BIBIIBTECI DE TEMICl $1 IIST1 HE$JE$UGMEJS'Î EDITATĂ DE UNIUNEA CAMERELOR DE MUNCĂ Nr. 8. VOCABULARUL TIPOGRAFULUI ^ÎNTOCMIT DE : VlRGIL MOLIN PREŞEDINTELE UNIUNEI CAMERELOR DE MUNCĂ DEPUTAT REDACTORUL REVISTEI „GRAFICA ROMÂNĂ" ^ACADEMIEI»! 19 4 0 EDITURA UNIUNEA CAMERELOR DE MUNCA CUVÂNT ÎNAINTE Pe măsură ce apar monografiile noastre meşteşugăreşti, cărţi de căpătâi pentru ucenic, lucrător şi chiar meşter, se resimte nevoia unei acţiuni de a româniza graiul de atelier al meşteşugarului, graiu stăpânit de străinisme. In această privinţă sau făcut încercări numeroase, în diferite meserii, dar nau văzut încă lumina tiparului. Lucrarea de faţă „VOCABULARUL TIPOGRAFULUI" este întâia încercare, sortită să adune întrun mănun-chiu întreaga terminologie technică a tipografului român. Este adevărat că această terminologie e încă săracă şi plină de străinisme — mai ales germanisme —■ fapt explicabil, când ne gândim că odată cu introducerea tiparului, a trebuit să adoptăm toate definiţiile şi termenii technici uzuali în limba celui, care ne-a iniţiat pentru întâia dată în ,, mister iile’' ariei lui Gutenberg. Din străinismele înrădăcinate, ajungem să amintim pe cele mai tipice şi pe cari nam reuşit încă să le scoatem din uz, — deşi am avea termen propriu limbeî noastre: vingâlac (germ. Winckelhacken = culegar) ; ainfas (germ. Einfass = chenar); ghifert (germ. Ge-viert = pătrişor); dursuşi (germ. Durchschuss = inter-linii). Caracteristic este şi termenul pilc (polon) =pilka, adică un val (cilindru) de uns cu cerneală, ce-şi trage obârşia dela polonezi. A fost împrumutat probabil în timpul înfiinţării tiparniţelor mânăstireşti din Moldova, când materialul tipografic era livrat de către turnă- tor iile din Lemberg şi Cracovia. De aceia găsim în acte vechi că lucrătorul care unge formele se numeşte pelcar (pilcar). Am încercat în acest VOCABULAR să introduc şi astiel să încetăţenim o serie de ,,termeni technici' tipic româneşti. Căci avem şi noi o mulţime de cuvinte proprii mediului nostru şi al căror înţeles nu-1 găsim în terminologia altor popoare. Astiel: spinarea (literei) floarea (literei), lasâturâ, buza, albitura, rotar, aşternut, efc. La locurile indicate am pus pe lângă termenul străin şi expresiunea românească, care ar trebui păstrată. Insist şi aci pentru a scoate din uz pe cât posibil toate străinismele şi a le înlocui cu atari termeni proprii lirnbei noastre. In colecţiunea de faţă am căutat să cuprind toate expresiunile în uz şi arhaice. Se prea poate să îi omis vr’una, dar cred că breslaşii nu vor întârzia să mi-le comunice, pentruca la o nouă ediţie, să scoatem un VOCABULAR mai complect Cred că această lucrare în ediţia a treia va îi de mult şi real iolos tipograîilor în genere şi mai ales însă generaţiilor ce ne vor urma cari au datoria să românizeze limba adepţilor patricianului dela Mayenţa. # VIRGIL MOLÎN Preşedintele Uniunei Camerelor de Muncă Deputat *) Vezi .„Tocmeala tipografilor4' din 1747 (Bucureşti) din opera „Scrisori şi Zapise de meşteri români*' de N. Iorga. (Bucureşti 1926). A a, cea dintâi literă mică a alfabetului, zisă de rând în limbajul tipografic. Cea dintâi vocală. A, cea dintâi literă mare a alfabetului, zisă în limbajul tipografic verzală. a, b, c, de rând şi A, B, C, verzal, adică alfabetul. Se notează cu aceste trei litere şi începutul unei ştiinţe, unei cărţi, etc. A, B, C, (note) La începuturile tiparului, coaiele nu purtau signaturile de astăzi în cifre, ci erau notate cu literele din alfabet. Era superstiţia, că, dacă o carte se termina cu coala purtând litera O, aceasta aduce nenorociri pentru meşterul tipăritor. abecedar, cartea care cuprinde învăţătura alf abetului şi toate elementele scris-cititului. abonament, convenţi-une cu plată anticipată pentru un serviciu. Produsele periodice ale tipografului (ziarele, revistele, etc.) se abonează. abreviaţie, prescurtarea cuvintelor la cules, prin eliminarea unor litere: D. D-na, p. Domn, Doamnă, Abreviaţiunile pot fi în general uzuale, adică convenţionale şi cunoscute de toţi, cum e d. e. : dr., pentru doctor ; prof., pentru profesor, etc., sau abrevia-ţiuni speciale, scrise numai pentru anumit scop şi persoane, ca d. e. pentru tipografi: = sem- nul înlăturării, etc. A-breviaţiuni speciale se întrebuinţează în lucrările scrise pentru cercuri determinate de specialişti, cum ar fi abreviaţiunile matematice, geografice, medicale, fizice, astronomice, etc. accent Sunt o mulţime de abre-viaţiuni latine, păstrate în uz chiar şi în zilele noastre. Astfel : a. a. = ad acta ; a. Chr. == ante Cristum ; etc. = etcae-tera; p. Chr. = post Christum ; P. P. = prae-missis praemittendis (titulatură la circulări) ; ppa = per procura ; P. T. = plino titulo; S. T. = sine titulo. Iată şi câteva abreviaţiuni muzicale: Al. f. = al fine; AII o = allegro ; dimi — diminuendo ; oblig = obligate; T.=tempo; etc. accent, exprimarea u-nei silabe cu glas mai ridicat în rostirea cuvintelor, iar în tipografie, semnele diferite ce se pun deasupra unor litere, schimbându-le astfel modul de pronunţare. In scrierea gijeceas-că (veche şi nouă) se cunosc 3 accente, anume : g r av i s x, acut * şi circumflex (întâi ^ , apoi - ) ; mai departe, în limbile de origină romană, şi în deosebi în franceză, aceleaşi 3 accente cu numirea de : accent aigu accent grave * şi accent cir-comflex . In spaniolă şi limba portugheză se întrebuinţează numai accentul ascuţit F şi acesta foarte rar. In limba 6 — accent ---------------------------- islandîn contrast cu toate celelalte nordger-mane, găsim accentul acut şi cel grav. Ungurii au accentul acut şi în plus trema scurtă ( • •) şi trema lungă (”) la mai multe litere: o, ii. In limbile moarte şi ale popoarelor în afară de Europa, în cea e-braică se folosesc accentele şi ca interpuncţiune în cea sanscrită se notează ridicarea sau scăderea tonului la pronunţare, iar cea chinezească are 4 accente în formă de semice rcf^j (x). Din toate limbile, cea poloneză şi aceea a cehilor, sunt cele mai bogate în accente. Aci accentele dublează şi schimbă, chiar înţelesul literei: c, u, e, u, s, y, u. In franceză este un c cu sedilă, ex. „c” cum avem şi noi literile ş şi ţ cu se-dile. In spaniola "n, în daneză literele tăiate în două: (|), sau în suedeză p, a- Când se furnizează literele, turnătorii se orientează după o poliţă de turnat, în care nu sunt cuprinse accentele limbilor străine, ci numai cele româneşti. In plus se adaogă câteodată şi cele franceze (universale) Aceasta mai cu seamă în turnătoriile din Germania. De obi- accidenţar 7 — acumulator ____________» ceiu, turnătoriile livrează următoarele accente : ă ă, ă, â, e, e, e, e, f, 2, /, î, o, o, o, 6, u, ii, u, u, c. Din caracterele prevăzute cu aceste accente, putem culege zaţ în limba : germană, latină, franceză şi engleză. La literele de corp mare nu se pot furniza toate aceste accente, şi mai cu seamă la cele de afiş, de-aceea, aceste litere siint scobite, pentru a lăsa loc liber, spre a intercala accentul nece-r'j * sar. (Vezi fig. ală-j turată). La noi, pen-?......! tru tipografiile din Ardeal, se furnizează litera, după o poliţă specială, în care sunt cuprinse şi accentele celor trei limbi : româna, ungara şi germana. Aceasta, fiindcă acolo se culeg zaţuri în câte trei limbi. accidenţar, e un culegător de litere, ales potrivit pentru zaţul de accidenţe şi ca atare, ocupându-se numai cu compoziţia acestora. In această calitate, (acciden-ţarul reprezintă adevăratul element artistic, în tipografie. X Acciden-ţarul trebue să fie dotat cu suficient gust artistic, inteligenţă, spirit de in-venţiune, bun meseriaş, etc. accidenţe, lucrări tipo- grafice mărunte, a căror compunere este varia-ţiune de litere şi fiindcă, zeţarul întâmpină greutăţi la culesul acestora, prin faptul că zaţul nu e curent, li-se zice accidentale sau accidenţe, o numire universală, pe care o folosesc tipografii de pretutindeni. Lucră-, rile de accideixţă se deosebesc de celecomprese prin nota aparte ce o au fiecare, întrebuinţân-du-se literă şi ornamente după gust, pe când restul lucrărilor sunt făcute după o formă stabilită şi încontinu repetată. Lucrări de acci-denţă sunt : biletele de vizită, de nuntă, de botez, de intrare, cărţile de adresă, capetele de scrisori, invitaţiile, programele, memorandele, cataloagele, etc. (Vezi : tipografie de accidenţe, cerneală de accidenţe, galion de accidenţe, zaţul de accidenţe, tiparul accidenţelor) acumulator, 1) aparatul în care se adună şi se numără coaiele tipărite gata, la maşina rotativă. 2) acumulator se mai numeşte şi rezervorul de apă dela presa hidraulică şi 3) un grup de elemente galvanice pentru strângerea energiei electrice. a circumflex — 8 album a circumflex = â. acoladă, trăsura de u-nire numită şi arc sau arcadă. Se toarnă pe un corp întreg mai mare ; în două părţi, separate ,______.; într’un mijloc şi în două capete ,___t; iar pentru a obţine o lungime mai mare se poate folosi li-nii de alamă corespunzătoare. a cu tremă = ă adresă, este capul de scrisoare, numit şi antet ; dela cuvântul francez „en-tete”. adună coaie. In le-gătorie, coaiele unei lucrări, se strâng într’un volum, în ordinea imprimării, spre a fi broşate sau legate. afiş, foaie format mare, numită şi placard (fr. affiche). Vezi: cerneală de afiş, literă de afiş, hârtie de afiş. afişa a, a lipi un afiş. agate, numirea unui grad de literă folosit în America. Are chlegu de de 5.16 puncte = 1.93-mm. şi corespunde cu aproximaţie gradului de nonpareille al nostru. agenda, un fel de calendar de birou sau de buzunar, cu file pentru notiţe şi memento, a grav, « ă. ainfas, (vezi chenar). ainpap, a unge cu materie cleioasă (cu cocă), scoarţele unui registru sau unei cărţi, când se leagă. îşi trage origine dela einpapen-ul german. S’ar putea înlocui ou încleirej expresiune mai proprie limbei noastre. ajusta a, operaţiunea prin care se face ca un lucru să se potrivească, reducându-1 sau majo-rându-1 la formatul dorit. D. ex. reducerea hârtiei prin tăiere, la un format oarecare. Se a-justează şi clişeele, a-dăugând la acestea cartoane, până obţinem înălţimea literei. alamă, metal compus dintr’un aliaj de aramă şi zinc, de culoare galbenă lucioasă, din care este turnată o bună parte din materialul tipografic : linii, litere, chenare, ornamente, chiar şi clişee, (germ. Mes-sing). albitură, materialul tipografic (dursuşi, qua-draţi, regleţi, etc.), ce se pune între cuvinte şi printre rânduri, în spaţiile libere pentru com-plectarea formei sau la maşini, când se închide forma. album, un volum cu hârtie netipărită, în care se colecţionează de- aldine — 9 —- alfabetului sene, fotografii, copii de pe clişee, etc. aldine, numirea literei semi-neagră, însă â-semănătoare antiquei, (aldine), numită aldine, în onoarea marelui tipograf veneţian, Aldus Manutius (1448-1515), care a contribuit la creaţia acestor caractere, ce nu sunt proprii unei anumite limbi. Astfel este alfabetul numismatic (fig. 1) şi vechiu latin, (fig. 2) etc., ilustrate aci. Se spune că Fenicienii au inventat scrierea alfabetului, care a trecut la Greci şi apoi la Romani. alfabetului, socoteala, este operaţia de a şti câte KîîîBaDBflt CSRGMKIiLMîB 0lNHn0PP‘PqqRSTS2I#VWXY z + x: î 9 9 3 ® * o « ★ * * * * + ^ © i * ♦ + &!