DC I 73803 TIPOGRAFULUI ROMÂN ÎNTOCMIT DE: VIRGIL MOLIN LICENŢIAT IN ARTE GRAFICE ¥ ■f \ EDITURA A UTORULUI / CRAIOVA 1923. frvl- Mv VOCABULARUI TIPOGRAFULUI ROMÂN ÎNTOCMIT DE: VIRGIL MOLIN LICENŢIAT IN -ARTE GRAFICE ¥ EDITURA AUTORULUI / CRAIOVA 19 2 3. TIPARUL SCRISUL ROMÂNESC CRAIOVA PREFAŢA Paralel cu activitatea ce-o desfăşor în coloanele revistei „Grafica Românâu din Craiova, intenţionez a scoate mai multe tratate şi manuale practice. Fiecare lucrare este menită să se ocupe în mod amănunţit cu teoria şi practica artelor grafice, servind ca bun povâţuitor şi îndrumător acelor cari ar simţi încă lipsa unei educaţii profesionale posterioare, iar tinerei generaţii ca solid izvor al cunoştinţelor de specialitate. Ca primul din această serie a fost sortit „VOCABULARUL TIPOGRAFULUI ROMÂN“, destinat să acumuleze intr’un mănunchi întreaga terminologie tehnică a tipografului român. Este adevărat că această terminologie e încă săracă şi plină de străinisme (mai ales germanisme), fapt inerent şi explicabil, când ne gândim că odată cu iniroducerea tiparului a trebuit să adoptăm toate definiţiile şi termenele tehnice uzuale în limba celui care ne-a iniţiat pentru prima oară în „misteriileu artei lui Gutenberg. Din cele înrădăcinate, ajungem să amintim pe cele mai tipice, şi pe cari nu ne-a reuşit încă să le scoatem din uz, deşi avem termen propriu limbei noastre: vingâlac=germ. Win-ckelhacken (culegar), ainfas=germ. Einfass (chenar), ghifert =germ. Geviert (pâtrişor), etc. Caracteristic este şi termenul pilc (polon.=pilk, însemnează val de uns cu cerneală), care îşi trage obârşia dela polonezi şi pe care Tam împrumutat probabil în timpul înfiinţărei tiparniţelor mânăstireşti din Moldova, când materialul tipografic eră livrat de către turnătoriile din Lemberg şi Cracovia *). Vezi „Istoria bisericii româneşti“ de N. Iorga, voi. I şi II. Ediiuia Neamului Românesc, Vălenii de Munte. Cu toate acestea avem şi noi o mulţime de cuvinte proprii ' mediului ndstru şi al căror înţeles nud găsim în terminologia altor popoare. Astfel: spinarea literei, lăsăturâ, rotar, aşternut> etc. In acest vocabular am indicat la termenul străin expre-siunea românească, şi care trebuie păstrată. Insistăm şi aci pentru a scoate din uz cât posibil toate străinismele şi a le / înlocui cu termeni proprii limbei noastre, înavutinând termi- j nologia românească. „j O lucrare similâ celei de faţă nu cunoaşte încă literatura noastră de specialitate. Singur răposatul Gh. Ionescu, în opera sa de mare valoare „Călăuza lipografului**, a adâo-gat la sfârşit un mic vocabular, în cadre cu totul restrânse şi sărac în cuvinte. In acest vocabular am căutat să cuprind toate expresiunile în uz şi arhaice. Se prea poate să fi omis vre'una şi cred că cetitorii mei nu vor întârzia a comunica totul ce n'ar cuprinde, pentru ca la o nouă ediţie să-l scoatem complectat. Socotesc deci că acest vocabular va fi de mult şi real folos colegilor mei în genere, mai ales însă generaţiilor ce ne vor urmă. Craiova, Octombrie 1923. V. MOLIN. A abreviaţie, prescurtarea cuvintelor la cules prin eliminarea unor litere: D., D-na pentru Domn, Doamnă. accent, semnul ce-1 poartă unele litere: accent ascuţit (â) grav (â) circumflex (â). accidenţe, lucrări tipografice mărunte, a căror compunere este variaţiune de litere, deunde şi numirea. Lucrările de accidenţă se deosebesc de cele comprese prin nota aparte ce o are fiecare, întrebuinţându-se literă şi ornamente după gust, pe când restul lucrărilor este făcută pe o formă stabilită şi în perpetu repetată. Lucrări de accidenţă sunt: biletele de vizită, de nuntă, de botez, de intrare, cărţile de adresă, capetele de scrisori, Invitările, programele, memoran-dele, etc. a circumflex = â. acoladă., trăsură de unire numită şi arc. Se toarnă într’o formă întreagă ——, în două părţi separate---------într’un mijloc —şi două capete -—-, restul se poate înlocui cu linii de alamă corespunzătoare, a cu tremă = ă. adreş/i, este capul de scrisoare, numit şi antet. afiş* foaie format mare de lipit pe ziduri, numită şi pla-cardă (fr. affiche). agate. Numirea unui grad de literă uzitat în America. Are cheglu de 5.16 puncte= 1.93 mm. şi corespunde în aproximaţie gradului de nonpareille al nostru, a grav = a. aimfas, liniile groase, chenarele cari încadrează margi-nele unei forme. Se toarnă pe formatul literelor sau pe formatul liniilor, din metal de literă şi alamă. Numirea dela germanul „Einfassung“ (Fr. filet-gras). Numirea aceasta ar putea dispare, înlocuind-o cu aceia de chenar. aiitpap, a unge cu materie cleioasă (cu cocă) scoarţele unui registru, sau unei cărţi la legat îşi trage origina dela „Einpa-pen“-ul german. S’ar putea înlocui cu încleire, expresiune mai proprie limbei noastre. ajusta a face ca un lucru să se potrivească, al reduce. D. e: reducerea hârtiei prin tăiere la un format oarecare. alamă, metal compus din-tr’un aliaj de aramă şi zinc de o culoare galbenă lucioasă, din care este turnată o bună parte a materialul tipografic: linii, literă, chenare, ornamente, chiar şi clişee, (germ. Messing). albitură, materialul tipografic (dursuşuri, quadraţi, re-gleţi, etc.), ce se pune între cuvinte şi rânduri pentru complec-tarea formei. aldine. Numirea literei semi-neagră, şi asămănătoarean-tiquei, (aldine) numită aldine în onoarea marelui tipograf vene-ţian Aldus Manutius (1450-1515), deşi n’are nimic comun cu litera formată de acesta. alfa, întâia literă a alfabetului grecesc: a. alfabet, totalitatea literelor unei limbi. Se numeră peste 400 de alfabete vechi şi moderne. Numirea după Alfa şi Beta, primele litere ale alfabetului grecesc. alfabetul cirilic, vechea literă din care se culegeau pe vremuri lucrările înaintaşilor noştri. Se compunea din 43 litere. Cifrele erau reprezentate şi prin an anumite litere ale alfabetului, alfabetul ebraic, se compune din 22 litere, simplu şi cu vocale punctate. alfabetul german, se compune din 26 litere şi are tăetură specială. Vezi: fractur. alfabetul gr e cesc, compus din 24 sonuri, aranjate în case speciale. alfabetul rusesc, conţine 36 litere. Are oareşcare a-semănare cu cel cirilic. algbefirţi, (dela nemţescul „Halbgeviert“), înseamnă jum. pătrişor. alineat, un nou pasaj, unde primul cuvânt este puţin intrat, conform regulilor tipografice, bazate pe proporţia