ; ! i| •' /" boaită - epitet cu care se adreseză cine-va ţiganilor. boaţă— 1. belea. 2 nume de om. ^ boboşat (ad.) — bumben, umflat- : bobleţ — (v. bleandă şi bl col). : / boaghe — negură; ! ^ bocciu (d) .— strâmb ; fem- boccie ; bocii,...bocii (interj.) — aşa se strigă bobocii de gâscă.; bolboia (a se) — 1. a se uita urîtpe altul \ : 1. a se umfla ochii , ‘ bolbotine — poame bold — cuîu ce se bate în capul căpăţînii de da roată. Fig. înţepătură cu vorba-: Ex. Sumete-mî, mândră, brîneţu , v Că, mă suvoalbe Lotreţu. (Balade : Ghiţă Cătănuţă). broască—1. unealtă pentru netezirea scândurilor 2- boală de gură a vitelor. \ ' : brotac — termen de moară, bruslui (a) — a certa pe cine-va ; brustui (a) în alte părţi, brusturi — (v. bobolnic). 4 bucea — cerc de fier ce se pune la capete căpăţînei roatei înăuntru, bucen — bucium, bucina (a) — a buciuma biidurolu un vas — în formă stupului în care se strînge cenuşa; se pune şi pe crintă / ' la fabricarea săpunului. - burduşi (de brânză) — burdufuri. Ex. Bărbată-i nevasta mea,. Bărbată-i dracuVo ia: Pînă ţese-u.n cot de pînză, . ' Mîncă cinci burduşi de brînză. (Horă), . burduşi (a) —1. a; bate pe cine-va aşa ca să-î fârîmi oasele: «La burduşit cu bătaia». \ 2. a strica tencuiala după pereţii unei case. ---— ceapîatc — 1. Vas de tinichea cu care se / y;5" pune apă cînd se spală cazanul la fabricatul prudelor. 2. nume de ţigan, ceatlău - cal înalt şi slăbănog. ^ ceafă — una din părţile jugului, ceafalan — numele unui român ce-ar tî ^ fost tăiat de Turci, în timpul zaverii în locul v numit azi « Piscul lui Ceafalan» (tom- Beleţi), ' ceas...ceas... (interj.) — cuv. ce se zic vacii la muls, ca să stea- % ceardac — i. coşar format din acoperiş şusţinut numai de doi pereţi. 2. locuinţă în pădure. / ce-lce — ce zice (când voim să cilăm cuv. altuia). cei-cea (interj.) — cuvinte cu care strigăm porcii- celar — odaie de bucătărie în casele ţărăneşti mai vechi; acele au trei încăperi: tinda celarul şi «casa mare». Din tindă puteai intra şi în celar şi încasă. «Din tinda în celar* (fig) însemnează: de la un loc la Ex La ceardacu Stanciuluî tot Stanciuluî Braţului etc, V! -^^ iiiii ' " ,;^:v -v 1 «;• u fS ’i' .1- fi altul sau/de la Anal a Caiafă»: ce mStrinieţi < . - din, tindă, ’n celar? vrei să scapi de mine?.: ^?cep 1 cap de viţă tăiat împreună eu ^ " . strugurele şi pus spre păstrare. % Gaură da tăi cu spiţelnicul la fundul butiei sau butoiului pentru înlesnirea pritocitului. 3' Dppulâţul "1 ) cu care se astupă cepul de la butoiti. 4. Cuiti ‘ , / de lemn ce împreună obezi le ; J cepar — spiţeinic pentru fălirii. , /' ccmetie — 1. toţi cu mic cu mare 2. tot. ■ neamul. :f / cenăcuţ — dim subst cenac. V . / ceonae — vită nărăvaşă i ; , / ceucă — coţofană- : ciini (a) - a ţăcăni de colo pînă colo de' foame [vitele). cinui (a) — a ospeta pe cine-va. { . / cjric — codricel: ciric de pîîhe- / cîcă mamă) mare. cîcî (conj) — căci. Cili — când cînjjău — duriţă mică făcută pe furca de-tors ca să nu cadă caerul. .. I . ciubăr - vas de lemn, în care se mulg ,1. vitele şi se păstrează laptele. ciurucuri —^lăpădăturî- , t cioacă unealtă cu care se strîng cereu- /i;- ■ăcile;:4a):)feuţv ) 1 lvl»e;:;) 1 ■ ;):. ;! 1 /k ciolpan —^ 1. arbore Iară crăci 2 ora mare | î : şî;di.format.r->«'/$?- • c-mdşU ciâr-a "doifanul* se !v zice când un copil trage la neam. — cîolpănel — 1 dim- de la ciolpan 2 nume de ora. p / ' ■ n i''-, f !; «Frunză verde dWdiţel Cîntă cucu ’ri ddljpănel; mfcascultă mândra la el; (Cântec poporan). ciolan — pămlnt cretos. ciopor - grămadă de 6raanî sau de pasări. ciSSf |i , (ad)? eu vârful tăiat. Cionti (a) a tăia; vârful ciţopopină,*— tu porecla Ia ţigasaif ciorchină la strugure, ciofîc — păhăruţ- - ciofliu — epitet dat unuia, ce merge urît-ciotoîu - hartan ciuguli (a) — a ciupi, ciuciulete — 1: ciupercă comestibilă^ % ud pini la piele. ’ ciulit - 1 capac cir urechile mici; 2- cah-pră ciulă; 3- nuţme de ţigan (Beleţl). ciupeleg şi ciurpetic porecla dală celor îmbrăcaţi nemţeşte dar în haîne prdste' cîrlân — 1; cal: d’un ant.ţja suduls judeţului^' 2; berbec?;d’unr an;(tanordulîjurifetă&ui)- Ex. El măre avea să îa Sare Avead’un cîrlan, b lâ mioarei nipî, cal^nicî,c2WtfW,., sau şi bolovani cîrlăîor d’uiian. la cîrlani. cîrlăîor. — dim,, subst. cirlan. cîrcei — insecte părăsite. . cîrîi (a)r — 1. a ţine pe cine va cu i vorba de azi pe mîine. 2. a cîrîi Pe ţigani». cînială — 1. încurcătură. cu, vorba* de azi pe mîine. 2. pe datorie (cîfîiâlâp cântic fără căpăta. Cîrpătorlopată de scos şi băgat turtă’n foc... Copiii câ.nt;i *se jură.» în joc, zic: «Jurător pe cîrj:ătory : ot?hiî meî, . să sară aî tăi.. < cîrpi (a se) —a se împrumuta unul. cu altul. ', cîrneciu — poreclă, 2. cosor mic (p- viţă ) / chefuituri — 1. locuri înţesale cu mărăcini, 2 dealuri repezi-/ chiaş — poreclă- ‘ " ehimiţir cimitir. Chloarcă — dovleac fiert cu lapte dulce (mâncare ) 1 ' chipeş (adj) — înalt şi făcut bine. / chioc — gust bun: «mâncarea nare chioc.» Fig om fără lipiciu (fără chioc.) chiropaste năpăstuială pe nedrept: «te-a ajuns chiropastea.» / v chirpcel-i — ţepile de pe trandafiri. / . chiscan — nume de om (Fureştî.) chişaiu— pămînt bun de lucrat: loc chi- chişay"(adj.)—■ încăpăţînat, leneş, chişer — lănţuş prin ajutorul căruia se cară din pădure acasă buşteni; tot cu chişerul se împiedică sania la tălpici eind cobbră de pe deal. f chisiţă — un mănuchiu de teiu. Chită (de flori) — 1. buchet, 2 cu chită = gând rău: a venit cu chită fe mim. dale — grămadă. 19 cîaţă— clanţa uşii. clăţău — 1 clăţău de lupi — adunătură. 