îf’**58*' + + 0 Alfabet numismatic Fig. 1. ÂA?-BfiB6-&6d*ce*p*Q*ir#*KK*îiIL-(T)m> nmihnnn' Kn%-p-qgg*gs,qqq-RR-Rp.qif:ip.' 2âSSSS-TÎTf-^-l/uuOYS<° m ) ) KfjJISJ .p & 0 Ly['LJ*’ ( AaecbteepcbiKloDNopqRSTUx abLfprrgqrurss Alfabet latin arhaic Fig. 2. alfa, întâia literă a alfabetului grecesc: a. alfabet, totalitatea literelor unei limbi. Se numără peste 400 de alfabete vechi şi moderne. Numirea după alfa şi beta, primele litere ale alfabetului grecesc. Mai sunt şi alfabete speciale litere cuprinde un rând, uri şpalt sau o coală. Pentru această operaţie se culege, din caracterul respectiv, în ordinea alfabetică, un rând pe formatul indicat, măsurân-du-se lungimea în cicero. Lungimea obţinută, indică cifra în medie şi alfabetul cirilic — 10 — aliniat serveşte ca bază la cal-cularea manuscrisului, (fig. 3). abcdef ghijklmnopqrstuvwxyz nabc | ! | I | I | i | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | 01 234 5 6789 Fig. 3 alfabetul cirilic, (fig. 4) vechea literă din care se culegeau pe vremuri primele tipărituri româneşti. Se compunea din 43 litere. Cifrele erau reprezentate şi prin a-numite litere ale alfabetului. (Vezi cirilice). f ~ ............. ~] *1!*E4A£ftni|*pC UHJJTÂq.S&y j K K^2i) Fig. 4. alfabetul ebraic, (fig. 5) se compune din 22 litere simple şi 5 litere finale (de sfârşit), având şi punctuaţie pentru vocale: # Fig. 5. alfabetul german, se compune din 26 litere şi are tăetură specială, (fig. 6) Vezi: fractur. a»35S2aR3i 0^031© 51198333^3 #abcbefg&tjf[mnoţ> t f $ f u^m^saguq©): Fig. 6. alfabetul grecesc, compus din 24 sonuri, (fig. 7) aranjate în case speciale. ABTAZHeiKAMN s o n p 2 t r $ wu a§ ys t SoTup o^TU^x/peo Fig. 7. alfabetul românesc, este format din 27 litere şi 9 semne aritmetice. alfabetul rusesc, conţine 36 litere. Are oarecare asemănare cu cel cirilic. aliaj, combinaţia prin amestecătură a două sau mai multe metale. Literele din tipografie sunt un aliaj din : antimoniu, plumb şi zinc. aliniat, un nou pasaj sau ,,rândul bătut“ cum se numeşte în termeni tehnici, unde primul cuvânt este puţin intrat, potrivit regulelor tipografice, bazate pe proporţia între formatul pa-ginei şi mărimea literei. La o lăţime de un alfabet, alineatul începe după o intrare de un ghifert, etc. Curentele noi ce străbat azi arta tipografică, năzuesc a almanah — 11 — apostrof elimina spaţiul dela intrare într’un alineat nou. almanah, calendar cu diferite observaţiuni şi date. a lung, = â ambala a, = a împacheta. ambalaj, îmbrăcămintea unui pachet. Poate fi de hârtie, de mucava, de scândură. amestecătură, termen românesc pentru a înlocui expresia germană ,,fiş“ privitoare la amestecul de literă de diferite caractere şi grade, (vezi “fişj. analiza, literelor şi hârtiei, cercetarea corpurilor din care sunt formate. > anale, publicaţia care apare odată pe an. De obiceiu titlurile unor a-tari publicaţiuni. anastatic, vezi : tiparul anastatic. anexă, ceea ce se a-doagă la o lucrare principală. (Planşe, supli -mente, etc.) antet, vezi ; cap de scrisoare. anuar, lucrare în care se strânge rezumatul e-venimentelor unui an, trecut cu datele statistice, administrative, etc. Tabloul nominativ al a-bonaţilor, al profesiunilor, etc. anticva, (antiqua) li- tera noastră clasică, cu care tipărim în genere, frecventă la popoarele aparţinătoare g i n t e i latine. A nu confunda cu capitalele romanilor şi goticul teutonilor. Litera anticva îşi găseşte obârşia în minusculele carolingiene, din secolul 14 şi 15. Cu anticva tipăresc şi popoarele nord-germane, ungurii, turcii. anticva-verzale, literă anticva majusculă, anunţ, vezi inserţie. aparat de arcuit liniile, serveşte la îndoirea liniilor de plumb sau alamă, pentru interlinii ia zaţul arcuit, (fig. 8) Fig. 8. aparat de pus coaie, vezi puitor automat. aparat de tăiat rândurile. un „decoupeur“ de rânduri culese şi linii de plumb. Se întrebuinţează la maşinile de cules şi zeţărie. apostilă, nota pusă pe marginea sau în josul unui manuscris. apostrof, 0) semnul prin care se arată o li- arabescuri — 12 — a şcurt teră omisă : v’am în loc de vă am. Se culege fără nici-un spaţiu, cu excepţia când cade după li-terile f, 1, t, d, când se pune un spaţiu fin. ^arabescuri, ornamen-taţiuni compuse din împletituri capricioase de frunze, flori, animale şi desenuri abstracte, obicinuite în arhitectura a-rabă. Numirea generalizată în timpul renaşterii italiene, însemnân- Fig. 9. du-se cu această numire tot felul de împletituri decorative. In imaterialul nostru tipografic găsim multe chenare şi ornamentaţii în stil de arabescuri. (Fig. 9). arc, vezi acoladă, arcadă, vezi acoladă, arcuit, rânduri arcuite, culese în formă de arc, o caracteristică a stilului modern. (Fig. 10) arhaic, imitarea lucrurilor vechi. Arhaic Românesc, un MODEL Fig. 10. caracter de literă bastardă, unire între ciri-lice vechi şi anticvele noui. Sunt creiate de V. Molin şi turnate în în România, de Turnătoria „Bugra“ din Bucureşti. Este prima literă (matriţă) făcută în ţară. (fig. 11). ABCRVHR Fig. 11. armăsarul, (maşinei), pune în mişcare căruţul maşinei, făcând legătură cu excenârul. arta grafică, scrierea, desenul, pictura, precum şi acele procedee artistice, cu ajutorul cărora, originalele scrise, desenate sau pictate, se pot reproduce. articol, despărţitura u-nei legi sau contract. articol de fond, este cel dintâi articol p.aginat la un ziar. a scurt, = â. aşezatul pag. la maşină — 13 — auxiliar aşezatul paginilor la maşină, adică aranjarea paginilor în ordinea cerută, după coala sau foaia volantă respectivă. (Fig. 12) Exemplu pentru 8 pagini : Fig. 12. aşternut, îmbrăcămintea cilindrului şi a fundamentului dela maşinile de tipar şi tighel, pe cari se face şi se fixează potriveala formei. asuş, (fr. ă souche), imprimatele cu asuş se compun din două părţi, una se rupe, iar alta rămâne la cotor, de obi-ceiu perforate la mijloc. atanasia, numirea spaniolă a unui grad, puţin mai mare decât cicero al nostru (13 puncte Di» dot). atelier tipografic, încăperile în cari se află uneltele şi muncesc lucrătorii tipografi. aţă, folosită în legăto-rie pentru broşatul cărţilor. augustin, numirea franceză şi olandeză a unui grad de literă, care corespunde cu atanasia spaniolilor şi cicero al nostru. Are mărimea de 13 puncte şi se numeşte augustin dela lucrarea tipărită de Ulrich Hahn la Roma (1474) şi intitulată Saint Augustin. auri a, operaţia de a freca praf de aur pe culoarea tipărită proaspăt pentru a obţine culoarea aurie (vezi a bronza). autor, cel care scrie, compune, traduce sau redactează un manuscris. autobiografie, viaţa unui personagiu, scrisă de el însuşi. autografie, un gen de imprimate care aparţin litografiei, dar care se pot executa şi pe cale tipografică. autotipie, clişee în zinc şi alamă, obţinute dupe fotografii şi descompuse în reţeaua fină a unei site (raster). Deosebirea faţă de clişeul liniar, este faptul important, că clişeul în autotipie redă şi nuanţele de tonalităţi din una şi aceiaşi culoare, într’o diviziune de reţea de puncte, pe când clişeul liniar, are numai negru compact sau albeaţă (clar-obscur). Sunt site cu 25, 30, 40, 50, 60 şi 70 puncte pe cm. Invenţi-unea este a unui tipograf Meisenbach din Miinchen. auxiliar, personalul secundar care ajută la azur — 14 _ bătătoare Fig. 13. maşini, d. e. rotarul, pui-toarea. azur, liniile de poliţe b, a doua literă mică a alfabetului de rând şi prima consoană din alfabet. B, a doua literă mare a alfabetului, verzală. balot, pachetul hârtiei în ambalajul original al fabricei. Un balot se compune din mai multe topuri, a 250 sau 500 coaie după greutatea hârtiei. banderolă, şuviţă de hârtie îngustă. bară,linie de fracţie;1^ baroc, toate chenarele şi ornamentaţiile în stil baroc adică lucrate neregulat şi în mod ciudat. bastarde, (fig. 14) literă care însuşeşte ca-racteristicele altor două familii cum este şi scri- în genere acele vărgate. Origina: fr. assurance= asiguranţă. Au menirea de a îngreuna ştersul şi corectarea cifrelor o-dată scrise. Sunt şi litere azurate, îndeosebi la cele fantezii pentru bilete de vizită şi de nuntă, aşa cum se arată în modelele din fig. 13. azure, trăsăturile din jurul desenelor sau gravurilor, împlinind rolul umbrelor. erea între rondă şi engleză, sau cum se scrie şi desenează litera noastră arhaică, un fel de trecere din cirilice în anticva. (Vezi Arhaic românesc, de V. Molin). bccLefqkijtzlt <49360) Fig. 14. bătătoare, o bucată de lemn solid, oblongă, cu ajutorul căreia maşinistul bate forma spre a 0 aşeza la nivel, înainte de a începe cu tiparul 1 se mai zice şi călfuţă. De preferat este numirea de bătătoare, căci este mai românească. (Fig. 15). B bate — 15 — bîoc-zaţ bate, a începe mai înlăuntru, a pune albi- tură la începutul rândului, d. e. rândul întâi dintr’un aliniat nou. Bate’n cap, a pune albitură la început. bază, cotorul' unei cărţi. Expresiune întrebuinţată de legători. bentă, legătură; făşie de hârtie; învelitoare. Imprimate mici, lungi, în formatul unei şuviţe. beta, litera a doua din alfabetul grecesc. beţe, vergelele din spatele maşinei cari primesc coala tipărită. biblia, numirea unui grad de literă folosit în secolul al 17-lea, şi care corespundea terţiei noastre de azi (corp 16). Numirea a luat-o dela litera cu care a tipărit Peter Schoffer la 1462 Biblia sa celebră. Biblia, cartea cuprinzătoare a scrierilor sfinte din Vechiul şi Noul Testament. (Biblia lui Gutenberg a fost întâia carte tipărită). bibliotecă, colecţie de cărţi, manuscrise, etc. aşezate, în ordine. Aceiaşi denumire o poartă şi dulapul în care sunt rânduite. biblioraft, mapă de carton în care se ţin manuscrisele. Acestea se prind într’o maşinărie prin nişte găuri. E o legătură provizorie. b in duri, umflăturile de la cotorul cărţilor legate în piele. De preferat nervură. black letter, numirea englezească a goticului arhaic. blanchet, formulare tipărite, de complectat cu mâna (poliţă, obligaţiuni etc.) blanco, gol, alb. bloc, o familie de literă compactă, grea, de origină contimporană. Se întrebuinţează mai ales la lucrări de reclamă şi ca literă de accidenţe şi inserţii în ziare (Fig. 16). BLOC C. 16 Tertiabloc Bloc Corp. 10 gar (Fig. 16) blocare, litera pusă în zaţ cu floarea în jos, pentru a se atrage a-tenţiunea corectorului că lipseşte o literă, d. e. lipseşte. bloc-notes, carnet cu file uşor de rupt, pe care se fac însemnări. bloc-zaţ, când culegă- borderou — 16 — briliant torul formează din ce-eace a cules, grupe blocate, aranjând rândurile pe o mărime şi spaţio-nare egală. Mod de a culege zaţ de accidenţă modernă. La zaţul de bloc, sunt admise şi cuvinte spaţionate, însă fără exagerare. Exemplu: Fig. 17. GRAFICA ROMÂNĂ revistă grafică lunară C R A 1 O V A Fig. 17. borderou, descrierea amănunţită a pieselor dintr’un dosar. Imprimat pentru această operaţiune. bor d u r ă, marginea garnisită cu conglomerat de chenare, mai ales naţionale, (Fig. 18). Fig. 18 bold de sulă, un fier mic, cu vârf ascuţit, care serveşte pentru ridicarea literelor pentru scoaterea corecturilor (fran. pointe). boloboc, cumpănă cu care se nivelează fundamentul maşinei, spre a nu