între formatul paginei şi mărimea literei. La o lăţime de un alfabet alineatul începe după o intrare de un ghifert, etc. Curentele noi ce străbat azi arta tipografică, ni-zuesc a elimina spaţiul dela intrarea într’un nou alineat. almanah, calendar cu diferite observaţiuni şi date. a lung = â. antiqua, litera noastră cu care tipărim în genere, obicinuită la popoarele aparţinătoare gintei latine. A nu se confunda cu capitalele romanilor şi goticul teutonilor. Litera antiqua îşi găseşte obârşia în minusculele carolinghiane din secolul 14 şi 15. (Fig. 1). an - 7 — ar antiqua-versale, literă antiqua majusculă. apostrof, semnul omiterei unei litere: v’am, în loc de vă am. arabescuri, ornamenta- ţiuni compuse din împletituri capriţioase de frunze, flori, a-nimale şi desenuri abstracte, obicinuite în arhitectura arabă. Numire generalizată în timpul Estetica unui imprimat depinde de chipul cum este aranjat Augustea Compact Estetica unui imprimat depinde de chipul cum este Suveran Compact Estetica unui imprimat depinde de chipul cum este aranjat Aldin Antiqua Estetica unui imprimat depinde de chipul Eghipţian Estetica unui imprimat depinde de chipul cum este Grotesc Estetica unui imprimat depinde de chipul cum este Steinschrift Estetica unui imprimat depinde de chipul Fete romana Estetica unui imprimat depinde de chipul cum este aranjat Seccesion Estetica unui imprimat depinde de Maşină „ Yost“ Estetica unui imprimat depinde de chipul cum Kleuckens Antiqua Fig. 1. Diferiie caractere de literă, dreaptă* renaşterei italiene, însemnân-du-se cu această numire tot felul de împletituri decorative. In materialul nostru tipografic găsim multe chenare şi orna- mentaţii în stil de arabescuri, arcadă, vezi acoladă, arcuit, rânduri arcuite culese în formă de arc, o simpto-nică a stilului modern. ar - 8 - ba armăsarul(maşinei),pune în mişcare căruţul maşinei de care e legat şi exendrul. a scurt = ă, asiiş, (fr. âsouche), imprimatele cu asuş, se compun din 2 părţi, una se rupe, iar alta rămâne la cotor. aşternut, îmbrăcămintea cilindrului şi plăci dela maşinele de tipar şi tiegel, pe cari se face şi se fixează potriveala formei. atanasia, numirea spaniolă a unui grad puţin mai mare ca cicero al nostru (13 puncte Didot). augustin, numirea franceză şi olandeză a unui grad de literă, care corespunde cu atanasia spaniolilor şi cicero al nostru. Are mărimea de 13 puncte şi se numeşte augustin dela lucrarea tipărită de Ulrich Hahn la Roma (1474) şi intitulată „Saint Augustin". autograf ie, un gen de imprimate cari aparţin litografiei, se pot executa însă şi pe cale tipografică. autotipie, clişee în zinc şi alamă, obţinute de pe fotografii şi compuse din reţeaua fină a unui raster. Deosebirea de clişeul linear este faptul important că clişeul în autotipie redă şi nuanţele de ton din una şi aceiaş coloare, pe când clişeul linear are numai negru compact sau albeaţă. auxiliar, personalul secundar care ajută la maşini. azur, liniile de poliţe şi în genere acele vărgate. Origina: fr. assurance = asiguranţă. Au 'menirea de a îngreuna ştersul şi corectarea cifrelor odată scrise. B balot, pachetul hârtiei expediată de fabrică, bară, linie de fracţie: V2. baroc, toate chenarele şi ornamentaţiile în stilul baroc. bastarde, literă care însuşeşte caracteristicele altor două familii, cum este şi scrisoare între rondă şi engleză, sau cum se scrie şi desenează litera noastră arhaică, un fel de trecere din cirilica în antiqua. bătătoare, o bucată de lemn solid, oblongă cu ajutorul cărei maşinistul bate forma spre a aşeză la nivel înainte de a începe cu tiparul. îi mai zice şi călfuţă. De preferat este numirea de bătătoare, căci este românească. bate, a începe mai înlăuntru, a pune albitură. - 9 - bo ba bază, cotorul unei cărţi. Expresiune întrebuinţate! de le-gători. bentă, legătură, făşie de hârtie, învelitoare. Imprimate mici lungi, în formatul unei benzi. beţe, vergelele din spatele maşinei cari scot coala tipărită. biblia, numirea unui grad de litere uzitat în secolul al 17-lea, şi care corespundea ter- ţiei noastre de azi. Numirea şi-a luat-o dela litera cu care a tipărit Peter Schoffer la 1462 Biblia sa renumită. binduri, umflăturile de la cotorul cărţilor legate în piele. blaclt letter, numirea englezească a goticului arhaic. blancbet, formulare de tipografie, de complectat cu mâna (poliţa, obligaţiuni, etc.) blanco, gol, alb. Fig* 2* Literă, caligrafică, imitând scrisul de mână. bloc, . o familie de literă compactă, de origină contimporană. Se uzează mai ales la lucrări de reclamă şi ca literă de titulatură şi inserţii în ziare. blocare, litera pusă în zaţ cu floarea în jos, pentru a se atrage în felul acesta atenţiunea corectorului că lipseşte o literă. bloc-zaţ, când culegătorul formează din ceeace a cules grupe blocate, aranjând rândurile pe o mărime şi spaţionare egală. bold de sulă, un fier mic cu vârf ascuţit, care serveşte spre ridicarea literelor la scoaterea corecturilor. (Fr. pointe). boloboc, cumpănă cu care se niveleazâfundamentul maşinei spre a nu fi mai ridicat dintr’o parte. bordură, margine garnisită cu o conglomeraţie de chenare, mai ales naţionale. borghis,o gradaţie, cu care din ce în ce mai rar ne întâlnim. Are corp de 9 puncte şi ocupă bo — 10- ca. loc între petit şi garmond. Origina dela Bourgeois-ul francez şi pe cari germanii când la-u adaptat îl pronunţau borghis. Numirea franceză îşi trage o-bârşia dela lucrările tipografului Georfroy Torry (1498), care tipări numai pentru burghezi, deci fără lux. boston, maşină în sistemul tiegel, însă mai uşoară şi forţa o dă mâna lucrătorului. brait,dela nemţescul „breit“, înseamnă o literă lată. breviar, carte ce conţine rugăciunile de toate zilele : ceaslov, molitvelnic. breviario, numire spaniolă a unui grad ce corespunde cu Borghis (corp 9). briliant, numirea unui grad, de litere cu un corp de 3 puncte tipografice. Este cea mai mică literă şi fiind scumpă a primit numirea de briliant. Mai întâi a fost turnată de către americani. bronz, praf de bronz cu luciu de aur, argint, etc. cu ajutorul cărui se tipăresc imprimatele cu coloare aurită. bronza, operaţia de a frecă praful de bronz pe coloarea tipărită proaspăt, pentru a prinde luciu. broşat, operaţia legătoru-lui, când coasă o broşură cu sârmă, contrariul legatului. broşură., carte