2 un lemn ce desparte casa în două, în el se aşează uşa dinăuntru- dildărie -:'. mare îngrămă lire la un loc: Ue bureţi, de zarzavat, etc — «E vr un burete? ■» —■ *‘E, si ava Domnului, clădărie.» clăpilit -- sgomolul ce facem cînd mergem sau animalele când mănâncă-eleaţii- horangicul ce resultă dintr’o jumătate oca gogoşi ‘ ■clenciu — ramură tăiată şi uscată şi lăsată pe copac clic - adunătură de oameni fără. căpătîî. clo... clo (interj) — cuvînt cu care se strigă puii de găină. ' : clo că-^-cloşcă cloncan vultur. eloţ-urî — frinturî de cărămidă său de piatră clncă—mai mulţi snopi de coceni strîhşi la un loc. w cdbile — două lemne unite în formă de un-gliiu ascuţit pe care se pune plugul, cocioabă — casă mică şi prăpădită cocloîiieaţă (v. cocioabă.)/ cocîrţă — poreclă ; ‘ cocîrţău — un fel de mîncare (Domneşti.) cocoli (a) — l a ocoli adevărul, 2> a ascunde pe cine-va c.ocolan codru de mămăjigă sau pîine. coclete — 1 mai multe fructe unitegiîiutfQ singură coadă, % cocletele iţelor., cofaş (adj.) — nesincer: 2 a şti să spue minciuna- , -colarezl — lapte cu făină (mâncare.) Fig. minte: «nu e colarezl la cap.» col.cot — clocot-coleşealfi — bucate fâră gust colnic! (a se) — a se pipernici coliyar — epitet dat celui, ce vrea să aibă orî-ce d’a gata coltuc — sculptură în lemn (o buc în formă triunghiulară) la stîlpii casei. comănac — o ramură de copac curăţită de crăci şi frunze -. Ex Să mă sui la comanac Să cînt codrului cu drag. .('*• A) conace — cele trei părţi ale zilei de vară: u»na pînâ la prînz, alta de le prînz pînă- la nî-raiez şi, alta de la nîmiez pînă seara copci - gropiţe făcute în maluri pentru a înlesni suişul. copci, (a). — a mai subţia cu tesla. Copil-î — ipueţiî la porumb şi la Viţă, 2 cârlige ce .servesc la închiderea porţilor, copită - clae de fin. corcoână (adj ) — Fată corconitâ (de la a dorconi — â curăţa odă roşii.) corii— partea cosei înfiptă în coporîie; de ea ţinem du mâna dr&ptă. cornecitt — 1. nume de om, 2 dracul Fig. cel ce lucrează "în chipul dracului-Corlată — parteâ care susţine coştil (hornul) casei şi pe care se pun lucrurile necesare bucătăriei ■ corîeşi (a) — 1. â căuta cu de-arilănuntul şi a nu lâlâ nimic pO. unde găseşte, 2. a.fura ce găseşti1. corngă —(nu pot precisa sensul.) cosordhă — una dini eldiri. linei case; în ea se bagă capelele de sus ale stîlpilor Fig femeie grosă şi nesimţitore (cosoroba) cosi (a) — a merge cu picîorele cosiş (ca când ar cosi.) costeliv— 1, om sau animal căruia nu prea îî plac mâncările, 2' nuci costelive (eu sîm-bure mic) costicuţii — coslituţie (mintală;) slab de costicuţă, superstiţios. coş... coş... (interj) — cuv cu care ne adresăm caprei ca să stea la muls. coşareaţă — dim subsl-, coşar, coşmelie — ( v cocioabă ) cOt — motiv: « faută să-ml găsească tm cot ca să-mi oprească plai a,» ' coteli (aj — (y. corlesi.) cotlon cuptorul cazanului pentru fabricat ţuică , cofoc — 1. Lena ni soarele încovoiate în Care se bagă blănile spre a se alcătui.codîrla (suşleţul) căruţei: cotocul suşlelulul, 2. p bărbătească a pisicei. cotoarM —- daraveră, afacere - < ani o co-toarbâ.* ' ,* •; , ■ cotoraîe — (v catrafnse) '* cotoroanţă femele bătrînă care umblă cii cofâşii. cotoîan—1 nume de om (Budişteni \ 2 porumbul necuraţii de boabe 1 coţrbm plete un lemn scurt si groş — bun pentru bătae: « ia vezi, că acu pui mâna pe cotr om plete.» coVace (nu pot precisa sensul ) Ex « aş mânca covace, n’aie1 cine~mî face. ’ se zice unei femei leneşă . coveţea şi coYeţică — cutiuţă pentru mărunţişuri .. Ex. Fetele din satu nostru’ \ Se laudă cu frumosu’ Da’ frumosu’ de la ele' La ovreice ’n coveţelc. ... ( hora ) crapătu’— dracul • craina (a umbla) — a umbla fără rost. (ca craiu: om fără căpfUîi) v crănială — ţipetul găinilor cînd le prindem- crăui (a)■■ — a ţipa găinile Fig. a: ţipa un om în mâna unuia care-1 bate. crepci -j- trepte (de scară.) Crepuciu — numele unui pisc (Sgr ) criveaj criyele — 1. blăniţe ce ţiri seri petele la resboîul pentru ţesut, 2 criveaua de la plug — serv. la înădirea tînjelelor., crestez — 1. Semnul eese face pe un bu-toiu spre a se arăta cantitatea sa pînă unde să meargă o reparaţie 2 locul de unde a sărit o asebie Fig. neamul de unde şe trage: «aşa-î-e crestezu » sau: uitate la crestez (la săm-înţă,. la neamuri.)» crintă — un fel de vas cu sgheaburi prin care'se scurge leşia la fabricarea săpunului sau vinul lâ fabricare; pe crintă se aşează bu-duroiul cu cenuşa la crintă p, fabricarea săpunului sau teascul, la crintă pentru fabricarea vinului- erintoiu — nume de om. (Priboenî.) criş — 1 tină, murdărie' pe piele, 2. Poreclă cruce — 1. crucea căruţeiy 2. cruceâ nopţii (miezul nopţii-) 1 cruci (a se) — a se mira ca de un lucru ne mai pomenit. crudac (adj ).— nici copt bine dar nici crud. Fig. nevenit în minţi . cucernic— (v. cîrnic-) ■: ' cucii iu - bubuliţă pe faţă, provocată de vr o lovitură- cucă — un fel de zid rotund d asupra coşurilor ce nu sînt scoase afară ci numai în pod cupit (adj.) *— sgîrcit. h Cupi (?a) —- a coase mai pe djntreguk: de cum ar trebui, sau înteun. loc, mat în; scpr# într’un altul mai; lung, etc cu pe ii ie — sgârcen.ie mare. CUrcţie — o parte dintru copiii ,(;de fin;) cureac (Coşeşti.) cură — curge» ;;/§i cura (a) — a curge. Două forme-- qurge, cură; ' curm şi; curntiel - crimpeiir dds friugble cu care se leagă vitele când se duc la păşune. Ex. Rupe-î curmu* sau Şi dă7î drumu’ Mândruţa de pe muscel Că. s’a ’nferbîhtat nebunu’ Stă cu vaca de: curmîel cusur—rest: dă-mî cusurul la un ..franc/. ( când; plăteşte ceva) cuşfoă— un crîmpeiu de lemn, băgat în zid; de el se leagă un lănţuş spre a a Urna tuciul. cuşbi.