fi mai ridicat în-tr’o parte. borghis, o gradaţie, cu care ne întâlnim din ce în ce mai rar. Are corp de 9 puncte şi ocupă loc între petit şi gar-mond. Origina dela bourgeois-ul francez, pe care Germanii, când l-au adoptat, îl pronunţau borghis. Numirea franceză, îşi trage obârşia dela lucrările tipografului Georfroy Torry, (1498), care tipări cărţi numai pentru burghezi, deci fără lux. boston, maşină din sistemul maşinilor, tighel, însă specificăprin fundamentul fix (imobil) al formei, acţionând numai cel cu hârtia. Este însă mai uşoară şi forţa o dă mâna lucrătorului. brait, dela nemţescul breit, înseamnă o literă lată. D. e: Lată. breviar, carte ce conţine rugăciunile de toate zilele: ceaslov, molitvel-nic. breviario, numire spaniolă a unui grad ce corespunde cu borghis (corp 9). briliant, numirea unui grad de litere, cu un corp de 3 puncte tipografice. Este cea mai bronz — 17 _ cant mică literă şi fiind scumpă, a primit numirea de briliant. Mai întâi a fost turnată de către americani. bronz, praf de bronz cu luciu de aur, argint, etc., cu ajutorul căruia se tipăresc imprimatele în culoare aurită sau argintie. bronza, operaţia de a freca praful de bronz pe culoarea tipărită proaspăt, pentru a prinde luciu. Operaţia se poate face cu mâna sau cu maşini speciale. c, a treia literă mică din alfabet, de rând şi a doua consoană. €, literă verzală. C, cifră romană valorează 100, dar precedată de X nu valorează decât 90. caiet, o adunare de coaie de hârtie, copertate şi broşate. calandru, o presă cu cilindru, de imprimat în relief matriţe de carton (Stereotipie). calcularea manuscrisului, adică întreaga socoteală a unei lucrări, făcută înainte de cules, în baza manuscrisului, calendar, Gregorian şi broşat, operaţia legă-torului, când coase o broşură cu sârmă, contrariu legatului cu aţă. broşură, carte mai subţire, care cuprinde cel mult 10 coaie. buletin, o tipăritură în care se publică lucrări oficiale. bun de tipar, aprobarea în scris a clientului sau autorului pe tiparul de corectură, formând justificarea pentru tipograf. buză, vezi cant. Iulian. Semnele calendaristice, vezi sub numirea aceasta. călfuţă, vezi bătătoare. cană de benzină, din care se stropeşte forma spre a fi spălată. (Fig. 19). canon, numirea unei gradaţii, turnată de Francezi, corp 32, (la Germani corp 36), origina o are dela cărţile canonice tipărite cu a-ceastă ilteră. canon biblic, catalogul cărţilor sacre, admise ca fiind de origină divină. cant, legătură cu cant c canţlei — 18 — caractere de litere sau cu buză la cărţi şi registre. canţlei, la noi cunoscut ca denumirea unui format de hârtie, de mă- Fig. 19. rimea actelor oficiale, în format de 35X42 cm. Există şi o literă canţlei,, în felul fracturelor. (fig. 20). Fig. 20. cap de scrisoare, numit şi antet, ( fr. entete) este inscripţia cu firma şi alte lămuriri ce poar- tă o hârtie de scrisoare, comercială. cap de ziar, titlul ziarului, conţinând indicaţiile de abonament, etc. şi care este de regulă o placă stereotipată, gal-vanizată, sau clişeu. capităluţe, litere verzale, mai mici în floare decât ale corpului respectiv, însă turnate pe acelaşi corp. D. e : a, b, c, D, E. capitol, unele volume se împart în mai multe părţi distincte, care se numerotează fie prin cifre romane sau obişnuite, numite capitole. capo d’operă, o lucrare desăvârşită din toate punctele de vedere. capo-pagină, ornamentaţie, în clişeu sau zaţ de ornamentică, ce se pune în capul paginilor, mai cu seamă la început de carte sau capitol. (Fig. 21). capsule, de hârtie, folosite în comerţul de farmacie. Se imprimă cu firmă, în tipografie. caractere, litere pentru tipar. caractere de litere, felul literei, genul sau fa- Fig. 21. Capopagină din cărţi vechi româneşti. (Octoih Diaconul Coresi), carnet — 19 — casă cu accidenţe milia de care aparţine. Sunt caractere : antiqua, medievale, aldinele, cursivele, etc. carnet, o broşură cu foi albe în care se fac însemnări şi se ţin mici socoteli. cartă poştală, tipăriturile îii formatul poştal (convenţional vechi : 9X14 cm ; nou : 10X 14V2). carte, un număr de file, tipărite şi rânduite în ordine, adunate într’un volum legat sau broşat; tipograful numeşte unele lucrări de mici accidenţe : carte de adresă, carte de vizită, etc. cartografie, arta de a desena şi imprima hărţi geografice. carton, hârtie groasă şi tare ; carton, cutie din mucava sau carton. cartonaj, meseria care se ocupă cu lucratul obiectelor de carton. cartonat, a lega cu carton sau mucava, cotor de pânză sau imitaţie, cartuşă, un cadru în clişee sau zaţ ornamen-tic în care se poate culege zaţ, aşa cum sunt figurile 22, 23 şi 24. Car-tuşa se desenează în stilul epocii, ca şi celelalte ornamente. Fig. 24. căruţul maşinei. Cele patru roţi, care circulă pe şinile patului şi poartă fundamentul formei tur-retur, (fr. casseau). casă cu antiqua, vezi casă cu litere. casă cu accidenţe, casa care cuprinde literele de accidenţe, chenarele, materialul ornamentic şi e-ventual albitura necesa-ră.(Vezi: literă de accidenţe şi regal de accidenţe). casetă — 20 - casă sau caştie casetă vezi găuri. casă sau caştie, cutia casă de defecte. In în care se ţin literele Fig. 25. Fig. 26. unele tipografii sunt case cu casete mari, în care se păstrează numai defectele (vezi defecte). casă pentru spaţii, case speciale cu 5 despărţituri, în care se ţine rezerva cu spaţii şi de unde complectează zeţarul spaţiile epuizate din casele cu litere. casă pentru fracţii, în care se păstrează fracţiile în despărţituri special aranjate. separate în atâtea casete sau găuri, câte litere sunt, plus cifrele, spaţiile şi albitura. (Fig. 25). Aceste despărţituri se mai numesc şi găuri. Casa este o cutie dreptunghiulară, de o lungime cam de un metru (casele mari), având o înălţime de 64 cm. şi 6 cm. adâncime. Casele pentru literele curente au 143 despărţituri sau casete (găuri). Mai sunt şi aşa numitele case de accidenţăy pentru literă casă de litere — 21 — casă de litere de accidenţă şi titula- mai două despărţituri, tură. Cunoaştem şi case, una pentru versale şi fără despărţituri, în care alta pentru minuscule, se aşează litera în pi- Casele de litere se fa- AiB Ci D Ei F G i H i I i J KiLiMiN OiPiQiR i Si T Ui v W:X Y; Z g i Di ş iŢ E i Ei Oi A Ei î ;6iUi/EiOE ĂiE I i6 Ui â e : î i 6 i ii A i E : 1 i 0 â i e i i 6 u i â 6 i i i o i u 1 i 2 i3 : 4 5 i G i 7 i 8 i 9 i 0 â : 6 o ; u 6 i e t i u r N .i X i Z L ; ( 1 ! i ? ffi fî fi ik s r •------- wiyi î i ; i : : ă ce i se f c ni i i n : o Ş i 1 i - ţ îi 1 P i . : . d Pâtrlşorl V a ; Halbgh. e ; d g i2 p. ip. i ' P»n^rn4! q ! q 4 Punct. b îi .‘i Punct. Casă de litere românească (veche), astăzi impracticabilă căci are circa 12 casete neocupate, lipsind literele româneşti vechi: U, e, etc-> cari nu se mai toarnă. Fig. 27. A i B C i D E i F i G î H I i J i K i L M N O i P O s i T Ui v i wi x Yi Z i Ă i Â î ş Ţ i c â i c i i o Ei E: Ă i E o i U ; M i CE „' mi* u j a 6 : i & i o i 1 i 2 3 : 4 i 5 i 6 7 8 o o u i a ec 1JL t j u i • q X z li ? 6 i o T : V r : ă i â î - ‘ : ‘ f : c s m i n 0 rr » » : . V • V k i fi c P j i 2 P.i 3P. wi y i i 1 Punci. e i d - ( Gvadraţl Pătrlşor! h ! a i v* rât. 4 Puncte O casă de litere românească nouă, repartizată după sistematizarea făcută de V Molin, (1926). Cuprinde 118 casete (găuri), deci toate literile, accentele, semnele, cifrele şi albitura necesară unui zaţ y românesc şi străin (universal). Fig 26. cioare printre stinghii de lemn. Sunt şi case pentru linii, unde este aşezată liniatura de alamă şi plumb (Fig. 30). Litera de lemn este rânduită în case din care lipsesc găurile ; are nu- brică din lemn uscat, pentru ca plumbul literei să nu se oxideze, cauzând astfel pagube însemnate. Litera oxidată ‘nu se mai poate folosi.' Sunt case cu distribuţie specială şi pen- casă de litere — 22 — casă p. linii tru caractere străine, ca: ebraice, (Fig. 42); greceşti, (Fig. 29); ciriliceetc. Repartizarea literelor în case se face în fiecare ţară astfel, după cum e şi verzalele acestora, rămânând libere circa 12 găuri (casete). .O încercare de a sistematiza o casă de literă românească conform cu H A B r â E\Z\H 0\ Q ! J C 9 1 V { V | 0\1\K\A\M ':T : ' f â l Punkt Halb-gerierte n\s\o n\P —r--— £ ut O) a a I\ T Y'4> X *P Q (o ) (o (o ot ; o> oi r r t'V 4 Pkt.jPkt. 2 3 Pkt.jPkt. Gevierte Vier- linge (Qu&dr. O casă de litere cu caractere greceşti. Fig. 29. O casă pentru linii. Fig. 30. limba poporului. Noi am avut o repartizare veche, (Fig. 27) care astăzi nu mai corespunde, căci între timp s’au înlăturat literele a, e, u, î, 6, necesităţile noastre, a făcut-o autorul acestui vocabular (1926) prin repartizarea demonstrată la Fig. 28. De preferat este cuvântul casă. I căşti — 23 — cheglu căşti, vezi case de litere. casat, dela nemţescul kaschieren, termen tehnic al legătorilor şi înseamnă a lipi o filă de hârtie pe un carton sau mucava. Fig. 31 catalog, listă de obiecte sau marfă clasată cu preţuri. Zaţul de catalog formează o specialitate tiopgrafică cazan, pentru fiert clei de valuri sau topit plumb. (Fig. 31). . cazier, vezi regal, cenzură, controlul publicaţiunilor sau al tipăriturilor făcut din-tr’o necesitate de guvernământ. cerneală, vopseaua neagră sau colorată cu care se unge forma (litera) şi se tipăreşte. Cerneala colorată are mii de nuanţe. Cea neagră poate fi de tipar (inferioară) sau de ziare, de broşuri, de accidenţe şi de ilustraţii (superioară). Apoi mai sunt şi cerneluri speciale pentru maşinile rotative, de copiat, cu luciu de lac, dublu-ton, matte etc. cerneală de accidenţe, o cerneală neagră şi colorată mai fină, între cea de ilustraţiuni şi cea de broşuri. cerneală de afiş, o cerneală colorată cu compoziţie mai simplă şi deci mai eftină, specială pentru hârtia colorată de afiş, fiind bună în deosebi la imprimarea hârtiilor subţiri. & cheglu, un mic instru- Fig. 32. Fig. 33 chele — 24 — chenar ment în turnătoria de litere, cu care se măsoară lăţimea corpului literei. Dela nemţescul Kegel, ce se foloseşte, (Fig. 34.) Cheglu. în genere, la denumirea corpului, prin urmare poate fi înlocuit cu termenul românesc de corp. Este un instrument din metal de-o rară precizie, având în vedere rolul ce-1 are în fonda-jul de litere. (Fig. 34). cheie, instrument ~~Z5 TJ V V tS ~V~~ CCCCCCCCCCCCCCCC Fig. 36. după diferite sisteme (universal, american, etc). cu ajutorul cărora se închid formele la maşină. (Fig. 32 şi 33). 