mai subţire, care cuprinde cel mult 10 coaie. C calcularea manuscrisului, este întreg calcul unei lucrări, făcut înainte în baza manuscrisului. calandru, o maşină specială pentru stereotipie, cu ajutorul cărei se presează matriţele. calendar, gregorian şi iulian. Semnele calendaristice, vezi sub numirea aceasta. canon, numirea unei gradaţii, uzitată de fancezi, (corp 32, la germani corp 36), ori- gina o are dela cărţile canonice tipărite cu această literă. canon biblic. Catalogul cărţilor sacre, admise ca de origină divină. cant, legătura cu cant, sau cu buze la cărţi şi registre. canţlei, la noi cunoscut ca denumirea unui format de hârtie, în format de acte, în mărime de 35X42 cm. capităluţe litere versale, mai mic de cât ale corpului respectiv. c a cap de scrisoare, numit şi antet, (fr. entete) este inscripţia cu firma şi alte comunicări ce poartă o hârtie de scris comercială. cap de tabele. Partea de sus care cuprinde toate numirile pe rubrici. capsule, de hârtie, uzitate în comerţul de farmacie şi se imprimă cu firmă în tipografie. cap de ziar, titlu ziarului, care conţine indicaţiile de abonament, şi care este de regulă o placă stereotipată sau galvanizată. caracter de litere, felul literei, genul, sau familia de care aparţine. caractere litere de tipar. cartă, poştală, imprimatele în formatul postai (convenţional 9X14 cm). carte, tipograful numeşte şi unele lucrări de mici accidenţe: carte de adresă, carte de vizită, etc. cartografie, arta de a desena hărţi geografice. carton, hârtie groasă şi tare. carton, cutie din mucava sau carton. cartonat, a lega cu carton, sau mucava, cotor de pânză, sau imitaţie. căruţul maşinei. Cele patru roate, cari circulă pe şinele pa- 11 - ce tului şi poartă fundamentul formei tur-retur, fr. casseau. catalog, listă de obiecte şi marfă clasată şi oferită. Zaţul de catalog, formează o specie. caşat, dela nemţescul ka-schieren, termen tehnic al legâ-torilor şi înseamnă a lipi o filă pe un carton, sau mucava. casă sau caştie, cutia în care se ţin literele separate în atâtea casete, câte sunt şi literele, plus cifrele, spaţiile şi albitura. Aceste despărţituri se mai numesc şi găuri. Casele pentru literele curente au 143 casete sati găuri. Mai sunt şi aşanumite case de accidenţă, pentru literă de titulatură, şi case pentru linii, unde este linia-tura de alamă şi plumb aşezată. Litera de lemn este aşezată în case din cari lipsesc găurile, şi are numai două despărţituri, una pentru versale, şi alta pentru minuscule. De preferat este cuvântul casă. casă de defecte. In unele tipografii sunt case cu găuri mari, în care se păstrează numai defectele (vezi defecte). cerneală,vopseaua neagră sau colorată cu care se tipăreşte. Cerneala colorată are sute de nuanţe, cea neagră poate fi de tipar (inferioară) ziare, de broşuri, de accidenţe ~şi de ilustraţii, (superioară). Apoi mai sunt şi cerneluri speciale pentru ch 12 - cl maşini rotative, de copiat, cu luciu de lac, dublu-ton, matte, etc. cheglu, un mic instrument în turnătoria de litere, cu care se măsoară lăţimea corpului. De la nemţescul Kegel, pe cari-1 foloseşte în genere la denumirea corpului, prin urmare poate fi înlocuit cu termenul românesc de „corp“. cheie, instrument după diferite sisteme (Universal, americane, etc.)cu a-jutorul căruia se închid formele, chenar,bordură simplă, din linii, puncte sau florată, ce se pune în jurul pagi-nelor şi altor forme. De preferat în locul aimfa-sului german. chern, instrument de turnătorie, care formează grosimea literei. cicero, numirea dată literei pe 12 puncte tipografice, după sistemul lui Fournier, iar după sistemul lui Didot de 11 puncte. Numire uzitată aproape în toate ţările universului şi provine de la faptul, că Schoffer în 1466, şi Ulrich Hann în 1469 au tipărit scrierile lui Cicero cu o literă de mărimea aceasta. cifra, semn ce figurează un număr. cilindru, fusul mare, care calcă pe formă spre a tipări. El este dinţat la capete şi se îmbucă cu ferăstraele fundamentului, cari-1 pun în mişcare. circular, literă specială pentru culesul circulărilor. Se toarnă în diferite variaţiuni şi mărimi. citeşte corecturi, operaţia corectorului de a însemna greşelile, clape, dinţii de fier de la maşină, cari apucă coaiele. claredon, numele unei familii de literă, si-mile eghiptiene-lor, întrebuinţate pentru prima oară în atelierele Clarendon Press, tipografia universităţii din Oxford, de-unde şi numirea. clei de valuri, materia cleioasă şi elastică din care se toarnă valurile ce alimentează forma cu cerneala necesară. cleştuţe, mic instrument ce serveşte pentru scoaterea literilor căzute între rânduri. clişâ, a face un clişeu, fie chiar cu ajutorul stereotipiei. cl - 13 - co clişeu, planşă tipografică, fără caractere mobile, obţinută după un desen fie cu ajutorul fotografiei (clişeu linear, şi au-totypie) fie prin gravură (xilo-grafie) tăiatul in linoleum, plăci de argilă, gravură în piatră, etc. coală, în genere coaiele de hârtie indiferent de formate. Coala de tipar convenţională se socoate în 16 pagini, sunt însă şi coaie în — folio, în — 4°, în — 8° şi în — 32°. coală de revizie, primul tipar de pe forma pusă în maşină, şi care trebue revăzută de corector înainte de a incepe potriveala, pentru a îndepărta greşelile eventual strecurate, coloană, un zaţ în formatul unei pagini, sau zaţul pentru corecturi, în făşie, numit şi „şpalteu. colonel, gradaţie de literă, termen german, numit şi Mignon, în mărimea de corp 7. colontitlu, numerotaţia paginelor.' Poate fi „viu“ când cifra de paginaţie este însoţită de numele autorului, lucrării, capitolului, etc. şi „mort" când cuprinde numai numerotaţia paginelor. colţuri, liniatura de alamă are colţuri turnate, precum şi unele chenare. compres, un zaţ fără dur-şuşi, deci compact. contur, caractere conturate: litere turnate pentru două colori. concordanţă, (quadrat). Concordanţa este o unitate de 48 puncte (4 cicero=un quadrat). în sistemul de a măsura cu puncte tipografice. compact, literă neagră, compactă, coperta,cămaşa cărţii, lipită sau cusută la corpul cărţii, în deosebire de scoarţă care este fixată de carte prin „forzaţ". corale, literă de titulatură, numire italiană în mărimea de 40 puncte tipografice. corector, zeţarul însărcinat cu cetirea corecturilor. corectură, primul tipar