(a) — 1. a bate pe cine-va-cu cuşba; 2 arT topi CU bătaia. cuşMt — bătut rău. cutl...cuti... (interj) — cuvinte cu care mâ-năm viţeii. cutieri — 7 persoane care, sedice,, controlau pe aleşi, sindie. -şi pîrfiălab în, administrarea comunei. cuţurele -- aşchii; mici, surcele: «strî-nge cuţureje-i» , cuţe (de slănină) — fâşii de slaumă pentru afumaţi M: ■W ‘3 aşi® . dafie snoavă; anecdotă, dăcâcl^conj.) — pentru-că. dădulci (a se) — a se învăţa Ia un lucru bun şi a prinde nas la purtare, ne mai voind să părăsească acel lucru la care s’a învăţat. dam — mărime colosală: «a făcut un dam de case»,; şau * nişte case cât ddmy.T> dălogeală — boală de picioare a boilor, dillogi (a) — 1 a se ’nbolnăvi de_ picioare 2 a cădea d’a’npicioarele: «hal mai iute mă, ce-ai dălogitf* dănac — băeţandru. daiicîu — 1. nume de ţigan, 2. poreclă la ţigani şi la românii oacheşi. dărea! (interj). — cuvinte cu care se dau îndărăt oile la păscut. dăltui (a) a lua cu dalta un lucru de tâm-plărie. dăsghîoca (a) a scoate sâmburii din nucă. dăsîtie — tărîţă de grîâ. dănc — sărit din minţi, dăvoca (a se) s’a dăvocal pămîntul: au re-mas numai noroaie (după ce s’a desgheţat şi s’au topit zăpezile), delifl-e (adj.) — voinic, dolnicioară — dim- subst- delniţa. a-i «rupe 1- deliupi (a) şi a dehula (a) - nima» cu o greutate oare-care. detnplinor — antreprenor, depdne (a) — 1- a-î se mări ugerul unei vad într’un mod simţitor, cunoscându-se că e aproape de fătat. 2. a depune norii: «nori! depusă - (vacă) — aproape de fătat dermea şi dentea —r Legătură pentru cap la femei. desChioIa fa se) — a se strica din tnchefe tur! un lucru oare-care: : descliebălui (a se) — a se pricepe cumtre-bue resolvată p,afacere oare-care- ■ dessumeţe (a) — a dessufleca (moldove neşte) mânicile. desgărdina (a se) — 1. a sări. q doagă din gardin. 2 a se strica un lucru-desşumeni (a se) a se trezi mai bine din somn: «rn’apucasem bine să mă. desşumenesc când aud un urlet, nemaî pomenit, deşuchiat (adj). destrăbălat-destina (a) — a conteni: «omul ăsta nu mai destina de la mine de loc». destotnni (a) — a destocmi—a desface un lucru sau o tocmeală oarecare deţină —' 1. . obiceiu: aşa e deţină. 2. «Nu-i-e deţină» 'nu-i-e dat. deveghia (a se) — a se descoperi o faptă oare-care. deveghiarei—descoperire, devei că (adj.) îndemânatică-dever — alişveriş, târguialâ. 'Tr '%r A;: > * :Âv ’■',* ^. . * • ' 'flfs:- *:%[ * "v_ ^ ; iii' dibăci (a) — 1. a înegri pe altul. 2. a-1 groasnic s dibăcit (adj). — cu judecată: «e dibăcit în capul lui. dichisit — înegrit înaintea unei autorităţi: «te dichisesc eu pe tine». dîlvări (a) — a munci, acăsni o vită prea afară din cale. - , dîlvăreală — muncă ’n continuii cu dîrdorâ ~ păţanie, dîrdii (a) a tremura de frică-dîrllî (a) a cînta încet şi fără rost. dîrlîit — rîntoi* îriPPt ci ferti rrtcf cîntec încet şi fără rost. doarleă doaştină—(nu pot precisa sensul), docsie — minte, înţelepciune: «nu* e. docsie» (nu e minte). ' ., dojana-r- conversaţie (Rucăr);, ;; doi’tă (de) — de gustare, de văzut: ’ .nu e nici ăe doftăs>; aşa ca donicioară — doldora (burta sau nu mai poate încăpea alt-ceva. doica — numărul două în jocurile de copii, domoleau --..nume de om (Prîboeni), dor ^— durere: «am uh dor, în cap», ' , dospi(a se) a prinde minte. — ajuns în minţi. r — ale două. 1 , - dim. num. două. dofmcătură — adîncătură în lemn sad âlt-ceva; ţţart. dovînwţ. drăgaiţft — 1. expresiune în 16c de «lei- dragomir fior ea — grangur (Bughea şi Lereştî). : W- . dram — măsură de suprafaţă (la munţi), drămui (a)--a cântări şi socoti îtf dramuri: Ex; Că maica când m'a făcut Buzile mi-a cîntărit Şi 'ii dramuri le-a drămuit 1 . Şi cînd m’a făcut mai mare Mi-le-a maî cîntărit iară., drăcui (a) • — a da pe cine-va dracului (imprecaţiune). dric — 1. Bătătorea lă. 2- cârîmbii căruţei împreună cu scândurile aşezate peste inima căruţei (scândurile unesc cap. carîmbilor). dricul (a) — a bătători un loc oare-care. La ind. pr. dricue şi ‘ dricueşte, droi) — bolovan. drugi —1. stîlpii scărilor de suit la pod. 2. porumbi mari cu boabe. 3- prăjini , ce se adaogă pe lângă stâlpii căruţei să ţie fân mult. drugălale — .porumbii curăţiţi de foi. drum (pe) — cu marfă; e dus pe drum. drumeac şi drumeciu — din subst drum. dudui (a-1) — a-1 lua cu repezeala şi a-1 speria. duduit (adj). — 1. iute şi fără rost. 2. reu: ?ce om duduii». , duce (te) — te costă: «te duce vr-o zece poli.» dul-duluri — val de pauză sau de cocă. dulie 1. nrraa lăsată de un ciomag la bătaie 2- semn. dugos (adj). — duşmănos, dulungeacu (cu) — în voie, ne silit: «lucrezi cu dulugeacu». dulcent (adj).—dulce la vorbă om de care te poţi lipi. dulceag — cu gust aproape dulce, dulmă şi dulmeciu — poreclă/ (Priboeni). dumicat —bucată de pîine sad mămăligă atîfa cât poate înghiţi omul- Fig. merit: «înghite cît ţi-e dumicatul dumica (a)— a băga dumicaţi în mîncare. Fig. a băga bani într’o afacere: «Dumnezeu ştie cît am dumicat eu pe urma ta». /< duminicioiu — poreclă, dulnea — nume de om (Priboeni). duman — nume de bou, (cel născut Dumineca). Fig. om nesimţitor: «ce faci, du-mane'l*. ‘ ; dmănel — dim- de la duman. duni — numărul două în jocurile, de copii '(variân^ .-fe■ :;:|f dura — 1. joc. 2 roata. 3. poreclă, duriţă — dim. subst- dură. durdă şi durduzău-1. măciucă ghintuită ,cu cuie de fier. 2. puşcă haiducească. . Ex. -Să puiu mâna pe durda Pe durda» pe nebuna. Bag gloanţele cu mâna = . Fîeru cu sburătura.... dnrime —. (v. dor). • cp. p). duîdcioiu V poreclă. / durlac-i — măricel. y (în) dulbăni (a se), — a se îmbrobodi-(lusoare — 1. un şir de flori dus cu acul pe cămăşi sau . ii. 2. un rînd de cărat cu căruţa a unei mărfi, o dusoare. falangă (lă) utere, straşnic: «îl bate la falangă». făiăinJală — laudă memeritală. fâlălui (a se) — a se lăuda prea .din cale |afarâ.l;|:'f i fălmătnc -— făcut ghem. făgadă—făgădiiială :|cu . purcei, Z fusuîac—epitet dat unpî om înalt şi subţire. gadină — lup ^ găgi (a-i-se) — a i-se urî cu gură multă. găgeală — gălăgie piuită, găgîos (adj ) — supărăcios, ursuz. k ^ gangă — - 1. rugină. 2 poreclă. ' ^ găncin şi ganţă — nume de ţigani. ^ găman (adj) — mare şi prost, gărăială — 1. (v, găgeală) 2. felul în care \ se rîde de ţigan!. ; gărăncioaia,— poreclă. , \ gardîn — 1- capătul doagei de butie, acela N ce trece de funduri. 