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 ? » ’ ) 1 > - » A B C D E F G H I J K L M N | 0 P Q R S T 'U V W X Y i Z  O u 0 Kloister cursiv Revista Grafica Română, este singura publi- Corp 10 ionic Revista Grafica Română, este singura publi- Corp 10 Ionic cursiv « Revista Grafica Româna, este singura publicaţie Corp 10 Excelsior lexicon — 48 — linie azurată şura înţelegerea. Povestirea în care istoria efalşificată prin tradiţie. lexicon, un fel de vocabular enciclopedic. ligaturi, literele duble ce se repetă adeseori în zaţ şi fiind turnate pe un corp accelerează culesul. In rom.: fi, fl şi ff. Germ.: ch, ck şi en. etc. în latină, ae, oe, etc. linguriţă de vărsat plumbul la tojftt. liniatură, materialul de linii de alamă în diverse formate şi diverse corpuri, puse în case speciale. (Vezi tabela). liniatură mecanică, tiparul liniilor colorate în sens orizontal şi vertical al caetelor, registrelor şi altor imprimate obţinute cu ajutorul u-nei maşini speciale. linie, semnul liniei turnat în formă tipografică pe diferite mărimi şi corpuri. Materialul din care se toarnă este alamă, fiind mai rezistentă. Serveşte la tiparul diferitelor formulare de registre, caiete, etc. Sunt diferite grosimi: linie fină:------- linie fet fină:*5555, linie punctată: etc. (vezi Fig. 69). linie azurată, a cărei floare nu este compactă ci apare întretăiată cu linii subţiri. Linia azurată se foloseşte la fonte de hârtii de valoare şi la poliţe, cecuri, obligaţiuni, etc. De aceea şi numirea în franţuzeşte assuree dela cuvântul assurance == siguranţă. Corp. Linie pe 1 cicero 2 cicero 3 cicero 4 cicero 1 _ - - - 1V2 --- - - -- 2 --- - - - 4 “ ---■ --- MM 6 m amm imn--- .................. 8 ■ . asm --- wasmm 12 ■ ■■ H ■■ Fig. 69. linia de poliţă — 49 — literă de accidenţe Liniile azurate sunt drepte şi curbe: linie de poliţă, vezi linia azurată. linie de cules, o linie de alamă cu 2 urechi ce se pune între rânduri când se culege zaţul. (germ. Setzlinie). linie de împărţit, e o lează în zaţ spre a perfora hârtia cu tiparul în acelaşi timp. (Fig. 71). liniometru, o linie de metal,cu diviziunile corpurilor tipografice, dela corpul 6-12, şi care serveşte pentru diferite măsuri în tipografii. Măsurător de linii (rânduri). linoleum, o ţesătură impermeabilă formată Revista Grafica Română, este singura publicaţie Corp 10 Metroblak Revista Grafica Română, este singura publicaţie Corp 10 Metrolith ( Revista Grafica Română, este singura publicaţie Corp 10 Motromediu Revista Grafica Română, este singura publicaţie Corp 10 Metrothin (Fig. 70). linie de alamă pe care se ţine în mână zaţul ce urmează să fie împărţit. (Fig. 71). linie de perforat, din oţel la floare cu tăetura în formă de puncte sau zigzag. Se interca- din iută şi ulei de in, în care se poate grava. linotipist, lucrătorul dela maşina de cules Linotyp. Linotyp, un sistem al maşinilor de cules. literă, forma tipografică a semnelor alfabetice literă cu accent, vezi accent. literă de accidenţe, în contrast cu litera de text toate celelalte caractere, cari prin gradul şi prin floarea lor de obiceiu artistică, e lucrată în stilul curent (la modă) şi astfel dau posibilitatea de a întocmi accidenţe mo- literă de afiş — 50 — literă Scobită derne. Adeseori însă tendinţa de a face cu orice preţ «ceva nou» face ca litera de accidenţă să fie aproape indescifrabilă, îngreunând cititul. literă de afiş sau din lemn, fiind litera potrivită pentru zaţul de afişe cu corp în grade mari, se lucrează din lemn de cişmir sau din cel de păr, ca fiind cel mai rezis- tent şi consistent. Litera de afiş poate fi şi turnată în plumb, ste-reotipată sau galvani-zată. Acestea însă în cazuri rari. literă de lemn, numită şi pentru placarde, serveşte la imprimarea afişelor. literă de text, serveşte în cantităţi mai mari la culesul unui zaţ cuprinzător: broşuri, ziare, etc. Germ. Brots-chrift. literă de titulatură, în cantităţi mai mici serveşte pentru culesul titlurilor şi la lucrările de accidenţă. literă pentru sublinieri adică litera de text, care printr’o formă mai din-stinctă decât cea curentă ţine locul sublinierilor. Astfel este cursivul, a-poi semi-negru şi negru sau compact. literă scobită, sunt u-nele litere, în deosebi cele verzale şi iniţialele Revista Grafica Româna este singura publici- Corp 10 Memphis aldin Revista Grafica Română, este singura publicaţie Corp 10 Futura negre Revista Grafica Româna, este singura publicaţie Corp 10 Futura albe Revista Grafica Română, este singura publicaţie Corp 10 Kloister aldin Revista Grafica Română, este singura publi- Corp 10 Aldine Universul Revista Grafica Romana, este singura publicaţie Corp 10 Memphis Revista Graiica Română, este singura publicaţie Corp 10 Memphis cursiv literă uzată — 51 — lovită Revista Grafica Română, este singura publi- Corp 10 Ionic Revista Grafica Romana, este singura publicajie- Corp 10 Rustic Revista Grafica Română, este sin- Corp 10 Late (Braite) Revista Grafica Română, etse singura pu- Gorp 10 Şmale-Grase Revista Grafica Română, este Corp 10 cursiv Prezident Revista Grafica Română, este sin* Corp 12 Fet Ludlow mari, care au corpul scobit. Aceasta pentru a putea culege alte litere mai aproape, D. e. literă uzată, o consecinţă inevitabilă a literei întrebuinţată în mod frecvent. Pentru a evita uzajul prematur, maşinistul tipăritor îngrijeşte de o potriveală nimerită. Litera tipărită la maşini tighel se uzează mai repede, decât cea tipărită la maşini de tipar şi la presele de mână. In medie se calculează un uzaj de 10 ()/0, dar la litera întrebuinţată la ziare zilnice se socoteşte 30—40 °/0. litografia, sau tiparul de pe piatră, fiindcă a-cest procedeu are la bază piatra litografică, pe care se reproduc sau se desenează direct clişeele respective. Procedeele de a forma clişeul pe piatră sunt variate. Se poate grava, desena cu peniţă şi cu creta litografică. Tuşul şi creta litografică trebuie să conţină grăsime, fapt foarte important de altcum în toată litografia. Clişeul original, înainte de a fi tipărit se transpune sau se prepară. Preparaţia este o procedeu bazată pe che-micalii, numită eţuire (germ. ătzen). Eţuitul se face cu un lichid compus din gumă arabică disolvată în apă tare, care influenţează locurile de pe piatră neacoperite cu desen, livret, (libret) textul unei piese muzicale. lovită, literă, adică litera defectată, atunci limară — 52 — majuscule când zaţul se aşează cu bătătoarea sau se defectează în maşini. lunară, (publicaţiune), care apare odată pe lună. luntre, numirea şifu- lui sau galionului mai ales în Transilvania. lux,(ediţie de...) ediţia unei lucrări bogat ornamentată şi în condiţii tehnice superioare. M M, verzal, în nume- fie că a fost murdărită, rotaţia romană valorea- magazie, cutia în care ză, 1000. sunt aşezate matriţele Revista Grafica Româna, este singura publi- Corp 10 Memphis Drepte Revista Grafica Româna, este singura publi- Corp J0 Memphis aldine Revista Grafică Bomână, este singura publica- Corp 10 Eghipţiene Revista Grafică Română, este singura publica- Corp 10 Şmale Groteşti Revista Grafică Română, este singura pu- Corp 10 Ionic Aldine Revista Grafică Română, este singura pu- Carp 12 Kloister Aldin Revista Gfafică Română, este Corp 12 Maşina ,,Yost“ Revista Grafică Română, este singura pu- Corp 10 Excelsior Aldin Revista grafică Română, este singura publi- Corp 10 Excelsior Cursiv machetă, prima dela maşina de cules schiţă a unei decoraţiuni, ,,Linotyp“ şi alte siste- statui etc. me. maculatură, hârtie majuscule, literele stricată, fie din greşală, mari ale alfabetului, mâner — 53 — măsurat numite şi verzale: A B C D etc. mâner, partea de lemn a sulei. manifest, scriere publică de multe ori sub formă de a r t i c o 1 de ziar^—prin care un Suveran sau şef de *partid expune ideile unui program. manual, carte fundamentală care prezintă într’un format mic cunoştinţele principale ale unui meşteşug. manuscris sau manuscript, scrisul cu mâna, depe care se culege materia scrisă ce urmează a fi tipărită. Sub - mc nuscris. înţelegem, în general, foile de hârtie scrise cu mâna sau tipărite sau bătute la maşină, după care se culege. m arc ă, blazon, a r -moarii. marca de pus coaie, vezi semnul. marginalie, observaţii aranjate î n .marginea paginilor. M. S., abreviaţiune pentru Majestatea Sa. masa de pus coaie, tăblia din lemn, deasupra maşinei, pe care se pun coaiele la maşina de tipar. masa de scos coaie, e în dosul maşinei, servind la primirea coaielor imprimate, (germ. Auslegestich). maşină, adică utilajul tehnic al tipografului, cu numeroase variaţiuni, sub diferite forme, pentru tot felul de lucrări, direct pentru tipar sau în legătură strânsă cu acesta. De ex. : presa cilindrică pentru tipar ; — tigel, numită şi de picior ; — de tăiat hârtia, numită şi cuţit ; — de fălţuit (îndoit coaiele) ; — de numerotat ;— rotativă (vezi rotativa); — de cusut coaiele în-tr’o broşură ; — de liniat pe cale mecanică ; etc. maşină de cules, un aparat cu care se culege şi se toarnă, deodată, literele, (vezi : linotiyp, monotyp). maşină uzată, adică maşinile de tipar, ale căror piese mai sensibile şi mai angrenate în mers sunt uzate. Unsoarea şi uleiul dat în permanenţă prelungesc existenţa unei maşini şi evită uzajul prematur. măsurat, (zaţ), adică coloanele înşirate pe ga-lione şi măsurate cu şir spre a fi orientat la paginare. material — 54 — mercurial material, (tipografic), sub această denumire înţelegem întregul material ce serveşte la cules : literă, linii, albitură, etc. materie, o cantitate oarecare de literă culeasă şi aşezată în coloane sau pagini. Această expresiune ar putea înlocui nemţescul ,,zaţ“, căci are acelaşi înţeles. Fig. 72. matriţă, copia luată depe o formă tipografică, pentru a o reproduce în mai multe bucăţi cu ajutorul stereotipiei sau galvanoplasticei ; matriţa,, dela maşina de cules, este inversul literei respective gravat în alamă ; matriţa, maşini de turnat litere asemănătoare matriţei dela maşinile de cules. medievale, literă care de fapt imitează scrie- rea evului mediu. (Fig. 73). Medieval Nou Fig. 73. melotipie, culegerea notelor muzicale cu materialul tipografic mobil. memento, (din latinescul memento), însemnare pentru a se aminti unele lucruri. memorand, o jumătate din hârtia de scrisoare, pentru comunicări mai scurte. memorial, scriere în care se află însemnate amintirile cuiva. memorii, pl.-culegere de scrieri ce apar la date diferite privind activitatea aceleiaşi instituţii. Ex. Memoriile Academiei. mensual, publicaţiune care apare în toate lunile, Ex.: ,,Buletin mensual“. menu, lista de mâncări tipărită pe carton sau altă hârtie aleasă. mercantile, imprimatele cari sunt uzitate în viaţa comercială : foaia de scrisoare, cartea de adresă, etc. mercurial, publicaţiune cu acest nume sau rubrică într’o gazetă în care se arată situaţia preţurilor curente pe o piaţă comercială. mesaj — 55 — monitor mesaj: comunicare oficială a puterii executive către puterea legislativă. meşteşugul tipografi-cesc, vezi tiparul. metaplasm: schimbare în forma unei vorbe prin omiterea adăogarea sau modificarea unei silabe sau litere. metateză: transpunerea unei litere într’o vorbă. Ex.: „integru-în-tregu*‘. metteur, (vezi paginator). metodă: titlul unei lucrări de bază. Ex. Metoda de croit, Metoda de vioară etc. metonomazie: schimbarea unui nume propriu traducându-1 în altă limbă. Ex. Samuel Micu pentru Samuel Klein. microscopic, numirea unei litere pe corp 21/3, cea mai mică din câte s’au turnat până azi. minimum, cea mai mică cantitate de literă, din fiecare grad, vândută de turnătorii. ministerială, (coală) hârtie albă, fină, întrebuinţată la scris. minută: textul originar al unui act. minuscule, litera mică a alfabetului zisă şi de rând. misivă: scrisoareo-ficială. missal, o numire arhaică a corpului 48 şi 60. mittel, corp 14. mixt: Compus din genuri deosebite. Ex.: scriere mixtă. modus-vivendi expresie latinească ,,mod de-a trăi“ : locuţiune întrebuinţată în gazetărie, exprimând o învoială. m o n o r i m : Cu o singură rimă = se spune de scrierile înVersuri. Fig. 74. monosilabic: Cuvânt compus din o singură silabă. Ex. ,,Bun“, Om etc. monitor : Titlu de ziar Ex. .,Monitorul O-ficial“. monografie — 56 — normă monografie : scriere asupra unei materii speciale. Ex.: Monografii meşteşugăreşti. monogramă: Reunire de mai multe litere împletite formând un singur caracter. monotyp, maşină de cules şi turnat litere. (Fig. 74). n a 14-a literă a alfabetului. N. E. - Abreviaţiune pentru Nord Est. necrolog : mic articol de ziar despre un morţii negativ, (literă), o literă albă pe fond închis. (Fig. 75). FOTO - CHROMO - Fig. 75. # negru, expresiune pentru a arăta că o- literă sau o linie oarecare este mai neagră, mai groasă, (vezi jet şi compact). neologism: vorbă nouă introdusă în limba noastră printr’o tendinţă a presei periodice. Când aceiaşi expresie lipseşte mozaic. 