luat de pe o formă culeasă, cu scopul de a se însemna greşelile de corectat. corp, unitatea cu care se măsoară „gradaţia literelor. Astfel se zice petitului corp 8, terţei corp 16, etc. Perfect este Fig. 4. Interiorul unei turnătorii de litere (sec. XIV). co - 14 - de 8 puncte tipografice, 16 puncte tipografice, etc. corpus, numirea în Germania pentru garmond (corp 10). Origina dela opera „Corpus juris" tipărită pentru prima oară cu o literă de corp 10. cratimă, trăsură de unire, pauză: — cromolitografie, tipar in litografie în mai multe colori, mai ales la reproduceri de tablouri. cromotipografie, o lucrare tipografică în mai multe colori. cruce, un semn ce se găseşte aproape în toate literile de text în forma: f şi înseamnă prescurtat „morta. culegar zis şi culegău. Instrumentul în care se adună litera spre a se forma rânduri. In unele ateliere este numit şi vingalac, de la nemţescul „Win-kelhackenu.De preferat este numirea de culegar. culegător, lucrătorul care adună litere, numit şi zeţar dela nemţescul „Setzer“. culegău pentru corecturi, un culegău de obicei din lemn, în care se aşează literile şi albitura necesară la scoaterea corecturilor din forma pusă în maşină. cules-dublu, când zeţarul culege aceiaşi materie de două ori, fără trebuinţă. Germ. Hochzeit, fr. doublon. cursive, o literă aplecată, imitând scrisul curent, deunde şi numirea de cursiv. custode, cărţile vechi n’a-veau colontitluri, ci purtau jos în partea dreaptă sub ultimul rând un cuvânt, sau silabă din textul paginei următoare. Custodele azi sunt ale trecutului şi scoase din uz. cver, perfect quer, linii, o-rizontale dintr’o tabelă oarecare, şi cari de obicei se tipăresc separat. cuţit, maşina de tăiat hârtia şi cărţile. D decimale, cifre cu cari se culeg fracturile. Se mai zice decimale şi rubricilor dela registre unde se menţionează sumele. dedicaţie, omagiul autorului, aşezat în unele cărţi în verso paginei cu titlu (vacăt). defecte, litera comandată în plus pentru complectarea literei care fiind în uz eventual se defectează. deleatur, un semn de corectură ceeace înseamnă a scoate, a omite, a înlătura. de - 15 - de picior, (maşină), vezi tiegel. (Fig. 10). descendiaiti, numirea o-landeză a unui grad de literă în mărime de 11 puncte. De vinne, un caracter de literă, prima imitaţie a antiquei romane. dialect, (zaţ în) când manuscrisul este scris într’o limbă particulară unui ţinut şi diferă dela limba literară. diamant, corpul pe 4 puncte, actualmente litera cea mai mică uzitată în tipografii. diamante, numirea spaniolă a diamantului. Didot. O ilustră familie de tipografi francezi, a cărei întemeietor fu Frangois Ambroise Didot (1730-1804). El inventează tipometrul, şi pune ca u-nitate punctul tipografic (fr. Poilnt typographique). diftong, reunire a două sonuri într’o singură silabă, şi cari în alte limbi se toarnă în-tr’un corp: oa. divisorîum, o parte a port-manuscrisului (germ.T enak) E eghipţiene, o literă cu tăetură semi-grasă, cu linii de legătură negre, turnată special pentru tipografia Claredon. .El cu menirea de a arătă rândul unde ţine zeţarul cu culesul, diviz, semnul împărţirei. dobttle Engliscb, caracter american, pe 28 puncte. dopel-cicero; numirea germană a corpului 24 (2cicero.=^ cicero dublu). Deşi numire înrădăcinată, să preferăm nomenclatura puţin streină de corp 24. dopel-mittel, caracter pe 2 mittel: 28 puncte. De preferat corp 28. drepte (litere) numire co-mulativă pentru toate literele ce nu sunt cursive, anume: antiqua, romane, ^Izevir, medievale, etc. drttgar, tipăritor la teasc, expresiune arhaică. Dela nemţescul „drucker*. dublu faină, (linie), două linii subţiri paralele - puse pe un corp, şi uzitate la zaţul de tablouri, registre, etc. duodez, un format de coală, ce se împarte în 24 de pagini. durşus, dela nemţescul Durchschuss. Albitura subţire ce se pune între rânduri: De preferat: interii nii. Elzevir, o renumită familie de tipografi din Olanda^ după care s’a numit şi o literă, un fel de medieval, rotund şi subţire. eu - 16 - fo etitredos, numire spaniolă a corpului 10. erată, se culege la sfârşitul cărţii, şi se îndreaptă greşelile strecurate. et, semnul pentru „şi", &. etienne, o literă de titulatură, numită după inventatorul lor, ilustra familie de tipografi Etiene, din Paris. (Secolul 16 şi 17).. exendru, o piesă dela maşină de tipar îu 6 muchii, care conduce strângătorul şi furca maşinei. ex-libris, semnul proprietăţii, lipit sau tipărit pe coperta cărţii. extended, numire englezească pentru literă extrem de grasă. F facsimil, reproducere e-xactă de pe un desen sau scrisoare, numai pe cale fotografică. factor, conducătorul zeţăriei, în unele locuri superior şi primului maşinist. falţ, cuta ce-o face hârtia uneori la tipar. De preferat ex-presiunea „cuta*\ fălţuit, îndoitul coaielor în legătorie. S’ar putea înlocui cu românescul şi corectul „îndoitu. {Germ. faltzen). faţa I, tiparul pe o faţă a coalei (germ. Schondruck). faţa II, tiparul pe cealaltă faţă a hârtiei (germ. Wiederdruck). felţ, bentiţele de cari se a-taşează o planşă într’un volum. ferestreu, o şină dinţată, cu care se îmbucă dinţii cilindrului al maşinei de tipar, filă, foaie de manuscris, finale, numire potrivită şi românească pentru nemţescul şpiţ, ceeace înseamnă vârf. Fi-nalelesunt micile ornamente mai cu seamă cu vârfuri, cari se pun la finea articolelor şi la terminarea capetelor. fişe, o expresiune pur germană (Fisch = peşte), care s’a infiltrat în terminologia mai multor popoare. înseamnă un a-mestec de literă din diferite caractere şi grade. O formă stricată, sau unei case cu literă amestecată, împărţită de ucenici nepricepuţi i-se zice că-i plină cu fiş. S’ar putea înlocui cu ex-presiunea românească de „ames-tecăturău. floarea, literei, este chipul adecă semnul literei pro-piu zisă, ceeace se imprimă si vedem din literă. foaie, instrument în forma foiului de ferărie, cu ajutorul fo - 17 - fu căruia se curăţă casele cu litere pline de praf. folio, o formă, sau hârtie îndoită în două, ce dă 4 pagini; carte cu acest format; registru cuprinzând recto şi verso. fond, fontă (de siguranţă). Un desen, sau o formă compusă din ornamente anumite, tipărit cu o coloare mată şi palidă (ton j pe suprafaţa hârtiei, mai ales la acţiuni, cecuri şi alte hârtii de valoare, spre a garanta ne-alterarea