2 uneâltă cu care se însemnează gardinul. 3 nume de om. 1 \ garniţă — 1. Vas de tinichea în care se păstrează apa de băut. % nume de om. . \ găsgar — gunoiu. :( gaşpăr — poreclă la ţigani. : gătej—băţ;pentru[foc, pl. găteje şi găteajă. gatejoare — dim/de la găteje. găzoin — un fel de lampă mică. gemar — geamgiu. ghehă — l.fun soiu de burete. % haină, ghelmecm ^ nume de om. \ gher 4* vier (porc de prăsilă). ' gliespălfiţă — viespariţă (locul viespelor). gherîfc — încrucişarea porcilor. ■r': .'o.':vV v: :;;v ■ ■ ■' ” v.: V>- %:■ ■.'' .■■• ghes'— îndemn: «îl dg, ghes urî». , ghîal (interj.) — cuv. cu care se îndeamnă , boul. să treacă la jug-ghîbîrdeciu şi ghibîrdeiu — epitete date oamenilor mici lă corp. ghihnr — hăinuţă. gîiiaîduc — 1. haiduc 2. numele unei văi. glmnotoc - (v;;- lai mat uc)-ghin -r- 1. Instrument de .r.otărier în formă daliei, serveşte la dat găuri. 2 vin. 3. pers. Il-a imperativului la verbul ;a veni: «ghm şi fu ’ncoci». ~ ; v , . ghinatură --- două pîîni înădite. ghin doc (adj) — mic. şi; gros: : gliioalcă (plin) — pînă ’n gură::. «urciorul e plin ghioalcă». ■ ■ V /■ ghiobecurî (în) — în . bătaie' de joc: «lucrează în ghîobecurî». • x ghîold — ghiont. , ghîorman— 1. sărbătoare în dulcele peştelui, se zice că dacă cine-va lucrează la vie, , < curînd, curînd se stîrneşţe o .ploaie cu peatră groasnică care distruge $iţă cu viţă- după poruncile, unei puteri divide-care ’î strigă: Mai în jos ghiormam i C’a mai remas o viţă în vale. 2. un om năbădăios. . ghioroiu — ţăruş de fier cu care se fah găuri în pământ. ‘ , ghisdav (adj) desgheţat, viteaz: «ce om ghisclav!». gliiurc (v. ghibur). ghiurluc — ţapă pe pomi. i ' gîlmit — 4. umflătură pe un copac său pe corpul -animalelor. 2 no i de aţă 3 guşă. gîitofan — 4: guşat. 2 nesimţitor, porcos, gîtiană — 4. un solii de prun. 2 cit gttul lung, gîrlane şi gîrlănoase — (v. i gîtlane) gîrliciu — 4. dim subst gîrlă. 2. odăiţă înaintea beciului casei. - gîrlej şi gîrîeajăgîtlej. gînj — curpen împletit în formă de roată cu el se leagă parii deda garduri şi stâlpii .porţilor: «cănd i<şl să închizi poarta şi să pui gînjnji\ poarta gînjuilă- gîdrstt şi gţugea — cuţitaş stricat. gîri..„. şi gîriţă... (interj) —cuv. cu care se strigă gâştele ^ . gîrniţă — 1 copac uscat şi lăsat pe loc 2. localitate. gîrnicîoară — dim- subst. gîrniţă. gîţă-e —r cordea mică,ce se pune la cosiţele fetelor. ginîiat (îi dă) — 1 stările să isprăvească un lucru, aşa cum o fi. bun ori rău- 2. li dă zor-Iu mâncare. giumupare — prăjină care uneşte cumpăna puţului cu toartele ciuturii (găleţii.) giugit - strâns, mototolit, ascuns giureă - poreclă- \ gjurgiuvelnic — ’sţj dnten. .; • gîurumea (de) — q 3 rîs, de ne. luat în (samă: «Da ce? haina mea a ajuns de giu- rumea?> său .. de raea l*am ajuns de giununea... glamnică — şervet întocmit în formă de cerc; se pune pe cap câni. duc femeile de-mâricare, se pune şi peste pântece când cine-va e tare amărît Fig cu glamnică ,1a inimă= topit de durere: «« pus .glamnică la inima, glarft căpătină de animal. Fig. cap prost. ’ gloM (a) — 1. a-î lua cui-va taxa pe;o| stricăciune. 2. a-1 face să dea niscai bani pe nedrept. glie — brasdă de pământ, •• cu acelaş înţeles e în poesiile lui Coşbuc •• — Dar Gheorghe al nostru cum o duce? f — Sub glie, taică, şi sub cruce, ; .Lovit în piept d’un iatagan. (Balade si Idile.) gligan -- mare şi prost, goande — primele vorbe pe care le scoate copilul, în leâgăn sau vorbele cu cari-1 facem goangăn — codru: de mămăligă sau pîine golăneţ — dim. adj- golan. | goni (a se) — a se încrucişa: mitele, marii gordan —o varietate de viţă-/ goşteî — purcei de ţâţă. . v / goz —- gunoiii, murdărie. gresie — scîndura ce se pune pe furca căruţei ca să nu se sucească. grifcă — instrument cu care se netezesc căpăţînile de roate. gratie ■— împletitură din prăjini şi nuele pe care se pun poamele să se usuce, unele Eltfli i lll: "Hiif’l f‘ . gratii se pun la căruţă peste speteze sau • \ ,, (mai mic!) la sgiab unde se strecoară vinul. — cel ce poartă grija de toate. ] ,f ^ - guberniţit— boală ce lungeşte pe ora. la •'•. ■ pat, tifos- ~ ,v - aSiie^ la. ■ "i:: 'i .... gunoaie (sing.) — fârîmiţă de pămînt: *i)ezl ;J ■ numai guncaia din cchiul altuia, da p’a ia ş^dlŞikgM'0;;i:a:.: ■: V gunoi (a se), ; a slăbi încetulcu încetul, , ;.| a se topi da ’upicîoarele. v: 1 gurare — 1. boala porcilor: «Lovi-i-ar : per cil g urarea,» 2 porc nărăvaş. • gurguiu — (v. giurgiu vel nic) gurlui (a) — a guici încet porcii. -'A' gurluit — guicit > c guşoiu —Aim. subsţ- guşă- *jş|Ş hăbuc — 1- grămadă de mărăcini îndesat!. 2 căldură mare bădăran — 1. băţul prin ajutorul căruia învîrtim rîjniţa... ex- Tacî mireasă nu .mai plânge Că la mata mi^te-oî duce, Te-oi duce la casă bună ■ . Cu rîjniţa ’n bătătură ..Cu hădărjiu pe' mână. haibăr — haină largă şi lungă pînă ’n pămînt. - (în) hăibăra (a se) — a se îmbrăca cu un haibăr- - ... ■ '■ . -V haişte (casă), -r- rămasă neisprăvită. (în) haîmura — a se îmbrăca, haitoş jadj.) voinic şi bine făcut-; (în)-Mita (a se) —a se aduna la un loc mii mulţi oameni fără căpătîi-halici (a) — a alege-' lialicit — clar, distinct Mii (a) a apuca ceva .şi a ascunde în pripă-halagea — haraiman, gură mare haha...(int.) cuvînt cu care mânăm porcii-halcată — o bucată ruptă'dintr’un animal. Mumie (adj)-.