1) ornamente decorative, lucrate în pătrăţele într’o culoare sau diferite culori, in aşa fel încât ansamblul lor să formeze o operă artistică. 2) operă compusă din bucăţi separate. Compoziţie din caractere tipografice deosebite. mucava vezi carton. în limba noastră neologismul e bine venit. nomenclatură : vocabularul termenilor unei ştiinţe, arte, meşteşug etc. nomocanon: Co-lecţiune de legi bizantine. nonpareille, (nonpa-rel), adică fără comparaţie, fără seamăn. Este numirea literei pe corp 6, pentrucă la data turnării acesteia, avea cel mai redus corp. Pentru prima oară a fost întrebuinţată de Ioan Froben (1490) în Basel, la imprimarea unei Biblii în octav. La 1560 toarnă şi Garmond la Paris o serie de nonpareille. normă, este Cifra ce numerotează coaiele la N normală — 57 — N. V. prima pagină a fiecărei coaie de tipar. normală, (înălţimea). Deşi unele tipografii au material pe diferite înălţimi, totuşi înălţimea normală este introdusă în toate ţările. Această înălţime, numită şi uni- Fig. 76. versală sau parisiană este de 622/â puncte tipografice. normală, (litera), litera care indică mărimea ce-o are floareâ u-nei litere. La caracterele antiqua litera normală este H. şi m. notă explicaţiunea sumară a unui text. nota bene (observă bine !) prescurtat: N. B. se scrie pentru a atrage atenţiunea cititorului. nota redacţiei se scrie prescurtat N. R. sau N. Red. Lămurire pe care o dă redacţia unei gazete relativ la o chestiune. număr exemplar de ziar, revistă etc. note corale, anumite semne tipografice sub forme de note cu floare pătrată ; servesc la zaţul de muzică corală. nuanţă, fiecare grad deosebit prin care trece aceeiaşi culoare, între spălăcit şi întunecat. numero, politipul cu semnul: No. numeroter, sau maşină de numerotat filele la registre, caete, chitanţe etc. Aceste maşini sunt de mai multe feluri Unele se pun chiar î n forma tipografică, altele se numerotează cu mână, (fig. 77) iar altele se montează la maşini spre a număra tirajul. (Fig. 76). Sunt aparate cu un mecanism foarte fin, uşor deteriorabil. Se curăţă şi se întreţin cu multă îngrijire de către zeţar, maşinist sau legător. :'Fig. 77. N. V. - Abreviaţiune pentru Nord Vest. o — 58 — offset o O, verzal se întrebuinţează în numerotaţie ca zero. octav, un format de carte, format din 8 file sau 16 pagini. octoih, Colecţiunea Cântărilor bisericeşti de Damaschin. cotoder, un format de carte de 18 file sau 36 pagini. Acest format dispare şi este aproape neuzitat. o circumflex, = o. offset, o nouă tehnică de reproducere, al cărei seul (desenul pe placă de zinc), n’are contact direct cu hârtia, ci prin intermediul unui alt cilindru, care este acoperit cu cauciuc, materie, ce are însuşirea de a reda toate fineţele desenului chiar pe hârtii inferioare. Maşinele de offset au un tiraj mult mai mare, de cât cele de litografie şi ca atare offsetul este un procedeu, care va desfiinţa cu timpul litografia. Cu detalii de tehnică nu ne Fig. 78. principiu este tiparul indirect, aşa cum l-am putea numi noi. Calea indirectă constă din faptul, că cilindrul cu eli- putem ocupa în acest vocabular, offsetul fiind o ramură ce nu priveşte pe tipograf. Offsetul a oglindă — 59 ~~ fost «inventat în America (fig. 78). oglindă, măsurătoarea făcută anticipat de către autor sau conducătorul tipografiei. O-glinda se face de obicei la paginele cu inserţii dela ziare şi reviste, spre a fixa dinainte locul fiecărei inserţii. olandeză, (cusătură). Coaiele cusute prin mijloc spre a se deschide cartea uşor. old-style, numirea medievalului în Anglia ; în ultimul timp introdus şi la noi, odată maşinile de cules. olograf = se zice de un Testament scris de mâna testatorului. o lung, o. omiliar C ol e c- ţ i u n e de cântări bisericeşti. omisiune scăparea din vedere (nerepro-ducerea) unui pasaj din-tr’un text. omonim se zice de vorbe ce se scriu la fel dar au un înţeles deosebit. „anina4* == a agăţa şi alp i n a === oraş industrial. ongleu, vezi falţ. op operă literară sau ştiinţifică* operă scrieri le unui autor. Ex. Opera lui Caragiale. opuscul operă mică de ştiinţă sau literatură. orar timpul de muncă al unui salariat. oriental, (zaţ), materia culeasă î n limbile orientale. organ de publicitate ; ziarul unui guvern, al u-nei asociaţii. original, manuscrisul unui text ceea ce serveşte de model. ornament, materialul tipografic, ce serveşte la împodobirea lucrării: vignete, finale, chenare, etc. ornamentaţie, lucrare de împodobire cu material tipografic, Domeniul ornamentaţiei î n arta tiparului este foarte vastă ţinându-se seamă că tiparul este însuşi o artă decorativă. ortografie, arta şi felul de-a seri corect cuvintele unei limbi. oxid, Materialul tipografic, dar mai ales litera, în caz că nu este dintr’un aliaj curat, sau spălat insuficient, precum şi în urma urne-zelei, suferă mult de oxidare, ruinându-se în scurt timp. Umezeala produce oxidare. pagină — 60 — pancartă p pagină = 1. Una din feţele coalei de tipar. 2V Conţinutul unei pagini sub raportui literar sau ştiinţific. Ex. Pagini de antologie = bucăţi reprezentative alese din scriitori celebri. paginare, fragmentarea materiei culeasă pe şpalte în pagini, prevă-zându-le cu colontitluri şi note. paginator, culegătorul însărcinat cu paginarea materiei. Fr. metteur en page. pagina de început, a- dică cea dintâi pagină cu care începe un capitol sau o carte. De regulă, această pagină nu poartă colontitlu şi începe prin a lăsa albitură la cap, eventual cu capo-pagină. pagină de sfârşit, e pagina cu care se termină lucrarea sau un capitol. Textul trebue să ocupe cel puţin a treia parte din pagină, restul rămâne alb şi se ornamentează cu o linie simplă, sau cu vignete, clişee, etc. p aieric In vechea scriere slavo-ro-mână : semne în formă de apostrof ce ţin locul vocalei obscure (u sau I) după consoane. Ex. Mul’t. palatale (sunete) — se zice de consoanele ce se pronunţă lovind cerul gurii cu limba. Pala-talele sunt: „c“, „g“,„j“. palimpsest Manuscris vechiu de pe al cărui pergament s’a şters scrierea primitivă spre a-se scrie altceva. In Evul-Mediu vechile manuscrise clasice au fost acoperite de Vieţile Sfinţilor. Prin procede-urichimice s’a permis reconstituirea textului primitiv dând astfel la iveală opere însemnate ce se credeau definitiv pierdute. pamflet == un fel de de scriere, articol de ziar prin care se critică violent ceva sau pe cineva. pamfletar, autorul unui pamflet. pană, un fel de lopă-ţică mică pentru freca-tul şi ungerea cu cerneală, (germ. Spach-tel). pană. stil. mod de a scrie al unui autor. pancartă placard afişat,scris cu litere compacte, vizibile. - o ) pandectele române — 61 — perfor pandectele române : cea mai importantă pu-blicaţiune juridică românească. papirus trestie din Egipt din care se făcea hârtie pe care se scria în vechime. parafă, a pecetlui un registru la fine cu ceară roşie şi cu sigiliu, spre a nu se putea scoate sau adăugi foi. paragraf, o parte din-tr’o bucată de proză sau dinţr’un capitol; semnul paragrafului: §. parantezele, () sunt un fel de arcuri cu cari închidem cuvinte sau fraze intercalate sau în alte împrejurări, şl se aşează întotdeauna cu partea scobită în spre cuvântul ce-1 închid. Se culeg lipite de cuvânt. parantezele franţu-zeşti, [] sunt colţuroase şi închid cuvinte sau fraze dintr’un pasagiu însuşi pus în paranteze sau când un vers nu încape într’un singur rând. parafrază, explicaţie desvoltată a unui text. parargonaj, aşezarea unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvintele culese dintr’un corp mai mare. paresimier carte bisericească. parimiar Carte ce conţine fragmente din proverbele lui Solomon paronim : vorbă ce se aseamănă cu alta după formă sau origină şi nu după sens, ex. abstrage şi distrage ; contuziune şi confuziune. pasaj, loc într’un autor într’o operă ce se citează şi se tipăreşte cu caractere deosebite de textul celălalt. pasigrafie, scriere u-niversală. p a s s i m, ici şi colea, în diferite locuri. Formulă ce se foloseşte în josul textului pentru trimiteri la autori. patriţă, presătura ce se obţine pe toba maşinei pedale spre a se face preguitul; patriţă, vârful de oţel pe care s’a gravat o literă oarecare, cu ajutorul căreia se obţine matriţa necesară la turnatul literelor. patul maşinei, talpa pe care este aşezată maşina. p au z e 1 e, închid u-nele părţi explicative din frază, ţin adeseori locul virgulei şi se distanţează de cuvintele pe lângă cari se pun, cu câte-o spaţie fină. pătrişor, termen românesc pentru „ghiferta (vezi ,,ghifert“). perfor, maşina de perforat. pedale — 62 — piatră de corectură pedale, maşini cari se conduc cu piciorul (Tiegel). pe. gol, trecerea cilindrului pe formă, fără a pune coala de hârtie. pentateuc, parte din Biblie. penticostar, Carte bisericească. pereţii maşinei, părţile laterale ale maşinei în cari se fixează toate vergelele. perfora, a găuri cu maşina. perforatoare, (linie) o linie de oţel ceva mai înaltă decât restul ma- Fig. terialului tipograficesc, care se culege în formă pentru ca odată cu tiparul să se şi perforeze. Fig. 79. pergament, piele de capră preparată prima oară în oraşul Pergam (Asia Mică) şi pe care s’a scris în vechime. Ţinea loc de hârtie. peria de corectură, cu care se bate hârtia pe coloane pentru a da tipar de corectură, Fr, bros se â correction. Germ. Korrekturburste. Fig. 80. perie, un tipar pentru corectură, numit prin faptul că se obţine bătând şpaltul sau forma cu o perie. (German Burstenabzug). perie de leşie, peria cu care se spală forma, (fig. Bl. periodic, o publicaţie 80. care apare la date fixe. perl, caracter tipografic pe patru puncte. Fig. 81. perlă, literă pe corp 3. petit, literă pe corp 8, poartă această numire pentru că la inventarea ei era caracterul cel mai mic, cuvânt care în limba franceză înseamnă mic. piatră de corectură, pilc — 63 — pornoerafie piatra pe care se freacă valul şi cerneala pentru dat corecturi. pilc val, expresiune veche, de origină poloneză'(pol. pilka). picior, partea de jos a unui zaţ tabelar. D. e.; o factură are cap. (antetul) şi picior, adică partea de jos cu zaţ de linii sub formă de tabelă. pilcar, lucrătorul care dedea cu pilcul sau valul la teasc. Astăzi această meserie nu mai există. Ungerea cu cerneală o fac maşinile în mod automat. pinsetă, vezi cleştuţe. pisanie, inscripţi-une pe o lespede de biserică. placă foaie, tablă de metal pe care se imprimă ceva. placard foaie scrisă sau tipărită care se afişează în public. planşă, o foaie de metal sau o bucată de lemn pe care gravorul a desemnat modelul. Hârtia pe care s’a tras cele desenate. plagiat, furtul pro-ducţiunii literare sau ştiinţifice a unui autor. plumb, metal de culoare albăstruie din care se fac caracterele tipografice. plus, semnul plusului ce-1 găsim în semnele matematice: + polei a acoperi cu un strat de 'aur sau bronz literele obişnuite. policromă (gravură)— de mai multe culori. policromic, Tipar în mai multe culori. poligraf 1) aparat pentru reproducerea unui manuscris. 