celor scrise sau tipărite, formă, pagina, paginele, zaţul care este preparat pentru maşină, sau cari au eşit din maşină. format, spaţiul alb ce rămâne între pagini la o formă de mai multe pagini; lungime şi lăţimea ce să dă paginelor la începutul culesului. formate de Hârtie. Hârtia se confecţionează pe a-numite formate. Mai aproape în toate ţările s’au introdus formate convenţionale, dela 1 la 14. La noi nu s’a reglementat încă această chestiune, şi există Fig. 5. Faximil. următoarele formate (v. Regat): Nr. 1: 42X68. Nr.2: 49X76. Nr. 4: 54X84. Nr. 10: 60X80. Nr. 12 65X96. In teritoriile alipite d. e. formatul No. 12 este 70X100. formulare, imprimate tipărite după model, şi ţinute în depozit. forzaţ, (germ. Vorzatz) foaie albă sau colorată prin care se leagă scoarţa de volum. fototipie, tipar obţinut de pe clişee. de sticlă (fr. heleo-gravure, germ. Lichtdruck). fractur, litera germană, inventată în cursul secolului 16 de către desenatorul Neudorffer. frecătoarele, valurile de sus, cari freacă cerneală. fundament, planşa de scânduri, pe care se pun formele şi se transportă. fundamentul maşi-nei, este masa de fier pe care se închid formele. furca maşinei, piesă care primeşte cilindrul maşinei, când acesta se ridică de~ pe formă în sus. Furca este regulată de exendru. 2 - 18 - ga gr G gagfiarda, numirea italiană a corpului 9 (Borgis). gaillarde, literă franceză pe corp 8 după Didot şi pe corp 9 după sistemul lui Fournier. galion, obiect de lemn sau zinc, de formă oblongă, având o stinghie în partea stângă şi jos. In galion aşează culegătorul zaţul, după ce culegarul este plin. Cuvântul galion este derivaţia franţuzescului Galle, ceea ce înseamnă luntre. La majoritatea tipografiilor noastre este introdus termenul şif, o opresiune împrumutată dela germani (Schiff) şi înseamnă tot luntre. In unele părţi ale României şi mai ales în Transilvania se zice şi luntre, ceeace este mai perfect şi propriu limbei noastre. galvanizat, vezi galvano. galvano, clişee galvanice, adecă obţinute cu ajutorul galvanoplasticei. Caracteristica acestor clişee este durabilitatea. galyard, o literă olandeză pe corp 8. garmond, numirea literei pe corp 10. In Germania şi Elveţia îi zice şi Corpus. Numirea a priinit-o dela turnătorul de litere Claude Garmond (sec. XVI), care a turnat pentru prima oară acest grad. garnitură, termen tehnic uzitat de turnătorii şi se referă la cantitatea ce se vinde din fiecare grad de literă. Sunt garnituri mici (o casă mică, circa 15 kgr.) şi garnituri mari (o casă mare circa 30 kgr.) găuri, vezi casă. ghefirt, o unitate în materialul de albitură tipografică, Se derivă dela nemţescul Ge-viert şi înseamnă pătrime. In unele tipografii este numit şi pătrişor, ceeace este corect. gliilimete, („“) semnele pentru citaţiune, în litera franceză şi medievale: * «. gotic, * litere şi ornamente desenate în stilul gotic. grad, o mărime anumită a literei şi a întregului material tipografic. graifer, vezi clapele, gravură, în piatră, metal, plăci de argilă, etc. grlf, vezi porţie, groteşti, caractere de titluri, negre şi cu o tăetură e-gală, fără partea subţire, contrară aldinelor. gumată, hârtia gumată la o faţă, aptă pentru etichete şi ambalaje. — 19 - în Ha H HalbgHefirt, unitate de albitură pe jumătatea gefirtului. Perfect ar fi semi-pătrişor. Vezi ghefirt. Hardughie, numirea arhaică a morilor de hârtie. Hârtia cHromo, numită şi cretată. Serveşte la tiparul lucrărilor superioare, având o parte sau ambele cu ua strat de cretă, care redă frumos clişeele de autotipie. Hârtia de scris, numită şi satină, pe care se poate scria deci dispune de mai multă materie cleioasă şi are pe suprafaţă un satinaj. Hârtia de scrisoare, vezi cap de scrisoare şi antet. Hârtia de tipar, conţine puţină materie cleioasă şi serveşte ca hârtie pentru afişe, gazete, etc. Hârtia velinâ şi semi-velină este hârtie superioară, albă, bine încleită. Hârtie, foaie subţire fabricată din zdrenţe sau materie lemnoasă care serveşte la tipar. Hârtie marmurâ, specială pentru-; legătorii şi carto-nagii, cu desen asemănător marmurei. Hârtie natur, un soi de hârtie de scris colorată. I ibric, vas mic de tinichea, cu o ţeavă subţiată la vârf, ce serveşte la ungerea maşinelor. icHiuri, rondelele cu trese, cari servesc la închiderea formelor. i circumflex = î. i grav = i. i lung = 1. ilustraţie, o expunere în chipuri cu ajutorul clieşeelor. împărţire, distribuţia literelor după tipar la locurile respective (găuri) din casă. impressum, firma tipografiei, care trebuie pusă pe fiecare imprimat, de obicei jos, sau în partea dreaptă. imprimatus, expresiune latinească şi corespunde cu ,.bun de imprimat", adecă este admis pentru tipar. împuns, un fel de legătură, anume, când coaiele sunt împunse pe deasupra. Este cel mai simplu metod de a lega, se numeşte şi legătură bloc. incunabul, se zice cărţi- in - 20 - le Fig. 6. Diferite iniţiate, ca ornamente caracteristice mai multor stiluri. lor publicate la începutul imprimeriei, deci cărţile tipărite încă în sec. XV. iniţial, prima literă, adecă iniţială începătoare. De regulă este florată, sau cu altă orna-mentică. (Fig. 6). intercalaţii, zaţ amestecat cu aldine, cursive, ver-sale, etc. interlinii, vezi dursuşi. ioniscli, numirea unor li- tere late (braite) şi subţiri, în forma eghipţienelor. i scurt = î. italice, litere cursive, cu un contrast între liniile grase şi subţiri. închiderea formelor, zaţul cules şi format este închis, ’adecă fixat într’o ramă de fier care corespunde cu fundamentul maşinei. L laghere, un fel de piuliţe cari susţin cilindru, valurile, etc. lapidar, literă lapidară, un fel de grotesc mai gras şi lat. lăsătura, cuvântul sau frază omisă la cules. Fr. bour-don. Germ. Leiche, legătorie, meşteşugul legatului de cărţi, în strânsă legătură cu imprimeria. le 21 ~ li legătura în buze, vezi cant. lexicon, un fel de vocabular enciclopedic. ligaturi, literele duble ce se repetă adeseaori în zaţ, şi fiind turnate pe un corp accelerează culesul. In rom.: fi, fl şi ff. Germ. ch, ck, en, etc. liniatură, materialul de linii de alamă în diverse formate şi diverse corpuri, puse în case speciale. liniatură mecanică, tiparul liniilor colorate în sens orizontal sau orizontal şi vertical, al caetelor, registrelor şi altor imprimate, obţinute cu a-jutorul unei