— cel ce se pretinde că ştie Minuşit (cline) — cu părul smuls şi morfolit de alţi cîîni • hanţă — haină de lăpădat-haplea unul ce «calcă ’n străchini.» haramlâc (de) — prin mijloace necinstite câştigat: *d« hdramlîc a fest, de haramlîc ' s’a dus » . Mranatică (vită) — nu pot precisa sensul (Rucăr). > harcotă — femeie cu purtare rea. harc (int.) cuv. cu care mânăm calul din dreapta ' - haripă — aripă. har mură — tot felul de arme pe care le ţinea un haiduc. • Ex. \Cînd aşa mi-şî cuvîntâ, Cu harmura se ’ncingea Pîn pădure ’mi apuca. hatină. — (v. hanţa) haturi — crin guri mărăcinoase* iiiBiiili hăţ (int.) cuv. cu care mînăm calul diri stînga. . _ , haţagană — (v. haitoşâ). hăzos^— veselnic-herghilan— (v. gligan.) îicriaş—gîlcevitor. hîară — fiarele plugului, higiu — pădure deasă, hîîdea (interj)—cuv. cu care isgonim porcii-Mrhări (a) - a creşte pe cine-va hîrbar. ' hîrhelişte - acaret făcutmare şi fără rost. hîncă — porecla. Hîncu (nume propr). — în expresiunea ' r- -,r |l;'y:c^l|SţM;«(â)- r&şletî'ptf tţl^î rriuUîMngi. _ ‘ • î;•' ■ &:■ )V'^ ?:■•-.=:;^îafe"-^'"nrăimî 'nînnlitft' cfc se nuri peste că* ' *:«Hf %r&4. \V; '• ; » .. ' ■ v.>_l_iL.- ■ * ' ■-■: rr M-L. i .—- S-Ă'-M :- lefgâtoare ^ alergătoare (unealtt de urat) •• :'-" ..,- letStţie — 'letjurghje.; ' •:■:*« iH^V .:' leucă —r lemn‘înpovo^at care ţine roata şi /rfcarîrnbiî căruţei ;- urî cap îî e legat de;dr.ugul jl^-Vl>'^arînibulut^ şi altul e legat'pe capul osiei să T^^'-'.V/.^rnu $aisă'roata. ; ’ . --.‘.V.'. '7 !*'■’, -. • M'V:;r (lencit - bătutfrW!r ' •■ v el • ■ igr l*;-' Ir! !;>■' v îiboy — lipiciu.;, (se (găseşte întrebuinţat. . fagi des în descântece.).. ■ *' C;-';r / ..s'/ i 1 ‘ * 1 j y'< ;\AWy^ , ; , , . 'rî^v.' «^ " v - Vu f> /V ]'r\ v ’V*. ' 1 •-■'•.s, Y &?','■ ;ţ > :•' v„v; |te;î-; -',;r Y ", ,■ ar \ &. ■ .rV^ * -•*%,' ls5' ' i- l$,?*■<£*$ ■- > ■ . •;.••. t-v Y ■: ■%-, v k: s *: $ ; ^,,,"JauiigOC #-Br î^ — -1; ■ ' • * XBu,V;5.'■ V • •'.'5,.’,•, • i |n' ■.■(■- ‘ ,•; > v V* RU*: iî I /. -n ’r'S' ' " "”' IV ■ '> ( ■x vlrr^ : - :-y \ ■ ’.r i illaiaiaifisli Himmi V '>i:ti ,se}« —B se câi. " Hflr....wv» AV .aliU 11 * ..rt ...'ts&.Aţ..rt,....... . 1........ .....V ,J,„i..r,. .ij .v* . .' ,., * .^_.,S£îl.«V.A, Vi * &v':;•; . ft 4 Blft: ’,'; : ’ •._ majâjî: (^iff)^r^3jj^Wat^esţ§;:.'mâŞtiră ;r-:ţi‘^ V-^căruţa sa(l^dîkV2r;«i^mi(dă' riăareV- - , - ** f‘ V. ’ V |arecl#îB ' V';\ X'j.;;:, ' ‘r .’;‘'.'i$$ţ tzZs,V ;V -4Wlte?"V'^i^ifriadă câţ ş ■ • : , •_ • să vie timp mai bun* o să iasă:ioţjmmuruV IH<ţfk :;;;I” '■■ .. dm va.»l<-/ %ţţ ■ f. | .' |r W £Ş,a • V V;: Vîfffl >IV Şenila copiilor, ă^yiţiuff ^• BVdill mangealîc par prin ajutorul, căruia. se ■:^ "'- ’ ’ ridică .casele. ÎT\ “: - IV W .-■ iii ■ liifti1 aşi striga mânîşcă -—.:iiv, refcc;ii'e la camitee.7 .m W- ykayaLii, a. oc.'s^uatc,^ • i .41 }'S0ir: â^(^îi^^'^t|cetţiliţv".■>•• > 4>1 "y '•.- 4',yî10 £*.y ry ,*.j. :•.. i â. ti&Mâr\$u*z& -mă^îh/;.:;;. y V3t I *• *$.$/; rvv;4 riEeriii ^„paralişat^ -''‘V^^rr -‘ /? Ş|-î;f{;V’ ;■'/■ .r ‘ itiieţiînfcft -r-^nTOn6igjil - ^ Jă' jo$U3?ile 4e MţStt■ •-•-ni’4’vC;' fg4=y4^riarită.) ;4i4 îCW^y^iViy- 44# *'' • -*>;.MU,l :d4a>'m6rge;.-âl' ytiita- ’* ?\ r'"’: y ■} af ';>;^'|lIîei6ete;C4 popedâ./; ''-'■ : '/£-y £4:1 :i y . ',4^ ' '"■ ■• • •• y , 4 4 4]j444/vl4 - , •• ~4-4 444. 4? A^,.'şUn/.V; ,-?/-*■V..V: / :■;••:.■ + 2 i . "‘j&î # \#4 : ; ;-4 314 V,*fţ U~*Aâl £ J 5 y 14 J& ;t. - •, y 4 4,, - y ■ ; ' " v ,d - 44 44444- h \ .__ 1®§ p^i-y ^^8 iiaii^gagai8aBassiif«gi{ga^»8^»^««8B^«?^Mill^W^^^»^M Iu, * , .'•■ ^ ■ i'H'f: %.'•%., >'.rw' -> ,V &y • ' , T, _ c * , ; . ţţ. .; ^ * y i 4 } \ *, ST,' "n ft? B; ^ ?{ yfţ ’'■%?. rffeA;1' ; ytpy. ' WyyVyl 1 iii v...\‘...i.J..r,...,... „.1 .’....>,..aî.'. s...j.t..!..*'.f'. >..,;\yyy im’jj.»fec.1;:. !!§:; «mm _: >t^glî,si/||î). -A-* â&hm.'pe * poţi’câştiga un lucru'. 4'•'• .’ 7- ; . 4':y>£0$%,. riiîlci Ca) a nu air|,şjr '.-zice de', » :cuyîni,‘>a lăpla ^plQ0tev, 14/ Vyy4. y'.‘v / ţ., , , , y %flc|)#f';-|^|se|-H y;yţft|| râSr ;• ’K''.yflMilfcft*yyâwg&e ;4^'fe,m3ie ;$,eT£ţi:)‘y* .._./..... ^fe>vs4" ••> nul lui. fŞfs •) ;4h^q^e.- ’>V '/$$ fjy'-'-‘'d' t>ue să âe Ocoale * toarte de'-dimineaţă, să se ŞZiu’L:..■' .& J.mX Xn .nilcMiia .Sci. ,d& ..Ia /Â&Mia'S/^l «.:..»£v«i'!»ijS’* V :v • -fi^a^ul pevoey '■ liPS//5^t!a* - iapă nSrâ PPv‘Xi-.Afalţmi#- ‘ fe. 4" ceva: (bani nărăvoasă. fig. f - : y^.Vfc* ^^‘"Tc^Ţdşfo.'' ftorţft , gtf!^’; i-4>^4tptr4dinl’b JsH5â-:vs«^'V^ -jqMi'&lîffi* l't§Â 8yu^" j 5 4 ^«v ■,-y * 4 -7."// y- y -■ ^ f' i t,t< — ,’\ J>‘ y &4,y:' '' -^«a^;^măGMî0â •• rpare. ’ V 1 4,4. y,% -y ^y.*-yyyliiodîigj|: i-4 .butiălnîâne. f vy4, ^ #4#" iyyy^yy'^/jiiodîrjari*- ri f ,J: >. ■-•.;yr/>-’.s^1 •'■ fe4nari lofi . : 4.4 •’..’,' y. 1/t y •»,/-;/.;• «ţvHlţf| * " ■ '' \ ■ u j yf!;& ’W v 4/ ;ţ ;: <; 'f:i ’p4-"’, ; v..;;Nfe ^ y rc ; t! > § -..„v..-x? ..i*.*'<.\-.*. ...:.'...'.’...t ^ ‘ '• ^ ^ ^ ' ‘ ;: -'. ^ f«rtiti t * ? cy\ r. > \ ' *; *‘S: măljgeî întregi- ’ V- - ■ ’ ~ţ mlprute ,\ - % '. :• ■' ■'■ -ţi J ) . ^^;Xav'B;tki^cu;deniitijcare ': « " 'cV,’ 'î* ' >/' ’ v,- * ’ ’ , ' - ^ . fi - iV V' a\> ■' jij* t Tfc?. <'-c 'M sţ^' pe 16c .v [ •’.. V- '.|f| -Şa pîinea ’n foc. i ■>■. i-. . ■ , V." • l:'.’:yf, . '■ '.'P#iH«« -Jk‘: tt'* ..oi Jt.&»^j-^-€::ji:<,* .î^,,*J v;. ,• Fiţdiri'fy.^ l:,’( sp^rtţiVâ'; pâturâ1'ă\'^B^e?kje(|pX- 1 ■' ■' la,un lemn când â" fost, retezat/2.sîpc,.gol ^ '«’V îf&icu* îafîjâ/'^-*pJatoniVV^ l-îomipp ld min + A.. Jh*0 Anta c/in/n/***’. iTX într’o pădur |.y ii« i>J# .y i i«)B " ,:: .«wim%ti&Şâ&îk* :if'- V■ fi, •-, ;V " SSilV^ ii 5 * ' - :■'% ■.' ’* f»’ ' y'Vy '£* 'j . _ itv*r ţ'Vri ^ - ««iii wfmm issspsfifi;®S . 1 Vi \v V '** ^ ' *flr' !lptll WmmSmMsBKK^1 MM |§i« ■Mi ^fcwpsi PpBjBa MMI HH MM âmmim Mp■ ^Kiatp|i«p (gj§| hi Ml MM |l|iip81l MSMH pipotos (adj.) — iute nervos-’pîrlog — loc ce a fost arat mar înainte, ,ţ|; dar ; fiind lăsat înteîenii are pe el up fel*de iarbă r$m :; * 7e fâ@ iepure dşpţrJogi ■se #e,,'^|fe, cuî-va’cîpd îl'ameninţi cu bălaia- , oală mare pentru muls vilele. .; i pienaie pîrtutu - rmâncare. piperniţă — cutie în care se pisează ardeiul- -piroaîe — pl. de la piron. , ui ’’ pirnicit — (v. izinit şi rnzelezit) V(x>j pirpiriu —(adj) iute şi fără rost., ‘ pisălup (a) — a sdrobi fructele cu pisă-; Jugul; fig- a bate pe cine-yâ: */ă pisdhfgd.» piscoteiu — dirn subst pisc. ■-'/ d ; - Cţţî|Uf „ — numelet pduî căţpnaş (Prifepenî1;);’ ^^|. ,7?;;. ^iţlgalei—gatşjp; subţiri- ’ ,v ’v- ' plaeent — plăcut la vorbă, plămadă -— pomadă. . 