2) autor care a scris despre mai multe materii. polisilabic = cuvânt compus din mai multe silabe. p o 1 i t y p, cuvinte şi semne ce se întrebuinţează des, mai ales la titluri şi sunt turnate într’o singură bucată, fig. 82. poliţa de turnat, un tablou de proporţii în cantitate pentru toate literile şi semnele din alfabet. Fiecare limbă are o poliţă de turnat specifică. pornografie, scrieri neruşinate, contrare moralei. port-pagină — 64 — potriveală port-pagină, hârtie sau carton pe care se pun paginile, înainte de compunerea formei. port-manuscris, numit şi tenac sau tencăl. Un cleşte din lemn ce poartă manuscrisul de pe care 0 se culege şi se pune în faţa culegătorului, compus din două bucăţi, din care piciorul se fixează, pe stinghia cea groasă dela mijlocul casei de litere (germ. Tenakel) (fig. 83). ' porţie, bucata de materie ce o poate cuprinde lucrătorul spre a o pune în pagină sau la împăr- ţit. Se numeşte şi grif. Fr. portion. Germ: Griff~ postamentul ( maşinei) scânduri de ştejar muiate în olei, pe cari se aşterne patul maşinei. ,post~m e r i d i a n, /ie după a m i a z ă se scrie prescurtat: p. m. în o-poziţie cu a. m., care însemnează ante meridian == î nai n t e de a-miază. post-restant, formulă scrisă pe adresa unei scrisori arătând că ea rămâne la biroul poştal de unde o ridică destinatarul. post-scriptum, ceeace se adaugă în urma scrisorii. Se scrie prescurtat : P. S. postum, se zice de o scriere sau operă în genere care «se publică după moartea autorului. potpuriu, produc-ţiune literară sau muzicală făcută din fragmente. potrivi,culorile la chenare sau formele cu clişee la tipare în mai multe culori alături puse spre a nu da diferenţe. potriveală (potrivire) când maşinistul tipări-tor a înlăturat toate defectele tiparului: presă-turi,părţile slabe,' literele defecte, etc. spre a da tiparului o faţă pe cât potriveşte forma — 65 — prescurtare se poate de bună. (germ. Zurichtung). potriveşte forma, vezi potriveală. pravilă, Codice tipărit la Târgovişte în 1652. precuvântare prefaţă predoslovie precuvântare la vechile scrieri româneşti. presă, mrşina primitivă în formă de teasc, la care se dau şi corecturi; — maşină în legă-torie, în care se aşează cărţile şi broşurile înainte de tăiat. (fig. 84). presat, vezi preguit. presătură, zaţul ce a -pare prea presat, efectul fundamentului prea ri- Fig. 8,4. prefaţă înfăţişarea ideilor principale, primul cuvânt al autorului unei cărţi. preguit, tipar în relief. Fr. gaufrage, ger. P'răgedruck. Să întrebuinţăm termenul presat. Presa, ziariştii în genere. presa â la minute, maşina pentru imprimarea biletelor de vizită (vezi Boston.) dicat sau a cilindrului, asupra hârtiei imprimate prescurta un cuvânt, vezi „abreviaţie“. prescurtare sau abre-viaţiune. Obicei curent în arta scrisului de-a reda prin iniţiale asociaţii, organizări etc. Prescurtări curente = F. R. N. — Frontul Renaşterii Naţionale. N. F. R.— Navigaţia fluvială română. S. M. R. — Serviciul maritim român Princeps (ediţio— — 66 — punctul R. M. S. — Regia Monopolurilor Statului. B. N. R. — Banca Naţională a României. C. A. P. S. — Casa autonomă a pădurilor Statului. P. T. T — Posta, Telegraf, Telefon. Princeps (ediţio—) se zice de prima ediţie a unui autor vechiu. probar de litere, un caet cu probele de tipar dupe literile existente în tipografia respectivă. Probar de litere turnate scot şi turnătoriile de litere, spre a arăta caracterele ce le toarnă. probe de tipar, tipărituri colecţionate de tipograf pentru a arăta variaţia literelor sale şi capacitatea de lucru (vezi probar). procedeu, norma după care se întocmeşte o lucrare. procente, semnul procentelor: °/0. r~ proces-verbşj ==darea de seamă a unei şedinţe. pro-domo locuţiune latină : ,,pentru casa sa“ Articol, pledoarie pentru a-şi apăra propriile interese. profil = Contur literar. program: Scriere afişată pentru a anunţa ceva. i - p r o e c t: prima re- dacţiune a unei scrieri. Prolegomene: introducere, prefaţă desvol-tată la o scriere clasică, proprietate literară, dreptul autorului asupra operii sale. prospect: program ce dă planul, ideea unei opere. proteză: adăogarea unei litere iniţiale fără a modifica sensul.—Ex. lămâie şi alămâie. proză, tot ce se culege dintr’o lucrare literară, care nu e în versuri. publicaţie, acţiunea de-a tipări o lucrare. publicitate: mijloc de-a răspândi anumite idei, de-a face reclamă— Arta publicitară.— puplicist: autor care practică ziaristica. publicaţiune: numele generic pentru tot ceeace se tipăreşte: cărţi, ziare, reviste, broşuri etc. puitor,-oare, personalul de la maşini, care pune coaie. (germ. Ein-legerin). puitor automat, un a-parat care pune coaie în mod mecanic, înlăturând mâna omului, (fig. 85). puncte de suspensie: semne ortografice arătând că ideea nu-i' complect exprimată. punctul, (.) se culege puncturi — 67 — punctul tipografic lipit de cuvântul sau fraza pe care o încheie. puncturi, nişte ţinte ascuţite la vârful de jos, cu .chivent, cari se fi- coli speciale din hârtie de împachetat sau de tipar (pentru că sunt sugative) în cari se păstrează până când tipa- Fig. 85. xează pe cilindru şi la puntea rămii pentru a obţine un registru fix;-puncturi numeşte turnătorul de litere toate semnele ce le livrează la litera de text pe lângă semnele alfabetice ca: =—„ “ t § t * )• punctuaţiune == totalitatea regulilor de-apune punct. pupitru: mobilă în care se pun cărţi. punct-spaţie, o albitură pe un punct tipografic (2660= 1 m.). pune în maculaturi. Spre a evita copierea a tiparelor ce se usucă anevoios, se p u n în rele nu se mai copiază. Operaţia se numeşte a pune în maculaturi, pus coaie, (aparat de) un instrument accesoriu maşinilor de tipar plane, care pune coaie în mod automat. (Vezi puitor automat). punctul tipografic, este unitatea de măsură, pe care sunt turnate toate caracterele şi întreg materialul tipografic. Este invenţia lui Pierre Simon Furnier, turnător de litere francez ( 1737). Sistematizarea punctului tipografic este opera altui francez, a turnătorului d e litere punct virgulă — 68 — recenzie Francois-Ambrosie Di-dot (1785). Un metru corespunde cu 2660 puncte tipografice, punct-virgulă (;) se desparte cu jumătatea unui halbghifert, iar după aceasta se poate pune la spaţionat mai multă albitură. Q quart în, formatul u- file, formând 8 pagini, nei cărţi îndoită în 4 quadrat, vezi cuadrat. R răboj: lemn pe care se însemnau numere şi conţinea socoteala în tre-bile ţărăneşti, radical: termen tehnic, raft, policioare în cari se aşează literele mari pentru afişe ; — în cari se aşează hârtia tipărită şi pusă pentru uscat. ramcă, rama de fier în care se închide forma pentru maşina de tipar, Fr. Châssis. Germ. Rahme. ranice, numire arhaică românească pentru ramcele de astăzi. Adică ramele de fier în cari se închide forma la tipografie. rând, un şir cules, rândul alb de jos, este regletele pe un cicero, care se pune în josul paginei spre a susţine rândurile. I-se mai zice şi teşleag dela nemţescul unterschlagen. rări: a depărta literele sau cuvintele unele de altele. Semnul de corectură pentru rărire este acesta răritură, literele unui cuvânt despărţite prin spaţii. Când lipseşte cursivul, se răresc cuvintele subliniate. răstav, şina de fier cu mecanism ce serveşte la închiderea formelor, (fig. 86). r e capi tul aţi une: repetiţiune sumară despre ceeace s’a scris mai înainte. recenzie:!) Compararea ediţiunii unui scriitor vechiu cu manuscri- reclamă — 69 — regal de accidenţe care se pune casa cu litere. De obicei are 8 —10 locuri pentru case ; poate să fie însă şi simplu, adică fără locuri pentru case. Este cuvânt de origină germană, s’ar Fig. 87. putea înlocui prin cuvântul cazier sau raft. Regalele sunt de mai mai multe feluri, după, cum sunt şi casele de litere. Avem regale simple, duble, etc, Fr. rang. regal de accidenţe, se deosebeşte de celelalte prin faptul că poate să cuprindă literile de accidenţe, ornamentele şi chiar albitura necesară, toate într’un singur re-gal. (fig. 87). reclamă, (litere de). In genere literă lapidară şi citeaţă aptă pentru lucrări de reclamă. recto, cea dintăi pagină a unei file sau foi de hârtie. redactor, persoana care compune o lucrare, în special la ziare. reff, o sculă a turnătoriilor de litere. regal, este obiectul în formă de raft în care se aşează casele si pe sul. 2) Critica unei opere recenzent: Autorul unei recenzii. reclamă: Articol mic într’un ziar spre a lăuda sau recomanda o carte sau un obiect în general publicitatea. reedita — 70 — reportaj reedita: a tipări o nouă ediţiune. regale pentru forme, în acestea se pun fundamentele cu forme ce aşteaptă, tiparul sau spre a fi împărţite. registru, semnele ce indică exacta călcătură a tiparului la două feţe. dica mai în grabă lungimea şi pentru a fi mai uşori. renaissance, cuvânt francez, însemnând renaştere ; litere de titluri numite astfel dela epoca în care au fost tăiate. Mai ales litera pentru accidenţe. Fig. 88. reglete, material tipografic, din plumb (albitură) turnată în toate lăţimile uzuale dela nonpareille, până la 4 cicero. In lungime variază dela 1 quadrat (4 cicero) până la 10 quadraţi (40 cicero). Cei mai groşi sunt turnaţi cu găuri scobite, la distanţa de un quadrat pentru a in- Renaşterea, epoca de înflorire a literaturei, artei şi ştinţei produsă în Europa în Secolele XV şi XVI. repertoriu (alfabetic): Colecţiune de opere a-şezate în ordinea alfabetică menită să înlesnească cercetările. • reportaj: informaţiile cele mai noi. reporter — 71 — rotar reporter: ziarist care culege ştiri. respect, (foaie de). Este fila albă ce rămâne adesea ori la circulare şi alte imprimate, cari se mai numesc şi imprimate cu cămaşă. resturi, rămăşiţele de pânză, piele, hârtii, etc., rămase la legătorie în urma unei lucrări. reversul medaliei, dosul figurei principale. revers, partea opusă feţei unui obiect. revistă, titlul pentru publicaţii periodice : revistă literară, ştiinţifică etc. revizie, o ultimă verificare, făcută pe un tipar din maşină, rezervor, jghiabul în rigla de mijloc, (germ* Mittelsteg), albitura tipografică pusă la forma închisă pentru maşină, la mijlocul formei. rigla în cruce, (germ. Kreuzsteg), albitura ce străbate la capul şi în jurul paginilor închise pentru maşină. riţul, crestatul cartonului sau mucavalei, spre a se îndoi mai uşor. Romane Cicero Fig. 89. romană, litera tăiată în sensul capităluţelor romane. Mai ales literă de text. (fig. 89). romane, (cifre) Cifrele