maşini speciale. linie, semnul liniei turnat în formă tipografică pe diferite mărimi şi corpuri. Materialul din care se toarnă este alamă, fiind mai rezistentă. Serveşte la tiparul diferitelor formulare de registre, caiete, etc. Sunt diferite grosimi: linie faină:--linie, fet faină: ■ ■■■ linie punctată: ......, etc. (vezi fig. 7). liniometru, o linie de metal, cu diviziunile corpurilor tipografice, dela corp 6—12, şi care serveşte pentru diferite măsuri în tipografii. Linotyp, un sistem al ma-şinelor de cules. linotipist, lucrătorul dela maşina de cules Linotyp. literă, forma tipografică a seninelor alfabetice. literă de lemn, numită şi pentru placarde, serveşte la imprimarea afişelor. literă de text, serveşte în cantităţi mai mari la culesul unui zaţ cuprinzător: broşuri, ziare, etc. Germ. Brotschrift. literă de titulatură, în cantităţi mai mici şi serveşte pentru culesul titlurilor şi la lucrările da accidenţă. litografie, arta de a tipări de pe piatră, inventată de bavarezul AloisSenefelder (1796). Corp, 1 2 6 12 2 cicero Linie 3 cicero P e 4 cicero Fig, 7. ma - 22 - ma maculatură, hârtie stricată, fie din greşală, fie că a fost murdărită. magazin, cutia în care sunt aşezate matriţele dela maşina mâner, partea de lemn a sulei. manuscris, sau manuscript, scrisul cu mâna, depe care culege culegătorul materia Fig. 8♦ Maşină de tipar (plană)* de cules „ Linotyp“ şi alte sisteme. majuscule, literele mari ale alfabetului, numite şi ver-sale : ABCD etc. scrisă ce urmează a fi tipărită. marginalie, observaţii a-ranjate în marginea paginilor, maşină, presa cilindrică ttl£* - 23 - me pentru tipar; — tigel, numită şi de picior; — de tăiat hârtia numită şi cuţit; — de fălţuit (îndoit coaiele); — de numerotat; — rotativă (vezi rotativa); — de cusut coaiele într’o broşură; — de liniat pe cale mecanică; etc. material, (tipografic). Sub această denumire înţelegem întregul material ce serveşte la cu ajutorul stereotipiei sau gal-vanoplasticei; — dela maşina de cules, este inversul literei respective gravat în alamă; — maşini de turnat litere asemănătoare matriţei dela maşinile de cules. medievale, literă care de fapt imitează scrierea evului mediu. melotipie, culegerea no- cules: literă, linii, albitură, etc. materie, o cantitate oarecare de literă culeasă şi aşezată în coloane sau pagini. A-ceastă expresiune ar putea înlocui nemţescul „zaţ“ căci are acelaşi înţeles. matriţă, copia luată depe o formă tipografică, pentru a o reproduce în mai multe bucăţi telor muzicale cu material tipografic mobil. memorand, o jumătate din hârtia de scrisoare, pentru comunicări mai scurte. menu, lista de mâncări tipărită pe carton sau altă hârtie aleasă. mercantile, imprimatele cari sunt uzitate în viaţa co- me - 24 ol V mercială: foaia de scrisoare, cartea de adresă, etc. metteur, vezi paginator, microscopique, numirea unei litere pe corp 21/2 cea mai mică din câte s’auturnat până azi. minimum, o cantitate minimală ce se vinde de către turnătorii din fiecare grad de literă. mitei, litera corp 14. missal, o numire arhaică a corpului 48 şi 60. Monotyp, maşină de cules şi turnat litere. mozaic, ornamente decorative, în stilul celor mozaice. minuscule, litera mică a alfabetului. negativ (literă), o literă albă pe fontă întunecată. nonpareille (nonparel), adecă fără comparaţie, fără seamăn. Este numirea literei pe corp 6 pentru că la data turnării acesteia avea cel mai redus corp. Pentru prima oară a fost întrebuinţată de Ioan Froben (1490) în Basel la imprimarea unei Biblii în octav. La 1560 toarnă şi Qarmond la Paris o serie de nonpareille. norma este cifra ce numerotează coaiele Ia prima pagină a fiecărei coală de tipar. normală (litera), litera care indică mărimea ce-o are floarea unei litere. La caracterele antiqua litera normală este H şi m. normală (înălţimea). Deşi unele tipografii au încă material pe diferite înălţimi, totuşi înălţimea normală este introdusă în toate ţările. Această înălţime, numită şi universală sau pari sin m este de 62 2/3 puncte nota, :ormă. numer- ''tipul cu semnul: iL'. O o circumflex --= 6. octav, un format de carte; format din 8 file sau 16 pagini, octoder, un format de carte de 18 file sau 36 pagini. / format dispare şi este apro, neuzitat. olandez, (cusătură). Coa- ol - 25 - p© lele cusute prin mijloc spre a se deschide cartea uşor. old-style, numire medievalului în Anglia, în ultimul timp introduse şi la noi, odată cu ma-şinele de cules, o lung = 6. ongleu, vezi falţ. oriental (zaţ), materia culeasă în limbile orientale. ornament, materialul ti, pografic, ce serveşte la împodobirea lucrării: vignete, finale, chenare, etc. oxid. Materialul tipografic, dar mai ales litera în caz că nu este dintr’un aliaj curat, sau spălat insuficient, precum şi în urma umezelei, suferă mult de oxi-dare, ruinându-se în scurt timp. P pagină, una din feţele coa-lei de tipar. paginare, fragmentarea materiei culeasă pe spalte în pagini, prevăzându-le cu colon-titluri şi note. paginator, culegătorul însărcinat cu paginarea materiei. Fr. meteur en page. pana, un fel de lopâţică mică pentru frecatul şi ungerea cu cerneală. parargonaj, aşezarea u-nui cuvânt cules cu litere de un cuvânt cules mai mic, între cuvintele culese dintr’un corp mai mare. parafa, a pecetlui un registru la fine cu ceară roşie şi cu sigiliu, spre a nu se puteâ scoate sau adăugi foi. parantesă, vezi ghilimete. paragraf, semnul paragrafului : §. patriţă, presătura ce se obţine pe ^oba maşinei pedale spre a se face preguitul;— vârful de oţel pe care s’a gravat o literă oarecare, cu ajutorul cărei se obţine matriţa necesară la turnatul literelor. patttl (maşinei), talpa pe care este aşezată maşina. pedale, maşini cari se conduc cu piciorul (Tiegel). pe gol, trecerea cilindrului pe formă, fără a pune coala de hârtie. pereţii maşinei, părţile laterale ale maşinei în cari se fixează toate vergelele. perie, un tipar pentru corectură, numit prin faptul că se obţine bătând hârtia cu o perie anume. peria de corectură cu care se bate hârtia pe coloane pentru a da tipar de corec- po - 2 tură, Fr. ebrosse â correction. Germ. Korrekturbiirste. ' perie de leşie, peria cu care se spală forma. perfora, a găuri cu maşina. perforatoare (linie) o linie de oţel ceva mai înaltă decât restul materialului tipografic, care se culege