1 ţy ■ plasă;una' din cele 4. păjrfcăle acoperi şuluî casei: sita împreună cu laţi! şi căpriori! pe câre e aşezată. plat,că — un adaos Ia spatele cămăşilor de ilăCă! ^yV7 \ ; ■•'■• J' ■■ ;7 .. ■- #7 platină -r- jumătate din untura cu şşriciul porcului. x ' y; x -y^î^JSte© plavie — (v palangă.) (In) plăvia (a)—a umple o baltă cu crăci- Jf $€§■>.— numele unei localităţi. V pleteră îngrădirea ce se face cu uuele i , . , m ai jgrese când ter mină un gard de Uuele -plimbă (subst ) •— prăjină ce se pune la . r cotei-spre a se sui găinile pe ea. MMMMf b—bmsmmaw jjglf Mi NU Mi JJfgflgg §||f|lt 91 ss “1ilp8s ||| Jll Şt§§îj| iMpl listai «Ml fjjjlll ţBP$ ;, plouai — ţăsătură din lînă pentru învelit. ’ ploian — poreclă. ploiiite (timp) ploios, .. pîpşpalia,— pul pană de haină. > poea — prăji oara ascuţită ce se pune la viţă în loc de arac. - ; ■ . pocărle — pământ plin cu pocii-pocaniepocăinţă; canonul ce se dă de Duhovnic celui ce s'a „spovedit. ; . podeţe — un fel de peşte (Coşeşti) , podeciă şi, podeţ — dim. de lli/pod — aşa î:p(jdi‘ŞGă^ Vi , ppdoară — păţanie. ' - w poVînzeu-i — trimise din partea miresei : la casa ginerelui în sera zilei cu nunţa sau a cbua seară; ei duc daruri însemnate. polatn! — mică aci6lă: dinaintea acareturilor^ pologa (a se) — a se îndoi; obădat şi palogat pomelnic — plată dată preotului pentru pomenirea (pomelnicul) viilor şi marţilor unei familii. r ■. > ' ■ ' : , porneşti (a) — a lipi pe, jos, în casă-pom ăi (a se) — sbârci, a se usca daî npi-cioarele. d, , pomesteaM — pămînt pumestit dte durînd. pomilă — de ştie lumea. : “ : pomneată — hasma ce se dă de ] amână pentru morţi;,în ea se leagă un bănuţ dte %, ; IU pomneţl!» , : , ponîost — avere-. «r-^poviuţ^r.'' ■' s ' fus 'd^tier;; care îrtyârtesce • 1QPÎ$& > immmi f*<* r?s ■‘,1- d ■ ?:s'e feidHie ibnUl 'deoci)i.otţcâ,;]ioţ. . ,;ţ $ ;<<, 5;y:!.;fţ)i^iic,ea -j-» bucată'»df Ieftin în p^g:i^$d’‘gd . , ^ 'r.îrU "MM % maî î^sl' «raţ :'cu/ g dyj| 1/3 ani înainte; cel. faîjeţn’a mai l*Qşt* acat se |i;>r J;ef^c&^âe';aţia' .la coMi^uia ,se .j if ziobs 'ogor,, ’s j f '-/ir'?) ? f •. •* A ipdj ■ ■- •,: £ârxâ.ă?^.riW*te/.<.î]:. Vrt=. • ..a:., ,.,/ *./,,. __• - talii vrei.» 1tMMHiflfiK ' ■* i V . ' ’ «, i\t < >" ’ , x ^ r^/4* M ‘-*~ ugerul -yaoiî* c$nd- .dppune. .. -- (v-'.$r|Mrî4i.) /' : ••■' ■„, ,.;•., IjjH^tQlKţ. 1$} ■~ri~. a lega viţele de eepaţî d&a«r i vs^JPI1 ţăruş ca pnponu), M riaaî măre distanţă ca să , ptffza dita spafele cămăşii, pristini (a) — ă pune paf te eui-vu, a-1 apăra. ^ ‘ .. ■ ^ ţrt-!ev©p(fâ' (]©:; hchfejdia’re.)1';,:'':: pnvifa — \beti^'’,^e,-'%- pftp © £a; deasupra verzeî de aeriî; ca s’o apese îla ios, ^ pritocţtee — în espresiunea: ; Bisioc botezător \ 1 Bjto vas de protocitor... ■ . Bun vasj bună varză... Hop . toc, şi-un pritoc / ' Şi un puiu de pritocitoc... d prundar — pume de dm. % pasăre ce pm^lâ pe prpndpî gîrleler. : . ‘ .Ndipr. de ;fa- plu>P^Ittrî..^ > Cotea ’n vale ’n priUMuVeîe . , îmi sint două focşorete, • ' Lingă tdouă. fdcforele : ' ’ ■’ Imr şed dofiă Curăţele: , , > ' Una ride şi-afta plînge ■■ ■ •.. '•■■.. • ; • /A de rîde, • ,4 ••. '•• : Foc s’aprindc, • • , Şi-a' de plînge, . " Foc Se stinge etc. npriîe de familie. . . : ■■I PMHI ii» JpBpl® «■ MMmM muaă0mâ i j' piliturii — i. ţmipul.m w topnabul suia -fi>şoi#â'î, *jn’& fyodiţ 0j9ţfc& \ - pilitură.» 2- punere de fluturi sap fir pe o cămaşă. imyy ' ,: -yyy^y '-: - : ._...., | •r; \ rac - lemnişor ramifieat ih dppă la Cap; /3 \ cu el se împedică căruţa. , - ră gădui (a) — 1. a găsi: «dă cu ce răgă- dueşte.» a''ăfouisi.'V/;': <• • '-..-v , ;• ' răgălie-i' — râdăciuele plantelor dje ^e mar-o-'mea apelor, acelea în cam se ascund peştii ..a.,*,,,,' *>■ -r f' ............:...........>" Mg WMM M sau racii- ioc: -*î$: face rfigpiţşţg;* d ragele — protectori,,rude sap aîţe perspane care să-î dea rpână -de. ajutor |a f^epap de grea cupipenă: «nud vait că^ fine ragpţf.ş. rilgija (a se) — a se bizui în a-juţACul '■•'cui-va;' a. serezim§y•\./: . r ■ d • răgaz — timp de odihnă : -t&'ftffî-&■.■$&> m t>ic ăe^ăgaş,» ,/ ■' 'i , \•'■" ,103.* , 'r.al'î# (fern.) — ma şi ţiglnească» ... ■ ' raişţo sjpgur şi puspp. . £%Sl y ră^oţ^^sGlndpif. ’#a aţR^Jouft : ■ pm | ;caipeţP4ei:uueşjte.leartna^î.,deia Ja papale. Vi.:'V \ ' rftsfug." libăli'cu ''tuseda -yile: '4&mrj$s- ' /" fy ■"' V.1 ' ■.:•/' r:'-'y--:'^'S3m \3-: ^ ~~ 9 se p$W- in sus sau Mpnpimim iliiiiiisiilip fUMMH HM scârcium (v.'luică.)- . %fl scârciumi (a) — l.a şcînci (plâns de copil-) ţy 2. a voi să-'şî ia vorba- scoabii (adj.) — 1. slab şi prăpădit. 2- unealtă ' , , ■MIMMI fHMMM ■Mi ■ :|ler un fel de albie1 de scânduri pe’car'e se dă drumul apei când nu mai trebue la iiitsi apei- - ' - Stîrlici (a)' — a străluci- ” - stirigiu, stirfgie — funingine arşă-stlchiti stăruinţă cu impunere: «Da. wm mhi jj| ......... chiil pe mine...» ctne mai pcate scufia de elf S’h pus cu sli-£kiM Pe mine:..» : , , : ■■Siliţi ■MMI mm i i 1M ( ' ^ \ ' V f r * S M! j- t J * <. •ii « I * V* ă î , \ î.ţJ îv jt ' < : * Sţobor — 1. Sober»- 2. Ad unare de oameni* la uşa bisericii: «amy să-l spui în stofoor.». I); t Sţochcciu — nume de om (Fureştî.) fiif v " storişţe — târla oilor.- ' ■ - -4; /\ >4 ■4; stlifiriş —; crâhgiileţ mic. , ) -a ;? =■ ; stopelniţă — pămătuful cu care fierarul, 0:; înmuindu-1 în .apă, stinge cărbunii ■ sucâl — (la) — apucat de scurt să .spuîe •4'4' tot ce ştie: «l-a luat la sucăl.» . . !sucălete — un val de hâriîe sau ^âfiză 4 ' făcut sul (înfăşurat1, jur împrejur.) %/3r suciţii (a) — â lua «la sucdl.» » ■ *" 4 K sucîtură—legătură de^ nina'pehtru ;Cărup. « • 4 sttchermuri — părţile din care se poăţe \ ÎWGherf^ţai_ceva. ,4-1 4 4 , 44-.. js h:J sugar-’l. căprior mici,a casă- 2- Sugetor.i >5 : ' sugu...sugu !.