culese din versalele antiquei: XXVI, etc. 35613 Fig. care se depozitează cerneala la maşinile de tipărit ; magazia unde se află materialul de turnat la maşinile de cules. rigla de legătură. (germ. Bundsteg), albitura tipografică, pusă la închidere formelor între cotorul paginilor. a 90. ronde, literă ce imită scrisul rond. Se întrebuinţează mai ales la biletele de vizită. rondele, şuruburi de fier tresate, ce ^se îmbucă cu dinţii răstavului spre a ţine forma închisă. rotar, omul dela roata rotativă 72 — scrisul orbilor maşinilor azi cel care bagă şi scoate formele din maşină, spală şi îngrijeşte maşina. rotativă, maşina d e tipar cu hârtie şi formă pe suluri, (fig. 90). rozetă: ornament în formă de roză. rubrică, la vechile cărţi juridice sau bisericeşti se numea titlul tipărit cu roşu. In înţelesul de azi însemnează la publicaţii periodice o anumită parte ce se menţine în permanenţă. ruby, numire americană a unei litere pe corp 3 şi jum. s sala maşinilor, atelierul unde sunt instalate maşinele, în tipografii mai mari. săptămânală: publica-ţiune ce apare odată la o săptămână. Se mai zice şi hebdomadar. săritură, când zeţarul trece cu vederea şi scapă rânduri, sau chiar pasagii din manuscris. scaun, un fel de masă mică, înaltă pe care se aşează formele mari, pentru corectat. scara pisicei, cărare, albă formată în textul ’ cules, în urma spaţierilor neregulate. schelet, literă, albă, numai cu contur sau subţire. scoate corecturi, Când zeţarul îndreaptă greşelile strecurate şi însemnate de către corector. scoate coaie. Din maşinile, mici (tighel) cu mâna, chiar d e către tipăritor, din maşinile de tipar mari, in mod automat. scoţătoare, lucrătoare aşezată la masa de scos coaie s p r e a sprijini coaiele scoase. scoarţe, când cartea nu se broşează, ci se cartonează, atunci locul copertei îl ţin scoarţele făcute din 2 foi de carton sau mucava, cu un cotor de pânză, piele sau alt material ce imită. Pe scoarţe se lipeşte de obiceiu, şi titlul cărţii, . lucrat î n mod atractiv. scoţiene, litere de titlu. scrisul orbilor, adică alfabetul acestora în tipar, o invenţie umană, pentru a da posibilita- scrisul orbilor — 73 — scrisul orbilor tea orbilor de a citi. Cititul se face prin a pipăi cu degetele imprimatele cu puncte în relief, căci întreg alfabetul se compune din nişte puncte presate şi orânduite în grupe, după un sistem oarecare, având la bază grupa de 6 puncte, câte 3, unul sub altul, în felul următor: 1 • m 4 Mai jos am redat 2 • # 5 alfabetul compus 3 • m 6 din puncte. Punctele mai mici indică numai poziţia punctelor, şi servesc ca orientare. Acest alfabet a fost concepută de medicul Bra-ille. Punctele se bat pe plăci de metal apăsând asupra unor buloni de oţel într’o „maşină de cules“ special construită a b c d e m m • mm mm • . m • • m • m f g h i j mm mm • . . • • m m • m m • m m ■ mm k l m n 0 m ' m ■ mm *• m • m • • m • m m • m • m . m p q r s t mm m m m . m m • • • m m m • mm u v x y z m m *• • • • • • •..............• * mm mm mm mm mm c e â e u mm mm m • m . m m • mm mm m * mm mm mm mm mm mm â e o u • . • • mm mm • • m • • m • m . m • • m e ’i ii oe w mm * 9 • . • m m m . mm m . mm • m ® .o . o --- i , Indicat. O cifrelor; . . m i. m . # • m m mmm• m mm •• 5 : ? m • m • • • . ® . • ® ! ( ) « * » mm eo •9 ■ • • • • m mm • • • ® « 1 2 ! 3 4 5 • m m . € > . ••••• ' . m • • 1 . 6 7 8 9 0 • • *• • • • • • • *• • • # . •• scutură casa — 74 — semnul echivalenţei + — x •• . . •. •• •• • • •• •• ® •• ( ) \/_ > < • • • • - • • • • • ••••• • • • • * • • • • • ' ® scutură casa, o casă de literă aproape golită (culeasă) se scutură spre a ridica literile în găuri, uşurând astfel culesul. secund, titlul interior al broşurilor şi cărţilor. secunda, tiparul la a Il-a faţă a unei coaie de tipar._________ semnul citaţiunii, (vezi ghilimete). semnul de exclamare (!) se desparte cu V2 din jum. pătrişor (halbghi-fert). semne de şah : ^vezi diagrame. semne de corectură, vezi planşa alăturată la acest vocabular. semne farmaceutice : vezi fig. 91. semnul de întrebare, (?) se desparte exact ca şi semnul exclamării. ; semne pentru valuta streină : £ $ ^ etc. Apă w V itrum 9 Mercur 0 Pral Golii n Plumb T ff Saciiaruro ni Sublimai t Fosloi + Acid 0 Aur Zinc O Sare > Argint 6 Antimoniu Spirt Q Arama 9 Pucioasă x Ceas c? Fiei □ Piatră V + Fig, 91. Semne farmaceutice. sedez, o coală ce conţi-ţine 16 file, adică 32 pag. sedilă, semn ortografic, care se pune sub o literă pentru a-i da pronunţare (ş, ţ). semi-pătrişor, vezi (halbghifert). semnul sau marca, cu care se marchează, pe masa de pus coaie sau pe aşternutul fundamentului (semnul) unde trebuie pusă coala. semne astronomice, acelea ce servesc la întocmirea zaţului de cărţi astronomice. Semnele astronomice sunt cele din fig, 92. semne botanice, după cum sunt notate în fi. 95. semne calendaristice: J) Mai mare sT Logaritm < Mai mic A Triunghiu î Proporţional L Dreptunghi u ; ; Adecă N Ungniu ascuţit v Aritmetic r Ungliiu obtu2 kai mult ± sau mai puţin oo Asemănător Minute Miercun Lunâ plină o Oposiţie '4 Joi <5 Ultimul pătrar 9 Vineri / Conjucţiune Fig. 94. Semne tf Pomi t Pomi mici 00 Număr nehotărât 9 Mercur 0 Sălbatec 4 © Plantaţie de un an O „ de doi ani 6 Masculină Fig. 95. Ser siderografia, arta de a reproduce dupe plăci gravate în oţel (germ, Stahldruck). siglu, literă întrebuinţată ca avreviaţiune la tipăriturile arhaice : D. e: „Io“ este siglul vechilor noştri Domni. signătoare, două clape de fier fixate pe o ver- calendaristice. 9 Femeninâ -f Otrăvitor * Foarte otrăvitor <§& Lipsă a Per mânem e botanice. gătorului. Pe vremuri se puneau literele alfabetului cirilic, iar daca volumul se termina cu x purtând litera O (a-dică a 13-a) însemna nenorocire pentru tipografie. signatura literei, tăe-tura rotundă sau colţuroasă în lungimea liet- silvio — 77 — stea rei, apropiată mai mult de partea de jos a literei. Signatura înlesneşte zeţarului culesul, căci cu ajutorul acesteia cunoaşte poziţia literei, fără a avea nevoie să privească din aproape floarea. Pentru a distinge garniturile de litere una de alta, se fac diferite signaturi şi chiar con-binâţiuni de 3—4 tăe-turi şi chiar mai multe. silvio, numirea italiană a unei litere pe corp 14, sistem Braille, (vezi scrisul orbilor. sistem Didot, materialul tipografic turnat conform sistemului stabilit de francezul Didot. sistem german, materialul tipografic turnat conform sistemului preconizat d e Breitkopf, Berthold, şi alţi. slove, (vezi Cirile). S.O. S.: Abreviaţiune pentru semnalul de pericol pe care-1 lansează vapoarele în pericol de înec. spaţionare, (răritura), posibilitatea de a lungi sau scurta un rând cules, cu ajutorul spaţiilor de diferite mărimi, după regulile cunoscute î n meseria culegătorului. Spaţicnarea este o latură dificilă, care cere toată atenţiunea, întru- cât un zaţ perfect se cunoaşte după felul cum este spaţionat. spaţii, albitura subţire, ce nu trece peste un pătrişor (ghefirt) şi cu ajutorul căreia zeţarul spaţionează rândurile, regulând intervale între cuvinte (Fig. 97, vezi spaţionare). mi ■ ii a Fig. 96. Spaţii pe 1 cicero. spaţii, albitură mai subţire c e serveşte la despărţirea cuvintelor între ele. specială (ediţie—) pu-blicaţiune cu caracter sporadic care anunţă e-venimente neobişnuite. speech (cit. spici discurs ocazional. (Din engl. speech). spinarea literei, este partea unei litere, care nu apare în tipar, spre deosebire de floarea literei, ceeace este însăşi litera, (germ. Fleich). stare, albitura ce se lasă la începutul fiecărui „da capo“. statistică, ştiinţa care se ocupă cu gruparea faptelor şi cari sunt a-rătate în cifre. stea sau asterisc.Semn ce se pune lângă cuvinte pentru a le arăta ex. plicaţia în josul paginei- steluţă — 78 — şine steluţa, *) ce se întrebuinţează uneori ca şi fracţiile, deaceea are floarea aşezată sus. Serveşte şi la conbinaţi-uni : * * * stenograf: cel ce cunoaşte stenografia. stenografie: arta de-a scrie cu prescurtări. stereotipie, clişee din plumb, turnate după o matriţă (de hârtie combinată) luată de pe formă sau clişeu. stil, felul de a lucra, urmând indicaţiile unei epoci: stil clasic., stil modern, etc. strângătorul, instrument la spatele maşinei, care aşează bine coala scoasă din maşină. sub-titlu, adică al doilea titlu, pus sub cel principal, la capete de articole, sau frontispicii, etc. şanţ, dunga afundată ce se face la cotorul unor registre mari. Unii folosesc numirea de : vargă. şarpantier, formatul în 8 al hârtiei Nr. 4. şif, vezi galion. şif pentru ziare, U n galion pe formatul 12. sufix: silabă pusă la sfârşitul cuvintelor pentru a le modifica sensul. suflă praful, din casele de litere (cu ajutorul unui aparat numit foaie, vezi acesta). sul, mic instrument cilindric aşezat lângă cilindrul de tipar al maşinei, de care se prind sforile şi şiretul ce scot coaiele tipărite. sulă, instrument de care se serveşte zeţarul la scoaterea corecturilor. Se compune din două părţi, din mânerul de lemn şi din sula propriu zisă, dintr’un oţel ascuţit şi în formă rotundă. F r. poingon. Germ. Ahle. sumar, arătarea p e scurt a cuprinsului unei cărţi sau capitol. şine, 2 până la 4 şine construite în corpul maşinilor de tipar. Pe aceste şine acţionează mişcarea fundamentului cu forma tipografică, trecându-1 la uns cu cerneală şi la presiune sub cilindru. Şinele au § şlefuit — 79 — şuviţă poziţie orizontală şi se ţin scăldate în ulei. şlefuit, (germ. schlei-fen) termen întrebuinţat la litografie, când se freacă piatra, dar îl foloseşte şi tipograful. şiret, panglicuţele dela maşini la valul de lemn de scos coaie, pe cari rulează coala tipărită între cilindru şi până la valul de lemn. şmal, litera strâmtă îngustă. Dela germ. schmal. şnur, un fel de sfoară mai durabilă ce se întinde la aparatul de scos coaie. Fr. ficele. Germ. Schnur. şpalt, un galion cules plin adică atunci când zaţul „e pe şpalte“ şpis, petele negre, ce ies uneori între cuvinte prin eşirea albiturei în cursul tiparului. şpiţ linii simple sau florate, ornamente sau v i g n e t e, mici triunghiuri se pun la finele articolelor sau capitolelor. Fr. Fleuron. Germ. Spitz. De preferat cuvântul românesc „finale4,. şrift, numire arhaică pentru literă. Dela nemţescul Schrift. stampă, gravură î n lemn sau în metal, înfăţişând o imagine. ştemplu, un vârf de oţel gravat, cu care bate turnătorul de litere matriţa în aramă. ştreif, şuviţe de hârtie, rămase pe diferite mărimi după ajustarea vreunei hârtii. şurub-central, la maşinile tighel, şurubul dela mijlocul presei fundament de unde se regulează presiunea. şvabacher, litera d e tranzacţie între cea gotică şi fractur. şuviţă, vezi bentă. tabelă — 80 — tipar în ceară T tabelă sau tablă de materii: l)Lista subiectelor în orice tipăritură. Se aşează la sfârşitul cărţii. 