în formă pentru ca odată cu tiparul să se şi perforeze. perlă, literă pe corp 3. petit, literă pe corp 8, poartă această numire pentru că la inventarea ei era caracterul cel mai mic, cuvânt care în limba franceză înseamnă mic. piatră de corectură, piatra pe care se freacă valul şi cerneala pentru dat corecturi. pilc=val, expresiune veche, de origină poloneză (pol. pilka). , pilcar, lucrătorul care dedea cu pilcul, sau valul la teasc, pinsetă, vezi cleştuţe. placat, sau placard, vezi afiş. plus, semnul plusului ce-1 găsim la semnele matematice: +. port-pagitiă, hârtie sau carton pe care se pun paginele, înainte de compunerea formei. port-manuscris, este obiectul care ţine manuscrisul dinaintea culegătorului. Se mai numeşte şi tenac, termen strein de limba noastră. Fr. visorium. postamentul (maşinei), 6 - pu scânduri de stejar muiate în c^ei, pe cari se aşterne patul maşinei. polychromic, tipar în mai multe colori suprapuse. polytip, cuvinte şi semne ce se întrebuinţează des, mai ales la titluri, şi sunt turnate într’o singură bucată. porţie, bucata de materie ce poate cuprinde lucrătorul spre a o pune în pagini, sau la împărţit. Se numeşte şi grif. Fr. portion, Germ. Griff. preguit, tipar în relief. Fr. gaufrage, ger. Prăgedruck. presă, maşină primitivă în formă de teasc, la care se dau şi corecturi; — maşină în le-gătorie, în care se aşează cărţile şi broşurile înainte de tăiat. prefaţă, primul cuvânt a-decă introducerea unei cărţi. procente, semnul procentelor: °/0 probar de litere, în care se cuprind litere de cari dispune o tipografie, sau turnătorul de litere. puitor,-oare, personalul de la maşini, care pune coaie, punctul tipografic este unitate de măsură pe care sunt turnate toate caracterele şi întreg materialul tipografic. Este invenţia lui Pierre Simon Fournier, turnător de litere francez (1737). Sistematizarea punctului tipografic este opera altui francez, a turnătorului de litere ptt - 27 - ra Franţois-Ambroise Didot (1785). Un metru corespunde cu 2660 puncte tipografice. puncturi, nişte ţinte ascuţite la vârful de jos, cu ghivent, cari se fixează pe cilindru şi la puntea ramii pentru a obţine un registru fix;—puncturi numeşte turnătorul de litere toate semnele ce le livrează la litera de text pe lângă semnele alfabetice, ca: = — „ ” [ § t * )• punct-spaţie, o albitură pe un punct tipografic (2660= 1 m.). pus coaie, (aparat de) un instrument accesoriu maşinelor de tipar plane, care pune coaie în mod automat. (Fig. 11). raft, policioare în cari se aşează litere mari pentru afişe;— în cari se aşează hârtia tipărită şi pusă pentru uscat. şina de tipar, Fr. Châssis. Germ. Rahme. ^ rândul alb de Jos, este regletele pe un cicero, care se ramcă, rama de fier în care pune în josul paginei spre a se închide forma pentru ma- susţine rândurile. I-se mai zice şi teşleag dela nemţescul „unterschlagen". rând, un şir cules, răstav, şina de fier dinţată, ce serveşte la închiderea formelor. reclamă, (litere de). In genere literă lapidară şi citeaţă aptă pentru lucrări de reclamă. reff, o sculă a turnătorilor de litere. regal, este obiectul în formă de raft în care se aşează casele şi pe care se pune casa cu litere. De obicei are 8 — 10 locuri pentru case, poate să fie însă şi simplu, adecă fără locuri pentru case. Este cuvânt de qri-gină germană, s’ar putea înlocui prin cuvântul cazier. Fr. rang. registru, semnele ce indică exactă călcătură a tiparului la două feţe. reglete, material tipografic din plumb (albitură) turnată în toate lăţimile uzuale dela nonpareille, până la 4 cicero. In lungime variază dela un quadrat (4 cicero) până la 10 quadraţi (40 cicero). Cei mai groşi sunt turnaţi cu găuri scobite, la distanţă de un quadrat pentru a indica mai în grabă lungimea şi pentru a fi mai uşori. renaissance, litere de titluri numită astfel dela epoca în care au fost tăiate. Mai ales litera pentru accidenţe. respect, (foaie de). f Este fila albă ce rămâne adesea ori la circulare, şi alte imprimate, cari se mai numesc şi imprimate cu cămaşă. revizie, o ultimă verificare, făcută pe un tipar din maşină. riţui, crestatul cartonului sau mucavalei, spre a se îndoi mai uşor. romană, litera tăiată în sensul capităluţelor romane. Mai ales literă de text. romane, (cifre). Cifrele culese din versalele antiquei: XXVI, etc. ronde, literă ce imită scrisul rond. Se întrebuinţează mai ales la bilete de vizită. rondele, şuruburi de fier .tresate, ce se îmbucă cu dinţii răstavului spre a ţine forma închisă. rotativă, maşină de tipar cu hârtie şi formă pe suluri. rotar, omul dela roata ma-şînelor, azi cel care bagă şi scoate formele din maşină, spală şi îngrijeşte maşina. rubrică, la vechile cărţi juridice sau bisericeşti se numea titlul tipărit cu roşu. In înţelesul de azi însemnează la publicaţii periodice o anumită parte ce se menţine în permanenţă. ruby, numire americană a unei litere pe corp 3 şi jum. scaun, un fel de masă mică, înaltă, pe care se aşează formele mari pentru corectat. schelet (literă), albă numai cu contur. scoţiene, litere de titlu, scoate corecturi. Când zeţarul îndreaptă greşelile strecurate şi marcate de către corector. secund, titlul interior al broşurilor şi cărţilor. secunda, tiparul la a Il-a faţă a unei coaie de tipar. sedez, o coală ce conţine 16 file, adecă 32 pagini. senine matematice, adecă materialul cu care se notează într’un zaţ de cifre semnele matematice: + X = □ %, etc. semne calendaristice: D © xx, etc. B semne de şah: i ^ fel — etc. semne pentru valută streină : £ $ etc. semne de corectură, vezi planşa alăturată la acest vocabular. sfoară, ce serveşte la legatul paginelor sau coloanelor. sghiah, vasul în care se pune cerneala. signătoare, două clape de fier fixate pe o vergea, în care se sprijineşte coala la pus. signatură., steluţa sau cifra, sau alt semn ce se pune în josul primei pagini din fiecare coală spre a numerota coaiele servind spre orientarea legăto-rului. Fe vremuri se punea-u literele alfabetului cirilic, iar coala cu litera O (adecă a 13-a) însemna nenorocire pentru tipografie. siglu, literă întrebuinţată ca abreviaţiune la tipăriturile arhaice: D. e:„Io“ este siglul vechilor noştri Domni. silvio, numirea italiană a unei litere pe corp 14. sistem Didot, materialul tipografic turnat conform sistemului stabilit de francezul