*. (interj.) cuvinte cueareise fsM:^1'-,stirigă‘îezitv '4 4- v;-\' '- ,:w4; r-4 ;'yi Jg4lV4';şugurel; — 'îed-vV; 4: : Sumendru — sfintu Dumitru. In seara • •I-/;,;M. ngMW MMI ,.h:lM _ dilflt?, ejăuiăşilQr ’$'}':'1 ■’/; '. l.v' . /îp§S mM'$ .:.pu^ y*^pinct .iu • -' \ ...... . , ,. , . ... . eu ^^T¥'r^i' •'■«l'' .* - .-■ :~; v.p ;>H '•**<&&» 'fel «'tUttttr â tft#mi' v«hLh^‘ '^flî i>wi> i; i €, v > ; • : t ^ ^u;oafcum • uu , * p ci i ci . ^StSv’'1 O r^»' fsfcaţ^nţite« jâa^Ââwfe-.-J'. .«1»_i L...8*., jt.il_* VI •. ■>.£ *L. >.. r»..« 4.\ ... „,.. . _.. tu;*,'* *". *. ..«! : V ' sipci (ă) —1 3^ate ^iţid?; ^4~k‘ 7V.:- 4i*ijniU .r; *, ^ y•'•■■>:. &£4kţ .-■., •;■$ -• pantofi pe ţf(,!|$, J^âjtî Miţv : i vPuPilJa .pbrjî îti a|i|fui lui Sfîţţ&t: -w/ • ‘;> ^y- rîno.ţ*/gV-_^»vfii oîtiu&jt v ^fI.r Um. " S6t)dll j ' \ * •* s,^m eu, ^tăruigţă : «l-am fills-fie ;}''■'•* ' ’ 'r ‘ ' •. " ''' '-i " 7 .' ■' . • ', 4-‘r ,-. î ,lfs' ''*&"" ; - .*-V,?,‘- 7-'VV-.7 ^..’',:;'S... j;f 7g. •:0 I! ? lllii # iHtlL ■ s ■NNNW 1 wvahnp.' —*$ii6fr6iă amestecat cu. 'M .Şrv‘" *•' :'v ■ ■■ ‘ ■ ’' " '•' 8a^;>-t’'!p0,&^;'*v’ • • •.-;-,VT4« şocaţtă —r bucată' mare de cente* ; , şoacăţ - puturos, leneş. / ; şotilă -- fâşie dintr’o jiăniaşâ ruptă-' ^^;’rif^&t;'(a:)';;—‘ a'(fafe';'şţ®îe rb^ajb^'-" vjjâpMăi (ă) ~ a; şopti. <; , V:' ■■ ‘’ştţîâ şr: :##^ — gl^mpe, : mărăcine tR care ne: putem înţepa. ; .^tiftorl p- qiiele ce se hăt pe, tălpile fe- telor sau SI8&MI .*c& li»* :7< lor- tŞlii MU ilisifîlfl BliŞl .; ■;' ;;-*u BlIllMll ; ştiră (adj::) -‘-teterpă.' , . , :. ştref — (v. gloabă.) şubrav (adj ) bolnăvicios ;'■; •x siiftt. - subţirăţec. ■ '■ *- ■-;■,'>■:> -j j r-r} (v. şcbilă^)‘ v .:, •. y■. -,. '-■!y;iî>- .r . . - bucată, ex. vnai eo^şup& Jnn^0.^ Ş/y din •iu|eal%r :, f;Şp m .! ; şurlicăî — (v. .iînuuuj.; şuşleţ — partea din urn^ă a /if^^aţă^îl şcândurpyşi--^ ; ISISill ItSPISiliSS îi^^«!SittgS|âs ✓* r^- *>V nbi, t .'• / * ran. * r rp?.k - i . k. ’ • ,/ /’ 1'- j*jL* a»' v • tabcica — sac mai- mic. WB#ii '*. f; ■ '.-• ■ |'S; ■• ‘ VI mmm «■SI! mmmm mmmmm npniMi ■'■■;'■ V- :. " ;'•' • ■'•■ CV. b - ; . : - ’*/J ^ <■ - y , ,,i ^---x ' --f ,^r«J :-, . ‘.-a.'v ■■ '. ■■ ■ •;•: J.I . . ■ , ‘ > . ' /; j >. h t \ • V; Vc*1 1 ■I — v iltttlS •f. V.;.’-, £■ //7 ' / -Pi; ■' ■: 1- islaz. 2 locul cu livedeSl^tls^^'l poate/întinde un cal legat ca şă pască-/-A tagiienie -- cuvîntîntrefcuihţat îninjh^ talpă — o scîndură Ipihgă §i, casa» pe ea se păstrează-' aler Bucătăriei»;:.:~V i \* U tălMriţă ţ-.- mocirlă 7,7 ; ■ v*.i ix ?■: v/dt^ţei*' — taler. /,/h:/-:'/ ' ' , taihă — conversaţie 'p r taini (a) — a conversa». ',// / -Jă-1. — bată-1. ...*,■.fi ......,.............„. f 77. 1- leneş, 2. afacere:; «să-ţi sfţuî *f’-V{/ •'''''■'fâaWitânŞsi.» 3 humedl otti"(^ig-ăTi(g§ţi.) ; ' titntăviui (adj.) v prostănac.;: V tapangele — 1. un fel de curele ce le pu- ;• neau haiducii pe piept*2. palme :- *c'âtid ţifpîfâ e. ;» , da cîţe-va tapangelş,auâl câinii în Giurgiu. »; / , Ex. (în înţelesul întâia:) ■ ■ - /’ .. Noapteafur ziua mănânc, ! La picere cu curele * , Degeaba me ţiu haiduc: , 1Şi la pept cu tapangele . ■/ * Si', la .gât* e^-ichitifeţe^ \,VV .......:‘. 1..•.,.t.-.1. * < ^f> De drag şa te uiţi la ele;, ' MfcMMi WfM m mm mp ||H| v.......■*'.1 ■Ni 7^$$rîţgeac ^ tinichea ce se pune la gura sobei. îtflil'.Bfll t—, lăofîilniolâ • '-T «npiiipa lPI|fipll!lfsfl ■NMM . MU® |MMI MNN8S8 tărtaca — dovleac cu dungi- 1'. . :i ‘ ,: i s,4... /../: /, ^7'■^S:L;:i^ot'Und‘»'J:-r\/■'•. 77 ■ .: Tecle — serbătoare în luna lui Şepternbrie. ..^vfejJSţL. ..-...v». tşp'că — piua, în »care ciobanii [pun zerm* ................... i, tepşan— 1. zidul coşului (hornului.) 2-corlate zidite în coş. ::/Tţ$ţ^neit;:7rf^ wm IWmhmbb I terpel — o puţină pază la păscut : «du-tă cu oile alea Pe coastă şi dă-ie un terpel.» teşi (a se) — a se sfii: «nu mă teşesc de fite-ce.» tiliuţe (a-şi lua) — a lua lumea în cap, a pleca cât mai departe de la casa cui-va: fa-ţl tiliuţele cât mal curînd.» timburi (a se) — a se aşeza cămaşa pe cine-va într’un mod diform. timnic — un mic acaret făcut la spatele casei de locuit. Acoperişu-i e prelungire din acoperişul casei. tîly — tigvă mare pentru scos vin. tîlbîc — imitarea sunetului ce se produce - când cade ceva în apă- tindeică — unealtă de fier cu ajutorul căreia pînza stă întinsă bine la ţesut. tînji (a) — a băga vină pentru o greşală oare-care. tântă (adj) — proastă, nesimţitoare, târcoabă — lăpădătură. tipos (cu) — cu obiceiuri rele, soiu reu: «al dracului tipos al fost.» tirişenie — firul afacereî: «spune toată tirişeiiia.» tîrcayă (adj) ciumpăvită ici colea: «pădure iârcavă.» . târleciu — dim. subst. târlii. ' tîrnafes — tignafes. tîrmoacă — (v. şleau.) tîrmoci (a se) — a se umple de tîrmoacă. tîrneciu — dim. subst. tîrnă. t tiromi (a) — 1. a trage la somn. 2 ai fi lene. iiisii MM fi®l!S8#gIS Uni ■P Mi * IMtiM Pppjjtg iHH KM i§«sjs§ijgip ; *■ ■'",: r" IM imMmi tuia — o/ăbliţă de tiu ici i ca ce se pune în curmezişul coşului .(hornului.) v ttileiu — o varietate t.de'prun. ' tulnic — zăpăcit. w . (,. tulnic! (a se).— a deveni tulnic. , turmftc — scurt şi gros--. ............ / tutui 7- a lua cu râpezeala. ? :. wţăcăni (a) — a . umblă de colo pîriă; colo do* foame vitele. ' , ţăpură — 1. (v trufandaA2 nume de capră. -. ţăst — epitet dat celui, ce:i sare .ţandăra din nimic: «//c ţăstule». ţăstos -- mare Iu cap, duşmănos, ţîglar *— botgros. ■ , ,, ' ţiflă prăjioară pentru hotar-- > -ţîlfă -- o mare ridicătură . de pământ în mijlocul unui şes- . ţîr -— custură mică cu care se sapă flori lâ căpăţînele roatelor . ţircîi (a) .