2) Pagină zeţuită. tabelar zaţul, zaţul special pentru registre. tăblii, numirea arhaică a paginelor de zaţ. tâlc: explicaţiune mai profundă a unui text. talon: coală de cupoane. talpă: odinioară: semn făcut de cei care nu ştiau carte. tarif tipografic, învoirea comună a tipografilor de a lua preţuri, după un anumit tablou. In România, numai în Ardeal există un tarif tipografic. teasc, presa de tipar în forma veche. tenacăl, v. port-ma-nuscris. termen tehnic: expre-siune proprie unei ştiinţe sau arte. terţia, caracterul pe corp 15. teşlag, vezi rândul alb de jos. testea: număr de 24 coaie (Măsurătoare clasică). tetradă: format de 4 coaie. text, caracterul pe corp 20. text, materia culeasă curată fără clişee. textuală (reproducere) culegerea literelor întocmai cu originalul (cu textul). tip: caracter tipografic. tipar, primele copii după forma tipografică şi acelea cari nu fac parte din tirajul ce se predă. Tipar se mai numeşte şi tipografia pe scurt. Insă tiparul poate să fie tipografic, litografic, etc. tipar anastatic, adică imprimarea unor tipărituri vechi, prin a-le reproduce cu ajutorul unui procedeu chimic, trăgându-le la piatră sau zinc, fără ajutorul fotografiei sau oricărui alt gen de copiere. De când există reproducerea che-migrafică cu ajutorul fotografiei şi mai cu seamă offsetul, tiparul anastatic pierde terenul. tipar de corectură. Un tipar destinat corectorului pentru a îndrepta greşelile. tipar în ceară, matri- tipări — 81 — titlu ţele pentru galvano-plastie tipări, adică operaţia tipografului de a scoate tipare dupe formă, la maşină, presă, etc. tipăritură, produsele tiparului. tipăritor de accidenţe, (vezi) tiparul acciden-ţelor). tiparniţă: In limbajul cronicilor noastre: tipar instalat în mănăstiri. tipar de maculatură, tiparele date pe hârtii maculate. tiparul e meseria tipografului. Când tiparul este practicat în condi-ţiuni mai primitive sau reduse ca utilaj tehnic, atunci se numeşte meşteşug, iar când este des-voltat la proporţii de uzină se numeşte industria tiparului. tiparul accidenţelor, acesta e domeniul tipografului tipăritor, unde trebue să concureze cu litograful care tinde a acapara lucrările de accidenţe (vezi: zaţul de accidenţe). Deaceea s’au construit cu timpul maşini şi prese speciale pentru tiparul acestora, iar cernelurile colorate găsesc întrebuinţare în nuanţe infinite şi în tipografie ca şi în litografie. Pentru tiparul accidenţelor sunt deci maşini anume, cât mai perfecţionate (Phonix, Victoria, etc), iar maşinistul tipăritor, lucrător specializat în această ramură, întrebuinţează un sistem de potriveală şi tratament la maşină, cu totul diferit şi mai complicat, de cât al tiparului de lucrări curente. tipograf, cel ce exercită meseria tipografi-cească. tipografie, scriere prin tipar, arta imprimeriei sau a meşteşugului de a reproduce gândirea cuiva în mai multe exemplare. Tipografia este un meşteşug, practicat de particulari sau stat. tipografie, înseamnă şi totalul materialului care serveşte pentru cules şi tipărit. tipografie de a c c i-d e n ţ e, acele ateliere tipografice, cari în contrast cu celelalte, se a-menajează şi se ocupă în mod exclusiv cu compoziţia şi tiparul lucrărilor de accidenţe. tiraj. 1) Cantitatea în parte a coaielor de hârtie odată tipărite. 2) Numărul exemplarelor din vre-o lucrare (broşură, carte, etc.) tipărită. titlu, prima faţă a unei broşuri, pe care se imprimă denumirea acesteia 6 titlu — 82 — ţidil titlu: In tipografie: caractere de litere. titlu cărţii, (vezi frontispiciu). titlu falş, la finele cărţii (broşuri), se pune adesea pe lângă titlul obicinuit şi câte-un titlu mai mic, compus numai din titlul principal, (germ. Schmutztitel). titulatură, denumirea aşezată în fruntea unei cărţi sau unui capitol pentru a face cunoscut subiectul. Typograph, maşină de cules. toba maşinei, o planşă de lemn, deasupra cilindrului. Pe tobă stă hârtia, de unde puitorul o îndrumează coală cu coală spre clapele maşinei de tipărit (germ. Papiertisch). ton, vezi fontă tonalitate, nuanţa dată unei culori. top de hârtie, o cantitate anumită de coaie de hârtie. De regulă 500. traduce: a trece o scriere dintr’o limbă în alta. trage: a tipări: a trage o carte în mii de exemplare. trăsură de unire: li^ niuţă pusă între părţile unui cuvânt compus. tratat: operă de bază în care se tratează despre o ştiinţă sau o artă. treflă: ornament ce imită trifoiul. trema, două puncte puse ca accente pe o literă: ă, o, etc. tricădere, o regulă stabilită în Germania privitor la felul cum trebuie să se succeadă rândurile în titulaturi şi în zaţul de accidenţă. Aceste reguli sunt în-d e o b ş t e acceptate şi practicate în toate ţările. trichromic, tipar în 3 colori suprapuse, din combinarea cărora re-zul tămai multe colori. Clişeele sunt autotipice. triftong: Silabă compusă din trei sunete ro-stite deodată. Ex. ,,beau“. turaţie, mişcarea unei maşini tipografice (turaţie simplă sau dublă). turnător, lucrătorul stereotipar, sau cel care toarnă litere. turnătorie, meşteşugul sau instalaţia pentru turnat .litere, ţidil, = ţ. u grav — 83 — valuri frecătoare u u grav, = ii. u lung, = u umlaut: semn tipografic compus din 2 puncte ce se aşează deasupra literelor a, o, u, în limba germană. Ex. griin. universal, sistemul u-niversal numit şi Didot; —cheia universală, ce se întrebuinţează la închisul formelor; — maşină de cules. vade mecum: carte cu cunoştinţe de bază (uzuale) şi indispensabile, ce se poate purta cu sine. vaeăt, cuvânt de origină latină (vacant). Este numirea paginei albe ce -urmează titlul interior. Adică pagina albă (vacantă) nefiind tipărită. val, instrument sau mai bine zis o parte a maşinei de tipar îmbrăcată într’o pastă gelatinoasă numită clei (vezi clei de val). Valul are formă cilindrică, el serveşte pentru înegrirea formei cu cerneală, val ductor, adică va- unziale, contrasul iniţialelor, adică literă ver-sală fără ornamentaţie, şi cari în unele cărţi vechi ţineau locul iniţialelor. uric: document vechiu uvraj: scriere literară sau ştiinţifică. uvrier: lucrător. uzată vezi literă uzată. Iul, care duce cerneala dela rezervor la valurile frecătoare. Mişcarea a-cestuia se poate regula după necesităţile tiparului. valul de corectură, este un aparat cilindric cu pastă gelatinoasă, numit clei de valuri, cu care se înegresc literele pentru a da corecturi. valuri frecătoare, se numesc valurile ce cad între cele ungătoare şi între valul ductor, a-vând menirea de a freca cerneala luată de ductor din aparat (rezervor şi a o preda frecată valurilor ungătoare. V val de lemn „ 84 — virgulă Mişcarea se face în sens invers, (germ. Reibwalzen). val de lemn, face parte din aparatul de scos coaie al maşinei de tipar. Este un v a 1 din lemn poleit la două capete cu roată dinţată, iar pe sul purtând şiretele şi sfoara ce scoate coaiele. valuri ungătoare, adică acelea, cari aduc (ung) în mod automat cerneala pe formă, fiind în conexiune cu celelalte valuri. La maşinile de tipar mai simple sunt două valuri ungătoare, la cele mai bune şi mai moderne găsim câte 3, chiar şi 4 valuri ungă-toare, fiindcă un tipar bun, depinde foarte mult şi de valurile ungătoare. (germ. Auf-tragwalzen). vargă, vezi şanţ. vărsători, numirea veche a turnătoriilor de litere. vel: In scrierile noastre vechi, epitet ce în-seamna ,,mare“ ce se alătura rangului boerilor. vergea, vezi beţe. versale, litere mari D. e : VERSALE. v i n i e t ă : (dela fr. ?,vignette“ mică stampă sau desen pentru ornamentarea cărţilor.; clişeu polityp. Se pune mai ales la zaţul de broşuri şi cărţi, precum şi la accidenţe. verso, se întrebuinţează pentru faţa unui obiect, în opoziţie cu recto. înseamnă şi pagina doua a unei file sau foi de hârtie. vingălac, vezi culegar. vizită (carte de—) cartonaş pe care se tipăresc numele şi profesiunea unei persoane. volante (Foi—) Foi i-zolate de hârtie, se răspândesc ca reclamă pe străzi, din avioane, în localuri, etc. vocabular, un dicţionar al unei limbi, scurtat, mărginindu-se s ă tălmăcească cuvinte- 1 e dintr’o ştiinţă sau meserie (vocabularul tipografului). vocală : Sunet c e s e pronunţă uşor şi se aude tare. Vocalele sunt: a, e, i, o, u. volum, o carte ce trece peste 10 coaie. virgula, (,) se culege lipită de cuvântul după care urmează. w — 85 — zaţul de accidenţe w W.: literă ce figurează anglo-saxonă. Ex. Tram- în numele proprii şi în way cit. Tramne. unele vorbe de origină X X«: a 23-a literă a alfabetului. Cifră romană în valoare de 10. Semnul algebric pentru cantităţi necunoscute. Razele X. Numele razele Rontgen. x, verzal, în numerotaţi a romană valorează zece ; precedat de I, nu înseamnă decât nouă. xilograf, meşterul care se îndeletniceşte cu xilografia. xilograf ia, arta de a grava în lemn» Y Y. a 24-a literă a al- mai în câteva nume pro- fabetului; figurează nu- prii englezeşti. z Z. a 25-a şi ultima literă a alfabetului, zapis: înscris vechiu. zaţ, o materie culeasă, formată în rânduri şi formă. (Cuvânt de ori-gină german (Satz)'. zaţ amestecat, adică variaţiunile de litere cursive cu drepte şi aldine. zaţul de accidenţe, compoziţia unor lucrări tipografice, cari se dis- zaţul de compoziţie — 86 — zero ting de lucrările comune şi dau posibilitatea tipografului, ca din materialul său steril să cqmpună lucrări cu o nuanţă de artă şi estetică. Zaţul de accidenţe e relativ recent, căci abia în anii 40 ai se- zaţul de inserţii, o specialitate a accidenţarului. zaţ de vers, totalitatea cuvintelor rânduite într’un ritm, cu acelaş număr de silabe. In latineşte şi greceşte găsim zaţ de versmetric; zaţ de vers ritmic, caracte- T H 7 i 1 VArsAtorul (Ianuarie) ) ! ; l Leifl (Iulie J Pesm (Februarie T' i Fecioara iAugust) j Berbecele (Martie i Cumpăna (Septembrie) i | j Taurul (Aprilie* J Scorpia Octombrie) Gemenii (Maiuş # ; j Se ii etâ tor ut (Noembrie) Racul Iunie' a Capricorn '.Decembrie) i (Fig. 98). Zodiile, adică semnele grafice ce notează câte-o ~£6die în calendar, sau în alte lucrări ! colului trecut, a început în Franţa, Germania şi America o mişcare care tindea să salveze unele lucrări, aproape acaparate de litografie, cum sunt imprimatele de ordin social (bilete de nuntă, de vizită, invitaţii, etc.) şi cele mercantile: cartea de adresă, hârtia de corespondenţă, facturile, memorandum, etc). Rezultatul acestei reformări a însemnat înflorirea fondajului de literă, care creiază de atunci aproape pe zi ce trece noui caractere de literă (vezi aceasta). zaţ de compoziţie, vezi compoziţie. ristic prin accentuarea lui, zaţ de vers alb, fără rimă, zaţ de vers liber, cu diferite măsuri rimate. zaţbret, vezi fundament. zendă: scrierea sacră a Parşilor. zeţar, culegător, zeţărie, culegătorie. zeţ-linie, linia de cules pe care se înşiră litera în culegar. La împlinirea unui rând, a-eeastă linie se alternează succesiv, până la complectarea culegaru-lui. Ea înlesneşte culesul. zero, semn numeric, alcătuit din O versaL zeţui ~ 87 — zodiacă Aşezat la dreapta unei cifre o măreşte cu zece. zefSR, a culege literele din casă, ar fi de preferat : a culege. ziar, publicaţie zilnică sau periodică în care se scriu şi tipăresc faptele şi întâmplările unei zile sau dintr’un timp determinat. ziarist: jurnalist. ziaristică: profesiunea ziaristului, celui ce scrie la ziar. zincograf, lucrătorul care execută clişee în zinc. Zincografie, instalaţia de a face clişee în zinc. zodiac: Semne tipografice înfăţişând cele 12 constelaţii. Fig. 98. SEMNELE DE /< Dacă o literă s’a cules greşit, tăiem liţ^ra cu o linie dreaptă, ^ sau alte semne diferite din lgfiii frânte, şi însemnăm pe marginea 7~