Didot. sistem german, materialul tipografic turnat conform sistemului preconizat de Breit-kopf, Berthold şi alţii. spaţii, albitură mai subţire ce serveşte la despărţirea cuvintelor între ele. spaţionare, rărirea literelor într’un cuvânt. spinarea literei este partea unei litere, care nu apare în tipar spre deosebire de floarea literei, ceeace este însuşi litera. st - 30 - te stare, albitura ce se lasă la începutul fiecărui „da capo“. steluţa, semnul (*) ce se găseşte la aproape toate garniturile de literă de text şi titulatură. stereotipie, clişee din plumb, turnate după o matriţă (de hârtie combinată) luată de pe o formă sau clişeu strângătorul, instrument la spatele maşinei, care aşează bine coala scoasă din maşină. sul, mic instrument clindric aşezat lângă clindrul de tipar al maşinei, de care se prind sforile şi şiretul ce scot coaiele tipărite. sula, instrument de care se serveşte zeţarul la scoaterea corecturilor. Fr. poingon. Germ. Ahle. şanţ, dunga afundată ce se face la cotorul unor registre mari. Unii folosesc numirea de: Ţpringlichen. şarpantier, formatul în 8° al hârtiei Nr. 4.' şif, vezi galion. şif pentru, ziare. Un galion pe formatul 12. şliş, spaţie pe 3 puncte din-tr’un cicero. şmal, litera strâmtă, îngustă. Dela nem. „schmal". şnur, un fel de sfoară mai durabilă ce se întinde la aparatul de scos coală. Fr. ficele. Germ. schnur. şpalt, un galion cules plin. Şpiţ, linii simple, sau florale, ornamente sau vignete mici triunghiulare ce se pun la fine articolelor sau capitolelor. Fr. Fleuron. Germ. Spitz. De preferat cuvântul românesc „finale". şpis, petele negre, ce ies uneori între cuvinte prin ridicarea albiturei. şrift, numire arhaică pentru literă. Dela nemţescul Schrift. ştreif, şuviţe de hârtie, rămase pe diferite mărimi după ajustarea vreunei hârtii. ştampă, gravură în lemn sau în metal, înfăţişând o imagine. ştemplu, un vârf de oţel gravat, cu care bate turnătorul de litere matriţa în aramă. şvabacher, litera de tranzacţie între cea gotică şi fractur. T tipar de corectură. Un tipar destinat corectorului pentru a îndrepta erorile. teasc, numire arhaică a presei de tipar. tenacăl,v. port-manuscris. t© - 31 - va terţi a, caracterul pe corp 16. text, caracterul pe corp 20 text, materie curată, fără tablouri. tipograf, cel ce exercită: meseria de tipografie. tipografie, scriere prin tipar, arta imprimeriei, sau a meşteşugului de a reproduce gândirea cuiva în mai multe exemplare. tipăritura, produsele tiparului, ţidil = ţ. toba (maşinei) o planşă de lemn, deasupra cilindrului. Pe ea stă hârtia, de unde puitorul o pune coală cu coală, ton, vezi fontă. top de hârtie, o cantitate de 500 coaie hârtie. trichromic, tipar în 3 colori suprapuse, din conbinarea cărora rezultă mai multe colori. Clişeele sunt autotipice. turnător, lucrătorul ste-reotipar sau cel care toarnă litere. turnătorie, meşteşugul sau instalaţia pentru turnat litere. tabelar (zaţul), zaţul special pentru registre. titlu, prima faţă a unei broşuri, pe care se imprimă titlul acesteia. trema, două puncte puse ca accente pe o literă: ă, 6, etc, Typograph, maşină de cules. U u grav = iu u lung u. universal, sistemul universal numit şi Didot; - cheia universală, ce se întrebuinţează la închi- sul formelor; - maşină de cules. unziale, contrastul iniţialelor, adecă literă versală fără ornamentaţie, şi cari în unele cărţi vechi ţineau locul iniţialelor. V Vacăt, cuvânt de origină latină (vacat). Este numirea pa-ginei albe ce urmează titlul interior. val, instrument, sau mai bine zis o parte a maşinei de "tipar îmbrăcat într’o pastă gelatinoasă numită clei (vezi clei de val). vi — 32 - ' za Valul are formă cilindrică, el serveşte pentru înegrirea formei cu cerneală. vignetă,. clişeu polytip, pentru ornamentaţie. Se pune mai ales la zaţul de broşuri şi cărţi, precum şi la accidenţe. vingălac, vezi culegar. volum, o carte ce trece peste 10 coaie. versate, litera mare D. e: VERSALE. Z zaţ, o materie culeasă, formată în rânduri şi formă. Cuvânt de origină german (satz). zeţar, culegător, zeţărie, culegătorie. zeţui, a culege literele din casă, ar fi de preferat: a culege. zeţ-linie, linia de cules pe care se înşiră litera în culegar. La împlinirea unui rând, această linie se alternează succesiv, până la complectarea culegarului. Ea înlesneşte culesul. zincograf, lucrătorul care execută clişee în zinc. Zincogra-fie, instalaţia de a face clişee în zinc. zaţbreţ, vezi fundament. SEMNELE DI /ou iiti&rg ifnt m !l& I/v\ -7 /A /Ui Ţ}u n ktr / ÂU-U l$i Jh, JAu. )/ţCLLiJ-(Xyyx^-' C3i^nXcrr,S L4<£ Zvu$esrnria~ LJ-J CORECTURA- Făcându-se o stare und^ nu trebue, semnul de mai jos indică a se continua fără star ia (alineat), y ^Literilejblocate Jîn locJJJde albitură^ spaţii sau şpiţuri se înlătură prin semnul de galbeni. Liniile ridicate în sus se înseamnă tot prin acei semn. Litere căzute la margine, sâu rândurile strâmbe se înseamnă —- prin linii paralele. \ Când voim ca un cuvânt să fie rărit, îl însemnăm iar voind a’l desrări întrebuinţăm semne. Cuvintele pe ^7777^ cari voim să le spaţionăm (răriijn) se înseamnă cu o linie tremurată, cuvintele pe cari voim a fi cu cursive se substrag cu o linie, capitaluţele cu două linii iar verzale din acelaş corp, cu trei linii. Cuvintele de o importaiiţă'TBâF^nare se fac cu aldine sau ^ cu litere compacte. / Intr’o compoziţie rărită cu linii, fiind într’un loc o linie «v mai mult, se înseamnă prin demnul arătat aci, iar dacă întreg două rânduri va li o linie mai puţin se face semnul următor. \ Dacă din greşeai ^'unul sau mai multe cuvinte, cari nu trebuesc se înseamnă cu puncte, indicând acestea, că compoziţia rămâne cum a fo&t. Pasageleyculese/preaystrânj^şyalbitura/fiind/neegală/vo^/irebui remaniate^prerupte)^pentru tă/compoziţiaya£e în ^cazul^7acesta un aspect urât de tot. ^ ^_____ La pusul în pagini^/coibpoziţiuni^al^riei) şi din greşeală se amestecă rândurile, în cazul acesta este maT bine a numerota yf semnul acesta se înseamnă când voim a începe cu rând nou $ la margine rândurile după cum ar trebui ele să urmeze. Prin £ (cu stare). Dacă voim a da unui cuvânt o importanţă mai mare 1/ îLpunem^Ta mijlocj un rândj singur. fa-ULs*^ / l* ACADEMIEI *) <^ov m -m Supliment la „Vocabularul Tipografului Român" de: V. Molin,/ Craiova, 1923* TIPARUL SCRISUL ROMÂNESC CRAIOVA