— a mulge lapte, niţel câte niţel de la o vită. ... , ţinut (adj) — economic-- 1 ţţrmonie —• (v. trufanda) - : v . ; 1 ţi'ţcică - -'(v- liiică.) //' ' ' ţiţîida) — a cânta din ;vioară, lăutarul-- ( ţocni (a*) >•—, a ishi cu înţepătură;.' ţolic — dim- de la ţol : iţop.cordeluşe pentru pus Ia- cosiţe: ‘ * , , Cum âî trecut, Dido, Oltu vV-: ' • ' - De nu ţi-ai înecat ţopu? ţurcaluî - (y. cliercheliţi) :• >»b.j ţuri!... (int.) — cuv- cu cară, se strigă găinele. WMWjl $flstK ■■ ţurţudan — (v. ţîlfă.) ţtiţudeiu — (v. piscotoiu.) ti (numeral) — un: *a-om» (Un om.) ucide (a) — a bate. une — unde- unde — fiind-că: «faci aşa unde al ncmz fie mine.) unghie — .cujit adus în formă de unghie; cu el se fac flori la securi, urin— zăpăcit. ^ urini (a se) - - a-şi perde rostul afacerilor din causă de boală-urineală — zăpăceală, urmetit — (v. urin) urmeti — (v. a se urini.) urechiuş — ciupercă mică şi roşie, ursa — ursita. uruiaiă boabele de porumb pisate dale pentru mâncare boilor şi cailor. usmeti (a se) — a se încumete, a se bizui: «se usmeţeşte în frate-său.» ' uşuia (a se) — a se uşura, uşuinţd — înlesnire. uşte (să) — conj. verb a usca, pers. III. uştuheu — gropita de pămînt în care fierarul tine picioarele când lucrează la cuşniţa. uti!«. (int) cuv. cu care se strigă bobocii de raţă. vac — 1. timp anumit, vreme: «ce yac unt.» 2' veac- Ex Iubeşte, puică, iubeşte Şi te uită ce iubeşti nu-î cârpă s'o cârpeşti, * Ci e vac să văcueştî. văcui (a) 1- a trăi. 2- a-şî trăi traiul, văcălie — marginele sitei sau dîrmonului, făcute clin lemn sau tinichea-vad (fără) fără timp, fără rost: «ai lucrat fără vad» sau «naşterea e fără vad.» adică nu-i la timp. / viidui (a) — a face loc de vad într’o gîrlăi vălătuci — valuri de apă. vălcăluic — văl cea mică. vanghea -- evanghelie; cuvint întrebuinţat în înjurături. vard şi vartit — ceartă, duşmănie: «sînt in vard cu el.* ... - valos — firea rea dintr’un om: şi-a' dat vaIosul=şi-a dat arama pe faţă. văpaiţft — opaiţă pentru luminat. vstrgel-Ic — vergele de alun care se pun la pânza de ţesut- viirzui (a se) — a umbla de colo pîhă colo, lume multă vătârog — partea bărbătească a unui iepure mic^de^zile; f. vătăroagă. . vătiiie — 1. capră de un an. 2 (v vătărog.) • veacă — îndoitura pe unde se bagă sfoara ' de legat iţarij. verblllic — timpul cît ţine o boaîâ( oarecare: «degeaba umbli după doctorii, p'ână nu şi-o face ea verfonucu, nu-ţl trece.% verbunci (în) — în lumea largă (nu vrea să spue unde se duce.) verdoş (la)— nici odată: «cindîmlplăteşti f» -«la verdeş.» veşcit — vas de tinichea în care se ţine cenuşa cu apă Ia facerea săpunului. veşcIUie — (v. văcălie.) vielişte — pustietate. vier — putere, loiu: «vieru’tf^.» • „ vierbă — a zecea parLe dinlr’o jurubiţă, trei (îre din pânza din urzii: Ex Până oala fierbe Faci două-treî vierile. vig — (v. sucălete.) Vimpaşa - Bimbaşa: «ce, eşti Vimpaşa, să-mi fie frică de tine'. » vinet-- vinuri multe, când se găsesc aprope la toţi cultivatorii: «slavă Domnia ui anu-ăsta s’a făcut vinet destul» yiocele — 1. mărgele la urechile caprelor. 2. cuvînt întrebuinţat în jocurile de copii vionoaie — ghionoaie. ( vipie — (v. vier în înţelesul I.) vîrghiî — prăjini de tufan cioplite şi puse una lîngă alta spre a forma peretele- unei case, s. vîrghie. vîrtop — atât cât se poate lua cu coasa jur împrejur de un cosaş visdură— ghisdură, (ghisdă) de puţ. vlăgui (»») | a îmbătrîni, a se trece 2~a se muia. vîeştie - (v. smetie şi poleacă.) Vlog — ploae ce ţine întruna, nu se maî opreşte: «e vlog.» • yotru — 1. mijlocitor între îndrăgostiţi, purtător de vorbe sau scrisori. Ex. De cât dragoste cu votrn Maî bine în pământ cu totu. 2. vot la alegere. ' votri (a) — a purta ştafete între îndrăgostiţi, a găsi cuiva ihornnică ’vrafloriţă — (v. stropelniţă.) vraişte — (v. orîişte) zabăr 1. răsplata unei fapte rele: *o să te ajungă el, zahărul.» 2. nevoie. zaba —un beţişor crestat la amândouă capetele şi legat în gura ezilor ca să nu sugă. zabaidoace — (iorî ca de moarte: *t-a băgat în zabaidoace.D zăbăuc — (v. urin.) zăbirn — mintean în cârlige, zidarii — aţîţare: la ceartă la foc, etc. 2. cel ce zădâreşte. z*găşi (a) --- a prinde. Dar cine le paşte? Unde apa-î cură Cine le păzeşte? Câtc-o picătură; Niţă voinicel. Picătura SJa luat după, ele Cură Şi le-a zăgăsil Ciutele s’adună Sub vercîe moîif Să bea apă bună. (colinde J % a prididi o boală pe cine-va: «mi~e că până în primăvară me z:giişeşte.» zâlângă (v. cărcală.) zâloagă — tîrîie-brîu. zănoagă —- poiană ’n verzi lă Ex Sus pe plaiu în sus Şi mai pe din sus \ In cea zauoagă verde . Unde iarba-mi creşte Creşte, mi-otăveşte. zăpodie — (v. japca.) zăprit — cel ce nu poate ţine urina, zărnici (a se) — (v. a se izini.) zăsti 111 puri (în) — din timp în timp. zăzduf — văsduh. zăvastră — un fel de pânză vărgat care se pune pe pereţii casei în partea de sus. zeldă (adj ) (v. lâlâe.) zetinoagc (adj) -- lăpădăturî. Ex. Tote zătinoagele Şi-aşteaptă dragostele l)a o mândreţă ca mine Să n’am dragoste pe lume!.... zgalţ — nojiţă la opinci; de ea se leagă aţele sau lârsânele. zgâyleajă •— scofleajă de dovleac, zideac — dim. de la zid. zîce (a)]— a cînta. zîluţe — dim. de la zile-zmănţui (a) ^j^zmălţui. zloată — (v. şleau.) zlombie (adj) — îndemunatecă. i V W v a j*. mm.mil t-V" ■ ceea-ce v.-reao fructelor .fermentate.. • : 'ozodii — minciuni: «ce spui lăpoftii.»’. ..zoâioş - 1. mincinos. 2 fioros': «ferească Dumnezeu, ce: om zodios. • ; v." zoleală — ropoteălă, alergătură •'malt£*f rv'Vv''' vre.Une][ y ■ IUI zopitiald iuţeală”fără. zoraîlia Utn /iUUlUN \ alergşturâ mnla a răcori. 1; ; .întAala . Papă... r*.ac*’f -1' •v‘ ' >.f.! |ri’ zorliji — (y: ^ărp|ilati^ . . î zotulă — (Vi tuia;) • . ^4: zulum _ ; mtirdariei ireală: -lă’ -O../tr..7Alăâ.1Ki\ .v‘ I'.-' 'hu.i* fii